Page 1

FILOSOFIA GREACA PiNĂ LA PLATON 11 Partea a 2-a


Redactor coordonator

Ion Banu m

colaborare cu

Adelina PiatkO\\'ski


CLASIC(( FlLOSOl'IEI L:\1\'"EUS:\LE

FILOSOFIA

GREACĂ PÎNĂ LA PLATON

1

---11

-1 1

1

-------

II Partea a 2-a

EDITURA ŞTH\ŢIFIL\ ŞI E\UCLOPEIHC\ DLCUIEŞTI, 198'.


TABLA DE MATERII

Secţiunea a 1'-a: Arlthmo-magleul şi armonia (faza medie a pythagorismului)

Catalogul lui Iamblicbos (p. 26), Modul de viaţă pythagoreic după sentenţele transmise de Aristoxenos (p. 34), Versurile de aur (p. 59), �bUnlaoş (p 70), Emytos (p. 193), Arcbytas (p. 198), Okkelos (p. 235), Timaios (p. 240), Archippos. Lysis. Opsimos (p. 242), Hiketas (p. 245), Ekphantos (p. 247), Diokles. Echekrates. Polymnastos. Phan­ ton. Arion (p. 2 49), Proros. Amyklas. Cleinias (p. 251), Phintias. Da­ mon (p. 253), Simos. Myonides. Eupbranor (p. 255), Lycon:(p. 257), Thymaridas (p. 259), Ion din Chios (p. 263), Xenophilos (p. 270) , Mărturii despre decăderea sectei pythagoreice (p. 272)

Secţiunea a VI-a: Tropismul spiritului eumpăoitor SOFIŞTII Protagoras (p. 281), Prodicos (p. 332), Critias (p. 359), Antiphon 447), Lykophron (p. 524), Alkidamas Sohstul (p. 405), (p. 529), Xeniades (p. 543), Hippias din Elis (p. 547), Anonimul lui Iamblichos (p. 576), Th��chos (p. 599), Callikles (p. 613), Euenos din Paros (p. 618), DissoT!oioi (p. 620)

QoiiiăSTP.

EURIPIDE

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

(p. 638)

POEŢII TRAGIC!

Aristarchos din Tegeea (p.

673), Agathon (p. 674), Patrokles (p. 676), Carkinos (p. 676), Chairemon (p. 677)

ANTIPHON RETORUL

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

(p. 678)

Secţiunea a VII-a: Filosofie mltologieă Poezia imnică atribuită lui Homer şi Orfeu .

. . . . . (p. 683)

SecJiunea a VIII-a: Cimpuri de rezonanţe filosofice Xenofon Aristofan . Epboros .

(p. 703) (p. 717) (p. 732) SecJiunea a IX·a: Utopli antropo•soeiale

Notă introductivl (p. 737), Hippodamos din Milet (p. 738), Phaleas ilin Chalcedon (p. 741), Aristofan (p. 742), Cratinos (p. 749), Phere­ crates (p. 750), Crates (p. 753), Teleclides (p. 754)


6

TABLA DE MATERif

Secţiunea

a X-a: 1Iomente de reflecţie estetică

NotA introductivA . . . . . .

. .

A) Consideraţii cu caracter general

Literatură - Muzică - Dans

Timotheos din Milet . Damon . . . . . . . . B) Consideraţii estetice . . Anonim: Despre muzicA . Arte p:astice . . . . . . . . Po!ycleitos (p. i8G), Phidia"; (p. 789), Zeu:�:is (p. 799) Isocrate

Secţiunea . . .

a

. . . . (p. 757) . (p. 762) . (p. 765) . (p. 776) (p. 778) . (p. 780) . (p. 782) . (p. 783) Polygnotos (p. 797),

XI-a: Privire prospectlv;l

(p. 811)


SECลขIUNEA A V-A

ARITHMO-MAGICUL ลžI ARMONIA

(Faza medie a pythagorismului)


CUPRINS

10

B)

26 'J:l 28

Fragmente Harmonicul lui Archytas Discuţii Scrieri îndoielnice Despre decadă . Despre flaute Despre mecanicii. . Despre agricultură Scrieri apocrife. Note

Notă introductivă. Terle Note

34 35 49

VERSURILE DE AUR Texte Note

OKKELOS Notă introductivll. Texte Viaţa şi opera Note

59 62

Notă introductivă

CATALOGUL LUI BLICHOS Notă introductivă . Texte Note

lAM·

MODUL DE VIAŢĂ PY· THAGOREIC DUPĂ SEN· TENTELE TRANSMISE DE ARISTOXENOS

PHIWLAOS Texte A) Viaţa şi învăţătura . Scrieri şi apoftegme Învăţătura . . . . B) Fragmente Bacchantele . Fragmente indoielnice Neautentice [ ?] Despre suflet Despre ritmuri şi mă­ suri. Note EURYTOS Texte Note ARCHYTAS Notă introductivă . . Texte A) Viaţa şi opera . Viaţa Opera

70 70 73 74

87

94 95 96 96 97 99 193 194 198

200 200 200 206

TIMAIOS Notă introductivă Texte Note ARCHIPPOS. LYSIS. 01'­ SIMOS Notă introductivă Texte Scrieri îndoielnice • Note HIKETAS Notll. introductivă . Texte Note EKPHANTOS Notă introductivă . Texte Note ECHEKRA­ DIOKLES. POLYMNASTOS. TES. PHANTON. A.RION Notă introductivă .


CUPRINS Texte Note

PROROS. CLEINIAS

249 250 AM YKLAS.

Notă introductivă

Texte

.

Note

PHINTIAS.

251 251 252

DAMON

Notă introductivă . Texte Notă

253 253 254

SIMOS. MYONIDES. EU­ PHRANOR

Notă introductivă . Texte Note

255 255 256

LYCON

Notă introductivA . Texte Note

257 257 258

THYMARIDAS

Notă introductivă . Texte Note

259 259 261

9

ION DIN CHIOS

Notă introductivă . Texte A) Viaţa, scrierile şi învăţAtura 13) Fragmente Din Triagmos . . . . Din scrieri cu titlul nedeterminat. Fragment nesigur Notă

263 264 264 266 266 266 267 267

XENOPHILOS

Notă introductivă Texte Note

.

270 270 271

MĂRTURII DESPRE DE­ CĂDEREA SECTEI PY­ THAGOREICE

Notă introductivă Texte

.

(Pentru HIPPOCRATES DIN CHIOS şi THEODOROS DIN CYRENE, v. Sec­ ţiunea a IV-a; pentru POLY­ CLEITOS şi DAMON muzi­ cianul, v. Secţiunea a X-a)

272 272


KOT Ă INTRODUCTIV A

După ce s-a produs - pe la mijlocul secolului V l.e.n. - a doua

reacţie

antiaristocratică, marcată de arderea majorităţii sediilor pytha­

goreice în cetăţile din sudul Italiei

(cu

excepţia Tarentului), se poate

spune ci şcoala întemeiată de Pythagoras din Samos şi-a întrerupt

un

timp activitatea, pentru aproximativ două decenii (cam pînă prin 430 l.e.n.). Dacă suprapunem peste indicaţiile pur cronologice - oarecum exterioare prefacerilor din pla11ul ideologiei - unele considerente impuse tocmai de analiza împrejurărilor social-istoricel, va trebui să reculloaş­ tem că delimitarea primelor douA.,perioade" din evoluţia pythagorismu­

lui, deşi rlmine convenţională, corespunde totuşi difere11ţierii calitative a

care

intervenit in transmiterea şi aprofundarea doctri11ei dupA întreru­

perea menţionată mai sus. Potrivit unei periodizlri recente, introduslL de B. van der Waerden1, se pot distinge cinci trepte in succesiunea genera­ ţiilor de cerceU.tori-filosofi, incepind cu Pythagoras, a clrui maturitate,

după Ps.-Apollodoros, datează din 532-1 i.e.11. şi coborînd pÎilă in 366 Le.n., epoca ultimilor pythagorei cu preocupări doctrinare, pentru care

dă m!irturj.e Aristoxenos (v. de ex. Iamblichos, V.P. 251, coroborat de Diodor din Sicilia XV, 76). Or,

aşa-numita

succedat intre 530 şi

PMioadiJ veche corespunde generaţiilor care s-au

440,

decenii de-a lungul cărora doctrina s-a trans­

mis cu precAdere pe cale orală, in ambianţa unor confrerii cu ambiţii poli· tice şi codificilri de sectă, esoterice, aplrînd

cu

străşnicie secretul unor

O tendinţA hipercritici minimalizeazA imprejurArile istorice d.in pri• în celelalte c et rtţi. Se credea - pe urmele lui E. Frank şi B urnet - că maj oritatea informaţiilor despn• pytha gorei provi n dintr-o elaborare platonic! a legendei referitoare la şcoala lor. Meritul principal în reconstrucţia circum­ stanţ�lor politice îi revine lui A. Delatte, Essai sur la politique pythagori­ cienne, Liege, 1922, şi ulterior (în urma folosirii unui material documentar mai bogat din domeniul arheologiei şi numismaticii) lui K. von Fritz, Pythagorean Politics, New York, 1940. 2 Cf. B. L. van der Waerden, Die Pythagoreer, - Religiăse Druder­ schaft und Schule der Wissenschaft, Artemis Verlag, Ziirich-Mtinchen, 1979. 1

mele două veacuri de ,.viaţă pythagoreicA"la Crotona, Tarent şi


11

NOTĂ INTRODUCTIVĂ pr ece pte, definiţii

şi restricţii încredinţate auzului celor iniţiaţi (vestitele akusme). Aşa cum reiese din sursele doxografice şi fragmentele date in volumul precedent, orientarea sever

aristocratică a iuiţiaţilor

esoterici

a dus la celebra scindare în akusmatici şi mathematici. Mai înainte chiar de această ruptură intervine prima restructurare

a sectei ,

ţia lui Kylon, şi primul incendiu al sediului din Crotona,

după conspira­

prin 490 i.e.n., în mma c:!lruia l'ythagora.s, însoţit de un grup restrîns al adepţilor, se va re fugia la Metapont (unde probabi l ,.a tr ăi ultimii săi ani )•, iar şcoala este obligată să recurgă la ocultarea învăţămîntului, paralel cu exilul sau marginalitatea politică. l'înă la ac eastă retragere brusdl. din oficiali­ tate, avem de-a face cu primii pythagorei (,.neofiţii"), cei care se puteau considera iniţiaţi chiar de maestru şi se inrudeau uneori cu familia sau

comunitatea sa4•

Puţinde nume cunoscute din această grupare - indeo­

�oebi cei atestaţi şi prin fr agmente sau doxografii

:

Parmeniskos, Ik.kos,

Ameinias, Paron, Bro(n)tinos,

Kerkops, Petron, Menestor, Xuthos, Boi­ das - figurează în volumul I, partea a 2-a, secţiunea a III-a, pp. 3-169, unele menţiuni referitoare la aportul l or fiin d cuprinse chiar în capitolul intitulat .,l'ythagoras" !îndeosebi pp. 9-24). l'rincipala dificultate care ne împiedică•· să regrupăm într-o secţiune disti nctă numai textelt ce aparţin perioadei fondatorului şi primilor pytha­ gorei o constituie însuşi

anonimatul (obligatoriu pentru anumite reguli,

maxime �i adevămri), culth·at pînă tîrziu, chiar şi de imitatorii sectei. În aceste condiţii , pînă la sfirşitul secolu lu i V i.e. n . majoritatea enunţuri­ lor, inclusiv celebm l Hieros L6gos (..Discursul Sacru") sau . , Regula dis­ ciplinti" (cee a ce Delatte numeşte Catehismul akusmaticilor)� au fost d e fapt "divulgate", de obicei sub formă de citate, în cele mai vechi relatări biografice (Aristoxcnos, Herakleides l'onticul, Timaios din Tauromenion, Dikaiarchos)8, cînd nu s-au contopit fie cu textul unor falsific ări , fie cu 3 Cf. voi. I, p. a 2-a. secţiunea a III-a: "Pythagoras" ... , A fr. 16, (din Iamb!. , V.P. 248, pp. 20-21 şi no t a 97, p. 84) şi Delatte , Essai ... , p. 207 şi mm., 213 şi ur m. Peripateticiauul Dikaiarchos coniirmr. ver­ siunt::a morţii la M et ap ont (cu exagerări anecdotice - apud Diog. Laert. VIII, cap. 31, par. 34-581. 4 Vezi în secţiune a citată supra, fr. 13 şi preţuirea v ie ţii de familie în Scntenlele pythagoricc, -i"Jrn, pp. 37-38. 52.

6 Cf. Etudes sur la litterature pythagMicienne, Pari�. 1915, cap. IX: catechisme des Acousmatiques" (pp. 271-312) şi de acelaşi autor La vie de Pythagore de D iogene Laerce, Bruxelles, 1922. • Pentru datarea diferitelor biografii ak întemeietornlui şcolii pyth a­ goreice, v. ar ticolul Pythagoras von Samos, de Kurt von Fritz, subcapi­ tolul A. Oberlieferung, în Realencyclopii.die XXIV, 47-ter .Halbband, Stut­ tgart, 1963, coli. 172-180, unde se d i stinge tradiţia .,derivată" (sau tar­ divă) de cea "originară" (anterioară neo-pythagorismului). .. Le


MIHAI NASTA

aluviunile inţelepciunii esoterice moştenite de-a lungul secolelor, aşa cum s-au transmis Versurile de aur un adevărat credo al sectei. Cit priveşte opiniile filosofice (dcxai sau .,placita")7, cu enunţuri de .,fizici", geometrie, morală şi teorie politică, ele se pot diferenţia cronologic numai dacă le desprindem din textura izvoarelor fundamentale care ne-au transmis fragmentele doctrinei şi materialul do:xografic : pe-alocuri evidenţa unor contemporani (mai ales Empedocles şi Heraclit)•. - apoi bogatul strat al pasajelor .,pythagorizante" din Platon, în sfîrşit masiva stratificare a ,.conspectelor" făcute de Aristotel în diferite opere (cîte ne-au parvenit !n celebrul corpus al manuscriselor păstrate)9, evidenţă completată de unii succesori direcţi pe de o parte ai Academiei (Speusippos şi Xenocra­ tes), pe de alU parte ai Şcolii peripatetice. Aristo:xenos din Tarent rlmine cel mai autentic martor şi compilator din această ultimă grupare10, care se prevalează de sobrietatea metodei aristotelice. Încă de la începutul secolului V te.n. se pot releva consecinţele agra­ vării tensiunii care dusese la scindarea şcolii în akusmatici tradiţionalişti, care păzeau litera doctrinei, simplificată sub forma preceptelor secrete transmise oral (akusme)u, şi ceilalţi pythagorei, aşa-numiţii mathematici, -

7 Aceste .,opinii" predominante sau caracteristice alcătuiesc nucleul tradiţiei do:xografice - cf. Hermann Diels, Doxographi Graeci, Berlin, Reimer, 1879, cu cele două capitole introductive despre Altii placita (pp. 178-214) şi Vetusta placita (pp. 215-232) analizate şi de Aram Frenkian, In Studiul introductiv la Diogenes Laertios, Vieţile şi doctrinele filosofilor, Bucureşti. 1963, pp. 40-49 ("Izvoare indirecte"). 8 Tipică din acest punct de vedere este mărturia heraclitiană repro­ dusă de Diogenes Lai'rtios VIII, 6 (la noi _,Pythagoras", fr. 79) sau cea din IIeraclit, fr. 129 DK, la fel cum Porphyrios, Vita Pyth. 30 (DK 31 B 129' citează celebrul elogiu al filosofului iscusit, datorat lui Empedocles. 0 Termenul de ,.conspect" este utilizat şi de Frenkian (op. cit.), după pilda diferiţilor interpreţi moderni ai doxografiilor. La Aristotel, în corpus-ul de opere păstrate, foarte importante conspecte dă Metafizica I, cap. 5, XIII, 8 şi XIV, 3, dar se mai pot individualiza şi citate din cercetări spe­ ciale consacrate Şcolii (de ex. tratatul aristotelic pierdut Despre pytha­ gorei). •o Aşa cum semnalăm şi la p. 26, am respectat în gruparea şi tra­ ducerea fragmentelor bnpărţirile introduse in Vorsokratiker, voi. I (ediţiile 5-7). De precizat că autorii acestei monumentale ediţii nu adaugă pentru emcmimi subtitlul (oricum vag şi convenţional!) .,Vechiul pythagorism", ci precizează doar că intregul strat ne transmite doctrina .,potrivit tradi­ ţiei vechi peripatetice" (.,Nach altperipatetischer Vberlieferung" ) , care prelucrează la rîndul ei cele două mari cercetări ale lui Aristotel Despre pythagorei şi Impotriva pythagoreilor, atestate la Diogenes Laertios V, 25 (respectiv fr. 190-205 Rose). 11 G rupul fundamental de prescripţii figurează la noi în voi. I, partea a 2-a, subcapitolul Simboluri şi prescripţii acusmatice, fr. 77-82 {pp.


NOTĂ INTRODUCTIVA

13

acuzaţi în mod paradoxal de atitudine sectantă sau ereticll, promotoml sciziunii1t, mult defăimat, fiind celebrul Hippasos. În realitate, acusmati­ cii se amestecă tot mai mult în treburile statului, de unde şi noua poreclă de

politikoi,

deocamdată sprijinitorii politicii conservatoare, aristocratice.

Totuşi, valul iniţial de .,reinsufleţire" a vieţii religioase13 de la sfîrşitul veacului VI l.e.n. îşi pierduse intensitatea; subzista orientarea tradiţiona­

listă, pe alocuri se manifestau tendinţe reacţionare, de acaparare a con­ ducerii cetăţilor-polis. "'Legenda despre trAdarea lui Hippasos,

şeful

ma­

thematicilor, pedepsit cu inecarea, fiindcă divulgase taina inscrierii dode­ caedrulni în sferA este deci o născocire a

grupului acusmatic şi atestA, în

mod simptomatic, repulsia lor faţă de promovarea creatoare a cercetări­ lor de arithmo-geometrieu. În mod straniu, pentru cîteva decenii activi­ tatea practică şi ritualismul acusmaticilor se simplifică tot mai mult, de­ oarece pe mlisură ce unii membri ai sectei se politizează, ei sînt scutiţi de participarea la unele jertfe sau prinosuri şi ceremonii de cult, după cum nu mai sînt (probabil) obligaţi să respecte ad litteram toate normele codului

,.sacru" (iniţial), cu restricţii alimentare şi alte interdicţii. În schimb par­

ticipau tot mai des la repartizarea funcţiilor publice, fără să ştim exact dacă se încumetau, încă. din subperioada sectarismului aristocratic, să dea codificări precise de tipul unor .,constituţii pythagoreice"a. Eventual,

Inel de pe-atunci s-ar fi conturat primele tentative de a întemeia confe­ deraţii de cetăţi-poleis, cum este uniunea oraşelor - Metapont, Tarent, Locroi, Ammaea,

Poseidonia (Paestum)

-

dominată de pythagorei, a

56-62, cu notele aferente). Cf. de asemenea A. Delatte, Etudcs . .. , capi­ tolul citat. Alte prescripţii, într-o formă mai puţin dogmatică, figurează in acest volum, secţiunea consacrată 111odului de uiaţă pythagJYeic după .sentenţele transmise de Aristoxenos (p. 46-79). 12 Cf. în voi. I, partea a 2-a, notele şi fr. 89 din .,Pythagoras", subca­ pitolul intitulat Scindarea pythagorismului în două linii de ad�pţi (pp. 68 şi 130-131).

n V. în voi. I, partea 1, Studiul istoric al profesorului I. Banu, capito ­ lul .,Arithmo-magicul şi armonia", pp. LXXIX-LXXXII, cu referire la caracterizarea făcută de Bumet începuturilor pythagoreicc.

u Aceste motivaţii sînt interpretate cu o deosebită pătrundere de Bertil van der \Vaerden, în recenta sa monografie Die Pythagoreer, 1\li.\nchen, 1979, capitolul III, Akusmata und J,fathemata, pp. 64-99 (îndeosebi sub­ capitolul Do Spaltungsbericht des Aristoteles, pp. 69-73). În cele din urmă, din cauz:a unei astfel de atitudini cercetările despre numere şi raporturi .arithmo-geometrice iraţionale, care in greacă se numeau .,inexprimabile" (arrheta} vor fi considerate de sectă cunoştinţe secrete ,.de nedivulgat" (de-a dreptul .,interzise" 1).

15 Cf. A. Dela.tte, Essa i 1922, p. 30 şi urm.

sur

ia potitique pythagoricienne, Paris, Liege,


14

MIHAI !':ASTA

căror guvernare bate o mo ned ă proprie16• Tocmai din cau z a politizării antagonice, se constată - în prima jumătate a secol ul ui Y i . t- . n. - o evoluţi e temporară ,.sectantă": dintr-o comunitate etico-reli�ioasă (la Deberweg-Praechter uniunea es te calificată drept .,etisch-rt·ligioser Bund"')17 în unele cetăţi şcoala de v ine un .,club politic" închis, ostil cer­ curilor democratice �i antipatizat de popor. De acolo şi reacţia violent a.ntipythagoreică a demagogicului Kylon, la Crotona (in 490) şi al doilea val de r1lznătire generalizată, după j u mă ta tea secolului, in deceniul 440430, dnd este cu totul distrus de incendiu sediul crotoniat, iar apoi unele mişcări de masă radicalizate (sau doar grupuri ostile) incendiază celel alt e sedii şi alungă pe m ajor itatea îiloso!ilor din cetăţile italice (cu ex cepţia Tarentului - unde se co ns ol idea ză, dimpotrivâ, un cerc de . înţe­ lepţi, a.great de popor)lB. Pînă la eclipsarea marilor personalitâţi, vor continua perioadele de flux şi re flux. Astfel, chiar după ce şi-a schimbat orientarea şi începe să-şi atenueze intensitatea, reacţia diferitelor guver­ nări a ntipyth agore i ce durează pînă spre sfir�itul se col ului, determinind o diasporei a grupurilor frag me ntat e, care izbutesc să-şi găsească o fizio­ nomie nouă - la fel ca in T aren t - unele în i n sule, altele în Elada, la Theba (Philolaos �i Lysis), la Phlius (Echekratts), pr in alte l ocalităţi , ba chiar în nordul _\iricii (Theodoros din Cyrene), in diferite colonii, din nordul Asiei �IicP'. Oricum, de-a lu ngul întregii perioade cuprinse intre 490 şi sfîrşitul secolului n- î.e.n. (deci pînă la transformările impuse de modelul ch·ilizaţiei urbane a .re g a tel or elenistic:e), paralel cu personalităţile atestate doxogr a i ic sau prin t radiţie directă, multe idei pythago:reice au rămas pentru noi ÎllYăluite in a non i m at . Obi.:eiul de a memoriza ,.spuse­ le"20 persistă, în ciuda iapt ulu i că sc ind a re a în donii tendinţe divergente 16 P entru prezentarea tuturor implicaţ ii lor de această natură ale po­ liticii pythagoreilor, v. K. von Fritz, Pylhagonan Politics in Southern Jtaly. A n A11alysis cf Sources, New York, 1940. 17 Cf. Grundriss der Geschichle der Philosophie, Berlin , 1926 (ed i ţ ia a 12-a ) , p. 61. 1e Aceast ă evoluţie va fi hotărîtoare pentru majoritatea grupurilor, mai ales spre sfîrşitul secolului V şi în secolul IV, cînd pythagor eii combat cu fermitate abuzurile tiraniei - Y. K. von Fritz, op . cit., p. 42 şi urm. 19 V. de exemplu în Catalogul lui Iamblichos (infra, pp. 28-33) menţio­ narea lui Malion din D a r d an s au a filosofului Lyramnos din Pont şi a grupului din Cyzic - Pythodoros, Hypposthenes, Butheros, Xeno­ philos -. care figurează pri11tre ultimii pythagorei, grupaţi in .,comuni­ tate", pe care-i cunoscuse în a 2-a jumătate a secolului IV î.e.n. Aristo­ xenos. 2o După obiceiul de a reproduce intocmai o serie de precepte, pilde şi demonstraţii sub o formă stereotipă: .,Aşa a spus".. . celebrul hos epkat. Pythagoras devenind numitorul comun al tradiţiei cvasi-sacrale. De rele-


!'<OTĂ INTRODUCTIVĂ

15

akusmatici şi mathvmatici - işi pierde semnificaţia efecth·ă după Hippa­ sos. Propriu-zis,

rolul unui

asemenea Iilosof-experimentator (geometru

iscusit) înseamnă de fapt liberalizarea vieţii de şcoală şi promovarea unor

şi

cercetări creatoare. Poate de aceea s-a produs

ruptura intre conserva­

tori, care menţin akusme-tabu, şi cercetători, preocupaţi să sistematizeze domeniul celor patru ştiinţe (sau mathemata) ni e (doctrina muzicală - în

şi as t r o n o m i e.

Cu timpul

degrabă diferitele trepte

de

:

geo me

tr

special teoria intervalelor), cultarea

iniţiere21,

unor secrete

deoarece n-a

de trei decenii separarea în grupuri antagonice. la alta. Se

ar m o­

caracteriza mai

dăinuit mai mult

Cei care

deţin moştenirea unei secte mai autentice dispăreau de nicii la

ie ,

a r itm e t ică

păstrează - intrucitva - doar obiceiul de

pretins

au la

o

generaţie

a supune uce­

proba celor cinci ani de .,tăcere" (mai exact supunere la rigorile

mnemotehniâi şi deprindere de

a

păstra secretul normelor codificate).., o

educaţie ascetică, înv�ednicindu-i pe adevăraţii pythagorei să se numească

esoterici.

O serie de concepte, diferenţiate sub raport cronologic23, de abia se

mai pot desprinde de amalgamul enunţurilor pr ezen tate (în

primul rînd

la un Aristotel) drept nucletl al filosofiei "aşa-nurniţilor pythagorei". Iată, totuşi - sub forma unei sumare treceri în revistă - principalele

indicii

de grupaj eterogen în economia cunoştinţelor pe care le căp[ttăm din sec­ ţiunea sintezei pan-diacronice.

rezervată J1odt�lui de viată f>ylhagoreic (in general de Aristoxenos - v. mai departe, pp. 35- 58) frecvenţa refe r n­ ţelor generice la o tradiţie orală de grup sau - pur şi simplu - anonimă: .. ,ei spun", ,.ei afirmă". "susţin" ...

vat, mai ales in secţiunea

i

descris

"' Aşa erau probabil eele care corespund mult discntatclor denumiri aplicate ulterior diferitelor categorii (sau tagme de iniţiaţi) : pythagoreioi spre deosebire de pythagoristai (Iamb!., V. P. 80), pkysikoi (la Aulus Gellius I, 9) ; pythagnrâui în contrast cu pythagorikoi Ia Photios, Bibl. 438 b 19) ; v. şi yol. I, p. a 2-a, pp. 6:>- 67.

2" În afară de fragmentele refcritoat·e la "regula disciplinei", traduse de noi in voi. r, p. a 2-a. loc. cit., intreaga problematic:'• a vieţii de sectă este discutată de Van der Waerden, op. cit., în deoseb i capitolul menţionat (r, III, A llusmata ..., pp. 6-! -99) şi cap. IX, Die Politik der Pythagoreer, pp. 202-222. 23 Opinia că pythagorismul se motlifică radical sub raport episte­

mologie în funcţie de polemica (implicită sau deschisă) cu eleaţii a fost a.rgumentată pe larg de J. E. Raven, Pythag,>reans and Eleatics, Cam­ bridge-Amsterdam, 1966 ( retipărire ) , care-şi subintitLtlează. lucrarea. .,un examen al i nteracţiuni i dintre cel e dou5. şcoli opuse dc-a lungul secolelor V -IV a. Chr.". El distin ae un· pythaaorism dinainte U.e Par­ menides (pp. 43-65) şi unul .. "' (pp , 93-100).

p�t-Zenonian"


MIHAI NASTA

In

Referindu-ne mai intii la g e ne z a U n i v e r s u 1 u i" nu este limpede ce teorie au ,.propovăduit" primii adepţi. M::i ales din Aristotel deducem că procesul de kosmopoieză ar fi oarecum încheiat şi el s-ar fi petrecut sub forma impulsului ordonator pe care l-an dat două stihii cu proprietăţi de generare a numerelor: peras Iimita izbutind să aspire apei­ -

ron-nedeterminarea, echivalată cu vidul••. Din acest cuplu se naşte mona­ da şi apoi seria de numere impare şi pare, în echilibru dialectic. Totuşi unele texte din categoria celor vechi anonime" par să sugereze contrariul : monada primordială dă naştere dyadei, cuplului par-impar, proprietllţi­ lor spaţiului. Vom vedea însă (atît din fragmentele philolaice cit şi din ••

Archytas)26 că monada nu se bucură de tm tratament privilegiat, decit în măsura in care pe de o parte con:spunde limitei peras (la fel ca triada), -

pe de altă parte generează ca unitate seria numerelor. De asemenea nu avem cum să hotărîm ce fel de perspectivă genetică au adoptat primii pytha­ gorei, spre deosebire de succesorii lor. O altă enigmrt - în bună măsură nerezolvată - ne întîmpină atunci cînd trebuie să punem de acord kosmop(,ieza inerentă delimitării ,.mona­ dice" a vidului cu geneza dintr-un g�;rmene de foc, nucleu primordial care devine foc central. Stihia, concepută - pe cît se pare abstract -. ca principiu de radiaţie ignee, o aflăm deja în fragmentele atribuite lui Hippasos, în a doua generaţie a primilor pytbagorei27• Dar teoria focului de-abia 1n perioada medie, odată cu Philolaos. 1\Iai clară este stratificarea epistemelor in ceea ce priveşte organizarea Universului. Aproape toţi cercetătorii sint de acord astăzi că vechiul pytbagorism - pînă spre mijlocul secolului

central, corelat cu cel periferic în•ăluitor se precizează

V

-

promova o imagine geocentrică a edificiului cosmic (Focul primordial

aflîndu-se în centrul pămîntului)28, aşa cum işi reprezentau planeta noastră •• Oricit de mult ar interveni alegorismul esoteric, geneza din doc­ trina pythagoreilor nu mai este un mit al începuturilor, ci în mod ine­ chivoc un tablou ştiinţific de generare a corpurilor cosmice şi apoi o teorie despre originea Universului, ale cărui principii ,.se fac" sau se produc unele din altele - deci kosmopoiesis sau .,facere" în accepţiune sobru naturistă (aşa cum vorbim de hematopoieză). •• V. în voi. I, partea a 2-a, subcapitolul Vidul şi delimitările, pp. 4:1-44, urmat de problematica mouadei generată din echilibrul schimbător peras-apeiron, 25 şi urm., 38-39, 46-51. 26 V. în acest volum fr. A 10 ,.Philolaos", respectiv .,Archytas" A 20. 27 Pentru această împărţire în generaţii vezi mai departe caracteri­ zarea celor ,.cinci" trepte sau succesiunea generaţiilor pînii în al doilea pătrar din veacul V î.e.n. Referitor la foc, principiu al Universului, cf. voi. I, p. a 2-a, fr. 7 (DK) din Hippasos, pp. 136-137_ 28 D espre aceste concepţii diferite va fi vorba în notele noastre la .,Philolaos", în acest volum, pp. 99-192.


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

17

a proape toţi presocraticii şi - în general - judecăţile muritorilor de rind Al"chytas (iar ulterior Eratosthenes şi Aristarh din Samos,

pînă la Philolaos,

acesta din urmă strălucit teoretician al heliocentrismului)29. În faza medie, la cei doi pythagorei menţionaţi,

(ulterior Yeneraţi printre

astronomi

ca promotori ai şcolii "tarentine"), Universul se organizează în jurul Focului central (v., în secţiunea "Philolaos", modelul pyro-centric)ao, care se află şi în "miezul" supraFunerii de sfere ce alcătuiesc sist<mul nostru planetar. Din "rezumatul aristotelic" al doctrinei (v. la noi secţiunea a III-a, fr. 23-24) nu reiese cînd a devenit Vatra Universului Foc central şi ogivă pentru construcţia unui sistem planetar. Veche ar fi în schimb reprezentarea despre forma sferică a Unh·ersului şi a Pămîntului, care ulterior în vremea lui Hiketas are o rotaţie axială". La fel de stratificată (cu o succesiune destul de neprecisă a teoriilor)

este doctrina despre s u f 1 e t . Iniţial credinţa într-o migraţie a sufletelor ce se reîncarnează în diferite fiinţe descinde dintr-o elaborare a primelor "adevăruri" propovăduite de un Hieros Logos orfico-pythagoreic31. învă­ . ţătura este foarte veche (influenţată de curente religioase indo-iraniene ce decantează marile căutări eschatologice). Ea derivă probabil dintr-o paradigmă venerabilă, de vîrstă aproape preistorică, înfăţişînd călătoria , sufletului prin vămile cerului38• O asemenea migraţie devine metempsihoză

prelungită (sau - mai exact - transpusă în meandre)8', în funcţie de

păcate şi purificări, cum reiese din tăbliţele orfice şi din EmpedocJesaa.

Totuşi, încă din fragmentele grupate de noi (după Diels-Krauz)

în a III-a

29 Pentru istoricul teoriilor; heliocentrice, cf. monografia clasică a lui Th. Heath, Aristarchus of Samos. A History of Greek Astronomy, Ox­ ford, 1913. eo Propriu-zis focul primordial (gr. pyr) devine un corp ceresc, în centrul sistemului nostru planetar, care coincide cu mijlocul Univer­ sului; V. in voi. r. p. a 2-a, .,Pythagoras", fr. B 66 (B 37 DK), pp. 50-51, iar în acest volum "Philolaos", fr. A 16, 16 a. 31 Cf. în acest volum Hiketas, fr. 2. 32 Relaţia dintre o veche .,predicaţie" orfică - poate cea mai veche atestată ca Discurs Sacru- şi lucrarea cu caracter de revelaţie sacră atri­ buită chiar lui Phythagoras este studiată de A. Delatte, în Etudes ..., secţiunea Un IEPOL AOrOL pythagoricien, pp. 3-82. 88 V. frumoasa investigaţie comparativă la B. van der Waerden, op. cit., cap. V: "Unsterblichkeit, Gottliche Herkunft und Himmelsreise " der Seele (pp. 116-147). ac Migraţia sufletului continuă cu reîncarnări în diferite vieţuitoare, unele ca pedeapsă pentru păcate dintr-o existenţă pătnînteană, altele ca stadii in aşteptarea unei eliberări totale de (re)intrupare, odată cu mîntuirea (soteria) insului ca persoană responsabilă. u Cf. fragmentele din .,Purificări", vol. I, p. a 2-a, p. 514 şi urm.; iar pentru orfism G. Zunt��ford, 1971.


18

MIHAI NASTA

secţiune, sub .,genericul" doctrinei anonime, coexisU. inel doul teorii despre suflet de neconciliat intre ele : una .,fizicală" (înrudită cu materia­ lismul atomiştilor). cealaltă muzical-armonică, pusă de Platon sub sem­ nul întrebării, tocmai din cauza caracterului ei abstract-armouic8•. Sub raportul fizicalismului relevăm imaginea unui suflet alcă tuit din particule

infime, veşnic in mişcare, ca firele de praf in lumină. Cele două reprezen­ tări nu se pot împăca intre ele şi poate că cea fizicală nu

a

dăinuit după

epoca lui Zenon, din ea păstrîndu-se doar ideea unei mişcări veşnice, vita­ llzante, atribut nedesplrţit de natura psihismului87 pentru pythagorei şi Platon (spre deosebire de sufletul mişcltor nemişcat, ca şi

primum agens,

la filosofia lui Aristotel)•&. O a treia teorie pare să fi prevalat asupra celor­ lalte, probabil încă din vremea lui Alkmaion, aflindu-se ulterior sub aus­ piciile unei soteriologii cu inflexiuni stranii (tot fizical-esoterice, dar colo­ rată şi de atavisme), la PhiloJaos, ca şi la medicii şcolii crotoniate88•

tul din anatomia fiinţelor, conceput ca pneuma

(

=

, ,suflare"

Sufle­

dltltoare

de viaţă) este un germene de foc inseminat in flptura corporală sau o

prezenţă ignee de natură aproape imaterială, participînd aşadar la fiinţa Focului central (stihie veşnică, primordială). Dintr-o asemenea ipostază pot fi derivate eu uşurinţă alte două proprietăţi ale principiului-suflet, una indispensabili pentru soteriologie (doctrină a mintuirii şi eschatolo­ giei), cealaltă inerentă metamorfozlrii unor străvechi credinţe ce propo­ văduiesc nemurirea personală şi desprinderea unor aparenţe ale insului (dublu spectral sau eidolon; in vechi superstiţii .,cadavru! viu")10• Însuşi­ rea migraţiei unui

suflet

nemuritor

pre911pune intoarcerea principiului

Foc .,animizant" in zone astrale, in dreptul astrelor sau chiar in făptura (.,locuinţa") lor, fie că se hrlneşte iar fiinţa izbăvită din Focul-involucru

(empyreul de mai tirziu sau etherul veşnic), fie că existi in mijlocul cerului

o

zonă selenară, unde fiinţa, aproape imaterială, aşteaptă reincarnarea 36 Cf.

secţiunea

85 E-86 A.

III din vol. I, partea a 2-a, fr. 71 c, din l'ilaidon

"' Sufletul este înţeles numai ca psihism, de natură ueuro - f izică , in monografia meritorie a doct oru lui C. Bălăceanu, Anatomiştii J,:.;pre suflet, Bucureşti, 1981, unde se prezintă sche zna interpretată mecanicist a sufletului-pneu.ma, generator al respiraţiei, şi dătător ele vi aţă (v. ele asemenea în acest volum pp. 92-94 183-185). , 38 Cf. Despre suflet, versiu ne română de N. Ştefănescu, Buc:meşti,

1969. v.

39 Elemente ale acestei doctrine apar încă din vremea lui Alkmaion, in voi. I, p. a 2-a, fr. 1 şi 1 2, pp. 393, 397-398. 40 Unul din stadiile acestor superstiţii este prezentat de Erwi n Rohde,

in celebra sa monografie PsycM ( trad. franceză, ed. a 10-a, Paris, 1952), cap. VII, şi mai recent de E. llickd, în Homerischer See/engiaube. llerli n, Hl26 (reluat în 1948).


NOTĂ 11'\TRODllCTlVĂ

19

(metensomatoză)ll, ca virtualitate pentru a deveni iar, în altă fază a ci­ clului, ,.vieţuitoare"

(zoon ) .

Vltima proprietate (poate chiar ipostaza fj­

nală) este proprie doctrinelor pythagoreice din toate timpurile, deşi nu avem destule dovezi - în ciuda literaturii tot mai bogate din ultimele decenii - pentru a izola straturile, de sufletul

- daimon,

într-un conspect istorie. Este vorba

implicit cea mai veche atestare a naturii lui Pytba­

goras ca daimon în timpul vieţii42 şi premisa tuturor speculaţiilor despre un

daimonion

care

călăuzeşte

imaginativă a demonologiei,

cu

acţiunile fantasme

fiecărui stind

sub

individ.

Latura

semnul

dedublă­

rii, o ya dezvolta ulterior doctrina platonicului Xenocrates'", răstălmăcind credinţa lui Socrate într-un daimon al fiecăruia, sfătuitor imprevizibil, pentru a regăsi ambianţa credinţelor fantastice străvechi, din magie şi folclor. Mai organic se pot delimita stratificările în geometrie şi teoria muzicii (,.armonica"), pe care le-am lăsat pentru ultima parte a prezentării noastre,

întrucît aici dispunem de recenta sinteză diacronică a lui Van der Waerden, pe care o vom reproduce aproape fără nici o modificare. Savantul elveţian

distinge cinci trepte în evoluţia globală a pythagorismului, de la începu­ turile datorate ,.fondatorului" şcolii pînă la

Aristoxenos (exclusiY -

fără să luăm în considerare semnele decăderii din perioada elenistică)". Iată cum se prezintă seria celor cinci ,.generaţii" :

1-a treHptă: Pythagoras îşi propagă doctrina în sudul Italiei între

530 şi 500. În urma unor cercetări coerente de teoria muzicii, elaborează

conceptul de armonie, pe baza descoperirii că octava, cvinta şi cvarla cores­ pund raporturilor numerice 2:1, 3: 2 şi 4: 3, cuprinse toate în tetraktj'S

(tetrada cu puteri sacre a numerelor 1, 2, 3, 4). Demonstraţia raporturi­ lor numerice care alcătuiesc intervale fundamentale dintre sunetele muzicii o face cu ajutorul monocordului, probabil o descoperire a sa45• La fel, în geometrie dă probabil o primă demonstraţie a teoremei care-i poartă nume­ le şi semnalează (mai mult ca o taină, ca ceva ,.inexprimabil") problema

incomensurabilităţii segmentelor. Legată de aplicaţiile unui alegorem al

41 Termenul metensomatosis pune accentul pe migraţia sufletului ca incarnare în trupuri succesive - cf. şi observaţiile despre palingeneză la L. Gernet - A. Boulauger, Le genie grec dans la religion, Paris, 1932, pp. 142-145. •• Toate aceste aspecte sînt studiate în amănunt de Jlfarcel Detienne în La notion de Daim6n .. . , Paris, 196��. mai ales II, cap. I: ,.La repre­ sentation pythagorieienne de l'âtne demonique", pp. 60-92. 43 Cf. lucrarea lui R. Henze, Xenokrates, Leipzig, 1892, pp. 78-123. 44 Perioada clenistică marchează decăderea sectei şi apariţia de py­ thagorişti cerşetori ridiculizaţi de un Theoctitos şi de autorii comediei "noi" v. în acest volum, pp. 272-274. 45 Cf. în voi. I, p. a 2-a, fr. G, 23 şi notele 28, 131 la pp. 73, 91.


20

MIHAI NASTA

raporturilor-armonii în domeniul mişcării planetelor, teoria muzicii sfere­ lor (sau răsunetul etern-armonie al mişcărilor planetare)41 legitimeazA denumirea de kosmos, .,podoaba Universului", ordonat prin virtuţile numerelor. Tot din vremea primelor generaţii datează codificarea cre­ dinţelor in nemurire, .,regula disciplinei" pentru funcţionarea sectei ca ,.ordin" sau .,frăţie", primul poem atribuit maestrului (Discut'sul Sac1'u), fazele iniţierii, asceza .,modului de viaţă pythagoreic", implicînd reco­ mandări şi interdicţii, foarte severe fiind cele alimentare (majoritatea promovînd vegetarianismul, potrivit credinţelor în metempsihoză şi fra­ ternitatea tuturor vieţuitoarelor). Termenul filo-sofia, creat de maestrul inţelepciunii apollinice, propune tnţelepciunea interiorizatl (sofia) ca finalitate ideală spre care năzuim printr-o neîntreruptă de-săvtrşire. Apare atunci teoria numerelor. Lui Pythagoras i se atribuie formula triunghiului dreptunghic, pe care ar fi demonstrat-o în teorema care-i poartă numele, precum şi alte demonstraţii pentru construcţia paralelogramelor şi defi­ nirea unui raport de incomensurabilitate dintre latura şi diagonala pătra­ tului care va sta la baza speculaţiilor despre .,Secţiunea de aur". A 2-a treaptă. Generaţiile cuprinse între 520-480, .,inainte de Leuci­ ppos" (potrivit sincronismului propus de metatexte aristotelice)47• Vremea lui H i p p a s o s, care adaugll celor trei intervale .,consonante" (symphonlai, respectiv : octava, cvinta şi cvarta) două. noi : octava dublă (4 : 1), octava + cvinta (3 : 1). El verifică raporturile numerice dintre intervale prin diferite experimente, fiind secondat şi de Lasos din Hermione. Demon­ straţii geometrice referitoare la înscrierea eicosagonului (dodecaedrului) în sferă stirnesc indignarea unor membri ai sectei. tn asemenea circumstanţe se produce scindat'ea şcolii, favorizată de un anumit fanatism al conserva­ torilor acusmatici (legenda pedepsirii lui Hippasos prin înec)0• După conspiraţia lui Kylon, asistăm la prima împrăştiere a .,cluburilor" py­ thagoreice, alungate din Crotona şi din alte cetăţi. Din această epocă datează totuşi cercetări în domeniul descompunerii numerelor în multi­ pli, ridicării la putere, construcţiei figurilor plane. A 3-a treaptă înglobează o serie întreagă de a n o n i m i : generaţiile care s-au succedat după scindat'e, între 480 - 430. Ar fi cei desemnaţi in .,referatul" aristotelic'' drept contemporani cu Leucippos'o. Un timp " �f. voi. I, p. a 2-a, fr. 69 cu notele aferente (pp. 52-53, 12 1 - 122). 47 Îndeosebi mărturiile sintetizate de Aristotel pe baza studiului Despre pythagorei, în Metafizica I (A), 5 şi Fizica III, 4 (la noi voi. I, p . a 2-a, pp. 32, 35, fr. 30, 33). «a Vezi fragmentele din Hippasos, în voi. I, p. a 2-a, pp. 1 33 - 1 5 1 . 49 Cf. Metafizica I (A), 5, 985 b . La noi, secţiunea a III-a, voi. I, p. a 2-a, fr. 23. 6° Cf. B. van der Waerden, op. cit., pp . 75 - 77.


NOTA INTRODUCTIVA

21

au continuat divergenţele, cu predominanţa . ,cercetlltorilor" (malkema­ likol) şi o radicalizare a ritualiştilor akusmatici. Dupl jumltatea seco­ lului cele două tipuri de cunoaştere se îmbină cu modul de viaţl mai puţin rigorist, dar preocupat de asceza corporală, în sens etimologic : cW­ rea trupului întremat, în .,coarticulare" cu sufletul, respectarea dietei, aprofundarea muzicii, stăpînirea respiraţiei etc. Progresează cercetările geometrice, mai ales prin demonstraţii referitoare la circumscrierea corpuri­ lor cosmice în sferă, formula piramidei, natura numerelor poligonale etc. În muzică se dezvoltă mai departe investigaţia intervalelor consonante .,symphone", care nu mai depinde de rezultatul experienţelor, ci de consi­ deraţii pur teoretice despre raporturile de tip ,.multiplu" şi .,superparticu­ laris""· Acum s-a definitivat probabil un .,text" al akusmelor, mai ales In privinţa supunerii faţă de cîrmuitorii cetăţilor, opiniile referitoare la zeităţi, prietenie, dorinţe, cugetări despre stăpînirea de sine, buna întoc­ mire a trupului, natura sufletului şi palingenezia etc. Treapta a 4-a coincide cu ,.vremea lui Democrit" (între 440 şi 400), grupul avind un reprezentant major în persoana lui P h i 1 o 1 a o s (ma­ turitatea sa - akme - fiind situată prin 420 i.e.n.) ; conducător al şcolii din Tarent, el îndrumă la un moment dat un alt grup la Theba, unde, prin .399 (data dialogului Phaidon), vorbesc despre activitatea lui anterioară Simmias şi Cebes. În aceeaşi perioadă trăiesc la Cyrene, în nordul Africii, fruntaşii unui grup bine conturat de filosofi, unde, alături de Proros, Mela­ nippos, Aristagelos, străluceşte matematicianul T h e o d o r o s61• Acesta din urmă se distinge prin enunţarea unei teoreme a numărului iraţional .jii. Poate din aceeaşi epocl datează şi construcţia concisă (sub forma unei teoreme) a pentagramei (semntil de recunoaştere pythagoreic)51, allturl de formula verbal-numerică a tetraktys-ului (totodată simbolul armoniei) . Sub forma .,pentagonului stelat" teorema construirii pentagramei (cu .,sec­ ţiunea de aur") a fost expusă ulterior în cartea a IV-a din Elementele lui Euclid cap. 10, 1 1 . Dealtfel, tot pe-atunci trli.ia şi matematicianul Hippocrates din Chios, care a compus cel dintii o lucrare cu Elementele geometriei, sistematizind �

Cf. mai departe pp. 75, 1 18 (n. 70) şi voi. I, p. a 2-a, fr. 1 2 - 15 din Hippasos, pp. 138 - 1 5 1. 52 Pentru intregul grup, v. infra, Catalagul lui Iamblichos (p. 28 şi n. 43) , iar pentru Theodoros, secţiunea a IV-a. 53 Cf. Van der Waerden, Die Pythagoreer, cap. XV : Die Geometrie . . . , pp. 349 - 350, uude se vorbeşte şi de contribuţia lui Oinopides din Chios, care a calculat ecliptica oblică. Cou>trucţia poligonului regulat în forma con-stelată pleacă de la observaţia că doLtă din diagonJ.le taie acest corp, întruchipînd canonul proporţiilor secţiunii de aur (v. in figllra din text liniile BD şi CE). 51

·


22

MIHAI NASTA

cunoştinţele pythagoreice, reluate apoi în cărţile II şi IV (parţial in

I şi

III) din Euclid. Despre P

h i 1 o 1 a o s vom da cele mai ample l ămuriri în caJ•itolul

consacrat fragmentelor sale (pp. 70- 1 92). Fără să ţină seama de <-arac­ teru1

eterogen

al tradiţiei textuale, Van der Waerden îi reproşează lipsa

de coerenţă matematică, deoarece formuleazl ,.dogme fără fundamentare", fntr-un stil greoi,

cu repetiţii,

,.deficitar sub raportul logicii"", aşa

se observă - printre altele - chiar în fragmentul matematic B6. acesta fiind primul "autor" pythagoren care s-a

carte, multe din

enunţuri se acumulează

cum

Dar

ÎDC'lmetat să scTie

0>

la el fără discernămînt, din dorin-

Pentagrama ţa de a fixa cit mai repede un tezaur al tradiţiei, în bună parte moştenit de la generaţiile 3.1lterioare. Vom vedea astronomie lui cu

i se

pyrocentric,

in

cît de important

este sistemul său

ciuda unor incoerenţe şi contradicţii.

Tot

datorează probabil teoria celor zece corpuri ale sistemului planetar,

Anti-pămtntul situat intre planeta noastră şi Focul central••. De mare pe,.as, "limită" şi apeif'on, "nemărginire",

preţ sînt enunţurile despre "nedeterminare",

aflate în echilibru dialectic -labil

ţie vie) sau mediatizate, prin conceptul de

(uneori

o contradic­

af'tio-peritton ("parul-impar").

săşi n a t u r a ca procesualitate devine astfel

un organism

în­

de semnificare,

propune sau întruchipează un cimp de mediaţ.ie, ca �i vederile biologice, acordînd

mikf'o-kosmos-ul cu respiraţia şi ,.creşterea" unui makf'o-Aosmos11•

În muzică Philolaos calculează raporturile numerice ale gamei diatonice,

mergind mai departe în tentativa de a înjumătăţi cele mai mici intervale 64 Die Pythagoreer, p . 324. Pentru alte achiziţii ale pythagorismului în matematici, cf. de asemenea acad. articolul Pythagoras, în Oameni de vază ai antichităţii, Bucureşti, 1 976, pp. 23 - 68 şi Ed. Ni­ calau, Pitagora şi şcoala sa, în vol. Figuri ilustre ale antich dăţii, Bucureşti, f. d. ( 1 967 ) , pp. 4 3 - 74 . • • Vezi mai departe, cap. "Philolnos", fr. A 1 6 - 1 7 . & & Ibid,,m, fr. A 27, B 20.

O. Onicescu,


NOTA INTRODUCTIVA

23

(pro�edură cunoscută şi la nivel experimental în muzica orientalll.) l1. Reiese de asemenea că a propus cea dintli enunţare compleU a raporturilor din­ tre octavll., cvintă şi cvartă. De un mare interes ni se par interpretările

in stil

acusmatic date înscrierii unghiurilor în sfera zodiacalll. (triangula­

ţie şi tetragonism6s) .

Uldma treaptă, a 5-a, este dominată de A r c h y t a s din Tarent,

in secolul IV, (epoca de maturitate între 400-360 Platon şi

contemporan

cu

i.e.n.). prieten cu

matematicianul Eurytos, un alt discipol al

grupului (din Pelopones) condus un timp de Philolaos

(v. pp.

1 93 - 1 97 ) .

Acum atinge metoda demonstraţiilor cel mai înalt grad de rigurozitate. Dupll. cum notează Van der Waerden, tarentinul Archytas . ,calcula rapor­ turile numerice ale gamelor diatonică, cromatică şi enarmonică. A reuşit să arate (contrazicîndu-1

pe

Philolaos) că

raporturi

numerice

de tipul

super-particularis nu se mai pot înjumătăţi. A schiţat o nouă teorie a inter­ valelor consonante (symphone Intervalle) care, în locul celor trei ipoteze

din

teoria mai veche, avea la bază numai două ipoteze. Pe bună dreptate

Ptolemaios il considera . , cel mai distins teoretician pythagorei"ll.

Arta demonstraţiilor

al muzicii

dintre

geometrice atinge acum un prim

apogeu.

După cum indicasem în prima parte a notei noastre, orientarea poli­

tică a grupărilor pythagoreice se modifică în mod sensibil după a dou a

dia.;porâ (.,imprăştiere" ) . de prin 430 i.e.n. Cu timpul, atît la Tarent, cît şi in Pelopones sau în nordul Asiei Mici, înţelepţii care duceau mo dul de

viaţă pythagoreic se disting prin solidaritate (.,frăţietate") activă şi ati­

tudine conciliatorie faţă de conducerile democratice, opoziţie tot mai acerbli impotriva tiranilor susţinuţi de armaU, cum era Dionysios I al Syracusei (un timp favorabil pythagoreului Dion 400

şi

urmaşilor lui Philolaos - între

şi 395 - , apoi ostil oridlror tentative de reformare filosofică a mora­

vurilor politice). Faima conducerii înţelepte şi luminate a lui Archytas la Tarent va dăinui pînă dupll. 360. Dealtfel unul din grupurile emigrate în Pelopones, cel condus de Lysis (şi probabil Archippos) va prinde picior la Theba. Marele conducător theban, cu vederi

democratice,

Epaminon­

das primeşte o educaţie spirituală pythagorică, îndrumată de Lysis. Pe cît se pare, tot o influenţă moderatoare vor

fi avut

pythagoreii şi in Achaia,

17 Intervale mai mici decît semitonurile se corelează si ele sistematic ia cromati:;mele muzicii orientale, pentru care - in �ltimele decenii �-au măsurat cu aparatură electronică microunităţi ale sfertului de to n , a căror raportare sub forma u nor secţ ioniiri tot mai amănunţite, aşa cum p rop u n Philolaos şi P l at on în Timaios, i se par l u i Van der wa�rden absurde. 18 D ie Pyth agoreer, cap. III, p. 75 .


MIHAI NASTA

24

unde se bucurau de simpatie inel!. din vremea soliilor de mediaţie tril:nise în Italia de cetăţile aheene pentru a impăca spiritele, după a 2-a diaspOJ'd, de prin 450-440 î.e.n. întrucît, cu toate acestea, o bună parte din comunităţi se mai aflau în sudul Italiei şi Sicilia, pe măsură ce se intinde pînă spre hotarele Cam­ paniei şi Etruriei influenţa lui Dionysios I, iar apoi cea - şi mai negativA - a fiului său, Dionysios al II-lea, va interveni după 360 î.e.n. a treia - şi ultima - "împrăştiere" {diaspora) definitivă a şcolilor pythagoreice, mai ales după ce Dion intrase în conflict deschis, în 357 î.e.n., cu Diony­

sios cel T'măr.

La distanţă de aproximativ o generaţie ultimii pytha­

gorei pe care-i mai apucă Aristoxenos - în vremea lui Alexandru cel Mare, prin 330 î.e.n. - provin din Phlius (Phanton, Echekrates, Polymnastos şi Diokles) sau din Cyzic, dîn Peninsula

Chalcidică (Xenophilos) . Ceea

ce urmează în epoca elenistică timp de aproape două secole va fi decăderea şcolii, ridiculizată ca sectă mai înainte de înviorarea neo-pythagorismului

din secolul I e.n. mai întîi la Roma şi în Orient, apoi în diferite regiuni ale lumii antice, unde triumfă sîncretismul cu neo-platonismul, Gnoza şi curentele mistice-iniţiatice (pînă la sfîrşitul culturii "păgîne" prin se­ colul VI e.n.). Acum se perpetuează doar moravurile filosofului-cerşetor, un vegetarian cu aspect famelic, superstiţios, straniu, cum se înfăţişează tipurile ridiculizate de autorii comediei noi şi de Theocritos. Tradiţia cerce­ tărilor mathematice de geometrie şi astronomie,

ilustrate pe la mijlocul

veacului IV de orientarea unor Ekphantos şi Hiketas (rotaţia pămîntului pe o axă înclinată, argumente impotriva geocentrismului, anunţînd heliocen­ trismul, ecliptica şi stabilirea unei orbite separate a planetei Venus, care nu se află pe aceeaşi "axă" cu celelalte, revizuirea doctrinei despre Anii­ pămînt etc.), progresele remarcabile în teoria numerelor, armonie şi geo­ metrie vor fi continuate, după Theodoros şi enigmaticul Timaios, de un Theaitetos, de Platon, de Speusippos, de cei mai valoroşi reprezentanţi ai Academiei. În secţiunea consacrată "Modului de viaţă pythagoreic" reproducem - folosind mai ales selecţia din Vorsokratiker - esenţialul pasajelor, tran­ scrise de Iamblichos şi alţi autori din Aristoxenos, care a reconstituit doc­ trina filosofiei anonime a pythagoreilor cuprinsă probabil în primele două cărţi din celebrul tnpartitum . Politik6n ("tratatul politic") şi Paideutik6n (tratatul despre cultura morală şi educaţie). A treia carte, Physik6n, (referitoare la "natură") nici nu ştim dacă a existat efectiv ca atare. prin

Cuprinsul analiza

nimilor", aşa

cum

cît îi

ei ar putea fi reconstituit

tuturor fragmentelor şi

ale

tuturor

prezentăm

în

măcar în parte fizice", atît ale doctrinei "ano­

" autorilor

atestaţi

cele două volume

de din

tradiţia această

directă, culegere.


25

NOTA INTRODUCTIVA S-ar putea compara edificiul (ipotetic)

partitum pythagoreic

cu

acel t�ivium

atestat de aşa-zisul opus l�i­

celebru al sistemului educaţional

din universităţile medievale. În orice caz, cele patru ştiiDţe sau mathema­ la a

-

a r i t h m o 1 o g i a,

stronomi a

-

se

mu zi c a

("ArDlODia"),

ge

o

metria

şi

perpetuează ca sistem in organizarea medievalului

quad�iuium. Aşadar, dincolo de fascinaţia pe care o exercită de veacuri asupra spiri­ telor teoria "numerelor" şi secţiunea de aur atribuite lui Pythagoras, o intreagă infrastructură din sistematica europeană a ştiinţelor datorează şcolii întemeiate de înţeleptul din Samos o temelie trainică, menită si!. supravieţuiascil. l�endel.or şi aluviunilor de to't felul acumulate de tradiţia pythl!-gorismului din antichitatea tirzie, pinii. la rezonanţele mereu ampli­ ficate din Renaştere şi din vremurile mai noi.

M.N.


CATALOGUL LUI IAMBLICHOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Cu această înşirare de nume ale filosofilor pytllagorei din perioada clasică se încheie lucrarea Despre viaţa pythagoreică, redactată· în st·colul IV e.n. de ;irianul Iamblichos. Fiind vorba de o repartizare a :filoso­

filor pe regiuni şi - întrucîtva - pe subperioade. pare să provmll. dintr-un studiu al lui Aristoxenos, care (după cum arătam în Nota int7o­ ductivă la această secţiune - v. pp. 10, 24) cunoscuse in mod nemijlocit ultimele manifestări autentice ale acestei şcoli. De aceea pentru ediţia fundamentală ( Vorsokratiker) vechea doctrină, preluată prin filieră pe­

ripateticll. - sub forma unei tradiţii anonime - este precedată de �a­ pitolul final din Iamblichos, deşi mai înainte de această enumerare a filosofilor se dau fragmentele a căror paternitate poate fi atribuită llii U ia

sau altuia dintre urmaşii maestrului. Conform împărţirii din Vorsokra­ tiker, secţiunea 58 (PYTHAGOREISCHE SCHlT LE) cuprinde în prima parte (A) catalogul nostru (voL I, pp. 446- 448), in a doua (B) Pytha­ goreii anonimi (v. la noi în vol. I, p. a 2-a, secţiunea III B, pp. 25- 1 3 1 ) , î n a treia Simboluri şi akusme tAK01':EMATA KAI :E1'MBOAA t, in a patra (D) vestigiile SentenJelor pythagoreice păstrate de Aristoxenos t'Ex 'tWV [l u 0ayoptxwv fl1tocpciae:c.>v xal >oil Ilu Oot-yop Lxoil t3to" t (!, pp. 476-478 DK, respectiv, în acest volum :Modul de viaţă pytilago­ reic - , pp. 34 -58) . Ni s-a părut mai logică inserarea .,Catalogului" ca w1 preambul, în fruntea celorlalte mll.rturii referitoare la epoca de maturitate a filosofilor care au dezvoltat în lucrări coerente doctrina moş­ tenită sub forma .,spuselor" concise din vremea lui Pytllagoras. Despre numele reprezentative înşirate de Iamblichos cititorul Ya căpăta infor­

maţii suplimentare în dreptul fiecărui subcapitol cu fragmente. Acolo untle nume!� filosofilor nu mai apar în alte atestări, n-ar fi exdusă intl'rvenţia unor povestitori zeloşi, care au dorit să perpetueze amintirea cîtorva Jlen;nnaje cu renume local, înfrăţite sub auspiciile unui simbolism al H l l lll.,rdor, împărtăşind modul de viaţă al primelor comunităţi, călău­ zitt·

··n

stril:teţe

de

autoritatea

filosofilor.

]\I] .N.


CATALOGUL LUI IAMBLICHOS

V. P. (36) 267 Deubner Dintre toţi pythagoreii este firesc să fi rămas mulţi necunoscuţi şi mulţi alţii anonimi1• Acum acestea sînt n umele celor care s-au făcut cunoscuţi : C r o t o n i a ţ i2 : Hippostratos, Dymas, Aigon, Haimon, Syllo 5, Cleosthenes, Agelas, Episylos, Phykiades, Ekphan­ tos, Timaios3, Buthos4, Eratos, Itanaios, Rhodippos, Bryas, Enandros [ ? ], :!.Iyllias, Antimedon, Ageas, Le6phron, Agylos, Onatas5, Hipposthenes, Cleophron, Alkmaion8, Da­ moklt:S, }Iilon7, )!enon. Din "M e t a p o n t8: Bro(n)tinos, Parmiskos9, Orestadas10, Leoo.n, Damarmenos, Aineas, Chilas, Melesias, Aristeas12, Laphaon, Euandros, Agesidamos, Xenokades, Euryphemos, Aristomenes, Agesarchos, Alkias, Xenophantes, Thrâseos, Eurytos13, Epiphron, Eiriskos, Megistias, Leokydes, Thrasy­ medes, Euphe mo s Prokles, Antimenes, Lakritos, Damo­ tages, Pyrrhon, Rexibios, Alopekos, Astylos, Dakidas, Aliochos, Lakr:ites, Glykinos. Din A k r â g a s14 : Empedocles ; e 1 e a t Parmenides15• Din T a r e n t : Philolaos, Eurytos, Archytas16, Theodo­ rosl'. Adstippos, Lycon18, Hestiaios, Polemarchos, Asteas, Kaiuias, Cleon, Eurymedon, Arkeas, Kleinagoras, Archi­ pp8sL�, Zopyros, Euthynos, Dikaiarchos, Philonides20, Phron­ tidas, Lysis21, Lysibios, Deinokrates, Echekrates,l Paction, Akusiladas, Ikkos, Peisikrâtes, Klearatos, Leonteus, Phryni­ chos, Simichias, Aristokleidas, Kleinias, Habroteles, Peisir­ rhodos, Bryas, Helandros, Archemahos, Mimnomahos, Ac­ monidas, Dikas, Karophantidas22• S y b a r i ţ i23 : Metopos, Hi.ppasos24, Proxenos, Euanor, Leanax, Menestor25, Diokles, Empedos, Timasios, Ptolemaios, Endios, Tyrsenos. C a r t a g i n e z i : :\Iiltiades, Anthen26, Hodios, Leokritos. P a r i­ e n i�' : Aietios, Phainekles, Dexftheos, Alkimachos, Dei­ narchos, Meton, Timaios, Timesfanax, Eumoiros, Thymarfr HlBL.,

,


ARlTHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA. IAMBUCHOS

das28• L o c r i e n i : Gyttios, Xenon, Phil6damos, Euetes, Eudikos, Sthenonidas, Sosistratos, Euthynous, Zaleukos211• Timares. Din P o s e i d o n i a30 : Athamas, Simos31, Proxe­ nos, Kranoos, :\{yes, Bathylaos, Phaidon. Din L u c a n i a32 : Okkelos şi Okkilos - fraţi33, Oresandros, Kerambos. D a r­ d a n 34 : MaHon. A r g i v i35 : Hippomedon, Timosthenes, Euetthon, Thrasydamos, Criton, Polyctor. L a c o n i .;: n i36 : Autocharidas, Kleanor, Eurykrâtes. H y p e r b o r e a n : Abaris37• Din R h e g i u m38 : Aristides, Demosthenes, Aris­ tokrates, Phytios, Helicaon, Mnesibulos, Hipparchides, Euthosion [sau Euthetion], Euthycles, Opsimos38, Kâlais, Selinuntios. S y r a c u s a n i40 : Leptines, Phintias, Damon. S a m i e n i : Melissos, La.kon, Archippos, Hel6rippos, He­ loris, Hippon. Din C a u 1 o n i a41 : Callibrotos, Dikon, Nastas, Drymon, Xentas. Din P h 1 i u s42 : Diokles, Eche­ krates, Polymnastos, Phânton. S i c y o n i e n i : Poliades, Demon, Stratios, Sosthenes. Din C y r e n e43 : Proros44, Melanippos45, Aristangelos, Theodoros•6• Din C y z i c : Py­ th6doros, Hipposthenes, Butheros, Xen6philos•7• Din C a­ t a n i a : Charondas, Lysiădes. C o r i n t i a n : Chrysippos. E t r u s c : Nausithoos. A t e n i a n : Neokritos. Din P o n t: Lyramnos. Cu toţii sînt 218. Iată şi cele mai vestite femei pythagoricienets : Timyha, soţia lui MylHas crotoniatulu, Philtys, fiica lui Theophris crotoniatul, Byndak650, sora lui Okkelos şi a lui Ekkelos din Lucania, Chilonis, fiica lui Chilon lacedemonianul, Kratesicleia, laconiană, soţia lui Kleanor din Lacedemona, Thean651, soţia lui Brotinos din Metapont, Myia52, soţia lui Milon crotoniatul, Lastheuia din Arcadia, Abroteleia, fiica lui Abroteles, tarentinul, Echekrateia din Phlius, Tyrrhenida din Sybaris, Peisirode din Tarent, Nistheadusa [nume îndoielnic] din Laconia, Boi6 din Argos, Babelyca din Argos, Cleaihma sora lui Autoharidas laconianul : în total 1 7 femei�. �OTE t

Desigur, în primele decenii ale de7voltării doctrinei a ex:istat chiar consemn al transmiterii anonime a doctrinelor pythagoreice (v . sec­ ţiune a a III-a din voi. I, p. a 2-a, pp. 3 - 7) . Din această pricină pe de 0 parte nu se mai poate restabili în mod sigur paternitatea unor idei din. un


NOTE LA CATALOGUL LUI. IAMBUCHOS

29

autori cum ar fi Al.lunaion, Bro (n)tinos, Philolaos (pentru a nu mai vorbi de taina care învăluia "opera" lui Pythagor� el în � uşi), pe de al�ă parte scrierile transmise sub numele fondatorulu1 secte1 sau ale unu1 filosof contestat ca Hippasos sînt de obicei elaborări tardive. deci apartin şi ele de fapt unor anonimi". Din Catalog dealtfel lipsesc o serie de nume cunos­ " cute din alte surse şi reprezentate în tradiţia fragmentelor (de ex. Kerkops, Petron, Kalliphon şi Demokedes, Paron, Ameinias, din seria vechiului pythagorism) . De aici se poate deduce c i enumerarea păstrată la Iambli­ chos nu este cu mult antf'rioară lui Aristo:xenos şi provine chiar din surse intermediare (cum ar fi Apollonios şi Nicomachos) , situate după secolul IV î.e.n. Unele nume an fost omise probabil intenţionat, pentru a pune în valoare autorii de scrieri bine atestate din perioada , , medie", altele au fost deformate (mai ales cele negreceşti, "barbare") şi cu timpul au intrat tn lotul celor omise de copişti sau pierdute din cauza lacunelor de manu­ scris. 2 Se începe cu localitatea din sudul Italiei (Graecia j\fagna) unde s-a constituit prima .. şcoală" cu caracter de confrerie sau sectă, iniţiată chiar de Pythagoras (cf. vol. I, p. a 2-a, pp. 6 - 7, 59 - 82) . Mai departe Catalogul ia la rînd cîteva localităţi din aceeaşi regiune, unde s-a difuzat de la început pythagorismul (Metapont, Tarent) . în sfîrşit se dau cele din Sicilia (Akragas) , nordul Africii, insulele şi Grecia continentală, fără si se respecte o anumită ordine sau ierarhie. Lipsesc pythagoreii thebani şi - probabil - cei din Attica (de unde provine un singur atenian !), Eubeea, Thessalia. 3 Celebrul T i m a i o s, după care şi-a luat titlul dialogul platonic, era din Locroi (v. în acest volum, pp. 240 - 24 1 ) ; s-ar putea să fie vorba de un omonim - ceea ce ar îndreptăţi marele prestigiu al numelui de-a lungul pos­ terităţii şcolii. Dintre numele precedente Ekphantos e atestat şi doxografic (cf. pp. 247 -248). iar forma :E!).oc; din mss. a fost corectată în Syllos pentru a fi pusă în concordanţă cu V . P . , § 150. În biografia lui Pythagoras, re­ zumată de Diogenes Laertios VIII, cap. V, § 7 mai apare un Aston care ar fi redactat lucrări atribuite maestrului. S-a propus inserarea numelui său la începutul listei, în locul lui Aigon. ·1 Şi în acest caz s-a propus o înlocuire : Bouthos, emendat în Xouthos, care mai este atestat si de alte izvoare. • Onatas mai apare ia Diog. Laert. II, 46, unde menţiunea numelui a fost contestată (oricum, trece drept adversarul lui Pythagoras) şi la Sto­ baios, unde i se atribuie un tratat apocrif neo-pythagoreic Despre Dumnezeu [tht6s ] şi divinitate [theion ] . • Alkmaion este medicul pythagorician binecunoscut (cf. vol. I , p . a 2-a, pp. 392 - 409, respectiv D K I , pp. 2 1 0 - 2 1 6 sau fasc. I , p . 122 şi urm. T.C.) . Apare aici printre ultimii crotoniaţi, poate din pricina carac­ terului foarte specializat al unora dintre lucrările sale. 7 Milon este vestitul atlet a cărui amintire s-a păstrat în tradiţia unor povestiri anecdotice, bazate pe importanţa căpătată de latura călirii asce­ tice a tipului de luptător viguros din vremea înfloririi unor , .fratemităţi" cu preocupări multiple. Ultimul crotoniat din listă, j'vfenon, figurează în sursele biografice (de ex. V . P. 170), ca ginere al fondatorului sectei. 8 Ordinea cetăţilor din sudul Italiei (Y. supra, nota 2) ţine seamă de răspîndirea pythagorismnlui încă din timpul vieţii maestrului, care, mai întîi întemeiază . . şcoala", ca o comunitate cu veleităţi politice (de "club")


MIHAI NASTA

la Crotona, i ar apo i , după iz b uc ni rea unor disensiuni, trece la M c t a p o n t (ce tat e vecină, din Calabria) , unde n u mărul discipolilor a fost aproape la ft'l d e mare. • Primii doi me t aponti n i B r o (n) t i n o s şi P a r m i s k o s (sau Parmeniskos) fac p ar te din genera ţia \·eche - cf. voi. 1, p. a 2-a, p p . 1 52 - 1 5 3 şi 158 - 160. Dup{t cum se arat ă in adnotările de acolo, for­ melc Brolinos şi Parmenisk•'S apar c a variante în al te atest ăr i . Tot uş i, un in·or epigrafic în tăre � te pentru cel de-al doilea filosof viabil itatea for me i �curte ( Panniskos) . '" Orestadas este me nţ iona t alături de Pann(cn) iskos (la Diog. I, aert . IX:, 20) , printre p ythago reii cu stare (d. op. cit., p. a 2-a/p. 1 52) d isp uşi s:i-şi ajute cu mărinimie sc111e nii, întărind reputaţia d e solidaritate a mem­ l:rilor . , fr ăţi ei " . 11 Leon pare să fie tot un nobil înstărit din p rim a gener a ţie de disci­ p•)li. În rest , nu se r emarcă p rin ,·reo scriere, tot aşa cum nu ies d i n rîn­ dul adepţilor obscuri n ici următorii trei metapontini, altminteri cu n u me

destul de răsunătoare. 12 A risteas (de obîr ş ie din Proconnesos) , ar fi Yenit la Metapo nt ca ini ţi ator al cultului apollinic (ci. Heroclot, c. IV, cap. 1 3 - 16 şi Pl utarchos, R.,m. 28) . În le gend a biografică se intîlneşte motintl apariţiei simult an e a sufletului său, dedub l at de c orp, care c ă lăt o reşt e în locuri diferite. Moti­ vemul metensomatoz-ei nu e strMn de p,;ihologia pythagorismului şi de atri­ hutele diferenţiate pe care le capă tă reprezentart>a unei scin dări a perso anei umane în suflet-da imo n şi f ăpt ură corporală, - cf. pildele lui Hermo­ hmos, Abaris şi Aristeas, analizate de ::\I. Det ienn � (La �wtio1t de Daim8n . . , Paris, 1 9 63, p. 70) , sau menţiu ne a ex:perienţelor de clar viz inne din : bwgrafia prototipului de înţelept Pythagoras. 13 E uryt os (E?lptr:Q;) este u n nume cunoscut în şc0 al a pythagoreidt.

Dacă nu cumva s-au ivit efectiv doi membri ai comunitătii omonimi, mai probabilă originea tarentină, cum rei es e din rep e t a'rea numel ui ceva mai dep arte . În o ri ce caz filosoful cu renume (\-. în acest volum, pp. 193 - 1 97) este cel din şcoala tarentină, c on t i nu ator al învăţftturii lui Philol aos . Prima sa menţiune - în cont ex:t ul de a ic i - s-ar mai putea ''"p l ica prin împrej urarea că s-ar fi născut în )o[etapont şi ap oi a t ră it ia Taren t (aşa cum s-ar fi p e t recu t lucrurile şi cu Philolaos, dacă ţ in em �.:ama de ple care a sa din ::\Ie t apont şi de atestarea unei ori gi n i crotoniate < lată de unul dintre i z voare ) . Restul nu melor din lista metapontinilor au · r:imas ob scure . " E m p e d o c 1 e s, marele f i l osof-p oet ( v. în voi. 1, p. a 2-a, pp. 4 ! 9 - 548, respectiv voi. I, 3 1 DK) este singurnl care i lustrează trad iţia pythagorc i că din Akragas (A gri gent um) . de�i doct rina sa conturează o s!ntezft originală, după ce preia din pythagoreism cite\·a noţiu ni de lwsmo­ p.n ,·.:â (cum ar f i Unul primordial) şi un ritualism cu implicaţii de medicină th:tuma turgic ă. 10 I nse r area lui P arme nides din Elea (cf. yoJ. I, p. a 2- a, pp. 2 1 3 - 260, re;;p"c ti v I, 28 DK) printre continuatorii şcolii se exp l i c ă întru cît v a la fel cu situaţia lui Emp e docles (,·. supra) . Totu ş i , chiar dacă nu s-a sup us în ani i de ucenicie disciplinei pythagoreice, conceptul m aj o r al f ilosof ie i sale - doctrina despre Unul ne m i şcat şi sferic - determină un hi at în e\·oluţia speculaţiilor ini ţiate prin dialectica d int re peras şi apt'iron. în deosebi J. E. Ran�n ( Pylhagorean aud Eleatics) pune în lumină p·He


NOTE

LA

CATALOGUL Un IAMBUCHOS

31

Interacţiunea dintre cele două şcoli opuse (v. Nota noastră introductivă, pp. 1 5 - 16, cu referiri mai explicite la monografia regretatului savant britanic). 1 6 Primii trei tarentini enumeraţi sint şi cei mai iluştri - v. în acest volum " Philolaos", pp. 70- 192 ; "Eurytos", pp. 193-197 (v. şi supra, pp. 16-24) "Archytas", pp. 1 98 - 234, filosof şi geometru care inaugureazl - probabil - tradiţia scrierilor mathematice. 11 Prezenţa unui Theodoros printre tarentini pare suspectă. Totuşi, dacă avem aici un dublet al omonimului său celebru din Cyrene (v. nota 46) , insă�i eroarea este relevantă, deoarece compilatorul a simţit nevoia să indice continuitatea gîndirii astronomico-matematice ilustrată de "linia" Philolaos- Eurytos - Archytas, unul dintre ultimii autentici matematicieni din perioada medie fiind subtilul T h e o d o r o s (v. în vol. II, 1 , pp. 662 - 664), personaj al dialogului platonic Thc aitetos. 10 Ly con este atestat şi doxografic - v. în acest volum pp. 257 - 258. 1 9 Şi Archippos se bucura de oarecare notorietate - v. pp. 242-244. Pentru Z6pyros, care figurează în listl după Archippos, s-a propus iden­ tificarea lui cu Zopyros din Herakleea, propagator al orfismului (cf. Delatte, Etudes . . . , pp. 134 - 145, care se bizuie pe Clement, Stromat. I, 131 �i Suda - s.v. 'Opt;>Eu�). 2 0 U n Philonides este menţionat in a IX-a Epistolă platonică, apocriiă, alături de Archippos, ca un membru al cercului tarentin condus de Archytas. 21 Pentru I,ysis, v. in acest volum pp. 242 - 244. 22 Ikkos, d. vol. I, p. a 2-a, pp. 154- 155. Este un reprezentant a1 vechiului pythagorism. Pentru tarentinul Kleinias, v. in vol. I, p. a 2-a, pp. 154 - 157. 23 Lista membrilor cercului din Sybaris - una din cele mai luxoase cetăţi ale coloniştilor aheeni din Bruttium (sudul Italiei) - nu cuprinde multe nume, deoarece in 5 1 0 î.e.n. colonia va fi imprăştiată, in urma distrugerii cetăţii de către oraşul rival, Crotona (pentru un episod ai acestei rivalităţi, cf. vol. I, p. a 2-a, fr. A 14, p. 20, cu notele aferen te). 24 Cel mai îndrăzneţ reprezentant al vechiului pythagorism, Hipp a�os, cf. voi. I, p. a 2-a, pp. 68 şi 1 33 - 1 5 1 , poate fi considerat răspunzăto:!' pentru scindarea şcolii. 25 Menestor, de asemenea un reprezentant al primei generaţii de adepţi - cf. vol. I, p. a 2-a, pp. 1 65-1 67 - cu idei originale în privinţa climatologiei şi a dezvoltării plantelor. 26 Membrii cercului din Cartagina par să fie greci din diaspoJ d · alungaţi poate de prin cetăţile lor, in urma reprimării . ,frăţiilor" pythago­ reicc, pe la sfîrşitul secolului V î.e.n. EYentunl Anthen ar putea cor"s­ punde unui antroponim străin. 21 Insula Paros - din Mediterana orientală - se afla intr-o epocă de relativă stabilitate, inaintea declinului. Este inserată in această sec­ ţiune a listei probabil tot de pe urma situaţiei specifice a pythagoreilv·I adăpostiţi (tot în diaspora). De aici încolo nu se mai respectă nici o noimă in gruparea geografică a localităţilor. 28 Tll ymaridas este cel mai celebru reprezentant al parienilor - cf. p p. 259-262. Diels contestă în aparatul critic din VS I, p. 447 identifi­ carea lui cu marele matematician căruia i se atribuie o formulă, reprodu!lă în termenii unei algebre moderne a1 + a 2 -;. ...;. a0 - a X =

• • •

n

-

1


MIHAI NASTA

32

ln opinia lui Cantor este rodul unei aritmetici mult mai evoluate. Totuşi, cum se poate vedea din cap itolul consacrat parianului, datarea nu este încă certă.

09 Pentru Lokroi (sau Lokri Epi zephyri i ) , tot o colonie din Bruttiutn (Italia de Sud), de unde ar fi venit problematicul Timaios, care nu este menţionat aici, se dă o listă cu personaj e obscure. Zaleukos a fost poate

inclus

ulterior - prin

suprapunerea

cu

legisl atorul

ilustru.

30 Poseidonia este numele grecesc al vestitei cetăţi mai cunoscute

cu

Paestum, la s ud de Neapoli s. Templele fastuoase înălţate în această regiune dau mărturie pentru dezvoltarea vieţii cultice care a stimulat pesemne activitatea conf reriei pythagoreice. 31 Simos apare în rîndul filosofilor din perioada . , medie" - v. pp. denum.irea ei italică:

255 - 256.

02 Indicaţia este

generică, întrucît este o regiune din Bruttium care

Î.Qclude mai multe cetăţi ( dintre care cea mai înfloritoare este tocmai Poseidonia sau Paestum menţionată supra) . 33 După cum a demonstrat Blumeuthal, Okkelos şi Okkilos sînt doul!.

forme grecizate ale unui sin&'llr nume de b ăşti naş italie Okkel ( ' Oxxcl.) ; fluctuaţia revine şi îu catalogul femeilor pythagoriciene (v. nota 50) . .. Aşa cum a stabilit Deubner, editorul lui Iamblichos, Malian era de

fel din D a r d a n o

s

(cetate

în regiunea nordică din Asia Mică) .

Dardan

este un atribut etnic - la fel cum sint celelalte care prefixează listele diferitelor cercuri pythagoreice distr ibu ite geografic în catalog.

35 Se trece acum la Pelopones (dar după a doua listă - laconian ă ) Cei cîţiva . , filosofi" menţionaţi pot fi

se revine Ia Mediterana occidental ă .

din regiunea vestică a Peninsulei Peloponesi ace (Argolida) sau chiar din străvechea cetate Argos, dominată de popul aţia doriană. Sînt personaj e obscure. 36 Propriu-zis, . ,laconienii" provin din Sparta (sau din regiunea de centru a Peloponesul ui) . În această lîstă par la fel de obscu ri ca vecinii lor, argivi. 37 Abaris trecea drept un fel de thaumaturg al p opulaţiei mitice a

hyperboreenilor, preot al cultului apollinic (cf. Platon, Charmid. 1 58 B ; Hdt. IV, 36 ; Strabon VII, 3, 8) . Hyperboreenil locuiesc o r egiune bine­ cuvîntată din nordul îndepărtat. Călătoria lui Abaris prin lume, .,călare pe o săgeată, fără să mănînce", ţine tot de capacitatea miraculoasă a dedu­ blării - o însuşire pythagoreică (v. supra. n. 1 2) a unui person aj din

ancxaţi de aura fondatorului acestei şcoli, încă din faza vene­ rării sale cvasi -Iegendare.

seri a celor

88 Rhegium ('P�ytov) a rămas pînă in zilele noastre o cetate prosperă a Cal abriei . Ultimul din listă pare să fie un cetăţean care şi-a luat drept IUltroponim o denumire potrivită mai degrab ă ca ethnicon : S e 1 i n u n -

poate fi şi originar din Selinus ; deşi apar doi prieteni Moiris şi :-ielinuntios (la H eygi nus 207) care sînt eroii unei pilde a frăţiei de idealuri ca Damon şi Phintias din lista următoare.

t. 1 o s,

•• Despre O p s i m o s v. în acest volum. pp. 242 - 244. • o Adepţii grupului de _pythagorei din S y r a c u s a erau desigur mai

mulţi, aş a cum atestă interesul arătat de Dion . , cărţilor" transmise de P h i 1 o 1 a o s (cf. pp. 70 - 99) . Pentru prieteni a • frăţească de care dau dovadă, în cetatea dominată de un tiran, Phintias şi Damon, v. pp. 4 1 - 42, respectiv 55 DK şi pp. 40 - 4 2 .


33

NOTE LA CATALOGUL LUI IAMBLICHOS

41 Caulonia este o cetate italică prosperă, pe unde ar fi trecut insuşi Pythagoras. 41 P h 1 i u s, cetate cu un teritoriu bine închegat şi în afara zidurilor, vecină cu prosperul Corint. Devenise un bastion al pythagorismului, cum ne indică atestarea tuturor filosofilor din acea.o;;t ă l ist ă in tradiţia doxo­ grafică v. capitolul consacrat lor, pp. 249 - 250 (respectiv 53 DK). În lista femeilor, Echekrateia este probabil soţia sau fiica lui Echekrates .,phliasianul". 43 Şi colonia C y r e n e (care dă numele şi teritoriul cyrena.ic din nordul Africii) este reprezentată de filosofi cu o personalitate marcantă. u Pentru Proros, v. în acest volum, pp. 25 1 - 252 (respectiv 54 DK) . u llfclanippos apare ironizat de comici sub denumirea de Melanippides v. p. 273, fr. 1 . 46 Tkeodoros : ilustru matematician care a influenţat în bună măsură şi .formarea concepţiei despre numere a lui Platon v. in volumul Il, 1 (respectiv 43 DK) . secţiunea a III-a. '1 Xenopkilos, din cetatea Cyzic care străjuieşte Propontida, este unul dintre ultimii pythagorei cunoscuţi de Aristoxenos - v. p. 270 (respec­ tiv 52 DK). u Despre insemnătatea femeilor îu comunităţile pythagoreice, cf. voL I, p. a 2-a, fr. A 8 a, cu nota 69 şi fr. A 13 (cu bibliografia aferentă fiecărui fragment) . u Tot în Iamblichos, §§ 189 - 194, se povesteşte că T i m y h a (TLfL­ ux.at), soţia lui Myllias din Crotona, fusese interogată de tiranul Dionysios în legătură cu interdicţia consumării bobului şi nu a revelat secretul, în ciuda torturilor. •o Byndak6 (Buv!la:l(..::.) : de fapt sora. unui singur personaj O k k e 1, cu nume negrecesc (mesapic) adaptat în diferite variante (Okkelos, Ekkelos, Okkil) care au dat naştere informaţiei eronate (v. supra, nota 33) despre cei doi fraţi Okkelos şi Ekkelos. Totuşi D eubner mai presupune că formele din oontextul de aici corespund unor antroponime feminine : Okkel6 şi Ekke/6, ceea ce ar completa totalul de şaptesprezece femei consemnat în ultima frază a catalogului. "' Pentru T h e a .11 6, v. cap. Dro(n)tinos, voi. I, p. a 2-a, pp. 158159 şi trirniterile din nota 48 (supra) . Numele pare a fi de origine illirică. •• Despre M y i a (Murot) se vorbeşte şi în fr. A 13 (voi. 1, p. a 2-a). 5a Numele înşirate sînt doar şaisprezece. Dacă nu se admite ipoteza lui Deubner (v. supra, nota 50) , trehuie să presupunem că m1 copist al unei redactări anterioare a lăsat să-i scape un nume. -

-

·


:MODUL DE VIATA PYTHA GOREIC DUPĂ SENTEN'.fELE TRANSMISE DE ARI STOXENOS

(Elaborarea unei doctrine pythagoreice a virtuţilor) NOTA IKTROD"CCTIYA hebu i e V . P. d i n stadiul experienţelor s apie nt a l e ;;pre

:-.: u s - a reln·;,t d � st u l de limpede împrejurarea cii Pythagoras eonsi<krat un

cn:ator

1 1 1:1. ] .'; ,! ) , inţl.'k a�:\

al indeletniciribr

c a o trecere

jito-sofiei

(cf.

IambliclJO.",

.,tarl i u l unei eontemplări actin: : rîvna pentru înţelepciune, teordizarea priucipiilor unei �tiinţe abstracte. De aceea sof'hia d e v i ne un îndreptar

al sufletului, o ie-rarhie de ,·irtuţi moral-i ntelectuale. DupfL Iamhlichos ( � � :w -· :n, 157- Z-!0) putem stabili următoarea ierarhie : dominate de suphia-ltal•)rtlwsis, se orînduiesc el r e p t a t e a, (.-; au c u m p ii t a r e a : c n 111 i n ţ e n i a suphro3ync), b ă r b ii ţ i a

(a ndrt'iu - propriu-zis . , curaj u l " ) , p r i e t e n i a. �i de aici se vede. că. rl'l i.g iozitatea t•ste mai degr a b ă o form{L de coarticul are a sufletului cu armonia universal;, (f'edartrin) 1 , deoarece 1'1/Sel!eia, . . �davia", nu este· trecutr1 printre virtuţi. Simholurilt- consemnau a�adar, fi'tră o discriminare netă, interdicţiile de tip sotNiologic superstiţios (pentru izbăvirea sufle­ tului �i conservarea i n t egriti',ţi i trupeşti, amhde pnse sub auspiciile- puri­ vreme poruncile (parangclmata : . ,preceptele") şi stcntt'nţele ( ap.Jţ>hriseis) se prczl·ntan sub forma unor sfaturi filosofice. In cele ce

t ă ţ i i ) , pe dtii

urmează dăm mai intii pasajnl rderitor la filosofie, i ar apoi mai ales acele pn:cepte care ogEnde:;c cel mai bine ierarhia Yirtuţilor, pentru a incheia

. . modul de Yinţrl" cu celebrele Versuri d" a u r ( Carmen transmise snh forma unei el aborf•ri tardive, care piLstn�ază totu�i elemente ak inţelepciunii din secolul V î.e.n., pusă sub semnul armoniei l;'iu ntriee2•

secţiunea

aurnon ) ,

despre

JW . N .


VI ATA PYTHAGOREIC DUP A SENTENTELE TRANSMISE DE ARISTOXENOS

MODUL DE

1 [ D/DK}

LHlB I. . ,

V. P. 1 63

E i spun că dintre ştiinţe pythagoreii cinst<:· au mai înainte de toate muzica, medicina si tîlcuirile semnelor [mantica)3. Obişnuiau să tacă şi să a�culte, iar aceia care se dovedeau în stare s-asculte se învredniceau de mare laudă la ei. Din medicină ei preluau mai c u sea mCt învăţ ă ­ tura cu privire la dietă şi se arătau foarte riguroşi în res­ pectarea normelor dietetice. Căutau în primul rind să stabilească semn el e unei distribuiri proporţionale [s_v m mt"­ tria ]4 a băuturilor si a felurilor de mîncare, allernativ cu odihna. În al doil �a rînd se ocupau de pregătirea celor oferite pentru alimentarea zilnică, fiind - s-ar putea spune - primii care s-au îndeletnicit cu asemenea tre­ buri �i au definit reguli, ca u n tratat al didci . Şi de îngri­ j irea prin cataplasme p_ythagoreii s-au ocupat mai mult decît predecesorii lor, însă erau de obicei re7.ervaţi cu privire la medicamente, folosindu-le în special pentru a îngriji rănile. Cel mai puţin dintre toate aprobau t ăieturile şi cauterizările. ( 164) De asemenea, pentr u anumite bcte­ şuguri făceau descintece5• Socoteau că şi muzica foloseşte mult sănătăţii, dacă se pricepe cinera să rec urg;l l a modurile ei a:;;a cum se cuvine6• Dădeau curs de asemenea rostirilor din Homer -;>i Hesiod, alese p e ntr u iudrqJtarca s u fletului. Căci după socotinţa lor se cuvin păstrate în memorie toate i;n·ătăti.nilc si tîlcul cel o r discutate7, iar doctrinele primit..:: :;;i ' asculta(ea lor se dobîndesc numai într-atîta, cît s.'i. le în \"etc cd cu tinere de minte, fiindcă trebuie să cunoa)tem bi�uindu-ne ' pe memorie şi numai prin ea se păzeşte puterea de judecată8. De aceea ţineau în mare cinste memoria şi făceau exerciţii multe, îngrijiudu-se cu rîvnă să fie mereu trează. Cind se apucau de învăţare, nu se lăsau de studiu pînă ce nu puneau deplin stăpînire pe un principiu sigur al învăţăturii şi mai obi-;>n u i a u sii


36

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA

facă mereu anamneza spuselor zi cu zi9 (165) Bărbatul pythagoreu nu se scula din pat mai înainte de a-şi fi readus în memorie întîmplările petrecute în ziua de ieri. urmează descrierea procedeului de re memorare : ce a flcut, ce a spus, cu cine s-a întîlnit fiecare în primul rînd, în al doilea rind etc. Acelaşi tipar de anamneză era utilizat pentru orice zi, ca să fie fixate întîmplările şi spusele în ordinea în care au survenit. Era definitoriu acest antrenament al memoriei, întrucît

,.pentru ştiinţă, pentru experienţa lucrurilor şi a vieţii, pentru a-ţi păstra puterea de judecată nimic nu valorează mai mult decît ţinerea de minte"10• Datorită moravurilor ascctice şi prestigiuiui deosebit al virtuţilor pe care le modela învăţătura şcolii, , .Italia se umplu de filosofi" şi de unde mai înainte era necunoscută, căpătă denumirea G r e c i a M a r e'1, de pe urma lui Pythagoras, izbutind s-atrag'"t o mulţime de filosofi, poeţi şi legislatori . .. Prin ei preccptcle de retoridt, discursurile oratori ei epideic­ tice şi legile scrise au trecut în Elada"12• În făgaşul acestei autentice înfloriri apar filosofii Empedocles şi Par­ menides, eleatul, din care citează , .oricine menţionează doctrine fizicale", după cum ,.cei care îşi propun să formuleze gnome (,.sentenţe") despre viaţă dau citate din Hpicharmos pe care toţi fHosofii le ştiu pe dinafară". După cum se poate constata, Iamblichos anexeazl pythagorismului cele mai semnificative fenomene culturale din aşezările greceşti care alcătuiau Graecia :M:agna.

Ad § 163 - cf. Cramer, A n. Par. I, 172 Pythagoricii, după cum ne spune A r i s t o x e n o s [fr. 26 W. ], recur­ geau la purificarea trupului [kdtharsis tou s6matos ]13 prin medicină şi a sufletului prin muzică. Cf. IAMB L . , § 1 10 (şi § 1 1 1) Obişnuia [Pythagoras] să întrebuinţeze cu toată seriozitatea o asemenea p u r i ­ f i c a r e [katharsis] ; căci aşa numise arta de a vindeca prin muzică. Şchol. V in Hom. K (c. X), 391 In mod ciudat muzica din vechime, chiar şi în vremea pythagoreilor, se chema katharsis. 2 [DKJ IAMBL . , V. P. 137 Acest capitol este consacrat cultului zeilor - propriu-zis unor codi­ ficări nespecificate pe care le-ar fi stabilit Pythagoras pentru venerarea diferitelor divinităţi. În toate prescripţiile care se referă la ,.c e t r e b u i e" şi ,.c e n u t r e b u i e" făcut, adepţii sectei ar fi deosebit com­ portărilc faste de cele prohibite, în funcţie de "frecventarea divinităţii " [l>omilia pros ton th6on]14• Principiul şi călăuza în viaţă erau determinate de acest sentiment al instanţei superioare - a , .divinului", ta theion nespecificat. A neglija zeitatea t:ste ca şi cum ai cinsti un conducător de


37

SENTENŢELE TRANSMISE DE AR.ISTOXENOS

rang inferior intr-o ţară condusă de un rege. Religiozitatea ca indatorire firească este motivată pe baza unor considerente practice : de vreme ce un zeu este stăpinul tuturor se cuvine să-i facem pe plac, intocmai precum de obicei ne purtăm in aşa fel incit să-i bucurăm pe prieteni cu binefaceri şi răspundem cu ostilitate duşmanilor.

3 [DKJ IAMBL . ,

V. P. 174 şi urm.

În continuare se motivează necesitatea unei "cîrmuiri a zeilor" pe temelia căreia Pythagoras considera că "se instituie cugetul dreptăţii"". Din acesta derivă statul ca instituţie, legalitatea şi dreptul. Corelative acestor convingeri, anumite precepte defineau grija zeilor pentru neamul omenesc, realitate spirituală ce implica o veneraţie acordată de muritori in schimbul acestei constante "privegheri" binefăcătoare. Dealtfel au nevoie de această supraveghere din partea divinităţii pentru a-şi stăpîni pornirile necontrolate. "C ă c i p r i n f i r e a s a o m u 1 e s t e o f i i n ţ ă e x c e s i v ă [hylwistikon pkysei zoon]'"· c u i m p u l s u r i v a r i a t e, impre vizibile 1n ceea ce priveşte d orinţel e şi p a s i u n i 1 e d e t o t f e 1 u 1". De aceea e necesar să simtă o con­ stringere şi autoritatea instanţei superioare, "de la care vine cuminţenia şi ordinea" [sopkronism6s kai tdxis] . ( 175) Aşadar, tocmai datorită fap­ tului că omul trebuie să nu scape din vedere varietatea necontrolabil ă a firii sale17, se cuvine să nu uite de cinstirea zeilor şi de "sacralitatea" lor, astfel incît să vegheze pentru . ,călăuzirea făpturii sale omeneşti" [an­ thropine agoge]. Se dă apoi o ierarhie a valorilor supreme care trebuie " venerate : după "d i v i n [theion] şi d a i m o n i o n, p ă r i n ţ i i, apoi legea şi s u p u n e r e a faţă de aceste instanţe18 , bazată pe convin­ gere intimă, nu pe disimulare. De aici derivă credinţa că .,n i m i c n u " e s t e m a i r ă u d e c î t a n a r h i a , deoarece omul "prin natura sa nu se poate salva dacă nu este cirmuit de nimeni" . ( 176) De aceea reco­ mandau fidelitatea .,f a ţ ă d e a ş e z ă m i n t e ş i d a i n i s t r ă­ m o ş e ş t i" locale, chiar dacă legile patriei erau inferioare celor din alte cetăţi'•. În fond, se formula concis un crez al tradiţionalismului şi o etapă nouă a ideologiei conservatoare.

t

4 [DK] STOB . IV, 25, 45 H Din A r i s t o x e n o s, Sentenţe pythagoreice [fr. 34 W. ] Spuneau că după zei şi după daimoni, mai presus de toate cugetul trebuie să ţină seamă de părinţi şi de legi, fără disimulare, ci d�mpo­ trivă : din convingere, făptura noastră pregătindu-se pe sine pentru această (conformare)20• Considerau o datorie să rămîi credincios obiceiurilor şi legilor, după rînduiala strămoşească din patria ta, chiar dacă ele ar� fi mai puţin bune decît cele din alte cetăţi. IV, 1, 40 H. Din Sentenţele pythagoreice [fr. 35 W. ] În mod absolut socoteau că nu există un rău mai mare dedt anarhia21• Căci omul prin firea lui nu se poate salva, dacă nu-l cîrmuieşte nimeni. Despre conducători şi cei ce sînt conduşi gîndeau după cum urmează : cîrmuitorii


ARITH�0 -1\IAGICUL

ŞI

ARMONIA

spuneau ei - nu trebuie să fie doar pricepuţi [episti­ mones ], ci totodată iubitori de oameni, iar cei cîrmuiţi

să nu fie doar supuşi, ci să-i asculte cu dragă inimă pe conducători. În concepţia lor, grija educaţiei se cade s-o acordăm fiecărei vîrste, în chip diferit. Copiii să înveţe cu agerime literele şi celelalte discipline ; iar tinerii să deprindă rînduiala şi legile cetăţii după datină��- Apoi bărbaţii să-şi consacre activitatea treburilor ---;:- pentru agonisită - şi slujbelor cetăţeneşti [leito urgiai ]. In sfîrşit , li se cade bătrinilor să cugete cum ar fi mai bine, să ţină sfat şi să j udece, în aşa fel ca nici copiii să nu fie nerozi, nici oamenii în toată firea să nu se copilărească, nici vîrs­ tnicii să nu-şi piardă minţile pe măsură ce îmbătrinesc�3 .Mai spuneau întruna că hrana trebuie daU cu rost, arătînd sub forma unor precepte că ordinea şi măsura celor împăr­ ţite: proporţional [symmetria ] sînt frumoase şi aduc folos, iar dezordinea [ataxla J şi o disproporţie în toate [asymme­ tria sînt urîte: şi păgubitoare. •

·

5 [DK] Foarte

opo�tuu" men,

în îl

V. P. 180- 183

IAM B I, . ,

important'l

�au a

este

kair6s L• , O C a Z Î e",

care,

potrh·it

constituie

pentru

pythagore i

. , potrh·irii fa\·orabile",

. , moment u l u i

, , , prilej nimerit" '21 cel mai semnificativ

tradiţiei

ansamblul

definirea

­

desemnate printr-un singur ter

precc ptelor, se

verifieă

relaţiilor interumane,

domenitl

o p o r t u n i t at c a

. , purtările",

temeiul unor

caracteristici etice. Astfel în funcţie de vîrstă, înrudire, obligaţii faţă de bindftcători, rang social, comportamentele se diferenţiază în . ,oportune", sau . , inoportune " De pildă : nu-i şade bine unui

(eukaira)

(âllaira) .

tînăr să-şi arate mînia faţrt de un bătrîn, să-! certe sau să-! ameninţe.

( 181) În mod similar se defineşte ceea ce se cade sau - climpotri\'ă - nu se cade în atitudinea faţă de părinţi, faţd de persoanele dintr-o stare sau alta, cînd este oportună i ndignarea, ce dorinţe sau ce pofte ( .. apetituri") pot fi sti mulate sau combătute din cauza nepotrivirii. Aceiaşi raţionament este valabil şi în legătură cu cele­ lalte pasiuni, activităţi, dispoziţii ale făpturii, relaţii şi întiiniri (cu care ne alegem în viaţă) . ( 182) Pînă la un punct anume oportunitatea se poate învăţa, cuprinsă în limite raţionale, sub forma unei codificări teoretice, dar în general vorbind [ca etalon absolut ] , ceea ce ar fi opor­ tun de fapt nu se lasă definit pe de-a-ntregul25• Însoţesc natura oportunităţii asemenea corelative cum ar fi însuşirile ce se numesc "vremea potrivită" (hora) şi "cuviinţa "


SENTENŢELE TRANSMISE

DE

ARISTOXENOS

(prepon) şi adecvarea (harm6tton ) 26 şi orice altă însu�ire de acelaşi fel. Ei demonstrau că în orice situaţie . p r i n­ e i p i u 1 ( arkhe) are cea mai mare însemnătate : în ştiinţă, în practica vieţii, în orice geneză27, la fel ca în familie, în cetate, la militărie, în toate aşezămintele ( systemata) care-şi au rînduiala proprie28 ; dar este foarte dificilă şi nu se discerne prea uşor natura principiului în toate domeniile menţionate. Căci dacă ne referim la ştiinţe, nu stă la îndemîna unei inteligenţe oarecare s ă · recunoască şi să judece corect obiectul cercetării, deosebind părţile constitutive, pentru a fi în stare să le surprindă principiul . Se menţiona în continuare primejdia şi riscurile inn'stigaţiei super­ ficiale care ignorft natura principiului, angajînduse pe o cale greşită. Se făcea şi o paralelă între cele două semnificaţii ale tennenului arkhc : ( 1 ) " principiu", (2) "conducere " ' ". Tot aşa cum �tau lucrurile pe tărîm ten­ retic (în ştiinţă şi în stabilirea unor criterii de moralitate) , la fel se pre­ zintă situaţia în viaţa politică. Trebuie să existe şi în familie 'ii în cetak<1 lJine guvernată un "principe" sau "stftpînitor suprem" �i o instanţă � u ve­ rani:i (epistateia) - ce poartă de grijă �upuşilor. Veritabilă înţelegere, huna cîrmuire se asigură printr-un consens voluntar între conduci"itori [ârkhontes ] şi conduşi Larkhumenoi ] . la fel cum procesul de învăţare [mâthesis] presupune acordul între profesor şi discipoL Dacă nu există acest consens, opera pe care şi-o propune ştiinţa nu poate fi dusă la bun siîrşit, conform cu modalitatea sau caracteristica [trnpos ]31' domeniului respectiv. Aceeaşi semnificaţie majoră a consensului volu11tar este atesta t ii de o mărturie paralelă din STOJl . , Ecl. I I , :3 1 , 1 1 9 W., respectiv fr. :�G Wehrli din A r i s t o x e n o s.

6 [DK J

IA::I-I BI• . ,

V. P. 196

Şi acestea sînt precepte pe care Pythagoras le-a trans­ mis pythagoreilor, după ce le-a pus el însuşi în practică. Ei acordau trupului o atenţie stăruitoare, pentru a-1 men­ ţine în aceleaşi condiţii, asigurîndu-i echilibrul ca să n-ajungă uneori foarte slab, alteori impovărat de prea multă carne. O asemenea disproporţie o considerau un simptom de anomalie. La fel în privinţa stărilor sufleteşti : să nu fie cînd veseli [hilaroi ] , cînd abătuţi ; ci în mod egal să se bucure do mol, cu blî ndeţe. Se scuturan de pornirile mîni­ oase ; al ungau de scur aj area, tulburările . Şi exista pentru ei un p recept suveran : nici una din loviturile soartei să nu-l g ă sească nepregătit pe omul cu mintea întreagă, ci mai degrabă să fie pre gătit pentru orice peripeţii care nu stau în puterea sa. Iar d acă li se întîmpla neo supărare


ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA

40

sau i-ar fi năpădit mînia sau altă pornire de acest fel, se retrăgeau într-o singurătate unde se regăsea fiecare pe �ine şi astfel încerca să-şi ostoiască suferinţa pînă la vindecare. ( 197) Şi se mai spune şi aceasta despre pytha­ gorei : că nici unul n-ar fi pedepsit un slujitor, din sclavii cei de casă, după cum n-ar fi cutezat să mustre un om liber, sub imp ul mîniei, ci aştepta fiecare să-şi regăsească liniştea stifletului. De aceea mustrarea la ei se chema "în­ " dreptare (pedartan)31 şi pentru a conteni agitaţia sufle­ "Lească ştiau s-aştepte in linişte, pe tăcute. Astfel Spintharos povesteşte despre Archytas următoarele . . . etc. [Cf. ARCHYTA S, fr. A 7 ] . ( 198) Şi despre Cleinias povesteau întîmplări prin care se adeveresc asemenea precepte. Şi el amîna mustrările şi orice fel de corecţii pînă ce sufletul şi-ar fi regăsit senină­ tatea. Spunea că bărbaţii trebuie să se abţină de la gemete, lacrimi, sau alte manifestări de acest fel. Şi nu se iscau niciodată în comunitatea lor certuri pentru cîştig sau din pridna dorinţelor sau a mîniei sau a înfruntării de ambiţii. Dimpotrivă, toţi pythagoreii se comportau între ei cum se are un tată iubitor cu copiii săi. Era frumoasă dealtfel şi datina lor : s-atribuie toate lui Pythagoras şi să-1 nu­ mească pe acesta născocitor [heuretis )32 şi să nu se fălească defel cu vreo descoperire - în afară de cîteva excepţii. De fapt, puţini sînt aceia de la care se cunosc scrieri trans­ mise sub numele lor. 7 [D K ] IAMB L., V. P. 233 Iar că ei pe bună dreptate se fereau de prietenia cu străinii, ba chiar se păzeau cu toată seriozitatea de-a face asemenea legături, deşi păs­ trau dimpotrivă o prietenie nestrămutată pentru membrii " uuei "frăţii timp de generaţii - despre acest obicei s-ar putea lua mărturii şi din alte numeroase izvoare, dar s-au ales din cîte spune A r i s t o x e n o s , în cartea Despre viaţa pythagorică (fr. 3 1 W.), acele crîmpeie, unde ne povesteşte ce auzise chiar el din gura lui Dionysios, tiran al Siciliei, în vremea cînd acesta căzuse de la putere33 şi ajunsese dascăl într-o şcoală din Corint. (234) Iată rela­ tarea lui Aristoxenos : "Bărbaţii aceia ştiau să se abţină, pe cît se poate, de la gemete, lacrimi şi orice manifestări de acest fel. Aceeaşi rînduială se păstra în comportarea lor cu privire la tentativele de linguşire, intervenţiile

ep


SENTENŢELE TRANSMISE DE ARISTOXENOS

41

. celor care fac o suplică sau alte purtări asemănătoare. Aşadar Dionysios, după ce a fost alungat din scaunul tiraniei, venind la Corint obişnuia să ne povestească adesea întîmplarea cu pythagoreii P h i n t i a s şi D a m o n. Era vorba de felul în care cineva s-a pus zălog, pentru a scăpa un condamnat la moarte. Lucrurile s-au petrecut după cum urmează. În preajma lui Dionysios pe-atunci se aflau nişte curteni, care-i menţionau deseori pe adepţii lui Pytha­ goras, denigrîndu-i, batjocorindu-i, numindu-i făţarnici, lăudăroşi, spunînd că vestita lor gravitate, statornicia lor prefăcută, stăpînirea de sine impasibilă (apath•ia )34, toate s-ar nărui deodată, dacă cineva i-ar înspăimînta, fără să pregete. (235) Cum alţi curteni, tocmai dimpotrivă, se rosteau în apărarea celui calomniat, şi se iscase o gîl­ ceavă, s-a pus la cale următoarea înscenare pentru ispiti­ rea lui Phintias. Precum relata chiar el, Dionysios a trimis după Phintias. Şi cu toţi ceilalţi dinaintea sa, unul dintre acuzatori 1-a învinuit că ieşise limpede la iveală ce unel­ tire urzise împotriva lui (a domnitorului) ; iar pentru acestea dădeau mărturie cîţi se aflau acolo de faţă şi supărarea tiranului părea întru totul convingătoare36• Gro­ zav se mira Phintias de aceste cuvinte ! Dar cum Dionysios întărea chiar el răspicat că se adeverise totul şi trebuie să meargă la moarte, doar atît răspunse Phintias : dacă pen­ tru el judeţul hotărîse astfel, măcar să-i acorde un răgaz restul zilei, pentru a rostui treburile sale de acasă şi cele privitoare la Damon ; căci bărbaţii aceştia îşi duceau viaţa împreună, cu toate bunurile comune, iar Phintias, ca unul mai vîrstnic, avea în seama sa cea mai mare parte : eco­ nomia casei. Aşadar el ceru să-i dea drumul, arătînd că lasă drept chezaş pe Damon. (236) Se minună Dionysios. auzind spusa înţeleptului, şi neîncrezător doar atîta între­ bă : <<Se mai afla oare vreun om ca acela, pregătit să-şi lase viaţa drept chezăşie ?)) Phintias a încuviinţat şi au trimis vorbă de la curte lui Damon ; iar acesta, cînd află cele hotărîte, răspunse că primeşte pe dată să chezăşuiască, fiind pregătit s-aştepte acolo pînă la întoarcerea lui Phin­ tias. A rămas de-a dreptul înmărmurit domnitorul de aceste cuvinte. Î nsă curtenii, care de la început lucraseră doar pentru ispitirea filosofilor, se apucară de glume, fiindcă - ziceau ei cu năduf - rămăsese acuma prins,


42

ARITHMO-MAGICUL Ş I ARMONIA

batjocorindu-1, ca pe bietul cerb din fabulă36, cel sortit pieirii. Esti mp, soarele se afla tocmai în asfinţit, cînd iată - se înfăţişează Damon la curte, să-şi primească moartea. La vederea sa toţi rămîn fără glas, de parcă i-a subj ugat mirarea ! Atunci - după cum le povestea el însuşi - le-a deschis braţele Dionysios şi pe amîndoi îi săruta pe obraji, cerîndu-le să fie şi el primit al treilea în prietenia lor frăţească. Dar ei sub nici un cuvînt n-au vrut să-i încuviinţeze cererea, oricît de stăruitor se tot ruga, în fel şi chi p " . (237) Aşa povestea deci Arist oxenos întîm­ plarea, precum o aflase chiar din gura lui Dionysios. Se mai spune că pythagoricii, chiar dacă nu se cunoşteau dinainte, se arătau gata să-şi dovedească prieteneasca bunătate pentru oameni pe care nu i-ar fi văzut la faţă niciodată, dacă se încredinţau printr-un semn de recunoaş­ t ere [tekmerion ] că nutreau aceleaşi convingeri. Astfel încît, d upă asemenea fapte, nici nu poţi să nu crezi acea vorbă înţeleaptă , .că oamenii care se disting prin virtute, ŞJ de-ar locui la capătul pămîntului - la orice depărtare - sînt de fapt legaţi cu prietenie unii de alţii, mai înainte chiar de a face cunoştinţă sau de a-şi adresa cuvîntul" . T.:rmează povestea pilduitoare de s p re un pyth agor ic (anonim ! ) găz­ vreme de restrişte într-un han, unde - măcinat de boală, lipsit de o r i ce avere - . mai inainte de a-�i da sufletul , el desenează pe o tăbliţă . ,s i m b o 1 u 1" de recuuoaştere37, explicînd hangiului că trebuie să-I atîrne ia ,-edere, în calea trecătorilor. Şi dacă cineva într-un tîrziu va recttnoa�te duit la

semnul, să fie sigur că va fi despăgubit de toate cheltuielile_ D ttpă trecerea unui r ăstimp destul de lung, lucrurile se ade vere sc întocmai şi hangiul

primeşte o ră�plată, care intrece cu mult suma cheltuită pentm întreţi­ nerea şi funeraliile oaspetelu i său de odinioară. Simbolul fusese identificat de un pyth agoric străin, care se grăbeşte să facă o h inefacere în memoria u n u i membru n e cun oscu t al frăţici. În paragraful 239 se cit e ază în con­ tinuare şi alte pil de ale devotamentului p e care-! arată unii faţă de alţii pythagoreii, îndată ce află că un adep t [zelotes] se l upt ă cu ananghia, l a orice depărtare, chiar dacă nu-l cunoaşte person al . De fiecare d at ă pilda impl ică o lungă navigaţie. Astfel Kleinias din Tarent trece marea gr:l hi ndu-se în ajutorul lui Proros din Cy ren e"" făr(t să-şi cruţe banii şi propria viaţă, pentru a salva situaţia unui alt membru al comunitrL ţii. La ici procedează Thestor din Poseidonia (cunoscut numai din acest pasaj) cu Thymaridas din Paros, aflat şi acesta in p ragu l "falimentului" . Sint comparabile aceste informaţii cu menţiunile similare din paragraful 1 2 7, unde se a minte sc , într-o formă enumerativă, le gături l e de solidaritat e dintre Phintias şi Damon, Platon şi Archytasa• ( i ar apoi laolaltă din nou Kleinias şi Proros) . O pildă similară este cea referitoare la Eubulos d in J\Ies5ina şi etr uscul Nausithoos•o. Ace s ta din urmă îl salvează din mina


SENTENŢELE TRANSMISE DE ARISTOXE;-.;O:<

43

pe grecttl p}·thagorician, împărtrtşind acelea�i convingeri. La fel, un cart agin ez Miltiades, il aj ut [t pe argiv u l Posidesu �ă evadeze dintr-o i nsu l ă pustie, unde C a rta g ina îi rc l ega pe mcrcenarii nesupu�i.

p i raţi lor

,

IA:M B L . , V. P. 200 În legătură cu o p i n i a, se zice că aceasta era doctrina lor : este o nerozie să ţii "seama de orice opinie pe care şi-o formează tot omul - mai ales dacă este opinia mulţimii ; căci numai cîţiva se doYedesc în stare să cugete şi să j udece frumos, cum se cuvine42• Judecata corectă este a celor adînc ştiutori, iar aceştia sînt ).JUţini la număr. De aici rezultă - în mod evident - că u u poate fi extinsă o aseme1wa facult ate �i asupra mulţimii. Totodată, ar fi necugetat să dispreţui m orice fel de jud(·cată comună43 �i orice fel de opinie. Cine gîndeşte astfd rămîne ignorant ţ;i nu st \"a mai îndrep­ ta. Aşadar, cel neştiutor este neYoit să îm·eţe ceea ce ignoră şi ceea ce - de fapt - nu ştie, iar 1nvăţăcelul trebuie să urmeze judecata şi opinia celui care ştie că poate să-I invete. Într-un cuvînt : tinerii aceia care vor să se ' salveze44 neapărat trebuie să urmeze cu atenţie opiniile şi judecăţile celor mai vîrstnici, care au trăit cu demnitat e . 1\Iai dep ar te acest capitol (XXX I ) , ext r em de important sub raport doctrinar, dezvoltă o t e ori e inspirat:i de codificarea tradiţional-iniţiatică a eduC:trii pc v ir ste . Normele î�i gitsesc justificarea pe baza unui criteriu al echilibrului oport un intre cele ce se cuvin făpturii omene�ti la fiecare , .YirsHt " - propriu-zis trei ('poei ale Yieţii stabilite p�iu omologie cu

8 [DK J

! doxa ·;

anotitnpltrilc"�.

omeneşti sînt anumite vîrste căci aşa le numesc ei . Şi pe acestea nu e treaba oricui să le îmbine ; căci dacă pe om nu s-ar pricepe cineva să-1 îndrume, se răstoarnă cum­ păna vîrstdor care se amestecă între ele.

(20 1 )

î mp

ă r

În

ţit

ti mpul

e

-

vieţii

(endedasmcnas) ,

Tldinit astft'l, rostul educaţiei pe YÎrste nu se bizuie nu mai pe un suport biologic a l normalităţii. Se precizează cu multă subtil it ate c ă ., în drumarea" (<iywy-1)) la o vîrstă frag,·dă tr ebuie să conţină un germene din educaţia v i ri lă . I.a fel o hnnă parte din creşterea . ,frumoasă, cuminte şi virilă" t ine r<:" ţe a o împarte cu maturitatea, fiindcă altminteri .,ceea ce se întîmplă cu mu l te persoane devine absurd şi ridicol". Desigur o aluzie l a precoeit atea rău înţeleasă, la rup turile de conectivitate. Ca exemp l u se propune situaţia copi i lor, str u ni ţi la o vîrstă frage d ă, p entru a fi lăsaţi apoi în voia lor ; astfel incit la vremea t i nereţi i vom avea . ,confluenţa greşelilor care ţin de ambele genuri" (naivitatea copilrtreas c ă şi p orni ri temperamentale prea p uterni ce , antici pîn d o bărbăţie nematură) . Educa­ torni ajunge la o încheiere ascetică ' ­


44

ARITHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA

(203) Îndeobşte vorbind, niciodată omul nu trebuie lăsat să facă ce vrea, după bunul său plac. Ci trebuie să existe mereu o priveghere [epistdteia], o cîrmuire întemeiată pe lege [arkhe nomimos ] şi pe buna-cuviinţă [euskhemon], sub care va sta fiecare cetăţean. O făptură lăsată în voia ei repede alunecă spre ticăloşie şi degradare. De acolo derivă preocuparea de a introduce "ordine şi măsură" [taxis kai symmetria] in dieta şi modul de viaţă al copiilor. Deoarece o lipsi de ordine [asymmetria] îi face de ruşine, generează urîţenia.

In toate privinţele deprinderea moralei presupune fixarea unor obi­ ceiuri [ethizein ] de moderaţie, mai ales prin exemplul dat de traiul in comun [synethizein]. De la mincare şi vin se trece apoi Ia definirea plă­ cerii [hedone], în termeni sumbri, deoarece moralismul pythagoreic este antihedonist.

(205) În legătură cu aşa-numita d o r i n ţ ă corporală

[somatike epithymia sau libido ] aveau următoarea concep­ ţie : dorinţa este o pornire [epiphord] a sufletului, un impuls şi un apetit [orexis ] care năzuiesc o anumită satisfacţie

- caută deci fie împlinirea, fie manifestarea unei senzaţii (prezenţa ei parousia], fie o anumită stare a sensibili­ tăţii [diâthesis aisthetike]. Dealtfel există şi d o r i n ţ a care tinde numai spre atingerea unor stări contrare : un vid al plăcerii [sau kenosis]46, absenţa oricăror senzaţii, starea de nepăsare faţă de unele pofte. De fapt, această formă de simţire [pathos capacitate sensibilă, afectivi­ tate, metnbrana suferinţei ] dintre toate afectele umane se arată cea mai multiformă. Şi majoritatea dorinţelor omeneşti sînt dobindite şi produse chiar de oameni. De aceea tipul acesta de afectivitate impune o grijă deosebită şi un ascetism corporal cu totul ieşit din comun. =

=

(206) Se face "distincţia intre . , dorinţe naturale" - de ex. pofta de min­ care - , care pot fi satisfăcute şi atrag sentimentul firesc de a fi produs un vid al poftei [sau kenosis], indată ce ne săturăm (senzaţia de saţietate) . ln schimb, trebuie combă.tute poftele vane, dorinţa de lux, însăşi bogăţia, care naşte desfrîu!, viciile (un păcat al dorinţelor excesive : hybristikai

epithymiai) .

Căci nu mai ranune mc1 o absurditate pe care să n-o dorească sufletul copiilor, al bărbaţilor sau al femeilor atunci cînd trăiesc în huzur. ln paragraful 207 se teoretizează, sub forml!. de universalii (katholou) , marea varietate [poikiUa] şi multitudinea dorinţelor omeneşti. Cel mai grăitor simptom in această privinţă il constituie varietatea gusturilor, in


SENTENŢELI! . TRANSMISI! DE ARlSTOXENOS

45

ipostaza cea mai concretă : va,.ietatea de obiceiuri, deprindel'i (., rituri") alimentare. Se menţionează în primul rînd regimul alimentaţiei cu carne [sa,.lwpkagia], care 1-a împins pe om să nu cruţe nici unul dintre animale, nici păsările, nici peştii. Concluzia este pesimistă, dictată de codul vegeta­ rian pe care-I impusese Pythagoras (fără să se rennnţe cu totul la carne !) . Mai ales dacă se ţine seama şi de varietatea infinită de obiceiuri culinare :

"neamul omenesc se dedă unor manii polimorfe, după cum se frămîntă mişcările sufletului. (208) În adevăr, fiecare deprindere alimentară, din cîte au fost puse în evidenţă, poate fi cauza unei dispoziţii sufleteşti". Raţionamentul poate să pară simplist, dedus din complicata experi­ enţă pe care o acumulase medicina, care tinde să elaboreze o teorie natu­ ristă, cu tipologii cosmice, aşa cum o regăsim în tratatul hipocratic Des­ pre dietă. De fapt, se caută o înnobilare a experienţei medicale şi un etalon discursiv al ritualismului (eventual prescripţii sobre, prezentate drept po­ runci ale datinei religioase). Vinul consumat cu măsură te înveseleşte, dar excesul suprimă simţul ·măsurii şi al cuviinţei (lat. decorum) . Deci a ob­ serva în mod riguros şi a păzi alegerea diferitelor alimente, dozarea lor, ţine de o ştiinţă (episteme) , al cărei principiu a fost un atribut al lui Apolion şi Peon"', iar ulterior 1-au dezvoltat cei din şcoala lui Ascleplos (medicii). Urmează în paragrafele 209 - 2 1 0 o interesantă teorie a p r e­ e o c i t ă ţ i i (ta prospkeres) , care-şi propune tocmai să evite manifes­ tarea unor dorinţe şi deprinderi premature la diferite virste, mai ales întrucît se preconizează înfrînarea copiilor şi a tinerilor. Paragrafele 2 1 1 2 1 3 insistă cu precădere asupra problemei eugeniei , fără prejudecăţi rasi­ ale, mai degrabă apliclnd şi în dom�niul c:>m;>:Jrtatn�ntului i D �ializat precepte deduse din observarea naturii animalelor. Făpturile om .�n�şti nu trebuie să se împerecheze la întîmplare, ci să-şi supravegheze sănătatea şi momentul oportun. Totodati'L omLll care a tră!t cu reipectLll p� rs:Janei sale nu va imita prosteşte făpturile in3tinctuale. Căci :

Aceasta este una din cauzele cele mai grave şi manifeste ale degradării multor oameni lipsiţi de j udecată şi ticăloşi : faptul că procreaţia copiilor devine un proces întîmplător şi animatie. Observaţia nu este lip3ită de gravitat� sa�ra\:1 şi retl��tă n � v:Jla de a păs­ tra un echilibrLl între m::�ralismLtl ev:>lLlc�.t ( .. n�ial") şi u u 1 r �ligie a naturii. Capitolul XXXI (respectiv paragraful 2 1 3) se încheie cu o frază imprumutată probabil textual colecţiei aristox:enice de sentenţe, mărturia respectul,ti cu care adepţii înconj urau principalele .,p:>ruuci'' ale tra­ diţiei nescrise :

Asemenea îndrumări şi principii de comportare erau puse în aplicare cu multă rîvnă de acei bărbaţi care, prin vorbe şi fapte, înfăptuiau preceptele primite de la Pytha­ goras, transmise ca nişte oracole delfice.


ARITiiM O -MAGICUL ŞI ARMONIA

46

Ideile din § 205 se re)!ăl'eSc şi în STOR ., Fior. III, 10, 66, p . 42� . 13 H. Ac-olo se dă din non indicaţ ia în Sentenţele trans111iY de A rist(lJ.enos, fr. 3Î "\\" . 8e reia defin i ţ i a d o r i n ţ c i, aşa cum o tra n�m i te a tradiţia oral ă :

Dorinţa este o afecţi un e cu înfăţişări Yariat e (pathos poi­ fiilon ) , cea mai multiformă ; unele dorinte sînt dobîndite si artificiale, iar altele firesti, înnăscut e.' În sine dorinta � ste un fel de imbold al sufletu l u i , o pomire şi un apetit

·care urmăreşte fie satisfacerea şi prezenţa unei anumite

senzaţii, fie alungarea ei (kinosis )48, starea de insensibili­ t at e . Trei - ziceau ei - că sînt cele mai cunoscute aspecte ale dorinţei vinovate49 : necuviinţa, lipsa de mode­ raţie (asymmctria) , inoportunitatca, fiindcă dorin ţ� este sau o poftă necuviincioasă, vul gar ă şi gro�olană sau - chiar dacă nu se dovedeşte astfel - este mai puternică şi se prelun geşte fără măsură, dincolo de orice durată normală sau (în al t reilta caz ) se manifestă cîn d n u se cm·ine şi caută sati sfacţie f ă r ă cuviinţă. J>eutru § �

13

Ho

209 - 2 13, d .

STOB . ,

Fior. l \', 37, 4 , p. 878,

Din _\ r i s t o x e i1 ·o� pythagoreul , fr . 3 9 ·w - i n legăt ură cu zămislirea copiilor spunea următoarele : . . . o

rnneaz{t precepte le reieritoare la p r e c <> l0 i t a t t (proplla,:,) o c-are plantel or cit şi animalelor deoarC<"l atit 1llontru fructificare

dău ne aztt atit

este necesară

<•

d urat ă.

de maturaţie, cit şi pentru

implinire a

trupurilor

şi asigurarea fecunditiiţii. Se face analogia cn viaţa t.onH :moască şi formarea unor deprinderi la copii, care trebuie feri ţi lle pl ftcerile drago�td [tou aphrodisia;eitz pragrna] pînă la douăzeci de ani - un soroc al matn ­

riUţii. Areastlt m oder aţ ie înseamnă de fapt opsimatkia (, .învăţarea tar­ diYă " ' ) - proprh1 -zis aminan•a iniţ ie rii în drag<•�<te, dtpr i n derea plăcerilor !a maturitate. �i atunci se rec-omandă măsura <h·o arccl' trupul trehnie

<:"1 răminii te a iă r . Xt:mai astfel ",. a si gură 1 ugcuia, nnr;oni('ţi.

procre area

unor c-opii

Spunea de asemenea să nu se împreuneze cu femeile c i n d erau ghiftuiţi , plini de băutură ; căci dintr-o unire neYolnică, tulbure (ca un amestec de sunete discordante)50, nu Sl: pot naşte ff1pturilc bine armonizate (eurythma) şi frumoase, ci - din principiu - asemenea fiinţe nu sînt bune. Enunţuri similare, mai apropiate fr. 4,

§ 209 şi unn . , l a O k k e 1 o s, (p. 476, r. 4 1 -42) - sînt mai de

Stobaios.

puţin

de prelucrarea l u i Iamblichos, din 9- 14, care - în opinia lui Dieb fidele

decît excerptele reproduse


SE"-'TENŢELE TRA1\SM!SE': DE

AR!STOXENOS

9 [DK ] I Ami T , F. P. 230 --233 Se cuvine :;; i în legătură cu acestea să expunem doctrina educaţiei (paidcia) transmisă de P_ythagoras !)Î preceptele de care se folosea pentru a-şi forma discipolii. Acei bărbaţi îndemnau comunitatea să elimine din relaţiile de prietenie vrajba şi orice înfruntare agonală. Dacă nu se pot înlătura conflictele din orice prietenie, măcar să scutim de acest antagonism iubirea părintească şi în general afecţiunea care ne leagă de cei vîrstnici şi de binefăcători. Căci ori de cite ori ne înfruntăm sau rivalizăm cu aceştia, mai ales dacă ne zădărc]te mînia sau altă patimă de acest fel, atunci prieteneasca iubire nu se mai poate salva. (23 1 ) 1Iai spu­ neau că prieteniile trebuie ferite de orice hărţuială, de orice rană - cît de măruntă - si această imunitate se obţine dacă ştie fiecare să cedeze, :să-şi stăpînească mînia, de-o parte şi de alta, dar mai ales cel tînăr, care se află implicat într-unul din . raporturile definite mai înaintc51• Iar îndreptările şi învăSătura de minte, pc care le numeau c o a r t i c u l a r e a sufletului - pedartascis"� - vîrst­ nicii trebuie să le impună celor tineri cu multă blîndeţe, purtindu-le de grij ă, pentru a vădi preocuparea lor părin­ tească ; numai astfel învăţătura de minte capătă demni­ tatea ei, spre folosul obştei. (232) Iar buna-credinţă [pistis ]53 nu trebuie niciodată să lipsească din orice prietenie, chiar de se leagă copilăreştc sau de-ar fi nu kgfunint serios. Căci nu este uşor de vindecat o prietenie. dacii s-ar fi strecurat minciuna în purUtrilc acelor fiinţe care se cheamă prieteni. Şi nu trebuie renegată, dacă se abat asupra omu­ lui fie vreo nenorocire, fie unele răsturnări de soartă, cîte se intimplă într-o viaţă de om. Singura împrej urare admi­ sibilă pentru a nu mai recunoa)te un prieten şi legămîntul de prietenie se i\·este atunci cînd acesta îsi arată răutatea sa c,;:a mare şi nu 1�1ai poate Ii îndreptat. S ă nu-ţi faci duş­ mani:'! din proprie iniţiativă, dacă cineva nu este rău c u tot dinadinsul. Iar odată c e a m intrat i n conflict s ă ne luptăm cu nobleţe, pînă ce duşmanul îşi schimbă moravurile şi re\·ine la purtări cuviincioase. Iar lupta nu se duce c u vorbele, c i cu fapta ; războiul atunci este lcgiuit ş i sacru, dacă se luptă om cu om. Niciodată să nu fim noi pricina discordiei, ci pe cît ne-ar sta în putinţă fiecăruia, de la incep ut să ne ferim de vrajbă . •.


48

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA

(233) Iar pentru orice prietenie care va fi adevărată trebuie stabilite codificări, cît mai numeroase �i bine deli­ mitate, pe baza unor criterii ale binelui - nu doar la întîmplare - , ca să respectăm ce stă în firea prietenilor, fiecare deosebindu-se, şi să nu legi prietenie la întîmplare, ci cu sfială, cugetînd bine, după datină ; să nu stîrnim vreo pasiune primejdioasă, cum ar fi resentimentul sau pofta nelegiuită. Şi acelaşi raţionament55 se potriveşte în privinţa celorlalte afecţiuni (pathe) şi stări sufleteşti (diatheseis) . 1 0 [DK ] STOB . , Flor. III, 1 , 101, p . 50, 1 7 H . Din Sentcnţele pythagorice ale lui Aristoxenos (fr. 40 W.) . Ade­ vărata iubire a frumosului [filocalia J spunea că sălăşluieşte în lucrările bine făcute şi în cunoaşterea ştiinţelor56, Căci a iubi şi a fi însetat de frumos înseamnă să începi lucrarea cea bună şi să cunoşti sorgintea bunelor purtări. La fel, dintre ştiinţe, dintre încercările iscusinţei, cele frumoase şi vrednice tind cu adeYărat numai :;pre bine şi experienţa frumosului. Pe cîtă Yreme ceea ce s-ar chema de către mulţi oameni "iubirea de frumos" [jilocalia], cum ar fi satisfacţiile, din care ne înfruptăm cu folos în viaţă, şi multe lucruri considerate necesare, toate acestea nu sint decît o pradă ce se iroseşte, după ce am spoliat adevărata "iubire a frumuseţii" . 1 1 [DK ] STOB,, Ecl. I, 6 , 18, p. 89 [8 W. ] . Din Sen­ tcnţelc pythagorice ale lui Aristoxenos [fr. 4 1 W. ]. În legă­ tură cu n o r o c u 1 [tykhe : fortuna] obişnuiau să spună că în plămada lui şi daim6nion57 este una din părţi. Căci dinspre daim6nion suflă un fel de inspiraţie, care mînă pe unii oameni spre o situaţie mai bună, pe alţii spre o soartă mai rea. Deci, în chip vădit, aşa se face că unii sînt mereu norocoşi, alţii mereu nenorocoşi. Şi dovada cea mai limpede ne-o dă împrejurarea că unii care acţio­ neaz{t fără să cugete, adesea încearcă norocul oarecum l a întîmplare şi - d e fapt - reuşesc. Alţii, tocmai dim­ potrivit : deşi cugetă mai întîi (ca unii ce-şi pregătesc acţiunile, c.lumirindu-se cum ar fi mai corect), se aleg doar cu nenorocul. Mai există însă şi cealaltă înfăţişare a noro­ cului. Datorită ei unii ajung pe lume înzestraţi din fire58 cum e mai bine, nimerind astfel o soartă bună ; iar alţii - dimpotrivă - n-au parte de o înzestrare fericită, ci numai de firea cea potrivnică. Aşadar primii, orice şi-ar


NOTE LA MODUL DE VATĂ PYTHAGOREEC

49

pune în gînd să făptuiască, nimeresc bine ; ceilalţi - în schimb - mereu greşesc ţinta, fiindcă gîndirea lor nu cată drept spre ea, cî mereu se frămîntă, plină de îndoială59• Aceasta este o nenorocire înnăscută şi nu este impusă de vreo cauzalitate externă. NOTE Textele provenind, în marea lor majoritate, tot din Iamblichos, notele se numerotează în continuare. În fragmentele care urmează subiectul sub­ înţeles sau desemnat prin pronume personal este Pythagoras. Fragmentele din Sentenţele pythagorice şi Modul de viaţă pythagoreic, aşa cum le-a transmis Aristoxenos, apar la noi cu specificarea : ELABO­ RAREA UNEI DOCTRINE PYTHAGOREICE A VIRTUŢILOR. Un asemenea subtitlu corespunde mai bine atitudinii pragmatice a lui Iam­ blichos cu privire la conţinutul preceptelor, culese de Aristoxenos din tradiţia - rămasă multă vreme orală - şi consemnată numai sporadic în scris : .,De felul acesta deci era t i p a r u 1 c a r a c t e r i s t i c a 1 î n­ d r e p t ă r i i (sufletelor) care se înfăptuia la ei prin s e n t e n ţ e [o -rur.o� . . . T 'ij� 8•<'< -rwv cir.o cp &aewv mxp' otu't'o!� r•vofLh'l)<; tr.otvop6<l.­ �ew�) ce ţinteau t o a t e v i r t u·ţ i l e şi întreaga viaţă" ( V . P. 1 02). De aceea, ca un preambul, am considerat necesar să reproducem defi­ nirea virtuţilor sub forma unui meta-text informativ şi, corelativ cu enun­ ţurile de bază din Iamblichos 56, 58-59, să dăm cîteva texte paralele din alţi compilatori. 1 Cuvîntul provine dintr-un dialect eolian (mai apropiat de doriană), vorbit în Graecia Magna - cf. şi Diog. Laert. VIII, 20, unde apare într-un context similar, cu sensul denotativ particular . , a dojeni" sau ca un sinonim mai blînd pentru .,ocară". După lexiconul Suda ar însemna l'e6otp fL6 i:eLv, .,a armoniza", .. a modela opinia cuiva" (în conformitate cu ceva). În comentariul său la Diogenes (nota 67 a.l.) , A. Frenkian tra­ duce acest sinonim prin .,a face pe cineva să-şi schimbe părerea", .,a în­ drepta". Noi am luat în considerare toate contextele - mai ales cele trei din Iamblichos. În § § 1 0 1 şi 231 (cf. la noi fr. 9 DK şi nota 52 infra), el apare în enunţuri aproape identice, referitor la bătrînii care trebuie să-i . ,cuminţească" pe cei tineri cu . ,blîndeţe şi grijă religioasă" (ipostaza precreştină a evlaviei), fiind aşadar un sinonim cu accente mai grave pentru v o u Oen!v. Or, în alt context (cap. 3 1 , § 197), unde se dă forma de infinitiv, are acelaşi sens ca în § 1 0 1 (tot ca sinonim, al lui v o u 6e-r7JaL�) si mai este asociat cu stăpînirea de sine, a celui care ştie să-şi înfrîneze minia sau violenţa. De aceea credem că trebuie asociat (prin reeti­ mologizare paronomastică) în mod inevitabil cu noţiunea sufletului - har­ mania (de act'ea explicarea prin sinonimul metharmozein, din aceeaşi fa­ milie de cuvinte) . Deci .,coarticularea (sufletului) cu gîndurile" (sau .,în­ văţătura de minte", în sens primordial-etimologic) . • În afară de cele arătate sup1·a (în legătură cu sensul analogic al lui pedarthn) considerăm că şi semnificaţia simbolului sacru al tetraktys-


MIHAI NASTA

50

ului (conf. Delatte, Etudes . . . , p. 253 şi urm.) , întruchipare a raportu­ rilo r armoni ce ale octa t·ci C.t : 2 sau 2 : l J, cvin te i [3 : 2; şi c\·artei [.t : 3 J, respectiv , . armonia sufletului", ca în Theol. A rithm. 23 - 24, suprap tme o perfectă strunire a deţi i sufleteşti (deci a interiorităţii profunde) prin mu­ zicâ armoniei obiecti\·ate din domeniul acnstic - un corelat al ei mate­ rialmente perceptibil, care, potrivit filosofiei naturistc, î�i at·ea paradigma în muzica sferelor (legi de mişcare ale astrelor în makro-kosn10s) .

3 Arta divinaţit'i (mantica) este cult:vatii. de pyth agnr.-i 111 ai � l e,· raport cu nedinţele de tipul migraţiei sufletului, care poate ieşi d in trup (ca la şamani) pentru a fi prezent în mai multe locuri deodată, a călă­ in

anticipînd evenimentele, a interpreta visele etc. Dealtfel însuşi numele Pytha-agoras er a interpretat, prin etimologie poetică, drept .,cel care vor­ be�te p ri n gura Pythiei" sau , . a cărui naştere a fost prezisă (hărăzită) de ca". Pentru alte mărturii legendare ale talentelor de vizionar, cf. voi. I, 2, Secţiunea a III-a, fr. A 7-8 (cu notele de acolo). tori

• Formularea

utilizează cuvintele

semne

(

=

termeni) şi

symmetria în

�ccepţiunea din terminologia geometrică, extinsă în domeniul ecllilibrului proporţional de , . umori" �i , . arderi" din medicina de factură crotoniată a membrilor celebrei confrerii. • Aceste , . incantaţii" (epodai) nu se foloseau în mod curent. Medicii sectei deveneau, după împrejurări, thaumaturgi şi descîntau mai ales bo­ lile sau rănile a căror etiologie rămînea misterioasă. În fond . , ştiinţa"

lor era un amestec de terapie ştiinţifică şi de medicină folclorică, tradi­ ţional{<. 6 Ca

Cardini, socotim că . . moduri" trebuie luat aici . , armonii muzicale". Se citează în sprijinul acestei atestărilc din Platon, Statul 42-t C, Aristotel, Politica

şi Timpanaro

m accepţiunea

interpretări

tehnică :

şi

13-tO a-h (cf. de asemenea - lllai departe - mărturiile despre cea mai veche teorie a , .purificării" - katharsis prin acţiunea psihologică a tonali­

tă ţilor muzicale.

pasajul

( § § 1 6-t - 1 66) dezvoltă tema dimensiunilor memo­ receptacol privilegiat al experienţelor prin care a trecut sufletul, capabil s ă - ş i amintească de reîucarnările succesive, dar şi moda­ litate de a exersa facultftţile intelectuale şi resursele vieţii lăuntrice. De 7 Întreg

riei

( mnhne) ,

aculu e x pre > i a din acest context . . a păstra şi a �ah·a �xa:"-fx�•v xa:l S&ct:<Tw!;.:&v) in meutorie toate cele tîlcuite rle doctrină' " . Cu al te cudnte, avem de-a hee cu o mnemoteltuică discriminativă, o lJ! i �ato r ie mai ales în condi ţi ile iniţi<·rii exdu�i\· orale, pentru care , .spusele" nu trebuiau divulgate şi totul depinde de . , o a s c u 1 t a r e" desăvîr�ită (în accepţitmea etimolo­ gictt, \·alahilă ca în regula disciplinei monarhilor) . Printre cele încredinţate memoriei figurează citate alese din Homer şi Hcsiod. Erau de fapt inter­ prdih i ( p roha h i l alegorice) din anumite pa.>aje ale poeziei eroice - cf. Dclatle, l�tudcs . . . • (·ap. III : L'exegese pythagoricienne des poemes ho­ lll.;r i<Jues (pp. I I I - 1 :;G) . Se ştie că nevoile propagandei orfico-pythago­ reice au determinat chiar altcrări ale textului homeric - cf. M. Detiennc, Homi!rc, fiJsiode "t J>ythagore, Bruxelles - Berchern, 1962. Unul din cîn­ turile remaniat�,

pentru a

ilustra morala pedepselor din lumea cealaltă ar

putea fi X f al Odiscii, unde prezentarea damnaţilor din Hades trece drept interpolare. Mărturii despre alte locuri homerice citate de şcoala înţelep­ ţilor la Iamb!., r. 1 '. 66 ';'i Porphyr ios, V. P. 26 (unde se amintesc ver.


NOTE

LA

MODUL DE VATĂ PYTHAGORE!C

Iliada XVII, 5 1 - 60, referitoare l a Euphorhos, unul din ('Joii în care �e intrupase P yth agoras - într- o vi aţă anterioară) . Aceeaşi snr�ă (in cap. 32) atestft deprinderea iniţiaţilor de a cin t a şi versuri din alţi poeţi arhaici, pentru inseninarea sufletului. surile din

ţ11Mili'. În c ă o daUt se delimiu,ază OJ<'canicft de cea discriminatiYă, care ajută l a o aprof und ate a

8 . , Puterea de judecat ă ' ' este aici

memoria

cunoştinţelor. ImportanU1 era probabi l tehnica de a impleti raţionamen t u l c u recunoaşterea unor demente ştiute. Desigur , o asemenea practicft a contemplării urma să aib[t puternică înriurire . Şi-a �pu s cuvintul atunci

Platon a teoretizat momentele a namncui fd. mai ales 1\le non si Phai­ don), ut ilizată chiar pentru demonstr aţii mate �at i ce : omul pare � ă J(:CU­ noasc:l raportu ri , adevăruri abstracte, ca l;'i cum . , sufletul" îşi aduce aminte de ele din altă Yiaţă. " Precizările din această frază con fir mă t-xplicaţiik noastre a nterioare. ::\.lemoria testată în fel şi chip putea fi totodatr1 pnri f ic at ă de sedimcnte neau cind

tentice. Se "·erificau mereu . ,princi piile de invăţii tnr�i " (ta ,.pi les P>�ifs matlufseos) �.i paralel c u teoria s e rec ap itul an . ,intimpli\rilc" cotidiene in cadrul unui examen de constiintă. 10 A fi capabil de o m>;enzoielwică di scr inti nat i v ă :dynasthai 11111< 11i<•­ n<'tttin ] înseamnii de fapt să progresezi pri ntr- u n ici de " gimnastiC:t " (gymnaa·in) mental{t atît pe tărîmul ştiinţ ei pure (episteme) cit 'ii pent;u empirie, la fe l ca pe tărîmul îuţelepciunii profunde, a cuminţceniei

[phronesis ] . 11 Denu mire a de G reci a )Iare (1\hyci.i.r, ' E ii Aci.;) se aplidi atit sudu­ lui Italit>i colonizat d e greci , cit şi Sici li e i . Desigur, epitetul c ăp ă ta se o valoare h iperboli c ă, intrucit eran vi zate Dlai ales cetăţi cu regiuni lintitroic şi uu iutrt>g teri t ori ul Italiei Sudice. Fiind vorba totuşi de cel mai întins

teritoriu, colonizat cu precf1dcre de grecii din Vest, ac est a devenise, înce­

pînd din secolul VI î.e.n., mai prosper decît eetăţilc-metropolă din Pelo­ pones �i din insulele doriene. Gloria Greciei ::\.1ari nu se datora totuşi nu­ mai , , filosoiilor", ci totodat;i comerţului, mce�teşugurilor, negoţ ul ui pe mare (în concurenţrt cu cartaginezii). iradierii culturale printre italiei (însu�i

alfabetul este adopt at de lati ni de la una din aceste colonii greceşti). 1� Efectiv c entrele de cultură ale grecilor din Vest în timpul războiului peloponesi a c (şi chiar ult erior pîn ă după Arhimede , in secolul II î.e.n.) au dat , . inven tatori " şi p i onieri în d iferite domenii de civi l izaţie . Zaleukos din Locroi, Parmenides, Archytas, alţi , . înţelepţi" fi gurează printre primii legislatori care teoretizau probabi l prin cipiile constituţiei p olitice a cetăţii scl avagiste . Sici lieni i Tisias şi Corax , . inv entă " retorica, pentru a făuri

un instrument de argumentare în procesele de drept civil, iar Gorgias (intrucitva l;'i :Hmpedocles) ilustrează tehnica oratorie i sol emne, de aparat sau epidcictiea. I•'igurile gorgianice stau la baza retoricii ca me şteşug al frazei cu perioade şi întrer uper i paradoxale , seducţia cuvîntului fiind pusă d easupra oricăror al te considerente. O artit modernizată, retorica , .trecea" din teritoriile vestice în Grecia continentalrt, ca şi cum ar fi adus un stil nou de cultură. Desi gur, nu i se poa te atri bui lui Pythagor as întregul revi­ riment cultural din această perio adă . l\Iai ales mathematicii se străduiseră pesemne să pună în seama fondatorului ş coli i un i mpuls civilizator care purta în reali tate amprenta unor personalităţi diferite . 13 Aceste trei mărturii de la sfîrşitul fragmentului 7 (C 1 DK} ocupă (cu toată concizia formulării) un loc de frunte în e pistemologia culturii


52

MIHAI NASTA

deoarece ne arată că vestitul concept de katharsis teoretizat ulterior de Aris­ totel, corespunde funcţiei primordiale a m u z i c i i din doctrina şi practica educaţiei pythagoreice : prin armonie se obţine purificare - ka­ tharsis a sufletului care se întremează, se curăţă de .,păcate" sau îşi poto­ leşte impulsurile necontrolate, capătă un sens intuitiv al ordinii abstracte a Universului (se trezeşte pentru cunoaştere, la fel cum se alină sub ra­ port pasional) . 14 Reiese încă o dată dintr-o asemenea formulare că pythagorismul nu promovează o religie nouă, ci doar forme de religiozitate care încearcă să interiorizeze practici, lipsite adeseori de acoperirea credinţei. Un simţ al sacrului sau răsfrîngerea obiceiului de a simboliza ritual trebuie să dea ini­ ţiaţilor impresia că se ,.pot însoţi" cu cele divine, . , le frecventează" (cf. şi voi. I, 2, fr. 83 din Plutarh) , intră !în comunicare (homilla) sau con­ versează cu zeităţile. B ineînţeles, sînt tentative de reanimare a sentimen­ tului religios care nu se impun în popor, dar izbutesc să dea oarecare cre­ dibilitate unui esoterism specific acestei filosofii. 15 Cu pythagoricii se inaugurează o direcţie nouă de filosofie a drep­ tului, pornind de la premisa că există o cîrmuire , .divină" a treburilor pă­ mînteşti (theăn arkhe) şi aceasta sădeşte în cugetul oamenilor .,cumin­ ţenia" (sophrosyne) asociată cu .,ordinea" şi un .,sentiment al dreptăţii" (dikaiosyne}, fără care nu pot fiinţa . ,cele drepte" (ta dikaia) . Corelative sînt şi considerentele anterioare (v. fr. 1 şi 3) despre nomos, ca principiu logic al civilizaţiei, opus anomiei dintr-o natură nedisciplinată încă de ac­ ţiunea omului ca fiinţă socială. 16 După cum remarcă Timpanaro Cardini, simţul dreptăţii (inculcat prin educaţie) trebuie să corecteze pornirile unei fiinţe umane (zoon) funciar excesivă şi necontrolată. Corolarul întemeierii dreptului ţine aşa­ dar de o concepţie pesimistă asupra naturii umane. Nu se întrevăd iluziile utopiilor din alte epoci de cultură (cum ar fi celebra teorie a primitivilor nevinovaţi - . ,le bon sauvage"). În această privinţă pythagoreicii par a se deosebi de orfism. 17 În conformitate cu raţionamentul de mai sus, în om există latent o fiinţă instinctuală (textul spune zoon, .,vieţuitoare", un fel de , . ani­ mal"), la care marea varietate de impulsuri pasionale poate deveni un factor al degradării. Este desemnată prin formula poikilia phy-seos, litt. "policromia naturii" şi trebuie adusă la unison prin atitudinea supunerii faţă de zei, faţă de lege şi de autoritatea părinţilor. 1" Din nou ierarhia de valori pe care am constatat-o încă de la prim a for111 ulare a , .catehismului" acusmatic (v.fr. l şi conspectul principiilor de comportare) . Cn timpul zeii au fost înlocuiţi de ,.principiul divin" (to theion), iar practica socială, "supunerea faţă de Legi", se particularizează prin fidelitatea faţă de cutume (obiceiul pămîntului) . Respectul instanţe­ lor etice supra-individuale (potrivit unei .,scări" a valorilor) nu se limita la citeva precepte ocazionale, ci devenise un comandament politic prin cetă­ ţile guvernate de pythagorei. Diels (apud T.C.) menţionează o inscripţie din Dittenberger, Sylloge III, pp. 392 - 397, mărturie a răspîudirii publice, unde se dădea o ierarhie diferită, transpusă de filologi într-o lapidară defi­ niţie latină : ( l ) deorum cultus, (2) legum observatio, (3) parentum reve­ rentia. Respectul profund religios al Legilor (cutumiare ?) ocupă locul doi. Pentru ideea unei purtări de grijă din partea zeilor (d. şi , . Philolaos " . f r. B 15) . în cele din urmă sentenţele căutau s ă reconsidere prestigiUl


53

NOTE LA MODUL DE VATĂ PYTHAGOKBIC

.,legilor nescrise", schiţînd preceptele unei teorii a dreptului natural, aşa cum, sub forma simbolismului astral, schiţau elementele unei teologii. n Sli. acorzi preferinţli. .,legilor strli.moşeşti" [nomoi patrioi] locale, chiar atunci cind se dovedesc inferioare celor din alte cetăţi echivalează cu o atitudine conservatoare (de tipul aristocratismului dorian). Dealtfel corelativul acestei orientli.ri este respingerea inovaţiei (kainotomia) în domeniul juridic. Totuşi, pe tărim constituţional, aceastli. atitudine contra­ steazli. cu activitatea de legislatori a ginditorilor de anvergura lui Zaleukos sau Archytas. Ori avem de-a face cu sentenţe dintr-un strat foarte arhaic, ori se urmărea fidelitatea faţli. de un fond al cutumelor prelucrat consec­ vent. 211 Moralitatea sprijinitli. pe cele trei categorii de .,imperative" (defi­ nite in notele anterioare) trebuie sli. devină o achiziţie a .,convingerii" lăuntrice, un proces al pregătirii de sine", care se poate compara cu " vestitul gnothi seaut6n socratic şi se opune dispoziţiei sufleteşti .,simu­ late" (plast6s) . u Anarhia nu corespunde aici categoriei politice moderne (.,anarhis­ mului"). Trebuie interpretată etimologic (paralel cu anomta v. supra) : ., incapacitatea de a te supune de bunăvoie conducerii" (unor instanţe morale superioare). u în textul grec al sentenţei .,legile" ca principii de drept sint aici corelate cu .,datinile" sau . ,cutumele" cetăţii (deci ethesi te kai n6mois gymnazesthai) . Asemenea principii de morală civică fac parte dintr-un prog­ ram de învăţătură unde mai figurează .,literatura" [grammata] şi cele patru ştiinţe (sau matMmata) . n Educaţia se diferenţiază în funcţie de cele trei sau patru vîrste (copilărie- adolescenţă-maturitate şi bărbăţie) care făceau obiectul peri­ oadelor .,împărţite" ale vieţii, comparată uneori cu anotimpurile (v. fr. 14, din Iambl., V. P., § § 200-205 şi analogia cu anotimpurile în .,dis­ cursul sacru" atribuit lui Pythagoras, la Ovidius, Metamorfoze, cartea a XV-a). se în secţiunea despre kairos, gnomele pythagoreice ating un punct­ -cheie al doctrinei lor armonice, transferată în domeniul psihosomatic 'şi moral. Pentru doctrina pythagoreică despre Univers, kair6s (.,oportuni­ tatea", prilejul nimerit) întruchipa echilibrul din kosmos conceput literal - cf. vol. 1, partea a 2-a, .,Pythagoras", fr. 40 cu nota 194 {respectiv fr. 22 DK), in funcţie de momentul critic simbolizat de balanţă. Con­ ceptul este .,incifrat" de numărul 7 (care corespunde totodată şi conste­ laţiei Pleiadelor) . Dealtfel intr-o celebrli. akusmtl (58 C 6 DK) reprodusă de lexiconul Suda şi de Porphyrios (V. P. 42), se spune clar că ,.n u t r e b u­ i e s tJ d e z e c h i l i b r e z i b a l a n ţ a" - deci să nu incalci oportuni­ tatea. Mai exact să nu tulburi echilibrul -kair6s care desparte .,implinirea" de ,.punctul critic". 26 Este meritul pythagoreilor de a fi recunoscut elemente imponde­ rabile în cuprinsul ,.oportunităţii". Mai ales deoarece aici este vorba de un echilibru complex din natură care se răsfringe asupra comportării umane şi - invers - de o extrapolare a situaţiilor din practica socială in dome­ niul unor funcţii ale organismului (cum ar fi reacţiile fiziologice ale vîrste­ lor) . Aşadar, nu este vorba numai de ,.ceea ce se cuvine" (to prepon care apare in text - în latineşte decorum), ci de o potrivire labilli., invecinată cu punctul critic. De aceea nu este lipsită de ,.paralogisme" (in greceşte -


54

MIHAI NASTA

"

nu poate ii " sp iritul oportu nităţii " pînă )a uEl punct" este apartflogo'!)_ şi . . lltuu): enunţat integral sub formă d1d�chca (gr. d�da__ . . tradtţwnale ce 20 Sentenţele d ăd eau totuşi o scurtă hsta de msn?Jn pri nză to a re 1 decit toate. core­ cu (mai ea oportunitat sau .kairos-ui conotează j)erioade arhaice (v. şi Iativele ei). AcestP calităţi apar de-a lungul întregii 1 934 , p. 23:! �i u rm . ) . - Hora, \Verner Jaeger, Paideia, vol.I, Berlin, ca personiiicare . - . . Horele" vr�:mea potrivită , . , anotimpul" fericit, apare şi "Cuv iinţa " sau sînt 1m fel de ,.graţii" şi au camera lor sacră (cf. Pindar). dec ontm se va întîlni de asemenea în teoria eticii şi în poHică, mai a l es înce ­ Î pînd cu Aristotel, dar ea se extinde în plan cosmic la stoici. n sfîrşit k ar­ mntliJn este convenientia latină şi totodată trimite la h a r monla. "' î n tot c ap itolul se aprofundează ideea unei g tnt· :ll ogi i a moral ei prin r ev alori zan:: a etimologic-naturistă a cuvintelor. I>�ci r:;cnesis va fi în " pr i m ul rîn d "genez,t concret ă ( c� " procreaţie ", "zi\misiire"), dar şi pro­ c <e� ul �ene tic . Mai ales nrkht este anal izat prin dihotomi e , definindn-se cele

don[< a c eepţiuni ale enYîntului din greacii : 1 . . ,p r i n c i p i u" : ceea ce "determină originea" şi "desfăşurarea" unui pn>l'es ; aici - mai ales pri nc ipiul unei �tiinţe, al unei doctrine (în ce are ea mai autentic) ; 2. " con­ ducere" ( întru cît > a .- chi v al en t cu l atin es c ul principatu;) . 2 s S_ystem a este f ol osit aici i n accepţiunea din limbaju l politic : " alcă­ tuire" şi "formă de or ganizare ", cum se întîlneşte şi într-o atestare .,pigra­ fică .

29 Consideraţiile metodice despre . ,natura principiulu i " d e not ă preo­ cupări clevate de a depăşi 5tadiul controverselor de spre "stihiile ' ' n aturii din �coala milesiană ( un de numai Anaximandros depăşe�te îaza un or supo­ ziţii unilatc:rale despre geneza Universului dintr - o materie unică, reprezen­ tînd unul din cele patru elemente). Prin disjuncţie semantică �e operau distincţii ş i totodată apropieri între accepţiunea din şt i in ţ ă a , . principiu­ lui" -- a r h e u 1 ! (p ar alel cu verbul � p)(Ofl.<Xt, lu at media! . , a înecpe") şi cea a " conducerii " (v. nota precedentă) din limbajul poli ti c . 30 P� ;lceastă cale se face o apropiere între cele două accepţiuni . Tot a�a cum arheul este (ca "principiu" arkhe 1 ) raţiunea de a fi a unui proce s san i enomen, trebuie găsit un raport strîns, apronpc ontologic, de coordo­ nare intre " s u p n s" (arkh6menos) şi " condu c ăt or ( ri·rklwn) in rapor­ turile pol iti ce din statul-comunitate - deci în procesul "conducerii" ( ark he 2) . Acest raport este o . , modalitate" (trcp(•S) c a r a c ter istică pentru <li ferite domenii.

31 P entru acest termen arhaic, deosebit de sl'muiiicatiY al pythago­ r i smn l ui , v. notele 1 - 2 (cu precizările etiruologict: de acolo). Aici în mod limpede se c onture ază accepţiunea din practica socială. Ct-a pri­ mordialii (pedartan şi peddrtasis, ca şi metkarm6zein) se referea Ia educaţia " ]JSiho-somatică printr-o " înfrînare blîndă a naturii nestăpînite, înstinc­ tuale, tulhuri ; " mu strare a " , dozată de la o Yîrstă fr aged ă. Sentenţele sugercazrt o îndatorire ambivalentă : în egală măsură tn:buie să deprindă înfrînarea conducătorul si cel condus. Totodati\, cum atestă traditia în v ăţă turii tripartite politicul se imbină cu hristoitia ed u cativ ă (amb�l e susţinute de călăuza naturii - pkysik6t1). •2 Preocuparea de a i ndividualiza un "născocitor" sau " inventator" (heuretes) pentru prin cip alele artefacte, achiziţii �i binefaceri ale civiliza­ ţiei era veche la greci. Dar e a cap ăt ă o dimensiune nouă odată cu avintul sofisticii - cf. studiul lui Kleingtinther, Ilpw-:-o� EupET'Î)�. " Ph ilol . ", SuppL


NOTE LA

MODUL DE VAŢĂ PYTHAGOREIC

55

XXVI ( 1 933) şi, mai recent, A. Piatkowski, Les concepts de civilisaleur el ciuilisation dans la P<·us,'e des grecs, în .. Studii clasice", XIV ( 1972), pp. 27 - 40. În textul nostru termenul heuretes (.,inventator") a fost restabilit

de Diels prin emendarea unei ipotetice (dar probabile) lacune. 33 Dionysios al II-lea pierde puterea definitiv (după a doua domnie) in · 344 î.e.n., alungat de armata lui Timoleon. Se retrage la Corint, unde se povesteau pe seama lui numeroase anecdote. 3l Prin această calitate - apatheia, pythagoreii anticipau ataraxia şi alypia şcolilor de înţelepciune postaristotelice : stoicismul şi epicureismul. Dar, aşa cum se vede din aceastrt povestire pilduitoare. seninătatea impa­ sibilă este aici corelativ ă cu bărb1iţia unui suflet perfect înstrnnat. Referi­ tor la Danum şi Phinlias v. de asemenea datele doxografice în acest volum pp. 253 - 254. �-ar pi'trea că acest cuplu de s icil ieni din ultima generaţie de pythagorei (a perioadei mijlocii) erau pomeniţi ca paradigme ale prieteniei viri!e şi perfect dezinteresate pe care o cultivau fiinţele vegheate de sim­ bolul pentagramei. 35 După ce se precizează încă de la începutul paragrafului confruntarea fusese înscenată ca o mică . , dramă", iar indignarea tiranului Dionysios corespunde rolului pe care-! întruchipau în tragedii prototipurile unor ast­ fel de monarhi autoritari (un Creon sau chiar un Oedip) . De la tati'tl său, Dionysios I (de numele căruia se leagă edificarea unui teatru celebru care comunică la Syracusa cu celebrele latomii ş i . ,urechea" sau rezonatorul din această închisoare, menită tocmai să depisteze orice şoaptă suspect:t a prizonierilor) noul tiran moştenise probabil predilecţia pentru înscenările politice şi ispitirea supuşilor. Anecdota porneşte de la o întîmplare auten­ tică. as " Cerbul" (sortit pieirii) este probahil cel din cuno�cuta fabulă cso­ pică Cerbul la izvor şi leul, unde moralitatea - chiar în forma ei tardivă - face aluzie la trrularea unor prieteni pe care nu se poate conta, întocmai cum acea frumoasă jivină nu s-a putut bizui pe coarnele-i bo1.1ate, cînd s-a incurcat într-un hăţiş, urmărită de vînători. în toate privinţele relatarea din Iarnblichos păstrea7.ă pare-se un text mai autentic al anecdotei decît cel paralel, din Diodor. "' Aici apare termenul sym-bo!cm în accepţiunea lui proprie, aleasă pentru a desemna figura sau obiectul simbolic prin care se recunoşteau pytltagoreii - este vorba de un desen al vestitei pentagrame. as Proros din Cyrene apare în Catalog (v. p. 28 şi nota 44) şi este atesbt doxografic la fel ca prietenul său Cleinias - v. în acest volum pp. 25 1 - 252. Cyrene, colonia din Africa devenise un ccntrn al pythago­ rismului graţie matematicienilor. a> Prietenia dintre Archytas şi Platon va fi chiar exagerată în scrisori apocrife. Oricum însă marele geometru tarentin 1-a influenţat pc celebrul întemeietor al Academiei şi - probabil - i-a venit în ajutor cînd era urmărit de oamenii lui Dionysios, tiranul Siciliei. •G EtruHcul Xausithoos (singurul menţionat de Catalog) pvartă un nnme grecizat. E\-entual o poreclă dată în comunitate sau antroponimul unui grec din I\truria. 41 Posides : nume autentic dialectal. O naraţiune paralel{t şi în Diodor V, 1 L Întîmplarea corespunde adevărului istoric. La vest d e i nsula Li­ pari, cartaginezii deportau într-un mic ostro\' deşertic grupuri d e răzvră­ tiţi. Condiţia socială a personajului este relativ modestă - indiciu


MIHAI NASTA

56

transformărilor prin care trecuse structura social-politică a frăţiilor pytba­ goreice. '2 Doxa, opinia, era cu totul dispreţuită de filosofii eleaţi. !n sinteza etidi cu o pedagogie a spiritului filosofia numărului şi a echilibrului lă­ untric îşi propune s-o reabiliteze . . ,Temei al judecăţii" ea capătă un loc in kosmos, simbolizat de numărul 2 (cf. voi. I, p. a 2-a, fr. 40, p. 39). Se asociază strins procesul de formare a opiniei (doxazein) cu judecata corectă sau . ,priceperea frumoasă" (kalos hypolambdnein şi hypolepsis ) . Bineinţeles, acesta este un apanaj al celor puţini, adînc ştiutorî. Elitismul urmăreşte însă mai ales delimitarea unei facultăţi a cunoaşterii scutită de fluctuaţiile unor opinii comune amăgitoare. '" Am adăugat epitetul . , comun" pe lîngă termenul .,judecată", deoarece ni se pare că pythagoreii aveau o doctrină care se regăseşte in formularea unor postulate la Euclid : o serie de judecăţi (de tipul raţio­ namentelor geometrice) pornesc de la .,reprezentări comune" (koinai ennoiai) . " Cum precizează Timpanaro Cardini (nota a.l.) formularea provine din limbajul misteric. Se dă şi o referire la Stobaios IV, 2, 1 9, p. 1 26, 7 (Hense), unde potrivit căreia se vor salva oamenii cu judecată, care trebuie să cinstească valorile din ierarhia cunoscută a moralei pythagoreice, m;a cum o recomanda şi o legiuire atribuită lui Zaleukos (zei, daimoni, eroi, părinţi, legi, cirmuitori) . u Referinţele naturiste la paralelismul dintre vîrste şi anotimpuri sint frecvente în multe domenii ale filosofării pythagoreice. Acum se ia în considerare durata şi corelaţiile unei desfăşurări a virstelor.

u Tipologia dorinţelor (epithymiai) recurge la subtilităţi. Apetituri naturale duc la regăsirea unui echilibru al impasibilităţii ca în ascetism (vestita apatheia - v. nota 34). Fiinţa sensibilă este ca un receptacol sau un sistem viu de vase comunicante. Satisfacerea unor dorinţe fireşti duce la .,golirea" (kenosis) de un prisos al plăcerilor. Termenul kcnosis (lat. evacuatio) din această . ,fiziologie" a impulsurilor va face carieră în cercurile spiritualiste, regăsindu-se la creştini în epistolele pauline (cu accepţiuni diferite) . !n contextul nostru se leagă de apatkeia şi - pe­ semne - de obţinerea unui vid ca disponibilitate sufletească necesară contemplaţiei. n Paieon sau Peon, ca zeu vindecător apare încă din perioada bo­ mcricii (v. de ex. Iliada, c. V) ca un zeu asociat cu Apolion - ulterior una din ipostazele acestuia, patron al medicilor. Laolaltă cu Asclepios (vlăstar npollinic) trece pentru pythagorei drept călăuză a bunelor deprin­ deri ale d ictei şi echilibrului somatie. •• Din nou kenosis. Aici cu un sens mai explicit decît în § 205 (v. şi nota 4 1i supra), dorinţa necesară ca impuls firesc duce în cele din urmă la .,golire" şi absenţa oricărei senzaţii. Această observaţie, una din cele mai pătrunzătoare ale ascezei contemplative, corespunde în acelaşi timp unei analize ingenioase a sensibilităţii în mediul social. O serie de nevoi, dorinţe, apetituri sînt "dobindite" : le-a creat civilizaţia urbană. cultura sofisticată. De bună seamă, prin kenosis etica pythagoreilor încearcă să recupereze o stare de feciorească nevinovăţie a fiinţei sănătoase (omul teafăr, privegheat de natură) . u

!n text apar două atribute ale dorinţei negative : .,greşită" (sau


NOTE LA MODUL DE VATĂ PYTHAGOREJC .,păclltoasă", .,care

(phaule) . &O

induce

in

eroare"

-

hema1'temene)

Unirea nepotrivită şi depravată este

asymphonos). F1'agmentul 15 (58 D 9 DK).

ca o

57 şi

.,coruptă"

. ,disonanţă"

(krasis

Este una din cele mai înţelepte apologii ale prieteniei (philia), ca for­ mă de solidaritate umană care înnobilează legăturile pur instinctuale. De fapt aici phiUa este şi .,afecţiune", .,respect", .,iubire fratemă". &l Raporturile definite mai înainte sint cele dintre tineri şi vîrst­ nici, apoi cele filiale sau cele implicind respectul datorat binefăcătorilor. n Din nou peda1'tdn şi pedd1'tasis - cf. supra, nota 64-65. Timpa­ nara Cardini releva in această reflecţie o nuanţă de patemalism. De fapt .,învăţătura de minte" (nouthetesis) trebuie înţeleasă etimologic : o asimi­ lare lentă a doctrinei pe care o decantează viaţa. Cu atît mai mult pedd1'­ lasis este .,coarticularea" cu preceptele mentorilor. 63 În greaca veche pistis (ca şi fides latin) nu este încă un semantem luat in sens absolut (.,credinţa religioasă" din creştinism) , ci doar .,încre­ dere", .,bună-credinţă" (sau chiar , .credit"). 64 întreg pasajul despre duşmănii pune probleme destul de dificile. S-ar părea că se are in vedere starea de beligeranţă, nu doar inimiciţia vre­ melnică, în aceeaşi comunitate. Numai astfel îşi găseşte rostul definiţia războiului .,de la om la om" care se dă mai departe. Te lupţi cu duşmanul pervertit sau nedrept ca făptură, nu numai cu principiile pe care le în­ truchipează. Trebuie să fii însă convins de vinovăţia sa. 5& În text logos, care - şi aici, ca in alte locuri - mai poate fi luat in sensul de .,raport" proporţional sau ,.relaţie". Acelaşi tip de ,.rela­ ţie"' (premeditată, in funcţie de natura Binelui) , trebuie să determine orice fel de afecţiune sau legătură sentimentală intre două fiinţe omeneşti care cunosc principiile Frăţiei. Fragmentl!l.l

[D]

10 (DK) ne dă una din cele mai vechi definiţii ale

filocaliei (<pLÂoxa>.la) precreştine : , .iubirea Frumosului" în domeniul spi­ ritual, cu o reliefată conotare de valorizare a intelectului. Frumuseţea spi­ rituală trebuie promovată cu hotărîre, deoarece (aşa cum se vede şi din Xenofon) a existat o tendinţă predom.inantă (în prima perioadă clasică, pînă spre sfîrşitul secolului V) de a corela vrednicia morală in primul rînd cu frumuseţea fizică (noţiunea mai veche de kalokagathie, ulterior echiva­ lată cu o formă de magnanimitate) . "6 Se reliefează cu tot dinadinsul ideea că filocalia nu poate fi ruptă de activităţile practice, care se orientează corect, în funcţie de o finalitate bine cumpănită {lucrări de tipul epitedeumata) şi mai ales de rîvna pentru cunoaşterea ştiinţifică (epistemai) .

Fragmentul (D ) 1 1 (DK) asociază , .întîmplarea" şi . ,norocul" (tyk­ he) cu viziunea pythagoreică a destinelor individuale, vegheate de cîte un daimon. 67 Definit ca un element constitutiv al norocului sau ne-no1'ocului (.,intimplarea" tykhe sau lat. fortuna) din existenţa oamenilor, acest daimonion pare să fie un fel de predestinare individuală oarbă, care com­ =

bină un element aleatoriu cu un fel de har sau damnare (în funcţie de natura sa dihotom.ică) . Valorile acestui sens fluctuant nu sînt clar anali­ zate nici la Detienne, La notion de Da'lmdn . . . (v. totuşi 11-eme Partie : .,La signification de 8o:l!Looll dans le systeme de la pensee du pythagoris-


58

MIHAI NASTA

me ancien", p. 54 şi urm.). ;-re aflăm într-o fazrt mai arhaică decit cea parcursă de reflecţia lui Socra te , pentru care daimvn-nl individual este de ob ice i un sfătuitor bun (chiar dacă impre v i z ibil) , care dictează unui ego profund opţiuni de co mportare intr-un limbaj intracluctibil (la nivelul

intenţiei şi al intuiţiei, a nteri oar e discursivităţii). Deocamdată dainwnion mai este îndt amhivalent şi predestineazi't pe u n i i oameni (norocoşi !) fericirii, pe alţii (nenoroco�i ! ) n ecazuril or, f:lră sit se clarifice dacă cti mî­ naţi astfel de .. suflul" său şi-au meritat sau nu soarta. •• În afară de aspe ctu l aleatoriu-enigmatic al unui dairnonion indivi­ du al , care l e aduce unora succese (indiferent de premed it are şi de merite), altora numai insuccese, doctrina mai prevede şi un daimonion înnăscut (ereditate bună sau rea ·- in termenii de astăzi o , .înzestrare genetică" ; stricta sensu) . Astfel uuii se prezintă cu o . ,natură bine înzestrată " (cucp uei.;). alţii - tocmai ,.dimpotrivă" (ev<Xv-r!IXv �xovn<; cpuo•v) . . • • Textul n u este aici foarte sigur. Kranz propune : , .o natură car.: se frămîntă şi este plină de îndoit:li" {rc1Xp1XAAIX-rouol)� Y.IXL �l<fliXOOOfLEv7J<;). Încă o dată ne dăm se ama dt in ace astă doctrină intră un coeficient de alea­

torism şi fatalism naturist-biologic. Ea rămîne dincolo de bine şi de rău, dar constată cu sobrietate că, după cum sînt norocoase sau nenorocoase .,din fire", unele fiinţe umane îşi valorifid1 mereu înzestrarea, in mod .,fericit" (în sensul extensiv al termenului) , altele sînt naturi apo1 etice, nefericite şi adeseori greşesc ţinta, fiindcă u-au încotro (sînt predestinate astf l) . "Întrucîtva �

trw . . . .

se ·prefigurează

marea

controvusă

de

servJ

arbi­


VERSURILE DE AUR

{Ps.-Pythagoras,

5

10

15

20

ed. Young, pp.

86 -94)

Pe zeii nemuritori ciusteste-i mai întîi cum e rînduit ' de lege Şi respectă j urămîntul. Apoi cinsteşte pe eroii străluciţi ; Venerează daimo n i i pămînteni, săvîrşind întocmai rituri legitime ; Părinţii tăi cinsteşte-i şi rudele apropiate ; Iar dintre oameni să-ţi faci prieten pe cel mai bun prin virtute. Să cedezi cuvintelor blînde şi faptelor ce-aduc izbăvire1• Nu cum\·a să-ţi urăşti vreodată un prieten pentru o greşeală măruntă. Dacă po ţi (să fii astfel), căci posibilul îşi are casa lîngă necesar. Pe acestea să le ştii , - deprinde-te-a stăpîni următoarele : Mai intîi de t o at e pîntc,cul, apoi somnul, poftele trupeşti Şi minia ; nu să\·îr�i vreo faptă de care să te ruşinezi, nici împr e un ă cu altul, Nici pe seama t a . l\Iai presus de orice să te respecţi cu sfială pe tine2 Iar apoi în vorbă şi faptă mereu să practici dreptatea. Oricare-ar fi împrej urarea nu te obişnui sţt te porţi fără j udecată, Ci cunoaşte cum este sortită moartea : t u t u r o r . . . Obişnuieşte-te deopotrivă s-agoniseşti avere şi s-o pierzi ; Şi din cîte suferinţe vin pe capul muritorilor prin sortirile zeieşti3 Partea ce-ţi revine, pe aceea s-o înduri fără cîrtire ; Se cuvine doar s-aduci alinare, după puteri, şi să j udeci astfel : Z1vfoira nu dă foco. rte multe necazuri din acestea oamenilor de bine. Multe spuse ticăloase şi multe vrednice trec prin faţa 0.1menilor : să nu te laşi surprins de ele, nici să nu te ţii


60

25

30

35

40

45

ARITHMO-MAGICUL

SI

ARMONIA

Departe de asemenea vorbe. Chiar de spune cineva neadevă­ rul, Fii mereu blind. Iar pentru orice prilej săvîrşeşte ce-am să-ţi spun : Nimeni, fie cu vorba fie cu fapta, să nu te poată convinge De a rosti ori de a înfăptui ceea ce nu este mai bine pentru tine. Cugetă mereu înainte de orice faptă, să nu fie vreo nerozie. În adevăr : stă numai în firea celui slab vorba sau fapta necugetată. Dar tu să te porţi în aşa fel, spre a nu te chinui pentru cele săvîrşite. Deci nu fă nimic fără să-ţi dai seama, ci învaţă Cele de trebuinţă şi atunci vei duce traiul tău în desfătări alese. Nu trebuie să fim nepăsători cu sănătatea corpului ; După măsură, dimpotrivă, să-i dăm băutură şi hrană şi exerciţii. Numesc m ă s u r ă ceea ce nu te poate chinui. Deprinde un fel de trai curat, nemolipsit de luxul molatec Şi să te fereşti a săvîrşi acele fapte care-atrag invidia5• Nu te irosi cheltuind la nimereală, ca unul nepriceput în cele frumoase ; Dar nu te arăta inrobit (averii). Măsura este cea mai bună în toate6, Deci întreprinde numai acţiunile ce nu-ţi vor dăuna şi judecă înainte de faptă . Să nu primeşti sub pleoapele-amorţite somnul, Mai înainte de a parcurge de trei ori fiecare din faptele cotidiene : <(Pe unde-am încălcat binele ? Ce am făcut ?)) Ce datorie lăsat-am Neîndeplinită. Şi astfel, începînd cu cea dintîi, să le străbaţi pe toate ; Iar de-ai săvîrşit greşeli să te mustri.' dar te bucură singur, De faptele folositoare. Trudeşte pentru aceste învăţături ; să le aplici - ele să-ţi fie Dragi : vor îndruma şi pasul tău pe urmele virtuţii zeieşti ; Da, jur pe cel care a dat sufletului nostru tetraktys-ui


VERSURILB Dl! AUR

61

Izvor al etern curgătoarei naturi J7 Ci tu apucă-te de a ta lucrare Rugîndu-i pe zei s-o desăvîrşeşti. Stăpînindfaceste 50 Sfaturi, vei cunoaşte întocmirea zeilor nemuritori şi fiinţa muritorilor omenească, Unde se despart fiecare, prin făptura lor8J şi ce însuşiri dăinuiesc ... O să cunoşti de asemeni, (cît ţi se îngăduie) şi natura cum e rînduită : întru totul Egală cu sine ; astfel încît să nu speri cele de nesperat şi să nu-ţi scape din vedere Nimica9• Vei mai cunoaşte că oamenii singuri se-aleg cu suferinţa lor, 55 Nefericiţii ! Ei nu se pricep să vadă cele bune din preajmă Sau s-asculte de ele . . . Puţini doar înţeleg ce înseamnă Eliberarea de relel-0• O astfel de soartă [Moira ] vitregeşte mintea muritorilor : Ca nişte cilindri11 se rostogolesc de colo-încoace, sub povara suferinţelor infinite, Căci Eris [Vrajba ] le însoţeşte calea, vătămîndu-i fără să ştie, 60 Înnăscută în firea lor . . . Dar nu trebuie provocată : mai bine te dai deoparte fugind . 12 O, Zeus părinte ! de multe rele ai libera pe oameni, Dacă la toţi le-ai arăta cum e daimon-ul care lucrează in fiinţa lor ! Dar tu prinde curaj , fiindcă muritorii sînt de neam zeiesc Şi natura cea sfîntă le-arată (cunoştinţele), pe rînd fiecare oferindu-le minţii. 65 Dacă vei avea de ele parte, atunci vei stăpîni aceste îndem­ nuri, Lecuind sufletul şi de relele acestea izbăvindu-1. Dar să te abţii de mîncarea celor interzise în Cartea P u rifi­ cărilor Şi în Regula mîntuirii sufletului, judecînd fiecare lucru în cuget. Deci mintea s-o pui să-ţi fie cea mai bună îndrumătoare, să-ţi mîne carul . . . .

.


tlJ

70

li.HHAI !':ASTA

Iar mai apoi, lăsînd trupul acesta, de Yei aJ unge în etherul slobod,

Vei fi un zeu nemuritor şi ve1 scăpa cu totul de moartea pămîntească.

NOTE Celebrul poem al \.ERSl.RILOR DI.; A F R (sau - conform tradi­ ţiei umani�te - Carm<'ll a u rcu111, X� ·,<1i �;:r,) ne-a pan·cnit suh forma unei compnaţii tardive din a do u a jumiltntc a �ecol u l u i I T I (�au chiar de l a începutul secolului 1 \ " c.n. ) . Totu�i, mai hine d e jumi"ttate d i n enunţurile

care au fost îmbinate de tradiţia neo-pythagoreică în această compoziţit: hibridă (ca un fel de ccnto din l iteratura medieYală) proyin efectiY din v<:<:hiul poem doctrinar al pythagoreilor Hieros Logos ("Cuvintarea Sacrrt") ;. i ne: PL'rmit să reconstituim demente nucleare, aproape nealterate ale iudrcptarnlui de Yiaţă, dictat in parte de Pythagoras el însuşi, it1 parte atribuit <.:!evului s ău Lysis -· da tînd aşadar din ultimul deceni u a l secolu­ lui \' I �i {pentru o bună parte diu Yersuri) din secolul \" î.t:.n. De aceea t ex tul in t l'gtal nu poate lipsi dintr-o colecţie reprezentativă a vestigiilor ţelcp cin nii prcplatonice. De�i n-a mai fost reprodns in Diels - Kranz, 1· orsolimtil!cr, el figura la Augustus �Iullach, Fragmrnta Phi!osophorum Graecorum, Berlin, 1 8<18. n>l . I, p . 408 �i unu. (după cum acelaşi editor il publicase in 1 85:1, laolalt:t cu u u comentariu al ncoplatonicnlui Hierokles, din secolnl V c . n . , document foarte util pentru aprofuudarc a contextului eterogen al poemului, pe care-I citim astă7.i în varianta neo-pythagorcică

U:


NOTE LA VERSURILE DE AUR

fl3

din manuscrisele păstrate) . Amănunţita lucrare de restituire a elementelor din vechime (enuclcatio, în _spiritul hermeneuticii) a fost întreprinsă de

Armand D e 1 a t t e, in Etudes . . . , cap. III d in secţiunea intitulată un Discours sacre pythagorici en, pp. 45 - 79, c u anumite îmbun r.tăţ iri , aduse u l terior în cercetările lui Van der Horst, :Ucantes, el atte, Evola. Pen tru versiunea noastră comentată am folosit textul editat în " Biblio ­ theca Teubneriana", în volumul Theognis, Ps.-P:ythagoras ( . . . etc. ) , post E. D iehl edidit D . \'"oung, Leipzig, 1 96 1 , coroborat c u P . C . van der Horst. Vom indica pe grupuri de versuri diferitele vestigii ale

D

"discursulni " (sau

Hieros

L6gos)

din vecJJime.

t

X o el e

lJumerotate tri­

mit ca de obicei la cu vinte sau l a expresii particulare din textul grec.

Titlul apare în manuscrise fie sub forma Xp •;aii f:-:71 >ou Il u O<Iytop o :J,

"Cuvintele (versurile) de aur ale lui Pythagoras", fie ca indicaţie generică TI u !lotyQptxcl: ;�:puaoc l:t71tcl:, " Cu v inte de aur pythagorice" (sau chiar

U uO ..yr;ptxwv zp, er.wv <ppciat� : " I n t e r p r e t a r e a c uvi n te lor de aur . . . " etc.) . Încă din secolul 1 l.e.n. circulă o asemenea denumire în lumea greco-romauă, h iu e ate»tată de o referinţă din Cicero, De officiis 3, 70 "i 1 1 a a u r c a v e r b a" şi ulterior de comentariul lui Chalcidins care ntilizează chiar expresia A urei versus. �-ersurile 1 - 5 conţin două "porunci " . Prima recomandă prt strare a practici lor de cult, aşa cum e rînduit de " legea " (nescrisă ?) care pare să fie o străveche rînduială de venerare a zeilor (:iO<Zvoc-r o u :; Oe ov:; -: t fL") ,

impusă la un moment dat, ca un cod al tradiţiei strămoşeşti, alc ătui t pe b az a stratificării unor datini locale, inve st it e cu autoritatea dreptului

natural. l\<[ai ales primele t re i versuri sînt vechi şi aut entice , cum o atestrt e xpresia v6 fL <:) w; ilLocxet-:-<xt, "rînduit de le gt-", unde nomos este un echi­

valent al "d a t i u e i " cousfinţi tc de natnr{t. Contextele apar l a Eurip., Suppl. 594 unn. (unde zeii sint cei care " vencreaz{t" dreptul natural) şi l a Platon, Leg. 777 lJ, re fe ritor la omul înţelept care vene re a>dl dintr-un " imhold al firi i dreptatea" (6 <;>uaet . . . aii3"'v •+Jv 8(x71v). Alte locuri paralele îu aparat (a.l.) la Young (ed. citată supra) . A doua poruncrt se referă l a respectarea j u r ă 111 i n t u l u i (ae:;iou opxov), în accep ţi une gent!rică . Propri u-zis : "nu tre bu�e să juri îu z adar invocind pe zeii uemuri­ tori " . Această prescripţie int roductivă aminteşte de u na din primele porunci ale .Dfcalogului mo z aic şi este menită să impiedice rei fi carea gest ul u i şi a cu vi ntelor sacramentale din orice practică de cult (sau acţiune pusă sub

oblăduirea zeilor) . Cu acest prilej se dă ce lebra ierarhie a instanţelor de cult din tradiţ ia orfico-pythagoreică, în ordinea mai veche : ( 1 ) zei, (2) eroi, (3) daimoni , (4) părinţi. Legea este inclusă în coarticulare cu înda­

toririle de cul t şi este deci imanentă unei deontologii sacrale. Pentru varianta mai explicită a doctrinei, care nu mai co i ncide cu teologi zarea moralei,

v. fragmentele 1 şi 3, p. 59. Versul 4 conţine o potrivire stingace de cu vinte cu textul coru pt, sau straniu (•oiu; . . . hyey<Zw-:-<Z:; pentru l:yyty<Zw-r<Z:;) , marcînd tran ziţia spre pericopa următoare, cu enunţ uri de umplutură. Versurile 5 - 8, cum cit., pp. 49 - 50 ) , "nu cores­ pund ideilor exclusiviste ale pythagoreilor despre prietenie " (cf. Iamb!.,

remarcă Delatte (op.

V . P. 233 şi 257) . Un imprumut străin din recomandările inţelepciunii populare (Hypothekai) este şi îndemnul de a t e lăsa influenţat de "duhul hl incleţii " .


64

MIHAI NASTA

1 Epitetul b:(o)<pE:Â(fLOLGL, redat prin perifrază în versiunea noastră ("ce aduc îzbăvire") nu are conotaţie soteriologică. Denotează mai degrabă foloasele tardive, nebănuite, ale "faptelor şi cuvintelor blînde". Poate fi eventual o recomandare a orficilor (cf. Platon, Leg. 888 A) , pen­ tru stîrpirea violenţei, aşa cum vor propovădui şi logia creştine.

T"ersurile 6 - 15. Indulgenţa faţă de greşelile prietenului pare auten­ tic pythagoreică, decurgînd din obiceiul de a "îndrepta cu blîndeţe" (pedartdn şi di6rtlwsis) . La fel şi versul 8, care, deşi rupt probabil din alt context, cuprinde o gnomă de tip sapiental, agreată pesemne de tradiţia şcolii : "posibilul îşi are casa în vecinătatea necesarului" ( 8?Jv«fLL� &vtiyK"I'J l.!yy o O L v::de:t). Într-o haină cu aparenţe arhaice s-ar putea înveşmînta şi un insert al eclectismului stoic. Versul 9 face în mod clar tranziţia spre un lanţ de precepte (sau reguli de comportare) ce seamănă cn o serie de pa­ saje �imilare din gnomologiile arhaice (Pseudo- Phokylides şi sentenţele compilate de Stobaios). Formularea din vv. 9 - 1 1 este prea prozaică pentm a fi un citat din vechiul Hier?Js Logos. În sentenţele transmise de Aristoxenos se citesc recomandări mult mai autentice si subtil motivate care te învaţă "postul" (sau cruţarea trupului prin dietă) şi stăpînirea pasiunilor (v. de ex. fr. 9 - 1 1 şi 1 3 - 1 4) . Foarte profundă este totuşi rezonanţa îndemnului din v. 1 1 (v. nota următoare) şi ultimul avertis­ ment din v. 1 5 : filosofia ca un fel de pregătire pentru moarte. Desigur ideea este reluată de Platon în Phaidon (62 C - 64 B) şi va deveni un Lait­ m.otiv stoic, dar trebuie să ţinem seama (cum remarcă Delatte - o.c., pp. 50- 52) că un compilator a suprapus în acest pasaj din Carmen cel puţin două sfaturi eterogene. Primul este conform cu Reg14la disciplinei pythagoreică şi recomandă veghea, moderaţia poftelor, sohrietnte în regi­ mul de viaţă (mîncare şi băutură cu măsură, după codul vegetarian). Ideea este dezvoltată şi în pericopa următoare Versurill' 16 --20, care se îmbină totuşi artificial cu frazele precedente. Al doilea sfat, desprins, din fondul "de aur", se axează pe referirea la Moira, "d e s t i n u 1" care trans­ cendă orice considerente ale înţelepciunii efemere. De aceea iminenţa sfîr­ şitului ("moartea sortită tuturor" - v. 15 @a.vee:tv 1te;;p(o)-;<X� &-.<Xatv) ne i mpune să nu ne legăm prea mult de agonisită, să ştim la fel de bine să stringem averea şi . . . s-o pierdem. Nu este vorba deci de un altruism creştin ce duce spre sfinţenie, ci de o detaşare nobilă, care prefigurează stoicismul. 2 Îndemnul <Xla;cuveo a<Xut"6v, "respectă-te cu sfială pe t�ne" (cu implicaţii de tip aproape prohibitiv "să te ruşinezi de tine ! ") este un corelativ al adagiului "cunoaşte-te pe tine însuţi" (în rostire clar preso­ eratică) . :1 S u f e r i n ţ e 1 e care "vin pe capul oamenilor prin sortirile zcicşti" sînt de fapt trimise de daimon i (v. 17 8<XLfLo v(<Xun) . Prin această precizare se motivează îndemnul bărbătesc de a "îndura fără cirtire moira", aici etimologic literal = p a r t e a de suferinţă care ţi-a fost pre-destinată. De aceea considerăm că versurile 1 6 - 20 sînt o continuare mai solemnă a pcricopei precedente (6 - 15), deşi nu mai cunoaştem legătura organică dintre cele două linii discursive. Oricum ar fi, compilatorul s-a străduit să lege două mişcări : prima recomanda stăpînirea de sine şi asceza indivi­ duală ; cealaltă detaşarea virilă în viaţa publică, înfruntarea moirei, talentul de a şti deopotrivă să agoniseşti şi să pierzi. Frumosul îndemn se cuvine " doar s-aduci alinare" (v. 19 ; tiiaO<XL 7tpbet) nu trebuie luat neapărat în


NOTE LA

VERSURILE DE !I.UR

65

sens creştin, deoarece se raportează la o menire taumaturgic-medicală şi la soteriologia orfismului. Deci, literalmente " se cuvine să (te) v i n d e c i" ; un precept apollinic. VBTsurile 2 1 - 26 conţin, potrivit lui Delatte (o.c., pp. 53- 55), patru articulaţii întrucîtva eterogene : (IO) Cum trebuie luate "spusele" ( = logoi) pe care le aude discipolul în raporturile sale cu lumea. O idee conformă cu " hristoitia " pythagoreică. Însuşi Hierokles arată că ne aflăm în faţa unui avertisment impotriva exceselor misologiei ( = vorbire de rău) sau ale filologiei (în sens literal "vorbirea de bine " ) . Deci să luăm din orice con-vorbire ceea ce ne ajută pentru propăşirea morală, fără să ne încredem prea mult in spusele altora ("confiance exageree . . . qui reserve des deceptions a notre naivete" ) . (ZO) Neautentic este insertul " fii blind, chiar d e spune cineva nea­ devărul" - idee străină de pythagorism ! Eventual amprenta unei preluc­ rări creştine. (30) O articulaţie stereotipă de tranziţie 6 8i 701 �p�w. bl Tto:v-rl Ts >-dcrS.w, de tipul joncţiunilor practicate in mod curent de gnomologii (ca sintagmele din oralitatea rapsozilor homerici, mînuitorii. dicţiunii formulare) :

"Cît priveşte ce am să-ţi spun pentru orice prilej săvirşeşte (aşa cum m-am rostit)". (40) Un truism care nu pare pythagoreic încheie acest cod al com­ portării în public (v. 25 - 26), fără să ne lămurească în ce fel va hotărî omul drept "ce este mai bine pentru el" în orice înprejurare. 4 Expresia din v. 2 1 - 22 Il o :X :Xol 8'o:v 6pw1to1a1 >-6yo• 7tpocr1tt7tToua• trebuie luată in sensul unui metaforism de plasticizare a vorbirii, privită aşa cum operează mass mediile. Spusele "cad" în faţa noastră desprinse din gura oamenilor cum se depun fulgii de zăpadă într-o comparaţie simi­ lară din Homer (lliada III) . Această perdea de vorbe poate aduce şi bine ş i rău. Delatte (o.c., pp. 54- 55) presupune că logoi din această. for­ mulare metaforică trebuie înţeles mai abstract. Ar fi vorba de , . idei" sau chiar de " inspiraţii" (dianoiai), ca în fr. B 16 din " Philolaos" şi în fr. 1 7 din Sentenţe. Deci : " il y a beaucoup d'idees qui s e presentent (7tpo<mtTt'I"SIII est le propre de l'inspiration) ; il faut froidement sans parti pris".

Versurile 2 7 - 3 1 in�iră banalităţi care nu se incadrează în mo�ala pytha­ gorismului. Le reproduce 9i Stobaios, sub titlul unei gnomologii care te învaţă " c u m i n ţ e n i a ". La fel şi ·uerszu J· 32 - 3 1 c:mţin o pareneoă îndemn pentru asceza banală care se-n �rij eştc 1 11 t•xtremis d.: sănătatea trup ului - ceea ce contravine ideilor pythagoreic'.� şi ne dnn�rlcşte că poemul a fost ad ap t at după secolul II e . n. und propa::(aude stoice rigoriste sau vederilor monahismului creştin. În schimb, dacă eliminăm această iuterpolarc vnm regăsi veriga de legătură cu uu cotext aut.-�ior, \'. l fi - 20, nud� se dăd,.:au primele sfaturi cu privire la echilibrul c� se cuvine păstrat în chivernis�ală şi peripeţiile vieţii pu­ blice. Versurile 32 - 39 stabilesc drept criteriu al comportării sociale, ati­ tudinea faţă. de 1 u x (tryphe) . Cum sugerează Diels (cf. emendările şi locurile paralele din VS, I, pp. 476 - 4 77, în aparat, und� ·� o<p·� este corec­ tat în "t"p u<pij - pentru context v. l a noi fr . 14 in fine) , teza fiind argumen­ tată de lucrările lni Detienne, cenzura severă impusă vieţii urbane luxoase


MIHAI

NASTA

demarchează elitele pythagoreice de alte grupuri aristocrate sau pluto­ c r atice. O asemenea înfrînare a consumismului" justifică ostilitatea croto­ " niaţilor faţă de molatica Syb aris (cf. vol. I, 2, fr. A 14) învinsă într-un război nemilos condus de Nylon, cumnat al lui Pythagoras . Or, intr-un enunţ lapidar (cum sună un distih. din secolul VI î.e.n.), deprinderea unui trai c u r a t" (katharei01z), nemolipsit de "luxul molatec" (a-trypton), " face obiectul parenczei din v. 35 cu enclava noţiunii b.ulite de tryphi. 5 Referinţa la " faptele care atrag i n v i d i a" (v. 36, hoposa phth6nos eskhei) ne permite să identificăm una din cele mai cunoscute superstiţi i populare : prosperitatea, norocul atrag invidia - mai ales pe cea a zeilor - , ca un fel de penumbră fascinatoare (în greceşte ba!haniotl, .,deochiul", analizat de M.P. Nilsson, Greek popular religion, Lond o n , 1 948 şi predominantă în multe istorisiri cu moralităţi la Herodot - v. de t:lr. I, 32, VII, 46 (pentru alte locuri la diferiţi autori cf. A . Frenkian, G f,loâa. zeilo r la vechii g1·eci, Bucureşti, 1945 şi observaţiile profesorului D. M.

Pippidi, Omul şi divinitatea în opera lui Herodot, în Studii de istorie a 1'&­ ligiilor antice, l::\ucurcşti, 1969, pp. 30 -35 unde tema e�te integrat r, intr-o

tipologie a cauzalităţii) . Foarte semnificative mai sînt ocnrenţele unor termeni esenţialmente p}"thagorici Îll Y. 37. Mai intii kair6s, "oportunitatea", legat ă aici de , ,c-.eea ce se cuvine" (măsura j ustă), dar şi de ua fel de intuiţie" sau discernămînt " al . ,purtărilor frumoase". Expresia formulată arhaic - 6'"<ii:a: xo:j.w� ti 8cx7:!lwv (v. şi în Odiseea, c. XII, 208 un xa:><(;)� <i8cdjfL<W} , . ,ca uun! ce nu cunoaşte cele frun10ase " - ne reaminteşte de variaţia paronomast.ic etimologică din P l aton , Cratylos . . . , unde etimologia lui daimon , iimplicit a l'u-daimoniei, .,fericirea") este asociată cu daemon, "cunoscător", ":;tiu­ tor". În contextul nostru, cel care se iroseşte cheltuind cu ostentaţie işi atrage " i n v i d i a" (cp 66vo�) malefică, dovedindu-se "neştiutor al cdor frumoase", despărţindu-se de un daimon ştiutor, părăsit aşadar de tu- dai­ monia, " fericirea" (cu atît mai mult cu cît pentru greci adevărata pros­ peritate a-;hhtlu• nia em interpretati't prin re-etimologizare, ca lipsă de " phthonos, "invidie" ) .

6 llltima propoziţie di n această pericopă este o interpolare a compi­ latorului, care şi-a cîrpit versul cu o gnomă foarte veche, atribuită celor Şapte 1nţclepţi: fLI:.�ov 8 't;d 1tiiat ltptaTov - măsura în toate <"'te cea " mai bună" (cf. I's.-IJIJOkyl. 81, Theogn. 401 şi locurile indicate de \'oung, in aparat) . 1-'t!rsurilc 40 - -19 alcătuiesc un autentic nucleu al poemului : un in:kmu l a starea de vEcghc, în armonie cu asceza corporală �i coti<liana iinruinare pri n examenul de c.m�tiiuţă ("spovcdania" pythagoreilor sub forma unui soliloc viu dr: :mtocontrol, pentru a desăvîrşi virt utea conte-mplativă printr-un dar al introspccţiei) . \'ersnl 42, unul din cele mai celebre cit ate ale " Discursul u i �acru" (Hied>s logos), se întîlneşte �i l a Diogencs Laer­ tios VIII, 22. Ca intr-un cateb.ism se formulează întrebările de control. La fd de eunoscut est e şi îndemnul adresat omului senin, odată ce şi-a împr.cat cou�t i i n ţa : "să se lovească ( autenticul gest de mw ' :.lpaf) dacă a gn-�it, neoco!ind mustrarea de cuget, dar să se bucure de iaptele bnae. l'ericopa se încheie cu vestitul jurămint ,.pe c Y a t e r­ n a r n 1 ( = tetrakt v' s:m .. tetrada", numărul .J) sacru" al p,·th :tgorci­ Ior, intruchiFiud - - printre altele (v. no ta infra) - însă;;i autori­ tatea Jni P::·tl! �!gr)r:!�, nenu1nit, PfJtrivit u1u:i esoterice intcrdi{:ţii de


!\IOTE

LA

VERSCRILE DE Al:R

67

vocahulctr, care înconjura cn mister numelt' proprii ale hicrofanţilor (a�.� S<' ob işnu i a ln practica religioasă a eufanişmu/ui) . De men ţion at că pericopa se întrerupe, fără închei ert'a formulei de jurămînt, care, în ocurenţele paralele, mai con ţ ine şi referirea la . . r <i d <1 c i n i 1 e celor patru

cum

elemente" ' .

7 Iată cum .�e pre-zintă cele două ,·ariante ale Cl'khruiui j ură mî nt . Prima, reprodusă in val. I, 2 , . Pythagoras", fr. 35 (sau 58 n 15 l>K) estt: ceva. mai veche şi autentică. în textul nostru avt'm unnătOPtl distih in­ complet :

va:i !LX -:-ov <i!L�-rf;;qt y "X� 1t'ttytiv :.ic:v-i'l 'J ? '�'l'c:cuc;.

r.:�pa: l>ov= :-o:r,::a: ;u·6v,

Deci, Pythagoras este cel care a dăruit (prin tradiţie - r.a�a:S-:S v-:-<>:) tetrakty;-ul, izvor al naturii eterne curgăto a re ( =-� generind me reu , in veş­ nică p ri menire tot ceea ce fiinţează) , ca o iniţiere a s n f 1 e t u 1 u i. În cealaltă formulare i ni ţiato rul a dăruit act.• astă cheie a cnnoa�terii , . sem i n ­ ţiei noastre" sau ,.ncamttlui otnc!lL·sc" . În loc de ·� uz'f, avem 7[1.<-:-•? ·f. y�n'f. , fără să se ornită menţiunea celor patru s t i It i i ca . . rild:iciui" ale nat u r ii Ulterior, apăruse deci o variantă spiritualistă a jurămîntului care ignora imperativul unei ctmoaşteri aprofundate a naturii (ca în textul nostru). Oricum, din Y ersul 46 se vede că jurtimîntul trebuie să confirme hotărîrea de a modela fiinţa după chipul �i asemănarea unui prototip zeiesc. cu ochii aţintiţi la idealul preconizat de doctri11a v irtuţilor (v. �i pp. 36 - 37, 38- 48, iar î n vol. I, 2, f r . 35 fine şi n. 188) . În stt'! i P ythagor as (dealtfel) era considerat un iei de dh-iuitate mediatoare. Şt i inţele (nmzica, geoiJletria, astronomia, matematica) iudrumau .]i ek sufletul spre izbăvire,� prin cunoaştere . De enţionat în sfîrşit că, şi suh raportul coloraturii dia­ lectale doriene, jurftmintul se întăţişcază ca u na din cek mai veclti mărturii despri..u.se din Discursul sacru pythagoreic. O exegez ă prozctică a j u ră mia­ tului pe . , c vaternar" (tetraktys �� P_vthagoras) se regă�e�tc intr-un comen­ tariu tardiv şi eclectic la David , . anncanul", Iutroduccrc in (i/nsafi,· - v. acum versiunea lui Gabriel Liiceanu (Bucureşti, Editura Academiei, l!-177 ) , p . 6:J şi nota 1 1 L Pentru interpretările antentie pythagort'ice, c f . P. Kuchars­

generati,·e.

m

_

ky Ehtde sur la doctri-ne pythagoricienue de ta tetrad, . Paris, 1 951, încearcă o diferenţiere a straturilor din doctrina mate matică.

nude

se

Vt'rsurile 49-60 conţi n o f ăgă dui nţă de salvare spi ritu al ă şi re ,•dare

a tainelor

despre natură. TJn f ragment din stoicul Chrysippos, citat de Aulus Gellius 7, 2, 12, atestă patemitatea pythagoreidt a versurilor. Sor­ tirea le asi.!,'llriL oamenilor şan�c întrucîtva egale de fericire, dar ei, prin "păcak" săvîr�ite cu sau fără voie, îşi , . aleg singuri suferinţele" (idei si­ ntilar<! in Sofocle, Oedip rrge, v. 1 230 şi nnn. şi în fr. 233 din Kem, Or­ phicomm jragmeJ!Ia, p. 247). Xe aflilm deci în mnbiauţa preluc rării fon.lnlni de credinţe orfico-pythagoreice, sub auspiciile unei doctrine a fratcrniti"tţii (prin secolele I I I - II î.c. u . ) , propovăduită cu aceeaşi fen·oare de stoicism şi de unde comunităţi din cetăţile elenistict- care încercau să acrediteze o moralitate nouă, \'egheată. de o dimensiune soteriologică. 8 Făgăduinţa une i . ,cunoaşteri" superioare (tellla g1wzei aş a cum în text) asoci ază contemplarea Naturii cu rc vdare a dichotomiei fiinţdor : cele cu fire di1•in;l şi cele cu fire omenească (muritoare) . După cum e11:plică Delatte : grâce a l' identite des deux Xatures (divine et lmmaiapare


MIHAI NASTA

ne), le disciple peut esperer voir tous ses souhaits se realiser et se reveler (op. laud. , p. 62) . Totuşi ambele "neamuri" de fiinţe sînt predestinate salvării tocmai fiindcă există o inrudire tainică între ele - cf. Pîndar, Nem. 6, v. 1 şi urm. - În călătoria sufletelor de­ sc ris ă de tăb!iţele orfice, cei "purificaţi" se prevalează de aceeaşi rudenie pentru a găsi calea nemuririi. Majoritatea reflecţiilor din aceste versuri au devenit un bun comun al spiritualităţii din secolul II î.e.n. şi alcătuiesc un fel de tali�man al purităţii pentru slujba celor care trebuie să se sal ­ a lui tous secrets de la Nature"

veze

după moarte.

9 Xu s-a d at încă o interpretare satisfăcătoare a versurilor 5 1 - 5:�. deşi I am b l icho s le citează in Protrepticut său (3, p. 12 P) , considerindu-1<� un îndemn consolator, menit să definească înţelepciunea cont e mplati vrt

(theoretiki sophia) . Deci, după ce neofitul se va du miri cum "se despart" cele două , .firi" (a zeilor nemuritori şi a oa menilor muritori), el ar putea totuşi !;ă reintcgreze, prin puriHcare şi cunoaştere, natura universală .,pre­ tutindeni egală cu sine" (v. 52 physi n peri pantos homoiifn) . Un postulat al cunoaşterii ş t iin ţif ice pare să transcende dezvăluirea unor taine suprafi­ reşti din religia misteriilor. Du11ă cum precizează însu şi Ddatte : "Ce qui. distingue le l'ythagorisme des sectes a myst eres, c'est que dans sa doctrine la <i>LI.o"'''?t"' (mot qui est de son invention - cf. Cic., itesc. V, 3, Diog. Lai!rt. \'III, 8, I amb! . , V . P. l = Timaios ' 59, Cl cm. , Stn•mat. IV, 3, 9 etc.) remplace h's initiations des mysteres " {Etudes, p. 72). Or, tocmai fiindcă modalităţile cunoaşterii filosofice îl ridică pe înţelept deasupra oamenilor neiniţiaţi, supuşi amăgirilor, el va şti să-şi păstreze cumpătul, . , să nu spere lucruri de nesperat şi să nu dea nimica uit:irii" (v. 53 . . "..ei1' . . . etpLein metc ti tethein). Aproape nic i 1111 comentator n-a observat că a'·ern aici un îndemn la recunoaşterea limite . or, la temperarea "spe­ ranţelor" ( . . . necugetate) pentru a contrazice făgăduinţele soteriologice <lin Iamblichos, V. P. 1 39, unde se c ite ază două versuri apocri fe , atribuite rapsodului thanmaturg J.inos (fiul lui Orfeu} potrivit cărora oamenii cre­ dincioşi . ,trebuie să spere orice", fiindcă nimic nu poate fi de neîmplinit prin voia zeilor. În mod evident formularea din textul nostru spulberă vechea făgăduinţă fideistii şi relevă intervenţia unui moralism nuanţat filosofic, intr-mt dome n iu acaparat îndeoh�tc de predi caţ i a orfismului. 10 . ,F:liberarea de rele" (tysis kakon ) , motiv care se regăseşte în epilog (v. 66) . cun ci l i az{t vechile făgăduinţe orfico-pythagoreice şi asce za prin cu no aşte re . E ineînţeles, e a poate fi dobîndită numai printr-un discerntL­ mînt superior care-I im· aţă pe om să se dezbare de vicii, de amăgirile şi , .păcatele" unei făpturi josnice robite poftelor, violenţei, năzuinţei de a dobîndi cu orice preţ puterea. Expresia "eliberarea . . . de rele prezente" ,;e :regăseşte dealtfel în Pl aton, Phaidros 244 E şi chczăşuieşte autentici­ tatea versurilor din textul nostru. ·.

I l Comparaţia oamenilor amăgiţi de porniri necugetate c u cilindrii care se rostogolesc indată ce se înclină panta, provine din fondul vechi al Versurilor de aur, aşa cum atestă o interpretare dată acestui pasaj de stoicul Chrysippos (apud Aulus Gellius - v. wpra - , în SVF II, [r. 1000, p . 29.:\ Arnim) . Acolo se precizează că principiul mi şcării de neoprit a evenimentelor ţine de soartă (propriu-zis, în traducerea lui G ell i us . , ratio l't neccssitas fati"), pe cîtă vrem_; impulsul acestor întîmplări este dat de făptura oamenilor, , . care- ş i aleg singuri suferinţele" {v. 5-1 - 55) .


NOTI! LA VERSURILE DE AUR Astfel capătă coerenţă Homer, Il iada XVII,

o gnoml care ipostazia vechea metaforă (v. de e:x:. 688) despre .,pătimirile r o s t o g o 1 i t e de Zeus

asupra danailor". 1 2 Eris, . , Vrajba", de care oamenii trebuie să fugă (nu este vorba de laşitate) aici întruchipează, conform interpretării lui Iamblicho.oo; ( Pro­ lrept. 7) "împotrivirea pasiunilor şi a părţii necugetate a sufletului" la imperativele raţiunii.

Fiind

vorba de un impuls "înnăscut" avem aici

o autentică enunţare a temerilor pe care narea instinctualii. spre violenţă.

le

inspira agresivitatea, încli­

Versurile 6 1 - 71 (fine) Atît penultima pericopll. cit şi ultimele versuri din Carmen aureum atestă preluarea unor teme ale credinţelor orfico-pythagoreice şi, pe a­ locuri, o inserţie a formulelor vechi in structura de ansamblu etic-sa­ pientală. Referitor la suflete şi la daimonion, ca inspirator al izbăvirii, Detienne consemna în La notion de Daim6n diferite grade ale procesului

de asimilare filosofică - cf. Partea a III-a : "La mutation d'une pensee mythique a une pensee rationnelle" (p. 121 şi urm . ) . Studii mai recente ne permit să încadrăm cu precizie epilogul poemului printre alte "cărţi"

cvasi-sacrale, cu largă audienţă în comunităţile orfiee, care, la rîndul lor, au fost contaroinate de străvechi eresuri iraniene şi egiptene, ajun­ gînd să influenţeze ulterior (în marginea literaturii culte) textele folclorice despre "călătoria sufletului", în arii cu tradiţie orală vie (cum este cea specifică bocetelor noastre) . Paralele din antichitate au fost supuse unui examen amănunţit de B. van der Waerden (Die Pylhagoreer . . . ) , în

cap. V, intitulat "Nemurirea, obîrşia divină şi călătoria prin cer a suf­ letului" (pp. 1 1 6 - 147), urmat de cap. VI, "V e r s u r i 1 e d e a u r ş i D i s c u r s u 1 S a c r u" (pp. 148- 162), unde se discută problema coexistenţei trupului cu sufletul-conştiinţă, manifestîndu-se ca d a i m o n ("Die Seele als Daimon") şi se comentează întruchiparea gradelor ispă­ şirii (în unele texte concretizîndu-se "vămi" alegorice ale "Cerului", tărîm al i zbăvirii). Motivul unei eliberări (lysis) a sufletelor ce tînjesc însetate după salvare şi puritate apare în formule versificate, înscrise de orfici pe lamele de aur destinate călătoriei dincolo de moarte. Ase­ menea inscripţii au fost descoperite mai ales în mormintele din sudul

Italiei, - Thurioi, Petelia - şi din Eleutherna (Creta) , cf. la Diels­ Kranz, I, 1 Orpheus, fr. 16- 20, pp. 1 5 - 17 (în Filosofia greacă I, 1 , secţitmea I , cap. Orjeu, fr. 20 s e dă numai o "plăcuţii ' " d e aur de la l�leutherna) . Cel mai amplu comentariu din ultima vreme, al textelor funerar-soteriologice de acest tip îl aflăm la Giinther Zuntz, Persephone ( Three Essays in Religion and Thought in M a g n a G r a e c i a), Oxford,

197 1 , Book III : The Gold Leaves (pp. 277 - 393) . Pretutindeni, după un timp al purificării, sufletul aspiră la slobozenia din ether şi prinde curaj, bizuindu-se pe făgăduinţele dublei sale origini : pămînteană �i cerească (nemuritoare, stelară). Au dispărut în Carmen aureum aluziile îndătinate la prima "staţiune", cea din Hades, unde :<ufletul, ars de setea mîntuirii, cere apă vie (ca în reprezentările difuz-iconice din "ale mortului"). Epilogul poemului nostru este de fapt o rugă către Zeus, pentru ca sufletul iniţiatului să se purifice prin cunoaştere, bine-meritînd astfel moartea ca eliberare şi reintegrarea fiinţei astra!e resc "de dincolo".

pe

tărîmul

ce­


PHILOLAOS

A) VIAŢA ŞI ÎNVAŢATURA 1 . DIOG. L AERT. VIII, 84 Philolaos din Crotona, pythagorician . Într-o scrisoare Platon îi cere lui Dion1 să cumpere de la el cărţile pytha­ gorcice ( . . . )2• [85 J Doctrina lui consideră că toate se întîmplă cu necesitate şi prin armonie3• Şi cel dintîi a susţi nut că Pă mî ntu l se mişcă pe orbita unui cerc4, iar după alţi autori Hiketas din _Syracusa5 ( deţine această prioritate). De fapt, a scris o singură carte. Spune un istoric oarecare, potri ,·it celor consemnate de Hermippos6, că filosoful Pl ato n , atunci cînd ajunsese la Dionysios, ar fi cumpărat-o de l a rudele lui Philolaos pentru suma de patruzeci de mine alexandrine de argint şi ar fi copiat de acolo cele transpuse în dialogul Timaios7• După cum zic alţii, ar fi primit scrie rile drept răsplată8, deoarece obţinuse de la Dionvsios să el ib ereze din închisoare un tînăr dintre dis­ cipolii lui Philolaos. În lucrarea intitulată Omonimi, Demetrios9 afirmă câ (filo soful nostru) ar fi publicat cel dintîi (cărţi de învăţă­ tură pythagoreică) şi le-ar fi pus titlul Despre natură19• Îuc(oputul lor era ur mătorul : .,Natura în kos mos armonie se-mbină . . . şi (la fel) . . . tot ce se cuprinde-ntr-iusul"

[cf.

·

B

1 , p . 87 ] .

1 a. PLATOX, Phaidon 6 1 E [Cebes către Socrate ] - De fapt. pe ce temei se spune, o Socrate, că nu este legiuit11 să-ţi pui capăt zilelor tu singur ? În ade,·ăr, ceea ce rnă-ntrebi tu chiar acum am auzit eu şi de la Phi­ loiaos, cînd vieţuia pe la noi [i.e. la Theba]12 şi de la alţi cîţi\·a . . . [cf. B 1 5 ] .

1 b . SCHOI,. ad h (unc) l [ocurn ] Acest Philolaos era un pythagoreu car e fugise din Italia din cauza i nce n diului aprins de Kylon13, scăpînd cu viaţă deoarece fusese îndepărtat din sala de ascultare a comuni-


A) VIAŢA ŞI INVATATURA

71

t ăţii, c a unul c e nu căpătase încă deprinderi filosofi ce. Învăţătura el o comunica prin enigme, aşa cum era dat ina între pythagoreil4• Veni deci la Theba, pentru a face prinos la mormîntul învăţătorului său Lysis15, care fusese îngropat acolo. Căci Hipparchos [de fapt Arcbippos - cf. cap. 46 DK ] şi Philolaos, doar ei singuri au scăpat cu ,·iaţă din aceaj nenorocire, pomenită mai sus. 2. D IOG .

LA�RT.

IX, 38.

[Despre afinităţile !ni Democrit cu doctriua }Jythagoreică, mai ales sub raportul formaţiei sale filosofice � .

Glaukos din Rhegion16, un contemporan rle-al său,. spune că a fost instruit îndeobşte de unul dintre pytbagorici. Apollodoros din Cyzic, pe de altă parte, zice că avea H:laţii de prietenie cu Phi1o1aos17• 3. C I CERO, De oratore III, 34, 139. Cine oare 1-a şlefuit pe Dion din Syracusa, (inzestrîndu-1) cu tot felul de învătături ? Nu a făcut aceasta Platon ? 18 ( . . . ) Oare 1-a format prin altfel de arte Lysis19, acel pytha­ goreu, pe thebanul Epaminondas, care nu ştiu dacă n-a fost cumva cel mai ales bărbat din toată Grecia ? ( . . . ) Sau Philolaos peJtArchytas din Tarent ? 4 . DIOG. LAERT . VIII, 46. Cei din urmă pythagorei, pc care i-a cunoscut şi Aris­ toxenos [fr. 19 Wehrli] în vremea lui, au fost Xenophi1os din Chalcidica Traciei, Phanton din Phlius, Echekrates, Diokles şi Polymnastos, cu toţii din Phlius. Erau elevii lui Philolaos şi ai lui Eurytos - ambii tarentini [cf. IAM BL., V. P. 250 25 1 , la noi PYTHAG., fr. A 1 6, YoJ. I, 2, p. 22 ]. 4 a. PLUTARCH . , De genio Socratis 13, p. 583 A. După ce cîrmuirile frăţiilor pythagoreice20 de prin diferitele cetăţi căzuseră, şubrezite din pricina zavistiti21, ct:taşii partidei kyloniene22 împresurînd o locuinţă din l\.Ietapont, unde-şi mai ţineau adunarea unii pythagorici, pu5eri'. foc acelei case şi pe toţi laolaltă îi dădură pierza­ niei, în afară doar de Philolaos şi de Lysis, care mai trau încă tineri pe atunci23, astfel încît, datorită agerimii lor şi a forţei fizice izbutiseră să scape de pîrj olirea văpăi]r)r. Philolaos, fugind apoi de acolo în l,ucania, şi-a găsit sal­ varea în preajma celorlalţi prieteni care strîngeau rîndu-


72

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

rile din nou şi, devenind mai tari, repurtau biruinţă asupra kylonienilor. [Potrivit aprecierilor din Diels-Kranz, se reproduc şi aici, îu con­ tin uare, întîmplări din tradiţia de factură fictiv-romauescă, aşa cum le povesteşte lamblichos in V. P. 250 -25 1 şi 266 (\-. de asem�nea Slt,bra) ] .

5 . DIOG. LAERT. III, 6. [Despre Platon] Apoi, cum împlinise douăzeci fşi opt

de ani, conform relatărilor lui Hermodoros24, se duse la �egara la Eudid , împreună cu alţi discipoli ai lui Socrate. Şi după o vreme plecă la Cyrene, unde se afla Theodoros matematicianul25, iar de acolo, după un timp, merse în Italia, la pythagoricii Philolaos şi Eurytos26• :311111

:·] CICERO, De republica I,

10, 16. Cred că ştii, Tubero27, că Platon, după moartea lui Socrate, se in dreptă mai întîi spre Egipt, pentru a cunoaşte învăţăturile din acea ţară, iar mai apoi merse în Italia şi

in Sicilia, pentru adîncirea ultimelor doctrine28 pe care le desco perise Pythagoras. Se mai relatează că a petrecut multă vreme în preajma lui Archytas din Tarent şi a l ui Timaios din Locri2 9 si a dobîndit la un moment dat scrie­ rile lui Philolaos. Aşadar, întrucît r e numele vestitului Pythagoras dăinuia pe acele meleaguri fără întrerupere, el se alătură pythagoreilor şi puse rîvnă pentru acele studii. 6. VITRt:YIU S I, 1 , 16. Cei pe care natura i-a înzestrat cu destulă iscusinţă, cu pătrundere şi memorie, pentru a-şi putea însuşi temeinic geo metria, astrologia, muzica şi celelalte ştiinţe, depăş esc pregătirea cerută arhitecţilor şi devin mathematici ( . . . )30• Asemenea pe rso nalităţi se întîlnesc însă rar ; precum au fost odinioară Aristarh din Samos, Philolaos şi Archytas din Tarent, Apollonios din Perga, Eratosthenes din Cyrene, Arhimede şi Scopinas din Syracusa31, care au lăşat pos­ terităţii numeroase lucrări ( mecanice) organice şi gno­ monice, aj ungînd la descoperiri felurite prin numere32 şi prin legi n atur ale. 7. ATHE-"<. IV, 184 E Şi dintre pythagorici mulţi au cultivat a uletica , precum

EuphranoFJ, Archytas, Philolaos şi alţii, nu puţini la număr.


A) VIAŢA ŞI lNVĂŢĂTURA

73

SCRIERI ŞI APOFI'EGJ\IE

7 a. PLUTARCH., Quaestiones convivales VIII, 2, 1 , p. 718 E. Geometria, după P h i 1 o 1 a o s, este începutul şi 'metropola'34 . celorlalte (ştiinţe) . 8. AULU S GELLIU S, Nopţile attice III, 1 7, 4 Timon, sarcasticul amar35, a scris o carte, în care vorbeste foarte mult de rău, intitulată Sillos36• În această carte iÎ apostro­ fează în termeni defăimători pe filosoful Platon, fiindcă ar fi cumpărat cu un preţ m are o carte de învăţătură pythagoreică şi ar fi scos de acolo materia prelucrată cu îndemînare în Timaios, acel frumos dialog37• Iat.ă şi ver­ surile [fr. 54 D. ] lui Timon despre această împrejurare : •

"'

Chiar şi tu Platon, cuprins de rîvna învăţăturii , Dat-ai arginţi sumedenie pentru o carte-aşa mică ; Partea mai bună tu scos-ai de acolo . . . Timaiopoemu/38• DIOG. LAERT. III, 9. Unii, printre care se află şi Satyros [fr. 1 6, FHG III , 163], spun că Platon 1-a pus pe Dion să-i cumpere în Sicilia t r e i c ă r ţ i de învăţătură pythagoreică de ]a Philolaos pentru o sută de mine. EU SEBIO S, !mpotriva lui Hierokles (380, 8 Kayser)

(Pyth a r orns nu a lăoat nici o scriere. Aşadar nimeni nu poate sus­ ţine că ar fi al său indemnul potrivit căruia zeilor li se cuvine cinstire şi trebuie să le simţim pre zenţa, de-ar fi sau nu accesibili vederii noastre) .

Şi acest lucru nu-l poate afirma nici Platon, cel vestit pretutindeni, ca unul ce s-a împărtăşit mai mult din ]a­ mura filosofiei lui Pythagoras, nici Archytas, nici măcar Philolaos, cel care a încredinţat scrisului cuvîntările în­ ţelepte rostite de Pythagoras. V. mai inainte : Viaţa, fr. 1 şi capitolul Pythagoras, A) Mărturii . . . , fr. 7 7 ( din IAl\IBL., V. P. 1 99 şi PHILODEl\I. De pietate, p. 66, 4 b 3 Gomp .) , din Filosofia . . . pînă la Platon, 1, 2, p. 23. Cf. de ase­ menea cap. Empedocles, A) Viaţa şi opera, fr. 1 (DIOG. LAERT. VIII. 55), ibid., pp. 424 - 425 : . ,Neanthes spune că, pînă la Philolaos şi Empe­ docles, toţi pythagoricii erau admişi la discuţii, dar, după ce Empedocles. prin poemul său, a transformat teori ile într-un bun comun, au instituit o lege că acestea nu mai puteau fi împărtăşite nici unui poet epic".


ARHHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHfLOLAOS

74

9. AET. I, 3, 10 (D. 283 ; referitor la principii) . Philolaos pythagoieul ia ca principii l i rn i t a [peras, " marginea" sau "finitul" , mărginirca" ] şi u e 1 i m i t a­ [apeiron, "infinitul", care poate fi "uernărgi.nire", re a în sensul "nedeterminării" sau al "nedesăvîrşitului" ]311• PROCL. în Tim. I , 176, 27 Diehl . Cele nedesăvîrsite ' sint supuse celor divine şi kosmos-ul se desăvîrşeşte ca Unu40 prin acordul contrariilor, alcătuindu-şi starea din cele care-I mărginesc şi cele nemărginite41 [cf. de ase­ menea, mai departe : B 1 -2]. 10. THEO SMYR::-i. 20, 19 Hill. Archytas şi Philolaos mai numesc Unul "m o n a d ă" şi, la fel, monada se cheamă uneori la ei "U n u 1", fără nici o deosebire42•

1 1.

LUCIAN . ,

De lapsu int . sal. 5

}{ai există unii care au denumit "principiu de sănătate" (noţiunea de) tetraktys, cel mai însemnat j urămînt43 al [pythagoreilor ], fiindcă - după cum cred ei - împli­ neşte numărul perfect, adică zece44• Philolaos face parte dintre aceştia.

12. Theolog. A rithm., p. 74, 10 de Falco (din Nico­ machos) . Philolaos, după ce afirmă că mărimea matema­ tică înzestrată cu trei dimeusiuni45 se cuprinde în tetradă (4) , că natura îşi arată calitatea şi culoarea&e în pentadă (5) , principiul însufleţirii"7 în hexadă (6) , inteligenţa şi ceea ce la el se cheamă " lumina "48 în hebdomadă (7), după acestea mai adaugă că dragostea [eros], prietenia [philia ] , chibzuinţa [metis ] şi gîndirea coincid cu numărul opt în alcătuirea fiinţelor49• 13. Theolog. Arithm . , p. 82, 10 Şi Speusippos, fiul Potonei, sora lui Platon, succesor al acestuia în Acade"mie, mai înainte de Xenocrates50, după ce se consacră învăţăturilor pythagoreice studiate cu rîvnă, şi mai ales scrierilor lui Philolaos, a compus o căr­ t:icică elegantă, intitulînd-o Despre numerele pythagoreice51• De Ia început pînă la jumătate parcurge cu cea mai mare grijă în tratatul acesta doctrina referitoare la proprietăţi


AJ VIATA ŞI fNVĂTĂTURA

75

liniare ale numcre1or52, pr o pr i et ăţi pol i gon ale , n u m er e pl an e şi !'olide cu toată varietatea 1or·;3 ; apoi despre cele duci fi guri, atribuite sti hi ilo r (el emen t el or : sto1:kh.eia) cosmiceM, propri et ăţil e s pecifi ce şi comune acesto ra - în m od core1ativ55 ; despr e proporţia continuă şi cea discontiuuăs6• Apoi, a doua j u măt at e a c ărţii tratează numai dE:spre decadă. Sp eusi ppo s ne arată că decada este i m an en t ă în cel mai inalt grad nat u rii şi desă drşcşte pîni1 la c ap ăt fiinţelE:57• Ca for mă ideală şi măiastră, moddatoare a efec­ t E:lor cosm ice58 , pri nt r-o în suşi re pr opri e ( d ec i nu numai datorită opiniilor no astr e sau după cum se nimereşte)s9, ea se do vedeşt e a fi astfel t(·nwlia şi paradigma c ea mai desăvirsită care st ă dinaintea J.t·ului făcător al Univer�u1ui110. Şi filosoful w>rbt·�tc de sp re numărul acesta în fejuJ

următor : "Zece este (un număr) perfecti\! ; d eci pe bună dreptate �i pot rivit naturii - atît noi dcnii, cît şi toţi o amenii de prin alte părţi - ne î ntîl ni m cu a c e st a , fără nici un fel de pr em e ditar E: , deşi se n u m ă r ă în toate felurile62• Dealt­ f el pose d ă el singur multe însuşiri specific e unei atari per­ fecţiu ni ; multe altele nu-i sînt proprii doar acestuia, î n să t rebuie să-i a p a r ţ i n ă întrucît ('i·te n um ă r perfect63• Î n p ri mul rind tn:b u i e să fie par, pentru a c onţine numere pare, uist ribui1 e în mod l·gal cu cele 1mpare, făr ă �a pr�do m ine vreuna din cele două seriili4. Ef e c tiv , întru­ cît imparitatea pre ce d ă mereu p ar i tate a , dacă n u m ăr u l t uminal nu este par, va r ăm î n e un cxcedent i mp ar115 . Apoi mai trebuie să conţină şi o egalitat e a distribuirii

numerdor prime sau necompuse f aţ ă de cel e secun-de sau această egali zar e o . pose d ă numărul zece, dar nn se găseşte la nici un alt număr inferior ; se mai întîlneşte la unele superioare ( cum ar fi pent ru 12 şi pentru altel e citeva)67, î n să baza lor este tot zece. Fiind pr im u l număr inzestrat cu ac east ă prioritate - şi cel mai m ic din toate numerele care o po se dă - îi revine oricum desăvîrşirea ; căci este uua di u p articularităţil e sale : de a conţine cel din!îi numere neco mpuse şi compuse într-o (egală) distribuire68• In afară de aceasta, sînt distribuiţi e gal mul tiplii şi submul­ tipl ii acestor multipli69• Efectiv, are submultipli din se­ ria numerelor pînă la cinci şi ca multipli a( acest or numere din seria de la şase la zece. Iar dacă şapte nu este multiplu comrnse66 ;


16

AR.ll'HMO-MAGICUL Ş I ARMONIA. PHILOLAOS

al uici unui număr şi trebuie scos din serie, patru trebuie adăugat, ca multiplu de doi, astfel încît se restabileşte distribuţia egală. Se mai cuprind în z e c e toate raportu­ rile : anume cele de egalitate, de superioritate, de inferio­ ritate, raportul epimorion [(n + 1) : 1 ]7° şi toate celelalte. Tot el [zece ] conţine (şi) numerele liniare, plane şi solide ; căci unu este p u n c t u 1, doi este 1 i n i a, trei t r i u n­ g h i u l, }>rt!ru p i r a m i d a, şi fiecare din aceste nume­ re este în felul său cel dintîi şi principiul celorlalte de acela<şi g.::n71• În această serie se vede şi prima progresiune : anume aceea pentru care diferenţa dintre doi termeni succesivi e constantă şi rezultatul împlineşte cifra zece72• La figurile plane şi la cele solide principiile sînt tot acestea : punctul, linia, triunghiul, piramida, care conţin la fel numărul 10 şi găsesc în el desăvîrşirea73• Astfel tetrada se regăseşte în cele 4 unghiuri ale piramidei, sau în cele 4 feţe, iar hexada74 în cele 6 muchii ; astfel încît din nou ajungem la z e c e. Apoi tetrada se regăseşte dacă luăm. distanţele dintre un punct, o linie şi extremităţile acesteia, hexada regăsindu-se pentru laturile şi unghiu­ rile triunghiului [care mai rezultă din configuraţia res­ pectivă ] , încît ajungem tot la decadă75• Se mai întîlneşte decada şi la figurile (geometriei), dacă se iau in considerare din punct de vedere aritmetic76• Căci prima figură este triunghiul echilateral, care - într­ un fel - nu are decît o singură latură şi un singur unghi ; de fiecare dată zic unul [resp. una ] , fiindcă are unghiuri şi laturi egale, iar egalul este mereu indivizibil şi ca specie uni-form77• A doua figură (triunghiulară) este "scmi-pă­ tratul" 78, care, avînd o singură diferenţă în ceea ce priveşte laturile şi unghiurile, corespunde dyadei [2 ]. A treia figură e jumătatea triunghiului echilateral : hemi-trigom4l79• Este întru totul inegal ; deci dacă privim elementele sale constitutive şi întregul său, (acest nou triunghi) ne dă numărul trei şi pentru solide80, dacă mergi mai departe la fel vei aj unge piuă la patru, astfel încît şi pe aceast ă. cale vei atinge decada. Efectiv, prima piramidă, construită pe un triunghi echilateral, se generează - într-un fel - ca o monadă, avînd o singură linie pentru latură sau muchie şi o singură suprafaţă, în raport de egalitate81 ,A doua piramidă, înăl•

.


A) VIATA ŞI INVATATURA

77

ţată pe un pătrat, implică o singură diferenţă82, de pe urma unghiului format de bază din trei planuri şi al celui închis la vîrf, cuprins între patru planuri ; de unde re­ zultă că se aseamănă (perfect) cu dyada [2 ]. A treia pira­ midă, construită pe un semi-pătrat, se poate asemăna cu triada ; dimpreună cu diferenţa pe care am surprins-o la semi-pătrat, luat ca figură plană, mai prezintă şi altă dife­ renţă care corespunde unghiului din vîrful ei. Există un raport între această piramidă şi triadă, întrucît unghiul respectiv coincide la vîrf cu planul perpendicular coborît pe mijlocul ipotenu.zei din planul bazei83• La fel, a patra piramidă corespunde tetradei, fiind construită pe o bază semi-triunghiulară. Ca atare, figurile susmenţionate îşi ca­ pătă desăvîrşirea în numărul zece. Şi acelaşi rezultat se obţine în privinţa generării entităţilor geometrice84 : căci prima (entitate), începătura, principiul, din care se gene­ rează mărimea este punctul ; a doua este linia ; a treia S'uprafaţa ; cea de-a patra solidul". Cf. Tlteolog. Aritltm. , p. 8 1 , 15 (Despre decadă). Se mai cheamă şi "Credinţă " [Pistis ] , fiindcă, după Philolaos, cu privire la fiinţa celor existente [�e:pl -rwv 6v-rCJlv] noi avem o încredere statornică85 în decadă şi în părţile ei constitutive - atunci cînd nu le cuprindem doar de mîntuială. De aceea poate fi numită şi Mneme [" me­ morie" ] , pentru aceleaşi motive care au făcut să-şi capete numele de Mnemosyne ["aducere-aminte" ] 86 • LAUR. I,YD . , de mens. I, 1 5 . Pe bună dreptate Philolaos a numit cu un apelativ decada, întrucît i se cade să "primească"87 nemărginirea [apeiron. Cf. B 1 1 ]. 1 4 . PROCLO S, Comentarii la Euclid, p. 180, 8. Or, şi la pythagorei vom afla unele unghiuri închinate unor zei anume, alte unghiuri dedicate altora dintre zei ; cum a făcut P h i 1 o 1 a o s, care a consacrat unor divini­ tăţi unghiul triunghiului, altora unghiul pătratului88, altele tot altor zei, ba chiar aceleiaşi zeităţi mai multe unghiuri închinîndu-i, [cîte se înscriu poligonal ]89, potrivit cu dife­ ritele puteri ce fiinţează în sinea ei. P. 1 66, 25 Aşadar, precum se cuvine, a închinat şi P h i 1 o 1 a o s unghiul triunghiului la patru zei - Kronos, Hades, Ares şi Dionysos -, astfel cuprinzînd toată făptura


ARlTHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOL·\OS

78

cosmic împătrită cu stihiile, fie că se-ntinde prin toată lumea, tocmai de sus, din slava cerului, fie di se orînduieşte astfel după cele patru despărţituri zodiacaie, în cuprinsul acestora90< ) În adevăr K r o n o s su�ţiuc stan:a sub­ stanţei umede şi reci de pretutindeni ; la rindul său A r e s întruchipează toată natura ignee <focul imanent)91 şi Ha­ de;; cuprinde în aceeaşi strînsoare toată Yiaţa pămînteană92, iar Dionysos oblăduieşte geneza umedă-şi-caldă, pe care de aceea o simbolizează tocmai vinul, fiind el umed şi cal d!)3. Toate aceste zeităţi se diferenţiază sub raportul acţiunilor secundare [potriYit unor atribute specifice j , dar se unesc între ele �sub raportul făpturii cosmice ]&«. De aceea tocmai Philolaos cuprinde laolaltă în deschiderea unui singur unghi unirea lor fundamentală : P. 1 73, 1 1 Şi pe lîngă aceştia95, Philolaos, că1ăuzindu­ se după altă concepţie de a sa, mai dă unghiului din pătrat denumirea de unghi al Rheei, al Demetrei �i al Hestiei. P. 1 74, 2* 12 Nu trebuie să uităm că Philolaos a închinat unghiul triunghiului la patru divinităţi9� : iar unghiul pătratului la cîte t rei, pentru a d(·monstra cum se inserează reciproc unele într-altele şi cum se întrepătrund toate lucrurile prin comunicare, cele nepereche regăsindu­ se în cele pare, iar acestea [perechile } în cele impare. Aşadar, triada tetradică şi tetrada triadică împărtăşindu­ se de la cele rodnice şi din făptura celor bune, modelatoan·, cuprind pe de-a-ntregul rinduiala cosmică a l ucrurilor gene­ rate9i. Rezultanta lor, ce dă numărul d o i s p r e z e c e, întinde pînă la mouada unică domnia lui Zeus. Căci P h i­ l o 1 a o s efecti\· spune că unghiul dodecagonului98 este Zeus, deoarece numai 7eus ţine laolaltă într-o uniune, singur, în­ trrgul număr doisprezece. DAliB. SC. I l , 127, 7 Ruelle De ce oare pythagoreii consacrau unuia < dintre zei)99 cer­ cul, iar altuia triunghiul, apoi altuia pătratul, în sfîrşit vreuna din figurile cu linii mixte de fiecare dată altui zeu, aşa cum închinau cele două semicercuri Dioscurilor ?100 Philolaos în această pri,·inţă se dovedeşte înţelept, ca unul ce acordă adeseori aceleiaşi divinităţi o figură sau alta, în funcţie de atributele specifice zeului. Şi dacă nu ştim vre­ odată - în sens larg i "universal" vorbind ] - cum se potri­ vesc trăsăturilel01, c i r c u m f e r i n ţ a este figura tuturor .

.

.

-


A) VIAŢA ŞI !NVĂŢĂTURA

79

zeilor inteligenţi, în măsura în care a \"Clll ele-a face cu inteli­ genţa lor ; pe cîtă vreme figurile rcctilinii, conform unor pro prietăţi numerice care se atribuie unghiurilor şi latu­ rilor10�. sînt specifice, · fiecare, unor divinităţi anume ; de pildd. : triunghiul i se cuvine Athenei, pătratul lui Hermes. Iar Philolaos mai adaugă : , ,aeest unghi dia pi'ttrat este al Rheei, acela este al Herei, altul e al unei alte zeiţe"1°3. Î n cele din urmă, definiţia dată figurilor este pe dc-a-ntrcgul

teologică. Ci. PLUTARCH. , de Is. ct Osir. , p. 363 _·\. . S-2 pare deci că şi pythagoricii îl considerau pe Typhon104 p ut e r .:: demonică. De fapt, ei spun că Typhon există în

mă �'.Ha numitrului par cincizecişişase105 ; mai adaugă iar că ( unghiul) tri unghi u l u i este al lui Hacles, al lui Dionysos şi al l ui Ares ; al pătratului este al Rheei, al Afroditei, al Demetrei, al Hcstiei şi al Hcrci10� ; iar al clodecagonului este ai lui Zeus ; în sfîrşit unghiul poligonului cu cincizecişi­ şa;,� de laturi este al lui Typhon, · aşa cum a co nsemnat <in cercetarea sa) Eudoxos107•

* PROCLO S, In Plat. Theol . , ed. Porto , p.9 Apoi şi la pythagorei noţiunile ştiinţifice au fost izvodite pentru a rechema în memorie (prin anamnez ă )l 08 cde divine. Şi fo­ lo5indu-se de aceste învăţrl.turi ca de nişte icoane (ale ade­ vărului mijlocit) , p rin ele î nc e rca u s-aj nngă la cunoaşterea divinităţii109• De aceea tocmai au închinat numc.re şi figuri

zeilo:·, precum ne spun cei care au cercetat cu rîvnă doc­ trinele sectei11°. 1 5. AET . II, 6, 5 (D. 334, din THEOPHRAST . , Phys.

opi11..

La 'fel ca fr.

A

·

1 6 -22) .

Pythagoras111, întrucît cinci sînt figurile solide, care se mai cheamă şi " matematice", spune că elin cub este generat pămîntul, elin piramidă focul, din octaeclru aerul, din eicosacdrn a pa112 , din dodecaeclnt s fera Universului.

- * 1 5 a. Scltol. berg.

In

Eucl. XIII, 1,

vol . V,

p.

654 Hei­

Î n această carte , [adică a XIII-a : sînt descrise cele cinc i figuri, aşa-zise " ale lui Platon" , dar care de fapt n u sint ale lui ; c i trei din cele cinci menţionate mai înainte sînt ale pythagoreilor - eubul, piramida şi dodecacdrul - , iar de l a Theaitetos avem octaedrul şi ct:cosaedrttl113• Şi de-


80

AR!THMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

numirea au luat-o de la Platon, întrucît le menţionează el în Timaiosn4_ - XIII, 80, p. 675 Heib.

l

sfe

�a

1

p

ir

j

a m

d a

1

o ct a e

: 11 r u

cu

�2

u

1

- ibid. XIII, 81 Philolaos face să corespundă pirami­ da focului, octaedrul aerului, eubul pămîntului, eicosa­ edrul apei, dodecaedrul Universului115•

1 6 . Ai�T. II, 7, 7 (D. :!36,

:Poscidonios) .

probabi 1

din Teofrast, pe care-] utilizează excerptele lui

Philolaos (a conceput) f o c u 1 în mijlocul (natmii), împrejmuind centrul11ti, pe care-I numeşte "Vatra Univer­ sului" [cf. B 7 ] şi maica zeilor", . ,al­ casa lui Zeus", " " tarul" , "continua legăt ură"117 şi " m ăsura Naturii" . Apoi există şi un alt foc în regiunea �ca mai înaltă : cel care învăluicştc (sfera Universului)118• Insfl primul, potrivit cu ordinea fizică, este centrul <de foc) ; iar în jurul acestuia zece corpuri divine se mişcă rotindu-se ; adică Olimpul" ­ " (sau sfera stelelor fixe)119 - , apoi cele cinci planete, după acestea Soarele, sub care se găseşte Luna, sub ea Pămîntul şi sub acesta un Anti-pămînt120 ; iar după toate vine Focul din vatra ce ocupă în această rînduială regiunea din preaj­ ma centrului. Regiunea cea mai înaltă, adică tocmai a "învelişului", în care fiinţează puritatea elementelor, o numeşte "0 1 i m p u 1" ; iar partea care se-ntinde pe sub traiectoria Cerului-Olimp, unde se orinduiesc cele cinci planete cu Soarele şi Luna, se cheamă la el k o s m o s ; în sfîrşit regiunea sublunară şi circumterestră, domnia genezcj care iubeşte toate cele schimbătoare coruptibile se va numi " Cer"121• Şi mai susţine că la ordinea lucrurilor cereşti se referă cuminţenia [sopMa ], iar la dezordinea celor generate virtutea [arete]122 ; una fiinţează cu desăvîrşirea ei, cealaltă ca nedesăvîrşire.

* 1 6 a.

ALEXANDRO S, ]n

Metaph. A 5,

p.

38, 20

Hayd.

Mai spun că S o :" r e 1 e ( . . . ) îşi are aşezarea acolo unde se află numărul şapte ( . . . ), căci el ocupă al şaptelea rînd (cu orbita sa)123 între cele zece corpuri cereşti care se mişcă jur împrejurul centrului - adică tocmai acel miez cu vatra (Focului) - ; el gravitează efectiv după sfera s t e-


81

A) VIAŢA ŞI INVATATURA

1 e 1 o r f i x e şi cele cinci (orbite) ale planetelor. După el, în al optulea rînd, vine L u n a şi al nouălea, P ă m î n­ t u 1 ; după care mai urmează A n t i-pămîntul. P. 40, 27, Considerînd ei [pythagoricii] că numărul perfect este d e c a d a şi văzînd în apariţia jenomenelor124 cum se mişcă n o u ă sfere, - şapte cu astrele rătăcitoare şi a opta cu cele fixe - , a noua fiind orbita Pămîntului (căci socoteau că şi acesta se mişcă în cerc, în jurul Hestiei, ["Vatra" ] mijloc de neclintit, care, după ei, ar fi tocmai focul), adău­ gară în doctrinele filosofiei lor un Anti-pămînt, care - aşa cum propun ei - se mişcă în partea opusă Pămîntului şi, di,n această cauză, este invizibil pentru cei care se află pe l>ămînt. Aristotel vorbeşte despre .aceste lucruri în tratatul Despre cer şi - cu mai multă precizie - în car­ tea despre Doctrinele pythagorice12". * 16 b. ARI STOT., De caelo B 13, 293 a 18 (cf. şi vol. I, p. a 2-a, "Pythagoras", fr. 66, pp. 50-51).

{"] � 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Focul central (sau .focarul")

Anti-pămîntul Pămîntul Luna [ Selene)

Mercur [Hermes)

Venus (Afradite\ Soarele [Helios) Marte (Ares)

Ju p iter 1 Zeus)

Saturn [kranos 1 Sfera stelelor frxe ( constelaţii) mărginită de focul·invalucru

Universul sferic al lui Philolaos, alcătuit d i n cele 10 "corpuri cereşti" (sfere omocentrice) rotindu-se în jurul Focului central.


82

ARITHMO-MAGICUL

ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

. . . Iar unora Ii se pare că ar fi cu putinţă să existe chiar mai multe asemenea corpuri care gravitează în j urul Centrului, dar invizibile pentru noi, întrucît se interpune Pămîntul chiar în dreptul Anti-pămîntului ; din această cauză, spun ei, şi eclipsele de I.ună sînt mai numeroase decît eclipsele de Soare ; fiindcă fiecare din corpurile care gravitează se intercalează, (barind libera ei contcmplare) si ' nu doar PămîntuJ126• Apoi, de pe urma faptului că Pămîntul nu ar fi centrul întregului Univers, ci se află depărtat de acesta la o dis­ tanţă ce reprezintă j umătate-diametru din sfera sa de rota­ ţie127, nimic nu se opune - după socotinţa lor - ca feno­ menele să se petreacă sub privirea noastră, (observatori) ce nu locuim în regiunea centrală128, întocmai precum s-ar întîmpla dacă Pămîntul s-ar situa în mijlocul întregii lumi. Căci oricum, [chiar în aceste condiţii , . geoceutrice" ] , aflîndu-ne acum noi pămîntenii la j umătate-diametru de centru129, distanţa interpusă tot ar împiedica vizibilitatea oricărui fenomen. 1 7. AET. III, 1 1 , 3 (D. 377, din Teofrast). Philolaos pythagoreul susţine că focul e situat în mijloc (deoarece acesta este , .vatra" Universului) ; în al doilea rînd vine A nti-pămîntul ; în al treilea rînd Pămîntul (nos­ tru) locuit, (care se mişcă pe orbită), gravitînd mereu în opoziţie cu Anti-pămîntul ; aşa se face că locuitorii unuia dintre cele două corpuri n-ar putea fi văzuţi vreodată de ceilalţi, care se află dincoloi3a [la suprafaţa corpului opus ] . STOH. I, 2 1 , 6 d ( D. 332, din Teofrast, cxccrptat de l'osc:i douios) .

El introduce în acd foc , situat chiar în miezul întregii Lumi , principiul cîrmuitor [hcgemonikân ] , pe care zeitatea­

-dcminrg131 1-a pus dinainte ca temelie pentru (sfera) Univers ului, aidoma unei cîrme132 ( AET. rr. 4, 15). 18. ABT. II, 5, 3 (D. 333) Philolaos ne spune că pieirea kosmos-ului vine din două părţi : pe de o parte din cauza focului ce se prăbuşeşte din cerlll3, pe de alta din pricina revărsărilor Apei selenarel34, după ce se tulbură prin văzduh (aerul)135• Dealtfel, sus­ ţine că emanaţiile acestor (elemente) hrănesc (făptura)136 întregului kosmos. =


Al VIATA SI INVATATURA

19.

--

83

II, 20, 1 2 (D. 349} .

Zice Philolaos pythagoreul că Soarele are natura sti­ cl eP37 , pri mind reflexia focul ui care se află in kosmos şi filtrînd spre noi atît lumin a cît şi c ăld ur a unui hal6138 ; astfel încît ar exista, într-un fel , doi sori : s ubst a nţa ignte din văzduh şi mrp u l ce capătă o făptură de foc139 din cauza oglindirii. Afară doar de posibilitatea ca cineYa să numească un al treilea focar (aidoma Soarelui) : acea st r ăl uc ire ce 5 e î m prăştie pînă la noi în urma rdracţiti140• Căci noi şi pe aceas­ ta t ot " Soare" o n u mim o ricu m ar fi ea : imaginea unei imaginil41•

20. - 30, 1 (D. 36 1 ) .

Unii dintre pythago r d , printre care �e n umăr ă şi Philo­ laos, s usţin că Luna in mod vădit are natura Pămîntului, fi iu ddt -- întocmai ca şi Pămîntul n ostru - e lo c uit ă de vi (:ţu itoar e şi de plante mai mari şi mai frumoase1�z. Căci animalele acestea de pe întinsul ei ar fi de cinci­ sprezece ori mai mari, ca put er e , fără să lase în urma lor excremente ; iar ziua este şi ea tot de atîtea ori mai l un gă143 21 . AJ1T. III, 13, 1 , � (D. 378) . �Despre mişcarea P_ă­ mî n t u l ui J. Ceilalţi144 < cn:d) că Pămîntul stă ne clint it . I n timp c e Philolaos pyt hagoreul (afirmă) că e l gr avitează în j ur ul Focului ( n·n1 ral), pe o rbita unui cerc înclinatl45, în chip a semănător cu Soarele: şi Lnua. 22. l'EN SORIN U �, 18, 8 Există �i anul pyth agoric ul ui Philolau!-i, alcătuit din (seria celor) 59 de a ni , în care sînt douăzeci si u ua d e l un i i nter cal arei46 19, 2. ' Philolaus a dat la inală (observaţia) că anul n atural ar e trei sute şaizeci şi patru de zile şi j umătate. 23. MACROB I U S , Somni Scip. l, 14, 19 P:ythagoras şi P h ilol aus (au spus că sufletul) este un acor d� armonic147• A R I STOT . , De anima A 4, 407 b 27 Prin tra diţie ne-a mai parv en it şi altă con cepţie referitoare la s u f 1 e t ( . . . ) ; unii spun că d este un fd de acord armonie ; fiindcă acordul rezultă din amestecul ş i compunerea contrariilor şi corpuJ148 este alcătuit din c o ntrar ii . [Cf. PLATON, Phaidon •

86 B - C].

24. NICOM., Arithm . Il, 26, 2, p. 1 35, 10 H.

Î n cugetarea unora, care-I urmează pe Philolaos, (me­ dietatea) a r m o n i c ă primeşte acest nume fiindcă în so-


ARITHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

84

ţeşte orice armonie geometrică şi ei numesc tocmai eubul armonie geometrică, întrucît suprafaţa lui rezultă din calcularea unui număr ce se repetă în mod egal de atîtea ori şi de atîtea ori, potrivit cu cele trei dimensiuni149. De fapt, în orice cub se oglindeşte această medietate : deoare­ ce laturile oricărui cub sînt 12, unghiurile 8, feţele 6, iar opt în conformitate cu acea medietate armonică150 este media dintre şase şi doisprezece. IAMBL. In Nicom. 1 18, 23 Pist. Ei spun că a c e a s t a [scil. armonica medietate sau - altfel spus - proporţia m u z i c a 1 ă ]151 este o descope­ rire izvodită de babilonieni şi că a venit la greci adusă mai intii de Pythagoras. În orice caz se mai află mulţi pythago­ rei care au folosit-o ; cum ar fi - de pildă : Aristaios din Crotona152, Timaios din Locri, P h i 1 o 1 a o s şi Archytas153, ambii tarentini, şi mulţi alţii ; iar după ei şi Platon, în Timai·os [36 A - B J154. 25. PORPHYR . , In Ptolem. 5, p. 91 Diiring. Pornind de aici, unii din şcoala lui (Eratosthenes)155 numeau intervalul "excedenţă"156, aşa cum obişnuieşte, de pildă, Ailianos plato­ nicianul157 ; iar Philolaos adoptă o asemenea denumire pentru toate intervalele [cf. 46 DK 4 : de-spre " excedenţă' ' la Lysis şi Opsimos ]. 26. BOETHIUS, Inst. mus. III, 5, p. 276, 15 Friedl. Însă Philolaos pythagoricul a încercat să dividă tonul în alt chip158, respectiv, stabilind ca primordialitate genera­ toare a tonuluil59 cel dintîi număr care ne dă eubul pri­ mului număr impar, proprietate ţinută în cea mai mare cinste la pythagorici160. Căci, întrucît primul număr impar este trei, dacă-1 înmulţeşte cu 3 şi va fi apoi încă o dată întreit, va rezulta în mod necesar 27, număr care, împre­ ună cu 24, umple intervalul de un ton 27/24 = 9f8, păs­ trînd aceeaşi diferenţă ["excedenţă" ] de trei161. De fapt trei este a opta parte din suma lui 24 şi acest număr 3 adăugat la 24 reproduce primul număr cub al lui trei şi anume 27. Aşadar Philolaos face două părţi din acest număr cub162 : una, mai mare decît jumătatea, pe care o numeşte apotome163, alta, mai mică decît jumătatea, căreia îi dă denumirea de diesis [cf. B 6 ] , numită ulterior " se­ mi-ton minor"164 ; iar diferenţa dintre cele două părţi o numim c o m m a [cf. B 6 ] . El mai socoate că " diezu1" -


A) VIAŢA ŞI INVATATURA

85

[diesis ] constă din 13 unităţi, întrucît aceasta tocmai ar fi diferenţa evidentă dintre 256 şi 243, şi apoi dat fiind că acelaşi număr 13 este alcătuit din nonar, ternar şi unitate, aşadar 9 + 3 + 1, dintre care unitatea ocupă locul punc­ tului, trei reprezintă prima linie impară, nouă primul pătrat impar165• Deci, odată ce numărul 13 - pentru toate aceste raţiuni - a fost considerat diesis (noţiune care se numeşte acum "semi-ton" ) , cealaltă parte a numă­ rului 27, care conţine 14 unităţi, constituie pentru el apo­ tome1.6ij. Şi întrucît între 13 şi 14 diferenţa este unu, el consideră că unitatea trebuie să corespundă unui comma167• În sfîrşit, el obţine tonul întreg dintr-o întrulocare în 27 de unităţi168 , bizuindu-se pe faptul că între 216 şi 243, care se distanţează printr-un interval de un ton [243/216 = 9/8], diferenţa este tocmai 27. *26 a. PROCI.. ln Tim. II, p. 189, 18 Diehl. Aşa cum am zis, după leimma169, ca să aj ungem la ton mai rămîne apotome ( . . . ) p. 190, 2 ( . . . ) cum că raportul tonalităţii apotome170, aflîndu-se în acele n umere [2 187, 2048] are configuraţie de radicaP71 este (un adevăr) evi­ dent. Efectiv : se demonstrează că numerele 2 187 şi 2 048 sînt p rime între ele, întrucît şi termenii mini mi [28 : 9 ] ni se înfăţişează în mod necesar ca numere prime, pe care le obţinem aplicînd teore ma diviziunii reciproce172• Cea mai mare parte a termenilor desemnînd intervale173, aşa cum le consemnează filosoful în Timaios, provine din Philolaos - vădit lucru. Însă descrierea scării tonurilor muzicale se întinde mai departe la Platon, deşi nu dă intervalul de apotome. - 27. MENON A nonymi Lonrlin. [Supplem. Arist., ed. Ac. Berot. , III, 1 ], 18, 8, p. 3 1 (�1)1 Kirk- Raven) Philolaos crotoniatul afirmă că trupurile noastre sînt alcătuite numai din (principiul) cald174• Ele nu participă in nici un fel de la principiul rece ; induce teoria căldurii corporale din observaţii de felul ace3ta : sperma este caldă şi aceasta de fapt are însuşirea de a genera o făptură vie175• Apoi, locul în care aj unge prin ejectare sperma - uterul matricial - seamănă cu aceasta, fiind chiar mai cald. Iar ceva similar cu orice alt obiect posedă aceleaşi proprietăţi cu lucrul176 care-i este asemănător. D eci, dacă sperma gene­ ratoare, la fel ca locul unde a fo3t ejectată, nu participă de


86

ARl'THMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PH!Ldl.AOS

la principiul rece, atunci reiese în mod limpede că mct animalul generat nu poate avea parte de răceală în alcă­ tuirea sa. Cu privire la constituţia făpt mii nou-născute Philolaos se bizuie pe următoarea inducţiel;; : indată după zămîslire, vieţuitoarea începe să aspire suflarea aa rae din exteriorul eil78• Apoi, ca şi cum ar interveni trebuinţa firească, se nevoieşte s-o trimită iar în afară . Din această cauză deci se iscă pofta de aer din exterior , ca prin apor­ tul de suflu proaspăt inspirat să se răcorească trupurile noastre cu temperatura lor mai ridicată179, venind astft>l in atingere permanentă cu răcoar ea (văzduhului). Cam din aceste proprietăţi se alcătuieşte, după cum sp u ne consti ­ tuţia trupurilor noastre. Iar bolile, zice filosoful, iau naş­ tere din pricina fierei [kholi bila], a sîngelui �i a st-cre­ ţi ei flegmatice180• Din acestea mai intii şi intii se dezvoltă principiul bolilor. El susţine că sîngele se face mai vîrtos ori de cîte ori carnea trupului este apăsată dinăuntru. Se subţiază - dimpotrivă - dacă se dilată vasele pe care le cuprinde în făptura ei această carm: <a fiinţei ani­ mate)181. Cît despre secreţia jlegmatică. reiese. din afirma­ ţiile sale, că se formează din secreţii urinare1�2• însă fierea este un ser al constituţiei carnalel-83• Acela�i filosof sus­ ţine o idee paradoxală în acest domeniu, cind afirmă că bila nu-şi are sediul în dreptul ficatului, ci este o secreţie seroasă a cărnii. Cît priv eşt e flegma184, chiar dacă cei mai mulţi oameni spun că e rece, el presupune că este de la natură caldă185• Căci numele phlegma [cp i.Eyfl.!X, "catat " ] vine de la phlego [cp Aiyw, " a arde" ] şi inflamaţiile se produc de pe urma umflării aprinse, deoarece ia parte secreţia flegmei [la procesul inflamator ]186• Iată deci prin­ cipiile pe care le pune la baza producerii bolilor şi consi­ deră că mai lucrează dimpreună în evoluţia bolilor fierbin­ teala excesivă, hrana, [cu anomaliile nutriţiei ]l87, excesul de răceală şi absenţa principiilor de acest fel sau a unor fac­ tori asemănători. [Cf. de asemenea 84 B 4 (DK) Alkrua­ in al doilea rind ion - la noi vol. 2, pp. 400-409 68 A 159 DK ] 28. MENON Anonymi Londin. 20, 21 Ş i acesta [Petro n ]188 socoteşte, aproape <:a şi Philo1aos, că fierea din noi nu este decît ceva inutil. 29. SEXT U S EM PIR I C U S, Adversus mathematicos VII, 92. ,

=

- ,


B)

FRAGMENTE

87

Iar pythagoricii spun că logos ul (este criteriul) j udecă­ ţilorm, dar nu cel înţeles ca generalitate [lata sensu]180, ci [logos-ul) dedus din raţionamente matematice - precum şi că, fiind orientat spre con­ spunea şi P h i 1 o 1 a o s templarea naturii Universului, are cu acesta o anumită afinitate, îu virtutea principiului natural că similarul este perceput de similar. -

-

B) FRA GMENTE Din cărţile D e s p r e n a t u r ă, v. supra, pp. 70, 73 şi. unn . . . . D IOG. LAERT. VIII, 55, 84, IA:M:BL., V. P. 199 (\·ol . I , p. 23) . 1 . (BOECKH, Philolaos, p. 45 ] DIOG. LAERT. VIII, 85 (Cirţile) Despre natură, al căror început era următorul : "Natura în kosmos armonie se-mbină, din acordul celor fără de margine [apeira] şi al celor care le mărginesc [pe rainonta ]1111 ; (la fel) se orînduieşte întregul kosmos şi tot ce

s�

cuprinde-ntrînsul.

2. [B. 47 ]. STOH . , Ecl. I, 2 1 , 7 a [p. 187, 14 Wachsm. ]. Dia cartea lui Philolaos Despre kosmos : , . În mod ne­

cesar lucrurile existente sînt toate fie ( delimitări) ce mărginesc [perainonta ], fie fără de margine [dpeira ] , fie totd.::odată limite şi nelimitate [perainonta te kai apeira]. lnsi numai fără de margine (sau doar mărginite) n u ar putea fi. Aşadar, de vreme ce se vădeşte că natura lucruri­ lor nu constă doar din cele care delimitează sau din cele fără limită, este limpede că şi ordinea cosmică - dimpre­ ună cu tot ce se cuprinde în ea - se alcătuieşte din acor­ dut principiilor ce mărginesc şi al celor nemărginite. Aşa rei-ese în chip manifest şi din observarea faptelor. Căci o parte din lucruri, ce implică limite, delimitează ; altele, ce se alcătuiesc din limite şi din principii nedeterminate, deli­ mitează şi totodată sînt nelimitate192 ; în sfîrşit cele formate din principiul nedelimitării apar ca nelimitate [apeira : ded nedetermiuate ]. (Cf. DAMA SC. L 101, 3 R uelle . Existentul [ta on] con­ stă din li mită [peras ] şi nelimitare [apeiron], cum spune


88

ARtTHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

1

Platon în Phileb., [p . 23 C ] şi P h i 1 o a o s, în cărţile Despre natură [v. supra, A 9 şi secvenţele din Stobaios, injra, B 4-7 ]. 3 . [B. 49]. IAMBL. In Nicom , p. 7, 24 Pistelli. După Philolaos în principiu nu ar exista un obiect al cunoaşterii dacă toate ar fi nedeterminate [panta apeira ]. 4. [ B 58 ]. STOB . , Ecl. I, 21, 7 b [p. 188, 5 W. J Şi de fapt toate cele cunoscute au număr. Căci fără acesta nu ar fi cu putinţă să concepem sau să cunoaştem ceva. -, 7 c [p . 188,9 W. ] 5. [B 58 ]. Iar numărul are două specii193 care-i sînt proprii :· i m­ p a r u 1 [periss6n ] şi p a r zt l [drtio n ] Iar a treia specie rezultă din combinarea celorlalte două : parul-impar. Şi din ambele specii există multe forme, pe care le semnifică fiecare lucru în-de-sine [autaut6 ]I94. 6. [P. 62] . 7d .

-

.

- ,

[p. 188, 1 4, text întregit 17 Jan ] .

cu

elemente din NICOM., Harm. 9, p. 252,

Cu privire la natură şi armonie se stabileşte următoarea relaţie : substanţa lucrurilor fiind eternă195, însăşi natura pretinde o cunoaştere divină, deci nu doar una omenească. Şi aceasta cu atît mai mult cu cîtl96 n-am fi în stare s-ajungem la cunoaşterea nici unei realităţi din tot ceea ce fiinţează197, dacă ea nu s-ar întemeia pe substanţa lucrurilor, din care se alcătuieşte kosmos-ul : atît din margini care delimitează, cît şi din cele fără de margine [k6smos, kai ton perain6nton kai ton apeiron ]. Dar întrucît principiile [piras şi dpeiron] care înfiinţează lumea198 erau în esenţa lor neasemenea şi neînruditel99, ar fi fost cu neputinţă prin acestea să se îmbine kosmos-ul, dacă nu s-ar fi întîmplat a r m o n i a, în orice fel se nimerea să se ivească (această în-fiinţare)200• Căci lucruri asemenea şi înrudite [omogme ] n-ar fi avut deloc nevoie de armonie ; însă cele neasemenea [eterogene] ş i cu întocmire inegală201 era necesar s ă fie închise în cuprinsul unei astfel de armonii, prin care urmează mereu să fie ţinute laolaltă în cosmica lor rînduială2°2. Armonica [octava, 1 : 2 ] o alcătuiesc intervalele de cvartă [3 : 4 ] şi de evintă [2 : 3 ] . Iar evinta este cu un ton [8 : 9 ] mai mare decît evarta. De fapt, de la struna cea mai înaltă [hypate]203 pînă la cea medie [mese]204 avem o


B) FRAGMENTE

89

evartă ; de la cea medie [mese J pînă la ultima [nete ]2°5 o evintă ; apoi de la ultima pînă la a treia [trite ulterior paramese ]206 iar o evartă şi de la cea de-a treia la struna cea mai înaltă din nou o cvintă20 7• Intervalul dintre struna mijlocie [mese J şi a treia [trite ] este iar de un ton întreg. Cvarta prezintă raportul epitriton [4 : 3], evinta raportul hemiolion [3 : 2 ], octava raportul de unitate şi dublul ei [2 : 1 ]. Astfel încît armonia c uprinde pe scara o c t a v e i20B cinci tonuri întregi şi două semi-tonuri minore, pe scara c v i n t e i trei tonuri şi un semi-ton minor209, pe scara c v a r t e i două "uuri şi un semi-ton minor210• -

1:2 2:3 6

8

n e te (mi )

1

tri te ( si J 3 :4

3:4

1 8:9

1

9 m ese

{ la )

Intervalele muzicale d u p ă schema propu,.ă de :IL

12

hyp ate ( mi ) 2 :3

1

_j

Timpanaro Cardini

Cf. BOETHIUS, Inst. mus. III, 8, p. 278, I l Friedl. Philolaus defineşte aşadar aceste intervale, precum şi cele mai mici decît ele, în felul următor : diezul [diesis J2ll zice el - este acel interval pentru care cvarta este mai mare cu două tonuri ; comma�12 este intervalul faţă de adică (de care tonul este superior cu două d i e z u r i fapt) cu două semi-tonuri minore. Schisma213 este o jumă­ tate din comma. Iar diaschisma este j umătate din diesis, adică dintr-un semi-ton minor�14• Cf. PLUTARCH., De an. procr. in Tim. c. 17, p. 1020 E. Unul dintre intervale este cel numit ton, prin măsura căruia se arată cu cît este mai mare diapente [ cvinta" ] " decît diatessdron [ cvarta" ]215• Armonicienii de fapt îşi " închipuie că pot diviza tonul chiar la j umătate, pentru a face două intervale care se numesc amîndouă semi-tonuri216• Dar pythagoricii au recunoscut că este imposibilă diviziu­ nea în două părţi egale şi de aceea dintre cele două sec-

-


90

ARITHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA.

PHILOLAOS

ţiuni ce sînt inegale partea mai mică o numesc lcimma ["restul " ]217, fiindcă rămîne în urma unei jumătăţi normale. 7. [B . 9 1 ] STOH . , Ecl. I, 2 1 , 8 [p. 1 89, 17 W . J . Primul care s e întocmeşte armonie, U n u ]218, în m�t'zul Sferei se numeşte Vatra [Hestia ] . 8 . [B. 150 ] . IAl\IBL. I n Nicom., p. 77, 9 . . . Mona da , ca fiind începutul tuturor lucruril or, după cum spune Philolaos. (Căci nu denumeşte el oare Vnul "principiul tuturor lucrurilor" ?219) ( ) etc. 9. [B. 189 ] In Nicom. , p. 1 9, 2 1 . Î n descrierea procedeelor matematice ţine de altă ocazie, (ivită în cursul demonstraţiei)220, cercetarea mai aprofun­ dată a condiţiilor care ne arată în ce chip, după ce se ridică un număr la pătrat221, bizuindu-ne pe seria unită­ ţilor, obţinem rezultate ce nu sînt mai puţin convingătoare [sigure ] prin natură şi nu prin eonvenţie222, aşa cum ��·une undeva Philolaos. 10. [B. 61 ] NICOM . , Arithm. II, 1 9, p. 1 1 5 2 Armonia se naşte în mod exclusiv din contrarii : . ,cact armonia este o unitate a elementelor ce rezultă din multi­ ple combinări şi un consens223 al sensurilor divergtnte". THEO SMYRK., p. 1 2 , 10 Şi pythagoricii, pe care Platon îi urmează în multe locuri, numesc muzica "o îmbinare armonică de contrarii, unirea celor multe �i con!':f.·nsu1 " acelor elemente cu sensuri divergente . 1 1 . [B. 1 39 . 1 60 ] . THEO SMYRN. 106, 1 0 Despre numă­ rul (zece) au scris multe atît Archytas în cartea Lil \pre decadă, cît şi Philolaos în tratatul Despre natun"i. sron . , Ecl. I prooem., cor . 3 [p. 1 6, 20 W. J Din Fhi1olaos : "Trebuie să judecăm lucrările şi esenţa num2n;lui în relaţie cu putere inerentă decadei. Căci ea este maH�:24 ; în toate lucrează şi le împlineşte pe toate, fiind o iDce­ pătură225 şi călăuza vieţii divine, cere:;;ti, precum şi a .:: elei omeneşti ( . . . )226, întrucît viaţaî participă� de asem�nea de la puterea decadei. Iar fără aceasta toate ar fi ntm ăr­ ginite [apeira ], neclare, indistincte. Natura numărului este promotoare a cunoaşterii, con­ d ucătoare, didascalică pentru oricine:, în orice domt:niu al necunoaşterii sau al aporiei. Căci ni ci un lucru n u ar fi clar, pentru nimeni, fie in sinea sa, fi e în relaţie c:1 cele­ lalte lucruri, dacă n -ar exista n u m ăr ul �i fiinţa sa [fuutou •

-

,


B) FRAGMENTE

91

ouda].

Or, acesta prin raportare armonizează cu senzaţia, potrivit cu structura sufletului227, toate lucrurile, astfel tncît le face cognoscibile şi comensurabile, după natura gnomon-u1ui228, pe măsură ce compune [prin corporalitate geometrică229 ) şi descompune raporturi, luate fiecare în parte, atît pentru obiectele nemărginite, cît şi pentru cele care delimitează.

Ai putea distinge natura numărului şi puterea sa efec­ tivă nu numai în lucrurile daimonice şi divine, dar toto­ dată în o p erel e sau cuvintele oamenilor, pretutindeni, preo� u�n şi dacă ne-am gindi la toate lucrurile de miur gi ei tehnice şi la domeniul muzicii. Nici un fd de falsitate [pseudo s l n-o îngăduie natura num:lrului sau a r m o n i a ; căci falsul nu este defel pro­ priu acestor dbădrşiri230• Falsitatea şi smintirca invidiei [p!tthono:; J sînt proprii unei naturi nemărginite [apeiron ] , iraţionale şi de neînţeles231.

Minciuna [psezedos ] nu poate sufla defel în direcţia nurnărului23" ; dimpotrivă falsul i se arată ostil - un ad­ versar neîmpăcat al naturii numerice ; pe cîtă vreme ade­ vărul este prin firea lui proxim şi specific Numărului.

12. [B.

I prooem.

160]

THP.O

:-\:\f\"10 i . , compilat

de

STO D . ,

Ecl.

[p. 1. �, 5 \\" •·:trt· r] {, :� e•·st t e x t i ua·diat d np:1 consideraţiile din frag­ meatLll precede nt. C I. d�: asc meac• a A ! S j .

Ş i anume: cele cinci corpuri [elemente ] ale sferei lumii : focul din sferă, apa, pămîntul, aerul şi nava care duc·� povara sferei ( ? )2'13 , respectiv al cincilea element.

stut

1 3. [B. 1 59 J. Theol. Arithm., p. 25, 1 7 de Falco. Patru sînt principiile fiinţării pentru orice vieţuitoare

înzestrată cu raţiune, aşa cum spune şi Philolaos în tratatul Despre 11atură , enumerind creierul, inima, ombilicul, organul genital : , .Capul [creierul J este principiul gîndirii [no o s ], inima prin·�ipiu de însufleţire234 şi al percepţiei senzoriale [ais­ thesis ], omhili('ttl este principiul prin care prinde rădăcină şi cr eş te fătul, sădit, iar partea ruşinoasă [respectiv : orga­ nul g� ni t al )23� este principiul al tuturor lucrurilor : căci toate odrăslesc şi dau în floare din sămînţă".


92

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHlLOLAOS

14. [B. 181 ] CLE:M. , Stromat. III, 1 7 [II, 203, 1 1 Stahlin ] Se cuvine să amintim şi de spusa lui Philolaos ; zice pythagoreul astfel : "Dau mărturie theologii şi prezicătorii din vechime cum că sufletul este înjugat cu trupul pentru a ispăşi unele greşeli şi află îngropăciune în acesta ca in­ tr-un mormînt"236 LCf. T h c o d o r e t . , Graec. ajjcct. cura V, 1 4, p. 125, 20 Raeder J . PLATON, Gorgias 493 A (Socrate) : Şi noi poate sîntem in adevăr morţi ; chiar 1-am auzit odată vorbind pe unul dintre înţelepţi cum că noi, acuma, sîntem morţi şi că trupul ne este mormînt, iar acea parte a sufletului în care se află poftele237, prin firea ei se lasă înduplecată şi mînată în toate direcţiile. Aşa se face că un născocitor de mituri, bărbat ingenios, vreun sicilian sau vreun italie [Philolaos ? Empedocles ? ]238, tîlcuind pe alături cuvintele , î n joacă, denumi această parte a sufletului b u t o i [pfthos]. fiindcă este "încrezătoare" [pithan6n ] şi "se lasă con­ vinsă" [peistik6n ]�39, iar pe cei nerozi i-a numit n e i n i-

ţ i a ţ i [amyetoi ] , astfel încît acea despărţitură a sufle­ tului unde stau poftele, fiind neînfrînată şi fără de stavilă, o asemănă cu un butoi ciuruit, datorită nesaţului ei240• În contrast cu tine, Callikles, el arată că dintre locuitorii Hades-ului, pe care-1 numeşte A -ides (= Nevăzutul) , cei mai nefericiţi sînt aceşti neiniţiaţi, ce cară apă 1ntr-un butoi găurit, cu un ciur deopotrivă găurit. Prin c i u r2ll aşa s-a rostit el, faţă de mine cel puţin - înţelege s u f 1 e­ t u l. - Cratylos 400 B - C [ v şi ORFEU, fr. B 3, în Filos. .

pînă la Platon, I, 1, p. 54 ] .

Şi, într-adevăr, unii spun c ă el [trupul ] este m o r­ mîntu1 [sema = monument funerar ] sufletului, L'a şi cum acesta s-ar afla ingropat în viaţa de acum. Apoi, deoarece prin el s e m n i f i c ă [semainei ] sufletul acele sensuri - cîte ar vrea să le semnifice - şi pentru acest motiv pe bună dreptate se cheamă s e m n [ = se:ma ]242, Totuşi, mi se pare mai degrabă că numele acesta i 1-au pus adepţii lui Orfeu, deoarece sufletul trebuie să dea seama pentru cîte i-a fost dat să ispăşească şi are trupul [sOma ] drept înveliş, ca să-şi afle i z b ă v i r e a [hina so1·� ctai ] , desluşindu-se astfel icoana î n c h i s o r i i243• Aşadar, este


B) FRAGMENTE

93

acesta pentru suflet, - pînă ce şi-ar lua pedeapsa pentru dte a greşit - aşa cum arată numele, soma [ " trup­ izbăvitor" ]. Şi nu trebuie smintită nici o literă244• -.Cf. ATHEN. IV, 1 57 C Euxitheos pythagoricul ( . . . ), după cum ne spune Clearchos peripateticianul în a doua carte a Vieţilor [fr. 2, FHG II, 303 ], susţine că sufletele tuturor oamenilor sint legate de corp şi de viaţa de pe acest tărîm, pentru ispăşire ; şi că un zeu le-a rostit în felul acesta menirea : de nu se vor ţine statornice de cele hotărîte, pînă-i va dezlega singur de bună-voie, vor cădea în alte nenorociri, mai grozave şi mai numeroaseUS. De aceea oamenii evlavioşi, temîndu-se cu toţii de ameninţarea celor puternici, se feresc înfricoşaţi să-şi ridice viaţa cu mîna lor de bunăvoie şi doar la bătrîneţe primesc bucuroşi moartea, fiind convinşi că dezlegarea sufletului246 se în­ tîmplă numai după vrerea puterilor cereşti. 15."' [B . 13 1 . 1 78 ] . ATHENAG. , Pro Christ. 6, p. 6, 1 3 Schwartz. Şi Philolaos, zicind el că t o a t e sint ţinute închise de Dumnez. u ca într-o închis( ' re, ne demom ··rează că există Unul şi că Divinitatea247 este deasupra materiei. PLATON, Phaidon 61 D [Socrate : ] Dar cum oare, " Cebes ? N-aţi auzit - nici tu, nici Simmias - vorbin­ du-se despre asemenea lucruri, deşi sînteţi discipoli apro­ piaţi ai lui Philolaos ? " [Cebes : ] - Nimica limpede pe " de-a-ntregul, o Socrate". [Socrate : ] Ce-i drept şi eu " vorbesc despre lucrurile acestea numai din auzite". ( . . . ) 61 E [Cebes : ] - Î n adevăr, ceea ce mă-ntrebi tu chiar acum am auzit eu" şi de la Philolaos, cînd vieţuia pe la noi, şi de la alţii cîţiva : cum că n-ar trebui să facem aceas­ ta [i.e. să ne sinucidem ] ; dar n-am auzit ceva tîlcuindu-se limpede în legătură cu asemenea (oprelişte), de la nici unul". ( . . . ) 62 B [Socrate : ] - " Şi acel cuvînt care se rosteşte în cuprinsul misteriilor de nespus [en aporretois ], cum că ne aflăm " î n t r - u n f e 1 d e c u s t o d i e"248 noi oamenii - , că nu trebuie să ne dezlegăm pe noi în­ şine din această legătură, nici să fugim de ea, pentru mine în chip vădit este un adevăr adînc şi nu poate fi pătruns lesne249• Oricum însă, după cum socotesc, acest lucru mi se pare bine spus : anume cum că zeii ne poartă nouă de grijă, =


ARnHMO-MAG!Ct:L ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

i a r n o i, oamenii, "sîntem doar�una din avuţiile zeilor " 2�0

( . . .)

82 D - "Aşadar, Cebes, toţi aceia care se-ngrijesc de sufletul lor şi nu trăiesc doar pe ntru a-şi măguli trupul acesta251, după ce le-au spus celorlalţi să plece sănătoşi252, nu apucă pe aceeaşi calc, fiindcă aceia sînt oameni care nu ştiu încotro se duc. Ei însă, cei care socot că nu trebuie să-şi în g ă d uie vreo faptă contrară filosofiei, dezlegării (supreme) şi purificării ce se pet r ece îu fiinţa noastră prin lucrarea ei, a scult ăto ri se îndreapt ăl53 pe u1,1de le călăuzeşte ea paşii" . 16. [B. 185 ] . AR I STOT. � ? J , Eth. Eudem. B 8, 1225 a

30.

Astfel încît avem anumite pasi uni şi reprezentări ce nu în puterea noastră, precum sînt şi acţiunile ce se în­ temeiază pe asemenea reprezentări şi raţionamente254 ; ci, aşa cum zicea Philol aos "e x i s t ă r a ţ i u n i [logoi]255 m a i p u t e r n i c e d e c î t n o i" . st:: au

RU:tHA:\TELE

17. [B. 90 ] . STCJD . , Ecl. l, 15, 7 [p. 1 48, 4 W. � Din Bacchantele lui Philol aos . Kosmos-ul este unu si a î n c ep ut să se formeze din miezul său şi din acest mi] loc s-a extins în sus, trecînd prin aceleaşi puncte ( echidis­ tante) în sus [faţă de centru ]256 ca şi în jos. De fapt , cele de sus, care se află deasupra mij l oc ulu i , stau în direcţia o p us ă, raportate la cele de jos. (Căci) pentru l ucr u r ile situate j os, partea cea mai adîncă este la fel de înti n s ă pe cît este de lungă partea cea mai înaltă (din regiunea de sus)257 şi toate celelalte se r aporte a ză tot astfel (un ui c.:ntru). Căci în r ap or t cu mijlocul ambele orientări sîn t echivalente, mai ales dacă nu se fac trans p oziţiile2"8, direc­ ţiile: fii nd orientate inn�rs. 18. [B. 35 ] - - I, 25, 8 [p. 214, 21 \V. � Din Bacchantele lui Philolaos [Dintr-un capitol . . n .. ,prc Soare", din care totul s-a pierdut, cu excepţia "lemei" <"are păstrc·azrt remiuis­

cenţa cuprinsului].

19. [B. 36 �. PROCL . In Eucl. , p. 22, 9 Friedl. De aceea şi Platon multe şi minuuate doctrine de spre


Bl

FRAGMENTE

95

zeităţi ne învaţă prin mijlocirea figurilor matematice. Şi filosofia pythagoreilor ascunde iniţierea în misteriile cunoş­ tinţelor divine, folosind asemenea văluri259• La fel se înfă­ ţişează Discursul Sacrzt - în totalitatea sa - ca Bac­ chantele lui Philolaos şi acest chip 1-a păstrat întreaga învă­ ţătură a lui Pythagoras2eo despre zei. FH. \ IDIE.\'fE 1.\IW lEL.\ ICE

20. [B. 151 J . IOA�N. LYJ>U S, de mens. Il, 12 Aşadar, pe bună dreptate Philolaos a numit numărul ş a p t e a m e t o r [, ,cel niră mamă" şi totodată "care- nu-poate­ fi mu m ă " l ; căci el singur nu generează şi nu poate fi generat prin fin·a lui. Or, ceea ce nu generează şi nu este supus gem:raţiunii rămîne imobil. Căci procesul generării este implicat în mişcare, deoarece nu există ceva care zămisleşte sau este zămislit făr-de mişcare, pentru ca primul să fie capabil de zămislire, iar al doilea să poată fi zămislit261• Aşa tocmai este zeitatea, după cum afirm ă însuşi retorul din TarentW2• E l se rosteşte după c u m urmează : "Este numărul ;� apte hegemon şi conducător al tuturor cel ce fiinţ(·ază în veci, Dumnezeu, lucrurilor, tt n u l, statornic, nemi�cat, merl'u icl<:ntic şi egal cu sine"263• f Dupii ll i ,. 1 s · - p. 4 1 6 ad 1 . · - din aceeaşi ipotetică sursii co­ munii (tratatul J)csprt hcudumad<l ( ? J al lui l's.,udo-P r o r o s ; v. mai departe acest filosof, pp. 25 1 - 252) se iuspirft şi autorii din c;�rc pr<:.\'jn aceste fragmente : .

PHILO, de opij. 100 [I, 34, 1 0 Cohn ] Din cauza asta ceilalţi filosofi compară numărul acesta cu "Nike fără de mamă" şi cu "Fecioara", care, precum povesteşte legenda, se ivi dintr-o dată, zămîslindu-se din creierul lui Zeus264• Iar pythagoreii o compară cu hegemonul tuturor lucrurilor ( . . . ) Căci ră mîne imobil ceea ce nu generează şi nu este generat ( . . . ), el singur nemişcător şi nemişcat, conducător din v ec h i m e şi hegemon, a căruia icoană pe bună dreptate s-ar numi hebdomada !numărul 7]. Dă mărturie pentru a întări spusa mea şi Philolaos, prin aceste cuvinte : "Este numărul şapte hegemon şi conducător al tuturor lucrurilor, Dumnezeu, unuJ26;;, cel ce fiinţează in veci sta-


ARITiiMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. PHILOLAOS

tornic, nemişcat, mereu identic şi egal cu sine, diferit de celelalte (numere)". ANATOL., Despre decadă, p. 35 Heiberg. Numai ş a p t e [lrebdomada] dintre numerele care se află în cuprinsul decadei - nu generează şi nu este generat de alt număr, cu excepţia unităţii ; de aceea este " numit de către pythagorei "fecioara-fără-mumă [parthe­ -

nos ametor]. 20 a. IOANN. LYD U S, de mens. IV, 12 Pe bună dreptate, aşadar, Philolaos spune că dyada [numărul 2 ] este soaţa lui Kronos266, cel care în mod

vădit s-ar putea

numi Chronos XEAUTE�TICE

["timpul" ] .

[ ?]

Despre suflet

2 1 . [B. 1 64].

STO R . , Ecl. I, 20, 2, p. 172, 9 W. Cugetări ale lui Philolaos pythagoreul, din tratatul Despre suflet. Philolaos afirmă că principial Kosmos-u1 este nepieritor. Aşadar se rosteşte astfel în cartea Despre suflet : "De aceea kosmos-ul şi rămîne mereu nepieritor şi neatins de truda vremelniciei267 datorită eternitătii fără­ ' de-sfîrşit. Căci nu se poate găsi vreo altă cauză efectivă dinăuntru, care să fie mai puternică decît aceasta [Sufle­ lttl Lumii ? ]268, nici vreuna care să lucreze dinafară, pentru a fi în stare să-1 distrugă. Ci dimpotrivă : fost-a din veş­ nicie acest kosmos si va dăinui o vesnicie ; o singurâ Lume, cîrmuită de unul �ingur, din acee�şi fiinţă, [congenial ]269, cel mai puternic şi de neîntrecut. Ca atare kosmos-ul, fiind unul şi continuum270, prin firea sa respirînd şi rotin­ du-se, are în cuprinsul său principiul mişcării şi al modifi­ cării încă de la început271• O parte din el va fi deci supusă schimbării, cealaltă rămîne veşnic neschimbată. Cea ne­ schimbătoare se întinde tocmai de la sufletul care învăluie totul pînă in marginea Lunii272 ; iar cea care cunoaşte schimbare din marginea Lunii pînă la Pămînt. Şi întrucît "m i ş c ă t o r u 1" se roteşte în j urul axei sale, din veş­ nicie273, iar c e 1 m i ş c a t se orînduieşte aşa precum îl urneşte mişcătorul, în mod necesar primul va fi "eternul


B) FRAGMENTE

97

" mo to r " , r . t r �·diUalt un "etern mobil 274• Unul este pe de-a­ ntn· � u l 1 1 1 1 locaş al Gîndirii [naos ] şi al Sufletului ; iar celil l a l t 1 1 1 1 se diu al genezei şi al schimbării. Cel dintîi ca

virt ual i t a t ,� rdynâmâ ] predomină ; al doilea este dominat. Şi d i n : u n hl·lc principii - partea divină mereu mişcătoare, laola i LL < ' t i p a rte a generată, mereu în schimbare - se alciH u i • ·:;; l • · i ntregul lwsmos. 1 >t · : t t ' < ' < 'a . zicea el, se cuvine ca L ume a să f ie o lucrare vc�lt il·.·· i l' llt"rgcia aidios ] a divinitr1ţii şi a genezei275, pentru care p1 Î l l l' i pi ul schimbător din Natură urmează principiul divi n . ��i : ll'l'la rămîne în veşnicie Unul, mereu acelaşi, alcăt u i t • n • · r . . u l a fel. În schimb făpturile ce se nasc şi pi er sînt 1 1 1 1 t l l • · la rw măr. Iar acestea, deşi sînt s upuse pieirii, totn:;; i ptt s l r .. a z i"t fiecare natura şi f orm a lor, astfel restituind mereu d l ' - a l u ngul g e n e z ei [ca de ve nir e pÎo aceeaşi formă pc c a n · a c n·at-o părintele demiurg . . . Ut•st,r•� ritmuri şi măsuri (I, I I , III) 3,

22. J B. p. JOS,

1 77 J . :l

O,A U D IAN U S

JIIA�IERTU S,

De anima I I ,

Bngclbrecht .

îm<i jii t ura l u i Pythagora->, înt ntdt el nn a pus nimica în scris, trl'b u i e ci"tntaU la u r m a-;; i i filosofiei s a l e ; printre acestia ct'l mai m n l t a f l u c tt a strftl ucit P h i l o l aus din Ta­ rent, care înt r-o dezbatere ce ocupă m u lt e vol u m e d e st u l de obscure, despre î nţelegerea lucr urilor ţ;i ce ar semnifica fiecare, mai înainte de a se pronunţa despre esenţa sufle­ tului. discuta de minune despre măsuri, despre greutăţi şi numere277 , rapo rtate la geometrie, muzică şi aritmetică, afirmînd că prin lucrarea lor a luat fiinţă întregul Univers. I I , 7, p. 1 20, 1 2 :\fă î ntorc acum la Philolaus - de care m-am îndep:J. :-tat pr.:nt rn o lungă digresiune. Acesta, în a t rei a cart-:· , d i n cek i ;1 ti t u l a t e Despre ritmuri şi măsuri, vo r b � 7t c a'it kl <lesprc s uflet : " este intr o d us în c o rp sufle­ tul, (adapt î 1 H l u-sc) p r i n lucrarea numărului şi prin acordul unei annn il i i nemnritoare (fiinn totodată n e c o r p o­ \cc· l a �i aut:.> r , d u p ă alte consideraţii, adaugă : r a 1 ă) "278 "'l'rupui (•,;t e i ubit de sufl e t , fii ncldt nu se poate folosi de si mţu r i fi"1 r:1 acsta. După ce apoi, prin moarte, se desparte d t� tru p , sufletul d ace p r in l ume o viaţă incorpo­ rală". •


98

ARLTHMO- MAGlCUL

23. [B. 137 ] .

I AM E L .

10, 22 i şi

ŞI

ARMONIA. PHlLOLAOS

In Nicom. ,

Philolaos zice că .,n u m ă i n r. r e a t a l c g ă t u r ă

vesnicie�79 a l u c r u r i l o ' ATI-IIU•UI.J_w s, .1-fechan.,

p.

10, 22

� SyTian.

ul este puternic a ce ţine laolaltă statornica r d i n k o s m o s". 1'

p . 4 \vTescher Au spus bine filosofii din vechime că trebuie să cunoa�­ tem ce măsuri sînt hotărîte pentru o p o r t u n i t a t e [kair6s ]280, întrucit ea constituie o granîţă ce d ett:r mină filosofia [horos fes pMlosophias F81 ; căci numai bizuindu-se pe acest prilej nimerit poate să pornească cineva spre a săvîrşi orice şi-a propus cu noimă în domeniul practicii28z, după ce s-a îndreptat el însuşi pe sine, cu tot cugetul, stăruind a s upr a vesbtulni îndemn rostit la Delfi263 san


NOTE LA Pl-ll L OLAOS

99

asupra celor izvodite de un Straton, de un Hestiaios, de .\rchytas, de un Aristotel sau de ceilalţi care au scris n uri as e măn ăt o a re - la fel ca înţelepţii menţionaţi .

un lu­

H u a!lonf -,!� care a c�cerptat pas�::. j :_rl i.le 1nai sas (p. 20 1 , 16 Wesdxer. h �dmeidcr, Gr. Polior!.• . I f , p. J J) cU al tfel autorii enu m�raţ i mai sus : 1 ' h i l o 1 a o s, Arbtotel, Isocrat.:, "'.. ri0tof a n �[ A pollonio:<. U ltimul frag­ r r t < ' l l t 1:rdaielnic, din Theofi!act, il menţioneazfi pc Philolaos, refcrindu-se h tlll corp de lncrări erudite ale pyllw.goreilor, cu probleme d in domeniul t '"·\ i;·ii de: luptă (mai des al mc<'a:t::andor rle riizboi - cf . Archytas, ) 'n·ctt cs•>c al lui 1\.rhimeclPi :

THEOFILACT,

A- B) .

D

Ep. 7 1

.L

.

G. C XX\'1 , col . 493

. . . Această m o dalit ate p r i n care s-a priceput Theo­ doros să conj uge arta militară cu geometria şi astfel, după :\rchytas, după P h i 1 o 1 a o s, după Iulian, cel spurcat l lL'ntrn noi284, el reuşi

să îmbine laolaltă domenii care despărţituri ce

a flau încă din vechime osebite, prin ţi nea u pe distanţe mari separate.

se

le

NOTE 1 ···7 11" o fn i't 1 1 1 1 i ""\c: i u [o n n aţii valick pentr u a re­ .-ill' V a i t npr,·j n r :t ri d i n hiografLL l ui Philolaos ( v . �i Nota inlr,>rlllriulll, pp. :.! 1 · · 2 -l ) . N n d e n l tradi ţ i l'i se reg(t.'<'�tc l a cu u :tr mai :d ,·s la 1 liog<'ll<·s J ,acrtios, ean, a f o l os it fără discenr:'u niHt o serie de i /. v oare ; în p ri mul rîncl scrkri b i ografice, cum ar f i cele compi late de 1 h·rmippos (cf. infra, 11. 6) sau hiogrdia l ai Platon datorat ă lni Her­ " ' ' " l oros (sec. I II î. e . n . ) . Numai la Diogenes patria filosofului este Cro­ I o ua , de unde a fost alungat, pare-se, îndl din t inereţe , t1cveuind tarentin (<·<'l.iiţenu din T ara n tos) . pri n adopţiune (Olivieri) . De pe urma faptului . · . i p d h a go rc i i an fost alnugaţi în repetate rînduri din anumite cetăţi . d o · t : n·cil'i Mari ( s udu l Italiei) şi ale Si cil iei , subzistă n ecl arit ăţi în toate · • · · · ··.1 ,. f t· agnwntc cu privire la exil urile succesive care an brăzdnt viaţa - 1 · "' : .. · J • l priiJeag a lui Philol:lo:;. Fragmt•nkle

,·onst i t u i

cu o aleasă cultură filosofică, Dlon era cumnatul ti­ s idliaa Dionysios I al Syracusei (405 - 367). Veleitar al politicii l t t t n i uatt•, ar fi durit să pună în practică ideile b nnu! ui său pri eten Pla ­ t o u . Des tinul s(m tragic (piere as asinat în 353 î.c.n.) ne este cunos cu t 1 1 1 : 1 i a l • · < elin Vieţile redactate de Plutarh şi de Comclius Nepos, precum ,:i d i n Scriso arc,l a VII-a, t r ans misrt printre operele platonice. în două ' i 1 1 o l l l ri 1 - a i n \•itat pe Platon la curtea syr acusan ii : în vremea lui Diony­ . " . ,, 1 . nrv-1 batj ocorqte pe filosof (fiind pe pnnctul �ă-1 vîndrL ca sclav). · ' i " ' ; " ' I J Dionysios al I l- le a (fiul monarhului precedent) , care S•! va do1

l '• ,litician

l :tnnlui


MIHAI NASTA

1 00

vedi la fel de neinţelegător. Scrisoarea menţionată în această frază nu s-a păst rat şi însăşi existenţa ei rămîne întru totul problematică ; part: mai dt.:grabă o născocire. La Diogenes Laert. VIII, 80 afl ăm despre o epistollL similară, prin care Platon îi mulţumeşte lui Archytas, fiindcă i-ar fi procurat manuscrisul lucrărilor unui alt pythagoreu - cf. Okkelo.� . în această antologi e , fr. 4, p. 236. Asemenea texte, de cele mai

ni

multe

ori

apocrife,

deveniseră aşadar locuri comune ale tradiţiei doxo­

graf ice , prin care se încerca legitimarea unei atribuiri de opere manuscrise

cutărui sau cuti:'lrui autor. Dealtfel, după Timp:inaro Cardini chiar în cazul lui Philolaos, tradiţia doxografilor oscila într e informaţia C\\ p r iv i re l a comisionul încredinţat lui Dio n (prin scri soart: ) şi cea referitoare ia de­

mersul făcut de Platon e l însu�i peiltrn a-şi procura scrierile su s-nu m i ­ tului pythagoreu (v. fr . A 8) . 2 În privinţa distri bu i r i i operei pe cărţi, enunţurile d oxograf ice ezită între singular şi plur al . Chiar la Diogcncs, cey a mai departe , apare siu­

· nou pluralul. S-ar părea dL avem de-a tratat, lucrfLrile autono me îiind compilate ulterior, - ivindu-se printre falsuri . Am înt rer upt prin puncte de sus­ pensie redarea unei secţiuni a frazei din Di ogenes , dtoarec(• en repre zint ă o născocire a sa (incl usă oricum în paranteze). prin care ar dori s ă acrediteze drept informaţie nu te u tic ă produsul imaginaţiei sale �onfuze. Întrucît Dion, la cîţiva ani du p ă ce preluase domnia (prin 3 57 î. e.n.), fnEese ucis de u nul din compatr ioţi i săi ( v . supra, no ta 1). c ar e n-ar fi vrut sii-1 v ad ă cîrmuind ca un tiran, aceeaşi moarte spectaculară este at!'ibuită (pr i n confuzie sau . . . extrapolare) filosofului nostru l 3 În text ananke şi harmonia. După cum remarcă Timpanaro C ardin i , , .prin cipiul determinist" im anen t materiei este asociat cu armonia pentru a semni fi ca aici un . , mod prin care işi găseşte expresi a arwnke ; armonia gularul ( . . o carte"), apoi din face cu diferite cărţi d iJ• acela ş i

deci este forma prin care se actualizează legea riguroasă a cauzalităţii " . Vezi de asemene a i11{ra, fr. A 23 2 4 si B 6, 1 0 . Porm nl nr c a trimite l a ' conceptul armo11ico- cometric de 'haz[L al primul ni pythngorism c i pune în centrul ordinii cosmice coert::uţ.a numerică inerentă domniei legilor naturi i .

g

y

• De fapt !tata k klon ; dcci . . potrivit unei mi�cări circulare" . Aceasta poat" Ii atît rotaţia în jurul un u i ax (·;uc trece prin centml Pămîntului, cit şi mişcarea sa de revoluţie în iuncţi., ck un ax t:xt<·rior Pămîntului. Dup ă cum arată 'l'h . H . Martin (Hypothescs, ch. \-, � 2), la c a r t: se re­ ier ă Timpauaro C ardini, prima r epreze nt are provine din Hiketas, cea de-a doua îi aparţine în mod clar lui Philolaos. Oricum, cnnnţarea nu precizează nici l a ce orbită se rdereau textele parcurse de dvxograf_

Î n fr.

A 21 se cl arif ică

repre:o.(·ntnrca philolaică. vestigiile doctrinei ac,·stui pythagoreu, vezi fragmentele adnotările respective la p p . 2 4 5 - 246. • Biograf erudit, a cărui maturitate dateaz(t din ultimul p:itrar al 5 Pentru

cu

stcolnlui n r ;

. ,C <Lilimachen5", d eo arece - dc�i originar preocupfLrile savante ale marel ui hibliotec:tr <lin Alexandria. Pentm atestarea Victilor scrise de Hermippos, c:. FIH� ITI, 42, fr. 25. I>o td\·it d atel or pe cMe le compilasc acest biog;·d al !ni Platon, fi10S(�ft�l cn!nptira..;c . .. c�irţi!c" sau . , cm: l c1 " cn docb·i�e py�1: <1 f,;t"l­ rt..�ice at;-ii.�uift' hx � Pl: i1olans ca oc:.z�a pritnei s:Llt ('�i! �to:<i în s:·_· : l . :t , prin din

era supr,mnmit

Smyrna . -

continua

389 î . e . u . (dt>r:·i îaaiatl: <le

a

fi

ilnplinit .tO c:t7 �!ni , a�a

c n n1

n�7-i.:dt:1 <lin


NOTI! Sc:risoarea a

400

PHILOLAOS

101

VII-a 324 A şi din fr. A 5 reprodus mai

l

I,

Yitaţia tir anu u i Dionysios

:198,

LA

cel .Bătrîn

(v.

departe), la

in­

şi supra, n. 1). În DK, pp.

(notele din aparat), Diels consideră că întreg acest

conspect din ... "

Jlenni pp os este o interpolare la Diogenes (de la ,.Spune un istoric,

piui:i la ,. ...

discipolii lui Philolaos"), autentic fiind numai restul frag­

(ca şi textul diogenian din fr. 8) unei conspect(tri dnxografice a lui Satyros. 7 Desigur, motivaţia unei asemenea incriminări de plagiat trebuie

llll"ntului,

datorat

dllltată în cuprinsul unei tradiţii de interpretare pythagordcă a sur­ "·lor pe care Platon adeseori le-a trecut sub tăcere, mai ales cind prt-­

lucra doctrina m arel ui întemeietor al filosofiei numerelor, fără să pr e ­ l'izezc ce aparţine lui Pythagoras şi prclucrărilor ulterioiii<.o ale doctrinei, aţ;a cum le aflase la Timaios (v. în acest volum pp. 240-241) sau chiar

la Phiblaos, care, în fraza noastră, devine doar un simpln intermediar :�1 acestei tranzacţii .,bibliografice". De acolo �i anacronismul cu pri­ vin, la cele 40 de mîne alexandrine (s ic ! ) , monedă c<J.re nu putea s(l a ibi't cur s în timpul vieţii filosofului. 1

i<·,

8 Acest detaliu ne aduce, pare-se, mai aproape de

potrivindu-se

mai

bine

cu

moravurile

vechiul

iilon biogra-

unei confrerii p yt h agorei ce

�i atestînd aceeaşi atitudine respectuoasă, de preţuire a memoriei lui l'hilolaos, care se poate deduce şi din menţiunile repetate pe care le la!'e Platon în dialogul Phaidon (v. mai departe fr. 15). Se ştie dt!altfel

··ii filosoful se bucurase la inceput de trecere pe lîngă tiranul sicilian �i o intervenţie a sa în favoarea pythagoreilor este intru totul verosi­ mil(t.

Demdrios

n·llacta

;dfal)(·tic

biografii

1\lugncs,

al"

erudit

unor

cu Cicero (sec. I î.e.n.), cultură, orinduindu-k prohabil

contemporan

oameni

de

'li a vînd grij:l în primul rînd să individualizeze autori diferiţi, purtau an·la�i nuuu·, <"oust·muat d•· rerep tare (deci ,.omonirui"), <l<·�i ln·lntiau <l<·osl'hiţi folosiudu-Sl' atît iiHlicnţii supl i went are onomas1 in·, •·it ,,;i datei<- distiudin· rderitoar<' la opera lor. După citatul <lin

.. an·

1:/u" Lurf,·llll(ci, :ilci\tuind fr. 11 16, sub raport cronologic GC<'asta este n "'"'" sur."i !'are n,. d{• un text din Philolaos: h-. il 1, un început solemn •·ar .. 1111 par<" si't fie o invenţie pseudepigrafiL 111

Textul este corupt în cîteva locuri şi completarea laeunei îi apar­

l!li Diels care s-a folosit de enunţul paralel din Diogcnes II!, 9, n•11sidl'rlnd cit �i aici avea de-a face cu mai multe ,.cărţi" de doct rine · "" pythagoricilor "al ci'irur titlu ar fi Despre naturii". Din n.m se i\'e�te 1" nhlema controversată a numărului de scrieri transmise sub numele t in<'

(cam ariitam ""'i11t.·) că se perpetuu faima celebrului , . Tr ipartitum" pythat(oreic, recea • •· � " .':"re a z ă şi \V. Burkert în Weisheit und Wissenschaft, cap. III: 1. fJu S••i!derstellung des Philolaosbucht's in der pythagoreischen Tradition, p �o:; �i urm.), atribuindu-i-se �i lui Philolaos mai multe cărţi , care co­ ,,.., 1 '"'"1 celor trei corpuri de doctrină tratate într-o singură lucrare. 1 lln.,ofului nostru. Cea mai logică soluţie ar fi să presupunem

'''·""'",- i se poate da dreptate şi lui E. Schwartz care în Realef•cyklo,?adie l'r"l"'"'' s:"t reconstruim enunţul paralel diogenian în felul următor: ,. u

.. ,., "'

••

,;ingurci carte despre natură,

al cărei început �ste ac;�sta

... " .

'' .\ m dat întregul context al frazei, întn1cî t se poate vedea elin ·'' • ·"L' formulare că una din principalele tradiţii pythagoreice L<::ate oi·· "<TII! de filosof ulu i nostru se refere a la interdicţia sinuC'ider!i, care


102

MIHAI NASTA

altfel - nu mai figurează printre fragmentele .propriu-zise păstrate de la Philolaos. 19 Aceasta este principala indicaţie cronologică pentru a data o per!oadă finală din biografia lui Philolaos - venirea lui la Theua u nde face şcoală (v. şi Nota introductivă, p. 21) înainte de 400 î. e.n . În contextul narativ din Platon apar a semenea referir i tocmai l'entru a :·c conferi un spor ele aut enticitate istorică personajelor care-şi fac prezentarea îu dialog. La fel se rosteşte şi Burkert, în IVeisheit ttlld lVissenschajt, cap. cit., 213: .. Einen Fixpunkt fiir die. Datiernng uildet die Erwăhnung im Pltaidon; Phi !olaos muss danach vor 399 in TheJ,en g;cwec.en sein, ist also :Zeitg(nosse, v ieileich t auch etwas junger aL> Sokrat.,s''.

13 În că de Ia începutul acestei adnotări a sco!iastului, care comenta Pht<idon-ul platonic, se vede că el caută să dea o interpretare personală :>lîngace informaţiei referitoare Ia sm·ghiunirea lui Philolaos din sudul Ita­ liei. De aceea ·crede că poate identifica în acest destin al filosofului întîmp­ lări· pdreeute cu trei generaţii mai devren1e (între 505-485), Îll vremea lui l'ythagoras; confuzie manifestă cu cele relatate şi de Iamblichos în l'ita Pyth. (248 şi unn.): o naraţiune din contextul vechiului pytha­ gori�m - fr. A 16 - despre uneltirea care împrăştiase prima dată pe discipolii adunaţi Ia Crotona de fondatorul sectei - cf. Filos. ptnă la PtatoP, voi. I, partea a 2 -a, pp. 20-22 �i notele 97-104, unde se dau şi lă muri ri despre Kylon. Alte �tiri de aceeaşi natură le aflăm tot din I amht .:chos, V. P. 257, în legătură cu atitudim:a lui Hippasos (v. fr. A 5, in secţiunea consacrată acestuia din urmă, voi. cit., pp. 136 şi

144-145).

u N-ar fi de înlăturat ipoteza dăinuirii unor învăţături de t ip sim­ bolica-enigmatic : enunţuri în proză, transmise pe cale orală şi apoi co­ mentate de ucenicii' lui Philolaos, aşa cum sporea şi stratificarea Dis­ cursullli ·Sacru (Hieros L6gos), mai înainte de a face obiectul unei ela­ borări scrise apoc rife. Cf. W. IJurkert, op. cit., pp. 20-t-205: .,Die sicher alte Uberlieferung, I,egende und Akusmata hat sich offenbar rein miind­ lich vollzogcn ; gerade die Schwankungen etwa in der Seelenwanderunf;(­ slehre Iassen sîd1 nur verstehen , wenn keine autoritati ve Fixierung vurlag". 1" Filiaţia uoctriuară, potrivit căreia înţeleptul nostru şi-a făcut ucenicia pe lîngă J,ysi.�, a dept al generaţiei a doua de pythagorei, rămîne plauzibilă. Lysis (v. în acest Yo!um, pp. 242-243) împreună cu *Ar­ chippos (în enunţarea fragmentului nostru confundat cu Hipparchos) este cel care a cyadat din cnsa incf'ndiată Ia Crotona, nu Philolaos ( cf. în acest volum, pp. 71, 242 şi mărturia istoricului };'eauthes, la P or phyrio>, V. P. 55, apoi I amb! ., V. P. 42S). S-a refugiat de-a dreptul Ia Theba, unde, foarte bătrîn, J-ar fi putut educa şi pe Epaminondas. Motivarea venirii lui Philolaos Ia Theba pentru a face Iibaţiuni la mormîntul maes­ trului său Lysis este o elaborare anecdotică, inspirată probabil de un loc comun similar din biografia lui Pyth agoras : un timp ucenic al lui Pht·rekydes, îi face îngropăciune Ia Delos (d. Diog. I,aert. I, 118; la noi voi. I, partea a 2 -a, p. 13, fr. 8). Detalii despre această născocire şi 13 \Vilamowitz, Platon, Berlin, 1920, voi. II, p. 86 şi urm. Un învă­ ţă m înt formativ philoluic este prilejuit de o şedere a lui prelungit!l. la 'fheb a, înainte de 405, cum o atestă pasajele din Phaidon 61 B-B şi n2 � (care conţi:1 de fapt şi elementele unei teorii despre condiţia :;uflttclor În viaţa pămînteană - V. mai departe fr, ll 16).


NOTE LA PHILOLAOS

103

18 Acest fragment doxografic provine din acelaşi capitol diogenian care alcătuieşte fr. A 6 din "Pythagoras", cf. Filos . ... pînă la Platon, vol. I, partea a 2-a, p. 11 (şi notele de acolo). Gl a uko s d i n R he­ g i o n (5ec. IV î.e.n.), ar fi scris un tratat D espre vechii poeţi şi muzi­ cicn i ; est e citat de Ps.-Plutarh, in Vieţile celor 10 oratori. Viaţa lui Antiphon, cap. 19 şi în Despre muzică, cap. 4 şi urm. Ştirea certă des­ pre o influenţă a pythagorismului ,.mediu" asupra lui Democrit pledează pentru existenţa aşa-numitului ,.atomism numeric" (engl. number-atomism), care apropia unele aspecte fizice, materialiste, din evoluţia doctrinei pythagoreice, de filosofii atomişti din ultima parte a secolului V î.e.n. 17 Nu cunoaştem din alt context sursa citată în această mărturie; pare să fie un doxograf, Apollodoros din Cyzic. Faptul că s-au infiripat cindva relaţii prieteneşti între Democrit şi filosoful nostru oferă o indi­ caţie importantă pentru sincronismul dintre cei doi. Nu se poate situa data naşterii lui Democrit mai înainte de intervalul 460-457 î.e.u.; maturitatea ambilor filosofi coincide aşadar cu anii 440-420 şi amîn­ doi par să fi avut încă o activitate susţinută pe la sfîqitnl secolului. 18 Relaţiile dintre Platon si Dion au fost evocate în adnotarea frag­ mentului 1 (v. nota 7 ) . Cice;o pune accentul pe rolul jucat de filo sofi pentru inculcarea unor idei de moralizare a politicii, formîndu-se ast fel discernămîntul etic şi cultural necesar în activitatea şi deliberările vii­ tarilor oameni de stat. 19 Nu întîmplător din nou este menţionat Lysis (cf. supra, n. 15)

înainte de P hilolaos. Ambii ne propun pilda unor maeştri în filosofie care s-au priceput să cultive tăria de caracter la discipoli efectiv in­ struiţi să devin! bărbaţi de stat, renumiţi pentru fermitatea lor. Se poate conchide aşadar că în afară de astronomie, doctrina philolaică a deter­ minat şi adoptarea unei linii de mijloc în strategia pus:1 în practică de Archytas. 20 Am re<lat prin substantivul .. frăţii" termenul grel' hl'laireiai (iitt.

,.tovări"t�ii" sau .,însoţitorii"), de fapt .,asociaţii secrete" (cc<!a ce vor încerca să sugereze în secolul XVIII primele societăţi masonice, viitoare loje, cu idealuri iluminist-revoluţionare, cu un simbol ism esoteric de msacrucieni alegorizînd pentagrama şi reminiscenţa . .sodaliţiilor" py­ tbagoreiee). Aceeaşi denun1ire o actualizează eteria luptătorilor greci pentru libertate din secolele XVIII - XIX. La noi, asociaţiile revolu­ ţionare, a căror act ivitate culminează la 1848, îsi vor lua numele de .. f r ă ţ i i", tocmai pentru a reinvia simţul unor st�ăvtchi nuclee de so­ lidaritate. De aceea credem numai astfel trebuie redat aici h011pe:Î011 Tii)v Ilu601yopucii)v : grupări solidare sau ..cluburi", mai active decit orice par­ tid, prin care pythagoricii izbutiseră să deţină puterea timp de aproape douf1 decenii în unele cetăţi din sudul Italiei (Graecia J\,fagna; poate chiar şi în Syracusa), cum ar fi Crotona, 1Ietapont, Tarent, Rhegium.

21 În text stasis, , . r ăscoală" : ,.lupte interne". datorate faptului că demos-nl şi alte partide cu interese varii nu mai tolcrau gu,-crnările auto­ ritare ale .,frăţiilor" pythagoreice cu tendinţe oligarhicc. 22 Adepţii lui Kylou, la care se referă fr. 1 h şi nota 13. Se vecie încă de la inceputul acestei relatări dt Plutarlt foloseşte acelaşi izvor ca scoliastul lui Platon acolo �i de aceea confuadă, cu !Jrl:ţul mmi a­ nacronism flagrant, întîmplările din vre mea !ni Pythagoras (a7a curu le mai rcdă, printre alţii, Iamblicl;os în V. P. 248 şi urm . ). care se petre-


MIHAI NASTA

104 ccau la Crotona, Metapont. u

cu incidente care aveau loc in alte cetăţi - aici la

Sub o altă formă revine şi confuzia pe linia celor indicate

supra.

În varianta scolia.'ltului, singurii care scăpaseră dintr-un incendiu ca­ ta:'.trofal fuseseră Hipparchos (de fapt Archippos) şi Philolaos. De astil dată filosoful nostru este asociat cu Lysis, care ar fi fost şi el "tînăr

pc-atunci", cînd ştim de fapt că majoritatea mărturiilor îl prezintă drept maestru al lui Philolaos (cf. şi fr. A 1 b). Doar ultima frază din frag­ mentul nostru justifică rt:producerea întregului context, întrucît pare verosimilă existenţa de persecutat politic a pythagoreului de care ne ocupăm, in tinereţea cil.ruia continua prigonirea "sectei", unele teritorii - .:um ar fi Lucania menţionată in fraza finală - de,·enind zone de persi�tenţii, unde se consoiidau guvernări de inspiraţie pythagoreică. Aşa dăinuia şi regimul din Tarent (Taranton sau Tarentum, în Calahria vecină), cetate ilustrată de activitatea .,strategnlui" Archytas, alumnul călăuzirii philolaice. z• Se recurge aici la mr,rtur ia lui Hermodoros, platonician din a

doua jumătate a secolului IV (şi primul pătrar din sec. III), care a re­ dactat cel dintîi o biografie a fondatorului Academiei. \\'ilamowitz (Platon, vol. I, p. 715 şi Yol. II, p. 6) îi acordă un credit apreciabil (.,der zu­ verlăssige H."). Bizuindu-ne aşadar pe această formulare, Platon şi-ar fi in<'eput călătoriile prin 400-399 i.e.n. Nu ni se spune nimic în fraza din text despre şederea în Egipt, dar o primă ..staţiune" în :\legara este verosimilă; acolo unde tînărul are prilejul să se deruarcheze faţă de �coala eristică, renumită prin arguţii dialectice, a lui Euclid (mai vechi !('!O­ metrul omonim), resimţind apoi nevoia să păşească pe drumul unei cu­ uoa�teri gl'nt�ral obiective, cum o mijloceau matt!maticile şi - în celt! din urmă - arithmo-geometria pythagoreică. �" Prelungind călătoria în Egipt (după 388) ajunge Platon şi la Theodoros din Cyrene (colonie în nordul Africii), cel mai insemnat ma­ tentatician al epocii sale - pe care-I cunoscuse de tînăr chiar din ne­ mea unor prime prelegeri ţinute de savant la Atena. .,Staţiunea" cyre­ naică ii per:r.ite filosofului să aprofundeze problema iraţionalelor, dezvol­ tată şi de T b.eaitetos. Pentru alte detalii despre călătoriile platonice, cf. (. lHttcr, Platon (Sein Leben, seine Schriften), Munchen, 1910, vol. I, 8(-\-\l�l şi urm. '" Nu pare intru totul sigur:\ întoarcerea într-o cetate italică a lui Philolaos spre sfîrşitul zilelor sale (deşi ar putea primi o întemeiere prin această unică mărturie). Oricum, aici e vorba de a II-a călătorie a lui Platou în Sicilia şi pe meleagurile italiote - deci prin 367/6, cînd ;;e prelungea un învăţămînt philolaic prin continuatorii săi Eurytos şi ulte­ rior ArchytM, Yizitaţi probabil succesiv de peregrinul atenian (v. p. 198). Am demarcat călătoriile, precizind textul diogenian: ..... după alt in­ ten·al de timp·". "7 Interlocutor al dialogului pe care-I imaginează Cicero in De re­ publica, juristul Quintus Aelius Tubero (după 150 î.e.n.) se distinge ca politidan cu idei conservatoare, foarte onest, demn admirator al stoicu­ lui Panaetins. '" Latinescul inveMu capi"1tă in contextul acesta sensul de .,noutăţi filosoiice". "' l"ără să ştim exact cit ar fi durat şederea lui Platon pentru a se


NOTE

LA PHILOLAOS

105

documenta în domeniul p yth agorismu lui avansat pe lingr, Archytas, nu este l a fel de sigură aso cierea lui efectivă c u un Timaios din Locri, unii filologi considerind ch iar că un asemenea pythagoreu desăvir�it, pe care-I

cinsteşte prin dialogul omonim ar fi o ,.invenţie" p latonică. A e xi stat însă cel puţin un Timaios printre pythagorid (v. pp. 240-241, mai ales secţiunea din culegerea noastră). Desigur, relatare succintă a pereh>rinărilor lui Piaton

Cice r o comprimă în aceeaşi datele unor călătorii diferite,

fără să-I preocupe însăşi existenţa unor intervaluri. :!\ferită reţinut printre altele termenul folosit pentru scrierile philolaice: commettfarii, în primul rînd în accepţiunea de ,.însemnări". an Am redat in contextul ei mai larg mărturia l ui Vitruvius pel.ltru a nu ştirbi semnificaţia unei vocaţii de cultură, desemnată de apela­ tivul care p ătru nsese de cîtva timp pe cale cultă din domeniul grec: ma­ thematici (cu otrografia din original!). nu doar ,.matematicieni", în sens îngust,

ci ,.teoreticieni-experimentatori"

în

domeniul

ştiinţelor

exacte.

Astrologia desemnează în limbajul lui Vitruvius astronomia, ca ştiinţă şi filosofie a n aturii. 31 În această enumerare predo min ă mat ematicienii l'aTe au pus bazele astrouomiei, .dar şi fizicienii reprezentativi pentru formularea unor principii (Al'hlmede şi Seopil\as, ambii s îci lien i). În mod semnificativ lista începe cu Aristarh din Samos (se c. III fine - cea 280 î.e.n.), care a formulat o teorie heliocentrică în termeni astronomici, după c·e filo­ soful nostru pare să- i fi dat o primă enunţare, precizînd simbolistica Fo­ cului central (v. fr. A 16, 16 a şi 17). Seria celor care urmează dupll c.-uplnl Pbilolaos-Ar("hytas este caracterizată în ultima parte a frazei, ilustrîndu-se prin cel<·bre ,.invenţii" şi măsurători, demonstrînd prin­ cipii fizice. Astfel, Eratosthenes din Cyrene (cea 284-192 i.e.n.), cel m ai •·rndit şi mnltilail·ral din al"eastll. familie <le spirite măsoară pentru prima dati• circumferinţa 1'ilmintului ( n·s1wdiv stabileşte un meridian de 252.000 stad i i aproximativ ·10 milioam• mt·tri). l'rintre c.-<·i mai tardiv i dintre autorii •·mOJnt·ra�i . .'\}oollonlos < l in Perga (cea :!62- 180) era un discipol al lui .'\rlliru .. dt· care a studiat însuşirile rorpuriiur conicc (celebrele " scc­ \iuui"). "' lllcritek acestor personalităţi sînt de doull feluri - potrivit lui V itr uv i u;;: 1. nu descoperit instrumente de tot felul, lat. res organicae, mai ales pE:ntru măsurători ( res gnomonicae ) ; 2. cu ajutorul lor au ela­ borat explicaţii raţionale pentru fenomene fizice pe baza ,.numărului", -- pe o cr.Ie naturală (lat. numero naturalibusque Yationibus, redat de Timpauaro Cardini prin ,.mediante regole aritmetiche e ragioni fisich e " ). 33 Aşa cum reiese din vecinăta te a cu pythagoreul Euphranor (v. )a uoi Pp. 255-256). precizarea lui Athenaios are o incidenţă mai ales asup ra experimentelor făcute de asemenea filosofi pentru a determina însuşiri muzicale de producere a sunetelor, atît pentru instrumen te de suflat (cum era flautul dublu aulos) , cît şi pentru cele cu coarde, cf. fr. B 22 (măsurarea tensiunii strunelor cu ajutorul greutăţilor). ·

- ·

Jo'rlll!ll1t'nlele

A 7 a-A 8;

A 9-A

29 şi D 1-D 23

Toate aceste vestigii şi texte cvasi-comp1ete alcătuiesc întreaga evi­ denţă pentru o reconstit uire a doctrinei philolaice. Fragmentele A 7 a - A 29 re pre zin tă seria mărturiilor indirecte despre conceptele doctrinare ("sîm­ hurele"

unor adevăruri, aşa cum

le

transmiteau discipolii înţeleptului) ,


MIHAI NASTA

106

iar secţiune a B 1 -B 23 cuprinde vestigiile unei tradiţii directe sau tex­ tualitatea celor asertate de Philolaos. Nota din DK Ia 399, r. 24 şi unn. preciza că, exceptînd apoftegma n 16 (la care trebuie să adăugăm A 27-28 din Anon. Londini), unii cercetători au considerat toate frag­ mentele produsul unor falsificări astfel J, Dywater, .,On the Frag­ ment� attributed to Philolaus the Pyth agorean , în .,Journal of Philology", I (1868), pp. 21-53, Ros e, Schaarsclunidt, Hei d e 1 (în Proceeă. Am. Ac. of Asir. and Se. 45, 4, p. 79 şi urm.), iar ul t erior Howald, Es­ says on the hist. of med. presented to proj. S�tdhoff, p. 1 şi urm. Sinteza unui negativism hiperc ritic la E. Frank, Plata und die sogennanten Py­ thagCJI'eer, Hli i le, 1923, pp. 263-335, ulterior aproape în totalitate respins de autori mo dcr ni ca Mondolfo, Rostagni, Timpanaro Cardini, Nestle, \-Vilamowitz, Gntluic, Van dcr Waerden, Von Fritz. Consemnăm în Note critica nwduati'L din Diels-Kranz, Raven şi Burkert, acesta din urmă ştiind să pună preţ chiar pe subtextele. unor falsuri sau .,apocrife". Prin­ cipala dificultate în recuperarea hermeneutică a enunţurilor se datorează în cele din ucmă specificului tradiţiei orale, atestată chiar de cea mai veche mărturie din secolul III i.e.n., a lui Neuntbe;; (cf. DK, loc. cit., .,das ălteste ZeU!,'llis fiir Schriftstellerei des Ph."). O g ăs im citată de Diog. L<tert. VIII, 55, în Viaţa lui Empedo cles (DK 31 A 1, pp. 277-278; o reluăm în textul nostru (la p. 73) : pînă la Philolaos şi Empedocles subzista comunitatea discursurilor la. pytha�orici (&1tow6"ou" -.id" :A6y(o)" .. etc.). Să fi fost aşadar Philolaos ultimul pythagoreu care a redactat scrie ri - în proză şi versuri ? Doar pentru doctrina esoterică (îndeobşte de tip acus matic) a funcţionat,. pare-se, opreliştea. Oricum ea coincide cu o anumit ă etapă din viaţa filosofului nostru şi ar putea să fie la originea misterului care înconjura transmiterea în scris a operelor sale. Măcar pentru învăţăturile moral-formative şi magic arithmologice, încă din timpul vieţii sale a insistat poate pe lingă discipoli să-i memoreze majoritatea spuselor şi tot prin convenţie orală a enunţat sintetic el însuşi (sub formă de poem şi akusmate) adevăruri preluate din moşte­ nirea lui Pythagoras, aşternute la un moment dat intr-o carte de preţ, eniginatică - ceea ce ar justifica suma plătită de un Platon şi căutarea de care se bucura volumul (fără să mai vorbim de titlul oarecum simbo­ lic, Timaios o altă împrejurare stranie pe care o mai discutăm în di­ ferite locuri - cf. infra, notele 37-38.) Pentru multe fragmente şi rostiri philolaice se potriveşte denumirea apoftegma (gr. <irc6'P0ey[Lcc, .,ros­ tire sentenţioasă"), pe care Diels-Kranz o utilizează în t it l ul păstrat şi de noi pentru fr. 7 a 8 (APOPHT.EGMA UND SCHRIFTEN, pp. 399-400), de la fr. 9 la fr. 29, restul t radiţiei doxografice figurînd sub titulatura LF.HRE (păstrată de noi, cf. p. 73). Timpanaro Cardini sitnplifidt tithnile: ScYitti, fr. 8 (pp. 118-121) şi Dottrina, fr. 8 a-29 (pp. l22-IH2). -

"

,

-

,

-

31 Am pfL�trat în transliterare cuvîntul grece.�c yew!Le•?tcc tip)(i) [,.început" sau principiu") xcc� !-L"I)"tp67to).(� în sensul de cetate s au origină (la Timpanaro Cardini .,madre-patria") sau focar al principiilor pentru întreg sistemul ştiinţelor. Prin acest enunţ apodictic se precizează că geometriei îi revine poziţia dominantă în c onstruc ţia unui edificiu al cunoaşterii matematice şi nu aritmeticii (ca ştiinţă a numerelor). După cnm remarcă cercetAtoarea italiană (p. 122 a. l.), Archytas (cf. fr. 4) v:� deplasa din nou centrul de greutate în favoarea celei din urmă. -

..

-

.


NOTE LA PlULOLAOS

107

•• În orig in al : Timon .,amarulentus" este de fapt un filosof sceptic marginalizat de ceilalţi camarazi de breaslă - unul care împinge pînă la caricatură pornirile antiplatonice, prezente �i la realistul Aristo-.;:enos, c'mtinuator al direcţiei erudit-biografice chiar în caclrul "Lyceului" (sau Peripatos). Acest Timon din Phlius (cea 320 î.e.n.) ar fi trăit după 275 î.e.n. la Atena, unde se impune ca literat cu talente parodistice. Ar fi scris epopei, tragedii şi "drame", comedii, paralel cu opere filosofice (unele tot în versuri). Se ilustrează mai ales ca sillograj (cf. Athenaios 22 d), adică scriitor de silloi ("clevctiri" sau satire-parodii), un gen pe care 1-ar ii creat, folosind sugestii din autorii comici, unde si!lo însemna "a se uita strîmb" la cineva, ., a-i arunca o căutătură iscoditor-ironică", pentru a-1 lua în derîdere. •• Gellius dă titlul în greceşte: �1::\::\o.;. re fapt, poemul era inti­ tulat, probabil, Silloi - plural generic, pe măsura unui asemenea con­ glomerat de .,ochiri ba tjocoritoare " . Se reconstituie în linii mari conţi­ nutul lor pentru cel r uţin trei cărţi. Filosofii erau satirizaţi acolo sub pretextul unei desch:·�'eri în Hades, ca în Nekyia (c. XI din Odiseea lui Homer). Data publicării nu poate fi aşezată mai înainte de 240 i.e.n. (cf. P. W., Realencyklopădie, s. v., T. 12, coll. 1301-1303, articolul sem­ n at de Wilh. Nestle). 117 În original : "in eo libro Platonem . . . appellat, quod . . . librum Pythagoricae disciplinae emisset exque eo Tirn.aeum, nobilem illum dia­ logum, concinnasset". Calificativul nobilis în afară de sensnl primordial ( = .,clasic", ,.cunoscut") implică aici, credem, şi o conotaţie valori­ zantă: "frumos". Dupil cît ne su gerează o serie de conjecturi Timaios era fie titlul scrierii philolaice, fie o atribuire convenţională, la care Philolaos ar fi putut sii recurgit deoarece nu mai era permisă publicarea

unui corp de doctrinit pythagorcică sub numele unui autor în viaţă (şi cu dit m ai puţi n atriLnirea chiar lui Pythagoras). Oricum, este cert ,- ;, dialogul pla t onic Timnios prchwreazit o scrie de concepţii cosmologice .�i <i<- •• hioloţ:i<•" (mai exact de f iziologie sau mcdicinrt Ul raportrtri la minon·�ln), de fac tu r rt pythagnreică. siusa lor a putut fi un tratat al­ eiii.uit d" l'hUolaos, dar întregul siste m expus de fondatorul Academiei în "frumosul său dialog" subordona im2ginea despre universul însufleţit unei .dndiri migiualc, unei credinţe proprii despre natura sufletului şi a divinului. Tocmai din cauza idealităţii demersului, elementele pytha­ goreice nu putean fi specificate de autorul unei sinteze care pe alocuri le transformă "cu tendinţă". Se produce însă o revenire la pythagorism, chiar la Speusippos, nepot şi succesor al lui Platon tn fruntea Academiei. De atunci se accentuează mereu tendinţa de a redescoperi fondul pytha­ gorcie din Timaios şi alte dialoguri platonice. Un filosof critic (şi totodată clevetitor-literat) ca Timon merge, ca şi Aristoxenos (reprezentantul orientării antiplatonice d.in cadrul aristotelismului), în direcţia denigrării lui Piaton şi bate monedă pe acuzaţia de plagiat. Alţii, ca un Theon din Smyrna (sec. II î.e.n.), inaugurează tradiţia comentatorilor nea-pla­ tonici care consideră că slujesc memoria marelui clasic, atunci cînd iden­ tifică şi explicitează un fond al pythagori�mului manifest sau latent din ţesătura dialogurilor, conturele unui esoterism adeseori neconvenţional, cenzurat de însuşi maestrul Academiei, dar tot mai proliferant în primele yeacuri din era noastră (cînd simultan neo-pythagorismul va concura creştinismul, pe acelaşi plan cu gnoza şi hermeticii).


MlliAI NASTA

108

•• Citatul din Timon reprodus de f;:!llius în greceşte conţine în ma­ nuscrise o greşeală (simplul 'YP<l<pEtv). emendată pe baza locului paralel din comentariul lui Proclos. In Tima�um I, 1, Il, care menţionează de asemenea invcctivu sillografului şi cuvîntul născocit de acesta 't'tf.Letto­ ypoupdv: timeografia" ! Ni s-a părut oportun echivalentul Timaiopoemul, pentru păstrarea unei amplitudini ritmice. În secolul IV e.n., cind scria Proclos, el nici nu mai înţelegea pe cine .,imitase" Platon cre7lnd că luase ca model o altă imitaţie, pseudepigraful tra tat Despre sufletul lumii, în care un stingaci plagiator al lui Platon vro ia să refacă sistemul enig­ rnaticului ,,'rimaios Locros" (v. şi pp. 240-241). Bilanţul recent al pro­ blemelor suscitate de tradiţia referitoare la Platon ca plagiator al pytha­ gorismului în Timaios figurează b Bnrkert, op. cit., pp. 210-212. Încă din secolul l V diferiţi autori nu se sfiesc să denunţe pa saje sau opere intregi, unde filosoful copia din antecesori Ură să indice sursa. Theopomp, de pildă, pretindea cl't fuseseră plagiaţi în dialoguri Aris tippos şi Bryson (v. Athen. 11, 508 c-d FGrHist. 115, F 259). Apoi, un Aristoxenos, acelaşi erudit ri'tuvoitor care depistase, pare-se, pr;ntre primii sursa phi­ lolaicli. în Timaios, susţinea că Statul se regăseşte .,aproape întreg în scrierea lui Protagoras A ntilogika" (cf. Diog. Laert. 3, 37; 57, Aristox., fr. 67); alte acuzaţii .similare în Alkimos (Diog. Laert. 3, 9-11, respectiv DK 23, B 1- 6). De aici Burk.ert trage concluzia că cei care semnalaserll. plagiatele dispuneau în mod vădit de textele autorilor supuşi compa­ raţiei critice. A existat deci efectiv o ca,.te a lui Philolaos caf'e stlltea la baza diakguJ�ti platonic ( .. also ist anzunehmen, dass auch das Philolaos­ buch, das dem Timaios zugrunde liegen soll, tatsăchlich existierte nicht jedoch, dass es mit diesem Werk so vollig iibereinstimmte wie der Timaios LokrOB" ; o.c., p. 211 şi notele 45- 58, cu o documenta ţie aproape exhaustivli). Credem totuşi eli din fondul cli.rţii pythagoreice au trecut numeroase elemente care ne-ar permite sll. mergem mai de­ parte deet"t presupune cercetătorul german (potrivit lui asemll.narea nu ar fi fost mai mare decit cea dintre Homer şi Platon). ..

,

=

Ultimele trei mărturii regrupate în cuprinsul fragmentului 8 nu fac decit să nuanţeze (cu o corecţie notabilă) informaţii din fragmentele ante­ rioare. Satyros din Callatis, prolix autor de biografii din şcoala peripa­ tetică (mărturia din Diog. Laert. III, 9) consemna mai sobru şi mai pre­ cis decît ne spunea acelaşi Diogenes in VIII, 84 (fr. l, reprodus chiar din Viaţa lui Philolaos) ideea eli Dion a fost îns1!.rcinat să cumpere trei cărţi {nu una !) cu doctrina pythagoreică de la Philolaos. Ar putea fi o reelaborare a celebrului wipartitum al învăţăturii lui Pythagoras din care numai unele precepte aparţineau .,fondatorului", restul (eventual o carte lntreagă) provenea de la Phllolaos. La un martor tardiv, Eusebios din Ceza:r>:ea (clasic al patristicii), se confirmă inexistenţa unor prescripţii sc,.ise {pentru religiozitatea pythagoreică) şi faptul că Philolaos urmat de Archytas au lăsat cei dintîi scrieri cu caracter filosofica-ştiinţific (deşi cel dintîi continuă orientarea simbolică a unui esoterism al geome­ triei). Aceste concluzii - proviwrii - şi-au propus doar să dea o idee cît mai realistă despre dificultatea hermeneuticii textelor propriu-zis philolaice din secţiunea B, fără să mai vorbim de faptul că aceleiaşi per­ sonalităţi i s-ar putea datora o bună parte din conceptele atribuite de


NOTE

LA

PHILOLAOS

109

un Aristotel şi de doxografi in mod generic ,.şcolii" sau "aşa-numiţilor pythagorei". Gr upul fragment elor d o x:Jgrafice A 9-.1 �� con ţine - in cea mai mare p ar te - idei p reţioase pentru a reconstitui, corelativ cu fragme n­ tariul din secţiunea B, elem en tel e "invăpituril" lui Philolaos, fără să aflăm totuşi nici:Ueri un conspcct un itar al ace.-;tei doctrine. Chiar în ace:>te condiţii nu-şi mai are acum rostul pornirea negativistă a i nterpre­ ţilor hipe rcritici, deoarece o serie de cercet ători moderni au scos în evi­ denţă. sîmburele de autenticitate diu f iecare text, atrăgîn i aten ţia din capul locului asupra sin gnrelor mărturii cu o formul are C:)nfuză., unde recuperarea vestigiilor autentice presupune o selecţie ri guroas ă : enun­ ţurile din A 115 (contaminat de Poseidonio>) şi A 26-26 a, d eosebit de confuze datorită me ta-l imbaju l ui aproximativ folosit de Boethi.u�. atunci cind adaptează terminologia muzicală grecească.

80 For mularea din Aetius confirmă deci apartenenţa filosofului nostru la orienta rea unei teorii naturiste a princi piil or , potrivit lui Raven (Pytha­ goreans ... , capitolel e II, IV), singura poziţie promovată de Pythagoras şi acceptată, chi ar Jupr, ce a rilhwologia pythagorismului mediu (v. Nota :introri!tclivă, pp. 15-17) tinde să introducă viziunea plural ist ă a princi­ p iilor. În această kosmopoZ:e::ă (v. şi , .Ele me ntel e doctrinei anonime", ft. 23 şi 52-72) la temel ia ordinei cosmice şi a mişcării din naturA stl re! a pa dial e ctică p eras = finit u l , principiul impar şi apeiron in defin it, nemă rgi uitul care poate fi totodată principiul nedetermintirii şi vi dul. În opoziţie cu monismul parmenidian av e m aici un dualism fundamental, de factură fizic-naturistă, în ciuda conota ţiilor magice sau religioase ale num erel or-stihii. În sensul acesta caracte rizează noţiunile Raven: ,.the meeting-place of the two curren ts" , i. e. filosofia Mon ad d prim ordiale vcrsus pluralism al principiilor numcric-stihialc, ,.is to be found not in the primary Monad but in the primary oppositiou o[ I,im:t aad Un­ limited. These «peeuliar p rin ci p le s • arc, as Aristotle says, capahle of a very widc application. The priuciple of l,intit can hc rcgar<l�d with re­ ligious re verc nce as the principlc of Unity arlll GoaJne.;,; but it c an also be regarded, as I shall !ater suggest that it eventually came to be, as a purcly geometrical and cosmological princi ple (subl. n. M.N.) largely, if not en tirely, shom of religio ns siguificance" (op. laud., p. 19). În felul acesta se combate poziţia lui Cornford, potrivit căruia nu există decît o sin gură alternativă în vechiul pyth agoreism : Unul primor dial dă naştere celor două serii d e principii (pcras şi ap ciron) sau cele două se contopesc pen tru a prod u ce m,mada ( unul stihia!) care domină totul, chiar dacă subzistă un dezechilibru aparent între stihi.ile contrare. tu În t extul grec keis (�1�) : ,.unu" (ca rdinal ul) , antic i pîn d poate no ţiu ne a de Uni-vers. 41 Enu nţ urile philolaice generalizează t � rm eni 'nai cupri nzători ; pentru denotarea tensiunii dialectice ddtnite, supra ( nota 3il) btre principiul-limită ( p�ras, 1tepa:�) şi cel de ne-limitare ( apeinn, &r.e:�?ov). în acest fragm en t Unul, acord al contrariilor s� alcătuie�te d iu ,.cele­ care -măr ginesc" - în gre ceşte un particip iu activ la neutru plural (pe­ rainonta, :r<e:pa:!voHa: de la verbul 7te?otlvM). D�ci obiecte, cauze, principii care "modelează determinist", faţă de cele .,ned�tetminate, i nf in ite, in­ forme, n egative etc." denotate de adj ectivul cu statut nominal , nepre­ dicati v l a neutru p l ural : apeira (li7te:<pa:). =

=

=

=

-


110

MIHAI NASTA

.. Cu alte cuvinte, deşi se definiseră noţiunile matematice diferite făcea încă o distincţie termiuologică intre "unu", heis (el�). nu­ meral cardinal, început al şirului de numere şi monas (f.l.ov:X<;) ca unitate­ întreg şi ruonudă cosmidt, tocmai, pe cît se pare, di.n cauza faptului că, uneor i, ele coincid, iar cea din urmă nu are încă st·mnificaţia din platoni sm. Tot uşi, cunt arătăm in Nota i11troductivă (v. p. 15 şi unn.) evoluţia c on ceptel o"· ;,u poate fi lesn e decisă �ub raport epistemologie.

nu se

'" Pentru enunţui �.cestui celebru jurămînt, v. "Versurile de aur", în acest volum, pp. 60--61, precu m şi forma lui "genuină", în contextul din Aetius, " P yth agorns ", Elemente . .. (Filos., voi. I, p. a 2-a), fr. 35-58 B DK, cu locurile paralele indicate acolo şi raporturile dintre tetradă. şi decadă (ibid., m ai :.les nota 187). Ca număr sacru 4 (sau tetrada) cuprinde şi numerele care, adunate, dau 10 ( = 1 + 2 + 3 + 4). Folosind majoritatea studiilor moderne (în special P. Kucharski, Etude sur la doctrine pythagoricienne de la tctrade, Paris, 1932) refe ritoare la această concepţie, Timp anaro Cardini (a. l.) derivă din această însumare fonnula generală pe care au stabilit-o la un moment dat pythagoreii: 1 + 2 + n.(n + 1) • +3+ . . . n= 2

Alte semnificaţii simbolice foarte vechi ale n ume relor sînt menţio ­ nate în secţinnea "Pythagoras", sus-menţionată, m ai ales în capitol ul pe care l-am intitulat Natura numerelor concrete şi a figurilor (f r. 33 şi urm.). 44 D esp re decadă ca număr perfect se alcătuise o doctrină închegată , cardinc.lă în pythagorism - v. �<ecţiunca "Pythagoras", voi. cit., fr. 23, 35, 43, apoi fragmentele philolaice A 13 şi B 11, unde se citează şi un t ratat al lui A rchy tas, rezervat acestui număr. Am indicat în re ­ petate rînduri - şi în nota precedentă - cum generează numărul patru prin adunarea elementelor sale constitutive decada, număr perfect (te­ lcios); potrivit definiţiei rezurnat ive a lui Al. Olivieri (Civilta Greca nell'­ ltalia meridionale, Napoli , 1931, p. 5 1), 4 .,dă o limită prime i serii de n umere �i în felul acesta determină �i m ărgineş te infinitatea luc-rurilor" (ca bază a sistemului decima!). Tocmai fiind un număr .,generator", tetrada [4] devine "rădăcină" a naturii lucrurilor, implicit garant al săndtăţii, care ia fiinţă prin echil ibrul celor patru elemente, dintre care numai două sînt primordiale pentru pythagorei - focul şi pămînt u l -, cel­ lelalte fiind .. pu teri" ale acestora (22 în lumea stihiilor gen er înd aerul şi apa G.in fcc). Tctragmma de...-enise imtinte de ce le lalte simboluri un însemn al pythagorismului.

Fragmentele doxog:'afice A 12-A 13 ilustrează în continuare, prin enunţuri schematice, preocupurea lui Philolaos de aprofundart! a simlJO­ lis mului fiecărui număr din alc ăt uire a decadei. 45 Din nou se insist ă asupra tetradei (num ăru l 4) ca rt! ar c-o nferi lu­ crurilor .,extensiunea matematică cu trei dimensiuni": de acee a este şi primul număr piramidal (cf. Olivieri, lnc. cit.). De fapt fo rma cea mai simplă de poliedr u regulat ("volum") al geometriei care ordont"ază spa­ tiul era piramida simplă - sau tetraedrul (după cnm vom vedea echi­ valată cu focul), co nst ruit din 4 triunghiuri (care alcătuiesc pe o supra­ faţă de bazll, în funcţie de o înălţime, figura ce cupri nde parametrii anor lliţimi succesive).


NOTE LA PHILOLAOS

111

u , .Calitatea ş i culo are a " simbolizate d e cinci (pcntada) des� mne ază .,aspectul exterior, calitativ al lucrurilor" (Timpanaro Cardini) , aşa cum se vede şi din folosirea termenului ch<oid ( , . cnloarea epidermică", , . tenul" ) , pentru a denumi s uprafeţe le concrete (cf. şi , . Pythagoras", vol. cit , fr. 50) . Numărul ciuci dă , . c o lo raţi(! şi calitate fizid " obiectelor naturale, întruc!t după tctradă (sau . . rihlăcintt stihia.lrt") el d�sCilllleazrt ultima. în­ făţişare a focului exterior care învăluieşte sfera cosmică şi devine astfel cvinta esenţă (lat. quintessentia) sau - mai exact - , potrivit fr. iJ 1 2, al cincilea corp, care asigură s tabilitate a sferei şi , . o con duce " (am putea spune că sintetizează aparenţele) . De fapt pentagrama (un pentagon - fi­ gura cn 5 ungltinri), rezumînd şi proporţiile corpului omenesc - micro­ costn, inscris in sfcrrt devine cea mai semnificativă e mble m rt a pythago­ rismului, legatrt de s e cţ iune a de rwr (cf. :\I. Ghyka, Le nom!Jre d'or, t . 1, cap. II - . , La divin e proportio u " , pp. 43- 59) ; v. d e a>cmenea ver­ ;;iuuea românrt, în voi. Esteticc'i şi Teoria A rtei, B ucur eş ti , J�d. ş tii uţ i fică şi enciclopedici'l, 1 98 1 , pp. 5 1 - 113 şi plan�elc 1 - 25, 73-8-!, iar in acest volum figurile de la pp. 22 şi 262. 41 Ca . ,principiu al însufleţirii" (gr . ·� ux«�m;) , hexada (�att ntlmărnl , . şase") apare îndt din cele mai vechi m ărturii ale şcolii ( cf . sccţ . . . Py­ th agoras " , voi. I, 2, fr. 11, p. 1-! şi nota 56) . Această , . potenţ(t c re atoar e de viaţă" (Timpanaro Cardini) stii �i la baza credinţei in cubttl ps iho ­ goniei (aşa cum arătam în nota citată supra) . De aceea tocmai, nnmăml trei fiind incep utu l autentic al seriei nutnerelor impare ce d elimite az ă obiectele (seria lui peras), ri dicarea sa la putere, 3 3 (sm1 :3') fH'L hexada, simbolul , . însufle ţ iri i " ca ciclu vital . Dupit cum c�te disptt� pe feţele unui zar (gr. kybos : . , cubal" s au pătratal perfect) . el figurează sc r i a name­ relor întregi p osib ile care se opun pe fiecare faţă a volumuhti respectiv, în aşa fel încît ultima perecl1e l - Il ne drt echivaleatul originii şi al implinirii unui ciclu lle viaţă. Dacă se repetrt 6 prin rUicar<) la cub, obţinem 6 X 6 X 6 2 Ul, cicl1tl pcrio:lic pc c are mărtttria stts-tncnţio ­ nată ( .. Pyth. " , fr. A 11 şi p. 7ti) îl considera scria m·.'temp.>illozelor fon­ datorului confrerie i . De f ie<::tre datrt stmn ciirdor opozabik i n,; n me a ză in mod c ou ; t aa t !lll şapt:;, ultim1.1l numlr-prim al deca:lc i . rHa cum rezultă s i dia hrmc�.lar�a de 4 8 D u nă n • t m J. r u\ însuftetirii mai sus, v\ne şapte sau heptada, iut�ucltipîn:l ht;nilltl, primodialil. (pllos) . Prag mentu l B 20, eclt iv a lî n :i acest simbol cu . ,divinitate01" este mai degr ab ă un tex:t apocrif. Ne m;nţinem de f ap t în cupritt.> J.l an�i trepte a simbolurilor n 'Lt u rist e, Ctl rderinţe antropocentrice şi se ating� prin şapte un prag al abstractiz>'trii : lumin:t reprezintă şi v i aţ a sau princ ip iul -ei cel mai nooil (:;e sub ..;tituie dealtfel acestei noţiuni în m- tite m�touimii ale rostir ii p --> � t l � :) ; tot b a�:!l.;tă ;:hczl;;le d�t>in l, şi s 'hl.!a!ca (c iclur i sau biorit tn u ri ia Cttprin-ml un�i ex:istenţe) . 49 OJat:l cu ada11a (îu această propoziţie (b:1r alntracţi�t!lC n u tn�rică), se ved.e clar că .',Îilf):>! i:')�n:1l ko.'im -,J::n iettc :.tl tLt·n !L ·� tor c a l ; n �a�::tză cu întruchiparea o.nLtl-li c:t fliuţrt int"lig�ntă, capaLJ U ă li! s�u� i tn !nt'" ; 1n1.i ales iubir�a e·:1. i 1n J :tL� er� t i c .� i c�1 p�·i � l .! :l t.:'. . D .t cl pa!nt '-!a':J. .t zvar de viaţă, cotn :l ill:lte l ..! :;tUtii i :.l U.l.t..tră. ·J/Jt e .; c .� a ) J:!iat .:- V' .!llttt·:d -?i cll oc­ tava muzicală .;au cu o c b>cor.-Jnl - artnJ'li·o lat !iig�a�ă. î'a sfîrş i t, 8 pri11 reduplicareel l ttl 4 a-luce la. Ln�>litllr,= . , ap J. r '. ţia incellgii>iluhti". NLUn�roşi cercetători aLt ,;utJ ll it ! a t de :!i; _, <!a !>Jli>�:nia J : f � ritdor itttrudtip:iri simbo­ lice ; ac:!l�ia$l cifr.:! ::;:t•..t �tc-.!lllia�i tLt��lt� _l:ittr-J f i�_tră (J:t�ll ..:!tun 3� ·

=

.

.


MIHAI NASTA

112

spune �l m A 1 4) i se atribuie mai multe personificări, întrucît �i divi­ nităţile pi'oţ!îne adeseori cumulează o serie de atrilm !<.', in constelări cu semnificaţii di....-erse. Textul grec semnifică oricum cuiHcidcnţa de atribute care, sub forma cros -ulu i , a p rlelf•nlei (philia), a nîn;IJrii (epinaia) şi t hibzuînţl�i (ca "sens imanent orientativ" sau mt'tis) , litt. "se întîmplă celor existente" ( . . . <pTjo+• autJ.(HjYoxt Tot� ouatv) . Dealtfel aceste patru accidente ontologice presupun de fiecare dată doi parteneri (însumeaz!i deci elementele unui model octogonal) . 50 Sînt cei doi conducători ai Academiei (şcoală de filosofie ateniană) , după moartea lui Platon, întemeietorul ei. Speusippos, care va sta întn· a47 - :�39 în fruntea şcolii, reia doctrine pythagorcice ale arithmologiei, la fel cum va face şi succesorul său Xrnoerutes din Chalcedon, (scolarh între 339 şi 3 1 4 ) , acesta din urmă încercînd o sinteză eclectică, din care nu vor lipsi şi ekmente aristotelice, deşi (potrivit lui Diogenes Laertios IV, 1 3) ar fi compus şi el lucrări de inspimţie pythagoreică : lnvtJţtJturilt· lui Pythagoras, Despre numere, Despre intavale, Geometria - în dou!l cărţi (T. C.). n Pare să fie o compilaţie alcătuită cu discernămînt - pe alocuri 1-robabil o sinteză, influenţată de teoria numerelor C.ezvoltată de Platon . În orice caz e scmnificath·ă si re\'�nirea la sur�a mai n:che, a elementelor transmise sub autoritatea Înţeleptului din �amos. Acestt'a sînt tocmai "învăţăturile studiate cu rîvnă" - în original : P.1 'thagorikai akrodscis, deci transmise prin ,.audierc", oral, spudastlirisai, , . c u % d " (păstrate cu fidelitate) . La ele se adaugă �i �-<"lecţia din JCrieriie lui Philolaos". Aşa cum se va vedea şi din fr. O. 1 1 , s-ar pntut să fi ajuns pînă în se­ colul IV î.e.n. printre asem�nea "înscmnf•ri" (syngrdmmata) şi o carte Despre decadă sau Despre uumăr (în general) ; primul titlu apare mai frecvent la compilatorii care dan citate phiiolaice. 52 Numere liniare (gr. arithmoi grammikoi sau - mai prt'cis a. euthygrammikoi, "rectilinii") sînt cele care nu pot constitui nici su­ prafeţe (ca cele p oligon a le - v . i;zfra) , nici volume specifice numerelor plane şi solide), deoarece sint numere prime, " aş ac:ar, nu pot să rezulte dintr-un produs " (T. C.), pentru a duce la construcţia figurilor. Acestea sint noţiuni specifice arithmo-geometriei pythagoreilor, la fel ca vestitele numtre poligonalt. P. Tannery, în Pour . . . la science hi!llCne, Paris, 1887, Append. II, p. 375, nota 1 , relevă expresia comentată (număr liniar ) , ca un termen rar, folosit pentru prima dată în această mărturie, atestiml sursa pythagorcică veritabilă reprodusă de Speusippos (a se vedea şi Thymaridas, pp. 259- 262j . Astfel de num<:re "rel•ti-linlar�" trebuiau reprezentate numai prin punctarea unei linii simple (grammJ), cu un număr de puncte care corespunde cifrei. De cxt,mplu :

. j�

. 1:

1 + 2 sau 1 + 2 + 3 sau 1 + 2 + 3 +

4 etc.


NOTE LA PHILOLAOS

113

faţă de numere piramidale - cum ar fi de ex. :

l

� , �- 1 1·

+ 3, 1 + 3 + 5, 1 + 3 + 5 + 7 etc.

Dealtfel, definirea tipurilor respective d e numere c u proprietăţi figurate revine ceva mai departe (v. şi notele 7 1 - 75), in textul reprodus. ca un citat din Speusippos. •• Aceste specii de numere sînt toate poligan ale, in contrast cu cele liniare definite supra. Într-o terminologie proprie numai pythagorismului se definesc drept poligonale toate numerele care nu sint prime şi prin

reprezentare cu ajutorul gnomonilor (v. secţiunea . , Pythagoras", vol. cit., fr. 30 - 35, pp. 33 - 37 şi notele 173 - 1 75, Ia pp. 103 - 105) duc la orinduirea numerelor-puncte în forma unor elemente de figuraţie cu unghiuri, încadrînd astfel spaţiul suprafeţelor, - numerele ,.plune" cu specii , .va­ riate" - şi chiar al volumelor - numerele . , solide". Ambii termeni sînt definiţi la Euclid, în Elemente, cartea a VII-a, 1 6 - 17, unde regăsim

de fapt pe de-a-ntregul doctrina pythagoreilor din epoca . , medie" . Nu­ mărul plan este un produs a două numere, cel solid produsul a trei nu­ mere ; de fiecare dată factorii se numeau . ,laturi". Dintre speciile de nu­ mere plane am reprodus iu nota precedentă figuraţia celor ,.pătrate''.

obţinute potrivit definiţiei noastre prin ridicare la pătrat (deci un număr înmulţit cu el însuşi). dar pc baza metodei gnomonice o scrie pară, ce rezultă din însumarea termenilor st>rici impar<' 1 + 3 "= 4, . . . + 5 = 9, . . . + 7 = 16 etc. Numerele "rl'i'tliDfiUiure" (sau . ,dreptunghiulare")

se prezintă de fapt ca produs al laturilor unui dreptunghi hJteromekes, deci cu numere diverse, deşi se însumează seriei pare :

6 (2

+6

3) .

12

(3

2 + 4

=

Vom

avea - respectiv - figuri

.

=

. 4),

+ 8

=

geometrice

20 (4 de

· · - --

.

.

.-. 1 .

-

� .- 11

. "l

5) .

tipu l :

· 1·

.

În mod similar, vom obţine numere poligonale "trlungbiulare" prin Insumarea succesivă a termenilor din seria naturalA a numerelor întregi : 1 + 2

=

3, + 3

=

6, + 4

=

10

Sau numere "pentagonale" , figurînd progre.>iunea

1,

4, 7, 10, 13 . . . 1 +3

=

4, + 3

=

7, + 3

După aceleaşi criterii se construiau şi celelalte numere

=

10 . . .

poligonale :

hexa-


MIHAI NASTA

114

gonale, heptagonale etc. Desigur - aşa cum arătam şi in com�ntariul la fragmentul citat s upra din Pythagoras - , proiecţia numerelor cu aju­ torul gnomonului ţine seamă de felul în care se d�zvoltă seriile numerice construite alături (rectiliniar) sau în jurul unităţii-monadă. Numere gno­ monice propriu-zise trebuie coasiderate cele obţinute prin triangulaţie, adăugîndu-se un gnomon dreptunghic unui termen impar, pentru a se

obţine termenul succesiv n + l (în care notăm cu n suma termenilor precedenţi ; v. figura numerelor triunghinlare, toate impare) . Faţă de marea clasă a numerelor plane, potrivit definiţiei lui

Euclid (cttrţile II

şi VII) , numerele svlide (staeoi) îşi trag denumirea de la figuraţia lor spa­ ţială, prin modele care corespund volumelor (din geometria ce construieşte figuri in sp aţiu) , implicit de la exponenţii care corespund puterilor. Vor fi deci numere tetraedre, cubice, hexaedrice etc. În sensul acesta Speusippos numeşte în acest fragment numărul 4

plrnmidol, întrucît corespunde pira­

midei (T.C . ) . La Platon, în Timaios 31 C-32 C, se reîntîlnesc denumirile de numere solide - propriu-zis cu volum (onkos) - şi plane, raportate la puterile numărului şi proiecţia lor în spaţiu. Consideraţii despre dezvol­ tarea ulterioară a elementelor de teoria numerelor inerente acestor con­

cepte se găsesc la G. Cantor, Vorlesungen iiber Geschichte der Mathematik, voi. I, Leipzig, 1907 şi la Oskar Becker, Fundamentele matematicii, Bucu­ reşti, 1968. În general se aprofundează mai întîi conceptele de progre.�ii şi recurenţe numerice. 6' Sînt cele cinci volume,

ale căror figuri corespund corpurilor cos­

mice (probabil încă din vremea lui Hippasos - v. Filos . . . pînă la Pla­ ton, I, 2, pp. 4 7 - 49 şi 134 - 135), în sensul că aceste poliedre fundam�n­ tale simbolizau cele patru elemente - v. mai departe fr. A 15 şi D 12, cu notele de acolo. B ineînţeles, contau mai ales interpretările date relaţiilor intre unghiuri, dar totodată problematica inerentă atît înscrierii în sferă, cit şi raportării la figura cercului. De aceea pînă în zilele noastre poliedrele

respective

sau . , eubul", octaedrul, dodecaedrul şi numite probabil încă din vretnea lui Speusippos . ,corpuri plato­ nice") rămîn figuri de bază pentru orice reprezentare geometrică a spatiului

(tetraedrul, hexaedrul

icosaedrut,

şi analiza lor riguros ştiinţifică oferă concluzii fundamentale, întrucît ele descriu modelul tuturor fenomenelor de rotaţie spaţială în Univers.

Putem avea încredere în asemenea legi de ., armonie matematică" a căror interpretare pe baza raporturilor simetrice a fo>t sintetizată de H. Weyl cf. Simetrie (versiune română) , B ucureşti, 1 966, p. 89 - , cu o precizare foarte importantă pentru a diferenţia esoterismul pythagoreic d.e optica morlernă : .,noi nu mai căutăm această armD.ie în b nn � static·�. c ll!ll sînt corpurile rer,.1late, ci în legi dinamice. D llpă cu m p:Jligoande regulate

sint legate d e grupul finit

al

rotaţiilor plane,

tot a;tf�l

p:J!iedr e l e regulate

trebuie sit fie intim inrudite cu grupurile finite ale rotaţiilor proprii în jurul unui centru O in spaţiu". •• A m

adăugat

îu

traducere

precizarea

.,în

mod

corelativ", de­

oarece Se' cer ea rdicfate însuşirile acestor sturlii, care încă din vremea lui Philolaos �i Arch vtas elaborează teoreme referitoare la fiecare din cele cinci Polig ane ( , . )roprietăţi S !ICcifiee"), ajungind apoi la c �le geni!rale . , proprietăţi comune" întregii clase de figuri. Dupl cum >PU\1"� Tirnp:l.!laro cardini (a.l.) ; ., formulazione teorica delle proprieta metriche dei poliedri

u

r

regolari convessi, lavoro che raggiunse poi la sua perfezioue degli Elementi di Euclide".

ud libr.J XIIl


NOTE LA PHILOLAOS

115

•• Ca majoritatea comentatorilor, preferăm lecţiunii din Diels - K ranz textul emendat potrivit propuneri i lui Tannery : .,despre proporţia centi­ nul!. şi cea discontinuă" (deci odată cu repetarea prcpoziţiei se precizează construcţia) . În text primul termen (. ,pr op or ţia continn:l " , gr. a n a logia) se referă atît la o progresie aritmetică (de tipul 2, 4, 6, 8, 10 . . . ), cit şi la una geometrică (de ex. 2, 4, 1 6, 256 . . . ). Ceiălalt ( . , proporţie •lis(·un li• nuă", potrivit lecţiunii peri antakolouthias) desemnează , .corespondenţa dintre o serie de raporturi", aşn cum se prezintă - de exemplu ·- propor­ ţia aritmetică sau geometrică între două sau mai multe raporturi constante (sau care , nu formează prin seria lor o progresie" - T . C . ) .

De exemplu :

1 : 2

8:

16

1 2 : 2-l

La Dicls- Kranz le cţ i unca anakoloutkias presupune că studiul pr ogre­ siilor ar fi luat în considerare di�continnitatea ca i11-consecventă si ' nu ca raport proporţional. •• Cele două adjective la superlativ din textul grec (pkysikotaten şi telestikotaten) au fost alese pentrn a da o pondere specială calificării ele­ mentelor de conţinut din a doua parte a micului tratat Desp re nume,e, unde Speusippos se ocupa in mod exclusiv de simbolistica decadei (cf. 'ii fr. B 1 1), analizată pe două planuri corelative. (A ) nuturo , tntemeiată pe tot felul de proporţii armonice şi raporturi între numere bazate pe siste­ mul decima! ; (B) imancnţo numărului :�:ece pentru desăvîrşirea" tutnror " făpturilor. Din acest punct de vedere i se atribuie decadei virtuţi aproape magice, termenul telestik6s, . ,capabil să desăvîrşească", fiind conotat de însuşirile atribuite iniţiatului, care devine teleios (.,perfect ", "desăvîrş:t") după ce a fost modelat de ri turile misterice.

5 8 De aici înainte dezvoltarea enunţul ni se rc5imte de pe urma spe­ culaţiilor platonice : decada este o idl'r-arhtlip (in text ei do s , aici . , formă ideală") care a5i g ură "din sinea ei" (apli' hcautt•s) prcdzia de mecanism a fenomendor cosmice (kosmika apotelesmata, rdidînd mai ales "eleetele" acestor a), ca un fel de artefact modelator" (techniMn, construit cu dati­ " vul) . •• Precizarea. in.<erată ca un fel de paranteză, ne atrage atenţia în mod special că întregul simbolism al decadei - dezvoltat în citatul care alcătuieşte restul fragmentului - trebuie interpretat ca o dovadă peremp­ torie a dcterminismului cosmic obiectiv. Numerele nefiind pentru pytha­ gorei separabile de imanenţa lucrurilor, însuşirile teoretice studiate de . , arithmologie" nu pot intra sub incidenţa hazardului (tykhe} şi nu depind de opiniile subiectului cunoscător (<in.' oux f.!J.WV vo!J.LaciV"rwv). 80 A lte lineamente ak terminologiei specifice pentru ideaţia platonică. impregnate chiar de coloratura exaltării neoplatonismului. Decada e con­ cepută ca o . ,temelie ce fiinţează" ( 6E!J.tALov \mcipxo ua<Xv), paradig­ " ma perfecţiunii" sau "modelul" pe care şi 1-a propus o divinitate supremă, demiurgul Universului (in text se utilizează termenul poietes} . Pentru obîrşia pythagoreică a conceptului, Timpanaro Cardini trimite la fr. 11 din Hippasos (cf. la noi - Filos. . . . pînă la Platon, voi. I, 2, pp. 1 37 - 1 38, cu notele aferente), unde numărul (in general) este definit fie ca .. prima paradigmă a creaţiei [kosmopoiia" ] , fie ca un . ,instrument conceptual-discriminativ", at'ganon kritikon al unei ,.divinităţi creatoare",

kosmourgou theou.


MIHAI NASTA

11 6

•• Specificarea ,,număr perfeet" a fost adAugatA In text de H. Diels, deşi Kranz - in aparat, la p. 401 - o considerA superfluli, intrucit avem de-a face cu un termen tehnic. Dar alei nu este vorba numai de ptrfecţiu­ nea teoretici a decadei, ca insurnare ce ,.se desll.vlrşeşte", pe măsură ce se adunli primele patru numere ( 1 + 2 + 3 + 4 10), deşi Timpanaro Cardini consideră că număr perfect (tcleios, fără determinare) se numea doar cel format din suma divizorilor (deci 6 1 + 2 + 3) . în mod lim­ pede Philolaos, compilat de Speusippos, demonstra . , perfecţiunea" de­ cadei, atit ca număr matematic (,.pur"). cit şi ca număr ce defineşte na­ tura cum precizează mai departe contextul, prin locuţiune adverbială (kata physin) . În ediţia sa din Theologoumena, de unde provine acest fragment, De Falco trimite la toate locurile paralele, despre semnificaţia cosmico-naturistă a deca-dri. Aşa se numeşte dealtfel la Iamblichos întreg capitolul final (X, pp. 79 -87, ed. cit.), iar printre mărturiile paralele (De Falco, p . 82 în notă), ar fi de amintit Nicomachos, lntrod., p. 1 22, 18 sq. ; Iambi., In Nicomachi lntroductionem (ed. Pistelli), p. 43, 16, Anatolius, Tratatul despre decadă şi numerele di-n cuprinsul ei, p. 32, 3 ; Macrobius, Comm. in Somnium Scipionis (ed. Eyssenhardt), I, 6, 76, Isidorus, Migne, PL, 83, 1 9 1 , fragmente pythagorice editate de De1atte ( Ftudes . . . , pp . 1 74, 55 etc.). Un extras din Anatolius incheie dealtfel ediţia susmenţio­ nată şi, la fel ca textul de bază, ele definesc decada ca un fel de , . cerc şi limită a oricărui număr", care devine paradigma simE'triilor ( a propor­ ţionalităţii - cap. cit., pp. 79 - 82) din Kosmos ; ca atare domină totodată raporturile numerice din cuprinsul sferei. =

=

-

=

•� Altfel spus : oamenii din multe neamuri (ce aparţin unor culturi diferite) se întîlnesc in privinţa folosirii decadei (şi a zecilor) pentru numă­ rătoare, deşi pot folosi convenţii care diferă pentru celelalte detalii de nu­ meraţie şi calcul. Observaţia se distinge prin pertinenţa ei sub raportul antropologie! culturale şi al teoriei numerelor. Chiar în culturile unde se luau ca termene şi baze de numeraţie alte . ,cifre" (de ex . . �ase" la babilo­ nieni), seria numerelor naturale întregi implică la un moment dat însu­ marea zecilor şi notaţii corespundtoare. O notă sintetică, sub forma intero­ gaţie! despre numărătoare extinsă în bază de zece va fi atribuită lui Aris­ totel, Probleme XV, 3, 9 1 0 b : , . De ce toate popoarele, barbari şi eleni, numără pînă la 1 O şi nu pînă la un alt număr - de exemplu 5 - , pentru ca s-o ia de la capăt apoi, numărînd «unu spre cinci >>, «doi spre cinci & ş.a.m.rl. ? " În acelaşi context s e adaugă informaţia - de cea mai mare valoare pentru interpretarea vechiului simbolism al civilizaţiei prt>romane din ţara noastră - referitor la obiceiul tracilor de a număra pînă la 4 (cu reluarea seriei, după fiecare tetradă) . Explicaţia ce se dă îu această mărturie păcătuieşte prin naivitate : tracii, ca nişte copii, n-ar fi ia stare să rcţinâ în memorie numere ce trec de baza patru şi n-ar avea nici obişnuinţa, nici conceptul de multiplu ! Timpanaro Cardini (op. laud., p. 1 3 1 , nota a.l.) ln1ătură. pe bună dreptate această motivaţie discriminatorie şi simplistă, insistînd asupra momentului ontologic-ritual. Savanta italiană consi­ deră că pare mult mai verosimilâ influenţa tracilor asupra doctrinei lui Pythagoras, mai ales datorită sacralităţii lui 4, celebrul tetraktys (o ipoteză similară am formulat noi înşine în legătură cu religia geto-dacă şi asocierea Zahnoxis-Pythagoras, cf. referinţele din vol. I, partea a 2-a, pp. 9 - 10, 70 - 7 1 ) . Practica numărătorii şi aritmetica elementară (computaţia) se numeau la greci logistică (J.. oyta>txi) ·rexv1J, cf. Platon, Gorgias 450 D, 45 1 B .


NOTE LA PHILOLAOS

117

şi Statul 525 A), î n opoziţie cu arithmetike ( = de fapt, teoria num erelor " şi a operaţiilor matematice"). n După Tannery, Science hellene . . . , p. 388, nota 1, ultima frază (de la "multe altele nu-i sînt proprii doar acestuia" pînă la fine) reprezintă un adaos, de tipul unei glosse, care a fost inserată în tex:t. Ea completează însă in mod oportun definirea "perfecţiunii" lui zece, deoarece, cum reiese din ceea ce urmează, se înşiră de fapt anumite proprietăţi ale numerelor distincte din seria 1 la 10 şi "altele" care ţin de teoria generală a numerelor, raportate la construcţia figurilor geometrice. M Prima din cele trei proprietăţi ale decadei se referă la faptul d!. ea conţine două serii, cu acelaşi număr de termeni din cele două mari cate­ gorii, fundamentale pentru filosofia pythagoreică : cinci termeni pari (sau "pereche · · - seria 2, 4, 6, 8, 10), cinci imf>ari (sau nepereche" - seria " 1, J, 5, 7, 9). în greacă seriile tirtioi şi pcrissoi, fără să fie heteromtreis (deci .,nu diferă ca număr de părţi constitutive"). •• În terminologia greacă : dacă parul nu este sym-perainon (deci , .număr terminal") "delimitat împreună c11 o 11nitatc", cealaltă serie (a imparilor) "v a prisosi" : v a fi prea lungii. Precizare aproape superfluă. "' Piuă acum s-au dat caracteristici ale numerelor potrivit opticii geometrizante (definind numere propriu-zis "pythagorcice"), care distin­ gea - cf. supra şi notele 52-53 - proprietăţi "liniare, plane, solide", aşa cum rezultau din construcţia proiectiv-gnomonică. Dar aici se defineşte a doua proprietate a decadei - de fapt a domeniului numeric in general - , sub raportul aritmeticii antice (sau a teoriei numerelor) , deosebindu-se nu merele p r i m e de celelalte, pe care doar ştiinţa veche le mai numea secunde (prin contrast !) sau "compuse" (in sensul că se alcătuiau din mai mul ţi divizori decit 1 şi numărul respectiv). Chiar Tannery sublinia c ă denumirea de numere secunde" sau " compuse" a ieşit din uz, c e a de nume­ " re prime fiind o achiziţie perenă a pythagorismului. 87 Al doilea element al frazei pare, la fel ca glossa semnalată in nota 63, o interpolare in text, aici oarecum arbitrară. O distribuţie complemen­ tară de două serii la fel de lungi, una cu termeni primi, se mai intilneşte doar la numerele 12 şi 14 (deci era inutil să se lase chestiunea in suspensie prin formularea "altele citeva") .

88 S e rezumă astfel a doua proprietate a decadei, alcătuită din serii cu egală distribuire şi in privinţa raportului dintre cinci numere prime sau "necompuse" ( 1, 2, 3, 5, 7) şi cinci numere "secunde" sau "compuse" (4, 6, 8, 9, 10), ultimele fiind pur şi simplu ne-prime (cf. supra). Repetiţiile obositoare din acest pasaj sint atribuite in mod just de Tannery necesităţii de a familiariza pe cititor cu noţiunea de "b a z ă" numerică din fraza precedentă. Pythmen sau "bază" este cel mai mic număr cu o proprietate dată şi - in alte contexte - restul diviziunii unui număr priu 9 (astfel la Pappus) . •• Ajungem la cea de-a treia proprietate aritmetică a decadei (Tan­ nery - une troisieme egalitE�") . De fapt, o egală distribuire de sub-multi­ " pli şi multipli. Unele dificultăţi le oferă aici obţinerea unor serii la fel de lungi şi de aceea s-a remediat o lacună in textul manuscris : . ,numărul 4 {trebuie adăugat) " (cf. ediţia De Falco) şi in seria multiplilor, "ca multiplu de 2", restabilindu-se astfel distribuţia egală după ce "trebuie scos din seria" [de multipli ] "numărul 7". Aşadar vom avea cinci submultipli " 1 , 2, 3, 4, 5", urmaţi de cinci multipli "4, 6, 8, 9, 10". Se repetă


MIHAI NASTA

1 18

4, număr cardinal (în sensul etimologic şi tare al cnvîntnlui) , iar 7 poate fi exclus, nefiind multiplu al unităţii, întrucît 1 este doar " baz�t" seriei numerice precedente şi (potrivit concepţiei grecqti) nn . , o unitate propriu­ zisă" (v. şi fr. A 1 0 supt'a) , deci singur nu poate funcţiona ca factor al unui produs sau ca submultiplu al lui 7, care nu rezulti:', deci dintr-o multi­ plicare propriu-zisă (alicotă) . •o A patra proprietate a decadei, dupll Speusippos, ia în considerare toate raporturile (l6goi) posibile între numere, surprinse în cadnu seriei 1 . • . 10. Întrucît termenul logos (Myo<;) desemnează proporţionalitatea, trebuie sll ne referim de fiecare dată la conceperea numerelor ca mărimi, luate proporţional în cuprinsul entitl!.ţii-decadă. Se consemnează raporturi de egalitate (de ex. : a + b : : b -1- a = c : ; c . . . 10 sau 2 + 3 : : 3 + -1- 2 : : 5 + 5 . . . 10) de superioritate (de ex. 2 < 1, 3 < 2, 4 < 3 . , . 1 0 sau 1 + 1, 2 + 1 , 3 -1- 1 . . . 9 + 1), de inferioritate (inversarea rapor­ tului precedent - de ex. 9 < 10 . . . 3 < 4, 2 < 3, 1 < 2 = 1 0 - 1 . . . 4 - 1, 3 - 1 , 2 - 1 ) . Vine apoi raportul epirnorion (bnf.16ptov) sau super particularis proportia (ci. de ex. Boetltius, De Musica III, 1 1 ) în care totdeauna elementele se află în raportul (n -1- 1 ) : 7. La Tannery (op. cit.) se numeşte "le rapport de quantiem.e en s1ts". Îl putem tron�pnnt �i sub forma

a

=

b + (bf�t), deci a : b

=

(n + 1) :

n

în care a, numărul mai mare (superior) estL egal cu b plus o parte diD b. De exemplu raportul 3 :2 (hemiolion) sau 4 :3 (epitriton) . . . Faţă de raporturile precedente - de superioritate şi inferioritate -, aici tnbuie s ă pornim de la o tmpărţire în n elemente riguros egale între ele (pentru a şi b). B.L. van der Wr.erden, op. cit. cap., Dic Harmonielehre der l'y tha­ " goreer", p. 373 şi urm., pune acest raport la baza învăţăturii despre armonie (v. şi capitolul "Die Arithmetik . . . ", pp. 392 - 423) . În fond, aşa cum indica A. Szab6 în The Beginnings of Greek lllathernatics, Budapesta, 1 978, pp. 1 74 - 1 77, această propoziţie (a 3-a din Sectio Cano ­ nis) ne dovedeşte că nu poate să existe o medie geometrică între două numere care se află în ratio superparticularis şi definesc astfel medktatea muzical-armonică. Aşa sînt relaţiile de octavă (2 : 1 ) , cvintă (3 : 2) şi cvarlil (cf. Van der Waerden, op. cit., p. 375 şi urm. ; v. de asemenea la noi în Filos pînă la Platon, voi. I, 2, fr. 14 din Hippasos şi notele de la pp. 148- 1 5 1 ) . Se prelucrează deci în caracterizarea decadei la Speusippos date foarte vechi, anterioare probabil lui Archytas (cf. observaţiile lui Szab6, op. cit. cu privire la cele zece medietăţi pythagoreice, avind la l)ază a a +b cea mai simplă ecuaţie de proporţie între două segmente -- - b a sau raportul secţiunii de aur.

" Se revint> la proprietăţile figurate ale numerelor geometrice (cf. notelr· 52 -- 53) �i se incepe - cum e natural - cu numerele liniare. Proiec­ ţia în spaţiu a proprietăţilor "pythagoreice" ale numărului, cu definiţiile succint<: din tt·xtlll nostru, se regăsesc şi fn caracterizarea dată de Aristotd lin Metaph. VII (Z) , 1 1 , 1036 b) ierarhiilor spaţiale din pytha­ gorism ·· d. la noi (voi. cit.) . , Pythagoras", fr. 65 (58 B 25 DK), pp. 48 - 50 (cu notele aferente) . Asupra lui 4 ca număr piramidal se re­ vine ma i departe. Numerele liniare se orînduiesc toate sub formă de pro-


1 19

NOTE LA PHILOLAOS

porţii. Numerele plane şi solide, care pot fi reprezentate prin figuri geo­ metrice, se obţin iie priit însumare (cele poligonale sau , . solide"), fie ca produs (numere plane). În cadrul tetradei 2 devine astfel , .principiul" nume­ relor şi al progresiei liniare, 3 al celor triunghiulare, 4 al celor poligonale.

...

Cu ajutorul primului număr triunghiular obţinem de exemplu seria nume­ relor pătrate (cum ar fi 1 , 4, 9, 1 6, 25, 36 ), la fel cum proiecţia lui patru ne ajută să construim numere piramidale, pentagonale, hexagonale etc., ţinind seama de aşezarea gnomonică in jurul punctului-monadă. Reproducem după Fr. Lasserre, The Birth of Mathematics, London, 1964, pp. 52-53, tipurile de construcţie a numerelor :

---:, . 1 +3 +5 = 9 generarea

numerelor

n.

1 + 3 + 5 + 7 = 16

etc.

pătrate)

��

-�-

1 + 4 + 7 = 12

etc.

(generarea numerelor poligonale pentagonale, - pornind de la 4 pira­ midal) . Autorul comentează astfel această ultimă progresie : .. In other words, for each arithmetical progression there is a corresponcling progression of similar polygons, the number of whose sides equals the ratio of the progression jncreased by 2 the pentagon for the progression of ratio 3, the hexagon for the progression for ratio 4, and so on". 71 Definiţia corespunde primei din cele zece ,.progresiuni" (analogiai) şi anume cea a r i t m e t i c ă, pentru care, dacă insumăm primii patru termeni 1 ( + 1 = ) , 2 ( + 1 = ), 3 ( + 1 = ) 4 sub forma 1 + 2 + 3 +

:

+ 4

= 10,

obţinem iar numărul .,perfect" al decadei, care poate fi de aceea . ,rezu­ mată" sau .,implinită" in tetradă, ceea ce face ca termenii respectivi să devină echivalenţi şi substituibili in metalimbajul pythagoreic. Matila C. Ghyka, in splendida sa monografie Le Nombre d'Or, Tome I, Les Ryth­ mes, cap. I şi II, mai ales la p. 34 (v. şi versiunea română, p. 36), arată că tetrada (tetraktys) . , avea in acelaşi timp calităţile transcendente ale decadei . . şi calităţile dinamice de creştere triunghiulară, fiind ea insăşi haza generării tuturor numerelor figurate plane sau solide". 78 Acum numerele se transformă in figuri geometrice, pornind de la conceptele definite in propoziţiile (şi in notele noastre 1) precedente. Nume-

.


MIHAI NASTA

120

relor . ,plane" le corespund figurile geometriei planc, celor , .solide" figurile geometriei în spaţiu. Linia rezultată din doi, ca şi triunghiul se construiesc utilizind mai intii două puncte, apoi trei, pentru figurile geometriei plane. Începind cu tetrada se pot construi figurile geomE'triei în spaţiu, cel mai simplu modul fiind acum piramida, care însumează toţi termenii precedenţi ca o . ,desăvîrşire" (telos), spre care tinde figuraţia primelor patru numere .

.. •

• •

• •

r

• •

• •

o 4

: � �� qj ~

-------

--·----·-·-·--

..

.

.

.- �

·1

•• Se ia în considerare o piramidă de tipul unui tetraedru cu bază triunghiulară, care prezintă 4 feţe (inclusiv baza) şi, respectiv, 4 unghiuri solide. Acestea din urmă reprezintă elementele necesare pentru construc­ ţia , ,corpului solid" care va fi inzestrat totodată cu 6 muchii (cîte două pentru fiecare din cele trei unghiuri solide care se înalţă din bază) . Din nou se completează o insumare de zece elemente. 76 Raţionamentele rlin această ultimă construcţie rămin obscure in ciuda faptului că aparatul ediţiei Diels - Kranz (p. 401) explicitează fraza cu o figură : •.

·•

•.

2

'-,_ •• •

•1

Reproducem interpretarea lui Tannery (op. laud., p. 389, n. 1 1) care la fel ca ceilalţi comentatori - vede in această elaborare a lui Speusip­ pos ( ? ) o căutare forţată : , . consideră probabil un punct şi o linie : pentru această linie două extremităţi [propriu-zis perata, " limite " ] , iar de la punct la cele două extremităţi 2 intervale [diastemata, termenul folosit şi în muzică] ; apoi într-un triunghi (pe care nu-l enunţă textul), 3 laturi


NOTE LA PHILOLAOS

121

şi J unghiuri. Dacă mai înainte î i dădea imediat numărul 1 0, acum tre­ buie să combine punctul, linia şi triunghiul" .

76 ·Gltima parte a fragmentului va înfăţişa construcţia f igurilor geo­ tnetrice, in funcţie de proprietăţile figurative ale nu merel or decadei înfă­ ţişate pînă aici : de la numere ca 1 . . . 3 . . . pentru construcţia figm:ilor p!a nc (tri 1mghiuri etc.) spre numere cu pro i ecţie in spaţiu, cum ar fi 1 . . . 4, pentm îi guri cum ar fi piramiuele (sau modelel e . , solide" : stcreoi). Deter­ tniuarea kat'arithmon, redată la noi prin . ,din punct de vedere aritmetic", pentru Tannery echivalează cu ierarhizarea numerică : . , si l'on en consi­ dere le denombrement". " Triunghiul echilateral echivaleaz[L cn două interpretări posibile date manămlui începînd cu mon ada, mai ales in pythagorismul meuia ( v . �i supra fr. A 10) . Unu, ca inceput al scriei numerice, wz ilatc iniţială (hen sau m n n ds arithmetike) o arecare din seria de numere na tu rale, pare apro:.�pc u n echivalent al lui O, in conce p \ i a lui D c<lck i nd, de vreme ce corespuncle şi egal ităţ i i perfeclc. Ca . , spL·ci c " sau coHc<·pt o.! monarlei d<::sem­ IH!�\ � J. •. u n i -formitatea" (heJun·ich�s) , <h.· act.·<·a poate fi consid�..: rat echi­ val.,nt cu e gal it at ea ung hi uri lo r � i laturilor în triunghiul cchilateral. A ceas ­ ta din urmă poate fi reprezentată de r ap ort ul 1 = 1 (sau c h i ar O, în tr ucît t>>te 1tn nnn1ăr dschiston, . , care nn mai poate fi scindat" sau în-jumătăţit) . R:opo��ari d e acest fel se adaugrt cdor care urmează pentru a produce iar deca.da. Td T e rmenul de semi-pătral (gr. lwmitetrdgonon) , la fel ca cel de hemi­ -t rigMt care urmează, sînt mai neobişnuiţi şi se mai întîlnesc doar in Timaios 5-t B, nude Platon le imprumutr1 des i gu r din vechiul pythagorism. Deci dupi cchilateral (gr. is6-pleurou - \'. supra), u rmea ză isoscdul, care pro­ vine din împărţirea pătmt ul n i prin diagcm:1l ă ; este dL�ci un semi-pătrat <l�"ptunghic (nu orice fel d:: i soscd 1 ) , ap"i valnwl. l'Onceput ca . . j umă­ tate" a triunghiului ,·chilai<'Yal, clc·;·i /u·mi -Ing"" · Într·nn <'01111>l'Ilclin rec ent , H . R . R arli an , Cartea pr,,por{iit .• r. llncurv-;; t i , HlH I , c·apitolnl . . Triunghiul dre1w :at.:hic isosel'l " (p. !iH cu fig. t :l ) . stahi le�tc sugcst i ,· a î i nitatea dintre

acest� construcţii �i secţinuc.:a ck aar (respecti\· .J'!.) , atilizîu:l tocma i un pitrat cu latura formaU di11 ipDl<"nnzii şi inscrierea ll1i pe diam-etru ! unui cerc. Cu atit mai sugestivă este definiţia isnscdului ca un corel at al dyadci s<tu p ro i ecţi a celei mai simple r>t<l:'c cini pătrate. 70 Hcmi-trigonul, prop riu - z is , . semi-triunghi u l " , core , pn n de scalenu­ ltti - Y. supra) ; b ineinţeles diYizarea echilateralnlui s : stab il eşte prin ontologie cu a pătratului (şi el cn laturi egale) care diidnse isoscelul. 80 l"rmează parametrii figurilor . , în sp aţiu " deci modele . . s o 1 i d e" (gr. S!5fO i) , In ate nnmai sub raportul distanţe.lor î ntre puncte (nu propriu zis coqnni geometrice) . Fi gur a cea mai s i m p l ă de acest tip care corespun­ de nmn:1rului patru �i pro i ec ţ i i lor sak (pllll'l la îm pli ni rea hi 1 0) es t e piratnida. În cele ce urmeaz[l Speusipp,)S nl in�ira patru spe ci i de pira­ mid�. Tannery, np. cit., p. 390, semnaleaz:l o incons�c\·enţă a lui Speusip­ pos lu caracterizarea celor patru tipuri : , . Les pyramides devraient Hre, par ana logi e, subdivisees eu quatre especes de tetraeJre.>, sui v ant que tous les angles solidcs, trois ou deux seulement sont egaux ou tous enfin i uegaux. � peus ipe choisit encore des typ es speciaux, mais cdui de la seconde classe ne convient plus, car il introduit une pyramide a la base carn�e". Celelalte piramidc (1 - a, a 3 - a :;; i a 4 - a) au baza triunghiulară. 8 1 Explicaţia reia, in altă varianEt, ideea care stă la baza def iniţ i ei ,

.,

"


122

MIHAI NASTA

triunghiului echilateral (v. supra, nota 77). Piramida formată din triun­ ghiuri echilaterale este un tetraedru regulat şi regăsim în toate privinţele, comparînd unghiurile ş i laturile, raporturi de perfectă egalitate - ceea ce ar echivala cu o unit ate monas . ,mi nimală" (în lipsa unui zero . . . ) . 82 A doua piramidă se aseamănă cu dyada, m ai ales datoritl! divi­ zibilităţii perfecte şi a însumării unui număr de doud proprietăţi : pira­ mida regul ată cu baza pătratică diferă de cea precedentă, atît in privinţa planului rectangu!ar, cît şi sub raportul numărului de feţe - patru 1 a număr, care încadrează , .unghiul inchis" din vîrful ei. Aceste două pira­ mide corespund, cea dintîi (cu triunghiuri echilaterale) primului corp pla­ tonic (piramida regulată) . cealaltă, dacă s-ar contopi la bază două pira­

mide cu 4 feţe, octaedrului din seria celor cinci poligoane regulate, la care se referă şi dialogul Ti·maios - v. de asemenea figurile în secţiunea .,Py­ thagoras", Filos . . . . pînă la Platou., voi. I, 2, p. 47 (figurile , . cosmice " ) . Cele cinci poligoane regulate formează infrastructura o!'icăror modele simetrice de rotaţ ie şi creştere in natură. 83 Această proiecţie a fost analizată corect de Timpanaro Cardini (a.l.) spulberînd astfel nedumeririle formulate de Tannery - şl mai recent de A. Maddalena, in ediţia sa. Se coboară un plan perpendicular din unghiul de vîrf (prin excelenţă un element al corpului solid),pentru a tăia planul bazei in dreptul acelei laturi mai lungi a piramidei care alcătuieşte o ip� tenuză. Deci perpendi cular a din virf nu taie doar faţa sprijinită pe i� tenuză, ci planul obţinut dacă ducem o mediană pe această latură mai lungă - în fond cea c are a dat bazei numele de .,semi-pătrat" ( = triunghi dreptunghi c) , fiindcă proiectează silueta unei diagonale a pătratului. Aşadar piramida noastră cu baza dreptunghică este jumătate a celei cu bază tetragonală di nai nte a ei ; posedă o . ,deosebire" în plus cind o proiec­ tăm; deci faţă de dyadu (proprie aceleia), corespunde acum triadei . Urmă­ toarea piramid ă (cea de-a patra) , este construită pe o bază , . semi-t ri ungh iu ­ lară", tot printr-o înjumătăţire a celei precedente (dreptunghice) . Deci se va sprijini , . la bază" pe un triunghi scalen. Corespunde tet rade i fiindcă, în afară de cele trei laturi neregul ate (neegale) mai comportă o a patJ<a insuşire (monadică !) . Aşa cum ara tii Timpanaro Cardini, , . regăsim şi ceva din prima (mouadă) în această ultimă pir amid i:l, care se ohţine sub raportul proi ec ţi ei solide, dacă tăiem în două părţi egale tetraedrul regulat, cu un plan ridicat folosind hisectoarea unuia din unghiurile sale diedre" . Loria ş i V an der \Vaerden a u apr·�ciai a,;emenea proiecţii c a p e nişte încer­ cări valoroase de . , a extinde prin proiectare în spaţiu proprietăţi cunos­ cute de prima generaţi e a pythagoreilor numai pentru descrierea figurilor pl ane". s • Pînă acum s-au enumerat însuşiri ale numerelor extinse asupra figuriior (sau . , modelelor") geometrice. în concluzie se preci zează cealaltll. concepţie tipică pentru pythagorism : nu1nerele-puncte sînt chiar prin­ cipii generati\·e ale refllităţii înconjurătoare; , . generează" lumea, Universul fizic . Îu acest p roces de .ierarhizare a raporturilor care stau la baza obiec­ telo;- f iz i ce l, . corpur:!or") 9i apoi . , inte mcfază" în�ăşi existenţa sufletului­ -armonie, termenu l r:enrsis desemnează . . generarea", ca procesualitate mereu prezentă in natură, prin aceea că face posi b ilă existenţa unor pro­ prietăţi stihiale cum sînt . , m ărimile" ea e nt ităţ i geo metrice matcri alizate ( spre deosebire de . , figurile'' dinainte) sau ca fiintare concretă în lucruri


NOTE LA PHILOLAOS

123

(cum ar fi raporturile dintre massă şi energie in fizica modernă) . Or, ac:!st edificiu stihial-numeric ( arkhai) este alc;ituit din po3iuititatea ca punctul -monada (1 material - în fraza noastră stigme, , .împunsătură", . ,trăsătură" - deci mărimea elementară spre deoseb ire de p unct ul abstract-geometric (semeion la Euclid)) să genereze prin fluxiune linia (gramme) , e ch ivalent ul numărului doi sau al dyadei, ca extensie divizibilă (provenită din , .fluxiu­ uea punctnlui" - cf. Proclos In Eucl., p. 97, 6 Friedlein), principiu al parităţii, urmînd apoi ca din linii să ia fiinţă suprafaţa (epipltaneia s au .,planul " ' , t·pipedon, care, p entru pythagorism, însea mn ă al treilea princi­ piu) . În siirşit, din asemenea reţele se desăvîr�eşte un corp •. solid" (stcre6n) : al patrulea principiu fizic al fiinţării geometrice (p�ntru posib ilit a tea struc­ turării materiei într-un sp aţiu tridimensional) . Texte p ar alele despre această structurare am dat în secţiunea . , Pythagoras" (Fii''-'· . . . pînă la Platon . voi. I, 2, subcapitolul . , Ierarhii sp aţ ial e şi calitative") , fi". 56 - 65, p p. H - 50 (cu notele aferente) . Înueosebi fr. 62 p . r i:;tot. , De anima 4, 409 a) coaitrmă ideea . , generării" prin . , mişcarea' ' ( fluxiunea) pttnctu\ui care= d;l linia, i ar apoi prin mi�cările . ,nnit(tţi lt>r ' ' al[t( arate, linii!" care vor ddimit.r corpurile : . . . . . căci punctlll e..;te o ttnitate avînj ţJ.J.:iţi� ; deci exisU1 curm·a de as eme ne a numărul sufleLului şi are po.dţie ' ' . Am c it at raţionamentui, deoarece cu termenul tltesis ( . . poziţie uet e r min at ă " ) se pr·e dzează şi momentul configuraţiei structurante, proprie genezei prin numcr-:-puncte, de o importanţă covîrşitoare atunci cînd va enunţa Demo­ crit nvun sa teorie atomistă (aşa cum reiese chiar din c�ea ce urmează în tratatul aristotelic loc. cit.). •• Intrăm în labirintul semnificării alegorice a n umer elor, dezvoltată cu răsfringeri multiple de orfico-pythagorici, unul din textele canonice fiind probabi l " cartea" lui Philolaos Dcsf>re decadă, de unde provine referin ţa citată. Pistis nu este ai<•i . . cre,l i u ţ;i religioasă" - semantism apro..c1pe inadmisi!Jil in voeahularul prccr"'·'Lin al elenei . Se regăseşte în num� rldăcina ş; lexcmul <lin sc tnui [ i caţ i : t ,·,·rbillui, pisteuo : , . acord cre­ dit ' ' , , . dau încredinţare" (<'tt <laLiv u l ) . ! le aici conotaţia de sinteză intelec­ tuală, 111e taforic a lrilmilii unmtmdui Z<'<:C, i<lentificat şi cu !Vous, pentru a simboliza, după cum aratlt Olivicri (Ci;• i/!it �:r,,,;a., p. 5:!, , . la p;u alta e :;icnra forma dell'intdligenza (rrlan�) " sau, intcrpr;; � ind valoarea c�mzativ-pro­ ce:m:llă din vocabula g: cacii, în seu.� actlv, , .numi'irul c a r e i n :; p i r ă î n r: r e d � r e " (T. C . ) . om ul r,.-,c;:iS:n'lt:-:;�, h echiE1Jrul C·:>smlc amănun ţit do: st r uct u r a decad.ică. , . Piirţilt· <·on., tl tatiye" ale ,r:cad, i sint numerele 1, 2, 3, 4, care dau prin însumare Zi>Cc. .. Akgorismul întîlueşle, mai ale,; la niYebl apelativelor, tradiţia orfid şi anuuţ:i teoria reminisc<!nţei (1Ma-mnesis), atît de importantă la PLtton. Aşadar decada e$te îns(tşi l\l·Jmorla, mneme, ca receptacol şi tipa r a! C lUloşt i n ţdor, dupi't cum obirş':t n u me relor , m�mada, poate fi sorgint;;oa din car,, vine a<lucerea aminte ,;:tu ţinerea-de-m:nte (iU'nem-o­ -syne, ca însuşit" sau virtualitate) .

87 Transformarea substantivului comun oe xci� ( abstmctnl decadit) într-un apelativ, căruia i se da semnificaţia poetica-filosofică ad-hoc, prin­ tr-o reetimologizare care ohliterează etimologia cfecti\·ă, oricare ar fi fost ea (aerelevantii şi de aec�a uitată, neavînd nici o reverh�raţie, riscînd aşadar să confere op acit atc nuluc,ralului zece) . Silaba dcll- (U.in structura numeralului oho:) est., pusă în legătură cu rădăci na dekhfdullh, ( 8�x.- 8ox.-), .,a primi", " a pre l u a", ,.a susţine" (şi in sensul de ,.a prelua greutatea"),


124

MIHAI NASTA

aşa cum ap are - de ex. - in verbul o((OfLru. Decada devine aşadar . , pri ­ mitoarea " ne mărgini ri i - apeiron ( ocx-:-L>tlJ -.ou ,i;<dp<, u), deoarece cuprin• de (.,preia") toate raporturi le numerice incluse în ea şi astfel pune capăt indeterminării ( . . nemărginitului " ) ; propriu -zis de-limitează în si"ra lui Pentru et i mologii asemănătoare, cf. de asemenea fr. A 27 şi cele­ brul Hier�s Logos rl:'co;lstituit d€' A . Delatte (în Etudes . . . ) . după m ăr­ t urii orfico -p y t hagoreice unde i se �pune numărulu i zece ;-;mvocx<u<; (,;a­ -toate-pri mitor " , .. cel ce susţine totul " ) . •• Fragmn; tul 1 4 conţine tm . , referat" (în gener al din Philolaos) despre alegoreza unghiurilor şi a unor figuri geometrice fundamentale (cum ar fi cercul), .,închinate" diferitelor zE-ităţi greceşti, ele însele simbolizînd elemen­ te şi puteri ale naturii care se , . conj u gli." în diferite feluri, aşa cum se petre­ ceau conjuticţii de astre (cu i nfluenţele lor asupra firii) potrivit celor mai vechi noţiuni de astrologic caldeo-babiloniană, prelucrate filosofic de pytba­ gor ei . Verbul . . a consacr a " trebuie interpretat în aceastil mli.rturie literal. Philolaos a încercat probab il să dea un prestigiu sacra! triangulaţiei (echi ­ laterale) şi unghiurilor ptitratice înscrise in cerc, mai ales de pe urma fap ­ tului eli. exista o tradiţie orientalA (pesemne caldeanli.) care asocia divini­ tllţi ale na turii cu unghiuri descrise p r in cuprinderea semnelor zodiacale în figurile geometrice sus-menţionate. Dar pythagorei i conferă sacralitate unor asemenea configuraţii şi pentru a delimita esoterismul unor cunoştinţe matematice care nu trebuiau puse la îndemîna oricui . DiviniUţile de care va fi vorba iu enunţurile din aceastli. m li.rturie (la fel ca în fr. A 1 6) se asociaz ă cu . , d emonologia" pythagoreică ; o fazli. a gîndirii alegorico- filoso­ fice menit ă să salveze numeroase reprezentAri ale religiei tradiţion ale trana­ formîndu -le in alegorii naturiste. Mai semnificativă este strli.dania de a răspunde idealismului ont<'logic parmenidian printr-o viziune a stihii­ lor materiale abstractizate, întrucît - aşa c um va rcieşi mai al€s din fr. A 15 _._ figurile .. închinate" (în fr. A 14 apare verbul aniemi utilizht J•en­ tru .,consacrarea \"otivă "j di feritelor d i vinită ţ i simbolizează în cele diu urmli. cele patru elemente, in diferite i post aze . z e c e.

8 9 Din această formulare avem posibilitate a să deducem că . ,înscrierea poligonală" este procedur a prin care , in urma tri angul a ţiei şi a in�crierii unor pătrate în . , sfera" (de fapt cercurile) Zodiacului, ungh inril e subintind

semne zodiacale asociate unor divinit ăţi , pe măsu ră ce se rotesc �i conste­ laţiil e-semne în diferitele anotimpuri, ceea ce determină succesiva influenţA. a .. p uterilor " stihiale într uchip ate de zeii respectivi (simbolizind tot mai mult e ch ilibru l celor p atr u serii de elemente din natura cosmic ă) . Iată cum se prezintă după Olivieri (Civittu . . . ,p. 38) .. regruparea semnelor în aspec­ tul trigon, care forme az ă patru trinnghiuri, fiecare avînd la vîrfuri una din­ tre constelaţii": Fiecare din comp artimentel e delimitate în cadrul celor dou ăspn: zcce

arcuri zodi acale reprezintă o anumită zonă din acest . ,cer " pe care şi-1 împart cele doullsprezf't'e con.�t elaţ i i (dup ă criteriile astronomiei prc-coper­ nicane avem o sferă , . a stelelor fixe" care se mi şc ă odată cu el e ) . Dar în afară de aceste constelaţii fixe, sistemul astronomic l a care se ref er ă Philolaos mai cupri nde ceruri planetare (pentru şase pl anete . , canonice",

Ia care se adaugă Luna şi l'ămÎtltul) . O primă repartiţie a unghiurilor din cele patru tri unghinri "p 1 a n e t a r c" le atribuie cîte uneia din cele şase zeităţi-planete (indusiv Luna-Selene ) , după cum se roteşte trigonul pentru


NOTE LA PHILOLAOS

125

A brcvierea numelor de conslelalii:

B T G c

Berlwc T aur Gemeni Cancer (rac)

L V

Leu Virgo

Li

Libra ( Balanţa)

Se Scorpion Sa S1i.getlltor Ca Capricorn A A quayius (V1i.rsll.tor) P = Peşti

(Fecioara)

a intra succesiv îu . ,cas"le" semnelor zo•liacale. Dacă transcriem structura celor 4 triunghiur i zodiaeale, vom a vea configuraţii de tipul: l f::t. Berbec - Leu - Săgetător ; 2 11 Tau r V i rgo - Capricom etc. Sub raportul oblăduirii planetare, se :mprapune fiecitrui unghi din aceste triunghiuri cite o planetă, iar din comuinaţia lor se precizează o anumită proprietate din cele patru serii stihiale (Foc, Apă, Aer, Pămînt ) , astfel încît se lămu­ resc . ,diferitele puteri ce f i inţează în sinea deităţilor" planetare ale naturi i . Se spum•a, •le pildft, că pentru primul triunghi zodiacal Berbecul (şi unghiul său) este .. •·asa " planetei A res (J.\brte) , Leul este a lui Helios (Soarele) , S ăgetătorul a lui 7.tus. Dar aceste divinităţi întruchîpau toto­ dată şi natura ignee, deci . , puterea Focului". În al 2-lea triunghi zodiacal (Taur, Fecioară, Capricorn ) se conjugă potrivit triangulaţiei Afrodita­ Hermes- Kronos , .pntt:'rile l'itmî nt n lui " , în al treilea (Gemeni, Libra, A qua­ rius). Aceleaşi dh· i nitrtţi aflate în alt raport planetar (Hermes -Afrodita­ Krouos) determină predominanţa , .stihiei Aerului". În sfîrşit pentru ulti­ mul triunghi (Cancer, S•·orpion, Peşti) raportul planetar Selene - Ares (l\Iarte) - Zeus :ulul'e nalnra snh imperiul Apei . O altă repartiţie a conste­ laţiilor er a detcrminalii <le onlinea succesiunii lor pe orbita zodiacală şi de drumul parcurs de Soare •k-a lungul anotimpurilor, pe măsură ce trecea prin ,.casele" semnelor. A 7adar cînd se armonizează triangulaţia semne­ lor zodiacale cu intcrsl'<'lan:a zone lor cerului de arcurile pe care le parcurge Soarele în diferitck anolimpnri se distin� următoarele grupuri : -·

1 ) B e rb ec , Taur, ( ;cmcni 2) Cancer, ],eu, \' i rgo ---

zonă intcrsectată primăvara vara


126

MIHAI NASTA

3) Libra ( B alanţă) . Scorpion, Săgetător - zonă intersectată toamna 4) Capricorn, Acvariu, Peşte iarna. Aceste observaţii nu erau doar simple speculaţii astrologice. Cu ajutorul lor se obţinuse o primă descriere a traiectoriei Soarelui pe cer timp de un an, mai înainte de stabilirea meridianelor, ivindtt-se astbl încă din vremea lui P h i l o l a o s posibilitatea unor măsurători destul de precise ale poziţiei astrului, indicată pe .,sfera" cerească (un modei abstract !) prin elementele triangulaţiei zodiacale, corelativ cu poziţia stelelor . , fixt'' (de fapt zodiile, semne-constelaţii) care se deplasau şi ele cu cerul lor (la fel cum se mişcau .,cerurile" planetare), totul măsudndu-se şi în funcţie de unghiurile triunghiurilor, denumite după divinităţi, tot aşa cum sub raportul interpretării polisemantice, erau conotate de puterile celor patru stihii (c'le fapt elementele lui Empedocles) . Astfel, p!·imul grup de conste­ laţii din tabloul de mai sus coincide p r i m ă v a r a cu puterile A erului, v a r a cu ale Focului, t o a m n a cu ale Pămîntului, i a r n a cu ale Apei. Or, întrucît J(rotiOS (planeta Saturn) îşi are . ,casa" în Capricorn şi Acvariu, potri\·it progresiunii anotimpurilor, el poate simboliza la Philolaos Apa, cu atît mai mult cu cît şi tradiţia pythagoreilor de tip acusmatic numeşte marea . ,o lacrimă a lui Kronos" (cf. lecţiunea din Plutarch. , De Iside et Os., p. 364 A şi Clem., Stromat. v. 49, indicată d'" Diels- Kranz, p. 463, în aparat la fr. 58 C 2 ; in versiunea noastră . ,Pythagoras", fr. 80, p. 62). Din asemenea consideraţii se înţelege totodată de ce aceeaşi divinitate .,patrona" unghiuri diferite. Se spunea ele pildă că o divinitate ca Af;•odita (Venus) î�i are . ,casa" şi în unghiul Taurului şi Îll Libra (Balanţă), după cum Kronos tutelează unghiut"ile Capricornului, Aquariulni, Peştilor. Implicaţii mai semnificative vor avea grupurile de patru divinităţi asociate in triangulaţia aceluiaşi unghi. Potrivit cercetărilor (dominate de O!ivieri, o.l.), sistemul triangulaţiei Zodiacului ar fi o invenţie foarte veche, pe care un Eudoxos (in sec. IV î.e.n.) o atestă ca pythagoreică, bizuindu-se probabil pe folosirea simbolismului astrologic de către P h i 1 o 1 a o s, care a perfecţionat un model poligonal cu specificul menţionat în text (şi amănunţit de această notă) . eo În această frază expresia .,unghiul triunghiului" înseamnă de fapt fiecare unghi din cele patrt' triunghiuri înscrise în sfera Zodiacului (v. nota precedentă incip.) ; aceasta întrucît, fiind toate echilaterale (deci egale) , se considera că se roteşte un singur tri-gon ( = triunghi), pe măsură ce .,gravitaţia" cerului cu stele fixe aduce sus pe boltrt (în apogeu şi prin hypsoma, . ,culmea înăl ţimii" atinsă de triunghi uri) diferitele constclaţii, pentru observatorii ce privesc de pe acest pămînt. Aşa explică Paul Taunery (cf. Memoires scient1jiques, VII, pp. 1 3 1 - 1 39) cele patru divinităţi, re­ prezentînd, aşa cum arătam înainte, alternarea elementelor lni Empedoc­ les ipostaziate simbolic de firea celor patru mari zei. Chiar fraza urmă­ toare precizează că A r e s = iviarte întruchipa . ,natura ignee" (Foc1tl) , de pe urma culorii roşu-învăpăiat; la fel Zeus din acest prim trigon (Berl· ec­ Leu -Săgetător) stă sub semnul planetar al Faealui (sintetizat de :\r•��). În mod similar, al 2-lea triunghi (Taur- Fecioară- Capricorn) e oblăduit de . ,puterile Pămîntului" , afîndu-se potrivit unui alegorism orfico-pytha­ goreic sub sceptrul zeului suhpămîntean şi sumbru (stăpitl pe moarte dar şi pe viaţa vegetativă) : li:H!•·� (sau - cu alt fouetism - Aidoneus) . Al 3-lea triunghi (Gemeni - Balanţa- Vărsătorul) stă sub semnul ae·rului, în solstiţiu! de toamnă vestit de zodia B alanţei. Simbolismul naturist-


NOTE LA PHILOLAOS

1 27

esoteric alătura puterea vinului, a zeităţli care-I aduce printre muritori, de stihia văzduhului ce respiră şi transmite astfel viaţa (ca însufleţire) .,prin toată lumea", pentru a cuprinde . ,făptura cosmică" ; iată deci ele­ mentul Aer, simbolizat de Dionysos. Ultimul triunghi (al 4-lea: Rac- Scor­ pion - Peşte) stă sub semnul Apei - element simbolizat de Kronos (Saturn - v. sup1'a, nota 89). După W.R. Newbold, urmat de Olivieri (op. laud., pp. 39 - 42), sintagma din textul nostru - .,cele patru despărţituri zodia­ cale" - trebuie luată în sensul unor măsurători de geometrie astronomică (promovată de py th agoreul P h i 1 o 1 a o s) . Fiecare u nghi menţionat este de fapt unul cu vîrful la centrul . ,sferei" care subîntindf' in fiecare triunghi un arc format din patru .,s e m n e" - termen cu accepţiune zodiacalll. ( . , constelaţie " ) , dar şi geometrică (semeion arc de 30°). Suma celor patru semne dă tot·mai 1 20°. De fiecare dată într-o asemenea despăr­ ţitură găsim semne-zodii (constelaţii) care prin combinare împătrită dau tocmai cele patrn elemente cosmice, simbolizînd puterile definite de analiza noastră (Kronos = Apă ; Ares = Foc ; Hades = Pămînt; Dionysos = A e1') . Triunghiurile formate din trei constelaţii (enumerate anterior}, în afară de numele zodiacal mai întruchipau şi patru t'aporturi planetare, în care unghiurile corespund divinităţilor-planete, grupate în aşa fel incit fiecare din cele patru trigoane corespunde unui element : ( 6.I) Ares - Helios- Zeus = Focul ; (6.11) Afrodita- Hermes- Kronos = Pămîntul; (6.III) Selene - Ares­ Zeus = Apa. Pe figura de la p. 125 se poate verifica dispoziţia triunghiuri­ lor succesive (înscrise) . ale căror unghiuri sînt notate cu abrevierile ce corespund numelor zodiacale ; de pildă : (6.11) Taur ( = Afrodita) 'lirgo (= Hermes) - (;opricorn (= Kronos) . Dacă privim însă arcurile de cerc din despărţiturile descrise mai sus, intre două unghiuri ce ating orbita circulară prin extremităţi se deschide acel unghi la centru de 1 20°, care subîntinde patru semne-zodii, altfel <lecît se combinau ele prin extre­ mităţile celor 4 planetare. Şi <le astă dată se întîlneşte însă acelaşi simbolism al stihiilor, cu recurenţe similare. Din nou se poate verifica pe figură în ce fel primul t1'igon cuprinde îu 7-ul unghi la centru semnele Berbec- Taur­ Gemeni- Cancer, în al 2-lea L - V - Li - Se, ambele (ca şi al treilea, S Ca A P) . întruchipînd elementele Foc, Pdmfnt, A e1', Apll. Deoarece F o c u 1 primează în această grupare, trigonul 1 va sta sub semnul lui A res l<'ocul. În al II-lea (6.), elementele se combină în ordinea Ptfmtnt, A e1', Apă, Foc ; deci acum se alege ca simbol o divinitate neplanetară Hades = Pămîntul , pentru a evita recurenţa numelor de divinităţi care apar şi ca întruchipări ale unghiurilor extreme din (6.) III. Pentru raţiuni similare acest penultim trigon (III), ce combină elementele A e1', Apă, Foc, Pămînt, stă sub semnul J\crulni, simbolizat de Dionysos, cum explică însuşi Proclos, regrupîndu-se apoi omologic Apa, Focul, Pămîntul, A et'ul, vegh�ate <le Kronos. Interpretarea lui Newbold, care atribuie fiecă­ rui sem·n (gr. semcion) din arcul celor 4 zodii (din unghiul la centru) cîte 30° se conciliazl1 de fapt cu interpretarea lui Oiivieri (op. laud. , pp. 37 45), fiind sprijinită şi de implicaţiile din fragmentul ce urmează (A 75) . ln sfîrşit, chiar dintr-o lucrare d e astronomie ( Ge minus, Elem. as<ron., pp. 20-24) înţelegem că pythagorismul mediu combina calculele de trian­ gulaţie ?i cele rdcritoare la unghiuri pătrati ce . ("cvadrangulaţic") din =

=

Zodiac.

91 Caracterizlud modalitatea de concentrare a proprietăţilor genera­ th e în simboluri metonimice ale deiti\ţilor, ce reprezit�ti\ pe rînd elementele


128

MIHAI NASTA

naturii pentru K r: o n o s şi A r e s, enunţul dat de Proclos foloseşte mai întîi predicatul hiiph-istesi, verb din care derivă şi termenul .,i p o s t a z ă"

(h:ypo-stasis) . Timpanaro Cardini traduce : . ,dispone tutta la sostanza . . .

tutta la natura" . Am preferat să sugerăm ideea de substrat (şi temelie) a naturii (cf. prefixul {!;:;6-hypo-), a�ociată cu înţelesul conotativ de î n­ t r u c h i p a r e-i postază, îu cazul Focului-Ares, răsptmzătoare pentru calitatea ignee, consubstanţială naturii (empyron physin) , deci întrucîtva

, . imanentă" acesteia. •• Textul : syn-ekhei hâlen zoen, cu predicatul sugerînd conotativ :?i ca-articularea (cf. synokhe), specifică ideea participării lui Hades - Pă­

mîn-rul la toate ipostazele vieţuirii (tărîmul de sus şi cel subpărnîntean al morţii ca un fel de post-viaţă într-o lume de trecere, cu demoniile unor f iiu�e vegetative, htoniene, theriomorfe - cf. delimitările noastre din A natomia suferinţei, Bucure�ti, 1 98 1 , pp. 1 1 3 - 184, passim) . •3 Se reliefează, potridt alegoremelor pe care le-am interpretat pe

tare; in contextul acestor enunţuri, funcţia cauzal-metonim ică proprie lui

Dio·llysos-Umedul - cald generativ, esenţializat de A er. În fond, toată simbolistica orfico-pythagoreică din această viziune pune stihiile sub sem­ nul unei distribuiri cosmice (diakosmesis, termenul din textul grec - incip. p. 166, 25 în ediţia testim.) cu patru stări din natură, specifice proceselor

Umedul primordial-rece sau A p a ( = Kro nos), A r d e r i 1 e sau A res), suportul germinativ al vieţii . ,htoniene" ( = Hades) , Umedul-cald (evaporarea l) sa n A e r u 1 ( � Dionysos) .

vitale :

, .natura i g n e e" ( =

•• Am explicitat în traducere ideea că deităţile stihiale-ipostaze au atribute distincte, (.,specifice") , desemnate în text drept " acţiuni-poletice secunde" (eis ta deutera poieseis) şi totodată, prin acţiunea Io.- fundamen­ tală se menţin corelative, ,.se unesc" (henontai) , chezăşuind unitatea

. ,împătrită"

(v. şi tetraktys-ul l) a naturii cosmice. Iată de ce simbolismul

atestat la Philolaos le atribuie un singur unghi (de fapt cel care se repetă, mereu acelaşi, prin rotire în j urul centrului - apogeu şi hypsonta de con­ stelaţii pe cerul zodiacal). •• Pînă la paragraful care începe aici (p. 173, I l din textul grec ) , p r o c 1 o s înfăţişase vederile altor pythagorei (videl. . . aceştia"). a căror concepţie-premisă (epibote) diferă întrucîtva de a lui Philolaos, fiind

pătratul întruchipează sacralitatea naturii, prin (ortllotes "= rectitudo) şi prin egalitatea sa perfectă (isotes) , coroborată de virtuţile numărului 4 (tetradă şi tetrakt.vs) . Acum continuă cu expunerea credinţelor geometrice teorctizate la Philolaos. După unghiul la centru al triunghiurilor, urmează simbolismul celor trei pătrate zodiacale (v. figura Ia p. 1 29) . Spre deosebire de ceilalţi pytha­ gorei, doctrinarul nostru consideră că p ă t r a t u 1 întruchipează Pr1mîntul, mai unilateral ă : doar unghiurile sale drepte

iar zeiţele sînt de asemenea simboluri ale cumiuţeuiei telurice. Trd la număr, deoarece, cum se ,·ede ş i pe figura p1itratelor înscrist·, unghiul acestora la centru cuprinde un arc mai scurt (în comparaţie cu cel delimi­ tat prin triangulaţie - v. nota 90) . Într-un aselilcnea cuprin,; iutră doar trei semne zodlacale, simboli>:ate prin treimea recurentă a d!!ităţilor cu natură htoniană : R It c e a. D e m e t e r şi H e s t i a (Vesta, întruchi­ pînd Vatra oricărni cămin ) . După cum reiese şi din mărturiile ce urmează, nu domnea uu consens pl'rkct cn privit<.' la identitatea celor trei. La Oii vieri (o.c., pp. 39 - 45) S<' dă �i aici o serie completă de simboluri, repartizate după cum vin Ia rincl senmelc- ce coincid cu vîrfurile cvadrangulaţiei (3


129

NOTE LA PHILOLAOS

pătrate elin cercul-zodiac) şi zodiile cuprinse de fiecare dată între două unghiuri consecutive. Se disting astfel pentru :

pdtratul

simbolurile :

doar

I O. format din Berbec, Foc-A pă-Aer- Pămînt.

trd semue-zodii :

Berbec, Taur, Gemeni

=

Dar

Rac (Cancer), Libra, Capricorn, unghiurile la centru combină

Foc, Pămînt, Aer

2° Cancer, Leu, Virgo = Apă, Foc, Pămînt :1• Libra, Scorpion, Săgetător = Aer, Apă, Foc 4° Capricorn,

Aquarius,

Peşti

=

Pămînt,

In 1110d similar se combină unghiuri, semne

Aer,

Apă.

şi divinităţi

pentru pătratele ("l.'anr, Leu, Scorpion, Aquarius) şi III (Gemeni, Virgo, Săgetător, Peşte) . După cum deducem din restul contextului şi din mărturiile paralele (Da­ mascius, Plutarh) , se impune selectarea unor deităţi care să combine triadic proprietăţi recurente ale simbolismului Pămînt - Aer - Ap ă - Foc.

II

•• De l a începutul paragrafului 1 74, 2 din Proclos, pînă spre sfîrşitul său - ( . , . . . monada unică domnia lui Zeus") am reprodus un text mai com­

plet rlecît cel din DK, pentru a se vedea în ce fel comentatorul lui Platon

valorizează p aradoxul celor p atru divinităţi ce oblăuuiesc repetarea unghiu­ lui consacrat al triunghiului, pe cîtă vreme unghiul pătratic este închi ·

nat doar la trei di vinităţi . Speculaţiile despre o triadă tetradică şi reversul l'i pot a\·ea obîrşie pythagoreică, dar me andrel e unui metaforism alegoric exaltat (ceea c<' se numea ini ţial o emfază . ,ditirambică ' ') poartă amprenta unc·i fttziuni dintre neo-pythagorism şi conglomeratele n e o-pl atonice (seco­ le le- r i -- IV) . 0 7 Revine

conceptul

unei

. , distribu:ri

(grurton diakosrnesis - cf. s upra , nota

93,

'i n

cosmice

a

celor

generate"

(irte ) . Înmul ţirea ca proprie­

t ltte a materiei vii este legată de diviziunea c� tinde spre un aprirnn infinit, polul însuşirilor p ătratice. Dar în ordinea cosmică tetrada triadică (la fel ca triada ce intră în letradă - v. supra) impune o d i f erenţiere : limita mo­ delatoare pcras, imparul - neasemenea, stăvilesc ne-definita gerrninaţie. CL"llll'Hii $au exemplarele rezultate din sciziparitate sînt de o bicei uniform-


MIHAI NASTA

1 30

- id ent i ce , amenin ţat e rl c o st e reotipi e genetică, pîndite chiar d�· o :nev ita1Jilil degenerescenţă. "l'raţii" ncasemenea, unicatele se constelează triadic şi alc�tuit-sc noi structuri dominatoare . •• Se l ecţ i a din Vorsokratiker i zole ază numai ace ast ă ultin1ă frazA. di n textul de la p. 174, p ar . 12 (v. şi nota 96), unde Proclos atestă - t·ven­ t ual pardrnzînd - doctrina phi!olaică despre c ara cterul dominant al

u ngh iu l u i SLcru, închinat lui Z e u s, al dodccagouului. Din contextul Jt>pro­ clus de noi (dnpă T.C.) desluşim în ceea ce priveşte figura cu 12 unghiuri că se ia mai întîi în co nsi der are simbolismul tr adiţi onal numeric al pro­ dusului 3 X 4 1 2, d e ci un r ezult at al interpenctrării ("întrepătnu;Jerii") numer elor ce desemne a z r1 trit;nghinl .� i p ătr a t ul : tn:ada şi tdrad.J (san triada tetradică. şi n·Yersul d, aşa c um ,, e ro ste şte pe larg textul ml.!Ul:Iid reprodus de noi ) . De ce îns{t "dodecada înti n de pînă la monada unică dom­ n i a [arkhcn �puteril e » ;;au «predom inan ţ a t lui Zeus" ? Ult im a frază în tăr eşte ideea, oferind un prim răsp uns . =

=

înţe lesul alegoremei transpare din l ect ura modelelor de miş�&�­ d ia c al ă pe baza planetarelor, la care ne-am referit mereu. Ano.;i:.:a lui T a n n e r y es te aici confirmată de B o I l (Sphaera, pp. 472-478) ţi li o 1 1G u n d e 1 (Stcrnglaubt' u. Stcrn deutung', p. 90) . După cum 4 tri ung!J i uri �e rotesc pentru a un i cele 12 semne ale Z odiacu lu i ( respectiv patru deităţi), trei pătrate înde pl inesc la ft:l , ,con­ j unc ţi a " lor tet r ad i c rt (Yegheată d e trei d ivi ni tăţi) . B o l i ia drept o Jlro­ cedură py thagorei c ă certă o a&·mcnca împ ărţire a bolţii c e re şt i ;:.odia­ cale, fără să accepte întru totul opinia lui F r a n k, după care ;;�a se în ch eg asc un " sistem astro logi c " (bazat pc geometrizarea ur.er tno­ dek astronomice) . Oricum, dodecagonul este f i gur a ce une şte ! iT1ţUYi1 to ate semnele din Zodiac şi ele aceea unghiul ei re curen t Ya fi închinat unei singu r e divi ni tăţi , "cea mai cuprinzătoare din toate " ('l'. C.) : Z e u 5, di,·initate plauet ară . Cu pre do minanţă planeta Jupiter (Zeus) "ţine l ao ­ laltă numărul 1 2". deoarece străbate Zodi ac ul de-a lungul uu�1i ciclu de doi�prezece ani şi astfel, în fie care an, parcurge un arc de Ct'IC, ech iv a lînd cu cîte o latură a dodecagonului. Pare foarte veche aeeastă figur{l simholiC:t i ne re ntă m itologeme i unu i corteg iu al celor dobpn�zt'Ce zei O l impicni , în fruntea căruia se află Z e u s (în cere sau rectanyular un ase m ene a sobor de al tare , statui sau alte întru chi p ări străjuit-�1e o seri e de pieţe-agord, in cinte , imagini ,-otiYe) . Se mai c ere , Îr! !'lÎT�it, m r nţ i on at ă şi r aport a re a lui N e w b o l d la d epri nd e ri de c alcul geome­ trico-astronomice pentru poligoanele înscrise în cerc. :Folosind iutn­ pretarea prop usă de un co ment ator din Ren aştere al ct-lt:bmlui Tetrabiblos ptolemaic ( ediţi a din 1559), se compară măsurile unghiu­ r ilor la ce ntru din figurile m en ţi on ate anterior - pentru trit.nghiul tehilatcral 120°, pentru ptitrat 90° la care se adaugă cel construi t pentru h exagon, de 60°. Or, după cum pre ci zeaz ă şi Timpanaro Cardini , numai în cazu l pătratului unghiul la centru şi cel perimetral erau identic� (90°). În celelalte ca zuri , �p e cifie p entru a deosebi figurile înM:n�e Ha cu precădere unghiul la centru . Prin măsurarea diferitelor arce < UJ>rin­ se între asemenea unghiuri se stabilePU şi unităţi-etalon p<:ntru a desem n a cît cuprin<" ' circumferinţa într agă, mai înainte d• a 6e fi în­ cetăţen it ca unitate de măsură a 360-a pa rt e (deci unghiul de l rnul). Vechiul proc e d c n de împărţire a ci rcumierinţci dădea orice milsură J'rin r ap ort a re la uu an: de cuc, suprap11� J att:r;i pol i gon u lui înscris.


NOTE L.-\ i-'l1 ! LOLA U 5

131

nup! cum s-a putut verifica, pe ntnt fiecare latură. c e Sttbintinde un astfel de arc exista unghiul la centru , care măsura de f apt însăşi c u­ prinderea unei diviziuni a ccr cu ri or. Pînă în vremea lui Euclid şi Ar­ himede pentru circumferinţă se stabilea de fapt lungimea unui cerc c ircumscris unui poligon pe baza uu ghl ur ilor la centru. Or faţă de unghiul cu largă deschidere al triungl!iului e chilateral ( = 120°), care întreit dă­

dea lungim ea-etalon a cerc ul ui (pentru noi 360°) şi, po trivit rot aţie i zo­ cliacale înf ăţiş ate in notele p recedente, cuprindea 4 semne = p atru divini­ tăţi, :ucul d o d e c Il o o n u l u i cup ri ndea un singur semn = o divi ni ­ LL

materialmente măsurînd 30°, unitatea de bază pe ntr u e chivalentul m onadei, d in for mulare a penultim ei fraze a mărt uri ei . Acest unghi " ele mentar" ( l semn = 30°) nu poate fi în­ t:tte

ni

c ă ,

c irc u mfe r i nţă,

Z e u s - re p etarea s<1. e gal ă p înă la împlinirea circtlm­ ferinţei simbolizînd cele l� luni ( c= 1 :.! semne) ale Zodiacului, identifi­ carea ctt drumul plaadd Ittpitcr (v. suj>ra) co mp lctînd alegorismul te o­

chinat deci decît lui

retl>::tt parc-se rle Philol :Los. . . unir e a ce ţin<: sing ur i'• d e c ,, <l e i atotcuprinzătoare·" (în texl elia unu v�rbnl de ·•V•1-nkhe, , ,cuprindere-t·o :trtieubli't -îu-conlinuare' ' ) .

! unică] n u măr u l .< vn-rllhein, legat

• • Neo-platou i e n l Il a m a s c i u s , î n Lratatul !Jcsjm· primc•le prin­ cipii 1 l f :�! Tc7>v "'?,;,c,o ·• &pzc7>v) c are con ţine. int r - o pre l ttc rare tardivă (secoltd VI c . n . ) , şi elemente de orfistn, îşi pune problemEL semnifica­ ţiei figurilor, ca ele me nte p ri mo rdi ale d in l i mbaj ul geometriei. Astfel,

se între ab ă dacă trebuie luat ă drept figură fie dreap ta, fie linia cer cului , fie linia . , mixtă, f i e spirala " . San dac ă "orice limită" [peras] c are "în­ chide" alcătuieş te o figur i [T.C. ]. La un moment dat şi "gînd.ul sn­ v<�ra.n·· - nous "se d�lirnitează pe sine" ('JilG� . . . 2U-;r)��FLy�x9o<;) , îşi are d·.,•;i f i gur a , precum î;;i găsesc întruchiparea :r.eii, în f i gu ri care-i sim­ halizea.< oi cu linii, !!lcmente circulare, l in i i drepte , frint<: sau mixte , po­ trivit .:: .ua c te re lo r speci f i ce fiecănti a . În a ce st context menţionează şi ohicc:ittl p y t h a g o r c: i l o r de a " con-sacra" celor zd e� t i lUt n umai u 11 � 11 i 1 1 r i (c:t in re�tul llllrtur i i lor din acl!st frag me nt A J .l), ci chiar fi�uri iu tre;;i. J l i n daţcl es. detaliile unei a3cmenea hennca<! utici, de ş i se :>prij llll, iu " rlspun.ml" din fraza unnătoare, pe autoritatea lui 1' It i l o l a o s, pot fi suspectate ca al u v iuni neo-p y thagoreice . " Afierosirea" ( <i v < sp ., ;� , componentelor ge o metrice pre3upllnea însă în mod verosimil wt :;ctpxt al tradiţiei relativ arhai c .

s e m i c e r c u r i" re pre zint ă tocmai o f igură cu wt ..:te, do ctă .. s�mi-mcridian e ' ' în cazul nostru jumătăţi ale sferei mdi!lcale ( = bolt a cerească) ; deci emi-siera boreală şi cea australă. Din a H-a p art e a Nem�enei a X-a a hli P i n d a r cunoaştem unul din mitudle ce p ro ie ctc a :r. ă î n al egor ie soarta Diosct,rilor, si mbolurile aces­ tor s�tni-cercuri ( C a� tor şi Pollux) : cind un ul se arată pe cer, fratele sla d isp are pe t ă rî mu l celălalt. :.\Iitologc m a cu referinţă astronomică csk foarte veche, atestată, ln c ă din Homer, Odiseea XI, 298 şi urm . , lliad'' r r r , 236 şi u r m . Deşi emblema Hhtriei, c ol onia m ilesiană (stră­ j uind meleagurile noastre dobr og ene încă din sec. VIII î. e. n.), p are să fie asociată cu redare a iconică a două curente contrare, cele două pr of ilur i orientate invers am intes c în mod indubitabil şi obiceiul de a reprezenta ""' . . Cele dourt

l i uii

Dioscurii ca

donă

" ' ' Forrtlularea v•H· i\ l t • t1.'lrttl eclecti<O

semicercuri

" alternan te " .

ai ci destlll de încîlcită c u exp resii din ,tl ne:l- p latouicilor (de ex. kathalau : " în sen general" din text este


132

MIHAI NASTA

. ,universal vorbind") , Damascius prelucrează probabil un text de tra­ diţie philolaică, tardiv, unde se acumulaseră simbolisme neo-pythagoreice şi eresuri de tot felul, nemaifiind clare atribuirile de unghiuri variantelor divinităţilor. Doar la figurile mixte, cu arcuri de cerc, se putea spune că tind spre circumferinţă, figura perfectă, şi de aceea trebuiau gă­ site pentru asemenea geometrisme întruchipări divine ce sugerează perfecţiunea unei gîndiri fără cusur. Chiar în text se repetă vocabula referit o are la inteligenţa lor, asociată eventual cu noţiunea ,.celor ce se pot conceptualiza" (schema panton ton n o e r ii n t h e o n h e i noeroi) . 10• Asemenea , .proprietăţi numerice proprii" specifice figurilor , ;cu linii d rc pte" (cutlzygramma) sint valabile şi pentru relaţiile din poligoa­ nele înscrise menţionate în mărturiile precedente (şi explicate de noi in nottle anterioare) . 103 C uvintele acestui enunţ care indică iar atribuirea unghiutu; ca et:�lon în mod egal recurent la c v a d r a n g u 1 a ţ i e din p ă t r a t u 1 înscris , Rheci, Herei şi unei " alte" divinităţ i n e s p e c i f i c a t e· sînt tip ărite între ghilimele în Vorsokratiker, ca o fr întură de citat philolaic. R-a obiectat însi't . pe b un ă dreptate că nu-şi are rost imprecizia for­ mul ării , mai ales deoarece sînt numite numai două divinităţi ce patroncazl't unghiurile (a treia fiind "alta" : o a r e c a r e sau c o n t r o v e r s · a ­ b i 1 ă ) . 2'\oi am păstrat ghilimele dar ne raliem părerii celor ce v ăd în această menţiune a lui Philolaos o trimitere a lui Damascilis la exp licaţi il e foarte ample dintr-o carte lărgită (pseudepigrafă ?) cu d e monstr aţii tehnice de geometrie, încheiate probabil cu indicarea· uri• ghiurilor ca pe o figură ("acesta . . . al Rheei, acel a . . . al Herei "), măr­ turia noastră limitîndu-se doar la simple coloraturi împrumutate tex­ tului philolaic- s urs ă. 111-1 întruMonstrul T y p h o n (h:<<Xt1tEYT 'IJ KOYT<iywvo� Tucr-Lov) , chipare theriomorfă cu statură de uriaş, o sută de capete, mij­ locul încins de şerpi, era o "putere d e m o n i c ă " în accepţiunea pri­ mordială şi alegorizantă dată termenului în tratatul Despre Jsis şi Osi• ris , al lui Plutarh (din Moralii), de unde provine mărturia. De obîrşi e hurrită ş i probabil sumero-assiro-babiloniană (v. poemul Enuma Eliş) , foarte devreme act'st vlăstar al Geei devine unul din dusmanii lui Zeus, ' iscat de ge lozia Herei. 1 00 Asocierea cu alegorismu l geometric - p o 1 i g o n cu 56 de lat\iri ­ a fost prelucrată de pythagorei, adaptînd opoziţia Set- Osiris. Un întreg capitol ·din Plutarh (c. 2 1 , o.c.-s-upra) se ocupă de Set echivalat cu Ty­ phon, ca întruchipare a răului - cf. acum şi M. Detienne, La notion de Dai­ mân, pp. 53 şi urm., 1 1 3-114 (ref. la noi vol. I, p. a 2-a, " Pythagoras", nota 46, p. 76). S e făceau pesemne speculaţii despre asimetriile acestui poligon, care ar simboliza vînturi spasmodice şi cutremure ale celui născut de Tartar (cf. Hesiod, Theogonia 820- 822 şi urm.) duşman al influenţelor planetei Zeus, la trecerea ei periodică (după cum s-a văzut) prin cele 12 semne. 10 6 Aparent am avea cinci zeiţe pentru a oblădui unghiul pătra­ tului, dar de fapt Olivieri (op. cit., p. 41 şi urm.) ne arată ca fiind vorba de unghiul recurent la centru ( v. şi notele noastre 95- 96, 98), roti­ rea pătratelor zodiacale înaintează mereu cu cîte trei semne 3 dei­ tăţi (v. figura de la p. 129). Or, la pythagorei Rheea se suprapune Dc­ metrei - zeiţa roadelor şi nouă ipostază (misterică în rituri eleusine) a =


NOTB

lA

PHILOLAOS

1 33

1' ;, m î n t u 1 u i, din care provine ca element simbolizat Rheea, soţia l u i Kronos, unindu-se aşadar şi cu apa. De aici un sincretism care face t· n zeiţa să poată fi asociată cu Afrodita - ipostaza stihiei acvatice. De unele simbolismul redat de savantul italian în forma următoare : Rheea - Dcmctra (Afrodita) = pămînt - apă = armonie. Bestia (Vatra) = Foc = Focul central (v. la noi, în Filosofia . . . , vol. I, p . a 2-a, .. Pythagoras", t r . 6G, p . 5 1 şi nota 2 1 6) . Hcra = Aer (aşa cum reiese din Empedocles ş i din asocierea cu sem­ nl'il· Gemenilor şi Vărsătorului) . 107 Nu ştim sub ce formă se concretizase cercetarea lui Eudoxos, clar este cert că s-a ocupat de sferele omo-centrice, pe lîngă studiile astronomice şi de meteorologie astrală. Trece drept un elev al lui Archy­ tas (Diog. Laert. VIII, 86) . deci printre ultimii continuatori în ştiin­ ţdl· pozitive - dar şi martor al preocupărilor pythagorismului mediu. Ma­ nuscrisele noastre dau în loc de .,unghiul figurii cu 56 de laturi" (ca mai sus - v. nota 1 05, . ,figurii Gn c i n c i z e c i ş i o p t de laturi", corectat ele X ylan<ll'r, dnp/\ ocurenţu elin contextul d�e la inceputul mărturiei. După Cllln rl'Îl'SL' e l i n T . C . , ll'cţiunen primordială este apăratii de New bold, deşi un poligon '"' 58 ele laturi . ,n-ar pntca fi înscris in sfcră". Dar tocmai această inmngrucnţă explică fignra identificată cu Typhon, pentru a întruchipa monstruozitatea unor neregularităţi astronomice : . ,anomaliile rni�cărilor 1. u n i i, datorate eclipselor ei". Deci ambianţa malefică a eclipselor de Lunr, îşi găsea o personificare astrologică în acţiunea lui T y p h o n, monstru care fură (sau distrage) lumina selenară, perturbînd mişcările astrului nopţii. Ni se pare de asemenea că trebuie păstrată referirea l a un poligon c u 58 d e laturi (lecţiunea originală din mss . ) fiindcă n-ar fi exclusă ipostaza unui monstru care ameninţă însăşi bolta cerească, rotunda ei integritate. Deci Typhon, ca un poliedru care ciYCumsc�ie o sfcră (înscrisă). Într-o judecutrL dl· ansamblu despre valoarea mărturiilor din fr. A 1 4 siul relevate la T.C. eforturile timpurii făcute de pythagorei pentru a ohţinc înscrierea figurilor plane în cerc. O scolie la cartea a IV-a din Elementele lui Euclid atribuie toate cele 16 teoreme de acolo acestor reprezentanţi ai preocupărilor lui Pythagoras ce au încurajat pe geometri­ -astrologi. La Proclos (In Euclid., p. 305, 3 Friedl.) este considerată py­ thagorică . , admirabila" teoremă ce demonstrează că numai triunghiul l·chilateral, pătratul şi hexagonul regulat pot umple spaţiul in jurul unui punct - v. şi Timpanaro Cardini, Pitagorici . . . , fasc. III, fr. 21 a, p . l 2 0 şi urm. .,Legată strîns de diviziunea planului în poligoane regu­ late congruente se dovedeşte şi problema diviziunii spaţiului in po­ liedre regulate", care va fi dezvoltată în fr. A 15 şi A 15 a - în formulare direct philolaică în fr. B 12. Acest transfer al figurilor plane într-un spaţiu tridimensional s-a operat pe baza inscrierilor de trigoane şi pătrate astrale în Zodiac, aşa cum atestă cu prisosinţă cele comentate pînă aici. Deci triunghiul astral proiectat in sfera cosmică duce la construcţia tetrae­ drului, pătratul a cubului. T.C. atrage atenţia asupra meritelor unei asemenea metode intuitive pentru a defini două din cele c i n c i poliedre, urmind ca .,dodecaedrul să le fie sugerat de cele 12 laturi ale dodeca­ gonului asociat cu construcţia pentagonului regulat" (pentru detalii v. figura dată în Filosofia . . . , vol. I, p . a 2-a, p. 49 şi cap. Hippasos, pp. 1 3 4 - 136, despre dodecaedru şi eikosagon) . Mărturia din P r o c 1 o s (Jn


1 34

MIHA1

NASTA

Platonis Theologiam 9) figurează ca adaos la T.C. fiindcll ne arată cum se combinll esoterismul pythagoreic şi transcendenţa din platonism, nu­ merele şi figurile devenind cu timpul instanţe mediatoare pentru a cu­ noaşte deitatea (in ce are abstract-alegoric) . Din descendenţa lui Pytha­ goras pare să fie utilizarea , .noţiunilor" ca învăţături (m<Jthemata) pentru scopuri euristice suprapuse. 105 Deci doctrina reminiscenţei, celebră datoritll. lui Platon (Phai­ d,m, Timaios) îşi are o atestare veche în pythagorism : ana-mnesis, nu ca rememorare a celor cunoscute de suflet din altă viaţă, ci , . aducerea" in memorie a unor raporturi abstracte . ,divine". 10 8 Textul spune : ,.prin aceste icon-uri (e?:kones, aici etimologic «similitudini perfecte, avînd o relaţie precisă cu adevlirul t - deci în ver­ siune metaforizantă · «i c o u n e �) se îndeletniceau cu trecerea spre acelea" - i.i'. zone ale raporturilor conceptuale eterne pe care le propun ,.în mod divin" figurile geometrice şi anumite valori ale num�rului corelate cu simetria în spaţiu. uo Pentru T.C. aici avem dovada că s-au păstrat pînă la neo platouici lucrări despre concepţiile pythagoreice ; mai ales cârţi cu o astfel de tematică redactate de Aristotel şi apoi studiile unui Eudemo� (tot peripateticianJ . Oricum, există deja o serie întreagă de comentarii la t�oremele formulate uneori foarte concis, iar alte ori cu alegorii de­ rutantc în şcoala înţeleptului din Samos, unde geometria se raportează strin.; la contemplarea naturii. '" Numele Pl•thnoora; este utilizat aici în mod generic : metoni­ mie pentru doctrina întregii şcoli pînă la sfîrşitul epocii clasice. ''' Avem în această mărturie doxografică atestarea limpede a uaui simbolism al elementelor, care merge mai departe c!tiar decit Empedocks. Pc la. jumătatea secolului V î.e.n; acesta propunea deja o asimilare a celor patru stihii cu poliedrde (v. şi nota 90, supra, unde tri�oanele ?.odiacale se rotesc de asemenea în funcţie de combinaţii planetare care stau sah auspiciile stihiale) . Oiivieri, op. laud . p. 46 şi urm., a regăsit unele a:;o­ ciaţi i de tipul acesta în credinţele orfico-pythagoreice. Piramida-tetraedm sugera chiar prin formă văpaia - deci Focul. Ulterior - probabil in ambianţa raporturilor studiate de grupul philolaic (astronomii-astrolog! şi încercări de sinteze riguros-alegorice cu mijloacele geometrice), crtl:mt devitte un simbol potrivit al stabilităţii perfecte, deci figura Pămîntului. Chiar dacă se admite mişcarea sa de rotaţie, tocmai prin particuiaritatea simbolismului genetic, sub raportui armonizării elementelor, un principiu al ct,llului-hexaedru a generat echilibrul stabil necesar apariţiei Pămîntului­ platformă : corp solid cu cea mai simplă distribttire care face priză cto. întinderea plană şi nu se lasă răsturnat. Că octaedml era echivalent cu Aeml poate fi eventual înţeles de pe urma faptului că avem de-a face cu o dublă suprapunere de piramide (.,Stella octangula" a lui Kepler) care ne dl un romb perfect, a cărui perfectă rotire în aer poate să intruchipeze insuşi elementul. De fapt cum se vede şi din mărturia următoare ( 0 1 5 a; pythagoreii calculaseră geometric numai formula primelor trei poliedre .,co.>mice" regulate : cub, piramidă, dodecaedru. Eva S a c h s, în lucrarea d de:schizătoare de drumuri, Die funf platonischen K ârper, Berlin, 1 9 1 4 (t>. 8 1) ş i urm.) n u admitea o asemenea reconstrucţie a etapelor heuristice. Pytha�oreii ar fi descoperit mai întîi formt1lele pentru construcţia pira­ nride; (tetraedm) , a cubultti (hexaedru) şi a octaeclm ltli (format de fapt ­

,


NOTE LA PHILOLAOS

. r :n supr apunerea a două piramide pentaedre cu o bază comună) . Dodr:we­ drul ar fi reprezentat pentru ei un model .,e m p i r i c". Or, ceea ce .se poate afirma cu siguranţă este că simbolismul din mărturia noastră a putut da naştere unor calcule încă dinainte de sfîrşitul secolului V h:.n., c;-entual pentru cub şi dodecaedru, acesta din urmă ca simbol-arh<:tipal <1<: sferă. în sensul acesta la W. Burkert, Weisheit und Wissenschaft . . . , :;ecţiu nea Pythagoreische Zahlenlehre, cap . 4 : " Zahl und Kosmos", pp. 4 5 1 456. Dispunem de o bogată colecţie de izvoare din antropologia culturală

rderitoare la simbolismul figurilor geometrice. Trebuie completate a�tfel informaţiile consemnate şi în secţiunea .,Pythagoras", vol. I, p. a 2-a, fr. 23 - 24 (pp. 25 -26 şi urm.), Aristot., Metaph. I (A), 985 b 23, cu cele din comentariul lui Alexandros, Metaph. 39, 16 ; Aristot., Cael. 2,68 a l i ; Platon, Leg. 715 E ; Plotin 5, 1 . 1 etc. Unul era voil� (nous) şi r-:�sia, .,esenţa" ; Doi : doxa ; Trei : Totul (început - mijloc - sfîrşit) ; Patru : sacrul Tetraktys, .,izvor al Naturii" (cf. . ,Pythagoras", vol. cit., fr. 35, p. 37 şi în această secţiune pp. 75 şi urm . , 121 şi urm.) ; Cinci : nunta, ca imhinare de par- iinpar ; Şapte : ocazia şi Athena ; Decada : numărul peri"d (analizat pe larg supra, fr. A 1 3 - cu adnotări). Şi la romani se utilizau 5 făclii la nuntă (Plut., q. Rom. 2), o fată îşi primea numele a 8-a zi după naştere, un băiat in a 9-a zi. . , în mod evident pentru ordi­ nea rituală există la baza reprezentărilor o schemă de corelaţii, cu variabile" (Burkert), ce se concretizează în funcţie de ambianţa culturală. Trt:dnd l a volume (respectiv şi poliedrele noastre), un sistem rafinat corelE;ază Omul, Natura, Ordinea socială, inserîndu-le cosmi c în cultură, în tr a diţia chineză - cf. M. Granet, La pensee chinoise, Paris, 1950, apud Burhrt. ţi aici întîlnim 5 elemente, iar legitatea cosmică este de asemenea corupa­ rată cn relaţia intre sonuri (intervalele gamelor) . Opo zi ţia Yang şi } 'in se concreti zează în raportul supi'Yparticularis 3 : 2 şi 4 : 3, semănînd cu simboli smul din fr. philolaic 15 a. La fel ca in pythagorism se opun iln1"arul 'ii parul ; se foloseşte pentagrama ca :<itnbol pentru gama pentatoni-că. J 'ti/ratul simbolizează şi la indieni �i la chinezi Pămîn tul. Am văzu t că " "·�hiut său t•ste atribuit de Philolaos la trei divinităţi feminine, in ntme ce triu-nglliul e oblăduit de divinităţi masculine (cf. supra, fr. A 1 4 . şi a dnotările, la Burkert, p. 326 şi urm.) . În privinţa dodecaedrului ca sim­ ),t,J foarte vechi al Universului (ibid. , pp. 436-437 şi urm.), există digii <1e bronz sacrale în cultura celtică, iar un model de sfere alcătuite din 12 îi�ii de piele (cum sînt astăzi adeseori mingile) ne arată că acest po!inlru �c apropie cel n1ai mult de forma sferei perfecte şi însuşi Pămîntul o:ste ' ii zut astfel într-o viziune policromă din Platon, Phaidon 1 10 B. Dar "daedrul se apropie cel mai mult de dodecagon şi de aceea . ,făptura" cinui t:lement maleahi!, cum este Aerul, care . , generează" culorile - potrivit multor reprezentări antice - va fi reprezentat cel mai bine de octaedru. J 'cntru cel mai complex dintre corpurile ce se înscri u perfect in spaţiu l�i le generează pe toate celelalte ori de cîte ori proiecţia sau mişcarea dă naştere unor raporturi regulat-simetrice), eicosacdrul, volum cu 20 de la­ turi, rămîne drept simbol Apa, în multe privinţe stihia instabil ă - po a te relicva unei reprezentări esoteri c geometrice despre lichidul amniotic ce i n \'ăluia totul mai înainte de separarea elemrontE:ior Jnin alegerea pămîn­ inlni nndeva mai jos şi de sprijinirea " ferei în. ,braţele" sau muchiile octa-

,., Jrului. Dintre cele 5 corpuri regulate convexc (singurele ce modtltază �pnţinl), un eicosaedru-nucltu prin prelungire a muchiilor dă nn doue!:ae -


1 36

MIHAI NASTA

dru ste1at : , . les 20 pointes de l 'etoile resu1tante coincident avec les sonl­ Illtts d'un dodecaedre convexe e n v e 1 o p p a n t" (M. Ghyka, Le Nomb�e d'Or, voi. I, p. 45, nota 1 ) . În concluzie, să reţinem că dintre volume-simboluri, sprijinind relaţia mikrokosmos-makrokosmos în pytha­ gorism, se detaşează importanţa cubului pămînt (dar şi psihogonie v . voi. 1, p. a 2-a, fr. 8, cu n. 56), a octaedrului-romb (alcătuit de fapt din două piramide octogonale), deci Aerul şi ca element de menţinere sau revenire, a vieţii (cf. romburile sacre, sfirleze din mormintele orfice) , in sfirşit, dodecaedrul-Univers, ca virtualitate a Sferei şi - de abia în optica philolaică - modul abstract pentru al cincilea element. =

F r a g m e n t u l 15 a este intercalat de T.C. pentru a documenta obîrşia net pythagoreică a celor 5 poliedre-tip, regulate convexe, distinse drept .,corpuri c o s m i c e" în gruparea dominată de doctrina philolaică şi numite abia de prin secolul IV i.e.n . . . platonice". Or, se reproduc aici două observaţii ale scoliastului, comentind cartea a XIII-a din Elementele lui Euclld, care, la fel ca primele patru cărţi din acest mare tratat, se bizuie pe achiziţiile geometriei plane şi . ,în spaţiu" dobindite in şcoala ctitorului doctrinei despre arithmologie şi geometrie : P y t h a g o r a s sa­ mianul. Prima scolie (la XIII, 1) inaugureazA. seria şi ultimele două (la XIII, BO şi B l ) o inchid, pentru a marca limpede apartenenţa pythago­ reică a teoremelor dezvoltate unitar in sinteza lui Euclid.

m Se departajează clar paternitatea primelor demonstraţii referitoare la formula şi inscrierea poliedrelor in sferă. Cubul, piramida ( . . tetraedru") şi d<Jdecagonul au fost primele izbinzi ale şcolii pythagoreice, in ceea ce priveşte definirea vo1umelor (corpuri cu 3 dimensiuni) . Pare curioasă . ,descoperirea" dodecaedrului inaintea octaedrului (v. şi supra, nota 1 1 2) . Reiese dintr-o mărturie celebră că Hippasos fusese pedepsit pentru a fi ,.divulgat" secretul construcţiei dodecagonului (cf. voi. I, p. a 2-a, fr. �. pp. 134 - 136, cu adnotările de acolo), in relaţie directă cu demonstra­ rea problemei mărimilor incomensurabile, deci a numerelor iraţionale. în recenta sa punere la punct, B. L. van der Waerden, Die Pytkagoreer . . . , Munchen, 1 979 (II-ter Teil), cap . . ,Die Geometrie der Pythagoreer", pp. 362 - 3 ( Regulăre Korper), confruntă cele două tradiţii intrucitva discor­ dante. Proclos, in aşa-zisul . ,Catalog al geometrilor" (Comentariu la Euclid, p. 65 J:o'riedlein) , atribuie lui Pythagoras construcţia tuturor figurilor cosmice, pe cită vreme scolia in Eucl. XIII, 1) din fragmentul nostru limitează la primele trei stadiul arhaic şi ii rezervă lui Theaitetos (elev al lui Theodoros, tot un pythagoreu din sec. IV, v. la DK 1, 397, în notă) înscrierea ştiinţifică a octaedrului şi eicosaedrului. Majoritatea infor­ maţiilor din Proclos sînt derivate din Istoria Geometriei a lui Eudemos, dar pasaj ul despre cele cinci corpuri denotă înclinaţia doxografilor tar­ divi de a pune toate descoperirile fundamentale in seama lui Pythagoras ; deci, insăşi tradiţia eudemică va suferi astfel de .. innobilări". Mai vero­ �<imilă este însă tradiţia scoliastului : descoperirea corpurilor in două etape. Pentru a explica de ce nu cunoşteau pythagoreii octaedrul, care putea fi con5truit atît de lesne prin alipirea celor 2 piramide, Van der Waerden tran�ează orice controversă printr-un răspuns simplu : . , ei nici nu şi-au pus problema să construiască toate corpurile regulate". Iar dodecaedrul aducînd rezolvarea unui . , secret al sferei alcătuite din 12 poligoane" (v. <'ondamnarea lui Hippasos, in fr. 4 menţionat supra) , din acest moment


NOTE LA PHILOLAOS

1 37

s-a produs scindarea şcolii (cf. Iamb!. , Vita Pyth. 81 - 88, care compilează, pare-se, pe Aristotel - la noi vol. 1, p. a 2-a, p. 68) . ceea ce a eclip­ �nt redactarea scrisă a demonstraţiei pentru celelalte figuri, stimulind dimpotrivă descrierea lor simbolică, prin corelaţii cosmice, aşa cum re­ iese din speculaţiile philolaice, multe din ele (probabil) vehiculate oral. IH Corpurile cosmice sînt descrise de P 1 a t o n în Timaios· 47 E 5 7 D, tot c a figuri ale celor patru elemente (în terminologia platonică, .,întruchipări" : eide) . A. Rivaud, în studiul ce preccdă ediţia sa din colec­ ţia .,Bude" ( 1 925, pp. 81 -83) desconsideră obîrşia pythagoreică a primelor modele, absolutizînd meritele construcţiei matematice pe care Theai­ tetos ar fi dus-o la bun sfîrşit - cel puţin pentru c>ctaedru şi eikosagon după ce fondatorul Academiei ar fi încheiat a VII-a carte a Statului. m În scolia nr. 80 se formulează în termenii poliedrelor regulate ra­ portul hemi-olion, care se întilneştc şi în teoria conson cmţelor (cf. Van der Waerden, op. cit., p. 367). Deci 3 : 2 (sau întreg plus jumătate) ; în cazul nostru 6 la sfera dodecaedru, 4 la piramidi't, 3 la octaedru, 2 la cub (ţinînd seama de raportarea proporţională a . , feţelor" - inclusiv bazele) . Scolia nr. 81 încheie seria unor comentarii la cartea a XIII-a (cu trimiteri la a IV-a) din Euclid, uplicînd raporturile dintre laturile celor cinci poli­ edre şi întruchiparea lor în elemente. Desigur, dodecaedrul este şi aici sfera Universului, cum ar fi concepută şi în B 12, unde se defineşte al cin­ cilea Element (poate anticipîndu-se teoria quin tei esenţe - în enunţări de o autenticitate discutabilă). Oricum, deocmndată figura sferei nu este concepută intru totul ca un corp, ci doar ca o suprafaţă ce închide un volum sferic. Cu fragmentul _.\ IG se deschide scria mrtrturiilor despre Sistemul astronomic al lui Philolaos : vederi de ansamblu şi observaţii particulare (spre deosebire de en u nţuri le mtterioare, muie, potrivit aceleiaşi temelii concq1tnale lVclta usrhcw1111K - avt'lll o p tica unei geometrii astrolo­ gico-n l l llll'ralt=, tiuzîncl spr.. aproxim;1ri ştiinţifice în multe privinţe riguroa6< · ) . Pinii la fr. J\ 2:1 a<'l'Ste ddiniţii şi perspective ale Universului prezintă nmltc itlci philolaice, dar snb taportnl enunţării verbale aproape nici o "pwpoziţie" nu este un citat autentic, preluat direct dintr-o scriere a fi­ losofului. Majoritatea provin din compilaţia lui 'feofrast (Epitoma, inti­ tulată Physicae Opiniones). la rîndul ei transpusă într-un metalimbaj :;toic ce Po�eidonios, cu aluviuni neo-pythagoreice. -

- -

Fr. A 1 6 , în ciuda multor excrescenţe ale cosmologiei stoice, consem­ nează pentru prima dată primordialitatea lui Philolaos în ceea ce priveşte o imag ine a lwsmos-ului de tip heliocentric - de fapt chiar mai aproape de optica modernă, întn1cît, înlăturînd geocentrismut, propune modelul unui vast sistem planetar cn Foc central. Expunerile istorice ale cosmo­ logiei presocratice relev:l mai întîi enunţarea sfericităţii Pămîntului (de obicei conceput de gîndirea mitnrilor şi de simţul comun arhaic drept o întindere sau o temelie plată : disc, geodă informă, spinare, j umătate inferioară a bolţii cereşti etc.). Sferă sau rotund ar fi fost Pămîntul atît pentru anumiţi gînditori - physiologi ai şcolii milesiene (mai ales Anaxi­ num dros, cf. vol. 1, p. J , secţiunea a II-a ; .,Fizicalisrnul iniţiatorilor", p. 1 68 şi urm., fr. 1 din Diog. Laert. II, 1-2 - unde totuşi Terra este imobilă, în centrul Universului) , dar mai ales pentru Pythagoras, care-i descrie pesemne şi mişcarea, odată cu statornicirea conceptului de kosmos, ca "podoabă" şi .,rînduială" (taxis) de corpuri cereşti ce se mişcă potrivit -


MIHAI NASTA

unei armonii a principiilor numerice - ,.. la noi vol. I, p. a 2-a, Secţiunea a III-a, fr. 23, p. 25 şi urm. ; fr. 2 1 şi Diog. Laert. VIII, 48. Acolo se menţionează inserarea filosofemului pythagoreic într-o lamură ce ar cu­ prinde minereu sapienţial şi continuarea unor asemenea speculaţii la P a r m e n i d e s, prezentat în mod abuziv drept autor al descoperirii sim•�ltane : "se spune că el", (i.e. Pythagoras), cel dintîi, a numit cerul llnivers şi Pămîntul sferic [ten [!en strong"fi ten], deşi Teofrast pretinde că aceasta a făcut-o Parmenides, iar Zenon că a făcut-o Hesiod" (cf. DK 28 A 44) . De fapt, eleatismul a preluat ideea, configurînd omologic Terra şi alcătuirea Universului, în temeiul unui model sferic al existentnlui Naturii. Se pierde însă principiul mişcării şi o imagine clară a orbitelor pe care se mişcă toate corpurile cereşti, în jurul unui Centru, care, pentru majoritatea pythagoreilor (in special şcoala din Crotona şi discipolii lui Philolaos) nu mai este Pămîntul. Orientarea lor se bazează deci pe observaţii consec­ vente ale Jienomenelor cereşti, descrise pentru prima dată în urma unor calcule de astronomie geometrizată. În ceea ce priveşte filiaţia şi vechimea corelativă a ideilor astrono­ mice din aceste fragmente, August Boeekh vedea o unitate aproape indi­ solubilă în aproape toate mărturiile - cu parafraze de citate autentic philolaice. Modernizînd aparatul critic, Timpnnnro Cartlini îl urmează, pentru a recupera de asemenea o bună parte din doctrina elaborată de tarcntin, care ar fi pus bazele unui model heliocentric. Totuşi, in lucrări ce poartă acelaşi milesim ( 1 9 1 3) , atit P. Duhem (Le systeme du monde, HistQire des doctrines cosmologiques de Platon a Copernic, Paris, 1 913), cît ş i Tit. Heath (Aristarchus of Samos. A History of Greek A stronomy, Oxford, 19 13) . nuanţează elogiile ce se adresează gînditorului din secolul V, deşi îi recunosc statutul de precursor. Burkert cenzurează filologic peste jumătate din termenii acestei dnxografii - mai ales acolo unde P h i l o l a o s devine un fel de numitor comun pentru a reda cunoştinţe sistematizate de-abia de Aristarchos din Samos şi reprezentări stoice, alegorii neo-pythagoreice. Simbolismul cu tonalitate de mit astral şi o nouă încifrare a reprezentărilor despre un kos1w>s al trăirii astrologice, făptură vie sau receptacol de viaţă, eresurile metaforizate iconic - iată totuşi lineamente stranii de textualitate, a căror apartenenţă eterogenă va fi greu de justificat, dacă nu cumva se resimte şi aici efectul unei stăruitoare influenţe pe care a exercitat.o Philolaos, personalitatea sa puternică, de-a lungul generaţiilor. Sceptic rămîne n. van der Waerden, în Die A stronomie der Pythagoreer, din 1941, şi î n recenta monografie menţionată anterior (Die Pythagoreer . . . , 1979), cînd e vorba de a recunoaşte (dincolo de amprenta pythagoreică) meritele gfnditornlui de care ne ocupăm, estompate sub raportul preciziei astronomice, lăsînd loc pentru o lectură polivalentă (deşi elementele cos­ mologiei nu cuprind confuzii propriu-zise, cum sînt cele din mărturiile referitoare la istoria muzicii). Cîtă vreme domnea concepţia geoccntrică, chiar pentru cei care admiteau sfericitatea pămîntului, exista un singur tip de mişcare cerească, principalul fenomen fiind rotaţia diurnă a sferei cereşti (a stelelor , .fixe"). care le făcea să apar1i noaptea în diferitele po­ ziţii cunoscute şi de astrologi. Pyth agoreii proclamă tnsă legitatea unor mişcări diferite ale planetelor (v. de ex. Allmmion , fr. 4, in vol. I, p. a 2-a, secţiunea a VI-a, p. 395), iu sens opus - faţă de planul ecuatorial �i rotaţia stelelor "fixe" - rotaţii in planul zodiacal. Atunci se produce


NOTE LA PHILOLAOS

j J!J

marea răsturnare in sensul unei astronomii ştiinţifice, un Philolaos aducînd "rgumente noi pt:ntru construcţia unui sistem in care Pămtntul se roteşte, , .. t oricare din celelalte planete, şi nu mai ocupă poziţia de centru al '1.'niversului, ci, dimpotrivă, işi corelează mişcarea cu celelalte orbite (chiar Jacă ele par mai degrabă "ceruri" - potrivit opticii tradiţionale - şi nu parcursnri ale rotaţiilor planetare).

ue Termenul Aentron ne arată că noţiunea fundamentală pe care se intcmt:ia edificiul astronomic al kosmos-ului era cea de (•entrolitate a unui sistem de rotaţie, în cuprinsul căruia gravitau toate corpurile cereşti cu orbitele respective (concentrice pentru întreaga sferă a Universului ). Din !ormularea mărturiei noastre mai reiese că centrul devine o entitate ab­ stractă a sistemului de mişcare, conceput ca un ansamblu gravitaţion-al , cu acest punct de sprijin care susţine toate orbitele. Mai exact : fa.ctor " al mişcărilor enunţat punctual, de vren1e ce "în jurul său fiinţează Focul din mijlocul Universului (pyr en rnesoi peri tlJ kintron) şi restul frazei nu face decît să t.ranspunrt in metafore ale tradiţiei esotcr i ce (simboluri ale pythagorîsmului) funcţiile acestui element ipostaziat al naturii (foc gene­ rator, cauză motrice t:tc.). întreaga speculaţie despre Natura ignee în delimitarea Unive1sului porneşte în realitate de la necesitatea întemeierii cauza) riguroase a Sferei cosmice ca sistem de mişcare ce nu se poate mărgini cu vidul-apeiron sau cu o limită-pe1·as imobllă, cum hotărîseră deaţii. Fiind vorba, conform geometrismului pyth<1goreic, de un volum (de proporţii uriaşe) sau, in orice caz, de un spaţiu cuprinzător al sistemului [sau sistemelor ] de mi�care, s f e r a trebuia să aibă o suprafaţă (cum era cea de circumscriere), o rază şi un centru. Or, potrivit normelor axiolo­ gice străvechi şi ierarhiei valorilor din religia naturistă, punctele extreme " ,·ulorează mai mult decît cele intermediare" (T. C.) ; în construcţia sferei :•cestea se gi\sesc la cx tn·m it:lţile rnzd. Vom av ea deci periferia şi centrul " sfuei, cele mai nobile puncte din Univers". Focul - şi el cea mai nobilă stihie - - �e va reg ăs i ( 1 ) în poziţie ct·ntralrt şi (2) ca "înveliş" sau "in­ volul'ru" (v. mai departe în cuprinsul fragmentului - de fapt al dQi!ea Foi', îm;/lşi suprafaţa ignte a sferei). Lineamentele acestui model stihial­ numcric al Universului sînt atribuite generic şi de Aristotel pythagoreilor (v. la noi voi. I, p. a 2-a, secţiunea a II-a, fr. GG - 72, pp. 50-55, mai ales fr. 58 B 33 DK). m După Hestia = "Vatra" Universului (l:•nt(X 't"OU 7t(Xvr6c;) a doua tlenumire-simbol este cea de "casa lui Zeus" (sau "turnul" său - cf. A ril'tot., De caelo sau Proclos, In Tim. 61 C, Platon, Critias 1 2 1 C) �;on "Veghea lui Zeus" (alegoremul centralităţii). Urmează "maica zeilor" �i "altarul" - termeni influenţaţi de tradiţia orfismului esoteric. 11s Aici apare al doilea Foc, prin recurenţă (pdlin) : "învelişul" sau " " involucrul", de la "extremitatea de sus (an6tato) a sferei ; v. supra, n. 1 16 în privinţa sernni ficaţ.iei polarizate a celor două Focuri ; în fond, o distribuire dublă a elementului cvintesenţial care devine principiu al echilibrului şi cauză motrice. Mai departe enunţarea doxografică va in­ sista mai mult asupra funeţi<'i sale de superjicie sau extremitate a Cerului, într-un context apocrif. Aici tt:rmenul respectă coeziunea textuală philo­ IAică ; este un peri-ekhon, c<· . . învăluie - şi - ţine - laolaltă". 11 9 Textul manuscriselor (în DK, p. 403, r. 1 7 - 18) pare corupt : <-UP(X�O� u 7tA(X\I-#j't"cxc;, "cerul �i planetele". D iels (v. aparatul critic a.l.) " a corectat. eliminînd cuvîntul . ,cer şi adăugînd "sfera stelelor fixe" (deci :


140

MIHAI NASTA

[oupotv6v] (fLe:Tdt Tljv Twv ci,.>.<Xvwv a<pcxi p xv). Am adoptat o lecţiune mai bogată care ţine seama şi de emendaţiile unui Gomperz, apărător al auten­ t icit ăţii acestor denumiri. De fapt echivalenţa. Olimp = . . , Cerul de sus" involucrul apare abia mai departe (v. şi nota 1 2 1 , infra) . Am avea in acest alegorem un echivalent esoteric al conceptalui de ether (aither) prel aat şi de stoici din credinţele populare străvechi despre acel foc pur din slava cerului ce , .hrăne�tc" arderea stelelor (aithcr de la aitho, , .fac să ardă") sufletul lor etern.

120 Din asemenea contexte reiese că celebrul A nti-hthon sau .,Anti­ pămint", necesar pentru a împlini un model de Univers decadic (dominat de cifra zece - cf. şi voi. 1, p. a 2-a, fr. 66 - 67, dar mai ales 70, din Simp licius, De caelo 5 1 1 , 26), ar fi fost o descoperire philolaică. Modelul de Univers descris ai c i cuprinde un cen tr u şi nouă orbite-ceruri, enumerate incepind cu cel periferic ( . . Olimpul") . Desigur, in principiu, s-a menţionat că toate gravitează in jurul Centrul ui . Apoi cerurile-orbite, care capătil denumire a de ,.corpuri zeieşti" ((crwfL<X't"IX O e'Ocx) . Rotaţia lor este desemnată de verbul khoreuein, metaforă din terminologia dansului-. , horă" ; aşadar " evoluează ca intr-un khoros" (ne apropiem de conceptul unei mişcări gravitaţionale, intrucit există o forţă centrală care determină ca prin atracţie corelarea orbitelor) . În ordinea enumerări! de aici avem : [ 1 ] : cerul-i n v o 1 u c r u (sau .,Olimpul", care devine oruita stelelor fixe) ; [2 - 6 ] : cele cinci planete din vechiul sistem - Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn ; [7] : Sourde şi [8] : J.una (aceste două astre fiind con­ s iderate tot planete) ; [9 ] : l'ămintul şi [ 10] Autl-pămintul, cel mai apropiat de Focul central. Asimilarea .,involucrului" ( = Focul extern) cu cerul stelelor fixe dă naştere unor neclar it ăţi şi de aceea, în ciuda emen­ dărilor propuse de Diels, Gomperz (sau de T. C.), nu poate fi recon­ stituit cu precizie sistemul conceput de Philolaos, enumerarea planete­ lor (inclusiv a Soarelui) pi!.strînd la doxograful nostru vestigii ale modelu­ lui geocentric. Desigur, A nti-prlmtntul m.işcîndu-se corelativ cu Prlm'intul reprezintă marea noutate. În afara criteriului decadic, această ,.invenţie", după cum va :reieşi mai departe, avea şi o motivare sistemică. Ştiinţa fenomenelor cereşti din acea perioadă încerca să motiveze printr-o inter­ p unere a corpului numit Anti-pămînt , . frecvenţa mai mare a eclipselor de Lună în raport cu cele solare" - (T. C.), cf. în voi. 1, p. a 2-a, p. 5 1 , fr. 67 a din Aet. II, 29, 4 (sau 58 B 36 DK). Acelaşi .,corp ceresc" inventat simplifica măsurătorile distanţelor cereşti în calculul cărora se impunea să se ţină seama de paralaxă.

Aristotel se va fi referit şi la raţiunile deductive de acest fel in lu­ crarea sa pierdută Despre pythagorei sau în Doctrinele pythagorice (v. fr. 16 a), o aluzie în sensul acesta figurind şi in De caelo 293 b 20 (la noi fr. 16 b) , după cum reiese şi din celelalte fragmente ale . , astronomie!" lui Philolaos care menţionează ap oriile datorate condiţiilor de observare pe Păm.int. 111 Aşa cum relevă pe bună dreptate W. Durkert., op. cit. (III. 2. Unechtes u11d Echtes in den Philolaos - Fragmente, pp. 227 - 228), a. doua parte din fragmentul nostru (Aet. II, 7, 7) prezintă multe parti-

cul aritilţi ale gîndirii nea-platonice, cu imprumuturi făcute cosmologiei

tardive care va generaliza imaginea Universului din Timaios, dar respec­

tînd şi coordonate oarecum topografice ale regiunilor cereşti, aşa cum


NOTE LA PHILOLAOS

141

le-a distins epistema şcolii peripatetice (iar apoi intreg aristotelismul dinaintea Renaşterii) . Pînă la fraza penultimă (tot o perioadă amplă descriptivă), sistemul celor zece . ,corpuri" (de fapt nouă ceruri-orbite şi Focul periferic) se păs­ trează in limitele unei gîndiri arhaic-philolaice. Nu este sigur că şcoala primei perioade - sau chiar succesorii ei italioţi, de la Crotona şi Ta­ rent · - numeau ,.Olimp" cerul-înveliş (sau ,.involucrul" ce alcătuia focul extern) . Ar fi adaptat simbolic o viziune tradiţională, cum se întîlneşte şi la Homer, în Iliada 1 , v. 497 (cf. Stob. 1 , 22, 2 ; Ps.-Plut., Vit a Ho­ meri 95). Acum toate cerurile-orbite se învîrtesc (inclusiv Pămîntul), iar plarietele, după cum observase Alkmaion (fr. A 4 şi A 12), se mişcă în alt sens decit constelaţiile (aşa-zise , .fixe"), cu cerul lor. Tot probleme conexe (de tipul revoluţiei unui astru) atinge invenţia corpului numit Anti­ pămînt. De-abia se profileaz(t în aceastrl topografie a Universului prezenţa celor trei regiuni uraniene ( 1 . tercstru-sublunară ; 2. supra-lunară ; 3. ethetică, .,dincolo" de Ct!rnl-firmamcnt al stelelor fixe) . De fapt, în ambianţa de akusmate, o cpistemrt iutcrmcdiari't vorhea despre cele trei tărîmuri, acceptate (prin consens tac it 1) llc pythagorei sau - în orice caz - tîl­ cuite doar esoteric, snh pecetea tainei. Conform acestei viziuni foarte arhaice Luna-Persephona ( - Hekate), fiinţa ca .,centru", medietate misterioasă a celor trei zone (sau - mai exact - tărîmuri din făptura unei lumi de fiinţare Ceruri - Pămînt "" hău abisal sub Pămînt) . Aşa interpretăm sursele menţionate de Burkert (o.c., p. 227, nota 36), ce valorizau în mod funcţional şi calitativ influenţa selenară, cum se intrevede în mod stăruitor din multiple texte presocratice. Luna pe un ax de simetrie cu Soarele străjuieşte lumea (ca în folclorul nostru cel mai vechi) închi­ puită pe scutul lui Achile (Itiada XVIII, v. 483 - 489) . Viziunea arhaică a pythagoreilor nu situează neapărat Luna in centru, dar îi menţine (şi chiar amplifică) funcţia mediatoare in cadrul dem:miei celor trei tă­ rîmuri· (v. şi Detienne, La notion de Daimon, pp. 1 10 - 1 1 1) . În afară de fragmentele din Alkmaion, o credinţă similară se mai reflectă la Empe­ dodes, fr. A 62 şi Heraclit. Eventual, o asemenea reprezentare suscită definirea Lunii ca Mese, .,Medie" şi armonică legătură în domeniul cosmic (in Corpus Hippocraticum, Hebdomado 2, ed. W. Roscher) . In aceeaşi perspectivă, pentru acusmatici planetelc devin .,cîinii Persephonei" (cf. Porphyrios, V. P. 4 1 , la noi, in vol. I, 2 ,.Pythagoras", fr. 80, respectiv 58 C 2 DK) . De aceea, chiar mai înainte de a se preciza noţiunea Focului petiferic-involucru, .,Olimpul" putea să desemneze la presocratici partea cea mai înaltă, strălucitoare, a cerului înalt, locaşul zeilor olimpieni (Oup<Xv!cove� .,uranieni" pentru Pythagoras - cf. Platon, Epin. 977 B), .,ultimul Olitnp" la Parmenides B 1 1 , 2 ('O.bx"'"ot;), cum il concepe şi Empedoclcs îu fr. B 44 (iar in Hebd. 2, ,.kosmos olimpian"). Totuşi, nu e sigur că Philolaos a păstrat această echivalenţă odată ce transformă Focul involucru de Ia marginea Lumii (oarecum dincolo de toate Cerarile) în suprafaţă delimitantă. Natura .,involucrului" rămîne pînă la un punct o enigmă. Să fie însăşi suprafaţa Sferei Universului care le ţine (şi deci le naşte) pe toate ? Totodată, ca Foc P•·rH"rie, un echivalent al Cvinte­ senţei ( !:!::: al 5-lea element ?) Burkert elimină definitiv . , Olimpul" ( =cerul inalt periferic) din prima jumătate a fragmentului nostru (text corupt - o adevărată crux pkilologica). Rămîne, autentic philolaică, secţiunea (şi fraza) unde Focul central nu substituie doar Pămîntul din viziunea •


1 42

MIHAI NASTA

geo�ntrică, ci (adăugăm noi) şi l.l:nu - Persepkona din Yechi eresuri. De acolo provin metaforismt:le (cu alt ref erent în enunţarea ., fizicală") sus­ trase ipostazei selenarc : .,maica zeilor" şi - pwhaLil -- . ,milsnra na­ turii" (mttron physeos) . Ulterior se produce contaminar��. cu elementele nc o -pl aton ice sus-menţion;1te, în a dona j u măt : !t e J.in textul pe care-I citim la Stobaios (= Aetius II, 7, 7}. A cum cerul (exterior) din , . regiunea cea mai înaltă" devine un , .Olimp" al . , purităţii elementelor" (eiliArineia T.m stoikheion) . Acest plural nu ar fi avu t ce căuta Ia Philolaos, nnde :Focul-involucru este un singur element. Tot stri'tină, atit de credinţa veche lîn 11'1 i tărimuri), cît şi de întreaga epistemă philolaică este - de ase­ ment'a - reprezentarea care s-a impus mai ales prin Aristotel şi astro­ nomia lni Eudo:x:os, despre două lumi (Zweiweltenlehre - Burkert) : , .supra­

lunară" şi .,sub-lunară, circumterestră". F,ste aşadar pe de-a intregul artificială şi dichotomizarea regiunilor cosmice din penultima frază a fragm(;ntului : A - .,sus de tot" - un k asmos dimpreună cu . , Olimpul" cdor nepieritoare (planete şi �tele "fixe") = regiunea purităţii veşnic inalterabilă ; iar dedesubt D, .,regiunea sublunară", a genezei şi a celor schimbătoare, .,coruptibile" = ceea ce se numeşte (arbitrar 1) .,Cer", deci ouran6s, pur şi simplu, spre deosebire de , .partea cea mai tnaltll a involu cru l ui" . S-a constatat că doctrina despre cele două lumi va reveni tot mai des in P.seudopythagorica (deci scrieri ale neo-pythagorismului), cum se vădeşte din fr. D 2·1 , din (Ps.) Okellos 37, npiphanios, De fide 9, 1 2 (Dox. 509, I l ) , pn.saje coroborate de Dnrkert (o. c., p. 227, nota 36). Cu to ate acestea pînă în zilele noastre nu lipsesc exegeţi care apără autenticitatea ideilor din ambele co-texte sau relevă inconsecvenţe pe toată întinderea fra g mentului . De notat că şi sfera Olimpului are o miş­ care de rotaţie (plu•n1, rcdatlL de noi prin . ,t r a i e c t o r i a (cerului) Ol imp' ' ) . m l'entm această ierarlL e de valori, Timpanaro Cardini (pe urmele lui Boeckh, Philolaos, p. 102 şi nrm.) corelează l'i>l'hia cu activitatea teo­ retică- înţelepciune . , dt"săvîrşită" (teleia) sau . ,cuminţenie", intrucit se ocu p ă de acea regiune a Universului cîrmuită de legi eterne ale naturii astrale -- dec i , pentr u şcoal a it al i<..ţilor noştri, ,.ale numărului şi armoniei". În schimb, n u există o adcvăro.tă ştiinţă pentru lucrurile din regiunea ruundană &ub-lunară , supuse genezei şi morţi i (et·go coruptibile), afară doar de un îndreptar practic al etici i , care se orientează după împrejurări, în funcţie de norma v:rtupi (arite) , . ,nedesăvirşită". N -ar fi absurdă reven­ dicarea judecăţilor resp ective printre disocierile autentice pentru ahusma­ tici. Urmează în ediţia Timpanaro Cardini două fragmente, * 1 6 a - • 1 6 b, dintre care primul a fost preluat integral de noi, iar din al doilea se dau numai enun ţurile care nu figurează în secţiunea III (B), .,Pythooorus " , fr. 67 b (pentru detalii v. infra) . Fragmentul A 1 6 n comp lete ază datele mărturiei precedente (A 16) pe care le-au prezentat in extenso notele de mai sus. Acunt se reprodu(:e un pasaj din comentariul ami':nunţlt al lui A!••1mndrt•s la .'\fetajizica A 5, 985 b 23- 986 a 15, text nristote!ic tradu s de noi in secţiunea IIT, B), fr. 2:J = 58 D 4 DK (In noi , voi. I, p. a 2-a, pp. 25 - 27, cu adnotările respective). Esenţi alu l pentru Alexandros îl constituie ideea că ordinea ierarhic ă a planetelor (inclusiv locul Soarelui) era determinată de cre­ dinţele numerice (venerare a diferitelor numere în pythagorism), deşi


NOTE LA PHILOLAOS

H3

Arist<Jtd mcntionează el îususi ' - obiectiv - �i alte considerente, proprii ' condtţii!•;r de obsen·are ast ronomice, atunci ' cinrl cercetările filosofilor . , itab:i ' ' îmbină criteriul heuristic-naturist cu prencnparea foarte modernă de a construi un model numeric al Universultti.

"'' În text pentnt locul S oarel ui In seria celor zece corpuri cereşti taxis, "rînd" sau . , ordine" ; aici, în fond, "al .� apt,Jlea" clement (in accepţiune matematică : al VII-lea termen) dintr-o serie. Am putea spun� chiar (poziţia) 7, ca . ,număr de ordine". Dealtfel, cea mai semni­ ficativă mărturie corelativă, sursa fragmentului anterior (il 16), un text d in Aet. II, 7, 7 (care lipseşte în Ps.-Plutarchos) grupează enunţările :Jale dnxografice sub rubrica Despre oYrlin,•a din kosrn:ls ( ;-, ,;pl -.; ,X l;,;w� -: o u "'�":<'• ·/ , formulare unde revine conceptul de ta.�is, care ar fi putut figttra chiar în titlul unui capitol (sau sub-ansamblu) al operei philolaice de h.uă. Deoarece, cum s-a relevat în prezentarea la fr. A lfl (v. sup ra, p . B•) şi urm.) şi în notele 1 1 5 - 1 1 6, " corpuri <cereşti) " înseamnă pen­ tru. epistema noastră şi .,or hilll " , am intercalat acest cuvînt, precizînd asttel noţiunea de .,loc" sau "poziţie" a Soarelui, în modelul sferelor con­ cetr.tt(ce ale Universnlni din textele astronomiei antice şi medievale. "' În original : Văzînd în fenomene" [hor6ntes en tais phainomenois J . " Ter.n;�nul phainomena este luat mai degrabă în accepţiunea etimologică. D'! ace ea preferăm o traducere mai amplă, redundantă : " a p a r i ţ i a f�no :nenelor" (la T. C. : "apparenze del cielo") . Despre 1 0 (sau decadă) c;t m':năr perfect (al . , de-săvîrşirii" - deci teleios arithm6s) . v. mai înainte fr. ;\. l 6 şi mai departe fr. B I L De reţinut că Alexandros nn respectă en:1:n�rarea corpurilor-orbite (şi ceruri) din fragmentul anterior (Aetius -:::: �t,), .:.. :o,;J, ci substituie ordinea spaţială (din realitatea Universului fizic) c u ;:;.:t:>, "clasificatorie" (1'. C.) : 1 - 7, sferele planetelor ("corpuri rătăci­ toare"j ; 8, sfera "corpurilor" [constelaţiilor ] fixe " ; 9, orbita Pămintului ; 1 0, or'lita care trebuie să împlincasdL nnmiirnl cu A nii-pămîntul. Pro­ blcm.L "invenţiei" ace�tui "corp", care poate fi considerat a I O-a plauetă, revin ' in fragmentul unnător (v. ş i arlnotărilc din secţinn�a " Pytha�,:oras" , !o<:. cit., fr. :!3) . Din explicaţia dată pentru incapacitatea no:J.stră d e a observa vreodată corpul numit " Anti-pămînt" deducem că nici nu se predzase, încă, noţiunea de antipozi. Dealtfel, în opinia astronomilor res­ pectivi, mişcarea Pămîntului se face odată cu o rb i t a sa (perfect circulară, a-;; J. c:J.m vor fi aceste traiectorii pînă la Copernic - inclusiv ! ) . Existînd aşadar conceptul mişcării de revoluţie (şi prefigurarea unui sistem ltelio­ cen��i c · , nu se ivise încă noţiLtnea mişcării de rotaţie a planetei în jurul ts l?i s�!f. Faţa planetei 1wastre, cea locaită, este orientată spre Soare şi cel''' .>.�te planete ; doar cea nelocuită priyeşte" Anti-pămîntul, care, în " onlinea corpurilor (Y- şi fr. !\ 1 11), ocupă primLtl loc în proximitatea Fo­ cu.�ul central. n; Este menţionată aici una din operele pierdute, consacrate de Ar:Stotel imrestigaţiei doctrinelor pyt!tagoreice : t.6 E;oo' Twv II u&xy �,n ><:w'l propriu-zis . , Opiniile pythagoricilor" (în lat. Pythagoricorum opiniones) . 1·'• Din acest pasaj foarte important înţelegem că - în urm:�. pole­ midior cu Pb.ilolaos ? anumiţi pythagorei admiteau existenţa unei plztralităţi de A nti-pămînturi ( . . . . , mai mlllte asemenea corpuri" care ar fi gTavîtînd în jurul Focului central) . Invenţia lor se datora necesităţii d� a expllca numărul mai mare al eclipselor lunare, în raport cu c e le ;'>C>lJ.� ·" · Cum reiese şi din terminologia fr.:tgmentuhti n')stnt, îtn•ăţaţii re5figur<� nă

-

-


MIHAI NASTA

144

pectivi cunoşteau deja explicaţia, în general justă, a interpunerii sau in" tercalării (gr. epiprosthesis) unui corp ceresc intre Pămînt şi astru! eclipsat, tot aşa cum ştim foarte bine că Luna nu iradia un "foc" propriu, ci pri­ mea lumină de la Soare (v. fr. A Hl) . Cînd Pămîntul ( Terra} se afla in bătaia Lunii care-şi răsfrîngea strălucirea dintr-un anumit unghi pentru observatorii de pe orbita noastră, era suficientă intercalarea unui Anti­ pămînt, pentru a da seamă despre fenomenul eclipsei ; tocmai de aceea un asemenea corp (al zecelea intercalar !) ocupă a doua poziţie, după cea a Pămîntului (cf. fr. A 17), devenind aşadar primul obstacol care se inter­ punea intre planeta noastră şi celelalte, "luminătoare". Neexistînd încă noţiuni corect astronomice despre forma elipsoidală a traiectoriei pla.ne­ telor şi despre mişcările lor de revoluţie, varietatea eclipselor (după cum precizam şi la inceputul acestei note) putea să implice necesitatea de a inventa mai multe Anti-pămînturi.

m Am redat prin această perifrază grecescul hrmisphairion = "Jumii­

tatc-di:mu•tru"

din orbita pe care gravitează Pămîntul în jurul Focului

l)iţllaţ în Centrul Universului, !n fond raza orbitei (văzută ca o sferă) pe �ate se roteşte planeta noastră era - potrivit modelului descris de

pythagorei - foarte scurtă, in comparaţie cu razele ( distanţele) calcu­ late proporţional pentru orbitele celorlalte corpuri cereşti (Luna, Soa­ rele şi restul rinnetelor) . mult mai depărtate de Focul central . Timpanaro Cardini, bizuindu-se pe studiile unui Sl•hiup:m III (1 prccursori di Copcr­ nico, p. 372}, vede în aceast:l evaluare a distanţelor o i ngenio:tsă rezolvare dată problemei paralaxdor, pentru a se combate principala obiecţie adusă. împotriva sistemului philolaic de partizanii geocentrismului. Aceştia din urmă susţineau că Pttmîntul, dacă se situa in raport cu Centrul Universului la o distanţă ce se măsura prin raza orbitei diurne, ar fi produs prin ro­ taţia sa "o inegalitate sau pumlrn:ă diurnă în mişcarea tuturor astrelor, cu atît mai sensibilă, cu cît ele s-ar fi aflat mai puţin depărtate de Pă­ mînt (şi, i mplicit, de Centrul llniversului) . " Pentru a neutraliza un ase­ menea raţionament, philolaicii presupun dt Terra noastră nu se distan­ ţează prea mult de Centrul întregului sistem al Universului, raza orbitei t>ale de rotaţie fiind scurtii şi oarecum raportabilil. chiar la diametru! geo­ dei-Pămînt (v. nota 129, infm) . Prin contrast distanţele de la Pămînt la Soare, Lună şi celelalte planete trebuiau să fie mult mai mari, într-atîta încît, practic, fenomenele observate de pămînteni nu erau decît repere slabe, uneori neglijabile, faţă de însemnătatea celor ascunse. Dacă se lua în considerare disproporţia dintre distanţele de la Pămînt la Focul central şi de la Pămînt la celelalte astre se putea spune că observarea unora dintre fenomenele cereşti ar fi avut cam aceieaşi parametri dacă planeta noastră s-ar fi aflat în mijlocul întregului Univers (poziţie geocentrică) . 128 Pentru oricare din cele două situaţii descrise mai înainte (ipoteza. geocentrică sau Pămîntul situat pe cea dintii orbită din jurul Centrului) , ,.noi - pămîntenii - nu locuim chiar în Centrul U n i v e r s u 1 u i" (sau pentru a reda noţiunea cu precizie "regiunea centrală") . Efectiv. Pămîntul fiînd o sferă , e se roteşte fixată, locuitorii săi ocupă doar una din regiunile suprafeţei : ei se află oricum la o distanţă de Centru echivalînd mai înainte de toate cu raza terestră (depărtarea pînă la mijlocul Terrei sferice). . , Fenomenul paralaxei este deci inevitabil. To­ tuşi, rămîne atit de mic, încît ajunge să fie neinsemnat. Şi se menţîne astfel chiar dacă am deplasa Pămîntul din centrul întregii lumi, fiindcă =


NOTE LA PHILOLAOS

145

orbita sa d e rotaţie [pyrocentrică] este ş i ea d e proporţii reduse" [T. C . ] , mai ales in comparaţie c u orbitele celorlalte corpuri cereşti . 120 Termenul jumătate-diametru (depărtare de centru) calchiază. precis formularea din greceşte. Înseamnă de fapt . , r a z a P ă m î n t u 1 u i", distanţă (şi, implicit, obstacol datorat sfericităţii) care ne împie­ dică să obţinem o vizibilitate satisfăcătoare, constantă, chiar in condi­ ţiile unei poziţii geocentrice. De o importanţă capitală este şi comentariul lui Simplieius la capi­ tolul acesta din Aristotel (rezumat polemic al doctrinelor pythagoreice despre sistemele cereşti) . La noi devine fr. 70 din secţiunea . , Pythagoras" (voi. I, p. a 2-a, pp. 5 3 - 54), reprodus cu un cuprins mai larg în Timpa­ nara Cardini, fasc. III, fr. 37, pp. 204 - 207 (respectiv DK 58 B 37) . De acolo reiese vechimea speculaţiilor despre Anti-pămînt, care ar fi putut apărea chiar in condiţiile unei prime cosmologii pythagoreice cu caracter geocentric. Bineînţeles, o asemenea epistemă este reconstruită de savanţi prin examenul comparativ-critic al tuturor textelor (şi metatextelor doxo­ grafice) , chiar dacă referatul Stagiritului şi parafraza enunţnriior sale din Simplicius (loc. cit.) prezintă de la început sistemul dezvoltat in epoca medie pythagoreică (Philolaos) , aşezînd Focul in centrul Întregului, apoi Anti-pămîntul, opus Pămîntului nostru care gravitează pe a doua orbită, in sfîrşit orbita Lunii şi celelalte. Totuşi, chiar in sinteza sa cea mai recentă un \"un df:'t' Wuerdl•n (cf. Die Pythagorecr, cap. 3, XVIII, . , Die Astronomie", pp. 392- 423) consideră că cel mai vechi sistem al pythagorei!or era geo­ centric, singura sa noutate fiind modelarea formei ca o sferă (în mişcare ? ) ş i corelarea mişcării planetelor c u raporturi armonice, toate orbitele gra­ vitînd cu viteze proporţionale în jurul acestui astru central. Însăşi această determinare astrală drLdea o nouă pondere noţiunii de sfericitate a Terrei (propusă şi de alţi presocratici), întrucît pentru simţul comun . , P ămîntul" nostru era o temelie a Lumii, vastă ,;uprafaţrL care delimita Cerul boltit deasupra ci de un hrm incoml·nstuabil (cum era Tartarul, sub rădăcinile gliei - cf. reprezentările cosmologice din Homer, Hesiod, texte lirice, pasaje ale tragicilor etc . ) . Atit enunţările raportate de Simplicius cit şi alte mărturii ale doxografiei ne permit să reconstruim cel puţin patru stratificări epistemice care ar fi diferenţiat modele succesive ale Univer­ sului propuse de pythagorei, precursori ai heliocentrismului (Aristarh din Samos), dar mai ales teoreticieni de geniu ai conceptului de sistem planetar. În afară de Van der Waerden (loc. cit. ) , o reconstrucţie sintetic!& a acestor ipoteze-teorii se mai găseşte şi la Timpanaro Cardini, fasc. II, . , Filolao", nota la fr. A 1 6, pp. 149 - 1 5 1 . Înfăţişăm aici propria noastră reconstrucţ.i e, ipotetică, utilă şi pentru a justifica discrepanţele doxogra­ filor, prezente la tot pasul, chiar atunci cind confruntăm doctrina gene­ ric-anonimă cu enunţuri atribuite nominatim la Philolaos, cum sînt cele din fr. A Hi şi A 1 7 . Nu ni se pare posibilă o reconstruire integral exactă a sistemelor, fiind mai autentică aproximarea unor episteme-teorii. Ele se distribuie în două cluse tipologice : una tradiţional-geocentrică (I/(1. ) , cealaltă pyrocentrică (II) . Le vom da totuşi o numerotare continuă potrivit ordinii cronologice de stratificare. Prima şi cea mai veche teorie a sistemului cosmic-planetar al pythagoreilor (1/(1.), punea Pămîntul sferic în centrul intregii alcătuiri a k osmos ului. Aşa se explică determinarea potrivit căreia, in mod contradictoriu, la Simplicius (op. cit., p. 5 1 9, 9 Heib.) ; deşi se vorbea de un foc în mijlocul Lunii, geoda Pămintului era -

-


145

MlHAl NASTA

,.un instrument" ,.organon" care măsoară timpul şi produce altern aH-ţa no�ptc-zi după cum este luminat de Soare sau rămîne într-un con de umbră al maseei sale în j urul căreia se roteşt e astru! diurn. Denumirea de Anti­ pămint nu se aplică neapărat unui corp distinct, ci planetei Luna (cali­ ficată şi drept . , p ămînt etherk") fiindcă se opune Soarelui îu vremea eclip­ selor şi divide cele două ceruri (unul sub-lunar, altul deasupra care de fapt delimita zona uraniană şi poate chiar al , .treilea tărîm." - v. imaginea Lunii şi eresurile înf ăţiş ate la pp. 140- 143, cu astru! nopţii care devine Jlfese, o tnediatoare a intregului Univers) . Se propu1 primele măsuri pro­ porţion ale pentru dist anţele celorlalte planete mici şi ordinea în care gra­ vitează (Mercur, Venus, identificată cu ambii Luceferi, Iupiter, Saturn) . Odată cu sfera stelelor fixe, se conturează şi teoria mişcării acestui ultim ,.cer" (al 9-lea) în sens opus faţă de celelalte orbite. Nu ştim dacă se vor ­ bea dej a despre Focul p eriferic involucru, dar am putea să admite m că ex:istă dialectica între peras, limita şi apeiron, nemărginirea scoasă la iveală de geneza Universului care pornise dintr-o inhalare a limitei de către un apei ron înconjurător (v. teoria lui llaven, expusă in Nota noastră intro­ ductivă din acest volum, p. 16, 22). De atunci monada iniţială devine - în mod esoteric - suflu dătător de via ţă (pneuma) ca zen Focar în miezul Universului animat. Prima expansiune dyadică din această geneză lasă urma unui Foc generator invizibil - aproape imaterial - în centrul Lumii (şi al Pămîntului ?), dă un sens tuturor formelor ! (de-limitare in apeiron) prin acţiunea numerelor şi relegă undeva la marginea Universului un apeiYon al Ne-determinării, paritatea în echilibru (teoria IIJ). Numă­ rătoarea cerurilor se făcea de la Pămînt spre al nonuleu Cer (la una rlin es:tremitll.ţi, chiar dacă astru! nostru nu avea orbită, era stdjuit de un c�r sub-lunar) . Poate că dincolo de orbita care purta constelaţiile fixe se întrevedea posibilitatea existenţei unui al zecelea , .corp", care nu era incă Anti-pămîntul, ci, (tot potrivit credinţei de cadice) , un fel de peras­ în-apeiron, rămăşiţa Focului generator din care se hrănesc astrele, poate chiar un izvor de psihogonie. Al doilea titl de teorii (II) promovează pyrocentt'ismul. Îl găsim la pythagoreii din vremea lui Philolaos (notat de noi cu sigla III/"'), poate chiar anteriori acestuia, dar şi la succesorii săi.

O fază de tranziţie II/{3, transformă Focul central în carenă (poate chiar osie) a Universului, , . Altar", . , Tu rn" , . ,Veghea lui Zeus"' (cf. la noi . , Pythagoras", D 66- 70, Philol nos A lH, Simplidns,

!re. cit.) .

Acum Pămîntul se roteşte, cu o mişcare de revol uţie în jurul C:entru­ ltti-Focar, deşi nu are încă o rotaţie proprie în jurul axei sale. Apare o primă specializare a termenului Anti-pămint pentru a desemna un al zecelea corp intercalar. Aşa se motiva mai intii de ce nu vedem Focul central, . ,celălalt" Pămînt fiind, pe de o parte, mereu opus părţii locuite a Terrei noastre, pe de altă parte intercalindu-se intre Focar şi Pămînt. Această epistemă cunoaşte un număr, neprecizat, de stratificări : II/y, 11, e: • • • Aceasta deoarece se ivise necesitatea explicării eclipselor de So are şi de Lună. Ca atare neglijîndu-se dogma decadei (din credinţe akusmatice ?) se vor ivi teoriile ce propun două sau chiar mai multe Anti­ pămînturi. Oricum însă, prima ipoteză despre Anti-pămînt 1-a propus ca un al zecelea Corp ; deci se numărau cerurile invers (ca în Philolaos A 1 6 şi A 1 6 b , respectind ordinea din "Pytbngoras", loc. cit.) . Primul ce r, ex:terior, păstra mişcarea iniţială, diferită de cea a corpurilor dinăuntru!


NOTE LA PHILOLAOS

1 47

Sfere! Universului. Am văz11t cum se conturează teoria lui Philolaos (III), cu două Focuri (unul Central, diriguitor, altul periferi c, inv olu cru) . Din examenul acestui ansamblu de stratifi c ări rezultă in cele din u rm i1 cii elaborarea mod el ului ştiinţifi c al Universului pre- coperni c an atinge un prim apogeu cu Philo1aos şi faza medie a doctrinelor pythagorei ce, maturizindn-se pr in tl e� coperire a pr incipiului beliocentric de către Aris­ tarh din S amos, ÎI! secolul III i.e.n. Sist emul ptolemaic va însemna de f apt un regres in elaborarea cp btc melor, mai ales deoarece se va statornid pentru un şir lung de secole centralit at ea unui pămînt imobil, în jurul căruia se clădesc sferele unui sistem închis tot mai compl icat de·· orbite concentrice (aşa cum le reprezintă pînă la Copern ic şi Kepler întrepătrun­ derea de armile ce nprezent au bolta cerească) .

130 .. Locuitori i pl anet e i noastre nu pot fi văzuţi de către cei care ar locui (pl anet a cealaltil) Anti-pi!mîntul", tkoarece aşa cum s - a explic at pe larg, (mai înainte de toah·) niciodată t:mislera noastr ă locuită nu p:-i­ veşte corpul acela interc al at (A nti-hthou) �i }locul cr ntr al. S-a discutat mult pentru a se st abili cum trebuie înţelca�<1i gravitaţia celor dou ă cor­ puri cereşti în opoziţie. Cea mai simpl ă repn:zcntare :u fi tocmai cea �uge­ rată în această frază finală : oricum s-ax roti (în j urul propriei axe :;.i pe orbita unei revoluţi i , cum este a Lunii în jurul P ămin tulu i), emisfera locuită e mereu orientat ă spre Soare şi celelalte planete, dar nu ajunge in dreptul }:<'oeului central şi al Anti-pămintului. Nu se poate insă şti dacă �istcmul philolaic înfăţişa rot aţiile corelative ale Pămîntului şi ale repli­ cii sale în conjuncţi e sau în opoziţie faţ ă de Focul centr al. Pentru deta­ liile controverselor v. excursul care precede aceast ă notă. A cum dm.:o­ !,'T aful negl ij e a ză ier arhi a corp uri l or , cunoscută din toate celelalte mărturii şi fragmente. Resp ectiv în loc să fie numărate dinspre ceml extern (sau , .involncru") �pre Centru , nnmi\r[ttoaren In<'<']'(' cu J.'oC1<l central, enumerind apoi Anti-pău1lntul şi --- tn a treia 11ozi\i(' - Pămîntul. Or, astfel se ajunge la zcee cc>rpuri fiir:'i l'ii fi" ne voie de ce l inventat (Anti-hthon ) . Bineinţeles, cloxograful a r JlUlca s ii iiulicc doar po1.iţia pri melor trei enti­ tăţi din scria ce constituie sistemul pyrocentric. Totodată enun ţul sllu de compilator stîng aci păstrează pesemne şi vestigiile unei expuneri tar­ diYe, dintr-un metatext a.ristotelic unde se prezenta ordinea genezei Uni­ versului phi!olaic, a cărui zămisl ire incepe din ccntt'U cu prima .,inhalare" de apeiron (v. la noi pp. 87-88) . Nu vom uita msă că sistemul ordonat de Philolaos armonizează diclectic Focul din centru cu cel periferic, dătător C(! viaţă : de acolo din m argine a sferei se exercită o acţiune iradiantă, care menţine un echilibru activ între limite modelatoare, perainonta şi mani­ festrtri ale materiei nedeterminate, apeira. Orice interpretare s-ar d a frag­ mentului A 1 7, Focul central nu poate fi un .,corp" ceresc al ier arhiei universale şi nu se deslu şe şte clar dacă vreun enunţ autentic al filosofului ar fi specifi cat cl'l pl aneta noastră .,este purtată de o rotaţie circulară in jurul Anti-pămintului" (gr. peripllet>omenen tei anli-hthoni) . 181 Parafrazind pe Teofrast, care sintetiza doctrinele despre naturA dinaintea lui Pl aton, filosoful stoic Poscidonlos combina un concept al platonlsmului, , . zeul -demiurg ", cu celebra inteligenţă sau .. raţiu ne cîr­ muitoare " (to kegemonikon) din stoicism. Or, pythagorismul nu cunoaşte o asemene a divinitate creatoare. Cel mult se putea spune că o forţă divină sau o fiinţă superioară (daimon-ul) s-a pus in slujba Numărului, principiu suprem şi a inventat funcţia logo-theticii, numărînd cele exi stente . In schimb


1 48

MIHAI NASTA

şi la Parmenides 28 B 1 2 , 3 DK o putere imanentă cîrmuieşte din centru întregul Univers. Eventual orfico-pythagoricii aşezaseră în Focul central .!;ediul inteligenţei demiurgice care se manifestă în natură. Stobaios şi Aetius repercutează servil rezonanţele unor texte din Poseidonios care adapta, modernizîndu-le, idei ale pythagorismului. m Acest simbol iconic al cîrmei Universului (trope ton pant6s) se regăseşte şi în fr. B 12, de unde a preluat Diels cuvîntul sferă, pentru a întregi enunţul din fraza noastră care i se păruse lacunar. Ar fi vorba tot de metafora globală (filosofem-alegorie) a sferei Universului, văzută ca o navă de transport (navis oneraria) pe care o călăuzeşte inteligenţa demiurgică, iradiată de Focul central, acţionînd ca o cîrmă. întregul con­ struct ar putea să aparţină unui pythagoreu din epoca medie. Totodată, această inteligenţă cîrmuitoare din , .mijlocul" Universului ar personifica determinismul legilor astronomice (infailibilitatea numerelor) , care au fost puse dinainte ca o t e m e 1 i e (proupebaleto) la baza întregii con­ strucţii (systema Naturii). Autentica vechime a unor astfel de speculaţii nu este încă dovedită. 133 , . Pieirea kosmos-ului din cauza focului ce se precipită din cer" nu ia formele unei catastrofe apocaliptice sau a mistuirii sale ciclice prin

deflagraţie ( ekp yrosis, ,.combustie"), ca la Heraclit (22 B 63 - 65 DK) sau la stoici. Mai degrabă, intr-o exprimare colorată, se constată periodi­ citatea unor fenomene de tulburare a ordinii cosmice, însoţite de acţiunea , Jocului" : fulgere (descărcări electrice !), meteori, eclipse, stranii pertur­ bări în viaţa Soarelui sau a celorlalte astre şi efectele lor asupra echili­ brului atmosferic. Timpanaro Cardini se gîndeşte numai la asemenea fenomene meteorologice - adăugînd secetele, inundaţiile, alte calamităţi datorate unui dezechilibru dintre căldura uscată, dogoritoare, şi umezeală, in regiunea subluuară (care în mod cert devine o zonă cosmică în astronomie odată cu sinteza philolaică) . Dar nu pot fi excluse nici căderile de stele, a căror importanţă nu trebuie subapreciată în doctrina mai veche a şcolii (cf. de ex. 58 B 37 b - c DK, la noi , . Pythagoras", fr. 67 a - 68) . N-ar fi neverosimilă supoziţia că , .surparea" focului din ,.Cer" face aluzie la catastrofe din atmosfera înaltă (supralunară), dislocări ale involucrului. m Propriu-zis apa din regiunea selenară, care ne permite să presupunem că ar fi vorba de perturbările unei atmosferc sublunare, singura propice elementului acvatic şi vaporilor implicaţi de formularea întregii fraze. La Heraclit şi Alkmaion, Luna este un corp concav şi asemenea revărsări s-ar datora înclinări!or sale. !n mod evident, astronomia philolaică mar­ chează un progres faţă de aceste reprezentări. Astru! nopţii este ca un fel de geodă, influenţează regimul ploilor şi mareele ; deci domină regimul apelor prin simetrie cu regimul stihiei focului ceresc din zonele foarte inalte supralunare, menţionate in sintagma precedentă. I36 Tulburarea de mari proporţii a elementului aer (pentru antici negura, vaporii, ceaţa subţire, suflarea vînturilor) anticipează optica modernă a perturbării păturilor atmosferice. Majoritatea comentatorilor o raportează tot la influenţa Lunii şi la zonele cerului dominate de regi­ mul ,.apei selenare". Dealtfel, unele manuscrise au varianta : . .tulburări ale astrului" (peristropkei tou asteros) . N-ar fi exclusă totuşi referirea la o catastrofă ce răstoarnă regimul vînturilor ; dereglîndu-se circulaţia suflu­ lui ce menţine alcătuirea cosmică în echilibru, domeniul aer devine un tărîm al vijeliilor neîntrerupte ; un ciclon de proporţie uriaşă aspiră totul.


NOTE LA PHILOLAOS

149

ua A m intercalat în traducere termenul .,făptură (a intregului kosmos)", deoa�ece ultima constatare din relatarea doxografică evidenţiază metamor­ fismul antropomorf inspirat de simetria makrokosmos - mikrokosmos. Universul respiră şi este . ,hrănit" de ,.emanaţii" (anathumiaseis, propriu-zis un fel de fumigaţii şi vapori) ale apei şi focului, componente fireşti ale vieţii sale, cum sînt umiditatea şi căldura pentru viaţa organică. Se citează. in legll.tură cu acest pasaj opiniile altor presocratici - indeosebi Anaximandros 12, fr. A 9 - 1 0 - 1 1 DK şi Heraclit, fr. A 5 DK - , care asociază geneza şi pieirea făpturilor cu vapori din apa terestră şi din atmosferă. La fel de relevantă mi se pare alăturarea intertextuală cu fragmentele philolaice A 27 şi B 21 (acesta din urmă oferind sub rapor­ tul noţiunii de .,respiraţie" a kosmos-ului o reminiscenţă autentică) . 107• Concepţia despre Soare din fr. 19 se remarcă prin caracterul ei sobru, astronomic, de ipoteză ingenioasă, in ciuda inadecvării cu stadiul cunoştinţelor actuale. Meritorie in primul rînd este depăşirea unor pre­ judecăţi animiste şi a preocupărilor de a evita explicaţia simplistă (Soarele bulgăr de foc) . Imaginea despre astrnl zilei trebuia pus(t de acord cu prezenţa Focului periferic - involncru, din care se . , hrănesc" astrele. Or, pentru a împăca datele aparenţelor surprinse cn ochiul liber şi snprema preţuire cuvenită focului etheric etern, aproape imaterial (substanţa ignee), teoria susţine că pămîntenii, deşi emisfera lor e îndreptată spre bolta involucrului, nu văd niciodată cum. arde acest înveliş, ci doar stelele şi lumina Soarelui. Se imaginează deci un astru de consistenţa sticlei paroase care _absoarbe focul ceresc subtil şi căldura sa, intocmai ca un imens agregat de lentile care transformă prin această concentrare substanţa ignee primită in lumină arzătoare pe care o refractă spre pămînt. Corpul ceresc are deci consistenţa şi aparenţa sticlei (gr. hyaloeides) , ceea ce am. tradus prin "natura sllelei", fiind vorba de un fenomen al constituţiei fizice, naturale. Tehnică este aici enunţarea ,.rdh•xil•i" (sau a "reverbera• ţiei" -. antaugeia), ca şi referinţa la structura sticloasă, deducţii inspi­ rate de progresele catoptricii (ştiinţa construirii şi folosirii oglinzilor, a lentilelor de far iu diferite agregate, care vor contribui - ulterior - , în Graecia Magna ş i Sicilia, l a faima lui Arhimede) . 188 Prin .,filtrare" - ca şi cum ar trece substanţa Focului etern prin­ tr-o strecurătoare - Soarele, alcătuit dintr-un fel de sticlă poroasă (v. supra) , degajă lumina şi o reverberaţie caldă ca un "hul6" (gr. alea, termenul sugerind eventual şi prima observare a vestitelor protuberanţe). Tehnicitatea enunţării fenomenelor de catoptrică din acest fragment ne face s_ă credem. că însăşi observarea Soarelui se făcea cu ajutorul unui sistem de lentile şi oglinzi. 181 tn text se corelează două vocabule cu acelaşi termen in rădă.cina­ etymon (pyr, "focul") , dar compuse diferit, cu o modificare disjunctiv­ lexicală a sufixului : ( 1 ) to pyr6des şi (2) to pyroeides. Se desemnează astfel natura "dubh1" a Soarelui, aşa cum. se interpretează fenomenul solar în contextul observaţiilor catoptrice (v. şi notele anterioare) : corpul fizic _ sau ( l ) massa unei "substanţe ignee" d i n v ă z d u h (to pyrodes) şi (2) , .fenomenul" de factură ignee (to ap'autou pyro-eides) . ce se produce din cauza oglindirii - sau a specularităţii. Avem. temei să credem. că această explicare a naturii Soarelui trebuie înţeleasă tot printr-o interpre­ tare strictă a fenomenelor de refracţie, studiate graţie catoptricii (textul trimit..: chiar la referentul precis : Kata to esoptrocldes, . ,potrivit cu spe=

_


150

MlHAI NASTA

cificul o g 1 i n z i i" - gr. katoptron) . Soarel e 1 re care-1 vedem noi pe cer este acea conflagraţie "producînd ima!!inta unui foc", aprinsă în zona unde se concentrează pînă la incandescenţă (efectul de oglindă) r azele fi ltrate de corpul ceresc solar2 , vast receptacol -oglindă (�.au mai del,'l'ahă suprapunere d e lenti le) , care concentrează .,substanţa ignee" transmi să de Focul-involucru. Aşa se obţine maxima coerenţă eXI>licativă a telJI nlui nostru . Timpanaro Cardini, la fel ca ceilalţi comtntatori, a lăsat cko­ parte implicaţiile sistemului de oglindire focalizant prin lentile sup%apuse. Acesta se realizează ce-i drept sui generis prin structu r a poroasă a cor­ pului ce filtrează lumina focului din Cerul înalt (concentrînd-o totodat ă) . Ca at are, s-a mai relevat că nu este vorba de un efect specular obi�m1it, deoarece nu există un fond mat, cum au oglin zile cunoscute, ci st:rudura de filtru. Pe măsură ce trece în rotaţie prin faţa Focului extern, Soarele absoarbe substanţa sa şi o iradiază spre Lună �i spre pţllll i nt, prin . ,porii" sti cloşi ai suprafeţei orientate spre t ărîmul nostru. Oricit ar păl'ea dt· sba­ niu, numai aceast ă jum ăt ate răsfrînge razele, ct·alaltă primeşte inc,-.ndes­ cenţa, decantînd- o treptat. uo Ultimele donrt fraze nu apaxţin - după toate proual>ilit:iţile unei doctrini philolaice. Au fost preluate de A e t i u s din alt context al doxografiei referitoare la natura corpurilor cH�ti. Pentru Timponaro Cardini . , al treilea Soare" ar fi lumina solarii rdlectaH: de Pămînt. A de­ văl'ata explicaţie trebuie s!L fie alta (v. infra) . Su gestivă ni se pare, in conspectul - altminteri stingaci - transmis de Aetius, apropi ere a de concepţi a celor doi Sori la Empedocles 3 1 , A 30 DK (ca figurt-�aă in conti nuarea textului II. 30, 1, rotunjind fragmentul nostru ) . DeDf:am­ d at ă, ,. strălucire a refractată din oglindă [ape) tou en6ptrc.u ha.t' a,;tihla�in . . . auge] se imprăştie semănată prin spaţiu [diaspeiro1nbu ] pină la noi ". Ar fi deci un fel de , .simulacru-eidolon" ce se formează la 11oi, prin vizi­ une, pe globul ocular, ştiut fiind că pentru grecii din vechime ochiul ira­ di ază la rindul său lumina (tocmai cea solară, , .semănată" prin văzduh) pentru a contura imaginea. 1

m Textul : hoionei eidolon eidolou - propriu-zis = ,.ca un simu­ l acru-i magi ne al unei imagini". Un e:xplicit al enun ţului doxografic, n:zu­ mînd plasti c cele înfăţişate în nota precedentă. Primul Soare ar fi corpul ceresc ; al doilea discul incandescent c are se formează prin ef ectul focalizant al oglindirii provocate de incandescenţa solar ă ( = im aginea sursă din

văzduh) ; al treilea, refracţia percepută de noi, prin v iziune ( = . ,imaginea unei imagini"). Desigur, aceasta este o explicaţie apocrifă, inserată ele vreun scoliast care se străduie să expliciteze doctrina lui Philolaos cu noţiuni ap ărute ulterior, în ambianţa eclectismului din perioad a romană.

,.. Lt:na este aşadar o geodă (geodes phainetai) , concepţie atestînd genialitat<:a demersului ştiinţific de o corectitudine surprinzătoan , in m ulte priv;nţe, la presocratic i . Thales (fr. A 1 7 a DK, cf. voi. 1, 1, p. 1 60) susţinuse deja că Luna şi celelo.lte astre au structura Pămîntului. Apoi, şi din fragmentele philol ai ce reiese că astru! nopţii nu axe lumină propri e : se deduce că poate să eclipseze Soarele (ca un Anti-pămint) , atunci cînd se int erc o.leaz ă cu massa , .geodei" sale intre acesta şi planeta noastră . hntru Anaximondros (fr. A l O DK, voi. 1, l . p. 1 72) sfera din j ur ul n:n· intului stă la cuîrş ia tutmor r.strt:lor. în perioada pythagoris­ m u h1i ce: n<ijloc gruparea lui Philolaos dc:zvolti> o doctrină biologizanU care-i t �te: r r opri e : Luna este Jc.cuită de fiinţe ,.ii şi acoperită de plante


NOTI! LA PHILOLAOS

151

- dovadă peremptorie n faptului c ă este u n alt Pămfnt (şi chiar unul privilegiat ! ) . Printr-un raţionament destul de naiv superioritatea fiin·

ţelor şi a vegetaţiei lanare fusese probabil dedusă din imprejurarea că şi orbita Lunii este mai mare decît cea a Pămîntului. într-o notă de subsol, Diel� (DK I, p. 404) reproduce următoarea constatare, atribuită de Athe­ naios (II, 57 F) unui oarecare Herodoros din Herakleea : .,Femeile care

locuiesc pe Lună fac un ou şi făpturile ce se nasc acolo sint de cinci­ spre?:ece ori mai mari decît noi . . . " Să fie oare aceasta sursa lui Philolaos? O ehborare fantezistă a enunţului său intr-un fel de antologie tardivă

pare mai probabilă, după cum n-ar fi exclus să fi prelucrat amindoi autorii

un fond vechi al eresurilor acusmatice.

u1 Detaliile despre lipsa excrementelor amintesc de mirabilia şi s-ar potrivi cu predilecţia pentru fantasticul Naturii proprie alexandrinilor sau "povestirilor adevărate" (Lucian) , pentru a nu mai vorbi de antici­

parea barocului exotic din Cyrano de Hergerac, explorator al imperiului selenar, unde tema digresiunii . ,les nnimaux de la Lune" va ocupa un loc de cinste. De notat insă că informaţia din textul nostru despre o perioadă diurnă care durează pe J,ună cît 15 zile pe Pămînt corespundea unui raţionament astronomic (iar, ulterior, devine un etalon şi pentru indicele de augmentare a taliei animalelor) . De fapt, cam atît (cincispre­ zec•" zile) ţine perioada de iluminare a Lunii văzută de pe planeta noastră.

Alte 1 5 zile ale noastre durează noaptea lunară. tn sistemul philolaic Pămlntul dă ocol în 24 de ore Focului central, iar Luna timp de o lună ,.sinodică" (29 de zile şi jumătate) . Desigur, in descrierea unui model de rotaţie în

jurul

Centrului filosoful

ţinea

seamă de felul in care

astml

o singură emisferă pămintenilor în spaţiul observabil, păstrlndu-şi mereu o faţă ascunsă selenară (T.C.) .

nop ţ l i

prezintă

u• ,.Ceilalţi" sînt probabil majoritatea oamenilor de :;; tiinţă-filosofi, la fd ca unii pythagorei, adepţi ai geocentrismnlui, de care ,;e desprinde Phitolaos. Prima reprezentare despre kosmos pune în centrul său un Pămînt imo!->il, în jurul căruia se roteşte sfera cerească, de la Răsărit spre Apus

pe planul Ecuatorului. Dacă asemenea concepţie aparţine unui grup de traiiţionalişti, care au făcut autoritate în vechiul pythagorism, nu este zis ci ea corespundea şi doctrinei esoterice atribuite de-a dreptul lui Pytha­

goras.

lU , . Cercul înclinat" (sau , .oblic") desemnează

ecliptica, aşa cum pre­ homoiotropos helf.oi ka! sellne - , refe­ ritoare nu numai la o mişcare similară, In acelaşi sens cu Luna şi cu Soa­ rele, dar totodată în planul unei orbite cu Snclinaţie similară. Astfel se

cizeall şi cuvintele următoare

-

coru;emuează descoperirea unei duble mişcări a Pămîntului . Pe lîngă rotaţia diurnă in sens normal, de la Răsărit spre Apus în planul Ecuatorului, Pămîntul ar mai avea şi o mişcare de revoluţie în sens opus, tie la Vest spr� Est în planul Zodiacului (pe , .o r b i t a î n c 1 i n a t ă"), parcurgînd to:l.�� constelaţiile zodiacale, întocmai la fel ca celelalte planete (inclusiv , .luminătorii" menţionaţi în fragment - cf. de asemenea Alkmaion, fr. A 4) . De bună seamă, nu este incă gravitaţia într-un sistem solar, ci iu jurul Focului central. Chiar şi în sistemul geocentric din Timaios

reg:lsi::n această dublă mişcare în sensuri opuse. De fapt, în vremea ulti·

melor dialoguri (Critias şi Legile) , Platon ar fi adoptat în cele din urmă Focul central, dacă odatrL cu această modificare sistemul , .philolaic" ar fi comportat prin simetrie un cer nemişcat al stelelor fixe (T.C.). Cită


152

MIHAI NASTA

vreme însă ş i intr-un sens a

la Philolaos dubla mişcare însemna pe de o parte rotaţia pl anetelor (incl usiv Pămîntul şi So arel e) , pe de altă parte mişcarea (mult mai rapid ă) in sens opus a sfere i ("Cerului") cu stelele fixe, fondatorul Academiei a preferat să lase în centrul sistemului un P ămînt nemişcat , strîns , . ghenmit" (gr. heillomenen) , în jurul axei intre­ gului Univers - cf. Tim. 40 B - C) . La Phi!olaos, in ciuda faptului că , . cerul" stelelor fixe are şi el o mişcare, importantă este ( 1 °) păstrarea tezei mobilităţii P ămîntului, (20) constatarea unor mişcări neregulate ale planetelor , uneori retrograde (v. pentru o interpretare mai ampl ă B. van der Waerden Die Pythagoreer, cap. XI, pp. 252- 268 şi cap. XVIII, pp . 424 - 465) . Predecesorii acestui efort de a salva şi explica aparen­ ţele sînt Thalcs (fr. A 1 7 şi A 1 9, la noi YOI. I, p. J , pp. 1 60- 1 6 1 ) şi Anaximandros (fr. A 5, 1 9, 22, la noi voi. cit. , pp. 1 70, 177- 1 78) care observaseră n umai aşa-numita " înclinare a Zodiacului", ulterior primii pythagorei adîncind aceste ach iziţii ale astronomiei, pentru a deosebi mişcarea revoluţiei diurne (tle planul Ecuatorului) de cealaltă mai ampl ă ( "zodiac ală") din�prc Apus spre Răsărit. Legată de revoluţia p l anetclor, dar mai ales de o detenninare cu rezonanţe fat idice a "m are lui An" (v. fr. 22 şi nota u rmăto are) , ace astă descoperire a fost lliterior controversată. (mai ales în urma unor specul aţii astrologice) şi atribuită enigmaticnlui O i n o p i d e s - cf. 4 1 , fr. A 7 şi 10 DK. Credem dt diminuarea meri ­ telor py thagorei ce s-a făcut a posteriori, cu o vădită prop ensiune de a inventa împrejurări atestate istoric, menite să înnobilezc astrologia . 146 Aceste a sînt lunile care se ad au g ă duratei obişnuite, în cei 21 de ani "interc alari" (form aţi aşada r din 1 3 luni) . alcătuind la rîndul lor împreună cu 38 de ani "comuni" (de cîte 12 luni) - ciclul "marelui An" ( = 59 de ani), pe care Censorinus îl atribuie în acest fragment (A 22)

lui Philolaos. De fapt , în această p riv in ţă, efectiv Oinopides din Chios pare să fi dat primul o definiţie corectă a marelui An, ca un ciclu ce cuprinde rev oluţi i le tuturor p la.nete lor (cf. T.C., pp. 30 - 3 1 ) . Savantul

ionian pusese la p unct un asemenea c alend ar ciclic amănunţit, bazat pe un co mput corect al anilor solari (fiecare cu 365 de zile) ca re se putea citi pe o tablă de bronz fixată, dintr-o iniţiativă publică, chiar la Oly mp ia (v. Vorsckratiker I, 4 1 , fr. A 9). Calculul adoptat de Philolaos, aşa cum pre cize ază ul tima parte a fragmentului nostru (CJ.;NS. 1 9, 2) , m1 cores­ punde p arametrilor astronomiei moderne şi se străduieşte să păstreze ves­ tigii akusm atice de calendar lunar, adaptate l abori os calendarului sol ar (in text " anul natural" ) . Deci marele A n philolaic ( l'i9 ani "naturali", cf. supra) ar fi cupri ns 2 1 . 505, 1 /2 zile, repartizate în p erioade mensuale l unan: (lat. med. tunationes), fiecare din ele cu 29, 1 /2 zile. Pentru a se comr l eta numărul anilor din comp ut, după fiecare doi ani .,comuni" (de 1 2 luni) st· insera unul "intercalar " (de 13 luni ! ) , conform criteriilor spe cif : c ate la i nce putu l acestei note. S-au propus diferite interpretări pentru n j ustifi c a distribuţia lu nilor în funcţie de numerolo gia p ythagoreică, prin s;metrie. Astfel 729, nu mărul perio adelor lunare (lunationes) rezultă din 272, iar 27 93 (cf . Boeckh, Philolaos, p. 135) . Apo i, numărul celor 59 de ani corespunde redupl icării numărului de zile dintr-o lunatio (29 1 (2) . Pentru Scbiap ardli {apud T.C., p. 1 78, nota a. 1.), în acelaşi număr [59] se cuprind - aproximativ ! - 59 de rev oluţii solare, iar p entru celel:,Jte planete avem următo arele revoluţii : 729 pentru Lună, 59 (de asemc·nea) pentru Mercur şi Venus, 31 pentru Marte, 5 pentru Iupiter, =

=


NOTE LA PHILOLAOS

153

cite 2 pentru Saturn. In opinia noastră, una din cele mai verosimile apro­ ximaţii ar considera ciclul marelui An alcătuit din şiruri. Ele nu inserau in mod stereotip anul intercalar intre doi ani ,.comuni", ci alcătuiau progresii recurente, care vor inspira şi reforma calendarului iulian (în preajma erei noastre - un an mai scurt la fiecare 4 ani comuni - prac­ tic 3 + 1 ) . Dacă notăm cu O anul solar complet şi cu D pe cel inter­ calat, putem obţine cite şase serii, unde anul . , scurt" se intercalează progresiv, mai întîi după 1 an comun, apoi după 2 ani, în sfîrşit după 3. Un astfel de cicloid combină tipul par (sau artion) şi cele par-Impare (sau

artio-pcritton) .

Am avea următoarele modulaţii posibile de şiruri cu elemente ciclice :

i A ltern anta

simplă (cadru) I l•ol .. � i

.

.

.

���

. . . . .

Serie d e 13 a n i

. . . . l • • o • o •• o i J •• o • o •• o l

. . .. l • • • o 1 [ • • • o l . .

S erie cu a n i bi sexti l i

. .

· · · · · · ·

� �

C!EJ

cuprinsă într-o deca dă(10 ani)

J • • o • •o ••o • •o • • o ••o Se;ie lun g ă de şase cicluri triete rice ( 18 ani)

. . . .

(•] CU ANUL [D] I N TR- U N CICLO ID AL<• MARELUI AN )) (59 de ani)

ŞIRURI POSIBILE A�TERNÎND AN I I SOLAR!

l NTERCALAR

147 I n text : . . Pyth. e t Ph. l1armoniam (animam esse) dixerunt" ceea ce semnifică în cazul nostru . , acordul armonie". O doctrină , . muzi­ cală" despre suflet ca .. înstrunare armonică" se găseşte in fragmentele pytllagorismului anonim şi este bine atestată de Platon, cf. subcapitolul din ,_,Pythagoras" , voi. 1, p. a 2-a, pp. 55 - 56 (îndeosebi fr. 74 c) şi referinţa din textul aduotat (fine) .


1 54

MIHAI NA:5TA

148 Stagiritul, în contextul din capitolul 3 al tratatl: !ui Despt e �•tjlet, critică teoriile celor care discută despre natura sufletului �i coarticularea sa cu tmpul ("psihicul" fiind un principiu de mi�care). Cu acest prilej menţionează generic "miturile p:ythagoreice". Pasajul nos tru (din cc-p. 4), fără să-i numească, se referă în mod evident la doctrina şcolii - dt-spre "sufletul - a r m o n i e". Deoarece se propune in actlaşi timp def:iniţia unui acord armonie in termenii "dozajului", înţeles ca "un ame�tec şi o îmbinare (krasis Itai syntkesis) " de contrarii, apar indiciile unei con­ cepţii aproape fiziologice (şi endocrine . . . ) , specifice pentru oritiJ.tarea lui Philolaos. Dacă urmărim direcţia raţiona.mentnlui aristotelic, vulne­ rabilă în teoria incriminată ar fi însăşi "modalitatea şi elementele c�nsti­ tutive ale armonici" . Ce armcnizează sufletul ? Elementele contrarii din care este alcătuit corpul ? Nu posedă el însuşi o rezonanţă proprie, . , pasiuni " (gr. pat/li) şi o activitate autonomă (erga) ? Pentru Stagirit acnt suflet - al pythagoreilor - pe de o parte investeşte trupul întîmplătc-r, ca un element autonom, pe de altă parte funcţionează ca un fel de <'r·gan regulator şi prin analogie cu un dozaj umoral specific doar trupului ("acord " al contrariilor) . Alte vestigii ale doctrinei philolaice despre suflet se pot citi printre fragmentele propriu-zise, D 1 4 - D t:J şi D 21.

Următoarele mărturii doxografice tratează fie probleme mlnicale

din domeniul acordurilor-armonii (A 24-A 26 11), fie coarticularea ele­ mentelor contrarii din structura trupului nostru, iar ultimul {A 28) defineşte însuşi logos-ul, ca etalon al afinităţilor dintre structnr:> H,pt urii umane şi alcătuirea Universului. Deşi lacunară, seria enunţuril!,r continuă

în tn1cîtva desfă.�urarea unei teorii despre multiple aspecte ale hamtt:Dit>i. 140 Acestea sînt cele trei d i m e n s i u n i (diastimala} c;.rt: udinesc volumul - respectiv situaţia unui corp în spaţiu. Con ceptul de mulirtate armonică este aici definit ca un raport de numere ce se regăse�te in structura geometrică a cubului, dacă se iau în considerare (cum şpt'dfică textul) cele 12 muchii, cele 6 feţe şi cele 8 unghiuri scoli<le. CăpMilm şi o proporţie sau raport de analogie (în sens etimologic, v. " Pythagcras", fr. 43 şi nota 197) între trei mărimi a, b, c luate astfel încît .� - b : :a b - c : :a sau (potrivit exemplului dat aici de Xicomacbos), 1 2 - 8 : : 1 2 = 8 - 6 : :6. Această medietate proporţională se adougă cele i arit­ metice şi celei geometrice în şirul de analogii-progresii (v. ir. citot mpra), definite mai riguros de Archytas (cf. fr. B 2 l.JK, la noi pp. 2 1 8 - 2 1 9), după ce ea fusese descoperită de Hippasos, fr. 1 5 DK (la noi voi. J, p. 2, p. 140, cu notele aferente). 1'•0 Epitetul de nrmonieă este dat acestei medii pe baza ezpnsiei numerice a raporturilor din cadrul acordurilor ("a r m o n i i") de Dctavă (6/12), cvintă (8/ 1 2) şi cvartă (6/12). Aşadar, definiţia unei medietăţi-{heie, cum este cea armonică, se ia în considerare mai intii un criteriu aritbmo­ geometric (8 ca număr al unghiurilor solide ce domină construcţia cu 6 feţe şi 12 laturi a cubului). Apoi, din punct de vedere strict matematic' faptul că diferenţa dintre termenul mai mare şi cel r.1ijlociu 1 2 - 8 4 ( 1 2 : 3) se raportează proporţional la diferenţa (sau ,.intervaJul") dintre acesta din ur.lll ă şi termenul mai mic 8 - 6 2 ( 6 : 3), ceea . ce îşi găseşte o expresie algebrică în formula m = (Za). b . !n s!îr.şit, nwzi=

=

=

=

a -r b

=


cal vorbind,�octaua

( �)

(;)

NOTE LA PHILOLAOS

155

este o medie armonică, în sensul că defineşte o

{ f)

valo:ue fundamentali pentru construcţia gamei, subordonîndu-şi acordul de cvartă

şi de cvintă

. Asupra laturii muzical-armonice se insis­

tll de 11ltfel in a doua parte a fragmentului, fără ca Iamblichos să reia pro­

bieml! sensului etimologic. în ultimă instanţll. temeiul acestor analogii ţine de raportul numeric semnalat şi de Ptolemaios, numit latineşte supcr­

parlir:ularis. Van der Wacrden il sintetizează concis, punîndu-1 la baza intregii doctrine arrnr•aicc a pythagoreilor - cf. Die PythagoYeer, cap. Die ElaYmonienlel!re der Pythago1·eer, p. 373 şi urm. în cazul acorduri­ lor consonante de m ai Stb, se verifică postulatul relaţiei superparticularis (. , iiberteiliges Verbiiltnis' ' ) a

=

l• -1- (1>/u), cleei a : b = ( n + l ) n

De fiecare dată a echivah•azrt cu b plus o park din b. tn relaţia dir..tre term.-!n-!i extremi din . , progresia " (i - 8 - 12 vom constata că 6 este jumă­ tatea -la care se adaugi'• o treime din această impărţcală, pe ntru a-l obţine pe 8: D.u acest termen mediu (8), raportat el insuşi la 6, conţine propria sa jumltate

a = 12 şi b

( f) =

plus uu sfert

( �)

Potrivit formulei de mai sus, pentru

8 vom ave a relaţiile 12

=

8+

8

2

şi 1 2 : : 8 = (6 + 2) 2,

care pot deveni totodată progresii . ,arithmo-geometrice". ••t Din motivele arătate mai inainte (deci ca raport-etalon al conso­ nanţel•lr gamei) , med i<•t ate a armonică pri meşte la noi şi denumirea de .,pro[Jncţie muzical ă". ••t Acest filosnf nu apat·" in .,l'atalo�:.•ul" pythagoreilor din Iambliehos, care it meuţion<'ad t .. tu�i Îtl alte C'apito\e din Vita Pythag. ( 1 04 �i 25 b), unde spune •�:i ar li l n a l succ�sinuca lui l'ythagoras, fiind ginerele său. Deşi alte izvoare îi atrihni•· scri<•ri matematice şi un eseu Despre armonie, Arist.lli•h este: cothi<krat o le Dicls personaj legendar, invenţia neo-pytha­ gorici!oc. La fel <1� pr . . l,h·malieă este şi existenţa lui Tlmalos din Locri, deşi un corp de d·u·triot:'t al accslnia trehuie să fi justificat omagiul pe care i-l aduce Platon - - v. ia acest volum p p. 240 - 24 1 . Controversa cu privlce la istoric-il alea s..ri•·ril11r lui '»tmaios n-a dus încă la rezultate decisive. '" Ntt avem po-< i h i l i talca să diferenţiem clar contribuţia lui Archytos (v. totu:?i rderirilt- "''"''· 1111ta 1 49) de aportul lui Philolaos la definirea metli�i annonia. 1 1<· as•·nH:twa este puţin probabil ca babilonienii s!i fi codif<c<tt i mpl i e a \ i i l o · mm.il'al<· :;; i matematice ale acestui raport. Cel mult l-an folosit e m pir i c hi 1 au Sl'h iţat la nivel arti:>:aual), pentru a fixa propor­ ţii iu :t:rllitectnr:i san a olt-tl'rmiua în mod coerent distanţe corelative. Dup11. cum s� �·a vedc·a. · ·· · a mai ştiinţifică demonstraţie, sub forma enunţării matematice a prinl' i p i n l n i ole bază din armonie, se găseşte in fragmentul susmenţionat al lui :\ n:hylas.

"" în dialu!!:nl TnurJios :1.5 R - 36 B zeitatea-demiurg construieşt� . ,ml."cotni.� mul" suflet u l u i l,nmii, recurgind la un dozaj al substanţelor in propocţi i le mo•di,·i aYm->�r in•. ne fapt, abia după ce termină o primă fază din acest am,·sL•c, P!:tlua \'orhc·�te de intervale (aici . ,distanţe") pe care


156

MIHAI

NASTA

le umple recurgind la două dintre medietăţi : aritmetică şi armonică. Ela­ borind definiţia celei diu urmă, el transpune într-un model de armonie a . , Sufletului cosmic" o descriere a tuturor gamelor posibile, cunoştinţe preluate probabil în bună măsură de la filosofii crotoniaţi. '"" Şi l'rntosthenes din Cyrene (276 - 196 î.e.n.), conducător al- biblio­ tecii din Alexandria, s-a folosit de metoda progresiei . , armonice" în cal­ culul distanţelor dintre corpurile cereşti, după ce izbutise (prin determi­ narea unghiurilor gnomonice la amiază) să calculeze circumferinţa terestrll. (252 000 de stadii - evaluare foarte apropiată de cifra reală), folosind această descoperire epocală pentru măsurătorile astronomice. 166 În greceşte hyperoche (\mtpoxl]), . ,diferenţa" prin care un număr depăşeşte (hyperechei) termenul anterior al progresiei (astfel pentru 6 8 - 1 2 vom avea c a .,excedenţd" numerele 2 şi 4 ) . Stricto sensu termenul hyperoche (ca excedenţă) desemna., pentru orice şir de termeni , unitatea sau unităţile dintre doi termeni succesivi (cf. Lysis şi Opsimos, lr. 4 DK - la noi p. 243), unde se referă la unitate, ca cel mai mic interval dintre două numere) . Şcoala lui Eratosthenes, la fel ca neo-platonicii, ar . ,excedenţă", fi generalizat după Philolaos tern1enul de hyperocM diastemata) care-şi pentru a preciza semnificaţia unor " distante" ( găseau expresia în valori matematice constante. Aplicat raporturilor · pro­ porţionale (an a l6gon) la A rchytas, fr. D 2 şi A 1 6, îl regăsim la Demo­ crit, fr. A 60. Termenul sinonim dlostem o , . ,interval", ,.distanţă", desemna totodată intreaga progresie. Arpad Szobli, The Beginnings of Greek Mathe­ matics, Budapest, 1978, p. 108, a studiat genetic semantismul inerent noţiunii : .,how the word 8•aa't'I)!J.IX [di dstema] could mean •the distance between two points >>, •the musical interval between two tones » and mumerical ratio >> ali at the same time". De fapt, sensul concret [ 1 ] . , dis­ tanţă" capătă mai întîi o valorizate tehnică in armonie, aplic.indu-se [2] . , intervalului" muzical determinant din gama (aşa predomină în Elem. h arm . la Aristoxenos) . Pythagoreii unificaseră acest sens C'U cel arithmo­ geometric : [3 ] , .,număr al creşterii proporţionale" (apoi pur şi simplu .,excefl·<!nţa") dintr-o progresie (engl. . ,numerica! ratio", la T.C . . ,rapp6rt o per quoziente") . De acolo şi generalizarea sensului pentru a exprima. [4] o progresie în general cu toţi parametrii ei. ·

=

=

161 Allionlis .,platonicianul" nu este cunoscut din alte izvoare. Din context s-ar deduce că reprezintă un curent eclectic, tchnicist al neo-pla· tonismului. 158 Filosoful nostru ar fi incercat să .,d i v i d ă tonul în alt chip", mergînd mai departe decît predecesorii săi, care stabiliseră tonalitatea octavei, exprimînd-o prin cel mai simplu număr 2 : 1 , in urma împărţirii strunei, ciupită la mijloc. Cu cît erau mai mici numerele în care îşi găsea expresia această . , divizare" a corzii muzicale, cu atît era mai perfectă consonanţa (sau rotunjimea unui . , acord") . Or, octava la rîndul ei cuprin­ dea (prin divizare ulterioară) celelalte două consonanţe din structura ei (cvarta şi cvinta ) , in raporturile 3/2 : 4/3 1 2/6 2/1 , simbolizînd ast­ fel - prin analogie - :1rmonia universală (T.C. ) . Pentru achiziţiile doctrinei pythagoreice încununat<! de activitatea lui H i p p a s o s. v. fr. 1 4 - 1 5 DK (la noi în voi. I, p. a 2 -a , cu notele de acolo) şi precizările aduse acum în notele la fr. 24, supra. Dacă din punctul de vedere armo­ nie octava reprezintă un produs al raporturilor de cvintă şi cvartă, pentru a stabili diferenţa dintre aceste două intervale pythagoreii împărţeau pe =

=


157

NOTE LA PHILOLAOS

unul cu celălalt. Deci 3/2 divizat prin 4/3 dădea raportul 9j8, pe care il considerau expresia tonului. Or, speculaţiile iniţiate de un Philolaos încearcă să dividă mai departe tonul, pentru a obţine raporturi conso­ nante minimale (fără să le găsească totdeauna un corelat în practica muzicali't 1). u o în text primordium toni. Pentru divizarea tonului (Halbierung, la Van der Waerden) se lua în considerare progresia raporturilor care plecau de la diviziunea minimală 9/8 (cf. S1<pra) . De aici 8 - 9 1618 2-l - 27 32 - 36. Bineînţeles, ş i această modulare n u ţintea iden­ tificarea unor tonalităţi reale. Oricum, în muzica grecilor vechi şi în cea orientalrt se utilizau nuanţe (cromatisme) tonale aproape imperceptibile sau nerelevante pentru o ureche ,.europeană", obişnuită cu tonalităţile gamei naturale. 160 M ai simplu spus : Philolaos ar fi ales ca diviziune primordială a tonului numărul 27 din raţiuni esoterice, specifice pythagorismului : trei ridicat la cub (33 27) . S-ar zice că meditaţia despre numărul sacru şi expresia lui muzicală urmărea mai degrabă să ia drept modul de bază trip licarea, pentru a exprima o subdviziune ternară a cvintei. Triada, ca număr impar (la Boethius primus impar) simbolizează totodată (mai bine decît unu) noţiunea de limită-peras. 111 Re\·ine şi în textul latin al lui Boethius noţiunea de interval, defi­ nit ca o ,.diferenţă", propriu-zis ,.excedenţă" (v. nota 156, la fr. prece­ dent) dintre limita superioară şi cea inferioară a intervalului (raportul 24-· 27) : un număr obţinut prin scădere. Restul expunerii prezintă multe absurdităţi, datorate probabil interpretării greşite a enunţurilor philo­ laice în prelucrarea lui Doethius, care nici nu dispunea de aceeaşi practică muzicală, nici nu mai cunoştea valorile tonale cu modulaţii deosebit de întinse şi de fine, de nereconstituit la distanţă de aproape opt secole. 182 De aici încolo se observă în mod indubitabil absurditatea unor interpretări date de Docthius doctrinei greceşti. Philolaos împărţea inter­ vale, nu doar o singură limită, cum este aici numărul , .cub" 27, pe care-I subdivide în părţi egale compilatorul său stîngaci. 183 Termenul apolome (chtoTo ·�) înseamnă, pur şi simplu , .tăietură'', fl .,scurtare" (aici în raport cu valoarea tonului) . Ca termen tehnic muzical desemnează .,semi-tonul major". E interesantă derivarea lui din termino­ logia geometrică, unde se referea la secţionarea unei drepte raţionale in cele două părţi iraţionale care constituie raţia medie şi raţia extremă (cf. Enclid, Elcm. XIII, 6 menţionat de Timpanaro Cardini) . În alt pasaj din I\uclid aceeaşi denumire se aplică unei laturi a dodecaedrului înscris într-o sferă tot o iraţională. Socotim că specializarea în muzică s-ar datora faptului că srmi-tonul major se obţinea prin lovirea sau ciupirea corzii într-un punct care nu reprezenta niciodată jumătatea (ca în cazul octa­ vei), ci llll segment al strunei .,scurtate". l a t Prol>lelllatica celor două tipuri de semi-tonuri este tratată mai pe larg în fr. Il li, unde \'Om da lămuriri suplimentare. Deocamdată precizăm că terlllenul d iesis ( IHeaL�) . de la verbul 8(1)f.<L (.,a face să stră­ bată", .. a prcfira") ne-a fost transmis tot în urma standardizării termi­ nologiei muzicale în cercurile pythagoreilor. Se referea mai întîi la o .,t r a n z i ţ i e" u�oar{c, aproape imperceptibilă, obţinută cînd se lăsa trecerea unui suflu reţinut printr-una din găurile jlautului-aulos, ceea ce producea sonoritatea de soni-ton minor (accepţiunea de aici ; astăzi diezul =

=

=

=


MIHAI NASTA ase menea ridicarea valorii unei note cu un singur semi-ton) . La Philolaos mai poate desemna o treime şi un sje1•t de ton (la fel ca terme­

este de

nul tnrudit comma). 186 Deci 9 este prima ridicare la p ătr at a unu i număr impar (3) . Procedura descrisă de Boethius este una din cele mai neverosiJJJ.ile, raţio­ namentul fiind cu tot ul gratuit, inaplicabil in teoria (şi practica) muzi­ cal!. După ce a descompus pe '27 în două numere

[ 1 4 şi

1 3 ] , atrib ui te

pe rînd celor două tipuri de semi-ton, Boethius dă două explicaţii diferite

p<!ntru . ,iconicitatea" lni

1 3 . Deosebit de absurdă este

cea d intîi

:

ar fi

differentia (de natură aritmetică) dintre '256 şi 243 ! De ce tocmai aceste

numere mari ? S-ar putea sli fi existat îndărătul un u i calcul pe care Boe­ thius 1-a omis (neînţelegîndu-1) ideea de a ob ţine secţionliri tot mai fine ale tonului, prin multiplicliri succesive. A doua justificare (oarecum eso­ tericA) a compone n ţei lui 1 3 (prin suprapunere de numere cu proiecţii

[1 = pun ctul , 3 = prima linie .,impar!", 9 = p ătra­ nu duce nicăieri. 1" Am văzut mai înainte ce semnificaţie are apotome (v. nota 1 63). 1 s e d! acum î n mod arbitrar valoarea d e 1 4 un ităti , deoarece a r cores­ punde unei secţiuni ceva mai mari decît jumătatea It{i 27 ; deci se . ,potri­ veşte" cu semi-tonul major ! 187 Comma ( x.S!Ltn.) este un achivalent al lui apotomJ. Are aproape ţceeaşi semnificaţie din punctul de vedere etimologic : .,tăietură", ,.bucă­ aicl" (de acolo şi utilizarea ca semn de punctuaţie - aprox . . ,virgull", delimitarea celui mai mic segment al perioad ei ) . Echi valarea lui cu unitatea în explicaţia din text este stingace . Ar put e <t sli f ie luat drept o ,.diferenţă" sau un interval Intre apotome ( = sem i-t on major) şi diesis arithmo-geometrice :

tul impar ])

( = semi-ton minor sau , .treime" de ton), astfel încît s-ar explica de ce desemnează în cele din urmă ,.s f e r t u 1 d e t o n". 1" Din nou o explicaţie aberantă. Tonul ca întreg a fost definit la inceput prin calcularea intervalului dintre două numere, pc baza exce­ denţei 3 (pre :r.entă in raporturil e 27/24 = 9/B) . Acum se alege fără nici o m otivar e diferenţa dintre 2.t3 şi 2 1 6 pentru a se impune altă valoare, iuacceptabilă : 27 = 9j8. Van der Waerden, în capitolul Die llarmonie:l­ eehre der Pythagoreer (op. c it. , pp. 389 - 39 1 ) ajtmge la următoarea con­ cluzie în subcapitolul Die Hannanienlehre b�i Phifolaos (p. 39 ! ) , referin­ d u-se la diferenţele :

comma

256 - 243 2-13 - 2 1 6

= =

13

27

, . întregul raţionament e.st e u a bsurditat e matematică ; ar fi tre bu it opereze cu raporturi, nu cu diferenţe".

sll se

Fragmentul 26 a este adăugat de Timpanaro Cardini, pentru a dovedi că P r o c 1 o s, in c omen tar i ul său la Timeul platonic a interpretat mai corect înv!ţătura lui Philolaos, pe care o prelua prin Eudemos (continua­ tor al lui Aristotel), pe cit! vreme Boethius 1-ar fi compilat pe Nicoma­ chos, din care nu ni s-a pă:>trat un text cu a semen ea raţionamente (ipo­ teza lui Burkert - cf. şi Van der \Vaerden, op. cit., p. 391 ) . Savan tu l german incriminea:r.li în mori prea categoric pe Philolaos pentru confuziile

din prelucrarea latină tardivă, deşi speculaţii stranii, l ip site de orice dt­ monstraţie de abia pot apărea b Ni comach os. î n schimb, pasajul din Proclos (reprodus ca fr. 26 aJ îi atribuie înţeleptului pythagoreu calcule


!\OTE

1 59

LA PHILOLAOS

vtrosimile şi acestea (laolaltă cu o serie de termeni) ar fi stat la baza gamelor din Timaias. Astfel s-ar putea elimina enunţul aberant, potrivit căruia savantul crotoniat împărţea tonul în două părţi exprimate prin numere întregi, deşi orice teoretician familiarizat cu tradiţia . ,mathema­ tică" ştia că o eli viziune de acest fel nu era posibilă, ., deoarece se ajungea la numere iraţionale" (T.C.). 11 0

Aid lcimma (!.<itL!L"'L . ,rămăşiţă" corespunde semi-tonului minor fr. A 20 - cf. supra - şi D Il), l a fel ca perechea sa, cea­

diesis din laltă junlfttab' (deci

a tonului, apotome sau semi-tonul major. Eventual chiar în textele philolak.o ar fi existat dubletul diesis - leimma, l a fel cum coexistau d o i t•·rnu·ni pentru a desemna intervalul.

17 0 . ,R aport nl t onalităţii a p o t o m e" este de fapt un interval sub­ împ ărţit, după • · n m a n·ieşit din notele precedente. Şi in Timaios, acolo unde se descri<- •·mn an fo�t combinate părţile ce alc ătu ies c Sufletul luffiii (31 B - 32 C ,, ; uwi alt:s 35 A - 36 B), Platon imaginează un dozaj alcătuit din şaplt- păr ţ i .-are se mai subdivid în elemente ale unor pro­ gresii geomdrk•· tol mai complexe. Acestea la rîndul lor sînt folosite d e zeul-demiurg p<"ul ru a forma o grandioasă progresie armonicii, d upă regu­ lile teoriei umzi• · ah· inspirate de Philolaos. Se iau intervalele gamei (<ks­ cendente) a gr<"dlor, l i se calculează tot mai multe subdivizinni constitu­ tive, pe baza uu·c li <- i a rmonice (indiferent de faptul că aceste . ,fracţiuni" de semi-ton un-�i a \"<·au un corespondent in materialul sonor ! ) . Detalii!e constn1cţici �îut. t·x p l i .-ale de A. Rivaud in Notiţa introductivă la ediţia sa din cokc\ i a . , llmlc" (Platon, Oeuvrcs . . . , T. X , Paris, .. Les Bellcs Lettres", 192S. 1'1' · ·1:.! - 52, subcapitolul .,La composition de l' Âme du Monde"). Jo:�h- \"orlloa •le . ,umplerea" intervalelor unei serii primitive 1 : 2 : 3 : 4 : 9 : H : "1.7 prin medietăţi armonice şi aritmetice. Se ajunge astfel ca raportul tliuf n· ··e le două tipuri de medii (armonică şi aritmetică)

în progre�ia tlu hlal:'• sr, fie pretutindeni

9

S

. Acest raport poate fi obţinc1t

dacă se iut nuhu· p•·nlm a , .umple" toate interYalele între doi termeni consecuti v i t i i n fi •·•·an· progresie şi media armonică sau aritmetică ce urmează, doi termt•ni 1u•i , ··an· •le fiecare dată să se afle cu termenul precedtnt în raportul • k

'J .H .

În astfel de progresii ap a r şi numerele

textul nos t r u , •· a •·xpre�ie a raportului de

ducem

duJ>II.

A.

H i v and

!1

Hl

prind : . . . . . <laus la H

h·l

,,

Hl H

(op. cit., pp.

�1-ric

••

243 1 28

ti-I

şi

ţ

de

2 048. Rt:pro­

48- 49) numai şirurile care

le cu­

des triples"

:1

7"1.!1

apotomc : 2 187

men ion ate

12

2

9

81

-

2-!3 2

187

4

16

8

32 3 128

3

... 4 ... 6 ... 8

18

SI 4

.

. . etc.

Celălalt m• mi"• r u u · n \ ionat [2 048 j rezultă din folosirea unui procedcu care ar evit a • · a k u l u l n u merelor fracţionare. Se foloseşte cel mai mic numitor comun al f rm,ti ilor din serie [ 1 28j şi prin înmulţire cu 3 se obţine num;"iru l :lll-1, p•·nlru a înlocui unitatea. Se trece astfel la progresii


MIHAI NASTA

1 60

noi, de tipul 384 : 768 : 1 536 : 3 073, iar prin umplerea intervalelor pentru media armonică se obţine seria : 384 :

512 : 768 : 1 024 : l 536:

12048 1

: 3 072 .

După cum se poate constata, cel puţin una din valorile date de Proclos pentru apotome pare să fie un număr semnificativ. În Timaios se găseşte numai valoarea pentru leimma [243/256 ] . Produsul celor două intervale [243/256 şi 2 048/2 1 87 ] , aşa cum obişnuia să-I calculeze un teoretician al intervalelor, reprezintă valoarea tonului între : 8/9. Asemenea calcule se făceau probabil la sfîrşitul secolului V, în vremea lui Damon şi a filosofului tarentin. 171 Propoziţia . ,raportul . . . are configuraţie de radical" trebuie înţeleasă potrivit cu formularea din context (nu în accepţiunea modernă : , .radicalele altor numere"). Numerele 2 187 şi 2 048 . ,sînt prime între ele", deoarece tocmai . ,termenii lor minimî [28 : 9] conţin numere prime în raportul lor proporţional". 172 Teorema diviziunii reciproce enunţa procedeul împărţirilor succe­ sive ale termenului major cu termenul minor, pînă se obţinea ca rest unitatea, pentru a se dovedi că numerele sînt prime între ele. În două formulări o găsim la Euclid, Elem. VII, 1 şi X, 1 . În cazul termenilor minimi din text divizarea lui 28 prin 9 dă 3 şi mai rămîne · o unitate. 113 Am explicitat în versiunea română formularea din texte, deoarece este vorba de termeni aplicaţi inten·ulelor şi nu există temeiuri serioase

pentru a ne îndoi de afirmaţia lui Proclos că atit denumirile dt şi majo­

ritatea valorilor de bază din scara muzicală au fost preluate de Platon dintr-un corp de doctrină philolaîc.

Fragmentul A 27 (ca şi completarea sa, fr. A 28) provine dintr-un mauuscris cu o lucrare medicală de tradiţie autentică, descoperit după c�lelalte fragmente, dar considerat a.�tăzi una din cele mai valoroase mărturii despre gîndirea . ,physiologică", raportată la teoriile despre mikro­ kosmos şi armonia cosmică (mai ales un echilibru funcţional care menţine vii organele) . Această mărturie doxografică trebuie completată cu enun­

ţurile din fr. B 13 ( Nicomachos, Th. Ar. 25, 1 7) . Dup1i ce relevă lipsa tradiţionalei îmbinări dintre elemente-limită [perainonta] şi nelimitare [apeira � . \V. Burkert (op. cit., cap . . , Philolaos " , pp . 250 - 25 1 ) caracte­

rizează în felul următor ideile din cul unor speculaţii ale medicilor cald şi rae, despre cauzele bolii, Viaţa unei făpturi se-nfiripă din

fr. A 27 : , . Aici se discută, după tipi­ preocupaţi de filosofia naturii, despre despre sînge, fiere (zoĂ�) şi phlegma. căldură, principiul din care .. constau

trupurile noastre" [a u , eo"r<ivcxt <p"l)atv e,., OepfLou ·d: rrw:.<cx-cot] , fiindcă ger­ menele şi matricea sînt calde. După naştere, făptura vie inspiră aerul şi apoi îl expiră, ca şi cum ar elimina o substanţă de împrumut" . Burkert traduce astfel sintagma kathaper chreos (ultimul cuvînt semnificînd primor­ dial . , 11 e c e s i t a t e a" şi felul în care se conformează în funcţie de ea procesul respiraţiei). Dacă optăm pentru accepţiunea figurată, s-ar pune accentul pe ideea că inspira rea de aer dinafară (element •·ece) constituie

o adaptare a organismului (a făpturii sale interne, de obîrşie matrlcială) la un mediu extern, care-I întreţine oarecum provizoriu, pe baza unei relaţii de troc . . . Dar ce-i oferă în schimb fiinţa vie ? Raţionamentul dezvoltă în primul rînd contrastul dintre mediul intern cald şi suflul de


NOTE

LA

PHILOLA05

1 1)1

(·�··�ci; .-c� 1. s11jla;·.: :răcoro;:sil, � - 3!1/!.l) . S-a po�tulat o depen­ l 'rodos la c are am gă�i o co ncep ţie simil:lră (şi e1m avea astfel un tcrm i mts f>osl qucm pentru datare a fragmentului ) . De fapt existft o legllturl\ m a i striu;[t cu fr. A 1 0 din Hipp on şi fr _ _ \ 2ll din Diogencs din Apnlloni.t : . , irttnl i a nc17tcre făr{t re�piraţie, t1ar într-un mediu cald [en thl'rma.< i a i J ; aş� se f ace c:i t!ellll'lltul cald ri\si\dit (in m d r ice ) , de indatll , . , . S<' rt'\·ar�,:;_ � <<Se rup < apele n mn io t i c c din jurul fătnlui. aspiră in pli\ 1 1 1 Î 1 1 p r i n c i p iu l rece [tu Ps•·chro < " . De nici s" Ycdc c,t=:<ctt·rul eclec­ tic al , .l ' . < r ( i i " lui Philolaos (eL 'i' · cit., p . 222 şi nnn _ ) _ :-,;� Ytldc�tc d inform. o J • · a preci s{t, multi!ate:·al:'t este mult mai im!�ortant:t pe ntr u un pyth�t�:· 1J c u d t ·t: i l ..:lahorarea nn,:i !'ist...- � n�ttici fără fi.s-:.1rtt. Pb i l o l ao s se bizuia desigur ,i ]"' " dodrin{t medical:{ din < �reda :\Ltr..: � i :'icilia cu \·echi tra­ diţii - ! lt• J I In k n l o · s . �\lkmaion, Euqwdocks, Akron. viaţă r.·c<·

denţă <1<-

1"' Tu f , - , , '" " thcrmou : , .din prilh'ipiul cai•l " , care intr:'t în consti­ tuţia , .. . , ,, 1 " " i l or di" (pentr u amănu nt<· "- ,, upra.<. La Ali; m a inn t• x.i �ta o potri\' i ro· o lot :lj a princi p i ilo r opusv ( _ ,<'•>IILL'IIIJlv•·an z : : e ' t r nwn ia " T.C.) ,.. 1ra· a:oi,:n r:l Yiaţa : cald şi Y(c'<', tnn, ·d \'i lh"(il/, cl:u· .-,· ::-i a ; n a r �t e. (cf. fr . . 1 .'> ·,-i _-1 /:i �i IJ � ) . pe cîtă YT<' I I l c' l:t i i l u ., n:' u l nostru "\·em clt:- .l face e 1 1 . . . l l l l l f iJ J i . o d i n amică", un ech i l i l > n J d i n tre· c.dclnl , ,,,,·ri<•r �i aerul t'ece d1 " ,,,," , ) l ,- . '' '!PYa}- care viuL' i n fon 1 l dia n· :dt r..,-kosuws. uu 1 kC'i • . · q w r nLt ge ner a to are cstl' t·.dd·l.· · :;ti acea:-;ta - ca secre ţie ct: fecu no l o• . l l , ·o 1 1 l o · o ul l'.thl - arc propril'lalc· a <k , . a dnco: l ,t constituirea fiinţei \' i i " J f.- . " , , 1.-.- uastikoll de /,mt" i . • u : . , ; .. u : . ÎuC""pe astfd un raţio­ nam•.,.ll i u o l u . . t c ' . ; . . - ntru a demoastra "'' . . a n i mal u l " ( : -> i'' " ) ce se 7.ălllis­ le�te (� · ' " l o n q o ' i · · _ , produsă") trebaiL· si"t inc h uH Î!l C<>!btituţia sa princi­ piul ,· , t l o l , ,, , '"· ' "'" " ] · 17'1 l . : o ] , _ , _. _ , o . l ( ionamentului se g (ts<·�l<- ohs,·n·arc·a uad similitudi11 i, enun ţ'l l .i ' ' ' 1 ' ' ' " ' · o pin (cf. de a:;C!metll'a fr. _\ :!!1) ,·ar" a-;ignr:i unitatea şi coarticul:n • · • • l •• · � � · · · ....l ' lor (ori <l:i! cîte ori " o h i e c tl'le i i z i cl.' ' ' po:ied:l , , acelt.:a:?i propri<· l :'o \ 1 ' ' 1 1 71 'l'o·J 1 1 1 < ' 1 1 1 1 1 folosit pen tru . , a iU<l n<''-' " (hyP<•JII.illl :u s/i,·i ; • .) în�camn'i pritnor. \ 1 . 1 1 · · I I I I H d · ·g i c "a aduce atninte" ( . . a lna antiute " ,i , ceea ce poate fi al:1 1 o u . o t , J o - ' " " ' · ( i ; t gnoseologici'c a , . r,, m i n b ccnţe i - ana - mllcsis (deci ace­ laşi 1'1 _1 1 1 1 " 1 1 • ,, l . o l 'laton) . N-ar fi exdns ca <loxo g rafnl să p ăs treze vocahnla din ''" " " l · " ' ' ; ( p h i lolaică, unde hypo-11111• ·,-is (înrtt> iit şi cu hypo-muel/la, , . ÎnS<'JII t c . o o o · " l ' ' " " " l a probabil în c d <lenţa unor ohsen·aţ i i directe care, împro: • l ' o i . l i • ' " , , . , . morie, duc la !'oncluzia unu i raţiOI;ament inducti\-. De f:q , � . 1 1 1 , ; . . ·. · ·grafia noas trtl ( � I <.· n o a ,.; an . . -.:tnouiutul lon<ll )neL. ' ' .l

aven1 d · • 1 1 - • • - • 1, • · • : l : t ! l h:nte indnc ti\-l'. l a unu a Cl·lui <l i 1 1 tîi - ,-. supra se :;toLI > o l · · _. 1 · • ' I I Î I I \ a nou-n ăscut:t 1 1 n pu te a fi gen.erat:l făr{t c {tl il u ra P" can� o 1 • • _ , , , . . . . . 1 1 1 i 1 1 teriorul ei (ca un princ.�piu de yia�:î iluancnt gencz( i i . A l ( l t • l l ' . • • · • I • • • I I . I I I H" l l t dt:scrit pnY:l· �ul 1ncnţinerii Î ; l yiaţ{t prin 111\�l.· ani.�­

tnul 1 • · · 1 " ' > \ > • > , · : wqmt <lia!ectk. l·:ste un �chimb (\- . s up;'ai j)L'rnwneat de f,lf. / u • . • • , _ ,, - ·-•; . :\Iai exac t : prin . , a,;pirarea" sau inhalarea de aer rec�- ) 1 1 " · ' · 1 " ' 1

"'"

a iarrL

suflul

( c,- . . s u f l e t u l " .

pdncipiu

;-itali zant)

tentp� · • · .1 .1 . 1 1 1 1 1 1" = • dinăuntru şi a:·dg ur ."t <l��sf:!şnrarea \·ieţ i i or g aaic C;, proct>;, • . I I I 1 1 1 1 •• 1 1 , 1 rerupc grnţ!l.! ,•·, · ,..;p rra..f iti. (.u ntai tual l ă cc_,�reuţCt decît Etnp•·· l · •• 1 · . . 1 • 1 · ' " r a l i cnl no.stru a ... . ,ciazft l'C�lilibrui re�pirai.tlf cu cel detenu � u . l l . ! 1 . . l l · , • ! peratnrft constant:i a corpului. Ik·�tltfel 1a.ai Ueparte bolilt� i 1 1 q d 1 1 1 1 1• 1 l d nţeala" ca ��iuqJ �onL :-;; i cauzrl ( . . lth.TÎrlil dilnpreunt� ' ' cu a l l l ' l o '


1 62

Mll-IAI NASTA

"" Ating�m punctul nod al din această teorie, odat[t cu dc,.:rit-rea primei inspiri\ri de aer. Obsenaţia este de o precizie uimitoare ;'< nti·u epoca respcctiYtl. Dacă lăsăm deocamdată deoparte problema tt::T>pt·ra­ turii, merită scoasă în evidenţă ideea că . , animalul" sau fiinţa omt:::o,ţ· :•.scă. (produsul J!aşterii viyipare) îndată ce a ieşit prin zămislire din ute;r (de ac e e a meta. ten d.-1<' xin) m t devine o făptură Yiabilrt decit daci't trage in pl ă­ mîn (cpi-spa!at) primul sujh1 de aer (pneuma) din afară.. Termenul p11cuma este specializat L meuicii greci pentru aerul care circulă în intericrul t'lga­ nisnmhti (T.C.L �i tim]Jul :l este admirabil surprins : prima cxpira.ţ :e inter­ vine ime<liat, manifestin<iu-se o necesitate fireasdt de a trimite iar in afară acn1l inspir:-1:. Cereetăl"i mo<lt:rne an cvi<1enţiat imponanţa cun.: -�<:utei re�plraţii :mtc.;;,;,;;e iniţi:dc, cn r c (JI' ·l>icd înwJ C'Şte şi primul strig(:c după IH:şter,·. (un 'i.'agilus zgomotns al expirafi " i ·; . rrmt: infinitezimale din at·n1l aCL·,;td prim(• i uhalttri se pi"c�•trează ca o n1arcă imlele1;ilă în pulmcnii ori­ cărei f:iptnri Yii. Or explicaţia pruce,nlni respirator, prin felul :n care a(·rul apa�{t în anutni te ya.sc fine ,:.,: inişoarc, canale) sîngele, suprap1111e t1irect la 1:; m p c d o c 1 c s circulaţia rcspiraţiei, fitrii � :� deosebeascJ. cele <i'>n{t sisteme �i rcrlncîncl t<'tnl la o alternnre mccanicft :t presiunii Sllflului in �1cdea'ii C«JHlucte (morklul explicati,- fiind mdafora elepsidrei --' cf. 3 1 , fr. A H5 D K : la n oi fr. I OO, în ..,., ,;_ 1, p. :.!, pp. 507- 508, cu Hgura de la .509) . h·utrn Philolaos funcţi:t răspunde ncn·sitftţii orgnnki- (de acolo ifhrto�'i şi (lre.ris, "pofta" sau , . apctenţa" de n. trnge aerul - uitimul tc·rmen fiind en·ut .. al un sinrnim împrnn111tat rlc doxcgraf ele la Stagirit). l11 plan filosofic majoritatea comeJitnturilor (mai ales dnpă Rann, cf. J'ytliagoreans a;zd Lleatics, pp. 35, 1 H l - 1 25 şi Kirk- Raveu, (p, cit p. :3 J a) au subliniat grandioasa co!Jtil:uitate Jintre n chca teorie cr-smo­ gonic{t tlcspre C('a <lintîi .,aspiraţie" de apeir on care a introduc limita­ p.ras în cuprinsul nerleterminării primorc1iale şi această nnutt teorie pbilo­ lail'i't despre na.7terea vieţuitoareh>r, astfel repctîndu-se ('Il fiec;u" fjin1ă Yie (văzută cn nu ?.l!. ikrokosntas) act·n tni ş cun� prhuonli aH\ in un11a ('�Teia i'e Î!istaun·uză în lilftflrokosmns funcţia delimitării funudor ca nn proces <'li respiraţid anuonice. Textele cnrC"lath·e rlc bazit sînt fr. 1,9, :;:: ) ()3 d in . . l'ythngoras" (la noi voL I, p. :.!, pp. -l � - 44 ; respecti\- 5!:{ li 30 JlK �i :>HI kaY. _J <'<Îll .-\ristotC'l 'fÎ Simplieim;. Cosmogonia C l' a mai ·:echt: a ţ;C(,J.H con1portl1 o asl'·tnenea interncţinti.e, analiznt:1 pe l :1rg (le H.. n.Yr. :r ' ( j?_v­ th l(!Jt•rrans, p. ��-t �i nnn.). f.J" n ul prhuorclial est(' 1U1ii.'.�rat .··: nn in ,·:j.,ans, , .limitat" (pcprran;:num) , de·si'tYîrşit b tc.ate prh·iuţt:ll'. C eal a l : c< •iihie (ap.:iron-ul) ncd,·slivîrşită , .îşi �chimbi1 mencn locul, bte altccya ' io1nfara .:xi�tentului" (allo pân·x tou eontos ) . Prncesul de , .cn·aţi(," (el e l<•r·t · in­ staurarea drvr.ni1·ii) în lume face ea L'nul si\ inhalcze .11�c iron-u: �i astfel apm·e în C'uprin�nl unitttţii timp;:.! şi 1·idul (o.c., 34). Deci epist<:I!1 G. ··e·chiu­ lni pyth agorism comport[t ( 1) un �.istem simplu <le cm;trarii şi , ::; ) . ,tbe doctrine of the progres.<Ye inhaling an<.l limiting of the surrrmnding 'Cnlimited by thc princi})le of 'C'nityon Limit" (o.c., 44) . În en:mţarta Stagiritului <lin JJctaph. 1 091 a 12 (la noi fr. 49) .,nemărginirea [ap ciron] începu să fie a t r a s :1 şi hotărnicită de către finit [pems] . Termuml care denumeşte prima inllalare - helkein . , a-tragere" - se regi't st5ie în fragmentul 11ustn t , moth-înd necesitatea vital-fireasci't a respiraţit-i : . ,ca prin a p o r t u 1 [snh�tantivul holl<B , . n-tmgerea"J r1e suflu (PF'a�păt) s�i se răcoretbcit trur,nrile noastre în con tact cn ac(:sta". Şi in F�i::ica Z 1 3 b (la m,i ir. il::j , .,Yi<lul (ln n6n) intri:i in 'Cninrs, de parcă )-ar •

.•

=

=


1 1)3

:\"OTE LA P l i i LOLAOS

ahsorhi cerul , cu. 1111 s uflu (pu e u /ncr) · · . idee c o ro h orat ă rlc S i m pl i c i us !)i �tohat''� (fr. 5:1 - ::i l : . În sflrşit prin comparan:a tutnror indicaţiilor co-tcx­ t.ual" se poate reconstitui o cosmogonie th: lip biologic sexuut, undt' :\Iou ada primordială (de fapt hen = l'nul) se prezintă ca o s{uuln ! :i 1 =� sperma) . dc'7i procesul funcţioneaz[t cu m se compclrtă embrionul, atun ci cind ,Jevine viabil in contact cu aerul dinaiară . Ran'u se strădnieşt<' S{t eludeze acea�t:i diserepanţă : .. we ha ve to imagine. there forc, the first n:!Ît (h,positerl hy the male principle of L i m i t into tlte ruid�t oi the f e ma le Cnlimitc<l. Its growth, which begins fortltwith , rcsults by i ts sucussi,·r!y s.Il. i n h al i u g aud l i m i ting the l: nl im it ed , i n 'che simultaneous g<·neralioa u i munhers and of tltings" ( o . c . . 48, unde se mai citează Jletap/1. ,�Î h �� = 58 ll 1 3 D K ) . C•nnentîml fragmentul nostru pltilolaic, Kirk - R,n-eu relevă conti­ n u i t.:ti:. - _, ideilor, de;i semnakazCt totndatrt 11oua <lificnltatc : . . TI L<:>rc are oi ·t: • J Ut'S,-� discrepanci.:s b�t\\·een the costnogoni•:al au�l th.c biolugical proces­ SI!� : wh·:reas, for i u ;; tauee, Phil olau� iusists t h at th'' \\'tJillb it.'<df, tike the sperm . i e posi tcd in it, is warm. thl· Unlimikll i n w ! l i r � 1 c i t ,, î i rst uni t i.> i m pl:m �c·(l repn,scnts c l arkH<'.< '. w h i k I .i m il auei tlh· ii r.< t u n i t l i kewbe stand f . r light" ( Tll• l 'rnncr,, !l r,; . . . . p . :l J :l ) . T< > t n�i. ""' " "-m(trilc dintr•" '-'ele d � ' : I ;�L " lahlt J u ri ' ' plcdea:t,;JL i u o p i n i a l"1 1 1 l ll'Jltatt J r i t , J r ·:1 1 .\.!," kzi lll' n t rn a. î n l.:tri , · . , n vingl'l'l· a et f i lo s.,iul l l ll' nţ iw_· aualngia <lintr" mikroknsmos şi makr. ,ku�mos. Cd mai de parte lll('rge in acest st·us T i m i> a na ro Cardini (com•etttarinl a.l.J. Potrivit an alo gid <lezvoltatc "la spc'rma, caldo, ,_or­ risponde al fuoco centrale ; e come il vi vcn te inspira ! ' a ri a esterna per contemperarc il calore iuterno e render possibile la prnpria <•animazioue ·•, cosl l' universo inspira dall' estcrno !o &;:",�,, ,, :!vs: �;H :Suilul apeiron] che, penetrando nella corteccia di fuocn, crea con csso qaell'accor<lo onde hanno origine gli esseri " . Pentru Bnrkert p a ralel ismu l poate rtt mîne doar ca sugestie conotativă, chiar dacă irlentifid'tm l'<'spiraţia c u i nhalarea (le apei1'on : . , Doch miisste, damit dic _\ n al o g ie wirkl:dt sdllagew 1 wăre, \'· J:l Embry()logie clie Rede sein ; so alwr tritt ja erst das feri ig cn tw i c ke l te Lebewesen mit dcr Luft in Knntakt " (o. c . , 25 1 ) . În nlt i m .i. instaa ţ:i. se:

pn:,tt� rdnarca tocmai o strltdani,;, de a stabili o aua[,,gie nt <l i fer..,uţi(;ri în doaJ. stadii : procesul fizic llin Uni versul deschis (malmii<'-'SIItt!S ) nu se n�(?,!'t:i !necanic în hunea vie. ori (le cîte ori se ge nere ază u n "Jnih ro/,· ,)s;n"�::. Stăruim in repetate rînduri asupra u no r ase mene a ll i sf tmc ţi i ce corespund �i und s tratificări epistemologice. Sub impulsul gimlirii medicale un cm­ l:on:lat i.�i propune acum să defineascii procesualitatea vieţi i ca tt:npcm ::l-l'!!t : <.'Citilibrn fizic mnoral de cald şi rece. De aceea şi mărturia noastră determină --; uflL!l dinafară cu nn p ar tic i pi u [ . . . psychYon o n fiind el rece ; . La i rnctn·,uţa căldurii Emutrice umoral.;, se adang:t . ,un existent" <linafart• : �u�nt! r..lcoritor. =

" '' Se preci:.eaz:J. etapa llecish·r, a procesualităţii. Dnpă ce s-a in­ dezvoltare.:! embrionului " insămînţat" în mediul cald, intern so­ matL, fiinţa vie care a intrat în contact cu răcoarea din mediul extern pn01t·! �uhr.ista nn111 a i dacă trage mereu aerul rece dinafară pentru a . . r i't­ ,: o r i" (hina . . . katapsycltetev) trupurile noastre care sint mai calde". Ded. pe această cale suflul (pneuma) inhal at, care îndeplineşte funcţia <le a lllL.:nţinc viaţa, devine sufll'tnl - psyckes!l, "cel ce răco reş te " , Defi­ n i ţia s .:: prevalea�ă de o explicaţie materialistii fizicală, dată etymonu1ui 1'-'.vcft - . . snflu răcoritor" (·� ux.(ll "a sufla rece" ; ·� uz-lj "suflet" ; -:i1 " " ·i•'lyP I, v " rece , " îngheţat , " răcoritor" ) . Lo. Empedocles, în fr. A 85 .

cltetat

=

=

=


1 64

�11HAI NASTA

(la noi voi . I, 1 , · p . .J62) se găsea dej a ideea c ă răcirea căl<lurii l.i;;ntrice a SÎJJ gelni prin katd-psyxis ( " r(tcorirc " ) produce somnul. l'l!ilohto:•s mai corel e a z ft psyc1z6 ca suflu vital cu procesul ele psychosis, " insuf kţ ire " (cf. supm, fr. A 1 2 ) , acordind totodată un sens aproape hieratic prim ei "ins­ piraţi i " de aer rece, prin care fiinţa vie de abia născută începe să triiiască în lume . Cit priveşte conc eptul unui echilibru [tempemmentum] , n�ct'sar

in ac!'l!stă proc esnalitate, reiese clar dintr-un pasaj celebru al tratatului

aristotelie lJe ctnirna _-\. 2. 405 b 1 şi elin comentariile a.l. (Adhs şi I'ldloponos) că filosofnl nostrn este influenţat atît de traeliţia ionianft { r:lua­ cli t) , cit şi d e cea me d i c ală, crotoniată. Textele r esp e ctive alcătui;- � � fr. A 1 O elin H i p p o u, medic asociat c n orientarea pythagoreică. L I ar fi explicat sufk lnl, lJbmindu-sc pe conceAia materialistă (sau "pozitivi� tii." ­ Oli\"ieri) despre umori, ca u funcţie de vi tali za re a s ecreţi ei calde i!:tr�ntl" organismelor vii ; însuşi princ ipiul respiraţi ei, el atorit ă căreia se rfccort �te (prin psyxis) s ecreţia cald ă din jurul pericardului. Astfel "c a i d u 1" [thermu1t J este wbstratul vil' ţii şi proprietatea imlispensabilă secreţiilor in tern e, <lar însufleţircr; c ll principiu ele menţ inere a v ieţi i prto">lpnnc �chim bul cald - ncc, C l > ntinu a " r ăcorire" a trupului ce subzistă pri:1 aer.

La H e raclit " sufletul" era doar princ ipi u cald, ca un foc stihia! ce J.nima trupul (ele a co lo apropierea ctim ologi c ă între Zl'in, "a fierbe" şi �cn, "a

tri:d " ) . În cl"le elin nrmft c o nc e pţi a philolaică vede în foml relaţi a St!:·:.-t trup ca un pna.'l·.-; in 1n a i 111uH.e stadii. DupfL "insetninare" - care ar fi putut s(t com p orte nn început biologic, poatt' ch i ar nzctcmpsiho::ct �- ,·:n psi­ liu,;"onia, c a indh·idnalizare a snfll'tnlui - unueazft tr e z; ire a la �.- : ��ţt1 a fiinţei (anaps_,·ch,•,;is) : omul începe s ft tril i asdt în koswos cu un sui!tt via­ L>il (·� ·J;ci;), ceea c e i mpl ică funcţia respi r aţ ie i şi temperamentul me;,·u în miş�are (schimbul ele aer - suflu, prin care se elimin(t emanaţi a c;,)c]urii

lrnmtrice a trupului) . Ca de s ăvîrşire , un al treilea stadiu se coartic1;lează cu ac e st a (dtalizant) : sufletul � acord armonie şi fu ncţie cognitiv ă,

t· ntitate nemuritoare (separabilit, fiind expresia unui număr) . Ku 1 Iebuie t(} todată exclus nici proiectul unei an al o gi i perfecte, pe care giiHlirea

philolaică ar fi schiţat-o, i m a gi n în d tm Tz o s m o s c are yj,,z(t el în;:·. � i res­ pirîn < l , aşa cum fiinţ a însufleţită, ca m ikro1wsmos, tr(ticşte gr aţi e It'.->pira­ ţid, deşi fr. Il 21 (v. m ai departe pp. 1 89 - 1 90) conţine fornmi{;ri in­ doielnice, marca 1mei prel ucrări a con c ept elor mai vechi, astăzi ohnu1dlate. H o A ici :-;e snprapu11e dcn1er,...;ul 1neclicului anonilll1 C tll"L' se pTL·��·�i}ează.

<le i<leik philolaic�. l>upi'l e xp unere a <lc�prc constit u ţ i a trup ur i lor )i , .ttm­ pcnmH:ntnl" care in trt·ţine viaţa ( i mpli cit problema p:;ih ismului, c a f.t llt:Ză.

fi i nţ ei în

liosmos şi principiu vital) , vin la rînd consideraţii i! t spre pr e domin ant umorale - rrtspunzătoare pentru dezechilibrul fi zi ologic elin organism : producer e f\ bolilor, caracterizată pe scurt sub a

cauzele

-

forma u no r principii ele nosologie. _-\.ccst moment al clis ertaţie i apar,. şi în s cri eri le d e hiologie ak Stagiritului şi la h ipocr atici, acolo unde se pm­ puu explicaţii pentru a soluţiona di fi cultatea ctiologicil : did ti = " d e ce" se produc anumite fenomene. La cele clonrt fluide - sc cr eţi a hih•i ( / r, ). f) : " f h·rea") şi >·ili!JI'k - �e aclaug i:'t un al tr dlea, specific mai nb; pt·Ltru stă rile patologice : t·a l<Hul (o(l��oc) s au secreţia "fkgmei" ( '·· i!ljra) , mu c o z it itţilc (T. C . i senmificîn<l prin aenmulnre un d e � cchilil:ru al "tem­ peramentului" .

181 O a�eJue:nea e x p lic aţi e a ningro:;'r�rH sîngelui" c a f ac tor p.:!t, )logic snlJ rapurtul tuecanisn!ului :;-i de înst:ni.ntltatcn. Yaselor :.: ��ngnille

ţi:r.. e: set.untt


NOTE LA PHILOLAOS

} FS

d i n teoria lui Empe<locles (v. supra. notele 177- 179) , deşi filosoful nos­ tru nu pare să accepte fizicalismul predecesorului său. Consideră însă c ă s îngele s e face "vîrtos" (propriu-zis " gros") <lin cauza presiunii mec<mice extrcitate asupra .vaselor de inflamaţia ţesuturilor (" apăsare a cărnii"). Aceasta es te cauza unor boli (sau stări patologice) . Invers, o relaxare a vaselor aduce însănătoşirea, prin sîngele subţiat. Am completat : , . carne <a fii nţei animate) � ' . întrucît mi se pare că aici sarx (cr& p �) este aproape sinonim cu , . carne vi e " c::: trup (sensul metonimi e care ajun ge să predo­ mine la cre şti ni - prin disjuncţie faţă de "trupul r eceptac ol " ) . În ion<l se descri e starea de congestie şi chiar daeă. ordinea termenilo r din raţiona­ ment nu este cea corectă, epistema care opune sîngele . , subţire" celui "gro,;' ' se apropi e în mod sensibil de o defin i ţ ie a co ag ul ării şi a fenomenului opus, fluidizarea, ca factori decisivi pentru echilibrul h ematol ogie . 1 82 Î n text 6mbroi, propriu-zis " apozitate care se revarsă ca un prisos" - pr in specializare metaforică " u r i n ă " (astfel la Oppian, în Cyne­ gctica 4, 443). Poate c ă formularea prim itivă avea în vedere un fel <le

, . serozitatc maladivă", deci un referent mai extins decît urina în accep­ ţiune restrînsă (stric.to sensu) . Exista <leja în g receş te termenul pwp1·iu " uron (respectiv oureo şi ouresis, ourema, în limba curentă şi la hipocratici). 1 83 Acum este folosit chiar termenul "serozitate" (iklwr, la Homer , . singele zeilor nemuritori" !). Pe bună dreptate medicul anonim se miră şi polemizează cu Philolaos, deoarece i se pare absurd să neg i că f i er ea

(/,ila) este o excreţie a ficatului. Nu mai avem destule indicii pentru a reconstitui detaliile .teoriei philolaice. O explicaţie atît de stranie ţine probabil şi de concepţia generală despre "carne" ca ţesut poros, străbătut ue vase şi conducte. Unele observaţii empirice ale capilarelor ficatului care

îndnunii fierea spre vezică ar fi sugerat eventual idtea că secreţia 1-, ili ară " o scrozitate maladiv ii , crtre străhrtte "cărnurik- ca şi sîngele - pre­ l u l i J u lt-n i în orgnnbm. • •-• Tabloul sct·n· ţ i i lor u nloralc- < 1<-<'isi vt, pentru s tarea fiziolngicli Jllllll' 1 1 1 1 :u·.-.·n t <leosel.it. mai alt·s pe singe şi pe pltlegma, . , sec reţi a fkg­ u a : l l i.-:i". :-..1 1 1 şt i m <le fapt cum era < l efinit sîngele, întrucît fragmentul ""''! ru , J ,-, 1111 111ai i n d i caţii s umare despre consistenţa sa în strtrile p atolo g i ce şi dud st· rt' vim· la n ormalitate . Acum vine rîndul definirii flegmei, :;ub ra portnl echilibrului umoral . Ca şi fierea, secreţia flegmat i c ă va fi apr e­ c i a tii n egativ. Nu se conturase încă (sau Philolaos nu vroia să accepte) un tablou hipocratic al c elor patru secreţii, care trebuie să-şi găseasci! pri n (. ,qdc l or (dynameis) opuse (şi /sau complementare) un echilibru ce deter­ l n i n ii temperamei1tdc : sa11guin (cu afluxe de sînge) , coleric (cu reyz,rsare . J , . fiere), flegmatic (cu pre<lominanţă de secreţie fkgmatică, rece) , metan­ • • •lit: (cu fierea prea groasă "neagră", concentrată, la firile s aturni n e. în­ · · l i u a t e spre visare maladivă, mai degrabă sub puterea întu neri cului rece). t'stc

' "" Contrazicînd opinii predominante (de felul celor înf ăţişate în nota J l l<'l'l'tkută), Philolaos rămîne consecvent doctrinei sale despre natura .-a/cit! a secreţiilor interne. Ca atare, oricun1, secreţia flegmatică trebuie să fie la obîrşie un produs cald al unui dezechilibru t ermic. Din punct t1e ve­ ' h·re se mantica-eti m olog ic această interpretare grtseşle un spriji n în rda­ \ i a d i n t re phlegma şi verbul phlego, "a iuvăpăia", "a iace s{t ardă". O a�tfd . j , - anll'utificare nu făcea de cit să valorizeze apropi erea fiîcntit de �imţul " ,- . . , u n u iub'c limfă sau anumite mu cozităţi ( , . umori ) ce în.,nţ<.>sc inila­ lnaţ i i le şi "arderea" sau , . f ierbin ţt- al a " cart: p�tcedă un asomcneu simptom.


1 6•)

MIHAI KASTA

La 1•rodicos, în fr. B 4, vom grtsi o e xplicaţie de tip etimolog ic mai subtilă : fl•!g :na este un fel de , . uscare" (sau de reziduu) ce pro vine din sucuri (,J�,:i serozitate um oral ă care dă impresie că avem de-a face cu li chi d ul ce �e prefiră prin reacţie, d up ă o fierbinţeală ex agerată - gr. hyperop­ tem.� wm). uo Pe linia etimohgici stricte, enunţarea mai stabileşte

a p ro p i�rt!a dirt:re phlegma, pltlego şi ve rhul t•hle!J lllaiuo, . , a se inflarua" (respect i v flegmonul) , toate p roduse ale unei ard eri excesive. Flegma n-ar fi do ar u n sim plu rezultat a l unor inflamaţii (ţesuturi , . ce s e îndtlzesc inflamindu-se ") , ci dliar o cauză a lor. Trimiterea dată de Diels, la fr. A 1 59 din Dem:•­ crit ne demonstr�a7.ă că pole mi ca avea să se prelungeasc ă peste secol<:. Medfml Sora :m s (Gynaec. III. 1 7) c ontrazice din nou tentati\·a democri­ ticl r :e a stabili o relaţie între flegmă şi flegmon (do ar acesta din urmă, ca , :umoare" san . , i nflamaţie " se leagă de verbul , .pklegein", iar phlegma nu mai trebuie a;ociată ca simptom cu ceilalţi te rme n i d in aceeaşi familie de cu\·iute) .

T. C. ) ,

care

De aceeaşi părere va fi şi Galenus (c itat apud Olivieri şi

pledează

pen tru definiţia flegm e i ca secreţie rece a b ătrînilor

(şi a . ,rftcelii") , d :u încearcă să împace discrepanţa etimologiei , pre,·a­ lindu-;<e de numirea prin antifrază.

'" În afarii de secn·tii, considerate cau7-e prime ale maladiilor, medicul menţionează şi cauze secundare sau . ,concomitente" , cu m se observă şi în

gîn ,J ; rea mai sistematică ( d in punct de vcrlere s tri c t fiziologic) a lui A 1 k :u a i 0 n - cf. fr. B 4 . Din nou un rol import an t revine temperaturii propcin-zise (cu s t ările dezechilibrului în spre cald satt rece) . la care se ada!lg:i tulburările ele nutriţie. Peste celelalte cauze secundare mărturia uc:.x,. .!;rafică trece în grabă, menţionindu-le gen<!r ic (fără să le numească) . lH Nu ştim dacă acest P e t r o n este acelaş i cu filosoful pytl!agoreu ciin p�rio ada veche (cf. la noi voi. I, p. a 2-a, pp. 163 � 164), despre c a re a\·e::c prea puţine mftrturii.

'" Logos trebuie înţeles aici ca " raţiune" (lat. ratio) şi . , normă <le judecată" ; de aceea e . ,criteriul" de validare a j ud.:diţil or corecte. Xu a ve m de-a faec doar cu o raţiune abstrac tă, cu atribu ţii multiple (cum e , . gindirea ce se gîtHleşte " la Aristotel sau un logos universal ele natttr.l. nedefinită) . nici cltiar cu nol!s ca int e ligen ţ a suprem:l imanentă la (Ana­ xagnras) . 1 00 D e ci nu .. r a

ţ i u n e a" ca noţiune generală (koinos ) , ceea ce •::�plicitat şi prin expresia latin ă lato sensu. Or, acest logus (luat strict:. smsu) s-ar apropia de cel definit de Empedocles. în fr. i U9, a.;>a am

cum atestrt d01d lo curi din Aristotel (De anima A �. 404 b şi Metaph. :U 4 , 1000 b 5) , de unde reiese de fapt că noi cu noaşte m prin suflet, deoa­ rec<: este format din c ele patru elemente : "prin pămînt vedem pămîntul, prin apă apa, prh ether etherul . . . prin foc noi focul zărim". Desigur la P:1ilolaos acest logos presocratic, imanent f ăpturii no astre ( congenitale cu structura naturii) este mai abstract. Potrivit lui Tim panaro Cardini de :<c�ea se deose beşte şi de acel koin6s l6gos din Heraclit - . , criteriul"

f<:u� >:nenelor, alci'ttuit din trăsături comune acestora şi particulare sau spe­ cific..: lor. La pythagoreul nos tr u avem un logos mathematikos dedus (sau "ext�.l�") din raţionamente matematice, prin care se percepe similaritatea

num�rică (deci norma obiec telor fizice şi a noţiunilor fiind el însuşi arti­ c �la� ometrică (una di?- accep­ ,le număr, ,)e "p r o p o r ţ i e " aritluno-ge Sextus ţmui:<: te rme nului trgos) . Fo rmularea din aceas t ă miirtune a lut


NOTE LA PHILOLAOS

1 (; 7

mai poate fi apropiată de cea din Empedocles (fragmentul sus-menţionat în redarea lui Aristotel) : .. < . . . ) cunoaşterea unui lucru asemănător < . . . ) printr-un <element asemenea [gnosis . . . homoion to homoioi]". Y. de asemenea unele idei de acelaşi tip în fragmen tele philolaice care urn,ează

dup{L acesta. C apelle {apud DK, voi. I, p. 406, în aparat) se înd(•i<:şte de autenticitatea referinţelor lui Sextus şi vede aici mai degrabă un .ccou tardiv stoic al ideilor lui Philolaos (eventual un text apocrif, caxe se inru­ deşte cu tratatul pseudoaxistotelic de inspiraţie stoică De mundo) .

În secţiunea B, de fragmente propriu-zise, desprinse (de nbicd ca citate) din scr ieri philolaice, care alcătuiau doctrina transmisă text1<al, numai grupul B 1 - 7 şi enunţurile din B 1 3 şi B l 7 sînt efectiv autentice. După contestarea istoricităţii filosofului, s-a produs în ultimele decenii o reacţie salutară. Literalitatea unor fragmente nu mai este pusă la îndc.:ală şi nu se mai porneşte de la premisa unei prelucrări neo-pytl1agoreice a

elemt'ntelor preluate de Platon, după cum nu mai are curs ipoteza plCLs­ muirii întregului corp de scrieri atribuit lui Philolaos, !JC 1Jaza expum:rii con c eptului vechiului pythagorism în pasaje cclebt·c <lin Aristotel. I>irn­ potrivi\, interpretarea porneşte aproape de fiecare dată <lt: la 1m , .o r izun t de aşteptare" al mentalităţii presocrati ce . B u r k e r t apreciază cc·rect foloasele metodei de verificare : , . Astfel se confirmă de-a dreptul indiciile de autenticitate pe care le căpătasem indirect din elemo:ntele trac1 iţiei doxografice (secţiunea A) ; dăinuiau efectiv în antichitate elementele m;ei cărţi a lui Philolaos, transmisă textual şi prin excerpte dox0grafice (d�s­ tul de numeroase). care cuprindeau acea filosofie de spre 1 i m i t [t ! pa as - mai ales ta perainonta) şi n e l i m i t a r e (apeira), despre ;wmăr şi annonie - concepte preluate de Platon în Philebos şi atrilJ uite d e: _-\ris­ totel pythagoreilor". Avem de-a face cu prima - şi probabil unica redactare scrisă a învăţăturii despre numere înainte de Pl aton (o exce pţie o constituie probabil doar textele <lin A rchytas - un alt premer g ::.tor, mai riguros) . Ce-i drept nude probkme n-au aj uns înert la conceptualizarea lor precis<• ; rle aceea e n unţur i le dau adeseori impresi a n·Jact:.rii stîtJ g:tce, laborioase ; par îmhinate fără sistem , eclecti c . " De-abia cu elaborarea lor ştii n ţifi c ă la un Arcbytas (al cărui elev a fost Bu•1oxos) şi - ulteri• .. r odată cu noua interpretare dată de Platon îşi va gttsi doctrina pytl:ago­ reică o expresie convingătoare, menită să influenţeze posteritatea cultu­ rală" - (o.c., p. 256) . Credem, totuşi, că elaborarea platonid'1 schimb{• în premeditat raportul dintre makro- şi rnikrokosmos, co nc eput de Philol aos c a o fiinţare usmntkă. ::.\Iai ales primele zece fmg n ; t:nte pr"Yin

mod

(aproape si gur) din tratatul intitulat (după majoritatea mărturiilor) llz;ol <;>uaLo� (cu fonetism ionian !) : Despre naltt1'ă, c ăre ia i se atri1JUie t rei cărţi. De acolo în Vorsokraliker titulatum de in�ipit, reconstituită

sub forma <ll i AOAAOT se ns fiind date şi de noi

IIEPI q:, n::r o �. A B r (mărturiile în acest în text - p . 87 ) . :Multe formulr1ri din frag­ mentele autentice au fost preluate în vechi tratate psLudo-hipocratice Despre dietă şi Despre ltebdomade (" Numărul şapte" - cf. DK I, pp. 406- 407, referinţC"le din aparat) . Fr. D 1 est e desprins din co-te:xtul do"ogrnfic :;! frapnentulni .-\ 1 �Y. p. 70) şi notele ufereute}. l>oeckh a prcsnpns c?i n�-L �,e citeHz5 tq'!·..J şi chiar începutnl tratatului, deoarece fi gt·.rează în text, imerli a c după ulYÎn­ tnl physis, p articula de, m acîn d o tr an z i ţ i e . În nota 1 O la fr. A 1 am rezumat discuţiile reieritoarc la impiir t'rea iu cărţi.


MIHAI NASTA

I oB

tn A fost necesară peri fraza terminologică pentru . , a c o r il u l ce­ lor f5.ră-de-mJ rgine" [apeira: şi al . ,celor care le mărgincsc r,h crai•'o11ta : " .

Conceptul de annoni:are în text este redat de un singur verb, h drm6hth<?, " fo!<Jsit însă Îll accepţ i unea pytltagoreică : de , . acord de factură :o:rmonic ă , Ctl lll se precizează in fr. JJ li (formula perfecţiunii arithmo-geotndrice af1iadu-se la l>aza intervalul ni oct:wei) . In fraza noastră se întîlneşte p�ntru prima dată o int(•grare dinamică a conceptului de prras, sub forma parti­

c ipiului perai n;) ; z ! a , . ,cde ce mărgincsc" - adkă delimitca .·â �;j .,d c ­ t e r m i n ă" , î n op oziţi e cu cele apeira -- deci fără-de-mr.rgine sau , .ncdetermiuate" (la lllels- Kranz : . . . . . \\'eltordmmg aus g r e n z e n . 1 o s c n (StiickeH) und [� r c n z e n b i 1 d e n d e n SWckfzz z nsa nune n ­ geiltQt ") . l'o:oo.te că de-ai:J ! a în Y:eme:t lui Philolao'i crtpiitase () UCZ\'Oltare sisk mid. celchr::t fabula opp,>sitnrmn. r c,produsă de Aristotel în conspect u l său a.snpra d�Jctrinci pythagoreice (d. !1-Tetaph. I {A) 9811 a, la noi - ln yol. I, 2, " P ythagoras", fr. :!:J, şi nota 1 34 , respecti v 58 U i'i DK) , care mai <cr:t încii flnc-tnantă la Alkmaion - fr. '' :J - dar se precizase la Ilipp:lsos - cf. fr. 1 (la noi p. 133, cu nota 1 - p. 1 4 1 ) . Sub raport cosmo�onic primul cnplu de principii ( arllhai) o pu se , perasfapeiron, inte­ grea z ă dialectic n�chea ;;tillie a milesianului Anaximandros, care începuse abstractizarea stihici unice de la b:t?:a tuturor lucrurilor : o materie-apeirmz {\'. Filos. pî11ă la Platon , Yol. I , 11 artea 1 , p. 1 7 1 �i unn.) . Dar co arti ­ cn1indn-se pythagoreic, din primord i ala intreplttnmdere de peras = , . li­ mită-iinitudine" - apein>n = .,nemărginire-infinit derivă direct proprie­ tăţ<h: uumerologice : impar şi pa.r, apoi [pînă la al 1 {)-lea: unulfplrtra­ titaV'. dreptJstîng, masculin/feminin, rrpaosJmişcare etc. Acu m se

redt·:: neşte u n h·ersalitatea opoziţiei de bază, iruiispcnsabilă harmoniei c a pmccs din:tmk, ce ţine laolaltă diferite specii de prrainonta, părţi deli­ miL<nte (componentel e determiniirii) şi ceea ce de te rmin ă ele, la apeira ("fiiri't-de-mar;dne" sau , .n e d e t c r 111 i n a t e 1 e" ) . Duplt cum !'e rotun­ jeşte discur;ietl cpistcmic în fr. Jl 2 şi B 6, el im pune progresiv rel aţia pcrai;;on = . , f o r m ii" �i apeira = " m a t e r i e " , mai ales datorită esenţei cor.cret mtmr"rice, mo<lelatoarea principiilor respecti\-e. nouă achiziţii clare �uh rap,>rt semantic lasă ele aici incolo o amprentă p ro f und ă în de\·e­ nirea filosofiei. Prin re·rerberaţie multiplă, intensiYă, peras nu mai este

doar . . 1 i m i t ă " (Sens pasiv ! ) . ci " d e i m i t a r e " (sens activ ! ) , f u ncţia principiului care mărgineşte {Xcwbold reclă prin t e rme nul Detcrmimu:tj .

-1

Cu ntît mai sng"stivă este semnificaţia formei de p articipiu plural acti\' ta paa inonta. La Platon, în Plzilebos 24 E şi 18 A , se impune acelaşi semantism act iv , în opoziţie cu <;JUcrL� TOV cbtELp'' 'J, " natur a infinitului'' (nu:neric, oarecum anterior e xpe ri enţei - o idee pur{t : " f irea nemărgi­ nirii" aşa cu111 ,'1aas .,dă naştt>re fi nitudini i " ) . Pe această cale ne-am în­ depărtat mult de materialitatea c uplul ui de concepte studiate de Philolaos, chiar dacă filosoful nostru are meritul de a fi a ncorat polaritatea în "na­ tur.-, ; u crur ilor " . C a principia abstract, dar tot cu exprimarea participala (ca la noi, în U 1 - n G) mai revine , . o naturl:'t ce delimitează numărul im;;;,r" - perainonsa physis, - la Aristotel în fr. -t7 ( dintr-un dialog pierdut), iar Hcsychins (s. v. perainon) glossează termenul tehnic impus de y:··t�agorici : ' ' numer� � p�incipial) impare" i':'tp�Lvov [sic] ol II u O"'y �­ . , . ,cL>:o< ,,,u; 1tE�<"<':''' " :; "' � LO!J.ou:;J . Sensul activ nu va damm prea mult ca propn­ date activă. În sdtimb Stagirit ul mai foloseşti! ocurt:nţe intranzitive perait!�,il'l pr.Js ti saa

�z?ros hCteron�.

"a

se în ve c in a cu . . . " "aHn

cu

. . . ", " deli..


NOTE LA PHILOLAOS

169

mitnt rle dtcev a " (astfd Pkvs. 203 b �0 - �2 ) . l'n a scme n !' a semantism se mult de intensiunea c•mcretri, srecifkă pythagort:ilor. A şadar cealaltă achiziţie a st:mannlizei p resocr aticc ri:.mim: de do nlt'niul <·xperien ţ ei n aturi ste . Ya treb ui să n�h-ptiim prohl em at i cn Re n a�t t? rii sau '' fizicii morleme ca paas şi pcrainou si"t re d e y in ă un p rinc i p iu determi­ nist sau cuantificaLil, în opoziţi e cu ape ii'< 11 isan apcita) pri nc i pi u ai ne­ detenninării. Giordano llruno va spune : .,Diet.· lui (AYerrot) che la m ateri a ne l'essenzia su a contprende le di men<> ioni i n t e r m i 11 a t t· . . . " r apud T. C., p. 194 fn 11vtă) . i n dep ărt e nză tot mni

D 2 adince şte polaritntca C<·llceptdr.r, :1 piicî n d opc.ziţia J;t•rninontn la re alit ăţ i antice �i ol,;,·ctn ale. Am tradus pr in . ,lu­ cruri existente " ta tc•ula. La Democrit rc ,·ine ('mRma în accq; ţimzea gene­ r al ă = on (substrat ontic sau . ,real it nt e ontologică"), cf. ll 1 !'4. Dar echi­ \' al enţ a p ragm a ta = (c·)unta (. , lu cruri " = (n·�J i t ii ţ i ) o.:xi sten ţial e) apare şi la He rodot �.52 �i In G org i n s, Hd. 1 7 ; J>"l<;tn. 24 ; ln l i ri ci - Theogn. 47�. Substituie mai vechea expresie rlu·oua (z� i,fL<�) .,oltit ct ck uz curent ", "h1cru" (la plural "v:.lori, hnni") , care se mai întî!n(:�tl· L ::\lelissos şi Anaxagoras ref. B 1 C\1 glossa ce pn:C'ÎZ(· azii echiY:,knţ a : z;. ·i,fL<X"<l< ÂE'(W� "dt 7t pli·rfLO<�C.�) · Enunţare:! din fragmentul 110�tru optează pen tru iunia = pragmata, ca să neut ralizeze ontologia stnticit a eleaţilvr. Toa t e cbitc­ tele fizice şi ex istentnl se împ a rt în apci;-a şi f'erain •. nta p i ntr- o necesi­ tate (v. pentru atla1;kt, nota 3) . Pent ru a ţint- laclaltă nn A·,,smus în care domneşte acest ant agouism intervine h armr·nia (cf. Il �;rkett : "rler damit im Kosmo:; anfl.Jrcchenrle Gegcnsatz wird durch ei ne ăFfL<:.via zusamme11gehalten " - o.c. , p. 2�15). Prin asta se deosehc�te gindirta presocrati c ă de cea platonic-aristotelică. Tocmai f i indcă Philolaos nu abstractizează total dichotomia j>fl'a.< - aj>riron, el distin;:e tn·i c a te gori i dt: rt· alităţi iizic­ <Jbiectunle �ifs an tt·nsiun i existen ţ i al,·, snl>stituind cu noţiu!li filosofice opozi ţ i a st;hiilor c<mt·rdc de t i p nl foc - apit (cal tl - re ce ) , uscat - umcrl, fără s{t înlăture materialit atca principiilt.r r"'l '"l'livt•, ci �lil •,.,mdnd-o 1;nti diah:etici f!,_. esen1rl uunteri<"ii izvodită "din hlcjur�" {t n /:J:s ( rţ.!ois). I:ra necesaTi'l o ll!c·diat izan: (fl'irhotmuic! ) , deoarece "cum n :t mai a\·em iloar poa.<, ,.limit a " �i pcţ-na,<n?t'1!MI (. ,dt:;imitntnl" care s-�r putc·a corela c u factorul activ paaiu., u , la Stagirit). l'na inon ltf. 5Înt principii nle detcrmi­ nării, constante <lin n:ttură şi/sau diu re'-llitatea ant ică , în gen c rnl . K u c orespund doar formei, dnpă c u m apeira însenmnii mai mult f!ecît ma­ terie sn n substanţiL Paainmita sînt de pildă liniile, r a port uri l e şi \'Glumele figurilor geom etrice , ex presia l or numeri cii, toate proprie ti:iţ.ile cu::mtiii­ cnbile, rroporţia, formele concrete, legile şi spaţiile con�t ::. n tc , , .uumude din o},;, ctl'", cele pri me �i cele impare etc. Jnvers apeiJ'a .< înt presiunile h aogen<e , tot ce se opune p1·incipiilor en ume rate mai sus : nmnerele pare, diviziuilit ::.tea infini t !< elin 11duri't, J>roprit.:tiiţile femininului, obscuritatea, etc. Pe ntru a treia cattţor:c, principiul mixt apcira şi pc·r a.iuMila in "de­ ,·iihnăşie", v. nota urm:Oto,LTc. "Acordul ;>rin c ipiilor ce ruărg:inesc �i al celor nemărginite" de v ine ,.m a n i f e s t" prin "observarea f ap telor " .,.t t:.Jtocată este ,.imanent obiectelor" [ddl'i ta cn tais er,t;ois ] . Întregul citat din Stobaios ne prezintă ca mt silogism de tip arl1aic, menit să dea o ri postă celor două poziţii eleate care absolutizau (in mod excl1Jsivist) ue perns şi nemi şcare a (1·. la Parn,enides , . ii rn ita" sau , .ultimul hotar", în fr. D 8), fie apeiron-nl (cf. l\ielissos, fr. A 8 şi ll 2 - 6 despre , .fiinţa

Fragmentul

IIJit'irn

�i

lt.:sfîrşită") .


MIHAI NASTA

1 92 La s fîr.� it n l demonstraţiei redundante şi stingac e apare şi a treia sptcie de princ ipi i ontice : dup ă ( 1 ) limite delimitări, (2) cele - făr ă­ d e - m argine (apeira) , în s fîrşit (3) o combinaţie de perainonta [" principii determinante " ] şi ap eira ["nedeterminate " ] , care, in mod simultan .,deli­ mitează şi totodată sint nelimitate" . Fragmentul 3 motive ază (printr-un raţionam ent îndoielnic pentru unii comentatori mode:rni) imposibilitatea ca totul în n atură să fie ne c1.el imit at (ap.: iron) : n-ar mai exista nimic măsurabil raţional sau cognoscibil. Timp anaro Ca:rdini explică - Ia rin­ dul ei - de ce un lwsmos n-ar putea cuprinde doar principii determin ante (perainonta) : dacr, toate ar " mărgini " cîte ceva - în sinea lor şi în raport cu al t ele - ar dispărea vidul, in a c cep ţiu nea dată rle .pythagorei (cf. fr. 58 B 30 D K , la noi vol. I, p. a 2-a, pp. 4 �� -·- 44) , C!l. tm apeiron aspirat de p e ras care-! delimitt>ază, g�.nerînd astfel �i multiplul. Deci ordinea cos­ mică niciodată nu s - a prezentat ca o massă de m ate rie c omp actă nedife­ �

ren ţiabilă.

roa Termenul de "s p e c i e" (eidos, aici la pl. eide) ca subcategorie fi st and ::n:di z at de Platon şi Aristotel, deşi nu ar fi exclus ca pri mele sale ocurenţe abstracte să le găsim l a presocratici. În Arch ytas , fr. B 4 , referitor la domeniul calculaţiei s- ar părea că avem de-a face mai de­ grabă cu diferite , .forme", , . înfăţişări" (n umărul şi mărimea) , şi în frag­ mclltul phi lol ai c Il 1 9 sensul este mai c-oncret : , . f i g u r i " Inat ematice . va

A�adar, de� i este redactat într-un idiom dialectal straniu (dorian cu o coloratură ioniană, pr opri e tratatelor filosofice în proză din perioada pre­ cla,ică) citat ul nostru nu este omogen sub raportul expresiei. Să fi moder­ nizat un , .redactor " tardiv (după secolul IV) t extele philolaice retopite într-o singură carte ? Întrebarea va rămîne fără un răspuns clar, piuă Ia descoperirea unor indicii suplimentare, de natură să clarifice cum s-a trans­ mis acest corp de doctrină. In citatul nostru, după ce au fost enunţate două " s p e c i i" ale numărului - parul şi imp arul (artioperitton) se adaugă parul-impar, ca un fel de specie intermediară, obţinută din c omb inar e a primelor două. În comentariile precedente - v. sup ra, nob 192 - am :relevat afinităţile acestei categorii ontice cu principiul mixt "delimitantul - făr ă-de-margine " . Cu privire la artioperitton (.,parul impar") controversele s-au înmulţit în ultimele decenii . · J. E. R a v e n vede şi aici ca in m aj orit at ea fragmentelor philolaice intervenţia unui .,falsificator", deşi admite la un moment dat că lucra cu discernămînt l La baza enunţării unui principiu matematic de " creştere" par-impară stă tot dialectica peras - apeiron (limita şi nedeterminarea) , inerentă chi :J. unităţii primitive. Acest l ucru il recunoaşte însuşi cercetătorul britanic. Dar el consideră că nu este vorba de reprezentarea unei a treia specii de număr, ci mai deg:rabă de o altă funcţie a unitdţii :· adăugată la imp ar produce parul şi invers. De acolo concluzia : , . Deşi fragmentele lui Philo­ laos sînt ele fapt nişte falsuri nu este li psit ă de semnifieaţie împrejurarea că falsificatorul, care lucra cu destulrL temeinicie, astfel încît să nu dea impresia neautenticităţii, a crezut totuşi că i se p otrive şt e lui Philolaos concepţia referitoare la cea de-a treia specie a numărului ". - Pythago­ reans . . . , cap. The One, p. 1 22 ; cf . �i 1 1 7 - 1 20) . O ricum , la matema­ ticienii perioadei postclasice (de ex. Iambl., in Nicom. 29 şi Theon, I, p. 25 Hiller) s-a păstrat o accepţiune tehnică, precisă a noţiunii de par­ impar : este acel număr par care împărţit la d oi ne dă două numere im­ pare (de ex. 6) . Ar putea fi definiţia concretă propusă de pythagorei. Pro-


NOTE LA PHilOlAOS

1 71

l,Jematic" tra veche, <·nm o dondcşte atît (1iscuţia rdat;;t1\ la Epichar mos, fr. D 2 DK, cît şi cdcl•ra definiţie din c<:onspectul aristotclic : "unit;Jtea provine din amîn rlou ă dcmentele ( c ăci este şi pereche �i n"perech� ' . iar număru l din unitate" (Jletaph. I (A) , 986 ;1 - respcct:v 58 B 5 DK, Ia noi voi. I, p. a 2-a, p . 26 Jin " Pytbagorns", fr. 2a) . S-:s părea tt•tuşi că Philolaos a lărgit �fcra problemei, dar nu awm acstnh: innidi pentru o reconstituire precisă. va fi apărut uecesitateu de a distil!r.:c intre numere, pe de o p arte , întreg i indivizibile (care corespund �i proiecţiei sp:,ţiaie mai arhaice a nu m ărului ca totalitate in{]; \'izihilii) �L pc de altă p::�rte, cu două tipuri : ţarc - divizibile " la infinit" - şi i mpare, dh·izibile rJrin fracţionare ce gentrcaz:i numere iraţiouule, deci în fond limitate (fcta­ inc·nla sau " delim it ante " sub raport p1omonk) . l\Jai a!<:s ace;;te imjJa1·e, după cum se poziţiom·ază gnmnonic ( v. la noi . , Py t h a gc.ras", voi. I. p . a 2-a , fragmentele 30 -31, p. :.� 4 cu fig:'r;' .�i nor c : c- d e acolo) conţin ambele principii : unitatea san imparu l �i n n m f1r sun numere constitutive impare (deci tot coml ·i n a ţi a pa r - imfili l • . U 4 'f e r m enul

�;nc ,;u/auto, <:estul de rar, de colorat;,ri:• doriană, V<re Philola<>�. Pnntr fi tradus , .]'tntru sine", <.i,,r am vrut să sugerăm reduplicarea <.',in acc�t rdlexiY care· lcc.gii apartenenţa la Par sau impQr de particularitatea formelor ce ,;e ddilllitează astfel . , în-de-el e " (În româneşte o construcţie arhaică, întrucitYa enigm c�tic-desm'tă, cu m t·ste şi termenul grecesc) . l'rouumele mai apare şi LI .'\rchytas, fr. B 2, despre jumătate din " sinea" unu i termen (h6ros) . Timp;maro Cardir.i a reliefat individualitah:<J ontol ogid• : " ionue . . . che ci:lscuua cosa c o 1 �' n o p r o p r i o e s s e r e csprirue•·. Deci marile specii sau "înfăţişări" ale nu mărului sint proprk�r.ţi categoriale, pe care numcrde concrete (şi enti­ t ăţile sa� ohiectcle numiirabile) în mod iudiYidual şi mnltiforu! le matt·�ia­ lizeaz,1 �;au le $t.·mnifidl (scm ainri). l'''• Enunţul foarte inq;Nt aut . ,s u h s t a n ţ a lucr nril<>r fiind eternă" conţine termenul tslo (8cr-r<oJ , nu hapa.r ,:, t;'•"it '"'"' philoLic, neatest;tt b ceilalţi rrc·socratici in <JCt:h�tr• formn .. La Dcmocrit se mai intîlneşte com­ pnsul n;-<:.!6 nsociat cu te/os : , . ţelul s t ă r i i de fericire " S<lU "lJ u n ă s t a­ r e a" ld. A 1, Il 4, Jl J 40 şi Wortind.:x in voi. III din Vorsokra­ tiller S . \'. tcJ7,;,) . La sofbtul Ant iph on, fr. n 22, glossat d� Harpokta­ tion, tlll :!It cuvint compus ae hstu (<i<cecr-rw) se apropie cel mai mult de sensul <.lin contextul nostru : , .Yeşnica d ăinui n' şi starea const<,ntă" (pen­ tru umi:mmte, cf. Burkert, op. cit. , p. 2:m, nota 96, cn discuţia celor mai vechi dc·stilri). Es/6 philolaic este un termen complex, care ,;emnifică mai bine decît o :tsia ideea de . , s u h s t a 1 1 ţ ă", printr-un dr:rivat abstr act al vertn"dui iliste111 i �i hi5ta:uai (ta-;a(.LtXt) , "a .sta", "a consta din", după care s-a fermat prlu d<:calc l atinc:;cul substaut-ia. Nu e"tc îns1'1 doar "sub­ stanţa ru at<-:rh.lă" llin Jt,_ ,,� ih,:;s, ci ins2!şi "starea lucrurj!or'�, ca realitate ontologică globală. �;en8111 Î ic.: :\U fost interpretate CU discerni'nnînt de llur­ kcrt : . , Re la ţiile se complidt şi mai mult prin concept ele de ccr-.w [esto] şi &F tJ. O '''" [hannon{a ] . Nu putcn1 simplifica n:clucînd pc cst6 la apeiron şi pe !; armonia la peraiuvn, deoarece a. cea st ă s t a r e a 1 u c r u r i 1 o r [ odns \':esen der Dinge das ewig ist >), Dicls - Eranz � este ant erio ară di�­ tincţiei în limite şi nedctnm-inare, indude principiul an:10niei şi opoziţi a principiilor neo m ogene" (op. cit., pp. �37 - 24 1 ) . Deci nu se acoperă cu prin c ipiu l material platonico-aristotelic al substanţei şi nici cu hyle, . ,materia" ca substrat. Despre ea filosoful spune doar că c xistă primoro idiomă a l ui


" ! "'' -

MIHAI NASTA

dial ca fiinţă (u:d.;>"J.ZL\1) . Aceasta este o poziţie fundalUentală de tip el eat : de la Parmenides încoace . toţi filosofii n aturii vorbesc despre o stare l'Cf· nicd. ( = fiinţare) , ca re allt ate const antă ( , . ewiges Sein"). De acolo ter­ m"uul de aeiest6 la sofistul m en ţion at mai sus şi controversele <lin Zenon Me!issos şi Gorgias despre "fiinţa eternă a naturii" şi dificultăţile de � defini în mod satisfăcător caracterul constant, neschimbător al acestui fel de a fi, in opoziţie cu aparenţele ve ş ni c schim1Jătoare. Philol aos în for mu lare a din fragmentul nostru ocoleşte de fapt proble ma definitii ace stei , .fiinţe-substanţă eternă" (deci constantă) . specificînd că ea .,pretinde 0 cunoaştere divină", peste pute rile omeneşti, mai ales dacă ţinem se ama de ,·astitatca unui asemenea domeniu , care dăinuie de o veşnici e şi nu poate fi explorat sub to:tte asp ectele . A trezit suspiciunea unor filo logi termenul gn 6sis ( , .cunoaştere"). cu multe conotaţii tardive, dar n u este siugl\rul concept ab str act alăturat celor polisemantic-arhaice, prefigurînd ceea ce va deveni abia după secolul V un teren al meditaţiilor despre fiinţă �i n atură. uo Construcţia sintactică este obsc u ră în acest loc : pteon ga (mess), corectat d e B adham în plan {; a = , .afarrl doar d e faptul c ă " . S-a mai propus o int erpretare aditivă (cu nuanţă de compensaţie) pentru o con­ strucţie (\e tipul lui praeterquam guod latin (cf. T imp an aro Cardini : "oltre che poi" ) . Credem că trebuie păstraHt l iteralitatea formulării greceşti, neinterveniud de fapt nici un punct, de cînd s-a p os. tul at veşnici a sub­ stanţei lucr u r i lor (l a în ceputul fragmentului) . Acum se precize ază că n-am putea găsi nici un sprijin de cuno aştere al acestei subst anţ e dacă n-ar fi preexi stat la fel în lncnui dualitatea fizical-numerică inerentă cel or două pri ncip ii (perain o nta şi apeira) . n• în text : outhen tott eonton . . . ginoskomenon . . . gen.esthai = , .nimic din re alitate a celor existente n-ar pute a deveni pentru noi obiect de cunoaştere" . Apoi se formulează redundant condiţia, prin reluarea ter­ menului esto ("substanţa lu crurilor " ) , definit mai pe l arg ca un anumit kosmos. Pentru ace astă enunţare a realităţii multipl e exprimată prin par­ ticipiu! verbului ,.a fi", pl. ta eonta, am folosit în traducere peri fr aza " to t ceea ce fiinţează" . us Şi aici o perifrază în versiunea română : .,Principiile care i n f i ­ i n ţ e a z ă lu me a." Textul grec are o propoziţie cu verb la ntod predi­ cativ care conţine în alcăt uirea sa eti mol ogic ă ideea fundamentării : "de vreme ce p rincipiile fiinţau-la-temelia lumii neasemenea . . . " [epei tai arkhai hyp-drkho12 ou.k homoiai ] . Deci se postule az ă o anumită modalitate prin care principiile , .în-fiinţează lu me a " pornind de l a neomogen it ate . I o u Cele două principii neasemenea (oux o;J.oio" - termen de p re di ­ lecţie la presocr atici) şi neînrud;te (în gre ceşte o u x Of1.6 'Jl u Ao�) sînt chhr cc!e meren definite in fragmentele anterio are şi analizate în conex iun e a lor multiplă: li·mila ( pnas) �i determinantele (peminonta) , în opo z iţ ie cu e! ementek ucdetermintlrii, factori i de nctn[trginire ( dpeira) . zoo Din non trebuie relevată dete r minare a ontologic , .întemeictoare" a r apor tu l ui de mcdiaţie prin l egi num"riee, pe care hanno;tia le aducE: în lwsmos, c:.t un eveniment al substanţei (l!i me ep.ege:meto, verbul , .a se întîmpla") , aproape ine xplic ab il - (,.în orice fe l s-a nimerit " (la Diels ­ Kranz ,,auf welche Weise diesc auch immer zustande k am" ) . Deci tot o hz-fiinţare, de data aceasta ca nexus c are ţine laolaltă ordinea cosmică. D �spr e c:J.Tacternl oarecum nenatural iner e nt acestei armonizări era firesc


1 73

1\:0TE LA PH!LOLAOS

să eltis::r; ncdnm<:riri, intrucit e:tnlonul după c2.re pythagoreii defiuenu or­ d inea c ;smică �ul,înlinsă de raporturi numerice corespunde armrmiri mtHica>, fcnom�n artificid prin excelenţă - · o stare a domeni ul u i sonor . , pro du.; ă " cu instrumente confecţion ate de mîna omului (deci emanaţia unor artefacte, nereperabilă tale quale in naturii) . 20 1 !n text med� isotagi. Lucruri sau componente cu , ,întocmire ine­

::'IIanuscrisele dau l ecţiuni diferite : isopaU, "care n-au căzut în acelot" (la fel isotahi}. Termenul isotage provi ne din terminologia mate­ maticii., fiind pesemne un echivalent al lui homotages, care denota lucruri .,aş�z.->te pe aceeaş i linie, în aceeaşi serie, in acelaşi plan." Or, t ocmai struc­ tura fizico-numerică a Uni\·ersulni presupune o foarte mare ueomoge.nit ate. ,,,, Armonia din ijn ivers funcţioneazrt potrivit lui l hilol aos ca un fel de domnie a constrîngerii numerice ; de aceea "închide" cu neces itate (at:a�:ke synkleisthai) tot ceea ce urmează să fie cup rins armonie într-un astfd de kosmos ( l ua t aici tot etimolo.�ic : "rînduiala" sau "ordinea" care . ,împodobeşte" natura) . DupT1 aceastr1 propoziţie urmează jumătatea pur telmc::-ă a expuneri i : definiţia intervalelor care alcătuiesc armonia muzicală. 203 D upă c um se poate deduce şi din echivalenţele pe care le-am dat ln paranteze, termenii greceşti gc referă la lungimea corzilor muz icale din­ tr-Ltn hepta-cord utilizat p entru a desemna prin metonimie notele unei game perfecte, deci amplitudinea scării muzicale, cu intervalele ce dau conso­ nanţele de bază : octava, n·h1ta �i cvarta. Aceastii scară textul nostru o det;ncşte referindu se la mărimra armoniei ( ctpfLr:>'''"� fL±yeO,,�), termenul han., ··· u ia fiind luat în accepţiunea tehnică : acordul de at·ouuni•·ii prin ex­ celenţă sau octava (\·. şi fr. A 26 �i A 26 a), obţinut:i prin ciupirea coc7.ii la jumătate ( 1 : 2), fără ca intervalele pe cnre le îusumcaz1i să fie eg:1loo:, deoarece consonanţa rez ultă din combinare a cvintei [2 : :n ca cvarta [3 : 4 : . Se pune a problema suhclivizării exacte a oetavci în raporturi eonsonantice. De acee a , întrucît tonul nu putea fi împărţit în părţi egale prop•Hţionale (v. �j textul uin l'lutarh. p. 89) va fi determinat mai întîi ca difdenţă între cde uou{L iuten·ale, de cvartă �i ele cvi11trt. l'rmează defi­ nire.> c\·artei, în funcţie de sunetul produs prin eonsonanţa oh(:iuută pe intt!r,· alnl a două coarde din heptacord. La una din extremităţi se situa hyţâf.>, "cea mai inaltă" (dar nu prin sunetul produs) . De fapt era struna "cea mai lungă" prin care se obţinea sunetul cel mai gmv. ""' Cealaltă limită a intervalului de c uartă (v. supra) o tlă struna "me,iie" (mese, "mijlocie"), numită astfel fiindcă ocuprt locul de m ij lo c print�c struncle heptaeordului. Ciupite sau atinse împreună, prin conso­ n�,nţ;,, mese şi hypâ.te dau acordul de cvart.i, miisumt tot in fnn.:ţie de vibr"ţiile pe care le produc strune mai laxe şifsan mai din scurt in­ " gală". la�i

'

-

�orrlat·.:; ' ' .

� d s Struna <:ea mai scur t ă ne ( a ) te pro<lnce snnelul cel mai acut desemnează (tot meto nimie) nota cea mai înallă din aeeastr1 scară. �H Trite (in a,,rjauă -:;.[-::x, iouic-attic 7?[-:·r,) : "a treia coardă" în vechiul hept.acord (cu 7 strune) , la care se mai referă muzic ie nii şi după secobl VI î.e.n., pe ntru a numi intervaluri şi note după locul ocupat de corzi în construcţia îustrumentului. "A treia" struui"L data din perioada unui hep taco rd dorian, eu o strună mobilă. De la " ulti ma" san ·n cte se

şi

nu:n1rii în sus " a treia" coardă (trite) , ulterior unmită para-mese, fiindcă liagă cea medic (mese v. nota 204) , care va fi a 4-a, în lira octo­ cord.i. Delimitarea iutervalelor şi denumirea nu este omogeu:1 îu fragmentul era

-


17-l

MIHAI NASTA

nostru, t.)cmai fiinucă .suprapune noţiuni specifice gamei cu opt tonuri (harmo11ia in sens tehnic, d upă descoperirea pythag• .rt"ici\ a oc t avei prin syllabe, "consonnuţ{l", t'a clement central elin t:diii ci11l armonie) u n e i game c-u şapt<' tonu r i ce cnresp1;nc.lc heptacordul1ti. De fa p t în amhelt· si­ tuaţi i se pnka c"nct·pe o scară cuprinzatoar�: de 8 t<muri, graţie uublulni tetracord. Pînă aici s-a definit mai întîi m:l�ura (sau " m ărimea" ) octave� t·a rapnrt de consonanţă intre cviHfil (di'oxtian) şi Ci.•artă (syllaba) . Apoi s-a pucizat că d iferen ţa din tre aceste dou<i a �orduri con::spunde raportului 9}8 sau ep6gdoos adică unui ton întreg. S-au dat măsurile pentru cvarta iniţială : de la I-a strnuă (hypdte ) pînă ia n a medie sau a n·-a (mese - cf. nota 204). Mai departe a I V-a strnuă cn a \"III-a ("ultim a · · neale s au nete - cf. not a 205) fonneazrl acordul de cYinHl. "Urmează de aici înc olo (Talalti'. j um ă t ate a gamei ;;an al II-lea t<:tracord. De act:ea, în sens inn·rs, de la "ultima" sau ucatr pîni\ la Irite ( " te rţ a " sau cea dt: lîngă mijloc) a,·em iar o cvart ă (Lle la a IY -a pînă la a \-II-a coardă).

20' G ama perioadei clasice a mn7.idi dene fiinc� nua descendentă, pe mă�nră ce cobo rîm in ordinea strun e lor .;;e obţi n eau tonalităţi tot mai inalte. Acum se cohoară mai departe : de la a III-a ,;trună (trite - v . uota 206; spre s t r un a " c e a mni înalt(\ " (1'-''P df.i: ) , care: <1e i �\pt e cea m ai. lnng;t şi cnrcspEndc.· nvu.:-i t'(.. lci u1ai joase - :. i. n. :2 U��J ! .Astfel obtint·m Liiu nou u c·Yintil. Întreaga discuţie aminH·ştc ,; ., sinteza prea puţÎlJ coe­ rentă trauomic'ă Lle ll o e t h i u s -- '". f r . A :!.6 �i .-\ :!.6 a cu notele de acolo .� i r"�n,i n! •lin :tce!nşi tratal !aLin carC' alefttuieşte ultima parte a fragm.oi tl t ::�n i t!<·<ru - . Se inc(·arc:; dtcmoustra rt-a c urioasei alcatuiri a octa-;·, i . . . armot d n " ' perfecta <.>lJ ţinut C> prin consonanţ a unor acorduri uesimt:tri : e . iuo·gai c- . dt: parcă suprema r•rdine i n �titnită de rap orturi nu­ lnerice nu .;� 1w ate ol.J ţine lkdt prin armunizart·a elem.:·ntelor C(•nuare, aşa ClH : � se pos�nlează în prhna parte a t�xtului.

zo• Citimeh: dou:i propoziţii d in citatul lui Stoba ios recapitulează datele semJ, cfic;:th-e reft,ritna:rc- la structura octavd - lzarmonia (sau . , armonie a" 1 . Or, mai i�tîi se <1nn liimeusiunile int en·aldor pe baza ra­ pidităţii ;·ihraţ iil<Jr, fcuvm<n pe l'are-1 de�coperise Archytas, ajungind la ccmclnzL c{l lu ngimea segm(·Efel<;r de coardă (şi deci înstrunarea sau tensiuu.t a cmzilor\ se ::tflă în raport iuycrs cu numărul <le vibraţii (mai num<:'roas•: penua :;eg;owntele scurte, suh ten:;iune, r�oducînd tonuri inalte, mai rare pentru cele rcla:·:atc la tonuri gr ave ) . Astfel se obţin raporturile din t�:xt : rpitriton sau 4 : 3 p entru cyint ă ; hcmiolion sau :1 : 2 (jumăt;1ţi di utr-un întreg în raportu l supapm·ticularis - v. nota 1 50) . Se mai folose a însă şi măsura mai ve c he a intervalelor cu seria ce ţi ne seamă de lungimea corzilor : 3 : 4, 2 : 3, 1 : � (p('n trn o reprezt>ntare concretă v. Jno­ uul de fnucţionnre al mono:::o rduini, în sec ţiunea a III-a din voi. I, p. a 2-a, cap . " Hippasus", ir. 1 4 , cu figura (le la p. 149) , subdiviziuni luate uneori în cOl:sirh r are şi fragmentele philolaice. Predomi n ă insă la el seria de in-

terval..: propriu-zis pythagoreică, unde se dall v al or i numerice innrsate

('!'. C.) : pentru nutc : h'ypate valorind 6 ; -mese 8 ; paramese 9 ; ncte 12. Cu această snbdivizarc a c elor două tetracorduri în 1 2 părţi se put eau

obţine t oate raporturile indicate pe baza experienţelor lui H ippasos , Phi­

lolaos şi Archytas. I•'igura inserată în textul versiunii noastre (la p.

89)

redă atît dispoziţia notelor în funcţie de ordinea strunelor din dublul


NOTE LA PHILOLAOS

1 75

tetrac :•:-d, cît şi corespondenţa dintre cele două tipuri de raporturi, to ate );ubonbnate diYizării

incoa; c:burahile . � ''

Valorile

<iate

fundamentale celor

a

oc tav e i

(2 : 1) in

trei interv.-.!� fmHlamentale

două jumătăţi

corespund

îm­

părţ"i,ii globale a scării . , ar monke " în 1 2 suh<liviziuni (cum am spe­ cific .•t supra) . Pentru octavă aceasta inseamnii 5 tonuri întreg i (sau e­ pogd·HP şi 2 semi-tonuri sau dieseis ; pentru cvinEt a tonuri şi 2 semi­ tounr:. D e fapt se ia în considerare aici semi-tonul minor ( = diesis) . de­ fin:t cu mai multe detalii în fr. A 26 şi A 26 a, unr:ie am Vf1zut ce rezul tate drtdeau încercările rliscutabile rle a concretiza numeric v aloarea

und a;emenea subrliviziuni (256/2-!3) . În descrierea lui Boethius se reia şi p ro <>le ma p ro porţ iei iucgale în c ar e se combină U<lllel tipuri de se mi­ toH i.< r! ln cuprinsul tonului. z : o Dec i : syllabe (dor. rr 'J A A Ct. [ h) , termen ucscmnînd - într-o acce p­ ţiune, mai no u ă - cvarta valorează 2 ton ur i şi 1 scmi-ton minor, potri ­ vit u:1ei aprecieri gl obale a raporturilor (frurt indicnrea valorilor numerice p recl.-�· •. Astfel , dacă i se atr ihuie cvartci un numrtr convenţional ele 5 sttbunităţi, iar cvintei 7 suhuniti:iţi, de pot fi în sum at e scării cu 1 2 di\·iztt!!Ji, pc care o repreziută schem atic figura d e l a p . 89 inclusă

in <:!::ninsul fragmentului. " ' Boethius revine asupra <1 e finiţiei semi-tonulni ca d ie s i s (256/243), făr.l s:l mai compare valoril e numerice, ca in fr. A 26. Dacă punem la­ oblU raporturile inllicate în propo ziţ iile anterioare de Stobaios (la c are se :•:,;;tn:azâ în general fo rmu l ăr i phi!olaice) şi ac<:astă e valu are latină, vo m \-edea efectiv că de la una din extremitătilc tdracordului se l asă u n �- � mi- to n minor şi apoi după dourL tonuri i� t� r vi ne cvarta. m Comma. ca subdiviziune mai ap ar e in fr. A 26 (v. pp. 84 - 85 cu t!•·:a 1 67) şi constitu ie prop riu - >: is o Yaloare ce nu pute a fi exprim at ă deci� printr-un număr iraţional, deoarece măsura dist an ţa prin care tonul intr<:ce două semi-tonuri minore, astfel încît o ctava nn ajunge să cu­ prindă)ase tonuri intregi şi nn poate fi subîmpărţită în 1 2 sem i-tonuri egale. "':3 De aici încolo prelucrarea lui Boethius este din nou absurdă (aşa cum relevăm şi în notele Ia fr. A 26 şi A 26 a) . Îndeosei.Ji nu i se p-�atc a trihui lui Philolaos tentativa ue a divide o cantitate cum ar

fi b;t comma, ce-şi grtsea expresia intr-un număr ir aţio n al (v. supra) . Tcr:nenul de schisma (cr;t_(rJ[L<X) , " despicătură" se iveşte probabil ulterior în t ratatele unor armonicieni. "'� Nici această nouă subdivizitme dia-schisma = " jumătate din setni-tonul minor" ll\l poate proveni dintr-un text phi!olaic şi Jlresupune un tdracord en armonic, pe cîtă vreme, aşa cum arată Tanne r y (în Jl.femoires scientifi q ues III, Toulouse - Paris, 1 9 1 2 , pp. 220- 2-13) ter­ menul schisma implică intervale date de un t c t r a c or d cromatic.

Cltimul text (dintr-un tratat exe ge tic ce face parte diu colecţia d e Jl.fo..3lii a lui Plutarchos) a fost ad ăug at de 'l'impanaro Cardini pentru a c-no bora informaţiile referitoare la descoperirea lipsei de prop orţiona­ litate în divizarea tonului. Aceasta este iu mod cert o ac hiziţi e a pytha­ goreilor, ilustrînd com binaţi a de n edeterminare şi mcisnra perfect deter­ minabilă (perainon) îu echilibrul straniu al armonici. us T ermenii folosiţi aici pentru c v a r t ă [dia tess drou � şi c v i n t ă [dia p.inlc] exprimă valorj numerice, spre deosebire de terminologia


176 mai

MIHAI NASTA

n•che din Philolao�

se referea la

configuraţ i a

(cyarta

strum-lor

sy!lab d şi cvinta

(Y.

şi

notde

=

di'

oxeirw ) . care

203 - 209) . Altminteri,

reia elcmentf'ie din textnl citat de Stobaios. Î ncercarea i n ut i lă de a rl iYiza tonul în două semi - tonur i p erfe ct egale ::tiei este atribui U i u11or . . -�nuonicieni" (liarHI(Inil:.�i) nesp e c l Hcaţi ; put fi au t o r i de tratate din vremea lui Aristuxeuos sau - a.)a cum presnpune Ti mpan aro Canlini - . . dilehmţi şi empiri c i c are împ ărţeau int �ryalele dupfl ureche " . 2 " Leimma (gr. J. o "ifLfL«) este . , ceea ce rftmine" - adi c ă, în Timaios, un te r men sinonim cu dicsis, . , semi-tonul" m i nor. De fapt inten· al ul ce con stituie un H:st duprt ce se împarte i n e g al tonul şi se par ăm un "sf'mi­ ton ' ' . 2 1 " Textul are hen (i:·,) . " L'nul " ş i n u mo n ds , poate fiindcă ac est ultim tenuen in c epe a să capete sensul tehnic de "unitate" (deşi, cum reiese d i n A 7 O, atît Philolaos, cit şi Archy t a s considerau cii ambii t erm en i se >'itniază la un moment dat pe acda.� i plan) . Impl i c aţii le enunţului despre , .l'nul ce se întocmeşte armonie", pa­ r ale l cu alte fragmen te philolai c e (in d eoseb i 7 - 9 din a c e e aşi serie) I-au dete rm i n a t pe Burkert să cer c eteze textele h ipoc r atice u n d e se re c-un os c vest i gi i clare ale d oc tr i ne i clespre r1 ez ,· olt area (şi cl1iar evoluţia pato ­ logici't) h:c:rentrc fiinţdur \' i i , potri\·it unPl' k g itrtţi mm:.·ricc pe care py­ thagnrei c l i ic i cll'ntifican pr etu t inde n i lll \.'niYCE (cf. urcislzcif . . . , pp. 2-!2 - 24-i cu rderiuţele din n o t L· 1 . În sederea De ·'P'-"�' ugi nt (De Victu 1 . 2) ��e preconi a : ·az[t Lle!-=.cnpl:rirca UIH·i 1ut:..s nri, , , acord a U ! C'n firea fiecărui ont", la ft>l ca . , nlnnU r n l proporţional" (arit.hJuos synnurtros) ce Inat eri a­ lizeazt't r a p u !·tnl (liutre nevoia de hran�i �i efo rtul f i z ic - de contparat. cu L l n;h!ichc . s . T '. ]'. 1 63, 2 -!- ! . fr. 58 T> 1 DK. De: ul Jir�ie pythagureid sînt şi rapurturilc numerice din c mh riologic şi pa tologia b olilo r, unde pre<l"m in ii n u mere i mpare (perai nc• n la ) . iar dintre cele pare 1 4 , 28, 42, ut�d a k·� c :t zile insentnate de un "soroc al ar1noniei" (tot o pr op or ţi e - &F:Lc,vi·r,; j,,>_", ; ; pc· ut ru cd nCtscuţi pr emat uri (H i pp oc r . , Scplint. 9 , dciinitia. 21,6

\'li, 4 4 8 şi cona·ntariul lui

kippocratiqu<",

in

A . D e 1 a t t e, L e s hanno nic s dans t'emb;·yologie P. Tlwmas · · , Brnges, J 9:JO , pp . 1 60 - 1 7 1 ) .

" :IIeianges

Gr upul f r agmEOn t dn r p li il ola i c e li i - Il 1 :1 n e trans mi t e aşadar en un ţ ur i fun d am�n t al e p ent ru a re cons t it u i teoriile pythagoreismului mediu <lespre arnwnia elin makro-kc•smos, reflectat:• mai concret în creş­ terea şi den:n ir e a ritmic-armonici:i a organisnwlor \·i i , al ciitu i nd fi�care nn m ikro-l<osmos, în to c m ai ca Gn i ve rs ul care �e <lezn•lt:t "în jurul" unui centru - " încep tttur ă " şi Fo c ar al vieţii. De ai c i simboli�mnl din B 1 3 (cu paralele în li 1 7 ) : omologia metaforică dintre ombilicul (ă[Lrpa :A o�) unui trup omenesc sau . , rădăcina " sa , , e mbrionară" şi funcţia kosm u ­ poietică a Focului - entitate primordială. Rcpr, zentări înrudite se intilneau şi în fr. A '27 ( e x c c rptat de l\fenon - v. pp . 85 - 86) , in drep t ul diferitelor expresii r ef eri t o are la distribuţia org an elor raportată la p ărţile u niversului ( :;an în k g Cttură cu i po st azele creşterii la diferite făp turi) semnalam şi alte locuri p ara l ele din gindirea p rc·so crati c ă. Para­ lelismul este dus pînă la ultimek cr.nsecinţe de Ti mp an aro Cardini. Unul . , fizica-matematic ' ' genc·rînd pluralit ate a şi sfera întruchipată de peras cap ăt ă in si s temu l lui Philolaos funcţi a prec isă de c entru al . . revoluţiilor cereşti " . A fost cîndva . , Unul pri mordial " şi ac um este Foc c entral in ac est Univers-kosmos întocmit, ce c on tinuă să aspire vi dul prin acel invo-


NOTE LA PHILOLAOS

177

lucru a l său extern ( un fel de respiraţie cosmic generatiYă prin care fiinţează procesul naşterii şi al pieirii lucrurilor) . 219 Paran teza din textul lui I a mblichos include trei c u\· i n t e, citate direct din Philolaos : hen . . . arkha (fonetism doric !J ; panlon. Dicls trimite şi la fr. 47 A 20 din Archy t as , care coincide cu A Hl din Philolaos, referin­ du-se tot la sinonimi a hen-mo11as ( .. Unul" ş i monada i , cu im pl i c aţ i i lă­ murite de noi în nota pt ectdentă . Termenul arkhri (arh e- ul, principiul") " e reliefat prin conotaţie ctimologică : "început" (la DK :" . . . allcr Dinţe A n f a n g") . Z20 Am completat, adău gînd între paranteze asc uţ i te cudntele care lămuresc despre ce fel de " ocazie" [kair6s] vorbeşte comentatorul !:.:i );"icomachos. Se proptm de fapt înlesniri ale demonstraţiei. 221 Oper aţ ia "ridicării la p ăt rat " este desemnată printr-un tenntu tehnic, tetragonizein, şi (dupft cum se aratft in �icomaclws II, 9) permite construirea unor n umere pfttrate cu metoda arithmo-geometrică (v. annn A. Szab6, op. cii . , pp. 40 - 54 şi schemele din acest volum, pp. 1 1 3 şi 1 19 referit oare la folosirea gnomoHilor). 222 în text cpucrtt xcxl ou vl,fL<:> · Act·astii cxpn:�ic !singurul citat philo­ Jaic din textul fragmentului) deYine formula unt-i celebre descoperiri cpi�­ temologi ce pe care se bizuie oiensh·a sofiştilor : opoziţia dintre "natur:, · · (physis) şi "convenţie" (nomos ) . T impanaro Cardini relevă ivirea epi� te ­ mei respective chiar înaintea sofisticii ( l a Hip po cr . , De victu I, 1 1 ; Ar c he ­ Jaos, fr. 60, A 2 DK, I.cucippos, ir. 51 A 23 D K , D em ocrit , fr. 54 A 3 2 1 . Aici constr u c ţi a numerelor f n spaţiu, prin procedee gnomonice, dă impre<a că ele au o real it at e fizică (.,de la natură " ) si nu doar conventională. 22• Citatul l'hilolaic incep e după t erm�nnl . , contrarii". �\ r m o n i a , definită c a uniune (ih nosis) a e le mente lor amestecate in multe felur i :i coHS<'ns al celor t:are "nu se împacă îutrc de", (sau -- mai precis - " au sensuri divergente") Ii s-a p ăru t unor exegeţi moderni nn ,.remakc", atribuit lui l'hilolaos. Se ol>iectcaztL cft hcuosis ·u-nr ii încfL termen filosoiic înainte de l\ rLstotel. Ca nt<trc ocurenţa lui într-un Îr(lgmcnt (1\ !ni l'seudo­ Archyt as (B 9 DK din Stob. 1, -! 1 , 2, p. 20:: 05 W.) l-a făcut pe Gomperz (citat in ap arat a.l., în For,:c/iratikcr) să considere fraza un fals. Totu�i Proclos se referă la o t erminologie similară (v. fr. A 1 4), desemnînd , . ,uniunea" linor suprafeţe pe care le cupri nd unghiurile, in conexiune cu zeii. Acelaşi neo-platonician utilizează het�osis despre Pherekydes (DK, voi. I, pp. 48, 1 6), iar Simpl ici u s în legătur[L cu Empedocles, unde apare un termen similar : hmoun (in doxografia fragmentului U 1 36 DK). Cu atît mai "rhaic sună .,consensul el ement e l or cn înţeles divergent" ( IHz"' <pFC.VE­ ov-rwl cr ufLq;p6v'l)aL<;), constrncţie cu un adverl> poetic �i un participiu ce se întîlneşte în iormule de tip homeric, referitoare l a dileme sau dezbinări. Symphronesis nu apare ulterior la pl at onicieni şi este reluat de Theo Smyr­ naens in a doua parte a fragm entului. Boeckh a optat pentru lecţiunea <TUfL?P"'crL<;, h•r :Doethius, l nst. arithm. II, 22, a p arafrazat un text asemănă­ tor din Nicomachos, folosind formula fericită dissentientium consensic-. Timpanaro Caruini se mai gînde�te la un concept pur muzical şi pro1mne o sintagmă ce prefigure ază sensul mai vechi al symphoniei - deci IHxcx c;><ov�:6"wv cr ufLcpWv 'l)crLc; . ,c o n s o n a n ţ a el ement elor ce sună divergent " (un fel de armonizare a disonanţelor) . Hlogiul decadei din fragmentul ll Il trebuie comparat cu m ărturia <loxo graiie ă excerptată din Speusippos în fr. A 13 şi cu enunţurile mai ·


1 78

MIHAI NASTA

puţin esoterice din textul paralel al lui Archytas - fr. B 5. Citatul re­ produs de Stohaios conţine desigur şi frînturi din Philolaos (cum ar fi epitetele misterice) . dar fr,.zeologia pare alterată de un redactor tardiv al tratatului Despre natură, care a introdus adjective dintr-nu limbaj pe­ dant (cum ar fi gnomlkd, didaskalikd) , formaţii lexicale proprii mai degrabă idiomului koine, cu totul deplasate într-o enunţare din secolul V î.e.n. (decalajul interpolărilor anacronice ar fi de minimum dou ă �t cole) . 2" În acest period foarte amplu, care dezvoltă elogiul decadei (într-un

idiom cu pronunţată coloratură doriană) , două cpitete �.profundează , . m ăreţia" numărului zece (şi a zecimalelor, în toate privinţele) : pan-telts, . , care le împline�te pe to at e " şi panto-erg6s, " care lucrează în toate" (" are u1;1 efect universal" - cf. DK : . , allwirkend" ) . Aceste adjective compuse par să provină dintr-un Yocabular liturgic, folosit şi în textele orfice (cf.

Vorsokratiker I, p. 4 1 1 în aparat, referirea la Orph.

Frag.

3 15,

p . 324 Kem) . Pantetes apare şi la Eschil, Choeph. 965 şi Sep tem . 1 17, semnificînd cu precădere puterea zeiască sau daimonia, "care de-săvîr­ şeşte" tot ce şi-a propus (v. acum în L. I,npa ş şi Z. Petre, Commentairc aux �sept con tre Thebes 1), Bucureşti-Paris, 198 1 , p. 58, observaţia referi­ toare la contextul acestui epitet aplicat !ni Zeus) . 225 Din nou arkhd, asociat acum cu hagem6n. 226 Textul are aici o lacună de cîteva cuvinte (de nereconstituit) . Ori­

cum, . ,puterea" decadei este luată şi în sens matematic, dar mai ales . , arith­ :::no -magic" . 22 7 Î n original : harm6zon k at ' tan psyc han aisthesei panta gnosta . . . Aici , .sufletul" este organ al cunoaşterii concrete, materiale, ictr numărul

ipostaziat generic în .,puterea" decadei este un factor care modelează percepţia. Propriu-zis : graţie lui pot fi annonizate prin percepţie senzo­ rială (aisfhisis) tot ceea ce "sufletul" face să devină cognoscibil şi trans­ mite astfel omului raţional (depozitar al cunoaşterii) . Aceste speculaţii se vor regăsi ulterior la Teofrast, în De Sensu (.,Despre percepţie" ) .

22B Propriu-zis : . ,face ca lucrurile să-şi corespundă ş i s ă devină cog­ noscibile, potrivit cn natura gnomon.-ului". Ca în textul aristotelic - tot atît de grăitor - din Fizica III, 4, 203 a (la noi «Pythagoras 1>, fr. :10 şi nota 1 73 - respectiv 58 B 28 DK ; 297 Rav.) , gnomon-ul este instrumentul

de cunoaştere folosit de pythagorei pentru a construi numere p are şi im­ pare în j urul unităţii sau prin excluderea ei (\·. figura, p. l l :i) . Unii consi­

deră că physin trebuie raportat la întreaga natur:i (şi nu doar la confor­ maţia gnomon-nlui) . Totuşi, Diels traduce a,;tfel definiţia puter i i de armo­ nizare a numărului : . ,Nun aher bringt diese innerhalb der Sede alle Dinge mit der Wahrnehmung in Einklang und macht s[e daclurch crkennhnr und t:inander entsprech�nd nach (des Zeigers) Natur . . . " . .!\. face "ca lucrurile să-şi corcspundrt" - i.e. să dea l a iveală contraste şi asemăn{tri, m ăsuri proporţionale - socotim că înseamnă tocmai a extrage din n !ătnrarca unor parametri ce le întruchipează relaţii de comcnsurabilita!c. 22 9 Strălucitul editor enciclopedic al fragmentelor Boeckh a corectat

un genitiv din manuscrise {crwwhcuv) , dînd l a iveală o formă participială (crwfJ.<X't'wv) , de la un verb somatoun, , . a da o dimensiune corporală" sau "a compune raporturile . (logous) unor corpuri solide" (sau . . \"Olume" ) ,

pe care

n u m ă r u 1 le înfiinţează geometrie. Verbul somaton se opune lui schiziin, ca şi cum puterea n u m ă r u 1 u i (în viziunea concretă a pythagoreilor) ar face şi ar des-f ace raporturi cantitative ce se materia-


NOTE

LA PHILOLAOS

lizează în spaţ iu ('·olume) . R el aţ ii cantitativ numerice capătă o putere cll,miurgică ; se regăsesc atît ca delimitări certe (perainonta) cît şi in do­ meniul raporturilor nestabile, încă neconturate printr-o măsuri"t certă (sau cognosc i bilf") . !Jrintrc apeira, unde domneşte principiul ncdeterminării.

"" T.:xtul : .,numărul şi armonia nu acceptă eroarea sau f<<lsul rpseu­ m1 este o proprietate a lor ". Am e xplicit at : "desăvî rşirii lor "', întrucît aici teori<l muzicală şi arithmo-geometria gre c i lo:: (;te în ndere raporturi perfe cte sau consonanţe fundamentale (în armonie) şi relaţi i le dintre numere întregi în reprezentările matemat ice . . , Iraţion ali tate a" numerelor <kvine un defect, o . ,smintire", un obstacol în calea cunoaştuii (sau ceva . ,inexprimabil " = a rrlzeton) . 231 . ,Xutura lucrurilor" - f>hysis în a cce pţiune a genc,rică - este pri­ vită suL n.spectul nclimitdrii - uedeternzinalc, ca un apeirou - infinit Cit semn neg a tiv , c�re se opune dcterminării, ordinii, cunoa�.te:-ii ce rte . De aceea este un domeniu . ,ir aţiona l " ( dlo{{os) şi de . ,neînţel es ", unde î.�i poate face loc eroarea - . ,ialsitatc", ba chiar şi un fel de . ,smi nt i re " a realităţii, care capătă denumirea - întrucîtva sinonimă - de "in vidie" phthonos, dcoart'cc în physio-logia presocraticilor un asemeuen. defect " (., antropomorf") se opune ca .,respingere" sau . ,ostilitate . , atracţiei" sau forţei . , poz i tive ", desemnată şi e a cu un termen psihol ogic , philia (. ,iubire"), la Empedocles (ci. de cx. fr. 3 1 A 1, 28 - 33, 37 - 40, B 16, 53, 58 - 59 llK) . Pentru Timp anaro Cardini şi-ar găsi astfe l expresi a .,lnadec­ vatul", efortu l ncpu�incios de a te ridica pînr: la un adevăr desăvirşit .

dos ] ; căci

=

282 Jlctdorism din domeniul nautic. Eroarea nu poate fi compatibilă cu . ,desf.vîr�iren. numiirnlui" - deci nu suflă . ,în direcţ i a lui", ca şi Cl\1!1 ar fi un vînt favorabil. Pentru metaforă, cf. şi o,·idius : . ,di . . . coep :: s a s p i r a t e mei�" (lVII'tam. I. proemiul) . At:tenticitatea fr:, �mt·ntului Il 1 :! a fos t mult contestată, dar el are si apărători -- mai ;!les pri ntn· principalii editori ( Bm·ekh, IJiels - Krnnz, Ti�­ panaro Carclini, Monclolfo) . Metaf.,rismul pro vine din rep reze nt ări iconice ale gÎih1 iri; dinaintea lui Platon - poate fi chiar sinteza orfico-pythagorei­ lor, dintr-un ciclu de ak usmc. Pentru ll u rl;:ert (o.c., p. 245 şi mai ales nota 206) clrl (li! gîndit insăş i inserţia fragmentelor B l l f 1 2 la Stobaios intre texte et c ar �.cter tardiv : falsul (1Timaios l,okros "· enunţuri din Aristotel platoniznnte şi din I'seudo-Archytas. Contestă autenticitatea fr;q:!m<·ntuh: i Ho,mld, Theiler, E. S uc hs , mai recent Fe5tugiere (cf. 1/FG, elin 1 94 5 , pp. 4 , 16) . Oricum, reprezentarea corpurilor-elemente (in text son,ata) de zvo lt ă o concepţie philolaică, inrudită cu cea din fr. A 1 ;;_ Xu se m :li poate identifica totuşi cu claritate dacă cele 4 elemente-sti­ hii tnlCliţionale (Foc, A p ă , Pămînt, Aer) işi au corespondenţa precisă în . ,corpurile cosmice" propuse contempl ării şi analizei geometrice in spaţiul rtstronomilor, cum se inţelege din A 14-A 15 a. Desigur Focul este cel elin modelul pyrocentric (aşadar nucleu primordial şi Foc central) . dar nu-l regăsim pe cel exterior (.,involucrnl") . Al cincilea element, după cum se intrevede din fonnubrea enigmatică, prefigurează (esoteric) doctrina despre quinta essentia. Interpretarea celor două cuvinte aq>cx(pcx� o ),x<l� rămîne aici de domeniul conjecturii sau al sugestiei poetice (v. infra) . Nu ieşim elin caclrul ideilor pythagoreice (chiar dacă trecem de perioada ,,medie" şi ne aflăm în neo-pythagorism) prin efortul de abstractizare a imaginii wmi 1.-o:;mos de natură materială. Indubitabilă este asimilarea sferei cu întregul


1 80

MIHAI NASTA

Un i vers şi, pe cît se parc (detaliu de o modernit ate uimitoare). cu o pro­ prietate a spaţiului : s f e r i c i t a t e a � holk6s, .. volum" n pe care o generează mişcarea unui corp cosmic sau . , mediul" în care se mi�că. �33 Această definire a celui de al 5-lea . ,corp" (sau . ,eleme�t" - v. sup ra) este atît de stranie, încît llurkert (loc. cit.) o declară contestal> ilă ( .. vcrdiichtig"), deşi dificultatea lexicală nu este clarificată printr-o astfel de condamnare. Un . , falsificator" nu se arată de obicei atît de ingenios şi nu inventă asemenea metafore. Expresia din text spltairas ltolkds (6 -.Cic; a;> x(pe<<; o :Axic;) este foarte rară, surprinzătoare. Semnul interogaţiei l-am snfixat traducerii noastre (ca la Diels - Kranz) pentru a marca mai degrabă caracterul aproximativ al echivalenţei . Ar fi trebuit să utilizăm o perifrază mai amplă care să includă ambele serii : ( 1 ) concret metaforică ; (2) alegorie iconică. Iată deci mai întîi aceste sensuri : ( 1) sfera noastră este ea însăşi un fel de navis onerm·ia = .,navă de transport" (holkds), iar sintagma este ce tipul substantiv + genitiv explicativ. Ni se pare cam frustă metafora, prea puţin explicită ; deşi Diels o acceptă (.,der Kugel Lastschiff") şî j us­ tiiică traducerea cu locuri paralele pentru această imagine : .,wie ein Last­ schiff die V/are in seinem B auche triigt, so der Ăther den Kosmos" . Ceea ce deplasează imagismul spre un sens (2) figurat : Sfera (Universului) nu este ea însăşi imensa corabie care conţine totul, inclusiv cele 4 elemente, in . ,pîntecul t:i". Propriu-zis nava grm1 ca al 5-lea element ar fi etherul, a�a cum sugerează Imnul 01jic 5, v. 2 şi fr. A 1 7, deşi acolo se vorbeşte de Focul central, comparat cu o cîrmă şi termenul sferă este restituit con­ jectural de filologi. Mai sugestivă pare apropierea cu Imnul orjir: 87, v. 2, unde se vorbeşte de holkos - .,povara" trupului (crwfLIX't"o� o :Ax6v) . :;:{e ailăm astfel pe terenul iconicităţii abstracte, cu sensul (2) figurat : .,povara (năvii) Sferei" poate fi înţele� pur şi simplu ca o meton i mie , în care tema ni"1 vii deYine doar o conotaţie tehnică. De aceea păstrăm îu versiunea propusft de noi sintagma simplă . ,povara Sferei". Dar însuşi sememul abstract comportă două specificări ulterioare. S-a corectat hol­ k i; în /wlkos (oi.x6c; - Wilamowitz) sau holkon ( Burkert) . Avem de fie­ care dată al>stn.ctizarea ce înlătură metafora năvii. Luăm pe rînd aceste propuneri-emendaţii (care oricum propun sensul secund) . Aşadar (2) hol­ k6s ar fi pentru \Vilamowitz ..volumul" san .,ponderea ce prisoseşte" (volttmen. - Ubenug - cf. l'lalo, voi. II, p. 9 1 ) ; dar, obiectează Diels, uiciiieri nu este atestat un semantism de acest fel. B nrk e rt prop n n c: sensul (3j hnl1N5n, . , forţ ă de atracţie" a sferei. Efccth· toate fo r maţi i le , holilds ( . , nava"J, ho holk6s (. , Yo lum" ) şi ti5 h<Jlkon (adjectiv snbstantivizat abstract), corespund temei lzclk-/ lwlk-, . , a trage" (şi verbului iiAxo!V - V . xecrOett). îa cazul .,fortei de atractie" a Sferei, ea trebuie atril>uitft tot dhtr!tlui <:are pricinuieşte 1nişcarea �crulni exterior - involueru şi (printr-o ,�t ra �ere C'Jalescentă) toată mişcarea din aer şi de pe pămînt : .,der etlO-f)p nr .m;:,cht di<e Himmels-hewegung nud durch ein auvt:AxocrO:xt alle Bewcgnng in Luft und auf Erden" . Însă tocmai referirea la locnl paralel din Stagirit, i.1Ietcor. 3-!1 a 2 (şi la un alt autor - care compilează, in Theol. Arithm. 1 , 19 sq.) deplaseazft filosofenml într-o epodt tardivă. Genială mi se pare i 11tuiţia pe care o propune textul aşa cum este. în afară de cele patru elemente din Empcdocles, identificahile în materialitatea lor, sfera cosmică pri n forma (\-olumul ?) şi - în orice caz - ponderea .,deplasării" d funcţionează ca uu al cincilea elemt:nt (sau .,corporalitate") ce determină o legitate universală a mişcării în .,cer" (i.e. în spaţiul macrocosmic). Acest al cin-


NOTE LA PHILOLAOS citea element s a u

181

determimtre , .corporală" in cele din urmă l e subsu mează

pe celelalte patru.

' Fragmentul U 13 enunţă cele patru principii (arkhai) specifice exis­ te uţe( pentru orice fiinţă vie (z6on, , . animal") , simetrice cu cele 4 ele mente, pre�uate din Empcdocles, dar descrise diferenţiat, separindu-se chiar uni­ versul organic de cel anorganic. Am tradus

cipxal Tou ��ou '!"ou ÂoyLxou

ca . . p�inc ipii ale fiinţării pentru vieţuitoarea raţională", insistind asupra conceptului de funcţionalitate. Nu se definesc astf el funcţiile , ,oricărui animal", ci doar ale . ,fiinţei raţionale" - orice o m filnd o făptur ă cn cea mai iualtă organizare psiho-somatică. 03� , . Principiu de însufleţire" - în text psycluf. Ar fi fost un nou-sens traducerea , . inima este suflet " . Se conturează noţiunea de psihism şi tot

odată revine conotaţia de psykhosis. , .insufleţire", proprie pythagorismului. Făptura este , .însnfleţită" datorită bătăilor inimii şi respiraţiei (cf. A

23 şi A 27). Dar totodată inima (kardia) este şi sediul unor facultăţi sen­ ziti\·e (percepţii senzoriale, la care face aluzie �i fr. A I l ) . indispensabile cunoaşterii, deşi sediul gîndirii ·- propr iu-z ise , - este encrfalut sau , . cre­

kepkalC (�<eo;>ct"Ai) pentru iyK�'l'a.).r,v, v. şi Diels - Kanz, în aparat) . . 23• , . Organul genital", desemnat convenţional (prin aidoion - titt. ,. parte ruşinoasă") este principiu al generării (,.fecundaţiei"), alăturat, printr-o asociere simetric funcţională, de alt , .sediu" pe care pythagorcii il consideră un organ : , .ombilicul" (o!L<pct).6�). principiu al creşterii. Tabloul de ansamblu a l funcţiilor vitale-principii stabileşte omologia om/animal/ plan.tâ, la rîndul ei axată iconic pe asemănarea dintre dezvoltarea embrio­ nului şi germinaţia concepută ca un proces al .,creşterii" armonice în jurul unui focar. B u r k e r t (op. laud., p . 250) a situat cn acuitate detal iile unor asemenea reprezentări : , . Ş i Democrit vorbl��te cu metafore vege tale de>.pre semnificaţia omhilicnlni (cf. fr. n 1 48) , iar la stoici Chrysippos com­ parâ embrionul cu o planti't (SVF II, fr. 80H), aşa cum apare <<arttnearea seminţei � in uter, in excerpta din Menon (fr. A 27) , ca cnnnţ philolaic. Ernpedocles şi Diogenes din Apollonia (fr. B 2) cunosc de asemenea ierar­ hia structurală ( . , Stufenbau") plantă - animal - om, iar la Alkmaion gă.iim prima diferenţiere dintre om şi animal, în funcţie de inteligenţă (;wus, fr. B 1 a) " . Aceste paralelisme conceptuale merg împreună cu spe­ cubţiile despre mikro- şi makro-kosmos, fiind trăsături ale filosofării arhalce, la fel ca raportarea tipurilor de fiinţe vii Ia dispoziţia şi funcţia ierul'.' desemnat aici prin termenul

organelor.

liltimele fragmente "autentice", ll 14- B IG lll' pfu;treazrt vestigiile u!lei doctrine despre suflet şi menirea lui soteriologi(."(i <k a ,.salv,t" trllpal. Cocxi;tă în aceste speculaţii credinţe cu fond misteric, a�a cum le-a pro­ povăduit orfismul, dar în ciuda ironiilor sau tleîormări lor idealiste din texte p!atonice, tendinţa primordial pythagnreidt se leagf1 mai strins de ncttnră (p!tysis) . Pe lingă această coloratură naturistă, rem arcăm la l 'hilolaos :m�>stratul epistcmic de tip medical, mai degrabă umorul-cosmologic (ca în A 27 B 13). În coexistenţă cu trnpu!, odatit ce a venit pe lttmc, o mp­ tură (zăon) t răieşte numai datorită f>n<'Utnti, , . suflnl de aer " indi<;pensabil

p'!ntru a răci umorile �i a întreţine sîngele. De aceea, c a la Alkmaion, ex istă iuncţii diferenţiate ale organismului, întrucît dnpil însufleţire (corelată cu met-e>WJmat,,;;a, , .întrupare" şi metempsihoză) . omul fiinţează respirînd.


1 82

MIHAI NASTA

Deşi trupul e subordonat sufletului, acesta la rîndul ;;J.u nu mai poate fi doar o entitate nemuritoare un i dimensional ă , ci corbpnnde intr-un anu­ mit fel noţiunii moderne de psihism. F uncţiil e sale m:�i dnt definit e după modelul tripartiţici arhaice : nous (vo;J.;) " f;indir<· :t " , phrenes (q>ptve�, la originii " diafragmă") "voinţa", tltymos ((�'>:"<:: ; ) . , afcctele" şi " " sediul poftelor - epith:ymiai) . într-o monografie recu1tă - care · S('hi ­ ţează modelul grec antic de ., s u f 1 e t" - doctorul C. B ă 1 ă c e a n u propune pentru această seri e, .,specifică fenomenelor psihice generate de mişcarea pneumei", o terminologie ingenioasă : "stări aicct i ve (thymos) , st ări d e motivaţie (jrenes), gîndire s au cunoaştt:re prc.priu-zisă ( nous}, ace asta din urmrt inerentă numai omului " (cf. A n at,,miftii fn căutarea sujlt'lului, llncnrc�ti, ! fiS ! , pp. 20 - 22) . Am v ă zut , <'lin fr. B 7 3, că t e<Ll oul se îmbogiiţcştc, ddorittt "principiului (ce insuflq in: " , l0caliz;.t in ·irumă (kardia), c'1re J•rda (mă�at· în parte) sarcitw de a genera (şi a răSJ)Unde hc) percepţi i senzori:;!(: (ai.,t!ufseis ) , cre ier ul ( . , cnccfalni"J răminind st'diul ginilirii raţionale, deşi nous (iar apoi noesis, intelecţinne:a) este în ultimă inst:;nţ ă tot nu ;;triblt al suilctulni, subdivizat în dou?• p:trţi, ca 1'1 Pla­ ton şi Aristotci : jm:<i•m::l (legat de t}'ithymia) :;;i i ;� t ! l e c 1 i v -r aţ i on al (sau dianc-etic) . R ftmîn ain pă cate zone obscure, atunci cînd trebui e recon­ stitnitii cpistema vie1;:i şi menirii suflE'tului l a Philolaos. I.at ura materi·:ţ­ list-fiziologică, ref.-riton re la psihism, este pusă in um}Jr?t dt: cea �pi ritua ­ list-soteriologică. Odată .,înjugat" cu trupul, su fletu l , . isJ :ă�:E- şte" o serie de furădelegi şi pi'tcate - inevitabile în traiu l p5mintean - , rbr totodat ă tl , ,semnifică" nnn1a.i priu "trup" şi se , , salv e az ă.. în ctnsui accstt:.. i {·onvi<!­ ţuiri so matice . SnbzisHi mari dificultăţi în reintegrarea nnc·r em;nţuri de acest tip printre citatclc tradiţiei directe, deoarece nu &t: mai pont<:: desluşi cum se raportează datele psihologiei naturiste l a doctrina despre nwtt·mp­ sihoză şi d espre sufletul-armonie. 230 A i ci , (ca în il·xtelc din P l aton care urmează) , .. m o r m î n t u 1" este desemnat pr;ntr-nn cuv înt obişnuit : sema. Fiind un citr.t din l'hilo­ laos fonetismul e:'tf.' dorian. Vocabula idiomatică siima (cr!iţJ.'>', dat. crtijAatTt), se combir.. ă p,;ronomastic sugestiv cu s om a. (dat. "'�1'-"'�l), . ,t rur/ ' . R eferirea la "tLeologi şi preziciitori" (manties) e dubio a s ă , <1ar metaforisn•ul "in­ jugării" celor d ou ă i post aze ale fiinţei aminte�te ue tt:rminologia rniste­ riilor - cf. Aristotd, fr. GO Rose din Protrcptic - şi de nn supliciu, unde m1 t erm en similar desemnează legarea victimei de inst rumentul care <ljută la .,indreptarea" prin canon. Despre n atnrt!. . ,pedep�clor" (timoriai mai înseamuă şi . ,răzbunări") dă mărturie fr. 1 B 3 DK din Orpheus, intr�un context din Platon, Cratylos 400 1�-C, pc care l-am r c:produs inte�ml in tr ccducerca noastră (v. p. 92). 237 Tocmai epitltymiai (.,dorinţe" - .,pofte ") apetenţe care v or m·ea sediul lor in suflet, deRi era mai firesc să fie localizate în t rup . Se reHcfe::: z it însă o latură a .,p;ihismulni" (v. nota de prt•zcntare a fragmen­ telor H - 1 6, supra) c:rre se constitui e la un moru ..nt in wfll'l ,.epithymetic", d upă ce s-n constatat că informaţiile ce ne vin prin . ,senzaţii" (aistheseis) pot fi corchcte cu pul fiu ni degradante. De acee a sediul şi iuncţia epitbyi­ miei ( care apare şi In C antemir , în Istoria ieroglifică, c a un adevărat p alat de huzur !) deocamd a t ă î�i a u o întru chip are iconică : vas al Danaidelor asoc:at cu . ,ciurul", o,:cilîud la voia întîmplării (ano kal6 - "in sus şi in =

=

=

=

jos").

238

Un Socrate platonic

evocă in

trecere, cu dezinvoltură, icoana supli-


183

NOTE LA PHILOLAOS

ciuhir la care s-a� teres(tl arătat

fi

p utn ţ referi autorul , . sicilian" sau , . italie". După in­

etimologici

proruti ipotetic pentru

fie pe

Philol ao s

poetice

şi

loc al izării

epithymiei, comentatorii

p aternitate a unei asemenea moralităţi soteriologice

( .. italie"),

fie pe Empedocles ( , . sicil ian ") . Wilamowitz din Timocreon : . ,un bărbat sici­

un calificati\· similar în fr. 6 Han·, ingenios, cu haz (gr. komps6s) . . . "

depistează

- ceea ce se poate referi

la

orice

pythagoreu. · •n Joc de cuyinte bazat pe asemănarea paronomastică dintre pith­ a >t6n (de la pcithomai), , .încrezător", , . docil", peistih6n (de la peitho şi

pisteu-7),

. ,uşor d e convins", . , credul" şi pith-os, . , vas mare", .,butoi" (cum cei în care turnau la nesfîrşit apă Dan aidele) . "'' . ,Xesaţ" sau . , insaţiabilitate" d ese mnate aici de cuvintul grec aple>tia care se leagă în continuare iconic de ale goria butoiului, deoarece mai înseamnă şi . , nep utinţ a de a umple". era

w Cu subtilitate

Timpanaro Cardini relevă

deduhl area sufletului sau

m�X exact : sediul somatie al epithymiei în trupul-butoi găurit şi sufletul care inst i gă şi acţionează suh im pulsul cpithymetic, devenind ciurul (gr. kosf?i�i'JS), cu care Danaidcle toarnă apă în vas. Axnl referenţial în acest met:.forism este ideea dorinţelor vane, ca u n fel de sită rară sau ,.ciur " stări psih ice degradante, incap abile de a reţine o ('unoaştere utilă pentru satvarea sufletului nemuritor (implicit ,.sănătatea" şi echilibrul psiho-so­ rn:ltic). •�• Se aprofundează disjuncţia sinonimică semnalată în nota 236. Aici setna1 = , . mormînt" al trupului, sema2 = . ,semn" sau semnificarea sorn.'+tică, latură concretă a limbajului fonic şi gestual mimetic, trupul de­ veuiq.d un vehicul indispensabil pentru expresia stărilor sufleteşti. Poate că dubla funcţie nu este un mitologem al tradiţiei arhaice, religioase, ci tocmai produsul meditaţiei pythagoreilor de care se prevalează Socrate. m Ter menul comun soma (a&(J.a) , ,.trup" este pus în evidenţă pt-in reeti::nologizare (.,ceea ce slujeşte pentru a pune la păstrare" - i.e . . , p ă ­ z

e ş .t

e" sufletul, aşa

cum zidurile închisorii p ăzesc , îi păstrează pe con­ - phroura (<pp o u�<i), . ,închisoare" , . ,car­

damnaţi) . De acolo relaţia soma ceră ... (v. şi nota următoare) .

211 Printr-o splendid§. p aradoxie trupttl - soma ( . ,închisoare") pe­ d e pşeşte dar şi , .salve ază " sufletul, care altfel ar rămîne damnat pentru

la etymon-ul primordial, autentic, so-m1. derivînd simplu din sozo, , .sînt teafăr", ,.salvez" (şi sa6s-sos, , . teafăr, vi u " ) . "" ,.Xenorocirile" corespund grecescului l:f,mai, substantiv din vocabu­

etemltate. Intensiunea semnificării duce

iaru.t

de cult : , . pîngară"

sau

,.prihan ă ". Termenul provine probabil

din

enuaţarea philolaică şi răspunde antonimic momentului ante rior - con­ diţie ca sufletul să fie . ,dezlegat" (heos an . . . lyse), v ocabula pentru , . dez­ legare", , . iertare", , .izbăvire " - lyo şi lysis - fiind un omonim cu sens opus, faţă de lyme, .,pîngară", .,păcat", .. nenorocire". Astfel de metaplasme

folt)site cu tîlc smălţează limbajul soteriologiei de obîrşie orfico-pythago­ reică din ultimele fragmente ale secţiunii B. • u Regăsim un alt lexem din seria menţionată m ai sus : ap6-lysis, , . dezlegarea" de trup ca , .eliberare" a

sufletului,

după cum hotărăsc

zei ­

tâţile (meta gn6mes, cu consimţămîntul lor expres), fără să fie specificate aceste puteri ce au in stăpînire (kyrioi) traiul muritorilor. Enunţul de b az ă din acest fragment (H H) se înrudeşte strîns cu mărturia din Phaidon


1 64

MIHAI NASTA

(fr. D 1 5), fără să se lămureasc ă îutrn totul ce innm:!.1re avea int erilicţi a sinuciderii, transmisă după referin ţ ele de la inrqmt in d iferit e variante. Pyth agoricul Euxitheos, din care ar fi c it at �nH.litul F eri p atetic ian Cl e­ archos (fr. 38 V\'ehrli), nu este cunoscut din alt�: i Z\·o:1:·�. S-a propus emen­ darea Dexitheos (nume din "Catalogul" lui IamblidJc•<.:, l " . P. 267), dar că viaţa individuală, cu toate vicbitudinile int.rente celor mai diferite sortiri, nu este avuţia omului triiitc.r pe acest pămînt,

certă pare doar ideea

stăpină pe coabitarea suflet - trup fiind o zeitate (sau - poate - daimon-ul priveghe ază individul ca fiinţă) . 2n Ultima p arte a enunţ ării ii ap arţine int e gral lni Athenagoras, care an exe n7. ă o idee philolaică, interpretind-o în sensul N.chatologiei t'Te�tine.

ce

S u fl etel e indiYidunle petrec doar ll11 T[Jg;:z vremelnic, llll tate in trup, desemnat aici cu tun:uml ambivalent de

t,1.ngiu de c:lj>tivi­ phrow a ('jJpoup.X), " în chiso nTc " (lat. carar), deşi mai este conotat �i de Sl·n,ul Pxt�n�iv " cus­ todie " - v. textul din Phaidon 62 Jl-C . . ,nghe" (lat. l'iţiliae). O dată eliber ate (mai ales prin "mîntuire" - sotcria·l , �ufl�tele cre � tinilor se intorc pe tărinml unde pot Tcintegrn condi ţ i a fericirii i m ateriale, prin unire cu Dumnezeu , instanţa nemuririi asimilată cu rnu l pythagorcic (mon ad a generatoar e) , aid "!le;;supra" m a t l,ri ei , deşi pyth agoricii postulează mai de grab ă im a n enţa sa în n atură.

Opoziţi a materie corporală vs. suflet-imaterial nn putea funcţ ion a in pyth agorism decît sub rezerva că la un Philolaos (prinae alţi i . . . ) s-ar fi accentu at contrastul dintre sufletul unic de csenţf• t"!h·inf• şi dif, ..ritele trupuri efemere cn care ar fi dam n at să se in j uge (prin metl:mpsihoză). Foarte i mrJort antă este şi observ aţi a că se păstreaz:i totuşi gr aţ i e lui Athen agoras o teorie philolaică despre sensu l etimologic al ln-�bisorii: de fapt, involucrul formel or (deci tot " custo die ") , în care <livini t atea cu­ prinde ( închi de) to ate făpturile şi obiectele, cîte fiinţ<·<�z>• pe a<"t'astă lume ("t u t t c 1 e c o s e er ano state rachiuse d alla divinita ; ora a tutte le cosc < . . . ) si ad di c c l'idea di una det erminata disposi zione c osmologica , per c ui ogni cosa ha la sua forma e il suo spazio , fissati da legg i di simmetria e armonia" - T.C.). 248 A cee aşi expre5ie c a mai sus, la Athenagoras : h 7 L V L 'f�'·"�ii. [phro­ urai] - v. ierarhi a scnsurilor iu nota pr e ccuent ă . Dicls susţinea că n u tre­ buie luată în considerare semnificaţia "post de paz <• " (germ. Wachtpostm sau l at. praesidimn, ca în C icero, de senectute 73) , c i numai cea de , ;în chi­ soare" (carcer), cum inţelege ace laşi autor latin �ă interprctcze o � ugest ie =

a lui Poseidonios în Tuse. 1, 74 şi Somn. Scip. 1 4 . Utilă este şi tîlcuirea dcri­ Yaţici etimologice phrourd (q;po up-.X) din 7tpo-6p.X<o, " veghez la Cf:va", "port de grijă", aşa cum o semnifică însuşi Socrate : nu trebui e "să fug im " de această privegherc-providentia ca nişte sclavi. 24 9 În text,

"nu

este uşor de a străvcuea

(tli-idcin ) ' " sensul acestui

logos ( = " cuvînt " ) sacru, de tipul enigmelor acusm atice ale iniţierii oriico­ pythagoreice. Şi vo c abul arul soteriologi ei cre ştine fundamentale v ede n1 intuirc a ca o , . eliberare " de păcate (literal, sociologic vorbind) ; de unde, prin reeti mologizarc , derivaţia sensurilor din vechea rom ână : "'libertare iertare (metaforă i nspirati• diu practica elib erări i sclavilor, condiţi a de libert ajungînd să echivale?.e cu o pro moţie spiri tu ală) . Limbajul pytha­ goreilor insista mai mult asupra constrînger i i paradoxal izbăvitoare a trupului-custodie.


NOTE LA PHILOLAOS

185

••o Al doilea element (alături de metaforismul trupului-custodie) din acest !6gos încre d i n ţat auzului spre i?:băvire : . , sîntem una din avuţiile (ktemala) zeilor". Diels traduce în felul următor enunţul nucleic din fr.

1 5 : , . Gott halt alles wir in einem Gefăngnis umschlossen und die !IIen­ schen sind nur ein Stiick des Gi;tterbesitzes" . 0 0 1 Textul e s te aici d.cstul de obscur. D u p ă Diels ar fi chiar corupt. în loc de pl dtt e i n , .. a plrt�mui", , . a modela", savantul editor propunea palassein, "a pîngări". Optăm totuşi pentru păstrarea lecţiunii m ajorităţii manuscriselor, chiar dac ii se poate asocia verbul fie cu dativul somati, , . a-şi face iluzii cu trupul" (cleei a se l ăs a întru cîtva sedus de am ăgirea corporală) , fie c u ncuzatintl (plurale lantum) somata, . . a modela", , . a mîngîia", deci "n m ă g u l i" ac est trup, pe care-I pr e ţuim mai mult decît

sufletul.

••t Î n ac c e pţiunea formulei de salut chaire (z:xi? "· litt. "bucură-te " ) , sa!1•e ! ••• C(•n for m "[ltil"ii l u i Platon, filosofia est" cea care arată sufl e t ului drumul . . �ah·ării" �i astfel îl p o at e <lezlega de trup ( " dilJera" ) , chiar dac ă in c e le d i n urm(t Sncratc aleg-e moartea prin ,;inucidcrc, încălcînd oprcli.�­ tea din rel i g i a orfict �-pyth agorcidL lJesignr, epistcma orientării unui . , ate ­ lier de gind ire" (phrontisterinn-ul ironizat de A ristofan) ia locul unei religi­ ozităţi pr<:socratic e . veg h eată ele întruchipări ale naturii. ••• Textu l acestui tratat ele morală conţine probabil şi termeni post­ ar.istotelici , cum ar fi !ogismoi, " raţionamente", " speculaţii".

lat.

2 �:; Logoi, . , raţ i uni " sau " argutnente" , se opune - credem - "ra­ ţ ionarnentdor" dinainte. Astfel cuvîntul capătă relieful uuei presiuni con­ crete a rea lit ăţ ii motivelor (ehivalenţa propusă ele Diels) sau chiar a .. nio­ bilelor", mai p ut ernic e decît propria noastrl"; voinţ ă . Dar în af ar ă ele c o n­ textul etic. inten·ine în aceastr1 gnnmâ, "scutcuţil " (saa apoftrgmii -- \'. mai i n a in te p p . 1 (15 - I OG . 1 08 - 1 09) convingerea ci'L legile f i r i i , ( m a i ales cele modelatc nu:n.:ric\ stau mai presus <lccit n o i înşine, chezi't şuiml un c<li­ f ic.iu pythagoreic a l naturii luc rnrilor. Cu toate ac e� t e a , Kranz p rop une , îu u l t i mde rec<li trtri din Vorsokratil1er, te rme nul enigmatic <le " gînd uri" , ca şi cum filosoful nostru. so l i c ita t de mult ipla înhi.ţişare a Ideii ar fi avut îu vedere dominaţia r e p re ze n t ftril o r abstractizate oarecum involuntar (din subcon�tient ' J sau presiunea unui sistem de gîndire (structură epis­ temi.cil) snpra-incl h·illuală : . . Es gibt d el m eh r, wie P h . sa gt e, gewisse Gedanken, die stiirker sind als \l"ir " .

Fragmentele d i n tratatul p o ematic Bacchantele ( B::lxzc"') n u adu c nici un enunţ al tradiţiei dire c te , în formulare autentidt. Diels consideră că erudiţii ale xandri ui ar fi putut să dea la iveală o scriere apocrifil cu acest titlu. Nu avem însă moth·e să punem la încloiaUt existenţa unei asemenea lucrări, destinatii char iniţiaţilor, unde bacchantde ( c are devin pcrsonificări

ale spiritului profetic-) ar fi transpus într-o formă concis ale g o ric ă (v. fr. B 19, din Proclos) do c tr i na despre natură şi proporţiile cosmice, reluind unele observaţii ale tratatului anterior (Peri physeos) şi tlîncl pro b abil o nouă ve rsiune a l e g ende i lui Orfeu, împodobită cu simboluri din , . Di scur­ sul Sacm" (Hir•-vs Logos) al pythagoreilor.

••• Pr et ut in den i textul vorbeşte de un mijloc al întegului kosmos, ca iu frag mente le A 1 (; - 1 7 , dar nu se mai axează simetria pe un principiu al genezei elin F o c ul central (sau din monada cu însuşiri clelimitante) . D e


MIHAI NASTA

186

aceea unii exegeţi moderni atribuie formulările citate aici de Stobaios ·unei prelucrări tardive neo-pythagoreice. 267 Parcursul explicaţiei care defineşte coordonatele centmlilăţii reia intr-o formă pedantă ideea din Heraclit, fr. B CiO DK : .. drumul în sus şi

în jos este unul şi acelaşi". Şi în vocabularul uzual un lexem cum ar fj Ja­ tim•scul altus desemnează atît adîncimea cît şi iul"tlţimea. 20" Am tradus exact un termen pe care majoritatea comentatorilor nu-l rcdau cu precizie : metaphlrein, , . a transpune" (aici formă de pq fect activ) . Deci ambele orienUri (în sus şi în jos) sînt echivalente, mai. ales dacă renunţăm la unele artificii de măsură, utilizate proLabil in anticbii.ate, cînd se puteau confunda unităţi de volum (pentru a evalua, de pildă, pro­

funzimea unei ape) cu cele de adîncime propriu-zise, întru totul echivalente cu distanţele . , din cer" - adică din spaţiul care ne inconjoară deasupra şi in afara Pămîntului. Dealtfel, în mărturia concordantă din Aristotel,

De caelo II, 2, 284 b 6 (la noi . , Pythagoras", fr. 56 - respectiv 5S. B 30 DK in fine) se menţionează explicit , ,dreapta şi stînga cerului", care - u-::�pă altă mărturie din Stobaios, ecl. I, p. 147, 22 W. - ar insemna la pyth�gorei O r i e n t u 1 (implicit "răsăritul" mişcării) şi O c c i d e n t u 1 (un termen al ei), anulind astfel opoziţia sus -jos. Postularea unor echidistanţe p;redse faţă de , . centrul" cosmic era una din legităţile indispensabile care decurg din concepţia Universului sferic. . ••• Comentatorul nea-platonic exagerează esoterismul întregii tradiţii de contemplare şi cunoaştere a ordinii cosmice la pythagorei. Ce-i crept majoritatea cunoştinţelor de arithmo-geometrie căpătau o c.limensiur:�. �·im­ bolică, dar nu totdeauna ea , .se ascunde" îndărătul văhwilor (gr. para­ petasmata) unui limbaj de iniţiere in , .misterii" (gr. mystagogia) . Prcclos trăieşte în epoca gnozei şi a visărilor neo-pythagoreice, sub i nfluenţa unei proliferări a simbolismului magic, oriental. Tot ce se poate admite din

această mărturie, ca informaţie autentică, se limitează la caracterul ia:!5atic. de alegoreză, a lucrării Bacchantele (despre titlul ei simbolic \". şi nota �55).

260 Textul : . , aceasta este c a r a c t e r i s t i c a (gr. tr6pos) d>t> an­ samblu a călăuzirii doctrinale (gr. u<pi)Y"IJ<H<;) a lui Pythagoras" . De relnat că simbolismul continuu este specific mai ales interpretăr i i date divin ităţi­ lor, nu tuturor cunoştinţelor sistematizate în cuprinsul filosofiei . .

Fragmentele .,îndoielnice", , .neautentice" (la Dicl�- Kranz Cn.-clilrs), B 20--,. 23 conţin doar cîteva enunţuri care ar putea fi atribuite a pr o ape sigur lui Philolaos. Citatul amplu dintr-un tratat Despre suflet trădează factura unei compuneri apocrife, influenţată in mod eYident de

aristott"Jism

şi de voga altor scrieri similare puse de neo-pythagorei în seama uno.:.; iilo­ sofi atestaţi in vechea tradiţie (despre care dădea mărturie un AristoxeJlOS) . De fiecare dată se mai găsesc cu toate acestea şi yestigii ale unor idt:i . au­ tentic arhaice, preluate probabil in mod i ndirect, pe rnăsur{• ce se acnm u­ lau reprezentările neo-pythagoreice. N-ar fi exclus ca simbolismul numărului şapte, din fr. B 20-:ZO a să fi ocupat un loc privilegiat într-o . ,carte" Despre decadă a lui Philol aos (totuşi se intercalează în tradiţia tirzie şi un trat t apocrii Despre hebdo­

madă - v. preciziirili! date de Diels, dupii citatul bizantin) .

ndo,

261 Asocierea

' generării" (sau do,;oscbindu-s de termenii î

zămislirii"

��udiţi

a

lai I.-..am•�s Lydus, _ autor

la grn­ , , rlc;' enire "

· gr. Nli lh'sis - de

; - yo>E'n; -

gene is


NOTE

LA

PHILOLAOS

187

şi gig11.omai) cu mişc area (kinesis) se întilneşte deja de Platon (v. îndeo­ Timaios 3-! .-\.- B şi unu.) , dar ideea că ceea ce nu este g enera t rămîne imohil pare influenţată (la fel ca terminologia) de aristotelicul prim um tnoveu; (gr. proton kinom1), el însuşi nemişc at (akineto n ) , cum este aici

sebi

numărul şapte . Ciudat este însă impunătorul simbolism numeric, asemă­ n ător cu a lte spe cula ţii din aleg oreza philolaică, mergînd pe linia unei echi­

valenţ•! continue a p r oceselor din natură şi .. virtuţ ilor" cu numere stihiale. Mai ales fr. A 12 atestă - printre altele - importa nţa cifrei şapte, la fel

c a tratatele din Corp1's Hippocraticum şi bogatul material sistematizat de W.H. Roscher (Hebdomadenlehren, Leip zig, 1 906) . Î n enunţarea din frag­ mentl!i nostru şapte nu poate . , genera" din punct de vedere matematic, deoac,:;:e în cu p rinsul decadei nu dă naştere unor multipli. Nu poate fi , . genera t " , deoarece fiind un num ăr-prim nu are cum să fie " zămislit" ca produs a doi factori, ci numai prin adăugarea unităţii (or ac e as t a, după cwn rde\·:t Timpan aro Cardini, nu este ea însăşi număr) . După cum se poate constata din comparaţia textelor greceşti, ambele surse reprodu c la sfirşitu! explicaţiei desp re " virginitatea" numiirului 7 un citat aproape identic extras probabil din scrierea pllilolaică. Dar î11 contextul explicativ anterbr une l e manu;crise aucor�:ază mai strîns . , generarea" c:le corelatul (arist•nelic ?) al mişcării. Pentru Reihardt şi Roscher determinarea prin cuplul dialcctk mişcare - nemişcare denot ă caracterul presocratic evident al epistemei (mai ales intrucit opoziţi a mişcare permanentd vs. nemişcare se m:ti in til ne şte la un A 1 k m a i o n - fr. A l - şi la alţi filo�fi ai natuciil .

C alif icat intl . ,retorul din Tarent" pentru Philolaos sună curios, nu implic ă pron!nienţa citatului dintr-o scriere cu caracter propriu­ zis rehric. Xu ştim în realitate ce fe l de sursrt intermediară cita Ioannes Ly<ht:>. autor tanii\· ('· · s up ra . nota despre . ,fragmentele îndoielnice " ! . Da·�•i n a avea din altl parte i nformaţ ii certe d �spre apartenenţa gindito­ rului (• le,·euit intre t i mp clasie) la vreo ş co alrt de filoso f ie , dupct stilul fra­ zei cit.it<: a pdaLintl " rctor" n u este deplasat pen tru a califica tonul celui care udineşte astfel o cl id nitate a numărului (v. i·njra) . "' În mocl iucluhitahil avem în c onstrucţia frazei noastre structura unui [>e r io d oratoric, nefiind exclusă influenţa stilului creştin, cu paralelis­ mul b1hlic al membrelor ( prezent dealtfel şi tu sti lul hieratic al celor mai veclii poeme orientale, precreştine, arhetipul nnt-i se an d ă ri liturgice) . Fie c l _este vorba de o si!llilitudine (primordial dorit:!) cu c� xpunere a poe­ mati�-\·ersifieată. fie că se verific ă astfel efortul unui falsificator (d. jude­ cata lui \\'ilamowit z : . , eiugefălschtes Zitat") de a imita solemnitatea unei defiil.iţii a pythagoreilor, impresionează desfăşurarea unor membre (kola ) , orinduite pro gres i,· , plnă la procl amarea eternei identităţi e u sine, î n izbu­ ti ta C;)ncln z i e lapic1arCl , eu diptoton şi homoeotdeuton (în raport cu cele trei epitete anter ioare • : theos, m6nimos, /1 auto s heaut6 h6moi6s. !SL Aluzi e la mitologemul foarte arhaic al naşterii Athenei, zeiţa-fe­ cioar�t a inţ elep c iun i i , tot printr-un fel de parthenogenezi"t , în trucît a fost scoasl din capul (respectiv " creierul") lui Zeus, care o zămislise după ce a înd.1iţit-o pe J! elis, personificarea inteligenţei - v. acum M. Detienne , J.-P. Yernant, D's mses de l'intelligence. La Metis des Grecs, Paris, 1974. Asimicarea e i cu Si.lw, , ; Victoria" predotnină în perioada clasică, mai ales printre i-Jnieni, cultul oficial tutelar in cetatea-lumină din Attica vcner!nd-o, cum a.testă şi pasajul uns t ru, ca o inexpugnabilă Athena Parthenos ( " Feinsi

�.u


I BS

MIHAI NASTA

cioara" - de unde şi numele Parthenon-ului) . Şi fr. A 1 2 simbolizează prin numărul 7 . , inteligenţă" - nous - şi . , sănfttatea" (hygieia) . · Mai îndrăzneaţă este în această enunţare a esoterismului numeric asimilarea

lui 7 . , fără de-mumă" cu monada supremft sau martie Unu ca ipostază indivizibilrt (deci nu obîrşia numerelor) , simbolisticft de tip precreştin, legată eventual de întruchiparea und piramide sau de sorocul 6 + ·1 , pre­ zent şi în ordonarea timpului spaţializat prin coloane ale templelor-cakn­ dar dacice. 285 O schimbare minimă în ordinea cuvintelor deplasează întrucîtva la Philon centrul de greutate al enunţării, de parcă s-ar vesti o ident it ate solemnă cu dogma creştină, iar hebdomada s-ar contopi cu . , Dumnezeu unul" (8eo�. ei<;. ăel wv) . Dincolo, în contextul din Ioannes Lydus, s-ar putea să regăsim topica mai veche : . ,u n u 1, cel ce fiinţează în veci, (Dum­

ne-zeu) statornic . . . etc." Dealtfel, configuraţia cuvintelor de aici se mai pretează in greceşte (tot sub influenţa formulelor de cult liturgice) la o lectu­ ră de tipul 0eo, el, ăd C,v = . , fiind pentru eternitate Dumnezeu" (cu trans­ formarea lui er, în d• enclitic) . Oricit ar fi de bine închegată fraza, ne sur­ prinde lipsa fonetismelor doriene, prezente - măcar sporadic - în · alte citate directe din Philolaos. Undeva, pe parcursul tradiţiei textuale., - s- a produs o intervenţie. Minereul autentic s e m a i discerne c u toate acestea destul de clar. Astfel, pentru desluşirea . , hegemon şi conducător" (f)yt)LWV

xCll &pxwv ă.mivTwv) la Diels- Kranz mai figurează în subsol trimiterea la expresia identică dintr-un Joc paralel - fr. B 1 1 - , unde �!w ·xn.Ct. XCll ă.yefLwv, . , a vieţii începătură şi călăuză" se alcătuieşte din aceleaşi cuvinte (cu tonalitate dorică şi un semantism care prezintă altă nuanţă, expli­ cabilă dacă ne gîndim la efortul unui filosof de a impune o termiiJOJlogie cu cîteva joncţiuni generice, adaptabile unor contexte variate) .

266 Dyada (noţiunea numărului 2) este acum întruchipată de Rhea, sora şi soţia lui Kronos, (în original syn-eunos, un fel de , .concubină"). Zeul frate primonlial simbolizează Unul (sau monada primitivă). ca st;hie

b ă r b ă t e a s c ă,

Rhea fiind replica lui f e m i n i n ă ; deci cuplu de contrarii din celebra tablă de principii opuse (tabu/a oppositorum) pe care ar fi sistematizat-o Philolaos (v. şi Aristotel, 11/letaph. I, 5, 986 a 1 5 , la noi fr. 23 şi nota 1 34, respectiv 58 B 5 DK) . Prin generarea dyadei dintr-o

pozitiv masculină kosmopoieza îşi găseşte llll echivalent în cea mai veche theogonie ; Kronos, alcătuind cu soţia sa u n principiu al d:y adei ce se opune propriei sale unicităţi, devine în mc•d lesne pl·ntru alegoria filo­ sofilor un reflex paronomastic al principiului abstract Cronos (litt. :Xp6vo�.

monadă

Khronos), . ,Timpul", deoarece cu acest cuplu începe istoria zeilor şi a lumii, în care se petrec mereu alte întîmplări ( , .vremea nemuieşte " ) . De la geo­ cenoza Uranos - Gaia (Cer - Pămînt) se trece la sciziparitatea Kronos­

Rheea, iar aceasta generează timpul, care tinde �pre apeiron- infinit, dar totodată, prin dezvoltare ciclică, reia în desfă�urarea sa cu peripeţii ne­ asemenea grupuri de-tenn.inate de întîmplări (Y. de pildă succesiunea gene­ raţiilor după detronarea lui Kronos, virstele omenirii, etc.).

Nu avem destule argumente sigure pentru a combate autenticitatea noţiunilor din primele două fragmente , .îndoielnice", transmise d_e patru izvoare t.liferite (trei t.lin ele pentru lauda hcb:lom adei •.lin B 20) . In orice caz pornesc din acelaşi intermedia1· ; în propoziţia monote:istă mai răsun ă

conceptualitatea cu care ne obişnuise Platon ( . , platonische Bcgrifflicbkt·it" ­ Burkerf, o.c., p. 232, unde se fac trimiteri şi la dialogul Parmenidcs) . Ecbi-


NOTE lA PHILOLAOS

H ' !l

valarea numărului 7 cu Athena s e mai găsea ş i într-un conspect aristotelic, motivată la fel - cf. Alexandros, In Met. 39, 3 urm. = Arist, fr. 203 : . , şapte nu gencrear.ă nici un număr din cuprinsul uecadei, nici nu este ge­ nerat de vreunul dintre ele < . . . ) ametor ( = .,fără de mumă") ( . . . ) parthenos (= "fecioară) " . Poate fi mai arhaică intruchiparea dyadei în

Ulwn.• . , soaţa lui Kronos" (fr. B 20 n) . Această zeiţă joacă un rol simbolic şi în cele mai vechi akusme ale tradiţiei orale. La un Xenocrates (interme­ diar semnificativ pentru credinţele despre daimones), în fr. 1 5 (AH. 1 , 7, 30) . dyada este asimilată cu . ,maica zeilor" - Rhea, un alt nume pentru

.,materia care izvorăşte veşnic" (tie�oco� ui,l) - cf. Xenocrates, fr. 28), identificaU cu aorislos dyas ( = . ,dyada făr' de hotar"), ceea ce i se pare lui Burkert marca unor speculaţii etimologice tardive (Rhea fiind asociată cu rhCo, .,a curge"). Dar re-etimologizarea populată sau poetică este prac­

ticată din cele mai veclli timpuri, reperabilă - în special pentru mecliaţia dintre cele trei tărîmuri - la Homer, Hesi01l , în Imnuri homerice, în orfic·>­ pythagorism.

Fragmentul B 21 . , <lespre sufletul Lumii", face parte din textele întinse, prelucrate frlră îndoială prin secolul IV sau chiar mai tîrziu. Du1;ă expresii atest{t coloratura stoică : . , prin firea sa respirînd" (sau . , străbătut de suflarea Naturii" - Diels) nu este departe de . , suflul ce străbate na­ tura" (pnouma diekon) din stoicism locuri paralele şi Sextus, Adv. malh. 9, 1 27. Avem aici mărturia unei . , evlavii cosmice" ( Burkert : <•Kosmos­ fronuufgkeit 11 , tot mai frecventă în ambianţa elenistică. Veşnicia lumii este prochunat{t în termeni pe alocuri consacraţi de aristotelism sau purtind amprenta elanului unui imn de laud{t, ca în Timaios. Fragmentul nostr!l prezintă foarte multe afinităţi cu un tratat apocrif extrem de tardiv : Despre natura Universului (Ihpl -r 'ij� ,.,, ;:; 7to:vro:; <;>uG<o><;). de Pseur1o­ O k e 1 1 o s (v. în acest volum, pp. 235 - 239, fr. 3 şi lucrarea \ni R. Har­ der, Ocellus Lucamts, Berlin, 1926, care trece în revistrt locurile paralele). Mai veche se dovedeşte prelucrarea fragmentului philolaic, datahil{l ct:l m ai tîrr.in din sec. I I î.e.n. În ciuda "modernizilrii" terminologiei încl i n <1m să cretlcm dt nucleul enunţării se afla în concepţia lui Philolaos despre un kosmos-or ganism, care fiinţează după ce a început să , . respire". La po­ lul opus principalul anacronism îl constituie proclamarea veşniciei ac<:stui kosmos, deşi fr. A 1 8 postulează - în mod verosimil pentru pythagoreul organicist - perspectiva pieirii sale (plltkord � 'f' O'>Fct zoo-f.Lou), chiar dacă un asemenea sfîrşit ar fi tîlcuit ca premisa unui nou început ( , . eterra întoarcere" sau apo-kataslaza devenirii ciclice). S-au depistat în plăsmuirt-a incrmsecventă a coloraturii doriene forme recente, din limba comui!fl, cum ar fi exarhidion, adverbial, coroborat cu inscripţia din Dittenbergt-r, Syll.3 7 1 21, deşi la fel de bine pare atestată forma emendată, propus[, de Diels şi Letronnes, i� <iFXL8(o>� = din rudiwente primordiale" (în ciuda " obiecţiilor lui Burkert care compară diminutivul cu parodisticul �wz;:x­ -r(8Lr,v). O relicvft enigmatidt rămîne anakoma pan, emendat in analwuama (după Hesychius, anakonan) . echivalentul lui anaslropl!C, . ,răsturnar""· Se întrev{td aşadar şi vnl garisme ale tradiţiei neo-pythagoreice, <latr.,r<.�e pesemne străclaniei de a păstra şi cîte ceva din v<:chiul fonrl al tradiţiei philolaice (o teză dezvoltată în lucrarea lui Rostagni, Il verbo di Pitagc ra, Torino, 1 924) . O ramificaţie asemănătoare stă Ia \)aza ialsului tratat Despre

n/!rtul lumii şi al naturii atribuit lui Timaios din V>cri.


MIHAI

NASTA

2&7 În text f?O:t?-:-o; x:x! i ;.::x-:--x:-:,>vo:-:-r.;, adică . , incoruptibil. ·'li de ne­ (,�)osit" - ceea ce mi se pare un fel de hendyadă, pentru a sublinia faptul că natura nu este supusă und " degradări a vremelniciei", nu se uzează

ca un organism efemer. 288 Subiectul . , Sufletul Lumii", uespe c ificat în ace astă propoziţie, se Iasă lesne subînţeles, mai ales dacă ţinem seama de conkxtul care ,.a menţiona ulterior . ,sufletul ce învăluie (şi cuprinde - periekhci) totul" . A poi, însuşi atributul, în construcţia " mai pu ter uic decit acesta" este de genul feminin, acordîndu-se cu psyche. 2 89 Am tradus prin , . c o n g e n i a 1" termenul syn-ge·w!s, propriu-zis " înrudit", aici cu conotaţie abstractă, fiind rorba de un kosmos emanaţie a dc miurgului ( . , a lui congenere" - T.C.) . 370 Am red at astfel, printr-un nume predicativ. <le factura unui ter­ men abstract prduat din latină (continuum), grecescul syn-ekhes, care mai apare la pythagorei şi deţine de asemene a un loc important în Fizica lui A ris to tel ( . . c o n t i n u i t a t e a" spaţiului). În corelaţie cu funda­ mentala unitate a întregului kosmos, proprietatea contim;ităţii reprezintă pentru coacepţia pythagoreică un atribut al coerenţei materiei, structu­ rată prin numere in aşa fel încît vidul-apeiron nu pro,·oacă discontinuitate, ci se lasă delimitat de peras, în coarticulare strînsă. Xu se ivise încă o no­ ţiune a vidului derirată din experienţă, i ar necesitatea de a m<:>nţine pretu­ tindeni continuitatea materiei (chiar dacă se îmbincl calităţi radical deo­ sebite de . ,substanţe") asigură temeinicie filosofări i , numai în parte mo­ dernizată, prin efortul imitatorului tardiv de a pre luc ra minereul arhaic aşa cum cer tiparele aristotelismului (prin secolele III - I I î.e.n.) . 271 Despre această formulă (e%arhidion sau arhidiou/emen<lat <k Rose în :i�z(<i� <X)•!ll<;j, . ,un Yeşnic început") v. şi precizările date de noi în nota de tranziţie - supra , p. 189. în astfd de pasaje se accentuează discre­ panţele care opun prelucrarea tardivă a ideilor pythagoreice din secolul Y î . e. n. Lumea generată de Unul ambivalent ar avea un înc�cpnt potriYit formulării din această propoziţie. Mai inainte, însă - şi în tot restul ex­ pune rii - se proclamă veşnicia de neclintit, perenitatca l!nh·ersului, fără obirş ie temporală. 2' 2 Luna semnifică o frontieră pen tr u delimitarea prtrţii etern i n ­ c o r u p t i l.J i 1 e a l!niYersului - , . supra-lunară" - în contrast cu cea

co rup ti

b i 1 ă,

supusă

transformărilor

(degradării,

morţii ,

specifice

doar lumii , . sub-ltmare" din vecinătatea Pămîuin\ui) . Poziţia !,unii ca , .mcdiatoare" cosmică ar putea fi o noţiune preluată ele pythagorei din yechile credinţe referitoare la cele trei tărîmuri (Y. pp. 1 !0 -- 142). Dar optica de a!1samblu din textul tardiv derivă totodată dintr-o epistemă fi­

xată de aristotelism

(r. de ex. Pkysica, sau tratatele De cadc> şi De gene­ ralione et corruptione) . 273 O formul ar e aristotelică pentru a proclama eternitatea se îmbină cu reprezentările platonice din Timaios. De fapt . ,Sufletul I,muii" nu mai corespunde acum intru totul Focului central, ci mai llegrabă ''dui exterior, , . inYolucrul" - aici un . ,suflu" de foc în osmozd (ca la stoici), ca1·c în­ văluie doar cerul supra-lunar. 374 Mecanismul etemei mi�cări din kosmos este înfrtţişat ca în Aristotel ; cu singura deo sebi re , platonică (şi pe cît se pare moştenilit de la pythagorei) . că .. mişcătorul" mt este imobil el însuşi, ca la Stag irit (primum movens fiind acolo akimton kinotinj . Totuşi, textul u-are pen t ru . , mobil" termenul


NOTE

LA PHILOLAOS

191

curent (kinoumenon ) , ci u n alt echivalent aristotelic, desemnînd princi­ piu l "mereu pasiv" (aeipathes) . m C a în metafizica Stagiritului en-ergeia desemnează o procesuali­ tate : " lucrarea" în sens durativ şi sub raportul realizării ţelului pe care-I iwplidt orice proc es dintr-un kosmos dominat de finalism (determinism teolo gic) . Un semantism de felul acesta nu apare la presocratici, nealegîn­ du-se incă o finalit ate atotp uternică din cuprinsul fenomenelor fizice şi nefiinc1 ueYoie de prioritat e a energiei (in accepţiunea aristotelică). Şi ge­ nesis capătă in contextul fragmentului sensul metafizic din terminologia secolului IV : " u n anumit mod de a lua fiinţă", (engl. " coming into heing"), opus disp ariţi ei (phthora, engl. " passing by"). 276 Cu a dou a ocurenţ{• genesis ince pe să senm ifice, printr-o extensie contextuală , o " devenire" ciclică. Deci nu mai derivă. direct din g e n e z a

( naştere şi dezvoltare, zămislire, creştere, combinare a elemen­ telor ce dau naştere unei forme noi de materie) , ca la majoritatea preso­

natural[t

=

craticilor (J-Iuaclit, Empedocles, milesienii, pythagoreii). deşi mai păstrează wstigiile un�i reinstaurări a kosmos-ului în timp - noţiune redată şi de wrbul apollathistanai (cf. apo-katastasis) . D eci, undeva, în substratul pro­

blematic

ciclic al

al textualizării, se întrevăd vestigii din reprezentarea timpului Uuin:rsului ce se primeneştc periodic , dupiL trecerea unei serii de

milenii (ani mari) . Cltimele fravmcnte , . î n d o i e 1 n i c e" (D 22- 23) ar preveni din­ tr-o lucrare de sinteză (sau rezumativă ?), care poate fi cel mult o adaptare tardiY(t a rriuc.ipaJdor teorii philolaice. În etic trei , .VOlume" intitulate

llq:l [. u OfLWV

xctl

l ati nă a lui Cl audianus Mamer­ , .m ă s u r i 1 e" - gr. m e t r a - 2r

fLE-:pcuv ABf (mărturia

tus reprod uce titlul în latineşte) ,

corespunde geometriei , iar , .ritmurile" atît muzicii cît şi (corelată cu ce<\ psiho�omatică) .

armoniei cosmice

277 Bocckh (în l'ln l•:laos, pp. A6, 1 77 ) ne atrage atenţi a d'\ prin pondaa, trelm ie să înţelegem o sinecclocă, preluatrl elin met a l imh aj ul tehnic al pytha­ goreilor ; întrucît ('!(• desemnează. unittLţile po·n derale, folosite pentru a măsura vihraţ.i i , produse de strune ţinute sub te nsiune prin atîrnarea unor greutăţi diferite (ceea ce perJUitea să se obţină practic experimental p<ua­ metri cantit at iv -nu merici pentru a exprim a în ălţim i corelative ale gamelor şi acele raporturi proporţion ale pe c are le dezbat , . în chip obscur" scrierile phi lolaice) . 279 Gomperz a semnalat caracterul autentic al expresiei incorporalis co7n>enenlia, care ar traduce harmonia asomatos ( " armonia necorpora!f; " ; la Diels - Kranz : , .k orperloses Dasein in der \Yelt ") , o noţi nne abstn.ctă �i elevată pe care n-ar fi putu t-o inventa com pilatorul nostru. în fraza nrmătoare straniul ataşament al sufletului pentrn corp aminte�te de nm1Ji­ valcnta convieţuire cu , .mormîntul-inchisoare" şi ,.custor1ie", ilesr,re cnre a fost vorba în fragmentele B 14-B 15. Philobos ar fi cvidt::q:at p aradoxul ace:stei temporare predilecţii , domindă în cele rlin urmă de u n sentiment al constrîngerii şi al culpabilităţii. 2'78 l\ntnf'trul ca " statornică şi veşnică legătură n e c r e a t ă" este de fapt " crea t de el iusuşi" (autogent!s ) ; tot o pnrthcnogeneză, ca în f::: . B 20. La Diels - K rauz : . . . . . Band des edgtou B eharrens der innerwe1t­

lichc·n Dinge".

oen "0 p o r t u n î t a t e a" (gr. kair6s) din acest fragment este un concept fundamental pentru mornla presocr;,tică. La nn - l'indar ( Pyth-


MIHAI

NASTA

9, v. 78 şi OI. XIII, v. 47 şi urm.) termenul desemnează d i s c e r n ă m i n ­ t u 1 şi totod�tă n o r o c u 1 cel n i care a ştiut să folosească p r i 1 e j u 1 n i m e r i t (un "avantaj " al său), legat mereu de o mitsurit şi .�fvdut de viaţa pyt!zagoreic (Aristoxenos) . în acest ,·olu m, pp. 3-l - 58. Heracht il acuză pe Pythagoras cii adunase prea nmlte cunoştinţe, încăldnd prin polymalhie (acu mul are :t unor im·ăţături nediferenţiate) "oportunitatea" sau măsura - ka iros ce trebuie si\ călăuzească comportarea înţeleaptă. După cunt relevă Kranz intr-o notă adiţional{t (ad h . l . ) , Anaxarchos a răspuns invectivei her:>.clitienc (d. fr. 72 n, 1 J l K ) . arătînd că există di­ mensiuni ale "oportunită ţ i i " - kairos proprii gindirii filosofice. Contro­ versa " filosofilor din vechime" i se pare autorului nostru didactic (Athe­ n aios, "specialistul in mecanisme", rle prin sec. I. i.e.n.) un aport la de­ finirea glohală " . . prilt>jului nimerit" (Ilai râs ) . Dnar un alt compilator tardiv care - după cum prccizeazr: Diels--Kranz - excerptează acelaşi text dă filosofii in alt:i ordine şi adaugă la inceput pe Philolaos. Ca atare s-ar putea srt ii existat o referire la concepţia strict pythagoreică despre

kairos : un concurs de împrejurări \'ăzut ca o simetrie - proporţională şi intruchipat de numărul şapte (cf. Theol . .4.1'. 4 -t ) . care, potrivit mărturiei aristotelice (.�fetaph. I, 8, 989 b-990 a), îşi a\•ca locul în "alcătuirea Unh·er­ sului" (v. la noi voi. I, p. a 2-a, fr. 40, p. 39, respecti\· 58 Il 22 DK) , fiind văzut fie ca prile-j oportun" (potrivire fericită de întîmplări), fie ca " mo­ "" ment critic . t:!terior - dealtfel - kairos \';\ însemna şi un punct vital"

" (critic) din anatomia corpului omenesc, iar prin polisemie ambivalent!l atit o �; rioadă critică, cit şi un anotimp sau o perioadă potrivită (engl. "season ) . •••

Din această îmbinare d e cuvinte se \'ede cii oportunitatea

- kai­

r6s - este înţeleasă şi ca "măsură definitorie" pentru cunoaşterea filo­

sofică. Democrit, atunci cind incrimina (după Heraclit - v. supra) aceeaşi pdymathie a lui Pythagoras, spunea că "trebuie cunoscute măsurile ( '= = limite şi c:.::tensii ale definiţiilor") în ceea ce priveşte oportunitatea" " (x�·r, 8� X<XI?•,'.i (.Li-;�<X d8tvo:•. - in textul nostru cf. fr. 68 B 65 DK) . ••• " Xoima în domeniul practicii" este un lJgns pragmdtuu , un fd de raţionalitate a iaptelor noastre. 283 X u reiese clar dacă a c e 1 î n d e m n d e 1 f i c" [parangclma] " G,re�punde celebrului " cunoaşte-te pe tine însuţi" (g nothi seaut6n) sau m�.ximei metron dristrm ("cei mai bun lucru este măsura") . 284 A utorul creştin ( d i n sec. X I e.n.) s e referă c u dispreţ la ereticul lulian Apostatul, care, alături de scrieri filosofice şi ll!orale ar fi cot:tpus

totodată �i bcrări de poliorcetică (referitoare la maşinile de război şi arta k•rtiiicaţiilor) . Pînă în antichitatea tîrzie mai dăinuia reputaţia lui Philo­

lao,; ca iilosof cu preocupări experimentale în diferite domenii, prin care veriiica postulatele arithmo-gcometriei. :\lenţionarca lui în acest context s-ar putea datora faptului că era considerat maestrul lui Archytas (autentic gevmetru şi " fizician" riguro�) .


ECRYT O S

1. IAMB L . , . r ·. P. 1 48 Eurytos crotoni a t u P, u n d isci pol din c,;:: care- 1 ascultaseră pe Ph il o l aos2, ''cstindu-1 c i n d va un păsto:: că auzise chiar la c hi n di l', în miez de z i , glasul din mormint al lui Philolaos. ca si c u m ar fi cîntat - desi '

filoso iul era mort de mulţi at�i, - întrebă de:odat ă : - Pe zei ! si ce acord3 L"tc<.:a să riisu u e ? 2. THEOPHRA ST. , JidajJh. 1 1 , p. \'I a 19 Vsen<.:r ( Ross­ Fobe.'i J

Est e caracteristic pentru o m ul des ă vîrşit , cugetător adînc", să nu se opreasc ă într-un anume punct al cercetării odati ce a progr es at5, întocmai cum a zis Ar c hyt as [cf. şi fr. A 1 3 ] că proceda Eurytos, at unci cînd aşeza într-o anumită ordine p i etri c ele 'l , spunînd astfel : " Acesta este numlrnl omului, acesta c al calului si acesta se nimereste să fie: al u n ui alt lucru " . :\cmn î u�{t cei mai mulţi gÎ n­ dito ri, î n aintînd pîu�t la un a n n m i t prag ,.;c opresc, aşa cum se îuti mplrt cu cei car<.: ian ( d rl' p t principii) unul sau doimea nedefinită [a6risfos dyds ]'. Cuci ei , după ce au generat nun11.:rde, s up rafeţ el e şi corpnrik, omit o a r ec u m restul sau O·..: abia tratează <celelalte p ri n c i pii ) , arătînd numai atîta : c ă unele derivă prin g e n e r a r e din dyada nedefinită, cum ar fi s p aţiul [topos j şi ,·idul nemărginit [ken6n kai dpeiro lz lR, altele elin numere � i din unit ate, cum ar fi su­ flet ul9 �i a11 de asc:menea sau [tim p ul 7i ce ru l � - )i multe din cc� l·l al1<· - - . Dar, de fant, despre c er si c ite mai rămin10 ' ei nu l l lcnţimH:ază n imi c . " 3. !\ 1u :-;'!' ( ) '!' . , .1!etapll. XIV (X) 5, 1092 h 8 Nu �:-a pn..: c izat de asemenea în ce chip Xumcrcle sînt ca u ze ak �; n bstantelor si ale: fi.intei11• Dacă de p i ldă ele îndc-p1 i ! 1 L'�c acc:asu{ functie: cu nist� 1 i m i t e . Asa prec um ' - d�: pi l d <"t - din p un�tcle ce alcăt uiesc mări1;1ilc Eury­ tos sLd J i ! ( ·a �·,1brc n u m fl r al o mului1" ; c utare al calului :;; i , îutoc: mai ca cL·i care rap ort e a z ă numcrdc.· l a figurile geome-


ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. EURYTOS

194

trice ale triunghiului şi patrulateruluil3, tot astfel apoi obţinea cu pietricele o asemănare a formelor de plante <şi animale) ? Sau cumva <ele trebuie considerate cauze), deoarece consonanţa [symphonia ]14 fiind un raport de n u mere, în mod similar şi omul şi orice alt lucru ar fi de ascml'nea un raport num eric ? [ cf. şi vol. I, 2, "Pythagoras", fr. 51, p. 43 ].

ALHX., ad h.l. , Fie

p . 827, 9

ca să zicem aşa - delimitareal5 omului numă­ rul dourt sute cincizeci şi trei, iar numărul trei sute şaizeci al plantcil6 ; o dată ce stabili se această premisă, lua două sute cincizeci de pietricele, unele verzi, altele negre, altele roşii, colorate îndeobşte în tot felul de culoril7• Apoi, după ce spoia c u var un zid, conturînd umbra unui om16 ;:-i tof la fel <schiţînd) o plantă, se apuca să înfigă aceste pie­ tricele unele în conturul feţii, unele de-a lungul miinilor, altele mereu in alte conture şi astfel desăvîrşea imitaţia unei figuri a omului cu pietricele19, în număr egal cu suma unităţilor care, zicea el , definesc omul. -

KOTE 1 în " C atalogul" lui Iamblichos (v. p. 27 şi notele de acolo - 13, 1 6) , filosoful Hurytos mai apare c a locuitor al 1\ietapont-ului, iar apoi ca taren­ tin. în sfîrşit, mai este menţionat în § 266 tot ca cetăţermu de fel din M.eta­ pont. S-ar putea stt fie vorba de stabilirea sa temporară într-o cetate, după ce ar fi emigrat din Crotona, la fel cu Philolaos, după mişcările antipytha­

goreice. Xu există suficiente indicii pentru cetăţi a fost ultima lui patrie.

litt.

prin mai multe cuvinte substantivul ail.-msfis, , . auditor" , termen luat probabil în accepţiunea specifică pentru disci­ 2 Am

rcnat

a determina care din cele trei

exact,

,

polii care vegheau asupra moştenirii unor învăţăminte orale. Dt:pă cum se precizează şi în Nota introductivă (v. pp. 2 1 - 22), E u r y t o�s face parte din mentorii ultimei serii de pythagorei (a 5-a treaptă, potrivit cronologiei relative) care continuă în special preocupările de matematică ale şcolii. Pare să fi fost ceva mai tînăr decît Philolaos, de vreme ce trecea drt'pt elev al acestuia şi era citat de Archytas cu ad miraţie pentru metoda sa originală

care făcuse autoritate în arta demonstraţiei, aşa cum reiese din fr. 2 . A�a­ dar maturitatea sa poate fi situată între 390 - 360 î.e.n., cu o generaţie înainte de ultimii pythagorei grupaţi într-o şcoală, pe care-i mai apucase Aristoxenos (potrivit mărturiei din Diog. Laert. VIII, 46). • Aici termenul h armonia din text înseamnă un " acord armonie " .

l'nei asemenea rezonanţe muzicale i s e atribuie o acţiune magică, dincolo de moarte, a�a cum atestă şi rE:prezentările plastice funerare inspirate de


195

NOTE LA El'RYTOS

pythagnrism

acolo unde

i magine a

defunctului care fac<! s ă

ră.·mne

un instru­

m�nt s i mbol i ze az ă tocmai această modal it a te de a cotnnttica prin sunete armoni...>ase, mai presus de graiul articulat, cu lumea celor vii. În anec dot a citată de Iamblicho s s-ar părea că recunoaşterea unui anumit acord ce străbătea din mormînt ar fi p e r mi s eventual să se deducrt in ce stare se afla sufletul răposat ul ui Philol aos . • Teofrast laudă gîndirea unui filo.>of c e ştie să . ,cngde " (phnmein)

�i c a atare s e dovedeşte un om " des ăviqit " (telt'ios ) , l a fel ele bine inzestrat cum va fi pe plan moral înţel ep tul, c alificat printr-o formulă so b r ă de c l a ­ sicismul francez : hon11 ete homme. Aici un a risto te l i c pro pune ca pildă -

pentru idealul de " cuminţeni e " - temeinic'ia unui om de ştiinţă care .� t i a .�ă folosească metode concrete în demonstraţie. • I dealul propus i lust r e a z ă pare-se adecvarea l a obiect 1\·. �i supra) . De :w:�a. prin contrast, el se opune superficiali t ăţ i i al t o r f i : osofi (nespt­ dfic aţi)

principii

care acumulează tot felul de s p c cut\ţi i cliidite pe t em el i a fragile sau deosebit <le a b str a c t <! , fiirft �r, le i!nptm:"c conY in ge r i

unor

prin de monstraţii solide.

6 Ceea ce face noutatea pro cedeulu i schematic tk rep re ?. en t are a Yie­ ţuitoar��or sau obiectelor fizice ca figuri deseuat•c concis, pe haza une i

proiec ţii arithmo-geom�trice, ţine to c m a i de această "d i s p o z i ţ i e " precisii a pietricelelo r care t o tali zeaz r, cîte tm numftr, diferit p entru fie­ care flptură sau obiect al schematiz i<rii. D et e r m in ar e a u nei anumite con­ f iguraţii printr-o dispunere anume a pietrelor-punc-te (în text diatitlu!uta tinrls ps.•fous) este la fel de relevantă pri n geometrisrn ca �i numărul lor crt. 7 Nu reiese dar dacă Teof rast pol em i z ează aici cu t eorii l e pl aton ice despre generarea dyadei ( " ideea num ărului doi") elin 1nonadă - ş i . apoi c u deducere a progresiYă a n umere lo r din aceasUt primii "genezft" - snu cu pytlw.goricii tard i \· i, înclinaţi sp re mistica numerelor. Propriu-zis, . , doimea nedd.i nlt<i" [a6r·istos dy ris J nu mai cor .. sptmrle î n t oc m a i i rlcii de generare a· nutniirnlui par de tip a utenl ic pythagoreic rlin prim'' dvudtl, . ,pc,reclte " , ÎLttrudtipind apdron-ul, i n echilibra c u moaacla paas ("limită " ) .

8 Sub forma unor p r inc i pi i Yagi ac C" asHt raportare a ,)dermini'trilor ('Ostnice. cum sînt . , ridul" şi " nemărginirca" (sau chiar " infinitul") la doime ( dyas) şi la n umere pare coresp un d e , oarecum lwsmopoie.:e i pytha­ goreice (cf. voi. I, p. 2, "Pythagoras " , fr. 23- 2 / �i 49 - 55) . Li se rep ro ­ c�caT.i't t,) t uşi ace stor ep i goni de a nu defini în mod cons tant natura nu­ mcrid sp ecif ic ă unor asemenea proprietăţi de t en n in ah i le (sau determinate) ale s tmcmrii cosntice stihia!c, , . spaţiul", . , Y idul ", suprafeţele fiind cate gor i i mai :tl, st ra cte decît Yechile sti hi i ale milesicnilor (Apa, Focul, Aerul) , <Iar necesitînd o de monstr aţi e , ca orice principii rignros exacte. Pentru . , gener.:.. r ea" suprafeţelor d in numere, Y. �i , . Phi\olao•; " , fr. A l ::l (la noi p . 74 - 7 7 J . D e abia cu Ar ch yt as (v. ue e:c ir. _\ 1 3 �i A 24) p y t hag o re i i incep s:l-şi p un ă p rob l ema unei de f ini ţ i i m ai r i g ur o as e a conce p tul u i de 111ateri2 şi de spaţiu, d i n colo de fixarea unor p ar am e tr i numerici con \'c·nţio­ ll,lli p:�ntru obiecte fizic� proiectate .spaţi n l sau identificate ia natnr it , a�a nun se înfăţişează "corpurile" concrete. 9 Pentru deter m in a re a sufletulu i printr-nu n u m ă r al "psiho::o­ niei " - sau al " aco rd ul u i armonie", v . s ec ţ i u ne a , . P ,·tha.coras", voi I, p. :: , [r. 8, p . 14 cu nota 56 şi f r . 74 a - 75, iar in acest volum . , l'hilolaos", îr. A 1 :!. Pr imele speculaţii asimilează "numrtrnl sufletuit1i" cu 2 1 6 sau 6:l, :tlh•le cu diferite intervale ar m oni c c .


MiHAI :-<ASTA

1o " Cît e mai ră111in" sau restul prolJlemelor nectJTt:t;ite " ar f: tocmai " domeniul rapprtării principiilor-cauze la realitatea ff:nomenelor din naturi pe care filosofii superficiali de obicei nu le cercetează. 11 Mărturia lui Aristotel face parte dintr-o critică de proporţii -:-onsi­ derahile a noţiunii de cauzalitate la filosofii care 1-au precedat. -Acest pasaj din J1rtafi� ica :\ (XIV), cap. 5, figurează la noi �i in voi. J, p. -2 (v. trimitere;: d-in tex t) , a�a cum a fost antologat în DK, deoarece ne arată cum gem·rau pythagoreii prin numere toate "cele existentt-" ' (la onfa} sau - potrivit terminologiei aristotelice - "substanţele (ousiaz )

fiinţi\rii

(tou ci1iai) ".

de pirtri cel"e cu nu111ere-puncte concret e , ca nişte particule (ceea ce Raven consideră o fazrt epistemologicii desemnată prin termenul number-atomism), Eurytos înclină să considere numărul (sau - mai exact - parametrii exprimauili numeri c) drept delimitări ale prororţiei, mărimii etc. unor obiecte fizice concrete, inclusiY ale fiinţelor, intrucit fiecare din acestea trebuie sil însu­ meze, ca într-o figură, însuşiri numerice ale părţilor constitutive. Păsnează -..-cstigiile unei fascinaţii arithmologice conceptul de număr (unic pe cit se pan·) specifi c în pythagorism fiinţelor vii, omului, plantelor, deri-vind pro­ babil din reprezl·ntările unu i echilibru al t ensi uni l or din natură înstn1n<lte a r monie , aşa cnm se prezintă articulaţiile numerice, ritmul, simetria. 12 1-'ără să echi,·altze unităţile numărului simbolizate

13 Reiese din această precizare <"ă schemele figurative la Euryt <;>s (�a in construcţia unor grafc moderne) reprezentau contuntl fiinţelor (sau ob iectel or) prin numere ce sintctizau în p y th agori sm însuşirile sau pr-opor­ ţi ile fiinţelor şi ale plantelor. 14 Stagiritul menţionează �i al doilea concept din pythagodsm : nu­ merele-armonii s::m raporturile numerice prin care se da formula inter­ valelor armonice, cum le gi<sim ·caracterizate în fragmentele philc,}ai<".e şi la un Archytas.

1" Comentariul lui Alex:mdros ntilizează aici ter menul korDs p�ntru liniile trasate cu pietricele. Propriu-zis "limite" sau "graniţe", dar in ace­ laşi timp "definiţii", respect iv "d e 1 i m i t ă r i", concret-figurative. 1 1 Oricum specific a el, (v. supra, nota 1 3) , nu se şt ie ce reprtozt-ntau exact aceste numere sintetice care îutruchipau omul (253) sau planta (350). În primul cnz avem un număr impar, din care pesemne s-ar putea scădea fie cîte,-a unităţi, fie una singură : proiecţii de tipul celor geometrice, in p l an şi îu spaţiu raportate la numere (triungbiu­ lare, pătrate, piramidale) . Metoda filosofului este caracterizată a�tlel in lucrarea lui Kirk - Ra,-en : "era posibil să se contureze cu ajutorul pietri, celelor exact form a exterioară, în aşa fel încît figura să reprezinte numai u n om �au u n caL Aşadar îuvăţatul nostru marca suprafeţele care deHmi­ tau în mod particular un om sau un cal şi punctele care legau aceste supra­ feţe . Apoi, numărînd exact numărul de puncte necesare pentru a repre­ zenta un om, astiel încît figura să nu poată fi altceva decît făptura omu­ lui, el considera că a coroborat ecuaţia omului cu un număr anume" ( .The Presocratic Philosophcrs, cap. Philolaus and Eurytos of Croton, P- 315) . Pentru prima dată în cultura europeană s e imaginează u n model mat€matic de reprezentare figurativă a obiectelor_ B ineînţeles rămîn enigmatice implicaţiile stabilirii (fie una sau mai multe zeci), ptntru a se ob,;ne un număr par cu subnmltiplii săi. X umărul gtncric al p 1 a n t e i (360) s-ar


l f.7

!'<OTE LA EURYTOS

potn\ l şi cu ey aluare a generică a sorocului creşterii ve get ative (un număr de zile, de luni ş. a . ni: . d . ) . l 7 Din men ţiune a pietricclelor policrome se întrevede intenţi a de a

cu elemente constitutive, diferenţiate numeric �i sub aşa cum se lăm ur eşt e din text, în fraza următoare : untle culori pentr u faţă, altele p entru mîini etc. Procedur a seamănă în mod izbitor cu schitele moderne desenate la tablă eu cretă col orată . '" A�a cm� p eci ze az ă Timpanaro Cardini avem aici un desen în clar­ obscur. $lai pr ecis o skiagramă : delimitarea conturului unui ob ie ct , pe baza umbrei p oiect ate pe un fond alb ( ai ci z i du l spoit) . Aceeaşi precizie elegantă se ob ţi nea in-secolul XVIII cu f igurile neg e de cup at e ca nişte pro­ cciltura o

raportul p

s chem ă

roi ecţiei,

r

r

r

filuri dintr-un joc· 'de · umbre (ge m . Schattenbild) . Aici, prin skiagrap l: icl se obţinea cît inai precis al figurii , iar în interiorul ei se înşirau apoi - într-o dispoziţie precisă, Y. supra , nota 16 - elementele constitutive, sub forma lineamentelor color ate, ca si cum s-ar fi întocmit cu un n u m ă r d e t c r m i n a t · de puncte (== ietricele) articulaţiile de jonctură ale chipului ( f ăpturii ; obie ctului ) de · reprezentat.

r

Imitaţia

demarcaţia cu un într-u proiecţie spaţială, diferite conture din figura omului (sau a plantei ; vieţuitoarei etc.) re dată rotrivit unei asem'ănăti cît mai precise (mimoumenos, verbul c-are cores­ u

prin

p

skiagramă este . ,desăvîrşită" prin

număr· exact de pietricele,

care poziţioneazli,

}>unde unui proce·s de· mimesis întemei at

ca

pe num er

e:

smwlarea ştiinţifi c ii).


ARCHYTAS NOTĂ INTRODUCTIVA

Archytas, f i ul lui �fnes�goras sau al lui Hcstiaios, a fost un celcbnt fi lo:>ot pyth ;tgoreic , precum şi om politic şi îm· ăţ at cu renume (aprox. 440 3()1) î . e . n . ) . S-a n ăscut şi a tr ă it la Tarent, în sudul Italiei, unde s-a remarcat atît pe tărîmul cugetării cît şi al Yie ţ ii sociale. După informaţiile biogra­ fulu.i s�u. Aristoxenos din Tarent, Archytas a fo st ales de �apte orî stra­ teg al cet ăţii , cu toate că obiceiul pămîntului interzice;t ca cine va să deţină. această func ţ ie de două ori la rind . Aflat în fnmtea treburilor publ ice, el a purt at mai multe războaie cu duşmanii patriei sale şi a ie�it înto tde auna bimitor. S-a preocupat cu rîvnă de buna cîr mui re a treburilor obşteşti, ridic i nd în slujbe publice pe gospodari i vrednici la ei ac as ă. A yea chiar unele \·ederi democratice : îi plăcea să se osp ă te ze la masă cu selavii şi cu oam-:nii de rind. S-a afl at în strînse legături de prietenie cu Plato n, intre­ ţinute prin core.>pondenţă şi \"Îzite. După mulţi ani de rodnică activitate, filosoful tareutin şi-a sfîrşit zile:.; intr-un n aufragiu, lingă coastele Apuliei. Horaţiu îi celebrează moarte.J. intr-o Odrt (I, 28) stră b ătut ă de accente triste asupra zădărniciei lucrurilor omeneşti. Personalitatea lui Archytas, aşa cum se desp rinde din Viafa de compatriotul s ău Aristoxenos (la Athenaios XII, p. 545 A) , ne astăzi ca o figură înzestrată cu înţelepciune, demnitate morală şi măsctră, calităţi egalate doar de erudiţia sa.

scrisă apa:·,;

Opera lui Archytas pare să fi fost vastă, abordind teme de filosofie, matematică, mecanică, astronomie, muzică şi politică. Astăzi nu se mai pă..>trează din ca decit puţine fragmente, culese de Meiners, Histoil'e des sciell­ ce; el!;;;; les Grecs, Paris, III, C . 5 ; şi Mullach, FPhG I, fr. 535 - 575 ; II, fr. 1 17 - 1 29. I,ucrarea Natura universaliilor (J. Camerarius , A rchytas, Nat!4r�

1lll ir.·ir.;aliorum,

se mai atrihuie, are paternitate în ­ dorice transmise sub numele lui şi Despre lege şi dreptate (P. Cordano , Sui fra.mmenti politici aun·­

Leipzig, 1 564), care i drJidnică. La fel sînt şi fragmentele

intitulate b l.tti ad A rchita in Stobeo, "La Parola del Passato", XXVI, Napoli, 1 97 1 ,

pp. �90 - 300) .

Din fragmentele păstrate se poate înfiripa. o p ărere asupra intregii acti,·ităţi ştiinţifice a invăţatului tarentin. El s-a distins în special in ap li­ care:;. principiilor matematice la mecanică şi t rece drept inventatorul şum':ou lui şi al scripe telui . Se mai spune că a descoperit construcţia cubului şi c;; a calcul at dublul cubului. A demonstrat , de asemenea, că intre două numere afl ate în r aportul (n + 1) : n nu există nici o medie p ropor ţio ­ ua�oi raţională ; urmează că întregul cu r aportul 9 :8 nu poate fi împăr ţit în dot<ă inten· al c egale intregi; rezultă că (n+ 1 ) : n este iraţional, deci poate fi st:t1)ilit numai geometric, nu şi aritmetic. D e ase me ne a , a găsit dou ă meC.i i proporţionale la două drepte date cu ajutorul cilindrilor. t n do_ meu�:ll muzicii. a demonstr at , printre altele, că terţa (5 :4) este b az a


NOTA INTRODUCTiVA

mmonidi. Ca filosof, Arch}i:asrse încadrează în şcoala "italică" sau pytha­ gort:ică, ce a funcţionat la Crotona în jurul anului 5 4 0 î.e.n. şi apoi la 'Iarent, unde s-a distins alături de Okkelos, Timaios, Alkmaion, Pllilohos. Fragmentele lui Archytas sînt scrise într-un dialect doric supra-rcgio­ nnl, cu unele împrumuturi din dialectul ionic, încadrîndu-se astfel în ten­ dinţa generală pythagoreică de a depăşi limitele unui grai local şi de a crea o proză filosofică uniYersală (A. Uguzzoni, Note sulla lingua dei Pita­ gorici Filolao ed A rchita, ,.Quaderni dell'Istituto di Glottologia", Bolo,·na, YII, 1962, pp. 53- 7 1 ; continuare .. Quaderni dell' Istitu t o di Fil \•hgia greca", Cagliari, VIII, 1964 - 1 965, pp. 87 - 1 09).

BIBLIO GRAFIE

P. Tannery, Un traiti grec d'm·ithmetique autirit·ur a Euclidc, :MAL, 3, 1 905, pp.

244 - 250.

B. L. van der Waerden, Di<' A rithmetik der Pythagouu, I, Math. Anu.,

120, 1947 - 1 949, pp. 1 27 - 149. B . L. van der \Vaerden, Die Harrnonielehren der Pythagoreer, ,.Hermes", 78, 1943, pp. 1 63 - 199. M2ria Timpanaro Cardini, I Pitagorici, Firenze, 1962, pp. 262 - 385. J. B urnet, Early G'Te.k Philosophy2, J,ondon, 1 9 1 4 . C. Del Grande, Arckita e i suoi ttmpi, .,I'ilulogîa minore!', XapoH, l 056,

pp.

307 - 325.

G. Loria, Le scienze esatte nell' antica Grecia, Milano , 1 9 1 4'.

A. Olivieri,

Civilta

greca

nell'ltalia meridionale,

N:;poli, 193 1 .


ARCHYTAS

A) VIAŢA!ŞI OPER1\ Viaţa 1 . DIOG. VII I , 79 -83 .\rchytas din Ta rent , un pythc;.­ gorician şi ace�t a , a fost fiul lui �Inesagoras, iar după pă­ rerea lui Aristoxenos [Ir. 13 FHG II, 275, cf. A 7. 9 ] , fiu: lui Hestiaios. El este cel care 1-a salvat p e Platon pri::1tr-o scrisoare, cînd era să fie omorît de Dionysios1. Era admirat de cei mulţi pentru priceperea în toate dome­ niil e ; de aceea el a fost ales strateg al cetăţii de şapte or:, deşi alţii nu deţineau această funcţie mai mult de un an, întrucît legea însăşi interzicea acest lucru. Platon i-a scris drJ L;2. scrisori, după ce, mai întîi, îi scrisese el lui Platon in fe;-,ll următor [paragrafele 80 şi 8 1 ce urmează redau scr:­ sorile ·:2•

Al� existat patru bărbaţi cu numele Archytas : primul, acesta despre care vorbim ; al doilea, un muzician din :\Iytilene ; al treilea, autorul unei lucrări Despre agricttl­ tur.i ; al patrulea, un epigramist. Unii vorbesc şi de un al cincilea3, un arhitect, căruia i se atribuie o carte Despr� llk·: anică, cu următorul început : , . Aceste lucruri le-a:n învăţat de la Teucros din Cartagina". ( Despre muzician se spune că, reproşîndu-i-se faptul că nu i se face auzitâ vocea, el a răspuns : .. Ei bine, instrumentul meu vorbeşte, concurînd pentru mine" . ) .\ristoxenos spune4 c ă pythagoricianul despre care vor­ bim, cît a fost strateg, n-a fost niciodată. înfrînt ; o singură dat� a renunţat la comandă din pricina invidiei celorlalţi şi oamenii lui imediat au căzut în mîinile d uşmanul u i Et a fost cel dintîi care a tratat mecanica metodic, prin folo_sirea principiilor matematice5 ; tot el a aplicat pentru prima oară mişcarea mecanică la o figură geometrică, anu­ m e cind a încercat, cu ajutorul secţiunii unui semicilindru, :o ii găsească două medii proporţionale pentru a obţine dublul cubului. Şi în geometrie, el a descoperit cel dintîi c ubul6, după cum spunea Platon în Statul [VII, 528 B ? ]. .


A) VIAŢA ŞI OPERA

201

2. Lex. Suda Archytas din Tarent, fiul lui Hestiaios .,,,u al lui :Mnesarchos sau al iui �inasagetas sau al lui J\Inasagoras, a fost filosof pythagorician. Acesta l-a scăpat }Je Platon de la moarte cînd era să fie l:l<:is. de. ti�anul ��io­ nysios. El a stat in fruntea confederaţ1e1 1tahoţ1lor7, fnnd aks strateg absolut de către concetăţenii săi şi de către tlenii din acele împrejurimi. În acelaşi timp, a predat şi filosofia, a avut discipoli renumiţi şi a scris multe cărţi f. din Hesychios -i. Archvtas a fost, după cîte se pare, elenll lui Empe­ docles ( 1). Pe socoteala lui se vînturr1 şi o Yorbă : "casta­ nieta lui Archytas". pentru că!Archytas a inventat casta­ nieta care este un gen de instrument ce produce sunet Şj zgomot [din A Wj. 3.

HORAT.,

Otic,

1, 28,

1-16.

Darul neînsemnat ai unui pu-mn de pămî11t Te ţine, Archytas, sub malul J1aNnuluiB in adînc, P.: tine, care păm·întul şi marea cu mintw măsurai Şi jt"rele fărâ Humiir ale nisipului calwlat"; Că-n lăcaşul �eilor cu spiritul ai pătruns Ş1: bolta unirxrsului cu gîndul ai străpuns, T(late a aste i;;bînzi ale mintii la ce ti-au folosit, Dacă de moarte să scapi nici tu 11-ai izbutit? Şi tatr'il lui Pelops, al zeilor oaspe9, moartea-a CU1tc.s,�ut Şi Tithon10, cc-n aer sii. sc-nalfe ştiu că a putut, ]i[tm·t-a şi .Minos11, la sfatul lui Zeus primit, ln Infern c ş1: Pythagoras, Jiul lui Panthoiis, de două ori săvîrsit12 A resta în :adar cu scutul cel smuls din templu sâ dovedea;că��rut Că mai t răise-n vremea războiului traian ş-i nu-ş-i dăduse morţii decît sărmanu-i trup; •

d

Mort e şi filosoful pc care l-ai privit Ca pe-al naturii ş1:-al adevărului interpret iscu.sitla; Pe toţi ne-a�teaptă aceeaşi unică noapte, Cu toţii apuca-vom într-o zi pe calea ei ce-i zice moarfe14-.

4. STRABON VI, 280 Odinioară tarentinii au fost peste măsură de puternici, sub cîrma unui regim democratic . . . ; ('l au îmbrăţişat cu osebire filosofia pythagoreică, şi înde-


202

ARlTHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA. ARCHYTAS

osebi Archytas, care s-a aflat în fruntea cetăţii vreme înde­ lungată [cf. A I, s. 322, 8. 21 ]. 5. PLATON, Ep., VII, 338 C Totuşi15 mi s-a părut că mă aflu în mai mare siguranţă să-i las în plata norocului, cel puţin pentru moment, pe Dion şi pe Dionysios ;18 dar, negreşit, i-aş fi nemulţumit pe amîndoi de le-aş fi răspuns că sînt bătrîn şi că nici unul din faptele prezente nu s-a � realizat potrivit înţelegerilor. In afară de aceasta, eu cred că Archytas s-a dus la Dionysios, căci eu, odinioară, înainte de-a pleca (din insulă), mijlocisem relaţii de prie­ tenie şi ospitalitate intre Archytas şi tarentini, pe de o parte, şi Dionysios17, pe de altă parte, apoi am plecat . . . 399 A Dionysios a trimis a treia triremă după mine pentru a-mi mijloci călătoria; el mi-a trimis totodată şi pe Archede­ mos18, unul din sicilienii pe care credea că eu îl apreciez foarte mult, şi care era unul din discipolii lui Archytas, precum �i pe alţi cîţiva cunoscuţi de-ai mei din Sicilia . . . [Urmează trimiteri la textul unei scrisori a lui Diony­ sios către Platon]. Alte scrisori mi-au sosit, apoi, de la Archytas şi de la tarentini, în care se aduceau mari laude zelului pentru filosofie al lui Dionysios, adăugîndu-se că, de n-am să sosesc acum, se va rupe complet legătura lor de prietenie cu Dionysios, mijlocită de mine şi de mare im­ portanţă pentru statul lor. 340 A Plec aşadar19 cu mul­ te temeri în suflet, deoarece nici prevestirile nu-mi erau deloc favorabile. 350 A Am primit atunci mai multe vizite, printre altele pe aceea a cîtorva mateloţi de la Atena, com­ patrioţi de-ai mei, care mi-au adus la cunoştinţă că sînt calomniat de către peltaşti, ba unii chiar au rostit împotriva mea unele ameninţări cu moartea, dacă vor reuşi să mă prin­ dă. Mă gîndesc atunci la un mijloc de salvare; îl înştiinţez pe Archytas20 şi pe ceilalţi prieteni ai mei din Tarent de situaţia în care mă aflu. Aceştia, sub pretextul unei amba­ sade pusă la cale de cetate, trimit o corabie cu 30 de vîsle, împreună cu Lamiscos, unul dintre ai lor, care, so­ sind, îl rugă pe Dionysios pentru mine, spunîndu-i că eu aş dori să plec şi nimic altceva decît să plec. Dionysios s-a învoit şi mi-a dat drumul, plătîndu-mi şi cheltuielile de călă­ torie . . . Ajungînd în Pelopones, la Olympia [01. 105 = 360 î.e.n. ], l-am întîlnit pe Dion asistînd la jocuri şi i-am relatat cele întîmplate. cre., De rep. I, 10, 16: Cred •

=


A ) ___

� V IA T�A�ŞI o_rE_R A

---------------------

.

__

___________ ____

203

că te-am auzit (spunind), o Tubero, că Platon, după moar­

tea lui Socrate, a plecat mai întîi in Egipt pentru studii, <"poi în Italia !7Î în Sicilia, ca să cunoască invenţiile lui .Pythagoras, şi că el s-a întreţinut mult timp şi cu Archytas din Tarent şi cu Timaios din Locroi21, şi a obţinut Comen­ tariile lui Philolaos22• [DEMOSTH.], Erotic. ar. 61, § 46 . .. Archytas a administrat statul tarentinilor atît de bine �i cu atîta-omenie, cînd a ajuns conducătorul cetăţii, încît faima lui s-a răspîndit în toată lumea. Conducerea sa înţeleaptă a căpătat atîta bar din prietenia sa cu Platon. 6. PROCL. Jn E ucl. prol. II, 66, 14 (din Istoria Gro­ metriei a lui Eudt::mos). În acest timp trăiau [Platon] şi Leodamas din Tbasos23 şi Archytas din Tarent şi Tbeaitetos din Atena24, cart:: au dezvoltat teoriile lor şi le-au ridicat la înăltimea unui sist<:m stiintific mai riguros. 7. 'IAllfBL., J'.P. 197 (din Aristoxenos) Spintharos25 povestea adesea despre Archytas din Tarent că, din timp în timp, întorcîndu-se din expediţia în care se angajase de curind şi pe care cetatea sa o pornise impotri\·a messapilo;26, acesta se înfăţişa adesea pe cîmp; cînd vedea pe administra­ torul (pămîntului} şi pe ceilalţi lucrători că nu s-au îngrijit bine de muncile agricole, ci le-au arătat o mare delăsare, mîniindu-se şi indignîndu-se aşa cum numai un om ca el putea s-o f ac ă , le spunea acestor lucrători, după cîte se pare, că ei au parte de bunăstare numai pentru că el s-a mini at pe ei; căci dacă nu s-ar fi intimplat acest lucru. ci n-ar fi scăpat nici măcar o dată nepedepsiţi (de natură) pentru grank greşeli comise. De aici, Cic., Tuse. n·, 36, 78 şi mm. 8. ATHEN. XII, 519 B Si Atbenodoros2�. în lucrarea ::.a Drspre seriozitate şi amu;ament, spune că Archytas din Tarent, după ce a ajuns o mare personalitate politică şi filosof, a\"ea mereu în preajmă foarte mulţi sclavi, cu care se complăcea să se întreţină la masă, permiţîndu-le să ia parte cu el la ospeţe. AEL., V.H. XII, 15 Dar şi Archy­ tas din Tarent, cînd a ajuns om de stat şi filosof, avînd mereu mulţi sclavi, se desfăta adeseori cu copiii acestora, jucîndu-se cu fiii de sclavi născuţi in casa sa; cu osebire îi plăcea să se amuze în mijlocul lor la banchete. Cf. A. 10. 9. ATHEN. XII, 545 A Aristoxenos muzicianul28, în lucrarea sa Viaţa lui Archytas [fr. 15 FHG II, 276J,


ARlTHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA.

ARCHYTAS

povesteşte că din partea lui Dionysios cer Tînăr au sosit (odată) în oraşul Tarent nişte soli, printre care se afla şi Polyarchos, poreclit "Seusualul"29, un bărbat foarte zelos în căutarea plăcerilor sensuale şi nu numai în fapte ci şi in vorbe. Acesta, fiind un cunoscut de-al lui Archytas şi nu complet străin de filosofie, îl întîmpina ·uneori pe Archy­ tas în incintele sacre şi se plimba împreună· cu filosoful şi cu discipolii lui, ascultînd disertaţiile lcir (filosofice). ·Pu­ nîndu-se la un moment dat în discuţie o aporie şi o temă despre pasiuni �i. în g.:neral, despre plăcerile trupeşti, Polyarchos a vorbit astfel etc. Participat'ea la discuţie a lui Polyarchos, absentă la Athenaios, prezintă reminis­ cenţe la Arist., Etica Nicom. H 12 şi la Cic., Cato maior 12. 39: "Luaţi seama, bravi tineri, - spune Cato30 la vechea cuvîntare a lui Archytas din Tarent, un bărbat mare şi ilustru, cuvîntare care mi s-a transmis pe cînd, tînăr fiind, mă aflam la Tarent cu Q. Maximus. El spunea că natura nu a dat oamenilor nici o altă molimă mai distru­ gătoare decît voluptatea trupului; căci poftele, a vide de această voluptate, aţîţă pe oameni să şi le procure fără discernămînt şi fără frîn. (40) De aici, zise, se nasc tră­ dările de patrie, de aici, răsturnările guvernelor, de aici, îttţelegerile tainice cu vrăjmaşii; în sfîrşit, nu există nici un delict, nici o faptă mîrşavă care să nu stîrnească bănu­ iala că omul le-a săvîrşit împins de plăcerea desfrînată; într-adevăr, faptele infame şi adulterele şi orice calamitate de acest fel nu sînt stîrnite de nici o altă atracţie decît de cea a plăcerii. Deoarece natura sau vreun zeu nu i-a dăruit omu­ lui nimic mai presus de minte; i ar acest har şi dar divin nu are un duşman mai mare decît desfrîul. (41) într-adevăr, acolo unde stăpînesc poftele nu există loc pentru nici o reţinere şi nici nu poate exista virtute sub stăpînirea patimei. Ca să poată fi înţeles mai bine acest lucru, el cerea să ne imaginăm în mintea noastră un om pradă unei aţîţări sen­ suale de cel mai inalt grad cu putinţă ; nimeni - socotea el nu se va îndoi că, atîta timp cît acela va trăi într-un astfel de dezmăţ, el nu va putea să judece nimic cu mintea, nimic să urmărească cu raţiunea, nimic să reflecteze în c ugetul său. De aceea, nimic nu este atît de respingător şi atît de dezastruos ca voluptatea, pentru că ea, cînd este mai intensă şi mai îndelungată, stinge orice lumină a -


A) VIATA ŞI

---·---

OPERA

205

sufktului. .A.ccste:: discuţii le-a purtat Archytas cu C. Pon­ tiu5 SamnituP1, tatăl aceluia care a biruit, în războiul cau.din [a. 321 j, pe consulii Sp. Postumius şi T. Vetu­ riu:o - informaţii date de �carchos din Tarent32, oaspetele uo:;tru, care a rămas mereu în amiciţia poporului roman şi ca::e spunea că le-a aflat de la strămoşii săi; la această dis­ cuţie a luat parte )li Platon atenianul, care socot că a fost la Tarent pe vremea consulilor L. Canillus şi Appius Clau­ diu:;" [a. 349�. 10. ARIST., Pol. 0 6. 1340 b 26 Şi copiii trebuie să aibă -.:c,ca cu ce să-şi treadt timpul. Archytas crede că este o bt<�lă invenţie castanida, pc care o dăm copiilor pentru ca, j ucîndu-se cu ca, s{t nu mai spargft lucrurile din casă, căci un copil nu poate sta lini:;;tit33•

10 a. AUL. <mLL. X, 12, 8 Dar ceea ce s<.: spune dt a zis �i a realizat Archytas pythagoreul nu trebuie să pară nict mai puţin vrednic de admiraţie şi, în acelaşi timp, nici vorbă goală. Căci foarte mulţi dintre grecii renumiţi, ca filo­ sob.l Favorinus34, cel mai fidel cxaminator al memoriilor

antice, au afirmat, în scrierile lor, ca un lucru foarte sigur, un porumbel de lemn, construit de Archytas după o anumită metodă şi ştiinţă mecanică, a reuşit să zboare; fără. indoială, obiectul era susţinut pe mecanisnie de contra­ poudere si se misca sub presiunea aerului închis si ascuns în eP5• Dar, pc Hercule, aceste cuvinte ale lui Favorinus pot fi socJtite că sfidează o realitate atît de puţin admisă de bunul-simţ [fr. 62 }1arres] : Archytas diu Tarent, preo­ cupiwlu-.;..: de mecanică, şi în alte privinţe, a construit un poru :ubd de lemn ce zbura (şi pe care), ori de cîte ori îl a�e.:a jos, acesta nu stătea în picioare. 11. AELIAK., V.H. XIV, 19 Archytas, dealtfel un om iaţdept în mult2 alte privinţe, se păzea (să rostească) cu­ vi�lte: urîte. Odată, cînd a fost silit s�t spună o vorbă necu­ vi�ncioasă, nu s-a arătat surprins, ci, fără să rostească cu vintul, 1-a scris pc: zid, arătînd că, deşi a fost silit, el r;.-a nronuntat ni2i măcar ceea ce a fost constrîns să ros' teas�ă. 12. ARlST., Rhet. r, 11. 1412 a 12 ..:-\.rchytas spunea că jude.:ătorul şi altarul sînt acelaşi bcru, pentru că şi la unul :;i b celălalt se refugiază cel nedreptăţit. ci


ARITHMO-MAGICL'L Şf ARMONIA. ARCHYTAS

206

�------

Opera

Catalogul scrierilor jui Aristotel L Rose2 Despre _Nlosofia lui Archytas, 3 cărţi, n. 85 Din lucrările lui Timaios �i Archytas, 1 carte; DIOG. V, 25 [R. 6, n. 92 J, De spre filosofia lui Archytas, 3 cărţi. Cf. DAMASC., De princ. II, 172, 20 Ruelle. Aristotel, în cărţile închinate lui Archytas [fr. 20/ Rj, povesteşte că 14,

1 3. HE SYCH. 11.

83]

:

şi Pythagoras considera materia ceva care curge şi devine mereu altceva. (Probabil de aici provine Theophr., Metaph. VI a, 19) [vezi mai sus c. 33, 2�36• 1 4. EUTOC., In Archim. sphaer. et c_'l'l. II (liP, 84�Heib).

Soluţia găsită de Archytas, după cîte povesteşte Eude­ mos [fr. 90 Spenge l ] : Să presupunem două drepte date: .A/1 şi r. Se cere să găsim două medii proporţionale cu A/1, r. Să se traseze în jurul dreptei mai mari, A/1, luată ca diametru, cercul AB/1Z şi, în acesta, să se înscrie (coarda) AB egală cu dreapta r şi, prelungindu-se (în B), să se


A) VIAŢA ŞI OPERA

207

întîlnească în punctul ;; cu tangenta cercului trasă din punctul !:l.. Paralel cu dreapta ri�O să se ducă dreapta BEZ : apoi să se imagineze un semicilindru înălţat perpen­ dicu!ar pe semicerc ul ABLl, iar pe dreapta ALl, un semi­ cerc, perpendicular (pe planul cercului .\B�Z) aşezat pe

1 1 1 ' ' 1 ' 1 l l l

:n

paraldogramul semicilindrului (adică pe planul unghiului drept ALlTP) ; rotind acest semicerc de la punctul Ll spre punctul B, capătul A al diametrului, rămînînd fix, va sec­ ţiolla suprafaţa cilindrului, în rotaţia sa, şi va înscrie în ea o anumită linie (este curba LlKA) ; iarăşi apoi dacă, dreap­ ta ALl rămînînd pe loc, se va roti triunghiul AITLl într-o mişcare potrivnică rotirii semicercului, acest triunghi ,.a crea o suprafaţă conică (cu vîrful în A) cu ajutorul drep­ tei AII, care, rotindu-se, va întîlni într-un punct oarecare


208

AP.ITHMO-MAGICl"L

Şl

AR}!O:\"IA. ARCHYTAS

linia

trasată p(: scmicilindrul (..lKA) ; în acelaşi timp, şi B ( in aintind ) va descrie un semic{:rc pe suprafaţa conului. La intersecţia acestor linii, semicercul pus în miş­ care să aibă poziţia triunghiuhri �'KA, t riu nghi ul ;nvîr­ tit în sens opus să aibă poziţia triunghiului /).' AA, iar punctul pomenitei intersecţii să fie K. Să presupunem a fi BMZ s e micercu l trasat prin B, iar BZ să fie secanta comună atît a acestuia ideci a semicerculni B�IZ 1, cît si a cercului B�ZA. Din punctul K să se ducă o erper{diculară pe planul semicercului Btl.A; ea ,-a cădea pe circumferinţa cercului, deoarece cilindrul stă drepţ (în picioare) pe semi­ cerc; să fie KI această perpendiculară ce cade pe periferia cercului; dreapta trasă din I Ia A să întîlnească dreapta BZ, întretăindu-se cu c:a in punctul 0, iar dreapta AA să se întretaie cu semicercul B::\IZ in punctul M. Să se uneasd si liniile KS, ::vn, ::\10. Prin urmare, deoarece fie c are dit; cel<:: două semicercuri, anume �'KA şi B::\IZ, stă perpendicular pc suprafaţa plană dată, şi interacţi unea I(Jr. anume \10. bte perpend ic u lară pe supra­ faţa cercului : în felu l acesta, şi M0 cade perpendicular pe BZ. P ro du s ul dat de 0B, 0Z, respectiv cel creat de 0A, 01. este egal cu pătratul perpendicularei ::\10. Triun­ ghiul .-\MI este asemenea cu fiecare din triunghiurile ::\U0, �IA0; unghiul c reat de DIA este drept; tot drept este şi unghiul SKA; rezultă d, dreptele Kl:!.' şi ::\U sînt para­ lele; de a s e mene a, a�a dup�t cum sînt paralele dn:ptele �·A fa ţ ă d(: AK, şi K.-\ faţă de AI, tot astfel este şi IA faţă de A�l. datorită asem[mării triunghiurilor; rezultă că în acelaşi mod se amt in pro po rţ i e continuă şi următoarele patru drepte S�\., AK, .-\I, AM. Dar dreapta Al\'1 este egală cu r. deoarece e ste şi cu AB. Prin urmare, celor două drepte date Atl., r li s-au găsit două medii proporţionale anume AK �i AJ37•

punctul

p

15. ERATOSTH.

Epigramă solemnă cu priYire la problema din Delos despre dublul cubului (Eutoc., In A1·chim. sphaer. rt c:yl. II, III8, JI2, 19 Heiberg, 7-10).

Cilindrii lui Archytas, probleme încurcate! Nu te sili să le-afli solutii adecvate, Nici conul lui 111enaich1it os38, de chiar doreşti ş� vre�. Nu-ncerc a zadarnic să-l secţionezi în trei.


A) ViATA ŞI OPERA

209

1ar din ale lui Eudoxos30 divinul probleme a-a lăs at, Vreo figură curbă de cumr-·a te-a tentat

Să izbuteşti s-o înscrii în limite date,

Nu căta zadarnic, sînt aporii curat&o. Cf. PSEUDO-ERATOSTH. IIF, 106, 1 Heib. Se spune .:-ă dintre cei care au ostenit căutînd să găsea<;:că două medii proporţionale la două drepte date, Archytas din Tarent le-a aflat cu ajutorul semicilindrului, iar Eudoxos, prin liniile numite de el curbe. Din întîmplare, toţi aceştia au demonstrat convingător, dar n-au putut să-�i pună teoriile în aplicaţie practică şi astfel să le tragă foloslil, afară doar de unele din teoriile lui l'vlenaichmos, �i acesta, în mod restrîns şi cu mare dificultate:41• [Vezi parafrazarea epigramei în Platonicul42 lui Eratosthenes, la l'Ll�TARCH., Quaest. conv. VIII, 2, 1, par. 78 E]. De aceea Platon însuşi acuza pe învăţaţii Eudoxos, Archytas şi 1fenaichmos, că au cău­ tat să aplice la construcţiile unor instrumente şi mccanisn:e problema privitoare la dublul unui corp solid, după cum au încercat şi să găsească prin absurd două medii proporţionale pe cît e posibil. În felul acesta, piere şi se distruge utilitatea geometriei, dacă se întoarce iarăşi la lucrurile perceptibile cu simţurile şi nu se înalţă şi nici nu se dedică imaginilor permanente şi incorporale în care zeul, fiind prezent, rămîne zeu veşnic43• Cf. Plutarch., 1Vfarc. 14, VITR. IX, 3, 13 etc. 16. PTOLEM.44, Harm. I, 13, p. 31 Wall. [din BOETH., 1\fus. V, 17 şi urm.] Archytas din Tarent, care s-a preo­

cupat de muzică cel mai mult dintre (toţi) pythagoreii, încearcă să păstreze o continuitate45 perfectă după criterii de proporţionalitate nu numai în consonanţe, ci şi în diviziunile tetracordurilor, deoarece este proprie naturii acordurilor comensurabilitatea intervalelor46 El sta­ bileşte trei genuri (de progresie melodică), armonie, chro­ matic şi diatonic47; face apoi diviziunea fiecărui gen (al tetracordului) în felul următor : în toate cele trei genuri, intervalul ultim îl presupune egal cu raportul supraunitar •

28 27

• •

• 1'1 face de -, 1ar m -; tnterva1u1 med•tu 1n genu 1 armomc •

.

genul diatonic, de

A

�; 7

36

0

'

35

în felul acesta, intervalul iniţial48


ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. ARCHYTAS

210

este egal cu raportul d�

� , în genul armonie,

şi de

in genul diatonic. În genul chromatic, Archytas formează al doilea sunet, pornind�de la cel mai!ascuţit, prin interme­ diul sunetului care ocupă aceeaşi poziţie în genul diatonic

(adică %)

;

într-adevăr, el spune că, în genul chromatic,

al doilea sunet de la cel mai înalt prezintă, faţă de cores­ pondentul său din genul diatonic, acelaşi raport pe care 25649 il au -- . Archytas compune trei astfel de tetracorduri, 243 potrivit cu raporturile ce există între aceste numere prime (între ele, deci ca fracţiuni ireductibile) ; căc(dacă vom re­ prezenta50 cele mai înalte sunete de tetracorduri prin numă3 rul 1512, iar pe cele mai joase, aflate în raport de - cu 4 28 primele, prin 2016, acestea, în raport de , vor da numă27 rul 1944. La rîndul său, un astfel de număr va:reprezenta, în toate cele trei genuri, al doilea sunet, începînd de la sune­ tele cele mai joase ; numărul sunetelor secunde, începînd de la cele mai înalte sunete ale genului armonie, va fi dat 36 de 1890, număr ce va sta cu 1944 în raport de , iar cu 35 1512, în raport de .::_ 4

;

in genul diatonic, acel număr va fi

8 1701; acesta, cu 1944, se va afla în raport de-

9

1512, în raport de8

7

1ar cu

în sfîrşit, cel al genului chromatic

va fi dat de 1792, număr care stă faţă de 1701 ca 256 faţă de 243 [ = fr. 5 Blass ].


A) VIATA Şl OPERA

211

Iată tabelul raporturilor dintre intervale :51 Gtn enarmonie A

�la]

G [sol]

F �fa] E

�mi]

1512 } � 1890 -6 1944 r ' 12016};

i 1512 } � 1

1 1792 1944

55

5

4

---

.

Gtn diatonic '

1512

}�

1 27 i } 243 'i 1944 } --8 7 224 1 2016 r278 2016 } 2827-1 36 28 4 32 24:1 21' 4 1 9 8 28 4 27 224 27 3 8 27 3 35 r 4

L

Gen chromatic

--

.

27 -

-

1701

8

1

=--

=

:3

--

-

.-.-=-

-

-

7

-

-

--=-

17. PORPHYR., In Ptolem. Ham1. I, 6, p. 280 W. Unii dintre pythagoreici, după cum relatează Archytas şi Didy­ mos52, după ce au stabilit raporturile consonanţelor, corn­ parindu-le intre ele, vrînd apoi să scoată în evidenţă genu­ rile cele mai consonante, iată ce au făcut : din numerele care formează raporturile consonanţelor luind numerele prime, pe care le numeau "pythmene"53, şi atribuind aceste numere consonanţelor, ei au scos cîte o unitate din fiecare din numerele care constituie termenii unor raporturi sin­ gulare, apoi au păstrat numerele care au rămas după sus­ tragere; de pildă, din 2 şi 1, care exprimau raportul de octavă, luînd cite o unitate, ,·edeau ceea ce rămînea: era unu. Din patru şi trei care exprimau raportul de cvartă, înlăturînd cîte o unitate, păstrau, din patru, restul de trei, iar din trei, pe doi ; în felul acesta, de Ia ambii termeni Ia un loc, după sustragere, restul era cinci. Din trei şi doi, care exprimau raportul de cvintă, tăind cîte o uni­ tate, obţineau, din trei, un rest de doi, iar din doi, un rest de unu. În felul acesta, şi de Ia un termen şi de la celă­ lalt la un loc rămînea un rest de trei. Ei numeau unită­ ţile supuse sustragerii, asemănătoare, şi neasemănătoare, di­ ferenţele rămase după sustragere, din două cauze, [prima] pentru că partea sustrasă din ambii termen(ai raportului a fost asemănătoare şi egală ; căci o unitat(este_egală cu uni-


:!12

ARITHMO-MAGICUL Şl ARMONIA. ARCHYTAS

tatea ; [a doua], peutru că, stistrase aceste unităţi, în mod necesar cele rămase sînt neasemănătoare şi inegale. Căci dacă, din inegale, se vor separa (unităţi) egale, cele ce ră­ mîn vor fi inegale. Dar raporturile multiple şi superparticulare54 i. 1 + -;. ; în care se observă a fi consonanţele, 1

1

constau din termeni inegali; de aceea, dacă sustragem unităţi egale, cele ce rămîn sînt, fără îndoială, inegale. Aşadar, disimilitudinile consonanţelor rezultă din faptul că notele au fost amestecate; pythagoreicii înţeleg prin a amesteca a forma un singur număr din două. Iată acum numerele care creează disimilitudini în fiecare din compo­ ziţiile consonante: în octavă, 1 ; în cvartă, 5; în cvintă, 3. Pythagoreicii mai spun că acele raporturi în care numerele diferenţiatoare sînt mai mici formează o consonanţă mai bună. De aceea consonant prin excelenţă este acordul de octavă, pentru că numărul său diferenţiator este 1; după octavă, urmează cvinta, deoarece numărul disimilitudinii acesteia este trei. Ultima este cvarta, deoarece numărul său diferenţia tor este cinci [ fr. 4 Blass]. 18.--p. 277. Archytas şi discipolii săi spuneau că, în consonanţe, auzul percepe un singur sunet55 [ fr. 3 Bl.]. 18 a. Cît priveşte ceea ce afirmă cei ce studiază conso­ :J.anţele, este oare corect ceea ce spun sau nu56, anume că sunetele nu ajung simultan (la auditor), ci numai par (să ajungă), deoarece ne scapă intervalul de timp dintre ele, fiind imperceptibil? 19. noHTH., De mus. III, 1 157, Un raport snperparti­ cular nu poate fi divizat în părţi egale, dacă i se inserează un număr mediu proporţional58 .... Va fi dată ce\'a mai jos o demonstraţie mai solidă. Căci demonstraţia pe care o dă Archytas este prea slabă. Iată felul acestei demonstra­ ţii: să admitem, zice, un raport fracţionar superparticular, A, B; reduc acest raport la cei mai mici termeni: C. DE. Deoarece, aşadar, numerele minime ale acestui raport sînt C. DE. şi sînt fracţii superparticulare, numărul DE. depă­ şeşte numărul C. cu o singură parte a sa şi a acestuia din urmă, adică cu o parte comună amîndorura. Fie, această parte D. Zic D. pentru că D. nu va fi un număr, ci o uni­ tate. Căci dacă D. este un număr şi este parte a acelui număr care este DE., numărul D. va diviza numărul DE., =

=


A) VIAŢA ŞI OPERA

213

fapt pentru care el va diviza şi numărul E. ; ·de aici rezul � tă. :d, el va divide şi pe C. Prin urmare, numărul D. va divide pe ambele numere, şi pe C. şi pe DE., ceea ce este imposibil. Căci termenii minimi ai unui raport superparti­ cular al oricăror alte numere sînt numere prime unul faţă de: altul şi se deosebesc între ele numai cu o unitate. Uni­ tatea, aşadar, este D. Prin urmare, numărul DE. depă­ şeşte numărul C. cu o unitate. De aceea nu se poate intro­ du::c:: nici un termen mediu care să împartă în mod egal acea proporţie59 [ fr. 6 Bl. ]. Prin urmare, nici între acele numere care conţin aceeaşi proporţie cu acestea nu se poate insera un număr mediu care să împartă în mod egal aceea)i proporţie. 19 a. THEO SMYRN., p. 61, 1 1 Hill. Eudoxos şi Archy­ tasfl" · consideră consonanţele drept raporturi numerice, fiind şi ei de acord că astfel de raporturi rezidă în mişcare sall variaţie şi că mişcarea rapidă produce sunet înalt, în­ truc�t vibrează continuu şi străpunge mai repede aerul, în vre:ne ce mişcarea înceată produce sunetul grav, întrucît est::: mai lentă: cf. B 1, p. 333, 14. 334, 9. 19 b. QUINTIL., I, 10, 17 Archytas şi Euenos61 au soco­ tit că şi gramatica este subordonată muzicii. 20. THEO SMYRN., par. 20. 19 Archytas şi Philolaos62 nu­ mes�. fără deosebire, numărul unu, monadă, si monada, uuu . 21. - p. 22, 5 Aristotel, în cartea s a Despre Pytha­ g(Jr�ici [fr. 199 'r], spune că unu participă la natura amîn­ dorora, a numerelor pare şi impare: căci unu, adaus la un nu:năr impar, îl face par, iar dacă se alipeşte Ia un număr cu soţ, il face fără soţ, ceea ce n-ar putea face, dacă nu ar fi participat la natura amîndorura. De aceea, unu se numeşte "cu şi fără soţ". Cu acestea este de acord şi Archytas63• 22. ARIST., Metafizica H 2. 1043 a 19 Apare clar că definiţia prin diferenţă (specifică) se referă la formă şi la ac:, iar definiţia care se întemeiază pe elementele conţinute în I ucrul de definit se referă mai ales la materie. Acesta es�e cazul şi cu definiţiile acceptate de Archytas, pentru el ele participă la ambele aspecte. De pildă, ce este acal­ m!a vînturilor? Calmul în masa de aer. Aici aerul este mate­ ria. iar calmul este actul şi substanţa. Ce este o mare �a!:nă? Este o mare netedă. Aici substratul material este marea ; actul şi forma este netezimea suprafeţei mării. =

-


ARITHMO-MAGICUL ŞD ARMONIA. ARCHYTAS

214

23. EUDEM., Fizica, fr. 27 (Simpl., Phys. 43 1 , 8) Pla­ ton spune61 că marele şi micul, ca şi irealul şi neregu latul, şi cîte (altele) care se comportă ca acestea, sint mişcare; dar se pare că este absurd să n umim m işcare acest aspect, căci dacă cumva are loc o mişcare, e clar că ceva se m işcă in ceva65• Iar dacă (acel ceva) este inegal şi n er egulat, e r idicol să se considere n ecesar faptul de a se mişca:· căci mai bine este să se spună că acestea sînt cauzele, cum spune Archytas. 23 a.

Probl. 16, 9, 915 a 25 De ce

oare acele părţi ale p lantelor şi ale animalelor, care nu indeplinesc funcţii organice, sint toate rotunjite, la plante, trunchiul şi ramurile, la animale, gambc:le, coapsel t, bra­ ţele, toracele; dimpotrivă, nici corpul întreg, nici vreo parte a lui n u a re formă de triunghi sau de poligon? Poate pentru că, aşa cum spune A rchytas, într-o mişcare natmală există raportul perechii egale (căci toate se mişcă dupa un raport) şi acest raport este singurul care se intoarce a!3upra sieşi incît, atun ci cind are loc, creează cercuri şi suprafeţe rotunde66• 24. ElJDEM., Ft:zica, fr. 30 (Simpl., Pl!. 467, 26} Archytas, după cum spune Eude mos, punea chestiunea în felul următor: "dacă m-aş afla la capătul cerului, adiel) în ultima din stelele fixe, ce-aş face, mi-aş putea întinde mîna ori băţul în afară sau nu? Ar fi absurd să cred ca 1:.u; dar dacă mi le întind, ce va fi exteriorul, corp sau spaţiu ?�7• (Între ele nu va fi vreo deosebire, după cum \'Om afla). Într-adevăr, m ereu se va înainta în acelaşi fel spre capă­ tul l uat mereu în considerare şi se va pune aceeaşi întrebare ; apoi dacă mereu va exista altceva spre care să întindem băţul, e limpede că întrebarea va fi fără răspuns. Iar dacă acel ceva va fi corp, p ropoziţia este demonstrată; dacă e spaţiu, spaţiul este ceva în care se află un corp sau ar p utea să se afle; iar ceea ce e xistă în potenţă trebui e să fie pus ca existent în cazul lucrurilor veşnice ; şi astfel corpul, la feJ, şi spaţiul sînt infinite. 24 a. ARISTOT , Fizica, p. 203 a 4 Pythagoreicii (spun că) infinitul însuşi este substanţă şi că ceea ce există în afara cerul ui este infinitul. 24 h. ARISTOT., Fizica, p. 203 b 15 Credinţa că infi­ nitul este ceva ce există rez ultă din observaţia a cinci raţi aPS.-ARISTOTEL,

.


A) VIAŢA ŞI OPERA

215

namente principale din diviziunea în mărimi (căci şi mate­ maticienii se servesc de infinit) .., apoi din faptul că ceea ce este limitat constituie mereu o limită faţă de ceva, încît, in mod necesar, nu există limită, dacă e necesar ca ceva să fie limită faţă de altceva. Dar, mai presus de toate, cel mai important raţionament e cel care creează o aporie comună tuturor, pentru că noi nu putem concepe sfîrşitul, ci.tă vreme numărul aparţ: infinit ; la fel (stau) şi mărimile matematice si ceea ce este exterior cerului68• 25. APUL:, Apal. 15 Într-adevăr, nu numai din aceste motive se cuvine ca filosoful să se privească în oglindă; căd adeseori el trebuie să examineze nu numai asemănarea sa cu imaginea din oglindă, ci chiar şi motivul propriei similitudini: oare acest motiv este acela pe care-1 arată Epicur [fr. 320; p. 22 1 , 22; cf. p. 10, 2 Usener], anume că· imaginile, plecînd de la noi ca nişte pelicule ce emană într-un flux neîntrerupt de pe corpurile noastre, cînd se lovesc de ceva uşor şi solid, izbindu-se, se întorc înapoi şi, presate din spate, corespund (în sensul) potrivnic; sau, cum prezintă lucrurile alţi filosofi, fascicolele noastre de lumină ce emană din mijlocul ochilor, amestecîndu-se cu lucnina exterioară şi unindu-se cu ea, creează astfel ima­ ginea, aşa cum este de părere Platon [Tim. 46 A]; sau, în sfîrşit, numai fascicolele de lumină ce pornesc din ochii noştri fără vreun sprijin din afară, cum crede Archytas ?69• 26. (Din tradiţia mai veche neo-pythagoreică ( ?) provin informaţiile îndoielnice asupra calculului lui Archytas pri­ vind triunghiul dreptunghic şi cel cu un unghi obtuz, tabla lui Pythagoras70, şi altele) [BOETH.], Ars geam., par. 393, 7; 408, 14; 412, 20; 4 13, 22; 425, 23 Friedl. La fel despre Tetraktys la HONEIN (Maximă tradusă de Loewenthal, c. 20 şi numele Qitos); rămîne să vorbim despre unde şi despre măsura de un deget, despre subdiviziunile punctului, ale minutului etc ... , publicînd o minunată figură nece­ sari nu numai acestei discipline, ci tuturor ştiinţelor mate­ matice, figură pe care am aflat-o dintr-o demonstraţie de-a lui Archytas. 26 a. HERO, Geam. 8, p. 2 18 Heiberg. :\1etoda lui Py­ th.agoras privitoare la triunghiul dreptunghic. Dacă ţi se va cere să construieşti un triunghi dreptunghic după metoda lui Pythagoras, pornind de la un număr impar, v ei proceda


216

ARITHMO-MAGICUL

Sl

ARMONIA. ARCHYTAS

astfel : fie dat pentru catetă numărul 5 : acesta, ridicat la pătrat, va da 25; din acesta, luind o unitate, va rămîne 24 ; jumătatea sa va fi 12; aceasta este baza. Adaugă la bază o unitate; va rezulta 13; aceasta este ipotenuza. PROCL., In Eucl., p. 427, 18 Friedl. Cum triunghiurile dreptunghice sînt de două feluri, isoscele şi scalene, în cele isoscele nu putem găsi numere (întregi) care să se aplice laturilor, căci nu există un număr pătrat care să fie dublul unui pătrat . . . 427, 24 Dar î1 putem gă�i in triunghiurile scalene, aşa după cum am de­ monstrat clar că pătratul construit pe latura ce subîntinde unghiul drept este egal cu suma pătratelor laturilor care închid unghiul drept ... 428,7 Se mai dau unele mt"t<,de de găsire a unor astfel de triunghiuri, una atribuindu-i-se lui Platon, alta, lui Pythagoras. Metoda pythagoreică pro­ vine din numerele impare. Această metodă pune numărul impar dat ca latură mai mică dintre cele două laturi ale unghiului drept ; ridicînd acest număr la pătrat şi luînd apoi din el o unitate, împarte restul la 2 �i pune această jumătate ca latură mai mare a unghiului drept; adău­ gînd apoi la aceasta o unitate, formează ipoten�aa71• De exemplu : 3, 32 = 9, 9 1 = 8, 8 : 2 4, 4 + 1 5; aşa se obţine triunghiul dreptunghic cu laturile 3, 4, 5. BOETH., Ars. geom., p. 408, Il Friedl. Fie un triunghi dreptunghic a cărui catetă să fie redată de un număr par, adică măsurată de 8 picioare. Dacă nu i se cunosc (cele­ lalte două laturi), Archytas recomandă să le găsim astfel: să se ia jumătatea catetei supramenţionate, adică 4, să se înmulţească cu ea însăşi, şi va creşte la 16. Din act:·ste 16, dacă se va lua o unitate, rămîne 15. Rezultă că baza acestui triunghi este de atîteaJpicioare. Dacă se adaugă o unitate la produsul suspomenit, se va obţine ipotenuza de 17 picioare72. -

=

=

B) FRAGMENTE Harmonieul lui Arehytas 1 [1. Blass Mel. Graux, p. 574] PORPHYR., ln Pto­ lem. Harm., p. 236. Să mai examinăm acum teoriile lui Archytas

pythagoricianul,

ale

cărui scrieri

se spune că


B}

FRAGMENT!:!

217

sînt cu deosebire autentice. În lucrarea sa Despre matema­ tică, chiar la începutul cărţii, el spune următoarele : ,.clar şi . . puternic". Cf. p. 257. NICOM., Instit. Arithm., I, 3, 4, p. 6, 16 Hoche. Dar şi Archytas din Tarent, la începu­ tul lucrării sale Harmonicul, spune acelaşi lucru, astfel: .,E frumos . ca repetiţie". Cf. şi PHILOPO�.. Schol. in Nicom., p. 8, 24 Hoche. [IAJ.IBL., V.P. 160; In Nicom. 6, 20 Pist. Căci despre lucrurile privite în general, dis­ tingi.ndu-le corect .. . , le vor observa .,corect" (IAMBL., In Nicom. 9, l Pist. (D. comm. math., se. 7, p. 31, 4 Fest.) I, 1 4, 13 .,acestea .. . înfrăţite"]. M� se pare că fac un discernămînt clar matematicienii şi nu-i deloc straniu că ei au înţeles corect cum stă fiecare lucru de faut; dat fiind că an cunoscut bine natura lucru­ rilor in înt;egul lor, ei vor observa corect şi cum sînt ele, fiecar·.:: în parte. Despre viteza astrelor, despre răsăritul şi apusul {lor) , ei ne-au oferit cunoştinţe dare, la fel şi despr� geometrie şi aritmetică şi nu mai puţin despre muzi..::d.. Căci aceste discipline par să fie surori73, pentru că tratează despre două forme originare ale existenţeF4, care sint surori între ele. În primul rînd, ei au observat că e cu nepu.inţă să existe zgomot, fără să se fi lovit între ele anumite obicde75• Lovirea, ziceau, se întîmplă cînd se c� ')Cnesc corpurile ce înaintează unele spre altele din direcţii contrare ; acele corpuri, care se mişcă din direcţie opusi şi se lovesc unele de altele produc zgomot, deoarece sint frinate; iar acele corpuri care se mişcă în aceeaşi direc­ ţie. dar cu o dteză inegală, produc zgomot pentru că sînt ajun;e din urmă şi sînt lovit·2 de corpurile lansate după ele. Multe dintre zgomote nu pot fi percepute de natura noastră, uud•:, din cauza loviturii slabe, altele, datorită depărtării lor de noi, altele, apoi, din cauza intensităţii excesive a izbtrti ; căci nu ne pătrund în auz zgomotele prea puternice, dupi cum nici pe gurile vaselor nu se toarnă nimic, cînd se varsă în ele {prea) mult {şi cu forţă)76• Dintre zgomotele perceptibile cu simţurile, cele care sînt produse de lovituri rapide {şi puternice) apar (ca zgomote) înalte, cele care sînt produse de lovituri încete şi slabe se prezintă ca zgo­ mot<: joase77• Căci dacă cineva, luînd un băţ, 1-ar mişca incet şi slab, prin lovire, el va crea un sunet grav, iar dacii 1-ar mişca repede şi cu forţă, va produce un sunet .

.

.


218

ARlTHMO-MAGICUL Şi ARMONIA. ARCHYTAS

înalt. Dar nu numai atunci ne-am da �c.:ama de acest h1cru. ci si ' cînd noi însine, vorbind sau cîntînd, dorim să scoatem un glas puterni� şi înalt, emitem sunetele printr-un s11flu puternic eliminat din interior. Se mai întîmplă şi urmă­ torul lucru ce se petrece în cazul armelor de aruncat : cele azvîrlite cu putere ajung mai departe, cele aruncate cu o forţă slabă cad aproape, căci aerul este biruit în reziste11ţa sa mai mult de cele care ţîşnesc cu putere; în schimb săge­ ţile care înaintează încet răzbat mai greu aerul (ce opune Acelasi rezistentă)'8• ' lucru li se va întîmpla si stmeteJ.cr ; ' sunetul unui suflu de aer puternic va fi interi.s şi ascuţit, cel emis de un curent slab va fi slab şi jos. Acest lm:ru îl putem observa şi din următorul exemplu foarte frapant : cînd o persoană vorbeşte tare, putem s-o auzim de departe ; cînd vorbeşte încet, n-o auzim nici de aproape. 1\poi şi curentul de aer ce intră din gură în flaute, cînd pătrunde în orificiile mai apropiate de gură, datorită impulsuJui puternic, produce un sunet ascuţit, iar cînd pătrunde :în orificiile mai depărtate, produce un sunet mail grav. De aici reiese limpede că mişcarea rapidă determină un smJet înalt, iar mişcarea lentă, unul grav. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu timpanele79 ce sînt agitate ca'! să vibreze la sărbătorile misteriilor; cînd vibrează liniştit, ele r8.sună pe ton grav, iar cînd vibrează cu putere, scot un snnc:t înalt. Dar şi (flautul de) trestie, dacă se suflă în el .astu­ pîndu-i-se partea inferioară, va scoate un sunet (grav) ; dacă trestia va fi astupată pe la jumătate sau într-o parte a ei, va răsuna ascuţit; căci acelaşi suflu se transmite slab printr-un spaţiu mare, dar cu forţă, printr-un spaţiu mai mic. După ce adaugă şi alte amănunte despre faph1l că mişcarea sunetului este marcată de intervale, el îşi încheie discursul astfel : .,din mai multe fapte ni s-a adeverit că sunetele înalte au mişcări mai rapide, cele joase, mişcări mai lente"8o. 2 [2] PORPH., In Ptol. harm., p . 267. Mulţi alţii din cei vechi tratează despre intervalele muzicale, printr< care şi Diouysios din HalicarnasB1 şi Archytas, in lucrarea sa Archytas, vorbind despre mediile pro­ Despre muzică porţiilor, scrie următoarele: .,Muzica are trei medii pro­ porţionale : una este aritmetică, a doua geometrică, a treia .

.

.


8) FRAGMENTE

21!:1

subcontrară, pe care o numeşte armonică; media propor­ ţiei este aritmetică82, atuuci cînd trei termeni stau între ei in următorul raport excedentar: cu cît primul termen depăşeşte pe al doilea, cu atîta îl depăşeşte al doilea pe al treilea. Şi îu această analogie se întîmplă ca raportul termenilor majori să fie mai mic, iar raportul termenilor minori să fie mai mare. Media este geometrică dacă cei trei ·termeni se află intre ei în următorul raport: primul termd! este faţă de al doilea ca al doilea faţă de al trei­ lea8:1. In acest caz, intervalul termenilor majori este egal cu intervalul termenilor minori. Media "subcontrară", pe car� o numim armonică, este media care se prezintă ast­ fel : cn a cita parte din sine primul termen îl depăşeşte pe al doilt:a, cu atîta parte din termenul al treilea terme­ nul mediu va depăşi pe al treilea. În această analogie, inte.rvalul t ermenilor majori este mai mare, iar cel al ter­ Ill::cuilor minori, mai micM. 3 [7] STOB., Pl. IV, 1, 139 Hense. Din lucrarea lui Archytas Despre ştiinţe: "trebuie o nedreptate". IAMRL., De comm. math. se. II, p. 44, 10 Fest. De aceea Archytas, în lucrarea sa Despre problemele matematice, spune: ,.trebuie . . . cu neputinţă". Ca să devii cunoscător al l ucru rilo r pe care pînă atunci nu le cunoşteai, trebuie fie să le afli de la altul, fie să le găseşti tu însuţi. Iar lucrul aflat \·ine de la altul şi cu ajutorul altuia, iar cel desco­ perit provine dintr-o strădanie proprie şi cu mijloace proprii. Dar a găsi fără să cauţi este greu şi rar; a găsi căutînd este uşor şi la îndemînă ; este însă cu neputinţă să găseşti fără să ştii (ce cauţi). Un principiu raţional&5 bine găsit a pus capăt revoltei, a fi2:ut să crească buna înţelegere; cînd se aplică acest principiu, nu mai există nesaţ, ci numai echitate; prin echitate ne împăcăm (noi oamenii) în învoielile încheiate. Datorită acestui principiu, cei umili primesc de la cei puter­ nici, iar bogaţii dăruiesc celor nevoiaşi, convinşi şi unii şi alţii că prin aceasta vor stabili dreptatea. Fiind normă şi friu pentru cei ce comit nedreptăţi, acest principiu i-a împi�dicat de la fărădelege pe cei ce îl cunosc, înainte de-a comite nedreptatea, convingîndu-i că nu vor putea scăpa ueol.Hen·aţi cînd vor ajunge la încheierea socotelilor; pe


220

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. ARCHYTAS

cei �e. nu cunosc acest principiu, prin faptul că le-a arătat în ce privinţă comit o culpă, i-a împiedicat s-o stvir­ şească.

Diseuf ii 4' ' [8 ] STO B . I, pr. 4 (p. 18, 8 W.) . Din Discuţiilc ' l'ui Arcl\ytas. Ştiinţa calculului86 pare să aibă, în privitJj.a înţelepciunii, o netă superioritate asupra celorlalte d.iki­ pline · şi mai cu seamă ea tratează mai explicit decît geo­ metria ceea ce doreşte . . . , iar în privinţa problerr;tlor în · care geometria dă greş, ştiinţa calculului izbuteŞte87 să le aducă demonstraţii, şi tot astfel explicaţii ale formelor. . în cazul că există vreo tratare ştiinţifică a formelor�B'.

Scrieri îndoielnîee Despre decadă

5. THEO. SMYRN., p. 106, 7 Hill. Decada deteunină fiecare număr, deoarece cuprinde în sine întreaga . .(iui) . natură, a numărului cu soţ cît şi a celui fără soţ, a m�J;Dă­ rulw flexibil şi neflexibil, a binelui şi a răului ; des pr e �a disc�tă multe şi Archytas, în lucrarea sa Despre dr:·r1dă, şi fl\ilolaos, în lucrarea sa Despre naturâ. ,

Despre jlaute 6. ATHEN. I V, 184 E Mulţi pythagoreici au pra( tjcat arta flautului ; aşa au fost Euphranor89, Archytas, .:Fh:ilo­ ' laos ,şi mai mulţi alţii. Euphranor a lăsat şi o lucrare De�pre jlaute, la fel şi Archytas9o. Cf. B I, p. 333, 10. Vezi · şi Har'!l'tonicul lui Archytas Chamaileon la Athenaios, XIII, 600 F şi mai sus p. 322, 16, 18. Despre mecanică91 Cf. DIOG.

7.

VIII, 82, p. 322, 17. Praej. VII, 14. Ku mai puţin au scris

VITRUV. ,

despre mecanică unii ca Diades, Archytas, Arhimede, Ctesibios, Nymphodoros, Philon Byzantinul92 etc.


B)

FRAGMENTE

Despre agricultură cf. DIOG . VIII, 8 2, p. 322, 1 6 8 . VARR.o, De re rust. I, 1 , 8 [din aceasta, Colum. I, 1 , 7 ] Acei dintre filosofi care a u scris î n grf:acă [despre agricultură ] . . . au fost Democrit fizicianul, Xenofon socra­ ticul, Aristotel şi Tcofrast, peripateticii, Archytas pytha­ goreicul93.

Scrieri apocrife Titluri (vezi Zeller

IIIb4,

1 1 91) :

9. 1 . Despre priucipii, la STOB., Ee/. I, 4 1 , 2 ; 2. Dl.<pre exisli�;ţă STOB., Ee/. TI, 2, 4 ; :t Despre Univers sau Despre raţion amn;/rle ul;i­ versali i sau Despre sensuri sau Despre categorii, la Simplic. şi la alţi comt:n­ t atori ; cf. Zece ra{iouameute u11iversale, ed. Orelli, Opp. .<wt. II, 273 ; 4. Despre opoziţii, la :-;impl. 5. Despre ratiune şi percepţie, la STOB., Ecl. I, 48, 6 (IA:Mlll.., l'rotr. 10 şi 55, 8 Pist.) ; 6. Despre educaţia morală, :a STOB., L'cl. II, 3 1 , 1 20. Fior. III, 1 , 105. 1 06 ( = Despre pedagogia l11i Philostr. V. A poli. VI, :H şi urm.) ; 7. Despre bărbatul bun şi fericit, la STOB., Fior. III, 1, 1 0 7 . :�. (;5 ; IV, 50, 28 ; 8. Despre fnţelepciune, la Iambl., Prvtr. 4, p. 1 6, 17 şi unu. l'ist. ; 9. lJrspre lege şi dreptate, la STOB . , Fior. IV, J . 1 :!5 - 1 38 ( 1 32 ? ) . 5 , H l ; 10 . /Jesprc suflet ( ?). Cf. Iambl. l a STOB.; Ee/. I, 369, 9, I, Lyd, D. mcns., I I, 9. Claud . 1\Iam. II, 7 in acea lucrare care a tratat măreţ despre uatnri"L (/),·spre 11atură ? ) ; I l . Trata/ despre arta cu­ linară, la Athen., X I I , S I G c; 12 . .'icrisori călrr Dionysios �i Platou, la Diog. III, 22 ; VIII, 80 (:i5 .'\ 1 , :J5" 4 . 20 B I l ) . Fragmentt'ic de l a H artcustcin, Despre fragmeutlir fil<•scjice ale lui Archytas, J,ys., J S:J:l ; de l a 1 1 . :J �i la 4 la F. Schulte, A rchytae q. f. de notionibus univnsa/i/ous 1'1 de opp osi ti s lib. rel. , :O.Iarburg, 1 906, cf. Praechter, Philil. 50, 4 9 . la


FELICIA ŞTEF

222

NOTE

1 Dionysios al II-lea, tinnnl Syracuse i, a ,-rut, pare-se, să-1 o mo are p� Platon, cu prilejul cel e i de-a treia călătorii a filosofu lui in Sici!!a:·. (36 1 i.e.n.) ; duşmănia tiranului er:1 pricinuită de prietenia p e c are P l aton 0

nutrea pentru Dion. • Scrisorile lui Platon către A.rchytas şi ale lui Archyta.s către Platon sint, dup ă toate probabilităţile, apocrife. Asupra acestor scrisori, y·ezi G. Pasq uali , Le lettere di P/ai·.>•Je, Firenze, 1 938. a Cei cinci A rch �·tas par a fi luaţi de l a D cmetri os din ::\<Iagnes ia, care a compus o listă de omoni m i. Fondatorul mecanicii şti inţi fice în ant ichi­ tate este Arhimede. Pînă la Archytas este vor ba de anumiţi reprezentanţi

ai mecanicii empirice . Archytas �t situează tocmai la graniţa dintre empi­ ri�m şi tehnica ştiinţifică. Al cincilea Archytas, arhitectul, autorul unei lucrări Il<pl fL"'<X"vijc;, part a fi unul şi actlaşi cu filosoful sau un disci pol de-al său, numit, dealtfe.l, Zopyros Tarentinul de către Iamblichos (DK

59 A I, pp. 446, 25) . • Aristoxenos, fr. 48 \\'ehrli (\'tzi mai jos nota 28) . 6 Informaţi a pare corectă. Cu un secol mai tîrziu, Arhimede (287 -

2 1 2 î.e.n.) va duce mult mai departe metoda de aplicare a principi ilor ma­ tematice la mecanică. \'ezi S . I . Lnria, A rhimede, Bucureşti. F,dlt. Şt., 1 958, cap. X ; B .L. van de r \Vaerden, Die A ritltmetik der Pythagoreer, I, 1\[ath. Ann. , 120, 1947 - 1 949, pp. 1 2 7 - 1 49 . • Se inţelege construcţia . ,cubului", găs indu - i a treia d imens!une, ceea ce serveşte de fapt toate corpurile. Eudemos, istoricul matematicilor greceşti , dă textul acestei c onstru cţii , păstrat la E utoci us, In A l'chfmedis sphaer. rt cyl. II (III", 8-!. Heidelberg) şi redat la Dicls - Kranz, VOf's. 58 A I, pp. 32 6 - 32 7 . Vezi şi B.L. van der Waerden, Erwachende IVissen'schaft, 195n, pp. 2 49 - 252. Este puţin prob abil ca p asajul din Pl a ton, Stat·itl VII, 528 B, să se refere la această descoperire a lui A rch ytas. Descoperirea-·cubu­ lni pare să fie mult anterio a ră lui Archytas. 7 Confederaţia italioţilor a fost o uniu ne Încheiat{, între vestini, marşi, peEgni, marrucini şi frentani, populaţii din sudul Italiei, care au pornit rizlJOi contra Romei, numit r ă zboiul marsic sau social ( 9 1 - 87 î . e .n . ) , p�ntrn drepturi cetăţeneşti. Capitala Conf eder aţiei a fost decl ar at ă locali­ tatea C orfini um, cu numele schimbat în acela de It:;.lica (v. Strabon V,

4. 2) .

:\latinul, promontoriu al Italiei sudice, md ::\Iatino. . ,Tatăl lui Pelops , al zeilor oaspe", este Tantal, care, la rîndul său, est� socotit fiul lui Zeus şi rege al Fri gi ei . V. Ovidiu, Jfetamorf. VI, 1 73. 1o Tithon(os), erou legendar ataşat ciclului trohm, fiu al lui I,ao me ­ d·�u �i f rate vîrstnic al lui Priam. Foarte frumos, iubit de Eos şi răpi t de ea. Împrcunii, av ură doi fii, pc Emathion şi pe :i\le mnon . Zeus l-a făcut nem u ritor, la cererea lui Eos, care însă a uitat să-i cear{t şi ti ne reţe a ; aceasta kl pr esc imb at in greier, după ce aj unsese sleit de bătrîneţe. 11 Mi uos : după legendă, rege al Cretei cu trei generaţii inainte de răz­ boiul troian ; fiul Europei .�i al lui Zeus ; soţul Pasiph ae i , tatăl Ariadnei , al Phaedrei şi al l\Iinot aurului . Deşi acoperit de legendă, )Iinos este pro­ b abil un personaj real, p ri mu l bărh:>..t din Mediterana care a instaurat o thalassocraţie (Tuc. I, 4, I l ) ) . 8

h


NOTE LA ARCHYTAS

223

Pythagoras (582- 500 î.e.n.), fiul lui Panthoii.s, "de două ori să­ în sensul că, după credinţa anticilor (vezi Diogenes Lnertios ·vnJ, 2 1 ; Ovi<lin, llfet. XV, 1 60 şi urm.), el ar mai fi coborit o dată în Infe:n. Intii , purta numele de Euphorbos, fiul lui Panthoiis. Incarnările sale s-c.r fi făcut pe rînd în doi pescari, Hermotimos şi Pyrrhos din Delos, pîni'. s.i ajungă din nou la fiul lui Panthoiis. Semnul de recunoaştere prin ca:re Pytha goras putea dovedi că a m ai trăit cîndva, pc vremea războiului truian, era scutul din templul Troiei. Aceste informaţii sînt d e domeniul lq "ndd. V. a nteri or , capitolul . , Pythagoras", voi. I, part ea a 2-a, pp. 1 -l - 1 5 �i n otele la fr. 8 ( = Diog. Laert. VIII, 4). 13 Aluzie, probabil. l a Emped ocles, filosoful din Agri gent , Sici!ia, v. voi . J, p ar te a a 2-a, p. 421 şi urm. u

vîrşit"

u Î ntre a�a odă este un fd de epigram(L funerară care evidenţia;dL o i ronic ă dis crepanţă int re crcuinţ a pythagoreică în nemurire şi re;;�i­ tatea poeti că : inspiraţia ar putea veni de la o satir ă menippee, su gerează R . S. Kirpatrick , A rchytas at the Sty:r (Horatius, Carm. 1, 28) , " Class i c a l Philology", Chicago, 1 968, I,XIII, pp. 201 - 206. De fapt poezia nu are nimic com1m cu Archytas, in a far ă de acea aluzie Ia moarte a filosoful ci intr-1111 nau fragiu care s-a pe trecu t lîngă promontoriu) 1>'Iatinnm, în apro­ pierea muntelui Garganum din Italia. Dar G. Loria, Le scienu csatte 11eil' antica. Grecia, Mi lano , 1 9 1 42, p. 488 şi urm., consideră că Horaţiu face o confu zie aici între Archytas şi Arhimede ; despre ultimul, Titus LiYius XXIV, ::14, 2, spune : A •·chimedes unicus spectator caeli siderumque. Dim­ p otrh· i", , A . OliYieri, Civilta greca nell' Italia mc1"idio11 ale, Napoli, 1 93 1 , p. 68 şi urm . , afirmă : A rchytam ae"rias temptasse dc>mos", . ,Ar chytas a ince rcat să cunoască l ăcr:şurile aeriene" . Vd . şi Eudcmos, Physica, fr. 30 ; Cic�ro,

Lael. 23, 88.

15 Cuvintele ce urmează aparţin Scrisorii a VII-a a lui Pl at on , impor­ tantă pe ntrn atestarea le;găturii dintre Archytas şi Platon. în pr ivinţa căltttoriilor l ui Platon în Sicilia şi a şe d erii acestuia în insul ă, nu se �tie azi nim ic sigur, cu toate investigaţi ile şi :;upoziţiile unor învăţaţi ca G. Pasqual i, I.e lei/ere di P!atone, cd. cit . , p. 47 şi urm ., şi U. von Wilamo­ witz-:Moellendorff, Platon, B erlin, 1 920', I, pp. 242 - 253 ; 537 - 556.

Este vorba de Dionysios cel Tînăr, fiul lui Dionysios, tiranul_ Syra­ său la tron în 368 î . e.n. El l-a ch em at pe Pla­ ton la curtea sa, dar curind 1-a alungat şi s-a dedat desfrîului. L-a alun­ gat şi pc Di on, cumnatul său, care s-a refugiat la Atena, unde a insis­ tat ca Platon să primească inYitaţia, sperînd zadarnic să-I împace cu ti­ ranul : atunci Dion s-a reintors în patrie cu trupe, a cucerit Syracusa în 3 zile şi 1-a alungat pe Dionysios (357 î.e.n . ) . Du pă 10 ani, Dionysios s-a reintors , dar a fost din nou alungat de Tirnoleon, generalul corintienilor. Momentul la c are se referă Platon aici este a nul 361 i.c.n., înainte de a trei a expediţie contra Siciliei. 16

cusei,

care unnea�.ă t at ăl ui

17 A cest e raporturi de prietenie şi osp it alit ate le-a mijlocit Platon cu ocazia priun·i .<,ale c ăl ătorii şi şedcri în Sicilia .;i la Tarent, cînd 1-a cunoscut pe Arch ytas, aprox. în 388/387 î.e.n. 1 8 Arch edcmos din Sicili a, elevul lui Archytas, menţionat de Dioge!leS Laertios VII, 40, altfel, ne cunoscut . 19 Acum Platon pleca la Syracusa în a doua sa c ă l ători e care a a-.ut loc în primăvara anului 366 î.e.n.


FELICIA ŞTEF to Rei ese că Archytas se bucura de mare trecere ŞI m afara Tarentu tui. şi încă intr-un st at atît de puternic ca Syracusa. u Timai os din Locroi, ,- . pp. 240 - 2 4 1 . a: Despre P h ilol aos , vd. prezent a l uc rare , pp. 7 0 - Hi2. u Leodam;,s din Th a�os, matematician, figurc;o z[L în catalo:.,'lll mate­ maticienilor intocmit de !'rodos, In primum Eucliâis Elementorum Librum Commentarii, p. 66, 1 5 , şi 21 1 , 18 şi urm . , ed . Friedlănd. Leodamas din Thasos este pomenit al ătu ri de Ar chyt as �i de Theai tetos, pentru noile sale teoreme geometrice �i pentru o enunţare mai raţională a lor. Proclos arată că tradiţia îl dii pe Platon dre p t (la�călnl lui Leod amas în privinţa metodei analitice apiicatc în geometrie. Yezi J . J •. Heib•::rg, Geschicl!te der 1!!atlzematik tol(! Sa!!tm:i;;ellscha(ten im A ltcrtum, Miinchen, 1925. u Theaiteto� din Atena, arh�nte în l . U - 1 43 î.c.n. , sa u fiul lui Euphro­ l!.tOS din Sunio::�., mat emat i c i an , prie t enul şi deYul lui Pl aton şi al lui Theo­ do�os din CyTenc. Pyli<agordi, observdori ai corp uriior cereşti, sînt primii cercetători care au t re cut de la geom et ri a planâ la geometria corpurilor solide. The <!.i te tos are meritul nu num ai de a fi cont ri buit h înscrierea cor­ purilor solide intr-o sfH:'l , ci �i de-a fi e laborat o t eorie generală privind regulil e prin care poliedrii regulaţi (cinci la m1mărl fe inscriu tntr-o sferli şi de a fi teoreti:o:at raportur i le re ciproce ale interdcpendenţelor aşa cum rezultă din cartea a XIII -a a lui Euclirles. u Spi n tharos , tatăl lui A ristoxeno:; (lin Tarent. Vd. mai jos nota 28. u l\Icssapi i �i t arc:ntini i locuiau în actuala Tura d 'Otranto, messa pi i , la. Marca Adri atidt, intre Apulia şi Iapygia, tarcnt!nii, in sudul Peninsulei Italice. _-\ici se f ace al u z ie b r ăzboi u l italie, porni t J;n cauza alung ării pythagoreilor tlin Crot ona , fapt petrecut în timpul războiului peloponesiac, la 4 secole după căderea Crotonei, şi al putc:nicu!ni a\·înt al Tare11tului sub Archytas (!<Cc. IV î.e.n.) . Z1 Athenodoros , autorul lucr ări i Despre seriozitate şi amw:a.ment (RE II, 2045, n. 1 9 ) . Există tre i filosofi stoici cu acest nume, doi din T arsos ş[ t<nul din Soloi . r rimul a fost di rectorul hihliotecii din Pergam, apo i pro­ fe6or la Roma �sec. I Le.n.) ; cdălalt din Tarsos, fit1l !ni S:mdon, a fost (�tsdpolul lui Posc idoni os şi profesorul lui Ang�1stns. Cel di n Soloi e ci tat de Diog(;nc,; L ae rti os în VII, 38. Aici este vorba de 1::ml din 1'arsos. Vezi şi E. Heno(,, Ei" Fragment des A tlwnodorus van Tarsos, . . Rhcin ischcs Mu­

Aristox�nos muzichnul, autorul l ucr ă r i i J " ia{a lui .-.l rchytas, este Aristoxeno.-; din Tarcnt. bio;z.raf erudit din secolul al I V-lea î.e.n., citat îu. r"petate rînduri de D iogenes Laertios. A fost discipolul lui Aristotel ş� s-a rcmtcrcat ca filosof, i$tor ic şi teoretician al muzicii (armonia şi rit­ tn!c:��- . In lucrarea sa B L':!r. 2vSp�>v, sau '.:\.'-'-:-�Aoyt�&, în 2 cărţi, el prezint!\ date, mai ales scandaloase, despre vi;•.ţ:�. filosofilor, pentru a ponegri pe ariver�arii perip atdici·milor. \-. şi F. \\-ehrli, Die SclL"le von A ristoteles : Texte u ;zd J{ommel!tar, llrjt 2 : A risto.Ynws, Basd, 1 945, fr. 50, p. 64 şi semn", >&

urm.

62,

1 907,

• • Poly;�rchos,

3 1 3 - 3 1 5.

personaj necunoscut. 1\ste Yorba despre :>L Porcius Cato Prbcus (Pht., Cat. I, 4) , născut ln 134 (sau 2;:191 i . t:: . u . , h Tn,;cnlnm ; una din personalităţile rom ane de vază şi influente din ne:nea cdui dl!-al do i le a război p nni c (a lu pt at în Campani a, 21-1 i.e.n., la Tar.,nt. !!IJ�. la ){etaurus, 20Î) . A urc at toate treptele magis­ traturilor. A fo;;t t : a >)lll inh:gru �i un patriot con vi ns . 30


NOTE LA ARCHYT A3

" '- . Pontius Samnitul, tatăl l1ti Pontius H�rennius, generalul sam ait .1 ' · iruit armata romană în defileu l Caudium şi a trecut - o pe sub jug, ln :1'.! l i.e.n. Titus Livius IX, 1 - 1 1 . ''" :-;rearchos din T are nt este menţionat de Cato cel Bătrîn (l a Cicero, Cala ·l i i . ca un bărbat de vază, care , şi în timpu l o cup ării patri ei sale de c:'itr·� H.mnibal, a rămas credincios romanilor şi, după în apoierea lor cu ajut-"nl lui A. Fabius }Iaximus în 209 î.e.n., Cato însn�i i - a primit ca

car·�

o:1.�pde prieten. "" \"ezi A. Olideri, Ci!'ilta greca neU' Italia m,?iăi ..lll a(e, Xapoli, 1 93 1 , p . 1;1 ; ; S n A rchita Tarantirzo, c.:tre arată că această caslanietd trebuie s ă fi fost " j ·.t�ărie asemănătoare instrumentului cnnoscltt şi azi. " Favorinus, sofist grec, originar din Arelatc, azi Arles, în Franţa, dlsl'ip· O:ul lui Dion Chrysostomul, p rie ten ;tl lni Plnt arh, prufesor de re­ torid � -• Atena şi la Roma sub Hadrian. A murit în 1 35 e.n. _\ cotnpns un trat,!t de Trop i pyrrho nieni, pierdut , păstrîndu-�e doar cîte,·a fr:wmente la D iog-enes Laertios ; de ase menea, a preg ătit o Istorie zmi;:i!rsaiJ, la fel,

"' .\s upra constr uc ţiei porumbelului, \Vilhelm SC'hmirl t ,·on Helm.­ ste.tr.. �:!, I, 1 903 (DK, p. 325 notă) , scria unnătoarele: ca să poată zbura, pa.s:ir� � mecanică trebuie să fi avut corpul s cob it pe ,Jinănntru şi să fi fost încht:l tn el un burdufe l cu aer ; de asemenea, el dispunea de un Ye!ltil de:;•�hi;;. Vezi ceva asemănător la Pausanias VI, 20, 7 ; Pliaius, Naturali s Hi.>lo.-ia XXXIV, 75. V. şi G. Vailati, Il pJ"incipio dei lavor·i rirtzrali da A ris­

pier-httă.

tr>telP a Erone d'Alessandria, Scritti, Leipzig-Firenze, 1 91 1 , p. 91 şi urm. Bxpre�!• " aerul închis şi ascuns in el" se referă po at e la aerul co;nprim!!.t care putea provoca mişcare Ia ie şire ; porumbelul trebtde să fi arut ciocul dcsctu� şi un orificiu in coadă.

"'' Cărţile lui Aristotel cu con ţinut pythagoreic �înt pk r dt1 te . Cata­ loagde antice ale operelor transmise sub numde lui Ari:;totel consemne ază trei astiel de lucrări : una se referă la opera hti Hermippo.> Alexandrinul (apro�. �00 î.e.n.) şi este menţiouată de D io genes Laertios ; a d oua este un a•hos la o biografie de-a lui Aristotel, aflată la Hesychios (sec. II e.n.) ; a tn�i't ue-a p arven it prin scriitori arabi, ca operă a f ilosofului Ptolemeu (prohc11:>il un perip atetic din sec. 1 - 11 e.n.), incomplete. Sînt publicate de V. Rase împreunli cu fragmentele din Aristotel. P. Moraux:, Les listes attcieMt ?S des ouvrages d'A ristote, I,ouv ain , 1 9 5 1 ; I ngem ar Diiring, A ristotle i>e the A n&ient Biograpkical Tradition, Goteborg, 1957. Vezi Hellmuth Flasbar, A ristoteles - seill Bild in Forsckung zend Deutung der Gegenwa rt, , . St . CI . " XX, 1 98 1 , p. 58. n Î ntre a g a demonstraţie o dă Ento c ius din Ascalon, disc ip ol al arhi­ tectLtlui şi mecanicului Isidoro:< elin )IiJet, din prima j umătate a sec . YI, coDl•!u�ator al lucrărilor lui Arhimede şi ale altora . La prima teori e din lucnrea lui Arh ime de Despre sferă şi citi"dm se punea problema : "dat fiin· i un con şi un cilindru, să se găsească sfera egal ă cu conul sau cu cilin­ drul " . Urmeaz ă demonstraţia care implică o presupoziţie : . ,să se a dauge conului sau cil indrului dat un cil indr u mai mare cu o j n mătat e de par te " , ceea c e punea a dou::�. prohlcmă : "dat fiinrl un corp, să s e construiască altul asemene a care :;ă fie o dată �i jumrttate mai mare decît cel dat". In acest punct, Eutoc i ns arată că pro blem a poate fi rczoh'ată prin "desco­ perir�a· • lui Archytas privind cele două medii proporţionale continui între <lou:.l drepte. Este ac ee :tşi problemă la care a recurs �i Hip pocrates din Cllios


22� G------·------------------F_E_ L_ Ic __ IA ___ ş_T_E_ F____________ pE:ntru

a

cmtes".

găsi dublul cu1nlui (wl . Lori a, Scie:zze esatte, indice şi C:Ci) . • , Hippo­ De asemenea, K olm an , 1sto1·ia matematicii în antichitate.

'" 3Ienr.ichmos, fratele lni D einostratos, elevul lui Eudoxos din Cnidos d lni Platon, matematician fecund. Scrieri le lui nu se mai păs­ trează. Ct:le trei s e cţiu n i ale con ulu i la care f a ce aluzie textul sint : parabola, hiperhola �i dip�a, trei curbe numite d e antici , . triada lui Menaicl:mos". �i pri et e n

Fndoxos ,.diYinul" este Eudoxos din Cnidos (cea 550 - -160 i . t .n . ) , de �ti inţi"t renumit, care a înv ăţ at geometria ele la .-\r,:hyt<'s �i !! l ed i c i n a de la Phil i�tion f'icilinnu l . În astronon;'c-, el a formul at teoria �>Î<orc·lor homoc-entrice pentru a explica nuomaliile di n mişc-:�rea plz;ndelor. 39

filo�o{ �i o m

e l abor at te ori a rroporţiilor:prelnat:i el·� F;ucJ:.::�s, Elc­ \"- a ; de t�SL J:: , l ne��, el t� c-rc;;t metoda exhaustinnîi, c��re este o prefigurnre a c al cu l ulu i integral modern. Vezi d espre Eudoxo�, B :L. Yan cler \V aerd en, Erwache11de Wissenschaft, llasel-Stuttgart, 195(';, pp. 292 - 3 1 3. Expresi a "vreo figură curbă" face aluzi e Ia Y.otfL7tu ),oc� o'i'"ILf.Lot! , . , l iniil e curhe", asupra d iror a a me rl it at Endoxos, oferi ndu-l e ca soluţii in prohlema mediilor proporţionale. În m:>tet!>ati<ct, a

u�t· l:ta,

c;:.!"t('a

a

'0 \.'ezi, pentru aceste versuri, U. "V>'ilamowitz, Eiu H'cihgeschenk d<"s Erale,<tl;cncs (:\redu. d. Gott. d. W . , u ;�g. I, 9) . A ceast ă epigra:mă arc formă r� e scr:oo<en: ad resat ă de Eratosth enes lui Ptolemeu al III-lea şi se refe:·ă b aceea�i problem ă r, celor donft lll(oclii proporţion ale de care s-au oc n p at H'ppoernt<>s din Chios şi Arc-hytas, în spec-ial. H ( � . r . . �ria, ."'!riuu:c t salte, J �. 1 5(�. !'"l' int.r(' :lhă ('UUJ a o b ti n u t 1VIe­ ::aidnnos l i niik , :.it· curbe. ]il ar fi P'' t u t s[t l e ohţinft prin pm�cte, fie cn 2jl�ton1l nnni 1nec�"!nism, fie secţiolLÎnd un con ntute·ri n L Fr�pt c ,.. rt este cft nu n:..t:i )lt:n.Fich lHc•s era în st�!l"C' să-�i ttrnJrtreascr\ �:olnH�·t, dar �i ' el cu grtt�t�te, de lil!<:e, st.· înţelege, prohle11;a r ftD1Î11Ca neterntinatfi. -l2 l-'h• !ot1:n:l 1:11 l�ratostli.(;·l!l::s, în gr. Ti i ry,_":'(o.)'JL�6c;, tr��ta (·ie��pre n«;)ţilt­ nii.L: h:ndan:.ent;dt- t1in llln.tc-... n[,-;.. icll, san po�te era un eseu nntzicnl, lu­

\'t:zi

cn�:·c �.� ·: sp:l:T� t � .

1.). 1 22 �i

n<:clart� �.L�t·:::.rit ?i FOr::ţiei lui cx k [ , . .. Ye�nic", C [iCÎ d< >;�r it1: :· i , c:c;r:mtLtte pr in nun1cle c<: c t"u • -�:J

H � .; �.:_·1·, r:ratosthenis Ca1'11lii:a,

u n u . Fraza e

( t(':·nit��tl'a

întrucîtYa.

este rroprie

.j : C 1 :�ud!us l:toleraaeus. cu lucrările :->ale llan?�-:1lit:a, l �rob!ruu: rnu:.. 1·­ c.d[: ';'i .�·:, :.Ii o c a P o : n ;s, n)nstitnie n:l 1uai �·. igur jzyor de infornJaţ:e a�upra teoriiic,r nmziealt- c:lt: rythag.·,rcilor. .�. prccien·a l ,c care i-o îacc l td A r-chy­ t a s �'" n·;ăse�;te b Geo:rglos l';;chimert's (sec. X I I I e . n . ) , in lu crarea [\CE'stuia D,· musica J -1 , t:!ii!e c�t c-hytns t'ste comp:.rat cu Aristoxenos. c\rchytas ..:ste teoretici ,m.-. 1 care a fixat raporturile muzicale pe ra ţi onam ente m ate­ Jur:.t·; ce, iar _-\..ristoxcnos C'stc Jn-u:r·.icc,lo!;ul care }Jornt:: şte de la date acustice :· ; ii:xenz{t inten.,lc-lc d up ă e::s:peritnţH !:ensibilă. l':ythr.goreii au căutat prima o�tn'l. 1111 i.6yrJ::;, o h:��e nut:j•_:!'ică n ft·nc m enelor acustite c au zate d.: y ibraţi a coardclor .'·. an a cavitiiţii sonore. Ei an găsit o astfel de lege dreia îi concu:-tl {t toate ac-e:·, te: fcnoraene, prin studiul mediilor şi. al proporţiilor . Philo1-.:o:; '' ct•.� · nrat tc(;r i a constituţiei primitiYe a interv al elor octa,· t:i, C\'intei �i a1e l'Ynrt d , in i::tecre�r(;'�:. sa U.e : :.. diviza tonul şi de-<l aj unge la determi 1\area \'L lor.�lo:- e<:: l u.r {1onă scu1i-tonuri, tnEjor şi minor. Vezi cap. "Philo­ L:os", pp. 8.J. - l'l5, 81> - S9 . .-\rch�·hs, l>�cu. t pe cuceririle înainL:.: ilor, şi-a •.n-·!Lllbti c�.:rct::tnre�-:. i11 (�ouă din rţ ; ; , l" e dt: o P <"lttt:-, spre îm1x.tt-_"l!� i n:a şi �:tfP..tll:.:.lstţ;.sc�:. �:i.!_�ur.:: i , I�t dt: �dtl"i l;;a·tl', spre n;ltura. su net u lu i . În primul t


NOTE LA

') ') �... '

.\RCHY T . \ S

c:1z, se pune teoretic problema dacă e posibil s ă se stahi!e :.•5c'l :.:lte iuterv.i!·� dedt cele date de consonanţii. În acest sens, ArchyLs aduce o ino,·aţie : el construieşte trei game, pe care le numeşte dialuuic,i, dzromatică şi e1zarmonicll, in locul primitivei game pythagordcc. Aceastci. inovaţie a fost determinată de dezvoltarea muzicii empirice şi a ins trn­ mentelor muzicale odată cu progrcsui cercetărilor matematice. Prin cele trei game, el a urmărit să cupri nd ă în legi n u me r ice precise marea varietate melodi c ă a compoziţi ilor muzical e . Xtunerde rapoarte!or pe c are l� stabileşte uu sînt fixate apr i oric, ci vor să exprime, în limb aj matematic, sen zaţi ile auditiYc ale acordurilor muzicale. (C'vf. Timpanaro Card ini, 1 Pitag'>rici, Firenze, 1 962, pp. 3 1 0 - 3 1 2) . "' . . Continuitatea" p e care .'l.rchytas Yrea s-o p ăstre ?.e prh·cşte fie modul în car e se succed interYalele in tetracord, adic ă ordinea succesiunii melodice, fie mărimea c orelat h· :t a acelor intcn·ale în care era diyi zat tc tracordul . Această cunti n u ilalc• snn secn·nţă era """'0.. -;/,•, )./,yr,v, adiel potrivit principiului proporţiona!itrtţii (v. �i Ari stox cnos , Hamtnil inl, ed. Da R io,;, p. 40 şi ur m . ) . ArchyLts a fo...;t p ri mul care a considerat-o indis­

•• în determinarea intcrYalclor, A rc hyt a� pnnl'a postulatni de •t fi exprimate de numere raţionale ; aceste numere nu rezn lt :m din sp<:!culaţii a priori, ci dintr-o experienţă, rcalizatct de A rchyt as la instrument-e.

pensabilă.

gr. -rO tvox�tJ.6V�(.,V, "':� 'l.?W!J.�:-Lz6v, "':b 8'Lox-:ovLx0•J ..ri�,� r,��. l1rin a­ genu ri , Archytas determina mărimea şi ordinea inten·alelor. Armor.ic este gem1l muzical ce se sc rve �te de note distincte, care însă, prin dectul diezului şi al bemolnlui, ajung la aceeaşi intonaţ ie ; chromatic t•ste genul muzical ce folose�te s�mi-tonuri fie ascendente, fie descendente; di .. tonic t·ste genul muzical care pro<'l'tlcazr, prin tunurile naturale ale n

ceste

In

trei

gmut i. <l•·l'Î prin tonuri şi sem i-tnnnri. \'e l . şi :\1 . \'ogc!, lfar:noni(l zmd l'.lou­ ·' ill•' 1111 grircllisc:hn1 .·!ltalu /11 . Strtdimu g<'lll'l'llit·, X I � . l k rl in , Hl()6, pp • .'i:l:l .'i.IS. '·'

. . l n tt:rvalul i n i ţial". Expresia retlii faptul că, în

in�epeo� cu la. Acest interval, în genul în

genc:ral, melotlia

diatonic, coresp unde tonului - ;

cel armonie, este un nou i nterv al, terţa maj or ă

5

-1

·· ·

9

.

'" . . Intervalul mediu" in genul chromatic a fost g ilsi t elin valoarea iu­ t> 1.ervalttiui corespu n z ă to r din genul dia toni c - , în a�a fd calculat ineit să se 7 256 • afle cu a..:e:>ta b raport de o f,.·imm'� sau de sem i-tan minor, - . Intr-atleY<ir, 243 8 :.'0\} :�4:3

7

22-1

, . Dac:, \'CJlll r ..,pn:zenta", a>1ic,1 tlacil vom s tabili lun gi mea coardei care di't nota cea mai iualt(, ( 1 5 1 2) ş i cut a n otei celei mai joase (�QIG) eg ale h t re i tur acorduri (şi perechi la i n tery alul de cvart e ) , lungimilc cur­ zilor n.:.oLik (sol-fa ) se P"t găsi printr-un cr.lcul simplu al proporţiilor c u ajutorul raportuo:ilor d ace, care siilt r ap ortur i ale lungimilor coardelor . Un e x·e:nplu : in g�·m1l armon i e , lltl,:I ftrul d a·.; este 1.5 1 :2 pen tru la ; dese m­ nănt cu x n umărul d� găsit pentru sol ; ştiincl efi cdc două numere se află 5"


FEUCIA ŞTEP

în ap

r o

5 r t de - , stabilim pr p r ia

o oţ

4

:

1512 : 4

= l[ :

5, ceea ce dă 1 890 pt"lltm

0 1 T abe lul raporturilor dintre intervale p o ine de la Claudius Ptole­ meu care prezintă la fiecare din cele trei genuri cîte singur tetracord,

sol (:\I. Timpanaro Cardini, op. cit., p. 3 1 6).

,

î

rv

nn

ă

acela care mai t rz iu în scara completă a octavei duble, adic 11 patru tetraconluri, se cheamă meson. M. T impanaro Cardini, op. cit., p. 3 15, drt următoar�a L'Xplicaţie în tetracordul din tabelul lui Ptolemeu , mcson

:

este la-mi în sens descendent, notele m bile sint sol şi fa. Numerele întregi din fiecare t e t a c ord reprezintă lungimea coardelor, potrivit sistux;ului în uz înct, şi <lupă Arehytas. Lungi mi le fixe 2 0 1 6 şi 1 5 1 2 se află irare ele

4

r

3

o

în rnport de - , adică rq,;ezintă inten-alul de cvartă care e tocmai

tet:ra-

c�.>nlul. Tot astfel pr d ul cdor trei intervale ale fiecăruia din cele trei gen uri Mt aeelaşi i n terv al de c vart i . În toate trei ţl·nurile, Archyt<�s <:ga::?8 leaz{t valoarea lui fa, (•xprimată de numărul 19-14 şi d e raportul , cu 27 mi. Î n schimh. al are a nmucrkă a lui s l şi ra r ul acestuia cu la :n iţial şi cu fa urmittor (ste deosebită. P. Tan n er , Dtt role de la musique g>r rquc daus lr d(vdopj>tnli 11: de la mathhnatique pure, . , ll ibliotheca mathem&tica", seria I I I , 3, ! H02. pp. 1 6 1 -- 1 75, an• m e ri tul de a f i giisit cheia expE-:-aţie compoziţiei ct'l<•r trd game : Arehytas avea de di v i at cu c o ard a mz•hilă !lama care �onl p< ,rta drept coarde fixe intervalt:: lc re/mi . . . la. El a început

o us

:

,· o

p rin

a

f ixa

o

p

r

t'e-sol <iu 1)ă formula 7

6

z

· -

3

• ' ifcru:ţa

să g1

de la genul diatonic, după ce fixase drt-pt cel 9 ; atunci a găsit diviziunea cvarte i al ton u l i 7

=-

4

şi to�: u l maxim

diatonicului, iar

27

l ecînd

mai iualt inten·al pe acel a

---

ot y p

28 i n tcn:alul i nfe ior comun celor trei genuri, - ; trebuia

sească a�est intc.n·al

minil : : r.

.

6 8

7

·

8

7

u

S

, şi as tfe l

a aflat două noi inten·ale, terţa

; pe ultimul 1 - a

luat <'a int e val

min i m :l dintre tcrţa min i m i't

ferim· adaus (n . .!1' m i ) , care este tocmai

-

28

=

(

7

6

: B 9

)

r

mediu

(re-fa) şi

<•.

a

r.ul in-

, constituie inter-

bazi\. În acest fel au fost fixate cele două coarde mobile ale grnului mobili\ i nfer ioar a celorlalte două. În pri vin ţa gtnului ch ro m ati c , care constituia un fel de coloratură melodică, Tannerv nresu­ pune ci\ Arch ta a stal J i l i t noia a doua pornind de la cvarta "m!-la şi

<iiatonic şi cn ar d a

{t

vaiul de

y s -t

3

luind un ton : -

ci un

fa ; rcntrn

:

a

l)

:u

- -8

=

27

27

; astfel el a obţ in ut nu

fixa cnarda mouilă mai înaltă,

de �tal•ilit intE·n·alui

nwrliu

in guml rliatonk, dn;Jă

-

2 -1 3

22-1

în

fnncţie

u1re. luind <lin cvartft

un

sol

propr::1-zis,

Archytas avea m.1i intii

de

corespondl'J:<nl

său

c�ele t>Jilă i n ter val e , ;:;nliu


NOTI! LA ARCHYTAS �i inferior. a obţinut intenalul mai înalt

2 29

32

- . Cît priveşte genul arrno:Jic,

27

5

Archytas a fixat interya)ul ma( înalt în măsura de - . La acest interval nou,

-

putut ajunge încercînd diviziunea cvintei

el a

3 5 ::; = -;

..

·

4 re - - - la

după fo;:-m ula

� ; in acest fel a găsit terţa majoră şi terţa minoră. Cit despre ;:) 6

inten·alul mediu al

annonicii,

36

- , acesta a fost găsit uşor din

ecuaţia

35

X = � : (7 • �J .

n Diuymos, nume asociat lui Archytas, este un personaj incert . Un Didymos pythagoreic este citat ue Porphyrios, ca autor al lucrărilor Despre dcos·ebirea dintre A ristoxenos şi Pythagorei şi Despre asemăndri. Clem�ns, Stromat. 1, 1 6, ii citează cartea Despre filosofia pythagoreică. Probabil �;;te acelaşi Didymos, menţionat in Lexiconul Suda, ca gramatic şi muzi c i an sub Kero. Cf. RE V, col. 473 şi urm., nr. 1 ! . 63 ,.Pythmene", gr. ,-: u&fLtve�. termen întîlnit şi Ia Philolaos, Vezi caJ> . . ,Philolaos", Test. 13, p. 1 32, I, 2, referitor la .,zece" ; aici numt:rele . . pythmene" sînt cei mai mici termeni ai unui raport ; mai precis, un .. py­ thme'n " este cel mai mic dintre numerele cu o proprietate determinatA, adică acela al cărui raport ireductibil constituie consonanţa. De exemplu, octa'\·a rt:zultă din numerele prime 2 şi 1, şi raportul 2 : 1 este ireductibil ; fn cvartă, . . pythmf'n " c-;te raportul 4 :3, la fel, ireductibil. Aceasta est e o inccrc ar,. d•· a ua o •·xplicaţic m atcmatidt perfecţiunii consonanţelor. " l ' u raport ,.,te multiplu cind numărătorul este multiplul numito­ r u l u i . nun sint octava �i duhla octav1L Un raport este superparticular cind

4 unitate fracţionară întregul, ca e:�:emplu 3

•h·p;işqtc •·u

o

n.'l 1 intreg

1 şi -

3

.

, ceea ce inseam-

'> Aceste cuvint e trădează conceptul despre consonanţă al teoriei m u zicale antice : <loui:i s;;nete uau simfonice cîn d lăsau impresia auditivă a unui singur sunet. Acesta era cazul, după pythagorei, al octavei, cvintei, CYartei şi chiar al uuodicesimei (octava + c vint a) şi al dublei octave. Al te acorduri puteau să fie muzicale şi măreţe, dar cele două sunete nu se con­ fundau intr-unul singur, fapt pentru care alcătuiau acorduri diafonice. Aristoxenos, care a teoretizat ac east ă distincţie (Harmonica, § 1 9 - 20), nu recunoaşte ca simfonice terţa majoră şi minoră, găsite de Archytas. u Fragmentul este important pentru că atestă ideea privitoare la ,·iteza de propagare a sunetelor ; în dezbaterile vremii, ideea a dat loc ino­ Yaţi ei aduse de Archytas în teoria acustică. Sunetul este considerat o miş­ care ; în mod necesar se admite că sunetele unui acord au viteze rliferite rle propagare şi, deci, de sosire la urechea auditorului. Dar, Jacă ur .: clw a Il' percepe simultan, înseamnă că distanţa dintre cel e două sosiri este atit •.ie mică ÎllCÎt este imperceptibilă. Se ajuuge astfel la rJ altă probl�mă,


FEUCIA ŞTEP

230

. ,minimei perceptibile" sau, cu un termen modern, a pragului acus­ tk. Cf . . . zgomotul unui grăunte de me i" al lui Zenon eleatul (la Silnpliciu:>. In pkys. I I OB, 18 = DK 29 A 28), problemă dezbătută şi de sofi.jti. \'ez i voi. 1, parte a a �-a. p. 275. " Vezi Euclid, Sect. can. 3 (Mus. ser. gr .. cd. Jan., p. 1 52) ; Tannen·, , . , B ibl. math.", VI ( 1 905), 225. ll + 1 n . . Un raport superparticular" este redat de formu l <1 --- ca u ter men minim. Dar şi 12 este superparticnlar al n um ărului 9, deo <1rece conţ i ne o dată mai mult decit 9 divizornl comun 3. În conse cin ţll , orice raport superparticular se reduce, în termen minim, la raportul dintre două aceea a

numere

intregi

consecutiYe. Astfel

nu :;e imparte ari t m etic

4

= - . Gn raport superparticular 9 3 tlonă părţi egale ( ca de ex. 4 = 2 + 2) , c i in

în

dourL r aportur i egale .

( � 2_) .

iraţional,

B . L.

4

1 23

=

-

2

n + l " " Xoi ştim însă, azi, că media proporţională a lui --- este un număr

.j (n

+

l )n.

Yan

der

Die Harmonielehre der Py­ n

Waerd en ,

thagmW1', . , Herme�" 78. 1 943, pp. 1 63 - 1 99. •• Ordinea enunţării celor două nume nu respectă cronologia : Eudo­ xos, m:li tînăr deci t Arcl1ytas, a fost el ev ul acestuia. Afi rm aţi a lui Theon , izvorul acestui fragment, confirmă ideea că teoria sunetului amintită a fost găsită de A.rchytas şi dezbătută cu discipolii săi. 8L Euenos din Paros (vd. prezenta lucrare p p . 6 1 8 - 6 19), literat din a doua jumătate a sec. V, a compus elegii , hexametri, i a mbi , reflecţii etice şi Pkaid. 60 asu pra vorbirii şi reflecţii sofistice. Cf. Platon, Apol. 20 E-6 1 C. Izvoare şi frag m . : L. Radermacher, A rtium Scriptores, 1 95 1 ; A ntlw­ logla Lyrica Graeca 3, l , 1 . Subordonarea gramaticii iaţă de muzică este

B

at ri\,uită de regulă lui Democrit. i>Iaria Timpanaro Cardi n i, I Pitagorici, p . 342 şi unu., explică textul astfel : Archytas trebuie să s e fi gindit că lim­ bajul, f i ind constituit din sunete, urmează legile sunetului. Democrit cu­ noşt�a bine doc trina pythagoreică ( vezi cap . . . Dcmocrit" A 1 = Diogene;; LaertL>s IX, 38) şi a vrut să ey�inclr1 asupra l i mbajului teoria rn uz ic all pythag<Jreică privind sunetele simfouice şi diafonice. •• \'. , . Philolaos" A 1 0 . • • \· . . , Philolaos" B 5 , unde . . parimp ar" este u n termen introdus c a a l treilea aspect (diloc;) a l rnunărului. Aristotel vo rbe şte d e termenul

pythagoreic pari-mpar şi în Jvlctafi::ica 986 a 1 9 . A.rchytas, reflectind asupra alternanţei numerelor imp are şi parc în seria infinită a numerelor, a văzut

în un itate, care incepe seria, cele două naturi potenţiale, întrucît adăugi­ rea unităţii open:ază transfo rmarea numărului par in impar şi in vers. 6 1 Platon îşi exprim ă i deile despre m işcare in mai tnulte l ucrări ale s ale , ca Phaidon 109 A şi Timaios 52 E ; 57 E etc. "" Precizarea lui Eudemos că mişcare a , dacă are loc, ea are loc in •.'t:\·a. se întîlneşte şi la Platon, Legile 893 B. •• După M. Timpanaro Cardini, op. cit. , pp. 347 - 348, sensul acestui frag:nent este următorul : mi şcare a naturală este mişcarea desfă.�urată po tri vit raportului perechii (11 : n. mişcare unifor mă) ; raportul perechii


NOTE LA

ARCHYTAS

23 1

· · ste singurul raport reversib il r ămî nînd identic (n : n rllmîne acelaşi fie în sensul -- -, fie în sensul -) ; de aci, mişcarea uniformrt e circulară, pentru

eli legea sa numer ică e circularl!. şi reversibilă.

"' Archytas - polemizează aici cu susţinătorii Universului finit. 1.:1 se serveşte de o demonstraţie concretă şi ingenioas ă cu bagheta (v. şi I.ucre­ ti us I, 968 - 983, unde bagheta e înlocuită de volatile telum) . După Archy­ tas, există un . , exterior" fără capăt, deoarece el nu poate fi altceva decît corp sau spaţht. Dar acestea sint elemente complementare interschimba­ bile ; în acelaşi timp, ambele sînt fără sfîrşit. Prin urmare, infinitatea "C"n iver� ulu i decurge, după Archytas, din infin itat e a materiei şi a s p a ţ i u­ lui . ss A rgumen tul lui Arcl!yta.� privitor la spaţiul exterior cerului este

extins de Aristotel la număr şi la mărimile geometrice, dovedind, la fel, infinitatea lumii. s u Empcdocles a încercat să e xpli ce fenomenul fizic al imagini i in uglindă prin . , emanaţii" care, plecind de la noi, se lowsc de suprafaţa oglinzii şi iau formă concretă pen tru cii �înt condensate eli n eh:mentul foc

pc care il conţine ogl ind a şi care atrage şi aerul traver�at d" efluvii 1,\"ezi 88, voi. I, partea a 2-a, p. 47 1 ) . Hste doctrina atomi str1 a mulajelor, d o w ).o: ; v. şi Lucretius IV, 292 şi unu. Imaginile din ogli ndă conlroversim respondeant, . , corespund potrivnic", adidt c or espun d a.spectu­ lu i real al obiectelor din faţa oglin zi i , dar în sens contrar, ad ic ă miinii stingi reale î i corespunde d reapta din imagine, iar dreapta reală apare in imagine la stinga. Platon explică formarea imagin i i din oglindă ca un vro­ llus al focului intern al ved erii unit cu focul extern, adică cu lumina . Teo­ ria platoniciană este o combinare a teoriei epicureice cu cea a lui Archy­ Emp('docles, fr . A

'" , , 'l'ahla lui Pytl1agoras" sau , . ,tabla înmulţirii" c o nţin e a şi un ade­ y[,rat �isl em tlc nmni"a riitoare deduta!rt ( I.or i a, op. cit. , p. 807) . " F i gura m i l t l l l l a t f• " r l a · spr'l' •·an· st· vorLl'�te pupn m ai jos se rdt,rc·a, proba'>il. la un _, ;_,: • · 1 1 t < l e m i1 s u ri l ineare :;; i de gr<·utah: cu o privire' spt·ciali"t la ch e- stiu­ n i i<- t l l l ! 1.ieak : lnugi11 1 L a cuarddor şi t l·nsitlllea. tas .

'' .\!duda poate fi redată, prin formulă, astfel : numim X cateta min on1 , Y cateta major(t, aceeaşi cu baza tri unghiului dreptunghic, Z ij)OX2 -\-- 1 X2 - 1 ; Z2 = x• + y• (Timpanaro Carclini). 'll:n uza. Y = ---- ; Z =

·. • Proclos nu a ClEl">n:t, �c- pare, metoda lui Di<lPl•ant<J", tlupă care, luind do u ă numere arLitra:e, a, b, c ele dou:i catetc ai<� t;:-iunghiului t.Irt:pt­ unghic �int date de expresia a2 - b2, şi 2 a.b, i ar ipotenuza, de expresi a a2 + 2

2

-,.- b2 (Loria, op. cit . , p. 8 1 2 şi urm . ) . '3

acl·ste c nvinte, afinitatea dintre astronomie şi muzică, iu fa ptu l că ambele :;tltdlazit mişcări, ciclice, prima, ritmice, a doua. 74 l ambl ichos , In Nicom., p. 6, 20 l'ist. şi V.l0• I G O , yorbeşte d e s pre cele două forme origina:e ale ex i stenţe i ce �în t s urori , rderitor la patru ştiinţe menţionate şi Îl! l!ccst tex t : ,.&crtJ'J, . , cîtul " , san numârul, priveşte " sau 1-nci.Yhnea, r�·iveşt(; geo1nC·tria ; aritrnetica, 7':"f) Î.l%oV, , . c Ît de lll:lte aritmetica mlnu ieşte num[trul in �ine, muzica, raportat In. ceya, a(iic.:i la intervale ; la rîndul său, geometria consider:, m iirime a in stare ele re pa us, astronomia, în m i şc ar e . În fdd a ce,;ta, cit priv eşte cpr)Ziţ;a mişcare - rrpaus,

Platon, Statul VII, 5 3 0 D , rderindu-se la pythagoreici, relevă, prin


FEUCIA ŞTI!P aritmetica şi geometri a repr•:zint ă starea de repaus, muzica şi a.stronnmia, s�area de n1işcare ; numărul leagă între ele aritmetica şi muzica, m ărime a uneşte geometria şi astronomia, repaus ul e stare comună pentru aritmetică şi geometrie, mişcarea, pentm muzică şi astronom ie . Astfel fraternitatea

între

c ele patru şti i nţe e perfectă.

Platon, Timaios, p. 67 D ; Tileo, p. 61 Hill. [A 35� = fr. 4 Bl. Acl'astă obsen·aţie corec t ă constituie punctul de plecare în afirmaţia lui Archytas că sunetul este m işcare. 75 Vezi

76 Archytas admite, dec i , că percepţiile sensoriale au limite : una. minimă şi alta maximă, pri v ind volumul sunetului şi distanţa lui. El in­ tr•u]uce aşadar conceptul de itttensitate tn perceperea sunetului, deriviud din amplitudinea vibraţiei sonore ; intensitatea m ini n1 ă şi cea m aximă a sunetului constituie pragurile ac ustice . 77 Plednd pro b ab il ue la aces te afirmaţii ale !ni A rchytas, Platon' Tim. 67 B, introduce pro pri a sa teorie : lovitura externă trece la. creier

(Alk:naion), la sînge (Empedocles) şi la inimă ; datorită loviturii externe, se produce o mişcare i n terioar a care porneşte din cap şi se termi n ă în ficat ; dae.1 această mişca:-e internă este rapi d ă , se aude un sunet acut, dacă e

lenU, s u netul este grav.

�• Exe mp lul cu armele de aruncat nu mai ilustreaz11. dependen ţa înăl­ ţim i i to nulu i de viteză, ci dist anţa pe care o poate parcurge un sunet , in funcţie de imp ulsul i niţial cu c are a fost emis.

79 î n gr. po(.L�'"- Există un exemplu păstrat la mu zeul Louvre, fig. 59��. reprod usă de Dareml >erg şi Saglio, în dicţionarul de antichităţi. Nu ;:;;te clar cum se puteau obţine sunete înalte şi joase la acest instrument, un fel de tobă. 8 •1 Pentru toate problemele acestui f rag ment , v. K von Fritz, The Disco:•ery of Incommensrerability by Hippasos of .lfetapontum, .. Anna.ls of l'.fa.theruatics", II Se ries, 46, 1 945, pp. 242 - 264.

st Dionysios uiu Halicarnas, istoric şi critic literar, născut în Ha.lica.r­ nas. oraş al Cariei, trăind la Roma, în sec . 1 î.e.n. A co mpus A ntiohitdţi ,.oma�le, con ţ inînd istoria Romei de la începuturi pînă în 266 i.e.n., în 20 cărţi, păstrate primele 1 1 şi fragmente elin rest. Dintre lucr!rile de critică. şi retorică se numără : Despre aranjarea cttvintelof', Retorica, AJWecieri

antpra vechilor scriitori, E.'ramet! al lui L:ysias, Isocrate, Isaios, Stilul lni Tucidide, Elocittfa lui Demosthenes etc., Apt'ecieri asupt'a oratot'ilor. Nu se ştie itt ce operă a tratat prob le me muzicale. Radermaeher, RE V, 969,

exclude existen ţa unei lucrări de muzică prin tre cărţile acestuia.

Media este aritmetică ducă termenul major depăşeşte termen u l atît cu cît termenu l mediu îl depăşeşte pe cel minor : 12 - 9 = 12 9 9 - 6. Ir.r media aritmetică - e mai mică decit - . •1

mediu cu =

"' Media este geometrică dacă trei termeni, a, b, c, stau între ei io

nrmi:,torul

9

6

4 b 8 = de exemplu - = - . Pentru media geoc 4 2 b metrică nu poHte fi h'ată c a exemplu octava, deoarece aceasta compor tă "n rar.Oit . , snperparticular " , iar unit at e a nu poate fi divizată in două rapo,,. rte egale. raport :

t1 -


NOTE

84 Media tstc " snbcontrară" sau armonică, dacă

t avă, cYint{J sau cvartă şi

1

:.!

3

- : - =

4

2 -

3

1

; - =

2

2 -

3

3

4

-

)

233

LA ARCHYTAS

c g al it ă t' il e

presupun

ce

rap0:rturile de

decurg. din t:�

(

l

. 2

-

2

ce-

3

3

4

: - = -

;

existc:nţa unei alte me dii în �fara a, b,

.' e află

înhf' ele

in următorul raport : (a - b) : a = (b - c) : c. Media armonică se cheamă şi " subcontrară" sau in ...· ersă în raport cu CI:;! aritmetică, doarece, în ultima, celei aritmetice şi geometrice, astfel c ă trei numere

mai mic decit

intervalul termenilor m<<jori este

<

) � , 6

în timp ce, în armonică ,

cel

al

c

termt'nilor minori

intcrvah1l termenilor mnjori -

el:! al terme nilor minori este mai mi c i2a

(�8

>

!) 6

. Alg<:brk, '

e

( 129

<

mai mare, iar

me d ia armonică

. Pyth<1J?Ortii, prt'Clllll şi Platon, Arisa + b totel, pînă la Nicomaclws �i Boethius, au �cos în e v i de n ţă f aptul că cele două m edii , aritmetică şi armonică, efectuează diviziunea l!nni in terv al Îll două mtervale inegale. Media geometrică, dimpotri vă, di vide un raport în

este redatl! de formula m

altele două e g ale

(6 8

-

o=

=

9

12

-

·

b)

---

şi

6

9

-

=

8

12 -

)

. Iar cele dour1 pi'irţi inegale în

care

s-a divizat octa...· a c u ajutorul celor dou ii medii erau cvinta ş i cvarta, găsite de Pythagoras paralel cu lun gimea coardelor. Dacă �e aşează termenii proporţi!·i in ordinea 1 � : 9 = 8 : 6, se obţine raportul 4 : 3, adică narta ;

dacă schimbăm m e 1.i i , �t c.bţ inc r aportul ele cvintă : 12 : 8 = !.l : 6 =, 3 : 2. 86 .1 lint·atnl can· in<· cpt: l'll aceste cuYinte nn p ar e kgr.t ele precedentul,

gorgiau (v. J'laton, Gorgias Archytas, ca om de stat, sii fi pr act i c at stilnl oratoric. 'l'<::rmenul " principiu" , gr. ).r,-f l " lt6�. este mate­ matic şi logic. Aici are ;J<"cepţiune po li t ică , exprimînd o formă ce guvernă­ mint capabilă să in st i t ui e o a de v ă r at ă democraţie. 50R A ) . ( n toate aCl·st<· a ,

datori U i

l'�r actcrulni

< l ll

nu

oratoric, de tip este exclus ca şi

80 . . �ti inţa c alculului " , în gr. ci :XoyLan:;. oi (subînţeles -rtxv&) este "ar­ practică a calculului", spre de osebire de aritmetică, "ştiinţă a calcu­ lului", cum le distinge Platon, Gorg. 4 50 J) - -15 1 A, Rcsp. 525- 526 etc. Archytas pare să inverseze sensurile, acordînd " logisticii " o val o are teoretică, raţi on ală, punînd - o mai presus de toate celelalte !;·ti!nţe, chiar decît geometria care trece ilrept ştiinţa ce a mai riguroasă şi exactă, o ştiinţă c:u l'aracter universal.

ta

8 7 :!\I. Ti mpan a ro Car<l;ni, op. cU. , 379, interpreteazr1 acest pasaj nu

in sensul că aritmetica dtmonstrează un lucru· pe care geometri a nu-l po att demonstra, ci că a ritmet ica poate demonstra de ce o anumită pro­ bl em ă nu po ate fi rezolvată geometric, ca, de pildă, reducerea cercului la figură de pătrat, pr1strîud aceeaşi supraf::.ţă -procedeu prin care se ajunge la termeni incomensurabili . 8 8 " Form el e ", î n gr. d o ea:, e u n termen neclar i n acest pasaj.

Probabil se referă la "principiile" ce privesc cuplul . , p .::r -imp ar " . Tot . ,forme sau aspecte" s-au numit şi ştiinţele . . �urori" de mai înainte.


FEUCCA ŞTEP

2..34

8 0 Euphranor rlin Seleucia, vd. infra, . , Simos. Myonides. Euphranor". Ca autor de scrieri teoretice asupra proporţiilor, el se apropie de

contemporanul său din Sicyona, de 00

P;•mphilos.

Archytas (filosoful no:>tru) a scris multe despre muzică, incercind să st::tbilcască natura sunetului şi teoria intervalelor. O referire directă la fhut o face în B ! . Athenaios XIII, 600, vorbeşte de un Archytas

ii:pw,v•x6�. Nu se ştie dacă acesta este umtl şi acelaşi cu filosoful tarentin sau un altul omonim. 81 Vezi F. Kraft, Dynamische und statische Betrachtungsweise in de' antiken Mechanik, Boethius X, \Viesbaden, 1970. Archytas este un precur­ sor al lui Arhimede.

92 Diades, mecanic, discipol d lui Polyeidos, a luat parte l a campa­ niile lui Alexandru cel ::\cl are împretmă cu lllecanicul Charias. A fost dese­ ori citat de Vitruvius X, 1 3,3, p. 273, 1 7, pentru cartea sa despre meca­

nică, RE, V, 302. - Arhimede, celebrul matematician din Sicilia din secolul II i.c.n. - Ctesibios, celebru mecanic din Alexandriil; al doilea după Arhimede, inventatorul pompei aspirante şi fu lante ce-i poartă numele,

al unei orge hidraulice (RE, XI, 2074) şi al unei clepsidre. A fost in floare în j urul anului 130 î.e.n. - Nymphodoros, nu poate fi identificat cu nici unul din Nymphodorii trataţi în RE. - Philon B yzantinul, mecanic şi arhitect din sec. II î.e.n., discipol al lui Ctesibios, s-a ocupat, ca acesta, de hidraulică. A scris o sinteză asupra ştiinţelor mecanice ale vremii sale, Sintaxa mecanică, în 9 cărţi. 93 Probabil cel de-al treilea Archytas

a scris despre agriculturll.


OKKELOS NOTA INTRODVCTIVA

m�i rll:s citat ,,n]) forma latinizată cr1 era originar C.in provincia meridională �colii lui Pyth;�gcras � j _ L fel ea alţii din

Okkelos, sau Okt::llo.<, san Okillos,

,, Italiei, Lucania, ::.p ar ţine aceeaşi şco al ă , este fo�.rte puţin C1mos ;cnt, d atoritr1 lil>'d aproape totale de informaţii biografice mai consi�tente . .:\'n se cnl!o:;.�·t e din scrierile sa­ ie ni ci un fragment origin::.l. a numelui Occelus, prin fnptul

OKKELOS YL\ŢA ŞI , OPERA 1. LBIII L . , V.P:.. 267 [45 A la DK ] L12canii Ok el l os şi [ I n Catalogul foneilor, ibidem ] Byndaco2

Okilos sînt fraţi1•

era sora lucanilcr Okl'llos si Ekc1los3. 2. CE)I SOR I � . 4, 3 [din 'varro j Dar acea părere �11ai Y <:dw, prin care se \.T ede că neamul umciH:sc a fost din­ totdeauna, are ca autori pe Pythagoras samiannl, pe Okke­ los lncannl, pc Archytas tarentinul �i pe toţi pythagorc:ii4• 3. PHI LO, De actern. mund., § 1 2, p. 5, 2 Cumont. Unii afirmă că nu Aristotel este descoperitorul acestei doctriue5, ci unii dintre pythagorei. Eu am întîlnit-o şi în lucrarea lui Okkelos, lucan de origine, intitulată lJcspre natura întregulu·i 6, în care el nu numai că a arătat dt Universul este nenăscut şi nt:pieritor, ci şi-a sprijinit afirmaţia şi prin demonstraţii . 3 a. 4 Harder SEXT., A dv. mathem. X, 31 6 Din cinci elemente au făcut să se nască toate Okkelos 1ucanu1 şi Aris­ totel ; căci ei au adăugat la cele patru elemente cel de-al cincilea, un element material înzestrat cu mişcare cir­ culară, . din care spun că se formează corpurile cereşti7. 3 b. 5 Harder LU C IAN, Pro lapsu int. salut. 5 Divi- ·


ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. OKK!!LOS

nul Pythagoras, chiar dacă n-a socotit potrivit să ne lase ce,·a autentic din învăţăturile sale, după cît se poate dove­ di apelînd la informaţiile lui Okkelos lucanul, Archytas şi ale celorlalţi tovarăşi ai lui, nu a scris (nici o scrisoare) începînd cu formula de salut xoc(p e:tv, , . multă bucurie" sau e:1:.i 7tpocne:w, "să-ţi meargă bine" , ci a ţinut să înceapă cu uytoc(ve:tv, "să fii sănătos " 9• Ca urmare, toţi adepţii lui, ori de cîte ori, în corespondenţa dintre ei, îşi scriau ceva i mportant, îndată rccurgeau la salutul "să fii sănătos" ca cel mai potrivit salut pentru suflet şi trup9, şi care conţine integral tot ce e bine pentru o m ; şi triunghiul triplu10 cu laturile întrctăiate (pentagrama) . pe care îl foloseau ca simbol între confraţii de opinie, era numit de ei " sănă­ tate". Ei socoteau că "prosperitatea " şi " bucuria" sînt o consecinţă a "sănătăţii", dar că prosperităţii şi bucuriei nu i-a urmat în toate cazurile sănătatea ; sînt apoi unii (dintre ei) care numesc termenul tetraktysu, patru" drept " pri ncipiu al sănătăţii, fiind şi jurămîntul lor suprem, de­ oarece socotesc că acesta conţine, în concepţia lor, numă­ rul perfect, adică numărul zece. Dintre aceştia este şi Philo­ laos. 4. DIOG. VIII, 80 [Scrisoarea apocrifăl2 a lui Archy­ tas către Platon, 4. 35 A 1, p. 322, 12 Diels ] : " Archytas (transmite) sănătate lui Platon. O duci bine, de vreme ce ai scăpat de boală. Aceste veşti tu însuţi ni le-ai trimis şi ne-au înştiinţat şi cei din jurul lui Lamiscos13. Ne-am îngri­ jit de problema Comentariilor şi ne-am dus în Lucania, unde am găsit pe urmaşii lui Okellos14• Sîntem deja în pose­ siunea operelor : Despre lege, Despre domnie, Despre pietate şi Despre naşterea Universului, şi ţi le trimit curînd ; cele­ lalte încă nu le-am putut găsi ; dacă le voi afla, am să ţi le trimit". (81 ) .,Platon îi doreşte lui Archytas din Tarent multă sănătate. Am primit cu mare bucurie Comentariile ce mi le-ai trimis ; mare plăcere mi-a prilejuit, prin ele, autorul lor ; mi s-a părut un om vrednic de strămoşii săi îndepărtaţi. Se spune ',că acei bărbaţi au venit din .Myra15 fiind dintre troienii care au emigrat în timpul lui Laome­ don16, nişte oameni de ispravă, după cum dovedeşte faima lor ajunsă pînă la noi. Referitor la Comentariile17 mele pe care mi le-ai cerut;· ele nu ·sînt încă destul de cizelate, dar, � în sfîrşit, ţi le trimit ; cît priveşte paza bună (pe care s-o


VIAŢA ŞI OPERA

237

avet:l în vedt:rc) . amîndoi sîntem de acord, încît nu e ne·oie de nici o altă recomandare . 5. SYRIAN. la Metaph.18 1 75, 7 Kroll Şi nici n-au luat în considerare unul din cele două principii şi nici ::;tudiul referitor la simţuri nu 1-au nesocotit cu totul [pythagoreicii ], după cîte dovedesc scrierile l ui Ekellos A supra naturii Universului, din care pare că derivă lucrarea Despre naş­ tere şi pieire [a lui Aristotel ] , schimbată într-o singură noapte, şi lucrările lui Timaios cele mai multe, după care filo­ sofia peripatetică şi-a construit doctrinele sale metafizice19• 5 a. [7H ] PRO CL . , In Tim. II, p. 37, 33 Diehl. Unii, ca tovarăşii lui Okellos, pre c u r sorul lui Timaios, au atribuit cîte două forţe fiecăruia dintre elementele primordiale : focu­ lui, caldnl şi uscatul ; aerului , c al dut şi umedul ; apei, umedul şi r12cele ; pămîntului, recde şi uscatul. Şi astfd de teme au fost tratate de acest autor în cartea sa Despre natur/i�0• 13. [8 e.b.c. H ] STOB., Ecl. I, 20, 3 W.A lui Okellos. Veşnic este Universul ; într-adevăr, aşa spune el în cartea sa D e sp re natura Universului21• - I, 13, 2 [1 H ] A lui Okellos . . . Okellos a afirmat că. lucrul prin care se naşte ceva e cauza acestuia. Căci a'Şa se exprimă în lucrarea sa Despre lege. - III, 9, 5 1 r2 H ] /)espre drefJtatc, l ucrarea lui EkeJ­ lo-; pythagon·icnl din I,ucania. / . 'l'itlnl c[t rj.ii a poc rife atribuitrt lui Okdlos : l uc rarea l ui Ukcllos l ucan ul c·stc Desp re natura Unh·crsu!ui (ed. Rudolph I�ips., 1801 ). 3. IOANN. I.VD., de mens. I I , 8 [p. 27, 4 \V. J Ştim într-adevăr că triada a tulburat cortegiul corpurilor divine şi le-a preschimbat poziţia eternă într-una şi aceeaşi figură, cum spune Okellos pythagoreicul prin aceste cuvinte : Triada, prima, a alcătuit începutul, mijlocul şi sfîrşiluP·�. * 9 [9 H J STO B . I, 26, re, p. 2 18, 18 W (= AET. II, 25, 13) Herakleides şi Okkellos au spus că luna este pămînt acopQrit de ceaţă. .

. "

NOTE

1 Informaţia lui Iamblichos din acest pasaj provine din Catalogul pytkagoreicilor- intocmit de Aristoxenos şi, deci, merită toată încrederea. • Dyndaco, sora celor doi lucani, este una din

cele 1 7 femei . ,pytha-


FELICIA ŞTEF

de

gorice", c�esemnate st:rori

in Catal,,gul

pvthagoreici.

' Ekcl!os per:-:<• <!nil. Yezi

lui Aristoxeuos drept

m ;; m e ,

soţii sau

,·ariantă a nutnelni Okkelos şi n�t o altă Lucamts, Ferlin, I H26, care discută

R. Ha:der, Ocdlus

trebuie să

fie

o

' D iels (D . 1 86) a d e monstr a t că Censorinus a gitsit r-.censtă notiţă la Y arro ( Fetus/a P/acita ) , R. IJarder, < P . cit., pp. XIII-XIV şi 31

• 1·: ste ymha despre do ctrin a eternităţii l umii ; e a nu făcea parte din c o mpl e xul doctrinei tntnror p)"th;:gorei!or, ci aparţinea doar unora d intre ci, cn1:1 c·5te Okkelos. Într-adeYi"t r, l'hilol:;os �usţine cii lumea este c-reată. 6 rr)n Y�irro se ştie c� iucr\ltc;::. llE"Fl -: �� -roU 7:et'\l't'�t; r;:nJcrE(I)t; c:! exista t in ;,(:colnl I î.e.n. După Dids, Dc �·f'grapl, ia Graeca, p. 187 şi urm., c.cc· .tsHt l ucr a r e este un fals tflrdh·, postuior lui Andronico� din Rhodos. 7 :\otiţ�c lui Sextus, potrivit :\l;,rici Ti mp n n a ro Cardini, op. cit., p. 390, are o triplă mare Yaloare : <') confirmă existenţa istorică a lu i (Jkdlos ; b) presupuue e xi&t c n ţ a unei scrieri ::;nt�nti-:e, pierdute ; c) reia ,]octrin�: celui de-al cincilea corr. care �e inYîrte îmrrt:un1'i cu sfera ste­ lelor iixe �i care �e i d entifică gl'omctric cu nt el ode C:lr:clrn. Ve�i aGupra prc�i>lt!llC.:Î �-i · .:. t . rnt:..: i.':��eincr, Il l l e;.t � L i, u r; u,..r'L-=t::; di .. -: r ·istotele, , l< iv. di iilol . " , 8�l. l �\1 1 , p. l � o �i m m. • Pythagc,ras " rt•comc;n<l at ;:cc,;t s::lut, atri i •, • i llt! :"finiităţii ( uy!EL11) O Yaloare Sitllltol ie�-� �- �u::tlil, d<:0:1. tl.:C:C U i(h. 11t1fi<' <-;. {' \ . _ , ' , j�\-.IuătU1 r(!"{f:Ct (Y. l'hiloh:< ·� .\ 1 :1 ; i : 1 1 ) , nnn j n·c!1enzJ �i ritHh l !·il..: de tnai jr.s. 9 Coan·jlinl <ill"�t u i sal l ! t , {,-n� i.·Jn·;, in�rlk�l u Î ; lltl:�,stare. atit fizică precut!l �i splrih: �-� 1:,, in\cle��=--;-l l' a o annvuic întrt- <.:u;!·Lr::rii. 1 '� Triuu��1iul trlpln t•st L: Fl· ntc.� grhtna, ce rc-: u ltii din trei tri!;ughluri isoscclc cr.;;.k , insc:ri�e h:.tr·un cerc., a�tfel încît lc.turiit..: e-gale se află în re­ giunea med.;.. �,i ext:·,-mr, (Euclid. XIII. 8). 1 1 T,;t ra i.n;s, ;,,Hdt num ăr ul patru, e�te consicl("n;t de pyth agorei ca a,·ind forţil simbolică, d<:Oarc· ctc conţine inchis in sine nami\rul 1 0 , numărul pcriec:t , i•� sem.ul cC: s�.:ria pri;,:dor F'· tnt nmner(e, �\dtmate la un loc, d ă zece ( 1 -:· :2 -;- : ; + -: �' 1 O) . Y . mai ;·a :s, . . J>blolaos" A 1 1 . '" ;'.înt de f ap t douft scr:sori falsificdt:", înt r e A r chytns şi Platou , co­ mentate de HHrd er, op. cit., p.39 şi unT. . • apoi 11e c_;, l'"squali, L 1• letter6· 1ii Plai<• llt, Fircnzc:, 1 938. '" J,ami:;cos, un prieten al lui l'laton menţionat de lliogcncs Laertios l i i , �� �i nu. so. 11 . , l' rm<<>;ii lui Okdlos " sint de fapt scrierile c�: ; se n tribuic acest uia, de<.!Ud :•pocrile.

:t i urn1.

llly ra, om:; al 1,ycki, in Asia ::\lică. L aomcdun este nnmck mai nmltor troieni (vezi Quintus din Smyrna II, :!9:1), lli ntn: c:,rc CL·l mod Hstit este tatăl lui Priatn. 17 În gr. ' l',-;oiLv·i;:LIX';-ot, lncre<re platoniciană pierdută. Cele do u ă scri­ sori apocrife scot in lnm iuit cout;:ctde neîndoitlnice dintre iilosofia pla­ toniciană şi cea J>ythagorcică. V. G. l'asquali. Lett. Plat., p. 1 97 :;;i urm. 1'

16

1s �yriauus comenlca7.it .Hetajiâca 1 089 b, 20, 24, iu care .Aristotel aiirmă necesitatea de a pune proble�.:w multiplicităţii nu în sensul că eltis­ tenţele sînt multiple, ci că sînt multiple categoriile existenţei ; pythagoreii au pus şi ei problema multiplkităţii existenţei şi i-au arătat cauza.


t>iOTE LA OKKELOS

239

' " R . H ard er , Ocdlus Lucanus , p . :.;G şi mT.� . . arată că ori gine� pol e­ tn:buie c.'i u t a W la Iawblichos. Svria• nus [. tr;' .clic l ui P"eudo-O c�llus f i l osofia n a t i tl"alistă a lui Aristot�l şi l u i I'se:udo-Timaios cea mai mare parte a 11 1etaiixicii peripatctiet:. " '' Proclos <:-mnentează Timaios 32 A - n , und� este vorb� dcs� rc �OvGc:�.LL '..1 ;, "legătura. asociată" necesară pe n tr u a conferi u nitate corpului lumi i ; inte n ţ ia lui Proclos, in acest comentariu, a fost să dea un atac indi­ rect, pri n referirea la Okellos, teoriei elementelor, proprii şcoli i peripate­ tice. într-adcvilr, consider ă Ivi. Timpanaro Cardini, op. cit., p. 389, ace as­ tă t<:rde ar putea să aibă origine mult lUni veche, pythagorcică, a\'îlld ca păr irite pe: Okello.�. de unde să fi fost adoptată de peripatetid ; o rigine a ei veche este evidenţiată de faptul că ea se întiineşte şi la Philolaos (A 1 4) ·unde elem� ntel e sînt asociate zeilor şi, pentru două 1li11 ele, Dionysos aerul, �i Kronos - apa, e xist a un o-u� o�aw'� de .. for ţ e " ; ! n i Dionysos i micii r-ntiaristotclice a lui Svrianus

cn Ar,�s-focu l , crtru ia i s-a atribuit . , cald ul şi uscatul", şi cn Hades-pămîntnl, cn forţdc . , recele �i usc:ttul". C o menta­ riul il dcsemncazii pc Okcllos drept precnr,;ur a l lui Tim:dos, ceea ce îi face P ·' interprcţi !'ă se întreb" dacii, in consecinţrL, Tiut aio� a fost sau nu cE•ci pol u l \ni Okellos. Prob lem a c discnta1JiJ,1. "' Pentru lucrarea citată, v . R. H arder, Ocdl!tS Lucan.u,;, pp. I\" ·­ XX\", 1 1 - 25, -1 8 - 1 -15. "' Lui Okellos i se atr ib uie concepţia despre primordi.l: itatea triadei , Jmm:t:i. astfel şi naştere, de.J1P!Iare şi moarte. Trinda i mprimă mi;;care cor­ J>uril:)r cereşti ( astre l or) şi le atribuie o poziţie î11 ill'C<H<� constcla\ic - • completează ideea :\!. Timpanaro C nrdin i , op. cit., p. 39fl, trimiţî nd l a Arb�otel, De caelo A 1 , 268 n 1 0 (DK 58 H 1 7 - fasc. I I I ! , ,·o\. I, par­ tea a doua, Elem<ule . . . , ir. H, p. 40, precum �i 1:1 i 'l:ttou, Legile 715 E. se rctribuiau , . umedul şi caldnl", iar lui Kronos, . , u mt•dul 7i recele". trina a fost completată u lte rior

Doc­


TIMAIOS NOTĂ IKTRODlJ"CTIVĂ

H. Diels se îndoieşte <le existenţa istorică a lui Timaios. M. Timpan3J'o Cardini, op. cit., p. 402, consideră, dimpotrivă, că Timaios a existat cu

adc�·:irat, că a fost un filosof pyth agoreu pe care Platon 1-a putut cunoaşte la I.ocri, in călătoria sa în J.Jagna Graecia, cînd 1-a cunoscut şi pe Archytas. în cinstea lui şi-a intitulat Platon unul din dialoguri Timaios (v. şi fr. A 1 din . ,Philolaos", cu not el e aicrente) .

TIMAIO S TEXTI�

1 . FLATOK, Tim., p. 19 E [Vorbeşte Socrate ] : A ră­ soiul oamenilor cu caracterul vostru, care, prin natură şi educaţie, apa rţ in e ambelor categorii, [a filosofilor şi a bărbaţilor de stat]. Căci Timaios despre care vorbim a fost un cetăţean din Locri, oraş al Italiei bine cîrmuit de legi ; acesta, fără a sta mai prejos decît vreunul dintre con­ cetăţenii săi prin avere şi naştere, a obţinut cele mai înalte magistraturi şi onoruri din rangurile cetr1ţii sale şi, după părerea mea, a atins culmea întregii cunoaşteri filosofice. 1 a. Schol. PLATON in Tim. 20 A (p. 279 Greene) : Ti­ maios din Locroi Epizephyrioi, oraş al Italiei, a fost un filo­ sof pythagoreu care a scris llfathematica şi o carte Despre natură, în felul pythagoreicilor. De aceea Platon i-a dedi­ cat şi un dialog . .Suda Timaios locrianul, filosof pythagoreu. A scris M athematica, Despre 11atură, Despre ·ciaţa ltti Pythagoras [din Hesych . , cf . Schol. Plat . la Tim . a. O . J. 2. ARI STOT. Catalogul scrierilor1, la Diog. V, 25 [Rose, Lips., 1886, p. 6] n. 94 Extrase din Timaios şi din lucrările lui Archytas o carte ; la Hesych. [Rose, p. 14]. mas

,


NOTE

LA TIMA!OS

241

n. 85. Din Timaios şi din Archytas, o carte . El se sprijină şi pe un rezumat al Dialogurilor lui Platon, cf. SIMPL., De caelo, p. 296, 16 Aristotel, rezumîndu-1 pe Timaios al lui Platon, scrie : "Timaios afirmă că Universul este născut, deoarece este perceptibil ; iar perceptibilul presu­ pune a fi născut, inteligibilul nenăscut". �Arist., fr. 26 Rase. V. şi p. 379, 1 5 ] . 3 . PROCL. in Tim. II, 38 , 1 Diehl. Okkelos 35 a pre­ cursorul lui Timaios2• 4. (Pretinsul proiect al lui Platon [DK 44 1 , 26 ş.i 398, 1 6 ]. Printre scrierile lui Platon ni s-a transmis şi o scriere apocrifă a lui Timaios). Lucrarea lui Timaios lcc­ rianul Despre sufletul Universului şi al tzaturi,"3.

NOTE

1 " C atalogul scrit:rilor aristotelice" - titlu dat de Diogenes Laertio!', se referă în special lo. două lucrări : la Timaios platonician şi la cărţile

lui Archytas.

1 Proclos, vorbind despre doctrina fizi că a lui Timaios, arată că ace!'ta atribuia fiecămi element trei proprietăţi, nu douli, ca Oke!los. T ima i os cel menţionat în acest fr�gment ar pute a fi un filosof original , care i-a

inspirat lui Pl aton o bunft parte din ideile deZ\·oltate în dialogul anonim. a Printre manuscrisele operei lui Platon, Stalttl, p.93 A - 105 A, se află şi o lucrare atribuită lui Ti m aios din Locri, m enţion ată în acest frag­

ment. în realitate avem de-a face cu o lucrare tardivă, opera unui falsifi­ cator, care s-a i nspir at d in d ialogul platon ic - Y. în acest volum notele 7, 29, 37 la Philolaos. Okellos, fr. 5 (după Syrianus) consideră opera lui Tim aios drept iZ\·or al m et afizicii aristotelice.


ARCHIPPOS. LYSIS. OP SIMOS

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Aceşti pythagorei conlinuă - pe cît se pare - Îll văţămîntul lui Philolaos, fiind contemporanii săi mai tineri, întrucît maturitatea lor se situează în vremea lui Epaminondas (primul pătrar al secolului IV). În ciuda informaţiilor doxografice foarte sărace, pot fi aşadar integraţi în ficel subcapitol denumit de Van der \Vaerden ,.a 5-a treaptă" din dez­ voltarea pythagorismului (v. şi �ota introductivă, p. 23) .

TEXTE 1 . IA:.\IBL, , V.P. 250 [cf. şi "Pythagoras" , voi. I, p.a fr. 16, pp. 2 1 -22]. Dintre cei doi care scăpaseră teferi, amîndoi tarentini, Archippos1 s-a retras în Tarent, îar Lysis, care nu s-a împăcat cu nepăsarea cetăţenilor, se duse în Elada şî vieţui în Achaia Peloponesului. Ulterior s-a mutat la Theba, unde se bucura întrucîtva de trecere2• Discipolul său a fost Epaminondas, care-1 numea pe Lysis "tată" . Acolo deci şi-a făcut veacul pînă la moarte. 2-a,

�lărturii

concordante

la NEPOS, Epamin.or.das 2, Diodor X,

1 1,

2. Ar fi existat şi în "romanul" redactat de Apollonius (autor de 11-firabilia) , informaţii anecdotice despre Lysis, dintre care Iamblichos, ibidem , 185, alege povestea respec­ tării cuvîntului dat ; virtute lăudată şi în 256. La PLU­ TARCHO S, De genio Socratis 13, se reiau peripeţiile evadării filosofului şi�apoi datele cvasi-legendare despre moartea sa.

SCRIERI ÎNDOIELNICE 2. PORPH., V.P. 57 Nu există nici o scriere a lui Pytha­ goras el însuşi. Doar cei care izbutiseră să fugă, Lysis şi Archippos, şi aceia care pribegeau prin alte ţinuturi au mai


SCRIERI I�DOIEL:\"ICE

243

salvat puţine scîntei ale filosofiei sale, citeya firave lu­ crări3, anevoie de interpretat. 3. DIOG. LAERT. VIII, 7 Iar ceea ce s-a transmis sub numele său, de fapt ne vine de la tarentinul Lysis, un pyth a­ goric exilat la 'l'heba, unde a fost învăţătorul lui Epami­ nondas.

4 . ATHENAGORA S, pro Christ. 5 , p.6, 1 5 Schwartz. Lysis şi Opsimos : doi filosofi, dintre care unul defineşte pe Dumnezeu ca un număr inexprimabil4, iar celălalt ca u n interval între numărul cel mai mare şi cel care-i este cel mai apropiat. Iar numărul cel mai mare fiind - aşa cum sus­ ţin pythagoricii - z e c e, intrucit el coincide cu tetraktys-ul"> şi cuprin de toate raporturile, atît cele arit metice, cît şi cele armonice, iar lîngă acesta este aşezat n o u ă, Dumneze:u este m o n a d a6, ceea ce înseamnr1 C nul. Căci num ărul m axi m întrece pc cel care-i este cel mai apropiat cu o u nitate7 ; adică cea mai mică diferenţă. 5 IAM B L . , V.P. 267 (Catalogul, ,-. şi p. 28) . Din Rhe­ gium : Aristides . . . O p s i m o s - etc .

Despre Lysis mni eli\ mărturie şi o scrisoare apocrifă a �a către Hipp;or­ ��rm către Hippasos, întrucit lecţiunilc se c1oncksc incerte ] . Oricum, destin<.:arnl e�te un pythngoreu, aeu znt (; l' a fi clintlgat doctrina filosofică ş i - eventual - chiar scrieri a l e !'onfrcril'i. În form:t rare ni s-a păstrat la Iamblichos, V.P. 75 - 78, pn·zinUi c;tractcri�t;cik unei r e d act ăr i apo­ crife, g re fati't re u n fond :mh·n l ie. Y!'ch iul h·xt al a<"t·�tt·i epistole a fost It;_CU­ perat in l i n i i m::ri, ca dol'tli!H·Ht cu r<:k\' anţr< istorică tlc A . D<:lattc, în Etu­ dt·s ! J, pp. 8:� -- 1 06 ("La l c· t t rt: cll· Lysis il Hipp::rque " l , innstigaţie ce in­ cearcr, �i stabilirea unor indicii cronologice pentru biografia lui Lysis. Ar fi "evadat" din Grecia :\Iare prin HO, iar 1noartea sa nu poate fi datată decît mai înainte de 370 i.e.11. (în fnncţ.ic de tint·reţea lui Epaminon­ das -- v. supra). O altă redactare (B) a �epistolei, atestată cu totul frag­ m ent ar la Diog. Laert. YIII, 42, este pe de- a-ntregul prelucrată apo­ crif. Pentru o ed iţ ie n textului mai întins, ,-, Epistc./c•r;•·aphi Graeci, p.601 Hercher. Sursele i nh·rm e di are ale rccestor texte au fost istoricul sicilian Timaios şi Apollonins din Tyana. în orice cm: Lysis cunoscuse, pare-se, nmbianţa confreriei, cultivată cu religiozitate ca în ntediile acusmaticilor, - unde păstriltoarc ale tradiţiei eran chiar fiica şi nepoata lui Pythago­ ras, secre tul doctrinei asigurînd pui itatea ei şi feciorc!nica dezvoltare a neof i ţilor . chos

KOTE

1 Archippos nu este cunoscut din alte izvoare. Cu cîteva rîndmi mai jos textul ezitr< între Archippos şi Archytas. 2 Textul vorbeşte de spoudc, iar "rîvna" sau interesul arătat de the-


244

MIHAI NASTA

bani pentru înţelepciunea lui Issis. Alte mărturii despre acest mentor al vestitului Epaminondas au fost indicate in referinţele care încadrează fragmentul nostru. 3 În text după menţiunea . ,scînteilor" (z6pyra) se dau două epitete conotative ale ,.obscurităţii" (amydra) şi ale dificultăţilor de interpretare (dystheratd, din vocabularul vinâtoresc, termen aplicat probabil străda­ niei de a lua urma vinatului) . Este vorba de primele consemnări in scris ale cunoştinţelor sectei intr-un limbaj simbolic obscur - trepte interme­ diare care (spre deosebire de scrierile lui Philolaos şi Archytas) au dispă­ rut cu desăvîrşire sub molozul apocrifelor. • În greceşte arrheton, .,inexprimabil" şi apoi (in matematici) , . ira­ ţional" - ca însuşire a numărului. Tradiţia simbolizantli. (aşa cum reiese şi din . , Philolaos", fr. B 15) transformă din nou numerele iraţionale in simboluri esoterice. 6 Pentru tetralltys sau . , cvater:Rarul" sacru, v. , . Pythagoras", vol. I, p. a 2-a, fr. 35, fr. 79, cu nota 248, iar în acest volum Versurile de aur, pp. 60 - 61 (cu nota 7, unde se dau şi variantele jurămintului). 8 Din nou interpretarea unitli.ţii (monâs, hyperellche) ca interval arit­ metic între numărul perfect 1 0 (derivat din tetradli.) şi cel care-I precedli. devine, ca în fr. B 15 philolaic (tot din Athenagoras) , un simbol creştin, ce ţine de mistica numerelor. De fapt in doctrina unora din reprezentanţii pythagorismului mediu (cum era de pildă Opsimos) dincolo de această unitate începeau numerele iraţionale - deci apeiron-ul. 7 Acum unitatea este desemnată prin expresia ,.unul el însuşi". În construcţia din text : lteni . . . hyperekhei . . . elakhistoi (onti) auto , .deci unui va fi el însuşi cel mai mic termen, prin care un număr se dife­ renţiaz ă de cel proxim") .


HIKETAS KOT Ă INTRODUCTIVĂ

Hi.�etas din Syracusa, filosof pythagoreic din sec. V î.e.n. Tradiţia car<! urcă probabil la Teofrast îi atribuie o Cosmologie. Cicero, A cad. Pr. II, 1 �'3. redă o teză de-a lui Hiketas, potrivit căreia, în Kosmos, numai Păminw! · se mişcă, cerul şi stelele stau pe loc - idee care a avut o an�mitll influenţă asupra astronomiei în perioada copemieană. P. Tan­ nery. , . Revue des Etudes grecques" XII, 1905, neagă existenţa istorică a lui Hi:.:ctas. O. Voss, De Heraclidis vita et scriptis, p. 64, precizează că Hiketas şi Ekphantos figurau ca personaje în dialogul lui Herakleides Pont icu.!. Yezi şi Boeckh, Kl. Schr. III, 272.

HIKETAS

TEXTE

l . cre., Acad. Pr. II, 39, 123 Hiketas din Syracusa, după cum precizează Teofrast [Phys. Opin., fr. 18, D 492 ], con.iideră că cerul, Soarele, Luna, stelele şi în sfîrşit toate ce!e de sus stau pe loc. Şi, în afară de Pămînt, nimic altceva nu se mişcă în lume ; Pămîntul învîrtindu-se şi rotindu-se cu foarte mare viteză în jurul axei sale, produce toate acele aparenţe de mişcare, de parcă Pămîntul ar sta pe loc şi s-ar mişca numai ceruP. [V. Aet. III, 13, 2 DK 341 , 8]. Iar unii consideră că şi Platon afirmă acest lucru în dialogul Timaios, dar într-o formulare ceva mai obscură [cf. Aris­ tot., de caelo ]. 2. AET. III, 9, 1. 2 (Dox. 376) Thales ş i cei care-I un:n.ează2 spuneau că Pămîntul este unul singur. Hiketas pyt:'lagoreul susţine că sînt două : acesta şi opusul lui3, An ti -?ămîntul. Cf. D I OG. LAERT. VIII, 85 ("Philolaos" A 1) Philolaos• a fo.5t primul care a afirmat că Pămîntul se mişcă în cerc, alţii însă susţin că Hiketas syracusanul5 a făcut această afirmaţie.


246

FEUCIA ŞTEP

NOTE

I Cicero, avînd ca izvor pe Teofrast, arată in acest pasaj c.i, potrivit opiniei lui Hiketas, toate mişcările cereşti devin ap11rente, ca nrmare a miş­ cării de rotaţie a P il.mîntului în j urul axei sale ; dar cu această mişcare s-ar explica numai mobilitatea diurnă a sferei cereşti, nu mişcările proprii ale planetelor şi cometelor. Greşeala de a considera fixe cerul, Soarele, Luna şi stelele, pare să rezulte dintr-o amplificare oratorică a lui Cicf'ro, nu din textul lui Teofrast. 2 "Thales �i 11rmaşii săi" - e�te vorba (e Thales din ::Uilet. Prin "cei care-I urmează" trebuie să înţelegem pe Anrr:Ain�enes �i Anaximandros, din aceeaşi şcoal rt filosofică (ci. prezent a lucrare, vol. I, pm·tca 1, Secţ.

a II-a, p. 149 şi urm.) . 3 în gr. y'ij san xOwv, "Pămînt" şi 'Ar.!z O w,, "Anti-pămint" sau "opusul Pămîntului". A id pare a ii o reminiscenţă a concepţit:i cosmogo­ nice ioniene, potrivit căreia planeta noastră are iorma unui cilinoru, una din baze fiind tilrimul nostru, iar cea opus ă "Anti-pămîntnl" sau " A.ntiter­ ra" cf. vol. I, p nrt ea a 2-a, Elemente . . . , fr. 66, p. 50 şi în acPst volum Notele la pp. 1 26 - 1 30, 143- 147. < Vezi în acest volum "Philolaos", fr. A 1 �i notele aferente. • G. Sciaparclli, Scrieti sulla storia della astJ",momia mztica, :Bologna, 1 9 25 - 1 927, I, p. 376 şi urm. arată că însuşi Copernic a menţion at faptul că Hicetas Syracnsanus ( = Hiketas din Syracnsa), la Cicero st'mnalase, printre pri mi i , mişcarea eircula rl\ (deci de revoluţie) a Pămîntului.


EKPHANTO S

XOT A INTRODUCTIV Ă

Elcphantos din Srracusa este menţionat în Catalogul lui Iamlllichos printre crotouiaţi (DK I, 446, 1 1 ) . Nu se cunosc alte date despre viaţa lui Este printre primii care au intuit mişcarea de rotaţie a Pămîntului.

EKPHANTOS TEXTE 1. HIPPOL., Refut. I, 15 (Dox. 566, W. 18) Între Xeno­ fan şi Hippon : Un anumit Ekphantos din Syracusa a spus că tiu e cu putinţă să obţinem o cunoaştere adevărată a lu­ crurilor1, ci fiecare le defineşte cum socoteşte de cuviinţă. Primele corpuri - zice - sînt indiYizibile2 şi variaţiile lor sînt trei : mărimea, figura şi forţa3, din care se nasc lucrurile perceptibile cu simţurile. Masa corpurilor este discontinuă4 şi, tot ea, infinită. Corpurile se mişcă nu dato­ rită greutăţii lor, nici ca urmare a unei loviri, ci datorită unei forţe minunate pe care [Ekphantos ] o numeşte ra­ ţiu1te · şi suflet5 ; potrivit acestuia, Universul este imagine, de aceea el a fost făurit sferic6 de acea minunată forţă. Pămîntul, situat în mijlocul Universului, se mişcă în j urul centrului său precum şi spre răsărit. . 2. AET. I, .3, . 19 (Dox. 286) Ekphantos syracusanul, unul dintre pythagorei, [susţine că ] începuturile tuturor lucrurilor sînt corpurile indivizibile şi vidul. Acesta este prirrii.tl care a spus că monadele pythagoreice sînt corpo­ rale7. 3. AET. II, 1 , 2 (Dox. 327) Thales, Pythagoras, Empe­ docles, Ekphantos, Parmenides . . . au susţinut că Univer­ sul este unul singur8•


246

ARITHMO-�MGICUL ŞI ARMONIA. EKPHANTOS

4. II, 3, 3 (Dox. 330) Ekphantos S'.!sţine că Universul este alcătuit din atomi si este cîrmuit de moddenţă. 5. - III, 13, 3 (Dox. 378) Herakkid(·;;, PonticulfJ şi Ekphantos pythagoreul consideră că Pă1'!1intul se mişcă, dar nu cu o mişcare de translaţie, ci rotită, învîrtindu-se în j urul unui ax, ca o roată, în jurul centrului său pro­ priu, de la apus spre răsărit. �

XOTE

• Această afirmaţie despre ne p ut inţa cnnoa�tuii t �t � în coLc cTdanţă cu următoarea care considerii că lucrurile se defi ne� c ;,�a cum It jmkcitm, ambele reflectînd principiul lui Protagoras . ,omnl ('"te măsura t uturor lucrurilor". Ekphantos pare sii fi fost influenţat de UC\<ă curentt de gîn­

di re contemporune lui, de sofistică şi de atomism. • Ekph antos îmbină în această concep ţi e punctul de vedere atoruis­ tic cu vechea concepţie pythagoreică despre pu nctni t:xtins �i de�JlH: cor­ purile constituite dintr-un număr finit de puncte extim.(:. in stn�ul că ve­ chea concepţie geometrică statică se adaugă dinamismul punctelcr extinse ; mişcarea însă nu se da tore ază unor cauze externe, ci um·i iorţ<· raţionale.

1�.

a In concepţia atomi stă a lui Democrit şi Leucipp<•o, cele tai variaţii ale c orpurilor prime erau configuraţia, ordi11ea �i pozitia. Koul pund de vedere se re mar că în �pecial prin Bu�cxfl•� • . , for ţ ă " , Cl.rt implic � idt,ea de

în acest loc, in sensul că prezintă o contradicţie : :"' A ·ij 3o� wpLCJ[L&VOV :.<<Xl iirrELpOV, . ,ma,<a. ( corpurilor) t:Stt finită şi infinită" , M, Timpanaro Cardini, op. cit., p . ..; 1 8, corectează pe wp<n[Lt­ \l tJ \1, "finită" ln 8Lwp�Q!J.ivov.t 1 1discontinuă", înţ.elegind cr1 s t ... dmite

mişcare.

• Textul pare corupt

E!V<XI 8�

.... o

vidul între corpnri. • Această forţă

divină se numeşte v o \i�, "r::ţiune" (An�,:. a�·.oras) " ( Pl aton) �i este in armonie cu principiul pyth ;.goreic al Focului central ca "inimă ce misc( . t universul".

şi 'y '-'Xil.

" suflet

• Universul are formă sferi c ă deoarece, în conc(;pţia pythagordeă, sfera este figura perfectă. Concepţia cosmo goni c ă geocentrică este pnzent!f.

la filosofii anteriori, ba ş i ulteriori pythagoreilor.

7 Monadele pythagoreice sînt " corporale", fiind considerr.1t, ele­ mente primordiale unice, de natură materială, identice cu focul. s Unitatea Universului susţinută aici e opusă doctrinei pluralităţii lu milor din filosofia atomistă, cu care, probabil, se poartă polemica în acest loc. • Herakleides Ponticul (aprox. 360- 330 î . e . n . ! , ni'oscut in Herakleea Pontului, a fost discipolul lui Speusippos la Ateu;,, al pythagoreici­

lor, al lui Aristotel. Filosof peripatetic, el a fo�<t autorul multor dialoguri de o rară frumuseţe, după afirmaţia lui Diogeuts Laenios V, 86 şi utm.,

şi al altor lucrări, toate pierdute, Herakleides e st e primul care a introdus în astronomie ideea . , excentricilor" pentru a explica mica depărtare a

pl anetel or Mercur şi Venus de Soa re . Enunţul constituie primul pas spre desc operire a sistemului heliocentric.


DIO KLE S. EC HEKRATES . POLYMNASTO s. PHANTON. ARION NOT .\ IXTRODUCTIV Ă

Di•ikles din PhEus, discipol al lui Ph ilolaos şi al tareuti nului Eurytos, conkmporan cu Aristoxenos (v. Diogeue s Laertios VIII, 46 ; Iamblichos, Vita PyN,"g. 25, l, 267) . Edt�krates, membru al înfloritoarei co munităţi pythagoreice din PWius. <:[., prin 400 i.e.n. Pe el se sprijină informaţia lui Pltaidon plato­ nician•�� (la Pla to n , Phaidon 57 A şi unn.), asupra morţii lui Socrate. Aristog:,;nos (fr. 19 \V) il numeşte prin tre .,ultimii py tltagorei şi un garan t pentru înţelegerea p�·thagorismului". Prob abil este unul şi acelaşi cu Eche­ krates d in Locroi, profesorul l ui Platon (Cic., De fin. 5, 87) . Men ţiona t de Iamblidtos, Vita Pytag. 36, 267. - Polymn astos din Phliu s , pythagoreu, dlscip<Jlal lui Uur}-tos, sec. IV î . e,n . (Diogenes Laertios VIII, 46) . Pb:1nton din PWius, după Aristoxenos, la Diogenes Laertios VIII, 46. ş( la I amb lich os , Vita Pythag. 36, 25 1 , unul din ultimii pythagorei din vecb.ea şcoală, elevul lu i Philo!aos şi Hurytos. Diodor XV, 76, ii considerl pe toţi ac <:ş t ia , din prima jumătate a secolului IV î.e.n. Ari•:.u din Locro i este menţionat de Cicero (De fin. 5, 87) , dintr-un izvor n<>.:uuoscut (poate Teofrast), ca pyth ago reu din Locroi şi ca profesor pythag<:• reic al lui Platon.

DIOKLE S. ECHEKRATES. POLY.MNA STO S. PHANTON. ARION

Ll iOG.

VIII, 46 IA:\I B L . , V. P. 25 1 [DK 302, 6 ; mai 1 4 ] Philolaos. 2. U:\IB L . , V. P. 267 [DK 345, 1 5 ] . Din Phlius1 erau Dioklts, Echekrates, Polymnastos, Phanton. 3. [La Echekrates, v. în afară de aceasta IAMBL., V. P. 26Î (DK 344, 33] - printre tarentini ; vezi şi DK 345. 16, 28. Echekrates din Phlius. PLATON, Phaidon 57 A. Echekrates : . ,Cum a murit [Socrate ] ? Căci aş asculta cu plăcere, deoarece nici unul dintre cetăţenii din Phlius nu se mai deplasează acum la Atena" etc.

sus

1.

TEXTE

Z


250

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. DlOKLES

4. PLATON, Phaidon 88 D Această ,·orbă [a lui Sim­ mias ] mă captivează în chip minunat, şi acum ca intot­ deauna, anume că sufletul nostru este un fel de armonie2 şi , după cum a menţionat cînd mi-a vorbit . . . , eu însumi am fost odinioară de această părere [v. Philolaos, fr. A 23]. 5. CICERO, De fin. V , 29, 87 : Echekrates, Timaios, Arion, locrieni, d. [PI, .\.TON] , EjJ . 9, p. 358 B. NOTE l

2

Phlius, oraş în Argolida, Pelopones. Pentru doctrina .,suflet-armonie", v .,Philolaos" A 23. .


P RORO S . AMYKLAS . CLEINIAS

NOT A INTRODUCTIVA

Proros din Cyrene, pythagoreu menţionat de Iamblichos in Catalogat pythagoreilor (Iamblichos, Vita Pythag. 267) . I.ipsesc date suplimentare.

A myklas din Herakleea. discipol al lui Platon, acelaşi. se pare. cu cel citat de Aelian, Variae historiae III. 19.

Cldnias d i n Tarent, filosof pythagoreu menţionat şi d e alţi autori ca Aelian. D iodor <lin Sicilia, Plutarh etc. Figurează şi in Cataloga! pytha­ goreilor la Iamblichos, V.P. 36, 267. Î ntîmplarea rdatată de Diogenes Laertios ( 1·. mai jos) s-a născut din împrejurarea că Platon evită să citeze ntunde ltti Democrit in opera sa, cu toate că a fost poate, uneori. influen­ ţat. de acesta.

PROROS. AMYKLAS . CLEINIAS T EXTE 1 . I A. M B L . , V. P. 127, p. 72, v. 18 D Şi acestea le-a povestLt [Dionysios cel Tinăr ] 1 ui Aristoxenos şi altele în legătură cu Phintias şi Damon despre Platon şi Archytas, şi despre Cleinias şi Proros [DK 344, 34 ]. 2. D IOG. I X, 40 Aristoxenos, în Comentariile istorice1 [fr. 83 FHG II, 290 ], spune că Platon a vrut să ardă scri­ erile lui Democrit cîte a putut să le adune. Dar pythagoreii Amykla'5 şi Clcinias I-a u oprit pentru că n ar fi fost de nici un folos : cărţile lui Democrit se aflau dej a în mîinile mul­ tora. 3 . D IODOR X , 4, 1 [din Aristoxenos ] Cleinias, tarea­ tin. de obîrşie, fiind unul din filosofii sistemului mai sus pomenit, aflînd că Proros din Cyrene, din cauza unei răs­ coale a concetăţenilor şi-a pierdut averea şi a ajuns cu desăvirşire lipsit de resurse, plecă din Italia la Cyrcne cu bani destui şi îi restabili averea omului mai sus pomenit, -


252

ARIITHMO-MAGICUL

ŞI ARMONIA. PROROS

fără să-1 fi văzut vreodată, numai pentru că auzise că era pythagoreu. 4. ATHEN. XIV, 624 a Cleinias pythagoreul, după cîte povesteşte Chamaileon Ponticu12, era un om deosebit şi ca fel de viaţă şi ca moravuri ; dacă vreodată se întîmpla să fie rău dispus din cauza mîniei, lua lîra şi cînta ; celo:r care îl întrebau despre motivul acestei purtări, el le răsprmdea " mă calmez"3• 5. PLUT., Quaest. conviv. III, 6, 3, p. 654 B �lie, zise•, îmi place foarte mult acea vorbă a lui Cleinias pythagor�ul ; se spune că acesta, întrebat la ce vîrstă mai cu seam� ar trebui să te căsătoreşti, a răspuns : "Mai cu seamă ahmci cînd doreşti să fii jignit" . 6. Despre săptămînă. Scriere falsificată, atribuită lui Proros [deja alexandrin ? ] NICOM. In Theol. Arithm . , p. 43 Ast ; SYRIAN., In A rist. Metaph., p. 192 , 5 Kroll ;1asupra numel ui lui Cleinias, ibidem, Theol. Arith m . , p. 1 7 Ast SYR . , p. 168, 18 Kr . .•

NOTE

1 I-'r. 1 3 1 Wehrli. • Chamaileon Ponticul, filosof peripatetic din Herakleea Tontică, autor de istorie literară, abordînd autori ca Homtr, Hesiod, pc�1i lirici, Thespis, Eschil, comedia veche ; a scris şi opere filosofice, dintre �a1·e mai cunoscută este lucrarea Protrepticul, RE III, 2 1 03. • Stăpînirea mîniei este unul din preceptele moralei pythagon ;ce. 4 Vorbeşte tînărul Olympicos, în dialogul lui Plutarh, iar co:·lot:ntorii săi sînt Zopyros şi Soclaros.


PHINTIAS. DAl\fON

NOT A INTRODUCTIV A

Phintias, pythagoreu, prieten al lui Damon ; \"ezi şi PLUT., De amic. mult. 2. ! ntîmplarea relatată mai jos este celebră. Ea scoate in

lumină caracterul deosebit al legăturilor de prietenie intre pythagorei, in­ crederea oarbă în cinstea prietenului. Vezi şi IA�IBL., V.P. 233- 237.

PHINTIAS. DA:M:ON

TEXTE 1 . DIODOR. X, 3 [Din Aristoxcnos, cf.c. 4 1 , 1 , 45 D. 7 ] P e vremea tiranului Dionysios1, u n anumit Phintias, filo­ sof pythagoreu, a atentat la viaţa tiranului ; cînd se afla pe punctul de a primi pedeapsa cu moartea, a cerut de la Dionysios puţin răgaz pentru treburile pe care voia să şi le pună la punct inainte de a muri ; mai spuse că va lăsa în loc pe unul din prietenii săi ca garant pentru moartea sa. Cum tiranul se miră că ar putea exista un astfel de prieten care să se ofere să meargă la închisoare în locul acestuia, Phintias chemă pe unul dintre cunoscuţi, cu numele Damon, filosof pythagoreu, care de îndată, fără să stea pe gînduri, se oferi chezaş pentru eel osîndit. Unii lăudară extraordi­ nara dovadă de prietenie, alţii o socotiră drept o cutezanţă nesocotită şi o nebunie. La ora hotărîtă, întreg poporul alergă în grabă, curios să vadă dacă împricinatul îşi va respecta cuvîntul de credinţă. Cum timpul stabilit se apro­ pia de termen, toţi renunţară (să-1 mai vadă venind), dar Phintias, cînd nu mai exista nici o speranţă, tocmai în ul­ tima înclinare a balanţei timpului, sosi alergind, în timp ce pe Damon îl duceau la moarte. Deoarece tuturor li se păru


254

ARITHMO-MAG!CUL

ŞI

ARMO!'JlA. PHINTIAS

minunată această prietenie, Dionysios îl iertă de pedeapsă pe acuzat şi ceru acestor (doi) bărbaţi să-1 accepte pe el însuşi ca pe al treilea prieten al lor. NOTA 1 Este vorba probahil de Dionysios cel B ătrîn, tiran al Syracusei, sec. I\" Le.n.


SIMOS. MYONIDES. EUPHRANOR

NOT Ă INTRODUCTIVA

Posidoninţii Atlt amas şi Sirnos, necunoscuţi din altă parte. Myon ides, <le ase m ene a necunoscut rlin altă parte. Euphrauor, din Seleucia, din sec. I I I î.e.n., d i scipolul lui Tin10n şi daseălul lni Euhulns din Alex n nrlr i a . Ve7.i şi DK 302, 27, 338, 5, şi Dio­ gencs I. nertins I X , 1 1 5 - 1 1 6.

SIMOS . MYONIDES. EUPH RANOR TEXTE

1 . IAMII L., V. P. 267 (DK 1 9 1 , 8 X) Posidoniaţii Atha­ mas, Simos. 2. PORPHYR. , V. P. 3 Duris din Samos1, în cartea a doua a A n alclor sale, desemnează ca fiu al lui .Pythagoras pe Arimnestos �i susţine că acesta a fost dascălul lui Democrit. Iar Arimnestos, cînd s-a întors din exil, a închinat templu­ lui Herei un dar votiv de bronz cu di ametru! de aproape doi coţi, pe care era scrisă următoarea epigramă : :XI-a închinat preaiubitul fiu al lui Pythagoras, Arimnestos, pen­ tru că a găsit multe moduri în raporturile (muzicale) "2• Simos, distrugînd această ofrandă şi însuşindu-şi armoni­ " eul şi canonul " , le prezentă drept ale sale proprii. Şapte erau modurile încrise3, dar din pricina unuia singur pe care Simos 1-a sustras au fost distruse si ' celelalte care erau scrise pe ofrandă. 3. IA::\IB L . , In Nic., p. 1 16, 1 , ed . Pistelli. S-a vorbit şi despre cele trei medii proporţionale aflate în continuar<:: a primelor ; de ele s-au folosit şi urma�ii lui Platon pînă la Eratosthcncs, începînd investigaţi a lor, aşa cum spuneam, matematicienii Archytas [fr. B 2 J �i Hippasos [fr. 1 5, voi . I, partea a 2-a, " Hippasos " , p. 140 ] . );u se cuvine să


"-RLTH.'.!O -MAG! CUL

.

ŞI AR.l\40NIA. SIMOS

trecem cu \'ederea alte patru medii proporţionale născocite [deci 7. 8. 9. 1 0 ] de pythagoreii mai tineri, Myonides şi Euphranor. XOTE

1 Duris din Samos, sec. III -II î.e. n . , autor ul a două lucrări istorice mai importan te : Istoria Greciei şi a JYiacedoHiei, în 2B sau 30 di! cărţi, şi Istoria ltti Agathocles. • .!'II. Timpanaro Cardini, op. cit. , p. 437, se întreabă ce formă putea avea un dar voth· cu semnificaţie muzicală. Părerea ei este că acesta putea fi un disc metali c, pe care era scrisă epigrama şi cele 7 medii proporţio­ .o.ale. H. Diels consideră că ultima din cele 7 medii aparţine lui Simos şi, a - c b după Nicomachos, Introd. tn armonie 26, ea ar fi - = --- , , . A rmoa - b c nicu!", adică regulile acordurilor ; , . canonul" nmzical era un aparat mono­ cord, un fel de diapazon, sau, poate, o compoziţie muzicală - imitaţie. Cu "Canonul" trebuie să fi fost comparat Eratosthe nes (v. Heiberg, A rchi­ med. III, 1 12, 18) . • Cele "şapte moduri" erau, p robab il , 7 medii proporţionale. De fapt erau mai multe. Pe vremea lui Pythagoras se cunoşteau numai trei, apoi Hippasos şi Archytas au formulat alte trei. In sflqit, ultima generaţie de pythagorei , .!\Iyonides şi Euphranor au compus alte patru.


LYCON XOTA INTRODUCTIV A

filosof pythagoreic din Tarent, figurează in , .Catalogul" lui Vita Pythagarae 267 ; acelaşi sau un altul este menţionat de Athenaios şi de E useb ios , Praep. ev. XV, 2, 8 (fr. 4) . Lycon, Iarnblichos,

LYCOX

(LYCOS)

TEXTE

1 . IAMBL., V.P. 267, p. 190. 4 Lycon şi ceilalţi taren­ DIOG.; V, 69 Au existat şi alţi Lycon1 ; primul este un pythagorician. 2. ATHEN. II, 69 E [de la Herakleides din Tarent ] Lycos pyl:hagoreul spune că lăptuca cu frunze late, lunguieţe, fără tulpină, care provoacă naşterea, este numită de pythagorei " " eunuc", iar de femei, " antiaphrodisiac , deoarece este di uret ică2 şi produce eliberarea de pătimirile dragostei. Dar e:�te foarte bună şi de mîncat. 3 . ATHEN. X, 418 E Şi Pythagoras din Samos folosea hrar1a cu măsură, după cum povesteşte Lycon din Iasos3, în l uc rarea sa Despre (Z'iaţa> lui Pythagoras. 4 . ARI STOCL., la Eus., P.E. XV, 2, 8 Toate cele spuse d� Lycon, care susţine că este pythagoreu, sînt prostii. Într-J.d�văr, el afirmă dt Aristotel a adus soţiei sale moarte o a-;tfd de jertfă, c um aduc atenienii D;:metr.::i , şi că, după ce a făcut baie îu ul e i cald, a vîndut acest uL.:i. Cind plccă la Chalkis4, preceptorii au găsit într-o barcă 74 de bido­ naşe d� aramă (cu ulei) . 5. Sch ol. NICANDR., Thcr. 585 Demetrios Chloros5 spune că mărarul este un copăcel ; dar nu este copăcel, ci o legumă . . . Antigouos6 spune că şi Lycon pomeneşte aceastl legumă. tini.


258

FELICIA ŞTEF

NOTE

1 Primul este cel menţionat aici . Al doilea, filosoful peripatetic in cauză, al trl'ilo;:a, un FOet epic, al Fatrulea, un ep igramist informează Dio­ gencs Laert io s V, 69. 2 C alităţile diureti ce ale 111Ftucii au fost semnalate, prob abi l , de Hera­

kleides din Tarcnt, medic yestit în antichitate şi cunosc ător , în special, in plan te medicinale. Lucr are a sa Symposion este pierdută. Ath cr: aics îl

c itează el e mai m ulte ori. Denumirea li'\ptucii ca . NH XIX, 1 7 2 .

eunuc apare şi

la Pl ini us,

3 Lycon din Jasos, unul �i acelaşi , se pare, cu Lycon din Tarent. A scris o l 'ita a lui Pytlwguras �au l' ;tat pytl: agvreicc. - Iasos era un oraş în (aria, Asia :1\fică. 4 Chalkis, oraş in Eubeea. 0 Dem etrios Chloros, necunoscut. Despre mărar vorbeşte şi Plinius, NH XIX, 22. 6 Antigonos din Caristos, biograf din secolul al III-lea î.e.n. A scris

Biografii lille filosofilor, operă pierdută, din care se păstrează extrase la Athen aios şi la Diogenes Laertios. A scris şi despre pictură şi sculptură . Vezi despre el r . "li] a n:c,witz-Mcei!En<lcrff, Antigonos vDn Karystos, . , Philol. L'nters " . , Heft IV , 1 88 1 .


THYMARIDAS NOTA INTRODUCTIV A

Thymaridas, filosof pythagoreu, este originar din Paros ; după Iam­ h l ichos, V.P. 267, din 'l'arent ; după acelaşi autor, în V.P. 1 4 5 (DK, p. -147, 3 nota) . posibil să fie una şi aceeaşi persoană. A fost un matemati­ .-ian de valoare, inventatorul procedeului aritmetic numit b::l,,lh;tJ.x (v. mai jos, text 4). Y. şi G. Loria, !icim:e csatte,' op. cit. , p. 807 şi unn. ; Tb. Heath, A History 4 Greell Mathmtatics, Oxford, 1 92 1 , 1. 69, 72, \J4 ; D K I, p. 447, 3 nota.

THYMARIDAS

TEXTE

1 . L\ MllJ,,, V. P. 267, p. 1 -t:'i , 5 - G Dcu bnr:r Din Paros, 'l' h y l naridas, V. P. 104, p. <10, 1 .1 > Ci:ki , iat i't, c<.:Î care au fosl d i n accasti't �coalit, (dintre car� îmi a mintesc ) mai ' ' ' " s, · ; u n ; t <le cei ve c h i, contemporani cu Pythagoras, dar şi de u n i i mai tineri, care au fost discipoli ai lui Pythagoras, pc cind acesta era mai vîrstnic - , au fost Philolaos şi Jo:urytos, Charondas, Zaleucos, Bryson, Archytas mai vîrst­ nic, Ari.;;taios, Lysis, Empedocles, Zamolxis, Epimenides, \l i l n n , Leucippos, Alkmaion, HippasCJs, Thymaridas şi l o ţ i ceilalţi contemporani ai lorl. V. P. 239, p. 128, 1 8 D i 11 act: iaşi fel vorbeste si Thestor din Posidonia2, care a aflat, numai di n auzite, că Thymaridas din Paros ar fi unul · -

dintre pythagorei, că odată, cînd acesta a căzut în neagră mizeriE: dintr-o mare avuţie, a plecat în Paros şi, adunînd aeolo mulţi arginţi, şi-a redştigat bunurile sale. 2. TA:>.m L . , in Nicom. , p. 1 1 , 1 Pistelli Unitatea3 este partea c ea mai mică a unei cantit ăţi , sau partea primă şi comună a unei cantit ăţi, sau principiul cant i tăţii , sau, cum spune T hymari das, unitatea este cantitatea det erminant ă4,


2r;o

ARlTHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA. THYM.'>R!DAS

iar cei tineri o d efi n es c

drept aceea p rin care ficcc:.re d1n există se desemnează prin� unu5• 3 . IAMB L . in Nicom., p. 27, 3 P De aceea unii ddimsc n um ărul prim drept ,.măsurabil în lungime"8 ; iar Tl"yma­ ridas , .,rectilinear"7 ; într-acievăr, în reprezentarea geome­ trică8, acest a este fără lăţime şi este d iv izi bi l numai cu r,:cu19• 4 . IAMll L. in Nicom., p. 62, 18 Pistelli De aici �-a 'Jb­ ţinut şi procedeul strălucitei ar gumentaţii a lui Thymariclas, numit ă cpantlz cm â10• Dacă din m ăr imi l e determinate ir. ::n:.e­ ric) d a.r necunoscute ( v alo ri c ) s-a desprins o mărime d et er­ minată sî una oarecare din ele a fost adunată cu fiecare din cd e răn'1ase, suma ce se obţine, u nind la un loc ::urr1ele parţiale din t o ate, d u p ă ce se va scoate mărimea dEtermi­ nată iniţial, atinge în întregime suma adunată cu fiee are din cek răn;ase, în ca z că mărimile sînt trei ; dacă D:. ciri­ mile sînt patru , at i ng e j umătatea ace st ei a ; dacă sînt .:inci, o treim e a ci ; dacă sint � ase, o p ătri m e , şi aşa mai dq art e, ap ă rî n d mereu şi aici di f er en ţ a de d oi f aţă de m:mraul mări milor rarţialc şi f aţ ă de n u m e rel e părţii (fracţio1:c..r c)11• - p . 65, 6 Cum numerele p erec h i au fost găsite, d ar încă nu au fost distinse u n ul cîte unul, calea d e di s ti n c ţi e a lor ne-o oferă cunoaştert:a cpanthe m ei lui 'l'hymarida�. Căci d acă aduJ 1 i; m la un loc numerele pc·rcchi, mă refer la SO, 90 şi 96, t o t a lul ,-a fi 266. Scad apo i numărul dat iniţ;a] ca rezultat al diviziunii în patru (t erm en i necunoscuţi) . adkă 1 2012, şi îmi rămîne ca rest 146, a cărui jumătate, de( arece termenii parţiali sînt patru, Ya aparţine primului termt:-n a] primului n umăr pereche, adică lui 80. Şi pentru că .i u n� ă­ t atea e st e 73, i ar 80 fără 73 dă 7, 7 Ya fi al doika ': t-r men. Apoi, deoare ce al d oil ea număr perech e e format din m : mă­ rul 90, scad din nou din 90 pe 73, şi rămîne 1 7 , care spun că este al t r eil ea termen. in sfîrşit, pentru că a.l trei­ lea număr par este 96, din nou scad din el pe 73, iar restul de 23 îl atribui termenului al patrulea. Şi astfel rrimul termen, 73, este pentru m i n e ca un gh id în identificarea perechii, în sensul de a g ă s i cei patru termeni di�t incţi, unul cîte u n ul , iar în ordinea lor aceşti termeni sînt : 73, 7, 17, 23 ; î mpreun ă, ei fac 120 . . . În acelaşi t imp , aceşti termeni sînt numere pri m e şi radicale care, în u nit ăţi tot c e

întregi, prezintă raporturile mt:nţionat t::J3•


l'OTE LA THYMARIDAS

261

NOTE 1 Xume:le înşirate aici nu urmează o ordine nonologică, ci una il:tim­ pJr,toare. I n cl ud erea lui Zamolxis printre pythagorei se baze az r, pe o legendă fliră tc·mei, relatată şi combătută de Herodot (IV, 94-96). 1 Thestor uin Posiuonia, necunoscut. Acelaşi episod îl pon;;teşte Cki!1ias t1 in Tarent despre Proros din Cyrene, - Iaml,li<-hos, l' . P. 239.

şi

3 ]l.'icomadws lntrod. A rilkm. I, 8, 2 - 3, p. 14 Ho ch e, defineşte uni­ tatea astfel : cipx_ij liF«� r.<ir.wv <puatx-1) ij w.vci<;, ,.unitatea este principiul fizic al tuturor lucrurilor", definiţie găsită şi la Philolaos, şi comentată

de Iamblichos in Nicom., p. 77,

9.

• Definiţia unităţii drept cantitate determinantă

nienţă Hiller.

neo-py thagoreică ; ea se găseşte la

Theou din Smyrna, p. 1 8, 5

pare să fie de prnve­

1 Definiţia unităţii ca , . aceea prin care fiecare din tot ce se uesemnează prin unu" se întîlneşte la Euclides VII, term. 1 .

există

' Deoarece numerele prime sînt măsurabile numai în lungime, n u şi în suprafaţă, neputind fi transformate într-un produs de factori.

7 Philolaos îl numeşte .,linear" (gr. yp«(.l.(.l.t><6�. după Speusippos) ; Thy­ mariuas, socotind acest termen puţin preci.s, deoarece şi curba este li­ neară, a găsit termenul .,rectiliuear". 8 " Reprezentare geometrică" {Îll gr. h.OEcrt�) este un termen tehnic

ce indică o figură prin litere (Gemin . , Elem. astron . , p. 24, 17, Manitius ; Pto­ lemeu, Mm.O·i;(.l.. au""· VII, 5) ; mai inclică, de asemenea, dedăşurarea în

suprafaţi't

!'an geo m etr ic şi în factori. De exemplu, numărul 6 poate re­ prezt·n f a 1111 clreptungld cu ],aza 3 .� i lă ţimea 2, !'au un produs 3.2 ; uar nmuftrul 7, uumăr prim, n u poate fi uescompus în nici un frl, precizează J\1 . Timpanaro Cardi n i , op. cit., pp. 447- 448, nota 3. • Orice număr pri m este divizibil numai cu 1 şi cu el însuşi. concepţie pythagoreică se menţine la Euclides VII, term. 2, I l .

Acetaşi

1 0 În gr. lr.ch.O Y, (.I.«. Pentru comtontariul acestui fragment uin Iam­ blichos, v. Th. Heath, A kistory of greek Matkematics, Oxford , 1921 ; G. Loria, Le scimze tsatte nrll'antica Grecia, !IIilano, 1 9 !42 ; G.H.F. N"csselmann, Die A lgebra der Griechen, Berlin, 1842.

1 1 A cest text este explicat de M. Timpanaro Cardini, op. cit. , p. 448, notă, astfel : dacă ne gîndim la reprezentarea geometrică a numerelor pr, li­ gonale - prin numere poligonale se înţeleg toate numerele non-pr;me cărora le corespunue spaţial o suprafaţă - se observă că, în creşttcrea lor succesivă, două l aturi ale poligonului rămîn mert:u aceleaşi şi pe loc ;

u o u ă in pătrat, trei în pentagon, patru în ht:xagon etc.,

�e prelungesc cu creşterea seriei poligonale doar celelalte laturi şi

me una în triunghi,

anu-

numai că se prelungesc ca primele două, uar se şi deplasează. Odată cu creşterea laturilor, creşte şi numărul gnomonilor, adie� d laturilor ca­ dranului adaos, rămînînd mereu constantă d iferen ţ a de 2. Astft-1, la un poligon de n laturi, numărul gt:(Jmonilor adauşi este 1L - 2.

nu


FEUCIA ŞTEF

262' Exempie:

' 'iU�· (;hi'

� :\J:,.'/:jt�����bil e1;--'---'l

b

aBJ�-----

pătra t ' a şi b • irr.obile , c ş• d • mob•le

1

:

1 1

d

c'

d'

d"

1 2 Se vede că valoarea sumei celor 4 necunoscute este dată de produ­ s ul 2 . 3 . 4 . 5 = 1 20. Iar dacă necunoscutele sînt patru. valoarea pnmei necunoscute va fi dată de jumătatea restului obţinut prin scăderea suspo­ menită ; dacă sînt 5, de o treime ; dacă sînt 6, de a patra parte etc., menţinînd mereu tli fercnţa de 2 între numărul crescător al necunoscutei şi divizor. Exemplul numeric ce urmează clarifică şi mai bine lucrurile. 13 După ce s-a descoperit că valoarea sumei celor 4 necunoscute e dată de produsul 2 . 3. 4. 5 = 1 20, se poate gi'i.si suma parţială a primei necimoscu­ te din swna celor 3 numere parţiale date, 80, 90, 96, aplicînd metoda lui 80 + 90 + 96 - 1 20 Thymaridas. Potrivit acestei metode, operaţia este :

73 ; deci 73 este valoarea primei necunoscute ; a doua necunosc ută ,-a fi dată de 80 - 73 = 7 ; a treia de 90 - 73 = 1 7 ; a patra de 96 -73 = = 23. \'. Maria Tirupanaro Cardini, op. cit., p. 45 1 subsol. =

2


ION DIN CHIOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Originar din insula Chios, vecină cu Samos, patria lui Pythagoras, Ion este cunoscut în primul rînd ca poet liric şi tragic. Gîndirea lui a fost in mod cert influenţată de speculaţiile pythagoreilor, eventual şi de inte­ resul arătat de unele cercuri intelectuale din Ionia faţă de cultura spiri­ tuală a Orientului şi Egiptului. Născut în jurul anilor 480 î.e.n., Ion a locuit multă vreme la Atena, cetate în plină strălucire după victoriile asupra. perşilor, dar şi la Sparta. În Attica a intrat în legătură cu personalităţile literare ale timpului, 1-a intilnit pe Eschil cu prilejul unor jocuri la Istmul de Corint şi s-a împrietenit cu Sofocle. A participat la concursuri de poe­ zie şi a obţinut, la o dată necunoscută pentru noi, un premiu prestigios (vezi A 2 şi 3) . Primele sale opere dramatice au fost reprezentate la Atena în Olimpiada 452 - 449. A încetat din viaţă cu puţin înainte de anul 4 2 1 î.e.n., aşa cum rezultă din A 2. A scris şi proză. Din A min­ lif'ile sa,le a rămas o pagină referitoare la Sofode. După modelul vechilor geografi a compus o !ntemeief'e a Chiosului. Lucrarea sa cea mai de seamă, denumită uneori şi Kosmologikos, este un tratat filosofic cunoscut sub ti­ tlul de Triagmoi, tradus fie prin Triade fie prin Tripla Competiţie. La baza. formării .lumii, Ion ·presupunea existenţa a trei elemente primordiale, focul, pămîntul şi aerul [A fr. 6] iar în sfera relaţiilor sociale recomanda res­ pectarea triadei Inteligenţ ă - Forţă - Noroc. Numărul considerat că stă la baza raportului din e:xistt·nţa cosmit'ă şi umanrt era a.�adar numărul trei.


ION DIN CHIO S

A)

\'IAŢA, SCRIER ILE ŞI tnr.4JATUR.\

1 . HARPOCRAT. la Io n. Isocrate, retorul, in Despre schimb [vd. A 6 ] , s-ar putea să-1 amintească pe Ion, tra­ gediograful, de neam din Chios, fiul lui Orthomenes, porec­ lit Xuthos. A scris multe ode, tragedii şi un tratat de filo­ sofie care poartă titlul de Triagmos, despre care Callimachos spune că este contestat ca aparţinînd lui Epigenes1. La unii autori acest titlu apare la plural, Triagmoi, ca de pildă Ia Demetrios din Skepsis2 şi la Apollonides din �iceea3•

2.

unn.

A R I STOFAN,

Pacea �primăYara

anu1ui 42 1 ], 832 şi

Slujitorul - Şi atunci, nu este adevărat ce se povesteşte, că în văzduh noi d�venim a<>tre dupJ. moarte ? Trygaios - Ba da, este adevărat. Sltt i·itorul - Dar Ion din Chios, ce fel de astru a devenit ·oare, acum, acolo, sus ? Trygaios - Acela)i astru pe care, odinioară, intr-un poem, 1-a n umit "luceafărul dimineţii"4• De îndată ce răsare toţi îl numesc "luceafărul dimineţii" . Scholiile la acest loc : Ion din Chios. A compus ditirambi, tragedii şi poezie lirică. A scris o odă al cărei început sună a:>tfel : Sîntem în aşteptarea unei stele din zorii .zilei, care se îna!ţâ. p urtatâ de albe aripi, premergătoare apariţiei soarelu i [fr. 9 Diehl ] . D upă cit reiese din versurile l ui Aristofan, (la data cînd acesta scria Pacea) Ion m urise. G1 umind, Aristofan spune totuşi că era numit " steaua zorilor" . S-a buc urat de multă faimă. A scr.is com;:dii, epigrame, paiane, ir:mi, skolia, encomia şi elegii şi opere în proză, c u m ar fi discursul Despre A mbasadă, pe ca r e unii îl co ns i­ cle�d. apocrif, şi nu i-1 atribuie. Se citează ca aparţinîndu-i 1 ntcmeierea [Chio::illlui ] , o scriere cosmologică ( Kosmologi­ /. )s ) , [tot una cu Triagmas] şi ilfemorii, afară de multe a l teie. Era un mare erudit. Se mai spune că participînd în A1:tica la un concurs unde a prezentat laolaltă un ditiramb


A) VIAŢA, SCRIERILE ŞI INVĂŢĂTUR .-\

265

�i o tragedie, ar fi it�it învingător şi, ca semn de mare mul­ ţumire, a trimis in dar atenienilor .-in de Chios. Există si un discurs al lui Socrate care îi este dedicat, intitulat l o n . Este amintit şi de Callimachos în Choliambi [fr. 83 b Schn . J, unde se spune că a scris unele opere. [Cf. Le:x. S 11d a, cuvintul dithyram bodidaskaloi J . 3 . Lex. Suda. Ion din Chios. Poet ş i liric ş i filosof. Fiul lui Orthomenes, supranumit Xuthos ("cel blond")5• A inceput să-şi reprezinte tragediile in Olimpiada 82 [452 - 449 î.e.n. J. Compoziţiile sale dramatice sînt în nu­ măr de douăsprtzece. Alţii însă spun că sînt treizeci, alţii patruzeci. (A scris, ca exerciţii de retorică, discursuri despre feuomende cereşti. Glu mind pe socoteala lui, poetul comic Aristofan il numeşt e , .steaua zorilor". Cîştigînd la Atena un concurs ck poezie tragică, a dăruit fiecărui ate­ nian o amforă de vin de Chios) . 4. P SEUDO-LONG IK. , de sub!. 33, 5 Cum aşa ? ai pre­ fera, în materie de poezie lirică să fii Bachyllides ori Pin­ dar ? Căci nu-i mai puţin adevărat, se află la aceeaşi înăl­ ţime şi sînt înzestraţi cu un talent excepţional pentru stilul înflorit (y"Aacpupoc:;) ; cit despre Pîndar şi Sofocle, aş zice că uneori incendiază totul în pornirea lor impetuoasă dar, deodată, această pornire se stinge, fără nici un motiv şi di�parc într-un chip din cele mai jalnice. Totuşi, nimeni cu jufh:cata întn-agă n-ar prefera opera lui Ion, luată in an � a mbl ul ei, unei singure tragedii [a lui Sofocle ], Ocăip

Rcgc6•

·s. C.I.G. I, 395 ed. min . 604 ri lon a închinat aceas­ tă s [tatuie ] . . . zeiţei Athena. [:Mijlo�u Î sec. al V-lea ]. 6. I 80CR. XV, 2 68 . . . discursurile vechilor sofişti din­ tre care uuul afirmă că mulţimea elementelor existente este infinită. Empedocles admite existenţa a patru elemente� printre care se află Vrajba (Neikos) şi Iubirea ( Philia) ; Ion nu admite n: ai mult de trei. PHILO P . , de gen. et corr. , p. 207, 18 Vit . Parmenides preconizează existenţa [ca eleDI.ente] a focului şi a pămîntului. Aceleaşi [elemente ] la care adaugă ş i aerul, l e admite Ion: din Chios, tragedio­ graful. Empedodes însă [admit e ] patru [elemente ] . 7 . AET. II, 25, 1 1 (D. 356) : despre substanţa7 Lunei. Ion [pretinde] că Luna are într-o parte natura unui cristal strălucitor iar in cealaltă este lipsită de strălucire. =


ARlTHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA. ION DIN CHIOS

266

B) FRAGl\IEYfE Oin Triagmos

CL ARISTOT., De caelo 1 , 1 , 268 a: vezi Yol . 1, 2.. nota 198 la acest fragment.

p..

40,

nr. 44

şi

1 [77 Koepke ) HARPOCR., la Ion [după A 1 ) . . . i se atribuie următoarele : începutul cuvîntului8 meu este: toate

sînt trei şi nimic nu este mai mult sau mai puţin de trei9• Condiţia perfectă a fiecărui lucru este o triadă : înţelegere, putere, noroc10• Înaintea acestui paragraf stă scris : , ;iată

ce spune Ion din Chios". 2 [78 ] D I O G . LAERT. VIII, 8 : Ion din .Chios, în Tri­ agmoi mărturiseşte că [Pythagoras ] a atribuit lui Orfeu unele scrieri compuse de el. CLEM . , Stromat. I, 1 3 1 Ion din Chios, în Triagmoi, povesteşte că şi Pythagoras a atri­ buit lui Orfeu unele din scrierile salel1 (atribuirea unei opere cu titlu asemănător lui Orfeu este o. greşeală, pre­ luată printr-o neînţelegere de la Harpocration, de autorul articolului din Lexiconul Suda. [Vezi DK I, 1 A, 1 , I, 1 , 10]. .

Din scrieri eu titlul nedeterminat 3 [79]. PLUTARCH. , De fort. Rom. 1 , p. 316 D. În scrierile ce-i sînt atribuite, compuse aparte în versuri şi în proză, poetul Ion susţine că norocul - oricît de îndepărtat ca asemănare de pricepere12 - îndeplineşte totuşi unele lucruri foarte apropiate de realizările acesteia. Cf. Quaest. conv. VIII, 1 : . . . spunea că Ion repeta neobosit că norocul, deşi mult diferit de pricepere, izbuteşte adesea să îndepli­ nească lucruri asemănătoare. 3 a [0 ] . VA RRO, De orig. ling. Lat., p. 2 Goetz : după cum scrie Ion, litera a douăzeci şi cincea, aşa-numita agma, nu este reprezentată în scriere prin nici un semn, · dar este pronunţată atît de greci cît şi de latini prin acelaşi sunet ca în cuvintele : aggulus, agguila etc. 3 b [0 ] . Lexicum Sabbaiticum, ed. Papadopulos : Ion s-a folosit de cuvintele : [bărbaţi] însufleţiţi de aceleaşi gînduri şi participînd la aceeaşi asociaţiel3• ·


B') FRAGMENTE

267

4 [5 D. J . DIOG . LAERT. l , 1 1 9 şi unn. Duris, in car­ tt::a a · doua din A notimpuri [fr. 51, FH G II, 48l ] îi atri­ buie lui ["Pherekydes " , vd. voi. I, 1 , p. 79, 1 şi urm.j această epigramă [ A nthol. Palat. VIII, 93 ] . =

Eu sint cuvîntul cel de p e urmă al înţelepciunii Mai presus poate fi-ntr-aceasta Pythagoras, care Primul e între eleni şi alt nu mai e adeYăr. Ion din Chios a scris despre el [Pherekydes ] : Plin e de vrednicie, cu bună-cuviinţă-nzestrat, Moartea, deşi l-a răpit, sufletu-ie-n veac fericit Dacă-nţeleptul Pythagoras - şi-ndoiala nu-ncape Gîndul aevea citea, totuşi adinc iscodind *14• Fragment nesigur 5 [6 D. J . CLEON I D . , Is. harm. 12 [Mus. script. gr., ed. Jan., p. 202, 9] De acest nume [cuvîntul : ton ], cu refe­ rhe la nota [muzicală J se folosesc acei ce numesc cithara heptatonos, ca Terpandru, de pildă, sau Ion. Terpandru zice . . . [urmează fr . 4 Diehl J , iar Ion : u n s pr ezec e corzi cu z<:ce i nt e r Y a le ( ? ) Pent r u n·le t n· i e;·, j all' armoniei P� !\l ai inai n t t· , cJtonii scot eau do ar sunet<: �lab<:. l 't ·-at tml·i a \'l·ai patru intervale, �i n umai ]apte corzi de-a mîinii deget ciupite

Liră cu

�OTE 1 Epigenes este fiul lui Criton, discipolul lui Socrate. Diog. Laert II, 121 . . • Demetrios din Skepsis este menţionat de Diogenes Laertios în lista celor 1 4 scriitori omonimi pe care o dă în cartea a V-a a Vieţilor şi doctrinelor filosofilor. Î n această listă Demetrios din Skepsis ocupă locul 1 1 şi c·ste astfel definit : . ,un om bogat, de familie bunfl, extrem de erudit 'în litere" (trad. C, B almuş) . Nu este indicată epoca în care a trăit. 8 Apollonides din Niceea este un filosof sceptic (sec. I e.n.) . Autor al unor Comentarii la poemul filosofic al lui Timon, Silloi, operă dedicaU împăratului Tiberius. ,

12,

Fragm entul 5 preluat din volumul Diogenes Laertios, Despre

ţile . . . , ed. cit . , pp. 1 52 - 1 53.

vie­


263

ADELINA PIATKOWSKt 4

'Aoi:o::;.

.

Este posihil ca această poreclă să fi constituit '() apropiere glumeaţA. de numele lui Xuthos, părintele legendarului Ion, care trecea drept unul din întemeietorii organizării politico-sociale a ramurilor greceşti (ionienii, grupaţi în confederaţii). . . • Fragmentele rămase de la Ion din Chios au fost editate de A. von lUumenthal, Tiibingen, 1939 ; independent de acE:astă ediţie, cele cu ca­ racter liric se găsesc în A nthologia Lyrica Graeca a lui E. Diebl, fasc. I, Teubner, ediţie stereotipă, iar cele dramatice in · TGrF, ed. A� Nauck, ibidem. • În t::r . ouo(a: 8 În �r. A6yr,.;, în sens de , . discurs", "operă". • Am tradus lecţiunea propusă de Diels. Alte. . \·ariante, propuse de ·• Bcntley şi de Wendland, la DK 1, p. 379. 10 Relativ la înţelesul acestui fragment care deschide lucrarea filosofică a lui Ion intitulată Triagmoi ( Triagmos ?) , vezi voi. 1, 2, p. 40, Py­ thagoras, fr. 44 şi 45 ( = 58 B, 17 şi 18 DK); preCUIJl lji notele 198 . şi 199 la aceste fragmente (M. Nasta) . În fr. 44 triada este considerată drept Unu "perfect", deoarece este constituită din sfîrşit" ((.-d.euT�) . "mij­ " loc" (fLeoov) şi " început" (&:px�). elemente reprezentînd geneza indife­ rent cllrui lucru sau fiinţe ; fr. 45 cuprinde o mărturie despre teza pytha­ goreică asupra consonanţelor , .perfecte" în materie de armonie şi anume despre raportul stabilit între octavă, cvintă şi cvartă. După plirerea lui W. Kranz, în notele de lectură publicate in . ,Hermes" 69, 1934, p. 227, intitulate Miszellen, gîndirea lui Ion se îndreaptă spre consonanţele . ,per­ fecte" atunci cînd propune ca model triada . ,înţelegere, putere, noroc" (auvea1.;, xp<:ho.;, .Ux;1)), considerînd-o drept . , domnia eelor trei peste toate domeniile vieţii". Comentind stilul acestui fragment, care aparţine unei opere filosofice, U. Wilamowitz-Moellendorff, tot în Note de lectură (Lesef­ riichte) , publicate in "Hermes" 62, 1927, p. 279, releva deosebirea esen­ ţială faţă de stilul poetic folosit de Ion in poeme. Iată caracterizarea lui Wilamowitz : .,propoziţii scurte, asyndeton, limbă clară, fllră înflorituri de stil, expresie pregnantă". Wilamowitz atrage atenţia că la mijlocul sec. al V-lea i.e.n., sub influenţa tot mai puternică a scrierilor pythagoreice in dialect ionic se formase deja un stil specific lucrărilor filosofice, aşa cum il ilustrează fragmentul din Triagmoi. 11 Asemenea mlrturii n-au altă valoare decit aceea de a indica existenţa unor puncte de contact, eventual a unor preluări, intre orfism şi pythago­ reism. W. Kranz, loc. cii. Ca)i Pythagoras, Ion aprecia creaţia filosoficil şi literară orfică.

11 Opoziţia .- ux;11 - aocp!at. În acest paragraf • uJC1) are înţelesul de . , noroc", . ,intimplare fericită" far ao,_{!X înţelesul de . ,iscusinţă", . , artă", . ,pricepere" in realizarea unei opere sau a unui obiect, a unui scop. Exact aceeaşi opoziţie se află la . ,Democrit"in fr. B 1 97. La Democrit . , is.cu­ siaţa" este asociată cu spiritul raţional, cu inteligenţa. 13 Fr. 3 a şi 3 b au fost adăugate în ediţiile mai recent , DK l n urma sugestiei lui Wilamowitz, care semnalează existenţa lor în Notele de lec­ tură (p. 299) citate de nota 10. Cuvintele atuTo cpp 6vo�• . ,însufleţit de ace­ leaşi ginduri" şi OJL6a1tov8o.;, . ,participant la aceeaşi asociaţie" sint creaţii ale lui Ion, după modele similare întîlnite in proza ionică : cxuT6�ou >.o.;, a!'r.oupy6.; etc.


NOTE LA ION

u Epigrama

DIN

ClliOS

269

witz. l•JC. cit., p. 28 1 , nota l . Apocrifă este şi epigrama atribuită lui Ion. W. Kranz (DK, I, p. 380) este inclinat să considere versurile atribuite lui Ion drept originale, in urma unei comparaţii cu fr. B 129 Heraclit ( = Diog. Laert. VII, 6), unde se găseşte o caracterizare asemănătoare atribuită de Duris lui Pherekydes c>te apocriU. \Vilamo­

pentru Pythagoras. Cît despre Pherekydes, se ştie că trecea drept maestrul lui Pythagoras. ••

Triada : octavă, cvintă, cvartă.


XENOPHILOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Xenophilos din Chakidka tracă, filoRc•f pythagoreu şi muZlctan ; a trăit la Atena 105 ani (Iamblichos, V.P. 36, 267). Nu se ştie dacă este unul şi acelaşi cu autorul unei Istorii lydiene, din care se păstrează un singur fragment (FGrHist. 767). Catalogul pythagoreilor îl consideră, greşit, din Cyzic.

XENOPHILOS TEXTE

1 . D IO G . VIII, 46 :n:K 3 1 , 28, 302, 5] Ultimii pytha­ gorei, pe care i-a cunoscut Aristoxenos1, au fost Xenophi1os din Chalcidica tracă, Phanton din Phlius, etc., IAMB L . , V. P. 25 1 Cei mai zeloşi au fost Phanton, Echekrates, Polymnastos şi Diokles, din Phlius2, Xenophi1os Chalcidicul, din Chalcidica tracă. 267 (DK 193, 5) Din Cyzic au fost Pythodoros3 [nu cel pomenit la DK 1 67 5 ] şi Xenophi­ los . . 2. YAL. )lAX. VIII, 13 ext. 3 Cu doi ani este mai mic [decit Gorgias ]4 Xenophilos Chalcidicu1, un pythagorician, dar nu este mai prejos decît el ca mulţumire sufletească, dacă, aşa cum se e.xprimă Aristoxenos muzicianul [fr. 1 6 FHG II, 277 ] , scutit d e orice necaz omenesc, s-a stins în culmea strălucirii celei mai desăvîrşite doctrine, [LUC . ] ::\1acrob. 1 8 Xenophilos muzicianul, după cum spune Aris­ toxenos5, imbrăţişînd filosofia lui Pythagoras, a trăit la Atena peste 105 ani. PLI� N.H. VIII, 1 68 Prin urmare, consideră o adevă rată mi nun e si acest exemplu solitar al ' lui Xenophilos muzicianul care a trăit 1 05 ani fără nici un beteşug al trupului SăU. 3. LEX. Suda. Aristoxen os a fost discipo lul ,

.

.•


NOTE LA XENOPHLLOS

271

tatălui 1 ui [ Spintharos ] , al 1 ui Lampros din Erythreia6, apoi al lui Xenophilos pythagoreul şi, în sfîrşit, al lui Aris­ toteF. NOTE a avut 1

Aristoxenos, muzician, filosof, istoric şi biograf, fiul lui Spintharos, ca profesori pe Spintharos, Lampros din Erythreia, pe Xenophilos pythagoreul. E cunoscut ca discipol al lui Aristotel şi duşman al lui· Platon. • V. paragraful următor, Nota introductivă. 3 Pythodoros din Cyzic, filosof pythagoreu din ultima generaţie, mai puţin cunoscut. • Gorgias a trăit 107 sau 1 08 ani, spune, printre alţii, Cicero, Cato Maior 5, 1 2 . Vezi " Gorgias", fr. A 12. • F r . 20, Wehrli. e Lampros din Erythreia a fost un renumit muzician, maestrul lui Epa­ minondas (v. Platon, JV!enex. 236 A ; Cornelius Nepos, Epam. 2) şi al lui Aristoxenos (v. Plutarch., De musica 3 1 ) ; el introduce un nou stil în muzică, la fel ca Antiphon în retorică (v. Athenaios I, 20, Vita Soph., p. 3) . Este menţionat şi în Lexiconul Suda. 1 Informează Aulus Gellius IV, I l , 6.


MA RTURII

DESPRE

DEC ĂDEREA

SECTEI

PYTHAGO REICE

NOTA INTRODUCTIV A

Autorii care ţin de aşa-num i ta comedie , . medie " şi , . nouă" prezintli un t ahlou caricatura], parodistic, al p y t h a g o r i ş t i 1 o r din secolele n· - I II, care se complac în sărăcie, ducînd traiul unor protestatari , in marginea societăţii, cultivind mai departe restricţiile vegetariene, fAră să mai aprofundeze tîlcurile unei existenţe conforme cu natura. Despre accep­ ţiunea uiferenţiată a termenului care îi deselll.Dează pe aceşti yeleitari, spre deosebire de pythagoreii uin perioada clasică Y. Nota introductivă, P. 33 - 35 şi voi. 1, p. a 11-a, p. 67. Deşi comediografii exagerează în mod eyident, , . şcoala" filosofică se destrăruase, preocupările serioase (rle arithmo-geometric, muzică şi morală practică) fiind continuate de platoni­ cieni ca Speusippos (v. de ex. în acest ,-olum pp. 24, 25) sau de eclectici formaţi în şcoala peripatetică (un Aristoxenos, de pildă - Y. pp. I l , 13). Co nd iţia pythagoriştilor epigonici, reprt:z{·ntanţii unei .,secte" prigonite, anunţă de fapt proliferar<:a unui tip de filosofi-contestatari, boemi , rătiicitori. cum începeau sii fie unii dintre soii:jtii mai puţin norocoşi sau cinici, de factura unui Diogcnes sau gin:noEofişti, care imită pe adepţii asc•:zei hinduse.

"l1ythagoriştii" in comedia me die TEOCRIT 14, " Cam un astfel de pythagorist ne-a venit de curînd, Gălbejit la faţă şi desculţ . . . Schol. ad h unc lacum. Pythagoricii se preocupă cu tot dinadinsul de îngrijirea corpului, pe cîtă vreme pytha­ goriştii obişnuiesc să ducă un trai sordid şi retras. 1 . ATHEN. IV, p. 160 F- 161 D Dacă tu îndrăgeşti atîta un mod de viaţă făcut să te mulţumeşti cu tine în­ suţi [prin autarchia nevoilor ] de ce n-ai încerca să imiţi pe acei pythagorici despre care Antiphanes în comedia Mormintele [Il, p. 76 Kock ] spune următoarele : Se nimeriseră în acea groapă nişte amărîţi de pythago­ rici morfolind legume şi umblînd să colecţioneze aJt-e ase­ menea mizerii (pe care le vîrau în traistă).


DECĂDEREA SECTEI PYTHAGOREICE

2i3

De asemenea şi în comedia intitulată cu nume propriu, Korykos [ceea ce poate să semnifice şi "Traista" ] el zice astfel : "Mai întîi ca un pythagorizant, el nu bagă în gură vreo mîncare ce pro.-ine dintr-o făptură însufleţită !'au altfd de hrană/, ci ronţăieşte doar cîte o bucăţică de turtă neagră de orz, care face cel mult un obol". Urmează un alt citat similar, din comedia Tarcntinii de Alexis (II, p. 378 K), unde se ia în deridere acelaşi regim vegetarian, dar, printr-o glumă hiperbolică, se precizează că Epiharides, unicul dintre pythagord consumă şi carne . . . cîinească. Totuşi, fiindcă se înfruptă numai din hoituri de cîine, dieta sa nu păcătuieşte faţă de o vietate însufleţită. Mai departe comicul menţionează .. pythagorismele", ca un fel de raţionamen­ te subtile (de tipul sofismelor !), care îi lullnesc pe aceşti adepţi famelici, la fel ca pîinea zilnică şi paharul de apă (un regim de închisoare). Unii dintre ei, ca Melanippides şi :Firomahos prînzesc doar cu o bănicioară de făină, la cinci zile o datll. În comedia Femeia pythagorizantă un prînz fru­ gal este alcătuit din alimentele îngăduite drept ofrandă la pythagorei : smochine, măsline tescuite şi puţin caş. Iar cu alt prilej se spune că dis­ ciplina sectei te obliga să înduri .,lipsa de hrană, murdllria, frigul, mutre lungi şi nici un fel de baie" !

2. ATHEN. IV, p. 1 6 1 E Aristophon, in Pythagorist11l

Urmează un citat potrivit căruia pythagoriştii nu în­ durau cu plăcere murdăria şi mantaua jerpelită. Această modă o arboraseră de nevoie, sub pretextul simplicităţii, fiindcă nu mai aveau mijloace de trai. De aceea inventa­ seră nişte restricţii, bune pentru cei sărmani, Dar ia să le pui în faţă peşte şi carne, că sînt capabili " fsă-şi mănînce şi degetele, atît de repede înfulecă !"

3. DIOG. r:A'ERT. VIII, 37 Cratinos îşi bătea joc de el [i. e. Pythagoras ] în Fem eia pythagorizantă şi în Tarentinii

. . . [Urmează un citat cu referiri la probele de agerime a raţionamentului, prin care sînt puşi la încercare profanii, cu . , antiteze", perioade oratorice de tipul parison, definiţii de . . termeni" (perata) , digresiuni şi fraze umflate] .

L a fel d e semnjficativă este parodia din Pythagoristul lui Aristophon : - Spunea că odată ce pogorîse printre umbrele de pe " tărîmul subpămîntean, fse uita la fiecare şi acolo, deose­ bindu-se mult de morţii ceilalţi, pythagoriştii erau la mare preţ ; fcăci numai cu aceştia singuri/şedea Pluton la masă,


274

ARITHMO-MAGICUL SI ARMONIA. MĂRTURII

Păi atunci vorbeşti răsplătindu-i pentru evlavia lor.f de un zeu foarte indulgent, fdacă se bucură în compania unor meseni atît de răpănoşi ! " . Î n sfîrşit. ultimul citat din aceeaşi comedie aduce vorba din nou despre celebra dietă, care consta din .. apă şi zarzavaturi", la care se adăugau :

" păduchii, mantaua găurită, lipsa de baie - lucru pe care nu le-ar mai suporta nici un ((modern (( din zilele noastre ! "


SECลขIUNEA A VI-A

TROPISMUL SPIRITULUI CUMPฤ‚NITOR


CUPRINS

SOFIŞTII PROTAGO RA S

Notă introductivă Texte A) Vi aţa şi învăţătura . B) Fragmente Despre existenţă . . Marele tratat . . . . Despre zei . . . . . Argumente contrare I şi II Titluri îndoielnice . . . . Arta controversei reristica 1 . . Despre ştiinţe . . . Despre luptă Din scrierile nesigure Pasaje de autenticitate îndoielnică C) Adăugiri . . . . . . . . . . . . . . . . Note .

·

.

.

.

.

·.

.

PRODICOS

281 283 299 300 300 301 30 1 30 1

301 302 303 305 305 306 310 332

Notă introductivă Texte A) Viaţa şi invăţătura . B) Fragmente . Scrieri incerte

334

Texte false . Note . . . . .

34 9 3-!9

Texte îndoielnice .

340 34 4

;J .I6

.

CRITIAS

Notă introductivă Texte _\) Viaţa şi scrierile . . . . . l!) Fragmente. Texte în versuri . . . . Elegii Lui Alcibiade . . . . . . Constituţii in versuri . . . Constituţia lacedemonienilor Drame . . . . . Tennes .

.

.

.

.

.

Rhadamanthys . Peirith oos • . .

.

.

359

.

.

.

. . .

a6t 369 369 370

37 1 371 373 373 373 374


CUPRINS

Sisyphos, dramă satirică Din drame incerte . . Tex:te în proză. Constituţia atenienilor Constituţia thessalienilor . Constituţia lacedemonienilor Dintr-o constituţie incertă Atorisme, cărţile I - II . . Conversaţii, cărţile I - II . Despre natura dragostei sau despre lrirtuţi Ex:ordii la discursuri politice . Din scrieri in pro7.1l cu titlu incert . Fragmente neautentice sau nesigure Note . . . . . . . . . . . . .

.

·

·

.

.

·

.

.

.

Not:!. itttroductl\·ă

277 377 379 380 380 380 383 383 383 384 384 384 388 388

A N TIPHON SOFIS TUL

Te.x:t•! A) Via ţa şi scrierile .

403

B) Fragmente Antiphon, Despre adevăr, cărţile I - II I. Teoria cunoaşterii şi doctrina despre principii II. Fi zică, Antropologie, Etică . . . Fr agmentul A . Fragmentul B . . . . . . . . . Despre concordie . . . . . . . Discurs despre Stat (IIoÂmx6�) Despre interpretarea viselor . . . Fragmente controversate între Antiphon Oratorul şi Antiphon S<lfistul Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

.

.

405 410 4 10 410

419

4 16 421 422 429 430 431 434

GOR.GIA S

Noti introductivă Te·x:t-e Al Viaţa şi învăţătura . B) Fragmente D!!3pre none:x:istent şi despre existent Discursul funebru . Discursul olimpic Discursul pythic Elogiul către eleeni Elogiul Elenei . . . Apărarea lui Palamedes Despre arta (Retorică) Din scrieri neidentificate Testimonii indoielnice C) Itnitaţii . . Note

447 449 460 460

471

473 473 473 473 478 488 489 491 492 493

LYKOPHRON

Notl Introductivă

524


CUPRINS

278 Texte Fragmente Note A LJ(JDAMAS Notă introductivă Texte A) Viaţa şi opera .

B)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Fragmente . . . . . . . . . . . . . Din Privitor la cei ce pregătesc discursuri scrise, cizelate, discursurilor lor, sau despre sofişti Note . . . . . .

XENIADES Notă introductivă Texte Fragmente . . Note

. .

. .

. .

HIPPIA S DIN ELIS Notă introductivă

Texte A) Viaţa şi învăţătura .

B)

Fragmente Versuri elegiace ale Numele popoarelor .

lui

Ilippias

Registrul învingătorilor la Jocurile olimpice Colecţie . . . . . . . . Trofkos (Dialogul troian) Din scrieri neprecizate Referinţe îndoielnice C) I mitaţii . . . . . . . . . . . . . . . . Note A NONIM UL L UI IAMBLICHOS Notă introductivă Texte Fragmente . . . Note . . . . . THRA SYMA CHOS Notă introductivă Texte A) Viaţa şi doctrina . B) Fragmente Pentru larisseni Marele Tratat Dintr-o scriere incertă

Note

.

.

.

.

.

CALLIKLES Notă introductivă

Texte }<'ragmente Note

ale


EUENOS D IN PA ROS

CUPRINS

Notă introductiv[L Te:rte Fragmente . . . . Note . . . . . .

279

618 618 6 18

DI"SSOI LOGOI (DIALEXEIS)

Notă introductivă Texte Fragmente . . . �. Despre bine şi rău 2. Despre frumos şi urit 3 . Despre cele drepte şi nedrepte 4. Despre adevărat şi fals 6. Despre înţelepciune şi virtute, dacă se pot învăţa Note . . . . . . . . . . . . . EURIPIDE Notă introductivă Texte Fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reflecţie ontologică. Natura naturans. Circulaţia elementelor Raportul viaţă - moarte. Realitate şi iluzie . . . Tema divinităţii. Accente fideiste . . . . . . . . . . . Necesitatea şi întîmplarea . . . . . . . . . . . . . . . lnclinare sceptică şi contestatarll . . . . . . . . . . . Gînduri despre societate. Unitatea elenilor şi a omenirii. Elogiul cetăţii l ibere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Filosofia omului. Calea cunoaşterii şi înţelepciuuii . . . . Elogiul spiritului. Individualism şi virtute. Morala faptei Consideraţii estetice asupra lui Euripide . Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

620 623 623 625 627 629 63 1 634

638 640 640 642 646 651 653 656 661 663 667 668

POEŢI TRAGIC! A R lS TA RCHOS DIN TEGEEA Notă introductivă Texte . . . . Notă . . . . .

673 673 674

AGA THON

Notă introductivă Texte . . . . . Note . . . . .

674 674 675

PA TROKLES Notă introductivă Te.xte . . . .

676 676

CA RI<INOS

Notă introductiv ă Texte . . . . . .

676 677


CUPRINS

280 CHA IREMON

677 677

Notă introductivl Texte . . . .

A N T/PHON RETORUL

678

Notă introductivl Texte Fragmente

.

.

.

.

I . Apariţia omului şi legea naturalei convieţuiri soci ale II. Necesitatea

.

.

678 678 679


S OFISTII .

PROTAGORAS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Protagoras, fiu! lui Artemon sau al lui Maiandrios, s-a născut la Abdera (A l , :!, 3) la o dată care ntt se cunoaşte cu precizie. Din compararea informaţiilor cu caracter relativ pe eate ni le oferă sursele antice (A 1 , 56 ; A 2 , A 5 ) s-a aj uns l a stabilirea unor date care oscilează între 492 485 î .e.n. (cf. n. 38) . Ceea ce se ştie despre formaţia sa spirituală este puţin şi discutabil. Se spune că fiind copil, pe vremea invaziei lui Xerxes (480 î.e.n.) a fost acceptat ca elev al magilor persani. Informaţia a fost contestată, apoi c rezută măcar în sens larg (A 2 şi n. 42, 43) . Izvoarele antice ne inEorm�ază de asemenea şi cu multă insistenţă despre faptul că Protagoras ar fi tQ:;t discipolul lui Democrit. Critica modernă anulează această infor­

maţie (cf. n. 7) . A practicat întreaga viaţă, în diferite cetăţi ale lumii greceşti , profe­ siunea de sofist, dînd lecţii publice cu plată (A 1 - 50, 52 ; A 2, A 3, A 5 , A 8) �i învăţindu-şi elevii mai ales priceperea in treburile cetăţii. A f.:�st la Atena, unde era cunoscut şi respectat, în mai multe rînduri (A. 1 , A 1 1 , n. 70, 72) . Prieten cu Pericle, a primit de la acesta misiunea de a da legi noii cetăţi Thurioi (A 1 şi n. 4). Platon pomen<'şte de prezenţa sa în Sicilia concomitent c u m a i tînărul Hlppi:1s (A 9) . A ::nurit la 71.1 <k ani (în 422 - 4 1 5 î.e.n., cf. n. 23) se pare, într-un nauEr:t�iu ( ,\ l , 5 :5 , A 2, A 3) la plecarea din Atena. E destul de răspîn­ dită, dar uu foarte si;.;ur.i, versiunea după care ar fi fost judecat şi alungat din At�na din cauza scrierii sale Despre zei (A 1 - 52, 54, A 2, A 4, A 1 2, n. 58) . Se cunosc multe titluri de lucrări, dar discuţiile în jurul felului în c.;.re trebuie în ţelec;<" mărturiile tradiţiei în această privinţă (A 1, 54 - 55 ; A 24, 26 ; B 1 - 5 , B 8) nu au ajuns la rezultate unanim recunoscute în toate detaliile. Lucrări sigure sint : A devărul, A rgumentele contrare, i\llarele discu.F; şi Discursurile distrugătoare (de identificat poate cu A devărul) , Despre ::ei, Despre existenţă (eventual subtitluri, cf. şi n. 25) . Fn.gmeutcle păstrate sint foarte puţine dar de natură să suscite, prin importanţct lor şi prin mnlţimea interpretărilor, discuţii aprinse, din cele me1i vechi t i mpuri pînă acum. Centrul preocupărilor sale îl constituie omul, cu posibilităţile şi limitele sale de cunoaş tere, omul ca fiinţă socială. îu paginile care urmează, numerotarea mărturiilor şi fragmentelor coincid= cu cea din Diels- Kranz, Die Vorsokratiker, voi. II. Pentru textele care lipsc5c din DK dar ·apar la M. Untersteiner, I Sojisti. Testimonianze e framm�nti, Florenţa, 1 948, am păstrat (cu mici excepţii semnalate în note) orJinea din ediţia Untersteiner cu menţiunea [U ] . Cele cîteva texte adăugate de nQi lJ. sugestia profesorului Ion Banu au fost intercalate cu menţiuaea. [I. B ] .


282

IOANA POPESCU

Am preluat pentru o parte din texte traduceri româneşti existente, cu unele modificări. Aceste traduceri sînt : Platon, 01�ere, Ed. Ştiinţifică şi I�nciclopedică, vol. I, 1 975 : Protagoras , traducător Şerban ::\Iiro:cescu ; voi. II, 1 976 : 11-Ienon, traducători Liana Lupaş şi Petru Creţia ; Hippias 11-Ii­ t!or, traducător G abriel Liiceanu ; vol. III, 1 978 : Cratylos, traducittor Simina Noica; Euthydnnos, traducător G abriel Liiceanu ; Diogenes Laer­ tios, Vieţile şi doctrimle filosofilor, Ed. Academiei, 1963, traducător C. Bal­ muş; Aristotel, 111etafi�ica, Ed.� Academiei, 1 965, traducător Ştefan llezdechi; Poe tica , Erl. Academiei, 1 965, traducător D. Pippidi ; Sextus Empiricus, Schiţe pyrrhoniene, Ed. Academiei RSR, 1965, traducător A. FrenJtian ; Quintilian, A rta oratoriei, Ed. :Minerva, Bucureşti, 1974, traducător :Maria Hetco ; Seneca, Scrisori către Lucilius, Ed. Ştiinţifică, 1967, traducă­ tor Gh. Guţu.

1. P .


PROTAGORAS

A) VL\ŢA ŞI iNVAŢATURA

1 . D IOG. IX, 50 urm . 50. Protagoras, fiul lui Artemon sau al lui Maiandrios1, după spusele lui Apollodoros (F GrHist. 244, F 70, II, 1040, fr. 40 Jac) şi Deinon2, din cartea a cincea a lucrării Istoria Persiei [fr. 6 FHG I I , 90 ; cf. A 2], s-a născut la Abdera, aşa spune Herakleides d i n Pont3 în tratatul său Despre legi [fr. 2 1 Voss ] unde mai afirmă că Protagoras a dat legi pentru cei din 1'hurioi4, sau la 1'eos5, după afirmaţiile lui Eupolis, în comedia sa Linguşitorii6, căci Eupolis spune : "iar Protagoras cel din Teos sta 'năuntru" . Ca şi Prodicos din Ceos a dat lecţii publice cu plată iar Platon, în dialogul Protagoras [3 1 6 A ] îl numeşte pe Prodicos " cel c u voce puternică " . Protagoras a fost elevul lui Democrit7 (care era supranumit " Înţelepciu­ nea", după cum spune Favorinus8 în Istarii felurite [fr. 36 FHG III, 583 ] ) . (51 ) Protagoras a fost cel dintîi care a s usţinut "cu privire la fi ecar e l ucru există două raţiona­ mente opuse unul altuia" !! şi a fost cel dintîi care a argu­ mentat în a c e s t mod tu • A început chiar o scriere a sa astfel : " Omul . . . există" [B 1 ]. El afirmă că sufletul11 nu-i ceva deosebit de simţuri, după cum aflăm de la Platon d i n Theaitetos [p. 1 52 urm. J şi că orice c adevărat. O altă lucrare a început aşa : Despre zei . . . omeneşti " [ B4 ] . " (52) Pentru această introducere din cartea sa, atenienii 1-au expulzat şi i-au ars scrierile în piaţa publică, după ce-au trimis crainicul să le strîngă de pe la toţi cei care le posedau12• El cel dintîi a luat plată de o sută de mine pentru lecţiile sale1�. Tot primul a deosebit timpurile verbelor, a subliniat importanţa folosirii momentului oportun14, a înfiinţat concursurile oratorice şi i-a învăţat pe ce! care discutau în contradictoriu întrebuinţarea sofisme­ lor. In dialectica lui, a neglijat înţelesul în favoarea în­ demînării verbale şi a dat naştere modei discuţiei polemice, aşa de răspîndită astăzi. În această privinţă, Timon vor-


2&4

SPIRITUL CUMPĂNLTOR, PROTAGORAS

beşte despre el aşa : " Sta printre alţii Protagoras ctl ne­ întrecut în polemici" [fr. 47 D J . (53) Tot el a introdus cel dintîi metoda de discuţie numită socratică15• La fel , după cum aflăm din dialogul lui Platon Euthydemos [286 C A 19] a folosit cel dintîi în discuţie argumentd lui Antisthenes care se sileste să dovedească că nu exjstă ' contradicţiel6 şi a arătat pentru prima oară cum se at acă orice teză propusă, după cum ne informează dialecticjanul Artemidoros17 în lucrarea sa Către Chrysippos. Pe de altă parte, Aristotel, în tratatul său Despre educaţie18 [fr. 63 R J� ne spune că el primul a născocit perniţa de pus pe 11măr� pe care hamalii îşi duc poverile ; căci el însuşi fusese hamaJ19, după cum ne spune Epicur undeva [Democrit, DKA 9]. În felul acesta, el ajunse în legătură cu Democrit, care 1-a văzut purtînd lemne. Primul a împărţit vorbirea în patru specii, anume în "rugăminte", întrebare", răspcns" " împărţit-o "în şapte : şi "comandă" ; (54) (alţii spun că a "naraţiunea", întrebarea", răspunsul", "comanda", "ra­ " portarea", "rugămintea" şi" invitarea" ) . Pe acestea le " numea el fundamentele vorbirii20, în schimb, Alkidamasn [fr. 80 A II, 155 b 36 ] admite patru feluri de vorbire : "afirmarea", "negarea", .,întrebarea" şi "adresarea". Prima scriere a sa pe care a citit-o în public a fost Despre ::ci al cărei început l-am citat mai sus ; a citit-o la Ater;a, in casa lui Euripide sau, după unii, în ca�a lui l\Iegac1tides ; alţii spun că a citit-o în Lyceion şi că s-a folosit de glasul discipolului său, Archagoras, fiul lui Thcodot os22• Ac uza­ torni lui a fost Pytbodoros, fiul lui Polyztloc,;, unul dintre cei patru sute23 ; Aristotel, totuşi, spu ne: c-a fost Et:a1l:•1os [fr. 67, ci. B 6 )24 (55) Iată operele care i-au supravieţuit25 : A rta con­ =

,

(roversei26, Despre luptă, Despre ştiinţe2', Despre !lal28, D e spre ambiţie, Despre v1:rtuţi29, De sp re starea primcrdia/.ă a oamenilo�o. Despre lucr urile din Hadcs51, Despre fnj>lde � n şt:te ale oamenilo�2, Precepte33, Proces pentru C· l i t rm·{,4• tirgumente contrare, cărţile 1 , 235• Acestea sint sc::-iui]e

lui.

Platon a scris un dialog desp re Pro1:a goras. Philccl�oros 168, FHG I, 4 1 2 ]36 sptme că Protagoras, căl8torin d �pre Sicilia p e mare, cu corabia, s-a inecat , l ucru } a c ar e face aluzie şi Euripide in t r age dia I xicn �reprezentată

[fr

.


:'85

Al VIATA ŞI INVATATURA

tn 4 10- 418 î e . n ]. După unii, moartea 1-a s urpri ns într-o .

.

călătorie pe uscat cînd avea aproape nouăzeci de ani3'. (56) Dar Apollodoros spune că ar fi avut �aptezeci, socotind patruzeci de ani p ent ru cariera sa ca sofist şi considerîndu-1 î n floarea vîrstei în t impul celei de-a optzeci şi patra olim piade [444 - l ]s8• [Urmează epigrama lui Diog. ] . S e povesteşte c ă odată, cerîndu-i lui Euathlos39, discipo­ lul s ă� , onor_ariul! .�cesta i-a ră;.p uns : " Dar n-am cîştigat w mc1. o v1ctone . "Ba nu , 11 spu se P:r:otagoras, "dacă înca cî şti g procesul împotriva ta, trebuie să fiu plătit pentru c-am cîştigat ; dacă cîştigi tu, la fel trebui e să fiu plătit [cf. B 6]. pentru că tu ai cîşt igat A mai fost şi un alt Protagoras, un astronom, pentru care Euphorion a scris un cîntec ftm("bru ; un al treilea a fost un filosof stoician. 2. J'H J I. O STRA T O S, Vitae sophistarum I, 10, 1 - 4 Cei. mai sus Democrit A 9]. ( 1 ) Protagoras din Abdera a fost sofist [şi ] di scipol ul lui Democrit40 în cetatea sa dar a fost în rel aţ ii şi cu magii persani cu ocazia expediţiei lui Xerxes împot ri v a Eladei [480 î.e.n. ] . Tatăl său era Maian­ drios41, om bogat în comparaţie cu mulţi dintre .l ocu it o rii Traciei ; pri mi n du 1 în casă pe Xerxe s şi fă cîn du i daruri, a obţi nut de la acest a pentru fiul său (pnmisitmea) ;;:.ă înveţe pe lîngă magi. Căci magii persa ni nu dădeau înYă ţă ­ tură străinilor fără încuviinţarea rcgel u i42• (2) Iar <:u cred c ă din î nv ăţ ăt u ra p ers an ă şi a luat el afi r m aţia n elegi ui t ă că nu ştie dacă zeii există sau nu : într-adeYăr, magii inYccă divinitatea în ritualurile lor secrete dar doctrina decla­ rată o rup de divinitate pentru că nu vor să pară că de Ja ea îşi trag p utere a43 • (3) Di n această cauză deci, a fost al tm gat de atenieni de pe orice tuitoriu al lor în urma unui proce;, după cum cred unii ; c u u n v o t d e condamnare, fără să fie jt:dccat, după cu m cred alţii. (Şi) tot călătorind î ntre continent s i insule si ' f eri nd u se de trin·mde atenieni­ lor care î mpînz �au toate mările, cum n av i ga pc o ambar­ caţi u ne mică, s-a s cufund at44 • (4) El primul a i ntr o d us obi c ei u l lecţiilor plătite şi 1-a răq_�îndit pri nt re el tni :�5 ob icei care n u e de condamnat, căci preţuim mai mu:it lucrurile pc·ntru carC', cu chelt uială ne o st eni m , decît pe cele grat uite. Iar Platon, care :;;t ia < ă Protagoras avl a un stil grav d ar că se �i fălea cu gra, i t at e a e:xp re�iei �ah : şi "

"

-

-

-

-

·


286

SPIRITUL CUMPANlTOR. PROTAGORAS

că uneori se lungea la vorbă peste măsură, i-a reprodus stilul într-o po,.·este lungă [cf. C 1 ] . 3 . HE SYC H . , Onomatol. in Schol. Platon, Rep. 600 C Protagoras a fost fiul lui Artemon din Abdera48• El era hamal47, dar intrînd în relaţii cu Democrit48 s-a dedicat filosofiei şi a început să se ocupe de retorică. El primul a im:entat raţionamentele eristice49 şi primul i-a pus pe eleYi să-i dea ca plată 100 " de m1ne50• De aceea a şi fost poreclit " Raţionamentul 51• Oratorul Isqcrate şi Prodicos din Ceas au fost discipolii săi52• Cărţile i-au fost arse de atenieni53, căci a spus : "despre zei nu pot şti nici că există nici că nu există" [B 4 ] . Platon a scris de�'pre el un dialog. A murit într-un naufragiu în drum spre Sicilia, la vîrsta de 90 de ani54 după ce a practicat meseria de sofist timp de 40 de ani. Lex. Suda, Protagoras [contaminare A 1 �i A 3]. 4 . Et.: SEB I G S, Chronica ap. Hieron. Euripide . . . este socotit celebru şi tot aşa sofistul Protagoras ale cărui cărţi le-au ars atenienii ca urmare a unui decret public''5• 01 .84, 1 [444 î.e.n. J . APUL . , Florida 18, 19 -20 Despre Protagoras care a fost un sofist foarte învăţat şi foarte iscusit la yorbă printre întemeietorii artei retorice, de aceeaşi vîrstă cu concetăţea­ nul său Democrit, filosoful naturii (de la care i-.a fost trans­ misă ştiinţa)56 ; despre acest l'rotagoras se spune că s-a înţeles cu Euathlos discipolul său, asupra unei plăţi foarte mari, dar cu o condiţie riscantă etc. [d. B 6 ] . 5. PLATOK, Protagoras 3 1 7 B -C Protagoras : Aşadar, eu am urmat un drum cu tott!l contrar acestora [al sofişti­ lor ascunşi sub paravanul altei îndeletniciri ] şi recunosc că sînt sofist şi că învăţ pe oamcni57, • • • Iată că sînt cîţiva ani bunişori de cînd practic acest meşteşug, căci în totul am mulţi la număr. După vîrstă aş putea fi tată oricăruia dintre voi58• 3 18 A Protagoras [i se adresează lui Hippocrates, fiul lui Apollodoros, entuziast admirator al sofiştilor ] : O tinere, dacă vei sta în preajma mea, îţi ,.a fi dat încă din prima zi cînd vom fi î mpreună, să te întorci acasă mai bun decît erai, la fel si în ziua unnătoare59 ; în fiecare zi vei înainta din mai bine către mai bine.


A) VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

287

3 18 D-E Protagoras: Ceilalţi (sofişti) îi plictisesc pe tineri ; aceştia caută să scape de anumite discipline, iar sofiştii îi împing la ele impotriva voinţei lor, învăţîndu-i calculul şi astronomia şi geometria şi muzica - zicînd acestea a privit către Hippias - pe cind venind la mine nu va învăţa despre alt lucru decît cel pentru care a venit60• Iar învăţă­ tura pe care o predau eu este priceperea61 în cele gospo­ dăreşti sau modul cum şi-ar putea gospodări casa în chi­ pul cel mai desăvîrşit şi priceperea în treburile cetăţii, sau modul cum le-ar . putea face faţă şi cu fapta şi cu cuvîntul în cele mai bune condiţii . . . . 3 1 9 A Socrate : - Mi se pare că te referi la ştiinţa politicii şi promiţi să faci din oameni buni cetăţeni. Prota­ goras : Acesta este însuşi lucrul pc care îl făgă d uie s c , Socrate, zise el . 348 A Socrate [adresîndu-se lui Protagoras ] : Ş i ai atîta încredere în tine însuţi încît, în timp ce alţii îşi ascund acest meşteşug, tu te dai în vileag vestindu-1 în gura mare, în faţa tuturor grecilor, nnmindn-te sofist şi dîndu-te drept educator şi dascăl de virtute, fiind totodată primul care cere plată pentru aceasta. 6. - , - 328 B Protagoras : De aceea şi felul în care îmi iau onorariul este acesta : după ce omul a învăţat cu mine, dacă vrea, îmî dă banii pe care îi cer ; dacă nu, merge la un templu, declară cu jurămînt cît crede că face învfiţă­ tura primită, apoi imi plăteşte numai atît [Arist., Elh. Nic . K 1 ]. - 329 B Socrate : Protagoras însă este în stare 7. să pronunţe discursuri lungi şi frumoase, cum a doYedit adineauri, dar e in stare deopotrivă să răspundă şi pe scurt62 la întrebări şi întrebînd să aştepte şi să primească răspunsul, ceea ce nu stă la îndemîna multora [cf. 334 D urm. ] . 8. - , ivfen.on 91 D -E Socrate [mirat d e vorbele foarte aspre rostite de interlocutorul său, Anytos, la adresa sofişti­ lor J : Doar eu ştiu că Protagoras singur a strîns ca sofist mai mulţi bani decît Fidias, autorul unor lucrări pe care toţi le admiră, şi decît alţi zece sculptori la un loc . . . . 63 iar Protagoras a izbutit, timp de mai bine de patruzeci de ani şi în văzul întregii Grecii, să-şi strice eleYii şi să-i trimită de la el mai răi decît veniseră ! A murit pare-mi-se -

-,


SPIRITUL CUMPĂNlTOR. PROTAGORAS

2B8

către şaptezeci de ani, după ce şi-a exercitat meseria vreme de patruzeci de ani. Şi în tot acest timp, pînă în ziua de azi, el s-a bucurat neîncetat de cea mai mare preţuireM. 9. Hipp. lviai. 282 D -E Hippias [lăudîndu-se cu cîştigurile sale, cf. Hippias A 7 ] : Ca să nu pomenesc decît de Sicilia, chiar locul unde trăia, onorat de toţi, P ro ta go ras ; unde mai pui că era şi mult mai virstnic decît mine65 etc. 10. PLUTARCH . , Pericle 36 [din Stesimbrotos, fr. 1 1 , F H G II, 56 ] . Cînd la un pentatlon, cineva 1-a lovit din greşeală cu suliţa pe Epitimos din Pharsalos şi 1-a omorît, (Pericle) şi-a cheltuit o zi întreagă discutînd cu Protagoras dacă, după raţionamentul celui mai drept66, trebuie să socotească răspunzător67 de accident mai degrabă suliţa6s sau pe cel care a aruncat-o sau pe agonotheţi69 [cf. Antiphon t et r. � ] . 1 1 . A THEXAIO s , Deipnosophistae V, 2 18 B Apoi, discuţia dln Protagoras p etr ec ut ă70 după moartea l ni Hipponicos, cind Callias îi moştenise dej a averea (pomeneşte) de Protagoras ca fiind venit pentru a doua oară (la Atena) cu puţine zile înainte [309 D ] . Iar Hipponicos, c are a fost strateg sub arhoutatul lui Euthydemos [43 1 ? î.e.n. J a d.z:ţinnt comanda împreună cu Nicias în ata c u l împotriva tanagrienilor ş i a beoţienilor care le veniseră acestora în ajutor şi a îm·ins în luptă ; a murit în ai nt e de rep rezenta­ rea piesei Linguşitorii a lui Eupolîs71 care a avut loc sub arhontatul lui Alceu [42 1 î.e.n. ] dar nu cu mult înainte, după cît se pare [la Delion 424 î.e.n. ] . . . În această piesă deci, Eupolis îl face să apară pe Protaguras ca fiind la Atena [cf. A 1, 50 ]72, iar Ameipsias în Connos73 [fr. 1 1 , I, 673 K J , piesă reprezentată cu doi ani înainte [423 î.e.n. J nu îl pune în corul ginditorilor ; e limpede deci că nu a venit (la Atena) între aceste date [423 - 42 1 î.e.u. ] . XI, 505 F Dar desigur, Paralos şi Xanthippos, fiii lui Pericle c ar e murise de ciumă, nu puteau să ia parte la discuţia cu Protagoras cînd a venit a doua oară la Atena, pentru că ei muriseră de ciumă încă dinainte [429 î.e.n. ]. Cf. EU STH. 1 547, 53 in Odissea V, 490 Se spune că Eupolis îl înfăţişează pe filosoful naturii Prot a go ras ridiculizîndu-1 în versul : "acel nelegiuit care face pe gro- ,

,


Al VIATA

Şl NVĂŢĂTl:RA

289

zavul cînd este ,-orba de fenomenele cercştF'' dar pe cele pămînteşti le mănîncă" [fr. 1 46 b Kock, cf. A 1 , 50 ] . Ci. EUPO L I S, fr. 1-!7 c [I, 297 Kock ] Într-adevăr , Protagoras îl invită să b e a'" fpe Callias ] ca să se înfăţişeze cu pieptul curat î n ai n t ea C îi nelui76 . 12. SEXT U S E :VIPIRICL" S , A dversus matf!.. IX, 55 -56 (după Critia s B 25}. Este de acord c u aceşti filo s ofi [Euhe­ mero5, Diagoras, Prodicos, Critias ] şi Thcodoros ate u F? şi. după unii , şi P rot a go r as din Abdera . . . care a scris unde,-a explicit : , . despre zei nu pot spuw: nici da c ă sînt nici ce fel sînt ; căci multe m[l împiedidt" �B 4 � 7a. Cnm din a c eastă cauză atenienii l-a n conclamuat la moarte, a f ugit şi naufragiind " a m ur it pe mare ' ' 79• Şi T! mon din Phl i w;B0 pomeneşte de accasti:l i u tîmpbrc în cartea a d o u a a Sil·iilor [fr. 5 Diels ] , relatînd urm(ttoarck : Dintre (toţi) sofiştii de <atunci) şi de mai tîrziu (mai întîi)91 celui cu vocea sonoră şi limpede şi vorba uşoară, lui Prot a go r as , voi.au să-i facă scrum l u cr ar e a , pentru că a af ir mat că pe zei el nici nu i-a ,-ăzut, ni ci nu-şi poate da s e a m a ce fel şi ci n e sînt82, cu toată prudenţa dreptei măsuri. Ac e asta uu i-a fost de nici un aj utor , ci a incercat s�t fu gă�3• să nu aj ungă în Hades după ce \"a fi b ă u t ucig,H nmea băutură

a lui Socrate84•

13. P LA TO X, Cratyl. 38.=l E s·ucraft'M5 : . . . cl upi'i cum afir t�la Protagoras spunînd că , . o m u l e măsura tuturor luc r u rilor" [B 1 ] 8 0 şi că, prin urmare, aşa cum îmi a pa r 8 7 l ucr urileB8 aşa s int pentru mine, şi aşa cum îţi apar ţie, tot aşa sînt pentru tine. [U) 13 b. ARI STOTEL, Metaph. X, 1 , 1053 a 31 unn.

:Mai afirmăm de asemenea că ştiinţa este măsura lucruri­ lor s:, pentru aceeasi ratiune şi s en zati a , si anume pen tru mot i ·; ul că tot cee� ce 'cunoastem, c {mo �<>tem prin inter­ mediul ştiiuţci şi senzaţiei . D� fapt însă, a cest ea sînt mai

degrabă măsurate, iar nu ele măsoară89• Cu ele se întîmplă a�da7i lucru ca şi c u noi cînd abia după ce altă persoană ne-ar măsura cu cotul, apl i cîndu- 1 asupra staturii noastre de a t î t ea ori de! cîte ori intră , noi ştim exact ce înălţime av� m . Dar Protagoras s p une că omul este m;tsura tuturor l ucrurilor, înţelegînd prin aceasta pe o m ul care c ştiutor sau doar pe cel care per ce p e o senzaţie, adidt pc omul ca r e are cu no aş t e r e a sensibilă şi pe a c el a care a re ştiinţa.�0,


290

SPIRITUL

CUMPĂNlTOR. PROTAGORAS

cunoa�tere şi ştiinţă dcs1Jre care noi afirmăm că sînt 1:: ;;.sura obiectelor. Dar teoria aceasta, aşa de subtilă în ap art'n ţă, nu spune nimic.

1 4.

SEXTU S

EMPIRIC'C' S,

Sclziţe

pyrrhoniene

I,

216

urm . Şi Protagoras este d e părere c ă "măsura tut uror " lucrurilor este omul . . . . " [B 1 ], prin " măsură înţelef;ÎJJd "criteriu"91, prin " l ucr u ri " , " realităţi" 92, încît Yi rt ual­ me nt c , �pune că omul este criteriul tuturor realităţikr, . . . şi pri n aceasta el acceptă ca fiind adevărate\)3 numai .:-t:Je ce apar fie că ruia , şi în mo du l acesta i nt r o d uc e (în ct:rce­ tare) relativismul94• (2 17) lU j De aceea t:1 pare a avea păreri co m une cu p yrrh onie nii . Dar el diferă d e ac e �ti a ; şi noi vom cunoaşte această deosebire dacă expunem a�a cum se cuvine cele ce crede Prota go ras95. [ D K ] Deci acest filosof afirmă că materia se află într-o continuă curgere116 şi,

timp ce aceasta curge neincctat97, au loc adaost:ri in locul celor ce s-au desprins de ea, că senzaţiile se transformă şi se alterează, în funcţie de vîrstă şi în funcţie de cel i:'l alte stări ale corpnrilor. (2 18) �2.i a fir mă că r aţi unile98 tutu­ ror aparo:ţdor se află în materie, astfel încît m 2 tuia poate fi , în m[l�ura în c2.rc d epi n de de ea, toate lucrurile care par t ut urora. Dar oamenii p er ce p lucrurile de b, c are d at ă alt fel elin cauza di �poziţiilor l or (mom entane). _\stfd,

in

cel care se aflft î11tr-o stare naturală percepe din propriet ăţile exi stente în mat eri e 99 pe ce:Ie ce pot apărea prin ser:zaţie celor ce s e aflfL în stare n aturală, iar cel ce se află intr-o � t are contrară naturii le percepe pe cde co n tr are naturii. (� 19) Şi CU vri\-ire Ja. deosebirile datorate YÎrst d , ]a :;�arta de somn sau de n·ghc �i la fiecare fd de a fi al c on diţi ei nmanc, e Y?J abil acelaşi raţ.ionamcnt . llrin 11 r mar c, omul dcYine criteri ul realit ă ţi lo r, după Pr otagor as . Căci �eate cît e l e apar oamt:nilor (prin simţuri) există ; cel e ce nu apar nici unui om nu există 100• Vedem cieci că Protag(:ras c.:ste d ogmatic cu privire la ri1at eri a in curgere şi cu pri­ \·ire la faptul că r a ţ i u nil e lucrurilor care ne apar 11ouă se afl ă în materie, pc cînd pentru noi (scepticii) ac.:·stea <1it n o n e\·i dentc şi cauză de su spe n dare a judect. ţ :i 101 • · 1 5. - , .-:.1. .1-u. m ath. VII , 389 Nu s-ar putea sp·. ne că orice reprezcntarell'� este adevă rat ă 103, în Yirtutea po•·ib1li­ tăţii de întoarcere a ar gu me nt ului (împotriva sa} �>1pă c u m demonstrează şi D e m ocrit �68 B 1 1 , 1 56 ] şi l']aton


[Thea:' t. 1 7 1 A ] contrazicîndu-1 pe Protagoras , pentru că dacă s e admite că orice p ărer e este adevărată, va fi a dev 1rat şi fapt ul că nu este a devă rată orice părere con­ form cu p ărerea opusă şi astfel faptul că orice p ;m:�rc este a dev ărat ă va de,·eni fal s . 16. HEIUIEIA S 10� , Irrisio gentiliztm 1�-yki!osoplzorum 9 [Do xographi graeci 653 ] . Dar Protagoras, situindu-se de: cealaltă parte105 încearcă să mă atragă zicînd : limita şi j udec ătorul realităţilor este omul �i lucrurile care cad sub simţuri există, iar cele care nu cad sub simţuri nu există pri nt re formele realităţii10'; �U J . .\demenit p r in ac est r aţ io n a ment (de Protagoras) , mă bncur pentru el el atribuie o m u­ lui totul sau f oa rt e mult. E L" SEB . , Pracparatio Eva11gdica XIV, 19, 8 Trebuie a ş ez a ţi alături d� aceştia [a d ep ţ i i şco! ii c yr e n aic e J şi cei care ur meaz ă orientarea opus{t �i consideră că trebuie avut i:ntru totul î ncr e d e re în s e n z a ţi ile corpului ; p rin tr e ace!itia se află :\[etrodoros din Chios 7i Protagoras di n ­

Abdera.

17. ARI STOTEL, J[etaph. VIII, 3, 1046 b 29 Unii gîndi­ tori , cum sînt me gari ci il07, afirmă că potenţa nu există decit atun ci cînd se ma nif est ă în act şi c ă , dacă nu exi st ă act, nn exist ă nici po t e n ţ ă. Astfel, cd care nu clădeşte acum nu arc put inţ a de a cl ădi , ci o are numai acela care c l ă deşte , şi a num e în timpul cînd clădeşte. Acea st ă obser­ vaţi�. după e i, e valabilă în t o ate cazurile108• E lesne de văzut ce urm ări absnrde d ecur g din această a fir m aţ i e . într-adevăr, după sp u s a lor, ar urma limpede că c t :k\'a�nu e arhitect atît a t i mp cît nu c o nst ruieşte . Căci109 esenţa arhit �ct u! u i constă în putinţa de a construi. Tot a :;; a e cazul şi c u celelalte meserii110• Atunci, d acă c i mpo si b i l să s L ',pî neş t i o asemenea m es erie fărit să o fi î nv ăţat , sau să ţi-r�, fi înstt)it cînd va şi dad n u se po at e să n-o mai posezi { 104Î a) fără s1 o fi pierdut cîndva, fie datorită uiHtrii, fie •. rc:nnui beteşug, fie datorită nemii, dtci nu e de admis că ac easta s-a r putea înt î mpl a datorită pieirii meserieilll reslk�::tive, care e veşnică - u rmea z ă , dup[t părerea megarici­ lor, C<1. a rhit ec t ul , cînd va înceta de a mai co nst ru i , n u v a mai pose da această meserie. Dar, cînd s e va apuca din nou s ·i construia�că, atunci cum îşi va fi re d tp ă tat el meşteşu­ gul ? :1� Ac eea ş i o b se r v aţie se poate aplica :;; i l a cele neînsnfle-


292

SPIRITUL CUMPANITOR. PROTAGORAS

ţite : nici recele, nici caldul, nici dulcele şi în ge nere nici o senzaţie nu va exista, dacă nu există un subiect care să p e rceap ă aceste senzaţii. Astfel, dacă am admite teoria megaricilor, n e a m găsi de acord cu doctrina lui Prota­ goras113. Ba chiar, î n a cest fel, nici o fiinţă nu va avea nici măcar facultatea de a percepe dacă nu va avea senzaţ ia în stare de act lR. Tl\ RTl'I,LIAN . , De anima 1 5 [sit uar ea sufletului 1n piept d up ă citatul din 3 1 B, 105, 3 ] Şi P rot a go r a s 5i Apollocloros şi Chrysippos sînt ele această păr ere. -

.

19. PLATON, Euthyd. 286 B C Socrate : A devă r ul este c ă nu o dată am auzit ar gum ent u l acesta, [imposibilitat ea co nt r azi cerii ] şi încă din gura mai multora ; ele fiecare dat ă m-a uimit. Ş c o al a lui Protagoras î n d eo sebi, dar chiar şi a ltii înaintem !d. H eraclit DK 22, A 7 1 s-au folosit n:a:lt el� el. Întotdeauna mi s-a părut uimitor felul cum el Jăs­ to arn ă şi alte ar gument e şi pe sine115• ARl STOTH L , Jfetaph. IV, 4, 1007 b 18 Încă ceya :11 6 Dacă două j udecăţi co nt radictorii ar fi adevărate în acelaşi ti m p despre acela�i lucru, atunci toate lucrurile s-ar reduce la unul. Atuuci acelaşi lucru ar putea fi totodată şi corab:ie, şi zid, şi o m , dacă despre orice obiect poţi să afir m i san să neg i ce\·a în ac elaşi timp, concluzie pe care trebuie să si-o în susească a deptii lui Protagoras. Căci d a c ă u:::�1ia di ntr e ac�ştia i se pa{e că omul nu este o corabie, aLmci , eYident, o mul n u este o corabie ; totuşi după teoria lui f'ro­ tagor as , omul ya fi şi corabie, dacă e adc·\·{uată şi j udc..:: ;-.t a contradictorie117 [cf. Sext. VII, 389 = A 1 5 � - -- IV, 5 , 1 009 a 6 Din aceeasi nărerc cleri ·, ·d si teoria lni Prot agoms, astfel încît a n{în d� u ă tezele �a J �i Anaxagoras şi a h:i Protagoras ] sub zi st ă sau cad d.:: o po­ trivă. C ăci pe de o p ar te , dacă tot ce credem şi tot ce ue ap a r el 1 8 e ade,·ărat, at unc i rezultă că toate sînt deo­ potrivă şi adevărate şi false. Căci mulţi au păreri contrare altora şi cred că cei care n-au aceleaşi păreri ca ei se înşeală. De unde urmează în chip necesar că acelaşi lucru este �i nu este. Dar, dacă e aşa, urmează pe de altă parte, că ori­ ce părere este adevărată. Căci părerile acelora care !Ce in­ şcoală sînt co nt rare acel ora pe: care le au cei ce au dreptate, de unde urmează dt toţi au dreptate dacă lucrurile st a u -

,

,


A) VIATA SI INVĂTĂTIJRA

293

astfel [cum afirmă Protagoras ] . E evident deci că ambele teorii purced din . acelaşi fel de a gîndi.

- - XI, 6, 1062 b 13.' El [Protagoras J susţinea c ă omul este măsura tuturor lucrurilor, ceea ce revine la a afirma că ceea ce i se pare fiecăruia există în realitate119• Dacă ar fi aşa, ar rezulta că acelaşi lucru este şi nu este, că e rău şi bun şi că toate afirmaţiile contradictorii120 sînt deopotrivă de adevărate, pentru că adesea acelaşi lucru îi pare frumos unuia, pe cînd altuia tocmai dimpotrivă, şi ceea ce ne apare fiecăruia din noi este măsura lucrurilor121. ..

20. CLEMENS ALEXANDRIN U S , Stromata VI, 65 [II, 464, 14 St. ] Grecii, începînd cu Protagoras, spun că ori­ cărui argument i se opune un contraargumentm.

SENECA , Ep. 88, 43 Protagoras zice că "despre orice lucru se poate discuta la fel şi pentru şi contra, ba chiar şi despre chestiunea dacă orice lucru este discutabil pentru şi contra [cf. B 6 a ] .

[U J 2 1 . ARI STOTEL, Rlzet. II, 24, 1402 a 7 Şi î n r e­ torică o entimemă aparentă123 se formează cînd nu avem de-a face cu o probabilitate absolută, ci cu o probabilitate particulară [cf. B 6 a ] .

- - , II, 24, 1402 a 23 Şi s ă faci mai puternic argu­ menhtl m ai sla1Jl�4 n·vinc tocmai la accst lucru [adi că la cnti 1m·1 1 1 a falsă ] . Şi de aceea, pc bună dreptate resping oamenii declaraţia lui Protagoras ; căci este şi o înşelăciune şi un neadevăr şi o probabilitate doar cu aparenţă de adev[lr şi care nu-şi are locul în nici o artă, în afară de retorică şi eristică125 . STE PH. BYZ.; la " A p �'IJPOC : Protagoras, despre care Eu­ doxos [fr. 4 Gisingcr l:ToLxeî:oc VI, 78 ] povesteşte că a inventat argumentul mai slab şi argumentul mai tare şi i-a învăţat pe discipolW săi;' să blameze şi să laude una şi aceeaşi persoană126 [cf. C 2 ] . 2 1 a . PLATON, Theait. 166 D unn. �Socrate: [rosteşte apărarea în numele lui Protagoras ]127 " In ce mă priveşte, eu afirm că adevărul este aşa cum am scris şi anume că fiecare dintre noi este măsura si a lucrurilor care există şi a celor care nu există ;128 tot�şi, imensă este deosebirea dintre un om şi altul tocmai prin aceea că pentru unul au realitate şi i se arată anumite (lucruri) , iar pentru alt ul,


294

SPIRITUL CUMPANITOR. PJtOTAGORAS

altde. Departe de mine să spun că nu există înţelepciune şi om înţelept, ci, (dimpotrivă) , îl numesc înţelept tocmai pe acela care face să pară şi să fie bune pentru un ul dintre noi lucruri care ne par şi sînt rele, schimbîndu-le (sensul)129• 1 66 E [U] Adu-ţi aminte cum spuneam mai înainte că pentru un o m bolnav, mîncărurile par şi sînt amare in timp ce pentru unul sănătos ele sînt şi par invers. Or, pe nici unul din ei nu trebuie să-1 consideri mai înţelept - aşa Ce\·a nici nu s-ar putea - şi nici nu trebuie acuzat boi­ na '·· :11 de neştiinţă pentru că are ascmen�:a păreri, nici sănă­ tos ul nu trebuie socotit înţelept pentru că are altfel de păreri ; ci trebuie să se treacă la cealaltă stare ca fiind mai bi.mă. Tot aşa şi în educaţie trebuie trecut de la o (anu­ mită.) stare l a cea care este mai bună. Dar doctorul obţine sch�:nbarea cu leacuri, sofistul cu discursuri130. În fond, nim.:ni nu a făcut pe cineya să treacă de la opinii false l a opi nii adevărate. Căci nici nu este posibil să a i opinii ne­ reale sau în afara impresiilor prezente, iar acestea sînt în­ totdeauna adevăratel31• [DK] Dar eu cred mai degrabă că un o m, din cauza unei proaste dispoziţii sufleteşti, are şi părl:ri de aceeaşi natură, dar o dispoziţie bună îl face să aibS. alte păreri conforme (cu noua sa stare). _\ceste reprezentări, unii le numesc adevărate din igno­ ranţă, eu însă le numesc mai bune pe unele decît pe altele dar nicidecum mai adevărate . . . Şi numesc înţelepţi în­ tr-ale trupului pe medici iar într-ale plantelor pe agricultori. Într-adevăr, afirm că şi agricultorii sădesc în plante, cînd nenna din el e e bolnavă, în locul senzaţiilor rele, senzaţii bune şi sănătoase şi <tot) adevărate132 şi oratorii înţelepţi şi destoinici fac să pară şi să fiel33 drepte pentru cetăţi l ucrurile bune, în locul celor rele. Deoarece adevărat este că h lcrurile care par fiecărei cetăţi drepte şi frumoase a u va;,)are pentru ea atîta vreme cît crede ea d e cuviinţă. Da� tocmai înţeleptul face să aibă valoare pentru cetăţi _şi să fie aprobate l ucrurile bune în locul vreunora rele13". In mo cl analog şi sofistul, care este capabil să-i instruiască astt<:P35 p e discipoli, este şi el înţelept şi merită mulţi bani din partea celor instruiţi. Şi astfel, sînt mai înţelepţi unii decit alţii şi nici unul nu are păreri false iar tu, fie că vrei, f ie că nu, trebuie să admiţi să fii măsură ; căci rămîne intreg î�� aceste exemple principiul (care te obligă la asta)" .


A) VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

[U ] 1 72 B. Faţă de drept şi nedreptl38, pios şi nele­ giuitl37, (protagoreicii) sînt dispuşi să susţină că nici una din acestea nu există, avînd de la natură o esenţă propri � :l38 ci credinţa comună139 este cea care devine adevărată atunci cînd apare şi pentru atîta timp cît se crede în ea. 22. Protagoras 333 D -334 C Socrate : " Oare sînt bune cele ce sînt folositoare oamenilor ? " - " Dar pe Zeus, spuse el [Protagoras] chiar dacă nu le-ar fi de folos oamenilor, eu unul le numesc bune " . . . - "Te referi oare, Protagoras, la cele ce nu sînt de folos nici unui om, sau la cele care nu sînt defel folositoare ? Chiar şi pe unele ca aces­ Nici gînd, zise el, dar eu tea le numeşti tu bune ? " " ştiu că unele alimente, băuturi, doftorii şi multe altele �înt nefolositoare oamenilor ; altele însă sînt folositoare. Alt(_·le sînt indiferente oamenilor, dar nu şi cailor. Altele sînt folo­ sitoare numai pentru boi, altele pentru cîini. Altele nu :-: î nt folositoare nici unora dintre aceştia dar sînt folositoare pomilor. Unele sînt bune pentru rădăcinile pomului, dar sînt rele pentru muguri . De pildă, bălegarul pus la răd::.ci­ nile tuturor plantelor este bun, dar dacă ai vrea să-1 pui la tulpini şi pe lăstarii tineri, îi distrugi pe toţi [U ] . Căci şi uleiul este dăunător tuturor plantelor şi foarte dăunător pentru părul tutnror animalelor, afadi de cd al omului ; pent ru l > rt r ul omului est e întări1 or ca )Î pentru restul cor­ pul u i . A s1 fd biw.:le este c e v a di vers �i variat, încît chiar in cazul omului ceva poate fi bun pentru părţile din afară ale corpului şi acelaşi lucru poate fi foarte dăunător pentru cele dinăuntru. De aceea toţi medicii interzic celor bolnaYi să folosească uleiul sau îl îngăduie numai puţin de tot în mîncăruri, doar atît cît să le potolească senzaţiile neplă­ cute care se ivesc în nas din pricina alimentelor şi mînc·Uu­ rilor " [cf. DK 22, B 61 ; 68, B 172 şi �tcrcrot A6yot 90 , l j14 0• Theaitetos 162 D Protagoras [citat de Socrate J : 23. "0, voi iscusiţilor, tineri şi bătrîni, staţi aici împreună şi ţineţi discursuri, luîndu-i în discuţie şi pe zei, în timp ce eu înlătur din discursurile şi scrierile mde despre ei orice afirmaţie că există sau nu există" 141. -

-

.

-

- CICERO, De nat. deor. I, 24, 63 Prot agoras din Ab­ dera . . . , cel mai mare sofist din acele vremuri, pentru că a spus la începutul operei sale aşa : "despre z<.:i nu pot " spune nici că sînt nici că nu sînt a fost izgonit din cetat e


2%

SPIRITUL CUMPĂNITOR. PROTAGORAS

din porunca atenienilor şi cărţile lui au fost arse în publicl42. 1 2: 29 [D. 53? Îns� nici Protagoras care spune că despre ze1 el nu are mc1 o (1dee) clară, că sînt, nu sînt, sau ce fel sint, nu pare să bănuiască mare lucru despre natura zeilor. - Din acee� şi sursă, PHILODEIII . , De pietate, c. 22, p. 89 G . . sau cet care spun că nu se ştie dacă există zei sau ce: fel sînt. DIOGENE S D I N QINOANDA, fr. 12, c 2, 1 , p 19, ed. _ \\ rlharn . Protagoras dm Abdera a sustinut cu abilitate ace­ ea ş i păre re cn Dia gora-; , dar a folosit alt� cm·inte, ca să evite î n răzneala excesivă a acesteia. Într-adevăr, a spus că nu ştle d�că există zei, ceea ce redne tot la a spune că ştie că n u extstă ; cf. B 4. 24. PLATON, Cratylos 391 B-C Socrate : - Aceştia [cunoscătorii dreptei potriviri a numelor, de la care se poate dobîndi învăţătură cu bani ] sînt sofiştii, iar însuşi fratele tău Callias, care le-a plătit mulţi bani, trece acum, datorită lor, drept înţelept. De vreme ce însă tu nu eşti în stăpinirea bunurilor părinteşti, trebuie ;;ă stărui pe lîngă fratele tău şi să-i ceri să te înveţe dreapta potrivire a nume­ lorH3 , aşa cum a învăţat-o el de la Protagoras. Hermoge11es : Dar ar fi lipsită de noimă Socrate, cererea mea, dacă eu, care resping în întregime A devărul lui Protagoras, aş pune în schimb vreun preţ pe cele spuse în prelungirea acestui adevărl«. 25. Protagoras 338 E-339 A Protagoras : En cred, Socrate, a zis el, că pentru un om, cea mai importantă parte a educaţiei este priceperea în domeniul poeziei145, aceasta în­ seamnă să fii în stare a-ţi da seama, în privinţa celor spuse d�:: poeţi, care sînt bine tiduite şi care nu146, şi să ştii să le explici, iar atunci cînd eşti întrebat să ştii să dai seamă147• - Gnomologittm Vaticanum 743, ed. Sternbach, n. 468 Protagoras, cînd un poet oarecare 1-a insultat pentru că nu îi aprobase poemele, a zis : " Dragul meu, e mai bine pentru mine să te aud insultîndu-mă decît să-ţi ascult poemele" . 26. PL_Ho"", Phaidros 266 D urm. Socrate : În pri­ mul rînd, presupun că trebuie rostit la începutul discursu­ lui un exorditt ; asta numeşti tu, nu-i aşa, subtilităţile artei (oratorice) ? Phaidros : Da. Socrate : În al doilea rind, o expoziţie şi mărturiile care se referă la ea ; în al

.

•.

?-

-

-

-

-

-

-


2S1

A) VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

treilea rînd, dovezile, in al patrulea rind argum entele ,.ero­ simile. ?�fi se pare că cel mai priceput meşter al discursurilor din Byzantion vorbeşte şi de o probă concludentă şi ele un supliment de probă. Ph. : Vorbeşti d espr e valorosul Theodoros ? [vd. DK 82 A 30 ] . S. : Fireşte. Apoi res­ pingerea şi un supliment la respingere care trebuie făcute la acuzare şi la apărare. Dar pe excelentul Euenos din Paros [PLG II, 269 Bergk ] nu-l pomenim, el care primul a in­ ventat şi insinuaţia148 şi elogiile indirecte ? unii spun chi ar că el a pus in versuri mnemotehnice reproşul indirect. Căci e un om priceput. Cît d esp r e Tisias [vd. DK 82, A 7, 85, A 2 J şi Gorgias, îi vom lăsa oare în adormire, pe ei care au descoperit că de verosimil trebuie ţinut cont mai mult decît de adevăr :;; i care fac să pară mari lucrurile mici şi mici cele mari, prin puterea cuvîntului, şi ceea ce e nou să ia un asptd arhaic şi contrariul său un aspect mo­ dern, ei care au descoperit scurtarea şi lungirea nesfîrşită a discursurilor des pre orice (subiect) ? Totuşi, auzindu-mă odată vo rbin d dc·spre această (metodă), Prodicos a rîs şi a spus că el este singurul care a descoperit arta discur­ surilor potrivite şi că nu e nevoie nici de discursuri lungi, nici de scurte, ci de discursuri de mărime potrivită. Ph. : Foarte îuţelept, Prodicos ! S. : Iar despre Hippias să nu vorbim ? Căci şi Elianul cred cf1 a r fi de acord cu Prodicos. Pir. : De ce nu ? S. : Şi ce să mai sp1:nem despre JJ u::celc c uvînliiri/c,r alelui Polos149, ca de cx<:mplu repeti­ ţia150 şi vorbirea sentenţioasă151 şi vorbirea figurată152 şi cuvintele Licymnice pe care (Licymnos) le-a inventat pentru a. folosi la crearea armoniei vorbirii. Ph. : Dar, Socrate, nu are şi Protagoras ceva asemănător ? S. : Ba da fiule : o Vorbire corectifl53 şi altele multe şi frumoase. Dar în domeniul discursurilor sfîşietoare pe tema bătrîneţii şi a sărăciei, după părerea mea (i)-a învins (pe toţi) forţa Chalcedonianului :Tinasymachos ; DK 85, B 6 ] . Căci s-a arătat foarte pri cep u t să stîrnească mînia mulţimii şi odată stîrnită, să o potolească cu vraja dtscîntecului după cum spunea chiar el ; ştia foarte bine şi să acuze şi să respingă acuzaţiile de oriunde ar fi venit ele. Cît despre sfîrşitul discursurilor, se pare că, în general, toţi au căzut de acord asupra lui, doar că unii îl numesc recapitulaţie, alţii, alt­ fel . -

-

-

-

-

-

-

-


SPIRITUL CUMPAMTOR. PROTAGORAS

27. ARISTOTEL, Rhet. III, 5, 1 407 b 6 A patra regulă [pentru claritatea stilului ] constă în a distinge ca Prota­ goras, genul substantivelor154 : masculine, feminine şi ne­ utreJ-55. 28. Sophistici elenclti 1 4, 173 b 17 Aceasta înseamnă să faci (un solecism) : Poţi şi părea că l-ai făcut, fără să-1 faci (în realitate), poţi şi să-I faci fără a părea. Dacă-i aşa cum spunea Protagoras, mînia şi casca sînt de genul mas­ culin156, cine numeşte (mînia) distrugătoare157 face un sole­ cism din punctul de vedere al lui Protagoras dar celorlalţi nu le pare că greşeşte ; cel care, însă, numeşte (mînia) distrugător, pare că face un solecism, dar nu greşeşte [cf. C 3 ; Platon, Cratylos 430 D şi urm. ] . 29. Poetica 1 9, 1456 b 1 5 Căci cine ar putea lua de bună vina pe care Protagoras i-o găseşte lui Homer cînd îl mustră că în vorbele " Cîntă, zeiţă, mînia . . . ", cu gîn­ dul că înalţă o rugă, n-a făcut decît să poruncească ? Căci, zicea el, a pune în vedere cuiva să facă sau să nu facă ceva este o poruncălss . 30. AMMONI U S PHILOSOPHUS, Scholia Homerica [Gren­ fell-Hunt Oxyrh. Pap . II, p. 68], col . XII, 20, ad. i l . XXI, 240 Protagoras spune, privitor l a desfăşurarea lup­ tei, că episodul care urmează după lupta dintre Xanthos şi un muritor se produce pentru a face trecerea la theoma­ hie, poate şi pentru a scoate în relief (figura) lui Ahile . . : nu în albia rîului, ci în cîmpie. -

-

[U ] Reconstrucţie a unui !,text doxografic privitor la Protagorastse Dreptul se întemeiază pe voinţa popoarelor,

pe hotărîrile conducătorilor, pe sentinţele judecătorilor ; acestea sînt aprobate de voturile sau hotărîrile poporuluileo. Atît de mare putere au părerile şi hotărîrile încît prin vot se răstoarnă ordinea naturală a lucrurilor. Legea poate face drept din nedrept181 • Ce e bine şi ce e rău socotim că de­ pinde de opinie . Căci, de exemplu, perfecţiunea arborelu� sau a calului se bazează pe opinie. Dacă perfecţiunea în general este j udecată după opinie, şi părţile ei sînt j udecate după acelaşi criteriu. Calităţile naturale trebuie j udecate după natură, virtuţile şi viciile trebuie altfel judecate. De fapt, ele nu trebuie judecate altfel, dar ce e bine şi ce e rău n u trebuie raportat la natură. Binele în sine ţine de opinii. Există o varietate a opiniilor şi (de aici) divergenţel-82


B) FRAGME�TE

299

intre oameni şi fiindcă nu se înti mpl ft la fd ţ;i

cu

simţurile,

} 'e acestea le socotim signre163 prin caracterul lor natural.

l ar cele care le par unora într-un fel , altora i ntr-alt fel şi nici măcar aceloraşi (oameni) nn le par la ftl, zicem că sînt artificiale. Cînd părintele, doica, profesorul, po<:tul, specta­ colul de teatru iau în primire sufletele fragede şi neformate k întinează şi le deformează.

B) FRAGliENTE A devărul sau Discursurile distrugiltoarc1r4 ale lui Prota­ goras.

1 . SEXTU S EM PIRICU S, A dversus"';mathcmalicos VII, 60 · Unii îl aşează şi pe Protagoras în rîndul filosofilor care suprimă criteriul, pentru că afirmr1 că toate reprezentările şi opiniile sînt adevărate şi că adeYărul este ceva relativ, orice reprezentare sau opinie a cuiva fiind în directă legătură cu eP65• De exemplu, la începutul D iscursurilor distrugătoare a proclamat că " OmuP66 este măsura167 tuturor lucrurilor168, a celor care există, în ce fel există, a celor care nu există în ce fel nu cxistă" 1 69 [cf. A 1 , 51 ;

A

13, A 1 4, 2 1 6 ; A 16 ; A 2 1 a (sf. ) , A 24 ] . PLATON, Tluaitctos 1 51 E. 152 :\ urm . fSocrail' şi Theai­ t c-t o s . Th. spusese că ştiinţa este senzaţie ]. Socrate : :-:: c pare d nu

-

e d d o c un fle ac ce

ai spus tu despre ştiinţă, tocmai ceea ce a spus şi Protagoras. Î nsă

ci, dimpotrivă, e el a exprimat altfel aceleaşi lucruri. Într-adevăr, el spune undeva că "omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există, în ce fel există, a celor care nu există în ce fel nu există". Ai citit asta, probabil ? Tlzeaitetos : Am ci­ tit-o, chiar de mai multe ori . - S. : Aşadar, el spt;_ne cam aşa : "l ncrurile sînt pentru mine aşa cum îmi apar170 ele mie, iar pentru t ine, ia rîndul tău, aşa cu m îţi apar ţie " , pentru că oameni sintem şi tu şi eu, nu-i aşa ?171 • • • Dar nu cumva uneori, la bătaia aceluiasi vînt, unul dintre noi tremură de frig, iar celălalt nu ? Şi u� ul (tremură) puţin, iar altul tare ? Th. : Desigur. S. : Aşadar, vom spune atunci oare că vîntul în sine este rece sau (vom spune) că nu este rece ? Sau îl vom crede pe Protagoras, că e rece pt>ntru cel care tremură dar pentru cel care nu tremură -

-

-


SPIRITUL CUMPANITOR. PROTAGORA!I

300

nu e (rece) ? Th. : Aşa se pare. - S. : Asta înseamnă că şi apare aşa [diferit ] pentru fiecare din cei doi ? - Th. : Da. - S. : Deci îi apare înseamnă simte ? Th. : Aşa e. - S. : Deci reprezentarea şi senzaţia172 sînt unul şi acelaşi lucru şi pentru cald şi pentru toate cele de acest fel. Deci, aşa cum le simte fiecare aşa şi sînt, probabil, pentru fie­ care. 161 C Socrate : În rest, ( Protagoras) a spus lucruri care îmi plac mult şi anume că ceea ce i se pare fiecăruia, aceea şi există ; dar m-a surprins începutul discursului său şi anume că nu a afirmat la începutul A devărului său că măsura tuturor lucrurilor reste porcul sau maimuţa sau orice alt animal mai ciudat încă dintre cele înzestrate cu simţire, ca să fi început să ne vorbească într-un chip solemn şi plin de dispreţ şi, în felul acesta, să ne fi demonstrat că noi îl admirăm ca pe un zeu pentru înţelepciunea sa, în vreme ce el nu este cu nimic mai bun la judecată decît un mormoloc, ca să nu zic decît un om173 [c.f . A 21 a]. -

-

.

Despre txistenFii T=tj<; qn:Ao/,oyou ă.xpoă.ae(J)<; la X, 3, 25 " Rare sînt cărţile celor care au trăit înainte de Platon ; dacă n-ar fi aşa poate s-ar fi descoperit mai multe (furturi) ale filosofului. Într-un pasaj peste care am dat din întîmplare, citind lucrarea lui Protagoras Despre existenţă174, îndreptată împotriva sus­ ţinătorilor unicităţii existenţei175, descopăr că el întrebuin­ ţează respingeti de acelaşi fel176. M-am străduit deci să me�­ ţionez textual spusele lui" . [Eusebiu adaugă : ] Şi spunînd acestea, aduce dovezi din belşug.

2.

PORPHYR.

EUSEB . ,

ă.TCo

Praep. Evang.

TOU

Marele tratat 3. A necdota Graeca, Bibl. Reg. Parisiensis, ed. Cramer, I, 1 7 1 , 31 de Hippomacho [ed. Boh1er Sophistae protrept., Leipzig, 1903, p. 46, 5] În lucrarea intitulată Marele tra­ tat177 Protagoras a spus : "Instruirea cere înzestrare natu­ rală şi exerciţiu"l7B şi : "Din tinereţe trebuie să începem să


B)

FRAGMENTE

301

invăţăm''. Or, nu ar spune acest lucru dadt şi-ar fi început et însuşi tîrziu instruirea, după cum credea şi spunea Epi c ur despre Protagoras [fr. 173 Us.; 68 A 9]. Despre zei

4. EUSEil., Praep. Evang. XIV, 3, 7 Într-adevăr, Prota­ goras pentru că a fost discipo1nllui Democrit, a dobindit o

co nce pţi e filosofică ateistă ; se spune cel puţin, că, lalucra­ r e a179 Despre ze-i, a făcut o introducere de felul acesta :180 " Despre zei nu ştiu1 81 nici că 182 sînt, nici că nn sînt, ni ci ce fel sîn t ca manifestare exterioară"l83. DIOG. LAERT. IX, 51 [A 1 J "Despre zei uu poţi şti nici că sînt, nici că nu sînt. Căci multe mrt împiedică să şti�:: si obscuritatea18� p roblemei si ome' scurtimea vietii '

neşti"Î85.

Argumente contrare 1 şi

Il

5. DIOG. I,Ai;RT. III, 37 Euphorion180 [fr. 124 Meine­ ke: = 152 Schcidweiler] şi Panaitios187 [fr. 50 Fowler] au afir:nat că s-a găsit începutul Republicii [dc Plato n ] refă­ cut în mai mul t e versiuni, iar Ari stoxenos 188 [fr. 33, FHG II, 282 = fr. 67 \VehrliJ ckclar{i c;l şi Repulilim era aproape în î ntregime cup ri ns ă în Argumentele contrare ah� lui Pro­ tagoras189.

- 57 Republica . . . despre care Favorinus, în cartea a doua a Istoriilor felurite [fr. 21, FHG III, 580] spune că se găseşte aproape în întregime în Argumentele contrare ale lui Protagorasl90 • Titluri indoielnice

Arta controversei [eristica] [cf. A 1, 55] 6. crcERO,

a1NZ'(.,

Brutus 12,

46

[Din

Aristotel,

TEzvwv

fr. 137 Rose] Aşadar, spune Ari stotel, atunci [cind după doborîrea tiranlor i în Sicil ia, bunuril e particu­ lare:: au fost mult timp revendicate prin acţiuni judiciare . .. sicilienii Corax şi Tisias au compus împreunrt lucrări nor­ matÎ\'e şi de teorie a artei retori ce J, a compus şi a scris şi


SPJRITL'L CL'MPĂNJTOR. PROTAGORAS

Protagoras argurn e ntări de teme irnportante191, care acun1 sînt numite locuri cornunel112• - QLINTILIAN. III, 1 , 10 Protagoras din AbdE-Ja de la care se: spune că Euathlos193 ;cf. A 1, 54 şi 56; A 4 J a î n v ăţ at plătindu-i zece mii de dinari194 arta pe care a c r eat o. 7, 12. Dintre aceştia, primii care se spune că au tratat locuri comune si nt Protagoras şi Gorgias; primii desp re care se spune că au pus in mişcare pasiunile sint Prodicos, Hip­ pias, acelaşi Protagoras şi 'fhrasymachos. 6 a. DIOG. IX, 51 "Cu prh·ire Ia fiecare lucru (Il.). există două argumente opuse unul altuia" [d. A 20]. 6 b. ARISTOTEL, Rhct. li, 24, 1402 a 23 ... Să faci mai put ernic . . argumen tul mai slab" � cf. A 21]. -

"

.

Pc spre ş!ii 11(c

:.cf. A 1, 55'

7. ARISTOTl�L. Jfrtaj;lz. II, 2, 997 b 32 ?\ici nu e ade­ vărat că topometria se ocupă cu mărimile su1sibile şi vre­ melnice . DE·-ar fi asa, ar pieri si ea o d at� cu ele . Chiar si a str o nomia llU se o c� p ă cu mări�1ile sensibile şi cu univers�] s e nsibil . :'\ici g eomet rul nu vorbeşte despre liniile sensibile, iar linia dn:aptă sau curbă in se nsul matematic al cuvîn­

tului nu se: găseşte in lnmea sensibilă, după cum nici tan­ g en ta sensi bilă nu atinge cercul semibil doar într-un singur punct, c i aşa cum a spus Protagoras com bă tîndu i pe geome:tri . . 1�". [UJ 7 a. SBli'L., Phys. 1 108, 18 Cu aceast ă explicaţie196 rezolvă Aristotel �i problema pc care Zenon din Elea i-a pus-o lui Protagoras sofi:->tttl : "Spune-mi, J>rotagoras", zi­ se el, ,.oare un grăunte de mei, sau a zeceamia parte din­ tr-un grăuntt: de mei, fac zgomot cînd cad?" Şi cum Pro­ tagoras a spus că nu, Zenon a spus: ,.Dar o medimnă de grăunţe de mei face zgomot cînd cade, sau nu?" Şi cum Protagoras a răspuns că medimna face z gomot a zis Zenon : "Cum, deci, nu există un raport între o medimnă de gră­ unţe şi un grăunte, sau a zece:amia parte dintr-un grăunt e? La răsp unsul lui Protagoras că există (un raport) Zenon a spus: ,.Cum, în a cest caz, nu vor exis ta aceleaşi raporturi reciproce şi între zgomote? C ăci aşa cum sînt cauzele zgo­ motelor, aşa sînt şi zgomotele; or, dacă aşa stau lucrurile, -

.

,

"

,


B) FRAGMENTE

303

dacii :nedimna de grăunţ e face zgomot, \·a face zgomot şi s:::cgur grăunte şi a zeceamia parte dintr-un grăunte"197• A';.a a pus deci problema Zenon [cf. 29 A 29]

pn

Despre luptă [A

7,

55_}

[U] 8. PLATON", Sofistul 232 B-C198 Un străin din Elea: - Să reluăm mai întîi definitiile sofistului. Căci una, mi se parc, îl caracterizează cu deosebire. Theaitetos: - Care anume? S. E . : .:_ Am spus că el este un fel de an�:iogist. Th. : - Da. S.E. : - Aşadar, nu urmează e:ă el ii invaţă şi pe alţii tocmai acest lucru? Th. : - Desigur. S.E.: - Să vedem deci în ce domeniu zic ci [sofiştii de acest fel J că formează antiJogişti. Cercetarea noastră să se desfăşoare luînd-o de la început astfel : oare îi pregătesc

să facă acest lucru cu privire la cele divine, care rămîn as­ cunse celor mulţi ?199• Th.: - Se spune, cel puţin, despre ei :::.cest lucru. S.E.: - Şi cu privire Ja cele perceptibile pri�o. simţuri, ale cerului, ale pămîntului şi altele asemenea? T::.: - Bineînţeles. S.E.: - Dar în întîlnirile particu­

la::-c, cînd se fac afirmaţii cu caracter universal despre deve­

nire: şi despre existenţă, ştiu că şi ei înşişi sînt în stare să su.;;ţină părerea contrară şi că îi fac şi pe ceilalţi pricepuţi în ce sînt ei ?200 Th.: - Exact. S. E.: - Dar în privinţa legilor şi a tuturor treburilor politice, oare nu prolllit ei să fad. oameni apţi pentru dispute ?201 Tit.: - Nimeni nu ar c.:ta de vorbă cu ei, ca să zic aşa, dacă nu ar promite şi acest lucru. - -, 232 D-E S.E.: - Cît despre cele ce sînt de sp:..:s intr-o dispută asupra ansamblului îndeletnicirilor şi asup�a fiecăreia luată în parte, cu fiecare specialist în pro­ fesi•.mea sa, acestea sînt destul de cunoscute întrucît au fost stabilite în scris şi puse la dispoziţia celui care vrea să în­ veţe. Th.: - l\Ii 5c pare că vorbeşti despre lucrările lui Pro­ tagoras despre luptă şi despre celelalte îndeletniciri202• 233 A 5. E. : - Cum ar putea asadar cineva, el insusi fiind ne­ ştiutor, să spună ceva cuminte, contrazicînd pe �incva care ştie� Th.: - În nici un feL [U] SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math. VII, 55-59203 şi An3.charsis204, scitul, după cum se spune205, exclude recep­ tare:a critică a oricărei meserii şi îi judecă foarte tare pe


SPIRITUL CUMPĂNlTOR. PROTAGORAS

304

cazle

grecii care o admit. Într-ade,·ăr, spune el, cine este cel poate judeca ceva cu competenţă ?206 Care: profauul sau specialistul ?207 N-arn putea spune că profanul, pentru că el e neputincios în cunoaşterea particularit�\ţi\or t\:lmict ale meseriilor208 şi aşa cu m orbul nn sesizează obiectele Yizibile, nici smdul pe cele ale auzulni, tot aşa nici }Jrofanul nu are Yedc:rea pătrunzătoare în rectptarea a ceea ce a fost săvîr­ şit după normele meseriei209; dacă i-am recunoaşte şi lui capacitatea de judecare a unei lucrări executată după nor­ mdt: meseri ei nu s ar mai deosebi nepriceperea de meserie, ceea ce este absurd. Urmează de aici că nu profanul este c-�! care poate j udeca particularităţile tehnîce ale mese­ ,

-

riile>r. Rămîne deci să spunem că specialistul (este judecă­ torul). afirmaţie care nici ca nu este de crezut. În fond, sau se judecă colegii de meserie210 între ei, "au se juded1 cei cu preocupări diferite. Dar un specialist in1r-nn domeniu nu este capabil :o:{l judece pc: spc·cialistul in alt domeniu; căci fiecare este:: exvert în propria-i mes<:ric iar faţă d� una străin�t rihuîne un profan. Iar specialistul :Ltr-nn dom(·niu nu poatl· nici el certifica yaloarca colc:gulni c1e meserie. De fapt, noi cercetăm tocmai acc!-Ot lucru : cine este în stare să-i judcc·c p<..: aceştia, printr-o competcnţăm unică în mă­ �ura in care practică ac(::caşi meserie? <E de observat) mai ales că, dacă unt!l îl judccCL ]JC altul, totuna vor fi jude­ cătorul şi judccatul, cel demn ele încredere şi cel care nu e ste demn de încredere. Că c i ec>legul de meserie, cî n d d însuşi e:3te judecat, nu \"a fi demn de încredterc, dar 'a fi, cînd judecă la rîndul său. Or, nu c posibil ca una şi aceeaşi persoană să judece şi sr1 fie j u d e cat ă să fie şi s�• nu fie demnă de încredu-e. Deci nu se giiseşte cineva care să judece după principiil e meseriei. De aceea nu există nici (un) criteriu. Într-adevăr, unele criterii sînt bazate pe principiile meseriei212, altele sînt (formulate) de profani213• Nici cele profane nu au valoare d� apreciere aşa cum nu poate apre­ ,

cia nici profannl; nici cele de specialitate nu jud ecă aşa cum nu poate jude:ca srccialistul din motivele arătate mai sus. Aşadar nn exist�< nici un criteriu. 8 a. Despre stat [A 1, 55 ], cf. B 5. 8 b. Despre starea pn:mordială a oamenilor [A 1, 55], cf. c 1. 8 c. Despre ambiţie (A 1, 55].


B)

8 8 8 8 8

FRAGMENTE

305

d. Despre virtuţi [A 1, 55], e. Despre faptele greşite ale oammilor [.-\ 1, 55]. f. Precepte [A 1, 55]. g. Proces pentru onorar [A 1, 55J, cf. A 1, 55, B 6. h. Despre lucrurile din Hades [A 1, 55 J, cf. A 1, 55.

Din serierile nesigure 9. :PSBVDO-PtU'fARCH., Cons. ad Apoll. 33, p. 118 E Pericle, cel numit Olimpianul din cauza extraordinarei sale capacităţi oratorice şi a inteligenţei sale, cînd a aflat că amîndoi fiii săi, atît Paralos cît şi Xantippos, au murit (cum povesteşte Protagoras cu aceste cuvinte . *) ; el deci, imediat după ce a aflat de moartea c el or doi fii ai săi, încununat, totuşi, după obiceiul strămoşesc, şi îmbrăcat în alb, a vorbit în faţa poporului, "sfătuindu-1 de bine" [Horn., Il. II, 273] şi stîrnindu-i pe atenieni şi mai mult .

.

la război.

*l "Deşi avea fii tineri şi frumoşi şi i-au murit numai în opt zile, a îndurat fără jale (nenorocirea). În tr a devăr, şi-a păstrat neclintit seninătatea cu care a cîştigat mult, pe zi ce trecea şi anume : fericire, alungarea durerii şi faimă la cei mulţi. Căci fiecare văzîndu-} pe el că-şi suportă cu tărie durerea, îl considera generos şi viteaz şi mai tare decît el însuşi, fiind conştient de neputinţa (proprie) în împrejurări asemănăto arc '2U. 10. STOB, III (Fior.) 29, 80 P rota gora s a spus că teo­ ria215 nu înseamnă nimic fără practică216, nici practica f ără t eorie 11. PSEUDO-PUiTARH, Despre exerciţii 178, 25 [,.Rhein. Mus". 27, 526] Protagoras a spus: nu încolţeşte (sămînţa) culturii în suflet dacă nu pătrun de la mare adîncime. -

'

.

Pasaje de autenticitate îndoielnică 12. Graeco-Syr. [Aforism tradus de Ryssel, în "Rhein. Mus." 51 1896, 539, n. 32] Protagoras a spus: osteneală, muncă, instruire, educaţie şi înţelepciune sî nt cununa glo­ riei, împletită cu florile unei vorbiri elocvente şi pusă pe fruntea celor ce-o iubesc. Grea cu a devăra t este vorbirea.. ,

'


SPIRITUL CUMPĂNITOR. PROTAGORAS

totuşi florile spectatorii şi şi şcolarii fac se enervează

sale sînt splendide şi veşnic proaspete, ia:r cei ce o aclamă şi profesorii sînt mulţumiţi progrese şi proştii se enervează sau poate nu pentru că nu au destulă perspicacitate.

C) ADAUGIRI* Protagoras 320 C-322 �D217• 1 a. - - 324 :A-B218 Protagoras: Printre aces­ tea [se. cusururile corespunzătoare însuşirilor ce se pot do­ bindi prin învăţătură] se află şi nedreptatea şi impietatea şi în general tot ce este contrariul virtuţii în viaţa publică; pentru acestea fiecare se mînie pe celălalt şi-1 mustră, de­ sigur pentru că se presupune că o putea dobîndi prin studiu şi învăţătură. Ia gîndeşte-te, Socrate, dacă vrei, ce rost are pedepsirea celor ce săvîrşesc nedreptatea. Acest lucru te va învăţa că oamenii cred219 că virtutea se poate do­ bîndi. Căci nimeni nu pedepseşte pe cei care săvîrşesc ne­ dreptatea numai şi numai pentru acest lucru, anume pentru că au greşit, cel puţin în cazul cînd cineva nu se răzbună ca un animal fără judecată; cel care însă încearcă să pedep­ sească cu judecată nu pedepseşte pentru greşeala comisă căci lucrul săvîrşit nu se poate îndrepta - ci pentru vii­ tor, ca să nu mai repete greşeala nici el, nici altul, văzînd că acesta este pedepsit; şi avînd în minte acest gînd, el socoteşte de fapt că virtutea se poate învăţa; aşadar, pedep­ seşte pentru a preîntîmpina. Acesta este gîndul pe care îl au 1.

PLATON,

[U]

în minte toţi cei care pedepsesc fie în viaţa particulară, fie în viaţa publică.

325

A-B

Protagoras :

- Dacă

există

aşa

ceva

[se.

un lucru de care toţi cetăţenii trebuie să aibă parte pentru

ca cetatea să poată exista], acest lucru nu este nici dul­ gheria, nici turnătoria, nici olăria, ci dreptatea şi chib­ zuinţa şi pietatea220 sau mai pe scurt denumesc acelaşi

"' Dintre textele următoare, o parte (o parodie şi o aluzie la ideile protagoreice) se află la DK, o parte la Untersteiner, citeva sînt adăugirile prezentei ediţii.


C) AD.li.UG!Rl

307

lucru ca fiind virtutea proprie omului221• Dadt ea este acel lucru de care trebuie să se ţină toţi şi în conformitate cu care trebuie să acţioneze oricare om, indiferent dadt vrea să înveţe sau să facă altceva, iar altfel nu, şi dacă acesta este lucrul de la care abătîndu-se cine\·a trebuie îm·ătat ' şi pedepsit, fie copil, fie bărbat, fie femeie, pînă ce se îndreaptă, iar dacă fiind pedepsit şi învăţat nu ascultă, trebuie să fie izgonit din cetăţi sau ucis ; dacă aşa stau lu­ crurile şi dacă aşa este în firea lor, vezi cît sînt de ciudaţi oamenii de ispravă de vreme ce îi învaţă pe fiii lor celelalte lucruri dar pe acesta nu? [I.B. J, - -326 B După ce(copiii) au îm·ăţat să cînte la cithară, le dau să înveţe şi operele altor poeţi de ,-ază care au alcătuit şi muzică, punîndu-i să le execute şi făcînd ca armoniile şi ritmurile să pătrundă în sufletele copiilor, insuflîndu-le mai multă blîndeţe şi astfel de\·enind mai mlă­ dioşi şi mai armonioşi, să fie destoinici la vorbă şi la faptă; căci toată viaţa omului are nevoie de o bună mlădiere şi de armonie222• 326 C-D După ce încetează să se mai ducă la şcoală. e rîndul cetăţii să-i silească a învăţa legile şi a trăi după ele, ca să nu facă după cum îi taie capul, ci întocmai aşa cum dascălii de gramatică desenează cu condeiul literele pentru acei copii care nu sînt încă în stare să scrie şi apoi le dau 1 ăbliţa şi îi silesc să scrie după literele desenate, tot astfel zic, şi cetatea prescriindu-le legile, aflate şi rîn­ duite de legiuitorii buni din trecut, îi silesc să conducă sau să se lase conduşi după ele; cel ce umblă în afara lor are de dat socoteală, iar numele ce se dă acestei răspunderi în faţa legii, la voi ca şi în multe alte părţi, este acela de îndreptare, căci într-un fel dreptatea îndreaptă223• [U] - 326 C-328 B Protagoras: De ce atunci [dacă virtutea se poate învăţa] mulţi fii din părinţi de ispravă sînt bicisnici ? Ei bine, nu-i nimic de mirare, dacă eu am avut dreptate cînd spuneam mai înainte224, că pentru a exista cetatea nimeni nu trebuie să fie străin de un anumit lucru, adică de virtute. Dacă într-adevăr ceea ce spun este aşa şi este fără doar şi poate aşa - gîndeşte-te la orice alt obiect de studiu sau învăţătură pe care vrei să-1 alegi. De pildă, dacă nu ar putea exista cetatea, dacă nu am cînta toţi la flaut, pe cît ar sta în putinţă fiecăruia, şi fiecare, -

-

-


308

SPIRITUL CUMPĂN!TOR. PROTAGORAS

atît în particular cît şi în public, ar învăţa pe celălalt acest meşteşug şi 1-ar mustra pe cel care nu cîntă bine şi nu ar exista nici o supărare pentru acest lucru, aşa cum în pre­ zent nu există nici o supărare pentru cele drepte şi legiuite, nici vreun ascunziş, aşa cum e cazul cu alte meşteşuguri căci ne foloseşte cred, tuturor deopotrivă simţul dreptăţii şi virtutea; de aceea fiecare vorbeşte cu bunăvoinţă celui­ lalt şi-1 învaţă despre cele drepte şi legiuite225 - deci dacă tot astfel şi în ceea ce priveşte cîntatul din flaut am avea deplină bunăvoinţă şi lipsă de invidie pentru a ne învăţa unii pe alţii, crezi oare Socrate, zise el, că fiii flautiştilor buni ar ieşi flautişti mai buni decît fiii flautiştilor slabi? Eu nu cred ; ci fiul cutăruia întîmplîndu-se să fie mai înzes­ trat de la natură pentru cîntatul la flaut, ar ajunge celebru, iar fiul altcuiva fiind neînzestrat, ar rămîne fără nici o faimă; şi de multe ori fiul unui flautist bun a ieşit prost flautist, şi invers. Însă toţi ar fi flautişti cît de cît faţă de ceilalţi oameni care o-au nici o idee despre cîntatul la flaut. Aşa socoteşti şi acum că omul acela care ţi se pare cel mai nedrept226 dintre oamenii crescuţi în respectul legilor, este drept şi lucrător al dreptăţii dacă îl compari cu oamenii care nu au nici educaţie, nici curţi de judecată, nici legi, nici vreo constrîngere care să-i facă cumva să se îngri­ jească de virtute, ci ar fi nişte sălbatici ca cei pe care ni i-a înfăţişat Pherecrates227 anul trecut; la Jocurile leneene. Dacă ai ajunge printre astfel de oameni întocmai ca mizan­ tropii din corul acela, cu siguranţă că ţi-ar face plăcere să întîlneşti oameni ca Euribates şi Phrynondas228 şi ai sus­ pina după răutatea oamenilor de aici. Acum, faci nazuri Socrate, pentru că toţi sînt dascăli229 de virtute :;;i ţie ţi se pare că nu e nici unul. După cum dacă ai căuta cine e das­ căl de elenă, ţi s-ar părea că nu e nici unul, sau dacă ai căuta, cred, cine i-a învăţat pe fiii meseriaşilor noştri me­ seria pe care ei au învăţat-o de la tatăl lor, pe cît le-a fost cu putinţă s-o înveţe de la el, sau de la prietenii tată­ lui lor care erau de aceeaşi meserie, nu cred că ţi-ar fi uşor, Socrate, ca cercetînd cine i-a învăţat pe aceştia, să arăţi cine a fost dascălul lor, pe cînd în cazul celor neştiutori e simplu. La fel se întîmplă şi cu virtutea şi cu toate cele­ lalte ; dar dacă există cineva mai presus de noi, în stare să ne facă să înaintăm cît de puţin în virtute, fie binevenit230•


C) ADAUGIRI

309

Norii 112 urm. [cf. A 21] Strepsiades: Se zice că ei stăpînesc amîndouă raţionamentele: cel tare, aşa cum o fi el, şi cel slab. Dintre acestea, se zice că ultimul, cel slab, învinge cînd pledează cauze nedrepte [Cf, intrecerea între d(xoc,o.; şi ''Aotxo.; Myo.;, 889 urm. ]23•. 3. - - 658 urm.' [cf. A 28] Socrate232 : - Dar alte lucruri trebuie să înveţe înaintea acestora. De exemplu: dintr.e patrupede, care sînt, corect, de parte bărbătească? Strepsiades : - Dar eu le ştiu pe cele de parte bărbătească, dacă ,nu mi-am pierdut minţile: berbec, ţap, taur, ciine, pasăre. Socrate: - Vezi ce păţeşti? partea femeiască o nulll.eşti pasăre şi la fel pe cea bărbătească. Str. : - Păi, cum aşa? Hai (spune-mi)! S.: -Cum? Spui pasăre şi pa:săre. Str.: - Aşa e, pe Poseidon. Atunci, cum trebuie să�i spun? S.: - Păsărea şi păsăroi233• Str.: Păsărea? 2. ARISTOFAX,


IOANA

310

POPESCU

Bine zici, pe Văzduh! Chiar numai pentru această învăţă­ tură şi-ţi voi umple de făină, ochi, "cardopul"234• 5. : Vezi ? O iei de la început (cu greşeala): .,cardopul", o faci masculină deşi e feminină . . 077. Str.: - Dar cum tre­ buie să-i spun de aici înainte? S. : - Cum ? "Cardopa", aşa cum spui Sostrata. Str.: - Cardopa, feminin? S.: - Da. Acum e bine. 4. EURIPIDE, Bacchantele 199 urm. [cf. B 1 ] Cadmos: Nu-i dispreţuiesc pe zei, eu care sînt un muritor. Tire­ sias: - Să nu folosim argumente subtile :in legătură cu zeii. Obiceiurile străbune care sînt ale noastre, de-o vhstă cu t impul, nici o raţiune nu le va distruge. )Jiei dacă min­ ţile ascuţite vor găsi înţelepciunea235• 5. ( ?) AESCHINES �OC.R., Callias, fr. 16, p. 50, ed. Krauss 34, p. 284 Dittmar [cf. Prodicos A 4 b �· .

-

=

NOTE 1

A

Pentru Artemon, vd. şi A 3 He sych. Pl•ntru !llai:mdrios, vil. si

2 Lex. Suda, Protagoras. M. Untersteiner (/ SC'jisli I, Milano, 1967,

p. 15) socoteşte mai de crezut al doilea nume care este ionic şi este prcte­ rat de Apollodoros, bazat la rîndu-i pe mărturia lui Hcrakleides din Pont (fr. 21 Voss fr. 150 Wehrli). 2 Deinon, istorie din Colofon, secolul IV î.e.n. Ist oria Persiei scrisll de el se intinde rle la Semiramis la Artaxer:xes III. • Herakleides din Pont, istoric al civilizaţiei şi culturii greceşti. Disci­ pol al lui Pl aton • Thurioi, cetate din f.lldnl Italiei întemciută cu ajutorul Atentoi, în spirit panclenic, in 444/443 i.e.n. in apropiere rle fostul loc ;:;l cetăţii Sybaris, distrusă de crotonieni in 5()9 î.e.n. După cum pm:esteştc Diodor din tikilia (12, 10), o incercare de recolonizare a ce tăţii �ybaris soldîndu-se rn 1'n eşec din cauza crotonienilor, noii sybariţi, urmaşi, se lJare, ai celor dintîi, cer ajutorul Atenei şi Spartei pentru a-şi rcintemeia cetatea. Sparta rduză, d<:r Atena acordă ajutorul cerut, chemind să participe la coloni:Lan: şi voluntari din toată lumea greacă. Cetatea devine in scurtă ncmc un inflori­ tor şi vestit centru economic şi culturd. Rolul lui Protagor<Js in stabilirea legilor cetăţii Thurioi a fost obiect de dis cuţie. E probabil că el a adaptat coduri de legi mai vechi, cu largă circulaţie în cetăţile fTcccşti occidentale (codurile de legi ale lui ZaJeucos, sec. VII şi Charonda�. �ee. VI i.e.n.) condiţiilor speciale ale noii cetăţi. Pentru discuţia privitoare la caracterul acestei legislaţii şi măsura în care ea ar fi putut reflecta ideile politice ale lui ProtagorRs cît şi pentru bibliografia problemei, M. L'ntersteiner, 1 Sof. I, pp. 18-19 şi n. 30-37. 0 Teos, cetate ionică pe coasta Asiei Mici, n;etropola Abderei. În sensul :•.cesta putea fi numit Protngoras T·l;i:o� din f eos. =

.

=

'


NOTE LA PROT AGORAS

311

• Eupolis (·!-16-411 î.e.n.), unul dintre reprezentanţii de frunte ai comediei attico: ,·cehi. Comedia Linguşitorii (gr. K6!.oo<e�). prezentată şi premiată in 421 î.e.n., cînd Pacea lui Aristofan a obţinut premiul al doilea, satiriza pe sofişti şi pe protectorii lor bogaţi. Vezi şi A Il. 7 Elevul lui Democrit: vd. şi A 1, 53, A 2, 1, A 3, A 4, B 4. Cu toată insistenţa izvoarelor antice asupra acestui raport între Democrit şi Protagoras, el nu ar putea fi acceptat dedt admiţînd pentru Democrit cro11ologia lui Diodor (494-404 î.e.n., cf. Democrit, fr. A 5), nu pe cea a lui Apollodoros (460-360 î.e.n., cf. Democrit, fr. A 1) avînd în vedere că data cea mai tîrzie a naşterii lui Protagoras este 485 t.e.n. (cf. n. 38). !11 cazul acesta însă, ar trebui dat înapoi în timp şi Ana:xagoras, ca mai bătri11 decît Democrit (cf. Democrit, fr. A 1 şi A 7). Critica mai recentă, preferind însă pentru Democrit cronologia lui Apollodoros �i aducînd argumente în acest sens, anulează valoarea izvoarelor antice în privinţa raportului Protagoras-Democrit. Dacă o influenţă a existat, ca între doi co11temporani şi concetăţeni, chiar in afara raporturilor de şcoală, ea s-a exercitat în sens invers (cf. M. Unterstciner, 1 Sof. I, pp. 16-17 şi n. 15-25; cf. şi E. Dupreel, Les sophistes, Neuchâtcl, 1948, pp. 2830). R Fa,·orinus (85-143/176 e.n.), filosof eclectic, reprezentant ilustru al ele11ismnlui din perioada romană, a trăit la Roma şi a călătorit mult. Open sa, caracterizată prin erudiţia literară şi istorică, s-a păstrat frag­ mentar. Diogenes Laertios a folosit mult Istoriile felurite (ITocvToo<Xr.:·� ((n-op(oc) care sînt citate aici. • În această propoziţie se află într-o formă concisă tema Argtt­ mentdor contrare (gr. ouo A6you� e!voct r.:epl r.:<XVTo� r.:p<iyfl.<X'<o� civTt­ KEtfl.tvo·J� ci!.A-f)i.ot�). Nu trebuie acordată valoare absolută afirmaţiei că Protagoras a fost primul care a formulat această idee. El a fost cel care a analizat-o şi a dezvoltat-o în opera sa, e videnţiiud în toate proble­ mele importante existenţa celor două argumente opuse. Ideea, a cărei apariţie, ca recunoaştere a relativităţii valorilor, a existenţei punctelor de vedere diferite, a fost pregătită de intreaga istoric a civilizaţiei gre­ ceşti (�I. Untersteiner, 1 Saf. I, cap. III, partea I, par. 1) marchează depăşirea fazei aforistice a filosofiei sentenţioase (cf. I. Banu, voi. I, partea I. Studiu istoric, p. CCXXI). %::<! O'UVl)pci>T<X, r.:p&TO� TOUTO r.:p&:�<X�. După Diels, otc; lO gr. or, se referă la A6youc; (vd. n. 9). Deci, ad litt. traducerea ar fi: cu ajutorul cărora a şi argumentat, primul făclnd acest lucru. M. Untersteiner (1 So­ jisli, T. F., n. ad loc.) consideră că otc; anticipează un pronume demon­ strativ neexprimat. Reformulează deci textul astfel: r.:pwTo� .. aiho r.:p&:�"'� To(w>�; otc; crovl)pcll..,oc, şi traduce: "e fu il primo ad Rpplicare questo prin­ cipio nelle sue discussione dialettiche". Această interpretare a textului il sprijină în înţelegerea lui cruvl)pci>T<X ca referitor la discuţia cu întrebări şi ră.;;punsuri de tip socratic (cf. par. 53) şi nu referitor Ia dialogul silo­ gistic (după Diels). ·

11 gr . .;,ux-IJ. Din Platon, Theaitetos 152 A (fr. B 1) aflăm că, după Protagoras, ştiinţa (E:r.tcr-ri)fl.l)) =senzaţia (octcrlh;crt�). Acest fapt a făcut pe u11ii cercetători să corecteze textul după versiunea platonică. :M:. Unter­ steiller (1 Sof., T. F., f. I, n. ad loc. şi 1 Sof., I, p. 89, n. 23), bazin­ du-se pe G. Rensi (Introduzione a/la scepsi etica, Napoli, 1921, p. 172) m-enţine textul, ca necontrazicindu-1 pe cel platonic : pentru Protagoras


312

IOANA POP!!SCU

sufletul este o unitate indivizibilă de si m ţire �i gîndiro:-. Sufletul t:ste sen­ zaţie, succesiune de senzaţii , fără n imic sub�tanţial in şpatele s ău , care

să-i fie izvor s au pun c t de sprij in . u Ve z i şi par. 54 şi A 2, A 12, A 23 Cicero şi n. :!3. Pentru arderea c ărţilor (informaţie considerată fără valoare ), nzi �i A 4.

1a Vezi şi A 1, 50, A 2 şi A 3. Remunerarea ajunge să fi e una din tdsăturil e caracteristice ale sofiştilor şi in acelaşi timp un motiv de reproş adresat lor de pe diverse poziţii. Cf. W. K. Guthrie, Les wpkis­

tes,

Paris, 1976, pp. 44-48. u gr. xc:t�p6t;. Doctrina gnoseologică a lui Xc:tLF6t; îi apar ţine lui GoYgias. Protagorus poate să �e fi ocupat de doctrina retorică a lui Y.OlLp6� (d. Untersteiner, 10 Cf. n.

1 Sof., T. F., fase. 1, nota ad loc.). 10. Totuşi această informaţie este pnsă la îndoială.

16 Nu c sigur dacă Protagoras a susţinut imposibilitatea contradic­ ţic i (gr. oux fcrn� c(�.,-�/.tye�·,). El a afirmat intcmeien·a in egală masurii a t ut uror opiniilor omeneşti (cf. A 21 a, B 1). Argumentul imposibili­ tăţii contradicţid, c are este desemn at de Aristotel iMetnfi<ica V, 29, Topica I, Il, 104 b Hl) drept caracteristic lui 1024 b-1025 a 1 ; Antist1:enes, în�.cmeietoml şcolii cinice (435-370 i.e.u.), m·ea rădăcini in filosofia anterioară si devenise în vremea lui Platon caractcri�tica unui gr up filosofic lărgit. în 'p asaj ul din Platon la care trimite aici Diogcnes L aer ­ tios, Socrate reduce propoziţia referitoare la imposibilitatea contradicţiei !a propo7.iţia privitoare la imposibilitatea rostirii falsuh:i, trimiţh:t.l expli­ cit h �coala protagoreici:i şi la alţi filosofi anteriori . (D�:ja de la p. 286 a, demonstraţia argu m ent ulu i in cauză, făcută de Dionysodoros, trect:a ca p ri ntr-u n punct necesar prin recunoaşterea inex istenţ ei. f::lsului). Această. filiaţ:ie de idei nu este recunoscută de toţi cercetătorii, pentru că negarea e rori i ar avea tem eiuri diferite la P rotago ras şi Anti sthenes : la Protagoras, se naşte dintr-un relativism epistemologie, la Antisthenes, ea are 1m temei ontologic de tip parmenidi an (Cf. G. L iiceanu , Lămuriri prelimi ­ nare la Euthydemos, pp. 50-51, in Platon, Opere, III; cf. �:i Gutbrie, Les sfJphistes, p. 191 şi n. 2, 3, care pe de o parte spune că trimiterea la alţi filosofi :mterio ri poate fi pusă pe se ama tendinţei !ni Platon de a preze nta pc vechii filowfi şi chiar poeţi drept părinţi ai doctrinelor filoso­ fice, ]Je de altă parte nu exclude posibilitatea formulări i de către PTo­ tagor as a imposibilităţii coutn:dicţiei). Propoziţ ia oox �"""'� civni.<yeL� a fost at ribuită şi lui Prodicos pe baza unei mărturii din �ee. IV e.n., - cf. G. Bindcr şi L. Liesen borghs , Eir.e Zuu·eisung der Senten: ou:-.: ecr••� civnAtyelv an PYodikos von J(eos, .,:Museum Helvt:ticum", 23, 1966, pp. 37-43 (cf. :M. Untersteiner, I Sof., n. 41, p. 147). 17 Autor necunoscut din altă parte. 18 Lucrare pierdută. 19 gr. cpop[Locpopo�. vd. şi A 3. Această informaţie, contestată de critica modernă, poate preveni dintr-un exemplu aflat într-o lucrare protagoreică privitoare la meserii, sau dintr-o exprE-sie figmo.tă (cf. W. NE>s­ tle, Vom Mythos zum Logos, Stuttgart, 1942, p. 264, n. 1). 29 Pentru preocupările gram atic ale ale l u i Protagoras, v. şi A 26, 27, 28, 29. Ele siut specifice sofiştilor şi deriv ă din interesul manifestat de aceştia faţă de posibilităţile şi limite le vorbirii ca instrument, ca mijloc de a ac ţ io na asupra oamenilor. În l ip sa unei mărturii conte mporane mai prec ise, critica de specialitate preferă pe prima dintre cele două împărţiri


NOTI!

LA

PROTAGORAS

313

(gr. EOY.«lAlJ, e20,.,71.,•. ;, &",6,-f>Lal<;, br;o).f,) h care se pare că se referă AristOtel cînd aminteşte critica făcută de Prot ago r as cxpril!lării homerice. Cf. A 29 (Untersteiner, I Sof., T. F., n. ad loc. ; I Sof. I, n. 50, p. t23; Guthrie, Les soph., p. 227). "' Alkidama5 din Elea, retor, discipol al lui Gorgias. " Xu ştim nimic al t ce va despre Megacleides sau Archagoras . ., De numele acuzatornlni este legată şi discuţia asupra datei morţii lui Pcotagoras . Se pare că nu trebuie considerate cuvintele ,.unul dintre �i p:1tru sute" drep t o indicaţie de cronologie, ci ca o simplă det erminare a per:>oJ ,mei acuzatorului altminteri necunoscut. Deci procesul nu trebuie fixat lu 411, anul instaur1irii puterii celor patru. sute ci, după alte calcule, fie în 415/14 fie în 422/21 (cf. Uu tersteiuer, 1 Sof. I, p. 19, n. 7, p. 2lj. Nu num ai data, dar şi faptul în sine al procesului este obi ect de discuţie (vd. n. 5S). " Autoritatea lui Aristotel întăreşte <l!"<':LSE't infor:n:tţie, clar eventuala

ideo.titate a acuzatornlui J•:uathlos cu elevul lui l'rntagorus pomenit mai jo5 (par. 5G) f,tce ca t ot ul să voati't fi ref<·rit la un ;;nlllllit g<:II d" anecdote privinJ raporturile profesor- elev (\V. Schmict, O. Stiihlin, (;r!>clticlzte da Griecl!l>cl!en Literal11r, Mii ncheu, partea I, V!)l. III, Hl-!0, p. 28, n. 1). '" Această l ist ă a lucr ărilor lui Protagoras ca şi, în general, chestiunea operelor sale a fost şi cont inu ă să fie obiectul multor discuţii, ·fără a se putea ajunge Ia o soluţie unanim acceptată şi incontestabilă. Lipsesc din i\�ta lui Diogenes Laertios titluri de lucrări p omenite de alţi autori (Ad·�·<irul, Despre existetzţă) sau chiar de acelaşi autor (Despre zei, vd. mai sus par. 51 şi 54) şi apar în schimb titluri despre care nu se mai vorbe:;;te in altă parte. S-a presupus fie că operele nenumite aici nu s-au

păstrat (şi avem de-a face, în acest caz, cu o listă a operelor păstrate m•>t:�!i�·•x - ca un <" atalog de bibl io tecii ) . fie d'i lista prezintă o. lacună importantă, precum �i a!lansnri tirzii, prin c:m · SP<'\inui al<- op•;relor lui Prot.'lg<>ras sint lll<"nţional<' apark. en titluri d<·seriptin· (ol>iceiul atrihuirii de titinri unor opo·n· in prozii •·ra ahia la în!'epnt în s<·colnl \' i.c.u.). Opin'.\ lui ),[. t:ut<.·r,tciu<:r este {':'t avcm !le-a face aid cu o parte <lin sub­ titluri!�; corespunzătoare celo r două cărţi ale Argumentelor cvntrare ( ' Avn}.•,yb:,) di5puse în j urul a patru teme (sau secţiuni) mari pe care le-ar cupdo.de aceast<\ operă (după cum ded nce pe haza textului din Platon, So[!At•l 232 B- E = B 8) : 1. Despre zei (subt it ht Desp re lucrurile din Hadt;); 2. D espre existenţă (s uhtitl nri : Arta co1ttruversei, Proces pen tru onorat privite ca o e xtindere la cazuri practice a descoperirilor ant ilogi ce din do meniul teologiei şi metafizicii) ; 3. Despre legi şi toate problemele cart! privesc poli s-ul (subtitluri : Despre stat, Despre a m biţie, De spre virtuţi, Despv• starea pri»J.·?rdială a oameJtilor, Despre faptele greşite ale oamenilor, Pr�cepie); 4. Despre rneserii (suhtitlnti: Despre luptă, Despre ştiinţe). Din toate titlurile listei lui Diogenes Laertios doar ult imulu i nu i se coutestă autenticitatea. Adevărul ('A).-Ij1tm<). nepomcuit aici, este id�ntificat de unii ce rcetători cu 1lfarele discurs (1Hyoc<; A6yo<;). de alţii cu Discursurile diotrugătoare sau care pun adversarul la piimînt (Kot•O<î3&i.­ l.an�.; se. ).o'(�L). Cf. Guthrie, Les soph., p. 270 şi n. 1 ; lintersteiuer, I Sof. I, cap. :2, par. 1-3; pp. 29-43. •• gr. Tiz"·r. i?<n<><wv (cf. n. 25). S-a remarcat de mult că nu e posibil c a Protagora;; insuşi să-şi fi denumit astfel o lucrare, a\"ind în veden> sensul peiorativ al cuvîntul ui epta•t><6;. Dar, cum deseori s-au


IOANA POPESCU

314

pus in sarcină lui Protagoras reproşuri făcute eristicii fei. de e:x. n. 1 6), titlul a putut fi pus de tr adiţi e unei l ucr ăr i care don:dea �.bilitate în ;ugu� men tare şi indrum a in arta discuţiei pro şi contra unei teze, tocmai 1-'"ntru a-i evi denţi a legătura cu raţion nme ntele eristice de tipul celor prezentate de Platon in Euthydemos sau de Aristotel in Scphislici cimchi. 27 gr. I!Epi ::�:i\7;� şi lfe:pi f.Lall r;f.L:i-c!ilv (cf. n. 25) . •• gr. IlEpi n: o ALTdac; (cf. n. 25). Ku i se c u n oaşte con ţi nut:J l. Se socoteşte probabilil tratare a aici a confruntării in tre diYerse forme de guvern ămint. După unii autori, discuţi a privitoare la formele de gtn·ernl!.­ mint din H erodot III, 80 - 82, ar fi de inspir aţie protagoreică ( cf. l'Lttcrs­ teiner, I Sof. I, pp. 3 2 - 33 şi n. 22, p. 39, pentru d i scuţi a privitoal'e la această ipoteză) . Că Despre stat făcea p arte din A rgumente cc ntrare este in gener al acceptat (cf. şi B 5) . •• gr. lle:pi q n ).oTL{Llac; şi IIe:pt &pe:7wv (cf. n. 25). Xn li se cunoaşte conţinutul . Poate pr ima este un subtitlu al celei de-a doua. 30 gr. lle:pi ·r'ijc; h &px 1i xaTaO'TOCO"e:lil � (cf. n. 25). Am prefer a!: tra­ ducerea prin care xaT�O'TaO"Lc; este interpretat ca referitor la om, la org&ni­ zarea socială, cum este admis de majoritate a cercetătorilor. Opinia c•�re.ntă este că lucrarea semnalată sub acest titlu ar corespunde mitului ld :FJO­ tagoras din Platon, Protagoras 320 C-322 D (cf. n. 217). Fădnd parte dintre cei care admit inspiraţi a protagoreic ă a mitu lui transmis de Platon, M. Untersteiner il consideră o lucrare disti n ctă şi aparţjnînd Adevăt-ului. Lucr are a desemnată c.u titlul in di scu ţie ar fi înfăţişat doar situ aţi a pri mordi ală a societăţii omene şti încă sfîşiată de contradicţiile firii ( cf . Dntersteiner, I Sof. I, p. 33 şi n. 24, p. 40 ; G uth rie, Lts soph. , p. 72 şi n. 1, 2 ) .

31 gr . lle:Fi T W V h "AL I� o u (cf. n. 25). 32 gr. llopi TWV oux op&wc; TOL<; <iv.&FW'-OL<; 1tFr1CO'O{Le"J(i)V (d. n. 25). M. Untersteiner socoteşte că oux op.&wc; se referă la a c ţ iunil e omellf.şti izolate deci contradictorii, nepuse sub autoritatea und gîndiri cch-ct.ive, generalizatoare şi il echivalează cu ou Tii> :.!r�l-:--:- ,,vL i.i·;<:> (cf . 1 S<j. 1, p. 34 şi cap. III, partea a 3-a, par. 1, pp. 9 1 - 97l . 33 gr. JlpoO"-.aY-TLY-6<; (cf. n. 25) . Tra ducere a pri n Pra.-pte e�te o in­ terpretare, o acceptare a sensului moral al termenului, mai YET(•simil, e xclu zînd sensul lui gramatical pe care cuvîntul grect�c îl n dmi te �n alte contexte . D iscurs poruncitor ar fi o traducere ne u tr:t.

u gr. � !xY) udp fJ.LO".&ou (cf. n . 25) . Existen ţ a und lucr[•ri C ':l acest titlu este negată de unii cercetători care presupun că lucrarea a fost imaginată de tradiţie pornind de la întimJJlarca cu <.liscipoh;l prostplatnic (vd. mai jos par. 56).

(cf. D . 25). din Atena, istoric din ale cărui l_n cr ări s-au păstr at doar fragm ente (sec. III i.e.n.). • 7 Marea majoritate a cercetătorilor nu accept ă YÎrsta de 90 de ani pentru moartea lui Protagor as, cronologia care ar re z ul ta de aici nt:fiind in concordanţă cu alte d ate referitoare la Yiaţa sofistului. 38 01. 84 c dntă ca ăxf.Lf., prob abil în legătmi\ cu e l a bor a re a consti­ tuţid cct ăţ.ii Thnrioi (cf. n. 4 ) . După datde lui A pollou oros (care il urmează pe Platon in privin ţa duratei Yi eţii , vd. A 8), viaţa !ni Prota­ goras nr fi cuprinsă între 4 83/2 şi 4 1 4/3. Luînd în considerare şi alte infor­ maţii d e cronol0gie rdativă ( cf . A 5) şi p r1strind ca durată a vieţii 35

gr. 'A•JTL),oyL<OV ii,

30 Ph ilochoros


NOTE LA PROTAGORAS

315

70 de ani , în pre ze nt sînt acceptate pentru naştere rbte între 492/485, pentnt mo a rte îutre 422/4 1 5 . Cf. pe ntru diversele ipo�eze şi b i l>l io:;r afi a problemei, Untersteiucr, I Sof. I, n. 7, p. 2 1 . ••

Vezi mai

sm

§ 5 4 ş i n . 24.

• • Ci. n. 7. u Ci. A l , 50 şi n.

1.

••

Această informaţie a fost considerată legend ar ă atîta timp cit cron"l"n?;ia admisă pentn1 Protagoras i se optmea. Acceptare a unei dat e a na:;,;t:!rii mai t impur i i (492, vd. n. 38) elimin ă ace ast ă obiecţie . O ricum , inEornnţia po at e fi · înţeleasă şi în sens larg : resimţire a de către tinărul Protagoras a une i i nfl uenţe a atmosferei spirituale înnoitoare, n ăscută la întilnit-.�a culturii dcne cu reprezentanţii nnei culturi străine. S-a presu­ pus că şi o asemenea influenţă a fost inventată pent r u n justifica agn os ­ ticismul lui Protagr:Jras în ch e stiunea cunoa�terii zeilor (cf. mai jos şi B 4) . Informaţia poate pronni şi de la autorii clenistici care-şi j ustif i c au tenrUnţ;ok cosmopolite prin eyidenţierea lărg imi i de HpHt a Grt'cici răz­ boaielor medice. Ş i despre Democrit s-a spus la fel. [Democrit, A 1, 34 � ­ Pentru discuţia ş i bibliografia problemei cf. M . Untcrsteiner, I Sof., cap. T, pp. 15 - 1 6 �i n . 8 - 14, p. 22. n Lăsînd la o parte te nd îuţa antichităţii greceş ti tîrzii de a-ş i repre­ zenta vechii fi losofi ca discipoli ai Orientului, critica mo dernă acceptă că gindirea teologici a lui Protagoras poate fi expl icată ca datorată şi influen­ ţei gindirii x·e l ig io ase a magilor, care, în aceast:1 pri vinţă, era în consonanţ ll cu teu<iinţcle gîndirii filosofice a timpului (religi e neantropomorfă, cu zei p�isonîiicînd forţe le naturii - filosofie a naturii, exclu zînd zeii In repr e­ zentii.rile lor antropomorfe) . Chi ar deosebirea in sine a teologiilor celor doaii popoare pttt<!::t să-I ducă pe Protagoras la agnosticism, prin confir ­ marea i mposihilitilţii t!diuirii conceptului de zen (cf. Untl'rSt<:iner, T S·•f. 1, cap. r , p. l li, ctp. I I I. p arte a I , par. 2 A , p. 56) . I l Despre c<m•Lmnarea, fuga �i moart<"a lui Protagoras, ,., 1 . şi A 1 , 52, 54. A 12, A :.!:l Cic(!ro şi n. 2:l, 58. • r. Ve zi şi A 1, 50, 52 şi n. ) �( 45 \pezi şi A 1, 50 şi 11. 1 . 41 gr. 90?-=� �-:r.�-:-Xx-:-�� : ,�(I. şi A 1 . 5 3 şi n . 1 9. u \"ezi şi A 1, 50, 53, A 2, 1 , A 3, A 4, B -1 ; cf. n. 7. 4 9 Cî. n. 26. •• Cf. n. 1 3. " gr. A6y,,c;.

"' C f . Pr o d ico s , A 1 ş i n. 3. •� Ve z i şi A 1, 52 şi n. 1 2 .

u Cf. n. 37 . Pentru moartea într - u n nmtfragiu, nepusă în legă tur ă cu coudamnarea şi fuga din Atena, vd. şi A 1, 55.

•• Ci. n. 12. 6 6 CL n. 7 . 57 Faptu l că î ş i recunoaşte calitatea d e sofist profesionist este pentru Protagoras un moti v de laudă atit pentru curajul cit şi pentru sinceri­ ta te'! S'l.. Aşa cum o :.punea m ai înainte (3 1 6 C - D) , cet ăţeni i nu pr i ve:>c CLl ochi buni pe st răinul care cutreieră cetăţi şi atrage la !'ine pe tinerii cei mai buni, cu promisiunea de a-i face mai b uni şi făcîndu-i să-şi pără­ sească vechile legături.


IOANA POPESCU

316

os Se vede de aici (şi poate mai clar din A 8, cf. şi n. 64 ) că Frota­ goras nu a suferit nimic din cauza practicării profesiunii de sofist;- ct'E'a ce ar putea infirma ştirea despre procesul şi exilul său, de mirar.e a fi

fost neglijată de Pl aton din perspectiva momentului in care scria. Cr•n­ damnarea lui ar pntea fi cons iderd ă , în acest caz, o iegendă aparţinînd

sec. Von 20) .

IV (0. Gigon, Studien w P!Citans Pratagoms in Phyllobolia fur Peter Der :âliihll, l:as!·l, H JG4, p. 1 1 6, Ia Untersteiuer, I Saf. I, pp. _ ] 9 -

•• Protagoras promite să-I Virtutea se poate învăţa. Cf. III-a, par. 3, 3, pp. 1 0 7 - 109. 60 Platon îl prezintă aici pe

facă pe Hippocrates mai Lun (�e:)ilw•). Untersteiner, I Saf., C"ap. III, partia a · Cf. A 21 a ; cf. n. 2 1 7. l'rotagoras disociindu-se de cei lalţi s(•!işti

(mai ales de Hippias) mai tehnici în învăţătura lor. învăţătura luî P:rcta­ gor as se vrea omenească, privind mai ales ştiinţa politic ă (r.ol.t"t"Lx-lj n'zvl'l)· 11 gr. e:0[3ou A[CJ< = capacitatea de a lua l10tăriri bune. Cf. şi A 21 a. După ,V. Nestle termenul este protagoreic şi revine în toată literatura vremii ( Vom Mythas zum Logos, p. 267 şi n. 1 4 ) . 8 2 gr. xa."t"a [3pa.:x: u. Nu numai despre Protagoras s e spune acest 1ucru (vezi mai jos A 26 ; l'laton, Gorgias 449 B ; Dissoi logoi 8, 83 Vezi n. 13.

1).

64 Vezi şi A 5 şi n. 58. Gutbrie, Les soph., p. 269 spune totuşi cA această afirmaţie nn e incon1patibilă cu procesul de condamnare. Piaton

ar fi spus acelaşi lucru

nu

şi despre Socntte. 86 Şederea în Sicilia, legată de practicarea indeletnicirii de - �.t•fist. e datată C'U precizie, dar avînd în vedere întîlnirea cu Hippias �i dife­

vîrstă dintre cei doi (cf. Nota introductivă la Hippias) , ea trebuie plasată spre sfîrşitul vieţii lui Protagoras (-:: o i.o vEw-orf;�;;. în textul gr. despre Hippias = cu mult mai tînăr) . •• gr. XO<'t'd: 't'OV op&O't'O<TOV Myov. M. Uutersteiner (J Sof. , T. F., D . a d loc.) traduce : " secondo il ruassimo grado d i verita logica". Pc-;liind de la conceptul de op.&6v la Protagoras, aşa cum a fo!'ot el stabilit de t:t'T­ cetători (Schmid, Lit., voi. III, p. 20, n. 3, adevăr raţional, adeYăr ic·f�ic. renţa Dlare de

cu valoare relativă în domeniul opiniei) şi îmbogăţindu-1 cu comiduaţii personale, ajunge la concluzia că

op.&6v, ăp.& o� /.6yo�. ca moment COf!.Di­

tiv univcrsalizant, poat e fi identi fi cat cu xpd-o"t"<•lV i.0,-r-= îu n!'('ep,:·.mea sa (vd. A 1 şi n. 1 24, eL I Sof., cap. III , partea a I I I - a , par. r. pp. 95 - 97) . 67

gr.

ctL-;Loc; .

<H Responsabilitatea

credinţe primith·e de Atena, in recunoa�teru· din Homer, E�chil ! �evtu; - corespunzătoare conceptului de mana din terminologia istoricilor religiilor) . Pentru discuţia şi bibliografia prol.·lcmci, cf. Untcrsteint-r, I Sof. , c ap . III, partea I, par. 2 C şi n. 66 - 72 . suliţei

corespunde

regăsit la sărbătoarea Bufoniflor, celebrată unei forţe autonome a obiectelor in pasaje

unei

la

• • S e pare C"ă aclcvărntnl sens a l discutării triplei antilogii prenntate aici ar fi nu atît îucerca1·ea de soluţionare a problemei etice a nspPn­ sabilităţii, cît imposibilitatea determinării cuuzei, caracterul arbiuar al detenninării acesteia în dependenţ.ă de punctul de Yedere al celui care

ar da răspunsul (Ren�i. Et. , p. 1 1 8 la T.:nterstciner, I Sef., cap. III, parte;t I, par. 2 C) . 111 . Untersteiner (l.c.) p18seazi't acest episod kgat d e tematica A rgunw;dclor co1; lrM·e, î n secţiunea a 3 - a a acestd Jncrihi (cf.


NOTE LA PROTAGORAS

317

n. 25 ) şi consideră că Protagoras trebuie să fi afirmat in riispnn�ul său dependt'J1ţa dreptului de opinie. Dupn'el (Les soph., pp. 47 - �k) vene in ace�t pasaj nrmele unui dialog construit pe ideile lui l'rolagoras. Discuţia legată de problema responsabilităţii trebuia să-I ducă pc l 'ro­ tagora.s l a demonstrarea caracterului convenţional (v6fL<p), nu natural, legat de faptul în sine (q:nlcret) al stabilirii responsabilităţii in cazul unui omor involuntar. 7o Stabilirea datei d iscuţie i relatate de di alogul Protagoras (şi, legat de aceasta, a datei celei de-a doua şederi la Aten a a lui Protagoras) este ingreuuată de caracterul contradictoriu al informaţiilor cronologice fur­ nizate chiar de dinlog : fiii lui Pericle iau parte Ia discu ţie ; deci ne-am afla inainte de 429 i. e. n. (data morţii lor) dar Hipponicos a murit deja (de c i ne-am afla după 424 î . e.n.) etc. W.K.C. Guthrie, Les soph., n. 5, p. 269, opte ază pentru anul 433, Von Fritz (RE XLV, Hnlb. b, Prot. 909, pentru � 23/422. 71 Cf. n. 6. 70 S-ar putea ca piesa lui Eupolis să marcheze o a treia şedere la Atena, în 42 1 (prima anterioară anului 444 î.e.n. cînd s-a elaborat con­ stituţia cetăţii T!mrioi, a doua in 433 sau 423/422, la care se referă dialo­ gul platonic) . 73 Arneipsias, reprezentant al comediei attice vechi. Se cunosc numele a 7 pi ese şi cîteva fragmente. Comedia Connos a fost reprezentată împreun ă cu Norii lui Aristofnn.

74 După pTOcesul lui Anaxngoras, orice preocupare pentru cele cereşti ca fenomene (-r:X fLe.-e<Up«) era privită drept condamnabilă din punct de w·clerc religios. Termenul' folosit aici pentru Protagoras este edificator în acest sens {ci/.t-ri;pt"c; = vinovat faţă de zei, nelegiuit). De aici nu trebuie neapărat dedus dt fenomenele cereşti intrau in sfera preocupă­ rilor lui Protagora..<; ; acuzaţia de a se ocupa ele fl•nomcnclc cen·�ti era în mod curent adusă fi](,sofilor, devenind sinonim ii cn lipsa de respect i:tţă de zei. Pentru Protngorns, în mod speci al , trebuie pusă în legăturii cu atitudinea sa in problema cunoaşterii existenţei zeilor (D 4) ; cf. şi l'ro­

dicos, n. 20.

" Probabil în calitate de symposiarch. 76 gr� Zv« -:;pb -;oU z uvb.; -;bv r.vEU fL ov'Ex;,.:: j,1Jcr"t"IJ'J -;:: o� f,. Sensul aces­ tui p as�j este nesigur . . . Cîinele" poate insemna pa7.nicul Hades-ului sau o constelaţie (Orion sau Sirius) sau Cauicula. De aici, mai multe traduceri posihile : în Hades (in f:1ţa morţii), înainte de canicnlă, înainte de căde­ rea serii. Pentru prima interpretare, un argument ar putea fi titlul unei opere a lui Protagoras, Despre luerurile din Hades, cf. A 1 şi n. 25. 77 Filosof din Cyrene, sec. IV - III î.e.u., discil)olul lui Ari&tippo s . S -ftU păstrat doar fragmente din scrierile sale. Pentru faptul că a n egat exis­ teJJţa divinităţii a prjmit şi dem1mirea de ă..fl e0; (ateu!) . 76 Cf. n. 1 80. 7& V ezi A 1 �i n. 23, 58. 8 0 Poet şi filosof sceptic (320 - 230 î.e . n.), elev al lui Pyrrlwn, pro­ fesor de retorică şi filosofie la Aten::1. 1.: na din. cele mai importante lu­ crări şi din care s-au păstrat cele mai mnite fr� gm ente este L!J,).ot (Si!ii) !ucrare. sati�ică î� . trei căr-ţi . scrisă _in v�1·suri hex ? �'.'dri:e şi . îndrept ată tmp(Jtnva filosofiei greceşti dogmatice ue pc poz:plc gmdini sc-eptice.


IOANA POPESCU

318

n Prim nl vers este cor upt . Conjectura lui Diels este cea care stă la baza tr adu cerii noastre : (:t«�7cuv 7tpwdcr-;cp -;6) -c; Y.cd [.Lsorir:;ţ-;o: ""'!''""'.;,.,, s 2 ă :t orc.� -;we<; d•n x<>l ot-;wsc;, cf. n . 180. sa Vezi A 1, 52. •• J udecat sau nu (vd. not a 58) Protagoras, nefiind cetăţean ateni an, nu pute a fi cond amnat si:i bea cucută aşa cum urma să se întîmpl e cu Socrate . 80 Afirmaţia l u i Prot agor as enunţată aici de Socrate (cf. H 1) este ad usă în discu ţi e în legătură cu proble ma denumirii corec te a l ucr uri lor (cf. �i A 2-1 şi n. 1 43 ; 1 -U). Hermogenes , interlocutorul lui Socrate şi sas ţi nă tor al tezd c o nvenţiei , tocmai afirmase că pentru fiecare om (sau cetate) denumirea dată de el este cea corectă. Socr ate îl întreabă dacă şi esenţa l u c rur ilo r Yariază cu fiecare individ aşa cum spunea Protagoras (cel pu ţin în interpretare a p laton ică) sau l u crurile au prin ele însele o an ume permanenţă, i ndep endentă de noi. s• Cf. n. 1 66 - 1 69. 11 Plato u foloseşte aici verbul <poc(vscrl}oct ca şt tn Theaitetos 152 A (B l) ; în schimb , în Theaitetos l67.�C (A. 2 1 ) foloseşte verbul 8oxerv. Care va fi fost cuvîntul folosit de însuşi Protagoras, constituie obiect de discuţie (cf. un terstein e r, I Saf., T.F. , n. ad loc. şi I Saf. I, n. 34, p. 90: . Discuţia este im port antă în măsura în care, prin diferenţierea cel or âottă posiLile sinonime (în româneşte a apărea - a părea) se ob ţin e un argument fie în favoarea interpreti1rii strict S'enzoria\e, fie în fa v oare a interpretării mai l argi , concep tu ale , a af irm aţiei relativi;te a lui Protagoras. Ci. şi notel e 1 70 - 1 7 1 . 8 0 Termen u l folosit aici de Pl aton este :tpi'([.L0:7:x, în locul si no nim ulu.i său într eb uin ţ at de Pro t agor as , XP � !.Lct�oc (B 1 ) . Pl ato n este primul care face ace astă înlocuire ( trad ucere) , preluată de doxograf:a u!krioară. \V. Kestle ( Vom Mythos zum Logos, p. 27 1 ) se opune identliic;irii celor doi termeni (cf. şi untersteiner, I Sof. I, pp. 1 40 - 1 4 1 ) . 8 9 S e înţelege din acest p asaj că Aristotel (ca m ai tîrziu Sextus Em­ piricus, vd. A 14 şi ca majoritatea ce rcet ători lo r moderni) acce p tă inter­ pre tare a lui Platon pentru !.Li7� Qv ( = mitsură, criteriu - cf. şi xp<-:·i;o;; Theaitetos 1 60 B ) . l\1. Untersteiner , care dă o altă in te r p retare lui i.Lhpr.v (ci. n. 167J, consideră că Aristotel, redncînd la un nonsew; cee a ce el credea că este teoria luî Prot agor as , critica în fap t interpretarea ei pla­ tonică. După Guthrie (Les soph. , pp. 192 - 193) . Aristntd dă aici uu exemplu de întrebuinţare ab u zivă a ter menul ui fLe7p <>v şi judecă afi rmaţia sub iec­ tivistă a lui Pr otagor as de pe poziţ ia sa, care, în aceast{t privin ţă, este şi a l ui Platon : acceptarea existenţei unei realităţi dincolo de cunoaştere, iarlependentă de ea. Obiectul, realitatea este măsura, criteriul c unoaşterii

�� nu invers.

90 gr. --:b'J E-;-;t.G-:-·/; !J.V'JX :� --:O•J etZcrn-:c\ltl!.L z v r_, '). H.. e;.r;uJtă că Prota goras limi t a cunoaşterea la senzaţii, ci i ncl ude a în ea şi int eligenţa . Aristo­ tel înţele.ge ca fiind cuprinse in afirmaţia protagoreică a o m u lui-m ăsură a t uturor lucrurilor atît act iv it ate a simţurilor cît �i cea a minţii (cf. Unters­ teiner, I Saf., p. 1 30) . 91 fLi7p o v "-?"-�?!QV, conform interpretării platonice (cf. n. 89 şi . t:. 1 67) . 92 zp·i{!J.�-::x 7:�:-/.yf.Lx:-�, cf. n. 88. YJ "':Hhj'H. r.u

=

=


NOTE

LA

PROTAGORAS

31!1

•• gr. -.o r.p6� -:L. •• Această discut are a afirm aţiei lui Prot agoras se află într-un pas aj din Scliiţe pyrrhoniene în care Sextus Empiricus încearcă să delimiteze doctrina sceptică de doctrinele cu care a fost asemănată. Intenţia auto­ rului este deci de a marca limp ede diferenţele (cf . Schiţe pyrrhoniene I, 209) . •• gr. -.Y,v u l.r;v pe ucrdr• e!vcxL. Termenul întrebuinţat de Sextus Empirkus este tardiv. Pentru conceptul de curgere s-a demonstrat pron:­ nien ţa lui fie heracliteană (pe baza textului lui Platon, Theaitetos 152 E urm., în care prezintă o aşa-zisă doctrină secretrL a lui Prot agoras constînd tocmai în afirmarea continuci deveniri) , fie pythagoreică (cf. pentru aceas­ tă a doua fili aţie şi pentru bib liografi a problemei, Untersteiner, I SGJ. I, pp. 80 - 8 1 şi n. 1 3, 1 4 a, 1 5 , 1 7 , p. 87). Chior pentru includerea aces­ tui concept în doctrina lui Prot a goras s-au exprimat îndoieli (cf. Gut hri e, Le� soph., p. 194). 97 gr. cruvexw<;. Acest adverb poate fi referit la , . curge " (peouaY;<;) sau la , . au loc adaosuri" (r.pocr.&�crn<; y !yvecr-0-cxL) sau l a ambele ( Cap e!l e , Die Vorsokmtiker, Berlin, 1 9 6 1 , p. 330) .

•a gr. A6yoL termen foarte discutat atît în ce pri\· eşte autentici­ tatea expres iei cît şi în ce priveşte sensul şi traducerea în limbi moderne : le ragioni, fondamenti, le possibilita di conoscere, die Ursachen, Verhii.lt­ nisse, Griinde. Cruudstrukturen, fondement, cf. Untersteiner, I Sof., T.F., not a ad loc. sau 1 S<j. I, n. I l , pp. 86- 87. uD gr. -ri;>v t:v -; ·f, U ). ·n· 1 "0 Această afirmaţie e luată de Cornford (Plato's Theor·y of Kncw­ ledgr, Londra, 1 935, 34 urm.) drept m ărturi e pentru realismul senzualist naiv al lui Protagoras, neacceptînd c al ific are a doctrinei sale drept subitc­ tivistă sau rl:l ativbtrl. ( : uthr ic {Les soph. , p. 194) nu acc ept ă această in­ terpretor•.: neaprcciin<l textul lui Sextus Empiricus drept miirt urie de încn:dt:re pentru l ro tagoras . Vd. int erpr et area ace stui p asaj la Unt�rs­ teiner, 1 Sof. I, pp. 82 - 83. 101 gr. &: l> ·h l.�l\1 Q\I";"W\1 xcxl -/jfLL\1 e<;>&XTCl'l. V aloare a întregii m ărtu ri i a lui Se�:tus Empiri<:ns a fo�t pusă la îndoială de unii cercetători (vezi de ex. n . iOO) im putînd u- i -se lipsa de obiectivitate din dorinţa de a demon­ stra ong i n ali tatc a scepticismului . Dimpotrivă, alţi cercetători o consideră cea mai bună interpretare , bazată pe surse sig u re , eventual chiar pe ori­ ginalul protagorcic, doar terminologia sa fiind tîrzie (cf. Unterstd11er 1 s,,j., T. F., n. ad loc . ) . 1 02 hJl". �IXV":'aato:. 1°3 Cf. A 21 a . 1 ° 4 Autor creştin care foloseşte o terminologie tîrzie pentru doctrina lui Prot agor as ( cf . Cap elle op. cit., p. 382). 1 0' Faţă de rt:prezentauţii filosofiei ionice despre care H cr meias vor­ uise mai inainte. 1 06 I nterpretarea lui Hl!rmeias corespunde cu cea a lui Sextus E mpi ­ ricus (A ! -!) : . , toate cîte le arar oamenilor . . . . 1 07 A ristotd s-a dld intr-o a p ri nsă polemic e; cu conte mporani i s:li Enbulides :;; i Diotlor, rep:·ezentanţi ai şcclii în te meiate de Enclid din :!\Ie­ g;;J c:. 111• ::'>l egaricii, ca aC::kpţi ai imuabilităţii �i necesiHLţii, nu accept:l rle-

'

,

,

"


IOANA POPESCU

32{)

venirea, întîmplarea, posibilu l .

Potenţa este pentru

actul.

ei pe acelaşi plan cu

1 ° 9 Afinna t i a făcută conform teoriei me garic ilor (cine nu clădeşte a cu m nu are utinţa de a clttdi) duce la urmări nbsunle (cineva nu e

p

arhitect atîta timp cît nu construieşte) d a că arem îu \·edere esenţa arlti­ tectului : p utinţ a de a con�tr u i . u o gr. -:ez�:n. 111 gr. ;:piy!a - este meseri a în sine, nu pri ce pere a într-o anumitll meserie desemnată in intregul pas,:j prin -:tz·r� (H. Donitz, Aristotelis Metaf>hvsica, 1 848, I, �). 385) . 1�0 După cu m obser\'ă Bonitz, ap o do z a nu se potriyeşte cu prot aza. Concluzia ar fi trebuit sc1 iie exact contrariul. Reţinem aici una din pro­ punerile sale de înţe l ege re a t ext ului : ar trehui s(L se l ege mai strins ceea ce �-<l spus pînci la .,nu Ya mai posecla aceastft artă", cu ceea ce urmează, ca şi cnm p rot a z a ar include şi părerea cibt[L a megaricilor, iar apodoza ar fi abia în frazJ. următoare ; ca şi cum s-ar fi spus : e:l x<X-:Ii -roi>.; !.I�t·r�P�':.oU:; 0-:-:x•J ;-:xUcrz�:x!. rJ•'Y J.. E ;e� "t"-1) •1 ";'i;(V"I)'I, 7:&; ).:x.�Wv ;t::(,Ar.v eU{)-0�

oi.z'l oow�o<� = dacă, după părerea megaricilor, cînd Ya încet a să constru­ iască nn va mai poseda ace:!stă artă, îu ce fel n, construi ( va şti să =

non să construinscă ? �:I. Untersteiner, citîndu-1 pe '\V. D. Ross (not a la traducerea sa, Oxford, 1925) e �plică : .,protaza stabiieşte f apte , :�.podoza o concluzie care derivă din şcoala megarică şi întrebmca stahileştc o d ificul t ate care urmează apodozei". 113 G u thr ie (Les soph . , p. 1 9.ţ) comentînd acest pas aj , consideră că Aristotel neagă J.stfcl pentru Pro t agor as teoria un�i substanţe sau materii incluzînd pr oprietăţi care po t fi sau nu percepute, teorie care pare să-i fie atribuită de mărturia lui Sextus Empiricus lA U, 2 l f\, 2 1 9 , cf. şi construiască) cînd se .-a apuca din

n.

100, 1 0 1 ) .

1 11 Cf. A 1, 53 şi n. 16. 11 0 Dio::;:enes L aertios (III, 35) relatează cu m Platnn, in v itat de Antis­ thenes să a>bte la citirea lucrării sale dc 5p re imposibilitatea c<mtrazicerii, i-a demonstrat acestuia că �e contr az i ce singur, putînd să scrie despre un lucru in;posibil. llG A! <loilca argument al !ni Aristotel pentru dovedirea valabilitrtţii

principiului contradicţiei. 111 lJ;tc;1 :-�ccst text, ca şi următorul, dovcrl•:�te c:i Protagoras mt a susţinut explicit teza imposibilităţii contra(1icţiei (d. şi n. lG şi Unters­ teiner, l Sof. I, n. _ţ J , p. 147), ci doar ade v iir ul tuturor percepţiilor şi gindurilor, e:;te subiect de discuţie. Guthrie, so cot in d textul de mai sus neconcludent în acest sens, crede, dup <t alte m ăr tu rii , că Protagoras a susţinu t impo5ibilit:�.tea contradicţiei dar fac" ur măto area r�strkţic : C<:ca ce nu poate fi contrazis treb ui e să fie crezut de cineYa, cel p u ţin de un om. Protagoras n-ar putea fi de acor d cu Aristotel în a declara că tot ceea ce poate fi declarat trebuie set fie ade\·ărnt ş i ial s , căci nimen i nu crede că o amenii sînt . ,corăbii" sau . ,ziduri". (Les s.,ph., p. 1 9 1 , n. 3) . 118

gr. -:-i 8ozr;Uv-:cr; x�t -;X � :tLv6ţtevrx. Et'i·:x� T.<Xy[r·>� = a exista în mod fer m, neclintit. .'\.ristotel , in De caelo 29 - 30, opune această e xpr es ie lui y (y v z"fhl ş: �e;;;., , , . a de v eni '• ş i . , a curge... a fi în tnişcD.rc. uo

uo

gr. -:-�). ).rz -:i x�:-i -:-i.; &.v-:Lx€�f.Ll'J:t� ).e:y6:.te:'J� �ia���-


:\:OTE LA PROTAGORAS

:J :! l

Ul M. Un t ersteiner găse şte în acest fragment argumente în sprijinul i nterp re tă rii pe care o dă propoz iţi e i protagoreice a " omului-măsură" (B 1) = omul dominator al experienţelor pe care le eliberează de afir­

maţEle contradictorii di ntre care una trebuie să fie lipsită de realitate. Cu toat ă opoziţia sa critică, Aristote l 1 ) recunoaşte că pentru Protagoras cunoa�terea experien ţelor trebuia să duci't la nu ade v ăr neschimbător, 2) afirmă că, in pofida dogmatismului său, Protagoras căzuse intr-o poziţie sceptică, deci obţinuse contrariul a ceea ce îşi propusese. ,.. !n A rgume 11f·· co11trarc, cf. A 1 , 5 1, 55 şi n. 9 . .::�.1. gr. �O!�v6u.z•J 0 V Zv&Ott 7}U.'7.. : a gr. -ro -ro·1· -�-:-:w My�v �?" ''"'"' r:ot d•1. A ce astă propoziţie este am­ pk discutată de l\L Untersteiner in I Saf. I, cap. III, partea a III - a. Ar <i i ând-o în lumi na "apărării lui Protagoras" (cf. A 21 a şi n. 1 29) , auto�ul italian arată că argumentul mai puternic ( xp d-r7WI A6yo�) re­ prezintă, ca moment gnoseologic, o etapă supe rioarii argumentului mai slab (�""'"""' ),6yo�). primul înfăptuindn-se prin lllliversaliznrca omului în omul colectiv, cel <le-al d u ilc a fiind prop riu omului ca individ. Consideră acea>�tA propoziţie ca cminam(;utc gnoseologicii, avînd meritul de a f a ce constructiv fenomenalismul protagorcic şi o traduce astfel : rUurre la minore possibilitii. di conoscenza a una maggiore possibilita di conoscenza. (O b:bliografie legată de această problemă, la p. 1 1 5, n. 2 a). Interpretînd ace astli. propoziţie, Eugene Dupr�el (Les soph., pp. 44 45) insistii asupra preocupărilor de educator ale lui Protagoras. Educa­ torn\ trebuie să iael!. să prevaleze la elev punctul de vedere corect, cel dobîndit, binele comun, interesul superior al cetăţii, asupra a ceea ce pare bun (şi este la început mai puternic) pentru o conştiinţă needucatA (in­ teresul, p asiune a sa egoistă) . Educatorul operează deci în mintea elevulni o inversare : el dli. putere argumentului (discursului) slab (dar bun) în •.

daun:>

celui

puternic (dar rău) . pare să se refere aici doar

u• Aristotel

la aspectul retoric al propozi­ ţiei pe care o critică de pe poziţiile logicii, nu ale moralei. Reproşul moral Indreptat împotriva acestei propoziţii, sau mai bine zis împotriva a ceea ce p ute a ea să devină în mîinile unor adep ţi rău intenţionaţi (un mijloc <k a face să triumfe nedreptatea) este pus de Pl aton (Apă1'area lui ." ,, rate 2:� D) în rîndul reproşurilor de obicei şi nespecific adresate filosof i l • >r. Numai în acest caz se poate traduce acelaşi -ro -rov �"""". A6yo•1 . . . p r in "a face să învingă j udec ata strîmbă". Moralitatea lui Protagor�s nu poa te fi pusă la îndo i al ă . Despre apl ic area acestui principiu la retorică, cf. Unterstl"iner, I Saf., p p . 1 1 2 - 1 13. "" Pru l > a h i 1 o confuzie între propoziţia de mai sus şi opoziţia con­ trariilor. '"7 An·sl fr:t,�mcnt, cunoscut sub numele de "apologia sau apărarea lui Protagoras " ' <·st<" considerat de majoritatea cercet ători lor ca fiind in­ spirat din gindi r,·a l n i Protagoras (cf. Untersteincr, I Saf. I, c:Lp. III, p arte a a l l l · a, 1 1 . l , ll. 1 14 ) . "" C f . 1 : 1 � i notdl! 1 66 - 1 69. '" ' Hch i mharl":l produsă de înţelept (cro<po<;) astfel încît Jncrnrile care par rele (x<Xx.Z) s:t par{t l.mnc (<i·;xn±) , cn precizările aduse in c on t inu­ are, p are a fi îas:'i �i menirea în ţel eptului intr-o concepţie care egalizează pe pianul a<lc v ă ru l u i pftrerile şi le diferenţiază pe planul calităţii (vezi mlli jos) . l 'cutrn 11. Untcrsteiucr şi E. Dupreel ea corespunne tocmai lui


322

IOANA POPESCU

1:0 TOV -fjnw i.6yov xpd.,.Tw rroL<lV (cf. A 21 şi n. 124) . Guthrie, care crede în subiectivismul lui Protagoras în ce priveşte reprezentările sensi­ bile (cf. Les soph., p. 195 şi n. 2) găseşte în această idee salvarea de la anarhia morală şi politică prin părăsirea normei adevărului şi falsului şi înlocuirea ei cu norma pragmatică a mai binelui şi mai răului, doct:rinl caracteristică epocii (op. cit., p. 1 96) . Demonstraţia făcută în acest frag­ ment este, în acelaşi timp, şi singura cale de a împăca meseria de sofist cu adevărul tuturor părerilor (cf. Platon, Theaitetos 1 6 1 C urm. parţ.ial Ia B 1) : toate sînt adevărate dar nu toate bune (Guthrie, Les soph., p. 1 80 şi n. 1 ) . Termenii pentru bun şi rău întrebuinţaţi în acest frag­ ment sint xotx6� şi tiyet&6� (termeni generali), rrov1]p6c; şi XP1]GT6� ( care produce suferinţă, supărare şi util, eficace, salvator) - ibid., n. 2. 130 Pentru sofişti, relaţia între morală, retorică şi politică, pe de o parte şi igienă sau medicină, pe de alta, era foarte importantii. Ei le con­ siderau două ramuri ale aceleiaşi ,.arte" : aceea a perfecţionării naturii umane. S-a observat apropierea de idei în această privinţă între Protago­ ras şi tratatul hipocratic Despre medicina veche (cf. Guthrie, Les soph., pp. 175- 177) . 181 După interpretarea lui M. Untersteiner, nu există deci pentru Protagoras antiteză intre opinii adevărate şi false, ci între reprezentări universale şi cognoscibilitate imediată a fiecărui lucru. Ceea ce pare fals este limitarea cognoscibilităţii datorată experienţei individuale, faţă de valoarea universală a cunoaşterii realizată de om (I Sof., T. F., n. ad loc.) . Oricum, este limpede că Protagoras admitea inegalitatea de compe· tenţă şi că nu s-a oprit la constatarea irefutabilităţii senzaţiilor în sine, nefiind interesat de acest aspect în mod special. Există, după el, oameni mai înţelepţi decît alţii, iar superioritatea ştiinţei lor se constatA prin efecte (Dupreel, Les snph., l'rotagoras, cap. Homo mensura). 18• Manuscrisele îndreptăţesc această traducere : XP1]GTIÎ� x«l uyL· e:Lv.Xc; o:!a&f,aeLc; u xo:l &i.1]&d� &ftrrou:iv. Trebuie înţeles că senzaţiile noi, cele bune, îşi păstrează calitatea de a fi adevărate. Lecţiunea aceasta este adoptată şi de M. Untersteiner în ediţia sa. Textul a fost considerat corupt şi s-au făcut diverse conjecturi pentru înlocuirea cuvîntului cH"I'jil t'i�, dintre care menţionăm e�<L� (A. D ies). Traducerea ar fi în cazul act-sta "senzaţii şi dispoziţii bune şi sănătoase". 133 Manuscrisele dau 8uziLv etv<XL (să pară a fi). He indorf proptme 8oxEiv xotl e!vo:L, ce<>a ce ar corespunde mai bine lui a:!a� ·f,a<L� şi cD:r;f• .,i:�. m Pasajul este important pentru atitudinea lui Protagoras in pro· blema raportului dintre drept (8Lxo:Lov) şi legal: (v6ftLftov). El înclină pen• tru punerea lor pe acelaşi plan, dar nu în virtutea caracterului divin al legilor, ci în virtutea dependenţei lor de părerea şi hotărîrea cetăţii (acordul cetăţenilor). Neputînd ignora existenţa legilor sau legislaţiilor rele, el consideră totuşi că legile au valoare atîta tinlp cît socoteşte ceta­ tea. Supunerea faţA de legile existente, necesară menţinerii ordinei sociale (Platon, Prot. 322 C) nu exclude schimbarea legilor cu consinlţămintul cetăţii, care ajunge să considere drept ceea ce e bun (util, avantajos) sub influenţa înţelepţilor (cf. Guthrie, Les soph. , pp. 1 4 4 - 145 ; 152 - 1 5 4 ; 18-84 ; l. Banu, Studiu istoric, in voi. I, partea 1, pp. CCXI V ­ CCXVII) . Ui Astfel (o!h·w) stabileşte o relaţie directă între oratorii înţelt-pţi şi destoinici şi sofişti. Sofistul îşi propune să-i facă pe oameni mai buni =


NOTE LA PROTAGORAS

323

( (: , ,; , ·, : ;) îu sensul larg al cuvîntului şi s[t le formeze priceperea în l rc·l•llt !le proprii şi ale celăţii, cu alte cuvinte să le predea ştiinţa politicii­ lt · • "· ·· c x ·r, dxv'l (cf. A 5 - Platou, Prot. 318 A, 319 A) . 11' gr. T.i o!x<X�'liC X<XL a 5tx<X. "" gr. T.i 5crt<X x'>l ,i-J6crt<X. Lu c rurile despre care cetatea îşi expdmii upi1da nu sînt proprietăţile sensibile, ci chestiunile care o intereseazii : d rq_,c, nedrept etc. Aceasta pare să fie adevărata sfer1l de interes a l 1 1 i � ·r·:. tagoras însuşi. ' " 8 gr. oux �O"T< ? UO"E:l <XUt"WV o u ob oucr!<Xv �<XUt"OU �xov. Apare limpede �tiei .:::t Protagoras situează legile morale şi juridice de partea valorilor <· are există VOiJ.<p nn <;>ucret. Nici o natură fixii nu dă individului mij­ ltwul de a împiedica colectivitatea să hotărască de comun acord asupra a ' , -.�:; ce e bun sau rău (cf. D upree l , Les sopll. , Protagoras, cap. Homo J l l t ll'·.sa · . I O J gr.

TO xotv ·(j 86 ;<Xv. După M . Untersteiner aceste cuvinte explicii H<·nsul lui Kpt!nwv Âoyo<; (cf. I Sof., p. 107) .

"" întreg pasajul oglindeşte pe de o parte echivalenţa îutre bun

1-'.·:•h;) şi folositor, util (C::. <;> tALiJ.oc;) , pe de altii parte caracterul divers­

�oncret al utilului (valoarea sa relativă, nu absolutii) . w Cf. B 4. Socrate tocmai îşi pusese în încurcătură interlocutorul (Thcaitetos), arătind cii propoziţia protagoreică a omului-măsură îl ridică la un nivel de înţelepciune pe care nu-l poate depiişi nu numai nici un c; m , dar nici măcar un zeu. ,.Sau, poate", sugerase Socrate, ,.măsura lui Protagoras se aplică mai puţin la :t.ei decît la oameni", Neputinţei lui Th�aitetos de a face faţă acestui mod de a privi propoziţia în discuţie, care risca sii dudt la concluzii lipsite de pietate, îi riispunde Socrate, amintind de cch·hra propoziţi<· agno�tiră a lui Prolagoras. "" Cf . n. 1 2 . U.l

g:r. �-�v

,'I ,J \1 /J · t; : "f

T<•o V . l'r""'" l l l lllrt·a

;·.

·:J. T(;'l\J

7fJtfJ 11J't'(J)V

i . e. "t' � V

r)p th)t'l'j"t'Ci -;c";)v

b V 'J !.Lci­

potrivire a numelor este atribuită de l'lltl • · l t l u i l'Iol :�.,;oras, l u i l'rodicos, sofiştilor în general. ... l ln·apt a po t ri vin· a mtm�lor este adusă în discuţie aici in legă­ tur:, ,·u <"hcstiunva ,·orectitudinii naturale sau convenţionale a denumirii lucn:rilur. Teza originii arbitrare şi convenţionale a cuvintelor, apărată de l lcrwogenes, este luată în discuţie pentru a conduce la teoria lui l'rotagoras (susţinută în A devclrul) despre om-măsură a tuturor lucruri­ lor : >au lucrurile sînt aşa cum apar ele fiecăruia) , teorie pe care Hermo­ g<·ncs est e obligat să o respi n grt (386 A urtn.) . Învăţătura lui Protagoras d e , ; . ,· , dreapta potrivire a cuvintelor este aici privită ca decurgind din .tl cic c .l•ul (Tel: T'/i TOI<XUT'IJ &>-1)&dq: p1)&ev-r<X) \V.K.C. Guthrie crede chiar c r, t<>t ceea ce a scris Protagoras despre acest subiect se găsea în A de­ vărul, in lătnrlnd as tfel părerea că ar fi constituit o lucrare aparte. După !11 . TJntersteiner, -lj o?Mt"T)<; t"wv C.•JoiJ.<it"wv este manifestarea specifică în 6? &ob:et<X (l Sof., T.P., n. ad loc. ; cf. vorb[re a lui xpdt"t"Cil'J i.6yo<; şi Il 66) . Ui gr. 7ttpl e:twv o� t v o v �!vou.. 1U gr. & n op.&w<; :-:er:o!T)·r<xt �x<Xt & !L�· Asociere a in acest pasaj a cuvintelor ăp-&w� şi boc; poate evoca termenul op&oer.et<X. Cf. A 26 (Gutb.rie, Les soph., n. 4, p. 213) . '" Urmează interpretarea unei poezii a lui Simonides, p< · u l r u • l n·nplu

..

=


324

IOANA POPESCU us

Insinuaţia - termen tehnic ieşit din

uz,

care desemna F'artea

discursului care urma exordiului şi cuprindea expunerea fapt�ior. Cei

doi termeni următori ar putea să-i fje subordonaţi. 1u Polos - retor, discipol al lui Gorgias. :II o •Jae'tx i.oy<o v es·:e pw­ babil titlul operei sale. 160 gr. 8m).aato).oy(ot. Sen s u l acestui cuvînt este obiect de discuţie. In afarl de ,,repetiţie" s-au mai propus următoarele sensuri : c-cvinte compuse, isocolon, antiteză, cuvinte îmbinate muzical. 1 61 gr. yvw!J. o ).oy(oc. 1 51 gr. E!>< o v o ).oy!ot. 1 63 gr. op-&o�r.Et(l. Poate fi acelaşi lucru cu o�&6T1): ovowhwv !A 24) sau poate cuprinde observaţii privitoare la corectitudinea vorbirii f�cute în cadrul criticii poeziei (cf. Guthrie, Les soph., pp. 2 1 3 - 2 1 4 şi A 25). 164 Cf. A 28. Pentru modul în care Protagoras încerca să corecteze formele uzuale - cf. şi C 3. 166 " " e '' 'l ( = obiecte) . Aristotel le numeşte în altă parte (Poet. 1458 a 9) 11- 'TOZ Eu. Gramaticii posteriori introduc termenul oulihtF�-. lat. 11eute1'.

161 gr. !J. 7iVt<;, şi 7tJP·7J�. s.f. Oricare va fi fost motivul pen tr u care Protagoras socotea aceste cuvinte ca fiind de genul masculin , act-astl schimbare faţă de uzul comun al limbii trebuie să fi corespuns c erinţei de a adecva limbajul logicii. Pentru rr�ATj� = cască, pare verc.s.Jmilă presupunerea lui Th. Gomperz (Les penseurs de la Grece , Paris. 1 928, p. 489) : analogia de sens şi formă cu alte trt>i cuvinte dcsemnînu t .:-bipa­ ment militar terminate în 1; şi de genul masculin (llwFoc ţ - p> ato şă, -;,6prr1X � = mîner de scut, aTupa:� = vîrf de lance) . 15 7 gr. o u :Ao!J.b'l). Acesta este epitetul dat de Homer mîniei lui Achile (v. Iliada I, 2) : fL Y, v tV . • . o u ).OfLEV"lV· 1 5& Cf. A 1, 53, 54. 1n Reconstrucţia e făcută de �1. Untersteiner pc baza utmi hag­ ment din Cicero, De legibus I, XVI - XVII, 43 - -17. Demonstraţia l:t;cas­ trării ar.estui text doxografic in polemica ciceroniană se află in L� dottrina di Pitagora e u11 nuovo testo dossografico, . , Riv. di fi](,J•.•i;ia classica", N.S, XXII-XXIII, pp. 84-99. Textul e socotit imvrtant pentru că, după Untersteiner, stabileşte înlănţuirC'a între cele trti ;-ro­ poziţii protagoreice : 8uc. i.�y<ot (A 1, 5 1 ) , fLh:râ &vi}F wrro:; (B l ) şi -:ov f,nw ).6y o·> . . . (A 2 1 ) . 1 8 0 Pentru relativitatea U.reptului,

I, cap. III, partea I, par. 2 c.

d. A 1 0 ş i 'C'ntersteiner, 1 Sof.

161 l at. Ius ex iniuria lex facere potest. Propozi ţia aceasta se "pnne celei următoare. Ea nu poate figura într-un text protagoreic. Es�c· n·i­ dentă aici poziţia critică a sursei doxografice. tu

lat. dissensio

18 3 lat.

Certos

=

).6yot <iv'l'txdfLev�n.

putamus.

propozi ţ iei omului-măsură.

Această

propoziţie

reprezintă

com�·c;uţa

probabil că aceste titluri să nu fi fost date de Pro�a�d�s . ( ' A ).f,&m<) îşi datorează, poate, calitatea de titlu rro:: Z UJţ el în propoziţia de încep ut a luc r ări i şi ill!port anţei lui ca punct de ;ntHt� constant al filosofiei. Se poate ca Platon să-1 fi consacrat ca tit l·.:. r. B l - Platon, Theait. 161 C) . Discursuri distrugătoare estt tit.lul 184 E

A devărul

rvez1


�OTE LA PROTAGORAS

"' : :mgat ' , t tcc

a

de

Sextus

i ntenţiilor

Empiricus corespunzător poate unei indi caţi i autorului exprimate la inceputul operei.

sin­

'" Cf. şi A gr. ilv.&pw�o�. Semnificaţia acestui cuvîn t a stîrnit am pl e şi . • l ' r i use discuţii. Foarte pe scurt, prtrerilc e xprim at e :;înt : a) Protagoras : • . :,.�cşte cuvintul in sens individual (omul ca individ}, b} in sens uni­ ·, ;· rsal (spe ci a umană sau colectivitatea umană) ; c} Protagoras ignoră , : i stincţia sau se gîndeşte la ambele aspecte ca la două mome n te ale , , :mi proces <lialectic. ::l l ajorit at e a cercetătorilor V<'chi a u adoptat JllllH'­ � ni a) de vedere. Th. Go mperz este primul care auoptă pilren·a h). ! · ri ntre partizan i i ultimei o pi n i i se află şi :i\f. 'Cnh,rst<:iner. O hiJ,lio­ uafic a problemei - la Guthri e , L"s soph., pp. 1 97 --- 1 9!:1 ; la l'n t u ­ ' t l'intr, 1 Soj. 1, pp. 138- 140 şi notde con·spnnziitoan·. 1 :� h. A 1 4 , A 1 6, 11 . 89. ::\1. '"' gr. [!h;:>ov = "i''"'·f, pLov, cf. A : ·ntersteincr nţ el ege termenul ca " punct nthninan t " . " lllt-nitu<line", .<: aici "domin-ia" (in trad uc ere a fragnH·nhtlui ,,tlulllina/t•rt,.') l' f . 1 .':>· o.if. J l'P · 1 29 - 135 şi n. :>2, pp. 1 4 4 - HG, Jl<'ntrn (· vohtlia S<'JJ stt l u i . a s gr. zpi;(LC:�ct. d. n . �l:l. <.: uvinhtl arc int ro·hninţan- froarl<· largă. M . Untcrstciucr înţcl c· ge priu z�i;(.LIX'rct t ot Cl' ,-.u, in faţa • >ntU ln i de la ' • n sibil la inteligibil. Lumea desem nată prin ncl'st. tl'Tmcn con st i tu i e �fera ele acţ iun e a omului. Trad uc ere a italiani'• este . ,rsprriM!1e" {d. 1 Sof. 1, pp. 1 27 - 1 29 ; n. 8, p. l ·l l - rezumatul al tor interpretăr i ) . ( hiar dacă acest aspect al raportului cn umanitatea nu era - l>rczcnt in mintea filosofului grec, nu se poate ne ga că ,.lucrurile" cuprind cali­ l ftţi (toate exem pl ele date de l'laton şi Aristotel - cf. A 17, A 2 1 a, .'>. 22) sensibile şi intcligibile : calunl şi recele dar şi drepta t ea şi ne­ d reptate a , binele şi rău l . Cf. �i J . ll anu . voi. 1, Stml. ist., p. . CCX\'1. U l gr. •W •J f.L�'J C,;v":'(•l'J (:):; l!t'J":L'J, ":(�l'rl 8S: oUx �\l'r(o)'J (:)� IJU:.t c�-:-1�1. Aceastt• parte a J>ropoziţici prota�-;orl'icc a fost ohieetul unor intuprt:tări • l i ferih·. Un punct i mpor tant al dbcuţiilor a fost c·uvh1tul ,:,c al cMu i i n ţ <· l es poal<· fi ul sau rum sau :;; i u n a şi alta. Disrnţia se exti n d e �i a�upra lui fa-rLv : există sau sînt, sau chiar sîl!l astfel (C. H . K a hn , . . Th.e G1Nk verb •to be • aml the Concept of Heing", Fnmlatiou of. Langage, H H.>6. 2 � 5 - 265, la Guthrie, Les soph. , p. 199). Li te ratura pr ivitoare la aceastr• propoziţie este imensă şi redan·a in detaliu a variatelor opinii exprimate nu poate face obiectul lucrării •le faţă. Pentru bibliografie, cf. lintersleiner, 1 Soj. , n. 34: p. l ·HJ, c;uthrie, Les soph . , pp. 1 98- 199 ; cf. şi n. 1 82. o:(.>v !.Lh llv-rw• -:,7,., il± o uz ovn>v este după opi ni a lui :\1. Vntc1·steiner ( l Soj. I , pp. 136- 138) o expres ie polară, carac teris ti că H�nbii gn-c:eşti, î n c ar e •e i'roclucc· <lifercnţi ere a unei unităţi couceptuaic iu O}JUŞi i concreţ i . V ar •.1 incolo de ace ast ă valoare stilistică, ea semnifid• (cfJnfmm intcrprdi<�ii �aie) şi faptul că omul domină experienţel e , cliberin<1n-le de <lisntrs�trile •'·puse (iv·nzd !J. �V''' ).oy o•) dintre eare unul tn·buie s<1 Hc .lipsit tk n·ali­ tate. Tradncerea dată în tregului fragmen t este "L'uomo c il domina:o·e f.r/!e esperienze, in f'Blazione alla fcnomenalitii di quanto e reale, C dt/!a · 111 sstma fenomcnaliti!i. di quanto il priva di rra/ta " .

14.

1u

î

170

y '< b E"rctl, cf. n. 87. deduce afirmaţ ia. rtlath·ist iudividualistil din afirmaţia �·lll ului-mitsură. Această l(•grttură :-,trl la baza i n t crprdiirii trad iţi o n al e Il ;:trrJ poziţici p ro t agorci c c . Pmtagnras. Sl' spum·, ar<: in \'cdc·rc omul ca 171

Platon


IOANA POPESCU individ (cf. n. 1 66) ; totuşi individualitatea senzaţiei nu pare a fi princi­ pala sa preocupare (eL A :! l :L �l IL 129, 13 1 , 1 3 5 , 1 37) .

1 72 gr. �CC'J";:XO"(ot Şi CJ.tG &"fir,�,:. "" Aceasti'L red uc e re la aJ ..,urcl a afinnaţiei protagoreice prin aplica­ rea ei la lu me a animalt"!or, Îc!Zcstrată şi e a cu simţire (extindere care se baza poate pc: n : t atac literar, f o ar te cunoscut atunci, impotriva doc­ trinei lui Protagoras, - cf. M. Untersteiner, 1 Sof. , T.F. , n. ad loc.) . face parte din demonstraţia lui Socrate menită să-i pun ă în încurcătură interlo cutorul (Tlteo doros) ; odată puşi oamenii la acelaşi nivei Lle in­ ţelepduue, prezenţa sofiştilor care să-i înveţe apare ca inutilă ; pre­ tenţia lor de a da lecţii bine r�munerate apare neîntemeiată. Cu aUt mai evidentă ar apărea impostura. sofiştilor prin echivalarea omului cu orice făptură înzestrată cu simţuri. Rezolvarea acestei contradicţii o găsim . in ". apărarei!, lui Protagoras" (A 21 a) . 11' gr . ;:epl. -.ou o.v -.oc;. Acest titlu nu apare in lista lui Diogenes Laertios (A · r , 51 · şi n. 25) . S-a emis ipoteza că această scriere era un capitol al A det'Jăyului. 176 gr. rrpo� Tou; )�v To ov dcr:XyovTO<�. E vorba de eleaţi, mai exact, probabil · de (cf. M. Untersteiner, I Sof. 1, n. 15, pp. 38 . . Melissos .

39).

m

Cf. altă acuzaţie împotriva lui Platon de a-l fi plag iat pe Pro ta­ la B 5. Pentru toate plagierile atribuite lui Platon de antici, cf. K. Ziegler - Plagiat, R.E. XX, 2, 1 97 1 - 1973. 1 77 · 1\Ieya.� :Myo.:;. Această scriNe a fost diferit identificată cu al te scrieri : Despre virtuti (Nestle) , Precepte (Frey) , A devărul ( Diels , Ur.. ter­ s tei ner) . n• Înzestrarea naturală (<puat�) şi exerciţiul (&.,. z'l)at<;) reprezintă f)r.w•1 >.6yo; îu domeniul educaţiei, iar instruirea ( 8t8<XX."�) sau teoria (-:ex_vr, B 10) constituie ll.fl elTTWV Myo;. Cf. şi A 21 a unde problema educaţiei este implicit pusă in raport cu -:o -:-ov >j.--;-w A6y0v z•A (M. Untersteiner, 1 Sof. , T.F., n. ad loc.) . 1 1 9 gr. auyyp<XjL<X. Nu e obligatoriu să înţelegem prin acest termen o l ucrare de-sine-stătătoare. El poate fi folosit şi cu referire la o parte

goras,

de

lucraTe.

18° Fragmentul re p rocl us de Eusebiu se d e o se be şte de cel dat el� Diogenes I,aertios în tTei puncte : a) conţine formularea "nici ce id sint ca manifestare exterioară" ( o (;O'orro'Lot Ttn; Loea<v) a cărei id�e es te rcdată şi de Sextus Empiricus (A 12), Cicero şi Philodemos (A 23), dar lipseşte, in afară de Diogenes Laertios, şi la Hesychius (A 3) şi Pl ato n (A 23}. De aceea, prezenţa acestor cuvinte în textul protagoreic a fost contesta t rt , h'lnuindu-se a proveni de la Timon (citat de Sextus Empir icus - A 1 2) . Iluprt Diels, prezenţa lor la Cicero şi Philodemo;;, deci la izvorul . lor comun epicurean, demonstrează o tradiţie antică. Protagoras a atins deci în acest fragment cele două principale probleme care au preocupat filosofia presocratică cu privire la zei : existenţa şi forma. Cf. pentru formă Xenofan , DK 2 1 , B 23,2 ; Parmenides, D K 82, B 8, 43 ; Herodot III, 53 (W. Jacger, Thf Tkeology of Early Greek Philosopkers, Oxford, 1 9-l/, p. 189, la l."ntcrsteiner, I Sof. , T.F., n. ad loc.) . b) Spm1e nu ştiu ( o u z o! 8o.) faţă de nu pol să ştiu (ouz �z<·• e:Lo$v<Xt) la Diogencs Laertios. C') Nu conţine fraza finală "căci multe . . .

9meneşti".


NOTE LA PROT AGORAS

327

-:onsiderîndu-se că cele două redaetări se eom pl ctC'az ă reciproc, " .t: r nentul protagoreic a fost refăcut de Dil'ls şi recnno�cut ca atare do majoritatea cercetătorilor după cum urmează : , . Despre z ei nu pot �� i ui c i că sînt, nici că nu sînt, nici c e fel sînt ca manifestare �xh:­ ' ioari't , căci mul te mă î mpi e d ic ă să ştiu, şi obseuritatea prol1lemei �i ' · · urtimea vieţii om�neşti " . m Cf. n. precedentă b) . 1 > 2 gr . wr;. Discuţia pr ivito are la sensul eonjuncţid (că sau cum) > c poate extill d e şi asupra acestui fragm en t (cf. :B 1 , n. 1 69). M. Un t er­ �teiner crede că trebuie înţeles îu ambele �ensuri : nu e posibil să cunoşti fcnomenalitatea zeilor, adică nu n u m ai dad1 zei i există sau nu, ci şi dacă există un mod de m anifestare al lor în lum e a fenomenl"lor. Acest :rl r l oil ea aspect al pr oble me i cuprins în posibila semnificaţie cum a l u i <!Jr; este iwlat şi dezvoltat în propoziţia următoare : o!ll} ·�,., ,;;: o ! ':'Lvc:; 11 Sof. I, n. 38, p . 67) . 1 S3 gr. (8EO'.V. 1 u gr. ci 8 7] :A6':'7J<;· Această caracteristici'! aparţine celor ce n u pot fi nmoscute prin si mţ ur i şi pentru care nu �c poate a\'t' a o t·xpcrienţă directă. l&a Despre conţinutul eventual al operei care d ebuta cu această a f i rm aţ ie , cf. Unterstei ner, 1 Sof. I, cap. III, partea I, par. 2 a şi n. 47 pentru alte i poteze ; cf. şi Guthrie, Les sopk., p. 2 4 2 . 166 E uphorion din Chalkis, poet şi învi'tţat din sec. III î. e.n., unul dintre reprezentanţii cei mai fecunzi ai poeziei şi erudiţie i alexanclrine. Din oper a lui s-au pbtrat doar titluri şi fragmente. A tratat, mai ales in versuri, subiecte de istorie mitică şi legendarll. 1 87 P anaitios din Rhodos ( 1 115 - 1 1 0 î.c.n.), filosof, fondatorul stoi­ ci;:mului mediu (media sloa) . J,a R om a ( 1 4 5 - 1 :30) a exercitat o in­ f lu enţă importantă în cercurile filosofice romane, mai ales în cercul Sc i pion il or . Priett·n cu l'nl•lius & ip i o A(·milianus. J)in n mHeroasele �ale ( • j J(·rc s - un pă s t r a ! unnmi fragm�:nte. �'" Aristo:xt·nos !l iu T ar cnt , filosof pt•ripatctie, sec. IV - III î.c.n., d i sci po l al lui Ari:;totel. Rt'ia concepţia pythagordcă a sufletului ca armonie, extinzînd-o la totalitatea organismului omenesc. El atribu i e ttlUZICll semnificaţie etică şi funcţie educativă. Printre opere le sah:, păstrate fragmentar, se află şi cî tev a biografii ( :;l! oL ±v 8pwv) printr e care şi cea a lui Platon la care se referă aici Diogencs Laertios. 1 n şi u o Cf. B 2 şi n. 1 7 6. Pentru dinrsc ipotc:te cu pri vi n· la conţinutul A rg!tmentelor contrare legate de această informaţie, înţeleasă desigur în limitele necesare, ef. Untersteiner, I Soj. I, n. 77, p. 73. 111 lat, Rerum illusll'imn disp!tlatioms. R.i. - teme, idd care d au discursului o anumîtă strălucire. 1 92 Cicero, Orator 1 26 - . , Communes (loci) appc!at-i q1wd videntur multamm eidem esse causarum". Cf. şi De inv. II, 48, 1 93 Conflictul intre profesor ş i elev, legat rle p l ata on or ariulu i , e povestit pe larg de Aulus Gdlius, Nopţile attice V, 1 0 . 1 •• lat. Denarius - monedă de argint romană, aproximativ t'gală, la început, cu drahma dt' ar gi nt attică. Quintilian foloseşte a ici terme­ nul ca echivalent lati n al grt: ces eului 8pO<)'.fl+. ( dr a ch m a ) . Cf. A 1 , 5 2 �i A 3 unele se vorbeşte de sur..1 a dt 1 0 0 de mine, adicii 1 0 .000 draclu:1e. 1r


. _______________________I_ .A_P ��·i'_ o _ A _ N _ '_ ___ o P_ E_ sc __ c_ _________________________ 1•• Teori i le �ometrilor �int în contradicţie cu datele experienţei ; tang <: nta sensibilă . atinge dreumfcrinţa în mai multe puncte . I 9G Rezo l va rea despre car" e vorba se află în Pllys. 520 a 1 9 . Arbtotel - explică absenţa zgomotului prin absenţa mişcării aerului la c(uJerea . nnei infime p ă r ţ i de grăunţe de mei. 1 97 Acest episod a fost iltterpretat ca o dovadă că Protagora.s a n�g:�t divizibilitatea la infinit, susţinind un ato m ism geometric, în opoziţie cu matematkienii şi cu · metoda infinitezimală (R. )!ondolfo, L'infinito ttel pen s iero clâ greci , Pirenze, 1934, pp. 181 - 182). Totuşi nu pare să f i e :� ş a d" ne mc c e el nu neagă divizibilitatea în p ărţ i mereu mai mici de grăunţe de mei şi. pcrsistcnţa unui r aport între a ces te infime părţi şi medimnă. l'rotagoras judecă di n punctul de vedere al experienţei sensibile . . Aşa - cum vedere a nu p erc epe contachd tangentei în tr- un punct, ci intr-un seg111ent, tot aşa aici auzul nu percepe zgomotul căderii meiului decît pînă la o anumită limită (ZII . Timpanaro Cardini, 1 Pre­ socratici . TestimonianZd e frammcnti, Ed. Laterza, 1975, voi. II, n. 58, p. 896) . I'.rotagoras susţ ine dre p tur ile aparenţei sensibile (confor m c�t propo z iPa omului-măsură) împotriva raţionamentului matematic car� ar duc e la concluzia c i1 zgomotul se prod uce indiferent dacf1 îl auzim sau nu. Dup :t o pin ia lui E. Duprcd, paradoxul acesta îşi putea găsi răspun:­ in te zele 1ui· l>rotagorns · pornin d de la ideile de relativitate şi convenţ�e . C alitatea r\e a face 2gomot e relativtt ca şi celelalte. Dep inde de om ce va cu prinde numele de ,. zgomo t". În toate trece rile prin continui tat•: s u prin s alturi de ln o c al it at e la c o nt rar.i ul său, co�venţionalismul lu: a P rota�o ras pute,t re7.!)h·a c ee a ce ahso l utlsmul eleaţdor preze n t a ca P'� 47-49 ) . cev a · deconcertant -(E. Dupniel, Les soph . , pp. 1oa Llol . '""(;i1tersteiner · · socoteşte acest text plato nic drept o mărturi•! asupra conţinutului şi sec"ţ:iunilor Arpmunt�lor co ntrare ale lui Protagoras (Le , ,"A ntilog"ie " · ai Prn!a[;ora, in . . Antiquitas", II, III, 1 9 -t7 - 1 948, pp. 34 - 37) . Vezi şi n. 2 5 . 1 99 gr. n :;:pt "-r<7J V .n d,.,.,_ . .Aceasta ar fi o referire la Despre ;;â : cf. ·

·. ·

,

·

n.

ter

198.

too , . C de p<irceptibiie ·

Wlh-ersai' de�1jrc

Despre a <li

iirin

simţuri"

.ilc\"l'llire

e.ristqnţă [B �J ;

eL

IL

(?"vz;o'l.i şi . , afirmaţiile cu <'arac­ existenţă" ar fi o re f eri r� 1:1

şi despre 1 98 .

parte a A rgumentelor con trare d" care 5) ; cf. Il. 1 98 . ••• Xn se ştie CI! precizie, in pofida i pot ezel o r savant argumentate. <'� s-ar fi a f l a t snh acc�t titlu (d. 1 1 . :.!5) şi dacă a exist at o lucrar-: mai am!•Li privitoan· la t<,::tte meseriile, sau mai multe lucrări abordi:Fl pe rîwl tlin:rsdc: utc''"ri i . dadt poziţia !ni Protagoras era de aplri'ttc•r sau . dimpotrh·ă, de c r i ti c ctl rlin:rselor înddetaiciri, d i n cauza iah'r<>t:­ lui �{m aproa p·� Ci<clHsi\- p•:ntra ştiinţa politicii. • • • :\-Iothdc atribuirii lni Pro lagoras a opiniilor expuse aici d.:: s.,x t t;s

Rl�ferire

mai

ales

la acea

depinrle Republici< lui Platon (B

Empiricus "'\ fiillll ale legem1arului Anacbar�is (vd . n . 204) se afU b M. l:nter�teiu<·r, Prut. A n i . . pp. 37 - - H . Pe scu rt : Protagoras care era. spre deosebire d e · e,·i lalp sofişti, un auversar al mescriilor considerate în sint şl d ...� rJ :;jugnr�l pi._lr:->oan(t , s-:1 s e r ,· i t tle ac ("st pers(�naj pc11trt:. a-şi tl�zyolt:l : :;rohal>il în -� rguJJ.'<"II"' o • ;:trar,·) idei i.: ::ale cu pri\"ire l a


"!OTE

LA PROTAGOR A S

' " ' " r i i . S<·xhts Empiricus a put ut găsi t e x t ul într-n cukgc rc de apof­ : · me atribuite l u i An acllarsis fără a şti de unde provine t"l. '"' Anach arsi s , înţelept legendar, o r ig inar din ·Sc i ţ ia , pc c are tra­ . . • pa iiterară (incepi nd cu Herodot) îl prezi ntă C'a pe un străin <lorni<: iu&