Page 1

FILOSOFIA. GREACA PINA LA PLATON 11 Partea 1


Redactor-coordonator

Ion Banu ĂŽn colaborare cu

Adelina Piatkowski


CLASICII FILOSOFIEI UNIVERS ALE

FILOSOFIA GREACĂ PÎNĂ LA PLATON

1------1

:___......;

II

Partea 1

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ BUCUREŞTI, 1984


TABLA DE MATERII

.

·� \}

.

' i

11 .·�

;J :'

...

6

Colaboratori Cuvint lămuritor

12

colaborllrilor

Lista

Ion

7

Reflecţii

Banu

Pericle

.

asupra

.

.

.

·

.

.

.

.

abrevieri

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

antropofilosofid

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

secolului

.

.

.

.

.

.

lui

15

TEXTE Listă

de

.

.

S1cţiunea I: Tl'oplllDlul eonttllnţel de sine a eonştiinfei Socrate

:Eschil

200

SecJiunea a II-a: Tl'opl�mul faptei umao-soeiale semnlfleatlve Herodot

Pindar .

.

.

. . .

T ucidide

socială

atribuită

a IV-a: Spiritul

lui

"pbysiologle"

336 353

375 375 407

s

1' emocrit . rl iagoras din

Lycurg

observaţioaal

Atomismul Leuci

302

.

Gindirea

239 261

.

SecJiunea a III-a: Tl'opismul polls-ulul

SecJiunea

91

178

Sofocle

Pericle

88

elos

598

Metrodoros din Chios

.

601

Medicina hipocrati ă

.

606

onOiii.ie .

654

:Matematici-as

\

Oinopides din Chios .

654

Hippocrates din Chios, Eschil

658

.

662

Theodoros din Cyrene

.

.

.


Colaboratori : ION

ACSAN,

CORNEA,

ION

LIVIU

BANU,

GHEORGHE

FRANGA,

BRĂTESCU,

CONSTANT

XANDRU MIRAN, MIHAI NASTA,

ANDREI

GEORGl�SCU,

STELLA PETECEL.

ALE­

ADELINA

PIATKOWSKI, CRISTIAN POPESCU, IOANA POPESCU-DINISCHIOTU,

!CONSTANTIN SĂNDULESCUI, TECUŞAN

FELICIA 1

ŞTEF.

MANUELA


CUVINT LAMURITOR

Prezentul volum - asupra cugetării din etapa clasică a filosofiei greceşti pînă la Platon - redă o situaţie istorică diferită de cele cărora li s-a consacrat primul nostru .tom, impunîn d cîteva explicaţii suplimentare. Deşi secolul de care ne ocupăm cunoaşte filosofia care iniţiază viziuni avînd durate milenare, totuşi, în viaţa. intelectuală a timpului, extensiunea predominantă o au preocupările al căror obiect nemijlocit este altul decît acela al făuririi de sisteme filosofice. Totodată însă, acest fapt, departe de a restrînge sfera filosoficului, poartă cu sine, dimpotrivă, expansiunea lui. De puţine ori, în istoria filosofiei, creaţia aplecată spre alte arii de invenţie spiri­ tuală a fost atît de intim legată de filosofie şi a participat în as�menea măsură Ia constituirea uneia din etapele miş­ cării filosofice, cum se întîmplă acum. Şcoala superioară a timpului e în mîinile filosofilor (ne gîndim la sofişti). Aristofan, în Norii, vrea probabil să ia în şfichiui satirei sale "învăţămîntul universitar" al timpului şi de aceea atacă pe sofişti, cărora le asimilează pe profesorul cel mai de sus şi cel mai renumit -filosoful Socrate - angajîn­ du-se în performanţa de a chema în atenţia publicului celui mai larg - al comediei - pe Omul acelei profesii care, în mentalitatea noastră, ni s-ar fi părut că slujeşte auditoriului celui mai restrîns. Primul nostru volum nu s-a limitat nici el Ia filosofii certificaţi ca atare în istorio­ grafie, dar cel ce consultă tabla de materii a tomului de faţă constată o deosebire frapantă: filosofii titulari de cu­ rente sînt în minoritate, dar filosoficul înglobează pe mai toţi exponenţii spiritualităţii epocii. Faptul că literatura textologică de specialitate nu a întreprins încă, pînă acum, o acţiune similară se datoreşte, bănuim, şi caracterului ei oarecum riscant, ameninţînd să inducă în eroare. Actul întreprins de noi poate în adevăr


8

CUVINT LAMURITOR

sel'neglijează clauzele restrictive sub im­ periul cărora paginile noastre se oferă cititorilor şi asupra cărora atragem a lor luare aminte.

fi derutant dacă

Spre deosebire de condiţia capitolclor închinate celor prin excelenţă filosofi, în cazul acelora ce vizează cele­ lalte tipuri de consacrare nu putem tinde s pre cxhaustivi­ tate. Fragmentele selectate nu vor şi nu pot să epuizeze tema, în speţă aceea a filosoficului. Cînd e vorba, mai ales, de autori ca cei hipocratici, ori ca Tucidide sau Euripide, a căror angajare filosofică e integratoare, rămîn, fireşte, în afara colecţiei noastre de fragmente : a. contexte cert semnificative pentru atitudinile filosofice pe care le evidenţiem (ori nu) dar care nu vedem cum ar fi putut fi incluse ; b. gînduri filosofice implicate a căror explicitare ar fi impus dezvoltări interpretative ce n-ar fi cadrat cu sarcina pe care lucrarea noastră şi-a asumat-o ; c. relevarea spiritului teoretic-metodologie ce străbate opera autorului antic în totalitatea ei. Au rămas, de regulă, pe dinafară şi textele a căror semnificaţie filosofică e prea controversată ori care, semnalată fiind în mod izolat, n-a intrat -pe drept ori nu- în cîmpul dezbaterilor. Apoi, cel ce-şi propune să selecteze filosoficul în opere lipsite de destina­ ţie filosofică, opere în care procedează prin "extrageri", comite inevitabil o inadvertenţă: orice "tăietură" într-un context e traumatizantă, face să se piardă nuanţe, sugestii, aluzii, semnificaţii evanescente, înţelesuri tacite. Atragem atenţia asupra conduitei urmate de autorii capitolelor in cauză : au luat ca punct de plecare, şi alt­ fel nu puteau face, punctul lor de vedere stat;:,rnicit ade­ sea în acord cu coordonatorul lucrării, dar fără ca aceasta să constituie o condiţiefsine qua non -asupra orientării filosofice a autorului în� cauză, poet, dramaturg, istoric, medic; punct de vedere interpretativ, dedus din studiul -

întregii opere - ţinînd seama de dezbaterile recente din literatura de specialitate, de ceea ce, în cercetarea actuală, li s-a părut a fi bunuri teoretice dobindite- şi au procedat în mod corespunzător la alegerea textelor în care au găsit de cuviinţă că s-ar evidenţia orientarea globală. Drept urmare, în cazul, de pildă, al�teatrului, s-au îndreptat doar


CUVlNT LĂMURITOR

9

către anumite personaje, doar către anumite peroraţii ale Corului. Rezultă, din cele spuse, că selecţia de texte filosofice întreprinsă în cîmpuri de alt ordin decît cel filosofic relie­ fează doar punete de reper, suficiente, poate, instruirii celui ce se ocupă de întregul tablou al filosofiei timpului, dar insuficiente, sigur, pentru cel ce s-ar concentra, ca istoric al filosofiei, asupra unei cercetări monografice ; în acest ultim caz, doar examenul integral al operei - teatru, istoriografie sau de alt fel - poate fi deplin satisfăcător. Neîndoielnic, dacă un asemenea examen ar conduce pe cineva spre alt punct de vedere decît al aceluia ce semnează capitolul respectiv, punctele de reper ar fi şi ele, cel puţin în parte, altele; chiar în cadrul unuia şi aceluiaşi punct de vedere, alegerea pasajelor justificative rămîne contro­ versabilă. În acest "alt cîmp" - insistăm --- însuşi obiectul cău­ tat are particularităţile lui intrinsecc. Propensia, spre exemplu a unui poet, către o anumită Wel�nschauung avînd o certă relevanţă filosofică, chiar sumară fiind, în cadrul colecţiei noastre - nu-l obligă tnsă deloc la vreo rigoare logică de sistem, la nuanţări' metafizice, la vreo specială atenţie privind toate implicaţiile filosofice ale unui enunţ. Istoriograful filosofiei poate foarte bine să rămînă nemulţumit, ba chiar să constate dezacorduri între spuse, din punctul său de vedere, spuse care, însă, îndreptate către alte ţeluri, să nu supere sub raportul acestora din urmă. Se deschide înaintea noastră un evantai larg de situaţii, deosebite din punctul de vedere al pretenţiilor de coerenţă şi minuţie : un Tucidide, oferind mult mai mult decît oricare alt om de ştiinţă, un medic mai mult decît unii dramaturgi, unul dintre poeţi mai mult decît altul. Şi aici, de la caz la caz, fără scheme preconcepute, doar studiul special, exhaustiv, poate să decidă. -

Cercetarea contemporană de strictă specialitate ce se opreşte asupra literaturii vechi, mai ales în cazul poeziei lirice ori dramatice, pune adesea în discuţie enunţuri în care crede a descoperi valori filosofice. Spre a da un exem­ plu, R. A. Prier (Archaic Logic, The Hague-Paris, 1976) crede că află la Bacchylides, poet al timpului îmbrăţişat


10

CUVINT LAMURITOR

de noi, semnificaţii care, mijlocit, ar atinge tema cvalifierii spaţiului. Lucrarea noastră nu tinde către extensiunea enciclopedică în care s-ar încadra situaţii de acest fel, incluzînd desigur discuţiile de rigoare, ci se limitează de regulă la enunţurile al căror sens filosofic este, mai mult sau mai puţin, nemijlocit. Aşadar, spre a rămîne în aria exemplului luat, nu includem pe Bacchylides. Am inclus în colecţia noastră tema Xenofon, nu fără ezitări, stinjeniţi de faptul că autorul în cauză, doar cu un an sau doi mai bătrîn decît Platon, se încadrează cu greu sub raport cronologic etapei pe care o delimitează titlul lucrării. A precumpănit însă criteriul logic-cultural, conform căruia, prin spiritul în care gîndeşte, cum şi prin corelaţiile ideatice în care se află integrat, Xenofon apar­ ţine mai degrabă, în pofida cronologiei, momentului isto­ ric denumit "al lui Pericle", decît celui dominat de perso­ nalitatea lui Platon. Opţiune, fireşte, discutabilă. Referitor la organizarea materiei : ordinea adoptată urmează, în majoritatea cazurilor, criteriul personalităţilor, iar nu pe acela al temelor. Autorii incluşi de noi sînt gru­ paţi pe secţiuni potrivit modului ideatic celui mai semni­ ficativ prin care, după părerea noastră, s-au înscris în isto­ ria obiectuală a filosofiei. Acest mod a putut să fie deter­ minat prin înclinarea (neexclusivă) -am numit-o tropism­ fie în direcţia unui anumit obiect tematic, spre pildă cel al conştiinţei conştiinţei, fie în sensul unui anumit spirit al filosofării, de exemplu cel al cumpănirii (măsurii umane) în enunţarea judecăţii. Modul nostru de ordonare a ma­ teriei trebuie considerat cu indulgenţă, fiind cu neputinţă evitarea unei oarecare doze de aproximaţie. Sînt însă două secţiuni unde ne-am îndepărtat în mod deliberat de la nor­ mele pe care tocmai le-am înfăţişat. Sînt cele intitulate Utopii antropo-sociale şi Momente de reflecţie estetică. În capitolul Momente de reflecţie estetică a fost necesar să urmăm ambele criterii (nume şi teme), datorită aprecierilor ano­ nime existente în această sferă de idei. Şi-a spus cuvîntul şi un al doilea considerent. Ambele preocupări, atît cea din cîmpul esteticii cît şi aceea privitoare la utopia socială, sînt, în formă teoretică, atît de noi în cultura greacă a mo­ mentului clasic, încît, dacă le-am fi orînduit altminteri,


CUVINT LAMURITOR

11

lăsîndu-le deci prea puţin observate, am fi plătit confor­ mismul strict printr-o oarecare nedreptăţire a lor. Am evitat însă, în cazul ideilor estetice, să împingem neconformitatea prea departe. În privinţa autorilor care sînt primordial creatori de sisteme filosofice, precum Socrate ori Democrit, cugetarea estetică n-a fost desprinsă de ansamblul filoso­ femelor lor, urmînd astfel ceea ce semnatarul prezentei note crede a fi condiţia istorică structurală în virtutea că­ reia etapa clasică nu cunoaşte încă separarea de filosofic a esteticului, chiar cînd acesta e luat ca subiect distinct. Faptul că am aplicat două moduri diferite de prezentare a fragmentelor se explică prin deosebirea dintre situaţia cînd conturarea unui corp de idei filosofice se face - ştiind că vechea operă s-a pierdut - prin consemnări aflate la diverşi autori, vechi istoriografi ori doxografi, aşa cum e cazul cu gînditorii de care se ocupă colecţia Diels-Kranz, şi cazul cînd chestiunea este aceea de a extrage fragmente considerate filosofice din lucrări nefilosofice ce se află în întregime la dispoziţia noastră. În privinţa celorlalte norme redacţionale adoptate de noi, inclusiv cele referitoare la transpunerea în româneşte a numelor proprii greceşti şi latine, reamintim cele spuse în Cuvîntul înainte al primului volum, partea 1. Volumul II apare în două părţi, ca şi primul, din con­ siderente similare. Colegiul de colaboratori ai lucrării speră ca studiile clasice, dobîndind spaţiul cultural Ia care au dreptul, să înglobeze în domeniul atenţiei lor dezbaterea colecţiei noastre, conducînd astfel spre rezultate mai complete, mai minuţioase. ION BANll


LIS'fA COLABORARILOR la volumul II, partea 1

RE11LECfll !\SUPRi\ ANTROPOFILOSOFIEI RICLE: J(J:;I BANU.

SECOLULUI

LUI PE­

Sec1iu11ea I: TROPISMUL CONŞTII!\1ŢEI DE SINE A CONŞTIINŢEI culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU. • Eschil: culegere de tene, traducere şi note de ALEXANDRU MIRAN. Sofocle: culegere de'itexte, traducere, comentarii şi note de STELLA

�oqatc

PETECEL.

SPcţiunea a II-a: TROPISMUL FAPTEI UMAN·SOCii\LE SEMNIFICA•

TIVE

Herodot: culegere de teJtte, comentarii şi note de ION BANU; traduceti de ADELINA PIATKOWSKI şi FELICIA ŞTEF. Pindar : culegere de texte, traducere, comentarii şi note de STELLA PE­

TECEL.

Secţiunea a III-a: TROPISMUL POLIS.ULUI Tucidide : culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU; traduceti de N. 1. BARBU, M. JAKOTĂ şi ION BANU. Pericle: culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU. Gindirea socială atribuită lui Lycurg : culegere de texte de FELICIA ŞTEF; traduceri şi note de FELICIA ŞTEF şi N. I. BARBU. Secliunea

a

IV-a:

SPffiiTUL

OBSERVAŢIONAL

"PHYSIOLOGIC".

Atomlsmul: Leucippos: traducere şi note de CONSTANT GEORGESCU;

llţ_mocrit:

traducere şi note de ADELINA PIATKOWSKI. D'agoras din Melos: traducere şi note de ADELINA PIATKOWSKI. Met,-odoros din Chios : traducere şi note de ANDREI CORNEA. Medicina hlpolll"aUe6: culegere de texte, comentarii şi note de GHEORGHE BRATESCU; traducere de C. SANDULESCU. Mntemntlel-astronomle: Oi nopidBs din Chios: traducere şi note de C. SAN­ IHJU•:SCU; Hi ppocrates din Chios; Eschil; Theodof'os din Cyrene: tradu­ n·ri şi note de C. SANDULESCU.

la volumul II, partea a 2-a Sec/iunea a

V-a:

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA (faza medie a pythagorismului)

Philolaos:

culegere de

NASTA.

texte, comentarii, traducere şi note de MIHAI


USTA COLABORJ.lULOR

13

Catalogul l u i Iambllebos. 'Modul de viaţă pytbagorele.� Venurlle de aur; Eurytos; A rc kippos; Lysis; Opsimos; Mărturii despre deellderea secs­ tel pytbagorelee: traducere, comentarii şi note de MIHAI NASTA. lors din Chios .• traducere şi note de ADE LINA PIATKOWSKI.

Archytas; Okkelos; Timaios: Hihetas; Ekphantos ; Xenopkilos; Diokles; Echelmues: Polymnastos; Phanton; Arion; Proros; A myklas; Cleinias; Damon şi Phintias ; Simos: Myonides; Euphranor; Lycon; Thy­ marid as : traduceri şi note de FEI.ICIA ŞTEF. Plllycleitos: traducere şi note de C. S ĂNDU I.E S CU .

Secţiunea a VI-a: TROPISMUL SPIRITULUI CUMPlN ITOR

So!iştii. Protagoras: traducere şi note de IO.'\.N.'\. POP E SC U-D INI­ SCHIOTU. Prodic;as: traducere şi note de IOANA I'OP�SCU-DINTSCHIOTU. Critias: traducere şi note de CONS"fAN"f GBORGESCU. Antiphon S<ljistul: traducere şi no te de CON�rrAN·r G EO RGES CU . Gorgias: traduceri de AD E I.INA PfA'rKOWSKI. MIHAI NASTA şi MANU EI.A TECUŞAN; note de ADEI.INA PI A.'f KOWS KI, ION BANU şi MIIIAI NASTA. Lykophron: traducere şi note de MANUI11,!\. 'fHCU$AN. Alkitlamas: culegex-e de texte, comentarii �i note de ION BANU: traduceri de ION BANU 11i ADIH41NA PIATKOWSKI. Xeniatles: traducere şi note <.le CONST,\NT G�ORGESCU. Hippias: comentarii şi note ele I O N BANU; tra:lucere <.le MA NUEI.A

TECUŞAN.

Anollimul lui Iamblichos:

GESCU.

tra<.lucere

şi note

de

CON STANT GSOR·

Thrasymachos: trn.clucere şi note de MANUELA T ECUŞ AN . CQ/Jillles: tca,lucece şi not e de ADEL.JNA PIATKOWSKI. E148nos din Paros: traducere şi note de ANDREI C ORNEA . Dissoi L9roi· traducere de :MA.NUEI.A TECUŞA.N; note de DANU.

ION

Euripide: culegere de texte, traducere şi note de

ALEXANDRU .MIRAN. Poeţi tragid: Aristarchos din Tegeea; Agathon; Patrokles ; Carkinos; Chairemon: traduceri şi note de ADEI.INA PIA"fKOWSKI. .A. ntiphon Ret or ul : culegere de texte, traducere şi note de I.I VIU FRANGA. Secţiunea

a

VII-a:

FILOSOFIA.

Poe.zia ilnnică atribuită lui Homer şi Orfeu: ACSAN.

MlrOLOGlC:\ traducere şi !l')te .de ION

Secţiunea a VIII-a: .CIMPURI DE REZO�MifE FILOSOFICE

Xonofon : culegere de texte, traducere şi note de FEI.ICIA. ŞTEF'. Aristofan: culegere de texte, traducere şi note de FEI.ICIA. Ş T�F. Ephoros : culegere de texte, traducere şi note de F�[,ICIA ŞTEF.

Secţiunea

a

1X-a:

UTOPil

Notă i Introductivâ de ION BANU.

A�rUOPO-SOCI;\.LE

,'\li / et ; Phaleas din Chalcedon: traducere ·1i note de AD�­ LINA PIA fKOWSKI.

Hippotlamos dm


USTA COLABORARILOR

14 A,-istofan :

culegere de texte, traducere şi note de FELICIA ŞTEF. Poeţi comici: Cratinos; Pherecrates; Crates; Teleclides : traduceri şi note de AllHUNA PIATKOWSKI. Secfiunca a X-a:

MOMENTE DE REFLECŢIE ESTETICĂ

Con�id.,raţii generale, culegere de texte comentarii şi note de CRISTIAN ,

1'01'1\SCU.

SecJiunea

1 sar rai, ·

:

GA.

a Xl-a:

PRIVIRE PROSPECTIVĂ

culeg ere de texte, traducere, comentarii şi note de LIVIU FRAN­


ION BANU

REFLECTII ASUPRA ANrfllOPOFILOSOFIEI SECOLULUI LUI PERICLE

��� 'Mt� >1,�,��5 .\.r.��·J.� -r};i1. ----

•rr• _

C

""11

______

----J

___


CUPRINS

I. Posibilll introducere

17

It. Magnifica diferenţiere

30

III. Universalul uman şi oamenii

42

IV. Gama nniversalelor

Omul conştiinţli-de-sille

49 49

.

Homo-mensu,.a

51

Homo jabe,.

54

52

Omul ca Frumos muzical-matematic

Omul praxiologic

58

60

Homo ,.oe&onomicus"

62

Omul cumplnltor

65

V. Cimpul obiectual: p6lis, demos, libertate

72

VI. Subiectul colectiv (intersubiectivitatea)

,'li. Îllcheieri

.

.

.

.

.

.

.

80


I.

POSIBILĂ INTRODUCERE*

1. În deceniul al nouălea al secolului V, trăiesc, aflaţi fie în seara, fie în amiaza, ori în dimineaţa vieţii lor, De­ mocrit, Socrate, Protagoras, Prodicos, Gorgias, Hippias, Hippocrates, Tucidide, Sofocle, Eurip1de, Aristofan, Xe­ noion, Antiphon Sofistul, Thrasymachos, Critias, Hella­ nikos, Phaleas din Chalcedon, Hippodamos din Milet, Andokides, Lysias, Isocrate. O eflorescenţă sincronică de asemenea anvergură sem­ nifică o explozie spirituală cum istoria nu cunoaşte decit foarte puţine. Un elan creator ce ţîşneşte cam în acelaşi timp din atîtea minţi înţelepte, �i nu le-am pomenit -pe toate - centrîndu-se în jurul unui complex ideatic şi "stilistic" congnwnt, deşi încărcat de polemică, unitar dincolo de divergenţele n·-1 străbat, descumpăneşte pe cel ce nu e dispus să adopte teza lui Hegel referitoare la Ideea ce ar circula prin multele conştiinţe. Cornul Fortunei a fost umplut atunci de către intelectul colectiv cu valori ce se revarsă încă şi încă de milenii, fără ca' pînă acum să i se fi dat de fund. Cîmpul ideatic al exploziei clasice a fost lăcaşul unei multiple tensiuni, atît existenţiale cît şi noetice - anga­ jări pasionale învolburate, coliziuni de acte, sentimente şi idei. A fost epoca unor pasiuni duse la paroxism. Ceea ce înregistrăm drept succese ale logos-ului se vădeşte posi­ bil prin incandescenţa pathos-ului spiritual; exemplu in­ structiv despre capacitatea acestuia, cînd angajează un vast cîmp al populaţiei, de a funcţiona ca ferment al creaţiei intelectuale. -·

·

·

• Autorul Studiului istoric din primul vo lum al prezentei luc:tări con­ sideră necesar ca acum, in intimpinarea textelor aparţinind etapei clasice să reia consideraţiile referitoare la acest moment istoric, acordind temei antr opofilosofice extensiunea ce i se cuvine, dar pe care ritmul tematic · al Studiului istoric de ansamblu n-a iugliduit-o. · ··


18

ION BANU

2. Am consemnat în Studiul istoric şi nu mai repetăm - ceea ce ni s-a înfăţişat drept cauze de ordinul relaţiilor sociale interumane, cauze mediate, ale acestei multiple tensiuni din sînul existenţei şi al conştiiuţclor. -

Am relevat funcţia istorică, în acest secol, a demos-ului ale cărui propensii, descifrate de intelectuali aleşi, au con­ stituit circumstanţa decisivă a exploziei spirituale clasice. Cum vom vedea, flăcările acesteia s-au ridicat Ia înălţimi valorice covîrşitor superioare nivelului de conştiinţă al aceluiaşi demos. Se cere reluată în aceste pagini tema iz­ voarelor energetice imediate ale cîmpului tensional, în centrul căruia s-a produs descoperirea Omului în specifi­ citatea lui, marea înnoire din filosofia antică, ea singură susceptibilă să amorseze explozia unică în conştiinţe orien­ tate în chip extrem de variat, să le polarizeze cvasiconco­ mitent în jurul unei anumite unităţi de stil, de interogaţii şi conflicte. Descoperirea în cauză a fost efect şi cauză. Ieşită din confruntări fără precedent, le-a potenţat la rîn­ dul ei intensitatea şi varietatea semnificaţiilor.

3. Calitativul uman iese către sine însuşi, în "clasic", din univocităţile epocii anterioare, cînd lumea umanului fusese gîndită în indistincţie calitativă cu lumea divinităţii, cu aceea a naturii; Cînd obiectul şi subiectul păruseră a fi fost, sub raport calitativ, dizolvate unul în altul. Acum, profilul clasic" al Omului se reliefează în propria-i parti­ " cularitate. El ne prezintă plenitudinea unei entităţi ale cărei atribute, de o extraordinară opulenţă, ar fi de neîn­ ţeles (cum oare a putut să se instituie brusc, în acest chip?), dacă nu ne-am da seama de faptul că, în actul său de desprindere calitativă de cosmic şi de divin, Omul a ab­ sorbit in sine valorile moral-psihologice pe care cugetarea de pînă atunci le gîndise ca fiind proprii naturii şifsau divinului. Omul ancestral tezaurizase în conceptul său de zeu ambiţii şi temeri, legitimări ale limitelor sale sociale şi biologice, motivaţia imprevizibilului, a insondabilului şi a eşecului. Zeul este şi supremul Bine, dar şi suprema in­ stanţă de legitimare a Răului, e izvor de reuşită, dar şi raţiunea impenetrabilă a nereuşitei, e năzuinţă spre ne­ murire, dar şi sentinţă de moarte (aşa cum, dealtminteri,


POSl.6'lLĂ INTRODUCERE

19

Pămîntul este sediu, atît al rodniciei cît şi al morţii). Ab­ sorbirea antropologică a divinului consacră reprogramarea omului în conformitate cu un codex divin milenar ; ea retransferă în aria inevitabilei limite a omenescului visul arhetipal al transgresării acesteia. Omul "clasic " se pro­ iectează, ipotetic, intru sfidarea limitelor, întru escalada zădărnicirilor. Fiind transfigurare a imposibilului în po­ sibil mitic, divinul, o dată absorbit în Om, ajunge să fie pathos-ul posibilei forţări a imposibilului profan. Devenit negare a limitării omeneşti, divinul e încorporare de in­ satisfacţii şi revolte faţă de limite.

Conştiinţa de sine nou descoperită se conturează aidoma celei ce se crezuse a fi fost conştiinţă de zei ; omul se în­ vesteşte acum pe sine ca "măsură" a lucrurilor, după ce iniţial conferise atare măsură fiinţei zeilor. În secolele de făurire a miturilor cosmogonice �i teogonice, oamenii asignaseră, în chip spontan, asemem·a atribute entităţilor superioare, iar acestea deveniseră, eu timpul, în mit, din posesori ai acestor atribut<.·, proprietarii lor; omenirea "clasică" şi le însuşea acum "înapoi", stocîndu-le în sine, în chip la fel de spontan. Faptul că pentru cei mai mulţi atare capacităţi moral-psihologice rămîn travestite în per­ sonaje de mit nu schimbă fondul stărilor. Nici faptul că purtătorii mitici de travestiuri sînt în continuare veneraţi, ba, adesea, cu neostoită ardoare. În raportul cu natura, mutaţii analoge. Se ştie că omul întregii antichităţi greceşti năzuia către integrarea sa în natură, dar fiecare etapă a antichităţii a făcut-o în felul ei. Modalitatea "clasică " a acestui integralism este propen­ sia adeliberativă a identificării subiectului cu natura forţă asimilată în om - evocind parcă sensul iniţial al lui physis (cpucn�). din nou deci a capacităţilor determinate­ nondeterminate. "Clasicul " ce cîntă în versuri ritmurile propriului său spirit transfigurează astfel de fapt ritmurile bio-astrale ale naturii : armoniile trupeşti pe care le slă­ veşte sînt, în fapt, regularităţile naturii umanizate. Reîncorporarea tuturor acestor atribute teologice şi "physiologice" ghemuieşte laolaltă în plăpîndul şi tenacele suflu uman copleşirea şi răzvrătirea, slăbiciunea şi atot­ puternicia ; de aici, greu suportabilul traumatism al încor-


20

ION DANU

dării clasice, dar şi grandoarea ei. În locul naturii ori di­ vinităţii, omul se vede acum pe sine drept for activ, creator de bunuri şi valori. Obiectul fiiud astfel constituit în lăuntrul Omului, el devine implicit acum tema preemi­ nentă a meditaţiei după ce, altă dată, aceasta vizase doar extraumanul. ·

Socratismul e un document elocvent al unirii procesului de desprindere calitativă a conceptului de om, cu acela al încorporării în uman, atît a divinului cit şi a naturii. între constituirea calitativă - în raport cu sfera divinului - a conceptului de om, absorbirea în sine a atributelor zeilor şi credinţa religioasă a lui Socrate, nu este nici o incompa­ tibilitate. întemeierea teoriei omului e un act antropologie­ logic conciliabil cu religiozitatea, care e de ordin ideologic­ patetic, iar includerea divinului apărea filosofului, neîn­ doielnic, ca un mod personal de a concepe credinţa religi­ oasă (nouă, ea ne apare şi altfel, dar aceasta ne priveşte pe noi). Rămîne chestiunea de a şti cum să înţelegem "în­ corporarea naturii" de cel ce întoarce spatele naturii. În P!e�labil_, se observă că pentru filosoful oralităţii sfera divmulw şi sfera naturii sînt gîndite corelat: natura pro­ vine din actul formator divin sensurile ei sînt divine. Cînd Socrate spune că, privind n lăuntrul său, o�ul des­ �oper ă pe zeu (Platon, Alcibiade I 133 C) ne gînd_1m la o mglobare ce vizează divinul -cum spuneam mal sus­ dar, implicit, şi sensurile "naturii" (a cărei investigare ".Pvhysiologică" se vădeşte a fi şi în această privi��ăv muhla, cum proclama socratismul). Calitatea sţ>�clf1ca. de la Socrate, se amplifică astfel la pro porţu cosml�o­ dlvme. În cinstea ori în ciuda zeiescului? întrebarea şt-o Pll:n� istoriografu ideilor filosofice. Din unghiul său . de

i.

.

��·

l

pnv1re, el poate foarte bine să vadă aici, oricum, Şl o proclamare a puterii de atot-cuprindere a spiritului uman.

Reluăm tema celor două momente de veche alienare a umanului, şi de retro-integrare în s ne a valorilor alie­ nate. Două texte, ambele "clasice", dar de sens opus, stau faţă în fată, vorbind solemn despre confruntarea celor două atitudini. De o parte, viziunea Omului definit ca heteroraport şi fiinţă temătoare, viziune ce încă împovărează cu greutatea secolelor trecute ale cugetării conştiinţa ace-

i


POSIBILĂ

!!1

INTRODUCERE

luia care - e vorba de Pîndar - zguduie totuşi, şi el, lespedea lor apăsătoare ; de altă parte, reprezentarea nou instituită a Omului, definit ca autoraport şi fiinţă cuteză­ toare, în Antigona lui Sofocle. Iată textele:

Pindar "Există spiţa oamenilor, există spiţa zeilor. Datorăm şi alţii, ace­ leiaşi mame [Pămîntul, respectiv Zeiţa :Mamă-Pămînt, -n.n. I.B.J faptul că trăim, dar între unii şi alţii est e mar e dista nţă in privinţa puterii de care dispunem. Omeni­ rea este nimicnicia (ou3l:v), pe cind cerul de aramă, reşedinţă a ze ilor , rămîne imuabil. Avem totuşi un punct de atingere cu nemuri­ torii, prin măre ţia spiritului, cum şi prin fiinţa noastră fizicii, deşi ignorăm drumul pe care ni l-a trasat destinul".

unii·

Ne1118eana

VI,

v.

1-7

Sofocle , , În

lnmc-s tnnlte mari minnni, mai mari ca omul însă nu-s 1/ Purtat de vînt, străbate mări/ prin hulă şi prin val spnmos, 1 . . . El an de an, făr-de istov, 1 . . • răs­ to arnă brazda în pămînt 1 . . . Năs­ coci tor, a prins în laţfjivinele de prin păduri f şi păsările din văz­ duh. 1 . . . Pc armăsarii încomaţi / i-a inhămat. i-a pus la jug/ . . . El singur, zbornl �îndului 1 şi-al vor­ birii dar l e-a dihăcit 1 şi ştie-a cîr­ mui cctllţi. f A izbntit a se feri 1 de geruri aspre şi furtuni 1 . . . Pe Hades doar a-l ocoli f e l nu va i zh uti nicicînd/. măc ar că leacul multor boli / ce n-avcau le ac, el le- a găsit 1 / E iscus i t cum nici gî ndeşti , 1 sp r e rău o ia, spre bi ne- apoi. 1 Cinsti-va l egile-o meneşti 1 şi jurămîntul că­ tre zei? Cetate a-1 va'nălţa in slăvi 1· Dar nu e vrednic de tnăriri ( de va călca el legile, / de-o fi om rău, de-o fi

trufaş. 1

Antigona,

v. 332-371, trad. G. Fo­

tino.

Sofocle scrie Antigona în 442, anul probabil al morţii lui Pîndar. 4. Restaurarea umană a omului divinizat e sublirni­ tatea " clasicului". Să ne îndreptăm atenţia acum cu mai multă luare-aminte spre tensiunile ambientale la care ne refeream şi în a căror stufozitate restaurarea a luat naştere. Admirabil transpare în odele lui Pîndar drama cugetării clasice pe tema Omului. Acestuia poetul îi adresează repe­ tat îndemnul vibrant să vrea, să tindă departe, să lupte, punind în joc integralitatea capacităţilor sale fizice şi spirituale ; dar îi lansează în acelaşi timp solemnul, amenin­ ţătorul avertisment de a nu depăşi măsura (!LeTpov}, con­ diţia sa umană. Unde e însă linia calitativă de demarcaţie


22

ION IlANU

dintre ele? Cum şi de către cine poat<' fi oa r l statornicit în chip stenic şi aclvcvat timpul potrivit (xo:tpoc;) al acţiunii? Poetul evocă drama eroilor ce păşesc la fapte în arcul de tensiune al celor două sensuri opuse, fără putinţa determi­ nării punctului de cumpănă: se vor opri prea devreme, atunci vor fi bicisnici ce vor pierde consideraţia semenilor lor; se vor opri prea tîrziu, atunci vor comite hybris (\J�pLc;) şi vor atrage asupra lor mînia zeilor geloşi, răzbunători. '

Conflictul ce transpar� prin metafora poetului liric exprimă valori autentice. Intrezărim suprema tensiune ce stîrneşte conştiinţa " clasică " , prinsă în încleştarea dintre avîntul ei agonal, ce înfruntă toate, şi gama de forţe potriv­ nice ori de stavile, obiectuale. Protagoras nu va fi comis oare un gen de hybris, in­ stituind manifest în locul măsurii zeieşti, pe cea umană, sfidînd astfel conceptul arhaic de măsură? Aşa s-ar părea, judecînd după prigonirea lui, întreprinsă nu de un zeu gelos, ci de acea mulţime ce se simţea depăşită (deci tot ofensată, în felul ei). Dar tocmai sfidarea unei opinii osifi­ cate dădea măsura "măsurii" protagorice. Tensiunea pro­ ductivă, stimulatoare, dintre aspiraţii şi obstacole, dintre părtiniri sociale disputande şi transfigurate noetic, dintre linii de continuitate şi izbucniri fără precedent, dintre stag­ nant şi novaţii se vădeşte în nenumărate ipostaze, în a căror magmă se coagulează atributele Omului din antro­ pofilosofia clasică. Discor dia emulativă dintre tradiţie şi " progresiunea clasică e acut grăitoare în "conflictul dintre metope şi triglife, izbitor - observă Robert Heidenreich în templul doric, uzurpat dar şi ridicat pe un plan superior în Attica. A circumscrie clasicitatea şi valenţele ei în formule ditirambice e şcolărism frivol. Este uşuratec să descrii societatea timpului ca pe una formată doar din bravi. A prezenta mişcarea ei istorică doar drept o elevată con­ cordie, ca în procesiunea Panatheneelor de pe faţada Parthe­ non-ului e îngăduit poetului şi doar lui. Există şi slăbi­ ciunile, tenebrele, traumele, faptele detestabile. Pericle, cum se vădeşte din spusele lui Plutarh, afirma convingeri democratice, dar comportarea sa se arăta că e departe de a fi mulţumit întotdeauna de opiniile massei.


POSlB'lLĂ ILNTRODUCERE

23

Cea de-a treia a sa cuvîntare, din Războiul peloponesiac, vădeşte neliniştea sa în faţa eventualităţii ca politica sa "nemăsurată" - din nou hybris 1 - să stîrnească reacţia ostilă a populaţiei, puternică în miopia ei, ca un zeu ge­ los. Tocmai această înfruntare dintre potenţialul ideatic al conştiinţei demos-ului (cum îl interpreta Pericle) şi li­ mita stărilor de spirit ale acestuia, cînd stenice, cînd aste­ nice, va fi stimulat cugetarea politologică a alkmaionidului. În privinţa lui Socrate, ceva o arecum analog. Împotriva sistemului democratic de alegere prin sorţi, filosoful for­ mula obiecţii al căror temei a fost nu o dată confirmat de cele ce se petreceau în Adunarea Poporului ; la cele ştiute de mult în această privinţă, papyrnsul Michigan, publicat in 1968 (comentat de Max Treu) aduce tmek date suplimen­ tare: în Adunare, se ţineau cuvîntări ncsocotih· dezvăluind secrete de stat, ieşiri demagogice contra nnor oa meni de valoare, manifestări de c alo mn ie �i chiar ele t rădare . I,a toţi marii investigatori de c on �tiinţ c ai ti mp u l ui, partici­ panţi la făurirca filosofiei Omului. întrevedcm meditaţia asupra răutăţ.ii omc n(· :;;ti , asupra scoaterii omenescului din negativitatc şi a descifrării aces teia în vederea instituirii, prin contrast, a calităţii-Om. Democrit ştie că etica sa, promovînd cele bune, trebuie să înfrunte stocul de patimi urîte din lăuntrul omului (fr. B 149). Opera lui Tucidide e condusă de gîndul unui ideal de om, realizabil doar în măsura în care ar izbuti să învingă propria-i natură, rea, care altminteri face ravagii. În pagini de crîncenă critică a oamenilor din mulţime, ai Atenei în primul rînd, între­ vedem gîndul său : epoca sa nu e una de eroi homerici; calitatea de Om este de construit, în gînd şi în existenţă, plecînd de la realitate, dar modificînd-o substanţial. O mărturisire a situaţiei de cumpănă, de asperitate, întîlnim probabil la Sofocle. Electra e considerată de Ch�mence Ramnoux drept semnificativă tribună de exprimare, cu egală putere de convingere, a unor justificări opuse, de regulă, din planul chestiunilor social-civice. Se întrezăreşte, în cazuri determinate, ceea ce, potrivit supoziţiei noastre, relevă funcţia promotoare a valorilor "clasice" pe care a putut s-o aibă atunci, starea de tensiune între demn şi nedemn în care s-a aflat societatea timpului.


24

ION BANU

Aşa, teatrul lui Aristofan. Tabloul societăţii nu se înfăţi­ şează la el mai suav decît la Tucidide ; atît doar că_ e luat în comic. Autorul Norilor nu c un om al teoriei; departe de aşa ceva, e un intuitiv. Or, în timp ce simpatia sa e îndreptată către felul de a gîndi al aristocraţiei, în timp ce poporul pc care-1 aduce în scenă se arată a fi incult, dedat arbitrariului, demagogiei şi abuzurilor, ahtiat de căpătuială, de facilităţile puterii, înecat în superstiţii, totuşi îşi alege subiectele dintre cele preferate tocmai de publicul pe care-1 stigmatizează. Dincolo de tragi-comic, dincolo de intenţia satirică nemijlocită, ceea ce întrcvedem în fond, în fapt, este un popor ce experimentează virtuţile democraţiei, deşi deocamdată se încurcă în ele, şi care, aşa cum este, dictează nu doar subiecte de comedie, dar şi participarea autorului lor la formarea gustului literar al mulţimii şi implicit la fertilele încordări psihologice ale epocii. în mod cumva analog, idealul sublimei fermităţi umane făurit de Sofocle se va fi forjat, poate, aţîţat fiind de tabloul versatilităţii masselor, dacă în adevăr pe acestea din urmă le reprezintă, cum credem, corul din A ntigona, excesiv de inconstant în păreri. Fondul chestiunii ce trans­ " pare în opera lui Tucidide angajează !Pregnant "clasicul : forţele obscure din societate, din instituţii, din oameni există, dar tocmai prin dispută cu ele s-ar construi o nouă

individualitate umană.

Dacă ne gîndim la creaţia marilor dramaturgi ai seco­ lului, în globalitatea ei, ne izbeşte faptul că tragediile ca şi comediile sînt într-atîta încărcate de aluzii la politic, po­ liteic* şi politicieni, într-atît îşi asumă ele misiunea de a pleda cauze politice "bune", flagelînd pe' oponenţii aces­ tora, încît întăresc convingerea asupra funcţiei de ferment al geniului, îndeplinite în epocă de către confruntările din viaţa publică. Ne referim mai ales la democraţii. Faptul că răstimpul istoriei tragediei coincide cu acela al istoriei • Politeic : termen prin care av\'.m în vedere dmpul dete'Tminaţiilo'T adeliberative (psihice, mentale) generate de p6tis şi de apartenenţa indi­ vidului la p6lis ; diferit, deci, de cel de .. politic", ce vizează o atitudine (ideolq�ică) deiiberath-ă fie faţă de p'Tincipiul de polis, fie faţă de unul sau altul dintre grupurile sodale din p6li s , ori faţă de relaţiije dint.,e p6lis-nri. Cele două cîmpuri sînt distincte, ceea ce nu înseamnă că între ele nu există interferenţă.


POSIB'ILĂ INTRODUCERE

25

democraţiei ateniene (Guy Rachet) e semnificativ. Socrate, deşi atît ,de �ncrezător în puterea educaţiei -el care în­ ţelege că }earia :etică are imperios nevoie de practică (morală) - 'pare să fi subapreciat însemnătatea funcţiei pedago­ gice ameliorante pe care o poate avea profesarea politicii în care s-ar an gaja cei mulţi şi ignoranţi în ale politicii. În ciuda neajunsurilor 'democraţiei, 'sistemul contestat de Socrate avea latura lui productivă : dacă oamenii mulţimii, şi nu doar cei buni", depozitează capacităţi istorice, atunci " tocmai :prin exerciţiu politic ar putea acestea, măcar la o parte din ei, să se actualizeze, să se dezvolte :;;i - unde este cazul - să se corecteze. Iată iar cerinţa de a nu ceda ten­ siunii, iată din nou imperativul de "a depăşi măsura" stării de fapt, în serviciul unei valori prospective. Rolul " ma.ieutic" al practicii puterii publice părea să-i scape toc­ mai maieuticianului Socrate. Tocmai lui, care comitea o salutară h_-9bris în felul ei, propovăduind practica valorilor specific umane printre cei mai neinstruiţi, ce aveau cea mai modestă poziţie socială, în speranţa de a-i face să se depăşească. Utopistul Hippodamos din Milet, prieten cu Pericle, susţinînd că nu doar specialiştii în politică trebuie să participe la conducerea Cetăţii, ci toţi cetăţenii, dădea prin aceasta - crede Zoe Petre - o replică lui Socrate. Am nota: o replică dată teoriei, dar nu şi practicii socratice, aflate în acord cu idealul pericleian. ;crasicitatea a fost un splendid calvar, a fost singulara trăire a unei drame, atit sociale cît şi lăuntric-umane patetice şi intelectuale - de o febrilă creativitate.

n condiţii sociale şi disponibilităţi spirituale de ex­ cepţte, 'tot-ul social pestriţ a putut funcţiona ca stimul al u�or va ori de excepţie. Demos-ul a putut însemna medio­ cntate 1ntelectuală, dar şi aviditate culturală direct pro­ porţională cu aceasta, s-a putut arăta laş (vezi evenimen­ ul Melo�), dar şi maratonomah, grosolan, dar şi depozitar _ 1-n potent�a al unut suflu artistic nativ, certăreţ, dar şi ani­ _ mat de un năprasnic zel politeic libertar. Niciodată flacăra depăşirii n-a covîrşit în mod mai arzător decît în clasic" î�tinările realului; la fel de aprigă a fost şi disp ritatea d ';_nţre mediocri şi individualităţile care, negînd datul, au sant departe, peste el.

!


26

ION

B'ANU

Ca şi arcul puţin încordat ce nu zvîrle săgeata prea departe, disparităţile c1v1ce, care nu ies din banal şi nu stîrnesc aprigi riposte şi orgolii, nu lansează ideaţia spre culmi prea înalte. Celor ce s-ar întreba dacă determinaţiile " "clasice ale clasicului - calmul, seninătatea, echilibrul pot naşte din tumult, iar notele unitare ce statornicesc clasicul, din dezunitate, li s-ar răspunde că din amorfism şi împăcare stătută cu datul nu se naşte nimic, nici clasic, nici neclasic.

Fondul preeminent, în jocul de forţe descris mai sus, a putut fi, în ultimă instanţă, coliziunea-concurs între difuze aspiraţii latente din conştiinţa straturilor mai "răsărite" ale demos-ului (descifrate şi trecute in aetu de exponenţii săi intelectuali aflaţi, la rîndul lor, pe diferite gradene ale teatrului) şi stări manifeste de debilitate culturală şi crampo­ nare puerilă a mulţimii de acel "aşa cum a apucat " (Hera­ clit, fr. 74). 5. Relaţia dintre creaţie şi tumultul confruntărilor co­ tidiene, dintre Idei şi Agora (ultima, de dimensiuni panelene), potenţarea lor reciprocă într-un circuit infinit, virulenţa difuziunii şi eficienţei activităţilor conştiinţei, opulenţa adiacentă a practicilor, toate acestea au beneficiat şi de o altă sursă de energie : simbioza realizată în acest secol mai cu seamă într-un oraş ca Atena - dintre oral şi scris. -

Este vremea în care înţeleptul prin excelenţă - So­ crate - recurge exclusiv la viul grai; cînd 1 storii ale lui Herodot se declamă, şi anume într-un cadru festiv (dacă acceptăm autenticitatea informaţiei), cînd retorica ocupă " se fău­ " le baut du pave , cînd curente de opinie publică " resc în symposioane şi gimnazii, în "saloan<:le frecventate de sofişti, în Adunări, tribunale, procesinni, concursuri de sport şi de dramaturgie, ori în teatre. Este, însă, în acelaşi timp, cum bine )tim, secolul de aur al literaturii scrise, de la ştiinţe la beletristică. Mai mult, acum, spre finele secolului V relevă Raymond Weil - practica scrisului şi cititului începe să aibă, măcar în cetăţi de felul Atenei, un caracter relativ larg, angajînd pe tot mai mulţi din păturile "de jos" şi conducîndu-i spre consumul operelor scrise ale creatorilor. Considerabila inflnenţă, cu o masivă funcţie culturalizantă, exercitată -


POSIB'ILA INTRODUCERE

27

de sofişti (funeţie, negată pe nedrept de C. Tsatsos) s-a datorat neîndoielnic faptului că au combinat, în virtutea " unei rafinate percepţii a "măsurii epocii, învăţămîntul oral cu propaganda prin scris. Lui Protagoras, prin trata­ tul Despre zei, i se datoreşte marea cinste de a fi inaugurat (poate în acelaşi timp cu Anaxagoras) condiţia milenară a scrisului de a fi socotit mai redutabil decît oralitatea, de către oficialităţi (a oficialităţilor din toate timpurile şi ideologiile). Este şi momentul apariţiei primel or Protrep­ tice, compendii didactice destinate informării filosofice ele­ mentare a intelectualităţii nefilosofice. Platon avea să spună că prin scris, care ar anchiloza cuvintul, virtuţile spiritului ar fi păgubite. Dar Platon, totuşi, scrie ! E adevărat, dar cele scrise de el sînt dialoguri. Or, ce sînt acestea altceva decît benzi ce înregistrează pro­ cese ideatice prin excelenţă orale ? Şi totuţ;i scrie, înfăptuind printr-o practică unică în felul ci, conlucrarea dintre vir­ tuţile oralităţii şi cele ale scrisului. Prin Platon, prin sofişti -- fiecare in alt fel - se vădea fertilitatea colaborării dintre cele două moduri de exprimare. Oralitatea compensa, prin fragilitate, maleabilitate evolu­ tivă şi nuanţări inimitabile, caracterul rigid, univoc, izo­ lat de alte modalităţi semiotice, ale scrisului, compensaţie cu atît mai opulentă cu cît, neîndoielnic, vorbitorul grec a fost extrem de darnic în gestică, mimică, intonaţii şi elocvente tăceri. Scrierea însă compensa volatilitatea, in­ completa sesizabilitate a oralităţii, responsabilitatea ei rela­ tivă, netransmisibilitatea ei în timp, caracterul ei local şi de unic exemplar, deficienţe care aveau să facă, prin con­ trast, ca viitorul cel mai îndepărtat să aparţină nu astrului " Socrate, ci "galaxiei Gutenberg .

5. Maturitatea culturală a secolului lui Pericle e probată de aria în care se înscrie prezenţa filosoficului. Creatorii de sistem - Democrit, Protagoras, Socrate - instituie pree­ minent configuraţia filosofică specifică a epocii. Dar aceşti campioni ai celor mai eterate abstracţii filosofice, date în nedisimulată afirmare, sînt puţini la număr. Spre a afla gradul de lucrare şi aderenţă filosofică a timpului, colora­ tura filosofică integrală a conştiinţei acestuia, sîntem che­ maţi spre un orizont considerabil mai larg decît acela al


ION BANU

28

sistemelor originale. În adevăr, o " coupure d'essence " în substanţa ideatică la care ne referim, străbătînd sferele de reflecţii biologice şi fizica-matematice, politologia, istorio­ grafia, dramaturgia, poezia lirică, estetica, teoria artelor plastico-arhitecturale şi aceea� a literaturii, cum şi medi­ taţia religioasă, descoperă fenomenul unei anumite "filo­ sofări" care, dată în formă teoretică de către filosofii con­ sacraţi ca atare, se extinde considerabil, în formă practică, mai adesea în mod implicit, în toate menţionatele cîmpuri nefilosofice, într-un raport de dimensiuni ca acela dintre ep\centrul unui cutremur şi zona zguduiturilor. Toate menţionatele cîmpuri, deşi armonizate cu stările lor an­ terioare, se colorează acum altfel decît mai înainte. 1\fult dezbătuta teorie a " stilului " comun unor cîmpuri diferite de creaţie1, reluată într-o modalitate personală de Blaga şi asociată conceptului de structură epistemică, pro­ pus în altă parte de către semnatarul rindurilor de faţă.2, e susceptibilă să contribuie la înţelegerea fenomenului. Îmbrăţişînd cu privirea cuprinsul ariei ideatice , ,cla­ sice" , discernem cîteva stări, distincte. Iată gînditori ca Hippocrates ori Tucidide . Nu sint făuritori de sisteme filosofice, dar gîndesc filosofic, în strîns contact cu mişcarea ideilor din această sferă noetică. Ei adoptă sensurile acesteia în propria lor cugetare teore­ tică, o desfăşoară astfel modelată în aria preocupărilor lor de specialitate, unde astfel devin mari novatori. In consens cu aceste constatări, dispunem la Hippocrates de o filo­ sofie biologică încărcată de implicaţii antropofilosofice, iar la autorul Războiului peloponesiac, de o filosofie a socie­ tăţii, istoriei şi omului, explicite, remarcabile. Despre Da­ mon nu ştim prea multe, dar ceea ce am numi în cugetarea lui muzicologie - dînd termenului o semnificaţie parti­ culară - îl face demn de a fi şi el menţionat aici. Situaţia marilor dramaturgi, Eschil, Sofocle şi, într-o modalitate diferită, a lui Euripide, de asemenea� a liricului 1 Vd. în această chestiune studiul lui Dan Grigorescu, Co1JStelalia gemenilCYT, Ed. Meridiane, 1 979, privind relaţia ., stilistică" dintre poezie

şi artele plastic e

.

Conceptul de structură în istoriografia filosofiei. in , .Revista de filosofie", nr. 6, 1 975. •

Structura stadîală,


POSIB'ILĂ INTRODUCERE

Pindar, este, într-o măsură, al ta. În poezia lor se ţese 0 tramă densă de legende , tnituri, ritualuri, tradiţii' folclo­ rice, toate drapate în simboluri, adesea în mister. Texte le lor se cer examinate cu minuţie, ştiind că ceea ce spun capătă sens mai autentic prin ceea ce implică fără să spună . Nici unul din ei nu intră în incidenţa istoriografiei? filosofiei printr-un fond organizat, explicit. Dar e evident faptul că opera lor literară e pătrunsă de viziuni metafizice despre Univers, societate, civitate şi mai ales despre Om, ba chiar - fapt extraordinar la aceşti făuritori lansaţi către alte cîmpuri decît cel al filosofiei - aproape din fiecare mare secvenţă a creaţiei lor poetice emană reflecţie filosofică. Îndeosebi în ce priveşte domeniul Omului, istoricul care i-ar ocoli ar da filosofiei vremii o expunere descărnată, ciuntită. Dar marii plasticieni ca Phidias ori, laolaltă cu el, arhitecţii Acropolis-ei ? Gîndirea lor nu se află la dispoziţia noastră în texte, ci în marmoră - chiar :;;i aceasta aproape exclusiv în copii, ruine ori evocări. Catalogarea lor istorica­ filosofică dobîndeşte cu greu o expresie convenabilă, dar, cînd ne angaj ăm să detectăm în secol meditaţia filosofică despre Om, ţîşneşte într-însa şi manifestul lor nescris; aceasta ştiind desigur că, în cazul lor ca şi al poeţilor, totul se sub­ ordonează intenţiei artistice, care, suverană, îşi mlădiază către sine însăşi orice alt gînd. Este la ei o filosofie supusă licenţei poetice, căreia i se poate întîmpla ca puţin să-i pese de rigorile consecvenţei logice. În fine , a treia categorie. Herodot, Aristofan saufXenofon nu sînt "minţi teoretice" . N-au participat la nici o doctrină filosofică. Dar, în chip spontan, scrierile lor oglindesc, pe temeiul anumitor afinităţi sufleteşti, unele din ideile filo­ sofice de mare circulaţie ale epocii şi devin astfel măsuri ale ariilor de e:x:tensiune ale acestora în opinia publică. Autori de mare anvergură, în intens contact spiritual cu publicul, ei funcţionează, pe de altă parte, ca factori de vehiculare a ideilor în cauză, adăugînd la celelalte ipostaze, pe cea de amplificator . În paginile ce urmează, ţinînd seama de Studiul istoric, va fi vorba de filosofia sistematică doar in mod fugitiv, stăruindu-se însă asupra ideilor din celelalte compartimente

menţionate.


30

ION B'ANU

II. MAGNIFICA DIFERENŢIERE 7. Faza clasică este aşadar, s-a spus, în planul obiec­ tului filosofiei, momentul istoric al întoarcerii Omului cu faţa spre Sine, act ce semnifică origină, temei şi desti­ naţie a antropofilosofiei timpul ui. Omul preclasic este, după expresia lui Paul Schiitz, un om "cufundat în existenţă". Virajul spre Sine al Omu­ " lui " clasic înseamnă aşadar în fapt negarea -:- explicită . ori implicită - a cufundării umanului în Kosmos, ca şi a cufundării lui în divin. Vini.jul "clasic" este, sintetic, negarea acelei negări preclasice, în virtutea căreia Omul se aflase încă difuzat în ceea ce îi este extrinsec. Viaţa civică trece acum prin faza unor transformări, cînd, sub presiu­ nea unor latente propensii proprii colectivităţii demos-ului şi potrivit cu ceea ce exponenţi clar-văzători apreciau a fi în armonie cu aceste înclinări potenţiale, se instituie drept adevăruri alte norme decît cele tradiţionale. Fondul acestora relevă răzvrătirea sufletului colectiv contra în­ chistării ancestrale, actul spontan al personalităţii umane colective de a-şi impune particularismul. Procesul începuse, molcom, de mai bine de un veac (Salon, Peisistratos, Clis­ tenes, Cimon) înainte de Pericle. Principalii filosofi din era acestuia din urmă, - Socrate, la Atena, cetatea iniţia­ toare a reformelor, Protagoras şi Democrit, ambii din Abdera, oraş ce însoţea Atena pe aceleaşi drumuri - pri­ mesc din partea istoriei misiunea să-şi concentreze atenţia spre e ul uman (colectiv) . Se impune minţilor, drept corolar, chemarea de a vedea acest Eu în chip distinct. Ei ajung deci să descopere dedublarea realului in două entităţi calitativ-distincte : subiectul uman colectiv şi un anumit obiect, alter calitativ, al subiectului. Specificitatea umană apare fiecăruia din ei în altă modalitate, dar demersul e al epocii : diferitele ipostaze se susţin şi se întregesc reciproc în chip fericit. Socrate întreprinde examenul cugetării de pînă la el despre lume, despre valorile de adevăr, bun şi util, despre sensul legilor civice, teme meditative pe care clocotul social


MAGNIFICA DIFERENŢIERE

31

le impune acum atenţiei minţii mai mult decît înainte. Ceea ce observă el e faptul că făurirea logică a unor noţiuni adecvate în atare teme, elaborarea, drept co ns ecinţă posi­ bilă, a unei metafizici, presupun fiinţarea, primordială, a unei sfere noetice ce instituie temele drept alter al ei, că e cu neputinţă o asemenea alteritate fără ca ea să angaj eze calitativul ; că disjuncţia subiect- obiect e fără fiinţă dacă subiectul nu e diferit calitativ de ceea ce se conturează ca obiect (al său) . Noţiunile presupun o op er ă creatoare, crea­ ţia implică un creator, iar creatorul e Omul meditativ, conştient de ipostaza sa de conştiinţă · meditativă. Socrate este glasul personal prin care Umanul impersonal (univ ersal ) ia cunoştinţă de sine în calitate de conştiinţă (logică, etica­ socială) . Protagoras se îndreaptă spre subiect sub un alt unghi de vedere. Îl vede mai ales în calitatea prin care dă deciziilor sociale valoare de viabilitate (ceea ce ar fi tot una cu ade­ vărul) ; observă că, în genere, cuget ă torii de pînă la el fă­ cuseră să depindă im agin ea existcntului cosmic de decizia lor asupra a ceea ce urme a z ă a fi c onsiderat adevăr meta­ fizic. Î ntr-un caz şi în celălalt, se m nificaţia "lucrurilor" (IT pliy[.LOCTIX) este în func ţie de Om. Dacă Socratc descoperise pe Ens cogitans, Protagoras şi, î mp r eună cu el, ceilalţi sofişti de seamă, îl pun în lumină ca pe un Ens significans. Democrit, la rîndul său, ia în considerare procesul for­ istorice a Omului şi descoperă că istoria oamenilor e propriul lor produs. Omul socratico-protagoric - pare că spune atomistul antropofilosof - este el însuşi măsură a acelui " lucru" care e propria lui devenire ; altfel spus, măsură a lui î nsuşi Chestiunea comportă un comentar su­ plimentar ce aduce în raza consideraţiilor de faţă pe Herodot şi Tucididc. Î n tema istoricităţii omenescului, Democrit dăduse refl ecţii profunde. Adînci, dar pur enunciative. Păşind în tema sensului istoriei cu o capac i tate de cuprin­ dere extensivă fără nici un precedent, Hcrodot trecea de la enunţuri de principiu la modalitatea susţinerii lor prin substanţa densă şi opulentă a evenimentelor. Dîndu-şi seama de faptul că luminarea existenţei umane e doar parţială dacă nu e luată în considerare şi antecedenţa is-

mării

.


ION BANU

32

torică din care descinde, Herodot poate fi socotit un "cla­ sic" înY,măsura în care devine astfel instituitor al recunoaş­ terii unei bidimensionalităţi esenţiale a Omenescului : coordonatele dcfinitorii ale calitativului Uman sînt atît fiinţarea în actual cît şi istoricitatea din care prima derivă. În oarecare analogie cu Pîndar, el nu recunoaşte în istorie instanţa de decizie umană, diferită de a zeilor, ci are în vedere în lume un singur for al hotărîrilor, cel divin, univoc (exterior Umanului pe care-I include) . Tucidide procedează, in temă, aidoma lui Democrit, adoptînd punctul de vedere bidimensional, implicat şi în demersul herodoteic. Dar istoricul din Atena e un gînditor care stăpîneşte prea bine exigenţele congruenţei logice ca, după ce şi-a dat seama de creativitatea umană să sfîrşească prin a o nega şi a se nega. Ca şi autorul Istoriilor, el dă conceptului nud al lui Democrit împlinirea necesară, printr-un �vast tezaur de evenimente istorice concrete. Dar motorul istoriei este l a autorul ate­ nian intrinsec Umanului, în acord cu atomistul din Abdera, iar nu extrinsec, cum rămăsese în mentalitatea bigotă a istoriografului din Halicarnas. Socrate instituie sine-le, uman ca atare, Protagoras, sine-l e ca măsură, Democrit şi Tucidide, măsura sine-lui uman.

8. Statornicirea Sine-lui uman în sine revendica tre­ cerea acestui act prin dezbateri privind condiţia Umanului în raport cu alte sfere. Cum am spus, e vorba de sfera Kosmos-ului şi aceea a divinului. Dar o precizare preliminară. În rîndurile examenul constituirii conceptului

"

anterioare,

clasic " de Om pusese

absorbţiei mentale de atribute physico­ theionice. În ceea ce urmează, se va consemna actul des­ Prinderii Omului clasic de natură şi divinitate. Se înţelege în lumină fenomenul

desigur că e vorba de două planuri diferite.

În primul

caz, aveam în faţă substratul psihologic intim al formării unui concept, substrat ce rămîne străin nivelului conştiin­ ţei. În celălalt caz, examinat în rîndurile următoare, obiec­ tul preocupării îl constituie acte de conştiinţă pe tema relaţiilor

Om-natură-zei.

Aşadar,

arheologia

conştiinţei


MAGNIFICA DIFERENŢIERE

clasice" în primul caz, istoriografia ei, în al doilea. Adesea, " dacă nu chiar întotdeauna, Omenirea se desparte de trecu­ tul ei, luîndu-1 într-un fel sau altul cu sine. Revenind, începem cu chestiunea cugetării asupra raporturilor Om- Univers. Cugetarea preclasică, aşa cum am mai arătat, gîndise Realul ca pe un obiect calitativ-unic sub raportul princi­ piilor şi al constantelor ce i-ar guverna schimbările: entităţi fizicale la milesieni, număr la Pythagoras, logos heraclitic şi tot astfel pînă la Empedocles şi Anaxagoras, inclusiv. Descoperirea socratică a o mului-conştiinţă-de-sine con­ sth uie o delimitare calitativă a lumii umane .de cea cos­ mică, prin care este negată univocitatea calitativă a între­ gii gîndiri de pînă atunci. Dar filosoful oralităţii dă actului său istoric un conţinut total. Cosmicul nu e declarat doar calitativ distinct de Om, dar şi interzis omului, întrucît acesta din urmă, chemat să investigheze propria sa reali­ tate, n-ar trebui să se lase sustras de la această îndeletni­ cire - şi aşa extrem de dificilă - prin cercetări dincolo de ea. Diferenţierea calitativă pe care o descoperea, revoluţio­ nar, ilustrul , . clasic" era, în concepţia sa, atît de pronun­ ţată, încît, spre deosebire de fondul uman, cognoscibil, cel cosmic s-ar refuza în mod integral investigaţiei. Spiritualismul socratic, instaurînd Umanul, o făcea în chip hypertelic. I-a fost hărăzit unui filosof nespecialist, medicului-filosof Hippocrates, să introducă un criteriu realist, opus, în mod corectiv, subiectivismului integral al filosofului profesio nist. Condiţia specific umană, ca natură umană, cu specifici­ tatea " Sine-lui " ei este recunoscută şi de şcoala din Cos. Dar, conj ugînd cei doi termeni, , . Sine-le " şi natura, ea se apleacă asupra determinaţiilor prin care Omul este apar­ tenent la physis. Observaţionalismul naturaliştilor din Cos face deosebire între fiinţa spirituală, prin care se distinge calitativ Omul de natură şi fiinţa sa biologică, în virtutea căreia el aparţine mediului său natural, biologic în prim rînd ; dar rămîne oricum, ca Om, o parte a naturii. El nu poate fi corect gîndit prin prisma alternativei socratice , . Om sau natură " , (cu corectivul pe care l-am propus) , ci prin prisma conceptului de natură-umană, în care ambele


34

ION B'ANU

entităţi coincid şi care e principala descoperire a hipocra­ tismului, în probleme de interes antropofilosofic nemijlocit, a raportului Om-Kosmos. Bidimensionalismul dialectic (Omul este şi nu este natură) hipocratic e opus bidimensio­ nalismului subiectivist non-dialectic, socratic. Diferenţierea Omenescului de natură nu înseamnă autonomism uman în problema Om-Natură. Întreaga cugetare a antichităţii crede într-un om armonizat cu natura - ne reamintim de chipul socratic, sui-generis, al tezei - speră în obţinerea unui grad cît mai înalt de consonanţă cu ea. Separarea de natură nu e , în clasic" , " o problemă d e metafizică, ci d e filosofie a omului. Aceasta din urmă tinde la instituirea complexului de determinaţii prin care se constituie calitatea specifică, în-sine, de Om. Omul astfel întronat poate revendica în plan metafizic norme proprii, dar nu unele ce ar rupe armonia menţionată şi, în acest sens, nu auto-nome. Separarea presupune deci un acord cu fiinţa cosmică, dacă nu chiar, în unele vi ziuni, modalitatea specific umană de funcţionare a fiinţ ării kosmos-ului. 9. Acum, relaţia cu divinul. Acesta ocupă mentalităţile, fie în ipostaza de destin (în mai multe variante, dintre care, unele, rare, poartă pecetea divinului în chip destul de palid) , fie în aceea de zeitate.

Să le luăm în atenţia noastră. Una din notele umanismului clasic " este năzuinţa de " a întinde o mînă de ajutor oamenilor aflaţi în lamentabila condiţie de dizolvare în destin. Întrevedem atare aspiraţii, de tip umanist, încă reţinute, la Eschil, mai pronunţate la Sofocle şi Euripide ; trei propensii de grad diferit. La primul dintre ei precumpăneşte imaginea Omului tirani zat de un destin dur, atotputernic, de regulă drept, precum de pildă în Rugătoarele şi Agamemnon. Dacă ne-am opri aici, am distinge cu greutate, în perspectiva oferită de aceste piese, identitatea specifică a umanităţii ; ea pare tot indistinctă, ca şi la " physiologoi " preclasici. Dar obser­ văm în repertoriul eschilian şi configurarea, cu contururi încă slabe, a chipului, un Om diferit, care visează , ,pro­ meteic" să-si afirme calitatea si forţ a, să-si asume respon­ sabil i t ă ţ i îr{ cadrul repartizăr ii unei anm�ite puteri j uris-


MAGNIFICA DII'ERENTI:ORE

dicţionale, atîta cît îi va acorda fiinţa divină, supremă. În Eumenidele, jurisdicţia superioară divină tradiţională, Erinyile, şi dreptul civic începător - sub metafora zeilor tineri - vor conlucra cu omul ce-şi cucereşte libertatea. Sînt, la Eschil, cum se vede, două accente diferite. Se reflectă în ele, poate, confruntarea dintre ceea ce poetul crede a fi o stare încă prezentă a omului şi un proces de deplasare către o stare viitoare, mai plină de uman. Cumva, expresia ideatică a confruntării existenţiale dintre cele două etape istorice, preclasică şi clasică, a trecerii primei în cea de-a doua a început să fie rcsimţită in epoca pe care o acoperă viaţa dramaturgului. Tema definirii sensului omenescului în raport cu desti­ nul zeiesc e prezentă şi la Sofoclc, aproape pretutindeni în dramele sale. Dar cu alte accente decît la Eschil. Sentinţa divină e afirmată ca atotputernică -- ca în Ocdip rege şi totuşi dramaturgul ne spune fără echivoc, în Oedip la Kolonos, că există nu un singur izvor de iniţiativă, divin cum gîndea Eschil - ci două, unul divin, altul uman. Cum pot fi ele afirmate fără să se nege atotputinţa zeilor ? într-un fel specific sofocleian : zeii hotărăsc ce se va întîmpla cu omul, dar acesta hotărăşte el modul în care va aprecia decizia zeilor. De supus, trebuie să se supu­ nă, procedînd în conformitate cu voinţa zeilor, altminteri va suferi o teribilă represiune. Dar dacă ştie că hotărărea pe care e nevoit să o execute este nedreaptă, o va denunţa ca atare, o va înfiera . .În Trachinienele uciderea involun­ tară a lui Herakles şi sinuciderea nefericitei Dejaneira sînt deplînse de Hyllos, fiul celui ce suprimase hydra din Lerna, denunţînd nedreapta, ruşinoasa atitudine a zeilor. Comportamentul lor e biciuit în termeni similari celor prin care în A ntigona e păl muit despotismul basileului din Cetate, Kreon. În acest act, de a scrîşni din dinţi, de a blama injustiţia divină ce copleşeşte pe om, în acest mod de înfruntare a destinului - gen de revoltă ce ridică pe om, într-un fel pînă la rangul de zeu, stă magnitudinea lui ; e ceea ce dă principalul accent umanist teatrului sofocleian. Euripide este, printre dramaturgi, primul care, medi­ tînd asupra aceleiaşi teme, stigmatizînd şi el, nu o dată,


36

ION E'ANU

absurditatea destinului, vede şi posibilitatea de a-l nega, omagiază nu o dată condiţia omului liber care opune iureşu­ lui iraţional ce-l ameninţă, raţionalitatea sa, forţa sa mora­ lă, intrepiditatea sa. Fenicienele denunţă lipsa de sens a destinului pe care omul trebuie să-1 înfrunte. În Alkestis, sentinţa prin care soarta a condamnat la moarte pe soţia lui Admetos e contracarată prin readucerea ei din Infern pe pămint. Dar elanuri libertare de acest gen nu ocupă doar ele scena. Cumpănitor - unii spun " descumpănit" - poetul se încovoaie, în alte situaţii, în faţa temerii faţă de o ursită ce s-a vădit inflexibilă, "recufundînd " , parcă, pe om într-un cîmp de decizii ce n:•.-: aparţin. În Troienele, e deplîns faptul că oraşul lui Priam a trebuit să cadă. Cum să fie condamnată oare Elena, dacă gestul ei a fost pus la cale de zei ? Electra e o dezbatere, în cadrul căreia, in ciuda vehemenţei cu care pro testează dramaturgul con­ tra celor plănuite de zei, el se abţine de la orice gind de împotrivire. Indubitabil, în acest secol, căile către Uman se vădesc anevoioase, întortocheate.

10. A vînd drept corolar pe aceea de divin, chestiunea destinului nu poate fi separată, în această fază istorică, de aceea a relaţiei Om-divinitate. Cercetarea constituirii viziunii despre un Sine uman impune deci examenul variate­ lor moduri în care a fost gîndită menţionata relaţie.

Între tema de adineaori - Om-Kosmos - şi aceea de acum e uşor de observat o deosebire : diferenţierea Umani­ tăţii de natură nu punea în discuţie fiinţarea acesteia din urmă, dar, în tema pe care o abordăm în această clipă, gama posibilităţilor include nu doar o diversitate de moduri în care e gîndită dh·initatea, dar şi putinţa abolirii ei. Deşi Pindar, cum spuneam, proslăve;;tc di\·inul ca sub­ stanţă absorbantă a omenescului, o face totuşi într-un mod nou, zămislit în atmosferă clasică ; condiţia umană e guvernată de geometria neunivocă a unui cîmp totodată uni- )ii bidimensional. Omul e în funcţie de divinitate : el ar fi nu mai mult decît o umbră, ce devine veritabilă realitate doar întrucît e atinsă de raza divinităţii (Pythica a VIII-a) si este deci ceea ce zeii decid să fie. Dar atare determinaţ i i par să aibă mai degrabă o semnificaţie litur-


MAGNIFICA DIFERENŢIERE

37

gică decît ontologică. Oricum ar fi, poetul cîntă în odele sale Omul. Un Om ce-s,i afirmă personalitatea, un Om care, dacă vrea, poate deveni (beneficiind de virtuţile ereditare proprii el itei de sînge căreia îi aparţine !) un Dlagnific al performanţei fizice, înţelepciunii şi moralităţii, al armoniei corporale şi al muzicalităţii , protejat al muze­ lor prin dotaţia sa artistică " triunică" (poezie-cînt-dans) . Ideea pindarică despre un om separat de divinitate prin­ tr-o prăpastie şi totodată în întregime aservit voinţei zeieşti e echivocă. E însă un efort de a susţine ceea ce era, în fond, ireconciliabil : impactul clasicismului care impune scoaterea specificităţii umane din preclasica indistincţie cu divinul - implicată, de pildă, în sacralitat€'a numărului pythagoric - şi ideologia bigotismului integral pe care Pîndar refuză să-1 repudieze. Ceea ce însemna pentru Pîndar un omenesc supus deciziei insondabile a zeilor putea fi transfigurarea fideistă subconştientă a unei relaţii prezente şi într-o · conştiinţă puţin sau chiar deloc aservită credinţei religioase : cea de om, supus unui inexplicabil destin, pur şi simplu cosmic. La polul - şi el clasic - opus ferventei evlavii pindari­ ce, o varietate de situaţii ideatice. Reamintim că fizicalis­ DlUl fazei istorice preclasice întreprinsese un lent dar voit şi susţinut transfer de atribute eficiente din sfera zeiescului tn aceea a substanţelor materiale, fără a se pronunţa vreo­ dată în sensul inexistenţei zeilor. Acum, lucrurile se schim­ bă. Cum spuneam, potrivit părerii lui Socrate, există putin­ ţa consacrării Omului fără zdruncinarea tezei asupra exis­ tenţei divinităţii, dar pentru un Protagoras şi Prodicos, un atare gest contestatar - dubitativ Ia primul şi des­ tructiv la al doilea - părea să se impună cu necesitat e. Aceştia din urmă, Anaxagoras, Democrit, Hippocrates, Diagoras din 1\lelos, Pericle, Tucidide, Diogenes Cynicul î ntrupează variate tipuri de opoziţie faţă de fideismul tradiţional, institnind, in epocă, ruptura m ax i m ă între uman şi divin. Cea mai adîncă, mai delicată d iscordanţă se conturează între atitudinile (perceptibile) de mase, in genere păstră­ toare de tradiţii religioase, pe de o parte, şi , pe de altă part e , propensii imperceptibile, interese colective difuze, ce pul-


3A

ION u'ANU

sează. în adîncurile conştiinţei sociale a demos-ului, transsub­ stanţfindu-se, la nivelul cugetului unora din filosofi, în învă­ ţături materialiste şi ateiste. Sînt, acestea, acte de mare pondere istorico-filosofică, dar care traduc stări de spirit colective difuze, într-o limbă pe care puţini din purtătorii acestor stări le înţeleg. Cei mulţi, crescuţi în atmosfera miturilor arhaice, trăiesc fenomenul credinţei asemenea celui erotic : sînt cuprinşi de el înainte de a se întreba despre el. Potrivindu-i-se, foruri de jurisdicţic din stat sancţionează în Tribunale, sau altfel, asebeia - &cr� �eLa: (impietatea) , chiar atunci cînd în locul politic de frunte se află un liber-cugetător ca Pericle. Se înţelege prin im­ pietate - cităm pe Eudore Derenne - profanarea obiec­ telor sacre, violarea regulamentelor religioase, actele ostile preoţimii, procedeele religioase interzise de cultul oficial (acesta, ce e drept, nedispunînd de norme precise) , doc­ trinele lipsite de pietate. Un decret din a doua jumătate a secolului V decide urmărirea în justiţie a negatorilor de zei, a astronomilor şi meteorologilor. În ordinea împotri­ virilor fideiste cărora a trebuit să le facă faţă Pericle, e notabilă rezistenţa de care s-a izbit Mnesicles, unul din arhitecţii săi, cînd cu construirea Propyleelor (437 -43 1 ) . El voia s ă dărîme nişte rămăşiţe de ziduri, vechi relicve miceuiene, considerate sacre, intangibile. A fost nevoit să renunţe, datorită protestelor conservatorilor (Friedrich Matz) . Observatorul se loveşte de enigma pe care o reprezintă falia dintre conduita bigotă ce reuşeşte să se impună - deşi ştie că în substratul ei se află adesea intenţii nu fideiste, ci politice, de partid - şi fluxul ideilor înnoitoare. El ştie că poporul se comportă inconstant, sau, în orice caz, neunitar. El aplaudă, pe de o parte, cînd Aristofan aduce zeilor injurii de nereprodus, urmează însă, pe de altă parte, orbeşte, oracole şi profeţii, ca cele popularizate de Alcibiade în favoarea campaniei din Sicilia. Se pot da şi alte exemple, în ambele sensuri. :-iint de aceea mai grăitoare fenomene de alt gen, unde spiritul înnoitor se face simţit, nu negînd religiozitatea , ci primenind-o şi profitînd de ea în acest chip. Ieşind din acel gen de indistincţie cu divinul - ce fusese exprimat


MAGNIFICA DIFERENŢIERE

39

de pythagorici prin al lor fanatic avtos efa, ocu-roc; ecpoc (el însuşi, Pythagoras, a spus !) şi care culmina în mitul con­ topirii cu zeul, resimţită de iniţiatul în misterii, eleusine sau altele - un nou tip de fideist priveşte zeitatea · ca obiect de examen, de cîntărit şi judecat, obiect ce intră în variate relaţii cu Omul şi anume aşa încît, indiferent de genul relaţiei, el, Omul, apare pus în valoare în mod sporit. Asistăm la un fel de cadril al asocierii religiei de politic, pe scena artei monumentale. În anii premergători operei lui Pericle, se impusese figura lui Cimon, fiul lui Miltiade. Minte luminată, promovînd o politică atentă faţă de cei puţin avuţi, dar, în esenţă conservatoare, el e cel ce iniţiază instalarea, pe Acropolis, a marii statui Athena, numită ulterior Promahos ; construcţia, de asemenea pe colină, a templului Athenei-Dike, ce apare celui ce urcă spre Pro­ pylee, în dreapta acestora şi, în fine, în Agora, sub colină, a marelui Theseion. Opere de artă, slujind intenţia sa observă Charles Delvoye - de a apropia poporul, prin cultivarea credinţei sale religioase, de obiectivele sale politice. Se pare că Pericle - a cărui acţiune servea scopuri diferite, democratice - a sesizat intenţia predecesorului său Cimon şi a oprit lucrările la templul Athenei-Dike. A urmat însă linia lui tactică, găsind în Phidias 'pe artistul a cărui viziune să promoveze, tot pe teren religios, o altă gîndire, nouă, nu numai prin faptul de a înălţa monumente religioase, dar îndeosebi prin felul în care ele vor vorbi masei demos-u1ui, exprimînd totodată, reliefat , aspiraţiile latente ale acestuia. Phidias păşeşte, într-un opulent registru afectiv-intelec­

tiv, la indrăzneaţa întreprindere de a umaniza şi politeiza

pe zei .

Deschidem o paranteză. Vizitatorul Acropolis-ei întîl­ neşte în muzeul aflat în incintă, de partea opusă Propyleelor, exemplare ale statuilor de zei din epocile anterioare. Fron­ talitatea, ritmul paralelelor braţe-corp-picioare, rigiditatea atitudinii, impersonalitatea privirii n-ar putea fi puse pe seama unei inferiorităţi tehnice, căci produsele meşteşugă­ reşti profane din aceeaşi vreme mărturisesc existenţa capaci-


40

lON B'ANU

tăţii unei execuţii mai rafinate. Plecînd de la o notaţie a lui Marcel Brion, înclinăm spre părerea în virtutea căreia cugetarea religioasă anterioară interzicea confundarea divinului cu omenescul. Zeitatea, univers diferit, trebuia să vorbească sferei Omului de dincolo de mlădierile, vibra­ ţiile, intimităţile lumii umane, de pulsaţiile corpului uman. Zeul e de alt ordin decît acela al modelului, gestului, expre­ siei familiare. Transfigurat fiind, e sugerabil, dar inimita­ bil. Cele divine sînt principiu de superioritate, autoritate şi intimidare, ceea ce nu e de domeniul diversului, cu atît mai puţin al acelei diversităţi proprii singularelor fiinţe umane. Doar "dezumanizat" poate zeul să se impună oamenilor. Arta lui Phidias, ori cea inspirată de el, de pe Acropolis, în special friza zisă ionică, este negarea ostentativă a po me­ nitei teologii din plastica arhaică. Pierre Devambez, de­ scriind această friză - ce reprezintă procesiunea populară din timpul marii sărbători a Panatheneelor - se gîndeşte cu dreptate la impresia ce va fi fost stîrnită de faptul că demos-ul atenian era înfăţişat în însuşi lăcaşul zeiţei eponyme, ba chiar părînd a fi glorificat de către aceasta. Zeii care primesc cortegiul atenienilor sînt arătaţi aşezaţi, neapărînd mai mari decît muritorii. Prin amplasament, prin expresia feţelor lor, prin gesturile lor destinse, de persoane care stau la taifas asemenea unor oameni obişnuiţi, ei sînt "ca şi amestecaţi în gloată" (Devambez) , identificaţi cu aceasta, ce domină ea spaţiul sculptura! al frizei. Intenţia - a lui Phidias ori a prietenului său spiritual :;;i i 1spirator politic, Pericle - va fi vizat desigur un dublu obiectiv, politolo­ gic şi antropofilosofic : cel de a glorifica Cetatea (nu-i oare Atena şi zeiţă şi templu şi polis?) ; cel de a măguli orgoliul celor ce văd divinitatea introdusă în fiinţa lor colectivă. Athena Promahos, fiind monument cultural era înaltă, spre a fi văzută de toţi : avea nouă metri înălţime. Pe friză însă, se putea renunţa la această condiţie prac­ tică lăsîndu-se cîmp liber celei ideatice. Acolo, omul de pe uliţă privea pe zei şi era privit de ei de la înălţimea ochilor : omul se saltă în propriii săi ochi, cu diferenţa de statură cu care a fost redus zeul de la altitudinea de tip oriental a Athenei Promahos (la a cărei proiectare va fi avut, la


MAGNIFICA DIFERENŢIERE

41

timpul său, un cuvînt de spus şi aristocraticul Cimon) . Sărbătoarea e sacră, dar prăznuiţii şi prăznuitorii sem­ nează artistic un pact politic incredibil de laic : comunita­ tea citadină onorează Zeiţa, dar nu se prosternează, ci e, la rîndul ei, cinstită de aceasta din urmă ; Zeiţa o face, onorînd nu elita, ci mulţimea anonimă. Şi una şi ceilalţi, laolaltă, proslăvesc Cetatea. Avem cel puţin un argument spre a presupune că această stare de spirit a proliferat dincolo de perimetrul atic, purtînd deci, dincolo de sem nificaţia locală, pecetea timpului istoric. Lacedemonianul Lysandros, învingător al Atenei, găseşte cu cale ca, într-un ex voto aflat la Delfi, să se reprezinte pe sine încununat de Poseidon (arătat pe frontonul Parthe­ non-ului ca eroul al Athenei şi învins de ea ! ) . Preia parcă gîndul frizei lui Phidias privitor la raportul Om-Zeu (la Delfi ; la el acasă, probabil, n-ar fi cutezat) , dar cu un accent şi mai apăsat. Ceea ce dincolo fusese doar sugerat, cu fineţe attică, dincoace se spune cu necioplire de militar spartan : omul îşi subordonează Zeul ! Un mit povesteşte despre femeia Marpessa care, rîvnită de doi pretendenţi , unul om, celălalt zeu, alege pe om, nevoind ca, peste ani, să îmbătrînească lîngă un soţ care, zeu fiind, ar rămîne tînăr . . . Savuroasă substituire a relaţiei femeie-bărbat, raportului om-zeu ! Avînd în minte gestul Marpessei, revenim la unul din punctele noastre de plecare, Protagoras (e vorba de enunţul din fr . B4 privitor la fiinţarea zeilor) . Problematic, referi­ tor la zei, enunţul implică cel puţin trei judecăţi asertorice : chestiunea existenţei zeilor este una de investigaţie umană : dat fiind că cercetarea nu-i poate da de capăt, aceasta trebuie suspendată ; dacă viaţa omului e insuficientă spre a o cuprinde, se renunţă la temă, preferîndu-se ceea ce ea, viaţa, poate să rezolve. Rezultă însă din ansamblul celor spuse pînă acum că diferenţierea dintre omenesc şi zeiesc nu înseamnă ateism, nu Îil mod necesar ateism ; ea înseamnă, în " clasic", elabo­ rarea teoretică a statutului Umanului distinct, statut ce poate rămîne în vigoare foarte bine, chiar şi în coordona­ tele celui mai fierbinte bigotism : vezi Pîndar ! Chestiu­ nea nu este atît o problemă de filosofie a religiei, cît una


4!

ION BANU

de filosofie a omului (evident, acestea nu pot fi gîndite însă, abstracţie făcînd una de cealaltă) . I l . Disjuncţiile Om-natură, Om-fatalitate cosmică, Om-divinitate sînt ipostaze ale bidimensionalităţii. Scuturare a jugului Destinului, dubito pe tema zeilor, contestarea lor, faptul de a le da stat ură - statut - de om, ori de a-i subsuma omului, iată atîtea modalităţi, în filosofie (Protagoras), în politologie (Pericle şi Lysandros), in artă (Phidias) , în mit (Marpessa) de denunţare a unor alienări, de revenire la sine a Omului clasic, gestul său de autoinstaurare, de centrare a sa în real. Myron, artist plastic al încordării vitale de o clipă, spune parcă, în prelungirea exortaţiei lui Socrate, omului ce-şi descoperă propriul Kosmos : ,.fii mîndru de tine însuţi, de putinţele fiinţei tale !".

III. UNIVERSALUL UMAN

ŞI OAMENII

12. Tema adiacentă celei :a "întoarcerii" spre sine a Omului este aceea de a şti în ce constă anume specificitatea calitativă, substanţa Umanului ca universal. Universalul este luat ca ansamblu al determinaţiilor esenţiale ce ar urma să definească persoana umană - criteriul logic şi îndatoririle ei de ordin axiologic. Înainte de a ne întreba despre ce anume Universal e vorba, se impune chestiunea de a vedea felul în care cugetă "clasicul" raportul universalului cu individualul.

13. Universalul sălăşluind doar în individual, actul istoric al statuării Umanului-în-genere devine, implicit, în ,.clasic", moment istoric al instaurării entităţii de indi­ vidualitate umană. E epoca descoperirii sferei indivizilor umani. Indiferent de obiecţiile pe care le va aduce cugetarea ulterioară noţiunii clasice de individ uman, în j urul acestei noţiuni se instaurează primul individualism din istoria europeană a omului. Se instituie înţelegerea individului ca sediu al valorilor umane, conştiinţa faptului că urmează a fi evaluat prin bogăţia şi gradul lor de elevaţie, prin tenaci-


UNWERSALUL UMAN ŞI OAMENII

43

tatea cu care le cultivă şi le apără. E unul din sensurile perene ale chemării socratice către " sine-le " nostru . Reliefarea condiţiei-de-individ se prod uce, în fapt, în normă, în filosofare. În fapt : diferit de secolele de dinainte ce instituiseră în conştiinţe domnia mentalit ăţii tribale - cu o oarecare notă de monolitism gregar prezentă şi cînd se subordonase formei p6lis şi pe care nici luptele civile nu o dezmint în acest secol, apelul lansat fiecăruia să devină om politi c apel amplificat de regimul lui Pericle cînd sorţii pot pro­ " mova în sus pe oricine, înseamnă, indiferent de con­ " traargumentele socratice, transformarea fiecăruia în factor potenţial de decizie politică, iar în aşte pt are înseamnă, actual, dobîndirea de către fiecare a sentimentul ui că s-a distins de turmă devenind, ca cetăţean, un ins. În normă : atitudinea fiecăruia, exprimată, fie numai în Agorâ, are răsunet, cîteodată chiar exagerat , poate şi nefast, dar putînd deveni opinie public ă şi stimul decizional ; rol subiectiv stenic chiar în cazul unei păreri astenice. În aria filosoficului : corifeii acesteia relevă pe individ ca individuaHtate - cogit antă la Socrate, conturată psihologic, la hipocratici şi Democrit, s em nific ant ă la Pro­ tagoras, alegînd sobrietatea, la Prodicos, văzut ca selj­ made man de Hippias. Reţinem două ilustrări din lumile ştiinţei şi artelor. Şcoala medicală din Cnidos începuse ca un cerc anonim, unde, în faţa doctrinei colective, indivizii se estompau ; ei se mul ţu me au , dealtfel ca, în chip impersonal, să lase să vorbească faptel e. Or - vedem aici un semn al timpului - lucrurile, acum, se schimbă, începe să se reliefeze indivi­ dualitatea autorului, ce porneşte să vorbească ,.la persoana întîia" (J. Jouanna) . În muzică, apare compoziţi a anabolică: prin contrast faţă de starea anterioară, canonică, dominată de corul anonim, se afirmă acum principiul unei ; absolute libertăţi" c om pozi ţional e care cere îndrăzneală şi în dreaptă atenţia spre personalitatea" muzi cianul ui ( Ott avio Tiby) . " Păstrăm nume de inovatori : Melan ipp os cel Tî n ăr, Kinesias din Atena, Timotb eos din lviitylene. În teatru, principiul anabolei, al "invenţiei melodice" e introdus pentru prima oară şi în chip abundent de către Euripide. ,

,

,

,


44

ION

B'ANU

Acestea, toate, se referă la instaurarea noţiunii de individ. Vrem să ştim însă care sînt notele prin care se defineşte individul. Or, definiţia se consumă de regulă în capacitatea individului de valorizator al universalului uman. Ceea ce legitimează pe indivizi, în viziunea " clasică" este , umani­ de obicei, conştiinţa lor generică, conţinutul de " tate" a personalităţii lor, iar nu ceea ce este strict personal, intim, accidental - oricît de onorabil, oricît de străl ucit ar fi acest "ce " - nu aptitudinile şi aspiraţiile ce diferen­ ţiază un individ de celălalt, nu nota de creativitate în care se sublimează individualitatea. Pentru toate acestea privirea antropo-tropică a secolului, orientată către Uman­ in-genere, suferă de un fel de daltonism. înainte de a re­ greta ori lăuda faptul, se impune să constatăm că reflecţia timpului recepţionează obiectivul cunoaşterii Omului pe altă lungime de undă decît aceea pe care emite singu­ larul. Socrate, filosoful prin excelenţă al întoarcerii spre sine a omului, dirijează cugetarea spre definiţia generală a Sine-lui dezvăluit, spre universalul uman ce face abstrac­ ţie de particularismul singularului. Tot ceea ce îna1ţă pe om este evocat de Socrate în mod magnific prin puterea de convingere a unei covîrşitoare individualităţi şi totuşi subiectul cunoaşterii în concepţia sa, "nu e omul real, în înfăţişarea sa psiho-fizică, ci omul logic" , spune C. Tsatsos . Însuşirile neobişnuite ale omu­ lui superior - inteligenţa, forţa !morală, puterea voinţe�, abnegaţia - se consacră, în viziunea socratică, Umanulul­ in-sine : co nştiinţă (in genere) aptă să se cunoască, afirrnîn­ du-se prin capacitatea sa logică, făurind prin concepte corect elaborate instrumentele aflării adevărului şi, prin meditaţie etică, instrumentul înfăptuirii Virtuţii, a ka1o­ kagathiei. Socrate "e adresează individului, el incită individualitatea sa, dar blamează inâividualismul său. Demersul său teoretic paradoxal concordă în chip straniu cu finalul ce-i încununează viaţa. D upă cum însu­ şirile singularei sale individualităţi noetice sînt consacrate suprimării teoretice din cîmpul logic a singularităţilor individuale în numele universalului, tot astfel, în viaţă, individul Socrate, integral consacrat universalelor -


UNlVERSALUL UMAN ŞI OAMENII

45

Cetate, Lege, Virtute - se suprimă pe sine în beneficiul acestora. Chemarea socratismului, " cunoaşte-te pe tine însuţi", a umplut rodnic şi în mod legitim spaţiul spiritual al clasici­ tăţii, menirea sa. Rezonanţa ei, atunci puternică, apare însă stins în urechea celor care, în alte veacuri, definesc individualitatea prin libertatea îndoielii şi a opţiunii, liber­ tatea practicării capacităţilor ei creatoare distincte, cumva irepetabile, nu libere de echivoc şi tendinţe evazioniste, individualitate ce poate vedea căscindu-se o falie între idealul de libertate individuală şi normele civice de stat. În clasic", individul definit prin universal e apreciat " cu precădere prin civitatea. sa, cu atît mai preţuit cu cît puterile lui mentale şi morale se consacră în Cetate şi în interesul Cetăţii. Se propagă, ce e drept, principiul confor � căruia slujirea statului e utilă, chiar indispensabilă indt­ vidului ca individ. Dată fiind forţa tradiţională, de mult călită, a entităţii de Cetate şi caracterul incă nemat U;r al proaspetei noţiuni de individ se prea poate însă ca regt­ mul ce exaltă Cetatea î n interesul indivizilor ca totalitate s� comită de fapt, în numele acestui interes, înnăbuşirea ftecăruia din ei în parte. Sînt atît de multe, în epocă, apelu­ rile ca indivizii să pună în primul plan interesul Cetăţii, î� cît bănuim că nu erau puţini aceia ce preferau un indi­ Vldualism mai puţin etatizat.

14. Farmecul Umanului-ca-atare (uman în genere) stră­ bate toate conştiinţele creatoare ale epocii. Am înclina să credem că artele, îndeosebi cele plastice, Sl>...ijinite prin însăşi fiinţa lor pe individual, ar stînjeni manifestarea unui atare tip de universalism. În realitate sînt, de regulă, bune susţinătoare ale lui, învederînd forţa c� care el îşi face drum în acest secol.

Măreţia sculptorului "clasic" constă primordial în fal'tul de a transforma modelarea fiinţei trupeşti sensibile reale aduse însă la proporţii şi linii socotite ideal frumoase - într-o operaţie prin care ea devine purtătoare a unei alte realltaţl, lăuntrice şi esenţiale, pur inteligibile ; reali­ tate a echilibrului, calmului, seninătăţii, aşa cum este dorit în clasic" Umanul-în-general. Artistul simte pro­ " pensia către frumosul sensibil, dar îl receptează ca deter-


ION B'ANU

46

minaţie a unui 'l'ot exterior-interior, supraindividual, universal-uman. El se apropie de model, întrucît îl fasci­ nează ca Tot. În sculptura lui Phidias, expresivitatea intregului îşi subordonează curbele detaliilor, iar tipicitatea îngl obată în întreg are o accentuată întîietate faţă de sin­ gularitatea lui. Înainte de a fi o reprezentare în aur-fildeş, Zeus din Olympia este o Idee în aur-fildeş, în speţă o idee " clasică". Sculptura lui Phidias face să vorbească echilibrul structural ce integrează fiinţa psiho-fizică în echilibrul comunităţii, anume civice, din care face parte, spun e Elie Faure, sau al unui visat echilibru, spunem noi. Statuile monumentale în genere, dar mai ales cele ce poartă pecetea personalităţii lui Phidias Athena Parthenos, Zeus - trebuie considerate, "nu la scara umană a percepţiei" ; ele absorb privirile patetice ale contemplatorilor, în virtutea funcţiei lor de " statui ale conştiinţei publice " - după expresia lui Marin Tarangul. La rîndul său, b. Tsatsos notează că impresia pe care o lasă trupul unui anume om real nu interesează pe artistul acestui secol. Faptul că, după cît ştim, el nu cunoaşte încă portretul - descoperire ce aparţine abia epocii următoare - este, în acest sens, simptomatic. Referindu-se la Myron, Polycleitos, Phidias şi nu numai la aceştia, A.M. Frenkian notează că, plecînd de la realitate ei urmăresc întruparea unor tipuri, cu caracter ideal şi care pot fi "mai vii chiar decît modelele pe " care le-au î mpr umutat din lumea înconjurătoare . Autorul menţionat numeşt e conduita artistică la care ne referim linia spirituală dedată creerii de tipuri (typenbildende -

,

"

Geistesart) .

Alt artist, de astădată al cuvîntului poetic, Pîndar, se consacră prin învingătorii săi olimpici, pythici neme­ eni, ori istmici - unor fiinţe excepţionale. Odele ce cîntă performanţele alunecă însă repede peste însuşirile particu­ lare ale cuceritorilor de !auri, iar tehnica personal ă, varia­ bilă de la unul la altul, prin care şi-au asigurat succesul, nu i reţine atenţia cîtuşi de puţin. Fiecare e asociat unei idei morale de ordin general ; de asemenea, frecvent . unor idei sau personaje mitice, înt rupare, tipizată de către folclorul mitologic, a unor valori universale supn me (la Pî ndar, lumea zeilor exclude Răul, Urîtul, R uşi uosul). -

-

,


47

UNIVERSALUL UMAN ŞI OAMENII

Eroul e măreţ în virtutea descendenţei sale familiale, ereditare - universalul gentilic - şi primeşte lauda ca exponent al concetăţenilor săi - universalul civic. Omul agonal al ilustrului liric e purtător al principiului emulaţiei, e un concentrat de virtuţi consacrate colectiv şi e preţuit ca atare de colectivitatea ethniei greceşti. Ceea ce spune George Călinescu despre spiritul clasic în general e întru totul adecvat ipostazei de clasicitate ce ne preocupă aici : "Toată plăcerea unui spirit clasic e de a nu întîlni niciodată ineditul, de a rămîne mereu în tipic. Dar, fireşte, lumea particularului aduce foarte adesea aparenţe noi. Spiritul clasic suferă în faţa lor un sentiment de con­ tradicţie, apoi, în mijlocul superficial-insolitului, descoperă tipicitatea şi se linişteşte " . 15. Cînd, în lucrări moderne interpretative, se vorbeşte de individualismul epocii clasice greceşti, se uită faptul - relevat mai sus - că individul uman, ca subiect ale unor vieţuiri, gînduri şi aspiraţii cu caracter singular, nu şi-a putut dobîndi conceptul său în unul şi acelaşi mo­ ment istoric în care tocmai se dezghiocase principiul-Om din univocitatea lui cu restul reflecţiei despre ontic. Un asemenea concept de individ avea să fie rodul unei alte faze de cugetare filosofică, în istoria vechii Grecii, anume cea elenistică * . Acesta va "adăuga" Omului, să zicem, omenescul. Dintre notele esenţiale principale ale conceptului de individ uman, anume universalitatea specifică (pivotînd în j urul notei de socialitate) , singularitatea şi creativitatea, clasicul " a descoperit-o (potrivit valenţelor sale de con­ " vergenţă) pe prima, a desconsiderat-o pe a doua şi a dat puţină atenţie celei de a treia. Dar nu în chip atît de sever. Contrazicind această sentinţă sau mlădiind-o, antici­ pînd viitoarea viziune teoretică, elenistică, ori pur şi simplu, plecindu-se, cu anumită indiferenţă teoretică, în faţa unor stări de fapt, se aud voci clasice " ce dau semne de valori­ " zare a trăirilor individuale, uneori chiar a insolitului. Litera­ tura, mai puţin canonică decît filosofia, ne oferă, prima, 1 '< • În aces t sens, vd. studiul nostru, Conceptul elenism, tn " Revista de filosofie", nr. 5, 1979.

de individ um�n

în


48

ION

B'ANU

asemenea note aparte. În măsura în care acceptăm că tragedia timpului c clădită pe dihotomia personaj-cor (evident , nu întotdeauna), adică - ne gîndim Ia o remarcă a lui J.-1:'. Vernant - intre opinii individuale şi opinii colec­ tive (nu o singură opinie colectivă, cum citim la Vernant, ci, posibil, mai multe) , ea este, prin însăşi formula construc­ ţiei ei, mai maleabilă, în mai mare măsură susceptibilă să se aplece asupra individualului decît filosofia timpului. În acest punct se reliefează totodată una din deosebirile relevante dintre dramaturgia lui Euripide şi aceea unită numelor lui Eschil şi Sofocle. Autorul Hecubei e şi el un clasic ca şi ceilalţi. În piesa pe care tocmai am numit-o, autorul face loc unei aplecări atît de expresive în direcţia valorilor morale de care e capabilă Umanitatea în general, încît dizolvă în universalul ei, în cazul dat, pînă şi acel particular ce părea mai tuturora ca învederat, în speţă acela ce separă pe grec de "barbar " . În Rugătoarele, Ion, în pomenita Hecubă, personajele sale comunică mesaje ideatice de angajare colectivă, tot aşa cum face şi Eschil, în Orestia, de pildă. Aşij derea, cînd se ocupă de teme civice -şi-i place să filosofeze asupra lor - le tranşează de regulă, înclinîndu-se în faţa marelui principiu clasic " al Cetăţii. " Dar, distanţîndu-se de ceilalţi doi dramaturgi, Euripide este în mod preeminent poetul pictor al pasiunilor celor mai tulburătoare, pasiuni al căror subiect este adesea femeia. Cel ce scrie Medeea scrutează specia umană şi o vede mai enigmatică, mai dificilă decît ceilalţi tragici ; el se arată preocupat de inextricabila compoziţie a fiinţei umane, de labirintul patimilor prin care îşi caut ă drum şi care, tocmai pentru că e omenească, poate fi şi incon­ stantă. Walter Kerscher înregistrează în opera dramaturgu­ lui nenumărate cazuri cînd personajele îşi schimbă atitu­ dinea. Alkestis, Medeea, Fedra (din Hippolytos) şi altele sînt femei a căror dramă pasională ne zguduie tocmai prin forţa cu care-şi vădesc particularitatea emoţiilor lor. Acestea se ştiu. Ceea ce nu s-a observat însă e faptul că, în direcţia făuririi istorice a conceptului de individ u man, Euripide, poate sub influenţă protagorică, se situează pe avanposturile epocii sale, de asemenea că anticipează, într-o anume privinţă, un proces de destructurare-restau­ rare prin care epistema clasică va trece în cea elenistică.


GAMA UNIVERSALELOR

49

Ne-am referit la Protagoras, deoarece ar lăsa poate să se întrezărească şi la el o licărire de singularism dacă admitem o notă de relativism subiectivist, sensualist în sistemul său ; el rămîne totuşi cu faţa spre clasic.

IV. GAMA UNIVERSALELOR 1 6. Ca orice abstracţie, Universalul uman nu se înfăţi­ şează - departe de aşa ceva, - in plan teoretic, tuturor în acelaşi chip. Anumite note ale tipicităţii umane sînt consemnate de "toţi", dar de îndată ce am traversat anti­ camera acestora din urmă, intrările duc spre spaţii conceptu­ ale diferite. Universalul e gîndit în moduri diferite, de ine­ gală valoare semnificativă, dar toate prietene ale adevăru­ lui, parţial suprapunîndu-se, cîteodat ă intregindu-se reci­ proc, alteori, neîntîlnindu-se, ca unele ce stau în planuri diferite. Nu sînt deci specii ale unui gen, ci genul văzut din variate puncte de vedere. Îmbiate de propensia spre absolut, acestea tind să dea în chip exhaustiv sau, oricum, supraevaluat, ceea ce e, dintr-un unghi de vedere, adevă­ rat, reducînd la neant, neglij înd sau nereceptînd alte deter­ minaţii. Fără intenţia unei enumerări exhaustive, ci voind a pune - sau a repune - în lumină unele viziuni dintre cele mai grăitoare, luăm în considerare : Omul conştiinţă-de­ -sine, Homo-mensura, Omul ca Frumos muzical-matema­ tic, Homo faber, Omul praxiologic, Homo "oeconomicus", Omul cumpănitor . JMUL CONŞTIINŢ Ă-DE-SINE

17. Tema aceasta, crucială, a fost expusă în Studiul istoric, de unde nu putea lipsi. Ne mulţumim aici cu cîteva

remarci suplimentare, impuse de expunerea antropofiloso­ fică din paginile de faţă. Actul socratic, act al conştiinţei ce se descoperă ca atare, al conştiinţei ca virtute, ca activitate spirituală, în plan gnoseologic şi etic, este, în epocă, steaua


50

ION B'ANU

polară după care se orientează, conştient ori nu, oricare din versiunile, date acum, ale universalului uman, indiferent dacă îşi găsesc ori nu vreun punct de sprijin explicit în spusele socratice, aşa cum ne-au fost transmise de discipolii săi, ori de alţii . Conştiinţa, fiind activitate spirituală, iar activitatea, oricare ar fi ea, angajînd într-un fel sau altul realul ambiant, ea este cu necesitate punct de sprijin al punctului de vedere ce va vedea în Om măsura lucrurilor (subiective ori obiec­ tuale, materiale ori spirituale) . Conceptul socratic al conştiinţei ca Virtute, ce se asocia­ ză Kalokagathiei, amplificîndu-se prin formularea unora din determinaţiile frumuseţii spirituale a omului, deschide calea contemplării fiinţei umane, atît spirituale cît şi tru­ peşti, ca armonie muzicală, în sensul antic, clasic al ter­ menului. Vom vedea mai jos că gîndirea socratică despre con­ ştiinţă-virtute implica luarea în considerare a Omului cu toate facultăţile sale, incluzînd, poate, chiar la Socrate, reflecţii privitoare la homo Jaber, deşi nu putem prin nimic dovedi acest lucru. Socrate e un cugetător al '!'contemplativului, activitatea luată de el în considerare e " activitate teoretică, o ştim, dar ca etician, - ca întemeietor al disciplinei eticii - o latură a cugetării sale teoretice îmbrăţişează comporta­ mentul, deci practica umană. Cel aplecat asupra faptei istorice a omului a putut afla un stimul în menţionata faţetă a spiritului socratic. Conştiinţa-de-sine socratică, luată ca Virtute, e insistent gîndită de descoperitorul ei în raport cu tema coincidenţei ntre Bine şi util. Era destul ca noţiunea de utilitate să f1e preluată de cel care, ca Tucidide, căuta să înţeleagă forţele motoare ale istoriei - e drept, în spirit laic, altul decît cel socrati c - spre a se ajunge la universalul homo

oeconomicus.

Dar teoria omului cumpănitor, în comparaţie cu o doctrină dogmatică, precum cea a conştiinţei-de-sine ? Par opuse, chiar şi sînt, dar e la fel de adevărat că marele comandament "cunoaşte-ţi conştiinţa" , preluat cu maximă dăruire, nu poate să suporte multă vreme indiferenţa faţă


GAMA UNlVERSALELOR

51

de ceea ce, în conştiinţă, se cere constatat ca incer­ titudine, îndoială, ca repugnanţă faţă de dogme şi scheme.

HOMO-MENSURA 18. Am examinat principiul în capitolul, cu acelaşi titlu din Studiul istoric, consacrat cugetării sofiştilor. În perspectiva antropofilosofică din aceste pagini, e necesară sublinierea relaţiei reciproce dintre maxima protagorică şi cea socratică asupra Sine-lui şi consonanţei acestei re­ laţii cu variatele accepţiuni ale universalului, notate m ai sus. Orice activitate este o relaţie. Ea evidenţiază condiţia de subiect al activităţii spiritului şi, pe de altă parte, trans­ formă lucrul asupra căruia se exercită în obiect. De aici, bidimensionalitatea subiectului şi obiectului, ieşit din uni­ vocitatea (unidimensionalitatea) preclasică subiect-obiect, dar constituind automat cuplul dialectic al inseparabililor subiect-obiect. Universalul conştiinţă-de-sine ca activitate spirituală gîndeşte raportul subiect-obiect din punctul de vedere ce vizează subiectul. Universalul uman gîndit prin raportul subiect-obiect este însă luat din punctul de vedere îndreptat spre obiect şi duce la formula Om­ măsură a lui Protagoras. Activitatea noastră transformă lucrurUe în sine în obiecte pentru noi - spun aceasta şi hipocraticii acestui secol şi D emocrit - iar încărcătura de sens prin care obiectul se deosebeşte de lucru e produs al funcţiei universal-umane de semnijîcare, dată în sentenţa omul e măsură a tuturor lucrurilor". " Aristofan, imitat orbeşte de unii comentatori din zilele noast re, voind să-1 ia de sus pe Socrate, îl pune în acelaşi rînd cu sofiştii. Cugetarea istoriografică modernă e în­ drept ă ţ i t ă să apropie, la rîndul ei, pe sofişti de Socrate, dar nu pentru a alinia pe cel din urmă celor dintîi, ci pen­ tru a rdiefa mai puternic rolul acestora. Nu pentru a mic­ şora pe filosoful oralităţii, ci pentru a pune în lumină faptul t:ă maxima protagorică este complementară celei socraticc a Sine-lui, că deşi e subsecventă acesteia, nu e


52

ION B'ANU

mai puţin importantă decît ea. Cele două apoftegme re­ prezintă pilonii ce susţin întreaga antropofilosofie a seco­ lului lui Pericle.

OMUL CA FRUMOS MUZICAL-MATEMATIC

19. Spiritualitatea clasică a valorizat in chip exemplar viziunea Omului ideal, purtător al pecetei Frumosului. O mai veche premisă-cadru a deliberării asupra realului îl consideră într-un mod în care determinaţiile de adevărat, bun, frumos sălăşluiesc aglutinate. Actul ,.clasic " de cvali­ fiere distinctă a Umanului nu se produce lipsind universa­ lul Uman, astfel separat, de determinaţîile menţionate. Conceptul care poartă mărturia cea mai concludentă a acestui fapt e cel de Kalokagathia (bine-frumos) ca onesti­ tate. În modalitatea asocierii acestor atribute s-a forjat mentalitatea asupra universalului Uman a plasticienilor timpului. Frumosul .,clasic " are drept note constitutive armonia, simetria şi ritmul. Acestea sînt expresii ale regularităţii. Sînt determinaţii de ordinul ,. esenţei " , în timp ce acciden­ tul e neregularitate. Ca fiinţă cosmică, Omul este partitura pe care şi-a înscris kosmos-ul armonia, melodia sa. Sînt aici, neîndoiel­ nic, vechi ecouri ale pythagorismului, uşor discernabile în textele rămase de la Polycleitos, sculptor aproape la fel de vestit ca şi Phidias, de la care insă ne-au rămas şi teze teoretice scrise. Este - notează K. Michalowski cel ce elaborează ,. canonul matematic al proporţiilor tru­ pului omenesc " ; un canon ce dădea glas funcţiei pe care o au numerele de a-şi subordona lucrurile, fie ele trupuri omeneşti ori mişcări ale astrelor. Este aici un raport ce nu se limitează la planul trupesc. În opera unui Phidias, de pildă, trupescul e spiritualizat în virtutea înţelegerii omului ca entitate psihofizică. Armonia, ritmurile trupului sînt şi ale spiritului, cu care corpul se află în concordanţă. Pe de altă parte, dat fiind că există un singur fel de armonie, de tip universal, rezultă că proporţiile ei, expri­ mabile numeric, citite de noi pe trupurile omeneşti perfecte,


GAMA UNIVERSALELOR

53

înseşi proporţiilor cosmice, a ne informează asupra armoniei cosmice, a frumosului cosmic. Dacă arta plastică a clasicismului are un caracter canonic, ea este astfel se crede în chip nestrămutat - nu în virtutea unei inven­ ţii :omeneşti, ci a unui imperativ natural pe care oamenii n-a·r fi făcut decît să-1 descopere. Într-un fel sau altul, cele făptuite de om posedă legiti mi­ tate şi viabilitate întrucît în ele palpită ritmurile Universu­ lui. Cetatea cea "bună şi frumoasă" participă la aceleaşi norme. Templul e şi operă de artă şi posesor de civitate şi universalitate, se supune deci aceloraşi raporturi. Tatar­ kiewicz constată că templele construite în epoca de care ne ocupăm urmează cu rigurozitate variatele funcţii ale "secţiunii de aur", care lua, la rîndul ei, ca punct de plecare, tocmai proporţiile ideale ale corpului omenesc (era, totuşi, vorba de un simplu îndreptar după care fiecare arhitect se ghida în felul său propriu, aşa că " nu există două temple gre�eşti aidoma" ). Adăugăm faptul că instalarea templului într-un anumit cadru natural nu se făcea la întîmplare. Da.că Fru mosul uman e etalon al Fru mosului-în-sine, dacă, drept urmare, normativul matematic ce a luat ca punct de plecare trupul omenesc s-a instituit ca normativ al acelui Frumos-; u-sine, atunci frumosul omenesc va trebui respectat drept criteriu şi garanţie a înfăptuirii oricărui Frumo3. Ha mbidge şi Caskey, citaţi de Tatarkiewicz, au constatat că a existat un anumit canon şi în dezvoltarea artei de co nfecţionare a vaselor de l ut. Iată deci cum sfera de extindere a principiilor pe care le evocăm cuprinde atît direcţia maj oră - opera arhitecturală - cît şi pe cea minoră, a olarilor. În scena teatrului grec al timpului, observăm semne ce dau celor constatate mai sus o dimensiune în plus. Textul piesei tragice citit azi de noi ne dă o imagine palidă, mutila­ tă despre ce a însemnat spectacolul pentru publicul spec­ tator de atunci. În scenă, poezia era însoţită de cînt şi dans, despre care ştim foarte puţin. Ritmurile dansului şi sunetele cîntecului se unesc în conştiinţe cu ceea ce se crede a fi ritmurile şi armoniile muzicale ale sferelor cereşti. Textul capătă o lumină spirituală percepută printr-un alt simţ decit cele comilue ; un simţ al misterului co3mcl numerica-sacru, adus prin fluidul ce emană din j ocui


54

ION

BAN U

,. triunic" (poezie-cînt-dans) în sufletul spectatorului audi­ tor. Nota de comunicare om-kosmos, tenta pytbagorică in genere menţionată mai sus, nu umbresc coloritul specific clasic al notaţiilor. În pofida înrudirilor pytbagorice direc­ ţia " clasică " e inversul celei preclasice. Vechiul pythago­ rism, subsumind întregul real numărului şi armoniei arithmo­ muzicale, o făcuse, mai exact crezuse că o face, în absenţa omului. în mentalitatea de atunci a şcolii, umanul apar­ ţinea realului în acelaşi chip în care-i aparţinea şi circuitul planetar. Era una din coardele lirei cosmice. Artistul plastic al secolului lui Pericle priveşte spre om ; cînd gîndeşte pythagoric, o face într-un fel ce pare a include r ealul în entitatea psiho-fizică umană. Este, la Pbidias, un gen de cult al Omului care se profilează aşa de parcă ar include şi Olimpul şi templul şi kosmos-ul . Din coardă a lirei, omul său se comportă acum ca un instrumentist al ei ; îşi trăieşte rolul său într-un univers transfigurat artistic în materie sculpturală. Momentul estetic în cugetarea asupra universalului uman se afirmă în acest secol cu atîta vigoare incît pă­ trunde unde ne-am aştepta cel mai puţin, anume în aria gîndirii biologice. Hipocratismul, prin triplul său concept de armonie - a organismului anatomo-fiziologic, a entităţii umane psiho-fizice, a raportului organism-mediu - trans­ gresează propria sa linie, îndeobşte observaţională, spre orizonturile speculative ale unui fizicalism estetizant. HOMO FABER

20. Cînd Anaxagoras păşind aici pentru o clipă în spiritul cugetării clasice - proclamă capacitatea făuritoare tehne (-rexv'Yl) a omului, drept atribut care, laolaltă cu experienţa şi îndemînarea - se subînţelege, dominat de vouc; diferenţiază pe om de animal, fiinţă a forţei brute, el dă, primul în gîndirea antică, o definiţie a specificului uman, în care e consemnată producerea de bunuri mate­ riale drept una din determinaţiile esenţiale. Aproximativ în acelaşi timp (probabil ceva mai tirziu), Democrit (Dio­ dor I, 8, 7) vede în aceeaşi capacitate funcţia prin care -

-


GAMA UNIVERSALELOR

55

mina (lucrătoare) înfrăţită cu mintea (1.. 6y o<;) a prezidat crearea în timp a ansamblului civilizaţiei. Pind.ar îşi dedică viaţa unor aşi ai supremelor performan­ ţe fizice, campioni în întrecerile sportive sărbătoresc-reli­ gioase. Competiţiile în cauză sînt în Grecia, în acest mo­ ment, vechi de veacuri, dar a trebuit să vină acest secol, pentru ca, prin versurile unui ilustru poet, să-şi găsească un ecou literar, şi încă de asemenea anvergură încît să inscrie în tabloul cultural al vremii tipul, ba chiar princi­ piul de Om al victoriei atletice. În arenă, acesta e asul, intors în Cetatea sa e prăznuit ca fruntaş al ei, iar plecat din viaţă, rămîne erou în legendă, aliniat prin oda pindarică fiinţelor mitologiei. Pericle, aflat sub raportul gîndirii politice (nu şi politeice) la antipodul aceleia a autorului Olimpicelor, afirmă şi el, potrivit cuvintării întîia din Războiul peloponesiac, că creditul politeic nu e refuzat la Atena celui ale cărui însuşiri sînt doar de ordinul activităţii cor­ parale, Socrate antrenează în dialoguri despre virtute şi pe ·cei din atelierele meşteşugăreşti. Se poate adăuga seriei şi o secvenţă de mai restrînsă anvergură : opinia lui Hippias, atunci cînd îşi etalează însuşirile de artizan total, ca unul ce-şi lucrase singur tot ce poartă asupra lui - veşminte, brîu, încălţări, inelul-sigiliu şi altele încă ; el cere să fie deci apreciat ca om ce se bizuie în toate pe propriile-i puteri active. în fine, două momente unde lucrarea manuală, in mit şi în faptă omenească, se întovărăşeşte cu gînduri religioase : pe soclul statuii Athena Promahos - cea de sub ceru 1 liber al Acropolis-ei - putea fi văzută matroana Cetăţii fabricînd din lut pe Pandora cu mîinile ei, aj utată de zeul.:.faur Hephaistos. Mai înregistrăm mentalitatea ela­ oului manual, de astă dată multiplu şi anonim, în masa entuziastă de oameni liberi ce au cărat de pe Pentelic pe Acropolis blocurile de marmură cu care se construia Par­ thenon-ul. Universalul uman gîndit în cele expuse mai sus - capa­ citatea fizică activă a Omului - apare în mai multe ipostaze : contribuie în chip indispensabil la definirea Omului ; constituie unul din factorii întemeietori de civi­ lizaţie ; reprezintă una din modalităţile de consacrare socială ; se vădeşte îndestulător în privinţa îndeplinirii


56

ION f>'ANU

indatoririlor cetăţeneşti elementare ; nu e incompatibil asimilării unui minim de virtute ; implică iscusinţă şi cunoş­ tinţe, făcînd parte integrantă din polimathia omului total (cel puţin aşa cum îl vede sofistul în oglinda propriului său ins şi trecînd peste faptul că acesta apare în textul platonician de unde luăm informaţia, cam fanfaron) ; este, în ambele cazuri pomenite la sfîrşit, o condiţie a obţinerii rezultatului creativ religios, iar în al doilea, prin interme­ diul cultului, a însăşi instituţiei civice supreme. 2 1 . O atare viziune apare în primul moment derutantă, părînd a fi greu de pus în acord cu ideologia, instaurată şi durabilă, a desconsiderării activităţii manuale. Aproape că nici nu mai e nevoie de adus argumente că aşa stau lucrurile într-o lume - antichitatea sclavagistă - în care activitatea fizică e socotită diminuantă, într-atît încît îm­ piedică acordarea statutului instituţional ce i se cuvine unui creator ca sculptorul - oricît ar fi de admirat în fapt - ca unul ce nu încetează a fi un . , banausos", om al manualităţii, vulgare, neavînd, ca atare, dreptul să par­ ticipe la Jocurile Olimpice; unde acelaşi Pericle, în acord cu Phidias, nu apelează, în vederea construirii Parthenon­ ului, la Myron, ci la mai puţin strălucitul Ictinos, deoarece­ are dreptate s-o spună Devambez - Myron reprezintă, el ce sculptase doar atleţi, o concepţie neconvenabilă celor care, pe Acropolis, vor, nu sportivi, ci promotori ai spi­ ritului ; o lume unde statutul arhitectului e ceva mai ono­ rabil - el doar .,nu pune mîna " , nu-i aşa ? - dar nu îndeajuns ca să iasă din condiţia mijlocie dintre meşte­ şugărie şi intelectualitate. Mai e nevoie de amintit cum aveau să aprecieze Platon şi Aristotel pe meşteşugari şi cultivatorii de pămînt, asociaţi materiei şi străini de esenţă (e:tao.;) ? Conceptul de universal de care se ocupă aceste rînduri există în epocă şi se cuvine înregistrat, dar ocupă în antro­ pofilosofia timpului un rol şters, am zice de cenuşăreasă, dacă n-am fi în sfera ideilor ; cînd nu, capacităţile fizice active sînt apreciate întrucît slujesc unui scop străin de ele, mai înalt. Chiar cazurile cu care am ilustrat punctul de vedere expus aici vădesc temeinicia notaţiei din fraza anterio�ră şi nimeni n-ar putea găsi argumente susceptibile să-1 lD-


GAMA UNIVERSALELOR

57

firme. Î n adevăr , la Anaxagoras, dominaţia lui vouc:; este şi rămîne absolută, în orice filosofemă. Democrit priveşte pe sclavi aşa cum îi priveşte oricare altul dintre proprie­ tarii lor (fr. B 270) . În ce relaţii s-a integrat la acest filosof, ca dealtfel şi la Anaxagoras, teoria ., mîinii" în structura de sistem, nu ne dăm bine seama. În menţionata cuvîntare a lui Pericle se simte că strategul dă o replică, destul de timidă, celor mulţi şi tari care, o ştim, gîndeau cu totul altfel. Pe Socrate îl interesează propovăduirea virtuţii, iar dacă se adresează şi meşteşngarului, o face, nu spre a cinsti ceea ce este el, ci spre a-1 face să devină ceea ce nu e. Din spusele lui Platon, rezultă că de aceea interlocutorii săi adesea îşi pierdeau răbdarea. Pe fron­ tonul de est al Parthenon-ului se putea vedea celebra scenă cînd Hephaistos loveşte cu toporul în creştet pe Zeus, ca astfel să fie născută Athena. ; privind relieful, unii se vor fi gîndit, zîmbind, la asemănarea dintre bizara ma­ ieutică prin care face Zeul-faur să iasă la iveală înţelep­ ciunea din ţeasta divină şi toporul verbal cu care-i loveşte în cap fiul Phainaretei în scopuri similare. Hippias nu laudă dcloc profesia ca atare a meşteşugarului, nu îndeletnicirea manuală, ci iscusinţa celui ce le ştie pe toate şi-şi poate deci permite să nu mai ceară ajutor altora. Trebuie să fi fost o legătură, cumva, între făurirea mitică a Pandorei şi cutia ei cu rele, foarte puţin mitice. În fine, construc­ torii Parthenon-ului vor fi fost animaţi mai degrabă de sentimente civice, religioase sau artistice decît de ceea ce se cheamă .,pasiunea pentru muncă" . E semnificativ faptul că atunci cînd prezintă, alegoric, emulaţia dintre nous şi tihne, aceasta din urmă pierde întotdeauna în favoarea primului : simbolic, pe frontonul de vest al Parthenon-ului, marmura istoriseşte victoria Athenei, reprezentată printr-un măslin, în lupta cu neci­ zelatul Poseidon, înfăţişat de un izvor sărat, pentru cuce­ rirea capitalei spiritual e a elenilor. Apoi, ar fi şovăit oare atenianul dacă ar fi avut de ales între Athena cea suplă (noi7-s) şi acel şchiop lucrător al materiei (.,tehnician") ce era Hephaistos, figuri apărînd ambele pe frontonul opus ? 22. Starea ideatică paradoxală, expusă pînă acum, devine de înţeles, măcar în parte, observînd că ceea ce e gindit ca .,om al activităţii materiale" nu este ceea ce


58

ION

B'ANU

numeşte secolul nostru om al muncii, iar activitatea, obi­ ect real al conceptului (universalului), nu e "muncă". În toate menţionatele cazuri - şi sînt tipice - nu e vorba niciodată de activitatea fizică tratată în mod inde­ pendent, ci de un altceva in care aceasta din urmă e ine­ vitabil implicată ; o aflăm "în flancul" unei alte valori, nematcriale : act cultural etic, estetic, religios, civic. Nu în funcţia ei esenţială de producătoare de bunuri mate­ riale, ci ca factor în înfăptuirea practică a unor principii. Această activitate, chiar cînd e preţuită, rămîne una de rang inferior. Poate că apare însă, în secol, şi un chip diferit de a privi această condiţie "de jos". în situaţiile cuprinse în paginile de faţă e vorba de aleşi ai spiritului ce acceptă poziţia manualităţii, promovată tocmai în virtutea ilustrei asocieri în care ea se află. Ea, prin sine, nu înnobilează pe nimeni, dar se acceptă cîteodată faptul că poate să fie receptivă de elevaţie ; ca valetul dintr-o rezidenţă englezească, lăudat pentru buna lui educaţie burgheză. Doar reamintindu-ne de absenţa categoriei economice de " muncă în genere" în societatea stăpînilor de sclavi (Marx) , dobîndeşte locul adecvat conceptul de " Om al activităţii materiale". Dealtfel, trecînd în revistă menţţo­ natele ipostaze ale acestei accepţiuni a universalului uman avertizăm să fie luate doar astfel, ca ipostaze, iar nu ca determinaţii ale unui concept, care ca atare, în formă teoretică, e încă inexistent. OMUL PRAXIOLOGIC 23. Dacă noţiunea de "activitate materială" se află în umbra celei de "activitate a conştiinţei", universalul consemnat în clipa de faţă cuprinde in obiectiv fapta ome­ nească în genere, jăptuitoare de istorie, spre deosebire de faptul natural de care se ocupă cei numiţi "physiologoi". Întoarcerea clasică" spre Om nu este exclusiv cea socra­ " tică, spre Sinele-conştiinţă, dar şi o întoarcere de la obser­ vaţionalul fizica!, către observabilul istoric-genetic. Atenţia se îndreaptă acum spre Herodot, a cărui operă semnifică primordial, sub raport antropofilosofic, ridicarea


GAMA UNIVERSALELOR

59

la demnitatea de obiect al cugetării, a faptelor omeneşti, in măsura în care au " autoritate generală şi obiectivă" (C. Tsatsos) şi sînt, ca atare, pentru o populaţie determi­ nată, încărcate de sens. Iniţiativa, de neuitat, aparţine lui Hekataios, dar e greu de neglij at distanţa care, de la schiţarea edificiului la durarea lui, consacră pe urmaş. Consacră, în fond, prin acesta, sufletul secolului ce 1-a zămislit. Trecînd cu vederea peste împrejurarea că, în selecţionarea evenimentelor, istoricul din Halicarnas pro­ cedează după criterii impresioniste (notează fapte de cul­ tură ce i se par lui, elenului din veacul V, nefamiliare, dacă nu chiar bizare, în orice caz străine) , actul său de valori­ zare a faptei se reliefează prin cel puţin patru determinaţii de principiu : fapta umană se comite intenţionat, îu timp ce faptul fizica! se întîmplă ; e supusă selecţionării, în timp ce faptul fizical e destinat acumulării ; e semnificantă doar întru cît angajează colectivitatea, pe cînd faptul fizica! poate avea maximă semnificaţie şi ca unicat ; poartă pecetea modificării istorice, pe cînd fizicalul e, de regulă constant, chiar cînd include mişcarea. Prin toate, se trans­ pune omenirea din condiţia de contemplator al realului, în cea de constituant de real. Filosofia faptei umane a atins probabil nivelul ei cel mai inalt de abstracţie şi de generalitate, în gîndul antro­ pologie al omului făuritor de istorie şi, făcînd un pas mai departe, de rînduieli civice ideale. Se ştie că în acest cîmp avea să exceleze, în veacul următor, Platon. Ger­ menele conceptului Om-ce-face-istorie este în acea sumară, dar siderantă schiţă dată de Democrit, urmat de Tucidide, operii Omului, de artizan, prin sine, al ci\·ilizaţiei sale : am vorbit în paginile anterioare de tema Omului ce se făureşte la dimensiunea - maximă - a întregii sale deve­ niri. Dacă Omul democritic e luat în ipostaza înfăptuirii societăţii, aşa cum este ea, apoi acel atribut din cuge­ tarea platoniciană, crearea societăţii ce ar treb ui să fie, e anticipat în opera utopiştilor Hippodamos din Milet şi Phaleas din Chalcedon. Cugetarea lor are la bază prin­ cipiul neformulat al capacităţii Omului de a-şi făuri o viaţă diferită, optimă şi anume ca unul ce este în stare să schimbe rînduielile civice, instituind o Cetate mai dreaptă. Primul vede fapta istorică aplicată asupra anumitor no-


60

ION B'ANU

vaţii economice şi a unor ample reforme în domeniul dis­ tribuirii justiţiei, avînd unele şi altele caracter democratic. Phaleas împinge mai departe gîndul prefacerilor economice, preconizînd egalizarea averilor şi a mijloacelor educative. Întrevedem la el ceea ce am numi economie etatizată. Mai realist decît Hippodamos, e conştient de împrejurarea că practica istorică reformatoare nu poate neglija vechile mentalităţi şi deprinderi ce fiinţează in oameni. Reflexia praxiologică se îmbogăţeşte prin aceştia, în mod implicit, prin note noi : fapta socială e privită, nu numai constatativ, dar şi critic ; e văzută, nu doar ca actualitate, dar şi ca depozitară de potenţe actualizabile ; aprecierea ei e pătrunsă de suflul optimist al concepţiei asupra caracterului ameliorabil al Omului. Spre deosebire de ceea ce avea să devină filosofia faptei în cadrul pragmatismului elenistic, acum atenţia ce i se acordă nu constituie nicidecum - împotriva părerii lui G. Hurmuziadis - reversul vreunei slăbiri a interesului pentru gîndirea abstractă. Teoria faptei nu reprezintă, ca în epoca elenistică, expresia unei preocupări ce s-ar consacra doar rezultatului practic, mergînd adesea pînă la indiferenţă faţă de semnificaţiile filosofice ; nu i se defineşte conţinutul după criteriul opţiunilor personale, variabile de la individ la individ, sau, la acelaşi individ, de la o îm­ prejurare la alta ; nu ocupă nicidecum un loc dominant în filosofia vremii, cum se va intimpla în vremea elenistică. HOMO " OSCONOMICUS"* 24. Dacă făuritorul acestui mod nescris de a gîndi universalul uman n-ar fi Tucidide, am fi poate prea puţin dispuşi să-1 acceptăm drept grecesc, iar " clasic" cu atît mai puţin. Dar, împrejurare decisivă, semnificatul ce se vrea dat în termenul de mai sus ne este oferit de autorul care - în concordanţă cu sentenţe-cheie democrîtice a creat, primul în Grecia, o filosofie a istoriei, prin ex­ celenţă " politeică" şi " clasică". • Luăm termenul nu îu sensul lui originar (de "gospodăresc") . nici în cel latin (de , .hine întocmit " ) , d în sensul modern . O facem spre a evita

echivocul unei expresii ca aceea de "om economic" !


GAMA UNIVERSALELOR

61

Istoricul Războiului pelopo nesiac nu se exprimă în sensul exclusivităţii economicului, nici măcar în direcţia preemi­ nenţei lui printre alte determinante ale evenimentelor istorice, căci nu se angajează - nu-l vedem angajat în teoria conceptului de factor în istorie, aşadar nici în aceea de complex de factori, prin urmare în nici o teorie asupra ierarhiei factorilor. Totul - texte şi subtexte ale istoriografiei sale - pledează însă în sprijinul tezei con­ form căreia a sa filosofie socială pivotează în jurul viziunii antropologice care situează în mod practic economicul pe o poziţie precumpănitoare. E vorba de însemnătatea de prim-plan a interesului material, care ar funcţiona, cel mai adeseori cu cea mai mare putere, ca nerv al mişcării colectivităţilor şi{sau al deciziei diriguitorilor lor. Economismul este una din formele - clasice - de risipire a univocităţii (preclasice) dintre social şi cosmic. E una din modalităţile prin care se afirmă autodeterminarea societăţii, personalitatea ei ; să spunem, în vocabular fich­ teian, "Ichheit " a acesteia. Determinarea concretă a acestei personalităţi sociale preocupă şi pe alţi clasici, dar in alt fel decît pe Tucidide. Atît Socrate cît şi Protagoras consideră şi ei că substanţa " " civităţii constă în satisfacerea utilului. Acesta e stator­ nicit , după Socrate, de conformitatea cu Virtutea, tot una cu Binele, absolut. Pentru Protagoras, utilul prinde corp prin ceea ce fiecare p6lis sau partid decid a fi astfel, în­ tr-un anumit moment, în împrejurarea vremelnică dată ; sens diversificat, concret-istoric, relativ. Şi într-un caz şi în celălalt, se constată puncte de vedere potrivit cărora civitatea, care a dobîndit eliberarea de sub dominanţa univocităţii social-cosmic, rămîne, în raport cu indivizii, în poziţie dominantă : indivizii îi aparţin, ea e cea care instituie semnificaţia a ceea ce e util lor. Soluţia tucididiană e oarecum diferită. Istoriograful atenian se ocupă foarte adesea de rolul decisiv pe care îl au, în stabilirea conduitei istorice a cetăţilor, interesele lor întru obţinerea bunurilor materiale de care au nevoie. Pe de altă parte, însă, indivizii au natura lor umană, care-i împinge - chiar dacă nu în mod exclusiv - să cultive ceea ce cred a fi interesele lor, iar de regulă asemenea interese particulare sînt asociate, blamabile. Se impune


62

ION ll'ANU

deci educarea " naturii" oamenilor, modificarea ei spre a fi adusă la unison cu imperativele interesului economic colec­ tiv, civic. Universalul pe care l-am numit Homo "oecono­ micus" redă propensia utilitar-materială a naturii umane, văzută ca maleabilă, rectificabilă, deschisă astfel putinţei de a se integra - de a integra, implicit, omul însuşi în utilitarismul Cetăţii. Conceptul neex:primat al lui Tucidide are ceva din nota socratică de absolutitate a utilului, dar nu e metafizic ca aces�a ci antropologie. Se învecinează în această privinţă � cu VIZiunea protagorică despre util, dar e liber, pe de altă parte, de labilitatea ce i-o atribuie filosoful sofist. Domi­ n�nta civică e păstrată, ca şi la ceilalţi, dar ea nu im­ plică sacrificarea indivizilor ' cum cere uneori Socrate, ci modificarea lor. În timp ce căutarea socratică e pur noe­ tică, iar a lui Protagoras grevată de fortuitul evenimenţial, economicul tucididian este obiect al unei investigaţii con­ cret-observaţionale , ducînd spre definiţii cu aplicabili­ tate durabilă. Sub acest raport, paginile din Războiul peloponesiac unde întîlnim asemenea investigaţii au o precizie - în sensul ştiinţelor particulare - şi o con­ cludenţă fără echivalent în întreaga literatură a epocii. Geniuf istoriografului atenian a apărut într-o Cetate a cărei acută dependenţă economică de regiuni străine o obliga să ţină neslăbit pe ordinea de zi preocupările afe­ rente acestei situaţii, ceea ce nu va fi fost lipsit de impor­ tanţă pentru constituirea orientării antropofilosofice a lui Tucidide. Umanismul său se cristalizează în sfera tezelor privind concretitudinea omenescului, solidaritatea mate­ rială a cetăţenilor, proclamarea predominanţei interesului material politeic, capacitatea propensiei utilitare naturale a oamenilor de a se " moraliza" , potrivit comandamentelor Virtuţii citadine.

OMUL CUMPĂNITOR

25. Ne întoarcem acum, din nou, spre Euripide, nu însă înainte de a reaminti de sentenţele prin care pro­ t'la.mase Protagoras faptul că, în orice temă, se pot formula


GAMA UNIVESALELOR

63

argumente şi contraargumente, indemnind la atitudini de cumpănire, înainte de luarea deciziei de aprobare, ori de respingere. Într-o antică biografie, dramaturgul e desem­ nat ca elev al pomenitului cugetător din Abdera, ceea ce, ţinînd seama de cronologie, trebuie să fi semnificat mai degrabă afinităţi ideatice. Dacă remarcăm şi în teatrul lui Euripide un punct de vedere asemănător cu cel al filoso­ fului-sofist, pentru care "argumentele duble " , cum se spu­ nea, aveau o funcţie nu nihilistă, ci euristică, sîntem puşi în gardă, să nu ne pripim în a adopta opinia acelor inter­ preţi moderni, care văd în autorul A ndromacăi un om lip­ sit de atitudine. Euripi de refuză dogmatismul. Adesea, personajele prin care se afirmă probabil însuşi autorul gîndesc în ordinea realismului ontologic, excluzînd din lume cauzalitatea divină, voinţa zeilor. E adesea antiteist, ca în Herakles mînios, ori în Electra, unde aduce zeilor învinuiri ; e cîte­ odată aproape de ateism, ca în Troienele. Alteori însă, depăşit de necunoscut, se vădeşte profesînd sentimente de evlavie faţă de zei : faţă de zeii "tineri", în Baccantele, sau, pînă la un punct, în Ijigenia din Tauris, piesă unde, pare­ se, ar voi să-i apere pe zei de învinuirile ce li se aduc. E dubitativ şi în chestiunea a ceea ce grecii numesc destin : cel mai adesea, se arată încrezător în capacitatea de dis­ poziţie a personalităţii umane, deci în libertatea ei şi păl­ muieşte revendicarea destinului, ca în Heraklizii, pentru ca, alteori, să accepte realitatea destinului, chiar dacă pro­ testează contra absurdităţii deciziilor lui. Simpatizează cu democraţia, dar o şi critică precum în 1 on. Iată-1, în altă ordine de idei, admirînd cu pathos raţiunea omului, dar şi tulburat de insuccesele ei. Acestea sînt însă frămîntări de înţelept, nu de om fără convingeri. Meditaţia sa dubitativă se reazemă pe pilonii cîtorva opinii, unele ferme, altele măcar precumpănitoare : preţuieşte constant forţa morală a Omului, putinţa ei de a izbîndi chiar cînd trupul e înfrînt ; predomină în mod net opiniile laice, prodemocratice, raţionaliste. Se cuvine subli­ niat faptul că, punînd motivaţii opuse în cumpănă, aceasta se va apleca la Euripide întotdeauna către talgerul asupra căruia apasă anumite norme fundamentale ale spiritului clasic, ca de pildă propensia faţă de int eresul Cetăţii. În


64

ION B'ANU

Heraklizii, vedem pusă în j oc soarta Atenei, salvarea ei depinzind de sacrificarea uneia din fiicele lui Herakles, desemnată prin tragere la sorţi ; Macaria, fiică a eroului, protestează în numele omeneştei libertăţi de decizie, de­ clarînd că, de sorţi nu va asculta, dar că, lăsată să decidă singură, în mod liber, e gata să-şi dea viaţa întru mîntuirea oraşului-patrie. În Rugătoarele, e apărată legea ancestrală ce revendică respectarea ritualului mortuar, dar nu pe con­ siderente de omenie şi pietate, ca la Sofocle, ci pentru că aşa cer interesele p6lis-ei : dacă ostaşii ce-o apără ar şti că riscă să fie lipsiţi de procedura sacrală, ar şovăi să mai meargă la luptă. E însă la fel de adevărat că, în multe alte situaţii, de alt tip, poetul rămîne indecis, mai ales în planul soluţiilor practice, lăsîndu-se covîrşit de îndoieli. Universalul uman asupra căruia meditează teatrul lui Euripide e văzut cel mai adesea purtînd pecetea frămîntă­ rilor între tendinţe contradictorii ; omul din tragedia sa se întreabă, măsoară, cumpăneşte ; angajat în argumente pro şi contra, critică orice poziţie încăpăţînată, necondi­ ţionată, surdă la obiecţii. Anii marii creaţii a dramaturgu­ lui sînt, pentru Atena, ani de zbucium şi febrilitate, de aprige disensiuni, mai apoi de degringoladă militară şi politică, ani de echivoc, ceea ce nu va fi rămas fără efect asupra conştiinţei sale de artist-cugetător, înclinat, chiar şi fără aceasta, mai mult spre neastîmpărul căutărilor, decît spre quietismul găsirilor. Nu va fi resimţit el cumva un oarecare dezacord între starea politeică de criză şi maniera senină, categorică în care erau date marile decizii filo­ sofice ale timpului - socratică, democritică, pythagoreică, hipocratică ? Unui universal uman dat mai întotdeauna în determinaţii inflexibile, va fi simţit nevoia poetul­ filosof să-i riposteze, dînd corp viu, concret-literar unei formule ce rămăsese la contemporanul său Protagoras in sfera abstracţiei teoretice. Opus tiraniei determinărilor asertorice ale omenescului, întrevăzînd în orice enunţ despre Om primejdia unilatera­ lităţii, se va fi îndreptat către un uman al problematicului, al modului dubitativ, cumpănitor, pradă nu o dată al unor crize sceptice.


CIMPUL OBIECTUAL : POLIS, DEMO:;, LIBERTATE

G5

În fine, două notaţii în cîmpul de observaţie al transfor­ mărilor structurale. Spuneam în pagini de mai sus*, că în măsura în care individualismul poetului se deschide în direcţia atracţiei pe care o exercită singularităţile indivi­ dului, Euripide anticipează valenţe de con vergenţă ale filosofiei elenismului. Adăugam însă că această detenni­ naţie e , la rîndul ei, supradominată de spiritul politeic, "clasic ". Iată-! aşadar pe autorul Heraklizilor cumpănitor între structurile a două episteme, în spiritul simpatiei faţă de amîndouă, dar aparţinînd în ultimă instanţă veacului său. Pe de altă parte, materia palpitantă a existenţialului uman, exacerbată în anii de "fin de siecle " ai epocii de senectute a gînditorului nostru, cum şi sensibilitatea idea­ tică a fiinţei sale artistice de excelent portretist, favori­ zează un stil de gîndire ce se alinează cu greu unei valenţe care e, de astă dată, nu aceea a unei episteme, ci a unei întregi perioade, - cugetarea antică greacă în ansamblul ei - anume valenţa de absolutitate. Anticipaţia euripidi­ ană apropie pe creatorul ei de un tablon uman mai aproape de adevăr.

V. CÎMPUL OBIECTUAL : POLIS, DEliOS, LIBERTATE 26. Noţiunea de p6lis este, în planul spaţiului obiec­ tual-social al desfăşurării Omului, ideea-forţă a etapei clasice. Ea se infiltrează în năzuinţele şi programele umane, este suprema valoare socială în raport cu care acestea sînt judecate şi evaluate. Privit în perspectiva structural-is­ torică, acest fapt se reliefează în mod şi mai viguros, în raport cu ceea ce am numit univocitatea Social-cosmic din etapa anterioară, predasică. În adevăr, cînd, la ieşirea din predasic, sodalul începe să fie gîndit drept calitate distinctc'i şi distinct normală în raport cu entitatea cosmicului, politeicul este modalitatea preemincntă în care se afirmă distincţia ; prezidează aşadar *

Vd. supra., p. 48.


ION

fi'ANU

în chip dom inant risipirea univocităţii anterioare şi trecerea ei îu bidimensionalitatea societate - natură a realului. Aşij­ derca, atracţia " clasică" pentru p6lis e resimţită prin contrast cu noţiunea de kosmo-polis pe care i-o va opune, priu reacţie, etapa ulterioară, elenistică (aceasta din urmă. nu fără preludii "clasice" ) . În planul teoriei filosofice propriu-zise, toţi protago-· niştii - Socrate, Democrit, Protagoras - au promovat teza supremaţiei politeicului . Printre sofişti, mai sînt de amintit Antiphon, în virtutea legalismului său, A nonimul lui 1amblichos, pentru care legea civică e suprem criteriu al dreptăţii, Lykophron, datorită noţiunii de contract social din politologia sa, Thrasymachos din Chalcedon, datorită concentrării preocupărilor sale în jurul temei optimei guvernări în Cetate. Putem fi si guri că armonia cosmică a pythagorismului mediu trecea prin ordinea civică. Aureola Cetăţii luminează mai toate doctrinele, chiar ale nonfilosofilor. Ambiţiile personale sînt cvasi-stereotip invitate să cedeze în faţa imperativelor Cetăţii. Liniile teoretice, adineaori examinate, în tema universalului uman. independent de punctele lor de plecare atît de diferite. converg toate în ataşamentul faţă de instanţa politeică. 27. E ademenitoare întoarcerea gîndului, în tema de acum, la Pindar, tocmai pentru că, fiind poetul ce se con­ sacră lau dei personalităţilor, în speţă sportive, pare să ceară a fi mai degrabă omis, atunci cînd obiectul studiului nu e individul, ci Cetatea. E adevărat că autorul liric se ocupă de isprăvi personale, care şi sînt glorificate. Dar chiar în acest punct se afirmă " clasicul" . Versurile alnnecă repede peste însuşirile ca atare ale performerului, spre a-1 eviden­ ţia îndelung drept exponent al neamului său, dar îndeosebi al Cetăţii sale, exaltînd meritul ei de a fi dat un astfel de erou : e emblemă a demnităţii ei, dispersator în întreaga lume greacă a gloriei ei. Toate acestea - e lucrul prin­ cipal - prin valoarea eroului de a fi purtător al virtuţilor ei colective, civice, preferat al zeilor ei. Asociat campio­ nului, mitul grecesc .,clasic" glăsuieşte în versurile lui Pindar mai pregnant decît oriunde în altă parte, ca in­ stituţie nu atît elenică, cît civică ; întruchipat de atle ţ. mitul e însăşi Cetatea, în spiritualitatea ei, fără zidun.


CIMPUL OBIECTUAL: POLIS, DEMOS, LIBERTATE

ntct

67

adversităţi. În cîntarea lui Pindar, victoria olimpică. ori pythică - spune A. Puech - " aparţine patriei în­ vingătorului " . Poate nu greşim presupunînd că încununarea dobîndită de învingător satisfăcea interesul p6lis-urilor de mîna a doua, care alt mijloc de a se afirma în tabloul pan­ helenic n-ar fi avut. întreaga gîndire a lui Pericle pare să se fi concentrat în conceptul de prioritate a Cetăţii. în esenţă, doctrina lui constă în convingerea conform căreia, dacă Cetatea adoptă legi echitabile, la a căror acceptare poporul a fost adus printr-o operă de convingere bine dirij ată " de sus" , atunci ea are implicit suficientă raţiune şi îndreptăţire morală de a constrînge pe cetăţeni să li se supună, ţinuţi fiind să renunţe, în favoarea interesului citadin, la preferinţele personale. Virtuţile indivizilor ar fi pe această cale mai bine educate. Principiul libertăţii, pe care Pericle nu omitea să-l laude, era mulat pe potriva tezei de solidaritate civică, îndrituită la nevoie să meargă pînă la sacrificarea cetăţea­ nului. Dacă a fost omul politic pe care nu 1-a egalat nimeni în antichitatea greacă în privinţa operii de încurajare a artelor plastice-arhitectonice, o făcea spre a spori astfel elevaţia şi prestigiul instituţiilor statale şi a însufleţi pe această cale şi mai mult adeziunea pro-civică a masei. Sub mentoratul său, dar nemijlocit dirij at de Phidias, a întocmit Ictinos, ajutat de Callicrates, planul Parthenon­ ului, în aşa fel încît să exprime dubla funcţie unificatoare şi dominatoare a p6lis-ei. Poporul ce se aduna aici spre a privi măgulitorul - pentru el - basorelief al frizei Pana­ theneelor şi cele două statui ale Atht;nei (Parthenos şi Promahos) era, pe firul pathos-ului religios, străbătut de fiorul contopirii orgoliului colectiv cu principiul, dominant, al Cetăţii. Politeicul " devenise zeitate " (M. 'l'arangul) şi aceasta prin trinitatea Pericle, Phidias, Ictinos. Primul dintre aceştia, spiritus rector al complexului religios, era însă un ateu. Evident, nu credinţa îi mîna lucrarea ; cunoş­ tea însă sensibilitatea religioasă a celor mulţi şi o apropia de sine, oferindu-i bucuriile artei ; putea astfel dispune mai uşor de substanţa lor psihologică - dealtfel, predis­ pusă civic - spre a o modela potrivit imperativelor Cetăţii. Politeicul făcea, la rîndul lui, din zeitate, un agent politeic.


61!

I O N h'i\ N ll

------Va fi frlcut şcoal ii, peste secole, dibăcia "Oiimpianului " ?

Nu cumva, mai tîrziu, opera multiseculară a catolicismului de a subordona, prin intermediul bisericii, arta de cea mai înaltă calitate, scopurilor ei instituţionale, terestre, va fi fost rodul uuei învăţături pericleien e ? Pe cărări paralele cu ale filosofiei, p olitologi ei, religiei şi artelor plastice, se merge şi în literatură şi mu zică. Urmă­ rim in tr a ge die , pe un drum sinuos, p rogr esele ideolo gi ei Cetăţii, ale legii civice, ale autorităţii constituite, aflate în disput ă cu atitudini ce le opun rezist enţă. La Eschil. pu­ terea deciziei divine pare a domina scena, dar vedem în Eutnenide, după o confruntare dramatică, promovarea auto rit ăţi i dreptului civic incipient. La Sofocle, în A nti­ gona, unul din factorii pr i mi ai dramei este tăria cu care afirmă Kreon preeminenţa legii C etăţii, iar în Oedip la J(olonos îl vedem pe regele orb, ce fusese condamnat de le gea di v i n ă, în cele din urmă absolvit, ca unul pe care legea civicâ îl socotise mai apoi ne vi novat. Louis Gernet, reluat de J . - P . Vernant, arată că adevăratul fond al tr agediei erau problemele Cetăţii şi " în special gîndirea j uri clică aflată în plin proces de elaborare ". Damon, părinte spiri t u al al orientării platoniciene în muzică, pledează în mesajul său către Areopag în favoarea funcţiei educaţio_nale ciYice pe care e chemată s-o îndepli­ nească muzica. In dauna vădită a consideraţiilor estetice, el insistă asupra rolului ei politeic şi social, cu necesitate complementar al misiunii de a insufla celor tineri cele mai alese insusiri mor ale. P. E. L ortie ne face atenţi asupra nervului politeic, în dublu sens, al teatrului de atunci , de a-şi institui demni­ tatea, ca teatru deschis tuturor, deYenind prin vers-cînt­ dans al corului un p ersonaj scenic colectiv 5i răspunzînd în acest fel unor cerinţe colec tive din inimile �pe:ctatorilor ; de a de t ermi n a drept revers, o vibraţie cok c th: -c i v ic ă, la unison, în pl en it u di n ea ei, transformînd masa cdăţenilor într-o "realitate t eat r ală " , î n cî t sp e c t ato ri i să ni te t reptat de p erso an a lor, " p ier zîn du- se într-o sin gur ă trezire col e c­ tivă". Oare acele biserici din zikle noastre, n ud e intreag a asistenţă devine grup cor al , nu reac tual iz ea ză şi ele o asemenea "pi�rdere-trezin:" colecti,·ă, actualizînd teatrul clasic ?


CIMPUL OBIECTUAL: POLIS, DEMOS, LIBERTATI!

28. S-a născut atunci, în "clasic", o noţiune de condu­ cător politic mulată după noţiunea de p6lis - rilai niult ideal, mai rar !n practică - a cărui tipizare literară · ne-a lăsat-o Euripide în al său Theseus din Rugătoarele şi la a cărui întrupare vie va fi năzuit Pericle, el însuşi . Conducă­ torul ar fi interpretul şi executorul destinului Cetăţii . Ar fi, ca atare, sinteza a trei determinaţii : exponent al inte­ resului civic statornicit prin dezbaterea democratică, per­ sonalitatea puternic reliefată şi capacitatea per"uasivă: în stare să aducă sub aceeaşi baghetă di r iguit oar c plurali­ tatea vointelor indivizilor liberi din chlilcsia . _\cest tip născut atu�ci, a murit tot atunci, înl ocu i t fiind prin Cîr� maciul autocrat, fie el filosof (Platon) ori tnl ( :\ristotel). 29. învăţătura politeică a diriguitorilor de at unci ai Cetătii atice include, cel nu . tin în sfera creat ÎL·i artistice pe c�re o animă, şi altă notă : in virtutea cftrei'a aderenţele dintre Cetate şi masa demos-ului iau turnura t ran!'fonnării gustului mulţimii într-un criteriu estetic. Stau mărturie o probă materială şi o legendă. Unit atea lor de s emnifi c aţi e face ca aceasta din urmă să dobîndească ceva din '•era­ citatea celei dintîi. Se ştie că proiectanţii Parthenon-ul·ui au introdus usoare curburi în liniile orizontale, oarecare curburi verticale 1� coloanele din col ţuri, m ici îngroşări ale aces­ tora din urmă. Ei nu făceau astfel decît să compenseze anumite iluzii optice provocate de perspectivă. ·Mlădiau astfel în oarecare măsură normele riguros geometrice ale canon-ului constructiv moştenit, în favoarea impresi�i pe care ansamblul o lasă privitorilor. Norma constructivă " "sacră era retuşată în faYoarea opiniei sensihik a m ulţi­ mii de consumatori . Cît despre legendă, relatată cll: Tzeiz (·s, ea are; o semnificaţie identică. Phidias ar fi luat parte îm­ preună cu Alcamene - care avea să joace pe lîugă Ni cias, ceva mai tîrziu, rolul îndeplinit de Phidias sub gl�verua.rea lui Pericle - la concursul pentru statuia AtlJ cnl'i P r o­ mahos. Opus rigoristul ui Alcamene, sculpt orul pc:rickian prezintă o machetă care, datorită ddormărilor, i s-a pă­ rut juriului ridicolă. Aşa păreau de pildă gura iutrcdeschisă şi nările mărite, ridicate. De la înălţimea soch1lni insă, perspectiva restituia lucrării lui Phidias armouia şi dere­ gla, în schimb, formele ce voiseră a fi i deale, ale lui Alca­ " mene, " luat în rîs atunci de publi c , cum scrie Tzetzes.


70

ION BANU

Fireşte, era un joc pe o muche de cuţit. Polycleitos, rigo­ rist, se preface, poate în batjocură, a ţine şi el seamă de mulţime, dar de astă dată nu ca tot, ce ar profesa o părere comună, · ci ca diversitate de opinii ; el dă atunci să se înţeleagă că sculptorul ce se ia mereu după un altul cum informează Elian - ajunge în final de rîsul lumii. Rezulta aşadar, după el, că doar criteriul canonic merită să aibă autoritate. Dar Polycleitos era nedrept. Phidias nu era în mai mică măsură decît el, Polycleitos, adept al conduitei artistice ce urmăreşte întruparea unor forme ideale. Dife­ renţa era în modul de a transpune în obiectul de artă atare forme. Prietenul lui Pericle, cugetător al principiului unei polis ce··şi asimilează colectivitatea cetăţenilor, privea armonia ideală nu ca pe o pură axiomă, ci într-un chip umanizat, trecută prin creuzetul trăirii subiectului uman colectiv. Gîndul umanist despre virtutea dătătoare de valori a mulţimii a funcţionat totuşi, dar era prea elevat ; el întîm­ pina prea multă împotrivire ca să constituie o prezenţă durabilă. Cugetarea politeică pătrunsă de acest elan idea­ tic al orientării pro-demos, practicată de acel .,brain-trust" atenian căruia i-au aparţinut Pericle, Phidias şi, probabil, Anaxagoras, a dominat ani puţini, a fost confruntată cu diferende şi contestaţii. Scurta cronologie a oglindirii ei în politica estetică . a Cetăţii e marcată de două momente, pe care ni le comunică unele din construcţiile de pe Acro­ polis. Prin 450, sub guvernarea tradiţională, sînt începute acolo lucrările la templul Athenei-Nike de către arhitecţi din şcoala lui Polygnotos. Dobîndind influenţă, Pericle le suspendă. El trece la construirea Parthenon-ului, pe care îl termină în 438. Lucrările la Athena-Nike, nedorite de alkmaionid, sînt reluate abia după pacea zisă a lui Nicias, din 42 1 , aşadar după dispariţia marelui fruntaş al demo­ craţiei ce-i poartă numele, la iniţiativa conservatorului Callias, din rîndurile aristocraţiei. în acelaşi timp, începe Alcamene - sau poate Mnesicles - construcţia Erechte­ ionului, în partea de nord a colinei. Se înfruntă, în acest conflict între gesturi plastice două atitudini filosofice (P. -M. Schuhl) . Actele lui Pericle sînt replici date ideologiei detronate, de către linia novatoare. în 421 , însă , aceasta din urmă primeşte o dublă ripostă. Disputa la care asis-


CIMPUL OBII!CTUAL : POUS, DI!MOS, LIB!!RTATE

71

tăm în aceste cîteva decenii este aceea dintre concepţia din substratul stilului ce guvernează templele Athenei­ Nike şi, mai apoi, al lui Erechteus şi concepţia ce prezida stilul pericleian al lui Phidias. În primul caz, o artă care tinde să satisfacă gustul graţios, sensibil la detalii, plin de rafinament al unei elite puţin numeroase (Guy Donnay) , dar prezumată a fi doar ea demnă de a decide opţiunea estetică. Prin intermediul Parthenon-ului, pledează măre­ ţia formelor ample, severe, care, masiv şi durabil instalate pe fundamentul lor, se adresează mulţimii polis-ei, răspun­ zînd prezumatului ei sentiment de forţă, grandoare şi permanenţă. 30. E interesant de văzut cum a procedat spre a va­ loriza conceptul de libertate, această epocă ce se prosterna în faţa celui de p6lis. Idei opuse, nu uşor de conciliat.

Fiecare eră îşi făureşte propriul ei concept de libertate. Semnificaţia libertăţii ca putinţă a omului - hotărnicită doar de simţul angajamentelor sale sociale - de a se afirma ca unicat şi de a putea dispune de sine şi de apti­ tudinile sale în chip singular, nu e încă semnificativă în "clasic". Epoca despre care e vorba are în vedere libertatea ca modalitate în polis şi întru p6lis de văzut în acest sens Pericle - iar nu faţă de p6lis. Determinaţiile, aria de afirmare, condiţiile exercitării libertăţii sînt instituite de guvern, democratic în cel mai bun caz, dar niciodată de beneficiarul ei. Conceptul de libertate (democratică) este genetic pătruns de cel de instituţie, în speţă cel de Cetate. Cel mai inovator dintre intelectualii care cultivă în această vreme istorică ideea de libertate se face ecoul acestei stări existenţiale. Eliberare înseamnă nu altceva decît degajarea Cetăţii de zei ori de tirani. Valorile sufle­ teşti sînt gîndite, de regulă, în spiritul ideologiei cw�ce. Dezvoltarea lor e cu putinţă doar în stat ; se pune doar chestiunea de a şti ce formă de stat le e prielnică. Un text hipocratic compară despoţiile asiatice cu democraţiile greceşti. E blamat profilul moral al asiaticului, întrucît e propriu unui om strivit de stat. Sînt lăudate calităţile morale ale celuilalt, explicîndu-se rezultatul prin faptul că el apreciază statul ca fiind al său, ceea ce are asupra sa -


72

ION L'ANU

efecte pozitive. Ni meni nu-şi pune însă problema confi­ guraţiei morale a unuia ce s-ar dezice de stat ! Cind, accidental, ca în gnoseologia lui Protagoras sau, după unii, a lui . Gorgias, cugetarea pune accentul asupra condiţiei personale, cînd, drept consecinţă, constată că astfel adevărul unui ins se separă de adevăr ul altuia, de percepţiile fiecărui altul, atunci gîndul, intrat astfel în conflict cu spiritul timpului, perc utat de insolitul situaţiei, se simte descumpănit (e, poate, cuvenit să ne reamintim de Euripide) . E atunci împins - crede Maria Unterstei­ ner - spre solitudine. Înclină să resimtă libertatea în chip astenie, ca pe o însingurare ; de unde, cumva, accentele sofistice de relativism, ba chiar, după unele păreri, de scepticis m. Într-o epocă a cărei ţesătură e politeică, stările ce i se opun suferă fenomenul de respingere. Practica politică a unei democraţii "tipice " , prec u m cea ateniană, a generat în felul ei rezultatele negative ale aso­ cierii indisolubile dintre ideea instituţională şi exerciţiul libertăţii. Se ştie că democratica Atenă este o instituţie ce refuză total libertatea unui număr de oameni incomparabil mai mare decît al acelora cărora le-o conferă şi aceasta atît pe plan intern - sclavii - cît şi pe plan extern locuitorii cetăţilor aservite. Se creează o ambiguitate discrepanţa dintre principii şi practică - ce nu poate să nu se transmită în conştiinţa fiecăruia, fie el om de rînd ori politician . Aşa se poate înţelege de ce comportamentul demos-nlui, cînd este la putere, stîrneşte, în chip mai mult ori mai puţin accentuat, revolta mai tuturor celor ce aderă la principiul democratie, spre a nu mai vorbi de adversarii lui. Democraţia este adesea considerată de prietenii ei de la Democrit şi Tucidide, pînă, mai tîrziu, la Arist otel doar ca un rău mai mic decît guvernarea aristocratică.

VI .

Sl'B IECTUL COLECTIV (INTERSUBIECTIVITATEA)

3 1 . Universalul Uman e luat prin două dimensiuni, cea politeicâ, obiectuală, po1arizantă - văzută mai sus şi cea. subiectivă, ca intersubiectivitate, polarizată de cen-


73

SUBLECTUL COLECTIV (INTERSUBIECTIVITATEA)

la care trecem acum. E vorba de · Om ca subiect colectiv în p6lis. Cronica lui Tucidide ori teatrul lui Euripide exprimă primul în manieră istoriografică, al doilea în manieră poe­ tică - rec unoaşte rea faptului că Subiectul în c a uză este raţi­ o nalitate intersub i ect ivă, o raţi o n ali t at e care, depart e de a fi gîn dit ă, ca în prec l asic, un dat, o "forţă n atural ă " , este o capacitate care se const r uieşt e ; că durarea ei ca forţă so­ cială are un caracter tensional, critic, că e încărcat ă nu doar de convingeri, dar şi de în do i e li, n u do ar de va lo ri, dar şi de erori ; caracter nu linia r, ci contradictoriu, lăsînd mereu căscată o falie î ntre sc op ul urmărit şi rezultatul dobîndit. Tot uşi cugetarea timpului este, în gene re atît de ataşată de raţionalitate, î nt r atît vede ea în r aţiu n e vi rtute a che ie a � u biect ului nou descope rit, î ncît a putut asimila fără efort o c o ncepţi e ca a lui Socrate care î uţ cl egea să epuizeze in termenii r aţiu ni i fenomenul prin �xceknţă p asio n a l al dr agos te i . 32. Dar această raţiune se îndepărtează de sensul pur metafi zic, speculativ, - cum l-am întîlnit , în "preclasic", Ia pythagorici �i eleati - sp r e a se u ma ni z a, în sensul aplecării asupra concretului. Este, deci, raţionalitate care, p ro pu nîndu-şi să t re ac ă pri n empiric, o face - altf� decî t , de pildă, He racl it p ri ntr o reevaluare a faptulUI empiric. Chiar Socrate, a cărui maieutică se î ntemei ază în chip excl usi v pe ra ţi un e nu neglijează e xperienţa, ca expe­ t rul poli t eic,

,

-

-

-

-

,

rientă socială.

-

-

Cugetarea preclasică, care se î n dreaptă pe un larg orizont spre lumea sensibilă şi cugetă sprijinită pe obiec­ ticitatea ei, o făcuse într-un stil, conform căruia, asemenea viziunii co piilor, atenţia fuge rapid de la ceea ce sînt lucru­ rile în configuraţia ce le individualizează, spre ce ea ce ele, stimulînd fantezia, sînt prezumate a ascunde ; către un altceva decît ele, i mperceptibil : principiu fizical ori relaţi e arit hmo-geom etrică. Un s ub strat aureoiat care, deşi voit a se opune mitului în numele l6gos-u1ui, fusese, la dre�t vorbind, la fel de insondabil, de misterios ca şi mitolog:L­ cul. Fără să vrea, faimosul enunţ al lui Thales "totul e plin de zei", tocmai aceasta şi spunea. Saltul logic săvîrşit de primii fizicalişti consta mai ales în tr ecerea lor din im-


74

ION B'ANU

periul intenţionalităţii divine extrinsece, în imperiul cauza­ lităţii mecanice intrinsece, dar aceasta nu implica abando­ narea misterului : apa lui Thales e într-un fel tot un mit, dar de alt gen decît cel olimpian şi, oricum, interior cîmpului astral-corporal vizibil. Cugetarea clasică se îndreaptă progresiv către abilitarea fenomenului empiric, în empiricitatea lui. Faptul că demer­ sul in cauză tinde să privească empiricul î ntrucît e purtă­ tor de " esenţă", neglijînd latura lui de singular, e o ches­ tiune de evaluare ; altă chestiune deci decît aceea considerată în această clipă, cînd constatăm că atenţia începe să se intereseze de jacticitatea datului empiric, fie el lucru ori faptă omenească, independent de misiunea gnoseologică ce i se încredinţează. Democrit este primul filosof care, obser­ vînd lucrurile, ne dă o minuţioasă expunere a însuşirilor lor sensibile, luate ca obiect de cercetare în vederea înţele­ gerii formării senzaţiilor. Dar opera cea mai extinsă în această temă cuprinde sfera fenomenelor perceptibile ome­ neşti, prin lucrările Corpus-ului hipocratic şi prin 1storiile lui Herodot. La hipocratici, "lucrurile" omeneşti de ordin biologic, la celălalt "lucrurile" social-istorice, de grup. Inventarul stărilor biologice aflat la hipocratici este stufos, prozaic. Dar prozaicitatea e stenică : altfel decît la Anaxi­ mandros, Parmenides ori Heraclit, unde anra poetică, metaforică a menţiunilor despre sensibil venea bine rolului lor de preludiu al unui altceva, pur inteligibil ca şi mitul, noua atitudine - hipocratică - de a lua datele empirice, normale ori patologice, ca obiect pentru sine, se împacă mai bine cu rigoarea inventarierii (inventarele nu au de-a face cu poezia, sînt prozaice) . În acelaşi timp, Herodot dă manifestărilor perceptibile umane, nu funcţia de tram­ buline pentru saltul poetico-filosofic în lumea de dincolo de ele a mitului, fie religios fie fizica!, ci sensul de piesă, la prop riu , a construcţiei antropologi.ce. Treburile omeneşti sînt cele ce iau iniţiativa promovării empiricului în acest secol care, primul, se îndreaptă filosofic spre lumea omului. 33. Dată fiind conturarea teoretică "clasică" a in­ strumentelor cunoaşterii, se impun atenţiei noastre şi ideile făurite în această epocă asupra funcţiilor cognitive ale vorbirii .


SUBIECTUL COLECTIV (lNTI!RSUBIECTIVITATEA)

Tabloul

75

evenimentelor petrecute de-a lungul anilor este pentru Tucidide totodată tabloul formării convingerilor ce au prezidat evenimentele şi, drept corolar, procesul în cursul căruia opiniile in cauză s-au impus - disputîndu-şi întîietatea cu părerile adverse - în conştiinţa intersubiectivă şi au devenit · motoare ale acţiunilor. Aşa fiind, fiecare secvenţă din desfăşurarea rAzboiului gravitează , în textul istoriografului atenian, în jurul cuvîntărilor oamenilor politici, formatoare ale conştiinţei publice şi ale liniilor de conduită civică ; aşij­ derea, în j urul exortaţiilor comandanţilor de oşti, făuri­ toare ale conştiinţei actelor practice, militare. În menţio­ natul tex\ autorul expune teoria vorbirii, înţeleasă ca dascăl al acţiunii, ca sursă de aflare a adevărului şi chiar, subînţeles, ca instrument de instituire a justelor norme de funcţionare a Cetăţii. Sînt teze la a căror elaborare au par­ ticipat, pare să dea a-nţelege Tucidide, atît el cit şi alte personalităţi ale vieţii publice, ca Pericle şi Diodotos. Cel mai bine s-ar reliefa chipul moral şi intelectual al omului, în vorbirea sa. Vrem să cunoaştem fiinţa spirituală a lui Pericle, cum şi sistemul său de idei ? În loc să-1 des­ crie, istoriograful preferă să ne ofere putinţa de a-1 asculta. Vom avea deci trei din presupusele sale cuvîntări. Ideile nefaste au jucat însă şi ele rolul lor. Istoriograful ne cere deci să-1 ascultăm nu doar pe Diodotos pe care-1 aprobă, dar şi pe adversarul său Cleon, a cărui doctrinA o reprobă, conştient fiind că opiniile istorice nefaste apar­ ţin istoriei nu mai puţin decît celelalte. Instrument gingaş, cuvîntul, fie oral, fie scris, poate fi benign sau malign. Tucidide e preocupat şi de rezultatele social-morale funeste ale folosirii abuzive, denaturante a sensului semnelor lingvistice. Ceva mai tîrziu, Isocrate - în expunerea asupra Schim­ bului de bunuri, cum şi în a doua cuvîntare către Nikokles ne va da enunţuri sintetice ale funcţiilor cuvîntului. Acum, la capătul epocii în cauză, el apare ca exponent al ansam­ blului dobîndirilor ei în materie de teorie a limbajului. O face ca şi cînd, întorcîndu-şi în acelaşi timp privirile de la trecut la viitor, ar avea viziunea unor teze, în materie, pe care le numim moderne. El constatA rolul civilizator al vorbirii, funcţia ei de directoare a coeziunii sociale,

Războiului peloponesiac


76

ION B'ANU

cea de difercnţiatoare a valorilor morale şi intelectuale şi de instrument al cunoaşterii ; propunîndu-şi parcă să preintîmpiue obiecţia că acestea se vădesc a fi funcţii ale gîndirii, el subliniază indisolubila unitate dintre vorbire şi gîndire : vorbirea zămisleşte gîndul şi-1 călăuzeşte. 34. Totul depinde de forţa persuasivă a discursul ui. Intră în consi derare două determinaţii principale : iscu­ sinţa lui argumentativă, logica lui ; capacitatea sa de a co munic a , prin selecţia cuvintelor şi claritatea expunerii. Cum ambele aceste note sînt slujite de frumuseţea formei. se adaugă. o a treia determinaţie, de ordin estetic. Omul de cultură "clasic" e ţinut să gîndească in propoziţii con­ gruente, să se exprime cu limpezime şi precizie şi s-o facă într-o formâ elegantă. Aşa obţine el adeziunea auditorului. Cei ce au pus bazele teoriei limbii au fost sofiştii - de văzut, îndeosebi, Gorgias. Tema eficienţei cuvîntului e prezentă in cugetarea lui Democrit. Tucidide, Pericle, Eu­ ripide. Tema discursului ne conduce spre disciplina nou con­ stituită, retori ca, drept ştiinţă a tripticului de însuşiri sus�meuţionat. Născută în Sicilia puţin înainte de mijlo­ cul secolului V, retorica avusese la început ambiţii modeste (Edmond Pognon) . pînă la Gorgias, care i-a făurit teoria ; abia clasicismul attic. cerîndu-i mult mai mult, î-a pus în valoare posibilităţile. Căutător de adevăr, intelectualul clasic autentic crede, în genere, că adevărul poate fi exprimat cu claritate şi că astfel devine mai eficient, ceea ce e just ; mai crede insă adesea că orice claritate în expunere ar fi o garanţie de adevăr (ceea ce e fals, dar aceasta e o altă chestiune) . Retorica era disciplina chemată să dea tehnica atin­ gerii acestor ţeluri. Unul din motivele subînţelese pentru care cugetarea democratică din acest timp preţuieşte capacitatea persua­ sivă a discursului, deci "ştiinţa" acestuia, are o certă valoare umanistă : înainte de a acţiona, oamenii trebuie să fie convinşi că ceea ce mentorul le cere este demn de urmat ; că trebuie procedat aşa cum cred ei, nu alţii pentru ei. E nedemnă, ofensatoare, pretenţia ca pentru mulţime să cugete doar cîrmuitorul, ei rămînîndu-i doar să-1 aplaude ; e antiumanistă exigenţa de a se urma ţeluri a căror justeţe ·


SUBIECTUL COLECTIV (INTERSURIJ: CTIVITATEA)

77

n�ar . părea altfel legitimată dr�cît prin înţelepciunea diri­ guitorului (în care, uneori, crede doar el !). Ca disciplină a operii de convingere, opusă poruncii, a conduitei în virtu­ tea căreia omul e ţinut să facă ceea ce crede el că e bine, nu ceea ce i se spu-ne că ar fi bine, retorica acelui secol a fost un cîmp al dem nităţii umane. 35. Tema cuvîntului trece în aceea a dialogului şi dez­ baterii. Constituirea subiectului colectiv implică depăşirea, în beneficiul socialităţii, a con şt ii n ţe i indi·,riduale, iar aceasta "îşi găseşte expresia în dialog" ( G . Călinescu) . Este modul atomar al contactului verbal cu altul, ţine deci de cea mai simplă instituire a individului ca socialitate. Este un in­ strument al descoperirii efectivităţii individului ca individ social. Epoca clasică observă (şi absolutizează) faptul că individualul uman e social. Dacă dă extensiune dezbaterii publice, o face sesizînd-o ca pe o extinsă socializare a dia­ logului. Pe de altă parte, intr-o lume în care avînturile creaţiei sînt produse ale tensiunilor dintre opinii, dintre acte şi păreri, dintre real şi ideal, dintre înfăptuiri şi aspiraţii, unde aşadar totul e pus în discuţie şi totul tinde să escaladeze datul prin încrucişări între spadele minţii, se preţuieşte disputa drept un gen de " mecanică fină " destinată cizelării conceptelor şi a corelativului lor lingvistic. Dezbaterea se desfăşoară în variate ipostaze : în Adu­ nare, spre a asigura optima utilitate publică a hotărîrilor ; în Agord, ca mij loc de prozelitism şi dobîndire a populari­ tăţii ; în gymnazii, ca mod agreabil de ascuţire a minţii şi iscusinţei retorice ; în Tribunal, ca procedeu al asigurării dreptăţii ; în symposion , ca maieutică a adevărului ; în teatru, ca ferment al emoţiei artistice. Pe uliţă, Socrate prin de pe unul sau pe altul în undiţa dialogului, c ocărît cîteodată, dar faptul că, de cele mai multe ori, discuţia se înfiripă denotă că aşa e regula jocului, că procedeul aparţine stilului vieţii spirituale a timpului, potrivit interesului larg culti vat pentru învăţare, comunicare şi rafinare men­ tală. Dezbaterea e "pentru toţi". Or, este măgulitoare supo­ ziţia - implicată în acest " stil" - conform căreia ori­ care dintre oameni poate astfel să progreseze în cunoaştere {F. Kessidi) .


78

ION B'ANU

Democraţia de tip pericleian asocia principiul insti.,. tuirii dezbaterii de o adeziune ce implica un drept şi o obli­ gaţie : Dreptul de a participa, in teorie cel puţin, la elabo­ rarea deciziilor Cetăţii, obligaţia, măcar formală, de a ţine seamă de opiniile celorlalţi. Dezbaterea părea deci modul ideal de sinteză între libertatea individuală şi imperativul civic, ceea ce explică proliferarea ei în epocă. Că teoria dezbaterii şi practica ei adesea se certau una cu alta ex­ plică în bună măsură de ce, periodic, erau trimise la plim­ bare atît dezbaterea cît şi însăşi democraţia. Totuşi, desco­ perirea valorilor lor de principiu rămîne un succes al epocii. 36. Disputa - ca dialog, ca dezbatere - aduce în­ tr-un plan avansat, ca pe un corolar al replicii, nota critică. Se naşte deci acum, la iniţiativa filosofilor sofişti, ideea cri­ tică. Prin ea se include în conceptul de om determinaţia de nonconformism . Nu avem conceptul comportamentului critic în formă teoretică, aşa cum avem concepte ale intercomunicării (cuvînt, dialog, Adunare ce dezbate) . Dar semnificaţia în cauză este, cum vom vedea imediat, prezentă în sub­ textele teoretice ale lui Protagoras. Cum, pe de altă parte, opera intelectuală a vremii exercită practic spiritul critic, pătrunsă fiind de el, sîntem îndreptăţiţi să credem că, de la atitudini critice sporadice pe care, în gîndirea preclasică le-am întîlnit Ia Parmenides sau Hekataios, de pildă, acum, poate la semnalul teoretic dat de filosoful sofist din Abdera, comportamentul critic pare să devină un mod de a fi al gîndirii, în cele mai variate sfere ale refl ecţiei. Ne-am referit la Protagoras din Abdera. Cele două enunţuri-manifest ale filosofului - despre Om şi despre zei - proclamă : refuzul de a admite, în vederea judecăţii şi estimării sensului lucrurilor, alt criteriu decît cel al aprecierii "umane" ; refuzul de a admite în chestiunea existenţei zeilor alt criteriu decît acela al evaluării de ordin uman. Cele două teme, a căror vastitate include totul reflecţia despre lucruri, reflecţia despre zei - coincid în faptul că promovează, ca mod de a fi al subiectivităţii umane (intersubiectivităţii) condiţia dispoziţiei critice. Cînd, în Troienele, Euripide se întreabă dacă, în esenţă, Zeus ar fi altceva decît .,mintea muritorilor", el întîlneşte gîn­ dul protagoric : suprema instanţă - adică "Zeus" - e


"l'BJ ECTUL COLECTIV (INTERSUBIECTIVITATEA)

79

chib zuinţa apreciativă omenească. C el ebrul t rip tic, atri­ b uit cu sau fără drept ate lui Go rgias - nimic nu fiinţează , ni mic nu cunoaştem, nimic nu pute m comunica - este, fie în mo d dramatic, fie în mod satiric , expresi a spiritului critic, care , exacerbat , aj unge la nihilism, sau e denunţat ca at are . Acum, u n sumar tur de orizo nt al obiectel or luate în raza de acţ i un e a spiritului cr itic . "Tirania zeilor" e denunţată în te atrul lui Sofocle (puternic, în Trahinienele, dar şi în A iax) �;i în cel al lui Euripide ( înde o sebi , 1n Hippolytos, în Troienele, în Hera­

kles mînios, în lfige nia la A ulis) . R espi ngerea, dr ept corolar, a impactului r el i gi os asupra

co n ştii nţei oamenilor, la P r o d ico s , Democrit, Critias, sofis­ tul Polycrates, combătut şi pentru a c e s t motiv (le cătr e Isocrate, în Busiris, şi nu nu mai la ei.

Chipul fa n tomati c , mita-magic al fi i n ţ e i psiho-fizice omeneşti este sti g matizat de con c e p ţ i a antropobiologică a lui Hippocrates şi a discipoli�or să.i . Vechile instituţii sînt bla :nale în cuvîntările lui Pericle, cum şi pr i n mă:mril� p r a c ti ce luate de el ; in modalitatea c o n st r uc ţ. i îl ur politeicc utopice, e l e sînt supuse criticii impli­ cite de către Phaleas din C hal c edon , Hippodamos din l\1ilet şi nu p uţi n i alţ ii . După părerea lui Ernst Bloch, ati­ tudinea principalilor sofişti din acest secol a r eprezen t at , în ansamb lul ei, împotrivirea faţă de t radiţi o nalismul osifi cat .

Noile in stituţi i dem o crati c e sînt si ele acuzate, fie de c ătre c o nservat ori , ca P se ndo - Xe n of�n , Kall ikles ori Aris­ tofan, fie fără intenţii antid� mocratice, de către autorul Război ului pelopo nesiac. �o ar b �a lui So crate a fo-;t un act critic de extraordinară rezonanţă p e tema le g i uiri i ; sacri­ fici ul magistrului trebuia să demonstreze cît de dep art e trebuie să mear gă acela care , criticînd o anumită d ecizie l egală n edreapt ă , vrea totodată să rămînă i nte g ral critic faţă de hulitorii ideii de l ege civică . Co mportamente sociale ale oamenilor află severe apr e­ cieri în teatrul lui Euripide. Opoziţia faţă de îndeletnicirea pur speculativă se vădeşt e

1n ahtudin e a luată, într-un plan, de către Hippias, în altul,


80

ION b'J\NU

de către n.: t n r 1 1 l T sonatl'. Ambii laudă cugetarea orientată în direcţia satisfacc·rii cerinţelor practke ale oamenilor. Am mai ad�iuga critica de la Hekataios, prin Hero­ dot, la Tucidide - a felului . ,necritic " în care e privită istoria dl' d1tre cronografi. Î n sfera gîndirii medicale, J. Jouauna se mnalează, la profesioniştii orientării din Cnidos, critica opiniilor de specialitate - fapt nou - fie a unor cnidicni anteriori, fie a unor confraţi din şcoala hipocratică. 37. Consemnam mai sus tendinţa, dominantă în această epocă, de a lăsa în umbră particularismul în folosul sociali­ tăţii. Dar această tendinţă nu acţionează nici simplist, nici fără împotriviri. Gîndirea liberă se afirmă ostilă ade­ ziunii automate la o . ,linie " oarecare, ea aprobă cerinţa spiritului uman de a lua în considerare o l argă varietate de atitudini posibile, de a opta nesilnic între ele. E drept că mentalitatea epocii apasă în aşa fel asupra actelor de op­ ţiune, încît în ultimă analiză să triumfe ideea int egrării în p6lis ; dar este uu rezultat de ultimă instanţă, trecînd printr-un cîmp accidentat de discuţii, dispute, rezerve, nuanţări, ba chiar opoziţii. De pe acum se schiţează, vag, silueta unei Weltanschauung ce tinde să treacă de la viziunea despre ce este omul, la aceea asupra a ceea ce ar putea fi el, viziune a cărei înfăptuire depăşeşte însă coordonatele struc­ turale ale modului de cugetare antic. Se cuvine, în această ordbe de idei, relevat faptul că propcnsia preeminentă - ·

către civitate nu exclude - în opera lui Protagoras, pe alocuri la Euripide - unele deschideri spre condiţia de autarhie a eului, deschideri în direcţia filosofiei el euisti ce .

VII. ÎNCHEIERI 38. Epoca pe care o parcurgem se impune atenţiei noastre prin coeziunea ei spirituală intrinsecă : simfonia ei intelectuală e executată de inspiraţi ai muzelor atît de iscusiţi, încît, indiferent dacă dirijorul - l-am numit pe interpretjistoriograf - e sau nu la înălţimea misiunii sale, instrumentiştii îşi dau, fără greş, intrările, asigurînd, dacă nu mai mult, cel puţin armonia ansamblului.


INCHEI ERI

81

Coeziunea se instituie prin şi dincolo de divergenţele de păreri şi dintre şcoli. Se coagulează prin şi în pofida adversităţii adesea feroce dintre cetăţi. Ele se concurează, se războiesc pînă la distrugere pentru asigurarea căilor de aprovizionare şi desfacere, ori pentru a-şi satisface or­ goliul, dar în plan spiritual, aidoma ca în cazul disputelor dintre sistemele de gîndire, lupta se preschimbă în emulaţie, concurenţa ia caracterul de concurs în faţa opiniei publice, ţelul, din citadin, devine panelenic, iar variatele aporturi nu se anihilează reciproc, ci se însumează. Istoria spirituală a timpului - inversul celei politice dominate de adversităţi - este o interacţiune productivă. Seria de evenimente, plurală, a putut fi subsumată unei embleme singulare, " secolul lui Pericl e", prin practica şi teoria creaţiei prin intercomunicare. Contrastul dintre temele socratice de maieutică şi daimon are un tîlc epocal. :Maieutica, prin care sînt stimulate şi făcute să prospere cunoştinţele, e conlucrare cu altul, prezumînd un percu­ tant şi un percutat. Adevărul nu e dat nici de sdavul lui Menon, dar nici doar de Magistru, ci de con-vorbirea dintre ei. Daimon-ului, însă, care e monolog, pur interior, nu i se rezervă un rol pozitiv-stimulator, ci doar unul negativ­ prohibitor. Gîndul siuguratic e privat, e reflex de apărare ; atacul cîmpului inventivităţii e operă de conlucrare, e " public. Î n " secolul lui Pericle s-a născut o antropofilo­ sofie, ca precipitat ieşit din clocotul discordiilor dintre atitudini şi dintre zone geopolitice. Spiritualitatea aflată în comunicarejdispută s-a dedu­ blat în socialitate şi intersubiectivitate. S-a vorbit mai sus de funcţia îndeplinită de către actul de integrare a indivi­ dului în p6lis. Dar trebuie cu tărie subliniat faptul că dacă, sub raport instituţional, Cetatea este ultima ratio, sub raport spiritual este instrument al unui altceva, surmontînd oricare Cetate dată, în speţă al unor universale : sociali­ tate, dreptate, bine, frumos. Nu puţini atenieni, privind din Agora coloanele albe de pe Acropolis, vor fi fost pătrunşi de un fior ciudat, analog unei magice stupori (de care, după milenii, se resimte şi azi pelerinul ce vizitează Atena) . Pentru atenianul de atunci, Acropolis va fi fost un multi­ plu concentrat : ca sediu al principiului Cetâţii, era civi­ tatea în genere şi, prin ea, socialul-în-genere ; ca lăcaş al


ION BANU

82

divinităţii eponim<: , înţelepciunea, divinul-eticul-adevărul­ în-genere ; ca opera de artă, era frumosul în genere. Tri­ plu! sens se va fi revărsat asupra omului din mulţime, ca intreg ce dă părţii sensul ei, ca centru ce polarizează tot realul dispersat din lume, ca semnificant de valori generi­ ce şi, astfel, ca esenţă ' a aparenţelor. Mic şi pasager, el care, laolaltă cu ceilalţi, durase Parthenon-ul de pe culme, se va fi împărtăşit din perenitatea lui, desprinzîndu-se de ce le efemere, simţindu-se astfel, fie poate numai pentru o clipă, mare şi permanent ca şi templul. Este irezistibilă tentaţia de a reflecta la o posibilă legă­ tură între acest sentiment de universalitate-permanenţă şi rolul privilegiat, universal şi permanent pe care avea să-1 joace creaţia greacă veche, cu precădere cea clasică, in istoria spirituală milenară a omenirii. 39. Să reconsiderăm soluţia "clasică" a temei indivi­ dualului uman, într-o perspectivă diacronică. Descoperirea Omului" s-a săvîrşit într-un moment " istoric în care, cu stringentă necesitate, era făurit şi con­ ceptul idealizat de p6lis. Dar, în virtutea notelor lor deter­ minative intrinsece, cele donă entităţi erau irezistibil an­ trenate într-un conflict : individualitatea tinde către o libertate neîngrădită, către o afirmare autonomă şi neli­ mitată, în timp ce p6lis tinde să impună individualului heteronomia civică.

y

Se observă confruntarea noţiunilor de n6mos şi p h sis intr-un sens oarecum diferit de cel de care ne-am ocupat Î?- Studiul istoric*. Cum s-a putut, cred, vedea şi în menta­ htatea pro-n6mos a lui Pericle, în conflictul dintre cele două concepte, n6mos păstrează ceva din sensul său pri­ mitiv, în virtutea căruia, după cum observă Albert Rivaud,

f!6mos se opune lui physis, aşa cum s-ar opune ordinea �mpusă (de p6lis) aceleia ce ar fi dată, inerentă naturii (physis) individului uman. Dar a vorbi de o ordine impusă însemna implicit a constata o împotrivire ; ea exista în­

tr-adev ăr în menţionatele elanuri ale individului către maxi­ mum de libertate. Asistăm, în condiţiile menţionatului conflict, la conturarea semnificaţiilor teoretice de individ *

Vd. Studiul istoric, pp. CLXIX- CLXX.


lNCHEIERI

fntl'u p6lis

83

şi libel'tate fnti'U n6mos. Socialitatea integrală şi integratoare de Om părea să-şi găsească deplină satisfa­ cere în conceptul integrator de p6lis, tot aşa cum acesta din urmă îşi găsea sensul deplin în acordul cu acel concept de uman, ce proslăveşte universalul, aşadar cu modul de a aprecia şi cultiva pe individ întrucît e purtător de universal şi-şi stăpîneşte aspiraţiile individualiste centrifuge (, .Cen­ trul" fiind aici Cetatea). Secolul lui Pericle are meritul de a fi descoperit socie­ tatea (civitatea) ca notă fundamentală a universalului Om" şi nemeritul de a fi spoliat pe oameni, în numele " acestei note, de autentica lor personalitate. A consemnat revendicările autonomiste, a dat personalităţi dintre cele mai ilustre, a trăit opoziţia dintre eu" şi colectivitate, " dar a rămas străin de constituirea conceptului adecvat de personalitate, în beneficiul unuia frustrat şi, în ultimă instanţă, iluzoriu. Mai rezultă însă din cele spuse că aici, pe pămîntul Greciei, în condiţiile specifice de existenţă socială întemeiată pe relaţii economice de tip privat, s-au conturat, în sfera idealurilor etico-politice, confruntîndu-se, atît noţiunea de libertate cît şi cea de socialitate, indiferent de soarta lor concret istorică de atunci, favorabilă celei de a doua determinaţii. Acest lucru îşi vădeşte importanţa, cînd luăm în raza privirii noastre creaţia etapei istorice următoare, elenistice. Rigiditatea cu care principiul socialului tindea să desfiin­ ţeze afirmarea de-sine-stătătoare a oamenilor a provocat reacţia secolelor următoare. Pe fondul de continuitate al elanurilor individualiste, s-a produs, trecîndu-se în elenism, schimbarea în virtutea căreia declinul entităţii polis, în planul existenţial, a fost însoţit de contestarea ei teoretică ; a urmat, drept corolar, afirmarea autonomiei (an-arhice) a individualităţii, redefinirea ei, cum am mai spus, prin singularitate şi creativitate ; se trecea astfel de la o exa­ cerbare la alta, de la absolutizarea universalului sociali­ tate-Cetate, la absolutizarea, antisocială, a individului. Antichitatea cunoştea, în imediata vecinătate a lumii greceşti, societăţile de tip tributal. Reamintim faptul că, în sistemul �cial al acestora din urmă, dominaţia entită­ ţilor sociale concentrice - obşte, nobilime, suveran suprapuse omului, este puţin favorabilă tendinţelor d�


84

ION

B'ANU

afirmare individualistă a persoanei, putîndu-se aj unge cîteodată la anihilarea lor, atunci cînd apăreau. Totali­ tarismul platoniciau din dialogul Statul pare să-şi fi avut izvoarele pe tărîmuri orientale, nu greceşti. De atunci, în istorie, se confruntă, în teorie şi în prac­ tica politică, atitudini reductibile, în ultima instanţă, la două ti pun fundamentale, extreme : etatismul despotic de tip tributal, defavorabil afirmării autentice a individului, şi individualismul an-arhic de tip elenistic. Conceptul de om spre care năzuieşte cugetarea umanistă a secolului XX nu adoptă nici una din aceste formule. Ea priveşte spre Grecia din epoca lui Pericle. Ea se simte înrudită de de­ parte, atît cu elanurile de atunci ale idealului individuali st, cît şi cu profesiunea de credinţă socializantă, născută tot atunci. După cum respinge soluţiile unilaterale, tributală sau elenistică, se dezice şi de sciziunea clasică dintre idea­ lul individualist şi cultul instituţionalismului politeic ; cu atît mai mult, refuză linia ce favorizează impactul celui din urmă în detrimentul celui dintîi. Ea formulează şi militează pentru a transpune în practică o soluţie teoretică ce ar satisface ţelul inepuizabilei dezvoltări a personalităţii singulare şi creatoare, în şi printr-o ordine socială, nu numai adecvată, dar şi susceptibilă să favorizeze maxima! propăşirea eului. 40. Cînd umanismul secolului nostru îşi cercetează istoria, incursiunea sa în trecut se opreşte, de regulă, la momentul renascentist. S-ar putea ca, potrivit criteriului filiaţiei directe, o atare limitare în timp să fie legitimă. Dar stabilirea paternităţii este, şi în domeniul descenden­ ţei ideilor, dificilă. Cunoscînd aceasta, considerînd, pe de altă parte şi rolul pe care 1-a avut reconsiderarea moşte­ nirii culturale antice în erupţia renascentistă, apare întru totul legitimă chestiunea de a cerceta antecedente antice în speţă, clasic-greceşti - ale umanismului contemporan nouă, şi aceasta dincolo de divergenţele existente, referi­ toare la definirea lui. Nu e vorba de o căutare, ce s-ar vădi zadarnică, a vreu­ nui corp "clasic" de doctrină umanistă, sau măcar de vreun program umanist, atunci . Conceptul însuşi, creaţie tîrzie, e absent la cei vechi. Să ne mulţumim deci cu anticipaţii, aşa cum se conturează ele passim, deşi consonanţele ce apar


INCHEl ERI

85

intre ele, în cutele trecutului, în l umina aceleiaşi proiecţii moderne, sînt tulbnrătoare. . · Evident, cîmpul teoretic al investigaţiei este cel antropo­ filosofic, unde, în "clasic ", punctele de vedere ale unora, etichetabile de noi drept umaniste, sînt negate de cele ale altora, ale căror opinii se b uc ură şi ele de audienţă şi per­ sistenţă. Nu e vorba deci, în "clasic", de vreun paradis populat doar de fapte şi idei angelice, ci de omenescul ce evocă şi pe Ormuzd şi pe Ahriman, şi in magma căruia îşi separă umanismul modern prefigurările unora san altora din notele sale. Profesiunile de credinţă umaniste" rămîn, la cei vechi, " apanaj ul unei elite, în timp ce majoritatea celor aflaţi departe de cultură, dacă le asimilează, o fac în chip intui­ tiv, nebulos ; oricum, nu se agită pentru ele. }Ilai mult, ideile ce ne interesează vizează tot o elită : în absenţa conceptului de muncă, se face, cu rare �;i slabe excepţii, abstracţie de sclavi. Î n genere sînt luaţi în considerare doar grecii, dar chiar capacitatea egală de acces la ideile înnoi­ toare a grecilor din diferite regiuni este cîteodată pusă sub semnul întrebării. În acest umanism sui-generis, accentele preferenţiale vizează însuşirile psihice de dîrzenie şi asprime, iar nu pe cele de duioşie şi blîndeţe. S-a pus întrebarea dacă, în ultimă instanţă, nu e vorba cumva de o ideologie a viri­ lităţii, care apreciază femeia doar întrucît dă dovadă de bărbăţie" (Antigona) ; s-a vorbit de stratul dominant " al societăţii "clasice" ca de un el ub al bărbaţilor". Dacă, " la toate acestea adăugăm absorbirea individualităţii în universal, înclinăm a conchide că acest umanism a fost prea puţin omenesc, prea puţin umanitar. Drept sediu de semnificaţii umaniste, reamintim unele notaţii din paginile anterioare : negarea servituţiilor spi­ rituale prin care Omul, înstrăinat de fiinţa sa originară, se aflase dizolvat în natură, aservit destinului şi zeilor ; considerarea lui prin prisma aspiraţiei de a se depăşi pe sine prin critică, asaltînd obstacolele sau împotrivirile exterioare, de asemenea propriile-i limite interioare şi, asumîndu-şi riscul înfrîngerii, de a tinde neostoit să forţeze toate aceste bariere ; promovarea raţionalităţii, dar şi a experienţei empirice, a practicii făuritoare de istorie, prin faptă şi înţelepciune, a valenţelor în virtutea cărora,


86

ION II'ANU

prin vorbire-gîndire, se atribuie lucrurilor semnificaţii, ele transformîndu-se în obiecte ale sine-lui, devenit subiect ; unirea binelui cu frumosul in conceptul de Kalokagathsa care devine plin de sens dacă e luat nu atît sub aspect ontic, ci ca norml de comportament. Clasicitatea greacl a putut dăinui în istorie, peste milenii şi continente, întrucît, printre bunurile fondului ei ereditar s-a aflat imaginea umanului, conturat prin a sa Societate­ Cetate, în ipostaza de fiinţă armonioasă muzical-mate­ matică şi etic-estetică, capabil să se afirme ca activitate semnificantă prin intermediul spiritualităţii şi a eficienţei sale empirice, creator de sine şi de istorie, acţionînd cînd decis şi dîrz, cînd cumpănitor şi reţinut. Ca oricare alt produs omenesc, idealul "clasic " de om e şi el nesleit supus rectificării. În genere, toate descoperirile filosofice încep prin a cocheta cu absolutul. Ele nu sînt mai niciodată autocritice, spre paguba contemporanilor lor. Readucerea lor la matca relativului dialectic e în genere opera timpului ulterior, doar el eficient-critic. Noi, însă cei de azi, mergînd la intilnirea cu " clasicul", fie că e vorba de oameni ori de idei, căutăm pe Socrate, nu pe Meletos.


TEXTE


u sTA 1m AmmvnmJ

A].l\

BCll dl. CRF

EGPh DK FO.I\ FGrHist. FHG

FTGr G Gh

GrA IG

PPh.

RE

RE G SV F Vors.

Ameri c an Jo urnal of Archacology" Bulletin de Correspondance Helltnique Comicorum Romanorum Fragmenta, Ribbeck Early Greek Philosophy, John Burnet Diels-Kranz Filozofia Orientului Antic, Ion Banu, B u cure şti , Editurii Şt ii nţif ică , 1 967 Fragmente der Griechischen Historiker, Jakoby Fragmenta Historicorum Graecorum, ::.\Iiiller Fragmenta T1·agicorum Graecorum, Nauck Geschichte der grie, hischen Literatur, \V. Schmid, Hand­ buch der Altertumswissenschaft, VII, I, 15, Munchen, Beck, 1963 Griechische A tomisten, Jtirss-::.\Iiiller-Schmidt 1 nscriptiones Graccae Presocratic Philosophy, G. S. Kirk- J. E. Raven Real-Encyklopădie der klassischen Altertumswissenschajt. . ,

Pauly-Wissowa . , Revue des Etudes

Grecques " . Stoicorum Veterum Fragmenta, Ainim Die Vorsokratiker, W. Capelle, Akademie-Verlag, Berlin. 9 Aufl.


SECŢIUNEA

I

TROPISMUL CONŞTIINŢEI DE SIN E A CONŞTIINŢEI


CUPRINS

SOCRA TE

Notl introductivă Texte A) Viaţa şi omul Date biografice Omul Socrate B) Sistemul I. Cosmologie Religiozitate Finalism universal U. Metodologie Afirmarea neştiinţei M:aieutica şi ironia Dialogul m. Antropofilosofie . Omul în genere . Sufletul Cuvintul şi oralitatea Moarte şi nemurire IV. Gnoseologie Cunoaşterea. Obiectul ei Raţiune şi experienţă Daimon-ul personal . . Despre sofistică şi reto­ rică V. Logică VI. Etică. Estetică. Educa­

ţie

Etica, disciplină ştiin­ ţifică Virtutea-Bine ; insuşi­ rile morale . , Nimeni nu comite răul cu bună ştiinţă" Estetica prin 'kaloka­

gathia

Educaţia VII. Politologie . . . Principii generale Cetatea şi legile ei Atitudine socială

91 1 00 100 109 1 14 1 14 1 14 1 17 120 120 121 124 125 125 127 128 130 132 132 1 37

1 38

139 140 1 44 144 146

C)

Note

ESCHIL

Notă introductivă . Texte Aspecte cosmologice, geografice, physiologice Puterile extraumane ac­ tive in determinismul cosmic şi uman . Activitatea oraculară. Somnul şi visele Atotputernicia destinului Hybris şi Ate Justiţia arhaică şi jus­ tiţia nouă Condiţia umană. Viaţa şi moartea . Gînduri sociale . Reformu1are a unor vechi precepte Note SOFOCLE

Notă introductiv ă Texte Omul. valoarea şi des­

tinul

150

1 53 157 157 157 159 1 62

Versiune caricatnrall a figurii lui Socrate. Aristofan, NOY#

său .

Polis . Raportul dintre individul uman şi norme Înglobantul cosmic al omului . Timpul Fenomenul artistic la Sofocle Note


SOCRATE NOTĂ INTRODUCTIVĂ

1. Despre

viaţa lui Socrate,

filosoful cotiturii cruciale din vechea cuge­

tare greacă, nu ştim prea multe. Paradoxal, sîntem cu mult mai bine

ioformaţl despre influenţa

pe care persoana sa a exercitat-o, decît despre

inslşi această persoană. Unele din relatările de care dispunem tind fie sl-1

idealizeze

pînă la zeificare,

fie

să-1 diminueze

pînă la batjocură.

S-a născut în anul 469, în tribul Antiohid, demul Vulpei (Alopeke). Tatăl său

a

fost Sophroniscos, cioplitor în piatră, iar mama sa Phainarete,

de profesie dezamăgit

moaşă. de

ele,

A început prin a studia

matematicile şi fizica, dar,

s-a

realităţii

consacrat

cercetării

uman-politice. A

avut printre dascăli pe Archelaos, discipol al lui Anaxagoras şi, poate, pe Prodicos. ŞI-a petrecut toată viaţa Ia Atena.

Începînd să profeseze, nu şi-a

lnjghebat un sediu propriu.JPutea fi întîlnit adesea în palestre, prin ate­ lierele meşteşugarilor şi în Agoră. A slujit în armată ca hoplit, luînd parte, în timpul războiului pelo­ ponesiac, Ia lup tele de la Potideea, Amphipolis, Delion.

celor Adună­

La un moment dat, sorţii 1-au desemnat membru al Colegiului

cinci sute•. Făcînd parte din Comisia rii Poporului de a fi condamnaţi la

de prytani••,

s-a opus cererii

moarte cei zece strategi, invingltori

ai peloponesienilor lîngă insulele Arginuse (406), sub învinuirea de a nu se fi îngrijit de înmormîntarea celor căzuţi în luptă. Această atitudine curajoasă i-a făcut

mulţi duşmani în rîndul demos-ului, care, în plus, nu-i

ierta că avusese în imediata sa apropiere pe Alcibiade, considerat trădător,

şi pe Critias, aflat în fruntea celor 30 de tirani, izgoniţi de la putere în 404. Sub regimul democratic instituit curînd după aceasta, i s-a intentat un proces. Acuzatorul său Meletos, sprijinit de Anytos şi Lycon, a for­ mulat două capete de acuzare : coruperea tineretului şi introducerea de

noi zei în Cetate, cu referire la daimon-ul personal pe care adesea filo­ soful îl pomenea. Procesul, cunoscut nouă mai ales din relatarea pe care • Organ guvernamental suprem, la Atena, potrivit Constituţiei din timpul lui Pericle. •• Comitet permanent, compus din 50 de membri, al Colegiului celor

500.


ION BANU

92

ne-a lăsat-o Platon, s-a desfăşurat în condiţii dramatice. So crate

"r

1i

putut probabil să se s alveze, dar atitudiL.t'a sa demnă, sfidătoare a stiruit

mînia j udec ă to rilor . Condamnat la moarte p1 ·n otravi re, şi-a sfirşit existeu ţ a î n 399.

Printre <liscipoli, in afară de Platon, cei mai ele seamă sînt : Antis

thenes, Ari�tippos, Eucleides elin :\1egara, Intemeietori ai aşa-numitdor

ş coli socrat ice ; de asemenea, Eschiue, p;laidon din Elis

ricieni, cum şi Xenofon, olll de culturii

filosofică . t!nii dintre discipoli

A6yo1) .

,

,

cîţiv a pythago­

nu profese ază vreo învătătură

soeratice'" 1 �l>i v..�anxol · avînd ca sub iec t pe magistrul lor,

au scris . ,expuneri

uneori sub forma de dialog,

lucrări azi pierdute.

*

*

*

2 * . Socrate 11-a scris nimic. Privitor la ceea ce nu mim doctrină

cratic ă , se co ns tat ă o pinii de

o

div ers it a te

la cea nihilistă la cea indubitativ recep tiv ă .

istoriografică

so­

fără egal , de

Pentm Eugene Dupreel (La legende socratiq uc et les sources de Platon,

Bruxelles, Rob. Sand., 1 9221 tot ceea ce au spus cei vechi despre Socrate,

fie discipoli sau alţ ii, are caracterul unei simpl e " creaţii literare"

{op.

cit.,

p. 334), aşa îucît cu g e ta re a sa este , . indiscernabilă". În lucrarea sa mai nouă, Lrs sophistes (Neuch âtel, Ed. du Griffon, 1 948), Dupreel afirmă că

tezele in mod curent a tribuit e lui S ocrat e au fost formulate înaintea lui de

alţii .

Olof

Gi go n

(Sakrates,

sein

B ild in Dichtung und Gcuhichte,

Bern, 1 947) crede că tradiţia zisă soc ra tic ă nu ne oferă mai mult deci t o

, , ficţiune romanticic" (op. ci!., p.

7) .

Poziţii oarecum similare au adopt at.

şi alţii, ca de pildă :\I. Chronst (Socrates, Man and Mith , London, 1 957). Un nega t ivism mai puţ i u drastic e formulat de P aul Shorev [ What . said. Univ. of. Chic ago-Press , Chicago and London, 1 fl65l sau

Plato

Ch arle s Kahn public ată

(Plato n

a-t-it icrit

des

dialogues

socratiques ?, dezbatere

în , . Bnlletin de L\ Soc. franc. de Phllosophie", nr. 2,

1 980•

pp. 45 -77) , referit or la miirturia platoniciană. Stadiul izv oarelor socratis­

mului nu se limit eaz ă la c de pl at onici ene, dar. ndncloielnic, cel ce le res­

pinge trebuie să renm.cţe b cuprinderea lui S ocrate în is to riografia filo­ sofiei.

Sint

şi

John numet

(Socrates,

at i tudini

exc-esi ,-e de sens opus : <1e

(Greek Pllilosophy,

London,

(:xemplu părerea lui

I, Lond o n, 1 9 1 4 ) ori

a

lui A. E. Taylor

1 932) , care afirmă că pretutindeni unde, în dialo gu rile

" )Totivaţia dezvo1 t at ă a pun ctulu i nostru •le vedere expus a1c1 e dati'; în :lTtkolul Soe�·ate : art:um.Jnt in javoan·a IWI'i colrcţii de "1<-:xte", în .. R�v:�L:: de fi losofie ", nr. 6, 1 �83.


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

93

platoniciene, apare Socrate, acesta din urmă ar expune propriile sale pă­ reri filosofice. În istoriografia clasică din zilele noastre punctele de vedere extremist e au un caracter izolat. Pentru imensa majoritate a cercetătorilor, existenţa momentului filosofic socratic este indullitabilă. Relevantă, in acest sens,

monografia lui ·w. K. C. Guthrie, Socrates, Cambridge, 1971 ; de ase­ menea, cele aparţinînd lui Constantin Ritter (Sokrates , Tiibingen, H. Laupp jr., 1931), lui Georges Bastide (Le moment historique de Socrate, Paris,

Alcan, 1 939) , lui Antonio Tovar (Socrate, sa vie ct son tcmps, Paris, Payot, 1954) şi altora. De neomis este şi punctul de vedere, constructiv, deşi reticent, al lui V. de :Magalhaes-Vilhena (Le probteme de Socrate, Paris, 1952 ; Socrate et la llfgende platonicienne, Paris, 1 952). Prezentul capitol cuprinde colecţia a ceea ce ar fi, după părerea au­ toruh.J.i, ansamblul textelor antice prezumate ca purtătoare de cugetare socratică. Un gen de referat introductiv la o dezbatere, un portret-rol,ot al spuselor socratice, menit să funcţioneze ca llază de cercetare şi dis­ cuţii.

(sau

Fără îndoială că, invers ca în legenda Septuagintei, dacă şaptezeci şaptezeC'işidoi) <le cereetători ar da s<·lecţii ele texte socratice din

autOt ii antichi tă�ii. n-ar exista două colecţii 'dcntke.

3. Precizări metodologice: criteriul filologic este, pentru istoriograful

filosofiei clasice, tm instruwcut <le cercebtrc de prim ordin. Este indispen­ sabil, dar itts ttfi cicut Acest criteriu. amplificat prin ceea ce se numeşte " analj z,t critkă a textului" operează în mod adecvat atunci cînd se îm­ .

bină

cu

viziunea ce ia in considerare ceea ce numim "structura de sistem",

"structura

epistemică", mişcarea ideilor filosofice, substanţa

culturală

a etapei istorice date. în ger:eral, dar mai ales în speţa socratică, are de asemenea

un tol

clarificator istoria ulterioară a filosofiei şi

culturii.

..

Tex­

tele" încep p rin a fi o simplă ipoteză, sau, în limbaj juridic, "un început de probă scrisă" , iar critenile cultural-istorice sînt interogate spre a şti

daca întăresc ori infirmă forţa lor serii de

am-editoare ;

confruntăm cele două

informaţii, spre a le aduce, mai mult sau mai puţin, la unison,

pri n t· eciprocă revizuire, precizare şi rectificate. Sînt teme deschise, ce

rămln <liscutahile, reinterpret abile. Drept corolar : pentru împlinirea sar­ cinii asumate privind colectarea de "texte" socratice , m eto da " empirică" , pe care ne întemeiem de regulă, are o aplicabilitate restrînsă. Cind, în cazul socratic, ne aplecăm asupra uneia <lin relatările, de pildă, a lui

Plator, atunci , în actul nostru,

comandamcntele

empiricitiiţii textului

se COl'tbină chiar de la primul pas cu consirlerentf'le ..le opţiune şi evaluare

interpretativă deduse din ideea noastră (ge-nerală) asupra socratismului îro curs de concomitentă formare şi fnrlrt-ptate spre textele în care -

-


ION BANU

94

această idee s-ar , . lndividualiza". Este

un

du-te vino intre texte şi ipoteza

teoretică, o pendulare inductiv-deductivă. într-o anumită măsură, metoda .,em pirică" cedează teren aici celei a inferenţei probabile.

4 . Se pune, neindurătoare, intrebarea : de unde oare temeiurile con­

stituirii unei atare idei generale despre socratism ? Răspunsul a.

se

conduce după următoarea schemă de

argumentare :

Ca punct de plecare, sint luate acele dialoguri platoniciene

care Socrate ocupă locul de protagonist. desprinderii textelor care

ar

Un prim indiciu

in

in

vederea

exprima cugetare socratic ă, a stabilirii liniei

de demarcaţie dincolo de care reflecţia ar inceta de a fi socratică, minind exclusiv platoniciană,

se

in ansamblul său (potrivit evoluţiei sale de-a lungul vieţii de creaţie intemeietorului Academiei) . Este în cauză - altfel nu avem cum metodic imposibil) - punctul

ră­

obţine prin recapitularea platonismului,

nostru

de

vedere

asupra

a (e,

platonismului,

conform lucrărilor noastre anterioare în această temă. Operaţia continuă, solicitind concursul a patru corpuri informaţio­ nale, enu merate într-o ordine ce nu indică nici o prioritate; sînt unelte de lucru ce funcţio nează în corel aţie, sprijinindu-se reciproc şi corectin­ du-şi reciproc produsele :

IX.

Ideaţia socratică desprinsă din comporta­

mentul lui Platon faţă de cugetarea maestrului său ;

�-

Concluzii asupra

socratismului, deduse din mişcarea, de-a lungul dialogurilor, a cugetării platoniciene ; socratică

y. Aportul celorlalte izvoare, neplatoniciene ;

8. Tradiţia

ulterioară în lumea greacă şi romană.

Admitem că, intr-o serie de dialoguri,

Socrate expune propriile-i

păreri, dar că e folosit de elevul său şi drept purtător de cuvînt al său,

al elevului. S-a pus întrebarea dacă Platon, făcînd astfel greu conturabil

socratismul, nu ar comite o impietate faţă de cel căruia îi purta o adîncă veneraţie. Platon, ce e drept, nu e istoric al filosofiei. Din considerente literare, el nu se sfieşte să încredinţeze roluri filosofice imaginare unor personaje istorice reale : dacă rolul o cere, acestea pot fi puse să spună ceea ce, cît au trăit, n-au spus. Era posibil aceasta în cazul unui Parmeni­ des sau Protagoras. Dar, credem, nu şi in privinţa magistrului său proslă­ vit. Dimpotrivă, sînt indicii că pe discipol îl mînă preocuparea de a pre­ zenta chipul autentic al lui Socrate, chip opus celui pl ăsmuit de către detractorii săi. E rostul Apărării lui Socrate, într-un fel al lui Phaidon,

al Symposion-ului. Guthrie observă : Platon ştie că sistemul său diferă

de cel socratic, dar e convins, in acelaşi timp, d\ teoria Ideilor continuă cu rigurozitate cugetarea profesorului său, că deci, lnindu-1 pe Socrate drept crainic al ei, procedura sa nu-l estompează., ci-1 omagiază. Privin­ du-sc drept continuator, discipolul poate socoti că acolo unde exprimă teze absente din sistemul învăţătorului său, nu face decît să-i fructifice


NOTĂ INTRODUCTIVA

95

cugetarea, ceea ce n ar exclude şi eliberarea socratismului de hiaturl, neexplicitări, inconsecvenţe, limitll.ri ori tăceri. Cînd, în faza ce începe cu dialogul Parmenides, disjuncţia' dintre Maestru şi fostul său· student e regîndită de acesta din urmă, ajuns acum la senectute, Socrate începe să treacâ în umbră, pentru ca, treptat, să dispară cu totul. Dar, din această schimbare de atitudine, decurge, credem, pentru noi, un indiciu fructificabil sub raport metodic. Proiectînd tezele de bază din seria de dialoguri ce începe cu Parmenides şi unde, de regulă, gîndul platonician nu mai are ca porte-parole pe Socrate, asupra enunţurilor aflate în vorbirea lui Socrate în dialogurile de dinaintea lui Parmenides, ope­ ;ăm cu un test susceptibil să înlesnească distingerea în acele � dialoguri a cîmpului de�-soluţii comun, socratico-platonician, de aria opiniilor care, . după însăşi indicaţia lui Platon, nu sînt socratice, ci puse doar omagial sub egidă socratică. Procedeul, deloc simplu, grevat de incertitudini, poate da rezultate pozitive doar in conjuncţie cu:altele. Pentru faza cînd Socrate stă, la Platon, în plină lumină, distingem patru modalităţi : e< . Teze socratice adoptate ca atare de către discipol ; �- Opinii socratice pe care urmaşul le duce mai departe, considerînd că le dirijează către consecinţele lor necesare ; y. Cazuri în care punctul de vedere socratic e, prin noi formulări, supus unei discrete, implicite critici ; 8. Situaţii de explicită, deşi deferentă, critică. Comentariile noastre la texte vor . pune în evidenţă diferitele modalităţi. b. Trecînd Ia relatările lui Xenofon, amintim că unii autori, ca O. Gi­ gon, C. Ritter, A. Tovar, neagă parţial ori integral credibilitatea lor. Pă­ rerea opusă e susţinută de alţii, precum A. Delatte (Le troisi�me livre des Souvenirs socratiques de Xenophon, Liege- Paris, E. Droz, 1933). Împotriva opiniei ce susţine că Xenofon s-ar fi mărginit, în privinţa lui Socrate, să-1 copieze p( Platon, B. Russell (History of Western Philosophy, London, Allen & Unwin, 196 1 , p. 101) sau Guthrie (op. cit., p. 15 sqq.) relevă diferenţele dintre consemnările celor doi admiratori ai lui Socrate. Este drept că, citind scrierile socratice ale lni Xenofon, impresia lăsată de capacitatea lui de a fi înţeles în profunzime pe cel pe care vrea să-1 omagieze e dezamăgitoare. Că va fi "tras cn ochiul" la scrierile lui Platon, se prea poate. Dar despre copiere nu poate fi vorba. Un intelectual ca Xenofon, trăind într-o epocă de explozivă manifestare a personalităţilor, nu putea să se mulţumească, în lucrări întregi, cu reproducerea servilă a ceea ce scrie cel mai de seamă autor al epocii despre cel mai fascinant exponent al acesteia, pe care, un timp, I-a audiat el însuşi. S-a observat, dimpotrivă, că, liber fiind de orice sistem filosofic personal, era mai înles­ nit să redea în chip conform, chiar dacă spălăcit, spusele filosofice ale altuia . Dealtfel, ne oferă numeroase teze socratice - de pildă, pe tema artelor -

..


96

ION BANU

pl as ti ce - pe care la Platon nu le

aflăm. Configuraţia xenofontidl a

unei filosoferne socrat ic e ne e de mare folos atunci cind operăm, Ia Pla to u,

"tăietura" dintre gînd ul socratic şi cel platonician. c.

Esc h ine. Dintre menţiunile discipolilor, nu re ţi ne m - în afari

de Platon decit pe ale acestuia. Poarte ataşat Maestrului, dar

neîntelneie­

tor de şcoală, poate fi admis ca transmiţător fidel al gindurilor părintelui

său spiritual.

d. A ristotel.

Sint a u t o ri ,

ca

Taylor, H. :lfaier,

acordă interes relatărilor sale rl es p re S:>crate,

C. Ritter, care nu

fie p entru că le consiU.er ă

i mprumutate de la Platou. fi� pentru că ar fi inexacte. Nu e greu să

acceptăm că Stagiritul nu-l cuu u ş t ea pe S:>crate, că nu avea o părere pro­

prie desp re acesta, de ale cărui op i nii filosofice vorbe şt e adesea, el, al cărui Lyceu era un ade vărat institut de

la care, invariabil, expunere;�

ce rcetare

ştiinţifică ;

el, pri mul filosof

filosofică sistematică se îmbină, logic şi

istoric, in mod intotdeauna con!irruahil, cu examenul filosofiei de pî nă la el ; examen in care elaborează - primul in istoria filo so fiei

- o

metodo­

logie a cercetării. Menţ iun il c a ristot elice pri vin d pe Socrate au fost incluse de noi, ţinînd seama.

d' Aristo te sur

de culegerea lui Th. Deman in lu cr are a Le temo ignage Paris, " Les ll el le s Lettres ", 1942.

Socrate,

e. Nu utilizăm texte le despre S:>crate ale autorilor U.e mai tirziu eu excepţia, cum vom arăta, a lui D iogenes Laertios - fie ei demni de

toată at enţia, ca Cicero, deo arece ne este imposibil să stabilim c u m şi-au

procurat, după secole, informaţiile. f. Aristofan. E un caz aparte, ştiută fiind versiunea

Socrate e înfăţişat in Norii (mai apare, in treacăt, in tele) .

grot escă in care

Păsările şi în B roaş­

Nu-l p ut em totu�i ignora. Este cel mai vechi izvor, U.atîncl înc ă din

timpul vieţi i lui Socrate. E;;te in� t ructiv s::i. aflăm in c� fel putea fi înfăţişat Socrate po pul aţiei Atenei. Publicul U. i n teatrul grec t•ra invăţat ca drama­ turgul să nu-i sfideze aştept�1rile. Dacă ceri n ţel e prntc p��j adl!ciiţile - de astfel-acum-aici n u-l mulţumeau, atunci e l prntesta i n chip vijdios (vd. P. Lortie, Rapport du c,.uple acte ur-spcctatmr el ta tragedie grecqttr, în . , C ahiers des etudes andennes· · . Quebec, VIII, 1 978, p. 6 ! ) . Ari s t ofan ··-

încarcă t abloul de cugetător al filosofului n• >strn cu div"B� a':itn(lini

filosofice, l uat e de-a valma de la mai toţi promotorii contemporani d� doctri ne , ele la fizicalişti

la p ytha�orici. Fi�ură posibilă doar întrucît

filosoful maieuticii este, pentru public, însăşi

in tmparea filosofiei, simbolul

ei. Apoi, o b un ă caricatnrl a cuiva relevă, diawlo lL' in groşări şi defor­ mări, note reale, îndeajuns <le c ara c t eristi ce s p re a-1 face recognoscibil. g.

Ajunşi aici, confruntăm rezultanta izvoarelor a1enţionate cu am­

prenta milenară lăsată de chipul ideatic al lui S:>cratc in memoria veacuri­ lor. Luă111 în considerare remanenţ., ale socratismului in cele trei sau patru


şcoli numite sacratice, l inii le pe care le-a inspirat in alte ambianţe de

idei, întinse pe mai multe secole, c!1ipul său tcu r e ti c păstrat în aminti rea antichităţii ekr.e �ii latine ulterioare.

a:.

În ace�stă ordine de idei,

Au circulat 1u antichitate, reprC'z•�ntind peut.ru urmaşi

cîteva notaţ ii :

un

i zvo r infor­

mativ de care , spre deosebire de noi, ci au pntut dispune, pomenitele lucrări

referitoare la

Socrate ;

(3.

Gene raţiil e ce i-au urmat vedeau în

cu getarea daRr·.:t1 ,1hii lui Platon un punct cmcial. o cotitură filosofkJ. ( Guth­

rie,

cit., p.

op.

un ascende nt

�·ij.

ce nu

Cultura sccululni IV î.c,. n., îndcu:;ebi,

v<!rle îu Socrate

poate fi omis. Faptul s- a reflectat între altele, in lu cra ­

rea, pie rdută, .1. bi Teofrast, primul hbric al Elosoiiei greceşti , care, fără

îndoială, a fost princi[nla bibliografie a lui Diog(!nes L aertios, în op er a ce se află l:J. disprniţia noastră şi pe c.1re, din ace�t muti\·, am şi nt ilizat-o.

E adev-ărat că nid Tcof�as t nu 1-a cun,J&cut p<! S:Jcrate, dar,

::'1 prim ele v

a! lui Aristotel şi scolarh al Lyc eului după S t ag iri t, a beneficht ele cer­

cetările minnţioase de i6torie a filosufiei anterioare, c:'.re, ueindoieluic, se desf ăşura!t în Lyceu încă d<! la inc<=pu tul activităţii aces tuia . elenistkă, socraUsmul a j ucat Ul1 rol Kriimer

( Platonismas

ttnd hellenistischc

y. În epoca

d e prim-plan. Dezvoltînd

Philosophie,

De Gruy te:r, 1 9 7 ! , pp. 6, 9 - 1 0, 1 -t - 1 5, 5-t)

s � ref er ă

t("ma,

Bcrlin-Nc,\V York,

accentuat la No!{a

A ca(lemie şi ÎlH.!cc,sebi la. Arkesilaos, dar s ublinia ză că, într-o măsur J. sau alta,

.,to ate

�·.: olile elenis t ice

avut în vedl're pe Socrate", cii.ntînd

1-au

să-şi dea seama de prof ilul său autentic.

În ce ue pr iveşte .

strtruim şi asupra

faptului că epicurianismul şi stoicismul ne încireaptă gîndul spt·e cyrenaism şi cynism şi, implicit, spre înv lţătorul lui Arist ippos şi _'\.utisthenes (vd. lucrarea noastră, Filosofia elenismullli ca eticii., Bucureşti,

1 980). 8. Ur­

mează, ca. p r� sti gi os punct de ref erin ţ ă în lumea rontană, Cicero. Îl pome­

neşte frecvent pe

Socrate,

ideile sale, relcyă d eosebi ri le dintre îm·1) i ?\tura

acestuia şi cea platoniciană. Sînt de reţinut, mai cn sea m ă,

De

I, 3 1 ;

inuentionc

Brutus 8 şi S5 ;

notaţiile elin

A cad. Sec. I, .ţ .;;i II, 39, -!2 ;

TusculanatJ I, 4, 22-24, 29 - 30, 4 1 - 4 3 şi Tuse. II, 3 ; De dilânatione

I, 25, 29, 54 .

Semnificativ e pentru noi faptul

că vi zi une a lui Cicero

asupra socrati>mnlai con c o r d ă cu globalitatca t rad itiei socraticc conform ' ' seri':'[ de temc·im i expuse mai sus.

S. C1

iustMJţi'i

de orJanarc şi

pomenit.<'!()!' iz•:c:.>are, dăm <lscul t a re tem",

iu spc t.:-,

coutml, în pr o cesul de v<1h.>rizare crih·>:ia!ni

;� celui socratic în cur>

n'.l poat e fiin \ :t ,

d� e::mstituire, logic:\ f:'cr[t U.e care

Îi! liniile lu.i mari, nid un sistem filosDfk. l\ ,·cm satis­

facţia să co:1:-;t �"Ltă1n că. pe parcursttl inve�tig:.:..ţiei noa:-)tl"·.· pare a etnana singură dlu texte şi a ni se impune.

6. Dacă

ar

a

. , logieii lănnlriec (\(: sis­

av�ea

drept at e

conte>taLarii

, ai.·\--astă logică

izv""'d,,:r

s,;cratismului,

atunci ar lrebt;i să Udillitem că, la. ti mpul său, Socrate ar fi fost un oare-


ION B'ANU

98

care, mai 1le gr a brL m·cunoscut, despr e c are se putea spune orice. E

de

neînţ eks attmci de ce i s-au co nsacr at atîtea lucrări, de ce a fost ado ptat ca start de p at ru sau ci nci întemeietori de şcoli filosof ice, pe ce bază a intrat in istorie ca sursă a unei

dascăl dl·

milenare

tradiţii, de

ce era căutat ca

nu mero şi tineri, nu numai din A ten a, dar şi din alte cetăţi , ba

chiar din unele foarte î n depărt ate.

7. Cr itic a ne dl!. cel mai mult de gîndit atunci ·cind ezită să accepte

prea uşor teza conform c ărei a s-ar fi conservat co re ct expuneri uneori ncreccptate . ,în direct", mai ales atunci cînd

desfăşnrările

orale,

de idei

erau a m p l e, dense, fin nua nţ ate . Sînt însă şi unele împrejurări încuraja­ t o are . Dispunem de date din c are rezultă că, cel puţin în unele cazuri ,

cei ce-l ascultau pe Soc1·a te şi ştiau că nu scri e luau variate a

asigura î nn· g is t rarea fidelă, orală sau scrisă a spuselor

din cole<"ţia

noastră) . În genere,

a antichit ăţii

norma

o

s

să o apredeze în

măsuri sp-;'e (fr. 1 4 - 1 7,

or alitate a înd<oplinea în viaţa

funcţie pe care omul modern ,

. . cri pt a manent",

sale

sţJiritu �

stru ctural

instituit

după

o drasl ă intelectuală a ti p aru l ui , nu es te pregătit

mo dul cuvenit. Cuvîntul vorbit era, la grec i . un ge n

cu numeroase spe cii : a retoricii, a exort aţiei militare, a pledo ariei judiciare, a transmisiunii filosofice,

lui,

a un ui teatru care asigura, prin arhitectura

unui procent coJJsiderabil mai m are

al

po p u laţ iei participarea la orali­

tatea dram at nrgidi., decît teatrul moden1. În lipsă de mass media, curen­ tele de opinie publică se zămisleau pe atunci pe cale verbală, în adunări,

fie largi, fie " de cameră". Arta el ocin ţe i era pe atunci ohic-ct al unei disci­

pline aparte, prime ; învăţ:::. rtoa pl" de ro st intra constant în proct·dura df-

dactică.

J<'t�nomenul de c are Yorhim nu e n ici de .:: u ru do ar" grecesc, ci un sim-

ptom cuitural-psihu!ogic

- instanţa

me1norici

auditive - cu

c aract er

a.

Am reţi­

propriu întregii istorii spiritu ale vechi a omenirii. 8. Urmează sil mai fie l u ate în considerare următoarele :

periodal,

nut din context<: doar acele op inii sucratice care au cur a�·ter filos of ic,

contingl'nţă cu vechii

aut ori

mosofia ; b. Ne dăm

or­

seama de faptul cii nici unul di�

uu ne oferă un Socrat<: "pur", integral, că la Pln.ton şi Xen�­

fon nu lipseşte vălul hie :· atic ; c-ă orice sel ec ţie nu po a te s(t nu recunoască

persistc n ţa unui cîmp textual de ambiguiU:ţi, cîmp car!',

t rîn ge prin progresul euristic ulterior, ar

uu· nţin e ,

în

oricît s-ar iC";;­

clJip i re medi abil

şi indescifrabil, o zonă de ind ist ineţie între Socrate cd real şi un Socrate

idt•al, între reflccţia 1I:tgistrului şi aceea

a

ide0grafului său ;

c.

fe

Texte

r cunite de noi nu pot c upri n de integral vechea literat ură în care işi are S(·c1inl s, ,cr;ttismul ; o imagine, nu diferită d�1r m a i comp!etrt asupra acestu ia s·ar u!Jţinc lnînd în co nsiderare şi ceea ce nu putea fi reprodus, anumt ample contc·x!l·, fil• pl:tioni detw, fie altele ; d. N-an1 iEclus textele a căror ap a�-

·


NOTĂ INTRODUCTIVA

99

tenen ţ ă l a gindirea socratică este acceptată doar în mod izolat şi nu indea­ juns de ar gumen ta t ; nici pe cele unde alll s i mţ it propriile noas tre îndoieli

ca mai puternice d ecî t argumentele f�worabi!e. Am prefera t re ţi n ere colectînd un minim de texte avînd şanse maxime de a t'xprima cugetare ,

criteriilor no as tre ; e. Ceea ce nnmim . ,texte" socratice urmează să fie luat c a exprimînd gînd socr at ic iar nu formulare so cr at ic ă afară de cazurile in care dispunem de suficient<: temeiuri spre a pro ce da al tf el.

socratică, potrhit

,

Textele colecţiei noastre

matice punc te

ue

a socratismului istoric, cu

veridicitatea, altfel decît

nu sînt oferite în

rează:n ale

unei t en ta ti ve

<le

ree<'nstnu:ţie

textuală

sp eranţa ca ult er io ar e lk zhateri sii-i s pore as c ă

dar fără iluzia că

asimptotic.

chip ast·rhric, ci c a pro ble­

întîlnirea

cu acel

socrati�m s-ar înfă p t ui

I. B.


SOCRATE*

A) VIAŢA ŞI Ol\IUL Date biografice 1 . IHOG. r.,AERT. V , I [ 1 8 ] Socrate1, fiul lui Sophronis­ cos sculptorul şi al mo a şei Phaiuarete, după cum spune Platon în Theaiteto s, era cetăţean al Atenei, din districtuF Alopcke . . . III [19 ] După unii autori, a fost elevul lui Anaxagoras , dar şi al lui Damon3, cum arată Alexandros în cartea sa Succesiztnt�a filosofilor. Dup ă condamnarea lui Anaxagoras, deveni elevul lui Archelaos fizicianul . Acesta fu îndrăgostitul lui, afirmă Aristoxenos4• IV D ur is spune c-a lucrat la ÎlJceput pentru alţii, sculptînd în piatră. Unii îi atribuie statuile drapate ale Graţiilor de pe Acro­ pole5 . . . V. Idomenem;6 spune că era meşter neîntrecut la ,-orbă ; mai mult chiar , Xenofon (A mintiri despre So­ cratc 1 , 2, 3 1 ) povesteşte că Cei Treizeci de tirani 1-au oprit să m a i înveţe şi pe alţii arta de a vorbi [20 ] Aristo­ fau îl at ac ă în piesa l ui pentru că face să pară mai bun argumentul nedrept. Într-adevăr, Favorinns, în ale sale lsto ,,, ; felurite, zice că t'CÎ dintîi care au dat lecţii de re­ torică au fost Socrate si elevul lui, Eschine ; iar Idorneneus întăreşte această sp u să în l ucrarea sa Despre socratici. Tot el a fost primul care a vorbit desp re modul său de corn-· * În 111rtsu�· �· în t a�:� disptl!!.<.�ju d·:: versiuni în l i j : t i 1:t r : . � · : .'d· 't ale textc·l1)r h�-aut s�le� tat, a�estr.a au f!)St prelu:tte, i1� p:�.�!LI��c t�e u::-nlt'�tz.:'"t� nu f0.ră oare-care lnollific:ă-ri �i. U!ldf;-! a fost cazal, cu rl·ctiflr:ări. 1JhLn ; : �ta Lraduc:itori lor : Oing. '1�:.i.:r1 . : C. I. Balmuş ; x, nofon : Ştdan B t:z{}�clâ ; I'!a tc.n, Hippias .;."daiDr : Ga1.•ricl L·iicr::aH:t ; ]",·otagura s � �·� ;,rh�'.ll �Pn�neseu: Ap/t.r{ u't:a. ! t.f '.: S( · :.. } (de: Franci�ca D t'! : �:i;�·�.·[�ll ! � ; Crit.: >n: :\L\.r·��t G-u�u � A!r.. i biadc. I : fhri t.,. \·icru ; Char-mides : t;i;_;:d�I:L Noi ca ; I. a.'u·.; : J)an Slll,Şa'tscid ; l·: ;t.th;•j)krr:.. n : Fr� llJ.ltiicc�nn-P. ; Cz·< ţia ·. Gorgias : .'. ! . U:<ek ; C•·atylas : Simi n a Noica ; Sympos:or: : :-,> L lkz<lceU ; J ;i:.aid� ' ;:, : C-:z:1: Prq_;ae·,� �ca ; .Phai· tlvo--. ; Şt. Dt���;.li:�r.hi ; :·-..:ta:'tt [ : '\'as!Je Bi:�1j­ �'. t· -:tu ; '1 : : :T.ilf"i,ns : Co!I:�t.. SJ.ncli;h··�c ; : .: l'anncn;'d,-·s : Şt. Ht·z\.::.-,_ 1: i ; .'-:::ri;ca:r�·a. P'-:

f'are

:.

t :·.r { �;' ; a': ·:�sf�:"���1i::',\;< Î��i�:���:::,,�;·: : i,: ,,.fl;: .)'l �:��l't'<'l!��,;:', ;,>'�'�;:,: �,'/���, '�:�:: lui �� - B<.' :d't l:'Cl!i. ;z.�s tu} ,; : � . ;.s t ! H t (.I{'.. , ... �·:-, i ·. o • it"<L

I:, : h:

1' 1 r

. . , 1 ·. ! i ! , '�

·' , .

p;;;t ;.:()\\'Ski.

L : � : d l· ct.:rE,,r

;;

.-·�L t i .-;i_{ ,·:c-1 ; � a


A) VLAŢA ŞI

OMUL

101

portare î n viaţă şi d e faptul c ă este primul filosof care a fost osîndit la moarte şi executat . . . [2 1 J Socrate discuta chestiuni de morală în prăvălii şi în piaţă, convins fiind că studiul naturii nu ne este de folos ; el spunea că cerce­ tează : "Ce bun şi ce rău ţi s-a-ntîmplat acasă"7, că ade­ sea, din cauza argumentării lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau îl trăgeau de păr ; şi c ă, de cele mai multe ori, era dispreţuit şi luat în rîs, dar în­ dura cu răbdare această purtare proastă ; odată chiar cineva se miră foarte că primise liniştit o lovitură de picior, iar el spuse : "dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat în judecată ? " Acestea le spune Dem c:t ri os 8 • VII [22 ] Spre deosebire de cei mai mulţi filosofi, n-a simţit nevoia de a călători, afară de împrejurările duel a trebuit să meargă în campanie militară. Restul vieţii a stat acasă, la Atena ; îi plăcea să argumenteze în contradictoriu cu oricine sta de vorbă cu el, scopul lui fiind să ajungă la adevăr, nu să schimbe părerile celuilalt . . . Avea grijă să-şi antreneze corpul şi era bine p ăst r at fizice şte. El a luat parte la expediţia de la Amphipolis 9 ; în bătălia de la Delion10, Xenofon căzu de pe cal, iar Socrate alergă în ajutorul lui şi-i salvă viaţa. [23 ] De asemenea, cînd toţi atenienii fugeau cît îi ţineau picioarele, el singur se retra­ se fără grabă, întorcîndu-se liniştit din cînd în c î nd, gata să se apere dacă vreun duşman 1-ar fi atacat. A l upt at şi la Potideea 11, unde ajunse pe mare. deoarece legăturile pe uscat fuseseră întrerupte de război ; şi se spune că a stat atunci o noapte întreagă nemişcat în aceea şi poziţie, iar dis tincţia pentru purtarea sa merituoasă a cedat-o lui Alcibiade fiindcă era îndrăgostit de el, d u p ă cm:� afi r mă Aristippos, în cartea a patra a lucrării sale Dr.c:j: rc luxul celor vech�12. Ion din Chios povest eş t e că, in tin deţ e, So­ crate, însoţit de Archelaos, a vizitat insula Samos, iar Aristotel că s a dus la Delfi ; du p ă spusele lui Favorinus, în cartea lui A mintiri, a fost şi la Isttr.P. VIII �:!:4] Tăria voinţ ei lui şi devotamentul faţă de democraţie n·:es !im­ pede din următoarele fapte : a refuz at s-asculte: de ordinul lui Critias şi al tovarăşilor lui de a-1 aduce pe bog:1.tul I,eon din Salamis în faţa lor spre a fi executat14 ; nun;ai el sL1 gur a votat achitarea celor zece generali15 ; atu n c i c:n d a avut prilejul să fugă din închisoare, a refuzat s-o facă : îşi rlojenea -


lOZ

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTiiNŢEI. SOCRATE

prietenii care-i plîngeau soarta şi le-a adresat în închisoare cuvinte de neuitat. IX Avea o fire independentă şi mîndră. Pamphyle, în cartea a şaptea a Comentariilorl6 sale, poves­ teste că Alcibiade i-a oferit odată un loc mare ca să-si zidească o casă; dar Socrate îi spuse: Să zicem c-aş av;a " nevoie de o pereche de încălţăminte şi că tu mi-ai dărui o piele întreagă; nu m-aş face de rîs primind-o?". [25] Adesea, cînd privea la mulţimea de mărfuri expuse spre vînzare, îşi spunea singur: "Cîte lucruri de care eu nu am nevoie există!" X [ 26] Aristotel zice c-ar fi fost căsătorit cu două femei: soţia dintîi;.a fost Xantipa, de la care a avut un fiu, pe Lamprocles; a doua a fost Myrto, fiica lui Aristide cel drept, pe care o luă fără zestre. De la ea a avut pe Sophroniscos şi Menexenos . . . [27] Ştia să dispreţuiască pe cei care rîdeau de dînsul. Se mîndrea cu viaţa lui cumpătată şi nu cerea niciodată un ban nimănui. Avea obiceiul să spună că-i place cel mai mult mîncarea care are nevoie de cît mai puţine garnituri şi XI băutura care nu-i deschide pofta pentru alta; că, avînd cele mai puţine nevoi, este cel mai apropiat de zei . . . [29] Era la fel de abil în a convinge pe cineva sau a-1 face să-şi schimbe părerea. Astfel, după ce stătu de vorbă cu Socrate despre cunoaştere, Theaitetos plecă de la el cuprins de un foc divin17; Euthyphron îşi acuzase tatăl de omor, iar Socrate îi întoarse gîndul, după ce discută cu el despre pietate18• Tot prin vorbă, 1-a schimbat şi pe Lysis, făcîn­ du-1 să aibă o purtare mai bunăi9• Avea dibăcia de a scoate argumentele din fapte. Pe fiul său Lamprocles, supărat grozav pe mama sa, îl făcu să-şi schimbe sentimentele, cum ne-o spune undeva Xenofon . . . [30] Văzînd pe Eucleides20 interesat foarte de aproape de argumentele controversate, îi spuse: "Vei reuşi foarte bine cu sofiştii, Eucleides, dar cu oamenii nici defel". El credea că acest soi de subtilităţi sînt fără folos, după cum ne arată Platon în Euthydemos21 ••• . . XIII [31] Cînd Charmides îi oferi cîţi va sclavi ca să-şi poată procura ceva venituri, el refuză ; şi, după unii, dis­ prl:ţui frumuseţea lui Alcibiade. El aprecia timpul liber ca pe cel mai preţios dintre bunuri, ne spune Xenofon în Banchetul. Există, spunea el, o singură fericire: ştiinţa, şi un singur rău: neştiinţa. Bogăţia şi originea nobilă nu aduc nici un bine celui care le are, ci dimpotrivă, îi dău.


A) VIAŢA ŞI OMUL

103

nează ... L-a convins pe Criton să-1 răscumpere pe Phaidon care, fiind prizonier de război, era ţinut în sclavie josnică, şi apoi făcu din el un adevărat filosof. XIV [32] Ba mai mult chiar, la bătrîneţe a învăţat să cînte din liră şi spunea că nu vede ceva nechibzuit în a învăţa un lucru nou .. . . . XVI Obişnuia să spună că geniul lui protector îi ves­ teşte mai dinainte viitorul; că a porni bine ceva nu-i lucru u�or, dar trebuie întîi pornit de la lucrul mic ; că nu ştie nimic în afară de faptul neştiinţei lui. Mai spunea iarăşi că atunci cînd oamenii plătesc preţuri mari pe fructe coapte timpuriu, par a ignora faptul că se vor coace la vremea lor. Fiind întrebat în ce constă virtutea unui tînăr, răspunse : "În a nu depăşi măsura în nimic"22• Susţiuea că geometria trebuie învăţată atîta cît să poţi măsura pămîntul pe care-1 dobîndeşti, sau pe acela de care te desparţi. [33] Auzind versul din piesa A uge a lui Euripide, unde poetul spune despre virtute : "Bine am face pe-aceasta slobod lăsînd-o să umble"23, se sculă şi părăsi teatrul, spunînd că este ridicol să cauţi cu rîvnă un sclav pe care nu-l poţi găsi, iar virtu­ tea s-o laşi să piară. Fiind întrebat de cineva dacă-i bine să se căsătorească sau nu, îi spuse: "Oricum vei face, te vei căi". îşi arată nedumerirea că sculptorii îşi dau oste­ neala să facă blocul de marmură cît mai asemănător unui om, dar nu se îngrijesc de ei, să nu se asemene cu simple blocuri, şi nu cu oameni. Pe tineri îi sfătuia să folosească mereu oglinda, ca cei cu chip frumos să dobîndească o purtare la fel, iar cei urîţi să-şi ascundă lipsurile prin edu­ caţie . . . [34]. Gloata oamenilor neînsemnaţi o asemăna cu o persoană care nu primeşte o tetradrahmă fiindcă e falsă, dar în acelaşi timp acceptă ca veritabile o multime de piese false . . . [35] Soţiei lui, care se tînguia : ,,}'vlori pe nedrept", îi spuse: "Nu cumva ai fi vrut să mor pe drept?" . . . [38] Anytos, neputînd suporta să fie lnat în rîs de Socrate, a aţîţat împotriva lui pe Aristofan şi pe prietenii acestuia; apoi a contribuit să-1 convingă pe Meletos să-1 cheme în judecată pe Socrate pentru vina de impietate şi corupere a tineretului. Acuzarea a fost făcută de Meletos şi susţinută de Polyeuctos24, după spusele lui Favorinuc;; în ale sale 1storii variate. Hennippos zice că discursul de acu­ zare a fost scris de Polycrates sofistul ; unii însă spun c-a fost scris de Anytos. Lycon, demagogul, făcuse toate pre.


(04

gătirile

TfHli'ISMLJL ,.,

'I'�TIINl El CONŞTIINŢEI. SOC RATE

necesare. [39] Antisthenes25 în Succesiunilc filo­ Platon îu Apărarea lui Socrate spun că au fost trei acuzatori : Anytos, Lycon şi �eletos. Anytos a vorbit, miuiat, din partea meşteşugarilor şi politicienilor. Lycon, din partea rctorilor şi Meletos, din partea poeţilor, cdc trei categorii pe care le batjocorise Socrate . . . [40] Acu­ zaţia sub jurămînt, din acest proces, păstrată încă în Mc­ troon�6, sună, după Favorinus, aşa: "Această chemare ît� juJecată :;;i această declaraţie le-a făcut sub jurămînt Meletos, fiul lui Meletos din Pitthos, împotriva lui Socrate, fiul lui Sophroniscos din Al opeke : Socrate s-a făcut vino­ vat de refuzul de a recunoaşte pe zeii pe care îi cinsteşte Cetatea şi de introducerea altor noi divinităţi. Este de asemenea vinovat de coruperea tineretului. Pedeapsa cerută este moart ea ". XX Filosoful nostru, după ce citi apărarea scrisă de Lysias27 pentru el, spuse: "Frumos discurs, Lysias, dar nu mi se potriveşt e mie". Într-adevăr, era mai mult juridic decît filosofic. [41 J Iar Lysias îi spuse: "Dacă dis­ cursul e frumos, cum se face că nu ţi se potriveşte?" "Foar­ te bine, îl lămuri Socrate : o haină frumoasă şi o încălţă­ minte frumoasă n-ar fi tot atît de nepotrivite pentru mine?" . . . XXI Cînd a fost condamnat, cu o majoritate de două sute optzeci şi unu de voturi, şi judecătorii discutau ce pedeapsă să i se dea, sau ce amendă să plătească, Socrate propuse să plătească douăzeci şi cinci de drahme. [42] Adevărat că Eubulides spune că a oferit o sută. Cum răs­ punsul pricinui o mare tulburare printre judecători, el le spuse : "Date fiind serviciile mele, propun recompensa de a fi întreţinut în Prytaneion2" pe socoteala statului". Dar judecătorii îl condamnară la moarte, cu optzeci de voturi noi în plns. Aruncat în închisoare, cîteva zile mai tîrziu bău otrava, după ce pronunţă cuvinte multe, fru­ moase şi vrednice, pe care Platon le aminteşte în Phaidon . . . XXIII [43] Astfel plecă dintre oameni Socrate. Ate­ ni enii s-au căit puţin după aceea, încît închiseră terenurile de exerciţii şi girnnaziile29; exilară pe acuzatori, iar pe ::VIC'ietos îl osîndiră la moarte. În cinstea lui Socrate, ridi­ cară o st at uie în bronz, operă a lui Lysip, şi o aşezară în sala. de r>rocesiuni. Iar Anytos, ajuns la Herakleea, a fost al ung;at ele locuitorii oraşului chiar în aceeaşi zi . . . [44] Dt:p�L spusele lui Apollodoros, în Cronologiiie sale, Socrate

sofilor şi


r o_M_u_L ________________�105 s__ __ A_J_v_r_AT_A

____________________

s-a născut pe cînd era arhonte Apsephion, in anul al patru­ lea al celei de-a �aptezeci şi şaptea olimpiade30, în ziua a şasea a lunii Thargelion, cînd atenienii îşi pnrifică oraşul, iar delienii spun că-n această zi s-a născut Artemis. A murit în primul an al olimpiadei a nouăzeci şi cincea31, la vîrsta de şaptezeci de ani. De aceeaşi părere este şi Demetrios din Phaleron ; unii însă spun că era de şaizeci de ani cînd a murit . . . [45] După părerea mea, Socrate s-a ocupat şi de ştiinţele naturii, deoarece a avut unele discuţii asupra providenţei, chiar după spusele lui Xenofon, care totuşi declară că s-a ocupat numai cu etica . . . [47] Dintre cei care 1-au urmat şi-au fost numiţi socratici, cei mai de seaa1ă au fost: Platon, Xenofon, Antisthenes. Dintre cele zece nume de pe lista tradiţională, patru sînt cei mai deose­ biţi: Eschine, Phaidon, Eucleides, Aristippos. 2. -III, 35 Se spune că Socrate, auzindu-1 pe Platon citind dialogul Lysis, exclamă: "Pe Hercule, cîte plăsmuiri îmi atribuie tînărul acesta mie!". Într-adevăr, Platon scrisese în dialog nu puţine lucruri pe care Socrate nu le spusese niciodată. 3. -III, 52 Părerile lui [Platon] sînt expuse (în dia­ logurile sale] de patru persoane : Socrate, Timaios, oas­ petele atenian şi oaspetele eleat. Aceşti străini nu sînt, cum au presupus unii, Platon şi Parmenides, ci personaje în­ chipuite, anonime, căci chiar părerile expuse de Socrate şi de Timaios le spune Platon, dogmatizînd. 4. -X, 1 2 Archelaos32, profesor al lui Socrate. 5. -PLATON, M. enon 96 D Socrate : Tare mă tem, Me­ non, că sîntem nişte nepricepuţi, şi tu şi eu, şi că n-am învăţat destul, tu de la Gorgias, iar eu de la Prodicos. 6. DIOG. LAERT. VII, 91 Dovadă, spune Posddonios33 în prima carte a tratatului său Despre etică, că virtutea există realmente, este faptul că Socrate, Diogt:ncs şi Anti­ sthenes şi discipolii lor au făcut progrese pe acest tărîm. 7. PLATON, Phaidon 60 D Cebes [către Socrate] : Pri­ vitor la poeziile pe care le-ai scris . . . precum şi despre imnul către Apolion .. . de ce te-ai apucat să scrii poezii. tu care n-ai compus nimic pînă acum ?34• 8. DIOG. LAERT. I 16 Unii dintre filosofi au lăsat scrieri, alţii însă n-a scris nimic, cum este, după unii autori, Socrate . ..


106

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

9. XENOFON, Amintiri despre Socrate I, 2, 37 De aci înainte Socratc, adaugă Critias, [într-o convorbire cu So­ crate] o să laşi în pace pe cizmari, pe dulgheri şi ferari ; cred că de mult sînt plictisiţi:_'de discuţiile tale.

10. - - I, 2, 12 Dar, mai zice acuzatorul, [în procesul intentat lui Socrate] Critias şi Alcibiade, care au trăit în tovărăşia lui Socrate, au făcut cel mai mare rău Statului. 11. - - I, 2, 31 Socrate era urît de Critias. Numit printre Cei Treizeci, îşi aduse aminte de el cînd fu nomo­ thet cu Charicles şi interzise printr-o lege dreptul de a se da lecţii de elocinţă; pe Socrate îl avea în vedere, şi cum acesta uu-i dădea nici un motiv, făcea să cadă în capul lui mustrările ce se fac de obicei filosofilor. 12.

PLATON,

Apărarea lui Socrate 18 B Socrate [vor­

bind judecătorilor săi despre sine, la persoana a [Se spune] că ar exista un oarecare Socrate, om care cugetă la cele din cer şi cercetează toate cîte sub pămînt ... , că oamenii care cercetează astfel de nu cred nici în zei.

treia]: iscusit, se află lucruri

13. - Euthyphron 3 B Socrate [către Euthyphron, referindu-se la acuzatorul său, Meletos] : Lucruri ciudate [susţine acesta], preavrednice Euthyphron, dacă stai să-1 asculţi ; zice că eu sînt un făuritor de zei ; şi anume pentru asta m-a şi dat in judecată : că născocesc zei noi, iar în cei vechi nu cred. Referitor 13. procesul lui S�crate: către 390 i.e.n., la cîţiva ani deci după. condamnarea filosofului, Polycrates - sofist şi retor, contemporan mai tînăr al lui Socrate - dădu publicităţii ceea ce ar fi fost, potrivit susţinerii sale, A ctul de a&Uifare a lui Sacrale xctT"IJYO?lct l:<»x?<iTo u; intocmit de Anytos. Terlul lui Polycrates s-a pierdut. Iosef Mesk a proce­ dat la reconstituirea lui, folosind replici antice ulterioare date actului in cauzl de către autori al unor Apologii ale lui S:>crate, anttm<! textele lui Xenofon şi mai aleiil pe aceea scrisă de retorul Libanius, in sec. IV e.n. Iată presupusa redactare a lui Polycrates, rezultată din investigaţia lui Mesk (Anklagerede des Polykrates gegen Sokrales, in .,Wiener Studien", Zeitschrift fiir Klassische Phllologie, 1910, pp. 56-84) :

A. EXORDIU Motivarea actului de acuzare [grija pentru tineretul atenian]

B. ACUZAŢIA Socrate, prin invlţltura sa, perverteşte tineretul.


A) VIAŢA ŞI OMUL

107

I. Probe directe ale enlpabilit.ăţii sale. Învăţătura

socratică

periclitează :

regimul

politic

dat

(urmărind

răsbunarea democraţiei); spiritul de pictate (prin supraevaluarea ştiinţei); fundamentele societăţii (prin zdruncinarea noţiunilor morale). Socrate dăunează fiinţei sociale.

a. În mod nemijlocit, îndenmînd: Ia comiterea răului, a unor acte de violenţă (în acest scop, foloseşte texte, al căror sens Socratc îl denatu­ rează conştient, din Hesiod şi Pindar) ; la o pr imare a săracilor şi obidiţilor (utilizînd incorect pe Homer şi Theugnis) ; la folosirea şireteniE'\ şi înşelă­ toriei (în care scop, se referă la Melanthos, Thyestes şi Themistocles) ; la furt şi jefuirea de temple (pomenind pe Odiseu şi poate, pe Autolycos); la jurămînt mincinos (cu trimiteri, poate, la Pandarus, sau Autolycos) : Spre a-şi atinge ţelul, el argumentează utilizînd texte ale poeţilor, legende şi fapte istori<:e ; b. În mod mijlocit, educînd pe tineri, în sensul inactivităţii eco­ nomice şi politice (poate şi în sensul moliciunii şi al vorbăriei fără rost). Efectele operei sale educative: Alcibiade şi Critias (care au adus statului atenian atîta suferinţă). Prin contrast cu aceste personaje, sînt evocate de către acuzator figurile

lui Thrasybulos şi Conou, iar prin opoziţie cu cele propovăduite de Socrate, sînt pomenite învăţătmile lui Theseus şi Solon.

II. PrnlJe de eul pa billtate indirecte. Paralela între Socr<tte şi alţi sofişti (sau filosofi) care, în trecut, comiţînd acte la fel de nefaste, au fost condamnaţi de Cetate. Pentru atib:dinea ostilă faţă de zei (similară cu cea a lui Socrate) au fost pedepsiţi

şi Anaxagoras, Protagoras şi Diagora.s. Prin contrast, sînt pomeniţi, ca unii ce nu fuse�eră victime ::Je unor în viiţături nefaste, JHiltiade, Themisto­ cles, Aristide şi poate, Pericle. În fine, pentru analogie, sînt menţionate

ideile ostile poporului, ale lui Damon, Bias, Melissos, Tbales, Pythagoras şi alţii.

C. CONCLUZIE (Recapitulare? Peroraţie ilestinată stîmirii unei atitudini pătimaşc? Pro­ punerea de condamnare)as. Dacă, în adevăr, aceasta a fost pledoaria lui Anytos, cum pare pro­ babil, atunci el s-ar fi ocupat cu precădere de acuzaţia referitoare la coru­ perea tineretului. Celălalt cap de acuzare principal, atitudinea faţă de

zeii Cetăţii, va fi fost dezvoltat pe larg de către Mcletos, clar a putut să apară, sumar, şi la Anytos, în cadrul temei .,periclitarea - de către Socrate - a spiritului de pietate", ca mijloc corupător de suflete.

Deşi, printre acuzatori, Meletos se află pe primul plan, totuşi sufletuJ acuzării p are să nu fi fost el - probabil simplu .,om de paie" - ci Anytos, cunoscut adversar al aristocraţiei, fruntaş al partidului democratic (Aristotel, Constituţia Atenei XXXIV, 4). Lycon - al treilea acuzator


108

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

al lui Socrate - ap arţine a de asemenea partidului democratic. Referitor act:zatori, vd. Di og. Laert. II, 38-39. Cum s� v,•de din Act, criminale!(� lus�enări ju d ic i are contra unor adv<':rsari P:•liti2i, reali ori imaginari, na slut o invenţie diu anii 30-50 ai se col nlni ur.stru, şi nici a Iuchiziţiei. Reaeţdk ·>!lticilor contra condamnării ltti Socrate s-au manifest at atît in pe-.h·p<;irea acnzat·::>�ilor"" cît şi Îll a:::>"riţia tl'lor lucrări prin care autenticul S >Crate este re,;titnit posteriUtţii. îu afară de binecunosc ut ele texte ale I.:.i Platon şi Xenofon, au mai iutoc:nit, pe cîte ştim, Apologii ak lui Socrate: retorul Lysias (probabil , :1u sigur) , Dc:mctrios din Phaleron, Tl1eotlect,>s, iar mult m�i tîrziu, Libanius, pon�cuit mai sus. la cei tr-:i

14. f"Ll'.TOX, Sy·mf>osion 173 B Apollodoros [unui prieten al său, spunîudu-i că 1-a ascultat pe Aristodemos, redînd expunerile lui Socrate, ce avuseseră loc cu mult timp în urmă, în casa lui Agathon] : E drept că despre anumite amănunte pe care le auzisem şi de la acela [Aristodemos] l-am întrebat şi pe Socrate care mi-a întărit în totul spu­ sele lui. 15. - Theaitetos 143 A Eucleides [către Terpsion; el redă o convorbire avută cu 'rheaitetos, în care acesta îi comunicase cele auzite de la Socrate, după care, reîntors acasă, spune] : Mi-am însemnat cele ce-mi aminteam ; apoi am scris în tihnă, întregindu-mi amintirile, iar de cîte ori mergea::n la Atena mai întrebam pe Socrate asupra celor ce uitasem şi la întoarcere făceam îndreptări. Astfel că aproape întreaga discuţie a fost scrisă. 16. - Parmenides 1 26 B-C Kephalos [către Adeimantos]: Antiphon [fratele lui Adeimantos] a fost mult timp în strînse legături cu un oarecare Pythodoros, prietenul lui Zenon şi a auzit atît de des [reprodusă] convorbirea pe care au avut-o Socrate, Parmeuides şi Zcnon, încît o ştie pe din afară ... - A deimantos : Fratele meu [A ntiphon], în anii lui tineri, şi-a dat multă osteneală ca să înveţe [pe de rost] astfel de discuţii. 17. DIOG. LAERT. II, 122 Simon era cetăţean atenian şi cizmar:l7. Cînd Socrate începu să vină la atelierul lui şi să discute cu cineva, el se obişnui să însemne tot ceea ce putea să-şi amintească . .. III [123] Ni se spune că el, cel dintîi, a pus conversaţiile lui Socrate sub formă de dialog. l'rivilor la fr. 14-17: nu interesează prea mult autenticitatea unuia altuia di n tre cazuri; in privi n ţa notaţiei din fr. 16, imposibilitatea crouolo�lel'\ a unei discuţii filosofice între ,.Socrate, Parmenides şi Zenon",

sau


A) VIAŢA Şl

O:vn;L

109

.i·:� �:1�tl lll.�tltc� nri �n�_!I'){'H .�l 1 ·- !.1!-;:u!::;to:: r, relev.1. int2nţia de ·Jnl�:!. illl il-;·( ,,�r ..L fil', ci �itt':n.Lr :t L!i PiaL:1:::. l·:atează însă a fi htc.Lte iu s�.'l;n: t\l !.:.� . ..:�_·:L:-i <-1: .... dc:prlud('rii u.:.l.'f -�il�:�!�·i4.i ai lui Sncratc de n. lua note, de a (�'l �i:u.ri.:.r forn1â scri.,.,�i. c<..:l�;r .::.��;-te, o1i de a le învăţa pe de r(JSt, a. cer�� C"• .;n:'H:n:tr!..�:_\. c�lor tnelnorab.:. �i)l,�·.:>.�b:� in ;��est fel plauzibilitatea. coufonn1tiiţii c:1. Sj)tt·;;�·le �;c;c.'r<�-\..i,�e a cel•a ce ne--J.n tt�lllS!nis tu scris auUitori ca. P��a-:nl, i};;.:!�!n:..:, Xcnofn�t. ca şi car::lc�:.:r,:.:

Omul Sacrale

18. pi,ATOX, Scrisoarea a V II-a 324 l� Bătri:uul Socr ate , cd atît eli: drag mie, despr;.: care aproap(! că nu m-aş sfii să spun ci'L dc"l. omul cel mai drept dintre cei de atunci, [însărcinat de gnvernul Celor Tr ei z eci de cîrmuitori tira­ nici de atunci să p a rtici pe la silnicii criminale contra unora

din cetăţeni], (325 A) el nu le dădu ascultare, înfruntînd primejdii <L� t;Jt soiul, mai degr ab ă decît să li se î ntovăr ă­ şească la o i :s p ravă nelegiuită ... (325 B). Soarta făcu din nou ca uni i dintre puternicii zilei [în timpul cîrmuirii demo­ cratice car.:- a urmat Celor Treizeci de tirani] să aducă înain­ tea judecăţ:i pe prietenul meu Socrate, ar uncînd asupră-i învinuirea c"',l mai nelegiuită şi cea mai puţi n nimerită; (325 C) căci drept l ipsit de evlavie 1-au învinovăţit unii şi aşa 1-au osîndit alţii. 19. - Symposion 215 B Alcibiade [făcînd elogiul lui Socr a t e 1 : Snsţiu că Socrate seamăn{t cu satirul Marsyas. Că semeni eu ei [cu Silenii 1 la înfăţişare, asta n-o s-o tăgă­ duieşti nici tu, Socrate. Ascultă a poi cum semeni cu ei şi-n celelalte p r ivinţe ... Nu eşti şi tu flautist? Şi încă mult mai iscusit decît .Marsyas, (215 C) căci acela avea nevoie de anumite iu�trumente [mu zi cale] cît �i de p utere a glasului săn ca să f ar mece pe oa meni ... Tu te deosebeşti de el doa r într-atît că ajnngi la acelaşi rezultat3s, f:lră nici un instrument, ci doar cu simple cuvinte . . . [Akibiade continuă, adn:�îudu-se celorlalţi participanţi la symposion J (219 A) Campania de la Potideea39 o făcură m împreună, ca niste adcvărati camarazi de a rm e . Aici, prin răbdarea cu ca�e făcea fată cor ve zilor, se arăta mai r ezistent, nu numai decît mine, da r decît toţi ceil alţi la un loc . . . (220 A). D acă uneori ... eram siliţi să răbdăm de foame ... , apoi nimeni nu er a aşa de t a re ca Socrate . . . ·La b ăutur ă <cu toate că nu bea decît cînd era silit) întrecea cu mult


TIHli'ISMIII. CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

] ]()

1'�' 1 o) i. �i. t·n·a t't• t• mai curios, nimeni nu l-a văzut vreodată beat . . Iar cît priveşte puterea de a răbda frigul .. . t·ra t·x 1 raord i nară . . . (220 C) Adîncindu-se odată în gîn­ d mi, �tălu pironit în acelaşi loc cugetînd, începînd de dimi­ nca1 i'i (220 D) El rămase încremenit acolo în picioare pînrt (a doua zi) dimineaţa, cînd se ivi soarele. Apoi îşi .

făcu rugăciunea către Soare şi abia atunci părăsi locul .. . (220 E) Am fost rănit ; el, nu numai că n-a vrut să mă părăsească, dar mi-a salvat totul: şi armura şi pe mine însumi . . . Căpeteniile armatei, avînd în vedere rangul (şi familia mea), ţinură să-mi dea mie (onorurile); [Alci­ biade vorbeşte din nou către Socrate J Tu, atund, ai stă­ ruit şi mai cu încăpăţînare decît comandanţii noştri să mi se dea mie răsplata [iar nu interlocutorului, Socrate, aşa cum propusese el, Alcibiade. Acesta continuă, zicînd comesenilorJ: (221 A) În timp ce, la Delion40, armata se retrăgea . .. Socrate (211 B) căta liniştit cu privirea pe prieteni şi pe duşmani. Oricine putea să vadă de departe că, dacă s-o atinge de omul acesta, o să aibă straşnic de furcă cu el ... (221 E) Am mai uitat să spun un lucru: ... cui ascultă discuţiile lui Socrate i se par la început cu totul ridicole, căci şi cuvintele şi expresiile în care sînt îmbrăcate pe din afară aduc a piele de satir obraznic. Nu vorbeşte decît de măgari cu samarul pe ci, de arămari, de cizmari şi tăbăcari . . . (222 A) Însă, dacă cineva le-ar căuta miezul dinăuntru, ar descopui mai întîi că sînt singurele care-s pline de înţeles, apoi că sînt cu totul divine, cuprinzînd într-însele cele mai frumoase şi mai numeroase icoane ale virtuţii şi ţintind îndeobşte la cea mai mare parte sau, mai bine zis, la tot ceea ce merită să fie cercetat de cel ce vrea să ajungă un om desăvîrşit. 20. XENOFON, Symposion II, 17 Socrate: vreau ca prin gimnastică să fiu mai sănătos, să mănînc şi să dorm mai cu plăcere. 21. PLATON, L ahes 187 E Nicias [despre Socrate]: Acela care, prin părerile şi, parcă, prin neamul său, se află aproape de Socrate şi stă adesea cu el de vorbă, este nevoit - chiar dacă, mai înainte, (188 A) începe să discute des­ pre altceva - să nu se oprească pînă nu ajunge, purtat de către şirul gîndirii acestuia, să dea socoteală despre sine însuşi, cum trăieşte acum şi care a fost existenţa sa trecută;


A) VIAŢA ŞI OMUL

111

iar atunci cînd a ajuns aici, Socrate nu-l va mai lăsa pînă nu va fi cercetat bine şi frumos absolut totul. Eu unul sînt un obişnuit de-al lui şi ştiu bine că nu se poate să te fereşti să treci prin toate acestea [prin procedeele utilizate de Socrate faţă de interlocutorii săi] şi mai ştiu bine şi că eu însumi am să trec prin ele. Mă bucur însă, Lysimachos, să-i stau acestui om în preajmă şi nu cred că este nici un rău dacă ne aducem aminte de ceea ce, fie că n-am făcut, fie că nu facem cum se cuvine [cum cere So­ crate să procedăm]; în plus, prin firea lucrurilor, (188 B) acela care nu va fugi de aceste adevăruri va fi mai prevă­ zător în restul vieţii sale, cu condiţia să vrea să trăiască duP"ă spusa lui Salon, adică să accepte să înveţe cîte zile va avea, fără să creadă că înţelegerea vine şi singură, cu vîrsta ... Ştiam eu de mult că, faţă în faţă cu el, vom discuta nu atît despre cei tineri [adică despre tema ce părea a fi fost obiectul dialogului], cît despre noi înşine. 22. XENOFON, Amintiri I, 2, 2-3 El [Socrate] făcea să se trezească în sufletul lor [al tinerilor] dragostea de bine şi nădejdea de a ajunge virtuoşi într-o bună zi, cu condiţia ca să se cerceteze pe ei înşişi. Cu toate acestea niciodată nu şi-a făcut o meserie din a învăţa pe alţii în­ ţelepciunea; el insufla celor ce stau în legătură cu el nă­ dejdea de a se face la fel cu dînsul, imi.tîndu-1 numai. Nu-şi nesocotea trupul şi �nu încuviinţa pe cei ce şi-1 neso­ cotesc. 23. PLATON, Phaidon 58 E Phaidon: Fericit îmi apărea acest bărbat [Socrate] .. pentru liniştea şi vitejia lui în faţa morţii. 24. XENOFON, Amintiri I, 6 15 Antiphon îl întreabă [pe Socrate] de ce, el care pretindea că face oameni ele stat, nu se îndeletniceşte niciodată cu politica. 25. PLATON, Apărarea Jui Socrate 20 E Socratc [către J �decătorii săi] : Despre înţelepciunea mea, dacă înţelep­ cmne este, şi despre felul ei, vă voi aduce ca martor pe Zeul de la Delfi. Îl cunoaşteţi, desigur, pe Chairephou, . . . (21 A) Odată, mergînd la Delfi, a îndrăznit să întrebe oracolul şi anume ... dacă este cineva mai înţelept decît mine ; iar Pythia i-a răspuns că nu e nimeni mai înţelept. [În continuare Socrate dă, în felul său, o replică: el nu e .


112

TROPISMUI. CONŞTIINŢEI CONŞTilNŢEI. SOCRATTI

deloc înţelept dar nici u-a întîlnit pe cintva care, deşi considerat inţclcpt, întocmai ca şi el, să merite, in mai mare m[Lsură decît el a fi apreciat astfel J. 26. XENOroN, Apologia lui Sacrale l..J: !:Jv::rate [către judecătorii săi]: Odată Chairephon, întrebînd, de faţă cu mulţi alţii, oracolul de la Delfi despre mine, Apollon i-a rft�pmls că nu se află om mai nobil, mai drept şi mai cu minte decît mine . . . (15) Cu toate acestea, vă rog ... să nu vă incredeţi cu uşurinţă in spusele zeului, ci să cercetaţi mml după altul cuvintele lui. Ct·le dCJuii versiuni, platonidan[t şi xenofol!tică, a modului în care Souatc cxpuue f ptele nu CQincid iunu toh1l. D•1r teum ora1�olului e oriculll semni­ ficativă•1. În vcrsinnca lui Platon. cumc.ntariul socratic, ingenios, e mai re levant decît ce l ălalt banal.

a

,

27. ESCHI.KE, Alcibiade (Arist. or. 45, 17) Socrate : Dacă aş crede că sînt in stare bă fiu cuiva de folos prin intermediul cine ştie cărui meşteşug, atunci mi-aş spune că sînt un neghiob; cred însă, în privinţa lui .Alcibiade. că posed o însuşire hărăzită prin bunăvoinţa zeilor, nea­ vînd dtci nimic surprinzător. Anume, datorită afecţiunii mele faţă de Alcibiade, mă aflu intr-o stare asemănătoare cu a menaddor : cînd sînt pătrunse de suflul zeului [Diony­ SOSJ atunci, din izvoare din care alţii abia dacă pot scoate ap ă, ele absorb lapte şi miere. Tot astfel, deşi nu posed nici o cunoştinţă pe care, împărtăşind-o oamenilor, să le fiu util, cred că, dat fiind seutimentul pe care-1 nutresc pentru Alcibiade, sînt în măsură să-1 fac mai bun prin simpla apropiere ce-l leagă de mine. 28. PSElJDO-l'LATON ( ? ), Theagcs42 130 C Socrate [către 1'heages, căruia îi reproduce cuvintele auzite de el, Socrate. în ajun, de la Aristidc]: "Îţi voi spune Socrate, ceva .. . de necrezut, dar adevărat : după cum ştii şi tu foarte bine, n-am primit de la tine nici un fel de îuvă!ătură. Pe de altă parte, însă, făceam progrese atunci cînd mă aflam în preajma ta, chiar dacă eram, nu neapărat în acet:·aşi încă­ pere, dar în aceeaşi casă. Cînd însă mă găseam în una şi aceeaşi cameră, progresele erau şi mai mari ; dar şi mai însemnate mi se pare că erau atunci cînd, fiind iu aceeaŞi incintă, privirile mde se îndreptau către tine în timp ce vorbeai; ... în fine, progresul atingea un nivel şi mai înalt�


A) VIAŢA ŞI

OMUL

113

devenind şi mai bogat, atunci cînd eram aşezat aproape de tine şi te atingeam. Dar acum cînd această apropiere nu mai are loc, această stare de care am vorbit a dispărut din mine". Aşadar, 1'heages, iată cum e cu raporturile dintre mine şi oameni. Dacă ele sînt pe placul divinităţii [ale daimon-ului personal, conform celor spuse la 128 D129 E ], atunci vei progresa în chip considerabil şi grabnic; nu însă în cazul în care altfel� ar sta lucrurile. [Vd. şi Sym­ posion 175 D-E]. 29. ESCHI:t."E (Din ţr-un dialog neidentificat - Plut. De cur. 2, p. 516 C). Intîlnind Aristippos, la Olympia, pe Ischomahos, îl întrebă care este anume conţinutul expu­ nerilor lui Socrate, care produc asupra atenienilor o im­ presie atît de puternică. Cînd obţinu, prin exemple, mostre din acele cuvîntări, îl cuprinse o asemenea tulburare, încît simţi ca un fel de zdruncinare, deveni palid şi vlăguit ; atunci plin de o arzătoare sete, merse la Atena spre a sorbi direct de la izvor, cercetînd omul, cuvintele şi filosofia al căror scop consta în aflarea propriilor greşeli şi în a lor înlăturare. Figura lui Sonate se ceutr<"ază in jurul unei dcterminaţii a vind o me11ire um:�nistil: ameliorarea oa menil or . prin infiu<"uţă personală nl'mij­ locită. Nu dtl ăto reşt e, căci se vrea educator, iar nu apostol, or, nu i-ar aj ung� viaţa spre a-i indr epta pe atenieni, dar mi-te dm:ă ar pereg rina . Nu vrea s{t fie luat ca deţinăto;- de cunoşti nţe (fr. 53 şi urm.) - deci nu va întocmi lucrări (fr. 8) - nu ca . . profesor de vir tuţi " in felul sofiş­ tilor, ci ca magistr u al optitnei înriurir i. Renunţă Ia studiul naturii (fr. 105, 108), căci vocaţia -;:e-1 mină nu constă în faptul de a înlocui o teorie prin altă teorie: cere să fie considerat nu ca dăruit teoriei, ci mi si unii prac­ tic�J de trunltduitor al suflete lor (fr . 83). Nu scr i e, nu pentru că n-are un sistem filoscfic. cum cr ed e Shorey - are unul, axat pe principiul universa­ lului uman, sistem prin care răscoleşte to ată istoria filosofiei, iar pe cei ce vor să-şi în snş ească teoria sa nu-i respin ge ( fr. 14, lf;) - ci pentru că sub�ta nţa lui spirituală, elanul �ău se revarsă în altă direcţie decit a<:eea a exptmerii unui sistem (fr. 28). direcţie ce fiinţează int egr al in oralitnte. Nu vre a să îie privit ca un iniţiat în misterii, căci metoda sa e aceea a convingerii prin cunoaştere raţională. Crede in nemurire, dar ţdul său e conţinutul vieţii pămîntene, aici, în Cetatea sa. Fasciunţia pe care o exer­ cită (fr . 27, 28, 29) nu e .,meşteşug" (fr. 27) ci - dat fiind că. treptat, omul e cel ce-şi făureşte fizionomia - un concentrat al modului de corr.por­ tament propriu celui d edat cu nrdoare menirii de modelator al conştiiuţelor. Este, prin excelenţă, . , m arele formator de oameni" (Wilamnwitz-Mcodlen­ dorff). Nu faC'e politică (fr. 24), nu din principiu (fr. 2:21. 22 2) , ci pentru că in momentul dat al realităţii morale a Atenei , nu politica ar rezolva ceva (fr. 223), ci doar opera moralizatoare4•.


114

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

B) SISTEMUL I. COSMOLOGIE

Religiozitate 30. PLATON, Apărarea lui Socrate 35 D Socrate: Eu cred în zei, atenieni ! 31. - - 23 A Socrate : Înţelept e numai Zeul ... (23 B) în slujba Zeului, cum sînt ... Phaidon 85 B Socrate : Mă socotesc consacrat 32. zeului [Apollon] şi slujitor al său. 33. Statul I, 327 A Socrate : Am coborît ieri în Peiraieus ... ca să mă rog zeiţei44• 34. XENOFON, Amintiri IV, 3, 14-17 Socrate : Sufletul omului are ceva divin; sîntem încredinţaţi că domneşte în noi, dar scapă privirilor noastre ... Zeul din Delfi răspunde celui ce-l întreabă despre chipul cum să mulţumească zeilor: "Urmează legea ţării tale" ; iar legea porunceşte pretutindeni să cinsteşti pe zei prin jertfe, după puterile tale. Şi cum ar putea cineva să cinstească pe zei mai frumos şi mai cu evlavie, decît făcînd aşa cum poruncesc ei? 35. PLATON, Apărarea lui Socrate 21 B Socrate : Zeul ... , de bună seamă, nu minte. 36. XENOFON, Amintiri I, 3, 2 El [Socrate] ruga pe zei să-i hărăzească adevăratele bunuri, încredinţat că zeii ştiu mai bine decît noi ceea ce e bine. 37. - - I, 1, 19 Socrate era încredinţat că zeii cunosc toate vorbele, toate faptele noastre, toate gîndurile noastre cele mai ascunse, că sînt de faţă pretutindeni şi că ei dau, prin semne, de ştire omului despre toate cele omeneşt i. 38. PLATON, Theaitetos 176 B Socrate [către Theaitetos]: Zeii nu sînt cîtuşi de puţin şi întru nimic nedrepţi, ci sînt cît mai drepţi cu putinţă (176 C) şi nici unul nu se asea­ mănă mai mult cu dînşii decît acela dintre noi care a izbu­ tit să fie cît mai drept. -

-,


B) SISTEMUL

115

39. - Gorgias 507 A Socrate : Omul înţelept trebuie să săvîrşească cele cuvenite faţă de zei şi de oameni, căci n-ar mai fi înţelept dacă n-ar săvîrşi ce se cuvine. Obliga­ toriu e să fie aşa. Săvîrşind cele ce se cuvin faţă de oameni, acţionează conform dreptăţii şi, faţă de zei, conform pietă­ ţii. 40. - Symposion 202 E Socrate [relatind ceea ce ar fi auzit spus de către Diotime din Mantineea, o femeie inspirată de zei] : "(Eros ar fi un daimon care) tălmăceşte şi transmite cele omeneşti la zei şi cele zeieşti la oameni ; de la aceştia, rugăciunile şi jertfele, iar de la aceia poruncile şi răsplata pentru jertfe . . . . Prin mijlocirea lui, funcţionează meşte­ şugul divinaţiei şi arta preoţilor (203 A) privitoare la jertfe, iniţieri, descîntece, la aflarea viitorului şi la magie45• Căci zeii nu se amestecă printre oameni, ci numai prin mijlocirea lui [a lui Eros] există legături între zei şi oameni, fie in starea de veghe, fie în somn46. În fr. 40, se cons tată , aglu ti nate, două ncidentice conside r ări a t�mei eros, una socratică, alta platoniciană, pe temeiul conceptual comun al tezei conform căreia eros transgr esea ză sensualitatea, sublimînd-o, şi, asociat binelui, frumosului şi d i vi nul ui, devine un factor de legătură dintre OJUC­ ncsc şi o:trannwm:sc. I�a Socrah·, cros ca daimon, entitate mitică accentuat concretă, ar fi "n factor de co ,tmnicare, între om şi zei (fr. 43, 44). La Platon, tran:mmtat în pl an metafizic, eros devine un ,.intermediar" în tre sfera umanului, cu snhicct cunoscător, şi sfera Ideilor (d i alogurile Sympo­ si on şi Phaidros) şi, drept corolar, obiect al demersului filosofic (Phaidros. 257 B).

41. ARISTOTEL, Rhetorica III, 18, 1419 a 8-12 Meletos, negînd că el, Socrate, crede în zei, acesta 1-a întrebat [dacă recunoaşte] că el vorbeşte despre existenţa daimonilor. La răspunsul afirmativ al lui Meletos, 1-a mai întrebat dacă admite sau nu că daimonii sînt vlăstarele zeilor sau, în fine, dacă au o natură divină. Şi cum Meletos a zis: "aşa este", replica lui Socrate a sunat : "poate oare cineva să creadă în existenţa unor vlăstare ale zeilor, dar nu şi în zei?". 42. PLATON, Apărarea lui Socrate 27 C-D Socrate [către acuzatorul său, Meletos]: De vreme ce eu cred în lucrurile privitoare la daimoni, urmează neapărat de aici că eu cred şi în daimoni. Nu aşa stau lucrurile? - Meletos : Ba chiar aşa . . . - Socrate : De vreme ce eu cred în dai­ moni, după cum zici, iar daimonii sînt nişte zei, tocmai


116

TROPISMUL CONŞTIINŢE! CONŞTI!NŢEI. SOCRATE

de aceea spun eu că umbli cu enigme şi cu glume cînd spui că eu nu cn�d în zei, şi apoi, din nou, că aş crede, de vreme ce cred în daimoni. Căci dacă daimonii sînt odraslele zeilor, copii <lin flori, fie de la nimfe, fie de la alte mame, după cum .se povesteşte, cine ar crede că există odrasle ale zeilor, dar zei, nu? Ar fi la fel de lipsit de noimă ca şi cum cineva ar crede că există odraslele cailor şi măgarilor, catîrii, iar cai ;;i măgari n-ar crede că există47• 43. XHNOPOX, Amintiri despre Socrate 1, 1, 2 Il vedeau [pe Socrate] aducînd jertfe, adesea acasă la el, alteori pe altarele obşteşti ; şi nu era o taină pentru nimeni că el se slujea de ştiinţa prorocilor ... (4) Socrate vorbea cum gîndea cînd afirma că divinitatea se arată prin semne; adesea, după arătările acestei divinităţi, el sfătuia pe cei din jurul lui să facă un lucru, sau să se lase de el ... (6) Socrate, care credea în zei, putea oare să le tăgăduiască existenţa? 44. - A pologia lui Socrate 13 Socrate : Cît priveşte faptul că zeul ştie dinainte viitorul şi că dezvăluie viitorul cui vrea el, apoi toţi recunosc acest lucru şi-s de aceeaşi părere cu mine. Ci, pe cei care ne arată viitorul, alţii îi numesc ghicitori sau proroci, iar prorocirea lor o numesc oracol sau profeţie; eu însă o numesc divinitate şi. numind-o astfel, cred că vorbesc mai adevărat şi mai evlavios decît aceia care pun puterea divină pe socoteala păsărilor. 45. PLATON, Phaidon 1 17 D Socrate: Omul, cînd îşi dă sfîrşitul, se cuvine să fie ferit de cuvinte de rău augur. 46. - - 118 A [În ultima clipă a vi4ii, Socrate spune] : "0, Criton, îi sîntem datori lui Asclepios un cocoş; . . . să nu uitati ' !"48 47. - Criton 44 A Sacral e : Îţi spun asta, luîndu-mă după un vis pe care l-am avut în noaptea aceasta49• 48. - Charmides 173 C Socrate: Am putea să încu­ viinţăm că există şi o ştiinţă a prevestirii, drept cunoaştere a viitorului5o. �

Credinţa religioasă socratică - fr. 30-48 - urmează să fie consider ată in cone xiun e cu en unţuril e privitoare la raţiunea. umană (fr. 115 şi unn.)

şi la maieutică. (fr. 60 şi urm.). Divinitatea, ca. raţionalitate, îuulo bează realitate a, (Undu-i o finalitate antropocentrică (fr. 49). Congenit�l. omul partieipii la divin prin dat-ul său înuii.scut de Bine. Valurizar.!.l a.:est nia depi.-ule integral, nu de divinitate, ci de măsura. în care raţitLae;l omului işi însuşeşte ş tii n ţa de a cunoaşte Binele, fără a. greşi. Rezultă respons a-


B) SISTEMUL

111

bilitatea intt-grală a om ului în sfera decizională, libertatea sa (fr. 81)" Cnm raţiunea, Binele, sint de un siug-nr Id, decizia dreaptă a omului coincide necesar cu raţiunea şi voinţa dh·ină (fr. 33- 39). Deşi bi!!:ot, at aşat vechiului cult �i vechilor tradiţ ii mitologice, Sncrat e le trece, pbit la un punct, prin filtml unei recugetări raţional.-, spi rit;ta!izîmlu-lc. Vd. o opinie î ntmcîtva diferită la A. Tovar, op. cit., pp. 1 64 - 1 69.

Finalism uni versal 49. XENO PON, Amintiri despre Socrate IV, 3,3 - 12 Socrate : Ia spune, Euthydemos, ţi s- a întîmplat vreodată

să te gîndeşti la grija cu care zeii hărăzesc oamenilor toate cele de care au nevoie ? -Euth . . Ku, zău, nu m-arn gindit. - Socrate : D ar ştii mai intîi că avem nevoie de lumina aceasta pe care ne-o dau zeii ? - Euth. : Fireşte că; -âacă n-am avea-o, am fi la fel cu orbii, cu toate că av•.· m ochi. - Socr. : Apoi, avem nevoie de odihnă şi zeii ne-au dat noaptea, aşa de potrivită pentru repaos. - Euth. : Şi a c e sta e un dar vrednic de rec un o ştinţă . -Socr. : Dar, pe cînd soarele cu lumina lui ne arată părţile zilei şi toate lucrurile şi, pe cînd noaptea întunecoasă nu ne lasă să vedem nimic, ei au făcut să · strălucească în mijlocul intunericului stelele care ne înseamnă deosebitele părţi ale nop ţii şi ne îngă­ duie să ne vedem de nevoile noastre. - Euth. : E adevărat. - Socr .: Pe lîngă aceasta, Luna nu ne arată numai părţile nopţii, ci şi ale l unii . Euth. : Ai dreptate. - Socr. : Avem trebuinţă de � ; nu poruncesc ei pămîntului să ne-o dea, nu orînduiesc anotimpuri potrivite pentru acc:asta, care ne dau din belşug şi cu felurime, nu numai ce ne e trebuincios, ci chiar ce ne-a plăcut ? - Euth. : Asta e încă o dovadă de dragostea lor pentru noi. - Socr. : Nu ne dau ei apa, acest lucru preţios, care ajută pămîntul şi anotimpurile să nască şi să crească toate roadele trebuin­ cioase omului, care ne hrăneşte trupul şi care, amestecată cu mîncarea, o face mai uşor de gătit, mai sănătoasă şi mai plăcută ? Şi fiindcă ne trebuie foarte multă, nn ne dau ei din destul ? - Euth. : Şi ai ci se vede prevederea lor. Socr. : Nu ne-au dat ci � , care ne apără împot riva fri­ gului şi a întunericului, care ne ajută în to ate meştcşugu­ rile şi în tot ce facem pentru a ne îmbunătăţi traiul ? Caci, cu o vorbă, fără foc oamenii nu fac ni mic de seamă sau de folos în viaţă. - Euth. : E, cu adevărat, o binefacere


118

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

fără preţ pentru om. Socr. : Dar oare aerul distribuit din belşug în j urul nostru, aer care, nu nuilla:i că generează şi face să se dezvolte viaţa, dar ne ajută şi să parcurgem mările . . . ei bine acest aer nu este un dar de nepreţuit ? * Euth. : Da. Socr. : Ce-o să zici de so.art;] Se întoarce ' la noi <lupă plecarea iernei, pentru ca să co â că unele roade şi să usuce altele a căror vreme a trecut ; după ce a isprăvit acestea, nu se mai apropie de noi, ci se îndepărtează pen­ tru a nu se vătăma prin o prea mare căldură şi , du]Jă ce s-a îndepărtat astfel pentru a doua oară, soseşte la hotarul pe care vedem bine că nu-l poate trece fără ca să ne lase să îngheţăm de frig şi apoi se întoarce iar spre noi, se apro­ pie şi se opreşte iar în acea parte a cerului de unde ne poate aduce mai mult folos. Euth. : Ce-i drept, se pare că toate minunile astea se fac tot pentru binele omului . . - Mă întreb, [zice mai departe Euthydemos ] dacă zeii n-au altă treabă decît să poarte de grij ă omului ; ceea ce mă opreşte e că şi celelalte dobitoace au parte de aceleaşi binefaceri . Socr. : Dar nu se vede că chiar animalele astea nasc şi cresc pentru folosul omului ? Ce altă fiinţă trage atîtea foloase de pe urma caprelor, oilor, cailor, boilor, măgarilor şi altor lighioane ? Căci trag, mi se pare, mai mare fo]os decît de la plante ; se hrănesc şi se îmbogăţesc din unele tot aşa de mult ca şi din celelalte ; mulţi oameni nu se hră­ nesc cu roadele pămîntului, ci cu lapte, brînză şi carnea de la turme ; toţi îmblînzesc şi dresează animalele folosi­ toare şi găsesc în ele ajutoare pentru război şi aproape pentru toate muncile. Euth. : sînt de aceeaşi părere ; căci văd că chiar dobitoacele mai puternice decît omul i se supun lui şi că acesta se sluj eşte de ele cum vr ea. Socr. : Şi fiindcă lucrurile frumoase şi folositoare se deose­ besc totuşi unele de altele, ce zici de faptul că zeii ne-au dat �J.l!.! cu care să putem primi diferitele senzaţii şi să ne bucurăm de toate bunurile ? Nu ne-au înzestrat ei cu enţa care, cu aj utorul j udecăţii şi al memoriei, ne dă i putinţâ-i{ judecăm de folosinţa lucrurilor pe care le cunoaş­ tem şi să facem o mulţime de descoperiri, fie pentru a ne bucura de bunuri, fie pentru a ne apăra de rele ? Nu ne-au dăruit cuvîntul cu aj utorul căruia ne învăţăm unii pe -

-

-

-

.

-

-

IT nele manuscrise nn cuprind ultimul aliniat.


B) SISTEMUL

119

alţii, punem laolaltă foloasele noastre, întemeiem legi şi cîrmuim state ? Eutlt. : Se pare, Socrate, că zeii veghează cu cea mai mare grijă asupra omului. 50. - - I, 4, 5-8 Socrate [către Aristodemos ] : Nu găseşti tu, că cel care a făcut pe oameni dintru-nceput, le-a dăruit pentru o anume folosinţă fiecare din organele lor, ochii şi urechile, ca să vadă şi să audă ceea ce poate fi auzit şi văzut ? La ce ne-ar sluji mirosurile, dacă n-am avea nări ? Cum am putea deosebi dulcele de amar, ceea ce-i plăcut pentru gură, dacă n-am avea limba drept j u­ decător ? Nu-ţi pare ţie că o faptă a providenţei a înzestrat organul aşa de plăpînd al văzului, cu pleoape care, ca nişte uşi, se deschid la nevoie şi se închid în timpul som­ nului ? Că ea a prevăzut pleoapele cu gene ca un ciur pen­ tru a ocroti ochiul împotriva vînturilor şi a pus deasupra ochilor sprincenele, ca o streaşină care depărtează sudoarea ce curge pe frunte ? Că, datorită ei, urechea primeşte toate sunetele fără a se umple vreodată ; că la toate vieţuitoarele dinţii din faţă sînt potriviţi pentru a tăia, iar măselele pen­ tru a fărîma hrana pe care o primesc, în urmă ; că gura, prin care animalele bagă hrana în trup, e aşezată aproape de ochi şi nări, pe cînd ceea ce iese din trup şi e urîcios pentru simţuri, are drumul cît mai departe de organele cu care simţim ? Toate aceste fapte ale proniei, mai stai la îndoială dacă trebuie să le pui pe seama inteligenţii sau a întîmplării ? -

5 1 . - Symposion VI, 7 Socrate: Iată motivul pentru care mă preocupă zeii : ei, din înălţimi, ne sînt folositori, trimiţînd ploaia ; din înălţimi ne trimit lumina. 52. - Oiconomicul XVII, 2 Socrate [către Ischomahos ] : Mulţi oameni au suferit mari pagube drept pedeapsă pentru faptul de a fi semănat ogorul înainte de a fi primit ordin din partea divinităţii. Tex:tul fr. 49 reliefează contrastul dintre cosmologia finalistă s:>cratică unde pămlntul, a pa, aerul şi focul apar ca rezultat al operii divine - şi cosmologia deterministă a filosofilor fizicalişti, unde cele patru elemente materiale au un caracter primordial. Fr. 52 figurează intr-un context care înfăţişează divinitatea pregătind, în prealabil, ogoarele pentru insă­ minţare, prin trimiterea de ploi. Un detaliu, care se auaugă celor din frag­ mentele 49-51 privitoare la finalismul antropocentric al actelor zeilor. Mai mult, se afirmă că nesocotirea acestuia de către oameni este sancţio­ nată. Pentru răspunderile ce şi le asumă faţă de om, zeii trebuie răsplătiţi


120

TROPISM ! Jl. roNŞTI INŢEJ CONŞTIINŢEI. SOCRAT E

pri� .supw1ere . A 1 1 1 a�:1 i:tt. î11 altă parte că gîndul lle a pune sarcina agri­ cola ID seama zl·llol' � � l l ll 1 n seama guvernanţilor p "llnîatcn i face parte din notele �le bază p n n , · , m· sv deosebesc mentalit rtţil� din lumea rînduielilor sclavag1ste de el'),. proprii societăţilor de tip trilmtal 'l. II. METOD OLOGIE

Afirmarea neştiinţei

53. PLATON, Statul J, 337 A Thrasymachos : Pe Hera­ kles, iată ironia52 obisnuită a lui Socrate ! Am stiut eu de mult . . . că tu [So rate J nu vei voi să r ăspun �i , ci te vei preface neştiutor . . . - Socrate : (337 E) Dar, iubite, cum crezi tu că poate să răspundă un om care . . . nu ştie nimic şi nici nu ascunde că nu ştie ? 54. - Cratylos 391 A Socrate [către Hermogenes J : Eu nu sînt în măsură să ştiu ceva, dar sînt gata să cercetez împreună cu tine. 55. - Apărarea lui Socrate 2 1 D Socrate : Se pare, deci, că sînt mai înţelept, şi anume tocmai prin acest lucru mărunt, prin faptul c dacă nu ştiu ceva, măcar nu-mi închipui că ştiu. 56. - Channides 1 67 A Socrate : Iată ce înseamnă a fi înţelept şi înţelepciune şi a se cunoaşte pe sine : să ştii ce ştii şi ce nu ştii. 57. - Statul I, 354 C Socrate [la capătul disputei cu Thrasymachos, în cursul căreia acesta a fost obligat să cedeze punctului de vedere socratic ] : Efectul produs în mine de această convorbire este că nu ştiu nimic. 58. - Alcibiade I 1 18 A Socrate : Nu cumva tocmai această ncştîinţă [a propriei neştiinţe ] este pricina tutu­ ror releJor ? Nu este ea, necunoaşterea, cea mai vrednică de os1ndă ? - Alcibiade : Ba da.

>

59.

AR I STOTEL,

Respingerea argumentelor sofistice 34,183

b 6-8 Socrate punea întrebări, dar nu răspundea, căci spunea că e neştiutor53, Tema .. nu ştiu şi trebuie să-mi dau seama de aceasta" are în sistemul :socratk mai multe valenţe. Socrate nu intră in şcoală ca făuritor al unei Q1ltotogiz. pref'um filosofii de pînă la el, ci al unei metode (fr. 53). EI nu ., predă " (fr. 59). ci tinde să determine pe discipol să găsea<;că în fondul înnăscut al conştiinţei sale drumul spre adevăr-virtute (fr. 54). Aceasta e metodologia . . neştiinţei". Socr te tinde - contra părerii lui H. Laue81

a


B) SlSTEMUL

121

- să formeze în discipol conştiinţa propriilor sal e posibilităţi, ceea ce favorizează dezvoltarea pe rso nal i tăţii sale. E antropofi!osofia "neştiinţei". Formarea în cauză nu e o si mpl ă stratagemă socratică, ci o premif'ă e uris ­ tică de principiu (fr. 56) : prin proce(lee logice corede, fiecare va şti să veri­ fice orice enunţ, să descopece erorile comise ce barează calea cea bună (fr. 55) ; ori ce răspuns trebuie ad o pmt sub e mb l ema "ne-ştiinţ•ci", obligîud nedogma tic la continuarea ir.ve�ti�aţiei : e gnosenlo;;ia " neştiinţei". ( La

Platon, v a deveni spirit al nesecatci autode?.bateri . asnpn căreia am insistat în altă parte) . E condamnată infatuarea f alsul u i �tiut•n·, a cărui compor­ tare înseamnă apropierea denatura tii de real it at e (fr. 58) . Este etica " ne ­

ştiinţei".

Maieutiea65 şi ironia56 60. P LATON, Theaitetos 1 49 A Socrate [către Theai­ tetos ] : Nu ai auzit tu că sînt feciorul prea \·estitei �i dîrzei moase Phainarete ? - Theait. : Ba aceasta am auzit-o. Socr�te : Dar că şi eu mă îndeletnicesc cu această meserie, ai auzit ? - THEAIT . : Cîtuşi de puţin. [ Î n continuare, Socrate enumeră îndeletnicirile la care, în afară de moşitul propriu-zis, se dedau moaşele ; ele stabilesc dacă o femeie este ori nu însărcinată, dacă o femeie este sau nu potrivită să devină namă, după care Socrate continuă ] ( 150 B) În <:e priveşte meseria moşitului, cu care mă îndeletnicesc eu, ea se ocupă de aceleaşi lucruri ca şi moaşele, numai că cei ce trebuie moşiţi nu sînt femeile, ci bărbaţii ; pe lîngă aceasta, eu trebuie să port grijă de spiritele lor îugrclluate, iar nu de trupurile lor. Dar mai de preţ în meseria mea este faptul ( 1 50 C) de a încerca dacă mintea un�i tînăr este capabilă, în':"oricare împrejurare, să producă doar ceva aparent şi fals, ori ceva autentic şi adevărat. Încoh, me­ nirea mea e la fel cu a moaşelor . . . Eu nu sînt deloc un înţelept (150 D) şi nici nu am făcut vreo descope rire care să fie socotită ca odraslă a spiritului meu. Acd care se adună în jurul meu - unii dintre ei - par neprice;mţi cu desăvîrşire la început, dar pe n;.ăsnră ce se prd uugeşte comunicarea noastră şi întrucît Zetil ii aj ută, fa..: 11rogrese minunate . . . E limpede că de la mine 11 U au iu l"ăţ a� nimic, totul fiind descoperit de ei şi în ei şi păstra'. c8. atare57• Fără îndoială că Zeul şi cu mine sîntem pricina ; .-;.uşitului58• 6 1 . - Statul VI, 490 B Socrate [către A(kimantos, despre iubitorul de cunoaştere care, pentru a � ti , foloseşte metoda cuvenită ] : Atunci, apropiiudu-se de obiect [al


TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTI!NŢEI. SOCRATE

122

cunoaşterii ] şi, unindu-se cum se cuvine cu realul, generind astfel înţelepciune şi adevăr, va dobîndi cunoaşterea. � 62. XENOFON, Symposion III, 10 Socrate [răspunzîndu-i lui Callîas ce-l întrebase care este îndeletnicirea lui prefe­ rată ] : A ceea de proxenet59• ·

- 63. l'LATON, .Mcnon 79 E 11fenon : Socrate, auzisem eu înainte chiar de a te întîlni (80 A) că nu faci altceva decît să te pui pe tine însuţi şi pe alţii în încurcătură. Iar acuma parcă mi-ai făcut o vrajă, nişte farmece, parcă m-ai rabit pe de-a întregul unui descîntec, în aşa fel încît mi-e plină mintea de nedumerire. Dacă p utem glumi un pic, imi pare că semeni leit, şi la chip, şi altfel, cu peştele acela mare şi turtit care trăieşte în mare şi se cheamă torpilă. Căci şi el amorţeşte pe oricine se apropie de el şi îl atinge, cum simt că faci tu cu mine acum6 0 •

64. - - 84 B Socrate : Făcîndu-! [pe sclavul intero­ gat anterior J să se simtă în încurcătură şi amorţindu-1, ca peştele-torpilă, oare i-am pricinuit vreun rău ? - Menon : Nu, nu cred. - Socrate : Atunci, ceea ce am înfăptuit îl va ajuta, pe cît se pare, să descopere în ce situaţie se află : fiindcă acum, văzînd că nu ştie, va căuta bucuros să afle . . . (84 C) Crezi oare că, înainte de a fi ajuns în încurcătură, dîndu-şi seama că nu ştie, şi înainte de a se fi născut ast­ fel în el dorinţa de a şti, ar fi încercat el să afle singur sau de la altul ceea ce nu ştia, dar i se părea că ştie ? Menon : Nu, nu cred, Socrate. - Socrate : Atunci faptul că l-am amorţit i-a adus un cîştig ? - M enon : Aşa cred. 65. - - 85 B Socrate : Ce crezi, l.'Ienon ? Există in răspunsurile lui [ale sclavului ] vreo părere care să nu fi fost a lui proprie ? - (85 C) Menon : Nu, toate au fost ale lui. - Socrate : Şi totuşi el nu ştia soluţia, aşa cum am spus puţin mai înainte. - 1vlenon : Adevărat. - Sacrale : Aceste păreri existau deci în el, nu crezi ? - Menon : Ba da. - So crate : Deci şi în el care nu ştie există păreri adevărate, chiar cu privire la lucrurile pe care el nu le ştie, nu ? 1vl enon : Pare neindoielnic. - Socrate : Deocamdată, ace-ste păreri au început să răsară în el ca prin vis ; dar dacă cine­ va îi va pune din nou aceste întrebări, de multe ori şi in multe chipuri, fii sigur că pînă (85 D) la sfîrşit el \'a şti a<:P.ste lucruri la fel de bine ca oricare altul. - J,J enon :


B) S1STEMUL

123

Socrate : E adevărat că le va şti fără să-1 S-ar putea. înveţe nimeni, numai din întrebări, regăsind singur, din sine însuşi, toată ştiinţa ? Menon : Da61. -

66. - Sofistul 230 B [Platon, prin intermediul personajului Străinul din Elea, evocă aceea ce era, fără îndoială, metoda euristică a magistru­ lui său, aparţinînd maieuticii acestuia. Socrate, constatînd la interlocutorul său couYingerea fermă că posedă cunoaştere, fără însă ca, în realitate, s-o aibă, - convingere, evident, nepriel nică studiului - dar mai ştiind el, magistrul, că ignoranţa e involuntară, procedează astfel] : Pune persona­ jului iu cauză întrebări la care el îşi închipuie că răspunde îu mod adecvat, fără îusă ca, in fapt, să spună ceva demn de luat în consideraţie ; apoi aceste păreri, descinse diutr-o gindire şubredă, sint cu uşurinţă supuse verificării, sînt reuuite laolaltă, confruntate unele cu altele, ca astfel să reiasă faptul că, asupra aceluiaşi obiect, din acelaşi punct de vedere şi snh acelaşi raport, sîut contradictorii. Văzînd aceasta, interlocutorul e cuprins de nemulţumire de sine şi de o dispoziţie mai receptivă faţă de celălalt. P� această cale, sînt îndepărtate (230 C) părerile inrădăcinate şi dure ce dominau spiritul, rezultat plăcut magistrului şi util în mod durabil interlocutorului său . . . Cei ce practică această metodă de epurare sînt :in:>piraţi de un principiu analog aceluia urmat de medicii trupului, prin­ cipiu care-i face să spună că trupul nu poate profita de hrana potrivită ce i se indică, atîta timp cît nu a eliminat din corp ceea ce-l îngreunează. Despre suflet, ei cred acelaşi lucru : (230 D) nu va putea profita de cun oaş­ terea ce i se oferă, înainte ca, prin critică, să fie făcut să se ruşineze de sine însuşi, să fie eliberat de părerile ce obturează calea cunoaşterii verita­ bile şi să fie adus astfel la cuvenita stare de puritate, la condiţia în eate îşi dă seama că ştie doar atît cît ştie şi nu mai mult.

67. - Statul VI, 487 B A deimantos [către Socrate ] : [Interlocutorii tăi ] dobîndesc o ciudată impresie ; li se pare că, fiind lipsiţi de experienţă în meşteşugul întrebării şi răspunsului, discuţia, în urma fiecărei întrebări, îi face să devieze puţin şi încă puţin, pe nesimţite, aşa încît la sfîrşitul dezbaterii însumarea acelor mici devieri face vizi­ bilă distanţarea ce s-a produs, rezultatul de-a dreptul contradictoriu faţă de teza iniţială . . . ; nu mai văd nici o ieşire . . . (487 C) , nu se mai simt în stare să spună ceva62• 68. - I, 338 D Thrasymachos : Urîcios mai eşti Socrate ! Tu răstălmăceşti definiţia mea, în aşa fel încît s-o poţi apoi discredita. 69. Cratylos 428 D Socrate [către Cratylos ] : Se cuvine, prin urmare, cred eu, să ne întoarcem, în repetate rînduri, către cele mai înainte spuse şi să încercăm, potrivit vorbelor poetului, să privim " deopotrivă înainte şi în urmă"63• Aşa şi acum : să vedem ceea ce am spus. -

-


TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

124

70. XENOFON, Oiconomicul XVIII, 9- 1 0 Socrate [către Ischomahos ] : Nu mă cunoşteam ca unul ce ar poseda cunoş­ tinţe de agricultor. :Ylă gîndesc că sînt poate, fără să ştiu, aurar, cîntăreţ din flaut şi pictor. Nu le-am învăţat de la nimeni, aşa cum n-am învăţat nici lucrarea pămîntului. Aceast a este însă o meserie aidoma celorlalte . . . Iată Ischomahos, că aveam cunoştinţă de însămînţări, fără însă să ştiu că le aveam64• Paradox socratic : . , neştiinţa" este. În fond, ştiinţă "jacentă", ascunsă. Spre l'. fi adusă la nivE'lnl conştiinţei, e folosită metodica maieuticii şi ironiei, ce se tr'1<luc îr: tr-o scrie de procedee : a discredita afirmaţia făcută de preo­ pinent (fr. 67) . făcîndu-! să se simtă stînjenit de cele afirmate, nemaiîndrăz­ nind să le menţină (fr. 63) ; a spori dispoziţia sa de a renunţa la opinii false, adînc înrădăcinate, dîndu-şi seama că ceea ce crezuse el că ştie e falsă ştiinţă, intrudt i-au fost dezvăluite contradicţiile pe care le implica (fr. 66) ; prin întrebări meşteşugite, e făcut să se îndepărteze treptat de teza in iţi ală, ca, în final, s-o repudieze (fr. 67); se procedează la verificarea rezultatelor (fr. 69) . Maieutica şi-a exercitat .. şocul ". Ştiinţa din sub-con­ ştiinţă a fost adusă în conştiinţă. Maieutica, dacă ştie să atingă "realul ", generează înţelepciune (fr. 6 1 ) .

Dialogul

71. PLATON', Gorgias 474 A Socrate : Pentru ceea ce susţin eu, ştiu să-mi cîştig un singur martor, anume pe însuşi interlocutorul meu, şi n-am nevoie de mai mulţi. 72. - Protagoras 348 A Socrate : [Oamenii de ispravă] se întreţin singuri cu ajutorul discuţiilor, în care pot şi unii şi alţii să dea şi să primească dovezi. Pe: aceştia sînt de părere că se cade să-i imităm. 73. - - 348 D Sacrale : Dacă cineva gîndeşte de unul singur ceva, îndată începe să caute in jurul lui pe altcineva cărui a să-i arate şi cu care să se întărească, şi nu se lasă pînă nu-l găseşte. 74. - Gorgias 449 B Socrate [către Gorgias ] : În acest caz vr�i . Gorgias, să ne continuăm ca pînă acum dialogul, întn::•ind :;>i răspunzînd şi să amînăm pentru altădată discursuri],� . . . ? 75. - - ·16 1 A Socrate [către Gorgias J : Tu socoteşti profitahlă lupta de opinii, întocmai ca mine . 7(� . ..:i ln:biadc I 127 E Socrate [către Akibiade J : Virsta ta de acum este tocmai c�a potrh·ită spre a-ţ i da seama ci c� felul cum stau lucrurileU•l, - Alcibiade : Iar ·

·--


B) SISTEMUL

125

dacă îmi dau seama, ce e de făcut, Socrate ? - Socrate : Să răspunzi la întrebări, Alcibiade, căci aşa făcînd - dacă e cazul să dai crezare întrucîtva şi capacităţii mele de a prevesti66 - , amîndoi, cu voia Zeului, vom deveni mai buni. Diale ctica, în accepţhmea ei socratică, este metoda (le aflare a adevăru­ lui (fr. 7 1 ) , prin intl"rmediul dialogului. Acesta are destinaţie maieutică, foloseşte ironia (n. 52) , duce la clarificarea ideilor, în vederea corectei lor delimitări şi obţinerii definiţiilor. Despre originalitatea socratică în temă, vd. S. E. Strumpf67• Dar, observă I3ertrand Russcll, deşi această dialec­ tică, prin dialog, , ,tinde sit promoveze consistenţa logic,(, ceea ce e util devine cu totul ineficace cînd e p ns ă d1estiunea de a se <kseopcri ceva nou"18•

III. ANTROPOFILOSOFIE

Omul în genere

77. XENOFON, Amintiri I, 4, 1 1-12 So crate : Dintre toate vieţuitoarele, [zeii ] au dat numai omului putinţa de a se ţine pe picioare, ceea ce-i îngăduie să-şi îndrepte pri­ virile mai departe, să se uite bine la locurile ce-i sînt dea­ supra capului şi de a suferi mai puţin. În vreme ce dădeau celorlalte lighioane picioare numai pentru ca să se poată mişca din loc, ei hărăzeau omului mîiui69 care ne ajută să găsim ceea ce ne face mai fericiţi decît dobitoacele. Toate animalele au limbă, dar numai pe a noastră au făcut-o în stare ca, dupK""-;;"e a atins diferitele părţi ale gurii, să în­ chege sunete, cu ajutorul cărora ne împărtăşim unul altuia ceea ce vrem să spunem70• 78. - - I, 4, 8 Socrate [către Aristodemos ] : Tu [care ad miţi că posezi ci:g_u_Lj.IJ.j:_�ligenţ�i- �p6vLfLoc;] crezi că nu mai există nicăieri inteligenţă, cînd ştii că t.r!.J_puj tău a fost alcătuit din o părticică a acestui nesfîrşit 12�mînt, din o părticică a acestor �-j_gţ_i :n.§.e , într-un cuvînt din o părticică din aceste elfmente care există ? Îţi închipui tu că printr-o întîmplare fericită ai primit numai pentru tine inteligenţă, care deci nu se mai află nicăieri aiurea, iar celelalte fiinţe, nemărginite faţă de tine prin numărul şi mărimea lor, s-ar afla într-o rînduială atît de minunată prin lipsa inteligenţei ? - Aristodemos : Nu, se înţelege. 79. E 5CHINE, Alcibiade, Pap. Ox. XIII, 1608, 6-7 Socrate [către Alcibiade] : Dacă lui Themi st.ocles, care era


126

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTHNŢEI. SOCRATE

atît de înţelept, nu i-a fost de folos şi nu i-a ajuns toată mintea lui ca să fie ferit de hotărîrea de surghiun luată contra lui de către Cetate, atunci gîndeşte-te ce păţesc oamenii inferiori, care nu se îngrijesc prea mult de învă­ ţătură . . . Şi nu cumva, Alcibiade, . . . să-mi aduci imputa­ rea că nu m-aş arăta neîncrezător în destin şi în religie, atunci cînd atribui succesele [lui Themistocles ] înţelep­ ciunii sale, convins fiind că în actele întreprinse de el nu era vorba de ceva întîmplător. Ţi-aş putea mai degrabă dovedi că aceia care sînt de părere opusă sînt ei cei lipsiţi de pietate atunci cînd aruncă în egală măsură în seama întîmplării atît binele cît şi răul, iar nu aceia care făptuiesc numai binele şi care, fiind totuşi plini de evlavie, se bucură din partea zeilor de cea mai înaltă favoare. 80. XENOFON, A mintiri I, 1 , 9 Socrate socotea smi !Îti ţl pe aceia care nu văd pronie divină în toate lucrurile aces­ tea [evenimentele imprevizibile ce aşteaptă pe oameni ], ci cred că atîrnă de înţelepciunea omene ască ; dar el soco­ tea deopotrivă de smintit lucru să întrebi oracolele asupra a ceea ce zeii ne-au hărăzit să cunoaştem prin noi înşine, ca şi cum te-ai duce să întrebi pe zei dacă trebuie să-ţi încre­ dinţezi carul pe mina unui vizitiu nepriceput ori priceput . . . sau să-1 descoşi asupra l ucrurilor pe care le poţi afla cu ajutorul socotelii, măsurătorii sau cîntarului. Să cerce­ tezi zeii asupra unor asemenea chestiuni i se părea o nele­ giuire. Trebuie să-nvăţăm, zicea el, ceea ce zeii ne-au dat putinţa să ştim şi să ne slujim de prorocit, pentru a afla ceea ce nu e limpede pentru noi. Î n rindurile anterioare din A mintiri (I, 1 , 6 - 8) , se precizează cazurile în care, potrivit lui Xenofon, Socrate recomanda consultarea oracolelor. Privită în ansamblu, tema prezintă cîteva sfere: a. cea care at inge ordinea Universului, sferă divină, în priv inţ a căreia interogarea zeilor ar fi nele­ giuită ; b. sfera cunoştinţelor tehnico-raţionale, ca " arhitectura, metal ur­ gia, c al culul matematic" (I, 1, 7), un de a-i întreha pe zei e fără sens : de ţin de minte şi meşteşug ; cum acest e a sint prinos d i v in , a nu te increde în ele pc depli n e tot un gen d e blasfe mie ; c. sfera celor ambivalente, ca agricultura ori politica : întrucît cer cu no şti nţ e , obiect al învăţăturii, exclud recursul la oracole, dar in măsura în care sînt atinse de incerti­ tudine ( stare a vremii în primul caz, succesul modului de guvernare, i n al doilea caz) , la.�ă un cîmp con snltaţi ilo r oracnlare (I, 1 , 8).

81. - Apologia lui Socrate 9 Socrate : Voi alege mai bine moartea, decît să cerşesc o viaţă lipsită de libertate,


B) SISTEMUL

127

căci cîştigul unui astfel de trai ar fi cu mult mai rău decît moartea. 82. DIOG. LAERT. 1 ,33 Hermippos, în Vieţile sale, atri­ buie lui Thales o vorbă spusă de alţii cu privire la Socrate. Se zice că el avea obiceiul să spună că mulţumeşte soartei pentru trei binefaceri : " Întîi - spunea el - pentru că m-am născut om şi nu animal, apoi, pentru că-s bărbat şi nu femeie şi, al treilea, pentru că sînt elen şi nu barbar"71• Socrate afirmă fără echivoc răspun derea fiinţei umane, autonomia umanistă a spiritului şi raţiunii, libertatea omului ; o face într-un mod: ce ia in considerare in acelaşi timp apartenenţa omului la natură, ca mat erie şi inteligenţă (fr. 78). cum şi funcţia decizională nelimitată (omul e responsabil şi liber, deoarece aceasta e voinţa zeilor) .

a

divinităţii

Sufletul

83. PLATON, Aleibiade 1 1 29 E- 130 A-C Soerate : Atunci ce este omul ? Aleibiade : Nu ştiu să spun. Soer. : Dar cel puţin ştii că este cel ce are în folosinţă corpul. Ale. : Aşa e. Soer. : Însă se foloseşte de corp altul decît sufletul ? Ale. : Nu altul . Soer. : Diriguindu-1 aşadar ? A le. : Da . . . - S aer. : Spuneam [despre corp ] că este cel diriguit. Ale. : Da. Soer. : Deci efectiv nu el ar fi ceea ce căutăm [adică ce anume e omul ]. Ale. : S-ar părea că nu. Soer. : Nu cumva întregul ce rezultă din întrunire [a corpului cu sufletul ] diriguieşte corpul şi tocmai el va fi fiind omul ? - A le. : S-ar putea, desigur. - Soer. : Cîtuşi de puţin ! Într-adevăr, dacă nu diriguieşte una din părţi, nu e cu putinţă în nici un chip ca diriguitor să fie întregul. Ale. : Ai dreptate. Soer. : ÎQt!l��i_ţ însă omuLnu..f'ste nici numai corp si nici înţ!J!__n_ire laolaltă, nu :rp.ai rămîne, cred eu, �ecît ca omul însuşi să nu-ne llimiE; sau, dacă totusi este-ceva; sa rezulte cum că nu e altceva decît suflet . : . E nevoie oare să ti ' se dovedească mai limpede că omul este numai suflet ? -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Atît Socrate cît şi Platon consideră că omul se defineşte prin suflet. Dar primul acordă un oarecare rol, fără îndoială subordonat, snhrl'lor bucurii ale simţurilor. Platon va gîndi şi el tot aşa, dar abia în cpoca de după Parmenidesn, deci nu încă în aceea în care sc-rie Alcibiade I. Presupunem că Socrate, dacă i s-ar fi cerut părerea asupra formulei "omul este numai suflet", ar fi ezitat să accepte cuyîntul "n umai" (nuanţii platoniciană tim­ purie) .


128

TROPISMliL CO!'IŞTIINŢE! CONŞTIINŢEI. SOCRATE

- 130 B Socrate : Nimic nu este mai presus 84. în noi însine, decît sufletul. ' 85. - Phaidras 64 E Sa crate : Toată strădania . . . [filosofului ] trebuie să se îndrepte, nu către corp, ci dim­ potrivă, stînd cît mai departe de acesta, numai către su­ flet. 86. - Pratagaras 313 A Sacrate : E vorba de suflet, care e mult mai de preţ decît trupul, şi de care depind toate ale tale, fie în bine, fie în rău. 87. - Apărarea lui Sacrale 30 B Sacrate : Să nu vă îngrijiţi de trup şi de bani, nici mai mult, nici deopotrivă ca de suflet, spre a-1 face să fie cît mai bun. Tema snfletului se află, la Socrate, în relaţie cu temele diyinitiiţil (fr. 34) , inteligenţei universale (fr. 78) şi fina!ismului cosm ic antropoct'utrie (fr. 49 - şi u rm. ) . Sufletul are caracter divin, dar divinul la care participă e înţeles ca posedînd intelig<:nţă universală ; lumii, zeii îi dau un sens teleolo­ gic, orientat spre om. Or, acesta, prin raţiunea sa, este de-sine-stătător_ Iată cum, la acest credincios care a fost Socr ate , semnificatiYă este, în esenţă, raţionalitatea, iar nu nota de religiozitate a sufletului. Cercetarea modernă înclină să vadă în magistrul lui Platon pe întemeietorul acelui concept de suflet al epocii lui Pericle, determinat prin , . capacitatea in teli­ genţei (sau) personalitatea conştientă a omului) ", cum spune S. E. Strumpf73, note la care Francesco Sarri adaugă pe aceea a conţinutului moral70•

Cuvintul şi oralitatea

88. XENOFON, Amintiri III, 3, 1 1 Socrate N-ai băgat de seamă că cele mai frumoase cunoştinţe, cele pe care ni le prescriu legile, cele care ne dau regulile după care ne călăuzim viaţa şi toate ştiinţele vrednice de luarea noastră aminte, ne-au fost împărtăşite prin cuvînt ? N-ai obser­ vat că cei ce mînaiesc bine cuvîntul te învaţă mai bine, iar cei care stăpînesc temeinic cunoştinţele cele mai folo­ sitoare sînt în acelaşi timp cei care se pricep să vorbească mai desluşit ? 89. PLATON, Phaidras 275 A Sacrale , _-

[C:a nrm l ce ar reproduce replica •lată de r<'gele egiptean Tltamos, zeului Theut, descoperitor al scrkrii, venit să ceară regr:lni riispindi rea st·mnelur scrise]:

1'u, ca părinte al literelor, în părtinirea ta p(:ntru aces­ tea, ai arătat tocmai contrariul de ceea ce pot face ele. Căci acest meşteşug va aduce uitarea în sufletele acelora care îl învaţă, din pricina nepăsăriii lor faţă de memorie,


TI)

S!STI:MUL

129

deoarece oamenii, bizuindu-se pe scris, îşi vor aminti pe dinafară, prin semne străine, nu dinăuntru, prin lucrarea minţii lor. Aşadar, ai descoperit un mijloc, nu pentru amelio­ rarea ţinerii de minte, ci pentru rememorare [prin scris ]. Tu dai elevilor tăi [în privinţa cunoaşterii] numai o înţe­ lepciune aparentă, nu reală : în adevăr, după ce vor fi citit multe, fără să fi trecut însă printr-o autentică învăţă­ tură, îşi vor închipui că şi pricep multe lucruri ; măcar că, în cea mai mare parte, sînt incompetenţi ; ci vor fi de nesu­ ferit ca unii ce, în loc să ajungă cu adevărat învăţaţi, nu vor fi ajuns decît ştiutori închtpuiţi. (275 C) .\şadar, cel care crede că lasă prin semne scrise precepte asupra unui meşteşug, cît şi cel care primeşte astfel de precepte, în credinţa că din aceste semne scrise se poate scoate ceva sigur şi desluşit, trebuie să fie tare nătîngi . . . , dacă îşi închipuie că cuvintele scrise pot a vea alt rost decît pe acela de a sluji celor ştiutori, ca să le aducă aminte de lucrurile despre care pomenesc literele . . . (D) Propozi­ ţiile scrise ţi se par că vorbesc ca şi cînd ar avea minte ; însă, cînd întrebi ceva din ceea ce afirmă ele, ca să pricepi, întotdeauna îţi dau unul şi acelaşi răspuns. Şi, cînd e odată scris, orice cuvînt colindă pretutindeni pe la toţi deopotrivă, (E) şi pe la cei ce pricep, cît şi pe la acei pe care nu-i pri­ veşte deloc, fără să poată spune la cine trebuie să meargă şi la cine nu. Şi de cîte ori e nesocotit şi batjocorit pe nedrept, el are nevoie de tatăl său*, ca să-1 ajute, căci el singur nici nu poate să se apere, nici să se ajute. În fr. 88, '' vorba de cuvînt în genere, fie scri s , fie oral. În fr. 89, tema e aceea a nn'Întului oral. În epoca în c are c scris Pltaidros - către 380 î . e . n . - chestiu ;ua discurs scris-discurs oral e fr ecve n t controversată. Între 390 şi 3RO, axusese loc, de pilrlă, pol emi c a , in temă, dintre Alkitlamas !;ii I socrat e . Plato!l ia şi el atitudine, s pre a evide nţi a ne�esi tatca ca, in difer ent de m�,;]ul expunerii, oral sau scris, autorul să fie 1m bun <lialec­ tidan şi totodatrt capabil de a trans m i t e altora, ameliorindu-i, învăţătura pe care o ac u mulase . EI expune Î!lsl, in pr:=al abil , ar g umentele în fa,·oarea oralit ăţii şi împoi rh·a demersul ui scris, n�•late de noi în fr. 89. J•; ne ve­ rosimil c a argumentaţia s ă aparţină lui Plato n. Acesta, ce e drept, expune a<lesea, în dial<�gnri, 1m anu mi l punct de v•;dere, c a mai apoi s:l c o nti nue cu p reze ntare a altuia, diferit ; o face , însă, fie in scopul de a relc\·<t temeini­ cia ambelor poziţii în cadru l unei soluţii dialectice, ca in 1'1-..tagoras, fie

spre a critica opinii prop rii mai vechi, acum ab an dona t e . ca în 1-'arme nidcs.

" Adică de autorul

textului.


TROPISMUL CONŞTIINŢFI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

Dar relevata argumentaţie di n Phaidros nu aparţi n e nici uneia din aceste modal ităţ i, căci Platon nu este şi nu a fo st un adversar de principiu al comunicării prin scris . A. E. Taylor75 crede altfel, motivînd pri n Scrisoa­ rea a V II -a. Referirea ni se pare in oportună, căci acolo autorul respinge nu mo dali t at e a livrescă în general, ci putinţa transpunerii semnificaţiei conceptului său !le Idee în cuvinte " fi e orale, fie scrise" (343 D). Aşa fiind, per son aju l f)oerate ce laudă aici or ali ta te a , res pingînd îndeletnicirea de scriitur, nu este Socrate-Platon din alte c azur i . Or, dacă cel ce ne vor­ beşte e pers onaj ul istoric Socrate, a tunci se impune atenţiei noastre fap­ t ul c[L reprez.-ntase, tocmai el, ca z ul unic al unui gîndit o r care se mani­ festase doar oral, el suveran al filos�>fiei tim pului său, într-o epocă in care ince p e pro!ifuarea li t er a tnrii filosofice scr ise 7tibis. E de n epresup us că ar gumeutarea prin C>lre fignreaz{t în Phaidros ca promotor al oralitil ţil să fie alta d e cî t aceea pe care o avansase în viaţă, atunci cind răspundea di s dpol il or la in tre bare a d�spre cauza pentru care nu sc ri e , cum fac ceil al ţi filosofi. Motivele erau mai multe, dar iuc l ud e a u dtosigur şi pe cele din Phai­ dros. În !1E'sf iişnrarea mai departe a dialogului, Platon nn va respinge m<cri­ t cl e discursului oral, expuse de Socr a t e , dar va cere ca altfel să fie pusă chestiunea : t'eea ce tr ebui e să ne preocupe nu e tema discurs oral- discurs scris, ci aceea a con d iţiilo r de fond ale u nei expuneri, fie ea .,rostită ori scrisit" (277 })) . Aceste condiţii sînt expuse, reverenţiPS, tot de către So cr at e , ut:venit acUlll Socrate- Platon, d up ă o procedură pe care am mai întîlni t-o la Platon şi altă dată. Dezacordul platonician nu vizează perso n aj ul Socrute, a cărui pr ac t ică orală satisfăcuse condiţiile logice şi pr o pede ut ice formulate de discipol , ci mod ul său de a fi pus problema, cu aferenta pledoarie contra scrierii. Det aşarea - discretrt, suplă, cu reve­ niri - a lui Plat ou de Socrat<' încep� după 275 E. În fr. 89, argumentele socmtice ale oralităţii - cultivarea memoriei, trliinicia inrînririi, adaptarea faţă de auditor, putinţa cuvîntului oral ca, la nevoie, si"• se antoclarifice - l�ulrninează, cum arati't J. ]. :M:ulhern7•, în filosofemelc eonfonn cărora : a. poate fi, mai degrab{t decit comunicarea prin scris, o soluţie pentru pr oble m a semantică a transmiterii gindului ; b . previne contra erori i de a cre de d't ac umul a re a informa.ţiilor e tot una cu progresiunea cunoaşterii. Am <el i min at din c o nt ext comparaţia di nt r e scris şi pictură, de la 275 D ; ea presuptmc un punct de vedere asupra ar t elor plastice care nu e socmtic, d platoniciau, indn� în argumentaţia socratkă.

Moarte şi nemurire PLATON, Phaidon 1 1 4 D Socrate : Nemurirea sufle­ a cărei afirmare, cred, trebuie susţinută cu toată puterea . . . [fiind vorba, pentrt.t fiecare ] de ceea ce pri­ veşte propriul său suflet 91. - - 1 06 E Socrate : Su fletul este în cel mat înalt grad nemuritor şi ncdestructibil. 92. - - 64 C Socratc : A fi mort nu înseamnă oare că deoparte este trupul părăsit de suflet şi separat de el,

90.

tului,


B)

131

S!STE:v!UL

iar de cealaltă parte sufletul p ărăsit de trup şi separat de el ? Simmias : Tocmai aşa este. 93. - 107 D Socrate : La moartea fiecăruia din noi, se zice, un daimon, cel hărăzit de soartă încă din t impul vieţii, îl duce într-un loc unde trebuie să se adune toţi morţii 94. - - 1 17 C Socrate : [La moarte ] , trebuie să facem o r ugăciune către zei, spre a ne hărăzi o fericită călătorie [postu mă ] 95. XENOFON, Apologia lui Socrate 23 Cît priveşte moarte a , [Socrate ] nu numai că socotea că nu trebuie să se mîhnească din pricina ei, dar era încredinţ at că atunci [în momentul condamnării] era pentru el timpul cel mai nimerit ca să sfîrşească viaţa. 96. P LATOK, Apărarea lui Sacrale 40 E Socrate [către judecătorii săi] : Dacă a muri înseamnă să pleci de aici în altă parte şi dac ă sînt adevărate cele ce se spun cum că acolo se află toti cei care au murit -, atunci ce alt bine ar putea fi mai mare decît acesta, judecători ? 97. - - 40 A Socrate : Dar u l profetic obi şnuit al dai mon-ului, în tot timpul dinainte, îmi vorbea cît se poate de des şi mi se împotrivea stăruitor, chiar în lucruri mici, dacă eram pe punctul de a face un lucru pe care nu trebuia să-1 fac ; acu m însă a căzut asupra mea ceea ce vedeţi şi voi, ceva (40 B) despre care s-ar putea închipui că este răul cel mai mare ; iar semnul Zeului nu mi s-a î mpot rivit nici în zori cînd am iesit din casă, nici cînd am venit aici, la judecată, nici cît timp am vorbit, orice aş fi fost p� punctul de a spune, şi totuşi, altădată, el mă opris e adeseon în plină vorb ă ; acum însă nu mi s-a împot rivit în nici un fel, faţă de nici o faptă şi nici un cuvînt. Cum îmi explic acest lucru ;· \ră voi spune : ceea ce mi s a întî mpl at s-ar putea să fie un bine si ' n-avem cum să ne facem o părere dreaptă toţi care ne închipuim că moar tea e ULl rău. În această privinţă (40 C) , am avut o dovadă puternică : nu se putea să nu mi se î mpotri v easdi semnul obişnuit, dacă n-aş fi fost pe cale să fac u n lucru bua. 98. -- 29 A-B Socrate : Ni meni nu ştie ce este moart e a şi nici dacă nu e cumva cel mai mare bine pentru un om. -

-

.

.

­

-

-


132

TROFISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI, SOCRATE

99 . Phaidon 62 C Socrate : Nu se cade să se omoare cineva singur înainte ca Zeul să-i fi trimis o hotărîre [în acest sens ] . E neîndo ielnic faptul că Socrate e adeptul tezei nemuririi sufletului. E nemurirea un bine san un rău ? De ştiut - pe temeiul unei argument ări raţionale - nu ştie (fr. 98). Dar crede - incertitudinea reiese din fr. 96 şi 97 - că este mai degrabă un bine, in virtutea unor supoziţii, intre care cele reproduse de Platon in Apărarea lui Socrate 4 1 A - C. E dis­ cutabil in ce măsur ă argumentele din Phaidon îi aparţin. Vd. în această chestiune părerea. lui Michad Davis77•

I\". G!\'OSEOLOGIE

Cunoaşterea. Obiectul ei

100. PJ,ATON, Gorgias 454 E Socrate [cătr_e G��gias J : Să stabilim, dacă vrei, două specii ale convtngern : una care se întemeiază pe credinţă fără ştiinţă şi cealaltă pe cunoastere. 10Î . Jfcnon 86 B-C Socrate [către �Ienon ] := În c e ţi spuneam există lucruri pe care nu le-aş putea susţi ne cu tot dinadinsul ; dar, că, socotindu-ne datori să căutăm ceea ce nu ştim, devenim mai buni, mai cu raj oşi şi m ai puţin leneşi decît dacă am crede că ceea ce nu ştim ni ci nu e cu putinţă să aflăm, nici nu sîntem datori să căutăm ; pentru această convingere [asupra oportunit ăţii. cercetării celor îndoielnice] aş lupta cu înverşunare, atît cît îmi st ă 1n putere şi cu vorba şi cu fapta. 102. Plzaidon 96 A Socratc : Cînd eram tînăr, sim­ ţeam o mare atracţie pentru studiul a ceea c� se numeşt e Cunoaşterea naturii . . . (96 C) Dar am sfîrşit prin a crede despre mi ne c ă sî nt nepriceput pentru o astfel de cercetare. 103. XENOFON, Aminti1i IV, 7, 4 - 10 El [Socrate] îi sfătuia pe cei din j urul său să înveţe numai atîta astro­ nomie cîtă le trebuie ca să-şi dea seamă de părţile nopţii, ale lunii, ale anului, cînd vor face vreo călătorie pe uscat sau pe mare, sau cînd vor fi paznici, şi de atîtea alte lucruri care se întîmplă noaptea, în timpul lunii sau al anului, ca să se poată sluji de ele ca de nişte semne pr in care să poată cunoaşte împărţirile interv ale:lor de timp sus-numite . . . îi sfătnia cu stăruinţă să nu-şi piardă vremea cu cercetări -

-

-

-


B) SISTEMUL

133

astronomice care au de scop cunoaşterea stelelor ce nu ur­ mează mişquea de rotaţie a cerului, a planetelor, a come­ telor, a distanţei lor pînă la Pămînt, a timpului ce-l pun spre a-şi face mişcarea lor circulară şi a pricinilor care le dau naştere ; nu că nu le-ar fi cunoscut, dar spunea, ca şi de geometrie, că ar fi ajuns spre a mînca o viaţă de om şi astfel ar opri pe om de la alte învăţături folositoare. De obicei, el îndepărta pe cunoscuţi de la studiul lucruri­ lor cereşti şi al legilor după care divinitatea le conduce ; părerea lui era că tainele acestea nu pot fi pătrunse de om şi ne-am face neplăcuţi zeilor, dacă am vrea să cercetăm tainele pe care nu s-au îndurat să ni le lămurească. Dealt­ fel, cel care se consacră unor asemenea cercetări, e în pri­ mej die, după părerea lui, să ajungă nebun, ca acel Ana­ xagoras, care se fălea, cu atîta trufie, că e în stare să des­ luşească tainele zeilor şi care susţinea că soarele e tot una cu focul, fără să mediteze că oamenii pot privi cu uşurinţă focul, pe cînd la soare nu se pot uita ; că razele soarelui innegresc pielea, ceea ce nu se întîmplă cu focul . Anaxago­ ras uita că nici una din roadele pămîntului nu poate creşte fără strălucirea soarelui, pe cînd dogoarea focului le pră­ pădeşte ; tot el, cînd afirma că soarele este o piatră aprinsă, uita că piatra băgată în foc nu arde cu flacără şi nu ţine mult, pe cînd soarele rămîne de la începutul Yremurilor cel mai strălucitor corp. Socrate îi sfătuia să înveţe ştiinţa calculului, însă în acelaşi timp le recomanda, ca şi la cele­ lalte ştiinţe, să nu se încurce în cercetări zadarnice şi căuta, în discuţiile ce le avea cu şcolarii lui, să cerceteze întrucît pot să ne fie de folos cunoştinţele de orice fel . . . Cînd vreunul năzuia la o înţelepciune supraorneneasd, îl în­ demna să se îndeletnicească cu arta ghicitului, incrc-di.n­ ţîndu-1 că cel care ştie semnele prin care zeii aduc Ia cunoş­ tinţa omului voinţa lor, n-o să fie niciodată lipsit de sfa­ tul zeilor. 104. PLATON, Phaidros 229 E Socrate [referitor la in­ terpretarea raţională a mitului] : Eu, unul , n-am nici o clipă de pierdut pentru aşa ceva. Pricina e următoarea : eu nu pot încă să mă cunosc pe mine însumi , după cum îmi recomandă maxima de la Delfi, (230 A), aşa că mi se pare ridicol să cercetez lucruri ce nu mă privesc, pînă ce 1Hlrn ajuns la această cunoştinţă.


1 :14

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

1 05. XENOFON, A mintiri I, 1 , 1 1 - 1 4 [Lui Socrate ] nu-i plăcea, ca celor mai mulţi filosofi, să discute despre natura tuturor lucrurilor, cercetînd alcătuirea a ceea ce sofiştii numesc Univers, sau să studieze legile fenomenelor cereşti ; ci demonstra că sînt nebuni cei ce se îndeletni­ cesc cu asemenea întrebări. Cerceta mai întîi să vadă dacă ei credeau că adînciseră îndeajuns cunoştinţele ome­ neşti, pentru a se putea ocupa cu astfel de materii, sau dacă ei socoteau că e nimerită renunţarea la lucrurile de domeniul omenesc, pentru a se consacra celor de domeniu divin. Se mira cum de n-au înţeles cît sînt de nepătruns pentru noi aceste taine. 106. - I, 1 , 15 El (Socrate ] vorbea întotdeauna de lucruri omeneşti, căutînd ce e cuvios sau nelegiuit, ce e frumos sau urît, ce e drept sau nedrept, ce e înţelepciunea şi nebunia, ce e curajul ori nemernicia, ce este Statul, ce înseamnă un om politic, ce va să zică cîrmuire şi om de guvernămînt, străbătînd astfel toate cunoştinţele pe care trebuie să le aibă cineva pentru a fi, după părerea lui, virtuos. 107. PLATON, Protagoras 352 C Socrate : Dacă cineva ar cunoaşte binele şi răul, nu s-ar mai lăsa stăpînit de nimic care I-ar îndemna să facă altceva decît i-ar porunci ştiinţa. 108. ARI STO TEL, Metaphysica I, 6, 987 b 1 -6 Socrate . . . fără să se intereseze cîtuşi de puţin de problemele Univer­ sului, se consacrA. problemelor etice, în care căuta noţiu­ nile generale, înd.reptîndu-şi cel dintîi atenţia asupra stu­ diului definiţiilor. Platon, impresionat de acest procedeu, ajunse la încheierea că el se poate aplica la altfel de obiecte decît la cele sensibile, căci studiul acestora nu-ţi îngăduie să-ţi formezi despre ele o noţiune generală, din pricina necurmatei schimbări în care ele se află. 109. PLATON, Lahes 1 98 D Socrate : Ştiinţa nu ·;s"te una cu privire la trecut (la cele care s-au petrecut dej a) , alta asupra prezentului (cum se desflşoară) şi o a treia despre viitor (cum ar fi cel mai bine să se întîmple şi cum se vor petrece de fapt lucrurile încă neîntîmplate) , ci ea estl: una şi aceeaşi pentru toate acestea. -

fn fr. 10:3, se enumeră argumentele în numele cărora o amenii trebuie �:l c: d tc <:c·reetarea filosofică a Universului fizica! (consacrîndu-se, in s·.' llimb, s t adin! ni celor omeneş ti) : a . este nefolositoare din punct de ve-


B) STSTEMUL

135

dere pr actic ; b. e zadarnic1l., depăşind puterile omului ; c. e nelegiuită. Cu excepţia cîmpului de informaţii ştiinţifice practice, obiectul cunoaş­ terii este realitatea umană, in trei planuri, cel al eticii, cel al politicii (fr. 1 06 - 1 07) şi cel al logicii (fr. 1 07) . Fr. 109 asociază, pare-se, re­ flecţia socratică de acel fel de a gindi realitatea umană care se instau­ rează pentru prima oară in veacul V : considerarea ei in raport cu tre­ cutul istoric (Democrit, hipocraticii, Tucidide şi alţii) , cum şi sub ra­ portul optimei condiţii viitoare, posibile ori nu18• Fr. 101 ar indica opi­ nia socratică, aceeaşi cu a lui Platon, în problema adevărului : el există, omul poate spera că va fi în măsură să-1 descopere. Înfruntarea argu­ mentelor pro şi contra nu conduce spre relativism gnoscologic. Expri­ marea - socratică ? exclusiv platoniciană ? - ne aduce ln a tenţie prin­ cipiul etic modern, conform căruia merită să proclamăm idealuri înalte chiar i ntan gibil e, datorită virtuţii lor stimualtivc.

110. PLATON, Protagoras 343 B Socratc : [ Înţelepţii au înscris ] pe templul de la Delfi cuvintele pe care toată lumea le venerează : .,Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi .,totul cu măsură". 111. XENOFON, A mintiri IV, 2, 24-27 Socrate : Ia spune-mi Euthydemos, ai fost vreodată la Delfi ? - Eu­ thydemos : Am fost, pe Zeus, de două ori. - So crate : Ai văzut pe temple inscripţia "Cunoaşte-te pe tine însuţi" ? - Euthydemos : Mai e vorbă ? - Socrate : N-ai luat seama la învăţătura asta şi nu ţi-ai dat osteneală să te cunoşti79 . . . Omul care se cunoaşte ştie ce îi e folositor, deosebeşte ceea ce poate face de ceea ce nu poate ; lucrînd ce-i stă în putinţă, face rost de cele de trebuinţă şi trăieşte fericit ; ferindu-se de ce e peste puterile lui, înlătură greşelile şi nenorocirea ; şi, cum e destoinic să judece pe ceilalţi oameni, se foloseşte de ei ca să-şi agonisească ce e bun şi să se pă­ zească de rele. Dimpotrivă, cel care nu se cunoaşte, ci se înşală asupra valorii sale, zace în aceeaşi necunoştinţă de oameni şi de lucruri omeneşti, . . . se înşală asu p ra tuturor lucrurilor, lasă să-i scap e binele şi dă de nenorocire . . . . . . Cel care, neştiind ce face, se hotărăşte pentrn partea rea şi dă greş în toate întreprinderile, nu numai că-o;;i capătă pedeapsa de la nenorocirile ce i se întîmplă, dar e dispre­ ţuit, e luat de toţi în rîs şi trăieşte în înjosire şi necinste. •

ce se de sfăş oa r ă pî n ă la IV, 2, 27 --40 (fr. J 69) se anga • jează într-o dialectică dorit oa re să cvidenţie7.e faptnl cii v".-itabila cu· noaştere de sine ori de situaţii, cum şi r1 eterminarea cond iti ilor de bine ori fericire impun cap acitatea raţiunii de a depăşi aparenţele, contra­ dicţiile proprii împrejurărilor, în vedere:•. statorn!cirii adevăratelor valori, care sînt de orrlinnl esenţei. Expunerea


136

TROPISMUL C'ON�TIINŢEI CONŞTI INŢEI . SOCRATE

1 12. I' LATON, Alcibiade I 130 E Socrate : Cei ce porun­ ceşte : "cunoa:;;te-te pe tine îns'uţi" - sufletul ne îndeamnă să ni-l cunoaştem . . . (131 B) Înţelepciunea stă în a te cunoaşte pe tine însuţi . . . ( 133 C) Ce poate fi mai divin în suflet decît aşezarea cunoaşterii şi cugetării ? . . . Această parte a sufletului [cugetarea] se aseamănă aşadar cu ceva divin, iar cel ce priveşte şi cunoaşte tot ce e divin într-însa - Zeul şi cugetarea 80 - se va cunoaşte astfel şi pe sine însuşi în cel mai înalt grad posibil . . . Aşadar, aţintindu-ne spre Zen, vom avea parte de cea mai aleasă oglindă a ros­ turilor omeneşti, întru a sufletului virtute, iar astfel ne vom vedea şi ne vom cunoaşte cît mai bine pe noi înşine81 . . . Dacă pe noi înşine nu ne cunoaştem şi dacă sîntem lipsiţi de înţelepciune82, mai putem oare cunoaşte cele ce ţin de noi, atît cele rele cît şi cele bune ? - A lcibiade : Cum s-ar putea, Socrate ? . . . - Socr. : Potrivit însă celor spuse, . . . (cel care ] nu cunoaşte pe cele ale altora nu va cunoaşte nici rosturile cetăţilor. •

1 13. - - 129 A Dar oare uşor îţi cade a te cunoaşte pe tine însuţi, iar cel ce a înscris acest îndemn pe frontis­ piciul templului lui Apolion Pythicu183 era un om de rînd, sau trudnică este această cunoaştere şi nu stă la îndemîna oricui ? . . . Dar, Alcibiade, fie că este lesnicioasă această cunoaştere, fie că nu, în ce ne priveşte, lucrurile stau după cum urmează : cunoscînd acel lucru, am cunoaşte degrabă îngrijirea pe care trebuie să ne-o acordăm nouă înşine, iar necunoscîndu-1, nu am putea să ne îngrijim de noi. 1 1 4. XENOFON, A mintiri III, 9, 6 [Socrate era de părere] că, să nu te cunoşti pe tine însuţi şi să-ţi închipui că ştii ceea ce nu ştii, înseamnă el eşti aproape de nebunie. El adăuga că lnmea nu socoteşte neghiobi pe cei ce se înşală asupra lucrurilor necunoscute de cei mulţi, pe cînd ia drept pro�ti pe cei ce se înşală asupra lucrurilor cunoscute de oncme . .-\.n l · > •�unoaşt�rea este , in si�temul socratic, premisa n ec esar ă a oricărei n o ar astfel poate fi corect înţeleasă c once p ţi a socratică din sf'o'rdc rdigici, eticii şi politicii, aşadar a te or i e i şi a ansambl ului prac­ ticii "''ci�le a omului, ca inllivill şi cetăţean.

cunna�teri ;


B)

137

SISTEMUL

Raţiune şi experienţă

1 1 5. PLATON, Phaidon 65 C Sacrale : Lumina asupra realităţii nu vine ea oare, pentru suflet , din acţiunea de a cugeta, mai mult ca de oriunde ? Simmias : Da. 1 1 6. Theaitetos 186 D Socrate [către Theaitetos ] : Nu din percepţiile senzoriale reiese cunoaşterea, ci din judecata privitoare la aceste percepţii ; numai în felul acesta se pare că e posibil să se afle ce este realitate şi adevăr, iar nu într-alt fel. 1 1 7. Symposion 2 1 9 A Socrate (către Alcibiade ] : Ochiul minţii începe să vadă bine atunci cînd ochiul cel trupesc îşi pierde din agerime. 1 18. - Hippias Maior 298 B Socrate [către Hippias ] : Fiul lui Sophroniscos84 . . . nelăsîndu-mă să cred că ştiu lucruri pe care nu le ştiu, cu atît mai puţin (298 C) mi­ ar îngădui să afirm în mod uşuratec altele pe care nu le-am verificat. 1 19. XENOFON, A mintiri II, 6, 39 Socrate : ceea ce se numeşte virtute se măreşte prin învăţătură şi exerciţiu. 120. - - IV, 5, 1 1 - 1 2 Socrate [către Euthydemos ] : [Spre deosebire de cei care "caută plăcerea prin toate mijloacele" şi seamănă deci cu animalele ], omul cumpătat poate să caute binele în toate lucrurile, să le deosebească cu ajutorul experienţei şi a judecăţii, distingînd după ge­ nuri, să aleagă ce-i bun şi să arunce ce-i rău. 12 1 . - - III, 9, 1 - 2 Socrate : După cum se văd trupuri care ţin mai bine decît altele la oboseală, tot astfel cred că natura face unele suflete mai tari decît altele, cînd e vorba să înfrunte primejdiile ; văd oameni născuţi în respectul aceloraşi legi, crescuţi cu aceleaşi datorii, deose­ bindu-se mult între ei prin curaj . Cred că bărbăţia înnăscută poate să crească mult prin învăţătură şi deprindere . . . . . . (III, 9, 3) Văd că în toate privinţele oamenii se deose­ besc, din natura lor, unii de alţii şi că în toate propăşesc prin deprindere ; de aici e învederat pentru mine că oamenii cei mai bine înzestraţi de natură, cît şi cei mai oropsiţi trebuie să ia lecţii şi să se deprindă în ceea ce vor să se distingă. -

-

-


138

TROPISMUL CONŞTIINŢE[ CONŞTIINŢEI. SOCRATE

Raţionalismul socratic se evidenţiază nu doar prin fragmentele de mai sus, dar şi prin cele ce susţin teza asupra caracterului exclusiv raţional .. ştiinţific" al drumului spre virtute (fr. 141 şi urm. ) . E discutabil dacă gnoseologia lui Socrate l as 11. ori nu un oarecare loc unui moment emo­ ţional, dar, în orice caz, subordonat. Indiscutabilă este ad mit ere a. altor factori, cart: nu pot s11. nu afecteze absolutitatca raţionalismului său, după cum s-a mai observ at. Avem în vedere rolul . . u aimon-ului" lăuntric şi acela al , . se mn elor divine", fie ele vise, oracole ori altele. N-ar fi fac­ tori ir aţion ai i , dar expresii ale faptului că similitudinea dintre raţiunea uman'! şi cea divină nu exclude însuşirea acesteia de a mai fi extinsă ( vd. fr. 80, notaţiile ce-l însoţesc şi fr. 30 şi urm. ) . Refuzul de a admite în sfera cel.�r . , cereşti" eficienţa raţiunii ştirbeşte in modul cel mai grav principiul ace st eia. Cu priyire la ideea unităţii conştiinţei umane, comun11. lui Socrate şi lui Platon, se va vedea şi părerea lui B. Duquesne85• Fr. 1 1 8 exprimă teza unit ăţ ii dintr � raţiune şi practică. Printre cei ce o examineaz11. cităm pe A.- J. VoelkeB8• Practicii i se acordă un rol însemnat, i se recunoaşte o valoare obiectuală, observă Tsatsos87, ca şi raţiunii, dar neputindu-se lipsi de fundamentul teoriei ; spre justificare, filosoful ci­ tează adesea cazurile unor iluştri oameni de acţiune, a vînd copii nereu­ şiţi : exemplul practic dat de părinte e insuficient.

Daimon-ul personal88 122 . PLATON, ApăYaYea lui Socrate 31 C Socrate : În mine vorbeşte ceva divin, un Zeu ; . . . (31 D) Încă de cînd eram copil, există un glas care, ori de cîte ori se face auzit, mă opreşte să fac ceea ce aveam de gînd, dar nicio­ dată nu mă îndeamnă să fac ceva. 123. - Phaidros 242 C Socrate : Cînd mă pregăteam . . . primii semnul pe care mi-1 trimite întotdeauna puterea divină - întotdeauna mă împiedicA. de la o acţiune toc­ mai cînd vreau s-o săvîrşesc . . . ; mi s-a părut ca şi cum aş fi auzit prin apropiere un glas care mă oprea de a pleca. 124. - Theaitetos 151 A SocYate [cltre Theait etos ] : Daimon- ul acela care se iveşte în mine nu mă. mai lasă să. am vreo legătură cu unii dintre ei [cu învăţăceii care �-au părăsit şi apoi au revenit ], cu alţii însă îmi dă voie, 1ar aceştia din urmă fac din nou progrese. 125. - Alcibiade 1 103 A Socrate (către Alcibiade] : Întrucît daimon-ul nu se mai împotriveşte, am venit, cum vezi, să-ţi vorbesc. 126. PSEUDO-PLATON( ?), Theages 128- 129 E Socrate [către Theages] : ExistA. înlluntrul meu ceva de ordin divin care mă însoţeşte şi ale cărui manifestări de început le-am simţit încă în copillrie. Este o voce care, atunci


B) SJSTEMUL

139

cînd se face auzită, mă îndeamnă de fiecare dată să mă abţin de la ceea ce sînt pe punctul de a întreprinde, dar care niciodată nu mă impinge la acţiune. Mai mult, în cazul in care vreunul dintre prietenii mei îmi împărtăşeşte vreo intenţie de a face ceva, iar aceeaşi voce se lasă auzită, atunci, de asemenea, e vorba de a-1 determina să renunţe, de a nu-i permite să întreprindă cele intenţionate. [Urmează exemple, în acest sens ] Am spus toate acestea datorită faptului că însuşirea pe care o atribui eu acestei prezenţe, care e, într-un fel, daimonică, e o însuşire atotputernică atunci cînd e vorba de relaţiile mele cu aceia care-şi petrec timpul în tovărăşia mea. :Multora din aceştia [daimon-ul] li se arată neprielnic, aşa că, pentru aceştia nu are nici un rost să-şi petreacă timpul în compania mea ; aşadar nici nu m1-e cu putinţă să le acord tovărăşie. Mai sînt mulţi alţii în privinţa cărora el nu-mi cere să nu intru în relaţii ; în acest caz, relaţia lor cu mine nu le e de nici un folos. În schimb, aceia a căror relaţi e cu mine a obţinut aj uto­ rul acestei forţe a vocii daimonice . . . fac progrese cu ade­ vărat rapide. După părerea lui Th. Gomperz (La philosophie des G re cs , trad. A. Ray­ mond, vol. II, p. 90), daimon-ul ar fi . , ca un fel de instinct, o apreciere obscură dar concretă a aptitudinilor celui în cauză, instinct ce se dega­ jează din fluxurile subconştiente sau inconştiente ale vieţii psihice". Am prefera termenul de intuiţie. Walther KranzBD foloseşte expresia .,mo­ ralisches Bewusstsein", conşti inţă morală cu caracter personal (nu uni­ versal). Aceasta n-ar exclude o dublă coloratur ă, subiectiv umană şi divină. Dacă semnificaţia .,daimon-ului" e de ordinui intuiţiei, atunci n-am avea a face cu o notă singulară-socratică, ci cu una de care ar beneficia toţi oamenii, ori măcar cei deosebit înzestraţi. În privinţa afir­ maţiei de la finele fr. 126 : e suspectă, căci Socrate insist ă adesea asupra funcţiei de reţinere, nu de îndemn a daimon-ului. E drept că distincţi a nu e prea evidentă : a . , nu refuza" e aproape tot una cu . , a accept a". Totuşi, dacă Socrate ar fi prezentat daimon-ul ca pe un diriguitor (po­ zitiv ) , ar fi contrazis trei teze ale sistemului său : caracterul înnăscut bun al esenţei umane (arătînd ea calea cea bună) ; forţa raţiunii ; pu­ tinţa erorii : omul, din necunoaştere, poate greşi, căci daimon-ul nu-l reţine întot deauna de la o decizie eronată. Vd. şi fr. 97.

Despre sofistică şi retorică

127. PLATON, Protagoras 312 A Socrate [către un Pri­ eten] : În numele zeilor ! Oare nu ţi-ar fi ruşine să te pre­ zinţi înaintea grecilor ca sofist ?


TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

140

128. Euthyphron 3 D Socrate [către Euthyphron] Spun fără reţinere, oricui, tot ce am de spus, nu numai fără plată* dar gata să plătesc eu însumi. 129. Gorgias 463 A Socrate : Sînt de părere, Gorgias, că [retorica J nu este o îndeletnicire ce ţine de artă, ci una proprie unui spirit inventiv şi îndrăzneţ, prin natura lui abil în a-i cîştiga pe oameni. (463 B) Pe scurt, eu o numesc linguşire. Socotesc d\ mai sînt şi alte părţi ale acestei îndeletniciri, una din ele fiind bucătăria. Consi­ derată a fi o artă, în concepţia mea nu este o artă, (463 C) c� un empirism şi o rutină. Tot părţi ale linguşirii con­ Slder eu că sint retorica, găteala şi sofistica, patru ramuri pentru tot atîtea domenii. 130. Gorgias 480 B Socrate : Pentru apărarea pro­ pr�ei persoane, sau a părinţilor, a prietenilor, a copiilor, on a patriei vinovate de nedreptate, nu ne este de nici o utilitate retorica. -

-

-

V.

LOGIC.:\

Teoria socratică în domeniul logicii este, după unii comentatori, deschi­ zătoare de epocă. Î n textele de care dispunem, ea nu apare în formli.

teoretică, ci în formă practică. Logica socratică are la bază conceptul de universal, sprijinit pe cel ontologic de esenţă.

131. XENOFON, A mintiri IV, 6, 1 Iată cum deprindea Socrate pe prietenii lui în arta dialecticii : el credea că, dacă cunoaştem esenţa fiecărui lucru, o putem lămuri şi altora, însă dacă nu o cunoaştem, nu e de mirare dacă ne înşelăm singuri şi înşelăm şi pe alţii. EI cerceta întot­ deauna cu cei din jurul său ce anume este [în esenţa lui] fiecare lucru în parte :. ('t'L texeta't'ov e:('l 't'WV 6v't'wv). AI cere multă osteneall sl reproducem toate definiţiile ( aL­ wp( �e:-ro) lui ; voi arăta numai pe acelea care, după păre­ rea mea, ne arată felul cum cerceta el. [ În continuare, textul se referă la definirea noţiunilor de pietate, înţelep­ ciune, curaj şi altele]. 132. ARISTO TEL, Despre părţile animalelor I, 1, 642 a 24-3 1 Pricina pentru care înaintaşii noştri n-au conside­ rat problemele în acest fel [adică din punctul de vedere •

Aluzie la procedeul sofiştilor de

a

primi platii. pentru lecţiile lor.


B)

SISTEMUL

141

al esenţei lucrurilor ] trebuie căutată în faptul că . nu se ajunsese încă la o definiţie clară a ceea ce este existenţa (..o ..t �" d:".x�) şi esenţa (� oudOt) . Primul care a atacat un asemenea subiect a fost Democrit, nu ca pe ceva ne­ cesar teoriei sale fizicaliste, dar îndemnat de însăşi cer­ cetarea pe care o făcea. Un asemenea interes s-a dezvol­ tat pe vremr::a lui Socrate, dar cercetările asupra naturii au fost întrerupte si ' cei care se ocupau cu filosofia şi-au în­ dreptat atenţia spre virtutea ntilitară şi spre politică .

În fr. 1 3 1 , contextul este aceia care legiti meazil sensul de esenţă al expre­ siei ·ri e;cx�-rov d11 •&v ov.,.wv. în fr. 1 05, se spune despre filosoful ora­ lităţii că se dezic�a de cc>reetarea , . naturii" lucrurilor. Cele două texte nu se contrazic : aici, în fr. 1 :H . vorbeşte cel care, voind să inst it uie o stiintă a eticii, re vend ic ă o corectă reglementare a conceptelor, ceea ce 'i mp�ne cugetarea asupra universalului ; tocmai de aceea, este e�unţat în fr. 1 05 refuzul angajării pc drumurile nepromiţătoare ale fizicil. Am inclus fr. 1 32, întrucît, dintr-un ansamblu de texte, rezultă că Aristotel, vorbind de .. vremea lui S:Jcrate" are în vedere, cu maximă proLahilitate, mai ales aportul socratic.

133. ARI STOTEL, Jfctaphysica XIII, 4, 1078 b 1 7-32 Socrate se :nărginea la studiul virtuţilor morale �i cel din­ tîi a căutat să stabilească definiţii generale pridtoare la aceste virtuţi . . . E cel dintîi care a căutat să afle ce este esenţa. Şi pe bună dreptate proceda astfel, căci el căuta să facă silogisme, iar principiul silogismului este esenţa. Î n vremea aceea, dialectica nu era atît de înaintată ca să poată discuta asupra contrariilor, fără o determinare a noţiunii despre esenţă şi asupra problemei dacă ştiinţa care se ocupă de contrarii e una şi aceeaşi. De aceea sîntem î ndreptăţiţi să atribuim lui Socrate două descoperiri în domeniul cercetării filosofice : procedeul inducţk i �i defi­ niţia generală 90, principii care, amîndouă, constituie în­ ceput �l oricărei ştiinţe. Dar el nu admite existenţa sepa­ rată mei a Ideilor generale, nici a definiţiilor fcon ceptelor ) Numai preconizatorii teoriei Ideilor le co nsideră ca sep arate, dînd acestor lucruri numele de Idei . 134. - - XIII, 9, 1086 a 37-b 5 Ace st i filosofi credeau că în domeniul celor materiale fiecar�� lucru e într-o curgere necurmată şi că nici unul nu rămîne stabil, pe cînd universalul91 se află in afara acestor lucruri indivi­ duale şi e ceva deosebit de lucrurile materiale. Cum am arătat mai înainte92, Socrate a fost acela care, prin stă '

.

-


14:.!

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

ruirea sa asupra definiţiilor, a dat imboldul în această direcţie, dar el n-a despA.rţit generalul de individual şi bine a făcut cA. nu 1-a despărţit9a. 135. XE:KOFON, A mintiri IV, 2, 1 1 - 1 8 ::, ocrate [către Euthydemos ] : Dar oare te-ai gîndit dacă e cu putinţA. să capeţi această pregătire [de om politic ] fără să fii om drept ? - Euth. : :M-am gîndit la asta, şi încă mult ; cred că nu poţi fi bun cetăţean, fără să fii om drept. - Socr. : Aşadar, ţi-ai dat osteneala să cîştigi însuşirea asta ? Euth. : Cînd e vorba de dreptate, Socrate, cred că nu-mi ia nimeni înainte. - Socr. : N-au şi oamenii drepţi lucrările lor precum şi meseriaşii pe ale lor ? - Euth. : Da, se înţelege . - Socr. : Poţi să le arăţi precum le arată mese­ riaşii ? - Euth. : Cum să nu pot eu arăta faptele dreptăţii ? Pe Zeus, aş putea să le arăt şi pe ale nedreptăţii, pentru că sînt destule şi le auzim şi le vedem în fiecare zi. - So cr. : Vrei să scrii aici un D şi dincoace un N ? Să punem sub D tot ce ni-o părea că este fapta dreptăţii şi sub N tot ce o fi opera uedreptăţii. - Euth. : Dacă crezi că trebuie, să o facem. - Socr. [după ce Euthydemos a scris ] : Aşadar este printre oameni minciuna ? - Euth. : Este, se înţelege. - Socr. : Î n ce parte s-o punem atunci ? - Euth. : Fireşte, că o s-o punem de partea nedreptăţii. - Socr. : Nu există printre ei şi înşelătorie ? - Euth. : Mai încape vorbă ? Soc1'. : Î n ce parte s-o punem ? - E uth. : Tot de partea nedreptăţii. - Socr. : Dar v ătA.marea altuia ? - Euth. : Există şi ea. - Socr. : Dar robirea oamenilor ? - Euth. : Şi ea. - Socr. : Astfel, din toate astea n-o să punem nimic de partea dreptăţii ? - Euth. : Ar fi cumplit lucru. Socr. : Dar dacă un generat ia în robie o cetate nedr eaptă şi duşmană, îl vom învinovăţi de nedreptate ? - Euth. : Nu, fireşte. - Socr. : Vom spune, aşadar, că lucrează cu dreptate ? - Euth. : Nici vorbă. - Socr. : Şi dacă-n timpul războiului se sluj eşte de vreo înşelătorie ? - Euth. : Şi aceasta e un lucru drept. - Socr . : Dar dacă fură şi ră­ peşte bunurile duşmanilor, n-are dreptatea de partea lui ? - Euth. : Se înţelege, însă credeam la început că intre­ bările tale nu privesc decît pe prieteni. - Socr. : N-ar trebui aşadar să punem şi de partea drept ăţii tot ce pu­ sesem în partea nedreptăţii ? - Euth. : Ba, cred d da. - Socr. : Vrei, aşadar, după ce am statornicit astfel a(:este


B)

143

SISTEMUL

lucruri, să punem ca temei că sînt drepte împotriva duş­ manilor şi nedrepte faţă de prieteni şi că faţă de aceştia din urmă trebuie să fim cît se poate mai cinstiţi ? Euth. : Mă-nvoiesc. Soer. : Dar dacă un general, văzîndu-şi oastea abătnt ă, îi veste�tc pe ostaşi că se apropie aliaţi şi prin minciuna asta le dă curaj , de ce parte să punem înşe­ lătoria aceasta ? Euth. : După părerea mea, de partea dreptăţii. Socr. : Dacă un copil are nevoie de un leac şi nu vrea să· l ia pînă ce tatăl său nu i-1 dă ca mîncare, însă­ nătoşindu-1 prin această şiretenie, în ce parte vom aşeza înselătoria ? Euth. : La un loc cu cea dintîi. Socr. : Dacă, văzînd un prieten cuprins de deznădej de, ne temem să uu-şi puie capăt zilelor şi ascundem sau îi smulgem sabia sau orice altă armă, în ce parte punem această faptă ? Euth. : Pe Zeus, tot de partea dreptăţii ! Socr. : Va să zică, spui că nu sîntem datori să fim pe deplin cinstiţi nici faţă de prieteni ! - Euth. : Nu, se înţelege, şi-mi iau Socr. : îndărăt vorba spusă mai sus, dacă-mi dai voie E mult mai bine aşa, decît să statornicim un principiu greşit94• 136. PLATON, Thcaitetos 1 46 E So crate : Problema pusă, Tbeaitetos, nu era aceea referitoare la obiectul ştiinţelor, nici aceea de a şti cite ştiinţe există. Scopul întrebărilor ce ţi s-au pus nu consta în a le enumera, ci în a afla ce anume este ştiinţa ca atare. 137. XENOFON, A mintiri IV, 6, 13- 15 Dacă [pe Socrate ] îl contraziceai în ceva fără să aduci dovezi limpezi, sau dacă spuneai, fără vreo demonstraţie (::bt6 ae:L�L,;) că cutare cetăţean e mai înţelept . . . atunci aducea toată discuţia spre principiul fundamental (btL -r�v u7t60e:crL<;) , cam în chipul următor : "Spu i că omul de care vorbc7ti atita bine e cetăţean mai de ispravă decît cel pe care-I laud eu ? . . . De ce să nu vedem de la început după ce putem cunoaş­ te pe un bun cetăţean ? . . . Aducînd astfel toate întrebările spre obîrşia lor, adevărul ieşea la iveală. 138. PLATOX, Euthyphron 6 D-E Socrate [către Eu­ thyphron ] : Aminteşte-ţi că nu te-am rugat să-mi arăţi una sau două din multele fapte pioase, ci chipul acela anume (ocu'o -ro e:tao,;) care face ca faptele pioase să fie pioase ; doar ai spus că, datorită uu ui caracter unic (l aeoc) ' faptele nelegiuite sînt nelegiuite, iar cele pioase, pioase . . . Învaţă-mă, aşadar, care este acest caracter specific (t aEot), -

-

-

-

-

-

-

-

-


TROPISMUL CONŞTIINTEI CONŞTUNŢEI. SOCRATE

144

pentru ca, privind la el şi folosindu-! ca pildă (mxpocady[Lot), să pot spune despre faptele tale sâu ale altuia că, fiindu-i �semenea, sînt pioase, iar că nefiindu-i, nu sînt. l'rincipalul cuprins al fr. 1 3 3-138 indică preoc up ări le socratice privind in ducţi a şi c o nc ept ul . După părerea lui Dan Bădărău '"· prin " procedeul inducţid", Aristotel nu înţelege raţion amentul iuductiv ştiinţific, ci o :;p e cu laţie bazată pe analogit>, care ne pe mi t e s:-. reţinem obi ecte comune,

r

uniVl'rsale, adkă esenţ.e. Guthri e observă că rdl ecţia socratică pe tema. inducţid se resimte de pc urma faptului d• precede m o men t ul istori c ul tco�etizării codificate a logicii, dar arc oricum meritul de a fi recunoscut că iuducţia duce la obţi ne rea dcfiniţki generaie (op. cit. , p. 1 10) . Con·· tribuţia socratică in logi c ă a fot;t coll.tcstată adesea. Astfel , J. Henz<:l neagă existenţa, la Socrate. a unei teorii a in ducţiei , ori a definiţiei"' :. Nic clai Hartmann97, Ar am Pn•nkian"" contestă f ap t ul că Socrate a avu t noţiunea de concept . În lit eratur a mai noufL, asemenea opinii sînt rare. ContrihnţL socra tk ă e dimpot ri v ă apreciată pozitiv, între alţii, de Sho rey (op. cit. , p. 1 3 ) , Gu1.hrie, Strumpf (op. cit. , p. 42), Pierre Aubenqu� (în dezbaterea citată) ••. l�r. 1 38 cYid enţiaz ă unul din cazurile in care în mod discret tt·z� so cr at i ce sînt luate de Platon c puncte de sprij in pentru semnificaţii care nu mai sînt so cr a ti ce , ci platonicien<!. Prin sensurile

a

de

e-senţii,

U1titate

a virtuţii

în

raţiune,

conctopt înten�eiat pc deji11iţic,

textul e soc rat ic . Termenii de d8o� şi ! 8ia: ap a rţi n însă kx i culu i pla­ to ni ia . -;-:a:pa:8dy!la: - care, dirijînd gi ndui nostru,

c u

J>aradigma

transcende lucrul , este, prin formă şi conţinut, platonîciană.

139. XENOFON, A mintiri IV, 5, 1 2 El [Socrate ] spunea că cuvintul dialegesthai (To a�oc!I.Eye:G6ot� confruntarea ce­ lor spuse) Yine de la obiceiul oamenilor de a se întruni pentru a chibzui asupra lucrurilor si a le orîndui pe genuri ; trebuie să ne pregătim cn cea m�i m are grijă pentru de­ prinderea aceasta şi să-i închinăm toate pute rile, deoarec � îndeletni cirea asta face pe oameni cei mai virtuoşi , cei mat iscusiţi oameni politici şi cei mai buni dialectici :ni_100• 1 40. PLATON A lcibiade 1 1 17 A Socrate : Este ,·adlt ca ' lucrurile asupra cărora, fără voie, dai răspunsuri contra­ dictorii, nu le cunoşti. -

V

VI.

ETICĂ. ESTETIC<\. EDUCAŢIE

Etica, disciplină ştiinţifică

1 4 1 . DIOG. LAERT. I, 1 4 Socrate a introdus în filosofie studiul eticii. 1 42. XENOFON, A mintiri IV, 2, 20 Socrate (către Eu­ thydemos ] : Crezi că se poate învăţa dreptatea şi că există


B) SISTEMUL

145

o ştiinţă a dreptăţii, după cum există o ştiinţă a literelor ? - Euthydemos : Cred că da. 143. ARI STOTEL, Etica către Eudemos I, 5, 1 2 1 6 b 2 - 1 0 Socrate cel bătrîn era încredinţat că a cunoaşte virtutea reprezintă un scop şi făcea cercetări să afle ce este justiţia, ce este curajul şi fiecare din ipostazele virtu­ ţii. Şi aceste cercetări le făcea în chip lăudabil . Căci el considera că toate virtuţile sînt ştiinţe şi, în consecinţă, dacă ajungi să ştii ce este justiţia înseamnă că eşti şi drept101. Odată deci ce am terminat să învăţăm geometria şi arhitectura, înseamnă implicit că sîntem . geometri şi arhitecţi. Iată de ce încerca el să afle ce este virtutea, fără însă [să fie preocupat ] de cum şi pe ce căi se dobîndeşte. 1 44. - Moralia Magna I, 1 , 1 182 a 1 5 -23 După acesta [Pythagoras ], Socrate a vorbit mai mult şi mai bine des­ pre virtuţi102, deşi nici el n-a avut dreptate. Într-adevăr, el făcea din virtuţi, ştiinţe. 145. - - I, 1 , 1 183 b 8- 13 Nu este justificat faptul că Socrate făcea din virtuţi ştiinţe. 146. PLATON, Protagoras 36 1 B Sacrale : Î n acest chip, reiese cu prisosinţă că virtutea poate fi învăţată. 1 47. Mcnon 87 C Socrate : Dacă virtutea e o ştiinţă, e limpede că ea poate fi învăţatăl03• 148. ARI STOTEL, Etica către Eudemos III, 1 , 1230 a 7 - 10 Lucrurile stau tocmai pe dos de cele ce credea So­ crate, cînd considera curajul o ştiinţă. Căci cei care se pricep să se caţere pe catarge o fac nu pentru că sînt con­ ştienţi de pericolul ce-i aşteaptă, ci fiindcă ştiu cum să se ferească de acest pericol. Etica către Nicomachos III, 1 1 , 1 1 1 6 b 3-5 1 49. Pe cît se pare, tot curaj este şi experienţa dobîndită pen­ tru fiecare activitate în parte. De aici şi Socratc era în­ credinţat că a fi curajos este o ştunţă. 1 50. - Moralia M agna I, 20, 1 190 b 27-29 Socrate nu avea dreptate cînd considera curajul drept o ştiinţă -

-

(bnaT�(l "1)).

151 . XENOFON, A mintiri III, 9, 4 El [Socrate ] nu des­ părţea ştiinţa de înţelepciune (aocp (oc) ca autodisciplinare104, şi socotea om înţelept şi înzestrat [cu însuşirea de a se autoguverna ] pe cel care, cunoscînd binele şi frumosul, le şi pune în practică şi care, cunoscînd răul, se fereşte de


146

TROPISMUL CONŞTIINŢET CONŞTIINŢEI. SOCRA TE

el. Întrebat fiind, dacă socoteşte drept înţelepţi şi stăpîni pe sine pe cei care, ştiind ce trebuie să facă, procedează tocmai dimpotrivă, răspunse : "Sint deopotrivă de neînţe­ lepţi şi de lipsiţi de stăpînire de sine (hpiXTe:i:c;) . Etica este o ştiinţă :

a.

est e obiectul unei cunoaşteri exclusiv raţionale ;

b. acest obiect - virtutea, binele - este însăşi esenţa umană, expri­

mată într-un concept susceptibil a fi statornicit prin intermediul unei definiţii generale corect instituite, deci în IUod ş tiinţific ; c. e unitară, dat fiind că virtutea însil.şi e una singură, deşi însuşirile . . virtuoase" sînt mai multe ; spunînd "curajul e o ştiinţă", înţelegem că este de do­ meniul demersului ştiinţiiic ; d. este de domeniul studiului, dirijat de logică. Se pare că asocierea con ce ptel o r (;ocp!ct (înţelepciune) şi (;W<ppo(;UV'J (autodisciplinare) , în opo ziţie cu cb:pctrTE� (nestăpînirea de sine). este specific socratică. Probabil că principiul . ,virtutea este ştiinţă" era pr o clamat de Socrate spre a evidenţia caracterul de esenţă, cu semni­ ficaţie teoretică universală a virtuţii-bine, împotriva concepţiei lui Pro­ tagoras despre caracterul concret-variabil al binelui, în funcţie de împre­ jurările din cetate. Tot uşi, conceptul socratic de ştiinţă include cu ne­ cesitate nota de finalitate practică. C o nst. Tsatsos1 0& afirmă, ca semni­ ficaţie a tezei "virtutea e şt iinţă ", pe aceea conform căreia doar cel conştien t de raţiunea acţiunii sale procedează moral.

Virtutea-Bine ; însuşirile morale

1 52. PLATON", Apărarea lui Socrate 38 A Pentru un om, e cel mai mare bine să discute în fiecare zi despre virtute. 153. - Alcibiade 1 135 B Socrate : Prin urmare, nu puterea tiranică trebuie s-o cauţi, nobile Akibiade, pentru tine sau pentru cetate, dacă vreţi să aveţi parte de fericire. ci virtutea. 1 54. - 1\fenon 88 C Socrate : Dacă virtutea face parte din înclinările sufletului şi dacă este în mod necesar folo­ sitoare, ea trebuie să fie raţiune, deoarece nici o înclinare a sufletului, luată în sine, nu este nici folositoare, nici vătă­ mătoare, ci devine vătămătoare sau folositoare, după cum i se adaugă raţiunea sau nesăbuinţa (88 D). După raţio­ namentul ăsta, virtutea trebuie să fie un fel de raţiune, de vreme ce este folositoare . . . (88 E) Atunci, nu-i aşa că putem spune în general că, la om, toate depind de suflet, iar facultăţlle sufletului (89 A) depind la rîndul lor de ra­ ţiune, cîtă vreme vor să fie bune ? Rezultă că utilul este raţiunea. Pe de altă parte, am stabilit că virtutea este utlll, nu ? - Me.non : Desigur. - Socrate : Înseamnă că


B) SISTEMUL

147

virtutea este raţiune, fie în întregime, fie numai în parte, nu ? Menon : Mi se pare că spusele tale sînt adevărate, Socrate. 155. ARI STOTEL, Moralia Magna I, 34, 1 198 a 10- 1 3 Socrate greşea cînd spunea că virtutea este raţiune (A6yoc;) ; [după părerea lui] nu foloseşte la nimic să faci fapte de vitejie şi de dreptate dacă nu eşti conştient de ceea ce înfăptuieşti şi dacă acţiunea nu este deliberată. Din această cauză, susţinea el, virtutea este tot una cu raţiunea. Aici însă greşea. Filosofii contemporani nouă vorbesc mai bine [despre această problemă]. 1 56. XENOFON, Apologia lui Socrate 5 Socrate : Plăcerea de căpetenie este a şti că viaţa a fost trăită în evlavie şi dreptate. 1 57. PLATON, Gorgias 470 E Socrate : Bărbatul desă­ vîrşit şi bun1 06, de asemenea şi femeia, este fericit, iar cel nedrept şi rău, nefericit. 1 58. - - 497 A Socrate : Plăcerea nu înseamnă feri­ cire şi nici chinul nefericire, astfel că plăcerea este altceva decît binele. 1 59. - Statul I, 354 A Socrate : Deci cel drept e feri­ cit, cel nedrept, nefericit ? - Thrasymachos : Fie . . . - So­ crate : Deci niciodată nedreptatea nu este mai folositoare decît dreptatea. 1 60. A lcibiade 1 1 16 D Socrate : Faptele drepte sînt folositoare. 161. Menon 87 E Socrate : Dacă sîntem buni, sintem şi folositori, căci lucrurile bune sint folositoare . . . Prin urmare, virtutea este şi ea un lucru folositor ? - Menon ; Aşa rezultă din ceea ce am admis. 1 62. ARI STOTEL, Etica către Eudemos VII, 1 , 1 235 a Pentru unii, numai foloasele ce le trag par a fi singura dovadă de prietenie. Semn că aşa stau lucrurile este că toată lumea urmăreşte utilul, în timp ce respinge inutilul, aşa cum spunea şi bătrînul Socrate referindu-se la modul cum omul scuipă şi îşi taie părul şi unghiilel 07• Noi - mai spunea el - aruncăm părţile inutile [din corpul nostru] şi pînă la urmă, cînd vine moartea, întreg corpul. Căci un cadavru este inutil. Pentru cine însă mai reprezintă ceva, ca la egipteni, el este păstrat. -

-

-


148

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

Utilitarismul socratic fr. 159- 162 este, primordial, colectiv, vi­ zînd comunitatea umană ; e personal, ca pozitivi tate a binelui. Jacques Folion, reluînd opinia expusă de Evelyne Meron 1 08, crede a vedea la Socmte tendinţa de a opune un utilitarism elevat celui personal ego­ C'!ntric. Comparind textele din Euth_vphron 278 E şi 282 A, observăm ciî., pentru Socrate, expresiile E08a:,f.Lovdv, a fi f eri cit şi dj r.p�;h-r�<v sînt echivdentc, Const. Ritter'o" amint e.7 te fap t ul că di 7tpcine" înseamnă totorlată a face bine şi a te simţi bine (ca urmare a celor bine făcute) . -

-

163. XENOPON, Symposion VIII, 12- 13 Socrate . Dra­ gostea de suflet e cu mult mai presus decît a trupului . . . (VIII, 28-29) Nu numai oamenii, ci chiar zeii şi semizeil pun mai presus iubirea sufletească decît legătura trupească. 164. PLATON, Symposion 2 1 0 B Socrate [relatînd spu­ sele Diotimei din Mantineea, o femeie inspirată de zei ] : "înţeleptul e dator să socotească frumuseţea spirituală mai presus de cea trupească". 1 65. Alcibiade I 132 C Socrate : Grija corpurilor şi a bogăţiilor s-o lăsăm în seama altora. 166. - Gorgias 505 B Socrate : Înfrînarea sufletului este mai bună decît neînfrînarea110• 167. - - 491 E Socrate : Este înţelept şi stăpîn pe sine cel ce comandă plăcerilor şi dorinţelor din el111• 168. XENOFON, Amin#ri IV, 5, 1 1 Socrate : E vreo deosebire Euthydemos, între omul necumpătat (&xpn�c;) şi dobitocul cel mai prost ? Acela care n-are niciodată în vedere binele, care caută plăcerea prin toate mijloacele cu putinţă, se poate oare deosebi de lighioanele cele mai lip­ site de judecat§. ? 1 69. - - IV, 2, 27 -40 Socrate [către Euthydemos ] : Cunoşti temeinic ce e bine şi ce e rău ? [Răspunsurile lui Euthydemos îl fac pe Socrate să-i arate că adesea ceea ce în aparenţă se arată a fi rău, este în fond ceva bun şi vice­ versa ] . Euthydemos : Cel puţin, e lucru hotărît că feri­ cirea e un bine, Socrate. - Socrate : Da, însă numai cînd n-o faci să constea în bunuri îndoielnice. Euthydemos : Ce poate fi îndoielnic, dintre bunurile care ne aduc fericirea ? - Socrate : Nici unul, decît să nu adaugi la ea frumuseţea, puterea, bogăţia, renumele . . . - Euthydemos : Dar, Doamne, cum să nu le adaugi ? . . . - Socrate : Mulţi, din pricina frumuseţii lor, au fost siluiţi de acei care se înnebunesc după frumuseţe ; mulţi oameni, încrezători în puterea lor, s-au apucat de lucrări peste puterile lor şi -

-

-


B) SISTEMUL

149

au dat nu de mtct nenorociri ; mulţi s-au înmuiat din pri­ cina bogăţiei şi au căzut în cursele pe care li le întindea lăcomia ; mulţi alţii găsiră în faimă şi în puterea politică un izvor de nenorocire. Comportamentul moral aflîndu-se sub imperiul cunoaşterii raţionale, termenul cbcpa:a!a: - de unde <ixpa:'t"1)c; din fr. 168 - cu semnificaţia de nestăpinire de sine, e echivalat de Socrate ignoranţei şi stupidităţii. Textul din fr. 169 - deja relevat sub aspectul său dialectic - are şi semnificaţia etică de departajare intre voluptăţile d e ordin exterior, ca puterea ori bogăţia, cu caracter îndoielnic, sau c-hiar înşelător, şi adevă­ ratele valori, de o rdi n lăuntric, pur sufletesc.

170. PLATON, Protagoras 33 1 B Socrate : Dreptatea este ceva pios şi pietatea este ceva drept. 171. - Gorgias 509 C Socrate : Dat fiind că există două situaţii, cea de a nedreptăţi şi cea de a fi nedreptăţit, spunem că a nedreptăţi este un rău mai mare, iar a fi nedreptăţit, un rău mai mic. 1 72. - - 474 B Socrate : A comite nedreptatea este mai rău decît a fi victima nedreptăţii ; a nu fi pedepsit este mai rău decît a fi pedepsit. 1 i3. ARI STOTEL, A naliticile secunde II, 13, 97 b 1 5 25 Să zicem c ă am căuta s ă definim c e este mărinimia ; ar trebui să luăm seama la cîţiva oameni mărinimoşi, cunoscuţi ca atare, pentru a vedea ce anume au ei în comun, prin ce devin asemănători. Iată-1 pe Alcibiade112, conside­ rat mărinimos, sau pe Achile, sau pe Aiax113• Ce este atunci acel ceva unic, pe care toţi îl posedă ? Faptul de a nu su­ porta insulta. Primul s-a războit, al doilea s-a mîniat, iar ultimul s-a sinucis. Să revenim însă la alţii, cum ar fi Lysan­ dros114, sau Socrate. Dacă vom ajunge la concluzia că erau indiferenţi la bine sau la rău în viaţa lor personală, atunci, ţinînd seama de aceste două atitudini, observăm ce au identic, şi anume linişte sufletească deplină (limxOsLIX) în f�ţa loviturilor soartei şi lipsa de emoţie cînd deveneau ţmta unor insulte. Dacă nu observăm nimic, înseamnă că mărinimia are două specii diferite ( 3uo El: OYJ). 174. - Etica către Eudemos III, 1, 1229 a 12, 1 4 - 1 6 Există cinci specii de curajlls, [astfel numite după asemă­ narea lor cu autenticul curaj ] . . . Acest curaj [al solda­ tului care luptă] se dobîndeşte prin experienţă şi prin cunoaşterea nu a pericolului ce te ameninţă, cum pretin·


15(}

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

dea Socrate, ci prin cunoaşterea mijloacelor de a evita pericolele. 175 XENOFON, A mintiri I, 2, 57 Cînd Socrate recunoş­ tea că munca e folositoare şi bună pentru om, că lenea, dimpotrivă, e vătlmătoare şi ruşinoasă, că una e un bine, cealaltă un rău, el voia să spună că a face binele înseamnă a lucra, şi a lucra în cinste, pe cînd el socotea ca oameni leneşi pe cei care j ucau zar şi care se dedau la îndeletniciri pe cît de vicioase, pe atît de funeste. 1 76. ARI STOTEL, Politica l, 13, 1260 a 20-24 Nici însuşirile intelectuale, nici curaj ul, nici simţul dreptăţii nu sînt aceleaşi la bărbat şi la femeie, aşa cum credea Socrate ci, în primul caz remarcăm curajul de a comanda, în al doilea, cel de a aduce la îndeplinire poruncile. .

Diferenţa spirituală dintre bărbat şi femeie nu poate fi de ordinul esenţei, aceasta constituind un universal uman absolut, deci in variabil. Difel'enţa se conturează deci la nivelul actualizării esenţei, datorită gradului di­ ferit de cunoaştere, sau, cum crede R. Flaceliere, în funcţie de v6f! o�. adică de legea cet ăţii şi de rnoravurim.

177. XENOFON, A mintiri I, 3, 8 El (Socrate] dădea sfatul să ne păzim din răsputeri de dragostea cu băieţii. După părerea aproape unanimă, Socrate respingea homosexualitatea. Un punct de vedere diferit, la Emile Boutroux : negarea ei ar fi în-­ semnat pentru Socrate un atentat la libertatell7.

"Nimeni nu comite răul cu bună ştiinţă"

1 78. ARI STOTEL, Moralia Magna II, 6, 1 200 b 25-29 Socrate, bătrînul, înlătura deci total şi nega că există lipsă de stăpînire de sine118• El susţinea că nimeni care ştie ce-i răul n-ar putea prefera cele rele. Cel ce nu-şi controlează pornirile - deşi ştie că nu se poartă cum trebuie merge mai departe pe aceeaşi cale, condus de îndemnuri iraţionale. La baza unui asemenea raţionament, aşadar, Socrate susţinea că nu există lipsă de stăpînire de sine. 1 79. PLATON, Protagoras 358 B-D Socrate : Toate faptele care ţintesc la o viaţă plăcută şi fără durere nu sînt oare frumoase şi folositoare ? . Li se păru [interlo­ cutorilor lui Socrate] că da. Deci dacă ceea ce este plăcut este bun, nimeni, ştiind sau crezînd că există alte lucruri mai bune decît cele pe care le face şi care îi stau •

-

-


B) SISTEMUL

151

în putinţă, nu le va mai face pe cele dintîi, putîndu-le face pe cele mai bune. Iar a fi învins nu înseamnă altceva decît neştiinţă, în timp ce a fi mai tare nu e altceva decît ştiinţă. - Toţi [cei prezenţi ] au îucuviinţat . . . - Socrate : Se poate spune că nimeni nu recurge cu dinadinsul la cele rele, sau la cele ce i se par rele ; pe cît se pare acest lucru nici nu este în firea omului, auume să săvîrşească acele lucruri pe care le socoteşte rele, în locul celor bune. 180. - - 357 D Socrate : Cei ce gn:�esc, o fac din lipsa de ştiinţă în ceea ce priveşte alegerea celor plăcute şi a celor neplăcute, adică a binelui şi a răului. 181. ARI STOTEL, Etica către Nicomachos VI, 13, 1 144 b 14-21, 28-30 După cum există două specii de opinii (-ro �o ;occmx6v), axate pe îndrăzneală şi pc chibzuinţă {tpp6v1)t:nt;;) , tot aşa există şi două specii de atitudine etică. Una, care provine de la natură, alta, care este virtutea prin excelenţă (xup (oc) . Din aceste două, ultima nu se naşte fără chibzuinţă. De aceea, unii filosofill9 susţin că toate virtuţile ar fi condiţionate de chibzuinţă, iar Socrate . . . credea că orice virtute reprezintă o atitudine chibzuită şi aici greşea el - dar · se exprima foarte bine cînd afirma că nu există virtute fără chibzuinţă . . . Aşadar, Socrate considera că virtuţile ţin de sfera logos-ului [şi anume că toate sînt ştiinţe ]12o. 1 82 . PLATON, Protagoras 345 E Socrate : Nici unul dintre învăţaţi nu socoteşte că există vreun om care să greşească de bună voie sau să facă cele urîte şi rele cu bună ştiinţă, ci ei ştiu bine că toţi cei ce săvîrşesc fapte urîte şi rele le fac fără voia lor. 183. - 355 A-B Socrate : Devine ridicol a zice că adesea omul, cunoscînd că cele rele sînt rele, totuşi le să­ vîrşeşte, mînat şi buimăcit de plăceri, deşi ar putea să nu le facă ; sau a zice că, deşi omul cunoaşte cele bune, totuşi nu vrea să le facă din pricina plăcerilor de moment care îl înving. 184. - Menon 78 A-B Socrate : Prin urmare, ni­ meni nu vrea lucrurile rele, Menon, cîtă vreme nu vrea s ă ajungă în situaţia asta [adică î n situaţia de a suferi]. Căci ce altceva înseamnă să suferi decît să doreşti lucru­ rile rele şi să le şi ai ? - Menon : E adevărat, Socrate, că nimeni nu vrea lucrurile rele. -

.

.

.


TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTILNŢEI. SOCRATE

152

185. ARI �TOTEI,, Moralia Magna r. 9, 1 187 a 5 - 13 După aceasta este necesar să examinăm dacă este sau nu posibil să dobîndim [virtutea ]. Dar, aşa cum spunea So­ crate, nu ţine de noi să fim virtuoşi sau ticăloşi. Dacă cineva, susţinea el, va întreba pe indiferent cine cum ar vrea el să fie, drept sau nedrept, nimeni nu va alege ne­ dreptatea. Lucrurile stau l a fel şi pentru curaj, laşitate şi tot aşa, mereu, pentru toate celelalte virtuţi. În acest caz este evident că dacă anumite persoane sînt ticăloase, nu pot fi a�a după voia lor , de unde rezultă că nici virtuoşi nu sînt potrivit voinţei lor. O asemenea argumentare este însă greşită. 186. Etica către Nicomachos VII, 2, 1 1 45 b 2 1 -27 ; 31 -34 ; 5, 1 1 47 b 1 4 - 17 Cineva se va găsi poate în încurcă­ tură dacă-şi va pune problema cum de este cu putinţă ca un om cu dreaptă judecată să apuce pe cărări greşite. Unii [filosofi ] pretind că cel ce ştie nu este în stare de aşa ceva. Căci - cum considera Socrate - este lucru de mirare, acolo unde ştiinţa este prezentă, ca să învingă o altă forţă şi să tîrîie ştiinţa la pămînt, întocmai ca pe o sclavă. Într-adevăr, Socrate combătea total opinia că nu există stăpînire de sine ; [după el ] , nimeni întreg la minte nu acţionează împotriva a ceea ce este mai bine. [Dacă o face ], o face din neştiinţă . . . Anumiţi [filosofi ] sînt de acord cu unele teze, alţii nu. Aceştia sînt de acord că nu există nimic mai presus de ştiinţă, însă nu sînt de acord cu teza că nimeni nu acţionează impotriva a ceea ce con­ sideră că reprezintă mai binele . . . Şi, pe cît se pare, se întîmplă tocmai ceea ce căuta Socrate. Pasiunea nu se iveşte atunci cînd domină ceea ce pare a fi prin excelenţă ştii nţă121, şi nici aceasta nu este tirîtă la pămînt de pasiune, ci doar atunci cînd se dezlănţuie" registrul sensibilităţii. 187. XENOFON, A mintiri III, 9, 4-6 Socrate : Toţi oamenii aleg din faptele ce le pot face pe acelea care le vor fi de folos. De aceea cred că cei ce fac răul sînt totodată şi neştiutori şi lipsiţi de prudenţă . . . Dreptatea şi cele­ lalte virtuţi nu sînt decît ştiinţă : căci toate faptele drept � şi virtuoase sînt şi bune şi frumoase în acelaşi timp ; acet care le cunosc nu pot să puie nimic mai presus de ele, iar acei ce nu le cunosc, nu numai că nu le pot făptui, dar chiar cînd încearcă, nu fac decît greşeli. De vreme ce nu -


153

B) SISTEMUL

putem face nimic frumos, bun, cinstit, decît prin virtute, dreptatea şi \toate celelalte virtuţi nu sînt decît ştiinţă. Nebunia e opusă înţelepciunii, dar neştiinţa şi nebunia nu sînt acelaşi lucru ; să nu te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi închipui că ştii ceea ce nu ştii, înseamnă că eşti tare aproape de nebunie. 188. PLATON, Gorgias 509 D-E - 5 1 0 A Socrate : [Ce se întîmplă cînd cineva ] săvîrşeşte nedreptatea ? Oare dacă vrea să nu nedreptăţească, asta este de ajuns, şi el nu va face nedreptăţi, ori şi în acest caz este nevoie să dobîn­ dească o anumită putere şi artă, pe care, dacă nu le în­ [Aşadar, vaţă şi le practică, va comite nedreptăţi ? întreabă mai departe Socrate], am avut neo justificare cînd am căzut de acord că nimeni nu comite nedreptatea Kallicles : de bună voie, ci cu toţii o comit involuntar ? Aşa trebuie să fie, Socrate . . . -

, . Nimeni nu comite răul cu bună ştiinţă" exprimă concentrat intelec­ tualismul eticii socratice (vd. şi fr. 1 10 şi unn. referitoare la autocunoaş­ terc şi 1 15 şi urm. privind raţiunea şi experienţa) . Formula nu urmează a fi apreciată atît sub raportul eficienţei ei explicative - orice nereuşită poate fi atribuită unei insuficienţe, chiar nedescifrat ă, a cunoaşterii ra­ ţionale - cît mai ales prin funcţia ei de manifest îu favoarea nelimi­ tatei sporiri a i nţelepciu nii. Enunţul e semnificativ pentru caracterul absolut, de identitate constantă, al conceptelor etice socratice. în speţă mai ales cele de bine şi rău, inflexibile în raport cu condiţiile coucrete, variabile. Dar - relevă fr. 188 - la cunoaşterea binelui şi dorinţa de a-1 înfăptui trebuie să se adauge energia necesară in acest scop, iar acea.� ta se deprinde, e un meşteşug ce se învaţă in practică. îu mod ne­ aşteptat Aristotel, care discută teza în Elica către Nicornachos VII, 5, 1 1 47 a- b, aderă în parte la ea, dîndu-i o motivare întrucîtva diferită. O minuţioasă cercetare contemporană a temei, semnalăm la Grcgory Vlastos'22 şi - replicînd u-i ( . . nimeni nu urmăreşte cu intenţie ceea ce cre­ de a şti, cu sau fără temei, ca fiind rău pentru el") - la Normau Gul!ey123• Vd . şi notaţiile în temă ale lui Franz Dirlmeierl24,

Estetica prin kalokagathia

189. PLA1'0N, Alcibiade 1 1 1 5 A Socrate : Toate cele A lcibiade : Da . . - Socrate : drepte sînt şi frumoase. ( 1 1 6 A) Nimic din rîndul celor frumoase, în 111ăsura în care are parte de frumuseţe, nu este rău, şi nimic din rîn­ dul celor urite, în măsura în care are parte de urîţenie, nu este bun . . . ( 1 1 6 C) Constatăm deci din nou că frumosul şi binele sînt unat25• -

.


154

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

Protagoras 359 E Socrate : Dacă e un lucru 190. frumos este şi bun . (360 A) Dar, de vreme ce este un lucru frumos şi bun, nu-i aşa că e şi plăcut ? 1 9 1 . - Menon 77 B Socrate [către Menon] : Atunci cînd cineva doreşte lucruri frumoase, nu spui oare prin asta că doreşte lucruri bune ? - Menon : Chiar aşa. 192. - Gorgias 475 A Palos [către Socrate ] : Ce bine de-fineşti acum, Socrate, frumosul, în funcţie de plăcut şi de bun ! 193. Hippias Maior 295 C Socrate [către Hippias ] : Frumosul deci, aş spune eu, este utilul. 194. - Statul IX, 589 C-D Socrate : Actele frumoase ori urîte, dacă astfel au fost statornicite de legi, oare nu le vom declara a fi astfel, dat fiind că cele frumoase sînt aşa deoarece supun tot ce este animalic în natura noastră sub autoritatea omului sau, mai bine zis, sub autoritatea Divinităţii ? Iar cele rele, dimpotrivă, deoarece înrobesc ceea ce este în noi senin faţă de ceea ce e sălbatec ? [inter­ locutorul confirmă ] . 1 95. Hippias Maior 295 C- D SfJcrate : Frumoşi, obişnuim să spunem, nu sînt ochii care nu pot să vadă, ci aceia care o pot face şi care folosesc tocmai tla văzut . . . Tot astfel spunem şi despre trup că este frumos, aşa potri­ vit cum se arată pentru alergări şi lupte ; animalele apoi, calul, cocoşul, prepeliţa, pe toate le numim frumoase ; să nu mai vorbim de tot soiul de ustensile, care cu patru roţi sau corăbii, fie ele negustoreşti sau de război ; în sfîrşit, toate instrumentele folosite în muzică şi în alte arte, ba chiar, dacă vrei, pînă şi obiceiurile şi legile - pe toate le numim frumoase, gîndindu-ne la unul şi acelaşi lucru, adică cercetîndu-le pe fiecare în parte potrivit naturii, alcătuirii şi st ării în care se află. Iar despre ceea ce este folositor, noi spunem că este frumos tocmai în măsura în care este folositor, servind unor scopuri anume şi în împrejurări anumite ; şi urît , îi spunem acelui obiect care în toate aceste privinţe se dovedeşte a nu fi de folos. 196. XENOFON, Oiconomicul VI, 12 Socrate [către Kris­ tobulos l : Am întîlnit într-o zi un om ce mi s-a părut a fi dintre aceia cărora li se cuvine cu adevărat atributul de frumos şi buni26 [E vorba de ] cei cu adevărat demni să poarte prestigiosul calificativ de frumos şi bun [deci -

.

-

-

.


B) SISTEMUL

155

nu cei cu chip frumos şi suflet nedemn, ci, aşa cum este, de pildă, Ischomahos, în care cele două atribute se reunesc în mod fericit ]. 197. - A mintiri III, 10, 1 -5 Într-o zi [Socrat e ] vizită pe pictorul Parrhasios : "Pictura, îl întrebă el, nu e înfă­ ţişarea a ceea ce vedem ? Imitaţi îu culori scobiturile şi ieşiturile, umbra şi tumim• , vîrtoşt:>nia şi moliciunea, luciul şi asprimea, tinereţea şi gîrbovirea ? - Par. : Aşa e. Socr. : Şi cînd vreţi să înfăţişaţi o frumuseşte desăvîrşită, fiindcă vă e greu să găsiţi un om fără cusur, adunaţi partea cea mai frumoasă de la fiecare şi aşa alcătuiţi un întreg frumos ? - Par : Aşa facem . - Socr. : Dar cum puteţi să înfăţişaţi şi ceea ce e mai ademenitor, mai ispititor, mai plăcut, mai amăgitor şi mai cuceritor, adică felul sufletului ? Sau, îl socotiţi peste putinţă de imitat ? Par. : Şi cum l-ai înfăţişa, cînd n-are nici proporţie, nici culoare, nici vreuna din însuşirile pe care le-ai înşirat, cînd, cu un cuvînt, nu se poate vedea ? - Socr. : Dar nu vedem, în priviri, cînd ura, cînd iubirea ? - Par. : E ade­ vărat. Socr. : Aşada, trebuie să daţi ochilor aceste Par. : Fără îndoială. Socr. : Aceeaşi înfă­ înfăţişări ? ţişare a chipului au cei care împărtăşesc fericirea sau nenorocul prietenilor, cu acei care nu le împărtăşesc ? Par. : �u. se înţelege. Au un chip vesel, cînd prietenii sînt mulţumiţi, şi mîhnit, cînd ei sînt necăjiţi. Socr. : Aşa­ dar, putem înfăţişa simţurile acestea? Par. : Fără îndoial ă. - Socr. : Măreţia, mîndria, umilinţa, j osnicia, înţelepciunea, cuminţenia, obrăznicia şi mojicia, se obser­ vă pe chip, în înfăţişările oamenilor, fie că stau, fie eă se mişcă. - Par.: Ai dreptate. - Socr . : Aşadar, se pot înfă­ ţişa şi aceste însuşiri ? Par. : Se înţelege. Socr. 1 Ce-i mai plăcut la vedere pentru noi, oameni cu nn carac­ ter blind, frumos şi plăcut, sau cei cu apucături rele, urîte şi ruşinoase ? - Par. : E mare deosebire, Socrate". .

-

-

-

-

-

-

-

-

198. - - III, 10, 6-8 Î ntr o zi [Socrate l se duse la sculptorul Cliton şi stătu de vorbă cu el : ,,Văd şi şti u, îi spuse, că înfăţişezi frumos in piatră pe atltţi, în fugă, la luptă, la pugilat şi ca pancratiaştil27• Dar cum poţi să dai statuilor tale farmecul acesta al vieţii, care îndntă ochiul privitorilor ? " . Şi fiindcă Cliton se codea şi nu ştia ce să răs­ pundă, el continuă : ,Oare fiindcă imiţi în opera ta atitu-


156

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

dinea vieţii, de aceea-ţi sînt statuile mai însufleţite ? : Tocmai de aceea. - Socr. : :Mişcările noastre fac să se ridice unele părţi ale trupului, pe cînd altele S(' lasă în jos ; unii muşchi se strîng şi se umflă, pe cînd alţii se destind ; nu-i aş::' că imitînd aceste poze faci statuile tale­ să semene mai mult cu realitatea, şi le dai mai multă viaţă ? - Clit. : Chiar aşa. - Socr.: Întruchiparea aceasta îngrijită a mişcării trupului nu pricinuieşte privitorilor o deosebitA. plăcere ? - Clit. : Cred că da. - Socr. : Aşadar trebuie să facem să se vadă în ochii luptătorilor ameninţarea şi pe chipul biruitorilor, bucuria ? - Clit.: Se înţelege. - Socr.: Deci şi sculptorul trebuie să înfăţişeze prin forme toate mişcările sufletului " .

Clit.

199 - - III, 10, 9- 15 Odată intră în prăvălia lui Pistias, făuritor de platoşe . . . Socrate zise : " Cum faci de vin platoşele bine chiar pe trupuri pocite şi-şi păstreazl totuşi o formă armonioasă ? - Pist. : Au forma cea mai bună pe care trebuie s-o aibă tocmai pentru că vin bine. · Socr. : După cît socot, nu te gîndeşti la proporţie în sine, ci la proporţia ct:>lui care se foloseşte de ea . . . [Anume � că sînt bune platoşele care nu supără trupul în nici o miş­ care, iar nu acelea conforme unei proporţii-şablon. Termenul XotA6v are, la greci, un sens mai larg decît cel de frumos, curent la moderni, însemnînd la ei , . ceea ce pl ace " 128, Este încîntare a (fr. 179) gent•rată de plasticitate, muzicalitate, ut ilitate (fr. 1 95) , de adecvare la funcţie a produsului bine meşt�ugit (fr. 195), cum şi de nobleţea spirituală (fr. 1 97 şi altele). În conceptul de kalokagathia, toate aceste sensuri se con topesc ; e încîntarea estetică generată de bine şi tle­ vaţia mora!ii a frumosului. Socrate este, fără îndoialrt , sensibil fa�ă de ceea ce noi nu mim frumos artistic - pictural (fr. 1 97), ori sculptu1·�1 (fr. 1 98) - dar conceptul său de fnuno;; este circumscris entităţ iî psiho­ fizice umane, ca realitate vitală, în dinamismul ei (fr. 1 97 , 198), fie că e vorba de e l9> resia ei fizion o mie-ii. , ori de obiectul făurit ce-i este des­ tinat (fr. 199). I n plaa material, excelenţa ftmcţională, raţională fiind, primeilză în r a por t cu bnn:t formă perceptibilă (fr. 1 99), iar în caz de competiţie între frumosul corporal şi cel spir-itual, ulti mul şi doar el e de­ cisi\· ( fr . I G-!, corelat cu fr. 196) . Criteriul l1 alokagatlliei e statornicit, nu după aprecieri, subiective şi vari ab ile, ale indivizilor, ci potri vi t unui normativ obiectiv general lfr. 194). constant. Persistă cunoscuta amlli­ guitatc a lui tehne (artă/meşteşug), dar aceasta nu e doar terminologică : pic torul .şi flautistul stau pe acelaşi podium cu aurarul (fr. 70) , de ase­ menea pict orul, sculptorul şi nteşter ul ele platoşe (fiind toţi . , dc:daţi lui tehne - -.c;; v -.ac; -.l:;<votc; ex6n(ojv", X enof o n le consacră un ace:laşi ca­ pitol, în exclusivitate : III, 1 0 ; fr. ) 97, 198, 199) . Frumosul artistic încă nu posedă aşadar autonomie calitat ivă , ci continuă să fie integrat


B) StSTEMUL

1 57

într-o comprehensiune noţională mai largă. Aceasta începuse prin a fi gîndită în pythagorism, avînd accentul definitoriu pe armonie /măsură (matematică) , în timp ce la Socrate e vorba de aria Binelui : cîmpul na­ ţional e mutat din domeniul cosmologic în cel antropologie. Platon va păstr a simbioza socratică Bine-Frumos, dar, părăsindu-şi magistrul prin in· trebarea despre originea conştiinţei bine-frumosului, transpune obiectul teoriei etico-estetice in planul metafizic transcendent (Symposion 2 1 1 A-C) . Apoi, refuză (cel puţin pînă î n momentul dialogului Parmenides) să acorde drept de cetate frumosului plastic. Se pare că pînă la Thoma din Aquino, teoria estetică nu a găsit o soluţie pentru a delimita con­ cludent frumosul moral de cel perceptibil, cum crede W. Tatarkiewicz1 U.

E ducaţia 200. XENOFON, Apologia lui Socrate 2 1 Socrate : Arta · educaţiei e cel mai mare bun al omului. 20 1 . P SEUDO-PLATON( ? ) , Theages 122 B Socrate [către Demodocos ] : Nu există un subiect cu caracter mai divin - dintre cele la care trebuie să mediteze un om - decît acela al educaţiei : atît al educării persoanei sale, cît şi cel al educării familiei sale. Tema educaţiei, explicită aici, e implicată în numeroase alte texte. Soerate, dăruit ideii de ameliorare a oamenilor, o vedea înfăptuită nu prin schimbarea instituţiilor sociale, cum avea să gîndească Platon, ci prin educarea conştiinţelor, constată K. von Fritz130• Greu de ştiut cum se annonizează teza esenţei bune a oamenilor (fr. 1 79, 1 82, 1 85 şi altele) cu afirmaţia diferenţelor de natură dintre ei (fr. 1 2 1 ) . Presupunem că Socrate făcea diferenţa între fondul intim, bun, şi un ansamblu de însuşiri, dobindite spontan şi devenite "a doua natură", precum deprinderile rele, ce zădărnicesc strădania educatorului. În atare cazuri , . daimon-ul", poate intuiţia sa, îl împiedică pe Socrate să preia pe elevul ce-l solicită (fr. 126). Educaţia se reazemă pe ştiinţa cunoaşterii teoretice a virtuţii şi a ac­ tualizării ei (practice) ; sau, altfel spus, pe dialectică, notează W. Kranz131• VII. POLITOLOGIE

Principii generale 202. XENOFON, Amintiri IV, 2, 1 1 Nu cumva, zise Socrate [lui Euthydemos ], umbli după virtutea (&p ::: -;·�) care te face bun om politic, bun gospodar, şef îndemînatec, cetăţean destoinic să te ajuţi pe tine şi pe alţii ? Euthy­ demos : Am zău foarte mare nevoie de această virtute. Socrate : Pe Zeus, năzuieşti spre cea mai frumoasă din virtuţi. -

-


158

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢE[. SOCRATE

203. PLATON, Gorgias 464 B Socrate : Fiind vorba de două naturi deosebite [sufletul şi corpul ], există şi două arte deosebite. Pe cea care se ocupă de suflet o numesc politică. . 204. XENOFON, A mintiri I, 4, 16 Aşezămintele cele mai vechi şi mai înţelepte, statele şi popoarele [cele mai vechi ] , sînt în acelaşi timp şi cele mai evlavioase, iar tim­ purile cele mai pline de cuminţenie sînt acelea în care se avea cea mai mare grijă de zei. 205. PLATON, Gorgias 478 D So crate : j ustiţia înţelep­ ţeşte pe oameni şi-i face mai drepţi, fiind ca o medicină contra răutăţii. 206. XENOFON, A mintiri IV, 6, 12 [Socrate ] numea regalitate o putere încuviinţată de oameni şi orînduită potrivit legilor statului ; înţelegea, dimpotrivă, prin tiranie, puterea care se impune contra voinţe-i cetăţenilor şi care n-are':'alte legi decît bunul plac al tiranului; mai numea aris­ tocraţie statul cîrmuit de cetăţeni potrivit legilor, iar pluto­ craţie guvernul în care cîrmuitorii se aleg după cens, pe cînd înţelegea prin democraţie statul în care puterea e în mîna tuturor cetăţenilor. 207. - III, 9, 13 Cînd i se spunea că tiranul poate să dea morţii chiar pe cel mai înţelept dintre sfătuitorii lui, [Socrate] răspundea : . ,Dar crezi tu că cel ce-şi ucide pe cei mai buni sprijinitori, nu capătă pedeapsă . . . [ajun­ gînd] la pieire ? " -

208. ARISTOTEL, Rhetorica Il, 20, 1393 b 3 -8 [Ca tip] de parabolă 132, să luăm aceste consideraţii făcute de Socrate. Dacă, de exemplu, cineva doreşte să afirme că magistraţii cetăţii nu trebuie aleşi prin sorţi, ar putea de asemenea să invoce faptul că, în acest caz, şi atleţii des­ tinaţi să intre în arenă pot fi traşi la sorţi, şi anume, nu după criteriul abilităţi i lor în lupte, ci după cum cade :;orţul ; sau, ca şi cum s-ar trage la sorţi printre marinari, care din ei să ţină cîrma ; ca şi cum o-ar fi nevoie să o încredinţezi celui priceput, ci cui s-o nimeri. 209. XENOFON, A mintiri I, 2, 9 [Socrate] spunea că e o nebunie să alegi cu bobii pe dregătorul Statului, cîtă vreme nimeni nu s-ar folosi de un cîrmaci, arhitect, flautist, ales prin bobi, într-un cuvînt de unul din oamenii '!- ceştia


B) SISTEMUL

159

ale căror greşeli sînt cu mult mai puţin vătămătoare decît greşelile acelora ce conduc Statul. 2 10. E SCHINE, Alcibiade {Pap. Ox. XIII, 1608 5 - 6) Socrate [către Alcibiade] : Ştii desigur că acesta [regele mezilor ] a pornit război contra cetăţii noastre [Atena] şi contra Spartei, fiind convins că, supunîndu-le, va izbuti apoi, cu uşurinţă, să aducă sub dominaţia lui şi restul Eladei. [Atenienii aleg atunci drept conducător pe The­ mistocles. Acesta ştia că regele îi este superior în privinţa numărului de corăbii şi de ostaşi J dar mai ştia că, dat fiind faptul că acela [regele] nu-l întrece prin înţelepciunea deciziilor sale, ceilalţi factori - număr şi mărime - nu o să-i fie de mare folos ; el ştia că, de regulă puterea aparţi­ ne acelor [cetăţi ] ce au în fruntea lor pe oamenii cei mai iscusiţi . . . Aşadar, în ciuda faptului că avea de-a face cu o forţă [materială] mai mare, Themistocles trecu la acţiune cu atîta vioiciune, încît [folosind şi viclenia] . . . obţinu victoria . . . Într-atît îl depăşea Themistocles pe rege prin înţelepciunea sa. Î n sfera politicului, operează, conjugat, mai mulţi factori. Fiind virtute (fr. 202), politicul e în inseparabilă conexiune cu eticul ; e unul din instrumentele acestuia, năzuind către ameliorarea oamenilor (fr. 205) . Ca virtute e înţelepciune (fr. 2 1 0), deci obiect al învăţăturii. tntocmai ca orice ştiinţă, motiv pentru care Socrate condamnă desemnarea con­ ducătorilor prin sorţi, iar nu după criteriul pricept"rii (fr. 208- 209). Este, în fine , iscusinţă practică (tehne, fr. 203) al cărei succes depin de şi de ştiinţă, dar şi de un ce imprevizibil (vd. comentariul la fr. 7 9 - 80), străin de cîmpul ştiinţei.

Cetatea şi legile ei

2 1 1 . PLATON, Criton 51 B-C Socrate : În război, la tribunal, pretutindeni, să faci ceea ce îţi porunceşte Cetatea şi patria. 212. - - 5 1 E Pe acela care, văzînd în ce chip împăr­ ţim dreptatea şi, îndeobşte, cum gospodărim Cetatea, rămîne aici, îl considerăm obligat, prin însuşi faptul rămî­ nerii lni, să asculte toate poruncile noastre, iar dacă nu li se supune, îl socotim de trei ori vinovat : pentru că ne nesocoteşte pe noi care i-am dat viaţă, pe noi care l-am crescut şi, în sfîrşit, pentru că, deşi a acceptat de bună voie autoritatea noastră, el nici nu i se :snpune, nici nu se stră­ duieşte să ne convingă că s-ar putea :;rt {i gn:)it.


160

TROPISMUL C0NŞTJJNŢEI CONŞTIJ.NŢEI. SOCRATE

2 13. .il părarea lui Socrate 36 C Socrate [spunea că el recomandă fiecărui cetăţean al Ateneî ], să nu se îngri­ jească de cele ce sînt ale cetăţii, înainte de a se îngriji de cetatea însăsi . 214. XI':NO FON, A mintiri III, 4, 12 Socrate fcătre Nico­ machidcs, care tocmai ieşise din Adunare, unde fuseseră aleşi şefii oştirii] : Treburile unui particular nu se deose­ besc decît prin număr de treburile obşteşti ; toate celelalte condiţii sînt la fel, şi cea dintîi din toate e că şi unele şi altele se fac de oameni ; aceiaşi oameni mînuiesc afaceri de stat şi afaceri particulare, căci dregătorii nu se slujesc de alţi oameni, decît cei ce-şi gospodăresc propria lor casă ; cînd ştii să tt:> slujeşti bine de oameni, mînuieşti deopotrivă de bine afacerile tale proprii şi pe cele ale statului ; dar cînd nu ştii acest lucru, le încurci rău şi pe unele şi pe celelalte. 215. PLATON, Criton 53 B Socrate [adresîndu-se, reto­ ric, lui însuşi şi referindu-se la cazul în care, evadind, ar fugi de pedeapsa nedreaptă, dar legală J : Toţi cei ce veghea­ ză asupra Cetăţii te vor privi cu neîncredere, socotindu-te un stricător de Legi; . . . (53 C), pentru oameni lucrul cel mai preţios este virtutea, dreptatea, ordinea şi Legea (54 B) Numai aşa vei putea, odată ajuns în Hades, să te aperi în faţa celor ce cîrmuiesc acolo. 216. Apărarea lui Socrate 19 A Socrate : Sîntem datori să dăm ascultare legii şi să ne apărăm. 217. Gorgias 504 D Socrate : Ordinii şi armoniei sufle­ tului li se potrivesc nume de legiuit şi de lege, drept care oamenii sînt buni cetăţeni şi înţelepţi, ceea ce duce la dreptate şi înţelepciune. 218. XENOFON, Amintiri IV, 4, 14 Socrate : Dacă ai mustra pe cetăţeni că se supun legilor, pentru motivul că ar putea fi schimbate, ai face acelaşi lucru ca şi cînd ai dojeni pe ostaşii care se poartă bine la război, pe motiv că s-ar putea încheia pace. 219. PLATON, Statul r. 351 E Socrate : Nedreptatea . . . oriunde prinde •rădăcini, fie într-un stat, fie într-o familie, fie într-o armată, fie în orice altă socieţate, primul ei efect este de a aduce acel s ubiect în incapacitate (352 A) de a ii, în acti\,itatea sa, corect cu sine, prin răzvrătirile -

-


D) SISTEMUL

ş� na.jbele pe care le aţîţă ; al doilea, însuşi cum şi celor ce îi sînt potrivnici, 220. XEXOFOK, A mint·iri

161

duşman sie celor drepţi. IV, 4, 18 Socratc : C e e legal, . . Ştii că există legi nescrise,

îl face adi c ă

e in acelaşi timp �i drept ; . Hippias ? Hipjn·as : Da ; cele care au putere în toate ţările, asupra aceloraşi lucruri Socrate : Poţi să spui că le-au făcut oamenii ? Hippias : Cum ar fi cu putinţă, cît ă vreme nu s-au putut întruni laolaltă şi nu vorbesc Socrate : Atunci, cine crezi tu c-a făcut aceeasi ' limbă 2 Hippias : Cred că zeii le-au dat oamenilor l egil e astea ? . . . - Socrate : Cei care nesocotesc legile date de zei suferă o pedeapsă de care îi este peste putinţă omului să scape, pe dnd cei care calcă legile omeneşti scapă citeodată de os:ndă, fie că se ascund, fie că se apără cu forţa. -

-

-

-

-

Tema. prerogativelor Cetăţii şi ale legilor ei se cere invcstigată în co­ nexiune cu enunţarea principiului libertăţii (fr. 81), cum şi cu tezele asupra autorităţii zeilor (fr. 32, 36, 39). Cum însă divinitatea insăşi recomandă omului să se conformeze legii cetăţii (fr. 34) , dacă nu e chiar ea aceea care a instituit legea (fr. 220), problema rămîne aceea a relaţiei dintre libertate şi imperativul politeic. Socratc considera probabil că, intrucit atit legislaţia cît şi normele liberului comportament au drept puncte de sprijin înţelepciunea (cunoaşterea) ele nu intră în conflict. În acest sens şi A. Labriula133, cum şi notaţia lui Al. Cizek, pri \·ind acordul Intre ordinea legală şi ordinea spirituală proprie omuluim. Acon�ul ar fi dinamic, legea trebuind să-I amelioreze, tinzînd ea însăşi către înfăp­ tuirea libertăţii136• McKeon subliniază pe de o parte revendicarea sa­ eratică asupra raportului dintre politică şi raţiune, dar, pe de altă p arte, şi teza după care legea, chiar �nedreaptă, trebuie respectată, in timp ce � Platon cerea modificarea•3• ei.

22 1 . XEXOFOX, A mi1zt-iri III, 7, 9 Socrate : Dacă poţi să aduci neun folos, nu sta departe de politică, deoarece, cînd treburile Statului merg bine, vor avea folos nu numai cetăţenii şi prietenii tăi, ci �i tu însuţi. 222. PI,ATOX, Go rţ{?.as 5 13 E Socrate : Aşadar, nu tre­ buie:, oare, să ne o cup ăm în aşa fel de cetate şi de cet ăţeni , incit să-i facem cît mai buni ? . . . ( 5 1 5 C) Cînd intrăm în viaţa politică a Cetăţii noastre, ne poate preocup<l altceva decit ideea de a fi cetăteni cît mai buni ? 223. Apărarea lui Socrate 31 E-32 A Socrate [cătr.::: j udecăt ori i săi. dar adresîndu-se în fond populaţiei Atenei � : Dacă m-aş fi apucat să mă ocup de treburile publi­ ce, d.e mult aş fi pierit fără nici un folos, nici pentru voi137, nici pentru mine . . . ; n-are cum scăpa de pieire un om -


TROl'ISMUL CO�ŞTIINŢEI CONŞTH� T E I . SOCK .>. I"E

162

care vi se împotriveşte după cinstită dreptate, Youă sau al1ei mulţimi, încercînd să împiedice în cetate multe lucruri nedrepte şi nelegiuite ; acela care luptă într-adevăr pentru dr eptate, dacă vrea să scape cu viaţă cît de puţină Yreme, trebuie să rămînă un om de rînd şi nu să: aibă vreo funcţie publică. Neîndoiel nic, Socrat C', în măsura în care c-redea că îndeletnicirea poiitică este o operă de propagare a raţionalităţii, a îndreptării legilor binelui şi a formării de buni cetăţeni, e adeptul activităţii politice (fr. 22 1 , 222). Pr. 223 apare ca un răspuns ia intrebarea pe care i-ar pus-o Antiphon cîndYa, care voia să afle de ce ::.\l agistrul nu se ocupă de po­ litică (fr. 24) : cauza era realitatea ateniană de atunci, condanH:.abilă, asemenea oricărui regim unde mulţimea abuzează de drepturile ei de­ mocratice1"". Spusele din fr. 223, î n dezacord cu activismul - a tit so­ cratic, c it şi platonician - trebuie luate, parc:-sc, ca expresie retorică a unl"i atitudini critice.

potrh·it

fi

Atitudine socială 224. PLATON, A lcibiade I 1 20 E Socrate : Nu este firesc ca tocmai vlăstarele de neam ales, primind pe deasupra o cr eştere aleasă, să capete astfel o virtute desăvîrşită ? A '-ct biade : Neapărat. 225. Lahes 184 E Socrate : O bună hotărîre se cade să fie luată după ştiinţă şi nu în funcţie de mulţimea celor care judecă, nu-i aşa ? -

Alcibiade I 1 10 E Socrate : K u la !învăţăt ori de 226. soi ţi-ai găsit scăpare, Alcibiade, dacă te bizui pe cei mulţi. Alcibiade : Cum aşa? Aceştia nu sint buni învăţători ? - Socrate : Nici măcar să te-nveţe cum să j oci zaruri nu sînt buni. Or, eu unul cred că acest lucru este mai prejos de rosturile dreptăţii . -

-

22 7. - - 132 A Socrate [către Alcibiade ] : Dacă I�l1 te vei lăsa smintit de poporul atenienilor şi nu te vei strica, eu nu te voi părăsi. Căci lucrul de care efectiv mă tem cel mai mult este ca nu cumva, devenind prieten al poporului, să te laşi smintit de el . . . Ce e drept, este "frumos la înfăţişare neamul mîndrului Erechteus" 139, dar se cuvine să-1 priveşti în toată goliciunea lui. 228. Protagoras 3 1 9 B-C-D Socrate : Dacă e vorba de construit ceva în cetate, sînt chemaţi ca sh:tnici arhitecţii şi sînt consultaţi cu privire la construcţii ; cînd e -


163

R: SISTEMUL

,-orlJa de corăbii , sînt c h e ma t i constructorii de corăbii - Dar cînd c Yorha să se 'delibt�rcze despre organizarea c etăţii . - se ridi c ă :;; i î:;;i dă cu părerea atit dulgb erttl cît şi ii c rar ul , sau curelarul . ncgust orul sau armator nl. bogatul sau săracul, n o bil u l sau nutilnl si ni m eni nu se mi r ă că

aceştia, . . . fără să fi învrtt:aL lle '•mdenl si ' fără să fi avut vreun dascil l , în ce ar c ă să 'd ea sfat mi . :229. XBNOFO� , Oico nom icu! V I , 5 S'ocraie �căt re Kristo­ bulos � : Cetăţile dispreţuksc î uddct n i c i rile manuale 't"oc:; ���VOCUCJLXOC� -;zzv�c, -- ertci par să flegr ade zc Corpul şi să. zdrobească suflet ul [în conti nu are, S o cr at e aduce o SE·ri�e de argumente în spr i j i n ni p 1 1 1wt u l u i săn de \· e der e ] . 230. - A nzi11tiri 1, �. ;) H .-\ cnza1 n n l l îl m ai învinuia pe Socrate că re:-peta mer e u ;_w elc n�rsmi ale lui Homer,

în

car e poetul spune că Ulisse ,

vă ,

Cum întîlnea pe vreun r ege sau pc u n ul din c ei de ispraSta lîngă dînsul opri n d tt - 1 cu vorbe ademenitoare ; "Bravule, nu se cuvine să tremuri de teamă ca Iaşii : Ş e z i şi tu însuţi şi fă pl' c e i la lţi să şeadă". 1 >ar cînd zărea vreun oştean din popor şi-1 vedea că se

plinge, Crunt îl lovea c u toiagul, mustrîndu- 1 cu aspre cuvinte : , . Stai liniştit, blestematule, seama lnînd la aceia

Ce-s mai destoinici ca tine ; tu n-ai nici putere, nici vlagă, :s- u te pr ic epi nici la luptă, precum nici de sfat nu eşti

vrednic' '

( ! !iada II,

v.

1 85- 1 88. 1 >1 4 - 1 >18)

[X�:wfon, contestînd semnificaţia antidemocratică a actu­ lui "ocratic de a cita ac e st e nrsuri, spune ] : (I, 2, 60) Dar Socrat'.: s-a arătat totdeauna apropiat de popor şi pr iete­ nos faţă de toată lumea. 23 1 . - - III, 9, 1 5 �Socrate spunea că socoteşte] ca ·.rednici de cinstea oamenilor şi dragostea zeilor pe plup;a.rul care munceşte cu grij ă pămîntul, pe medic� � e practică conştiincios meseria lui de a lecui, pe omul pohtlc care face o politică bună. I•:n fr. 224 - 2 29, de " parte:, �i 230 - 23 1 , de altă parte, rezultă, poate. un dezaconl îulrl' Platou şi Xenofon în privinţa atitudinii socra­ tice faţă U.e demos, primul prezenlîndu-1 pe învăţător ca ataşat prind-


164

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTl!NTf l . SOCRATE

piului ,.elitei" sociale, cel de-al doilea înfăţişîndu-1 ca pe un o m . . apro­ piat de popor". S-ar putea ca obiectivitatea lui Xenofon să pâlească în faţa intenţiei polemice de a apăra pe Maestrul învinuit de a fi indrumat mentalitatea unor politicieni ostili popo.Iului, ca Alcibiade ori, ma1 ales, Critias. Dar, cumva, dezacordul e poate doar o chestiune de ;;ccent. Ideea teoretică socratică a unei elite a spiritului, diriguind în mod ne­ democratic, putea foarte bine să n u excludă, din partea ei, o atitudine practică "prietenoasă faţă de popor", admiţind că acest a poate merita bune aprecieri, afecţiune şi strădanii culturalizante. Se ştie dt ::.Ocrate condamna nedreptatea, indiferent de orientarea, aristocratică, ori de­ mocratică, a regimului care o patrona {vd. fr. 1 A, § 24 ; fr. 1 8 ) . Cer­ cetarea contemporană apreciază, precumpănitor, atitudinea politică a lui Socrate drept favorabilă unui aristocratism luminat140• Sînt însă şi opi­ nii în virtutea cărora poziţia sa n-ar fi fost antidemocraticu141•

232. XENOFON, A mintiri I, 5, 5 - 6 Socrate ; Orice rob care se află sub jugul patimilor, să ridice ru găci uni zoilor ca să-i dea stăpîni buni, căci altfel este pierdut. ?.33. PLATON, Alcibiade I 135 C Socrate : Lir-•sa de v irtute se potriveşte unui sclav.

C) VERSIUNE CARICATURALA A }�I GURII LUI SOCRATE ARISTOFAX, XORII

234. DI SCIPOLuL [către Strepsiades, referindu-se l a aşa-zisul grup al lui Socrate J : Ei scormonesc ce-i ":ub pămînt . . . Scrutea�ă, precum vezi, Erebul, [Tartarul ] , să vadă fundul . . . [In continuare, privitor la îndeJetni­ cirile celor din grupul lui Socrate ] . . . Aceasta e astrono­ mia . . . [aceasta] geometria . . . [prin care] f Poti să măsori pămîntul [şi anume ] Chiar pămîntu-:ct reg. (v. 188 - 20:�)

235. DI SCIPOLUL [către Strepsiades j : Socrate la lună să-i studieze mersul, crugul . . .

se

(Y.

uită 1 7 2)

236. STREP SIADE S [către Pheidippides ] : Vezi tu por­ tiţa cea-nchisă şi casa mică-n dosul ei ? f . . . Acolo e�te gînditorul prea iscusiţilor mintoşi/ Ce-s tobă de în·;ăţă­ tură şi se căznesc să ne înveţe/ Că-naltul cerului n-ar fi


r.:) V!:RS l \ \:E

CARI C..\ TUR.-'ILA -\

r i G I H < l l Lt:l � O C R .A H

1 65

decît o vatră de jeratief Ce ne învăluie şi-n care noi o amenii am fi că rb uni / . :\Iintoşii-aceia, pentru-arginţ i . ştiu să te­ nveţe cum, prin vorbe , / Pot să triumfe orice pri ci ni , fie că-s drepte ori nedrepte . . . - Pltcidippidcs : Aha nişte golani desculţi, de teap a lui Chairephon şi Socrate. (\'. 95 - 1 05)

23Î. SOCRATE

�către

Strepsiadcs l

:

�oi

11-a

vem

zt:i,

căci află-ntîi că pe l a noi/ ::\Iom•da ast a n-are curs . . . Să vo rb e şti cu No rii , c ă ei ne sînt divinităţi . . . ''a 1. r cb u i, b ătrîne/ s ă-ţi apleci ured1(·a la m area rng{tci un ef. Atotstăpîn, o cerule, văzduh fără sfî r �i t , / Tu ce �u-,ţii p{m1Întul în spaţii să plutească, / Eter ce st rălucest e, zeiţe venerate, / Voi, ::\ori, ce duceţi tunet şi fulger l u m ino s, Vă ridicaţi o dată în-naltul cerului, l Zciţ.e, să vă vadă privirea de - nţel ept . (v. 24 7 - 266) Des pre preocupările socrntice de ti n ereţ e, ulterior aban d on ate , privind studiul naturii, vd. fr. 1 (Diog. Laert. , I, 45), 1 2 , 1 02, 1 03. Poate, însă, că nu le-a întors spatele atît de d e v re me , cmn înţel egem din alt e re­ latări, d acă Aristofan îşi po ate îngădui s{t le aducă în scenă într-un mo­ ment în car e &>crate atinge Yîrsta tle 46 de ani. Oricum, asimila:rea de c unoştinţe ştiinţifice pr acti c e , cum sînt cele de g eome tri t- , este întot­ deauna recomandată de Socrate. În fr. 236, 2a7, se pun în seama lui So c r ate, fără nici un temei, opinii ale unor filosofi fizicalişti, mergîndu-se

pînă

l a ateism.

238. STREP SIADE S [către l">heidippides J : Se zice că ]a ei �adică la sofişti, între care s-ar număra şi Socrat e ] sînt două metode de argumentare : [ E una tare, alta slabă, d ar că, din două, acea slabă] E cea mai tare cîud e vorba ca să susţii nedrepte pricini. (v. 1 1:! - J l .'l)

2.39. CORUL [cătr e Socrate J : Tn, solt:nmc pr eo t :' Al moiturilor complicate,/ Ne spune-acum ce dor('�ti/ Un·chea n o ast ră n-am plecat/ La vreun sofist di n ct:i dl·-acu ma, j lJin cei ce sînt transcendentaţif Cel mult doar la Prodicos numa . j Acestuia pentru �tiinţa-ij Şi cnpnl l n i atît de bun , / Iar ţie pentru mersul tă u /P e s t racirt, m i l l d rn de p ăun . _.' Şi pe nt r u felul cum arunci priv irile. chiorî �. b mulţi, / Şi pe nt r u toate ci te- n d nri / Fiinddt mergi 1 1 1 1 r('n d e sculţ . . . (v. 358- 363)


TI\OPISMUL

I G6

C01'ŞTllNTEI

CONSTill'<TH.

SOCI\ATE

Fr. :2JG, 238, 2:39 : chiar atund cî:l-1 , în mo<l t=:rotesc, Socrale: e a,;i�:til a t s.Aiştîlor, pe care i-a co;uh{Ltut întotdeauna ivt!. fr. 1 27, 1 28, L !fll , .\ris­

tufan ştie C:t auumitt· nutt· •1in practi�a sncratică pot sluji c.1 punct d<! pk.::me al unei as<'muiri ( H ! . Nohl introductivă) . Spre a da mai I�I ul t ă \'iahiiitate s•:en idi f i gur i i trucate, de " fals" ştiuto r, a lui So.:: r ate, co­ mo:-Jiograful il . s itniar.ă îr: opoziţie cu un , . adevărat savau l " , ;;ofistul "de excepţi e" , Pr u d i co s (ir. 239).

240. zei.

alţi

[către Strepsiades] : Să nu r ccu noşti zr::i ! noştri{Ce-s Norii, Haosul şi Limba.

SOCRA'ţ'E :;{

decit pe

(·.-.

423 -. . -!24,

241 . sacRATE [către Strepsiades J : [Iată J Norii cei ceruri, 1 Mari zeităţi ai celor trîndavi, acele ce ne hără­ zesc/ Păreri şi raţionamente şi tot ce e inteligenţă, ! Şi limbutia acrobată, minciuna J şi şarlatania J Ce sînt în stare �J. lovească. din

(v. 3 1 5 - 3 1 8 )

24�. SOC RATE [către Stn·psiades , expl icînd fL C<� :;Ut in aer . într-UJ1 pancr J: Plutesc aicea în văzduh şi soarc·k-1 privesc de sus . . . A cerul ui imensităţi J Eu niciodată-n ade \•i.'n n aş fi putut să le pătrund, De spiritul n-aş fi� nălţat. şi u-a:;; ii contoiJit gîndirea 1 În aerul ca ea d�:-nalt şi pe măsurii-i de subtil. De-aş fi r ăm as tot pe pămînt, de jos n-aş fi descoperit i :Nimic din ce i superior căci nea­ părat pămîntu-atrage / Ca-ntotdeauna, înspre el . . -

-

,

.

(\", 2�-i - 2J:ll

243. SOCRA n� [către Strepsiades, despre zeiţe le c �: în­ făţişează Ele hrănesc o groază de sofişti./ Pe prooro­ cii din Th urio n , pe- artiştii medicinei şi / Toţi le n eşi i ce p oartă plete, unghii făcute inele, f P ac ei ce-ndrugă strofe pentru a noastre coruri cicl ice 1 Pe şarlatanii uşura­ tici [ce vorbesc fenomenele tot nea mu ace st de pier e-,� ară/Elc - 1 . rănesc să stea degeaba, p entru că ei le cmt a-n -,-_u -snrL

Norii]:

şi

e

-

,

cosmice]

-

('• ·

331 - 334!

t:uLt >rtll < i-:,:l:lit,,r î ş i Llrgeş�e sfera : S:JCr(ltc, m a i i u glumă, mai î n s(•rios. e acum purtăt. . .r <le· cu,·înt al tuturor ce lo r ce s�e îudc!etnices<: c u t re: hur i spirituale, dar prindpab s5.geată e îndreptată contra filosofiei timp ul ui . Lini.t :.;:rcas'l a caricaturii stl rpriude (fr. 240) tre-i cîmpuri de preocupări fihsofie� cu a<l(>vărat fun<.lameutale, at u n c i : al abstracţiilor conceptuale ( . . nori i "j , al elemcnt!.'lor cosmice (" haosul") . al limbajului, în care, spre ext:mplu, a C'Xn·bt Prorlicns, po men i t mai sus (fr. 239). 1\',Jrii par în ,, a devăr s� s·...·1unifLc.:..· lutuc..l a!.�s tra�ţiilnr, căci l:Jr li se consac r:"i , . tr i al i a.\- i


spiic111ţi, dedaţi filosofiei, ştiinţelor şi artelor. Ca ş i norii. l'<c· ne-mpiedică să Yedem lucirea soarelui , ahst r ac ţi ilt:: ne izolen zii tk c vitknţa empirică. Pri n ele se ascute mintea, dar cîţi nu le pun oan, in slujba minciunii ? rir. 2 -!1 . 2·13). Ce să crcd<·lll d i n ce·le ce spun filos..fii că t t�c m ai 'lin , . nori" (abstracţii) s-ar . . n:dea" l'Scnţde ln lllii, irtS('L.i�:tbik pentru cei Jipjţj dt- concretul pămintean ? Ar fi, in fr. Z-1 � . parodierca, prin i nt o ar ­ �erc IJt- d os, a convingerii socratkc, l'onform ciireia eine •;a m: pc.ate totf•Uată să studieze . ,cf'ru l " , cum şi tre b u ri!<.' . ,pămlnt�şt i " . e:lrora, in spqi't problemele omul ui, li se consacra Sonatl: ( nl . fr. 1 0 4 , 1 05, 106, 1 08) .

[crilre Strcpsiadcs ; : Te-aşează pe scăuna­ sfînt/ . . . Şi-acuma pun�e-ţi coroana asta care-o n�zi . . . Astfel este ritualul cu toţi ce se iniţiază (-:-o·j� n /,ou­ 244.

SOCRATE

�u-acesta

!b oc;) .

(v.

2S t - :! 59)

rantczc'\ conut'<L pune m c 1 111 sarcina l u i :::;,,crah· prad i<-a 1 1 1 iste:riilor iniţbtice. Ar put ea fi vorha de mai mnltc:, c:lar vl'rsnrih· r;;;H .-1;;�!). unde e vorba de uzul măsurilor şi ritmurilor, ue fac să ne �intiim că aluzia vizl'ază, po at e, ritualul pythagoric.

245. SOCRATE [către Strepsiades ] : Vreau s ă te descos, să văd de nu eşti un uituc [în continuare, o lungă scenă ce parodiază procedeul socratic de a ajunge la concluzi a dorită prin întrebări şi răspunsuri ]. (v. 482 - 483)

246. CORUL [către Strepsiades ] : Adună-ţi gîndul şi gîndeşte / La eul tău, şi-1 cercetează/ Şi pe o faţă şi pe alta, 1 În tine-însuţi concentrat. Cînd dai de vreo încurcă­ t ură j S ai iute la altă idee (v. 700- 704) . . . CORIFEUL [c:itre S t repsiades] : Nu-1 vorba să te dai bătut, ci Să-mi afli silogîsmul fals (v ou; :Xr.ocrT<:p1JTLx6c;} (v. 728 - Î29) SOCRATB [către Strepsiades] : Î mpărţindu-ţi cug·� t;'..T e a ! În bucăţele, meditează cu de-amănuntul !;'Î adinc. 1 D u p ă deviza cunoscută, împarte şi e xaminează . . . Dacrt poatt: vreo problemă J îţi pare grea şi te incurcit,. o laC:t haltă deocamdată ; f Apoi supune-o judecăţii din n o l l o mai agită iar , 1 Şi-o cîntăreşte bine. (\ . 7�!l

-

7 -! :1)

:Fk < •i ,:t-1 ce vurbeşt e . iu fr. 245, 2!lti, e :-; • . · r ; • t < · . • • ri . i m i l i n r h-1, (,_. ru) \.:orifeul, avetn dt.· -a î ac e en , (t- f. : n u :·Lr i :-i d i n l i iJ.ant �.� alt ptr)­ c�.:dl'clur j11D.Î�utkii suet·at k(• , pe Ctln: h· . . 1 .· 1 � 1< ; · . }r•:.: · : 1: :'-: p ti.:O:.\..' �n rel a t tu Ec lie�pr�! S:)erate ale lui Pl;Hull ş : X · n , s J , 1 1 . c·· r' ei<.!�va T,l p:,;:J.d.l pr in (iiulng � l'unţinutnlni l'uil�Liiuţ(_·i , , J . · -. ( . , n · L .1 � : � ! · 1 -_ , . ah· ,Jjfieih.' in suLdi\·izhtnHc� ci, !"<:lu.ar,:.t i . l r i n t p ! i l n l · : i i t , t t i o,· .1 L ·; ·! � l i n 1nai ;nu lte unglli url (le "1'ederc. �(1 rilur s a u


TROP!SMUL

C00<ŞTlll\:ŢE: CONS f! \C.:ŢE ! .

SOCRA 1'[

Ari;tofan socotise că anrlitorinl s!tn pnseda îtulestul iitoare disponibilitate � ă poaUL gust-1. în caricaturii, f ireşte, teme vi zi nd �colile filosofice, pr a c tic il e sofi ş t ilor , reflecţii a:<upra li mbajului, metode euristice . Cît a f o� t de îndteptiiţitil. aprecierea l u i , e dis cut ab il . Dar aclu��rea îa scenă a f ilo sofi <: i prin iutermecliul lui Sr>erate semnifică ori cu m u n pre al ab il con�cns t acit la acest sens. iutre a uto rul comic şi marele public ; spre lauda lui şi cinstea personajului său, el izbuteşte ca, prin mij locirea iic­ ţiunilor, să d ea glas uuui i nsem n at adevăr ; in acest secol, Socrate re­ prezintă în opinia colectivă filosofia, mai mult, d este insii�i Filosofia. intdectuală încît

.... ..... '-' '-' "" � L

l

1

l


�OTE LA SOCRA TE

NOTE* 1 Personalitatea filosofică a lui Socratc prcoeup.\ şi secolele urma­ toare. Ne mulţumim, aici, să consemnăm dou{L luări de a titudin e clin zilt:le noastre : a lui Georges Bastide (Les gmnds t/remes moraux d" la civilisation occidentale, Paris, Bordas, 1958), care relevă .,mesajul socratic " : p. 16 sqq.), prezent în cugetarea occiuenta1lt c ont e mpor ană ; cealaltă, a lui Amedee Ponceau, care prezintă gindirea �a filosofică dn·pt , . socra­ tism", cerînd reîntoarcerea noastră la filosofe mdc magistrului .mtir. (\"d. Alain Guy, Le socratisme d'A midie Ponceau, în . , Rev. de l{(taph. � t de Mor"., 3 , 1968. 2 District, sau dem ( 8 i;f.Lo�). 3 Damon - atenian ; muzician, maestru al lui �ouate (Vd. prezenta lucrare, voi. II, § Damon). • Aristuxenos vorbeşt e de pederastie. Acesta part>·SC tot Wiul cu muzi­ danul eu ac elaşi nume, nu iubea pe Socrate, desp re care vorbeşte a tr i ­ lmindu-i Joar trăsături rele, vizibil pouegritoare. ' Ded, în tinereţe, Socrate a urmat meseria tatălui său, p rodu cin c.l chiar o operă expusă pe Ac ro pole : Graţiile dr a pate . • Id omeneu s din Lampsakos - elevul şi pri e tenul lui Epicur : a �cris : Despre socratici, operă din care provin e informaţia lui Diogenes l.aertios, mai repede prin intermediar decît direct. 7 Homer, Odiseea IV, 392 ( t rad . G. Murnu, Buc ureşti, E. S.P.L. A., 1 956, v. 520). 8 Demetri os din Byzantion - nu-l cun oa ştem <lin altă parte . • Bătălia ue la Amphipolis, colonie ntenîană, a avut loc în 422 î.t:: .u. ;wzi şi Platon, Apologia lui Socrate 28 C) . 1 0 Bătălia ue la Delion, localitate din Beoţia, des pr e care este Yorba ;, ici, a avut loc în 424 î.e.n. B eoţi en ii au invins pe atenieni . 11 Poti de ea , pe istmul occidental al Chal\=idicii, cetate supusă de Atena. În anul 435, ca s-a răsculat şi a rezistat trupelor ateniene pînă în 430��9. cin<l a capitula t. 12 Aristippos acesta, care ia n umele lui Aristippos din Cyrene pentru a da mai multă greutate sp uselor sale, in lucrarea Despre luxul celor t•ech i , ' " dedă l a sumedenie de bîrfeli ş i calomnii faţă d e diverse personaj e m ar ­ cante. Desp re legăturile dintre Socrate şi Alc ibi ad e, avem povestirea lui Alcihiade, pus ă în gura lui de Platon in Symposio11. 12 Deci Samos, Delfi şi Istmul de Corint (in tim pul jocurilor de acolo : • r..;:o si ngurele localităţi vizi t ate de S ocrate ( ve zi Platon. Crito11 5� ll ; . ,. Atitudinea de rezistenţă a lui Socrate împotriva regimului oligarhilor extremişti - r e gi mul celor 30 de tirani, introdus de spartani, in Atena, după victoria lor la finele Războiului pclo pouesi ac (404 î.e.n.) - este indeobşte cunoscută. To�•T�t •lintre discipolii săi făcuse parte însuşi frun-

notelor la textele din Diogcues J,acrlios (notele 5 - 1 0, 37, 70) aparţin lui Aram Frenkian, fiind prelu ate odată cu l l:xt ele în cauză. Autorul notelor 52, 87, 89, 98, 103, 1 08 - 1 1 1 , 1 1 5. 1 27, ia i texte arist otel ice, este t raducă toarea fragmentelor resp ec ti v e, Adt:lhia I'iatkowski. Restul notelor sînt întocmite de autorul c a pitol ului.

* Majoritatea

: � -31,


l7Q

I O N f,'ANU

taşul c elo r 30 ue t ir au i . Cri t h.s, alături de proaristc.emţi, ca Platon. ::-:,·n o ­ fon şi Alcihiade.

10 În hi'Ltii l i a ll .W al.l de la insulele Arginuse (40() i.e.n.), cei 10 5 tr a ­ tegi atenieni duhîndiră o st r ăl uc ită victorie împot7i\·a Hotd spartaue. Pentru a ollţine roadele co mp let e ale victoriei , strntegii a tenie ni l:is:tră pe morţi nelugropaţi şi porniră în ur mărire a flot<"i spartane, pt> c:m: " <listru,.;er:i in îutregim<'. Dar, la Atena, cei 10 strat<�gi fură condamn aţi la ru•.oarte pentru i mpi<'tate. Singur Socrate votă contrJ. condamnării, decla­ rînd sen tinţa ilegală, întrucîi.. potrivit procedurii penale, condamnarea n u se putea face in bloc, asa cum a avut loc, ci fi.-care strateg tr.,buia ja\lecat in parte (vezi A mintiri despre 5ocmte II , 4). '" Pamphyl� - scriitoare contemporană cu Nero. A scris Comrntarii i;/.}ric.· :,o,triate, îu :l:� cărţi. I�te ci ta tă de mai nmlte ori de Diog e ne s L;,enius. 1 7 Vezi di:tlogul Th�aiteto' de Platou. '" Vezi dialo�u! E?e!hy;�hrnn :le Pl aton . 1 0 Vezi d ialogul Lysis de Platon. 20 E ueleir\.:s din )k�ara. fi!oso f, discipol al lui Socrate şi fonrlahrul şcolii lllega.rice, c are s -:t remarcat îo. c ugetarea greacă pri n caracterul ei erislic şi subtil. 21 \'" zi di:llognl Euthydemos al lui Platon, 303 D. 22 Deviza [Ll)llh &ya.v, care se găsea pe frontonul templ ului de la Ddfi şi care sfăt uia pe vizitator la cumpătare, măsttră : , . Nimic peste măsură". Acest \'<:rs ·'" ;.o:i\.>qt.� �i Îll Et�ctra lui Enripide (v. 379). Exista oare şi în )Jksa A ug� , sau <.' apocrif în ElectTa ? 24 I'olyeuctos - lkc:moscu t tiin altă p:1 rt e . �5 Autisihem•s - autr,rul l uc rări i Succesiunea filosofilor ; este, pro­ babil, filosoful p<'ri patctician contemporan cu Polybios şi nu tre buie !'t>nfundat <'11 /l.ntisthcnes din Atena, fondatorul şcolii cynke. 26 J lctruun - templul zeiţei L'ybe le, la Aten a , care servea rlrept arl;i\- :, :t st "tul u i .

Xen�fon,

23

Lysia� . . _ \ <'stitul orator, a->ocat în afaceri judiciare particulare. '" Prytan<·iuu (gr. o:pu-ravei:o�) - edificiu public îu Atena şi alte lr o<:alit:iţi, un<:!c lu au masa p ri ta n i i. înalţii magistraţi care prezidan Adu­ n:tre" p<lporalui ( funcţi ile lor au variat î n timpnl istoriei). Tot în Pryta­ n,·i,Ja erau �ăzd uiţi şi oaspeţii străini şi erau hrăniţi unii cetăţeni pentru merite excepţional<: ; era un fel de o noare cum ar fi funeraliile naţionale. cu <lc<>sehir•�:t �:1 grecii hi uuurau cetăţenii me rit uoşi in viaţă şi nu ,lupă J>.Wart... Ac<· ast:l eerer<: a lui S:>crate, de a fi onorat cu hrănirea îu Pry­ tm:<'io::, a fo,;t, prohahil. privită de către j udec ătorii lui, tn momentele a··'" le:t. ''a o sfi•l"re, de undf' cdc 81) de Yot ur i noi care se adătlgară celor <'are il făcust·r:; vinov:.1t de acuza ţiile ::1dus�. (Despre proced ur.'l. penală la Atc·na, vezi G. t;lotz, Ilistoire grL'cqu�. voi. II, Paris, . 1 929, p. 3 3 1 şi urm. ; idem, La cite grecque, pp. 290, 296 şi urm.). • • Tiat>.td!hpt:t. , .tereu de e xerciţii " - un teren cu clădiri lăturalnic e pe ca1·e se făceau exerciţii de l uptă şi alte exerciţii gimnastice. Gimna­ ziile, de asemenea, erau locuri unde tinerii făceau antrenament gimnastie. Exerci ţiile fizice le făceau goi . Denumirea locului yu[Lvtiatov vine de la cuvintul yu[Lv6o;; �= gol. Înch iderea terenurilor se făcea în semn de do!in. ao Adică anul 469 î.e.n. J,uua Thargeli on CC>Tespunde cn mai-iunie. a1 Adie"- 399 î.e.n. 27


:-.:OTE

LA

171

SOCRA TE

� e Filosof, d bcipol p rPh a bil n i lui Anaxngo•as. (\'d. prezenta lucran·, p. a II-a, p. 607).

vd. I,

t:nul dintre filosof i i ce aparţin etapd mtdii a stnidsmului. Autenticitatea aeestui fapt e foarte improhnhilă. •• Privitor la acUt! <k ,,!'uzare contra lui Sr;cra te, Cll l ll şi referit or ia -�f'ea ce pare să fi fost replica lui Xt:nofon coJ� tra c a pet elor d<· acuzare <lin act, lr. A mintiri despre Sucratc I, 2, vd. F,rrHt Gebhardt, Pvlyhra.',;s' Ankiage ��gen SokYates und X,•nophuns Erwidaung, Frankfurt a. }fain, ! 957, p. : 1 0. 38 În privinţa schimbării atitudinii atenienilor fat:1 <le Sncratc-, t1Ln:\ ' condamnarea şi moartea acestuin, schimbare c<' s-� oglindit în so<•r ta rezerva tă acuzatorilor, vd. I�udorre Derennt·, · Lf s pr,Jces d'im f> i6te intnz­ •• ••

tes aux philosophes a Athenes au yme et

au

1 rmc siC.lrs at'.

j.-C., Liege­

Paris, 1 930, pp. 1 78- 1 79. 37 Ve(lern deci din ce Ct'rcuri sociale vari ate proveoncau uneori <1. is­ dpolii lui Socrate, deşi principalii lui adepţi erau aristocraţi. •• Adică, de a aduce pc as cu lt ă to r într-o stare de fascinaţie, asf'ruăn<i · toarc aci'leia pe care ar obţine-o un vrăjitor. "&

40

Vd. neta 1 1 . Vd. nota 1 0.

41 Referitor la semnificaţiile or acolul ui

nl. H . '"· Parke,

Chaereph,on's lnquiyy Fhilology ", voi. LVI, nr. 1, 1 96 1 .

sau ab,>ut

a legendei dt:�pre urne. 1 , in . , ( h:.$�kai Socratcs, ·

4 2 Di al ogul Theages, a cărui apartenenţă platonicianii e controversatA, pro,·ine in orice caz de la un autor din cercul socratic. Vd. L. Rnbin, Pl aton - Oeuvres r;ompletes, Paris, Pleiade, voi. Il, p. 1 575 ; Cuthri<·, op. cit., p. 79.

•3 Vd. Ant. Labriola, Sacrale. Bari, Laterza & Figli, 1 92 1 , p. l :.O<J : Socrate nu e, propriu-zis, un reformator ; K. . v. Fr i t z, Platon in Si;;ili<·n, llcrlin, 1 968, p. 33 : Socr ate n -a întreprins niciodatâ o· acţiune po l i til'c• . - . •• Zeiţa Bendis, înruditii cu Artemis. Cultul ei e de origină tral'il':'• . Socrate are .în vedere sărbătc>area in cinstea ei, numită Bend idri a . despre caracterul dai­ •• Asupra probabilităţii ca ruenţionata teză moni-lor, de intermediari intre zei şi oame ni, să fie so<·ratică; vd. Hnd. · Den·ane, op . cit., pp. 108- 1 09.

interioară, ca în cazul dairnon-ului lni Soc rat •: . L. Rubin. •1 Imput area adusă lni Socrate, că nu crede în zei, avea, Sl' p:: ·, . sensul că respinge pe zeii tradiţionali ai Cetăţii, acuzaţia adus<• in pro,·,_" fiind, mai precis, aceea de a fi v rut să modifice religia A ll'll<"i pr in intr .. duc•,rl'a al�nr flidn ităţi (fr. 13', fr. 1 - Diog. I,:,ert. l, ·Iti). Uh::;enăm, ţinînd SC'ama de nn fapt rdevat de l\fax Alsl><"rg (J lrr l 'rn.·:�·;-s des Svkr a ­ 1 �1:1:1, pp. 17 - 1 8) , că. Berlin-Leipzig, J . Benshe irnl'r, :c.<, l\Iannht'im, l>'J. se vede enu1 s e putea pune, cu buuă exellinţ;"t , ch�slill!1ea înlocuirii \"ecl:iului pantheon at enian cu altceva, in spcţi't cn 1 1 1 1 fonei de creclinţi't raţionaliznt . �tiinrl că sistemul rciigios grec era d d i u i l foart<· imprecis şi, prin urman' , indtipuit in diferite feluri, chiar înainte -de Socrate . B un argument in p l us in favoarea tezei, după care a<'uzaţia eora u n pret:cxt, iar motivul adevărat, altul ca, dealtfel, lu toate procesde zise de impie ­ tate, ale vremii. fie

••

Adicio, fie

visuri,

<:Ulll

o voce observă


ION

B'ANU

40 Vd. C. Săndulescu, , . Un cocoş lui Esculap ", în voi. . , Tre c ut şi vi i tor în medicină", Bucureşti, Ed. Medicală, 1 98 1 , pp. 65 - 68 : cuvintele

Socrate ar evoca pe Asclepios ca zeu al t ămăduir ii , g.:: rea conform căreia viaţa ar fi similară cu boala,

lui

implicînd convin­ deci uu rău. Dar, observăm, in acest caz ar fi vorba de o nuanţă platoniciană. Respecta­ rea ritnalului morţii poate fi dorită de Socrate deşi diferit de P lat o n, ce prh-eşte moartea ca pe un bine. Socrate crede că ar putea să nu ti'· uu rău, dar afirmă că nu ştie ce este (fr. 98) ; oricum, Socrate îndeamnă pe om să se consacre implinirii hiuelui în viaţă.

•• Cu privire la opinia socratică asupra visului, vd. S. Byl, (]tte.lqu% idies grecques sur le rOue, d'Homere a Artimidore, iu , . Les etutles grec­ ques " , nr. 2, 1979. p. I l S ; a utor ul remarcă f apt u l că Pl aton nu era adep t u l credinţei in vise. •• După părerea Siminei Noil-a, ar fi vorba !le o încadrare ironică a manticii, ca .. ştiinţă a viitorului ", intr-o societate perfectă şi condusă de ştiinţă (Nota 1 1 9 la Charmides 173 C, în Platon, Opere, voi. I, W7-l. p. 229). 51

Filosofia Orientutw·

pp. 4 4 9 - 450.

6' Ironia socratică

antic,

l,

B ucureşti,

EJ.

Ştiinţifică.

1 9 67,

are un dublu sens : e atitudinea magistrului, d e

a se preface că nu ştie, spre a lăsa, întru totul, aflarea soluţiei pe seama interlocntorulni ; e procedeul în virtutea căruia, prin întrebări destinate să evidenţieze contradicţiile din aserţiunile respondentului, acesta e adus

la situaţia de a respinge în final teza pc care o susţinuse iniţial (Refe­ ritor la a doua semnificaţie, vd. fr. 67) . 63 În acest pasaj , u aluzie la metoda socratică de a pune între bări

(cf. Platon , Apăt·area 21 Il ; Meno n 80 Aristotel doreşte să dovedească faptul că pune întrebări intr-o discuţie filosofidt. În de tipul citat, obiectul acestor d iscuţ ii nu e

H. La ue. Mass u n d 111itte, j.t<>:L�o-:-;"oc = moaşă ; j.tO:LE u n x.S�

64 Vd.

••

••

d?wvz[ct =

A ; Statul I, 337 C etc. ; . există diferi te metode de a speţă, în discuţiile socratice . , cunoscut", ci "căuta t " .

Mi.inster-Osnabriick,

=

prefăc u tă ignoranţă ;

1960,

p.

1�.

referitor la moşit. întrebare ironică. Vd. nota 5Z.

privire la aplicarea acestei norme în învăţămînt, vd . Je an - Pau [ IJumont, Soc1'ate et l'instituteur, în .. La. Pensee", nr. 2 1 3 - 2 14/ 1980. •• D at fiind c ă raţiunea umană concord� cu cea divină, aceasta din urm ă spr ij ină procesul ce tinde la cunoaşterea raţio nală a adevărului . • � !irt<np or:doc -- :u:ţiunea de :t iucita Ia desfriu . Guthrie se referă la Symposion ( pbton ici an) , 206 A-Z07 A, unde, prin parabola c lra­ 57

Cu

sexuale, este rc leva ti't capacitatea eros-ului de a face să nască, pri nt r- un gen de şoc generator, proliferarea cunoştinţelor. Textul de la 206 c vorbeşte de fecunditate c a atribut al trupului şi al sufletulu i. În acest context, gluma lui Socrate despre meseria lui de . , proxenet" . •° Fascinaţia exercitată de Socrate (vd. fr. 27, 28, 29) asupra audi­ gostci

torilor emană şi din

ascuţimea şi dibăcia lui logică.

în co ntinuarea dialogului Alenon, mai exact începînd cu 85 D, iure g btli'•m trecerea, făr ă hiatu.'i logic, J e la te za socratică a cunoştinţd date in străfundurile conşt i inţe i. la analiza, care e platoniciană, a prove­

•1

nienţei - transcendentl", Ideale -- a dat-ului in cauză. Reamintirea se află , . a cheval" pe amlwlt- l<'l.t' , �ocrat ică ')i platanician;'i, dar cu i m pl i­ caţii diferi te.


NOTE LA SOCRATE '" Parţială definiţie a ironiei. Vd. n.

" Iilada I, 343. •• Se încheie, aici,

1 73

52.

o convorLire, în cursul cărei� Soc rate, întrebat, dăâuse tocmai răspunsurile pe care le-ar fi dat cineYa priceput în ale a gr ic .. :turii. De astă dată, Socrate este obiect al proced urii maieuticii. Socratc n u se consideră o excepţie de la regula cunoştinţelor aflate sub nivelul conştienţei. ,,., .'\Jcibiade este încă tînăr. '" În apropierea morţii, oamenii ar poseda în cel mai înalt gra<l ca­ pacitatea de a profeţi, spune Socrate în Apărarea l u i Sacrale, 39 C. Re­ zult'i d, în dialpgul A lci!Jiade I. Socrate e presupus a şti că se află la ca p ătul Yieţii. •- S. 1-;. Strumpf, Socralcs to Sartre - A History of Ph ilos op hy, ed. II, X<:w York, McGraw, 1 97:>, p. 40. •• D . Russell, Hist01-_v u r H'estern Philosophy, London, Allen & Un­ win, ,-d. 1 969, p. III. " L:�. funcţia civilizat<>are a mîinii, aşadar a activităţii de producere a bunurilor materiale se gindesc. în secolul V, de asemenea Anaxagoras (fr. A 102) şi Democrit (fr. B 1 , 5) . 70 Yd. fr. 88, 89. 7 ' Este foarte îndoielnic ca Tha\cs să fi spus aşa ceva. Mai repede, poate. Socrate. " I. B anu, Platon heraclitiwl . . . , pp. 97 - 98. ,., :-:>. E. Strumpf, op. cit" p. 39. - , rrancesco Sarri, Sacrale e la genesa storica dell 'idea occidentale di anima, Roma, 2 voi., 1 975, vul. I, p. 9 1 . ,. A . E . Taylor, Plato : Thc :1fan and His Work, London, Methuen, 1926, p. 31 7, n. 3. ;> b is Raymond Weil (Lire dans Thucydide, în . . Le monde grec", Bruxelles, Ed. de I' Universite, 1978, pp. 1 62 - 1 68) sp une că în epoca

din ultimii ani ai vieţii lui Socrate viaţa socială a Greciei păşea din condiţia de predominare a comunicării orale către aceea a preeminenţei indeletnicirii scrisului, în viaţa publică şi cea privată. Civilizaţia greacă trece , .de la oral la scris" (p. 1 64). Scriind că discuţia dintre Socrate şi Phaidros, pe această t.:mă, în dialogul platonician ce poartă numele ace-;tuia din urmă, va fi avut loc cu adevărat, prin anii 420-4 15, au­ torul admite implicit caracterul is to ri c al atitudinii socratice c::orpuse în dialog. 76 J. J. Mulhern, Socrates Knowledge and Informa/ion, în , . Classica et Mediaevalia", Copenhague, 1969, voi. XXX, pp. 184 - 1 85. 77 M. Davis, Socrates' Pre-Socratism : Some Rema1'ks on the Structure of Plato' Phaedo, în , .The Review of Metaphysics", nr. :�. 1980. 78 Vd. prezenta lucrare, Cap. r.:topii ant1'opo-sociale. ,. Preceptul de la Delfi, receptat de Socrate, a primit uin partea iilosufnlui un sens uiferit de cel care guverna sanctuarul. În adevăr, probabil că acolo avea sensul ritual, conform căruia cel ce vine la zeu trebuie să apară în faţa lui purificat, ţinut fiind deci, în prealabil, să-şi dea seama despre sine că îndeplineşte această condiţie . 80 D upă părerea luî Leon Robin, cuvintele . ,zeul şi cugetarea" sînt o glossă al cărei autor este, de bună seam{L, creştin. Oricum, este foarte probabil că întreg textul 1 33 C din fr . 1 1 2 a fost folosit de vechii creş-


174 tini (Oeuvrcs comptetes notele 73 şi 74 ) .

10:-.i BA:.;u

de

PlatC>n , yol.

I, Paris,

Gallimard , p. 1 �65,

81 Demersul autocunoaşterii, ca, dealtfel, cun"aştcrca uma n:! ca atare, se află, la Socrate, in rel aţie cu tema Jidnului şi credinţ�i reli­ gioase. Tocmai faptul că divinul se află şi în obiectul (lăuntric) al "utt'­ cunoaşterii dă acesteia din urmă eficienţă. În cîmpul ei cosmic tl" ilin ­ ţare, divinitatea e incognoscibilă (fr. 103}, dar nu şi in aria ei lăuut.-ic­ umană. În Parmenides 134 A-C, Platon va vorbi de dificultatea l(>gică de a menţine această teză socratică, adoptată pînă atunci şi de t:, şi de necesitatea de a porni pe alt drum. Una din consecinţe va fi o n"uă viziun e despre natură (vd. lucrarea noastră Pfatua hemcliticut . . . . pp. 1 00- 1 0 1 ) , anume cea din Timaios, diferit ă de aceea ce fusese pînă a � unci. atît platoniciană cît şi socratică. 82 Vd. fr. 56. "3 E vorba de templul lui Apolion de la Delfi. ::\'umcle de Apu:jou Pythicul vine de la Python, dragonul pe care zeul !-a ucis înain te de a-şi instala oracolul la Delfi. 8' Socrate vorbeşte la persoana a treia uespre el însuşi : el e fi ul lui Sophroniscos. 86 B . Duquesne, Platonisme tt sens des choses, in " Rcvue de M�:a­ physique et de Morale", nr. 3, 1 980, p. 296. 86 A .- J . Voelke, Dialectique et choix dans la PeH sie socratique , în ,.La dialectique", Actes du XIVe congres des Soc . .de philos. de langue fran�aise", Paris, P. V.F., 1969, pp. 54, 56. 87 Const. Tsatsos, Filosofia socială a vechilor _�:reci, trad. Lia l:;rar\, Bucureşti , Ed. Univers, 1979, p. 66. 88 V d. Plutarch., De gcnio Socratis. •• W. Krauz, Die griechische Phtlosophie, Leipzig, Dieterich, ! 94 1 , p . 120 •• --roi:i� -;; 'l-;;;a: xnxouc; ).6you<; KIXl -ro 6p[�Eo- 6a:L xcx66).ou. S-ar _p utea tra­ duce, fără a greşi, .. procedeul inducţîei şi conceptul (general) ". In adev ăr, OpLo-fJ.6c;, ca şi l!poc;, poate să sernnifice şi "definiţie" şi "concept". l\{ircea Florian e de părere că Aristotel nu deosebeşte definiţia de concept. con­ siderind opLo-fJ.o<; şi l!po� ca echivalente (vd. Jntroducen la A nal. sec., Bucu­ reşti, Ed. Ştiinţif., 1961, p. LXVIII) . Dar Sncrate ? Probabil că, în C<.•n­ vorbirile sale, n-a folosit o terminologie riguroasă şi că enunţul e o , .in­ terpretare" aristotelică a discursurilllr sale. 01 A m corectat o eroare din textul românesc preluat : nu "Universu l " , d .,universalul". • a Pr. 1 33. 9 3 Pasajul face parte dintr-o expuner<" asupra teoriei platonici<:'ne a Ideilor. Lăsînd să se înţeleagă că Platon a avut anumiţi precursori în aceas­ tă temă, Aristotel îl numeşte numai pe Socrate, considerindu-1 drept cel mai important, cu rezerva deosebirii pe care o semnalează aici. •• Textul reprezintă o aplicaţie ce ilustrează pe o temă morală, cele două descoperiri socratice consemnate de Aristotel (fr. 133) : procedeul inducţiei şi definiţia generală (sau conceptul} . Demersul socratic parcurge fapte morale individuale, urmînd .. procedeul" inducţiei, către nniversalul dreptate. Se observă, totodată, modul în care se instituie acest universal şi conceptul corespunzător - ca esenţă a unor individuale - în speţă, acte individuale - atunci cînd această esenţă pare a fi contrazisă de


NOTE

L \ SOCKA TE

175

aparer:ţ:. fenomenală (\·d.

Studiu l istoric, voi. 1, p. 1, pp. CCXLVI ­ CCX L\ " T I ! . • • \'d. Aristotel, :lletafi:ica, Bucureşti, Eu. Acatlerniei, 1 965, p. 409, n. 7;1. •• J. Henzel, Zur l.'lgik des Sokrates, îu voi. . , Studie11 zur Entw. der Plat-Jn Dial. von So krates bis A ristotelcs", Ldpzig - Berlin, Teubner, 193 1 ,

pa.:. sun.

�; X. Hartmann Aristoteles und das Problem des B:gnjjs, în . , Ahhandl. der Preu,;s, Akad. der \Vissensch., Philos.-histor. Kl assc", 5. 1 939, p. 5. ·� A. Prenkian, Note sur le sens primordial du mot Kct6o1.ou, B Ltcureşti, lmpr. :-\aţ., 1 94 1 , passim. •• Platon a-t-il tfcrit d,·s dia!ogues socratiqurs ? l.n Bul!. de la Soc. fran �. fie Philos . 2, 1980, p. (iS. u•• \'d . A.-J. Voelke , o,/J . c it . , p . 53. 111 1 C u privire la ra ortul <lintrc \·irtute şi c uno aş te re , vd. Jon :VIoline, p Ettri/Jd,·s, Socrates aud J'irliec, în Hermes", li 1 03, 1, 1 975. ia" Py thagoras ra po rta \'Îrtuţile la teoria nurucrdo r, f ă ră să ia în consillt·nţie natura lor proprie. Vezi Pythagoras, fr. :i9 şi 40, in I, 2, pp. 38 - 39. 1 03 După părerea lui Guthrie, Platon - cum ar rez ul ta din cotttinuarea ex p un e rii şi mai ales din 94 B ş i unu. - s-ar dise�cia de maestrul său, întrudt acesta nu ar lua in considerare şi slăbiciunea tnorală drept cauză a unor acte neconforme cu virtutea. 1 "·' Acesta es te, în acest context. s e ns ul termenului <rCil<ppoa6vl]. '05 Const. Tsatsos, op. cit., p. 67. 1"6 Semnificaţia, aici, a termenilor xa:i.o� Kiya:6o; ; desăvî rşit şi bun constată AL Ci zek , notind eă sint cele două componente ale perfecţiunii spiritttale, al căror conţinut e s te dat de cultură (paideia) şi dreptate, respectiv de valoarea inte.lectuală şi moral ă umană. După cum se vede, ?Jdrept este opozabil lui desăvîrşit (frumos) iar rău (textual, Ponero s ­ ticâioşit. degradat uman) este opozabil lui bun/cultivat, format sub raport intelec tual (Platon, Opere, voL I, dialogul Gorgias, n. 50, p. 399 sq.). '"' Xenofon, A mintiri I, 2, 54. 1 08 Jacques Follon, recenzie la Evelyne Mereu, Les idees morales des int,,r/%Uteurs de Socrate dans les dial ogues platoniciens de jeunessc, Vrin 1979. in " Revue ph.ilos. de Louvain" , 79, 1981. 1 0 0 Lonst. Ritter, op. cit , p. 52. 1 1 0 în original, un joc de cuvinte intre kola�esthai, a reprima, a înfrîna şi akotasia, neitt.frînare, observă AL Cizek (op. cit., n. 1 39, p. 40 9) . 1 1 1 Comentînd pasajul, Al. Cizek scrie : Conducerea de sine (heauton arhei") este concepţia ce rezultă din reprezentarea sufletului o1nenesc ca o cetate bine guvernată, în care cîrmuirea de sine sau autarchia este dată de dominarea raţiunii asupra afectelor, funcţie care se compune din în­ ţelepciunc - cumpătar•! şi reprimarea afectelor (enkrate ia} , .-; inonimă de fapt cu spiritul drept ăţii, dikaiosyne din alte pasaje similare. Formularea concepţiei este socratică şi se regăseşte la Platon, Xenofon, cum şi la cynici (op. cit., n. 100, p. 405 j . m Cun oscut oru politic şi -,.·general atenian (c. 450-404 i.e.n.) ; se nwnără printre cei aflaţi în preajma lui Socrate. Implicat intr-un proces de impietate la Atena (4 1 5 i.e.n.), fuge la Sparta şi de aici conduce dife­ rite operaţii de război împotriva Atenei. ,

..

",

. .

,

.


176

ION h'ANU

111 Achile şi Aiax sînt personaje desprinse din operele literare a:e lui Homer şi Sofocle. Primul este jignit de Agamernnon, al doilea de l'lisse. 11' Ly sandros, general spartan care a obţinut două victorii hotărî toare

asupra Atenei, la sfîrşitul războiului peloponesiac, şi a răsturnat n gb!ul democratic de la Atena (405 - 4 04 î.e.n.). 111 Aceste cinci specii sînt : curajul în politică, curajul uobîudh p::in

experienţă, cel provenit din inexperienţă, cel inspirat de speranţ;:i, cel inspirat de pasiune. Socrate este citat ca avînd o opinie diferită pentru a dona specie .

111 R. Flaceliere, A propos du Bnnquet de Xinoplwn, in . , Revue ,,_; es etudes grecques", nr. 349 - 350, 1 9 6 1 . 117 Em. Boutroux, Socrate fon dateur de la scicncc morale, î n . . :t�udes d'hist. de la philos.", Paris, Alcan, 1925. p. 83. 118 Vd. fr. 1 5 1 şi comentariul însoţitor. 1 1 9 D upă R Zeller, Phil. der Griechen in ihrer gescll ichtl. Entwicl. i:ntţ dargestellt, II, 1 , ed. II, Leipzig, 1889, p . 312, nota 3 ; aluzia se referi. la şcoala cynkă. 12 0 Adelina Piatkowski notează că formularea aristotelică de aici di­

feră de aceea din fr. 143, unde .. virtuţile" sînt arătate a fi . , ştiinţe", la plural (elpc.a:[ ; f;reLaT-Ij!J.IXL} . Aici e vorba de identitatea dintre virtute (eip•�i.), şi raţiune (Myo�) . la singular. Vd. şi coment ariul nostru la fr. 1 4 1 - ! S I . 121 Şt iinţa universalului. u2 G regory Vlastos, Socratcs on A erasia, în " Phoenix", Toronto, nr. 1 , 1969 . 12 3 Nonnan GulleY, Socrates ' Tlzrsis clt Protar:c.ra.s 3588c, in , , Phoeu:x". nr. 2,

197 1 .

-

124 Franz Dirlmeier :

p. 374.

Aristoteles, .llagna .Uot alia, Berlin, 1 9 66,

n.

6,

115 Vd. şi fr. 151 şi 187, cum şi nota 1 04 .

, .. Întîlnim expresia xa:M� n ci:ya:66;, pare-se frecvent folosita d e Socrate, expresie care devine xct:>.oxciya: (Hx. 127 Cei ce practică sportul numit pa(n)gkrâtion, o combinaţie între trintă şi box. 121 Ce ea ce . . place, atrage, suscită admiraţie" (\Vla dyslaw Tatar kitwicz,

Istoria esteticii, trad. S. Mărculescu, Bucnreşti, voi. I, 1 978 , p. 55 ) . uo Wl. Tatarkiewicz, op. cit., voi. II, p. 355. 13° Kurt von Fritz, Platon in Sizilien, Berlin, De Gru)·ter, 1968, pp.

13, 46. E notabilă părerea lui Aram Frenkian : fără a fi un reformator, Socrate nu e nici partizan al reîntro uării unor norme desttete. Idee a în­ făptuirii, în Cetate, a .. adevărului şi raţiunii", străină ue antropomoriis: n, dar şi de relativism, avea caracter no ,·ator (De ce moarte Socr ate ?, Bucureşti, 1 9 42 , p. 2 1 8) . lSl 'Valthcr Krauz, op. cit. , p. 1 1 8.

a fost condamnat la

132 În acest pasaj , este vorba despre alegerea exemplelor în retorică.

Unele sînt luate din viaţa reală şi din istorie. Altele sint inventate, putînd fi .,parabole", sau .. fabule", aşauar cazuri din care se desprinde un anumit inductivă aplica!ii de înţeles, prin analogie. Procedeul ţine de metoda · Socrate in învăţăturile sale. 133 Ant. Labriola, op. cit., p. 120. i 1 34 "Ordinii şi armoniei Rpirituale îi corespund conceptele de nomim,,n (orînuuit conform legii, legiuit) şi nomos (lege) . Lrgr inseamnă armonie,


NOTE LA SOCRATE

1 77

iar cei în care s ăl rtşlui eşte acest Rosmos se munesc cosmici sau sophnmes, adică înţelepţi. Legiuit (nomimos) înscamnrt disciplinat, s upus legii, de c i bun cetăţean, în care sălăşluicşte d re pta te a ( dikaiosyne ) " (Al. Cizek, loc. cit., n. 1 36 , p. 409). 13� Discutarea temei Ia Const. Ts a tsos , o/>. cit. . p. 60. 136 Richard McKeon, The lnterprctation nf Political Theory aud Prac­ tice in A ncient Athens, in . , Journal of tlte History of I deas" , nr. 1 , 1 98 1 , p. 1 1 . 137 Adică fără să-şi poa tă continua acti vitah•a sa de ed ucat o r al cetă­ ţenilor. 13 8 Dacă, în conformitate cu o pi ni a dominanlă în istoriografia filo­ sofiei, Socrate nutrea con vinger i antidenwl'ratice, nu e mai pnţin ade­ vărat că înfăţişar e a democr aţie i ateniene din epoca dată displ::icea chiar şi unor a ce nu pot fi con sid eraţi adversari ai dcmocmtismului (\'d. spre pildă, Tuci dl de, Răzb. pelop. III, 82- 83, 46(4) , 43(2) . lle consultat pr�;:enta lucrare, cap. Tucidide, fr. 5 1 - 58, cu coment ari ul afereut. 10 9 Br ech teus, leg e nda r rege al Atenei, al cărui mit il asocinztL uriginii

Cetăţii.

1411 D intre lucrările mai noi m1de e susţinut acest punct ,}e n < lert-, R. )l", Berki, The History of Politica/ Thought, J,ondon, 1 9 7 7 , pp. 47 - 48. 141 În acest sens, cu titlu de exemplu, \'ictor Stern, lJber Suioralrs, iu ., Deutsche Zei tscluift fiir Philosophie ", nr. 3, 1955, pp. 302- 30:1 ; l �uth­ rie (op. cit., pp. 92 - 94) refuz ă de asemenea să-1 considere pc :>oc-ratc adversar al democr aţi ei , opi nîn d că pro fesa un punct de vcden· aparte, vd.

greu de definit.


ESCHIL NOTĂ INTRODUCTIVĂ

o on . s-a nă»cut

la El eu s is . lingă Atena, i n 525, copiiftri t în preajma sanctu arului marilor zeiţe, Demeter şi Perse phona, şi a fost probabil iniţiat în misteriilc elen­

lui Euph ri familie de eupatrizi,

Eschil, fin!

dintr-o

a

sine. Cu prilejul războaielor medice a luptat la Marathon (490), apoi se parc - la Salamina şi la Pl a tee a (480 - 479). Tradiţia litt>rară antică îi reţine mai ales trăsăturile severe şi eroice de ,. marathonomah". A de butat în întrecerile tmgice la douăzeci şi cinci de ani, dar a d.j­ tigat loc-ul întîi abia în 484. JI.Iai tirziu (472) a triumfat cu trilogia tiin care făceau p ar te Perşii, choreg fiind Pericle. s� presupune că a t unc i I-01 invitat pentrn prima dată tirarml Hieron în Sicilia, Ia Syracnsa. unde va fi avut prilejul să cunoască poeţi celebri ca Simonides, Bacchylitles şi Pindar. Întors în patrie, Eschil asistă Ia afirmarea tînărnlui Sofocle, apoi triumfă din non cu trilogia sa thebană (467) şi în cele din urmft cu Orestia (458). I..-a 1<fîrşitul vieţii, din temeiuri controversnte, ia din nou drumul Siciliei, unde moare septuagenar, la Gela, în 455 - 4 56. Din vasta operă, a ,.părintelui tragediei", apreciată de antici la nouă­ zeci de tragedii şi drame satirice, au fost salvate numai şapte, cup rinse intr-o selecţie alexandrină : Rugătoarele, Perşii, Şapte contra Thebei, Pro­ melmt înlănţuit, Agamemnon, Horforele şi Eumenidele, ultimele trei alcă­ tuiml (Jr,.stia. Din c de l al te un s-au păstrat decît fragmente. l>ramatnrg de geniu, pmlific, Eschil a desăvîrşit tiparul trage d i e i . Ca şi Pinrhr. el a fost nn mare p!>et liric, rtdică in prinml rînd un m;vi­ cian, ale cArui cîntece rtădt'au farmee şi forţă dramelor sale. El s-a dove­ dit a fi şi un înnoitor in arta repre-<entării scC'nice, 1-guduiad pui)licul , , prin măreţL 1 spectacolului, datoritrt ,(ee orurilor pictate, maşinilor, altarelor, mormintelor. trompetelor, fantom�:hr. P, ri n yi lor " ( Viaţa awm imil ) . Pt�r­ sonali t a te a lui s- a manifestat puternic şi în domeniul stilului, fiind "primul dintre deni care a ridicat cuvintele pînă la înălţimea t u rn uri l or " {Aristofan) şi a făurit o limbă neimitabilă : măreaţă, solemnă, ahrupt.i. Gîwlirea tragediografului a fost dominată de modul de expresie pndic. Prin lllijbdrea miturilor şi metaforelor, el a făcut se nsi bile U llt'''ri aceleaşi i dei p� c<1re le-au exprimat în termeni mai ge n eral i filosofii. În v i ziu ne a lui orie .:: depăşire a măsurii, în plan divin, cosmic şi uman, n�prezintă o , provocare sau o jignire adusă ordinii supreme şi are drept u r m ar e o rr,plică 1n sens contrar. Î ntruchiparea divină care veghează la menţinerea acestei dial�ctici este Nemesis. Din preajma ci acţionează Moira, decisivă pentru des1.uml universal : ea structurează ineluctabil fiinţa şi petrecerea mnani't. Lmnr:a este dominată de forţe stihiale, dailuonice sau ideale, dar toate se înfăţişează ca emanaţii ale divinităţii, numită de obicei - în sensul cel mai abstract şi, totodată, cel mai concret - Zeus . Spirit religios şi artist, autorul Orcstiei atribuia voinţ(�i supreme o orjentare prielnică umani tăţii, deşi adeseori ascunsă. Omul dr;;pt este d at or


:-.:oTA IKTRODL"CT!VA

1 79

să inţeleagă sensul existenţei, lucru care se poate dobîndi prin snfNinţă (.,a suferi spre a înţele ge"), cu preţnl unui lung proces de couştiinţf<, adică printr-un parcurs iniţiatic. În act·astă privinţă gîndirea dramatnr�,;ului este apropiată de misterii şi de iufluenţele orfico-pythagorice. ·La traducerea selecţiei următoare am u ti l iz at : 1) ESCH\:"LE. To me I, II, Texte etabli et traduit par P>ml );fazon, Societe d't'dition , . Les llelles Lettres", Paris, 196 1 ; :l) Hans Jo achim )fettc, Die Fragment,; dtr Tragădien des A ischylos, Aka de mie Ve rl ag , Berlin, 1959. Pentru fragmente am urmat numerotarea acestei ediţii. -

A .M .


E SCHIL

.\speete

eosmolouiee ,

gcografiec ,

Fr.

physiologiee

1

[ PRO:VIETEUJ : Ether zeiesc, suflări de vînt cu anp1 1uţi, izvoare de rîuri, surîs fără număr al valurilor mării, Glie, maica tuturor fiinţelor, şi Soare, ochi rotund atoatevăză­ tor, vă chem : priviţi cît sufăr cu, un zeu, din partea zeilor ! Prometru înlănţuit 88 - �2

Fr. 2 [ PROMETEUJ : :Maica mea, Themis1 sau singură formă cu multe nume . . . Promcl<u

Gaia,

o

înlănţrrit 209 - 2 1 0

Fr. 3 [AFRODITAJ : Dorinţa-] î mpinge pe sfîntul Urauos să rănească ţărîna, dorinţa face ca Gaia să aibă parte de nuntă, ploaia cade din pătimaşul Uranos şi o fecundcază pe Gaia : apoi aceasta naşte pentru oameni turmele de oi şi (grîul dătător de) \"iaţă al Demetrei : roadele pomilor se împlinesc în urma unei nunţi uscate ; şi eu am luat parte la toate aceste (faceri)�. r' 1 2 5, Danaidele

Fr. 4 [:'IB:\IXONJ : Neamul meu se trage, pot să mă laud c-am aflat, din ţara Etiopiei, acolo unde Nilul (fluviul) cu şapte izvoare, umflat de vînturile (revărsînd) potop de ploi, se rostogole�te . . . Acolo străluceşte flacăra lui Helios, (astrul) cu ochii de foc, topeşte de pe stînci zăpada şi face ca întreg Egiptul înflorit, săturat de umezeala sfîntă, să rodească spicul purtător de ·viaţă al Demetrei. F 1 93, J1lem non i'

Fr. 5 [A POLLONJ : Nu

mama naşte ceea ce se

spune că ar

fi copilul său, ea nutreşte doar vlăstarul semănat în

ea.


Hll

FR ·\ c;MENT E

Cel care naşte e bărbatul, e l face s ă rodească ; e a numai găzduieşte plodul, ca o străină pe un străin, cînd nu îl vatămă cumva un zeu3. Eumcnidcle 656 -- fiG I

Puterile extranmane active i n dcterminismul cosmic şi uman

Fr. 6 � �ORUL] :

Divinitatea

(săvîr ş eşte)

tot ul

fără

trudă .

Jlugătoareie 98

Fr. 7 [ CORUL] : Domnia lui Zeus este dreaptă.

1? ugătoarez,_. 437

Fr. 8 [ CORUL] : Zeus, stăpînul veşniciei fără

capăt. Rugătoare le

57 4

Fr. 9

în cumpănă platanele (balanţei, Nimic nu li se poate î mpli ni muritorilor fără tine.

'- '- ORULJ : Tu singur ţii

Zeus !)

Rugătoarâe

822 -824

Fr. 10 [ CORUL] : Cum aş putea să Zeu5, cum să privesc în abis ?

Fr. I l ,: CORUL]

totu!

contemplu

gîndirea lui

Hugiltoa.r.-l,· J OSH- ! 059

: O Zeus , Zeus, tată care duci la împlinire Şapte

contra Tlu•bti 1 1 6

Fr. 1 2 [CORIFEUL] : M ă închin cu sfială Marelui Zeus, Oc roti­ totului de oaspeţi4• Agamemnott 362

Fr. 13 c ORE STE] : Zeus, Zeus c e fac i să răsară, din tărîmul adîncului, pînă la urmă, Nă p a5ta pC'ntru omul cu mîini ticălo ase

.. .

Hoeforele 382 - 38'l


TROPIS�.IUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢF!. ESCIJII.

Fr. 1 4 [CORL' L] : Oricare ţi-ar fi, Zeus, ade\·ărat ul nume, dacă acesta-ţi este drag, te ...- o m chema în rugă cu acesta5• Agamemnon 1 60 - i ,;z

Fr. 1 5 Zeus este etherul, Zeus este pămintul, .Zeus este cerul. deci Zeus este totul şi ceea ce se întinde deasupr� acestora0• F 1 05

Fr. 1 6 [CORC'L] : În Olimp sint l a putere noi cîrmaci. În numele unor legi noi, Zeus domneşte fără să urmeze nici o noimă şi spulberă acum căpeteniile de odinioară7•

Prometeu înlănţuit

I 48- ; 5 I

Fr. l i [ PRmiE TEt: ; : D e îndată ce s - a aş ez at p e tronul păriu­ tesc, el �Zeus J a început să împartă, fără zăbavă, felurite prerogative feluriţilor zei şi să rînduiască cinurile în împă­ răţia sa. Dar la soarta sărmanilor muritori nu s-a gîndit nici o clipă ! Ba chiar \·oia să le nimicească prăsila, p entru ca să creeze una cu totul nouă8• Eu singur m-am împ otri­ vit acestor ginduri, doar eu am cutezat : i-am eliberat pe oameni şi w1 i-am l ăsat să coboare, nimiciţi, în Hades.

Fr. 18 Inima lui Zeus e stăpînire nouă este întotdeauna aspră. [ HEPHAISTO SJ :

neînduplecată :

Pl'ometeu î11lă nţuit

3-l

·-

o 35

Fr. 1 9

[CRAINICUT., relatînd înfrîngerea perşilor de la Sala­ mina ] : Un daimon, aşadar, a nimicit armata noastră. ·

Ptrşi; �.; -15

Fr. 20 �CR..-\1::\ICl' L, cl('spre c1nunul de întoarcere al armatei Un Z\:tt, îu noap tea aceea, a stîrnit o

persane infrinte J :


f ;{ ,\CMENTE

ia r nă timpurie, făcînd Strymo n .

să îngheţe 1nt regul

O,

curs

al sfînt ului

Perşii .J-95 -- � � 7

21

Fr. [CORIFEUL] :

1 11:1

daimon (aducător) de chiuuri, cît de

greu ai strivit în pi ci oare întregul neam al perşilor ! Pcrşit

515-516

Fr. 22 [ETEOKLE S J :

Norocul

este

pentru

al zeilor.

muritori

ş,1pte Fr.

un

dar

co ntra Thebei 625

23

De

Kypris cum să uu ţin seama, în cîntul meu ey}avios ; ea are, laolaltă cu Hera, aproape aceeaşi pute r e ca Zeus . [CORUL] :

Rugătoan l,·

1 035 - 1 036

Fr. 24 [ETEOKLE S,

adresîndu-se

Corului ] :

Înalţ ă rugăciunea

cea mai de preţ : zeii să lupte alături de noi.

:;.apte

Fr.

cont1 " Th;:bri 26G

25

Stăpîne Poseidon, Zeus mari n, t rimite-ne un dar noro­ cos al mării ! F 4 G-:J. I IJ -- 1 1 ::\ii1<odarii

Fr. 26 � C ORU L ERINYILOR] : Auzi-ne Xoaptc, mamă , stră­ vechile noastre cinstiri ni le a n răpit nişte zd (noi) , prin viclenii îndirjite, ne-au preschimbat :în nimicuri9• -

J:.'umul iddt 8-H

Fr.

S-LG

27

�CORUL ERINYILOR] : Z eil or tinui . \ oi spu!bc:raţi, p r e ­ cum sub copitele cailor, le gile vechi. L- :-;nHdgeţi din miinile noa5!re ! Lumcnidele 778 - 770


184

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI . ESCHIL

Fr. 28

[CORUL ERil'.'Y ILOR] : Fecior al lui Zeus, (Apollon,) eşti un tilhar ! Tinere, tu striveşti zeităţile vechi. Eumenidele 149 - 1 50

Activitatea oraculară.

Somnul şi

visele

Fr. 29 [ PYTHIAJ :

Eu prorocesc doar ceea ce-nri şopt eşte zeul. Eumenidele 3J

Fr. 30 [ CORIFEUL, referitor la prezicerile Casandrei] : Suflarea zeului răzb ate din in ima-i de sclavă. Agamomnon l OS4

Fr. 3 1 [COR FL, adresîndtt-::il: Casandrl:iJ : Cine îti dezvăluie trimise nă va l�ic de z...,i ( ? Cint: te învaţă să iuton �zi răs )i ca t oracolele fioroase . . Cine-ţi )Opte�te înţelesul acelor cuvinte de rău grărt o are

a ceste nenorociri co p lesitoare

Î

·

·

pe drumul prufcţiilor talc ? Agamemnon 1 1 50 - 1 1 55

Fr. 32 [ COR I FE 1 · 1., Casandn.:i ] : ::\Iă mir cum t u , crescut ă dincolo de mare şi străină, te i ntil neşti mereu cu a de\· ărul , ca �i cum l-ai fi văzut cu ochii. l CA SA:;-.;-DRA ] : ApoHon ghicitorul m-a î nz estr at cu harul acesta (al prorocirii). Agamemn nn

1 1 99 - 1 202

Fr. 33 : c A E-A�DRA : : I ar mă c ă zne şt e v îl t o area dr epte i prezi­ cl:ri, cumplit a ; mrt t urbură năprasnicul ei cîntee . .·lgamcmnon 1 :.! 1 5 l :.! ; {) --·

Fr. 34 i C :\ :3AXDRAJ : Acum proro c ul ( ..:\pollon) care m-a schim­ bat in prorociţ ă . m-a insoţit chiar el spre ncnorocul dătă­ tor de moarte:. Agamemnull 1275 - l�/6


I'H ,\< ;Ml':-.Tl

I Wi

Fr. 35

oracol pentru m uritori ştire bună ? Într-adevăr, vestind numai nenorociri, profeţii cu arta ro stirii bogată revarsă pretutindeni fric a : coRUL] : Cînd izvorăşte oare din

ueo

,

Agamcmnnn 1 1 32 - 1 135

Fr. 36

În tim}JUl somnului se atîţia ochi, străl uminînd în sufletele: muritorilor, cărora ziua nu li se îng ă dui e darul yc:derii. - C\In RA

CLITIDt:'m STREI] :

ap r i n d

h"umc nidd,, 10-1 - lOS

Fr. 37 � u::uDRA CLITEl\1NESTREI,

mite]

tra.

adrcsîudu-se Erinyilor ador­ ·di cheamă Clitemnes­

: Din adîncul visurilor \·oastre

Eumenidele 1 1 6

Atotputernieia destinului Fr. 38 relatînd naufragiul flotei aheilor ] : Însă ne găseam avea carena neatins ă Cine a smuls-o prăbuşirii ? Cine a mijlocit scăparea noastră ? Un zeu, fără îndoială. nu un om ţinuse cirma. Soarta10 :Mîutuitoare a poftit să-şi afle loc în navă. : cRAINICUL,

corabia în care

.

Agamemnon

661 - H64

Fr. 39 � C LITEM� STRA,

vino\·ată Moirau.

lui Oreste] : De toate, fiul meu, Hueforcle

este 910

Fr. 40 : coRUL] : sorocul

Curînd va pl uti schimbă.

ce toate le

peste pragul acestui palat lioeforde

965 - 9G6

Fr. 4 1 ccoRUI.] : Moire, fiice c u noi [Erinyile] de o mamă12, voi duhuri care1ţineţi cumpăna legii şi locuiţi pretutindeni •


186

TROPISM liL co ;-.;şTI:O:ŢEI CONŞTIINŢEI. ESCHIL

prin case şi p urur e a faceţi, din greu ap ăsînd , să cîştige dreptatea, voi di ntre cetele zeilor cele mai aprig cinstite ! Eumenidele 9 G l - 0l17

Fr. 42 Ocrotindu-i pe oameni, el [Apolion ] divină, aducînd sflşiere bătrînelor

[CORUL ERINYII, ORj:

a trecut ).ioire13•

p este

legea

Eumen idcte 1 7 1 - 1 72

Fr. 43 [ PROMETIW, asumindu-şi de st i nul ele ex c epţie J : îmi yoi urma pînă l a capăt soarta hărăzită. Prom!<leu Î11lănţu1 1 :375

Fr. 44

rînduit ă �e

[ PROlvf:eTEU] : Nu este încă aceasta cli p a �i o ira . . . Îndemînarea e mult mai b ecis nic ă decît ' ne:c est­ tatea. [C OR H'E U L J : Şi ci n e stă pîneşte asupra nec esit;;.ţii ? [PROMETEt: J : Treimea :M:oirelor şi Erinyil c care nu uită ni cio dată . [CORIFElJ"L J : Puterea lor să fie mai mare d ecî t a lui Zeus ? [PROJ.\1ETEC � : Nici el nu va putea să scape de destinul său. Promcteu . înlănţuit S I l - 5 l 1:1

Fr. 45 [ PROliETEUJ : Soarta hotărîtă trebuie îndurată cu ini m a cît mai uşoară, trebuie înţeles că tăria ne c e si t ăţii [an anke ] nu poate fi înfruntată. Totuşi, a tăcea nenorocir ile acestea îmi vine la fel de gre u cu a nu le tăc<:'a. Prometeu înlănţuit 1 0-f - ! 07

Fr. 46 Ceea ce hotărăst e ursita se va î ntîmpla ; nu se 1�oate trece peste gindi re� slăvită , de nepătr un s, a lui - C ORUL] :

Zeus.

Rugătoarcle 104 7 - l 050

Fr. 47 , c ORII'El TI, 1 : l1ut ernicc Mo ire , prin voi, lui Zeus, totul se incheie pe calea dr eptăţii.

din

yoinţa

Hoeforele 306 - 308


Fr. 48 :ALA l t : L SACRU , alcătuit sp re s ] aya Emne:nide lor-1 : �e �oarn ă prinoase de pace în oraşul zeiţei :Pallas şi in

case domneşte, spornic, norocul. Aşa s-a încheiat lecrăminb

tu: I ni

Ze us

a

Atotvăzătorul cu :Moir u.

Eumenidclc 1 (1-l->

-- 1 0-16

Hybris şi .\te15 Fr. 49 : REGINA] : 1-Iă tem ca nu cum\·a uriaşa <noastră) b o găţie să răst o r ne cu piciorul . <:prdi"'tcind-o> în pulbere, f�?ri·.:: i rea înălţată de Darius nu fără (aj utorul) unui zeu.

a

i'o ._0 ; [ li;: - l <i-l

Fr. 50

: Şi cum tre:cut p e t e mare a-;cnk­ o a st e: pedestră? �REG INA2 : Înjugînd cu uneltele sale strîm­ toarl: a (nefericitei) Hdle ca să-şi croiască drnm . [U:\f B RA r.rr D c\. R I U SJ : Xerxes a ajuns şi asta, să în­ cuie' marele Bosfor ? [REGINA] : Intocmai ! Vreuu daimon a pu5 stăpînire pe gînduril e lui. IC:.InRA LUI DARIU S ; : Vai, : r: :uBIC\. LUI DA R I U S J

nea

a

s

să }ăptuiască

mâre a

fost daimonul, dac ă 1-a scos atît de

miqi !

straşni c din

Fr. 51 T:\IBRA LL:'I DARle S] : Cînd cineva zoreşte s pre p ierza n i e , îi dau şi zeii o mînă de ajutor . . . Fiul meu . . . a nădăjduit să impie dice , tcu lanţuri de sclav, legănarea sfîntului Helks­

pont,

Bosforul prin care curge un zeu . . . :Muritor fiind, în rătăcirea lui, să se dm·edească mai tare df'cit toţi ze ii , decît Poseidon. Cum să nu crez i c ă fiu l m<:u are mint ea bolnavă ? a nut,

Paşii 7-l:! - 7 5 1

Fr. 52

':D·IBRi\.. LUI DARI U SJ : Nici un muritor nu se cuvine uutrească gînduri prea trufaşe. DepTtşirea d r epte i măsuri [hy!Jris ], dînd în floare, face să rodească spi c ul rătăcirii mintii (ate ] şi culesul este numai plius şi lacrimi .

Perşii 3�0 - 8::!2


1 88

THOPIS:>.! l ! L

co:-:;;TI!NTEI CONŞTIINŢEI. ESCHIL

Fr. 53 [UMBRA r..c r DARlU Sj : Zeu

de ginduri prea măreţe.

s

e pedepsitorul celor (plini)

Fr. 54 [KRATO SJ : Furind flacăra focului (ceresc), din care izvorăsc toate mc şteş u�nrile, Pro meteu a dăruit-o muri­ t arilor. Pentru asemenea greşeală trebuie să înduri pedeapsa zeilor. P1·omctcu

Î11lă nţu ; /

i -9

Fr. 55 :coRUL� : Ruina se \·ădeşie a fi vlăstarul îndrăznelii neiertate la cei care, pentru belşugul revărsat în case, respiră mai trufaş decit e drept. Măsura este cel mai mare bine. Fie să vieţuim fără primejdii, precum le aj unge unor suflete înţelepte ! Nu-i meterez în stare să-1 ajute pe omul scos din minţi de bogăţie, care, spre nimicirea lui, răstoarnă altarul mare al Dreptăţii. Agamemnon 3 j 4 - 384

Fr. 56 �C()Rt:L] : Ne turbură necontenit o presimţire îniă�ată în noapte. Zeii nu întîrzie să-1 vadă pe ucigaşul vinovat de atît ea revărs�tri de sînge. Cu vremea, Erinyile smolite îl răstoarnă pe cel a cărui fericire a jignit dreptatea, il nimicesc, îl storc de viaţă şi în cel pierdut nu mai tînjeşte fir ele vlagă. Prea multa slavă e primejdioasă . . . Fie nejin­ duit bel şugul nostru ! Să nu aj ungem nici să pustiim o r a se, nici s[t ne trecem zilele-n sclaYie.

Fr. 57

Agamemnon

45�• - 4i4

:cuRCLJ : De multă Heme se aude printre m uritori un n:chi proverb, iară şi iară : norocul omului, crescut prea sus, nu moare fără a slobozi vlăstare ; din belşug încolţe�te o neisto\'ită n ăpastă. .-lgamemnon 75(1 - 756

Fr. 58 :e<JRL'L� : ::\feren străvechea lipsă de măsură plodeşte pri nt r e ticăloşi o nouă lipsă de măsură, devreme sau tirziu,


l fl9

FRAGMENTE

la ziua sorocită a une1 naşteri noi, cînd se înfiripă şi o divinitate, neîmblînzită, neînvinsă şi nesfîntă, Ate cea neagră p<:ntru case, aidoma cu născătoarea sa. Agamemnon

iG-! - 77 1

Fr. 59 rcoRn,: : Într-adevăr, prea multa sănătate este un ţel nesăţios ; vecina ei apropiată, boala, stă pururi gata s-o răstoarne. Purces la drum întins, belşugul omului se frînge de o stîncă nevăzută. O, dacă ar fi in stare teama, folosind un scripete după măsură, să mai descarce din prisosul atî­ tor bunuri adunate, lăcaşul nu s-ar scufunda cu totul, deşi e înţesat cu bogăţii. :Marea nu înghite barca. Zeus şi brazdele de fiecare an îndepărtează molima înfometării Agamemnon

1 00 1 - 1 0 1 7

Fr. 60 LCORt:L: : Depăşirea măsurii

[hybris ] se naşte din lipsa

evlaviei.

Ezwu nidele 524

Fr. 6 1 [CORIFEULJ : Unde se v a sfîrşi, unde s e v a stinge, ador­

mită,

mînia

năprasnicei

Ate ? Hoeforele

1 074 - 1 076

Justiţia arhaică şi justiţia nouă Fr. 62 [CORUL] : La jiguire se răspunde cu jignire ; a j ud eca e anevoie. Cel care vrea să prindă este prins, cel care a ucis plăteşte toată datoria ! Va dăinui o lege, cît Zeus va dăinui pe tron : "Vinovatului pedeapsă ! " E scris în noimde divi­ nel6, Agamcmuon 1 5 fi(l -

15 64

Fr. 63 [CORIPEUL] : Limbii duşmane să i se răspundă cu limbă duşmană, iată ce strigăt înalţ ă Dike, cerînd să-şi facă fiecare datoria. "Lovitura de moarte să fie plătită cu lovitură de


1 : 11 :

TI(Oi'I S M I I I . C ' < l'-I)TI J t>; J' I · I C 'O N �TIINTF I . liSCI II I

moarte ; vinovatul s ă î ndure osî nda " , glăsuieşte un prm·crh de trei ori vechi .

Fr. 64 'C ORUL] :

Pe omul cu mîna mînjită de sînge, nici toate

rîurile. unindu-şi drumurile într-o matcă, nu vor putea să-1 albească de paUl. Hoeforele 73·-74

Fr. 65 :oRE STEJ : Cînd strigă după răzbunare morţii famil i ei , intunecata suliţi:\. a celor din adîncuri . . . zguduie şi nelinjş­ teştc omul, pînă îl alungă din cetate, cu trupul sfîrtecat de această ţepuşă de aramă.

FI' . 66 �CORIFEULJ : Omorul o strigă , în numele celor răpuşi

mai i.ntîi, pe Erinys, să

aducă

moarte pentru moarte17•

1/ocforele 402 - ·!04

Fr. 67 Cînd un vinovat, ca omul ăsta, îşi ascunde mîinile pătate de crimă, noi ne iscăm în faţa lui; martore adevărate ale · morţilor, necruţătoare, şi-i cerem să-şi pl ăteasc ă datoria de sînge. O mamă �oapte, mamă, ne-ai zămislit să-i pedepsim pe '·ii şi pe morţi, ascultă-ne glasul . . . Menirea toarsă nouă pentru vecie de Moira neclintită e să ne ţinem, ceată, de răufăcătorul care a săvîrşit, mînios, vărsare de sînge, pînă coboară în adîncul lui Hades, dar pentru acesta nici moartea nu înseamnă scăpare . . . �e-au fost hărăzite nouă, Celor Temute : îndemînarea, stăr uin ţa pînă la capăt, memoria ticăloş iilor, neînmuierea faţă de oameni . . . Xu-i nimeni să nu se supună, să nu se teamă de legea rînduită nouă de Moira, statornicită de zel. [CORUL ERINYILOR] ;

Eumenidele

3 1 6 - 384

Fr. 68 �ATHEXAJ : Această pricină (crima lui Oreste) este prea mare pentrn ca nişte muritori (de rînd) să poată cumpăni


' �� ' ( . (\! 1 1

.1

1 !1 1

1

9

. . . De ::s? l �lC �Iea, � u (c� div i 1 �i tat hotann m cnme tzbucmt e m dau ju aădninta să 1 1 - am � poposit la mine în chip e tu că ales i m foc.:nl rugăt or, supus, purific at şi D:eJ?rime dio� pentru lă :aş � r�le _ . m dc . . . Deci . . . voi nndm J Udecaton pentru varsarile , şi_ tribunalul meu18, înteme­ jurămînt prin d(: sînge, legaţi iat de mine, va dăinui de-a purun . a:-, u p r a

('1

111

jnckcati'i

ai

mî�ici,

i

Fr. 69

Ascultaţi-mă, întemeiez o lege, locuitori ai, Atticei . . . Poporul lui Egeu, de astăzi înainte, va ocroti, statornic înnoindu-1, Sfatul acesta de judecători . . . _-\ici, pe muntele lui Ares, . . . de azi încolo, deopotrivă şi ziua şi noaptea, Cinstirea Legilor şi Frica, sora sa, îi vor înd e­ părta pe oamenii oraşului de crimă . . . Nici anarhie, puteri despotice, iată măsura ! . . . Nelacom de cîştig, nestrămutat şi vrednic de cinstire are să fie Sfatul întemeiat acum, ca să vegheze peste ţară pururi treaz cînd lumea doarme. [ATHENA) :

nici

Eumenidele 68 1 - 706

Fr. 70 �ATHENA] : Adaug votul meu la cele care au căzut pentru Oreste . . . Pentru ca Oreste să învingă, este destul să fie voturţle deopotrivă împărţitei9• Eumen idele 73 .5 - - 7 � 1

Condiţia umană.

\'iaţa şi moartea

Fr. 7 1

�KRATO SJ : :\imeni n u este liber î n afară de Zeus.

l'roml'lcu iuitli:flut 50

Fr. 7'2

Un om, in nenorocul lui, nu este altceva decît o u mbră.

1." :273, 9

Fr.

73

Sămînţa oamenilor ştie să gîndească doar pentru o zi şi nu are mai multă consistenţ[t ca umbra unui fu m . F 677


192

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIII'<IEI. ESCHIL

------

Fr. 74 [_-\. POI,LO::-.<J : Cînd sîngele unui bărbat s-a risipit în pulbe­ re, odată ce e mort, pentru el nu mai incape înviere2° ; şi totuşi, împotriva răului acestuia, tatăl meu [Zeus ] nu a scornit nici un descîntec, el care asază si răstoarnă, în sus şi în jos, întregul lumii, fărr1 să-şi obos � ască răsuflarea. Emnenidcle

6-!7 - 65 1

Fr. 75 }foartea aduce mai multă alinare decît o viaţă fără slaYă ; mai bine să nu te fi născut, decît să trăieşti doar pentru a îndura nenorocirea21• F

679

Fr. 76 :ETEOKLE S] : E un cîştig a muri mai devreme

mai tirziu.

Şapte

decît

contra Thebei

6�)]

Fr. 77 [CR..-U NICULJ : �forţii nu-şi mai dau silinţa să învie . .4gamemnon

Fr. 78

568 - S<iH

[CORUL] : Cel care moare este mîntuit de chinuri şi de

lacrimi.

Fr. 79

Rugătoarele 802 - 803

[CORUL] : Cînd mortul este jeluit, pe loc răsare şi răz­ ounătorul. Tînguirea dreaptă după un părinte . . . îl stîr­ neşte fără istovire, adînc il turbură de pretutindeni. Hoeforele 327 - 33 1

Fr. 80 [ORE STEJ : Tatăl meu îmi va trimite aj utoare din mor­

mînt .

Eumenidele

958

Ginduri sociale Fr. 81 [CORII'EUL J :

nimănui.

Ei

[grecii ] n u sînt sclavii,

mc1 supuşii

Perşii 242


1 93

FRAGMENTE

Fr. 82 [CORUL] : Nu te îm·oi să-ţi petreci in orînduire anarhică viaţa, dar nici sub noime despotice. Cumpăneşte in toate măsura, aşa-i rînduiala di ,·ină, împotriYa puterii cu toane. Eumen idcle

525 , 530

Fr. 83 �CORUL, despre destinul locuitorilor unei cetăţi cucerite] : Morţii, sîntem încredinţaţi, au o soartă mai bună . .'jaf>lt contra Thebei

336 - 337

Fr. 84 [REGINA ] : l.Ii s-au arătat (în vis) două femei bogat îmbrăcate, una împodobită cu rochie persană, cealaltă în straie doriene . . . Deşi sînt surori dintr-un singur neam, ele locuiesc în patrii (deosebite), una în Elada, pămînt hără­

zit de soartă, cealaltă în (ţară) barbară22•

Perşii 1 8 1 - 187

Fr. 85 [AGAME.MNON] : Fiica Ledeî . . . nu mă împodobi cu atîta slavă, cum obişnuiesc femeile. Nu mă întîmpina, ca pe un barbar, cu fruntea în ţărînă, strigînd cu glas înalt ! Să nu-mi faci din covoare un drum invidiat . . . Vreau să mă cinsteşti nu ca pe un zeu, ci numai întrucît sînt om23• .4gamemnon 9 1 4 - 925

Fr. 86

[ PRmiETEU] : l-am dezlegat pe oameni de gîndul aţintit al morţii . . . Am aşezat speranţe oarbe întrînşii . . Mai mult decît atîta, le-am dat focul in dar . . . . Şi de la el vor învăţa numeroase meşteşuguri. Prometeu înlănţuit 2-lB - 254

Fr. 87 [PRmiETEG, adresîndu-se lui Hermes] : Află limpede, că nu aş da în schimb nefericirea mea pe servitutea ta. Aş primi mai bine, cred, să fiu servitorul acestei stînci, decit să ajung mesagerul credincios al lui Zeus, tatăl (zeilor). Prometeu înlănţuit

965 - 9 66


194

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. ESCHIL

Fr. 88 Ascultaţi chinurile muritorilor şi cum din pruncii de odinioară am făcut fiinţe înzestrate cu minte şi gînduri La început priveau zadarnic, fără să vadă, ascultau fără să înţeleagă şi, asemeni arătărilor din vise, îşi duceau cît e de lungă viaţa în neorînduială şi amestec. Nu ştiau nimic despre casele (construite) din cărămizi uscate la soare, nici despre lucrul lemnului ; trăiau sub pămînt, asemenea furnicilor sprintene, în ascunzişurile fără soare ale peşterilor. Pentru ei nu se afla dovadă sigură de iarnă, nici de primăvară înflorită, nici de vară bogată în roade. Săvi:rşeau totul în afara oricărei judecăţi, pînă i-am învăţat răsăriturile şi apusurile astrelor24• Apoi am născocit pentru ei numărul, cea mai iscusită descoperire25, şi potrivirea literelor, memorie a tuturor lucrurilor, trudă ce naşte artele. Eu cel dintîi am prins dobitoace în jug şi le-am inrobit, ca să împlinească muncile cele mai grele în locul muritorilor, şi am înhămat caii ascultători de frîie la car . . . Nimeni altul decît mine nu a inventat pentru navigatori acele vehicole cu aripi de in, care rătăcesc peste mare . . . Mai mult vei fi mirat să auzi, şi mai departe, meşte­ şugurile şi mijloacele închipuite de mine. Îndeosebi urmă­ torul : dacă cineva cădea bolnav, nu avea (la îndemînă) nici o doctorie, nici de mîncat, nici de uns, nici de băut ; lipsiţi de remedii, (oamenii) se stingeau, pînă în clipa cînd le-am arătat cum să amestece leacuri blînde, în stare să îndepărteze orice boală. Am rînduit pentru ei numeroasele feluri de mantică. Eu, cel dintîi, am deosebit visele care urmează să se îm­ plinească în trezie, le-am făcut cunoscute înţelesurile unor sunete greu de interpretat şi ale semnelor ce se iscă pe drum. Eu le-am lămurit, în chip hotărît, ce vrea să spună zbo r nl păsărilor de pradă, care sînt de bine şi care de rău preves­ titoare, obiceiurile fiecăreia, duşmăniile şi iubirile lor, obişnuinţa de a trăi împreună ; de asemenea le-am desluşit luciul măruntaielor, ce culoare trebuie să aibă (acc:stea) pentru a fi pe placul zeilor, feluritele forme prielnice ale veziculei biliare şi ale lobului ficatului. Am dat foc mădu­ larelor îmbrăcate în grăsime şi coapselor zdravene, călău[PROMETEUJ : .

._ .


FRAGMENTE

195

zindu-! pe muritori în a rta greu de dibnit a prezicerii , făcut înţelese semnele focului mai înainte întune­ cate. Iată ce am săvîrsit. ' Iar bo găţiil e pe care pămîntul le ţine ascunse de oameni, bronz, fier, argint şi aur, cine altul le-a descoperit înainte de mine ? . . . Toate meşteşugurilc muritorilor se datoresc lui Prometeu�6.

1.:: - am

Prometeu înlănţuit

442 - 506

Uefot·mularea unor vechi preceptf"

Fr. 89 : SLU JITOARELE] :

celor divine.

Nimic prea mult, chiar şi în privinţa Rugătuarele

Fr.

1062

90

[OKEANO S, lui Prometeu ] : Cunoaşte-te pe tine însuţi, fii pe potriva noilor fapte şi stări, căci nou este tiran ul [Zeus ] care porunceşte printre z ei ! Prometeu înlănţuit

Fr.

309 -310

91

[DANAOS, a dresîn du se fiicelor sale] : Cinstiţi umilinţ a mai presus decît viaţa ! -

Rugătoarele 1 0 1 3

Fr. 92 [ C ORUL] : A suferi spre a î nţel ege Chiar şi în a dîn cul somnului, cînd în faţa inimii musteşte chinul amintitor de atîtea nevoinţe, îi năpădeşte (pe oameni), fără voia lor, înţelepciunea. Şi acesta-i harul revărsat cu sila de zeii .

aşezaţi la cîrma sfîntă27•

Agamcmnun

Fr.

S t r aj a vieţii mele

a luat

177

·-

183

93

sfîrşit. F

249,

Frigienii

Fr. 94 Rostirea adevărului e

simplă.

F 288, Aias l


196

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIIN'I LI. ESCTIIL

Fr. 95

Cel care are parte de un noroc frumos trebuie să rămînă acasă. F 628

Fr. 96

Nu vindeca răul prin rău ! F 695

Fr. 97 [PROMETEU] : Tîmpul cînd îmbătrîneşte ne învaţă totnl. Prometeu fnlănfuzl 981

Fr. 98

Pe înţele].Jt îl leagă de (ceilalţi) înţelepţi nn soi de înrudire. F 599


�OTE LA ESCI IIL

NOTE 1 Tht mis : personificarea ideii de or dine , de leg e , a cloua so ţie a lui Zeus, m care ar fi zămisl it- o pe Dike (D re pta t ea ) . Es c h i l o i1le nti fic ă aici cu insiişi Glia. 2 Influenţa universală a zeiţei

Pothos, etc.) 3 Pft rer c A 107.

dragostei şi a ins oţi to ri lor

săi (Eros,

este un motiv frecvent întîlnit in poezi a t ragicilor . comun[l cu o t tn rie fiziologică a lui Anaxagoras. Vezi fr.

În greacă �e�Lo�. unul 1lin unmcroasde atribute ale lui leus. ' Exi stenţa divină este polimorfă şi proteică ; denumiri!.: d - i n-

dusi\"

aceea de

Zeus - sint cou·lienţionale. pre zent in elemente !ji in tlt·\·enirc. 7 E vorba de divinităţile arh aice, od r asle! .: Cerului şi ale Clici. 8 :Mitul \"Îrstelor omenirii succesht• se întilnqtc, iHtre alţii, l a llesiod, in Jl!wci şi Zile 109 - :W I . \"ezi nota 39 la Hesiod, \'oi. I. partt.:;l 1 , p. -17. • În Orestia, ca ş i î n alte dram<', este cviclentă opoziţia - - de fapt o teomadlie - intre duhurile vechi, primordiale, n•levărate di vinităţi sti h i ale , şi figurile mai senine din ge neraţia oli mpie nilor, opoziţie rezol­ vată in fav oa rea celor din urmă. În această confruntare, poziţia lui Eschil este departe de a f i in totul conservatoare. Dimpotrivă, el leagă rosturile umane de lucrar ea noului, atittHline dove di t! prin evoluţia unora dintJe personajele sale ( Oreste , Promcteu) şi mai ales prin deznollămîntul impu­ nătorul ui tri ptic al Orcstiei. 10 În gr. Crsita se manifestă uneori ca Năp ast ă, alte ori ca Xor oc. 6 Zeus este

T6x"'l !:ro•-I)F.

11 Cuvintul grec fiolpat înseamnă , . p arte" , deci p ar te a acorda tă fiecă rei soarta. Ac eastă noţiune, iniţial impersonală , se transformă ulterior , ajungînd să fie c once puti"L ca o di vinitate personi­ v ieţi, durata, datul vieţii,

ficind destinul. De la Hesiotl, J.\Ioircle sînt reprezentate îndeobşte ca o atotputernică tria dă, de care trebuie să asculte înşişi 7,eii. 12 C a şi Erinyile, )Ioirel e sînt, după Eschil, fii cele Nopţii, zămislite la

i nn:: putu ri , fără tată. 10 O lege străveche,

căreia sînt

obli �aţi

i

se s u pu nă chiar şi zeii

olimpi eui , prescrie fiecărui zeu să-şi înde pline asc ă numai propria me n i re l' t.n rpa rea prerogativelor sau încălcarea domeniului •le a<•ţiun e al altor dhinităţ i este o manifestare de hybris, cond a m nab ilă atit la mu rit or i cit

şi la nem u ritori . Crimele nu sint de compdenţa :Lei lor olimpi<·ni

; pedepsi­

rea lor este rezervată Erinyilor. A polion, ocrotindu-1 pe On::,; le, a iuc;"t!cat di dna

rînduială.

A l a iul face elogiul păcii încheiate între Erinii şi a t en ie ni şi, 1kasnpra lor , între Zeus şi Soar t ă . Ordinea veche, necr uţăto a re a �-foird �i Erinyiior, şi <•nlinea nou ă, mai raţională, a zeilor olimpieni au fost i mp ăcattc. pe Areopag, de o inst anţ[l o mene asc ă. 14

1 5 Personificări ma jore , mai cu seami"'t cc·a

u()p�

di u t i i . in \" Î?.il nH·a lui I:;schil : iorrttfl <le exces . i a r

t: xp rimă literal tot ceea ce int rece mi\sura, oriec

Ci-.-r, or bire a minţii, rătăcirea, nebunia ş i totmlată t:Toan·a f�r.-şea!a, cri m a ) decurgind din aceasta. �oţinnca r l e h y bns pun e in IIIÎ'it'a�c re sor tur i le infricnşătoare ale dramei es(;hiliene. �oimll de d<p1·tu1i" in plan moral, dat{, spre a fi slujitrL

Je

oanll"ni şi 1h•

z.d, ca este

in Înn• l u na din feţe le


AlEXANDRU M!P. . \ "'

.

!

acel uiaşi . , n i lllÎC_ p�(·a H�u lt'.'. :zsupra că:uia a•z �t rui înţelept_ii �i fihsvfii. P ri nc ip i ul păs tra nz .. m�snru este de t ":pt n. varzanta a d oc n nez rc�mnţă­ , rii , 0 iuvitar<' _perpetua la res em nare şz b znfnngerea egozsmnlm teroce. P u tc·re a reu 11mcle, bogăţia, prosperitatea, ambiţia, ura, poftele, lăcolllia, a i or l i ul ctn<l. o<.'"V Îll e x gera e , toate sînt înregistrate ea hybris ş pedep­ unor î nsuşiri im otu n ­ si e pr i a mare sllf�·rinţe. Mai mult, chiar i tare, cum ar fi sa n ătatea sau frumuseţea, soliczta braţul nccruţătoarc

•,o t

t

' �

abund:n_t�

-

Nemesis .

16 Î n antichitate domnea opinia după care dreptatea este o J,;ge cos­ mică din car e descinde justiţia umană. După cum în ordin<?a fizică şi morală a Uuh·ersuluî nu este tolerată nici o abatere fără ivir,�a. i n seu; contrar , a u nei năzuiuţe de îndreptare, tot astfel şi în obştea olllt'!lt'.1Scă. Or, la temelia societăţilor arilaice stătea legea taliunului. Conform �Jces­ teia, in cîmpul penal totul se desfăşura după mecanismul grosolan al des­ păgubirii : ochi pe nt ru ochi, sînge pentru sî nge, Yiaţă pentru vi aţă. Urmă­ ritorii legali erau rudele apropiate ale victimei, pedepsirea vino,·atului repre7.entind o îndatorire urgeută şi sacră pe n t ru fam ilie.

17 Erinyile, zeiţele violente, pe care romanii le-au identificat cu F uriile, aparţin celor mai vechi cth·inităţi ale panthconulni eleaîc-. Acest�; put<'ri primordiale nu se î nc hi n ă autorităţii zeilor din generaţia mai tiniirft. dimp o trh· ă . însuşi Zeus trebuie să li se supună. Sălaşul lor se află în Erebo;, . în llezua i n fernalft, sau îu Tartaros, tiiriuml cel mai auînc din Inf�rn. Încă tli u poemele lwme:dce se clarifică. f u ncţi a lor rle căpetenie : pedepsirea criuwlor, mai ales a paricidului. Ele (,crote;;c ordinea socială, re primî n d orice tk{L!oşio: zuc·nitrt să o riistoarue, dt şi dc:păşirea dreptei măsuri, care il f ace pc om să ui t e eoncliţia sa de muritor. Ucigaşul este, U<' ,,IJicei, surghiun it, ·silit să r ăt ăc e;asc i1 din cetate în eetate, pînă cînd i �e în­ găduie să iud e plin\:asc(i. ritualul <le purif ic ar e . Adeseori însă vict ima Eri­ n yilor este lo vită . de n�hunie sau pnr şi sim plu distrusă. 18 Are opag ul a fost · pritna i nsti tu ţi e juridică atenian ă. întemeiată pe coli na lui Ares, în greacă "Ap2toc; T.<iyo;, pentru a da hotărîri in cazurile de omucidere. El" reprezintă o formă nou{t, instituţionalizată, de ju6tiţie, care înlocuieşte vechea răfuială gen t ilică.

b

u Noua justi ţie, spre deos e ire de cea primitivă, se dovedeş t e a fi cle ment ă. Acest mod de ac llÎt are a vinovatului, în caz de balot aj , se va numi in dreptul ro inan suffragium Minervae. Prin întreg episodt�! proce­

sului lui Oreste din Eumen idele, cît şi prin finalul luminos al trilogiei, au­ . torul a ţimi t să facă biruitor dreptul iustituţioualizat asupra dreptului

arhaic necodificat.

·

"

Pen t r u vechii greci nu exista , î n viere în sensul intoarcerii Ia viaţa anterioară. Concepţia lor des pre tărîmul morţilor nu a fost nici o at ă uni­ "0

.

d

tară, chiar in cuprinsul unor opere ca poemele homerice, din care, deşi

se p"t îns ă ila elementele uu!'Î teologii, aceasta este departe de a avea tră­ sături dogmatice. La Ho mer , autor cu măriuimoase influenţe asupr a tta­ gedi<·i attice, lumea Yiilor şi lumea morţilor erau straşuic despărţite. Î n

clipa <lin urmă a fiecărui ins îi zbura pe gură, odată cu ultima răsuflare. sau i se desprindea, ca un abur, din rănile sîngerînde, ceea ce elenii numeau

eidoion. adică imaginea, copia, idolul fără fiinţă materială. dar care păstra conturul şi uneori chiar c ăn t ătu r a mortului. Acest duhlu, de altă natură

decît a cărnii dcstrămal.,, suflet, duh sau chip de

umb ră . s" îudrepta s�re


NOTE

LA

ESCHIL

199

p orţ ile ::-l"evăzutului

(Hadcs) şi intra în împăr!tţia rlc und e nu mai era în­ la Homer, voi. I, p arte a I . p. 25. a-: e st fragment şi în următorul unui enunţ mai ·;echi al lui Theogni s, conturînd o viziune sumbră asupra vieţii. ,. S<i ex primă ideea generoasă că grecii şi barb arii (aici perşii) sînt fraţi. 23 În af ară de respingerea cultului personalităţii şi a ono ruri lor in 5tilul asiatic, teama lui Agamemnon arc legăt ură, dc-si;;:ur, şi cu iueea de toarcere. Yezi nota 26 21 Eschil dă glas in

hybris.

" Eschil formulează, prin gur a

prinz ător de modern, p rog re sul omenirii.

lui Prometeu, un punct <le vedere sur­

aproape , .evoluţionist"

cu privire la începuturile şi

25 Comentatorii recunosc în acest vers o influenţă pythagorkrt evidentă, dup:\ care numerele şi or di n ea ce o implică guvernează Univt'rstl l . 26 Ideea că Prometeu, prin activitatea

sa

pro(ligioasă, ar fi întem eiat

intrea g a civilizaţie, a fost •ttribuită de unii lui Heraclit. afi r maţ i e neîn­ tărită de uovezi. Ba p ar e s rt aparţină. mai degr abă lui Hschil însuşi. A spune că toate meşteşugurilc se datoresc d escoperirii focului este a deschide calea inter pretării civilizaţiei în r aport cu tehnica. n Suferinţa este, după Eschil, indispensabilă adevăratei cunoaşt eri , ea îndeplinind, în acel aşi timp, un a d evărat rol soteriologic.


SOFOCLE NOTA IXTRODUCTIV Ă

Născut înt r -o f ami li e <'le Yază din Kolonos !în imediata apro pi e re :1 a trăi t î n t re anii -!96 - -l OG i.e.n. A primit o ed uca ţie aleasă, in spiritul idealului cl asic al k al okagathiei, <listingîndu-se atît in cultivarea intelectului, cît şi în e xer ci ţi il e <le palestră. A studia t muzica şi ll a nsnl cu celebrul I.ampros şi se p ar e că a fost deosebit de dot a t în ace� te arte, fapt căruia i se daton�azi< probabil onoarea de a i se fi mcrcdinţ at condu­ cere a corului de cfebi în anul 480 î.t·. n., pentru celebrarea victoriei Lk ia Sal amina. î n l un ga s a \·iaţi't, a fos t martor al celor mai mari eyenimente din istoria Gr<'cici ant i ce : a cunoscut exa ltarea patriotică din timpul Yie­ tor ii lo r asupra perşilor : asccnsiuuect <i emonaţiei ate n ieu e ş i inegalabi!J. înflorire culturală din epoc a l u i Pericle, rămasă în is to rie sub nun.H:lt.' de , . seco lul de aur" : naşte re a şi declinul hcgemoniei ateniene - evenimente a căror rcz o n a nţ ă s-a impr i mat în conştiinţa poetului, l ăs în du -ş i ecoul iu o per a s a. Se spune că a fost atît tlc le g at de Atena şi de atmosfera ei spiritu:tlă, încît n-a vrut s-o părăsească niciodată, în afară de momentele în car..- ol>ligaţii tle stat i-au impus-o : d ea lt fel, ultima sa operă, Oedip la

A tenei) , Sofodot

[(olonos, es te tm a(lcvărat omagiu adus dt•uwcraţiei şi tradiţiilor atenieue. La \"iaţa pul>lică a ce t ăţ ii a lu a t parte îndeplinind ocazional funet.i i adminis­ trative sau pol.itice , viutrc car�. aceea <le hellanotam (H3 - H:! i.e.n . t ş i cea d e st r at e g (în 44 1 -· -!40, cînd a fost coleg cu Peric le , ş i în 428- -!27� : toţi autorii care au lăsat mărturii despre d il prezintă, atît în relaţiile ofi­ ciale, cît şi în c el e p articulare . ca pc un caracter integru, amabil şi S)Jiri­ tual, l>ucurîndu-se de st ima

şi

simpatia unanimă a concetăţeni l o r.

Prieten cu Pe ricle , Hero(lnt, Ion din Chios, contemporan cu Auaxa g, , ­ ras, cu sofiştii Protagoras şi Gorgias, c u Phidias, c a şi c u alt e figuri ilustre

pe plan cultural ş i

artistic, Sofocle îşi formează pe rs on alitat ea intr-un mediu intt'lectual �timubtor, (le efervesce nţă creatoare, in car e , din înfrun­ tarea unor p u nc te de ved ere opuse, ia naştere şi se afirmă spiritul dasi­ cism ului grec. Pr o mov at mai ale� de mi şcarea sofistă, noul spirit aduce în discuţie teme filosofice u·�d czbătute î n a in te sau încearcă reconsiderarea cel o r tradiţionale, p ani ud aeceutnl pe om şi prohlcmatica sa : mult e <lîntre

aceste t.:me (printre c:tn· pc prim-plan se aflct autonomia individului, ra­ por tul dintre nomos şi phys is, p ro b l em a formelor de guvernămint etc.) se răsfrîug în g indirea poetului (desigur, transfigurate artistic, interesul său îndreptiudu-sc uu spre concluzii clialectic:e. abstracte, ci spre comple­ xitatea de v alo r i umane n· velate î n as.,uwtH:a dezbateri) .

Ca autor tragic, Sufoc-le- a antt una dintr<· cele mai u im it o ar.: cariere din istoria litt- r at ur i i universale. A compus peste 120 de drame . dintre care mai mult de jumătate au primit p re m i ul întîi la concursuri nmde

avea ri vali de talia lui Esdtil şi Euripide) , celelalte fiind distinse cu pre­ miul al doile a, nieiodatf< cu al trei le a . Tleşi a scris atît ne mult. s-au păs­

trat diu opera

sa

uuar şai•te tmge<lii inte�r,tk . fiec are n· pr"'l.<:ntm•l iu<t

<)


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

20 1

capodoperă a teatrului universal : .4 ias, A ntiţ;ona, Oedip Rege, Electm, TYahinienele, Philokthetes, Oedip la Kolonos. S-a mai păstrat şi drama sa­ tirir.ă Ichneutai (Copoii), in stare lacunară, din celelalte piese r{nninînd dc.ar fragmente disparate. Stilul acestor oper<' est<' expresia cea mai pură a clasicismului grec, prin echilibrul, nobila simplitate şi perfecta sa adecv are la conţinut. În evoluţia teatrului grec, Sofocle şi-a a<lns contribuţia prin cîte,-a inovaţii esenţiale : lui i se datorează introducerea celui de-al treilea actor , marirea numărului choreuţilor de la 12 la 15 (ct,ca ce permitea indivi­ dualizarea corifeului) , precum şi compoziţia de d r am e independente ca subiect în cadrul aceleiaşi trilogii ; Aristotel (Poet., 1 4 49 a 1 9) îi atribuie �i uearea decoraţiei scenice. Mai important decit i n ov aţi ile amintite este însă momentul marcat de Sofocle in evoluţia conct>pţiei dramatice despre om şi destinul său. Trăind in epoca de avint a noului spirit promovat de mişcarea sofistă, care, afirmînd pentru prima oar{t teza autonomiei indivi­ dului, incepe să elibereze gîndirea greacă de concepţia arhaică a tlependen­ ţei omului de divinitate, Sofocle concentrează resorturile dramei în sfera umanului, situind-o pe prim-plan, reducînd la minimum intervenţia divină in acţiune (care la Eschil are un rol dominant) . El creează personaje de o personalitate puternîc conturată, animate de aspiraţia spre perfecţiune morală, care-şi afirmă voinţa în mod conştient şi consecvent, deşi ştiu c ă ·.·oinţa l e va f i înfrîntă de forţele supranaturale c u care vin î n conflict. Promovind ideea responsabilităţii individuale, Sofocle înscrie intr-o nouă orientare problema culpabilităţii tragice, renunţînd la tradiţia eschi­ lceană a eredităţii culpei, punînd accentul in actele eroului pe intenţie şi cunoaştere. Judecaţi din punct de vedere al dreptului uman, eroii lui sînt, cu rare excepţii, nevinovaţi, cel puţin pe planul conştiinţei, ceea ce aruncă o noU de obscuritate asupra justiţiei divine (omniprezentă la Eschil) ; conştiinţa nevinovăţiei trezeşte în eroi accente de protest împotriva hotă­ rîrilor nedrepte şi arbitrare ale destinului (atitudine ce va fi accentuatil pînă la revoltă in teatrul lui Euripide). Ca un adevărat spirit al timpului său, Sofocle exaltă măreţia omului şi a progresului civilizaţiei leelebrnl cor din A ntigona), face elogiul democraţi ei şi in gent'ral al bunei orînduiri a statului, denunţînd an;�rhia şi tirania. Ca poet, se arată sensibil la suferinţa umană, dar ceea ce a fost considerat pesimism, ţinînd seama de numeroa­ sele reflecţii asupra nefericirii soartei muritorilor prezente in opE;ra sa, este rloar latura care pune în relief şi mai mult măreţia spiritului uman, a cltrui aspiraţie spre libertatea de afirmare a voinţei devine şi mai nohi ! t, prin conştiinţa condiţiei sale tragice. Textele fragmentelor reunite in acest capitol au fost :-;tahilitc rlnp;-, ediţiil e P. Masqueray, Sofocle, voi I - II, Paris, . , Les Delles T,cttres " ' , 1922 - 1 924, ş i A . C. Pearson, The jYagments of Sophotlcs, voi. I - I II, Cambridge, 1 9 1 7 (aceasta din urmă indicată de noi prin sigla P) . Menţio­ năm că, dată fiind dh-ersitatea punctelor de vedere, adc�t>a contradic to ri i, t>nunţate de pt'rscmaje diferite, am ales acele afirmaţii pe ntn.: le-am con­ siderat fidele concepţiei autorului însuşi. S.

P.


SOFOCLE

Ol\tUL, VALOAUEA

ŞI

DESTINUL

S:\U

Fr. 1 [CORUL]: Din multele minuni1 cîte există, mc1 una nu-i mai mare decît omuL Pe mări albind în spume cu­ tează să se-avînte, sub a valurilor vijeli oasă-nv o lbu rare străbătîndu-le, vîntul prevestitor de furtună înfruntîndu-1. An de an răsc oleşte, cu pluguri trase de cai, trupul Gaiei, s upre ma z eiţă în veci nepierito area în veci neo b o sit a Păsări cu iute zbor şi fiare cad în laţuri de el întinse iscu­ sit, iar ale mărilor vi eţui toare le prinde-n ochiuri de năvod. Prin vicleşuguri pune stăpînire pe animalele din coaste­ tnpădurite şi cîmpii la jug supune calul încomat ş i taurul nedomolit din munţi El a deprins cuvîntul şi gîndu-nari­ p at şi arta de a cîrmui cetatea, să se ferească a-nvăţat de aprige îngheţuri şi de-a furtunilor năvală, clădindu-şi adăpost. Omul, în toate iscusitul, e pregăt it să-nfrunte viitorul. Numai de Hades nu are scăpare, el care leacul a găsit pînă şi bolilor fără de leac. I ngeni os şi priceput dea­ supra aşteptărilor, omul înclină cînd spre bine, cînd spre rău, unind, în fruntea cetăţ ii cînd se află, legile ei2 cu dreptul jurat zeilor. Nedemn e însă de cetate cel care-o marea-i cutezanţă răul săvîrş eşt e Un o m ca el nici casa şi nici ,

,

.

,

.

,

.

gîndul cu mine să nu-mpartă.

Antigvna

:!32-375

Fr. 2 îu spat e, nici cei vigur oşi nu inspiră încrederea cea mai mare, ci aceia care gîndesc bine sînt cei ce înving peste tot (Aias 1250-1252). Cu mult mai mare este forţa inteligenţei3 decît vig oare a bra­ ţel or (Fr. {)3{) P) Fr. 3 !AGAMEMNON]: Nici cei largi

.

(HAIMON (către

raţiunea

(cppevocc;),

O, tată, zeii sădesc în oameni mai înalt dintre toate bunurile. Dacă

KREON)]:

cel


FRAGMENTE

cele afirmate de tine sînt drepte sau nu n-aş putea, nici n-aş şti, să spun. S-ar putea, totuşi, ca şi altcineva s�i aibă dreptate.

Fr. 4 [HAIMON (către KREON) J: Nu păstra în tine un singur mod [de a privi lucrurile], anume că numai ce spui tLl e drept şi nimic altceva. Cel ce se socoteşte doar pe :-;ine inzestrat cu raţiune, cu elocvenţă sau cu un sufl e t pe canc altul nu 1-ar avea, acela, privit în adincurile fiinţei sale, se dovedeşte a fi gol. Nu e nici o ruşine ca omul, oricit ar fi de inţelept , să-nveţe multe [de la alţii] şi să renunţe la încăpăţîn are. Doar vezi, cînd ploile de iarnă umf l ă torentele, că arborii mlădioşi îşi păstrează l!amurile, în timp ce aceia care opun rezistenţă sînt smulşi cu rădăcini cu tot. La fel, cine se încăpăţînează să ţiu8 pi·:'pt furtunii cu pînzele întinse, va trebui să navigheze p\.0 rămăşiţele corăbiei sale răsturnate. Alungă deci mînia şi schimbft-ţi hotărîrile. A nligona 70.5- Î 18

Fr. 5 [OIDIPOUS]: Dar venind eu, Oidipous, cel care ntl ştiam nimic , l-am făcut să tac ă [pe Sfinx], izbutind asta numai cu mintea mea, neinstruit în arta augura1ă. Oedip Rege :HlG- :\9H

Fr. 6 Î nvăţ ceea ce poate fi în văţat, caut ceea ce poate fi găsit şi [numai] ceea ce nu pot obţine singur4 cer de la zei.

I·�Y. �.: :� /'

Fr. 7 Înţelepţii cercetează adînc divinitatea, ca pe o purtă­ toare de enigmatice oracole�, în timp ce ign or anţii îi Yăd doar superficial sem nificaţia . Fr.

771 P

Fr. 8 Dacă trupul e sclav, mintea în schimb este liberă6• Fr. 940 P


�1)4

TROPISMUL

CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 9 [PHI LOKTHETESJ: Rămîi cu bine-al Lesbosului ţărm bătut de valuri şi trimite-mă fără vătămare, printr-o călă­ torie pe mare norocoasă, acolo unde mă poartă marele destin, sfaturile prietenilor7 şi divinitatea atotputernică, ea care a împlinit toate acestea. Pkilokthetes 1-!64- 1-163

Fr. 10 [ISMENA (către OIDIPOUS)]: Dar acum, stîrnită de zei şi de cugetul lor vinovat, a început între ei [Eteokles şi Polyueikes], de trei ori nefericiţii, o luptă îngrozitoare pentru sceptrul şi puterea regală8• Oedip

la Kolvnvs 371--373

Fr. 11 [CORUL]: Ce faptă înfricoşătoare-ai săvîrşit! Cum de ai cutezat să-ţi stingi a ochilor lumină? Ce zeu te-a îmboldit? [OIDIPOUS]: Apollou, prieteni, Apolion e cel ce a iscat cumplita-mi suferinţă. Dar nimeni altul, ci doar eu, nefe­ ricitul, cu mîna mea am săvîrşit-o9• Oedip Rege

1327-1332

Fr. 12 [CORIFEULJ: Primul izvor al fericirii este înţelepciunea10• Dar vorbele trufaşe îi învaţă pe orgolioşi să fie înţelepţi abia după ce, primind în schimb mari lovituri [de la soartă], ajung la bătrîneţe. Antigona

13-!7-1353

Fr. 13 [LICHASJ: Zeii nu rabdă trufia [oamenilor]. (Trahi­ nienele 280). [CORIFEUL]: Zeus urăşte cu cea mai mare

trufia limbiî semeţe (Antigona 126-127). Prezicătorul spunea că oameniî îngîmfaţi şi care depăşesc măsura sînt azvîrliţi de zei în cele mai mari nenorociri, pentru că, deşi născuţi oameni, nu judecă asemeni unor oameni11• Acesta [Aias], de cum a ieşit din casă, s-a şi arătat ca unul fără minte, deşi tatăl lui îl sfă­ tuise de bine: "Fiul meu, îi spusese el, să doreşti să învingi prin lance, dar totdeauna cu ajutorul zeilor". El, însă, ii

înverşunare

(MESAGERUl.]:


FRAGMENTE

205

răspuu.se cu nemăsurată trufie şi-n chip nesocotit : "0, tată, cu ajutorul zeilor poate învinge pînă şi un nevolnic ; eu, insă, am credinţa că voi învinge şi fără ei". Atît de trufaşe vorbe a rostit (Aias 758-770).

Fr. 14 �CORUl.]: Dar pe cel care, î n fapte şi î n vorbe, întrece cu trufie măsura, netemîndu-se de Dike, neaducînd cin­ stire lăcaşurilor zeilor, pe acela, dacă se va face vinovat de sacrilegii şi va profana ca un nesăbuit cele sacre, un nefe ricit destin nimicească-! pentru nenorocitul său orgo­ liu! Cine s-ar mai putea lăuda, în astfel de împrejurări, că-şi poate alunga din suflet săgeata suferinţei ? Şi dacă astfel de fapte sînt preţuite [de zei] de ce să mai cînt în cor? Nu voi mai merge cu veneraţie la centrul sacru al pămîntului12, nici la templul din Abai, nici la Olympia, dacă aceste [oracole)13 nu se vor adeveri în văzul tuturor oamenilor. O, atotputernice Zeus 1 Dacă pe drept eşti astfel numit, să nu-ţi rămînă ascunse acestea ţie, cel ce stăpîneşti totul, nici puterii tale în veci nepieritoare. Oedip Rege 884-910

Fr. 15 [CORUl.]: O, Zeus, ce trufie omenească ţi-ar putea înfrînge puterea, pe care nici somnul moleşitor, nici necon­ tenita scurgere divină a lunilor nu pune [vreodată] stă­ pînire? Tînăr de-a pururi, tu eşti stăpîn peste scînteietoarea Olimpului lumină. Antigona 605-610

Fr. 16 (OIDIPOUSJ: Nu există om care sa-1 poată constrînge pe zei [să facă ceva] impotriva voinţei lor. Oedip Rl'ge 280-281

Fr. 17 [OIDIPOUS (către ANTIGONA)]: Condu-mă, copila mea, intr-un loc în care să putem vorbi, căutînd pietatea, şi să nu luptăm împotriva necesităţii. Oedip ta Kolonos 188-191


206

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 18 [OIDIPOUS]: Gîndiţi-vă că ei [zeii] văd şi pe muritorii pioşi, şi pe cei nelegiuiţi, şi nici un vinovat de sacrilegiu nu le-a scăpat încă. Oedip la Kolonos 278-281

Fr. 19 [CORUL]: Nefericitul14, cu nefericitu-i pas, caută sin­ gurătatea, dorind să scape de oracolele venite din centrul pămîntului [Delfi] ; dar ele, pururi vii, în zbor îl împre­ soară. Oedip Rege 47>l

--

482

Fr. 20 [CORIFEU!,]: Nimeni care, suferind mai înainte un rău, îl răsplăteşte cu rău, nu este pedepsit de destin; dar a înşela i? schimbul înşelătoriei aduce nu recunoştinţă, ci . nenoroc1n. o.-dip ia [{(llonos 22� --:.!:Il

Fr. 21 [CORUL]: Grăbeşte-te, rege, pedepsele zeilor îi distrug cu repeziciune pe cei nesocotiţi.

[KREON]: Vai mie! Greu îmi mai e să renunţ la hotă­ rîrile mele ! Dar împotriva destinu�ui zadarnic e să te înverşunezi. Antigona 1103-JJ06

Fr. 22 [CORUL]: Dacă nu sînt o profetesă fără minte şi dacă nu m-a părăsit înţelepciunea, Dike, cea care se anunţă dinainte, va veni aducînd cu mîinile ei pedeapsa crimei!:>. Electra

474- 478

Fr. 23 [OIDIPOUS (către POLYNEIKES)]: Dacă e adevărat că imemoriala Dike stă, cu străvechile ei legi, alături de Zeus, atunci blestemele mele sînt mai puternice decît rugămin­ ţile şi' puterea ta regală. OediP la Kolonos 1380-1382


FRAGMENTE

::!07

Fr. 24 =CORIFEUL (către ANTIGONA)J: Depăşind limitele cute­ zanţei, te-ai izbit, o copilă, de înaltul tron al Dikei16; tu ispăşeşti crima tatălui tău.

Fr. 25

A ntigona 853-856

�CORUL]: O, dacă mi-ar fi dat să port in mine sacra puritate a tuturor faptelor şi vorbelor ale căror legi au fost menite să se nască în celestul ether, al căror singur părinte este Olimpul 111 Nu din trecătoarea natură omenească s-au născut ele, şi nici nu se vor cufunda vreodată în somnul uitării. În ele sălăşluieşte un mare zeu, pe care bătrîneţea nu-l poate atinge (Oedip Rege 863-871). N-ai putea să cunoşti ascunsele legi ale zeilor, nici dacă le-ai cerceta pe toate pînă la capătl8 (Fr. 919 P). Fr. 26 Exceptîndu-i pe zei, legea divină19 nu lasă pe nimeni să trăiască scutit de nenorociri (Fr. 946 P). Pentru muritori nu există nici un mijloc de a se sustrage nenorocirilor hotă­ rîte de destin (Antigona 1337 -1338).

Fr. 27 [CORUL]: Înfricoşătoare e puterea destinului! Nici bo­ găţia, nici Ares, nici zidurile cetăţii, nici negrele corăbii bătute de valuri nu-i scapă20• A ntigona 951-954

Fr. 28 Nici zeii nu sînt întotdeauna liberi să facă ce vor, în afară de Zeus; el ţine în mînă şi începutul, şi sfîrşitul21• Fr. 1129 P

Fr. 29 Trăieşti, aşadar ? N-ai dispărut sub pămînt [în Hades] ? (THESEUS): Nu, căci hazardul (-rux1J) nu se poate împo­ trivi destinului ([J.o'Lpoc)22•

Fr. 30 �Sofocle

a

cîntat Soarta (Tux'1J)]23•

Fr. 686 P

Fr. 809

P


208

TROPISMUL CONŞl'JJNŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 31

Nu există viaţă de om pe care, atit cit durează, s-o laud sau s-o plîng vreodată. Căci soaita îl poate ridica, soarta-} poate pleca şi pe cel fericit, �] pe cel nenorocit; şi nimeni nu poate ghici ce le este scris muritorilor. [CRAINICUL]:

Antigona 1156-1160

Fr. 32

Muritor fiind, cum să lupt cu soarta trimisă de zei (&t.i:oc -ru:x:rJ), cînd în nenorocire speranţa nu e de nici un folos ?24 Fr. 196 P

Fr. 33 [CORUL]: !n viaţa muritorilor, fericirea şi nenorocirea vin împreună : acestei legi i se supune tot ce a fost, ce este, ce va fi. Căci nestatornica speranţă unora le vine în ajutor, altora le înşeală schimbătoarele dorinţe. Ea se stre­ coară fără veste în cel ce nu bănuieşte nimic, tocmai cînd omul e gata să cadă în focul mistuitor. Cu-nţelepciune au fost rostite vestitele cuvinte, că, dacă un zeu îi mină cuge­ tul spre nenorocire, adesea răul îi pare omului un bine. Şi scurt este răstimpul pînă la pieire. A ntigona 6 1 1

-

625

Fr. 34 [TEUKROS]: Voi spune totdeauna că acestea şi toate (cîte li se întîmplă oamenilor) vin de la zei. Cel ce nu-mi împărtăşeşte părerea, să şi-o păstreze pe a lui; eu, însă, aşa gîndesc25 (Aias 1036-1039). [POLYNEIKES]: Depinde de divinitate ca acestea să fie aşa sau altfel {Oedip la Kolo­ nos 1443-1444). [CORIFEUL]: Împreună cu zeul. L>ri­ ce om rîde sau plînge (Aias 383).

Fr. 35 [ODYSSEUS]: Totul devine posibil cînd un zeu începe să uneltească (Aias 86). [AIAS]: Dacă un zeu loveşte, şi laş:1l poate scăpa de viteaz (Aias 455-456). [PEDAGO­ GUL]: Cînd un zeu îţi vrea răul, oricît de puternic ai fi, nu-i poţi scăpa (Electra 696-697). [ANTIGONA]: Oricit de


FRAGMENTE

209

atent ai privi, n-ai să vezi un muritor care, dacă un zeu îl conduce [spre pieire], să afle scăpare (Oedip la Kolonos 252-253). Fr. 36

Nici un muritor nu poate scăpa de la a comite fapte reprobabile dacă Zeus i-a trimis nenorociri; este inevitabil deci să îndurăm rătăcirile26 trimise de zei (Fr. 680 P) . . . . Şi totuşi, fiinţele muritoare trebuie să suporte uşor cele venite de la zei27 (Fr. 585 P ) . Fr. 37 [CORIFEUL] : Tu, fecioară, nu rămîne în palat, cact vei vedea morţi îngrozitoare, suferinţe de neîndurat, şi nici una dintre ele care să nu vină de la Zeus. T1·akinienele 1275-- 1278

Fr. 38 [CORIFEUL]: O, suferinţă, cumplită la vedere pentru oameni! O, cea mai cumplită dintre toate cite am întilnit pînă acum ! Ce nebunie te-a atins, sărmane? Ce zeu a azvîr­ lit asupra nefericitului tău destin nenorociri mai mari decît cele mai mari? (Oedip Rege 1297-1302). [OIDIPOUSJ: Oare nu ar vorbi drept cel ce ar privi acestea ca venind din partea unei divinităţi crude? (Oedip Rege 829-830).

Fr. 39

Am săvîrşit cele mai mari nelegiuiri, o străini, dar le-am săvîrşit împotriva voinţei mele, divini­ tatea s-o ştie; nimic din toate acestea n-a fost voit de mine. [OIDIPOUSJ:

Oedip la Kolonos 521-523

Fr. 40 [OIDIPOUS (către KREON)]: Dacă, născindu-mă neferi­ cit, aşa cum m-am născut, am ajuns să mă lupt cu tatăl meu şi să-1 ucid, fără să ştiu ce făceam şi împotriva cui, îmi poţi reproşa oare pe drept o faptă comisă fără voie?28 Dar ţie, mizerabile, nu ţi-e ruşine să mă sileşti a vorbi despre căsătoria cu propria-mi mamă, care-ţi era soră! Ei bine, fiindcă ai ajuns pînă la această poveste nelegiuită, n-am s-o trec sub tăcere, voi vorbi imediat despre ea. Mi-a dat


210

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

viaţă, vai, mi a dat v iaţă - o,

nefericire între nefericiri! fără să ştie nici ea, nici eu [ce se va înt împla ] Şi, după ce m-a născut, mi-a adus pe lume copii, atrăgîndu-şi dezo­ noarea. Dar ştiu prea bine că tu în chip ,-oit dezvălui aces­ tea în timp ce eu m-am căsătorit cu ea fără voie şi împotriva voinţei mele vorbesc acum. Nu voi putea fi însă socotit un vinovat nici din cauza acestei căsătorii, nici pentru moar­ tea tatălui meu, ceea ce tu îmi reproşezi necontenit, insultîn­ du-mă cu cruzime. Răspunde-mi: dacă aici, în clipa asta, cineva de lîn gă tine s-ar năpusti să te omoare, tu, omul cel drept, ai sta să te întrebi dacă cel ce te atacă îţi este tată, ori i-ai plăti o pe loc ? Cred că l-ai pedepsi pe vinovat, dacă ţii la viaţă, fără să te mai gîndeşti la dr e ptate Eu însă, condus de zei29 m-am prăbuşit în astfel de nenorociri ; şi simt că nici sufletul tatălui meu, dacă ar fi în viată, nu m-ar condam na . -

-

.

,

·

-

.

'

Oedip la /(o/ono; 97-!-999

Fr. 41 :omrPOUS (către KREON)J: J-1:i-ai imput a t crima, inces­ tul şi nenorocirile pe care eu, nefericitul, le-am îndurat30 fără voia mea. Aşa le-a fost zeilor pe plac, mîniaţi poate de multă vreme, cine ştie pentru ce, pe neamul meu. La mine însă, cel puţin la mine însumi, nu vei găsi nici o vină care să-mi poată fi reproş ată pentru că am comis toate acestea, împotriva mea şi a al or m e i .

Oedip 1 a f(,Jlunos 9G2- 968

Fr. 42 un

[CORUL]: Nu cunosc, nici din auzite, nici din văzute, alt muritor care să fi avut o soartă mai crudă decît

acesta [Philokthetes], care, deşi n-a făcut nimănui vreun rău, n-a pus stăpînire pe lucrul altuia şi era drept faţă de cei drepţi, pierea în chip dezonorant. PhilC>hthetcs 6S2- 6S6

Fr. 43 [HYLLOS (către însoţit orii să i) ] : Rid ica ţi-131 p rie teni arătînd faţă de mine o mare îngăduinţă, iar din partea zeilor văzînd o mare indiferenţă faţă de cele petrecute. Ei, care i-au dat viaţă şi s-au numit părinţi ai lui32, p rivesc în ,

,


f'RACev1E0:TL:

211

linişte asemenea suferinţe. �imeni nu cunoaşte viitorul, dar cele hotărîte acum sînt pline de jale pentru noi şi de ruşine pentru ei [zei].

Trahiuienele

1264- l :!72

p, . 44 .

[ANTIGONA]: Lipsită de priet<.>ni, mă-ndrept, nefericita de mine, spre lăcaşurile morţilor. Ce lege a zeilor am încăl­ cat ? La ce-mi mai foloseşte mic, sărmana, să-mi ridic ochii spre zeii din cer? Ce ajutor să invoc după ce, arătîndu-1118. pioasă faţă de zei, mi-am atras învinuirea de impietate? Dad'l. zeilor li se pare cu adevărat că acestea sînt drepte, atunci, deşi am suferit, voi recunoaşte că am căzut în greşeală ; dacă însă [duşmanii mei J sînt vinovaţi, srt sufere nenorociri şi mai mari decît cele pc care, pe nedrept, mi le-au provocat.

.1ntigona

919·-· �!2S

Fr. 45 O, neam muritor şi nefericit al oamenilor, nu sîntem nimic decît umbre ce vin şi pleacă, vană povară a pămîn­ tului! (Fr. 945 P). [ODYSSEUSJ: Văd că, atîta timp cît trăim, nu sîntem altceva decît fantome (et�wl..ot) sau umbre uşoare (Aias 125-126). Adiere şi umbră, atît este omul (Fr. 13 P)33• Fr.

46

[CORUL]: Vai, generaţii de muritori, cît de asemeni neantului34 îmi pare existenţa voastră ! Cine, ce om are parte de mai multă fericire decît - trecătoare iluzie ! aceea de a se crede [fericit] ? Avîndu-te pe tine drept pil­ dă, destinul tău35, al tău, sărmane Oidipous, nu fericesc pe nici un muritor. Tu care, ţintind atît de departe, ai ajuns pe culmile celei mai înalte fericiri ! O, Zeus, făcînd să piară fecioara cu gheare-ncovoiate [Sfinxul ], cu cîntece oraculare, el a stat neclintit împotriva morţii, pentru ţara mea! De atunci ai fost numit rege al meu şi, domnind în glorioasa Theba, ai primit cele mai înalte onoruri. Dar acum, acum există oare cineva a cărui nenorocire să fie mai dureros de ascultat? Cine, printr-o schimbare-a vieţii, căzut-a în mai crude suferinţe? Oedip Rege 118 6-1206


212

TROPJSMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 47 [CORIFEUL]: Priviţi, locuitori ai patriei mele, Theba, acesta este Oidipous, cel care a ştiut să dezlege vestitele enigme şi care a fost [un o m ] atît de mare. Cine dintre cetăţeni nu-i privea cu in.-idie norocul? Şi în ce cumplit vîrtej de nenorociri a ajuns ! De aceea, aşteptîndu-i cea din urmă zi, nu ferici pe nici un muritor înainte de a fi trecut pragul vieţii fără să fi avut parte de vreo suferinţă36• Ocdip R<ge 152-!-lS:;rJ

Fr.

48

[CORUL]: Cel care, nesocotind măsura, îşi doreşte o viaţă prea lungă este, după mine, un smintit. O viaţă lungă îţi aduce mai degrabă necazuri şi nu poţi găsi bucurie în ceea ce trece dincolo de ce e necesar. Salvarea de care avem parte cu toţii în acelaşi fel, cînd :\1oira lui Hades îşi face apariţia, fără cîntec nupţial, fără acompaniament de liră şi dansuri, este moartea, care pune capăt [la toate]. A nu te naşte este soarta cea mai bu nă dintre toate; şi aproape la fel de bine este ca, dacă te-ai născut, să te întorci cît mai degrabă de unde ai \"enit37•

Oeăip la 1\oloJtos 1211--12�7

Fr.

49

[AIAS�: E ruşinos ca cel ce nu găseşte nici o cale de a scăpa din nenorociri să-şi dorească o viaţă lungă ; ce bucu­ rie poate aduce o zi adăugată alteia, care nu face decit să amîne moartea ? Nu pun nici un preţ pe cel ce se înflăcă­ rează de asemenea vane nădejdi. Un om nobil se cuvine să trăiască sau să moară frumos3s. Aias 473-4 80 Sofocle îşi desfăşoară activitatea artistică într-un moment de infrun· tare, pe plan filosofic, a unor puncte de vedere opuse, în can' noua con­ cepţie dominantă despre om, bazat ă pe principiul ltmno-mmsnra al lui Protagoras, nuanţat de scepticism religios, coexistă cu tradiţia arhaică a dependenţei omului de dh·initate (marcantă la Pîndar şi Eschil, preluată sub forma unui se ntiment de profund ă admiraţie religioasă la Socrate). Această criză a conştiinţei se reflectă în gîndirea lui Sofocle prin existenţa unor idei contradictorii, subordonate însă p rincipiului superior al afirmării voinţei nmane în lupta inegală cu rlestinul, tema centrală a preocupărilor sale. Punind în lumină marile resurse spirituale ale omului, in geniul căruia vedt! forţa creatoare a progresului civilizaţid (jr. 1), Sofocle se distanţează


213

FRAGMENTE

fe rm atit de teo ri a hesi odi c ă a <1cgradării pro gresive, cît şi de tradiţia ur­ mat ă de Eschil ( care atribuie titauului Prometeu mersul ascendent al o meni rii) . În acord cu direcţia noii gî n di ri a epocii s ale, po etul afirmă su­ premaţia intelectului (fr. 2), considerînd ca bun suprem r ţi une a (fr. 3),

a

cu

condiţi a ca omul să se servească de ca cu s upl eţe, recunoscînd semenilo r libertatea de opinie (fr. 3-4). În crezător în c apacitate a sa intelectuală, omul sof ocleic îşi face din gîndire uu instrmuent de in n� stig are şi cunoaştt·re a lumii (cf. fr. 5-7), pri n care a.spiră la a fi r m a re a propriei personalit:iţi. proclamîndu-şi libertatea spirituală (fr. 8) . .'\stfel înze str at . eroul lui S<lfocle, deşi do m inat de zei, este c apabi l să contribuie, alături de c·i - fie în bine, fie în r:"tu - Ia fănrire a pro­ priului destin ; acţiunea sa apare bazată pe o dublă mo ti vaţie : cauza­ litate div ină şi iniţiativă umană (cf. fr. 9-11), formînd îm pre un ă o uni­ tate inextricabilă. Originea prop riilor acte situîndu-sc aşadar concomitent in om şi in afar a lui, eroul tr agi c se constitu ie in sp:tţiul dintre jj-9-o� şi ScdfLwv ( cf. J.-P. Vernant, P. Vidal-Naquet, .iHythe el tragedie en Grece ancienne, Paris, M\'1-Spero, 1973, p. 30 şi n. 8, unde se sugerează i nterpre tarea tra gediei pe uaza dublei lecturi a formulării lui Her aclit : -�-9-o� ă.v-9-pw�t(j) SrdtJ.wv-/r. 1 19; vd. şi M. Untersteiner, Sofocle, Fi ren ze. La Nuova Italia, 1935 , p. 588 şi A. Frenkian, 1nţcl esul suje1·inţei umane la Eschil, Sofocle si Euripide, B uc ., ELU, 1969, p. 58). în acest context, care presupune un a nume grad de autono mie a inc:rividului uman in raport cu lumea divl.D.ă (al cărei liber-arbitru, deşi decisi\·, nu mai este pr i vit ca absolut), este impl icată şi existen ţa unei res­ ponsa !l il ităţi subiective a eroului. Ideea s ubi ectul ui r espon sa bi l, afirmată pen t r u prima oară în te atr ul grec de Sofoek (d. D. 1.1. Pippi<li, l"a1·iaţii pe te•ne c lasi ce, Buc., Ed . Eminescu, col. Sinteze, 1981, p. 105), prin care poetul marchead o etapă in formarea omului interior (cf. J.-P. Verna nt, op. c·tt., p. 13), înscrie intr-o nouă orientare pr oblema culpd tragice, re­ nunţînd la tradiţia ar haică a ere di tăţii acesteia (prezentă la Eschil). Culpabilitatea t ra gidt se sta bil eşte Ia Sofocle între vechea concepţi e a gre­ şelii-impuritate, privită ca maladie menta[{, inoculat[t în om el<' o forţă supranatur ală malefic ă (vd. comentariul la f r. 73-77). şi concepţia nouă, inflt:t>nţată de normele dreptulu i attic al sec. \." î.e.n., care situează vin<•văţia i 1 S!".a conştilitţei, p unînd a cc entu l pe in tenţie �i cunoaştere (d etaiii la L. Gemet, Recherchcs sur le devdoppemt,nt de la pensie juridique et morale en Grece, Paris, 1917, p. 373 sqq.). De aici, ambiguitatea situaţiei eroului tr ag ic, care, deşi după criteriile dr eptului uman se po at e <ledara nevinovat cind in actele comise i- an lipsit atît in tenţi a dt·lictn:tlă dt şi cunoş tinţa de cauză (cf. fr. 39- 41), di n pun ct de \" edere divin treLuie pedepsit, într ucît pri n îns ăşi comiterea lor a d even it impur; neputînd insă înţelege semnificaţia ascunsii a voi nţei zeilor, care l-an cond us la asemenea acte, conştiinţa responsabilităţii vine în c onfli ct cu sen timentul de victimă nevinovată, de instrument involuntar în mîna acestora, a căror intervenţie ii apare absurdă, condamnabilă din punct de vedere e tic. Con­ flictul interior al er oului reflectă contradicţia insolubilă ce i ntervine în conce pţia lui Sofocle între criteriile justiţiei umam· şi cele a le justiţiei di­ yine. În consecinţă, justiţia divi nă, care la Es ch il ("oindde cu cea uma nă (eroii săi fiind mari vinovaţi pedepsiţi pc drept), la Şofocle arareori îşi găseşte motivarea, cazurile de iJ(3p1' (cf. fr. 12- 1 4) ocupînd nn loc restrîns in tr aged iil e sale; judecaţi din pun c t de vedere' uman, e roii lui sint cel ·


214

TROPJSMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢI:I. SOFOCLE

mai adc�,-a nevinovaţi sau aproape (cf. fr. 39- 47), iar faptul că ne�h,ro­ cirile trimise de zei se abat asupra tuturor murîtorilor, făt·ă deosebir<' 1_cf. fr. 35- 36), agmwaz{i proLlema. În faţa acestei situaţii, eroul lui Soi,,de nu mm>iicstă un respect mai mk faţă de divinitate, a cărei voinţă ştie că uu o poate înfrînge (cf. jr. 75-- 17) şi de ale cărei hotărîri este con�ticnt că-i dq.Jinde, in ultimă instanţă, soarta (cf. j1·. 26- 32) ; dar, chiar �upu­ nîndu-se (cf. fr. 36), el trece prin filtrul raţiunii proprii voinţa zeilor, iar dnd <1cciziile acestora i se par nedrept(' şi arbitrare, le denunţă şi protestează cu lucid it'-< le (d. fr. 33 44), în numele unui principiu moral (atitudine prin care Sofocle pregtitc_,;te drnnn:J revoltd şi îndemuului la ne­ supunere din teatrul lui Enripide). DacfL Sofocle nu merge pînă la a nega dl:ej?tatea divină, s-a observat că aceasta se datorează unui efort de reli­ giozitate din partea sa; el nu face decît să o proclame (cf. jr. 18- 24), privilld-o ca pc un dat imanent (ce ţine de natura transcendentă şi iucom­ prehensibilă a zeilor, prea mari pentru a fi judecaţi după criterii umanE>), fură s-o poată insii justifica (cf. A. Frenkian, op. cit., p. 95). -·

Situarea eroului tr.:�gic în această "zonă de frontieră" (J.-P. Veruant, op. cit., p. 39), în care individul nu mai este nici total aservit divinitltţii, dar nici sursa unică a actelor sale, cu toate consecinţele pe care aceasta le implică, reflectă contrastul ce domină concepţia lui Sofocle despre va­ loarea omului şi destinul său: pe de o parte, dorinţa de afirmare a autono­ miei individualiiăţii umane; pe de :�\ta, ;tel'Ca n. afirmării unui ptwct de vedere religios, ce tinde ,;ă limiteze această aspiraţie (cf. 1\1. Uutersteiner, op. cit., pp. 572-57:1; 614, eare <1cfineşte tragedia sofocleană ca pe o "tragedie a indivi(tului ) . Vin acest contrast se naşte la eroii lui Sofol'lf' o drama a conştiinţei, ce pune in joc, odatii cu ideea res ponsabilităţii umane, ideea de libertatt·. �u este vorba de libertate ca eficienţă a voinţei în acţiune, d de a.spiraţia moralil a afirmării ei, de o libertate a conştiinţei, pe care eroul şi-o apiiră cu preţul vieţii; din tensiunea creată între nevoia de afir­ mare a libertăţii interioare şi constrîngerea exercitată din exterior de zei, ia nn.ştere destinul său tragic. Astfel, fa.ţă de viziunea lui I�schil, la .care problemele om11erdlor apar ca reflex sau proiecţie a problemelor dh·ine, conflictul uman fiind o consecinţă a confiictului divin, la Sofode se pro­ duee o ruptură a acestei unităţi de planuri, ducînd la conflictul dintre Olll şi zeu; conflict în care omul este inevitabil înfrînt şi arc conştiinţa eşecului sătt (cf. jr. 26; 35-37), dar nu renunţă. Noutatea coucepţiei lui Sofocle constă în aceea că zeii nu-l pot obliga pe om să abdice de la demnitatea sa nici distmgîndu-1, nu-i pot răpi autonomia de a decide, nu-l pot constrînge să acţioneze contrar propriei conştiinţe (cf. :Mauucl De Olh·dra l'ulquerio, Problematica da tYagedia sojocliana, Coimbra, 1968, p. 76). Învins ca fiinţă fizicii de atotputernicia destinului, el rărulne supe­ rior pe plan moral, atingînd, prin rezistenţa spirituală în faţa suferinţei, domeniul sublimului. (Pentru acest aspect, vd. Fr. Schlllt.r, l.-om Erha­ benen şi Ucbrr das Pathetischc, în JVerke, XX, Weimar, 1962). Din discrepanţa dintre nobkţea eroului şi absurda cruzimC' a clesti­ nului clecurge gîndul pesimist, frecvent formulat, al nefericirii şi neantului existE>nţci umane (cf. jr. 45- 49), cu proiectarea drept{tţii 111 ai ad esea în lumea morţilor (cf. fr. 50- 57) sau în sfera purei aspiraţii umane spre perfecţiunea nH..rală (cf. jr. 25i. Var faptul eă omul conceput de Sofoele, deşi convins de zădărnicia vieţii şi a eforturilor de a se împotrivi de st i­ nului, 11u renunţi la a acţioua conform propriei conştiinţe, continuînd "


I'RAGY!El'\TE

,.să

ridice

215

diu nou piatra spre în::tlţimi" (nl. mitul lni Si:>if in inter pre-ta­ o grandoare ce-l situează deasr1pra propriei condiţii.

rea lui Camus), ii dă

făciud să triumfe principiul uman dincolo de orn. (Vd. apoteoza lui o,·.Jip

din finalul tragediei Oedip la Kolonos, unde eroului, devenit con ştient prin suicrinţă de natu ra urnanii şi dep{L�ind-o intelectual, i se conferă un sta­ tut de persoant'L �acră, apropiat ele cel al zeilor).

Fr. 50 [ANTIGONA]: Cu toate ace�tea, Hades-ul voieşte legi egale pentq1 toţi39• [KREONJ: Dar nu ca cd bun să aibă aceeaşi răsplată cu cel rău. [ANTIGONA]: Cine ştie dacă acestea sînt valabile şi în Hades!

Antigona

Fr. 5 1

519-521

[CORUL]: Dacă-mi este îngăduit să aduc cinstire prin rugăciuni zeiţei întunericului [Persephone ] şi ţie, rege al morţilor, Aidoneus, o Aidoneus [Hades ], te implor ca străi­ nul să poată ajunge, fără prea mare trudă şi suferinţă, la ascunsele cîmpii :subpămîntene ale morţilor şi la al Styxu­ lui sălaş. Căci�după ce atîtea nenorociri s-au năpustit asupra lui, un zeu drept 1-ar putea înălţa din non40• O, z eiţ e ale tenebrelor [Erinyi], şi tu, trup al monstrului de neînvins [Cerber ], care, cum se spune din vechime, stai culcat în faţa porţilor bine şlefuite41 şi latri din adîncul peşterilor, neimblinzit paznic al Hades-ului ! O, fiică a Gaiei şi a Tartar-ului [�oarte], te rog să-i laşi liber drumul străinu­ lui care se-ndreaptă spre cîmpiile subpămîntene ale morţi­ lor ! Pe tine te invoc, tu , aducătoare a somnului etern!

Ol'dip la

Rolouos 155() . 1577

FY. 52

Fericiţi cei din generaţia care cîndva a obţinut de la zei divina eliberare de suferinţe şi boli42. Fr. 278 P

Fr. 53 . . . pe ţărmul străluminat de făclii, unde înaltele zeiţe43 prezidează pentru muritori la ceremoniile sacre; o cheie de aur an aruncat ele pe li111ba Eumolpizilor44, sacerdoţii lor. Oedip la No!onos 1049-1052


216

TROPJSMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 54 De trei ori fericiţi muritorii care , în viaţă fiind, au văzut cum este sfîrşitul, în Hades; ?-u�ai pentru _ei va exista acolo viaţa, în timp ce, pe ceilalţi, toate chinurile îi aş­ teaptă45.

Fr. 837 P

Fr. 55 [Sofocle lasă să se înţeleagă că pe pajişte46 prinos de flori se revarsă, pentru iniţiaţii în misterii]. Fr.

891 P

Fr. 56 Raiul (de suflete ale) morţilor se-ndre aptă zumzăind spre (lumea) de deasupra47• Fr.

879 P

Fr. 57 Dt:stinul meu se îndrtc�te neîncetat pe roata schimbă­ t oar e a zeului�8• transformîndu-mi natura4�, la fel cum ima­ ginea Lunii nu poate rămîne vreodată două nopţi încreme­ nită în acee:a)i înfăţiş are : ci mai întîi din ne guri îşi ive�te ch ipul cel non, luminîndu-se şi cresc înd , iar după ce a atins strălucirea cea mai pură din nou se stin ge, pier­ zîndu-se-n neant.

Fr.

877 P

Ku "'-' poate vnrhi la 8ofoele t k spre o \"IZiltll.., tmitarii a t·otH.liţki �u­ fk tl'lo r după moarte. În ae�c:astit privinţă, personajele sale emit i dei dife­ rite, adesea opuse. f tl r i\ t•a poet ima ginea unui Ha des tradiţional,

ul

Stl·Şi pre cizeze atitudinea. Alături de se apli c ă 1111 tratament egal pentru

unde

şi fr. 770 P), de reminiscenţe ale unor wchi credinţe (ef. fr. 56) sau ale tradiţiei hesiodice de spre destinul oamenilor vîrstei de anr (fr. 52), apar aluzii la doctrinele misterice (familiare epocii lui S<>foC'Ie), mai ales la cele orfi ce şi e) .,usi ne (cf. fr. 53-55), sau la doc­ triua pythagoreică (fr. 57) . Aşa cum s-a obscn•at, acestea 1lin urmă atrag inter.-sul poetului mai ales iu măsura in care misticismul în cetează 3 ii H·li�ie şi devine filosofie (cf. l\1. Untersteiner, op. cit., p. 576). Privind doar in tre aefl t configurarea Hades-nlui ca viziune ..,osmo­ logil'i't, pro Ll e ma morţii îl preocupă pe Sofocle în primul rîuri ca temă toţi

(jr.

populare

50; cf.

l'tici•, antropologică, orientîntl-u mai lllult spre viaţă U.ecit spre lumea de rli11cul ... 1deP a predominantll este aceNt a morţii ca e li b erar<.· şi totodată ca posiLilitatc de <tting•·re a perf,·qiunii morale. Această concepţie (sesizabilă în A ias, Phil,.Jdht!' s, J"utltint.·ndr•), atinge e xpresia cea mai clară în tra­ geclia u.-dip ia li. olo;ws, uml" O<:clip, anticipînd în viaţă condiţi a morţii,


FRAGMENTE

217

simţind că pentru el viaţa l]i moartea sînt acelaşi lucru (d. G. Quaddrî, I tragici greci e l'estetica delta giustizia, Firenze, La Nuova Italia, 1936, p. 156), d obîndeşt e liniştea şi seninătatea înţeleptului. l\1omcnt orfic, llll•artea sa este în acelaşi timp un moment non-magic, dincolo de destinul sla aflîndu-se triumfătoarea cucerire a imliYi<lualităţii (cf. M. Gnter­ steiaer, op. cit., pp. 576-577).

l'OI.IS. n,\J'OHTrJ, Dl:'llTim l:'lllli\"IOUJ. lJ\1.\:\"

ŞI

XOfi\fE

Fr. 58 :KREON]: Cel care violează legile cetăţii sau îşi pune în gind să comande celor ce guvernează, a c ela să nu aştepte laude de la mine. Dimpotrivă, trebuie srt te supui ce: lui pe c a r� c et atea 1-a pus în fruntea ei, şi î n lucrurile ncînsemnate, şi în cele drepte, şi chiar în cele nedrcpte50• Sînt încredinţat că un astfel de bărbat va şti tot atît de bine şi să co nd ucă şi să SE:: supună, va şti să rămînă un tovarăş de luptă drept ­

,

şi bun, ferm în vîltoarea bătăliei. Nu există nici un rău

mai mare decît anarhia51• Ea nimiceşte cetăţile, pustieşte

casele, provoacă dezordine în rîndurile celor care luptă. Supunerea, in schimb salvează mulţimil e cîrmuite cu d re ;_)t ate52 • ,

Fr. 59

Antigona 663-<J78

�MENELAOS]: În cetatea ,în care teama nu le dă stabili­ tate. legile nu vor fi niciodată respectate cum se cuvine. Nici armata nu va fi condusă cu înţelepciune, dacă nu este ţinută în friu de teamă ori de respect. Omul, oricît de puter­ nic ar fi, trebuie să nu uite că orice greşeală, cît de mică, îl poate dobori. Cel ce nutreşte teamă şi respect, s-o ştie, va fi salvat; dar cetatea în care poţi fi arogant, insolent, în care-ţi est e îngăduit să faci ce vrei, cu timp ul se va pră­ buşi în prăpastie, chiar şi după ce va fi cunoscut prospe­ ritatea53. Aias

1073-1083

Fr. 60

Xiciodată nu se va afla în siguranţă o cetate în care jus­ tiţia şi înţelepciunea 54 sînt călcate î n picioare, în timp ce un demagog, îmboldit de rele îndemnuri, ia in mîinile sale gc,:ernarea. Fr. 683 P


218

TROPISMUL CONŞTHNŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 61 [KREONJ: Oare trebuie ca cetatea să-mi dicteze ce am

de făcut?

[HAIMONJ : Vezi cum vorbeşti ca un tînăr necopt ? [KREON]: Eu, sau cine altul trebuie să cîrmuiască acest ţinut? (HAIMON]: Dar nu există cetate care să aparţină ·unui singur om55• [KREONJ: Cetatea nu este oare considerată ca aparţinînd celui ce o guvernează ? [HAIMONJ: Doar o cetate pustie ai putea-o guverna de unul singur. A ntigona 734- 739

Fr. 62 [KREONJ: Este imposibil să cunoşti în profunzime sen­ timentele, modul de a gîndi şi puterea de judecată a unui om, înainte de a-l fi văzut exercitîndu-şi puterea şi dind legi. Cel care, guvernînd o cetate, nu ia hotărîrile cele mai bune şi-şi ţine limba încleştată de teamă, este, în ochii mei, cel mai nevrednic [conducător]. Iar pe cel care-şi pune prie­ tenul mai presus de propria-i cetate, îl socotesc nedemn chiar şi să fie numit. Cît despre mine, s-o ştie Zeus, care pe toate le vede totdeauna, că nici n-aş tăcea dacă mi-aş vedea cetăţenii ameninţaţi de nenorocire, nici n-aş accepta vreodată ca prieten pe un duşman al ţării mele, ştiind că ea este salvarea noastră şi, dacă ea e-ste solidă, ne putem face prieteni adevăraţi56• Cu astfel de legi YOÎ face să înflorească cetatea. Antigona 175-190

Fr. 63 JHESEUS (către KREON)J: Te-ai comportat în chip nedemn şi faţă de mine, şi faţă de cei care ţi-au dat viaţă, şi faţă de ţara ta, tu care, intrînd într-o cetate ce practică dreptatea şi care nu săvîrşeşte nimic în afara legii, nu ţii seama de autorităţile acestui ţinut şi, dînd buzna, iei cu tine ce-ţi place şi-ţi însuşeşti cu forţa ; ai socotit pesemne că cetatea mea est<: pustie sau locuită de sclavi şi că eu nu insemn nimic. Şi totuşi, fără îndoială că Theba nu astfel te-a educat; ei nu-i place să crească oameni nedrepţi şi


FRAGMENTE

219

nki pe tine nu te-ar lăuda, cînd ar afla că-mi iei ce-mi apar­ ţine mie şi zeilor, ducînd cu forţa nefericitele fiinţe venite s�t-mi ceară protecţie57. Ocdip la Kolonos 9 1 1 - 923

Fr. 64 -KREON] : Ai cutezat, aşadar, să încalci aceste Iegi"s

�date de mine ] ?

Nu Zeus le-a proclamat, nici Dikc, cea nu a stabilit pentru oameni astfel de legi ; şi nu cred c�t cele proclamate de tine ar avea atîta putere încît să îngăduie u nei fiinţe muritoare î u dlcarea legilor nescrise şi de neclintit ale zeilor5u. Ele \:: X tstă nu de azi, d e ieri, ci dintotdeauna, şi nimeni n-ar lJ iitea spune cînd au apărut. Doar nu era să mă expun, d e frica voinţei unui om60 , pedepsei di,·ine ! Ştiam 1m�a bine 6< t ot voi muri - cum altfel ? - chiar dacă nu mi-ai fi poruncit-o tu. Şi, dacă voi muri înainte de vreme, n u pot ede a în asta decît m t cîştig ; cum s ă n u cîştige, murind, cel ce trăieşte, ca mine, în mij locul atîtor nenorociri ? Aşa că, pentru mine, nu e deloc o snferintă să înfrunt soarta [pe care mi-ai pregătit-o tu ]. Dacă l-aş fi lăsat fără mormînt pe fiul mamei mele, atunci da, aş fi fost îndurerată ; dar astfel de lucruri [cele poruncite de tine ] nu mă ating. Şi , da d-ţi par necugetată, atunci neb nn e cel ce mă acuză de nebunie. [ANTIGONA] :

care stă împreună cu zeii din Hades,

',-

A ntigmza -149 - 470

Fr. 65 Fă cum crezi, dar eu îl voi îngropa [pe Polyneikes ] . E plăcut pentru mine să mor îndeplinind această [datorie ]81• Dragă lui, voi zăcea alături de el, cel drag mie , după ce mă voi fi făcut dnovată de respectarea îndatoririlor sacre82• Mai lung e timpul în care va trebui să fiu pe placul celor din Hades decît al celor vii ; doar voi zăcea acolo veşnic. Tu, dacă vrei , n-ai decît să dispre­ ţuieşti legile divine. :r SIIfENA] : Nu le dispreţuiesc. Dar nu mă simt în stare să acţionez împotriva celor ale cetăţii. :A::HIGONA.] : ·

A ntigona 71 - 79


220

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

Fr. 66 Îţi judeci tatăl, nelegiuitule ? [HAIMONJ : Pentru. că-1 văd greşind, prin n edre pt at e . [KREON] : Greşesc apărîndu-mi autoritatea ? [HAIMON] : Nu ţi-o aperi, din moment ce calci în picioa­ re legile sacre ale zeilor63• [KREOKJ :

A ntigona 742 - 745

[TE17KRO S] :

Fr. 07 Nu-i ins ulta acum pe ze1, după ce

te-au salvat.

zen

[)IE);ELAO sJ : Dar dispreţuiesc eu legile zeilor? [TEUKRO S] : Da, din moment ce, fiind aici, interzici ca morţii să fie îngropaţi�". Aias 1 1 2 9 - l l 3 l

Fr. 68 [CORt:L] : Or go li ul (il�pL;) naşte tiran ul. Cînd orgoliul se umpl e în van cu prea multe lucruri inutile şi dăunătoare, se prăbuşeşte, după ce a urcat pe culmea cea mai înaltă, într-un abis de nen orociri , de unde nu mai poate face un pas. )fă rog la zei ca lupta pentru binele cetăţii să nu slăbească niciodată ; cît despre mine, nu voi înceta să văd în did­ nitate un spri j in. Oedip Rege 872 - 881

69 :AxTTGONA (către KREON, despre choreuţi) J : Ei toţi ar spune că aprobă accasta65, dacă limba nu le-ar fi încleş­ tat ă de teamă. Dar tirania se bucură, printre atîtea altele, şi de privilegiul de a face şi de a spune ce vrea. Fr.

Antigona 504- 507

Fr. 70 [CORuL] : Iată că soseşte regele, purtînd în braţe covir­ şitoarca mărturie66, dacă îmi este îngăduit s-o spun, că nuwrocirea i-a fost pricinuită nu d e altcineva, ci de pro­ pria-i ,·ină. Antigona 1 257 - 1 260


FRAGMENTE

Fr.

221

71

:nmm su. s (către KREON)J : Din cauza felului tău de a gîndi6', cetatea e atinsă de boală. Toate altarele şi locu­ rile noastre de sacrificiu gem de carnea smulsă de păsări şi c:iui din cadavru} nefericitului fiu al lui Oidipous :Poly­ neikes -J . Zl'ii nu ne mai primesc rugăciunile, nici fumul [ce se înalţă ] din coapsele animalelor jertfite ; nici păsă­ rile, ghiftuite de sîngele cadavrului, nu mai scot ţipete de bun augur. Gîndeşte-te la acestea, fiule. Tuturor oameni­ lor le e dat să greşească ; dar nici lipsit de minte, nici nefe­ ricit nu este acela care, după ce a căzut în greşeală, repară răul fără încăpăţînare. Îngîmfarea te expune la [a co­ mite ] prostii. Cedează celui dispărut, nu lovi un cadavru. La ce-ţi serveşte să ucizi încă o dată un mort ? Antigona 1 0 1 5 - 1 03 0 Dacă în capitolul anterior Sofocle prezenta omul în relaţia sa cu ine­ vitabilul diYin, fragme ntele de mai sus reflectă imaginea acestuia in con­ textul socio-politic al cetăţii (n;6h:;) , c ar e cunoaşte, la mij locu l S<'C. V î . e.n . , un moment de strălucită af ir mare . Ele dovedesc in acelaşi timp c ă po e tul nu era indiferent la problemele p use în discuţie de mişcarea sofistă, al c ăre i punct de referinţă funda mental - descoperirea valorii autonome a individului in el însuşi, dincolo de spaţiul public al comunităţii - ge­ nerează dezbateri asu pra raport ului din tre individ şi norme sau a celui dintre legea naturală (q")at�) şi cea raţională (v6fLo�) . A seme n ea dezbateri duc la căutarea unui echilibru între libertatea individuală şi disciplina cidcă (ba zată pe supunerea faţă de autoritatea constituită prin le gi) , echilibru ce va consti tui idealul Atenei secolului V. Ca şi alţi gînditori ai timpului (Den10crit, Antiphon, Tuc idide ) , S<ofo­ clc afirmă, în cad rul raportului de interdependenţă dintre individ şi cHate, pre e minenţa principiului cet ăţii (cf. fr . 58 - 62) . Obligaţia fiecărui om de a se supun e legilor ei, chiar şi cînd acestea îi par nedrepte (jr. 58 ; cf. şi Pl a ton, Crit. 51 A - C) , asigură stabilitah:a ('ctăţii, de care d(·piuclc şi salvarea individualrt (cf. jr. 62), în timp ce înc ălcar ea lor, atr>tgiucl fie pe r ic o lul anarhiei (fr. 58) , fie pe acela al demagogiei despot kc (fi . GO) , d u ce la ruina ge n e ral ii. După ac el e a şi criterii se c onture a?. ă şi figura 1<- g is lat orului, a cărui valoare este apreciată prin pr isma felului în care 1' ro mo Yează in ter ese l e ce trL ţii (fr. 62 ) . În acest sens, pre ocu pa rea ct·ntrală a poetului o constituie caracterul drept al normelor în care omul işi duce ex ist enţa socială (cf. fr. 63). Ca un adevărat spirit al Atenei timpulni său, Sofocle recunoaşte ca formă de gu vernfL mînt superioară democraţia (al cărei prindpi n este afirmat în jr. 6 1 ) . Ideea este dezvoltati"L şi particula­ rizată în fr . 63, unde confruntarea dintre Theseus şi Krt•on prilejuieşte elogiul spiritului raţional al d emocr aţi e i ateniene, opunîndu-l rigidităţii a rhai ce a concepţiei thebane. Atena lui Thcseus , imagine transparentă a Atene i lui Per i cle , este privită în Oedip la Kolonos <'a prototip al cet ăţii ideale, în can· re spe ct ul faţă de normc:l<: religioase şi <.k cele civice (bazate ­

­


TROPISMUL CONŞTii!'.'ŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCU'

pe principiul dreptăţii) s� îmhinrt cu generozitatea şi libcrl a t < · a d< ':.iu dire a cetăţeniior ei. (De n'm:1rcat f"ptul că în această tragedil·. spr•· , J ,. . , . sehirL· d e ideea general ă H C1H1strîn�erii onutlui d e către voinţa d h·i u :l. se sugerează posibilitat<�a un•ci cou �rlhuţii C<>!lmnc a oamenilor şi r.d!or la propăşirea

64) .

cetăţii) .

În lumina celor de ;,.'lai sus, conflici.ul Jinlre Kreou şi Antigona

(ji·.

dramatică a untinr,utiei v6fLo; - 9umc; promoYate de so­ fişt i (d. mai ales Antiphon, fr. 44' , imprimă problemei in cauzft 1111 nsp<'et pr>rlicular. (Pen tr u diversitatea interpretărilor, Yu. G. Perrotta, S<.ifocle, ::l.fes..:ina-.:Ymano, 1 935, pp. 66, 7 6 - 88 ; G. Quaddri, op. cit., p. 136 ; Ma­ nud De Oli veira Pulqnerio, op. cit. , p. 42 ; J.-P. Yernant, op . cit . , pp. 34, 105 ; F. Fr asned i, Polis. Etica. e j>va ssi .Politica nel pcnsiero a n ti co , !Vli­ lano, 1 978, p. 65 etc.) . Nu este vorlm aici de o polarizare radicală a celor doui'< principii, soluţionată prin primatul tUluia dintre ele, cum procedează sofi�lii (vd . F. Frasnedi, op. cit., pp . 1 42 - 146), Sofocle afirmînd vala­ bilitatea ambelor, ci de o punerea unui principiu ( qnl<>L�, care la d ia aspec­ tul de· . , lege religioasă") aplicării abuzi ve a celuilalt. Aparentul atac contra legihr cetăţii, departe de a semnifica uegarea principiului VOfL&;, m< este în l'ealitate decît denunţarea deuatndrii !ni despotice. Kreon, eonfundînd legea c'etiiţii cu propria-i autoritate, pe care tinde �-o absolutizeze în mod arhitn!r, sfîrşeşte prin a nesocnti el însuşi principiile acestei legi , dînd edirtnlni său aspectul unui act de injnstiţic (cf. ;i·. 66). În realitate, prin­ cipt<li susţinut de d este cel u! d�spotismului, al tiraniei, pc care Sofocle îl •!enunţă şi îl condamnă prin il:terruediul tuturor personajelor piesei (d. fr. 64 ; 66 ; 69 - 71). promovînd l"�ntru prima oară în gîndirea greacă tema opiniei publice, cltiar dadi încă timid exprimată (fr. 59- 70). Faptul că şi Teiresias, un personaj detaşat de couflictul propriu-zis , al cărui statut îl ridică deasupra condiţiei nmane obişnuite (ca intermediar între om şi zei) , blamează ahuzul de putere (fr. 7 1 ) este semnificativ pentru preci­ zarea punctului de vedere al poetului, a cărui atitudine c-xprimă fără echi­ voc adeziunea la principiile democraţiei. c;, expresie

I :VGI.OBANTUt c:o s�uc .u. OliVLn

Fr. 72 Nu

ordinea

( x6a(J-oc;),

nu,

nefericitule,

(chocr(J-lo::) ar ieşi la iveală, atunci cînd glare a j u decă ţii sigure68_

se

ci

produce

lipsa ei o dere-

Fr. 846

P

Fr. 73 mic, nenorocm fără nu măr îndur ! într eg poporul e lovit de molimă şi mint ea nu găseşte nici o armă care să alunge răul ! Nici roadele vestitului p ămînt nu [mai ] cresc, nici femeile nu mai îndură cumplitele dureri şi ţipete ale naşterii. Ca pasărea cu zbor iute îi vezi , unul [CORUL] : Vai


clu pCt a ltul , avintind u-SL' mai repede decît focul mistuitor

SJ m :

ţărmul zeului apusului [Ha des ]. Cetatea piere n c n umărate. Cadavre peste cadavre purtătoare moarte zac pe pămint, fără să le plîngă nimeni, fără sti rncască milă. Soţii şi mame-ncărunţite, îmbrăţişînd tarde, imploră cu jale încetarea amarelor suferinţe.

morţi

Ocdip Rege 1 G7

--

în de să al­

J 85

Fr. 74 o m r r o r; S) J ;

� P REOTUl. (către Cetatea, precum vezi şi tu, se zdruncină din temelii şi nu-şi mai poate ridica sin­ gură capul din genunea-nsîngeratei viitori. îi seacă ger­ menii fecundităţii pămîntului, îi pier turmele de boi din păşuni, femeile sînt stcrpe6�. Un zeu aducător de molimă s-a năpustit asupra cetăţii, azvîrlind asupra ei duşmana ciumă, ce pustieşte casa lui Kadmos70 ; iar Hades se îmbo­ găţeşte cu plînsete şi gemete ( . . . ). Dacă vei guverna aceas­ tă ţară, aşa cum o guvernezi acum, e mai bine s-o guvernezi populată decît goală ; căci n u înseamnă nimic nici zidu­ rile crendate, nici na\·a pustie de oameni71•

Oedip Rege

22 - 30 ; 54 - - 57

Fr. 75 [OIDIPO U S (către thebani) J ; Aceluia dintre voi care ştie de mîna cui a murit Laios, fiul lui Labdakos, îi cer să-mi dezvăluie totul ( . . . ) Interzic ca cineva din această ţară, în care eu deţin tronul şi puterea, să-1 primeasdl pe acel om, oricine ar fi el, să-i adreseze vreun cuvînt, să-1 facă părtaş la rugăciunile şi j ertfel e [aduse ] zeilor sau să-i dea apă lustrală ; ci toţi să-1 alunge din casele lor, pentru că acesta este pentru noi toţi o pată72, după cum tocmai mi-a dezvăluit oracolul zeului pythic. ( . . . ) Vă cer să-udt pli­ uiţi toate acestea pentru mine însumi, pentru zeu [ A pollon J şi pentru acest pămînt, care piere lipsit de roade �i pCtrăsit de divinitate.

Oedip Rege

224 - 226 ; 2:l6 -- 243 ; 252 - 254

Fr. 76 [TEIRE SIA S (către KREON) J : Iar tu să iei aminte că soarele nu-şi va mai împlini de multe ori rotirile şi vei fi şi ·ol ătit cu un mort dintre născuţii tăi, în schimbul morţi-


TROPISMUL COl'<ŞT!INŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

lor pe care i-ai aruncat în H adc s , tu care ai trimis în mor­ mînt o fiinţă vie, tu care ţii aici u n trup neînsufleţit, lipsit de zeii subpămînteni, lipsit de onoruri funebre, de înmor­ mîntarea rituală. Acestea nu-ţi sînt îngăduite nici ţie, nici [mf<ca r ] zeilor din înalt uri, ci prin Yiol enţ ă le-ai comis, cu de la tin.:'! putere. Dar Eriuyilc Hades-ului şi ale zeilor, ele, care duc la pieire, te vor atrage în capcană pentru [toate ace:stea ], prinzîndu-te în aceleaşi nenoroc ir i pe care tu le-ai pro,·ocat. ( . . . ) Nu peste mult timp, vor izbucni în palatul tău bocetele bărbaţilor şi femeilor. Şi se vor răzvrăti, duş­ mane ţie, toate cetăţile celor la care cîinii, fiarele şi zbu­ rătoarele au profanat bucăţile [smulse din cadavrul lui Pc•lyneikes], împrăştiind prin case duhoarea impură. A ntigonrl 106-i -- 1 076 ; 1 0 78-- 1 0S3

Fr. 77 .:o m i PO U SJ : O, 1'eiresi as , tu care cunoşti totul, şi pe c<:le ştiute, şi pe cele ascunse, şi pe cele divine, şi pe cele ome­ neşti, )Î, chiar l ipsit de veder e cum eşti, cuprinzi în cuget răul

de care suferă cetatea, o prcaputernice, numai în tine vom găsi protectorul şi salvatorul de la această nenorocire. Phoibos, de n-ai aflat-o încă de la soli, a răspuns trimişi­ lor noştri că singura scăpare de la această molimă ar fi ca, descoperindu-i pe ucigaşii lui Laios, să-i ucidem sau să-i izgo ni m din ţară. Tu, dar, nu ne refuza nici prevestirile păsărilor, nici vreo altă cale pe care ţ i-o oferă arta profeţiei ; salvează-ne, pe mine şi cetatea, înl ăturîn d pîngărirea ve­ nit ă de la mort ! Oedip Rege

Ideea exprimată i n

fr.

300 - 3 1 5

7J ··- n aparţine unei lll"ntalităţi arhaice, de

natură etico-religioasii, cu străvechi origini orientale. În această concepţie, încălcarea legii morale pri n delictul individual atrage responsabilitatea întreg;ii comunităţi �i î�i cxtinue conse cin ţ ele pînă la dereglarea ordinii cosmic<.;, manifestată prin dezastrul ])iologic (sterilitate, maladie, moarte) :

restabilirea echilibrului pc care se sprijină Universul - care trebuie să aibă loc cu orice preţ - nu se poate face decît prin pedepsirea vino­ yatului, pedeapsă interpretată ca act de purificare religioasă. Această viziune este legată de o conce p ţie primitivă despre greşeală. (&:f.L&p<t'l)tJ4) , carac teristică stadiului prejuridic al societilţii (cf.

L.

G€rnet,

Recherches . . . ,

ed. cit., p. 305 sqq.) ; crima este resimţită ca impuritate religioasă şi in acel aşi timp ca maladie mentală, inoculată în om de o forţă supranaturală maleficii. ce se ide ntifici! într-un fel cu el dar rămîne în acelaşi timp ex­ terioară, depăşîndu-1 , extinzîudu-se ca o epidemie (!Ll'X<tf.La:) pînă la dimen­ siuni unin�rsale. Antrenat d e această forţă din afam lui, a cărei înţelegere


FRAGMENTE

225

ii scapă cu cît î l de p ăşeşte mai mult, indh·idul care a comis crima este în acelaşi timp şi executor şi victimă a propriului act (cf. J.-P. Ve rn an t, P. Vidal-Naquet, op. cit., p. 56). Astfel interpretat, delictul are deci o exis­ te nţ ă in afara individului, este un fapt obiectiv (cf. L. Ger net , ibid. ; cf. şi G. Quaddri, op. cit. , p. :32). Ac t ul de purificare, ce urmăreşte rest abil ir ea ordinii cosmice şi, odată cu aceasta, reconcilierea omului cu divini t atea, . , a repr e :r. entat astfel, timp d e milenii, dreptul p e n al " ( G . Q u addri , op. eit.. p. 2 1 ) , considerarea crimei din punct de vedere al nnei responsabilităţi subiective, ce implică noţiunile de inte nţie şi cunoşti nţă de cauză (cf. co­ me ntari u l la fr. 1 - 49) , apărînd doar odată cu consolidarea dre ptul ui şi apariţia tribunalelor antice. T l :U P U.

Fr. 78 :AIA SJ : Timpul infinit dă l a iveală tot ce es t e ascuns şi ascunde ceea ce a văzut dej a lumina zilei. Nimic nu e neprevăzut [timpului ] , lui i se supun pînă şi sufletele inflexibile, pînă şi jurămintele de temut. A ias 646 -649

Fr. 79 Timpul, pe toate descoperindu-le, aduce la lumină [adevărul ]73. Fr. 301

Fr. 80 [CORUL] :

P

Timpul veghează, veghează necontenit, azi

înălţînd unele, mîine prăbuşind altele.

Oedip la Kolonos 1452

Fr. 81 [O IDIPO G S ( către THESE U S) J :

0, prea iubite fiu al lui

nu îmbătrînesc şi nu mor niciodată ; toate celelalte le nimiceşte, atot puternic, timpul .

Aigeus, numai zeii

Oedip la 1\.olonns

pe

607 -· 609

Fr. 82 T i mpul, transformînd totul

re a .

în neant,

aduce cu sine Fr.

uita95-t

P

Fr. 83 ·.:.aRUL] : Nesfirşita curg<:!re a timpului înghite totul. Aias 7 1 4


226

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOFOCLE

FEl\'OlfE!\'UJ. :\HTISTJC LA S OFOCLE

Fr. 84 Sofocle spunea că, după ce a practicat pînă la epuizare76 fastuozitatea75 lui Eschil, apoi neplăcuta artificialitate78 a unui mod de compoziţie propriu, în a treia [perioadă � a ştiut să treacă la forma de expresie77 care este cea mai adec­ vată caracterelor şi cea mai bună. Plutarch.,

De perfect. in virt. 7, p. 79 B

Fr. 85 Sofocle spunea că el însuşi fcreează [personajele � aşa cum trebuie să fie [oamenii ], în timp ce Euripide [le creează� aşa cum sînt [aceştia )78• Aristotel,

Poetica XXV,

1460

b

33

Fr. 86 Există o delectare şi în cuvinte, cînd ele aduc uitarea nenorocirilor prezente. Fr. 259 P

Fr. 87 Aceasta [lira] este pentru el [Hermes] singma mîngîiere şi alinare a tristeţii ; bucuria cîntecului pe care-1 acompa­ niază, exaltat de mlădierea corzilor79, îl tulbură pînă la extaz80( ) În jur înfloresc, desprinse de pe corzi, minun ate imagini. •

Ichneutai 3 1 7 - 3 1 9 ; 322 -323

Deşi nu avem o VIZiune de ansamblu asupra

atitud inii

lui Sofocle

faţă de aspectele teoretice ale artei literare, cîteva mărturii antice ;; 3•ată nu numai preocupat de astfel d e probl e me ci şi înzestrat cu o jud�cată Ciitică !ucidă şi subtilă. Se spune despre el că a iniţiat chiar un ceuaclu

,

dedicat

Vita 6), despre tragedie (cf. Suda, s.v. l:ocpoxA ijr;) , ac<c.lStă. din urmă afirmaţie fiind pusă însă la îndoial ă de cei mai mulţi exeg�ţi (vd. discuţia problemei la G. Lanata, Poetica pre-platonica, Fi re nz e , La :8Iuzelor,

unde

se reuneau oamenii cultivaţi ai At en ei (cf.

şi că ar fi scris un tratat

Nuova Italia, 1 9 63, pp. 1 1 2 - 1 1 3) . Dintre textele reunite aici o impor tanţ ă deosebită o pre zint ă jr. 84, considerat a fi primul exemplu de j u deca tă asupra evol uţiei artistice a unui poet (cf. G. Lanata, op. cit., p. 146), în care se poate vedea o pr efi gurare a conceptului de evoluţie a formei artistice, devenit familiar la Aristotel (cf. Poetica 1449 a 14, 20, 37 etc.) şi la peripateticieni. D e mn ă de remarcat în a cest pasaj este nu numai definir e a Ciitică a etapelor pr opri ei creaţii, ci şi capacitatea însăşi a p o et u l ui de a r ealiza în mod co nştient

­


NOTE LA SOFOCLE

227

unit�tea dintre formă şi conţinut, anticipînd ceea ce va deveni o adevărată lege estetică începînd cu doctrina epicureică (cf. M. Uutersteiner, op. cit., p. 521 şi n. 74, unde autorul pune paralel în discuţie conceptul de sopi'lia la Xenofan şi Pind ar, care impl ică imposibilitatea unei distincţii între far;nă şi gîndire ) . O importanţă l a fel d e mare o prezintil. afirmaţia din fr. 85, c e tre­ buie inte rpretată în sensul in c are Aristotel işi dezvoltă teoria asupra conceptului de !L!!L11'TL<;, privind proc es ul artistic ca i mitare a realităţii nu copiind-o, ci transfigu rîud- o (cf. Poet. 1 4 60 b 32 -34) . Citatul din Sofa­ ele este dat de Aristotel pentru a-şi sprijini demonstraţia că ,.lumea poeziei se situează ( . . . ) pe un alt plan de adevăr decît acel al experienţei. Făpturile par ticipă la o realitate mai înaltă decît realitatea fenomenală. în loc sii fie ca toţi oamenii, eroul tragic e aşa cum ar trebui poate să fie oammii : mai aproape de ideea pe care o reprezintă, ele acel dll o.; al speţei pe care arti stul 1-a întrev{Lzut şi căruia încearcă să-i dea fiinţă" (D. M. Pippidi, Formarea ideilor literare în antichitate, Buc., Ed. Enciclopedică, 1972, pp. 1 1 2 - 1 1 3) . Fragmentele 86 - 8 7 conţin ideea, existentă din c el e mai vechi tim­ puri, a puterii magice şi purificatoare a poeziei (cf. şi Emp edocle s, jr. 112 ; Pindar, fr. 74 ; Euripide, Med., 1 9 0 - 203 etc.) . elaborată estetic de Gorgias, Hel. Dar, pe lîngă evocarea acestui aspect al muzicii şi poeziei, Sofocle pune în evidenţă (fr. 87) şi forţa creatoare de imagini a artei (trăsătură ce va fi relevată şi de Socrate ap. Xenofon, Mem. III, 1 0, 3)

NOTE ' În original : -rcl: lltLvi, termen cu sens polarizat : el semnifică ceva "extraordinar", putînd fi interpretat fie în bine, fie în rău. Ambigui­ tatea semantică a termenului a dat naştere la numeroase încercări de interpretare, vizînd ambiguitatea nat uri i umane, care poate trezi atît


228

STELLA PETECEL

admir aţia cit �i nelinîştea (vd. în acest sens 11. Untersteiner, Sofocle, Firenze, La Nuova Italia, 1935, p. 109 ; F. Frasnedi, Polis. Etica t prassi politica nel pensiero antico, Milano, 1978, p. 1 3 1 ) . J.-P. Vernant. P. Vi­ dal-N aquet, Mythe et tragedie en GriJce ancierme, Paris, Maspero, 1 973, p. 24, îl explică raportlndu-1 la complexul de trăsături ce definesc omul sofocleic, aşa cum rei ese din î n tre aga operă : .,fiinţă incomprehensibill şi derutantă, ce acţionează şi asupra căreia se acţionează, culpabil şi in acelaşi timp inocent, lucid şi orb, stă pînind in tre aga natură prin spiritul său ingenios şi incapabil de a se guverna pe �;ine ; sensul actelor sale, a căror iniţiativă şi responsabilitate şi-o asumă, ii scapi!., situîndu-se de asu­ pra lui". În acest sens, L. Gernet, A nthropologie de la Gri!ce anliqzee, Paris, Maspero, 1 968, p. 1 0, distinge , . un fel de antinomie" intre exaltarea omu­ lui ca autor al pro gresului material şi dubla limită cu care este confruntat : moartea şi zeii, ceea ce presupune că, deşi omul este .. un lucru minunat", acţiunea sa nu este în fond autonomă. În ceea ce ne priveşte , de:şi de acord cu cele de mai sus , am optat în traducere pentru sensul po z itiv al termenului, pentru a sublinia ideea dominantă a p asaj ului , care poate fi co nsiderat un imn fără prec ede n t inchinat omului şi intelectului sau. 2 Textual : . ,legile pămîntului" sau ,.ale ţării " (v611ou� x.&ov6;;, deci legile uman e . G. Pe rrotta, Sofocle, Messina-Milano, 1935, p. 68, n. 1 , ob­ servă că acestea şi . , dreptul jurat zeilor" nu sînt privite aici ca douâ lucruri diferite, cum se interpretează ades e a, ci constituie o hend iad ă , ele semnificind îm preună fidelitatea faţă de lt"6AL<; şi legile sale, pe care cetă­ ţeanul a teni an trebuia s-o afirme prin jurămîntul adresat zeiloT . Daci!. în conflictul dintre Kreon şi Antigona (jr. 64) legea divină şi c ea umană apar în contradicţie una cu alta, este pentru că personajele le invocă în apărarea unor puncte de ved ere opuse. 3 A. C. Pearson, ed. cit., interpretează termenul din original (""("WJl.�t) ca echivalent aici cu e u � o u :l.(oc (,.judecata d reap t ă " ) . Cf. şi A ias 1 62. În proclamarea superiorităţii intelectului asupra virtuţilor fizice, Sofocle are un precurso r in Xenofan, Jr. B 2, a cărui co ncep ţie va avea .:• in­ fluenţă decisivă în evol uţi a eticii greceşti.

• În o riginal : "ci e:Ux"ci (cele de dorit) , aplicat, conform interpret<irii Pearson, la ceea ce ţine de domeniul vizionarului sau inaccesibilului. M. Untersteiner, op. cit. , p. 580, -..·ede în acest fragment expresia lim­ pede a . , inte rio ri t ăţ ii active" a personajului so focleic : după ce omul a făcut tot ce i-a stat în putinţă prin resursele proprii, se îndreapt ă in sfîrşit spre zei, dar nu înainte . Savantul italian discerne în afirmaţi a lui Soiocle reflexul un ei poziţii paradoxale, ce coresp un d e momentuiui '.le eLhi!ibru instabil a două forţe - divină şi umană - atins cînd ele au şi început să inverseze respe ctivel e raporturi, f ără însă ca umanul să ii reu­ şit încă să se ridice singur deasupra di vin ului. • În comentariul la ace�; t fragment, Pearson subîn ţe lege ideea c[t, privind astfel divinitatea, înţeleptul caută s-o interpreteze (the :viu o'i o w the god as oclvtX"t"lJP and seek an interpretation). După M. Unters tei n er , op. cit., p. 5BO, care-I urmează pe Pearson, sensul ar fi acela că, deşi divi­ nita tea este concepută ca ilogic ă şi nedemonstrabilă, deci incogJJ osc:ibilă, înţeleptul vrea şi trebuie să încerce a pătr u nd e in se cretel e ei şi in cele ale lumii (termeni ce ap ar ca echivalenţi) ; numai cunoscînd putere a Jivin ă prin cercetarea ei critică omul poate ajunge să domine absurdul ce domneşte in lume, cucerindu-şi astf el deplina autonomie indhiduală spre care tinde

lui


NOTE

LA

SOFOCLE

229

pentru concepţia lui Sofode, c entrată re antiteza di ntre a destinului şi af irm area in dividualităţii umane. Constru­ i n du-se pe sine în conştiinţlt, ca personalitate etică din c� in ee mai i n de· pc·mlentă, om ul fondează totul pe libertatea de gîndire,. Chiar tlacă în ,· . . uilictnl cu destinul este dominat şi anu la t ca fiinţă efemtoră, t:! moare cu -•<.:castă libertate, în care constă adevărata sa forţ;l <k nezdruncinat. 1 Herakles şi :!1/eoptolemos. 8 Aces t episod din ciclul de legende al Lahuadzilor face obiectul tra­ gediei Cei şapte contra Thebei de Eschil. 9 Fragmentul se referă la actul orbirii lui Oeuip, punind în n·idenţi'L '•

Idee ti pic ă

f._,rţa co crci t i v ă

• lnhla cauzalitate a gestului său : WIWD<î :;;i di viHă, pentru că, t!t:'şi Ot·dip işi impune deliberat această suferinţă, ea ii e ste în acd•tşi timp d ic- l.>tă ,]e zeu. Cele două aspecte contrare ale adulni �ăvirşit <.le <·n.u siut in ;l(:elaşi timp (atit tn ocWi lui Oedip, dt şi in cd ai corului) :;; i unite, şi .. puse, faptul fiind pus în e viden ţă de jocu l subtil al l imb aj ul ui , ce op�rtază -·prin Oedip - trecerea de la aspectul 11.c {itt11ii ( l>picroc�. oc•>:6l(Et;>) la ;L<pectul sujeririi acţiunii (mx&zoc) ; aceasta dovedeşte că age n tul nu est<:: , in dimensiunea sa umană, <· auză şi raţiune suîi<'icntft a actelor sale, a căror .l llevărată natură i se reve l e az ă abia uupă <.:c zdi au d i spu s in mod suveran ,j., de (cf. J.-P. Vernant, P. Vidal-Naquet, op. cit., pp. 70-71). 1 0 În original ,�, q>poni:v, care pentru Sofocle este echivalent cu mode­ raţia, cumpătarea (awcppoaUv1]), apropiindu-se aici de ideile lni Solon (cf. -'i·. 16 DK). Reprezintă ded o val oare etică, kgată de c oncept ul tle măsură, .. flat în raport antite tic cu cel <.le uj3pt�. �.:mn ant i t eti ce �int şi efectele celor ,; •·Iă ati tu dini pe <.: arc le presupun (cf. A ias 132- 133 : . , Zeii i ub esc . . .. rnenii cumpătaţi şi-i urăsc pe nelegiuiţi "). u î n sensul dt, deşi muritori, îşi uitii condiţia. St: subînţc!C'ge în aceste •:nYinte aceeaşi lecţie de m ăsură ca şi în fragmentul prece<.lent. G. Perrotta, . p. cit., pp. 634 - 637, atrage atenţia asupra noii orientări spirituale ce se J •oate observa la Sof oc l e în p riv i n ţa cou<!eptnlui Jc \i{3pt�, care la el n n m ai ocupă centrul acţiunii dramatice, tletermiuînd-o (ca la Eschil) , ci • 'te situat periferic în tragediile mai Yechi (.l ias, A nligona) , pentru ca ;n celelalte să d ispar ă aproape cn tlesăvir�ire. Pentru precizarea cautelor .<<'<"Std e vol u ţii , vd. concepţia lui Sofodc despre culpabilitatea tragidt, " mnalată în comentariu l Ia /r. 1 - 49. u La Delfi se afla \·estitul omplialos ( . , buric "), o piattli sacrii, socotită ··entru al pămîntului (cf. şi fr. /9) . -Abai, l oc al it ate din l'hokida, avea de .• �cmenea un templu unde Apollon uădea ori1Cok. tbfocle l' ll1111lCrii aici cde mai vestite cen tre religioase gre ceşti. 1• Este vorba de or ac ol ul lui Apolion de la Ddfi, c a re cerca gibirca �i pedepsire�< ucigaşului lui Laios. H Corul se referă în general la cel ce a co mis 1111 s•t.- rikgin. u Textual : . , o putere dreaptă" ( oL<.:xtoc "pi-c'l) , rc·pn·t.v ntind apli •·area _instiţiei dh-ine. 16 u ni versul d ivi n este prezentat mai prnf n u d , in . l l J .>amblul <tu . . ; r�:pt co nflktual. Nn este vorba nunui t\,· < > JI • t. i ţ i . t d i n ! re· d i vi nitiiţile · · ' ;tonien<: ş i zeii olimpieni, ci ş i <le o <lualitalv ,. ,. s . · p • - t li: s l ahili in i n ­ ; . -rinrul aceleiaşi figuri divine : Dike-ei morţilor i s . · op:l ll'.' " Dik.; ccl est :t ; k trunnl ac e stei a din urmă s-a izbit Antig H L < . p,· n . r i l , . ;. n-a vrut s-o ' · ·c uw,ascft decit pe prima (cf. J.- P. \-ernan L . l'_ \' � < l . Li :\ "1 - t<· �. op. cit., · '· :ui.


STELLA PETECEL

230

" Est e vorlJa de "le"g-i! e nescrise" ale

zeilor (im·ocatc de Anti go na j n

jt. 64) . princi pi u pe care Rofocle il prel ungeşte rlincolo de caracterul său f und a ment al religiot;, pent r u a-i recunoaşte mai presus de orice un c o n ­ ţinu t ce poate fi def i n i t pri n CU\'Întul . , sp iri tu al it at e , ale cărei ră dăc ini "

dike : aceasta, reprezent ată de poe t ca natură esentială a i ndivi ­ riului, d ă l egil or ne:,crisc realitatea unei dike în act, prin car� ele apa r ech i ­ valente cu perfecţiunea i nterioară. Impunînd pc· de o p arte l egea măsnrii, ce face ca o mul să d epi nd ă d e prin cipiu l existenţei, pe de alta rele\'ind libe r tat e a î ntc·r io ar ă , aspi raţia spre dike înseamnă pe nt ru Sofodc nu as­ piraţi<' "lJ r<: 0 Ct H rea uudi<�critas, ci spre to t alitate :;i perieeţiune. a citm r conserinţrt este armoni::� uma nă, supre mă exprc�sk a cueeririi ;;piritualitiitii ' (cf. M. li ntersteiner, op. cit. , p p . 5 1 9 - 520 ; 604 - 605_1 . lB I de<> cu rentă în p o< ·zi a gre a că. Cf. �i Semonides din Anwrgo� . ,·; . 7 Diehl ; Tht· o gn. 1 4 0 -- 1 42 ; l'iud., OI. XII, 7 - 9 şi Nc11•. XI, -1 3 .:.- 4 6 ; Esch il, Sitf>f'l. 98 e-tc. ' " Î n ori in al : MfL<<;, pri n ci pi u divi n înţeles ca forţă coerci ti\· ă du re ros g resimţită de omul ROfocleiC, oCU lt ă p u tere mi ster io asă ce yegheazi a�ttpra vieţii (simţită la rî ndul ei ca 1111 comp lel.: de l egă tu r i s:tcre între oameni) . (C'f. �I. U ntcrstt•iner, nt. cit. . pp. 597 -- 598) . 2° Cf. A 11tig. 1 1 06 ; O . I:. . 1 9 1 ; Ji·. 256 şi 753, 3 P. Li. şi Eu r . , Elef. 5 1 3 ; fr . 299 N etc. se află în

21 I n ti mp ce zeii sînt supuşi or di n i i dictate de desdn (cf. şi Sirnoui­ des, fr. 5, 16) , s i ngul ara l ibertate absolută a lui Zeus (cf. şi Eschil, Pr<>­ met. 50 ; Suppl. 603) se datorea ză Jlcrfectei corespondenţe dintre \"oinţ a sa �i deci7.iil(• destinului (cf. şi Pind., Xrm. n·, 6 1 ) , suprap un ind cele două figuri. ll e al tfcl , ideea de destin prezintă la �ofocle nn caracter ambiguu,

manifestîndu-se fie

27),

fie

ca

aici, sub forma une-i

abstracte

pu t e r i autonome,

l'usmicc: independente de zei, s i tu ate deasupra lor { cf. ,'i f'. co nf u ndînd u- se cu divinul (cf. fr. 2 1 ; 32 ; 38j .

a unei legi

2• Destinul este v ă z ut aici ca termen fixat ai vieţii, ce nu JX"l te fi tulburat de caracterul inconst ant al tyche -ei, expresie a c apric i il or V•lin­ ţei divine.

M

23 Autorul a ce st ei afit m::�ţii ( en an de r , ap. \Valz, Rhct. IX, !Stii se referă la un imn c ă tr e Tyclic c omp u s de Sufocle. Dup ă )[. lintersteiner, op. cit., p. 583 �i n. 1 5 1 - 152, Tycke nu încarnează aici şansa capricioasă, lnconstantă (vd. �i c o ment a ri ul lui Pearso:t la nce�t fr agme nt ; . ci de� ti­

nul însu�i. c are la Sofoclc arc tot de a u na caracter de necesitate, de lege imuabil ă , deşi se manifestft sub forme dif•.• rite, putind fi confundat cu

Nemesis, Dike e-tc.

2" Speranţa a iost v ăzută de vec h i i greci mai degrabă ca un rău ( \·d. mit ul l'audorei) ; deşi ea este susţinătorul ohi�nuit al omului şi consolare pentr u d în pericole, in faţa inten·enţiei d i ,·iue se arată neputin cioasft �i iuşelăto::m• (cf. Jl·. 33) . Cf. şi fr . 650, 9-18 P ; Pind . , OI. Xri, 5 -- 1 2 a ; Prth . II I . 2 1 - �:{ ; Sm1. XI, 4:1 ·-46 ; Theogu . !075 - 1078 ; Esch . , :-;uppl.

1 02

etc.

"' S-a ob s e r va t că în a ceastă afirmaţie tran�pare spiritul religios al poetului însuş i, .. a cărui adîncă evlavie nu p o a te H pusă la îudoiaH't, chiar

dacă de-a lungul anilor experienţa şi re f le c ţi a a\·cau s-o umbrească de Pippidi, Tra�:icii greci. antologie , Buc . . ESPI,A, 1 958,­ melancolie" ( D . p. 32-l , 11 . ci. �i G. Perrot ta. ab. of . . p. 6�) .

2;

M.


231

:--lOTE LA SOI'OCLE

'6 În original :

v6aou�

(bolile),

termenul

scmnifi cin d

mct maladia

me n t a l ă, riit.icirea, nebunia inoculată in om de forţele maldicc care-I îm­ pin g la a comit e acte delictuale (vd. comentariul la jJ'. 7 3 - 77). Cf. şi

.., .. 650 P ; A ias 1 86 ; A ntig. 42 1 . Pentru se ntiment ul general exprimat de fragment, vd. şi fr. 585 ; 964 P. 27 Sensul gener al al fragmentului este necesitatea de a te supune ·•ruinii divi ne (cum obser vă Pearson in comen tariul la fr. 196) . Ci. �i i,·. 964 P ; E sch. , Pers. 296 ; Eur., 1'vfed. 1 0 1 8 etc. 28 Î n di sculparea lui Oedip, Sofocle aduce argumente . pnr umane, eonsiderind intenţia şi cunoaşterea ca factori fundamentali ai respon,;a­ l,il ităţii individuale (in conformitate cu normele j uridice ale sec. V î.e. n .) , (e ea ce a făcut să se vad ă în tr ag edia Oedip ' " !{ >/,J •L J < . , c .: t m t ' v � , · .> t;l ,tfirmare a liberului ar bitru uman din tot teatrul grec" (G. l'erro�ta, ' p. cit., p. 1 92). Deci, acţionînd fără v oie (Oixtov) şi in nee1moştinţft de cau ză i o uz d ll wv ) . zeii fiind in realitate cei care au acţionat prin el (&ewv <iyov":"wv), ,- ,<: di p se poate declara inocent şi pur din punct de vedere al d rept ul ni uman 1 ·, 6 fL '!' :.cct&ctp6� - O . ll:. 549) . lJ acă in acelaşi timp, din punet de vedere rel igios, el se recunoaşte Yinovat şi i mp u r (eL 0.!(. 1 1 32 - 1 1 35) este pentru că actele sale, deşi comise fără i ntenţie delictuală, constit u i e _in sine Ull aten tat la ordinea sacră ce guvernează lume a (vd. comentariul la j'l'. 7377). J.-P. Vernant, P. Vidal-:Naquet, op. cit., pp. 1 1 0 - 1 1 l, observă c ă, '-ub acest din urmă aspect, în Oedip exi st ă o dualitate : el care, exclus din legăturile umane, devine un &� o).";, se află conc omitent şi in afara �i de asu pr a umanul ui, impuritatea sa n efi in d decît reversul puterii snpra­ Jlaturale ce s-a concentrat în el pentru a-1 pierde ; de aceea, în acelasi timp · in care este imp u r, Oedip este sac ru (lep6.; dae(3i).; - O._f(, 287), purtă­ c. or al unei calificări religioase re d ut abi le, ca un llctlfLWII, aducînd cetăţii ·: arc-1 va primi şi inmorminta cel e m ai mari b ine f ac er i . 2 8 Î n origin al : &ewv <iy6v�w•1 (,.prin acţiunea zeilor", , . zeii fiinu ce i ·•:arc au acţionat" ) . Argumentul este r el u at la scurtă distan ţă şi se insistă d>'Hpra lui (fr. 4 1 : ,.aşa le-a fost zeilor pe plac") , pentru c ă este decisiv '. ci. P. :IIasqueray, erl. c it. , p . 1 9-1 , n. 1 ) . Se simte aici, \' oal a t, o acuzaţ ie la aclre sa dh·inităţii, care a pus la cale nenorocirile lui Oe dip (atitud ine car,lcteristică la Sofoclc : a te snp unc zeilor, nu fără a den unţ a �au co nclamna ·iedziile lor arbitrare) . 31' Oc d ip poate afirma că propriilc-i acte mai mult le-a s uferit ch-dt le-a comis, pe nt ru că, aşa cu m a prec i zat mai sns (jr. 39 - .to) , a fost .Jrun cat in ele de zei, împotriva voinţei sale �i in nccuno�tinţ:L el e cant.ă . :'-a ohsl·rvat că in cazul lui Oeuip se r epe tă cazul lui Ore�tes elin t ri l og i :L Jni Eschil, dar cu o difer enţă decisivă : în timp ce Orl'sh·s estl' nn l l l>lnt­ m' nt ,,:n ştie11t al voinţei lui A polion, a căru i mărturie o poate iu voca p<·ntrn " fi a ';solvU, Oedip este un executor involuntar al ckstinnlni, proprii i<-- i ; 1 c t c: r ;"ml.Îu ind pentru el enigme înainte de con sn marl' a lor. 1 ><- ' "'' "'' " e l "·" simte o victimă n evi novată a arbitrariului div in, snt't-rinţa s a lnin<l ·"P<:ctnl nnei drame a conştiinţei ( cf. ::\lamwl 1 )e Olivdra l ' nlqui·r i o , l'rd.J!t'1nâtica da tragedia snjxliana, Coimbra . ! 9<i8. p. Hli ; :\ . Frcnk:an , l i ifdc; <fi S l <jcriuţti wuaw• la L'dt i/, Svf"âc .�i ]!unf'!rlc. l : nc., I ·: L C , l fl<i9 , J l . S.J J . "' l't> Huakks. can· 111n n· a în ch inu ri atr<H't', e n : · inn �. , : � ce nta u r nln i 2\:�.:s.-ms arzîndu-i carn('a. 0 2 .-\ l uz ic la Zeus, cttruia J I..r,tkles i i c· ra fi11. _

::.:est


2 ., �

STELLA PETECEL

,,_

'"' Cf.

Pind . .

Pytl. . YIII, 95.

Dar în timp ce la l'indar este ,·orba de

o Yiziune ontol ogic ă, aici Ycrsul marcheaz:l i < lt• ea de zădăruicie a deţii umane în neput in ţ a omului de a se sustrage ,·oinţei di dne. "' G . Perro tta, op. cit., p . 2 1 1 , atrage atenţi a. că, d ac f1 o asemenea. int u i ţi e a lumii, ce vede \"iaţa mai ales ca suferinţă, de not ă pesimism, ar fi greşit

să. fie considerată f::t talist{t ; ea nu neagă libernl arbitru uman, chiar dacă are ia vedere puterea infinită şi mi steri<)asă a zeilor, de care depinde viaţa muritorilor. Este intuiţi a. vieţii pe care o poate a,·ea un spirit profund religios ca. �ofode, fără să ajungă însă la r ese mn are ; cîntecul său, care nu de,•ine niciodată un imn de glorie a divinitltţii, ci se fixează obstinat :�supra oa menilo r , trădeazit, prin felul pasirmat şi am a r în care le deplio ;:,e soarta, p articiparea poetului la suferinţa gener atrt de c.oudiţia. gen(:rală a. vieţii. 35 Destinul lui Oed ip este pri,·it aic i ca. p a radigm ă a d es tinul ui gene­ ral, a d upl ic it ăţ ii condiţiei umane, care, asemeni une i enigme , se pretează la. douii interpretări opuse, sens u l dat de om i n ,·ersîndn-se cînd t·ste pri · vit prin prisma zeilor (cf. J.-P. Vernant, P. Yidal-Kaqttet, (lp. cit., p. 1 09 , unde s e pun e î n discuţie " car ac terul dublu" a l lui O ed i pj . Prh·it din puuct de Yedcre al cap a ci tă ţi i umane de judecată, Oedip este conducătorul clar­ văzător, prototip al în ţe lc p ci u ni l , sal,·ator al cetăţii, egal al zeilor (('1'l'J· IJ.E�"� {+o o iat - O. R. 3 1 ) ; pri\•it din punct de ,-edere al ze il or , dupii ce el însuşi s e des coperă drep t contrariul a cee a ce se crede, apare orb, egal cu nimic, · cu neantul ((<rot Kotl 't'O !J.l]Sl:v - O.R. 1 1 87- 1 1 88) . În acest sens, tragedia se axează, încă înainte de Pla ton (cf. Legi IV, 716 C), pe poziţia cont ra rii pnnctnlni de YNlere al lui l ' rot a gor a s şi al sofişt ilor în general : nu ouuil, ci zeul l'ste m::isnra tuturor lucrurilor. Fără esenţă definită, osci­ lînd între a fi egalul zeilor sau nimic, adev[trata. grandoare a omului stă î n chiar ceea ce exprimă natura sa enigmat ic ă : întrebarea, inve�tigarea "­ ceea ce este ( cf. J.-P. Vc rnan t 1'. \' idal - Xaque t, op. cit., p . 131 ) . , 36 C f. şi fr. 646 şi 662 P. Aceste versuri pot fi cons idera t e o parafraZ<i a cuvintelor lui Salon ciit rc Cresns (la Herodot I, 32j . Cf. �i Eur., Hemkl. , 865 sq. ; A n drnn/.. 100 sqq. 37 Cf. Theognis

425 - 427.

slut o expresie a morale i aristocra tice a Gr eci e i arhaice. Ideea sinuciderii este ,-ăzută ai c i ca , . dep ăş ire a suferinţei pe o cale nega t iv ă " (:\1. U nt e r� teine r, op. cit., p. 8 1 ) , ca formă de eliberare din­ tr-o viaţă de venită imposibilă şi în acelaşi titnp ca reseiWlare, reintc,�rare intre limitele umane a eroului, dar intr-o manieră ra.dicalrt, decisiY ă {cf. Manud De Oli\·eira. Pulquerio, op. cit., p. 27j. Tot M. Unters teine r , 38

C uvint el e

ltti Aias

op. cit. , p. 59, interpretea ză ultitna fra ză ca evo C' ate a ide alului înţeleptului, care. fie in Viaţ ă fie in moarte , ur măreşt e per fecţi unea . totalitatea, crertrea

- între l imitele vieţii individuale - a armonici dintre gindire şi acţiune . 39 l'f. şi fr. 770 P : . . . . . Hades nu aplic ă decît ju�tiţia. o j us t iţi e egală pentru tuţi". Afirmaţia de mai sus se bazează pe cele mai ,·echi c rerl i n ţe greceşti despre su}l r aY i e ţui rc a sufletului . ca re nu cunosc încii i<kea unei j ude C' <iţ i dif erenţia te, in vi a ţa \"iitoare, a sufletelor celor dn·p! i f aţ ă de ce le ale vinovaţilor, nici tratamentul p re ferenţial aplicat celor aceste concepţii a p ar în sec . VI î.e.u. suh influenţa orfismul ui �i lor miste rice , ce vor de ,·eui curente în epoca lui Sofocle. 4°

iniţiaţi ; a c u lt e ­

Cuvinh-1<.' c-orului eYidenţinză felul în C'are Sofode j udec ă des tinul Ot·dii.J : dupii ce at î te a nenoroeiri I-au [o,-� frtră n ici o ,· ină

t r agic al lui


NOTE LA SOFOCLE

233

din partea lui, aceasta ar putea fi "o jmtă reparaţie din partea zeilor pen­

tru

suferinţele

lui

u Termenul din

nemeritate"

(A. Frenkian,

op. cit., p. 86) .

original (r.o).. u !;E:o-To<;) este tradus de P. Ma squemy (ed. cit., p. 216 şi n. 1) cu sensul de "mult folosit" ( m t x portes que lant J e morts ont usecs), gîndindu-se l a multitudim•a mor ţilor ce a u tn·cnt prin aceste porţi, uzîndu-le, dîndu-le aerul de decrepitudine ce domn(' �te

in Hadcs începînd cu barca lui Charon (cf. I,ncian, Dial. mort. X, 1 ) . Credem că cele două sensuri sînt complementare,

o

poartă uzată prin în­

delungă folosinţă putînd părea lustruită. 42 Fragmentul se referă la condiţia oamenilor din vîrsta de aur, care după moarte devin llctL!LOIIE:<; �o-.&).o(, protectori ai muritorilor (d. Hesiod,

Mu nci şi zile 111-112). 4 3 Demeter

ş i Persephone, d e care

erau legate :\Iisteriile Eleu�ine,

la care poetul face aluzie aici (cf. şi jr. 80.J l'j . •• Eumolpizii, descendenţi ai regelui-preot En molpos, care în epoca mken.iană rid icase în cinstea celor două mari zeiţe sanctuarul de cele­ brare a l\Iisteriilor Eleusine, erau o familie sacerdotală din Atena ici. Tucidide \'III, 53). • • Fragmentul, transmis de Plutarch . , De aud. poet . 4, p. 21 P, se referă la iniţiaţii în misterii (cf. şi Pîndar, fr. 137 Si\-1) . Vd. şi Aristoian,

Broaştele 400-404.

Ideea

reapare

la

Platon,

Phaid. 69 C.

46 După părerea lui Nauck (adoptată şi de Pearson), fragmentul de

iaţă face parte din acelaşi context cu cel precedent, iar .,pajiştea" trt:l.mie să fie cea de la Eleusis, unde iniţiaţii se reuneau în noaptea celebrării 1\.Iarilor Mistcrii. (Detalii la Pearson a d l.) . 47 Adică . ,lumea celor \'ii". Porphyrios, De a n tr. 11yrnph. 1 8, citează acest vers probabil cu referinţă la superstiţia populari't după care sufle­ tele morţilor pot lua forma de albină, credinţă paralelă cu cea a sufletelor imaginate ca păsări (cf. Hom., Od. XXIV, 1 sqq.), amintită şi de Plut.,

Quaest. conv. 4, 3, 4,

p.

666

C.

48 Conceperea generală a unui

ici. �i Herodot J, XII , o ; lsth. III,

207) este 18 etc.

KuKÂo� în evenimentele vieţii omeneşti

foarte nche. A lnzii �i l a Pindar, Ol. II, 22 ;

•• A. C. Pearson, în comentariul la acest vers, deduce că întreg pa­ sajul a derivat din vechea învăţătură pythagoreică, exprimind idet•a că su fktul, parcurgîn.d un cerc hotărît de destin, se încarnează cînd intr-o

fiin ţf• . cînd în alta (cf. Diog. Laert. VIII, 1 4 ) . A cestei concepţii, car<, este conexată cu teoriile despre purificare şi mctempsihoză, îi corespu nd ,i versurile de pe tăbliţele orfice de l a Thurioi

(JG XI\', 645).

J)upf•

n1 m

oljservă 1\1. Untersteiner, op. cit., p. 583, destinul este privit aici <·a prin­ cipiu de cauzalitate pe care se bazează devenirea cosmică.

• o În original : TcX E'IIXVT(ot (cele contrare), evident un eufemism p<·ntru -rei & lhxa: (cele nedrepte) . aşa cum au observat ades<'a comentatori i. Fnptul cft prin cuvintele de mai sus Kreon urmăreşte justificarea adului său des­

potic, pe care Sofoclc il de zaprobă, nu anulează valoarea teoriei sale aceea a promovării principiului cetăţii care cou<·onl:l ('Il spiritul epo­ cii şi ;.,! autorului însuşi. ( Vd. punctul de vedere as<·mi', nător afirmat de Socrate în Platon, Criton 50 - 5 1 C) .

''' Cf. A ntiphon, mare dintre rele.

fr. 61 D,

care se referă la nesupunere ca la cf:l mai


STELLA PETECEL :.• Ideea necesităţii respectării legilor ca suport al stahilităţii

cctil ţii,

de care dep inde şi siguranţa individuală, este familiară epocii lni Sofocle.

epocă de consoliclarc şi afirmare a organizării socio-politice cnnoscnte snb numele de ;:<\),t�. Vd. şi Democrit, fr. B 252 : cf. Tncidide IL GO,

2 ; 63 - 64.

63 Textual : . , dn p ă ce va fi fost minată de vîntnri favorabile"

8p"'!Lo uatt-..) ,

(tE; o·'> ?(�'''

metaforă nzuală (a corăbiei) pentru desemnarea cet?tţii. " ' Î n original : -:a awlj)povtt. Înţelepciunea are aici sensul de chibzninţă, presupunînd organizarea politică a cetăţii pe haze raţionale, d·� ea depin­ zînd destinul societăţii umane. ( Vd. dezvoltarea ideii in discnrsul !ni Pe­ ricle, la Tucid , II, 35-64) . •• I deea caracterizează spiritul

Tuciu. SG

II, 37. Cf. I l . 52.

democratic al Atenei lui

57 Din cuvintele lui Theseus, Kreon apare ca vinovat

de

Pericle.

Cf.

a se fi opus

principiului însuşi al dreptăţii ( 8!x1)), precum şi forţelor di vine misterioase reprezentate de &tfLt�. deci vina lui, !ezînd ordinea raţională a lumii, se universalizea7.ă. Theseus, simbol al Atenei democrate (ale cărei principii sînt expuse in contrast cu mentalitatea arbaică a Thebei),

ii opune conduita

ideală a omului perfect, ce trăieşte în deplină armonie cu 8!x'tj ; antiteza este dar marcată de context : el vorbeşte în numele raţiunii .. (vou;), de care Kreon este cu desăvîrşire lipsit (oro u vou x E vo � - v. 931 ) , opunind spiritualitateaJnon-spirituali tăţii. (Cf. M. Untersteiner, op. cit., pp. 455 ; '

460) .

68

Ter menul v6!J.o� este invocat de cei doi protagonişti in accepţiuni în timp ce Kreon i i dă sensul de edict, sinonim cu x � p uy!J.tt (cf • ..-. 454 : ,.cele proclamate de tine " ) , pentru Antigona are semnificaţia de normă religioa..�ă. Asemenea deplasări de la un sens la altul, ee trădează tensiunea dintre două valori simţite ca ireconciliabile in ciuda omonimi e i lor, au f:icut s ă se vorbească despre o logică ambiguă în tragedie (cf. J.­ P . \'ernant, P. Vi<lal-!'o<:tq\ld, op. cit., pp . 3 0 , 102 ; vd. şi W. B . Stand­ fard, A mbig1âty ill G rcek l.iteraturc. Studies itt Theory and Practice, Ox­ ford, 1939, <:ap. X - XII), apropiată de logica retorilor, a sofiştilor, care încearcă nu să demonstreze absoluta valabilitate a unei teze (în vederea stabilirii unei limite precise intre adevăr şi fals), ci să construiască 8taaol :\6y�1 (�iscursuri duble), opuse între ele, ce se combat fără a se anula, putin� f1 ambele la fel de bine argumentate (vd. M. Detienne, Les MaUres de vhtti dans ta Grece archaiq�tf-, Paris, Ma.spero, 1967, pp. 119 - 124) . S-a observat că acest mod de utilizare a limbajului în tragedie îndeplineşte f unc ţia mai mult de a crea bariere intre personaj e decit de a stabili o eo ­ municare intre ele ; pentru fiecare protagonist, inchis in universul care-i este propriu, cuvintele au un sens univoc, altnl la fiecare ; in consecinţă, de o unilateralitate se izbeşte violent o altă unilateralitate, accentuind pundele de conflict (J.-P. Vernant, P. Vidal-Naquet, op. cit. , pp. 35 -36). diferite :

00

Legile nescrise (numite aici v6 !'-L !J.tt, cf. şi Electra 1095, sau v 6!'o o L tn au valoare absolută pentru că sint legi ale naturii, principii 1deale. D1ctate de 8!x'tl (ce se află n opoziţie atît cu G�L<; cit şi cu 8-i!'-L<;). î ele d au_ �mului conştiinţa complex:it!ţ ii eului şi in acelaşi timp norma per ­ sonal1taţ 1i sale ; legea nescrisă reprezintă formula concretă prin care Auti­ gona exp rimă legea spirituh1i (vd. şi n. 17 ; cf. M. Untersteiner, op. cit.,

?. R .

p.

865J

604).


;-.!QTE LA

SOFOCLE

eo Î n A11tigona nu este deci vorba ( cum s-a exagerat uneor i) de un c onfl ict ideal intre două principii contrare, în spe ţ ă de opo zi ţia di ntre drept ul familiei şi cel al c etăţii , ci de infruntarea unui om care abuzează de prerogati vel e sale (împotriva căruia lege a nescris11 estt· invocată 1 1 u

pentru că este r aţi onală, ci pentru profun da ei întemciere u mană) ; r.l­ mi nin d in pri mnl rind poet, pe Sofocle il int er ese a ză mai mult aspe c tul n:oral al conflictului, care este dramatic şi nu dialectic (cf. G. · Per rot t a , .-p. cit. , pp. 86-88). 8 1 , . Pentr u Antigona, a-l înmormînt a pe Polyn ei ke s este o dator i e :mperioasă impusll de l egăturile de singe şi de conşt iin ţa nobilului ei rang,

da!: sensibilitatea eroinei la această datorie este mai ales rezultatul no bi le i

E. Ha.j istephanou, The use of pltysis and its wgnatc:,< in ţreek tragedy with special rejerence to characte r drawing, �i cosi a, 1 975, p. 31). 82 Textual : , . de o impi et at e sacră" (llcnO< 7r«vo upyljacza'), adi c ă o impie tate aparentă, care în realitate este un act de pie tate şi just i ţ i e , "'i n at uri " (C.

aşa cum îl resîmţeau şi spectatorii contemporani lui Sofocle. Legea ate­ uia.n ă din sec. V i. e . n. , care interzicea in mormintarea trăd ători lor pe teri­ toriul At ticii, nu împi edic a famil ia să-i îngroap e in afara hot ar elor, evitind astfel să lase cadavrele pr adă păsăr ilor şi animalelor ; este cazul lui Poly­ neikes, care murise ca duşman al cetăţii sale, luptind contra ei. Deci ac t ul

a-l Inmorminta e ste privit ca normal şi necesar in li mit de }-' rescri s e mai sus, în t i mp ce caracterul ab solut al interdicţiei date ele Kreo n vine în contradicţie atît cu legea cît şi cu modul ele a simţi al spec­ t a torului atenian din sec. V. ( Detali i la G. Perrotta, op. cit., pp. 64 - 66) . 63 K re on, care prin exercitarea ab uz iv ă . a p uterii u u apăr ii in fapt

Antigo nei de

principiil-e cetăţii , nu-şi ap ăr ă nici prer ogativel e reale ; ofensînd zeii, işi pier d e orice legitimitate �i or ice responsabilit at e a autoriti'tţi i sale. 1 J in acest di alog cu Haimon, el rămîne dialectic anulat ( G . Perr ott a, op. c i t . ,

l ' · 77) .

ridică ace� aşi proble m ă ?i n A ntig�na (Jr. 66) ; cf. , şi un de se pr ec i z ea ză ca, de zononnd u-1 pe mor t , �1 11t ultmgiatc legile divine. Este .. tragedia celor dOUă adev ăruri , ce Iasii să se vad ii te rme ni i ei extremi : Menel aos a cond amnat pe dre pt actele el" \J(3pt<; ce sfidează le gile u mane (vd. jr. 59 - S. P.) , dar propria sa G f3�•<; ameninţă legi le zeilor" (J\.1. Untersteiner, op. cit., pp. 83 - B-1). 6 0 Î nc ercarea d e a-1 inmor minta p e Polynei k es. 88 C or ul se refer ă la ap ariţia lui Kreon, purtînd pe braţe cada \' T l l l f iu l n i său, a cărui moarte o provoc ase indi rect . "7 Este bla.ma.tă eroarea de judecată a lui Kreon, car<·, p rin inh'r�. i ­ ecn•a înmormîntări i rituale a l ui Polyn eik es, nesocotisc rl c !apt o lege <li­ \' i uii a dîn c înrădăcinată în conştii nţa ant ică, cee a ce echivala cu un sacri­ legiu. (\"d. şi n. fi2 ; fr. 76). .

64 Di alo�'ll l

A zas,

1 34 2 -- 1 344,

88 •\ Ş<l cum ohs(·n·ii A. C. Pearson in come n ta rj l l l la acc·st fragml'nt, jde ea expri ma t ă aici a fost ulte rior prelu ată de· c i nic i (îiiu <.l î n acord c n princ ipiul lor refe ritor la a t răi coniorm naturi i ) , a poi de s to ic i . Pea.rson pune in t"·idcnţ:'l atît rolul an ticip ator al lu i Sofod<· în această pri ,·i n ţii, cît şi contribuţia vcr�ur ilor s ale la fix are a uznju l n i nl tc· r ior :� 1 t ermen ului <ÎY.'lO'!J.h.

•• Cf. I Iesio<l , .lfunci ş i zile 238 sq. ; llcrudol V I , V 1, Hl, 3 c•tc.

1 3>1 ;

Pa\1 Scmias


STELLA PETECEL

236 70

Theba, care, după le gend ă , ar fi fost fondată de Kadmos. Cf. Tucidide VII, 77, 7. 72 Adică un o m p ă tat p rin c ri m ă, prh·i t ă din punct de vedere religios ca impuritate (flliXO'flO<) . 78 Cf. fr. 918 P ; Pi nd. , Ol. X, 53 ; Eur., Hippol. lU5 1 . Pentru mult i ­ tudi nea de atribute ale Timpului (Chronos), conceput c a origine a tu turor lucrurilor, forţă omn i po te ntă de creare şi di s trugere , j ude c ăt or suprem :ti e'· e nime ntel or umane, ce ,- ede �i veghează totul, vd. şi El . 1030 ; 0 . 11 . 614 ; 1 2 1 3 ; 0.1(, 1454 - 1 455 etc. St<Xr.miX<J:W<;. Termenul, ca dealtfel întref.( pasaju l . 74 În original : este foarte discutat. (Despre diversele lecţiuni şi interpretări, vd. G. I,a­ nat a, l'uetica pre-platonica, Fi re nz e, La Nuova Italia, 1 963, p. 1 47) . Îi urmăm în traducere pe G. Perrotta, op. cit., p. 8, n. 1 , care-I consideră n

(ca şi Wi lamowit z. în "Herme-s", 40 / 1 905/, pp. 150 - 15 1 ) echivalent cu E fL XP' TE A o u, TCIXt !;Etv (sens existent şi l a Platon, Legi VI, 709 a) şi pe C. M. llowra, Problems in GrCt'k Poetry, Oxford, 1953, p. 1 1 1 : " having played o ut, having practiscd to the li mit". " În original : ilyv.o.:;, pe care l-am tradus în s ensu l dat de Aristotel (Rhet. 1407 b 26 ; Poet. 1 4 59 h 35) : "amploare", .,măreţie ". în critica tîrzie, terme nu l cap ătă o nuanţă d e preci ativă (" emfază", "exagerare "), absenţ,ă, credem, în intenţia lui Sofocle, deşi atunci cînd face afirmaţia d� faţă se îndepărtase conştient de stilul inspi r atoru l ui slu. 71 Am tradus as tf el Tb mxpbv K!%l KotT:inx vov, cf. C. M. Bowra, op. cit., p. 1 1 9 (u rmat de G. La nat a , op . cit., p. 1 47), care interpretează sin­ tagma ca pe un unic conc-ept. Tot C. M. Bowra, ibid., atrage atenţia că epitetul mxp6<; (tradus de l\1. U ntc r steiner , op. cit., p. 52 1 , , . duro", iar de G. Per ro tt a, op. cit., p. 8, n. 1, " di ffi cile" ) era utilizat de obicei în sec. V î. e .n . ca antou i m al lui i; SU.; (plăeut) . 77 In orig inal : -.:b T ij <; :M�e..,<; d8o.;. pe care-1 înterpretăm ca stil în an�amhl n .

7 0 Autenticitatea spus<'lor

lui Sofocle, pusă la

îndoială de G . Perrotta,

op . cit., p. 4 1 , cgtc av ăratfl de 1\l. Unt ers te in er, op. cit., p. 526 şi G. Lan at a , op. cit., p. 1 50. Autoritatea lui Aristotel, care le citează, ne de­ termină bă înclinăm spre ac e as tă din urmă opinie ; nu este exclus, totuşi,

ca aceste cu vinte să-i fi fost atribuite po et ului ca un reflex al judecă ţii generale a con tempo ra nilo r asupra operei sale în raport cu cea a lui Euripide, dacă ţinem seama că o frază aproape i dentic form ulat ă i-a fost atribuită s cu l ptorulu i Lysippo�. care mod ifi ca� e canonul lui Polycleitos : . . [Lysip· pos j obi�nuia să spună de�pre cei d ina in tea lui că reprezentau o amenii aşa cum sint , în timp ce el ii reprezintă aşa cum par a fi" ( Pl in . , Nat.

llist.

XXXIV, 16). În ori gi nal : cd6AtO'fl.IX -:ij<; Âilp<X�, sugerînd modul a ţiil e lirei, varie­ tatea sunete l or (cf. Pe a rso n ad l. : , .the Jyre's v aried notes"). Vd. şi Eur . , Ion 498 ; Pind.• OI. III, 8 ; IV, 2 ; Nem. IV, 14 ; Platon, Legi 812 D (-rijt; 8'ETE:p0 !p(,) V[otv KIX! TCO!KLÂtotV Tijt; )opot�). a o Aru tradus astfel l �<Xipet, al cărui sens complex sugere ază aici , .uno stato di esaltazi one e di rapimento vicino alia fo lli a, che la musica produce tanto nell'esecnton· che nell'a�c-oltatore" ( C . L anat a, op. ât. . p. 1 54 ) . 10


SECลขIUNEA A II-A TROPISMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE SEMNIFICATIVE


CUPRINS

HERODO T 239

Notă introductivă Texte A) Viaţa

24 1

B) Texte

242 �42

Menirea cercetării istoriografice

243

Procedee metodice Convingeri religioase

244

.

Ideea de destin

244

Pietate ; taină misterică . Miracole, divinaţie, semne

prevestitoare

Caracter ocult al bolii

.

.

.

.

.

.

.

2.45 ::!47

.

Viziune teleologică asupra naturii biologice Spirit critic, investigator ; demers raţional

planul

Opinii critice in Atitudine zante

.

geografic-biologic

critică pe teme .

.

.

.

.

.

.

.

de .

.

istorie. .

250 25 1

251 251

Strădanii universal i -

.

253

Interpretări libere în cîmpul celor sacre

254

258

Note

PINDA R

261

Notă introductivă Texte Tema omului Timpul .

.

.

şi .

Relaţia

a vieţii.. .

.

.

.

.

.

.

omului .

.

cu

divinul

264 274

Sufletul. Fiinţarea. post-sepulcrală

275

Polis. Justiţie uman ă şi divină

278

Poezie şi poet . Note

.

.

.

.

.

.

.

.

281 288


HERODOT NOTĂ INTRODUCTIVĂ

care avea să fie numit . , părintele istoriografiei" s-a născut in i!in Caria (Asia Mică), într-o familie aristocra­ tică avu t ă Data evenimentului s-ar situa între anii 490 şi 480 î.e.n. (poate, pe la 485) . A participat la lupta dusă de grec ii Asiei Minore împotriva expansiunii persane, obligat fiind, în cele din urmă, să se refugieze in Europa. A călători t mult, dar nu chi ar attt de mult cit pare a lăsa să se înţel e agă . A străbătut Egiptul pînă la Elefantina, a vizitat centre de pe litoralul :\(ării Negre, inclusiv Colchis şi Olbia, a parcurs Asia Mică, Tra­ cia, Mace donia, Sicilia şi sudul Italiei. în j urul vîrste i de 40 de ani s-a instala t în oraşul Thurioi (fost Sybaris) din aşa numit a Grecie Mare, unde a rămas pînă la moarte, survenită după 429 î.e.n. (poate pe la 426 (el

Ha!i caraas, colonie dorică .

-

425) . A

fost un intelectual de o prodigioasă erudiţie, interesat în observarea evenimentelor sociale şi culturale di n vremea sa. Totodată, religiozit ate a sa 1-a indemnat să se iniţieze, prob abil, în unele misterii. Se pare că a avut contacte directe cu Pe ricle Sofocl e, Pîndar. Cu toate că nu scutea de reproşuri, uneori severe, sistemul democratic, ataş amentul său pentru Atena l-a făcut ca, odată cu trec erea timpului, să devină tot mai mult un adept al democraţiei, îndeosebi al celei ateniene (de pildă, la V, 66, sau V, 78). În acest sens e semnificativ omagiul indirect pe care n aduce lui Per icle (VI, 131). Şi-a propus să privească fără părtinire pe . ,barbari", convins că istoria lor merită aceeaşi atenţie ca şi istoria grecilor, dar, treptat, balanţa simpatiilor sale a pornit să atîrne tot mai mult în favoarea e.lenilor, opunînd despotismului orie ntal viaţa liberă pe care o întîlnea prin cetă ţile greceşti (de pildă, la VII, 135, 136, 139). Ope r a sa - Istoriile sale - vrea să fie rodul propriei sale cercetări, !cr.,.op(1J ; este in fond ansamblul unor .,consemniU"i e mpir ic e ", diferit deci de ceea ce se numeşte l:TCI"Ti)(J."I), adică ştilnţă (Vd. A. Piatkowski, Stztdiu introductiv la Herodot, Istorii, voi. I, Bucureşti, Ed. ştiinţifici, 196 1 , p. LXIV) . în adevlr, ea se înfăţişe ază ca o vastă panoramă a e ve ­ nimentelor din intreaga lume cunoscut ă gre cilor de atunci, înglobînd răs­ timpul cîtorva decenii, la care se adaugă incursiuni în trecut. Depăşind pe Hekataios, autorul tinde spre construcţie, spre organizarea i me nsului stoc de da te istorice şi ge ografice de care dispune (istoria şi geografia fac deocamdată un singu r corp) spre coerenţă ( G. J.acheuaud, despre lu­ crarea Studi Erodotei, de A. Masaracchia, în , Re v des Bt. Grecques", 442 -444, 1980) ; dar, nedispunînd de o concepţie sintetică asupra istoriei , opera sa constructivă urmează imbol dur i intuitive, cu toate ne ajun suril e ce decurg de aici. Cel ce a fost numit ., părinte al isto riei se poart ă cu istoriografia pr ea adesea ca un părinte vitreg : înre gi str e ază rle-a valma ştiri contradictorii, controlate şi necontrolate, veridice şi ncveridice ; este, la d, un bizar amestec de l uciditate şi n aivitate, de credulitate şi spirit ,

.

.

"


240

ION B'ANU

critic, de pătrundere şi superficialitate. Opera suferă acut datorită ,!nbl•i diferenţieri dintre universal şi accidental, dintre esenţă şi aparenţă, 1nz.es· trat cu hărnicie şi curiozitate, remarcabile, plin de bună-credinţă, ne oferl un imens şi indispensabil compendiu de istorie veche greco-orientală, în care intră evenimente, moravuri, practici, convingeri politico-religioase şi cunoştinţe ale vechilor popoare. Vădit, istoriograful din Halicarnas nu şi-a făurit vreo concepţie filo­ sofică, nici nu s-a interesat de vreuna ; în propriul său cîmp de îndelct• niciri, e atît de fascinat de fapte, Incit nu se angajează intr-un prea mare efort de a le şi gindi (Vd. Ph. R. Legrand, Herodote - Introduction, Paris, Lettres", 1932). Jocul abstracţiilor, fie şi numai de tt:oric a .. Les B elles istoriei, e departe de a-l pasiona. Anumite considerente cer totuşi recunoaşterea participării lui la isto­ ria mişcării filosofice din etapa clasică. Idei-forţă, uneori opuse, ale noii epoci se infiltrează în opera sa. Ea contribuie astfel la propagarea lor, fenomen amplificat - insistăm - de calităţile literare ale textului. Diferit de Socrate - care enunţă principiul includerii omenescului in aria meditaţiei filosofice - şi urmînd pe Hekataios, dar in chip mult mai senm.ificativ, Herodot cuprinde omenescul în raza de acţiune a medi­ taţiei empirice ; nu cerul şi meteorii, nu esenţa naturii, ci activitatea practică a grupurilor omeneşti şi cursul ei în timp. În măsura in care actul său constructiv posedă eficacitate, d atinge tema constituirii acelei discipline ce se va numi istoriografie. Faptul herodoteic nu poate îi trecut cu vederea de cel ce studiază dimensiunile demersului spre uman prin care se defineşte cugetarea filosofică clasică. Nu doar Herodot se interesează în secolul lui Pericle, printre ginditori, de istoria omenirii. Stau mărturie Hippocrates, Euripide, po,;.tc şi Pro­ tagoras, iar Herodot li se adaugă. Dar ceea ce se reduce, in opera celor­ lalţi, la o supoziţie sintetică sumară, pur deductivă, devine la Herodot un vast tablou ce vrea să fie un inventar analitic. Herodot anun ţă că va scrie documentat despre ceea ce a văzut el însuşi ori a ascultat de la alţii. Sînt mijloace care, în fapt, nu depăşesc pe acelea ale obişnuitului simţ comun. Autorul Istoriilor nu Yăde5te a avea cunoştinţă de faptul că ceea ce lui îi pare evident - valoarea abso­ lută a datului empiric - altora, ·filosofi de renume anteriori sau contem­ porani, ca eleaţii ori Protagoras, li se arătase, cu bune temeiuri, a fi întru totul discutabil. Metodica lui e contradictorie, criteriile sale funcţionează şchiop, dar să nu uităm că obiectul său e încă nou, mijloacele sale de investigaţie, in acest domeniu şi această epocă, încă rudimentare . Oricum, prin el, experienţa e proclamată instrument prim într-o disciplină proas­ pătă, lncă embrionară, ceea ce este de bun augur metodic pentru ulterioara transformare a ei in ştiinţă, şi-1 alătură pe Herodot suitei gnoseologice căreia îi aparţin Democrit şi Hippocrates. Insistenţe. istoriografului din Halicarnas asupra menţionatelor proce­ dee mărturiseşte la el, inspirat de Hekataios, o tendinţă polemică. E adesea preocupat să nu accepte automat spusele altora (contemporanii săi sofişti meditau intens asupra conceptului de atitudine critică). In­ vestigaţiile empirice sint adoptate repetat drept chezăşii ale adevărului, opuse de el ostentativ spuselor imaginare, practici i aserţiunilor neverifi­ cabile ce fac ca istoria să se confunde cu legenda. El caută, pe dibuite, ceea ce am numi hotarul dintre istorie şi ficţiune narativă. dintre ştiinţă


A) VI .\ŢA

241

ş i poezie. Sofiştii contemporani a r fi constatat aici o antilogie : aceea dintre metodica berodoteică a aute nti fic abilu l ui empiriei şi aceea a neauteuti­ ficabilului fantasiei. Aşadar, prin Herodot, fie doar ca bună şi stin gace int en ţie , c l uat ă in lucru tema istoriografiei ca disciplin ă, e pusă problema metodei ei ca metodă obser vaţională, asociată spiritu lu i critic . Fragmentele pe care, in cele ce urmează, le-am desprins din textul Istoriilor au menirea, pe cît posibil, să dea seama selectiv-ilustrativ de cugetarea lui Herodot ; n-au fost aşadar incluse textele unde revin aidoma aceleaşi teze. Fireşte, o imagine mai puţin palidă, mai concludentă a spiritului in care sînt scrise Istoriile, nu poate re i e şi dintr-o sekcţie de texte, ci doar din lectu r a intregii opere.

f.B.

A} VIAŢA Fr . 1 DIOKY S din HALI CARKA S, De Thucydide, p. 820 r : Herodot din Halicarnas s-a născut cu puţin timp înainte de războaiele cu perşii, viaţa sa prelungindu-se pînă spre vremea războiului peloponesiac.

Fr. 2 din SICILIA II, 32 : Herodot s-a născut pe vremea lui Xerxes1• DIODOR

Fr. 3 AULU S GELLIUS, Nopţile atti c e XV, 23 : (1) Istoricii Hellanikos, Herodot şi Tucidide au strălucit prin mare fai­ mă cam în aceeaşi vreme şi n-au fost prea mult deosebiţi ca vîrstă. (2) Căci pe la începutul războiului peloponesiac, Hellanikos, pe cît se pare, avea 65 de ani, Herodot 532 şi Tucidide 40. Aceste date se găsesc în cartea a Xl-a a Pamphylei3 {trad. David Popescu) .

Fr. 4 SUDA, articolul Herodotos. Herodot, fiul lui Lyxes şi al lui Dryo. Originar din Halikarnas, ifăcea parte dintre cetăţenii cei mai distinşi. A avut un frate numit Theodoros. S-a strămutat în Samos din cauza lui Lygda­ mis, cel de-al treilea tiran după (domnia) Arternisiei. Fiul Arternisiei era Pisindelis iar fiul lui Pisindelis, Lygdamis. în Samos şi în Ionia a deprins dialectul (ionic) şi a scris lstoria sa în 9 cărţi, începînd de la Cyrus, regele Persiei Lexiconul


242

TROPISMUL

FAPTEI UMM\-SOCIALE. HERODOT

şi de la Candaules, regele Lydiei. Mergînd la Halicarnas şi alungîndu-1 pe tiranul de acolo, ceva mai tirziu s-a văzut ţinta resentimentelor concetăţenilor săi. Î n mod voluntar a însoţit pe colonii atenieni care au fundat Thurioi şi acolo, sfirşindu-şi zilele, este înmormîntat în Agora. Alţi (autori) susţin că el a murit la Pellai . Povestirile istorice (Logoi) ale lui Herodot poartă numele Muzelor. Cine oare nu cunoaşte Povestirea sa despre etiopieni ? Este vorba despre alimentul cel mai hrănitor de pe la noi : pîinea. Etiopienii, gustînd din pîine au declarat că se minunează de faptul că noi trăim mîncînd "gunoaie", dacă este să dăm crezare celor relatate de istoricul din Thurioi. Neam de oameni care se hrănesc cu peşte şi carne, nici în vis n-avcau cum să vadă ce fel este traiul pe la noi. Cel puţ in aşa povestesc cei care au cutreierat pămîntul locuit.

B) TE XTE* Menirea cercetării istoriog rafice

Fr. 1 Preambul : Herodot din Halicarnas înfăţişează aici rodul cercetărilor sale (lcrTop�1J�), pentru ca faptele oame­ nilor să nu pălească prin trecerea vremii, iar isprăvile mari şi minunate săvîrşite şi de greci şi de barbari, să nu fie date uitării ; printre altele, va pomeni şi pricina (cx1TttX) pentru care aceştia s-au războit întreolaltă. Istoriografiei i se prescrie o dublă sarcină : cea etiologică şi cea a:rio­ logicli. Con�emnăm inscri e re a conceptul ui de cau�a (:xh·lot) . Cu toate că singuml gen de cauză formul at iml!diat mai dep a rte (I, 1 - 5) e acela al pasiunilor omeneşt i , în f a pt , pe p arcur su l scrierii, autorul va lua în aten­ ţie, tl,· la caz la c az, ş i alte c auze . :Misiunea axiologică - glo r i f ic n rc a fap t clm mnri - de plas e a ză însă imediat centrul de gre ut at e rle la tra­

tarea deterministă către cea finalist ă. Acest din urmă criteriu iiiurl selectiv, intră iu dez aco rd cu altă p ro cla maţie hterodoteici't , c ea rle a înregistra tot ce află (fr. 5) . I,a fel şi cu decizia sa de a privi cu cgal:i bună,·oinţă pe greci ;' i " b a rb ar i " (Vd. în a c ea st ă tcm;i., D . Hegyi, Dcr JJ,'gnff �cip!hpo, bei • l'c1gmcntele sint e '!:tr ase din versiunea romauească a Istoriilor, voi. I �i II, ap ărut ă în 1 961 - 1 96�. l a E dit ur a Ştiinţifică. Autorii tradu­ cerilor sînt : pentr u cărţile I, III, VII, VI I I , Adel inn Piatkowsk i , iar pentr•! cărţile II, IV, V, VI, IX, Felicia Vunţ-Ştef.


BJ

TEXTE

Herodot, în

.,Annales universitatis Scientiarnm Budapestiensis, Classica", Tomi V- VI, Budapest, 1977 - 1978) . Treptat, lumea va. trece, în paginile lui Herodot, către primul plan.

Sectio gn·aeă

Procedee mnetodice Fr. 2 II, 99 Pînă a1c1 am povestit potrivit celor văzute, meditate şi cercetate de mine (l:iljJtc; Te E[L� xtXl yvW!L1J XtXL tmop(1J), dar de aici înainte încep să povestesc istoriile egiptene din auzite; la ele se va mai adăuga şi cîte ce,·a din cele văzute de mine . . .

Fr. 3 II, 29 . . Pentru a dobîndi orice altă ştire, mi-am întins cît mai departe cercetările, mergînd să văd cu ochii mei pînă la Elefantina, iar de aci mai departe mi-am alcă­ tuit povestirea din auzite. .

Fr. 4 I, 140 Cele de mai sus [variate date referitoare l a perşi J văzute c u ochii mei, l e pot spune despre perşi fără să greşesc. Asupra celor ce urmează vorbesc însă ca despre nişte lucruri tăinuite, fără a şti dacă sînt chiar aşa ; şi anume e vorba de morţi. Leşul unui pers nu este îngropat mai înainte de a fi fost sfîşiat de păsări sau de cîini . Ştiu fără umbră de îndoială că aşa fac magii, căci o fac fără a se feri de ochii oamenilor.

Fr. 5 VII, 152 Datoria mea este să reproduc cele ce se spun, dar acestor lucruri nu sînt cîtuşi de puţin silit să le dau cre­ zare ; cuvîntul scris acum să-mi fie călăuză de-a lungul întregii.mele lucrări.

Fr. 6 IV, 195 Pe insulă [este vorba de insula denumită Kyrauis, din Libya ] este un lac din apele căruia fetele localnicilor scot din mîl firişoare de aur, cu nişte pene de Dacă acestea se întîmplă cu pasăre muiate în păcură. adevărat, nu ştiu ; scriu şi eu ce se povesteşte. Poate să fie şi adevărat, de vreme ce am văzut chiar eu, cu ochii mei, la Zakyntos, cum se scoate păcură din apele unui lac.


244

TROPISMUL

FAPTEI

UMAN-SOCIALE.

HERODOT

Fr. 7 II, 33 Î n privinţa rîului care trecea pe acolo, Etearhos4

era de acord că ar fi Nilul, şi pe bună dreptate. Nilul, într­ adevăr, curge din Libya, tăind-o pe la mijloc. Şi după apropierea pe care o fac, j udecînd cele necunoscute după cele cunoscute", Nilul şi Istrul pornesc de la aceeaşi depăr­ tare6. În fr. 2, 3, 4, 6 Herodot îşi proclamă procedurJ. iunstigaţiilor sale : observaţia directă sau indirectă. Enunţurile din fr. 5, 6 - a consemna cele ce se spnn, chiar îndoiel­ nice fi ind - par să fie un ecou tîrziu al arhaicului cult al cuYîntului vor­ bit. Fr. 7 - teza trecerii de la cele cunoscute la cde necunoscute - nu ne formulează un principiu gnoseologic general ; cdc , . cunoscute" inseamna fără îndoială cele văzute şi auzite. Preferiuţa, în acest cadr u, pentru .,cele văzute" (fr. 3. 4, 6) este, din fericire, neoperantă pe parcursul lucrftrii, Herodot dîndu-şi desigur seama că într-o cercetare de asemenea an n:rgură spaţio-temporală cele ce se pot confirma vizual se reduc la mai nimic. Cit despre .,cele auzite", ele se referă de asemenea, cu largă prccmnpănire, tot la entităţi empirice. Fr. 2 include momentul <le l'tt mp{tnirc raţională -·· yvwwr, .._ d ar obiectul acesteia n u depăşeşte, i u genere, l a Herodot, cîmpul informa ţiilor materiale dobindite. Meditaţ ia ce conchide asupra neverosimilităţii, o sta­ torniceşte potrivit ,.bunului-simţ " . Referitor la criteriul verosirnilităţii In cugetarea sa, vd. Hartmnt Erbse, Zur Gesckicktsbetrachtung des Tltu/1'!'­ didl'.;, in , . .\ntike und .\ben<11and", Bd. X, 196 1 , p. 25.

Convingeri religioase Ideea de destin Fr. 8 I, 9 1 Pythia le-a spus lydienilor sosiţi la Delfi cu po­ runcile lui Cresus cele ce urmează : " De ceea ce i-a hără­ zit soarta, nimănui nu-i est e dat să scape, nici măcar unui zeu . . . Cu toată strădania lui Loxias7 ca nenorocirea Sardesului să se întîmple abia sub copiii l ui Cresus, şi nu chiar în timpul domniei lui, zeul n-a fost totuşi în stare să întoarcă hotărîrea sorţilor " 8•

Fr. 9 V, 33 Şi, cum nu-î era dat acestei campanii să-i pră­ pădească pe naxieni, iată ce se întîmp l ă : . . .


B)

TEXTE

2-15

Pietate ; taină misterică Fr.

10

120 După cîte socot eu, toate acestea [cele ce au declanşat războiul troian ] s-au întîmplat, deoarece pute­ rea zeiască hotărîse ca, prin pieirea lor [a troienilor ] într-un măcel fără cruţare, să dea o pildă oamenilor, arătînd că, pentru nelegiuirile mari, sînt mari şi pedepsele hărăzite de zei. Acestea le-am spus aşa cum le-am gîndit. II,

Fr.

11

VIII, 13 Toate acestea s-au întîmplat din voia divi­ nităţii, pentru ca puterea perşilor să se apropie de aceea a e1enilor şi să n-o depăşească prea mult. Fr. 12 I, 87 Cresus îi răspunse : "0 rege, eu săvîrşit-am toate acestea spre fericirea ta şi propria-mi nenorocire ; de vină pentru cele întîmplate a fost zeul elenilor, care m-a indemnat să iau armele". Fr. 13 VIII, 129 Cei din Potideea susţin că pncma miaşei revărsări de ape şi a felului cum au murit perşii se trage de la faptul că aceşti perşi, pe care i-au înghiţit valurile mării, erau unii şi aceiaşi cu perşii care au pîngărit templul şi statuia lui Poseidon din marginea oraşului. l)ărerea mea este că bine vorbesc cei din Potideea cînd dau această lămurire9• Fr.

14

IX, 65 Părerea mea este, dacă se cuv1ne s ă avem o părere despre rînduielile divine , că însăşi zeiţa10 nu i-a primit [pe perşi, în Plateea ], pentru că au aprins tem­ plul ei de la Eleusis. Fr. 1 5 VIII, 3 6 ZeuP1 n-a îngăduit însă c a tezaurele s ă fie miş­ cate şi spuse că este singur î n stare să vegheze la bunurile lui.


TROPISMUL f .\PTEI UMAN-SOCIALE. ! IERODOT

246

Fr. 1 6 IV, 205 Aşa că, într-adevăr, rilz bunările crunte aduc asupra oamenilor mînia zeilor. Fr. 17

Aşadar, peutru că zeul nu-i î n găduia să ia această măsură, el, [Clistenes ] , întorcîndn-se acasă, cugetă la un vicleşug prin care Adrastos si'\ fie totuşi îndepărtat. V, 67

Fr. 18

VII, 1 0 [Artabauos către regele Xerxes ] : vezi cum divinitatea trăsneşte ani mal de mari la trup şi nu le îngă­ duie să se mîndrească c 1 : înf ăţiş area lor, în timp ce pe cele mici nu se mînie. Vezi cum işi aruncă fulgerele numai pe casele cele înalte şi pe ar borii semeţi ; divinităţii îi place să îngrădească tot ce se î•.1alţă peste fire. Astfel, şi o armată numeroasă este distrnsi'l de una mică, ca atunci. de pildă, cînd zeul , plin de pizm�t . îi strecoară frica în suflet sau o înspăimîntă cu bubuitul tunetului, iar oa menii pier a şa cum n-ar merit a. Căci d id n itat ea nu ingăduie ca ctltul afară de ea să aibă Hăzuinţi spre mărire. Religi ozitat.:a lui Heroclot este trndiţionalistă. �ecolul lui p.,r i cl e, pibtriud şi note def i n i to ri i constan tl', at emp or al e , promova totodată un tip de fid eism reinnoit, sin croni zat noii epoci, pigmen tat de subtile sensuri etice­ estetice, antropocentrice, ca în c uge t are a socratică. Autorul Istoriilor fa ce insă parte din acea lume de credi ncio� i care, chiar în acest secol, prac­ tică un fideism desuet, de tip arhaic. Destinul t:�te inexorabil (fr . B, 9 , 28), s uper ior puterii zeilor (fr. 1:1) . Voinţa zeilor împlineşte dreptatea (fr. 1 0), confundată uneori cu interesul grecilor (fr. 12, mai ret icent i n fr. 1 1 ) ; cel mai adesea firea zei lor relevă trăsături prin nimic mai nohile decît cele omeneşti : pre sti giu jignit (fr. 1:1, 14), ambiţii (fr. 1 5) , mînie (fr. 16, 18), acea primitivă, funestă . , gelozie", pedepsind pe cel ct' şi-ar depăşi măsura, hybris (fr. 18 ; reîntilnim ideea şi la III, 40), denot ind nu anthropo-,

ci theocentrismul.

Fr. 1 9

III, 38 Pentru mine n u mai există nici o îndoială că regele 12 era cur at nebun ; altminteri u-ar fi cutezat el să-şi bată joc, cum şi-a bătut, de cele sfinte şi de datinile strămo­ şeşti. Fr. 20

II, 61 [Referitor la c ult ul zeiţei egiptene Isis, din oraşul egiptean Busiris ] : După jertfă, toţi şi toate - mai


Il)

TEXTE

247

multe mii de oameni se bat cu pumnu m piept. cinstea cui se bat, n-am dezlegare să spun13•

În

Fr. 21 II,

65

Dacă aş arăta pricina pentru care [egiptenii] nu se ating de ele [de animale] ca să le jertfească, aş aluneca, prin p ovestirea mea spre lucruri sfinte, de care dinadins mă fe resc să pomenesc. Chiar şi pe cele pe care doar în fiindcă n-am treacăt l e-am arătat, le-am spus numai avut î nc otro.

Fr. 22

Il,

86

Cînd [egiptenilor] li se aduce un mort, aceştia arată celor care 1-au adus nişte modele de mumii în lemn, care, prin zugrăveli, seamănă leit cu morţii ; [rudelor] le spun că mumia cea mai costisitoare înfăţişează pe acelu al cărui nume aş săvîrşi un păcat să-1 rostesc într-o ase­ menea îm prej urare.

Fr. 23 II, 170 Mormîntul aceluia15, al cărui nume nu se cu­

vine să-1 pomenesc într-o astfel de împrej urare, se găseşte tot la Sais, şi anume în sanctuarul Athenei. Pietatea lui Herodot este mai angaj antă decit aceea. curentă ce se afirmă 1 4, 1 9, 57. În adevăr, prin frecventa revenire a atitudinii de legă. mtnt şi Uinuire, el vorbeşte ca un iniţiat în misterii (fr. 20, 2 1 , 22, 23). in fr.

/vfiracole, divinaţie, semne prevestitoare

Fr. 24 VI, 27 [Divinitatea ] are o bice iul să prevcstcască într­ un fel oarecare prin semne, ori de cîte ori peste o cetate sau peste un popor urmează să se abată nenorociri grele ; într­ adevăr, şi cei din Chios au primit semne mari înaintea neno­ rocirilor lor . . . Asemenea semne le-a trimis lor zeul. După aceste prevestiri, lupta de pe mare, ca r e a urmat, a îngenun­

cheat cetatea.

Fr. 25 VII, 37 O a menii abia se urniseră, cînd iată că soarele , părăsindu-şi locul ce-l are p e cer, se făcu nevăzut - deşi nu se zărea nici un nor

pe albastru! cerului.

În locul zilei


248

TROPISMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. HERODOT

se făcu noaptel6• Văzînd acest fenomen, Xerxes, care ştia ce înseamnă, se îngrijoră şi-i întrebă pe magi ce-ar putea oare să prevestească semnul. Magii răspunseră că divini­ tatea îi prevenea pe eleni de pieirea oraşelor lor, căci spuneau ei la eleni soarele este cel care le dezvăluie viitorul17, iar la perşi, luna. Aflînd tălmăcirea, Xerxes. plin de mulţumire, îşi văzu de drum. -

Fr. 26 II I, 153 [În timpul luptelor pentru cucerirea Babilo­ nului de către perşi ] lui Zopyros [fruntaş persan ] . . . i s-a intimplat o minune : i-a fătat o catîrcă dintre vitele lui de povară . . . Luîndu-se după cuvintele acelui babilonian care spusese la î nceputul împresurării că "at unci vor fi cuce­ rite zidmile cînd vor făta catîrii" , şi judecînd după această spusă, Zopyros socoti că sosise ceasul căderii Babilonului. El era încredinţat că din porunca cerurilor vorbise babilo­ nianul şi îi fătase şi lui catîrca. Fr. 27 VII, 57 [După ce perşii au trecut in Europa :� s-a întîmplat o mare minune pe care Xcrxes mt o l uă cîtuşi de puţin in seamă, cu toate că tîlcul ei nu era greu de priceput . o iapă fătă un iepure. Faptul arăta foarte limpede că Xer­ >.:: es se prl'gătea să arunce asupra Greciei o mîndreţe de a1 mată, plină de măreţie, dar că îndărăt avea să s.:- in­ toarcă în ţara lui fugind, ca să-şi scape pielea. Reg<:lui i s-a mai arătat şi o altă minune în timpul cît se afla�e la Sardes : o catîrcă a fătat ur. catîr care avea două sexe, bărbătesc şi femeiesc. Fr. 28 IV, 79 Cum îi era scris sa 1 se întîmple o nenorocire [scitului Skylcs J, ceasul rău s-a ivit în următoarea împre­ j urare : îl încolţi dorinţa să fie iniţiat în cultul lui Dio­ nysos-Bacchus ; tocmai se pregătea să înceapă ceremonja iniţierii , cînd îi fu trimis un mare semn prevestitor. In cetatea borystheniţilor avea u n palat mare şi bogat . . . Pe acest palat Zeus îşi aruncă tr ăs n etul şi palatul arse pînă in temelii., dar, cu toate acestea, Skyles nu-şi între­ rupse iniţierea.


Bl TEXTE

249

Fr. 29 De atunci, la agyllienil8, oncme şi orice ar fi trecut pe lîngă locul unde zăceau trupurile foccenilor, [ucişi în mod criminal ] ajungea strîmb, schilod, slăbăno g , fie că era vorba de vite mici, de vite de jug sau de oaI.

1 67

Hc-r•ldut nu ne oferit a p ro ape nicioc1ati't judedi\-i cn caracter ne c es ar şi universal. E semnificativ că o face referitor la semne!<" prin care divini­ tatea şi-ar anunţa intenţiile nefaste

r

(fr. 24) .

Credinţa

despre

miracole

preve,;titoare de rrm, int er ve tind ordinea astrală (fr. 25, 28) , ori pe cea

biologică (fr. 26, 27) , supunînd pe prima unei intcnţionalităţi extrafizi­ cale ,;i pe a doua unei decizii extralliologice, aparţine vechii mentalităţi

i

religioase ho mer ce şi, dincolo de

aceasta, strrtvechii gîndiri divina torii

r•rieutale. Sînt convingeri ce par a fi rămas i n difere n te faţă tl<: linia care, incepind cu Thales, angaj ase cugetarea greacă în direcţia descoperirii

intrinsece, univ e r a"·ea să fie numită lege naturală. Se adaugă tema timpului ast ori nefast (fr. 26, 28) şi aceea a mira co lul ui răzbunrttor (ir. 29) .

a u tenticei nniversaliti1ţi a universului fizico-biologic,

'o!itate

ce

Fr. 30 II, 49 Aş susţine că Melampus, aj ungînd un bărbat îm·ăţat, şi-a însuşit şi meşteşugul ghicitului. Fr. 3 1 VIII, 7 7 Dacă Bakis19 a prezis aceste întîmplări ş1 încă aşa de desluşit, nu îndrăznesc nici eu însumi să mai cirte sc împotriva oracolelor şi nici nu sufăr să aud cîrtclile alt ora. Fr. 32 V, 9 1 Cînd lacedemonienii se aflară în stăpînirea ora­ co: cior şi văzură că atenienii înfloresc şi că nu se pregătesc deioc să asculte de ei, înţelegînd că, atîta timp cît neamul atenian este liber, ar putea aj unge la fel de puternic ca al lor, dar, stăpînit de tirani, ar fi slab şi gata să le arate supunere . . . Fr. 33 III, 58 Cei din Siphnos însă n-au fost în stare să înţe­ leagă oracolul, nici atunci cînd a fost dat, nici cînd au sosit sa:nienii. Fr. 34 IV, 157 La auzul vorbelor Pythiei, Battos şi tovarăşii sJ.i plecară pe mare îndărăt. Era limpede că zeul [prin


250

TROPISJ\ l l ' L I'.U'TEl L,\-1 /\N-SOCJALE. HERODOT

intermediul oracol ului J nu le dădea dezlegare, inte de a se fi aşezat chiar în Libya.

mai

îna­

Fr. 35 I, 47 -48 [Cresus voi să pună l a încercare puterea oracole­ lor. Dintre răspunsurile primite, cel de la Delfi glăsuia astfel] : . . .

Pînă

în

piept îmi _

pătrunde

mirosul

de broască ţestoasă,

Cînd în tingire ea fierbe cu carne de miel laolaltă, Zace sub ea întinsă aramă şi-aramă-i deasupra .

.

.

De indată ce [Cresus J văzu răspunsul de la Delfi, înălţă rugi şi recunoscu adevărul celor spuse - socotind oraco­ lul de la Delfi drept singurul oracol nemincinos, deoarece ghicise ceea ce făcuse el. Î ntr-adevăr, după ce-şi trimisese credincioşii să cerceteze oracolele, păzind cu grijă sorocul zilelor, iată ce a pus la cale Cresus : gîndindu-se la ceva peste putinţă de ghicit şi de înţeles, tăiase în bucăţi o broască ţestoasă şi un miel, pe care le fiersese împreună int r-un căzănel de aramă, acoperit cu un capac de aramă.

Fr. 36 I , 43 Lovit visului.

de ·vîrful

lăncii, Atys20 împlini prorocirea

Fr. 37 III, 64 Cînd, în somn, [regelui Cambyses ] i se păruse că-i venise veste că Smerdis şade pe tron şi atinge cerul cu CH�)tetul capului . . . Îndeletnicirea cn ghicitnl e.,te pentru Hcrodot rezultat �i mărturie a dolJin­ dirii unei mari inYăţătnri (fr. :W) . În fr. 3 1 , din nou o profesiune de cre­ dinţii cu caracter universal : increderea în oracole. În corteginl aşa -zise­

visele (fr_ :l(l, 37) în riguroasă tradiţie arhaici"t, indeo­ �o.:hi meso p otamia n;i . lor semm·. intră �i

Caracter ocult al bolit'

Fr. 38 I, 22 Iar ;\lyattcs2l, în loc de un singur templu, ridică la Assesos două temple in cinstea Athenei, şi abia atunci put u :-;ii se ridice de pe patul de boal ă22 •


B)

TI'XTE

251

Viziune tclcologică asupra naturii biologiec Fr. 39 108 Pr o v iden ţ , a (7tp6voLoc) cer easc ă , fiind înţeleaptă III cum

e

şi firesc să fie - a rînduit ca vieţuitoarele tri­

şi pe care oamenii le mănî nc ă să fie toate foarte pu­ ioase, ca Gnu cumva, mî nc at e întruna, <i aj ungă să li se :::. t ingă neamul ; iar, în schimb, cde rele �i ditărnătoare să n:tscă p uţ ini pui. Aşa, de pildă , iepurele, ,·înat de o ri ce fiuă , de păsări şi de om, este î nt r atît a de puios, î ncît singur d:n toate animalele zămisleşte din non înainte de a fi fătat. c o J.se

-

Fr. 40 III , 109 Dac ă cumva năpîrcile şi şer pii zburători din

.-\rabia s-ar _înmulţi

după cum

le este firea,

lHi.r mai fi cu putinţă pentru oameni ;

t r ai ul

pe pămînt

in clipa însă cî n d

de se împerechează si sarpele bărbătesc îsi sloboade să­ ' mînţa, şerpoaica îşi î {n pÎîntă colţii în gîtut lui şi . . nu-i .

dă drumul pînă nu tc,ască, în acest fel.

i-a mîncat piere.

gîtul

de tot. Partea bărbă­

�: r,·dinţa d upă care natura ar fi rînduită teleologic, în r aport sau nu cu i llt•:r<!sul oamenilor, e vech e şi p ers ist enH t în i s t orie . !<� c ul tiva t ă in îtttre­ .c:ui Ev ::'IIediu, ba chiar şi mai tir7:in. I,a greci, ca idee de ordine n<'ce­ �:lr;, a n at u ri i, căreia şi omul li c subordonat, va primi cea mai înaltă ..,,n, acrare în bi ologi a aristotelică. Ca ordine telc olog ică hărăziti't nevoii 'r "'n•:w.:şti, are în Socr a te pe cel mai de se a mi\ r ep r e zentant, iar Herod• •' gimle�te ca şi ac esta din urmă. Gîndirea ambilor se află aici în o poziti e <'Il aceea, deterministă, a contemporanului lor, Democrit. În fr. 3�). i i u ••ihmul b io logic antropoce ntri c este explicit legat de un proiect d iv i n, l krudot fiind primul ce foloseşte te r menu l de pro vide n ţă, pronoia -­ :;�.;.,'-'. <X. (Vd. D. M. Pippidi, Sur la philosophie d'histoire de llerod,. ·,·. In , . E irene " , Pr aga , I, 1960 ; Omul �i diuinitatea Îll opera lui fi,,. ," ', •t. iu , . �;;udii de istorie a religiilor antice", B ucureşti, Ed. Ştii Q ţ i fică . H .'()� 1 . S-ar piirea că fr. 40 ar e în vedere o dinamică naturală cu caractl"r iu tri 11.-·(-c. E mai probabil însă că autorul presupune şi aici o voinţă ori�i n ar it lli vir;;i. ··xtr;nsecă, deşi nu o spune.

Spirit critic, invcstigator ; demers raţional Opinii critice în plan.ul geografic-biologic Fr. 4 1 1

Vd.

.

IV, 36, la fr. 9 , partea a 2-a , p. 384.

Hekataios,

pr�zcnta lucrare

Yol .


TROPISMUL FAPTEI

252

UMAN-SOCIALE. HERODOT

Fr. 42 II, 19 [ Î n privinţa relatărilor privind cursul Nilului ] : Despre natura fluviului n-am putut afla nimic, nici de la preoţi, nici de la nimeni altcineva. . . . Am făcut şi cuce­ tări, vrînd să ştiu rostul celor ce v-am spus [adic2. al ciclurilor revărsărilor ] , precum şi din ce pricină, din toate rîurile, singur Nilul nu stîrneşte adieri dinspre el .

Fr. 43

IV, 8 Merge vorba, fără să fie însă dovedită în fapt . că Oceanul , după ce izvorăşte la Soare Rrtsare, înconj oară cu apele lui tot pămîntul. Fr. 44

VII, 129

Înşişi thessalienii au răspîndit legenda că Poseidon a făurit acea strîmtoare prin care curge Peneul, spunînd lucruri care pot avea un sîmbure de adevăr. Cine crede că Poseidon zguduie pămîntul şi că crăpăturile de pe urma cutremurului sînt opera acestui zeu, ar putea foarte bine afirma, la vederea acelei deschideri, că Poseidon este cel care a făurit-o. Avem de-a face, fără doar şi poate, cu urmările unui cutremur, după cîte mi se pare, cutremur care a despărţit munţii. .

.

.

Fr. 45

IV, 42 Eu unul mă mir de cei care au hotărn icit şi împărţit uscatul în Libya, Asia şi Europa, pentru c ă deo­ sebirile dintre ele nu sint deloc mici. Căci dacă în l un­ gime Europa are o întindere cît amîndouă celelalte ] a un loc, ca ntţime însă, după părerea mea, nu e vrednică ni �i Necos, regele egipt em­ măcar să fie asemănată cu ele23 .

lor . a trimis nişte fenicieni cu corăbii, poruncindu-le ca, la întoarcere, să treacă prin Coloanele lui Herakles24 pină yor ajunge iarăşi în 1.Iarea de �fiazănoapte25 şi pe acolo să aj ungă in Egipt. Fenicienii, pornind deci din Marea Ery­ three, îşi urmau drumul pe Marea de Miazăzi26 ; în cel de-al treilea [an ], trecînd prin Coloanele lui Herakles, s-au întors în Egipt. Ei pon;steau lucruri pe care eu nu le cred - h:-or fi dînd poate alţii crezare -- anume că, în timp ce făceau înconjurul Libyei, aveau soarele de-a dreapta lor27• .

.


B) TEXTE

253

Fr. 46 IV, :25 Oamenii pleşuvi povestesc - lucruri pe care eu nu le cred - că în munţi ar locui nişte oameni cu picioare de capră28, iar dacă treci de aceştia, dai de alţi

oameni care dorm cîte şase luni pe an. Acest lucru pot să-I cred nici în ruptul capului.

nu

Fr. 47

V, 10 După cîte spun tracii, meleagurile de dincolo de

Istru sînt împînzite de albine şi din pricina lor este cu nepu­ tintă să pătrunzi mai adînc în tinut. Părerea mea este îns ă că cei care vorbesc aşa spun l �cruri nefireşti, pentru că aceste vietăţi nu îndură frigul . . .

Fr. 48 IV, 31 Cît despre fulgii de care zic sciţii că e plin văz­ duhul . . . iată ce cred eu . . . : oricine a văzut de aproape căzînd ninsoare deasă pricepe ce spun ; ninsoarea seamănă în adevăr cu nişte fulgi . . . Eu cred, aşadar, că sciţii şi vecinii lor vorbesc de zăpadă, asemănînd-o cu fulgii. ContinuÎild spiritul inaugurat de Hekataios, istoricul din Ilalicarnas îşi propune să părăsească aria spuselor fanteziste topografice şi etnografice ce populează opulent legendele istorice greceşti, într-un tot indistinct. 1-:1 se orientează către autenticul geografic, aşa după cum năzuieşte şi spre o istorie autentică. În aceasta constă însemnătatea demersului s{LU, ce �e "-rea prudent, critic şi con�tructiv (în ce măsură izbuteşte, e altă chestiune) . Critica vizează uneori pe Hekataios (fr. 4 1 , 45). E un dome­ niu unde, arată el, totul trebuie Îilcă cercetat (fr. 42) - în care scop pomC'ueşte cu simpatie explorările de care are cunoştinţă - (fr. -15) , totul trebuie regindit (fr. 43, 45) . Fr. -1-l, -15, 46, 47, 48 oferă o ttiolog;ie raţională in locul celei mitice sau, simplu, naive .

Atitudine critică pc teme de istorie. Strădanii univcrsaliz ante Fr. 49 I, 5 Acestea sînt istorisirile perşilor şi ale fenici euilor ; cît despre mine, nn cutez să mă rostesc dacă întîmplările s-au petrecut aşa sau altminteri.

Fr. 50 IV, 96 [Referitor la Zamolxis ] : Cit despre mine, mc1 nu pun la îndoială, nici nu cred pe deplin cîte se spun despre el şi locuinţa lui de sub pămînt ; dealtfel, socot că


TROPISMUL FAPTEI T; M,.\!\0-SOC!ALE. HERODOT

254

acest Zamolxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pythagoras29• Fie că Zamolxis n-a fost decît un om, fie c-o fi fost [într-ade,•ăr j ne un zen de prin părţile Geţiei, îl las cu bine.

parcursul lstvriilur, autorul lor a modificat mai des ver­ ne spune că a f.knt-o. Exprimările du iJ itativc din fr. -l�l. 50 sînt de un tip s imi lar cu al'cl a al ennnţului lui Protagor as pc t('ma ex i stenţei zeilor (fr. B -! Protagoras) . Pr€cizarea referitoare la Zamol­ xis 1fr. 50) prezint ă o dublă serunificaţit· : cunoştinţele lui Herodot pri vi n d o populaţie, cea geto-dacică, de care grecii din ti wpnl său nn şt ia u mai nimic ; sobrietate de i stor ic care, deşi grec, renunţă la deprinderea cmfa­ ticii a acelor eleni ce obişnniau �<ă subordoneze artiiicial propriei lor istorii "ntit:J.ţilc c u ltu ra le ieşite din C•>lllnn ale alto r popoare. Xein d< >ielnic, pe

siunik c ur ente decît

Fr. 5 1

\"III, 144, 2 [Atenienii resping acuzaţia că ar trata cu inamicul - este vorba de războiul grecilor contra invada­ torilor persani - în numele patriotis mului lor, cum şi din incă două motive : primul, misiunea de a pedepsi ac­ tde profanatoare co mis e de persani ] , al doilea, în virtu­ tea faptului că grecii sînt de acelaşi sînge şi de aceeaşi limbă, că au în comun tcmp1c ale zeilor, că le aduc acel aşi fel de j ertfe, că au aceleaşi obiceiuri. Dacă, prin unele note critice, Herodot ne îngăduie să presupunem în cug"­ descllidere către ceea ce numim spirit ştiinţific în btorie, o \'aloare similară au �i momentele cînd, trecînd dincolo de erupi­ ricitate, vădeşte unele înclinaţii unin-rsalizante. Fr. 5 1 mărturiseşte depă­ şirea fenomenului particularismului grecesc, prin noţiu nea antropologică de elinitate, definită prin unitatea de , .singe", limbă, cult, ritual şi mora­ vuri. Trimitem şi la fr. B 1 , care adevereşte tendinţa de a prid prin prisma unui concept ge ne raliz ato r pe greci şi pe , . barbar i" , dincolo de ceea ce-i separă. În această p rivi nţ ă , notaţi il e lui l\1. G. Nenci (Economie C ongres de I 'Assoe. ( 'llillaume d suciJte du·� lh'rodol!•, in .·\ ctL·.< <111 I X Bude, Ro me, 1 973, T.I, Paris, ., !,<:� Belles I,ettres", 1 9 75) -\.utorul italian numit mai relevă în gîndirea istoricului din Halicarnas, de-a lungul operi i sale, interesul universalizant (gren de su�prins prin , . fragmente") pentru mohilnrile de ordin economic ale acţiun i lor umane, mobiluri pe care, însă, tarea sa o o are care

111 �

.

le coadamnă.

Interpretări libere în cîmpul celor sacre

II, 5Î

Fr. 52

Părerea mea este că dodonienii le-au zis acestor femei "porumbei"30, pentru că, fiind străine, lor li se părea că ciripesc ca păsările. De la o vreme, zic ei, porum-


B)

TEXTE

255

bc:lul a vorbit cu grai omenesc, adică atunci cînd femeia a glăsuit pe înţelesul lor ; atîta vreme cît vorbise o limbă străină, lor li se păruse că ciripeşte ca o pasăre, căci altfel în ce chip ar putea oare vorbi cu glas omenesc un porumbel ? Spunînd că porumbelul era negru, ei lasă să înţeleagă că femeia era egipteancă.

Fr. 53 V, 86 Atenienii . . . inccpură să tr agă [statuile ] pma din pricina smucirii - mie însă mi-e peste putinţă ce . să cred vorbele acestea, să le creadă oricine altul - ele au căzut in genunchi. .

.

Fr. 54 VII, 189 [ Referitor la relatările privind pe perşi şi războaiele cu perşi ] : Dacă cumva în urma acestor rugi Boreas s-a năpustit asupra barbarilor care ancoraseră, n-aş şti să spun. Atenienii însă susţin că numai Boreas, care îi aj utase şi mai înaint e, a înfăptuit şi atunci acea minune. Cînd s-au întors la ei acasă, i-au înălţat lui Bo­ reas un sanctuar lîngă malul fluviului Ilissos.

Fr. 55 VII, 191 În cele din urmă, magii, cu aj utorul jertfelor şi a cîntărilor de vrajă, înălţate vintului cu mari strigăte, pe lîngă aceasta, prin sacrificii aduse lui Thetis şi Ntrei­ delor, izbutiră, în a patra zi, să potolească vijelia, afa r[L de cazul că vîntul a binevoit să scadă de la sine.

Fr. 56 II, 1 1 6 Pare-mi-se că şi Homer ştia de această legendă, dar cum nu era atît de potrivită pentru epopee ca cea de care s-a slujit, a lăsat-o dinadins la o parte, adtînd tot uşi că legenda aceasta o ştia şi el31•

Fr. 57 II, 1 18 Acum, rămîneţi cu bine, Homer şi versuri ale

Cypriilor.

Cînd i-am întrebat pe preoţii [egipteni j dacă sînt sau nu basme cele spuse de elcni despre războiul cu Troia . . .


TROPISMt:L FAPTEI t:MAN-SOCIALE. HERODU 1

2:1G

Fr.

58

II, 45 Elenii mai spun şi multe alte lucruri fără nici o socotinţă . . . Mie mi se pare că elenii care povestesc aces­ tea �isprăvile lui Herakles ] nu cunosc cîtuşi de puţin firea egiph:nilor şi obiceiurile lor . . . Ba, mai mult, Herakles fii n d singur, şi încă om, cum zic chiar ei, cum ar fi avut oare putere să omoare mai mult e mii de oameni ? Iar eu, care am sporovăit atîtea despre acestea toate, cer îndu­ rar0. �i de la zei şi de l a eroi.

Fr. 59 II, 50 Mai toate numele32 de zei au v e nit în Elada din Egipt. Cercetînd dacă într-adevăr provin de la barbari, aflu

aşa

stau

lucrurile.

Fr. 60 II, 146 . . . Aşa cum se poveste�te despre Herakles, fiul lui Amphitryc, s-ar putea spune şi despre ei [Dionysos şi Pan J că au fost oameni, purtînd numai numele unor ze; mai vechi decît ei . . . Eu m-am dumirit însă că elenii au aflat numele acestor zei mai tîrziu decît pe ale altora, şi că le urcă spiţa neamului n umai pînă la vremea cînd au aflat despre ei.

Fr. 6 1 II, 48 Printre multe alte lucruri p e care [Melampus ] le-a aflat din Egipt, a adus elenilor si pe cele privitoare la cultul lui Dionysos, cu Sl:himbări n eî�semnat e . Într- adevăr, nu pot să spun că ceremoniile r el igioase în cinstea zeului, săvîrşite în Egipt, şi cele din Elada se potrivesc din jocul întîmplării ; căci, altfel, ele ar fi fost întoc ma i şi la eleni şi n-ar fi fost aduse abia de curînd. Iarăşi mă feresc să spun că egiptenii ar fi luat de la eleni cutare sau cutare rînduială.

Fr. 62 II, 145 La eleni, Herakles, Dionysos şi Pan trec drept cei mai noi zei.


B) TEXTE

257

Fr. 63 II, 58 Cît despre serbări populare, alaiuri Şl procesiuni religioase, egiptenii sînt cei dintîi oameni care le-au creat datina - şi de la ei le-au învăţat şi elenii. Ca dovadă des­ pre aceasta, îmi sluj eşte faptul că sărbătorile egiptene par rînduite de multă vreme, pe cînd cele elene, abia de cu­ rînd. Îa iragmcntele 52, 55 sînt for mul at e interpret:1ri liucre, realist e, ale l end mitologice şi ale unui pretins efect magic. Fr. 53, 54 exprimă

e unei eg incredulitate faţă

de unele aserţiuni de acelaşi ordin. Fr. 58 consemnează obiecţii raţionale in aria unor legende religioase egiptene, dar adăugînd o rezervi pioasă ce denotă că atitudinea de veneraţie a lui Herodot nu se limitează la aria religiozităţii elene. Fr. 56, 57 exprimă - pe căi des­ chise de Theagenes din Rhegion ori Metrodoros din Lampsak.os (vol. I, p. a 2-a, pp. 622 -625) - opinia conform căreia opera homerică înf ăţi­ şează nu relatări purtind aura s acraHtăţii, ci ficţiu ni literare. Fr. 59, 60, 61, 63 oglindesc acte de investigaţie istorică în sfera unor elemente ale mitologiei grece şti, conchizînd asupra provenienţei lor egiptene. Toate acestea nu contrazic - cum s-a susţinut de către mulţi comen­ tatori - atitudinea fideistă a autorului Istoriilor. Niciodată acesta nu renu.c.ţă la credinţa în zei, în sanctitatea lor, în capacitatea lor de a săvîrşi miracole, de a sancţiona faptele oamenilor. El îşi afirmă întotdeauna evlavia. Respinge însă, în sfera celor considerate drept sacre, unele rela­ tări, drept incredibile, în chipul în care, spre pildă, autorii Bibliei com­ bat ceea ce aprec i ază drept " s uper stiţii " . Reverenţa bigotă ce însoţeşte, în fr. 58, nota critică e semnificativă în acest se ns . Spre deosebire de vechii mozaici, dar în concordanţă cu practicanţii celorlal te relig ii ale Orientului Apropiat, grecii sînt străini de noţiunea unei credinţe "etnice", a unui Pantheon, ori a unor moravnri religioase ce le-ar aparţine în chip cxclu�iv. )iu conside r ă o impietate a spune, pe de o parte, că zeii străini sint tot una cu ai lor - văzuţi dealtfel, in ipostaze neidentice de la o regiune la alta - pe de altă parte, că ze i tăţi (fr. 59, 61) ori practici rituale de-ale lor (f r. 63) s-au născut, ori �i-au primit determin aţiile - ovo:.<o< (fr. 59) în ţinuturi diferit e de-ale lor. Ca adept al vechilor tradi�ii religioase, Herorlot îşi îngăduie, re feri tor la zei noi, neolimpieni, necunoscuţi lui Homer, sit nu resping:l versi u ne a cii ar fi fost în realitate oameni divini zaţi. Spiritul său de libe ră cumpănire - în diguit , cum l'Stc - va fi fost o rezultantă, atît a unei contemporaneităţi nov atoare care - prin ! J emo ­ crit, 6ofiştii iconochtşti ca Prodicos, medici - vchicuil'azii atitn<linca de confruntare cu faptele percep tibil e, a celor ştiute, cît �i a pr opriei sale experienţe de călător investigator. H un pios şi un cercetător ; dar, neobosindu-se să formule7.e principi i, c greu de <lescifrat criteriul după care delimitează ari a celor intangihile de cea a celor controlabile. O pietate de om ce ştie multe, deose b itit de cea vul gară, o ambiguitate cu virtualităţi laicizante.


258

ION BANU

NOTE* 1

Aceasti!. informaţie, care coincide cu cea a lui Eusebios din Chro­ o ştire provenit ă din Chronologia lui ETatosthenes, sec.

nic a pare să fie

î.e.n., unde akme a 2 53 de ani înainte a Pamphyle, erudită Este autoarea unui fel

III

lui Herodot era situată în 468 i.e.n. (A.P.). de 431 î.e.n. 01 . 74}1, deci 484 i . e.n . (A.P.) . =

greacă din Epidaur, a t răit pe vremea lui Nero. de Dicţionar Enciclopedic care cuprindea date asupra oamenilor celebri şi a diferitelor curiozităţ i. Informaţi a, reprodusă de Aulus Gellius, pare să fi fost preluată din Chronologia lui Apoll odoros şi este lipsit ă de valoare (A.P.) . • , ,Regele ammonienilor" (adică al unei populaţii egiptene din regiunea Oazei lui Ammon) , precizează Herodot, la II, 32. 6 Afi rmaţie curentă în liter atur a teoretică a ti mpului . e Observ aţie gratuită. 7 Epitet pentru Apollon : Ao �(ot; in limb a greacă înseamnă ,.oblic", .,echivoc". Epitetul Loxias, pentru zeul Apolion , aminteşte desigu r echi­ vocul or acolelor p ythice. Cf. Sofocle, Oedip rege, v. 410, 813 (A.P.). 8 În textul grec Motpotl, Parcele : C1otho, Lachesis, Atropos ; in mito­ logia greac ă, Parcele erau socotite divinităţile care hotărau soarta fiecă­ rui om şi care întrerupeau firul vieţii (A. P.). • Notele urmate de menţiunea (F.V.) aparţin Feliciei Vanţ- Şte f, iar cele purtind menţiunea (A.P.) Adelinei Piatkowski. Celelalte sînt în­ tocmite de autorul capitol ului de faţă.


NOTE

LA

HERODOT

259

• Intreaga peninsulă P all enc - si în special oraşul Potideea - se afla sub protecţia zeului Poseidon (A.. P.) .

u Demeter. u

Apollon. Cambyses, regde perşilor. •• În cinstea doliului lui Isis, care plînge dispariţia lui Osiri s " Este vorba de Osiris (F.\".). u Os iris (F.V.). •• E vident, e vorba de o eclipsă d e soare. u Alu zi e la Apolion, zeul soarelui (F.V.) . u

(F.V.).

Locuitorii din Agylla, Italia . ., Este, ca şi 8ibylla, un nume ge neric al divinatornlui. •� Fiul lui Cresus, căruia, spune Herodot la I, 34, un vis îi preves­ ti.se că Atys va muri s tr ftpuns de o lance. u

Re ge în Sardes (Asia Mică) . Î mi>olnăvindu-se, rcgl'le Alyattes al Lydiei consultase oracolul, iar acesta spusese că, înainte de toate, trebuie să reclădească templul Athenei din Assesos, ars de l ydieni. u Pentru cunoştinţele geografice din antichitate, Europa pă rea mai mare, indeosebi "in lăţime", decît Asia şi Africa. Asia era cunoscută in răsărit pînă la India, iar spre nord-est existau cunoştinţe vagi despre populaţiile Asiei Centrale. In Africa era cuprinsă numai coasta Medite­ ranei, i ar, din . ,Hinterland", se cunoştea doar Egiptul ; Europa era cunos­ cută în sud şi est, dar limitele ei nordice şi apusene erau socotite mult mai departe decît sînt în realitate. Regiunile din nordul Mării Caspice atît dt se ştia despre ele - erau integrate tot în E urop a (F. V.). "' Azi, strîmtoarea Gibraltar. ••

11

t&

Adică Marea :O.fediterană.

•• Se înţeleg Oceanele ce înconjoară Africa.

17 :S:xpediţia în cauză va fi avut ca punct de plecare )ărmul egip­ tean al Mi!.rî i Roşii - aceasta era Marea Erythree, care nu se dist i nge a fDsi!., pe vremea lui Herodot, de ceea ce numim azi Golful Arabic - a fi!.cut ocolul Africii (Libya) . a trecut prin Gibraltar ( Colo a nele lui Herak les) şi a atins din nou Egiptul, de astă dată la ţărmul său mediteranian. Cînd, ocolind sudul continentului african, corăbierii au constatat că au, la atniiL7.ă, soarele in dreapta - cum era şi firesc pentru emisfera sudică - au avut de ce să fie surprinşi, stirnind la întoarcere neîncrederea ascultătorilor. In adevăr, un călător care merge, în emisfera nordici't , de la răsărit spre apus nu are niciodată, la nici o oră a zilei, soarele în rln·apta. Dim­ potrivă, pentru noi, cei de azi, e un amăuunt care confinnft faptul că expediţia a avut loc. 58

Este probabil vorba de o îmbrăc ăminte din piele de

caprit J(F.V.).

Herodot contesUt în acest fel temeinicia i nfor ma ţ ie i transtnisă de el la IV, 95, potrivit căreia Zamol.xis ar fi fost sclav al lui Pythagoras. lO In capitolele anterioare se pomeneşte legenda ce leagă întemeierea oracolului din Dodon a de către două femei din Thcba eladică. O alt ă legendă asociază ap ar iţia oracolului de s fat ul a doi porumbei negri . Hero­ dot leagă laolaltă cele două legende. F. Vanţ (op. cit., voi . I, p. 440, nota 245) trimite la o explicaţie a lui Hesychios (lexicograf grec din Ale99


260

ION B'ANU

xandria, sec. V e.n.),

potrivit căreia cuvîntul Ile),e:t<i�. în dialect epirot

şi thessalic, înseamnă şi " femeie bătrînă", făcînd deci uşoară confundarea cu omonimul lle/.Etcic;;, porumbel. 31 Legenda la care se referă aici Herodot este povestită în capitolele anterioare. Ea relata că Paris, răpind pe soţia lui Menelaos, ajunsese cu ea, datorită unei furtuni, nu la Troia, ci în Egipt, la curtea regelui pe care istoricul ll numeşte "Proteus " . 32 Herodot înţelege, aici şi în alte locuri, prin

l!vo1'4,

"desemnarea".

, .corespondenţa în trăsături" şi nu sensul strict al acestui cuvînt (adică "nume", "cuvînt") (F.V.).


PINDAR NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Pîndar, cel mai mare poet liric grtc, n·cunoscut astfel încă tlin mlti­ chitate, s-a născut la Kinoskephalai (lîngă Theba), în jurul anului 520 î.e.n. Făcea parte din ilustra familie aristocrată a EJ.,rizilor, <ie origine doriană, despre care se ştie că aveau în grij11 un cult al lui Apolion ; poetul însuşi, care şi-a pus întreaga operă sub semnul preceptelor apolli­ nicc, s-a bucurat întotdeauna la Delfi de onoruri speciale. I>upii cum ne informează biografii siii, primele îndrumări literare le-a primit de Ia poeta Corinna şi tot atunci a început să se iniţieze în domeniul cithare­ diei şi aulodiei ; mai tîrziu şi-a desăvîrjit studiul art ei lirice la Atena; &vîndu-l ca profesor pe .Lasos din Herm.ione. În activitate'l propriu-zisA de poet coral Pîndar a debutat de timpuriu, remareîndn-se de la prima sa odă (Pythice X), datată in 501 î.e.n. Tot la Atena a cunoscut, printre alte figuri celebre ale timpului, pe Eschil şi Simonides din Ceos ; acesta din urmă, împreună cu nepotul său, Bacchylides, aveau să fie ad,·crsarii literari cei mai prestigioşi ai poetului theban, rivalitate ce transpare din numeroasele accente polemice existente în poemele sale. Deşi în perioada dramaticelor confruntări dintre greci şi perşi (490 -479 î.e.n.) poetul se afla în floarea vîrstei şi a maturităţii artistice, nici o aluzie din opl'ra sa nu-i dezvăluie a tit udinea politică faţă de aceste evenimente ce au marcat întreaga lume elenă ; s-ar putea să fi împărtăşit atitud in<'a ncutr:"L a cetăţii sale, aşa cum reiese din criticile adres ate de unii autori antici. Totusi, yersurile elogioase închinate .-\tenci, Salaminei sau Platcd, răs­ pîndite in poemele 'd.e mai tîrziu, exprimă admiraţia poetului faţ:i <le lupta patriotică a acestor cetiiţi. După anul 480, Pîndar călătorc�tc în C:yrenaica, Ia invitaţia regelui Arkesilaos, şi în Sidli<� , ca oaspe te al lui Hieron, tiranul Syracusci, unde rămîne mai multă vrNnl·. An· ast ă peri­ oadă corespunde cu epoca cea mai kcnndă a creaţiei sale, i:tr eoutactul cu ideile orfico-pythagoreice de care era impn·gnat elimat u l :-:piritual al insulei lasă urme vizibile în unele dintre pvcme, mai aks ; , . threuoi. Prodigioasa sa activitate literară, desfăşurati't în nn nll·roas•· sp<'t'ii ale poeziei lirice, acoperă o lungă perioadii de timp, încht'indu-se eu Pythica VIII, compusă în 446 î.e.n. Moartea îl surprinde pc l'imlar la o serhare din _-\rgos, în jurul vîrstei de 80 de ani (442 î.e. n . j . Oda lii cu el dispare practic şi genul literar al liricii corale, chiar în mom<'ntul în care atinsese apogeul, lăsînd locul înfloririi dramei atice. \--u�ta operă pindarică a fost împărţitii 1k gra m a l i d i akxandrini in 1 7 cărţi, grupate pe specii de poezie lirică : t·piuikii, pai am·, prozodii, parthe­ nii, dithyrambi, cnko mii, threnoi etc. , împărţire respel' l a t r, şi azi. Dintre acestea �-au păstrat integral patru cărţi tk epini k i i (o•k triumfale), dedi7 eate in-.-ingătorilor la jocurile panelcnice (Otymj>in·, 1 'ytl!ice, Nemeice, lsthmice) , care dealtfel an contribuit <'<'� mai mult h cdt:britatea poetu-


262

STELLA PETECEL

lui ; celelalte ne-au parvenit în stare frag ment ată . Limba îu care s int prez in tă numeroase forme ale dialectului dori c Pîndar este unul dintre poeţii înclinaţi spre zonele abstracte ale gindirii, care au reflectat îndelung asupra problemelor rel'g:oase, etice şi estetice. El pri veşte obiectul celebrării odei ( vic toria atletică) doar ca pretext, ca punct de plecare pentru consideraţii generale asupra naturit omului, a valorii şi destinnlui său. Nu este vorba, fireşte, de o doctrină sau de aderare a la o doctrină anume - Pîndar rămî ne în pr imu l rînei poet, luîndu-�i :tdcsea libertatea de a fuziona t r adi ţ ii legendare cu teo r i i filosofice - ci de f ilt r at <;\l intr-o manieră personali'•. n u l i psi t ă de oril:(i­ nalit ate, a ideilor timpul :'li. contrilmind chiar la C\'oluţia unora dintr" ele. Conceptul central şpre care se înd r e aptă medi taţia poet u l u i cste vir­ tutea (cipE"t-fj) , c are Ia el i mp lie ft numeroase nuanţe, î nsu mînd c e le mai inalte valori moralt· �( iittelectuale ; ea consti t ui e punctul de con\ · ergenţă întn· hnitea înviilgătorilor la jocur i şi l ume a zeilor şi eroilor, confe ri nd po e me lor o un itate de concepţie, prin în vesti r t> a exemplelor mit ce cu f u n cţi a de ruodde ideal e pentru atlet. Paptul că Pîndar priveşte virtutea ca dar d iv in inoculat in natura umană, unică su rsii veritabilă a înţ<'iep­ ciunii · ( a ;, 'l;! ot) , d et aşe ază indiddul astfel înzestrat, încă de la naştere, de masa anonimi:'< a mt.iritorilor ; pri n figura lui poetul propune mo de l ul etic al aristocraţiei arhaice, ale cămi ori)!:ini se află în preceptele homerice despre excelenţa utuaiLă, 'îmbogăţiudu-1 însă cu o valenţă spirituală. Ideea este circumscrisă. un·ui sistem etico-religios uazat pe principiul apollinic al măsurii (!Lhp<>vl. l ărgi nd viziunea la sfera general-umană, a că r e i con­ diţie int;umbă l i mi te de ne d ep ă�i t în spaţiu, timp şi cunoaştere. În p ers pec ti vă religioasă, conştiinţ'L acestor limite pune în evidenţă co ntr a ,; t u l din tre per fecţiun e a divinitilţii atotputernice şi a to t şti u toa re şi sl ă bici un e a umană. Sfera umană apare astfel, în conce pţi a lui Pindar, dependentă şi în acela.-;;i timp net separată de sfera di\·ină. Orice depăşire a măsurii-l imi ti't este echivalentă cu o culpă (ufjpL.;), ce atrage pedeapsa ca act al j ustiţiei ( lllv.YJ) divine. O astfel de concepţie îl apropie pe Pîndar de mentalitatea a rhai ci a lui Hesiod, împărtăşită, printre contemporanii săi, şi de Herodo t saa Eschil. Unicul mod prin care o mu l poate învinge l i mitel e este arta, care, prin natur a divinit a ins pi raţiei , face parte dintre valorile perene. fiind singura capahilă să eternizeze faptele umane. Conştiinţa superiorităţii artei şi artistului, pretutindeni wauifestă in opera lui Pî nd ar , ii îngă­ duie poetului să proc la me mai presus de orice aristocra.ţia sp i r itului afirmînd u-şi inde pe nden ţ a faţă de potentaţii zilei şi totodată orgoliul aces­ tei independenţe. sc rise

.

.

·

,

într-un munu=nt cr uc i al al culturii gre ceşt i , de confluenţi• a epod diferite - urhaidi 'ji cl as ică - , i11 care de cli nu l aristocraţiei coincide cu avintul de moc rat ic imprimat de Atena celor mai mu lt e cetăţi grece�ti, gînd ire a lui l 'i nd a r reflectă ambi,·alenţa acestui moment : aris­ tocrat prin naştere 'ii convingeri, poet ul ri'tmim: in mare măsură cxponcnt al unei ment ali t ăţi conservatoare, de tip arhaic, promovind conceptele religioase .� i etice ale sociebiţii pe ca re o r ep re zi nt ă şi c ărei a. în fapt. îi

Triliud

două

supravieţuieşte ; dar, consacrîndu-se temei omului, al cărui ideal de per­ fecţiune îl situ a:tlt in ce ntr ul atenţiei, el se inscrie in acelaşi timp în noul spirit, al clasici�IIHt lui, pu nî nd probleme ce vo r fi preluate �i d cz b ă t ute (chiar dacil de pc pu>.iţii diferite\ de �ofi>jti. Pri nt re accst"a se numrmi coa.,


NOTĂ INTRODUCTIVA cepţia însăşi despre ed u caţie

(7totL8e!(l)

ţării vi rtuţii ; r apor tul de pol aritate

263

şi despre religie ; problema învă­

intre concep tele

de natură

(cpua�) şi

convenţie (v611c.�) ; problema formel or de guvernămînt etc. ; meditaţia sa constantă în legătură cu preciz area sferei înţelepciunii ( aocp!ot) consti­

tuie un apor t valoros la evoluţi a acestui concept . Pl aton însuşi , deşi în general n u apreciază arta şi artiştii, a avut pentru Pî nd ar o consideraţie deo sebită şi nu s-a rezumat să-I citeze, ci a prel u at de la el principii pe care- şi întemeiază unele teze, cum sînt concepţia de spre încredi nţare a guveruării statului unor ale şi sau prob l em a raportului dintre cunoaştere şi greşeală. Pind ar se înscrie astfel c a un moment important în contin ui ­

tatea culturii greceşti.

Textele fragmentelor reunite in a c est capitol au fost stah i l ite dup ll ediţia Pindari carmina cum fragmentis, post R r . Suell edi dit H. :VIaehler, Teub ner , Leipzig, 1 9 7 1 ( Par s 1) - 1975 ( l'ars I l ) , i ndic at ă de noi prin. siglele SM. Au mai fost consultate ediţiile s!:' nmate de C. M. B owr a, Oxford, 1968 şi de A . l'uech, Paris, 1922 - 1923. S.P.


P I NDAR

TJUIA 0\IULUI Ş I A HETII. HEL1\ŢIA OliUJ.l! l n: DI\"1\U.

Fr. 1 Neam al oamenilor, neam al zeilor : şi unora, şi altora, aceeaşi mamă1 ne-a dat suflarea ; ne desparte îusă o pu­ tere în totul diferită, astfel încit acesta [neamul oameni­ lor ] este nimic2, pe cînd cerul de aramă de-a pururi neclin� tit sălaş rămîne. Ne apropiem totuşi de nemuritori, atit prin înălţimea spiritului cît şi prin natură3, deşi nu vedem limpede, nici zi u a nici noaptea, pe care drum ne-a scris destinul să ne îndrept ăm. 1Yem�icc \'I, l 7 -

Fr. 2 Chiar cînd cineva se bucură de avuţii, ii întrece pe alţii frumuseţe şi, do\·edindu-şi forţa, excelează în luptei� atletice, să nu uite că îmbracă un tr u p muritor şi că ultimul său veşmînt va fi pămîntul. (Cf. Nem. VII, 19 sq. ; 30} .

în

Xcmcic.- XI, 1 3 -- 1 6

Fr. 3 Toţi murim, fără deosebire, deşi destinul ne este di­ ferit. Oricît de departe ar ţinti ,cineva, este totuşi prea mic pentru a atinge lăcaşul de aramă al zeilor.

Fr. 4

Istltmic� \"II, -1�

--

-1-1

Fericit4 şi demn de imnnrile înţelepţilor5 ajunge băr­

batul care, cu forţa braţelor sau a picioarelor, cîştigă prin tăria şi curaj ul său cea mai nobilă răsplată6 şi, îu viaţă fiind încă, îsi poate \·edea tînărul fiu cucerind pe drept cununa pyth ic- ă Î n cerul de aramă nu va putea urca vreodat ă, dar a atins suprema strălucire la care poate aspira u n muritor, plutind cel mai departe. Nici marea, .

nici uscatul străbătîndu-1, n-ai putea afla miraculosul drum spre ale hyperboreenilor7 serbări. l'ythicc X, :!:! -30


FRAGMENTE

Fr. 5 Dacă prin faptele săvîrşite, la fel do.! frumoase cum ii este înfăţişarea, fiul lui Aristophancs8 s-a ridicat pină la cele mai inalte virtuţi, mai departe n-ar fi uşor să treacă pe marea de nestrăbătut, dincolo de Coloanele lui Herakles9, pe care eroul-zeu le-a aşezat ca vestite mărturii ale sfîr�i­ tului călătoriei sale (Nemeice III, 19 -23) . Acum Thero u 10

ajunge, prin virtuţile sale, pînă la ultima limită [a gloriei ] , pînă l a Coloanele lui Herakles. Mai departe nu poate merge nici înţeleptul, nici neînţeleptul. Nu voi incerca nici eu ; aş fi absurd (Olympice III, 43-45 ) .

Fr. 6 Două sînt bunurile cele mai de preţ, hrănind plăcuta �nflorire a vieţii : dacă cineva, trăind în fericire, se bucură şi de laude alese. Dar nu aspira să devii asemenea lui Zeus ! Ai totul, cînd destinul ţi-a dăruit aceste bunuri : muritori­ lor doar cele omeneşti li se cuvin (Isthmice V, 12 - 16). Dacă cineva se bucură de noroc şi la avuţiile sale adaugă gloria, să nu rîvnească şi să devină zeu (Olympice V, 23 -24) .

Fr. 7 Trebuie să cerem de la zei numai cele ce se cuvin unor fiinţe muritoare, cunoscînd ce ne stă în faţă şi care ne este soarta. Să nu rîvneşti, o suflet al meu, la viaţa ne­ muritoare, dar dă-ţi osteneala să împlineşti pînă la capăt tot ce se poate împlini. Pythice III, 59 - 62

Fr. 8

Înţelepţii au recomandat cu deosebire preceptul : "nimic prea mult" (Jr. 35 b SM) . Mintea trebuie să tindă spre măsură (Jr. 52 a SM) . î n cuget măsura căutînd-o, , î n fapte] măsura păstrînd-o (lsthmice VI, 7 1 ) . Trebuie sf1-ţi cunoşti întotdeauna, în toate, măsura potrivită (Pythice II, 34). Pentru fiecare lucru există o măsură (Olympice

XIII, 47 -48)ll .

Fr. 9

Orgoliul nemăsurat (uf'pL�) 1-a împins [pc lxion ] spre o atît de mare orbirel2, dar îndată, suferind pe dr ept, şi-a primit îngrozitoarea pedeapsă. Pytlzicc H. 28- 29 . '


TROf'lSMUL FA PTEI UMAN-SOCIALE. Pl�DAR

Fr. 10 Dacă cei ce veghează Olimpul au adus cinstire unui muritor, acesta Tantalos a fost. Dar el nu s-a arătat demn să facă faţă imensei fericiri ; neînfrînareal3 îi aduse cea mai cumplită pedeapsă : tatăl [zeilor] îi aruncă deasupra capului o stîncă uriaşă, iar el, în străduinţa neîncetată de a o azvîrli, lipsit e de orice bucurie. Demnă de milă este o viaţă veşnic chinuită, ca a lui ( . . . ) ; pentru că a furat de la zei nectarul şi ambrozia, prin care el însuşi devenise nemuritor, spre a le dărui celor asemenea lui, convivilor săi. Dar dacă un om speră să ascundă divinităţii faptele sale, greşeşte ; astfel că nemuritorii i-au trimis fiul înapoi, in neamul iute pieritoru al oamenilor. Olympice I. 52 - l'lG

Fr. 1 1 Se cuvine c a omul s ă vorbească frumos despre zei (Olympice I, 35). A insulta zeii este o proastă înţelepciune şi a te lăuda peste măsură sună mai degrabă a nebunie (Olympice IX, 37 -41). Principiul măsurii (flh-? '>v). atribuit de tradiţie înţelepci uni i apollinice este una dintre constantele �îndirii lui P in dar, pe care poetul îşi înte·

meiază viziunea despre om şi condiţia sa. Aşa cum o interp reteazll Pin ­ dar. măsura poate fi privită dintr-o dublă perspecti vă : pe de o parte limitit in s paţiu şi timp, ce condiţionează e x isten ţa umană, pe de alta ele me nt esenţial al l'chilibrului, ce se va de fini , începînd cu Socrate, ca unul dintre couceptele etica-estetice fundamentale ale filosofiei greceşti.

Invit aţia ca omul să nu uite, nici in culmea gloriei, că lmbracă n n trnp muritor, că nu poate depăşi Coloanele lui Herakles (expresie a limitelor sp aţiale impuse de un cadru exis te nţial tradiţional) , că nu po ate atinge ţinutul hyperboreenilor (simbol imagi nat al fericirli absolute), nic i spaţi ul nemuririi, al puter ii ş i cunoaşterii nelitni tate (cerul de aramă al 7.eilor), deci nu poate aspira spre infinit - apanaj exclusiv al divinităţii, însu­

meaz ă tot atitea îndemnu ri la efortul cunoaşterii de sine, înţelea.�ă in pri­ tnul rind ca recunoaştere a finitudinii condiţiei o mului şi a distanţei abi­ sale ce-l separă de lumea zeilor, deşi în esenţă este înrudit cu ei (fr. 1 ) .

Cu toată această netă separ are, faptul că la scară universală lumea este concepută ca un tot organizat (x6a(Lo<;) ing ădui e gindiri i nmane să intre ln relaţie cu lumea divină chiar pr in perceperea, prin conştiinţa a�tei ordini (cf. L. Gemet, Anthropologie de la Grece antique, Paris, Maspero, 1968, PP- 1 0 - 1 1), asnpra căreia pro iectează ideea de ju stiţie divină ( 8tx'l)), reflex al propriei sale aspiraţii spre justiţia socială (cf. E- R. Dodds, 1 Greci e l'irrazionale, trad . it., Firenze, La Nuova Italia, 1959, p. 39); In această perspectivă, co nceptul de măsură capătă o dimensiune cosl.nic­ rellgioasă, orice depăşire a ei, orice exces (li �?L�) fiind privit ca o tulbu­ rare a ordinii dictate de divinitate, ce trebuie pedepsit (/r. 9 - 10), pentru


FRAGMENTE

Iestabilirea echilibrului universal. De aici, insistenţa moti v ului piet ăţi i faţă de zei, corelînd condamnarea hylwis-ei cu p rotest ul 1� c ritica c;J:ivini­ t ăţii {fr. 11 ), prin care Pîndar se face exponent al un ei concepţu reh­ !lioase arhaice, su bordo nînd i mp lac abilei voinţe divine so arta umană ; pentru el nu omul este cel care dă măsu r a tuturor lucrurilor (cum ayea �ă proclame, in acelaşi seco l dar în alt spirit, Pro tagor as) , ci zeul (cf. �i Platon, Legi IV, 7 1 6 C) . P îndar se apropie totu�i de noul spirit al sec . V prin îndemnul la o atitu dine activă, la efortul intelectual al omului de a tpuiza toate resursele pentru a-şi găsi împlinir ea (Jr. 7). intrupînd aspi­ raţia ep ocii clasice spre idealul pe rfe cţiuni i umane ; sub acest aspect, măsura se configurează ca ,.formă umană a absolutului " , ce repre'l'intă,

in condiţille date, un absolut relativ (cf. R. Sch aerer, L'Homme antique rt la structure du monde interieHr d'Homere a Socrate, Paris, Payot, 1 958, pp. 138, 146). Bivalenţa conceptului de măsură se poate explica, în c�n­ . o::epţ ia generală a lui Pî ndar despre om ( pe nt ru care considerăm Paradlg­ matic fr. 1), prin bivalenţa naturii umane : cînd poetul afirmă că neamul oamenilor este . , nimic" în r aport cu cel al zeilor, el deplînge condiţia uma nă, nu şi spiritul uman, în care vede, ca o latură sublimă, caracterul divin al omen escului, şi a cărui excele nţă o ex altă în întreaga operă.

Fr. 12 Oamenii au iscusinţel-5 felurite ; dar trebuie să te stră­ duieşti ca, mergînd pe căi drepte, să-ţi urmezi [propri a ] natură16 ; pentru c ă forţa acţionează prin fapte, iar mintea prin gîndire, la cei născuţi cu darul prevederii celor viitoare . Vcmcice I, 25 - · 27 •

Fr. 13 Tot ce e mai desăvîrşit de la natură \;ine. Mulţi oameni

�.e străduie să obţină gloria prin virtuţi învăţate ; dar un

1ucru săvîrşit fără sprijinul divin nu merită decît să fie trecut sub tăcere. Căci exist ă unele drumuri care duc mai departe decît altele, iar una şi aceeaşi învăţătură uu-i hrăneşte pe toţi la fel ; cunoaşterea17 e greu de atins. Cele­ brind această întrecere, îndrăzneşte să spui deschis că hin­ batul din faţa ta prin puterea trimisă de zei s-a arătat age-r, c u braţe iscusite, c u privire pătrunzătoare.

Olympicc IX, 100

Fr. 1 4

··

III

Eşti cu adevărat remarcabil prin i nzestrarea c u care 1 <:: naştil8• Cel ce posedă [numai ] cele dobindite prin învă­ ţătură ri"nnine un om neînsemnat, care trece de la una la alta fără a face vreodată un pas fer m, mulţumindu-se să guste, cu mintea-i vană, tot felul de virtuţi. Nemeicc III,

40

42


268

Tl'O I'JSMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. Pl:-.:DAR

Fr. 15 Înţelept este acela care ştie multe prin natură ; dar cei imbibaţi de învăţătură19 sînt, în nesfirşita lor vorbărie, asemeni corbilor ce croncăne-n deşert faţă de pasărea di­ vină a lui Zeus2°_ Otympice II, 86 -88

Fr. 16 A culege fructul necopt al înţelepciunii21• Fr.

209

5.11

Fr. 1 7 Virtuţile strămoşeşti reînvie pe rînd vigoarea în gene­ raţiile [aceluiaşi neam]. Nici negrele ogoare nu mdesc ne­ contenit, nici arborii nu vor să poarte în fiecare an acelaşi belşug de flori înmiresmate. La fel conduce destinul şi neamul omenesc. (Cf. Nem. VI, 8 - 1 1) . Nemeice XI, 37 - 43

Fr. 1 8 Natura scoate la iveală, la copii, calităţile22 părinţilor, transmise ereditar (Pythice VIII, 44-45). El [Diagoras23] merge neabătut pe drumul duşman trufiei, pătruns de dreapta-nţelepciune moştenită de la nobilii săi strămoşi (Olympice VI I, 90 -92) . Dintre [tinerii ] de acum, Thrasy­ bulos24 urmează cel mai mult linia trasată de înaintaşi, apropiindu-se de întreaga strălucire a tatălui său (Pythice VI, 44-46) . Fr. 19 Dulce este pentru oameni ..împlinirea, ca Şl. începutul [unui lucru ] , dacă-1 insuflă un zeu ! Cu ajutorul zeilor a obţinut el [Hippokles25 ] victoria, dar mergînd, prin . înnăscute, pe urmele tatălui său. darurile Pythice X, 1 0 - 1 2 O , Apolion !

Fr. 20 Î n orice),înfăptuire, cînd un zeu îţi arată începutul, drumul drept dobîndeşte virtute, iar împlinirea este şi mai frumoasă (jr. 108 a SM) . În zeu stă împlinirea [pentru om] (Olympicc XIII, 104 - 105) .


FRAGMENTE

269

Fr. 2 1 Dacă cineva atinge succesul fără prea mare trudă, mulţimea celor fără j udecată îl socoteşte înţelept, înarmat pentru viaţă cu iscusită pricepere26• Dar aceasta nu depinde de oameni ; este un dar al divinităţii (Pythice VIII, 73- 76). De la zei provin toate darurile27 ce fac virtuţile muritorilor ; ei le sădesc în fiinţă28 înţelepciunea, forţa braţelor, eloc­ venţa (Pythice I, 4 1 -42) .

Fr. 22 înţelepţii poartă mai frumos [decît alţii ] şi puterea dată de divinitate (Pythice V, 12- 13)29• Ca un arbore ce prinde sevă din fragedele picături de rouă, aşa creşte vir­ tutea la oamenii înţelepţi şi drepţi30, aripi deschizînd spre umedul ether (Nemeice VIII, 40-42). Fr. 23

Dacă un om cultivă, cu bucurie şi neprecupeţită trudă, virtutea inoculată în el de un zeu, iar zeul îi dăruieşte gloria mult rîvnită, acel om, demn fiind de onoarea zeului31, îşi aruncă ancora pe ţărmul cel mai îndepărtat al fericirii. Isthmice VI, 1 0 - 13

În concepţia lui Pindar, virtutea (&p,.-.ci*) are caracter nativ (cf. fr. 13- 15), se transmite ereditar (fr. 1 7 - 19) şi este inoculată ca dar •liviu (fr. 1 3 ; 19- 23) . Omului îi rămine datoria de a cultiva această înzestrare naturală prin efortul personal (!L6x-&o<;, 1t6vo<; cf. fr. 23), punind-o in valoare, cu ajutorul divin, prin fapte meritorii (xcx>..X lpy«). Virtutea nefiind transmisibilăfprin tnvăţătură, numai cel ce posedă capa­ citatea de cunoaştere înrădăcinată in fondul uativ - .,cel ce ştie multe prin natură" (o 1to>.>.cl:. e!8w<; <pu�*- cf. fr. 15) poate fi considerat înţelept ("'•q:>6<;) ; acesta apare la Pindar în accepţiunea de depozitar al unei cunoaş­ tc.:ri superioare, esenţiale, intrucit ea vine direct de la zei, apropiindu-1 (deşi intre limite umane) de om.niscienţa acestora şi distingÎII.du-1 astfel de mulţime" (cf. G. F. Gianotti, Per una poetica pindarica, Torino, Para­ via, 1 975, pp. 100, 1106 - 107). Cel care vrea să atingă înţelepciunea doar prin intermediul învăţăturii (!Lci-ll-7Ja1<;), adică prin erudiţie, nu ajunge decît la o cunoaştere imperfectă (fr. 1 6 ) , la o îndoctrinare lipsită de suport (cf. fr. 13- 15), care, neputind pătrunde dincolo de aparenţele înşelătoare ale fenomenelor pentru a discerne esenţa lucrurilor, se arată a fi "un drum închis, ce nu duce la adevăr" (Giuliana Lanata, Poetica pre-platonica, Firenze, La Kuova Italia, 1963, p. 85). Antiteza ao<p[« JLii-ll-7Ja�<; il apropie pe Pindar de teza lui Heraclit (in fr. 40- 41 ; 129), care la rindul său opune erudiţiei (7toÂu!Lcx-ll-[7J), priviti ca o falsă sophia. -

" Forme dorice pentru lip,.-.ij, cpua1<;.


270

TROPlSMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. PlNDAR

cap acitatea mentală (v6o 1 l)(<Lv) de inţeleg ere superio ară a raţiunii cos­ mice. Respingind valoarea formativ§. a invăţăturii şi afirmind superiori­ tatea cunoaşterii bazate pe virtuţile native, legate de desce nd enţ ă, Pîndar exprim§. concepţia aristocratică a societiiţii pe care o reprezint ă atît el cit şi destinatarii odelor sale ; acestei concepţli i se va opune noul curent, al sofiştilor, r1upă care virtutea este ştiinţă şi se poate dobîndi prin invă­ ţătm:ă (Prodicos, Protagoras) , prefigurind tezele socratice in detinirea unui nou concept despre om (vd. I. B anu, Studiu istor.c la Filosofia greacă pînă la Platon, voi. I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., 1 979, pp. CCXVIII - CCXXV ; pe ntm raporturile di ntre Pindar şi fihsnfia pre­ şi postsocratică, vd. E des Places, Pindare ct Plato n, Paris, 1 9 49) .

Fr. 24

Ce speri să fie înţelepciunea, prin care un om abia dacă-1 întrece pe altul ? Căci nu-i stă în putere să cerceteze, cu mintea sa omenească, voinţa zeilor ; [doar � s-a născut dintr-o mamă muritoare. Fr. 61 SM

Fr. 25 Nicicind pe pămînt nu poţi obţine de la divinitate un semn sigur în legătură cu cele ce se vor intimpla ; căci oarbă ne este puterea de pătrundere în viitor32• Olympicc XII, 7 - 9

Fr. 26 De la Zeus nu vine spre oameni mc1 un semn limpede. Şi totuşi mergem înainte încrezători, visînd la atîtea înfăp­ tuiri, înlănţuiţi de lacoma speranţă ; dar izvoarele precu­ noaşterii33 departe de noi se află. .'v"cmtice XI, 4 3 - 46

Fr. 27 Asupra spiritului uman planează nenumărate greşeli ; zadarnic e să cercetezi ce i se va intîmpla omului azi sau mîine ( . . . ). Tulburarea spiritului îl rătăceşte pînă !i'! pe înţelept. 0/vmpicc VII, 24 - 26 ; 30

Fr. 28 Rază a soarelui, atotvăzătoare, ce ai pus la cale, mamă a ochilor noştri, tu astrul cel m ai înalt, răpindu-ne din zi ? De ce ai făcut neputincioasă puterea oamenilor şi calea înţelepciunii, împingîndu-ne pe drumul de negură ? Ne _ ndrepţi oare spre ceya nemaicunoscut ?


FRAGMENTE

271

Ci, pe Zeus, rugă îţi înalţ ţie, strunitoare de cai avîntaţi, intoarce spre nevătămare pentru thebani prevestirea aducă­ toare de spaimă tuturor ! [Nu cumva, supărată de nesăbuinţa muritorilor, vrei să ne iei cu totul sacra lumină a vieţii ? ]34• S emn de război aduci, sau prăpădirea roadelor, sau nemaivăzute noiane de zăpadă, sau nimicitoare furtuni, sau îngheţul pămîntu­ l ui sau furia apelor stîrnite de vîntul de sud în timpul ume­ dei veri ? Sau, potopind pămîntul, vei face de la început un alt ne am de oameni ?35 Fr. 52 k, 1 - 20 SM ,

Fragmentele 24 - 28 pnn pro1Jl e1na cuno aşt e r i i la scară general umană. Şi aici Pindar se arată conse cv ent u ne i me nt alit ăţi arhaice (împărtăşită de mJ.joritatea poeţilo r lirici şi prelungit ă adesea în tragedie), ce subli­ niază neputinţa omului de a pătrunde cu mintea în me canismel e ascunse ale exi sten ţei şi sentimentul de incertitudine ce decurge din caracterul fragmentar al cunoaşterii sale. Este, şi aici, un aspect al conştiinţei măsurii ca limită, corelat cu ideea depe ndenţei omului de divinitate ; chiar şi

înţeleptului, favorit al zeilor, îi este inaccesibilă investigarea voinţei divine (fr. 24) , rămînînd orb în faţa propriului viitor (fr. 25- 2(j} . Foarte semnificativ în ac est sens este fr. 28 (ce face parte din Pean IX scris pentru thebani cu ocazia unei eclipse de soare, în 478 sau 463 î. e.n. ) . unde tema inţelepciunii ca dar divin este dezvoltată pe un . , plan negativ" (G. F. Gianotti, op. cit., p. 1 02, n. 57) : absenţa luminii, efect perceput al unei cauze necunoscute, anulează forţa umană şi întunecă intelectul, derutindu-1. De notat că, aproape contemporan (într-o epocă ln care, deşi Anaxagoras stabilise cauza eclipselor, prevala concepţia exprimată aici de Pîndar) , Pericle, respingînd superstiţia ca efect al ignoran ţei, Îllcearcă să dea o explicaţie raţionali aceluiaşi fenomen (cf. Plutarh, Pericle VI, 1 ; XXXV) .

Fr. 29 Făpturi efemere !

Cine ce este ? Şi ce unui vis e omu188• Dar cînd Zeus trimite dulce- şi duce traiul, inundat de lumină.

nu este ? Umbra înspre el o rază, Pythice VIII,

Fr.

îl

95 -9 7

30

Cînd zeul vrea să trimită omului o bucurie, mai loveşte, înnegurîndu-i sufletul.

întîi

Fr. 225 SM

Fr. 31 Dacă eşti capabil, Hieron37, să pătrunzi mai adînc al cuvintelor, cercetează atent

înţelesul cel învăţăturile


272

TROPISMUL FAPTei UMA01-SOCIALE. PIKDAR

înaintaşilor : " pentru orice bine, nemuritorii împart muri­ torilor o dublă nenorocire" . Pe aceasta din urmă cei ne­ copţi la minte nu sînt în stare s-o suporte cum se cuvine, ci numai înţelepţii38, care pun în lumină [doar] laturile bune. Pythica III, 80 - 83

Fr. 32 Dacă vreun muritor cunoaşte calea adevărului, tre­ bui e să suporte cum se cuvine cele trimise de zei39• Cînd dintr-o parte, cînd dintr-alta, suflă vînturile ce zboară în înaltul cerului. Puţin zăboveşte printre oameni fericin:a, cînd vine din plin, copleşitoare. Pythice III, 103- 106

Fr. 33 Ce este zeul ? Este totul40 (Fr. 7 40 d SM) . Zeus îm­ parte şi bune şi rele, Zeus suveranul tuturor (Isthmice V, 52 -53) . Puterea zeilor împlineşte şi ceea ce nu se poate realiza prin jurămînt sau speranţă (Olympice XIII, 82) .

Fr. 34 Pe ei [zeii ] boala nu-i atinge, nici bătrineţea şi truda n-o cunosc ; scutiţi sînt de ale Acheronului41 năvalnice ape. Fr. 143 SM

Fr. 35 Nici Zeus, cel ce veghează asupra nemuritorilor aşezat în norii de aur din vîrful Olimpuluî, nu îndrăzneşte să des­ facă cele hotărîte de destin. Fr. 52 f, 93 - 94 SM

Fr. 36 Nici focul, nici un zid de fier, n-ar putea ţine în loc hotă­ rîrile destinului. Fr. 232 SM

Fr. 37 Dacă există fericire pentru muritori, fără trudă ea nu se arată ; un zeu o poate duce la desăvîrşire, dar destinul rămîne inevitabil. Pythice XII, 28 - 30

Fr. 38 Destinul cu care te naşti42 îţi hot ărăşte toate faptele. Nemeice V, 40 - 4 1


FRAGMENTE

273

Viziunea lui Pîndar asupra raporturilor dintre om şi divinitate, br,zatii în mod predominant pe concepţia hesiodică a unui hosmos ordonat şi ierarhizat, guvernat de justiţie, reflectrL un proces de evoluţie etică a religiei, în\oeuind manifestarea arbitrară a voinţ<::i zeilor homeriei en exercitarea unei legi obiective imuabil<', <'e asigurli st abilita te a ordinii permanente Il lumii. Zeus, privit ca principiu aeti\· al acestei legi, se irl�n­ tifică cu ide� de dreptate cosmică, ceea ce explică intervenţia divină în pedepsirea actelor umane rcprobabile ca o consecinţă logică a culpei indi­ viduale (cf. jr. 9- 10). Neputîndu-se insrL explica raţional nenorocirile ce se abat acksea asupra tH:'Yinovaţilor, concomitent cu ideea justiţiei divine transpare în poezie şi senti mentul unei fatali tăţi absurde şi os t i le, reminiscenţă a străvechiului motiv al invidid zeilor (-D-d:iv <;>Mvo�) faţă de un anume grad al fericirii, care i-ar permite omului să se apropie de condiţia divinităţii, uzurpîndu-i prerogativele. La Pîndar, acest motiv intervine ca atare doar accidental şi mai ales în odele de tinereţe ( Pyth. X, 20 - 2 1 ; Isth. VII, 39) ; de obicei este doar sugerat, prin reflecţia etică asupra incertitudinii Yieţii şi fmgilităţii f er ici rii umane (cf. fr. 29 32) , ecou al unei indelungate tradiţii literare (ses izabi l încă la Homer şi devenit adeviirat topos în poezia liric:!) . Accentele de revoltă ce se fac uneori s i mţite la alţi poeţi (Homer, il. XIII, 6 1 1 ; Od. XX, 258 - 260 ; Theognis 373 - 378 etc.) sînt absente însă la Pindar, atitu dinea sa domi­ nanti:i fi ind aceea de n:spect pios faţă de divinitate (cf. fr. 1 1), in concor­ danţrL cu eriteriul moral -estetic după care o concepe ; în virtutea acestui criteriu , considerînd că legenda nu spune totdeauna adevărul, poetul merge uneori pînă Ia a corecta tradiţia mitologică (cf. OI. I, 27 - 29 ;

36) , inlătnrînd aspectele ce i se par incolllll atihile cu ideea de perfecţiune divină. Pîndar contribuie astfel (alături de Hesiod, Solon sau Eschil) la procesul de purificare morală a religiei tradiţionale, ce va influenţa gîn­

(lirea de mai tîrziu . (G. De Ruggicro, op. cit. , p. 56, atrage atenţia că idealismul etic al lui Platon nu s-ar explica fără acest profund curent moral ce a traversat spiritul grec) . Acţiunta didnă manifestîndn-se ÎD dublu sens, pe de o parte aplicînd vinovaţilor sancţiunea, pe de alta ilu­ lllinînd exi stenţa umană, sub acegt din urn1ă aspect zeii apar la Pindar c-a protectori ai oamenilor drepţi, virtuoşi şi activi (cf. fr. 19-23), cărora le d ă ru i e o fericire durabilă (cf. Ol. \'III, 1 2 - 1 4 ; Pyth. \', 122 ; Sem. VIII, 17 ; Isth. III, 4 - 6 etc. ) . Dar înălţimea însăşi a idealului pc care Pîndar şi-1 face din perfecţiunea divină exclude orice apropiere reală dintre om şi zeu. Zeii lui Pindar îş i pierd caracterul indivi<4tal, concret, al zeilor homerici ; se remarcă Ia ei tendinţa acelei metamorfozări spirituale (de care vorbeşte Hegel în Prelegeri de filosofie a istoriei, trad. rom., Buc., Ed. Acad., 1968, p. 237), ce le estompează trăsăturile personale chiar cind sînt nominalizaţi, divinitatea fiind concepută ca esenţialitate maximă, ca pură stare eternă a lumii (cf. W. F. O tt o, Gli dei delt a Grecia, trad. it., Firenze, 1 968, pp. 290, 348) . Astfel, omul pindaric, deşi e conştient de unitatea originară dintre el şi zei (cf. fr. 1), deşi vcuc în fiecare gînd sau acţiune umană reflexul divinităţii (cf. fr, 19- 23) , o simte ca pe o lume !nchisă in perfecţiunea ei, îndepărtată şi inaccesibilrL, dirijîndu-i din "cerul de aramă" traiectoria vieţii, pe care el însuşi nu şi-o poate pre· vedea (fr. 24- 28}, rămînînd înşelat de iluzorii speranţe (cf. fr. 26 ;

d. şi 01. XII, 5 - 12 a ; ndericirii

(cf.

fr. 29 - 32).

Pytlz.

III, 2 I - 2:l),

pradă

incertitudinilor

şi


274

TROPISMUL

FM'TEI

UMAN-SOCIALE. PINDAR

Ideea prevalentă în poezia lui Pîndar, aceea a separării celor doul e s te pusă în relief pri n permanenta subliniere a contrastutui dintre perfec ţi unea divinităţii atotput e rni ce şi slăbiciunea umană. Libertatea de manife�tare ·a infinitei pttteri a divinităţii este totuşi limitată de clestin (�oip<X), e:<!:presie a legităţii cosmice indcrogabile, ale cărui hotărîri zeii le cunosc, dar nu le pot anula (cf. fr. 35 ; 37) . Delimitarea i d ei i de destin nu este însă întotdeauna clar e xpr im at ă, dind naştere la ambi­ guit ăţ i . D up ă W. F. Otto, op. cit., pp. 323 - 3 49 (care, i n vocind th�o­ gonii le orficc şi pe cea hesi o dică , ami nte şt e fil i aţia Moirei din stratul primitiv al divinităţilor chtonien e) , destinul şi zeii reprezintă dou(t huni abso lu t diferite, aflate în opoziţie : în timp ce zeii sînt de partea vieţii active, destin ul , al cărui sens culminează în moarte, reprezintă l atura nega tivă a existenţei ; dar pentru că destinul se Îlnpline�te pri n o pera zeilor, divinul însuşi devine demoniac pentru cel care-i cade victimă şi astfel conş tiinţ a morală oscilează între i deea unei forţe abstracte i nd e ­ pendent e şi ideea că totul provine de la zei (cf. fr. 3.3 - res pect iY Jsth. V, 52 - 5 3) . De aici confuzia destul de frec,-entă diutre di\·iaitate şi destin, perpetuată in între aga re ligi e g r e acă. lumi,

Timpul Fr. 39

Celor săvîrşite, pe dr ept sau pe nedrept, nici Chronos43, tatăl tuturor lucrurilor, nu le-ar putea împiedica împlinirea. Olympice

II,

17- 19

Fr.

33

Fr. 40 Timpul suveran, mat presus de toţi fericiţii44• SM

Fr. 41

Timpul, singurul care scoate la iveală adevărul ade-­ vărat45 . Olympicc

X, 53 - 5 t

Fr. 42 Timpul este cel mai bun salvato r al oamenilor drepţi. Fr. 159 SM

Fr. 43 Asupra oamenilor apasă vicleanul timp46, dr umul vieţii răsucindu-1.

1sthmiu VIII, 1 4 - 15


275

FRAGMENTE

SUFLETUL.

FIINŢAHEA POST-SEI'ULCBALĂ

Fr. 44 Trupurile tuturor se supun morţii atotputernice, dar (şi după moarte) rămîne incă vie imaginea (spirituală) a fiinţei (rd6>vot; el86>J.ov)47, căci singură ea vine de la zei. Ea doarme cit timp corpul este treaz, dar cînd omul doarme ii revelează, în multe vise, judecata [divină] a plăcerilor şi suferinţelor, apropiindu-se din ce in ce. Fr.

131

b SM

Fr. 45 Celor cărora Persephona le-a primit ispaşuea unei gre­ şe1i48 de demult, ea le trimite din n ou sufletele, în al nouălea an49, spre soarele [din tărîmul J de sus , iar din ele regi Yene­ rabili se nasc şi bărbaţi put ernici , agili, mari prin înţelep­ ciune ; pe aceşti a, în timpurile ce vin după ei, oamenii îi numesc eroi sacri50• Fr.

133

5.1!

Fragmentele 44 şi 45 (primul, transmis de Plutarch., Consol. ad A pul!. 1 , 1 ; celălalt, de Platon, :Vleno11 81 ll - C = Stob., Ecl. 4, 1, 1 1 4), apar­ ţinînd unor threnoi, ilustrează concepţia orfico-pythagoreică despre imor­ talitatea şi transmigraţiile sufletului ; in ambele contexte, sufletul este privit ca fiinţrL de natură divină, rliferită de corp, în care este inchisă prin incarnare (cf. Philolaos, fr. 14 D, urmat de Platon, Pha id . 82 D, Gorg. 493 A ; cf. şi Hippon din ;'.letapont, fr. 4 D ; Empedocles, fr. B 1 15 şi 1 1 7) . Faptul că Pîndar defineşte in fr. 44 sufletul (yu;�:ij) ca e:f8.., ;l.ov (imagine, aparenţă, spectru) trădează o reminiscenţă a dublului corpului uman din credinţele populare şi poetuele homerice (cf. E. Rohde, Psyche, trad. fr., Paris, Payot, 1928, p. 433), dar interpretarea de suflet nemuritor, ce .,vine de Ia zei" (care, incepind din sec. VI, a influenţat intreaga gîndire greacă) este pythagoreică. (Despre teoriile pythagoreice referitoare Ia suflet, vd. .M. Detienne, La notion de daimOn dans le pythagorisme ancien, Paris, .. Les Belles Lettres", 1963, p. 60 sqq. ; pentru accepţiunea termenului la Homer, A. 1-'renkian, Le monde komtrique, Paris, Vrin, 1934, pp. 105- 106 ; cf. şi L. Gemet, op. cit., p. 15 sqq. şi p. 12, pentru evoluţia sensului in secolele următoare). Tot pythagoreii, conside­ rind visul o formă de existenţă, o experienţă cu semnificaţii pentru viaţa prezentă şi viitoare (cf. Diog. Laert. VIII, 32), îşi reprezintă sufletul in ipostaza unui e(3(J)).ov, ca agent al revelaţiilor aduse de visele mantice (cf. M. Detienne, op. cit., pp. 44 -45). Rolul somnului in trezirea la con­ ştiinţă a sufletului (menţionat şi de [Hippocrates], Ilcpl 81ot:!T7J; 86, t. VI, p. 640, ed. Littre) este clar explicat de Aristotel, De pllilosoph., fr. 12, ed. Walzer, care precizează că sufletnl, devenind el însuşi (xa:&' a:l!Tijv y&v7JTcu) in timpul somnului, îşi regăseşte natura proprie, ceea ce-i per-· mite sii \·adă în viitor ; aşadar, prin reincarnarc, sufletul şi-a pierdut natura


276

TROPJSMUL FAPl EI IJMAN-SOCIALE. PINDAR

specifică (cf. M. Dctienne, op. cit., p. 75). Pentru a-şi regăsi condiţia originară, sufletul trebuie să se elibereze de ciclul reîncarnărilor, care-i este impus de necesitatea expierii unei străvechi culpe (cf. fr. 45) ; de aici, importanţa acordată de pythagorei riturilor de purificare (cu rruiăcini arhaice, la eate fac aluzie şi primele versuri (\in fr. 45), scopul lor fiind acela de a separa cît mai mult sufletul de corp (cf. Platon, Phaid. 67 q, pentru a-1 readuce la puritatea iniţial(l. Condiţiile reîncarnărilor succesive depind astfel de gradul de puritate atins ln existenţele anterioare. ::\<Ienţiu­ nea lui Pindar despre sufletele care, deşi purificate, se mai încarnează o dată, pentru a aduce binefaceri omenirii, este (cf_ A. Croiset, La .pocsie de Pi ndar11 el les lois du tyrismr grec, Paris, 1895, pp. 210- 2 1 1 , ap. Pin­ dare, IV [ed. A. Puech], Paris, .. Les Belles Letttes", 1 923, p. 209) un fel de conciliere între doctrina orfico-pythagoreică şi Cllltul tradiţional al eroilor. (Despre erou ca statut suprauman dupll moarte, ca realitate inter­ mediară, vd. L. Gernet, op. cit., p. 1 3 ; pentru interpretarea pythagoreică, M. Detienne, op. cit. , pp. 31 - 52 ; 75 sqq. ; 170) .

Fr. 46 Fericit cel ce a văzut acestea [lVIisteriile Ele usi ne j îna­ inte de a merge sub pămînt [în Hades ] ; el cunoaşte sfîr­ şitul51 vieţii, cunoaşte începutul dat de Zeus. Fr.

Fr. 47

137 SJf

Sufletele vinovate ale celor ce mor aici sînt îndată pe­ depsite, nelegiuirile comise în acest regat [terestru ] al lui Zeus fiind judecate în Hades de cineva care roste:jte hotărîrea implacabilului destin. Sub un soare veşnic, cu nopţi aidoma zilelor52, cei buni au parte de o viaţă cu totul lipsită de griji, nefiind nevoiţi, pentru o biată hrană, să răscolească pămîntul sau apele mării cu braţele ; ci, bucurindu-se de-a zeilor cinstire pentru credinţa păstrată, fără de lacrimi îşi duc veacul ; celor­ lalţi însă cumplite cazne le e dat să-ndure. Cei care de trei ori au rezistat cu neclintire în fiecare dintre cele două lumi53, păstrîndu-şi sufletul neîntinat de nedreptate, urmează drumul lui Zeus54, pînă la cetatea lui Kronos. Acolo, scăldată de adierile Oceanului, se află Insula Fericiţilor55 : flori de aur fulgeră în scînteietorii arbori de pe ţărm, altele hrănite sînt de ape ; le împletesc [fericiţii ] în ghirlande şi cununi, înlănţuindu-şi braţele, după sfatul dreptului Rhadamanthys56. Pe el 1-a ales să-i fie sfetnic marele tată [Kronos ], soţul Rheei, zeiţa care dintre toate stă pe tronul cel mai înalt. Olympice

II, 61 - 85


FRAGMENTE

'2.77

Fr. 48 În timp ce aici [pe pămînt ] este noapte, pentru ei57 străluceşte văpaia soarelui, în pajiştea copleşită de tran­ dafiri purpurii şi fructe de aur, umbrită de arborii cu lemn înmiresmat ce le înconjoară lăcaşul. Unii se desfată călărind sau exersîndu-şi trupurile, alţii j ucînd zaruri, alţii in sunetul de Iiră58• Prinos de feri­ cire işi i deschide floarea pentru ei. Şi, peste locul acesta fermecat, rugurile de pc altarele zeilor îşi trimit pînă de­ parte pîlpîirea, răspîndind parfum de cedru contopit cu atîtea alte miresme. Şi toţi sint fericiţi, după ce au primit de la soartă un sfîrşit care dezleagă de chinuri59• Fr. 129 ; 131

a

SM

Fr. 49 [Iar al treilea drum este al celor ce au trăit nesoco­ tind legile divine şi pe cele umane şi el impinge sufletele sp re neagra prăpastie a Ereb-ului J60• De acolo, leneşele fluvii ale nopţii neguroase varsă te­ nebre fără de sfirşit. Fr. 130 SM

Fr. 50 Nevăzutelc hăuri ale Tartar-ului te sugrumă cu lanţu­ riie ferecate ale destinului61• Fr. 207 SM Fragmentele de mai sus dovedesc că Pindar a fost familiarizat cu dnctrinele esoterice (promovate de l\Iist eriile Eleusinc, orfice sau dionisiace, populare in timpul lui), care manifestă, ca trăsătură comunrt, aspiraţia �pre contactul direct cu divinitatea şi promisiunea fericirii după moarte pentru iniţiaţi (cf. fr. 46 ; 48) . Predominantă insă, in viziunea Hades-ului snhpămintean sau a Insulei Fericiţilor (/r. 47- 49) , este influenţa orfică, vizibilă mai ales in accentul pns de Pindar pc criteriul moral în ciecirlerea soartei sufletelor după moarte, in el constind trăsătura cea mai impor­ tantă şi mai caracteristică prin care orfism ul se distinge de celelalte culte misterice (cf. Th. Gomperz, Les penseurs de la Grec e I, trad. fr., Paris, l'ayot, 1928, p . 169). Reprezentarea orfică a unui Hades structurat după principiul dreptăţii divine, care pedepseşte pe vinovaţi dar recompensează pe cei buni, oferindu-le o situaţie privilegiatrt, aduce o notă optiin.istă in comparaţie cu imagi nea apăsătoare din H0111 c·r (Od. XI) şi se acordă, oricum, cu tendinţa generală a lui Pindar de a i mprima poeziei sale un caracter educativ, subliniind, in reprezentarea mitului, valorile etice, Este ,


TROPJSMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. PINDAR

278

probabil ca Pindar să fi cunoscut mai profund doctrina orfică în timpul călătoriilor sale în Sicilia, unde aceasta se bucura, ca şi cea pythagoreică, de o mare răspîndire ; dealtfel, sînt remarcabile similitudinile între unele versuri ale lui Pindar şi altele din poemul Purificări al lui Empedodes, după cum topografia Hades-ului şi semnificaţiile sale morale corespund celor de pe tăbliţele orfice descoperite în sudul Italiei. (Detalii la A. Die­ terich, Nekyia, Darmstadt, 1969, cap. Orphisch-pitagoreiscke HadesbU.Clfer) . Dar, recurgind la ansamlJlul doctrinelor esoterice, Pindar o face cu inde­ pendenţa şi fantezia unui poet, fără să se arate adept al uneia ilintre ele. Rezultă de aici o fuziune între elemente ale speculaţiei religioase şi vechi legende san tradiţii literare. (E. Rohde, op. cit., p. 440, ob�rvă că la Pindar se poate vorbi de o .,teologie laieă" �i nu de una propriu­ zisă) . Această direcţie din gîndirea religioasă a lui Pindar ocupă dealtfel un loc restrins în opera sa (cel pnţin în ceea ce s-a păstrat) , majoritatea poemelor definindu-1 ca adept al religiei tradi ţionale, care, proclamînd distanţa dintre om şi zeu, se opune spiritul ni de iniţiere şi nu recunoaşte sufletului o existenţă în afara lumii sensibile. ca muţă sau realitate dis­ tinctă.

Fr. S l

Legea, sm·erana t ut uror ( v 6 r1.o:; o mintuv �occr�i.e.j:;), a muri toriJor 7i nemuritorilor, îndrepti'iţcţ;te p aterca violentă să c on duc ă c u braţ atotstăpînitor. Aduc mărturie fa ptele lui Herakks, pentru că, fără să se răscumpere, el a mînat boii lui G<:ryon pînă la porţile cîclopîce ale lui Eurystheus62• Fr. 169 SM

Nefiind cunoscut poemul din care provine, fragmentul de mai sus, (transmis de Platon, Gorgias 484 B ; cf. Pap. Oxy. 26, 2450) a dat na�tere, datorită sensului său enigmatic, la numeroase discuţii p entru clarificarea interpretării date de Pindar expresiei v6f.1-ot; !3ouJtAtut;. I n textul platonic, după ce, în paragrafele anterioare, este prezentă opoziţia de tip sofistic între legea naturii (cp6a�.<;) şi cea u mană (v611ot;), aceasta din urmă fiind considerată o ficţiune, Kalli.kles (care citează versurile lui Pindar pcntr11 a-şi �prijini propria-i opinie) îi dă sensul de .. drept al naturii " (-.o ·dj; o:}cr e<o>' 3bco:tov) ; acelaşi sen� apare şi în Legi IV, 714 E, unde este eitat din nou Pindar. Dar, aşa cum atrage atenţia A. Puech, ed. r:i!., IV, p. 217, n. 2, sensul dat de Platon nu poate fi atribuit cu certitudine şi lui Pindar ; cu atît mai mult cu cît aceeaşi expresie pindarieă inspiră unul alt antor (Herodot III, 38) o interpretare diferită : "tradiţie" (sau "conven­ ţie") umană. Exegeza modernă oscilează, la rîndul ei, între interprdarea Jc , .o!Jicei " sau "tradiţie" (U. Wilamowitz-1\<Ioellendorff, Pin daros, Berlin, 192� . p. 462) ori " atitudine convenţională (sau tradiţionalii) luată (aţl1 de normă" (.ill . Ostwald, Pindar, Nomos and Heracles, " Harv. St. Clas» Phil ol 69, 1965, 109 - 138) şi cea de lege a Universului, în speciai le!'., a lui Zeus (0. s�hroeder, in ., Philologus" 74, 1917, p. 202, consideri ".


FRAGMENTE

că nomos ascunde alC�l sensul de IJ. OL?(% sau &.vxyK'l ; H. E. Stier, ibid. 83, 1928, p. 227, vede in ea ordinea inviolabilă ce domină zeii şi oamenii ; cf. şi E. R. Dodds, Plato, Gorgias , Oxford, 1959, p. 270 sq. etc.) . Anali­ zind cr itic direcţiile de interpretare expuse mai sus, H. Lloyd-Jones, Pindtsr, fr. 169, ,.Harv. St. Class. Philol.", 1972, pp. 45 -56, aj unge la concluzia că intre v6JLo.; [3(%o-Lku.; şi voinţa lui Zeus există o identitate. amintind dl titlul de stăpin al oamenilor şi zeilor i se atribuie in mod obi7nuit lui Zeus. Faptul că actul !ni Herakles este j ustificat in textul pindaric de către nomos (şi nu de Themis sau Dike) este explicat <le H. ,I,loyd-Jones prin sacralitatea specială atribuită legii şi respect ării ei in procesul de dezvoltare a cetăţii (polis) ; dar legea umană fiind considerată. o extensie a legii divine, Pindar (care nu face distincţia sofistă între nomos şi pkysis) uzează de nomos referindu-se l a voinţa lui Zeus, chiar in virtutea identităţii dintre ele in concepţia sa. Tot H. Lloy d­ Jones interpretează. afi rmaţia că lege a suverană îndreptăţeşte violenţa actului lui Herakles in sensul că, atacîndu-1 pe Geryon, d uşman comun al oamenilor şi zeilor, eroul a acţionat conform voinţei lui Zeus, ajutînd la întărirea ordinii universale (o explicaţie mai n uanţată , in corelaţie cu alte fragmente, punind în discuţie diverse tipuri de lipe:-rlj pentru a jus­ tifica aparenta inconstanţă a eticii pi ndarice , la B. Gentili, Verita e accordo (auvlhcn,) in Pindaro, fr. ZOS Sn . - Maekl., , .Illinois Classical Studies", VI, 2, 1981, pp. 215- 220) ; în schimb, G. Pini, Osservazioni sufla Pitica X, St It. Pilol. Cls." 44, fasc. 2, 1 972, pp. 197 - 220, este de părere că Pindar vrea să atragă atenţia aici asupra fapt ului că măsura etică umană nu este valabilă şi pentru umanitatea eroică, şi cu atit mai mult ea nu poate fi adaptată unui zeu. (Pentru probl em ati ca conceptului nomos la Pindar, vd. şi M. Gigante, Nomos Basilezts, Napoli, 1956, cu discuţia bibliografiei precedente) . .,

.

Fr. 52 Omul care vorbeşte drept63 se bucură de consideraţie sub orice legi : şi la tirani, şi pc lîngă poporul violent, şi cînd cetatea este vegheată de înţelepţi. Pythia If. 86 - 88

Fr. 53 Vestită este legenda despre Eacos ; vestită şi Bgina, cea cu frumoase corăbii. Prin s oart a dăruită de zei, ea a fost întemeiată de armata doriauă a lui Hyllos şi Aigimios114 ; respectînd regulile stabilite, [locuitorii ] ei nu încalcă nici legile divine, nici drepturile străi nilor . Isthmicc

I X, 1 - 6

Fr. 54 Pentru el [Deinomenes ] a fondat Hieron această cetate65, statornicind întru cinstirea zeilor 1ibertat ea, după legile bin'� cî ntărit e ale lui Hyllos. Pytkice 1,

61 -· 62


280

TRCPISMUL F.II PTEI UMAN-SOCIALE. PINDAR

Fr. 55 În ea [cetatea Corint ] îşi au lăcaşul Eunomia, împreună cu surorile ei, Dike cea de neclintit - tron al cetăţilor şi Eirene, care se îngrijeşte de prosperitatea cetăţenilor, fiicele de aur ale înţeleptei Themis, dornice să alunge pe Hybris, cutezătoare� mamă a lui Koros6G. Olympice XIII, 6 - 1 0 ·

Fr. 56 Descoperind că în cetate fericirea cea mai · durabilă înfloreşte la cei de mijloc67, deplîng soarta tiranilor ; şi înclin spre virtuţile comune. Primej dioasele invidii sînt ţinute departe de cel care, aj ungînd la desăvîrşire, se bucură în linişte, ferindu-se de excesul trufiei. El se îndreaptă spre un ţărm mai frumos al negrei morţi, dacă va dărui urmaşilor un nume bun, cea mai de preţ bucurie. Pythice XI, 52 - 58 p. 1 02, co11sideri1 versnrile din fr. 52 , . clll fel de clasificare pocticii a constituţiilor. cea mai veche ce a aju ns pină la noi". Î n ac eea� i od<L ( v . S<i ! , Pîndar i�i cxprim{t şi preferinţeie, indicînd lui Ilieron. ti r an ul Svracusei, un ideal de dată aristocratic, dar o ar is tocraţie lu minată, caie să îmbine bogăţia (ro �);o u�trv) cu în ţelepci u nea (ao<p!a). At aşamentul poetului faţă de regimul aristocratic şi spiritul �au conservator sin t �i mai evidente în fr. 53-54, unde face elo�iul severei constituţii a a ristocraţiei doriene, fidelă tradiţiei unei legislaţii arha ice riguroast•, care, <•trii >uită de lt•gendă lui Hyllos, fiul lui II•�raklcs, îşi sporeşte pr<:Stig i ni cu o aur:i de sacralitate. Această atitudine . dominant ă în poer.ia. lui Pîndar, pa re să fie contrazisă de prcferinţa mani festat{• în fr. 56 pentru situa ţi a paturilor sociale de mi jlo c (pe care A. i 'nech, ed. cit., Il, pp. 1 55 - 156, o consideră reflex al uno r evenimente istorice). Versurilc- din acest fragment, urmind descrierii atrocităţilor din casa Atriz i lor pot avea însă doar rolul de avertisment, de indemn la moderaţie, aşa cum rc·mltă şi din elogiul final al virtuţilor obişnu ite prin exersarea cărora omul poate evit:: nefericirea provocată de exces (il�pt�). Revin, deci, tmnsp ust- pe plan politic, temele etice caracteristice poeziei lui Pîndar. Ideea lll'>dcra­ ţiei o regăsim în />". 55, in alegori a (tra<'.iţională în l ite r atu ra greacă) a regimului politic bazat pe ordine şi dreptate, ce iavorizeaz{t p a ce a, toate ace stea izvorînd din înţel epci une a uaturalft (TI.Lemis), capabilă s ă menţină echilibrul prin respectarea măsurii. (Vd. Hes ., Tkeog. 900 - 903 ; Solon, jY. 3 Di�hl, unde "buna rînduială" a cetăţii eunomia estl! coudi­ ţion"tă nu de zei, ci de comportarea oamenilor) . G.F. Gianotti, cj>. cit . ,

­

,

,

-

-

Fr. 57 Nici marea străbătînd-o, nici uscatul, n-ai putea afla mirac ulosul drum spre ale hyperboreenilor serbări. La ele


FRA GME!\'TE

281

a l uat

parte odinioară Perseus66, căpetenie de neamuri, intrînd în casele lor pe cînd aceştia închinau zcului69 ves­ titele hecatombe de măgari ; de sărbătorile lor neîntrerupte si. de imnurile de slavă se bucură Apolion cel mai mult . . . ) . Iar Muza nu lipseşte din datinile lor ; răsună pretu­ tindeni coruri de fecioare şi cînt de flaut şi de liră ; cu dafin de 2.nr încingîndu-şi pletele, în vesel e ospeţe îşi trec timpul. �ic: bolil e, nici distrugătoarea b�1trincţe nu Y at ă mă nea­ mul acesta sacru ; feriţi de tr ud e şi de lupte, ei Ltrăiesc J b adăpost de răzbnnătoarea Ncmcsis.

(

PytJu r, X. :29 -- -!-!

:\Iitul hyperboreenilor face parte diutr-ua îonrl gr-� cn-0�iental de menţi n ut de-a lungul intr,,gii lib:raturi gre­ c-·şti. proiectînd în ţinuturi i maginare, inaccesibile, aspiraţia spre o societate "rt>aptă �i (" gal it ar ă, benefici.ară a unei fc:riciri absolute. Trarliţia îi situ­ <'. ,�.;, ia nord, dincolo de teritoriile cunoscut e , le �înclu-i de cultttl ltti c\.po:!ou. Dar, oriunde ar fi localizate asemenea po pu l a ţi i miraculoase, tr:l;;·�, tura co mu n ă a reprezentării lor este traiul dus într-o perpetuă sărbă­ tPa::•. lipsit de griji, con fli cte şi boli, b u cn r îndu s e de generozitatea vege­ taţiei �i de prezenţa neîntrerupt>i a luminii. ObserYînd similitudinea acestor t r;,,;,turi cu elemente ce caracterizează legendele despre vîrsta dt: aur, \{eri!,· morţilor sau ale soarelui, L. Gernet, vp. cit., p. 145, c o ns id er ii că îut r•c ac:e:;te:L şi mitul hyperboreenilor există o înr u dire profundit, poat� cllictr o identitate. Născute prob a b i l din nevoia unei revan�e faţ:i de vici�itudinile vieţii în societatea reală, asemen ea reprezentări dau na�tc:re unei direcţii în cultura greacă ce deplasează mitul spre utopie. (Vd. iu ac<.:st n>lum cap . Utopii antropo-sociale.l . le.:!ende foarte yechi, ce s-au

-

POEZIE ŞI POET Fr. 58 Zeul, care face totul pentru muritori, şi în cîntec70 le să deşte harul. F···

1 4 1 :; u

Fr. 59 Stă în putinţa zeilor să le insufle înţelepţilor71 înţele­

gerea acestor lucruri ; muritorilor, însă, nu le este dat

le descopere [singuri ] . Voi, Muze fecioare, pentru că toate le ştiţi şi împreună cu tatăl celest, stăpînul norilor întune­ caţi, şi cu Mnemosyne deţineţi această lege sacră72, ascul­ taţ i-mă acum : limba îmi arde de dorinţa să picure dulcea floare a mierii73, în ti mp ce cobor pentru Loxias în larga in cintă, la serbarea găzduirii zeilor74• Fr. 52 f, 5 1 - 60 5.'\f


282

TROPISMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. P I NDAR

Fr. 60 Rugă înalţ fiicei lui Uranos75, ::Vlnemosyne cea frumos înveşmîntată în peplos, şi copilelor sale, să-mi dăruiască har ; căci oarbe sînt minţile oamenilor cînd vor, necălăuziţi de ale Helikonului76 locuitoare, să cerceteze adîncul drum al înţelepciunii ; mie, însă, ele mi-au dăruit această trudă nemuritoare. Fr. 52 h, 1 5 - 22 SM

Fr. 61 Voi, cărora v-au fost sortite ale Kcphisos-ului7 7 apt:: şi locuiţi în ţinutul cu mînji frumoşi, făpturi regeşti cîntate de imnuri, o, Charite78 ale bogatului Orchomenos, protec­ toare ale străvechilor minyeni79, ruga ascultaţi-mi. Pri n voi prinde viaţă tot ce c plăcut muritorilor, cînd cineva e în­ ţelept, cînd e frumos sau strălucit. Nici zeii nu-şi con duc coruril e sau serbările fără divinele Charite, veghetoare a tot ce se petrece în cer, ele care, tronînd alături de Apollon Pythianul cu arcul său de aur, aduc eternă slavă părint dui din Olimp.

Otympice

XIY, 1 - 12

Fr. 62 Dă-mi oracolele , ::V1uză, şi-ţi voi fi interpret80 (Fr. 150 5:11) . Pe mine m-au ales Muzele să mă înalţ ca herald al cuvintelor înţelepte (Fr . 70 b, 23-25 SM) . Primeşte:-mă in clipa sacră pe mine, vestit profet al Pieridelor (Fr. 52

j, 5 -- 6 SM) .

Fr. 63 ::\li-a fost hărăzit de o putere divină să compun, lingă zeie:;cnl pat al Meliei81, unind trestiile flautului şi gîndurile minţi i , un cîntec nobil spre a voastră cinstire. Fr. 52 k, 34 - 3 7 SM

Fr. 64 .--\m în tolbă, sub brat, multe săgeţi cu zbor iut e82, cart: H>Tbesc celor in star � să înţeleagă ; pentru mul ţime, în<1 , an nevoie de interpret83•

Olympice II,

9 1 - 93


FR A.GMENTE

Fr. 65 Prea lung ar fi să mă întorc pe drnmul tuturor84 ; timpul mă zoreşte şi cunosc un drum scurt. Voi fi, pentru mulţi alţii, călăuză spre înţelepciune85 ( Pythice IV, 247 -248) . :-;-am timp să încredinţez lirei şi plăcutei voci [a corului ] lunga istorisire în întregime : nu cumva să stîrnesc plicti­ s u ! 'Hi (Pythice VIII, 29 -32) .

Fr. 66 Despre marile Yirtnţi se vorbe ş te totdeauna mult ; dar demn de înţelepţi este să compui cu meşteşug87 uu [cîntec J sc urt despre un subiect mare. Iar ale gerea potri,·ită88 este l :tcrul cel mai desăvîrşit dintre toate. Pythicr I X , / 6 -- 79

Fr. 67 Voi fi modest în l ucrurile mici, mare în cele mari. În­ tot deauna voi urma daimonul89 care-mi veghează poezia, onori udn-1 după puterile artei mele. Pythice III, 107 - 109

Fr. 68 Cintecul strălucitor al imnurilor de slavă se avintă în zbor, asemeni albinei, de la un subiect la altu19o. Pythice X , 53 -5-l

Fr. 69 De aur soclu înălţat-am imnurilor sacre. Să fă urim acum, dia cuvinte, edificiul multicolor91 al cîntecului (cf. Ol.

VI, 1 - 5) .

Fr. 194, 1 - 3 SM"

Fr. 70

E

uşor să împleteşti cununi. T"asă-le la o parte. �Iuza

aşază laolaltă aur şi fildeş alb şi-mpurpurata floare de crin din roua mării culeasă92• Ncmcice VII, 77 -79

Fr. 7 1 �Iulte sînt minunile şi uneori spusele oamenilor trec peste adevărul povestirii. Meşteşugit împodobite cu fel de fe! de plăsmuiri93, miturile ajung să amăgească ; iar Charis94,


TROPISMUL FAPTEI UMAN-SOCIALE. PINDAR

264

cea care dă naştere la tot ce e plăcut pentru muritori, le ridică la mare cinste, făcînd adesea ca ceea ce este de necrezut să devină credibil. Dar zilele viitoare sînt martorii cei mai îuţelepţiu5. 0/ympicc I, 28 - 34

Fr. 72 Cred că faima lui Odiseu a întrecut, prin dul cele gr ai al l ui Homer, suferinţele îndurate [de erou ] ; pentru că el pune ceva înălţător96 în plăsmuirile şi in arta sa înaripată. Poezia înşal ă, amăgind cu miturile ei ; iar cea mai m are ' parte din mulţime are mintea oarbă97 (Nemeice VII, 20 - 24). [În ce mă priveşt e ] , am găsit prilej 98 pentru multe povestiri, fără să mă afund în minciună (Nemeice I, 18) . Fr.

73

Vreau ca, spre bucuria concetăţenilor mei, să laud ceea ce merită lăudat şi să aduc mustrare vinovaţilor, cît timp pămîntul nu-mi va fi acoperit mădularele. Semeicc VIII, 38 - 39

Fr. 74 \fă bucur să aduc faptei meritorii lauda cuvenită ; inc an­

taţiik99 risipesc omului durerea, alinînd a trudei obost:ală (Nemcice VIII, 48- 50) . Bucurialoo este leacul cel mai bun pentru eforturile j udecate [în arenă] ; cu vrăji le-m·ăluie atingerea imnurilor, înţeleptele fiice ale Muzelor. Nici apa cal dă nu aduce membrelor [obosite ] atîta linişte precum cintecul de glorie acompaniat de forminx (Nemeice IV,

1 - 5) .

Fr. 75 de drumuri, prin voinţa zeilor, pretutindeni m i se deschid, o Melissos101, căci la Jocurile Isthmice mi-ai în­ les nit iscusinţa de a urmări în imnul de glorie virtuţile prin care, ajutaţi de zei, Kleonymizii înfloresc mereu, cît timp n-au atins încă pragul ultim al vieţii muritoare.

�Iii

Isthmice IV,

1-5

Fr. 76 Voi, Eacizi102 cu care de aur, aflaţi că legea divină cea mai limpede pentru mine este ca, venind pe această insulă, să revărs asupra voastră imnul de laudă. Căci (prin poezie)


FRAGMENTE

285

faptele frumoase

pretutindeni drumuri largi de o sută de picioare îşi croiesc, pînă dincolo de izvoarele Nilului, pînă dincolo de al hyperboreenilor ţinut103• Isthmice VI, 19 ·- 23

Fr. 77 Cele mai strălucite fapte, dacă nu sînt cîntate de imntui, î n adînc întuneric se cufundă. Pentru faptele frumoase nu cunosc o altă oglindă decît aceasta : dacă prin voia l\fnemo­ synei cea cu strălucitoare diademă se află, în cîntecele ves­ tit e ale poeţilor, o răsplată a trudei (Nemeice VII, 1 1 - 1 6). Doarme gloria faptelor din trecut şi uitată de oameni ră­ mîne, dacă nu atinge aleasa floare a înţelepciunii, cufu n­ dîndu-se în rîurile strălucitoare ale poeziei104• (Isthmice VII, 1 6 - 19) . Fr.

78

::\Iult mai muit decît faptele trăieşte cuvîntul pe care buzele, inspirate de Charite, din adîncuri de suflet îl aduc la lumină105 (Nemeice IV, 6 -S) . Dacă cineva a rostit cu­ vinte frumoase, nemuritor prin vremi răzbate glasul [ ver­ surilor sale J ; nestinsă, raza faptelor de seamă pămîntul copleşit de roade şi-ntinsul mării veşnic luminează (Isthmice

IV, 40 -42) .

"\şa cum remarcă C. �I.

Bowra (Pindar,

Oxford,

1964, p.

1),

nici

un poet grec nu se arată mai preocupat de obiectul artei sale, ca Pindar.

Tendinţa de teoretizare manifestată în numeroasele reflecţii

asupra

naturi i ,

mijloacelor de expresie ş i funcţiei poeziei, c a şi asupra statutului poe­ tului, prezente în întrenga sa operă, dovedesc o meditaţie continuă asupra fenomenului artistic, ceea ce a determinat critica modernă să încerce �tahilin:a coordonatelor unei poetici pindarice ; s - a făcut chiar ohscrntţia

( ! ; . F. Gianotti, op. cit., pp. 39 - 40) că examinarea acestui aspect al op<>rei lui Pindar ar putea aduce o importantă contribuţie l a eunoa�te rea t·stcticii antice, supliniml într-o oarecare măsură golul lăsat de Aristotel

i n Poetica prin omisiunea tr at ării poeziei lirice. Nefiind îns{t vorha cle o poetică sistematică (cf. U. \Vilamowitz-:.\Ioellendorff, oj;. cit . , p :l92), c i de una care se constituie odată cu poezia, conştiinţa �i ap rnfunclarca <"i luind fiinţă pc m•isură ce Pindar îşi compune odele (cf. :\l. t:nter­ .steiner, La formazioll<' pol'lica di Pindaro, :\lessina- Fircnze, 1 95 1 , 1'· 20), ea trebuie dedusă şi reconstituitrt din afirmaţiile risipite în intreaga operă, adesea ascunse sub haina simbolului sau metaforei.

Problema esenţialft pentru Pindar este aceea a genezei poeziei, in al -trei proces poetul pune pe prim-plan inspiraţia divină (cf. fr. 58- 62) .

,.;

:\ mploarea, importan ţa şi semnificaţiile atribuite de Pîndar acestui motiv, t radiţional în p oezi a nrhaică, Yin în contrnst cu tcnrlinţa predect:sorilor '· i contemporanilor s{ti ( \'izibilă mai ales la un spirit raţionalist ca �imo-


TROPISMUL FAPTE! UMAN-SOCIALE.

2fl6

PINDAR

nides din Ceos) de a-1 reduce tot mai mult la o simplă formulă conven­ ţională. Pentru Pîndar momentul inspiraţiei reprezintă un act cognitiv, prin care omniscienţa divini't, transmis� p oetu l u i sub f orma unei reyeJaţii, devine in el o calitate permanentă ce prezidează proc esul creator, impli­ cîndu-i atît imaginaţia, cît şi mijloacele expresive şi însăşi materia poeziei (ci . .-\.. Sperduti, Divine Nalttre of Po e try in A. ntiquitv, . , Trans. and Pr oc. ctpud G. F. Gianot t i, op. c it . , of .-\. m. PhiloL Ass." 81 , 1 950, p. p. 5 -l 1 • Sfera poeziei se interferează. aşadar cu ceea ce în concepţia lui

2.'l:J,

Pin.dar reprezintă sfera înţelepciunii în sens larg, ambele fiind inoculate în na tur a umană ca dar divin, deschizător al drumului spre adevărata

cunoa�tere (vd. şi comentariul la fr. 12-23). ceea ce permite stab il irea unu i semn de egalitate intre ele. (Este semnificativ faptul că Pîndar recurge de ohicci la termenul sophia pe ntru a desemna poezia şi la cel de sop,:os pe nt ru a desenma poetul) . În yirtutca superiorit ăţii ce decurge din le gă ­ tura sa c u sfera divinului, care-I în zestrează cu capacitatea de a desco­ pe r i cec-a ce rămîne ascuns muritorilor (cf. fr. 59) . transformînd inspiraţia în dar p rof eti c, poetul-sophos este în acelaşi timp un pocta-vates ; deci se' poate proclama herald, interpret sau profet al Muzelor (cf. fr. 62), ca li t at(; care apropie poezia de arta mantică (c f. fr. 94 a, 5 SJ1) . În această perspectivă se pune şi problema relaţiei dintre poezie şi ade vă r (cf. fr. 7 1 - 72), un adevăr mitic, atemporal, ce ţine de realitatea primor­ diali:, ( , .istoria sacră" a zeilor şi eroilor). a ci"trui revelaţie poetul inspirat esk convins că o posedă, fiincl deci iu măsură să respingă falsul generat de plăsmuiri amăgitoare. Se precizează astfel condiţia poetului, care nu este simplu instrument al divinităţii, ci .,colaborator" al ei (cf. G. F. Gianotti, op. cit., p. 65j , exercitindu-şi autonomia în c ad rul formei prin care materializează inspi­ raţia cu ajutorul artei proprii, ce constă in cuvînt (cf. Nem. IV, 6 - 8, respectiv fr. 78) şi ritm muzical (exprimat metaforic în fr. 63 : . , tres­ tiile flautului") . Pe acest plan, Pindar îşi afirmă deplin conştiinţa pro­ priei capacităţi artistice şi a origina li tăţii sale, atit în raport cu poeţii rivali, cît şi cu tradiţia genului literar pe care-! cultivă, punind în evi­ denţă aspectul tehnic al sopkiei, înţeles ca. iscusinţă în ac tivit atea sa specifică . (G. F. Gianotti, op. cit .• pp. 106 - 1 07, observă că activitatea poetică, în toată complexitatea ei, se desfăşoară pentru Pîndar intre cei doi poli reprezentaţi de cele două aspecte ale sophiei existente la el, care ar core� p nnde, în cadrul legilor �i cla.;ificărilor gen u lu i literar, concep­

telor

llc>lnus

şi

physis).

În acest sens, atenţia lui Pîndar se concentrează asupra structurii compoziţionale a epinikiei (oda tr iumf ală) , căreia tr adiţi a genului ii impune o schem{t fix{t, reunind te me diferite (elogiul atletului învingător, al fami­ liei şi cetăţ ii sale ; nararea unui ait ; consideraţilllli filosofice, de obicei nuanţate etic) . Teoria lui as upra libertăţii pe care poetul şi-o poate lua faţ ă de această schemă se bazează pe modul personal de aplicare a doull principii fundamentale (în coexistenţa că ror a M. Untersteiner, op. cit., p. 97, ,-ede esenţa tematică a odei pindarice) : cel al selecţiei, exprimat de conceptul z<Ztp6� (cf. fr. 66 ; 68) , interpretat ca funcţie estetică a măsurii, Gundert, Pindar und sein Dichter­ c a lege supremă a compoziţiei (cf . beruf, Frank furt a . M. , 19 35 , p . 6:J) . cerind adaptarea formei la subiect (cf. fr. 67) ; cel al unităţii formale, rezultată din împleticea armonioasl (r.otlCt ).!IZ) a elementelor multiple �i variate impuse de tradiţie, astfel

H.


FRAGMENTE

287

încît să alcătuiască un ansamblu coerent. Î n aplicarea creatoare a acestor principii Pindar îşi proclamă spiritul novator cel mai adesea prin metafora . , drumului" scurt, deosebit de cel tradiţional, expresie a descoperirii unui mod propriu de a face poezie, prin care devine model de urmat pentru

ceilalţi poeţi (cf. fr. 65) . Ca reprezentant al liricii corale, Pindar este conştient de obligaţi a poetului de a instrui ; el vede in poezie tm instrument de educaţie etică (cf. fr. 73), idee sugerată sau exprimată direct in secţiunea gnomică a

fiecărei ode (vd. comentariul la fr. 1 - 11), subliniată de insăşi alegerea temclor mitice, ai căror eroi servesc drept paradigme ideale pentru eroii din

a11d

arenă (cf.

A eschylus,

C. :\I. Bowra, op. Camuridge Mass.,

cit. , p. 98 ; J. IL Finley Jr., Pindar 1 955, p. 40) . Dar poezia, emanaţie a

cîntl'cnlui :lluztlor şi Charitelor, are şi calitatea de a trezi, prin vraja incantatorie a frumuseţii ei, starea de bucurie în sufletul auditorilor (cf. fr. 74). Funcţia poeziei ar consta, a�adar, intr-o dublă terapeutică : estetică şi mora!ii, cu efectele unei katltarsis. Î n cadrul specific al relaţiei cauzale dintre victoria agonală şi poezie,

Pindar ndc în inmul triumfal o obligaţie moral ă faţă de atletul care i•a oferit ocazia cîntecului (cf. fr. 75) şi totodată o recompensă pentru efortul atletulni (cf. fr. 77), destinată să graveze în memoria generaţiilor faptele meritorii. În precizarea acestei relaţii, Pin dar găseşte prilejul de a sublinia superioritatea artei faţă de orice altă formă de activitate umană ; afir­ mind caracterul universal şi etern al poeziei, el recunoaşte în artă singurul mod prin care omul poate invinge limitele efemerei sale condiţii (cf. fr. 76- 78). Elogiul artei şi al artistului se înalţă pînă la proiectarea poeziei

într-o viziune cosmică (cf. Pyth. I, 1 - 1 2 şi ampla analiză a lui G. I·'. Gia­ notti, op. cit., p. 55 sqq.), în care cîntecul corului, comparabil cu cel al

llluzelor in Olimp, este condus de poet ca de un corespondent terestru al lui Apolion, inspiratorul şi mod elul său. Asocierea nu este întîmplă­ toare ; intreaga poezie pindarică se află sub semnul lui Apollon, a cărui natură constă. în măsură şi ordine, proporţie şi armonie, în tot ce, depă­ �ind existenţa multiformă a individualului şi efemerului, atinge domeniul

pur al formelor perene.


STELLA. t'ETECEL

288

NOTE 1

Pămîntul (Gaia). după tradiţia hcsiorlică. În orig in al 't'o !Lh ou 8fv. După R. A. Prier, A rchaic Logic, Ed. :Muuton, Haga-Paris, 1976, p . 1 0 1 , poetul situeaz(t ai ci întreaga exi��enţă rcalft in " cerul de aramă", deci în lumea zei lor . În acest caz, Pin dar ar vedea omul ca non-existenţă în sens parmenidian, "din punct de Yedere yiznal iiind vorb a de o dichotomie inalterabilă intre lumea non-existen­ tulni (-;a ILI:v ou 8ev) şi lumea pozitivă a zeilor" . Credem însă că este exagerat să se vadă aici o apro�Jiere între Pindar şi şcoala eleaţilor ; este mai rl cgrabă expresia unui gînd de nuanţă pesimistă cn privire la fragi­ litatea şi limitele vieţii umane, familiar tradiţiei poetice greceşti, pe care podul i l echilibrează în versurile următoare relevînd măreţia spiritului, prin care omul se apropie de măreţia zeilor. (Această dublă caracterizare este constantă in concepţia lni Pindar.) Corelînd pasajul cu ideea generală a dependenţei omului de divinitate, prezentlt în poezia pindarică, R. Schae­ rer, L ' Hvmme antique et la structure dtr monde interieur d'Homere ii Socrate, Pa ris , l'ayot, 1958, p. 145, îl interpretează a stfe l : "omul este deci ceva inter mediar între o absenţ ă şi o prezenţă, pentru că neantul său es te ase­ măn ător substanţei divine ; nu se poate spune despre el că este •nimic •· intrucit există prin favoarea di.-ină, dar, din acelaşi motiv, el nu este nimic prin sine " . " :\m interpretat tern1enul original (<poat<;) c a natură umană î n sens larg. A. Puech îl delimiteazii la "notre etre physique" (cf. şi R. Schaerer, loc. cit.), accentuîndu-i nuanţa antitetică faţă de vâo<; (spirit, sfera gîn­ dirii) , cu care este corelat în text. ' Pentru a desemna gradul cel mai înalt al fericirii umane şi în ace­ laşi timp dependenţa acesteia de bunăvoinţa divină, Pindar introduce în lexicul epiniciilor familia de termeni e u 8x(!Lcuv/eu 8<Xl!LOVL<X (eu + 8<Xt!J.CUV = cd ce are pe ling ii el un zeu favorabil), termeni preluaţi mai tirziu de filo­ sofie (d. G. F. Gianotti, Per una paetica pindarica, Torino, Paravia, 1975, p. 1 32 şi n. 8) . ' Pindar defineşte poetul prin termenul aocp6;, (inţelept) , considerin­ du-1 posesor al unei cunoaşteri superioare, transmise de divinitate prin inspi raţie. (Vd. comentariul la fr. 58- 78). ' Coroana de laur, premiul acord at învingătorilor la Jocurile Pythice, pe care tatăl atletului eelebrat în această odă (Hippok!eas din Thessalia, •

cîştigător al cursei d ubl e), o primise şi el de două ori la aceleaşi jocuri, la cursa de hopliţi. 7 Popor legendar, legat de cultul lui Apolion, situat de obicei în nordul Asiei şi Europei, dincolo de ţinuturile cunoscute. (Despre ca­ racteristicile reprezentării lor, cf. fr . 57 şi comentariul; detalii şi la Diod. Sic. I I , 47) . Aici sint invocaţi ca simbol al limitelor insurmon­ tabile pentru om. a Oda este dedicată lui Aristokleides din Egina, descendent al unei familii aristocrate, pentru v ictoria la pank.ration. • Coloanele lui Herak.les corespund Gibral tarul ui sau Gadesului (azi Cadix, in Peninsula Iberică) şi reprezentau pentru antici extremitatea de apus a pămîntului. Aici exprimă metaforic ideea măsurii ca limită (cf. şi J ,th . IV, 1 1 - 12 ; Nem. I V, 69) .


NOTE LA

PINDAR

289

10 T ir an al cet ăţii Akragas din Sicilia, vestită pentru tradiţiile ei cul­ turale. Oda îi este dedicată pentru victoria la curs a de care (cf. şi Ol. II - Iri; . '' Versurile re uni te în acest fragment nu sînt decît o prel uar e a maxi­ melor pe car e tradiţia le atribuia celor şapte înţele pţi ; le-am in clus aici pentm că ex prim ă direct adeziunea lui Pindar la precept el e apollinice legate de măsură, citate insis te nt în opera sa. 10 Aluz ie la legend a despre sacrileginl lui I xion, rege al lapiţilor, care, Incercind s-o sedu c ă pe Hera după ce i se făcuse favoarea de a urca în Olimp, a fost pedepsit de Zeus prin ţi ntuirea pentru vecie pe o roată de foc. Conce ptu l de il� pt�. fundamental în gindi rea arhaică greacă, exp rimă culp a supremă (cf. The ognis 1 5 1 - 152) de care se poate face vinovat un om prin î nc ăl car e a măsurii , cee a ce echiv al e az ă c u violenţa şi ned rep­ tatea, ale căror efecte se repercut e ază asupra întregii ordini universale, făclnd necesară aplicarea justiţiei divine. Ex ti ndere a sa la o d imensiune univeuală a fost privită ca " semn al unui tip de gîndire care de zvoltă conceptul de kybris mai degrabă sub specie pietatis decît sub specie iu.-is" (C. Del Gran cl.e , Hybris. Colpa e castign ndl' esprrssione pot't ic a e letteraria d�gli � Grittori delta Grecia antica da Omero a CttJantt', .Napoli, 1947, p. 53, apwl Zoe Petre, Premise ale.formării conceptului de polis, .,St. Cls. "XVII, 1977, p. 12 ; Z. Petre , loc. cit., explică aceasta pr in f aptul că nu exista fncă "un domeniu politic structurat care să re gle menteze dreptatea şi nedreptatea, care să se interpună între oameni şi univers". Despre raportul hylwis-dike în e poca arhaică, văzut ca o ,.caracteristică a civili zaţiei cul pe i ", E. R. Dodds, I greci e l'irrazionale, trad. it., Firenze, La nuova Italia, 1959, pp. 39 - 46). u In original x6po.;, care mai poate avea sensul de , . nes aţ", ,.lăcomie", ,.exce!l". La Pîndar apare ca fiu al kyb ris-ei (fr. 55, res pecti v Ol. XIII, 10 ; ei. şi Herodot VIII, 77), în timp ce la alţ i poeţi raportul este inver­ sat (Solon, fr. 3, 8-9 şi fr. 5,9- 10 Diehl ; Theognis 1 174 - 1 175 etc. ) . Indif«ent însă de filiaţie, cele două concepte sînt pri vite întotdeauna într-o strinsă reciprocitate. l4 t-n origi nal T<XJ(urro-r!J.ov, termen de rezonanţă epică ( cf. Hom., Otl. r. � : �xufLopot), compus de Pind ar cu aj utorul unui cuvînt prin care <lle f ineşte adesea destinul ( :t6-r:J.o<;) . 1• Îa original -r(v;v<XI, ternwn cu numeroas e conotaţii, ţinînd de ab il i ­ t ate·l ;� r ac ti c;\ . La Pindar -rez 'r� r e pre zi ntă totalitatea resurselor prin care este p!S.�l iu valoare posiuilitatea de c unoaş te re ( crocpl<X) inoc ul at ă în n at u ra uma!li (cf. Ginliana Lanata, Poetica pre-plato nica, Fir cn zc , La Nuova !tali a , 1 963, pp. 83 -- I H ) . 11 O riginalul ind i c ă numai ?�ft (formrt dorică natu­ pe n tr u rpucr1<; ră) ; s pe cifi care a din traducere (" propria nat ur ă" ) este sugeratr1 de context, care se re feră la calităţile înn ăs c u te ce-l particularizcază pc fiecare om. un l0c h ine precizat î�i ,-a găsi natura individu�!lă abia în concl'pţiile stoi­ cismutni tîrziu ; Cic ero (De off. I, 1 10) , urmind n - 1 pe Pana it i o,, va face ac elaşi indemn sp re urmarea n aturi i propr ii , ca cel adresat de Pindar aici. t� Alll tradus astfd cr ocpl<n (înţelepciuni), sfera c unoaş ter ii fiind indi­ solubE :egată în conce p ţia lui Pindar (le cea a îuţelepciunii, depende nt ă la rîndal ei de înzestrarea nat urală . De aici opoziţia pe rmanen t ă intre 11 u<i. germenele "adevăratei" c uno aşt eri , şi , . ,·irtuţile în văţate ' ' ( 8L 8�:tx-rd ipc"�:t>.) , adică formate prin î nvă ţătură, considerate artificial e şi ineficiente. ·-


290

STELLA PETECEL

18 Î n original auyyevti eu8o l;f�. privită aici ca totalitate a ,: irt llţilor înnăscute. 19 Adică ,.îndoctrinaţii" (!J.a:-&6vn:.;) ; am încercat să redăm în tn·.ducere intenţia peiorativă din original. Trebuie să precizăm însă că Pîndar nu dispreţuieşte învăţătura în sine, ci o consideră insuficientă d acă :nu se grefează pe calităţi naturale ; dispreţuiţi sînt cei ce se rezumă la ea, înma­ gazinînd cunoştinţe fără discernămînt. Concepţia lui Pîndar despre e>oq>6o; a suscitat ecouri polemice (ci. Bacch., fr. 5 Maehler ; Eschil, fr. 390 şi 391 Nauck). 2 0 Pasajul este celebru şi foarte discutat încă din antichitate. În con­ trastul dintre imaginea vulturului lui Zeus, ,.,simbol al orgoliului de poet" (W. Jaeger, Paideia. La formazione dell'uomo greco, I, trad. it., Firenze, 1959, p. 397), şi corbii croncănind în van, scholiaştii au văzut accente ale polemicii lui Pîndar cu poeţii rivali (Simonides, Bacchylides). Aici Pîndar îşi afirmă superioritatea aplicînd la el însuşi teoria despre înţelept ca cel ce .,ştie multe prin natură" ; alteori se apără de invidia calomnia­ toare (cf. Pyth. II, 52 sqq.). Aluzii polemice pot fi ghicite şi în 01. IX, 47 ; VI, 82 sqq . ; Nem. V, 20 etc. (Detalii despre această rivalitate şi cau­ zele ei, la G. F. Gianotti, op. cit., pp. 36-37). 21 Versul, citat de Stob., Ecl. 2, 1, 2, era cunoscut şi de Platon (care-1 parafrazează în Statul 457 B) şi se referă, după cum ne informează sursa, la filosofii naturalişti (cp uaL6i,oyoL). G. F. Gianotti, op. cit., p. 104 (ci­ tîndu-1 pe B. Gladigow, Sophia und K osm os , Hildesheim, 1965, J•. 50) observă că, deşi numeroase elemente par să-1 apropie pe Pîndar de filo­ sofia pre- şi post-socratică, cercetarea naturii şi a principiilor ei nu pot fi considerate pozitiv de un poet ce se declară convins că toate yin de la zei, văzînd deci în divinitate cauza primă a tuturor evenimentelo:r (cf. Pyth. V, 25). 22 Î n original i. 'ijfLO:, referindu-se la curajul în luptă, la tăria de camcter. 2 3 Celebru atlet, descendent al unei ilustre familii din Rhodo.s (de neam regesc, după Pausanias IV, 24, 1), care a dat Greciei generaţii întregi de învingători la jocurile panelenice. Se spune că oda dedicată de Pîndar a fost gravată cu litere de aur în templul Athenei din Lindos :. 24 Fiul lui Xenocrates din Akragas (fratele tiranului Theron) ; în,·i n ­ gător la cursa de care, celebrată aici, fusese tatăl său, proprietarul atda­ jului, dar Pîndar îl elogiază pe fiu pentru că el condusese de fapt ,: aml. 25 Membru al familiei aristocrate a Aleuazilor, învingător la c1 rsa dublă, la Jocurile pythice. Oda, compusă în jurul anului 501 î.e. n . , este cel mai vechi dintre poemele pindarice care s-au păstrat. 26 În original op,q.O�OUÂOLCJL fLO:J(O:VO:!<;. Termenul !J.O:J(O:VOC (formă durică pentru fL"r)J(O: vf) ) semnifică la Pîndar .,posibilitatea" pe care zeul o oieră omului pentru a putea acţiona asupra calităţilor înnăscute pe care i le inoculează (cf. G. Lanata, op. cit., p. 82). 27 Cf. nota precedentă. 28 Pîndar utilizează aici verbul <;>ulil, tradus textual, pentru a da o imagine plastică acţiunii divine in om. 2 9 Comentînd aceste versuri, B. Gladigow, op. cit., p. 42 (ap. G. F. Gianotti, op. cit., p. 102) vede în figura înţeleptului concepută de hndar o poziţie intermediară între aristocrat şi înţelept. Poate mai exac� s p us ar fi : un înţelept dublat de un aristocrat.


NOTE

u !l

" Ci. Oi. I:S:, 28 - ��. al divinităţii.

�"1 r

LA PINDAR

291

nmk poctLtl adnugrc că

aceste cali t ă ţ i sînt

" Î n origi n al .&E67r.fLO<;. D upă H. Gnndert, Pindar und sein Dichter­ bel'ltf: Fr ankf urt a.:\I., 1 9:;5, pp . 26- 27, -rr.!J.� (onoarea) este tot ceea ce d is tin�e un om, ea � enmific !nd nu numai onoarea, demnitatea şi consid E' ­ raţia de care se bucură, ci şi c al i tat ea insă7i în vi rtu te a căreia este onorat, deci -:-r.(.Lf, este cchivalentrt cu ă.pE;;·f;. Dar în t i mp ce ac e asta din urmă este esenţa actelor deosebite ale individului uman, "'!L� i ndică valoarea l a care el se ridică prin int ermediul Yi r tu ţilor s ale. n Ideea că numai zeii pose d ă cuno aşt e rea absolută, iar omul nu poate inv'.:;;tiga voinţa dh·ină este un loc comun în poe zia lirică greacă (cf. şi Semr;r:ides din Amorgos, fr. 1 , 1 sqq. Diehl ; Theognis 140 - 1 42 ; Bacchylid<:" X, 35 -47 etc. ) . 3 1 Am tradus astf el �9 O (.Le<.& de<� p o O<( ; este vorba de cunoaşterea anti­ cipată a evenimentelor, asemăn ăt o are cu cla r viziunea ruantică. Din aceeaşi f ami i i e de termeni face parte şi nu mel e lui l'rometeu. "' Textul dintre par antez e drept e e st e co nj e cturat de O. Schroede r . " _-\.ceeaşi crecEnţi't despre eclips ă ea efect al voi nţei divine apare şi iL j'r. 7 08 b Slf. 3° Vers celebru, inspirat prob ab i l din Homer, Od. XI, 207, formulat aproape identic de Sofocle, fr. 13 Pe arson ; la fiecare dintre cei trei p oeţi ideea ap ar e însă altfel nu anţ at ă . După G. F. Glanotti, op. cit. , p. 1 32, întreg pasajul e ste semnificativ pentru conce pţi a lui Pinclar des­ pre condiţia omului, raza dhină di n versul nrmător, ce-i ilurnin eaz ă vi aţa, sfîqind prin a at enu a antiteza dintre neantul acesteia şi infinita putere a zeilor (redată de poet mai ale s în Nem. VI, 1 - 7) . 37 Tiran al Syracu�ei şi fondator al ce tăţii E tna, gl orifi c at <.le Pîndar in r.:;.ai �nnlte ode (OI. I ; Pyth. I- III) pentru vic toriil e la cursa de care san fa cea ecvest ră, c ărui a poetul i-a fost şi oaspete după anul 480 i.e.n. •s Î n original <iye<.&ol (buni, c apa bil i , valoroşi) , aici echi valent cu sensul d at de noi în traducere. îndemnul de a ascunde suferinţa şi de a dezvălui numai aspecte le bune şi frumoase ale vieţii (în care B. Gentili, Ferita e accordo contrattuale /auv.&�ar.r;/ in Pin daro , fr. 205 Sn.-Nlaehl . .,Illinois Classical St ud ie s " , VI, 2, 1981, pp. 2 1 6 - 2 1 7, vede pe bună dreptate nu num:1i o regulă d<� viGţă, ci şi .,una norma di professione artistica") auunţ;'L ceea c<: în clasiebmul grec va deveni o convenţie etică esenţială (bazaU. pe ideea d.tmnitiiţii u mane ) , cu corel ath:ul ci est eti c. Este ceea ce F. Xidz­ sch<'. reierindu-se la tr age di a sec. \" î . e .n . , numeşte . , d as Apollinische rkr �1aske ' ' (Die Geburt da Tra:•Odie ader Griechentum und Pessimismus Leipzig 1 9 30 , p. 9 1 ) . Ideea este clar formulată în fr. 42 SM şi tot în a�est sen� trebui·� înţeleasă afirmaţi a poetului că uneori tăcerea c-�tc- lunul c<•.l mai ·

(cf.

z.,·, m. \ ' , 10 sq. ) . ao Pindar numeşte aici zeii

inţt!ept

·

prin termenul !J.<X:<O<po! (cf. >;i l 'ylh. III, 1 0 3 - 1 06 ; fr. 33 S:\I) , adică . . feri c iţi ", acesta fiind unul dintre atributele lor absolute, defi ni nd fericirea eternă (în contrast cu t·ca umanii, fl uct u ­ antă. �i trecătoare) . Prin extensie, ter menul este u ti l i zat �i pentru a de­ semna morţii din Cîmpiile Hlysee. _ " ' Guido

De Rnggiero,

Storia ddla filosofia,

I, Jl ari, J,aterza,

1938,

p. :)4 , ,·ede în concepţia lui Pi n dar despre divinitate .,intuiţii monoteis­ tice", afirmaţie cu c are nu pu tem fi de acord, <1eşi Pindar şi contemporanii lui id en tific ă pe Zeus cn ordinea cosmică. Este vorba mai degrabă de

i:


292

STELLA PETECEL

conştiinţa unităţii lumii divine, fie că apare vag, nedeterminat, ca in acest fragment (&e:6�) . fie sub mai multe figuri de zei ; nici unul dintre ei nu reprezintă în ochii poetului (sau ai oricărui grec din sec. V) o singură calitate, manifestîndu-se într-o singură direcţie a vieţii, ci fiecart: ilumi­ nează intreaga existenţă umană. Divinitatea este concepută ca o totali­ tate, o lume perfectă in ea însăşi, în care străvechea natură sacră apare transfigurată intr-o realitate superioară, a cărei armonie se reflectii în figura lui Zeus, suveranul suprem (cf. W. F. Otto, Gli dei della Grecia, trad. it., Firenze, 1968, pp. 20 1 - 214) . 41 Fluviu din Hades, ce apare încă la Homer (Od. X, 513), al cărui nume este derivat din d!xo� (du"rere). Zeii sint . .scutiţi" de apele lui pentru că, necunoscînd moartea, nu ajung in Hades. 42 Este vorba aici de destinul personal, legat în contextul od.ei d.e caracterul nativ al talentului . •• Personificare a timpului (care nu trebuie confundat cu Kronos, tatăl lui Zeus) . 44 Zeii. Cf. nota 39. 4 5 Este pusă în lumină acţiunea restauratoare a timpului, car�. prin justeţea verdictului dat asupra autenticitlţii lucrurilor, le restabileşte adevărata ordine (cf. G. F. Gianotti, op. cit., p. 76) . Cf. şi 01. l, 34, und.e zilele viitoare sînt numite, din acelaşi motiv, .,martori i cei mai iuţelepţi". 41 Aici timpul este redat prin termenul cdC::. v (eternitate, timp ciclic) ; epitetul 06:1-Lc.� (viclean, inşdător) exprimă sentimentul de incertitudine al omului faţă de necunoscutul pe care i-1 rezervă scurgerea s a . " Textual : . , imaginea vieţii", cu nuanţa de .,viaţă eternă", aşa cum este conceput sufletul în concepţi a orfico-pythagoreică (reprezentat aici ca .,imagine "). Identitatea semantică dintre suflet (<J! ux-IJ) şi imagine (dllw:l.ov) este explicată de Plutarch., De fac. lun. 28 -30, 943 d - 946 a, unde, expunînd teoria după care fiinţa umană este constituită din trei părţi distincte, de natură diferită : atii (.Lat (trup), <jJ uxi] (suflet). vo:i� (spi­ rit), arată că spiritul este cel care îşi imprimă propria formă sufletului , iar acesta trupului. Întrucît sufletul, chiar şi după moarte, desprins de corp. îşi păstrează multă vreme forma, este numit . , imagine" (sau .,apa renţă") ; deci e:[llw:l.ov reprezintă forma. sufletului. Acesta este şi sensul dat aici de Pindar expresiei atl&vot; Etllw:l.ov. •s în original dv&o� (durere, suferinţă). Textul pindaric st: referă la suferinţa proYocată de conştiinţa unei culpe (sau greşeli), noţiune st rîns legată de suflet în gîndirea orfico-pythagoreică. •• Aluzie Ia un străvechi rit de purificare, a cărui interpretare a ni mas incertă. A. Dieterich, Nekyia, Darmstadt, 1969, p. 1 1 2, presupun<: c ă ar f i vorba de un element delphic, răstimpul de opt ani fiind cel al expierii lui Apollon şi Herakles. Alte interpretări la E. Rohde, PsycM, trad. fr., Paris, Payot, 1 928, p. 436, n. 3 ; A. Puech (Pindare, IV, ed. cit., p. 20il ) . 5 ° Cf. Empedocles, fr. 146 ; cf. şi Homer, Od. XVII, 384. 51 În original Te:AE:u-rlj, termen iniţiatic. Sursa acestui fragment parc să fie Hom., Hymn. Demetr. 480, care 1-a inspirat şi pe Sofocle în fr. b37 P. ''2 Textul este susceptibil unei duble interpretări : .,nopţi egale cn zilele" sau ca în versiunea noastră, semnificînd prezenţa perpetuă a luminii, variantă care este, credem, mai apropiată de semnificaţia generală a imaginii Insulei Fericiţilor.


NOTE LA PINDAR "' Pe

293

pămînt şi în Hadcs, de-a lungul mor ţilor

şi

reîn carn ăril or succe­

�in, de st in at e să readucă sufletele la puritatea iniţ i a l ă. (Desp re caracterul tardiv al ap ortnlu i orfic re pre z ent at de motivul pe d eps e lor din H ade s l a d o ct rin a p yth agoreic ă a metempsiho ze i , Th. Gompc rz , Lfs pcnseurs de la Grecc, I, tr ad . fr., Paris, Payot, 1 928, pp. 1 63 - 1 6-l) . "' După E. Rohde, up. cit. , p. 438, n. 2, este vorba de un drum acce­ si b il numai zeilor şi sufletelor morţilor , situat la extremitatea occidentală a p ănlintul ui (un drum al zeilor special, ca în grota Nimfelor din Hom.•

Od. XIII,

1 1 2) .

S-ar

p ut ea

să aibă acee aş i semnifica ţi e cu

drumul

noc tu rn

in Infern al zeului Ra, din cărţile sacre egiptene, accesibil fării pericole �i obstacole numai favoriţilor zeului, care-I cunosc dinainte, deci iniţiaţilor. (Dtta li i la P.

op.

Sant arcangcli,

Nekyia, :Milano,

1 980,

p. 33). R. Schaerer,

cit., p. 1 4 0, îl interprdează in sens fi gur at, Zeus fiind in odde p ind a­ rice punctul de con v e rgenţ ă universal, spre care cond uce orice cale din

or i c e punct, demersul comun tuturor odelor apărind ca un fel de . , regre­ siune ascen dent ă spre Zeus, pornind de la f aptele u mane ". •• Cf. Hesiod, ;1 fw:c i şi zile 1 64 - 1 66, unde este rezervată eroilor. La H o mer , Od. IV, 562 - 569, apar, cu trăsături similare, Cî mpi i le E1 ysee. P în d ar l ărgeşt e sfera privilegiaţi!or la toţi oamenii drepţi, p u rificaţi prin

reincarnărilor, introducînd motivul orfic al selecţiei prin ju d ec at a din Hades (preluat şi de Pl at on, Gorgias 523 E - 524 A). In dic aţi i de spre Insulele Ft:riciţilor ap ar şi pe tăbliţele orfice de la Eleutherna şi Thurioi. Pen tr u pythagorei, ele sînt Soarele şi Lnna. E uri pide, Hippol. 732 sqq . , le i dentif ic ă cu grădina Hes per idelor. Mai tîrzju vor f i obiect a l celor mai ft:;nrit e tentative de localizare, p ăstr în d insă totdeauna t:!ementul solar. Tradiţia lor este străvech e şi poate fi c ompa rat ă cu legende similare din fondul egiptean, celtic etc. Această imagine specific ă a lumi i sufletelor. ltgată la multe pop oare de simbolul i nsulei , a fost interpretată ad ese a de te xegeţii moderni ca expresie a dorinţei de evaziwte din viaţa cotidiană, ca o nostalgie a p ar adi sului , a unei ex i st e nţe la limitele nonexiste nţe i. (0 an aliză a trăsăturilor comune cu mitul hyperboreenilor şi cu cel al YÎrstei de aur, la L. Gernet, <'P - cit., pp. 1 39 - 153 ; despre motivul insu­ lelor în mitolog ia p opoarelor europene, P. Santarcangdi, op. cit., pp. ciclul

59 - 76). ••

Fiu al lui Jupiter şi frate al lui Minos, vestit pentru spiritul s[Lu te, devenit după moarte unul dintre cei trei judecători <lin llades. :;_a l'iudar apare pentru prima d at ă cu calificativul . , d rep t " (Hom�r. ijd. 565, il numeşte , . b ălai ul Rhadamanthys") . "' l't·utru sufletele drep te, pentru ,.fericiţi". '2 Cf. Vergilius, Eneida VI, 642 - 644, care a preluat de la Pin•lar r.umeroase d et al ii in reprezentarea Cîmpiilor Elysc e. ' 9 E ste yorba de iniţiaţi, care su p or trL u�or moartt·a pentrn "'' ii nmosc mi�terul prin practic a i ni ţi eri i . Cf. jY . 46. 60 Textul dintre paranteze dre pte reproduce parafn11.area lu i l'lutareh, ··are c i t e az ă ve rsul pindari c în De lat. viv. 1 , 1 �i De aud. P•iCI. 2, p. 17 C. 01 Dest inu l este definit aici ca necesitate absolută san constrîngere lci•,ciy:n;). De ohic ei Pindar uz•:az[L <le tenuenii �OtF«. n-6-r�o�. �6pat;.L o:.'>, are implică i dee a de . ,parte" (, .ce ţi-e <lat") sau de fatalitate. •• l: lt i ma fraz[, a fragmentului nei ii n tl în întregimt· <" ilat ă de Platon, ><•r papirusul care J- a eoru;ervat f i ind mu tilat, a fos t sl;tbilită după con­ ;�cctnrile prezente in ediţia ::int:ll-Ma"hkr. <:e

drep t a


STELLA PETECEL

294

•• Termenul din original (eo�uyi.wmo;) se poate interpreta şi ca "deschis". "franc". s1 Primul rege al'dorieuilor, despre care se spunea că 1-ar fi a dop t at pe Hyllos, fiul lui Herakles, acordîndu-i drepturi egale cu ale sale. •• Etna, întemeiată de H ieron înainte de 470 i.e.n., dnd i se dedică o cla.. Deinomeacs este fiul :;ău.

•• Principiile personificate aici sint Ordinea (Eunomia), asigurată de legi bune, Pacea (Eirene) şi Dreptatea (Dike) . Themis este dreptul natu­ rai, care stă la baza celui civil. Despre Hybris şi Koros, cf. notele l ::! - 1 3.

•• Elo�i u l cmtdiţiei · de mij l oc apare şi la Archilochos, JY. 22 D iehl şi'I'Phokylide�. fr. 12 Dieul. La E uripide va ii dezvoltat î11 mai �nulte piese , ca omagiu adus guvernitrii democratice a Atenei. Pe ace:a.>tă con­ cepţie se va baza Arislotd în Polttica şi în tr at atele de etică. •• Piui lui Zeus şi al Danaei, ce l ce a ucis Meduza. Călătoria sa in ţara hyj >Huoreenilor, dcsl' ;·(· care nu se ştie nimic din alte snrs�:, i-a fos t ;mg-crată probabil lui Pinda de o ,-ari an t ă mai rară a mitttlui. • • Apolion, de ?o

al cărui c tl l t

ă.ot8�.

îi lega t radi ţia .

aici în sensul de p o e zie . Termenul este ackcvat pentru definirea odei tr i umfale , pentru că poetul coral trebuia sit f ie şi co mp o zito r, iar r<:prezen tarea acestrLi gen de poezie, însoţită de d.1u�uri şi ncomp:miament de liră, era un adevrtrat spe ctacoL

Î n ori ginal

11 Î n origiual m&Etv aoq.ou� ( textu al : . , să-i convingă pe poeţi " ) . Actnl inspiraţiei este privit c a o persuasiune operată d e divinitate în o m , deci c a o activibte a spiritului care poate impune Î!l mod iraţioaal o cunoa�tcrc, cum va precb-.a Gorgias, Hcl. 8 (cf. M. Untersteiner, Laf1r­ mazione poetica di Piudara, .Messiua ··- Fircnze, 195 1 , pp. 133 - 1 3 41 .

1 3 Adică legea dela iu,trui pc poeţi. :\Iotivul omniscienţei :\Iuzelor este o relll.iniscenţ[t hom.:riC:t şi hesiodici't (cf. Il. II, 485 ; Thcog. 38) . Ca fiice ale Mnewosynei, o mnis denţ a lor ;;e naşte din memorie, trr�:;ături pe care Pindar o suuliniază uumin du - le !J.V:X[LovooL (fr. 34 1 S:\l j . Tot acest pasaj , reprodus apro ape identic îu Pean VII h, l 0 - l7, se p are că a de\·enit in antichitate un topos al doctrinei inspiraţiei şi a avut ecou şi la Platon, Pltaidr. 245 A (cf. P. Fri edl ii.n der, . , Ciass. Philol . " :lG, 194 1 , pp. 5 1 - 52, ap. G. Lauata, op. cit., p . 79) .

Imaginea lll.ier i i de al b ine (cf. 0/. :S:, 98 : XI, 4 ; cVe m. rrr, 77 ; Isth. II, 32 ct('.) este considerată de J. Duchemin, Pindare poete ct prophete, Paris, 1955, pp. 250 - 252 ca asociată simbolic ,-u!orii pr<Jfetice a poeziei ; G. Lauata, vp. cit . , p. 80, o leagă de conceptul :.t�\?6�. reprczt'ntlnd deci poezia ca alegere. (Vd. comentariul Ia Jr. 58- 78i. 73

VII, I l ;

•• Este vorba de thcoxenii, srtrbători religio ase unde zeii erau repre­ zentaţi ca asistînd la hanchetul ce li se oferea (aşa cmn precizează �i numele s:lrbătorii ) . Aici este ''orba de t heoxen i ilc de la Delfi. l i L·spre semnificaţia pr imiti v ă a a<· es to r sftrbittori, . , care se adresează mai rl.egrabii un or numi11a, mai aproape de u manit ate �i natură decît zeii Olimpului",

l'd. h Gernct, op. cit., p. 33.

7• l'iudar nnrwazi't aici t r ad iţ i a he�iodică, clnpă care lHn�mo�yu" e ra fiică a lui Uranos, soră a !ni Kronos �i tna tu l a �Iuzelor (cf. Theag. 54 ; 135 şi 9 1 5 sq. ) . Despre funcţia �·i in poezia pindarică, atît ca divinitate

cit şi ca mcnwrit tiil·iui l.ată. vd. (; . F. Giauotti, op. rit ..

p.

<i l �i notele.


NOTE LA PINDAR

295

76 �Iunte elin Beoţia, considerat reşedinţă a �nzelor. (De aici si ' denu­ mirta de Helikoniades - cf. Isth. VIII, 57). Alteori Muzele sînt numite

ţinutul lor ori ginar · (cf. OI. X, 96 ; Pyth. I, 14 etc.). din apropierea Thebei, pe malul căruia se afla vestita cetate Orchomenos, datînd din epoca micenianii. La Orchomenos exista un

Pieride,

după

77 Riu

;.trăvechi cult al Charitelor (nmin'tit şi în Pyth. XII, 26 ; cf. si Pansanias lX, 35-39). Detalii despre acest cult la �aria Rocchi, cdntributi allo �tudio

delle

Charites,

I,

"St. Cls."

XVIII.

: 0 - 15.

1979, pp. 5 - 1 fi, în special

7 8 Charitele sînt, alături d!! :\Inze �i :\ pollon (cf. f� . 52 c S:\1) , d i •·i­ nităţi tutelare ale activităţii poetice. La Pindar se bucură d.: o mare

atenţie, ele generînd calitatea esenţială pe plan estdic a poeziei , farmecul b:cipL�) ; poetul le invocă frecvent, proclam.indu-se cultivator al J...>Tăclinii lor (cf. Ol. IX, 2 1 - 29), numind oda trimufal ii . , floare a Clnritelor"

(lsth. VIII, 1 6) , văzînd în lumina lor lumina poeziei însă5i ( l'yth . IX, 89 a-90) . Contribuţia Charitelor la actul de genezi:'t a poeziei l'Ste pusă in tvidenţă în numeroase pasaje (Pyth. IX, 2 -- 3 ; Nom. IV, 7 ; V, 54 ; fsth. V, 21 etc.) . :Frecvenţa invocării lor, ca ,j lnultiplek semnificaţii atribuite de poet, au făcut pe unii comentatori să vadă în Charite divi­

:r.ităţi pur pindarice. 7 9 Denumire a locu itorilor cetăţii Orchomenos după numele lui Minyas, primul lor rege, tată al lui Orchom!'nos (eponimul cetăţi i ) . e o Inspiraţia Muzelor dcYine pentru poet dar profetic, pentru

adevărul şi poezia acţionea"-ă în aceeaşi sferă : poezia, pusă sull tutela ]l.luzelor şi a l'ilnemosynei, are sarcina de "a aminti", iar ade văr ul (ci:Aij­ }.wx), al cărui sens este contrar uitării (:Ai)&l)), este chiar . , amintirea" din

,·.:.re se întrupează arta poeziei (cf. G. P. Gi anotti, op. cit., p. 64). Pentru ,, analiză aprofundată a conceptului de li>.-ij�e�ot, vd . A. Dumitriu,

A Utlieia, Bu c . , 1 984 , in special pp. 220 - 26 1 .

8 1 U na dintre Oceanide, mama celor doi intemeietori (Ismenos �i T('neros) ai sanctunrului celebrat în paianul din care face parte accst ira cment. · ez �I etafora săgeţilor (cf. şi OI. I, 1 1 0 - 1 1 1 ; IX, 5 - 1 4 ) dese mnează )J;,ijloacele şi scopurile propriei activităţi poetice. Arcul lui Apolion U.cvine . . -tid " arc al :Muzelor " sau "arcul poetului " , simbolizînd C'apacitat�:a �a

,;ni�tkă (cf. J. Duchcmin, op. cit., p. 25 ; G. 1'. G iano tt i, op. r:il., p. h7 ) . • " J . Duchemin, op. ci t. , p. 2 4 ş i n . 1 , p . 264, vedt• aic-i o trăslltnr{t ' ' " •.- rmetism esoteric ; mai aproape de concepţia lui Pîndar dcspn· propria-i ,_.;,pacitate artistică ar fi însrt interpretarea afirmaţici ca expresie a or�n­ , i lllni poetului-sophos, pe care nuntai cd asenlt'nea lni, en dar 1 1 r i inn;,_, _ .::t t c , il pot înţelege direct. ,; l'ottul

spune, textual, "pe

drumul

·,·):,!iml prin aceasta rutina tradiţiei literar<\

:o�f�Jui a .

mare "

f�\.ii de

( wxc' ���a:/;�•6v,l, i!l; ·: ­ ean·

i .) i aiinn<• aut•>­

" Suphia la care se refer:\ aici l'inuar st:nuti fk(t o c • moa�tcre tehnic•(t. � ·rc-prh: artei pr act i c ate de el, in c a r e <;<tie ci1 t·xn · i.-i i't,:; , l h ·�pn: coutribt, \ia ' ' i l'indar la istoria sem:mticii a eoncept n l l l i .1<: ·'"/-'hut, '' ' 1 . ! ; . F. ��ia­ · � · •tti, · ·P · cit., p . 1 00 . � 'i Î n original xOpoc;, �1h:i c..: n �eusul th· saţit·� : 1 ll'. f·; Î n original -:-ror.A i. A Ae!.\1, ex]_Jritni:.ul alct• t l l i n · a �J!'l !lnlJio-.lsă a odei 1 · · m inl::iuţnirta de mutiYc \'::Iriate, :dc·se du pii eritL· r i d z(l•p6<;, într-o


STELLA PETECEL construcţie uni tară. Termenul pune în valoare ideea că poezia est\!

coutpo­

(cf. G. Lana.ta., op. cit . , p. 9 0) . ss În legătură cu semnificaţia la Pî nd ar a conceptului Y:!Zt?6�. e nunţa t aici, cf. comentariul la fr. 58 ·-78. • • , . Un fel de duh al cugctttlui dedublat, inspiratorul celor mai intime

ziţi<:

gîuclnri. Se prefigurează aici o concepţie socratică despre daimon, parţial spiri tualistă, teorctizată ulterior de Platon şi Plutarh ( . . . ). S-ar părea c:i Pîndar îşi manifestă aici cu o superbă cutezanţă ne atî rnarea faţă de orice tutelă impusă dinafară de puternicii zilei" (M. Nasta, n. 3 1 la Pyth.

Pîndar, Ode

I I , Bucureşti, Ed. U niver s, 1975, pp. 77 -78) . este enun ţat, metaforic de data acea�t a, pr i nci p iul com­ poziţional al selecţiei tenwlor. 11 În original UtX(�WfL€V '-Ot KD.ov K6GfLOV e<u S<i.EV'r!Z edwv, def inind oda ca ansamblu organizat după legile urmate de construcţi a un ui edi­ fic i u . Utilizarea ver bulu i -:-E:tXt�E:tv (a construi), frecvent aplicat la Pindar procesul u i de compoziţie, sugtrează ideea că poetul îşi compune op"ra. asemeni unui arhitect ; în Pyth., III, 1 1 3 ii numeşte chiar, pe ae zii din vecltime, , . ar1t ite cţi iscusiţi" (-r6 <-:-ovE:<; ao<po!). Kosmos reprezintă aici atit forma cit şi conţinut ul cîntecu lui ; aceeaşi expresie (KOG(LOr. b:€6>"1) şi cu acelaşi sens poate fi semnalată l a Solon, fr. 2, 2 Diehl, ca şi la De­ mocrit �au Empedocles. Despre origi n ea şi tradiţia acestei metafore pentru definirea poetului şi a poeziei , B. Ge nt i li , La pa rola e il ntarmo : '' r:a discussione. lJialoghi di archeologia 2 ( lt uo \·a s e rie ) , 198 1 , p. 3 5 . •• Coroana alcătuită de Muză. exprimă concepţia despre arUi. ca sin­ teză a rmoni că (d. M. Untersteiner op. cit., p. 96) ; la fel ca intr-o cunună, alternarea de ac o rd u ri şi contraste, rezultată din varietatea elemen telo r ce o compun, trebuie să apară ca o unică i magi ne de ansamhlu (cf . B . Saei!, L a cultura grrca l' li.' origini del pmsiero europeo, trad . it., Torino, 1 963, p. 133) . - . . Floarea de crin" culeasă din roua mării este metaforă. pentru coral. III, ed.

•• Din

nou

83 Şi Hesiod,

Theog. '!. 7 - 28,

se

arată preocupat de ace�t aspect

al

poeziei, Yorbind despre , . minciuni asemănătoare adevărului". ( Pentru interpretarea besiodică, vd. G. Lanat a, op. cit. , p. 25 . ) Afirmaţia. din acest fragment, corelată c u cea din Nem ., I, 18 (fr. 72} , poate fi inter­ c a veritabilă normă ce impune poetului respectarea adevărului,

pretată

în concordanţă cu concepţia greacă a sec. Y î.e.n. despre fu ncţ i a acest uia (p us ă iu evidenţă de Il. �ud!, Der Weg zum D<'·nken wtd ;;ur Waltrh eit, Giittingen, 1978, p. 91 sqq. ; vd. şi A. M. Komornicka. 'A >.ij&E:Lot et '-' E:Ci llo<; chez Pindare, E•)S 60, 1972, p. 236 ; B. Ge nti li , Vnita . . . , p. 2 1 5 ) . B. Gentili, La parola . . . , pp. 97 - 98 ; 1 00, suhlinia:o:il f:ipt n l c<1 la Pîndar, indiferent de diierenţcle de atitudine sau limhaj. rămîue soli d -- într-o coherenţă de fond ,.alievărul etic " , regulă de viaţă ce devine ea insăşi normă or ie ntativă a de a răspunde realităţii evenimentelor

profesiunii artistice, cu alte cu 1·iute o . , etică profesională" (peremptoriu for mulat ă în fr. 205 S:\1) . 9' Aici Pindar s<O re f(· ră la caract eru l amăgitor al farmecului personi­

ficat (Charis) din po1·e�tik muritorilor, care · nu este identic ca di,·ini­ tăţile c e prezide:t7.ă gene z a poeziei (Chnritcle) . Pasajul abordeaza e 1·ident o problemă de ordin moral şi în acelaşi timp de critică l iterară, din ambel�

perspective confirmindu-se că aici Charis este înţeleasă ca aspect carac­ teristic al artei yorbirii (cf. c; . }' . Giano t t i . op. c i t . , pp. 79 - 80 : .


NOTE LA PINDAR

297

" Intervine din nou ideea că timpul e ste cel care restabileşte auc:­ vărul. Cf. nota 45. " În original O'E:fLV6�. interpretat de M. Uutcrsteiner, op. cit., p. 79, n. 46, ca ceva existent în artă care amăgeşte fără l'ă convingă cn ade Y •l­ :rat ; în concepţi a Jui Pîndar, senmos-ului artei i se poate contrapune sun­ >lt<S-ul adevărului,. 07 De

ade\•ăratele

aceea este valori (d.

necesară

opera

G. Lanata,

poetului-interpret,

op. cit.,

p.

care

cunoa�te

90).

•• Cf. nota 88. •• În sensul de : vrajă incantatorie a poeziei ,

un fel

de magie a sune­

telor, efect al 5imbiozei cuvîntului cu aco mp a.niamc ntul muzical. 180 G. F. Gianotti, op. cit., pp. 1 25 - 1 26, este de părere că J>imlar

a vrut să exprime aici "calitatea psichagogică" a cintecului faţă de n,;cul­ tători, realizînd prin puterea sa fascinatorie, un Dlomcnt de suspendare

a

timpului

-

momentul

bucuriei

(e�q�poa6v1))

-

care,

înălţin du -i

în

farmecului divin al cuv intului inspirat de Muze, îi face să se bucure de un fra�"lilent de eternitate. 101 Tînir;: din vestita famili e thebană a Kleonymizilor, învingător la pugilat. 1 12 E roi mitici descende nţi din Eacos, fiu al lui Zeus şi al Egin ci,

sfera

regele mirmidonilor, devenit după moarte unul dintre cei trei judecători din l'Iades. Ca eroi protectori ai Eginci (insula la care se referă aici poetulj sînt �ciaţi gloriei atletului celebrat. 1 03

Invocînd

ţinuturi considerate în antichitate puncte extreme ale

pămîntului, Pîndar sugereazA vieţii UIIl ane .

ideea

că poezia nu cunoaşte limitele

impuse

IN Pindar evocă adesea i maginea apei pentru a indica aspecte proprii ale poeziei sau poezia însăşi, apa fiind privită ca simbol a l imortalităţii

şi

în

acelaşi timp al fluidităţii cintecului. (Detalii la G.

tit., p . 1 13). 10� Pîndar

exprimă aici atît ideea

F.

Giauotti, op.

poezia aduce faptelor d eoseb ite de inspiraţie şi

nemurirea, cît şi dubla ei natură, divină şi umană, act in ac(•Iaşi timp de măiestrie a poetului.


SECลขIUNEA A III-A TROPISMUL POLIS-ULUI


CUPRIN S

TUCIDIDE Notll introdu<'tivll

302

Texte A) Via ţa şi

306

Notaţii

B)

opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . autobiografice şi autobibliografice în . , Războiul pelo-

ponesi ac " . . . . . . . . . . . . . . Din , . Viaţ a lui Tucidide" de Markellinos Dintr-o biograhe scrisă de un anonim Din Lexiconul Suda . . . . . . .

307

Extrase din Răeboiul peloponesiac

Preliminarii metodice şi ontologice Precizie şi verosit nilitate . . . . Respingerea naraţiunii m.itografice-"\iteraturizante" Critica in vocării prescripţiilor religioase. Superstiţii şi or ac ole

Societatea greacă, fundamente ş i factori motori ai Conce ptele de omenire , grec - b arbar . . . . Conceptele de natură umană, mAt.� şi v6!L�

306

istorice

308 308 309

309 309

312

314 316 3 16 317

Forţe motoare al e societllţii . . . . . . . Economicul ca factor explicativ iu ist orie Conceptul de prophasis . . . . . Determinaţii din sfera conş tiin ţei .

321 32 1 322

Criticisru . . . . . . . . . . . . Praxiologie . . . . . . . . . . . Cunoaşterea raţional! şi acţiunea. Cuvintul şi discuţia publicli.

325

Note .

.

323 330 330

332

.

334

PERICLJ.i. 336

Notă introductivă Texte

A)

Viaţa

338

şi omul

B) Concepţ ia

340 340

Pizicalism - antiiideislll . Omul . . . . . . . . . a. Note dominante ale couceotului b. Raport ul individ - socie tite c. Reflexia şi spiritui de acţiune d. Cuvîntul şi dezbaterea . . . .

de

om

342 342 343 343 344


30 1

CuPRINS

Soci�t atc a . . . . . . . . a Lege a Cetăţii . . . . b Norme şi procedee ale c_ (onducătorul regi m ului

Artele in Cetate Viaţa societăţii

. .

. . . .

. .

. .

. .

democraţiei . democratic

.

Not e

345 345 346 347 348 350 351

GINDIREA SOCIALĂlA TRIB UITĂ

L UI LYCURG 353

Notă introductivă Texte Preambul . . . . . . . . . . . . Relaţii economico-sociale Cetatea : legea, regele, magistraţii . Viaţa spirituală . . . . . . Căsăto ria. Relaţiile dintre sexe

354 355 358 361 363 365

Note . . . . . . . . . . .

368

Educaţia

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


TUCIDIDE NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Istoriografia secolului lui Pericle este dominată de per�onalita:�a lui Tucidide, fiul lui Oloros. S-a născut puţin înainte de anul 460 î.e.n.' din părinţi ce aparţineau înaltei aristocraţii ateniene. A fost, el însuşi, foarte avut. Printre cei ale căror lecţii le-a audiat au fost Anaxagoras şi Anti· phon Retorul. Contemporan cu Prodicos, Protagoras, Socrate, Democrit, Hippocrates, acest istoriograf care se angajează în cuprinderea obiectului său ştiinţific, dacă nu ca filosof original, dar, sigur, ca gînditor ce nu oco­ leşte chestiunile de filosofie socialil. dezbătute în timpul său şi nu se dtzice de angajarea sa într-o anumită direcţie teoretică, adoptă teze analoge cu cele susţinute, referitor la o teză sau alta de cugetătorii pe c art i-a.m numit. Sînt analogii ce poartă însă întotdeauna amprenta per�;onn!it;1ţii sale intelectuale cum şi pe aceea a spccificităţii obiectului său: istoria. N-a jucat un rol important în viaţa publică, dar s--a interesat indea­ proape de ea. Ar fi fost de aşteptat ca, în virtutea originii sale familiale, să îmbrăţişeze mai degrabă yederi proaristocratice. Xu ''�a s-a intimplat. Într-o epocă ce stimula, spre cinstea ei, înfrftţire<t condiţiei de inh·l.,ctual cu aceea a spiritului nonconformist, înfrăţire care, la un gîndito:· atit de ...-iguros ca Tucidide, trebuie să fi mers pină la identificare, acesta, deşi vede şi critică aspm păcatele democraţiei ateniene, totuşi apreciază, probabil, ca şi - mai tîrziu - Aristotel, regimul democratic drept mai puţin rău decit cel aristocratic. Ales strateg în anul 424, comite o ermtre militară care-i auuce con­ damnarea, după unii, la moarte. Dacă aşa a fost cumva, a n:usit să scape. Îl aflăm într-un lung exil - 20 de ani - în timpul cărma pare să fi călătorit în nu puţine locuri. A murit prin 394, poate ele mnarte violentă. Opera sa, numită de el TI6Atf.Lo:; -:tov IltAoT<ovv r.atw·, xotl 'AEh)vot!wv (Războiul peloponesienilor şi atenieni/oi' j, :c r:�mas în istoria cul­ turii sub titulatura Războiul peloponesiac şi urma să acopere desigur întreg•1l răstimp al conflictului, 432-404, dar, din moti,·e necuno·;cute, se intre­

rupe abrupt la

momentul anului 411 *

*

înainte de sfîrşitul răzhoiuh1i'.

*

Dacă, sub raportul concentr[trii atenţiei a!>npra iaptelor omeneşti de seamă - noutate semnificati...-r\ a epocii - ilustm tl•::schizător de drum a fost Herodot, în celelalte privinţe însă autorul atenian il depă­ şeşte pe cel din Halicarnas într-o măsură care, în raport cu diferenţa oarecum neînsenmată de vîrstă (sub 25 de ani), e surprinzător de mare. Tucidide nu Inai amestecă geograficul cu i.o;toricnl. El remmţi't să mai vai!rt în istoriografie îndeletnicirea de n ::ranjn hptclc p»tr;yit c�f·rin­ ţei de a măguii amorul propriu al poporului şi :t-i ci;tigu astfd apbuzele, ci ·-- dzînd critic chiar pe Hero(lot - reunnţ.\ :.t �r.lulcorarca ie�tivbt-


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

303

ero!o;, a relat ăr ilor , chiar dacă astfel, spune el, textul său va fi mai puţin gu�tat. .IC:l trect• deci ele la atitudinea retorică în istorie, la cea �tiinţificii, convitl;· că opera istoriografică trebuie să fie o Y-7'Îjfl<X Ee; .Xd, o achi�i­ ţie _'x;;i, u totdeauna, adici:i pe ntr u viitorime. În miisura în care, p ătr uns de •_m aut entic ideal etic, accepHt şi el că istoricul îndeplineşte un rol euuc:ttiv, el nu cauU\ în ist oria grecilor modelul de urmat, ci, prin co nt ras t cu He:-odot, îndeosdJi comportamentele de ne ur nnt pe ntru ca, evitîn­ du-ic, ate ni enii acelui dureros sfîrşit de veac, al cincilea, să-şi făurească un vdor mai senin . Dar, cu bune temeiuri, Charles Lichtenthaeler, în Ti;oecydide et Hippocrate uus jJar un historien medecin , Gene ve, 1965, re l ev ă, aitfd <kcît majoritatea comentatorilor, faptul crt, departe de a limita menire<' ut ilitar ă a operii s:de la îndrumarea pr<tctică a oaruenilor politici, Tucidide ii trasează principala misiune pe un plan mult mai înalt: de a ii utilă in plan teorrtic şi anume ca inst rument de c un oaşt er e, de făurire a tu:e[ ş tiin ţe uman-sociale (•>P- cit., pp. 159, 175). Principala notă ce-l sep8d ck Herodot e faptul l'�t t;i;:,h'�te istoria, ci:'t procedează la r e co nstruc ­ ţia c; pot rivit unui discnrs - interior - asupra unei metode, c are e profund elaborată şi pusi.t in practică în mod consec ve nt . De la Hcrodot !<1. Jucididc, istoriografia cla.iicil fac e pasul de la exten.>iune la comprchen­ siune. Lucr area istoricului atenian ni se înf ăţişeaz tt azi, totuşi, nu liberă de discordanţe, atît în privinţa unora dintre aprecieri, cît şi în privinţa continuităţii lăuntrice şi a tehnicii compoziţionale. Predomină părerea

conform căreia, dat fiind că întocmirea lucrării s-a desfăşurat de-a lungul multor ani, autorul ei, ale cărui opinii într-o serie de chestiuni particulare s-att schimbat,

o rt�\·adă;

nu a mai ayut, satl a avut doar în mică parte putinţa

la

fel

şi

cn

răg azul

căror părţi vor fi r ăm a s , prin urmare,

probabil fngitivă.

de a d ef in i tiva

în

prima

unele ca pitole , ale

l or formă de redactare,

P�·eocupat de chestiunea forţelor determinante

care generează miş­

carea societăţilor, ist oriograf ul atenian descoperă funcţia motoare a ceea ce modernii numesc relatii sociale. Printre acestea are în v.;,dere frec­ ' Yent politicul. În măsura în care, p� această linie, ia in considerare rolul stat>Llui-cctate ca pivot al raporturilor de forţă intergreceşti şi al confrun­

tiirii dintre straturile sociale, atunci.

E

procedează în spiritul

notabilă convingerea sa

conform căreia

vremurilor noi

o atare

de

considerare

,. p <)lit eică " implică scrutarea istoriei (Vd. W. Jaeger, Thukydides als poli­ ti.;.:hor Denl1er, în Paidei a I, Berlin-Le ipzig). Şi mai relevantă pen t ru

a sa filosofie a istoriei este însă reflecţia prelungită-asupra împrcjurărilor

economice care, din adînc, direcţionează actele colectivităţilor, adesea în chip neştiut de

subiectul social. Ni se oferă o anumită antropologie filosofică printre conceptele , în formă practică, n ee x:pl ic itatc. al<! căreia, s-ar contura şi acela de Om al intereselor e�onomice, d ar cu fnncţii neex:haus­

tive.

l�vcuimentcle de a mpl oar e ale Războiului pdoponesiac se reliefează, ·-· în substratul variatelor episoau e -- o a n umit ă nece­

î n veduîn du -sc

sitate-lcgitate (un punct de vedere apropiat la Hartmut schichtsbetrachtung des

Thukydid es, în

l�rbse,

ZuY Ge­

.,Antike und Abeudland", Bd. X,

19Gl, pp. 33--34). Aceasta nu e concepută ca ansamblu de norme univer­ sal-valabile, dar este admis că, în privinţa actelor istorice decisive, intră în joc, în împrejurări spaţio-temporale determinate, un ansambln de

im prejurări a căror conlucrare ar acţiona asupm deciziilor cu necesitate,


304

ION Il'ANU

aşa incit, in situaţii similare, oamenii ar proceda - spre bine �2u spre rău - În chip analog, ca în virtutea unei legi. Istoricul profesa pare-se credinţa în caracterul evolutiv, ascendent al istoriei, măcar în privinţa Greciei, a Atenei îndeosebi (Vd. Luciano Canfora, La Preface d8 1"Jmcy­ dide et la C1'itique de la 1'aison historique, în "ReY. des Et. Grecqucs", T. XC, nr. 430-431, p. 459). Obiectivitatea spre care tinde asiduu acest istoric, om de ştiinţă, constă mai ales în efortul său de a descifra această situaţie determinantă şi de a o înfăţişa, fără să ţină seamă de inclinaţiile sale politice (cînd bla­ mează necruţător păcatele comise de demos-ul Atenei), de ataşamente concitadine (stigmatizînd erori, sau descriind dezastrul sicilianJ, <·ri de antipatii personale (cind laudă o faptă a lui Alcibiade). Nu e mai puţin adevărat insă că in acel veac - dimineaţa istoriei ştiinţei - obiectivitatea, acribia cercetării sînt altfel inţelese decît in secolul XX. Preluarea de la altul a unei informaţii sau a unei opinii , fără indicarea sursei, nu e încă blamată de codul etic al celor ce e.criu. Să nu i-o imputăm deci lui Tucidide ; să nu-l mustrăm nici pentru proce­ deul utilizat uneori in redarea documentelor oficiale. Cîteodată ace!'tea sînt reproduse aidoma, citeodată nu. Astfel, scrisoarea trimisă cow.dncerii ateniene din Sicilia, de Nicias, in loc să fie copiată de istoriOf:J"af din arhivă, e redată într-o formă recompusă de el însuşi (VII, 11-15). E alt aspect al modului în care înţeleg savanţii timpului morala citirii. Preocupat de forma literară a textului său, Tucidide nu vede probabil nici un inconvenient în faptul de a redu, prelucrat sub raport literar �dar corect, desigur), un document de stat. At ingem acum chestiunea controversată a includerii ori neinclnderii in fondul cugetării tucididiene a textului numeroaselor discursuri ro�tite, cum afirmă autorul, de personalităţile politice ale timpului. (Vd. în această temă, culegerea de studii, The Speeches in Thucydides, Ed. by Ph. A. Stad­ ter, Univ. of North Carolina Press, 1973). Autorul ne spune: .,lli-a fost greu să relatez în amănut cele ce a spus fiecare în cuvîntări .. .. atU cele ce am auzit eu însumi cît şi cele ce mi s-au spus de către alţii, dar le-am redat aşa cum mi s-a părut că ar fi trebuit să yorbească fiecare despre treburile care le stăteau de fiecare dată în faţă, în mod necesar, ţinîndu-mă dt se poate de strins de cuprinsul general al celor spuse în realitate'" (I, 22, 1). Necesar, chiar dacă discursul nici nu s-a ţinut! Enunţul a lăsat loc la diverse interpretări. Unii 1-au socotit echiyoc. Se poate lua tu consi­ derare următoarea ipoteză : istoriograful adopta in genere metoda de a studia în prealabil situaţia politico-economică sau militară reală, de loc şi timp, în care s-a ţinut fiecare discurs; el avea in vedere apartc:nenţa politică a oratorului, psihologia lui, doctrina lui, etica pe care o profesa. Cind nu dispunea de material documentar din prima mîuă, îşi putea lua sarcina să deducă, din ceea ce îi apărea ca un dat, urmările ideatice con­ siderate de el necesare, transpunîndu-le într-o oratio Yecta. Ar fi totuşi pueril să credem că putea viguroasa lui personalitate sil se eclipseze cu totul in "redarea" discursurilor (dacil au avut loc, toate). Cît şi pînă unde s-a estompat e o chestiune de interpretare. :N. G. L. Hammond observă că, de la caz la caz, răspunsurile la o atare întrebare ar fi diferite (The Particula1' and the Unive1'sal in the Speeches in TJIUcydides, in voi. cit. The Speeches in Thucydides, pp. 49-59). Wesley E. Thompson (Individual Motivation in Thucydides, în "Classica et Mediaevalia",


NOTA INTRODUCTIVĂ

Copenhague, 1969, T. XXX,

163

:JU5

172) observă pe drept că, itlllicînd el se îndreaptă spre stocul de in­ formaţii, minat de supoziţia conform căreia există în .,natura oamenilor" tendinţa de a acţiona potrivit unui triplu impuls: sentimentul onoarei, frica şi interesul pe rs onal (Tif.l.f), 8co<;, �qu:i.tot). Luis A. Losada releY{l că Tucidide explică şi acte de trădare ca stimulate, între altele, de un i mpu ls p.

motivele ati tudinil or unor personaje,

şi

lăuntric negativ (Megara and Athens: Thucydides and the Zv!ot-ivation for Treason, in .,Class. et Mediaev." T.XXX, passim). Date fiind cele ară­ tate, am dat întîietate liniei de conduită ce guvernează ansamblul lucrării noastre de faţă : a oferi documente, puncte de sprijin pentru ulterioare

studii şi sinteze, iar nu - pe cît posibil - rezultate ale propriei noastre int erpretăr i. Am ocolit deci, cu puţine excepţii, substanţa discursurilor, ştiind bine că astfel patrimoniul de idei tucididiene va fi diminuat. Am reţinut însă, din motive ce se vor arăt a, părţi din discursul lui Diodot05. Dată fiind, de asemenea, simpatia deschisă arătată de istoric lui Pericle, am inclus şi cîteva din spusele acestui a, anume intru cit sînt coincidente ori concordante cu cele pe care alte pasaje ale operei le atestă drept tuci­ didiene. Rdicenţa noastră privind restul cuvîntărilor lui Pericle are un argument de text, cel puţin unul: e de neadmis ca imaginea grandioasă, omagiati, fără nici o notă critică, pe care Pericle o oferă despre demo­ craţia ateniană a timpului, îu cel de-al doilea discurs al său, să coincidă cu p1mctul de vedere al cărturarului care, aproape intotdeauna cind ne vorbe�te de ea, ne semunlează deficienţele ei, multe din ele nu fortuite, ci or!!:anice. Punctul nostru de vedere, conform căruia ideaţia discursurilor apar­ ţine a e8e.nţă autorilor lor, fiind însă adntisibil ca unele din părerile aceii­

tora să coincidă cu cele ale istoricului atenian, îl regăsîm, intre alţii,

Ia

Jacqueline de Romilly, Thucydide et l'imperialisme atMnien, Paris, ,,Les Belles Lettres", 1 947 , passim, sau Remd Manuwald, Der Trug des Dio­ dotos (zu Thuk. 3, 4Z-48), în .,Hermes", Bd. 107, nr. 4-1979, passim. !ntthrindu-ne cu Tucidide, iată-ne în c on t act cu singurul om de ştiinţă

din epoca preplatoniciană a cărui operă păstrată integral mărturiseşte o concepţie teoretică, matură şi închegată, asupra obiectului ei. Or, frag­

mentele de text - doar ele pot fi redate în colecţia noastră - sint departe de a epuiz a chestiunea de a şti cum gîndeşte cr onic arul Răzb<'iului petoponesiu in planul filosofiei :sociale. Concepţia sa rezultă mai puţin din enunţuri exprese cit din alte modalităţi: spiritul expunerii evenimen­ telor, dispoziţia logică a rel atări lo r, selecţia faptelor, motivaţiile lor impli­ cate, intenţia din substratul digresiu.nilor în trecut, limb ajul , subinţelesu­ rile, aluziile, tăcerile. Căminul nuanţărilor nu e textul, ci contextul. Con­ cludenţa .,fragmentelor" e deci limitată, subordonată asimetriei dintre spusele consemnabile ale operei şi cele neconsemnabile. Comentariile ce

însoţesc citatele au rostul de a funcţiona

ca

punţi de legătură intre

şi altele, dar nu suprimă neajunsul semnalat.

unele I.B.


TUCIDIDE

A) VIAŢA ŞI OPERA* Notaţii autobionrafiee şi autobibliografice in "Războiul peloponesiac"

Fr. 1

I, l, (1) Tucidide, din Atena. a scris i,:toria Războiului dintre peloponesieni şi atenieni, [arătînd l cmn s-au luptat între ei. El a început [să scrie ]3 chiar de la izbucnirea [răz­ boiului], deoarece presupunea că va fi un r{tzboi mare.

II, 48,

Fr. 2

(3) [Vorbind de ciuma apărută la Atena în anul 430] : Eu voi arăta cum a fost molima . . . �o voi ar�1ta ], deoarece eu însumi am fost bolnav şi am văzut şi pe alţii suferind.

IV, 104, (4)

Fr. 3

[În timpul luptei pentru Amphipolis] celălalt strateg al atenienilor [era] Tucidide, fiul lui Oloros, care a scris această istorie şi care se afla la Thasos ... şi căruia i s-a cerut să \'Înă în ajutorul [Amphipolis-ului ].

Fr. 4

IV, 106, (3) [Amphipoli tanii] au predat cetatea [spar­ tanului Brasidas J iar Tucidide şi corăbiile au pornit în aceeaşi zi, tîrziu, spre Eion. (4) Brasidas a ocupat îndată cetatea, iar în timpul n opţii ar fi putut cuceri şi Eionul; in adevăr, dacă n-ar fi sărit corăbiile degrabă în ajutor, cetatea ar fi fost cucerită la revărsatul zorilor. 107, (1) După aceea, 'rucidide a rînduit treburile în cetatea Eion, pentru ca să fie in siguranţă. * Fragmentele 1 -5 <lin ,-;ecţitlll•ca A. cum 0i mnju�itatc•J. îraglll<:nte­ lor de la secţiunea B sînt preluate, Cll ndu�etn11at,• nn.lificări, din ver­ siunea rotuiinească a op,�rii illi 'rllciclitle intot�mite\ <le �- I. Barbu ( Răz­

boi-It! j:w!opollc•siac, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 195!)). Re.stnl fragmentelor din secţiunea A sînt extra-;e Jiu versiunea românea·;e1 dRt(t de M. J akotă (Războiul peiop:mesiac, ll ncnre�ti, casa Şcoalelor, 19-ll). Răspunderea versiunii româneşti a fragmeatdor 3, 6, 13, 19. �5. 29, 10, 31, 32, 34, 35, 36, 39, 40, 41, 60, 61, 6:5, Gfi, G7, revine hu I.Baau.


,\)

V lAT ..\

:;;1

< il'ldL\

:1117

V, 26, "(5} După expediţia de la Amphipolis, ant f, •si. exilat din patria mea timp de douăzeci de ani şi all! fost astfel martor atît la acţiunile unora cît şi la ale celorlalţi, dar mai ales la faptele peloponesienilor; datorită exilului am putut să aflu unele lucruri în linişte.

Din "Viaţa

lui

Tueidide" de llarkellinos4 Fr. 6

(2) lstoricul1'ucidide s-a născut din părintele său Oloros, care-şi avea numele de la 01oros, regele tracilor, şi din mama sa Hegesipyle, strănepoata celor mai glorioşi gene­ rali, adică :M:iltiade şi Cimon. Căci se înrudea prin neam, din wchi vremuri, cu :Jiiltiade generalul, iar prin }Iiltiade cu Eacos, fiul lui Zeus.

Fr. 7

( 19) Şi-a luat soţie din Skapte Hyle, foarte bogată şi care poseda mine în Tracia. (20) Luînd această bogăţie, n-a cheltuit-o pentru desfătări, ci, înainte de războiul pelo­ ponesiac, simţind că are să vină acest război şi voind să-I scrie, a dat mulţi bani soldaţilor atenieni şi lacedemonieni şi altora ca să-1 anunţe pe dînsul care voia să scrie despre fap­ tele ce se întîmplau şi vorbele ce se spuneau în timpul răz­ boiului. (21) Iar dacă se întreabă de ce a dat şi lacedemo­ nienilor şi altora cînd putea să dea numai atenienilor şi să se informeze numai de la ei, noi spunem că nu fără motiv a dat şi altora. Căci scopul său era să scrie adevărul şi era firesc ca atenienii să-i spună ce era de folos pentru ei �i să mintă şi să spună de multe ori "noi am învins", fără să fi biruit; de aceea dădea tuturor, urmărind să prindă adevă­ rul din compararea cuvintelor a cît mai mulţi . . . (22) A ascultat pe filosoful Anaxagoras. De aceea, zice Antyllos, a fost socotit cam ateu, împărtăşindu-se din concepţia aceluia. A fost şi elevul lui Antiphon, puternic prin retorica sa, de care-şi aminteşte în cartea a VIII-a5•

Fr. 8 (23) Scriitorul n-a făcut politică atunci cînd a ajuns în vîrstă, nici nu s-a suit vreodată la tribună, dar a fost ales strateg, primind o magistratură care i-a fost începutul rău­ Jni ; căci din pricina ei a fost exilat. Fiind trimis la A.mphi-


308

TROPISMUL POLlS-ULUl. TUCIDIDI!

polis, Brasidas i-a luat înainte şi a cucerit oraşul ; din pri­ cina aceasta a fost acuzat, deşi n-a fost întru totul nefolo­ sitor pentru atenieni, căci dacă a pierdut Amphipolis, a luat în schimb Eion-ul de pe Strymon. Totuşi, prima ne­ fericire socotind-o ca greşeală, 1-au exilat. (24) După exil, locuind la Egina, fiind bogat, dădea bani cu dobîndă. Fr. 9

(32) Didymos, în a sa Atena, zice că a murit de moarte violentă pe cind se întorcea din exil. Spune că Zopyros povesteşte asta. Fr. 10

(36) A imitat puţiu, cum spune Antyllos, şi corespon­ denţa membrelor (frazei) şi antiteza numelor după Gorgias din Leontinoi, lucruri în cinste pe vremea aceea la eleni, cum a luat de la Prodicos din Ceos distincţia sinonimelor. Dintr-o biografie

scrisă

de un anonim

Fr. Il

(45) A murit după războiul peloponesiac in Tracia pe cînd scria faptele anului al douăzecişiunulea. Fr. 12

( 46) A fost exilat de atenieni în urma acuzării calomnioa­ se a lui Cleon. Fr. 13

(46) Cum se spune, plecînd în Tracia, acolo a compus această frumoasă operă. (47) Căci de cum a început răz­ boiul, îşi însemna toate cele ce se spuneau şi se făceau ; la început nu se îngrijea de frumuseţe, ci doar ca prin în­ semnare să scape lucrurile de uitare. Mai tîrziu, după exil, în Skapte Hyle din Tracia ... a compus frumos cele ce la început şi le însemnase numai pentru amintire_ (48) Este adversarul miturilor pentru că-i place adevărul. Din Lexiconul Suda6 Fr. 1 4

(4) Tucidide, fiind exilat, îşi consacră timpul scneru războiului peloponesiac şi în [lucrarea sa] se pare că a fost favorabil lacedemonienilor şi a acuzat tirania şi ambiţia


B)

EXTRASE DIN RĂZBOIUL PELOPONESIAC

atenienilor. Căci unde avea ocazie să vorbească de rău pe atenieni - ca in discursul acuzator al corintienilor, ori în învinuirile lacedemonienilor - insista mult în acuzaţii, exagera în povestirea victoriilor laconiene, amplifica ne­ norocirile attice, cum şi pe acelea din Sicilia. Fr. 15 (7) A fost ostracizat pe zece ani. Exilul 1-a petrecut in Egina şi aici se spune că a scris el opera sa. Atunci mai ales a arătat marea lui lăcomie de bani, căci împrumutînd cu dobîndă pe toţi egineţii, i-a alungat din casele lor. (8) Se zice că introducerea a fost scrisă după operă. Fr. 16 (9) Împlinind cartea a VIII-a, a murit de boală. În ade­ văr, greşesc cei ce spun că nu este a lui Tucidide, ci a altui scriitor. (10) Murind a fost îngropat la Atena, lîngă porţile !fMelitide. Fr. 17 [Tucidide] 1-a ascultat încă pe cind era copil pe Herodot la Jocurile olimpice, cînd îşi citea Istoriile sale şi, mişcat de entuziasm, i se umplură ochii de lacrimi.

B) EXTRASE DIN RĂZBOIUL PELOPONESIAC

Preliminarii meto dice şi ontologice Precizie şi verosimilitate Fr. 1 20, (1} Astfel, deci, am găsit eu [că au fost J eveni­ mentele vechi, fiindu-mi greu să mă încred oricărei dovezi, la întîmplare. Î ntr-adevăr, oamenii primesc unii de la alţii tradiţiile despre faptele săvîrşite mai inainte, fără să le cerceteze, ehiar dacă s-au petrecut în cetatea lor ... (3} Multe alte lucruri, care şi acum se petrec şi care nu sint date uitării, odată cu timpul, nu sînt bine cunoscute de ceilalţi eleni ... Mulţimea nu se osteneşte cu căutarea ade­ vărului, ci oamenii îşi întorc mai curînd privirea spre ceea ce nu le aduce osteneală. I,


310

TROPISMUL POLIS-ULU!. TUCIDIDE

Fr. 2 I, 22, (2) Amănuntele faptelor săvîrşite în timpul răz­

boiului n-am găsit cu cale să le istorisesc informîndu-mă la întîmplare şi nici cum mi se păreau mie, ci am expus numai pe acelea la care eu însumi am fost de faţă şi pe acelea pe care le-am urmărit, cercetînd amănunţit, după spusele altora, pe fiecare, atît cît mi-a fost cu putinţă. (3) Cu greu au putut fi stabilite, deoarece aceia care fuseseră de faţă la săvîrşirea faptelor înseşi uu spuneau aceleaşi lucruri despre aceleaşi fapte, ci le povesteau după cum simpatizau pe unii sau pe alţii, sau după cum işi aminteau. Fr. 3 V, 26, (5) Am trăit întregul război în plinătatea facul­ tăţilor mele mintale şi, cu scrupulozitate (ocxpE�wx), m-am străduit să înţeleg cele p e tr ecute , ajutat fiind de vîrstă şi de atenţia cu can' le-am studiat6a_ Fr. -1

I. 1, ( 1) [Tucidick spt�nc· că \·a exp u ne istoria r�tzboiului, deoan:cc prc•,ăzusL· clt· 1a îucqnttullui] că yafi un război warc �i cel mai de seamă dintre toate cîte fuseseră pu rt at e mai înainte:; ... (2) Acest război a constituit cea mai pu­

ternică zguduire, atît pentru cleni, cît şi pentru o parte din barbari şi, s-ar putea spune, chiar şi pentru cea mai mare parte din omenire. E adevărat că evenimentele pe:tre­ cute inaintea acestui război şi cele încă şi mai de demult au fost cu neputinţă să le cunoaştem, din pricina noianului de timp7 [care a trecut de atunci] dar, judecînd după do­ vezile în care se cade să mă încred, după o îndelungată cercetare, socotesc că n-au fost mari, nici în privinţa răz­ boaielor, nici în alte privinţe. Fr. 5 III, 113, (6) Eu n-am consemnat în scris numărul mor­

ţilor, deoarece se spune că a pierit un număr de oamc-ui necrezut de mare faţă de mărimea cetăţii. Fr. 6

V, 20, (2) Să cerceteze fiecare după timp evenimctt\de care au a\'ut loc şi să un se încreadă -pentru că serv(·sc


B)

EXTRASE Dlh

<:AZilOlLTL ;>ELUFOt'iESfAC

:n1

drept indicii pentru faptele trecute - în numele conducă­ torilor din fiecare cetate sau în onoarea pe care au deţinut-o. într-adevăr, nu se ştie sub cine a început, cum a continuat şi cum s-a întîmplat fiecare fapt. (3) Dacă va uumăra anii după vară şi după iarnă, aşa cum s-a scris aici, va găsi că - cele două jumătăţi formînd un an întreg- au fost zece veri �şi zece ierni de cînd s-a produs acest război. Fragmentele 1- G relevă repere metodice pre alabil e , prin care. Tnci­ dide, în contrast cu slab�l o r di ne• metodică a lui Herodot, se vădeşte suc­ cesor consecvent al iniţiativci critice, rezemată pe norma vcrosimilităţii,

instituite de Hekataios. Spre deosebire de pionierul milesian al istorio­ grafiei, nu-şi încalcă niciodată linia directoare adoptată şi , mai ales, con­ semnează cîteva reguli privind modalitatea de a o introduce în practică. Spiritul critic trebuie să se intemeieze pe o cercetare personală stă­ ruitoare, să procedeze cu scrupulozitate. Ascut tind relatările altora, isto­ riograful e ţinut să verifice, pe cît cn putinţă, temeinl lor, punîndu-se în gardă contra slăbiciunilor omeneşti perturhatoare: preluarea automată a unor versinni despre trecut, deficienţele de memorie şi, în genere, efec­ tele

destructive

ale

marilor

distanţe

temporale,

capriciile

Pe cît cu putinţă va căuta atestări , va pune ştirile

în

afectivităţii. cumpăna ra­

ţiunii, va căuta să consemneze dimensiunea cronologică in chip cit mai preei�. În fr. 1, cel arătat a nu-şi da os teneală să caute adevărul e Hc-rodot, căci pe acesta îl corectează atenianut în conLL·xtnl respectiv: istoricul <lin

Halicamas a greşit spnuînd că regii Spartei ar fi

dispus

de dottit yo tur i,

nu de unul singur, în consiliul bătrînilor (Herodot VI , 57), de asemenea, afirmind că spartanii dispun de o trupă ostăşească a tribul ni din l'itanc

(ibid. IX, 53). Fostul strateg ce îşi asum;l. noua sarcină de a p ropune istoriografiei o strategie metodologică, incepe printr-o critică, poale ci<· inspiraţie eleată ( Tu ci di de e contempo ;· a n C>l Zenon din Elea ) , a < · m pi ri�

mului inform·.lţion .l\. Comentariile conLern:>oun<� al" textului din i;·. · 1 rele,:.\ u dt:păşirc a ernpirismului şi în cnn<btilH <k n jud<:("a [.:plid i·<tori·· in n·,h-rea înţelegedi pzocesulni în ea re '' i1otegrat. Astfl'l, un 1" , . ,..... ul c:t

cel al r ftzb oi ului peloponesiac e gî n dit spre: a sluji la inte rp ret a re : � 1 r•·cnlnlui (H gr bse, op. cit., pp. 27-28) cnm �l i:: planul cons<•cinţ<·l•>r :. 1k vii­

toare IA. \V. Gomme, A Historicai Ccmm,·utan• an Tfl,t.tytt:'if.,.. (),f.>r<i, Clan•ndon Press, 1951, voi . I, p 8:;) .H].I. ]11<'<litaţia sa r•·L····i<>.ir<· la

raporta! dintre obi ectualitate a arlevăntlui. �i sahi<·ctivilal•·:t ,·,·lor <"'"·l cautii , ne înd eamnă să aducem în cî mpnl at<!nţl'i n·fl<"l' � i:� :.;""·"·.,;.,c:ic:L a altui filosof eontemporan, l'rot a gont><. :>-: r�cmwa�tc Îll g<'Ll'"', ill"'t<lirc"L dintr" gîndirea autorului Războiului j!elopnl?tsitu: �i cugdan·a anlr<>p••îilo­ so�ic:l şi gnoseologică din mişcarea soiiştil(•r, mai ales din t<·xh·k !ni Pro­ tagor.ts şi P rodic 3S . M1.i de mult, se c:itJtcl u anctlo.�i i pnruimln · ,_,. de• la o vi.7.iune neadecvată, azi învechită, despr•· nwrii so fi )ti (de pildă,

Fr. Rittelmeyer ,

Thukydidcs und dir Soi>;u,:il.-. B<>J"Jia ! ,c·i p ?i � . 1915). În ultimul timp însă, para leli smul , susţinPI d,· " valoriz,tr<' amdiorată a îiLHofiei sofi�tilor .,hătrîni", :0:(' vih1e�,t·.· 111.•1 1··��·\ .;Ht (tk ex. _!:l·...q:telinc de Rornilly, Htstoirc d 1-aison L'it<.: F!u.t:l'.ilrl. i':·;·i' . .. r,c·� llcllt.., Lc•ltres··. 1967).


312

TROPISMUL POLIS-ULUI. TUOIDIDE

Respingerea naraţiunii mitograjice-"literaturizante" Fr. 7

1,21, (1) Dacă cineva, judecînd după dovezile menţionate, va socoti că lucrurile s-au petrecut aşa cum le-am expus eu, nu va greşi de-mi va da crezare şi nn va crede rcă au fost] aşa cum le-au cîntat poeţii, înfrumuseţîndu-le, sau cum le-au povestit logografii spre a le face mai atrăgă­ toare auzului, decît mai potrivite cu adevărul - căci sînt de necontrolat, şi cele mai multe, cu trecerea vremii, au ajuns, în chip de necrezut, să fie mituri - ci va socoti că au fost aflate prin cele mai evidente dovezi, at!t cît se poate face dovadă despre fapte vechi ... (2) Oamenii socotesc întotdeauna că războiul la care iau ei parte este cel mai mare, iar cînd încetează admiră mai mult răzbeaiele din trecut. l, 22,

Fr. 8

(4) Lipsa elementului mitic va face, poate, �ela­

tarea faptelor] mai puţin atrăgătoare pentru auz, dar pen­ tru cititorii care vor dori să cerceteze şi adevărul cla.r al faptelor petrecute şi tot aşa al celor care se vor pel<rece în viitor, vreodată, potrivit celor omeneşti, la fel sau în chip asemănător, va fi îndeajuns [să le socotească folosi­ toare J- Opera este compusă mai mult ca nn bun pe:ntru totdeauna (x:r'r,(J.oc l� ci.d.) decît ca o lectură sărbătorească (ăyc�v�cr(.lot) menită să fie ascultată o clipă. Fr. 9

I, 11, (3) Acest război traian, deşi este cel mai n:stit dintre cele purtate pînă atunci, în realitate se dovedeşte totuşi că a fost mai prejos decît faima de care se bucură, transmisă prin graiul poeţilor.

Fr. 10 I, 9, (1) Agamemnon, după părerea mea, a strîns flota pentru că era mai puternic decît cei de atunci, şi nu atît pentru că voia să ducă la Troia pe peţitorii Elenei, legaţi de jurămintele făcute lui Tyndaros ... (3) El a strîns armata, nu atît cu voia Lcelorlalţi fruntaşi] cît mai degrabă din cauza fricii ce le-o inspira.


B)

EXTRASE

DIN RĂZI301UL

PELOPO!':ESIAC:

:n:�

Fr. 11 I, 9, (3) Cum arată şi Homer, dacă se cade să-I luăm nl!trtor, .. .

Fr. 12 III,

(3) Oamenii de acolo [din Lipara] socotesc că în iu•;ula Hiera lucrează faurul Hephaistos, pentru că se Yedes că noaptea scoate flăcări multe, iar ziua fum.

88,

Fr.

13

II, 43, Într-adevăr [cei ce s-au jertfit pc:ntru patrie}: _ oferindu-şi viaţa laolaltă cu alţii au dobîndtt pentru et însişi lauda nepieritoare şi. mormintul cel mai distins, nu ac�la în care zac, ci acela in care gloria lor rămîne ,·eşnică si amintită cu orice prilej, atît cu cuvîntul cît şi cu fapta. (3) :vformîntul oamenilor iluştri se află în orice loc şi nu est� numai acela pe care îl arată o inscripţie pe o coloană, în propria lor patrie ; chiar şi pe un pămînt străin' aminti­ rea lor nescrisă trăieşte în suflete, iar nu în monumente (Dia cea de-a doua cuvîntare a lui Pericle).

(2)

ţii

Prin intermediul fragmentelor 7-13 geaerale reaiiste despre !tune.

în

pătrundem in aria unei concl'p­

mod complementar, se couturc:tt.ă

o atitw.dine critică, opusă amestccului, în istoriografie, a mitologiei. Rca­ lisRul cărturarului atenian se afirmă, denunţind, pe lîngă acest

din

urmă

procedeu, modul inflorit al poeţilor de a prezenta eYenimentele istorice, felul s•biectivist, capricios în care le apreciază mulţimile, arbitrarullogogra­ iilor. Trebuie să ne indoim chiar de spusele lni Homer (istoriograful antic se viliiţşte aici mai puţin candid decît omologul său Schliemann, douăzcci­ şicinci de secole mai trrziu). În fr. 8, istoriograful, cerind e:x:puner�::t sobră,

la ohiect, in contrast cu cea ,.festivistă"

(liy6>vLa!La:)

vizează - cum s-a

obs<!rvat - din non pe Herodot, care citise fragmente din oper:t

intrecerea

(liy6>v)

olimpică. Pe linia demitizării culturii, fr. 12

.-;a

la

prez intă

o izbitoare similitndine cu fr. B 5 al sofistulni ateu Prodicos: în amir11louă

e vorba. de Hephaistos, ca unul care nu e nimic altceva decît focul, de oameni drept

luat

zeu. În această ordine ideatiei, presupunem că spu:>ele

lui Pericle din fr. 13 redau o convingere care e totodată şi tucididianii: nemurirea e un atribut al glorici, nu al sufletului,

ca 1111 <'

legată de

ritua­

lul mortuar, ci de respectul generaţiilor viitoare; ca se oiJţine prin fa

pta

omn!ui, nn prin aceea a divinităţii. (Vd. Dietrich Roloff, Gottiîhntichlted, Vergi;tt/ichung und Erhohung zu seligcn Leben,

Osnahriick, De

Grnyter,l970).


31-1

TROPIS:\lUL POL1S-ULUJ.

TUC!DlDE

Cr1:tica i11;:ocării prcscripţiilor rel-igioase. Supcrstiţii

şi oracole Fr. 14

V, 53, (1) În ac cca )i \·ară a izbucnit un război intre Epidauros şi Argos. S-a luat drept pretext un sacrificiu pentru păşune, pe care trebuiau să-1 aducă epidaurit::nii lui Apollon Pythianul, şi nu-l a dus eseră. [Argeienii erau stăpînii cei mai îndreptăţiţi pc templu ] . Se pare că şi fără acest motiv argeicnii a ve au să co nstrî ugă pe epidaurie:ni să incheie ali anţ ă cu _\ldbiade şi cu A rgos ul , pentru a an:a linişt e din partea Co rintului .

Fr. 15

I. 127, (1) Lacedcmonienii cereau atenienilor să expieze acest sacrilegiu, sub cuvînt că trebuie răzbun aţi zeii, dar, în fapt, fiindcă ştiau că Pericle, fiul lui Xantippos, se trage după mamă, din Kylon şi so c ot e au că dacă va cădea Pericle, vor obţine mai u:;;o r ceea ce dore au de la atenieni. Fr. 16

VII, 69, (2) El [Nicias ] spunea acestea şi alte lucruri de acest gen, care se spun într-o î mprej urare de acest fel [in preajma unei lupte l de către com and anţ i, cînd nu se sfiesc sii îndrug e banalităţi atît cu privire la femei, cît şi la copii şi la zeii patriei, c uv inte de rînd pe care le spun comandanţii cu patos, socotindu-le utile, ca să i mpr c sio­ rwzc cît mai mult.

Fr. 17 II. 5�, (3) Templele. în care-şi făcuseră sălaşuri, erau pline de morţi [de cinmă �1. căci t� ure au ş� �colo. Într��de­ \-ăr d e o ar ece bo ala se arăta mal putennca10, o amenu nu mai a n:au ce face si a tu n c i le erau la fel de indiferente ' si ce: le sfi nte, si cele pr o fan e . ( 4) Toate obiceiurile pe care Îe rcspcctaseră mai inainte la îumormîn_ţare atenienii erau călcate şi fiecare i�i inmorminta morţn cum putea. ;,1 !r. 14, 15. ](). atnorilal,•ct c:omnndaHH:Htnlui religit>s e ar{•tali'L dre''t n ,-hestinnt' nu <le tre.hnt:i, ci <ll: calcul politic, ori de simplă cutnmf•. tl �emocrit -. �·.rt ..tri\ a piirerii - l'xprim,;te chiar rk antiiideist� _ u:.n>c·nii "" indr<'aptrt �pre r.-ligit: einr1 se cred amenmţaţ1 <le pr!111l'J<�II

î:nÎ>


Il)

EXTRASE DIN

------

(i:-_

A

75)

RĂ?I\01\'�

Tucidide relevă sitnaţi<t

PELOPO�Es;_o.,,_

timpul

din

epirkmiei

:ns ne ciumot, iJ.

_-H·-,n�. cînd, ca efect al sufcrinţd, s-a produs rupturR. de orice rcligiozi­ tat�- Xicio<lntă, pe intre � parcursul ,.;crierii <'It-spre R<l�boiul />elnp.mesiac, nu

întîlnim neo protesit:ne de

cn•dinţă

religio.:,:t a antnrulni ei.

Fr. 18 II, 54, (2) În timpul acestei nenorociri, cum era firbc, şi-an amintit şi de versul următor,· despre care spuneau bă"crînîi că se cînta odinioară: ,. Va 7!cni un rr'izbo1: doric şi odată cu el ciuma". (3) S-a iscat gîlcca \-ă între oameni, clei unii spuneau că cei vechi lll� întn'buinj.aseră cudntul "ciumă" în vers, ci "foamete"11 h timp:.!! de faţă a îm-ins p:trerea că se spusese "ciumă", (koarccc oamenii îşi potri­ n:au menţiunea faptului dupţt c ek ce sufereau. En cred c:t dacă s-ar mai abate peste ci cîndYa, in urma acesteia, neun război doric, şi. s-ar întîmpla să fie foamete:. după cnm este firesc, aşa il vor cînta. Fr. 1 9 II, 8, (3) Delosul a fost bintuit d e un cutremur, cu pnţin înainte de a avea Joc aceste en�nimente ... Se spunea, şi a7a se şi credea, că este un semn pentru cele ce aveau sii se întîmple. Fr. 20 VII, 50, (4) Nicias, care dealtfel era prea aplecat spre di\-inaţie şi spre superstiţie, a spus că nu se va delibcra nimic [privitor la plecarea armatei] mai înainte de: a se sta pe loc douăzeci şi şapte de zile, aşa cum cereau prezi­ cătorii. Fr. 21 II, 47, (4) Ei înşişi [medicii din timpul ciumei ce bin�uia în Atena] mur eau, cu atît mai frecvent cu cît se apropiau de bolnavi; nu le venea în ajutor bolnavilor nici vreun alt meşteşug omenesc ; toate rugăciunile pe care le făceau în temple, cum şi oracolele şi aite procedee de ac�st fel erau fără de folos şi, învinşi de boală, ei renunţau la ele. murind. •

.

Fr. 22 I, 118, (3) Lace de monie ni i înşişi dedaraseră oficial că tratatul a fost rupt şi că atenienii sint vinovaţi, dar, tri­ miţbd la Delfi,!au întrebat ZeuJ12 dad'i este mai bine să


TROPlSMlJL POLIS-ULUI. TUCIDlOE

316

lupte. Zeul le-a răspuns, după cum se spune (&<; f..e ye-:CY.�). că, dacă vor purta războiul cu toată vi goarea, vor fi b ir u i­ tori şi că el însuşi ii va ajuta, ch em at sau nechemat. Fr. 23 II, 2 1 , (3) Cînd se adunau, [atenienii ] începeau să se dezbine, căci unii erau de părere să pornească [la luptă terestră], în timp ce alţii se împotriveau. Tălmăcit orii de oracole cîntau13 tot felul de prezi ceri, pe care le asc u ltau toţi cu patimă ( wpyr,7o) .

Pomenind, în fr. 22, răspu nsul zeului, 'fucirlide o face luîndu-şi cun·ni­ ta dista n ţ ă. Tonul pcrsiflant din fr. 23 evidenţiază o atitudine sim::,1ră.

Fr. 24 1, ( 1 ) [Atenienii ] mai erau mîniaţi şi pe prezi­ cători şi pe tălmăcitorii de oracole , în fine pe toţi care, prin prorocirile lor, îi făcuseră să spere că vor cu ceri Sicil ia. VIII,

Fr. 25 17, ( 1 ) Un vers de la sfîrşitul unui oracol dat de Apolion Pythianul interzicea locuitorilor acest punct �Pe­ la sgicon ] zicînd că : Pelasgic o nul este mai bine să rămînă neocupat". (2) l\Iie mi se pare că oracolul s-a împlinit inY ers de cum se aşteptau [oamenii ] pentru că nu din pricina locuirii nelegiuit e s-au abătut nenorocirile peste cetate ; nevoia de a-1 locui a fost produsă de războiul de c are oracolul n-a vorbit, spunînd doar că locuirea Pelasgic on ului nu va fi spre bine II,

,

"

.

Constatind, în dezacord cu mulţi dintre comentatori, spiritul săi: laic, detaşat de religiile timpului, nu înscanm(L dt neglijăm la e l elemctttcle inhibante : el observă, în mer�nl evenimentelor, oarecare zone de i n�on­ dahil, in eomportamcntele umane, arii de capriciu, ce tulbură, ambele, demersul logic al istoriografnlui. La acest spirit de subtilă malcahllitate dia lectic{t, care a fost Tucidide cîmpul care scapă raţionalităţii e prea restrîns ca sii-1 transforme într-un bigot, dar suficient pentrn ca ateismul :;iiu să nn devină la fl'l de ianatic ca fideismnl.

Socit>tatea greacă, J'undamente şi factori motori ai istoriei

Conceptele de omenire, grec - barbar Fr. 26 I, 1 , (2) Acest rrtzboi a constituit . . . [vd. continua­ rea t extului în fr. 4 J pentru cea mat m are parte din omenire

(hd

1t

/, :ii:(H OV

&.vOpwm:,Jv) .


BJ EXTRASE

317

DIN RĂZBOIUL PELOPONESIAC

Fr. 27 I , 6, (6) S-ar putea arăta şi alte obiceiuri pe care le practicau vechii eleni, la fel cu barbarii de acum. D upă părerea lui ll!ax :VIiihl, autorul antic are în vedere în fr. 26 omenirea ca totalitate ce se instituie dincolo de deosebirile dintre greci şi barbari (Max �Iiihl, Dic autil!c J1cnschheitsidee in ihrer gcschichlliche·n Entwicklung, Leipzig, Dieterich, 1 928). Deosebiri exist ă între unii şi alţii, dar ele nu afectează unitatea dintre oamen i . Asa cmn rezultă din contextul fr. 27 (I, 6, 1 - 5), altădată oamenii trăiau c� toţii la fel, se îmbrăcau la fel, se înarmau în acelaşi chip. Ulterior însă au apărut deosebiri. Xoţiuuea de bn rb ar ( �xp�cxpo� ) . cu variate sensuri la vechii greci, după moment istoric �i autor, nu vizează, la Tncidide o deosebire calitativă, biologică, ci una de ordin cultural, cu caracter istoric. S(: i nt r e vede, la I, l, 1 - 2, conturarea conceptului - pe atunci cu to t ul non - de istorie unive1·sală.

Conceptele de rur.tură umană, 1t6At<; şz v6!J.o<; Fr. 28 I, 22, (4) Celor ce se vor petrece . . . potrivit celor Omeneşti (To cXv 6pw7tEL OV) . (Vd. contextul În fr. 8). Fr. 29 V, 105 [Atenienii către melieni ] : "Nu facem nume ce ar depăşi ceea ce e omenesc (TJî<; &v 6pw7td<X<; vo !J. (aew<;) . . . Divinul şi omenescul (..o &v 6p w7tetov) tind c�ttre r ii naturii dominaţie, sub imperiul unei necesităţi prop lor ( �T:O qlUGEW<; IX'II <X'(Y.<XLIX�) .

'

'

,

,

1

Fr. 30 III, 82, (2) Nenorociri . . . ce se vor întîmpla întot­ dL:auna, cît timp natura oamenilor (qlOGL<; TWV &v Op(�H:wv) va fi aceeaşi [şi în funcţie de împrejurări ]. Fr. 31 III, 45, (3) Oamenii greşesc, atît ca indivizi cît şi ca grup social, în virtutea unei dispoziţii naturale şi nici o lege nu-i poate împiedica de la aceasta (7tEqloxom� Ţ i:: ,X;:::n-.E<; X<Xl. t a�Cţ x<Xt a'Y)!J.OG(eţ cX!J.<XPT<XvELV, X<Xl. oux !an VO (J. Oc; 0t1Tt<; &vdpţzt "o1ho u) (Din cuvîntarea lui Diodotos)14.


TROPISMUL POLIS·l.:LUJ.

3lb

TUCIDIDI!

Fr132 III, 45, (7) [Xici legea, nici teama nu pot împiedica acţiuni ce pornesc din] natura umană (-;=fie; &.v 6pw7tdocc;; I?'J aewc;;) . (Din cuvintarea lui Diodotos) . Fr. 33 această împrejurare, natura umană (&v Opc.mdoc qlucnc;;) a trecut peste legi şi, înclinată să comită nedreptăţi chiar călcînd legile în vigoare, a arătat că se bucură de neînfrînarea mîniei, nu se supune dreptăţii şi este duşmană a celui ce se distinge. III, 84, (2) În

Fr. 34 III, 64, (4) [Thebanii vorbesc de] natura

a plateenilor ].

(t? ua�c;;) [rea

Fr. 35 YII, 1 4, (2) [Nicias Yorbcşte de : natura (l;flUGLc;;) ate­ nienilor, greu de guvernat . . (4)- [de ] natura (�?uaLc;;) �lor inconsec.vcntă]. Fr. 36 .

III, 74, ( 1 ) [Femeile cor cyriene înfruntă tumultul ] de­ păşind natura lor (7tocp<X qluaw) . Fr. 37 VI, 24, (3) Pe toţi la fel i-a cuprins dorinţa fierbinte de a porni plutirea ; astfel, cei mai bătrîni [doreau să por­ nească ] fiindcă socoteau c5 . sau vor supune ţara împotriva căreia se îndreptau, sau că, oricum, această mare armată nu va putea să se prăbuşească ; pe cei mai tineri i-a cuprins această dorinţă în speranţa că vor ndea şi contempla locuri îndepărtate, ei rămînînd teferi ; marea mulţime şi soldaţii socoteau că vor pune mîna pe sume mari pentru nevoile prezente şi vor , dobîndi şi p uterea ca să le dea o soldă perpetuă. ·

Fr. 38 II, 65, (7) Acestea �vanităţi, profituri personale ] ar fi adus onoare şi foloase particularilor, dar, eşuînd, s-au dove­ dit a fi spre paguba cetăţii îu purtarea războiului.


D)

EXTRASE

DIN RAZ!l O l U L

PELOPONE'SlAC

319

Fr. 39 (2) "Eu socotesc că o cetate aduce mai multe foloase fiecărui cetăţean în parte dacă ea, în întregul ei, prosperă, decît dacă fiecare individ în parte o duce bine, dar cetatea se prăbuşeşte. (3) Într-adevăr, un om, chiar dacă lui personal îi merge bine, cade şi el dacă se distruge cetatea ; dimpotrivă, cel căruia îi merge prost într-o cetate prosperă, are încă sorţi de izbîndă . (4) Dat fiind că cetatea poate să suporte nenorocirile personale ale indivizilor, dar fiecare din ci nu e îu stare să suporte pe cele ale cetăţii, nu trebuie oare ca toţi să o apere ?" (Din cea de-a treia cuvintare a lui Pericle). II, 60,

Fr. 40

II, 61, (4) "Voi, care locuiţi o cetate puternică şi sîn­

teţi crescuţi de ea în obiceiuri demne deJ:ea15, trebuie să rezistaţi chiar şi în cele mai mari nenorociri şi să nu-i întu­ necaţi prestigiul . . . Devenind nepăsători faţă de durerile personale, trebuie să vă preocupe doar salvarea comuni­ tăţii" (Din cel de-al treilea discurs al lui Pericle) .

Fr. 4 1 41, ( 1 ) "Cetatea noastră [Atena ] este un focar educativ pentru întreaga Eladă1 (•Yi�"E:A),,X ao<; 7t<XLaeucr�<; ) ' ' 16 (Din cea de-a doua cuvîntare a lui Pericle) . II,

Fragmen tel e 28 - 36 ne ofe r il tema naturii umane (<pucrt�. t;>U<>!� -,,;,., &v !l�tlm.,v, -.o &v !lptl�eLov), l uată în cîte va sensuri . Cd mai larg, \'izal �i de fr. 29, dar mai ales de o serie de desfăşurări ideatice care nu p: > t fi red at e in paginile noastre, e sensul pr i vi nd specificitatea nmani'i in gt· J tvn:,

prin raport cu ceea ce se află dincolo de omenire. Contactul cu �eoala h i po ­ cra tică a jucat prob<�bil un rol în făurirea aceste i s emnif icaţ ii a l u i 1'"- l''is. (Ref. la raporturilt cu hipocratismul, vezi Klaus Weidauer, Thuln•drdPs uud die hippokratischen Schriften, Hei delb erg, 1954) . Lichtentha<·lt·r. in '•olumul men ţionat , continuă investigaţia acestuia. Referitor la lL'r!llL"nul de physis el observă folosirea lui de către Hippocrates şi Tnddide in s"u­ suri ne identice . E probabil că istoricul a citit lu cr1lrile hipocr aticl' Lpidemii, I şi III cum şi Prognostikon (op. cit., p. 63), dar aceasta în vremea adiucii sal e maturităţi, cînd disptmea de o viziune teoretică deja formati't, pre­ l ui nd deci din te zel e medicului doar ceea ce intra îu aco rd eu ace a,t a rlin nrmă şi o completa. În concepţia sa, physis este o constantă uni\··-'rsală a nmanulni, slujind formă.rii unei viziuni şt i inţi fi ce' des pre · eumport:: :nenlul i stor i c a! oamenilor. Ximic asemănător în tratatdc hipo cratice autentice. H i po cr ati c ul folos eşte termenul m:ti degr:tllă spre a d i fere n ţia natura com u n ei a oamt: n ilo r de n atu ra " i nd ividualităţii lor cl inice " (op. cit. , p. l n9J.


320 În

TROPISMUL POLIS-ULUJ. TUCIDIDE

ce ne

priveşte,

observăm

că, în timp ce coneeptnl tucididian de physis

e angajat în note axiologice, la hipocratici semnificaţia e exclusiv b iolog ic ă_ Ex pre s i a . , lhr.oc[oc <pum, - b11ua natură" pe care o întîlnim în tratatul D espre jracturi, § 1 (pe care Tncidide un pare si:'t-1 fi cunoscut) indică nu altceva decit dispoziţia naturală benefică susceptibilă să favorizeze tera­ pia. În enunţuri ca cele din fragmentele 30, 31 s� pare că istoriografnl atenian identifică insă physis rloar cu fondul impnlsurilor reprobni.Jile

ale omului, impulsuri ce pot şi treb uit· s{t fie combi:itnte. În fragme ntele 34, 35, înţeles ul e şi mai restrîns : nusmubluri de inclinări proprii anumitor

colecti \"ităţi geografico-politeice* În fine, s-ar distinge şi o "naturi:"t" a femeii - fr. 36 -, diferită dt a bi:irbatului. În toate cazurile, istoriogr aful 111t are în Yedere, prin "natura umană"­ o realitate substanţială, ci u n complex de condiţii de exist enţ ă (\"d . H,-P. Stahl, Thukydides. Die Stetlu11g des .�fenschen im geschichtliclun P,·o�ess, :\Iiinchen, Beck, 1966 ; :\Iario Vcgetti, Tuc idide e la scienza drlla

în voi. "Erodoto, Tucidide, S e nofo nte " , Milano, U. ::\I ursia, 1975). Istoria este, pentru el, d esfă ş ur ar e a uuor moduri . . natural-umane" d e a răspunde unor situaţii determinate, moduri care tind, în împrejurări simi­ lare, �ă fie invariabil acelea�i. dar totodată diferenţiate după vîrstă, origină Wirtschaft uud Gesellschaft bri socială ori sex (Vd. H . - J. ] Jiesner, storia,

Tllullydidrs, Halle, M. Niemeyer, 1956) .

Aceste moduri, deşi natur ale, se oferă într-o gamă în cadrul căreia. există alegere, iar oamenii sint, cu o anumită 11ecesi tate naturală, împiu�i să aleag ă. Aria acestor moduri parc a ră mîne neschimbată de-a lungul ti mpurilor. În an u mite condiţii, oamenii pot să reziste .,natnrii" lor, să

actioneze di ncol o de ea ba chiar înu>otriva ei. Se\·eritatea cu care denuntă rău" al n�turii umane nu trebuie să der ut e z'c . ist�riograful car acteru l " Este această "natură" şi brutalitate, dar şi si111ţ al demnităţii ; este dar şi cîmp în care poate î neol ţi o cultură aleasă, ca cea ateniană. Critica a.�pră a unei atare "naturi" nu e negativistă ; turnura.

şi interes egoi st,

dată criticii invederează supoziţia cft ea poate determina un efect beniga. Tucidide admitea, se parc, ca şi Protagoras, că omul e educabil ; se arată mîhnit, uneori chiar mîniat, de a deveni mai buni.

de

faptul

oamenii nu

fructifică putinţa

Conceptul său de , .natură umană" se af l ă - crede el - într-o confruntare reciprocă cu ce le de polis şi nomos ; un di al og ce relevă d h· er ­ genţe, posibile convergenţe şi şanse l uminoase. Xeîndoielnic, împărtăşeşte convingerea

lui Pericle referitoare la supre­

maţia polis-ului ca expresie superioară a intereselor indivizilor {fr. 39, -49), ca formatoare a spiritualităţii lor (fr. 40), putînd deveni, cum e cazul

Atenei, centru pedagogic formativ pentru toţi grecii (fr. 4 1 ) . Cetatea fiinţează prin legea ei. Tucidide aderi:'t la principiul nomos, vă zmd în legile statului factori de ordine, justiţie şi moralitate. Dar, di ferit de Pericle , e nemulţumit de prezent, deplînge mulţi (fr. 37), tradusă în d ispre ţul

slaba conştiinţă civică a celor mai virtuţilor legii ; denunţă o asemenea

* Dau acestui termen semnificaţia ce privtşte determinaţiile ce derivA din apartenenţa individului la polis, vizind deci configuraţia lui civicll, spre d eoseb i r e de termenul de politic, prin care se înţelege atitudinea lui

faţă de polis, ori în ciocnirile, fie dintre grupările din polis-uri.

polis, fie

dintr�


B) EXTRASE

DIN

RAZBOIUL PELOPONESIAC

321

atitudiuc:, ca una ce zădărniceşte opera socială pozitiv! a constituţiei din statul-cetate. Aşadar, problema, aflată atunci la ordinea zilei, a principiilor v6JLo� şi <;H�cnr; (Vd. I. Banu, Studiul istoric, voi. I, partea l a pr.:: zentei lucrări, p. CLXIX) nu constă, pentru autorul ., Rll.zboitt · ! ni'' in :�.ltemativa lege civicll - rînduială cosmicil e::traumanll, ca la alţii, d in di.<cuţia constructivă dintre funcţia formativ-ameliorantă a legiuirii din po!is şi înclinarea pornirilor celor rele, ,.de la natură", de a-i ţine piept. În dezacordul dintre natura umană şi civilizaţie, el speră, probabil, că aceasta din urmă va triumfa. Unii comentatori (Vd., de pildll., J. de Romilly, Thucyd. et l'imperialisme . . . , p. 297 şi urm.) apreciazli insă orientarl!a cngetătorului grec, în tema la care ne referim, drept pesimistli.

Forţe motoare ale societăţii Economicul ca factor explicativ în istorie Fr. 42

I, 2, (1) Este evident că ţara care se numeşte acum

Elada u-a avut în vechime locuitori statornici, deoarece mai înainte se produceau strămutări şi oamenii17 îşi pă­ răseau uşor pămîntul, fiind siliţi [să facă aceasta] de alţii, care veueau , mereu mai numeroşi. (2) Într-adevăr, deoarece nu exista nego ţ , iar oamenii nu întreţineau relaţii [comer­ ciale] fără teamă, nici pe uscat, nici pe mare, şi fiindcă fiec are nu cultiva pămîntul decît ca să-şi scoată hran:1 zil nică, iar prisos de bunuri nu aveau şi pomi nu sădeau , căci neînconjuraţi de ziduri, cum erau, nu ştiau cînd avea1: să viuă alţii mai puternici să-i prade, şi fiindcă socoteau că vor putea găsi hrana necesară oriunde, îşi părăseau pămînt ul fără mare greutate şi diu această cauză nu erau pute rnici nici priu oraş e mari, nici prin alte mijloace .

Fr. 43 datorită rodniciei pămîntului, pu­ terile18 se concentrau în mîna cîtorva oameni, şi, [de aceea ]. se produceau răscoale, [în sînul populaţiilor ], de pe urma cărora acestea rămîneau ruinate şi, în acelaşi timp, consti­ tuiau prada rivnită mai mult de alte triburi. (5) Attica, însă, rămînînd, din cea mai îndepărtată vreme, nefrămîn­ tată de răscoale, din pricina ar idităţii pămîntului, a fost locuită mereu de aceiaşi oameni. I, 2, (4)

: Astfel,

A. rgmnentul ecJn·J mic e prelent în giu<lirea lui Tueiuide pe două pla­ nuri. Primul este îmbrăţişat de el, cum. se vede în fr. 42 şi 43, dar şi în mnlte alte pagini ale .,Războiul11i", pentru a explica stări şi evenimente :


322

TROPISMUL POUS-t:LUl. TUCJDlDE

migraţia popoarelor, inst al are a lor în anumite locuri, IlllŞcări sociale (Vd. şi N. Barbu, op. cit., c ap . Cauzalitatea is torictl). Autorul consemnează şi cauze cosmice (calamităţi naturale) sau geografice, asupra cărora însă nu insist ă mai deloc. Celălalt plan se va evidenţi a in chestiunea mobilurilor ce operează în sfera conştiinţei. Priv itor la primul plan, considerăm că

teoria socială democritică despre funcţia istorică fundamentală a nevoilor materiale (Democ:rit, fr. B 5) inti!neşte filosofia socială a lui Tucidide. Cochrane ( Thucydides ami the Science of Hiswry, London, H. �Iiliord, 1929) afirmă că gindirea istoriografului atenian se înrudeşte, nu cu aceea a lui Anaxagoras - potrivit unei opinii larg răspîndite - ci cu aceea a atomistului din Abdera, la rîndul lui apropiat de Hippocrates . Rezultă totod ată din c el e relevate mai sus că inruditea cu Democrit nu este, cum cre de C ochr ane, doar de domeniul ontologic-gnoseologic şi al incep uturilor ştiinţelor empirice, ci e mai cuprinzătoare. O observaţie a lui Pericle (II, 39, 1 - 2) - subscrisă ioarte proi.Jabil şi de Tucidide - merge pînă l a sugerarn, în cazul menţi on a t, a f,tptului că modul de viaţă condu c e spre o anumită însuşire psihidi, .:.ceea a cura­ jului. În C01'pu.s kippocraticum se intilnesc opinii analoge.

C ot�ceptul

de pro phasis

Fr. 44

(6) Socotesc că singura cauză adevărag (:X /:r,6wT::Î ­ [a războiuluiJ peloponesiac J dar tJeară­ tată prin cuvînt (rlcpo:ve:cr-rch--rjv oE: Aoytp) a constituit faptul că atenienii ajunseseră p uternici , inspirîn d teamă - . . Însă cauzele declarate în mod expres (C?ocvr F C.v Î.<:y.S [LEV·XL o:h(o:t) au fost . . . I , 23,

't''1JY np 6!p o:on)10

Enunţul din fr. 44 c ond uce spr e o teză teoreticA pe care croDicarul Rtlzboiului peloponesiac se întemei az ă foarte adesea in examinaH a conşti in ţei ce prezideazl acţiuni le istorice ale colectivităţilor. Considerind cu preemi­ nenţă natura umană ce şi-ar impune predilecţille, cu car a ct er indeoLşte nelludabil, el distinge între prop hasi s şi aitia, termeni cărora le dă semni­ ficaţii diferite de cele curente, deşi nu c-u totul lipsit e de pn cedcnt 1 V d. Anastasios Nikitas, Zttr Bedeutung von -:tp6<pcuw; in tier a:tgriechischen

Literatur.. Mail!z, 1 976, p a ssim) . Tetmer:ii indică la Tucidide două nivele de expresie ale subiectivităţii colective. Cimpul aitia e cel :.! motivaţiilor imediate, al opiniilor divergente, de suprafaţă, al afirmaţii�or agitatorlce, intr-un cuvînt, al userţiunilor ce abundă în traficul citadin cotidian (T u ci ­ dide, credem, vrea :,ă �p11nă despre ele că sînt luate de vulg drept adevăr adev ărat) - Prophas1s :- ăl ăşluie şte in profu nz i me a calmă a int en ţiil or istorice reale, nEmărturisiif', de ca re-şi dan .seama, poate, doar pusonalităţi de frunte. În me dici n a hirocratică termenul viza citeodată, ca in tratatul Despre fracturi 1 5, c a uza sigură, scrupulos control abil ă , a bo l i i, spre deosebire de acee a, de primă impr es ie şi prea generală, pe c�re o s u g ere az ă sindromul ei (Fernand Rober t, Pr6phasis, în . , R ev . des Et. G ree ques", nr. 426-427, 1 976, Jl . 332 şi urm.) . ObserYătn că Democ r:t , refe ri ndu-se la proc esul de pătrundere cognitivă a realului, afirmă că ur :.;tare proces


B) EXTRA SE DIN RĂZBOIUL PELOPONESIAC

323

:�.re de-a fa�e �ll dou1i nivd;,, •1an' . , oh��ltr". :1� "''linul aparenţelor !len�i­ bile, de 'y:�Joat·� , . convenţio r n!"L' ' - ·J6:1'� - . ;:-eFi. hit, c11 � ar acte r profunn .

t7o 'ij - . ·•'n!.d� ( i \ rd intdti.,ece realităţii ,..� tra-:luc<: iu C'X:Derienţă. Aec::l ; t:i L·l'Cie cntl�VTt . •: r :- 1��. cu te za tncill i ­ ·ihnă a (:�br •iou1i genuri d c: ca.ue (nici llll:ll t.:-. L'l' ' ·=!l lent relaţiilor pur inteli�ibil, veritabil -

.se

Tuanc) .

Determinaţii din sfera an;sliinjr ! Fr. 45 I, 75, (3) [Atenienii <::xplică spartanilor că politica lor de domi nati e externă a fost determbată 1 "mai întîi de team;l (�Ha�), mai apoi de prestigiu ('n;J.·� ), şi în cele din urmă de interes (wrpsAi�) "*. Fr. 46 III, 44, (3) "Eu socotesc că deliberăm despre viitor, .:w despre ?re-zent . . . (4) Noi nu ne j udecăm cu myti­ lenienii ; nu dezbatem o chesti une de drept, ci ne sfătuim in privinţa lor [a mytilenienilor ] , pentru a vedea cum ar patea să ne fie folositori" . (Din cuvîntarea lui Diodotos). - .

·

Fr. 47 I, 67, (3) [Duşmănia megarieuilor faţă de atenieni se datoreşte hptului că ] E se interzi ce accesul în port uri l e de: s ah C•J!.lducerea ::<.tenienilor � i la cele din Attica. Fr. 48

[În urma căderii cetăţii Amphi polis ] at e­ nienii an fost cupriuşi de o mare teamă, mai ales pen tru că cctatea i� aducea folos, trim�ţîndu-le lemne pcnt rn constru�ţia corăbiilor )Î procurîndu-le bani . IV,

103, ( 1)

Fr 49 VII, 3 7 , \ i J Nu s - a :.t rdicat unii î m;Y>tr: ·..-�t :tl t • >r:l pent ru apărarea. :l:- ..:-pturilor şi nici pentru c:l < ' '- : l \ 1 rude, ci mai rrmlt îieca.r<� dttpă cum ii di cta ·'m.D : twut ai i nteresul sau u ..!voh . . . (G) Cytherieci:i, ca re erau cDh>ni<;> ti i lacedemo­ �Iienilor, a a luat armeie :i:upotri va l t c·L':l;.· m t i .·n ilor, care � r au cu Gilyppos, iar rhodienii, d�)i .1� n••:t • n .Ii u Argos, se băteau, <:iliţi, cu syracusanii, care "ran •l •r icni, cu ge­ li enii20, car-:: �::rau coloni<;; t ii lor ·7i c a r ,: : ) n· · t ; ... _·rJ. în expe•

L!teral :

ioios, ava.nLaj

-. u�t b.;ri.��.


TROPISMUL POLIS-t.;LL:I. TuCIDIDE

diţie alături de syracus ani . . . (7) În expe diţie mai erau şi corcyreieni, care erau nu n umai dorieni, dar chiar co­ rintieni, care luptau împotriva corintienilor şi syracusa­ nilor, deşi erau coloniştii unora şi rudele altora, pretextînd că sînt siliţi s-o facă ; în realitate insă erau mînaţi de duş­ m ăni a împotriva corintienilor. Fr. 50

III, 82, (1) Mai tîrziu s-a mişcat ap roape întreaga e:le­ nime, ca să zicem aşa, fiind dezbinată peste tot, căci frun­ taşii popor ul ui voiau să aducă pe atenieni, iar oli garhii pe lacedemonieni. Opinia din fr. 45 e arătată ca aparţinînd atenienilor, iar ce a din fr. comport amentului atenian faţi"t de cei din Mytilene nu se pune in planul juridic, ci în acela al intereselor culti­ v ate de Atena) ; sint, neindoielnic, gînduri totodată tucididiene. Abordăm

46, lui Diodotos (el spune : chestiunea

deci tema faptelor de conştiinţă ce declanşează acţiu nile in istorie, temă constant pr ezentă in opera Ia care ne referim. Preocupă mobilurile de ordin antropologie, fie sociale, fie psihologice : emotiyitatea maselor, tr adiţiile

pe care le cultiYă, sentimentele lor de demnitate ori frică, capacitatea personalităţilor de a le influenţ a prin arta lor oratorică. Hazardul - tjch e - e invocat adesea, fie În op oziţie cu lucraren omeneasc ă (tech n c ) , f ie luat altfel, c a imprevizibil , în contrast cu eYaluările rnţionalc (gn01w ) , prosp ectiY e (Vd. L. Edmunds, Chance and ln telligcnce in Thucyduies, Cambridge, Harward Univ. Press, 1975). Paralel cu toate acestea, adesea dom.inîndu-le ori funcţionînd numai el, acţionează interesul {C:up c l-i�. fr. 45) ; deşi enumerat împreună cu tcam2- �i chestiunile de prestigiu, inte­ resul e invocat de istoriograf în mult mai mare măsură, uneori inYingînd frica, ori - ca in conflictul cn Mel os - lmnul renume. Despre i gnorarea nedisimulată, datorită interesului, a dieptului "interciYic", citim in fr. 46. Referitor la promoyarea de către atenieni, in virtntea interesului, a " drept ul u i celui mai tare" Faustrecht ! -, a atitu dinii pe care Tuci­ dide o adoptă in ace ast ă temă, v d. J. de Romilly, Thuc. et l'imperialisme . . . , p. 248 ; Florea Fugaru , Categorii de argume11te istorice tn opera lui Tucidide, in . , Anal . Univ. Buc. - Limbi clas. şi orient." XXII, 1973, p. 51 şi urm. După cum arată W. E. Thompson (art. cit., p. 172) istorio­ gr aful era convins că frica, interesul, dar şi aspiraţia către onoare erau date in "natura umană " . Fragmentele 47 şi 48 exprim ă motivaţia prin interes economic. O exprimă expressis verbis, altminte ri insă o atare motivaţie apare aproape '" 'ntreaga cercetare asupra desfăşurării războiului. Declanşare a lui e expli­ cati in mare măsură prin rivalitatea economică dintre Atena şi Corint, singuru l oraş portuar di n Pelopones deschis comerţului maritim. Marea campanie contra Siciliei e explic ată de insulari - iar Tucidide e eyident de acord cu ei - prin faptul că atenienii "rîynesc la bogăţiile insnlei" (IV, 61 , 3). Ar fi fost de a şteptat ca înru direa tribală să de termine alian4 ţele . Dar nu, pre domi nă şi aici intere�el e, n::levă analiza p ersp ic ac e a is· tori cu lu i (fr. 49).


B)

El

EXTRASE

DIN RAZBOll.iL PELOPONESL\C

acordă o atenţie snsţinntă,

325

in cercetarea sa, conflictului social­

politic dintre demos ( 8 ijtJ.o<;) şi . ,cei pnţini" (o i.tyo'), adică aristocraţi, c-a în fr. 50, notabil prin semnificaţia !ni larg cuprinzătoare. Nu ştim intrucit şi-a dat seama de cauza, în font! şi <·a de ordinul intereselor econo­ mice. a rupturii politice de la baza lJll·nţiouatnlui conflict, dar frecventa m,c,cicre de fapt, în text, a celor doui't planuri ne dă de gîndit.

Cert e că, într-un plan ca şi în celălalt,

gindul

său gravitează în jurul

ceea ce nnmim concept de relaţie socială, cu rol istoric determinant. În ...- irtutt-a unei asemenea arii de forţe determinative. societatea, în con­

a

c,rţia lui Tucidide, nu nmi depinde,

cxtrinsec,

fie el insondalJil (mitic), fie social este i�toria în exclusiv

în

linii generale, de un înglobant

el ue ordinul unui logos universal. Raportnl raport-cu-sine ; ea dobîndeşte, ast­ f�J. cu largă precădere. în filosofia soei ală la care ne referim, logica ei pro­

]'l'i(·, un auto-logos, iar acesta se frtnrc�te rrcdilect îu creuzetul intereselor materiale economico-politice. );u a...-e m la Tucidide o înYăţăturrt sintetică asupra istoriei în formă

fr < J dicâ, c i , - şi doar pînă la un punct -- în fonnă practică. Nu avem ll:ci un (·nunţ de principii referitor la locul - primordial, ori nu - al < u .•J:omiculni printre ceilalţi factori determinatori de i:;torie pe care ii

ia în consi d(·rarl' : nici "\·reo formulare a relaţiei lui cu mişcarea spirituală. J\n aYem vreo definiţie a economicului şi funcţiei lui. Mai mult, el pare �ii Llameze acest rol, sii regrete că istoria e aşa şi nu altfel, sperînd că M fu/la deveni ailccTa, ln speţă un cimp pnr al moralei şi dreptulni. Cu ho:Jte acestea, �paţiul c•xplicativ ce-l .acordă economicului face elin istorio­

J::r ai"l atic llll pn·cursor al concepţki material ismul ui economic (diferit, cit: con('(·pţia matc·rialist-istorică ).

n e t iim,

Critieism Fr. 5 1

III, 82 , (3) .Au int rat deci în dezbinări oam<:nii prin

c e tăţi şi faptele care s-au petrecut mai tîrziu, datorită faimei cel or întîmplate mai înainte, au făcut pe oameni să- �i înnoiască gîn d urile cu un avint excesiv, nu numai prin şireteni a cu care intreprindeau fapt ele, dar şi prin ciud ă ţ e nia răzbunărilor. (4) Ei au schimbat , după bunul lor plac, şi sensul obişnuit al cu,·intelor. Astfel , îndrăzneala nesăbuită a fost numită bărbăţie i ubitoare de prieteni, iar ezi­ tarea înţeleaptă, l aşit at e cuvii11cioasrt ; L mnpătarca a fost n umită văl al laşităţii , iar llri c eperea la t oate, lipsă de stăruinţă ; zelul neb unesc a fost numit biirbăţic, iar în­ cercarea de a i ntin d e curse cu prec auţi e a fos t numită pretext binecuvintat p e nt r u ret ragerea de la a cţiu ne . (5) Cel care era nemulţumit a fost �ocotit demn de nezdrun­ cînată î ncre der e, iar cel care-1 contrazicc·a ua bănu it . Cel care întindea o cur să, dacă izbutea, era socotit inteligent,


, _______ ,_______ __

iu cel care o plănuia era socotit şi mai teri bil Dacă se hotăra ciw::va mai înainte să n-aibă nevoie nici de una, nici de al ta21 , era numit destr ămăt o r al grupului şi om înfricoşat de duşmani . Într-un cuvînt, cel care o lua înainte unuia care avea să săvîrşească vreun rău era lăudat ca şi cel care îndemna la rău pe unul care nu se gîndea l a asta. (6) B a chiar rudele d e sînge erau socotite c ă sîn t mai înstrăinate decît membrii unui grnp politic, pentru că acc;•tia erau rnJ.i pregătiţi să tread la acţiune fără ezit are. Astfel de grupuri nu se co nstitui au în acord cu legile, ci împotriva legilor existente şi din dorinţa de cîştig. Iar an gaj am entele solemne dintre ei nu le întăreau pri n .

,

legea divină22, ci prin săvîrşirea vreunei nelegiuiri în comun. (7) Pro p unerile bune ale adversarilor, dacă ace şti a erau mai pute rnici erau primite datorită presiunii stricte, ext- rcit a t ă de fapte, nicidecum din sentimente nobile. Fap­ tul de a se răzbun a Ia rîndui său, era mai preţuit decît paza de a nu suferi cel dintîi. Şi, dacă cumva îşi făceau jurJ.mî11�e dE.' împăcare, acestea valorau numai pentru prezent, fiind prestate din pricina vreunei încurcături şi neavînd nici o put ere din altă parte. Iar cel care o lua înaint e cu îndrăzneaiă, la ·momentul prielnic, cînd vedea pe [cel ălalt ] lipsit de a?ărare, se răzbuna pe acela, luîndu-1 prin s u rpri ndere datorită încrederii înşelate. [Aceasta o făcea ] �nai cu plăcere decît să atace deschis şi aprecia, în d<:OSL�oi, s�cnritatea proprie şi fapt ul că, învingînd pr: n în :;;elăci :nL\ dobînde a faima de om inteligent. lV!ai degrabă lumea mL:leşte dibaci pe cei mulţi, care sînt mişd, dr:Tît să spu ni despre cei nl:pricepuţi că sint buni ; [oa Tlll' ni.� îndeob)te ] de nepricep ere se ruşinează, iar \:u dib ăci a se fă lesc (8) Canza tttturor acestor rele era dorinţa de dor;li­ naţie, provocat ă de 1;lco mie şi de ambiţie. Şi atunci , rlin pr ici na lor, oamenii treceau la certuri p ătimaşc ; frun­ ta:;;i i de pria cetăţi, fi<:care cu o denumire cuviinc:ioasă, se prefăc ea u că năzuiesc spre egalitatea politică a popo­ rului �i aristocraţia î nţ.eleaptă. Cu cuvintul se îngrij e a u de treburile p ubli ce şi îşi atrăgeau răsplătire ca peatru victorie. În realitate, însă, luptînd prin toate mijloac�?le ca să se înfrîngă unii pe alţii , au îndrăznit să săvîrşe<tsd cele mai groaznice fapte şi au recurs la pedeps e din ce în ce mai mari, fără să ţi nă seamă de drept at e şi de i nte,

.

,

..


!J)

LXT� \S[ DIN

RĂZ!lOll!L

H L c > PuNESL\C'

r e s u l c etă ţii . Aşa că ci se limitau la cee a ce le fă c ea mereu plăcere fiecăruia dintre ei şi, do bi n din du- şi p ute r e a, fie prin osîndiri obţinut e cu un vot nedrept, fie pri n forţa armelor, se pregăte a u să-şi satisfacă pe dată ambiţia. Aş adar, nimeni nu preţuia bună credinţa ; toţi erau di sp u şi să asculte pe aceia care, prin cuvîntul ticluit, renşeau să pună la cale o ispravă care stîrnea im·i dia. CeHt ţe nii neutri erau ucişi şi de unii, şi de c eilal ţi, fie fiindcă nu luptau alături de ei, fie pentru că erau pi z mui ţ i că supradeţuiau. 83, (1) Astfel, în cugetul elenilor s-au înscăunat tot felul de răutăţi din pricina răs co alelor , iar onestitatea, la care participă foarte mult nobleţea d e sentimente, fiind lu at ă în rîs, a dispărut, pe cînd faptul de a se împotrivi duş­ m ănos şi cu neîncredere unii altora i-a dezbinat foarte m ult. (2) Într-adevăr, nu exista ni ci un c uvînt puternic şi llici un j urămînt înfricoşător care s{i-i împace, ci, din lipsa temeiului pe care-1 constitui e i ncrederea, ei s e bazau m ai mult pe forţa inteligenţei, gîndindu-se să nu sufere mai mult decît puteau să aibă încredere. (3) Şi cei mai slabi la minte de cele mai multe ori supravieţuiau . Î ntr - a­ dl•v[tr, temîndu-se ::le propr ia l or d efici enţă şi de inte­ l ig e nţ a adversarilor, să nu fie cunn·a mai prejos în cuvinte, iar adversarii să le-o ia înainte cu multa dibăcie a inte­ l i gc; nţei lor, întinzîndu-le curse, porneau cu îndrilznealii în acţiune. (4) Iar ceilalţi, dispreţuindu-i, socoteau c[t ,-or p utea să presimtă [atacul lor J şi, crezînd că nu treb1:ie sf. întreprindă cu f apt a ceea ce pot face cu gîndirea, nu-:;;i luau măsuri de pază şi pentr u aceasta erau mai curi l ! (l nimiciţi. 84, ( 1 ) Aşadar, in Corcyra cele mai multe dint re aceste fapte au fost săvîrşite de căt re aceia care atacul pri mii ; [au mai fost săvîrşite şi alte fapte l de ci\t re: ::li. e i a care treceau la contraatac, conduşi fiind mai 1 1 1 1 1lt cu t ru fi t: decît cu î nţelepci une de oamc!li c a r<' căut :!u si:i. � c· riizbu ne . Cei care dădeau contralovituri , unii ÎIJL'ercau să scape de sărăcia obişnuită, dorind mai aks n: patimă să pună stăpînir e pc nedrept pe an:n:a V(·cinilor, iar al ţii nu porneau la atac împinşi d e lrtcom i c , ci de o poziţie egală cu a adversarului si mînati fiincl de o tlrtL ncîmbllnzită ; ' ' de aceea se năpusteau asupra advcr�,trului cn Y io i e nţ ă şi ne î nduple c are . (2) Tulburîndu-se ci cLi ,· i a ţ a obiţ'nnită a cetăţii, in această împrejurare firea ( J J t l c'neasciJ. a trecut


328

TROPISMt;L POLIS-ULUI. TUCIDIDE

p.::ste legi, şi, obişnuită să facă nedreptăţi, chiar căl cinJ iegile în vigoare, a arătat că se bucură de neînfrîuarea mî­ niei, nu se supune dreptăţii şi este duşmană celui care se distinge. Altfel n-ar fi preţuit răzbunarea mai mult decit kgea [divină ]23, n-ar fi pus cîştigul mai :presus de abţinerea de la nedreptate, şi în care invidia nu şi-ar mai fi exe rcita t puterea ei vătămătoare. (3) În această priviuţă24, oamenii pr eţuiesc acele legi obşteşti cu ajutorul cărora toţi nădăj­ duiesc că, chiar atunci cînd se năruie, vor putea fi sah'aţi, dar, cî n d este vorba�să pedepsească pe alţii, atunci sînt de părere să înceteze şi să nu mai fie în vigoare, dacă ci­ ne:va, aflîndu-se în primejdie, s-ar putea bucura de pro­ tecţia vreuneia dintre el e . Fr. 52 III, 46, (3) Ne apărăm interesele [în cetăţil e subor do nate Atenei] nu prin străşnicia legilor, ci prin grija acordată treburilor noastre. (5) Noi facem acum contrar iul Astfel, dacă izbutim să supunem o cetate liberă care, potrivit unui imbold firesc, s-a desprins spre a-şi dobîndi neatîr­ n are a şi o c ond ucem cu forţa , credem că trebuie s-o pe­ depsim amarnic. (6) Nu trebuie să pe depsim prea tare pe cei care se desprind de noi, ci să-i păzim cit mai bine înainte de a se desprinde şi să veghem ca nici măcar să n u co nceapă o astfel de idee, iar cînd îi aducem sub stăpînirea noastră să-i învinuim cît mai puţin . . . (Din c uvîntarea lui Diodotos) . Fr. 53 III, 47, (3} Dacă veţi distruge poporul mytilenian, care nici n-a luat parte la desprindere, ba încă, după ce a pus mîna pe arme a predat cetatea de bună voie mai întîi veţi face o nedreptate, ucigîud pe binefăcătorii ,·o�tri, apoi veţi oferi oligarhilor tocmai ceea ce vor. (Din cuvîn­ tarea lui Diodotos) . Fr. 54 VIII, 89, (3) [Într-o oligarhie ] nu se năzuieşte spre egalitate, ci fiecare aspiră să devină pe loc mai mare decît celălalt. Dimpotrivă, într-o democraţie, se suportă mai uşor rezultatul alegerilor, căci nimeni nu se consideră micşorat prin alegerea unor oameni la fel cu el . ­

.

,


Il) EXTRASE DIN RĂZBOIUL PELOPONESIAC

Fr. 55 VI, 53, (2) Atenienii, de îndată ce plecase armata, n-au încetinit deloc cercetarea în legătură cu cele întîmplav.� c u misteriile şi cu mutilarea Hermelor25 ; ei nu cercetaseJ ă pe denunţători, ci bănuiau pe toţi şi, cu ajutorul unoi· uameni răi, arestau cetăţeni foarte cumsecade şi-i aruncau in închisoare, socotind că este mai folositor să cercetez<: lucrul şi cu de-amănuntul să găsească pe vinovaţi, decit să n-aibă încredere în răutatea den unţătorilor şi să le scap e nejudccat vreun cetăţean care p ăre a cumsecade, dar era vi no vat .

Fr. 56 III, 43, (2) În acest fel, şi cel care voieşte să convin�ă p oporul de lucr uri primejdioase trebuie să-1 atragă pr �n înţ;elăciune, şi cel care spune lucruri mai bune, să minta, ca să capete încredere. (3) Din pricina bănuielilor, est� cu neputinţă să faci bine unei cetăţi în ochii tuturor, fără s a minţi, căci cetăţe anul care oferă cetăţii vreun lucru buu, în văzul tuturor, este bănuit că în ascuns va dobîndi pentr u sine ceva mai mult . Fr. 57 VIII, 1 , (1) [Atenienii ] s-au indignat foarte tarc îm­ potrh·a oratorilor26 care-i sfătuiseră să pornească cxpe­ diţia în Sicilia, ca şi cînd n-ar fi aprobat-o prin vot ei înşi:;:i.

Fr. 58 VIII, 1 , (4) Poporul, în aceste ce asuri, aşa cum fac(.: întot deauna cînd e împins de spaimă, era gata să le o r ­ ganizeze [din nou ] pe toate. Fragmentele 5 1 - 58 mărturisesc participarea cugdi'1 1· ii l u i 'fnci<li<l� la criticismul teoretic şi practic care, pivotînd în jurul i l !'i i critice lansat•: de sofişti, îndeosebi de sistemul lui Protagoras, devine o notii a umani.;­

c

mului din secolul lui Pericle. Istoriograful-filosof îşi va fi <lat seama cumva de faptul că suprema misiune a intelectualului este aceea de a ju deca. ştiin­ ţific, epoca lui socială şi de a proceda faţă !le ea nu prin aplauze servile care paralizează putinţele de progres şi, deci, o trtfdeaz<i, ci pri n examen critic - inepuizabil ca şi acel pro şi contra protagoric - ce dă un diag­ nostic răului, şi astfel a împinge cetatea spre incpuizai.Jilă ameliorare şi autodepăşire ? Oricum, asociind fr. SI cu dialogul dintre atenieni şi locui­ torii din Melos (V, 85 - 1 1 1 ), se observi'• : a. În Rtfzboiul peloponesiac:, ce se înfăţişează de regulă ca o cronici'• voit rece, impersonală a ev enimente-


TROJ'!SMUL POLIS-VLUI. Tl:CWrDE

lor. aşa încît aprecierile de autor sînt rarissime şi cu totul sumare, sin . gu1'a excepţie - o patetică intervenţie personală de cinci sprezece para­ grafe - are ca obi ect c�itica, vehementă, a răului dezl l!.n ţuit de război, de dezbinările civile , . t!l întreaga elenit ate" (fr. 5 1 ) : dezlănţuirea cgo­ <:entrismului, dispreţ u l legilor, denaturarea sensului cuvintelor, al dezba­ terilor, a! intenţiilor, folo�irea nes ăbuită a lozincilor politice, abuzul comis de cei , . de sus" în voinţa lor de dominaţie ; b. pe tot parcursul lucrării, si-ngurul caz în care este folosit dialogul ( acoperind douăzecişişase de capi­ tole)

- considerat în acea�tă epoc ă drept suprema metodă de a epuiza

o t emă, pri n extorcarea dm minte a argumentelor şi contraargume ntelot posibile, cum cerea Protao;oras şi făcea Socrate - este cazul cînd, in

esenţă , e cr iticată politica externli, de fo-rţă şi silnicie, a unei cetăţi presu­ puse a fi cea mai ., liberal ă" , în speţă democratica Atenă. Fragmentele

52, 53

- deşi

referitoare

la

conflictul

Atenei

cu

Mytilene - susţin

aceeaşi poziţie critică, neingăduind, credem, vreun dubiu asupra păreri i adoptate de Tucidide însuşi in cealaltă înfruntare, ateniano-meliană (Vd . ,

în dezacor d cu părerea noastră, Max Dieckhoff, tJber Krieg und Frieden als Maximen in der historisch-politischen Literatur der Griechen, in "Das

Altertum", Berlin, Bd. 18, 1972, p. 15 şi urm. ) . Socotim deci, c1i. istoria­ graf ul nostru apreciază critic an samblul relaţiilor politeice, atit interne

cit şi externe, generate de război, vizînd insă mai ales Atena. Deşi, poate, el nutre şte o oarecare preferinţă pentru pri ncipiul abstract de democraţi e ,

sau în fr. 54, critica lui rămîne totuşi neslăbită faţă de ţ>1'a&ti&a democratică, încărcată de p1i.cate, de implicaţii la fel de det estabile (fr. 55, 56, 57, 58) . Autorul denunţă injustiţia, imoralit atea, vi olenţa, indiferent dacă au loc sub egidă aristocratică ori democratică. Sînt bune temeiuri în favoarea supoziţiei conform căreia unul din ,obiectivele de seamă considerate de Tucidide în op er a sa a fost acela al criti cii societă ţii din secolul lui Pericle. A aceleiaşi societăţi - ne spune contextul - care a dat geniul şi opera lui Pericle, care a Hcnt din Atena o şcoal ă de ci vilizaţie a întregii lumi elene. Denunţînd relele, el se gîndea, neîndoielnic, la o stare de criz ă , incredinţat totodată că există -în oameni potenţialul spiritual care, actualizat, va face ca depresiunca să fie eliminată. Manifestul criticist pe care-I semn ea ză va fi fost con cep u t ca un act destinat terapeuticii sociale, stirnirii unei revolte steni c<:, a . , anticorpilor" împotriva a cee a ce este, şi nu puţin, reprobabil în nat n � a ca în unele contexte

;:umană.

Praxiologie

Cunoaşterea raţională ş1: ac(izmca Fr. 59

III, 45,'' (3) [Împotriva cererii lui Cleon de a se ac ţio n a cu extremă duritate faţă ""de cei din Mytilene ] . Oamenii din fire greşesc şi în comun şi fiecare în parte , şi nu există lege care să-i împiedice de la asta ; (4) . . . împrejurările trezesc aceste · două patimi [excesul şi mîndria ] din pricina mîniei şi, în acest fel, după cum fiecare dintre ele este stăpînit ă de un imbold mai neîmblînzit, îi duc pe oameni __


B) EXTRAS!'. DIN RĂZBOIUL PELOPG"'ESIAC 331 ------- - ---

In faţa primejdiilor (5). Atît nădejdea cît şi dragostea aduc foarte multe prejudicii . . . (7) Într-un cuvînt este cu 1wputinţă şi dă dovadă de uşurătate acela care crede că �.tu nci cînd firea mrwuea.scă se porneşte cu avint să facă ceva, va putea fi abătută fie prin forţa legilor, fie prin teama de vreo pri mejdi e (Din cnv\ntarea lui Dindoto:" ) . IT, 62, (5)

"

Fr. 60 Cînd norocul este egal, inteligenţa

ce

se

sprijină pe putere sufletească întăreşte îndrăzneala ; ea pune m ai puţin temei pe speranţă , care operE-ază doar acolo unde nu se pot ev alua situaţiile, decît pe buna cu­ noaştere a împrejurărilor, ce îngădttie să se prevadă mai sigur viitoruJ" (Din cea de-a treia cuvîntare a lui Pericle) .

Fr. 61 II, 47, (4) La început , nici medicii nu erau în st are <-ă dea ajutoare căd nu cunoşteau boala. Fr. 62

III, 48, (2) Ci11e chibzuieşte bine este cu mult mai r,uternic împotriva duşmanilor decît dacă ar trece Ia ac­ ţiune şi ar pr oce d a cu o forţă lipsită de raţiune.

Fr. 63

I V, 108, (4) Dealtfel, <Lceste cetăţi (supuse At<.:nei ] so­ coteau că nu vor păţi nimic, căci, pe de o parte, se în­ şel as eră asupra puterii atenienilor, aşa cum s-a arătat mai tîrziu, iar, pe de altă parte, pentru că jud ecau situaţia mai mult c u dorinţele lor confuze decît cu raţi un ea clară. Dealtfel oamenii obişnuiesc să încredinţeze unei nădejdi necercetate cu raţiunea lucrul pe care-1 doresc, iar lucrul pe care nu-l doresc, obişnuiesc să-1 respingă prin sentenţe autorit anF.

Fr. 64 II, 40 , (3) "Ceea ce ne caracterizează

e faptul de a uni în­ drăzneala în acţiune cu rtflecţia asupra cel(lf ce vom făp­ tui ; la alţii cutezanţa înseamnă nechibzuinţă, iar (·hibzuin­ ţa, ezitare" (Din cea de-a doua cuvîntare a lui Pericle) . Raţionalismul rigid de tip socratic, pragmatismul reuşitei, profesat d e sofişti, coex:istau în secolul lui Pericle cu exp<,riuwntalismul luminat, pur teoretic, al lui Democrit. Diferiţi de acesta din urm1i., Hippocrates în medicină şi Tucidide in meditaţia asupra socialului transpun in sfera


TROPlSMLL l'OUS-ULUI. TIJCID!DE

332

concretului teoria terapeutic-profilactică a practicii susţinută de o p r e a­ labilă cunoaştere şi chibzuinţă ; împotriva acţiunii î mpli n it e orheşte (dedau­ şatli de patimi, spune fr. 59), ambii laudă indrăzneala, d iri j at ă iu.>ii de calma evaluare raţională a situaţiilor (Tucidide, îu fr. 62). Ar fi "o con­ cepţie realistă şi practică a inteligenţei", spune J. Bru.nel (Compte rwdu despre Pierre Huart, rvwfJ.ll chez Tlmcydide et ses contemporains, Paris, Klincksieck, 1973, in .,Rev. des Et ud es Grecques" , nr. 4 1 9-423, 1975, p. 285). Fragmentele 60, 61 afirmă, în sfere variate, comandatnentul prealabilei cunoaşteri a obiectului spre care e chemată pr act ica Frag­ mentel e 63, 64 exprimă o bună teză praxi ologică, dar cu o notabilă dife­ renţă, cel puţin în privinţa Ateuci : ceea ce este pentru Pericle şeful de stat care, fireşte 1, îşi laudă regimul spre a se lăuda pe siue - o con­ duitA deja intrat ă in uz se văde şt e a fi pentr u omul de ştiinţ{t Tucidide, critic faţă de starea de f apt, doar un deziderat. Înfruntarea dintre Cleou şi Diodotos are, în esenţă, ca obiect tocmai tema de m ai sus (I ri, 37 -48) iar Ate na fusese cît pe ce să aplice linia lui Cl e o u ceea ce lJro\·oacă indig­ narea lui Tucidide. .

-

,

Cuvintul şi discuţia publicr'i Fr. 65 II, 40. (2) . . �oi înşine decidem asupra treburilor noao;;tre, cunoscîndu-le în profunzime ; cuvîntul ( Myo;) nu-l cre­ dem a fi păgubitor acţiunii ; dimpotrivă , rău este să nu ne lămurim prin cuvînt ( t.6yo�) inainte de a trece la ac­ ţiune" (Din . cea de-a doua cuvîntare a lui Pericle) . Fr. 66 III, 42 , (2) " Cel care susţine că vorbirea ( t.o·r o ;) nu este dascăl al faptelor, fie că este l ip sit de inteligenţă,

fie că are vreun interes personal "

Diodotos) .

V, 89

( D in

cuvintarea lui

Fr. 67

[Atenienii către melieni ] : " D rep tatea un i ntră

în consideraţie în cuvîntul oamenilor (&.vEl p(�r.z�o� /,6yo � ) . decît î n cazul egalităţii puterii lor de a se imrnn<:: ; alt­ minteri, cei tari uzează de forţa lor, i ar cei slabi trebuie să se s upună" (Din dialogul dintre atenieni ]i melie:ni ) . doi

Fr agme nt ele 64, 65, exprimă p ăreri cotnune l u i Tucidi<le ? i celur

o ameni de

stat,

Pericle şi Diodotos. Fu ncţii le

cuvîntului, rdevate,

în ep ocă, mai intii de c ătre sofişti, se referă la raporturile dintre vorbire şi g"mdire, dintre vorbire şi aeţiune. Fr. 67, unde e vizat dialogul, subliniază

intr-o dezbatere, cuvîutul, confruntarea părerilor, îşi împliuesc sarcina condiţia ca interlocutorii sit nu fie supuşi nici u ne i constringeri. Pe dt i trasate de Protagoras şi Prodicos - ultimul milita pentru precizia cuvin­ telor şi pentru con:;etunarca nuanţelor prin care se d is ti ng setnniiicaţiile lor istoriograful atenian lfl,;ă frec vent srt înţeh•getu că era prcoetqnt că,

cu

-


h't [XTRASE UIN

de folo;;irca corectă şi minuţioasă

RĂZBOIUL PELOPONESii\C a vocalmlarului.

Cind

:n:�

critidt , in

practica

socială, schimhan·a riiu intcnţionati'L a sensului cuvintelor, folosirea lor

abuzivă ori făţarnică, in scopul de a se ascunde gîndul (fr. 5 1 ), atunci, ca şi sofiştii menţionaţi, o face preocupat de considerente nu atit lingvi,;­ tice, cît sociale : dezordine a in •orbire e corolar al dezordinii din viaţă. Discuţia în contradktoriu iese la tot pasul în întîmpinarea cititorilor Răz..

lh·i �tlui pelapo11esiac.

Istoria evenimentelor - este convins Tucidide trebuie să fie istoria tezelor care le-au guvernat . Ideile decisive au fost

precedate de discuţi i. Autorul relevă frecvent amplitudinea argumentelor contra dezvoltate de adversari, iar cel ce le urmăreşte, înţelege pr o ­ cesul prin care anumite convingeri a u pătruns opinia pttblică, de venind forţe eficiente. E c,;e a ce numean sofiştii clvnloytcE, sau procedura anti­ logicr1, adică a logN-urilor contrapuse (Vd. Jacqueline de Romilly, up. cit.).

}>ro şi

�1enţionăm

discuţia,

la Sparta, dintre partizanii reţinerii şi cei ai acţiunii

r{,zhoinice imediate ; la Atena, disputa dintre Nicias şi Alcibiade în ajunnl războiului din Sicilia ; du elul verbal dintre Cleon şi Diodotos etc. Antilo­ gia pune faţă în faţă, de regulă, două sisteme de valori ca dreptate - forţă, interes-moralitate, domiuaţie- lihertate (Vd. M. Vegetti, op. cit.). Istorio­ graful face loc şi dezb aterilor ce au precedat hotărîrii pe care el, Tncidid c , n u le aprobă. S e poate s ă fi fost o simplă chestiune d e obiectivitate ştiin­ ţifidL Dacă însă ne giuditn la Prota�oras din Abdera, ne dătn seama că ar fi fost tocmai procedeul pc care 1-ar fi folosit el, filosoful sofist, dacă ar fi scris el istoria în cauză. în adevăr abderitanul era de părere că în miş·

carea societăţii nu a \'elll de-a face cu un adevăr absolut.

Ceea

ce statul-ce­

tate statorniceşte, prin de7.hatere colectivă, a fi, într-nn moment determi­ nat, j ust din punctul !ni de Ye<l<>H', funcţionează ca adevăr pentru colectivi­ tatea civici! in cauză. Ade,·ărul atenienilor - inclusiv, poate, cel al atenia­

nnlui Tuci,lide

-

nu

en,

în momentul da.t, adevărul spartanilor. E greu

de yăzut ce alt con,;[derent ar explica în chip mai mulţumitor procedura urmat(< de istoriograiul filosoi. Referitor la posibilele influenţe exercitate asnpra lui Tucidi<l·� de cătr" Prodicos şi Protagoras în do me n i ul <le i<ld atins aici, nl. Tlt. Ci,_m lpcrz. L,ec; />.·nsn -�rs d,: la Grece, trad. ,\. Ra_vut > 1 \ . l ,

Paris-Lau ,:tuuc, \·oi. I, l 9i!i'l, pp. -4 5 1 şi

492.


334

NOTE* 1 Va. nota 7 . s Cu privire la nfinnaţiilc neînte:tneiate sau îndoielnl.:t, Jln:orJ trola­ bile, referitoare i" "i<lta lni T�cidide, vd. N. Barbu, St-u!.' : " , ,,truduc:zv la Razboiul J.'ciopc·r:tsiac, :Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 196f. r : > 37- SS. a Cht'stiunea de o ţti .:um s-a înfi.\ţiş«t prima versiune :;, t,,xtului

simple ÎI15emnări, eri redc.cbre provizorie - este contron•r:<: < ;c. • Autor ce I'C încekink<câ cu predarea retoricii, în sec. \' .: . r : . 6 La 68, ( 1 - 2) ; 90, ( l - 2). Admir�ţir. manifestat� �,. Tucidid c, aici, faţă de Antiţl::.on vizează omul, nu at itudim:a decis Gn·;;c! <'Hlocratică a acestuia. Po:ntn1 istorlogrnful ato:nian, chestiunea portn:tul; ; i moral­ iniclcctual al unui pcr,n:<"j se afh'i pusă întotdeauna w <:lt plan decit acela al convingerilor politice profesate de cel în cauză. 6 8-a crezut n:ult timp c;, <>ccasiii Jucr�rc ar fi aparţil:;ut unui autot denumit Suidas. Ccn:cti!rile mai. noi �1rată ci"t, foarte prol-.;b'i. �u avem a face cu un n1;me dc ruso:•na, ci cu un titlu, Suda. 611 După cum {)bscrvă 1:\. llarbn (stud. cit., p. 36), llt(·;,r.oscîndu-se data naşterii istoric11lni at(·nian, dar asociind cu alte ink•rruaţii notaţi.a sa, conform căreia, la izbttcuirea războiului, ajunsese la vîr>la ce îngăduie înţelegerea a ceea ct: se Îlitîn;plă, se presupune că la încep1td războiu­ lui el avea aproxin>r,tiv 2(; de ani, că (ll· ci se va fi născut F" Ju -!6(J î.e.n. 7 Textul se referă la evEnimente foarte vechi, pentru cnre LU existau documente demne de încredue, ci erau transmise numai prin legende �1 mituri. I. Classen, ed. 11mkydides din 1 89 7, vol. I, p. 2, crede că în textul care ne-a parvenit este o lipsă, socotind că expresia ;v_plvr. u T<A �6o:;; nu se poate Teferi la <.·poea 1·ăzboaielor medice. Nu este nevoie �J presupu­ nem o lipsă, deoance exp·nia ><<Xl ht T<cx /.ca6-;-eFcx şi înca. ��- mai vechi. t:&te suficientă fl ntru a �: (: h:ţL�q;e că este ' orba despre titnj..uri foart" îndtpărtate. \ ezi A. ·w. Gorun!e, A Il istoric ai Commcntary c1·, 1 hucydidcs, ,·o]. l, 1945, p. �9 (1\.Jl . ) . 8 1 n tt':xt u. l c <;: et t HT<>< <.Il p .rt icii"hl, (] < c i Tl.i(':dide ccniirmft i ap111 -

(Kl3 .) .

• În text J.an-.int strilin 10

iv -;-f. j.i.l) r.,:.c.ar;:o<o.:.an (:K.:B.).

o=

nu pe pămîntul z:;a::.J, deci re

D tdt înct:rd:i:rile d e E:tăvilire ale oam<·nilor (N.B .). Ironie, pe fondul 1mei cvasi-Qmonimii : AOLfL6.; (ciuruii) � i ;.,tj.lci.; (io&mete) . u E vorba de .ArollOll . 13 Le ncitau me1cdic, {)ra < ole!e fiind în versuri (N.B.). 1 4 Aici şi mai jos includem unele pasaje din cuvîntarea iui Diodoto s din Ecclesia att:niană, în dezl)sterea de reexaminare a decizki asupra san­ cţiunilor imFut;e <.etăţii l.iytilene. Este, în adevăr, singurul c-az în care Tucidide ia atitudine manifest aprobativă (III, 49, 4) faţă de cuprin�ul unei cuvîntări. Să nu fi fost străină această adeziune de ostilit:.tea, nedisi­ mul ată a istoricului faţă de C:leon, oponentul lui Diodotos în dezbaterea pomo:nită ? urin:lll, nu am u.:tras din spusele ace�tuia <lin urnlă decit 11

"' 1-. d t ll: l;JD.dt· C:e n:t l: ţirn<a (N.B.) ::.rm ţin iui Nin,]a· J. Barbu. C:eklalte, autorului capitolului de faţă.


335 en,;at,oui de priactpln aflate in acor d neindoielnic cu li!z.ele itlcotll,�itabil tllcididielle din restttl lucrării. Cu privire la concordanţa <1� p:'tr<!ri di ntre Dio<lotus şi Tu c idide , vd. B. )'[anuwald, op. cit., passim. 10 4vnn�).oL; inseam.nă .,de aceeaşi greutate, pe măsura ei" (N.B.). 16 Ila:lh u.:n; înseamuă literal operil eăucaţionalil. Am dat e�:pr esiei ·r'ii � 'Ita43o.; n!!:l3n!!LY o trad uce e liberă, urmind o sugestie a lui M. Ja.­ kot;\ (Thukydides, R4zboiul peloponesiac, ed. Casa Şcoalelor, 1941

r

p. 1 4 4).

Alei istoricul are tn vedere mai ales grupările tribale (N.B.). Tucidide se referăJaici la bogăţiile de tot felul (N.B.). u Privitor la sensul dat de Tucidide acestui termen alei, sens neaştep­ tat snh raport etimologic, vd. Von Frit:t, op. cit., vo!. I, pp. 623 -624. i'n altă parte - la VI, 76, 2 - np6q��a1; înseamnă in5i1 pretext. 17 18

211

Locuitorii cetăţii Gel a (Sicilia) . Nici să întindă curse, nici să le p lănu iasc ă (N.B.) . 22 Depunind j urămint, confo m practici101: religioase curente (N.B.) • •• TOU ocr( � u = sacru, sfînt (N. B . ) . 24 Adică, în pr ivinţ a respectării legii (N.B.). •• E vorba de bustnrile zeului Hermes, puse pe piedestale dreptun• glliLilare, î mpodobite cu un phal!os, embleml a fccunditll.ţii. Aşezate la m:trginea terenurilor, indicau limita lor. La margine de dr um, erau s oco tite a o:�roti pe călători. în oraş. se afl.1u în pieţe, la răspîntii, în palestre, gyrn­ 21

nazi i.

r

temple, etc.

Se

bucurau

de

o veneraţie deosebiti1. Mutilarea lor.

de cătro

slvir�ită la At.:na, într-o no apte , în ti mpul campan.iei siciliene , rămaşi n�cunoscuţi, a provocat tn pop<>r o illl�n>l agitaţie.

autori

••

2'

Din

E,·.hsia (Adunarea Poporului). :l'.U70Xfli'l"!ol? : ·cu put�r� ab sol ut:!., adică, aici,

În t'"x:t,

replică".

.,ce

nu adrnite


PERICLE NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Născut in 495 sau 494 î.e.n., din ilustra familie a alknw ionizilc.r, acest vlăstar al aristocraţiei ateniene a intruchipat, in cel mai de seama moment al istoriei cetăţii lui Theseus, năzuinţele ei democratice. Influenţa lui a inceput să se exercite încă din anii 60 ai sec. V, pe linia democratică iniţiată de Clistenes şi continuată de Ephialte, al cămi partiz[:Jl a fost. între anii 444 şi 429, n aflăm ales in fiecare an, cu o singurd. �:s:ccpţi<',, in funcţia de strateg ce i-a asigurat continuitatea puterii pînă in anul morţii sale. Locul său istoric e statornicit de contribuţia adusă dczYoltării democraţiei ateniene, de deciziile politice şi militare ce-l asociază primei părţi a războiului peloponesiac şi de stimulii ce au făcut să sh i:'..luceas�:a. viaţa culturală a Atenei, pe multe căi, dar mai ales prin lucrările de arta iniţiate sau inspirate de el.

Cugetarea lui poartă pecetea conct"pţici lui Anaxagoras. renţă de vîrstă dintre ei ne indeamnă să explicăm orientarea

1lic?. dif�­ lt:i Perick, mai puţin prin profesoratul filosofului din Klazomenai şi mai mdt prm

faptul că an fost ambii conştiinţe de absorbţie ale i111pcrativelor aceltua�i curent ideatic. Ataşamentul ce-l lega de Pericle pe l'hidias este a<;;ijderea semnul unei comune atitudini estetico-sociale. Sofocle �i Euripide s-an numărat printre apropiaţii săi întru cultură. Convingerile sale mai ami� • ­ tesc cind de Socrate, cind de Protagoras. Procesele intentate lui Anaxa­ goras, apropiatului său colaborator, lui Phidias, pricteuei sale, femeia­ literat Aspasia, îl vizau în fond pe el; dincolo de motivaţ.iile lor politicianb­ te, procesele marchează faptul că, în planul confruntărilor de atunci. Pericle era privit ca principalul pilon al platformei liberale, fizicaliste �i laice. Nedispunind de vreo scriere pericleianil, ne adresăm, spre a-i cunoaşte ideile, vechii istoriografii, procedeu prin care informaţia noastră rulllîn.., cu o valoare doar aproximativă. Măr turia lui Tucidide este, la mare diş­ tanţă, cea mai de preţ Alt i zvor este cel al deciziilor lu ate de frnnta�u! atenian, cu fondul lor de idei implicate, deloc neglijabil. În fine, ecourile operei sale istorice in numeroase scrieri ulterioare. La Tucidide a!kmaio­ nidul apaxe cu trei cuvîntări. Ne-,am exprimat la locul cuvenit punctul de vedere asupra modului de a aprecia expunerile ce apar la autorul Războiului peloponesiac, ca discursuri ale personajelor cont('mporane (cap. ,.Tucidide", p. 304) . în acest sens şi Jacqueline de Romilly, Tlwcy­ dide et l'imperialisme atkenien, Paris, .,Les llelles Lettres", 1 947, e<lJ'· .,Pt'ricle". La cele spuse, adăugăm că garanţia de conformitate e mai mare in cazul lui Pericle, pe care istoriograful, concetăţean cu el, 1-a cunos­ cut de aproape şi ale cărui opinii, prin funcţia ocupată, erau larg cunoscuti•, deci mai puţin ame ni nţate de un mod prea personal de redare. Nu este însă deloc exclusă putinţa unor nuanţe şi accente pur tucididicne.


NOTA INTRODUCTIVĂ

337

Concepţia care â guvernat conduita sa angaj a teme-cheie ale contro­

verselor din sferele filosofiei, gindirii autropologice, politeice şi estetice in a doua jumătate a sec. V. Pe plan filosofic, el participă la curentul i!zi calist. În domeniul religiei, îl ştim angajat nu in chestiuni teoretice, dar in chestiunea consecinţelor practice negative ale saperstiţiilor in vi aţa socială. Principala sa preocupare a constituit-o închegarea teoretică şi i•ractică a liniamrntelor statului democratic. Dacă, Spartei,

atribuită lui

Lycurg,

Xenofon

ne-a

evocind

constituţia

păstrat modelul statului

aristocratic al timpului, apoi, neîndoielnic, Pericle e cel ce voia să ofere modelul celui democratic. Discordanţa! politologică dintre viziunea sa asupra democraţiei din cetate şi aceea asupra relaţiilor externe ale Atenei - conCepţie numită de unii, expresiv deşi anacronic, . ,imperia­

devine mai puţin de neînţeles, in lumina unui anumit consi ­ derent : deşi amic <•1 conceptului de individualitate umană, acesta ocup1L in cugetarea sa un loc dominat de cultul supremaţiei Cetăţii ; personali­ tatea omului şi libertatea lui democratică sînt privite prin prisma misiunii

listă"

de a se consacra Cetăţii ; e:rtrapolînd această viziune în sfera relaţiilor externe, îl vedem militind in celelalte cetăţi pentru democraţie, dar privitrt, acEasta, prin pri�ma sarcinii de a Ycdea Atena drept centr u de polarizarc a intregii grecit ăţi. Pe linia iilosofilor sofişti, Pericle îşi dă S<'ama de

semnificaţii

gnoseologice dezbaterii, pedag�id şi

şi

antropo-sociale ale cuyîntulu i, dialogu l u i , l'ractice, dar ceea ce-l preocupă c diri­

acţiunii

guirea virtuţilor acestora în beneficiul Cetăţii. În fine, în cugetarea lui, o opinie preluati\, bănuinJ, de la prietenul său Damon, prolif{·rcazi"t în �ensul că nu doar muzica dar si Cl'ld altc arte au a fi stimulate ''" udori

educaţionale-civice, copleşind. Pericle nu e iniţiatorul

;atisiacţia secolu l ui

,,

"

estetică cu o solie sociaU. ce-i poartă numele, nici uu

se

identifică decît puţin sub raport cronologic cu acesta. Ca metaii1.ician fizical ist, Anaxagoras avea asupra � " ascendentul creatorului <1<- ooiskm ; în teoria cunoaşterii, v ioara primă :; timpului era Protagoras ; t. · oria so­

cratică a societăţii şi o mului strălucea mai viu decît a oricui ; in sfc,ra creaţiei plastico-arhitectonice se i ntpu n numele lui Phidias, Polyc ldtos sau Ictinos. Sub egi da lui Pericle stă insă practica politeică de ord in •·ata­

lizator prin care s-a înfăptuit sinteza acestor valori şi ale multor al lora în entitatea d e epocă clasică, sporind considerabil radiaţia lor în sp a ţ iu l lumii greceşti �i. în ti mp, peste secole şi milenii. E memorabil:'i 1n:isnra în care con cordă fapteie sale cu imperativele latente şi mo b i l ur i k univer­ sale ale societăţii gre cc �t i din Rcel moment istoric, favorizînd implini rea k·r in cel mai înalt !!rad posibil.

O mare persoualitate într-un secol de personalili"iţi, menţinute insă toate, în chip democratic, ,.sub puterea şi în cuprinsul g<'JII'ral ului" : l fegel) . I.B.


PERICLE

A) VIAŢA ŞI

OMUL*

1 . PLUTARH, Pericle III Pericle făcea parte din tribut Acamantides, din demul Holarges, şi se trăgea dintr-o familie şi dintr-un neam de viţă şi după tată şi după mamă. - IV Pericle a ascultat şi lecţiile lui Zenon 2. din Etea, care se îndeletnicea cu cercetări despre natură. Dar cel care a stat foarte mult în jurul lui Pericl e şi care, mai ales, a :pus în el o mărinimie şi o măreţie de gîndire mai presus de conducerea obişnuită a poporului şi i-a ridicat şi înălţat demnitatea caracterului, a fost .Anaxa­ goras din Klazomenai. 3. - IV Cei mai mulţi autori spun că dascălul său de muzică a fost Damonl. 4. - XXXVI. Pericle şi-a cheltuit toată ziua dis­ cutînd cu Prot agoras2, neştiind cine a fost, după cea mai dreaptă judecată, cauza nenorocirii [uciderea prin impru­ denţă a lui Epitimos din Pharsal a], l ancea, sau mai mult cel care a aruncat-o, sau agonotheţiP. 5. PLATON, Alcibiade 1 1 8 C Alcibiade : Ce i drept, Socrate, lumea spune că nu de la sine a ajuns Pericle is­ cusit, ci stînd in preajma mai multor bărbaţi iscusiţi, printre care Pythoclides şi Anaxagoras, ba chiar şi astăzi, a şa în virstă cum este, încă se mai întîlneşte cu Damon în acelaşi scop. 6. DIODOR XII, 28 Pericle a folosit atunci� primul ma­ şinile de război cunoscute sub numele de berbec şi broas-

-

-

-

• Versiunile român eşti ale textelor au. fost prel ll.:�.te dupii cmn ur­ rnează : Thucydides, Rdzboiul peloponesiac şi Plutar h, Pericle, îu tr:tdu­ cerile intocmite de N. I. Barbu ; Xeuophon, Amintiri despre Socrnt�. trad . Şt. ll ezdechl ; Platon, Menon, trad. L. Lupaş şi P. Creţia ; A lcibi,l­ de, trad. S. Vieru ; Gorgias, trad. Al. Cizek. şi Phaidros, trad. Şt. Bez­ dechi ; Strabon, Geografia, trad. F. Vanţ-Ştef ; Diogenes Laertios, Vieţi?,, şi doctrinele filosofilor, trad. C. Balrnuş. Notele la. rn�nţionatele texte aparţin nutorilor traducerilor, cu excepţia celor la opera lui D iog•:ne> Lae rtios, care au ca autor pe

A. M. Frenkian.


A) VIAŢA ŞI OMUL

că ţ� stoa s ă , menal.

construite

de

către

3::; : :

" ___

_______ ____

Ariemon

diu

K lazo·­

7. - XII, 39 Phidias fusese îm{; rdnat să îac�i sta­ tuia Athenei sub direcţia lui Puicll-, fiul lui Xantippo:0. 8. - XII, 40 Pericle reuşi să împingă pe ah r:ieni la r ă z b o i contra Spartei datorită puteri ; talentului .<tu ma­ tor.ic ce-i a dus es e supranumele de Olympian.

· · - 9. rLUTARH, Per. VIII Unii socotesc că Peri e: i e ' a fost pon:clit "Olympiauul" datorită lucriblor cu can� a îm­ podobit cet at e a , iar al ţii socotesc că porecla i-a n nit in urma puterii pe care a avut-o în tnbi1e militare.

1 0. DIODOR XII, 4 5 Învinuit de suferinţele provocate <�c ri"tzboiul contra Spartei , Pericle fu în lăt u rat de la co­ man d a arm at ei . . . şi condamnat la plata unt:l a men z i de o ptz e c i de talanţi. [At eni eni i propt1seră pace a, dar, pr opunerea fiind r e spins ă J se văzură siliţi să de a comanda înapc.i lui Pericl e. 1 1 . PLATON, Menon 94 A Sacrale : Peri cle era un om care-i depăşea cu mult in înţelepciune pe t oţi . 12. XENOFON, A min#ri despre Soaate II, 2 Socratc : Am auzit că Peri de p o se dă m ijl o a ce [de a năji pe oam en i J . pe care le foloseşte spr e a s e face iubit de către conce­ tăţenii săi . 13. TUCIDIDE II, 65, (4) Apoi , [d upă ce 1-a blamat pc Pericle] cu mult m ai tîrzi u , aşa cum fa c e de obicei r opo ru l , ratenienii ] 1-au ales strateg Şi i-au Încredinţat CUll dUCCH.a t u t t� r or treburilor . . . pentru că-1 soc ot e au că este cd mai în măsură să facă faţă nevoi l or intre gii Cl t �Lţi. (5) Astfel, tot timpul cît fusese în fruntea cetăţii, i n t i nll ' de p ace, a condus-o cu m o deraţie şi a păzit-o cu grij a, aşa că în ti mpul lui cetatea a ajuns foarte ll l aJ v ; dar, c în d a izbucnit războiul, este evident că rcrick a } • : l văzut puterea ei în acest război. (6) A m ai trăit doi ani şi şase 1 u n i . Apoi, după ce a murit , încă şi nwi nwlt �-a văzut j ust eţ ea preve d erii lui cu privire la r i"i;-.boi. 14. PLATON, Gorgias 515 E Socratc J c �Ltre ;call ikles ] : Ştim precis, şi tu şi eu, că l a început l'cride era respectat şi că atenienii n-au pronunţat nici o condamnare infa­ mantă i mp otriv a lui . . . Dar mai tîrziu, cînd, d at orită lui, au d even it cetăţeni buni şi v i rtu oşi , la sfîrşit u l vieţii


TROPISMUL POLIS-ULUI: PE!UCi.E

1-au condamnat pentru furt, ba puţin a lipsit să-1 condamne şi la moarte, considerîndu-1 desig ur ti călos . 15. PLUTARH, Per. XXXI Phidias avea m ulţ i du ş mani care-I piz muia u , unii urîndu-1 din pricina t ale ntului său, i a r alţii voind să încerce poporul, să vadă cum 1-ar j udeca pe Pericle . . . Phidias a fost j u decat , fii nd aruncat în închisoare. [Ref. la al te pro cese înscenate prietenilor lui Pericle vd. fr. B 6]. lui l'<..� ride,

­

B) CONCEPŢIA FIZICALISl\1 - .·\'\TIFIDEISll 1 . D IOG. U.ERT. II, 12, 9 După cum spune S o ti o n în c ar t e a sa Succesiunea filosofilor, [Anaxagoras ] a fost adus în faţ a j n decăţii de Cleon sub a cuz ar e a de i mpi et ate , deoa­ rece d ecl aras e că soarele este o bucată de metal incan des ­ cent ; discip olul său Pericle 1-a apărat . . . [13] Hermippos, în Vieţt:le sale, povesteşte că [An axago r as J a fo st închis pînă la exec uţie ; că Pericle a v enit înaintea poporului şi a într�bat dacă i se gă seşt e vreo gr e ş e ală in cariera sa p oliti că, la care atenienii au răspuns că nu. "Ei bine, a c o nti n uat el, eu sînt elevul lui Anax ago r as . Nu \'ă l ăs aţ i înşelaţi de defăimări şi nu-l c o n da m na ţi la moarte. In­ credeţi-vă în mi n e şi liberaţi-1" . Astfel fu pus în lihertate c\na:cagoras. 2. PLUTARH, Per. VI Dar Pericle n-a cunoscut numai ace ste binefaceri [de ordin moral ] de pe urma prieteniei c u Anaxagoras, ci se pare că a fo st mai presus de orice s uperstiţie, care produce teamă în sufletele celora care, contemplînd aştrii, nu cu no sc cauzele existenţei şi mişcării lor şi sînt cuprinşi de nelinişte, atribuindu-le divinit ăţ i i �i tulburîndu-se din nec unoaşterea lor. 3. - - V De acest om [Anaxagoras ] minunînJu-se pest e fire Pericle şi umplîndu-se de aşa-zisa ştiinţă a aş­ trilor şi a lucrurilor cereşti, avea numai o gîJJ dire seri o asă şi o vorbire înaltă şi neamestecată cu fledtreala şi cn glu­ mele \·orbirii populare.


Il) C00:U:PTI

\

341

4. - - VIII, Pericle potri\'imlu-;;t cudntul, ca pe o ::r:\ cu felul său de viaţă şi cu lllăreţia gî ndirii , a întins fo.::te mult strunele lui Anaxagoras, turnind ştiinţa naturit ca pe o culoare în retorică. Căci Pericle, dobîndind din şt:jnţa n aturii această înălţime de sentimente care duce ct: totul la desăvîrşire, aşa cum zice divinul Platon, şi :o..d �mgînd-o la firea lui bună şi aducînd diu ştiinţa naturii :a arta c uvîntărilor numai ceea ce se potrivea, a aj uns 5<1 se deosebească mult de ceilalţi. 5. PLATON, Phaidros 269 E Socrate : Se pare . . . că Pt:-icle, cu drept cuvînt, e socotit că a fost cel mai de­ s�.-: irşit orator. - Phaidros : Pentru ce ? - Socrate : Toa­ :e meşteşugurile însemnate a u nevoie de vorbărie cosmică dbpre natură (f1.e-:-ecupoA.oy(oc�)5, căci din ele se p a re că sorb .st:':_• limul şi împlinirea în orice p riv in ţ ă , calităţi pe care , pt lîngă talentul său nat ur al . şi le- a însuşit şi Pericle . -\< ,'. a fost, cred, deoarece, dind de Anaxagoras, care er a h � :nai un astfel de om, s-a îndopat cu cunoştinţe speculative ::it.<.pre Univers şi, pătrunzînd pinft la studiul fiinţei raţiunii 1-JG':;�) şi a ceea ce e lipsit de raţiune, despre care Anaxa­ ,;c J.s vorbise atît d e m tlt , de aici a aplicat la arta ora­ : c idt c eea ce îi era L)h >i tm. •

În fr. 5, în pofida tonului persirbat folosit de Platon - ştiută fiind ad·:ersitatea sa faţă de orientarea fil.ic,tlistii au;t:m gorică, prezentlt �i ] ;, Pericle - se conturează remarca potrivit căreia doar atunci dohîucle�lt! ar1 a oratorică un conţinut de seamă, dud, depăşind u-şi cadrul oui�unil, s e inalţă spre sferele superioare ale gîndirii, adiel ,.îşi saltă capul î u aer·• (îo acest 1<ens, L. Robin, Notice, la Ph,'dn·, in Phtou, Oeuvres, tom� [ \',

3-•·me

part., p. CXINIII, Paris, ,.Le,; lk!k;; Ldtres ",

1933) .

6. PLUTARH, Per. XXXII În acelaşi timp, i\spas i a. fpietena l u i P e ricle] a fost adus:t în faţa j ud ec iiţ� ii de co­ nncul Hermippos6, în vin ui tă .fiind lle l i p:;ii rlL' rL".;pect fată de zei. Acuzatorul o mai îtn-innia d p r i t n�:;; te la ea :femei libere si-i înlesneste lni Perick : 1 1\ il ni rea. cu ele. Dwpeithes a � cris un pr �i ec t de hotftri r,:, 1 ' r i n care se po­ runcea să fie traşi la j udecată toţi cei .: a r , · un cred în zei :-a n cei care predau învăţ[tturi asnp ra. rc'f.!;i uni!or cereşti, voind să dea vina pe Pericle, priu A t n x:agoras. 7. - - XXXV . . . Dar cînd cor:tbiile [ce porneau într-o expediţie militară ] cra�t pline cu oameni şi Pericle s-a urcat pe corabia lui, soarele tocmai a intrat într- o


TlCOPISMlJL

342____

_

POUS-ULUI: PJ:RlCLil

-------------

t <::ipsă , :;-a nl ctlt înt uneric, şi toţ.i au răma<: hun ii.r­ muiţi ca îu faţa unui mare semn. Văzînd deci l;•.:ride t-•t: cîrmaci cuprjns de teamă şi încurc�t. a ridicat }J i -: mida în faţ a ochi.lnr anJuia şi , acoperi nd e-- i, l-a în1 rt>bat dacă mai wcotc�k că este ceva înfricoşător sau semn u.! •:1 :_nd nencrc.ciri. Cirmaciul a răspuns că nu. Atunci 1\·ricL 1-a zis : "I)rin ct- f:e deosebeşte una de alt a decît p ri n LC(<:a d; iu:rul care a pricinuit ecl ipsa de soare este rr;ai mare de:.c:t hlam � cl � ? " Ace!'t:,:a �e sp un !n şc olile filc;,:?f�lor. _ � PolCJe, !ati­ 8. - - v iii . . . ;::,t eslmbrotos· fcne ca dînd la trihmiă pe ostaşii care căzus eră. luptind la Samo�. a. sp u s că sînt nemuritori, înt o cmai ca zeii. "Pe zei m:-i w:dem , a zis el, şi totuşi prin cinstirile de care au part e şi prin bunurile J.,e care ni le dau, întărim credinţa că sînt nonuritori. Acest e c instiri sînt adu!'e deci şi cdor care •

au

murit pentru patrie". 'l1.; CI1)1DE II, 43, (3) Pericle : )T or mint ul oamt:nilur ilu�tl"i se află în orice loc şi nu este numai acela pe car� îl arată o insc-ripţie pe o coloană, în propria lor patrie ; chiar pe un pămî nt strliÎn, amintirea lor nescrisă trăieşte fn sufl et e , iar nu în monumente.

9.

În lumin a r.tN<ntblnlui cuget1irii lui Puick, împinsă de fi>.knlismul d ontolo�;ic JlC' iilgaş ant.ifidt'ist, Jr. B şi 9 pur a indicr. faptti; cil. pentru el di...-initu tea ur fi un bl!chet de v alor i uma1n· , pe carl: le pot lntruchipa oan.-c·nii ·i l�'ştri, r� iYi:J.a nemurire nefii11d alt<:t'Y::t decît eternitatea prezer ­ ţei lor în con�tiil1ţa istoriei. O}ltica lui Plut:lrh liiferă ��e act:e:> a lui Tnci­ cHde, dar acPstn din mmii, spre deosebire de ct:l >. ! dt, j udccă Jil,u de religi� ;>i, oricum, il cunoa�le mai bine pe Pericle, co1m1:,,pomnui său, t:ecît, pest<:: cacuri , Plutarh

...-

.

10. PLt:TARH, Per. XXXVIII E oiuav fiind, leride a arăt at unui pr i eten , care \'enise să-1 ,·adă, o amulctă le­ gată la gît de femei , nînd să înl du:gă dt-i tare bolnaY dacă rabdă d şi ac-eastă pr o sti e. Ul\IUL

a. :!Xote dominante ale eoneeptului de om 1 1 . TUCIDIDE I I , 43, (4) [Pericle j : Fericirea t:: ste li­ bertate a iar li bertat ea înseamnă bravură. 12. I, 143, (5) [Pericle ] : [Împotriva tendi nţei de a preţui mai mult bunurile materiale decît însăşi viaţa, nu

, -


B) CONCEPTIA

trebuie uitat că] nu avuţia făureşte pe om, ci omtti e .:el făureşte avuţii. 1 3. - II, 39, (1) [Pericle] : În ceea ce priveşte edu­ caţia, lacedemonienii caută încă în tineri, prin exerciţii obositoare, deprinderea de a fi curajoşi, pe cînd noi. [ate nienji ], deşi ducem o viaţă mai destinsă, nu îufruntărn dt:loc mai puţin curajos decît ei primej diile de acelaşi fel. Enunţurile din fr. 1 1 şi 1 2, care sună ca ni�te afuri�me. iUllicil. in ce

­

acelaşi timp ca principii de libertate şi de prioritate a vieţii spirituale asupra celei materiale fundamentul vizinnii asupra Omului dt ,;i .al conduitei adoptate de Pericle în politica ilztan,i in timpul cit ::;. fost fruntaş al .·\.tenei. -

-

-

-

b. Raportul individ-societate 14. - II, 40, (2) [Pericle ] : Aceiaşi oameni au grijă

Atena], în acelaşi timp, şi de treburile particu­ cele p ublice ; alţii, care sînt ocupaţi cu alte în deletniciri, pot să cunoas că fără greş tr eb urile publice, deoarece noi nu aprecie m ca inactiv pe"cel care nu ia parte la chivernisirea acestor treburi, ci-1 numim inutil [pentru st at ] 1 5. II, 43, ( 1) [Pericle ] : Astfel de oameni au fost, d'=ci, aceştia, [eroii dispăruţi l pe măsura cet ăţii lor . rvoi, atenienii ] să contemplaţi p ut e rea cetăţii în acţiunile [voastre ] de fiecare zi, iubind-o . . . Chiar cîn d [acei croi ] eşuau în înc ercăril e lor, nu voiau s ă l i ps eas că cetatc:1. de virtutea l o r ci-i dăruiau cea mai frumoasă j ertfă de iub i r e {2) Într-adevăr, oferindu-şi vi aţa laolaltă cu alţii, au do­ l1indit pe nt ru ei în şiş i lauda nepieritoar� �i mnr mîn1. ul ce l mai distins , n u ace l a în care zac, c i acela î n care gl( l ria Ior rămîne veş nic ă şi amintit ă cu orice prilej , atît c u cu­ �·întul cît şi cu f ap ta [la noi ,

în lare, şi de

­

.

-

.

,

.

.

.

c. Reflexia şi spiritul ..de nct i u m� 16. II, 62, (5) [Pericle ] : Cind unrPc u : �� .;te egal, int el igenţ a ce s e sp rij ină pe puterea s u r l d <:�h<:i't î ntăreşte îndrăzneala ; ea pune mai puţin tem.:.· i. pc· s p . -ranţă, care npen·azi'. doar acolo unde nu se p ot eval ua si tu.:tţ iil;;, decît pe bmn cunoaştere a împrej urărilor, l� <:: în ;{�.rluie să se prevadă mai sigur viitorul. -


344

TRUI'ISMUI. POLb·l · LU:

PERICLE

17. - II, 64, (4) [Pe1'icle J : Desigur, omul iuacti,- va dispreţui aceste lucruri Cruterea şi faima ] , dar cel care doreşt e să realizeze şi el ccYa 1e va imita ; fi re şte , cel care nu ar dobîndi nimic le-ar pizmui. 18. - II, 63, (3) [Pericle j : Pofta de odihn ă î.�i are rostul ei doar dacă însoţeşte vigoan:: a în acţ iune ; ea nn-�i găseşte loc într-o cetate ce îndeplineşte un rol conducător ; doar într-o cetate aservită poate cineva să guste linişt ea, dar aceasta e c orol arul condiţiei de sclav. 19. - II, 4 1 , (4) [Pe1·icle ] : Manifestîndu-ne [noi, ate­ nienii ] puterea prin mari acte, putere care nu-i lipsită de martori, vom fi a dm iraţ i şi de contemporani şi de poste­ rit at e şi nu vom avea nevoie nici de un Homer, care să ne laude , nici de altul c ar e, în prezent, să ne desfete prin ':ersuri, căci adevărul va inlo c ui. ficţiunea. 20. - II, 43, (5) [Pericle] : Nu cei care trăiesc mes­ chin şi care n-au nici o nă dejde de mai bine îşi vor dobîndi merite, cruţîndu-şi Yiaţa, ci aceia care sînt în pri m ejdi a de a trece de la bine ]a rău . . . (6) Pen tr u un bărbat care are demnitate, năr uir e a in mol esire este mai dureroasă decît moartea În tÎmpi n ată Cl.l curaj. Textele periJlit să �e contureze teza praxiologică as upr a d;mului actiY , unit înţelepciunii care-i <::Yalut:azit şansele de reuşită. �oi, cei de

azi, citim în ele atît enunţul principiului gnoseologic şi antropologie ai acţiunii, cit şi refle:xul spiritului de faptă, care a nutrit viaţa " secollllui lui Pericle " în atîtPa ::: rii ale culturii materiale şi spirituale. Dar, in con·

cepţia alkmaionidului, comporta meutul activ avea şi misiunea să [JrO­ cure Atenei hegemonie şi glorie (ir. 1 7) . Convins că p asi v it ate a e compati· bilă doar cu poziţ.i a de dominnt, nu c u aceea de dominator, socotea că statul ce practică dreptul pumnului trebuie să se agite frtră pauzi:1 , ndn­ găduind nici altora nici sieşi momente de răgaz, de destindere, regulă adoptată de regimurile despotice pînă în zilele noastre. Legitimarea politicii externe de forţă a -·Henei prin elogiul acţiunii (fr. 1 9) UIL a indulcit suferinţel e provocate de eşecul ci.

d. Cu,•întul şi

dezbaterea

21. TUCIDIDE II, 40, (2) Pericle .· Noi înşine [atenienii ] sîntem cei ce decid em asupra treburilor noastre, cunos­ cîndu-le în profunzime ; cuvîntul (Aoyo�) nu-l credem a fi păgubitor acţiunii ; dimpotrivă, rău este să n u ne lă­ murim prin cuvînt înaint e de a trece la acţiune.


345

22. PLATOX, Gorgias 455 lJ - E Gorgias : Voi încerca, Socrate, să-ţi dezvălui cu claritate întrea�a putere a re­ toricii . . . Tu ştii, desigur. c:i. arseualek, zidurile Atenei, llrecum şi construcţia porturilor îşi datorează existenţa, in parte sfaturilor lui Themistoclcs, în rest celor ale lui Pericle şi nicidecum oamenilor Je meserie. 23. TUCIDIDE II, 60, (5) C Pericle ] : Desigur voi sînteţi acum mîniaţi pe mine, un om care, socotesc, nu sînt mai puţin în stare decît altul să-mi dau seama de ceea ce tre­ buie şi să arăt prin viu gra i Ce ee a ce gîndesc j . căci îmi iubesc Î cetatea si ' sînt mai tare ca i:mita banilor. (6)� ntr-adevăr, cel care cunoaşte ceea ce tre b uie, dar nu p ate s-o arate cetăţenilor clar, este ca şi cum n-ar şti. Iar cel care posedă ambele îns uşiri dar faţă de cetate este :răuvoitor, de ase­ menea nu va putea rosti nimic spre folosul obştei. SOCIETATEA

a.

Legea Cetăţii

24. TUCIDIDE II, 60, (2) f Pericle l : Eu socotesc că o ::etate aduce mai multe foloas:.: fi.:ci"trui cct iiţean în parte :Iacă ea, în întregul ei, prosperă, decit dacă fiecare individ m par te o duce bine, dar cetatea se priibu:;;eşte . . . 25. I, 141, (7) [Pericle ] : [Peloponesicnii 1 adunîu­ du-se din cînd în cînd, iau, pcntrn scurt timp, în dezbatere cîte o treabă publică, iar în cea mai mare parte a timpului isi văd de treburile lor particulare. Nici unul di ntre ci U:u-şi dă seama că prin nepăsarea sa va aduce pagube �nteresului comun, ci socote!)te că altul o să se îngrijească si de interesele sale, astfel d., gîndind fiecare in sinea in� la fel, nu observă că interesele comune sint păgubite. 26 . II, 61, (4) [Pericle ] : devenind insensihili faţă dt: durerile personale, trebuie �pe voi, a.teni cnii] s ă \"ă ;m:.ocupe doar salvarea comunităţii. 27. XENOFON, Amintiri I, :2 C Pericle către Alcibiade} : Se numeşte lege tot ceea c:.:: hotăr�iştc după chibzuite, poporul adunat, pentru a porunci un lucru satt a interzice un altul . . Ori de cîte ori. printr-o hot;nîre scrisă sau a1tcnm, fără ca să-1 fi înduple�at. silim .Pe: cineva să facă -

-

.


346

TROPISMUL POLIS-ULUI: PERICLI!

ceva este,

după părerea mea, mai de grabă un act de vio­ decît o lege. - Alcibiade : Astfel, cînd mulţime:a abuzează de superioritatea ei asupra bogaţilor, pentru a fact: să tr eacă o hotărîre fără să-i convingă, e tot un act de ,-i ol enţă ? - Pericle : De minune, Alcibiade.

le nţ ă

Sub o formă deghizată, Xenofon, profesînd convingeri proari5tocm­ tiC'�. polemiz.:: ază cu Pericle, dJnd o.-nţelege ci1 democratismul poate con­ duce f,prt' n1ă�uri nedrepte. Dar, după cum rezult ă din spusele lui 'Iuddide (Yd. it?jra, :r. 33), al cărui fel de a gîndi era mai apropiat lui Pericle decit acEla al lui Xcnofon, conducAtorul Atenei era preocupat de mijloa­ cEle pnsnnsh·e prin care s-ar putea preintimpina deciziile nedrepte ale

inst anJt:lor democratice.

b.

Norme şi procedee ale liemoeraţiei

fi_;

28. T"C"CIDIDE II , 36, (4) Pnidc : Am să arăt mai int ii de la ce fel de vi aţă pornind, aw aj u ns aci, [noi ateni,�nii J , c-e c e constituţie şi!cu ce moravuri st ăpîni rea a ajuns mare ; . . . 37, (1) În privinţa numelui - din pricină că [At en a ]

este condusă nu de cîţiva, ci de m ai mulţi c etăţeni [com:tituţia]l s-a numit democraţie, şi, după lege, toţ i sint egali în privinţ a intereselor particulare ; cît desp r e influenţa politică, fi eca re est e prefer at d u pă cum se di� tinge prin c e va , şi nu după c at ego ri a socială, ci mai mult după virtute, iar dacă este săr ac , dar poate să fac[t vreun h:cru bun pentru cetate, nu este ]mpic·dicat };entru c:t o-are \·az:,_ (.!.) În ra 1 orturile L u comunitate<'- :-;i în pri­ vi nţa suspici unii reciproce în aL tivitctca z iln i c il . ne ma­ nifest ă m liberi activit atea, fără să ne m1 ni e m / !L' Yecin daca face cc•:a dnpă pofta inimii 1u1 , şi fără si'! J lÎ Ln:clem , [prin legi ] acţ iuni . supih�itoare, care nu comJ;c.r: J. o pe-­ deapsă, dar sînt de nesuferit pen tru alţii . Ne �atisfacem , fără constrîngere, interesele p a rticul a re ; nu călci'tm legile cînd chibzuim treburile pu bli c e , mai ales din respect pentru legi ; dăm ascul tar e şi o a m enilor car<: sînt, in orice împre­ jurare, la conducere, şi legilor, atît a c elor a care • int pro­ muJgate spre a veni în aj ut o rul oamenilor olJidiţi cit şi legilor care, de;-i nu sînt scrise c omportă t ot u ş i un r esp ect

unanim consimţit.

'Ial,,�c;u: J<·n�ecra�iE·i :Jtt·nil·ne.

cun1 c

clnt l1�· :!?ericlt!, rdiC;! .-.1·�:-t ot(lin(

a

spre cr.n· l<U n � ·.:L i t minţile t:i diri!,'ll itonr(; ; 1>rivit însă sub unghiul de '\' e(krt a: o;t�l)·ji<.r de inJJt � i comparat, ca atare, cu cel înf� ţi�::tt, pentru


B) CONCE!'TL\

341

---·

se

;o�r:eeaşi perioadă, de Tucidh!�. observă că, necon. s•"Ill.t!Î!ld st.lr:Ie lJla m.l­ bile, unele gr�. \'C, e notabil diferit de celălalt. Tr�lnri•,· 1 n at deci nu: de�rnb1 c1 o declaraţ ;c' de principii. Se po ate intercepb, Î:1 •.· 'l:P'1l1 :rea l11i p,�ricl�. ilj�enţ i a pc.Jcruică de a bb :ua' r!nduielile sparta;·; •.: , gc!\'c: r•nte d� :wr �-� L:• ,Jicctl di [•::!te de cele proclamate, pentru Atena, t! . · ;,1k!J;;, î.:•;1id.

29. P UHARH, Per. VII Pericle , de tin;ir, ba foarte mult seama la j)Opor. Părea că se a m ănă la faţă ca Peisistratos, ti­ ranul , că are şi glasul plăcut al tiranului şi li mba-i s� întorcea t'rlilrte bine -'Şi repede iu convorbiri, iar b;;.trînii foarte inain­ L\ ţi �n b:lr rineţea lor erau uimiţi de asemănarea lui Pe ricl e cu tiramt� . Fiind tare b ogat şi trăgindu-se dintr-un neam strălucit '> ! avind pri f� teni pe cei care aveau cea �mai mare t:··�cer� in ce t ate, se te mea să nu fie ostracizat şi de aceea J.Yl!iti61 nu făcea, dar în e:x:pediţiile miJii:are se arăta un b{trbat r; � : msecade şi iubitor de primej d ii . . . :cmn însă cc ilal ţi [;- :mtaşi erau indisponibili J p.�ric!E' s-a consa crat trl.!bilor :)oporului )i, în loc să îmbr:tţi�ezl.! cauza celor bogaţi :;; : puţini, a 'irnbrăţişat canza czO : <W m ulţi şi s ăra ci , îrnpotri \·a. firii sale, care er a foartP p :..1 ţ.Lt jhl i) �:L'Lră. Dar, după cît SI.! p are , tem.i:ndu-se să ntl carH cu m ; . t !n lJă n tti ala c�.t vrea s1 într o n e ze tirania �i v::izîncl c:t C i ' 1: Jll · - -;te un

,dstocra.t, iubit cu (leosebire de o�w1.:n i i b . m i , [di.! viţă a pornit să facă din popor o _n:w :·, ,c;·, >i .i • t r:ti sfnt �i o :·o,· � 'l ltnpotriva. l ui Cinun . . . . L : : ! � � :·� , .: : • : . : 1: jl n :t� :- 1 J : i i � ..iuială a vieţii lui zilnice. 3). �T·2 lDIDE II. -!0. ( 1) [Pericle J : [ :\' .:):, a1 1. :1 i. :1ii ) 1 u­ b: :n fc :� : ) ; ul, ducînd ? viaţă si�n?i:,, :::.i fi l·.� < . j :· -t l ll . nră. . ::.. t ne: m·-.:-:�;am. Ne folostm de bogaţH� : el a t '!1: 1 . : .. . .1. :q u t or P':!lt:-tJ L1 ) � t ii decît c:: podoabă peatr11 c:: ·: [ -.t� :t · ·- · . j ,, ,. a -şi r,<:l1� '-') ;'.:;.t� sărăcia n ·ct ..i p '"nt rn nirueni · ·: : · ,_;:/ .L', c ; -�·;ti! n.ni i';hi·.J.o,, să nu c1uti · ·s-o înlăt uri pri ,l ;, , ; ) : :·, . 3 1 . i• rxrARH:, Pt'!'. X XV Perick ;Yn : i ; ' t · ! : : : .:· l r� b ; t ",,_·rr.: S:; : cl J S , a doborit o li garhi a . . . PrK���li;� 1 .� . : · 1. :ni-�nii . 't ,. , "'' a :;a ccLU , : notanse, a. st<.Ltornlcl [ I :.l . :"J<� - ll• h ] · 1·· " I l J •: :·a. ;: ; a

r:obi1J.j

.

c.

Conducătorul regimului dt•uwe•·atie

32 . r :. -: rA.RH, Per. XV Peri cle a laa� sn:) ocirmuirea At eua şi toate afaceril e ate:uie n i l o r , v(:aitmi şi ar mat e :şi trin.: •nr: şi in':lule şi marea puL·re (· arv, .::L -':· _?arte, s � întindea cdUpra eleui1or, de alL"t i<trtL: chl l p r a :iedenilo r. sa


348

TROPISMUL POLIS -ULUl : PERICLE

Dup ă ce a pus mina pe conducere, întări t ă pri n n: :.! ltL­ n eamur i supuse, prin pri et enii cu r egi şi prin alianţl: cu di na stii , nu mai era acelaşi P ericle şi nu mai era s:;r1us poporului şi gata să-i cedeze şi să s e dea după dorit : � el e m ulţimii ca după nişte suflări ale vîntului ; ci, d i n ,i ,:ea conducere a poporului, i ngă duitoare şi care avea acc.::Jte de sl ă bi ci une , întocmai ca o muzi că delicată şi fără v i go� re a porni t o politică de aristocrat şi de rege şi a urn: .l t-o spr e cel m a i mare bine al poporului , corect şi fără �0\ _jre şi de multe ori izbutea să conducă roporul de bună - · oia ac estuia convi n gindu l şi sfftt ui n du 1 ; dar erau şi im1 ·:·e­ jurări cînd poporul nu se lă�a conYins şi Pericl e era ne oit să tragă cu putere şi să-1 facă să se a1 r opie şi să se surc.:nă la ce ea ce era folositor8• ,

.

,

33.

-

,

-

TUC�DID_E

I I , 65, (8) l)ericle mn d pu t erni c şi prin prestigiul Şl pr�n con c e pţ ii le sale şi, in m o d ev i dent , ! 1 e: ­ p utînd f i monnt cu daruri , a con dus poporu l păstrîn �l:.�- l l ibertatea. Per i cl e n u se l ă sa atît l Olldus de aten i eni , ...: it ii co n ducea el însuşi, pentru că , necăutînd să-şi cîşt :·�e puterea prin mijloace ne:cuviincioase, nu vorb ea spr-: a linguşi p op orul , ci putea, datorită prestigiului său, s:l-1 contrazică cu n:he:menţ ă. (9) Cînd v e dea deci Peri-: lc că atenienii devin pre a îndrăzneţi la t i mp nepotrivit yorbindu-le, le i n spira teamă., iar cînd aten i e n ii erau des-­ curajaţi fără motiv, le ridica 1aJăşi moraluL A ce ast ă coH­ d ucere era, cu nunH le. o dt:n; onaţie, în fapt era condu­ cerea exercitat ă de inmtaşul cd ăţii . ,

ţie

Acest mod de a în ţelege rolul conducătorului politic într-o

democra­

putea fi deturnat spre practki dcspoticc. Sub această rezervă, merită ÎJJSi. luat iu considerare punctul <110 ve<kt�.; rotrivit crmtia e posibil ă îmbi­ JHJre a, in mod autentic, a respr c-tuhli faţi:'t de opinia publicA, cu aspiraţin ('ducării şi indrumării ei. Reîntîlnim a cC' astă viziune în Rugătoarrle lui Furipi de , anume î11 profesitmca de credinţ{t a lui Thescus către solul� aris-­ t.->cr:�ticci Theba (Yd. Luripide, fr. 1 23).

ARTELE

1:-t

CETATE

34. PL'CTARH, Pe1·. XI Pe ri cl e, dînd drum liber po­ porulu i , cîrmuia cetatea spre a- şi atrage simpati a popu­ lară, punind m er eu 1a ca1e cite un spe ct a col sau o os-


349

B) CONCEPŢIA

pătare sau ca pe un artelor.

ceremoni e, izbutind să cond ucă poporul copil, cu desfătări nelipsite de plăcerile

o

35. - XII Dar fapta care a a du s ce a m ai m are plăc ere şi strălucire cetăţii Atena şi a mi şc at foarte puter nic pe ceil alţi oameni şi care singură mărturiseşte Eladei că nu şi-a trădat faimoasa ei putere şi vechea strălucire este construcţia monumentelor. Această faptă politic ă a lui Pericle o pi zmui au cei; mai mult du şm anii săi. -

­

36. - - XXXI Phi dias sculptorul, lucra la statuie [a zeiţei Athena], după cum s-a spus, fiind prieten cu Per ic l e ,

.

37. - - XIII Phidi as a făcut şi tronul de aur al zeiţei Athena şi pe coloană a scris că acest tron 1-a făcut

Phidias, dar, în realitate, toate lucrările erau sub condu­ cere a lui, şi după cum am spus, pe t oţi meşterii îi con duc ea el, datorită prieteniei sale cu Pericle.

38. - XIII Odeonul9, în int erior de forma unui polie­ dru cu numeroase coloane, ca şi acoperişul care porn eşt e din­ tr-un vîrf central şi se înclină de j ur-împrej ur se zice că este chipul şi imitaţia co rtului re gelui1 0, iar P eri cl e a con­ dus şi lucrările acestei zidiri. De aceea, Cratinos11 face baz pe seama lui, Pericle în comedia Tracele, zicînd : Zeus, ăsta, căpăţînă-ceapă de mare ; Pericle, p ăşeşte înainte, Pe ţeast ă avînd Odeonul, după ce a scăp at de ostracism. Şi ambiţionindu-se Pericle atunci, mai îutîi a dat un decret, ca la Panatheneel2 să se ţină întreceri muzicale, iar el, fiind ales preşedinte al întrecerilor, a statornicit cum să cînte din flaut sau din gură sau chiar din cithară cei care luau parte la întrecere. Iar cet ăţ enii asistau, şi pe vremea lui şi mai în urmă, la întreceril e muzicale în Odeon. Propileele13 Acropol ei au fost construite în timp de ci n ci ani, sub conducerea arhitectului Mnesicles. 39. - XIII Sînt vrednice de admirat lucrările lui Pericle, fiind aduse la în dep linire într- u n ti m p scurt, dar dăinuind pentru multă vreme . . . Toate lucrările le con­ ducea şi l e cerceta Phidias, d eşi fiecare era în seama unor -

,

·

-


TkOPLSMUf. POUS-lJLUJ : PERfGE �--------------------------------------

:.jO

:nari arhitecţi şi meşteri. Astfel, Parthenon-ull<�, lar g de de picioare, 1-au făcut Callicrates şi Ictinos15, iar :-.elesteri ul de la Hle usis1� a început să-1 zidească Co roib os1 7 şi tot el a. aşezat şi coloanele pe temelie şi le-a u nit pri n arhitrave18 ; dar, murind el, Metagenes din Xypete1 9 a ri dicat frizele20 şi coloanele de sus, iar deschizătura de sus, pentru fum, a făcut-o Xeuocles din Holarges�1 ; zidul cel mare22, despre care Socrate însuşi spune că 1-a auzit vor­ bind pe P ericle, l-a luat în autreprîză Callicrates. o sutrt

40. Sl'RABON IX, 1, 12 Ictiuos a făurit şi Partheuon­ ul Athc:1ei de pe Acropole, iar lucrările, în întregime, le-a

condus Pericle.

VIAŢ.'-. �OCl ET,\ŢII 41.

T CJCIDIDE

I, 1 40,

întîmplarea . . pentru calculelor noastre.

42. - I, 141 ,

( 1 ) [Pericle ] :

evenim.::: ntele

(3) [Pericle ] :

;;iuguri pămîntul, iar

De obicei, învi nuim

care� su r v in

Peloponesieuii

· . împ(>triva

îşi

lucrează

bani nu '"au nici fparticularii şi nic i

vistierh publică ; apoi, în războaie îndelungate şi p u rt ate

pe mări sint neiucercaţi, pentru că ei, din pricina sărăcie( rlLtc unii împotriva altora războaie scurte. (4) Ast fel de ·�a.menL ntt pot nici să echipeze c orăbii, nici să trin:Îit1 "

J.desea in afară armate

pedestre,

.

. ceea c.e le 'impune să

; ' : t-şi poată dtibz ui interesele particulare, s:1 cheltuit! �din banii proprii şi să fie şi izolaţi de patrie pri n mare. ( 5) Pe de altă parte, prisosurile de avere ale cetăţenilor sustin

Ctzboaide

mai

mrtlt

decît

impozitele

forţate.

Oamenii

care-şi l ucrează singuri pă mî nt ul sînt mai "dispuşi s2.

se

o�ere la războaie cu propria lor persoană, · .decît "cu- băui,'

pc� de o parte, fiindcă sînt încredinţaţi că c �posibil să scape din primej dii, iar pe de alta, pentru că nu sînt siguri că n-au s1-şi cheltuie averea înainte de terminarea războiu1ui, mai ;J.le3 dac ă războiul se prelungeşte peste aşteptăril e lor, a.7a ·-� � : , ,1 sz· iutimpl:l adesea.


NOTE LA PERICLE

351

43. II, 64, :(3} [Pericle ] : Această cetate [Atena] are cea mai mare faimă printre toţi oamenii, pentru că nu cedează nenorocirilor . . . [Ea] va l ăsa urmaşilor o veşnică amintire, chiar cînd vom intra in declin, căci d es creşterea este in firea lucrurilor. -

­

NOTE 1

1

Vd. prezenta lucrar e voi. II, partea a 2-a, Este vorba de marele filosof sofist.: Agonotheţii erau, la} Atena, organizatorii

cap.

Danzon.

şi preşedinţii jocurilor! • în cursul luptelor contra Samos-ului, care incercase inllturarea

8

doblinaţiei ateniene.

5 .,Meteorologice", literal : .,studiul celor aflate în aer", adicA obiec­ tele şi fenomenele cosmice. 6 Poetul comic Hermippos s-a făcut cunoscut în jurul anului 432 i.e.u. 7 Stesimbrotos din Thasos, sofist care dădea lecţii de morală exenlpli­ ficate cu pasaje din Homer. Era însă, spre deosebire de ceilalţi, un critic hotărît al retoricii. Adversar al demo craţiei idealul său în politică îl soco­ tea întrupat de Cimon. El a scris pamflete împotriva lui Themistocles, a lui Tucidide, a lui Melessias şi a lui Pericle. • Vd. supra, fr. 27 şi Tucidide II, 65(8) . 9 Odeonul s-a ridicat in partea: de su d-vt:s t a Acropo lci . 1o Este vOiba de regele Xenes. u Cratinos, poet comic, la bătrîneţe a dev<:u i t rivalul lui i\.ristofa.u ; a sb. iilucit intre anii 449 şi 423. Aristofan il co mp ar ii cu un torent viguros, care dărimă totul in cale şi ia cu sine .,stejw·i şi plata.ni şi pe duşmanii săi dezrldăcinaţi". 13 Panath.enee, sărbătoare in cinstea zeiţei Atlwna. întemeierea acestd scrbiiri este atribuită lui Erihtonios, sub numele de Athenee, iar tt:organi· zare a lor lui Theseus care le-a dat numele de Panathenee. Marile Pana• ,

,


352 thencc se scrbau o dată la patru ani (îtt al treilea att al f ie ciirei olimpia­ de) la 28 lleeaiumhaion (aproximativ 1 5 iulie-15 august:, iar cele mici în fiecare an. 1a l'ropileclc, l'ole>nadele · de la intrarea Parthcnou-ului. u Parthenon-ul, celebrul temp l11 ridicat pe Acropolis (în cinstea zeiţei Aihcna) d in îudemnul lui Peri cle şi sub supravegherea lui Phidias. 15 Call icmtcs şi Ictinos, colaboratori ai lui Phidias. 16 Ediiiciu unde se făceau iniţierile tn misteriile de la Eleusis. 17 Coroibos, cunoscut numai în acest fel şi pe baza acestni text. 18 A rhitrav a - element de construcţie, ca r ac te ristic epocii clasice antice - era parte a inferioară a antablamen tui ni care se sprij ină pe capitel. 10 �I etagenes din Xypete - arhitect cP.lt'hru în vremea lui Pericle. 2 ° Friza, în arhitectura anti că, t·ra sp aţiu l cuprins între arhitruvă şi cornişă. 11 Xeuocles din Holarges, cuno•cut doar în acest fei şi pe baza acestui

text.

22 .,Zidul cel mare" - este vorl,a de zidui care lega .-Hena <le Pireu şi tnconjura totodata acest din urmă ora:;; , impreună cu portul !u :. Comtrnit cam intre anii 460 �i 445.


GÎNDIREA

SOCIALĂ "ATRIBUITĂ LYCURG

LUI

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Figura lui Lycnrg, probabil legendară, a rămas in istorie asociată unei concepţii de instituire şi organizare socială pe care grecii mşişi au apreciat-o ca pe un sistem de idei ieş it din comun, sub raportul felului curent de a gîndi raporturile d.i.c.tre ind, vid şi cetate, cum şi funcţiile acesteia. Viziunea ce a circulat sub emblt .ua lui Lycurg s,a bucurat de attta faimă, mcît legendarul Iegislator a ajuns să fie confundat cu eroul mitic omonim, de­ venind ca atare obiect de cult. Momentul Lycurg aparţine probab il seco­ lului al VIII-lea i.e.n. Ar fi trebuit deci cuprins m primul din cele două volume ale prezentei lucrări. Referitor la cugetarea in cauzA, dispunem la vechii autori de un număr de informaţii cu caracter fragmentar şi incidental. Excepţie fac, dintre tex­ tele ajunse pmă la noi, ex:punerlle cu caracter monografie ale lui Xenofon Statul spartan - şi Plutarh, Lycurg. Ne-am limitat la ele, deoarece intenţia noastră a1fost aceea de a tnfăţişa doar ideile de bază dintte cele atribuite lui Lycurg. iar acestea smt cuprinse m paginile celor doi autori ; dealtfel, cel de-al doilea mregistrează şi transmite informaţii aflate şi la alţi autori decit Xenofon : Hippias, Tucidide, Aristotel şt alţii. Subliniem faptul că ceea ce transmit fragmentele prezentului capitol reprezintă un corp de idei : de alt ordin este chestiunea de a şti - lucru de care nn ne ocupăm - care anume dintre acestea au fost efectiv trans­ puse in practică la Sparta.rm ce măsură şi cind anume ; de asemenea, ches­ tiunea duratei de aplicare a celor ce au devenit in fapt legi constituţionale. Xenofon insuşi e rezervat in această privinţă, cel puţin referitor la persis­ tenţa in timpul său a unora din normele despre care vorbeşte. Nu poate fi cu totul eliminată supoziţia conform clreia doctrina atribuită lui Lycurg să nu fi aparţinut unui singur ginditor, ci mai multora, luind fiinţă de-a lungul unei oarecare perioade de timp.

I.B.


GÎNDIREA SOCIALĂ ATRIBUITA LUI LYCURG

PUEAliDt:L *

Fr. 1 1-Iă intrebam mai deunăzi cum a ajuns oare Spart al, dintre cetăţile foarte slab populate ale Eladei, una dintre cele mai puternice şi mai de vază . 1firlndu-mi'l , aşadar, de acest fapt, am încercat să-i descopăr pricina ; dar, cînd am aflat despre felul de viaţă al spartanilor, orice nedumerire mi s-a risipit, căd toată atenţia mi-a fl>St atrasă de măsurile înţelepte pe care le-a h:at Lycurg2• Acesta le-a dat spartanilor anumite legi a căror rc�pectare i-a făcut pe ace�tia fericiţi. Într-adevăr, acest man: legiuitor. fără a imi.ta pe vecii1i, ci aplicînd uu sistem j uridic cu d es ă vî rşire opt:s celorl <l !ţi eleni, şi-a î n ăl ţ a t patria P'-' cele !'!.12.i înalte cu]�; ii :.le rr• 'S­ perităţii. XEN .. S:.t!;,;

Fr. 2

spo.na

. l

În cazul că m-ar îutreba cint:va dacă, după păre:l:a mea, l�:gile lui Lycurg se menţin şi astăzi neschimbate, zău că n-aş mai putea afirma acest lucru cu certitudir.e. Ştiu însă că, înainte vreme, spartanii preferau să-şi dtică. viaţa acasă la ei între concetăţenii lor.� mulţumindu-se cu mijloace modeste de trai, decit să fie: guvernatori :n cetăţile (cucerite) şi ci.e-a fi corupţi cu daruri :inguşitoal e. Şi mai ştiu că, odinioară, ei se ruşinau să lase impre:=-ia că au avere ; astăzi există unii care chiar se fiile�c că au strîns avuţii. Ştiu de asemenea şi că, din prici na corupţiei, străinii erau izgoniţi din cetate, i a r spartanilor li se inter• Fragmentt.ie d i : � Xen<;ion . Stat"' �ţa1·ta1', au fost tradt!se de Felida Ştef. Fragmentele d;t, Plutarh, Lyc u'l'g, au fost pr eln ate îtnpr e nnll cu notcit. respccti\ e - cu uţc<•rc mcdjficări iiJtroduse de I�elicia Ştef - din \'('T · !';cn <:: a romen& întu !l!.ită <k );. !. Barbu i Pluturh, Vieţi : o • alt le, vol. r,

I:ucure.ţ.U,

Tc,�tFra Şt:iu1 ifjd',.

1 rf.O� .


FRAGMENTE

355

ziceau că!ă-.oriile în stri"tiuătate pentru ca cetăţenii să nu fie cont aminaţi de moravurile uşuratice ale străinilor. Astăz:i tnsă ştiu că Jnnta);ii cdăţu depuu toată strădania ca să nu ii se întrentp2. .:,ni cio da.tă funcţia de guvernatori

pe�te h'•ta.r<:

:-;-:-:; ::\ . . :i:":rlul sparta-n XIV

Fr. 3

Regalitatea3 este singura fonr:il dt.:: drmuire care funcţi­ onează :;i. a.zi la Sp arta aşa cum a fost iustituită dintru :nceput. Celelalte forme de conducere ale c et ăţii"' după cum poate să observe orici ne s-au schimbat şi se mai schimbă şi in prezent. XEN . , Statul spartan XV "

.

,

RELAŢII ECON O\fiCO-SOCir\LE Fr. 4

A

do:1a �i cea mai i'nch:,:� n c'o.ţ il faptrt po1i tiL:i a lui Lycurg e�.� e împărţirea pămΕlt ul ni". înt-r-�dcv:lr, fiind o iufrico­ :şăt.o:lte iu�g:llitate i . tl r�� cet:i.i <cl l Î , Î!i � i mp Cl: mulţi siiraci şi ne·.:oia�i :> -:' revărsact a meninţiit . n îu cetate, i a r hogftţia (�u- ;.:a. m� m2.i. în m�i :1ife dton-';-t, Lycurg, voind sf1 i zgo­ ae-1s d di11 ce r:ate vînL:: n ţa :,;i pi z ma � i f:'h'idclegea şi ri::.i 1 m :;;i •. e> .: do u'i. beteşug:; ri ak· rî u d uid;i cetăţii, bc 'i mai vechi �i :n�\ i t,rr ( l�� t: i:ît r-. �:-�-·>t�a, a -: n.1 �u.c hogfJ ţia şi sTtrrtcia, şi-a •.: o : n·: :l ; ;,-,� -,'<lga ţar i să s•i · �·): <.';lscă t-::.t ;Jămîntul la u t " ·: J< · ��i sJ.-1 i m�:·:ută •]·� � ::-� iT.� �·rnt, ca 3..-;t H toţi să duc:-, ',

::1t re t' i

ia1·

rJ

..

,.;a}:": dl: l\;aii ta'cc, :.1/Hd og.);o. ; c Ia fel de mar i ,

1 ·>>1! d·.: ,_· i nste �;1-l c1��a vir l: u \ Îl ; d gî; u ka c :i

prici n:'\

dt• ·l.-:;:1)in1.re .;- i de in,·g:>.li tat ..:- ; � ;; va !: î n tr• · t•i , decît acc•�a ;e c a � .: o ÎlJbi rniceoştr: rhj ana iapt l'hn li!Î tc şi lauda celor frmno :>s,�. Lycurg, �di"iugicd nn1wi Ltpl a, :1 Î ; . t ; > ·: ,·j it pă­ : nhtal Lal:o n i ('l în trcL.:c: ;k m i i rl<.- � n : u ri , : • · · �- �,- ;:. k-a da t pcriecilor8, iar p�tmiutul r·:-t1 ;·i u � .lt· o · i �h:a Sparta :-a impărţit în nouă mii de l· •t ur i , ,_·ilc : ::1 ; ţ : ; t. ·, ·nu c et ă ţe nii ','

.

.

sp:1.rtani . Iar lot!ll de oiim)nt al fie<_ :i r ili n m . - _ , a � > rle mare, îndt p u te a să a d ucă un venit dL' �apt · · !.!":.·! <t� medimne7 ..


356

TROPISMUL POLIS-ULUI. LYCURG

de orz pentru un bărbat şi douăsprezece pentru soţia lui. Iar dintre produsele lichide8, o cantitate asemănătoare ; căci el socotea că le este de ajuns atîta, deoarece aveau nevoie de hrană doar spre a-şi păstra bunăstarea şi sănă­ tatea, dar pentru nimic altceva. PLUT., Lyc. VIII

Fr. 5

Toţi locuitorii oraşelor greceşti îşi agoniseau avutul după cum putea fiecare ; căci unul cultiva pămîntul, altul se ocupa de navigaţie, unul făcea negoţ, alţii se hrăneau din meşteşugul miinilor.� La Sparta însă, Lycurg a inter­ zis cetăţenilor liberi să îmbrăţişeze vreuna din profesiu­ nile aducătoare de cîştig. El a rînduit ca numai acele munci să le considere vrednice de ei care asigură oraşelor liberta­ tea. Şi, într-adevăr, la ce bun să se zbată cineva pentru averi acolo unde legiuitorul} a socotit de datoria fiecărui cetăţean să contribuie în mod egal la cele necesare obştii, rînduind aşijderea şi mesele în comun, şi unde, la fel, nu existau anume plăceri pentru care să-şi dorească omul avere ? Ba mai mult, spartanii nici măcar pentru îmbră­ căminte nu erau nevoiţi să strîngă bani deoarece în ochii acestora nu veşmintele somptuoase, ci vigoarea trupului constituia o podoabă. De asemenea, omul nu trebuia să facă economii nici pentru a avea din ce să cheltuiască spre a veni în ajutorul semenilor., Căci Lycurg a considerat mai vrednică de laudă ajutorarea tovarăşilor prin oste­ neala trupului decît printr-un dar bănesc, arătînd că primul sprijin este un act de mărinimie, al doilea, o faptă speci fică bogatului. Iată acum măsurile luate de Lycurg pentru a-i împiedica pe spartani de a se îmbogăţi pe căi necinstite : În primul rînd, a bătut o monedă atît de grea, încît nu scăpa din vedere nici stăpînilor nici slujitorilor cînd era tran spor­ tată acasă, chiar dacă nu valora decît zece mine9, căci avea nevoie de spaţiu mare şi de căruţă pentru a fi trans­ portată. Apoi se făceau (periodic) percheziţii pentru aur şi argint şi dacă se găsea ceva, posesorul era pe depsit. Cum putea, deci, să dorească cineva să se îmbogă ţească acolo unde dobîndirea averii oferea mai multe s upărări faţă de puţinele bucurii pe care le aducea folosire a ei ? XEN., Statul sparlan \'II


357

FRAGMENTE

Fr.

6

Cind Lycurg i-a preluat în grija sa, spartanii, ca şi ceilalţi eleni, duceau o viaţă retrasă sub acoperămîntul casei proprii. Înţelegînd însă că, în aceste condiţii, cei mai mulţi acţionează cu delăsare, el a rînduit mesele în comun1° încredinţat fiind că, în acest fel, dispoziţiile legii vor fi mai puţin încălcate. El le-a stabilit totodată şi hrana11 în aşa fel ca spartanii nici să nu se sature peste măsură, dar. nici să rabde de foame, căci se iveau şi anumite sur­ plusuri în alimentaţia lor fie din vînat, fie din pîinea ofe­ rită de bogătaşi, şi, în acest fel, masa nu le era nici lipsită de bucate şi nici costisitoare ca pe vremea trai ului lor individual . . . În celelalte cetăţi greceşti, oamenii de aceeaşi Yirstă îşi petreceau timpul îndeobşte în societatea vîrstei lor, din care pricină şi respectul dintre ei era foarte slab : la Sparta, Lycurg a hotărît ca tineri şi bătrîni să-şi pe­ treacă timpul la un loc, pentru ca astfel tinerii să tragă cit mai multe foloase în educaţia lor din experienţa vîrst­ nicilor. Apoi se crease obiceiul ca, în timpul filitiilor12, să se aducă la cunoştinţa tuturor orice faptă frumoasă pe care a săvîrşit-o cineva în cetate. Î n acest fel, la mesele comune era cu desăvîrşire exclus să se audă insult e şi cuYinte de ruşine, sau să se vadă acte de beţivi sau fapte ru�i noase . . . Observînd apoi faptul că, deşi hrăniţi, cei ce trudeau din greu aveau pielea întinsă, muşchii t ari şi trupul vînjos, în schimb cei care nu depuneau eforturi fizice erau obezi, scofîlciţi şi fără vlagă, Lycurg n-a rămas nepăsător nici în această privinţă. Dimpotrivă, înţelegînd că şi prin exerciţii fizice, practicate cu intenţie, trupurile capătă vigoare, el a hotărît ca cel mai vîrstnic om din fiecare gimnaziu13 să vegheze ca spartauii niciodată să nu aibă de suferit vreun neajuns din pricina hranei.

Fr.

7

Xl ·:X.,

.<,ialul

,pm·/an

V

Aşa-zisul " ascunziş" la spartani, dacă într-adevăr este una din rînduielile politice ale lui Lycurg, d upă cum isto­ riseşte Aristotel, ar fi trezit aceeaşi părere şi lui Platon14, în ceea ce priveşte rînduiala politidt şi omul. Acest , .ascun­ ziş" se petrecea în felul următor : conducătorii tinerilor, din timp în timp, trimiteau la ţară pe cei care păreau că


TROPISt-.H:L P O L I S - L· LL:L L Y C L H •. _,

<' Ll mai multă minte, puuîr;du-i să ia cu ci numai pumnalele şi hrana necesară şi altceva nimic . Ziua, tinerii, împrăş­ tiindu-sc în l o c uri dosi te, Se a s cunde a u şi stăteau liniştiţi, i;:-.r noaptea, ieşind la d r um omorau pc hiloţii pe care-i vi ndeau. De multe ori . cutr ei erîu d ogoarele, ucideau pe cei mai c ur aj oşi şi mai puternici. Aşa cum spune şi Tucidide în Istoria războiului pclopanesiac15, hiloţii :;ocotiţi de spar ­ ta n i \T•.�dnici de a fi î ncununaţi pentru vitejia lor, c a şi cînd ar fi fost libc•ri, au fost duşi la altarele zeilor, dar puţin mai tîrziu au dispărut cu toţii, deşi erau mai bine de două mii ; astfe l nimeni n-a mai putut spune nici atunci nici mai tir ziu în ce fel au fost ucişi. Aristotel spune că şi eforii, cînd intrau în slujbă, de­ clarau război hiloţilor pentru ca uciderea să fie neîntinată. îndeobşte spartanii se purtau rău şi aspru cu hiloţii, incit ii sileau să bea mult vin curat la sisitii, spre a arăta tine­ rilor ce înseamnă beţia. I.-e por unceau cu acest prilej să cînte şi să danseze dansuri obscene, dar să se ţină departe de dansurile şi vorbele oamenilor liberi . . . În acest fel cei care spun că la Sparta omul liber este foarte liber şi scla­ v ul foarte sclav au prins foarte bine deosebirea dintre stă­ pîni şi sclavi. Eu socotesc că aceste răutăţi s-au născut mai tîrziu in sîm.t! spartanibr, �:�::.i ales după marele cutrunur1a, c!nd s : :;;�, ,:ne că hiloţii a u a tacat pe spartani, al iin du se cu messl:nicnii , au pricinuit foarte multe �tricăciuni l a ţa�ă şi a•J f:c,:u t ca o m are i)ri mejdie să Îmi_)resoarc cctah:::J.. C.3 ci ('U n--a ş putea să pun pe seama iu� I,ycurg aceas':"ă ri nd u13.Ft : ;tît de crud?'t a "ascunzi�u1ui", făcindn-m� q idee a L1 c: : ui său de a fi după blînd,:j <2�- şi dreptatea ,le ;:. trt a dat, altmit:tcri, do�'adii, lucn1 :LJC are l-a atestat ';oi c 'Eviuitatea. ,

-

..

PI,UT. , Lyr-. x:x·· 'Yri

CETATEA :

LE GEA, REGELr:, llA GIS'fllAŢII Fr. 8

acum un alt fapt ce se înscrie pri(ttre numcr(H:o•.:1e măsuri d eo s ebit e luate de Lycurg ; pentru a-şi îndGpkca

Iată


FRAGMENTE

c e tăţe nii să respecte legile pe car e le-a dat, Lycurg nu k-a p u bl ic at înainte de-a se fi dus la Delfi17 cu alţi c e t ă ţ en i el e vază şi de a fi c onsu lt at oracol ul dacă Sparta Ya ajunge mai vestită şi mai înfloritoare în caz că va da ascultare legilor create de el. Şi numai cînd i s-a răspuns că va fi intru totul mai b in e, abia atunci le-a p ublicat , hotărît că n esupunerea faţă de legile pe can� le:-a co nsfinţ it .Pyt b i a insăşi înseamn ă nu numai o fă răcldcgc, ci chiar u n sa cri­ legiu. -

Fr. 9

Legi scrise, Lyc urg n-a dat, ci ntmJai u n a d 1 n t re f.. ; -1.­ nn mitele rhetrc18 are chip de l ege Ci:tci d socotea că , d:::,�ă cele mai însemnate şi mai put em i c e măsuri care con: � i­ .

bnie la fericirea şi la sp orire a cet i\Ţ;i 5Înt bine inplîntr. t e îu moravurile şi deprind erile cet8.i eni!or, rămîn ncclint:te şi bine temeinicite, de vreme ce dcpJi nderea este o kgă­ tură mai put ern ic ă decît constrîngert>a, dep rin d e rea }Je care o statorniceşte la cei tineri educaţia fiind, pentru fie­ c ar e din ei, un adevărat legiuitor. Iar micile învoieli şi cele cu privin· i a bani, care <;e sch� tji­ bă după nevoi, de fi ecare dată altfel, era mai bin(� să u il l e cupri ndă î n acte scrise cu p ut ere de constrîngere, şi ni ci i n norme neschimbătoare, ci să l e lase să pri mea s că adi,u­ girile s au scurtările pe care, potriv i L imprej urărilor, le vur so c ot � mai bune oamenii mai îm·iiţaţi. Dealtfel, !ntrc::g ul cuprins al legilor lui Lycurg se rderea p(: de-a-ntregul : a educaţie. Aşadar, una din rhetre, după cum s-a spus, porunc,·a cetăţii s ă nu se fol o seasc ă de legi scrise. Iar ·· altă rhctră era î ndreptată împotriva luxului, poruncind ca fiecHe casă să aibă tavanul din lemn cioplit cu secure::-,, i J.r 11�ile să fie făcute cu ferăstrăul şi să nu se mai înt rl'l >ninţe?.e nici o altă unealtă . . . Lycu rg a dat nu mel e de rhetre act·stt_�r legi, vrînd să înţel eagă că sînt hotărîte de diY i n i t ate ;>i sî nt chiar oracole. •

PL U T . L::.:. XI !I

Fr.

10

Lycnrg a rînduit ca r egele care e �ocotit de origin e d i dnă, să aducă toate jertfele publice în n umel e cetăţii .


360

TROPISMUL POLIS-ULUI . LYCURG

şi să comande oştirea1 9 unde-I va trimite cetatea. I-a acor­ dat dreptul de a şi lua o parte din jertfele aduse şi i-a desemnat special din teritoriul multor cetăţi vecine atîta pămînt încît, fără să aibă o avere excesivă, să nu ducă lipsă de un trai îndestulat, cu măsură. Pentru ca şi regii să poat ă lua masa in afara casei, le-a rinduit un cort public. În faţa regelui toţi se ridicau în picioare, în afară de efori20, care nu se sculau de pe scaunele lor oficiale. Şi jurămintele de credinţă şi le reînnoiau lunar, eforii în nu­ mele statului, regele în numele său personal. Regele depu­ nea j urămînt că va domni conform legilor în vi go are ale cetăţii, iar cetatea, că-i va păstra acestuia intacte dreptu­ rile regale cît timp el va respecta jurămîntu121. Acestea sînt, aşadar, cinstiril e acordate regelui la Sparta cît timp este in viaţă, fără a depăşi cu mult pe ale unor simpli parti­ culari. Căci legislatorul n-a voit ca trufia tiranică să în­ colţească în inima regilor, dar nici să se nască în sufletul cetăţenilor i nvidi a pentru puterea acestuia. Iar prin o no­ rurile ce se acordau regelui la moarte, legile lui Lycurg vor să arate li mpede că spartanii şi-au cinstit regii nu ca pe nişte oameni obişnuiţi, ci ca pe eroi. -

XER, Statul spartan XIII

Fr. 1 1 Cunoaştem cu toţii ce supunere desăvîrşită domnea la Sparta faţă de magistraţi şi faţă de legi. Credinţa mea este că Lycurg n-a pornit l a realizarea reformelor sale mai înainte de a-şi fi asigurat consi mţămîntul mai marilor cetă­ ţii. Dovezile pe care le aduc în sprijin constau în faptul că, in celelalte cetăţi , persoanele cu. cea mai mare influenţ ă nu voiau să dea impresia că le este frică. de cineva, ci co n siderau că o astfel de teamă era un se mn aQip sei de lib er­ tate. La Sparta însă, cei mai puternici resp ectau în mod deosebit magistraţii şi erau chiar mîn �ri să se supună l e ­ gilor ; cînd erau chemaţi de autorităţ t, ei nu mergeau la pas, ci alergau ca să se supună poruncilor, convinşi că, dacă ei vor fi primii în a arăta o ascultare fără preget, şi ceilalţi cetăţeni le vor urma exemplul, fapt care s-a şi întîmplat . . . ­

XEN., Statul spartan VIII


361

PRAGMENTI!

VIAŢA SPmiTUAU

Fr.

12

întrecerile pe tărim spiritual merită cu atît mai mare emulaţie faţă de concursurile gimnice, cu cît sufletul stă mai presus decît trupul. Lycurg i-a silit pe toţi spartanii să îndeplinească public toate cerinţele virtuţii. Şi aşa după cum particularii ce practică virtuţile se deosebesc de alţi particulari care nu le practică, tot astfel şi Sparta, pe bună dreptate, s-a ridi­ cat în virtute deasupra celorlalte cetăţi, deoarece ea, sin­ gură, a instituit drept obligaţie publică aplicarea în prac­ tică a binelui şi a frumosului . . . XEN., Statul spartan X

Fr.

13

Cu totul contrare majorităţii elenilor a conceput Lycurg

şi cele ce urmează : în vreme ce, în celelalte cetăţi elene,

fiecare individ îşi diriguia i n dividual toate ale sale, copii, sluj itori, avere, Lycurg, în dorinţa de a orîndui astfel l ucrurile ca cetăţenii nu numai să nu-şi pricinuiască vătă­ mări între ei, ci chiar să se ajute unii pe alţii, a statornicit ca fiecare cetăţean să aibă aceeaşi autoritate asupra co­ piilor altora ca şi asupra propriilor săi copii. Persoana care îşi exercita autoritatea asupra copiilor ştia prea bine că aceşti copii au şi părinţi ; de aceea, în mod necesar se purta cu ei în aşa fel cum ar fi dorit să fie trataţi propriii săi copii. XEN., Statul spartan

VI

Fr. 14 El a p us o foarte bună rînduială ş 1 tn obiceiurile de înmormîntare. Astfel, mai intii, suprimînd orice fel de teamă de zei, a îngăduit să se îngroape morţii în cetate, iar mor­ mintele să fie lîngă temple, făcînd astfel ca tinerii să fie familiarizaţi şi obişnuiţi cu astfel de privelişti, ca să nu se mai tulbure şi să nu mai aibă groază de moarte, închipuin-


T R u P ; S :>.lUL POLIS-ULU I . LYCURG

du-şi că cei care se ating de un trup mort sau care trec printre morminte se pîngăresc. Apoi n-a mai îngăduit să se îngroape odată cu trupul nici un lucru, ci aşa îl îngropau înfăşurînd corpul într-o pînză roşie şi în frunze de măslin. Nu era îngăduit să se scrie numele mortului, în afară de numele unui erou căzut în luptă sau al unei preotese. A mărginit timpul de doliu la unsprezece zile, iar în ziua a do uăsprezecea trebuia să se aducă jertfe Demetrei şi să înceteze doliul. Căci nici o treabă nu era făcută fără rost şi lăsată în părăsire, ci Lycurg ştia să îmbine în toate nevoile un zel aprins pentru virtute şi o condamnare a ră utăţii ; şi înţesa cetatea cu o mulţime de pilde cu care cetăţeanul, în chip necesar, întîlnindu-se mereu şi crescînd cu ele, să se comporte şi să se formeze îndreptîndu-se spre bine şi frumos. PLUT., Lyc. XXVII

Fr. 15

Instruirea lor [a spartanilor ] în privinţa cîntecelor şi poeziilor nu era susţinută mai puţin decît deprinderea vorbirii alese şi curate, ci poeziile lor aveau un imbold care trezea curajul şi care le stîrnea un avînt al entuziasmului şi acţiunii ; vorbirea lor era simplă şi lipsită de moliciune, exprimînd idei înalte şi morale. Astfel, cele mai multe poezii erau laude ale celor morţi pentru Sparta, care erau slăviţi, şi dojană la adresa laşilor, pentru că duseseră o viaţă tristă şi nefericită, precum şi un îndemn sau laudă a virtuţii după vîrste . . . Îndeobşte, dacă cineva va cerceta poe­ ziile spartane, dintre care unele s-au păstrat pînă la noi, şi va încerca să vadă cum sînt ritmurile de marş pe care le cintau, însoţindu-le cu flautul, dud merg�au împotriva duşmanilor, pe drept cuvînt ar putea trage concluzia că Terpandros şi Pindar22 au unit vitejia cu muzica. - [Urm,2ază versuri din Terpandros şi Pîndar, care laudă faptul că spartanii reuuesc cultivarea idealurilor lor etico­ politice cu practica poeziei şi muzicii]. Căci şi în lupte regele sacrifica mai îutii Muzelor, voind să amintească, după cîte se pare, de educaţia lor şi de judecata la care vor fi supuşi, pentru ca să fie gata să înfrunte primej diile


3t�3

FRAGMENTE

războinicilor şi să săvîrşească fapte care să merite a fi pomenite. PLUT.,

Lyc.

XXl

EDUCAŢIA Fr. 16 Aş dori să lămuresc şi problema educaţiei23 celor două sexe. Dintre ceilalţi greci, aceia care susţineau că dau o educaţie aleasă fiilor lor, îndată ce copiii înţelegeau vorbele ce li se spuneau, îi şi încredinţau grijii sclavilor pedagogi şi îi trimiteau la şcolile profesorilor, ca să înveţe să scrie, să citească şi să facă exerciţii de gimnastică în palestră24 •

Dar Lycurg, în loc de a pune cîte un sclav pedagog peste fiecare copil, a hotărît să aleagă în fruntea acestora pe unul din bărbaţii care îndeplineau cele mai înalte funcţii, numit paidonomos2� ; Lycurg i-a acordat acestuia putere deplină şi să-i adune pe copii şi, supraveghiîndu-i, să-i pedepsească aspru în cazul că ar comite acte uşuratice. Paidonomului i s-au dat ca ajutoare nişte tineri care, la nevoie, să-i bată cu biciul. De aceea la Sparta era mult respect şi, în acelaşi timp, multă supunere. De asemenea, în !oc de gătiri cu felurite haine, Lycurg a statoruieit ca tinerii să poarte aceeaşi îmbrăcăminte tot timpul anului, socotind că, în felul acesta, ei se pot căli spre a �uporta mai bine şi frigul şi arşiţa. A hotărît apoi ca fiecare copil de parte bărbătească să fie mulţumit că are atîta hrană, încît să nu-şi încarce stomacul cu prea multă mîncare ; pe de altă parte, să nu sufere cînd ar fi silit să trăiască în lipsuri. EI socotea că cei crescuţi astfel vor putea suporta, la nevoie, osteneli îndelungate chiar fără hrană, mai mult, ti ar fi în stare, dacă li s-ar porunci, să trăiască mai mult timp din aceeaşi raţie de hrană, să nu le pese de lipsa mîn­ cării gătite, să se mulţumească cu orice fel de hrană, fără ca sănătatea lor să aibă de suferit . . . Pe de altă parte, ca să nu fie copiii prea chinuiţi de foame, Lycurg nu le-a îngăduit să capete fără osteneli cele de trebuinţă, ci i-a lăsat chiar să fure ce puteau pentru a-şi astîmpăra foamea . . . Dar s-ar putea ca cineva să întrebe : dacă d a socotit că e un lucru bun furtul, de ce aplica atîtea lov. turi tînărului


TROPISMUL POL/S-ULUl. L YCURC

prins asupra faptului ? Deoarece, răspund eu, şi în privinţa altor lucruri pe care le învaţă oamenii, spartanii pedep­ seau pe cel ce nu le îndeplinea bine. Prin urmare, cei prinşi asupra furtului erau pedepsiţi numai pentru că au furat prost ; . . . Lycurg a vrut să arate prin aceasta că e cu pu­ tinţă ca cineva, după o osteneală de scurtă durată, să se bucure de stimă vreme îndelungată . . . În absenţa paidonomului, pentru ca tinerii să nu fie niciodată fără conducător, Lycurg a hotărît să stea în fruntea lor unul din cetăţenii din preajmă, care să le poruncească ce credea el de cuviinţă că e bine şi să-i pedepsească, dacă greşesc. Luînd această măsură, Lycurg i-a făcut pe copii mai respectuoşi ; căci nici copiii nici bărbaţii nu respect au pe nimeni mai mult decît pe magistraţi. Iar dacă vreodată nu se găsea în preajma copiilor nici un bărbat matur, pentru ca aceştia să nu fie fără conducător, legea prevedea ca cel mai isteţ copil din fiecare grup să devină şeful grupului ; în acest fel. la Sparta, copiii nu se aflau niciodată fără conducător. Socot că trebuie să vorbesc acum şi despre pederas­ tie26, căci şi ea are tangenţe cu educaţia. La ceilalţi greci, ca, de pildă, la beoţieni27, dacă un bărbat lega prietenie cu un băiat, ei trăiau împreună ; eleenii28 cîştigau dragostea tinerilor prin daruri ; la alţi eleni, dimpotrivă, era cu desă­ vîrşire oprit ca bărbaţii să se întreţină cu copiii pe care-i iubeau. Lycurg, şi în această privinţă, s-a situat pe o po­ ziţie potrivnică tuturor celorlalţi eleni. Dacă un bărbat, el însuşi un om virtuos, era fermecat de frumuseţea sufle­ tească a unui băiat şi încerca să lege cu el o prietenie de­ săvîrşită şi să trăiască în preajma lui, Lycurg îi permitea şi socotea această legătură ca cel mai frumos mijloc de educaţie. în acelaşi timp însă, dacă cineva părea să urmă­ rească anumite satisfacţii trupeşti, legislatorul considera această purtare foarte ruşinoasă. El a statornicit astfel ca, la Sparta, bărbaţii îndrăgostiţi să se abţină de la legături trupeşti cu băieţii în aceeaşi măsură în care se abţin de l a relaţii amoroase părinţii c u copiii lor şi fraţii între ei. Nu mă mir că unii nu dau crezare acestor cuvinte, deoarece în multe din cetăţile elene legile nu se împotrivesc legătu­ rilor pasionale cu băieţii29•

XEN., Statul spartan

II


FRAGMENTE

365

Fr. 17

Cînd băieţii ieşeau din ceata copiilor şi intrau în cea a a dolescenţilor, atunci ceilalţi greci ii scoteau de sub tutela pe dagogilor, îi opreau de la îndrumarea profesorilor, ni­ meni nu-i mai supraveghea, lăsîndu-i cu desăvîrşire inde­ pendenţi. Lycurg însă, şi în privinţ a aceasta, a hotărît contrariul. Ştiind că, la această vîrstă, în suflettÎl tinerilor se naşte mîndria, îşi scoate capul ambiţia şi îşi fac loc statornic dorinţele năvalnice după plăceri, el le-a i mpus tinerilor foarte multe eforturi şi în aşa fel a rînduit lucrurile ca ei să nu aibă o clipă de răgaz. D eclarin d apoi că acel tî n ăr care s-ar sustrage acestor în datoriri nu mai putea lua parte la nici o acţiune onorabilă, el a rînduit lucrurile în aşa fel ca nu numai magistraţii, ci şi rudele să poarte de grij ă copiilor, ca nu cumva aceştia să devină nişte l aşi de frica pedepselor şi astfel să-şi atragă tot dispreţul ce­ t ăţi i XEN., Statul spartan III

Fr.

18

Foarte fr umos, după părerea mea, a instituit Lycurg şi legea prin care virtutea să poată fi practicată pînă la adînci bătrîneţe. Aşezînd spre capătul vieţii dreptul de-a fi ales în Sfatul Bătrînilor sau în Gerusicf!O, el a rinduit aşa fel treburile obşteşti, ca practicarea virtuţii să nu fie ne­ socotit ă nici Ia o vîrstă îna i n t at ă . Vrednic de ad mir aţie este legiuitorul şi pentru spriji n ul ce 1-a acordat bătrînilor ci n s tiţi. Într-adevăr, î n cr e dinţînd vîrstnicilor întrecerile pe plan sufletesc, el a făcut ca bătrîneţea să fie socotită mai vrednică de cinste decît forţa celor în floarea vîrstei . . . Frumoase sînt, negre şit, şi exerciţiile gimnice, numai că ele ţin de t r upul omului, în schimb concursul pentru un loc în Gerusia se întemeiază pe o j udecată de valoare a cal i­ tăţilor s u fl eteşti. XEN., Statul spartan X

C.\SĂTORL'\.. REL;\.ŢIILE DI�TRE SEXP. Fr.

19

Lycurg a mai statornicit şi o t oriţi . Astfel, ei er a u opriţi de

a me n dă pentru la s pectacolnl

cei necăsă.­ gy mno p ai-


THUP! SIVH.JL· POLIS-l'LUi . � Y CURG

iarna. demnitarii le porunceau să fz.că îr:coJ1goi şi să. dnte un dnt(:C făcut impotriva lor inşişi, spunînd că pe� drept sînt pedepsiţi, de neme ct: nu se supun legilor. Erau ap oi lips iţi de ci nst ea şi îngriji1 ea pe care tinerii_lelarătau bătrînilor. diilotn, tar j urul pi eţii

PLUT., Ly;. X V

Fr. 20

La cele mai multe din populaţiile Eladei, ft:meile pe cale să fie mame, chiar acelea care pretindeau a avea o educaţie aleasă, erau;, supuse unui regim de viaţă foarte sever32 . . . Lycurg însă, considerînd că menirea femeilor libere este naşterea de prunci şi că ţesutul e:te o muncă pe care o pot face sclavele, a stat ornicit datina ca femeile să practice exerciţii de gimn astică la fel ca bărbaţii şi, asemenea lor să p arti cip e la con cursurile de al ergare şi rezistenţă. Legiuitorul socotea că dacă p ări n ţii se vor bucura de o sănăt ate înfloritoare, şi odraslele lor vor fi mai robuste. Observînd că în prima perioadă a căsătorjei relaţiile dintre soţi sînt abuzive, Lycurg a supus unor legi stricte legăturile dintre bărbat şi femeie : el a statornicit drept lucru de ruşine ca b ărbatul să fie văzut intrînd sau ieşind din camera soţiei. În felul acesta (întîlnirea dintre soţi de­ venea mult mai dorită, iar copiii se 11 ăşteau mult mai viguroşi decît dacă părinţii şi-ar fi satisfăcut simţuril e pînă la nesaţ. Dar Lycurg nu s-a l mulţumit cu atît. El a restrîns libertatea căsătoriei la vîrsta unei depline dezvoltări fi­ zice, convins de utilitatea! acestei măsuri pentru robuste ţea progeniturilor33. În cazul că un bărbat •·îrstnic s-a însurat cu o femeie tînără,� Lycurg observînd că l a această vîrstă bărbaţii îşi urmăresc cu st răşni cie soţiile, a stator nicit şi în acest caz măsuri cu totul potrivni ce altor cetăţi : bătrînul trebuia să aleagă, după placul inimii sale un bărbat tînăr care săi întrunească atît calităţi fizice cît şi sufleteşti, şi să-I pr ezinte soţiei pentru a-i suplin i n ep uti nţa. Iar dacă u n bărbat nu mai voia să convieţuiască ctt so ţi a sa stearpă, dar dor ea să aibă urmaşi sănătoşi, Lycurg a creat şi in ace st caz o lege care p erm itea acelui bărbat să aibă copii cu o altă femeie pe care o ştia prolifică şi sănă­ toasă, dar numai cu învoirea soţului acesteia34 ,

,

­

,

,

XEN.,

Statul

spartan I


NOTE LA GINDIREA SOCIALA ATRIBUITA lUI

LYCURG

:167

NOTE 1 Sparta sau Lacedemona, oraş in Pelopones, capitala Laconiei, la poalele muntelui Tayget, pe riul Eurotas. Portul sll.u, Gytheion (Stea­ bon vm. 5, 2) . Oraş cu puţine podoabe arhitectonice. Se citeazA templul Attcmidei Chalkioicos sau Limnaion, templul lui Lyeurg, teatrul, portieul �-�;Jlor. în imprejurimi se afil promenada Platanistes, Circul (Dromos) şi ;•ri\pastia Barathron, unde se aruncau nou-născuţi! infirmi. întemeiată în mii. II i.e.n., Sparta a fost dezvoltati de aheeni (sec. XV - XII i.e.n.). Tru Jiţia mitologică aminteşte de Tyndaros, de Castor şl Pollux, apoi de Me:udaos, ginerele lui Tyndaros şi soţul frumoasei Elena. În secolele XII­ XI i . e .n. ora;;n! este ocupat de dorieni, in frunte eu Heraklizii (v. acest nume) , dintre care se citează Aristodemos, Eurysthenes şi Procles . Sparta dorică avfn populaţ i ::\ divizată în trei categorii sociale : spartiaţii, clasa aristo­ crat a. cuce rit o are ; laconienii, tribntari, şi hiloţii. Vezi descrierea geografică a Sp arte i b Strabon VIII, 5, 1 - 4, şi la Pausanias, C4l4toYie în Gl'ecia I Il, 1 1 - J S. 2 Strabon X:, 4, 19, citind pe Ephoros, spune că Lycurg este fiul lui Ennomos, rege al Spartei, şi fratele lui Polydeetes, urmaşul la tron. La

fratelui, soţia acestuia era gravidă eu viitorul rege Charilaos.

mo:11·tea

L''cL ;g de·cui tutorele nepotului, apoi, în urma unor clevetiri, a plecat în CH:ta. Aki el a frecventat cu rîvnă pe leS!'i,:lator ul Thaletas, care i-a dtz vi.tl u i t enm Rhadamanthys şi l\Iinos promulgau; ep,ile, lăsînd oamenilor impn:sia ca le-au primit de la Zeus. Lyeurg a 1:.il Lăt orit apoi în Egipt. Cf. Paus,mias III, 2 ; III, 14 ; III, 16 ; III, 18 şi V, 4.

3 La Sparta, în fruntea sbttului, se aflau doi regi, unul din familia A (!i zilor, celă l alt, familia Eurypontizilor. Regalitatea era ereditară pe linie bărbătească. Egali in autoritate, ei erau, la origine, preoţi, judecători şi �di de armntil. secolul al V-lea î.e.n. , autoritatea regilor a fost supusll. C<'attolnlni efnrilor. Pausan ias I II, 2 ; III, 7 ; III , 14.

din

Din

(v. mai jos ;e.:-u.;ia (nota 30) şi A pell a sau Adunarea Poporului, din care flw.-�n parte toţi cetăţenii spartani ce depăşeau vîrsta de 30 ani ; Adu· n::rt a Popo ,- nl ui era convocată o d at ă pe lună de efori ; membrii A<lnnlirii nu ::'.'ean d:·ept la cuvint, ci numai acela d(! a vota hotărîrile organelor su­ pcrh'are. " Cc:k!:dt, îarme d e conducere la Sparta erau : Eforii

11da 20),

a piltuintului la Sparta a avut loc la cucerirea ţll.rii Concentrarea pămîuturilor in miiuil e unui numrtr res­

• Prima î mpărţire

de C:.tre

tr!n,;

de

dorieni.

o aru.:. ni a avut ca revers apariţia unui foarte mare numrtr de per­ nve:re şi cerşetori. Pentru a remania această stare de lucrur i ,

soatH.: făr.\

Lyc;rg

a

trecut

la

reinlpărţirca

pămîntului.

Periedi emu locuitorii l i hc ri ai unor aşezări laconicuc periferice, care ,.bconjurau" Sparta (:tep[otY.oL). );fu aveau nici un drept in statul spartan. 6

• Şaptezeci de medimne , apr ox. 6!!.ţ l griu. 8 Produse

lichide,

aprox:. 36-W l grîu, iar douăsprezece me<limne,

adkf< Yir.. �i ulei.

�lina, g:. �tvăJ moued�i grl��� de ..t3�� g., valc n·întl 10 0 de drahme (<:r ..1luna era. S :ll ari ul unui tlltlllc!V)r uu:tntu\.1 pe I J 1. 1 , i.n· l (i dralun.;;; con· •

stituiau preţul unei Oij .


:11>11

FELIClA

ŞTEP

. .

J o Mesdl' in comun s:m sisiti ile (gr. auaa!"tLrt, din ailv, ,. împre ună" şi aiT o�. , .hran ă") sau ., Dlese comune" au devenit, de la Lyccrg înainte, olJiigatorii pentm toţi spart ani i care au fmplinit virsta d� �O de ani. Ace:<te mese în c om nn, care adu nau Ia un loc tineri şi bătrîni, c onstitui au o insti tuţi e cu mi politic şi educativ. H Hrana la mesele comune era mai ales aş a-numit a cd!J.IX'fliX, , .wîncare in sînge" deo arec e consta din c atn e fiartă în sînge, din brînză şi :;mocl.line. CC'i cu dare de 1111nă contribuiau la belşugul mesei cu carne friptă, pă�ări, peşt e, p îine de grîu şi vin. Vinul însă era t otdeauna ameste.ca t cu ap ă (de obicei, o parte vin şi trei de ap ă), deoarece, datorită clin:ei medl tel a­ neene secetoas e, era foarte tare. 12 Filit ii, gr. 9L AL-rliX, numele sisitiilor (mesele c omu ne) . la S]J.Uta ; v. Pl ut arh, Lrcurg 16. 1 '1 G imn aziu ( Gynmasiunt, gr. j'U!J.vcio-Lov) , este lo cul pu"Lli<: p<:ntnl exudţii fizice, exist�:nt în fiecare oraş grec esc ; v. şi Platon , ::Oh<iut :>3� l>. Fieca1·e grup ile copii era npartizat la un astf el de girunaziu. 14 Platon, Leg. I, 7 ; Plut., Agesilaos 37. l,a sFart ani, an·ptatea .oe confu ndă cu ceea ce este util statului. 16 Tuc. IV, 80. 18 Este vorba de cutre murul din primu l an al Olimpiadei 71::1, din timpul re gel ui Archidan1as, fiul lui Zeuxidamos, adica anul 46/ i.e.n. Se zi< c < ă au murit at unci peste 20 000 oame.ni. 11 Delfi, oraş al Fucidei, Ia �V de muntele Parnos, a fo;t denu mit mai intii Python, după balaurul l egend ar Py thon, ucis in ace"t e locuri de Apollon. Pyt hia, pn oteas a lui Ap olion, prm oc e a in numele zeului, rostin d cuvinte ambigui, pa sibile de două interpretări . 18 Rhet re, gr. p 'ij'fpiXL, con venţii orale, legi nescrise. 18 D upă 506 î.e.n. numai un singur rege putea lua comand a armatei şi nu ambii concomitent. În timpul războaielor medice, şi această autori­ tate regală a fost su pus ă controlului eforilor. 20 Efori i , gr. lq>opo&, erau magistraţi reprezentanţi ai poportJlui,

cărora le reveneau : recrutarea pentru armată, controlul regilor, ca repre· zentanţi ai pop orului , supravegherea aplicării legilor de către organele de stat. Cu timpul ei au aj uns subordon aţi gerusiei şi, de ci, aristo craţiei. 21 A. Andrewes, The government of classical �parta, în v ol• . , Ancient . society and institutions. Studies presented to Victor Ehrenberg on his 75-th biithday", <:ditat de E. Badi an, Oxford Black.well, 1966, XVI, pp . 1 - 20, discută despre atribuţiile pu terii ş.i l imit el e ei în cadrul institu­ ţiilor pol iti ce spartane, Gerusia, .Adunarea Poporului şi ejorii, aşa cum reiese din izvoare ca Herodot, Tucidide, Xenofon. Autorul presupune că Gerusia îşi pierduse deja puterea şi Adunarea Poporului încă mai mult decît suge­ rează Aristotel în Politica 1272 a 11. Eforii făceau recrutările în arm at ă, probabil transmiteau uneori co manilanţilor instrucţiuni şi prezidau Adu­ narea Po]Jorului. 22 'l'erpandros şi Pindar, doi mari poeţi lirici greci din sec. VI î.e.n.

--

23 Edu caţia la Sparta intra întru totul în preocupar ea statului . 1.\a incepea la virsta de şapte ani şi ţinea aproximativ pînă la vîrsta de 20 ani cînd tineri i erau încorpora ţi în armată. Erau organizaţi in grupe, iar mai multe grupe formau o clasă. învăţau să scrie, să citeasc ă, să r ecit e , 6ă cinte şi să socotească. Lucrarea de căpătii. a fiecărui elev era Iliada. Paral el , di sci polii luau lecţii de educaţie fizică şi făceau instrucţit: militară.


369

NOTE LA GINDIREA SOCIALĂ ATRIBUITA. LUI LYCURG

s.t Palestra, gr. r.et :>.citla-.p«, l oc pentru exerciţiile fizice in special ame­ najat cu nisip pentru probe de luptă. 21 Paidonon:JUI, gr. 7tCEI8ovd�to�. demnitar In Sparta, cu atribu ţia prin­ c:rnlă de a indruma şi supraveghea tineretul. V. şi Arist., Pol. 4, 15, 13 ; fun cţie existentă şi in Cre ta, - v. Strabon X, 4, 20. 21 Wion F., L'amour grec, .,Bulletin de l'Association G. Bude" , Paris, 1 970, pp. 249- 258, consi deră că trebuie să disti n gem pederastia în uzaj la �eci, de homoscxualitatea şi de prostituţia masculină, practici pe care �ecii le-au comb ătut totde au n a, contr ar rommti lor. Pede rasti a spartan ă era mai ales un mod ele i n itiere rezervat clasei războinice. La Atena, ea era l egată de p ol iti că şi fi iosofic ; prinsă intre imaginaţi a artistică a sculpt<'rilor şi gindirea filosofică care voia ca frumuseţea sufletului să fie l; erceptibil ii prin f rumuseţe a fizică, răspundea, potrivit m(·ntaliHtţii din acele vremuri, nevoii de ideal arti�tic în vi7.iunen despre cfcb. 27 Becţienii, ramură a eolienilor din Beoţia, r C'giun e elenă la N de A iti ca. R eprez e nt a nţi culturali de or�gine beo ţi ană : Hesiod, PiJ1dar, C:o­ rinnn, dar numai ultima scrie in dialect be oţi an . '" Locuitorii Eleei, regiune apl.tseană a Peloponesului, cuprinzind, la 11ord, Elida, ln centru Pisatida, în sud Tripl1yliu. Numel e se foloseşte adeseori cu sens restrîns numai l a El ida. •• Vezi, de pildă, obiceiurile cr etani lor în problemă, la Strabon, Geo­ grafia X, 4, 21. " " G erusia, gr. y<f'OUO'!O(, <:ra .,sfa tul b ătrînil or " , instit uţie ce corespun­ c]( a eu l3o u�. � la A h•na, cu senalus la Homa. Era format numai din nob ili SJ1urtani de pest e €0 de ani, d ec i cu �<l·rviciul militar încheiat şi dintre cetă­ ţenii influenţi , destoinici şi cu pmtarC' excmplarft. Gent�;ia era forul politic �upre m, care cond uce a treburile pol itice interne şi externe ale Spartei , control a pe regi, nu dădea nimănn i socoteală. 31 Gymnopaid i il c, gr. yu!lvor.C<t 8(e<t, s ăr b ătoare anuală. în cinstea lui Apoli on, ţinută la Sparta în onoarea războinicilor morţi l a Thyrea şi cele­ brată prin dansuri a două trupe de bărbaţi şi de copii goi (Tuc. V, 82) . 32 Re�:.> imul de vi a ţă al femeilor din afara Spartei : mănîncă pîine şi carne puţi nă ; vinul le este interzis aproape compl et ; nu fac mişcare, ci duc o viaţă sedentară ocupind u-se de munci fără mişcare, d upă cum este tnrsul linei - precizează Xenofon in altă parte a lucrării. sa Copiii infinni, încă de la naştere , erau aruncaţi, la Sparta, de pe Tayget, azi Maina sau Pentedactylo, un l anţ muntos de aprox. 2400 m, ce tăia Laconia de-a cur mezi �ul . în preajma Spart ei, un masiv nl>mpt al Ta ygt•htlui era mărgin it de o pră past ie adîncă, �clpet�pov, . , genum ", ,.abis", in care se aruncau copiii nou-născuţi socOtiţi infirmi de autorităţi. 84 Căsătoria, la greci, avea ca scop perpetuarea familiei. Fetele se căsă­ toreau de la 15 ani (v. Xen., Oicon. VII, 5-6) şi treceau ele suh tutela părinţilor sub autoritatea soţilor. Educaţi a lor se reducea la trebnrilo:; gos­ podăriei şi la minimul de scris-citit necesar unei stăpîne peste sluj nice . Soţia, oricînd putea fi repudiată dacă nu avea copii, ceea ce îi adu ce a un prost renume, chiar dacă nu era ea vinovată. Adeseori interveneau chiar autorităţile de stat cerind desfacerea căsătoriei ; H erodot V, 39 - 40, men ­ ţioneazll, in acest sens, cazul regelui spartan Anaxandrides, care a fost silit să-şi mai ia o soţie pentru a avea copii ; precum şi cazul regelui spar­ t au Ariston, care şi-a luat trei so ţii . ·


SECTIUNEA A n-·-A }

SPIR ITU L OBSEH V .A ' l'ION .A l , ��PH YSIOLOC;IC�'


CUPRINS

ATO!.USMUL

LEUCIPPOS Notă introductivă

.

.

.

Texte A) Viaţa şi doctrina • • • . B) Fragmente . . . . . • . .,Marea cosmologie" a lui Despre intelect .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Leucippos

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

375 377 392 392 393 39 4

Note

DEMOCRI T Notă introductivli

407

Texte A) Viaţa şi învăţătura . Viaţa . Legende Scrieri Stil . . Învăţiitura B) Fragmente . • I - II. Scrierile etice ale lui Democrit III- VI. Physika . . . VII- IX. 1lathematica

X - XI. Mousika .

.

.

XII - XIII. Technika . . . Fragmente autentice din scrieri incerte . Sentenţele lui Demokrates Fragmente pseudodemocritice Fragmente ne autentice . . . Anecdote despre Democrit

409 409 4 16 420 42 3 424 4�4 484 487 495 499 5 02 503 505 535 535 5��g

Texte alese din ediţi� S. I. Luri�

5 t0

I. Ştiri biografice . . II. Discipoli şi urmaşi III. Doctrina . . . . .

5.J.O 540 5.J.l


CUPRINS

373

Selecţie de texte democritice din literatura arabă

55 1

Note

555

DIAGORA S DIN MELOS

Notă introductivă

598

Texte A) Viaţa şi opera . . . . . B) Cugetări atribuite lui Diagoras .

.

.

593 599 600

Note METRODOROS DIN CHIOS

Notă introductiv!

.

.

.

.

.

..

.

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

601

Texte A) Viaţa şi opera B) Fragmente .

601 604

Note

605

MEDICINA HIPOCRATICĂ

Kotă introductivă

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Texte Viaţa şi învăţătura lui Hippocra.tes din Cos Viaţa . . . . . Înviiţătura . . . . . . . . . . . . . B ) Texte hipoeratice . . . . . . . . . . 1. unitatea şi armonia cosmico-biologică A. Corespondenţe intre makrokosmos şi mikrokosmos B . Principiile componente ale lumii . . . . . . . . I l . Factorii determinanţi a i stării de sănătate ş i ai Lolii A . Factorii cosmiei ş i meteorologiei B. Natu r a umană şi factorii interni . C. Regimul de viaţă . . . . . . . III. Gnoseologie şi metodologie hipocratieă A. Princi pi i generale . . . . . . . R. Norme gnoseologice . . . . . . . C. Norme aplicative . . . . . . . . IV. Antropologie filosofică şi filosofie biosocială A. O viziune antr opologică despre sufle t . . B. Raporturile omului cu zeii şi etiopatogcnia , . llivină" C. Blemente de antropogeografie biosocială li. Istoricitatea genului uman . . . . . . . . . . . . A)

.

.

.

Note

.

GOG

611 611 611 614 G14

li l 4

6 1. '>

619 619 620 623

625 625

63 1

634

641 64 1

643 646

649 653


CUPRINS

!IIATmiATICI-- ASTRONQ:MIE O lNOPIDES DIN CHIOS Notă inlrodurti"ă. 'fe�:te • . . . . • • . Xote . . . . . . . .

. .

HIPl'OCRA TES DIN CHIOS. ESCHIL

Notă introductivă Tcl<tc • • • . . Note . • • . .

.

.

THEODOROS DIN

Notă

Texte Note

introductivă

.

.

.

.

CYRENE


AT OMI SMUL

LEUCIPPOS (cea 475-cca 400 ? î.e.n.)

NOTĂ INTRODUCTIVA Leucip pos contrastează. cu sărăcia în primul sfert al veac ul ui al cincilea, probabil in cetatea ioniană a Miletului, acmn în regres. Tinere­ ţe a şi-o va fi petrecut în acest mediu cultural impregnat de amintirea Importanţa excepţională a lui

datelor biografice de care dispunem. S-a ll ăscu t

marilor physiologi Thales, Ana.xi.mandros, Anax:imenes. Condiţii politice defavorabile, poate lovitura de stat aristocraticli din 450/49 i.e.n., n vor fi determinat sl migreze peste mare in Velia (Oue>.(a:, Elea, 'EUa:) sud­ italică, unde a ri1m.as o vreme, ca discipol al eleatului Zenon, plnl ce, deosebirile de vederi dintre discipol şi maestru devenind ireducti bile, îşi va fi căutat un nou orizont. Ira găsit în Abdera {-r� "A68�pa:) tra c i că, important nod comercial de moment al nordului Mării Ege , patrie a lui Protagoras . Aici a in temeiat o şco ală filosofică în c are , între ·HU 7i .t30 î.e.n., crista.lizîndu-se propria sa doctrină ato mis tă, a avut şansa de a-1 nu măra printre discipoli pe însuşi Democr it, pe c ar e un este exclus s11.-l fi coop t at , destul de curînd, colaborator şi s ucc esor . C i tat aproape invarir1bil împreună cu Democrit, Le nc ip pos, a căru i operă de ini�ialor este incontes­ tabilă, a intrat peste puţiu ti m p i11 umbra marelui să11 • li sc ipol , într-atit, încît, la nu mai un se col distant. :\, J .: pi<"llr, într-o s cri,;oar e c;",tre En rylocbos, afirma că filosoful Leucippn.; nici fi cxist.'l t. Pnuct de pentru o dez'>atere modernă asnpra în;::i�i existenţei i st ori ce a lui J,eucippo�. cu partizani ai i nexistenţei (Erwin Robde, 1888, \V. Nestlcl !;ii r11lversari ll0tăriţ.i (II. Diels bazat pe autoritatea de c isi vă a lui Aristotel şi Tcofr:t�t. \'.E. :\Ifieri, Vv. Capelle, \V. K.C. Guthrie, H. de Lev) ; ;tceaot:l <)pi ui,· .1 lui Epic:Jr, pc•:tte d ato rat ă unei simple erori de t r aducc r " ( . , Leucippo� nici n-ar fi fost filosof "), este astăzi co mp le t al.JaudonaU. Dintre op e re le lui Lr·,lcippos, de atribuire sigură sint Marea cosmoi()!fif (i\fty'lt� �' .;".,.,.,:1 �<;), pu� : ,· o CXj• Ltnere stri ctă şi polemici!. a d octri nei a.tomi;;t,·, � i D.:sf>r,· i nl· ·lecl (IT��l vou), scriere de psihologie el aborată poate în tii�nnt:'t e11 ··. onlem­ poranul său Anaxagoras. Scrieril e lui Lcucippus, did :<cl ; , .,. �i klutichte,

c

l! · ar

p()roirc

d estin ate prelegerilor de şcoală, au fost tre cut e tnatc în c·>r p thlll l i lt:ratnrii a tomis te sub numele corifeului şcolii din Ab de ra, Dcm·w•· i t , al<· <�:"trui ope­ re, scrise cu strălucire şi talent literar ca scr ie ri cxot,· r ic.·, au i m p r<':>ionat mai m ult opinia publicli şi au rezistat mai mnlt ti•n p l l l u i . :\ c·····.rc':l sînt posibilele cauze pe lltru care, din intreaga operă a l ui L··:t··ippn�. un lle-a rămas de cî t o:> sillgură frază. Teoria sa, formulată în jurnl ;�• t n L t i -l :l·l î.e.n., oricit de origi nal ă. ne apare azi, îşi are totuşi autece<k u i l' l-.- vi. ?-I.u multe m:irturii, toate tîrzii (Strabon citîndn-1 pe Pos:!idonins, :-> : " L " ; i.��n :>iricus, Diogenes Laertios) , pretind că doctrina despre atomi c : t <· ivm�tHe prime este străvc;che şi a fost introdusă de feniciannl M•)chc"; d i 1 1 S U:Jll, Îlninte de epoca r ăzbo iul ui troian. Judecînd după. cei îm:w"·tn"• '."1 nre îl citează Dioge:lles Laertios (şi anum� tmcul Zamo lxis � i l v ! > i:l11ttl _·,uas) , aC<'3ta apare mai d�grabă o figură legendară. Sup o zi ţia cuulurm dreia un atare


376

CONSTANT GEORGESCU

.

personaj ar fi servit ca intermediar fenician pentru importarea atomismu­ lui din filosofia veche indianA tn Grecia, nu poate fi tn nici un chip argu­ mentat!, căci nu există informaţi i cit de cit credibile despre legături atit de vechi intre cultura greacă şi cea indiană. Cîteva din propoziţiile de bază ale atomismului (ideea de .,atom", in primnl rind), au fost fundamen­ tate de Leucippos, care insă, neîndoielnic, nu le-a tratat în chip minuţios. Teoria sa in care atomii, sau plinul absolut, increaţi şi eterni, neschimbaţi în sine dar producători de schimbare şi în mişcare eternă în vid, adică în golul absolut, era de natură să împace repaosul etern al lui Parmenides cu schimbarea eternă a lui Heraclit . Dar Leucippos nu s-a mulţumit s! ofere o strălucită ipoteză teoretică obţinută pe cale deductivă, ci a căutat să şi dovedească existenţa reală a vidului. Continuind şi adîncind această linie a maestrului său, Democrit va acorda atenţie demonstrării, dezvoltării şi aprofundării teoriei. Teoria atomistă a vederii, aparent specifică lui Democrit, rir fi fost şi ea întemeiată de Leucippos. Aristotel de pe Criticile la adresa atomismului sînt formulate de poziţii idealiste. Era firesc ca dintre ceilalţi doi mari filosofi idealişti, unul, Platon, să-1 comb ată, celălalt, Socrate, să-I ignore. Influenţa exercitat! de materialismul atomist asupra ginditorilor de orientare materialist! a fost constantă. La peste un veac de la Democrit, sistemul atomist a fost preluat, cu modificări însemnate, de către Epicur, care va. înrîuri, prin Lucretius şi alţii, pe marii gînditori ai Renaşterii.

c.G .


LEUCIPPOS

A)

VIAŢA ŞI DOCTRINA

1. DIOG. LAERT. IX, 30 şi urm. I. Leucippos era de felul lui din Elea, cum însă spun unii din Ab der a, iar după cîţiva din Melos [=Milet ]1. El a fost discipolul lui Zenon2. II. Opin iile sale predilecte erau3 : toate lucrurile sînt infinite ca număr' şi trec unele în altele5, iar Universul ('t'o 1tiiv) este parte vid6, parte plin de corpuscule (Gco!J.IX.Twv) . Lumile se nasc atunci cînd aceste corpuscu1e pătrund în vid7 şi se îmbină (m::pmi..s: xo[.Levwv) unele cu altele. Datorită mişcării acestora şi prin acumularea (1Xt; !;l)Gtv)8 lor i a naştere sub­ stanţa elementară (rpuG�v) a stelelor. Soarele se învîrte în jurul Lunii, aşadar într-o orbită mai mar e 9 Pămîntul efectuează în mers o rotaţie în j urul centrului său10• Iar înfăţişarea sa este t amb urifo nn ă (• u fL7t�Xvw a t: c;) 11• Tot Leu­ cippos cel dintîi a presupus12 ca elemente p rimor diale atomii ( ch6!J.o u�) . Sumar, acestea sînt opiniile sale ; î n det al iu însă13 l ucr urile s e prez intă după c u m urmează. III. (31) Universul, afirmă el, este infi nit (&7tzLp ov), cum s-a spus de noi mai înainte ; din acesta, o parte este plină ( de materie) (1ti..-ijpt:;), iar alta vidă. (x::: vov). Aceste părţi el le mai numeşte şi eleme nte (cr-ro �x.El�X)14 • De aceea lumile sint infi n itel5 şi se separă ( aLIXAUS:O' 61XL) i ar ăşi în aceste elemente primordiale. Lumile se nasc a'5tfeP11 : prin rupere din infinit (XIXTIX OC7t0TO!J.�V h •li; oc7ts:tp o u) 17, m ult e corpus­ cule felurite ca formă se mişcă într - un vid imens (t.L�p: %e:v6v)18 şi, adunate la un loc, produc un uni c vîrtej cosmic ( oiv11v)19, di n cauza căruia intrînd ele în coliziune unele cu alt ele şi rotiud u-s e în fel şi chip, se separă în particule ele mentare, fiecare de partea sa, cele asem ănătoare cu cele asemă· nătoare20• Dar cum, din cauza ' număr ul ui lor mare ('ro 1tA 1j6o�), nu-şi mai pot păstra echilibrul în rotire, particulele fine (-:" i..s:m�)21 por nesc spre vidul din afară., ca cernute prin sită ; celelalte în sch imb rămîn laolaltă ( O" 'JfLfLEVs:�v) şi , str î n s împletite, continuă să alerge, ciocnindn-se unele •


31 B

SPIR 1 TUL OBSERVAŢLONAL .,PHYSIOLOGIC". LEUCIPPc,,;

de altel e şi formează un prim conglomerat sferic��. (32) Acesta d e gaj e ază ca un soi de membrană (otov U!J.ivoc):l:l care cuprinde în ea corpuscule felurite ; întrucît aceste corpuscule, din cauza rezistenţei (&v·dpeunv)2' cent r u lu i execută o m iş car e gir atori e, me mbrana împrej muitoar e se su b ţi a ză, căci permanent pierde un flux de corp uscule învecinate, care aderă la contactul (e7t�ljlcxuon) cu vîrtej u l . Şi aşa spune el că s-a născut Pămîntul, corpusculele mînate spre centru rămînînd împreună. Dar şi acel soi de membrană înco nj u răt o ar e a sp orit («G;ea6«l) prin afluenţa (�7th::t.p L<nv) corpusculelor din afară şi, fiin d ea însăşi dusă de vîrt ej , î�i anex ează toate corpusculcle l 'c care le atinge. Dintre a c est e a , unele, înlănţuindu-se (a up:;; 1.< x6f.Levcx), forme ază un conglomerat (au<n"'j!J.e>:)26 la început foarte umed şi cu as pect no roi o s (7tT)/,& 8e�) , dar, o dată uscat�_26, rotin du-s e d� îm­ pre:ună cu vîrt ej ul ce mînă î n tregu l conglom<cr at , iu cdt· din urmă s-au aprins(lx7t upw 6i•r;o:) şi au produs substanţa elementară (q:;uon) a st el elor27 . (33) Orbita ( x u x i.o v) Soa­ relui este cea mai dep ărt ată în ext erior, iar a Lm1ii - · cea mai apr opiată de P ă mînt, celdalte astre fiind întrl' acestea: două28• Toate astrele iau foc (7t u p oucr OcnF9 di n " "":"o 't' ocx_o.; .oo; r;c; r: C ? OC� ) ; c1 a r cau.za \'l't e zel. d e dep] asare ( ctoc Soarele mai este aprins30 şi de stele ; numai Luna se îm­ p ărt ă ş eş te îu pr ea mică măsură31 de la foc. � uarelc �i Luna suferă eclipse [lal'tmă 1n t ext ]32. C1b licit att·a .,. , . . - !:' "' d t: 1 1 1 zo d.1acu1u1 \"":"'lj 'l t.O -"lt>S '. · , (, -'J ·� �. (:l o Ltt. ';I. Vu d c�tc a'u :··· .�) 1

'

clinarta

1

1

\

1

-

-

•.

(-;- c�i xEx /.kOet.�) JJ fnnînt u l ui

� .pre

miaz[l z:�·.;

·

regiu­

nile dt la uJiazi11loaptt:· sint î:ntot d ( : w n a iuzăpu . t c . foarte reci şi supuse înglH:jului . ,< oardc in1 ră ln l'cliF ; , C! ran::ori, Luna insă neîntrerupt, din cauză cii or bit el e lor <;]nt ine­ gale (&v(crouc;:)3·i. Şi dupii. cum lnmut <tre proces( (k naştuc (yevtcr�Lc;) , tot aşa arc �i procese: (lv creştere (et.L' �+.(nw;), ofili re (rp 6[cEt�) şi distru gere (<? O op<.l;)36 potriYit unf:i anu. 0 1 O , ' m1 t e tlCCl'Sl't a t, l � XOt't'Ot ':' l V 0\. OCVOCY Y. T, V )�- '111 1 r!gah1Ht V ' CU care, de ce soi e st e , nu arat Tt limJH:dc3s. 2. DIOG, LAERT. X, 13 [Ej,t'ctm a, p. 365, 19 Usener� Despre acesta [Epi cur ] , Apoll o doros în Crcnicile sale [FGrHist. 244, F 4 1 , II, 1032 = 75 Jacoby] spune că a fost discipohJ i u i xa�l�ipbanes �i al lui P:·axiphanes30 • Dar Ei·in,r in ,ccr:,r,�uca către Eury: ochos [fr. 1 23 � spuue că nu e a�2.. ci di a i nY ::i ţ at de unul singur. Ca �: Hcrmar�

v • .


A) VIATA ŞI DOCTR IN.'. ------- ------ -----

379

.:: llos, e1 afi rmă că nici nu a existat vreua fi]l)sof cu numde le Leucippos40, despre care unii (';;i pr htre l�i Apollodo­ ; os , epicme tll) , susţin că a fost profeso, ul l ui Dc:mocrit. 3 . SBlP:, , Phys. 25, 2 [cf. 64 A 5] ( Despr(' Di o ge n es :lin Apoll'b:a) Cele mai multe lucruri 1c.-a elaborat în mod ,�clectlc, un .:�•: exp u nî nd u-le după Ana�agoras, iar a l t ele după

LiC':J.Ci pp<.) � 1 '

4. c ;,g�� AI.EX., Stromat . I, 6 4 [II, 40, 24 ] Aşadar Pc1.rm .�ai:i �· ' este disci iJOl al lui Xeno fa n , iar a.J acestuia Z · rro n, ar-·-�1 urmează Leucippos42, apoi Dt>mocrit [cf. DIOG. L.:\ ERT. I, 15, IX, 34 ]. 5. [G.HEN.l, Hist. philos. 3 ( Dox. 60 1 , 9) Leuei.ppos din Abdera, d i s cipol al acestuia [al lui Zenou 1lin Elca ], a 'lj uns cd d\ntîi (1rpw-ro;) la descoperirea atomilor pe cale d{;ductÎ\"(LJ:l_ IAMBL V. Pyth. 104 c.:·i r! i i: ;tC:.:a-stă şcoală fil oso fică dar mai cu seamă cei foarte ve�hi şi contemporani cu el. �i care la tinerete au fost ei(�Vi ai. b.'i tduului P\·tha­ goras '_ P hilol ao s şi Eurytos, . . . L<'nci p;1os41 �i AlkrD:aion. T7.ETZ . , c;-n:t. II, 980 Leucippos, ek\"1.1 1 L:i }lelissos�. 6. AlU .S 'r'OT., Metap!tys. A 4.985 b 4 L<: :tc; : J �Io:> şi di'S­ <.:!pobl a;.:r� stuia D e mo crit desemne3.z,l c:1 ,·:� < HL1Jte, pe de o parte, pli n ul şi solidul (rn�:: p::: p v), :!.d i 6t exist e ntul (-:� ()v), ;,j_r pe de altă pa rte vidnl ( -.,r ii: (:_,_ ·Y.'!�·;\_ z.di.că uo�tt.·xi::.: '-'c:�· u: (To 1-'-lJ O'-') (de ac-e�a ... ; '7; <:. :' : �· m :! . :, ,,:;. ; , • ·: n­ tu! ::1 :1 c.-:: : s• �, cu ni:nic mai mult d y · ':· n • w··:i -�� , . , , ·, :1 , :1 · • nă •..: n : n aici ·: i -'�ul nu exist�- cu nimic u; , ; r• ,t:·. ' 1 d - ; , ,:o ri>:!Î) : -lcest � a ::-t:- '"i, ca tna.t�rie (W� iJJ.::; �-J) 'u! , l. ·�� : l ? ': � l-: l!h.:: f l i r i lor. :$i ]:.; '·0cn 1 :. ca acei filosofi carr: l '•)ti �-;_.] , ·:�1 : : : 1:1 :-; i :• ,.:,tră {�\').�7 · ) ub:stanţa de ba:�;-t. (U;:ox.sL�J.f'J�v ') ''' ·J [ �!. ·; :.: � 1 ;··� :- p ;.� 1 · , ..=t t� ,.::e � ·�ls. � t ·�· "_..: f·_\_ :,: si se na�..-8 prin �odi fic;� :·:! "!- ei � =��� · ::: -� 0 : "\·_ ·,)� ·; · ;" :· · tl şi d0!l ' .1! dr'C'[lt p n : t ·.. i c ! i :.:< L· · u . • . r ; - ;,-:, :·ilor ;o :ot:.w: ,:1 i'�rit C', î n [l Ceiaşi chip şi aceşti f!ln :rJ 1 i (i� "th�! ; J p( h �; Dc­ ::r ;crit) :;.:i:--nă că dc:(! -::.::biri!e (nri,c; i'ia:-- e di ntr(· , . ; , . ; n , · n b :) sînt ea�uc ;-,]� tuturor -�·elorla1tt::: ! :.:.z· n1 •) . . \l.'l'<• < 1 • : • > ;.:<) i r i, .:J.ş:ldar, c� ." ::.sţ!n că sîn i· trei : coufi g n ra ţ j a ('1;C�:l ·,_ ) , nr : 1 ; :1 c:a • , :i: lC ! i ; ... , : �·1 ;_ .FSe' ' ,. . c• :. =��X:. St �·l!� '; L '-..l ; r. pt· � .1 ţ J. 3 ( OL.::..Cf� �','\ ; CaC:l, ('t'"t.l . · ' 4 :>e7te • l !l !"!l-'i ' [)rtll tnasur::� ( p ucrl'· CJl) , contn:�.r::c: ;• �· ·, · ..r ··'" n ·J. e \"( Y, -) şi �Er-:-�·ţ; ., (-:? o�?i) . Dint re acestea, m â snra ' " ' c cn n f ' g llraţia, '.:o nta..:tul re cip ro c est� o rdin ea , �i di recţi a t· -- '- � poziţia. A:>tfe! , li+- ·2 · ,:. A se deo-=-�hcşte de '� p ri : , < · • n i'i; ;· Lj: 1 e , A� de � �\ �riu ordine, ia:- I de H prin p. • ;: : i iJ'. IL:- i•1 ce pri.•

__

·

'

'

-


J80

SPIRITUL OBSERVAnoNAL ,.PHYSIOLOGIC". l.EUCIPPOS

veşte mişcarea (x�v�aew<;) l ucruril or, de unde provine şi cum are loc ea, şi aceşti filosofi, ca şi toţi ceilalţi, au [Urmează DK 58 B 4� omis cu nepăsare problema48• ALEXANDRO S DIN APBRODISIAS, In Aristotelis Metaphysica commentaria�36, 21 [Aristotel ] vorbeşte despre Leucippos şi Democrit ; căci[aceştia spun că atomii se pun în mişcare cînd se lovesc şi se izbesc unii de alţii. Totuşi, de unde vine originea (&p7iJ) mişcării natural e , asta ei nu spun. Căci mişc area pnn ciocnire recipr o c ă (&H'l)AO't"tm(o:v) este o mişcare forţată (�Lo:toc;). şi nu naturală (xa:'t"cX tpuatv), iar m işcarea forţată este consecutivă (uO"'t"�po:) mişcă rii �atu­ rale50. PHILOPONOS, De anima, p. 08, 3 p ua�o<; [m ă sur ă � este vocabulă abderitană şi semu11ică "forma" (az :rj�a:). 7. AR I ST O T. , De gen. et corr. A b, 324 b 35 ; 325 a 1 Leucippos şi Democrit au emis j u de căţi ( atwp[xo:aL) cel mai adesea sistematic şi prin tr - o teorie unitară (hl. :A6y<:>) despre toate fenomenele, stabilind un principiu (&px·f,v) , în conformitate cu nat ura, aşa cum este ea. Unii dintre vechii filosofi51 au fost de părere că existentul este cu necesitate unul singur şi imobil (&x("V"IJ'l"ov) ; căci vidul - spuneau ei - este i nexistent (oux ov) . Dar mişcarea ar fi cu ne­ putinţă, dacă nu ar exista un vid care să fie sep ar at (xExwpta�evou) (de materie). De asemenea, nici nu ar putea exista pluralitate de lucruri (7toJ. :AcX:) dacă nu ar ex i st a ct:\·a care să le separe . . . [ur mează A 25 = Parmeni d es J 52 ARI STOT . , De gen. ct co1r. A 8.352 a 23 Leucippos insă a crezut că a descoperit o teori e ( 1.6yo u�) care, în con­ cord a nţ ă cu percepţia senzorială (atcre"Y)a Lv) nu va anula nici naştere, nic i distrugere, nici mi�care, nici plmalit atea l u crurilor existente53• Punind de ac or d (ofl o),o·r +.crrl�) această teorie pe de o parte cu lumea fenomenelor (-roî:c; r.pcuvo­ f1Evo�c;)54, iar pe de alt ă parte cu susţinătorii teoriei despre unitatea exist enţei , care spun că nu ar putea ex i sta miş­ care fără vid, el afirmrt că vidul este nonexistent (�-1] ov) şi că din existent nimic nu e nonexistent. Căci existentul in sens propriu (x up(wt;) este un într eg plin (7to:�7t/. -ijpe:t;). Dar acesta nu este Unu ( oux lfv). ci o mulţime infin it ă şi invizibilă (&6pcx't"o:) d e corpuscule, din cauza micimii maselor lor55• Aceste corpuri existente se mişcă în vid {ev 't"(j) xEv <i) tpepea eo:�}. (căci, după el, vidul exist ă)56 şi cînd se r eunesc (auvtO"'t"OC[J.EVo:), pro duc naştere (y�ve:crtv), iar cînd se separă, .

.


A) VIATA ŞI DOCTRINA

381

distrugere ('P6op«v). Ele exercită acţiuni (no , Ei:v) şi suferă acţiuni (mX.a:xe:,v) în măsura in care se ating (&:n-ro!J.EV«) din întîmplare ; căci sub acest raport ele nu sînt unul sin­ gur. Iar cînd se unesc (auvn 6t(.Le:vcx) şi se îmbină (unele cu altele), produc naştere. Dar din acel Unu "real" (x«T' ci).. � 6 e: , cxv) [v. 28 A 25� nu s-ar putea naşte pluralitate şi nici din pluralitatea reală, Unu, aşa ceva fiind imposibil (-roti"t'' &�uvcx-rov). După cum afirmă Empedocles [DK 31 A 87 ] şi unii dintre ceilalţi gînditori, că modificările cor­ purilor sînt suferite prin mijlocirea porilor ( 8L0: n6p w v)57, tot astfel [spune Leucippos� că orice schimbare ( ciH o (w a , v) şi orice efect suferit are loc în felul acesta, căci separarea şi distrugerea se produc datorită vidului, şi tot aşa şi creş­ terea, atunci cînd în vid pătrund pe furiş particule solide (une:,a 8 u o(.LtV(J.)V a-re:pe: w v). Şi Empedocles58 este obligat să adopte cam aceleaşi opinii ca şi Leucippos59• Căci - spune el - există anumite particule solide, dar indivizibile, dacă e adevărat că porii nu sînt peste tot fără discontinuitate (auve::xe:'Lc;} . Dar acest lucru nu este cu putinţă60• Fiindcă atunci nu ar mai exista nimic solid în afară de pori, ci totul ar fi vid. Este necesar deci ca particulele ce se ating să fie indivizibile61, iar intervalele (-rO: !J.E'r«�u) dintre ele, pe care [Empedocles � le numeşte pori, să fie goale. Tot aşa vorbeşte şi Leucippos despre faptul de a exercita şi de a suferi acţiuni . . . ARISTOT., De gen. et corr. A R 325 b 24 şi urm. Leucippos raţionează,�întocmai cum a scris Platon în Timaios [53 C şi urm. � ; căci el se deose­ beşte de modul de a se exprima al lui Leucippos numai prin aceea că unul (Leucippos) numeşte unităţile indivi­ zibile, solide (-rcX. &8�(pe:-rcx O"'t'e:pe:O:). iar celălalt (Platon), suprafeţe plane (en(ne: 8cx} ; unul admite că fiecare din cor­ purile solide indivizibile este determinat de configuraţii infinite (& 3Lcx(pe:Tcx). iar celălalt, de un număr limitat (w pLa(.Levcx)62, fiindcă şi unul şi altul vorbesc de corpuri indivizibile şi determinate prin figurile lor. Din acestea rezultă că procesele de naştere (== agregare) şi de separare ar fi pentru Leucippos83 de două feluri : datorită vidului ( 8LcX 'rOU XEVOU)64 Şi datorită contactului ( 3LCX -rljc; cX(j)"l)c;)65 (căci în acest fel fiecare lucru este divizibil) , pentru Platon, în schimb, numai datorită contactului. Căci el contestă existen­ ţa vidului. [Din 325 a 23 şi urm. derivă [ PSEU DO-ARI STP�