Page 1

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

IMMANUEL KANT

LOGICA GENERALĂ

EDITURA ŞTIINTIFICA ŞI ENCICLOPEDICĂ BUCUREŞTI, 1985


Traducere, Studiu introductiv, note şi index de ALEXANDRU SURDU

Univ. Bucureşti - Filosofie

111 1 11 1 1 111 1 11111111111 1 111 1 11 001186

Prezentarea grafică

a

colecţiei:

VAL MUNTEANU


CUPRINS

STUDIU INTRODUCTIV de Alexandru Surdu . . . . . . . 1. Scurt istoric asupra prelegerilor de logică generală ale lui Kant 2. Cuprinsul .,Logicii generale" a hd K ant Comparaţie cu manualul lui G. Fr. Meier . . 3. .,Logica generală" şi .,Critica raţiunii pure" .

.

.

Bibliografie . . . Notă asupra ediţiei.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

11 11 16 44 59 61

.

LOGICA GENEllALĂ 64

INTRODUCTIRE

64 64 6S 66 67

I. Noţiunea de logică. . . . . [1. Despre reguli în genere] [2. Despre regulile intelectului ] . (3. Logica : propedeutică, organon, canon] [4. Logica: particularităţi, definiţie]

II. Principalele diviziuni ale logicii. Expunerea . ştiinţe. Rezumatul istoriei sale

�}:

t:.:asele acestei

69

Împărţirea logicii] . . . . Expunerea logicii ] . . . . Utilitatea logicii] Rezumat al istoriei logicii]

69

Noţiunea de filosofie în genere

74

[1. Despre cunoştinţe şi îm p ăr ţirea lor]

74

[2. Cunoştinţe matematice

75

[1. [2. [3. [4.

[3.

şi

72

73 73

cunoştinţe filosofice]

Definiţia filosofiei. Semnificaţia ei scolastică şi universalA. Problemele cele mai importante ale acestei

ştiin ţe ]

IV. Scurt rezumat de istoria filosofiei [ 1 . Începuturile filosofiei]

.

[2. Filosofia lui Pitagora]

.

.

76 80

.

.

.

.

.

,

[3. Filosofia grecească începînd cu Socrate) [4. Filosofia romană, arabă, scolastică şi modernă]

80 82 82 .

84


CUPRINS

6

V. Cunoaşterea în genere . .

. . . . . . . . . . . . . . .

86

[1.

Despre reprezentări şi noţiuni : clare şi obscure ; distincteindistincte] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [2. I ntuiţii şi noţiuni. Perfecţiunea estetică şi logică a cunoaşterii] . . . . . . . . . . . . . . . . . . [3. Raportul dintre cele două perfecţiuni]

[1. Mărimea extensivă şi intensivă a cunoaşterii. Orizontul cunoaşterii: logic, estetic, practic] . . . . . [2. Orizontul cunoaşterii : istoric-raţional; general-particular. Limitele orizontului. Utilitatea cunoştinţelor] . . . . . (3. Determinarea orizontului cunoştinţelor noastre] . . . . (4. Neştiinţa: materială-formală; ştiinţifică-obişnuită. Ignoranţa, abstracţia, poliistoria, polymathia, pansophia, filo. . . . . . . . . . . . . logia, humaniora] . [5. Pedanteria, galanteria, temeinicia şi popularitatea] . . . . . . . . . . . . [6. Arhitectonica ştiinţelor] (7. Mărimea intensivă a cunoaşterii. Importanţa practică, dificultatea, subtilitatea]

102

Perfecţiunea logică

. . . . . .

103

[1. Adevărul. Criteriul material şi criteriul formal. Principiul contradicţiei. Principiul raţiunii suficiente : modus tollens , modus ponens. Principiul terţului exclus] . . . . . . . [2. Falsitatea şi eroarea. Originea erorii: aparenţa, ignoranţa) [3. Erori parţiale. Cunoaşterea vagă. Subtilitatea] [4. Descoperirea aparenţei. Absurditatea] [5. Aprecierer x:terioară a adevărului] [6. Reguli p'Mtu evitarea erorii]

103 107 108 109 111 111

.

.

VIII.

Perfecţiunea [1. [2. [3. [4. [5.

[6.

IX.

X.

89 92 93

VI. Perfecţiunea logică a cunoaşterii după cantitate

VII.

86

a cunoaşterii după relaţie

logică a cunoaşterii

după calitate

Noţiunea d e notă] Clasificarea notelor] . . . . . Esenţa logică a obiectului] . . Claritatea şi distincţia notelor] Distincţia analitică şi distincţia Gradele cunoaşterii] . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . sintetică] . . . . .

93 94 96 97 99 101

111 111 112 114 ·115 117 118

Perfecţiunea logică a cunoaşterii după modalitate.

119

[1. Asentimentul : opinia, credinţa, ştiinţa] [2. Convingerea şi înduplecarea] . . . . . [3. Reţinerea şi suspendarea judecăţii. Judecăţi provizorii] [4. Prejudecăţile - surse şi tipuri] [5. Atitudinea faţă de prejudecăţi]

119 126 128 130 135

Probabilitatea .

136

.

.

.

.

.

.

.

.

.

[1. Noţiunea de pro babil. Probabilitate şi aparenţă. Certitudinea] . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

136


CUPRINS

7

[2.

Îndoiala: indecizia, o biecţia şi scrupulul. Respingere a şi . . . . . . . . . . . . rezolvarea îndoielii] [3. Scepticismul şi dogmatismul. Metoda sceptică ] [4. Ipoteza. C erinţel e unei ipoteze corecte].

137 138

139

141

ADAOS Despre deosebirea dintre cunoaşterea teoretică şi cunoaşterea practică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

141

1. TEORIA GENERALĂ A ELEMENTELOR

143

Capitolul

143

I. D espre no ţ iuni

§

1.

§

2.

§ §

3. 4.

§ § § §

5. 6.

7. 8.

§ 9. § 10. § 11. §

12.

§

13.

§

14.

§ § Capitolul

15.

16.

Noţiunea în genere. Diferenţa dintre n oţiune şi intuiţie Materia şi forma noţiunilor Noţiunea empiri că şi noţiunea pură Noţiuni d ate (a priori s au a posteriori) şi noţiuni artificiale Originea logică a n oţiu nil or Comparaţia, reflexia ş i ab stracţ ia Conţinutul şi sfera noţiunilor Mărimea sferei no ţion al e Noţiu ni superio are şi inferioare Gen şi specie. Gen suprem şi specie infimă Noţiuni extinse şi n oţi u n i restrînse. - Noţiuni reciproce R apor tul noţiunilor inferioare faţă de cele superioare ; - al celor extinse faţă de cele restrînse Reguli generale privind subordonarea noţiunilor Condiţiile formării noţiunilor superioare şi inferioare: abstracţia şi determinarea logic ă . . . . . . Apli car ea noţiunilor in abstracto şi in concreto

II. Despre judecăţi . .

§ § § §

§ § § §

§

§

.

.

143 143 143 146

146 147 143 149 149 149 150 151

151 151

152

152 153

.

17. Definiţ ia judecăţii în genere . 18. Mate ria şi forma judecăţilor . . . 19. Obiec tul reflexiei logice - forma

, . pură a judecăţilor . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . 20. Formele logice ale judecăţilor : cant itatea, calitatea, relaţia şi modalitatea . . . . . . . . . . . . 21. Cantitatea j ude căţilor : universale, particulare, singulare . . . . . . . . . . . . . • . . . • 22. C ali tatea judecăţilor : afirmative, negative , infinite 23. Relaţia judecăţilor: categorice, ipotetice, disjunctive . . . , . . . . . . . . . . . . • . . . 24. Judecăţile categorice . . . . . . . • . • • . . 25. Judecăţile ipotetice . . . . . . . . . • . . • . 26. Tipuri de legături în judecăţile ipotetice : modus

153 153

,

153 154

154 156

157 157

158


8

CUPRINS

§ § §

§

27. 28. 29. SO.

§ § §

31. 32. 33.

§

34.

§

35.

§ § §

36 . 37 . 38. 39. 40.

§ §

ponens şi modus tollens Judecăţile disjunctive Materia şi forma judecăţilor disjunctive. Caracterul propriu al judecăţilor disjunctive Modalitatea judecăţilor : problematice, as ertorice, apodictice Judecăţi exponibile . Propoziţii teoretice şi propoziţii practice Propoziţii indemonstrabile şi propoziţii demonstrabile Principiile Principii intuitive şi principii discursive: axiome şi acroame Propoziţii analitice şi propoziţii sintetice Propoziţii tautologice Postulat şi problemă Teoreme, corolare, leme şi scolii Judecăţi de percepţie şi judecăţi de experienţă •

Capitolul III. Despre raţi on amente § § §

41 . Raţionamentul in genere.

42. Raţionamente nemijlocite şi raţionamente mijlocite 43. Raţionamente ale intelectului, ale raţiunii şi ale facultăţii de judecare

J. Raţionamentele intelectului § § § § § § §

§ § § § §

44. Natura specifică a raţionamentelor intelectului

4S. Modurile raţionamentelor intelectului . 46. 1. Raţionamentele intelectului (în funcţie de cantitatea judecăţilor) per judicia subalternata . 47. 2. Raţionamentele intelectului (în funcţie de calitatea judecăţilor) per judicia opposita 48. a) Raţionamentele intelectului per judicia contradictorie opposita 49. b) Raţionamentele intelectului per judicia contrarie opposita 50. c) Raţionamentele intelectului per judicia subcontrarie opposita 51. 3. Raţionamente ale intelectului (in funcţie de relaţia judecăţilor) per judicia conversa seu per conversionem 52. Conversiunea pură şi conversiunea prin accident 53. Reguli generale ale conversiunii 54. 4. Raţionamente ale intelectului (în funcţie de modalitatea judecăţilor) per judicia contraposita 55. Regulile generale ale contrapoziţiei

II. Raţionamentele raţiunii

§ i 56. Raţionamentul raţiunii în genere . § 57. Principiul general al raţionamentelor raţiunii

158 159 159 159 161 162 162 163 163 163 163 164 164 165 165 16!5 166 166 166 167 167 167 168 168 169 169 169

170 170 170 171 171 172 172 172


9

CUPRINS

'

§ § § § § § § §

§ § §

§ § §

§ § §

§ § § § §

iii.

Componentele esenţiale ale raţionamentului raţiUDil 59. Materia şi forma raţionamentelor raţiunii 60. Împărţirea raţionamentelor raţiunii (dupll. relaţie) in categorice, ipotetice şi disjunctive 61. Diferenţa specifică dintre raţionamentele categorice, ipotetice şi di sj unctive 62. 1. Raţionamentele categori ce 63. Principiul raţionamentelor categorice 64. Reguli pentru raţionamentele categorice 65. Raţionamentele categorice pure şi mixte 66. Raţionamente mixte prin conversiunea propoziţiilor - figurile 67. Cele patru figuri ale raţionamentului . 68. Principiul care determină. deosebirea raţionamentelor după locul diferit al termenului mediu 69. Regula p rimei figuri, singura figură legitimă 70. Condiţia reducerii ultimelor trei figuri la prima 71. Regula fi gurii a doua 72. Regula f igurii a treia 75. Regula figurii a patra 74. Rezultate generale referitoare la ultimele trei figuri 75. 2. Raţionamente ipotetice . 76. Pri ncipiul raţionamentelor ipotetice 77. Raţionamente disjunctive 78. Principiul raţionamentelor disjunctive. 79. Dilema 80. Raţionamente formale şi raţionamente criptice 58.

.

.

(Yatiocinia fwmalia et cYyptica)

Raţionamentele facultliţii de judecare

§

§

§ §

§ §

§

§ § §

§ § §

§ § §

Facultatea de judecare determinativ!S. şi refiexivă 82. Raţionamente le facultăţii de judecare (reflexive) 83. Prin cipiul acestor raţionamente 84. Inducţia şi analogia, cele două tipuri de raţionamente ale facultăţii de judecare . 85. Raţionamente simple şi raţionamente compuse 86. Ratiocinatio polysyllogistica 87. Prosilogisme şi episilogisme 88. Soritul sau lanţul de raţionamente 89. Sorite categorice şi sorite ipotetice . 90. Raţionamente înşelătoare, paralo gi sme sofisme 91. Saltul în raţi onamen t 92. Petitio principii. Circulus in probando 93. Probatio plus şi minus probans ,

94. Manieră şi metodă 95. Forma ştiinţei. Metoda 96. Metodologia. Obiectul şi scopul ei

173

17-' 174 175 175

177 177 177 177 178 178

179

17�

179

180 180 181

181

182

182

183

183

81.

II. METODOLOGIA GENERALĂ

172 173

183

183 184

184

185

185

185 186 186 186 187 187 187 188 188

188

188


10

CUPRINS

§ 97. Mijlocul de a obţine perfecţiunea logică a cunoaşterii § �- 98. Condiţii ale distincţiei cunoaşterii I.

Obţinerea perfecţiunii logice a cunoaşterii prin definiţie, expunere şi descriere a noţiunilor

§ §

99. Definiţia 100. Definiţie analitică şi definiţie sintetică § 101. Noţiuni date şi noţiuni formate a priori şi a posteriori . § 102. Definiţie sintetică prin expunere sau construcţie § 103. Imposibilitatea definiţiilor sintetice empirice . § 104. Definiţii analitice prin descompunerea a priori sau .

a posteriori a noţiunilor date

§ 105. Expuneri şi descrieri § 106. Definiţii nominale şi definiţii reale . § 107. Condiţiile principale ale definiţiei. § 108. Reguli pentru verificarea definiţiilor § 109. Reguli pentru elaborarea definiţiilor II. Promovarea perfecţiunii logice a cunoaşterii prin diviziunea logică a noţiunilor.

§ 110 . Noţiunea de diviziune logică § 111. Reguli generale ale diviziunii logice § 112. Codiviziune şi subdiviziune § 113. Dihotomie şi politomie § 114. Diferite impărţiri ale metodei § 115. 1. Metode ştiinţifice şi metode populare § 116. 2. Metoda sistematică şi metoda fragmentară § 117. 3. Metoda analitică şi metoda sintetică § 118. Metoda silogistică şi metoda tabelară § 119. Metoda acroamatică şi erotematică

§ 120. Meditarea Note Inde�.

1 88 1 89

189 189 189

19 1 191 191 192 192 193 194 194 195 195

195 197 197 198 198 198 199 199 199 202 202 203 220


STUDIU INTRODUCTIV

1. SCURT ISTORIC ASUPRA PRELEGERILOR

DE LOGICA GENERALA ALE LUI KANT

După abilitarea sa ca privat-docent (1755), Kant îşi în­ cepe seria prelegerilor academice de matematică, fizică, logică, metafizică, f ilo s of i e mo�rală şi encidopedie filo­ sofică. Pentru toate aceste prelegeri, conform obliga­ ţiilor în vigoare;la acea dată, el folosea lucrările unor fi­ losofi consacraţl. Matematica o preda după Wolff, fizica după Eberhard, metafizica şi logica după Baumeister (35, p. 35). In cazul ultimelor două discipline este vorba de lucrările lui Fr. Chr. Baumeister - lnstitutiones rneta­ physicae (1738) şi, respectiv, Institutiones philosophiae rationalis (1736). Ultima lucrare, referitoare în special la logică, era foarte populară (în 1765 apărea .a XVI-a ediţie) . Kant predă logica după Baumeister pînă în anul 1765, deci un d eceniu. Nu dispunem de relatări despre aceste prelegeri . Se poate presupune totuşi că, iniţial, ele ur­ măreau îndeaproape textul lucrării amintite . Cu timpul însă Kant începe să aibă propriile sale puncte de vedere, · dovadă lucrarea din 1762 despre Falsa subtilitate a celor patru figuri silogistice, în care, în afară de problema fi­ gurilor, se discută despre natura raţionamentelor în ge­ nere, despre deosebirea dintre raţionamentele nemij locite şi cele mijlocite, pe care le numeşte tradiţional ,,raţiona­ mente ale raţiunii" (Vernunftschliisse). Este de presupus că în prelegerile premergătoare anului 1762 erau dej a prezente ideile susţinute î n această lucrare. După propriile indicaţii (18, p. 66-67), Kant şi- a în­ ceput investigaţiile în domeniul logicii încercînd să in­ drepte anumite greşeli din logica lui Crusius. Contribu­ ţiile sale merg pe linia clasicistă. Ele prefigurează insă distincţia dintre raţionamentele raţiunii şi cele ale in­ telectului şi, respectiv, distincţia fundamentală dintre ra-


12

ALEXANDRU SURDU

ţiune şi intelect în genere. Cert este că pe Kant îl preo­ cupă în mod deosebit problemele de logică şi metafizică şi. mai cu seamă, legătura dintre aceste problem e . Altfel nu putea să ajun gă în 1765 la exprimarea unor puncte

de vedere originale cu evidente trăsături criticiste. In 1765 Kant avea 42 de ani, rămăsese privat - do c e nt şi trăia din cei 62 de taleri cu care era plătit lunar ca ajutor de bibliotecar (Unterbibliotekar). Pe plan teoretic însă ajunsese la concluzia, exprimată aproape în ace­ leaşi cuvinte ca la începutul § 4 din Prolegomena, a deo­ sebirii dintre filosofie şi celelalte ştiinţe, în special ma­ tematica (19, p. 291). Exprimase de asemenea clar ideea că în prima sînt utilizate procedee analitice, spre deose­ bire de cele sin tetice ale matematicii (19, p. 293). în pri­ vinţa logicii, considera că .aceasta este de două tipuri. Una care se referă la critica intelectului sănătos si · care tre­ buie să preceadă orice activitate filosofică - ea ar con­ stitui un fel de " carantină " prin care trebuie să treacă orice învăţăcel pentru a putea pătrunde din lumea pre­ judecăţii şi a erorii în domeniul luminos al raţiunii şi al ştiinţelor (19, p. 295). Celălalt tip de logică se referă la critica erudiţiei p ropri u- zise şi nu poate fi tratată decît după însuşirea ştiinţelor, al căror organon ar trebui să fie. Această logică reprezenta, în viziunea lui Kant, o critică a întregii filosofii, vizînd originea cunoştinţelor şi a erorilor, cit şi fundamentarea du rabilă şi legitimă a unei adevărate construcţii a raţiunii (Gebiiude der Ver­ nunft). Era prefigurată, cu alte cuvinte, viitoarea dis­ tincţie dintre logica generală şi logica transcendentală! Kant işi propune să ţină prelegeri despre primul tip de logică, şi anume, "după manualul domnului profesor Meier" (19, p. 296). Motivul îl constituie faptul că Meier ar fi avut în vedere distincţia dintre raţiunea erudită şi intelectul comun. In plus, odată cu critica raţiunii, ar fi oferit şi unele elemente asupra criticii gustului, respec­ tiv asupra esteticii. Nu trebuie omis faptul că în aceeaşi perioadă (1764) K.ant elaborase lucrarea Beobachtungen iiber das Gefiihl des Schonen und E r habenen, îndeletni­ cindu-se, deci, în mod special, cu probleme de estetică . Georg Friedrich Meier (1718-1777) era profesor de filosofie la Halle, membru al Academiei de ştiinţe din Berlin. El se bucura de o deosebită preţuire din partea


13

STUDIU INTRODUCTIV

lui Kant (36, p. VIII). Ca orientare filosofică era wolffian, discipol al filosofului la modă Baumgarten (1 7 1 4-1762) , cunoscut în mod special ca întemeietorul esteticii germane şi al terminologiei filosofice moderne. Baumgarten este fondatorul teoriei cunoaşterii, pe care o numeşte "gno­ seologie" şi pe care o împarte în teoria cunoaşterii sen­ zoriale (numită estetică) şi teoria cunoaşterii raţionale (numită logică). 1mpărţirea a fost adoptată de Kant in . Critica raţiunii pure. Meier, ca discipol al lui Baumgar­ ten, continuă linia acestuia. Cele mai reprezentative lu­ crări ale sale in această direcţie sint: Anfang sgril nde der schănen Wissenschaften (1748), Ve rnunftlehre (1752), Aus­ zug aus der V ernunftlehre (175· 2 ) şi Metaphysik (1755). Meier are şi contribuţii in domeniul moralei (Philoso­ phische Sittenlehre, 1753), abordind astfel toate d irecţiile filosofice care 1-au interesat şi pe Kant. Manualul ales de Kant ca model al prelegerilor sale de logică va fi extrasul din T e oria raţiunii a lui Meie r respectiv Auszug aus der Vernunftlehre. Kant respecta cu stricteţe recomandarea de a preda după un manual tipă­ rit şi, relatează unul dintre auditorii săi, la prelegeri avea întotdeauna cartea lui Meier, pe care o urmărea capitol cu c api to l (23, p. XX-XXI). Toate filele cărţii erau însă pline de scrisul mărunt al lui Kant şi pe multe dintre ele erau lipite foi intregi, astfel incit manualul ca atare devenise ilizibil. Aceasta se petrecea in 1 795. Nici unul dintre auditori nu avea cartea lui Meier, aşa incit toţi luau note după expunerea lui Kant. In felul acesta a predat el logica după Meier, din 1765 pînă in 1797, deci 32 de ani. Prin aprilie 179 9 , Kant ii propune lui Gottlob Benja­ min Jăsche, doctor şi privat-docent in filosofie de la Uni­ versitatea din Konigsberg, să pregătească pentru tipar, în forma unui manual, materialul acumulat de-a lung ul anilor şi destinat prelegerilor sale de logică (15, p 3 ). Tînărul privat-docent se bucura de o apreciere deose­ bită din partea lui Kant. Jăsche a devenit ulterior pro­ fesor de filosofie la Dorpat, fiind cunoscut prin lucrările: Einleitung zu einer Architektonik der Wissenschaften (1 8 16) şi Darstellung des Pantheismus in s e inen verschie­ denen Hauptjormen (1 826) . El acceptă propunerea lui Kant şi obţine tn acest scop manuscrisul prelegerHor, ,

.


14

ALEXANDRU SURDU

r e spec ti v cartea lui Meier cu însemnările lui Kant. Kant s pera că Jăsche, bun cunoscător al sistemului său, se va descurca uşor în acest material şi că, fără a-i f a ls ifica gînd irea, i-ar putea-o prezenta cu mai multă claritate şi i -ar putea pune în ordine însemnările. Du pă un an şi ju­ mătate, la 20 septembrie 1800, Jăsche îşi încheie activi­ tatea şi, plin de entuziasm, promite editarea în conti­ nuare a metafizicii lui Kant - promisiune pe care n-a reuşit să şi o ţină. Nu se ştie cum a fost apreciată lucrarea de către Kant şi nici dacă această apreciere a frînat sau nu en­ tuziasmul tînă rului privat-docent. Exegeţii u lte ri ori ca B. Erdmann, E. Arnoldt şi W. Kinkel, au considerat că Jăsche n-ar fi utilizat manuscrisul prelegerilor, ci notele unora dintre ascultătorii lui Kant. Erdmann găseşte ast­ fel de note din anul 17 82 şi descoperă asemănări fra­ pante cu textul lui Jăsche, ceea ce îl determ ină pe edi­ torul din 1904 să con s idere că logic a respe ctivă este "un produs al anului 17 82" (23, p. XVIII). Ei nu dispuneau . însă de manu scrisul lui Kant, care apare pre lucr a t abia în 1 9 1 4 şi cuprinde atît manualul lui Meier (29) , cit şi însemnările lui Kant (20). Edi ţia conţine şi o confrun­ tare amănunţită cu textul prelucrat de Jăsche (20, p. III). Importanţa ediţiei din 1 9 1 4 rezidă în faptul că stabileşte o dat ar e, chiar dacă aproximativă, a însemnărilor lui Kant, multe dintre acestea p r ovenind din p e ri oad e mai puţin cunoscute ale evolu ţiei gîndirii sale fi l osofi ce Pe baza lor, confruntate cu textul lui Meier, pot fi depistate sursele de inspiraţie w olffiană ale multor idei din perioa­ da criticistă. Graţie aceleiaşi ediţii se poate constata că Jăsche a utilizat manuscrisul lui Kant f olosind îns emnă r i din pe rioade diferite, dar că, în acelaşi timp a omis mult material. O parte din acesta nici nu putea fi însă utilizat ca atare, fiind compus din pr opo ziţi i şi chiar din cuvinte răzleţe. J�ische omite de regulă exemplele, sch emele şi reprezentările grafi ce, d ar, în linii mari, cuprinde tot ma­ terialul utilizabil ca atare, exprimat în formă cursivă. S c opu l său, de altfel, nu era publicarea integrală a ma­ nuscrisulu i , ci, aşa cum îi ceruse Kant, prelucrare.a şi publicare a lui în forma unui manual rezumativ (i11 der Gestalt eines kompendiosen Handbuches). Ceea ce Jăsch e a reuşit pe deplin. -

,

.

•.


STUDIU INTRODUCTIV

15

Ce-i drept, aceeaşi formă puteau să o aibă şi notele ::u rs ale ascultătorilor lui Kant, cărora acesta le prc>­ da din însemnările sale făcute în diferite perioade . Pro ­ blema aceasta şi a găsit răspunsul abia după publicarea în 1966 a notelor luate de cîţiva dintre ascultătorii pre­ legerilor de logică ţinute de Kant (21). Din comparaţiile făcute (40) reiese că textul lui Jăsche nu coincide cu cele ale p r e leg e ril o r cunoscute. Aceasta dovedeşte că Jăsche nu numai că a rezumat, dar a şi prelucrat materialele de care a dispus. Spunem "materialele" , căci , î n mod cert, deşi n-o mărturiseşte, Jăsche va fi avut la dispoziţie şi variante ale prelegerilor ţinute (poate chiar din 1782, cum afirm ase B. Erdmann), căci timpul scurt în care a pregă­ tit textul dovedeşte că n-a făcut redactări personale pen­ tru materialele răzleţe, ci le-a folosit pe cele din p re l e geri, cum era de altfel şi corect, dar fără a copia pur şi simplu una dintre variantele acestor prelegeri. Rămîne de adăugat faptul că Jăsche a omis ultimele două capi ­ tole care apăreau atît în manuscrisul lui Kant, cît şi în prelegeri, căci ambele urmăreau capitol cu capitol ma­ nualul lui Meier. Ca simplă comparaţie, una dintre va­ riantele de prelegeri descoperită ulterior avea 470 de pa­ gini, faţă de cele 1 3 3 ale lui Jăsche (16 , p. 538). Există, prin urmare, trei materiale distincte ale logi ­ cii generale a lui Kant : (1) manuscrisul ataşat cărţii lui Meier, (2) prelegerile din diferite perioade şi (3) o pre­ lucrare rezumativă sub formă de manual. Ele au semni­ ficaţii şi valori diferite şi au avut, ca atare, şi un destin aparte. Pentru exe geţi i care au urmărit evoluţia ideilor lui K a n t prezintă interes (1), pentru cei care studiază concepţiile lui Kant dintr-o anumită perioadă prezintă mai mult interes (2). (3) a fost însă introdus în toate edi ­ ţiile operei lui Kant, circulînd şi în ediţii separate, şi s-a bucurat de o dublă utilizare : ca manual pentru iniţiere în logică atît în folosul profesorilor, cît şi în cel al stu­ denţilor şi elevilor, şi, alături de Prolegomena, ca mate­ rial introductiv şi explicativ al principalelor idei din Critica raţiunii pure Spre deosebire însă de Pr ol eg o m e na, care sînt destinate, după aprecierea lui Kant însuşi (22, p. 3) , specialiştilor (zum Gebrauch fur kunftige Le h­ rer), L og i ca generală prelucrată de Jăsche a folosit şi de

-

­

.

­


16

ALI!XANDRU SURDU

mai poate folosi încă şi neiniţiaţilor (zum Gebrauch fur Lehrlinge). Din aceste motive, trebui e considerate ca neîndrep ­ tăţite criticile aduse acestei lucrări din perspectivele (1) şi (2) reproşul, de exemplu, că nu a exclus materia­ lele provenind din perioade precritice (24, p.1), că n-a redat tot materialul disponibil, că n-a eşalonat materia­ lele, că nu le-a datat etc. Toate acestea sint probleme de interes pentru specialiştii în exegeza operei lui Kant sau a evoluţiei gîndirii sale, dar nu pentru cei care vor, pur şi simplu, să se familiarizeze cu această gîndire . Faptul că, pe o astfel de linie, pot fi aduse unele repro­ şuri acestei lucrări este o altă problemă. Asemenea re­ proşuri pot fi aduse şi lui Kant însuşi, care nici odată n-a fost prea explicit în această privinţă. -

2. CUPRINSUL "LOGICII GENERALE" A LUI KANT. COMPARAŢIE CU MANUALUL LUI

G. FR. MEIER

Este citată adesea părerea lui Kant după care logica, de la Aristotel încoace, "nu a putut face nici un pas îna­ inte şi că, deci, după toată aparenţa, ea pare să fie în­ chisă şi terminată" (17, p.1 9). Cum este posibil ca toc­ mai Kant, care în cuprinsul aceleiaşi lucrări elabor·ează celebra "logică transcendentală", să emită o astfel de te­ ză? A făcut-o din exces d e modestie sau a exprimat pur şi simplu o stare de fapt? In manuscrisul de logică, Kant revine de două ori asupra istoriei logicii (20, p.48 şi p.5 8). El o rezumă ast­ fel: "Aristoteles : legi pur obiective, forma raţiunii. Epicur : logica cercetării naturii. Locke : originea noţiuni­ lor. Wolff şi Leibniz : demonstrativ şi distinct. Logica mai nouă : nu este logică pură, ci combinată cu psihologie. Crusius: logică fanatică. Lambert : un Organon al mate­ maticii şi al fizicii." Chiar astfel rezumată, logica se do­ vedeşte totuşi o disciplină evolutivă, căreia i se adaugă chiar părţi constitutive : analitică, dialectică, . canonică, logică pură, logică aplicată, metodologie, logică naturală, logică artificială, logica intelectului comun, logica inte­ lectului . speculativ, logica teoretică, logica practică (20, _


17

p.46-48). Dar nu la aceasta se referă Kant, ei la faptul că logica, în calitate de ştiinţă a raţiunii (Vernunftwissen­ schaft), tratează despre formele gîndirii : noţiune, jude­ cată, raţionament, şi că nimic nu mai poate fi adăugat acestor forme. Or, ele erau cunoscute de către Aristotel. Mal mult, logicienii de după Aristotel n- au făcut decît să reducă treptat conţinutul logicii acestuia, s-o simpli­ fice. Ceea ce i - au adăugat n - a fost decît material străin, în speţă gnoseologic şi psihologic. In acest sens, Kant avea dreptate şi mulţi exegeţi de astăzi ai istoriei logi ­ cii sînt de aceeaşi părere. Contribuţiile lui Kant însuşi pe linia logicii transcendental e sînt apreciate ca ţinînd nemijlocit de psihologie şi de teoria cunoa şterii (6, p .373-374). Din perspectiva istoriei moderne a logicii, trebuie adăugat însă faptul că logica lui Aristotel nu se identi­ fică pur şi simplu cu logica ulterioară, ca logică aris­ totelică simplificată sau amplificată în sensurile amin­ tite. Stoicii şi scolasticii (în mod special primii) au dez­ voltat şi un alt tip de logică. Logica lui Aristotel este nu� mită "logică a termenilor", pe cînd logica stoică o ,.logi­ că a propoziţiilor". Contribuţiile stoico-scolastice au fost înglobate fără discernămînt, alături de cele aristotelice, în logica de tip clasic-tradiţional, care era la modă pe vremea lui Kant. Fără să facă o distincţie precisă între aceste două tipuri de logici (aristotelică şi stoică; a ter­ menilor şi a propoziţiilor), datorită, în primul rînd, fap­ tului că nu a întreprins un studiu special al acestora (în opera lui Kant nu găsim nici o referinţă directă la texte aristotelice sau stoice), Kant a fost totuşi primul filosof care a surprins diferenţa dintre judecăţile şi raţionamen­ tele obişnuite (aristotelice) şi cele ipotetice (stoice) pe baza unui criteriu asupra căruia vom reveni. Dacă ar fi făcut legătura între raţionamentele ipotetice şi logica stoică, atunci K.ant ar fi putut să emită o teză contrară, conform căreia logica, chiar redusă la elementele ei de bază, şi-a extins studiul şi asupra unor formaţiuni logice necunos­ cute de către Aristotel. Făcînd abstracţie de acest lucru, teza lui Kant rămîne valapilă atît pentru logica din vre­ mea sa, cît şi pentru propriile-i contribuţii, care, în esen­ ţă, nu aduc noutăţi majOFe în logică. Aceasta nu înseam­ nă însă că Immanuel Kant n-a avut contribuţii serioasf•


18

ALEXANDRU SURDU

faţă de logicienii din vremea sa, atît pe linie pur for­ mală, cît şi pe linia adausurilor psihologice sau gnoseo­ logice. Pentru aprecierea acestui lucru este necesară însă confruntarea logicii lui Kant cu lucrarea lui Meier, după care s-a călăuzit. Editarea manuscrisului de logică a lui Kant împreună cu lucrarea lui Meier (20) i-a oferit editorului (Erich Adickes) prilejul de a compara notele lui Kant şi cu lucrarea lui Meier, Vernunftlehre, şi cu nUmeroase alte lucrări, la care se referă Kant însuşi sau pe care se pre­ supune că le avea la dispoziţie. O anumită teză ii aparţine deci întru totul lui Kant numai dacă n-a fost inspirată din aceste surse. Ca structură generală , Kant urmăreşte capitol cu ca­ pitol lucrarea lui Meier. Aceasta are o introducer e şi pa­ tru părţi (Haupttheile): 1) despre cunoaşterea erudită, 2) despre metoda de predare erudită, 3) despre discursul erudit şi 4) despre particularităţile eruditului. Bazîndu-se pe o însemnare a lui Kant (20, p. 540), în care se spune că p î n ă la capitolul despre noţiuni (capitolul al VIII-lea din partea a II-a a lucrării lui Meier) s-a tratat despre cunoaştere în genere ca propedeutică a logicii şi că de aici urmează logica propriu-zisă, Jăsche intitulează In­ troducere toată această parte a lucrării lui Kant. Ea cu­ prinde zece capitole şi un Adaos. Prima parte, Teoria ge­ nerală a elementelor (allgemeine Elementarlehre), cu­ prinde restul capitolelor din partea a doua a lucrării lui Meier, adică: 1) de51Pre noţiuni , 2) despre judecăţi şi 3) despre raţionamente, cu excepţia paragrafelor referitoare la definiţie din capitolul despre noţiuni, pe care Jăsche le trece la partea a II-a, Metodologia. Aceasta cores­ punde părţii a II-a din lucrarea lui Meier. Coresponden­ tele ultimelor două părţi din aceeaşi lucrare nu mai apar în ediţia lui Jăsche şi , ca atare, nu vor fi discutate în acest context. Redusă la aceste părţi , logica generală a lui Kant corespunde în mare lucrărilor obişnuite de logică clasică, cu excepţia proporţiilor. In lucrările clasice, in­ troducerea este sumară, dar ia proporţii metodologia. De altfel, după cum apreciase Jăsche însuşi, fără a opera însă transferul corespunzător, multe dintre consideraţiile cuprinse în introducere ţin prbpriu-zis de metodologie (15, p.4).


STUDIU INTRODUCTIV

19

Fără să ţină seama de scopul urmărit de Kant, aceLa de a urma cît mai fidel structura generală a lucrării lui M e i er, unii exegeţi fac observaţii critice referitoare la di­ mensiunile şi conţinutul introducerii (24, p. VII). Aceste

critici vizează deci mai mult lucrarea lui Meier. Pe de altă parte însă, cum se va dovedi în continuare, majorita­ te a probl eme lor tratate aici poartă p e c ete a originalităţii lui Kant şi au fost tratate ca atare şi în Critica raţiunii puTe . Or, ele figurînd în lucrarea anterioară a lui Meier, chiar dacă . tratarea lor era d iferită, este evident că au fost in­ spirate din acest context. Că astfel de probleme nu sînt tratate de obicei în lu crăril e de l ogic ă, e adevărat. Aceas­ ta nu înseamnă însă că ar fi lipsite de interes. Depinde, de altfel, despre ce fel d e logică este vorba. Or, în cazul lui Meier, ca şi în cel al lui Kant, era vorba de o l o gică a gîn dirii, a raţiunii , care astăzi s-ar numi " logi că filoso­ fică", şi pe care Meier însuşi o numea philosophia ratio­ nalis (29, §1). Teoria raţiunii (Vcn-1-unftleh1·e) este o ştiinţă care tra­ tează despre regulile c unoaşterii erudite, spune Meier (loc. cit .). In acest sens , structura lucrării sale este per­ fect justificată. Ea cuprinde o scurtă introducere, d e nu­ mai 3 p agi ni . Aici este definită logica r e s p ectivă , legă­ tura ei cu teoria cunoaşte rii (e rudite) - faptul că logica este singurul mijloc prin care poate fi obţi nută o cu­ noaştere erudită şi o ştiinţă în genere. Este definită fi­ losofia şi este subliniat faptul că teoria raţiunii este o parte a acesteia. Logica este împărţită în a nali tică şi dia­ lectică (ultima e definită ca l o gică a probabilului) şi, de asemenea, în practică (utens) şi teoretică (docens). ln fi­ ne, sînt enumerate· foloasele logicii şi este redat sumarul lucrării. Introducerii lui Meier îi corespund primele patru ca­ p itole din introducerea lui Kant. Acestea ar fi constituit, fără i nte rvenţi a lui Jăsche, introdueerea propriu-zisă. Kant amplifică în mod considerabil cele 3 pagini din lu­ crarea lui Meier, ceea ce denotă interesul său p entru problemele abordate. In aces t sens, orice critică referi­ toare la dimensiunile a c estei părţi, ca şi ale celor urmă­ toar e , este ne justificată din punct de vedere kantian. In legătură cu noţiunea de logică , Kant, în prinwlt­ două paragrafe ale capitolului I, insistă pe tema regula-


20

ALEXANDRU SURDU

rităţii universale, accentuîn d i deea l ui Mei er. Subli nia ză a poi originea a priori a r eguli l o r (legilor) gîndirii (ale intelectului. şi ale raţiunii); idee care apare şi la Meier: reguli le raţiunii provenind din exp e ri enţ ă , din natura ra­ ţiunii um ane şi din a d e văr u ri fundamentale (lipseşte aoar term enul a pri01·i ) . Kant adaugă d isti ncţia clasică dintre materie şi forma gîndirii. Pe baza acestora d efineş te l o gi c a d r e p t ştiinţa legilor necesare ale gî ndirii , ştiinţa simplei fo rm e a gîndirii. A c es te p ri m e d o uă paragrafe c onţin un fel d e s in teză a primului c a pi t o l . Ele co r espun d viziunii lui Ka n t asu­ pra logi cii gene ra le şi a su:�ra lor se va reveni , dar, din pă ca te, nu urmăresc c u rsu l expunerii din manuscris şi, ca atare, nu j us tifică restul materialului introductiv. Da­ că log ica se r ed u ce la simpla formă a gîndirii, atunci ce rost m ai au toate consi der aţiile ulterioare care se referă la co nţi nu tu l gîndirii? In manuscris, urmărind linia lui Mei er, Kant se referă la lo gi că in genere, marcînd legătu r a dintre aceasta şi fi­ los ofie, pe de o part e, şi, pe de altă parte, în mod special legă tu ra cu t eori a cuno aş te ri i . El în cep e prin a consid era logica d rept filosofie ca atare (Die Logik ist sel bst Phi­ l osophie - 20, p.6) - ceea ce reprez intă o afirmaţie mai tare decît a lui Meier (Die Vernunftlehre ist ein Theil d er Weltweisheit - 20, p . 52) . Ap oi se referă la d enumi­ rea logicii ca phi l osophia rationalis . T o a:te aceste c onsi­ d era ţii, care li psesc în ediţia Jăsche, justifică a pari ţi a in c ontinua re a capi tolelor III şi IV, referi toare la filosofie. Apoi d efiniţia lo g ici i d r ept Scientia dirigendi facultatem cognoscitivam in pe rspi ci e nda veritate şi refe rinţ ele în­ tinse la cunoa şter ea erudită şi cunoaşterea comună, care li psesc de asemene a în ediţia Jiische, j u stifică ap.9. r i ţi a celorlalte capito l e ale introducerii, referitoare toate la teo­ ria c un o aş terii . In paragrafele 3 şi 4 ale prim ului cap i to l sînt tratate apoi particularităţile logi cii ; semnificaţia ei de prop edeu­ tică, organon şi canon. Se vorb e şt e d espre semnificaţia ei form ală şi doctrinală , a j u n gîn du - se în final la reluarea in extenso a defi n i ţiei p r e ceden te . Trebuie remarcat şi in aces t context excluderea de către Jasche a considera­ ţii lor permanente ale l ui Kant r e fe r it o a r e la teoria cu­


STUDIU INTRODUCTIV

21

noaş terii şi la filosofie în genere. Evidenţiem în mod spe ­ cial revenirea frecventă .asupra aspectului critic al lo ­ gicii (Kritik der gesunden Vernunft), al identităţii dintre critica raţiunii şi filosofie (20, p. 7, 1 5, 18, 19, 20, 23, 25) . Kant aj unge chiar la o definiţie a logicii drept filosofie : Die Logik ist eine Philosophie iiber die allgemeine Ge ­ setze de r ri c htige n Gebrauchs unseres Verstandes und Vernunft (2 0, p.20). , Semnificaţia de "critică a raţiunii ;; justifică, din perspectivă kantiană, legătura dintre logică şi filosofie, mai preci s transpunerea pe plan fi losofic a terminologiei logi ce (logica transoendentală). Primul paragraf al capitolului II este inspirat în mare de paragrafele 6 şi 7 din lucrarea lui Meier. Distincţia dintre analitică şi dialectică la Meier er.a făcută însă în spirit aristotelio (dialectica fiind considerată logica pro ­ babilului). La Kant dialectica are sensul de sofistică, de lo gi c ă a aparenţei . Este vorba de acee.aşi semnificaţie pe care o are dialectica şi în Critica raţiunii pure. Această interpretare a dialecticii , după cum reiese din explicaţiile la acest paragraf, ca şi din cele redate la para graf ul 1 din capitolul IV al Introduc erii, se referă la o semnifi ­ caţie specială, accidentală a dialecticii din antichitate. Este vorba, mai precis, de faptul că sofiştii megarici au fost numiţi şi dialecticieni (8, II, 1 0 6). Adoptarea acestui sens special al dialecticii va produce multe dificultăţi. O astfel de interpretare a lui Kant poate fi considerată in genere ca inadecvată. Este vorba de ceea ce se numeşte de regulă "semnificaţia nega ti vă a dLalecticii", pe care a combătut-o Hegel la timpul său . lmpărţirea î n continuare a logicii i n pură ş i aplica ­ tă, naturală şi artificială, teoretică şi practică a intelec­ tului comun şi a celui speculativ nu ridică probleme spe­ ciale, ca şi paragraful II, 2, referitor la expunerea logi­ cii . In legătură cu paragraful II, 3, se remarcă menţio­ narea de către Jăsche a aspectului critic al logicii (Kri ­ tik der Erkenntnis), asupra căruia Kant insistă în mult mai m.are măsură. In fine, ultimul paragraf al capitolului II tratează despre istoria logicii. Chiar dacă nu putem fi de aco rd cu părerea că aceasta era tot ce cunoştea Kant din i s -


22

ALEXANDRU SURDU

toria log i cii (24, p. l 6) - e a bs u rd să c on s id e răm , d e exemplu, c ă n u cun oşte a lucrarea lui Aristotel Catego­ riae, cînd el însuşi s-a ocupat cu probl em a categoriilor -, recunoaştem totuşi că pre z entar ea este extrem de su ­ m ară şi gene r a l ă . Trebuie amintită poate maniera vremii, de a n u utiliza citate şi d e a nu face referinţe istorice, desi Kant face totusi acest lucru. ' Ca pi t o lul III, d espre filosofie, apare în ediţia lui J a ­ sche, cum s-a menţionat d e j a, fără o j usti fi ca r e preala ­ bilă. ln manuscrise l eg ă tur a logicii cu teoria cunoaşterii şi f i l osof i a este p e rm a n entă . Acest lucru se vede şi din pri m u l paragraf, în care problema filosofiei apare legată de tipuri le de cunoştinţe. Consideraţiile în legătură cu a c e s tea apar şi în Critica raţiunii pure şi p ot fi c o ns i d e r a ­ te kan tien e , mai ales cele r efe ri to are la cun o şti nţel e ma­ t em ati c e şi filosofice. Rezultă, în cele din urmă, că fi l o ­ sofia e s te o l ogică a pl i c ată . Rezumatul de istorie a filosofiei di n c api t o lul IV este mai extins decît acela referitor la istoria logicii . Se por ­ n eşte de l a apl i care a i n conaeto a raţiunii , ajungîndu-se L a c e a in abstracta . Este subliniat faptul că pr i m i i filo­ sofi "îmbrăcau totul în i m a gi ni " . Ultima e p o că din is­ toria filosofiei este c o ns i de r ată cea critică . Nu reiese î ns ă că aceasta n-ar putea fi d e pă şită . " . . . să v ed em , zice Kant, ce va r e z u lta d i n c er c e tă ril e c ri ti c e a c tu al e . . . " Aceasta este, deci, partea din logica generală a lui Kant care c ore spun d e celor 3 pag i ni ale lui Meie r . Con­ f runtată cu manuscrisul lui Kant, ea denotă un interes d e o s e bit al acestuia pentru legătura dintre logică, teoria

cunoaşterii şi filosofie în genere. Logica poate fi conce­ pută ca d is ci pl in ă in d e pend en tă care studiază forma pu r ă a g î n d iri i . C uno aş te r ea pr opri u - z i să , erudită, care stă l a baza ş tii nţe i , presupune însă conştiinţa legită ţi i g în d i r i i , prin i n termediul c ă r e ia se realizează . In fine, fi l o s of i a n u este a l tceva d e cî t o aplicare cri ti că a acestei log i c i . După scurta sa introducere, Meier i n t ră ( pri mul m­ pitol) în problem atica l u c r ă ri i , aceea a cunoaşterii eru­ dite, despre al e cărei reguli trebuie (în vi z iunea lui) să trateze l o gica . Vorbeşte despre r e pr ezen ta re (29 , § 10) ca d espr e o imagine pictată (t abl ou ) a unui obiect. Cunoş­ tinţa (§ 1 1 ) ap a re ca un a n s a m blu de reprezentări , i a r c on ştiinţa (§ 13) o repre zentare a o bi e ctului , dar şi o re-


STUDIU INTRODUCTIV

23

prezentare a d eose bi ri i lui de alte obiecte. De s p r e un obiect (§ 1 4) putem avea o cunoş t i nţă distinctă sau i n ­ dis tinctă (cind îl cunoaştem î n d etali i sau numai . în an ­ sa m bl u) . Ceea ce determină cunoaşterea unui obiect con­ s tituie cauza sau raţiunea lui (§ 15), care poat e fi sufi ­ c i e n t ă sau insuficientă pentru această cu n oaşt e re . O c u ­ no� tinţă raţională (§ 1 7 ) p res upun e c u n o ş tinţa despre acel lucru, cunoasterea ratiunii lui s i cunostinta d isti n c t ă a re laţiei dintr� acel lu�ru şi r a ţi U:n e a lu i : în t rucît nu este raţională , o c u n oşti n ţă poate fi c om u nă sau istorică (§ 1 8) . O cunoştinţă istorică p e rfectă este frumo as ă (§ 1 9) . Cu­ no ştinţa erudită şi filo sofică (§ 2 1 ) este o cuno şt inţă ra ­ ţională perfectă. Perfecţiunea unei cu no şti n ţ e rezidă în d i s tincţia şi intemeierea ei (§ 22). Perfecţiunea cun o şt in ­ ţei poate fi logică sau estetică. O cu n o ş ti nţ ă erudită poa­ te să fi e perfectă în acelaşi t i m p logic şi estetic (§ 24) . Cunoştinţele pe rfect e pot fi deosebite după mărimea (ex ­ t ens iunea) sau d e mnit atea lor. Se vorbeşte p e scurt ş i despre ad evă r ul cu n oş t inţ ei , d es p r e ce r tit ud i n e a ş i d e s pre caracterul ei p r a cti c (§ 27, 29, 30) şi ap oi de măsura în care toate acestea apar sau nu în cad ru l u nei cu noş t i nţ e . Urmează consideraţii d es p re i m pe rfe cţiu n e a cunoşti nţei . despre l i ps u r i şi e ro r i (§ 36). C a pit olul întîi din lucrarea lui M ei e r conţine în r e ­ z umat problematica u r mătoare l or 6 c api tol e , respectiv : c a pi t o lul 2 , despre a m ă nunţi me a (W eitlăufligkeit) cu noş ­ tinţei e r udite ; ca pi tolu l 3, de sp re m ă rimea a c e steia ; ca p i ­ tolul 4, desp re adevărul ei ; ca p i t o lul 5 , d es p r e claritate ; c a p itolu l 6, d es p r e certitud i n e ; ca p i to l u l 7, d es p re carac­ terul practic al cu noş tin ţ ei . In leg ă tu ră cu textul lui Meier, se remarcă în mod special stilul ap roa pe teleg raf ia de enunţa re a p r o blem e ­ lor, fără justificări, fără comentarii, fără a m ă n u nte . Se pare că acesta a fost p rincip alul motiv care l-a determi ­ nat pe Kant să aleagă o astfel de lucrare d re pt manual de b az ă .al p re le geri l o r - ea consti tui e m a i deg ra bă un fel de p r og r am ă a na liti că a prelegerilor, care permite ex­ punerea u no r c o nce p ţ i i , dacă nu chiar opuse, în o rice caz d iferite d e cele ale autorului . C ee a ce va f ace K an t a pr oa ­ pe la fiecare pas. In rezu mat , este vorba de o tratare gnoseologică a ceea ce va fi numit ulterior n o ţiune . A ce as ta a p are ca


24

ALEXANDRU !UltDU

un ansamblu d e reprezentări ale unui - obiect, constituind , altfel spus, o cunoştinţă despre acesta. N u este analizat proce sul obţinerii unei astfel de cunoştinţe, ci calităţi l e un ei c u noş tinţe gata obţinute. Ele s î nt apreciate în func� ţ i e de obiectul cunoaşterii şi de subiectul cun os că t o r : În legătură c u aces te probleme, Kant pre ciz eaz ă d e · la î nce put c ă v a face abstracţie . d e modul î n care se nas c reprezen tă ril e . Aceasta însea mn ă că va face abstracţie, cum a f ă cut - o de altfel de la început, d e celebra sa "răs ­ tu r nare cop ernicană ", referitoare la originea obiectelor şi a formelor a priori ale acestora. El pr e ci z eaz ă însă că aici este v orba , pe de o parte , de i ntuiţii şi, pe de alt1 , de noţi u ni , ceea ce îi p ri l ej uieş te accentuarea distincţiei d in tr e sensibilitate şi intelect. To t pe baza · lor va încerca şi delimitarea perf ecţiunii logi c e a cunoştinţelor de per- · f ecţi u nea lor estetică şi posibilitatea coexistenţei lor. S tru c tural, Kant i n tro d uc e o .. clasificare a perfecţiu­ n ilo r logice ale cunoştinţelor după cantitate, căreia îi co ­ respu nde generalitatea ; după calitate, căreia îi corespunde distin cţi a ; după r elaţie, căreia îi corespunde adevărul ; după modalitate, căreia î i coresp u n de certitudinea. Aceas­ t a este o clasificare tetradică tipic k a ntia nă, împrumutată· din clasificarea judecăţilor şi aplicată, în Critica raţiu­ nii pure, clasificării categorHlor. Faţă de stru ctur a lucrării lui Meier, Kant grupează amănunţimea (We itlăufligkei t) . şi mări m ea (Grosse) c:u­ noş ti nţei eru dite (care alcătuiau două capitole) sub titlul· de perfecţiune logică după can t i tate . In f elul acesta îi sca p ă î nsă d in clasificare valoarea p rac tică a cunoâşte riL N·u ştim motivele pentru care . Jasche a regrup at pro­ b le m a ti c a p1'obabilităţii într -un capitol aparte, pr ob a bili ­ tatea ţin în d de ce rt i tu in e . atît la Meier, cît . şi tn ma,.,. nuscrisul lui Kant; şi nici. mo.t ivel� pentru . care perfecţ�u- · n ea practică este trecută î n , .Adaos.. Din manuscris r ei e s e. că atît p erf e c ţiun ea es te tic ii ; . cît şi cea practică nu ţin de l o gi c ă (20, p. 5 1 9), dar în i n t r o d u c e re ar fi trebuit să .Ii se acorde aceeaşi importanţă. Or, d espre p erfecţi u nea es-: tetică se v orbeşte pe l arg în . capitolu l V, pe cînd d espre cea pra c ti că nu se am in teşte decît în Adaos .. Trebuie menţionat aici f aptul că această triplă per ­ fecţiune (logică, esteti că, practică) a cunoaşterii, care apa­ re explicit la Meier, poate fi considerată ca una d in tr e ·

.

d

.

·


STUDIU INTRODUCTIV

p ri n cipal el e surse ale viitoarelor Critici, una vizînd ra­ ţiunea pură, alta facultatea de judecare şi cealaltă raţiu ­ nea practică. C e - i drept, Kant adm iră la început (1756) lucrarea lui Meier pentru faptul că of eră odată cu critica raţiunii (Kritik der Vernunft) şi unele elemente asupra criticii gustului (Kritik des Geschmacks) , sau a esteticii (19, p. 296) . Deci Kant însuşi recunoaşte drept su rs ă cri­ tidstă lucrarea lui Meier, la î n c e put pe coordonate lo­ gice şi estetice, dar, cu timpul, de bună seamă şi pe coor­ donate practice. O dovedeşte poate cel mai bine însemna­ rea lui Kant, considerată din ultima perioadă a predării logicii , deci cu puţin înainte de 1 79 7 , în care termenii : logic, estetic şi practic, vizînd cele trei tipuri de perfec­ ţiuni, sînt p uşi în p a r alel cu t e rm eni i : intelect, facultate de judecare şi raţiune (20 , p. 1 60). Urmărind însemnările lui Kant, fără o investigaţie spe­ cială , se poate constata uşor. că cele mai vechi se referă direct la textul lui Meier. Apoi apar consideraţii privind perf e cţiun ea logică, care ar fi de două tipuri : formalcl (distincţia) şi materială (adevărul) - oeea ce nu mai apare la Meier. Cu timpul apare şi împărţirea perfecţiunii logice în cantitativă ş i calitativă. Apoi a c es tea sînt c o n ­ siderate la rîndul lor materiale sau formale. In fine, aproximativ în penultima p e rioad ă de predare apare cla­ sificarea perfecţiunii logice, u tili z a tă de Jăsche, după ca­ litate, cantitate, relaţie şi modalitate. Comparativ, Kant mai ad aug ă (V, 2) şi patru tipuri de perfecţiune estetică : generalitatea, di sti ncţia, adevărul şi certitudinea. Caracterul arb itra r al .acestei clasificări reiese chiar din explicaţiile lui Kant, care este nevoit să vorbească, de exemplu, despre "un adevăr pur subiectiv" care nu este altceva decît o " apa r en ţ ă generală" ! Făcînd abstt·acţie de perfecţiun ea pnactică, se conchide (V, 3) că "abilitatea geniului rezidă realmente în cea mai p rof un d ă armonizare posibilă a perfecţiunii logice şi a celei este­ tice î n genere" . In legătură cu perfecţiunea logică a cunoaşterii după cantitate, Kant acordă importanţă o1·izontului cunoaşterii . Problemă de interes firesc pentru cel care va stabili u l ­ terior limitele cunoaşterii umane. I n acest sens, trebu i e remarcat c ă l ucrare a lui Meier co n ti ne î n esentă viitoa­ rea soluţie k a n t i a n ă. El v o rb eşte d � spre ceea �e există :


ALEXANDRU SURDU

26

supra, infra, extra şi intra horizontem cognitionis h uma­ nae, epuizînd astfel toate combin aţiile posibile de l imi ­ tări gnoseologi ce, care vor fi , de altfel, puse în joc, ca vari ante agnostice , de la Kant pînă la Wittgenstein . Kant a d augă d e la începu t o diversificare a orizontului cu ­ n o a şterii în : logic, estetic şi practic, concentrîndu -şi însă atenţia n umai asupra celui logic . Cu această ocazi e se vor­ beşte şi despre cunoşti nţele filosofice ale raţiunii. I n le­ gătură cu acestea "putem stabili pînă unde poate să meargă raţiunea a priori corect" (VI , 2) - problem a cen ­ trală a Criticii raţiunii pure, exprimată concis şi prin în ­ trebarea " C e poate să cunoască în genere omul ca ( l o c . cit.).

om ?"

Despre orizontul p3rticular al cunoaşterii , d espre n e ­ ştiinţă, ignoranţă etc . , Kant, urmîndu-1 p e Meie r . n e oferă pagi n i atractiv e , cu evi dentă valoare pedagogi că , instructi v - e d ucativă . In fine, referitor la arhitectonica ştiinţelor, aceasta este evident, de n atură criticistă . Capitolul d espre perfecţiunea logică a cunoaşterii

d u pă

relaţi e tratează problema ad evărulu i . Aprecierile inter ­ preţi l or sînt diferite, în funcţi e d e poziţi a logică ad optată . D i n perspectiva tradiţi onalistă şi chiar criti cistă , capi t o ­ lul nu prezintă un interes deosebit, problema a d evăru l u i n e fiind d e com petenţa logicii formale - concordanţa cu ­ n oştinţei cu obiectul ei ridică problema cun oştinţei şi a obi ectului în genere, abordabile doar în logica tr.anscen ­ d entală (34, p. 1 7 8 ) . Din perspectiva logici i simbolice . s î n t apreci ate m eritel e mod erniste ale textului (27, p .4 0 84 0 9 ) . R ă m î n e de văzut î n s ă d ::t că a cestea nu aparţin cu m v a

l u i M e i e r . De altfel , întregul capi tol urmează ordinea 1ui Me i e r (kantian , după cantitate ar fi u rmat calitate a , n u rela ţ i a ) .

Kan t începe pri n expunerea rezervelor faţă d e accep­ ţ i a trad i ţională terii

a

adevărului drept concord anţă a cunoaş ­

cu obiectul . Aces t a fiin d , la rîndul lui,

n oscu t ,

c ritedul

s-ar

reduce

la

concordanţa

obiect

cu ­

cunoaşterii

cu sin e . Soluţionarea acestei probleme rămîne, după Kan t , "cu

to tul

imposibi l ă p e n t r u întreaga

Urmărindu-1 pe Meier,

omenire"

Kan t vorbeşte la

(VII. 1 )

.

începu i d e

c riterii interne ş i extern e ale adevărului (20, p . 239), apoi d e cele obie ctive şi subiective (20, p.246), derivate din


STUDIU INTRODUCTIV

27

primele (20, p.250). Editorul manuscriselor datează tîr­ ziu, spre ultima fază (1 797), împărţirea de către Kant a criteriilor adevărului în materiale şi formale (20, p.254 255) . Meier nu utilizează niciodată împărţirea în mate­ rial şi formal, care apare la Kant în mod frecvent. Dar abordarea adevărului v i materi a e şi vi formae era uzu ­ ală în logica vremii . Împărţirea .adevărului în material şi formal, oricît de modernist le-ar suna unor interpreţi (amintind chiar de principiul neopozitivist al " toleranţei" - Den ken kann ich, was ich will, wenn ich mir nicht s el bst widerspre che, zice Kant în Critica raţiuni i pure) - e r a un lucru banal. S-a încercat corelarea adevărului formal la Kant (con­ cordanţa cunoaşterii cu ea însăşi) cu probleme legate de logica propoziţiilor (27, p.409) - deciderea valorii de ade­ văr prin raportarea implicaţională antecedent-consecvent. Simpla consultare a manuscrisului (20, p. 241 şi urm.) do­ vedeşte însă că Meier procedase în aceeaşi manieră, că şi această interpretare, implioaţională sau ipotetică (possi­ bilitas cognitionis hypothetic a) era un loc comun. Originală şi de manieră pur kantiană este însă legă­ tura_ dintre a d e v ă r şi m o da l i tat e , pe de o parte, şi din t r e acestea şi principiile l og i ci i , pe de alta . Impărţirea este triadică , avînd la bază modalităţile kantiene : problema­ ti<:: u l. .asertoricul şi apodicticul. Pentru a opera triadic , Kant combină principiul identităţii cu cel al contradic­ ţiei - ele ar garanta posibilitatea unei cunoştinţe ; prin­ cipiul raţiunii suficiente i-ar garanta realitatea, iar prin­ cipiul terţului exclus necesitatea. Impărţirea este fireşte arbitrară, iar concordanţa cu sine nu vizează decît prin­ cipiul identităţii , celelalte sînt princi pii operaţionale şi vize ază nu adevărul formaţiunilor logice, ci corectitud i ­ n e a l o r . De altfel, Kant reduce aplicarea principiilor lo­ gice la nivel judicativ. Or, în acest sens, orice principiu logic garantează doar posi bilitatea ca o judecată să fie adevărată. In plus, afară de principiul identităţii care s e aplică l a nivel noţiona1, celelalte principii presupun cel puţi n două j udecăţi, dintre care însă, la nivel formal, nu putem şti dacă vreuna dintre ele este adevărată, chiar dacă ea contrazice judecata cu predicat contrar sau poatP fi dedusă din altă judecată . Dar despre accepţia kan tia n ă a modalităţii s e v a vorbi î n continuare.


28

ALEXANDRU SURDU

Kant emite idei personale şi în legătură cu falsul şi eroarea, care s-ar datora "influenţei neobservate a sensi'­ bili1ăţii asupra intelectului" . Ceea ce face posibilă eroarea e ste, după Kant, aparenţa, care determină confun d area obiectului cu subiectu1. Î n plus, eroall'ea nu poate fi d ecî t par ţi ală . Toate acestea sînt încercări de justificare a erorii cu menţinerea, totuşi , a caracterului absolut al intelectu­ lui , care, dacă ar fi singur (fără sensi bilitate) , n-ar greşi niciodată (VII, 2). In restul capitolului, sfaturi gen erale în l egătu ră cu evitarea erorii. In ciuda adversităţii lui Kant faţă de maniera psiholo­ gistă de abordare a formelor logice, teoria sa despre n o ­ ţiune ş i, respectiv, despre notele unei n oţi uni (împrumu­ tată în realitate de La Meier - cf. 2 9, § 249), este cotată psihologistă (40, p. 74) . Noţiunea este redusă, într-adevăr, la reprezentare, iar nota la o reprezentare parţială . In rest, notele, în manieră scolastică sînt identificate cu no­ ţiu n ile . Kant îl urmăreşte aici îndeaproape pe Meier. Perfecţiunea logică a cunoştinţelor după calitate re­ zidă în claritatea şi distincţia notelor. Kant diferenţiază distincţia logică de cea estetică (distincţia :o,Q.ţională de cea intuitivă). în trecere, pune în j oc şi distin·cţia dintre noţiunile pure şi cele empirice (3 8, p. 265). Importantă este însă împărţirea distincţiei în analiti că ş i sintetică, împărţire pe care Kant însuşi o consideră opusă concep ­ ţ i ei wolffiene (VIII, 5). Este vorba, în es enţă, de o dublă accepţie a notei : o dată ca reprezentare parţială. deci ca parte a unei noţi u ni , şi a d oua oară ca noţiune subord onată altor noţiuni . Distincţia analitică rezidă îri am ănunţirea notelor pe care le conţine o noţiune dată ; cea sintetică în formarea unei noţiuni prin intermediul unor note d a te. Este subliniat caracterul sintetic al cu­ n oştinţelor matematice şi al celor utilizate de "filosoful n aturii" . Gradele d istincţiei sînt prelucrate după Meier (VIII, 5), dar gradele cunoaşte rii alcătuiesc u n adaos al lui Kant (VIII, 6). A reprezenta , a percepe, a şti , a cunoaşte, a înţelege, a discerne, a priceJ!>e. Kant a oscilat în legătură cu numărul acestora. ln manuscris apar numai 6 grade (20, p.343), iar în unele prelegeri numai 5 ( 2 0 , p.342-343 . nota 21).


STUDIU INTR ODUCTIV

29

Noţiunea de " as entim ent " (FurwahThalten şi Vorwahr­ halten în manuscris) este o noţiune centrală a ultim elor două capitole ale introducerii . Ea provine de la Meier (20, § 1 3 7) şi este fundamentală pent ru înţelegerea c on­ cepţiei lui Kant despre modalitate. Teoria tradiţională a modalităţii nu era altceva decît o preluare a doctrinei aristotelice. Pentru Aristotel existau patru modalităţi ale existenţei. Ceea ce există, se pe­ trece, are loc etc. este sau necesar sau contingent; ceea ce poate să existe sau să nu existe este posi bil, iar ceea ce nu poate să existe este imposibil . Aceasta, ind epende n t de orice consideraţie gnoseologică. Pentru exprimarea acestor modalităţi existenţiale sînt necesare aşa-numitele judecăţi de modalitate, prin care se enunţă, în afara fap. tului că este sau nu este, şi modalitatea in care este sau nu este, respectiv : este posibil, nu e st e posibil, este nec e ­ sar, nu este necesar et c . Acest adaos alcătuieşte modus­ -ul judecăţii, ca r e este urmat de enunţul propriu -zis, de dictum. "Este necesar ca aerul să fie mai uşor decît apa" sau, altfel spus, "Aerul este în mod nec e sar mai uşor de­ cît apa". Judecăţile m oda l e, ca şi cele categorice, pot fi .adevărate sau false în f u n cţi e de situaţi i le existenţiale la care se referă. Dacă se afirmă că ceva este, de exemplu, necesar să fie intr-un anumit fel şi el este întotdeauna şi în orice condiţii aşa şi nu altfel, atunci judecata m a ­ dală este adevărată ; dacă uneori poate să nu fie aşa, ju­ decata este falsă. In capitolul VI al lucrării sale, Meier tratează despre certitudinea cun o stintei erudite . Prin certitudine el inte­ lege conştiinţa ad evă rului (das Bewusstsein der Wa h r­ heit) sau cunoştinţa clară a adevărului (29, § 1 55). Dacă cunoaştem clar că ceva nu este nici adevărat, nici fals , atunci cunoştinţa noastră despre acesta este incertă. In­ certitudinea, deci, nu este decît o i m p e rf e cţiune care apare în cunoaşterea noastră. O c u no ş ti nţ ă care nu ne este incertă, este sau adevărată în mod cert (ceTto vera cog nitio); cînd sîntem conştienţi de adevărul ei, sau falsă în . m od cert (certo falsa cognitio). In leg ătură cu acestea Kant adaugă : Keine Sache ist an sich und fur sich selbst ungewiss (20, p.36 0). I d ee a, în a ceastă formă, este in s pi ­ rată tot de Mei e r, dar d e d a ta a ce as ta d i n l u c r a r e a Ve r -­ nunftlehre (20, p . 3 6 0 , nota 7 ) . Este imposibil, se spun C' i n


30

ALEXANDRU SURDU

locul citat, ca greşeala ( i m perfecţiunea) să se refere la o biectele cunoaşteri i . Căci tot ceea ce ne reprezentăm este sau adevărat sau fals . . . în lucrul însuşi nu există incer­ titudinP. Redat mai precis , se afirmă că lucrurile sînt aşa cum sînt, iar judecăţile despre acestea sînt sau ade­ vărate sau false, dar nu despre oric e judecată putem spune cu certitudine că este adevărată s a u falsă, din cauză că nu sîntem perfect conştienţi de valoarea ei. Cer­ titudi nea poate fi senzorlală sau raţională, prima este in­ completă sau completă . <:: e a completă p o ate fi nedetermi­ nată. C erti tu di n e a matematică, de exemplu, este deter­ minată. Certitudinea mai poate fi parţială sau totală (cînd toate cunoş tinţe l e noastre d e s pr e un lucru sînt certe) . Pentru Meier este evident c ă certitudinea n u poate f i obţinută dintr-o dată şi de către oricine, c ă e a presupune un proces gnoseologic prog re s i v , de la formel e simple ale ·certitudinii senzoriale la certitudinea absolută. I n aces t sens, o cunoştinţă poate fi convingătoare în mă­ sura în care certitudinea ei este completă; neîndoielnică, în măsura în care avem certitudinea că nu poate fi falsă ; fundamentală, î n m ă s ura î n care certitudinea e i o im ­ pune ca adevărată. Cîn d considerăm că o cunoştinţă este adevărată (fUr wahr halten) o acceptăm, îi dăm asenti­ mentul nostru (assentiri), cînd o considerăm falsă (fur falsch halten) o re spingem. Cînd nu putem nici s-o ac­ ceptăm, nici s-o respingem, ne suspendăm aprecierea în legătură cu aceasta . In termeni m o d erni , o judecată care se găseşte într-o astfel de s i tu aţie ar putea fi numită "indecidabilă". Meier v o rb e şte în continuare despre prej udecăţi şi cun o)tinţe probabile (ultimele apă·rînd în Logica gene­ raZei a lui Kant într-un capitol aparte) . Pentru compara­ ţie, trebuie menţionată însă opinia, definită drept accep­ tarea unei cunoştinţ e incerte, căreia i se recunoaş t e însă caracterul incert; credinţa, definită drept acceptare a u n e i cunoştinţe bazată pe mărturia altcuiva în le g ă tură cu o experienţă referitoare la cunoştinţa respectivă (cum că ea ar fi adevărată) ; ştiinţa, d efin ită drept cunoştinţă ba­ zată pe o co nvin g ere fu ndamentală in legă tu ră cu ade­ vărul unei cu n o ş t inţe . Acesta este în •rezumat textul lui Meier . Nici un cu­ vînt despre modalitate.


STUDIU INTRODUCTIV

31

Kant consideră, ca şi Meier, că adevărul este o pro ­ prietate o biectivă a cunoaşterii, dar j udecata prin care este reprezentat ceva ca adevărat (reprezentare legată de intelectul unui subiect particular) este subiectivă. Această "judecată" asupra a "ceva" (care trebuie să fie tot o r e pr e z e nt at ca adevărat este asentimentul j ud eca t ă ) (Furwahrhalten). Kant face abstracţie de fals (fii,r falsch ha l ten), deşi tot el susţine (VII, 2) că falsul nu poate fi total şi deci s-ar preta şi el la diferite aprecieri . In acest sens, concepţia lui Meier este mai cuprinzăto3.re. Dar Kant, c o nsid e rî n d că asentimentul este cert sau incert, identifică practic certitudinea cu asentimentul cert şi incertitudinea cu as entimen tu l incert. La Meier, certi ­ tudinea era o d e t e rmi naţi e a cunoştinţei. Ea putea să fie convingătoare, n eîndoielnică sau fundamentală şi astfel se impunea asentimentului , cons i d e r ă ri i ei ca adevărată în­ tr-o mai mică sau mai mare măsură. Opinia, credinţa şi ş tiinţa , deşi Me ier n-o spune d i rect, sînt tipuri de asen ­ timente, de ap r ec i e ri ale c un o ş ti n ţe l o r , un f el de j ude ­ căţi ale judecăţilor. De altfel, şi în limbajul c o m un s e c on si d e ră că av e m o opinie d e s p re ceva, cr ed e m în c e va , ştim ceva. Iar aces t "ceva" trebui e să f i e o judecată. La Meier, t i pu ri l e de asentiment sînt determinate de c e r ti t u ­ dinea cunoştinţelor : o cunoştinţă convingătoare es te ac­ c ept a t ă c a op i n i e , una neîndoielnică drept credinţă , iar una fundamentali'i ca ştiinţă . Deci Kant îl urmează pe Meier cînd consideră că opi­ nia, credinţa şi ş ti in ţa sînt t i pu ri. de asentiment, dar se îndepărtează cu totul de acesta considerînd că o pinia este o judecată pro blematică, credinţa una asertorică, iar ş t i inţa una apodictică. Căci , continuă Kant, ceea ce ţine doar de părerea mea, consider în mod conştient că este doar pro b l ematic în j udecata r e s p ectiv ă , ceea ce cred , consider a fi ase r tori c ş . a . m . d . Aceasta înseamnă o inver­ sare .a raportului d i nt r e asentimen t şi cunoştinţă. Dacă pentru Meier o cunoştinţă convingătoare determina o opi­ nie , pentru Kant opinia determină caracterul problematic al cunoştinţei, în plus, Kant identifică opinia, cre d i n ţ a şi !?tiinţa cu judecata , respectiv cu cuno ş ti n ţa însăşi. Pentru Meier o opinie s-ar exprima, de exemplu, astfel : "După opinia mea există fiinţe extraterestre". Aceasta ar însem n a acceptarea un e i jud ecăţi convingătoare ("Există fi i n ţ < '


3%

ALEXANDRU St."!.DU

extraterestre"). Pentru Kant însă opinia este chiar jude­ cata "Există fiinţe extraterestre" , iar fap tu l că aceasta este o opinie îi conferă caracter problematic. (Kant se re­ feră la faptul că luna ar fi locuită 20, p .3 62). Aceste consideraţii contribuie la înţelegerea concep ­ tului kantian d e m odalitate, putînd fi com;iderate ca sursă a concepţiei subiectiviste a lui Kant. Din punct de vedere tradiţional judec.ata "Există fiinţe extraterestre" nu este o j udecată modală . Ea ar deveni modală în forma "Este po.! i bil să existe fiinţe extraterestre" şi în acest caz ar fi ac! Pvărată, referindu-se la posibilitatea de existenţă a unor astfel de fiinţe şi nu la existenţa lor propriu-zisă . Consideraţiile lui Kan t despre aspectele m od ale ale ccrtitudinii se rezumă la cele m entionate si ' · nu mai re­ vin în cursul capitolului . Avînd în vedere că şi în ma­ nuscris ele sînt cota te ca însemnări tîrzii, se poate con ­ chide că au fost i ntroduse pentru a j ustifica denumirea capitolului, aceea de "Perfecţiune logică a cunoaşteri i după m odalitate". Restul problemelor din acest capitol sîn t tratate în maniera lui Meier, însă mult mai pe larg . Ele sînt în m od evident de natură gnoseologică, cu n u m e ­ roase implicaţii metodologice. l n capitolul despre probabilitate, primul paragraf, in­ t e r e s a nt ca valoare istorică, se încheie cu concluzia impo­ sibilităţii unei logici a probabilităţii, în care s e reflectă nivelul red us de cunoştinţe, din vremea lui Kant, despre acest domeniu. Indoiala este tratată după Meier cu im­ plicaţiile sale metod ologice : scepticismul şi dogmatismul . Ulti mele n u apar explicit l a Meier şi constituie contri ­ buţii ale lui Kant, ca şi maj oritatea consideraţiilor refe ­ ritoare la ipoteză. I n fine, Adaos-ul conţine cîteva referinţe la perfecţiu­ nea practică a cunoaşterii. El ar fi trebuit să fie mai e x ­ tins, să constituie un capitol aparte, atît din punctul d e vedere al importanţei problemelor tratate aici (despre practic, teoretic şi speculativ}, cît şi a l dimensiunilor pe care le are textul lui Meier (7 pagini) . Procedeul lui Jăsche este justificabil însă prin apelul la manuscrisul lui Kant, care conţine mai puţine însem n ări decît în capito­ lele precedente. Reiese însă şi din această prez e nt are sumară sem n i fic aţ La finală, practic-morală a întregului -

.


STUDIU INTROD U C T I V

33

proces al cunoaşterii . Şi aceasta, atit din perspectiva wolffiană a lui Meier, cît şi din cea a lui Kant. I n legătură cu prim a parte a lucrării, Te oria gene­ rală· a elementelor, trebuie remarcat de la început că a fost concepută intr-un stil cu totul diferit de cel al In­ t rod u cerii Confruntarea textului editat de Jăsche cu ma­ nuscrisul lui Kant şi lucrarea lui Meier nu îndreptăţeşte în să· prea mult acest lucru. Paragrafele lui Meier sînt re­ d actate în aceeaşi manieră La el ne găsim , d e altfel, la ca pit olul 8 al părţii a II-a, ca şi in manuscrisul lui Kant, iar trecerea la noţiunile erudite se face in mod firesc . Notele lui Kant urmăresc, ca şi în capitolele precedente , paragrafele lui Meier. Stilul adoptat se datoreşte deci in ­ tervenţiei lui Jăsche. · Este vorba, în esenţă, de o exprimare extrem de con­ cisă : Mai concisă chiar decit exprimarea "telegrafică" a lit i Meier. De cele m ai multe ori textul este redus la o singură frază sau chiar propoziţie, restul consideraţiilor fiind trecute ca observaţii (numerotate) . Jăsche a urmat aici exemplul micilor manuale rodate in învăţămîntul scolastic şi reduse adesea la simple enunţuri mnemoteh ­ nice·. Se remarcă, de altfel, frecvenţa parantezelor cu echivalenţe in limba latină, ceea ce întăreşte impresia de scolasticism. Ce-i drept, această manie o avea şi Meier, iar în însemnările lui Kant apar uneori pagini întregi în · liinba la ti nă. Aceasta dovedeşte, lucru n epus în d i scu ­ ţie de editorul manuscriselor lui Kan t , că acesta urmărea şi o sursă scolastică alături de lucrarea lui Meier. Ce altă explicaţie plauzibilă şi-ar găsi aceste divagaţii în limba lati n ă? Dar Teoria generală a e lementel or nu se deosebeşte numai ca stil de Introducere. Cele două par fără nici o legă.tură , tratînd subiecte cu totul diferite. Este necesară. din această cauză, referinţa la lucrarea lui Meier, in care trecerea este cu totul firească. ·L egătura dintre teoria cuno ş tinţe lo r şi cea a noţiun H o r o fac reprezentările. Atît cunoştinţa, cit şi no ţiun e a sînt reprezentări, noţiunea fiind un anumit tip de cunoştinţi €îte tipuri de cunoştinţe există, continuă Meier, e xistă tot atitea tipuri de noţiuni (29, § 250). Din această cauză, Mei­ er va vorbi in continu are nu de noţiuni în genere, d .

.

·

L


34

ALEXANJ;)RU SURDU

despre n o ţi u ni le erudite, a d ică despre acelea care tre­ buie să fie conforme cu regulile amă n un ţimii , mărimii, adevărului, clarităţii, certitudinii şi ale a lcătui rii practice a cunoştinţelor erudite (29, § 2 5 1 ) . Mai general spu s , să fie conforme celor trei tipuri de perfecţiuni : estetică, lo ­ gică şi practică. Singura problemă supli m e ntară, care n u este nici ea de natură logică, o constituie originea noţi u ­ nilor. Există, după Meier, trei surse ale acestora : expe­ rienţa, abstracţia şi combinaţia. O dată obţinute noţiunile, interesează structura lor, tipuril e şi raporturile dintre ele, iar prin acestea ne găsim dej a in planul logicii t ra­ di ţi onal e . Textul Teoriei generale a elementelor începe cu îm ­

părţirea cunoştinţelor sau a reprezentărilor in intu.iţii de care Meier face abstracţie (alle u.nsere Vorstellu.ngen sind Begriffe - 29, § 249) - şi noţiuni . Primele ar fi r e ­ prezentări singulare, ultimele g e ne ral e . Identificarea no­ ţiunii cu reprezentarea este o caracteristică psihologistă proprie Şcolii wolffiene în genere. O primă remarcă a lui Kant : considerarea ca greşită a împărţirii noţiuni­ lor în generale, speciale şi singulare (§ 1 , obs. 2) - ar fi vorba numai de aplicarea lor. Remarca nu este înteme­ iată, căci, indif e r en t de aplicaţia l or , noţiunile singulare nu pot fi nici genuri, nici specii, iar n o ţi un ile generale, comune, nu pot fi nume proprii . In § 1 1 se va reveni asupra acestei probleme, remarcîndu-se parţial că există genuri care nu pot fi specii, dar nu există specii care să nu poată fi genuri. D i stin cţi a dintre materia şi forma n oţi un ilo r (§ 2) îi aparţine lui Kant. Ea nu este uzuală in logica tradiţio­ nală ş i poate s ă ducă la dificultăţi de interpretare, cum se va ved ea în continuare. Noţiunea pură, provenită din intelect, cît şi ideea ca noţiune raţio nală sînt adaosuri ale lui Kant (§ 3). Noţiu ­ nile raţionale, întrucît nu se referă la obiecte reale, con ­ form cu § 2 se dovedesc noţiuni fără materie ! Notele re ­ feritoare la n oţi unil e pure sînt considerate tîrzii şi pro­ vin, deci, d in Critica raţiunii pure . In rest, celelalte probleme legate de n o ţi une sînt tra­ tate în manieră tradiţi on a l ă . Jasche a exclus din acest capitol de fini ţia , expunerea şi descrierea n o ţi u n i l or , pe care le-a plasat în Metodologie.


STUDIU INTROT>UCTI V

35

Meier defineşte j u d e c a ta d rep t rep r ezen tar e a rela · ţiil or din tr e noţiuni (20, § 292), îi enumeră părţile (su ­ biect, p re di cat, copulă) şi trece la an aliz a ti puril o r d e ju­ d ecăţi în funcţie d e c al ita tea, cantitatea, relaţia şi m oda ­ litatea acestora. Le cl asifi c ă apoi în funcţie de a devărul şi d emonstrabilitatea lor. Apoi analizează raportul din­ tre j udecăţi şi operaţiile asupra acestora . ln m anu s c ri s u l lui Kant se găsesc 1 5 definiţii ale j u ­ decăţii. I n 1 4 d intre aceste este vorba de rela ţi a sau d e uni­ tatea n o ţiu n i lor . Jăsche a ales-o t ocm ai pe singura în care

este vorba d e relaţia s a u de unitatea dintr e reprezentă ­ rile (nu noţiun i l e) care alcătuiesc o noţiune (vezi 2 0 , p.632). In felul .acesta, judecat a devine u n act anterior noţiunii. Nu judeca ta presupune noţiunile, ci noţiunea p re su pune judecata. Ce-i drept, în manuscris mai gă sim două formul ăr i care ar îndreptăţi această alegere (frag­ men tele 3 . 0 3 8 , p.628 şi 3 . 045, p . 6 3 0) . In cadrul acestora noţ.i u nea este definită ca r e l a ţi e a reprezentărilor şi, dH­ tori t ă valabilităţii sale comune, se consideră că noţiune a are func ţi a u ne i jude căţi (die Funktion eines Urteils). P ref e r inţa lui Jăsche p entru definiţia amintită se poate datora şi con cord anţei cu referinţele din Critica raţiunii pure (17, p.1 03), unde n oţ iunea (conceptul) este cons ide ­ rat pr ed icat ul u nei j udecăţi posibil e . Aceste accepţii ale jud ecăţii şi ale noţiunii nu se p o trives c însă contextului clasic al Logicii generale a lui Kant. , Materia şi forma judecăţii (des p re care Meier nu vor-· beşte) sint exprimate vag ş i în manieră gnoseologică, ne­ tradiţională. In m an u scri s (20, p.628), Kant s pune clar că ma teria judecăţii o con s titui e term enii, iar forma sau re­ laţi a o reprezintă copula. Nerespectînd ordinea din manuscris, Jăsche vorbeşte de împ ărţi rea judecăţilor înainte de a l e descrie struc­ tura. Astfel, în § 21 se referă la subiect şi predicat fără să le fi definit in prealabil. ln l egă tură cu cantitatea şi calitatea judecăţilor nu e s t e nimi c deosebit de semnalat. Menţionăm doar f apt u l că Meier vorbeşte de j udecăţi infinite, alături de cele afir­ mative şi n eg ative. Copula e ste definită abia în § 24, deci cu ocazia introducerii distincţiilor judicative după ,·e­ laţ.ie.


36

ALEXA N D R U S U R ll l l

------ ------ ---------

Exegeţii mai vechi, bazîndu-se mai mult pe Critica ra ­ ţiunii pure, c on si derau că Immanuel Kant n - a r fi de­ p ă şit poziţia de tip a ri s to t eli c a logicii termenilor, deci n - a r fi f ă cut di s tincţie între aceasta şi logica propoziţiilor (25, p. XXIV) . Alţi c er ce tă t ori consideră, dimpotrivă, că el ar fi depăşit p o zi ţia aristotelică a j ud ecăţilo r ca t eg o ri c e (5 , p.37) şi ar fi operat efectiv cu implicaţia materială din log ic a propoziţiilor, pe care ar presu pun e - o direct judecă­ ţil e ipotetice (45, p.319). Di scuţia a fost lămurită prin r ef erin ţe directe la Logica generală a lui Kant (27, p.405). Acesta (§ 24, Observaţie) d i s ting e cl a r j ud ecă ţile cate­ gorice de cele i p o te ti ce şi infirmă posibilitatea reducerii ultimelor la primele. Acelaşi lucru îl su s ţine şi în Critica raţiunii pure, unde dist inge j udecăţil e cat eg o ri c e de cele i po t etice prin faptul că în pri mel e este vorba de două no ­ ţiuni , iar în ultimele de două judecăţi (în cele d i s j u n ctive fiind vorba de mai multe judecăţi) . Cu toate acestea, ra­ po r tul dintre antecedent şi consecvent este interpretat numai inferenţial (§ 25-26), fără să fie vorba , ca în ca ­ zul i mp lic aţi ei materiale, de valoarea întregulu i (i n t e r ­ pr e tare a impli c aţi ei ca fu n cţi e de adevăr). Acelaşi lucru este valabil şi în legătură cu disjuncţia (§ 27 şi 28), jus­ tificată extensiv prin divizium şi nu funcţi on a l , p r in ra­ portarea valorii întregului la \ralorile j udecăţilo r compo­ nente . Aceasta înseamnă că, în ciuda di stin cţi ei dintre ju decăţile categorice şi cele c o m puse (Zusammengesetzte Urteile, cum le nu meş te în manuscris - 20, p.652 d u p ă Meier - 29, § 304), respectiv ip o teti c e şi di sj un c ­ tive, Kant nu sugerează prin n i mi c separarea acestora în c a d rul unor logici d if e r it e (a termenilor şi a propoziţiilor). Trebuie remarcat cu această ocazie că în ma n uscris , ur­ m îndu-1 pe Meier, Kant v o rb eşte şi de j u d ecă ţi copulativ e sau conjun ctive, cu un su biect şi d ou ă predicate, sau in­ vers (20, p. 652). Ji:is ch e nu le m enţion ea ză pe acestea, deşi Kan t revine a s upr a lor cu o ca zia raţion amentelor compuse ale raţiunii . Modalitatea, aşa cum s-a m en ţi o n a t dej a, este conce­ pută nearistotelic. In a ceas tă privinţă Kant nu-l urmează pe Meier. D eş i exemplele (§ 30, Observaţia 1) r ef erit o are la po si bi litate şi necesitate s î n t ex pri ma t e prin particu­ lele "poate" şi respectiv " t rebui e " , acestea s în t concepute în r a p o rt cu valoarea de a d e vă r a j ud ecăţi l o r, ceea ce nu


STUDIU INTRODUCTIV ------ ·· --

37

··---------···--

se petrece în cazul judecăţilor modale. Concepute c a j u ­ decăţi apreciate din punct de vedere valoric, toat e jude­ căţile se dovedesc a fi şi modale. I n manuscris se spu n e clar c ă "fără modalitate n u este posibilă nici o judecată" (20, p.663). In restul paragrafelor despre judecăţi Kant îl urmează pe Meier, cu excepţia § 34, în care vorbeşte despre prin­ cipii ca propoziţii a căror certitudine este a. p riori, şi § 36, despre propoziţiile analitice şi propoziţiile sinte­ tice, care vor j uca un rol fundamental în Critica mţi u nil pure .

La Meier găsim în continuare raportarea judecăţilor

din cadrul pătratului logic şi apoi operaţiile asupra j ude­ căţilor (conversiunea şi contrapoziţia) . K.ant, urmărind

aspectul inferenţial, deci nu atît transformarea j udecăţii, ci relaţia dintre judecata iniţială şi judecata finală, con­ sideră că raportarea jud ecăţilor şi operaţiilor asupra aces­ tora sînt raţionamente nemijlocite şi le va trata ca atare, în capitolul despre raţionamente. Definiţia dată de Kant raţionamentului (§ 41) diferă de ce.a a lui Meier, care presupune raportarea unor com­ ponente adevărate (nexus veritatum). Pe Kant îl intere­ sează numai derivarea (Herleitung) sau d educerea (A b ­ leitung) judecăţilor c a atare. În opoziţie cu raţionamentele mijlocite, pe care Meier l e numeşte "raţionamente ale raţiunii" (Vemunftschlusse ) , Kant numeşte raţionamentele nemijlocite "raţion amer.te ale intelectului" (V e1·standesschZUsse ). Distincţia îi a par­ ţine lui Kant şi este de mare importanţă (cum se va ve­ d ea în continuare) . In 1 76 2 , cînd scria despre falsa sub­ rilitate a celor patru figuri silogistice , Kant nu folosea încă ace.astă denumire, ci pe cea de . ,raţionamente ne­ mijlocite", dar considera, totuşi , că acestea nu sînt r a ­ ţionamente ale raţiunii (1 8 , § 3). T o t lui Kant î i aparţine şi distincţia, în cadrul raţionamentelor nemij locite, a ra­ ţionamentelor raţiunii de " raţionamentele facultăţii de ju­ decare" (§ 43). Ii aparţine, de asemenea, împărţirea raţio ­ namentelor intel ectului în funcţie de : cantitatea, calitatea, relaţia şi modalitatea jud ecăţilor. Cu toate că distinge raţionamentele intelectului de cr•l, 11.le raţiunii, Kant, nici de data aceasta nu se poate sp u rw să surprinde specificul lor în spiritul logicii m o r l t ' l' n L' a ·


38

ALEXANDRU SURDU

propoziţiilor, prin marcarea funcţionalităţii lor. El ex­

prima, ce-i drept, ipotetic condiţiile de adevăr ale compo ­

nentelor judicative, dar fără să ia in considerare valoarea de adevăr .a i ntreg ului. In cadrul conversiunii, de exem ­ plu , Kant poate exprima implicaţional condiţiile de ade­ văr ale componentelor (dacă una este ade văra tă sau falsă, atunci şi c ealaltă va fi adevărată sau falsă), dar exem­ plele le redă inferenţial, nu prin "dacă . . . atunci . . . ", ci p rin " d eci" (Toţi oameni sint muritori , deci unii muri ­ tori sînt oameni) . Cu toate acestea, Kant surprinde, pe baza distincţiei dintre m a teri e şi formă (§ 44), faptul că în raţionamentele intelectului este vorba numai de o schimbare a formei pure a judecăţii (in limbaj m ode m, a propoziţiei) şi nu a m a t e riei acesteia, a subiectului şi a predicatului (in limbaj modern, a termenilor) , ceea ce î n dreptăţeşte teza după care Kant ar fi făcut in mod ex­ plicit aceste distincţii. Ele nu puteau deveni însă operante din cauza con c epţiei inferenţiale asupra raţionamentului în genere. Impărţirea tetradică a ra ţiona mentelor intelectului după cantita te, calitate, relaţie şi m od ali tate (împărţire specific k antî.ană) se dovedeşte însă artificială. Subalter­ narea presupune într-adevăr numai tran sformări canti ­ tative (o p erî nd de la universal la p a rti cular) , dar opozi ­ ţia , c are cu p rind e şi opoziţia contradictorie (de la "Toţi sînt . . . " l a "Unii n u sînt . . . " şi de la "Nici unul nu este . . . " la "Uni i sînt . . . " , presupune nu numa i trans fonnări calitativ e , ci şi cantitative. Se pare că, pentru a salva aparenţele, Jăsche a evitat atît denumirea j ud e căţi ­ lor contradictori i, cît şi exemplele (§ 48). Dar s itu aţia este şi mai evidentă în cadrul raţiona men t elor intelectului, în funcţie de relaţia j u de căţi lor , ceea ce a semnalat la vre­ mea lui Kirchmann (24, p . 8 6) . C onversiunea nu presu ­ pune, într-adevăr, nici o rela ţie a j u decăţil o r. In m a­ nuscris (20, p. 692) , Kant vorbeşte de "relaţia subiectului cu predicatul" , c ee a ce este însă cu totul .altceva decît "re­ laţia j u d e căţi l o r " ( Relation der Urteile). La fel de ar­ tifi cial ă este şi leg ătura dintre contrapoziţi e şi modalitate. Prin contrapoziţi e s-ar transforma judecata aserto ri că î n apodictică. Argumentarea lipseşte din paragrafele respec­ tive (§ 54 şi 55) , dar apare în man uscri s (20, p. 693) . Ea face uz de semnificaţia specială a modalităţii la Kant :


STUDIU INTRODUCTIV ------- - -- - ---- -- - -

"Orice corp este divizibil (judecată asertorică) . D eci ceea ce este nedivizibil nu este corp (judecată apodictică, căci este contradictoriu să afirmi despre un corp că este' ne­ divizibil, iar o propoziţie a cărei opusă se contrazice este apodictică)". Dar, în această manieră se poate dovedi că şi j udecata iniţială este apodictică, căci opusa ei "Unele corpuri nu sînt divizibile" este tot atît de contradictorie ca şi "Unele corpuri sînt nedivizibile" . Raţionamentul raţiunii este definit prin subsumar�c.: generalităţii : de la regulă generală la condiţi e şi de la aceasta la concluzie, intregul proces presupunînd prin aceasta cunoaşterea necesităţii unei propoziţii (§ 56). Prin "necesitate", Kant înţelege aici raţionalitate (§ 57). Ra­ ţionamentul raţiunii este ceea ce numim d e regulă "silo­ gism" . In virtutea definiţiei, Kant enumeră şi componen ­ tele silogismului ca : regulă generală (prem isă m aj oră) , condiţie (premisă minoră), concluzie (§ 58), ceea c e nu este corect decît pentru figura I , şi anume pentru m o ­ dul Barbara şcolăresc (toţi oamenii sînt muritori, Socrate este om, deci Socrate este muritor) . In cazul unui Bar ­ bara obişnuit, atit ambele premise, cît şi concluzia s î n t universal afirmative, ceea c e înseamnă c ă ele conţin fie­ care cîte o regulă generală. Termenul de "regulă" este folosit aici cu sensul de "lege" sau "principiu" - propo­ ziţie universal afirmativă con siderată adevărată . Meier, mergînd pe linie tradiţională, nu comite aceste greşeli. El defineşte mai întîi termenii : subiectul conclu­ ziei minor, predicatul concluziei maj or şi, în funcţie de apariţia acestora în premise, o numeşt e pe una majoră şi pe cealaltă minoră. Denumirea de "minor" şi "major" pen tru termenii concluziei provin e de la judecăţile afir­ mative adevărate, în care subi ectul este înto tdeauna sub­ ordonat predicatulu i . Deci nici aceste d enumiri nu sînt valabile pentru toate mod urile (respectiv pentru cele cu concluzie negativă sau pentru o parte din cele cu con ­ cluzie afirmativă falsă), dar el e nu provin, aşa cum sus ­ ţine Kant (vezi şi 20, p. 7 1 2), de la regula generală c.are trebuie numită maj oră. Ce-i drept, distincţia termen ilor se face numai în silogismele categorice, dar în celeln l l<' silogisme nici premisele nu se numesc maj oră şi min o ră , cum pretinde Kant.


A LEXANDRU SURDU 40-----

Distincţia materie-formă e preluată parţial după Mei­ (29, § 359) şi este incorectă din pun ct de vedere tra­ diţi onal. Materia silogismului cuprinde atît premisele şi concluzia (materia proxima), cît şi termenii (mat er ia re ­ mota), forma fiind consecvenţa, pe care n-o conţine însă concluzia, cum afirmă Kant în § 59. Ce-i drept, în Obs er ­ vaţia 1 revine asupra acestui lucru, vorbind şi de corecti­ tudine, deci de conformitatea cu un principiu formal şi an umite reguli. Iar în Observaţia 2 face o caracterizare de tip aristotelio a silogismului, care rămîn e . însă izolată în contextul general scolastic în care se complace Kant. El îşi exprimă chiar regretul (§ .6 0) că nu poate .aplica şi la nivel silogi<>tic împărţirea tetradică, la care ţinea atît de mult.. Silogismele vor fi împărţite de către Kant numai după relaţie, în categorice, ipotetice şi disjunctive. Trebuie remarcată din nou omiterea de către Jăsche a silogisme­ lor conjunctive (c o pulative) - el omisese, de asemenea, j u decăţile conjunctive, menţionate tot uş i de . Kan t (20, p.652). In manuscris (20, p . 745), Kant foloseşte denumi­ rea· de raţionamente compuse ale raţiunii (zusammen­ gesetzte Vernunftschli.i.sse) sau sînt v el conditionales vel disjunctiv ae vel copulativae . Meier vorbeşte numai de ju­ decăţile copulative, pe care le omite însă din raţionamen­ tele compuse. In legătură cu silogismele categorice se remarcă doar poziţia cunoscută a lui Kant de admiter e a unei singure figu ri, ultimele trei fiind considerate hibride (§ 74) . Pe linia distincţiei modern e dintre logica propoziţiilor şi logica termenilor şi a celP.i kantiene dintre. intelect şi raţiune trebuie menţionată afirmaţia lui Kant (§ 75, Ob­ servaţia 2) după c.are raţionam entul ipotetic nu poate fi un raţionament al raţiunii. Este motivul pentru care, în traducere, n-am utilizat termenul de "r!lţionament ipotetio al raţiunii" , pe cCţre Kant îl foloseşte totuşi : Acelaşi lu ­ cru este valabil şi în legătură cu raţîon.ameritele dis ­ j unctive. In fine, se remarcă, mai mult terminologie, "raţiona­ m en te l e facu l tăţi i d e j u d ecare" , i n ducţia şi analogia . Dac2l distincţia raţion.amentelor pe bază de mijlocire şi nemij ­ locire, raţiune şi intelect, logică propoziţională şi logica termenilor este perfect îndreptăţită, distingerea acestora de raţionamentele facultăţii de j udecare este arbitrară. er


STUDIU INTRODUCTIV

41

chiar şi din perspectiva kantiană (24, p.96). De altfel, Kant însuşi, în Criti ca raţiunii pure (17, p.286), consi­ d eră că în orice rationament deductiv subsumez o cu­ ' noştinţă sub condiţia regulii cu ajutorul facultăţii de ju­ decare . Or, raţionamentele deductive ar fi tocmai cele ale intelectului şi . ale raţiunii. Aceasta nu înseamnă că inten­ ţia lui Kant de a da un statut aparte inducţiei şi analo­ giei nu este îndreptăţită. Şi, în afara denumirii arbitrare. d e raţionamente ale facultăţii de judecare, el surpri n d e ('§ 83 , Observaţie) faptul c ă inducţia ş i analogia n u sin t nemijlocite, ca raţionamentele intelectului, dar nu oferă nici necesitatea, ca raţionamentele raţiunii (§ 84, Obse1· ­ vaţia 2), deci diferă prin ceva de ambele. In rea litat e , in­ dU(�ţia şi analogia nu diferă doar de raţionamentele inte­ lectului şi ale raţiunii, ci şi între ele. Fiind mijlocite, ele puteau fi considerate , din perspectivă kantiană, drep t raţionamente ale raţiunii , iar în cadrul lor puteau fi dis­ tinse : deducţia, inducţia şi analogia ; prim a, ca mod d e raţi onare de la universal la particular; a doua , de la par­ ticular la universal ; a treia, de la universal la univer­ sal sau de la particular la particular. Restul problemeilor tratate în această parte, după Mei­ er şi alte surse, nu au nimic specific faţă de m aniera obişnuită a logicii tradiţionale. Metodologia a fost concepută de către Jasche în trei părţi : prima, referitoare la consideraţii generale ; a doua, care cuprinde paragrafele despre definiţie şi diviziune, care în manuscris făceau parte din capitolul despre no­ ţiuni, şi a treia , în care sînt tratate probleme metodo­ l ogice propriu-zise. Pentru Meier, metoda constă în ordonarea cunoştinţe­ lor (29, § 41 4-4 1 5) şi presupune ca obţinute în prealabil distincţia şi perfecţiunea lor (la nivel raţional) , adevărul acestora (la nivel judicativ) şi temeinicia lor (la nivel silogistic) , deci cele patru categorii cu care se operase pînă la acest nivel : distincţia (Deutlichkeit), perfecţiunea (Vollkomenheit), adevărul (Wahrheit) şi temeinicia (Grund­ lichkeit) - 29, § 4 1 6 Acestea, din punctul de vedere a l lui Meier, nu constituie obiectul metodologiei. In m a ­ nuscris, Kant urmează aceeaşi lini e, metoda garantînd u n i ­ tatea cunoştinţelor într-un întreg, p e €are îl numeşte î n s it şi sistem (noţiune care nu apare la Meier). Din aceas t ă .


42

ALEXANDRU SURDU

cauză, Kant pune de la început problema ştiinţei, căci aceasta e st e definită ca întreg sistematic. Pen tr u Meier, ştiinţa constituie d oar unul (şi anume u lt im u l) din t re obi e cte l e m etod e i In § 9 5 şi 9 6 este red a tă ideea lui Kant despre me­ todă ca formă a ş ti in ţei şi, a la Meier, faptul că ea pre­ supune ca realizată (în t eo ria ele m en tară) perfecţiunea cunoaşterii. In § 97 este enun ţa t însă ca obiectiv al meto­ d ologiei tocmai ceea ce ea presupune dej a, şi anume p e r ­ fecţiunea cunoaşterii . In § 9 8 se spune clar că este vorba de disti ncţia cunoaşterii şi aceasta in legătură cu con­ ţin utul ei, ceea ce se presupunea cunoscut în § 96. Ac e s te contradicţii se datoresc intervenţiei lui Jăsche, care, în felul acesta, a în c e rcat să j u s tifi ce plasarea în cad rul me­ tod ologiei a definiţi ei şi a diviziunii. Urmărirea acestora în manuscrisul lui Kant trebuie făcută prin rev enire la capitolul des pr e no ţiuni. Motivul p entru care Jăsche a .

procedat astfel îl constituie, probabil, includerea de către Kant a definiţiilor în m e tod ologi a transcendentală. Paragrafele 1 00-1 04 conţin c on tribuţi i originale ale lui Ka n t Despre problemele tratate aici nu se spune nici un cuvînt în lucrarea lui Meier. Este vorba de d i s ti ncţia dintre analitic şi s i n t etic cu referinţă la noţiuni date şi noţiuni formate , care, la rîndul lor, sînt date sau for­ mate fie a priori, fie a posteriori. T o a te acestea sint, în mod ev i de nt , teme criticiste. Iar în semnă ri l e lui Kant în l egă tur ă cu acestea sînt datate ca tî rzi i , unele chiar în ultima perioadă de predare a logicii. In legătură cu diviziunea, Kant adaugă, tot în u ltima perioadă, consider.aţiile despre d i ho t omie şi p olitom i e .

(§ 1 13).

După acestea se revine la metodologia p ro pri u zisa tratată însă extrem de sumar în paragrafele Logicii gene ­ rale . In plus, r ev en i n d la expunerea lui Kant, cu urmă­ r i r ea fragmentelor din lucra rea lui Meier, se pierde obiec­ tivul anunţat în p ri m ele pa r a grafe acela de a t ra ta me­ toda drept forma ştiinţei . Cupr insu l Logicii generale a lui Kant pune deci în evid e nţă f:=tptul că fi los oful di n Ko n igsb erg n a ex prim a t din simp l ă mod e s t i e păre rea că logi ca de la Aristotel în­ coace n - a m a i făcut nici un pas înainte. Cu toat e acestea, -

,

-

,


STUDIU INTRODUCTIV

43

comparaţia cu lucrarea lui Meier şi sursel e din acea pe­ rioadă dovedesc cu prisosinţă faptul că Logica generală a lui Kant conţine numeroase probleme originale, care pre­ figurează şi , în parte, au predeterminat transformările ulterioare al e logicii (în sens dialectic şi în sens simbolic) . Logica generală a lui Kan t rămîne în esenţă o va­ riantă wolffiană a logicii cu numeroase elemente scolas­ tico-tradiţionale. Se remarcă adăugarea unui bogat ma­ terial gnoseologico-psihologic cu semnificaţie instructh·­ educativă şi multe intervenţii arbitrare, unele chiar gre ­ şite, în legătură cu distincţia formă-materie la diferi te niveluri logice sau referitoare la clasificarea tetradică (du ­ p ă cantitate, calitate, relaţie şi modalitate) a unor foril13 ţiuni logice care nu pot fi reduse la aceste aspecte. Dar aici, în această lucrare, apar şi marile idei ale criticis­ mului, într-o form1.1.lare clară, simplă, accesibilă . Logica lui Meier poate fi considerată, după cum o spune Kant însuşi, sursa principială a criticismului . Ac­ cepţia logicii drept critică a raţiunii, pe linia perfecţi o ­ nării e i formale, estetice ş i practice, conţine schem a g e ­ nerală a celor trei critici . Aici întîlnim împărţirea logicii în analitică şi dialectică, distincţia dintre intelect, raţiun e şi facultatea de judecare, dintre analitic şi sinteti c, a priori şi a posteriori, criteriul tetradic de clasificare a categoriilor etc. Pe de altă parte, se profilează clar per­ spectiva unei logici operaţionale, propoziţionale a inte­ lectului, în care noţiunea însăşi îşi dobîndeşte valen ţe funcţionale, faţă de perspectiva unei logici a termenilor, inferenţială, raţională. Adăugînd concepţia kantiană a modalităţii, bazată pe rel.ativizarea valorilor de adevăr, se poate considera că Logica generală a lui Kant e s t e un a dintre cele mai importante lucrări d e orientare cla ­ sico -tradiţională d e la sfîrşitul secolului a l XVIII-lea. Faptul că ea a apărut de abi a la începutul secolului al XIX-lea, şi, în special, după celebrele Critici , i-a scăz u t considerabil din valoare, maj oritatea exegeţilor conside­ rînd-o o lucrare inferioară logicii transcendentale. Din această cauză, deşi Logica generală a lui Kant s -a bucu ­ rat de o largă circulaţie, atît în Germania, cît şi în Franţa şi Anglia, ea a rămas, alături de Prolegomena, d oar un mijloc, ce-i drept important, de iniţiere în fi l o ­ sofia lui Kant.


44

ALEXANDRU SURDU

--------- -------

3. "LOGICA GENERALA" ŞI "CRITICA

RAŢIUNII PURE"

Cercetătorii mai vechi considerau că la K;mt se poa te vorbi de două logici : una generală şi alta trans­ cendentală. Ce-i drept, ei ţineau cont, în linii mari, de consideraţiile lui Kant, în primul rînd de aceea referi­ to; tre lu conţinutul cunoaşterii, de care logica gen erală face abstracţie (1 7, p. 94). Prin intervenţia conţinutulu i , logica transcendentală şi-ar dobindi caracteristici care o deosebesc total de cea generală. Prima, avind la dispo­ ziţie conţinutul cunoaşterii, porneşte d e la acesta şi, prin sinteza pură a reprezentărilor, ajunge la noţiuni, ultima porneşte analitic de la noţiuni către reprezentările (n o ­ tele) componente (23, p . VIII). Altfel spus, logica gene­ rală ar fi analitică - logica transcendentală sinteti că. Tot in funcţie de conţinutul cunoaşterii, logica trans­ cendentală ar avea posibilitatea de a confrunta form EI gîndirii cu materia acesteia şi ar fi, prin urmare, o lo­ gică a adevărului (26, p. 426). La acestea se poate răspunde că şi logica transcen ­ dentală, ca şi logica generală, are o parte care nu numai că se numeşte "analitică", dar presupune ca atare "des­ compunerea întregii noastre cunoştinţe a priori in ele­ mentele cunoştinţei pure intelectuale" ( 1 7 , p . 1 00). Deci logica transcendentală este analitică chiar într-o măsură mai mare decit cea generală. Or, Kant însuşi numeşte "logică a adevărului" numai analitica ( 1 7 , p 99). Altfel, pe bună dreptate, s-ar putea considera că, pentru Kant, logica generală ar fi o logică a falsului (34, p . 1 8 0). Pe de .altă parte, în logica transcendentală ponderea o deţine dialectica numită în mod expres "logica aparenţei" ( 1 7 , p. 280), ceea c e a r însemna că, - dimpotrivă, logica trans­ cend entală este în mai mare măsură o logică a falsului ! A fost emisă însă şi ideea că la Kant, indiferent de context, ar fi vorba de o singură logică, şi cu atît mai mult în Critica raţiunii pure, unde el însuşi afirma acest lucru, şi anume, de logica aristotelică sau tradiţională, cu modificările respective de manieră wolffiană ( 1 4 , p. 224) . Dar atunci, ce este logica transcendentală ? Ea nu ar fi altceva d e cît un term en impropriu, utilizat în .

.


STUD I U INTRODUCTIV

45

loc de "filosofie transcendentală" (1 1 , p. 349). In reali ­ tate, nu este vorba de filosofi e în genere, ci doar d e teoria cunoaşterii şi nici de aceasta . în totalitatea ei , căci nu cuprinde estetica transcendentală. Este vorba deci de teoria trepte i raţionale a cunoaşterii, discutabilă rămî­ nînd metodologia, care este şi ea de două feluri : generală şi transcendentală. Dar şi Meier consideră că logica este philosophia rationalis, iar Kant însuşi o numise o critică a raţiunii şi, cu toate acestea, cele două teorii, fie că le numim logici sau nu (logica lui Meier şi respectiv Lo ­ gica generală a lui Kant, pe de o parte, şi, pe de altă parte, logica sau filosofia transcendentală), sînt distincte . S-a considerat că, oricum, logica generală este inde­ pendentă de cea transcendentală (33, p. 237). Ea a şi apă ­ rut, de altfel, cu mult înainte, pe cînd în cea transcen­ dentală sînt uti'lizate la fiecare pas concepte din logica generală. In alt sens însă, logica transcendentală este considerată fundamentală (1 1 , p. 350), ea garantînd po ­ si bilitatea oricărei logici, respectiv atît a obiectului gîn­ dirii, cit şi a gîndirii însăşi. Denumirea de "generală" trebuie legată însă şi de remarca lui Kant privind rapor­ tarea acesteia la cunoştinţele raţiunii atît empirice, cît şi pure (21 , p. 95), ceea ce ar insemna că are un grad m·ai mare de generalitate (logica transcendentală tratînd despre legile intelectului şi raţiunii numai intrucit se raportează la obiecte a priori) . Pe această cale, chi a r ap elînd la remarcile lui Kant, nu se poate ajunge decît la teze unilaterale despre prioritatea, generalitatea, d e ­ pendenţa etc. celor două teorii, care toate îndreptăţesc considerarea lor drept logici, dacă nu diferite, cel puţin distincte. Or, aceasta infirmă atît afirmaţia lui Kant că nu ar exista decît o singură logică, cit şi situaţia reală a Logicii generale a lui Kant, care nu este decît o logică tradiţională. Problema şi-ar putea găsi o rezolv:are satisfăcătoare făcînd abstracţie de raportările pe care Kant, o dată in ­ trodus termenul de "logică transcendentală" , s-a simţit obligat să le facă între cele două "logici". Tratînd-o d i n perspectivă concret-istorică, problema nu presupune pu­ nerea în raport a celor două "logici", ci raportul dintre Logica generală şi Critica raţiunii pure, pe d e o parte,


46

ALEXANDRU SURDU

şi , pe de altă parte, dintre Logica generală şi celeLl ltP critici . Logica gen emlă, î n forma lucrării lui Meier ş i a i n ­ semnărilor lui Kant, precede Critica raţiunii pure, d a r încă din 1 765 el considera c ă logica lui Meier oferă odată cu "critica raţiunii" şi unele elemente asupra "critici i gustului" . Avînd în vedere cele trei perfecţiuni ale cu­ noaşterii de care vorbeşte Meier şi faptul că, pe baza primelor două (cea logică şi cea estetică); Kant vorbeşte de critica raţiunii şi, respectiv, critica gustului, se poate conchide acelaşi lucru şi despre o "critică a raţiunii pnc­ tice", corespunzătoare perfecţiunii practice a cunoaşterii . Pentru Meier, logica era o critică a cunoaşterii, t·es ­ pectiv a raţiunii ca facultate a cunoaşterii sau a gînd irii în general (Vermogen zu denken), în sensul că ea consti­ tuia mijlocul prin care putea fi obţinută " cunoaşter·ea erudită" (die geleh1'te Erkenntniss), d eci o cunoaştere specială, diferită de cea comună, care presupune pe r ­ fecţionarea (în claritate, distincţie etc. a) cunoaşterii co ­ mune. Vizind această perfecţionare, critica lui Meier avea un sens constructiv . Intrucit prevedea însă şi evi­ tarea unor neajunsuri (pedanteria, galanteria, prej ud�că ­ ţile etc.) , ea avea şi un sens restrictiv . Şi aceasta i n cele trei direcţii amintite . Deci , , ,teoria raţiunii" (Ver·­ nunftlehre) reprezenta o triplă critică a raţiunii în ve­ derea perfecţionării logice, estetice şi practice a cunnş­ tinţelor şi în vederea limitării lor la un orizont accep ta­ bil (Ho rizont der geleh r ten menschlichen Erkenntniss) . La .acest nivel de generalitate, cele trei critici ale lui Kant n-ar reprezenta decît amplificarea direcţiilor amin­ tite. Deosebirea ar consta în faptul că la Kant gîndirea nu mai este o facultate unică, numită intelect sau ra ­ ţiune, ci se divide in trei facultăţi distincte ale cunoaş ­ terii : intelectul, facultatea de judecare şi raţiunea . Ar fi urmat deci " critica acestor facultăţi : o critică a intelectu­ lui, o critică a facultăţii de judecare şi o critică a raţiu­ nii, prima avind semnificaţie logică, a doua estetică, a treia practică. Dar Kant n-a ajuns niciodată la o dife ­ renţiere strictă a acestor facultăţi , pe car e adesea le r e ­ duce la simple funcţii corespunzătoare formelor clasice ale gîndiri i : pentru noţiuni intelectul, pentru judecă ţi facultatea de judecare, pentru raţionamente raţiunea.


STUDIU INTRODUCTIV

41

ceea ce ar însemna că toate acţionează pe plan logic, neavînd nici o semnificaţi e estetică sau practică. Alteori disti ncţia se face la nivelul raţionamentelor : raţionamen­ tele nemijlocite ar fi ale intelectului, cele mijlocite de­ ductive ar fi ale raţiunii , cele inductive ale facultăţii de judecare, ceea ce le conferă, de asemenea, numai carac­ teristici logice. Mai strictă este distincţia dintre intelect ca facultate a conceptelor, raţiunea ca facultate a ideilor şi judecarea ca facultate a regulilor. Dar primele două îşi păstrează caracteristicile logice, neputînd fi separate. In plus , considerînd că intelectul nu poate greşi, iar acti­ vitatea lui fiind spontană, el, principial, ar fi inutil să fie supus criticii. Din aceste motive, Kant elaborează trei critici, dar critică numai două facultăţi : raţiunea şi facultatea de judecare. I n plus, cel e două facultăţi fiind, la rîndul lor, de două feluri : raţiunea pură şi raţiunea practică; facultatea de judecare determinativă şi facul­ tatea de judecare reflexivă, cele trei critici sînt în rea­ litate patru: critica raţiunii pure, critica raţiunii prac­ tice, critica facultăţii de judecare estetice, critica facul­ tăţii de judecare teleologice. Ultima fiind un produs hibrid, rezultat al simetriei speculative. Combinaţia permanentă a acestor facultăţi creează numeroase complicaţii. Astfel, prin raţiune se înţeleg uneori toate facultăţile cunoaşterii, deci şi intelectul şi facultatea de judecare, alteori, dimpotrivă, prin intelect întrucît acesta cuprinde noţiuni, judecăţi şi raţionamen­ te, se înţelege şi facultatea de judecare şi raţiunea. La toat e .acestea se mai adaugă şi sensibilitatea ca facultate a intuiţiilor şi apoi simţul, imaginaţia şi apercepţia, care fac legătura cu intelectul. Din această cauză, idee a ori ­ ginară a împărţirii tri.ad ice a criticilor n-a mai cores ­ puns multiplicării facultăţilor de cunoaştere. Critica ra­ ţiunii pure a devenit î n realitate o trecere i n revistă a tuturor facultăţilor, ea avînd, ca şi la Meier, un aspect constructiv, referitor la toate facultăţile af.ară de raţiune, şi restrictiv, cu privire la raţiune . Spre deosebir e de Meier, Kant nu mai consideră însă că orice cunoştinţă poate să fie imperfe ctă şi perfectă (comună şi erudită), ci că există unele cunoştinţe imperfecte şi altele per­ fecte. Critica lui nu vizează perf ecţionarea cunoştinţelor, trecerea de la imperfect la perfect, ci evitarea cunoştin-


ALEXANDRU SURDU

48

ţelor imperfecte Acestea ar fi inerent e raţiunii pure şl, implicit, celei practice. In cele din urmă, Kant coboară imperfecţiunea şi la nivelul facultăţii de judecare . In logica geneTală, Kant, urmîndu-1 pe Meier, adrriite .. posibilitatea perfecţionării tuturor cunoştinţelor şi, im­ plicit, perfecţionarea lor treptată, istorică. In critici, el admite existenţa cunoştinţelor a priori, independente de orice experienţă, deci perfecte. Sursele acestora sînt sen­ sibilitatea şi intelectul. Admiterea existenţei unor cu­ noştinţe perfecte, care n -au avut şi nu au nevoie de per­ fecţionare, cît şi a sensibilităţii drept sursă a perfecţiu­ nii, contrazice în mod evident atît orientarea logicii wolf­ fiene, cît şi tradiţia logicii clasice. D iferenţa structurală dintre Logica generală şi Critica raţiunii pure constă, deci, în absenţa din Critică a capi­ tolelor referitoare la perfecţiunea cunoaşterii şi int1·o­ duce1·ea unor capitole referitoare la sensibilitate . Este vorba de Estetica transcendentală, in care Kant tratează despre facultatea prin care sînt dat e obiectele. Teoriei generale a elementelor {din Logica generală) îi cores ­ punde Teoria transcendentală a elementelor, iar Metodo­ logiei generale Metodologia transcendentală. Deci, cu excepţia Esteticii transcendentale, Critica raţiunii pure are structura Logicii generale. La fel şi celelalte critici : Critica raţiunii practice are o teorie a elementelor, · cu analitica şi dialectica respectivă, şi chiar o metodologi e ; Critica facultăţii de judecare estetice are analitică şi d i a ­ lectică, i a r Critica facultăţii de judecare teleologice a r e analitică, dialectică ş i m etodologie. D i n această cauză. comparaţia corectă este între Logica generală şi Critica raţiunii pure, şi, respectiv, celelalte două critici, şi nu între Logica generală şi Logica transcendentală, căci aceasta reprezintă doar o parte din Teoria transcenden ­ tală a ele m entelo �· şi, fireşte, n u conţin e Metodologia . Logica transcendentală s e împarte in Analitica trans ­ cendentală şi Dialectica transcendentală. După Kant, analitica şi dialectica ar fi şi părţi constitutive ale logieii generale (Logica generală, Il, 1), ceea ce nu este corect, aei puţin în accepţia dialecticii ca artă a aparenţei. De altfel, nici logica lui Meier şi nici logica generală a lui Kant nu tratează despre dialectică. In acest sens, logica. .


STUDIU INTRODUCTIV

49

transcendentală conţine în plus, faţ ă de cea generală, dialectica transaendentală. Pe baza c onţinutului se dovedeşte însă că logica trans­ cendentală cuprinde în realitate părţi corespunzătoare celor trei capitole clasice din teori a generală a elemen­ telor, respectiv despre noţiuni , despre jud ecăţi şi despre raţionamente : An a litica conceptelor, Analitica principii ­ lor (j udec ăţi l o r) şi Despre raţionamentele dialectice . Pe a ceste a Kant le repartizează însă în an alitică (conceptele şi judecăţile) şi în di a lectică (raţionamentele) ; conceptele şi judecăţile ţinînd de data aceasta de intelect, iar raţio­ nam entele de raţiune. Toată această încurcătură, căci în aceeaşi parte Kant \ ' a spune că în orice raţionament deductiv intervine atît intelectul şi facult a te a de judecare, cît şi raţiune a ( 1 7 , p . 2 8 6 ) , încurcătură care poate fi cali'f icată drept incon­ s ecvenţă şi chiar un lanţ de erori din punct de vedere cl asic, se datoreşte oscilaţiilor lui Kant, care întrevede deosebirea dintre intelect şi raţiune, pe de o parte, şi, pe d e alta, surprinde ideea ca formă specula ti vă , dar nu ştie unde să le plaseze. Aceasta este cauza pentru care Critica raţiunii pure are structura Logicii generale . Kant şi - a plasat descoperirile în cadrul logicii generale, în ca­ d rul teoriei despre noţiuni, judecăţi şi raţi on am en t e , că­ r ei a i-a dat această formă gre o a ie, aproape de neînţeles. Sînt cunoscute însă şi alte situaţi i asemănătoare. La f el a pr o ced at Hegel, care continuă d es coperire a lui Kan t pe linia Speculativului, menţinînd chiar denumirea de "idee" şi de " di a lec ti că " (în sens pozitiv), dar c a re în Logica subiectivă le plasează şi el tot în c adrul logicii generale, vorbind despre noţiuni (concepte), judecăţi şi raţionamente (43, p. 38). I n mod asemănător au procedat şi reprezentanţii logicii matematice, care au dezvoltat (ce-i drept independent) prevederile lui Kant pe linia intelectului , şi le-au plasat tot in cadrul logicii generale, vorbind de predicate, propoziţii şi raţionamente (4 1 , p . 6 5 ş i 79). L ogica generală diferă de cea transcendentală, cum menţionase şi Kant, prin faptul că ultima nu f a ce ab­ straoţie de conţinutul şi originea cunoştinţelor. Pria aceasta însă logica transcendentală nu este logică, ci teo -


ALEXANDRU SURDU

50

------ -------

rie

a

cunoaşterii. Contribuţiile lui Kant pe această linie

nu interesează in contextul de faţă.

Cele mai interesante comparaţii intre logica generală şi logica transcendentală sint cele referitoare la formele logice. Ele pun în evidenţă contribuţiile lui Kant pe linia logicii intelectului şi a logicii speculaţiunii. Este vorba, în primul rînd, de noţiune şi judecată. Definiţia jude ­ căţii d i n Logica generală (§ 17) inversa raportul clasic dintre noţiune şi judecată, presupunînd anterioritatea judecăţii. Manuscrisul cu însemnările lui Kant conţine completări (20, p. 628 şi 630) pe această linie. Abia în logica transcendentală apare formularea clară a ceea ce Kant nu ştia unde să plaseze, a unor forme logice care seamănă atit cu raţiunea, cît şi cu judecata, dar care nu sînt nici una, nici alta. El le numeşte totuşi noţiuni (con­ cepte) . "Conceptele însă se raportează, c a predicate ale unor judecăţi posibile, la o reprezentare oarecare a unui obiect încă n e determ ina t " (17, p. 1 03). Notînd cu F predicatul judecăţii posibile şi cu x reprezentarea oare­ care (simbolul) a unui obiect încă nedeterminat, obţinem cunoscuta formă simbolică numită "funcţie propoziţio ­ nală" -- F(x). După 1 1 0 ani ( 1 8 9 1 ) , Gottlob Frege va defini conceptul aproape in termeni identici (1 0, p. 241 şi 256), folosind însă noţiunea de funcţie. Apropierea dintre aceste concepţii este într-o oarecare măsură re­ cunoscută (37, p. 230--231). Kiant a utilizat şi el no­ ţiunea de "funcţie" chiar i n legătură cu conceptele ast­ fel definite. "Toate intuiţiile, ca sensibile, se întemeiază pe afecţiuni, iar conceptele pe funcţii" ( 1 7, p. 1 02). "In­ ţeleg însă prin funcţie, continuă Kant, unitatea acţiunii de a ordona reprezentări diverse sub una comună" . Or, această "funcţie" este atribuită tocmai judecăţilor : .,Toa­ te judecăţile sînt deci funcţii ale unităţii în reprezentă­ rile noastre", dintre care fac parte şi conceptele ca pre­ dicate ale unor judecăţi posibile. Particularităţile ,.func­ ţiei propoziţionale" sînt apoi dispersate de către Kant fie la nivel raţional, fie la nivel judicativ, oscilînd între reducerea noţiunii la judecată şi a judecăţii la noţiune . N u lipsesc, fireşte, nici consideraţiile de tip tradiţional şi cele psihologiste, care întreţin fundalul obscur al idea ­ lismului transcendental. .


STUDIU INTRODUCTIV

51

La nivel judicativ interpretările funcţionale sint de acee�i natură. Kant afirmă adesea că doctrina transcen­ dentală a judecăţii ar fi necesară "pentru a arăta anum e posibilitatea cum concepte pure ale intelectului pot fi aplicate la fenomene în genere" (1 7, p . 1 76). El adop­ tase această poziţie încă din tinereţe, independent de concepţia transcendentală despre fenomen. "A judeca, considera Kant în termeni tradiţionali, înseamnă a com­ para o notă cu un lucru. Lucrul însuşi (das Ding sel bst) est e subiectul, nota este predicatul." (1 8 , § 1 ) . In logica transcendentală "lucrul însuşi" este înlocuit cu fenome­ nul . Dar judecata în sens tradiţional nu este o raportare a notei sau noţiunii la obiect sau fenomen, ci raportarea a cel puţin două noţiuni între ele. Raportul notă, pro­ prietate, noţiune sau predicat la un obiect nedeterminat este propriu funcţiei propoziţionale. In termeni tradiţio­ nali, aristotelici , este vorba de relaţia dicitur de, a se spun e despre ceva {40, p. 1 32), sau de actul semnificării , de raporturile dintre obiecte şi denumirile lor. In vede­ rea realizării acestui raport, Kant consideră necesare schemele irrw.ginaţi e i. "S chemele conceptelor pure ale intelectului, care sînt adevăratele şi unicele condiţii pen ­ tru a procura acestor concepte o raportare la obiecte, prin urmare o semnificaţie" {21 , p. 1 78). Interesant este faptul că schema unui concept are menirea de a-i procura acestuia o imagine (einem Begriff sein Bild zu ver­ sch affen). Această "imagine" (Bild) aminteşte de teoria lui Wittgenstein despre interpretarea propoziţiei ca ima­ gine (46, prop. 401). Foarte plastic, Kant consideră că schema conceptelor sensibile ar fi asemănătoare unei "monograme a imaginaţiei pure a priori" (ein Mono­ gramm der reinen Einbildungskraft a priori) {17, p. 1 7 4), ceea ce aminteşte imE'diat de schema funcţiei propol:iţionale F(x), eare este intr-adevăr monograrrw. re­ laţiei dintre obiectul nedeterminat x şi nota F. Din pă­ cate, Kant avea obiceiul să evite în m od consecvent re­ prezentările concrete, atit pe cele figurative, cît şi pe cele grafico-simbolice. Despre distincţia dintre logica propoziţiilor şi cea a termenilor, cu limitele ei, la nivel judicativ şi la nivelul raţionamentelor, am amintit deja. Ea apare la fel de pregnant î n logica generală, ca şi în cea transcend entală . -


52

ALEXANDRU SURDU

In fine, trebuie menţionată contribuţia lui Kant în legătură cu a treia formă a gîndirii, şi anume raţiona­ mentul. Kant considera că acesta ţine de o facultate spe ­ cială, respectiv de raţiune (raţionament - raţiune) . Această împărţire a gîndirii pe facultăţi este greşită noţiunilor le-ar corespunde intelectul, judecăţilor facul­ tatea de judecare, raţionamentelor raţiunea. La Kant, fiind vorba de forme a priori, era necesară postularea acestor facultăţi diferite. Pentru fiecare formă a priori , o facultate care s-o producă. Dacă formele nu sînt con­ cepute a priori, ci ca fiind determinate de evoluţia cu­ noaşterii, de trecerea ei de la simplu la complex, dar nu prin suprimarea simplului, ci prin menţinerea lui atî t în combinaţii complexe, cît şi ca atare, atunci gîndirea poate fi concepută unitar. Ceea ce se diferenţiază însă sînt produsel e sale, care, odată formate, pot alcătui teo­ rii aparte, in funcţie de specificul lor. Noţiunea, jude­ cata şi raţionamentul sînt astfel de forme. Prima e cea mai simplă, a doua rezultă din combinarea primelor, iar a treia din combinarea penultimelor pe baza primelor. Kant însuşi ezită să numească facultatea de judecare simpla facultate de a judeoa sau de a produce judecăţi , deşi considera intelectul ca facultat e a noţiunilor. In le­ gătură cu raţiunea însă, nu va ezita s-o considere pro­ ducătoare de forme, dar nu de raţionamente, căci pro­ ducerea acestora, ca şi a judecăţilor, nu constituie ceva special, ci se face pe baza formelor existente dej a In aceasta ar consta utilizarea logică a raţiunii, ca facul­ tate de a deduce mij locit (1 7, p. 283). Ea nu prezintă nici un interes, căci nu poate, in mod evident, să deducă decît pe baza cunoscutelor forme ale silogisticii aristo­ tel i c e , dacă este vorba de raţionamente categorice, sau pe baza inferenţelor stoieo-scolastice, dacă este vorba de raţionamente ipotetice sau disjunctive. Dar există, după K an t, şi o altă utilizare a raţiunii, şi anume cea trans­ cendentală, aăci aşa cum produce intelectul noţiuni, tot aşa produce raţiunea idei. Kant însuşi menţionează ezitările în legătură cu denumirea acestei forme (1 7 , p . 2 9 1 ) . E l optează pentru utilizarea termenilor veehi î n acest caz termenul platonic de ,.idee". Prin idei Kant înţelege " concepte ale raţiunii" . Spre deosebire însă de noţiuni, care au gradul lor de · gene-

.

,


STUDIU INTRODUCTIV

53

r.alitate," şi de categorii, care se referă l a mulţimea unor astfel de noţiuni, din punctul de vedere al generalităţii ideile sînt mulţimi de mulţimi . Ideea de "fiinţă a tuturor fiinţelor", de exemplu, aminteşte în mod evident de "mulţimea tuturor mulţimilor" (44, p. 85), care a deter­ minat apariţia paradoxurilor logico-matematice. Ea va fi la fel de parad oxală şi pentru Kant (17, p. 305). Din perspectiva generalităţii, deci, raportarea ideilor la noţiuni şi a acestora la categorii -ridică problema mo­ dernă a "teoriei tipurilor". De primul tip sînt noţiunile (concepte pure ale intelectului) , de al doilea tip sînt predicabil ii intelectului pur, de al treilea tip predica­ mentel e intelectului pur (17, p. 111), iar de al patru­ lea tip ar fi ideile. De altfel, Kant spune clar că ,,raţiu­ nea pură nu s e raportează niciodată de-a dreptul la obiecte, ci la conceptele intelectului despre ele" (17, p. 305). Cu toate acestea, intre predicament e şi idei apare o di scontinuitate. Din perspectivă antică, indiferent de generalitate, ideea se referă la universalitate, la totali­ tate, la necondiţionat şi absolut (17, p. 297-298). La ceea ce nu poate deveni obiectul nici unei experienţe posibile. Ideile transcend deci domeniul intelectului, al celor trei tipuri de concepte. In logica generală Kant vorbeşte puţin despre idei (§ 3) şi o face prin comparaţie cu noţiunile. Obiectul ideilor, se spune şi aici , nu poate fi întîlnit deloc în ex­ perienţă. Ideile nu se referă la obiect e reale. Aceasta înseamnă că, in sens ascendent, pornind de la noţiuni, ajungem la predicabili şi de l a aceştia la predicamente. De la număr, de exemplu, aj ungem la totalitate şi de la aceasta la cantitate (17, p. 113), dar nu putem ajunge în continuare la nici o idee. Kant nu lucra cu exem�. ceea ce îngreunează interpretarea, dar vorbeşte de "idei matematice" sau d e "idei de producere matematică a unui întreg". Ce poate fi acest "întreg"? Dacă ar avea atributele ideii, de necondiţionat şi absolut, întregul acesta ar putea fi infinitul. Ideea de infinit ar fi un pro­ dus al raţiunii pure, care nu are corespondent în nici o experienţă posibilă, deci nu poate fi dedusă în sens ascendent, ci poate fi aplicată in sens descendent canti­ tăţii num erice şi totalităţii numerelor. Ideea de infinit ar avea două corespondente moderne: infinitul potenţi;tl


54

ALEXANDRU SURDU

şi infinitul actual. Infinitul potenţial ca "aproximare" a infinitului ar semnifica aplicarea transcendentală a ideii de infinit, respectiv a principiului de producere al infi­ nitului, a cărui realizare este ca atare imposibilă. "Ade­ văratul concept (transcendental) al infinităţii, spune Kant, este că sinteza succesivă a unităţii în măsurarea unui cuantum nu poate fi niciodată terminată" (17, p. 380). Infinitul actual ar semnifica aplicarea t ran s c e n ­ dentă a ideii de infinit, căreia i-ar corespunde un infi­ nit dat. Aplicarea transcendentală a ideii este considerată de către Kant ca regulativă, menirea ei fiind aceea de a în­ drepta intelectul spre un anumit scop (17, p. 506); cea transcendentă este numită constituti vă şi determină apa­ riţia conceptelor sofistice (dialectice). In Logica g e n e r ală, tot fără exemple, Kant vorbeşte, cu ocazia ideilor matematice, care determină o aproxi­ mare, şi de·"ideile dinamice", în cazul cărora întregul nu se deosebeşte de noţiunile concrete după mărime (ca în cazul ideilor matematice), ci după sp e ci e (§ 3). ln orice caz, se poate presupune că ar exista două tipuri de idei: matematice şi dinamice . In continuare, Kant menţionează ideea de libertate, căreia i s-ar putea demonstra r�ali­ tatea obiectivă, şi ideea de Dumnezeu. Acestea nu sînt însă nici idei matematice, nici dinamice. Urmează ideea de ştiinţă, care ar reprezenta schiţa generală şi conturul ştiinţelor; ea ar fi de tip "arhitectonic". Se poate presu­ pune că fiecare ştiinţă ar avea o idee a ei, conform că­ reia s-ar constitui. Este dată ca exemplu ideea de ştiinţă a dreptului. Sînt enumerate apoi: ideea de umanitate, de r eJlU blică perfectă, de viaţă fericită, lăsînd să se înţe­ leâgă că ar mai fi "şi altele de acest gen."

ln logica transcendentală, Kant împarte tipurile de idei după tipurile de raţionamente (categorice, ipotetice, disjunctive) în trei clase: psihologice, cosmologice şi teo­ l og i ce . Ideile matematice şi dinamice, cît şi ideea de li­ bertate ar fi de tip cosmologic. Ideea teologică este nu­ mită şi ideal . Exemplele lipsesc şi aici. Kant se refet·ă doar la suflet, lume şi Dumnezeu, la aplicarea t:ranscen­ dentală, regulativă a acestora şi la aplicarea lor trans­ cendentă, constructivă. Ultima duce la contradicţii (p.a­ ralogisme, antinomii). Acestea nu sînt însă contradicţii


STUDIU INTRODUCTIV

55

obiective, ci contrad i cţii ale gîndirii noastre subiective. Asupra ac es tora Kant nu revine in Lo g ica generală. Ele prefigurează vi ito area l o gică s p ecul a tivă sau dialectică a lui Hegel. Sînt demne de menţ iona t în a c est context două lucruri referitoare la idei. Primul es te legat de ierar­ hizarea în "tipu ri " , care in logica transcendentală apare şi în variant.c'1 i erarhizării genurilor în "clase mai înalte" (17. p. 510). Id eile devin astfel, într - o accepţie de tip platonic, g e nuri supreme (oberste Gattungen), ceea .ce restabileşte c o ntinu i tate a (17, p. 514) din perspectiva ge­ ner a lităţii . Dar, în f elul acesta, pe linia nekantiană, este sugerată înglobarea în cadrul formelor de tip idee şi a no ţi u nilor care s e referă totuşi , deşi la un nivel "înalt" de gen erali ta te , la obiecte ale unei experienţe posib ile. Al doilea lucru este şi mai i m p o rtant . El se referă la exis­ tenţa unor l egătu ri între idei, care determină gruparea lor într-un sistem. Ac e astă "înaintare" de b "cunoaşte­ rea de s in e (a sufletului) la cunoaştere a lumii şi, cu aju­ torul acesteia, la fiinţa supremă e ste un proc e s atît de natural, va spune Kant, încît el pare ase m ănă to r înain­ tării l ogi ce a raţiunii de la premise la con cluzi e ." (17, p. 306). Procesul acesta de "înaintare în lumea ideilor" va c on s ti tui dialectica lui He gel . Hegel va prelua concepţia lui Kant de spre idei, ca referindu-se la ne c ond iţi ona t şi infi ni t , faptul că ele conduc cu necesitate la con tradicţii, în forma te zei şi antitezei (13, p. 602 şi urm.), dar el va da o semnificaţie pozitivă acestei dialectici . Contradicţiile nu sînt numai ale gîndirii cu sine, ci ale în tr e gii realităţi. Ele nu vi­ zează doar d e zbinarea g în d i ri i şi o punerea ei cu sine, ci şi unitatea, s i nteza gîndirii, identitatea contrariilor. Metodologia constituie ultima parte, atît a Logicii ge n e ral e , cît şi a Criticii mţiunii pure. In lo g ic a generală ea este tratată foarte sumar. Rezultă însă fa ptul evident că metodologia era c o ncepută ca f orm ă a ş tii nţ ei în ge­ ne r e (§ 95 şi § 96), ca " o rdona re sistematică a cun oştin ­ ţelor in î n treg ul unei ştiinţe" (§ 97). Metodolo gia trans ­ cendentală este şi ea s um a ră , scrisă lej er şi fără a mai aduce nimic nou. Di sciplina r aţ iunii pure, ca şi canonul acesteia conţin tot felul de p re s cripţ ii şi recomandări


56

Ai.t!XANDRU SURDU

făcute in maniera unui dascăl cicălitor. Sint reluate în­ tr-o expunere popuLară probleme ale raportului dintre analitic şi sintetic, se vorbeşte şi despre definiţii, axiome: şi demonstraţii, ca şi despre ipoteze. In aceeaşi formă populară se vorbeşte şi despre problemele filosofiei prac­ tice, fără nici o referinţă la fundamentele ei social-eco­ nomice şi la caracterul ei concret-istoric. Abordarea pe larg a raportului dintre părere, ştiinţă şi credinţă prile­ juieşte revenirea supărătoare la aceleaşi probleme. Abia în capitolul despre arhitectonica raţiunii pure este Te­ luată tema din logica generală a metodologiei ca formă a ştiinţei, mai precis ca sistem. Ideea este numită aici "concept raţional ştiinţific" (17, p. 618) . Realizarea ei presupune o schemă, prin intermediul căreia diversitatea ştiinţifică se rînduieşte in cadrul unui sistem "pe baza afinităţii şi a derivării dintr-un unic scop suprem şi in­ tern, care face abia posibil întregul". Schema trebuie să conţină planul şi diviziunea intregului în părţi şi tre­ buie să distingă acest intreg, sigur şi după principii, de toate celelalte. Spre deosebire de metodologia generală, care se re­ ferea numai La ştiinţe, în metodologia transccndenta1ă este abordată şi problema ideii de metafizică sau de filo­ sofie, care presupune şi ea o schemă cu părţile compo­ nente ale acesteia: ontologia, fiziologia raţională, cosmo­ logia raţională şi teologia r.aţională. Abordarea corectă '-' acestora trebuie făcută, fireşte, urmind prescripţiile Cri­ ticii raţiunii pure. Urmează o scurtă istorie a raţiunii pure.

Metodologia transcendentală se dovedeşte a fi, aşa cum remarcă şi Kant, "realizarea in sens transcendental a ceea ce, sub · numele de logică practică, se încearcă în şcoli cu privire la folosirea intelectului în genere .. " (17. p . 543-544). Cu alte cuvinte, şi metodologia transcen­ dentală, respectiv ultima parte a Criticii raţiunii pure se· dovedeşte a fi de natură logică, ea vizînd utilizarea res­ tricţiilor critice din teoria transcendentulă a elememdor referitoare la aplicarea corectă a fnrmelor a priori ale sensibilităţii, ale intelectului şi ale raţiunii. .

Logica generală a lui Kant nu trebuie deci raportată, aşa cum se face de obicei, numai la logica transcenden-


STUDIU INTRODUCTIV

57

tală, cac1 prima, interpretată drept "critică a raţiunii", conţine elementele intregului sistem critic al lui Kant. Pe de altă parte, fiecare dintre Critici este concepută pe baza unui plan analog structurii pe care Kant o con­ sideră proprie logicii generale (o teorie a elementelor, cu analitică şi dialectică, şi o metodologie). In mod spe­ cial, Critica raţiunii pure se dovedeşte a fi o logică sui genm·is (exceptînd estetica transcendentală). Logica gene­ rală reprezintă deci un punct de reper esenţial pentru in­ terpretarea criticismului kantian. Logica transcendentală corespunde împărţirii triadice a logicii generale pe forme clasice: noţiuni, judecăţi, ra­ ţionamente. Primele două părţi constituie analitica, ul­ tima dialectica, accentul fiind pus aici pe aplicarea trans­ cendentală şi nu logică a raţiunii. Din compararea celor două teorii reiese că în ambele este vorba de acelca�i forme clasice şi, în acest sens, nici una nu reprezintă o depăşire a logicii tradiţionale. Cu toate acestea, logica transcendentală, într-o măsură mai mare decît cea gene­ rală, conţine elementele viitoarei depăşiri, atît în sens logico-simbolic (la nivel noţional şi judicativ), cît şi în sens logico-dialectic (la nivel raţional), a logicii tradi­ ţionale. În cadrul C1·iticii raţiunii pure, aceste elemente se pierd însă în masa imensului balast al idealismului transcendental, pe cînd în Logica generală ele apar preg­ nant, în contrast evident cu fondul clasico-tradiţional. Studiul comparativ al Criticii raţiunii pure şi al Lo­ gicii generale dovedeşte că, în orice accepţie, generală sau transcendentală, în opera lui Kant nu se poate vorbi de două logici. Este ·vorba de una şi aceeaşi logică in două ipostaze diferite, una în care se ţine cont numai de forma gîndirii şi alta în ce1re se pune şi problema con­ ţinutului şi, respectiv, a originii sale. Elementele con­ trastante cu fondul clasico-tradiţional apar în ambele teorii, pregnanţa lor fiind mai accentuată în logica ge­ nerală. Dar K.ant n-a reuşit în nici una dintre ele să dezvolte o teorie neclasică. Şi nici n-a urmărit acest lu­ cru. Elementele neclasice sînt pur şi simplu un rezultctt al criticii consecvente. Ele au constituit însă sursa evi­ dentă a logicii lui Hegel şi, cu toate că n-au avut o in-


ALEXANDRU SURDU

fluenţă directă asupra elaborării l ogici i simbolice, au consti tu it punctul de plecare teoretic al uneia dintre cele mai importante orientări din fundamentele matematici­ lor, al intuiţionismului şi, respectiv, al filosofiei neoin­ tuiţionis te (42, p. 82-85). ALEXANDRU SURDU


BIBLIOGRAFIE

1. BAUMEISTER, FR. CHR., Institutiones metapltysicae, Leipzig. 1738. 2. BAUMEISTER, FR. CHR., Institutiones phi losop hia e rationalis, Leipzig, 1736. 3. BECK, L. W., Kant's theory of definition, în "Philosophical Review", 65, 1956. 4. BERGMANN, J., Zur Lehre Kants von den logischen Gruncl­ .�ătzen, tn "Kant-Studien", 2, 1898. 5. BERNAYS, P., Zur Frage der Ankilpfung an die Kantische Erkenntnisthcorie, în "Dialectica", IX, 1-2, 1955. 6. BIRD, G., Logik und Psychologie in dcr transzendentalen Deduktion, in "Kant-Studien", 56, 1966. 7. CRUSIUS, CHR. A., Weg zur Gewissheit und Zuverlasigkeit der menschlichen Erkenntniss, Leipzig, 1747. Il. DIOGENES LAERTIOS, Despre vieţile şi doctrinele filozo­ .1 ilor, Bucureşti, 1963. 9. FREDE, M. und KRtTGER, L., Vber die Zuordnung cler Quantitaten des Urteils und der Kategorien der Grăssen bei Kant, in "Kant-Studien", 61, 1970. 10. FREGE, G., Scrieri logica-filosofice, Bucureşti, 1977. 11. GRAYEFF, F., The relation of transcendental and formal logic, in .,Kant-Studien", 51, 1959-1960. 12. HAUCK, P., Die Entstehung der Kantischen Urteilstafel, in ,.Kant-Studien", 11, 1906. 13. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de i s tori e a filozofiei, vol. II, Bucureşti, 1964.

14. HOLZHEIMER, F., Der logische Gedanke von Kant bis Hegel, Paderborn, 1936.

15. JĂSCHE, G. B. Vorrecle, în: Immanuel Kant, Loaik, Leipzig, 3904. 16. JERUSALEM, W., Ein Kollegienheft von Kants Vorlesungen ii.ber Logik, în ,.K:ant-Studien", 18, 1913.

17. KANT, 1., Critica raţiunii pure, Bucureşti, 1969. 18. KANT, 1., Die falsche Spitzfindigkeit der vier syllogistischen Figuren, în: lmmanuel Kant, Siimmtliche Werke, vol. 1, Leip­ zig, 1838. 19. KANT, I., Nachricht von der Einrichtung seiner Vorlesungen in dem Winterhalbenjare von 1165-1766, in: 1mmanuel Kant, Sămmtliclte Werke, vol. 1, Leipzig, 1838.


60

BIBLIOGRAFii;

20. KANT, 1., Handschriftlicher Nachlass, Band III, Logik, in: lmmanuel Kant, Gesammelte Schriften, vol. XVI, Berlin, 1!J14. 21. KANT, 1., Vorlesungen, in: Immanuel Kant, Gesammelte Schriften, voi. XXIV, Berlin, 1966. 22. KAN T, I., Prolegomena, in: I mm anuel Kant, Siimmtliche Wer k e , Leipzig, 1838. 23. KINKEL, W., Einleitung, in: Im m anuel Kant, Logik, Leipzig, 1904. 24. KIRCHMANN, J. H. von, Erlăuterungen zu Kant's Logik, Leipzig, l!H2. 25. lVlAIMON, S., Versuch einer neuen Logik, Berlin, 1912. 26. MA YWALD, F., Vber Kants transzendentale Logik oder die Logik der Wahrheit, in .,Archiv fiir Geschichte der Philo­ sophie", Band 25, 1912. 27. MENZEL, L. Das Problem der formalen Logik in der Kritik der reinen Vernunft, in ,.Kant-Studien", 56, 1966. 28. MEIER, G. FR., Anfangsgrunde der schănen Wissenschaften, Halle, 1748. 29. MEIER, G. FR., Auszug aus der Vernunftlehre, Halle, 1752. 30. MEI ER, G. FR., Metaphysik, Halle, 1755. 31. MEIER, G. FR., Philosophische SUtenlehre, Halle, 1753 . 32. MEIER, G. FR., Vemunftlehre, Halle, 1752. 33. PATON, H. J., Formal and transcedental logic, in ,.Kant­ Studien", 49, 1957-1958. 34. PRAUSS, G., Zur Wahrheitsproblem bei Kant, in ,.Kant-Stu­ dien", 60, 1969. 35. ROSENKRANZ, K., Leben Kant's, in: Immanuel Kant, Siimmtliche Werke, vol. XI, Leipzig, 1842. 36. ROSENKRANZ, K., Vorrede , in: Immanuel Kant, Sii.mmtliche Werke, vol. III, Leipzig, 1838. 37. S CH ORR, K. E., Der Begriff bei Frege und Kant, în ,.Kant­ Studien", 58, 1967. 38. SCHRADER, G., Kant's theory of concepts, in "Kant-Stu­ dien", 49, 1957-1958. 39. STUHLMANN-LAEISZ, R., Kants I,ogik, Berlin, 1976. 40. S UR D U, AL., In terpretarea simbolică a primelor capitole din lucrarea lut Aristotel "Categoriae", în ,.Probleme de logică", voi. V, Bucureşti, 1973. 41. S URDU AL., Logică clasică şi logică matematică, Bucureşti. 1971. 12. SURDU AL., Neointuiţionismul, B ucureş ti, 1977. 43. SURDU, AL., Noţiunea clasică şi conceptul hegelian, în ,.Pro-­ bleme de logică'', vol. VII, Bucureşti, 1977. 44. SURDU, AL., Probleme intuiţioniste în .,Critica raţiunii pure", in "Immanuel Kant - 200 de ani de la apariţia Cri­ ticii raţiunii pu re", Bucureşti, 1982. 45. VUILLEMIN, J., Reflexionen ilber Kants Logik, în .,Kant­ Studien", 52, 1960-1961.

46. WITTGEN S TE IN, L., 1922.

Tractatus logico-philosophicus, London,

47. WENZEL, G. 1., Canonik des Verstandes und de; Vernunft. Ein Commentar ilber Immanuel Kants Logik, Wien, 1801.


NOITA ASUPRA EDIŢIEI

Traducerea de faţă a fost realizată după textul apărut în: Immanuel Kant, Gesammelte Schriften, hrsg. von der Koniglich Preussischen Akademie der Wissenschaften, vol. IX., Berlin, 1920. Am avut la dispoziţie şi textul din ediţia lui Karl Rosen­ kranz (lmmanuel Kant, Sămmtliche Werke, vol. III, Leipzig, 1838), ca şi cel din ediţia separată a lui Walter Kinkel (lmmanuel Kant, Logik - Etn Handbuch zu Vorlesungen, Leipzig, 1904). Ediţia lui Kinkel redă paginaţia celor patru ediţii anterioare (1. Jăsche, 1800; 2. Hartenstein, 1838; 3. Hartenstein, 1868; 4. Rosen­ kranz, 1838). Am optat pentru titlul Logica generală, sugerat de Kant in­ S"'lŞi in lucrarea de faţă (Introducere, capitolul I, paragraful 4) şi utilizat in mod frecvent In Critica raţiunii pure - allgemeine Logik - spre deosebire de transzendentale Logilc. In

toate

ediţiile

menţionate

partea introductivă

a

lucrării

(Einleitung), spre deosebire de celelalte părţi, care au pentru

fiecare paragraf un număr şi un titlu, are paragrafele delimi­ tate, dar titlurile lor stnt grupate la Inceputul fiecărui capitol. Capitolele, în număr de zece, nu au titluri aparte, cu excepţia primului şi a celui de al patrulea, ci titluri scrise împreună cu cele referitoare la paragrafe. Aceasta a fost o invenţie a primu­ lui editor. Cartea lui G. Fr. Meier (Auszug aus der Vernunft­ !ehre, Halle, 1752), pe baza căreia îşi ţinea Kant prelegerile, are roate paragrafele nUmerotate, ceea ce permite citarea lor. Ur­ mînd exemplul modului in care a fost editat manuscrisul cu însemnările lui Kant pe marginea lucrării lui Meier (Immanuel Kant, Handschriftlichen Nachlass, in ,.Gesammelte Schriften", vol. XVI, Berlin, 1914) şi pentru a inlesni confruntarea pal·a­ grafelor din Logica generală cu cele din manuscris, am trecut, pentru fiecare capitol al Introducerii, alAturi de numărul stabilit de Jăsche, titlul corespunzător, cu excepţia capitolului al Il-lea pentru care am menţinut titlul complet (referitor la fiecare pa­ ragraf subordonat, pentru a nu introduce un titlu arbitrar). La restul capitolelor (afară de I şi IV, care le aveau deja) am fixat 2a titlu prima denumire a titlului complet. Restul denumirilor le-am trecut intre paranteze drepte ca titluri în faţa fiecărui paragraf. In cazurile cind au apărut paragrafe fără denumiri, dar care aveau corespondente in manuscrisul lui Kant, am tre­ cut în paranteze drepte titlurile corespunzătoare din manuscris. tn dreptul fiecărui titlu de paragraf am trecut, in cifre arabe.


62

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

numărul de ordine al paragrafului din cadrul fiecărui ca­ pitol. ln cazul capitolului al VI-lea am omis titlul generic Be­ sondere logische Vollk o mme nh e i te n der Erkenntnis, care nu se referă la capitolul respectiv, ci la ultimele patru capitole, ceea ce presupune o altA împărţire, care complică şi mai mult struc­ tura lucrării (Jăsche a notat cele patru capitole cu: A}, B), C) şi D), menţinînd însă şi cifrele romane, respectiv: VI, A), VII, B), VIII, C) şi IX, D), ceea ce reprezintă o dublare inutilă a notaţiei). La capitolul IX am trecut notele de subsol, foarte întinse, în textul propriu-zis, datorită importanţei acestora şi a contras­ tului pe care 1-ar fi reprezentat faţA de restul lucrării. Traducerea unor termeni care au ridicat dificultăţi, nu atit de interpretare, cit de plasare contextuală faţă de alţi termeni sinonimi, sau opţiunile traducătorului au fost menţionate şi jus­ tificate in note. Datorită dificultăţilor terminologice inutile pc care le presupune termenul Vernunftschlilsse - raţionamente ale raţiunii, după precizarea semnificaţiei acestora şi clasifica­ rea lor in categorice, ipotetice şi disjunctive, de la § 61 pînă la § 80, în loc de .,raţionament al raţiunii" am utilizat doar ter­ menul de .,raţionament". Astfel, am spus .,raţionament categoric" în loc de "raţionament categoric al raţiunii", presupunind cu­ noscut deja faptul că raţionamentul categoric este raţionament al raţiunii. Pentru a evita repetările şi trimiterile prea dese de la o notă la alta, noţiunile cele mai importante, dificile sau discu­ tabile au fost explicitate de regulă numai o dată, şi anume cind apar pentru prima dată. Locurile respective pot fi găsite cu uşurinţă căutind noţiunea care necesită explicaţii in INDEX şi urmărind-o la prima cifră indicatoare de pagină. DatoritA frecvenţei cu care apar in NOTE, anumite titluri de lucrări au fost prescurtate. Acestea sint: Critica raţiunii pure CRP; Critica facultăţii de judecare - CFJ; manuscrisul lui Kant tipărit in Handschrtftlicher Nachlass - HN; cartea lui G. Fr. Meier, Auszug aus der Vernunftlehre - GFM . Pentru uzul specialiŞtilor, a m făcut numeroase referinţe la CRP şi CFJ, traducerile româneşti de la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1969 şi 1981. Cele mai dificile au fost referinţele la CRP, căci traducerea respectivă, deşi are un ,,glo­ sar kantian", nu are Indice de materii, cu specificarea paginilor! Locurile cu astfel de referinţe pot fi uşor depistate in HN, după titlul paragrafului, şi astfel poate fi identificatA perioada in care a fost scris textul respectiv, precritică sau postcritică şi, prin comparaţie cu textul din GFM, poate fi depistată eventuala sursă tradiţional-wolffiană.

A. S.


LOGICA GENERALĂ


INTRODUCERE

1.

NOŢIUNEA DE LOGICA

[1. Despre reguli în genere] Totul în natură, atît în lumea fără viaţă, cit ŞI m cea vie, .se petrec"' după regulil, chiar dacă noi nu le cunoaştem într:tdt>c\llna. Ploaia cade după legile gravita­ ţiei, iar deplas:1rc-a 'mimalelor se face tot după reguli. Peştele în apă, pasăreu in aer se mişcă după reguli. In gener�. întreaga natură nu este nimic altceva decît o în­ lănţuu..: de fenomene supusă regulilor; şi nicc"Heri nu există v r eo neregularitate. Cînd credem să fi găsit aşa ceva, atunci nu putem spune decît că regulile respective nu ne sînt cunoscute. Chiar şi exercitarea facultăţilor2 noastre se face după anumite reguli, pe care le urmăm la început inconştient, pînă cind ajungem, treptat, prin experienţe şi printr-o îndelungată aplicarea a acestor facultăţi, la cunoaşterea lor. In cele din urmă n e devin atit de familiare, încît cu mare greutate le mai putem gîndi in abstracta. Aşa, dt� exemplu, gramatica generală este forma unui limbaj 1,-, genere. Dar vorbim şi fără să cunoaştem gramatică; iar cel care vorbeşte fără s-o cunoască are totuşi o gramatică şi vorbeşte respectînd reguli, de care nu este însă con­ ştient. Intelectul4, asemenea tuturor facultăţilor noastre în ansamblu, depinde în acţiunile sale de reguli. pe care le putem cerceta. Mai mult, intelectul trebuie considerat drept sursa şi facultatea de a gîndi reguli în genere.5 Căci , aşa cum sensibilitatea6 este facultatea intuiţiilor:;. intelectul este facultatea de a gîndi8, adică facultatea de a ordona reprezentările simţurilor pe ·baza regulilo;. El intenţionează deci să caute reguli şi este satisfăcut cînd le găseşte. Se întreabă deci, intelectul fiind sursa regu­ lilor, după ce fel de reguli procedează el însuşi?


NOŢIUNEA DE LOGICA

65

Căci nu încape nici o îndoială că nu putem gîndi, sau aplica altfel intelectul, decît respectînd anumite reguli. Dar ac es te reguli le putem concepe, la rîndul lor, pentru ele insele, adică le putem concepe independent de apli­ carea lor sau in abstracta. Care sînt deci aceste reguli?

[2 . Despre regulile intelectului] Toate regulile după care procedează intelectul sînt fie

necesare, fie accidentale.9 Fără primele n-ar fi

posibilă

nici o aplicare a intelectului; fără ultimele n-ar avea loc o anumită aplicare determinată a intelectului. Regulile accidentale, care depind de un obiect determinat al cu­ noaşterii sînt la fel de numeroase ca aceste obiecte însele. Astfel, există, de exemplu, o aplicare specială a intelec­ tului în matematică, metafizică, morală ş.a.m.d. Regulile acestei aplicări particulare, determinate a intelectului în ştiinţele amintite sînt a cciden t ale căci este a c ciden ta l faptul că eu gîndesc un anumit obiect, la care se referă aceste reguli ·particulare. Dacă facem însă abstracţie de toate cunoştinţele, pe care trebuie să le împrumutăm numai de la obiecte, şi reflectăm doar la .aplicarea intelectului în genere, atunci îi vom d e sco peri re gulil e absolut necesare în toate îm­ prejurările şi independent de orice obiect determinat al gîndirii, căci fără aceste r egul i n-am putea gîndi. Deci ele pot fi considerate şi a p1·iori, adică independent de orice experienţă, căci conţin, fă1'ă a face distincţie într e obiecte, numai condiţiile .aplicării fie pure, fie empi1'ice ale intelectului în genere. De aici urmează în acelaşi timp faptul că regulile universale şi necesare ale gîndirii în genere se pot referi numai la forma şi nicidecum la materia acesteia. Deci ştiinţa care conţine .aceste reguli universale şi necesare este doar o ştiinţă despre forma cunoaşterii noastre intelectuale sau a gîndirii. Ne putem face deci o idee despre posibilitatea unei astfel de ştiinţe, ca şi despre posibilitatea unei gramatici generale, care nu conţine decît simpla formă a limbajului în genere, fără cuvinte, care aparţin materiei limbajului. Această_ .ştiinţă a legilor necesare ale intelect u lui şi ale raţiuniilO în genere sau, ceea ce este acelaşi lucru, a simplei forme .a gîndirii în genere se numeşte logică.11 ,


66

IMM. KANT. INTRODUCERE

[3. Logica : propedeutică, organon, canon} Fiind o ştiinţă care se referă la întreaga g î n d i r e în genere, făcînd abstracţie d e materia acesteia, de obiecte, logica trebuie considerată: 1) ca fundament al tuturor celorlalte ştiinţe, ca pro­ pedeutică12 a oricărei aplicări a intelectului. Dar, făcînd abstracţie totală de orice obiect, 2) ea nu poate fi un Organon al ştiinţelor.13 Căci prin Organon al ştiinţelor înţelegem o indicare a modului în care ar trebui să se realizeze o anumită cunostintă. Pentru aceasta trebuie însă ca eu să cunosc în p �eal � bil obiectul cunoaşterii care urmează să se con­ stituie după anumite reguli.14 Un organon al ştiinţelor nu este d eci o simplă logică15, căci el presupune cunoaş­ terea exactă a ştiinţelor, a obiectelor acestora şi a sur­ selor lor. Astfel, matematica de exemplu, ca ştiinţă care conţine temeiul extind erii cunoaşterii noastre în cadrul unei anumite aplicări a intelectului, este un excelent Organon. I6 Logica, dimpotrivă, ca propedeutică generală a oricărei aplicări a intelectului şi a raţiunii în genere nu poate pătrunde în ştiinţe şi nici anticipa m ateria aces­ tora. Logica nu este decît o artă generală a raţiunii (ca­ nonica Epicuri) cu menirea de a face acordul cunoştin­ ţelor în genere cu forma intelectului şi, deci , numai în acest sens poate fi nu,mită Organon, însă un Organon care, în m od evident, nu serveşte la extinderea cunoaş­ terii noastre, ci numai la aprecierea şi corectarea ei. 3) Dar, în calitate d e ştiinţă a legilor necesare ale gîndirii care garantează posibilitatea oricărei aplicări a intelectului şi a raţiunii, care constituie deci condiţiile în care intelectul poate şi trebuie să fie în concordanţă cu el însuşi - legile necesare şi condiţiile aplicării lui corecte -, logica este un canon 11 Şi, în calitate de canon al intelectului şi al raţiunii, ea nu poate să împrumute deci nici un principiu de la vreo ştiinţă oarecare sau din experienţă. Logica trebuie să conţină numai legi a pr iori necesare şi proprii intelectului în genere. Unii logicieni presupun, ce-i drept, principii psiho­ logice în logică. Dar a introduce astfel de principii în logică este tot aşa de nepotrivit ca şi a deduce m orala ,


67

NOŢIUNEA DE LOGICĂ

vieţii. Dacă am lua principiile din psiho­ observaţiile asupra intelectului nostru. atunci am vedea d oar modul în care funcţionează gîndir e a şi î n care este supusă diferitelor obstacole şi condiţii su­ biective; ceea ce ne-ar conduce deci la cunoaşterea legilo r pur accid entale .18 Dar în l o gică nu este vo rba de reguli accidentale, ci necesare;/- nu se pune problema cum _gîndim, ci cum ar trebui să gîndim. � Regulile logicii nu trebuie să fie derivate deci din a p li carea accidentală a intelectului, ci din cea necesară, care există în sine in­ �epe nden t de orice psih o log i e ln logică nu ne interesează cum este intelectul, cum gînd eşte şi cum a proced a t pînă acum în gîndire, ci cum ar trebui să pro cedeze Logica trebuie să ne înveţe aplicarea corectă a intelectului, adică aceea care concordă cu sine însuşi. din desfăşurarea logie. adică din

,

,

.

[ 4. Logica: particularităţi, definiţie] Din explicaţia dată logicii pot fi deduse acum şi cele­ p roprie tăţi esenţiale ale acestei ştiinţe, respectiv

lalte

faptul că

ea 4) este o

ş tiinţă raţlonală nu în r a port cu materia, ci virtutea formei pure, căci regulile sale nu sînt deri­ vate din exp e rienţă şi are în acelaşi tim p ca obiect pro­

în

priu n1ţiunea. Logica este deci o cunoaştere de sine a

intelectului şi a raţiun i i dar nu după facultăţile acestora r..€feritoare la obiecte, ci numai după forrpă. în logică nu ne in teresează ce cunoaşte intelectul, cît poate să cu­ noască sau pînă unde a junge cunoaşterea lui. Căci aceasta ar fi o c un o a ş t e re de sine refe ritoare la aplicarea lui ,

materială şi face deci parte din metafizică. ln logică ne interesează doar cum se va cunoaşte intelectul pe sine. In fine, ca ştiinţă raţională, după materie şi formă, logi ca este şi 5) o doctrină sau teorie demonstrată. Căci, ne ocupîn du-se cu aplicarea obişnuită şi ca a ta r e numai empirică a i nt e le c tului şi a raţiun ii ci în mod exclusiv cu legile universale şi necesare ale gîndirii în genere, ea se ba zează pe prin c ipii a priori, din care pot fi deduse şi de­ monstrate ca atare toate re gulile sale, cărora ar trebui să li se conformeze orice cunoaşter e raţiona l ă. ­

,

­


68

1!\fM. KANT.

INTRODUCERE

Prin faptul că logica trebuie considerată

o

ştiinţă

a prio1·i sau o doctrină pentru canonul aplicării intelec­

tului şi a raţiunii, ea se deosebeşte în mod esenţial de estetică, aceasta, ca simplă critică a gustului, neavînd nici un canon (lege), ci numai o normă (model sau ghid numai pentru apreciere) care constă în asentimentul ge­ neral. Estetica conţine deci regulile de concordanţă ale cunoaşterii cu legile sensibilităţii; logica, dimpotrivă, re­ gulile de concordanţă ale cunoaşterii cu legile intelectului şi ale r.aţiunii. Estetica are numai principii empirice şi nu poate fi deci niciodată o ştiinţă sau o doctrină. căci prin doctrină se înţelege o învăţătură dogmatică bazată pe principii a priori, în cadrul căreia totul se exami­ nează prin intelect, fără nici o altă informaţie obţinută din experienţă, şi care ne oferă reguli a căror respectare conduce la perfecţiunea dorită. Au încercat mulţi, în special oratori şi poeţi, să raţio­ ncze ·asupra gustului, dar n-au putut ajunge niciodată la o judecată decisivă asupra acestui subiect. Filosoful B,mmgarten din Frankfurt a elaborat planul unei este­ tiei ca stiintă. Insă Home a denumit mai corect estetica drept criticii, căci ea nu oferă nici o regulă a p1'Î01'i care să determine în mod· satisfăcăi:or judecata, cum o face logica, ci îşi deduce a posteriori regulile şi generalizează numai prin comparaţie legile empirice pe baza cărora recunoaştem imperfecţiunea şi perfecţiunea (frumosul). Prin urmare, logica este mai mult decît o simplă critică, este un canon, care serveşte ulterior drept critică, deci ca principiu de apreciere a oricărei aplicări a inte­ lectului în genere, dar numai a corectitudinii sale refe­ ritoare h forma pură, căci ea, ca şi gramatica generală, nu este un Organon. Pe de altă parte, ca propedeutică a oricărei aplicări a intelectului în genere, logica generală se deosebeşte în acelaşi timp de logica transcendentală2o, in care obiectul însuşi este reprezentat ca un obiect al intelectului pur; logica g('nerală, dimpotrivă, se referă la orice obiect în genere. Dacă rezumăm deci toate notele esenţiale, care ţin de determinarea amănunţită a conceptului de logică, atunci trebuie să stabilim următoarea definiţie a logicii:


DIVIZIUNILE LOGICII

69

Logica este o ştiinţă fi. raţiunii referitoare nu la ma­ terie, ci la forma pură;J o ştiinţă a priori despre legile necesare ale gîndirii, dar nu cu privire la obiecte parti­ culare, ci la toate obiectele în genere; deci o ştiinţă a aplicării corecte a intelectului şi a raţiunii în genere, dar nu în mod subiectiv, adică nu pe baza wincipiilor empi­ rice (psihologice), cum gîndeşte intelectul, ci în mod obiectiv, adică pe b aza principiilor a priori, aşa cum. ar trebui să gîndească intelectul. · II. PRINCIPA';LELE DIVIZIUNI ALE LOGICII. EXPUNEREA. FOLOASELE ACESTEI ŞTIINŢE. REZUMATUL ISTORIEI SALE

[1. lmpărţirea logicii] Logica se împarte

în:

1) analitică şi dialectică . 21 .Anal i tica- descoperă prin analiză toate funcţiile inte­ lectului, pe care le exercităm în cadrul g îndiri i î n gener e

Ea este deci o analitică a formei intelectului şi a raţiunii,

.

şi se numeşte, pe bună dreptate, logica ade��ruJui, căci c..onţine regulile necesare ale oricărui adevăr (formal), fără de care cunoaşterea noastră, independentă de obiecte, este în sine neadevărată. Analitica nu este, deci, altceva decît un canon al aprecierii (al corectitudinii formale a cunoştinţelor noastre) . Dacă am vrea să utilizăm această doctrină pur teo­ retică şi generală drept o artă pr actică respectiv drept organon , atunci ea ar deveni dialecticiJ.. Ar deveni o logică a aparenţe i (ars sophistica, disputatoria), car e se naşte dintr-o simplă aplicare greşită a analiticii . Aceasta co nstă în a lăsa impresia unei cun oş tin ţe adevărate, co­ respunzătoare formei logice pure, ale cărei note însă trebuie să fi e deduse din concordanţa cu obiectele, deci din conţinut. Dialectica a fost studiată în trecut cu multă sîrguinţă . Această artă prezintă principii false sub aparenţ a adevă ­ rului şi încearcă să afirme, conform acestor principii, anumite lucruri pe baza aparenţei. La greci, dialeGticrleni� ,

-


70

IMM .

KANT.

INTR ODUCERE

erau avocaţi şi oratori . Ei puteau să înşele poporul, caci acesta se lăsa condus de aparenţă. Dialectica era, deci , pe vremea aceea , arta aparenţei. In logică, ea a f o s t de asemenea mult timp p r e da tă sub numele de artă a dis­ putei, timp în care într eag a l ogi c ă şi filosofie s -au măr­ ginit la în c e rc a rea unor palavragii d e a simula această aparenţă . Dar nimic nu poate fi mai nedemn pentru un filosof decît cultivarea unei asemenea arte. Din această cauză, dialectica în acest sens trebuie abandonată com­ plet şi în locul ei introdusă în l ogi c ă mai d egrabă o cri­ tică a acestei aparenţe. Am avea deci d ou ă părţi ale logicii : analitica, ce tra­ t e ază despre criteriile formale ale adevărului, şi cl.ialec­ tica, ce ar conţine semnele şi regu li l e după care am pu­ tea cunoaşte că c eva nu co nco rd ă cu criteriile formale ale adevărului , chiar dacă par să concord e cu acestea. Dialectica în ac es t sens ar avea deci utilitatea ei în cali­ tate de Catharticon22 al intelectului. De obicei, logica se divide mai departe în : 2) Logica naturală sau populară şi l og ic a artificială sau ştiinţifică (logica naturalis, logica scholastica, sive ar­

tificialis).

I nsă a ce a s tă împărţire est e nepotrivită . Căci logica naturală sau logica raţiunii comune (sensus communis) nu este propriu-zis o logică, ci o ştiinţă antropologică, ce are numai principii empirice, deoarece tratează despre regulile aplicării naturale a intelectului şi a raţiunii , care sîn t cunoscute numai in concreta, deci fără conştiinţa aces tora in abstracta. Numai logica artificială sau ştiin ­ ţifică merită a c e st nume, în calitate de ştiinţă a reguli ­ lor necesar e şi generale ale gîndirii, care, independent de a p l i carea naturală in concreta a in t elec tu lui şi a raţiunii , p o t şi trebuie s ă fie cunoscute a priori, chiar dacă ele n u pot fi găsite la î n c e put decît prin observarea acelei aplicări naturale. O altă împărţire a logicii este aceea în : 3) Logică teoretică şi l o g i c ă practică. Dar şi această d i viziune este incorectă . Logica generală, ca simplu can on car e face abstracţie d e orice obiect, nu poate să aibă nici o parte practică . Aceasta ar fi o contradictia in adjecto2a, căci o logică practică presupune cunoaşterea unui anumit gen de


D I V!ZlUNILE LOG I C II

71

obiecte la care este aplicată/ Deci orice ştiinţă ar putea -fi numită l og ică practică, căci în orice ştiinţă trebuie să existe o formă a g înd i r ii . Logica generală, considerată ca J •ractică, nu po a t e fi deci nimic altceva decit o teh­ nică a ştiinţei în genere - un Organon al metodei sco­

Zastice .

Conform acestei împărţiri, logica ar avea d eci o parte ar fi teoria elementară,

dogmatică şi una teoretică. P rim a cealaltă metodologia.

Partea practică sau teh nică a l og i ci i ar fi o artă logică la o rdo na re a , expresia tehnică şi distincţia logică, înlesnind astfel intelectului propri a sa acţiune. In ambele părţi însă, atît în cea t e hnică , cît şi în cea d o gm ati că nu este p ermi s ă nici un fel d e referinţă l a obiecte s au la subi e ct u l gîndiri i . In le g ă t u r ă cu ultima referinţă logica poate fi î mp ă rţ i t ă în : 4) l o g i c ă pură şi logică aplicată.24 Jn logic..'1 pură separăm i nt0lectul de ce le la l t e facul­ tăţi ale suflet u lui şi lu ă m î n c ons i d e ra r e ceea ce face numai p e n t r u sine. Logica ap l i c at ă consideră intelectul numai în combinatie cu celelci lt e f acul t ăti ale sufletului, care îi influenţează a cţiuni l e şi îi i m p ri m ă o d ir ecţi e de acţi u ne greşită, contrară l e g i l o r pe ca r e el însuşi le re c u ­ noaşte ca f i i n d cele corectt• . Logica a p l i c a t ă n-ar trebui să fi e n u m ită pro pri u - zi s l o g i c ă . Ea este o psi h o l og ie, în cadrul c ăr e ia nu cercetăm cum ar trebui să se comporte gînd i r e a noastră, ci cum se c o m po rtă în mod o b işn u it . Ce-i drept, ea ne spune în cele din urmă ce ar trebui făcut pentru a realiza o a p licar e corectă a intelectului în contextul diferitelor obstacole ş i limite subi ective ; de la ea putem învăţa de ase m en e a ceea c e favorizează apli­ carea c or e c t ă a in t e l e c t u l ui , m i j l o ace le auxiliare ale aces­ t u ia sau pr oc ed ee l e de î ndre p t a r e a l i p s u ril or şi a gre­ şelilor logice. Dar, cu toat e aceste.a , ea nu este prope­ deutică. C ăci ps i h o log ia , din care trebuie să se obţină totul în logica a pl i c ată , este o parte a ştiinţelor filosofice pentru care logica însăşi ar trebui să fie propedeutică . Se spune, în t r- a d e v ă r , că teh n i ca şi m odul de consti ­ tuire ale u nei ş ti inţe ar trebui să fie expuse în logica aplicată. Acest lucru este însă inutil şi chiar d ă u nător. Căci , în a c est caz, am începe să c onstrui m în ai n t e d e -a avea materiale ; am o f er i ce-i d r e pt f orm a , dar ar lipsf referitoare


72

IMM. KANT. INTRODUCERE

eonţinutul. Tehnica trebuie să fie expusă pentru fiecare ştiinţă în parte. In fine, referitor la 5) împărţirea logicii în logica i n tel ec tu lui comu1 . şi logica i nt el ectu lu i specul ativ25 , observăm că aceas t ă şti ­ inţă nu poate fi îm părţită nici în felul acesta.

Ea nu poate fi o ştiinţă

a

intelectului speculativ. Căci,

in calitate de logică a cunoaşterii speculative sau a ap l i­ cării speculative a raţi unii , ea ar fi un Organon al celor­ lal te ştiinţe, şi nu o simplă propedeutică , care ar trebui să funcţioneze pentru orice aplicare posibilă a intelectu­ lui şi a raţiunii .

De asemenea, logica nu poate fi un produs al inte­ Căci intelectul comun este facultatea de a percepe regulile cun oaşterii in concreta. Logica ar tre­ bui să fie însă o ştiinţă a regulilor gîndirii in abstracta. Cu toate acestea, intelectul general- uman po ate fi admis ca obiect al logicii, dacă se va face abstracţi e de regulile particulare ale raţiunii speculative, şi se va dis­

lectului comun.

tinge, deci, d e logica

intelectului speculativ .

[2 . Expunerea logicii] Referitor la

expunerea logicii , ea po.a te fi scolastică26 populară. Este scolastică dacă se conformează dorinţei d e cu­ noaştere, capacităţilor şi culturii acelora care vor să tra­ sau

teze cunoaşterea regulilor logice d rept ştiinţă . Este însă dacă se coboară La c ap ac it ăţ i l e şi nevoile acelo ra oare nu studiază logica drept ştiinţă, ci vor s-o folosească doar pen tru lămurirea propriului intelect. In expunerea saolastică regulile trebuie să fie prezentate în universa­ litatea lor sau in abstracta, în cea populară, dimp ot ri vă , î n particularitatea lor sau in concreta. Expune rea sco ­ lastică este fundamentul celei populare, căci numai acela poate expune ceva într-o manieră populară car e poate să expună acelaşi lucru în m o d fundamental.

populară

De altfel, noi distingem expunerea de metodă. Căci prin metodă trebuie s ă înţelegem m odul în care poate fi eunoscut integral un anumit obiect, la a cărui cunoaştere trebuie aplicată . Ea tr e buie să fie obţinută din însăşi na-


DIVIZIUNILI! LOGICII

73

tura ştiinţei şi, deci, ca ordine determinată şi n ecesară a gîndirii, nu poate fi sch i mbată . Expunerea îns eamn ă numai maniera de a comunica celorlalţi gîndurile, pe n t r u a face in teli gi bilă o anumită d octrină .

[3. Utilitatea logicii] Din cele spuse pînă aici despre esenţa şi scopul lo­ gicii, putem aprecia în co n ti n u are valoarea acestei ştiinţe şi utili t at ea p e care o prezintă studiul ei, pe baza unui cri teriu concret şi determinat. Deci logic a nu este nici o a rt ă de a inventa şi nici Organon al adevărului ; nu este nici o algebră cu ajutorul căreia ar putea fi desc op er i t e a d e vă ruri a scun s e

un

.

Ea este jnsă, desigur, utilă şi i n di spen sabi lă in calitate de critică a cunoaşte1·ii, ca mijloc de apreciere a raţiunii _comune, ca ş;. a raţiunii speculative, nu pentru a le în­ văţa, ci pentru a le corecta şi a l e pune de acord cu el& însele. Căci principiul logic al ad evărului rezidă in con­ cordanţa intelectului c u propriile s a l e legi generale.

[ 4 . Rezumat al istoriei l ogicii] In fine, referitor la istori a logicii, nu vrem să adău­ găm decît următoarele. Logica actuală provine din Analitic e le lui Aristotel.21 Acest filosof poate fi considerat părintele logicii. El a expus - o ca Organon şi a împărţit-o în analitică şi dialec­ tică .2B Metoda lui de învăţare este foarte scolastică şi re­ zidă în dezvoltarea n oţiunilor generale care stau la baza logi cii . Ele nu au însă nici o utilitate, căci aproape totul se reduce la simple subtili tăţi , cu excepţia d en um i ri lo r pentru diferitele acte ale intelectului, care pot fi reţi­ nute.

În rest, d e la Aristotel încoace, logica n-a cîştigat prea mult în conţinut, şi , conform naturii sale, nici nu putea să cîştige .29 Ea poate cîştiga însă mult în privinţa exactităţii, a preciziei şi a distincţiei. Nu există decit puţine ştiinţe car e să po at ă ajung e într-un stadiu ati t de stabil, încît să nu se mai transforme. Acestea sînt lo­ gica şi metafizica. Aristotel n -a omis nici un m o m ent al


· 14

IMM. KANT.

INTRODUCERE

intelectului ; în această p ri vi n ţă sîn tem d o a r m ai exacţi , mai metodici şi mai o rd o n aţi . D e s pre Organon-ul lui Lambertao se credea, ce-i drept, că a r f i î m bo g ă ţi t mult l o gi c a . Dar el nu conţine nimic î n plu s , d e c î t diviziuni mai subtile, care, c a orice subti ­ li tăţi c o re c t e , ascut într- adevăr intelectul, d a r n - au ni ci o u til iz a r e e s e n ţial ă . Printre filosofii moderni există doi , Leibniz31 ş i Wolf/32, ca re au reanimat logica g ener a lă . Malebranche şi Locke n-au profesat o logică pro ­ priu -zisă, căci ei au trat a t numai despre conţinutul cu ­ n o aşterii şi d e s pr e originea noţiunilor. Logica g en e ra l ă a lui Wolff este cea m a i bună logică de care dispunem . Unii au c omb i n a t- o cu logi c a aristo ­ telică, cum a făcut, de exemplu, Reusch.33 Baumgarten34 are marele merit de a fi concentrat lo­ g i ca lui Wolff, iar Meier35 de a - l fi c o men t a t , la r î n d ul său , p e Baumgarten .

Dintre logicienii moderni face parte şi Crusiusa6, c a r e n-a avut însă în vedere natu r a p ro p ri e a log i ci i . Căci logica lui conţine principii metafizice şi depăşeşte astfel l i mitele acestei ştiinţe. In plus, el s ta bil eşt e un criteriu fictiv al a de v ă ru lui , dînd as tf el curs liber orică rei d i ­ vagaţi i . In zilele noastre nu m a i există ni ci un l o gi cia n renu­ mit, şi ni c i n-avem nevoie de noi descoperiri in lo g i că , căci ea conţine d o a r f o rm a gîn d i ri i .

/'III. NOŢIUNEA DE FILOSOFIE lN GENERE [ 1 . Despre cunoştinţe şi împărţirea lor] Este uneori dificil de explicat ce se înţelege printr-o .a n umită ş ti i n ţă . Ştiinţa cîştigă însă în precizie prin sta­ bilirea unei noţiuni determinate c or e s pun ză t o a re . In felul acesta pu t em evita mu l te erori datorate f a p tu lui că şti­

inţa respectivă nu poate fi distinsă în c ă de ştiinţele în­ rudite. Inainte de a î nce rc a totuşi să dăm o d efi niţi e a filo ­ sofiei, trebuie să examinăm în prealabil caracterul d if e ­ ritelor tipuri de cu no ş tin ţ e şi, deo a r ec e cunoştinţele filo -


NOŢIUNEA DE FILOSOFIE

75

sofice fac parte din c ele raţionale, trebuie să explicăm in m od s p e cia l ce î nţelegem prin cunoştinţe raţionale. Cunoştinţele raţionale sînt opuse c un o ş tinţel o r isto­ rice.:l7 Primele sînt cunoştinţe obţinute din principii (ex principiis), ultimele d in date (ex datis). O cuno ş tin ţă poate să p rovin ă însă din raţiune şi să fie totuşi istorică, cum este ca z u l cuiva care învaţă produsele unei raţiuni s t r ă i n e, c un oşti n ţ a sa de s p re astfel de produse ale ra­

ţiunii fiind pur isto rică . Cunoştinţele pot fi deosebite

1 ) d up ă ori g in e a lor obiectivă, respectiv d upă sursele unice care f ac p osibilă o cunoştinţă. Din acest punct d e vedere toate cunoştinţele s î nt sau raţionale sau empi­ rice; 2) după ori g i n e a lor subiectivă, res p ectiv după modul în care o cunoştinţă poate fi obţinută de către om . Din a ce s t ultim punct de vedere, cunoştinţele sînt fi e mţio­ na l e , fie ist oric e , indiferent de provenien ţa l o r . O cu ­ noşti n ţă poate fi d e ci raţională d i n punct d e vedere o biec­ tiv, d e şi din punct de veder e subiectiv este numai is­ torică. Pentru unele cunostinte rationale nu este indicat să f ie cunoscute n u m a i d in persp"e ctivă istorică, pentru al­ tele însă acest lucru este i nd i f e re nt . D e e x em plu, coră­ bierul cunoaş t e isto ri c le gi l e n avi g a ţi ei din tabelele sale, iar acest lucru este suficient pentru el. Dacă însă juristul c uno a ş t e numai istoric jurisprudenţa, el este cu totul inapt ca judecător şi cu atît mai m u lt ca legislator. Din distincţi a m enţionată între cun o şti nţel e raţi o n a l e s ubiec tive şi obiective rezultă deci şi f a pt u l că cineva poate î nvă ţa într-un anumit sens filosofie, fără să poată filosofa . Cine vrea, d e ci , să devin ă filosof adevărat tre­ buie să exerseze pentru a-şi a pli c a în mod l iber ra ţ i un e a , i a r nu ca pe u n simplu m i j l o c d e imi t a ţie, c a să z ic e m aşa, mecanic. [2 . Cunoştinţele matematice şi cunoştinţele filosofice] Am ex p li ca t faptul că cunoştinţele raţionale sînt cu­ noştinţe provenite d i n pri nci p i i . De ai ci urmează că ele trebuie să fie a prio?·i . Există însă do u ă tipuri de cu-


IMM. KANT . INTRODUCERE

76

noştinţe a pri ori care diferă în multe privinţe . Este vorba de matemat i că şi de filosofie.38 Se consideră de obicei că matematica si ' filosofia s - ar deosebi una de cealaltă prin o biect, prima tratînd d espre cantitate, a doua despre calitate . <:!eea ce este fals. Deo­ sebirea dintre aceste ştiinţe nu se poate baza pe obiect, căci fi losofia se aplică la orice, deci şi la quan ta , iar parţial şi matematica, întrucît totul are o mărime. Numai tipul diferit de cunoşt inţă raţională sau de ap l i care a ra ţi un i i în matematică şi în filosofie constituie diferenţa specifică dintre acest e două ştiinţe . Filosofi a este cu­ noaştere raţi o nală prin simple n o ţiuni , matematica, dim ­ potrivă, este cunoaşterea Taţi o na lă prin construcţia no ­ ţiunilo l·. Noi construim n oţiuni cînd n i le reprezentăm în in ­ tuiţia a priori, fără să recurgem la experienţă , sau cînd ne reprezentăm în intuiţie obiectul corespunzător no­ ţiunii noastre despre el. Matematicianul nu se . poate servi niciodată de raţiunea sa utilizînd noţiuni simple, iar filosoful niciodată apelînd la construcţi a de noţiuni . In matematică raţiunea se aplică i n concreta, da r intui­ ţia nu este empirică , ci îşi creează ceva a pri01·i ca obiect al intuiţiei . De aici reiese d eci că matematica are un avantaj faţă de filosofie, prin faptul că cunoştinţele primei sint intuitive, iar ale celei din urmă, dimpotrivă, numai dis­ cursiv e 3 9 Cauza însă pentru care în matematică luăm în considerare mai mult mărimile rezidă în aceea că mă­ rimile pot fi construite a priori în intuiţie, pe cînd cali­ tăţile nu . .

[3. Definiţia filosofiei. Semnificaţia ei scolastică şi universală. Problemele cele mai importante ale acestei ştiinţe] Filosofia este deci sistemul cunoştinţelor filosof ice sau al cunoştinţelor raţionale obţinute din noţiuni . Ea reprezintă semnificaţia scolastică40 a acestei ştiinţe. Din �r�p_t:ctţp_l!, universală4t ea este ştiinţa scopurilor ultime ale r �ţîunii omeneşti. Această perspectivă elevată îi con•


NOŢIUNEA DE FI LOS OFIE

77

fe.ră filosofiei demnitate, deci o valoare absolută.1 Şi, real­ mente, ea este singura ştiinţă care are numai valoare intrinsecă şi care conferă iniţial valoare tuturor celo r­ lai te cunoştinţe.

In sfîrşit, ne mai întrebăm totuşi mereu la ce ne fo ­ loseşte filosofia şi care este scopul ei final. Este vorba de filosofia însăşi, considerată ca ştiinţă din perspectiva

scolastică. In sensul acesta scolastic al cuvîntului , filosofia se

referă numai la abilitate, în sens universal se referă, dimpotrivă, la utilitate. In prima accepţie filosofia este deci o t eor ie a abilităţii, în a doua o teorie a înţelep­ ţiunii - filosofia fiind considerată drept legislatoarea _.raţiunii, iar filosoful un legislator42 şi nu un artist al

raţiunii.

Artistul raţiunii sau filodoxul43, cum îl numeşte So­ crate, aspiră numai la cunoaşterea speculativă, fără să-1 intereseze în ce măsură contribuie aceasta la scopul final al raţiunii omeneşti ; el prescrie reguli pentru aplicarea raţiunii în tot felul de scopuri banale. Filosoful practic, dascălul înţelepc��ii prin învăţătură şi exemplu este adevăratul filosoţ : Căci filosofia reprezintă ideea unei înţelepciuni desăvîrşite care ne relevă scopurile finale ale ratiunii omeneşti . ...

.

Din perspectivă scolastică, filosofia se compune din două părţi : în primul rînd, dintr-o rezervă suficientă de cunoştinţe raţionale, în al doilea rînd, dintr-o organizare sistematică a acestor cunoştinţe sau din înlănţuirea aces­ tora în ideea unui întreg.

Filosofi a nu este singura care permite o astfel de or­ ganizare strict sistematică, dar ea este unica ştiinţă care posedă o organizare sistematică în intelectul propriu-zis şi oferă unitate sistematică tuturor celorlalte ştiinţe.

In legătură cu filosofia in sens univerş.al (in s ens u cosmico)44, ea poate fi numită şi o ş_tiinţă a maxim�Lqr �upr.�_me ale apli.cării raţiunii noastre. Aceasta, dacă prin maximă înţelegem principiul intern al alegerii între sco­ puri diferite. Căci filosofia în ultimul sens este tocmai ştiinţa ra­ portării tuturor cunoştinţel<'r şi a oricărei aplicări a ra-


78

!MM. KANT. INTRODUCERE

ţiunii în ved erea scopului final al raţiunii omeneşti , că­ ruia, ca scop suprem, îi sînt subordonate toate scopu rile şi în cadrul căruia trebuie să fie reunite toate scopurile. Dom eniul filosofiei în acest sens universal45 poate fi redus la următoarele întrebări46 ; 1 ) Ce pot să ştiu? 2) Ce trebuie să fac? 3) Ce pot spera? 4) Ce este omul? La prima întrebare răspunde metafizica, la a doua morala, la a treia religia, Iar la ultima antropologia. Dar, în fond, toate acestea s-ar putea reduce la antropologie, căci primele trei întrebări se raportează la ultim a. Deci filosoful trebuie să poată determina : 1 ) sursa ştiinţei umane, 2) sfera aplicării posibile şi utile a întregii ştiinţe, ş i , în fine, 3) limitele raţiunii . Ultima problemă este cea mai importantă, dar şi cea mai dificilă . Aceasta însă nu-l interesează pe filodox. In principiu, filosoful trebuie să aibă două calităţi : 1 ) cultura talentului şi abilitatea de-a o aplica la orice scopuri ; 2) abilitate în aplicarea oricărui mijloc în ve­ derea oricăror scopuri. Ambele trebuie să fie reunite, căci fără cunoştinţe nu vei deveni niciodată filosof, dar nici cunoştinţele singure nu te vor face vreodată filosof, dacă nu se adaugă o. reunire corespun zătoa re a tuturor cunoştinţelor şi abilităţilor şi o înţelegere a concordanţei acestora cu cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane. In genere, cine nu poate să filosofeze, nu poate fi numit filosof. Filosofarea însă nu se poate învăţa decît prin exerciţii şi prin aplicarea propriei sale raţiuni . D a r cum se poate învăţa î n fond filosofia?47 I n filo­ sofie fiecare gînditor îşi clădeşte propria sa operă , ca să spunem aşa, pe ruinele operei altui gînditor. Dar nici una n -a reuşit să rămînă vreodată inatacabilă în toate părţil e sale. Deci filosofj a nici nu se poate învăţa în fond , căci ea nu există încă. (Chiar dacă am presupune însă că există realmente una, tot nu s-ar putea spune despre nici


NOŢIUNEA DE FILOSOFIE

79

unul dintre cei care ar învăţa-o că este filosof, cac1 cu­ noş tinţele lui filosofie,e ar rămîne totuşi întotdeauna nu­ mai subiectiv -istorice( In matematică lucrurile se petrec altfel. Intr-adevăr, această ştiinţă se poate învăţa într-o oarecare măsură, căci aici demonstraţiile sînt atît de evidente, încît oricine poate fi convins de acest lucru. Matematica, datorită evi ­ denţei sale, poate fi considerată o disciplină certă şi sta­ bilă.48 Dimpotrivă, cine vrea să înveţe să filosofeze trebuie să considere că _ toate sjstemele filosofice nu sînt decît i s torii ale aplicării raţiunii, respectiv obiecte de exer­ sare ale talentului filosofic. Deci adevăratul filosof, gînd itor independent, trebuie să-şi aplice raţiunea liber şi personal, nu să-i imite în mod servil pe alţii. Dar trebuie de asemenea să nu aplice raţiunea în mod dialectic49, adică numai cu scopul de a da cunoştinţelor o aparenţă d e adevăr şi înţelepciune. Aceasta este o îndeletnicir e PEl, măsura unui simplu sofist, dar incompatibilă cu demnitatea filosofului , cunoscător şi propagator al înţelepciunii. Căci ştiinţa are o valoare autentică intrinsecă numai în calitate de Oiganan al înţelepciunii . lnţelepciunea însă ca atare îi este, de asemenea, strict necesară , aşa că se poate afirma pe bună dreptate : înţelepciunea fără ştiinţă nu este decît umbra unei perfecţiuni pe care n-o vom atinge niciodată. Cine urăşte ştiinţa dar iubeşt e în aceeaşi măsură înţe­ lepciunea se numeşte misolog.5o Misologia se naşte de obicei dintr-o lipsă de cunoştinţe ştiinţifice împletită cu un fel de vani tate. Uneori însă cad î'n greşeala misologiei şi cei care încep să practice ştiinţa cu multă sîrguinţă şi succes, dar sfîrşesc prin a nu găsi nici o satisfacţie în toată ştiinţa acumulată . Filosofia este singura ştiinţă care ne învaţă să dobîn ­ dim această satisfacţie intimă, căci ea închide oarecum cercul ştiinţific şi oferă apoi ştiinţelor ordine şi coerenţă . Deci, pentru deprindere a exersării în gîndirea inde­ pendentă sau în filosofare trebuie să avem în vedere m ai degrabă metoda de aplicare a raţiunii noastre dec_ît te­ zele înseşi la care ajungem prin această aplicare : __


80

IMM. KANT. INTRODUCBRI!

IV. SCURT REZUMAT

DE ISTORIA FILOSOFIEI

[ 1 . Inceputurile filosofiei] Nu este tocmai uşor să determini limitele d e la c a re încetează aplicarea comună a in telectului şi î nce p e cea speculativă, sau de unde cuno aşt ere a r aţi o n ală comună d evine filosofie. Cu toate acestea, d i spun em , in a c est sens, de un in­ diciu destul de sigur, şi anume : .cunoaş t erea generalului in abstracta este o cunoaştere speculativă: cunoaşterea , gen e r a lului in concreta este comună.. Cu n o a ş t e r e a filoso­ fică este c un o aş tere s pe cula tivă a raţiuni i şi ea p�rneşte, deci , de acolo de unde aplicarea comună a r aţi un i i în cepe să facă tatonări în sp r e cunoaşterea generalului in ab­ stracta. Pornind de la a c e a stă determinare a diferentei dintre aplicar e a comună şi cea s p ecula tivă a ra ţi unii , putem a p reci a în continuare de la care popoare ar trebui să dateze începutul filosofării. Dintre toate p opoa r e l e, gre­ c ii au fost primii ca re au în c epu t să filosofeze. Căci ei a u încercat pentru p rim a dată . să. cu ltive cunoştinţele raţio ­ n a l e in abstracta , fă ră să re cu rg ă la i m ag i n i , pe cînd celelalte p o p oa r e au încercat întotdeauna să înţeleagă noţiunile in concreta, numai prin imagini. Astfel, există şi în zilele noastre popoare, cum sînt chinezii şi unii dintre indieni, care tratează într-adevăr despre obiecte p ro ven ite numai din r aţiun e, despre Dumnezeu, nemuri­ rea sufletului şi altele asemănătoare, dar n u î n ce a r c ă to­ tuşi să c e r c e te z e natura acestor obiecte in abstracta, ape­ lî n d la n o ţiun i şi reguli . Ei nu fac în a c e s t e cazuri n i ci o distin cţie între aplicarea in concreta şi aplicare;., in a bstracta a raţiunii . La perşi şi la ara b i se găseşte în­ tr-adevăr o anumită a pl i ca re s p e c u l a ti vă a raţiunii , d a r reg u li l e necesare acestei ap li că ri le-au împrumutat de la Aristotel, deci tot de l a greci . In Zendavesta5l l l:l i Zoro­ astru52 nu se găseşte nici cea mai mi c ă urmă d e filosofi.e . Ac e l aş i lucru este valabil şi pentru mu l t l ă u d a t a în ţe lep ciun e egipteană, care, c o m p arată cu filosofia gre c e as c ă , a f o st un sim plu joo de c o pii . ­


ISTORIA PlLOSOPIEI. REZUMAT

81

Ca ş1 m filosofie, grecii au fost primii care au cul­ tivat şi în matematică această parte a cunoaşterii raţio­ nale pe baza unei metode speculative, ştiinţifice, căci ei au demonstrat fiecare teoremă pornind de la elemente. Dar cînd şi unde s - a născut prima dată spiritul filo ­ sofic printre greci sînt lucruri care nu p o t fi determi­ nate cu precizie. Primul care introduce aplicarea . raţiunii speculative şi de la care pornesc întîii paşi ai intelectului uman către cultura ştiinţifică este Tales, intemeietorul şcolii ioniene. El a fost supranumit fizician, cu toate că a fost şi mate­ matician, aşa cum, în genere, matematica precede întot­ deauna filosofia. De_ altfel, primii filosofi îmbrăcau totul în imagini. Căci poezia, car e nu este altceva decît o înveşmîntare a gîndurilor în imagini, este mai veche decît proza. Prin urmare, la început a trebuit să fie utilizat limbajul în imagini şi stilul poetic chiar pentru obiecte proprii ra­ ţiunii pure. Ferekydes trebuie considerat primul care a scris în proză. După ionieni au urmat ele aţii. Principiul filosofiei eleate şi al fond atorului ei , X enofan, a fost : în simţuri sălăşluieşte iluzia şi aparenţa, numai în intelect rezidă

sursa adevărului .

Printre filosofii acestei şcoli se distinge Z�non, ca om de mare inteligenţă şi agerime a minţii şi ca dialectician subtil. Dialectica însemna la început arta aplicării pure a intelectului apelînd la concepte abstracte, separate de orice sensibilitate. De aici, numeroasele elogii ale acestei arte la antici. Ulterior, cînd filosofii, eare au respins total mărturia simţurilor, au trebuit să ajungă prin aceas­ tă afirmaţie cu necesitate la multe subtilităţi, dialecticg a df!căzut în arta d e a susţine şi de a combate orice pro­ p-oziţie.53 Ea devenea în felul acesta un simplu exerciţiu pentru sofişti.5� Aceştia voiau să raţioneze despre orice şi să dea aparenţei aspectul adevărului , să facă din alb negru. Din această cauză şi numele d e sofist, prin care se înţelegea în trecut un om car e putea să vorbească despre orice lucru în mod inteligibil şi competent, a d e ­ venit astăzi atît de nesuferit şi dispreţuit ş i s-a intro d u s în locul lui numele d e filosof .55


82

IMM. KANT. I NTRODUCERE

[2 . Filosofia lui Pitagora] Pe vremea şcolii i oniene a apărut în Grecia Mare un a întemeiat o şcoală , dar a conceput şi a realizat în acelaşi timp un proiect cum nu se mai pomenise pînă la el. Acest om a fost Pitag ora , născut în Samos. El a întemeiat chiar o societate a filosofilor, reuniţi într-o asociaţie prin legea tăcerii . El îşi împărţea auditorii în două clase : în clasa acusmaticilor ( &xoucr!J.tx·nxo( ) , care trebuiau doar să as­ culte, şi clasa acroa maticilor (&xpotx!J.tx'nxo( ) , cărora li se pen r u ;·:!a să şi întrebe. Dintre doctrinele sale unele erau exoterice, pe care le expunea oricui, celelalte erau secrete şi esote1"ice, desti ­ nate numai pentru membrii asociaţiei sale. Pe unii din­ tre aceştia îi considera prietenii săi cei m ai intimi şi îi separa complet de ceilalţi . El făcea din fizică şi teologie, deci din doctrina despre vizibil şi invizibil, vehiculul doc­ trinelor sale secrete. El avea şi d iferite simboluri, care nu e rau probabil d ecît anumite semne pe care le foloseau pitagoreicii pentru a se înţelege între ei . Scopul asociaţiei sale se pare că nu era altul decît acela de a purifica religia de credinţa poporului, de a modera tirania şi de a introduce mai multă legalita te în cadrul statelor. Dar această asociaţie, de care începuseră să se teamă tiranii, a fost distrusă cu puţin înainte de moartea lui Pitagora, fie prin executarea, fie prin fuga şi exilarea celor mai mulţi dintre asoci aţi . Puţinii care au mai rămas erau novici . Ş i , cum nu s-a ştiut prea mult d espre doctrina proprie a lui Pitagora, despre aceasta nu se poate spune nimic precis şi determinat. Ulterior, lui Pitagora, car e era şi un bun matematician , i s - au atribuit multe teorii care s1nt însă în mod cert imagi ­ nare .

om de un geniu rar, care nu numai că

[ 3 . Filosofia grecească începînd c u Socrate] In sfîrşi t, cea mai importantă epocă a filosofiei gre­ ceşti începe cu Socrate. Căci el a fost acela care a dat o direcţie practică cu totul nouă spiritului filosofic şi tu-


ISTORIA FILOSOFI E I . R EZUMAT

113

turor gînditorilor speculativi . Şi el a fost poate sing urul dintre toţi oamenii a cărui conduită s-a apropiat cel mai mult de ide al ul înţelepciunii. Dintre discipolii săi, cel mai renumit este Platon, care s-a ocupat c el mai mult cu doctrina p ra c ti că .a l u i So ­ crate ; iar dintre discipolii lui Pl a ton - A1·istotel, c nr e a ridicat filosofia speculativă pe n oi trepte . După Platon şi Aristotel au urmat epicureicii şi stoi­ cii, care erau în adversitate declarată . Unii id e n tif i cau 1Jinel e suprem cu starea de beatitudine, pe care o numeau vo lup ta te ; ceilalţi nu - l găseau d ecît în măreţia şi tăria sufletului, p ri n care n e - am putea lipsi de to at e p l ă ce ril e

-vieţii.

I n rest, stoicii au fost dialecticieni56 în filosofia spe­ culativă, dogmatici în filosofia m orală, iar în p ri n cipiil e lor pra c tic e , prin care au răs p înd i t sămînţa celor mai sublime sentiment e care au existat vreodată, au dovedit o demnitate neobişnuită . Fondatorul Şcolii stoice a fost Zenon din Kittium. Cei mai renumiţi reprezentanţi ai acestei şco li dintre filosofii greci au fost Cleante şi

Chrisipp.

Şcoala epicureică n-a ajuns niciod ată la reputaţia ce­ lei s t oice. Ceea c e se poate spune totuşi d e s p r e epicureici este faptul cert că ei au dovedit cea mai mare r eţine r e în plăcere şi au fost cei mai buni filosofi ai naturii dintre toţi gîndi tori i greci . Aici notăm în plus faptul că princi palele şcoli gre­ ceşti purtau nume speciale. Astfel, Ş c oa l a lui Platon s e n u m e a Academie, c e a a lui A ri s tot e l Liceu, Şcoa la stoi­ c i l or Portic ( a-.o&.) - un loc d e p limb a re acop e ri t , de unde a derivat n um e l e de stoici, Şcoala lui Epicur Hortic, căci Epicur îşi ţi nea lec ţi ile în grădin i . După Academia lui Platon au mai urmat încă alte trei academii întemeiate de elevii săi . Prima a fost fon­ dată de Spensipp, a doua de Arcesilaus, i ar a tr e i a de

Carneade .

Aceste academii a u înclinat către scep tici sm . S pens i p p şi Arcesilaus şi-au bazat amîndoi modul de gîndire pe îndoială (Skepsis), iar Carneade a accentuat această ten ­ dinţă. Datorită acestui fapt, scepticii, acei filosofi dialec­ ticieni subtili, au fost numiţi şi academiei. Academicii


84

IMM. KANT. INTRODUCERE

i-au urmat deci primului mare sceptic Pyrron şi succeso­ rilor săi. In această direcţie, prilejul le-a fost oferit chiar de către învăţătorul lor, Platon, -care şi-a expus multe dintre teoriile sale în formă d e dialog, introducînd argu­ mente pro şi contra, fără să decidă et însuşi asupra lor, cu toate că, altfel, era foarte dogmatic, ' Dacă admitem că epoca scepticismului începe cu Pyr­ ron, atunci rămîne o întreagă şcoală de sceptici care se deosebesc esenţialmente de dogmatici prin modul lor de a gîndi şi prin metoda lor filosofică, datorită faptului că au .adoptat ca maximă fundamentală pentru orice apli­ care filosofică a ra ţi unii suspendarea judecăţii chiar şi în cazul celei mai desăvî1·şite aparenţe a adevărului . Ei au stabilit principiul că fi l osofi a constă în echilibrarea jude­ căţilor şi deprinderea de a descoperi aparen ţa falsă. De la aceşti sceptici nu ne - au rămas însă decît cele două lucrări57 ale lui Sextus Empiricus, în care acesta a adunat toate îndoielile. [ 4. Filosofia romană, arabă, scolastică şi modernă] Ulterior, trecînd de la greci la romani, filosofia nu s-a mai extins, căci romanii .au rămas întotdeauna numai e lev i . Cicero a fost un elev al lui Platon în filosofia specu­ lativă, iar în morală a fost un stoic. Cei mai renumiţi din Şcoala stoică au fost _ Epicte.t, rţntoniu filosoful ş i Seneca . Filosof al naturi i nu a fost dintr e romani decît Plinius cel bătrîn, care a lăsat o descriere a naturii. In cele din urmă, cultura a dispărut şi de la romani, făcînd loc barbariei, care a durat pînă în secolele al VI-lea şi al VII-lea, cîrţd ar_q."ţ>_ii au început să s e înde­ letnicească cu ştiinţele ş1 - să-1 reactualizeze pe Aristotel . Deci ştiinţele au reapărut acum în occident, şi îndeosebi conce pţia lui Aristotel, care a fost urmată însă î'n mod servil. In secolele al XI-lea şi al XII-lea au apărut s c o lasticii . _ Ei 1-au comenţat pe Aristotel şi au extins subti­ _!!ţăţile sale la .infinit. ,' Ei nu s-au ocupat decit cu simple abstracţii. Această metodă scolastică de pseudo-filosofare a fost înlăturată în vremea Reformei. Atunci au apărut -

-

­


ISTORIA PILOSOFIEI.

REZUMAT

în f il o so f i e eclecticii, a c ei gînditori independenţi aderau la nic i o--şcoală , ci căutau adevărul şi îl

85

ca r e nu preluau

de oriunde îl găseau. Perfecţionarea fil o sof i ei din epoca modernă se dat o ­ reşte însă atît q e z volt ă ri i studiului naturii, cît şi legă tu rii d · dintre m ate m ati c ă si stiintele natu i. Ordfriea care se i ;;:stituie în gîndire p rin s t ud i ul acestor ştiinţe se extinde şi a su p ra diferitelor ram u ri şi părţi ale filosofiei pro­ p r i u - z i s e . Primul şi ce l mai de se a m ă cercetător al n a ­ turii d i n tim pu rile m o de rne a fost . J3..gcon de Verulam: El a urmat în cercetările sa l e drumul experienţei şi a atras atenţia asupra i m p o r t an ţei şi ne c e si tă ţi i pe care le a u o bservaţia ş i experimentul · în d escoperirea adevă ­ rului . In r es t , este greu de spus de u n d e provin e cu a d e ­ v ă r a t progresul filosofiei specuLative. Un merit deosebit în a c e a s t ă privinţ.ă îi revine l ui l)Rs.QfJf�s.,. . care a contri­ buit î n mod substan ţ i a l la r adar e a distincţiei gîndirii pri n .cri teriul adevă rului p e care 1-a stabil i t şi care rezidă în ·. ·

claritatea şi evid e n t�• c u rz oaşte rti . Printre cei mai de seamă şi mai me rituoşi reformatori ai filosofiei din epoca n o as t ră trebuie c ons id eraţi însă Leibniz si Locke. U l ti mul a înce rc a t să analizeze intelec­ tuî unuui. Ş i să arate ce facul tăţi ale sufl etului şi ce ope­ raţi i ale aces tu ia revin unei anumite cunoştinţe . El nu ·

şi-a realizat pînă la capăt intenţia, iar procedeul său est e dogmatic, deşi datori tă lui a î nc epu t să fie studiată m ai mult şi mai profund natura sufletului. In privinţa m eto dei filosofice dogmatice particulare, proprie lui Leibniz şi Wolff, acea sta a fost foarte defec­ tuoasă . Şi sînt în ea atît de multe greşeli, încît este pe deplin necesară suspendarea întregului procedeu şi înlo ­ cuirea lui cu metoda filosofării critice . Aceasta constă în cercetarea procedeului raţiunii î nsă Ş i . în analiza an­ samblului f a cul tă ţilo r om ene ş ti de cunoaştere, ş i în a e xam i n a pînă unde se pot întinde limitele sale. ! n epo ca noastră filosofia n a turii este într-o situaţie înfloritoare, iar printre cercetătorii naturii există şi nume mari, de exemplu Newton. Noii filosofi nu pot fi apre­ c i aţi în acest moment la justa lor valoare , căci în acest domeniu totul este încă în transformare. Ceea ce clă­ deşte unul, celălalt dărîmă.


IMM. KANT. INTRODUCERE

86

In filosofia morală nu i-am depăş it încă pe anţici . In m etafizică se pare că rămăsesem surprinşi în f.aţ::; ce r ­ cetării adevărurilor metafizice. Astăzi se face vădit un fel de indiferentism faţă de această ştiinţă, căci se pare că a devenit un punct de onoare să se vorbească dispre ­ ţuitor despre cercetarea metafizică ca despre o simplă s u b ti li ta t e . Şi totuşi metafizica este filosofia propri u - zisă , cea adevărată ! Epoca noastră este, epoca criticii ş i trebuie să vedem ce va rezulta din cercetările critice actuale referi tor la filosofi e şi la m etafizică în mod special.

V. CUNOAŞTEREA IN GENERE

[ 1 . Despre reprezentări şi noţiuni : clare şi obscure ; distincte-indistincte] Orice cunoştinţă presupune două relaţii : una cu o i:J i e c ­ tul cunoaşterii şi alta cu subiectul . I n prima situaţie :; e referă la rep1·ezentare, în a doua la conştiinţă, condiţia univeFsală a oricărei cunoaşteri în genere. (Conştiinţa este propriu-zis o reprezentare a faptului că există. în mine o altă reprezentare.) In o r i ce cunoştinţă trebuie să distingem ma ter ia, r< d i că obie(!tul, şi forma, adică modul în care cunoaştem obi ec­ tul . Dacă un sălb atic, de exemplu, vede d e L'1 dist;mţă o casă a cărei utilizare n-o cunoaşte, el îşi reprezin tă acelaşi obiect ca şi un alt om care ştie precis că acesta este o locuinţă . Insă forma pe baza căreia această cu­ nostintă este a unuia si aceluiasi obiect este diferi tă în ' cele d ouă cazuri . La p rimul e ;te o sim.plă intuiţie, la celălalt este intuiţie şi noţiune în acelaşi tim p . Diversitatea formei cun oaşterii s e bazează p e o co n ­ diţie care în soţeşte orice cunoaştere, şi anume pe t;on ­ ştiinţă . Dacă sînt conştient de reprezentare, atune:i ea este clm·ă, dacă nu sînt conştien t de aceasta, ea este

obscu1·ă .

Deoarece constiinta este conditia esentială a oricărei ' forme logice a c�no a şterii, logica poate ş i trebuie să s e


CUNOAŞTEREA !N GENlliU! ocu pe

87

de asemenea numai cu reprezentările clare şi nu cele obscure, I n logică nu vedem cum se nasc reprP ­ zentările, ci numai modul în care acestea concordă cu forma logică . I n genere, logica nu poate să trateze deloc despre reprezentările simple şi despre posibilitatea lor. Ea lasă acest lucru pe seama metafizicii , ocupîndu-se numai cu regulile gîndirii în cadrul noţiunilor, judecă­ ţilor şi raţionamentelor prin care se desfăşoară întreaga gînd i re. Ce-i drept, se petrece ceva înainte ca reprezen ­ tarea să devină noţiune. Şi aceasta o vom arăta la locul po trivit. Nu vom cerceta însă modul în care se nasc re­ wezentările. Logica tratează, într-adevăr, şi despre cu­ noaştere, căci în cunoaştere se petrece dej a procesul gîn ­ dirii. Dar reprezentarea nu este încă o cunoştinţă, ci cu­ noştinţa presupune întotdeauna o reprezentare. Aceasta din urmă nici nu poate fi explicată pe deplin, căci pentru a explica ce este reprezentarea trebu ie să utilizăm î n t o t ­ deauna o altă reprezentare. ToCJ.te reprezentă rile clare, singurele la care se pot a plica regulile logice, pot fi acum deosebite din punctul de vedere al distincţiei -Şi indistincţiei_ Dacă sîn tem con­ ştien ţi de întreaga reprezentare , dar nu sîntem conşt ienţi de diversitatea pe care o conţine, atunci reprezcn urea es te indistinctă . Pentru a lămuri acest lucru dăm un exemplu din cadrul intuiţiei. Vedem în depărtare o casă de ţară. Dacă sîntem con­ ştienţi că obiectul contemplat este o casă, atunci trebuie să avem în mod necesar şi o reprezentare despre diferi­ tele părţi ale acestei case - ferestre, uşi etc. Căci dacă nu vedem părţile, atunci nu vom vedea nici casa însăşi. Dar nu sîntem conştienţi de această reprezentare a di ­ versităţii părţilor sale ş i , din această cauză, reprezen­ tarea noastră despre obiectul amintit este indistinctă. Dacă dorim în continuare un exemplu de indistincţie d i n domeniul noţiunilor, atunci putem folos\ pentru aceasta noţiunea de frumuseţe . Cineva are despre fru­ m useţe o noţiune clară . Dar în această noţiune apar dife­ rite note, printre care faptul că frumosul 1) ţine de simţuri şi 2) place în genere. Dacă nu putem sepg.ra di­ versitatea acestor note ale frumosului, atunci noţiu nl'a respectivă rămîne indistinctă . cu


88

lMM. KANT. INTRODUCERE

Discipolii lui Wolff numesc confuze reprezentările in ­ distincte.58 Dar această expresie nu este potrivită , că ci contrariul confuziei nu este distincţia , ci ordinea . Ce-i d rept, distincţia este un efect al ordinii, iar indistin cţia un efect al confuzei ; şi d eci orice cunoştinţă confuză este şi indistinctă. Dar propoziţia nu poate fi convertită ; n u orice cunoştinţă indistinctă e ste şi confuză. Căci în cadrul cunoştinţelor care nu presupun nici o diversitate nu a pare nici ordine, dar nici confuzie. Aşa se petrec lucrurile şi cu reprezentările simpli, care nu devin niciodată distincte; nu fiindcă există în ele confuzie, ci fiindcă nu conţin nici o diversitate. Trebuie să le nurriim deci indistincte, iar nu confuze. Şi chiar în cmml reprezentărilor compuse, în care pu­ tem distinge o diversitate d e note, indistincţia p rovi ne adesea nu din confuzie, ci din slăbiciunea conşt i h ţei. Căci ceva poate să fie distinct după formă, adică p ::;t să fiu conştient de diversitatea din reprezentare ; d R r , d u pă materie, distincţia poate să slăbească, dacă gradul d e conştiinţă descreşte, c u toate că ordinea răm îne i n tCJctă. Acesta este cazul reprezentărilor abstracte. Distincţia însăşi poate fi de două feluri . Ea poate fi , în primul rînd, sensibilă. Aceasta rezidă în conştiinţa diversităţii din intuiţie. Văd , d e exemplu, calea lactee ca o bandă albicioasă. Razele luminoase care pornesc de la fiecare d intre stelele care o compun t rebuie în mod necesar să ajungă la ochii mei. Dar reprezenta­ rea acestui fapt a fost doar clară, ea devine distin ctă numai prin telescop, căci astfel privesc fiecar e stea d in cuprinsul căii lactee. Distincţia poate fi , în al doilea rînd , intelectu al�ă distincţia din cadruL noţiunilor sau distincţia inte lectului . Aceasta se bazează pe analiza noţiunii din punctul d e vedere al diversităţii pe care o conţine. Astfel, d e exem­ plu, noţiunea de v irtute conţine ca note : 1) n oţiunea de libertate, 2) noţiunea dependenţei d e reguli (datoria) , 3) noţiunea de învingere a puterii înclinaţiilor care se opun acestor reguli . Or, dacă descompunem astfel no­ ţiunea de virtute în părţile sale componente, atunci, chiar prin această analiză o facem distinctă . Dar prin redarea


CUNOAŞTEREA IN

GBNERB

89

distinctiei nu adăugăm nimic la noţiune. Deci prin dis­ tincţie noţiunile nu se perfecţionează din punctul de vedere al materiei, ci numai din perspectiva formei.

[2 . Intuiţii şi noţiuni. Perfecţiunea estetică şi logică a cunoaşterii] R eflectînd .asupr a cunoştinţelor noastre prin prisma celor două facultăţi fundamentale, esenţial diferite, a se;1sibilităţii şi a intelectului , din care provin cunoşti n ­ ţele, ajungem la distinaţia dintre i ntuiţii şi noţiuni.59 I ntr- adevăr, considerate din acest punct de vedere, toate cunoştinţele noastre sînt sau intuiţii sau noţiuni. Primele facultatea intuitiilo r ; cele­ îsi au sursa în sensibilitate l � lte în intelect facultatea natiu nilor. Ac� asta este _d eosebirea logică dintre intelect şi sensibilitate, conform căreia sensibilitat ea n u n e furnizează d ecî t i n tuiţii , iar intelectul, dimpotrivă, n umai noţiuni . Cele două facul­ tăţi de bază pot fi consid erate, fireşte , şi din alt punct de vedere, şi pot fi definit e în alt mod : respectiv sensi­ bilita tea ca facultate a 1·eceptivităţii60, iar intelectul ca . facultate a spontaneităţii -61 Dar această modalitate de ex­ plicare nu este logică, ci metafizică . De obicei , sensibi­ litatea este numită şi facultate inferioară, iar i ntelectul, dimpotrivă, facultate superioară, pe motivul că sensibi­ lita tec1 oferă gîndirii materia primă, pe cînd intelectul dispune ele aceas tă materie şi o prezintă sub reguli s a u noţiuni . Pe distinctia dintre cunostintele intuitiv e si discursiv e ' sau între intti itii se b azează deose birea dintre ' isi notiuni ' perfecţi une a es tet că şi perfecţiunea logică a cunoaşterii. O c unoştinţă poate să fie perfectă sau în raport cu legile s ensibilităţii sau cu cele al e intelectulu i ; în primul caz e s t e perfectă estetic, în al doilea este perfectă logic. Deci perfecţiunea es tetică este distinctă d e cea logică ; pri ma s e referă la sensibilitate, .a doua la intelect. Per­ fecţiunea logică a cunoaşterii s e bazează pe concordanţa sa cu obiectul cunoaşterii, deci pe legi univ ersa l valabile, şi poate fi, aşadar, apreciată după norme a ]Jl'iori � Per­ fecţiunea estetică constă în conC'nrrl:mţa cunoaşterii cu subiectul şi se bazează pe se�1sit.lli � d te a particul<1 ră a -

-

·


90

IMM. KANT. INTRODUCERE

'Jmului. Prin urmare, perfecţiunea estetică nu are m ei o lege obiectivă şi universal valabilă în raport cu care să poată fi apreciată a priori într-un mod universal va­ labil pentru orice fiinţă gînditoare în genere. lntrucît există totuşi şi legi g eneral e ale sensibilităţii, care, deşi nu sînt obiective pentru orice fiinţă gînditoare în genere, ci subi ective, avînd valabilitate pentru întreaga omenire, po.ate fi concepută şi o perfecţiune estetică care conţin e temeiu l unei satisfacţii subiective generale. Aceasta este frumuseţea, ceea ce place simţurilor în intuiţie, şi fii n d că legile intuiţiei sînt legi generale ale sensibilităţii , Fa poate consti tui obiectul unei satisfacţii generale. Pe baza concordanţei cu legile generale ale sensibi ­ lităţii distingem c a specie frumosul propriu -zis, ind e p e n ­ dent , a cărui esenţă constă în forma simplă, de agr e a lAzt':!, care place numai în senzaţi e prin atracţi e sau e m u ţ i ': �i care, din această cauză, nu p oate constitui d ecît m oti vul unei satisfacţii pur individuale. Numai perfecţiunea estetică esenţială este comparabi l ă c u perfecţiunea logică şi poate f i pusă c e l m n i bi n e i n legă tură cu aceasta. Considerată în acest sens, perfecţiunea es tetică, refe­ ritoare la acest frumos esenţial, poate să fie avantaj oasă pentru perfecţiunea logică . Din altă perspectivă însă e a îi este şi dezavantaj oasă, respectiv atunci cînd vedem î n perfecţiunea estetică numai frumosul inesenţial, atractiv sau emotiv, ceea ce place simţurilor în senzaţia simplă şi nu se referă doar la form a , ci �i la m a t e r i a sen s i bili ­ tăţii . Căci_ aţgiG_ţia şi emoţia pot d eraiJj a cel mai mult perfecţiune a logică în cunoştinţele şi j u d ecăţile noast rp . Fără îndoială că, în genere, între perfecţiunea este­ tică şi perfecţiunea logică a cunoştinţelor noastre rămîn e întotdeauna un fel de conflict, care nu poate fi înlăturat pe d eplin. Intelectul vrea să fie instruit, sen sibilitatea anima tă , intelectul vrea să cerceteze, sensibilitatea să simtă . Pentru a putea instrui, cunoştinţele trebuie să fie temeinice, pentru a fi , în acelaşi tim p, atractive, ele tre ­ buie s ă fi e ş i frumoase. Dacă o prelegere este frum o asă dar superfici ală , ea poate să placă numai sensibilităţii, nu şi intelectului, dacă este, d i mpotrivă , profundă dar a rid ă , place numai i n telectu lu i , n u şi s e nsibi l i tă ţ i i .


CUNOAŞTEREA [N GENERE

91

Cu toate acestea, pentru a satisface t r eb u i n ţ a naturi i umane şi în scopul popularizării cunoştinţelor, trebuie s <1 încercăm reunirea celor două perfecţiuni : să intenţionăm perfecţionarea es teti că a cunoştinţelo r apte pentru aceasta şi popularizarea cunoştinţelor scolastice, pe rfecte din punc t de vedere logic. Î n străduinţ:1 de a reuni în cunoş ­ tin ţele n oast r e perfecţiunea estetică cu cea logică nu tre­ buie să pierdem din ve d er e însă următoarele reguli : 1 ) că perfecţiunea logică trebuie să co n s tituie baza celorlalte p e rfe cţiu ni şi că, dec i , ea nu poate fi subordonată total sau sacrificată pentru vreo alta ; 2) că t r ebu i e să urmărim în mod spe c i a l perfecţiunea estetică formală - concor­ d anţa unei cun o ş ti n ţe cu legile intuiţiei: - , căci f ru m o s u l esenţial constă tocmai în posibilitatea de a se reuni cel m a i bine cu perfecţiunea logică ; 3) că t r eb u ie să fim foar te circumspecţi cu atracţia şi emoţia, prin care acţi o ­ nează o cunoştinţă asupra s enzaţiei şi î i menţine inte ­ resul, căci , în felul a cest a , atenţia poate fi uşor deplasată d e la o bi e ct l a subiect, ceea c e determină o influenţă foarte dăunătoare pentru perfe cţiu n e a logică a cuno�1 Ş ­ terii . Pentru a f a ce si mai e vidente d eosebirile esentLale · care există între pe.rf ecţ iunea l o gică şi cea estetică a cu­ noaşterii, nu numai în genere, ci şi din a l te puncte de vedere , particulare, le vom compara apelînd la cele patru momente principale - ale cantităţii, calităţii, relaţi e i şi m o d al it ă ţi i , pe baza cărora aj ungem la aprecierea per­ fecţiunii cunoaşterii. O cunoştinţ ă este perfectă 1 ) după cantitate , dacă este generală; 2) după calitate, dacă este distinctă, 3) după relaţie, d a că este adevărată; şi, în fine, 4) după modali­ ta te, dacă este certă . Deci , consi d er a tă din aceste puncte de vedere, o cu­ noşti nţă va fi logic perfectă după ca nti t a t e dacă are ge­ ne rali tate obiectivă (generalitatea noţiunii sau a regulii), - după c a l i t a te , d.acă a n ' d i s tin c ţ i e obiectivă {distincţie în concept) . - după relaţi e , dacă are adevăr obiectiv, în fine, după modalitate, dacă are certitudine obiectivă . Acestor perfecţiuni logice le c orespu nd , în raport cu cele patru momente principale, următoarele perfecţiuni estetice :


92

I M M . K A N T . INTRO D U C E R E

1) generalitatea estetică. - Ea constă în aplicabilita­ tea unei cunoştinţe la o mulţime de obiecte utilizate ca exemple, la care poate fi aplicată cunoştinţa respecti vă, şi prin care aceasta devine în acelaşi timp utilizabilă î n scopul popularizării . 2) distincţia estetică . - Aceasta este distincţia d i n intuiţie, în cadrul căreia, prin exemple, o noţiune gîn­ dită abstract este expusă şi explicată in concreta. 3) adevărul estetic. - Este un adevăr pur subiectiv, eare constă numai în concordanţ.a cunoaşterii cu subiec­ tul şi legile aparenţei sensibil e şi , prin urmare, nu repre ­ zintă decît o aparenţă g ene r a l ă . 4) certitudinea estetică. - Aceasta s e bazează pe ceea ce este necesar în conformitate cu mărturia simţurilor, adică ceea ce este confirmat prin sen zaţie şi experienţ.ă . ·

[ 3 . Raportul dintre cele două perfecţiuni] In cadrul pe rfecţiunilor amintite apar întotd eauna două elemente, care, în unitatea lor armonioasă, consti­ tuie perfecţiunea în genere, şi anume : diversitatea şi unitatea. La intelect unitatea rezidă în n oţiune, la sen s i ­

bilitate î n intuiţie. Simpla diversitate fără unitate nu n e poate mulţumi. Şi de aceea, dintre toate, a devă r ul este perfecţiunea d e bază, căci e l este temeiul unităţii prin intermediul rapor­ tării cunoştinţelo r n o astre la obiectul lor. Adevărul ră­ mîne întotdeauna, chiar şi pentru perfecţiunea estetiCă, conditia sine qua no n, cea mai importantă condiţi e neg a ­ tivă , fă ră d e care nimic nu poate să placă î n gene r e gustu lui . Prin urmare, nimeni nu poate spera să progre­ seze în ş ti i nţ e l e frumoase dacă n-a pus la baza cun oaşte­ rii sale perfecţiunea logică. Referitor la astfel de cun oş­ tinţe, caracterul şi abilitatea geniului63 rezidă realmente în cea m a i profundă a r m o n i z ar e p osibilă a perfecţiunii logice şi a celei estetice în genere, ambele trebuin d să fie i nst ru cti v e şi interesante în acelaşi timp.


PER FECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ CANTITATE

VI.

93

PERFECŢIUNEA LOGI CĂ A CUNOAŞTERII DUPĂ CANTITATE

[ 1 . Mărimea extensivă şi intensivă a cunoaşterii. Orizontul cunoaşterii : logic, estetic, practic J Mărimea cunoaşterii poate fi considerată în d o u ă în­ ţelesuri : fie ca mă ri m e extensivă 6 4, fie ca mărime inten­ s i vă 65 Prima se refe ră la sfera c unoa ş t e rii şi constă, deci, în mulţimea şi div e rs i ta te a acesteia; a doua se referă la conţinutul ei, care priveşte valabilitatea multiplă sau im­ p o r tanţ a lo gi că şi fec un d itatea unei cunoştinţe , întrucît este co n si d era tă ca bază a unor consecinţe m ul tipl e şi i m p or ta n te (non mu lta, sed multum). · P e'iîtiu ex ti n d e rea cm1oştinţelor noastre ::: au pentr u perfecţionarea lor din perspectiva mărimii extensive este bine să evaluăm măsura în care o cun o ş t i nţă c or e s pun d e cu s c o puri l e şi aptitudinile noastre. A ce a s t ă exam in are se referă la determinarea orizonţului cunoştinţelor noa s tre, prin care tr e b uie să înţelegem proporţia dintre mă­ .

-

Q

­

rime a tuturor cunoştinţelor şi aptitudinile şi scopurile subiectului . Acest o rizon t poate fi determinat :

1 ) logic, d in perspectiva facultăţilor s.au a capacită­ ţilor _de cu n o a ştere raportate la interesul intelectului. !n ..

acest caz t r eb u i e să ap r eciem : cît d e profund putem pă ­ t ru nde în c uprins ul cun oştinţelor noastre, cît d e p r o fu n d trebuie să înaintăm şi în ce măsură sînt utile din punct de vedere logic anumite cunoştinţe ca m i j lo ace în ve­ dere a obţinerii unor cuno ştin ţ e fundam entale, care consti­ tuie sc o pu rile no a str e ;

2) estetic, din perspectiva gustului, raportat la inte ­ resul sentimentului. Cine îşi d e t er m in ă estetic orizontul,

încearcă s ă o rienteze şti in ţa după gu s tul pubiicului , adică s-o populariz e ze, sau în genere s ă obţin ă numai cu ­ noştinţ e care pot fi c omunica te oricui şi care pot produce pl ă cere ş i interes chiar şi celor n ein struJ.ţi ;


94

I M M . K A N T . INTRODUCERE

3) prac;tjc., din perspectiva utilităţii raportată la in te ­ resul voinţei. Fiind determinat în funcţie de influenţa pe

care o exercită o cunoştinţă asupra moralităţii noastre. orizontul practic este pragm a t ic şi de cea mai mare i m ­ portantă . Orizontul cunoaşterii se referă deci la aprecierea ş i determinarea a ceea ce omul poate, îi este permis şi a r . t r e bu i să ştie. [2 . Orizontul cunoaşterii : istoric-raţional ; general-particular. Limitele orizontului. Utilitatea cunoştinţelor] Orizontul cunoaşterii determinat teoretic sau logic numai despre acesta vom putea vorbi aici - poate fi tratat fie din punct de vedere o biectiv, fie subiectiv. Ha portat la .. obiectel e cunoasterii, orizontul este sau ' ' istoric sau raţion al . :Prim ul este mai extins decît al doi ­ l e a , fiind chiar nemăsurat de mare, căci cunoştinţele noastre istorice n-au nici o limită. Orizontul raţional , dimpotrivă, poate fi delimitat. Putem stabili, de exemplu, asupra cărui tip de obiecte nu se pot aplica cunoştinţele matematice. Şi, în mod asemănător, în legătură cu cu­ noşti nţele filosofice ale raţiunii putem stabili pînă unde poate să meargă raţiunea a priori corect, fără nici o refe ­ rinţă la experienţă. Haportat la şu/)ţec,t, orizontul este sau gene ral şi abso­ lut sau particular şi condiţionat (ori z o n t privat). Prin orizont absolut şi general trebuie să înţelegem cong ruenţa limitelor cunoştinţelor umane cu limitele î n ­ t regi i perfecţiuni umane în genere . Aici apare deci între­ bare: t : ce poate să cunoască în genere omul C :l o m ? Determinarea orizontului privat depinde de mulţimea condiţiilor empirice şi a consideraţiilor particulare, refe­ ritoare, de exemplu, la vîrstă , sex, stare socială, mod de viaţă ş i altele de .ac e s t gen. Fiecare clasă d·: • osebită _ de oameni îşi are, deci , o ri zontul ei , în funcţie d e ca;p acită­ ţile speciale d e cunoaştere, scopurile şi pun ctel e ei de vedere. Fiecare ins , pc măsura individualităţii capacită­ ţilor şi a punctelor sale de vedere, are propriul său ori ­ zont. In fine, n e putem imagina chiar ş i u n orizont a l şi


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ CANTITATE

95

raţiunii sănătoase şi un orizont al ştiinţei, care au ne­ voie şi d e principii pen �ru a det ermina ceea ce p u t e m şi ceea ce n u putem şti . r Ceea ce nu putem şti este peste orizontul n ostru , ceea ce nu ne este permis să ştim sau ceea ce nu avem. iz evoie să ştim este în afara orizontului nostru. Ultima situaţie are însă numai o valabilitate relativă referitoare b un anumit scop privat, pentru a cărui realizare anumi te cu­ noş tinţe nu numai că nu contribuie cu nimic, dar pot con stitui chiar un obstacoL Cu toate acestea, nici o cu ­ noştinţă nu este cu totul şi în toate privinţele nefolosi­ toare şi inutilă, chiar d acă nu-i putem recunoaşte întot­ deauna utilitatea. Prin urmare este la fel de prostesc pe cît de nedrept reproşul pe care îl aduc anumite persoan e necultivate marilor oameni care lucrează cu multă stră ­ danie în d omeniul ştiinţelor : la ce f olosesc toate acestea? Această întrebare nu trebuie să şi- o pună niciodată cel car e vrea să se ocupe cu ştiinţele. D<�că s - :t r p resupu n e c ă o ştiinţă n - a r putea s ă d e a explicaţii d e c î t nsupr<l unui obiect posibil, a r fi dej a sufi c i ent pentru a-i justi­ fica utilitatea . Orice cunoştinţă logică perfectă are în­ totdeauna o utilitate posibilă, care, chiar dacă nu o ştim încă, va fi probabil d escoperită de către posteritate. Dacă în cultivarea stiintelor am fi urmărit întotdeauna să l e măsurăm utilitate � numai pe baza profitului material, a folo.aselor acestora, n-am fi avut nici aritmetică, nici geometrie. Î n afară de aceasta , intelectul nostru este ast­ fel rînduit, încît găseşte mai multă sati sfacţ.i e în simpl� . cercetare decît în folosul care se trag e de pe urma ei/ Acest lucru a fost observat încă de Platon. Omul işi simte în aceasta propri a-i superioritate ; simte ce înseam ­ nă să ai intelect . Oamenii care nu simt acest lucru tre ­ buie să invidieze a n i m alel e . Valoa rea in trinsecă pe care o au cunoştinţele prin perfecţiunea logică nu s e com­ pară cu valoarea lor exterioaTă care rezidă în aplicare. D u pă cu m n u ne este permis să ş tim ceea ce stă în afw·a orizontului n os tru , căci în funcţi e de interesele noastre se d ovedeşte a fi inutil, tot aşa nu ar tre bui să ştim ceea ce stă sub orizontul nostru , căci ne este dău ­ nător. Ambele situaţii trebuie înţelese numai în sens Teln ­ tiv, în nici un caz în sens .abs olut. -


96

IMM.

KA NT. INTRODUCERE

[3. Determinarea orizontului cunoştinţelor noastre]

In legătură cu ex tin d e rea şi d em arcare a cunoştinţelor n o a s tr e recomandăm următoarele reguli : 1 ) orizontul n o s tru tr ebui e , d e s i gu r , determinat din

timp; t otu şi el nu trebuie d et er min a t înainte ca indivi ­ dul însuşi să-1 p o a tă determina, ceea ce nu se petrece de obicei î n a i nt e de 20 de ani ; 2) e l nu trebuie s chi m b a t cu uşurinţă şi n i ci des (nu / trebuie să trecem de la un orizont la a l tu l) ; 3) să nu măsurăm o ri z o n tu l altora după al n o s tni şi să nu c on si d e ră m i n u ti l c e e a Cf: nouă nu ne fo l ose ş t e la nimic; ar fi t e m e r ar ă încercarea de a d e term in a orizontul altora, căci nu le cunoaştem suficien t nici capacităţile, nici in tenţii l e ; 4) să nu-l extindem şi să nu-l restrîngem p r e a mult. Căci cine vrea să ş ti e pre.a mult, nu ştie la urmă nimic, şi invers, cin e crede că anumite lucruri în genere n u - l interesează s e înşală adesea, ca, de exemplu, filosoful, cînd cr ede despre is t ori e că-i este inutilă . Trebuie d e asemenea să încercăm 5) să determ in ă m d !:q�in tg , _grj;z; on.tlJl .1l:!?� ol l:l:L�L îg_ţr_� ­ gului neam_,omenesc (atît p en tr u trecut, cît şi pe n tru vii­ � tor) , şi, de as em enea , în mod special, 6) s ă determinăm locul p e care îl ocupă ştiinţa noas­ tră în ori z on tu l întregii cuno.a şteri. La aceasta n e ajută enciclopedia universală, ca hartă uni v e r s a lă (mappe ­ monde) a ştiinţelor; 7) la determinarea o ri z o n tului nos tru specific trebuie să cercetăm cu grij ă : pentru care domeniu al cunoaşterii avem ma i multă î n cl i na ţi e şi atracţi e ; ce ne e st e mar mult sau m a i puţin necesar pentru î n d eplini r e a anumitor obli 5aţii ; ce este incompatibil cu obl ig a ţi i l e necesa re; şi, în fine, 8) să î n c e rc ă m întotdeauna ca m ai d egrabă s ă n e ex­ ti n d e m decît s ă ne restrîngem o riz o n tul . Î n ge ne r e , în legătură cu ex tinderea cuno aş te ri i nu tr ebui e să ne îngrij oreze ceea ce 1-a îngrij orat pe d'Alem­ bert. C ăci pe noi nu n e apasă greuta te a cunoştinţelor


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ

CANTITATE

97

noastre, ci ne stringe volumul spaţiului rezervat pentru acestea. Critica raţiunii, a istoriei şi a scrierilor istorice; - un spirit universal care se dedică cunoştinţelor ome­ neşti nu numai en detail, ci şi en gros, Vq restringe in­ totdeauna sfera fără a reduce conţinutul. Numai zgura c.ade din metal, adaosul fără valoare, învelişul care i-a fost pînă atunci necesar. Odată cu extinderea istoriei naturale, a matematicii etc. au fost inventate metode noi care le-au simplificat pe cele vechi şi au făcut inutilă m ultimea cărtilor. Pe inventarea unor astfel de metod e şi p � incipii n oi se bazează faptul că, fără să ne încărcăm m emori a , putem noi înşine, cu ajutorul acestora, să des ­ coperim ceea ce ne interesează. Prin urmare merită să fie considerat un geniu în istorie acela care o rezumă la idei ce pot rămîne pentru totdeauna.

[4 . Neştiinţa : materială-formală ; ştiinţifică­ obişnuită. lgnoranţa , abstracţia, poliistoria; polymathia, pansophia, filologia, humaniora] Perfecţiunea logică a cunoaşterii din punctul de ve ­ dere al extensiunii sale se găseşte în opoziţie cu neştiinţa . O imperfecţiune negativă sau o imperfecţiune a lipsei,

care, datorită limitelor intelectului, rămîne inseparabilă de cunoaşterea noastră . Neştiinţa poate fi conside rată din punct de vedere obiectiv sau din punct d e vedere subiectiv. 1 ) Din punct de vedere obiectiv, neştiinţa este sau nwterială sau formală. Prima constă într-o lipsă de cu­ noştinţe istorice, cealaltă într-o lipsă de cunoştinţe ra­ ţionale. Nu trebuie să fim total ignoranţi în nici un dome­ niu , dar ne putem limita , totuşi, cunoştinţele istorice, pentru a sta cu atît mai bine în cele raţionale, sau invers . 2) In sens subiectiv, neştiinţa est e sau erudită, ştiin­ ţifică, sau obişnuită, · Cine distinge limitele cunoaşterii , deci hotarul de unde începe neştiinţa - filosoful, de exem plu, care recunoaşte şi demonstrează cît de puţine lucruri putem şti despre structura aurului, din lipsă d e d ate necesare pentru aceasta -, acela este neştiutor con ­ form măiestriei sau erudiţiei. Dimpotrivă, cine este ne-


98

IMM. KANT. INTRODUCERE

şti u t or fără să recunoască cauzele care determină limi­ tele neştiinţei şi fără să-I intereseze aces tea e s te n e ş t iu tor - -în mod obi şnuit, nu în mod ş tiinţi fi c . Un a sem e n e a ins nu va ş ti niciodată că nu ştie nimic. Căci nimeni nu-şi po ate repr e z enta n e ştiinţa decît prin ş ti i n ţă , la f e l ca orbul, care nu-şi poate reprezenta întunericul atîta timp cît nu vede. Cunoaşterea neştiinţei noastre ·presupune, deci, ştiinţa şi ne face în a cel aşi timp modeşti, p e cînd · necunoaşterea ,_ei ne înfumurează. /In acest sens, n eştiinţa lui S o c r a t e a fost lăud abi lă ; după propriile sale m ă rtu rii, a fost chiar o ştiinţ ă a neştiinţei . Deci, celor c a r e posedă foarte multe cunoştinţe şi to tu ş i sînt uimiţi de m ulţim e a lu c ru r i l or pe care nu le ştiu nu li s e p o at e reproşa din a c e a stă cauză că sînt neştiutori . In ge�J:e.re, nu e s t e condamnabilă (inculpabilis) n eş ti i n ­ ţa d es p re obiecte a căror cuno a şte r e transcende orizontul nostru; ea p o at e fi chiar permisă ( d eşi numai în sens rel a t iv) d in pe rs p e ctiv a aplicării s p ecu l a t ive a facultă­ ţilor noastre de cunoaştere, căci , în a c es t caz, deşi obiec­ tele nu se găsesc deasupra o ri z ontu l u i nostru, sînt totuşi în afara lui . Neştiinţa este însă detestabilă dac ă se re ­ fe r ă la o biect e pe care trebui e să le cunoaştem şi care sînt şi uşor de cunoscut. Există o d i f eren ţă între a nu ş ti ceva şi a ignora ceva, a di c ă a nu-i da atenţie . Este bine să i gnoră m cît mai multe lucruri pe care nu e bine să le ştim. Deo s eb i tă d e a mbe l e este a bstracţia. Facem abstracţie d e o cunoştinţă . dacă îi ignorăm aplicaţia. în f e lul acesta , cuno ş t in ţ a se obţine in abstracta şi poate fi considerată apoi mai uşor ca pr inc i p i u în gen ere. Un asemenea mod d e a face ab­ st racţie de ceea ce nu n e i n tere sea ză este f o l o si to r şi rC'comandabil. Cei care sînt n e ş ti u t ori din pu n ct de vedere istoria s î n t de obicei savanţi din p un ct u l de v e d e re al r a ţi un ii . Ştiinţa istorică fără limite determinate se numeşte poliistorie; ea înfumurează. Termenul corespunzător pen ­ tru cunoaşterea raţională de acelaşi gen este polyma­ thia.66 N e avî nd limite determinate, istorice sau raţionale. p entru ambele ş tiinţe este potrivită d e nu m i rea de pan­ sophie.67 De istorie ţine şi ştiinţa despre in s t rum e nte l e ­


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPA CANTITATE

99

e rudi ţ iei, - filologia, care se referă la cunoaşterea căr­ ţilor şi a li m bilor (literatură şi lingvistică) . Simpla poliistor.ie este o .erudiţie/ ciclo.pi.c� căreia îi lipseşte un ochi - ochiul filosofiei/ Un ciclop matema­ tician, istoric, natu r alist , filolog şi lingvist este un erudit mare în toate a ceste ştiinţe, dar c.are consideră că este i nutilă orice filosofie referitoare la acestea. Aş·a -numitele Humaniora constituie acea parte a filo ­ l()giei plin care s e înţelege cunoaş t erea anticilor. Aceasta favorizează unitatea ştiinţei şi a gustu lui, şlefuieşte as ­ pe rităţile şi în'lesne ş te comunicabilitatea şi urbanitate a . consti tuentele umani tăţii. Humaniom68 se referă deci La initierea în ceea ce este u til pentru cultivarea gustului pe � ăsura modelului an ­ tic. Dintre acestea sî n t, de exemplu , elocvenţa, poezia, lectura autorilor clasici etc. Toate aceste cunostinte uma­ ' nistice pot fi considerate părţi practice ale fi i ologiei, destinate formării gustului. Trebui e să distingem însă filologul simpl u de u ma nist, căci aceştia se deosebesc prin faptul că unul ce rcete az ă la antici instrumentele erudi­ ţiei, pe cînd celălalt, dimpot rivă , instrumentele formării

gustului.

Beletristul sau bel esprit este un umanist corespunză­ tor exigenţelor contemporane în limbile vii. El nu este, deci, un s avan t - căci num a i limbile moarte sîn t astăzi limbi savante - ci un simplu diletant al cunoaşterii gus­ tului făcînd apel la modă, nu la antici . L-am putea numi un imi tator al umaniştilor. Poliistoricul ca filol o g trebuie să fie lingvist şi literat, iar ca umanist trebuie să fie un clasic şi un interpret al clasicilor. Ca filolog el este cul ­ tivat, ca umanist este civ i lizat. ·

[5 . Pedanteria, galanteria, temeinicia şi popularitatea] Din perspectiva ştiinţelor există două feluri de alte­ rări ale gustului predo minant : pedanteria şi galanteria. Prima rezervă_ ştiintele numai pentru şcoală /Şi le re ­ strin ge a stfel în pri vi nţa aplicării; cealaltă le re z ervă nu­ mai pentru societate sşu pentru lume. şi le restrîiJ gL· a stfel în privinţa conţinutului.


100

IMM. KANT. INTRODUCERE

Pedantul poate fi conside ra t în genere sa u ca savant, o pus omului de lume - este vorba de savantul înfu­ murat, fără experienţa vieţii, adică fără cunoaşterea m o ­ dalităţii de a împărtăşi cuiva propria s a ştii nţă -, sau ca om de talent, dar numai în aspectele formale, fă r ă re­ ferinţă la e s e n ţ ă şi sco pu ri . In ultima accepţi e este un chiţibuşar, m ă rg i n i t cu privire la mie zu l lucrurilor, r e f e ­ rindu-se numai la învelişul lor exterior. El reprezi ntă .copia nereuşită sau caricatura s piri tu l u i metodic. Pedan ­ teria poate fi numită, deci, şi meticulozitate meditativă şi precizie zadarnică în formalităţi (m i cro l ogie) . Un a s tfel de _formalism scolastic în afara şcolii apare n u num a i la savanţi şi în l e g ă t ur ă cu lucruri savante, ci şi la alte profesii şi leg a t de alte lucruri. Ceremonialul d e la c u rti l e nobiliare si din inalta soci e t a t e nu este a ltcev<1 dec Î t o goană d u p ă formalităţi şi tipicuri . In armată , d e şi pare la fel, situaţia este alta. Dar în discuţii, în îmbrăcă­ minte, la servir e a mesei , în religie domneşte adesea mul­ tă pedanterie. Precizia adecvată în cadrul formalităţilor e s te t?.m ei_!!Jsja (perfecţiunea m etodică , scolastică). Pedanteria este deci o t emein i c i e afectată, ca şi galanteria, ca o simplă curtezană care caută ovaţiile gustului, nu este nimic altceva decît o p opu la ri t a t e afectată . Căci galanteria con ­ s tă numai în strădania z ada rnică de a-şi face cititorul binevoi t or, de a nu-l ofensa cu vreun cu vîn t dificil. Pentru evitarea pedanteriei nu este suficientă perfec­ ţi onarea c unoştin ţ elor din ca d ru l ştiinţelor înseşi, ci şi d in perspectiva apl ic ă rii acestora . D eci n u mai savantul autentic se poate elibera d e pedant e rie, aceasta fiind în ­ totdeauna caracteristica unei minţi mărginite. In strădania de a o f e ri c uno ş ti n ţ elor n oastre perfec­ ţi unea temeiniciei scolastice şi în acelaşi timp po p u ­ laritatea, fără să cădem în g r e ş e ala a m int i t ă , a unei te­ m e i n i c ii sau a u nei popularităţi afectate, trebui e să n e pr e ocu pe înainte de toate perfecţiunea scolastică a cu­ n o ştinţe lor noastre - forma m etodică a temeinici ei - şi apoi t r e b u ie să n e îngrijim de modul în c a r e popularizăm metodic în ş coa lă cunoştinţele învăţate, .adică le facem accesibile şi în gene re comunicabile a ltora , fără să ad u ­ eem prejudicii temeiniciei d atorită popularităţii . C ă c i pentru perfecţiunea po pul ară, pentru a plăcea pu blic u lu i ,


PERFECŢIUNEA LOGICA DUPA

CANTITATE

101

nu trebuie să sacrificăm perfecţiunea scolastică, fără de care orice ştiinţă s e transformă în joacă şi cochetărie. Dar pentru a ne însuşi popularitatea autentică trebuie să-i citim pe antici, de exemplu scrierile filosofice ale lui Cicero, poeţii Horaţiu, Virgiliu etc . ; iar dintre cei noi pe Hume, Shaftesbury ş .a. - bărbaţi care au avut toţi multe l eg ă turi sociale cu lumea rafinată, condiţie indis­ pensabilă pen tru a putea fi popular. Căci popularitatea autentică necesită multe cun o ş tinţe practice despre lume 7i oameni,, cunoştinţe despre conceptele, gusturile şi nă­ zuinţele oamenilor, pe care trebuie să le avem perma­ nent în vedere la orice expunere şi chiar la alegerea ex­ presiilor convenabile, corespunzătoare popularităţii . O asemenea bunăvoinţă (condescendenţă) pentru putere a d e înţelegere a p ubliculu i ş i pentru expresiile obişnuite, fără a pune în umbră perfecţiunea scolastică, ci adaptînd doar exprimarea gîndurilor, astfPl în cît eşafodajul ceea ce este mPtodic şi tehnic în orice perfecţiun e - nu poate fi observ.at (aşa cum se trag lin ii cu creionul, pe care se scrie şi care sînt apoi şterse) - această perfecţiune au ­ t e n ti c populară a cunoaşterii est e o c a l it a te distinsă şi rară, care dovedeşte multă pricepere în ştiinţă. Ea are. în afară de multe alte merite, şi pe acela d e a putea oferi o d ovad ă despre priceperea deplină a u nu i anumit lucru. Căci simpla examinare scolastică a unei cunoştinţe lasă încă în dubiu dacă aceasta nu este cumva unilaterală şi d acă cunostinta însăsi are sau nu o valoare recunoscută de toţi oa {n e n.'ii. Şc_o � la are prejudecăţile ei, ca şi inteli ­ gen ţ a comună . În această privinţă , ele se corectează reci ­ p r o c Este important, deci, ca examinarea unei cunoştinţe să fie făcută de către un om a cărui inteligenţă nu de­ pinde de nici o şcoală. Această perfecţiune a cunoaşterii, car e îi permite o comunicare uşoară şi generală, ar putea fi numită şi ex­ t ensiune exterioară sau mărime extensivă a unei cunoş ­ tinţe, căci este răspîndită în afară printre mulţi oamen i . -

.

[6. Arhitectonica ştiinţelor] Existînd atît de multe cunoştinţe şi a t î t de diver�c. este indicat să facem un plan de ordonare a ştiinţel or, a s t­ fel încît acestea să corespundă în cea mai mare măsu ră


102

IMM. KANT. INTRODUCERB

cu sCJopurile noastre şi să contribuie la promovarea lor. Toate cunoştinţele se găsesc unele faţă de celelalte într-o înlănţuire naturală. Dacă pierdem din vedere, în stră­ duinţa de extindere a cunoştinţelor, această conexiune, atunci , din toată mulţimea cunoştinţelor, nu va rămîne decît o simplă rapsodie. Dacă ne propunem însă ca scop o ştiinţă principală şi considerăm că toate celelalte cu­ noştinţe sînt numai mijloace pentru obţinerea acesteia, atunci impunem cunoştinţelor noastre un anumit carac­ ter sistematic. Şi pentru a proceda la extinderea cunoş­ tinţelor noastre după un astfel de plan bine ordonat şi corespunzător scopului nostru, trebuie să încercăm , deci, să sur pri n dem conexiunea reciprocă a cunoştinţelor. Spre aceasta .!le că lăuzeş te arhitectonica 69 ştiinţelor, c.are re­ prezintă un sistem corespunzător ideilor, în care ştiinţele

sînt tratate în funcţie de afinităţile lor şi de legătu1·a .Jor sistematică într- Lm ansamblu de cunoştinţe care intere­ sează umanitatea. [7. Mărimea intensivă a cunoaşterii. Importanţa practică, dificultatea, subtilitatea]

In ce priveşte însă mărimea intensivă a cunoaşterii, ad i c ă a conţinutului ei sau a valabilităţii sale multiple şi a importanţei, care diferă esenţialmente, cum am re­ marcat dej a, de mărimea extensivă, de simpla sa deta­ liere, vom face numai următoarele observaţii : l ) O cunoştinţă care se referă l a mărime, ad ică între­ gul în aplicarea intelectului , trebuie deosebită de subti ­ litatea în detalii (micrologie) . 2) Trebuie să considerăm că . sînt importante din punct de vede r e logic toate cunoştinţele care favorizează perfecţiunea logică după formă, d e exemplu orice propo­ ziţie matematică, orice lege a naturii înţeleasă distinct. orice expli caţi e filosofică c o r e ctă Importanţa practică nu poate fi prevăzută, ea poate fi doar scontată. 3) Importanţa nu trebuie identificată cu dificultatea. O ţunoştinţă poate să fie dificilă fără a fi importantă şi invers. Deci dificultatea nu decide nici v a l o a re a şi nici importanţa unei cunoştinţe. Acestea depind de mărimea .


PERFECŢIUNEA LOSICA DUPA RELAŢIE

1 03

şi mulţimea consecinţelor. Cu cît

o cunoştinţă are mai multe consecinţe şi mai importante, cu cît are mai mu lte aplicaţii, cu atît este mai importantă. O cunoştinţă fără consecinţe importante -este o subtilitate-, cum era, de exemplu, filosofia scolastică .

VII.

PERFECŢIUNEA LOGICA A CUNOAŞTERII DUPA RELAŢIE

[ 1 . Adevărul. Criteriul material şi criteriul formal. Principiul contradicţiei. Principiul raţiunii suficiente : modus tollens, modus ponens. Principiul terţului exclus] O perfecţiune superioară a cun oaşterii , şi chiar con ­ , d_iţfa esenţială ş i indispensabilă a oricărei perfecţiuni, o c o n s ti tui e adevărul .7q Se consideră că adevărul constă în

concord anta cunoasterii cu obiectul. Pe baza acestei sim­ ple explic � ţii verbale, cunoştinţa mea, pentru a fi ade­ vărată , trebuie să corespundă cu obiectul. Or, eu pot compara obiectul cu cunoştinţa mea numai pentru faptul că îl cunosc . Cunoştinţa mea ar trebui deci să se con­ firme singură , ceea ce însă nu este suficient pentru ade­ văr. Căci , obiectul fiind în afara m e a , iar cunoştinţa în mine, eu nu pot aprecia totuşi nici odată altceva d ecît concon;l'anţa dintre cunoştinţa mea despre obiect cu ea însăşi . Un asemen ea cerc în definiţie era numit de că tre antici diale lă . Ş i r e a l m en te această greşeală le-a fost rep.-oşată întotdeauna logicienilor de către sceptici . Ei rem arcau că această d efinitie a adevărului seamănă cu situaţia în car e cin ev.a , vrî � d să facă o depoziţie la tri ­ bunal, invocă un m a r t o r pe care nu-l cunoaşte niil}.e:J)y EI ar vrea totuşi să se facă crezut pe baza afirmaţiei că martorul acela ar fi un om cinstit. Reproşul era într-ad e­ văr întemeiat, dar soluţia problemei amintite rămîne cu totul imposibilă pentru întreaga omenire. Intrebarea care se pune aici este dacă există şi în ce măsură există un criteriu al adevărului care să fie ce rt, universal şi aplicabil. Căci aceasta a r trebui să fie sem­ nificaţia întrebării : ce este adevărul? .


104

IMM. KANT.

INTRODUCERE

P en tru a p u tea răs pun d e la ac ea stă întrebare impor­ tantă ar trebui s ă d istin gem corect în cadru l cunoaşterii noastre ceea ce ţine d e materia acesteia şi se raportează la obi e ct, de ceea ce ţin e de forma pură, aceasta referin­ du-se la c on d i ţia fără de care o cun o ş ti nţ ă n-ar mai fi în genere c un o ş tin ţă . Avînd în vedere această d e os eb i r e din­ tre aspec tu l obiectiv, mater:ial şi cel subiectiv, formal din cunoaşterea noastră , întrebarea precedentă s e d iv d e deci in d o u ă probleme aparte : 1 ) E x i s t ă un c ri t e ri u al adevărului universal şi mate­ rial? şi 2) Există un criteriu al a d e v ă r ulu i universal şi for­ mal? Un criteriu universal si . material al a d e vă rulu i nu este po s i b i l ; /- el e s t e contra dictoriu în sine însuşi. Căci, în cali tate de criteriu u n ive rs a l , valabil realmente pentru toate o b ie cte l e, el a r trebui să facă abstracţie .completă de toate deosebirile dintre a ce st e obiecte şi totuşi să fun c ţ i on e ze în acela şi timp ca criteriu material tocmai pe baza a ce s t o r deosebiri . A c e a sta , pentru a putea sta­ bili dacă o c un oş tin ţă corespunde exact cu acel obi e ct la care se r ef e ră şi nu cu un obiect oarecare în gen e r e - situaţie în ca re nu s - a r spune propriu-zis n i mi c . Căci adevărul material trebuie s ă con s te a î n c onco rdanţa un ei cun o ş t in ţ e cu a c e st obiect determinat la c ar e se refer ă , î n truc î t o cunoştinţă c a re este a d evă rată în r a po rt cu un o b i e ct poate să fie falsă în ra p o r t cu a l t obiect. Este deci abs u rd ă pretenţia la un criteriu universal şi m a te ri al al ad evă ru l ui care, în acelaşi timp, să facă şi să nu facă abs t racţi e de to ate deosebirile dintre obiecte. �n legătură CU pr ob l e ma Un!Jl_f;Ţţt�z.:ţ� unive,r�r;tl /9Tm.cil a)..._ .adevărului , s.dluţia est e mai u ş oar ă , căci · se poate p ro ­ cec:b în mod anal o g . Adevă.rul formal constă P, Ur şi sim­ · plu în conc o r dan ţa c un oş ti n ţe i cu ea î n s ăşi , /f ă cîn d ab­ stracţie totală de orice obiecte, şi de t o ate deo s ebirile din­ tre ele. Iar c ri t e ri i l e universale f o rm a l e ale ad e vă rulu i sînt-locmat no tele logice uni v ersal e ale . c on c o rd anţej _cu -. n o aşteri i cu ea însăşi ; sau - ceea c e reprezintă acelaşi lucr u - (!U leg i l e universale ale intelectului ş i ale ra ­ i

_ţiunii.


PERFECŢIUNEA LOGICA DUPA RELATIE

105

Aceste criterii formale, universale, nu k._ţgţ,_ <:;e.-i drept, s_uficiente pentru adevărul obiectiv, dar .S înt, totuşi, · con­ siderate conditia sine qua non a acestuia/ Căci înaintea întrebării dacă cunoştinţa concordă cu obiectul, trebuie pusă întrebarea dacă ea concordă cu sine însăşi (din perspectiva formei). Şi aceasta este obiectul logicii. Criteriile formale ale adevărului în logică sînt 1 ) principiul contradicţiei şi 2) principiul raţiunii suficiente. Prin interm ediul primului criteriu determinăm posi­ qilitateta logică, prin ultimul realitatea logică a unei cunoştinţe. Adevărul logic al unei cunoştinţe cesită : In primul rind: ca aceasţă cunoş ţă să _ iie logic . _p,o.­ s_ibilă,. respectiv. să nu �se contrazic - . Insă această carac­ teristică a adevărului. logic intern . este numai negativâ; căci o cunoştinţă care se contrazice este într-adevăr falsă , dar dacă nu se contrazice, nu este întotdeauna adevă rată. 1 In al doilea rînd: � fie logic înte.meiată, adică a) să ai�;'! antecedenţi şi b) să nu aibă consecvenţi falşi . n ,--Acest al doilea criteriu al adevărului exterior sau al raţionabilităţii cunoştinţei, care se referă la legătura lo­ gică a unei cunoştinţe cu antecedenţii şi consecvenţii, este pozitiv. In legătură cu acestea sînt valabile urm ă ­ toarele reguli : 1 ) Din adevărul consecventului se poate conchide adevărul cunoştinţei ca antecedent, dar numai în mod negativ: dacă dintr-o cunoştinţă decurge un consecvent fals, atunci cunoştinţa însăşi este falsă. Căci dacă ante­ cedentul ar fi adevărat, atunci şi consecventul ar i rebui să fie adevărat, căci consecventul este determinat prin antecedent. Invers însă nu se poate conchide, respectiv că "dacă dintr-o cunoştinţă nu decurge nici un consecvent fals, atunci ea este adevărată" , căci dintr-un antecedent fals putem trage consecvenţi adevăraţi. 2) Dacă toţi consecvenţii unei cunoştinţe sînt adevă­ raţi, atunci şi cunoştinţa este adevărată. Căci dacă ar fi cev.a fals în cunoştinţa respectivă , atunci ar trebui să aibă loc şi un consecvent fals .

� ·

. .


IMM. KANT. INTRODUCERI!

106

De la consecvent putem conchide, într-adevăr, la un antecedent, dar fără să putem determina acest antece ­ dent. Numai din ansamblul tuturor consecvenţilor se poa­ te conchide la un antecedent determinat, care ar fi cel adevărat. Primul mod de raţi<,m a.r.e, după care consecventul poate fi numai un criteriu suficient negativ şi indire c t al adevărului unei cunoştinţe, se numeşte în logică mo­ dul apagogic12 (modus tollens). Acest procedeu, care se aplică frecv:�nt în geometrie, are avantajul că, pentru a demonstra falsitatea un�i c:y­ noştinţe, este suficient să deduc din ea un singur consec:_v ent fals . .-Pentru a demonstra că pămîntul nu este pla t , fără să invoc antecedenţi pozitivi şi direcţi , pot conchide apagogic şi indirect; dacă pămîntul ar fi plat, atunci steaua polară ar trebui să fie întotdeauna la aceeaşi înălţime ; cum acest lucru nu se petrece, urmează că el nu este plat. I� cazul celuilalt , al _tDodului de raţionare pozitiv şi direct (modus ponens) apare dificultatea că ansamblul consecvenţilor nu poate fi cunoscut apodictio73, şi deci că printr-un asemenea mod de raţionare nu s e poate ajunge decît la cunoştinţe al căror adevăr este probabil şi ipo­ tetic (ipoteze), conform presupoziţiei că acolo unde sint mulţi consecventi adevăraţi, s-ar putea ca şi toţi ceilalţi să fie adevăraţi. Am putea stabili, deci, trei principii în calitate de cri­ teri i universale, pur formale sau logice ale adevărului ; acestea sînt : 1) Princi p ilJ.:J co:g.tra_g i.G.ţiei şi a.J lg�!lţ��ţţţ (principium contrăaie'tionis et identitatis), prin oare se determină _ po.:_ · . sU>.Wta_ţea internă a unei cunoştinţe pentru judecăţile .ru;Q_blemiiiice. 2) Principiul raţiunii suficiente (principium rationis sufficientis) , pe care se bazează realitatea (logică) a unei cunoştinţe; - faptul că ar fi fundamentată ca materie pentru judec�1f!e .as�_r.tqr;j� 3) Principiul terţului exclus (principium exclusi medii inter duo contradictoria), pe care se bazează necesitatea

/

<


PERPECTfUNBA LOGICA DUPA

107

RELAŢIE

(logică) a unei cunoştinţe ; - faptul că noi ar trebui să judecăm aşa şi nu altfel, respectiv faptul că ar fi fals , contrariul - acesta este principiul judecăţilor ap odic - •

tice.1)i

-./

[2. Falsitatea şi eroarea. Originea erorii : ap arenţ a , ignoranţa] Contrariul adevărului este falsitatea, eate, consider;:1 ti drept adevăr, se numeşte eroare. O jud ecată eronată căci eroarea, ca şi adevărul, apare numai în jud ecată este aceea care înlocuieşte adevărul cu aparenţa adevă --· rului .

· ·- ­

· - -·· · ·

Este uşor de înţeles cum de este posibil adevărul, căci aici intelectul acţionează după legile lui esenţi a le.

Qum. este însă posibilă eroarea în înţelesul formal al cuvîntului, adică forma gîndirii contrară intelectului, acest

lucru este greu d e conceput, tot aşa cum în genere n u este de înţeles cum poate fi lipsită o facultat e d e pro ­ priile sal e legi esenţiale. J.ustificarea erorii nu poate fi căutată deci în intelectul însuşi şi nici în legile s ale esen ­ ţiale şi, cu atît mai puţin, în limitele intelectul ui, tn care rezidă într-adevăr cauza neştiinţei , dar nu a e rorii . pacă Îf!• .f!.l!. _a m ave a n �ci o altă fac.ult � t � de c ur oaştere V A 'ar, m afa ra d e teîectul, a tunci n - am greşi mciQdf,lta. . . . inteft.�ct, maÎ dfspunem de Încă O �Ur;Sa i ndispensabilă a . qmoaşterii Aceasta este sensibilitat�a;, ca1 e ne furni zează materia gîndirii şi acţionează în plus după alte legi decît intelectul. Din sensibilitate, considerată în � i pentru sine, nu poate să provină însă eroarea, căci simţurile nu j udecă de loc.

decî!

p-

Ori ginea oricărei erori a r trebui să fie d eci că utată enţa-.ne.9 bs�,rvată a. s�n.sibilitnţ asy.pra ir1,numai în telectului sau, :rp._ai pre_c ls , . asupra judecăt#J Aceas t ă in­ ' fllienţă n e ermite deci să considerăm cauzele pur su­ biective d rept cauze obiective şi, prin urmarel:'iă înloa .ci.aevărului. cuim adevărul însuşi cu s impla . ...aparenţă . .. . .. . .. . . 1 Căct-tucmat lri aceasta constă esenţa aparenţei , care trebuie deci înţeleasă drept o cauză a faptului gă o cu ­ noştinţă falsă poate fi socotită adevărată.

lw-.tl:u. p

p.

__


lOII

IMM . KANT. INTRODUCERE

Ceea ce face posibilă eroarea este deci aparenţa, pe baza căreia se confundă în judecăţi c��a ce . �ste pur .subiectiv cu ceea ce este o biectiv . 1 ntr-un anumit sens, şi intelectul poate fi considera t răspunzător de erori, căci, din lipsă de atenţie cuvenită . la acea influenţă a sensibilităţii, se lasă derutat de apa­ renţa care se naşte din aceasta, considerînd drept obiec­ tive cauzele pur subiective de determinare ale judecăţii sau admiţînd ca adevărat după legile sale proprii ceea ce este adevărat numai după legile sensibilităţii. Prin urmare, numai vina neştiinţei constă în limitele intelectului ; vina erorii trebuie să ne-o imputăm nouă înşine . Natura ne-a lipsit, într-adevăr, de multe cunoş­ tinţe, ea ne-a lăsat asupra multor lucruri intr-o ignoranţă iremediabilă ; eroarea însă nu poate fi trecută pe seama ei. Ceea ce ne conduce spre eroare este propria noastră tendinţă de a judeca şi de a decide şi acolo unde, din cauza limitării noastre, nu sîntem capabili să judecăm şi să decidem. [ 3 . Erori parţiale. Cunoaşterea vagă.

Subtilitatea]

Insă toate . erorile , în care poate să cadă intelectul uman, sînt numai parţiale, şi în _ grice jude€:ată... .er.o.nată trebuie să fie şi ceva adevăr,· Că�!_ o _ eroare totală ar fi o contradicţie absolută faţă de legile intelectului şi ale raţiunii . In ce mod ar putea să apară ea ca atare din intelect şi, fiindcă este totuşi o judecată, să fie conside­ rată ca un produs al intelectului ? Din perspec � iva adevărului şi a eronatului în cunoaş­ terea noastră, dtstin_gern o -·�ur1 oaşt�re exac tă şi una vagă. Cunoasterea este-exac tă dacă este conformă cu obiectul ' ei , sau dacă nu are loc nici o eroare faţă de acest obiect; - 0ste vagă, dacă poate fi eronată în acest sens, fără să fie chiar o pusă intenţiei noastre . Această distinctie se referă la d eterminarea mai ex­ tinsă sau mai restrinsă a cunoaşterii noastre (cognitio late vel s tric te determinata). Uneori este necesar ca la în­ ceput o cunoştinţă să fie determinată într-o sferă - mai extinsă (late determinare), în special in domenii istorice. -


PERFECŢIUNEA LOGICA DUPA

R!LAŢI!!

109

I-n cadrul cunoş tinţelor raţi onale însă totul trebuie să fie

exact ( s tri c te) determinat. Cînd determinarea este extinsă se s p une că o cunoştinţă este determinată praeter prop­ ter.76 Depinde de intenţia cunoştinţei d acă ea t rebuie să fie exact sau vag determinată. :Q �term inarea extinsă lasă întotdeauna loc şi pentr.u eroare., car e poate să aibă însă li m itele sale determ i nate. Eroarea apare în sp eci al atunci cînd în locul_ unei detenninări stricte este adoptată una ex.tinşă,. �e exemplu în m aterie de moralitate, unde t o tul trebuie să fi e strict d eterm i n at . Cei care nu fac ac e st lucru sînt numiţi de către englezi latitudinari. Pornind de la exactitate, ca perfecţiun e o bi e ctiv ă a c unoaşte r ii - căci în acest caz cunoaşterea t r ebu ie să co i n cid ă pe deplin cu obiectul -, pu tem d i stinge în plus ��itg.tgp /Ea reprezin tă o perfecţiune subiectivă a cu­ noaşterii . O cunoş tinţă despre un lucru est e subtilă , dacă se descoperă în aceasta ceea ce scapă de obicei d i n atenţia altora1 Ea necesită d eci o aten ţie sporită şi un mai mare efort al inteligenţei . Mulţi blam ea ză orice subtilitate , fiind în realitate în­ capabili de a o obţine. Dar aceasta în sine face întot­ deauna cin s te intelectului şi este chiar valoroasă şi nece­ sară, dacă se aplică la un o b i e c t demn de a fi observat. - Dacă am pu tea să atingem însă a cel aş i scop cu o a ten ­ ţie şi un efort obişnuit al intelectului, dar am folosi , to­ tuşi, mi j lo ace suplimentare, am face o ris ipă inutilă şi am cădea in subti lităţi , care sînt într-adevăr grele, dar nu folos es c Ia n imi c (nugae difficiles). După cum .JUJ,gul se opune e x a c tului. tot astfel .g:r.,q ­ s.!,.� rul se opune subtilu lui ..

[4. Descoperirea aparenţei. Absurditatea] Din natura erorii, în noţiu n ea căreia, după cum am observat, es te conţinută ca notă esenţi ală, în afară de falsitate, şi a pare nţa adevărului , rezultă pentru adevărul cunoştinţelor ·n oa stre următoarea regulă importantă : Pentru a evita erorile - şi nici o eroare nu este ine ­ vita b ilă cel puţin î n m od ab s olu t sau de-a dreptul, deşi poate fi re la tiv inevitabilă în cazurile cînd sîntem nevoiţi să judecăm chi a r cu riscul de a greşi - d e ci pe n t ru a


I M M . KANT. INTR ODUCERE

110

eyita erorile, tr�buie să le, desco perim şi să le explicăm � sursa, respectiv apq:renţa . Dar acest lucru nu 1-au făcut âeCît puţini filosofi . Ei au încercat d oar să respingă ero -· rile însele, fără să indice aparenţa din care provin. lnsă de_scoperirea şi soluţi onarea aparenţei este de mai mare folos pentru adevăr decît respingerea directă a erorilor în sine, prin care nu poate fi blocată şi nici prevenită sursa lor; căci, în alte cazuri, aceeaşi aparenţă, fiindcă nu o cunoaştem, ne conduce din nou la erori . Căci, chiar dacă sîntem convinşi că am greşit, ne rămîne totuşi, in cazul cînd aparenţa însăşi, care stă la baza erorii noas ­ tre, nu a . fost respinsă, încă un rest de scrupule, oricît de slabă ar fi j us ti fic are a pe care le-o putem da. ln plus, prin e;xplicarea aparenţei i se face un fel de dreptate şi celui care greşeşte. Căci nimeni nu va admite că s-a înşelat fără o anumită aparenţă de adevăr, care ar putea să înşe le şi pe cineva mai perspicace, c ăci tn acest caz se apelează la motive subiective. O eroare in care aparenţa este evidentă şi pentru intelectul comun (sensus comunis) se numeşte f-!9�Y!:..C!:� :­ � Reproşul absurdităţii este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, in special prin respingerea erorilor. Căci pentru. acela care susţine o absurditate, aparenţa care stă - la baza acestei fals it ăti evidente nu este evidentă Trebui,e Î nceput p rin a-i fac � evidentă această apariţie . Dacă persistă, atunci eş_ţ!;!_,_desigur . un o m absurd ; iar în această situaţie nu mai este nimic de făcut. El a devenit prin aceasta i ncap abil şi nedemn de alte corectări şi res­ pingeri. Căci unei persoane absurde nu i se poate de­ monstra p ro priu zi s nimic, orice argument ar fi în acest caz z ad arni c Cînd se demonstrează absurditatea nu mai este vorba de oameni absurzi, ci de persoane intel ig ente . lnsă, în acest caz, dezvăluirea absurdităţii (deductio ad absurdum) nu mai este necesară. O eroare căreia nu i poate folosi nimic drept scuză. �lici mjica1· aparenţa, poate fi numită şi�ep_ţie; iar._.QTQ.::. �� ::7'· o eroare a cărei neştiinţă rezidă --în -cuno aşter e a ·obişnuită sau încălcarea atenţiei comune. Gceşeala în principii este mai gravă dectt în ap li­ . ·

. ..

-

.

-

carea eL


PERFECŢIUNEA LOGICĂ

DUPĂ CALITATE

lll

.. . , ·

[5. Aprecierea exterioară a adevărului]

O notă exterioară sau o probă exterioară a adevărului constă în compararea propriilor noastre judecăţi cu ale altora, căci subiectivul nu poate să participe în acelaşi mod la toţi ceilalţi, prin urmare aparenţa poate fi astfel explicată. _ Incompatibilitatea judecăţii celorlalţi cu a noas­ tră trebuie considerată deci ca o notă exterioară a erorii şi ca un îndemn la cercetarea procedeelor noastre de ju­ decare, dar fără a le respinge neapărat din această cauză. Căci este posibil să avem totuşi dreptate în fapt şi să greşim numai în manieră, adică în modul de exprimare. Intelectul uman comun (sensus communis) este chiar în sine o piatră de incercare pentru descoperirea erorii în aplicarea tehnică a intelectului., Aplicarea intelectului �omun ca probă pentru aprecierea utilizării corecte a intelectului speculativ înseamnă orientare.a in gindire sau în aplicarea speculativă a intelectului77 prin intermediul intelectului comun .

[ 6 . Reguli pentru evitarea erorii] Regulile generale şi condiţiile pentru evitarea erorii în genere sînt : 1) a gîndi prin sine, 2) a gîndi in locul altuia, şi 3) a gîndi întotdeauna în concordanţă cu tine insuţi. Maxima gîndirii prin sine poate fi numită l!imu.­ ritoare; maxima transpunerii în altă perspectivă de gîn-ălre ·poate fi numită �;ţţe.�i.'ll_li; iar maxima gîndirii per­ ·manente în con<�ordanţă cu tine însuţi poate fi numită consecventă sau arta de a gîndi coerent. VIII. PERFECŢIUNEA LOGICA A CUNOAŞTERII DUPA

CALITATE

[ 1 . Noţiunea de notă] Din perspectiva intelectului, cunoaşterea umană este dis..c:ur.sivă; adică se produce prin reprezentări, care pun la ba za cunoaşterii ceea ce este comun mai multor obiec­ te, deci prin intermediul notelor, ca atare. Cunoaştem, în


IMM.

112

KANT. INTR ODUCERE

co n s e ci n ţă , obiectel e nurnfii prin note; c eea c e inseam n ă recunoaştere, care, la rîndul ei, provine din cunoaştere . _Q_,:aptă este ceea ce c o ns titui e în 'raport cu o biec tu l o parte a c unoaşteri i ac es tuia; sau - ceea ce este a c el a şi lucru - o reprezentare parţială, în măsura în care este con sid erată ca fundament al cunoaşterii întregii 1"eprezen­ tări. Toate n o ţiuni l e noastre sint deci note şi ori ce gîn­ dire este o reprezentare prin note. Orice notă poate fi tratată din d o u ă perspective : In primul rînd, ca reprezentare în sine insăşi; In al doilea rîn d, ca aparţinînd, in c alit at e de noţiune parţială, intregii reprezentări a unui obiect şi, prin ac e a s ­ ta, ca fundam ent al cunoaşterii acestui obiect. Toate notele, considerate ca fundamente ale cunoaş­ terii, sint a plic a te în două modalităţi, una internă şi alta externă. Aplicarea d internă constă in derivarea efectuată în vederea cun oaşteri i lucrului însuşi prin note, ca fun­ d a men t e ale cunoaşterii lui. A pl ica rea ext�roă c o n s tă in comparaţie, respectiv in posibilitatea de a com p ara un obiect cu celelalte prin note, după regulile i d en tităţi i şi __

ale

diversităţii.

[2 . Clasificarea notelor] Intre note există o mulţime de diferenţe specifi ce. Prin intermediul acestora notele pot fi clasificate astfel : 1 ) ....:t!ol.ote .. -anaZitice iau note sintEtice. :. - Primele sînt noţiuni parţiale ale noţiunii mele real e (pe care le gin ­ desc dej a în ac e as ta ) , celelalte, dimpotrivă, s în t noţiuni p a rţial e ale noţiunii totale, care este doar po si b ilă (ded ca re ar trebui să se constituie mai întîi printr-o sinteză a mai multor părţi). - Primele sînt toate no ţiuni;_ ale raţiunii, ultimele ar putea fi noţiuni ale expe r ienţ e i! 2) Co01·donate sau subordo'flate. - Această îm pă rţir e a notdor presupune ordonarea lor una după alta sau una sub alta. No tele sînt coo rd onate, d a c ă fiecare dintre ele este re ­ prezentată ca notă n emij loc i t ă a l u c ru lu i ; iar _subordo­ nate, da că o notă este reprezentată faţă de un obiect numai prin intermediul altor note. - Leg ătur a notelor coordonate în intregul noţiunii se numeşte agregat; legă­ tur a notelor subordonate serie. Ag rega rea notelor coor-


PERFECPUNEA LOGICĂ DUPĂ CALITATE

113

donate constituie totalitatea noţiunii, care însă, avînd î n vedere noţiunea empirică sintetică, nu poate fi niciodată desăvîrşită, ci seamănă cu o linie dreaptă nelimitată. Ş�ria notelor subordonate se blochează a parte ante sau din perspectiva principiilor, de noţiuni neanalizabile, care, din cauza simplităţii lor, nu pot fi divizate in con­ tinuare; a parte post sau avînd în vedere consecvenţele, seria este, dimpotrivă, infinită, căci avem, într-adevăr, un gen suprem, dar nu avem nici o specie ultimă . Odată cu sinteza oricărei noţiuni noi, în agregarea no­ telor coordonate creşte şi distincţia extensivă sau desfă­ şurată; după cum creşte şi distincţia intens_ivă sau adin­ cită, odată cu analiza continuă a noţiunii în seria notelor subordonate. Acest ultim tip de distincţie, servind în mod necesar la profunzimea şi coerenţa cunoaşterii, este, mai ales din această cauză, o problemă principală a filo­ sofiei şi este pusă , în special în cercetările metafizice, la cea mai m a r e cinste. 3) Note afirmative sau negative . - Prin primele cu­ noaştem ce Pste obiectul; prin ultimele ceea ce nu este. Notele negative servesc pentru a ne feri de ero ri . Deci ele n u sînt necesare acolo unde este imposi bil sa ne înşelăm, ci sînt necesare şi de importanţă numai în acele cazuri în care ne îndepărtează de la o eroare i m ­ portantă, î n care a m putea nimeri c u uşurinţă. Astfel, cînd este vorba de noţiunea unei fiinţe ca Dumnezeu, ntunci notele negative sînt foarte necesare şi impar tante. :ţ>_rj_I_l notel� afirmative vrem deci să înţelegem ceva; , prin cele negative - în care pot fi transformate toate notele - vrem doar să nu înţe legem greşit s.au să n u n e înşelăm asupra unui lucru, chiar dacă nu putem şti nimic despre el. 4) Note importante şi fecunde sau goale şi n eÎ1npor­ tante . O notă este importan tă şi fecundă dacă reprezintă cauza cunoaşterii unor consecinţ e mari şi numeroase; re­ feritoare, pe de o parte, la aplicarea ei internă, in derivare - suficientă pentru a putea obţine p e această cal e foarte multe cunoştinţe despre lucrul însuşi ; pe de altă parte, referitoare la aplicarea sa externă prin comparaţie -, aceasta servind atît la cunoaşterea a s e _ _

-

-


114

IMM. KANT. INTRODUCERE

mănarn unui lucru cu multe altele, cît şi a deosebirii acestuia de celelalte. In rest, trebuie să distingem aici importanţa şi fe­ cunditatea logică de cea practică - utilitatea de uzabi­ litate. 5) Note suficiente şi necesare sau insuficiente şi ac­ c i den tale . - O notă este suficientă, dacă ea ajunge pen­

tru a deosebi oricînd obiectul de toate celelalte; în caz contrar este insuficientă, ca, de exemplu, nota lătratului la cîine. - Dar suficienţa notelor, ca şi importanţa lor, poate fi determinată numai într-un sens relativ, în legă­ tură cu scopurile pe care l e urmărim printr-o cunoştinţă . In fine, sînt nece.sare acele note care trebuie să apară intotdeauna odată cu lucrul prezentat. Astfel de note sînt numite şi esenţiale şi sînt opuse celor ne es e nţiale şi a c c id e n ta l e , care pot fi separate de noţiunea obiectului. Intre notele necesare există însă încă o deosebire. Unele dintre acestea îi revin obiectului in calitate de cauze ale .altor note ale unuia şi aceluiaşi lucru ; altele, dimpotrivă, numai în calitate de consecinţe ale altor note. Primele sînt note primitive şi cons titut i v e ( constitu­ tiva, essentialia in sensu strictissimo); celelalte se numeso atri bute (consectaria, rationata) şi aparţin, într-adevăr, şi esenţei obiectului, dar numai în măsura în care tre­ buie să fie derivate mai întîi din părţile sale esenţiale, ca, de exemplu, în noţiunea triunghiului, cel e trei un ­ ghiuri din cele trei drepte. Notele neesenţiale sînt la rîndul lor de două feluri ! ele privesc fie determinaţii interne ale unui obiect (modi), fie relaţiile externe ale acestora (relationes). Astfel, nota erudi ţi e i desemnează o determinare internă a omului ; a fi stăpîn sau sclav - numai o relaţie externă a acestora.

[3 . Esenţa logică a obiectului] Ansamblul tuturor părţilor esenţiale ale unui obiect sau suficienta notelor acestuia în conformitate cu coordo­ narea sau s�bordonarea constituie esenţa acestuia (cam­ plexus notarum primitivarum, interne c o nc ep tui dato suf­ ficientium; sive complexus notarum, conceptum aliqu em primitive constituentium).


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ CAUTATE

115

In această defin i ţie însă nu trebuie să în ţeleg em nici ­ decum că ar f i vorba de es enţa reală sau naturală a o biectulu i , căci pe aceasta nu o putem descoperi ni c ă ­ ieri . Deoarece logica f a ce ab s tr a cţi e de ori ce conţin u t al cun o aş teri i , deci şi de lucrul însuşi, în această ştiinţă nu poate fi vorba decît de esenţa logică a o bi e ctu lu i . Iar pe a c e a s t a o putem recun o aşte uşor. Căci ea nu c e re nimic in p lus, decît cunoaşterea tuturor predicatelor, din per­ spectiva cărora este determinat un obi e ct prin n o ţiunea Sf!:; în locul faptulu i că, pent ru e senţa reală a o bi e ctului (esse rei), se cere cunoaşterea acelor predi cat e d e care depinde tot ceea ce a parţine fi i nţei sale, in ca l i tate de fundamente ale determinării. - Dacă vrem, de exemplu, să d e te rm i n ăm esenţa logică a c orp ulu i , nu este d e l o c necesar să c ăutăm pentru aceasta datele în natură, ne putem indre p ta reflexiile numai la notele care c on stitui e în mod originar, ca părţi es en ţi a le (constitutiva, ra ti one s ), noţiunea fundamentală. Căci esenţa l o gică n u este nimie altceva decît pri'TTUl noţiune fundam e n tală a iu,tu?·or no­ te lor necesare ale unui o bi e c t (esse conceptus).

[ 4. Claritatea şi distincţia notelor] Prima t reapt ă a perfecţiunii cun o aş t eri i noastre din punctul de v eder e al c a lită ţ i i este deci claritatea acesteia. O a d ou a treaptă sau un grad m ai in a l t d e claritate este ctistincţia. Această c o n s tă în clarita tea no t e l or : In acest caz , treb uie să d i s ti n g e m înainte de ţoq.te d is: t i n cţi a lo gi că , in genere, de distincţia estetică. 78 D i s t i nc ­ ţia logică d epind e de cla ritat e a obiectivă . a: . n o telor , pe cînd cea estetică de c l a ri t a t ea subiectivă a a cest o r a. . Prima . �ste . o -Cl a ri ta te prin noţiune, la d o u a o claritate prin in­ Ju iţie,.-- Ulti m u l tip de d is t in c ţie c onstă într-o simplă vioi­ ciune şi inteligibilitate, adică i n tr - o s i m plă claritate pri n exemple in � oncre t o 1{căci multe l ucru r i pot fi inteligi -· .. bi l e fără a f i totuşi distincte, şi invers, multe l u cru ri pot fi d isti nc te , dar, totuşi, greu de înţeles, c ăci ele merg regres iv pînă la note îndepărtate, a căror l eg ătu r ă cu in tu i ţia este p o sibi lă numai printr-o l un g ă serie). D isti n cţia obiectivă determină adesea ob s cu ri t a te su­ biectivă şi invers. Deci nu sint rare cazurile cînd distinc-


IMM.

116

KANT.

IN'r.RODUCI!RB

ţia logică este posibilă doar în dezavantaj ul celei este­ tice, şi invers, Jlistincţia estetică, . prin exemple şi com­ paraţii, care nu corespund exact, ci au fost luate numai prin analogie, este adesea dăunătoare pentru distincţia Jogică( - In plus, exemplele în genere nu sînt nici ele note şi nu reprezintă părţi ale noţiunii, ci ţin, în calitate de intuiţii, numai de aplicarea noţiunii. Distincţia prin exemple - simpla inteligibilitate - este deci de cu totul alt tip d ecît distincţia prin noţiuni, în accepţie de note. !n îmbinarea am belor, a distincţiei estetice sau populare cu distincţia scolastică sau logică, rezidă luci· dita tea Căci printr-o minte lucidă se înţeleg e o prezen­ tare luminoasă a cunoştinţelor abstracte şi fundamen­ tale, potrivită cu puterea d e înţelegere a intelectului co­ mun . Ceea ce se referă acum , în al doil ea rînd, la distincţia logică în special, poartă numele de distincţie co_mpJ�. Ea apare atunci cînd toate notele, care, luate împreună, constituie noţiunea întreagă, au ajuns la claritate. O noţiune poate fi însă total s.au c om p l et d i stinctă fie în privinţa totalităţii notelor sale coo rdonate, fie în privinţa totalităţii notelor sale subordonate. Claritatea totală a no­ telor coordonate constituie distincţia extensivă, completă sau suficientă a unei noţiuni, care se mai numeşte şi completitudine . Claritatea totală a notelor subordonate alcătuieşte distincţia completă intensivă - profunzimea. Primul tip de distincţie logică poate fi numit comple­ titudine externă (comp l etudo externa), iar al doilea com­ petitudine internă (c ompletud o interna) a clarităţii note­ lor. Ultima poate fi obţinută numai din noţiuni pure ale raţiunii şi din noţiuni arbitrare, dar nu din noţiuni em­ .

-

pirice .

Mărimea extensivă a d i stincţiei, dacă nu este exce­ sivă, se numeşte precizie (exactitate) . Completitudinea (completudo) şi precizia (praecisio) alcătuiesc împreună adecvaţia (cognitionem quae rem adequat); cunoştinţa intensiv -adecvată în profunzime, împreună cu cea exten­ siv-adecvată în completit udine şi precizie, formează (din punctul de vedere al calităţii) perfecţiunea desăvîrşită a unei cunoştinţe (con su mmata cognitionis perfectio ).


PERP!! CTIUNI!A LOGicA DUPA CALITATE

117

[5. Distincţia analitică şi distincţia sintetică] Sarcina logicii fiind, după cum am remarcat, aceea de a faGe distincte noţiunile clare, ne întrebăm în continuare : cum este posibil acest lucru? Logicienii din şcoala lui Wolff reduc toate procedeele de a face cunoştinţele distincte la simpla lor divizare.,. Dar n u orice distincţie se bazează pe analiza unei noţiuni date. In felul acesta, ele iau naştere numai pe baza acelor note pe care le-am gîndit deja în noţiune, dar în nici un caz pe baza notelor care doar s e adaugă la noţiune, ca părţi ale intregii noţiuni posibile. Acel tip de distincţie care nu s e obţine prin analiza, ci prin sinteza notelor, este distincţia sintetică. Şi este deci o deosebire esenţia1ă între următoarele două propo­ ziţii : a forma o noţiune distinc tă şi a face distinctă o noţiune. Căci dacă f<?rm�:l: Q . noţiune distincta încep pornind de la părţi şi de la acestea merg la întreg. Aici nu există încă nici o notă ; eu le obţin abia prin sinteză. Din acest procedeu sintetic rezultă, deci, distincţia sintetică , care îmi extinde realmente noţiunea în privinţa conţinutului prin ceea ce i se adaugă ca notă un plus în intuiţie (pură sau empirică) . - Acest procedeu sintetic de formare a noţiunii distincte este utilizat de către matematician şi filosoful naturii. Căci orice distincţie a cunoştinţelor pro­ priu-zis matematice, ca şi a celor experimentale,, se ba­ zează pe o astfel de extindere a cunoştinţelor prin sin ­ teză d e note. Cînd fac însă distinctă o noţiune, atunci, prin această analiză simplă, cunoştinţa mea nu se schimbă deloc în conţinut. El rămîne acelaşi ; numai forma se schimbă, căci eu nu pot decit să învăţ a distinge mai bine sau a per­ cepe cu o conştiinţă mai clară ceea ce există deja în noţiunea respectivă. După cum, prin simpla înluminare a unei cărţi, acesteia nu i se aduce nimic în plus, tot aşa, prin simpla limpezire a unei noţiuni, ob ţinută prin ana­ liza notelor sale, noţiunea respectivă n u se amplifică cu nimic.


118

IMM; KANT.

INTRODUCERE

Sinteza contribuie la redarea distinctă a o biectelor; analiza la redarea diştinctă a noţiunilor., La prima între­ gul precede părţile, la ultima părţile preced întregul. Filosoful face distincte numai noţiuni date. - Cîteodată procedează sintetic, chiar dacă noţiunea, pe care vrea s-o facă distinctă, este dată deja. Acest lucru . se petrece adesea în propoziţiile de experienţă, cînd nu sîntem mul­ ţum iţi cu notele gî n d ite d ej a într-o anumită noţţune dată . . Procedeul an alitic d e producere a distincţiei; singurul . cu care poate să aibă de-a face logi�a, este prima şi cea mai importantă cerinţă pentru a ne face distinctă cu­ noaşterea. Căci cu cît cunoştinţa noastră despre un lucru este mai distinctă, cu atît poate fi mai puternică şi mai activă . An aliza nu trebui e să m e argă însă atît de depart� încît să ducă în cele din urmă la dispariţia obiectului în­ -

susi .

Dacă am fi conştienţi de tot ceea ce cu noaş te m , ar t r ebui să ne minunăm de imensitatea cunoştinţelor noas­ ·

tre.

[6. Gradele cunoaşterii] In l e g ă tur ă cu conţinutul obiectiv al cunoaşterii noas­ tre în genere pot fi conc e pute următoarele grade de ie ­ rarhizare : Primul grad al cunoaşterii : a se reprezenta ceva:; Al doilea: a se r e p r e z en t a ceva în mod conşti ent sau a p ercepe (percipere); Al treilea:· a şti (noscere) ceva sau a se reprezenta ceva in comparaţie cu a lt e obiecte atît pe baza asemănării, cît şi a deosebirii lor. Al patrulea: a şti ceva în mod conştient, adică a cu­ noaşte (cognoscere). Animalel e ştiu o b i e ct el e , dar nu le cunosc. Al cincilea: q_ jnţel� ceva (intelligere), adică a cu­ noaşte sau a concepe pe calea intelectului prin interme­ diul noţiunilor. Ceea ce este foarte diferit d e a pricepe.19 Sînt multe lucruri pe care le putem concepe, deşi nu le putem pricepe, de exemplu perpetuum mobile, a cărui imposibilitate mecanică a fost dovedită. Al şaselea: g_ cun� te ceva prin raţiune sau a dis­ cerne (perspicere). Nu am ajuns decît la puţine obiecte


Pl!lU'IICTlUNEA LOGICA

DUPA MODAI.frATB

119

şi cu cît vrem să le perfecţionăm după conţinut, cu atît nwnărul cunoştinţelor noastre devine mai mio. tn fine, al şaptelea: ..fLprjcep� (comprehendere) ceva. adică a cunoaşte prin raţiune sau a cunoaşte a priori, atît cît este suficient pentru intenţia n oastră . - Căci toată priceperea noastră este numai relativă, adică sufi ­ cientă . pentru o anumită intenţie; nu pricepem nimic în mod absolut . Nu se poate pricepe nimic în plus · faţă de ceea ce demonstrează matematicianul, de exemplu că toate liniile dintr-un cerc sînt proporţionale. Şi totuşi el nu pricepe de ce o figură atît de simplă a r e aceste pro ­ prietăţi. Domeniul înţelegerii sau al intelectului este, deci , î n genere, mult mai extins decît domeniul priceperii sau al raţiunii .

IX. PERFECŢIUNEA LOGICA A CUNOAŞTERII

DUPA MODALITATE

[1. Asentimentul : opinia, credinţa, ştiinţa] Adevărul este proprietatea o biectivă a cun oaşterii ; ju­ decata prin care este reprezentat ceva ca adevărat, raportul la un intelect şi, deci, la un subiect particular este subiectivă. Ea constituie asentimentu l.30 Asentimentul în genere este de două feluri : unul cert şi unul incert. Asentimentul cert s.au certitudinea este legat de conştiinţa necesităţii ; cel incert sau. incertit'll:.di­ nea . e ste legat, dimpotrivă, de .conştiinţa contingenţei sau de-posibilitatea contrariului..r - Ultimul, la rîndul său , este sau insuficient, atît obiectiv, cît şi subiectiv,; sau insuficient o biectiv, însă suficient subiectiv . Primul se numeşte bl1i1Jie� iar al doilea trebUie numit cr�'l!E: . Există, deci, trei ti puri sau moduri de asentiment l opinia, credinţa şi ştiinţa. - .QpiJ:J.iâ este o judecată pro­ blematică, _q:gg_in1!!. una asertorică, iar ştîinţa una aPQ­ _dic;ţică . Căci ceea ce ţine doar de părerea mea, consider în mOd conştient că este do.ar problematic în judecata respectivă; ceea ce cred, consider a fi asertoric, dar nu ca fiind în mod obiectiv necesar, ci doar subiectiv (fiind valabil doar pentru mine) ; în fine, ceea ce ş tiu consider -

.


120

'IMM. KANT. INTRODUCERE

a fi apodictic cert, adică universal şi obiectiv necesar (fiind valabil pentru toţi) ; presupunînd, de .asemenea, că obiectul însuşi, la care se referă acest asentiment deter­ minat, ar fi un simplu adevăr empiric. Căci această dife­ renţiere a asentimentului, în conformitate cu cele trei moduri , se referă numai la facultatea de judecare8t ra ­ portată la cri teriile subiective de subsumare a unei ju­ decăţi sub reguli obiective. In felul acesta, asentimentul nostru cu privire la n e ­ murire, de exemplu, ar fi doar problematic, căci noi doar acţionăm de parcă .am fi nemuritori ; însă ar fi asertoric dacă am cre de că sîntem nemuritori; şi in fine, apodictic, dacă am şti cu toţii că există o altă viaţă după aceasta. Intr e opinie, credinţă şi ştiinţă există deci o deosebire esenţială, pe care o vo m expune mai precis şi mai amă ­ nunţit î n continuare. I) _QR.ffitg.s2 Opinia sau asentimentul bazat pe cunoaş­ tere insuficientă atît din punct de vedere obiectiv, cît şi subiectiv, poate fi considerată drept o judecată pro­ v izorie (sub conditione suspensiva ad interim), de care nu se poate scăpa uşor. Trebuie să opinăm înainte d e a admite şi afirma, dar, cu această ocazie, trebui e să nu considerăm o părere c.a fiind mai mult decît o simplă părere. - Opinia este d e cel e mai multe ori punctul d e plecare pentru toate cunoştinţele noastre. Cîteodată avem o presimţire vagă despre adevăr ; despre un lucru ni se pare că conţine note ale adevărului; îi pr esi mţi m deja adevărul, încă înainte d e a-l cunoaşte c u o anumită cer­ titudine. Unde este însă locul propriu-zis al simplei opinii ? I n nici o ştiinţă care conţine cunoştinţe a prior-i; deci nici în matematică, nici în metafizică, nici în morală, ci în pur şi simplu în domeniul cunoştinţelor empirice, fizică, î n psihologie etc. Căci este î n sine absurd să opi ­ nezi a pri01·i . In realitate, nimic nu ar fi mai ridicol decît să-ţi exprimi , de exemplu, în matematică numai opinii . Aici, c a ş i în metafizică şi morală, este valabilă alterna­ tiva : sau ştii sau nu ştii . - Obiecte ale opiniei pot fi deci numai obiectele unei cunoaşteri empirice, care s!!!_t într-adevăr posibile în sine, · dar imposibile pentru noi din cauza limitelor şi condiţiilor empirice ale facultăţii noas­ tre experimentale şi a gradului, dependent de ele, în -

-


PBRFECŢlUNEA LOGICĂ. DUPĂ MODAUTA TB

121

care posedăm această f a cu l tate . Astfel, eterul fizicienilor m o d e rn i , de exemplu, este un simplu obiect al opi n i ei . Căci din a c es ta, ca din ori ce o p i ni e i n gen ere , o ri c a r e e� r f i aceasta, înţeleg totuşi c ă a r putea s ă fie dovedit ş i con­ trariul. Deci asentimentul meu este aici atit obiectiv, cit şi s ub i e ct iv, i n s ufi ci en t , d e şi , considerat in sine, ar putea fi complet. 2), Credinţa,.83 - Credinţa sau asentimentul proven it dintr-o cauză care, din punct de vedere obiectiv, este în­ t r - a d evă r insuficientă, dar este suficientă din punct de vedere subiectiv, se referă la obiecte despre care nu nu ­ mai că nu ştim nimic, dar despre c ar e nu avem nici m ă ­ c a r opinii. I n asemen ea cazuri n u putem d e asemenea invoca n i ci o d a tă probabilitatea, ci pute m fi doar siguri că modul în care g in di m astfel de obiecte nu este contra ­ dictoriu. Î n rest, este vorba aici d e u n a se nti ment li b e r necesar nu m a i într-un scop practic fixat a pr i o ri , - deci un as en t i m e n t pe c a r e il accept din motive m o1·ale, as tfe l încît să fiu i n t r - ad evă r sigur că n iciodată nu se va putea d e m ons tra contrariul83 • Credinţa nu constituie o sursă aparte de cunoaştere. Ea reprezintă un tip de asentiment despre care sîntem conştienţi că este imperfect, şi care, co n s id era t că se restrînge la un tip special de obiecte (care a p a rţ i n numai credinţei) , se deosebeşte de opinie nu p rin gr a d , ci pri n relaţi.a p e c a r e o are, in calitate d e cunoa şt ere , c u acţi u ­ nea. Astfel, n eg u sto ru l , de e xemplu, pentru a întreprinde o acţiune nu are nevoie nu mai de opinia că va obţin e un cîştig, ci şi de c r e di n ţa in acest lucru, adică de fap tu l că opinia lui ar f i suficientă pentru a intreprinde acea acţi une nesigură . - Or, din moment ce dispunem de cu­ noştinţe teore t i ce ( d e s pre s e ns i bi l) , în care putem aju ng e La ce r t i t ud i n e , acest lucru trebuie să f i e p osibil pentru t o t ce e a c e poate fi numit cunoaştere u ma n ă . Tocmai de as e ­ menea cunoştinţe ce r t e , şi anume cu totul a priori, d i s ­ punem în leg i le practice; acestea se bazează însă pe un pdncipiu suprasensibil (al libertăţii). şi anume în n o i înşine, ca p ri n c i pi u al raţiunii pr.actice . Dar a c e a s t ă r a ­ ţi une practică este de te rmi n a tă d e un obiect de asem � ­ nea suprasensibil, de bine l e suprem, care, prin interme­ diul facultăţilor noastre, nu este posibil în lumea sen ­ sibilă. Cu to a t e acestea, natura ca o b i e ct al raţiunii noa s -


122

lMM . KANT. INliRODUCBRB

tre teoretice trebuie să-i corespundă, caci urmarea sau efectul acestei idei trebuie să se găse a scă în lumea sen­ sibilă. - Pentru realizarea acestui scop trebuie, deci , să aaţionăm. Noi găsim în lumea sensibilă chiar urme al e unei înţelepciuni artistice; şi credem deci că această cauză a lumii ar acţiona de asemenea cu înţelepciun e morală pen­ tru binele suprem. Acesta este un asentiment suficient pentru a determina o acţiune, este deci o credinţă . Or, dacă nu avem nevoie d e acest3 pentru acţiunea în confo r ­ mitat e cu legile morale, căci ele sînt date numai prin raţi unea practică, avem totuşi nevoie de admiterea unei înţelepciuni superioare ca obiect al voi nţ ei noastre mo­ rale, pe care se bazează, în afara simplei legitimităţi a acţiunilor noastre, reglementarea scopurilor noastre. Deşi nu are în mod obiectiv nici o legătură necesară cu bunul nostru plac, el este totuşi în mod necesar, din pu n ct d e vedere subiectiv, obiectul unei bun ăvoinţe (chiar um an e) , i a r credinţa în puterea de realizare a acesteia devine o presupoziţţe necesară. Intre achiziţionarea unei cuno ş tin ţ e prin experienţă (a posteriori) şi prin raţiune (a priori) nu există nici o mijlocire. Dar între cunoaşterea unui obiect şi simpla presupunere a posibilităţii lui ex is tă o mijlocire, şi anu ­ m e , u n motiv empiric s.a u unul raţional pentru admiterea acestei posibilităţi în l eg ătu r ă cu o extindere n ecesar ă a cîmpului de obiecte posibile în afara celor pe care nu le putem cunoaşte. Această necesitat e se impune numai atunci cînd obiectul este recunoscut ca fiind practic, iar prin raţiune ca fiind practic în mod necesar; căci a ad ­ mite ceva în vederea simplei extinderi a cunoaşterii teo­ retice este întotdeaun a ceva întîmplător. - Un exemplu de presupunere practic necesară a unui obiect este aceea a posibilităţii binelui suprem ca obiect al liberului arbi­ tru !)i, deci , presupunerea condiţiei acestei posibilităţi (Dumnezeu, libertate şi nemurire). Aceasta este o nece­ sitate subiectivă de a admite realitatea obiectului graţie determinării necesare a voinţei. Este un ca.su.s extraordi­ narius, fără de care raţiune a practică nu se poate men­ ţine în legătură cu s c opu l ei necesar, şi aici îi vin e în ajutor ace a fav o r necessitatis în pr opria sa judecată. Ea nu poate să procure pe cale logică nici un obiect, ci


PERFECŢIUNEA LOGicA DUPA MODALITATI!

123

poate să se opună doar la ceea ce o împiedică în apli ca ­

rea acestei idei, care practic îi aparţine.

Această credinţă rezidă în necesitatea de a. admite rea ­ litatea obiectivă a unei noţiuni ( a binelui suprem), adică posibilitatea obiectului său ca ob i ect a priori al liberului a r b i t ru . - Dacă ne referim numai la acţiuni, atunci aceas­ tă credinţă nu ne este necesară. Dacă dorim însă ca prin acţiuni să ajungem în posesia scopului pe care îl putem atinge prin intermediul acestora, atunci trebuie să admi ­ tem că acest lucru este perfect 'posi bil . Eu nu pot spune decît că mă v ă d obligat, prin scopul meu corespunzător cu legile libertăţii , să admit posibilitatea unui bine su­ prem în lume, dar n - am. motive să o blig la aceasta p e nimeni altul (cre cţinţa este liberă). Credinţa raţională nu poate să ducă deci niciodată la o cunoaştere teoretică; căci aici asentiment u l ob i ect i v ne­ satisfăcător este o simplă opinie. Ea est e doar o presu­ p u nere a raţiunii făcută în scop subiectiv, dar absolut necesar şi practic. Opinia conform ă le g ilor morale con ­ duce la un obiect al liberului arbitru determinabil prin raţiunea pură. Admiterea posibilităţii de realizare a aces ­ tui obiect şi deci a realităţii cauzei sale constituie o cre­ dinţă morală sau un asentiment liber şi necesar în per­ spectiva morală a desăvîrşirii scopului său. Fides înseamnă propriu-zis credinţa într-o înţelegere (in pacto) sau încredere subiectivă a unuia :f.aţă de altul. în faptul că unul îşi va ţine promisiunea faţă de celă ­ lalt - fidelitate şi credinţă . Prima, cînd pactul este făcut ; a d oua, cînd trebuie încheiat. Prin analogie, raţiunea prac tică este cea care promite, omul este cel căruia i se promite , iar binele care este aşteptat în urma acţiunii este ceea ce se promite . Lucrurile credibile nu sînt, deci : I. Obiecte ale cunoaşterii empirice . Aş a - numi ta cre­ dinţă istorică nu poate fi considenată, deci, credinţă pro ­ priu - zisă şi, ca atare, nu poate fi opusă ştiinţei, căci e a însăşi poate f i o ştiinţă . A sentimentul p e baza unei măr­ turii nu este diferit d e asen t imen tul pe baza une i expe­ rienţe proprii nici prin grad , nici prin tip. II. Nici obiecte ale cunoaşterii raţional e (cunoaş ter e a prtoTi), nici: ale cele� teoretice, de exemplu în matem a ­ tică sau 'metafizică, nici ale celei pr.a ctice, în morală . �


124

IMM,

KANT.

INTRODUCERE

------

Adevărurile matematice ra ţi on a l e pot fi crezute în ­ tr-adevăr pe bază de mărturie, pe de o parte datorită faptului că eroarea nu apare uşor în acest domeniu , pe de altă parte fiindcă poate fi descoperită uşor, dar e l e nu pot fi totuşi cunoscute în acest fel. Adevărurile fil o ­ sofice raţionale nu p o t fi niciodată crezute; ele trebuie să fi e d oar ştiute ; căci filosofia nu admite în sin e nici o convingere simplă. -- Şi cu atît mai puţin poate să apară o credinţă simplă referitoare la obiectele cunoaş ­ terii practice raţionale î n morală î n drepturi ş i datorii . Trebuie să fim cu totul sigu1·i că ceva este corect sau nu, obligatoriu sau nu. permis sau interzis. Nu putem să riscăm nimic pe lucruri incerte în domeniul morale! ; ni­ mic nu poa te lichida pericolul de încălcare a legii. Pentru judecător, de ex L�m plu , nu este suficien t n uma i să creadă că cel acuzat de o crimă a ş i înfăptuit-o. El trebuie să ştie acest lucru (din punct de vedere j uridic), altfel ac ­ tione.ază în necunostintă de cauză . III. Numai acel e obi ecte sint lucruri credibi le, faţă d e c a r e asentim entul este c u necesitate liber, adică nu este determinat de criterii obiective ale <1d evă rului, ind epen ­ d ente d e natura şi de interesele subiectului . D eci credinţa din motive simple subiective nu oferă nici o convingere care se poate comunica şi care permite o determinare generală , cum ar fi convingerea provenită d i n ştiinţă. Eu însumi pot fi sigur numai d e valabilitatea şi imuabilitatea credinţei mele practice, i ar credinţa mea d espre ad evărul unei propoziţii sau despre realita tea unui obiect este ceea ce, în raport cu m ine, ţine d oar locul unei cunoştinţe, fără să fie e.a însăşi o cunoştinţă . Din punct d e vedere moral este neîncrezător cel care nu admite ceea ce este intr-adevăr imposibil de ştiut, d ar este nece sar d e presupus din punct de vedere moral . Acest ti p de neîncredere are întotdeauna la bază o lipsă d e in teres moral. Cu cît este mai accentuată dispoziţia morală a unui om, cu .atît va fi mai fermă şi mai vie si credin t a l u i în tot ceea ce se simte obl igat să ad m i tă Şi să pre � upu n ă d in i n t eresul m oral într-un scop pract ic necesal'. --3.--Ştiill:ţ.a : Asentimentul dintr-un motiv gnoseolo­ gic, care este suficient atît din punct d e vedere obiec ţiv, cît şi subiectiv, altfel spus certi tudinea , este sau emp i-

·

-


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ MODALITATE

125

ricii sau raţională, după cum se bazează fie pe expeTienţă care poate fi proprie sau împărtăşită de alţii - fie pe raţiune. Această deosebire se referă deci la cele d ouă surse din care provine întreaga noastră cunoaştere : ex ­ perienţa şi ra ţiunea. Certitudinea ratională este la rîndul ei sau matema­ tică sau filosofică. Prima este intuitivă, a doua discursivă ; Certitudinea matematică se mai numeşte şi evidenţă, căci o cunoştinţă intuitivă este mai clară decît una dis­ cursivă. Deci , deşi ambele, res p e ct i v cunoaşterea raţio­ nală matematică şi ce a filosofică , s î n t în s i n e b fel d e sigure, totuşi tipul de certitudine în cele d o u ă cazuri este diferit. Certitudinea empirică este originară (originw·ie empz­ rica), dacă sînt sigur d e ceva din experienţă proprie, ş i este derivată (derivativ e empirica), dacă sînt sigur d e oeva prin experienţă străină . Ultima este numită d e obicei şi certitudine istorică . Certitudinea raţională se deosebeşte de cea empirică prin conştiinţa necesităţii --care este legată de ea ; - ea este deci apodictică, ce.a empirică, dimpotrivă. este doar o certitudin� as,e:rto1jţă . Avem certitudine raţională despre ceea ce am r ec un o sc u t a pri ori fără nici o expe­ rienţă. Deci cunoştinţele noastre se pot referi la obiecte ale experienţei şi totuşi certitudin ea a ces to ra poate fi în acelaşi timp empirică şi raţională, dacă cunoaştem din principii a priori o anumită propoziţi e empirică certă. Nu putem avea certitudine raţională d espr e orice; însă acolo u n d e o putem avea, trebuie s-o p r e f erăm celei empirice. Certitudinea este sau nemijlocită sau mijlocită, adică are nevoie de o dem onstraţie sau nu este aptă de nici o demonstraţie şi nici nu n ec e s it ă aşa ceva. - . Cu toate că in cunoaşterea noastră există atîtea lucruri mijlocite, adică certe numai printr-o demonstratie, totuşi trebuie să existe şi ceva indemonstrabil sau nemijlocit ce1·t şi în­ treaga noastră cunoaştere trebuie să provină din propo­ ' ziţii nemijlocit certe . Demonstraţiile, pe care se bazează certitudinea mijlo ­ cită sau mediată a unei cunoaşteri, sînt directe sau ind i ­ D acă demon strf'z recte, adică demonstraţii apagogice.64 -

-

-


126

IMM . KANT. INTRODUCERE

un adevăr din premisele sale, atunci utilizez o demon­ stra ţie directă ; iar dacă conchid adevărul unei propoziţii din falsitatea contrariulul, a tunci utilizez o demonstraţie apagogică. Dar, p ent ru ca ultima să fie valabilă, trebuie ca propoziţiile să se opună cont1·adictoriu sau diametral . Găci două propoziţii o puse una f a ţă d e c eal al t ă doar în mod contrar (contra1'ie opp o s i ta) pot fi ambele false. O demonstratie care constituie baza ce rtitu din ii matematice se n umeşte pur şi simplu demonstraţie, iar acee a care constituie b a z a certitudinii filosofice se num eşte demon­ stratie acroamatică . 8 5 P ă rtile esentiale ale oricărei demon­ · stra tii în genere sînt rrui teria şi forma lor, sau antece­ si conse cventul. dentul demonstratiei ' D!n fap tu l de a ş ti provine ştiinţa, prin care s e înţe ­ lege ansamblul Unei CUnoaşteri, Ca sistem.B6 Ea este opusă .cunoaşterii comun e, adică ans amblului un ei cunoaşteri, ca şimplu agr e g a t . B 7 Sistemul se bazează pe o id ee a în­ tregului care precede p ă rţile ; în cunoaşterea obişnuită, dimpotrivă, în agregatul sim p lu al cun o aşterii p ărţile preced întregul . - Există ş ti i nţe istorice şi ştiinţe ra­ tiona l e .88

Intr - o ştiinţă ştim adesea numai cunoştinţele, însă nu lucrurile care sînt reprezentate p rin acestea ; deci po a t e să ex is te o ş tii n ţă despre ceea ce cun oa ş terea noas­ tră nu reprezintă nici o ştiere . B9 ·

ştim

[2 . Convingerea

şi înduplecarea]

Din observaţiile preced ente asupra naturii ş i asupra tipurilor de asentimente p u tem trage acum următoarea concluzie generală : că to a t e convingerile90 noastre sînt fie l og i c e., fie practic e . - R e spe c tiv cînd ştim că sîntem liberi de orice motive subiective si totusi asentimentul este suficient, a tun ci sîntem convirişi, şi s întem conv in ş i într-adevăr logic s.au din motive obiective (obiectul este cert) . As en t i mentul c omp l e t din motive subi ec ti v e , care din punct de v e d ere practic au tot atita valo a re ca şi cele obiective, reprezintă de asemenea o convin g er e , dar nu logică, ci practi că ( e u sînt sigur) . · Şi această con vinge·r e practică sau această credinţă morală raţională este ade­ sea mai fermă decît orice ştiere. In cazul ş tie rii as cultăm


PBRFECTIUNEA LOGICA DUPA MODAUTATE

127

încă de motive contrare, dar în cazul credinţei nu , cac1 aceasta nu depinde de motive obiective, ci de interesele morale .ale subiectului.* Convingerea se opune înduplecării/ un asentiment fără motive suficiente, despre c a r e nu ştim d.acă sînt doar

subiective sau sînt şi obiective. I nduplecarea precede adesea convingereş . Sîntem con­ ştienţi că posedăm multe cunoştinţe fără să putem ju­ deca dacă motivele a s en tim en tulu i nostru sînt obiective sau subiective. Trebuie deci, pentru a putea să trecem d e la simpla înduplecare la c o n vin g er e , să reflectăm in prealabil, adică să vedem cărei facultăţi de cunoaştere îi aparţine o anumită cu n o ş ti n ţă , şi apoi să cercetăm, adică să verificăm dacă motivele sint satisfăcătoare sau nesa­ ti s f ăcă toare din perspectiva obiectului . In multe cazuri se rămîne la întîmplar e. Î n unel e se ajunge la r e f le c ţ i e, î n mai puţine la cercetare. - Cine şti e ce însumează certi ­ tudinea nu va confunda uşor în d up l e c a r e a cu convinge­ rea şi nici nu se va lăsa d eci uşor înduplecat. - Exi 5tă o motivare determinan tă a adeziunii , compusă din m o ­ tive obiective ş i subiective, d a r cei m a i mulţi oameni nu separă această a cţi une combinată. Deşi orice induplecare este falsă după form ă (forma­ liter}, căci prezintă ca sigură o cunoştinţă nesigură , totuşi ea p o a t e fi a d e v ăr a t ă după m a te ri e (materialite1') . Şi , deci, in felul acesta se d eo s e b e ş t e e.a şi de opini e, c a r e este o cunoştinţă ne s igu r ă , întrucît este considerată ca

nesigură. rali!

*

Această convingere practică reprezintă deci credinţa mo­ raţională, si.ngura .care este numită in sens propriu credinţă

şi ca atare trebuie să fie opusă ştierii şi oricărei convingeri teo­ retice saa loilce ln genere, căci ea nu se poate ridica niciodată pinA la faptul de a şti. Aşa-numita credinţă i s torică , dimpotrivă, nu trebuie, cum am observat deja, să fie deosebită de ştiere, căci ea, fiind o specie de asentiment teoretic sau logi c , poate fi chiar o ştiere. Noi putem ad mite cu aceeaş i certitudine un ad evăr em­ piric prin mărturia altuia, ca şi cind l-am fi obţinut prin facta experienţei proprii. In prima specie de ş t i e ri empirice este ceva amăgitor, dar şi tn a d oua . Ştierea empirică istorică sau mijlocită se bazează pe serio ­ zitatea mărturiei. O mărturie i recuzabilă necesită autenticita t e• şi integritate.


IMM .

128

KANT.

INTRODUCERE

Suficienţa asentimentului (în credinţă) poate fi pusă la incercare prin pariu9 1 sau prin jurămînt. In primul caz este neces<:�ră suficienţa comparativă a motivelor o biective, în al doilL'a cea absolută, în locul cărora, cînd acestea nu există, este valabil u n asentiment suficient pur şi simplu subiectiv. [ 3 . Reţinerea şi suspendarea judecăţii.

Judecăţi provizorii] o

De obicei sînt folosite adesea expresii ca : a apro ba

j udecată; a-şi reţine judecata, a o suspenda sau a re­

Aceste tipuri de expresii şi altele asem ă ­ n ătoare par a semnifica faptul că în judecăţile noastre e s te ceva arbitrar, căci noi considerăm ceva ca fiind . ade­ vărat pe motivul că vrem să-1 considerăm aşa. In conse­ cinţă , ne putem întreba : are oare voinţa vreo i nfl uenţă asupra j udecăţi lo r n oastre ? Voinţa nu are nemijlocit nici o influenţă asupra asen­ timentului; acest lucru ar fi chiar absurd. Cind se spune : credem cu plăcere ceea ce dorim, aceasta înseamnă că ne referim doar la dorinţele de bine, cum sînt, de exem­ plu. dorinţel e tatălui în legătură cu copiii săi. Dacă voinţa ar avea vreo influenţă nemijlocită asupra convin­ gerii despre ceea ce dorim, atunci ne-am face în perma­ nenţă himere despre o stare fericită pe care am consi­ dera - o apoi întotdeauna şi ca fiind .adevărată. Insă voinţa nu poate să lupte contra demonstraţiilor convingătoare despre .adevărurile care sînt contrar e d orinţelor şi încli ­ naţiilor sale. Dar, în măsura în care voinţa îndeamnă intelectul la exa minarea unui adevăr sau îl reţine de la aceasta, tre­ buie să-i recunoaştem o influenţă asupra aplicării intelec­ tului şi deci, în m od mijlocit, şi asupra convingerii în­ săşi. căci aceasta depinde în mare măsură de aplicarea intelectului . Suspendarea sau reţinerea judecăţii noastre constă în hotărîrea de a nu permite ca o simplă judecată pro vizori e să devină d eterminantă . Este provizorie o judecată prin care îmi reprezint că există mai multe motive pentru adevărul unui lucru decît c o nt ra lui, dar şi faptul că nunţa la ea.

-


PERFECŢIUNEA LOGICĂ DUPĂ

-----MODALITATE

1 29

m o ti ve nu sînt înc ă eficiente pentru o judecată determinantă sau definitivă, prin care să decid f ă ră ezi­ tare pentru adevăr. Este provizorie deci o j udecat ă pe care în mod c o nştient ·o c on s id e r do.ar problematică . Re ţiner ea judecăţii poate să se pe tre acă cu d ou ă sco­ puri : sau p en t ru a cerceta motivele j udecăţii determi ­ nante ; sau pentru a nu mai j udeca n i ci od ată . I n prim ul caz sus p endarea j u d e c ă ţi i este critică (suspensio judicii indagatoria), în al doilea caz s c e ptică (suspensio judicii sceptica) . Căci scepticul r e n u n ţă la orice j udecată, pe cînd fi losoful adevărat, dimpotrivă, d o a r îşi suspendă j ud ec ata , neavînd î n c ă m otive suficient� p en tru a con s i d era ceva ca adevărat. P en tr u a - ţi suspenda j ud e ca t a pe baza preceptelor e s t e necesară o putere d e j u decată exersată, care se întîlneşte nlunai la o vî rs t ă înc.i ntată . In genere, reţinerea de la ap ro b a r e este un lucru g reu , pe de o pa r t e fiin dcă inte ­ lectul nostru este dornic să se e xti n d ă prin j u d ec ăţi şi să se îm b o g ăţe as că cu c un o ş tinţe, pe de a l tă parte fiind c ă înclinaţia n oa s tră este în d rep ta tă întotdeauna mai mult s pre anumite lucruri decît spre al tel e . -- I nsă cine a trebuit să revină adesea asupra aprobării s a le şi a de­ venit prin aceasta pr ud en t şi pre vă z ă to r nu va aprob a cu u ş u rin ţă orice, temîndu-se că u lteri o r va tr e bu i să revină asupra judecăţii. Această retractm·e este î n t o td e a­ una penibilă şi constitui e o cauză a neîncrederii în toate celelalte cunoştinţe. Observăm în plus că nu este acelaşi . lucru a lăsa o j udecată in dubio şi a o lăsa in suspensd. In u lti mul caz am în t o td e a u n a un i n t e r e s pentr u lucru ; în primul însă scopul şi i n t e r r' s u l m eu nu sînt o rie ntate întotdeauna spre a d e cid e d acă lucrul e ste adevărat sau nu. Judecăţile p r o v iz o ri i sînt f oar te necesare şi chiar in­ d i spensabile pentru a p l i c a r ea intelectului la orice medi­ taţie sau cerce t a r e. Căci ele f ol os es c la conducerea inte­ lectului în investigaţiile s a l e , oferindu-i pentru aceasta d i f e rit e mij loace. Cind medităm asupra unu i obiect trebuie să înce­ pem î ntotdeauna p ri n a j ud e c a pro vi zori u , trebuie să pre­ simţim într-un fel oarecare cun o ş tin ţ a , care ne este dată pa rţia l prin mP.ditaţie. Iar cînd vrem să facem in venţi i sau d es c o peri ri trebuie să elaborăm întotdeauna un plan

aceste


IMM.

130

KANT.

I N T R O DUCERE

provizoriu; altfel gîndurile rătăcesc doar la întîmplare. Deci prin j udec ăţi provizorii putem înţelege precepte pentru cercetarea unui lucru. Ele ar putea fi numite şi anticipaţii, căci judecata noastră asupra unui lucru întîi

anticipează şi abia apoi determină. - Asemenea jud�­ căţi îşi a u deci utilitatea lor ş i p o t f i instituite chiar ş i reguli referitoare la modul î n care trebuie să judecăm provizoriu asupra unui obiect.

[4. Prejudecăţile - surse şi tipuri] Judecăţile provizorii nu trebuie să fie confundate cu

prejudecăţile. 92

.Prejudecăţile sînt judecăţi provizorii pentru faptul că Fiecare pre j u de c a t ă trebuiE!' co ns ide rată drept un principiu al j ud ecăţilo r e ro n a t� Din pr ej u d ecă ţi nu d e c u r g prejudecăţi, ci judecăţi ero­ nate. - Trebuie deci să distingem cunoştinţa falsă. ca re d ecurge din prejudecată, de sursa ei, de prejudecata în ­ săşi. 1n felul acesta, semnificaţia viselor, de e x em pl u nu este în sine însăşi o prejudecată, ci o eroare, care d e c urg e din r eg ula generală a d opt ată că, ceea ce se împlineşte uneori, se împlineşte întotdeauna sau trebuie consid erat sînt acceptate ca principii .

-

.

,

întotdeauna adevărat. Iar acest principiu, de care ţin e semnificaţia viselor, este o prejudecată. Cîteodată prejudecăţile sînt judecăţi provizorii adevă ­ rate, avînd însă p e ntru noi valoare de principii sau de judecăţi determinante, c e e a ce nu este corect. Cauza acestei iluzii trebuie c ă u t a t ă în faptul că motivel e su­ biective sint considerate în m od greşit ca fiind obiective. Aceasta, dintr:.. o deficienţă a reflectării ca r e trebuie să prec ea d ă orice j udecată . Căci , chiar dacă am putea să admitem unele cunoştinţe, de exemplu propoziţiile c e r t e în mod nemijlocit, fără să le cercetăm, a d ică fără să l e verifi căm condiţiile de adevăr, tot n -am putea şi nu ne-ar f i îngă du it să judecăm despre nimic, fără să reflectăm, adică fără să comparăm o cunoştinţă cu facu l t a t ea de cunoaştere, din care trebui e să izvorască (sensibilitatea s au intelectul). Or, dacă admitem judecăţi fără această reflecţie, necesară chiar şi acolo unde nu are loc n ic i o cercetare, atun ci vor lua naştere prejudecăţi sau principii


PERFECŢ I U NEA LOGlCĂ

D UPĂ M O D A Ll T A n :

d e j u d e c ar e din cauze subiective, c on s i de ra t e nat m o tive obiective.

131 în

mod

ero­

Sursele principale ale prejudecăţilor sîn t : imitaţia, o bişnuinţa şi înclinaţia. Imitaţia . a r e o influenţă generală asupra j ud ec ă ţi lll r n oastre; căci ea c on s titui e un motiv pu te r n i c pentru a considera ca adevărat ceea ce alţii au considerat aşa. De u n d e şi pr ej u d e c a t a că ceea ce face t o a t ă lumea e ste bine. Prejudecăţile c a re se produc din obişnuinţă nu pot fi stîrpite decît în decursul ti m p ulu i , căci intelectul, reţinut în m o d progresiv şi amînat în j u d e c ă ţi p ri n motive con ­ t r a re , sfîrşeşte prin a a d o pta treptat un mod de g în d i r e opus. - Dacă o p r ej u d e cat ă din o bi ş nu i n ţ ă se p r o d u c e în acelaşi timp prin i m i t a ţie , atunci omul care o po s edă este greu de în d r e ptat. - O p r e j u d ecat ă din i mi taţie poate fi numită şi înclinaţie pentru aplicarea pasivă a ra­ ţ iunii sau pentru apli c a rea ei mecanică, în l o cu l aplicării ei spon tane pe baza legilor. Raţiunea este, într-adevăr, un pri nc i pi u activ, care n-ar trebui să împrumute nimic de la simpla au to r i t a te a altuia şi nici de la experienţă, dacă este v o rb a de apli ­ ca re a ei pură. Dar indolenţa îi obli g ă pe f oa r t e mulţi să calce mai bi n e pe urmele altora, d e cî t s ă - ş i încordeze p r oprii le lor forţe intelectuale. As tf e l de oam eni nu po t fi n i c i o d a t ă altceva decît simple copii ale ce l o rl al ţi ; ş i dacă toţi ar fi la f e l , atunci lumea ar rămîne veşnic pe loc. Este d e cea mai mare însemnătate deci şi un lucru es e nţi a l ca ti ne r eţ ea să nu se reducă, cu m se petrece de obicei, la s impl a imitare. Ex i s t ă destule lucruri care contribuie la accentuarea înclinaţiei s p re imitare, o f eri n d astfel r aţi unii un sol fer­ t i l p ent ru prejudecăţi. Dintre aceste mijloace ajutătoare ale i m ita ţi ei fac parte : 1) Formu lele . - Acestea sîn t reguli a căror exp re s i e s e rveste ca model al imitatiei. Ele sînt în r e s t extrem d e utile p e n t ru elucidarea pr o poziţiilor încî lci t e, motiv pen ­ tru care p e r so anel e cu di scernăm î nt încearcă să le i n ­ ven teze.

_2) Aforismele, a căror exp re si e este atît d e prectsa !?i concisă, în cî t lasă impresia că sensul lor n-ar putea fi cuprins în mai puţine cuvin t e . - Astfel de dicto a n e


1 32

IMM. KANT. INTRODUCERE

(dicta) c a r e trebuie să fie împrumutate întotdeauna de la alţii, cărora li se a tri bu ie o anumită in faili bilita te , ser­ vesc, de dragul a ce stei autorităţi, ca reguli şi pri n c i pi i . Dictoanele b i bli e i se n um ese maxime Xct't''��ox�'ll . ::>) Sentinţele, adică p r o poziţii care se recomandă şi a că t 0r au to ri t a t e se m enţin e adesea peste veacuri, ca pro­ duse a l e unei facultăţi de jud ecare p ur e , p rin intensitatea gîndirii pe care o conţin e . 4) C'J.nones. - Acestea sînt aforisme g en erale , care servesC" şt i i nţel o r d rept fundamente şi car e semnifioă ceva su perior şi demn de chi b zui t . Ele pot fi e xpri ma te şi în manieră s en tenţi o a să , ceea c e li se şi potriveş te . 5) Proverbe (proverbia). - Acestea sînt reguli .popu­ lare ale intelectului comun sau expresii pentru desemn a­ rea judecăţilor populare al e a ces tu i intelect. � Astfel de p r opo zi ţii pur provin ciale s erves c d re p t s en tinţ e şi ca­ naane num a i in t elig enţei comune, ele n u trebuie să apară la p ers oane cu o educaţi e mai aleasă. Din cele trei surse amintite ale prejud ecăţilor şi în spe­ c i al din imitaţie izvorăsc mu lt e . prej udecă ţi p ar ticula r e , dintre care vrem să le m enţi on ăm în c ontinuare pe cele mai o bişnu i te . 1) Prejudecăţi ale autorităţii. - Prin t re a ce s te a se n u mă r ă : a) Prejudecata faţă de autoritatea persoanei. - Cînd ne clădim cunoaşterea, r efe ri t o ar e la o biecte, care se ba­ zează pe exp erien ţă şi mărturie, apelînd la auto ritate a altor pe rs 8an e , nu ne facem vinovaţi prin aceasta de nici o p r ej udeca tă . In aceste cazuri, autoritatea p ers ona lă tre ­ buie să c ons ti tuie într- adevăr fundamentul j udec ă ţi l or noastre, căci nu pute m expe riment a şi nici cuprinde chi a r totul c u pr o priul nostru intelect. - Dacă f a c e m însă din au to ritatea altora m o tivele asentimentului nostru în scop u l cu noa şte ri i ra ţi onale, atunci admitem aceste cunoştinţe d i n simplă prejudecată. Căci adevărurile ra ţi on ale sînt va labile anonim; aici nu ne în treb ă m : cine a s pu s aceasta , ci ne în t reb ă m ce anume a spus? Nu are importanţă daca o cunoş tin ţă are s au n u o ri g in e n o bi lă , cu toate a ceste a p r e di lecţi a p en tru autoritatea marilor oameni este foart e obişnuită, parţial d i n cauza înţeleg er ii personale limitate,


·PERFECŢIUNEA LOGICA DUPA MODALITATE

133

parţial din dorinţa de a imita ceea ce ne este prezentat ca mare . La aceasta se adaugă faptul că autoritatea per­ soanei serveşte indirect şi spre a ne măguli vanitatea . Aşa cum supuşii unui despot puternic sint mindri de faptul că acesta îi tratează pe toţi în mod egal, astfel încît persoana cea mai neînsemnată se poate crede egală cu persoana cea m ai distinsă, căci ambele, faţă d e puterea nemărginită a suveranului, nu valorează nimic, tot atit de egali se socotesc şi admiratorii unui mare om, căci avantajele pe care ei înşişi ar putea să le aibă unul asu ­ pra celuilalt sint apreciate ca nesemnificative faţă de meritele marelui om. Din această cauză , m arii oameni proslăviţi nu oferă altceva decît motivul înclinaţiei pen­ tru prejudecata autorităţii persoanei . b) Pr_ejudecata faţă de autoritatea mnlţimii. Spre această prejudecată sînt înclinaţi mai cu seamă oamenii de rînd . Căci nefiind în stare să aprecieze meritele, ca­ pacităţil e şi cunoştinţele unei persoane se sprijină mai bine pe judecata mulţimii, presupunîn d că ceea ce spun toţi trebuie să fie şi adevărat. Totuşi, această prejude ­ cată se referă numai la problem e istorice; în cele reli ­ gioase, faţă d e oare sînt in teresaţi ei în�işi, oamenii d e rînd s e bizuie p e judeC9.ta celor învăţaţi . Este curios în genere faptul că ignorantul nre o pre­ judecată pentru erudiţie, iar eruditul . are la rîndul său o prejudecată pentru intelectul comun. Dacă toate strădaniile eruditului, după ce a parcurs dej a o bună parte din domeniul ştiinţelor, nu-i procură satisfacţia scontată, el se alege în cele din urmă cu o ne­ incredere faţă de erudiţie, îndeosebi faţă de acele specu­ laţii în care noţiunile n u pot fi redate pe cale sensibilă, şi ale căror fundamente sînt şubrede, ca de exemplu, în metafizică. Dar, crezînd totuşi că undeva trebuie să fie găsită cheia certitudinii asupra obiectelor de care nu te poţi îndoi, el o caută acum în intelectul comun, după ce ani în şir a căutat- o zadarnic pe drumul cercetărilor şti­ inţifice. Dar această speranţă este tar e amăgitoare ; căci dacă facultatea raţiunii cultivate nu reuşeşte nimic în di recţi a cunoaşterii anumitor obiecte, atunci este evid ent Ci!ă c e a -

-


134

IMM .

KANT.

INTRODUCERE

necultivată va reuşi cu atît mai ,puţin. Apelul la dictoa ­ nel e intelectului comun este în genere cu totul inadmi ­ sibil în metafizică , căci aici nu poate fi reprezentat n i m i o in concreto . l n morală însă lucrurile stau altfel. Aici nu numai că toate regulile pot fi date in concreto, dar n -· ţiunea practică se dovedeşte în genere chiar mai clară �i mai corectă prin aplicarea c omun ă a intelectului decît prin cea speculativă. Ded intelectul comun judecă ade­ sea mai corect asupra comportamentelor şi obligaţiilor morale decît judecă intelectul speculativ. f:!) Prejudecata faţă de autoritatea epocilor. Una dintre cele mai semnificative prej udecăţi de acest gen este aceea faţă de antichitate . - Intr-adevăr, avem des­ tule motive să apreciem în mod favorabil antichitatea ; acestea însă nu ne îndreptăţesc să depăşim limitele mă­ surii, să facem din antici vistiernicii cunoştinţelor şi ştiin ­ ţelor, să ridicăm valoarea relativă a scrierilor antice la una a bsolută şi să ne încredinţăm orbeşte în conducerea lor. - A-i aprecia peste măsură pe antici înseamnă a intoarce in t e l ec t ul la a11ii lui d e copilărie şi a-ţi neglij a propriile tale talente. - Ne-am înşela de asemenea foarte mult d acă am crede că toţi anticii ar fi scris atît de cla­ sic ca aceia ale căror scri eri au ajuns pînă la noi. Fiindcă tim pul însuşi triază totul, oprind numai ceea ce are o valoare reală, putem considera, n u fără temei, că pose­ dăm numai lucrările cele mai bune ale anticilor. Există mai multe cauze car e determină şi menţin pre­ judecata faţă de antichitate. Dacă ceva ne depăşeşte aşteptări l e corespunzătoare unei reguli generale, atunci acest 'lucru ne uim Pşte la început, iar această uimire se transformă adesea in ad ­ mi raţie. Acest lucru se petrece şi cu anticii cînd găsim la ei cîte ceva care, din perspectiva timpului în care au trăi t , nu este de căutat. O altă cauză rezidă în situaţia d studiul anticilo r şi cunoaşterea antichi tăţii d enotă o eru­ diţie şi o cultură care inspiră întotdeauna respect, orioîţ de comune şi fără semnificaţie ar putea să fie in si'ne însele lucrurile pe c3.re le-am dobîndit din studiul anti­ cilor. - O a treia cauză constă în recunoştinţa pe oare le-o datorăm anticilor pentru faptul că ne-au deschh calea multor cunoştinţe. Pare corect să le dovedim per1 · -


PERFE CTIUNEA LOGICĂ DUPĂ

M O D A L I TATE

135

tru aceasta o în altă preţuire, a c ărei măsură însă o depă ­ şim adesea. O a patra cauză trebuie căutată , î n fin e, într- o pizmă f aţă de contemporani. Cine nu se poate m ă ­ sura c u modernii, î i p rea măre şte ,pe antici, considerînd că modernii nu le p ot fi s upe ri ori Opusă acesteia este prejudecata faţă de noutăţi . Uneori au căzut autoritatea antichităţii şi p r ej ude c a t a în favoarea acesteia ; în special la începutul acestui secol, cînd renumitul Fontenelle93 a trecut de partea modernilor. - I n privinţa cunoştinţelor care pot fi extinse, este foarte natural s ă ne încredem mai mult în moderni decît î n antici Dar această judecată nu are la bază decît o sim­ plă judec a tă provizorie. Dacă facem din aceasta una de­ terminantă, atunci ea d evine prejudecată . 2) Prejudecăţile din amor propriu · sau egoism logic, pe baza cărora se susţine că acordul propriilor judecăţi cu judecăţile altuia ar constitui 1.m criteriu i nutil al a d e ­ vărului. Ele sînt opu se prejud ecăţii faţă de autoritate, căci ele se manifestă intr-o anumită predilecţie pentru ceea ce este un produs al propriului intelect, de exemplu pentru propriul nostru sistem doctrina!. -

.

-

.

-

, [5. Atitudinea faţă de prejudecăţi] Este oare bine şi oportum să menţinem prejudecăţile sau chiar să le favorlzăm ? - Este de mirare că în epoca noastră se mai pot pune astfel de î n t r ebă ri în special cu pri vi re l a favorizarea prejudecţilor. A favori za prej u­ decăţile cuiva înseamnă ,a-1 înşela cu bună ştiinţă . O soluţie posibilă ar fi aceea de a lăsa prej udecăţile intac te ; căci cine poate să se o c u pe cu descoperirea şi comb a te rea prejudecăţilor cuiva? Faptul însă că nu trebuie nici să luptăm cu toată put er ea pentru stîrpirea lor aceasta este o altă problemă. Prejudecăţile vechi şi înrădăcinate sînt des i gur greu de combătut, căci .e le sînt răspunză­ toare de sine însele şi sînt o arecum propriul l or jude că­ tor. O scuză a toleranţei faţă de prejudecăţi o c o n s titu i e faptul că şi din stîrpirea .lor ar rezulta d e z a va n t a j e Cu cît supo r t ăm însă mari bine aceste d ezavantaje, cu atît vom avea m ai mult de cîştigat în cont inuar e . ,

-

-

.


136

IMM. KANT. INTRODUCERE

X. PROBABILITATEA

[ 1 . Noţiunea de probabil. Probabilitate şi aparenţă. Certitudinea] Teoria certitudinii cunoştinţelor noastre cuprinde şi teoria despre cunoaşterea probabilului, care trebuie con ­ siderat o aproximare a certitudinii. Prin probabilitate trebuie să înţelegem un asentimem bazat pe motive insuficiente, care este însă legat m a l mult de motivele suficiente decît de cele ale contrariu­ lui . - Prin această definiţie distingem probabilitatea (pro babilitas) de simpla .aparenţă (verisimilitudo) a unui asentiment din motive insuficiente, întrucît acestea sînt mai puternice decît m otivele contrariului. Motivul asentimentului poate fi mai puternic decît cel al contrariului fie în mod obiectiv, fie subiectiv. Des ­ pre car e dintre ele este vorba se poate afla numai com­ parînd motivele asentimentului eu cele suficiente, căci atun ci motivele asentimentului sînt mai puterniC€ decît po t fi motivele contrariului . - ln cazul probabUităţii, deci , motivul asentimentului este o biectiv valabil, in cazul simplei aparenţe, dimpotrivă, el este doar subiectiv valabil. - Aparenţa reprezintă numai puterea înduple­ cării , probabilitatea est e o aproximare a certitudinii. In cazul probabilităţii trebuie să exis te întotdeauna un etalon prin care s-o pot aprecia. Acest etalon este certi­ tudinea . Căci, trebuind să compar motivele insuficiente cu cele suficiente, trebuie să ştiu cît îi revine certitudinii . U n astfel d e etalon lipseşte însă î n cazul simplei aparenţe, căci nu compar aici motivel e insuficiente cu cele sufi­ ciente, ci numai cu motivele contr.ariului. Momentele probabilităţii pot fi omogene sau neomo­ gen e . Dacă sint omggen�. ca în cunoaşterea matematică, ele trebuie să fie .ll�!.!'!!!.otate.; dacă &înt n�mogene. ca în cunoaşte rea fil osofic>� . atunci trebuie să/ .fig �te, adică trebuie să fie apreciat e după efect ; a"ceastă aprecie ­ re însă nu se poate realiza decit după înfrîngerea unor obstacole spirituale. Momentele neomogene nu oferă nioi o legătură eu certitudinea, ci numai o aparenţă cu altceva. -


PROBABILITATEA

137

- De aici urmează faptul că numai matematicianul poate să determine legătura dintre motivele suficiente şi cele insuficiente; filosoful trebuie să se mulţumească cu un asentiment suficient doar din punct de vedere subiectiv şi practic. Căci în cunoaşterea filosofică probabilitatea nu poate fi apreciată din cauza neomogenităţii motivelor; aici s-ar putea spune că nu toate greutăţile sînt ştam ­ pilate. Deci numai despre probabilitatea matematică se poate spune propriu-zis că reprezintă mai mult decft jumătatea certitudinii . ..L S-a vorbit mult despr � o lQ.gi9;\ ş, , p,rpP?.:Qi.l.i�ţij_!cl..,og ica ' probabilium). Aceasta nil es te însă posibilă ; căci dacă relaţia dintre motivele suficiente şi cele insuficiente nu poate fi apreciată matematic, atunci regulile nu mai ser­ vesc la nimic. In genere, nu poate fi dată nici o regulă generală pentru probabilitate, afară de aceea că eroarea nu va apărea pe o singură parte, ci ar trebui să exis te un motiv de concordanţă în cadrul obiectului, sau de aceea că atunci cînd există acelasi ' numă r de erori si d e acelaşi grad î n două părţi opuse, atunci adevărul es t e l a . mijloc. [2 . Indoiala : indecizia, obiecţia şi scrupulul.

Respingerea şi rezolvarea îndoielii]

Indoiala reprezintă un motiv contrar sau un simplu obstacol al asentimentului . Ea poate ii considerată fie in mod subiectiv, fie în mod obiectiv . - Subiectiv, in­ doiala este consid erată uneori ca o stare a unei m i nti nedecise, iar o biectiv, o cunoaştere a insuficienţei m�­ tivelor de asentiment. In ultima accepţie, îndoiala s e n u ­ meşte obiecţie, adică un motiv obiectiv de a consid era d rept falsă o cunoaştere consid erată ca fiind adevărat ă . · Un motiv contrar valabil doar subiectiv al asen timen­ In cazul acestuia nu se ştie dacă tuluî este un -scrupul. obstacolul asentimentului este obiectiv sau numai subiec­ tiv, de exemplu dacă nu se b azează numai pe incli natie, obişnuinţă şi altele asemănătoare. Ne indoim fără să ni' explicăm în mod clar şi determinat motivul îndoielii !!i fără să ne putem da seama dacă acest motiv rezidă în obiectul însu.şi s au numai in subiect. Or, pentru eli·

-

-


IMM. KANT. INTRODUCERE

minarea unor astfel de scrupule este necesară ridicarea lor l a nivelul distincţiei şi determinării specifice un ei obiecţii, căci certitudinea devine distinctă şi completă prin obiecţie. Nimeni nu poate fi sigur de un lucr u dacă nu sî n t puse în joc motive contrare, prin oare pute m d eter­ m ina cît de departe sau cît de aproape sîntem de certi­ tudine . - Nu este suficient să răspundem pur şi sim plu la o astfel de îndoială ea trebuie şi rezolvată, adică trebuie să înţelegem cum a luat naştere scrupulul. In caz contrar, indoiala este doar respinsă, fără a fi suprimată sămînţa îndoielii va persista. In multe cazuri nu putem şti, desigur, dacă obstacolul asentimentului are numai motive subiective sau numai obiective şi, deci , nu suprimăm scrupulul prin descoperirea aparenţei, căci nu putem l compara întotdeauna cunoştinţele noastre cu obiectul, ci numai cu el e însele. Este, prin urmare, un act de modestie a-ţi prezenta obiecţiile numai ca îndoieli. -

-

-

[3. Scepticismul şi dogmatismul. Metoda sceptică] Există un principiu al îndoielii C<tre constă în maxima de a trata cunoaşterea pen tru a o face nesigură, dove­ dind astfel imposibilitatea de a ajunge la certitudin e . Această metodă filosofică reprezintă tipul de gîndire scep­ tic sau scepticismul. Ea este opusă tipului de gîndire­ dogmatic sau dogmatismului, care reprezintă o încredere oarbă în capacitatea raţiunii de a s e dezvolta a priori fără critică , prin simple con cepte, n umai p e n t ru obţi­ n erea unui succes aparent. Dacă sînt generalizate, ambel e metode se dovedeso g re�ite. Căci există multe cunoştinţe faţă de care nu pu­ t e m proceda dogmatic, - iar, pe de altă part e , scepti­ cismul. renunţînd la orice cunoştinţe afirmative, anihi­ lează toate eforturile noastre de .a ajunge în posesia unei

cunoaşteri a ce r titudinii .

Dar pe cît este de dăunător scepticismul , pe atît este de folositoare şi potrivită metoda sceptică, dacă prin aceasta nu înţelegem altceva decît modul de a trata cevl:i ca nesigur şi de .a-l aduce la cea mai înaltă incertitudine, au speranţa aă pe această cale vom ajunge pe urmele


PROBABILITATEA

139

Această me to d ă constă propriu-zis într-o sim­ plă suspendare a j ud e că ri i. Ea este foarte utilă pentru procedura critică, prin care se înţeleg metodele fi l o s o fi ce pe ba z a cărora cercetăm sursele afirmaţiilor n .a s tr e sau ale obi e cţi i l o r şi motivele pe care se bazează ace s t e a o me tod ă care � oferă sp e ran ţ a de a ajung€ la certi ­ tudin e. Scepticismul nu-şi găseşt� loc în matematică şi fizică. El este p rilej u i t numai d e cunoaşt er e a pur filosofică, c<;�re :m este n ic i m atematică, nici empirică . - Scepticismul absolut c on sid eră că totul este a paren ţă . El d i s ti n g e d eci a p a r enţa d e adevăr ş i trebuie să aibă , pri n urmare, un criteriu de distincţie, adică pr e sup une o cuno aştere a ade­ vărului. Prin aceasta însă se contrazice cu sine însuşL adevărulu i .

o

[ 4. Ipoteza. Cerinţele unei ipoteze corecte] Am remarcat d ej a că probabilitatea n u reprezi n tă d ecît o s im p lă apr oxi ma re a c erti tudi n i i . - Or, în aceeaşi situaţie se g ăs esc ipotezele94, prin care nu putem ajunge niciodată la o ce r ti tudi ne apodictică în cun oaş te r e, ci nu­ mai la un grad mai mare sau mai mic de probabilitate. O ipoteză este un asentiment al judecării despre ade ­ vărul unui antecedent care să garantez e acceptarea con­ secvenţilor, sau pe scu r t : asentimen tul faţă de o presupo­

ziţie admisă ca antecedent. În cazul ipotezelor o ri ce asentiment s e bazează deci pe aceea că pres upozi ţia , în calitate de an t e c ed en t , este suficientă p en t ru a ex pli ca al te c un o ş tinţe , d r ep t c o nse ­ cin ţe ale acesteia. Căci în acest ca z conchidem d e l a ad e ­ vă rul consecventului la ad evărul a ntec e d entu lu i . - Dar. fi i n d că acest tip de r aţion am en t , după cum am observat deja, oferă numai atunci un criteriu suficient al adevă ­ rului şi po ate să ducă. la o certitudine apodictică cînd toate consecinţele posibile a le unui antecedent admi s sînt adevărate, ur m€ază că, neputînd d etermi n a niciodată toa­ te conseci nţ ele posibile, ipotezele r ă mîn în totd e a un a i po ­ teze, adică pres upoziţi i , l a a că ror certitudine nu putem a j unge n i ci o d at ă . - Probabilitatea unei ipoteze poate to­ tuşi să crească şi să se ridice la ceva analog certitudinii


IMM.

uo

KANT.

INTRODUCERE

cînd to ate oonsecinţele, care ne-au apărut pînă acum, po t fi eJ!:plicate pornind de la anteoedentul presupus . Căci într - un as tfe l de caz nu exi'Stă nici un alt motiv pentru care să nu a dm i t em că pri n acesta pot fi e xpli cate toate

consecinţele posibile. In acest caz, admitem deci ipoteza şi cînd ar fi pe deplin certă, deşi ea este astfel numai

oa

prin

inducţie.

Insă ceva trebuie să fie totuşi apodiotic cert în orice ipo teză , şi anume : 1 . Insăşi posibilitatea presupoziţiei. - Dacă admitem, de ex em plu , pentru explicarea cutr em urelo r şi a vulca­ nilor un foc subteran , atunci un astfel de foc tr ebu i e să fie totuşi posibil, chiar d a că nu tocmai în forma unui corp arzînd cu flăcări , ci în forma unui corp fierbin te . Dar a c on sidera că pămîntul este un animal, pentru a explica anufl?.ite fenomene, în oare circulaţia anumitor substanţe interne ar p r o du ce căldura, în s e amn ă a alcătui o si m plă ficţiune , nu o ipoteză. Găci realităţile pot fi u�or imaginate, pe cîn d probabilităţile nu ; acestea trebuie să f :. ,, certe,

2. Consecvenţa. - € on s eovenţii trebuie să deourgă corect din antecedenţi, a ltfel i pote za devine o simplă hi ­ meră. 3. Unitatea . - Este o cerinţă es enţial ă a unei ipoteze ca ea să fie unică şi să nu mai necesite nici o ip otez ă aju­ tătoare în s prij inul ei. - Dacă pentru sprijinul unei ipo­ teze trebuie să aducem încă multe altele, atunai prin aceasta se pierde foarte mult din probabilitatea ei . Oăci cu cît se pot deduce mai multe consecinţe dintr-o ipo­ teză . cu atît este mai pro bab i l ă ; cu cît se deduc mai puţine , cu atît e mai imp r o ba bilă . Astfel, ipoteza lui Tycho de Brahe95 nu era s u ficientă pentru e:x;plicarea multor fenomene ; el a fost obligat s-o com pl e teze ou a lte noi ipoteze. - Or, se poate presupune deja că ipo­ teza admisă nu poate constitui un antecedent autentic. Dimpotrivă, s is tem u l lui Oopernic. este o ipoteză pe baza că r ei a :poate fi explicat tot ceea ce trebuie, cel puţin pină acum. In acest caz nu avem nevoie de nici o ipoteză aju­ tătoare (hypotheses subsidiarias). Există ştiinţe care nu permit nici o i p oteză , cum sint, de exemplu, matematica ş i metafizica. Dar în ştii nţele naturii ipotezele sînt utile şi indispensabile.


CUNOAŞTEREA TEORETICĂ ŞI CUNOAŞTEREA PRACTICĂ

141

ADAOS

Despre deosebirea dintre cunoaşterea teoretică şi cunoaşterea practică O cunoştinţă se numeşte prac ti că în opoziţie cu cea teoretică, dar şi în opoziţie cu cea speculativă.96 Cunoş tin­

ţele practice sînt sau 1) imperative 91, opuse celor teoretice; sau conţin 2) motiv e l e imperativelor p osib i l e şi sint opuse cu­ noştinţelor speculative. Prin im.P�T�ţ�p in genere se înţelege orice propoziţie care exprimă o acţiune lib e ră posibilă, prin car e ar tre­ bui să fie realizat un anumit scop. - Orice cun oş t inţă , deci, care conţine un imperativ, este practică şi este nu­ mită astfel tn opoziţie cu cunoştinţa teoretică. Găci cu­ noştinţele teoretice nu exprimă ceea ce ar trebui să fie, ci ceea ce există; - deci, ele n-au ca obi ect o acţiune, ci un lucru existent. Dacă opunem însă cunoştinţele p ractic e celor specu­ lative, atunci primele pot fi şi teoretice, căci din ele nu pot fi dedus e decît imperative . T ra ta t e din această per­ spectivă, ele sint deci practice sau după conţinut (in po­ tentia) sau în mod o bie ctiv . - Sînt ,speculativ.e cunoştin­ ţele din care nu poate fi dedusă nici o regulă de com­ portare sau acelea care nu conţin nici un antecedent pen -· tru imperative posibile. O mulţime de propoziţii pur spe­ culative există de exemplu în teologie. - Cunoştinţele ..Speculati.ye sînt d e ci întotdeauna teoretice ; dar invers, tiu orice cun oŞtinţă teoretică est e speculativă ; ele pot fi, în acelaşi timp, tratate din alt punct de vedere, şi cunoş­ tinţe p r acti c e . Totul tinde, în cele din urmă, spre pr acti că ; far va­ loarea practică a cunoaşterii noastre constă în tendinţa de aplicare a oricărei teorii şi a oricărei speculaţii. Această valoare este însă '!].€COndiţionată numai atunci cînd s copul� spre oare este �orientată aplicarea practică a cuno aşte ri i , este neconiţipo7J:U1j. - Singurul şi ultimul scop necondi­ ţ'iiDn1It ··(sc6pu l final), la care trebuie să se refere în cele


142

IMM.

KANT.

JNTRODUCERH - ADAOS

din urmă , orice aplicare practică a cunoaşterii, este

mo::.

�:qJjt.g_teţJ, {pe care o numim din ac e as tă cauză şi ,practica propriu-zisă sau absolută .! Iar acea pa rt e a filo s o fi ei care are" ca· obiect de stUdiU Jti oralitatea trebuie să fie numită din acea stă cauză filosofie practică xrx-r't�ox�v cu toate că orice altă disciplină filosofică are întotdeauna partea ei practică , adică poate să conţin ă în t eo ri i l e pe care le stabi l eş te o indicaţie cu privire la aplicarea lor practică în vederea realizării anumitor scopuri.

..


I

TEORIA

GENERALĂ A ELEMENTELOR

Capitolul I

DESPRE NOŢIUNI

§ 1 . Noţiunea în gener e Diferenţa dintre noţ iun e şi intuiţ ie .

Toate

cun o ştinţele,

ad ic ă

toate

reprezentări l e

rapor­

m o d conştient la u n obiect sînt sau . intu i ţii sau otiuJ:l,.i.9B Jntuiţia este o reprezentare singulară (repre ­ _!} sentatio singu laris), noţiunea este o r ep r ez e nta re generalq tate

în

-

(representatio per notas communes) sau reflectată (repre­ sentatio discursiva). Cunoaşterea pri n n o ţiun i s e numeşte gîndire (cognitio discursiva). Observaţia 1 . N o ţi un ea este opusă intuiţi e i , căci ea este o r e prez en tare generală sau o reprezentare a ceea ce este c o m un mai multor obieete, deci o reprezentare care p oa.te fi conţinută în obiecte diferite . Ob serv aţia 2. A vorbi despr e noţiuni ge n e rale sau comune este o sim pl ă tautologie ; o g r eş ea l ă care se ba­ zează pe împărţirea incorectă a noţiunilor în Qenerale, special e şi singulare . Nu noţiunile înseşi, ci numai apli ­ car e a lor p o a te fi as tf e l împă•rţită .

§ 2 . Materia şi forma noţiunilor I n fiecare n o ţ i u n e trebui e să distingem materia d e formă. Materia natiunilor este obiectul, f�E!I1 a noţiunilor es te ge nera lita tea . ·

§ 3 . Noţ i unea empirică şi noţi un ea pură Noţiunea este sau empirică sau pură (vel empiricus vel intellectualis).99 Noţiunea pură nu e s te extrasă d i n experienţă , ci chiar după conţinut provine din intelect Ideea .este o noţiune raţi o nal ă al cărei o bi ec t nu p oa t e f i întîlnit deloc î n experien ţă . 1 oo -

. .

,


DBSPllB

NOŢIUNI

145 �

Observaţia 1 . �unea empiriCă ·provine din simţuri prin com p a ru r ea obiectelor experienţei şi obţi n e prin in­ te1ect nu m ai forma generalităţii. - Realitatea acestor noţiuni se bazează pe experienţa e:tectivă din care provin prin conţinutul lor. - Problema de a şti dacă e x i s t ă

noţiuni pure ale intelectului (conceptus puri), oare provin ca atare numai din intel e ct , independent de o ric e expe­ r i enţă , trebuie cercetată în metafizică . Ob s ervaţia 2. Noţiunil e r aţi or1:a le sau ideile nu se re.­ feră deloc la obiecte reale, căci toat e obiectele trebuie . să :facă parte dintr-o e�perienţă posibilă. Dar ele servesc, totuşi, prin intermediul raţiunii, la conducerea intelectu­ lui raportat la experienţă şi la aplicarea cit mai perfectă a r egu li l or sale, sau chiar să arate că nu toate obiectele posibile sînt obiecte ale ex pe ri enţei şi că principiile posi ­ bilităţii ultimelor nu se aplică la obiecte în sine şi nici la o bi ec t e ale experienţei c on s i d e r a t e ca obiecte în sin e. Ideea conţin e m od elul aplicării intelectului, d e exem ­ plu ideea de univers, care trebuie să fie necesară nu ca p1·incipiu constitutiv al aplicării empirice a intelectulu i , ci numai ca pri nci piu regulator în vederea coerenţei de an s am blu a aplicării empi rice a intelectului nostru.1 ° 1 E a trebuie deci c onsid e rată ca noţiune fundamentală n ece­ sară fie pentru a completa în mod o bi e cti v acţiunile de subordonare ale intelectului, fie p en tru a le considera ca nelimitate. - Ideea nu se poate obţine prin compunere; căci î ntr egul este în acest caz anterior p ă rţi l or . Există totuşi idei care determină o aproximare. Acesta este cazul -id e i lor matematice sau al i d ei l o r de producere matema­ tică a unui întreg, ca re se disting �enţialmente de idei!� dinamic e, care s în t cu totul eterogene f aţă de toate noţiu ­ nile concrete, căci î n tr eg u l nu s e deosebeşte d e n oţiunile concrete după mărime (ca în cazul ideilor matematice), ci d up ă specie. Nici u n ei idei teoretice nu i se poate at ribu i sau de­ monstra reaiita t ea o bi ectivă , c u excepţi a ideii de liber­ tate1D2, căci ea este cond iţi a legii morale, a cărei re ali ­ tate este o axiomă . - Realitatea ideii de Dumnezeu nu poate fi demonstrată decît prin legea morală şi deci nu ­ mai cu scop practic, adică pentru a acţiona ca şi cum ar exista un Dumnezeu, - deci numai în acest scop.


IMM. KANT. TEORIA

1 46

ELEMENTE LOR

In toate ştiinţele, în special în cele raţionale, ideea de ş tii nţă reprezintă schiţa g e neral ă şi conturul acestora ; deci sfera tuturor cunoştinţelor Cl re ţin de acestea. O j astfel de id ee a în tr egului - prima care trebuie consi­ derată într-o ştiinţă şi oare treb uie căutată, este arhitec­ tonică103, cum este, de exemplu, ideea de ştiinţă a drep­ tului. Ideile d e umanitate, de republică perfectă, de vi a ţă fe­ ricită şi altele de acest gen le lipsesc celor mai mulţi oameni. - Mulţi dintre ei n -au nici o idee despre ceea ce vor, de aceea s e conduc după instinct şi autoritate. ,

§ 4 . Noţiuni date (a priori sau a posteriori) şi noţi uni artificiale După materie, toate noţiunile sînt fie date (conceptus Primele sînt fie artificiale (conceptus factitii). date a priori sau a posteriori. Toate noţiunile empirice sau date a posteriori s e nu­ mesc noţiuni ale experienţei 1 ° 4 , cele d ate a priori se nu­ mesc noţiuni [pureJ. l05 Observaţie. Forma unei n oţiuni , ca reprezentare dis­ cursi vă , este întotdeauna artificială.

dati},

-

§ 5. Originea logic ă a noţiunilor Originea noţiunilor, di n punctul

de ved e re

al

formei

pure, se b azează pe reflexie şi abstracţie asupra diferen ­ ţei d i n t r e o biectele desemnate printr-o anumită reprezen ­

tare. Şi, în acest caz , se iveşte întreb area : care operaţii ale intelectului formează o noţiune sau - altfe l spus

-

ţin de producerea unei noţiuni din reprezentări date? Observaţia 1 . Logica generală, făcînd abstracţie de ce conţinut al cunoaşterii prin noţiuni sau de orice

ori ­ ma­ teri e a gîn d i ri i , nu poate considera noţiunea decît din punctul de vedere al formei, adică numai în mod subiec­ tiv; nu se poate referi la mo d ul in care determină noţiu­ nea un ob iect al cunoaşterii printr- o notă, ci numai la mo d ul în c ar e e a poate fi raportată la mai multe obiecte. - Logica generală nu cercetează deci sursele noţiunilor/. respectiv cum

iau naştere

noţiunile

ca reprezentări,

ci.

nu-


DBSPR.B

NOŢIUNI

147

ma i moc},ul în care reprezentă1·ile date devin no ţ iuni în _gîndire;! în rest, aceste noţiuni pot conţine ceva o b ţ i n u t din expe ri en ţă , sau ceva imaginar s a u chiar împrumutat de la n a t ur a intelectului . Această origine, logică a no­ ţiunilor - originea l or din perspectiva fo rm e i pure constă în reflexie, prin care ia n aşter e o reprezentare comun ă mai multor obiecte (conceptus communis), ca formă indispensabilă a facultăţii de judecare.1os Deci în l o g ic ă se tratează num ai d e sp r e sim pla diferenţă a re ­ flexiei în noţiuni. Observaţia 2: O rigin ea n oţiunilor din perspecti va ma­ te riei lor, după care o noţiune este empirică, arbitrară sau intelectu ală, este exam i na tă în m etafizică .

§

6.

Comparaţia, reflexia

Aotele logice ale i nt e l ectul ui , ţiunile du pă forma lor, sînt :

şi abstracţia

prin care se produc n o ­

1) Comparaţia, a d ică confruntarea reprezentărilor în­ tre ele în raport cu uni tatea conştiinţei ; 2) Reflexia, adi că reflectarea as up ra modului în oare pot fi concepute diferite reprezentări într-o singură con­ ştiinţă ; 3) A b s tracţia sau s epa ra re a de tot restul, de oare se deosebesc reprezentările date. O bse rv aţia 1 . P en tru a produce noţiuni pornind de la reprezentări trebuie, deci, să putem compara, 1'eflec1ia şi abstrage; căci ace ste trei operaţii l ogice ale intelectului sînt condiţii l e e sen ţiale şi g ene ral e pentru p ro ducerea oricărei noţiuni în genere. - Văd de ex em p l u un molid, o salc i e şi un tei. Comparînd mai întîi aceste obiecte unul cu celălalt, observ că sînt deosebite în pri vin ţa trun ­ chiului, a ramurilor, a flo rilo r etc. ; dar reflectînd apoi nwnai la ceea ce au ele în comun : trunchi, ra mu ri , frun­ ze, şi făcînd abs tracţi e de mărime, de fi gu r a lor eU!. , ob­ ţin noţiunea d e pom . Observaţia 2. Termenul abstracţie nu se u til i z e ază î n ­ totd e aun a corect în logică. Nu trebuie să s pun em : a ab ­ strage ceva (abstrahere aliquid), ci a face abs tracţie de c e v a (abstrahere ab aliquo). Dacă în legătură cu un postav


IMM. KANT. TEORIA BLBMBNTI!LOJ.

148

purpuriu, de exemplu, mă gîndesc numai la culoarea ro­ şie, a tunci fac 'abstrao_ţ ie de postav; dacă fac abstracţie şi de cu lo are , imaginîndu-mi pu11pura ca ceva material în genere, atunci fac abstracţfe d e mai multe determinaţii, iar n o ţiunea mea d evi ne prin aceastJa şi mai abstractă . Cu cît sînt omise dintr-o noţiune mai multe distincţii ale obiectului sau cu cit se face abstraotie de mai multe determinaţii ale acestuia, cu atît este mai abstractă no­ ţiunea. Noţiunile abs t rac te se numesc, din această cauză, a bst rah en te (conceptus a bstrahentes), adică noţiuni în care apar mai multe abstracţii. Noţiunea corp, de exemplu, nu este propriu-zis o noţiune abstractă; de corpul însuşi nu mai pot face abstracţie, căci atunci n-aş mai avea no­ ţiunea despre el . Dar trebuie să fao abstracţie de mări­ me, culoare, tărie, fluiditate, pe scurt, d e toate d et e rmi­ naţiile speciale ale unui corp oarecare. - Cea mai ab­ stractă noţiune este aceea oare nu are oeva oomun cu nici una dintre notiunile diferite de ea. AG:easta este no­ ţiunea de c,e·p,�; căci diferită de ea este noţiunea de ni­ mic, care nu are deci nimic comun cu ceva. Observaţia 3. Abstracţia este numai condiţia n egativă c ar e permite prod uce r e a reprezentărilor general valabile ; cea pozitivă o constituie c omparaţia şi reflexia. Căci nu­ mai prin abs tracţi e nu se produce nici o noţiun e; - ab­ stracţia o desăvîrşeşte doar şi o delimi·tează. § 7 . Conţinutul ş i sfera noţiunilor

Orice noţiune, oa noţiune pa1·ţială, este conţinută în obiectului; ca principiu gnoseologic, ca notă, îi sînt subordonate obiectele la care se referă. - în prima accepţie noţiunea are conţinut, în cealaltă sferă. Conţinutul şi sfera unei noţiuni sînt în raport invers unul faţă de celălalt. O noţiune ou attt are mai multe obiecte subordonate, cu cît conţine mai puţin în sine şi invers. Observaţie . Generalitatea sau valabilit at ea generală a noţiunii nu se bazează pe faptul că aceasta este o noţiune parţială, ci pe faptul că reprezintă un principiu gnoseo­ logic. reprezentarea


DESPRE

§

8.

NOŢIUNI

149

Mărimea sferei noţionale

Extensiunea sau sfera unei' noţiuni este cu atit m a i mare, cu cît îi sînt mai multe obiecte subordon ate şi pot fi gîndite prin intermediul ei . Observaţie. După cum se spune despre o cauză că îi sînt subordonate efectele, tot aşa se poate spune şi despre noţiune că acesteia, ca principiu gnoseologic, îi sînt sub­ ordonate toate obiectele de oare a făcut abstracţie. No­ ţiunii metal, de exemplu, îi sînt subordonate : aurul, a r ­ gintul, ouprul etc. Căci, datorită faptului că orice noţiun e, ca reprezentare general-valabilă, C{)nţine ceea ce este co­ mun mai' multor reprezentări ale unor obiecte diferite, toate aceste obiecte care îi sînt subordonate pot fi repre­ zentate prin noţiunea respectivă. Şi tocmai aceasta con ­ stituie utilitatea unei noţiuni!, Cu cît mai multe obiecte pot fi reprezentate printr-o noţiune, cu atît mai extinsă este sfera acesteia. Astfel, noţiunea corp, de exemplu, are o sferă mai mare decît noţiunea metal.

§

9.

Noţiuni superioare şi inferioare

Se numesc superioare (conceptus superiores) n oţiunile care au alte noţiuni subordonate, numite faţă de primele inferioare . - O notă a notei' - o notă îndepărtată - re­ prezintă o noţiUne superioară ; noţiunea in raport cu o notă i?Ulepăr tată este inferi'oară. Observaţie. Fiind numite inferioare şi · superioare nu ­ mai' în mod relaţional (respective), se poate ca una şi aceeaşi noţiune in relaţii diferite să fie în acelaşi timp superioară şi inferioară . Astfel, noţiunea om, de exemplu, în rapo rt cu noţiunea negroid,101 este superioară, iar, in r.a port cu noţiunea animal, este inferioară .

§

1 O.

Gen şi specie

Noţiunea superioară se numeşte gen_ (genus) în mport cu noţiunea sa inferioară·, cea inferioară se numeşte soecle (1pecies) faţă de superioara ei'.


159

IMM .

KAI,lT. TEORIA ELEMENTELOR

Ca şi cele superioare şi inferioare, n!Jţiunile genurz ş1 noţiunile specii nu se deosebesc în subordon are logică pri n natura lor, ci numai î n privinţa relaţiilor dintre e l e (te?·­ mini a quo sau ad qu od).

§ 1 1 . Gen suprem şi specie infimă Genul suprem este acela care nu poate fi specie· {genu.s non est species), iar speci a infimă, aceea care nu poate fi gen (species, que non est genus, est infima). Ca urmare .a legii continuităţii nu poate să existe t o ­ tuşi nici specie infimă, nici specie proxim ă .

summum

Observaţie . Dacă ne imaginăm o serie de mai multe noţiuni subordonate una alteia, de exemplu : fier, metal, corp, substanţă, obiect, atunci în acest caz putem obţine întotdeauna genuri superioare ; - căci fiecare specie tre­ buie consid erată întotdeauna în acelaşi timp ca gen faţ.ă de n oţiunea sa inferioară, de exemplu, noţiunea erudit; faţă de noţiunea filosof - pînă cînd ajungem, în sfîrş i t , l a un gen care n u mai poate fi specie. Şi trebuie s ă putem ajunge finalm ente l a u n astfel d e gen , căci tr ebu i e să existe totuşi la sfîrşit o noţiune supremă (conceptum s ummum), de car e nu se mai poate face abstracţie în continuare fără să dispară orice noţiune . - Insă o no­ ţiune infimă (conceptum infimum) sau o specie infimă, sub care să nu mai poată fi conţinută alta, nu există in seria speciilor şi a genurilor, căci o astfel de noţiune nu poate fi determinată. Chiar dacă avem o noţiune pe care o aplicăm . nemijlocit la lucrurile individuale, pot exista încă diferenţe specifice cu privire la aceasta, pe care fi e că nu l e observăm, fie că le lăsăm de-o pa r t e . Num ai comparativ, în vederea aplicării există noţiuni infime, care au primit această semnificaţie o a r e cum prin conven ­ ţie, consid erînd că nu se poate cobori mai mult. In privinţa determinării noţiunilor de specie şi gen este valabilă deci următoarea lege generală : exis tă un gen care nu mai poate fi specie; dar nu există nici a . . specie care să nu mai poată fi gen.


DESPRE

NOŢIUNI

151

§ 1 2 . Noţiuni extinse şi noţiuni r estrînse . Noţiuni reciproce Noţiunea · superioară se numeşte şi extinsă, cea infe­

ri oară

restrînsă.

Noţiunile care au sferă identică se numesc noţiuni

reci proce

(conceptus reciproci) .

§ 1 3 . Raportul noţiunilor inferioare faţă

de cele s upe rio are , - al celor extinse faţă de cele restrînse

Noţiunea inferioară nu este conţinută în cea superioa­ căci ea conţine î n sine mai mult decît cea superioară ; ea este însă su b ordonată acelei a , căci noţi unea superioară conţin e principiul d e cunoaştere al celei inferioare. ln plus, o n oţiune nu este mai extinsă d ecît n lt a pentru faptul c ă conţine mai mu lte s u b e a , - căci acest lucru nu poate fi ştiut, - ci î ntrucî t conţine cealaltiî n oţiune şi m a i conţi n e încă ceva în afara acesteia . ră ;

§ 1 4 . Reguli ge ne ra le p r ivin d subordonarea

noţiunilor

Cu privire la sfera logică a noţiunilor sînt valabile u r ­ m ă to arele reguli generale : 1 ) ceea ce revin e noţiunilor s upe rioar e sau le con ­ trazice, revine sau contrazice., de asemenea, toate noţi u ­ n i le inferioare, subord onate celor superioare; ş i 2) invers : ceea ce revine tuturor no ţiuni l o r inferioat:"e sau le contrazice, revine sau contrazice şi n oţiunile lor su oerioare. ' Observaţie . ..Concordanţa obiectelor rezidă în p r oprie ­ t�ţile lor generale, iar deosebirea în proprietăţilor lor - Jpecifice, de unde nu se poate conchide că ceea ce re ­ vrfie . SaU ceea Ce COntrazice O noţiune i nferioară revine sau c ontrazi c e alte noţiuni inferioare, subordonate ca şi prima ac eleiaşi noţiuni superioare. Astfel, nu se po..q te c o nc hide, de exemplu , că ceea ce nu r e v i n e omului nu revine nici îngerului .


IMM . KANT.

152

§

TEORIA ELEMENTELOR

1 5. Condiţiile formării noţiunilor superioare şi inferioare : abstracţia _şi determinarea logică

Prin continuarea operaţiei de abstractizare logică iau naştere noţiuni mereu superioare; după cum , dimpotriva . prin continuarea determinării logice iau naştere noţiun i_ mereu infe rio ar e . - Cea mai mare abs tracţie posibil{, produce noţiunea cea mai în altă sau cea mai abstractă, aceea care nu m ai permite abstragerea nici unei deter-· minaţii. Cea mai în al tă determinare completă ar da o no­ ţiune to ta lm ente determinatli (co nceptum omnimode de­ terminatum), a di că o noţiune care nu ar mai permite nici o altă determinare ulterioară . Observaţie . Datorită faptului că numai obiectele . .sin -· gulare Şq"l:l Îf1�ÎViZii Sînt total d eterllli D:�!!L ex i s tă 0Ufl0Ş­ tinţe total deterrri.inate nuniai ca in tui ţii , şi nu ca noţiuni !n cazul noţiunilor determinaţia logi că nu poate fi cori'­

sid e rat ă nici odată ca

§

16.

perfectă .

(Vezi

§ 1 1 , Observaţie.)

Aplicarea noţiunilor in abstracta şi in concreta

Orice noţiune poate fi a plicată in mod general sau în mod particular (in a bstrac ta şi in concreta) . - In abstrac­ ta, n oţi un ea inferioară se aplică în funcţie de noţiunea ei superioară, in concreta, noţiunea superioară tn functie de n o ţiunea ei i nfe ri o ară . Observaţia 1 . Expresiile abstract şi concret nu se re ­ f eră deci la noţiunea in sine - căci orice noţiune este abstractă - ci numai la aplicar.ea .;-i. Aceasta poate să aibă, la rîndul ei, diferite grade; - după care se consi ­ d e ră că o noţiune este mai mult sau mai puţin abstractă sau concretă, adieă sînt omise sau adăugate fie mai multe, fie mai puţine determinaţii. - Prin aplicarea abstractă noţiunea se apropie de genul suprem, prin cea concretă, dimpotrivă, de individ. Observaţia 2. Nu se poate apre c i a care d in tre cele două tipuri de aplicaţii, cea abstractă sau cea concretă ,


153

DESPRE JUDECĂŢI

'

mai avant aj o as ă şi nici ca re dintre ele v a l o re a ză m ai mult., Prin noţiuni f o a r ţe abstracte cunoaştem puţin des­ pre mai mul te obiecte ; prin n o ţiuni foarte concrete cu ­ noaştem mult despre mai puţine obiecte ; - ceea ce cîşti ­ găm deci pe de o parte pierdem pe de alta. - O noţiune cu sferă m ar e este foarte utilă, căd poate fi aplicată la multe obiecte; însă, din acel a şi motiv, şi conţ inu tu l ei este mai r es t rî n s ln n o ţi une a su bstanţă, de exemplu, n u gîndesc mai mult decît în n o ţi u n ea cretă. Observaţia 3 . Arta popularităţii1 constă în a găsi pro­ porţia dintre r epr ezenta rea in abstracta şi reprezentarea in concreto din cadrul ace l ei a şi cunoştinţe, deci proporţie� d i n t re noţiuni şi prezentarea lor, prin care se obţin �� maximum de cunoaştere, atît din punctul de ve dere al: sferei, cît şi al conţinutului. este

_

,

.

'

Capitolul II

DESPRE JUDECAŢI § 1 7 . Definiţia judecăţii în genere Judecată

re pr ezen t a r e a

unităţii conştiintei dife ­ dintre re­ care c o n s ti tuie o noţiune .t os . este

ritelor r e pr e z e ntări , prezen tările

sau

reprezentarea relaţi ei

§ 1 8 . Materia şi forma judecăţilor Părţile

es enţi ale ale fiecărei judecăţi sînt Materia rezidă în cunoştinţele date judecată p e n t r u a constitui unitatea conştiin ­

constitutive

ma teria şi forma. şi legate în

-

ţei; forma judecăţi i constă in determin area modului în care 'diferitele repreze ntări , ca atare, aparţin unei con ­

__

-

ştiinţe.

§

19.

Obiectul reflexiei logice, pură a judecăţilor

-

forma

Făcînd abstractie de orice diferentă reală sau obie c ­ · ' tivă a cunoaş terii, logica n u se poate ocupa nici c u m a -


154

I MM . KANT . TEORIA ELEMENTELOR

teria judecăţilor şi nici cu c on ţi n utul noţiunilor. Ea con ­ sideră deci d eose biri l e dintre judecăţi n umai în pr�vinţa formei lor p u r e .

§

20.

Formele logice ale judecăţilor : cantitatea, calitatea, relaţia şi modalitatea

Deosebirile dintre jud ecăţi în privinţa form ei lor se pot reduce l a cel e patru momente principale ale cantită ­ ţii, calităţii, relaţiei şi m.odalităţii, faţă d e care sînt d ete r ­ m i n a te tot atîtea tipuri d i f e r i te d e judecăţi. l 09

§

21.

Cantitatea 1 10 judecăţilor : universale, particulare, singulare

Din punctul de

v

e d e r e al

judecăţile sînt după cum subiectul în j u d e ca t ă este i n c l u s în n o ţi u ne a predicatului sau exclus din aceasta fie în m od total, fie parţial.l l l I n judecata ··H.�t.iversal(i, sfera unei noţiuni este cuprinsă în întregi m e î n sfera altei noţiuni ; î n judecata"-E�:.-��Ia.ră o parte din sfera u n ei a este cu prinsă în sfera celeilalte şi, în fin e , în j u d ec ata . .s.ingula.t:p., o noţiune lipsită de sferă este cu ­ prinsă, drept urmare. în m od s i m p l u ca p a r t e din sfera unei alte n oţiun i . 1 1 2 universal e ,

particulare sau

canti tăţii,

singulare,

..

··

Observaţia 1 . Tn c a d r ul aplicaţiilor judecăţile singulare trebuie considerate, din perspectiva formei logice, ca uni ­ versale. Căci î n ambele j ud e c ăţi predicatul e ste valabil despre s ub i e ct fără nici o ex cepţie De exemplu, în pro­ poziţia si n g u la ră Caius este muritor nu p o a t e să a p a r ă nici o excepţie, la fel ca în propoziţia universală , Toţi oamenii sînt muritn ri, căci nu există d ecît un Caius. Observaţia 2. I n privi nţa generalităţii unei cun oştinţe exi stă o d eosebire reală, care nu prezintă însă nici u n .


DESPRE JUDECĂŢI

155

interes pentru logică, intre propoziţiile g e n e ra l e şi cele universale . Propoziţiile g e nerale conţin în mod simplu ceva din generalitatea anumitor obiecte, şi nu conţin , deci, condiţiile suficiente ale subsumaţiei, de exemplu propoziţia : demonstraţiile trebuie fu n damen ta te . Propozi­ ţiile universale afirmă ceva în mod universal despre un obiect. Observaţia 3. Regulile generale sînt sau general ana­ litice sau general sintetice: primele fac abstracţie de di­ versitate, ultimele vizează deosebirea si îsi exercită rolul dete rminant şi în această privinţă . � Cu cît este con ­ ceput mai simplu un obiect, cu atît mai pregnantă devin e generalitatea analitică a noţiunii. Obse'rvaţia 4 . Dacă propoziţiile universale nu pot fi considerat� în universalitatea lor fără să le cunoaştem in concre ta, e l e nu pot servi ca reguli şi nu pot avea deci valoare euristică în aplicaţii. Ele nu sînt decit teme pen t ru cercetarea principiilor universale a ceea ce a fost cun o :>cut în pre�tlabil în cazurile particulare. De exemplu , p ro �. oziţi.a Cine nu are nici un interes să mintă şi cu­ nrJa,, te adevă1·ul, acela va spune adevărul nu poate fi ..<:on siderată în universalitatea ei , căci nu cunoaştem li ­ m i t :t de condiţionare a dezinteresului decît prin experien­ ţ ă ; cu alte cuvinte, omul poate să mintă din interes, pe m ot iv că nu este prea legat de moralitate. Aceasta este o <J bservaţie care ne învaţă să cunoaştem slăbiciun ea na­ t u rii umane. Observaţia 5 . Observăm în legătură cu judecăţile par­ ·tir·ylar.e . că atunci cînd acestea trebuie s ă poată fi con ­ sid erate prin raţiune şi să aibă deci o formă raţională, D '.1 n umai intelectuală (abstractă), subiectul trebuie să fie un concept mai extins (conceptus latior) decît predica­ t ul. - Fie pred icatul întotdeauna = Q, iar subiectul O . <1 tun ci figura


IMM . KANT. TEORIA I!LD4ENTELO.

156

reprezintă o judecată particu1ară, căci ceva din ceea ce aparţine lui a este . b, dar restul este non b ceea ce urmează in mod raţionaJ.113 - Dar în figur a

a

întregul a poate fi cuprins întîmplător în b, dacă acesta este mai mic, dar nu p oate fi cuprins dacă este mai mare; ceea ce reprezintă deci o judecată particulară numai în mod accidentaJ.m

§ 2 2 . Calitatea judecăţilor : afirmative, negative, infinite D upă calitate, judecăţile sînt afirmative, negative, sau infinite. In judecăţile afirm ative, subiectul este gîndit în sfera predicatului, în cele negative, subiectul este plasat în afara sferei predicatului, iar în cele infinite în sfera unei noţiuni care se găseşte în afara sferei unei alte no­

ţiuni. Observaţia 1 . Judecata infini tă 1 1 5 nu indică num ai fap­ tul că un subiect nu este conţinut în sfer.a unui predicat, ci şi faptul că el se găseşte în afara sferei acelui predicat, undeva într-o s feră infinită. Prin urmare, această j udecată

reprezintă sfera· predicatului ca fiind limitată, Toate posibi lităţile se reduc la A sau non-A. Dacă spun d eci că c ev a este non- A , de exemplu că Sufletul o

mu lui este non-muritor

-

Unii

oameni sînt non-savanţi

etc. , ea este o judecată infinită. Căci prin aceasta nu se poate determi n a , în afara sferei finite A, c ă rei noţiuni îi este subordonat obi ectul ci numai faptul că se găseş te în sfera exterioară lui A, care nici nu este propriu-zis o sferă, ci doar învecinarea unei sfere cu infinitul sau limi­ tarea însăşi. Or, d eşi excluderea este o negaţie, limitarea -

,


DESPRE JUDECA TI

157

unei noţiuni este totuşi o acţiune pozitivă . Deci li mitele sînt noţiuni p o ziti ve ale obiectelor delimitate. Observaţia 2. Pe baza legii terţului exclus (exclusi tertii) sfera unui concept raportată la o altă sferă sau o exclude, sau o include - Distincţia dintre JUdecăţile in­ finite şi cele negative nu este de resortul logicii , căci aceasta se referă numai la forma judecăţii şi nu la con­ ţinutul noţiunilor. Observaţia 3. ln judecăţile negative negaţia afectează întotdeauna copula; în cele infinite negaţia nu afectează copula, ci predicatul, ceea ce p oat e fi exprim at cel mai bine în limba latină. .

§ 2 3 . Relaţia judecăţilor : categorice, ipotetice, disjun ctive După relaţie, judecăţile sînt categorice,

i p o t e tice

sau

disjunctive. Reprezentările date în judecăţi sînt subor­

don at e una fată de ce a la ltă în vederea unitătii constiint�i fie ca predica tul faţă de subiect, fi e ca antecedentul faţă de consecvent, fie ca membrul diviziunii faţă de noţiunea divizată. Prima raportare d e t erm i n ă judecăţile catego­ rice , a doua pe cele ipotetice, iar a treia pe cele disjunc ­ -

tive.

§ 24. Judecăţile categorice Subiectul şi predicatul constituie materia judecăţilor categorice; - fonna p rin care este determinat şi expri ­ mat raportul (acordul sau dezacordul) dintre subiect şi predicat se numeşte copJ,i},ţ;�.. · Observaţie. Judecăţile categorice c on s ti tui e într- adevăr materia celorlalte judecăţi ; dar, din această cauză, nu tre­ buie totuşi să credem, ca cei mai mulţi logicieni , că ju�­ decăţile. ipotetice._ ca şi cele disjunctive, ar fi doar simple forme diferite ale celor categorice şi că ar putea fi deei reduse toate la ultimele. Cele trei tipuri de judecăţi . se bazează pe funcţii logice _ esenţial diferite ale intelectului şi trebuie să fie consid erate, deci, pe baza deosebirii l o r

specifice.


IMM. KANT. TEORIA ELEMl!NTBLOR 158------- ----

§

25.

Judecăţile ipotetice

Materia judecăţilor ip o t etice constă din două judecăţi , Una care sînt legate între ele ca efectul de cauză.116 dintre aceste j udecăţi, care constituie cauza , este antece ­ dentul (antecedens, prius), cealaltă, care se comportă ca efect faţă de prima, este consecventul (conse quens, poste­ rius); iar reprezentarea acestui tip de legătură reciprocă a ambelo r judecăţi în vederea unităţii conştiinţei se nu­ meşte consecvenţă. Ea constituie forma j udecă ţilo r ipo­ tetice. Observaţia 1 . Co�venţa este deci forma j udecăţilor ipotetice, tot aşa cum este copula forma celor categorice. Observatia 2 . Unii consideră că este usor de transfor­ mat o pro � ziţie ipotetică într-una categori că. Acest lucru n u este totuşi posibil, căci ambele sînt diferite una de cealaltă prin natura lor. In judecăţile categorice nu ex!_ş_tă nimic problematic., totul este asertoric; în cele ipotetice, dimpotrivă, numai consecvenţa este asertorică. Din această cauză, în ultimele po t lega una d e cealaltă două judecăţi false, căci forma consecvenţei, pe care se bazează adevă­ rul logic al acestor j udecăţi, depinde numai de corecti ­ tud inea legăturii, - Este o deosebire esenţială între ur­ mătoarele două propoziţii : Toate corpurile sînt divizibile, şi : Dacă toate corpurile sînt compuse, atunci sînt divizi ­ bile. In prima propoziţie afirm lucrul direct ; în ultima î l afirm numai cu o condiţie exprimată problem a tic. -

§

26.

Tipuri de legături în judecăţile ipotetice : modus ponens şi modus tollens

Forma legăturii î n judecăţile ipotetice este de d ouă feluri : de punere (modus ponens) şi de suspendare (ma ­ dus tollens). 1) Cînd antecedentul (antecedens) este adevărat, atunci este adevărat şi consecventul (consequens) determinat prin el ceea ce se numeşte modus pone � . 2) Cînii consecventul (consequens) este fals, atunci şi antecedentul (antecedens) este fals - modus tolle� . -


DESPRE JUDECĂTI

159

�·

----------------------------------------------

§ 2 7 . Judecăţile disjunctive O judecată este disjunctivă, dacă p ă rţi l e sferei unei noţiuni date se determină reciproc în cadrul î ntr eg ulu i s_au se completează (complementa) pentr u a f o rm a u n întreg.

§ 2 8 . Materia şi forma judecăţilor disjun ctive Mul tipl e l e j u d ecăţi date , din care se constituie jud e ­ cata disjunctivă, formează materia acesteia, şi sînt n u mit e

membrii disjuncţiei sau opoziţiei. Forma acestor judec�ţi constă în. .. disju7l.cţia insăşi , adi c ă în determinarea rap o r ­ tului dintre diferitele judecăţi, care se exclud şi se com ­ pletează reciproc ca membri ai întregii sfere a cunoştinţei divizate.

Observaţie. Toate j ud ecă ţil e disjunctive reprezintă d eci diferite jud ecăţi care alcătuiesc comunitatea unei sfere1 fiecare judecată luînd naştere numai p ri n limi ­ ta rea celorlalte în raport cu întreaga sferă . El e deter­ mină deci fiecare raport judicativ faţă de intreaga sferă , şi, p r i n aceasta, d etermină în a ce l a ş i timp raportul care există între m em b r i i diferiţi ai disjuncţiei (membra dis­ juncta). - Un membru îi d etermină deci , în acest caz, pe toţi ceilalţi numai dacă aceştia alcătuiesc in totalitate păr­ ţi l e unei sfere co m p l e te a cunoaşterii, în afara căreia ni­

mic nu poate fi conceput într-un raport determinat. § 2 9 . Caracterul propriu al judecăţilor disjunctive

Caracterul propriu al tuturor judecăţilor disjunctive. care determină, din punctul de vedet·e al r e l aţi ei , dife­ renţa lor specifică faţ ă de celelalte, în special faţă de ju­ decăţile categorice, constă în faptul că toţi membrii dis­ j uncţi ei sînt judecăţi problematice, despre care nu se poate gîndi n im i c altceva decît că, fiind părţi ale sf e r ei unei cunoştinţe, ele formează întreaga sferă, reprezentîn d


160

IMM.

KANT . TEORIA ELEMENTELOR

fiecare complementul oelorlalte faţă d e întreg (comple­ mentum ad totum}. Iar de aici urmează că adevărul tre­

buie să fie cuprins în tr-una dintre aceste j udecăţi pro­ blematice, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, că una dintre ele trebuie să fie con sider ată asertorică. Căci sfera cunoaşterii, in condiţiile date, nu conţine n imi c în afara acestora şi că ele sînt opuse una faţă de cealaltă. Prin urmare , nu po ate să e x i s t e o altă judecată adevărată în afara lor şi nici dintre ele nu poate fi adevărată mai mult decît una. Observaţie. Intr-o judecată categorică, obiectul a cărui reprezentare este considerată ca o p arte a sferei unei alte reprezentări subordonate este considerat ca fiind subor­ d onat acestei noţiuni superioare lui. Deci aici, în subor­ donarea sferelor, este comparată partea părţii cu întregul. - Dar în judecăţile disj unctive se merge de la întreg la toate părţile luate împreună . - Ceea ce este conţinut în sfera unei noţiuni este conţinut şi înt r-o parte a acestei sfere . .. Pentru aceasta trebuie ca sfera să fie divizată în prealabil. De · ex em plu , prin j udecata disjunctivă un sa­

vant este sau specialist în ştiinţe istorice sau specialist în ştiinţe raţionale d etermin deci faptul că aceste no­ ţiuni sînt, după sferă, părţi ale sferei savant, dar în nici

un caz nu fac parte una din ce al altă , şi că, luate împreu­ nă , sînt complete. Faptul că în judecăţile disjunctive nu se consideră sfera noţiunii divizat e ca fiind conţinută în sfera divizi­ unii , ci ceea ce este conţinut sub noţiunea divizată, ca fiind conţinut sub unul dintre membrii diviziunii, poate fi redat intuitiv prin următoarea schemă de comparaţie între judecăţile categorice şi cele disjunctive. !n j udecăţile categ ori ce , x, care este subordonat lui b, e s t e subo rdonat şi l ui a.


DESPRE JUDECĂŢI

161

------

a_.

î n j u decăţile disjunctive , x, care este subordonat lui fie lui b, fi e l u i c ş . a. m . d .

e s t e s u b o r d on a t

a

GLJ ffJ Deci, diviziunea în j udecăţile disjunctive nu indică coordonarea părţilor întregii n oţiuni, ci a tuturor părţi­ lor sferei sale. I n ultimul caz concep mai multe o biecte printr - o n o ţiun e ; în primul, un obiect prin mai mu lte no­ ţiuni, de exemplu, definiendum-ul prin toate notele coor­ donării.

§

3 0 . Modalitatea 1 1 7 judecăţilor : problematice, asertorice, apodictice

Din punctul de vedere a l modalităţii, moment prin care este determinat raportul tuturor judecăţilor faţă de facultatea de cunoaştere , judecăţile sînt fie pro blematice, fie asertoric e, fie apodictice . Cele pro blematjce sînt în­ soţite de conştiinţa simplei posibilităţi a judecăţii, cele asertorice de conştiinţa realităţii, şi, în fine, cele apodic­ tice de conştiinţa necesităţii acesteia. Observaţia 1 . M om en tul modalităţii indică deci numai modul în care ceva este afirmat sau negat în judecată ; sau fără a se referi la adevărul sau neadevărul judecăţii , ca în j udecata problematică : sufletul omului poate fi n emuritor; sau stabilind ceva referitor la aceste a , câ în judecata asertorică : sufletul omului ..e.�te . nemuritor; sau, în fine, exprimînd adevărul unei judecăţi cu demnitatea necesităţii , ca în j udecata apodictică : sufletul o mu lui tre-: _(J_u.ie. să fie nemuritor. Această d eterminare a adevăru ­ fui ca simplu posibil , ca real sa\l _ pecesar, ..se referă numai la j u cl e cq. ta însiţşi, şi, în nici tl,n caz, la lucrul asupra cărui a se judec� . O bservaţia 2. In judecăţile problematice, a căror m a­ t e r i e rezidă în raportul posibil dintre predioat şi subiect, -


162

IMM. KANT. TEORIA ELEMENTELO R

trebuie ca subiectul să aibă înt o td e au n a o sferă m a i mică decît predicatul . Observaţia 3 . Pe deosebirea dintre judecăţile probl ema­ tice si cele a s e rtor i c e se bazează d e o s ebi r e a adev C:. r a tă dintre judecăţi şi propoziţii, oare se consideră, de obicei în mod greşit, că ar consta în simpla exprimare prin cuvinte, fără de care în genere nici nu s-ar putea judeca. I n judecată raportul diferitelor reprezentări cu uni tatea conştiinţei este conceput doar ca problem atic, în t r- o pro­ poz i ţi e , dim po tr i v ă , ca asertoric. O propoziţie problema­ tică este contradictia in adjecto.11B - Inainte de a avea o propoziţie sînt totuşi ob l i g a t mai întîi să judec; şi judeo as u p r a unui num ăr nede terminat de lucruri , pe c a r e însă trebuie să-I determin în m om entul în care i n s t i t u i o pr o ­ poziţie. - I n rest, e s t e bine să j u d ec ăm mai în tîi proble­ m atic, înainte de a accepta j u decat a ca as e rt o ri c ă . pen tru a o verifica în felul acesta. De altfel nu este înto t d t-auna necesar să avem judecăţi asertorice.

§

31.

Judecăţi exponibile

Judecăţile care co n ţi n în acelaşi t i mp, dar ind i r e c t , o afirmaţie şi o negaţie, astfel încît afirmaţia apare disHnct, iar negaţia în chip obscur, sînt propoziţii exponibil e . Observaţie. De exemplu, în judecata e x pon ib ilă Pu­ ţini oameni sînt savanţi apare în m o d obscur 1) j u d ecata n egativă : Mul ţi oummi nu sînt sa v anţi şi [distinct) 2} j u d e­ cata afirmativă : Unii oameni sînt s av anţi . - Fiindcă n atu­ ra propoziţiilor exponibile depinde exclusiv de con diţiile limbajului, în care pot fi exprimate prescurtat d i n tr-o dată d o uă judecăţi, obse rvăm că judecăţile care t r ebuie să fie exponibile pot exisb în limbajul n os t ru !1 U î n l o g ică , ci în gramatică .

§ 3 2 . Propoziţii teoretice şi propoziţii practice Se numesc teoretice propoziţiile care se raportează la obiect şi de t e rm in ă ceea ce îi aparţine sau nu : poe­ tice sînt, dimpotrivă, acelea care exprimă acţiunea prTn


DESPRE J UDECĂ ŢI

163

care es te posibil un o b ie c t , ca fiind o c ondiţie n e cesară a aces tuia. O b se rvaţie . L o g i ca trebui e să se refere nu m a i la forma pr opoziţii lor practice, intrucit acestea sînt opuse celor teoretice. Pr opo zi ţ i ile practice c ons i d era t e după conţinut, în măsura în care sînt diferite de cele specula­ tive 1 � 9, aparţin m o ralei . t 2 0

§ 3 3 . Propoziţii indemonstrabile şi propoziţii demonstra bile P t·opoziţiile cl e m onstra b i l e sînt cele c a re pot fi j usti­ ficate ; cele pentru care nu există n i c i o j us t i f ica r e sînt numite indemonstrabile . Judecăţile c erte în m o d n e m ij l o c i t sînt indemonstra­ bile .şi sînt consid e rat e deci propoziţii e l em entare .

§ 3 4 . Principiile Propoziţiile a căror certitudine nemijlo cită este a pri ori pot fi n um ite principii, căci servesc la demonstra­ rea altor j u d ec ă ţi, ele înse l e neputînd fi su b ordo n a te al­ tora . Din aceast ă cauză sînt numite princ ipii ( î n cep u ­ turi) . t ��

§ 3 5 . Principii intuitive şi principii discursive : axiome şi acroame Principiile sînt sau int ttitive sau discursiv e . - Pri­ mele pot fi reprezentate în intu i ţ i e şi se numesc axiome (axiomata)1 22; u l t i m e l e pot fi e xp ri m a te numai pri n con­ cepte şi pot fi n u m i t e acroame (acroamata) . 1 23

§

36.

Propoziţii analitice şi propoziţii sintetice

s � numesc analitice propoziţiile a căror cer titudine se haz� �ză pe identitatea no ţ i un i l or (noţiunea pred i catului c u noţiunea subiectului) . - Propoziţiile al căror adevăr n u . s -e b a z ea z ă p e i de n t i t a te a n o ţiunilor trebu i e s ă fk n u ­ m i t·<:' sintetic e . J 2 4


IMM.

164

KANT. TEORIA ELEMENTELOR

Observaţia 1 . "Orice x, căruia îi revine noţiunea d e corp (a + b), îi revine şi întinderea (b)" este un exem­ plu de propoziţie analitică. "Orice x, căruia îi revine noţiunea de corp (a + b), îi revine şi atracţia (c)" este un exemplu de propoziţie sintetică. - Propoziţiile sintetice extind cunoaşt�rea materialiter, cele analitice numai formaliter. Primele conţin determinaţii (determinationes), ultimele doar pre­ dicate logice. Observaţia 2 . Principiile analitice nu sînt axiome, căci sînt discursive. Iar principiile sintetice sînt şi axiom e numai dacă sînt intuitive. § 3 7 . Propoziţii tautologi ce Identitatea noţiunilor în j udecăţile analitice poate să fie sau explicită (explicita) sau neexplic i tă (implicita}. In primul caz, p r o p oziţi ile analitice sînt tau t o l o g ic e Observaţi a 1 . Propoziţiile tautologice sînt virtualiter goale sau lipsite de consecinţe, căci ele sînt inutile şi fără folos. De genul acesta este, de exemplu, propoziţia tautologică : Omul este om. Căci dacă nu pot să spun ni­ mic mai mult despre om , decît că este om, atunci în­ seamnă că nu ştiu nimic m ai mult despre el. Propoziţiile implicit identice, dimpotrivă , nu sînt nici goale, nici lipsite de consecinţe, căci ele clarifică pre­ dicatul cuprins implicit (implicite) în noţiunea subi ectu­ lui prin explicitare (explicatio) . Observaţia 2 . Propoziţiile fără consecinţe nu trebuie confundate cu cele lipsite de sens, care sînt goale pentru intelect, fiindcă se referă la determinaţiile aşa-numitelor calităţi oculte ( qualitates occultae) .1 25 -

.

§ 3 8 . Postulat şi problemă S e num este postulat o pro p o z i ţie practică, certă în mod nemij locit , s a u un principiu care determină o acţiu­ ne posibilă la c '.-1 re se presupune că modul ei d e desfă ş u ­ rare este nemijlocit cert . t26 Problemele (pmblemata) sînt propoziţii demonstra­ bile, care au nevoie de îndrum are, sau care exprimă o ac­ ţiune al cărei mod de d e sfăşurare nu este n emijlocit cert. ,


DESPRE JUDECĂŢI

H i5

Obs e rv aţi a 1 . Pot exista şi po st ulate teoretice c a r e servesc raţiuni i p r acti ce. A ces t e a s î n t i pot e z e teo r e t i c e necesare din punc tul de vedere al raţiu n i i p ra ctice, c u m ar fi, de exemplu, existen ţa lui Dumnezeu, liberta tea omului sau lu mea cealalt ă . O bse rv aţia 2. Probl emei îi aparţin : 1 ) chestiunea, care c onţi n e ceea ce trebuie realizat, 2) rezolvarea, care con­ ţine m od u l în care se p o a te aj u nge la rezultat, 3) demon­ stratia, faptul că, dac ă voi fi proc edat aşa, va r e z u l t a ceea ce se cere.

§

39.

Teoreme, corolare, leme şi scolii

Teoremele sînt propoziţii teoretice care pot şi trebuie să fie demonstrate. - Corolarele sînt consecinţe imedi a te din p r o p o zi tii anterioare. - Leme ( l emata) se numesc propoziţiile care nu sînt proprii ştiinţei în care se presu­ pune că s î nt demonstrate, ci sînt împrum uta te de la alt e ş tiinţe. - !n fine, scoliile sînt simple propoziţii explica­ tive, care nu fac d e c i parte din întregul s i stemului . Observaţie. M o m e n te l e esenţiale şi g ener ale ale unei teoreme sînt teza şi demonstraţia. - în rest, diferenţa din tre teoreme şi co r o l a r e poate fi stabilită şi prin faptul c ă ultimele sînt conchise în mod nemijlocit, pe cînd pri­ mele, dimpotrivă, sînt deduse p r i n t r- o serie de con se­ cinţe d i n propoziţii nemij locite certe.

§ 40. Judecăţi de percepţie şi jud e căţi de experienţă O judecată de percepţi e este p u r subiectivă - o ju­ decată obiectivă f o rm ată rlin p e rcepţii este o judecată ele experienţă .t21 Observaţie. O _ j udecată f o rm ată din simple percepţii nu este posibilă decît prin f ap t u l că enunţ re p re z e n t a r e a mea ca percepţie: e u , care percep un turn, îi p e r ce p cu­ l oa rea roşie. Dar nu pot sp une că el e s t e roşu. Căci aceas ­ ta nu ar m ai fi do a r o judecată empi r ică , ci şi o j u d e c a tă de experienţă, ad i că o judecată e mpi r i c ă p ri n care obţin o noţiune despre obiect. De exemplu, prin atingerea pietrei simt căldura este o j ud ecată d e perce p ţie , d a�


IMM.

166

KANT. TEORIA ELEME NTELOR

piatra este caldă, dimpotrivă, este o j udecată de expe­

rienţă . Este caracteristic pentru ultima faptul că eu nu atribui obiectului ceea ce există doar în subiectul meu, căci o j udecată de experienţă constituie percepţia din care se naşte noţiunea despre o biect; de exemplu , dacă se mişcă puncte luminoase în lună, în aer sau în -

ochiul meu.

Capitolul III DESPRE

RAŢIONAMENTE

§ 4 1 . Raţionamentul

în genere

Prin raţionare trebuie să înţelegem acea funcţie a gindirii prin care este derivată o judecată din alta. - Un raţionament în genere reprezintă d eci deducerea unei judecăţi dintr-o alta.

§

42.

Raţionamente nemijlocite şi raţionamente mijlocite

Toate raţionamentele

cite .

sînt

sau nemijlocite sau

mijlo­

Un raţionament nemijlocit (consequentia i mrnediata) constă în deducerea (decluctio) unei judecăţi din alta fără intermediar (judicium intermedium) . Raţionamentul este mijlocit cînd, în afara noţiunii pe care o conţine o jude­ ca tă, mai sînt necesare şi altele pentru a deduce din .ace as ba o cunoştinţă.

§ 43.

Raţionamente ale intelectului, ale raţiunii şi ale facultăţii de judecare

Raţionamentele nemijlocite se numesc raţionamente ale intelectului12B, toate raţi onam entele m ijl o cite sînt, dimpotrivă, sau raţionamente ale raţiunii sau raţi o n a mente ale facultăţii de judecată.1 29 Aici vom trata mai întîi despre raţionamentele nemijlocite sau raţionamentele intelectului . ­

-


DESPRE

I.

R AŢIONAMENTE

167

RAŢIONAMENTELE INTELECTULUI

§ 44. Natura specifică a raţionamentelor intelectului Caracterul esential al tutu ror rationamentelor n emij­ l o ci te şi p ri n cipi ul · posibilităţii lor rezidă d o a r intr-o s c h i m b a r e a formei pure a j udecăţilor, în t im p ce ma­ teria acestora, subiectul şi predicatul rămîn invariabil

aceleaşi.

Observaţia 1 . P ri n faptul c ă în raţionamen tele nem i j ­ l o cit e se schimbă numai f orm a si în n i c i un fel mater i a judecăţi lor, aceste r a ţion am en t e" s e deosebesc în m od esenţial de toate raţiona m e nt e le mediate , în c a r e jude­ căţile se dis ti ng şi d upă ma t e r i e , căci aici t r ebu ie să i n ­ tervină o n ouă n o ţ i un e ca judecată interm ediară s a u t er­ men m e d i u (terminus medius) pentru a de d u c e o j u d ec a tă din alta. Cînd raţionez, de ex e mp lu , Toţi oamenii sînt muritori, deci şi Caius este muritor, a c e st a nu este un r a ţi on a m e nt ne m i j l o c i t . Căci aici, p ent r u a conchide, m a i am nevoie de j u d e c a t a intermediară Caius este om; prin această no ţi un e nouă se schimbă însă materia judecăţii. Observaţia 2 . Ce-i drept, în raţio n am ente l e intelectului se poate să apară şi un judicium intermedium, dar atunci această judecată i n t e rm edi a ră este pur tautologică . Ca, d e exemplu , în r a ţi o n a m en tul n em ijl o ci t toţi oamenii sînt muritori, unii oameni sînt oame"'i, deci unii oameni sint muritori, în care t e rm en u l m ediu e s t e o pr opoz i ţi e tau­

tologică.

§ 45. Modurile raţionamentelor intelectului Raţionamentele intelectului trec prin toate clasele logice a l e jude c ăţi i , prin urmare ti p u ri l e lor principale sînt d e te rm i n ate prin m omentele c an ti t ă ţii , ca­ fun c ţii l or

lităţii, relaţiei şi modalităţi i . - Pe acestea se ba z e a z ă ur­ m ă t o a r ea î m p ărţi re a acestor raţi onamente .


JMM. K A NT. TEORIA ELEMENTELOR

168

§

46. 1 . Raţionamentele intelectului (în funcţie de cantitatea judecăţilor) per . judicia subalternata

ln raţionamentele intelectului per judicia subalternata cele două j udecăţi diferă după cantitate, iar aici j udecata part iculară este derivată din judecata universală pe baza principiului : consecventa este valabilă de la universal la particular {ab universali ad particulare v alet consequen­

tia) . Observaţie.

Un judicium se numeşte subalternatum d acă este conţinut în altul, cum sînt, de exemplu, jude­ căţile particulare în cele universaleP0

§

4 7 . 2. Raţionamentele intelectului (in funcţie de calitatea judecăţilor) per judicia opposita

1n raţionamentele de acest tip ale intelectului schim­ barea se referă la calitatea j udecăţilor, şi anume la re­ laţi a de opoziţie. Datorită faptului că această opoziţie poate fi însă de trei f eluri, rezultă următoarea împărţire particulară a raţionamentelor nemij locite : prin judecăţi opuse contradictoriu, prin j udecăţi conţmre şi prin jude­ căţi subcontrare . -

Observaţie. Raţionamentele intelectului prin judecăţi echipolente (judicia a equipollentia) nu pot fi numite ra­ ţion amente propriu-zise, căci aici nu are loc nici o con­ secvenţă , ele trebuie considerate mai degrabă ca o sim­ plă substituţie de cuvinte, care semnifică una şi aceeaşi noţiune, caz în care judecăţile rămîn neschimbate şi în privinţa formei; de exemplu : Nu toţi oamenii sînt v ir­ tuoşi şi Unii oameni nu sînt virtuoşi. Ambele j udecăţi spun unul şi acelaşi lucru . t3 1


DESPRE RAŢIONAMENTE

§ 48.

1 69

a) Raţionamentele intelectului per judicia contradictorie opposita

In raţionam entele intelectului prin judecăţi opuse con­ tradictoriu şi care formează ca atare opoziţia autentică, pură , adevărul uneia dintre judecăţile opuse contradicto­ riu se d e duc e din falsitatea celeilalte, şi invers. - Căci opoziţia autentică care are loc aici nu conţine nici m ai mult, nici mai puţ.in decît ceea ce aparţine opoziţiei . In conformitate cu principiul terţului exclus judecăţile con­ tradictorii nu pot fi am bele adevărate şi cu atît m ai pu­ ţin ambele false. Deci, dacă una este adevărată, atunci cealaltă e ste falsă, şi invers .t32

§

4 9 . b) Raţionamentele intelectului per judicia contrarie opposita

Judecăţile contrare sau opuse (judicia contrarie op p o ­ sita) sînt j udecăţi dintre care una este universal afirm a­

tivă, iar cealaltă universal negativă. Ce-i drept, ele nu pot fi ambele adevă rate, dar pot fi ambele false, căci fiecare dintre ele enunţă mai mult decît este necesar pentru s i m ­ pla negare a celeilalte, iar falsitatea poate s ă constea î n acest exces. - I n legătură c u aceste judecăţi este corectă numai conchiderea de la adevărul uneia la falsitatea c e ­

leilalte, dar nu invers.t33

§ 50.

c) Raţionamentele intelectului per judicia subcontrarie opposita

Judecăţile dintre care una afirmă sau neagă în

particular (pm·ticulariter) ceea ce afirmă sau neagă

mod

c r· < ! ­

laltă î n acelasi mod sînt subcontrare. Datorită faptului că pot fi ambele adevărate, dar n u pot f i ambele false, î n legătură cu ele este corect num a i următoru l mod d e conchidere: dacă una dintre aceste

propoziţii este falsă, atunci cealaltă este adevărată,

d m·

nu şi inv ers )34 Observaţie. Î ntre j udecăţile subcontrare nu există opoziţie pură, strictă, căci în una nu se afirmă sau se


IMM. KANT. TEORIA ELEMENTELOR

170

neagă despre acelaşi obiect, despre care s-a afirmat sau s-a negat în cealaltă. De exemplu, în raţionamentul : Unii oameni sînt savanţi, deci unii oameni nu sînt savanţi, în pri rJta judecată nu se afirmă despre aceiaşi oameni ceea ce se neagă în cealaltă.135 § 5 1 . 3. Raţionamente ale intelectului

(în funcţie de relaţia judecăţilor) per judicia conversa seu per conversione m 1 36 Raţionamentele nemijlocite prin conversiune se referă în inversarea subiectu­ lui şi a predicatului din ambele judecăţi, astfel încît su­ biectul primei judecăţi devine predicatul celeilalte, şi in­ vers. la relaţ.ia judecăţilor1 37 şi constau

§ 52. Conversiunea pură şi conversiunea

prin accident În cadrul conversiunii cantitatea j udecăţilor sau se schimbă sau rămîne neschimbată. - In primul caz, pro­ poziţia convertită (conversum) se deosebeşte cantitaţ!v de propoziţia de convertit (convertente), iar conversiunea se numeşte prin accident (conversia per accidens); în celălalt caz, conversiunea se numeşte sim plă (conversia simplici­ te r talis) .

§ 5 3 . Regulile generale ale con versiunii In legătură cu raţionamentele intelectului prin con­ versiune sînt valabile următoarele reguli : 1 . Judecăţile universal afirmative pot fi convertite numai per accidens13 8 , căci în aceste judecăţi predicatul este o noţiune mai extinsă, fiind conţinută numai în par­ te de către subiect. 2. Toate judecăţile universal negative pot fi convertite însă simpliciter, căci aici subiectul este exclus din sfera predicatului.139


DESPRE RAŢIONA MENTE

171

3 . In mod asemănător pot fi con ve r t i t e simpliciter toate propoziţiile particular afirmative, căci în aceste j ude c ăţi o parte din sfera subiectului este subsumată sfe­ re i predicatului, deci şi o parte din sfera predicatului poate fi subsumată subiectului. 140 O bservaţ i a 1 . în j u d ecăţile universal afirmative su­ bi eetul este con sid e rat ca un contentum al predicatului , căci el este conţinut în sfera a ce s tu i a Deci, pot conchide, de exemplu, n u m ai : Toţi oamenii sînt muritori, d e ci une l e dintre fiinţele cuprin se în conceptu l muritor sînt oameni. 1 4 1 - Însă judecăţile universal negative pot fi convertite s imp li c i te r datorită faptului că două noţiuni generale c ontrad i ct or i i între ele se c on t r az i c în aceeaşi extensiune . Observaţia 2 . U n e le judecăţi universal afi rm a ti ve se pot converti ce-i drept şi simpliciter. Da r cauza acestui lucru nu re z i d ă în forma, ci în structura particulară a materiei lor; cum este cazul, de exemplu, în cele două j udecăţi : Tot ceea ce este neschimbător este nece sa r şi Tot ce este ne c esar este neschimbător. .

§ 54. 4.

Raţionamente ale intelectului (în funcţie de modalitatea judecăţilor) per judicia contraposita 142 Tipul de raţionamente nemijlocite prin contrapo z i ţ i e cGmstă în acea transformare (metathesis) a j u decăţilor î n care numai cantitatea rămîne aceeaşi , în schimb calitatea se schimbă. - Contrapoziţia se referă doar la modalita­ tea judecăţilor, căci ea transformă o judecată asertorică într-una apodictică.

§ 5 5 . Regulile generale ale contrapoziţiei în legătură cu n e r ală :

contrapoziţia este valabilă r e gul a g e

­

Toate judecăţile universal afirmativ e pot fi contra­ puse simpliciter. Căci, dacă este negat predicatul care conţine subiectul, deci este negată întreaga sferă, atunci trebuie ca şi o parte a acesteia să fie negată, res pecti v s ub i e c tul .


IMM.

172

KANT. TEORIA

ELEMENTELOR

O bservaţia 1 . Metateza j udecăţilor prin conversiune şi cea prin contrapoziţie sînt, deci, opuse reciproc, căci pri­ ma schimbă numai cantitatea, iar a doua numai calitatea . Observaţia 2 . Tipurile de raţionamente nemijlocite amintite se referă numai la judecăţile categorice. II. RAŢIONAMENTELE RAŢIUNII143 § 5 6 . Raţionamentul raţiunii în genere Raţionamentul raţiunii reprezintă cunoaşterea nec�­ sităţii unei propoziţii prin subsumarea condiţiei sale unei reguli generale date.

§

5 7. Principiul general al raţionamentelor raţiunii

P rincipiul general pe care se bazează valabilitatea ori­ cărui raţion ament prin raţiune s e poate etcprima în mod determinat prin următoarea formulă :

Ceea ce este suboTdonat condiţiei unei Teguli este su­ bordonat şi Teg u l i i însăşi. Observaţie. Raţionam entul raţiunii stabileşte de la în­ ceput o regulă generală şi o modalitate de subordonare

faţă de condiţiile aces tei reguli . - De unde rezultă că concluzia nu este conţinută a priori în singular, ci în ge­ neral, şi este subordonată în mod necesar unei anumite condiţii. Iar faptul că totul este subordonat generalului !'ii este determinabil prin reguli generale constituie toa­ m a i principiul raţional i tăţii sau al necesităţ i i (principium

mtionalitatis seu necessitatis).

§ 5 8 . Componentele esenţiale ale raţionamentului raţiunii Orice raţionament al raţiunii este compus din urmă­ t o a rele trei părţi esenţiale : 1 . o regulă generală, care se numeşte propoziţia ma­ jor! (propositio major);


DESPRE RAŢIONAMENTE

173

2. o propoziţie care subordonează o cunoştinţă condi­ ţiei impuse de regula generală şi se numeşte propoziţie minoră (propositio minor); şi, în fine, 3 . propoziţia care afirmă sau neagă predicatul regulii despre cunoştinţa subordonată, respectiv concluzia (con­ clusiopu Primele două propoziţii, considerate împreună, sînt numite pr opoziţii prime sau premise . Observaţie. Regula este o aserţiune subordonată unei condiţii generale. Raportul condiţiei cu aserţiunea, modul în care ultima stă sub prima, reprezintă exponentul re­ gulii . Subordonarea rezidă î n recunoasterea faptului că există (undeva) o condiţie. Raţionamentul es·te legătura dintre ceea ce este sub­ ordonat condiţiei şi aserţiunea regulii. ·

§ 59. Materia şi forma raţionamentelor raţiunii Premisele constituie materia raţionamentului raţiunii , iar concluzia, întrucît conţine consecvenţa, constituie forma. 1 4 5 O bse rvaţia 1 . In cadrul fiecărui raţionament al raţiu­ nii trebuie dovedit, deci, întîi adevărul premiselor şi apoi corectitudinea consecvenţei. - Respingerea unui ra­ ţionament al raţiunii nu se face niciodată respingînd în­ tîi concluzia, ci respingînd întotdeauna mai întîi fie pre­ misele, fie consecvenţa. Observaţia 2. In orice raţionament al raţiunii conclu­ zia este dată în acelaşi timp cu premisele şi consecvenţa. ·

§ 6 0 . lmpărţirea raţionamentelor raţiunii (după relaţie) în categorice, ipotetice şi disjunctive Toate regulile (judecăţile) conţin unitatea obiectivă a conştiinţei diversităţii cunoaşterii, deci o condiţie sub care o cunoştinţă aparţine , împreună cu o alta, unei con­ ştiinţe. Or, pot fi concepute numai trei condiţii ale aces­ tei unităţi, şi anume : ca subiect de inerenţă a notei, -


174

IMM.

KANT. T E OR IA ELEMENTELOR

sau ca bază a dependenţei unei cunoştinţe faţă de o alta, - sau, în fine , ca legătură a părţilor într-un intreg (di­ viziune logică). Prin urmare, nu pot exista mai multe ti­ puri de reguli generale (propositiones majores) pri n care să fie m ijlocită consecventa unei judecăţi din alt?. . Pe aceasta se bazează împărţirea tuturor raţionam en­ telor raţiunii în categorice, ipotetice şi disjunctive . Observaţia 1 . Raţionamentele raţiunii n u pot f i îm­ părţite nici după cantitate, căci fiecare major es te o re­ gulă, deci ceva general ; nici după calitate, căci este in­ diferent dacă concluzia este afirmativă sau negativă ; nici după modalitate, căci concluzia eslte însoţită întotd eauna de conştiinţa necesităţii şi are deci demnitatea unei pro­ poziţii apodictice. - Deci rămîne numai relaţia ca singu­ rul principiu posibil de împărţire a r aţionam e nt e k r ra­ ţiunii. Observaţia 2. Mulţi logicieni consideră că numai ra­ ţionamentele categori·ce ale raţiunii ar fi raţionam ente propriu-zise; pe celelalte le consideră, dimpotrivă , ca neobişnuite. Dar acest lucru este lipsit de temei şi fals , căci toate cele ;trei tipuri sînt produse la fel de corecte, însă ale unor funcţii ale raţiunii esenţialmente did'erite unele de celelalte.

§ 6 1 . Diferenţa specifică dintre raţionamentele categorice, ipotetice şi disjunctive Diferenţa dintre cele trei tipuri de raţion a m en te amintite rezidă în propoziţia majoră. - În raţionamen­ tele categorice, majora este categorică , în cele ipotetice este ipotetică sau problematică, iar în cele disjunctive este o propoziţie disjunctivă.

§ 6 2 . 1 . Raţionamentele categorice In orke raţionament categoric există trei noţiuni fun­ damentale (termini), şi anume : 1 . predicatul din concluzie, care se numeşte termen major (terminus major), c ă ci are o sferă mai mare decît subiectul;


DESPRE RAŢIONAMENTE

1 75

2 . subiectul (din concluzie), care se numeşte termen minor (terminus minor), şi 3 . o notă intermediară (nota intermedia), care se nu­ meş te termen mediu (termintts medius), căci prin inter­ mediul lui o cunostintă este s ub o r do n a tă unei conditii a ·

·

.

regulii . Ob s e rvaţi e . Diferenţa dintre termenii amintiţi există numa i în raţionamentele categorice, căci numai acestea conchid printr-un terminum medium; celelal1te, dimpo­ trivă, conchid numai prin subordonarea problematică în majoră şi asertorică în minoră.

§

63.

Principiul

raţionamentelor categorice

P rin cipiul pe care se ba z e a z ă posibilit8tea şi valabili­

tatea

oricărui raţionament categoric este acesta : ce corespunde notei unui luc 1·u , corespunde şi însuşi; şi ceea ce contrazice nota unui luc1·u, con­ trazice şi lucrul însuşi (nota notae est nota rei ipsius, re­ pugnans notae, re pugnat rei ipsi). 01Jservaţie . Din principiul astfel stabilit se poate de­ duce usor asa-num itul dictum de o rnni et nullo . Din aceas­ ' tă cmză, el nu poate fi considerat principiul suprem nici pentru raţionamentele în genere, nici pentru cele cate­ gorice în mod special. Noţiunile gen şi noţiunile specie sînt deci note gene­ rale pentru toate obiectele subordonate acestor noţiuni. Prin urmare aici este valabilă regula : cee a ce convine sau repugnă genului sau speciei, revine de asemenea sau repugnă tuturor obiectelor subordonate acelui gen sau acelei specii . Iar această regulă se numeşte chiar dictum de omni et nullo . Ceea lucrului

§

6 4 . Reg uli

pentru raţionamentele categorice

Din natura şi din principiul raţionamentelor catego­ rice decurg următoarele reguli : 1 . Nici un raţionament categoric nu poate să conţină nici mai mult nici mai puţin decît tr e i noţiuni fundamen-


176

IMM. KANT. TEORIA

ELEMENTELOR

tale (termini), căci aici trebuie legate două noţiuni (su ­ biect şi predicat) printr-o notă mijlocitoare . 2 . Premisele n u pot f i ambele negative (ex puris n e ­ gativis nihil sequitur), căci subordonarea din minoră t r e ­ buie să fie afirmativă, ea enunţînd faptul că o cunoştin­ ţă stă sub condiţia regulii. 3 . Premisele nu pot fi ambele particulare ( ex puris particularibus nihil sequitur). căci atunci n-ar exista nici o regulă, adică nici o propoziţie universală din care să poată fi derivată o cunoştinţă particulară. 4. Concluzi a se orientează întotdeauna după part e a cea m ai slabă a raţionalului, adică după propoziţiile ne­ gative şi particulare din premise, care sînt numite păr­ ţile cele m ai slabe ale raţionamentelor categorice (con­ clusio sequi tur partem debiliorem)· Deci : 5. dacă o premisă este o propoziţie negativă, atunci şi concluzia trebuie să fie negativă, şi 6. dacă o premisă este particulară, atunci şi conclu­ zia trebuie să fie particulară. 7 . în orice raţionament categoric majora trebuie să fie universală (universalis), iar minora o propoziţie afir­ mativă, şi de aici urmează, în fine, 8 . concluzia trebuie să se ori enteze cu privire la ca­ litate după premisa maj01·ă şi cu privire Ia cantitate după premi sa minoră. Observaţie. Este uşor de observat fa !Jtul că concluzia trebuie să se o rienteze întotdeauna dupcl prop oziţiile n e­ gative şi particulare din premise. Dacă al eg ca premisă minoră o particulară şi spun că un anumit lucru este subordonat regul ii, atunci şi în con­ cluzie pot să spun doar că predicatu l regulii revine ace s­ tui lucru, căci n-am subordon e�t regulii nimic mai mul t d ecit acest lucru. Şi dacă avem c a regulă (premisă m aj o­ ră) o propoziţie negativă, atunci şi concluzia trebuie să fie negativă. Căci dacă premisa majoră spune că un anumit predicat este negat despre toate lucrurile sub ordon ate


DESPRE RAŢIONAMENTE

177

condiţie i regulii, atunci concluzia trebuie să nege de ase­ menea predicatul despre ceea ce a fost subordonat condi­ ţiei regulii (despre subiect).

§ 6 5 . Raţionamente categorice pure şi mixte Un raţionament categoric este pur (purus), dacă în cadrul lui nu intervine nici o concluzie nemijlocită, iar ordinea reglementară a premiselor nu este modificată ; în caz oontrar, el se numeşte impur sau hibrid (ratioci­

num impurum vel hybridum) .

§ 6 6 Raţionamente mixte prin conversiunea propoziţiilor - figurile .

Printre raţionamentele mixte trebuie considerate cele care se formează prin conversiunea propoziţiilor şi în care locul acestor propoziţii nu este deci cel reglementar. - Acest lucru se petrece în ultimele trei aşa-numite fi­ guri ale rationamentului categoric.t46

§

67. Cele patru figuri ale raţionamentulu i

Prin figuri înţelegem cele patru modalităţi d e a con­ chide a căror deosebire este d eterm i n a t ă de locul parti­ cular al premiselor şi al termenilor.

§ 6 8 . Princip iul care determină deosebirea raţionamentelor după locul diferit al termenului mediu Termenul mediu, despre care este vorba aici, poate să fie 1) subiect în majoră şi predicat în minoră, 2) predicat în ambele premise, 3) subiect în ambele premise şi, în sfîr­ şit, 4) predicat în majoră şi subiect îa mino ră Deosebi­ rea dintre cele patru figuri este determinată de aceste patru cazuri . Dacă S desemnează subiectul concluziei, P predicatul acesteia şi M terminum medium, atunci sche.


178

IMM. KANT. TEORIA ELEM ENTELOR

ma acestor patru figu ri poate fi r edată prin t abe lu l ur­ mător : M

p

p

s

M

s

s

p

s

MIM pl

p

H

M j M

s

1 M

s

1

p

s

p

p

s

§ 6 9 . Reg ula primei figuri, singura figură legitimă Regula primei figuri prevede ca m ajora să fie uni­ versală, iar minora afirmativă. Ş i datorită faptu lui că aceasta tre buie să f i e regula generală a t uturor raţiona­ me ntelor în genere, rezu lt ă că prima figură este singura legitimă. Ea stă la baza tuturor celorlalte şi toate, pe n tru a fi valabile, trebu ie să fie reduse la aceasta pri n in­ versarea premi selor (metathesis pmemissorum). Observaţie. Concluzia primei figur i poate să fie de orice cantitate şi calitate In restul f i g u r i l o r există nu­ mai conclu zii de un anumit tip ; unel e moduri ale aces tora sînt excluse. Ceea ce indică de j a faptul că aceste fi­ guri nu sînt perfecte, că sînt supuse unor anumite res­ tricţii care împiedi că decurgerea concluziei în toate mo­ durile, cum se pe tre c e în prima figură -

­

.

­

.

§ 70.

Condiţia reducerii ultimelor trei figuri la prima

Co ndiţia validităţii u ltimelor figuri, în virtutea căreia este p osi bil un mod corect al concluziei în f i ec a re dintre ele, decurge din faptul că termenul mediu ocupă în pre ­ mise un astfel de loc încît, prin consecvente imediate (consecventias immediatas), acesta poate fi tr a nsfor ma t în conformitate cu regulile primei figuri . De aici re­ zultă următoarele reguli pentru ultimele trei figuri . -


179

DESPRE RAŢIONAMENTE

§

71.

Regula figurii a doua

În figu r a a doua premisa 1 ninoră rămîne neschimbată , de c i trebuie conveTtită premisa m ajoră, dar astfel încît să rămînă uni v ers ală (univ eTsalis) . Acest lucru este po­ sibil num ai dacă maj ora este un i ve rs a l negativă; d a că este însă afirmativă, a tunci trebuie contrapusă. In am­ b e le cazuri concluz i a va fi n egativă (sequitur partem de­ biliorem).

Observaţie. Regula figurii a doua este : ceea ce contra­ zice nota unui lucru, contrazice lucrul însuşi . - I n acest caz, trebuie deci să con v er te sc mai întîi enun ţul şi să spun : ceea ce es t e contrazis de o notă, c o ntra z i c e nota respectivă ; - sau trebuie să convertesc concluzia : ceea ce e ste contrazis de nota unui lucru, este c o n t r a z is de lucrul însuşi, d eci contrazice luc rul .

§ 7 2 . Regula figurii a treia Î n figura a treia

premisa majoră este

corectă,

deci

tr eb uie conv erti tă min o ra dar astfel încît să rezulte o p ropoziţi e afirmativă. Acest lucru este însă posibil nu­ mai cînd p r op o z iţi a afirmativă este particulară; deci con­ ,

c luzia este particulară .

Observaţie. R egula figurii a treia este : ceea ce revine unei note sau contrazice o notă revine de a s emene a sau contrazice unele dintre acele lucruri care au nota res­ pectivă. - In ace st caz, tre bu i e să spun în prealabil că nota revine sau c on travine tuturor lucrur i lor care au a cea stă notă.

§ 7 3 . Regula figurii a patra Dacă în figu r a a patra majora est e universal negativă , atunci poa te fi co nv e rt i tă simplu (simpliciter); la fel în cazul minorei, da că este particulară; deci c oncluzi a este negativă . - Dacă maj ora este, dimpotrivă , universal afirmativă, ea se poate c on verti sau con t rapune numai per accidens; deci c on cluz i a este sau particulară sau ne­ gativă. Dacă concluzia nu se converteşte (PS nu se -


IMM. KANT. TEORIA ELEMENTE LOR

1 80

sehimbă î n SP), a t un c i trebuie să a i b ă loc inversarea pre­ miselor (m etat h e s is praemiss01--um) s au conversiunea (con­ versia) lor. Observaţie . In figura a patra c on ch id e m că pre di ca tul este l e g a t de t e rm e nu l mediu, termenul mediu de s u­ biect (al c on clu z i e i ) , deci subiectul de predicat; dar nu aGe as t a este c o n c l u z i a , a c on ve r s a e i . - Or, pentru a o face, maj ow .t r e buie să devină minoră şi vice versa, iar concluzia t rebui e convertită, căci în cazul p ri m e i schim­ bări termenul minor se tnmsformă în major. ­

§ 7 4.

Rezultate generale referitoare la ultimele trei figuri

Din r eg u l i l e ind ic at e

m ează :

1 . că în nici una u n iv e r s a l afirm ativă, tivă s a u particulară ;

pen tru

u lti m e l e

tre i fi gu r i

ur ­

dintre acestea nu există o concluzie ci c on c l u z ia este întotdeauna nega­

2 . că în f i ec a r e intervi n e o consecv enţă imediată (con­ s e q u e ntia immediata), care , c e -i drept, nu e s t e indicată expres , dar care trebui e s u b î n ţ e l e a s ă în mod tacit, - de unde urmează, de asemen e a ,

3. că u l t i m e l e trei m o d alităţi de ra ţ i onam e n t nu tre­ bui e numite pure, ci hibric!e {rati ocin i a hybrida, i mp ur a) , căci nici un raţi ona m en t pur nu poate să a i b ă mai mult d e trei termeni (term ini) .

§

75. 2.

Raţi onamentul

Raţionamente ipotetice

ipotetic

este acela care are

ca majoră

o pr op o ziţi e ip o te ti că . El s e compune , deci, din d o uă pro­ poziţi i : (1) un antecedent (antecedens) şi (2) un consec­ vent (conseque ns) şi conchide d u p ă modo ponente sau modo tollente. Observaţia 1 . Deci raţionamentele ipotetice nu au ter­ men mediu, ci în aceste cazuri este indicată doar c ons e c v en t a unei propoziţi i din cealaltă . - In majora acestora este e xp rim at ă deci consecvenţa a două p r o po zi ţii sepa­ rate , dintre care prima este o premisă, iar a doua o con-

­


DESPRE RAŢIONAMENT!!

181

cluzi e . Minora constă din t r a nsf o r m a re a condiţiei proble­ matice într-o pr o poziţi e cat e g o ri c ă Observaţia 2. Din faptul că raţionamentul i p o t e t i c s e compune numai . din două propoziţii, fără să aibă un termen mediu, urmează că el nu este un raţionament propriu-zis al raţiunii, ci mai degrabă unul nemij locit care demonstrează dintr-un antecedent si un consecvent fi e pe baza materiei, fie pe baza form �i (conse quentia imme diata demonstrabilis [ ex antecedente et consequen­ te] vel q u o a d materiam vel quoad formam) . O rice ra t ionamen t al r a ti u ni i ar trebui să fie o de­ monstraţie. Însă raţi on a m entul ipotetic nu con ţine decît fundamentul d e m o n s tr a t i e i De unde rezultă, d e aseme­ nea, clar că el nu poate fi un raţionament al raţiuni i . 1 47 .

.

§ 7 6 . Principiul raţionamentelor ipot�tice Principiul raţionamentelor ip o t et i ce este legea raţiu­ ratione ad rationem, a n eg ati o n e rationati ad ne­ gationem ra tio n i s valet consequentia. ni i : a

§ 7 7 . 3 . Raţionamente disjunctive In raţionamentele d i sjun c tive majora este o pr opoz i ţie disjunctivă şi, deci, t re bui e să aibă ca atare membri ai d i vi z i unii sau disjuncţiei . In acest caz, se p oa t e conchide fie (1) de la adevărul unui membru al d isjun c ţi e i la falsitatea celorlalţi, fie (2) de la falsitatea tuturor membrilor, a f ară de unul, la ade­ vărul acestuia din urmă.143 ( 1 ) se produce prin modum po­ nentem (s a u ponendo tollentem), (2) prin modum tollen­ ­

tem (tollendo ponentem).

Observaţia 1 . Toţi membri i di s junc ţi ei împreună, în afară de unul singur, constituie opoziţia contradictorie a acestuia. In acest caz , are loc d e ci o dihotomie, con­ form căreia, dacă unul dintre cei doi m embri este ad e vă­ rat, celălalt trebuie să f i e fals, şi invers . O bservaţia 2 . Toate raţionamentele disjunctive cu m r� i m ul t de doi membri ai disjuncţiei sînt deci propriu-zis Căci orice d is j unc ţi e adevărată poate să aibă numai doi membri (bimembris), iar divizunea logică

polisilogisti ce .


IMM. KANT. TEORIA ELEMENTELOR

1 82

este de asemenea bimembris, însă m.em bra subdividentia, pentru concentraţie, sînt plasaţi printre membra dividen­

tia.

§

7 8. Principiul raţionamentelor disjunctive

Principiul raţionamentelor disjunctive este legea t er­ ţului exclus : A contra dictorie oppo s itorum negatione unius ad affirmationem alterius, a positione uniu s o d negationem al terius val e t conse q uentia . --

§

79.

Dilema

e s t e un raţionament ipotetico-disjunctiv sau raţionamen t ipotetic al cărui conse q u e ns este o jude­ cată disjunctivă . Propoziţia ipotetică al cărei consequ ens este d � sjunctiv con s t i tu i e premisa maj oră ; premisa mi­ noră afirmă faptul că conse q u ens (per omnia membra) este fals, iar concluzia afirmă că ante ce dens este fals. (A remotione consequentis ad negationem antecedentis D i l em a

un

-

valet conse q uentia).

Observaţie . Anticii au acordat multă importanţă di­ lemei, numind-o raţionament cornutus . Ei ştiau să încol­ ţească un adversar, admiţîndu-i tot ce putea susţine şi apoi respingîndu-i de asemenea totul. Ii arătau multe dificultăţi, indiferent de opinia adoptată. - Dar este u n artificiu sofistic ca, în loc să respingi de-a dreptul pro­ poziţiile, să arăţi doar dificultăţile ; ceea ce este uşor de realizat în cele mai multe ocazii. Deci, dacă vrem să considerăm neapărat ca fals tot ceea ce prezintă dificultăţi, atunci devine foarte uşor să respingem orice. Ce-i drept, este bine să dovedim im­ posibilitatea tezei opuse, dar este totuşi ceva iluzoriu să identificăm lipsa de intelig i bilitate cu imposi bilitatea . Di­ lemele au, prin urmare, multe puncte suspecte, chiar atunci cînd se conchide corect. Ele pot fi utilizate pen­ tru susţinerea, dar şi pentru combaterea propoziţiilor adevărate, prin dificultăţile formulate la adresa lor. ·

-


DESPRE RAŢIONAMENTE

183

§ 8 0 . Raţionamente formale şi raţionamente criptice (ratiocinia formalia et cryptica) Raţionamentul formal conţine tot ce e s t e necesar, nu numai în raport cu materia, ci şi cu fo rm a , şi c a re este e x p rim at corect şi integral. - O p u se celor formale sînt raţi on am ent ele criptice (cryptica). Printre acestea pot fi

cons iderate fie raţionam en't ele cu premisele permutate, cu o prem i s ă în minus , sau, în fine, cele în c a r e termenul mediu este le ga t numai de c on cluzie - Raţio­ namentul criptic de al doilea tip, în care u n a dintre pre­ mise nu este e xpri mată ci doar g înd i tă se nu m eşte ra­ ţionament trunchiat sau entimemă. Cele de al treilea tip s e numesc raţionamente comprimate. fie cele

.

,

,

-

III. HAŢIO NAMENTELE DE

FACULTAŢII

JUDECARE149 .

§ 8 1 . Facultatea de judecare determinativă şi reflexivă t50 F acultate a de j u d ecare este d e două feluri : sau d e ­ terminativă, sau refl·exivă. Prima trece de la universal la particular; a d o u a de la particular la universal. Ul­ tima are doar valabilitate subiectivă, căci univers.alul la car� se a j u ng e p o rn i n d de la particular este numai uni­ vers a l empiric, - un s imp l u analog al c e l u i logic . -

§ 8 2 . Raţionamentele facultăţii de judecare (reflexive) Raţionam entele facultăţii d e j u d ecare sînt a n um i t e de raţionamente p ri n care se aj unge de la noţi u n i particulare la noţiuni gen e ra l e - Ele nu sînt deci fun cţi i ale facu l t ăţii de judecare determinative, ci ale ce le i re­ fle:tive . Ele nu d ete rmină deci obiectul, ci numa i modul de reflectare a sup ra a c es tui a p en t ru a aj u nge la cunoaş­ terea lui . ti p u r i

.

,


IMM. KANT. TEORIA ELEMENTELOR

184

§ 8 3 . Principiul ucestor raţionamente Princi piul care stă la baza raţionamentelor facultăţii de judecare este acesta : mai multe lucruri nu pot fi în

c o ncordanţă c u unul singur fără să aibă un principiu co­ mun, cla1· cpea ce corespunde în felul acesta mai multor lucruri p ro v ine în mod necesar dintr-un principiu comun.

Observaţie . Bazîndu-se ţion amentele facultăţii de

pe un astfel de principiu, ra­ j udecare nu pot fi considerate din această cauză drept raţionamente nemijlocite . § 8 4 . Inducţia şi analogia 1 5 1, cele două tipuri de raţionamente ale facultăţii de judecare

Facultatea de jud ecare, întrucît trece de la particular pentru a trage din experienţă judecăţi uni­ nu a priori (empiric), conchide fie de la m a i nwl te lucruri la.. toate lucrurile de aceeaşi specie, f i e de la mai multe determinaţii şi proprietăţi, care corespun d unor lureuri de aceeaşi specie, la celelalte determinaţii şi propri etăţ i , în măsura în care acestea aparţin aceluiaşi pdncipiu. Primul tip de raţionamente se numeşte ra­ ţionament prin inducţie, al doilea raţionament prin ana­ la universal versale , deci

-

_logie . Observaţia

1 . lnducţia conchide deci de la particular la universal (a particulari ad universale) în conformitate cu

principiul genemlizării: ceea ce aparţine mai multor o biecte ale unui gen, aparţine de asemenea şi celorlalte o biecte de acelaşi gen. Analogia conchide de la ase­ mănarea parţială a două obiecte la asemănarea lor totală, în conformitate cu principiul specificării: Obiectele de u n -

gen despre care cunoaştem multe proprietăţi concordante concordă şi în restul proprietăţilor pe care le cunoaştem la unele dintre obiectele genului, dar pe care nu le per­ cepem la celelalte. Indicaţia extinde domeniul empi ric de la particular la universal în raport cu mai multe obiecte; analogia, dimpotrivă, trece de la proprietăţile date ale unui obiect la mai multe proprietăţi ale aceluiaşi . obiect. - Unul în mai multe, ded în toate inducţie; -

=


D ESPRE

RAŢIONAMENTE

-------

185

mai multe într-unul (care şi el este în altul) , deci şi res tul în acelaşi analogie . Aşa este, de exemplu, ar­ gumentul în favoarea imortalităţii, care constă în a porni de la dezvoltarea deplină a facultăţilor naturale ale ori­ cărei creaturi -, este un raţionament prin analogie. In raţionamentul prin analogie nu se cere totuşi iden ­ titatea principiul ui (par ratio). Noi conchidem prin ana­ logie numai că există fiinţe raţionale pe lună, dar nu că există oameni. - De asemenea, nu putem conchide prin analagi e peste te rtium comparationis . Observaţia 2 . Orice raţionament al raţiunii trebuie să ofere necesitate. Inducţia ş i analogia nu sînt, prin urmare, raţionamente ale raţiunii, ci numai prezumţii logice sau raţionam ente empirice. Prin inducţie se obţin, într-ade­ văr, propoziţii generale, dar nu universale. Observaţia 3 . Raţionamentele facultăţii de judecare amin tite sînt utile şi indispensabile pentru extinderea cunoştinţelor n o :1 stre experimentale. Dar, fiindcă nu oferă decît certittH]ine empirică, trebuie să ne servim de ele cu precauţie şi prev('dere. �

=

§

8 5 . Raţion an. ·�nte simple şi raţionamente compuse

Un raţionamen t se numeşte simplu dacă se compune numai dintr-un raţionament, iar compus dacă constă din mai multe.

§ 8 6 . Ratiocinatio polysyllogistica152 Un raţionament compus în care sînt reunite mai multe raţionamente nu prin simplă coordonare, ci prin subordo­ nare, respectiv ca antecedent şi consecvent, este munit o înlănţuire de s ilogisme (ratiocinatio polysyllogistica) .

§ In

8 7 . Prosilogisme şi episilogisme153

seria raţionamentelor compuse se poate conchide j os, de la antecedenţi la consea­ la consecvenţi la antecedenţi. In

in două feluri : sau în venţi, sau în sus, de


IMM. K A N T . T E O R I A ELEMENTE L O R

186

primul caz se prosilogisme.

o pe r e az ă prin episilog i sme, în al doilea prin

Episilogismul este deci un raţionament din cadru] se­ riei de raţionamente ale cărui premise constituie con clu­ zia unui prosilogism, deci a unui raţionament care are una dintre premisele primului drept concluzie. -

§

88. Soritul sau lanţul de raţionamente

Un raţionament format din mai multe raţionam E·nt e prescurtate, legate între ele pentru a forma o concluzie unică , s e numeşte sorit sau lanţ de Taţionamente . Acesta poate fi progresiv sau 1·egresiv, urcînd de la principii apro­ piate la altele mai îndepărtate, sau coborînd de la p ri n ­ cipii îndepărtate la altele mai apropiate.

§ 8 9 . Sorite categorice şi s ori te ip o t e ti c e Soritele progresive, c a şi cele regresive, pot fi , l a rîndul lor, categorice sau ipotet ice. - P1·im e le se com­ pun din propoziţii categ 01·ice , în form a unei serii de pre­ dicate ; ultimele din propoziţii i p o te ti c e , în îorma ·:.1nei serii d e consecvenţe .

§

9 0 . Raţ ion amente înşelătoare, paralogisme 154, sofisme

Raţionamentul care este fals după formă, chiar d a c ă are aparenţa unui raţionament corect pentru sine, s e nu­ meşte înşelător (fallacia) . - Un astfel de raţionament este nu paralogism, dacă prin el ne înşelăm pe noi înşine, sau un sofisni , d a că prin el încercăm în mod intenţionat s ă - i

în şelăm

pc a l ţi i .

Anti c i i s-au îndeletnicit mult cu a r ta d e construi a s tf e l de sofisme. Din această cauză, a u a pa r u t o mulţime de tipuri de acest gen : d e exemplu, soph i s ·m a figurae dictionis, în care medius teTminus este luat 1 n sensuri diferite ; fallacia a clicto secu.n :l um q uid a d dic­ a

Observaţi e .

tum simpliciter; rationis etc.

sophism a heteTozeteseos, elenchi,

igno­


DESPRE

§

91.

RA"J10NAMENTE

187

Sa l tu l în raţionament

Sal tul (saltus) în raţionament sau demonstraţie re­ prezin tă legătura uneia dintre premise cu concluzia, cea­ laltă premisă fiind o m i s ă . - Un astfel de salt este legi­ tim (legitimus), dacă oricine îşi p o a t e imagina cu uşu­ rinţă premisa care lipseşte, însă ilegitim (illegitimus), dacă subsumţia nu este clară . - Este vorba aici de le­ g area unei note îndepărtate de lucru fără notă intenne­

diară (nota intermedia) .

§

9 2 . P eti tio principii. Circulus in probando

Prin petitia principii se înţelege acceptarea unei pro­ poziţii ca princi pi u demonstrativ, ca p ro po z iţ i e nemij lo­ cit certă , deşi e a necesită î n c ă o demonstraţi e. Un cerc în demonstmţie se comite atunci cînd aceeaşi propoziţie pe c a re am vrut s-o demonstrăm stă la baza pr o pri e i sale -

demonstraţii . Observaţie . Cercul î n demonstraţie este a desea greu de descoperit, iar a c ea s t ă greşeală se f a ce de obicei cel mai frecvent ex act acolo unde demonstraţiile sînt difi­ cile.

§

93. Prob a t io plus şi minus probans

O demonstraţie poate să demonstreze mai mult sau mai puţin. In ul tim u l caz, ea de m ons t r e a z ă numai o parte din ceea ce ar trebui să demonstreze. 1n primul caz, ea

ajunge să demonstreze şi ceea ce este fals. Observaţie . O demonstraţie care demonstrează mai puţin poate fi adevărată şi nu trebuie dec i respinsă . Dacă d e m o n s trează însă mai mult, atunci demonstrează m ai m u l t decit ceea ce este adevărat, iar acesta este deci f a l s As tfe l , de exemplu, demonstr a ţ ia contra sinuciderii : că cine nu-şi dă viaţă, nu p o a t e să şi- o ia, demonstrează prea mult ; căci , din această cau z ă , n-am mai putea ucide nici 'J. n animal. Ea este d e ci fals ă . .


II.

METODOWGIA GENERALA

§ 9 4 . Manieră şi metodă 155 Orice cunostintă si ansamblul acestora trebuie să fie ' unei reg ul( (Lipsa de r eg ul arita te este in ace­

e onf o rm e

laşi timp iraţionalitate.) Dar această regulă este fie aceea a manierei (libere), fie aceea a metodei (constrin­ gere). -

§

95.

Forma ştiinţei. Metoda

Cunoaşterea, pentru a fi ştiinţă, trebuie să fie orga­ nizată d u pă o m etodă . Căci ştiinţa este un întreg siste­ matic de cuno ş t inţe şi nu un simplu agregat. - Ea ne­ cesită deci o cunoaştere sistematică, deci concepută după reguli bine chibzuite.

§ 9 6 . Metodologi a. Obiectul şi scopul ei In teoria elementară a logicii am trntat despre ele­ mentele şi condiţiile perfecţiunii cunoaşterii în privinţa conţinutului ei, în metodologia generală, ca cealaltă parte a logicii, dimpotrivă, trebuie să tratăm despre forma şti­ inţei în genere sau despre modalitatea de a re un i diver­ sitatea cunoaşterii într-o ştiinţă .

§

9 7 . Mijlocul de a obţine perfecţiunea logică a cunoaşterii

Metodologia trebuie să expună modul în care ajun­ gem la perfecţiunea cunoaşterii. - Or, una dintre per­ fecţiunile logice esenţiale ale cunoaşterii constă în d is­ tincţia, în fundamentarea şi ordonarea sis te ma tică a cu­ noştinţelor în întregul

unei

ştiinţe. Metodologia va trebui


DEFINIŢIA l O GICA

189

deci să ofere în prin cipa l mijlocul prin care este pro­ movată perfecţiunea cunoaşterii.

§ 98. Condiţii ale distincţiei cunoaşterii D i s tin cţi a cunoştinţelor şi legătura lor într-un într e g sistematic d epinde de distincţia no ţi u n i l or atît în privin ţ a a ce ea ce este conţinut în ele, cît şi cu p ri vir e la ceea ce le este subordonat. Con ş tiin ţ a distinctă a conţinutului noţiunilor se obţin e p rin expunerea şi definirea lor; conş ti in ţ a d istinc t ă a sferei a ce sto r a se obţine, dimp otri vă , prin diviziunea lor logică . - Deci vom trata ma i î ntîi d e sp re mijloacele de o bţin e re a distincţiei noţiunilor în privinţa conţinutului

lor .

I. OBŢINEREA PERFE0ŢIUNII LOGIGE A CUNOAŞTERII PRIN DEFINIŢIE, EXPUNERE ŞI DESCRIERE A NOŢIUNILOR

§ 9 9 . Definiţia 156 Definiţia e s t e o n oţi une suficient de distinctă ş i pre­ c i să (conceptus rei adaequatus in minimis terminis, com­ plete determinatus). Observaţie. Definiţi a trebuie considerată numai ca n oţiune logic perfec tă , căci în ea se recunosa cele două perfecţiuni es enţi a l e ale n oţiuni i : dis tincţi a, perfecţiunea şi preci zia în dist i n cţi e (cantitatea d i s tin c ţi ei) .

§ 1 0 0 . Definiţie analitică şi definiţie sintetică Orice definiţie este fie analitică, fie s in t e tică . - Pri ­ mele sînt defini ţii ale unei n oţiuni date, ultimele s î n t definiţii ale unei noţiuni form ate .


DEFINIŢIA LOGICĂ

191

§ 1 0 1 . Noţiuni date şi noţiuni formate a priori şi a posteriori Noţiunile date ale unei d efiniţii analitice sînt date fie a priori, fie a posteriori, ca şi noţiunile formate ale unei definiţii sintetice, care sînt formate fie a pri01·i , fie

a postedori.

§ 1 02 . Definiţie sintetică prin expunere sau construcţie Sinteza noţiunilor formate, din care provin definiţiile sintetice, este sau sinteza expunerii (fenomenelor) sau sin­ teza construcţiei.157 - Ultima este sinteza noţiunilor for­ mate arbitrar; prima este sinteza noţiunilor formate em­ piric, adică pornind d e la fenomene date care constituie materia acestora (conceptus factitii vel a priori vel per synthesin e m piri cam). - Noţiunile matematice sînt no­ tiuni formate arbitrar. Observaţie. Orice definiţie a noţiunilor matematice şi - în măsura în care pot exista definiţ.ii pentru noţiunile empirice în genere -, de asemenea, a noţiunilor practice. trebuie făcută deci sintetic. Căci , chiar în n oţiuni de al doilea tip, de exem plu în noţiunile empirice apă, foc, aer etc . , nu trebuie să descompun ceea ce este conţinut în ele, ci să cunosc prin experienţă ceea ce le aparţi n e . - Orice noţiune empirică trebuie să fie deci considerată ca noţiune formată , a căre i sinteză nu este însă arbitrară, ci empi rică. ·

§ 1 0 3 . Imposibilitatea definiţiilor sintetice empirice Deoarece sinteza noţiunilor empirice nu este arbi­ trară, ci em pirică , şi nu poate fi ca atare niciod ată com­ pletă (căci în practică pot fi descoperite oricînd şi alte note ale n oţiunii), noţiunile empirice nu pot fi nici d e­ finite . Observaţie. Deci p o t f i definite sintetic num ai noţiu­ nile arbitrare. Definiţiile noţiunilor arbitrare, care nu


I MM . KANT. METODOLOGIA

192

GENERALA

numai că sînt înto td eauna posibile, ci sînt şi neces a r e , şi ca r e trebuie să p r e c e a dă tot c e e a ce s e spune prin inter­ mediul unei noţiuni arbi trare, ar putea fi numite şi de­ claraţii, căci p ri n acestea ne declarăm gîndurile sau dăm so c ote a lă despre ceea ce înţelegem printr-un cuvînt. Caz f r e cvent l a matematici en i .

§ 1 0 4 . Definiţii analitice prin descompunerea a priori sau a posteriori a n oţiunilor date

Toate noţiunile date a priori sau a posteriori pot fi definite numai prin analiză. Căci noţiunile date nu devin distincte decît pr in clarificare a succesivă a no telor aces­ tora. - Dacă sînt clarificate toate notele unei noţiuni date , atunci aceasta va fi perfect distinctă ; dacă ea nu conţine nici prea multe note, a tun ci este în acelaşi timp precisă, de un de va r e zult a o d e fi n i ţi e a noţiunii. Observaţie. Orice d efi n i ţi e analitică trebuie conside­ rată inc e rtă , căci nu p u t em fi siguri prin n i ci o p ro b ă că am epuizat prin a n al i z ă c omple tă toate notele un e i noţiuni date .

§ Deci nu p ot

10 5 . Expuneri şi descrieri fi

d e fin i t e toate noţiunile şi nici nu

s ă fie definite toate .

tre buie

Există forme aproximative de d efi n i ţ ie a anumitor n( ţiuni; acestea sînt sau expuneri (expositiones), sau desert­ eri (clescriptiones) . E:-cpuner�.a unei noţiuni constă în reprezentarea ordo­ nată ( su c ce s i v ă ) a notelor sale, care pot fi descoperite p ri n analiză . Descrierea e s te expunerea lipsită de precizie a unei no ţiuni.

Observaţia 1 . denţa. Prima se teză.

Put e m expune sau o noţiune sau expe­ realizează prin analiză, a doua prin sin­

Observaţia 2. Expunerea s e face deci numai noţiunile date, care devin prin ace!lt>ta distincte .

pe nt r u Expu-


DBPINITIA LOGICA

193

nerea se d e o sebeşte d eci de declaraţie, eare este o reprezentare distinctă a n oţiun ilor formate . D a torită faptulu i că nu p u t e m realiza intotd e a u n a o a n a l i ză com pletă şi f i i n d c ă in genere o d escompun ere , ori cît d e c o m pletă ar fi , trebu i e să fie l a în ceput in c o m p l e tă , ex p u n e rea i m perfectă , ca parte a unei d ef i n i ţi i , P S t C' t o t u ş i o expunere a d evă r a t ă şi u ti l ă a unei n oţiun i . Ddiniţia s C' reduce, î n acest c a z . l a i d eea unei pe rfecţiu n i l og i c e pc c a r e t rebu i e să încercă m s-o obţinem . ­

Observaţ i a 3 . D escrierea se poate face n u m a i pen tru n o ţi u ni d a t e e m p i r i c . Ea nu a re nid o regulă d e term i ­ n a t ă ş i con ţine n u m a i m a teri a l e l e p�>ntru d efiniţie .

§

1 06.

Definiţii nominale şi definiţii reale

P r-in s i m p l e e.r plicaţii ali? n um e lor s a u definiţii nomi­ nale t nobu i e s ă î n ţ elegem ci e fi n i \i i l �> care con ţin S l ' mnifi­ eaţia pe care vrem s - o a tribu i m în m oc'l a rbi t ra r unei anumi te n o ţ i u n i şi c R r e i n d i că , d e ci . n u m a i e s e n t a l o gică a o b i e c t u l u i ei sau s erveste doa r l a d i feren t i erea <1 cestuia d e cel elalte o b i e ct e . "Explicaţiile Tucrurllor sau defi­ niţ.ii le n:>RlC' sîn t . d i m pr: t r i vă , R c e le<� care sint sufici �> n tP pen t ru cu n oa ş tere e1 obi ectu l u i în pri vin ţ a d eterm i n a ţ i i l o r sale i n t e nw . c ă c i e l e �>xpun posibili tatea obiectu l u i prin n ote in t<:>rn e . Obs ervaţia 1 . D acă o n oţiun e e s t e i n tern suficientă pentru d e osebirea obi ectului , ea este certă şi extern : dacă -

nu este însă suficientă din interior, atunci poate fi totuşi suficientă în exteri or numai în tr-o anumită relaţie, res­ pectiv în c;1 d rul com pa raţi ei d ef i n i tului cu alte lucruri . D a r suf i ci r n ţ a extern ă nr>limitată n u pste posibilă fără cea intern ă .

Obse1·vaţia 2 . Obi ectele f'xper i e n ţ e i perm i t num a i ex­ plicaţii n o m i n a l e . Defin iţi i l P n om i n al e l ogi ce ale n o­ ţ.iunl"lor i n trl ect u a l e d ate sin t obţi n u t e d i n tr-un atribut, d efiniţ iilf' re a l E> , dimpotrivă , din ec;enta l u crului. d i n pri­ mul prin c i p i u al posibilităţii . Ul t i m el e conţin d eci ceea ce aparţ i n e l u crului intotdeaun a . esenţa lui" reală . De­ finiţiile pu r neqath; r> n u pot fi , d e asem en ea . n u m i ti" d efin i ţi i r <' <l l f' , căci n o tel e n egati ve , deşi p o t fol osi t o t a tit ..de bin e c a şi cele aftrm ative l a distin gerea unui lu cru -

-


IMM.

194

KANT. M!!TODOLOGIA GI!Nl!JtAU

de celelalte , nu p o t servi totuşi la cunoaşterea lucrului din pers pectiva posibi l i tăţi i lui i n t e r n e In d o m e n i u l moralei trebu i e să căutăm întotdeauna d efiniţii n'ale ; s p r e acestea t rebu i e să n e înd reptăm toate străduinţe l e . Defi n i ţi i l e reale e x i s t ă şi în ma­ tematică, căci d ef i n i ţi EI unei n oţi u n i a rbi tra r(' este întot­ d e a u n a r e al ă . Observaţia 3 . O defi niţie este gen�tică atunci c î nd ex is­ tă o n o ţ i u n i ' prin care poate fi reprezen ta t obi ectu l a .

-

---·

priori in con cre ta; d e matice.

.a c e s t

ti p iint

toate d e fi n i ţiile m a te ­

§ 1 0 7 . Condiţiile principale ale definiţiei Condiţ i i le esenţi a l e şi g eneral e , care ţin de perfecţiu­ n ea unei definiţii în gen ere, pot fi tratate în conformi­ tate cu cele patru m o m en t e principale ale can tităţii, ca­ l i t ă ţii r e l a ţ i e i şi modalită ţ i i . ( 1 ) Co n for m oantită ţ.ii c a re s e referă l a sfera defi­ niţiei - d efiniţi a şi cl ef i n i t u l trebu i e să fie n oţiuni reci­ pro ce (conce ptus reciwoci) ş i definiţi a . dPci. nu trebui e să f i e nici m ai e:r.tinsă, nici m a i restrîn.�ă d ecît C E' e a ce este ,

-·-

d efini t ; (2) conform calităţii, d efiniţia treb u i e să f i p o noţiune tietaliată şi î n C'I.Celaş i t im p precisă; (3) conform relaţiei , d efin iţiile trebuie să nu fie tau­ tologice, adică notele obi ectului defj n i t trebu i e , ca prin­ cipii ale cunoaşterii a«"estu i a , să fie d i feri te d � a c esta ; şi ,

în fin e ; (4) confo rm modalită ţii, notele trebuie s ă f i e necesare şi, deti:i, nu obţinute prin ex peri e nţă . O bservaţie . Condiţi a după ca re defi n i ţi a ar trebui să fie cons ti tuită din noţiunea de gen şi noţiunea . de dife­ renţă speci f i că (genu� et differentia specifica) este vala­ b i l ă n u m a i pentru d efiniţiile nominale în compa raţie, d ar n u pentru d e f i n iţi i l e reale ln dPducţie .

§ 1 0 8 . Reguli pentru verificarea definiţiilor Pen tru verifi carE'a definiţiilor sint necesare pa tru ope­

raţi i . Trebuie cercetat deci d aeă definiţia ( 1 ) considerată ca propoziţie, este adevărată; dacă ea,


DIVIZIUNEA

LOGICĂ

195

(2) considerată ca noţiune, este distinctă; (3) dacă ea, ca noţiune distinctă, este şi detaliată; şi, în fine, dacă ea (4) ca noţiune detaliată, este în acelaşi timp determi­ nată� respectiv adecvată lucrului însuşi .

§ 1 0 9 . Reguli pentru elaborarea definiţiilor

Şi pentru elaborarea definiţiilor trebuie executate aceleaşi operaţii ca şi in cazul verificării . In acest scop vom cerceta deci : (1) propoziţii adevărate, (2) propoziţii al căror predicat nu presupune dej a noţiunea lucrulu i , (3) vom reuni mai multe propoziţii şi le vom compara cu noţiunea lucrului însuşi, pentru a constata dacă sint adec­ vate, şi, în fine, (4) vom vedea dacă vreo notă nu se gă­ seşte în alta sau nu este subordonată acesteia. Observaţia 1 . Aceste reguli, cum se înţelege şi fără s-o mai amintim, sînt valabile nwnai pentru definiţiile ana­ litice . Or, cum în aceste cazuri nu putem fi niciodată siguri că analiza a fost completă, definiţia trebuie consi­ derată de asemenea doar ca o încercare şi folosită ca şi cînd n-ar fi o definiţie. Cu această �ezervă, definiţia poate fi uti lizată totuşi ca o noţiune distinctă şi adevărată, iar din notele ei pot fi trase corolare. Deci voi putea spune că ceea ce aparţine noţiunii de definit, aparţine şi defi­ niţiei; dar evident nu invers, căci definiţia nu epu i z ea z ă intregul de definit. Observaţia 2. A utiliza noţiunea de definit pentru ex­ plicare sau a pune noţiunea de definit la baza de fi ni ţi e i , se numeşte a explica printr-un cerc (circulus in definiendo) . -

-

II. PROMOVAREA PERFECŢIUNII LOGICE A GUNOAŞTERII PRIN DIVIZIUNEA LOGICA A NOŢIUNILOR

§

1 10.

Noţiunea de diviziune logică

Orice noţiune conţine o diversitate omogenă sau he­ terogenă. - Determinarea unei n oţiun i cu privire la toate posibilităţile pe care le conţine, intrucit aeestea se opun


D IVIZIUNEA

LOC4JC:Ă

197

recip roc, adică diferă una de cealaltă, se numeşte divi­ logică a noţiunii. - N oţiunea superioară se nu­ meşte noţiun e divizată (d ivi s um) , iar noţiunile inferioare mem bri ai diviziunii (m embra div identia). Observaţia 1. !mpărţir ea şi divizarea unei noţiuni sînt deci foarte diferite. Prin împ ăr ţ i rea noţi un i i vedem (prin analiză) ceea ce este conţinut în a c ea s ta ; prin diviziune luăm în considerare ceea ce îi este subord onat. ln ulti­ ziunea

mul caz divizăm greşit d e c i să se

sfera noţiunii, nu noţiunea însăşi. Este creadă că di vi z i u n e a este o împ ă r ţir e a noţiunii, căci a t un ci membrii diviziunii ar c onţ i ne în sine mai mult decît notiunea divizată . ' Obse1·vaţia 2 . P ornim de la noţiuni in fe rio a r e spre noţiuni superioare şi de la acestea putem , pri n interme­ diu l diviziunii, să ne în t oa rc em la cele inferioare.

§

111.

Reguli generale ale diviziunii logice

Ia cad rul oricărei diviziuni naţionale trebui e să urmă­ ri m : ( 1 ) ca membrii diviziunii să se excludă reciproc sau să fie opuşi, între ei ; ca, mai departe, {2) să aparţină unei noţiuni superioare (conceptum communem) şi, în fine, (3) ca toţi membrii împreună să constituie sfera no­ tiunii d i vi z at e sau să fie identici cu aceasta . O bservaţie. Membrii diviziunii trebuie să se distingă unu L de celălalt prin opoziţi e contradictorie, nu prin simplă con t !" arie t a te (contrarium) . ·

§ 1 1 2 . Codiviz i une şi subdiviziune Diferitele diviziuni ale unei noţiuni, făcute din puncte vedere diferite, se numesc codiviziuni, iar diviziunea membrilor diviziunii se numeşte subdiviziune (subdiv isio) . O b serv a ţia 1 . Subdiviziunea poate fi continuată la in­ fini t, compar.ativ, ea po a te fi însă finită. Codiviziunea, mai ales în cadrul n o ţiuni l o r experimentale, merge de asemenea la infinit, căci cine poate să epuizeze toate re laţiile noţiunilor? O bservaţia 2. Codiviziunea po a te fi numită şi d iv i z i u ne î n n.port cu diversitatea n o ţi un i l or referitoare la acelea)i de


IMM.

198

KANT. METOD OLOGIA G E N E R A LA

obiecte (puncte de vedere), iar subdiviziunea poate fi mită diviziunea punctelor de vedere însele.

§

nu­

1 1 3 . Dihotomie şi politomie

Diviziunea cu doi membri se numeşte dihotomie, dacă are însă mai mult decit doi membri, se numeşte politomie . Observaţia 1 . Orice politomie este empirică ; dihotomia este singura diviziune din principii a priori, - deci sin­ gura diviziune primitivă. Căci membrii diviziunii trebuie să fie opuşi între ei şi opusul fiecărui A nu este altul de­ cît non A . Observaţia 2 . Politomia n u poate f i învăţată î n 1ogică, căci ea depinde de cunoaşterea obiectului. Dihotomi a ne­ cesită însă numai principiul contradicţiei, fără să fie ne­ cesar să cunoaştem din punctul de vedere al conţinutului noţiunea pe care vrem s-o divizăm. - Politomia necesită intuiţie fie a priori, ca în m atematici (de exemplu, divi­ ziunea secţiilor conice), fie intuiţie empirică, ca in d es­ crierea naturii. - Totuşi, diviziunea, făcută pe baza prin­ cipiului sintezei a priori, .respectiv trihotomia, cuprinde : 1 ) noţiunea, în calitate de condiţie, 2) condiţionatul şi 3) deducerea ultimului din primul .1 5 B

§ 1 1 4. Dif erite împărţiri ale metodei Cu referinţă specială la metoda însăşi în c a d r u l pre­ lucrării şi tratării cunoştinţelor ştiinţifice, există mai multe tipuri principale ale acesteia, pe care le putem pre­ zenta aici după urmăbarea împărţire .

§ 1 1 5 . 1 . Metode ştiinţifice şi metode populare Metoda ştiinţifică sau scolastică se deosebeşte d e c e a prin faptul că porneşte de la propoziţii fun da­ mentale şi propoziţii elementare, pe cînd ultima porneşte, dimpotrivă, de la ceea ce este . familia r şi interesant . Prima urmăreşte fundamentarea şi elimină deci toate ele­ mentele străine; ultima are ca scop conversaţia. Observaţie . Cele două metode se deosebesc deci ca tip şi nu numai în privinţa modului de prezentare, iar popupopulară


DIVIZIUNEA

laFitatea metodologică este tea in modul de prezentare.

§

LOGICA

deci

1 !'19

altceva decît

popul a rita­

1 1 6. 2. Metoda sistematică şi metoda fragmentară

sistem atică este opusă celei fragmentare sau - Dacă am gîndit pe baza unei m e t o de şi am e xpri mat apoi acest lucru şi în modul de prezentare, in ­ d i c î nd clar tre c e rea de la o propoziţie la alta, atunci avem o cunoştinţă tratată sistematic. Dimpotrivă, dacă gîndim într-adevăr după o metodă, dar nu orientăm me­ todic prezen ta r e a , atunci o a stf e l de m etodă trebuie nu­ mită rapsodică. Observaţie . Modul de p r e z e nt are sistematic este opus modului de prezentare fragmentar, ca şi cel metodic c elui Meto d a

rapsodice.159

h a oti c .

Cine gîndeşte metodic poate

să-şi

prezinte

deci

cunoştinţele fie sistematic, fie fragmentar. - Modul d e p r e z en tar e exterior fragmentar, d a r m e tod ic î n s i n e , e s t e aforistic .

1 1 7 . 3.

§

Metoda analitică şi metoda sintetică

Metoda analitică este opusă celei sintetice . Prima por­ de la cea ce este con diţionat şi fundamentat ş i in a­ intează către principii (a pri n ci pi a tis ad principiu), cea­ laltă , d i mpot ri v ă , porneşte de la principii la con s e ci n ţe sau de la si mpl u la complex . Prima ar putea fi n u m i tă şi r e gresivă , a doua p1·ogresivă. Observaţie . Metoda analitică se numeşte adesea şi me t oda invenţiei . - Metoda analitică este mai potrivită pentru scopul popularităţii, dar pentru scopul tratării ştiinţifice şi sistematice a c un o a ş te.r i i este mai potrivită metoda sintetică . neşte

§

1 1 8.

Metoda

silogistică şi metoda tabelară

Metoda silogistică constă în prezentarea unei şti i n ţe în forma unui lanţ de raţi on am ente . Se num e şt e tabelară m e t o d a după care este reprezen ­ tată o construcţie ştiinţifică deja termin ată în întreaga ei raportare l ogică .


IMM. KANT. METODOLOGlA

202

GENERALA

§ 1 1 9. Metoda acroamatică şi metoda erotematică 16° Acroamatică este metoda erotematică. aceea prin

care cineva învaţă sin­ şi întreabă . - Ultima metodă poate fi împărţită, la rîndul ei, in dialogică s au socratică şi catehetică, după care întrebările sint ad re ­ sate fie intelectului , f i e în mod s im pl u memoriei. Observaţie . Nu se poate învăţa erotematic decit prin dialogul socratic, în ca re trebuie ca ambii interlocutori să se întrebe şi să-şi ,răs pun dă reciproc, as tfe l încît să pară că şi elevul este profesor. Dialogul socratic instruieşte deci prin întrebări, căci îl face pe discipol să-şi cuno a scă propriile sal e principii de gindire, atrăgindu-i atenţia asupra lor. P ri n catehismul obişnuit nu pu te m învăţa în­ să , ci ne putem do ar înt re ba d e s pr e ceea ce am învăţat acroamatic. - Metoda catehetică este valabilă daci numai pentru cunoştinţele empirice şi isto rice , cea dialogică, dim­ potrivă, pentru cele raţionale . gur;

§

prin care

1 2 0 . Meditarea

Prin medi tare se inţelege a r e flec t a sau a gindi meto­ dic. - Meditarea trebuie să î n s o ţea s c ă orice lectură şi orice în vă ţ a r e . Pentru aceasta este n ece s a r ca la început să efectuăm c e rc etă ri preliminare şi după aceea să ne ordonăm gindurile sau să le r e un i m pe baza un e i me­ tode . 1 6 1


NOTE

1 Ter men ul de "regulA", r epro d us după GFM, § 1 şi 2, are aici sensul d e "lege a naturii". Kant ut i l i zează adesea ca s i non i m i termenii de regulă şi ,,lege", d eşi în CRP (p. 1 54, 174, 225) . prin "lege" înţelege regul ă obiectivă şi, respectiv, necesară. Aceasta nu înseamnă că legile naturii ar fi pent;ru Kant obiective în sens materialist, căci sursa legilor naturii o constituie pentru el intelectul (CRP, p. 176 ; CFJ, p. 280). 2 pentru "facultate" Kant întrebuinţează doi termeni : Kraft şi Vermllgen (în cazul de faţă Kra/t). Am tr ad us în mod con­ secvent Kraft p r i n "fac ultate" (vezi j ustificarea trad ucerii în CFJ, p. 55-56). După Kant, există două tipuri de facultăţi : ale sufletului (Vermăgen der Seele) şi ale cunoaşterii (Erkenntnisver­ mog�n). Facul tăţile sufletului sînt.: simţul, imaginaţi a şi apercep­ ţia CC::RP, p. 123) ; facu l tă ţ i l e cunoaşterii sînt : intelectul, fac ultatea de _j uqecare şi raţiunea (CRP, p. 125). (In CFJ, p. 440-441, facul­ tăţile sufletulai sînt : facultatea de cun o a ş ter e, sentimentul de plă cere şi neplăcere şi · facultatea de a d o r i ) . · a· Am trad us în mod consecvent Ge brauch (termen care apare în GF:M, § 4) prin "aplicare" acesta fiind m ai obişnuit in logică decit termenii : "utilizare" sau "întrebuinţa re". 4 Prin i n te l e ct Kant inţelege în mod c ur en t facultatea no­ ţiunilor (CRP, p. 188). !i: Vezi nota 1 . 6 ' Pr.in s ens i b i li tate Kant înţelege facultatea p r i n ear>e sint date · - obiectele, spre · d e o seb i r e de intelect - facultatea prin care acestea sint gîndite (CRP, p . 9 1 ) . 7 In CRP (p. 9 1 ) · i n t uiţi a n u p o ate f i decit sens ib il ă ea nu conţine decît m od u l i n c a r e sintem afectaţi d e obi-ecte. E a este o r e p r e z en tare directă , nemij locită a obiectului (CRP, p. 70). I n­ tuiţia sensibilă poate să fie p u r ă (cind se referă la spaţiu şi timp) s au ; prin intermed iul acesteia, empirică - ( referi to a re la obiect prin mi jloc ir ea senzaţiei · CRP, p. 65, 141-142). Intuiţia i ntele c t u al ă (CRP, p. 86-89) rămîne ipoteti că , · s Respectiv acţiunea Intelectului de a aduce la ·unitatea aper­ cepţiei sinteza diversului care i-a fost dat în i ntu iţ ie (CRP, p. 140). s _ După cum remarc ă -K irchmann (Erlîi.uterungen zu Kant's Logik, Leipzig, 1872, p. 5), aici este vorba m a i degrabă d e reguli universa le şi particulare. Kant însuşi va utiliza la sfîrşitul acest\li alineat termenul de "regulă particulară", iar in alineatul urmAtor "

"

·

-

"

"

"

"

'

-

_..;.

,


204

ALEXANDRU SURDU

termenul de , .regulă universală " . Termenul de ,.acc i d ental" (care apare şi l a GFM, § 2) se referă însă nu la calitatea regulii, ci la modul in care este aplicată de către un anumit subiect la un anumit obiect. Cu toate acestea, reiese (din cele două alineate) că regulile particulare sînt accidentale, iar cele un iversale sint necesare. Pentru mai multă precizie, se poate adăuga că regulile uni versale sînt necesare pentru ori cine şi in orice împrej u rări, iar regulile particulare sînt tot n ecesare, dar n u mai in anumite situa­ ţii şi în anumite domenii. 1o A ici termeni i , . i ntelect" şi ,.raţ i une" sînt ut i l i 7.aţi sinonimic, ca repre zentind gind irea in genere. Mai precis, termenul de , .ra­ ţ i une", nedefi n i t încă, se identifică c u cel d e i ntelect, cu facul­ tatea de a gindi (vezi nota 8 ) . I n continuare, cei doi termeni vor fi folosiţi adesea împreună.

u Este vorba de ceea ce Kant numea logică gen erală (CRP, p . 9 2 ) , spre deosebire d e logica în accepţia de Organon sau pro­ pedeu tică a ştiinţelor, care constă intr-o apl icare particulară a intelectului. Logica generală poate fi la rindul ei pură sa u ap lica tă . In pri mul caz este un canon al intelectului, in al doilea un catharticon ( C RP , p . 93). Spre deosebire de logica generală, care se referă numai la forma gindirii, l o g ica transcendentală deter­ mină originea, sfera şi valabilitatea obiectivă a c unoaşterii (CRP, p . 95 . 12 Este enunţată aici o nuanţă diferită de cea din CRP, p. 9 2 . Logica generală, care nu este in C R P o pr-opedeutică a ştiinţelor, se dovedeşte aici o propedeutică a oricărei aplicări a intelectului. "Propedeutică" fiind aici sinonim cu "pregătire fundamentală" .

13 Este vorba de logica generală, căci logica în altă accepţie poate fi şi Organon al ştiinţelor (vezi nota 1 1 ) . Afirmaţia va fi nuanţată in continuare, logicii elementare recunoscindu-i-se ca­ li tatea de Organon, ca şi cea de propede utică (vezi nota 1 2 ) , dar nu al ştii nţelor (vezi nota 1 6 ) . u Obiectul n u este pentru K a n t un l ucru in s i ne, ci un produs al interacţiunii dintre datul intuitiv (fenomen) şi un concept afară de care n u poate fi gind it obiectul corespunzător al intuiţiei (CRP, p . 1 2 2 ) . Diversitatea reprezentărilor intuitive, respectiv di­ versitatea fenomenului poate fi redusă la unitatea sintetică a conceptului prin aprehensiune. Or, această aprehensiune este su­ pusă unei reguli care o face distinctă de orice altă aprehensiune ş i determină o modalitate specifică d e s intetizare a d iversităţii. Ob iectul este tocmai ceea ce corespunde in fen omen condiţiei i mpuse d e această regulă necesară a aprehensiun i i (CRP, p. 210). I n contextul lucrării de faţă, c u excepţia acestei propoziţii, Kant nu intră in problematica cons tituirii obiectelor, legată de aşa-nu­ mita "răsturnare copernicană". Obiectele vor fi considerate pur ş i simplu ca e xistind , problema originii lor depăşind cadrul logi­ c i i form ale. 1 5 Pri n această logică sim plă se inţelege logi c a generală (vezi nota 1 1 ) , cat·e nu este u n Organon al şti inţelor, dar care nu i nfir­ mă posibilitatea unui astfel d e Organon şi, deci, a unei logici

comp le:re .


NOTE

205

16 Urmează n uanţarea acceptării calităţii de Organon a lo­ gicii elementare, ca şi a calităţii de propedeutică (vezi notele 1 2 ş i 13). 17 Vezi şi CRP, p. 92. O d efiniţie generală pentru canon apare in CRP, p. 596 : "Prin canon lnţeleg ansamblul princi piilor o priori de folosire justă a unor . anumite facultăţi de cunoaştere ,. in genere". 1 8 A ici, in mod evident, termenul ,.lege" are semnificaţie de regulă, cum apare de altfel in propoziţi a următoare. In legătură cu utilizarea echivocă a termenului " accidental" vezi n ota 9. 19 "Wie wir d enken sollen". A ceasta nu înseamnă, după cum remarcă şi Kirchmann (op. cit., p . 1 1 ) , că "ar trebui să gindim" altfel decit se gîndeşte, ci d oar că nu intotdeauna se gîndeşte asa cum ar trebui. • 2o Despre logica transcendentală Kant spune în CRP, p. 9495, că "s-ar ocupa şi cu originea cunoştinţelor noastre despre obiecte, intrucit această origine nu poate fi atribuită obiectelor ; dimpotrivă , logica generală nu are nim i c a face cu · această ori ­ gine a cunoştinţei. . . O astfel de ştiinţă care ar determina origi­ nea, sfera şi valabilitatea obiectivă a unor astfel de cunoaşteri ar trebui să se numească logică transcendentală, fiindcă are a face numai cu legile intelectului şi raţiunii, dar numai intrucit se raportează la obiecte a priori, şi nu, ca logica generală, la cu­ noştinţele raţiunii atit empirice, cit şi pure, fără d eosebire". 2 1 l m părţirea este tratată şi in CRP, p. 96-98. Dialectica are aici doar semn ificaţi e negativă . In realitate, Kant identifi că aici dialectica cu eristica (vezi alineatele următoare), cu arta d isputei, profesată de rnegarici (adepţii lui Euclid din Megara). Aceşt i a erau d enumiti si dialecticieni. D iogenes Laertios (Despre vieţile şi doctri.ne le · fi i ozofilor, I l , 1 06) menţionează faptul că p r i m u l care i - a num i t pe megar i c i "di alecti cieni " a fost D i onysios d i n Chalcedon. Ulterior, Ariston d i n Chios şi apoi Epicur şi Metrodor au scr i s lucrări " contra dialecti cien i l or" , d esem n indu-i prin .. d i a ­ lecticien i " pe megar ici şi înţelegîn d p r i n "d i alect i c ă " eristică, L a Aristotel d i al ectica a r e a l t sens (vezi nota 2 8 ) . Nici · unul d intre aceste sensuri nu are legătură cu dialectica hegelian ă . I n GF!Vl , § 6, d i alectica este considerată "logica cuno aşter i i probabile" ; 22 Adică purificator, din grecescul kath airo = a p u r i f i c a . (Vezi în CRP, p. 93.). 2 3 Contradicţie în alăturarea termenilor, respectiv i ncompa­ tibilitatea unui termen (sau a mai multor termen i ) cu un a l t termen care i se alătură ( d e exemplu intre "cerc" ş i "pătrat ·• i n "cerc pătrat") . ln cazul de faţă, este · vorba d e in compatibil i t a t e a dintre "logica generală ", abstractă, ş i calificativul "practic", c a 1· e semnifică prin defi n i ţ i e concretul. Impărţirea logicii în pract ic ă şi teoretică, criticată de Kant, i i aparţine l u i Meier (cf. GFM, )i 7 ) . 24

Distincţia apare ş i i n CRP, p . 92-93.

In cele ce urmează termenii , . i ntelect" şi ,.raţiune" sin t tl t i ­ l izaţi sinonim · (vezi şi · nota 1 0) . In C R P este vorba d e "raţ i u n e a speculativă" ( p . 26-27). Raţiunii speculative ii este opusă ; . r a .,. ţiunea . comună" (p. 471), dar in acelaşi context (p. 474) apare -:;i termenul de " i ntelect comun " . Termenul de ,.speculativ" se referă 25


ALEXANDRU

Z06

SURDU

la aplicarea raţiunii la obiecte care nu pot fi d ate într-o expe­ rienţă posibilA. 26 Prin expunere "scolastică" se in ţel ege in acest context ex­ punere .,savantă" sau .,riguros ştiinţifică" . 27 Este vorba de Analiticele Prime şi Analiticele Secunde, in car.e Aristotel tratează despre silogism in genere şi despre silo­ gismul demonstrativ. Tot atît de importante ca Analiticele slnt lnsă şi Categoriile şi D e s pre Interpretare, in care Aristotel tra­ tează despre noţiuni şi j udecăţi. Kant nu aminteşte aceste lu­ cră r i . Aceasta n u înseamnă însă că nu le cunoştea, cum la să să se inţeleagă K i rc h man n (op. cit., p. 16), Kant în s uş i preluînd denum irea de catego rie de la Aristotel (CRP, p. 1 1 0 ) . 28 Pr in Dialectică s a u Topică Aristotel inţelege teoria silo­ gismeior cu p remi se p r o bab ile , spre deosebire de cele adevărate şi p r i me ale silogismelor demonstrative şi de cele aparent pro­ babile ale si logismelor eristice. "� Aceeaş i poziţie este expusă în CRP, p . 19. "11 Este vorba de Johann Heinrich Lambert (1 728-1 777), fizi­ c i a n astronom, matematician şi filosof german de origine elve­ ţiană , considerat ca p recursor al lui Kan t (cf. R. Zimmermann , I�a m bert-der Vorgiinger Kants, Wien, 1 879) atit in domeniul cos­ mologiei, cit şi in al încercării de conciliere a empirismului cu rat ional ismul. In acest context este vorba de lucrarea lui Lam­ bert, Neues Organon, oder Gedanken uber die Erforschung und Bez:iehung des Wahren und d es s e n Unterscheidung von Irrthum und Schein, Leipzig, 1764. s t I n legătură cu G.W. Leibniz (1646- 1 7 16), Kant se referea la l ucrarea Tractatus de arte combinatoria, ap ăru t ă in 1666, şi re­ tipărită la Frankfurt am Main, in 1 690. 12 Kant se referă la lucrarea lui Cristian Wolff, Philosophia rationalis sive logica methodo scientifica pertractata et ad usum scientiarum atque vitae aptata, ap ăru tă la Leipzig, ln 1728. 13 Este vorba de Johann Peter Reusch (1691-1 754) şi de lu­ crarea ace s tu i a Systema logicum ( 1 734) . •� Lucrarea lui Alexander Gottlieb Baumgarten ( 1 7 1 4 - 1 762) se n u meşte Acroasis logica (Halle, 1761) şi reprezintă un rezumat al lucrării citate la nota 32. ":; L ucrarea lui Georg F r i e d r i c h Meier se numeşte Vernunft­ lehre (Halle, 1752), care a apărut şi în ediţie prescurtată, A uszu g au.� der Vernunftlehre, tot în 1752. Ultima a fost adoptată de către Kant ca b ază a prelegerilor sale. as Christian August Crus ius (1712- 1 7 7 5 ) , adversar al lui Wol ff, pe care îl critică atît pe plan metafizi(;, cît şi logi.c. Legată de ultimul aspect este lucrarea Weg zur Ge wi ss h ei t und Zuverliis­ s igkeit der menschlichen Erkenntniss, Leipzig, 1747. n Paragraful reproduce pe scurt discuţia din CRP, p. 6 20 . u

Raportul dintre acestea este tratat în mod analog in CRP,

p. 547-555. 11!1 Cunoştinţele discursive sint ţiuni (c/. CRP, p. 237).

tică.

'o

Vezi nota

26.

I n o r i ginal

cunoştinţele

Schulbegriff

obţ i n ute din no­ ==

noţiune scolas­


NOTE

207

u In original Weltbegriff, căruia în CRP, p. 622, ii corespunde

conceptus cosmicus. In contextul de faţă ne pare mai potrivit termenul de "perspectivă universal ă " . In CRP (loc. cit.) Kant dă următoarea explicaţie : "Se numeşte aici c onc e p t cosmic acel . concept care priveşte ceea ce interesează in mod necesar pe fiecare". Termenul de "concept" (conceptus) are in acest context mai degrabă înţelesul de "semificaţie", "sens " şi, respectiv, "pers­ pectivă" . Vezi mai jos alineatul corespunzător notei 44, unde Kant traduce prin Weltbegriff latinescul sensus cosmicus. 12 Vezi d iscuţia în CRP, p. 622-623 . . u Cel care vrea să-şi facă cu orice preţ un renume, să fie apreciat şi recunoscut. Termenul provine din philos şi doxa, ulti m u l insemnind opinie, termen opus lui sophia, care era iden­ tic c u episteme (cf. Platon, Th e aite to s, 145 e), insemnind înţelep­ ci u ne, ş tiinţă, de unde a provenit denuMirea de filosof. In le­ gătură cu opoziţia d intre filodox şi filosof vezi Platon, Repub lica, 480 a. u V ezi nota 4 1 . ' 5 In original W e l t b ilrgerlich e Bedeutung. 16 Primele trei întrebări apar şi în CRP, p. 601, în legătură c u interesul speculativ şi practic al raţiunii. Prima intrebare este considerată pur speculativă, a doua pur practică , a treia prac­ tică şi totodată teoretică şi, respectiv, speculativă. Ultima in i � > · ­ bare, l a care răspunde antropologia, n u putea să apară î n C H.P, căci aici (p. 628) antropologia "ar fi pendantul fiZicii empirice", din care ar trebui să facă parte şi psi hologia empirică, despre care Kant spune că "trebuie să fie exilată cu totul din metafi­ zică" . Deci cu atit mai puţin se poate vorbi în contextul CRP de reducerea intregii filosofii la antropologie. Din alineatul ur­ mător reiese de altfel că, dimpotrivă, ultima întrebare nu intră in preoc upările filosofului, iar a treia este cea mai importantă . u Intreaga disc uţie apare şi in CRP, p. 620-621. 'B In legătură cu învăţarea matematicii, vezi CRP, p. 62 1 . '9 In legătură c u această semnificaţie a termenului "dialectic", vezi nota 2 1 . 50 Cel care detestA ştiinţa, discuţia argumentată i n genere. Provine din grecescul miseo = a detesta şi logos = raţiune, discurs, argument. Termenul este utilizat de Platon in Fedon, latinescul

89 d . 3 ! C o e e c t Zend-A v e s ta sau, simplu, Avesta. Este denumirea colecţiei de cărţi sacre ale religiei i r an iene vechi (persane) , ale aşa-numi tului Zor oas trism (vezi nota 52), scrise în perioade di­ fer i te, între secol ul 6 i.e.n. şi secolul 7 e.n. Este vorba de prima re l igi e în care apar probleme ca "sfîrşitul l u m i i " şi " j udecata de apo i '' . :; 2 Nume a l prorocului persan Zarathustra, care a r f i autor ul Av estei. Se presupune că ar fi trăit in secolul 6 i.e.n. l a curtea rege l u i V iştasp.

:;_1 In legătură cu această semnificaţie a dialecticii vezi nota 2 1 .

� , Termenul d e sofist (sop histe s) semnifica originar i n G�ia an tică "înţelept". Prin a doua j umătate a secolului 5 i.e.n. se n umeau sofişti oamenii instruiţi care, contra plată , ii lnvăţau pe


ALEXANDRU SURDU

208

alţii arta d e a v o r b i , a gindi , a se comporta etc. (Vezi Platon, Pro tago ra s , 3 1 6 d ş i Sofis tu l , 312 c). Incepind din secolul 4 î.e.n. sofiştii devin simpli retori, spe c i aliş ti in subtilităţi lingvistice. In acest sens, sofistica era considerată doar o "Intelepciune apa­ rentă" (vezi A r istotel , Respingerile sofis t i ce , 1, 1 6 5 a, 12). Ulte­ rior s-a încetăţenit această ultimă semnificaţie a termenul uj d e " sofi st", despre c a r e vorbeşte şi Kant. 55 A d i c ă "iubitor d e înţelepciune" (philosophos), termen in­ trodus , d upă Diogenes Laertios, de către Pitagora, dar u ti li zat in mod cert de către Heraclit. 56 Aici termenul "d ialectică " are o sem n i f i caţ ie diferită d e c e l e menţionate anterior (vezi notele 2 1 şi 28). Pentru stoi c i , dia­ lecti ca ş i retorica erau p ă r ţi ale l o gicii . Dialectica cuprindea teo­ r i a semnelor verbale si teoria semnificati ei . In teoria semnelor verbale erau incluse : gramati ca, poetica ·ş i muzica. Teoria sem­ nificaţiei cuprindea studiul criteriilor (adevăr u l u i ) , noţiunil or, ca­ tegoriilor, propoziţiilor, raţionamentelor. Teor i a semnificaţi ei cu­ prindea ceva analog cu ceea ce se inţelege astăzi prin logi c a formală. Dialectica, d e c i , nu a v e a la stoici n i c i sensul de eristică (sensul sofistic), nici de teorie a propoziţiilor probabile (sensul aristotelic). Pr i n "stoicii au fost dialecticieni in filosofia specu­ lativă " trebuie înţel es deci că "au fost adepţii unei poziţ i i l ogico­ formale", altfel a fi rm a ţ i a nu este valabilă. 57 Este vorba de lucrările : Pyrrh o ne i o i hyp o typ os e i s şi Adver­ sus mathematicos. 58 Vezi amănunte în CRP, p . 83. sa D espre raportul dintre " i nt uiţ ii şi noţiun i " , cît ş i d espre ,sensibilitate ş i i ntele ct " , vezi CRP, p . 91-92. 60 Cf. CRP, p . 65. 61 Cf. CRP, p. 9 1 . 62 Despre "ag re a bi l " , vezi CFJ, p . 97-99. ua D espre "geniu" , vezi amănunte in CFJ. p . 2 0 2 ş i u r m . 64 Cf. CRP, p. 190-191. 6 5 Cf. CRP, p . 1 93-1 94. 66 Adică enciclopedismul, e rud i ţ ia exagerată . 67 Termen utilizat de Comenius pentr u a desemna exp u n erea enciclopedică a tuturor cunoştinţelor umane (Pansophiae prodro­

mus).

Cf.

68

r,a

CFJ, p.

Despre

250.

"arhitectonică "

p. 618. 7°

Cf. CRP, p .

96.

sau

,.arta

sistemelor" ,

vezi

CRP,

I n original apar termenii Grund şi Fo lge, t r ad u ş i aici prin " antecedent" şi "consecYent" . G ru n d are legătură cu " p r i n c i p i u l r a ţi unii suficiente" (der Satz des zureichenden Grundes), a J � i n t i t ma i sus, ceea c e ar presupune tr a d u c e r e a l u i p r i n " r aţ i u n e · · sau "temei". Folge ar putea fi tradus p r i n "urmare" sau "consec i n ţă " . Kirch man (op. cit., p . 36) menţionează c ă termen i i resp e c t i v i a r constitui o formă derivată de exprimare a r aportului dintre cau.ză. şi efect ( U rs a c h e und Wir kung), d ar felul in care sînt uti­ lizaţi in continuare, c a şi menţionarea in legătură cu ei a m o­ dului tol lens şi a raporturilor valorice din cadrul a cestui mod n


-�

NOTE

209

-------

în � ::eptăţeşte in terpretarea lor deductivă (loc. cit.), deci tradu­ cer�a lor prin termen ii corespu nzători silogismelor ipotetice. I n GFM § 1 5 apare atît semnificaţia generală a termenilor Grund şi eo l ge (cauză ş i efect) , cît şi cea specială, referitoare, pentru Gr u'rtd , la raţiunea (ratia) sufi ci entă, Folge fiind echivalat cu ratidnatum. Nu apare însă semnifi caţia ipotetico-deductivă pe ca re i-o dă Kant. In HN, 1 7 1 6- 1 7 2 3 , p. 9 1 -93, Kant vorbeşte pu­ ţ i n de"pre cei doi termeni. I n l egătură cu Grund, consideră că este d e două feluri : Erkenntnissgrund şi Bes timmungsgrund, ul­ ti m uL avînd caracter exis tenţial (HN, 1 7 1 6 ) . In continuare (HN, 1 7 1 7 ) , Kant se dovedeşte că nu aderă l a vari anta lui Meier de ide n tificare a celor doi termeni cu ratia şi rationatum. El gă­ seşte în continuare (HN, 1 720) tre i t i p uri de Gruncl : Grund der M og l i ch 1ceit, der Wahrh eit şi d e r Existenz, pentru a conchid e ( H l\1 , 1 723) că : "Aici ( î n logica elementară ] nu t rebuie s ă vorbim d espre Grunde der Sach en, ci despre Grunde der Erkenntnis". Le­ găt u r a din tre Grund-Folge şi antecedent-consecvent apare clar în d i sertaţia lui Kant, Pr inc i p io ru m primorum cognitionis meta­ physicae nava diluciclatio, din 1 7 5 5 , propoziţia IV: Rat i o d istin­ guitur in antecedenter et rn conseq uenter d eterminan tem . Ante­ cedenter determinans est, cuius notio praecedit determ inatum". Kant va vorb i ulterior despre o semnificaţie logică şi una reală a termenilor Grund şi Folge (An Reinh o lcl, 1 2 Ma i 1 7 8 9 ) . î n ac­ ce p ţ ie reală, Grund este cauză (Ursache), iar Folge efect (Wir­ kun g J . ln accepţie logică, Gruncl este ante ceclentu l unei propo­ ziţii, care se comportă ca efect faţă de prima . (Vezi Logica ge­ neral ă, § 25). 1� Adică mod reductiv, de la apogoge == reducere. Raţiona­ mentul sau demonstraţia apogogică, numit şi "demonstraţie in­ directă" sau "reducere la absurd ", constă în demonstrarea ade­ văr u L u i unei teze prin dovedirea falsităţii tezei contradictorii , respectiv a consecinţelor care decurg din aceasta. 7 1 Adică în mod necesar. Judecăţile apodi ctice "sînt lnsoţite de conştiinţa necesităţii lor" (vezi în continuare § 30). 7 1 Al căror adevăr este considerat real . J udecăţile asertorice "sint însoţite d e conştiinţa realităţii lor" (vezi în continuare § 30) . 75

Vezi nota 73.

76

Mai mult decit este necesar. Vezi nota 2 5 .

11

73 Cf. CRP, p. 1 6 , unde traducătorul român foloseşte pentru Deutlichkeit termenul "claritate" . In conte xtul d e faţă este însă evident că Deutlichkeit înseamnă "distincţie", pentru "clari tate" f i i nd folosit chiar termenul Klarh eit. 79 In original begreifen, care înseamnă de obicei "a concepe " , d a r care a i c i nu poate f i astfel tradus d i n cauza util izării d e către K a n t în acelaşi alineat a termenului konzipieren, c a r e în­ seamnă în mod expres "a concepe". Begreifen nu poate fi tra­ dus aici nici prin "a înţelege", căci apare şi termenul vers teh en , ec h i valat de Kant cu intelligere. Am optat deci pentru terme­ nul românesc ,.a pricepe". Begreifen este echivalat în ali neatul următor prin compreh endere, ceea ce j ustifică opţi unea noastră.


210

ALEXA NDRU SURDU

80 In ori gi n al Fii.rwahrhalten = a considera ca adevărat (}cf. CRP, p. 612), a-ţi e xp rima ca subiect cunoscător individual, şub formă mai mult sau mai puţin certă, acordul sau consimţăn)in ­ tul faţă de o anumită cunoştinţă, cum ar fi, de exemplu, aqeea despre nemurire, la care se referă Kant In continuare. El consi­

deră că există un asentiment general faţă de aceasta, ex prima­ bil Insă, de la caz la caz, in formă problematică, asertori că sau ap odic ti c ă (vezi şi CFJ, § 90 şi § 91). Termenul provine de la Meier (filr wahr halten), Ia care apare însă şi filr falsch halten (GFM, § 168), cu echivalentul latin assentiri (annehmen) pentru cazul acceptării ca adevărat şi tol le<re (v e rw e rfen) pentru cazul acceptării ca fals. In HN, apare fl'E.."�">oent in forma Vorwah rh al­ ten. 81 Facultatea de j u d ec ar e este o facultate de cun o a ştere in­ termediară intre i n telec t şi raţiune. Ea constă (cf. CF J , p. 73 şi ur m . ) in capacitatea de a subordona particularul unei legi sau r e g ul i generale. Dacă este dat generalul, atunci facultatea d e j u­ decare ca re ii subsu me a ză particularul este d eterminativă, d a că este dat numai particularul, pentru care ea trebuie să găsească generalul, atunci facul tatea de j udecare este reflexivă. Principiul facultăţii de j udecare reflexive n constituie finalitatea, care este un p rin c i piu a priori, de natură subiectiv-regulativă. Principiul acestei facultăţi serveşte la aprecierea (Beurteilung) fenomenelor (Ibidem, p. 255) , asentimentul dovedindu-se in ac e st context o formă de apreciere. 82 Cf . C F J, p. 264 ş i urm. 8 a In original următoarele şapte alineate sînt t re cute ca notă; Ele se încadrează insă perfect in context. Jăsche a preluat aceste alin iate din nota corespunzătoare la textul CFJ, p. 370-3 7 1 , ş i le-a trecut automat to t in notă, cu toate că aici ele constituie în­ suşi subiectul dezbaterii. Ultimele două alineate, care figureaZă şi in o ri g i nal precedate de un rind alb, constituie o notă separa­ tă în CFJ, p . 3 7 1 . 84

D espre d e mon straţi a apogogică , vezi CRP, p .

592.

Desti n ată filosofilor profesionişti . Iniţial termenul d esem n a l ucrările l u i Aristotel care s e refereau l a "problemele m a i adinci şi mai subtile de filosofie, care tratau d espre stud iul naturii şi dome niul dialecticii" şi erau predate d imineaţa in Lyceu. La ac e ste lecţii nu erau primiţi decit cei care erau deja iniţiaţi in filosofie. Celelalte lucrări ale l u i Aristotel erau numite erote­ matice. Primele lucrări se mai numeau şi e soterice, i ar ultimele exoterice. Despre metoda acroamatică şi er o tem atică, vezi in continuare § 1 1 9. 85

86

S7 88

Despre sistem şi agr e gat, vezi CRP, p. 618-6 1 9 .

Vezi n o t a 86. Despre "istoric" şi "raţional", vezi mai sus VI , A) .

89 I n original das Wissen, faptul de a şti, termen tradus de regulă prin ştiinţă, ştire sau cunoştinţă. Respectind contextul, in

care apar şi termenii ştiinţă (Wissenschaft) şi cunoaştere (Er­ k enntnis), aceştia nu pot fi utilizaţi. Termenul " ştire" are in ro­ mâneşte blţeleiul de veste, iar .,faptul de a 'ti" nu poate fi uti"'-


NOTI!

21 1

Uzat ca artic o l nehotărît. "Ştiere" ar putea fi utilizat ca substan­ tivare a verbului a şti. 90 Despre convingere, vezi CRP, p. 6 1 1 şi urm . 81 Despre pariu, vezi CRP, p. 613 . . 92 Despre prejudecăţi, vezi CFJ, p. 189. 93 Bernard Le Bovier de Fontenelle (1657- 1 757), scri itor şi filosof francez, care în l u crarea Digression sur les anciens e t les modernes (1688) reia vestita polemică literarA dintre antici şi mo­ derni, aducînd argumente în favoarea modernilor. 94 Despre ipo teze, vezi CRP, p . 580 şi urm . 85 Tycho Brahe ( 1 546- 1601), astronom danez, a făcut cer ce­ tări mai ales asupra planetei Marte, pe baza cărora a incercat să expl ice legile mişcări i planetelor. Datele de care dispunea au fost insufi ciente, dar, completate de Kepler, au oferit posibilita­ tea descoperirii legilor mişcării planetelor, pe baza cărora s-a dat o formă ştiinţifică sistemului heliocentr i c al lui Copernic . 96 în legătură c u termenul "speculativ " , v e z i nota 2 5 . Despre cunoaşterea practică şi speculativă, vezi CRP, p . 500-50 1 . 87 Despre imperative, vezi amănunte în l ucrarea l u i Kant Intemeierea metafizicii moravurilor, Editura ştiinţifică , Bucureşti, 1 9 72, p. 3 1 şi urm. 98 D e spre intuiţii şi noţiuni, vezi INTRODUCERE, V, 2 şi nota 59. 99 Cf. CRP, p . 296. 1oo Despre idei in genere şi despre i d e i l e transcendentale, v e z i CRP, p . 291-303.

69.

1o1 Vezi discuţia in CRP, p. 521-522. 1o2 Despre libertate şi Dumnezeu, v e z i CF J , § 91. 1oa Despre arhitectonică, vezi INTRODUCERE, VI, 6 şi nota

104 In original Erfahrungs begriffe, pe care Kant, în HN, 286 1 , p . 549, l e subordonează noţiunii empirice (empirischer BegriffJ, alături de noţiuni ale senzaţiei (der Empfindung).

1os In original Notionen, termen care nu figurează l a Meier. In HN, 2849, p . 546, noţiunile sint numite "die gegebenen Er­ kenntnisse a priori"; cf. şi HN, 2855, p. 547. Este însă evident că notiones şi Begriffe sint utilizate d e regulă sinonim . In HN, 2857, p. 548, Kant spune că "noţiunile transcendentale" (transzenden­ talen Notionen) alcătuiesc "noţiuni sintetice (synthetische Be­ griffe) despre o b i ecte". In CRP, p . 296, Kant inţelege prin notio - noţiune pură (reiner Begriff), despre care se vorbeşte pe larg in § 3 d e mai sus. I ntroducerea termenului notio in loc de Be­ griff se d atoreşte di stincţiilor kantiene. El vorbeşte (in loc. cit.) de Begriff aus No t io n e n , care nu putea fi redat prin "noţiune din noţi uni". Distincţia are sens numai in con textul Cri t i c i i ra­ ţiunii pure unde este vorba de mai multe tipuri de noţiuni pure : noţiuni p ure ale intelectului (categorii) şi noţiuni pure ale ra­ ţiunii (idei) . · Pentru categorii şi pentru idei este potrivită tra­ ducerea termenului Begriff prin "concept", cum se face in lo­ gica transcendentală şi in Critici, în Logica generală este mai potrivit insă termenul de "noţiune". Pentru evitarea dificultăţii semnalate; am adoptat varianta din CRP, p. 296, traducind no-


212

ALEXANDRU SURDU

tirmen prin "noţiuni [pure]" . De altfel d ist in cţiile respective nu m a i apar in continuare, vezi § 5, Observaţia 1 . 10s Despre facultatea de judecare, vezi nota 8 1 . 1 07 I n ediţiile m a i vechi (cf. ediţia Karl Rosenkranz, vol . III , Leipzig, 1838) apare termenul Pferd (cal) in loc de "negroi d " (Neger), ceea c e , d upă c u m observase Kirchmann (op. cit.), duce a la un .exemplu greşit. In ediţia lui Walter Kinkel, Leipzig, 1904, corectura este j ustificată d e propunerea lui B . Erdmann din "Gottinger gelehrten Anzeiger", 1880, p . 6 1 6 . 1oa Amănunte r eferitoare la definiţia j udecăţii se găsesc în CRP, p. 1 36-137. 1 09 Vezi tabelul cu cele patru momente in CRP, p . 1 0 4 . 1 1 o Ed itorul, urmărind o expunere fidelă tabelului d i n CRP, p . 104, începe cu cantitatea judecăţilor. In HN, pp . 635-641, Kant, urmîndu-1 pe Meier, cf. GMF, § 294, incepe c u calitatea, aşa cum se face in toate lucrările de logică.

1 1 1 Numai pe baza includerii şi, respectiv, a excluderii totale sau parţiale a subiectului in pr edicat nu se pot face distincţiile dintre cele trei tipuri d e j udecăţi . In o bserv aţia 2 de mai jos se revine asupra acestui l ucru cu referinţă la j udecăţile universale afirm ative, care riscă să fie confund ate cu cele generale, dacă nu se pune accentul pe cuantificarea subiectul ui.

1 1 2 I n ultima frază este vorba numai de j udecăţi universale, parti culare, şi singulare afirmative, ceea ce editorul n-a specifi­ cat. Cauza o constituie inversarea expuner i i , respectiv expune r ea cantităţii j udecăţilor inaintea calităţii (vez i nota 1 1 0 ) . Pentru a evita denumirile de afirmativ şi negativ neintroduse încă , edito­ rul se referă în continuarea paragrafului, urmărind simplitatea, numai la j udecăţi afirmative, ceea ce nu se întîmplă în manu­ scrisul lui Kant (cf. HN, p. 647-6 5 1 ) . I n plus, definiţia j udecă ­ ţii particulare este incompletă , cum se va vedea mai jos (O b­ servaţia 5 şi nota 1 1 3 ) .

11 3 Kirchmann (op. cit., p. 74) contestă corectitudinea a c estei observaţii . I n realitate, schema corespunde numai unei catego rii de j u decăţi parti culare, in care s ubiectul n ecuan t i f i cat (fără de­ term i nativul "unii") are o sferă ma i mare de cît p 1·edicatul, ca in cazul : S = om ş i P = filosof ( U n i i oameni sint filosofi) . Aceasta, ar fi , d upă Kant, forma raţională a j udecăţii particu­ lare. A f i r m a ţ i a n u este însă îndreptăţită, căci tot atit de " ra ţ io ­ nală" este şi form a j u decăţilor particulare, în care sferele su­ biectul u i ş i predi c a t ul u i nu se găsesc in acest raport, ci in raport invers (sfe ra pred icatului fiind mai mare) sau in raport de în­ crucişare. In e xemplul lui Kirchm a n n "Unii trandafiri sînt ro­ ş i i " sfera lui P este ma i mare decît a lui S, i ar in j udecata "Unii filosof i sint matematicieni" sferele subiectului şi predicatului sint incrucişate, ceea ce îndreptăţeşte ş i j udecata inversă "Unii ma­ tematicieni sint filosof i " . După Kant, forma ultimelor trei j u­ decăţi parti c ul a r e ar fi "numai intelectuală (abstractă ) " , ceea ce este lipsit de j ustificare, cu atît mai mult, cu cît la inceputul pa­ ragrafului j udecata particulară este de fi n i tă prin raport d e în­ crucişare (de includere sau excludere parţială) între sferele su­ biectului şi predi catul ui, cee a ce se do,·ed eşte d e c i i ncomplet


NOTE

21 3

chiar p r in această p rimă parte a Obsen'tlţiei 5 (vezi şi nota 1 1 2), d up ă care p redicatul po at e fi i n clu s tot a l in subiect. t u Figura r ep r e zintă cele doua posibilităţi diferite de c e a re­ prezentată în f i gura precedentă, respectiv situaţia ln care sfera p redic a tul ui este m a i mare decît a subi ec t ul u i sau cele d o u ă · sfere sint i ncruc iş ate . Am tradus zum wenigsten pri n "întîmplă­ tor" p en tru a p reci z a sensul a f ir maţi e i finale. Pentru faptul însă că predi catul include n umai "întîmp l ător" s u biectul , j udecăţile p artic ula re corespunzătoare nu sint cu nimic mai " ac c i d ental e " decît cele în care subiectul include predicatul (vezi în acest sens ş i nota 1 1 3). La cele spuse se a daug ă şi faptul că în a cest con­ text se vo r b eşte numai de j u d ec ă ţile afi rmative. Or, p ar t icu la rele sînt şi nega ti v e (vezi şi notel e 1 1 0 şi 1 1 2). Cert este însă fap tul că în tr e aga O bservaţie 5 îi aparţine lui Kant, deşi textul repro­ dus nu apare in leg ă tu ră cu pa r agraful corespun ză to r cantităţii d i n GFM ( § 3 0 1 ) , ci l a i nceput u l capitolului d espre j u d e c ăţ i (cf.

HN, p. 627). 11 5 D espr e j u d ecă ţile infinite, v ez i CRP, p. 1 0 5 - I O G . Ele sint

a mintite însă şi de Meier (GFM, § 294) .

'116 In original apar terme nii Grund şi Folge, care semnifică, în acest caz, legătur a d intre ca uză -şi efect, a naloagă raportului de d e te rm i n ar e dintre anteced e n t şi c o ns ec vent . Despre semnifi­ caţia genera l ă a t e rmenilor Grund şi Folge la Kant, vezi nota 7 1 . 1 17 D es p re modalitatea j udecăţilor, vezi CRP, p . 107-1 08. C oncep ţ i a lui Kant despre modalitatea j udecăţilor nec es it ă citeva expli c aţ i i suplimentare. Din p unct de vedere aristo tel ic judecăţile mo d al e, spre deosebire de j u d ecă ţile nemodale, conţin una dintre expresi ile : posibil, contingent, imposibil sau n e cesar. Aceste ex­ pr e si i , împreună cu verbul " este" ("Este posibili' . . . , "Este nece­ sar" • . . etc.), alcătuiesc modus-ul judecăţii modale, care este ur­ mat de dictum, de en u n ţul propriu-zis, de exemplu " . . . ca miine :;ă plo u ă " . J ud ec a ta modală este în ace s t caz "este posibil ca mîine să plouă " . Judecăţilor mo d al e le coresp und sau n u stări de fapt reale. Cînd există starea de fapt la care se r efer ă j udecata modală, atunci aceasta este adevărată ( de exemplu : "Es te nece­ sar ca orice corp să fie d ivizibil" sau, altfel expr im at, "Orice corp este în mod nec es ar div i zi b il" ) ; cînd nu există starea de fapt la care se referă , j udecata este fal să (de exemplu : "Este necesar ca orice om să fie fi l o s of " ) . Kan t c o nsider ă mo d al i ta t ea ca ra­ port al j ud ec ăţii faţă d e facultatea de cunoaştere (în CRP, loc. cit., c a raport al valorii copulei cu gîn d i re a în genere). Altfel spus, modalitatea reprezintă modul în c ar e este admisii, aprec i a ­ tă sau c on s id er a t ă j udecata. In acest sens, con s i derA Kant, "Fără modalitate nu este p osi b i l ă nici o j u d ecată " (HN, 3 1 1 1 , p . 663 ) . Deci i n depend ent de starea d e fapt l a care s e referă , o j u d ecată este co n si d er ată pro blema tică, a di c ă p oate l a fel d e bine să fie accep tată sau nu, să f i e co n si d er ată adevărată s a u falsă ; s au este c ons i d er ată asertorică, adică apreciată că exprimă r eal i tat ea s a u că e ste adevărată ; s a u este considerată apodictică, a d i cii adev ă ­ r ată î n mod necesar, necondiţionat. Pentru Kant aceeaşi judeca­ tă poate fi aprecia tă mai întîi ca problematică şi apoi c a asel·­ torică fără ca acest l ucru să fie menţ io nat in j u d ecata ca ata re


ALEXANDRU SURDU

(cum apăreau in cazul modalităţii aristotelice expresi i l e : pos i b i l , necesar etc.). In exemplele din paragraful de faţă apar totuşi e x ­ presiile ,.poate" şi . ,trebuie" pentru problematic şi respectiv ne­ cesar, ceea ce nu este obişnuit la Kant (vezi şi nota 142). 1 18 Contrad icţie rezultată din atribuirea unei calităţi necores­ punzătoare unui anumit termen, căruia i se poate atribui tocmai calitatea contrară. 1 19 D espre speculativ, vezi finalul n o tei 2 . 5 12o I n HN, p. 665-667, Kant vo r b eş t e totuşi despre propo­ ziţiile practice şi ,.după conţinut". El le imparte in : problematice şi categorice. Ultimele sint considerate imperative, care, la rindul lor, sint posibile (în matematică) şi actuale (în morală), vezi HN, 3 1 1 5 , p. 665. Din alt punct de vedere, propoziţi ile practice sînt fie obiective, fie subiective (HN, 3 1 1 6 , p . 666). Ele alcătuiesc de asemenea imperative condiţionate ( r eg u l i) şi imperative necond i ­ ţionate (interdicţi i), vezi HN, 3 1 18, p . 667. 121 Despre principii, v ez i d i scuţia amplă din CRP, pp. 180189.

122 Despre axiome, vezi C R P , p . 558-55 9 ; despre axiome a l e tntui ţ iei, vezi CRP, p . 1 9 0 . ua D es pre a c r o a m ati c , vezi nota 8 5 . 1 2 1 Despre propoziţiile, respectiv j udecăţile ana l i tice ş i sin­ tetice, vezi Pr o l e go m e na , § 2 . 1 25 T ermen preluat de la Meier (GFM § 338), p r i n care aces­ ta înţelegea "calităţi ascunse" (ver borgene Eigenschaften), despre care nu avem o cunoaştere clară şi distinctă şi pe care le accep­ tăm fără o j ustificare satisfăcătoare. In HN, 3160, p. 688, Kant dă exemple de calităţi oculte : "vis plastica (instinct, h or r o r vacui, Warheitssinn (idiosincrasie) şi altele, preluate însă d e la Meier, H . Home şi alţii (vezi l o c. cit., nota 7 a e di to ru l u i ) . 12s Despre postulat, vezi CRP, p . 2 1 3 şi numeroase alte lo­ curi. 1 2 7 D e s p r e aceste tipuri d e j udecă ţ i , vezi pe l a rg in Prolego­ mena, §§ 18-2 1 . 128 D enumirea î i aparţine l ui Kant . Meier (GFM, § § 341-352) nu foloseşte o denumire s pec i a l ă pentru raporturile dintre j u­ decăţi . In tinereţe, Kant le numea raţionamente nemijlocite (cf. Die falsche Spitzfindigkeit d e r vier syllogis tischen Figu.ren, § 3) , dar considera că acestea n u sînt raţionamente ale raţiunii. I n CRP, p . 2 8 3 şi 286, le numeşte consequ.entia imm e d iata , expri­ mindu-şi totuşi preferinţa pentru denumirea de raţionament al intelectului (" i ch mochte ihn liber den Vers tandesch lu.ss nennen") . .,Referinţa" din CRP devine in L o gi c a generală distincţie pre­ cisă . 129 Despre acestea, vezi in con t in ua r e notele 143 şi 1 4 9 . uo Es t e vorba de trecerea de l a o j udecată de forma Toţi S sînt P sau Nici u.n S nu. e s t e P (respectiv universal afirmativă A - sau universal negativă - E) l a o j udecată I de forma U nii S sint P s a u Unii S nu sînt P. Folosind pentr u A exemplul lui Kant din § 44, obţinem : A = Toţi oamenii sînt muritori, deci I = Unii oameni sînt muritori; E = Nici u.n om nu. este nemu­ ritor, deci Unii oameni nu sînt nemu.ritori; regula fiind : ceea ce


NOTE

211

se afirmă sau se neagă despre întreg se a f i r m ă sau se neagă şi d e spr e p arte . m Kant a mi n te � t e de j u decăţile echipo lente . urmărind u-1 pe M e ie r (GFM, § 3 4 1 ) , ca r e n u se referă însă la consecvenţe, ci la valoarea d e adevăr a acestor j udecăţi. Exemplul este p r e l u a t de la Meier, dar el n u i l u s t r ează situaţia. Meier se r eferă la faptul că există m a i mult de două j u d e căţ i ech ipol ente, astfel în c ît (a) d acă una este adevărată, atunci şi celelal t e sînt adevărate şi (b) d acă una este falsă, atunci şi celelalte sînt false . D e regulă sîn t admise raţionamentele n em ij l oci te prin ec h i p o len ţă (per aeq uipo llentiam), v ezi de e xempl u l a A. Pfănder, Logik, Hal l e , 1929, p. 4 2 5 -42 7 . Există însă şi po z iţ i i asemănătoare c u cea adop­ tată de Kant, d upă care un raţionament ne m i j lo c i t presupune o b ţ inerea unei noi j udecăţi, c ee a ce î ns ea m nă că n u toate tr an s­ fo rmădle de j udecăţi pot fi considerate raţionamente nemij locite (cf. W. Wundt, Logik, Stuttgart, 1906, p. 2 1 4 ) . E x em p l ul utilizat de Kant nu este însă conclu d en t, căci forma celor două j u d ecă ţi este to tu�i diferită, una este afir m ativă , i ar cealaltă negativă. In p l us, dacă este adevărat că (1) Nu toţi o am e n ii sînt v ir tuoşi, atunci este adevărată n u n umai j u dec a t a (2) U nii oameni nu sînt virtuoşi, c i şi j u decata (3) Unii oameni sînt virtuoşi. C o n f or m criteriului admis, n umai ec hi po l enţ a (1)-(3) nu este un raţiona­ ment nem i j locit, c ă c i cele două j ud e c ă ţ i ( 1 ) şi (3) a u acee aş� formă. m Deci dacă este adevărat sau fals A (Toţi oamenii sînt mu­ r i to ri) , atunci este fals sau adevărat O (Unii o am e n i nu sînt mu­ ritori) şi i n v er s . Vezi interpretarea clasică la A. P fă n de r , op. cit ., p. 406 şi u r m . Exemplele utili zate de Kir chmann (op. cit., p . 84) pen tr u acest paragraf n u sînt corespunzătoare, căci n u se referă la v alorile d e adevăr ale propoziţiilor, ci la t r an s f ormă r i prin echipolenţă, p e care Kant nu le considera r a ţ io n a men te nemi j ­ locite. Transcrise in si mb olur il e utilizate de Pfănder (pentr u ade­ vărat " + " şi pentru f al s .,-" ) o bţ i n e m pentru raportul (A-0) : dacă + A, a t u n c i - 0 ; dacă -A, a tu n ci + O; dacă + O, at un c i -A; dacă -0, a tu nc i + A şi pentr u rapo r t u l (E-I) : dacă + E, atunci -I; dacă -E, a tun c i + 1; dacă + 1, a t un c i -E; dacă -I,

at unci + E . :u., D eci dacă este adevărat A (Toţi oamenii sînt muritori) sau E (Nici un om nu este ne mu ri to r), atunci este fa ls E (Nici un om nu este mur i to r) sau A (Toţi oamenii sînt nemuritori). In s imbo l i s m ul lui Pf ă n d er : dacă + A, at unc i -E şi dacă + E, a t u nci -A. m Deci dacă este fals I (Unii oameni sînt ne mur i tori) sau O (Unii oameni nu sînt nemuritori), a t un c i este adevărat O sau I. In simbolismul l ui Pfănder : dacă -1, a tunc i + O şi dacă -0, a t u nc i + I. u.; Observaţia este c o r ec tă numai in cazul cînd ambele pro­ poziţii sînt adevărate.

LJo D upă cum cl'nstată K ir ch m a n n (op . cit., p. 86), conver­ siunea nu are nici o legătură cu relaţia j udecăţilor. Există şi r a ­ ţionamente nemijlocite referitoare la j u d ec ă ţ il e deoseb ite d upă relaţie, respectiv categorice, i po t e t i c e , disj unctive (vezi A. Pfăn-


A L E X A NDRU S U RDU

216

d er, op. cit., p . 413 şi urm.), dar ele n u au de asemenea mc1 o l egătură cu conversiunea. De altfel, Kant însuşi menţionează în HN, 3170, · p. 692, că raţionamentele nemij locite (consequentiae inimediate), ad icA raţionamentele i ntelectu l u i , despre care va trata, se referă numai l a j udecăţi catego r i c e (Sie geh en blos auf categorische V r t e i l e ). Tot în HN, 3 1 69, p. 692, Kant introd uce ter­ menul de ,,relaţie", dar nu în legătură cu relaţia dintre j udecă ţi, sau a j u d ecăţilor, ci referitor l a relaţia d i ntre subiect şi predicat cu menţinerea calităţii ( rela t ion des Su b iects zum praedikat mit Beibehaltung der Qualităt), ceea ce corespunde conversiunii . Avînd în vedere că termenul de "relaţie"' apare In HN, p. 692 şi 6!13, numai c u această sem n i ficaţie, se poate consid era că ti­ tlul § 51 i i aparţine lui Jăsch e şi n u este corect. In loc de , .in funcţ i e d e relaţia j udecă ţilor" ar fi treb u i t să apară "în fun cţie d e relaţia subiectului c u predicatu l ' ' . I n d i ferent d e i nterpretare, clasificarea raţionamentelor n e m i j l o cite ca j u d ecăţi categori ce d upă criteriile de clasifi care a l e j udecăţi l o r �i catego r i ilor este arbitrară . Vezi ş i nota 142 referitoare la raţionamentele nemi j ­ locite prin "modal itatea j u decăţ ilor" . 137 Vezi nota 136. 1 as E xemplul corespun zător apare ma1 JOS, la Observaţia 1 . 139 Nici un o m nu este n e muri t o r ş i Nici un nemuritor nu este om. 140

f i l os ofi .

Unii filo sofi sînt m a tematicieni şi Un ii m atemati cieni sînt

1 4 1 E xemplul, după cum observă Kirchmann (op. cit., p. 86), e s t e discutabil, din c a u z a interpelărilor diferite I a care se pre­ tează cei doi termeni . E xemplul l u i Kirchmann este : Toate tri­ ungh i ur i l e e ch ila terale sînt triunghiuri echiangulare.

1 42 Ca şi în cazul conversiunii, care nu are n i ci o legătură cu "relaţia judecăţilor" (vezi nota 136), nici contrapoziţia nu este l egată de obicei de "modalitatea j udecăţilor " . l n acest caz tre­ buie menţionat totuşi faptul că uneori, datori tă specificu l u i con­ trapoziţiei, care presupune n egarea ambilor termeni ai propozi­ ţiei (şi este numită din această cauză "conversiune prin n ega­ ţ i e " ) s e face uz , pentru expl icarea consecuţi ei de la propoziţi a de bază la propoz i ţ i a asupra căreia s-a operat contrapoziţi a, la concep t e ] e d e necesar şi imposibil. Aşa procedează de exemplu W. S. Jevons (E l e m e n tary lessons i n logic, London, 1897, p . 8384) : d acii "toate m etalele sint elemente", atunci este imposibil ca "Un non-element să fie metal", deci este n ecesar ca "Toate non-elen: en tele să fie non-metale". Acelaşi 1 u c r u este e x p r i m at in man i r ·ră generală de către Th. Lipps ( Grundzii.ge der Logik, Leipzig, 1 !1 1 2, p . 184) : ne cesitatea obiectivă care determină · legă­ tura unu i P cu u n S d etermină imposibilitatea legătur i i unui non-P c u acE'laşi S. Este însă e v i d ent că în aceste ca z u n nu e v orba d e . , m o dalitatea j udecăţilor " , ci de cea a raportului de consecuţie d intre e l e . Kant n u se referă însă l a acest raport, ci la j udecăţile ca atar e , afirmînd expl i c i t în paragraful de faţă că operaţia d e contt·apoziţie . ,transformă o j u d ecată asertor i că în­ tr-una· apodictică·', ceea ce ar insem n a , avind în vedere . . .lipsa oricăru1 . exem p l u concret, că este vorba d e contrapoziţia j udecă-


NOTI!

217

ţilor modale. Pentr u a lămuri situaţia trebu i e apelat l a man u­ s crisul lui Kant, care. de data aceasta, n-a fost utilizat decît par­ ţial de către editorul Jăsche. Cînd se referă la împărţirea raţio­ namen telor nem i j lo c i te (HN, 3 1 6 7 , p. 692}, K.ant, după ce le enu­ meră pe cele referitoare 1. la cantitate, 2 . la calitate ş i 3 . Ia rela ţ i a s ubiectului cu predi catul, cu menţinerea calităţii (vezi nota 1 36 ) , menţionează drept 4. "aceeaşi relaţie, c u schimbarea cal ită ţ i i , dar menţinerea cantită ţ i i " . Ceea ce ar sugera, conform identificării lui Jăsc he a "relaţiei d intre subiect şi predicat" c u .,rela ţ i a j udecăţilor" (vezi nota 1 3 6 ) , că şi în cazul 4 . ar fi vorba tot de ,.raţionamente ale intelectului (prin relaţia j udecăţilor) " , căci apare "aceeaşi relaţie" (eben derselben Relation). Dar, ispi­ tit de simetria creată la primele trei p uncte, Kant afirmă î n con­ tinuare, de data aceasta fără nici un echivoc "Die per contrapo­ sition-�m indicii gehoren zur Modalităt aus einem assertorischen ein apodictish Urte i l zu machen" - ceea ce menţionează şi Jăsche. Dar Kant oferă şi exemple : "Orice corp este divizibil (j ud �ca tă asertorică) . Deci ceea ce este nedivizibil nu este corp ( j udecată apod i ctică , căci este contra d i ctoriu să afirmi d es pre un corp că este nedivizibil, iar o propoziţie a că­ rei o ;:msă se contrazice este apodictică) . Poate fi utilizată ca e x e m p l u şi o propoziţie empirică . De exemplu, "Toţi oamenii sînt muritori". Căci aceasta presupune propoziţia : "Ceea ce n u este m u r i to r nu este om, exprimată apodictic" (HN, 31 70, p . 693). Şi Kant mai oferă un exemplu : "Toţi oamenii sint fiinţe raţionale. Ceea ce n u este fiinţă raţională nu este om" (HN, 3188, p . 702). Fără explicaţiile necesare nici acest exemplu n-ar avea legătură cu modalitatea. In real itate, este vorba de excepţia specială pe care o are modalitatea la Kant (vezi nota 1 1 7). In acest sens, o j udecată obişnuită ca "Toţi oamenii sînt m uritori" este consi­ derată asertorică (Assertorische Urteile sind allein Sătze - HN, 3 1 1 1 , p. 663), pe cînd contrapoziţia ei "Nici un nemuritor n u este om" este apodictică , căci este contradi ctori u să afirmi despre un nemur itor că este om. Caracterul apodictic al j udecăţii obţinute prin contrapoziţie rezidă în faptul că opusa este contradictorie şi, deci, adevărul ei se bazează pe o necesitate logică (cf. CRP, p . 108). In legătură cu exemplele d e mai sus trebuie menţionat că există două feluri de contrapoziţii : parţială (din "toţi S sint P" se aj unge la "nici un non-P nu este S") şi totală (se aj unge la ,.toţi non-P sînt non-S"J. Kant se referă la contrapoziţia par­ ţială.

t l:l Spre deoseb i re de raţionamentele nemij locite, pe care l e nume-:;te "raţionam e n te a l e intelectului" (vezi nota 1 28), raţiona­ mentele m i j locite sînt fie ale raţiun ii, fie ale facultăţii de j ude­ care. Denum i rea de ,.raţionamente ale raţiunii " apare şi la Meier (G Ff-1[ , § 353), dar acesta inţelege prin ele raţionamente m i j l oc i ­ te in genere. La Meier n u apar denumirile d e "raţionamen t al i n te lect u l ui" şi nici d e "raţionament al facultăţii de j udecare". Avind în vedere precizările care vor urma la § 84, In care ra­ ţionamentele facultăţii de j udecare sint considerate i n d ucţia şi analogia, rezultA că prin "raţionamente ale raţiunii" Kant inţe-


218

ALEXANDRU SURDU

lege raţionamentele deductive mijlocite (silogismele). "Ele se n umesc r a ţ i on am ente ale ra ţi u n ii , consideră Kant, deoarece con­ cluzia urme a zA a priori, a d i că pe baza unui principiu gener al" (HN, 31 95, p. 701).

tu Caracter i zarea componentelor propoziţionale ale rationa­ me n tul u i ded uctiv mijlocit sau ale s il og ism u l u i in l i m b a j curent este făcută în m a n i eră tradiţională, avînd u- s e în ved er e un s i l o­ gi sm în Barbara cu premisa maj oră u n i versa lă ("Toţi o amen i i sînt m u r i to r i " ) , cu premisa m in or ă avînd ca s u b i e ct un term en singular ("Socrate este om") şi concluzia de tipul p r em isei m i ­ nore ( " So c r ate este m uritor " ) . Numai în cazul a c esta poate fi c o n si d e ra tă majora drept o regulă generală. 1 4 5 Distincţia este pr el u a tă parţial după Me i er . Acesta con­ s i d e ra prem i sele materia silogi smului, iar decurgerea concl u z i e i din premise, forma. De regulă t oate componentele silogismelor sint n um ite materie : propozi ţiile, respectiv p r emis el e + con clu­ zia = m ateria pro:rima, iar ter m en i i = materia r e m o t a, forma fiind c on se cv enţa în s ă şi . 146 Es te vorba de p o ziţi a susţinută de Kant în l u cr ar ea Die falsche Spitzfindigkt!it der vi�H syllogistischen Figuren (1762 ) . In cele ce urmează , Jăsche p rezintă rezumativ materialul d i n HN, p . 71 5_;74 5 , und e apar scheme şi exemple de moduri.

1 47 Observaţie im p o r t an t ă , prin care Kant distinge in reali­ tat e ceea ce mai tîrziu s-a numit l o gic a prop o z iţ i i lor de l og i c a termenilor. Ra ţi o name n tele i p o tet i c e şi d isj unctive sînt funcţii de adevăr alc�tui-.e din co mpon ente propoziţionale, legate prin ope­ ratorii implicaţiei şi disj uncţiei. Jăsche, prezentînd r ezum a tiv , o m ite faptu l că la l'Cant apare termenul de " ra ţ i onam ente com­ p u se ale raţiunii" (zusammengesetzte Vernuftschlilsse), adică ra­ ţion am en te care au p rem i s e compuse, ac este a fiind c ondiţi on a t e , disj unctive sau cop ulative (HN, 3260, p. 745 ) . Kant dă şi un e xem plu de raţionament copulativ (Niemand dient Gott und dem Teufe l zugleich; atqui dit! Amerikaner dienen dem Teufe l , also nich t Gott (HN, 3268, p . 749) . I n legătură cu r a ţ i ona m entul i po­ tetic, Kant precizează că una dintre componentele p ro po ziţi e i i po­ tetice este consi derată ca ad evărată (HN, 3265, p . 7 4 7 ) , deci că se a re in vedere v a l oarea ei d e adevăr. In termeni moder.ni , că valoarea pr op oz i ţ i ei comp u�e d e p i n d e d e valoarea c o mpon e n te l o r ei propoziţionale. 14 8 . R efe r i nţă directă la v a l oa r ea de adevăr a c o m ponen te l o r propoziţionale ale raţionamentului disj unctiv, care ilustrează con­ siderarea lor, de c ă tr e Kant, ca fo rme d iferite d e raţionam entele pe r aţi un i i , in care consecvenţa se baza pe termen mediu, nu val oar ea d e adevăr a componentelor (a premiselor şi a concl u­ ziei). Vezi în a c e s t �ens şi nota 1 4 7 .

us D en um i rea îi aparţine l ui K a n t şi n u . m a i apare I a a l ţi autori . Despre distincţia a c es t u i tip de r a ţ ionament e faţă de ce le ale i ntelt!c tu lui şi al e raţiunii vezi n ote le 128 şi 143. Pe linia dis­ tincţiei dintre intelect şi ra ţi u ne , separarea raţionamentelor ne­ mi j l ocite şi a celor c omp u se (ipotetice, disj unctive şi c opulativ e ) de silogismele propriu-zis@ reprezi n tă o contribuţie kantiană' re­ m a r cab i lă; @'!! sem11ificaţii moderne (vezi nota 141). Denumirea


NOTE

219

d e ., raţionamente ale facultăţii d e j udecar e ' ' este însă arbit.rară şi, cum remarcă K i rchmann , nu are nici mai multă şi n ici mai puţină legătură cu aceste raţion amente (este vorba de ind ucţie şi analogie) decit cu oricare altele. De altfel , Kant insuşi (in CRP, p. 286) afirmă că ,.In orice raţiona ment deductiv . . . subsumez o c iJ noaştere sub condiţia regulii (minor) c u aj utorul fo,cultăţii

de judecare". 1so C/. C FJ,

p. 73-74. Despre analogie, vezi CFJ, p . 363 şi Prolegom ena, § 58 . m Despre polisilogism, vezi CRP, p. 302. l 5:1 D espre episilogism, v ezi C RP , p. 302. 1>1 Despre paralogisme, vezi CRP, p. 309 şi u r m . 155 Despre manieră şi metodă, vezi CFJ, p . 249. l36 Despre definiţie, vezi CRP , p . 555 şi urm. 1 51 Despre construcţia noţiunilor, vezi C RP , p. 55-l. 15 R Despre trihotomie, vezi CFJ, p . 93 nota. 15ij Despre sistematic şi r a ps odi c, vezi CRP, p . 6 1 8 . 160 Vezi n o ta 85. 161 A ici se î n c h e i e a I I-a p a r t e a lucrări i lui Meier şi notele r·espective ale lui Kant, d a r în HN urmează partea a Ul-a şi apoi a IV-a, pe care Jăsche nu le mai i n clude in Loqică. Ce-i drept, î nsemn ă r i l e l u i K a n t la aceste u l t i m e două p ă r ţ i sint mai sumare. i n partea a I I I - a este v o r b a despre d i s c u r s u l erudit, iar in a IV-a d espre calităţi le omului erud i t (character eruditi}. 15 1


INDEX* Abstrac ţ i e § 6, § 1 5 Absu rd i tate 1 1 0 Acad e m i e 83 Acroa m a t i c 8 2 , 1 26, § 1 1 9 Acu:' Jn a t i c 8 2 Adevă r 6 9 , 7 0 , 8 1 , 1 0 9 , 1 1 9 - aparenţa - 1 0 7 , 1 0 8 - criteriu a l - 103, 1 04, 1 0 5 , 1 0 7 , l 08 - estetic 92 - formal 1 0 4 , 105 log i c 1 0 5 - şi opi ni e 1 2 0 - material 1 0 4 Afo r i s m 1 3 1 Ag r·ea b i l 9 0 A n a l itică 6 9 , 70, 7:1 A n a logie § 84 Ant�cedent 1 0 5 , lli i), 1 2 6, 1 3 9, § 2 5 , § 26, § 75 Anti c i-paţie 130 Antoniu, Marcus A ur e l i us 8-l A n t ropol o g i e 78 Apagogic 106 - d emonstratie - 125 A p a renţă 108, 1 0 9 , 136, 137 Apodictic - j •.t decată - 1 20 A posteriori 68, 122, § 4, § 1 0 1 A prio r i 6 5 , 6 6 , 68, 69, 76 , 90, 94, l 20, 1 2 1 , 122, 123, 125, §4, § 101 A rcesilaus, din Pit ane 33 A r h i tectonică 102 Aristotel 73, 83, 8-l Asen timent 119, 1 23, 1 24, 1 2 6 , 127, 128, 136, 137, 139, - cert şi i n c e r t 119, 1 2 0 Asertoric *

C i f rele

- j ud e cată - 106, 1 1 9, 1 20 B a c on de Verulam 85 Baumgarten. Alexander Gottlieb 68, 74 Brahe, Tycho de 1 4 0 C a n o n 66, 6 8 , 69, 132 C an o n i c a Ep i c u r i 6 6 C a li tat e 7 6 - a j u d e căţii § 20, § 2 2 , § H C a n ti tate 76 - a j ud e căţi i § 20 , § 21, § 4 6 C a rn e a d e , d i n Cyrene 83 Catharticon 7 0 C erc

- în demonstraţie § 92 Certitudine 92, 1 19, 1 20 , 137, 1 38 - e m p i ri c ă 1 25 , 1 26 - n e m i j l ocită, mij locită

1 26

136,

125,

- raţională 1 24 , 1 2 5 C h r i s i p p , d i n S o l o i 83

Cicero, M a r cu s Tulius 84 Claritate 1 1 5 - obiectivă, s ub i e c t i vă 1 1 5 , 116 Cleante, d i n Assos 8 :1 Co m p a ra ţie § 6 Concluzie § 58, § 6 4 Confuzie 88 Consecvent 1 0 5 , 106, 126, 1 3 9, § 25, § 26, § 75 Constiintă 86

Contrapoziţie § 5 4 - regulile generale

§ 55

ale

C onţ i n u t 69, 72, § 5 - al noţiunilor § 7 Convingere 1 26, 1 27

fără semnul "§" trimit la

p a g i n il e

ln trotl uc,•rii.


INDEX

222

Di alecticA 69, 70, 73, 8 1 , 82

Corolar § 39

Dialelă 1 0 3

Conversiune

- a judecA ţilor § 5 1 - prin a c cid e n t § 5 2 - regulile generale

§ 53

ale

Cred i n t A J Z I -- 1 24 -istori cA 1 23 - morală 1 2 3 - raţională 1 23 Criti că 6 8 , 70, 8 6 , 1 3 9 - a c u no asteri i 7 3 Crusius, Christian August 74 Cunoaştere (a se ved ea

cunoştin ţ ă )

- reguli

- intuitivă, d i scursivă 76, 89

§ 97

- posi bilitate

logică

logi că

a

a

unei

- 1 05 - practică 1 4 1 - raţion ală 74- 7 7 - realitate logică a u n ei 1 05, 1 07, 1 0 8 - speculativA 80, 1 4 1 , 1 4 2 - teoretică 1 4 1 , 1 4 2 lt'Alembert, Jean l e Ron d 96 D efi n iţi e § 99 - analiti că , sintetică § 1 0 0, § 1 02, § 104 - con d iţiile pri n c ipale ale

- § 1 07 - n ominală, reală § 1 06 - reguli ale - § 1 08 , § 1 0 9 - sip tetică empiri că § 1 0 3 Demonstraţ i e - acroamatică 1 2 15 - a p a gogi că 1 26 - cerc in - §. 92

- d i rectă 1 25, 1 26 - plus, minus � 93 Desca rtes, Hene 85 Descri ere § 1 05 Dl'te r m n i a r e> § 1 5

generale

ale

§ 111 D octri nă 69 - sau teorie demonstratA 67

- fi losofi că 74, 80 - gradl' ale - 1 1 8-- 1 1 9

- perfecţiune

- sensibilă 8 8

- si nteti că 1 1 7, 1 1 8 D i vi z i une § 1 1 0 - codiviziune ş i sub d i v i zi u n e

§ 112

Cunoştinţă (cunoaştere) - d i sti n cţ i e a - § 98 - e m p i ric ă 75 -- e x actă şi v a gă 1 0 8 -- e xtind erea 96

-- i storică 74, 75 - obiectivă 75

Di hotomie � 1 1 3 Dilemă § 79 D is ti n c ţi e 87, 88, 89 - a cunoaşterii § 98 - completă 1 1 5, 1 1 6 - esteti că 9 2 , 1 1 5 - i ntelectuală 88 - logică l 1 5 , 1 1 6 - obiectivă 1 1 5 , 1 1 6

Dogmatic 83, 84, 138 Eclectic 85 Epictet, din H i erap o l i s 84

Epicur, din Atena 83 Ep i cu rei c 8 3 Ep i si log is m § 87 Eroare 107-109

- pa rţi a lă şi totală 1 08 Esenţă 1 1 4 - logică 1 1 5 - reală sau naturală 1 l 5 Esteti că 68 Eso te r i c 8 2 Ex ot er i c 82 Expu n ere § 105 - a logi cii, s col a st i că şi pop u l a r ă 72, 73 Facultate 64, 7 1 - d e c u n o a ş te r e 1 0 7 - inferioarA şi supe rioarA 8 9 - a receptivităţii 8 9 - a spontaneităţii 8 9 Falsitate 1 07-1 10 Ferekydes, d i n Syros 8 1 Fides (a s e v ed e a credinţă ) Figură - a rationamentului § G7 - a I-a § 66 - cele trei - § 7 0 - a I I - a § 7 1 , § 74 ...:.... a I I I-a § 72, § 74 - a IV-a § 7 3 , § 74 F i l o d o x 7 7 , 7 11


IND!X

Filologie 99 Filosof 78, 79, 8 1 Filosofie 74, 7 8 - in sens u n i ver s a l 77 - p ractic ă 142 Fontenelle, Bernard l e Bovier de 1 35 Formă (a se vedea şi materie) 88, 89

- a cu n oaşterii 86, 104 - a gindirii 65, 67, 69, 1 0 7 - a j u d ecă ţi l o r § 1 8 - a judecăţilor disj unctive § 28 - logică 8 - a noţiunilor § 1 , § 5 - a raţionamentelor § 44, § 59 - a sensibilităţii 90 - a ştiinţei § 95 Formulă 1 3 1 Galanterie 9 9 Gen § 10 - suprem § 1 1

Generali tate - estetică 92 Gindire § 1 Gr amatică 64, 65 Grosier 1 09, 1 1 0 Home, Henry 68 Horatiu, Quintus Flaccus 1 0 1 Hortic 8 3 Humaniora 99 Hume, David 1 0 1 I d ee § 3 Ig n ora n ţă 1 07, 1 0 8

I mitaţie 1 3 1 , 1 3 2 Imperativ 1 4 1 Ind i sti n c tie 87 I n d u cţie § 8·1 Intelect 64, 67-6�. 7 0 , 7 1 , 7 7 , 1 0 7, 1 0 8 - aplicaţii ale - 65 - comun şi speculativ 7 2 , 80, 1 1 0, 1 1 1 , 1 1 6 - ş i eroare 1 0 8

- facultate de a gîn d i G 4 - limitele - 1 07 , 1 0 8 - raţionamente ale - § 44§ 55 1 08, - şi sen sibilitate 1 07 , 130-131 - sursă a regulilor 64

223

Intuiţie 86, 89, 90, 1 1 5 - c a reprezentare singulară § 1 - şi spontaneitate 89 Ipoteti c 1 06 Ipoteză 139, 1 40 - şi c on se cven ţă 1 4 0 - şi unitate 140 Istori e - a filosofiei 80-86 - a logicii 73-74 In clinaţie 1 3 1 IndoialA 83, 84, 1 37, 1 3 8 Ind uplecare 1 2 6, 1 27 Inţelepciune 122 Judecată 1 08 - af i r ma t i v ă , n e g at i v ă , infi­ nită § 22 - apodictică 1 1 9, 1 2 0 , § 30 - asertorică 1 1 9, 1 20, § 29, § 30 - calitatea - § 22 - cantitatea - § 21 - categorice, ipotetic, d i s j u nctive § 23-§ 29 - contra di ctorii § 48 - contrare § 49

- definiţia - § 1 7 - de percepţie, d e experienţă § 40 - exponibilă § 31 - generală, particulară , s i n gulară § 2 1 - materia şi forma - § 1 8 - problemati că 1 1 9, 1 2 0, § 30 - provizorie 1 29, 1 3 0 - r el a ţi a - § 2 3 - subcontrare § 50 - suspendarea - 1 2 8 ; 1 2 9 Lambert, Johann Heinrich 7 4 Lege (a s e vedea şi regulă, p ri n cipiu) 64, 66-69 - a gindirii 66 - a i n telectului 65 Leibniz, Gottfried W i l h e l m 74, 85 Lemă § 3 9 L i c e u 83 Locke. John 74, 85 Logică 67-69, 70-7 1 , 7 2-74, 87

- a ad evărului 69 - a apare n ţ e i 69-70


INDEX

Z2<& -

-

defini ţia - 69" generală 68, 7 1 , 74, § 1 5 naturală ş i a rtificială 70 ş i Organon 66 ca proped eutică 66 pură şi aplicată 7 1 , 7 2 scolastică şi populară 72 teoretică şi practică 7 0

- transcenden tală 6 8-69 Malebranche, Nicole 74

Manieră - ş i metodă § 94 Matematică 76, 7 9 , 81 Materie (a se vedea şi formă) - a cunoasteri i 86, 1 0 4 - a gîndir i i 6 5 , 67, 6 9 - a j udecăţilor § 1 8 - a j udecăţilor disj uncti\·e

§ 28

- a noţiunilor § 1, § 5 - a raţionamentelor § 44, § 59 - a sensi bi lităţii 9 0 Med i tare § 1 3 0 M e i c r , Georg Friedrich 74 Metafizică 78, 8 7 Metodă 7 2 , § 95 - acroamatică . erotematică § 1 99 - analiti că , si ntetică § 1 1 7 - ş i manie1·ă § 94 - silogistică, tabulară § 1 1 8 fragmen tară - si stematică, § 116 - speculativă 72, 7 3 - ştiinţifică, populară § 1 1 5 Metodologie 7 1 , § 913 M i cmlogie 1 0 0 iVIisolog 7 9 Modal itatE>

- a judecăţii § 20, § 30, § 5 4 Modus Ponens l O G . § 26, § 7 5 ,

§ 77

Modus Tollcns 1 0 6 , § 26, § 75 , § 77 Morală 66, ti7, 7B Moralitate 1 4 2 Neştiinţă 97-9!J - erud ită , o b i ş n uită 9 7

- materială, formală 9 7 Newton, Isaak 8 5 Nm·mă 6 8 , 8 9

Notă 1 1 1- 1 1 4 - afi rmativă, negativă i 1 3 - analitică, sintetică 1 1 2 - coordonată, subord on ată 112 - esen ţială, neesenţială 1 1 4 - importantă, neimportantă 113 - sufi c i entă, insuficientă 1 1 4 Noţiune 76, 86-89, 1 1 1- l l 8 - aplicată general , particular § 16 - a pri01·i , a postel'iori § 1 O 1 - dată şi artifi cială § 4 - d i stinctă 1 1 7 - empirică şi pură li :l, § 4 - extinsă, restrî n să § 1 2 , § 1 3 - general ă § 1 - reciproce § 1 2 - c a reprezentare generală § 1 - superioară, inferioară § 9, § 15 Obiect - al cunoaşterii 86, 1 0 3 , 1 0 4 - real, posibil § 3 Obişnuinţă 1 3 1 Opinie 1 20- 1 2 1 Organon 6 6 , 68, 7 1 , î 2 , 7 3 , 74, 79

Ori zont 95-97 - al cunoşti nţelor 93, 94 - estetic 94 - general, absol ut, 94 - i s toric 94 - logic 9 3 - particular, con diţionat· 94 - practic 94 - raţ ional 94 Pansophie 98 Paralogism § 90 Pedanterie 99- 1 0 1 Perfecţiune

- după cantitate 93- 1 03 - estetică 89-92

- logi că 89-92, § 97

- după n:-laţie 1 0 : 1- 1 1 1

- scolastică 1 00 - 1 0 1 Petitia Princi p i i § !.i 2 Pltagora, d i n Samos 82 Platon B:.J, 84, 95 Plinius cel Bătrîn 84


I NDEX

Poliistorie 98 Polisilogism § 76, § 86, § 87 Politomie § 1 1 3 Polymatie 9 8 Populari tate 1 00, 1 0 1 , § 1 6 Porti c 8 3 Postulat § 3 3 Prej u d e cată 1 :1 0 - 1 3 6 - a autoritătii 132-134 ' - din amor propriu 1 35 Premisă § 58, § 64 - maj oră, mi noră § 64 , § 7 5 ,

§ 77

Principiu ( a se vedea ş i lege, regulă) G6, 69, 7 5 , 76 - a p riori 76 - al contradicţiei 1 05 - 1 06 - d efiniţie § 34 - al i d entităţii 1 06 - intuitive şi discursive § 35 - al raţionamentelor § 5 7 - al ration amentelor catego. rice § 63 d i s­ rationamentelor - al . j u nctive § 78 rati onamentelor fa- al ' cultăţii de j u d ecare § 83 - al raţionamentelor ipoteti c e § 76 - al raţiun i i practice 1 2 1 - a l Tatiun i i sufi ciente 1 0 5 , .

1 06

Probabilitate 1 3 6- 1 3 8 - logică a - 1 3 7 Problematic - j udecată - 1 1 9- 1 20 Problemă § ::18 Propedeutică 66, 68, 7 1 , 7 2 Propoziţie - analitică, sintetică § 36 - demon strabilă, i ndemonstrabilă § 33 - tautologică § 37 - teoretică, practică § 32 Proverb 132 Psihologie 66, 67, 71 Pyrrhon, din Elis 84 Rationament

- categoric § 60, § 61, §

§ 74

62-

- componentele - § 58 - definiţia - § 4 1 - disjunctiv § 60, § 6 1 , § 77

15

-

Logica generală

225 - al facultăţi de j u d e care § 43, § 8 1 - § 84 - form al, criptic § 80 - al intelectului § 43, § 45§ 55 - ipotetic § 60, § 6 1 , § 75 - înşelător § 90 - m i j l o cit, n emijlocit § 42 - modurile raţionamentelor i n tele ctului § 4 5 -§ 51 - principiul general al

§ 57

- pri n c i p iul raţiona mentelor categorice § 63 - al raţiunii § 43, § 5 6-

§ 80

- simpl e

§ 89

şi

compuse

Raţiune 6 6 - 6 8 , 70,

80, 13 1

- comună

şi

7 2,

§

85-

75, 7 7-

specul ativă

80

72,

- pra c t i că 1 2 1 , 1 23 - teoreti că 1 2 1 - 1 2 2 Reflexie § 6 Regulă (a se v e d e a şi Lege, Principiu) 64-68, 80, § 94 - a d ef i n i ţiilor § 1 08-§ 1 0 9 - a gîn d i rii 7 2 , 8 7 - a i n tele ctului 64-65 - a raţionamentelor categorice § 64 Relaţi e - a judecăţilor § 2 3 - § 29, § 51 Religie 78 Reprezen tare 86-89 - abstractă 88 - c onfuză 87-88 - simplă 88 - sin gulară , gen erală § Reusch, Johann Peter 74 Sceptic 1 3 8 Scolastic 84-85 Scolastică 77 Scolie § 39 Scrupul 1 3 7-138 Seneca, Lucius Anneus 84 Sensibilitate 1 07 - facultate a intuiţiilor 64 - facultate a recepti v i t.ă ţii

89

- şi intelect 1 08, 130- 1 3 1


22� SentinţA 132

IND!!X

Sextus Empiricus 84 Sferă - mărimea - § 8 - a noţiunilor § 7, § 1 4 Shaftesbury, Anthony Ashley CQoper 101 Socrate 77, 83 Sofism § 90 Sofist 79, 8 1 So ri t § 88 - categoric, ipotetic § 89 Specie § 1 0 - infimă § 1 1 Speusip, d i n Atena 8 3 Stoic 8 3 Subiect - al cunoaşterii 86 Subtilitate 1 0 9

Ştii n ţA 74,

124

- formă a - § 95 - istorică, raţionalA 1 26

- ca sistem 1 2 6

Tales, din Milet 8 1 Temei n ici e 100

Teologie 1 4 1 Teoremă § 39

Termen § 64 - locul termen i lor § 68 - major, minor, mediu § 62

Vergiliu, Publius Maro 1 0 1 Voinţă 128 Wolf, Christian 74, 8 5 , 8 8 , 1 1 7 X enof an , din Colofan 8 1 Zendavesta 80 Zenon, d i n Elea B l Zenon, d i n Kittium 8 3 Zoroastru 8 0

Immanuel Kant - Logica generala  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you