Page 1


Ilie Pârvu

INTRODUCERE ÎN

EPISTEMOLOGIE

EDITURA ŞTIINŢIFICA ŞI ENCICLOPEDICA BUCUilE$Tf, 1984


Coperta de:

CONSTANTIN GHEORGHIU-ENESCU


CUPRINS

Prdaţă. 1. STATUTUL

';Il

TEOlllnU:

METODOLOGie

AL 13

El'ISTE).{OLOGIEI CO:\TEUPORANE Capitolul

!. Probl•nra

14 1.2. Poate fi ,.naturalizatl" epistcmologia?

20

1.3. Epistemologiile .. tran�rendentaliste" şi premisele lor_ştiinţilice . . . . . . . . . . . . 1.4. Ctpitolul

:.Echilibrul rcflcc t iv "

�i temdurile epi�teroologid

2. Convergenţa meloddor ;i a perspe�tivelor disciplinare in melaşliinţa actuală

2. L De b plnrali�n1 la un ita te

2.2. Mutaţii srmuificative în filosofia şi istoria ştiinţei 2.3. Puuctul d� vedere al sociologiei ştiinţei 2.4. Noi ,.categorii tematice" integrative

·;;Jcţiunea a II-a. RESTRUCTURilRI

TEM.\.TICE

IN

.

TEORIA

3.

a

53 53 57

62

,�·L \(· J 75

ACTUAL;{ A ŞTIIJ'Ij'ŢEI Cr�pitolnl

25

44

ştiinţei

contempo�at�e :

76 .. difude metodologică" şi de pro-

blematizare Hlo�ofid. a ştiinţei .

3_2_ Dinwusiuuile noului .,stil" al

Capitolul

4.

76

cunoaşterii ştiin-

ţilLCl".

93

Rajiona/i'atea�liinţei: imcmenlă sau lranscmdcnlă?

4.1.

Modelul empiriat-log!c al raţionalităţii ştiinţei

4.2. "Metodologia negativă" şi raţionalitatea critică

4.3. Criterii de cercetă.ril?

raţionalitate e:rter:ue sau .

.

.

.

.

.

.

.

.

imanente

103 103

.,.�III


4.4.

Abordări integrative ale raţionalitll.ţii ştiinţei şi progtt>.sului cunoaşterii

Capitolul

117

5. Logica şi metodologia descoperirii ştiinţifice 5.1. ,.Redescoperirea..

metodologică

a

descoperirii

ştiinţifice 5.2. Logica de5coperirii Capitolul

-

direcţii noi de abordare

12S.

'" 132:

6. Ştiinţa fundamentală - ştiinţa apliCQtă -- tehnologie : 140

corelaţii epistemo/ogice 6.1. Dimensiunea aplicativă a ştiinţei contemporane

14()

6.2. Ştiinţa şi tehnologia: relevanţa metodologică a unei analize comparative . Capitolul

7. Conle�lul �ocial şi structurile cognitive

145 .

7.1. De la alternativa interualism-externalism la abordi\ri integrative ale ştiinţei .

7.2. Valmi ,'lOCiale �i criterii interne de evaluare în denolbrea �tiinţei Capitolul

al ştiinţri

Capitolul

167

8. 1storicilalea ştiinţei, islr>ria ştiinţei şi studiul istoric

.

.

175

8.1. Are nevoie ştiinţa de cunoaşterea istoriei ei?

175

8.2. De la istoria ştiinţei Ia studiul istoric al ştiinţei

184

9. Dimensiunea metaieoreticiJ a §tiinţei contemţmrane .

188"-

9.1. Rolul consideraţiilor filosofice şl metateoretice in ştiinţa actuală

188-

9.2. Autordlexivitatea ştiinţei şi reconstrucţia ei epistemologiell. Capitolul 10. In căutarea une: noi U'Hităţi de semnificaţie şi metodo-

194

logice a ştii1<ţei

202

10.1. Perspectiva anti-eler.letltaristă in ştiinţa actuală 10.2. De la .,conceptul ştiinţific .. la .,:>i�temnl lumii""

208-

202

Secţiunea a !li-a. ORIZONTURI NOI IN EPISTEMOLOGIA MA­

TEMATICII: SPRE O NOUĂ PARADIGMĂ A CUNOAŞTERII KATEHATICE Capitolul 11. Perspective in epistem(!/ogia matematicii .,pure" 11.1. Stadiul actual al programelor fnndaţioniste .

219' 220 220

ll.2. Ceicetarea fundaţională şi epistemologia matematicii : re:�:ultate şi �rspective

242

Capitolul 12. De!Uioltarea teoriilor, rvoluţia ,<i ptogresul cunoaşterii matematice

255


12.1. Dezvoltarea teoriilor şi cdteriile ptogrl"sului 255

in cunoal_lterea matematică

12.2. Continuitate şi revoluţie In devenirea mate268

matidi Capitolul 13. EpistemolrJgia matematicii aplicate .

13.1. Specificul 1\ll"todologic al matematicii aplicate 13.2. Statutul

modelelor

matl"matice

în

279 279

cercetarea 293

aplicată . CapitolLll 14. Impactul calculatoard,Jr a5Upra gîndirii şi metrJdologiei

298

matematice 14.1. llirccţii şi nive luri ale influenţei calcnlatoarl"lor ���npm gîndirii �tiinţifice ş i metodologice

.

1�.2. T<·on·ma cdot patr u culori: o nouă paradigmă a d·.-tmm.�traţiei matematice ?

298 305

.<."er;ţiunea a lV-a. EPISTEHOLOGIA FIZICII: CONCEPTUL DE

TEORIE

FIZICĂ

IN

REC0;"1!STRU{;ŢIILE 317

METATEORETICE At"TUALE (.'apitolul 1 5. Concepţia structuralisttJ asupra teoriilor fizice .

318

15.1. Un analog al programului Bourbaki in f!zică;

318

premise logico-cpistemologice 15.2. Structura logică a teoriilor fizice

323

15.3. Dinamica ştiinţd: ev oluţia teoriilor şi revoluţia 340

�tiinţlfică

('apitl•lul

16. Abordări structuralisle alternative în metaleoria fizicii

355

16.1. ,.Dnalul" fotmal-liugvistîc al cor.ccpţiei structnraliste

355

10.2. Structurile m.atcm:�tice ş! teoria fizică (E. Scheibl")

359

16.3. Structurile fundam�ntale ale unei teorii fizice după G. I.udwig

. . . . . l

.

364

Capitolul 17.0 viziune. .,disciplinară" asup.-a evoluţiei cwwa:;;terii

tn jizictJ : modelul celor trei ja:t 17.1. Teoriile

ştiinţifice

..închise"

373 şi

stabilitatea

.,transn·voluţionară" a cunoaşterii .

373

17.2. �rodelnl td-fazic al dinamicii discipl!nelor ştiin�3

ţi!�

17.3. Aplicarea teoriilor ca problemll. epistem'llogidl. proiectul unei noi interpretări .

17.4. Conte:J:tul social şi strncturHe cognitive zarea ştiinţd

389 finali392


SecJiunea a V-a.

EPISTEMOLOGIA ŞT.IINŢELOR SOCIALE,

O

S UUSĂ CLASICĂ l'ENTRU FILOSOFIA C0:-.1TEIIPORANĂ A .ŞTIINTEI: TEORii\ "CAPITAJ,UI,UI" J,l.'l liAilX

401

Capitolul 18. Demersur:/e analitice �uarxiene şi .,co;ncptul iddali-

18.1.

Indo\lologic ma.ndan contemporane ale nKtuştîînţci .

�i orientări!e

.

402

18.2. Metoda .,tipurilor i\l�ale" -�i construcide teon-407

tire ale ,.Capitalului""

18.3. Marx şi paradig:m.a uewtoniană a metodd ştiinţti

415

18.4. .,Concepţia �tmantică a teoriilor", meto\lologia marxiană şi "conceptul idealizaţional" al ştiin-

427

ţd Capitolul 19. Athitec/ura

"Capita/11/ui"

,<i

proiedul

�pistemologic

432

marxist

l9.l. "!Jdcrminaţiile \le form[t"' şi lectura structuraJi�tr• (filosofică) a ,.Capitalului"

432

t�ori<.:i �j com:cptul feuolttenologic

19.2.

441 19.3.

"Nott;l

logid a �tiinţei", arhittctum "Capita­ lulni" şi semnificaţia teoretizării sistemic-organizaţionale

446

CONTENTS

471

INHALTSVRRZEICHJ\""lS .

475


PREFAŢA

Un mare număr dintre cvle mai sE-mnificative şi in­ fluente r:<lrţi şi studii de epistemologie din ultimii ani se lnt.itukad1 - surprinziltor, pentru un cititor mai puţin avizat - lluman Unde.rstanding, Kritik der wissen­ schaftlichen Vernunft, Against Method, Epistemology na­ turalized, Neue Wege der Wissenschaftsphilosophie, Revo­ lutions and Reconstructions in the Philosophy of Science

etc. Acest caracter manifest programatic şi de replică la marile sisteme epistemologice ale filosofiei clasice sau la unele concepţii şi sinteze ale primelor decenii .ale secolu­ lui nostru nu este deloc întîmplător; el nu poate fi con­ siderat doar rodul unei facile tentaţii provocative, după cum corelaţia apariţiei acestor lucrări cu data la care s-a aniversat bicentenarul operei care a intemeiat teoria mo­ dernă a �tiinţei, CrUîca Huţiunii Pure, ar putea da seama doar de numărul mare al încercărilor de analiză retrospec­ tivă $i prospectivă a ştiinţei, dar n-ar putea explica pe deplin natura şi semnificaţia acestor numeroase "noi in­ staurări" propuse în filosofia actuală a ştiinţei. Ele con­ stituie mai degrabă expresia unei "reorientări strategice" a cercetărilor din acest domeniu, angajat, alături de mul­ te ramuri ale ştiinţei şi filosofiei, într-un <lmplu proces de reconstrucţie tematică şi metodologică. Necesitatea reconstrucţiei actuale a epistemologiei poa­ te fi :înţeleasă numai dacă vom lua în seamă impactul unei multitudini de factori asupra cercetării critice a na­ turii si metodei ştiinţei. Dintre aceştia, cei mai impor­ tanţi par a fi: maturizarea cvasi-simultană a unui mare număr de discipline ştiinţifice, prin a căror înscriere în orizontul gîndirii teoretice s-au multiplicat centrele de "difuzie metodologică" ale cunoaşterii contemporane; apa­ riţia în însuşi cadrul cunoa�terii ştiinţifice a unor pro-


grame rnetateoretice care prelungesc efectiv edificarea şi fundamentarea ipotezelor şi modelelor explicative speci­ fice, programe aflate uneori într-o convergenţă remarca­ bilă cu teoriile asupra structurii şi dinamicii �tiinţei con­ struite in prelungirea unor idealuri epistemoJogice gene­ rale, fapt ce a condus la o apropiere esenţială a demer­ surilor constructive şi interpretativ-reflexive ale cunoa�­ terii actuale; creşterea ponderii pe care o deţin în analiza ştiinţei ca fenomen de cunoa::;tere complex structurat şi intim interrelat cu mediul social unele ramuri metaştiin­ ţifice (istoria ştiinţei, psiho-sociologia cunoaşterii, logica ştiinţei etc.) şi accentuarea procesului de cooperare şi in­ tegrare interdisciplinară a perspectivelor lor; in fine, şi aceasta nu în ultimul rînd, formularea unor noi teorii (demonstrarea unor teoreme, construcţia unor ipoteze, re­ zolvarea unor probleme etc_) de o mare comple:-.:itate­ strncturală şi rn profunde implkaţii filosofice; "noua ge­ neraţie" a teoriilor (şi a t('oreticicniiM1) a impus atenţif:'i un nou ,.stil de t0oretb:arr", un nou "pattern metodolo­ gie" ce asistă nemijlocit la C"laborarea "faptului ştiinţi­ fic" şi a căror codificare metateon:-tică a devenit o sardnă prioritară a studiilor actuale ele epistemoloţ(ic. In faţa acestor mutaţii conceptuale şi metodologice, pentru a reconstrui "profilul epistemic" al ştiinţei actuale, dar şi pentru a se angaja mai acliv In procesul edificării propriu-zise a acesteia, epistemologia a fost obligată să-:?i re-definească şi reevalueze obiectivele, instrumente!" in­ vesti�aţiei, modul de raportare la ştiinţă şi filosofie, pro­ dusele- şi semnificaţiile ce-rcetărilor. Această muncă a ge-· nerat nu numai o extindere pînă de curînd nebănuită a domeniului tematic, proliferarea şi adîncire-a probleme­ lor reflecţiei critice, dar şi o necesară priză de conş.tiinţă, o mai atentă evaluare a posibilităţilor şi rolului teoriPf ştiinţei. A urmat. în mod aproape firesc, declinul accen­ tuat al unor anumite perspective şi concepţii asupra ştiin­ ţei, o eliberare a reflecţiei de restricţiile şi barierele im­ puse de sistemele dominante anterior - de inspiraţie, in general, empiristă. Această "dezangajare" a generat nu­ meroase controverse, alternative, puncte de vedere noi asupra rolului, naturii �i m�?todei cercetărilor epistemolo­ gice, asupra posibilităţilor �i limitelor teoriei ştiinţei. Pe­ scurt, vechii "probleme a �t.iinţPi" i s-a adăugat (sau sub­ stituit) o nouă ,,problemă a cpistcmologiei". Din această cauză, orice "introducere" (folosim acest termen pentru

10


:1 desemna proiectul de faţă nu ca o "expunere elemen­ tară" a temelor clasice ale gîndirii epistemologice, ci, în­ tr-o întrebuinţare la fel de răspîndită, pentru a propune o incercare de redare selectivă a unora dintre poziţiile şi rezultatele cele mai avansate ale cercetărilor actuale) în L'pistemologia contemporană trebuie să includă in mod esenţial o secţiune meta-epistemologică, o reconsiderare a statutului discu.rsulul epistemologie în contextul configura­ ţiei actuale a demersurilor şi ·\'alorilor ştiinţei şi filosofiei. Lucrarea de faţă îşi propune o analiză a unor teme şi rezultate ale noilor orientări ale epistemologiei, situîn­ du-le in cadrul mai larg al dezbaterilor actuale asupra valorii, naturii �i temeiurilor cercetării şi reconstrucţiei critice a c;tiinţ('i. Inlcnţia t'i este aceea de a prezenta cele mai s••mnificative rcconceptualizări ale teoriei ştiinţei, ge­ nerate de influenţa efectivă a ştiinţei actuale asupra gîn­ dirii epistemologicc. Am încercat astfel să indicăm, în ca­ drul primei secţiuni, principalele direcţii ale determinării statutului acestei discipline, natura demersurilor ei şi mo­ dalităţile de întemeiere sau justificare a discursului epis­ temologie. Plecind de la noua situaţie epistemologică a c;tiînţei contemporane, am propus în cuprinsul următoa­ rei secţiuni un cadru pentru înţelegerea şi organizarea conceptuală a marii varietăţi de probleme noi ale teoriei actuale a ştiinţei, o sistematizare -a celor mai importante direcţii tematice ale C'pistemologiei, determinate atit de impactul unor rezultate .)tiinţifi<:e sau evoluţii remarca­ bile ale cunoa:-)terii cît ;,;i de progresul domeniilor meta­ ştiinţei. După aceste două părţi de "meta-epistemologie", celelalte secţiuni sînt consacrate analizei cu precădere a acelor programe epistemologice care au rezultat nemijlo­ cit din efortul de construcţie şi de întemeiere, de inter­

pretare corectă a teoriilor ştiinţifice, sau care au generat o apropiere semnificativă a reflecţiei epistemologice de edificarea reală a "faptului ştiinţific". Pornind de la ro­ lul actual al matematicii în construcţia cunoaşterii, în teoretizarea şi conceptualizarea problemelor, de la mate­ matizarea cvasi-generală a disciplinelor ştiinţifice, am considerat necesară o nouă privire asupra principalelor mutaţii din epistemologia matematicii (secţiunea a treia), domeniu ce rămîne mereu paradigmatic pentru o analiză critică a diverselor proiecte de tematizare epistemologică a cunoaşterii prin ştiinţă. Din cadrul epistemologiei fi­ zicii am reţinut o singură temă, aceea a teoriei fizice,

Il


concentrîndu-ne atenţia asupra acelor programe de re­ construcţie a structurii şi dinamicii teoriilor care au re­ zultat direct din practica internă a ştiinţei, sau care se speră - vor determina o "relevanţă empirică" nemij­ locită pentru progresul studiilor metateoretice, apropiind modelele lor de frontul actual al cercetării ştiinţifiC'E'. In fine, ultima secţiune propune regindirea unor teme �! con­

cepte ale epistemologiei ştiinţelor sociale din pPrspedlva deschisă de reconstrucţia ideii de "teorie" subioccntă con­

cepţiei socio-economice formulate de K.

Marx în

Capi­

talnl. Ideea care ne-a preocupat mereu in cursul studiilor în­ treprinse a fost aceea de a pune în evidenţă interdepen­ denţa complexă - în epoca contemporană - dintre prac­ tica reală a cunoa7terii şi reflecţia ei epistemologică şi metodologică, constituirea unui "echilibru reflecth·" în­ tre aceste două planuri ale cunoaşterii, care• po<�Jte explica reglarea .)i corccţia lor reciprocă, rezolvarea progresivă şi construclivli <t problC'mci f11nclării ştiinţei şi a garan­ ţiilor de legitimitate, a norml'ÎO!' şi standardelor ei de ra­ ţionalitate. Ideea elaborării acestei lucrări o datorăm directorului Editurii ştiinţifice

şi

encidopedice,

<lr.

Mircea

11âciu,

fără sprijinul căruia un asemenea proiect nu s-ar fi în­ făptuit. Un ajutor deosebit cte competent am primit de asemenea din partea redactorului cărţii, Mircea Radian.

O mare parte din documentarea necesară în vederea scrie­ rii acestei lucrări a fost realizată în timpul unor stagii de cercetare efectuate in anii

1079

şi

l!J82

ca bursier al

Fundaţiei "Alex.ander von Humboldt" în cadrul Semina­

rului pentru Filosofie, Logică �i Teoria ştiinţei al Uni­ versităţii din

MUnchen condus de profesorul Wolfgang

Stegmilller. Cu acest prilej doresc să exprim în primul rînd mulţumirile mele Fundaţiei "Alexander boldt".

Sînt

de

asemenea

recunoscător

von

Hum­

profesorului

W. Stegmilller şi colaboratorilor săi pentru numeroasele discuţii purtate de-a lungul acestor

ani,

care au contri­

buit la clarificarea unor aspecte importante ale temelor abordate în această cartf'. 1mi face o deosebită plăcere să exprim recunoştinţa mea conf. dr. Mircea Flonta de la Catedra de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, care a citit cu multă atenţie prima versiune a acestei lucrări formulînd multe observaţii judicioase.

12


Secţiunea

1

STATUTUL TEORETIC ŞI METODOLOGie AL EPISTEMOLOGIEI CONTKMPORANE


Capitolul 1. PROBLEMA EPISTEMOLOGIE! CONTEMPORANE

1.1.

DE LA "CRIZA" LA "REVOLUTIE" .

IN EPISTEMOLOGIE

Dacă am folosi, cu toate rezervele necesare, conceptele pwpuse de Th. S. Kuhn pentru analiza dezvoltării .ştiin­ ţei, am putea caracteriza starea actuală a epistemologiei ca o fază de ,,cercetare extraordinară" ce urmează unei perioade de "criză". Ca �i în razul evoluţiei unei disci­ pline ştiinţifice care a intrat cîndva sub dominaţia unei paradigme, �i în cazul acestei ramuri a metaştiinţei asis­ tăm în perioada actunlă la procese, tendinţe şi cYenimente de tip "extraordinar": punere.a în discuţie a fundamente­ lor şi garanţiilor ei de validitate; deblocarea unor orizon­ turi tematice şi formularea unor noi concepte şi proble­ me epistemologice; un acut dialog al orientărilor şi şcoli­ lor de gîndire; interesul deosebit pentru istoria discipli­ nei: problematizarea instrumentelor de investigaţie, ne­ voia unei analize critice a aplicabilităţii şi valorii lor etc. Intr-o recentă lucrare programatică in domeniul epis­ temologiei, referindu-se în special la teoria analitică a ştiinţei, L. Laudan apreC'lază în modul următor "criza" care a anticipat starea actuală a teoriei cunoaşterii ştiin­ ţifice: "Epistemologia constituie un domeniu de eercetare vechi; pînă in jurul anului 1920 el era şi unul solid. Mo­ dificarea acestei situaţii a fost determinată de confluenţa a trei evoluţii separate. Mai întîi a fost criza produsă de înţelegerea cunoaşterii c-a nefiind atît de certă şi incori­ gibilă cum presupuneau ginditorii de la Platon şi Aristo­ tel. În al dollea rind a fost închistarea filosofilor profe­ sionişti �i convingc'rt>a lor că astfel de discipline cum sînt psihologia �i sociologia, care jucaseră un rol major in ve­ chile teorii epîst.cmologicc, nu mai puteau oferi intuiţii in­ teresante . In fine, un rol catastrofal a avut tendinţa crescîndă (în special în literatura de limbă engleză) de a-şi imagina că s-ar putea înţelege natura -cunoaşterii ig-

[4


norlndu-se cu seninătate cele mai remarcabile exemple ale ei � ştiinţele naturii"1. Ceea ce descrie aici de fapt Laudan corespunde crizei "paradigmei analitic-emplriste" a filosofiei ştiinţei, dominantă pînă în deceniul a l 7-lea in filosofia nemarxistă a cunoa�terii. Principalele aspecte ale acestei crize au constat în: (i) punerea la îndoială a conceptiei ei subiacente a<oupra naturii metodei şi raţio­ nalitflţii ştiinţifice; (ii) contestarea valorii şi semnificaţiei demersurilor implicate în cercetarea epistemologică, a metodei .,reconstrucţiei raţionale" (logice, formalizante); (iii) critica idealului fundamentalist, a pretenţiei teoriei ştiinţei de a întemeia, justifica sau valida pretenţiile de cunoaştere ale ştiinţei ca întreg; (iv) acuzarea modelelor epistcmologice de lipsă de "relevanţă empirică", de înde­ părtare de ştiinţa reală, de frontul actual al cercetărllor. Acesle contestaţii masive la adresa .,modelului stan­ dard" din epistemologie au fost provocate atit de o serie de dificultăţi interne care au devenit cu timpul adevărate "anomalii" ale programului, cît şi de confruntarea mo­ delelor epistemologice cu teoriile şi ipotezele prezente efectiv în ştiinţă, sau cu unele date şi evoluţii recente ale altor discipline care au ca obiect de studiu ştiinţa ca fe­ nomen de cunoaştere: istoria şi sociologia ştiinţei. Astfel, aşa cum arată şi Laudan, "t'ilosofii ştiinţei, al căror obiec­ tiv primar este acela de a defini natura raţionalităţii, au constal<lt în mod general

('ă

moddele lor de raţionalitate

nu găsC'sc, sau găsesc prea puţine exemplificări în proce­ sul real al activităţii ştiinţifice"=<. La fel s-a întîmplat şi cu pretenţia epistemologilor de a arăta că metodele ştiin­ ţei garantează calitatea ei de "cunoaştere adevărată, pro­ babilă, progresivă sau înalt confirmată"3. "Răspunsul la crh:ă" nu a fost, desigur, omogen. Un mare număr de cercetători (printre care, C. G. Hempel, H. Feigl,

I.

sîtuaţiei prin

Schefler ş.a.) considerau posibilă depăşirea păstrarea

esenţială

a

viziunii

standard,

modificările necesare fiind doar "ajustări" ale vechii pa­ radigme. Astfel, cu privire Ia aspectele crizei răspunsul lor era următorul: (iv') de prăpastia existentă între mo­ delele logico-epistemologice ale ştiinţei şi pradica reală

1 L. Laudan, Progress and it� Problems. Towards a Theory of Scientific Growth, Berkeley, Univ. of. California Press, 1977, p. 1 2 Ibidem, p. 2. a Jdem. 15


a cunoaşterii, responsabilă e aceasta din urmă, care n-a ajuns la gradul de precizie şi explicitare - cum consi­ dera Carnap4 � necesar comparării directe cu modelele oferite de reconstrucţia logică. Această orientare este do­ minată de ideea că, in viitor, prin progrC'sul ştiinţei şi al tehnicilor de formali�arc se va ajunge la convergenţa şi apropierea necesară verlfici1rii modelelor logico�episte­ mologice; (iii') cpistemologia nu tr_e_buie să părăsea<>că in­ tenţia de funda_rQ a ştiinţei, dar trebuie să abandoneze într-adevăr idealUl unei fundări absolute, globale, pe te­ meiuri prime sustrase oricărui control prin istoria ştiin­ ţei etc.; în acela?i timp, trebuie recurs şi la un concept nou, ne-demonstrativ, al fundării; în orice caz, fără aceas­ tă validare cpistf'mologică ştiinţa n-ar putea înfrunta obiecţiile sccpticc; (ii') "reconstrucţia raţională" trebuie să rămînă mcloda esenţială a Cpistemologiei, ea fiind sin­ gura capabilă să t'xplicc structura �i demersurile ştiin­ ţei; trebuie părăsi!tl doar prel(•nţia universalităţii patter­ nului rcconslrucU v al formaliziirii standard (reconstruc­ ţia teoriilor �liinţifi(':' într-un cw!ru conceptual ce presu­ pune explicit doar logicu de> ordinul -întîi); alături de această formaHzare trebuie eonsider.ate şi alte modalităţi de reconstrucţie ce utilizează logici de ordin superior sau tCOrtrmatematice fundamentale care pot permite de-tecta­ rea unor· structuri globale şi accesul direct la conţinutu1 empiric al ştiinţelor; (i') deşi se admit unele limitări ale înţelegerii "standard" a metodei ştiinţei, idealul unei me­ tode generale, independente de context nu poate fi aban­ donat decît dacă se acceptă o viziune ,.iraţionalistă" şi "relativistă" asupra intreprinderii ştiinţifice. 1 Luînd ca exemplu de model logico-epistcmologic logica in­ ductivii, Carnap îi aprecia în felul următor .,utilitatea teoretică� pt>ntru ştiinţă: "Există, totuşi, multe situaţii in ştiinţă care prin complexitatea lor fa(' aplicarea logicii inductive practic imposi­ bilă. De exemplu, nu ne putem aştepta să aplicăm logica induc­ tivă Ia teol'ia gene1·ală <l relativităţii a lui Einstein, pentru a găsi o \'aloare nunwrică pentru g1·adul de confirmare al acestei teo­ !"11. Acelaşi lun·u �f' întîmplă şi cu alţi paşi din transformarea �-�·voluţionm·ă a Jizicli mode!"llC' ... Structura unei noi teorii fizice in f1ecare din <wc�te cazuri t•stc atit de comprehensivă şi com­ plicată încît nici un fi1.i('i11n nu a ofe1·it la nici un stadiu al dez­ voltării ei o fo1·:nulan• (·omplclă �i C'Xactă a ei (In concordanţă cu standardele rigurrm'rt.' ale logicii moderne) ... Ca urmare, o aplicare a logicii indudiV(' in ace�k ("<!Zilri n u intră în discuţie" {R. Carnap, Logica/ Voundations of Probabnity, London, The Univ. of Chicago Prcss, 1950, Third Imprcssion 1967, p. 243).

16


O a doua direcţie, reprezentată in special de "Noua fi­ losofie a ştiinţei" (N. R. Hanson, Th. S. Kuhn, P. K. Fe­ yerabend, St. Toulmin ş.a.), vede ieşirea din criză prin abandonarea completă a ideilor generale, "cultural neu­ trale" �i "independente de context" ale raţionalităţiî şi metodei ştiinţifice. Ea propune, de asemenea, adoptarea în locul unei perspective logic-reconstructive o viziune istorică asupra ştiinţei: logica ştiinţei trebuie să cedeze �ocu:l; ca rileîadi.<;ciplină inspiratoare a epistemologiei, is­ toriei, . psihologiei ;-,:i sociologiei cunoa�terii. Această perspeoti,iă propune, df:'ş i nu întotdeauna dur formulată, �i categorială în cercetarea o adevărată mula�ic t m at i ştiinţei, o depla�arl' a intcr�·suhd �;prc aH(' aspecte ale fenomenul11i �tlintific, care se su:-:trăt:eau mdodelor tra­ diţionale alP �tudiului l o c al �tiinţei. În fine, o a lr.;•ia O!'ienlarc, ele dată mai recentă, în­ cearcă ::;ă gjsească căli'-' unei noi "sinteze constructive" care să depăşească opoziţia celor două pcrspc>ctive enun­ ţate. Există, in aco2st sens, numeroase tentative de rede­ finir�_g_E!_ne!':ală a obiectivelor .şi metodelor epistemologl<'i, cleTeconSlrucţie profundă - în cadrul unor YC'ritab.île a ideii raţio­ "programe de cercetare metateoretire" n�ităţîi--.<rLiinţlfice (W. Stegmilller, J. D. Sneed), care-să accepte simultan t rans cenctenţa .şi imanenţa ei (H. Put­ nam), fiind aplc a',lL•I să depăşească opoziţia absolutism­ rrdativism; "'' prop11n, ciP as(•menea, noi patternuri de re­ ('on·�trucţi._• (J_ lJ. Snced, P. Suppl'S, J. Hintikka, B. C. van Fraasscn, E. Scheibe, J. Niniiluoto ş.a.), capabile să surprindă şi aspecle diacronice ale ştiinţei, să ofere mo­ dele logice ale dinamicii ::;i progresului cunoaşrterii. În întrebiirile elementare asupra din felul acesta probleme epistemologice inştiinţei, se generală a obiectivelor şi \'alotr-un efort de·

ct!

e

gi

-

au apărut în mod firesc numeroase în­ cercări de a reformula statutul actual al epistemologiei ca ramură a meta�tiinţei, de a determina natura relaţiilor ei cu ştiinţa �;d filosofia5. Sînt puse astfel în discuţie sco­ purile şi metodele cercetării epistemologice, sensul însu::;i

-

�- Pentru analiza relaţiei epi:,temologiei cu meta�tiînţa şi filo­ î� acest coniext - a specificu­ <;ofta şi pentru ca racteriza�ea . lUI demersului ep1stemologJc marx1st, vezi Şt. Georgescu, Episte­ gică, 1978, p. 7 ş. u. ţ�a mologie, Bur ur('!/ti, Editur -

��

2

• fotroducere in episwnwlogt

(

"

o�·��:

'>)

11


al ei ca disciplină autonomă. Spectrul acestor interpre­ tări este foarte larg. La o extremitate se situează con­ cepţiile după care epistemologia trebuie să rămînă o tn­ -cereare--de-eîPlfCare şi justificare a pretenţiilor de cu­ noa�tere ale ştiinţei prin reconstrucţia raţiona1ă a forme­ lor ei de· expresie şi organizare, un demers atît descriptiv (asumînd realitatea şi validitatea ştiinţei existente) cît şi normativ, reprezentînd nu doar () indicare "necritică a modurilor obişnuite de gîndire cu toate defectele şi in­ consistenţele lor, d o recrmstrucţie raţională, critic co­ reC'tată ... , care să conducă la rezultate mai sistematice, consistente şi în anumite puncte mai corecte decît modul de gîndire obişnuit"6. O altă poziţie o ocupă viziunile care concep epistemologia ca o metodologie preponderent nor­ mativă, care să of0re conceptul general al adevărului şi metodei ştiinţei, s{t construiască standarde şi criterii de evaluare şi control a ipotezelor �tiinţifice. Scopul lor nu este descrierea în sine a "dat"-ului �fiinţei, ci optimiza­ rea cercetării �i prugr-csului cunoa�lcrii. NccC'sitatea 1:nui rol mai .activ al epistemologil:'i în raport cu ştiinţa este argumentată şi din alte perspective. Astfel, respingînd obiectivul doar "explicativ" al filosofiei analitic-recon­ strucţioniste a ştlinţei, P. K. Feyerabend vede necesară o filosofie care nu doar comenteazf: din afară ştiinţa, ci participă activ la procesul ştiinţei, o epistemologie ac:tiv<J şi critică7• Pe aceeaşi linie, dar plecînd de la premi'Se metodologie-conceptuale complet diferite, teoria constTIIc­ tivistă a ştiinţei ("protofizica") îşi propune să depă:;-ească. .,distanţa meta-ştiinţifică" şi să se amestece în procesul de creare a teoriilor; e<� nu trebuie doar să "legitimeze" evoluţia istorică a ştiinţei, ci să servească la o "reorga­ nizare a practicii existente din pundu1 d"' vedere al în­ temeierii ei constructive",_ O poziţie cu totul extremă in acest spectru al interpretărilor meta-epistemologice o ocupă diferitele propuneri de "naturalizare" sau chiar de eliminare a epistemologiei şi înlocuire a ei cu alte "dis­ cipline-succesoare": psihologia cognitivă, istoria �i socioG R. Carnap, op. cit., p. 577 . ., P. K. 1-"eyerab\'nd, .tluainst Metlwd,

1975

London,

Xcw

Left Bocks,

� P. Janich, Whwnsl'lwftstlleoric zur Hestdtiguny tler Natur­ wi.ţsenscha[ten:>, In J. l\Httel�tra�s, r\1. Hiedt:'l (Hrsg-s.), VernUnfti­ gcs Denken, Berlin, \\' de Gruyter, 1977, p. lliG.

18


logia ştiinţei, filosofia limbajului, "epistemica" etc. Ex­ presia cea mai radicală a acestei poziţii nihiliste o întîl­ nim într-o lucrare recentă a lui R. Rorty9. Denunţînd tradiţia "cpistemologică" kantiană în filosofie ("simul­ tan ... , Kant a dat istoria domeniului nostru, i-a fixat problematica şi a profesionalizat-a - chiar numai prin aceea că a făcut imposibil să fi consiclcrat "filosof" serios dacă nu stăpîn('.')ti prima Critică"10), Rorty consideră, pe naza renunţării la căutarea unor "fundamente ultime" a!e "cunoaşterii în general", că idealul unei "teorii a cu­ noaşterii" este pcrimat, că ea trebuie s{t cedeze locul altei discipline. El nu crcdl' că psihologia, Î',loria sau sociologia cunoaşterii ar putea intra in lol'ul acestea servind doar ca "inslrumi'nt(·" ulilizabile în cunoaşterii Ceea ce propune Horly este ca noua disciplină să fie considerată un ,,domeniu non-succesor'· al epistemologiei. El o numeşte• "hermeneutică", pentru a indica faptul că ea se desprinde de o întreagă tradiţie de înţelegere a filosofiei. În locul filosofiei sistematice, centrate pe episte­ mologie, orientate spre descoperirea adevărului şi funda­ mentarea lui, Rorty propune o filosofie "edificatoare" (edifying), al cărei scop principal este acela de a provoca o reacţie impotriva ,.problemelor filosofice'' şi a teoriilor imaginate pentru a le rezolva, r.:imînind esenţial o acţiune "necognitivă", ,.terapeutică", intenţionînd să deblocheze .)i să continttl' indefinil "conversaţia omenirii". Nu este necesar să comentăm mai pe larg aici acC'astă poziţie. Faptul că epîstemologia nu se află azi în situaţia-limită imaginată de Rorty (de a fi "dată la o parte ca disciplină posibilă"ll), că nu este necesară o apologia pro vita sua, este suficient ilustrat de existenţa unor mari probleme filosofice ale ştiinţei, de revenirea accentuată la întrebă­ rile fundamentale privind cunoaşterea ştiinţifică şi valo­ rile ei. Pe de altă parte, fără a adopta acest scepticism sau nihilism epistemologie, este realmente necesară re­ definirea statutului şi rolului teoriei actuale a cunoaşterii ştiinţifice, reconsiderarea critică a modalităţilor inteme­ ierii ipotezelor .7i modelelor ei. ·' R. Horty, l'hUosop!�y and Pr!nceton Univ. P;·e;�.,, l9i9. 'u Ibidem, p. l41J IL l bidem, p. t;

the Mirror of Nature,

Princeton,


1.2.

POAE FI "NATURAL!ZATA" EPISTEMOLOG!A'

Criticii "dogmelor" fundamentale12 ale empirismului logic din anii '50, W. v. O. Quîne i-a adăugat ulterior, în Word and Object �i în studiul său cu intenţii la fel de programatice, Epistemology naturalized13, o critică la adresa modului general de a concepe statutul epistemo­ logiei şi relaţia ei cu ştiinţa. Empirismul logic a crezut că epistemologia, după metafizică, se va "dizolva", locul ei luîndu-! logica ştiinţei, iar Wittgcnstein �i "Şcoala de la Oxford" a filosofiei analitice au găsit "o vocaţie filosofică rezi duală în terapie: în tratarea filosofilor de amăgirea că ar fi existat probleme epistemologice"14. Quine crede însă că "epistemologia continuă să existe încă", deşi "într-o nouă manieră si cu un statut clarificat": ea de­ vine "un capitol al pSihologiei şi deci al ştiinţei natu­ r<�le'H5. Trecerea de la "log.ic:a �tiinţei" I.a noul mod de a practica e;; i evalua epistemologia implică, după Quine, schimbcwea metodei dt' abordare a ;;tiinţei, înlocuire-a pro­ cetlcului "reconstrucţiei creative" (= reconstrucţia logi­ că} cu "abOrdarea psihologică". Aceasta e condiţionată de inţelege-rea faptului C"ă teoria critică a ştiinţei va avea de-a face, in primul rind, nu cu reducprea - urmînd standardele filosofiei logiciste a matematicii - limbajului integral al ştiinţei la termenii de observaţie sau logko­ matematici, ci cu studierea unui "fenomen natural, adică a unui subiect uman fizic"t6. Vechea epistemologie aprioristă nu putea apela la mij­ loacele unei discipline particulare căci, "dacă obiectivul epistemologului este validarea temeiurllor ştiinţei empi­ rice, el îşi anulează scopul folosind psihologia sau o altă iitiinţă empirică în cadrul valiclărli'lli. Ace-astă dificultate a vechii epislemologii este dcpă�ită de noua abordare propusă de Quine, odată cu modificarea de statut a episte-

20


mologiei prin transformarea ei intr-o disciplină cu im­ plicaţii empirice şi posibilităţi de testare. Noua teorie sistematică a cuno&?terii nu mai vrea să "conţină ştiin­ ţele naturii", prin traducerea elementelor ei într-un alt limbaj, ci ea însăşi este conţinută de ştiinţele naturii ca un capitol al psihologiei. "Mai bine s ă descoperim cum se dezvoltă în realitate ştiinţa .şi cum este învăţată decît să fabricăm o structură fictivă cu un efect asemănător"18. Deşi s e menţine influenţa reciprocă dintre epistemolo­ gie şi ştiinţă, dacă "încetăm ... să justificăm cunoaşterea noastră asupra lumii exterioare prin reconstrucţie raţio­ nală"19, epistemologia îşi pierde ,,prioritatea cognitivă": nu putem pretinde că înţelegerea epistemologică ar fi superioară - ca fapt de cunoaştere � acelei ştiinţe care constituie ob!ed.ul ei. Epistc-mologia nu mai este astfel o "filosofie primă", mai sigură şi certă decît ştiinţa, aptă să ofere temeiuri ultime, indubitabile întregii cunoaşteri ştiinţifice. Ea va apăra sau proteja :;;tiinţa .,din interior" împotriva propriilor ei "îndoieli şi provocări"21J. In noua modalitate de a "înţelege cum este şi cum poate fi do­ hîmHtă ştiinţa noi nu încercăm să justificăm ştiinţa printr-o anumită filosofie anterioară şi mai certă, dar nici nu vom susţine standarde mai

scăzute

decît

cele

alc ştiinţei"2l, în acest fel (•pistcmologi.a, c:a şi alte ramuri ale filo­ sofie-i, îşi pie-rde .,izolarea ierarhistă"; devenind o parte a cunoaşterii ştiinţifice, ca se mmlifică şi evoluează in

aceeaşi modalitate ca şi ştiinţa, şi anume se poate per­ fecţiona sistemul metateoretic "din intPrior, apelînd la

coerenţă şi simplitate; tocmai aceasta este metoda teore­ ticîanului in general"22. ln munca s a de analiză şi clari­ ficare a ştiinţei filosoful îşi pierde poziţia C";terioară pri­ vilegiată, "studiind şi revlzuind schema conce;)luală fun­ damentală a ştiinţei, fără a avea el însuşi o schemă con­ ceptuală sustrasă necesităţii examinării filosofice, în cadrul căreia să lucreze"23. 18 Ibidem, p. 78. 1� Ibidem, p. 8-t. :10 W. v. O. Quine, The Roots of Referr:nce, La Sallc, Open Court, 1973, p. 3. 21 Ibidem, p. 3·1 ::2 \V. v. O. Quine, Word and Object, Cambridge/Mass., M. l. T Press, 1960, a printing, 1973, p. 275; vezi şi p. 3-4. 2> Ibidem, p. 276.

21


Analiza epistemologică a presupoziţiilor şi angajărilor se realizează în cadrul ştiinţei, ca un proces de înţelegere <'ritică a determinărilor lingvisti-ce ale cunoaşterii, pe care Quine îl numeşte "semantic ascent". Epistemologia "na.turalizată" se constituie astfel în pri­ mul rind ca o reacţie la modul de a inţelege natura şi specificul filosofiei ştiinţC'i în empiri-smul logic, îndeosebi de către R. Carnap. Quine nu respinge doar anumiţi ,.pi­ loni interiori" ai sistemului epistemologie logicist-empi­ rist, ci şi unele dintre tezele metafilosofice :1le lui Car­ nap, in primul rind distincţiile acestuia între "întrebă­ rile interne" şi "întrebările externe", "teorie" şi ,.limbaj", pe care se întemeia deosebirea de statut dintre ştiinţa propriu-zisă şi analiza ei logică şi filosofică, punind ast­ fel în discuţie limitele empirismului logic ca referenţial al reflecţiei epistemologice. .,Continuitatea cu ştiinţa" pe care o cere Quine epistemologiei se fundează pe unicita­ tea obiectului şi metodei cunoaşterii autentice: "Modul în care se prezintă realitatea interesează pe oamenii de ştiinţă, în sensul larg . . ; şi anume ce există (what there is), ce este real, este o parte a acestei probleme. Problema cu privire la modul cum cunoaqtem noi ceea ce există formează, simplu, o parte a problemei ... evidenţei ade­ vărului asupra lumii. Ultimul arbitru este aşa-numita metodă ştiinţifică, oricît de amorfă«24• Filosofia cu­ noaşterii, ea efort de clarificare a lucrurilor, "nu trebuie distinsă in aspectele esenţiale ale intenţiei şi metodei de ştiinţa bună şi rea"2�, iar "ceea ce diferenţiază preocupa­ rea ontologică a filosofului" de întreaga ştiinţă, de la geografie pînă la matematică, "este numai amploarea ca­ tegoriilor"26. Munca filosofului diferă d<' aceea a omului de ştiinţă "in privinţa detaliilor, dar nu într-un mod atit de drastic ca cel propus de cei -care imaginează pentru filosof o poziţie avantajoasă, în aiara schemei concep­ tuale pe care el o discută critic. Nu există un asemenea exil cosmic"27_ Epistemologia ,,naturalizată" părăseşte astfel intenţia unei "justificări" generale a ştiinţei de pe u n punct de vedere situat î n afara schemei conceptuale a ştiinţei în­ săşi, rcstrîngindu-se la studiul empiric al procesului prin "'Ibidem, p_ 23.

' Ibidem,

p. �"i Ibidem, p. �' Idem.

22

:J-4

275.


cc.re noi ajungem la "teoria lumii"; este vorba de nn .,studiu naturalist" al procesului realmente întrebuinţat in construcţia teoriilor asupra lumii fizice. Modul de cu­ noaştere a propriei noastre activităţi cognitive nu poate apela la alte resurse metodologice şi standarde de eva­ luare şi justificare decît cele pe care le avem în mod cu­ rent in studierea lumii fizice şi în construcţia sistemelor teoretice asupra ei. Quine ia într-un sens foarte profund comparaţia lui Otto Neurath ("Noi �intern asemenea co­ răbierilor, care trebuie să-şi refacă vasele pe marea des­ chisă, fără a putea vreodată să le desfacă pe un doc şi să le reconstruiască din cele mai bune elemente compo­ nente"), adău&>ind: .,filosoful .)i omul de ştiinţă se află în aceeaşi bardl. DDcă noi îmbunătăţim înţelegerea mo­ dului de vorbirC' comun asupra obiectelor fizice, lucrul acesta nu se va realiza prin reducerea acestui discurs la un dialect mai familiar; nu există aşa ceva"2s. Rencţla lui Quine la epistemologia empirist-analitică anterlo:�ră constituie o singură variantă a unei largi orien­ tări "naturalhl.c" din teoria actuală a cunoaşterii ştiin­ ţifice. "IstoricL:area" filosofiei ştiinţei pe care o propun Th. S. Kuhn, St. Toulmin, P. K. Feyerabcnd, C.-F. von Weizsăcker ş.a., diferitele critici la adresa epistemologiei "fundaţioniste" (G. I3achelard, F. Gonseth, K. Popper, J. Piaget ş.a.), apariţia unei CjJistemologii "evoluţioniste" (D. T. Campbell, St. Toulmin), studiile sistematice şi cer­ cetările interdisciplinare asupra �.!iinţd, toate se înscriu în această orientare antiaprioristă �i antifundamentalistă din epistemologia actuală. Toate aceste concepţii consem­ nează, pe de altă parte, declinul acelui "lingvistic turn" care a dominat filosofia ştiinţei pînă la mijlocul deceniu­

lui şapte. Se poate vorbi, ca atare, de un nou, "pragma­ tic" sau "historicist turn" in teoria ştiinţei. Punctul de vedere al lui Quine este confruntat însă - în opinia unor exegeţi contemporani - cu o problemă importantă. Acest proces de "trivializare" a epistemolo­ giei29, ce urmează unui proces analog desfăşurat in cad­ rul ştiinţei naturii din ultimele două secole, in care epis28 Ibidem, p. 3. �9 Termenul e�te luat aici în semnificaţia dată de Fr. H. Ten­ bruch din Der Fortschritt der Wissenschaft als Trivialisierung­ prozess, in N. Stehr, R. Ki:inig (Hrsgs.) Wissenschaftssoziologie, ,.K1Hner Zeitschrift fUr Soziologie und Sozialpsychologie�; Son­ derheft 18/1975.

23


temo!ogia nu reprezintă altceva decît "studiul compor­ tamentului unei specii de primate, i n care cercetătorul ocupă u n loc neprivilegiat c a statut cognitiv"'111, nu poate rezolva "provocarea" scepticismului. Dacă se consideră că epistemologia, redusă la studiul natunalist "pozitiv" al modului nostru efectiv de cunoaştere, oferă tot ce poate fi înţeles asupra cunoaşterii umane, atunci ea nu ne ofe­

r<! nici u n temei pentru a spune c{\ scc p tid smu l tradi­ ţional este fals1 1 . Pentru cei care, urmindu-l pc Descartes, ian scepticismul în serios şi nu consideră problemele fi­ losofice pseudoprobleme, epistemologi.a naturalizată nu ofPră o cale de a respinge provocarea sceptică. Chiar dacă �P considerJ, împreună cu Quinc-, că îndoielile sc-�ptice

sint şi ele d e ordin ştiinţific, nu se poate elimina com­ plet ipoteza sceptică prin simpla ei comparare cu puterea explicatiYă a teoriilor empirice, deoarece.' s-ar cădea în vidos, întrucît "ipotez-a scept ică nu are un statut o tcork ('mpirici\ obifjnu i F i , ci r;.'prezir:tă o în­ asupra valorii tuturor aserţi u nilor empirice"'�. de

A.

d e <dtă partE-, încc>rcarPa întrcprinsol dv Quine (;d Go!dman, 1-I. Kornblilh f?.aJ�) (](• a "naturaliza" ca­

tegoriile fundamentale ale teorid cunoHf?l(•rH (care ur­ mează sau premerge altor încercări de a naturaliza "fi­ losofia naturii", metafizica - prin teoria generală a sis­ teml'lor, filosofia culturii şi a valorilor - prin "ct�lturo­ logîe" şi antropologie, filosofia matematicii - prin "fun­ damentele matematice ale matematicii") pierde sau negli­ jează esenţial dimensiunea axiologică a pC'rspcctiwi fila�u ,.Noi studiem modul în ("fli"C s ub i e t· ttt l uman e�l studiului nostru acc('ptă o!)iectde '1i proi t't"lenză fizica sa din aceste date. . �i apreckm că po;;:iţia noastrU î n lnme t'o>h• cu totul asemănă­ toare cu acear.tă r.ituaţie. insă�i întt"PP!"i!l(h·n·u noa.�trii episte­ mo!ogicli, ta urmare, şi psihologa căreia îi ap<trţine ca un capi­ tol comp on c• nt, şi întreaga ştiinţă a naturii d i 11 l"::lre po;ihologia face parte - toate aC('Stea sint propria noastră n:>n �lrncţlc sau proiecţie d i n stimulăi"i asemănătoare cu ceic pe r:arc le-ar putea avea subkctul nost1·u epistemologie� (Quine, Epistemolo:;y natu­ ralized, p. s:l). ot Vc7j T. Claz·ke, Thc Lcqacy of Sce pti c i s m, "Journal of Phi­

Josophy"

1!172

�2 B . Stro ud , Tllr Sirmificanre of Scepticism, in P. Bi�'ri e t al. (eds.). Trnnscendcnial Argumerz!s anei Sciencc, Dordrccht, Reidcl, 1979, p. 292 "" A. Goldman, Epistemics: Tlte Regulative Tireory of Cogni­ tion, "Joumal of Philosophy", 1978, nr. 10; H. Kornblitlt, B e yon d Foundationalism and the Col>.erence Tlteory, .,Journal of Philo­ sophy", 1980, nr. 10.

24


sofice (asupra cunoa.7teriî, culturii, existenţei), "renorma­ rea" diferitelor aspecte ale culturii şi cunoaşterii prin situarea lor in spaţiul general al valorilor. Tocmai de aceea, cum sublinia şi H. Putnam34, "sloganul" naturali­ zării epistemologiei, aşa cum este înţeles astăzi, exclude determinarea normativă a teoriei ştiinţei şi, cu aceasta, însăşi noţiunea realistă a adevărului. Pentru epistemolog, crede Putnam, aceasta ar însemna însă o adevărată "sin­ ucidere intelectuală".

1 .3.

EPISTEMOLOGilLE

THANSCENDENTALISTE

ŞI PREMISELE LOR ŞTIINŢIFICE

O orientare episiemologkă iniluentă în perioada ac­ tuală, care consideră că s-ar putea respinge scepticismul, păstrîndu-se, totuşi, conştiinţa critică a dizicultăţilor fun­ daţionale ale ştiinţei, apelează l a un gen de argumen­ tare transcendentală. Această concepţie epistemologică este raportată adesea la cea naturalistă: "Pe de o parte, există convingerea, subiacentă unei mari părţi a activi­ tăţii actuale ain fil-osofia ştiinţei, că cel mai bun lucru pe oare-1 putem spera în justificarea cunoaşterii empi­ rice este acela de a reconstrui mijloacele conceptuale im­ plicate în progresul ştiinţei. Această concepţie conţine supoziţia că trebuie să încetăm de a mai considera în mod serios problemele fundaţionale ale epi::;temologiei şi să renunţam pentru totdeauna la ..:ăuiarea adevărului necon­ troversat. Programul ce rezultă de aici al justificării aserţiunilor epistemice prin descrierea corespunzătoare

a

patternurilor conceptuale inferenţial conectate, aşa cum se prezintă ele efectiv în ştiinţa reală, este strîns legat de ideea naturalizării epistemologiei, de relativismul con­ •

ceptual şi 8.e

interpretare pragmatică a cunoaşterii"��.

Noua orientare crede că nici un tip de reconstrucţie a cadrelor conceptuale utilizate realmente în ştiinţă nu va fi suficient pentru a oferi o justificare epistemică opi­ niilor noastre asupra lumii. De aceea, ace<astă tendinţă "încearcă

reziste abordării naturaliste şi pragmatice

în epistemologie şi insistă asupra luării în serios a scep3' H. Putnam,

Why Reason Can't Be Naturalized, ,.Synthese",

52 (1982), nr. 1. ,.., Vezi P. Bieri et al. (eds.), op. cit.,

p.

VII.

25


ticismului epistemologie. Admiţînd supoziţia răspîndită că orice încercare de a stabili un tip oarecare de funda­ mentalism epistemologie se dovedeşte la o analiză mai atentă neadecvată, această perspectivă mai tradiţională incearcă să reînvie ceva de genul noţiunii kantiene de 'argument transcendental' presupus a respinge scepticis­ mul, arătînd, împotriva relativismului conceptual, că anu­ mite cadre conceptuale sau structuri lingvistice au prio­ ritate faţă de altele şi că aplicarea anumitor concepte sau structuri lingvistice este o condiţie necesară pentru orice discurs asupra 'cunoaşterii' şi 'experienţei'. Ca urmare, se presupune că are un anumit sens, formarea unui con­ cept general al ştiinţei care rămîne invariant de-a lungul istoriei"36. 1n ultimii ani asistăm la cresterea considerabilă a in­ teresului faţă de argumentu transcendental, atît în cadrul filosofiei cît şi al epistcmologiei analitice31• Argu­ mentul transcendental este considerat fie un anume gen de structură logică, fie o "strategie dialectică" de înte­ meierc a necesităţii şi universalităţii cunoaşterii logico­ matcmaticc sau empirice; în contextul de faţă ne inte­ rpscadl invocarea argumentului transcendental ca o mo­ dalitate de întcmeicre a epistemologiei, de determinare a specificului ei în raport cu ştiinţa. Argumentul trans­ tcndental este îndreptat astfel nu numai împotriva scep­ ticismului care ar submina ştiinţa pozitivă, dar şi im­ potriva tendinţei de reducere a filosofiei la ştiinţă, a cpistemologiei la psihologie sau la istoria şi sociologia ştiinţei. Prin fundarea transcendentală, teoria ştiinţei se constituie ca disciplină autonomă. Argumentarea trans­ cendentală a fost considerată recent şi oa o manieră de a

(

aa Idem. "7 Vezi : P. F. Strawson, Individuats, London, 1959 şi The IJounds of Scnse, London, 19titl; M. J. Scott-Tagart, Recent Work on the l'hilosophy of Kant, in Kant-Studies To-Day, ed. by L. W . Rf'ck, La Salle, Open Court, 1869 ; J. Hintikka, Quantifiers, Lonuuoye-Gumes and Transcendental Arguments (Cap. V din Lo­ f]k, Lanquaye-Games and Quantifiers, Oxford, Oxford Univ. Press, 1073}; R. Bubner, Kant, Transcendental Arguments and the Problem of Dcduction, .,Rev. of Metaphysics" 28(1978); P. Bieri et al. (cds.), op. cit.; "Neue Hefte fUr Philosophie" voi. XIV, 1978 (Zur Zukunft der Transcendentalphtlosophie); H. Putnam, Mea­ ning and thc Morar Sciences, London and New York, 1978; Th. M. Seebohm, Die K antische Beweistheorie und die Beweise der Kritik der reinen Vernunft, In 5. Internationaler Kant-Kon{Jres!l

Malnz 1981, Aktcn Il, Bonn, Bouvier, 1982.

26


reîntări şi apăra realismul epistemologie în faţa instru­ menlalismului, relativismului şi pragmatismului ce acom­ paniază adesea "naturalizarea" epistemologieP·\ Pornind de la structura lui logică (P€ care Hintikka, H u bm'r �.a. o consideră a fi aceea a unui argument self­ rdvrenVaF'), mulţi cercetători au crezut că prin această modalitate de argumentare se pot legitima şi intemeia - - p r i n dovedirea self-coerenţei ştiinţei şi excluderea al­ ternativelor sceptice - pretenţiile de obiectivitate şi uni­ \"ersalitate ale eunoaşterii ştiinţifice, se pot respinge scep­ ticismul şi relativismul; î n acelaşi timp, filosofia ştiinţei, JUstificînd posibilitatea şi valoarea ştiinţei printr-un ar­ !:: Ument original cu o forţă deosebită, îşi păstrează ante­ ri oritatea şi diferenţa de nivel epistemic faţă de ştiinţa realului, deci statutul de discipimă autonomă, ireducti­

!!l!a

Există un mare număr d e abordări transcendentaliste

ak

problemelor ştiinţei şi epistemologiei în perioada ac­ t u ală. Astfel, una dintre orientările contemporane in­

f l l l l'nte din teoria ştiinţei, "epis _mologia constructivistă" (,,konstruktive Wissenschaftstheorie", "Pcotophysik", "Er­ langer S<"hulc"), iniţiată de Paul Lorenzen, îşi propune să in\A'ml'ieze "metodic şi ordonat" cunoaşterea ştiinţifică i!pl ' l m d f W n l r u aceast.a la argumente de tip transcenden­ l d l . l tt · p n ·zt ' I ! Lanţii :-;{li văd în epistemologia constructi­ \·i:-;t;'i o d • ·:-;t ·t·mknlc'i a raţionalismului clasic, din care t ranscl'ndt·n t a l i sm u l a apărut ca modaUt..ate de a asigura un unic f u n d ament pentru matematică şi ::;tiinţele naturii, opusă epistemologiei "evoluţioniste", descendentă a em­ pirismului clasic. Spre deosebire de filosofia transcendentală a lui Kant care, deşi considera că formulează enunţuri '8 Vezi:

asupra con-

Sellars, Science and Metaph.ysics, London, Rout­ ledge & Kegan Paul, 1968; H. Putnam, Reali.sm ancl Reasan, in H. Putnam, Meaning and the Moral Sciences. 3!l R. Bubner; .,Argumentul de tip transcendental face un pas înainte dedsiv faţă de demonstratia doar factuală. Progresul de­ pinde de momentul logic al self-referenţialităţii. Dacă devine evi­ dent că chiar raţionarea asupra formelor factuale de cunoaştere şi clarificarea pre-condiţiilor lor nu sînt posibile fără a folosi anu­ mite ele T�ente de o anume formă, atunci nu mai este demonstrată doar o l tare de lucruri factuală. Mai degrabă, structura logică lnsăşi este aceea care indică validitatea formei respective de cu­ noaştere. Şi nu este vorba doar de faptul că nu există alterna­ tive; în principiu asemenea alternative nu pot fi concepute� (op. cit . p. 404-465). W.

27


diţiilor posibilităţii oricărei ştiinţe, ajungea de fapt să expliciteze schema conceptuală a ştiinţei newtoniene, ră­ mînînd deci Ia o situaţie de "afinnare" generală a meto­ dei ştiinţei clasice - poziţie conservată şi de empiris­ mul logic din secolul nostru -, epistemologia construc­ tivistă nu vede ieşirea din acest impas intr-o simplă cer­ cetare analilică şi empirică a practicii ştiinţifice trecute sau ac1.uale, ci î n recursul la o poziţie normativă. Ea in­ ten\ionea;.�ă o "fondare operativă" a ştiinţei. Conceptul de "funclarc a ştiinţei", propus d e P. Lorenzen şi de alţi r0prczentanţi ai constructivismului epistemologie, se deo­ sebeşte de C'Onceptul de intemeiere al celorlalte orientări fundaţionaliste din teoria ştiinţei pri n faptul că, î n timp ce toate acestea presupuneau ca unic existent doar con­ ceptul drductiv al fundării (în cadrul unei asemenea proceduri propoziţiile se întemeiază numai prin propo­ ziţii), el consi deră că punctul de plecart> al ,<; tiinţei nu i r-ebuic stt fie intemeiat, la rîndul lui, deductiv sau axio­ matic, ci prin apel la exigenţe ideale date prin acţiuni normatc. tn acest fd S(' ajunge la o întemeiere absolută a �tiinţei î n cad.-nl unC'i teorii apriorice a măsurării. Acest program, inspir<1t dP op('ra l u i IIPrbert Dingler, vizează întemekrea

"operativtt"

a

întregii

ştiinţe,

de

l a logică

pînă la etic-ă. ,1 Modelul epistemologie generalizat de Lorenzen este in­ temeierea operativă a geometriei. H. Dingler considera că termenii geometriei elementari pot fi definiţi opera­ tiv prin indicarea procedeelor de fabricare a formelor

spaţiale; de (>Xemplu, termenul "plan" se poate introduce prin procedeul celor trei plăci care se şlefuiesc două cîte două pin[t ajung să se afle î n contact redproc în toate punctele lor. Indicaţiile de acţiune conţinute în acest pro­ cedeu nu au drept scop aplicarea practică, regula de construcţie vrea doar să defineasd noţiunea de plan ideaL Lorenzen a arătat că in aceste "definiţii operative" formulate ele Dingler sînt conţinute de fapt principii de omogenitate reprezentind norme ideale pentru produce­ rea formc·lor spaţiale perfecte40• Prin asemenea principii de

)mogenitatc se

•u p

Lorenzt•n,

Wissen�cltaft der

clus de a�cmcnca kamp, .!974.

28

pot determina toate noţiunile şi re-

IJa.� Beuriirtdungsproblem der Geometrie riiumlidwn Urdnung, "Pitil. Nat.", 6, 1961 ;

în

als in­

McthoJisc/ws Denken, Frankfurt a.M., Suhr­


la\i i l e prime ale geometriei. Ele formulează exigenţe icleak prin care se determină măsurările perfecte. Tota­ liLal\'a lor constituie "protofizica", teorie anterioară fi­ i'.i d i :)i �tîinţelor naturii în general.

Fundarea operativă a geometriei, prin care aceasta de­ pă�eşte atit statutul unei teorii analitice (formal-axio­ mat.ice), cit şi al unei teorii empirice a posteriori, ser­ veşte - după Lorenzen - esenţialmente la întemeierea metodică a fizicii şi la explicarea naturii legilor ei teore­ tice. Geometria .astfel construită serveşte (prin interpre­ t area conceptelor e i prime c a "forme spaţiale fundamen­ tale") la determinarea condiţiilor care fac posibile mă­ surările fizice. Ca teorie a formelor fundamentale omo­ J:<'ne, e a nu aparţine nici matematicii pure, nici fizicii i potetico-empirice, ci reprezintă o parte a unei teorii ne­ ipotetice, numită protofizica; aceasta este o treaptă ne­ <"<.'smă în fundarea operativă a fizicii, în trecerea de la malt>matică la fizică. In (""adrul ei, pe linia lui Kant, se < ' X p l ică atît necesitatea legilor teoretice ale fizicii, cit şi valabilitatea lor in experienţă. "Ceea ce numim 'legi ale 1 1 <tl11rii' se dovedeşte a fi u n rezultat la care ajungem cî n d măsuri"1m constantele comportării naturii cu normele ohi<·div<· obţinute din protoflzică"41• Acest mod de înte­ n H · i t ·r·<· a �1.iin\t•i răspunde şi problemei aplicării în ex­ p t • r i t • I I P a l.t.•o r i i l o r ; mPdit'rca teorie--experienţă este rea­ l i r. il 1 ;'1 dt• " p r·; w l ica conslrtH"ti V[t"1�. A pl i("a rea teoriei este d al<) odal;i < ' I t consl.r11irt·a l'Î, pr i n înt.f'ml'icrca ei opera­ tivă (în cazul arilmclicii ·'ii al gcomdril:'i) şi prin înte­ meierea opt>rativă a ·t<>oriilor "anterioare" (pentru fizică - prin fabricarea aparatelor de măsură pe care se în­ tt•meiază operativ geometria). Programul epistemologiei constructiviste este confrun­ tat cu dificultăţi ce ţin atît de limitele unei poziţii meto­ dologice normative în genere, de caracterul problematic al însăşi -alternativei normativ-descriptiv43, cît şi de unele 41 P. Lorenzen, Methodisches Denken, p. 151. 42 J. Mittelstrass, Wîdcr de n Dingler-Komplex, tn G. B1ihme (Hrsg.), Protophysi.k, Frankfurt a.M., Suhrkamp, 1976, p. 21 43 Vezi în acest sens critica la adresa metodologiilor norma­ tive fn W. StegmUller, Neue Wege der Wissenschaftsphilosophîe, Berlin, Springer, 1980; vezi şi L. Krilger, Wissenschaftstheorie zwischen den StUhlen?, in Konstrukiîonen versus Positionen, Bei­

trâge zur Dîskussîon

um

die

Konstruktive Wissenschaftstheorie

herausgegeben von Kuno Lorenz, Band II, Berlin/New York, De Gruyter, 1979.

29


aspecte speciale legate de construcţia unor nivel€ ale protofi:>:icii � 1 Depăşirea printr-un gen de "transcendentalism istori­ dzat" a opoziţiei naturalism-apriorism cu privire la sta­ tutul teoretic al epistemologiei constituie una dintre in­ tenţiile majore ale cercetărilor recente de filosofia ştiin­ ţei ale C.-F. von Weizsăcker. El propnne un "program de cPrcetare transcendental"�5 pornind de la ideea lui Kant riupă care "legile fundamentale ale fizicii formulează pre­ f'Ondiţiile experienţei", considerind că pe baza ei se con­ stituie o interconexiune între filosofic, logică şi fizică, ceea ce face ca, în general, "filosofia �?tiinţei şi ştiinţa fundamentală să nu mai poată fi tratate separat"46• Acest program de edificare a unei fizici unificate plecînd de la condiţiile posibilităţii experienţei (propunlndu-şi să răspundă la întrebări de genul: "cum sînt posibile revo­ luţiile ştiinţifice?", "care este sensul teoriei cuantice?" etc.) oferă teoriei ştiinţei un loc şi un statut diferite de cele atribuite acesteia de transcendentalismul kantian, de empirismul modern sau de variantele "naturalismului" şi "evoluţîonismului" epistemologie contemporan.,. După C.-F. von Weizsăcker, pentru a se putea depăşi "problema lui Hume", care confruntă atît ştiinţa dt si metateoria ei "naturalistă", trebuie să se plece de la ideea unităţii prin­ cipiale dintre ştiinţa fundamentală şi filosofia ştiinţei. Eşecul încercărilor de justificare empirică a legilor spe­ ciale ale naturii în cadrul acestor abordări are următoa­ rea explicaţie neaşteptată: "această problemă este inso­ lubilă deoarece ea nu există. Ea nu există deoarece nu există legi speciale ultime ale naturii. Istoria ştiinţei arată cum sînt introduse aceste legi speciale ca ipoteze, u Vezi: P. Bernays, Bemerkunaen zu Lorenzens Stellungnah.me in der Philosophie der Mathematik, In Konstruktionen versus Positionen, Band 1, p. 3-17; P. Mittelstaedt, zur Protophysik der klassischen .Mechan[k, în G. BOhme (Hrsg.), l'rotophysik,

p.

131-1U9.

'5 Vezi: C.-F. von Weî7,săcker, Die Einh.cit !ler Natur, MUnchen,

Hanser, 1 97 1 ; Classical and Quantum Descriptkms, In J. Mehra (ed .), Tlte Physicist's Conception of Nature, Reidel, Don:frecht, 1973; Geometrie und Physik, in Ch. P. Enz, J. Mehra (eds.), Phy­ sical Reality and Mathematical Description. Dordrecht, Reidel, 1974; The Preconditions of E.rperience and the Unity of Physics, In P. Bîer·i et al. (cds.), Transcendental Arguments and Science, Dordrecht, Reidel, 1979.

p. 30

'6 C.-F.

125.

von

Weizsăcker,

The

Preconditions

of

Experience,


fiind utilizate cu fidelitate, pentru a fi reduse în final la altele mai fundamentale şi deci mai generale"H, Aproape toate legile actuale ale fizicii şi chimiei sînt consecinţe logice ale teoriei ei fundamentale actuale, teo­ ria cwantică: ele pot fi deduse drept cazuri speciale ale legilor fundamentale; în al doilea rînd, teoria fundamen­ tală poate demonstra (în principiu) că "exact aceste si­ tuaţii şi probleme speciale sînt consecinţe matematic po­ sibile ale legilor fundamentale"43, teoria însăşi definind cazurile posibile cărora le poate fi aplicată. Dacă accep­ tăm şi ipoteza reducţionismului în biologie, atunci "sin­ gura problemă de justificare care-i rămîne ştiinţei este justificarea legilor fundamentale ale fizicii"49• Teza de bază a întregului program al lui v. Weizsăcker este ideea că "legile fundamentale ale fizicii pot fi pe depli n justificate ca pre-condiţii ale oricărei experienţe obiectivante posibile". Intenţia sa este .aceea _de -�· unifica perspectiva transcendentalistă în epistemologie cu natu­ ralismul şi istorismul, viziuni renăscute recent în inte­ riorul filosofiei analitice a ştiinţei. /Atît transcendenta­ lismul cit şi istorismul sînt esenţiale procedeului său de jtJ stificare a ştiinţei unificate. ,,Transcendentalismul strict inseamnă, pentru a folosi vocabularul lui Kant, că nu vom întrebuinţa argumente metafizice ci numai trans­ cendentale. Adică, nu vom susţine niciodată că VTeun PllUnţ C'Stc adevărat a priori; în acest sens noi vom eli­ mina c u v î n tul a priori din vocab u l a rn l nostru. Vom ar­ gumenta numai că, fiind dal un concept al experienţei explicit formulat, alte concepte sau judecăţi par necesare pentru a întemeia un cadru teoretic în care acest concept al experienţei să poată fi utilizat cu sens":;o_ Pe de altă parte, istorismul ne obligă să nu pretindem o "validi­ tate eternă" nici unuia dintre enunţurile noastre. C.-F. v. Weizsăcker priveşte acest principiu nu ca o "expresie a scepticismului sau iraţionalismului, ci ca o conştiinţă a singurei semnificaţii posibile a enunţurilor făcute in cadrul istoriei". Deşi este adevărat - aşa cum presupu­ nea Kant în Deducţia A - că noţiunile au o validitate care transcende timpul (time-bridging), "dar structura acestei transcenderi a timpului poate şi deci trebuie su�1 Ibidem, fll Idem. �s Ibidem,

w Ibidem,

p.

138.

p. p.

139. 140.

31


pusă investigaţiei. Lucrul acesta se va realiza în logica temporală care constituie o parte a programului nostru. Cercetătorul va aparţine unui feedback care este el în­ su�i inevitabil într-o filosofie conştient istorică"51. Ca ur­ mare, fiecare pas al analizei sale este deschis criticii prin in �ă;;i continuarea lui viitoare. In acest context se reconsidcră şi valoarea argumente­ lor transcendentale. Orice argument - scrie v. Weiz­ sidcker - foloseşte anumite concepte. "Acestea au un sens precis numai într-un cadru teoretic. De aceea ar­ gumentele transcendentale nu sint pri n s i n e concluzive �au inconcluzive. Ele pot fi concluzive în cadrul filoso­ f i ( • i lui Kant, dar inconcluzive în cadrul empirismului. ! n cadrul filosofic pe care-I propunem ele indică paşi i �torici spre o unitate mai mare. Această unitate nu este o unitate metodologică a unor ştiinţe diferite, ci unitatea c1c conţinut a ştiinţei". Ca urmare, filosofia ·ştiinţei pe care o propune v. Wcizsticker "este î n acelaşi timp trans­ ('endcntală si istoric{t. Ea estC' istori c{• deoarece este trans­ ("Cndental[t. ·Ea este transcendentalii în sensul în care ur­ mărc.�te înţC'legcr<'a pre-condiţiilor"';�_ La rîndul ei, în­ ţelegerea pre-concliţiilor cerc studiorea "faptului istoric" al existenţei 9tiinţt"'i şi experienţe i ; iar ::wcd.-ct presupune admiterea timpului istoric - fundamentul ultim al lo­ gicii şi al acţiunii umane. 1 Programul lui v. Weizsâcker î n teoria .ştiinţei recurge la un tip nou de temeiuri sau "garanţii" ale ipotezelor epistemologice. Toate filosofiile anterioare ale ştiinţei - realismul, pozitivismul, transf'endentalismul - erau,

dupft v. Weizsiicker, prizonierc ale €'rorii gcnC'rate de cre­ dinţa în Cl'rtitudinca unor elemente singuhire, indepen­ ale cunoaşterii - o anumită idee a realităţii, ac­

d('nte tt>lc

individuale d e experienţă,

judecăţi

a

priori. "Nici

una dintre ele n-a observat dependenţa-de-context abso­ luUt a conceptelor lor"53. Tocmai de aceea, crede v. Weiz­ si.ickcr, noua eplstemologie trebuie să se intemeieze

pe

"unitatea întregii ştiinţe", parţial re-alizată, parţial doar aşteptatf1; numai aceasta poate reprezenta "contextul re­ levant" Această

pentru unitate

p 1�0. p. 1 5 2 . p. 1 5 : l . 32

judecarea propoziţiilor epistemologice. a ştiinţei poate fi atinsă numai la un


anumit moment în cadrul succesiunii de "teorii închise" (în sensul lui Heisenberg54), ea întemeindu-se pe aceea teorie ce va permite "descrierea tuturor genurilor de ex­ perienţă obiectivabilă în timp"N. Ipoteza avansată de v. Weizsăcker este că teoria cuantică va fi această teorie: s-ar putea ca ea să nu fie chiar teoria finală închisă a fizicii, cu toate acestea pare puţin probabil ca "niveL:\ ei de generalitate să poată fi pierdut de teoriile viîtoare"5';. Mecanica cuantică, înţeleasă ca teorie generală a unnl· obiecte oarecare, va putea oferi acPle legi fundamentale care să permită deducerea tuturor legilor speciale ali' ştiinţei. La rîndul lor, principiile acestei teorii fundamen­ tale nu vor fi justificate nici mt>tafizic, nici empiric, roi transcendental: "ele nu vor formula nici ipot(';;:;e meta­ fizice, nici experienţe speciale, d numai condiţiile posi­ bilităţii experienţei în general":;7. Pentru înţelegerea acestei afirmaţii ar fi necesară elu­ cidarea mai adincă .a semnificaţiei "teoriei fizice". Lucrul <:westa nu este posibil fără o concepţie asupra semnifi<'a­ ţiei

matematicii,

deoarece

"conţinutul

pozitiv

al

fizicii

fundamentale este matematica". Dar alegerea între struc­ turile matematice posibile (în număr infinit) "se face i:1 fizktt sub îndrumarea constantă a experienţei", iar în­ cPrcarea pe care o face autorul de a fundamenta unele

n'w \ \ :1\c mctateorctice recurge la argumentul transcen­ dl'nl aF·H. 1\rgumcn t u l l!·ansn:ndC'ntal apare astfel legat in mod m·cpsar de incercarea d e a considL·ra programul un.i­ tă\ii

ştiinţei

drept o "sarcină constructivă".

"Fizicianul

nu-şi poate defini altfel materia decît ca ceea ce satis­ face legile fizicii. Dacă aceste legi îşi au centrul în teoria cuantică, şi dacă teoria cuantică este o teorie a predic­ ţiilor probabiliste asupra propriei noastre comportări, materia se va dezvălui (Ego-ului) ca materie în sensul determinat" şi fizicienii nu trebuie să se preocupe de altă materie

decit

o

cea dezvăluită prin auto-cunoaştere.

>4 Vezi \V. Heisenberg, Conceptul de "teori<' închis;!" in ţe!e moderne ale naturii, in Paşi peste graniţe, Editura 1977. �> C.-F. von Weizsiicker, op. cit., p. 154. �6 Idem. �7 C.-F. von Weizsăcker, Die Einheit dcr Natur, Miinc!Jcn. Hanst'r, 1971, p. 426. �a C.-F. von Weizsiicker, The Preconditions of Experit:nc:f!, p. 155.

3- Introducer� !n epistemologie

33


Subiectul transcendental, distinct de subiectele finite .,presupoziţii ale măsurării finite"), ca "structură ge­ nerală a subiectivităţii", apare in mod necesar ca un ele­ ment al epistemologiei mecanicii cuantice, după cum on­ tologia proprie acestei teorii suspenda ideea existenţei unor ,,obiecte finite independente" (le admitea, de fapt, doar drept cazuri-limită clasice care făceau măsurarea posibilă). Subiectul transcendental reprezintă astfel "for­ ma platonică a subiectivităţii " ; el este acea ,.structură a realităţii care face posibilă cunoaşterea"59. l n felul acesta se evidenţiază "rolul mediator" al principiului transcen­ dentalismului; fără el .,n-am putea realmente gîndi ca­ relaţia dintre coroborarea empirică a ştiinţei şi imposi­ bilitatea de a o întemeia empiric"60. Recursul frecvent in epistemologia actuală la ar­ gumentul transcendental pentru justificarea posibili­ tăţii ştiinţei dar şi pentru fundamentarea statu­ tului teoretic al reflecţiei apistemologice are o evi­ dentă legătură cu o anumită trăsătură a cunoa)­ terii contemporane. Pe de o parte, dacă plecăm de la ideea succesiunii teoriilor închise prin care Heisenberg redă dinamica istorică a unei discipline, succesiune în care de fiecare dată "graniţele de validitate ale unei teorii închise le cunoaşte numai teoria închisă de nivel supe­ rior" (numai aceasta determină exact domeniul de va­ labilitate al vechii teorii şi gradul acordului ei cu realul), apare firesc recursul la argumentări de gen transcenden­ tal pentru justificarea ultimei teorii închise. Tocmai ast­ fel se întîmplă, aparent, lucrurile şi în cadrul programu­ lui lui v. Weizsăcker. Pe de altă parte, există însă şi un alt temei al prezenţei frecvente în perioada actuală a unor epistemologH transcendentaliste (sau, mai degrabă, neo-transoendentaliste, pentru motive ce vor apărea de îndată). Este vorba de caracterul reflexiv pe care-1 are cunoasterea stiintifică in stadiul elaborării unor teorii ' structU rale. ri upă cum se ştie, in această fază de dezvol­ tare au intrat în secolul nostru nu numai matematica şi logica, ci şi unele domenii ale fizicii, biologiei, lingvis­ ticii, ştiinţelor umane ş.a. Teoriile structurale propun ntt doar un ansamblu ordonat de ipoteze generale asupra

(=

59 Ibidem, p. 156. 00 C.-F. von Weizsăcker, Platonîsche Naturwissenschaft im Laufe der Gescltichte, GOttingen, Vandehoeck & Ruprecht, 1911,

p. 25.

34


unui domeniu al realităţii, ele constituie nuclee sau matrici generatoare de teorii speciale. Teoriile-structuri formulează în egală măsură constringerile generale ale u n n i cîmp de potenţialităţii cit �i condiţiile posibilităţii �·x pcrienţei şi cunoaşterii asupra acestui domeniu al po­ �iLilului. Teoriile-"cadru" abstracte introduc astfel struc­ l 1 1 r i ale posibilului real şi noetic, în cadrul lor cunoaşte­ rr>a repliindu-se asupra ei însăşi, determinindu-şi prh o 1 uto-referinţă condiţiile de validitate �i efectivitate. Toc ­ mai pe această auto-reflexlvitate a ştiinţei contemporan(' ..,. întemeiază i n primul rind apelul frecvent la principii t ranscendentale în determinarea statutului ei epistemolo­ �o:îc. Vom da în continuare cîteva exemple. 1 n logică, J. Hintîkka interpretea;că semnificaţia cuan­ t î fîcatorilor plecînd de la ideea generală a filosofiei transcendentale, aceea a sublinierii rolului "activităţilor umane prin care se obţine cunoa;;terea şi a contribuţiei <�<"Pstor activităţi la structura totală a cunoaşterii uma­ IH'"n 1 . Nu este necesar să se accepte complet ideea lui f{ant, "raţiunea înţelege numai ceea ce produce ea ins<lşi d u p[l propriul său plan" (Critica raţiunii pure, B XIII), pt•ntru a se recunoaşte interesul şi importanţa proceselor pri n <"are se obţine informaţia asupra obiectelor cu­ nua,;tcrii. D t l p ă Hintikka, interesul pentru viziunea tram­ j'Pl l d ! • n l al tl , apro<q}(' complvt absent în cadrul epistemo­ loj!Îl•i luJ!ic .. a n a l i t îl·,•, a n·n<'ist:ut în mod evident tocmai ud a t :'1 < " l l ! [ ! • p l asan•a C'l ' nlru lu i !'ercet{lrilor epistemologice spr1• pro! J l ( •mt'lt• ad.i v î tă ţ i i de cunoa�tere şi ale dinamicii :o;; t i inţPi. J 'înă de curînd, spune el, .,instrumentele concep­ t u a l e ale filosofiei recente erau mai adecvate cercetării structurii informaţiei deja achiziţionate - structura teo­ riilor, structura explicaţiei etc. - decit a activităţilor prin care ea se obţine. Punctul de vedere 'transcenden­ tal' care se centrează pe activităţile umane implicate în mod fundamental in obţinerea oricărui gen de informa­ ţiP este cu totul absent din filosofia recentă1'. O situaţie asemănătoare se întîlnea şi în filosofia limbajului, in analiza logică a limbajului. "Aici studiu! relaţiilor lim­ bajului nostru [. . . ] cu realitatea despre care vorbeşte a fost neglijat sau a fost realizat doar în termenii unor 'in61 J. Hi ntikka, Quantifiers, Lan']uage-Games cnd Transcem/co•­ l a ! Arguments, Cap. V din Hintikka, Logic, Language-Games C' '· : lnformation, Kantian Tl>emes in the Phitosophy of Logic, OxfoJ cJ , Clarendon Press, Hl73, p. 98.

35


terpretări', 'valorizări', 'relaţii de denumire' neanalizate, sau, corespunzător, ai unor legături statice între limbaj şi lume. Deşi este evident că acestea nu sînt relaţii na­

turale ci sint create şi susţinute prin anumite activităţi :;i instituţii umane, pînă acum s-a realizat intr-o foarte mică măsură o cercetare sistematică cu privire la aceste legături vitale între limbaj şi realitate'@· Este necesară, ca urmare, o abordare cvasi-kantiană a temelor logicii şi limbajului pentru a se progresa în cer­ cetarea lor. Hintikka .şi-a propus să discute "in termeni precişi unele dintre activităţile care servesc la conecta­ rea, într-un sens idealizat dar precis, anumitor părţi ale limbajului cu lumea"63, studiind în primul rînd semnifi­ caţia cuantificatorUor (existenţial şi universal) obişnuiţi în cadrul unei interpretări construite pe baza teoriei jo­ curilor. Conţinutul ideilor de existenţă şi universalitate pe care le exprimă ace)ti cuantificatori trebuie căutat in "activităţile prin care noi (în principiu) putem obţine informaţie a;<;upra lumii codificată în discursul de ordi­ nul întii'HH. In această perspeclivă se poate observa co­ nexiunea c u filosofia transeemkntală, cu ideea .,noii metode de gîndire" propusă de Kant, cu presupoziţia ar­ gumentelor sale transcendentale ("noi putem cunoaşte a priori. despre lucruri numai ceea ce punem noi înşine în ele" - Critica raţiunii pure, B XVIII) luată în inter­ pretarea ei "conceptuală" ("putem avea cunoaştere con­ ceptual-garantată asupra unor anumite lucruri dacă şi numai dacă această cunoaştere se bazează pe modul în care noi ajungem să le cunoaştem şi ea reflectă struc­ tura acestui proces"65). Kant a aplicat .această idee la cu­ noaşterea matematică, iar Hintikka l a modurile cuanti­ ficaţionale de inferenţă, ambele fiind însă confruntate cu aceeaşi problemă a ,.instanţierii", a existenţei obiectelor individuale. Spre deosebire de Kant, Hintikka consideră însă că "procesul prin care noi devenim conştienţi de existenţa obiectelor individuale este in general activita­ tea de căutare şi găsire, nu procesul percepţiei sensi­ bile"66. Intr-o ,.expunere transcend€ntală a cuantificato­ rilor" ce se înscrie într-un "cadru semi-kantian", struc62 Ibidem, p. 99.

�>� ldem.

�·

S)

p. 103. 116.

lbiJrm, Ibidem, p.

tis Ibid('m, p. 120.

36


tura argumentelor cuantificaţionale .şi a cunoaşterii sin­ tetice î n teoria cuantificării reproduce structura activită­ ţilor prin care noi cunoaştem existenţa indivizilor în ge­ nL•ral. Am dat o extindere mai mare expunerii abordării lui Hîntikka deoarece locul şi rolul central al logicii de or­ d i nul întîi în cadrul discursului nostru (Quine propunea să-I considerăm o "notaţie canonică" î n care să se ex­ prime vocabularul şi sintaxa necesare ştiinţei) ne suge­ rează semnificaţia mai generală a rezultatelor lui Hin­ tikka pentru interpretarea cunoaşterii. !n teoria limbajului, u n punct de vedere cvasi-trans­ l'('ndenlalist apare la N. Chomsky. Concepţia acestuia are ..a obiectiv nu numai explicarea structurii unor anumite l i mbaje, construirea unei teorii sistematice a limbii, ci -.., i expli_carea însuşirii limbajului de către oameni; ea va tn•bui să explice printr-un sistem de reguli recursive "uti­ l i : area creativă a limbajului" şi a unor structuri foarte ab-;tracte subiacente ,,actelor de vorbire". Aceste struc­ turi şi regulile ce l i se aplică au un număr restrîns de proprietăţi care par a fi, de aceea, "uniforme p2ntru lim­ l laje diferite şi pentru indivizi diferiţi ce vorbesc acelaşi l i mbaj, fiind în acest sens invariante în raport cu inte­ lig('nţcle şi experienţele particulare"61. Acest caracter 1 1 11 i vcrsnl al structurii l i ngvistice' n u poate permite ex­ p l icar(•;t "(·ompl'I P n ţC'i l i ngvistice" (cunoaşterea de către vorbilor a l i m ba j u l u i ) <"a o "generalizare" din experienţă, < lriet• s<·ns i s-ar atri b u i "gen(•ralizării", presupunînd o :-,eri(' de "principii a priori care determină cum şi în ce formă o asemenea cunoaştere este însuşită"68• In aceA.Stă v i z i une teoria lingvistică este o specificare a univer.salid" natură formală ai limbajului, a principiilor de or­ ganizare şi interpretare care sînt invariante in trecerea de la u n limbaj natural la altul. Teoria lingvistică pro­ pune un model în care se redau aceste principii inva­ ·riante, u n pattern structural abstract ce poate avea rea­ lizări empirice diferite la nivelul unor .,descrieri ling­ vistice" particulare. Transformarea lingvisticii teoretice 'intr-un "capitol al psihologiei" - la care se referă Cl:lomsky - pare mai degrabă a semnifica natura episte111 N. Chomsky, Recent Contrlbutions to the Study of Innate ldeas, in J. R. Searle (ed.), The Philosophy of Longuage, London, Oxford U. P., 1971, p. 125. "ll Ibidem, p. 126,


mologică a cercetărilor de acest tip, iar "neo-rationalis­ mul" profesat de el pare a fi mai degrabă "neo­

m1

transcendentalism". Intenţia sa de a formula prindpiil€' unei "gramatici universale", care ghidează însu'7irea 1mul limbaj

şi forma particulară

a gramaticii

sale, poate

fi

corect interpretată - după Y. Bar-Hillel - "în primul rînd ca o mulţime de condiţii pe care orice limbaj uman trebuie să le satisfacă, aproape o 'gramaticii transcenden­ tală' într-un sens cvasi-kantian, şi numai

în

al

doi:ea

rînd ca o structură schematică de reguli pe care oric0 asemenea

limbaj trebuie să le conţină"69.

Implicaţii transcendentale are de asemenea teoria

,,gra­

maticii universale" formulată de R. Montague70. Monta­ gue construieşte un "cadru" pentru orice teorie grama­ ticală posibilă sub forma unei sintaxe şi semantici uni­ versale, valabile atit pentru limbajele formale cît şi pen­ t-ru limbajele naturale. Principiul filosofic şi metodolo­ gie central al corwepţiei sale este formulat astfel de Mon­ tague: ,.Nu există, după opinia mea, nici o diferenţă teo­ retic importantă între limbile naturale şi limbajele arti­ ficiale ·ale logicienilor;

într-adevăr,

eu consider că este

posibil să se cuprindă sintaxa şi semantica ambelor ge­ nuri de limbaje într-o singură teorie naturală şi maiR­ matic precisă"ll. Acest principiu are consecinţe impor­ tante asupra statutului metodologie al lingvisticii teore­ tice şi asupra formei teoriilor ei şi a rezultatelor siste­ matice ale analizelor; astfel, în acord teoriile lingvistice trebuie considerate

cu

acest princ:piu,

mai

degrabă

ca

formulind mulţimi de reguli cărora trebuie să ne confor­ măm în activităţile noastre intelectuale decît mulţimi dP enunţuri asupra obiectelor lingvistice, relaţiilor şi JJTO­ prietăţilor lor. Matematica structUl'lali.stă a oferit adesea motive per.tru interpretări "transcendentale". In acest sens poate fi

în-

69 Y.

Bar-Hillel, LangtUJ.ge, in Scientific Thought. Some Vn­ derlying Concepts, Methods a n d Procedures, Paris;'The Haguc. Mouton[UNESCO 1972, p. 119. O analiză detaliată a influenţPi ideilor lui Kant asupra operei lui N. Chomsky întîlnim in lu.:ra­ rea lui M. Geier, Linguistisches A priori und angeborene ld<"CTJ: Kommentar zu den Kantîschen Grundlagen cîner gcnerativ-tran.l­ formatione!en Sprachtheorie, .,Kant-Studien", 72, Heft 1 , 1981. 70 R. Montaguc, Universal Grammar, .,Theoria". nr. 3, 1970. 11 Ibidem, p. 373.

38


ţeleasă, de exemplu, afirmaţia lui Gr. C. Moisil - cel care a incercat in mod consecvent să elaboreze ideea :sistematică a ştiinţei structuraliste - că pentru cunoaşte­ "rea instrumentului cunoaşterii, matematica structura­ listă poate oferi un temei profund intrucit .,actele de gin­ dire nu sint calitative ci structurale". Matematica struc­ turalistă se unifica intern cu o epistemologie. "Nu este inutil să remarcăm - scria Moisil - care ar putea fi posibilităţile unei matematici non-cantitative ca instru­ ment al cunoaşterii. Dacă matematica-Cantitativă s-a do­ vedit un instrument minunat pentru cunoaşterea lumii fizice, nu putem spune că el a fost folosit cu utilitate in alt scop. El nu ne va da nlci o informaţie asup:r:a actului insuşi de cunoa)tere. Un limbaj care să ne ajute în re­ flC'Cţiile · noastre asupra cunoaşterii nu va fi, se pare, de­ dt unul structural. De altfel, imixtiunea epistemologiei în fizică este actualmente un fapt ce nu poate fi negat, •l�tfel încît această teorie matematică a cunoaşterii îşi va putea aduce serviciile sale studiului faptelor fizice. Iată l'olul pe care-I va avea foarte probabil noua matematică: :->il organizeze o epistemologie matematică'"2. Matematica, u n i ticată cu întregul ştiinţei sub categoria tematică a =->l ruet u ri i , va oferi astfel elemente pentru edificarea unei "korli ('OPrente a vieţii spirituale"73• Sint bitw cunoscute temPiurile kantiene ale episte-mo­ logiilor intui ţion isk! (L. E. J. Brouwer) şi formaliste (D. l i i l lwrt) nit• m a\..t'tllaticii. Elemente pregnante de neo1 rnn.•wt•nd,•nlalism pot fi aflate in încercările recente de rnrmalizarc a ,.subiectului creativ" din matematica intui­ ţionistă74, in unele interpretări ale teoriei categoriilor sau în fundamentarea "personalistă" (F. P. Ramsey, B. de Finetti, L. Savage) a teoriei probabilităţii. Toate aceste linii transcendentale se bazează pe acelaşi caracter struc­ t u ral al teoriilor contemporane ale matematicii, subliniat in asemenea formulări de către C.-F. von Weizsăcker: ,.matematica este ştiinţa despre structuri"; "matematica ('Sl..e logica structurilor"; "procesul matematic de cu­ noaştere este in mare măsură intuiţie structurală"; "ma­ tematica studiază structurile aşa cum se arată acestea '2 Gr. C. Moisil, Les Etapes de la Connaissance Mathematique, ,,Revista de filosofie", XII, 1937. n Idem. " E. Bishap, Foundations of Constructive Analysis, New York, McGraw Hill. 1967.

39


atunci cînd cunoaşterea lor este expusă conform regulilor adevărului însuşi"; "matematica, ca teorie a unor Struc­ turi oarecare, ca teorie generală a structurilor, E>stc în mod propriu logică,

anume teoria structurii cunoaşterii

structurilor, structura adevărului structura1"7'3. După cum s-a arătat, C.-F. von Weizsăcker extinde această interpretare structural-transcendentală la fizidt (teoria cuantică) şi, prin aceasta, la întreaga ştiinţă a na­ turii. ln cadrul teoriilor fundamentale alt> fizicii actuale nu mai avem de-a face cu legi speciale logic indepen­ dente (ca urmare dispare şi problema justificării lor prin apel la experienţă). Teoria cuantică, ca "teorie generală a schimbării şi a enunţurilor posibile asupra schimbării şi fizica particulelor elementare ca teorie generală a tu­ turor speciilor posibile de în evoluţia fizicii unitatro minim 75

und

134.

obiecte'-7G aproximează deja întemeiată pe un număr

E'Î

de legi fundamcntalc'7, înţelese ca "pre-condiţîi

C.-F.

von Wei zsilekf'r, ,<,·t1•nouraphische NutiZI'n iiber Logik Ma t hema t ik, î n KonslruktîoJJen versus Positiunen, p . 13:l�

\\'('Jzsiicke!-, l'hysics and Philosoplty, in J. Mehra {ed.), Thc Pl�ysicist's Conccption of Naturc, Dordrecht, Rcidel, 197:1, p. 743. 77 Paralel se poate observa că fizica progresează simultan şi spre un .,concept de obiect din ce in ce mai general. l\Iecanica clasică înţelegea obiectele ei ca corpuri, fiecare dintre acestPa putind avea ln mod fundamental in privinţa extinderii şi fort,e­ lor caracteristice alte proprietăţi formale posibile. Mecanica cuan­ tică distinge obiectele diferite numai prin funcţia-Hamilton in­ tr-un spaţiu formal matematic izomorf pentru toate stările f01·maJ posibile, spaţiul-Hilbert. Teoria partic'ulelor e!(•mcntare �peră &ă reducă multiplicitatea obiectelor po�ibile la dteva tipuri de par­ ticule elementare, poate la un singur "obiect originar' (Urobjr>:;t)'• (Die Einheit der Natur, p. 198). I n evoluţia concepţiri a�upra realităţii fizice C.-F. von Weizsiicker consideră că în �cl'olul. nostru s-a trecut treptat de la ideea de "obiect izolat", pnn apn­ riţia mecanicii cuantice, la ideea d e .,obiect aflat într-un an­ samblu dderminat de condiţii" (N. Bohr) şi apoi la ideea de pJ­ tenţialit<lte {W. Heisenberg), de obiect .,caractedzat prin trăsii­ turi formale posibile" (Einheit der Natur, p. 200), reductibil for­ mal la .,alternative transtemporale". O evoluţie asemănătoare s-ar fi petrecut şi la nivelul subiectului epistemic. Paralel eu modificarea ontologiei clasice noua fizică a cerut şi rcvizu:rea "conceptului subiectivităţii�, în sensul trecerii de la "subiectele finite, ca premise ale unei măsurări fîniteM, Ia o nouă .,struc­ tură a subiectiviUiţii" reprezentabilă mai degrabă printr-un �('n de ,.formă platonică" a subiectivităţii; tocmai aceasta corespunde, după C.-F. von Weizslicker, subiectului transcendental. AcPastă JR

40

C.-F. von


ale experienţei". In această fază, în care fizica se va transforma intr-o "ştiinţă structurală abstractă•m, o "ştiinţă structurală a constituenţilor cei mai simpli posi­ bili ai sistemelor" (.,alternativele simple empiric decida­ bile")'�. devenind completă, va putea răspunde şi la în­ trebarea care a provocat demonstraţia transcendentală kantiană : .,cum este posibilă fizica ca ştiinţă?". Ca şi în cazul matematicii, ideea unui "program transcendental" de reconstrucţie a fizicii are aceeaşi intemeiere: auto­ reflexivitatea teoriilor generale structurale; lucrul acesta este clar indicat de v. Weizsăcker atunci cind recunoaşte că mecanica cuantică, corect reconstruită pe baza unei logici temporale, posedă u n "caracter reflexiv esenţial"s o . Teme transcendentale se întîlnesc şi în cosmologia con­ temporană, indeosebi i n "cosmologia deductîvă" repre­ zentată de relativitatea cinematică a lui E. A. Miine şi teoria stării staţionare a lui H. Bondi şi T. Gold. Spre deosebire de cosmologia relativistă întemeiată de Ein­ stein, care se construia prin inducţie şi extrapolări ple­ cind de la o teorie locală (teoria generală a relativităţii), cosmologia deductivă răstoarnă această ordine a metodo­ logiei empiriste a construcţiei teoriilor, angajînd noi va­ lori epîstemologice şi noi demersuri metodice. Sub in­ fluenţa pe care formalismul şi metoda axiomatică a ma­ tematicii structuraliste au exercitat-o asupra ştiinţei con­ temporane în general, Miine ş. a. au preluat pe terenul cosmologiei ideea dup<1 care .,gindirea formală poate fi creatoare, deducţia nu este condamnată la sterilitate, numai o epistemologie foarte îngustă poate reduce conceptul matematic la u n simplu reziduu schematic al abstracţiei şi al generalizării"8 1 , propunînd mai întîi o ,,,voluţie paralelă a obiectului şi subiectului cunoaşterii permite, în faza structurală a ştiinţei, aplicarea internă a argumentării transcendentale in vederea intemeierii posibilităţii şi valorii le­ gilor fundamentale. 7S C.-F. von \Veizslicker, Einheit der Natur, p. 26. "1 Ibidem, p. 24. 00 C.-F. von Weizslicker, Stenographische Notizen iiber Logik und Mathematik, p. 153. Reconstrucţia axiomatică pe această bază a mecanicii cuantice a fost intreprinsă de M. Drieschncr î n : Quantum Mechanics as a General Theory of Prediction, Disser­ tation, Hamburg, 1968. Rezultatele lui Drieschner sînt descrise de v. Weizsăcker in Einheit der Natur, I I , 5. 81 J. Merleau-Ponty, Cosnwlogia secolului XX, Bucureşti, Edi­ tura ştiinţifica şi enciclopedidi, 1978, p. 110.

41


cl

explicare gener lă şi abstractă a cadrului metric al reali­ tăţii fizice prin principii de natură epistemologică. Mo­ delul aprioric de univers construit pe baza unor axiomE> epistemologice .şi metodologice (pentru Miine filosofia reprezintă sursa oricărei teorii fizice) .şi dezvoltat deduc­ tiv se ancorează în realitate pe baza considerării "exis­ tenţei posibile a unei multiplicităţi de ego-uri capabile să schimbe semnale între ele"82• In această perspecth:[1 statutul cosmologiei diferă de acela al unei teorii obiş­ nuite despre natură: "Cosmologiei nu i se cere deci să in­ terpreteze o experienţă directă asupra Universului real, nici să generalizeze sau să completeze o privire sumară. asupro lumii; sarcina sa constă înainte de orice î n a con­ strui sistemul conceptual şi metric care să susţină orice experienţă'"13• A.şa cum subliniază J. Merleau-Ponty, deşi rolul mate­ malicii abstracte (teoria grupurilor etc.) în noua cosmo­ logie este considerabil, aceasta nu se reduce la o teoriE> formală, pur simbolică; reprezentanţii ei ,,înţelegeau să demonstreze tocmai faptul că adevărata originalitate a teoriei lor se situa în afara acestui domeniu. Epistemo­ logia noilor cosmologi este deci 'l..ranscendcntală', în sen­ sul că pentru ei este vorba de determinarea conceptului de univers in funcţie de exigenţele raţionale şi metrice­ ale cunoaşterii fizice şl de a verifica pînă în ce punct observaţia autorizează rezultatele ce pot fi obţinute apriork din acest concept"84. In acest sens, "la origi'!"lea teoriei cosmologice trebuie deci să se pună u n fel de de­ ducţie transcendentală (în sensul lui Kant) a metrieîi universale, căci definirea acestei structuri trebuie să re­ zulte din răspunsul la întrebarea: «Cum trebuie să fie Universul pentru c a el să poată fi obiectul unei cu­ noaşteri metrice coerente, în principiu comunicabilă de la orice observator l a oricare altul, oricare ar fi poziţia lor relativă î n spaţiu şi timp?». Am spus intenţionat deduc­ ţie 'transcendentală' şi nu deducţie formală căci, ceea ce· est� în discuţie, nu este un sistem simbolic, ci adevărata idee de univers şi definirea acestui adevă·r"S5• Definită după acest program, scrie Merleau-Ponty, "cosmologia ar trebui să fie situată la inceputul fizicii, intr-o regiune în

&2

Ibidem,

�3 Ir!em

�' I bidem,

85 J b i J e m ,

42

p.

209.

p. p.

115. 114.


care s-ar stabili o joncţiune intre cunoaşterea matemati­ dl <;; i cunoaşterea fizică"B6, şi aceasta deoarece, in concep­ ţia intemeietorilor cosmologiei deductive aceasta repre­ :.dntă un domeniu "fără principii" (unprincipled subject, cum se exprima E. A Mîlne87), "ştiinţa s-u bstratum-ului metric, a cărui cunoaştere ar trebui să specifice, în imen­ :.;ul domeniu al structurilor matematice posibile din punct de vedere logic, pe acelea care sint mai potrivit adap­ tate definiţiei mediului general de existenţă şi formelor fundamentale de existenţă a fiinţelor fizice"88• Alături de programele epistemologice transcendenta­ liste deja amintite pot fi citate şi alte întrebuinţări ale argumentării transcendentale in planul general al filoso­ fiei ştiinţei. Astfel, K Gi:idel recurgea la un argument de tip transcendental pentru ca justifica perspectiva rea­ Hstă în filosofia matematiciF9, H. Putnam funda "realis­ mul imanent" în epistemologie tot printr-o asemenea ar­ gumentare cvasi-transcendentală90. Motive transcendenta­ liste pot fi discernute şi în teoria m-atematicii şi a ştiin­ �ei a lui R. Thom91, sau în "modelul structuralist" al me­ t.ateoriei fizicii matematice propus de J . D. Sneed şi W. StL>gmUller. Vom observa, în încheierea acestui paragraf, pe urma unei idei a lui v. Weizs3cker, şi anume aceea a legăturii indL"iolubile dintre ştiinţa fundamentală (structurală) şi filosofia ştiin\ei, că; noul transcendentalism nu mai apare ca o manieră supra-ştiinţifică de a legitima pretenţiile de cunoaştere ale ştiinţei şi de a respinge empirismul, ci ca

o modalitate internă de auto-reflexie şi self-validare ştiinţei. Ştiinţele structurale, cu deschiderea lor asupra posibilului, tind spre auto-reflexie, spre explicarea po­

a

sibilităţii şi a limitelor lor de aplicabilitate. Ca urmare, în

cazul

nu

avem de-a face cu revenirea la o nouă fonnă de teorii

programelor

epistemologke

transcendentaliste

llll Ibidem,

81 E.

1948, p.

p. 413. A. Miine, Kinematic Relativity, Oxford, Clarendon Press,

12.

8� J. Merleau-Ponty, op. cit., p. 412. llil K. GOdel, Ce este problema continuului a lui Cantor?, ln Epistemologie. Orientări contemporane, Bucureşti, Editura poli­ tici, 1974. "" H. Putnam, Reason, Truth and History, Cambridge, Cam­

bridge Univ. Press, 1981. '11 R . Thom, Formalisme et scientificite, .,Les Etudes philoso­ phiques'", nr. 2, 1978. 43


aprioriste ale ştiinţei. După cum indica v. Weizsidckcr, neo-transcendentalismul presupune elemente importante de "naturalism" şi "istorism". Această deschidere la isto­ rie şi evoluţie nu devine însă complet liberă de orice ab­ solutism. Deşi au încercat să depăşească alternativa sim­ plă naturalism-apriorism in înţelegerea statutului teore­ tic al epistemologiei, concepţiile neo-transcendentaliste (aducînd noi garanţii meta-epistemologice: auto-reflexivi­ tatea ştiinţelor structurale) nu prezintă încă o suficientă dC'schidere spre o viziune istorică, dinamică şi contex­ tuală (la nivelul cel mai profund, al normelor şi stan­ dardelor de raţionalitate şi legitimitate ale ştiinţei).

1.4 .

. ,ECHILIBRUL

REFLECTIV"

ŞI TEMEIURILE EPISTEMOLOG IEI Dacă vom compara atent natura neo-transcendenLalîs­ mului cu întemeierea transcendentală kantiană a posibi­ lităţii ştiinţei vom observa o deosebire care situează programele contemporan(' i n t r-un alt cadru de gîndire fi­ losofică; intemeierea ştiinţei .5i a filosofiei cunoa�terii căutată de C.-F. von Weizsăcker sau P. Lorenzen nu este una apriorică şi absolută, ci una comparabilă mai degrabă cu diferitele viziuni ale "auto-fundării" ştiinţei propuse - de la Quine la Gonseth - în perioada actuală. După cum se ştie92, Kant nu a intenţionat să descopere doar, intr-o "activitate de ordinul doi" care se situa pa­ ralel demersului ştiinţei, presupoziţiile ştiinţei newto­ niene în sensul de "adevăruri asupra ştiinţei newtoniene"; presupoziţiile căutate nu erau doar temeiuri logico-me­ todologice (refuzarea cărora ar periclita ştiinţa newto­ niană), ci presupoziţii categoriale ale experienţei "de­ duse�• din unitatea sintetică a apercepţiei; "analiza" trans­ c.em!entală nu se identifică cu "metoda analitică" l a care se refereau creatorii ştiinţei moderne (Galilei, Newton), şi ale cărei "defecte" logice fuseseră diagnosticate exaC't deja de Produs. Presupoz iile sint descoperite "potrivit unei metode anumite", şi tocmai "această metodologie specifică a 'descoperirii' lor distinge filosofia de ştiinţă"(!·>_

�ţ

�2 Vezi K. Bagrhi, Kant's Enquiry and Transcendental Anaiv in 5. lnternationaler Kant-Kungress, Akten 12, Mainz, Hlll l,

sis,

Bonn, Bouvier, M Ibidem,

44

p.

p.

783 ş.u.

783.


Ele se dezvăluie într-o anaHză reflexivă, dar analiza transcendentală înseamnă mai mult decit auto-reflexivi­ tatea ştiinţei; "ceea ce distinge analiza reflexivă trans­ cendentală de analiza reflexivă non-transcendentală (dacă o putem numi astfel) este înţelegerea pe care ea o oferă asupra conceptelor (în termenii cărora noi intcrpretăm expeiîenţa) ca implicate in procesul autoclarijicărH subiectului însuşi în cadrul înţelegerii experienţei . Cînd, în reflexia transcendentală, devenim conştienţi de presupoziţiile experienţei, acestea din urmă sînt înţelese ca presupoziţiile pe care

noi l e formulăm pentru a ne

face clară experienţa . Astfel, analiza transcendental­ reflexivă este un proces prin care, în cadrul clarificărH experienţei,

conştiinţa

clarificatoare

dobîndeşte

un

nou

punct de vedere, adică pundul de vedere al subiectului din care cunoaşterea sau experienţa asupra lumii pot fi

sau analizate. In măsura in care dobîndeşte efec­ tuare şi nu doar o înţelegere a presupoziţiilor concep­

lnţdese

punctul de vedere al subiectului, ea este un gen de

t u ale ale experienţei, ca urmare nu doar o activitate de ordin secund"94, Tocmai de aceea - î n concepţia autoru­ lui citat - filosofia ştiinţei, ca activitate reflexivă, nu se identifică cu analiza transcendentală: reflexia trans­ cendentală nu este simpla "descoperire" a presupozi�!Ior experienţei. Ca urmare , · în cadrul filosofiei contemporane a ştiinţei programele nea-transcendentale pot fi conside­ rate o variantă ,.slabă"

a deschiderii metodologiilor

la

ştiinţă, l a experienţa ei istorică.

I n variantele ei .,tari", eliberate de "punctul de vedere presupoziţionist"ll\ epistemologia deschisă

la

experienţă

evoluează şi se auto-validează într-un raport reflectiv cu ştiinţa. Aşa cum arăta F. Gonseth, "pentru a avea ::;ansa de a fi admisă de cercetător, o filosofie a ştiinţei ar tre­ bui deci să fie generată de cerce.tare, găsindu-şi in cer­ cetarea pe care o însoţeşte şi în propria sa cercetare ga­ ranţiile progresului. O filosofie care ar satisface aceste exigenţe ar reprezenta ea însăşi un moment al

cercetării,

!>4 Ibidem, p. 784-785. 9� Vezi D. Shapere, The Characte-r of Scienti.fîc Change, 1n Nickels (ed.), Scîentific Dîscovery, Logic amt Rationality, Dordrecht, Reidel, 1980.

Th.

45


s-ar încorpora ca momentul reflexiv a1 acesteia din urmă"96_ Caracterul istoric şi evolutiv al cunoa;;tedi atinge - în această perspectivă - toate nivelurile şi "universurile" ştiinţei, ale cunoaşterii in general. Şi în domeniul meto­ dologie şi filosofic revizuirea fundamentelor în vederea unui pro[!res ulterior descinde- pînă la ,Jocurile comune ale cercetării .<] tiinţifice (în cadrul doctrinei prealabile a cunoaşterii ştiinţifice) şl pînă la ideile cele mai funda­ mentale asupra realului şi asupra mijloacelor cunoaşterii lu �''97• Ca urmare, o filosofie a ştiinţei n u se mai poate constitui cu intenţia detectărîi unor ptesupoziţii - lo­ gice, metodologice, conceptuale etc. - absolute, invaria­ b�le, neistorice. Statutul epistemologiei însăşi se deter­ mină, pe această bază, altfel. "Consideraţiile metodolo­ gice se intemeiază pe elementaritatea locurilor comune ale cercetării. Concepţiile metodologice se dezvoltă .şi ele ca urmare a evoluţiei metodelor şi a cunoaşterii ştiinţi­ fice. Progresul lor iluminează retrospectiv .si confirmă legitimitatea propriilor puncte de plecare. Intr-un cu­ vînt, statutul metodologiei îmă�i �e afirmă, î n cadrul exerciţiului, ca fUnd u n statut de elementaritate şi înain­ tnre"lls. Modelul relaţiei dintre epistemologie şi ştiinţă pe care-I considerăm apt să elaboreze aceste idei abstracte privind statutul teoriei ştiinţei este acela al realizării unui ,.echilibru reflectiv" in cadrul fiecărui tip de acti­ vitate .ştiinţifică (ce poate fi descris printr-un sistem de ,,categorii tematice") între :;; t iinţă şi reflecţia ei episte­ mologică. El se poate inspira din fundarea reciprocă a principiilor logice şi a practicii deductive, a inferenţelor particulare printr-un proces reciproc, progresiv, cu echi­ libre stabile caracteristice unui "tip de logică" (clasică, intuiţionistă etc.)!f9. In acest sens, epistemologia însăşi, ca doctrină a principiilor şi presupoziţiilor cunoaşterii, a normelor şi standardelor ei de legitimitate şi raţionali-

R.

l<i F. Gonseth,

Pi1ilosophie des Sciences:

�ru.e

d'ensemble,

In

Klibansky {ed.), Philosophy in tlte Mid-Century. A . Survey, Firenze, La Nuova Italia Editrice, 3 ed., 1967, p. 194.

'" Idem. '"" Ibidem, p.

2G:J

'��" Vezi: N. Goodmnn, Fact, Fiction and Forecast, Cambrldge/ Mass., Harvard Univ. Press, 1955; D. Prawitz, Intuîtionistic Lo­

gic: A Philosophical Provocation, in Institute International de Phi­ losophie. Entretiens de DilsseldOTf, 1978.

46


tate, se va "alinia" ştiinţei în procesul "învăţării din ex­ perienţă". · Ideea auto-corectării ştiinţei şi a reflecţiei epistemologice î n cadrul unui tip determinat de activi­ tate ştiinţifică, presupunînd o viziune organică şi sistc­ mică asupra corpului cunoaşterii, permite ieşirea într-un mod constructiv din impasul regresului l a infinit în care se află epistemologiile fundaţîonale aprioriste. Acest punct de Yedere asupra relaţiei dintre ştiinţă şi epistemologie îşi află analogii în maniera justificării principiilor gene­ rale ale inferenţei (N. Goodman, I . Scheffler, D. Pra­ witz ş.a.) sau in intemeierea principiilor generale ale "teoriei echităţii" a lui J. Rawls. El poate fi formulat In general î n felul următor: "nici practica, nici teoria nu au prioritate, ci ambele se întemeiază reciproc. Reflecţia noastră teoretică care formulează principiile generale în­ cearcă să facă inteligibilă practica noastră şi poate con­ duce la revizuiri ale practicii, dar, convers, practica poate fi mai tare decît o teorie propusă şi teoria poate fi respinsă ca incapabilă pentru a explica practica reală. Practica noastră reală şi teoriile asupra ei trebuie modi­ ficate pînă cînd cele două niveluri îşi corespund reciproc în ceea ce Rawls numeşte un echilibru reflectiv" Joo . I n această perspectivă, garanţiile la care poate re­ curge epistemologia nu se mai identifică pur şi simplu cu anterioritatea şi autonomia logicii în raport cu <;tiinţa şi experienţa, invocate de teoria analitică a cunoaşterii ştiinţifice. Spre deosebire de epistemologia empirist-ana­ litică (căreia i se poarte aplica teza lui Quine: "0 între­ prindere principală a filosofiei este explorarea presupo­ ziţiilor; iar presupoziţia est€ o relaţie logică. Nu este de mirare atunci că logica, deşi esenţială oricărei teorii, este în mod deosebit centrală filosofiei; şi nu este de mirare că progresele logicii pure pot ajuta să �e ilumi­ neze temele filosofice" 101 ) , epistemologia angajată in elu­ cidarea "normativităţii implicite" a ş1iinţei se va înte­ meia pe perspectiva conjugată a tuturor studiilor meta­ ştilnţiilce: logiCa -ştiiilţei, iStOria şi sociologia ştiinţei. Iar această normativitate' nu va fi judecată în raport cu un "concept teleologic" absolut al "ştiinţificităţii'', care ar transcende orice activitate ştiinţifică particulară, ci, a�a

1 00 O. Prawitz, op. cit., p. 2. Quine, Th.e Philosophical in R. Klibansky {ed.), op. cit., p. 3.

101 W. v. O.

Bearing of Modern Lo­

gic,

47


cum sugerează şi metodologia lui Gonseth ş.a., prin ana­ liza coerenţei interne a principiilor ei şi a coerenţei lor cu sistemul ştiinţei în cadrul căreia ele funcţionează efec­ tiv. Evident, această perspectivă a auto-fundării reflec­ tive nu poate evita complet recursul la o idee prealabilă asupra ştiinţei, care să ghideze înţelegerea consistenţei in­ terne a unui tip de activitate ştiinţifică. Aceasta nu mai este însă determinată a priori, prin argumente de tip transcendental, ci se întemeiază pe examinarea diitelor oferite de istoria, psiho-sociologia şi logica ştîinţei..'După cum ·scrie J. Ladriere, "utilizînd un vocabular fenome­ nologic, s-ar putea spune că orice întreprindere culturală (O?i, în particular, orice întreprindere ştiinţifică) este ani­ mată de o intenţionalitate constituantă, �are nu este ex­ plicită, sau care nu este în orice caz decît foarte parţial, dar care poate fi evidenţiată prin tematizare. Nu este vorba aici de o năzuinţă inconştientă, în sensul psiholo­ gic al termenului, ci de armătura internă a unui demers, de principii după care, puţi n cîte puţin şi fără a-şi da seama în mod 11ecesar, clar .)i expres, acest demers se or­ ganizează. Intenţionalitatea O]X'rantă este reglativă: în conformitate cu ceea ce prescrie ea se efectuează opera­ ţ i i le efective. Dar este esenţial să se recunoască că o ase­ menea intenţionalitate nu este niciodată dată dinainte ca un principiu pe deplin elaborat, ci ea este mereu pe cale de a se constitui. In acest sens, ea nu poate fi calificată drept u n 'a priori fondator'. Ea este u n gen de a priori, deoarece trebuie într-o anumită măsură să preceadă de­ mersurile efective, dar ea este în orice caz în întregime imanentă acestora. Ceea ce înseamnă că ea se precizează şi se restrînge pe măsură ce disciplina pe care o an.imă progresează" 1u2• Această intenţionalitate imanentă a ştiin­ ţei este .,provocată să se tematizeze" în momentele de criză din evoluţia unei discipline, cind aceasta este an­ trenată într-o transformare radicală (,.deplasare", ar spu­ ne Heisenberg) a fundamentelor ei conC€ptuale şi meto­ dologice. Această criză generează multiplicarea perspec­ tivelor fundaţionale, respectiv, a căilor pe care se prevede evoluţia viitoare. Din momentul în care începe tematiza­ rea intenţionalităţii, aceasta poate fi "reluată într-un dis­ curs corespunzător, acela al epistemologiei. Scopul unui

1�! J. Ladrie,·e, l.cs Scienccs Humaines et le Probleme de lll SC'ienti/tctte , "Les Etudes pltilosophiques", 2, Hl7ll, p. 133.


asemenea discurs nu este acela de a impune disciplinei studiate o concepţie care i-ar fi exterioară, ci de a ex­ plicita î n măsura posibilului armătura sa internă şi, even­ tual, plecînd de aici, de a o critica cu intenţia de a o ajuta să rămînă mai strict fidelă propriilor sale intenţii prufunde"lvJ. Elaborarea î n detaliu a acestui model al autofundării reflective a ştiinţei şi epistemologiei .Gf.I� .--':_xpli�itar._e_(j ,.nucleului" de interf�rJ:>nţă a planurilor cunoaşterii, a ti­ pului de teoretizare caracteristic unei etape distincte din dezvoltarea unei discipline :-;,lii nţîfice. Lucrul acesta nu se poate realiza decît într-o <"erceiare special<\ a tipologiei teoriilor, care f:,fl dezv ă l u i e \latutul tC'ot'il'i �tiinţifice ca unitate fundamentală atit dl· exprL·sil' .7i organizare a ştiinţei, cit �i de �ţnaliză .7i l'Valuare metodologică, de apre­ ciere a valori i .)i evol u ţ i ei �tiinţei 1 d . ln această direcţie converg atîl unele dintre sugestiile l u i J . Ladriere, cît şi ideile propuse de reprezentanţii aşa-numitei teze a "în­ cărcăturii metodologice a teoriilor". Astfel, pentru La­ driere, un punct de vedere pe care ne putem plasa pen­ lru a formula u n criteriu de .ştiinţificitate, deci pentru a degaja orizontul epistemologie propriu unei disclipline la u n moment dat, este acela al teoriei ştiinţifice, al "fe­ cundităţii potenţiale a unui corp teoretic de propoziţii" l0-> . Pe de altă parte, reprezentanţii tezei dependenţei de teo­ rii a metodologiilor susţin că "fiecare teorie este în sine un întreg, a cărui analiză î n componente disjuncte nu este relevantă, . deoarece toţi termenii dintr-o aseme­ nea teorie put avea semnificaţii şi criterii de factualitat.e

şi

adevăr numai î n contextul total dat de această teo­ rie"to6. Schimbarea teoriei aduce cu sine noi tipuri ale explicaţiei, noi "moduri .şi criterii ale testării", noi forme ale aplicării rezultatelor ştiinţifice etc. Se conclude pe această.bază asupra .,integralităţii

conţinutului unei teorii

şi a formelor de bază ale descrierii,

a

criteriilor de

!ac­

tualitate şi ade\·ăr, a modurilor de testare şi aplicare etc.", cu alte cuvinte, asupra "imanenţei" - la nivelul teoriiJ�J Ibidem, 10 1 Vezi

1.

p. 134. Pârvu, Teoria ştiinţifică, Bucureşti, Editura ştiinţi­

fică şi enciclopedică, w�. Ihidem, p. Hl.

1981.

10" D. Bohm, Scienco! as Perception�Communication, in F. Suppe

(L•d.), The Structur» vf Scienti!i.c lllinois Press, 1974, p. 375. 4 - lntroduc.,re ln epiole<nolo9ie

Th.eories,

Urbana,

Uni\·.

of

49


lor specifice - a standardelor metodologice: "fiecare teo­ rie cuprinde propria sa metodologie (şi istorie); adică ori­ ce schimbare teoretică introduce noi criterii de !actuali­ tate şi adevăr" I07 . O asemenea concluzie extremă în judecarea statutului epistemologiei şi al metodologiei (care induce un gen de "solipsism epistemologie") poate fi evitati"t dacă vom lua ca unitate de referinţă pentru analiza 9i formularea "e<.:hi­ librului reflectiv" nu teoria - considerat{\ individual -, ci o "entitate" de gen superior, tipul teoriei, un construct căruia îi corespunde exrtensional o clasă (detenninată "pa­ radigmatic") de teorii particulare. Tipul teoretizării sau al conceptualizării problemelor poate fi st abili t pe ba:>a unui număr de parametri i nterconectaţi, in cadrul di­ rora rolul fundamental îl joacă matematizaf('a, modalita­ tea distinctă de matematizat{' a teoriilor. Acesteia ii ("0refpunde un anumit statut epistemologie şi metodologie al teoriilor - o modalitate speci fic ă de a-şi determina obiectul, anumite criterii de "real i t at e fizică", standarde de completitudine şi consistenţă, un tip determinat al ex­ plicaţiei şi predicţiei, o anumită manier{t de intemeie.re sau justificare a teoriilor. Tipul unei teorii este de ase­ menr�a legat şi de o dinamică caracteristică a teoriilor res­ pective, de un moci distinct de evoluţie a cLmoa.5terii, iar - pe un plan superior - de obiective şi standarde de raţionalitate caracteristice. Tocmai de aceea tipul teore­ tizării poate "media" relaţia construcţiei ştiinţifice cu re­ flecţia epistemologică, întemeind conceptul de tip d e ac­ tivitate ştiinţifică, căruia îi este specific u n "l"@hilib:ru reflectiv" al "uni\"E'·rsurilor" lui : practica eft>ctivă a ştiin­ ţei 9Î "codi fi c a re a "

ei

m e lodo l o git"fi .

Recursul la perspectiva tipologlcă asupra teoriilor per­ mite -

prin

fundamentarf'a

comparate - analiza

cercetărilor

specificului

metateoretice

epistemologie

al unor

discipline ştiinţifice diferite (ştiinţele teoretice ale naturii versus ştiinţele socio-umane, de exemplu)

pc

baza iden­

tificării tipului dominant de teoretizare prezent în aceste discipline la un moment dat. În acela<;i

timp, concepţia

tipologică oferă un punct de plecare �i pentm înţelege­ rea problemei "meta-criteriilor" raţionalitate. m J.

cit.,

50

p.

Acestea

sînt

de

necesare

">;tiinţifi.dtate" pentru

Bub, Reply to Profe.1·sor Causey, in F. Suppe (ed.),

408.

sau

explicarea op.


"progresului la scară mare'' al Cl!UOa';ilerii ::;tiinţifice. După cum am arălat i11 altă parte10\ succesiunea - în cadrul t..·voluţiei istorice generale a unei discipline ştiinţifice <:: u nor tipuri de teorii, în cadrul căreia are loc o recon­ sl.rucţie dar şi o subsumare progresiYă a vechilor struc­ turi şi exigenţe unor patternuri de teoretizane din ce în ce mai complexe potrivit unui principiu de corespondenţă metateoretică, oferă un criteriu general p2ntru a deter­ mina "maturizarea epistemologică a cunoa>_;terii", a resJJo •c· tiYului domen i u . I n felul acesta se respinge unele concluzii relatidste la care condun· .,încărcăturii m0todologice a teoriilor", >_;i se poate fun damenta un me­ t.a-criteriu care să "dirijeze" ordonar('a ·':ii funcţionarea criteriilor "imanen le" fiecărui tip ckkrminat de teoretiAcesl eriteriu cere să se identifice linia progresului disci pline cu aceo2a a sporirii gradului de organi­ zare, integno·e yi ailtonomie al teoriilor d . El corespunde f'senţialmcnte cu .,ipoteza meta-epistemologică" propusă de J . LadriCre: "Orice criteriu de ştiinţifidtate (sau orice '>istem de criterii de .)tiinţificitate) este comandat de o ,,x.igenţă fundamentală, caracteristică demersului �tiinţi­ fic, care-i impune să înainteze în sensul cre>_;terii puterii integratoare a teoriilor. într-o manieră mai precisă, at.-eastă ipoteză sugerează că există de fapt u n meta-cri­ teriu de !)tiinţificitate, care ar avea forma următoare: criteriile de ştiinţificitate adoptate (intr-un mod implicit sau e x p l i c i t) dC' că tre o disciplină .)Liînţifică trebuie să :mpună teoriilor elaborate de aceasta condiţii semantice '> i condiţii de aden·are care ar fi de natură să fovarizeze sporirea capacităţii auto-organizatoare a corpului de pro­ poziţii constituit de aceste teorii. Prin capacitate auto­ organizatoare se înţelege aici capacitatea unui corp de propoziţii de a asigura şi de a adînci progresiv prin pro­ priile sale resurse atît coerenţa sa internă (nu în sensul simplu de non-contradicţie, ci în sensul interdependen­ te� E'lementelor sale) cît şi ceea ce s-ar putea numi com­ petenţa sa, adică puterea sa explicativă şi puterea sa an­ ticipativă cu privire la realitatea accesibilă investiga­ ţiei"1%. Cu alte cuvinte, meta-criteriul epistemologie tre­ buie să asigure "ameliorarea calitativă a eficacităţii epislllll Vezi 1. Pârvu, Teoria ştiinţifică, Editura ştiinţifică şî en­ ,-[(-�opedică, 1981, Capitolul I X , Tipurile şi mode le le fundamen­

tal<' ale teoriilor ştiinţifice. IJ!I J. I.adriere, op. cit., p. 148.

51


temice a teoriei" precum �i a capacităţii ei de a "con­ tr>Jla universul fenomenal" l 1 0• Tocmai în acest sens se pot dezvălui mai profund n a t , 1 ra şi rolul epistcmologiei. Ea este implicată astfel atit h elucidarea criteriilor imanente tipurilor de ieore­ tizan', în controlul "coerenţei interioare" a unui tip de­ tenn i n <tt de activitate ştiinţifică pe baza "echilibrului re­ flectiv", cît şi - pe u n plan mai înalt - în orientarea ştiinţei spre asemenea demersuri capabile să-i extindă propria sa "competenţă'', să-i sugereze "re"ursele teore­ tice" disponibile clar să-i şi controleze "gradul de adec­ vare" (în acord cu constrîngerile coerenţei, competenţei şi restructurabilităţii) în vederea autoreglării progresului general al cunoaşterii. Epistemologia trebuie astfel -:ă conducă modurile generale de "reorganizare strategică" a ':'Unoaşterii în intenţia eYoluţiei ei viitoare optime, a "f'mcţionării sale după un statut din ce in ce mai auto­ nom ţ;l a asigurării d i n ce in ce mai eficace a propriei sale creşterî . 1 1 1 . Acest tip de epistemologie nu se poat€ va­ lida însă, la rîndul lui, prin apd la o singur{t perspectivă metodologică sau printr-un c[('mers a priori, speculativ. Ea presupune coordonarea şi integrarea tuturor rezulta­ telor disciplinelor care au ca obiect de studiu �tiinţa ca fenomen de cunoaştere. După cum vom vedea într-un ca­ pitol unnător, î n perioada actuală există pentru prima oară motive puternice pentru a spera în posibilitatea in­ tegrării pe o bază categorială unitară a tuturor acestor perspective meta-ştiinţifice, a constituirii unor noi ga­ ranţii de legitimitate a programelor epistemologice.

11� ldcm III

Jbllle/11, p

52

H9


Capitolul 2. CONVERGENŢA METODELOR ŞI A PERSPECTIVELOR DISCIPLINARE IN METAŞTIINŢA ACTUALA

2.1.

DE LA PLVHALISM LA UNITATE

Diversitatea .5i complemC'ntaritatca abordărilor teore­ tice şi metodologict> care au dominat evoluţia recentă a epistemologiei pot fi dl•pă ..."ite printr-o abordare integra­ tivă la nivelul dh;ciplinclor care au ca obiect de studiu ştiinţa ca fenomen de cunoaştere: filosofia ("logica") ştiin­ ţei, istoria ştiinţei şi sociologia ştiinţei. Tendinţa tot mai accf'ntuată a convergenţci modelelor în metaştiinţa con­ temporană însoţeşte un proces analog de integrare, prin dezvoltarea cercetărilor de tip interdisciplinar, la nivelul ştiinţei, proces ce constituie una dintre manifestările "sti­ lului'' de gindire sintetic, integrativ din cunoaşterea ac­ tuală. TransfonnărHe conceptual(' ·'ii metodologice profunde in care este angajată epistemologia contemporană, şi care reflectă la nivc!ul metateoriei tipul de conoeptualizare a problemelor dominant in activitatea '?tîinţifică actuală, sînt marcate de: rena<;-terea interesului pentru aspectele istorice şi dimensiunea dinamică a ştiinţei; abordarea .,empirică", nespeculativă a problemei cunoaşterii; for­ mularea unor contexte explicative, a unor cadre şi sis­ teme de analiză şi de reconstrucţie a ştiinţei mai cuprin­ zătoare etc. Ca urmare, asistăm la introducerea in reflec­ ţia epistemologică a unor noi aspecte ale ştiinţei (prag­ matice,

istorice, socio-profesionale), a componentelor şi

nivelelor ei "tematice", a infrastructurii filosofice, a cu­ noaşterii "tacite" etc. Unificarea profundă a diferitelor perspective de analiză in care au fost tratate anterior aceste aspecte ale ştiinţei este esenţial corelată cu ten­ dinţele de abordare intcrdisciplinară a problemelor epis­ temologice: · Dintre cauzele care impun deplasarea spre interdisci­ plinaritate în studiul contemporan al ştiinţei semnalăm

53


ca mai semnificative următoarele: (1) obiectele înSe)i cer­ cetate în ştiinţa contemporană prezintă o complexitate de organizare şi structură care face necesară conjugarea unor multiple perspective de analiză; "totalităţile complexe" sau "entităţile multinivclare", cum sint adesea numite asemenea obiecte ale cunoaşterii de un tip nou de com­ plexitate, cum ar fi sistemele organice, sociale, culturale, limbajul, cosmosul, meditll <tiilbiant ş.a., sulicită prin în­ su�i caracterul lor de sisteme dinamic-evolutive, de "en­ tităţi istorice evolutive" depăşirea abordării analitice, uni­ disciplinare1; (2) pe de altă parte, logica intern:\ a df'z­ voliării ştiinţei manifestă o tendinţă cte- unificare a dis­ ciplinelor, de transformare, pe măsura maturizării lor, a �tiinţelor unidiscîplinare în ştiinţe multidisciplinare2; (3) integrarea tot mai profundă a ştiinţei în toate- sferele vie­ ţii economico-soc·iale cere, la rîndul ei, o viziune "tota­ lizatoare" asupra noilor dimensiuni ale ::>tiinţei; o aseme­ nea viziune este reclamat{\, în acest s0ns, de creşterf'a influenţei "cadrelor sociale" ale cunoaşterii asupra dez­ \'oltării ştiinţei; (--1) "tchnicizarea" şi inst. rumentalizarea profundă a practicii sociale şi a practicii cognitive im­ pune, prin însăşi natura tehnicii ca o "a('tivitate- totaliza­ toare" (ce subsumează domenii diferite), o convergenţă a perspectivelor disciplinare metaştiinţifice; (5) unitatl'a dintre "ştiinţa pură" şi "ştiinţa aplicată", dintre discipli­ nele teoretice fundamentale şi cele experimental-aplica­ tive a condus, de asemenea, la considerarea, pe lîngă as­ pectele structurale şi a celor pragmatic-sociale ale ştiinţei; (6) ,.istoricizarea" �tiinţei, evidenţierea pregnantă a di­ mensiunii istorice a ·'!tiinţei actuale solicită de asemenea participarea, alături de filosofie, a istoriei ştiinţei la ana­ liza "faptului ştiinţific"; (7) trecerea în cunoa'iterea con­ temporană la formularea unor teorii cu un grad înalt le organizare structurală, "teoriile organizaţionale", des­ chise la mediu şi .,istorie", a generat preocuparea pentru găsirea unor "căi de comunicare interdisciplinară" între domeniile metateoriei contemporane. Toate aceste ten­ dinţe ale eYoluţiei ştiinţei contemporane au indus astl Vezi în aC('St sens modl•lul cosmogonic aC'tual (C. F. von \Veizsăckt>r, Sehmidt) sau ipoteza auto-Drganizării evolutive a ma­

teriei (l\f. Eigt'll) � Vezi R. Rădukţ, CCvolutirm des 5cierlC'es unidisciplinaires vers les st•ienc•'s inwrc/iseiplînairt'S, in Trudi Mejdunarod­ novo Konuressa po Istorii Nauki, Procecdings, l\toskwa, Nauka, 1974.

54

I,

Xlll


fel la nivelul epistemologiei necesitatea construirii unei imagini sintetice, integratoare, capabilă să depăşească pluralismul şi lipsa de comunicare şi continuitate între diferitele abordări şi şcoli de gîndire în studiul ştiinţei. Pluralismul actual al studiului filosofic .al stiintei se exprimă - a.<:a cum am văzut - în diversitatea tema­ tică (sînt examinate astfel, relativ independent, structura logkă, dinamica şi devenirPa istorică sau mutaţiile con­ ceptuale survenite în progresul cunoaşterii, aspectele sa­ eia-psihologice etc.) şi metodologică (sînt utilizate în cer­ cetarea �tiinţei metodele: analizei formalizante, istorica-cri­ tice;· experimentale, sociologice) a abordărilor epistemo­ logicc contemporane. Acest pluralism al filosofiei ştiinţei îşi avea originilE' intr-o anumită stare a evoluţiei ştiin­ ţei, in pluralitatea metodelor pe care ştiinţa modernă le reclamă în studiul obiectelor ei, precum şi - la alt ni­ Yel - in tematizarea epistemologică a unor .aspecte dife­ rite, complementare ale activităţii ştiinţifice complexe (structura produselor ei finite, limbajul şi formele de ex­ presie, cadrele socio-instituţionale, metodele etc.), sau a unor tipuri de teorii, precum şi în sursele filosofice ge­ nerale care au inspirat constituirea diferitelor metodolo­ gii. Multe dintre tendinţele care au accentuat divergenţa domeniilor meta�tiinţei au fost generate şi de unele ne­ înţelegeri, de exagerarea sau "dramatizarea" unor deose­ biri de ordin "1dmic", particular (cum s-a petrecut de exemplu în {'azul opoziţiei dintrL' Popper .<;>i Carnap în interpretarea logicii inductive şi a probabilităţii). Fără a nega rolul pozitiv pe care 1-a avut în dezvoltarea meta­ ştiinţei contemporane această stare de pluralism episte­ mologie, nu trebuie totuşi să-i exagerăm semnificaţia, ci, urmărind oarecum linia istorică firească a "oscilării" fi­ losofiei ştiinţei între etapele de pluralism ',;Î unitate, să identificăm acele tendinţe convergente din evoluţia ac­ tuală a epistemologiei. Cristalizarea unor elemente care prefigurează o vii­ toare sinteză, prin depăşirea pluralismului şi a "conflic­ tului interpretărilor" (mascat uneori prin "sincronizări diplomatice" ale punctelor de acord, izolate din contex­ tele lor) !'ii realizarea unei cooperări active a direcţiilor fundamentale constituite în studiul ştiinţei·\ pare a fi un ' Vezi I . PârVll, Premise pentru o perspectivă interdisciplinară in teoria ştiinţei,· în voi. Interdisciplinaritatea in ştiinţa contem­ poranii, Bucureşti, Editura politică, 1930.

55


fapt cu totul remarcabil în dezYoltarea actuală a filoso­ fiei şi metodologiei ştiinţei. Noua "sinteză productivă" (cum prefera să o numească E. W. Beth) în epistemologie este pregătită şi condiţionată atît de constituirea unor in­ strumente şi metode de analiză logică mai suple şi mai relevante (semanticile teoriilor empirice - K W. Beth, B. C. van Fraassen, M. Bunge, F. Suppe; "teoria istorică a referinţei'' - K. Donnellan, S. Kripke, H. Putnam; teoria informaţiei semantice - R. Carnap, Y. Bar-Hillel, J. Hintikka; axiomatizarea ansamblistă a teoriilor empi­ rice - P. Suppes, J. D. Sneed; teoria logică a deciziei ra­ ţionale: logica epistemică, logica indnctivă "locală" ş.a.), cît şi prin identificarea mai exactă a nucleului de bază al divergenţelor din epistemologia actuală - problemele vi?.înd natura ştiinţei în general, metoda ei, condiţiile şi normele dP raţionalitate şi obiectivitate ale cunoaşterii, rolul şi relaţia reflecţiei epistemologice cu construcţia efectivă a ştiinţei Convergenţa abordărilor disciplinare poale fi urmărită in toate domeniile teoriei actuale a ·'itiinţei, deşi cel mai pregnant ea se manifestă în cadrul filosofiei ştiinţelor teoretice ale naturii. Se pot remarca unei(• asp,'cte de con­ vergenţă a perspectivelor metateoretice şi în fundamen­ tele matematidî, atît prin programele şi punctele de ve­ dere care înce-arcă o sinteză a tendinţelor fundaţionale clasice (L. Henkin, E. Brieskorn), cît şi în lucrările lui I. Lakatos în care "logica descoperirii" este dublată de perspectiva istorică asupra evoluţiei conceptelor şi meto­ delor matematice4. ln semantica logică şi filosofia limba­ jului, in special prin contribuţHJe lui H. Putnam şi S. Kripke, s-au făcut pa;;i importanţi in direcţia depăşirii perspectivei formal-idealizate d<:> tip carnapian, pentru integrarea în studiul semnificaţiei (fie în raport cu limba­ jele artificiale şi ştiinţifice, fie pentru cele naturale) a dimensiunii istorico-pragmai.ice şi a rolului contextului social. Cum am spus însă, elementele cele mai semnlficative pentru o abordare metateoretică interdisciplinară sînt prezente în epistemologia ·'?tiinţelor factuale. Această con-

Foundations for Mathematics, nr. 5; E. Bril'Skorn, U0€1' Otte (Hrsg.), 111athematikeT ' 1974; 1. Lakatos, Pruu] s 1976.

' Vezi: L. Henkin, Mathematical ,.Am. Ma . Munthly", vol. 78, a t in der Mathematik, în M. die Math('motik, Berlin, Springer, Rejutution.,, Cambridge U. P.,

til die lJi lek ik

iiber

a1ld

'"

1971,


vergenţă are un impact direct asupra marilor orientări programatice şi metodologice din filosofia actuală nemar­ xistă a :;tiinţei, teoria analitică (reconstrucţionistă) şi fi­ losofia istorică a ştiinţei. Acestea se aflau pînă de curînd, atit tematic cît �i metodologie, într-o vădită opoziţie. Epis­ temologia logic-analitică (Carnap, Hempel, Reichenbach, Supp('S, Stegmiiller ş.a.) se concentra aproape exclusiv asupra aspectelor structurale ale produselor finite ale cercetării (teoriile, ipotezele, explicaţiile etc.), sau asupra demersurilor cunoaşterii reţinute doar la nivelul "proiec­ ţiei" lor lingvistice (măsurarea=,,metrizarea" >?.a.), încer­ cînd să le reconstituie logic riguros în vederea validării pretenţiilor lor epislemice. Orientarea istorico-critică (Hanson, Toulmin, Kuhn, Polanyi, Feyerabend ş.a.ş., cu­ noscută şi sub numele de "Noua filosofie a ştiinţei", se constituie ca o reacţie critică la adresa empirismului lo­ gicist, concentrîndu-se asupra aspectelor diacronice, isto­ rice ale ştiinţei, asupra devenirii şi schimbării teoriilor, aspecte pe care le studiază într-un cadru metodologie mai complex, prin apel la instrumentele istoriei ştiinţei, psihosociologiei cunoaşterii etc. După cum vom vedea, atît ca urmare a "sofisticării" instrumentelor de analiză lo­ gică, care au devenit capabile să "acopere" şi temele di­ namicii ştiinţei, cît şi prin evoluţia istoriei şi sociologiei ştiinţei, .s-au creat premisele unei apropieri a acestor două direcţii programatke fundamentale ale filosofiei actuale a ştiinţei.

2.2.

MUTAŢII IN

SEMNIP"ICATIVE

FILOSOFIA

ŞI

ISTORIA

ŞTIINŢEI

Opoziţia acestor orientări din metaştiinţă este conside­ rată adesea rezultatul unei centrări pe o anumită disci­ plină care studiază ştiinţa: logica ştiinţei, respectiv isto­ ria şi sociologia ştiinţei. Trebuie să observăm însă că in ultimii ani s-au intensificat simţitor elementele de con­ vergenţă ale acelor ramuri specializate ale metaştiinţei (cu obiective, paradigme, instrumente şi metode distinc­ te, corelate unor grupuri profesionale cu identităţi pro­ prii) cunoscute în tratările "academice" instituţionalizate sub numele de filosofia ştiinţei (centrată pe studiul struc­ turilor cognitive ale ştiinţei),

istoria ştiinţei

(considerînd

ştiinţa sub aspectul evoluţiei ei istorice complexe) şi

so-

5T


ciologia ştiinţei (preocupată de studiul ştiinţei ca activi­ tate socială specifică), ramuri in care studiul cunoaşterii ştiinţifice s-a constituit cel mai eficient şi care au repre­ zentat sursele marilor sinteze epistemologîce contempo­ rane. Se poate vorbi astfel de o "deplasare" care a antrenat toate cele trei "continente" ale meta'?tiinţei. După cum s-a spus3, corelaţia acestor trei discipline a existat şi în trecut, ea nu reprezintă ceva cu totul nou. Nouă este însă tendinţa depăsirii caracterului oarecum doar "implicit�<; al acestor corelaţii, de preluare organică, la nivelul struc­ turilor proprii fiecărei discipline, a conceptelor şi modu­ rilor de gindire din celelalte domenii, de constituire a unui cadru conceptual unitar. In acest s�ns, filosofia (lo­ gica, sau teoria) ştiinţei a devenit tot mai interesată de aspectele istorice ale ştiinţeifi. În primul rînd, filosofii :')tiinţei au dt•venit mai preocupaţi de istoria ştiinţei ca sursă pentru formularea, justificarea şi critica tezelor lor epistemologice; în al doilea rînd, epistemologii au rea­ lizat într-o măsură tot mai mare istoridtatea evaluării teoriilor ştiinţifice, faptul di atitudinea oamenilor de �tiinţă faţă de o teorie depinde şi de originea, evoluţia anterioară şi dezvoltarea ei viitoare anticipată7 (această realizare echivalînd cu "subllnierea rolului pe care is­ toria ştiinţei îl joacă în ştiinţa însăşi"8); în fine, filosofii �tiinţei au devenit mai preocupaţi de istorla propriei lor discipline, de dezvoltarea istorică a dodrlnelor ei, con­ stituindu-se astfel o "nouă istoriografje a filosofiei ştiin­ ţei", al cărei program explicit a fost formulat de L. Lau­ dan9.

5 Vezi N. Stehr, Zur Soziologie der Wissenscho[tssoziologie, in "Ki:ilner Zeitschrift fi.ir Soziologie und Sozialpsychologie", Sonder­ heft 18/1975, Wissenschaftssoziolvgie, Hrsgs. N. Skhr und R KO­ nig, Opladen, Westdeutscher Verlag. 6 Vezi M . Finocchiaro, The Uses of History in the Jntl'rpreta­ tion of Science, "The Rcvue of Metaphysics", voi. 31, nr. 1, 1977. 7 Vezi Er. McMullin, The Fertility of Theory and the Unit of Appraisal in Seience, în R. S. Cohen et al. (eds.}, Essays in ·"'Je­ monJ of lmre Lokatos, Dordrecht, Reidel, 1976. 8 l\1. Finocchiaro, op. cit., p. 93. 9 Vezi: L. Laudan, Science and Hypothesis, Hi.storical Essays on Scientijic Methodalogy, Dordrecht, Reidel, 1981 (în special cap. 2, The Sources of Modern Methodology); J. J. Kockelmans, Phi­ losophy of Science. The Historical Back•Jround, New York, Free Press, 1968. 58


Ca urmare a acestei transformări se modifică treptat şi structura, ponderea relativă a problematicii filosdiei ştiinţei; dacă pînă de curînd problemele principale ale fi­ losofiei ştiinţei erau: justificarea inducţiei, structura ex­ plicaţiei, confirmarea sau falsificarea ipotezelor, statutul metodologie al conceptelor teoretice ş.a. - generate esen­ ţialmente de viziunea "statică" asupra ştiinţei -, acum problemele centrale devin: revoluţiile .ştiinţifice, progre­ sul, dinamica ·'?i raţionalitatea ştiinţei, relaţia ,,cadrelor sociale"

ale

cunoa·;tcrii cu conţinutul şi structurile cog­

nitive ale ştiinţei, comunităţile disciplinare şi rolul "an­ gajamentelor" lor în constituirea .şi promovarea unui tip de activitate ştiinţifică, rolul valorilor în acceptarea unui drum de cercetare etc. 1n acest fel, filosofia ştiinţei tinde să depăşească tem�lica sa tralliţională, abordată în spiri­ tul cercetării sincronice a teoriilor şi a altor componente structurale ale cunoaşterii, pentru a include intr-un ca­ dru conceptual lărgit aspectele diacronice şi conexiunile sociale ale fenomenului istoric al cunoaşterii de tip ştiin­ ţific. Tendinţa de a se interoga asupra problemelor isto­ rica-sociale privind ştiinţa este corelată, pe de altă parte, cu faptul că epistemologia contemporană

a

înţeles

aparţine naturii celei mai profunde a ştiinţei faptul de a fi proces (,.Ceea ce face ca ştiinţa să fie raţională şi em­ pirică este tocmai modul în care progresează", spune Pop­ per'0), entitate istorică ce evoluează în contexte

sociale­

determinate �i

in

fice. Pentru

şe înţelege raţionalitatea ştiinţifică este ne­

a

forme de organizare instituţională speci­

cesară cunoaşterea istoriei şi a sociologiei ştiinţei11.

Un

număr din ce în ce mai mare de epistemologi nu recu­ nosc doar "determinarea istorică a teoriilor ştiinţifice prin obiective şi scopuri ale practicii social-istorice, dar sub­ liniază in mod deosebit rolul hotărîtor al acestei deter­ minări în dezvoltarea ştiinţei, considerată ca

o

parte in­

tegrantă a dezvolti:lrii istorice a societăţiil2• w K. Pop]Wr, Adevăr, raţionalitate şi progresul cunoaşterii ştiinţi.fice, în vol. Logica ştiinţei, Editura politică, 1970, p. � 00. _ 11 Vezi J. D. Snced, Philosoplttcal Problems in the Empirwat Sdence of Scicnce: A. Formal Approach, "Erkenntnis", 1 0 (1976). 12 S. N. Smirnov, External Diversity and lnternal Uniformity of Scientific Growth, ".1\cta Philosophica Fennica", 30 {1979), nr. 2�4, p. 1 0 1 .

59


Fără a le opune reciproc, cum face J. Mittelstrass13, re­ cunoaştem totuşi semnificaţia motivelor semnalate de el pentru atracţia manifestată de epistemologia actuală faţă de istoria ştiinţei ca disciplină relevantă filosofic, pentru recursul la istoria ştiinţei în cadrul reflecţiei metateoretice actuale: (1) teoria ştiinţei a fost cuprinsă şi ea - după filosofia ştiinţelor umane- de o "con� tiin­ ţă istorică", de înţelegerea ştiinţelor "exacte" ca un "re­ zultat istoric al muncii umane", nu numai ca un ansam­ blu al (Vno�tînţelor valide din manualele' actuale; (2) o altă cauză se află într-o "constelaţie epîstemologică in­ ternă", în faptul că "în cadrul unei arhitectonld generale a genezei şi justificării teoriilor, reflecţiile istorico-ştiin­ ţifice trebuie să preia anumite funcţii de întemeiere". Această ultimă tendinţă (care înlocuieşte - în faţa pro­ blemelor fundării ştiinţei - apelul la .,eforturile de în­ temeiere metodic orientate>" cu un "recurs la dezvoltările factuale") trebuie corelată cu aceea a pdrăsirii .,funda­ mentalismului" epistemologie: "pretutinder..i acolo unde în teoriile clasice ale cunoa�terii sau �tiinţei � încerca să se apeleze la o cunoa�tere fundamentală, care se considera că ar p0rmite un 'început' sigur al ştiinţelor, se apreciază astăzi că un asemenea recurs este inadmisibil din punct de vedere metodic si in locul lui se trimite la drumul fac­ tic al formării teo"riilor". În felul acesta, după Mittel­ strass, la baza apelului epistemologie la istoria �tiinţei se ascunde o criză a "conceptului întemeierii"14, criză ce ar putea fi depăşită, după teoria comtructivistă a ştlinţei, aşa cum am văzut, prin părăsirea modelului unic, deduc­ tiv al fundării cunoaşteriits. Extinderea tematică şi conceptuală a filosofiei �tiinţei prin cuprinderea explicită a dimensiunii socio-istorice a ştiinţei (impulsionată, pe lîngă factorii enumeraţi la in­ ceput, şi de rezultatt'le din unele discipline ştiinţifice fun­ damentale) a determinat şi sporirea "relevanţei empirice" a modelelor reconstrucţiei raţionale a ştiinţei, apropierea lor de istoria şi dinamica reală a formaţiunilor efective

13 J. Mittel�trass, Historische Ana�yse und Konstruktive Be­ grilndung, in Konstruktionen versus Positionen, Band II, p. 256--258. H Ibidem, p. 257-258. 1� Vezi şi J. Mittelstrass, PTolegomena zu einer konstruktiven Theorie der Wissenschaftsgeschichte, in J. Mittelstrass, Die MOg� Uchk.eit der Wisscnschaft, Frankfurt, Suhrkamp, 1974. 60


ale ştiinţei. Această restructurare tematică a teoriei ştiin­ ţei, aflată în curs de desfăşurare, a avut la început, ca urmare inevitabilă, o pi:irăsire temporare a standarde­ lor de rigoare �i analiză ale filosofiei logiciste a ştiinţei. De-abia în ultimii ani - aşa cum vom arăta - s-a reu­ ?it să se recîştige parţial nivelul anterior de rigoare in cadrul studiilor asupra dinamicii şi progresului ştiinţei prin tratarea unitară a structurii şi evoluţiei teoriilor .)tiinţifice. Orientarea istoristă şi socio-pragmatică din filosofia :ştiinţei este prezentă în operele unor epistemologi ca N. H. Hanson, St. Toulmin, P. K. Feyerabend, Er. McMullin, L Lakatos, M. Wartofsk)-', M. Ilessc, sau ale unor oameni de ştiinţă care au formulat mockle sau interpretări sis­ tematice ale evoluţiei .)i structurii ştiinţei, cum sînt W. Heisenberg, C.-F. von Weizsăckcr, L. E. J. Brouwer, N. Chomsky, l'. Lorenzen, E. Mayr ş.a. O evoluţie extrem de semnificativă s-a desfăşurat în ultimele decenii şi în cadrul istoriei ştiinţei. Aceasta a trecut tot mai mult din stadiul empiric de cronică !ac­ tuală a evenimentelor ("istorie naturală") spre o recon­ strucţie conceptuală a devenirii istorice a ştiinţei (o "filo­ sofie naturală" a devenirii ştiinţei). In acest stadiu ,al dez­ voltării ei, istmia ştiinţei are efectiv nevoie de o analiză filosofică a conceptelor, principiilor şi metodelor ştiinţei în vederea reconstruirii genezei şi evoluţiei diferitelor sisteme de cunoaştere... Pe de altă parte, odată cu depla­ sarea accentului istoricilor contemporani spre determina­ rea specificului vieţii şi activităţii ştiinţifice, a valorilor şi stilului de gîndire comune unor comunităţi ştiinţifice ce s-au succedat de-a lungul timpului (mai ales după in­ trarea in "faza paradigmatică" a unor discipline, concomi­ tentă cu instituţionalizarea lor), istoria ştiinţei este obli­ gată să-şi asocieze o perspectivă sociologică, să împru­ mute metode şi tehnici de analiză a cunoa�terii produse de sociologia ştiinţei. Preocupată să explice constituirea şi perpetuarea unui anumit tip de activitate ştiinţifică, atît ca tip distinct de teoretizare cît şi ca mod de orga­ nizare culturală şi socială, istoria ştiinţei a intrat în legă­ turi tot mai strînse cu celelalte discipline care studiază ştiinţa: sociologia ştiinţei, psihologia cercetării şi creaţiei ştiinţifice, filosofia şi metodologia ştiinţei. In acela7i timp, s-a mărit considerabil rolul "teoretic" al istoriei ştiinţei, contribuţia ei la înţelegerea şi reconstrucţia ştiinţei ca o

61


instituţie socială şi activitate cognitivă, Pentru a folosi o expresie a lui J. Mittelstrassto, istoria !itiinţei a devenit în ultima vreme "atractivă" pentru .,breasla filosofilor ştiinţei", această disciplină fiind împinsă nea�teptat în centrul unor reflecţii asupra ştiinţei, asupra naturli şi di­ namicii ei. In acest sens s-a constituit o ramură nouă a filosofiei, filosofia istoriei ştiinţei, avînd (a obiective "in primul rind, înţelegerea critică a dezvoltării ştiinţei şi, în al doilea rînd, înţelegerea critic-istorică a ştiinţei în­

săsi"17.

N

oua orientare a istoriei ştiinţei � prefîgurată de P . D\them, L. Brunschwicg, E. Meyerson, E. A. I3urtt, A. O . Lo ,cejoy - e s t e ilustrată c e l mai evident d e lucrările lui Al Koyr€, Th. S. Kuhn, P. K. Feyerabend, St. Toulmin, M. Finocchiaro, M. Clavelin ş.a. Istoria ştiinţei, relevantă filosofului ştiinţei, şi-a depă�it statutul (empiric) clasic şi rolul de furnizor de fapte "brute" pentru epistemolog, devenind o "întreprindere explicath:ă" care recurge efec­ ti.v l a "generalizări explicite", la scheme şi modele con­ ceptuale ·ale devenirii Şliiinţei.

2.3. PUNCTUL DE VEDERE AL SOCIOLOGIEI ŞTIINŢEI Sociologia ştiinţei dobîndeşte în epoca actuală un rol de prim ordin în inţelegerea ştiinţei, pe măsură ce ştiinţa lnsăşi a depăşit statutul de preocupare "academică" sau .,universitară" individuală, "dezinteresată", neplanificată şi necontrolată de alte instituţii structuri sociale (redusă la un set de cunoştinţe :,i de investi!.l"aţie), pentru a se transforma într-o activitate sodal-organizată, amplu ancorată şi angajată în toate structurile şi dimen­ siunile sistemului social, planificată şi controlată după criterii de functionalitate si eficientă t>te. Dar această . transformare de statut a ş iinţei af cteflză nu doar rela­ ţiile externe ale ştiinţei, ci şi structurile ei interioare. conţinutul cognitiv şi modalitatea de Yalidare a rezulta­ telor ei.

t

'" J. Mittelstrass, Historische grUndunu, p. 256. 17 M. Finocchîaro, History Wayne State University Press,

62

e

Analyse und

p.

Konstruktit'e

as Explanation,

Be­

Detroa,


Inţelege-rea mai clară de către epistemologii actuali a deplasării raportării sistemului de valori de la individ la comunîtăţile disciplinare ca unităţi de validare a re7.ultatelor cunoa';terii a atras în mod deosebit atenţia asu­ pra necesităţii luării în considerare în reflecţiile filoso­ fice a rezultatelor sociologiei ştiinţei. Paralel a avut loc :-;i un proces de maturizare a acestei discipline, ieşirea ei dintr--o ,.stagnare cognitivă" (în ciuda unor fructuoase, dar neunnate, inceputuri şi cadre conceptuale anterioare) �;i transformarea ei într-o specialitate distinctă a sociolo­ giei. Degajîndu-şi o identitate cognitivă in forma "orien­ tărilor intele-ctuale, a paradigmelor, problematicii şi in­ strumentelor ccrcC'tării"lR, ea a început să-şi dezvolte şi o identit..ak prof<'sionali'i. Ca urmare a solicitării din par1.Pa fîlnsnfi('i �Uîn1,Pi dv a contribui activ la o mai bună înţPh•gt•n• a n at urii ')liinţei, sociologia ştiinţei şi-a extins kmaliea, de la problemele organizării ştiinţei şi tehnicii <"a prnft'siuni1n, la acelea ale mecanismelor cognitive de dezvoltare a ştiinţei în contextul organizării şi condiţio­ n:lrii sociale. Pentru a-şi realiza aceste intenţii, sociologia -:.tiinţei trebuie să coopereze cu filosofia în vederea des­ l"ifrăriî conţinutului cognitiv şi metodologie şi a stării interne a ştiinţei, elemente corelate cu organizarea şi con­ diţiile externe ale cercetării. Inţelegerea dependenţei stan­ dardelor metodologice de practica complexă a ştiinţei, un element tot mai prezent in concepţiile epistemologice con­ temporane (Wittgenstein, Toulmin, Kuhn, Feyerabend ş. a.), solicită studierea ştiinţei nu numai ca o structură cog­ nitivă, ci şi ca o "practică normativă" social întemeiată. Sociologia poate contribui astfel la reconceptualizarea şi reproblematizarea temelor epistemologice. In orice domeniu al Cl..moa:şterii, maturizarea cercetă­ rilor de tip interdisciplinar presupune depăşirea simplu­ lui transfer metodologie şi "tehnologic" de concepte, mo­ dele sau tehnici intre diferitele domenii care cooperează !li R. K. Merton, Preface, in Norman Storer (ed.), The Socio­ logy of Science, Chicago, 1974, p. IX. 1� R. K. Merton preciza in felul următor obiectul sociologiei ştiinţei: .,In cea mai largă concepţie, obiectul sociologiei ştiinţei este interdepend.enţa dinamică între ştiinţă, ca activitate socială care dă naştere unor produse culturale şi de civilizaţie, şi structura socială ambientală"", în R. K. Merton, Introduction, in N. Storer, op. cit., p, 531.

63


studîerea unui aspect al obiectului, pentru a ajunge la formularea unor explicaţii în termenii unui limbaj catego­ ria! comun, constituirea unui sistem unitar de concepte care să permită congruenţa la un nivel superior a pers­ pectivelor de abordare. Fără acest aparat conceptual nu este posibilă decit o unificare la nivelul filosofic general a direcţiilor disciplinare, puţin fructuoasă însă în cadrul unor cercetHri mai speciale. Dc'?i structurile categoria]e ale filosofiei îndeplinesc o funcţie prin excelenţă integra­ ti. vă in raport cu cunoaşterea umană, ele realizează acest rol la un nivel de maximă abstracţie, cuprinzînd toate do­ meniile cunoaşterii. Pentru abordarea integrativă, inter­ disciplinară a unor teme sau probleme specifice unui do­ meniu determinat este însă necesar un limbaj mai puţin abstract, direct relevant pentru structurile lui specifice. Un asemenea aparat conceptual este necesar şi pentru realizarea unei sinteze interdisciplinare la nivelul meta­ ştiinţci actuale. In

2.4. NOI ,,CATEGORII TEMATICE" INTEGRATIVE Plecînd aşadar de la recunoa�terea complexităţii ştiin­ ţei (ce ar putea fi reprezentată printr-o analogie matema­ tică cu un "domeniu mai mult sau mai puţin închis in­ tr-un spaţiu ipotetic cu numeroase dimensiuni categoriale - intelectuale, tehnice, psihologice, Qconomice, istorice etc."20), se poate admite ca naturală tendinţa conceperii studiului ştiinţei ca o întreprindPrc interdisciplinară. Din­ colo de semnele "exterioare" ale unei cooperări între fi­ losofia ştiinţei, istoria ştiinţei şi sociologia ştiinţei se pune însă problema construirii acelui sistem categoria] care să permită comunicarea interdisciplinară. Un asemenea ca­ dru pare însă dificil de realizat, dată fiind istoria de pină acum - paralelă şi aproape independentă � a celor trei metadiscipline (logica, sociologia şi istoria ştiinţei), aflate la o distanţă �i mai man dacă ne-am interesa de strucSehnittbereîch von Wissen­ R KOnig: (Hrsgs,), Wissen-


turile lor metodologice21. Limbajul categoria! integrativ trebuie să permită în cadrul "diviziunii muncii" existente între aceste discipline o cooperare efectivă supraveghea­ tă după un plan arhitectural (epistemologie). Ne vom re­ feri în continuare, pe scurt, la cîteYa .'propuneri de ase­ menea sisteme categoriale integrative, pluridimensionalc, apte să orienteze cercetările interdisciplinare la nivel me­ ţateon�tic. n { 96 cadru de analiză mult icCin1c nsional tt a �tiinţei. Conceptele lui - paradigmă, tii nţ[t normalrt, revoluţie �tiinţificii, comtmitatf' d st"ip li <tr{t .�.a.- au în . odologic p ra gmat icc <I("Pla;;i timp dt•mt·n\(• si islorioj�t·afit'l'. l>;w{t volll lua, t':\("mplu, cazul ideii d<· ("ti ;ljlltm·ul 61rcia Kuhn distinge tipurile fliiHI;Ifn('n\al(' dl' nctivit at e .;;tiinţifică, structura, particu­ lar·ilrt�il(' �i t'Voluţia cunoa�i"rii, poate nu .,semnificaţiile" l'i ti ncte (uneori contradictorii) ar trebui să ne atragă în primul rînd atenţia, ci mai degrabă "proiecţiile" m\:l1iple pe diverse planuri speciale de analiză (metadis( i­ plirw), respectiv, evidenţierca unor sensuri speciale în ra­ port cu anumite contexte de analiză a :?tiinţei. În acest concept se împletesc: o dimensiune teoretica-metodologică (= paradigma ca sistem de aplicaţii "lcrndarcl ale un''Î teorii şi de opţiuni epistemologice şi metodologic-instru­ mentale), una sociologică (= paradi�,;m;:� ca "matrice dis­ ciplinară" ce asigură coeziunea unei comunităţi �tiinţifi­ ce) 7i una istorică {= paradigma ca realizarea ştiinţificii remarcabilă care determină în mod decisiv "linia de uni­ vers" a unei discipline .ştiinţifice, o tradiţie coerentă de

'tt��- � �)� ţl������:���-�-î�Jf:;����:;�l�i;,���;����:Jii��� s disciplin;tdt, m;dri("(' i n � potradi1:m.-1, dis

21 Vezi şi L. Kriîger, Philosophische Aspektc rler Wissem-cha[ts­ forsdwng, î n N . Stehr·, R. KOnig (Hrsl'!s.), op. cit., p. 515-':'>25 Despre relaţia dintre filosofia, istoria şi sociologia ştiinţei a se vedea şi amplele disruţii şi puncte de veden• existente in urmă­ toarele lucrări: Th. S. Kuhn, Tensiunea esenţială, Bucureşti, Edi­

tura ştiinţifică şi enciclopedică, 1982 (în sper'i·\1 cap. 1, Ueloţii:c dintre istoria şi filosofia ştiinţei); W. Stegmliller, Ein /wmbinicr­ ten Zu.gang zum Vcrstăndnis der Thcoriendynamilc, în W. Steg­ mliller, Neue Wege der Wissenschafisphilosophie, Berlin, Sp rin­ ger, 1980; M. \Vartofsky, The Relat;on Hetwren Philosopl1y r;( Science and History of Science, in H. S. Cohen et al., Essays i'� Memory of 1. Lakatos, Dordrecht, Reidel, 1976; D. Shapere, Whr;;, Can thc Theory of Knowlcdge Learn !rom the History of Kno<v­ lrclge, "The Monist" 60 (1977). 5 -Introducere. in epistemoloqi�

�65'


cercetare), Tocmai de aceea Yiziunea lui Kuhn despre ştiinţă, opera sa au generat atitea neînţelegeri şi reacţii critice din partea reprezentanţilor "compartimentelor" tra­ diţionale ale met.aştiinţeL De-abia recent a fost înţeles seru;ul interdisciplinar al sistemului conceptual creat de Kuhn ş� strategia cercetării integr� te (filosofică, istorică, sociologică) pe care o propune eF2• � Un alt punct de plecare pentru un sistem conceptual care să permită o "abordare interactivă" în domeniul me­ taştiinţei îl oferă concepţia "populaţională" asupra disci­ plinelor ştiinţifice a lui St. Toulmin. "Conceptul", "dis­ ciplina intelectuală", "idealul ordinii naturale", "explica­ ţia" şi alte concepte-cheie ale modelului său evoluţionist al ştiinţei sînt prin excelenţă idei ce integrează aspecte teoretice, istorice şi sociologice-pragmatice2�. Insăşi abor­ darea evoluţiei conceptuale, consideră Toulmin, se realiza pînă acum pc două planuri: (1) al ştiinţei, în termeni "dis­ ciplinari", �i (2) al profesiunii, în termeni sociologiei. Aceste dout1 aspecte - istoria ideilor �i istoria institu­ ţiilor �i a activităţilor ştiinţifice -, complet rupte în in­ terpretarf'a logic-analitic;l a .<;tiinţei, reprezintă, după Toulmin, "aspecte> alkrnativc ale aceluiaşi proces popu­ laţional"2t. Toulmin nu vrea însă să înlocuiască pur şi simplu analiza formală a ştiinţei cu istoriografia ei; ceea ce ne propune el este o regîndire istorică a metodologiei ştiinţei. Ca urmare, nu se cere înlocuirea unei metode cu alta la fel de "unidisciplinară", ci regindirea naturii în­ treprinderii cunoaşterii în perspectiva conjugată a planu­ rilor structural, dinamic şi aplicativ ale ştiinţei. Pe aceas­ tă bază el ne propune şi regindirea obiectivelor funda­ mentale, a structurii, evoluţiei şi raţionalităţii ştiinţei in termenii istoricităţii idealurilor şi metodelor ştiinţei. Primite la inceput de către filosofii ştiinţei cu anumite rezerve, ce se refereau mai ales (ca şi în cazul lui Th. S. Kuhn) la pretinsa "încălcare" a unor "competenţe dis­ dpJinare", lucrările metodologice ale lui N. Georgescu�2 Vezi în attst sens: L. Krilger, op. cit., p, 521-522; A. De Ruijtl'r, A Countrecoeur Contra Kuhn, "All g. Ned. Tijdsch. ", 1960; 1. Pârvu, Teoria ştiinţifică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981. 2� Vezi St. Toulmin, Iluman Understanding, Pr-inceton, Prince­ ton Univ. Prcss, 1972. 21 St. Toulmîn, op. cit., p . 143.

66


Roegen�J au dobîndit o semnificaţie nouă tocmai în con­ textul căutării unor asemenea sisteme conceptuale meta­ teoretice integratoare. Noţiunile sale, în special cea de "aritmomorfism", s-au dovedit adecvate pentru descrie­ n'a unui "sistem determinat de producţie .ştiinţifică", in toate implicaţiile şi componentele sale. Ideea de "sistem aritmomorfic de producţie .ştiinţifică" poate caracteriza u:1 tip complex de activitate )iiinţifică cu o logică interni"!, un mod de evaluare şi evoluţie caracteristic, dar .şi cu un tip specific ele organizare socială, de "angajamente ideologice". Pe această baz{t, alături de concepţia lui von Weizsâcker despre I'f'laţia dintre istoria şi filosofia ştiin­ ţei, sau de inct>rcan•a lui Kuhn ck a întemeia o teorie îstorico-ştiinţifică pe baza und categorii sociologice (co­ munitatea ştiinţifîdl), teoria metodologie;! a lui Georges­ cu-Hocgen SC' înscrie printre cell' mai promiţătoare puncte de p lcc<1 rc p('ntru un studiu integral al ştiinţei, în care filosofia, istoria şi sociologia ştiinţt>i să nu mai rămînă t:'xterioare .şi independente, ci să-şi "schimbe elemente e�cnţiale ale aparatelor lor conceptuale"�(;_ Conceptele propuse de Georgescu-Roegen fac parte din clasa acelor "categorii tematice" ("dun:hlaufenden Katc­ gorien", cum le numea antropologul Arnold Gehlen), care structurează cîmpuri problematice vaste şi pluri-nivelare, sudînd discipline întregi într-un sistem coerent, sau de­ finesc linîile de forţă ale dezvoltării unei discipline de-a lungul unor lungi perioade de timp. La nivel metateore­ tic, ele pot media abordarea "externalistă" cu cea "intcr­ nalistă" a problemelor ştiinţei, oferind acel cadru sau schemă de bază pentru examinarea unui intreg "sistem de activitate ştiinţifică" existent la un moment dat al dezvoltării istorice a ştiinţei. Astfel, prin ideea de ,,cîmp c�.ritmomorfic", Georgescu-Roegen determină atît un gen de structuri cognitive, specificate pînă la nivelul logicii elementare a conceptelor ("concepte discret distincte"), un cadru ontologic generalizat, un ideal metodologie (do25 N. Georgescu-Roegen, Analytical Economics: Issues and Pro­ blems, Harvard Univ. Press, 1966; The Entropy Law and tn.e Economic Process, Cambridge;Mass., Harvard Univ. Prcss, Hi7L tradusă in limba română �Ub titlul Legea entropiC'i �i. procesul economic, Editura politică, 1979. 20 W. Lepenis, Problems of a Historical Study E. Mendelsohn et al. (eds.), The Social Production Know!edge, Dordrecht, Reidel, 1!!77, p. 66.

67


minat de modelul formalizării, model ce-i provoacă lui Roegen fine ironii de genul: "Nu încape îndoială, consi­ rkraţiile formale sînt deseori un bogat izvor de inspira­ ţie. Pericolul lor rezidă în faptul că ulterior avem ten­ dinţa de a uita că sînt neîntemeiate"27), o schemă de ana­ liză şi un mod de evoluţie tipic ,, ştiinţei-bazate-pe-teorii", cît 0i anumite componente sada-ideologice. Acestea din urmă ţin de "instituţionalizarea" idealului aritmetic ca paradigmă a ştiinţei profesionalizate, propunînd un tip al "structurii autorităţii" în ştiinţă, un gen de ierarhie bazată pe aproximarea idealului aritmetic?8• Intenţia majoră a lui Georgescu-Roegcn nu se reduce insă la critica metodologiilor aritmomorfice, ci ea vizează explor<.�rea căilor depăşirii "structurii cognitive aritmo­ morfice" şi promovarea unor sisteme de producţie ştiin­ ţifică dincolo de cel aritmomorfic, plecînd ele la virtu­ ţile "conceptelor dialectice". O asemenea epistemologie (care cere un vocabular conceptual nou care să permită o perspectivă mai euprinzătoarQ' asupra dezvoltării cu­ noaşterii) va avea importante consecinţe sociale, eliberînd potenţialităţi intelectuale şi de dC'zvoltarc socială a ştiin­ ţei "inhibate" pînii acum de "angajamentele ideologice ale aritmomorfismului". Un studiu de caz dedicat analizei semnificaţiei celebrei teoreme a lui J. van Neumann asu­ pra interzicerii parametrilor "ascunşi" in mecanka cuan­ tică29 a relevat fertilitatea sistemlui categoria! al lui Geor­ gescu-Roegen in explicarea unor momente din istoria ştiinţei în care s-au "solidarizat" puternic aspectele teo­ retic-metodologice cu cele social-ideologice. Astfel, o teo­ remă ca aceea a lui von Neumann, care a blocat pentru două decenii şi jumătate orice încercare competentă de critică a interpretării propuse de "Şcoala de la Copen­ haga" mecanicii cuantice, poate fi înţeleasă în acţiunea ei numai în cadrul patternului aritmomorfic dominat de idealul super-formalizării teoriilor; numai a<>tfel se ex,­ plică de ce in toată această perioadă fizicienii nu i-au 21 N. p. :wo �� n.

Georgescu-Roegen, Legea entropiei şi procesul economic,

\Vhit\ey, Changes in the Social and Intellectual Organi.sa..­ tion of the Sciences: Professionali.sation and the Arithmetic Ideal, în E. Mcnddsohn et at {eds.), op. cit., p. 162. 2o T. J. Pinth, What Does a Proof Do If It Does Not Prove? A Study on tlw Social Conditions and Metapltysical Oivision Leading to David Bolun and John von Neumann Failing to Comunicate in Quantum Physics, in E. Mendelsohn et. al. (eds.), op. cit.

68


�upus cercetării critice structura logică, semnificaţiile se­ mantice şi metodologice. Numai în contextul creşterii în­ doielii chiar în rîndul matematicienilor asupra virtuţilor înalte ale axiomatizării şi formalizării au putut avea o audienţă în rindul "marilor preoţi ai ştiinţei" argumen­ tele subtile ,.dialectice", depăşind "rigiditatea aritmomor­ fică"', ale lui David Bohm, cel care a redeschis "dosarul1' i � t::_rpretării fizice şi filosofice a teoriei cuantice. . jJ.J n început constructiv şi înalt elaborat pentru o abor�are integrati,y!_j_ll___tţ{lria ştiinţei îl oferă modelul structvraUsLa.Lt.eailJliiL- formulat de .J. D. s:-n:eed şi W. Steg­ mP:.ll�r- Este semnificativă în acest sens mo6ahcatea In <:are Th. S. Kuhn aprecia importanţa noului pattern de .analiză logică a ştiinţei: ,.Dacă se vor putea găsi căi mai :<;imy:Jle şi mai agreabile pentru a reprezenta liniile esen­ ţiale ale poziţiei lui Sneed, atunci filosofii, oamenii de :-;;tiinţă şi istoricii ştlinţei vor afla pentru prima dată după atîţia ani canale fructuoa�e pentru comunicare interdis­ dplinară"3:�. Noua abordare structuralistă a teoriilor ştiinţifice31 a fost formulată de Joseph D. Sneed în lucrarea Ţh_e Logical .')tructure of Mathematic�1971), fiind continua­ tă, explicitată şi situată într-un cadru epistemologie mai cuprinzător de W. Stegmiiller3�. în aceste lucrări se schi­ ţează un program de cercetare metateoretică important nu numai pentru faptul că în cadrul !gl __s-a -�uşi_t r�con­ �-;trucţia logică exactă a unor_ ţ�q_r�i _ştiinţifice efective, din domenii diverse ale ştiinţei - de la fizica matema­ tică pînă la lingvistică şi economie -, sporind relevanţa analizei epistemologice pentru ştiinţa reală, ci şi pentru faptul că el ofer<). instrumente conceptuale necesare re­ construcţiei logice "parţiale" a unor concepţii asupra di­ namicii .şi dezvoltării istorice a ştiinţei cu accente socio­ lstorice şi pragmatice importante (Heisenberg, Qulne, Kuhn, Lakatos ş.-a.). în felul acesta, formalismul lui Sneed a construit cîţiva dintre: pilonii importanţi ai podului car� va permite legarea filosofiilor analitice sistematice ale 30 Th. S. Kuhn, Schimbarea teoriei ca schimbare de structură: comentariu asupra formalismului lui J. D. Sneed, in I . Pârvu, lstor;a ştiinţei şi reconstrucţia ei conceptuală, Antologie, Bucu­ reşti, .Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 472. 31 Asupra ei vom reveni în cap. 15. 32 J. D. Sneed, The L<Jgical Structure of Mathematical Phy­ �ks, Dordrecht, Reidel, 1971, ed. 2, 1981; W, Stegmiiller, Theo­ rienstrukturen und Theoriendynamik, Berlin, Springer, 1973 .


ştiinţei de cele orientate istoric şi sociologic, edificarea unei imagini globale consistente asupra tuturor dimensiu­ nilor activităţii de cunoa�tere ştiinţifică. Se demonstrează astfel riguros pentru o serie de probleme de mare semni­ ficaţie epistemologică că intuiţiile fundamentale ale isto­ ricilor şi sociologilor ştiinţei nu intră in conflict cu ideile elaborate de logicienii �tiinţei, de cei interesaţi de aspec­ tele sistematic-structurale ale ştiinţei. Lucrul acesta de­ vine deosebit de clar î n cazul teoriei raţionalităţii ştiinţei. Aşa cum vom vedea ulterior, reconstrucţia lui Sneed şi Stegmliller justifică în mare măsură tezele şi intuiţiile psiho-sociologice şi istorice prezente în opera lui Kuhn ; imposibilitatea "capturării'' acestora în cadrul vechilor moduri de reconstrucţie logică a cunoaşterii atrăsese acu­ zarea concepţiei lui Kuhn de "iraţionalism", "subiecti­ vism" şi "relativism". Noile concepte de "teorie••, "pro­ poziţie a unei teorii" "teorie-reţea", "a dispune de o teo­ rie", "reducere interteoretică" etc. deschid astfel posibi­ lităţi importante în explicarea unitară a structurii şi di­ namicii ştiinţei, oferind elemente pentru înţelegerea ra­ ţională a sugestiilor de "istoricizare" a epistemologiei. Teoria, definiUt în ;,ensul lui Sneed şi Stegmliller, repre­ zintă acel gen de "entitate dinamică", istoric-evolutivă, solicitat de viziunea asupra ştiinţei întemeiată pe studiul critic al istoriei ei Concepţia structuralistă asupra teoriilor poate fi de asemenea corelată cu alte moduri de abordare a ştiinţei cu virtuţi interdisciplinare, care pleacă fie de la sistemul categoria! al teoriei sistemelor, fie de la alte rezultate­ ale cunoaşterii şi metodologiei contemporane33• Un în­ drăzneţ proiect de unificare într-un sistem superior a conceptelor fundamentale ale mai multor abordări episte­ mologice ("inquiring system" - C.-W. Churchman, "re­ search programme" � I. Lakatos, "paradigm" - Th. S. Kuhn, "theme" - G. Holton) este formulat de Hakan T6rnebohm34. O asemenea sinteză, crede TOrnebohm, va permite angajarea cercetătorilor în studii filosofica-siste­ matice, teoretice şi empirice asupra ştiinţei ca fapt de cunoaştere, putînd, in perspectivă, contribui la o analiză mai exactă şi mai fină a mecanismului interacţiunii din5l C. W. Churchman, The Design of Inquîring Systems, Cam­ bridge/Mass., Cambridge Univ. Press, 1968. M H. Tl:irnebohm, Paradigms in Fields of Research, "Acta Phi­ losophica Fennica ", 30 (1978), nr. 2-4.

70


t rc factorii interni şi cei socio-culturali în realizarea progresului ştiinţeL D0:;; i nu a elaborat încă instrumente formale la fel ele sufisticate ca cele introduse de abordarea stmcturalistă, cpis Lcmologia marxistă dispune de un cadru general de <-lnaliză şi de un sistem conceptual suplu şi complex, apte ':>ă ofere perspective noi integrării eforturilor desfămultiple planuri ale reflecţiei meta7tiinţifice. a unui program amplu în această direcţie ne-a M. W. Wartofsky1". O teorie adecvată a ştiin­ necesita - după Wartofsky - o "istorie filoso­ a :-;tiintei si o filosofie istorică a stiintei". lntrucît el ' · să car.9. cicrizezc .� t i i nţa ca "a�·ţiun: e sau practică umană cognitivă, sau, mai SJX'cîfic, ca activitate de cău­ tan• a adevărului", disciplina carL' ll'ebuic să ofere con­ textul larg pentru caracterizarea acestei activităţi este epistemologia. Această concepţie trebuie însă distinsă de unele perspective similare din filosofia şi istoria ştiinţei, ·7i .anume de "epistemologia naturalistă'' (J. Dewey, W. ,-. Quine, D. T. Campbell) şi "epistemologia evoluţionistă" (J. Piaget, St. Toulmin, K. R. Popper), sau de unele cer­ cetări efectuate de G. Bachelard, L. Althusser, M. Fou­ cault, L. Laudan, D. Lecourt ş.a. Epistemologia istorică de avem nevoie, scrie Wartofsky, trebuie elaborată orientării marxisle, întrucît ea trebuie să explice pe geneza trăsăturilor de bază ale practicii umane cognitive, consîderindu-le nu ca o t.răsăturcl biologică a adaptării {a�a cum apare în cazul majorităţii punctelor de vedere citat<.' mai sus), ci ca "un produs al evoluţiei umane so­ ciale, adică o realizare post-biologică sau istorică((313• Epistemologiile naturaliste sau evoluţioniste de inspira­ -ţie bt?havioristă nu pot oferi o explicaţie caracterului teo"J

;'1.1. \\'.

\Vartofsky, of Imre

S , · i e n · - f' ancl History L'S0,"/.1" i n Memory of 1; ihirlcm,

'" ldem.

p. 7.'3:!

Relation Between Philo.�ophy of In R. S. Cohen et. al. (eds.), Dordrecht, Reidel, 1976.

"' C . \V. Churchman, The Design of lnquiring Systems, Cam­ bJ"idg(' 1\Iass., Cambridge Univ. Press, 1968. a• H. Ttirnebohm, Paradigms in Fields of Research, "Acta Phi­ losophica Fennica", 30 (1978), nr. 2-4. :J.i M. \V. Wartofsky, The Relation Between Philosophy of ":,·ience a nd History of Science, în R. S. Cohen et al. (eds.), Es­ in Memory of lmre Lakatos, Dordrecht, Reidel, 1976. Ibidem, p. 733.

71


retic (trăsătura distinctivă a ştiinţei ca mod al pr-acticii cognitive este aceea că ea implică teorii: "ştiinţa este­ astfel modul teoretic al practicii umane cognitive"37) al cunoaşterii şiiinţifice, obiectivelor şi relaţiei ei complexe cu realitatea ;,;i cu structurile sociale; de asemenea, isto­ riile ştiinţei trebuie să reprezinte istorii ale acestui "mocl distinctiv al activităţii cognitive şi ale condiţiilor gene­ zei, tTeşterii şi modificării lui"38• De aceea, epislemolo­ giile naturaliste, rămînînd l a modele ale comportamen­ tului adaptativ in general, nu pot reda corect cordaţia ştiinţ'O'Î cu "cadrele ei sociale", pe cînd epistemologiilE> evoluţioniste, preluind acelaşi model organic al �cl('·�tlcL nu pot reconstrui istoria prin excelenţă socială a ştiintci Din nou, şi din această perspectivă, reconstrucţia idcii de teorie devin.2 o necesitate pentru progresul ulterior ai epistemologiei. Ceea ce este necesar, arată Wartofsky, este o "concepţie materialist-istorică a genezei teoriei, sau a practi cii cognitin· tcoretice"39, care să t•xplice ;:�ceastă "formil a a('ţiunii mccliată de r0prezentarea ling­ vistică, simbolic�i", sau această "pradică rdlcxivă", "practică devcniLI aulo-rcflc:xiYă" C<lr(' este teoria �tiin­ ţifidt. "lntrea;;a practică sau acţiune uman;:\ este deja cognitivă, de�i nu încă tPoretic.:-1 . Ea este un instru:nent pentru dobîndirea cunoaşterii asupra lumii prin trans� formarea acesteia pentru a corespunde nevoilor, scopu­ rilor, intereselor umane. Această transformare, la rîndul ei, este o activitate de viaţă necesară, este activitatea de viaţă a speciilor, modul lor ele a�şi reproduce existenţa. Dar o asemenea activitate cognitivă dobînde�te o formă umană distinctivă atunci cînd ea devine reflC'xivă: dnd ea poate fi incorporată într-o reprezentare. comun i cab. transmisă drept cunoaştere disponibilă (]p la o generaţie la alta - pe scurt, cînd ea devine teoretică. ln acest sens, fiinţele umane sînt animale teoretice distincte"·Hl. Teoretizarea trebuie astfel legată de o "ontologie g('ne­ tică a ştiinţei" ca trăsătura ('i fundamentală; "normati­ vitatea ei este incorporată în teleologia ei; ea este in­ trinsec teleologică; norma ei, şi utilitatea ei practică, este adevărul''· Teoria este astfel o componentă naturală a acţiunii umane şi a istoriei sociale.

p. p.

72

734. 735.


Dar cum trebuie să înţelegem acest concept, teoria, a-1 putea aşeza la baza unei viziuni sociologice, şi logice asupra ştiinţei? Considerăm că şi în privinţă modelul cel mai adecvat pentru înţeleg,'rL·a naturii teoriei este cel structural-organizaţional, <·a rc• ar putea fi degajat prin analiza comparativă a unor '·umplexe teorii contemporane, precum şi prin recon­ �trucţia structurii operei ştiinţifice fundamental2 a lui Marx. După cum vom arăta ulterior, conceptul de teo­ rie subiacent Capitalului lui Marx, conceptul "organiza­ ţional'•, poate fi conceput ca o generalizare a abordării .�tructuraliste a teoriilor pentru a cuprinde şi alte ele­ mente ale cunoaşterii în cadrul său, în primul rînd cu­ noaşterea de fond, precum şi relaţia complexă a teorHlor <'U obiectul lor - aflat în devenire şi restructurare isto­ rică. -; el poate da seama şi de auto-diferenţierea şi reconstrucţia cunoaşterii la diferite niveluri sau paliere. Conceptul organizaţional al teoriilor va permite astfel n•construcţia ontologiei şi a istoriei complexe a ştiinţei. Epîstemologia adecvată acestui tip de teorie, depăşind i ntr-o viziune integrată "diviziunea muncii" dintre logica, ·�nciologia şi istoria ştiinţei, va putea explica acest ca­ l'Clcter adînc istoric .şi deschis al celei mai complexe for­ me actuale de organizare şi expresie a ştiinţei, teoria. Criteriile pentru acceptarea raţională a teoriilor vor ţine .�eama de rolul pe care-I are "mediul", contextul de cu­ noa:-:;tere mai general în care ele sînt formulate, atît în raţionamentele şi deciziile oamenilor de ştiinţă, cît şi în -:: \·aluarea sistemelor teoretice din perspectivă metateo­ rctică. "Ecologizarea" ştiinţei - de care se vorbeşte frec­ \·ent în ultima vreme - va reprezenta şi o necesitate de ordin metodologie, acceptarea raţională a teoriilor repre­ ;centînd o "problemă ecologică" ce angajează în acelaşi timp analize de tip "contextual" .şi istoric. Ea va trebui să permită explicarea raţională a exigenţei conform că­ reia "teoriile sînt entităţi istorice; evaluarea lor cere o apreciere a caracterului lor istoric şi a contextului'"'·

'1 R. M. Burian, More than a Marriage of Convenience: On the Ine:rtricability of History and Philosophy of Science, "Phi­ losophy of Science", 44 (1977), p. 1-43.

73


O asemenea metodologie - ce va trebui degajată simul­ tan cu definirea noului concept de teorie - va repre­ zenta un pas înainte în înţelegerea raţională a teoriilor ca "entităţi istorice" de o mare plasticitate e\·olutivă, aflate în interacţiuni complexe cu mediul, deschise unor posibilităţi multiple de dezvoltare. Convergenţa disciplinelor metateoretice, mediată de acest cadru conceptual nou spre care tind toate propu­ nerile la care ne-am referit mai sus, trebuie înţeleasă nu în mod reductiv, ca o revenire la absolutismul subordo­ nării ştiinţei unei singure metode de analiză şi interpre­ tare, ci ca avînd ca obiectiv realizarea unui "pluralism integrat" care să poată capta diversele demersuri şi po­ ziţii metodologice în specificitatea lor, să le clarifice re­ laţiile reciproce şi să le îndrume in realizarea unei con­ ştiinţe epistemologice adecvate a practicii ştiinţei ;c;esi­ zat{t in integralitatea semnîficaţiilor ei. Pe de altă parte, în felul acesta epistemologia poate invoca un tip supe­ rior de garanţii (decit cele de care dispuneau concepţiile analitice, istoriste sau pragmatice ale ştiinţei) în vederea validării şi justificării modelelor şi recons..trucţiilor ei


Secţi u n e a a

II

-

a

RE S TRU C TUR Ă R I T E MA T ICE ÎN TEORIA A C T U A LĂ A Ş T I I NŢE I


Capitolul 3. "SITUAŢIA EPISTEMOLOGICA" A ŞTIINŢEI CONTEMPORANE: SCHIŢA PRELIMINARA

3.1

NOI CENTRE DE "DIFUZIE METODOLOGICĂ'' ŞI DE PROBLEMATIZARE FILOSOFICA ALE ŞTIINŢEI

Evoluţia recentă a ştiinţei a modificat fundamental unul dintre parametrii care determină elaborarea mode­ lelor epistemologice. În general, sistemele epistemologice cl2sice se orientau după o singură disciplină ştiinţificA. căreia încercau să-i expliciteze presupoziţiile şi, prin uni­ versalizare, să clefinC'ască pt:' această bază un concept ab­ stract de "�tiinţă". Aceas.tii situaţie este caracterlstidt atit pentru filosofia �tiinţei a lui Kant, cit �i pE'ntru unele dintre cele mai influente "epistemologii genE'rak'" din secolul nostru: empirbmul logic, "raţionalismu! cri­ tic" popperian, teoria ştiinţei a lui Kuhn ş.a. Maturiza­ rea simultană a unui mare număr de discipline �t.iinţi­ fice în perioada contemporană a generat noi centre de "difuzie metodologică" şi de problematizare filosofică in cadrul ştiinţei. Dacă "rolul filosofic" pe care-I are o disciplină ştiinţifică depinde esenţial ele inserţia ei in configuraţia teoretică a unei epoci, atunci, în epoca ac­ tuală asistăm l a o multiplicare a centrelor filosofice de "precipitare problematică" ale ·'? tiinţei. Pe lîngă mate­ matică �i fizică (şi uneori biologie), care au reprezentat î n trecut "paradigmele" cunoaşterii, furnizind metode �i. modele de gîndire tuturor discipllnelor şi oferind în -ace­ lasi timp "terenul de extracţie" al normelor şi princi­ piilor ce definesc natura însăşi a "ştiinţificului", în se­ colul nostru au intrat în "faza teoretică" numeroase alte ramuri ale ştiinţei, configuraţia spirituală a ştiinţei con­ temporane devenind tot mai mult aceea a unei "conste­ laţii" complexe de discipline cu metode, tehnici, instru­ mente şi sisteme conceptuale neomogene. Ca urmare, dc­ gajarea din studiul ştiinţei actuale a unei interpretări epistemologice generale trebuie să fie precedată de ela­ borarea unor epistemologii "regionale", de explicitarea

76


statutului cunoaşterii teoretice şi a specificului metodo­ logie al diverselor grupe de discipline. Vom indica în cele ce urmează cîteva dintre cuceri­ riie teoretice şi schimbările metodologice cele mai sem­ nificative din unele ramuri ale .ştiinţei, pentru a trece după aceea la o schiţă provizorie a "stilului" cunoa.�terii ştiinţifice contemporane, în care vom încerca să desci­ frăm "impactul epistemologie" al diferitelor ramuri ale ştiinţei actuale (pe baza analizei modului în care progre­ sele recente ale unor domenii de cercetare �liinţifică au indus la nivelul cunoaşterii anumite "moduri de gin­ dire"). Această schiţă nu-şi propune, evident, elaborarea complexă .şi exactă a "profilului C'pÎSlcmologîc" al ştiin­ ţei actuale, ci numai formularea unui punct de reper sau a unul sbtem de referinţfl pentru judecarea reconcep­ tualizărîlor, a reorganizărllor tematice .şi metodologice din epistemologia contemporană, generate tocmai de necesi­ tatea adecvării "lecturii epistemologice" la contempora­ neitatea ştiinţei. Preluînd o taxonomie a stiintei a lui C.-F. von Weiz­ ' silcker, vom incepe această trecere in revistă cu ştiinţele structurale, acel domeniu al cunoaşterii care creează in­ strumentele abstracte necesare tuturor ramurilor ştiinţei. Este semnificativ, aşa cum arăta C.-F. von \Veizsăcker, alund cind se discută rolul �i perspectivele generale ale de:cvoltării ştiinţei, să se înceapă cu �tiinţele structurale, deoarece aici abstracţia a atins gradul său cel mai înalt (in cadrul lor s-a atins o nouă treaptă a "conştiinţei de .sine") şi, ca urmare, "progresul ştiinţific este aici proba­ bil cel mai rapid şi radical"1• Sub denumirea de "ştiinţe structurale" von Wcizs�ickcr cuprinde nu numai mate­ matica pură şi aplicată, dar şi a::-el domeniu al ştiinţei desemnat prin nume cum sînt analiza sistemică, teoria informaţiei, cibernetica, teoria jocurilor, pe care autorul le consideră ca reprezentînd "matematica unor procese temporale" sau "teorii structurale ale unor schimbări temporale", al căror "instrument practic aju i ător este computerul, a cărui teorie este ea însăşi o ştiinţă struc­ turală"2. Această expunere a modificărilor la nivelul ştiinţelor structurale trebuie să înceapă printr-o caracterizare a 1 C.-F. von Weizsiicker, Die Einheit der Natur, ser, 1971, p. 22. 2 C.-F. von Weizsăcker, op. cit., p. 23.

MUnchen, Han­

77


evolutiei logicii, întrucît în mod esential dezvoltarea in­ tensiVă a logicii contemporane a fo�t determinată de matematizarea ei ("Logica este matematica adevărului", ,.Matematica este logica structurilor" - scrie von Weiz­ sacker3). Dacă vom urma expunerile sinoptice ale logicii contemporane\ vom putea observa, pe lîngă dezvoltarea masivă a logicii formale în sine (care sub forma logicii matematice a devenit o disciplină matematică specială într-o dezvoltare furtunoasă), şi extinderea nebănuită a aplicaţiilor logicii, dintre care trei tipuri de aplicaţii par ct>le mai importante: (1) aplicaţiile logicii în matematică şi ştiinţă; (2) "logica filosofică" (= aplicaţiile î n cadrul filosofiei) dintre ca!'e aplicaţiile în teoria ştiinţei ("logica ştiinţei") sint cele mai dezvoltate; (3) aplicaţiile logicii în reconstrucţia structurilor limbilor naturale5• Dacă în urmă cu dollă sau trei df'cenii problema apli­ cării logicii în .<;tiinţA şi în metodologia ştiinţei era con­ sideratii încă una de- viiior1;, în prezent, în urma dezvol­ tării te hnic ilm Pi formale (a progresclor logicii modale - care ar putea fi considC'rahi un gen de "teorie for­ mală cadru" p0ntru teoriile specialC' ale ştiinţelor parti­ culare') şi a edificării unei semantici adecvate atît pen­ tru logica elementară (A. Tarski, E. W. Beth, R. Carnap) cit şi pentru logica modală (S. Kripke, J. Hintikka) şi intuiţionistă (S. Kripke), domeniul de aplicaţie al logicii 3 C.-F. von \Veiziiăcker, Stenor�raphi:;cl!e Notizen iiber Logik und Matlrematik, in Ko n.s t r u k U o n e n versus Positionen (Hrsg.) K. Lorenz, Berlin, W. de Gruyter, 1979, p. 1 1 3 . • J. Barwise ( e d . ) , Handbook of Matlwmatical Logic, Arnster­ dam, North-Holland, 19711; N. He>.chcr·, Topics in Philosopltical Logic, Dordrecht, Reidel, 19f.i!l; W. Slegrni.i.ller, HauptstrOmungen der Gegenwartsph.i/osophie, Band Il. Sluttgart, KrOner, 1979. " In legătură cu acest domeniu de aplicaţie se consideră în ultima Vrf'me că el reprezintă o sur·să de inspiraţie nouă, l a fel de importantă ca şi matematica, pentru cercetarea logică. Această orientare a fost iniţiată de opera lui R. ?1-Iontague, Univcr.�al Grammar, prima tentativă de combinare a gramaticii lingvistice cu o interpretare �(·mantică logic precisă; despre starea actuală a "programului df'" cercetare al lui Montague in logic,:··, vezi J. van Benthem, A linguîstîc turn: new dîrcctions i n lv;ic, ith International Conqress of Logic, ,uethodology and Phi!o;·ophy of S<'icncc, Salzbun!, 1 1 -11; July 1983, prcprint '1 \\". v. O . Quine, �cl"ia: ,.logiQ matematică a fost aplicată, dni" cele mai importante aplicaţii, cu siguranţă, n-au venit incă" (Mnthematir:al Loaic, New YoT"k, Harper & Row. 1962, p. 8). " \V. Stl'gmUller, op. cit., p. 153.


s-a extins considerabil Accentuarea tendinţei axiomatic­ deductive in unele discipline a determinat revenirea în prim-planul metodologiei ştiinţei a instrumentelor şi standardelor logice8. Astfel s-a constituit o ramură spe­ cială a metaştiinţei, logica ştiinţei, avînd ca program re­ construcţia logică ("raţională") a limbajului, structurii (ulterior şi a dinamicii) cunoa0terii �tiinţifice. Cmtrarea pe logică a reprezentat particularitatea distinctiYii a ce­ lei mai influente orientări din epistemologia nemarxistă pînă în deceniul şapte, cmpirismul logic, logica oferind după această orientare criteriile � i temeiurile "ştiinţifi­ dtăţii" şi raţionalităţii. Instrumentele logicii actuale au fost folosite cll ingC'niozitate �i în reconstrucţia unor conşi sisteme de gîndire din istoria filosofiei şi a fila­ ştiinţei (J. Hintikka, N. Hescher ş.a.). Prin aceasta logica a contribuit esenţial la progresele recente ale teo­ riei ştiinţei, la determinarea configuraţiei ei generale. Pe planul ştiinţei propriu-zise intervenţia logicii - în special prin teoria modelelor - s-a manifestat îndeosebi în matematică9. Aplicaţiile în alte domenii - ce vor urma probabil elaborării unor teorii semantice adecvate �tiinţelor factuale - sînt încă î n fază incipientă. Totuşi, pe măsura sporlrii gradului de abstracţie �i organizare deductiv-axiomatică a unor teorii, recursul la instrumen­ tele logicii în vederea expunerii lor adecvate se observă de îndată10. Un impuls în această dir0cţie considerăm că va veni şi din partea "modelului structuralist al teoriilor ştiinţifice" (J. D. Sneed, W. StegmGller), care propune o modalitate de reconstrucţie logică a teoriilor cu o evi­ dentă relevanţă pentru ştiinţa reală În ceea ce priveşte metateoria ştiinţelor empirice, se poate observa o "deplasare" determinată a prob!cm2lor filosofice ale �tiinţei, pe măsura "maturiz�rii" lor, in do-

79


meniul de competenţă al logicii (de exemplu, ideile de cauzalitate, determinism, completitudinell etc.). Aplicaţiile cele mai importante ale logicii în filosofie au fost mijlocite de evoluţia logicii modale şi de con­ struirea logicilor "filosofice" (epistemică, deontică, tem­ porală etc.), care au permis reconstruirea unor categorii şi teme importante ale discursului filosofic şi normativ (Quine, Church, v. Wright, Hintikka, Rcschcrt� ş.a.). în fine, o mare dezvoltare cunosc în ultima vreme aplica­ ţiile logicii formale în reconstrucţia structurii şi a apara­ tului referenţial al limbajelor naturalet3, fapt care con­ duce nu numai la evoluţia tehnică a acestui domeniu, ci şi la reformularea unor importante probleme filosofice privind constituirea şi structura cunoştinţelor ştiinţifice. Intr-o apreciere sintetică asupra rolului aplicaţiilor lo­ gicii, Quine spunea: "ea oferă tehnici explicite pentru manipularea celor mai fundamentali ingredienţi ai dis­ cursului " ; de aceea, în forma ei modernă, logica nu mai "figurează in :�tiinţelc naturii doar tacit şi la un nivel aproape rudimentar dP inferenţă", ci devine un instru­ ment la fel de efectiv ca şi maLcmatica, dar care o de­ prlşeştc în privinţa domeniului �i a aplicabilităţii; ea va spori esenţial "rigoarea şi claritatea" conceptelor ştiin­ ţei, contribuind la formularea exactă a ipotezelor şi teo­ riilor, deci la progresul ştiinţificH. In felul acesta se poate observa că logica a influenţat esenţial "configuraţia spirituală" a ştiinţei contemporane, contribuind atit - alături de matematică - l a consti­ tuirea şi extinderea unui mod de gîndire (structural­ axiomatic), cît şi - prin faptul că oferă un instrument u Vezi: R. J.\ioo.tague, Detcrministic Theories, in R. Montague, Formal Philosophy, New Haven and London, Yale Univ. Press, 1974; B. C. van Fraassen, A Formal Approaclt to lhe Philosophy of Science, în R. Colodny (cd.), Paradigms and Paradoxes. Phi­ losopltical Clwllenge of Quanium Tlwory, Pittsburgh, Pittsburgh Unn·. Press, 1972. '· Vezi: \V. v. O . Quine, From a Logica/ Point of View, Har­ varJ, Harvard Univ. Press, 1953; J. Hintikka, Models for Moda­ litws, Dordrecht, Reidel, 1970; G. H. von Wt"ight, Normri şi ac­ ţiune, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, H!B�. 1"1 Vezi: R . Mont.ague, Universal Grammar, "Theoria�, nr. ;;, 1970; D. Lewis, General Semantics, "Synthes�� 22 (1970), D. Da­ vidson, G . Hannan (eds.), Semantics of Natural Language, Dor­ drccht, Reidel, 1972. l o W. v O . QWne, Malhematica! Logic, New York, Harper, 1962, p. 8.

80


metodologie indispensabil al analizei filosofice a ştiinţei - la formarea unei concepţii asupra ştiinţei comparabilă in privinţa nivelului de rigoare cu cele mai inalte reali­ zări teoreticE' ale ştiinţei însăşi. în afară dC' acestea, prin propriile ei demente interne, logica a devenit unul din­ tre centrele celC' mai active ale cunoaşter.ii acluale, ge­ nerind noi probleme filosofice, participînd la noile re­ eonceptualizări ale epistemologiei 1·'. Matematico a runoscut în secolul nostru cîteva revo­ luţii succesive: (1) "revoluţia structuralistă", ţinînd de identificarea unor structuri simple (�i definirea lor în termenii teoriei mulţimilor), care să stea la baza recon­ strucţiei şi unifici:irii (neformalc) a intregii matematid; pe această bază s-a instituit un gen n o u de abstracţie şi o intuiţie matematică "globală" şi s-au afirmat noi re­ laţii ale matematicii cu realitatea şi cu restul cu­ noaştcrii 1 5 ; (2) ,.revoluţia categorială", repr<>zentată de constitu irea u n u i non or;zont de funciare a matematicii axiomatice prin teoria cartegoriilor1 7 ; (3) revoluţia gene­ rată de utili zarea calculatoarelor electronice (vezi capito­ l ul H); (4) extinderea ev.<�si-totală a domeniului de apli­ cabilitate a malC'maticii (in special prin posibilităţile de modelarea a unor sisteme şi procese complexe oferite de noile ramuri ak matematicii abstracte) şi edificarea unor noi domenii ale matematicii aplicate. Multiplicîndu-şi re­ laţiile cu difC'rî t(• gntpuri d e :;; 1. îinţe, matematica a con­ tribuit in mod lwtărilor la ridican·a nivelului analizei .�i conceptualizării problemelor î n aceste ramuri, la ma­ turizarea lor; pe d e altă parte, ea însăşi s-a îmbogăţit din acest contact, fiind provocată să elaboreze structuri apte de a modela tipuri diferite de sisteme şi procese, de •:omplexitate şi dh:ersitate crescînde. 1.; Vezi : \\'. \·. O. Quine, Philosophy of Lo ai c, Prentir-e Hall, Englewood, 1970; H . Putnam, Philosophy of Loai c, New York, 1971. !G \'ezi: N. Bou!"baki, Arhit e c t ura matrmaticii, în Logică ţi filosofie, Editura polltiC"ă, 1 9A G : D. Ba!"bilian, Situarea a:domaeî­ o>i, Opera didactica, \'Oi. III, Editura tehnică, 1974; Gr. C. Moi­ sil, Le.v l'.fatlJCmatiques Strurturelles et lrurs Applications, în HeclJrrches sur ia Philosophic des Scicnces, Ed. de l'Acad. de la R.S.R., H l71. (7 S. Mac Lan(', Categoria/ �1 lgebra ami Set-Thcoretical Paun­ în Ariomatic Srt Tl�eory (UCLA Hl67), Proc. Symposia 1\fatiJ., XIII, Part I, Providence, 1 9 7 1 ; F. W. Lawrere, of c,! t ef]o ri e.v as a Foundation of Mat lwmatics , in Catef]orial Al(lebro, La Jolla, New York, Sprin-

6 - Intmducere ln epl!olemotog'e

81


In urma extinderii organizării axiomatic-deductive a sistemelor matematice, s-a readus pe primul plan pre­ ocuparea pentru structura logică a teoriilor .şi natura inferenţelor, constituindu-se un domeniu de cercetare a fundamentelor, metamatematica, în care s-au obtinut re­ zultate deosebite, vizînd unele noţiuni fundamentale (de­ monstraţie, model, calculabilitate, complE'titudine, ded­ dabilitate etc-) ale cunoaşterii matematice. La rîndul lor. tehnicile dezvoltate în acest cadrul au permis rezolvarea unor probleme sau elaborarea unor noi teorii chiar în cadrul matematicii "în sine". In acest sens, analiza ne­ standard a fost creată de A . Robinson prin aplicarea ideilor teoriei modelelor la calculul infinitezimal; ulte­ rior, domeniul de aplicabilitate al acestei teorii s-a ex­ tins considerabil, de la alte ramuri ale matematicii "pure" pînă la economia matematică etc.ls Prin mijloace metamatematice sau chiar numai logice s-au obţinut şi alte rezultate în matematica contemporană, referitoare la problema continuului, la problemele ele decizie sau rezolvabilitate a unor probleme fundamenlale1u etc. După cum vom vedea ulterior, tentativele de unifi-care şi fondare a matematicii au condus Ia depăşirea perspec­ tivelor unilaterale, care absolutizau un anumit "orizont" al cunoaşterii matematice (discursiv, logic, intuitiv) sau o singură teorie de bază. După cum sublinia S. Fefpr­ man, întrucît nici teoria mulţimilor, nici teoria catego­ riilor (continuînd fie perspectiva realistă, fie pe cea con­ structivistă) nu epuizează totalitatea aspectelor matema­ ticii, nu se poate "pretinde actualmente o fundare uni­ versală pentru matematică, fără a se respinge prin aceasta tot ceea ce cade în afara schemei favorizate. Intr-adevăr, ar fi necesară o anumită modalitate de tun­ dare multiplă, analogă folosirii în fizică atît a concE:>pte­ lor de undă cît şi de particulă"�0• Intr-o expunere rezumativă, contribuţia pe care mate­ matica contemporană a adus-o la edificarea unei con-

82


)tiinţe epistemologice moderne ar putea fi r�dată prin: (1) constituirea �iisau operaţionalizarea unor "moduri de gîndire" cu o mare aplicativitate, necesare î n vederea dominării teore-tice a proceselor şi sistemelor complexe {gindirea structural-axiomatică, statisUcă, strategică, in­ krdisciplinară�1); (2) c a şi întreaga ştiinţă structurală, prin auto-reflexivitatea ei, matE>matîca oferă :..._ l a acest nivel - instrumt'nte pentru auto-cunoaşterea ştiinţei, pentru edificarea unei teorii a cunoaşterii (vezi capita­

lui 1 ) ; (3) dez\·oitările n oi din matematit'ă au permis un progres substanţial î n înţelf'gerea s t r u r·l u r i i ş i a obiecti­ velor teoretizării s t i i n ţifice; astfel, ck exemplu, în lucră­ R . Thom î n t î l n i m o încen·<tn• remarcabilă de ex­ a "sel"rd u l u i m c l o d olo;, i { ''" ;d t .·oriilor fizicii f 1 1 ndamenlalt', prin can• st• dt'SC'h i d e 0i o perspectivă in­ ţelt::>g Prii stnwl uri i [(•orclizării în generaL Pe această bază

rile lui ]Jiicare

mn-;ti l u i o tipologie complC'xă

Sf'

a

aptă stt

a teoriilor ştiin-

organizeze ş i să explice devenirea istorică

discipline !itiinţifice; (4) pe aceeaşi linie, prin ccr­ ('etările metateoretice comparate, întemeiate pe ideea ele tcoretizare defi n i t ă de R. Thom, s-au formulat unele idei cu privire la relaţiile dintre diferitele grupuri d e Ltnor

d i scipline *tiinţî fice, î n particular la relaţiile d i n t r e ş t i i n ­ ţele naturii şi ştiinţele sociale�2: ( 5 ) prin evoluţia ei i n ­ ternă, matematica a c o n d u s l a u n e l e rezultate deosebite (t�oremele lui Gi)c\d, Skolem, Cohcn, Haken-AppE'l ş.a.) care reclamă re·gîndirea relaţiilor di ntre formalism şi c•mstrucţiile intuit ive, dintre cunoaşterea rmpirică şi cu­ noa7-terea

a priori,

sau dintre analitic şi sintetic, aducînd

sugestii importante pentru o viziune epistemologică ge­ nerală asupra cunoaşterii; (6) în fine, nu trebuie să ne­ glijăm lecţia epistemologică pe care ne-o oferă evoluţia tPntatîvelor moderne de fundare a cunoa�terii matema­ tice (vezi secţiunea a III-a) I n domeniul fizicii, disciplina centrală a ştiinţelor des­ pre natură, noile cercetări se desfăşoară, în general, încă pe fondul conceptual instituit d e acele teorii care au de­ terminat "stilul ele gîndire" al fizicii contemporane, teo-

81


ria relativitătii ' si mecanica cuantică. Acestea au revolu­ ţionat adînc cunoaşterea fizică, aducind noi sub- sau supra-structuri matematice (teoria relativităţii restrinse şi generalizate), noi "formalisme" logice sau ontologice (mecanica cuanticăF\ sau chiar o nouă "ordine met-Odo­ logică" în construcţia teoretică (cosmologia), propunînd o nouă formă a legii ştiinţifice, noi tipuri de teorii, cu noi standarde de completitudine şi noi criterii de "reali­ tate fizică". Printre teoriile fizice cele mai recente care aduc im­ portante mutaţii de ordin metodologie si filosofic se nu­ mără şi termodinamica proceselor ireYersibHe (înteme­ iată de L. Onsanger în 1931 �i elaborată într-o formă modernă, după 40 de ani, ele L Prigogine ·'ii P. Glans­ dorf24). Noua teorie propune o explicaţie a îenomenelor introducind în mod esenţial timpul şi ire-;,-ersibilitatea, ceea ce deschide ctd noi înţelegerii evoluţiei şi auto-or­ ganizării materiei. ordonării şi devenirii ei fizica-chimi­ ce şi biologice�;. LcgcHura dintre ordin('a biologică �i ire­ versibilitatea proceselor naturale, prin intermediul struc­ turilor disipativc (structuri ordonate, formate şi menţi­ nute prin intermediul schimburilor de energie �i sub­ stanţă cu lumea exterioară î n cursul unui proces de ne­ echilibru), stabilită de termodinamica generalizată oferă temeiul explîcării compatibilităţii dintre legile şi ordinea fizicii (în special, cE'le ale termodinamicii) �i ordinea şi evoluţia biologică�u. ln felul aeesta, aşa cum scrie P. Glansdorf, asistăm astăzi la o nouă "înflorire a termo­ dinamicii fenomenelor ireversibile", care va avf>a. un rol esenţial în "efortul de apropiere î n tre principiul evolu­ ţiei materiei neanimate, legat esenţial de degradarea şi distrucţia structurilor, pe ele o parte, �i principiul PVO­ luţiei biologice, pe de altă parte, care implică, dimpotrivă� crearea structurilor ca răspun� la constrîngerHe la dis-

84


tanţi:i de orice stare de echilibru care domnesc in bio­ sfcril"'7. In direcţia cercetării legilor organizării şi a ex­ plit'cl rii pe această bază a relaţiei dintre lumea fizico­ ('himictl şi cea biologică un rol important revine lucră­ ri lor lui R. Thom în care se pun bazele studiului topo­ logic al morfogenezei î n cadrul unor modelări calita­ l i ve�R. Termodinamica generalizată oferă noi elemente pentru reconceptualizarea epistemologică. In această teo­ ril', î n legătură cu problema stabilităţii sistemelor (ce nu mai poate fi "garantată" prin descrierea termodinamică a s i s t emului), se cere considerarea restructurărilor pro­ grl'sive ale sistemului, deschiderea lui la mediu şi la is­ torie; ca urmare, este necesară o altă inţelegere a con­ r·f'ptului de obiect (pentru care n-are nici un sens din!lmic d i stincţia dintre sistem şi mediul său) şi de obiectivitate (ircductibilă l a controlabilitate). "Structurile disipative semnifică cel mai probabil o nouă stare a materiei, un nou tip de ordine macroscopică conectată cu procesele ircn•rsibilc şi implicînd un nou comportament organizat 'iÎ consistent al componentelor sistemu1ui"29. Prin teoreti­ zarca acestei noi stări a materiei, fizica se deschide unor r"onc-epte şi moduri de gîndire din domenii îndepărtate d e ea (acum termeni ca "funcţie", "disfuncţie", "criză" de. dobîndesc şi un sens fizic), oferind, pe de altă parte, cadre generale pentru formularea mecanismelor evoluţiei, diferenţierii ·'ii organizării în sistC'me biologice, populaţio­ nalc etc.10. Unii teoreticieni văd în termodinamica gene­ ralizată u n domeniu al ştiinţei care depăşeşte fizica propriu-zisă, unificînd diferitele "fenom9ne cooperative" din f izică precum �i sistemele ne-fizice în stare de ne­ echilibru. Pentru ace«stă nouă abordare s-a propus de­ numirea .,sinergetică"31. Dezvoltările teoretice şi experimentele din fizica par­ ticulelor elementare au condus de asemenea la necesita­ tea reformulării unor probleme şi concepte filosofice ge­ nerale. După teoria relativităţii şi teoria cuantică, crea­ ţiile ştiinţifice din secolul nostru care au impulsionat " P. Glandsd0rf, Erolu.tion rle !a satim� en physique, ,.La Pf'n�e€", oct. 2" R . Thom, Stabilite structurale Mass., W. A. Bcn_iamin, 1972 �n I . PriJ;ogine, I . Stcn.l(ers, The voi. 1 12, 1977, p. 330. :t(l

11

Ibidem,

p.

:nt.

notion rl'ordre et d'organi­ 1977, p. 60-01 et morphoqcncsf', Reading, New

H. Haken, SynergcUcs, Berlin, Springer,

Alliance,

"Scientia",

1977 85


cel mai mult regîndire-a structurilor conceptuale ale epistemologiei (obiect, măsurare, obiectivitate, experi­ ment etc.), fizica particulelor elementare, aşa cum o do­ vedeşte, de exemplu, divergenţa de opinii dintre W. Hei­ senberg şi M. Gell-Mann, V. F. Weiskopf ş.a. în privinţa ;-elaţiei dintre realitatea fizică şi elementaritate (prC'cum �i formularea unor ipotE>ze de genul ipotezei bootstrap propusă de C. F. Chew), va necesita o nouă viziune asu­ pra modalităţîi obiectivării constructelor teoretice, noi criterii de "realitate fizică", de factualit.ate şi obiectivio nouă metodologie a previziunii şi experimentării, de verificare a ipotezelor ştiinţificc12. Pe de parte, fizica particulelor elementar,;> constituie un exemplu al rolului sporit pe care îl are dezvoltarea teh­ nicii în evoluţia �tiinţei. "Starea cunoştinţelor noastre (în domeniul fizicii particulelor elementare - n.n.) este modelată nu numai de teoria cuantică şi teOria grupuri­ lor, ci şi, în mod 0gal, de posibilităţile tehnice şi de li­ mitele acceleratoarclor şi detcctorîlor de particule"33• I n privinţa dementarităţii, punctul de vedere susţinut d e ddcpţii modelu l u i cuark-urilor, m o d e l care permite ac­ tualmente descrierea celui mai larg spectru de fapte ex­ perimentale, este următorul: "particulele ohservate care suferă interacţiunea tare, cum sînt neutronii, protonii şi mezonii, sînt considerate ca stări compuse, formate din cuark-uri, anticuark-uri şi gluoni . Acest formalism reprezintă un triumf cvasi-complet al punctului de ve­ dere al cîmpurilor în raport cu cel corpuscular asupra materiei: entităţile fundamentale sînt dmpurile de cuark-uri şi de gluoni care nu corespund nici unei par­ ticule susceptibilă de a fi observată, nlci chiar în prin­ cipiu, în timp ce particulele observate, care suferă in­ teracţiunea tare, nu sînt absolut deloc elementare; ele nu constituie decît simple consecinţe ale unei teorii cuantice a cîmpurilor subiacente'�3�. Astfel, prin leptoni,

86


cuark-uri (sau cîmpurile lor) s-a ajuns la "elementele'" materiei, punîndu-se capăt "fracţionării" aparent infinite materiei; cuark-urile, "prizonieri" ai hadronilor, nu pol fi observate ca particule reale, libere; ele nu posedă n i ci o structură internă; ca urmare, starea lor "ipote­ tidHeoretici'i" (din punctul de vedere al observabilităţii) tn�buie considerată permanentă; ele nu pot fi studiate dPdt indirect, prin intermediul proprietăţilor hadronilor. SucccsE>le teoriei particulelor elementare obţinute şi cu ajutorul noilor acceleratoare au permis conectarea pro­ bkmci structurii microcosmice cu problema evoluţiei Uniwrsului fizic, fiind astfel posibil să se vorbească în mod ştiinţific despre primele stadii ale evoluţiei cosmice �i să se elaborE'ZC modele teoretice în cosmologie ce pot fi comparate cu datele astrofizice35. Pe de altă parte, re­ zultatele recente în studierea forţelor de interacţiune, care au condus Ja consHtuirea u nei teorii unificate a for­ ţelor electromagnetice şi slabe, a constituit un pas înainte în cercetarea unei alte probleme fundamentale a fizicii (după aceea a detectării sub-structurilor materiei), �i anume aceea a unificării forţelor prin considerarea lor ca manifestări ale unei singure interacţiuni (S. Weinberg, S. Glashow, A. Salam). 1n ambele aceste direcţii ale dez­ voltării cercetărilor teoretice fundamentale din fizică progresul cunoa�tPrii, încă de la descoperirea (predicţia) pozitronului, s-a caracterizat pri n rolul tot mai impor­ tant pe care I-au aYut proprietăţile de simetrie sau prin­ cipiile de invarianţă în formularea noilor ipoteze şi pre­ dicţii, prin sporirea contribuţiei nivelului metateoretic şi, în general, al "formalismelor" supprioare ale teoriilor în determinarea caracterului funcţiilor principale ale con­ stmcţiilor teoretice. Ca urmare, la nivel Ppistemologic, este necesară elaborarea unei concepţii noi asupra func­ ţiilor "teoretice" şi "empirice" ale teoriilor fizice, asupra procedurilor metodologice (observare, măsurare, Yerifi­ care), sau asupra statutului conceptelor teoretice. I n fe­ lul acesta, după cum unele teorii fizice (cum ar fi meca­ nica) n-au încetat să evalueze şi să-şi îmbogăţească con­ ţinutul teoretic şi sfera aplicaţiilor, la fel, la un -alt ni­ vel, fizica nu a încetat să rămînă încă un domeniu care să ne pună permanent în faţa unor probleme noi ce nea

.s

the

S. \Veinberr,, Origin of tiu:

of

81


cesită nu numai rezolvări specifice el şi redefinirea unor poziţii, teme .şi concepte ale teoriei cunoa.')terii .) tiînţi­ fice. Chimia, după cum se susţine adesea, se .află î n faza unei mutaţii metodologice importante, marcate de ten­ dinţa deplasării atenţiei de la structura chimică, respec­ tiv, de la concepţia structurală, la concepţia "organiza­ ţională, a cărei dimensiune integrativă depăşeşte grani­ ţele sistemului chimic, considerîndu-1 pe acesta ca parte unui sistem mai cuprinzăcomponentă (sub-sistem) tor . . . sistem + mediu'n6• "context organizaţional", în cadrul căruia interactiunea sistemului chimic este considerată î n mod expliCit atît sub raport substanţial cît şi informaţional, este reclamat în chimia actuală în­ deosebi de dezvoltarea intensivă, sistematică a cineticii chimice (evoluţie chimică, autocataliză, cataliză evolu­ tivă). Perspectiva organizaţionalU ce-rc - pentru expli­ carea genezei şi evoluţiei sistemelor chimice - îmbina­ rea dialectică a cninţelor abordării statistic-probabiliste cu cele ale me-todologiei strudural-sistemice În domeniul bioloyi<'i o profund[t re\·oluţi<� a produs edificarcn biologiE'i moleculare, D.Yînd ca n'alizare fun­ damentală descoperirea codului genetic (ceea ce a con­ dus pentru prima dată la înţelegerea principiala a ,,pla­ nului construcţiei" tuturor fiinţelor vii ) ; s-a elaborat de asemenea teoria sintetică a evoluţiei, care a dat o formă modernă .şi consecventă concepţiei danviniste asupra evoluţiei organice37• Aceste descoperiri au permis înţe­ legerea la un nivel superior a problemei evoluţiei, şi anume ca problemă generală a apariţiei vieţii. Dintre numeroasele ipote?.e propuse recent în aC'eastă direcţie, un interes deosebit a trezit modelul teoretic al auto-evo­ luţiei materiei al lui M. Eigen33. Rc'wltatele cele mai importante ale acestei teorii sînt următoarele: (1) o nouă formulare a problemei genezei vieţii ca problemă a auto­ organizării macromoleculelor pînă la hipercicluri auto-

cit.; M. J<;igen, P. Se!Juster, Tlw Hypercyele. Natural Sel[-Organization, Berlin, Springer, 1979.

op.

88


catalitice (proble::nă căreia Eigen vrea să-i ofere un răs­ puns exclusiv in termenii ştiinţei naturii şi pe baza legilor actualmente cunoscute ale fizicii şi chimiei); (2) clarificarea corelaţiei dintre emergenţa vieţii şi legile termodinamicii - pe baza termodinamicii pro­ ceselor ireversibile; (3) explicarea .,principiului dar­ winismului" şi precizarea lui la nivelul biologiei moleculare cu ajutorul unei funcţii de valoare se­ lectivă; (..J:) caracterizarea trăsăturilor fundamentale ale sistemelor Yii cu ajutorul unor ecuaţii de evo­ luţie; (5) darificarea .rolului întîmplării şi al ne­ cesităţii î n cadrul proceselor de evoluţie. (Evoluţia u n "proces determinist în raport cu caracterul progresiv", dar ea este "indeterminată în raport cu seria temporală a apariţiei mutanţilor"39). Teoria lui Ei gcn ilustrează un tip superior de complexi­ tate a construcţiilor ştiinţifice, teoriile structural-organi­ zaţîonale, fapt relevat de structura sa internă şi modul de elaborare "în trepte" a unor modele abstracte, urmate de ipoteze ,,realiste", de relaţiile complexe cu realitatea şi experienţa, de utilizarea unor instrumente şi modele din diverse domenii ale ştiinţei (topologia diferenţială, teoria sbtemelor dinamice, termodinamica proceselor ire­ \·crsibile, teoria informaţiei, teoria jocurilor, lingvistică de.), de nf)ua manieră de testare şi evaluare (folosirea efectiYă a l'>:pvrimcniclor pe calculator în corelaţie cu experim('ntek cl asice d e laborator) ş.a. Succesele \('oretice ale biologiei contemporane au con­ tribuit astfel l a "reactivarea" unei vechi tradiţii de gîn­ dire, cea eYoluţionistă, la reconstruirea şi operaţionali­ zarea Yechiului concept al evoluţiei organice. Prestigiul noilor realizări a contribuit la impunerea unui mod de gîndire evolnţionist şi a unui "pattern explicativ evolu­ ţionist" in multe alte domenii ale cunoaşterii, precum şi la înţelegerea valorii generale şi a semnificaţiei "gîn­ dirii în termeni populaţionali"-10. În felul acesta, biologia teoretică actuală poate oferi şi altor domenii concepte, metode şi modele explicative, întărind "fluxul metodo­ logie" invers al ştiinţei contemporane - de la ştiinţele �� M. Eigen, P. Schustcr, op. cit., p. 14. •O Vezi: E. Mayr, Natura revoluţiei darwiniste, în 1. Pârvu,. lt.toria ;;tiinţei şi reconstrucţia ei conceptuală - Antologie, Bucu� reşti, Editura �tiinţifkă �i enciclopedică, 1 9 3 1 ; St. Toulmin, Hu� man Understanding, Princeton, Prin�:eton Univ. Press, 1972.


totalităţilor complexe la cele ale unor sisteme mai sim­ ple. Redefinirea ideii de evoluţie (.)i de "sistem darwi­ nian") şi la alte paliere ale naturii şi cercetarea pe această bază a premiselor şi a modului devenirii gene­ rale a materiei a reinviat interesul ştiinţelor naturii pen­ tru categoriile devenirii istorice şi progresului, interes paralel cu "renaşterea" istorismului în ştiinţele socio­ umane. Dintre progresele recente ale psihologiei, două linii de cercetare interesează în mod deosebit epistemologia, în­ trucît ele oferă date directe pentru interpretarea unor aspecte fundamentale ale procesului cunoaşteri i : este \-·arba de psihologia cogniţiei şi de studiile asupra per­ cepţiei şi reprezentării. Formularea unor modele teore­ tice în terme>nii abstracţi ai stărilor "intensionale" sau .,reprezentărilor", utilizînd amplu instrumentele teoriei informaţiei şi ale simulării pe calculator ("inteligenţa ar­ tificială"), construirea unor "gramatici universale" (pri­ mele tentative, pornind de la principii diferite sînt ur­ mătoarele: N. Chomsky, Rules and flepresentation<:, New York, Columbia Univ. l-'rcss, 1 9 8 0 ; n. Montague, Univer­ Ral Grammar, "Theoria", 1 !.1 7 1 ; H. Thom, PreJ.i.cation et g1·ammaire universdle, "Fundamenta Scientiae", voi. 1, nr. 1 , 1 9 8 0 ) prin care să se definească "universalii ling­ vistici", însăşi "facultatea cognitivă a limbajului", speci­ fic umană, modelarea proceselor de învăţare, cercetările actuale asupra structurii percepţiei41, toate acestea au furnizat elemente noi pentru o reconceptualizare a psi­ hologiei şi pentru înţelegerea mai profundă a structurii şi mecanismelor cunoaşterii, pentru construirea unui mo­ del sistemic integral al fiinţei umane. Situaţia teoretică şi epistemologică a �·tiinţelor sociale a fost caracterizată figurat de C.-F. von Weizsiickcr ast­ fel : "In conştiinţa publică aceste ştiinţe reprezintă astăzi o mare putere; în republica savanţilor ele trebuie încă să-şi dobîndească recunoaşterea completă"4�. Cu alte cu­ vinte, deşi acest grup de ştiinţe se află într-o exparuiune conceptual-teoretică remarcabilă (paralelă cu sarcinile mari ce le revin în raport cu situaţia generală a lumii < J Vezi P. Suppe-;, Is Visual Spacc Eu('lidean?, "Synthese�, (197 7 ) ; P. Hcelan, Space-Perc('ption and Phi!osophy of Science, Berkeley and Los Angeles, Univ. of California Press, 1983. ·� C.-F. von \Velz�dcker, Die Einheit der Natur, !\1lmchen, Hanser Vcrlag, 1971, p 29

35

90


('poca contemporană), într-un proces de maturizare mvtodolugictt �i diferenţiere disciplinară, dispunînd deja mare număr de ipoteze cu un grad înalt de ab­ �i cu un nivel sporit de operaţionalizare, folosind moderne de construcţie şi reconstrucţie logică a (matematizare, axiomatizare, formalizare), în epistemologiei lor se menţine încă o mare divcr­ de puncte de vedere privind st.atutul teoriilor şi metodelor, natura şi valoarea explicaţiilor, predic­ ţiilor etc. Mai mult, rămîne încă dominantă ideea sub­ dezvoltării teoretice a acestor discipline43, idee înteme­ iată pe generalizarea unor tipuri de teorii formulate în ştiinţele naturii, pe universalizarea modurllor lor (deter­ ministe) de explicaţie şi predicţie. In acelaşi timp, imi­ tarea prea strictă a idealului ştiinţific oferit de ştiinţele naturii dintr-o anumită perioadă, tematizat în cadrul unor epistemologii empiriste (pe care filosofia ştiinţelor sociale le-a descoperit şi adoptat cu o oarecare intirziere), a condus la introducerea unor matematizări facile, în cadrul cărora obiectul veritabil de studiu a fost "pier­ dut", accentul cercetărilor deplasîndu-se pe aspecte tri­ viale. Succesiunea prea rapidă a unor doctrine econo­ mice sau sociale în gîndirea nemarxistă, dependenţa me­ todelor lor de anumite ideologii trezesc evident neîncre­ derea în "obiectivitatea" acestor cercetări ştiinţifice. Cu toate acestea, nu putem ignora unele rezultate teoretice remarcabile realizate î n ştiinţele sociale şi în afara per­ spectivei materialist-istorice, cum ar fi, de exemplu, ex­ trem de influenta teorie a "echităţii" a lui J . Rawlsu. Aşa cum se recunoaşte însă din ce in ce mai mult în ul­ tima vreme, progresul conceptual cel mai rapid şi obiec­ tivitatea deplină se pot realiza numai în cadrul teoriei sociale marxiste, urmînd acea "deschidere" a ştiinţei spre u n nou tip de teorii de o mare complexitate struc­ turală pe care a înfăptuit-o Marx prin opera sa social­ economică Capitalul. Ştiinţele istorice şi ştiinţele culturii (într-o denumire oarecum convenţională), deşi cunosc o anumită "defen­ sivă" instituţională (valoarea lor pragmatică nefiind în­ totdeauna uşor de demonstrat45), trec totuşi printr-un fn

dt•

•a Vezi studiile grupate sub titlul .,Epistemologia ştiinţelor so­ ciale", în ,.Les f.'tudes Philosophiques", nr. 2, 1978. u J. Rawls, A Theory of Justîce, London and Oxford, Oxford Univ. Press, 1971. �5 C.-F. von Weizsăcker, op. cit., p. 33.

91


proces de reevaluare epistemologică (nu numai în cadrul diferitelor variante ale "hermeneuticii"), "cadoul" pe care "ştiinţele spiritului" 1-au făcut conştiinţei noastre, gîndirea istorică46, reprezentind nu numai o mare cerinţă de ordin practic pentru lumea contemporană - aflată în căutarea unui ideal major -, el şi una de ordin teo­ retic-epistemologie. Una dintre actualele ştiinţe istorice, istoria ştiinţei, a contribuit prin evoluţia ei recentă la fel de mult ca şi mecanica cuantică sau teoria relativi­ tăţii (in prima jumătate a secolului nostru) la înţelege­ rea naturii însăşi a ştiinţei ca fenomen de cunoaştere, întemeind metodologie orientarea istoristă în filosofia con­ temporană a ştiinţei47, orientare ce-:)Î propune să dega­ jeze un nou concept general al ştiinţei din studiul de­ venirii ei istorice reale . .Progrese mari a realizat în ultimele ckcc�lii linq ristica teoretică, disciplină aflută la "punctul tk fierben'�', in­ tr-un proces de modificare furtunoas{\ a m\.' lodelo;· �i conceptelor, ele fixare a unor noi obiec t i ve cognitive. Spre deosebire de lingvistica clasică, :;; t iinttl empiric-cla­ sificatorie. inductivă, a cărei sarcină era .alciHu ;rpa ,.cor­ pus"-ului limbii. noile oricnhiri - in.iţiall' în special de N. Chomsky - îşi propun pătrunderea in stractura in­ ternă şi în mecanismul de funcţionare a limbilor natu­ rale, formularea unor modele explicative fundamentale�8 <ti Ibidem, p. 34. Despre interesul teoretic adu<ll a ! �iilll!,dor istorice 'ii a l gîndirii d e tip istoric, vl'zi ş i H . LG.b:x•, Gc.\·cl:idH.>­ begriff und Geschichtsinterese. Analytik und Praumat:i,; uer His­ toire, Basel-Stuttgart, 1977. 41 Despre problematica, statutul şi semnificaţia Ppis:emulogică a istorilo'i .)tiinţei, vezi ş i I . Pârvu, Istoria şt<inţci şi 1·ccon�truc­ ţia eî conceptuală. Antologie, Bucureşti. Edllur..t �tlinţifică şi en­ ciclopedică, 1981. �3 Ve?.i N. Chomsky, i n Uw;v.i�t!("s, în P. Suppes et al. (eds.), a.nd l'hiiosophy of Science, Stanford, ll!OJ. Studiile iniţiale de gramatica generativă a lui Chomsk/ au condus la formularea unor ipoteze şi modele explicative ale uni­ tăţii dintre posibil :;i actual, infinit şi finit, capacitate şi reali­ zare, cu mare valoare de geneno..l itate, ceea ce a permis - prin potenţialul eî me1.odologie - întrarea lingvisticii in rindul dis­ ciplinelor �tiinţifice fundamentale, <"U o maro.:: semnificaţie in determinarea profilului actual al cunoaşterii {vezi, în acest .� ens; S. Marcus, Linguistics as a Pilot Science, in Tll. A. Seboek (ed.), Current Trcnds în Lînguistics, vol. 12, The Hague, Paris, lVJouton, 1974; C. Ca!ude, S. Marcus, Gh. Păun, The Universal Grammar as a Hypothetical Braîn, "Revue Roumaine de Linguistique�, 24 (1979), nr. 5).

92


(;t unor teorii care s<i ofere regullle aflate la baza con­ • , l n lcti\'i frazelor în cadrul unei limbi). O mare realizare .1 l i ttgvislicii actuale este considerată teoria lui R. Maoformulată în Universal Grammat�n (al cărei prin­

fundamental este : "nu există nici o deosebire teo­ importantă intre limbile naturale .)i limbajele artialc logicienîlor"), în care se constituie pentru prima data o analiză semantică-sintactică mtegrată a l i mbilor naturale cu metodele logicii contemporane; ;w\'ast.ă teorie are implicaţii adînci asupra unor teme contemporane ale epistcmologiei, cum ar fi : raportul lo­ gică-limbaj, ideea cunoaşterii a priori, adevărul logic ;oi analiticitatea etc. In fine, o privire sinoptică asupra centrelor de preci­ pitare epistemologică ale ştiinţei contemporane (departe dE- a fi completă, în cadrul ei nereferindu-ne, de exem­ )Jlu, la grupul atît de masiv şi important al ştiinţelor tehnice şi ale acţiunii) ar tr<?-bui să includă şi o schiţă asupra specificului cunoaşterii filosofice, asupra rolului epistemologie al filosofiei contemporane, ţinînd seama de interacţiunea ei complexă cu ştiinţa, de faptul că ima­ ginea actuală filosofiei este dominată de o "filosofie a ştiinţei care se vrea ea însăşi ştiinţă, �i o filosofie a societăţii care se constituie ca o practică socială efec­ tivă"50.

3.2. DIMENSIUNILE NOULUI "STIL" AL CUNOAŞTERII ŞTIINŢIFICE

Trecind la o evaluare globală a transformărilor con­ ceptual-metodologice ale ştiinţei contemporane, vom sublinia, pentru inceput, faptul că mutaţiile interne, de­ finitorii pentru "noul spirit ştiinţific", se petrec pe fon­ dul unor mari schimbări in statutul social al ştiinţei, condiţionate de evenimente care afectează profund na­ tura şi rolul social al ştiinţei, ţinînd de integrarea tot mai amplă a rezultatelor cercetării ştiinţifice în toate ·� R. Montague, Universal Gra m m ar. "Theoria", 3, 1970. >o C.-F. von Weizsiicker, op. cit., p. :l7. Asupra specificului şi metodologiei cunoaşterii filosofice, VC"zi: I . Popescu. Schiţă p('ntru o metafilosofie marxistă, Bucureşti, Editura politică, 1980; V . To­ noiu, Metafilosofia ca dimensiuni' a unor variante ale criticis­ mului, in vol. Epistemologia şi analiza logică a Umbajului ştiin­ ţei, Coord. M . Flonta, Bucureşti, E'ditur<� nolitică, 1975.

93


domeniile vieţii sociale, de apropierea accentuată .a ştiin­ ţei de practică, de producţia materială. Pe această bază s-a mărit în mod considerabil importanţa socială a ţ;tiin­ ţei, influenţa ei generalizîndu-se asupra tuturor sferelor vieţii şi conştiinţei sociale. Î n acelaşi timp, sub impactul integrării sociale a ştiinţei s-au produs modificări şi în modul de practicare a ştiinţei, de organizare, desfăşurare şi evaluare a cercetării ştiinţifice. Se manifestă astfel o modificare profundă, cu interferenţe evidente, atît la ni­ velul factorilor externi ("cadrele sociale ale ştiinţei"), clt şi al celor interni (conceptuali şi metodologiei) ai .ştiinţei contemporane. Aceste transformări ,.provoacă" iilosofia contemporană să re-gîndească profilul epistemo­ logie şi statutul social al ştiinţei, să elaboreze - la 200 de ani de la apariţia operei celebre a lui Kant care a maugurat epoca modernă î n teoria .ştiinţei - o nouă Critică a raţiunii . . . ştiinţifice. Eforturile în această di­ recţie ale cercetării epistemologice vizează şi detectarea trăsăturilor "stilistice" cele mai remarcabile ale ştiinţei contemporane ca fenomen de cunoaştere. Vom încerca în continuare să redăm într-o prezentare sintetică, inevita­ bil însă schematică, aceste caracteristici "intrinseci" care condiţionează "situaţia epistemologieă" a �tiinţei con­ temporane, definindu-i noul ,.stil" al cunoaştel'ii. ' P articularitatea epistemologlcă cea mai remarcabilă ce poate fi dezvăluilă printr-o analiză globală a ştiinţei ac­ tuale este prezenţa în cadrul acesteia a unei adevărate ,.constelaţii de modu:--i ele gîndire" (structural-axiomat!c, sintetîc-integrativ, evoluţionist, istoric, statistic, organî­ zaţional, arhitectural etc.), corespunzînd în linii generale diversificării şi expansiunii maxime metodologic-instru­ mentale şi tematic-conceptuale a cunoaşterii, multiplicării ,.experienţelor epîstemice" fundamentele, ireductibik, .,inserţiei" cvasi-simultane a unui mare număr de disci­ pline în "orizontul teoretic" al perioadei actuale. Ştiinţa contemporană pare a se fi detaşat de "monismul metodo­ logie" şi reducţionismul conceptual şi nomologic al unor perioade mai vechi, admiţînd pluralitatea "centrelor me­ todologice" ale cunoaşterii şi diversitatea tipurilor de legi şi explicaţii teoretice., Singura unificare ce pare a se evi­ denţia este legată de tendinţa supunerii cognitive a unor "totalităţi complexe", a unor fenomene şi sisteme cu un înalt grad ele complexitate şi organizare, prezente în ma­ joritatea domeniilor cercetării actuale.

94


I J 1 n l rt ' a(·c·ste "moduri ele gîndire" generate de tendin­ I_. . J , · .,tutai L-:atoare'' imanente :)tiinţei atît la nivelul ei teo­ t'• • I L t · cî t .)Î practic-instrumental, o semnificaţie majoră re­ \ l l l l ' yindirii .'linteUc-integrative. Se poate constata, în ge­ I H' J"ai, în istoria .ştiinţei o pendulare între modurile de gîn­ d î n· analitic ("atomist") şi sintetic ("holist", integrativ). 1 '!'rioada actuală a dezvoltării ştiinţei se caracterizează

prin depăşirea unei faze atomist-analitice şi emergenţa

• I nd noi viziuni integratoare şi a unei imagini coerente d!'spre lume. Fragmentarea ştiinţei care a dominat pri­ mele decenii ale acestui secol, însoţită de abandonarea po­ zi tivistă a obiectivelor mai generale ale unei "filosofii naturale" - trăsături considerate uneori ca reprezentînd sPmnele unui nou "alexandrinism", ale unei faze involu­ t i vc a gîndirii creative51 -, este pe cale de a se dimi­ nua, alte trăsături ce evidenţiază ascensiunea modelelor .o;; i a patternurilor explicative sintetice tinzînd să devină dominante. Acest nou mod de gîndire sintetic-integrativ se manifestă in ştiinţa actuală prin: (a) unificarea internă a <:lomeniilor ei clasice şi constituirea unor discipline "de gnniţă" (chimia fizică, biochimia, biofizica, astrobiologia, antropologia moleculară etc.) şi a unor teorii "interdo­ menii" (cum este, de exemplu, teoria cromozomică), teo­ rii care unifică două domenii stiintifice, oferind solutii unor probleme ce apar intr-un d om .2niu, dar care nu p Ot fi soluţionate exclusiv cu mijloacele lui; (b) apariţia unor noi discipline cu profil prin excelenţă integrativ: ciber­ netica, teoria sistemelor, teoria informaţiei, semiotica, si­ nergetica etc., discipline "de punct de vedere", ce favo­ rizează sintetizarea cunoaşterii, transferul de metode, principii şi concepte între ramurile ei; în interiorul aces­ tor discipline s-au constituit anumite "concepte integr.a­ tive"52 ce pot oferi cunoaşterii actuale acele "canale" ne­ cesare de comunicare interdisciplinară (simetrie, invarian­ ţă, informaţie, sistem, entropie, organizare, model etc.); (c) transformarea treptată a ştiinţelor "unidisciplinare" în ştiinţe "interdisciplinare";;3; (d) apariţia la nivelul teoriilor 51 Vezi St. Toulmin, The End of the Copernican Era?, in O . Gingerich (cd.), The Natu.re of Scientific Discovery, Washington, 1975. 52 Vezi H. Margenau (ed.). lntegrative Principles of Modern Thought, New York, Gordon & Breach Se. Pb., 1971. "" R. Răduleţ, uevolution des sciences unidisciplinaires vers sdences interdisciplinaires, în Probtems of the Science of Warszaw, 1971; N. Ionescu-Pallas, Interdisciplinaritate

95


fundamentale şi al programelor fundaţionale din anumi­ te ramuri ale ştiinţei a unor perspecth·e iniegrative, ne­ reductioniste, dovedind necesitatea unei mişcări spre sis­ temicitate 9i în reconstrucţia logică a cunoştinţelor ştiin­ ţifice54; {e) interpătrunderea şi - influenţarea reciprocă a ştiinţelor fundamentale cu cele aplicative, a ştiinţelor teo­ retice ale naturii cu ştiinţele tehnice :;;i cele socio-umane. Caracteristica ştii:ttţei contemporane enunţată mai sus poate fi corelată c u / trecerea în cadrul domeniilor matu­ rizate din punct de vedere teordic de la "studiul aspecte­ lor substanţialiste la cel at aspectelor rC'laţionale, structu­ rale şi sistemice"; ea a determinat o ex pansiune a mate­ maticii asupra tuturor ramurilor cercetării, ca o "reacţie la o diferenţiere prea accentuată a disciplinelor de stu­ diuM5 . · Este aici vorba în primul rînd n u rle folosirea lim­ bajului sau a unor tehnici de construcţie şi modelare ma­ tematică, ci de extinderea l a toate cîmpurile cunoa�terii a "modului de gîndire matematic" sub formele lui con­ temporane de gîndire funcţionaU\, axiomatică, analogică, recursivă, strategică, organizaţional{t, arhitc>cturală etc. Tocmai î n accst sens Sf' vorbeslC' f'a de o trtls{ttură funda­ mentală a rcvoluţid din mnkmatica si în generrtl din ştiinţa cuntemporan{t de 11niversalizarea matematicii, de aplicarea pe o scară din ce în ct> mai gcnc�rală a modulul de gîndire matematic, corelată cu maturizarea domeniilor de cercetare, cu precizarea unităţilor şi structurilor lor fundamentale56. Matematizarea �tiinţd (constructivă, sau numai "modelatoare", "hermeneutică"'') asigură nu nu­ mai o organi:.:: are internă şi o e:-;:plicitare superioară a teo­ riilor, ci, prin "resursele interdisciplinare" de care dis­ pune gîndirea matematică (acest "mod intern de a ordona faptele"), ea contribuie l a unificarea ramurilor cunoaş­ terii, evidenţiind structuri comune în fenomene fără vreo legătură aparentă.

96


O ;li til trăsătură semnificativă a stilului cunoaşterli •11 i i n ţ i f ic(' actuale poate fi considerată integrarea î n crea­ ( i a � � construcţia �tiinţifică efectivă a perspectivei isto­ rii·,, . Hecursul frecvent la istorie în gîndirea ştiinţifică ac­ l u a ]{, este condiţionat tocmai de adîncile transformări me­ todologice şi conceptuale ale ştiinţei c:are ating cadrele ei presupoziţiile şi structurile "anterioare", făcînd "mobilizarea" întregii istorii a ştiinţei în vedc­ n·a dl'ierminării direcţiilor evoluţiei ei viitoare. Nu este d(• aceea întîmplător faptul că marii oameni de ştiinFt d i n secolul nostru au fost preocupaţi activ de istoria ştiin­ ţt•i, au elaborat chiar modele conceptuale-teoretice ak t•voluţiei istorice a gîndirii ştiinţifice, sau puncte de ve­ d(•re sistematice asupra căilor şi modalităţllor progresu­ l u i ştiinţific. Ştiinţa contemporană "reactivează" multe alte tradiţii de gîndire; idei şi concepte ale unor epoci anterioare cu­ nosc astăzi o "renaştere" ştiinţifică remarcabilă. Printre acestea, ideea evoluţiei, creaţie a secolului trecut, este re­ luată, reformulată î n cadrul unor modele explicative )i situată în centrul unei perspective de gîndire în aproape toate disciplinele ştiinţifice. Modul de gîndire evoluţio­ nlst, întemeiat esenţial pe succesele remarcabile ale unor

).;t•Jl('rale, l lt'("('s.ară

domenii ale ştiinţei care au reuşit să reconstituie evolu­ ţia, să-i explice mecanismul intern pe baza unor principii generale, este prezent astăzi nu numai in biologie (teo­ ria sintetică a evoluţiei reprezentind operaţionalizarea ac­ tuală a ideii darwiniene a evoluţiei) sau ştiinţele socio­ umane, ci şi în fizică58, chimie (preocupată tot mai mult de geneza, creş.terea şi evoluţia sistemelor chimice59)

sau

cosmologie (intrată şi e a în faza abordării evoluţionistc a însăşi structurii .spaţio-temporale şi cauzale a univers-u­ lui fizic� ) .

58 1. Prigogine, From Beina to Bccoming, S a n Frandsco, Frec­ mao, 1980 . .;� Fl . Felecan, Evoluţia chimică, "Revista de filozofie", nr. 6, 1975. 60 E. A . Miine scrie: "Universul nu reprezintă astfel un meca­ nism static, deşi unde fenomene ar putea fi prezentate in aceas­ tă manieră; el este un mecanism evolutiv, dependent de propria sa vîrstă şi conţinînd, cr02dem, nenumărate exemple de cvoluţ:l' a constituenţilor lui fundamentali, galaxiîle; el oferă infinite oca­ zii pentru jocul evoluţiei" (E. A . Milne, Kinematic Relatîvtty, Oxford, 1948, p. 232-233). 7 - lntrod1Jcere în epiStemologie

97


O particularitate semnificativă a dezvoltării contempo· rane a ştiinţei este reprezentată de creşterea rolului teo­ retizării, de amplificarea aspectelor şi demersurilor con­ structive, idealizante, stimulată şi de unele realizări teo­ retice excepţionale ale secolului nostru: teoria relativi­ tăţiJ, teoria cuantică, teoria informaţiei, teoria sintetică a evo:uţiei, gramaticile structural-generative, matematica structurală ş.a. Această caracteristică este strîns legată de ridicarea la u n nivel superior a matematizării ştiinţei, de pătrunderea matematicii în organizarea raţională a for­ melor şi rezultatelor cunoaşterii, de modelarea matema­ tica a structurllor subiacente experienţei. Ea se exprimă, de a.semenea, prin sporirea rolului organizării deductiv­ axiomatice, al procedeelor de reconstrucţie logică (axio­ rnatizare şi formalizare) a rezultatelor cercetării. Carac­ terul teoretic-constructiv predominant în multe ramuri mature ale cunoaşterii ştiinţifice actuale se manifestă şi prin apariţia unor noi forme ale "practicii cognitive" (ex­ perimentul computaţional etc.), prin accentuarea aspec­ tulu� "teoretic" al funcţiilor teoriilor ş.a. In mod sintetic, această trăsătură slilislică a noului spirit �tiinţific ar pu­ tea fi redată de remarca prin care S(' indică ponderea su­ perJOară pe care teoriile (formele cele mai complexe de o:-gdnizare a conţinutului cognitiv al ştiinţei) o au în cer­ cetarea actuală. "Existenţa teoriilor .ştiinţifice - s'Crie H. Bondi - este unul dintre cele mai semnificative, pro­ babil cel mai semnificativ aspect al acestui tip de gîn­ dire pe care noi o numim .ştiinţifică"61. In această privin­ ţă trebuie însă să subliniem două elemente importante: (i) astăzi a..;;istăm nu numai la formularea unui mare nu­ mftr d e teorii în diferite domenii ale cunoa<;terii, ci şi la Gpariţia unor teorii de un grad înalt de complexitate, teoriile structural-organizaţionale; (ii) î n acelaşi timp, se p late observa intervenţia superioară a nivelului logico­ cpistemologic, metateoretic î n construcţia şi interpretarea t1::' o rî1lcr, manifestată prin rolul tot mai mare pc c-a�e-J au t econstrucţiile explicite ale conceptului de teori� ştim­ ţific::, în progresul cercetărilor, rol determinat de faptul că noul tip de teorii, cum ar fi mecanica cuantică, "a pus în discuţie modalitatea intuitivă de dezvoltar':! a te(1-

OJ H. Bondi, A.�sumption and Myth in Physical Theory, Cam­ bridge, Cambridge Univ. Press, 1967, p.

1.

98


1 i i\(lT s l î i r.ţifice"62, şi chiar intervenţia logicii in struct.ura lor, modificînd relaţia teoriilor cu realitatea, raportul for­ malîsmuiui matematic cu interpretarea fizică etc. Parti­ t'Îparea efectivă a consideraţiilor metateoretice in con­ strucţia teoriilor - după teoria generală a relativităţii t'sLe considerată de M. Strauss o knclinţă cu caracter le­ gic a progresului actual din ştiinţă':;. La un nivel m a i înalt, A Eddington considera că epistemologia reprezintă un instrument pentru descoperirea unor noi legi ale cu­ noaşterii fizice. O caracteristică din ce în ce mai evidentă a evolutiei actuale a ştiinţei o constituie ponderea sporită pe care () dobîndeşte în cadrul cercetării ştiinţa aplicată. Se spune uneori că, incepind cu ultimele decenii, asistăm l a o "de­ plasare" a tipului dominant al activităţii ştiinţifice de la cercetarea "pură" la cea "aplicativă" (şi de la invenţia unor ipoteze şi teorii noi, la verificarea şi aplicarea cu perseverenţă sporită a celor deja existente); se consideră că această trăsătură marchează esenţial noua etapă de dezvoltare a ştiinţei, aflîndu-se într-o corelaţie evidentă cu sporirea rolului social al ştiinţei, cu interdependenta accentuată a ştiinţei cu tehnica actuală. De la logică :;; i matematică la ştiinţele tehnice, numeroase succese re­ cente aparţin acestui mod nou de a face ştiinţă. Pe de altă parte, ştiinţa aplicată pune numeroasP probleme filo­ sofice, de ordin epistemologie (privind: semnificaţia ştiin­ ţei aplicate pentru înţelegerea globală a ştiinţei ca fe­ nomen de cunoaştere; structura, demersurile şi raţiona­ litatea ştiinţei aplicate; structura "discursului aplicat"; categoriile metateoretice necesare in vederea redării na­ turii şi valorii cercetărilor aplicateH), sau sociologic-axio­ logice (referitoare la: cauzele acestei deplasări in caracte­ rul cercetării ştiinţifice; relaţia dintre condiţiile ce ţin de logica internă a dezvoltării ştiinţei şi cele ce aparţin "mediului" social, ideologic şi de valori; consecinţele ei 62 G. Ludwig, Deutung des Begriffs "phy�-iloolische Theori;o" und ax-iomattsche Grundlegung der Hi1bertraumstruktur cle-r Quantenmechanik durch Hauptsătze des Mcssens, Berlin, Sprin­ ger, 1970, p. 23. 63 M. Strauss, op. cit. Vezi şi M . Strauss, Modern Physics anei its Philosophy, Dordrecht, Reîdel, 1972. 61 Vezi: L L Blehman et al., Prikladnaia matematilw: pred m r t loghika, osobennosti podhodov, Kiev, 1 9 7 6 ; N. D . Cartwright, Hou' Do We Apply Sciicnce, P.S.A. 1974 (Boston Studies in the Phi!u­ sophy of Science XXXII), Dordrecht, Reidel, 1976.

99


în planul teoriei şi practicii educaţionale; orientarea stra­ tegiilor cercetării etc.6�). Am amintit aici de legătura profundă (interacţiunea) <;; t iinţei actuale cu tehnica şi tehnologia. Impactul tehni­ cii moderne asupra gîndirii .ştiinţifice (această nouă .,ma­ ladie a spiritului ştiinţific contemporan") se manifestă în modul cel mai pregnant î n disciplinele "de virf" ale cu­ noa5terii actuale. Pe de altă parte, această influenţă nu este unilaterală: din interacţiunea cu ştiinţa a apărut un nou tip de tehnică (şi, pe această bazt1, o nouă fonnă a .,practicii ştiinţifice"), exemplificată de radioastronomie, laseri, acceleratoarele de particule, holografia, calculatoa­ rele electronice etc., tehnică care nu mai "serveşte" doar periferic ştiinţei, urmînd-o l a distanţă în aplicaţiile ei, neacordîndu-se nivelului de precizie şi determinare pro­ priu ştiinţei. În .ştiinţa clasică exista o diferenţă radicală intre .,aplicarea in practică a teoriilor'' (proces urmărind în general u n obiectiv pragmatic, ne-cognitiv) şi "verifi­ carea practică a teoriilor'' (procedeu metodologie contro­ lat vizind stabilirea valorii de adevăr şi adecvare a ipo­ tezelor). Noua tehnică, realizată adesea cu participarea celor mai abstracte ramuri ale ştiinţei, a devenit o pre­ condiţie a ştiinţei aşa cum ştiinţa este o pre-condiţie a sa66• In acelaşi timp trebuie s ă observăm că noua tehnică devine aproape "coplanară" ştiinţei, putind s-o influen­ ţeze mult mai profund, chiar l a nivelul structurilor ei conceptuale. Astfel, sub influenţa computerului s-au ela­ borat noi concepte matematice (calculabilitate, rezolvabi­ lit·ate), s-a reevaluat statutul unor vechi rezultate mate­ matice (astfel, de exemplu, teorema punctului fix a lui Banach, considerată i n trecut o propoziţie de existenţă pură, intrucît procesul de construcţie presupus de ea de­ păşea in cazuri concrete posibilităţile calculatorii ale oa­ menilor, ';>i-a modificat caracterul graţie calculatorului), sau s-a reconsiderat radical statutul demonstraţiei mate­ matice (în special după demonstrarea teoremei celor pa­ tru culori) şi al altor concepte metamatematice. Ştiinţele naturii, de asemenea, au trebuit să accepte ală­ turi de clasica (locală) "fizică a ecuaţiei diferenţiale" (difa� Despre acest tip de implicaţii vezi: M. Bunge, Th.e Limits of Science, ,.Epistemologia" 1 (1976), nr. 1: N. Rescher, Scientific Progress. A Philosoph.îca� Essay on th.e Economics of Research in Natural Science, Oxford, Blackwell, 1978. &J H. Bondi, op. cit., p. 5-6.

10iJ


equation physics), după surpriza produsă de .,fîdL·seriptivă" (cosmologia, această disciplină a acestui " 1 1 1 1 i vers teribil de unic", in care ,,cel mai bun lucru pe car1· putem spera să-1 oferim asupra mişcării universului , ...,1 . . o descriere, nu o lege a mişcării"67), fizică care a ce­ n i l n!gindirea nu doar a statutului ,.legii ştiinţifice" ci naturii experimentului (reevaluînd principiul lui după care "universul se manifestă în cadrul fiecă­ expcriment deoarece el oferă inerţia corpurilor care participă l a el"Gq), şi o fizică computaţională", cu o nouă -.,l ructură metodologică şi conceptuală69. "Continuitatea" cu ştiinţa a noii tehnici explică într-o măsură prezenţa şi ponderea ridicată a unor concepte "pragmatice" în matematică70 (calculabilitate, decidabili­ ! ate, rezolvabilitate etc.}, concepte ce stabilesc medierea idei teoretice-modele operaţionale-maşină, precum şi ten­ dinţele "operaţionalizării", extensionalizării şi discreliză­ rii conceptelor şi metodelor. Pe ·această bază capătă un o;ens nou şi programele logica-metodologice de ,.eliminare funcţională" a termenilor "auxlliari" (teoretici) din ştiin­ ţă (Craig, Ramsey, Carnap), �au "nominalismul" mate­

matic.

Noua tehnică constituie astfel nu numai un aspect "de­ ri\·al", de ordinul doi, al aplicării ştiinţei, ci şi un impor­ t ant factor al "potenţării" ei metodologice (calculatorul, de exemplu, duce la sporirea puterii, eficacităţii şi pre­ dziei tuturor metodelor clasice ale cunoaşterii folosite în ,,cuplu metodologie" cu el: analogia, experirnenbul, forma­ lizarea etc.), influenţlînd-o nu numai in privinţa preciziei ci şi a adîncimii conceptelor şi reprezentărilor. In felul acesta intregul nostru mod de gindire este din ce in ce mai mult condiţionat de faptul că trăim înt.r-un univers tehnologic. "' Ibidem, p. 82. o; Ibidem, p. 83. �� Vezi: O . Poltcr, Computational Physics, New York, \Villey, 1973; S. Fernbach, A . I-I. Taub (eds.), Computers and Their Role in Physicai Science, New York, Gordon & Breach, 1970. w Vezi: K. GOdel, Remarks Before the Princeton Bicentennial Conference on Problems in Mathematics, in M. Davis (ed.), The Undecidable, New York, The Raven Press, 1964; St. Shapiro, Pragmatic Properties and Mathematics, VI-tii International Con­ fJTCss of Logic Methodology and Philosophy of Science, Hanno­ ·•er, Aug. 1979.

101


Ne-am referit pe scurt I n acest capitol la dteva e1e­ mente definitorii pentru "situaţia epistemologică" a ştiin­ ţei contemporene (nu a intrat in cadrul preocupărHor noastre determinarea aspectelor ştiinţei ca mod social ele producţie, sistem cultual şi de valori), cu intenţia co�;tu­ rării unui cadru de referinţă pentru evaluarea reorga­ nizărilor tematice şi metodologice din teoria actuală a ştiinţei, reorganizări menite să asigure "adaptarea" inter­ pretării şi criticii ştiinţei la condiţiile şi exigenţele "nou­ lui spirit ştiinţific". Evocarea succintă a unor "eveni­ mente" din ştiinţa actuală este menită să sugereze doar măsura transformărilor care au intervenit în acest dome­ niu. Gradul î n care se acordă acestor procese şi caracte­ ristici noi ale cunoaşterii ştiinţifice contemporane va con­ stitui una dintre garanţiile esenţiale ale discursului epis­ temologie.


Capitolul 4. RAŢIONALITATEA ŞTIINŢEI:

I MANENTA SAU TRANSCENDENTA?

U.

MODELUL EMPIRIST-LOGIC AL RAŢIONALITAŢII ŞTIINŢEI

Evoluţia actuală a �tiinţei precum 'iÎ progresele reccn­ ale metadisciplinelor {logica :?tiinţei, istoria ştiinpsihosociologla cunoa;;terii) au fost însoţite de o "de­ plasare" tematică fundamentaEi a epistemologiei actuale: d,• la structura statică a produselor finite all' activităţii de c·Lmca�tere s-a trecut la studiul evoluţiei creşterii şi dina­ micii ştiinţei. Evident, aceasta a determinat nu numai o importantă reconsiderare metodologică (o pondere mare căpătînd acum metodele istorica-critice, diacronice), ci şi apariţia î n prim-planul reflecţiei epistemologice a unor noi teme: progresul cunoaşterii, raţionalîtatea sehimbări­ lor conceptuale, natura standardelor, criteriilor şi norme­ lor prin care se evaluea?.:ă revoluţiile ştiinţifice etc. Cele mai importante controverse filoso�- -��ţuale asypra_ş trrn=:­ �-.!HL mai .Ylzează- -&t�u·a-explit.-aţie+ şi. -.relaţia. ..e.i.......ill. predictia definibilitatea con�eptelor tţ>_oretice sali ştatu­ bservational-Wgretic t"l,l-1 obiectelor "teoretice", relaTiaQ � ele au malnfflf la u n alt nivel, atingînd problemele naturii ştiinţei în general ca activitate raţională, modu­ lui ei de evoluţie şi organizare, condiţiilor şi normelor ,,�tiinţificităţii", criteriilor progresului teoretic ş . a. Trecerea de la perspectiva st�cţy_r:.illlil l= ti� :ştiiO.ţei, -croriiinantă in--cerCPfArJlP emoirist-logic� analhă1Stortc-evolutivă se manifestă pregnant atît în ope1�--rc-"""Popper.- df . :şi în lucrările reprezentantilor ,.Noii filosofii a stiintei" (St. Toulmin, N. R. Hanson, 1'h. S . Kuhn, P . K. Feyerabend ş .a.). Numeroase alte orientări din filosofia actuală a ştiinţei se caracterizează prin abordarea aspectelor dinamic-evolutive ale cunoaş­ terii şi ştiinţei. Pe de altă parte, inşlşi adepţii abordării logic-formalizate a ştiinţei au elaborat concepte şi instru­ mente analitice in vederea .,reconstrucţiei raţionale" a i n -

103


tuiţiilor şi descrierilor produse de "şcoala istorică din fi­ losofia ştiinţei". Am expus într-o altă lucrare1 principa­ lele concepţii epistemologice contemporane asupra dina­ micii teoriilor şi progresului cunoaşterii. În capitolul de faţă ne vom referi doar la problema raţionalîtăţii ştiin­ ţei, încercînd să oferim o schiţă a principalelor încercări de explicare sistematică ce s-au constituit î n ultimii ani. Prima tentativă contemporană de redefinire şi recon­ strucţie sistematică a raţionalităţii ştiinţei, devenită punct de plecare şi de referinţă al criticilor sau elaborărîlor pozitive ulterioare, aparţine empirismului logic, î n special lui R . Carnap. Soluţia sa, de fapt un vast program logi­ ca-epistemologie, se constituie ca u n răspuns modern la "problema lui Hume". După cum se ştie, sursa a('estei probleme se află î n incapacitatea filosofiilor raţionalist­ �peculativă şi

empirist-inductivistă

de a explica şi jus­

tifica marele succc's al ştiinţei experimentale moderne, de

a

răspunde la problema valorii legilor teoretice ale ştiin­

ţei moderne. Ceea ce părea a asigura acest Sllcces al ştiin­ ţei moderne era "orientarea

t.•i

c[1tre aspectele particulare

ale lumii şi demersul inductiv în formularea legilor gC'ne­ rale"2. Rămînea însă neclar î n ce anume constă acest procedeu şi dacă el este capabil să intemeieze validitatea universală a legilor fizicii. Scepticismul lui Hume cu privire la posibilitatea in­ temeierii raţionale a legilor şi principiilor ştiinţei empi­ rice (care ar putea fi interpretat mai degrabă ca o dovadă a inaplicabilităţii "paradigmei epistemologice empiriste" la interpretarea legilor teoretice ale ştiinţei) constituie rezultatul primei analize sistematice a demersului induc­ tiv în ştiinţă. Această analiză a fost realizată însă într-o perspecii vă î n care numai raţionamentul logic si expe­ rienţa erau considerate sursele obiectivităţii si temeiurile acceptării pretenţiilor de cunoaştere ale ştiinţei factuale. Hume se întreabă asupra valorii principiilor teoretice ale ştiinţei presupunînd că demersul obţinerii lor este induc­ tiv, iar statutul lor este acelaşi cu cel al generalizărilor inductive, empirice.

1 1. Pârvu, Teoria ştiinţifică, Bucureşti, Editura ştinţifică �i enciclopedică, 1981. 2 W. Stegmiiller, Hauptstrămungen der Gegenwiirtsphilosophie. Band II, Stuttgart, KrOner, 1979, p. 729. 104


1 Inductivismul contemporan a formulat prin Carnap3 un program de raţionalizare (logicizare) a procedeului induc­ �iv al 9tiinţei printr-o logică inductivă, o reconstrucţie în ! P rmeni logico-semantici a inferenţelor inductive. Carnap o:·nncepe astfel inducţia ca un procedeu raţional intemeiat JW reguli corecte. Deosebirea faţă de vechiul inductivism l'�te însă radicală: problema inducţiei se formulează în "{"ontextul justificării" - acum este vorba nu de preci­ zarea regulilor pentru formarea ipotezelor, ci de consti­ tuirea unui sistem logic în care să se reconstruiască corect regulile acceptării ipotezelor pe baza unui corp determi­ nat de fapte empirice; prin el cunoştinţeLe deja dobindite �înt justificate, capătă întemeiare logică. , Evidenţierea raţionalităţii ştiinţei se reduce în această perspectivă epistemologică (în care logica înductivă repre­ zintă numai o etapă a unui program general de "recon­ strucţie raţională" a ştiinţei) la dezvăluirea şi expunerea mai "exactă şi consistentă" a sistemicităţii logic-formale a produselor finite ale cercetării şi a raţionamentelor ştiin­ ţifice, geneza şi dezvoltarea istorică a teoriilor fiind rezer­ vate studiului descriptiv, pur empiric al ştiinţei, consi­ derat însă irelevant pentru filosofia ştiinţei. i Idealul logicist şi metoda analitică care au dominat pro­ gramul carnapian al reconstrucţiei logice a ştiinţei au determinat, pe lîngă presupoziţiile epistemologice empi­ riste, eşecul reconstrucţiei inductiviste a raţionalităţii ştiinţei. Acest eşec se exprimă pe planul cercetărilor spe­ ciale prin nereuşita logicii inductive de a "explica" lo­ gica-semantic inducţia. Este vorba de incapacitatea siste­ mului lui Carnap de 1a furniza "reguli de detaşare" pen­ tru concluziile raţionamentelor inductive, ca şi de alte dezavantaje ale sistemului său de logică inductivă: fap­ tul că in cadrul lui legile obţin probabilitatea zero, im­ posibilitatea selectării unei funcţii de confirmare deter­ minate care să reprezinte singura probabilitate inductivă raţională. În faţa acestei situaţii, Carnap a restrîns ini-

3 R. Carnap, Logicat Foundations of Probability, Chicago, Chi­ cago Univ. Press, 1951. Pentru o apreciere ,.internă� a sensului general al teoriei empirist-logice a raţionalităţii ştiinţei, vezi C. G. Hempel, Scientific Rationality: Normative vs. Descriptive Con­ strual.s, în voi. Wittgenstein, th.e Vienna Circle and Criticat Ra­ tionalism, Proceedings of the 3rd International Wittgenstein Sym­ posium, Kirchberg, 1978, Wien, HOlder-Pichler - Tempsky Ver­ lag, 1979.

105


ţial intenţia logicii inductive, eliberînd-o de sardna jus­ tificării inducţiei, aceasta revenind unei "intuiţii induc­ tive", analogă "intuiţiei deductive"�. Ulterior, Carnap a conceput o nouă modalitate de justificare raţională a in­ ducţiei, prin apel la metodele teoriei deciziei raţionale". ' Această nouă perspectivă a abordării inducţiei este consi­ derată de W. StegmUller - în conformitate cu rezultatele reele obţinute de Carnap - o contribuţie remarcabilă în altă ramură a metaştiinţei, şi anume o contribuţie la în­ temeierea unei teorii logice consistente a deciziei raţio­ nale: "Carnap are în vedere o întemelere a criteriilor de

raţionalitate a deciziilor umane în condiţii de risc, deci

o metateorie a praxisului116, şi nu edificarea unei teorii inductiviste (opusă deductivismului lui Popper) a confir­ mării ipotezelor ştiinţifice. După Stegmi.iller, noua abor­ dare a lui Carnap are semnificaţia unei schimbări de obiect, o trecere de la studiul "raţiunii teoretice" la stu­ diul "raţiunii practice''. Această reorientare a programu­ lui lui Carnap, pc ("arp St0gmi.iller o consideră de mare valoare pentru t•difîearca ulterioară a unui sislc:m logic riguros al normativi tăţi i , răminc totu.;;i, în intenţ.ia lui Carnap, o încercare nouă de justificare pragmatică a ra­ ţiunii teoretice, a raţionalităţii inducţiei şi a celorlalte î n­ ferenţe ştiinţifice nedemonstrative. ' Semnificaţia abordării carnapiene a raţionalităţii ţei poate fi înţeleasă cored numai în contextul naturii şi obiectivelor teoriei sale a stiinţei. Dupi\ nap, epistemologia (logica ştiinţei) constituie o reconstruc­ ţie raţională

a teoretizării ştiinţifice. Instrumentul

şi

con­

textul analizei raţionale a ştiinţei îl constituie, ca :-;i pen­ tru Frege, .Hussel şi Wittgenstein (din prima perioadă a activităţii sale), logica. La aceştia domina credinţa în tenţa unei "logici universale", care ar avea ca obi€{:t discearnă legile adevărului . . . din care să decurgă pres-

106


cripţii asupra asertării, gîndirii, judecării, inferării"', :;; 1 i n conformitate cu care s-ar constitui însăşi raţionalita­ lca. în opera esenţială a lui Carnap, Logische Synta:r der Sprache (1 934), se fundamentează însă un pluralism lo­ gicist (pe baza faimosului ,,principiu al toleranţei" î n pro­ bleme de logică). C a urmare, "Logica universală este în­ locuită în calitate de context al disputei raţionale prinrnultiplicitate de cadre lingvistice. Raţionalitate-a de­ astfel relativă la cadru: întrebări veritabile pot fi formulate şi adresate numai într-un cadru lingvistic, de1Jarece numai într-un ·asemenea cadru este determinată problema consideraţiilor necesare pentru a răspunde la o întrebare'"· Întrebările referitoare la adoptar!'a unui ase­ menea cadru lingvistic au un caracter pragmatic: ele nu se decid prin apel la reguli logice, ci la tem�·iuri prag­ matîce1l. Ca urmare, alegerea între contexte alternative pentru cercetarea raţională nu se bazează pe logică. Lo­ gica poate oferi doar temeiuri pentru discutarea unor pro­ bleme interne unui asemenea cadru, şi nu pentru "po­ lemicile dintre aderentii unor cadre distincte"10. În aceas­ · tă perspectivă capătă o altă semnificaţie şi "verificaţio­ n ismul" lui Carnap. Atunci cînd analizăm "criteriul sem­ nificaţiei empirice" (pe baza căruia Carnap distingea ştiin­ ţa testabilă de "metafizica specul·ativă"), trebuie să ob­ servăm, î n primul rind, următorul aspect: "critica disci­ plinelor 'ne-ştiinţifice' este îndreptată împotriva cadrelor 1ingvistic-conceptuale, nu impotriva pretenţiilor de cu­ noaştere formulate într-un asemenea cadru şi, ca atare, �?a se constituie pe temeiuri pragmatice. Principiul tole­ ranţei permite oricui, chiar şi astrologului sau metafizi­ cianului, s ă adopte cadrul pe care-I doreşte. Critica car­ napiană atrage doar atenţia asupra genului de cadru pe care I-au adoptat - un cadru î n care cele mai intere­ sante şi pline de conţinut aserţiuni sint sau analitice, şi deci adevărate în vid, sau neîntemeiate prin comparaţie cu standardele de evidenţă ale cadrului - indicînd con­ trastul acestui cadru cu cele folosite de cercetătorii din ""'tiinţele naturii. Criteriul de semnificaţie empirică repreG . Frege, Thoughts, în Logîcal Investigationes, P. Geach and H . Stoothoff (eds.), New Haven, Yale Univ. Press, 1977, p. L 3 Th. G. Rickett.s, Rationalîty, Translation and Epistemology " :\'aturalized, "Journal of Philosophy , voi. 79 (1982), nr. 3, p. 1 1 9 . '1 V e z i R. Carnap, Semantică, empirîsm şi ontologie, Anexă � a "'i.:mnlficaţie şi necesitate, C l u j , D a c i a , 1975 10 Th. G. Rickettes, op. cit., p. 121

R.

107


zintă specificarea unor tipuri favorizate de cadre lingvis­ tice in care pot fi schiţate toate disciplinele ştiinţifice paradîgmatice, nu însă şi pseudo-ştiinţa" t t . Pentru discutar-ea metateoretică a cadrelor lingvistice avem nevoie, după Carnap, de u n "cadru pentru descrie­ rea cadrelor". In 1 934 el concepea "sintaxa generală" ca un asemenea cadru. Aşa cum se ştie, prin "gădelizare", ea putea fi absorbită i n teoria numerelor devenind "o par­ te integrantă şi analitică a unei mari varietăţi de cadre­ diferite'H2, şi evit-înd regresul la infinit î n metateork. Ideea analiticităţii, a diferenţei (cum ar spune Quine) în­ trE, "limbaj" şi "teorie" permitea adoptarea unei perspec­ ti\l e asupra raţionalităţii ştiinţei, distingînd o ,,raţionali­ tate imanentă" (decisă pe baza unor criterii formal-logice) şi o ,,raţionalitate transcendentă" (invocînd doar temeiuri pragmatice). Această perspectivă ne indică solidaritatea temelor centrale ale gîndirii lui Carnap, analiticitatea 0i semnificaţia empirică, cu o imagine subiacentă asupra ra­ ţionalităţii, ceea ce n e permite să înţelegem atît unele aspecte ale epistemologiei carnapiene (cum ar fi viziunea sa "holistă" asupra semnificaţiei empiric!' a leorHlor), cît şi relaţia lui cu alte orientări fundamentale ale episte­ mologiei: teoria lui Quine, "Noua filosofie a ştiinţei" �.a. ln critica lui Quine la adresa analiticităţii vedem, de fapt, o respingere a înţelegerii proiectului general al epistemo­ logiei ca "reconstrucţie raţională"; critica analilicităţiî, respingerea concepţiei convenţionaliste asupra adevărului logic, conduc � la Quine � atît la o imagine nouă asu­ pra organizării şi evaluării ştiinţei (in care unitatea dt> semnificaţie a ştiinţei este "ştiinţa întreagă), cît şi la () redefinire a statutului epistemologiei, la "naturalizarea" ei ca un moment interior, o "parte" a acestei ştiinţe. Prin aceasta însă, problema raţionalităţii este reformulată î n ­ tr-o manieră ce exclude "rezolvarea" ei pe b a z a u n o r prin­ cipii sau criterii construite într-o perspectivă epistemo­ logică exterioară ştiinţei, "neutrală".

4.2. ,,METODOLOGIA NEGATIVA"

X

ŞI RAŢIONALITATEA CRITICA

1

Un nou model al raţionalităţii ştiinţei, vădit anti-empî­ rist, a fost propus de K. Popper. Distanţa care separă teon

12 108

Ibidt>m, Ibidem.

p. p.

121. 122


ria sa de aceea a lui Carnap poate fi caracterizată pdn următoarele elemente: (i) Popper formulează ca temă epistemologică explicită "cre!;iterea cunoaşterii", analiza evoluţiei şi selecţiei teoriilor �i ipotezelor ştiinţifice re­ prezentind preocuparea principală a studiilor sale; (ii) Popper propune o nou<1 strategie a procedurilor !;itiinţei şi un nou concept al metodei: acestea pleacă ele la ideea că :;; tiinţa acumulată nu este niciodată perfectă, ea trebuie supusă permanent criticii, celor mai severe teste; (iii) pe un plan mai înalt, Popper nu acceptă idealul justificaţio­ nist al lui Carnap; scopul metodologiei lui nu este acela de a formula reguli şi criterii pentru justificarea (verifi­ carea, confirmarea, acceptarea, intemeierea) pretenţiilor de cunoaştere ale ştiinţei, ci pentru dezbaterea şi evalua­ rea lor critică. În acest fel, pentru Popper raţionalitatea �tiinţei nu se mai reduce la fundarea formală a structurii :;;i procedeelor ei ; "raţionalitatea înseamnă critică raţio­ nală"13. Filosofia empirismului logic lega idealul raţiona­ lităţii de acela al cunoaşterii demonstrative, definith•e; pentru Popper, el este solidar cu "creşterea cunoaşterii conjecturale" Aceasta, la rîndul ei, este legată de ideea unei "aproximări din ce în ce mai bune a adevărului"H. Nucleul raţionalităţii umane în general îl constituie, pen­ tru Popper, "atitudinea critică"; standardele de raţionali­ tate sînt de aceea standardele criticii: "metoda ţ;tiinţei este o formă a dezbaterii critice"13. Reconstrucţia metodologică foloSeşte in mod esenţiaJ, la Popper, instrumentele logicii moderne - în special de­ finiţia pe care A. Tarski a dat-o conceptului de adevăr, tinzînd astfel să ofere o imagine realistă asupra ştiinţei, care să re-abiliteze ideea clasică a adevărului obiectiv, a obiectivităţii cunoaşterii ştiinţifice. ��Jopper respinge ca "iraţionaliste" tezele lui Th. S . Kuhn !',oi M. Polanyi asu­ pra irelevanţei metodei analizei logice în epistemologie. Şi pentru el raţionalitatea ştiinţei, deşi este discutată in contextul unei atitudini critice ce poartă asupra aspecte­ lor dinamicii cunoaşterii, rămîne solidară cu ideea siste­ micităţii logice; logica însăşi este definitii de Popper ca "organon al criticii". Deşi standardele de raţionalitate nu

JJ K. R. Popper, Autobiographical Notcs, în P. A . Schîlpp (cd .), The l'hilosophy of Karl R. Popper, Ln Sale, Opcn Court, 1()74, p 119. 14 Idem. 1; Idcm.

109


sînt strurcturi logice formale sau reguli de accepuare (jus­ tificare) a ipotezelor, ele au totusi un statut logic �i pot fi formulate corect cu mijloacele logicii moderne. Ele sînt inalienabile oricărei încercări de a înţelege raţional ştiinţa. Pe baza unor asemenea instrumente logice. Popper a formulat doui1 "criterii logice" ale raţion.alităţii progre­ sului ştiinţifi c : ele dezvăluie cele două laturi ale progre­ sului :;>tiinţific : revoluţionară şi conservat.ivă. Aceste cri­ terii sînt : , (!) "pentru ca o nouă teorie să constituie o des­ coperire sau un pas înainte ea trebuie să i ntre în con­ flict cu predecesoarea ei; adică, ea treţmie să ducă cel puţin la rezultate care o contrazic"; \({Î). "o nouă teorie, oricit de revoluţionară, trebuie întotdeauna să fie in stare să explice complet succesul predecesoarei ei ; deci, deşi re­ voluţionar, nu cumulativ, progresul ştiinţific este adînc conservativ"w. : Aceste criterii furnizează baza unor nor­ me de comparare a teoriilor, deci de apreeiere obiectivă a progresului. ProgrC'sul ştiinţei poate fi afirmat raţional: "Rf'voluţiile ştîinţifi<"e sint raţionale în sensul că, î n prin­ cipiu, est(' raţional decidabil d acii. sau nu o teorie nouă este mai bună decît predecesoarca ci"17. Deşi Popper se deta>)ează explicit de viziunea statică, sincronică asupra ştiinţei pe care o propuneau empiriştii logicişti, iniţiind o filosofie diacronică a ştiinţei, totuşi el are în comun cu Carnap credinţa că filosofia ştiinţei trebuie să se limiteze la studiul problemelor logice ale ştiinţei, chiar dacă, la el, este vorba de studiul logic al dezvoltării cunoaşteri i , de "logica descoperirilor ştiinţifi­ ce" care trebuie să servească drept bază pentru recon­ strttcţia procesului creşterii cunoaşterii. Concepţia sa asu­ pra raţionalităţii ştiinţei împărtăşeşte, de aceea, cu con­ cepţiile logiciste ideea unor reguli şi norme d e raţiona­ litate a priori, supraistoricc.1 Punînd problema raţionali­ tăţi i ştiinţei î n termenii "falsificării propoziţiilor", Pop­ per n-a depăşit nici el "linia logicii propoziţionale", ră­ mînînd ca şi reprezentanţii empirismului logic tributar idealului sistemicităţii logice în definirea raţionalităţii eu­ noaşterii. Ca urmare, "sursa finală a standardelor lui ra­ ţionale pentru judecarea argumentelor şi procedurilor ştiinţifice a rămas tot timpul o mulţime ele condiţii gene-

!» K.

Popper, Raţionalitatea revoluţiilor ştiinţific<>, în I . Pârvu, htoria ştiinţei şi reconstrucţia conceptuală. Antologie, Bucu­ reşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, p 266. p.

11 Ibidem,

110

ei

287

l!Jlll,


r<lle a priori,

impuse tuturor raţionamentelor ştiinţifice din afară prin definiţia sa - în ultimă instanţă arbitrară a ceea trebuie să fie ipotezele, teoriile sau conceptele � ! i î n ţifice'H�.

4.:1.

CRITERII DE RAŢIONALITATE EXTEHNE SAU IMANENTE CERCETARII?

Concluziile "negative" extreme ale analiz('i metodolo­ giei aprioriste ("abordarea logicianului formal.ist") au fost I"Cl mai clar formulate de P. K. Feyerabend: a întemeia criteriile (şi teoriile) fundamentale ale raţionalităţii ştiin­ ţei pe o definiţie apriorică, general filosofică a "ştiinţei1' înseamnă a bloca arbitrar linii legitime de cercetare; în aceste condiţii este de preferat u n ,,anarhism" epistemo­ logie, care refuză să restrîngă printr-un fiat nejustificat direcţii posibile ale evoluţiei ştiinţifice. Teza centrală a lucrării lui Feyerabend Agalnst Me­ thod (1 975) afirmă caracterul inadecvat al metodologiilor <�prioriste, nu pentru că ele ar fi contrazise de faptele bru­ te din istoria ştiinţei, ci pentru că istoria :,;tiinţei ne arată ("ă, dacă ar fi fost aplicate î n cazurile în care s-a reali?.at progresul ştiinţei, regulile metodologice ar fi împiedicat acest progres. "Argumentele mele sînt îndreptate împo­ triYa metodologiilor filosofice care pretind a fi 'raţionale' 'ii în acelaşi timp universal vaJide, şi care nu se nasc dintr-o analiză a circumstanţelor concrete. Ele şpun că regulile unei unei asemenea metode vor împiedica pro­ gresul şi că singura regulă care este în acela.�i timp ge­ nerală şi nu interferează cu progresul ştiinţific este la fel de vidă şi nefolositoar·2" ca şi 'merge orice' (anything goes). Ele spun, de asemenea, mai degrabă că deciziile metodologice pe care noi le luăm în anumite cirCl1mstanţe concrete instituie raţionalitatea decît că ele ar fi ghidate de canaane preexistente de raţionalitate şi că ele nu pot fi restrînse dinainte în nici u n fel, nici chiar d e regu­ lile logicii formale"'9 •. Sensul negativ al argumentelor l u i Feyerabend nu echivalează cu o recomandare a haosului şi arbitrarului : "Eu nu obiectez regulilor, standardelor, 11 St. Toulmin, Human Understanding, Princeton, PrincPton Univ. Press, 1972, p. 481. 1� P. K. Feyerabend, Logic, Literarcy and Professor Gellner, in "British Journal for the Philosophy of Sciencc", nr. 4, 1976, p. 384.

111


argumentelor, eu obiectez numai regulilor, standardelor, argumentelor de un anume gen. Eu obiectez regulilor, standardelor, argumentelor care sînt generale si inde­ pendente de situaţia in care ele sint aplicate. După pă­ rerea mea, ideea unei metodologii care conţine asemenea reguli este la fel de ridicolă ca şi ideea unui instrument de măsură care ar măsura orice mărimi în orice împre­ jurărî"20. Paralel cu principiul sintactic al "toleranţei", formulat de Carnap în 1934 pentru logica ştiinţei, Feyer­ abend propune un "principiu de toleranţă în problemele epi�temologice"21, prin care se intenţionează să se păs­ treze nealterate direcţiile de;woltării posibile a ştiinţei de procedurile metodologice generale, adaptate unor situaţii vechi ale cunoaşterii. "Putem folosi procedurile familia­ re vechi în circumstanţe vechi şi familiare; trebuie însă să inventăm proceduri complet noi, noi standarde, o nouă logică, în domenii noi . . . Criteriile care ghidează invenţia unor noi standarde, unor noi reguli de procedură vor depinde de natura nonlui domeniu, astfel încît ele nu vor putea fi judecate prin standardele sau logicile deja exis­ tente"��. Feyerabend opune propria sa "po�dţie" asupra raţio­ na!\tăţii ştiinţifice următoarelor tipuri de "teorii ale ra­ ţîono.lităţîi" : (i) raţionallsmul naiv (Descartes, Kant, Car­ nap, Popper ş . a . ) ; (ii) raţîonalismul "contextualist" (an­ tropologii, marxismul); (iii) anarhismul naiv (diferitele re­ ligii ecstatice şi forme ale anarhismului politic)23• După (i), r.aţionalitatea este considerată "universală şi necondi­ ţionată, conducînd la reguli ş i standarde universale şi ne­ condiţionate"; chiar cîru:l -aceste reguli şi norme sînt su­ puse criticii, aceste critici nu vin din partea "proceselor conduse după aceste standarde", ci din partea unor "alte instanţe abstracte şi mai generale". După (ii), "raţîonali­ tatea nu mai este universală, există însă enunţuri univer­ sale asupra condiţiilor, care stabilesc cind ceva este ra­ ţional şi cînd nu". Numeroşi cititori ai cărţilor lui Feyera­ bend au identificat (eronat) poziţia sa metodologică cu c-o P. K. FcyE>rahcnd, op. cit., p. 338. �� P. K. Feyerabend, A.aainst Method, Lodon, NLB, 1973, p. 20 . .,� P. K . Fey<•rahend, Logic, Litt"'rarcy and J!rofes�or Gellner, p. :388. 23 P . . K. Fcyerabend, Die "Rationalitiit" dcr Porschung, Cap. 13 d 1 n P. K . Feycrabend, Der tviYsensdtaftstl�roretisclte Realismus und die Autoritiit dcr "Wissenschaften, Braun!>!.:hwejg/Wiesbaden,

Vieweg,

112

1977.


(iii), atitudinea care respinge toate regulile şi standar­ dele. in opoziţie cu (i) 'ii (ii), Feyerabencl a arătat, prin folosirea unor exemple istorice, nu numai limitarea regu­ lilor generale; el a argumentat mai ales necesitatea unei noi .,atitudini faţă de raţionalitate ca întreg••N. Faţă de (iii), Feyerabend se detaşează în modul ·următor: "Eu cred că este plauzibil că toate regulile au graniţe, dar nu con­ chid că trebuie să trăim fără reguli. Sînt pentru luarea în considerare a contextului. dar regulile dependente de context nu trebuie să înlocuiască regulile absolute, ci să le completeze. Nu vreau nici să elim în, nici să arăt lipsa de valoare a regulilor şi standardelor. Dimpotrivă, vreau să multiplic inventarul nostru de reguli - cu cit mai multe reguli, -cu atit mai bine - şi propun, în plus, o nouă întrebuinţare pentru toate regulile şi standardele. Poziţia mea se caracterb:ează prin această utilizare a re­ gulilor, şi nu printr-un conţhwt cu totul special al regu­ lilor"2\ Spre deosebire de raţionali'itii "naivi" şi .,contextua­ lişti", care-i obţin regulile (inclusiv cele logice) "fie din cadrul tradiţiei (cum ar fi tradiţia ştiinţelor respectabile), fie din consideraţii abstracte asupra naturii cunoaşterii", 'ii care consideră că "regulile stabilesc dinainte structura cercetării, îi garantează obiectivitatea", reprezentînd "in­ dicaţii stabile şi neschimbate în fluxul proceselor ID-::'reu schimbătoare a}(' artivităţii umane", Feyerabend cerc ca ,.orice standard, care conduce mc>rsul unei acţiuni, s.:i fie considerat el insuşi o parte a mersului însuşi al acţiunii : cercetarea însii.�i stabile.�te după ce standorde trebuie să se desfăşoare, şi cînd este necesar, să schimbe aceste stan­ darde"Z6. Cum se rezolvă situaţia în care noile circum­ stanţe ale cercetării nu mai corespund vechilor standar­ de? Prin experienţă, prin cunoaşterea unor noi obiecte se formează acel nou ,,simţ" care permite revederea vechilor principii şi adaptarea lor la noile condiţii. Prin experien­ ţă "omul işi perfecţionează cunoştinţele nu numai asu­ pra teoriilor, d şi asupra metodelor şi formelor de raţio­ nalitate". Astfel s-a întimplat, de exemplu, în cazul teo­ riei relativităţii. Această teorie conţine principiul relati­ vităţii, şi acesta "ne oferă un standard pentru aprecierea teoriilor: teoriile relativist-invariante sint mai bune ca "' Ibidem, p. Ibidem, p. Ibidem, p.

:!5 211

344 345 345

8 - Introdu�re !n epi•tem<>l<>gie

113


teoriile care n-au această însuşire. Standardul acesta poa­ te fi revizuit. El va fi revizuit dacă se va descoperi că teoria relativităţii are dificultăţi fatale. Asemenea difi­ cultăţi se pot găsi prin elaborarea unor teorii ne-relati­ viste, adică printr-o cercetare ce se opune standardului relativist"27. Cum pot fi judecate teoriile critice, cele care "suspendă standardele"? Lucrul acesta se poate petrece în moduri foarte diferite: fie se foloseşte un alt standard, deja cu­ noscut, fie teoria însă�i inspiră un nou standard, fiind o vreme întrebuinţată fără asemenea reguli sau norme; în acest caz păstrarea teoriei se întemeiază foarte puternic pe o cosmologir>, pe o "nouă intuiţie asupra lumii, în care Sf' crede şi cu care se doreşte să se pună ele acord toate lucrurile. Astfel, de exemplu, Galilei a crezut, împreună cu Democrit, Platon, Arhimede şi alţi 'matematicieni', că imaginea vizibilă a lumii nu are dedt puţin de-a face cu legile ei reale, �i a incercat să le descopere pe acestea din urm{l prin a n alize> conc:L·ptualc> �i experimentale. Ana­ lizele sale au i nlocu i t datele ele observaţie prin fapte de un gen cu totul nou, :)i sînt, dt· aceea, contrainductive . . Dar cosmologia acceptată face toale aceste' procese semni­ ficative. Şi aceasta este cea mai importantă trăsătură a metodologiei pe care o propun. Ea nu înlocuieşte regulile şi standardele prin supoziţii asupra lumii, ea indică cum funcţionează anumite reguli în anumite lumi şi ne. dă posibilitatea să le criticăm cu privire la utilizarea lor obiectivă, şi nu doar pur formal"�'. Tendinţa de a "înlocui problemele cosmologice prin pro­ bleme formale", care a cond us l a acea "formale .Reclewei­ se" specifică cmpirismului logic ş i lui Popper, sustrage teoria raţionalităţii controlului cercetării, o separă de ştiinţa reală, o îndepărtează de posibilitatea unei critici efective .. Pentru a ilustra cu u n exemplu din �tiinţă po­ ziţia sa faţă de raţionalitate, Feyerabend compară ideea sa a imanenţei şi supunerii faţă de cercetare a raţionali­ tăţii critke (idee care ar trebui să constituie un adevărat program al unei Critici a tr>oriei ştiinţei) cu modul în care spaţiul şi timpul au fost incluse în structura fizicii moderne, pierzîndu-şi natura a priori, de cadru exterior şi determinat independent de materie. "Raţionalitatea este, ca .şi Spaţiul, Timpul, Materia, Experienţa, Exper:iZ7 2<

114

Ibidem, Ibidem,

p.

:l·W.

p . 347.


mt>ntul, o parte a c-ercetării .';i-i este supusă aresteia"�n. În acf'st mod, .,judecăţile de valoare care decid asupra apli­ drii teoriilor raţionalităţii n u sînt date independent d e ('t'rcdare, într-o lume neschimbătoare a valorilor''. P e ;wPastă bază, ,,sloganul 'unything goes' obţine acum u n -;,•ns absolut determinat ·'i i foarte concret: o direcţie d e ('f'rcetare, care contrazice cele m a i funclamE.'ntale princi­ pii de gindire dintr-o epocă determinată � i care este ast­ fel iraţională, poate să iluminezc î n cadrul cercetării o nouă imagine a raţiunii şi să apară astfel, la sfî19it, pe dL·plin raţională w30. Ideea imanentei criteriilor de rationalitate ('ste afirmată "j de alţi epist� ologi contemporai1i ; odat<l r·u redefinirea <"ontextuală a standardelor ralionaliiătii stiintificc se re­ <'onsideră �i obiectivele discu�sului epistE>molOgic, acesta nemaifiind limitat la întemeierea .ştiinţei constituite, sin­ gurele "forme de justificare general admi.se fiind raţio­ namentul disrursi v şi apelul la datele experienţei"31. Noua ;,bordare admite ideea că "standardele şi criteriile raţio­ nalităţii se schimbă esenţial î n timp ce cunoaştem lumea :i că justificarea acestor schimbări se întemeiază, cel pu­ �in parţial, pe cunoaşterea reală asupra lumii. Pe scurt, ca şi descoperirea, evaluarea epistemică a pretenţiilor ştiinţei este dependentă de cont('xt şi din areastă cauză nu poate fi tratată ca fiind complet atemporală, sau cum spunea Toulmin, ca �i cum ar fi 'în afara timpuluî'"�2• Teza imanenţci standardelor în raport cu activitatea de cercetare conduce, spre deosebire de ideea caracterului lor extern şi a priori, la o nouă modali tate de înţelegere a statutului epistemologiei şi a relaţiilor ei cu procesul ştiin­ ţific. Pentru Feyerabend, cerinţa "imersiunii" în cerce­ tare a standardelor raţionalităţii presupune o profundă transformare "stilistică'1 in epistemologie; locul argumen­ telor generale, prin care să se decidă între diferite con­ cepţii epistemologice (realism, instrumentalism E'tc.) prin întrebări de genul "cum se acordă realismul (empirismul etc.) cu ştiinţa?", trebuie să-I ia cercetarea "posibilităţii" unei asemenea poziţii prin punerea ei Ia proba cercetării, �� .10

Ibidem, p. :�-l!) Ibidrm, p. :J50 Th. Nickles, I n trnductory Essay, in Th. Nickles (ed.), Scienti� Discover!/, Logic and RationalitlJ, p. J8. '� R. M. Bu!"ian, L"nderstanding Scientific Discovery, tn Th . Ni­ des (ed.), op. rit., p. :J26 H

fie

115


prin includerea ei efectivă, programatică în procesul ştiin­ ţific. "Testul unei metodologii nu mai constă In aceea că ea rezolvă sau nu o problemă metodologică sau satisface anumite exigenţe logice, ci în aceea că ea permite cerce­ tătorilor să se orienteze în lume"a1• Un asemenea exem­ plu de argumentare "concretă" ar fi următorul: "faptul că fizica este realistă nu reprezintă încă un argument pen­ tru realism. Dovada că o parte cuncret{t a fizicii ar fi rezultat mult mai sărăcită fără realism � acesta este un argument, dacâ se presupune că s-a ales fb::i ca şi nu metafizica drept mijloc pentru cunoa'iterea lumii"3�. Tre­ buie astfel depă�ită "naivitatea" unei metodologii conce­ pute ca o "colecţie de reguli generale care dirijează ştiin­ ţa din afară", prin apel la argumente concrete "care pri­ vesc probleme concrete ;,;i care pot fi de aceea fructuoa­ se"; argumentele generale nu pot servi decî.t la "extin­ derea verbală a unor principii l a fel de abstracte la noi domenii•n;_ ' O poziţie asemiin<.Hoare asupra statutului epistemologiei formulează şi H.. M. Burian, c ct o consecinţ{1 a aceleîa�i t-eze a imanenţei !ji depencknţeî dl' context a normelor ra­ ţionalităţii. "Am găsit astfel că n•zultatele istorice �i filo­ sofice esenţiale se află in conflict cu ideea că analiza adecvată a unor asemenea explicandum-uri cum ar fi descoperire ştiinţifică, domeniu de fenomene_. observaţie. explicaţie, temei ;,;i teorie ar trebui să fie atemporale, in­ dependente de context şi independente de conţinut. Exis­ tă, desigur, formalizări extrem de folositoare ale unora dintre aceste noţiuni. Va trebui să le exploatăm puterea la maximum. Dar va trebui să fim mereu atenţi at unei cind aplicăm a..:;emenea formalizări la cazuri care nu mai satisfac presupoziţiile lor, care se depărtează prea mult de idealizările pe care formalizările sînt dăclite. Trebuie să fim mereu con'itienţi de faptul că nu există un unic răspuns corect la întrebări de genul : 'care este structura formală a unei teorii (particulare)?', 'ce domeniu de con­ sideraţii este relevant pentru plauzibilitatea, testabilitatea sau întemeierea unei (sau unor) ipoteze?' ;,;i 'ce model al generalizării ipotezelor reconstruieşte cel mai bine un epi­ sod de descoperire particular?'. Ceea ce este considerat

03 P. K. Feverabend, Der wissenschaftstheoreUsehe Realismus und die Autori tiit der Wissensehaften, p. 336. "' Ibidem, p. 3:1 35 Ibidem, p. 204. 116


răspuns corect la asemenea întrebări depinde nu numai de situaţia dată, ci şi de cît d e mult din cadrul contex­ tului înconjurător este presupus sau este luat în consi­ derare, de contextul (de obicei complet diferit) î n care sînt formulate întrebările şi de intenţia întrebării . Nici o analiză detaşată a cunoaşterii comune tuturor vorbitori­ lor competenţi, nici o analiză normatiYă a pri01·i î n ter­ mPnii epistemologiei abstracte nu poate trata î n mod adec­ vat aceşti factori'-36 • Este o iluzie filosofică să se creadă că prin analize conceptuale abstracte se pot "dicta stan­ darde de raţionalitate contextual aplicabile" pentru a ju­ deca schimbările teoretice. Aceste standarde nu pot fi de­ rivate doar d i n consideraţii abstracte despre "obiectivul ştiinţei" sau din explicaţii "neutrale" ale experimentului. ln standardele noastre de raţionalitate "pătrund'' esenţial­ mente credinţe asupra naturii şi asupra cunoaşterii aces­ teia; d e aceea ele sînt mereu dependente de context şi trebuie considerate ca supunîndu-se unei constante şi cri­ tice evaluări37• Ca urmare, filosofia ştiinţei, înţeleasă ca ,,teoria raţionalităţji .şi progresului ştiinţei", nu mai poate fi considerată "liberă de constrîngeri empirice", ca atunci cînd se limita la examinarea produselor finite ale ştiin­ ţei, pe baza unor analize şi metode a priol"i .şi a unor ar­ gumente generale. Tematizarea schimbărilor -conceptuale şi a raţionalităţii ştiinţei aduce epistemologia i n apropie­ rea practicii .ştiinţifice, o transformă într-o activitate "continuă cu ştiinţa" 3 1 , nu antcrioani. :-;i exterioară ei, o activitate critică, refkctivă şi integrativă asupra cunoaş­ terii la care ea lnsăşi participă esenţial.

4.4.

ABORDARI INTEGRATIVE ALE RAŢIONALITAŢII ŞTIINŢEI ŞI PROGRESULUI CUNOAŞTERII

Critica metodologiilor aprioriste şi afirmarea imanen­ ţei standardelor raţionalităţii a generat o nouă problemă, aceea a posibilităţii şi statutului unor norme .şi criterii de obiectivitate, progres şi raţionalitate mai generale, pe baza cărora să se poată evalua atît dezvoltarea "la scară 38 R. M. Burian, Untcrstanding Scientific Discovery, in Th. Nî­ op. cit., p :l28-329.

ckles (ed.), a1

�A

Ibidem, p. 329. Ibidem, p. 330.

117


mare" a ştiinţei, cît şi episoadele transformărilor ei re­ voluţionare, cînd înseşi standardele relative l a context sînt înlocuite prin altele. Se revine astfel, pe un plan mai general, la opoziţia dintre absolutism şi relativism. O încercare de depăşire a acestei alternative a între­ prins St. Toulmin în lucrarea sa cu pretenţiile unei noi "instaurări" în fi1osofia ştiinţei, Human Understanding (voi. I , 1972). Eşecul "logîciştilor" şi "istoriştilor" de a explica raţionalitatea ştiinţei l-a condus pe Toulmin la o nouă reconstrucţie pozitivă a acestei idei, care să evite atît formalismul irelevant cît şi istorismul relativist. În principal, t'a este o tentativă de definire a u nor patter­ nurl generale ele raţionalitate derivate din analiza siste­ matică a întregii evoluţii anterioare a disciplinelor ştiin­ ţifice, care să p€rmită compararea trans-istorică a unor "concepte, judecăţi şi credinţe acceptate în diferite cul­ turi !?Î epoci". Pentru aflarea lor, Toulmin afirmă clar neeesitatea depăşirii identificării raţionalităţii cu logici­ tatca44. Aeeastă comparare lrans-culturală nu este posi­ biltJ f<ir[t a abandona idN'a unor "principii fi.x:c şi nece­ sare ale înţelegerii \lmane " �i fără p�trăsirea idealului sistemicilăţii în definirea raţiona!ităţii. La rindul lor, acestea presupun o nouă imagine asupra c;tiînţei, ne" Toulmin crede că pînă acum s-a incercat să se extindă no­ ţiunea de raţionalitate dincolo de domeniul logicii formale, pen­ tru a putea găsi o cale de a o reaplica in situaţiile care implică schimbări conceptuale. Teoria lui Toulmin repre7.intă prima mi?­ care în dircc1ia opusă. Pînă acum s-au judecat mereu bChim­ bările conceptuale plecînd de la ideea că 1·aţionalitatea formală - preconstituită - poate da seama de raţiona!itatca procedu­ rilor ştiinţifke. Toulmin inversează datek problemt'i: raţiona­ li-Latea procedurilor ştiinţifice tr·ebuie definită mai întîi şi in­ dependent st,·ucturile fo,·male, care-şi pot găsi numai după aceea locul in analiza ştiinţl'i: "Ceea ce trebuie să se demon­ streZE' nu este faptul că procedurile raţionale ale cercetării ştiin­ ţifice au un gen de 'logică' inerentă; mai degrabă va trebui să arătăm cum sînt puse structurile formale şi relaţiile logicii pro­ po7.iţionak �ă lucreze în SE'rvkiul întreprinderilor raţionale. Ra­ ţionalitatea ştiinţelor naturii şi a altor discipline colective nu arc intrinsec- nimic de-a face cu implicaţiile formale şi contra­ dicţiile, cu logica inductivă sau calculul probabilităţilor. Siste­ mell' propoziţionale şi instrumentele formale sînt instrumente legitime, printre altelt: in scopul investigării raţionale şi expli­ caţi(•[ �liin1ifice, dar ele nu sint mai mult dedt atît. Dimpotrivă, natura aceski raţionalităţi trebuie analizată in termeni indepen­ denţi, înaink de a Sl' putea pun� problema, cum sînt aplic-ate

de

în ştiinţă "JoJstemele logice"" (St. Toulmin, Human Gnderstanding, Princeton, Princeton Univ. Press, 1972, p. 419-480).

116


l i l l !-( \ i st.ică, în care disciplinele ştiinţifice sint constituite d i 1 1 ,,populaţii de concepte" (ele nu sint sisteme propo­ ;- i t. i o nale) ce se modifică după un model evoluţionist. I L 1ţi onalitatea ştiinţei va viza atunci nu caracteristicile formale (consistenţă, implicaţie etc.) ale sistemelor de propoziţii, ci tocmai maniera in care se modifică con­ ('\')Jtele î n faţa unor experienţe noi, neaşteptate. Toulmin d i s t inge ceea ce am putea numi o raţionalitate primară, "strategică", care ţine de marile mutaţii sau reorientări a)p unei discipline ştiinţifice (o raţionalitate de tip ne­ formal), şi o raţionalitate "locală", "tactică", care pre­ su pune existenţa unei strategii $Î se poate aplica numai unor sisteme de concepte "compadc", ce pot fi dominate î n întregime. Posibilitatea primei raţionalităţi, pe baza căreia se compară medii culturale diferite, se întemeiază pe faptul dt "deşi oamenii au trăit i n medii diferite ei au avut de înfruntat probleme colective similare şi au dezvoltat activităţi colective comparabile - sau 'întreprinderi ra­ ţionale' - pentru a le aborda într-o modalitate organi­ zată". Aceasta este o chestiune reală, care nu poate fi judecată numai prin apel la consideraţii apriorice. Însăşi "ştiinţa" nu se poate defini aprioric, prin apel la criterii formale de "demarcaţie". Ajungem la "puncte de vedere imparţiale pentru juder:ata raţională" nu înaintea orică­ rei cunoa0teri �i înţelegeri empirice. Raţionalitatea în­ săşi a ştiinţei se constituie î n cxp�·rienţă, în experienţa luată în sensul ei cel mai larg, sin.;:ura care-i poate fur­ niza o întemeiere obiectivă. Ea este p0rmanent deschisă revizuirii : "Deoarece experienţa noastră se acumulează mereu, ideile noastre asupra strategiilor raţionale şi a procedurilor pentru rezolvarea problemelor din orice do­ mPniu sînt întptdeauna deschise reconsiderării, revizuirii si rafinării"�5. · Ceea ce intenţionează astfel Toulmin nu este substitui­ rea analizei formale a ştiinţei prin istoriografia sa, c i o regîndire istoristă a metodologiei ştiinţei, căutarea punc­ telor de vedere "imparţiale" nu în afara dinamicii reale a ştiinţei, a evoluţiei ei istorice. Aceasta se poate realiza, după Toulmin, numai prin punerea problemei raţionalî­ tăţiî în perspectiva conjugată a planurilor structural, di­ namic şi aplicativ ale şUinţei, şi nu doar în termenii sistemicităţii ei formale ,:; St.

Toulmin,

op. cit., p. 500

119


Conceptul de ştiinţă elaborat de Th. S. Kuhn în Struc­ tura revoluţiilor ştiinţifice propune, de asemenea, o vi­ ziune multi-disciplinară asupra evoluţiei .şi progresului cunoaşterii. Mai mult, am putea considera lucrarea sa ca o replică mai generală la teoriile analitice ale ştiinţei, care porneau de la ştiinţă înţeleasă exclusiv ca sistem de aserţiuni (cunoştinţe etc.) despre lume, fiind orientată de ideea adevărului .şi a cărei "temă inspiratoare", unitate de organizare şi metodologică era teo1·ia (identificată cu u n sistem logic de aserţiuni). Pentru Kuhn, înţelegerea epistemologică a ştiinţei presupune depăşirea acestei imagini "contemplativiste" asupra ştiinţei, definirea unui nou "nucleu" al conţinutului ei cognitiv, care să nu se reducă la o sumă de ipoteze, ci să conţină esenţial ele­ mente explicative, valorice, "disciplinare'" etc. Imaginea despre ştiinţă a lui Kuhn (care pare a se orienta după marile transformări petrecute în secolul nostru în cadrul statutului ei, care au făcut din .ştiinţă nu doar u n an­ samblu de cunoştinţe despre real obţinute cu ajutorul unei metode, ci şi un amplu fenomen socio-cultural, care intcracţioneaz{t cu toate sferele societăţii moderne, avînd u n impact decisiv asupra sistemelor el de valori, de or­ ganizare şi de acţiune) depăşeşte astfel canoanele "raţio­ nalismului" epistemologie occidental, contemplativ şi lo­ gicist, formulind concepte prin care să se redea dinamica complexă a cunoaşterii ştiinţifice, care nu se reduce la o succesiune de ipoteze sau teorii c i include modificări ce vizează conexiuni fundamentale intre natura legilor sau a conceptelor ţ;i contextul social, instituţional, ele­ mente psihologice şi sociologi-ce, sisteme de valori şi op­ ţiuni, "angajamente" ontologice şi metodologice, tipuri de practică ştiinţifică etc. Tocmai pe această bază se ex­ plică refm:ul lui Kuhn de a deriva criteriile de apreciere a schimbărilor de paradigmă din ,,structura logică a cu­ no39terii ştiinţifice"4tl. Analiza revoluţiilor, progresului şi raţionalităţii ştiinţei "va trebuie să fie descrierea unui sistem de valori, o ideologie, împreună cu o analiză a instituţiilor prin care acest sistem este transmis şi im­ pus"n. "1 Th. S. Kuhn, Structura revoluţiilor ştiinţifice, Bucureşti, Editura ştiinţifică şî mciclopedică, 1976, p. 140. 41 Th. S. Kutm, Tensiunea esenţiald, Bucureşti, Editura şUinţi­ fică şi enddopcdică, 1982, p. 33 1.

120


�1.ructuralistă asupra teoriilor îşi propune o importantă asupra raţionalităţii ştiinţelor em­ formaliste ale ştiinţei, imitînd proce­ tl ! · t ·h · mdamatematicii, au transpus şi asupra ştiinţelor 1 1 < 1 1 1 1 r i i t l anumită viziune a raţionalîtăţiî. î n matematică, l'i l ţ i o n a l i t a t e a se distingea prin corectitudinea argumen­ L i r i i logice. Modelul standard al ştiinţei, identificind şi 1 t •o r î i !t· din 9tiînţele factuale cu clase de enunţuri (aser­ ţ i u n i ) , a încercat să determine raţionalitatea lor prin1 r-u n tip special de argumentare, fie el raţionamentul Î i i ductiv, fie metoda deductivă a falsificării. Prin adop­ t area conceptului structuralist al teoriilor problema ra­ ( i onalîtăţii se redefineşte; raţionalitatea nu se mai înte­ me-iază pe u n concept specific al argumentării şi nu se mai reduce la un singur tip4�; se impune astfel părăsirea idealului unei raţionalităţi "monîste", fundată pe accep­ tarea unei singure metode a ştiinţei, şi luarea în consi­ dPrare a unor diferite tipuri de raţionalitate, în funcţie de genurile cercetării, de interacţiunile şi momentele cu­ noasterii. N�ua reconstrucţie a temei raţionalităţii nu se reali­ zează, după St€gmiiller, în cadrul unei metodologii ge­ nerale a priori, prin recurs la "clişee de raţionalitate" ("reguli metodologice"), ci ea reprezintă un adevărat ,.program de cercetare metat€oretic" la fel de complex :;; i dificil ca şi orice teorie din şiiinţa contemporană. El face parte, ca un moment, din proiectul reconstrucţiei raţionale a ştiinţei, pe care Stegmiiller îl concepe ca un procedeu complex, nici numai pur normativ, nki pur descriptiv, ci ca o încercare de a explica, d e a oferi un model explicativ al unor aspecte determinate ale cu­ noaşterii umane49, prin care să se contribuie la înţele­ gerea lor mai profundă .şi, eventual, la corectarea lor. Un asemenea model nu se poate elabora însă prin "me­ ditaţii filosofice" abstracte asupra "naturii ideale a .ştiin­ ţei", ci prin studiul procesului ştiinţific cu instrumentele logicii formale, dar şi ale istoriei şi sociologiei ştiinţei. Conc·ppţ i a

d a r i f i < '<lr<' pi ri<'t'_

Vilosofiile

•s W. Stegmiillcr, Dinamica teoriilor şi înţelegerea logică, in # reconstrucţia ei conceptuală. Anto­ logie, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 4 1 9 ş.u. l9 W. Stegmtiller, Neue Wege der Wissenschaftsphilosophie, Berlin, Springer, 1980, p, 1 7 1 .

I . Pârvu, Istoria ştiinţei

121


I n studiile şi cărţile sale recentei0, ca şi în conferin­

ţelc-Howison (1981), intitulate sugestiv The Transcen­ dence of Reason=i1, H. Putnam a încercat să ofere o în­ ţelegere cu totul nouă a problemei raţionalităţii ştiinţei {şi a raţionalităţii în general, pe care o consideră tema centrală a filosofiei) pornind de la situarea ei într-un context mai cuprinzător, în care se dezvăluie multiplele ei implicaţii şi conexiunile ei cu principalele teme şi concepte ale epistemologiei (adevărul obiectiv, opo:dţia realism-instrumentalism, metoda ştiinţei etc.). Pentru în­ ţelegerea mai corectă a ideii de raţionalitate (reprezen­ tînd, de fapt, un "program infinit") este absolut nece­ sară atît depăşirea alternativei actuale din filosofia ştiin­ ţei (logicism versus relativism "cultural"), alternativă î n ­ temeiată p e un g e n de scientism52, c î t şi "ruperea" unui număr important de dihotomii care au avut o mare in­ fluenţă atît asupra filosofilor cît şi a oamenilor obiş­ nuiţi. Dintre aceste dilwtomii, aceea dintre fapt şi va­ lom·e şi-a asumat cu vremea statutul u nei veritabile "in­ stituţii culturalc""3. D{·pă�irea C'Î, ca şi a opoziţiilor din­ tre "descriptiv" şi "normativ", "obiectiv" şi "subiectiv", ,,corespondenţă'' şi "coerenţă", pre;upune înaintarea la un nivel mai adinc al analizei epistemologice şi corecta­ rea unor aspecte fundamentale ale înţelegerii cunoa;;terii. Soluţia propusă de Putnam este direct inspirată de con­ structivismul kantian şi se întemeiază pe un tip sui ge­ neris de argument transcendental: "Ceea ce vreau să spun este că 'standardele' acceptate de o cultură S:J.U o subcultură, explicit sau implicit, nu pot defini ce este raţiunea, chiar în context, deoarece ele presupun raţiu­ nea (raţionalul) pentru interpretarea lor. Pe de o parte, nu există noţiunea de raţional î n general fără culturi, practici, proceduri; pe de altă parte, culturile, practicile şi procedeele pe care le moştenim nu reprezintă un algoso H . Putnam: Mode!s and Rea!ity, "Journal of Symbolic Lo­ gic", 45 (1980), nr. 3 ; How to Be an Interna! Realist and a Trans­ cendental Idealist (at the Same Time), în R. Hallcr. W. Grassl (Hrsgs.), Language, Logic and Philosophy, Vienna, Hi:ilder-Pich­ ler-Tempsky, 1980; Meaning and the Moral Sciences, London, Routledge & Kegan Paul, 1978; Reason, Truth. and History, Cam­ bridge, Cambridge Univ. Prcss, 1981. 51 Publicate parţial in "Synthese", voi. 5 1 (1982), nr. 2, şi voi. 5 2 (Hl82), nr. 1. 52 H . Putnam, Reason, Truth and History, p. 126. � Ibidem, p. 127.

122


ri t m P�' care trebuie să-I urmăm orbeşte . In acest raţi u nea este atît imanentă (de negăsit în afara de limbaj şi instituţiilor concrete) cît şi trans­ ("l "ll<knUt (o idee regulaUvă pe care o utilizăm pentru a n i \ i("a mersul tuturor activităţilor şi instituţîilor)1454. În 1 1 t l imi'l instanţă, unitatea dintre fapt şi valoare, dintre i deea de raţionalitate şi realitatea ştiinţei se constituie in istori e, î n devenirea unor unităţi ample ale cunoaşterii ) practicii umane. C a urmare, "sarcina noastră nu este ;w<•ea c'le a aplica mecanic norme culturalo::', ca şi cum l"ll' ar reprezenta un program de calculator iar noi am fi ("alculatorul, ci să le interpretăm, să le criticăm ş i să le aducem împreună cu . idealurile ce le infonneazd la u n 1'chilibru reflectiv145·1. Pornind de la modelul metodologie marxist al abor­ dilr;i "entităţilor istorice", am încercat, în lucrarea con­ sacrată teoriei ştiinţifice, să formulăm - pe baza ideii diferenţelor dintre marile tipuri de teorii - o idee asupra corelaţiei dintre realitatea complexă a ştiinţei şi diferitele ei norme şi standarde de raţionalitate. În esen­ ţă, ideea propusă se referă la necesitatea distingerii unor tipuri de activitate ştiinţifică: acestea nu se determină însă în funcţie de raportul "ştiinţă normală - ştiinţă Pxtraordinară", ci reprezintă complexe integrate: "moda­ litate de matematizare - tipul teoriei - concepţia epis­ temologică şi metodologică". Acest complex: matema­ tică - ştiinţă - epistE'moloqie constituie referenţialul analizei ştiinţei, cadrul cel mai general (în condiţiile păstrării relevanţei ! ) d e referinţă în vederea detectării şi formulării principiilor şi standardelor de raţionalitate a �tiinţei. Dezvoltar<>a şi progresul ştiinţei vor fi astfel înţelese în mod diferit în cadrul diferitelor "tipuri de ştiinţă"; ele vor avea caracteristici deosebite şi vor tre­ bui evaluate potrivit unor criterii şi norme diferite. Mo­ dalitatea propusă pentru înţelegerea evoluţiei ştiinţei nu introduce însă o ruptură totală între diferitele tipuri de ştiinţă (centrate pe cuplul "modalitate de matematizare tip de teorie"); există in acelaşi timp şi o continuitate remarcabilă: ea presupune - în trecerea de la un tip de teorie la altul - păstrarea unor criterii şi standarde din vechiul tip, dar intr-o formă modificată, subordonate �l H. Putnam, Why Reason Can't Be Naturalized, .,Synthese"52 (192), nr. 1, p. 8.

:..> Ibidem,

p.

14.

1 23'


şi integrate noului tip, cu o funcţie corespunzător modi­ ficată. Este acum evident că raţionalitatea ştiinţei nu se poate determina după anumite norme metodologice (cri­ terii de evaluare a teoriilor) imuabile şi neistorice. In acest sens, reacţia la metodologiile aprioriste (care pre­ lungeau idealul cartezian al unei raţiuni concepute ca un "instrument universal ce poate servi tuturor impre­ jurărilor posibile", cum se exprima Descartes însuşi) este justificată. I n locul unor criterii şi standarde a priori, atemporale, raţionalitatea ştiinţei se determină prin so­ lidaritatea elementelor constitutive (matematică, teorie, epistemologie) ale genului de ştiinţă existent l a un mo­ ment dat; ea este dată de totalitatea legăturilor şi co­ nexiunilor care asigură coerenţa, funcţionarea şi adec­ varea generală a tipului respectiv de ştiinţă. Se poate vorbi astfel şi de "tipuri de raţionalitate a ştiinţei", co­ respunzînd marilor ei momente. Un anume tip de raţio­ nalitate se na5te �i .se perpetuează tocmai din necesita­ tea asigurării coerenţei globale .a unui gen de ştiinţă, pu­ nerii de acord a "stilului" matematidi cu .,tipul" teoriilor şi cu "metoda" ştiinţei. Dc-�i solidare cu u n ·anumit gen de ştiinţă, tipurile r.aţional.iJtăţii transcend adesea grani­ ţele lui, menţînîndu-se multă vreme şi după depăşirea genului respectiv de ştiinţă de altul nou. Din cauza acestei "inerţii epistemologice" se creează i:uzia univer­ salităţii şi anistoricităţii, a invariabilităţii absolute a stan­ dardelor raţionalităţii ştiinţifice. Criza epistemologică a ştiinţei trebuie să producă şi o repliere asupra orizontului metateoretic, să disloce aceste norme de raţionalitate specifice şi să le coordoneze cu cele proprii t i iwrilor an­ terioare de cercetare; numai astfel se poate înţelege ra­ ţionalitatea ştiinţei ca o "realitate in devenire", neomo­ genă, ancorată în ansamblul practicilor care asigură struc­ tura şi funcţionalitatea "cîmpurilor epistemice", a cadre­ lor de conceptualîzare şi explicare.


Capitolul 5. LOGICA ŞI METODOLOGIA DESCOPERIRII ŞTIINŢIFICE

5.1.

"REDESCOPERIREA" METODOLOGICA

A

DESCOPERIRII ŞTIINŢIFICE

Una dintre extinderile tematice recente cele mai sem­ nificative ale epistemologiei şi metodologiei contempora­ ne se referă l a aspectele descoperirii ştiinţifice. Temati­ ;:area lor logico-metodologică presupune o anumită ,.dez­ angajre paradigmatlcă", repunerea î n discuţie a unor probleme importante asupra cunoaşterii şi �tiinţei, de­ blocarea unor puncte de vedere .şi perspective de cerce­ tare, restructurări metodologice.

Ea implică,

de

aseme­

nea, o ,.eroziune" a ,.angajărilor metafilosofice" ale epis­ temologiei, o reconsiderare a unităţii fundamentale de analiză a ştiinţei şi a centrului de interes al metodolo­ giei. Cu citeva excepţii, timp de peste un secol descoperi­ rea ştiinţifică nu a fost considerată un s ubiect suscepti­ bil de a fi abordat cu mijloacele logicii şi ale metodolo­ giei. Deşi există o mare tradiţie filosofică î n cadrul că­ reia descoperirea ştiinţifică era considerată o problemă centrală a înţelegerii ştiinţei, tradiţie ce cuprinde nume ca Fr. Bacon, W. Whewell, C . S. Peirce, E. Mach, E. Meyerson, H. Poincare, E. Brunschvicg, A . N. White­

head, J.

Hadamard,

G. Polya, M. Polanyi ş.a., în episte­

mologia secolului XX,

dominată

de şcolile empiriste şi

analitice, descoperirea ştiinţifică - identificată cu un fenomen spontan, inefabil şi inscrntabil - a fost scoast! în afara preocupărilor legitime şi cu sens ale filosofiei ştiinţei. E a a devenit exemplul cel mai invocat al acelor elemente

ale

cunoaşterii

ce nu pot reprezenta obiectul

unor reconstrncţii logica-metodologice şi, ca urmare, a fost exclusă din sfera reflecţiilor epistemologice şi re­ zervată

exclusiv studiilor empirice de psihologie a cer­

cetării şi invenţiei.

125


Această atitudine a primit o justificare mcta-epistemo­ logică pornind de la distincţia, întemeiată pe unele afir­ maţii ale lui H. Reichenbach, a celor două contexte ale analizei ştiinţei, "contextul descoperirii" ::;i "contextul justificării"; descoperirea, invenţia, creaţia sau evoluţia ideilor au fost considerate ca ţinînd exclusiv ele domeniul contextului descoperirii; în acest fel <.: fo:.;t negată în mod explicit posibilitatea unei logici sau metodologii a des­ coperirii. Carnap, Popper, Hempel, Brait\'.:aite ş.a.1 au ne­ gat categoric posibilitatea unui studiu logic al descope­ ri-rii. Modelul ipotetico-deductiv al ştiinţei ( elaborat ex­ plicit de W. Whewell, W. S. Jevons, C. S. I-'circe, şi ca­ racterizat î n termeni mai precişi de A . Einstein, K . P op­ per ş.a.), în care accentul în judecarea !jtiinţei se deplasa (faţă de modelele categorico-deductiv şi înductiv) de la originile cunoştinţelor la consecinţele şi testarea lor, mo­ del constituit şi justificat în epoca modernă îndeosebi prin succesele teoriei cinetice a materiei, mecanicii sta­ tistice şi teoriei relativităţii, preluat ca b ază comună atit de empirismul logic cît �i de raţionalismul critic, a fa­ vorizat separarea absolută a descoperirii de justifleare2 şi, ca urmare, excluderea descoperirii din domeniul te­ matic al filosofiei ştiinţei, redusă esenţialmente la stu­ diul structural al produselor finite ale cercetării, l a lo­ gica testării sau confirmării ipote?...el or. Concepută ca In­ treprindere preponderent nonnativă, epistemologia avea ca obiectiv reconstrucţia logică ("raţională") a structurii ştiinţei în vederea justificării ei, sau formularea unor norme şi standarde de apreciere şi selecţie a ipotezelor. Deşi istoricii, sociologii şi psihologii cunoaşterii erau "profesional" JnterC'saţi de descoperirea şi invenţia .ştiin­ ţifică şi aduceau numeroase rezultate îndeosebi prin stu­ diile de caz, operele lor nu erau considerate relevante pentru filosofia ştiinţei, ţinînd exclusiv de studiul em­ piric-descriptiv al cunoaşterii. In general, istoria ştiinţei !Şi psiho-sociologia cunoaşterii erau considerate discipline 1 Vezi: C.-G. Hempel, Philosophy of Natural Scicnce, Engle­ woori Cliffs, Prentke-Hall, 1966; R. B. Braitwaite, Scientific E:r­ planation, Cambridge, Cambridge Univ. Press, 1955. 2 Vezi: Th. Nickles, Introductory Essay: Scientific Discovery anrl the Future Philosophy of Science, in Th. Nîckles (ed.), Scien­ tific Discovery, Looic and Rationality, Dordrecht, Reidel, 1980, p. 4-5 ; L. Laudan, Why was the Logic of Disrovery Abandoned?, in Th. Nickles, op. cit.

12B


nwld · ': l i i nţifice fără contact conceptual cu epistemologia . 1 ml'lodologia ştiinţei. 1 Jupi1 o perioadă îndelungată în care cei mai influenţi nwlodologi au reuşit să impună un consens cvasi-tota1 pri v i nd statutul metodologie al descoperirii, încet dar < 'ons: anl a crescut din nou interesul pentru studiul lo­ �:ico- metodologic al descoperirii ştiinţifice. La început au fosl studiile din deceniul �ase ale lui N. R. Hanson1. ' J Jupii aceea, treptat, şi alţi gînditori au reluat în discu­ t. i " posibilitatea unei logici a descoperirii : J. Agassi, M. l lcsw, R Blackwell, P. Achinstein, St. Toulmin, G. Hol­ t on . G. Gutting, D. Shapere, H. A. Simon, H. Post ş.a.� 1 'rintre factorii care au contribuit l a "redescoperirea dPscoperirii ştiinţifice", Nickles" indică o serie de ten­ d i n ţe intercorelate din filosofia actuală a ştiinţei: pier­ dc•rea exclusivităţii programului reconstrucţionist în fi­ losofia ştiinţei; critica temei justificării şi a perspectivei j ustificaţioniste in analizele logico-epistemologice; noua ,,ali anţă" dintre istoria ştiinţei şi filosofia ştiinţei; tema­ l izarea problemelor schimbărilor conceptuale şi dina­ micii ştiinţei. Acestor tendinţe trebuie să li se adauge cde ce ţin de "presiunea" factorilor sociali (intensifica­ l'L�a interesului social pentru creaţia şi descoperirea ştiin­ t,ifică, legată de creşterea decisivă a rolului ştiinţei în promovarea progresului pe toate planurile activităţii so­ ciale), precum şi de influenţa unor orientări noi din fi­ losofia generală a ştiinţei, legate în special de numele lui Th. S . E:uhn, P . K. Feyerabend, St. Toulmin, M. Po­ lanyi, L. Laudau ş.a. Toate acestea se împletesc şi cu progresele unor domenii ale logicii şi metodologiei (lo­ gica problemelor, metodologia euristică), cu formularea unor instrumente conceptuale mai suple, capabile să re­ dea nu numai aspectele statice ale ştiinţei, ci şi dina­ mica ei. Ne referim la asemenea realizări cum sînt: mo­ delul structuralist al teoriilor (J. D Sneed, W. StegmlilCambridge, Cambridge 3 N. R. Hanson, Patterns of "Journal of PhiloPr·css, 1958; The Logic '>Ophy", 55 (1958). ' Vezi: G. Holton, Thrmatîc Origins of Scientific Thought, Cambridge, Harvard Univ. Press, 1973; St. Toulmin, Hu.man Un­ âerstanding, I , Princeton, Princeton Univ. Press, 1972; H . A . Si­ mon, Does Scîentific Dîscovery Have a Logic?, "Philosophy of Science" 40 (1973); H. A. Simon, Models of Dîscovery, Dordrecht, Ueidel, 1977. � Th. Nickles, op. cît., p. 2.

Univ.

127


ler6), logica problemelor (L. Aqvist, J. Hintikka7), "lo­ gica inductivă globală" (1. Levi11), logica intuiţionistă (in interpretarea propusă de A. Grzegorczyk9) ş.a. Toţi aceşti factori î i fac pc unii autori ("prietenii descoperirii"), ale căror contribuţii la un simpozion internaţional recent de­ dicat temei descoperirii ştiinţifice au fost reunite în două volumetu, să afirme că asistăm astfel la deschide­ rea unei "noi perioade în filosofia ştiinţei, in care des­ coperirea, inovaţia şi rezolvarea problemelor îşi vor lua locul •lor ca domenii legitime de studiu '' l 1 •

Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le aduce noua orientare tematică din filosofia ştiinţei este reconsiderarea statutului descoperirii �tiinţifice, a locu­ lui şi rolului ei î n analiza ştiinţei, a distincţiei dintre descoperi-re şi justificare, respectiv, dintre contE'xtul des­ coperirii şi contextul justificării. Aşa cum arată Th. Nickles, s-a impus în primul rind reanalizarea distincţiei "standard" dintre contextul jus­ tificării şi contextul descoperirii, respectiv, a concepţiei asupra descoperirii care se află la baza ei. I n cadrul ana­ lizei sale sinoptice asupra punctelor de vedere şi rezul­ tatelor

simpozionului

consacrat

descoperirii

ştiinţifice,

Nickles caracterizează concepţia tradiţională asupra acestei distincţii prin următoarele "clam:e": (1) distincţia Teprezintă î n primul rînd o distincţie d e natură logică între procesele psihologice ce se petrec î n timp ce un om de ştiinţă concepe noi i d e i şi argumentul logic care expune gradul în care aceste idei sint înte­ meiate pe fapte sau pe alte consideraţii privind datele de observaţie; ca urmare, contextul descoperirii are de-a faC'e cu conexiunile psihologice între gînduri, iar contex6 Vezi : J. D . Sneed, The Logica! Structure of Mathematical Physir:s, Dordrecht, Reidel, 1 9 7 1 ; W. Stegmillkr, Theorienstruk­ turen und Theoriendynamik, Be1·1in, Springer, Hl73. 7 Vezi C. Grecu, Logica interogativă şi aplicaţiile ei. Antolo­ gie, Bucureşti, Editu1·a ştiinţifică şi enciclopedică, 1982. s 1. Levi, Gambling with Truth, Cambridge, MJ.T. Press, 196i 9 A. Grzegorczyk, A philosophicalty plausiblc formal interpre­ tation of intuitionistic logic, .,Indagationes Mathematicae", 26 (1964.\, A 5. 10 Th. Nickles (ed.}, Scientific Discovery, Logic and Rationality, Dordrerht. Reidel, 1980; Th. Nickles (ed.), Scientific Discovery· Case Studies, Dordrecht, Reidel, 1980. 11 Th. Nickles (ed.), Scientific Discovery, Logic and Rationality,

p. 2. 1 28


t.ul justificării cu conexiunile logice între idei ; contextul descoperirii este descriptiv, contextul justificării este şi normativ; (2) distincţia dintre cele douii contexte este atît tem­ porală cît şi logică, separind tot ceea ce oamenii de ştiinţă far inainte de a dispune cte ipotez(' in forma lor defi­ nitivă .şi ce fac din momentul în care le supun testări ! ; ( :3) logicii n u i s e recunoaşte u n loc in contextul des­ coperirii, din două motive: (î) toate consideraţiile login• ţin de justificare şi cad de aceea în contextul justificări i : (ii) logica nu e necesară pentru a descrie ceea c e oamenii de ştiinţă fac atunci cînd concep sau imaginează solu­ ţiile problemelor; nu existi! un algoritm de descoperire, o "logică a descoperirii"; (4) descoperirea - în lipsa unui algoritm logic - nu poate fi raţionalizată intelectual; ea nu este doar non� logică, ci i�logîcă; (5) descoperirea este ceva nediscurslv, ţ;i ca atare, C'a nu poate fi reconstruită ca un rat)onament; ea nu este decit un "episod mental momentan", adesea avind r:a­ tura unui Gestalt; (6) aplicarea filosofică standard a distincţiei dintre cele două contexte este cea prin care se demarcheCJ.z<-t filosofia ştiinţei (epistemologia) de psihologia, istoria <;:Î sociologia :;:tiinţei; pe baza ideii că filosofia ştiinţei <;e ocupă de probleme logice, normative, critice, se consi­ deră că epistemologia nu are de-a face cu procesul des­ coperirii; acesta rămîne o problem� <:e poate fi tratată doar descriptiv; (7) "locul clasic" al distincţiei dintre cele două contexte şi al aplicării ei filosofice este considerat cartea lui H. Reichenbach Experience and Prediction (Chicago, 1 93 8) 12 . Tb. Nickles argumentează pc larg ideea că nici una dintre aceste clauze sau dintre consecinţele lor nu poate fi apărată; in fond, toate aceste teze se bazează pe o ima­ gine eronată asupra activităţii ştiinţifice1�. Distincţia des­ coperire--justificare poate fi criticată în acelaşi fel in care mai inainte a fost supusă criticii in filosofia ştiinţei dis­ tincţia observaţional-teoretic. In primul rînd, toate aceste teze pornesc de la o repre­ zentare simplificată asupra descoperirii ştiinţifice, în care 12 ts

Th. Nickles, In!roductory Essay, în Ibidem, p . 19.

9 - lntroducer., îu epistemologie

op.

cit.,

p. 8-9.

129


aceasta este, de obicei, redusă la un sens ,.biografic" im­ propriu, la momentul ,.iluminării" spontane. Această re­ ducere a descoperirii la o experienţă psihologică momen­ tană, inefabilă a fost favorizată de unele anecdote pre­ zente in biografiîle sau memoriile unor oameni de .ştiinţă (Kekule, Poincare .ş.a.), ajungîndu-se la transformarea unor ,.metafore perceptive", iraţionale în .,mode[ul ac­ ceptat al descoperirii"14• După Nickles, trebuie să înţe­ legem prin "descoperire" un termen complex ce desem­ nează un proces cu mai multe faze (geneză, elaborare, justificare), care nu se pot separa .şi autonomiza de în­ ţelegere, interpretare .şi validare. Stadiul iniţial al de,;­ coperirii, generarea, reprezintă ,.producerea unei idei ce pare iniţial demnă de o considerare ulterioară in legă­ tură cu problema respectivă" ; ea poate fi considerată o mini-realizare, fiind atribuită gînditorului individual; s-a subliniat în repetate rinduri că acest moment nu este exclus controlului sau constrîngerilor de diferite tipuri. Al doilea moment sau a doua fază -a procesului descope­ ririi este cercetarea activă de -către comunitatea ştiinţi­ fică a ideii, care nu se încheie î n mod necesar cu accep­ tarea ei. Acest .,stadiu intermediar" a fost subliniat deja în lucrările anterioare ale unor epistemologi (Popper, Kording, Laudan .ş.a.), de.şi nu a fost conceput în acelaşi fel; se vorbeşte astfel de ,.evaluarea anterioară", ,.eva­ luare preliminară", "raţionament plauzibil", ,.plauzibili­ tate" etc., pentru a se desemna un stadiu al cunoaşterii în care teoria, ipoteza sau ideea deja generată nu a atins încă faza testării finale. In această fază a activităţii .ştiin­ ţifice sînt incluse evaluări preliminare, judecăţi aprecia­ tive, decizii asupra căilor de abordare sau de dezvoltare etc.; este aici adesea implicată o muncă vastă de articu­ lare, modificare, clarificare a teoriei sau ipotezei ce se află încă la distanţă de stadiul final al unui produs de cercetare15, de acea formă riguroasă .şi completă ce va fi supusă testării riguroase. In legătură cu natura acestei faze intermediare între ,.contextul descoperirii în sens general" .şi "contextul de justificare" se poate formula următoarea obiecţie: prin propunerea ei nu se realizează decît un .,truc semantic" de redenumire a unei mari părţi din contextul justificării u

15 !30

Ibidem, p. 13. Ibidem, p. 21.


prin "elaborare", pretinzîndu-se însă că se are i n vedere descoperirea. O asemenea obiecţie poiibilă din punctul de vedere al epistemologiei empirist-analitice nu este insă fundată dacă se are în vedere că alei nu este vorba de a muta doar graniţele unei probleme, recunoscînd însJ caracterul neschimbat al metodelor abordării ei ; această "activitate de justificare prealabilă" nu poate fi recon­ struită prin metodologia standard a confirmării/testări i , elaborată c u privire t a acceptarea ipotezelor finisate, dar care ignora cu totul alte tipuri de justificare din ştiinţă (ce ţin tocmai de acest stadiu intermediar), cum ar fi cele ce se referă la alegerea unei strategii de cercetar0, evaluarea unei modalităţi de rewlvare a problemelor etc. Această parte a gîndirii şi activităţii ştiinţifice nu cădea nici în cadrul preocupărilor psihologiei, nici in acela al metodologiei tradiţionale. De aceea reconsiderarea lui ca un stadiu de-sine-stătător al cercetării 1 6 obligă l a regln­ direa metodologiei, l a extinderea ei, şi nu reprezintă o decizie care afectează doar terminologia epistemologică. Al treilea stadiu s-ar referi la descoperire ca realizare ştiinţifică acceptată şi "certificată" de comunitatea şti i n ­ ţifică. In acest fel, graniţa dintre justificare ş i descoperirf' se relativizează: descoperirea include justificare, după cum, invers, justificarea include descoperire. S-a argu­ mentat chiar necesitatea introducerii si altor stadii ale cercetării. Astfel, pe lîngă cel al pr(;'gătirii, sugerat de R. M. Burian, M. A. Finocchiaro17 propune considerarea clarificării şi înţelegerii c a stadii independente de cel al justificării sau acceptării. Evident, în analiza dinamicii ştiinţei şi a dezvoltării cunoaşterii asemenea teme ar oferi elemente pentru o reconsiderare a "dimensiunilor" schimbărilor conceptuale sau ale relaţiilor interteoretîce. O teorie nu trebuie considerată pe deplin încheiată atîta vreme cît sistemul conceptual propus de ea nu este com­ plet elaborat, cît nu sînt înţelese diferitele ei niveluri de profunzime şi corelaţia lor 1 8• r6 Ibidem, p. 21. 11 Vezi M. A . Fi no cch i aro , Scientific Discoveries as Growth oi Understanding. The Case of Newton's Gravitation, in Th. Nickk� (ed.), op. cit. rs Pentru o abordare diferitâ a problemei interpretării şi "m:l­ turizării epistemologice" a unei descoperiri teoretke, vezi :\ ! Heidelberger, Some Jntertheoretic Relations Between Ptolemnm and Copernicon Astronomy, .,Erkenntnis", 10, 1976.

131


5.2. LOGICA DESCOPERinll DIRECŢII NOI DE ABORDARE Heconsiderarea semnificaţiei "descoperirii" pune intr-o nouă lu�ină .;;i problema posibilităţii unei logici a desco­ peririi. In lucrările sale din deceniul şase, N. R. Hanson, reluind o ideea lui Peirce, argumenta în favoarea con­ struirii unei logici speciale a descoperirii, distinctă de logica deductivă sau de cea inductivă. Ea ar avea ca obiect inferenţa retroductivă (numită de Peirce abduc­ tion) de la o mulţime de fapte la o ipotez<l. explicativă, h. Peirce considera că abducţia, deducţia şi inducţia repre­ zintă tipuri distincte de inferenţă ce corespund unor stadii diferite ale cercetării ştiinţifice: inducţia şi deducţia se limitează la testarea teoriilor, pe cînd abducţia ·reprezin­ tă o formă a inferenţei amplificatoare caracteristică pe­ rioadei de generare a teoriilor. Independent de caracterul lor, toate ipotezele sînt obţinute abductiv. Peirce credea că abducţia manifestă o formă logică definită, pe care o ilustra prin:

1 . Faptul surprinzător P cstC' observat; 2. Dar P ar fi explicabH evident dacă h ar fi adevă­ rată· 3 . ' Deci, există temeiuri pentru a considera că h este adevărată. Adoptind acest pattern de inferenţă, Hanson considera că el oferă o metodă logică pentru conceperea sau gene­ rarea unor idei noi. Dar, aşa cum s-a replicat, ipoteza h apare deja printre premise şi nu constituie concluzia ar­ gumentului; ca urmare, inferenţa retroductivă nu oferă o logică a generării ipotezelor, diferită de patternul in­ ferenţial ipotetico--d.eductiv. In plus, ca şi Popper sau em­ piriştii logicişti, Hanson n-a părăsit imaginea despre des­ coperire sau generare ca act psihologic instantaneu, sub­ estimînd complexitatea şi bogăţia generării, in care sînt cuprinse .,informaţii, rezultate teoretice anterioare, aş­ teptări raţionale, euristici, obiective, standarde", nereu­ şind să observe multitudinea de constrîngeri ce apar intr-o problemă, "încărcătura teoretică" a problemelor19; generarea este redusă şi de Hanson la o schemă mult prea simplă a relaţiei dintre ipoteză şi date. Aşa cum to

132

Th. Nickles,

op cit., p.

23.


arată Nickles, deşi a păstrat mereu expresia "logică a des­ <:operirii", Hanson a slăbit treptat în lucrările sale ulte­ rioare pretenţia centrală, interpretind raţionamentul re­ lroductiv nu ca o logică a generării, ci a evaluării pre­ l i minare. Reevaluind statutul descoperirii, teoreticienii contem­ porani se disting de asemenea şi de modul in care Hanson �• conceput posibilitatea unei logici a descoperirii. Pen­ tru Hanson era esenţială ideea existenţei unei logici spe­ dale a descoperirii, diferită de tipurile de raţionare ;, · xistente in a1te contexte ştiinţifice. Pe de altă parte, el <"onsidera că "importanţa epistemologică a descoperirii .--;; tiinţifice depinde in întregime de existenţa unei logici ">pedale a descoperirii"2u. Ambele aceste pretenţii sint abandonate de cercetătorii actuali: "puţini mai sînt incă l'onvinşi că există o logică a descoperirii, profundă, neutră faţă de obiect, in marea tradiţia clasică (opusă unor tehnici de rutină şi euristici puternice aplicabile unor probleme specifice). Şi nimeni nu va mai susţine <"ă interesul filosofic asupra descoperirii presupune o ase­ menea logică"2t. Părăsirea pretenţiilor lui Hanson apare <·Iar pe fondul unei mutaţii mai largi in înţelegerea na­ turii metodologiei. După cum se ştie, "declinul concep­ ţ i i lor clasice pozitiviste şi al celei popperiene a implicat o deplasare de la o concepţie veche, mai restrictivă a metodologiei ştiinţei ca 'logică a ştiinţei', spre o concep­ ţie mult mai largă asupra metodologiei, în care relaţiile logice simple sînt departe de a epuiza conţinutul testării :-;; i confinnării, .a] explicaţiei, structurii teoriilor etc. Din punctul nostru de vedere metodologie mai larg, se poate vedea că vechea dezbatere asupra 'logicii' descoperirii in­ terpreta problemele epistemologice ale descoperirii prea îngust"22, unifidnd pe o platfonnă comună pe Hanson -;i criticii lui. După cum scrie Th. Nickles, este necesară -- pentru înţelegerea descoperirii - o .,deplasare" de la logică la metodologie şi epistemologie (= .,teoria �aţio­ n,alităţii"). Teza centrală a noii abordări a problemei descoperirii �tiinţifice, care explică atît eşecurile vechilor tentative dt şi persistenţa unei perioade indelungate de respingere f i tosofico-teoretică a acestei teme, este aceea că atit des:>o fl 22

Ibidem, p. 25. Jdem. Idem.

133


coperirea ştiinţifică cît şi raţionalitatea ştiinţei au fost concepute din acelaşi punct de vedere, adică au fost re­ duse la logicitate. Incercările anterioare de a recon�n.ruj raţional descoperirea au eşuat din cauza considerării ei ca u n tip spedal de formd logică, la fel cum, din ac-eC'a')Î cauză, au eşuat modelele logiciste ale raţionalităţii. Am­ bele tentative porneau de la o înţelegere prea simplifi­ catoare a procesului ştiinţific. In acest context trebuie analizată şi problema sensului şi a posibilităţii logicii sau metodologiei descoperiri i . Este clar c ă , î n general, negarea unei logici a descope­ ririi se baza pe două presupoziţii : (i) descoperirea era redusă la un proces pur psihologic, care cade în afara categoriilor filosofice ale descrierii; (ii) logica descope­ ririi era înţeleasă ca o ,,metodă mare pentru producerea descoperirilor ştiinţifice, şi nu ca un set ele reguli dis­ tincte aplicabile la probleme dif&"ite din cadrul unor do­ menii ştiinţifice speciale"2:1. , Evident, asemenea reguli sau algoritmi pentru generart>a unor teorii conceptual noi probabil că nu vor exista niciodată; dar cxistă deja nu­ meroase tehnici ·'ii metode f•uristicc, proceduri de pro­ gramare euristică (H. A. Simon), algoritmi �i constrîngeri pentru mărirea t>ficienţei rezolvării problemelor etc. Dar şi mai profundă este presupoziţia legată de înţe1('gerea eronată a "contextului generării" (in sensul lui Th. Nickles) şi a naturii problemelor conceptuale din ştiinţă După cum arată Nickles, modelul ipotetico-deductiv (în tradiţia lui Whewell şi Popper) al ştiinţei şi distincţia de natură descope-rire/justificare puneau orice problemă de justificare exclusiv in seama "contextului justificării", singurul care are o dimensiune normativă. !n aceste con­ diţii este, evident, fără sens să se vorbească de posibili­ tatea unei logici sau metodologii a descoperirii. După Nickles, contextul generării n u este însă vid de orice structură evaluativă sau raţională; pentru înţelegerea acestui fapt se presupune insă o altă imagine despre structura problemelor ştiinţifice, respectiv depăşirea ima­ ginii emplriste asupra problemelor ca "fapte empirice în căutarea unei explicaţii sau predicţii"24. O metodologie a descoperirii are nevoie însă de o intensă muncă des� 2o Ibidem, p, 26. Vezi şi: .J. Agassi, Tlte Rationality of very, in Th. Nickles (ed.), op. cit.; L. Laudan, Why Was tlte of Discovery Abandoned?, în Th. Nickles (ed.), op. cit. 2• Th. Nickles, op. cit., p. 53.

134


criptivă anterioară, de reconstrucţia pe baza conlucrării mai multor specialităţi a unor mari descoperiri ştiinţi­ fice. In acelaşi timp, trebuie remarcat faptul că s-a reu­ .1it să se facă inteligibile anumite căi spre descoperiri importante; chiar comportamente "neraţionale" sau "ira­ ţionale" au putut fi reconstruite cu ajutorul psihanalizei sau al teoriilor sociologice. (Observaţie importantă: "nici comportamentul pe care-I putem 'înţelege', nici compor­ tamentele care implică u n raţionament explicit nu sînt în mod necesar raţionale. Faptul că u n episod al descope­ ririi conţine un raţionament nu face prin sine acel epi­ :-.od raţional"25_) Negarea oricărui element normativ-eva­ luativ î n cadrul descoperirii ţine de o înţelegere naivă a cercetării istorice, a explieaţiei şi înţelegerii istorice care reduce reconstrucţia ic.torică la o simplă culegcre de anecdote. O nouă vLciune asupra descoperirii presupune :înţelegerea ştiinţei mai degl'abă ca o "formă de cerce­ tare" decît ca o colecţie de rezultate finale, sau, pentru a folosi o cunoscută formulă a lui Hanson, de "finished n:search reports". Î n acest sens, problema descoperirii \·a face corp comun cu analiza formării teoriilor sau a teoretizării constructive. Dar, lucrul cel mai important, ea va fi astfel înţeleasă numai dup" ce epistemologia se 1.:a elibera de concepţia eronată pe care o are asupra pro­ blemelor ştiinţifice, concepţie ce se află la baza tratării tra­ diţionale a descoperirii ştiinţifice. Acest lucru pare evident, din moment ce se acceptă locul fundamental al formu­ lării şi rezolvării problemdor în întreaga activitate �tiin­ ţifică. Ar trebui c a şi l a nivel epistemologie - argumen­ tează Nickles - să se producă o deplasare de la "filosofia -'/ tiinţei orientată asupra teoriilor" la o "abordare orien­ tată mai mult asupra problemelor"2n. Semnele unei ase­ menea depla<>ări sînt evidente în lucrările lui Popper, Toulmin, Kuhn, Laudan ş.a. Lipseşte însă o explicaţie generală a ştiinţei plecînd de la "probleme ca unităţi ule şi pentru analiza filosofică1427• Există, de asemenea, p u ţine cercetări asupra complexităţii problemelor (ca şi "teoria", termenul de "problemă" este ambiguu, el pu­ tindu-se referi fie la o "entitate ştiinţifică concretă" fie, uneori, la o ramură de cer<..-etare cuprinzînd cîteva pro-

p.

J4. 135


bleme şi teorii distincte28). Lipsa de atenţie acordată pro­ blemelor s-a repercutat negativ asupra modului de stu­ diere a descoperirii. Imaginea "spartană" oferită de mo­ delul empirist asupra problemei - "anumite fapte care au nevoie de o nouă explicaţie sau de o nouă teorie'' conduce inevitabil la conceperea generării teoriilor ca neraţională, din moment ce "singurele materiale de care dispune raţiunea sînt faptele"zn, şi din moment ce "lo­ gica înductivă" care ar permite trecerea raţională de la fapte la ipotezele generale este astăzi atît de discredi t a t ă . inductivismul nefiind în stare să ofere o metodologie Toate aceste dificullăţi pot fi înlăturate dacă se r-?­ cunosc profunzimea şi complexitatea "contextelor pr"­ blematice", varietatea constrîngerilor, alb:-1<:> decît cek, ale datelor empirice, care acţionează asupra soluţiilor adecvate ale problemelor; aceste constrîngeri pDt func­ ţiona drept conciiţli de consistenţă3°, de limită, exigenţe derivate etc. Aceste constrîngeri nu "doar e:cistd în si­ tuaţia problematică; ele împreună definesc problema si-i. dau structura"31. Studiul acestora poate dezvălui exigenţe metodologice genE>rale sau numai specifice. Acest fapt se poate realiza dacii se vor reconstrui problemele ştiinţi­ fice ca "structuri de constringeri (asupra soluţiei proble­ mei) plus o cerinţă generală, u n obiectiv sau un ideal explicativ al programului de cercetare respectiv ca anu­ mite tipuri de goluri din aceste structuri să fie acope­ rite"32, sau ca o "structură conceptuală de constringeri plus anumite exigenţe programatice". O structură "fără goluri" va reprezenta o soluţie completă a probleme). Tocmai constrîngerile - care adesea pot implica logic soluţia � sînt cele care oferă "o provizie bogată de pre­ mise şi reguli specifice pentru raţionamentul vizînd re­ zolvarea problemei şi ne permit să explicăm faptul că savanţii oferă temeiuri soluţiilor"33• î ntrucît atît desco­ perirea constringerilor cit şi (re)formulările problemelor 28

Ibidem,

p.

35.

29 Idem. oo Vezi M. Bunge,

1966.

Scientific Research, voi. 1, Berlin, Springl'r,

8' Ibidem, p. 36; vezi şi: Th. Nickles, Can Scientifîc Con­ straînts Be Violated Rationally?, în Th. Nickles (ed.), op. cit., Th. Nickles, Scientific Problems and Constraints, in I. Hakin>t. P. Asquith (eds.), PSA 1978, voi. 1 , Michigan, East Lansing, 1978. 32 Th. Nlckles, Introductory Essay, p. 37. 33 ldem.

136


au loc in timp, s în tem obli g aţ i să considerăm 9i proble­ mele, după modul în care se tratează azi teoriile, ca " en­ t: t<J.ti istorice ev olu t iv e"�4. de altă parte, noua imagine asupra problemei şi ar­ ·.; umentul in favoarea unei "metodologii a descoperirii" cer schimbarea identificării tr ad iţi onale a r aţion ali tăţi i ·:;tiinţei cu logici tatea . Acest lucru a fost cel mai convinargumentat de St. Toulmln. Numai într-o metocentrată pe rezolvarea problemelor şi pe schim­ Oarea conceptuală î.7i poate găsi locul o "logică a desco­ peririi�'. Noile dezvoltări din filosofia ş ti i nţei î n g en eral au rein t rodu s î n discuţie numeroase probleme filosofice fundamentale, ceea ce face ca " dom en i u l filosofiei .ştiin­ ţei să fie mai deschis la idei noi d ecî t în oricare alt mo­ mc•nt din vremea u lti melor două gene raţii " �5 . Se poate pune în mod legitim întrebarea: dacă nu va oferi "logaritmi pentru descoperire", la ce ne putem to­ �uşi aştepta din partea unei logici a descoperirii? Intr-o i n k'resantă analiză a posibilităţii şi limitelor unei meto­ dologii a descoperirii, R. M. Burian consideră că nu tre­ buie să ne aşteptăm ca aceasta să ofere: (i) u n calcul (logică formală ) care, pe baza unor "date" corespunză­ toare, să producă inovaţii conceptuale sau evaluări ale mor asemenea inovaţii; (ii) predicţii ale conţinutului Uescoperirilor; (iii) prezicerea acelei alternative dintr-o mulţime cunoscută care se realizează; (iv) reguli inde­ pendente de context (context-f1·ee) cu ajutorul cărora sit �.._. ordoneze plauzibilitatea i p otezelo r alternative sau pro­ !Jabilitatea u n or abordări alternative de a produce desco­ •Jeriri. Dintre acestea, punctul (iv) este cel mai impor­ �ant; trebuie să se înţeleagă că nu se va reuşi să se ofere o explicaţie filosofică satisfăcătoare unor concepte cum

Pe

�înt descopel'ire, strategie raţională de învăţare, justifi­ care adecvată, explica-ţie, teorie etc . în termeni indepen­

denţi de context36. Ca urmare, "cons trî ng eri le ce vor guverna plauzibili­ tatea, adecvarea şi raţiona!itatea în aşa-numitul context al descoperirii vor fi diferite î n funcţie de context şi in­ •,enţie" ; altfel se va recădea în .,platonismul implicit al " Ibidem, p. 38. 1:; Ibidem, p. 44. �� R. M. Burian, Why Philosophers Should Not Despair of Un­ !·-rstandina Scientific Discovery, în Th. Nickles (ed.), Scientific l)i8covery, Logic and Ratiooolity, p. 321-322.

137


empiriştilor logicişti"37. Această "localizare" a determi� nării sensurilor marilor concepte şi operaţii metateore­ tice este pusă in legătură de autor cu direcţia nouă de dezvoltare din logica inductivă cunoscută sub numele de "inducţia locală", legată în special de cercetările lui L Levi, î n care se părăseşte abordarea lingvistic-globală a lui Carnap şi se construieşte o "logică a întemeierii in­ ductive" luîndu-se în mod esenţial în considerare cu­ noaşterea de fond (background knowledge) şi caracterul problemelor de rezolvat. O asemenea înţelegere "locală�' propune şi R. Thom conceptelor de axiomatizare şi for­ malizare. O asemenea "gradualizare" şi "localizare" s-a realizat anterior în critica distincţiei analitic-sintetic (Quine). Astăzi este nevoie de o înţelegere asemănătoare la nivelul distincţiei context de descoperire/context de justificare. Inţelegînd ce nu se poate obţine printr-o logică a des­ coperirii, se va putea determina mai exact şi conţinutul ei pozitiv; pe scurt, ea va trebui să urmărească: clasifi­ carea genurilor acelor elemente care întemeiază şi pre­ gătesc descoperirea; izolarea domeniului de fenomene asupra cărora există rezultate solide; determinarea struc­ turii cunoaşterii de fond; definirea structurii problemelor; formularea patternurilor de inferenţă întrebuinţate în ge­ nerarea ipotezelor; specificarea factorilor cognitivi şi nc­ cognitivi care afectează conţinutul descoperirilor şi a ce­ lor care acţionează asupra plauzibilităţii şi justifică-rii în contextul descoperirii. Trebuie însă să se reţină încă o dată : .,nici o analiză normativă a priori, bazată pe o epistemologie abstractă, nu va putea explica corect aceşti factori"38• Aşa cum s-a desprins şi din capitolul anterior, orice mare deschidere tematică a epistemologiei necesită atît o reformulare consistentă a întregului domeniu de pro­ bleme al filosofiei ştiinţei cît şi o nouă imagine asupra naturii şi obiectivelor reflecţiei epistemologice. Aşa cum rezultă din lucrările lui L. Laudau, Th. Nickles, H. A. Simon ş.a., centrarea filosofiei ştiinţei pe probleme con­ duce la restructurarea întregului cimp tematic şi meto­ dologie al acesteia. In mod analog, G. Gutting consideră că reintroduce-rea î n perimetrul epistemologiei a temei

31

ae

138

Ibidem, p. 322. Ibidem, p. 329.


d escoperirii (înţeleasă însă, spre deosebire de "prietenii de scope riri i" , nu ca un moment - cu o structură raţio­ nală - ce trebu ie adăugat justificării, ci, într-un sens mai larg, î n care e a devine "identică cu însuşi procesul '?tiinţei1439) necesită o nouă determinare a problemelor me todologi ce de bază, construcţia unor noi metodologii :-_;i, în acelaşi timp, "disoluţia" unor probleme "standard" ale metodologiei tradiţionale (empirist-logice, singura con.stit uită, după autor), cum sînt cele referitoare la: cir­ cularitatea aparentă a justificării teoriilor prin observaţii "încărcate" teoretic, paradoxele lui Hempel şi Goodman, teza lui Duhem ş.a. Asemenea probleme şi paradoxe me­ todologice se d ovedesc a fi rezultatul unor dezvoltări in­ terne ale filosofiei ştiinţei, considerată în sine, dar care "se aplică" numai unor "situaţii care nu apar niciodată in practica ştiinţifică"40• O filosofie a ştiinţei concepută ca abordare a ştiinţei "ca activitatea de a răspunde la î ntre bări (question-answering) şi orientată de adevăr''41 aduce, de asemenea, in centrul analizei noi unităţi ale :;; ti i nţei, deosebite atît de teoriile specifice (pe care le considera modelul ,.standard"), cLt şi de super-teoriile (paradigme, programe de cercetare, discipline intelectuale, tradiţii de cercetare etc.) propuse de "noii filosofi ai ştiin­ ţ ei", şi anume - într-o mişcare în direcţia "localizării" metOOologiei - contextele-problemelor, compuse din: fapte empirice, concepte şi legi teoreti ce , s trategii meto­ dologice etc., din a căror analiză ar putea reîe�i o nouă .,metodologie post-pozitivistă" a ştiinţei. In fine, pentru tema.t.izarea corectă a noii dimensiuni a ştiinţei, descope­ rirea, este necesară o deschidere spre contextul institu­ ţional şi de valori în care se prod uce cunoaşterea, situarea acesteia in "mediul dens al unei culturi determinate"42.

�) G. Gutting, Science as Discovery, ,.Revue Philosophie", voi. 34, 1980, nr. 131-132, p. 29. lf) Ibidem, p. 46.

Internationale de

" Idem.

12 1. Prigogine, I. Stengers, Le probleme de l'învention et la philosophie des sciences, ,.Revue Internationale de Philosophie", vot.

34, 1980, nr. 131-132, p. 24.

139


Capitolul 6. ŞTIINŢA FUNDAMENTALĂ ŞTIINŢA APLICATĂ - TEHNOLOGIE: CORELAŢII EPISTEMOLOGICE

6 . 1 . DIMENSIUNEA APLICATIVA A ŞTIINŢEI CONTEMPORANE O importantă "deschidere" a epistemologiei contempo­ rane se referă la domeniile ştiinţei aplicate şi tehnolo­ giei. Acestea au incetat să mai fie considerate irelevante metodologie şi filosofic, în măsura în care au evoluat de la nivelul unor "aplicaţii empirice" şi "tehnologii empi­ rice" la nivelul unei teoretizări şi "ştiinţificizări" speci­ fice. Interesul epistemologie a fost însoţit de un studiu previzional-normativ al dezvoltării acestor domenii şi a interacţiunii lor cu ştiinţa fundamentală; astfel a fost impulsionată şi cercetarea caracteristicilor "organizaţio­ nale" ale ştiinţei, a modurilor de "organizare ştiinţifică" şi a impactului lor asupra "certificării'' cunoaşterii. Toate acestea se datorează faptului că prin tehnologie {"corpul exterior al ştiinţei") şi cercetarea aplicată ştiinţa influen­ ţează (şi este condiţionată) cel mai direct societatea, mult mai adînc decît prin conţinutul reprezentărilor pe care ea le oferă asupra lumii. Această importantă extindere tematică a teoriei ştiinţei implică, pe de altă parte, atit redefinirea conceptului de ştiinţă1, cit şi o restructurare categorială a propriului său discurs, în vederea explici­ tării particularităţilor cunoaşterii din acest domeniu �i. în urma modificărilor cu valoare mai generală induse de noua interacţiune a ştiinţei cu tehnologia, a unor trăsă­ turi globale ale cunoaşterii ştiinţifice în etapa actuală

l In urma noilor transformări produse în natura .�i >.tatutul ştiinţei, aceasta nu mai poate fi descrisă simplu ca o "metodă de cunoaştere sau chiar un corp de cunoştinţe, fiind un fenomen socio-cultural de o imensă amploare, care domină întregul sistem al societăţilor moderne şi care incepe să pună probleme absolut cruciale, deoarece deja de acum anumite limite par a fi atinse" (J. Ladriere, Les enjeux de la rationali!€, Paris, Aubwr, UNESCO, 1977, p. 15).

140


Una dintre cele mai dificile probleme ale studiului epistemologie al ştiinţei aplicate constă in definirea ei şi a relaţiei ei cu ştiinţa fundamentală şi tehnologia. A';a cum sublinia H. Brooks, "cercetarea aplicată este mai com­ plexă şi diversă i n obiectivele, standardele şi stilul ei c;c­ cît cercetarea fundamentală. Ea se poate extinde de la empirismul pur la teoria abstractă, de la cel mai parti­ cular la general, de la o întreprindere extrem dto> indi;;i­ dualistă la un efort colectiv inalt organizat .<;; i p:·ogramat. La un capăt al spectrului cercetarea aplicată este greu de distins, prin stil şi metode, de cel msi pur tip al cer­ cetării fundamentale; la celălalt capăt ea poate fi carac­ terizată mai bine drept meştereală ingenioasă. Mai mult, toate stilurile şi metodele din acest spectru pot intra la • m moment sau altul intr-un proces complet de inovare"2. Incercările de definire clară a frontierelor cercetării aplicate sînt dificile nu numai datorită conexiunilor ei strînse cu cercetarea fundamentală, acestui permanent feed-back ştiinţă "pură" - ştiinţă aplicată3, ci şi unor motive de organizare, suport şi "politică" a ştiinţei. După cum arată H . Brooks, se poate spune că "există un spec­ tru de activităţi ce se întinde de la cercetarea pură, pe de o parte, l a dezvoltarea tehnologică, pe de alta, şi că actiYităţile de cercetare pot fi localizate relativ în acest spectru în conformitate cu 'aplicativitatca' lor. Accasla se realizează în funcţie de doi factori, scara temporală a probabilităţii ca cercetarea să-şi găsească o <�plicaţie 'ii specificitatea cu care domeniul de aplicaţie poate fi pre­ văzut sau munca poate fi angajată în tiri:tpul în care este întreprinsă cercetarea"�. Deosebirea între ,,fundamental" .şi "aplicativ" poate fi trasată în mod diferit în funcţie şi de palierul analizei cunoaşterii, de intervalul tem;Jo­ ral considerat, de o-rizontul tehnologic şi de criteriile ale­ gerii problemelor. Astfel, ceea ce pentru un cercetător individual poate părea ca fiind cercetare fundamentală, într-un cadru mai complex in care se integrează proiec2 H. Brook�. Applied Research: Definitions, Concepts, Themes, in 1-l. Brooks, The Government of Science, Cambridge;l\iass., L<•n­ don, M.I.T. Prcss, 1968, p. 279. ' H. Hrooks dă e:..emple de asemenea conexiuni strînse: op�ra lui L. Pasteur, studiul semiconductorilor - ,-ercetarea stării .so­ lide et<"'. ' II. Brooks, op. cit., p. 282.

141


tul său el poate dobîndi un sens aplicativ nemijlocit. Considerate ca aparţinînd unor categorii distincte, "cer­ cetarea fundamentală şi cea aplicată tind să devină fără semnificaţie; dar ca poziţii pe o scală într-un context dat ele au probabil o anumită semnificatie'15. . ' Ca u n pas important în direcţia conceptualizării rela­ ţiei "fundamental"-"aplicativ" amintim distincţia pe care V. F. Weisskopf o introduce intre "cercetarea intensivă" şi "cercetarea extensivă". P·rin "cercetare intensivă" Weisskopf desemnează acea cercetare care intenţionează să descopere noi legi fundamentale şi să formuleze noi teorii asupra naturii. Ea se caracterizează prin "studiul foarte intensiv al unui număr mic de siste:m.e simplificate, alese deoarece sint considerate că ar evidenţia legile sau principiile în care sîntem interesaţi în forma lor cea mai generică sau uşor de izolat'16. Fizica energiilor înalte şi biologia moleculară sint considerate exemple de cerce­ tare inlensiv[,, în cadrul căreia omul de ştiinţă intenţio­ nează să pună '.ii să rezolve un număr foarte mic de în­ trebări fundamentale. Pe de altă parte, "cercetarea ex­ tensivă are de-a face cu un număr mare de probleme, mai puţin fundamentale. Ea intenţionează să elucideze aplicabilitatea nnor principii şi teorii destul de bine în­ ţelese la o varietate din ce în ce mai mare de sisteme, adesea de o complexitate crescîndă. Cercetarea extensivă are caracteristic faptul că odată ce o nouă descoperire experimentală este realizată explicaţia ei teoretică se gă­ seşte în mod obişnuit foarte repede"7• Ca exemple tipice pentru acest tip de cercetare se citează chimia, fizica stării solide, biologia sistematică etc. Legătura nemijlo­ cită dintre acest tip de cercetare şi ştiinţa aplicată poate fi înţeleasă şi dacă se va observa că majoritatea cercetă­ rilor fundamentale industriale corespund varietăţii ex­ tensive. In felul acesta, deşi se instituie ca o distincţie de grad mai degrabă decit c a una de natură, diferenţa dintre cer­ cetarea pură şi cea aplicată poate fi detenninată în unele situaţii, considerînd unele zone ale cercetării ca pure sau Ibidem, p. 285. Ibidem, p. 287 , Idem. s $

H2


aplicative după obiectivele primare, structura şi metodo­ logia cercetării, relaţia cu alte domenii etc. Ştiinţa fun­ damentală urmăreşte în primul rînd realizarea unor ţe­ luri cognitiv-teoretice, descoperirea legilor de organizare şi evoluţie ale realului, explicarea unor conexiuni şi rc­ gularîtăţi empirice, sistematizarea datelor experienţei, realizarea unor predicţii care vizează nu alît aplicarea unei teorii ştiinţifice cît extinderea orizonturilor ei �i testarea valorii ei de adecvare etc. Ştiinţa aplicată este orientată spre particularizarea la anumite tipuri de sis­ teme şi obiecte fizica-naturale a corelaWlor teoretice ge­ nenle, cu intenţia .,secundă" a pregătirii condiţiilor uti­ liză rii eficiente a acestor zone ale realului i n practica socială. Alegerea problemelor este determinată În �tiinţa fundamentală În primul rînd de structura ei conceptuală internă, de posibilităţile şi limitele ei metodologice. De aceea, rolul predominat în acest tip de cercetare îl an ceea ce A. Weinberg a numit .,criteriile de alegere in­ terne" (semnificaţia conceptuală, generalitatea), pe cînd în cercetarea aplicativă avem o condiţionare mai directă a selecţionării problemelor şi programelor de cercetare de factorii externi (sau "criteriile externe" : valoarea ştiinţifică, valoarea tehnologică şi valoarea socială8), re­ levanţa şi utilitatea socială a rezultatelor prevăzute fiind decish·e. ' Deşi ştiinţa aplicată şi tehnologia ocupă nstfel un loc mult mai mare in cadrul ştiinţei contc>mporane �i prln interdependenţa lor complexă cu ştiinţa pură influenţează substanţial structura cognitivă şi demersurile epistemice ale ştiinţei în ansamblu, pînă de curind filosofii ştiinţei n-au acordat o importanţă prea mare problemelor episte­ mologice generate de ştiinţa aplicată �i tehnologie, uneori negîndu-se însăşi posibilitatea exbt<'nţt>i t l 11f'i fi](lsofi; a ·tehnologiei: "o asemenea filosofie a tehnologiei ar părea 8 Prin .,valoarea lltiinţifică" Wcinberg înţelege capacitatea po­ tenţială a unui cîmp de cercetare de a ilumina activităţile d r n domenii s a u discipline învecinate; .,valoarea tehnolo.l(ică" se re­ feră la posibilitatea tehnologică existentă pentru a face ca un element al cercetării să poată îndeplini anumite obiective sociale, in fine, "valoarea socială'' introduce în judecarea activităţilor ştiinţifice elemente ţinînd de valorile wnane generale, ele regle­ mentind interacţiunea dintre cunoaşterea �tîinţifică şi societate (A. Weinbcrg, Criteria tor Scîentific Choice, ,.Minerva", 1963, 159--178).

143


la fel de absurdă ca şi o filosofie a sportului" - .rezumă această poziţie un adept al elaborării epistemologice a temelor cunoaşterii aplicate9• Deşi s-a discutat mult asupra problemelor economice, morale (responsabilitatea socială a omului de ştiinţă) şi sociale ridicate de aplica­ rea ştiinţei, s-au neglijat totuşi problemele conceptuale ale ştiinţei aplicate, ale acestui mod original ş i ireducti­ bil al cunoaşterii. Singurele ,,avertizări" anterioare îm­ potriva tratării ştiinţei aplicate după modelul epistemo­ logie al ştiinţei pure se refereau l a diferenţele principiale dintre relaţiile existente între teorii şi legile de nivel in­ ferior sau între teorii şi experienţă în cadrul celor două modalităţi ştiinţifice, pe scurt, la diferenţa dintre testa­ rea teoriilor în ştiinţa fundamentală şi aplicarea (prac­ tică) a teoriilor. Cele două proceduri presupun orizonturi ale interacţiunii practic-instrumentale a omului cu realul diferite, grade de precizie şi rigoare ale descreirii ma­ tematice deosebite, alte roluri ale condiţiilor exterioare introduse pentru corelarpa legilor koretice cu datele em­ pirice etc. Modelele actuale ak• testării legilor nu oferă direct standarde pentru evaluarea aplicării legilor şi, in­ vers, "aplicarea în practică" a teoriilor nu stabileşte prin ea însăşi validitatea conţinutului lor. Tocmai în "eva­ luarea şi articularea tehnicilor pentru modificarea şi apli­ carea legilor" ar consta, după N. D. Cartwright10, "pro­ blema ştiinţei aplicate", iar filosofia acestE'i ştiinţe ar trebui să evalueze şi să justifice aceste standarde într-un model metodologie original. Un program mai amplu al epistemologiei ştiinţei aplicate ar trebui însă să includă şi teme care vizează natura abstracţiei, modelării, expc­ rimentării, teoretizării, testărli în acest domeniu. ln par­ tea a doua a acestui capitol vom prezenta unele incer­ cări de a elabora epistemologie specificul ştiinţei aplicate şi al tehnologiei .şi de a evalua într-un cadru istoric mai amplu relaţia lor .cu ştiinţa pură. Despre posibHitatea constituirii unei epistemologii .a matematicii aplicate vom di'icuta într-un capitol special al secţiunii următoare. ; N. D. Cadwrîght, lfow Do l.Ye ....tpp!y Science, în R. S. Cohen et al. (cds.), PSA lf\74, Dordrecht, Reidel, 1976, p. 713. tv N. D. Cartwright, op. cit.; 1\L Bungc, Treatise on Basic Phi· losophy, Semantics Il, voi. 2, Dordrecht, Reidel, 1974.

1�4

'


6.2. ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA: RELEVANŢA METODOLOGICA A UNEI ANALIZE COMPARATIVE In aceeaşi direcţie a tematizării "dimensiunii aplica­ tive" a ştiinţei contemporane, preocupări deosebite se manifestă in prezent în legătură cu studierea structurii conceptuale şi metodologice a tehnologiei, a noii configu­ raţîi a relaţii l or ei cu ştiinţa . Şi ai ci interesul ep istemo­ logie generat de tran sforrnările produse la nivelul struc­ turii generale a cunoaşteri i ştiinţifice de i nteracţiunea ştiînţei cu tehnologia modernă se împlete:;:te cu preocu­ pările de sociologie şi poli tic ă a �tii nţei, nivelul actual al interdep end en ţei dintre ştiinţă şi teh nol ogie punind multe probleme de organizare, pl ani ficare, dirijare şi control a noilor sisteme cognitive şi de ac ţ iune . Vom ple ca in examinarea unor direcţii ale cercetării corelaţi ei epistemologice actuale dintre ştiinţă şi tehnolo­ gie de la sensul larg al " tehnologi ei" - prin care sînt desemnate sistemele de "cunoaştere operaţională" orien­ tate spre modificarea mediului natural şi social al omu­ lui11. Noile cercetări epistemologice asupra rel aţiei dintre ştiinţă şi tehnologie au fost provocate de studiile isto­ rica-ştiinţifice şi sociologice care au evidenţiat schimbă­ rile produ se de-a lu ngul istoriei in cadrul acestei relaţii u Ca definiţie a .,tehnologiei", M. Bunge ne propune urmă­ toarea formulă: Definiţie. Un corp de cunoaştere reprezintă o tehnologie dacă,

�i numai dacă

(i) este compatibil cu ştiinţa şi este controlat prin metoda ştiinţifică, şi (il) poate fi utilizat pentru a controla, transforma sau crea sau procese, naturale sau sociale, corespunzînd unui anu­ mit scop practic şi putind fi valorizate. Observatii: (a) această ,.definiţie", consideră Bunge, Iasă loc tuturor disciplinelor practic-orientate in măsura tn care ele folo­ sesc metoda ştiinţifică (cindva un subiect perfect clar, acum din nou problematic); (b) to.ate tehnologiile tradiţionale - adică ingi­ neria fizică, chimică şi biologică - au o intersecţie nevidă cu ştiinţa, pe Hngă adoptarea metodei ştiinţifice; pe de altă parte, unele dintre noile tehnologii, cum ar fi cercetările operaţionale, şi ştiinţa informaţiei, au comun cu ştiinţa doar metoda; (c) teh­ nologia nu este stt·ălnă teoriei, nu este nici doar o aplicaţie a cunoaşterii ştiinţifice existente, ci ea are o componentă creativă, constructiv-ipotetică esenţială (vezi M. Bunge, E:pistemoWgie, Paris. Maloine, S. A. Editeur, 1983, p. 217.).

lucruri

IO

- Introduce"' In epistemologie

145


şi semnificaţia lor pentru înţelegerea diferitelor genuri de "ştiinţă". Au urmat o serie de încercări de explici­ tare sistematică a corelaţiei metodologice dintre ştiinţă şi tehnologie, care au condus chiar la propuneri de mo­ dificare drastică a imaginii epistemologice tradiţionale a�upra stiinţei fundamentale. . Studi le istorica-critice au propus ,,teza celor trei faze ale evoluţiei relaţiei ştiinţă-tehnologie" (sau "teza dife­ renţierii-ştiinţificării"). Conform acestd kze, evoluţia ştiinţei şi a tehnologiei poate fi caracterizată în felul ur­ mător. în prima fază, aceea a rf">ol:Jtiei =;tiintifice din Renaştere, s-a constituit o unitate a ştii ţei cu t hnologia. Nici unul dintre elementele acestei unităţi nu erau in­ stituţionalizate ca sisteme sociale separate, iar la nivel teoretic şi metodologie ele interacţionau foarte adînc: ,,ştiinţa modernă, care tocmai se constituise ca o me­ todă specifică de raportare la realitate, alegea multe probleme practice ca subiecte de cercetare, unnînd ast­ fel inevitabil drumul anterior al tehnologiei"1Z. Natura acestei ştiinţe se exprima la nivel metodologie în siste­ mele aristotelice şi carteziene13• Natura ştiinţei şi a ieh­ nicii Renaşterii n-ar putea fi reprezentată prea uşor cu ajutorul distincţiilor moderne dintre ştiinţă şi tehnologie, dintre teorie şi acţiune tehnică. Teoriile ei, sau noile ei .,pretenţii teoretice" nu puteau fi considerate separat de instrumentele "orientate spre practică"; replica dată de constructori reprezentanţilor cunoaşterii arhitecturale

i

!2 P. Wcingart, Tlle Relation J3etu;een Scirmce an<l TechnoJog1; - A Socîo1ogica1 Exp!anation, în W. Kruhn al. (e ds ,), The Dy­ namics of Science am:l Tcchno!og11. Social Values, Technical and Scientific in UC1.-'elopment of Knou:kdge, Dordrecht, Rei d el , Hl73, p. 253.

et

Norms

Criteriu

tile

IJ !n perioada Henaştcrii tehnologia şi cunoaşkrea teoretică erau încă conectate la inceput pe ba7a categoriilor aristotelice:

ş

intcrpretîndu-şi d f' Coperiri l e lor, pt·actidenii metodei experimen­

tale "apelau incă la 'locul natural' al corpurilor şi la forţele teleo­ logice care le mişcă·· (G. BOhme, \V. Yan den Dade, \V. Krohn, Tlw "ScienUficotion" o f Teclmology, în 1 V . K r o h n et a l . (eds.), op. cit., p. 231-232). Ulterior, metodologia �i filosofia mecanistă a ui Descartes au realizat unitatea din e f!zica mi�cărilor na­ turale şi tehnologia mişcărilor artificiale, ,.deşi eo l e lui din fizică şi biologie erau constructe raţionaliste mai degt·abă dPlit sisteme conceptual-explicative ghida (' de <'"Xpericnţă�. Modelul cartezian al naturii a fost unul tehnk; el "explica mi�carea na­ turală prin cea artificială pn'�Upunînd con�ervarea unei c.anti-

l

tr

t

146

t rii


tradiţionale, arhitectura gotică nordică, în cadrul celebrei dispute provocate de construcţia catedralei din Milano (începută în 1386), � "Scientia sine arte nihil ist" are semnificaţii importante în istoria �tiinţei, ea indicind u n nou "stil de teoretl:a1re", diferit de cel contemplativ antic; acest nou stil nu respecta graniţele tradiţionale între "natural" ';ii "artificial", între "înţelegerea fenome­ nelor (considerarea teoretică) şi construirea artef.actelor {practica poetică)"14. In operele lui Leonardo da Vind se manifestă cel mai pregnant această combinaţie profundă între "construcţia tehnică a realităţii dorite cu descope­ rirea structurilor realităţii date"1r., descoperirile lui re­ prezentind la fel de mult "legi ale naturii (ragione) ca .şi reguli de operare (regole)"16. La fel se prc:-:cntau lucru­ rile ::;i i n cazul "Noii ştiinţe" a lui Nicole Tartaglia ( 1 499-1577) sau al operelor lui Paracelsus (1494-1541), Ambroise Pare ( 1 5 1 0-1 590) �i Andreas Vesalius ( 1 5 1 41 505). 1n Renaşterea tîrzie asistăm nu numai la perma­ nenta asociere a "filosofiei naturale" cu tehnologia, ca elemente constitutive ale noului tip de ştiinţă, ci şi l a în­ cercări filosofice şi metodologice de eluddare a noii con­ cepţii asupra naturii şi a ştiinţei în care se interconec­ tează idealul explicării cu cel al dominării naturii . Dis­ cursul asupra metodei ar putea fi considerat un reflex tîrziu al acestui "nou concept al metodei .7i al cunoaşterii naturii"11. Acest concept î n cadrul căruia "natura poate fi transformată in ceva care nu există dar care este po­ sibil, iar descoperirea naturii nu reprezintă un scop in sine, ci construcţia unor fapte î n conformitate cu reguli ce jalonează domeniul posibilului, cuprinde împreună ştiinţa şi tehnologia. Cunoa�terea naturii a devenit meto­ dologie şi factual identică cu construcţia experimentală şi deductivă a naturii; ştiinţa şi tehnologia sint prin urmare tăţi constante a mi'!cării. ln acest kl forţele cunoscute ca ope­ tind în dispozitivele �necanice er-au tonsiderate singurele posibile în natură" (G. Biihme et al., p. 2:!2) 1 1 G. BOhme ct al., op. cit., p. 221. Il Idem. 1� Ibidem, p. 222; pentru dezvoltarea acestei idei vezi şi W. Krohn, .,Neue Wissen.�cllaft" der Renaissance, in G. Biihme et al. (C'dS.), E.rperim.entellc Philosophie, Frankfurt, Suhrkamp, 1977. tr Ibidem, p. 22;l

147


1dentice"18• Unitatea dintre adevăr si utilitate constituia si succesul programului lui Bacon, c are a luat deliberat .c atitudine puternică "împotriva ideii separării şi opoziţiei dintre tehnică şi ştiinţă, munca fizică şi cea intelectuală, artele mecanice şi cele liberale", iar condiţia prealabilă a acestei unităţi era adoptarea "noii metode", adică stu­ diul empiric şi sistematic al fenomenelor; numai astfel pot să coincidă "cunoaşterea" �i "putinţa·•, întrucît "ceea ce este considerat în sfera teoretică o cauză, este consi­ derat în sfera operaţional<i o regulă"w. La Descartes, consideră G. BOhme et al., dacă concep­ tul de natură nu este limitat la "ceea ce este dat obiectiv, ci se referă la ce este obie<'tiv posibil", el va include şi procedurile produsele tehnologiei. Obiectivul cunoaşterii n3turii nu este numai acela de a ,,descoperi fapte, d şi de a construi 'artefacte' după reguli ce contu­ rează domeniul stărilor posibile ale naturii"; acele reguli ce reprezentau în con textul meşteşugurilor r:1cdievale sim­ ple i nstrucţiuni pentru executarea unor obiecte devin pen­ tru Descartf>s "simultan atît legile care au fost puse jn natură cît şi cele ce stabilesc sist<.!mul ei de operaţii posi­ bile-"20. Pe această bază se poate determina o altă sursă a "modului de gîndire" teoretizat de Descartes în Dis­ curs, diferită (de.5i n u fără relaţie) de aceea reprezentată de matematica sa�1 : noul concept al naturii şi al cunoa�­ terii naturii (scientia nava), care înlocula fenomenalismul şi contemplativismul filosofiei cunoaşterii a lui Aristokl printr-un punct de vedere "constructiv": "cunoaştert'a naturii a devenit identică c:u construcţia ei experimentală şi deductivă"2�. şi tehnologie, care Faza a doua a relaţiei dintre Incepe cu revoluţia din secolul se întinde pînă in secolul 19, implică diferenţierea şi separarea instituţTOnal2 18 P. Weingart, op. d t . , 19 P. Rossi, }'hilosophy, dern Era, New York, H.arpt:l", oo G. Băhme et ar., op. cit., p. şi E. Zilsel, The Genesis of tlle $0phical Review" 5 1 {1942). �� Despre această sm·să, vezi I . Hintikka, Disl"urs a�upra meto­ dei lui Descartrs, în I . Pitrvu, ].�ioria ştiinţei si rrconstrucţia ei conceptuală. Antologie, Bucurv;ti, Editura ştiinţifică $i enciclo­ ică, H18L 2� G. BOhme d al., op. cit., p. 224.

ped

148


şl conceptual-metodologică a celor două domenii. Ştiinţa 'işi dobîndeşte autonomia; obiectivele şi criteriile ei de evaluare, determinate în primul rînd pe baza considera­ ţiilor ,.teoretice", au lin caractE'r preponderent "intern". Tocmai separarea obiectivelor teoretice ale noii ştiinţe a naturii de c;:-le ale "artelor mecanice", tehnice o redă ex­ presia "filosofie a naturii" adoptată de Newton şi alţi fi­ ziciC'ni în această perioadă. Difercnţi0rca obiectivelor ştiinţei şi tehnologiei a fost însoţită de d i fcrenţieri con­ ceptuale şi metodologice (fundamentală este trăsătura de idealizare înaltă pe care o comportă conceptele ştiinţifi­ ce), precum şi de importante dc.>osebiri de ordin organi­ zaţional-instituţional. S-a afirmat adesea că această dife­ renţiere a reprezentat consecinţa intrării unor ramuri ale ştiinţei în faza "paradigmatică" a evoluţiei lor; in cadrul fizicii ea a urmat marii sinteze teoretice newtoniene. Deşi însuşi Ne\vton marca nC>t diferenţa dintre "artele mecanice" şi "filosofia naturii" (ştiinţa b2oretică)23, in structura ştiinţei mod!?'rne răminea totuşi un element esenţial al conexiunii ei cu tehnica, dat fiind faptul că .,pentru ştiinţa modernă experienţa cu natura este me­ diată de instrumente perfecţionate în conformitate cu standardele ştiinţifice . . . ; experienţa modernă asupra na­ turii este o experienţă asupra reg1.1lnrităţilor şi asupra aparatului ca modele ale na1 u r i l . . . ; datele pentru ştiin­ ţă nu reprezintă ceea ce este dat dircot simţurilor, ci con­ stituie evenimente obicdh·ate, ad:ctt efecte ale naturii prin şi asupra apc;ratdor"�1• Tocmai de aceea dezvoltarea teoriilor din ştiinţa modernă s-a realizc;t iniţial "în ca­ drul unei imagini mecanistc asupra lumii"2·': teoriile ştiin­ ţei moderne sint "teorii instrumentale, pe de o parte, deoarece ele emerg direct din analize ale <'p<.ratelor, pe de altă parte, deoarece modelul lor pentru inlerpretarea naturii este 'marele ceas'. Astfel, dinamica internă a pro­ gresului ştiinţific implică o dinamică tehnică"26. Totuşi, această "dimensiune tehnologică" era considerată ima­ nentă ştiinţei, aparatele .;;i rolul lor erau înţelese şi defi­ nite î n conformitate cu idealurile şi normele interne ale

23 Vezi 1. Newton, Principiile matematice ale filosofiei naturale, Bucur�ti, Editu:·a Academiei R.P.R., 1966. �' G. BOhme et al., op. rit., p. 228 25 Jtlem. " Idem. 149


ştiinţei, iar utilizarea lor fundamentală era legată de ex­ plicaţiile teoretice ale naturii. "Instrumentele ştiinţifice" şi "aparatele analitice" reprezentau atît rezultate cît şi condiţii ale dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice, diferind în mare măsură de uneltele tehnicii productive, exterioare ştiinţei. Această "scientizare" a tehnologiei .,nu era aso­ ciată direct cu sfera producţiei, nici nu exista o cerere importantă de tehnologic ştiinţifică din partea produC­ ţiei27. Tehnica, pe de altă parte, mai mult empirică, "ob­ servaţională" decît "experimentală", nu avea - in vre­ mea revoluţiei ştiinţifice - o relaţie sistematică cu ştiin­ ţa, fiind adesea determinată de factori contingenţi; ea .,s-a dezvoltat fără a recurge la teorii ştiinţifice şi fără un transfer semnificativ al rezultatelor ştiinţei academice sau universitare"28• Relaţia reciprocă şi rolul ştiinţei şi tehnologiei in aceas­ tă perioadă sînt bine exprimate de următoarele cuvinte ale inginerului german Ferdinand Redtenbacher: "0 cu­ noaştere exactă şi completă a mecanismelor deja inven­ tate este, ca urmare, extrem de importantă î n înţelege­ rea maşinilor. Cunoa')oterea ştiinţifică este realmente de un ajutor m:inim, deoarece mecanismele complexe sint create nu prin puterile generale ale gindirii ci prin pu­ terile cu totul speciale de înţelegere a formei, a dispune­ tii şi asarnblării părţilor. Cel ce a fost dotat cu aceste puteri şi le-a dezvoltat prin activităţi multiple şi diferite va fi ca urmare capabil să producă multe şi foarte inge­ nioase invenţii chiar dacă îi lipseşte total educaţia inte­ lectuală anterioară"29. Independenţa sau relativa autonomie a ştiinţei ca sis­ tem cognitiv (generată de intrarea unor discipline in faza "paradigmatică") a produs la nivelul reflecţiei epistemo­ logice o imagine despre ştiinţă ca o activitate orientată de scopuri pur teoretice, descoperirea legilor şi principii­ lor fundamentale, construirea unor modele explicative etc. Această epistemologie, a cărei ,.temă inspiratoare" este

�' zl

teoria,

a fost însoţită şi de o înţelegere a relaţiei din-

ldem. Ibidem, p. 234.

�9 F. Redtenbacher, Prinzipien der Mechanik und des Machi­ nenbaues, Mannheim, 1852, citat după Fr. Klemm, A History o/ Western Techn.ology, Cambridge/Mass., MIT Press, 1964, p . 318.

150


t n• ::;tiinţă şi societate, a rolului şi naturii comunităţilor � t i i n ţ ifice, în care acestea erau considerate drept comu­ n i 1 tlţi oarecum "închise", a căror structură era modelată Pxdusiv de patternurile cognitive ale ştiinţei, de struc­ l o r<.� conceptuală a domeniilor acesteia. Ştiinţa autonomă ::;i profesionalizată interfera într-o mică măsură cu "am­ b i a nţa" socială generală, evoluţia şi detenninările ei înte­ m!•i n clu-se aproape exclusiv pe dinamica internă a disci­ p l i nelor ştiinţifice; orientarea, desfit)urarea şi validarea l'!·n·dărilor se desfăşurau în mod fundamental după cri­ t l ' l' i i k "interne" ale ştiinţei. Pe această bază se explică �.(•pararea studiului structurii e-pisiemice a ştiinţei de ace­ L I al structurii ei sociale, a filosofiei şliinţei de sociologia � t i i n ţei, şi - în general - dispersarea metaştiinţ<2i în " i n sule" formate din discipline independente, fără comu­ l l i ('are conceptuală şi metodologică. Această separare, teo­ n · t i ;.ată de epistemologii analitici prin teza deosebirii din­ I ri' "contextul descoperirii" şi "contextul justificării", a fost acceptată (deşi într-o măsură mai mică şi cu o anu­ mită conştiinţă a "v-inovăţiei") şi de sociologii ştiinţei; uperind pe baza "principiului autonomiei", ei au încer­ ('at, invers, să justifice "normele sociale ale ştiinţei"30 in­ dt·pendent de "structura cognitivă a ştiînţei"31• "° Cum au fost, dC' exemplu, cele formulate de fL K. Merton, Scicnce and IJemorratic Structure, Îfl H. K. Mc rton, Social '/"!Jeory and Social Structure, New York, 1-'rce Press, 1949.

In

" ' Această poziţie a sociologilor a fost formulată astfel de M . . . . au trasat o distinc­ in­ ar­ nHnt•ntind că deşi analiza sociologică poate contribui în mică mă­ s u n\ sau deloc la apr('cierca ştiinţei ca sistem de idPi, ea repre­ ..- -i n l<'\ mijlocul evident pentru înţelegerea ştiinţei ca sistem so­ • · i a t . Cu alte cuvint.., ei au acceptat o clară diviziune a muncii. � l t i n ţ a ca sistem de cunoaştere nu constituie obiectul lor; ('a este domeniul istoriei sau poate al filosofiei ştiinţei . . . : sociologia, din ou·(•st punct d e vedere, intenţionează să explice comportamentul onmenilor d e ştiinţă . . . în principal în termenii \'alorîlor şi nor­ mdor faţă de care cercetătorii qua oameni de ştiinţă sint anga­ jaţi. Această diviziune intre istoria ideilor ştiinţifice şi sociologja mmportamentului ştiinţific (scientific conduct), între studiul ştiin­ l<'i ca 'modalitate specifică de cunoaştere' şi ca 'modalitate speri­ fi( ii de comportament' s-a întîlnit cu consimtămîntul anterior a ti t <� 1 istoricilor cît şi al sociologilor. Putem ve"dea de ce o ase­ IIH'nea diviziune a muncii pare atractivă atît istoricilor dt şi •.o(·îologilor - oricare ar fi justificarea ci intelectuală. Ea salva p(' istoricii ideilor de jignirea ce li s-ar putea aduce prin afirI l . King; "Majoritatea sociologilor ştiinţei

ţ i e netă între ştiinţă ca 'sistem de idei' gUYernat de o 'logică tPrnă' �:i ştiinţă ca 'sistem social' modelat de for·ţe ne-logice,

151


Faza a treia a evoluţiei corelaţiei dintre ştiinţă şi teh­ nologie este caracteri stică sfîr;;itului secolului 1 9 şi seco-:­ lului nostru. Acum i a na '? tere un nou gen de relaţii în­ tre cele două domenii în care "puterile generale ale gîn­ dirii" înlocuiesc "puterile speciale de înţelegere a formei" ca "generatori primari ai inovaţiilor". Începînd cu indus­ tria chimică din Germania de la sfîrşitul secolului trecut � i pin<"t la industria modernă a comput erelor , e-lectronicii �i c omuni caţi ilor , asistăm la geneza şi dezvoltarea unei noi tehnologii, bazate pe ştiinţă, purtătoare a unui nou ,,stil intelectual", în care gîndirea a bstrac t-teoretică de­ ţine rolul dominant. În aceste condiţii, graniţele tradiţio­ nale între ştiinţă şi tehnologie devin din ce în ce mai opace32. Pe de altă parte, metodel-e ş i descoperirile ştiin� ţei pătrund în toate domeniile vieţii sociale. Tehnologia asociată cu o ştiinţă experimentală î nd epli neş te , pe lîngă rolul de a fi o nouă i n s t rum ental.izare a ştlinţei pure, şi o f u n cţ i e pragmatic-economică, d eve n i nd o componentă de ba:di a progresului social-et:onomic. Dezvoltarea contem­ poranii a � t î i nţ('i !-} Î tehnologid a produs u n nou "nivel d e in tt:rac ţ i u nc " : .,cunoa-:;krea n a t u ri i !j Î kh n ologia nu sînt numai metodologie ech i v alente sau numai legate prin structura epistemică a cunoaşterii operaţionale. Ele tind acum s p re unificare la nivelul teorieî"33. Tehnologia se­ colului 20 se constituie tot mai mult nu pe baze empirice, ci plecînd de la teorii sau modele teoretice care explică fenomenele tehnice complexe. Procesul de apropiere a ştiinţei de tehnologie implicki atît formularea unor teo­ rii asupra structurilor tehnice {.,leorii tehnologice"), cit şi "concretizarea" teoriilor �tiinţifice generale şi transfor­ marea lor în punctul de plecare al unor importante apli­ caţii tehnolog.ice. Se vorbe;;; te astfel de un domeniu nou, tehnologia ştiinţifică34, exemplificat de tehnologia aero­ nautică, dinamica fluidelor etc; ea nu se naşte, simplu, din sistematizarea tehnologiilor corespunzătoare, ci se dez­ voltă pe o bază strict teoretică, pornind de la teorii fizice maţia eă motivele 'reale' alt! de;:vollăt"ii ştiinţei se află dincolo de înţclcger<'a lor profesională; şi ea scutea pe sociologi de ne­ eesit<�tca de a înţelege ideile !)tiinţifice" (Reoson , Tradition ond ih,• /'rouressh•eness of Sr:icnce, "History and Tlwory", vol. 10, 1!17 1 )

" H. I3rooks, o p . c i t . , p. �9-t HOhme et. ol., op. cit., p. 242.

Jl G.

'-' ' Ibidem, p.

1 52

2:.19.


fundamentale, d ar care sînt aplicate la obiediYe care nu făceau iniţial parte din domeniul lor explicit definit; teo­ ria este completată şi transformată (se includ noi teorii şi modele intermediare) astfp] încît propozlţiile ei dobîn­ desc în final relevanţă tdm!că d i rectă. In ultimele decenii u n proces important se desfăşoară în cadrul "teoriilor formale ale tehnologiei": teoria sis­ temelor, cibernetica, teoria informaţiei. Acestea "utili­ zează matematica şi logica pentru înţelegerea struclurilor formale ale sistemelor de prelucrare artificială a informa­ ţiei. Originar dezvoltate ca teorii ale sistemelor tehnice, ele au fost după aceea aplicate şi la structurile natura­ le'j35. In felul acesta, il�a cum indică evoluţia teoriei informaţiei - elaborată iniţial teorie tehnică a transmiterii mesajelor, inhegrată măsura introducerii unor concepte cantitati\·c teorie generală a sistemelor de prelucrare a informaţiei şi devenind astfel un element teoretic esenţial nu numai al ştiinţei calcu­ latoarelor (computer science), ci şi al metodelor biochi­ miei, neurofiziologiei, ecologiei etc. -, progresul tehno­ logic a atins acel stadiu la care se manifestă capacitatea s a teoretică specială, indeosebi prin generarea unor teorii ale naturii ca un gen de sub-produs. Examinînd teoria in­ formaţiei, putem observa influenţarea inversă a ştiinţei fundamentale de tehnologie; o teorie tehnologică generală este aici aplicată la procese naturale. Se poate admite, pe această bază, următoarea concluzie: "după patru sute de ani de evoluţie, unificarea ştiinţei cu tehnologia nu mai reprezintă doar un proiect filosofic"36• Abordarea istorică care a condus la teza celor trei faze ale evoluţiei relaţiei dintre ştiinţă şi tehnologie este con­ siderată uneori .,pur descrlptivă" (lipsită de o "schemă teoretică" care să sistematizeze faptele istorice), fără o întemeiere metodologică prea solidă. S-au propus, de ase­ menea, şi alte scheme de analiză, in care pe lîngă stu­ diul metodologie al relaţiei ştiinţă-tehnologie un loc im­ portant revine studiului social al ştiinţei, în care ştiinţa şi tehnologia apar ca "sisteme de cunoaştere" generate de anumite tipuri de sisteme sociaie în vederea reglării re­ laţiei lor cu natura. în acest sens, P. Weingart distinge ro aB

Ibidem, Ibidem,

p. p.

243. 244.

153


următoarele trei faze ale evoluţiei �tiinţei şi tehnologiei: (i) ştiinţa pre-paradigmatică şi tehnologia meseriilor (c-raft technology); (H) ştiinţa paradigmatică şi diferenţierea in­ stituţională a ştiinţei şi tehnologiei; (iii) scientizarca tech­ nologiei şi reflexivitatea practicii sociale. Prhna fază, ca­ racterizată prin unitatea dintre ştiinţă şi tehnologie reali­ zată pe baza unor obiective comune, este legată de "mo­ mentul metodologie" al ştiinţei moderne a naturii, de in­ venţia "noii metode" a ştiinţei (Bacon, Galilei, Descartes). În cadrul ei ştiinţa se afla în faza pre-paradigmatică (în sensul lui Kuhn), iar modelul ei de organizare socială re­ flecta această unitate a obiectivelor teoretice şi operaţio­ nale ale ştiinţei şi tehnologiei, lipsa unei diferenţieri in­ stituţionale între cele două domenii. A doua fază, al cărei specific constă în .,paradigmatizarea" ştiinţei şi în dife­ renţierea instituţională a ştiinţei şi tehnologiei, se întinde d e la a doua jumătate a secolului 1 8 pînă î n secolul 20. Emergenţa ei are atit rădăcini sociale cît şi motive in­ terne ce ţin de "dinamica cognitivă a dezvoltării ştiin­ ţei"3'. Car.'lcteristică noii :;;t iinţc experimentale ca-r(> şi-a găsit paradigma în fizica lui NL'Wton este "căutarea unor principii generale pentru explicarea raţională a 'cauzelor lucrurilor'", iar această căutare "transcende artefactele umane conducînd la principiile subiacente ale naturii; de aceea, această activitate determină separarea intereselor ştiinţifice de cele tehnice"33. / Modificarea statului cognitiv şi social al ştiinţei şi a relaţiei ei cu tehnologia se poate explica dacă facem apel l a ideea de "ştiinţă normală" a lui Kuhn. Odată ce o disciplină ştiinţifică intră in posesia unei paradigme acceptate, se constituie un sistem de pro­ ducere a cunoaşterii relativ autonom, cu o dinamică spe­ cifică, cu un set de obiective, criterii şi valori proprii, cu o nouă formă de organizare instituţională; cercetarea devine o activitate profesionalizată relativ autonomă. In aceste condiţii valorile teoreti ce devin preponderente, iar ştiinţa ca activitate cognitivă urmărind descoperirea unor patternuri obiective ale naturii, reglată de criterii de eva­ luare "interne" se separă de tehnologie. Ca urmare, ade­ vărul şi utilitatea devin criterii de relevanţă distincte; cunoaşterea şi acţiunea practică, atît de unitare în viziu37 P. Weingart, op. cit., p. 265. 38

154

Ibidem, p. 265.


nea lui Bacon, devin acum "mediate"30• Această transfor­ mare cognitiYă a ştiinţei se petrece pe fondul instituţio­ nalizării cercetării "pure"; ,,instltuţionalizarea cercetării la universitate înseamnă instituţionalizarea 'ştiinţei nor­ male'; ea reprezintă pasul crucial î n lungul proces de instituţionalizare a adevărului drept criteriu de relevan­ ţă"40. Faza a treia a evoluţiei relaţiei dintre ştiinţă şi teh­ nologie a fost denumită faza "scientizării" tehnologiei şi a tuturor fonnelor de practică. Noua situaţie a corelaţiei ştiinţă-tehnologie se caracterizează prin aplicarea ştiin­ ţei în tehnologie. In plus, avem de-a face cu un stadiu de maturizare sau perfecţionare a ştiinţelor naturii al căror statut (şi mod de evoluţie) se pare că-I reprezintă epistemologie mai adecvat concepţia lui Heisenberg elaborată pe baza con­ ceptului de "teorie închisă". Aceste domenii ale ştiinţei cu o dezvoltare superioară nu mai corespund schemei evo­ lutive a ,.revoluţiilor ştiinţifice" - degajată de Kuhn din analiza ştiinţei secolelor anterioare, de fapt, din analiza revoluţiilor copernicană şi newtoniană, care au introdus prima paradigmă în cunoaşterea fizică -, manifestînd un pattern al dezvoltării de alt gen. "'Revoluţiile' care inter­ vin, dacă mai există aşa ceva, nu mai răstoarnă întreaga cunoaştere teoretică acumulată înainte, ci mai degrabă redefinesc domeniul ei de validitate; există mai puţine (sau nici una) şcoli ce reprezintă viziuni şi teorii compe­ titive asupra obiectului sau mulţimii de probleme; şi, în fine, apariţia unor contribuţii fundamentale teoretice cu consecinţe întinse şi a generalizărilor spectaculoase a des­ crescut; printre inşişi oamenii de ştiinţă pare a se răspîn­ di tot mai mult convingerea că anumite probleme au fost rezolvate pentru totdeauna'141• In terminologia lui V. F. Weisskopf şi H. Brooks, această fază a ştiinţei este do­ minată de "cercetarea extensivă". Van den Daele crede că astfel de discipline înalt maturizate au atins faza de dezvoltare în care "orientarea dezvoltării teoriilor spre obiective externe devine posibilă", iar reglarea internă a dezvoltării poate fi înlocuită prin una externă42. Unii auJ9

•o

Ibidem, p. 267. Ibidem, p. 270.

4 1 Ibidem, p. 276.

<2 W.

van den Daele, Scienti/tc Development and External Goars, Paper presented at the "International Seminar of Science Studies", The Academy of Finland, 11-14 Jan. 1977, p. 16.

155


tori consideră că se impune o concluzie şi mai generală, şi a,ri ume aceea că "întreaga ştiinţiS. modernă este, în prin­ cipiu, dirijată de scopuri (goal directed) astfel incit ela­ borarea unei analize absolut generale devine posibilă"�3. O asemenea analiză va trebui, evident, să conducă la o nouă conceptualizare epistemologică. Premisa ei funda­ mentală ar fi recunoasterea următoarei situatii: cea mai corespunzătoare descriere a ştiinţei contempOrane cores­ punde acelei varietăţi de ştiinţă pe care J . R. Ravetz o numea "ştiinţă utilă" (deosebită de ştiinţa pură, acade­ mică, şi de "ştiinţa angajată ideologic", celelalte varie­ tăţi), în care "rezultatele şi metodele ştiinţei sînt aplicate direct la probleme tehnice şi practice; si aceste sarcini externe oferă stimuli, obiective şi justificare parţială muncii stiintifice"44. Deşi Studiul ştiinţei a evoluat in mod considerabil in ultima vreme iar rezultatele cunoscute din cercetarea ştiinţei pure au fost adaptate "ştiinţei utile", unii autori consideră totuşi că este necesar să se depăşească această "mentalitate" de abordare indirectă a fenomenului ştiin­ ţific actual prin modele luate din studiul unor faze an­ terioare ale cunoaşterii ştiinţifice. Astfel, ar trebui să se recunoască faptul că analiza epistemologică are ca obiect actualmente o ştiinţă de u n alt tip decît cea "academică", cu alte obiective, criterii de evaluare şi finalizare, cu un gen nou de relaţii cu structura organizaţională (care de­ termină mai activ modul ei de evoluţie). ln acest context se vor dezvălui implicaţiile epistemologicc ale noii relaţii a ştiinţei cu tehnologia, relaţii care generează modificări în statutul ştiinţei, necesitînd u n nou model explicativ general al ştiinţei. In elaborarE-a acestei problematici se disting atit citeva cercetări "pozitive", socio-logice (R. .Johnson, W. van den Daele) şi epistemologice (G. KUp­ pers, P. Janich), cît şi o serie de rezerve sau chiar "reac­ ţii negative" epistemologice (K. Popper) şi sociologic­ axiologice (M. Polanyi, M. Bunge); acestea din unnă au -fost considerate de adepţii reconceptualizării epistemolo­ gice a "stiinţei utile" ca un gen d e ,,auto-portret protec­ tiv" al ştiinţei academice, sau o "reminiscenţă a ideolo4J R. Johnson, T. Jagtenberg, Goal Direction of Scientific Re­ .search, în \V. Krohn et al., op. cit., p, 52. •• J. R. Ravetz, Tragedy in the History of Science, in M. Teîch, R. Young, Changing Perspectives in the Htstory of Science, Lon­ don, Heinemann, 1973, p. 204.

:156


i��;�,;J!��/��t, ::ii��r�i

ID",

sau

d1iar

o

"mistificare

a

O

primJ incercare de elaborare a noului profil al "�tiinţei utile" actuale poate fi considerată comparaţia �.1etodologică sistematică a ştiinţei cu tehnologia între­ orb.să de G. Klippers46• În "Cadrul ei autorul se referă la -mumite discipline din ştiinţă şi tehnologie - tennodi­ namica !]i mecanica fluidelor, respectiv tehnologia com­ imstîei - care posedă un nucleu comun ele t0ode dar sint orientate spre obiective diferite. în ceea ce priveşte "do­ meniul de obiecte" al ştiinţei şi tehnologiei, nu se poate discerne o diferenţă importantă, "deoarece, în principiu, nu se poate distinge intre natură şi 'natura artificială'. În ambele domenii aceeaşi natură este implicată şi aceleaşi legi sint valide. Procesele din natură şi cele din insta­ laţii au aproape acelaşi grad d-e complexitate"47• La nive­ lul obiectivelor explicative (interpretarea şi explicaţia, respectiv interpretarea şi realizarea) şi al criteriilor de relevanţă (adevărul, respectiv eficienţa) s e poate însă ob­ serva o modificare prin trecerea de la ştiinţele naturii la tehnologie, o schimbare la nivelul modului teoretic de punere a problemelor (care trebuie să ţină seama d e obiec­ tivele şi constringerile specifice domeniului acţiunii teh­ nice: eficienţa, operarea în siguranţă, protecţia mediului �te.). Pe lîngă cunoaşterea legilor naturii, tehnologia pre­ mpune cunoa;;terea unor reguli şi o experienţă specifică; t'a nu se reduce la simpla "aplicare" a cunoaşterii deja existente în teoriile fundamentale. Problemele alese pen­ tru a fi investigate sînt determinate de anumite "reguli de selecţie" ce diferă puţin între cele două domenii; la fel, şi in cazul metodelor utilizate in tratarea probleme­ lor (proceduri experimentale, modele teoretice şi fizice etc.) întîlnim o similitudine între domeniul ştiinţei şi cel al tehnologiei; î n fine, în ceea ce priveşte criteriile solu­ ţiilor întîlnim o diferenţă importantă: in ştiinţa acade­ mică o problemă este considerată rezolvată dacă s-a for­ mulat principiul subiacent fenomenelor, sau dacă pentru o anumită dasă de obiecte sau fenomene s-a găsit "ecua'5 R. Johnson, T. Jagtenberg, op. cit. !6 G. KUppers, On the RelatWn Between Tec!mology and Science-Goals of Knowledge and Dynamics of Theories. The Example of Combustion Technology, Thermodynamîcs and Fluid­ mt'chanics, în W. Krohn et. al. (eds.), op. cit. '1 Ibidem, p. 131-132.

157


ţia de mişcare" validă şi se cunosc proprietăţile generale ale soluţiilor ei (de exemplu: existenţa, stabilitatea, com­ portarea în spaţiu şi timp); aici nu ne interesează natura unor legi speciale pentru anumite sisteme particulare, ci principiile valide pentru toate sistemele de acelaşi gen: în cazul tehnologiei se poate vorbi de o soluţie a unei probleme numai după ce instalaţia este creată şi func­ ţionează; aceasta nu cere ca totul să fi fost înţeles. Cu alte cuvinte, domeniul în care cunoaşterea produsă este validă diferă ca mărime: "cunoaşterii legilor din ştiinţele na­ turii cu domeniul ei de validitate generală îi corespunde cunoaşterea regulilor şi construcţia în tehnologie, unde domeniul de validitate este restrîns la o singură instala­ ţie"48. Concluzia acestei analize este următoarea: "ştiinţa şi tehnologia nu diferă, astfel, in principiu. Ele se află pe un continuum care se întinde de la cunoaşterea empi­ rică practică la cunoa7terea abstractă a legilor, universal validă. Relaţiile lor reciproce se schimbă în mod constant, această schimbare fiind determinată atît de raporturile specifice ale unităţilor corepunzătoarC' ale cunoaşterii sis­ tematice (tehnologică şi fizică) şi de modul în care ele evoluează la un moment dat, cît şi de modificările con­ tinue din societate'H9

•s

49 158

Ibidem, Ibidem,

p. 132. p. 133.


Capitolul 7. CONTEXTUL SOCIAL

ŞI STRUCTURILE COGNITIVE

7 . 1 . DE LA ALTERNATIVA INTERNALISM­ EXTERNALISM LA ABORDARI INTEGRATIVE ALE ŞTIINŢEI Epistemologia tradiţională, inclusiv empirismul logic :şi raţionalismul critic, s-a concentrat asupra ştiinţei ca sistem de cunoştinţe, a cărui dezvoltare era redusă la evo­ luţia progresivă şi cumulativă a ideilor, neglijînd dimen­ siunile sociale, istorice şi pragrnatic-aplicative ale ştiinţei. Ştiinţa a fost înţeleasă ca modul superior al cunoaşterii, condus metodologie, al cărui obiectiv primar era inţelege­ rea naturii, descoperirea adevărului. La rîndul ei, sarcina teoriei ştiinţei consta în reconstrucţia logică a rezultatelor activităţii de cunoru,tere sau în formularea unor sisteme de norme pentru evaluarea lor metodologică. In această perspectivă, modelele abstracte ale metodologiei reflec­ tau încă situaţia şi statutul ştiinţei "pure" (academice) din secolele anterioare, ignorînd noile caracteristici ale acti­ vităţii ştiinţifice generate de rolul nou pe care-I asumă ştiinţa în epoca actuală. Treptat, filosofia ştiinţei a în­ ceput să i a în considerare ,,construcţia socială" a ideilor ştiinţifice, impactul structurilor sociale asupra conţinutu­ lui cognitiv al ştiinţei, a modului de evoluţie şi asupra testării şi evaluării produselor cunoaşterii. Această re­ orientare s-a produs pe fondul atit al reacţiilor critice (ale "Noii filosofii a ştiinţei") la adresa modelelor logiciste şi metodologice anterioare ale ştiinţei, cit şi al maturizării treptate (sub influenţa interacţiunii complexe dintre ştiinţă şi societate) a acelor discipline meta-ştiinţifice (so­ ciologia şi istoria ştiinţei) care au evidenţiat rolul dimen­ siunii instituţionale şi colective a activităţii de cunoaştere ştiinţifică. Prin aceasta, reflecţia epistemologică tinde să se apropie tot mai mult de realitatea actuală a ştiinţei, de noua ei condiţie în cadrul sistemelor cunoaşterii şi ac­ ţiunii umane.

159


Separarea anterioară a studiului structurilor cognitive ale .ştiinţei de acela al contextului ei social şi istoric, liP­ sa unei abordări integratiw a .ştiinţei pe baza unor cate­ gorii tem<:.1 !c(' care să permită înţelegc·rca :;; i interpreta­ rea unitar[! a tuturor parametrilor intercon2ctaţi ai .ştiin­ ţei se mani festa prin separarea .şi "încapsularea" discipli­ nelor mctatcore!Ucc consacrate acestor asp:xie ale ştiinţei ; filosofia ştiinţei, sociologia şi istoria ştiinţei. O varianto't particulară a acestei sepnrări este alternativa internnlism­ �xternalism din studiul istoJic al ştiinţei. l n expunerile obişnuite se consideră că abordnrca intf'rnalistă concepe dezvoltarea ştiinţei ca fiind supusă numai legilor ei pro­ pri i ; î n măsura în care se recunoaşte influenţa factorilor social-economici sau tehnologiei asupra ştiinţei, aceştia au cel mult un rol "banal", în sensul că fac posibilă sau imposibilă ştiinţa, o pot promova sau stingheri, dar nu pot exercita nici o influenţă asupra structurii însăşi a cunoaşterii sau asupra direcţiei evoluţiei ei, asupra obiec­ tivelor ştiinţei şi a criteriilor de relevanţă a produselor activităţii de cunoaştere. Externalismul, pe de altă parte, reduce - î n formele lui extreme - ştiinţa l a un "epi­ fenomen" al condiţiilor sociale şi economice, negindu-i independenţa relativă. Internalismul se manifestă în isto­ riografia ştiinţei prin excluderea rolului factorilor extra­ teoretici în determinarea unei transformări conceptuale, cum este, de exemplu, cea produsă de revoluţia ştiinţifică din secolul al XVII-lea - analizată in areastă perspec­ tivă de AI. Koyre1• E:xternalismul, pe de altă parte, a re­ dus explicaţia evoluţiei istorice a ştiinţei la rolul condi­ ţiilor economice sau sociale. Dupf1 cum s-a subliniat în re­ petate rînduri2, ambele perspective neglijează interacţiu­ nea complexă dintre sferele materiale şi spirituale, medie­ rea fină, multinivelară dintre conţinutul cognitiv şi cadrele sociale ale cuno�terii ştiinţifice. De aceea, ambele con­ cepţii se intilnesc de fapt pe o platformă comunf1, conce­ pind condiţiile sociale ca factori pur exteriori in raport 1 Al. Koyr&, Etudes GaliUienes, Paris, Hermann, 1966; Newto­ nian Studies, London, Chapman & Halle, 1965. 2 Vezi: S. R. MHrulinsky, Interaalism-Erternalism as a Phony Problem, în E. G. Forbes (ed.), Hu.man lmplications of Scientific Advance. Proceedings of the XV-th lnfernational Congress of the History of Science, Edinburgh, 10--19 Aug. 1077, p. 90; R. John­ son, Contrx[Ual Knowledge: A Model for the Overthrow of thc Internal."External Dichotomy in Science, "Australian and New Zee­ " land Journal of Sociology , 12 (1976).

160


cu ştiinţa, neputînd fi identificat modul în care acestea se "traduc" în elemente care influenţează structura in­ ternă a ştiinţei. Ca atare, în cadrul acestei controverse nu se poate găsi a soluţie adecvată la problema relaţiei din­ tre contextul social şi structurile cognitive ale ştiinţei. Unii cercetători consideră acest "conflict al interpretări­ lor'' ca un semn al stadiului pre-ştiinţinc al cercetărilor de istoria ştiinţei, al imaturităţii acestui domeniu al pra{'­ ticii ştiinţifice3. El s-a manifestat, deşi nu în forme "pu­ re", între istorici ai ştiinţei ca AL Koyr(•, H. Butterfield, A. C. Crombie, J. H. Randal Jr. �.a. =rl S,Jdologi ai ştiin­ ţei cu preocupări istorice ca B. M. Hessen, R. K. Merton, E. Zilsel ş.a. în prezent se consideră că ambele orientări deformează realitatea şi istoria ştiinţei, neputînd fi de aceea vorba de o ,.sinteză" superioară a lor - aşa cum nu se poate concepe o sinteză între mecanicism şi vita­ lism�. Situaţia acestei divergenţe interpretative tradiţionale este, aşa cum arată M. Finocchiaro, mult mai complicată; nu putem vorbi pur şi simplu de un ,.conflict al inter­ pretărilor", deoarece nu se pot delimita clar, pe baza unui set de probleme precise, cele două variante int{'T­ pretative; "ambiguitatea" diferenţei se datorează "diferi­ telor lucruri faţă de care intemalismul �i cxternalismul pot fi interne :;;i externe""; opoziţia lor poate fi tratată în mod diferit in funcţie de amploarea "contextului" in care sînt considerate ideile ştiinţifice (fond filosofic, idei anterioare, practici ştiinţifice specifice, religie, economic, tehnologie, mediu social, instituţii etc.) Ca urmare, în lo­ cul unei asemenea distincţii nete, absolute, este necesară una mai fină, de grad, dependentă de context. În această direcţie se înscrie modelul evoluţiei ştiinţei propus de St. Toulmin6, care înlocuieşte dihotomia tradiţională prin­ tr-un "spectru" de întrebări şi probleme vizind modul in care structura şi condiţiile sociale inflm•nţează conţinu­ tul ştiinţei. In concepţia sa evoluţionistii asupra ştiinţei se caut[\ o "perspectivă unificatoare", u poziţie integra� Th. S. Kuhn, Tensiunea c.�enţială, Bucurl·�ti, Editura �tiinti­ fîcă ;;;i enciclopedică, 1982, p. 132-173. ' S. R. Mikulinsky, op. cit., p. 95. 5 M. Finocchiaro, History of Sdence as Explanation, Detrmt, Wayne St<1tc Univ. Press, 1973, p. 127. 6 St. Toulmin, Human Understanding, Prin<.:cton, PrincetoJJ Univ. Pre�s. voJ. 1, 1972.

l i - Introducere in epistemolo<jie

161


tivă in studiul ştiinţei care să permită explicarea modu­ lui în care istoria .,ideilor" se corelează cu "istoria oa­ menilor", "viaţa ideilor" cu "viaţa oamenilor". în locul opoziţiei tranşante cognitiv-social, Toulmin încearcă să descompună situaţia cunoaşterii ştiinţifice şi evoluţia "dis­ ciplinelor intelectuale" într-o reţea de elemente interco­ nectate, propunind o viziune "ecologică" asupra ştiinţei �i evoluţiei ei ce intenţionează să unifice parametrii so­ cial-instituţionali cu cei istorici şi cognitivi într-un mo­ del evoluţionist al "intreprinderii ştiinţifice". Şi Th. S. Kuhn a recunoscut necesitatea depăşirii alternativei in­ ternalism-externalism, insistind asupra rolului comunită­ ţii ştiinţifice ca for al validării rezultatelor cercetării şi asupra "construcţiei sociale" a ideilor ştiinţifice. "Cunoaş­ terea ştiinţifică, ca şi limbajul, este proprietatea comună a unui grup sau nu este nimic î n general'' afirma el în­ tr-un studiu care preceda eseul său asupra revoluţiilor din ştiinţă7• tn cadrul abordării structuraliste a teoriilor ştiinţifice (Sneed, Stegmiiller) se dC'fincşle treptat un program meta­ teoretic complex al unei ":;; t iinţ(' d(•spre ştiinţă" empirică şi descriptivă (dar nu numai ckscriptivă), concepută esen­ ţialmente ca o "�tiinţă socială": "Obiectele ei primare sint, simplu vorbind, grupuri de oameni - ·comun.ităţile ştiinţifice' - angajate într-o activitate cooperativă care produce, printre alte lucruri, teorii ştiinţifice. Comunită­ ţile -<;;tiinţifice au proprietăţi - legate probabil de genul produselor lor - care -le diferenţiază în modalităţi inte­ resante de alte tipuri de grupuri sociale. Ele interacţio­ nează în maniere specifice cu restul societăţii. De-a lungul timpului, ca rezultat al unor factori atît interni cît şi ex­ terni, ele se nasc, se fragmentează, se unesc .şi dispar. Produsele lor - 'teoriile ştiinţifice' - se schimbă şi se dezvoltă in timp în modalităţi intim corelate cu dezvol­ tarea cc,munităţilor care le generează. Acesta este, sim­ plu spus, obiectul teoriei ştiinţei. In măsura in care pro­ dusele comunităţilor ştiinţifice au valoare pentru socie­ tate, teoria ştiinţei poate avea implicaţii pragmatice"6. l"h. S.

in A HlG:J

C.

Kuhn. The Function of Crombie (ed.) Scientific

in

Sdcntific Research, London, Heineman,

s J . ] ) Snr:cd, SchimbUrile ştiinţifice revoluţionare: o abordare formC<l!l, în I . P:trvu, Istoria ştiinţei şi reconstrucţia ei concep­ tual.'i. Antologie, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,

1981, p. 447.

162


Vechea filosofie a ştiinţei se limita îndeosebi la "clarifi­ carea conceptelor folosite in descrierea unor produse ale comunităţilor ştiinţifice - teoriile ştiinţifice -, a relaţii­ lor dintre ele şi a dezvoltării lor de-a lungul timpului"; ea nu s-a interesat de asemenea probleme cum ar fi con­ diţiile de - identitate ale "comunităţilor ştiinţifice" şi nici de "clarificarea conceptelor utilizate în descrierea moti­ vărilor dependente de comunitate ale indivizilor care fac parte din aceste grupuri". Această restringcre tematică pe care şi-a impus-o filosofia tradiţională a �tiinţei ar pu­ tea fi justificată, după Sneed, dacă "ca ştiinţă socială, ştiinţa despre _ştiinţă nu ar avea probleme filosofice care să fie împărtăşite de o clasă mai largă ce cuprinde şi alte ştiinţe sociale, cu excepţia celor legate de produsele ei"n. Sneed se îndoieşte însă de adevărul acestei poziţii. Ca urmare, noua abordare trebuie să redcfinească în această perspectivă conceptele-cheie ale metaştiinţei, în primul rind pe acela de raţionalitate ştiinţifică. Filosofia mar�.:ist..'i. a cunoaşterii a recunoscut legătura internă a evoluţiei ştiinţei, a ideilor, conceptelor, metode­ lor, obiectivelor şi criteriilor ei, cu sistemul social inte­ gral, cu viaţa economico-socială, pe baza ideii că prac­ tica socială constituie contextul general al tuturor for­ melor specifice de "practică ştiinţifică", loC'ul de validare ultimă a ipoteLelor ştiinţifice. Pe de altă parte, teoreticie­ nii şi istoridi marxbiti ai ştiinţei n-au negat existenţa unor legi specifice ale dezvoltării ştiinţei (tocmai credin\a in existenţa lor îi diferenţiază de alţi epistemologi sau istorici ai ştiinţei). Dar, aşa cum subliniază şi Mikulinsk.\ ·, analiza de-terminării sociale a evoluţiei ştiinţei nu se poate realiza în termeni globali, ci ea presupune cîteva niveluri de analiză, cu obiective şi grade de complexitate diferite : (i) identificarea naturii sociale a ştiinţei; (ii) studiul in­ fluenţelor asupra ştiinţei, în cadrul unor epoci mari, ale condiţiilor unor civilizaţii şi culturi; (iii) analiza condi­ ţionărilor la care sînt supuse teoriile sau concepţiile ştiin­ ţifice speciale. Nu se poate obţine un răsuuns la întrebă­ rile cu care sîntem confruntaţi aici pe baza filosofiilor empiriste, inductiviste sau convenţionaliste ale ştiinţei; nici cercetările anterioare de istoria şi sociologia ştiinţei nu oferă soluţia căutată. Toate aceste tipuri de abordare ignorează tocmai caracterul activităţii ştiinţifice ck

9

Ibidem, p. 448.

163


,,muncă universală", cum se exprima Marx, faptul că, în general, subiectul cunoaşterii ştiinţifice nu se identifică cu individul abstract, ci este repre:?.entat de "societatea insăşi"tll, Prin condiţiile desfăşurării el, dar şi prin mij­ loacele, instrumentale, nonnele şi obiectivele ei, activi­ tatea de cunoaştere ştiinţifică este esenţialmente o acti­ vitate socială, o parte organică a societăţii, u n subsistem al societăţii şi culturii. Reînscrierea analizei ştiinţei în această perspectivă mai largă, care include corelarea evoluţiei ei cu sistemul so­ clo-cultural, necesită redefinirea naturii însăşi a ştiinţei. Astfel, dacă epistemologia tradiţională înţelegea ştiinţa exclusiv ca un mod specific de cunoaştere, noua situaţie a ştiinţei impune conceperea ei ca un "fenomen al acti­ vităţii umane care nu există exclusiv in sfera cunoaşterii umane. Acest fenomen este în acelaşi titnp prezent astăzi practic în orice domeniu al vieţii sociale. El acţionează tot mai frecvent ca o parle integrantă a oricărui proces social important"11• Ca urmare, epistemologia care con­ sideră ştiinţa exclusiv ca sistem de cunoaştere este evi­ dent unilaterală. Din ce în ce mai insistent se impune necesitatea luării in considerare a faptului că în afara cunoaşterii şi ideilor ştiinţa include de asemenea şi "ex­ presiile lor instituţionale", o organizare determinată a ac­ tivităţii oamenilor de ştiinţă. Pe scurt, s-ar putea redefini ştiinţa ca un "sistem social specific de producere socio­ psihologică şi experimental-teoretică a cunoaşterii siste­ matic organizată asupra regularităţilor existente între fe­ nomenele realităţii'112• Această redefinire a ştiinţei per­ mite înţelegerea faptului că structura generală a ştiinţei rezultă din fuziunea următoarelor structuri fundamen­ tale: (1) structurile socio·instituţionale (sistemul social specific care reprezintă fonna materială a existenţei, funcţionării şi dezvoltării ştiinţei); {2) structurile organi­ zaţionale, socio-productive şi socio-psihologice (formînd sistemul diviziunii generale şi a distribuirii concrete a funcţiilor care alcătuiesc conţinutul acestei producţii); (3) structurile productive epistemice (experimental-teore­ tice, logice şi metodologice), reprezentînd toate formele

1° S. R. Mikulinsky, op. cit., p. 94. 11 S. N . .''> m imov, EJ.:ternal Diversity and Infernal Uniformity of Scientific Growth, In "Acta philosophica Fennica«, 30 {1978), p. 102 12 Ibidem, p 102. 164


de

cunoaştere care operează ca instrumente cognitive ale producerii cunoa>?terii ştiinţifice; (4) structurile produse­ (concepte, judecăţi, inferenţe, conjecturi, teorii coroborate etc.), reprezentind sistemul cunoa>?terii elabo­ rate asupra unui anumit domeniu al realului; (5) struc­ turile praxiologice, sociologice şi axiologice, reprezentînd siskmul determinării progresului �tiinţific de către struc­ turile activităţii practice şi nevoile sociale, c a şi sistemul evaluării importanţei economice, sociale, morale şi cul­ turale a produselor ştiinţei şi a proceselor creatoare ale funcţionării ştiinţei13• Această perspectivă intf'grată asu­ pra 0tilnţei oferă o imagine nouă asupra progresului ei, .acesta rezultind astfel dintr-o "interacţiune intimă a fac­ torilor interni şi externi ai dezvoltării ştiinţei ca sistem <le cunoa')terf' :;;i instituţie'H-1. Asemenea noi abordări integrative ale problemei ştiin­ ţei se întîln"'sc nu numai î n cadrul epistemologiilor ge­ nerale, ci şi al unor epistemologii de ramură, al unor .,filosofii speciale'' ale ştiinţei. Astfel, dintre concepţiile <epistemologice ce acompaniază unele mari inovaţii con­ ceptuale din ştiinţa actual[!, u n exemplu remarcabil al unei asemenea abordări complexe, multidimensionale a <;tiinţei îl oferă filosofia fizicii a lui I. Prigogine1�, for­ mulată paralel cu termodinamica proceselor ireversibile, noua fizică a timpului şi auto-organizării materiei. La nouvelle ollia11ce propune astfel o interpretare a ştiinţei .actuale pe baza unei analize care rcuneşte studiul logica­ metodologie al structurilor teoretice ale fizicii actuale cu analiza istorică a devenirii fizicii de la revoluţia newto­ niană pină astăzi, cu cercetarea interacţiunii complexe dintre ştiinţă şi sistemul social şi cultural şi cu aspec­ tele aplicativ-tehnice ale cunoaşterii ştiinţifice. Abordarea istorică a ştiinţei este necesară, în viziunea lui Prigogine. nu numai pentru înţelegerea mai adecvată a situaţiei ştiinţei contemporane, ci şi pentru deschiderea unor noi posibilităţi ale evoluţiei E'i, întrucît ea poate oferi in­ tuitii s i orizonturi teoretice diferite de cele ce se înră­ dă ine ză în experienţa noastră actuală limitată. Pe de altă parte, izvoarele marilor inovaţii teoretice din fizică

lor finale

d

3

tJ

Jtlem.

1< lbid!'m, p. 104 1"• I . PJ"igogine, I . Stengers, La nouvelle alliance. MCthamor­ dc la scîence, Paris, Gallimard, 1979; I . Prigogine, From t o Becoming, San Francisco, Freeman, 1930.

165


se dovedesc adesea a fi produsul unor "interogaţii filo­ sofice", al unor exigenţe impuse de interese ce nu sînt propriu-zis ştiinţifice. Continuînd tradiţia recentă a lui Heisenberg şi Schri:idinger (care afirma: " . . . există o tendinţă de a se uita că ansamblul ştiinţei se află legat de cultura umană în general şi că descoperirile ştiinţi­ fice, chiar cele care la un moment dat apăreau ca fiind cele mai avansate, esoterice şi dificil de înţeles, lipsite de semnificaţie în afara contextului lor ral"16), Prigogine afirmă "interacţiunea puternică între problemele generale de cultură şi evoluţia conceptuală a ştiinţei în interiorul acestei culturi"17, preocupărilor cul­ turale recunoscîndu-li-se importanţa deopotrivă în actul invenţiei cît şi al interpretării teoriilor; prin aceasta se exprimă permanenta "deschidere a ştiinţei la mediul in care se dezvoltă"18. Prin considerarea acestei deschideri permanente (nu doar în momentele episodice de "criză") se va obţine o nouă înţelegere a evoluţiei ştiinţei. În opoziţie cu modPI<•lc curente ale dezvoltării ştiinţei (Th. S. Kuhn, de CA<'mplu), care gcncr(llizcazit modul clasic de evolnţie a .� tîinţd in cadm l "t"OmuniUtţilor ştiinţ.ifice'" autonome gencrat.l' de organizarea academică a :;tiinţei din sPcolul trc>cut şi ele faza ci ,,artizunală", Prigogin0 consideră necesară studierea evoluţiei ştiinţei în corela­ ţie cu "diversele modalităţi de integrare a activităţii $1iin­ ţîfice in societate"19; în acest sens, în faza actuală a "in­ dustrialîzării" ştiinţei evoluţia ştiinţei nu mai poate fi înţeleasă prin raportare la acele comunităţi ştiinţifice sustrase oricăror influenţe externe, ci la sistemul social integral în raport cu care se exprimă "finalizarea" ştiin­ ţei actuale - cum se exprimă reprezentanţii şcolii dP sociologie a ştiinţei de la Starnberg��. Pe de altă parte, în analizele lui Prigogine logica internă a transformări­ lor conceptuale este intim corelată cu aspectele tehnice­ aplicative ale cuno�terii ştiinţifice: marile etape din evoluţia fizicii traduc adesea în limbaj teoretic anumite' J . Stcngers, La nouvelle al!iance. Mf!tl"la­ Paris, Ga!limard, 1979, p. 23.

den Daele W., Krohn W., Die Finali­ in .,Zeitschrift fUr Soziologicw, 2, 1973,

166


constringeri legate de existenţa unor instrumente teh­ nice (maşini) utilizate de om în acţiunea sa asupra na­ turii. Pe această bază, însăşi ideea de raţionalitate a ştiin­ ţei trebuie reconstruită nu doar pe baza unui criteriu metodologie general, întrucît "raţionalitatea ştiinţifică nu este o proprietate 'naturală' a �tiinţei, căreia i-am putea constata absenţa sau prezenţai'21, ci prin apel şi la ana­ lizele istorico-ştiinţifice şi sociologice, care pot da seama de caracterul ei contextual şi istoric ("raţionalitatea lo­ cală"), de evoluţia ei î n corelaţie eu anumite transfor­ mări ale situaţiei sociale a ştiinţei. Acest lucru (•stc cerut de faptul că "ştiinţa nu este î n nici o aproximare a ei opera unor fiinţe detaşate de lume; ea este opera oame­ nilor care aparţin unei socieUJ.ţi �i unel culluri, a căror activitate stiintifică se înrăMtcinează în mod e.«ential in · această ap�rte�enţă. Istoria 'lentă' a problemelor ştiin­ ţifice găseşte in cultura aflată in evoluţie, î n cadrul că­ reia plonjează, n u numai ocazia, ci şi u n motor al inven­ ţiilor sale"-"2. La nouvelle nlliance demonstrează astfel acea particularitate a ştiinţei contemporane de a însoţi actul creativ cu o "meditaţie echivalentă" asupra lui, particularitate care marchează atît de hotărîtor şi speci­ ficul altor forme ale culturii contemporane�\ reprezen­ Lînd un simptom esenţial al modernităţii

7

2. VALORI SOCIALE ŞI CHITEHII INTERNE

DE EVALUARE ÎN DEZVOLTAREA ŞTIINŢEI

Acceptînd ca ipoteză preliminară ideea celor trei etape ale dezvoltării unei discipline ştiinţifice - pre-paradig­ matică, paradigmatică şi post-paradigmatică -, va tre­ bui să recunoaştem că problema relaţiei dintre structu­ rile cognitive ale ştiinţei :;;i contextul ei social se pune ln mod diferit în aceste etape. J n acest sens, în primele două etape această interacţiune es:.e mai puţin profundă, ea rea!izîndu-se mai alc•s indirect, prin constrîngerile ce impun realizarea unei co��renţe culturale a epoci i ; în ul-

SknJ;C!'5, Le probltn:e de "Hevm• Iniei·n<tt!o:1ale StMictura !iricit moderne, 1969

Editura

pen167


tima fază, care coincide cu etapa actuală a dez\·oHbrîi ştiinţei şi societăţii, interacţiunea lor devine un factor fundamental care le condiţionează însuşi progresul. Ast­ fel, D. Beii sublinia faptul că ,.ceea ce a devenit acl;m decisiv pentru societate este noul loc central (noua ('('11tralitate) al cunoaşterii teoretice, primatul teoriei asupra empirismului şi codificarea cunoaşterii in sisteme de sim­ boluri abstracte care pot fi traduse în numeroase împre­ jurări diferite şi variabile"2� (deşi această idee era in­ tegrată in viziunea sa tehnocratică asupra societăţii, Yέ ziune care rupe valorile sodale generale de cele tehnicC" şi ştiinţifice, acordîndu-Ie ultimelor rolul esenţial in so­ cietatea actuală). Pe de altă parte, sistemul social actual influenţează mult mai profund ştiinţa, aceasta de\"eninrl în mare măsură "finalizată", direcţionată de valorile

şi

obiectivele sociale. În

legătură

cu

natura

interacţiunii

generale

dintre

ştiinţă :)Î sistemul social integral în epoca actuaU'i, ple­ cind de la enorma complexitate structurală a societăţii moderne şi a relaţiei dintre ea �i structurile cogniti\'E',

s€'

disting mai multe interpretări. Prima dintre ele consi­ deră ştiinţa esenţialmente o profesiune autonomă, sepa­ rată în mare măsură de cerinţele şi presiunile sociel<'lţiî in ansamblu. Această poziţie este adesea legată de n u ­ mele lui Michael Polanyi, care a formulat teoria autono­ miei ştiinţei ca sistem auto-coordonat, reglat exclush: de standardele profesionale, asemenea modelului economic al laissez-faire-ului. După Polanyi, orice interferenţă a altor factori sociali va frîna progresul ştiinţific. "Liber­ tatea ştiinţei" este invocată de el nu ca un "drept in­ alienabil" al oamenilor de ştiinţă, ci ca un mijloc pentru a maximiza eficienţa sistemului ştiinţific de producere a cunoaşterii,

pentru a asigura

"organizarea cea mai efi­

cient posibilă a progresului .ştiinţific"25• autonomie structurală, necesară păstrării fesionale

esenţiale

pentru

progresul

Ea implică o funcţiilor pro­

ştiinţific.

Polanyi

se ocupă astfel exclusiv de "ecologia internă" a ştiinţei. oferind u n model atît descriptiv ("indicativ") cît !?i nor21 D . Bcll, Notes on a Post-Industrial Society 1, "The PulJlit.: Interest", G, 1967, p. 24 25 M. Polanyi, The RepuiJlic of Science: Its Political and Eco­ nomic Theory, Chicago, Rooswelt Unîversity, 1962, p. 8.

168


mativ ("prescriptiv") al unei comunităţi autonome, regla­ te '?i unificate pe baza valorilor teoretke2u. Ideea autonomiei ştiinţei faţă de "lumea exterioară" -este afirmată .<?Î de D. J . de Solla Price. După el, ştiinţa însă o "plantă delicată" pe care intruziunea fac­ economici şi sociali ar putea-o distruge, ci un sis­ tem organic viguros, care evoluează şi se dezvoltă după legile lui interne inexorabile, neputînd fi afectat esenţial do::' factorii externi. El consideră ştiinţa şi tehnologia două "sisteme cumulative" ce se dezvoltă independent, în ciuda faptului că manifestă u n gen de "simbioză com­ plexă şi puţin înţeleasă":.'7• O altă orientare generală cu privire la relaţia dintre :;; tiinţă (sistemul cognitiv .')i cel organizaţional) şi cadrul social mai larg este reprezentată ele Alvin Weinberg. Perspectiva sa este rezumată prin conceptul de "revoluţie termodinamică", concept care corelează "nivelurile de energie" disponibile şi necesare societăţii cu "complexi­ tat<:•a semantică" (sursele de informaţie ale societăţii) pe baza ideilor lui Szilard asupra relaţiei dintre conţinutul de informaţie şi entropia termodinamică. Weinberg con­ struieşte un model al interacţiunii dintre dinamica spe­ cifică a ştiinţei (diversificarea domeniilor specializate şi tendinţa de unificare a ştiinţei la un nivel superior de abstracţie şi generalitate), structura ei organizaţională şi cadrele mai generale ale sistemului social. Aceste relaţii nu mai pot fi înţelese - în condiţiile specializării .;;i frag­ mentării ştiinţei - pe baza modelului autonomiei şi self­ coordonării ·ştiinţei. Este nevoie de un model în care or­ dinea ierarhică a comunităţilor ştiinţifice să permită în­ ţelegerea "contactului" ştiinţei cu societatea. Existenţa unor "super-lideri" (,,interpreţl ai ştiinţei") permite in­ te;{rarea disciplinelor, corelarea activităţilor lor teoretice -'ii coordonarea dezvoltării ştiinţei cu necesităţile sistemu1" .,Această JliU al ştiinţei

coerenţă a evaluărilor în cadrul întregului dome­ este subiaccntă unităţii �tiinţei. Ea inso;-amnă fap­ tul că orice enunţ recunoscut ca valid int!·-o anumită parte a )tlinţei poate fi considerat, in general, ca acceptat d e toţi oamenii de ştiinţă. Ea are drept rezultat o omogenitate generală şi res­ pectul reciproc între toate genurile de savanţi, in virtutea că­ rora �tiinţa se constituie ca o unitate organică" (M. Polanyi, Science, Faith. and Society, Chicago, Chicago Univ. Press, 1964, p.

';f

49)

,., D. J. de S. Price, ls Technology Historically Independent Sci<'nce?, "Technology and Culture�, G (1965), p. 553-568

169


lui social globaL Ei oferă coerenţa sistemului cunoa:;;terii în condiţiile creşterii complexităţii ştiinţei şi a cerinţe­ lor societăţii pentru noi forme de energie, care au divi­ zat enorm activitatea ştiinţifică. Relaţia dintre ştiinţă şi societate se reflectă, după Weinberg, in natura criteriilor pentru alegerea domeniilor şi problemelor de cercetare. El recunoaşte pe lîngă criteriile interne (profesionale) şi trei criterii externe (valoarea tehnologică, valoarea ştiin­ ţifică �i cea socială) care influenţează orientarea cerce­ tării ştiinţifice, indicind tipurile de influenţă socială pe care ştiinţa le suferă în condiţiile integrării ei mai adînci in cadrul sistemului sociaJ28• Rămîne însă insuficient ex­ plicat gradul î n care aceste condiţii influenţează "sub­ stanţa" cercetării ştiinţifice, conţinutul cognitiv al ştiinţei. Toate aceste concepţii vizează astfel relaţia generală a ştiinţei cu sistemul social integral, avînd mai ales o sem­ nificaţie în planul ,,politicii" ştiinţei. Pentru epistemolo­ gie importante sînt însă "medierile" care pot explica această interacţiune dintre ştiinţă şi soch-.'tate pînă la ni­ velul afectării structurilor �i <lemersurilor cognitive. Un rol important in acest procc>s de "mediere" ştiinţă/socie­ tate revine structurilor socio-profesionale specifice acti­ vităţii ştiinţifice, care se constituie pe fondul general al evoluţiei formaţiunilor sociale şi exprimă în acelaşi timp elementele caracteristice ale unor tipuri determinate de cunoaştere. De aceea, cercetările contemporane asupra constituirii, structurii ş i evoluţiei microcomunităţilor ştiinţifice29, a instituţiilor şi sistemului de organizare a cercetării, pot dobîndi importante valenţe epistemologice, din moment ce se recunoaşte rolul lor în producerea �i "certificarea" cunoaşterii. Această recunoaştere impune regîndirea unor teme centrale ale epistemologiei, modifi­ carea unor viziuni asupra structurii, dinamicii şi €''<a­ luării ştiinţei. !n această perspectivă semnificativă este "resurecţia" temei consensului în ştiinţă. In mod tradi­ ţional, în epistemologia empiristă obiectivitatea ştiinţei era identificată cu acordul raţional intersubiectiv asupra �8 A . \Veinberg, Re/lections on Big Science, Cambridge Mass., M.I.T. Prcss, 1967, p. 72-75. "" Vezi : J. Ziman, Public Knowlcdge, Cambridge U. P., O . Hagstrom, The Scientific Commu.nity, New York, Books, 1965; J. Ravetz, Scienti!ic Knowledge and Its Problems, New York, Penguin, 1973.

\V.

170


pretenţiilor de cunoaştere obţinut pe baza apelului la me­ toda experimentală, empirică şi la constringerile logicii. 1 n înţelegerea consensului (acordul raţional intersubiectiv), definitoriu pentru natura ştiinţei, eplstemologia tradiţio­ nală nu acorda nici un rol dimensiunii sociale a ştiinţei, !actorilor sociali, pragmatici sau etici care influenţează cercetarea. Teoria ştiinţei presupunea un om de ştiinţă individual abstract, idealizat, iar raţionalitatea deciziilor lui era considerată ca fiind întemeiată exclusiv pe con­ strîngerile logicii şi experienţei. Realizarea consensului în ştiinţă nu preocupa pe epistemologi, acesta apărînd ca un gen de sub-produs al teoriei ştiinţei, discutat în ter­ meni abstracţi. Acest model al ştiinţei a fost revizuit in ultimii ani ; s-a arătat că el ignoră complexitatea epistemică a datelor experienţei, reducind - pe de altă parte - decizia ra­ ţională din ştiinţă la regulile logice şi constringerile ex­ perimentale. Încercările de explicare a consensului pe baze pur logico-metodologice au fost urmate de aceea de altele care se detaşează de ideea că ştiinţa poate fi carac­ terizată în termenii "raţionalităţii individuale" (normati­ ve), ai unor "agenţi epistemici individuali" ideali, inclu­ zind în explicarea raţionalităţii ştiinţifice "aspectele co­ lective" ale cercetării, rolul şi influenţa comunităţilor ştiinţifice. Această evoluţie reflectă oarecum şi schimba­ rea naturii însăşi a cercetării ştiinţifice, formularea unor programe de cercetare ce depăşesc capacitatea, resursele şi timpul disponibil ale unui singur cercetător, necesitînd o abordare colectivă, cooperare şi organizare instituţio­ nală. ln felul acesta modelul idealizat al agentului indi­ vidual al cunoaşterii tinde să fie înlocuit printr-o abor­ dare metodologică complexă a ştiinţei înţeleasă ca intre­ prindere epistemică socială �i istorică. Viziunea "roman­ tic<l:1 asupra unui om de ştiinţă izolat care se străduieşte să pătrundă contemplativ secretele naturii este astfel sub­ stituită prin aceea a unei activităţii cooperative, organi­ zate orientate sociaP0. Ca urmare, "obiectivul ştiinţei J. Ziman - nu f'stc doar acela de a obţine in­ formaţie, nici doar de a exprima toate noţiunile necon:" Vezi

G. B0hme

et

al., op. cit.

171


tradictoriu; obiectivul ei este u n consens al opiniei ţionale asupra domeniilor cele mai largi posibile"'31•

ra�

Noile categorii ale filosofiei ştiinţei conţin astfel o "di­ mensiune" care permite înţelegerea şi reconstrucţia na­ turii "consensuale" a cercetării. Astfel, "paradigma" lui. Kuhn se referă la acele modele din care se nasc tradiţii coerente de cercetare; fiecare paradigmă implică un acord asupra problemelor de cercetat şi a direcţiilor sau liniilor viitoare ale investigaţiei. Prezenţa unei "paradigme" e-...: ­ plică natura "angajamentelor" proprii cercetării ştiinţi­ fice în cadrul "ştiinţei normale", caracterul ei coopera­ tiv şi cumulativ. ln acelaşi timp, consensul reprezin1ă �i o r2gulă a legitimării cunoaşterii, atît a permanenţei pa­ racligmei cît şi a selecţiei şi confirmării ipotezelor prin care paradigma este "articulată" î n continuare. In pe­ rioada de criză acest consens dispare pentru o vreme, ; ar cercetarea devine "dispersată", deschisă şi ne-cumu!a­ tivă. "Regula consensului" este mai puternică .)i e-f�:.�c­ tivă în disciplinele puternic unificate, structurate even­ tual pe baza unei singure paradigme.

Apelind la id€€a consensului teoretic se pot inţelege o serie dintre particularităţile structurii şi dinamicii in­ stituţionale ale ştiinţei. Gradul consensului teoretic î n ! r-o disciplină este strins corelat cu "configuraţia puterii"', stratificarea şi alte trăsături ale comunităţii. Unitatea consensuală a disciplinei determină specificul emergE'n­ ţei şi rezolvării disputelor ştiinţifice12• In condiţiile c:nl'i discipline puternic integrate teoretic, disputele au ca obiect cel mai adesea chestiuni speciale de natură "teh­ nică", vizînd aplicabilitatea unor anumite metode de mă­ surare sau control, utilizarea unor anumite formalis�\:" matematice în reconstrucţia ipotezelor etc. În dis<:iplinele ştiinţifice cu un nivel mai redus de integrare teoretică conflictele ştiinţifice au un caracter mai fundamental �i durează un timp mult mai mare. în fizica teoretică un asemenea "conflict epistemologie" a intervenit între Ein­ stein şi Bohr în privinţa interpretării (fi;dce şi filosofice) a mecanicii cuantice. Pentru fizică un asemenea conflict

op. cit., p, 9. Blisset, Politics in Science, Boston, Little, Brown 94-130.

�1 J . Ziman, 32 :r>I.

1972,

172

p.

&

Co,


reprezintă o excepţie, el intervenind doar în "faza extra­ ordinară" a cercetării ce însoţeşte marile modificări ale fnndamentelor ştiinţei. Î n disciplinele formale, de genul matematicii, in cea mai mare parte a dezvoltării lor con­ troversele se desfăşoară pe fondul acceptării unor cri­ terii generale ale demonstraţiei �i valîdit.:tţii, ele vizind mai degrabă domeniile la care se pot r.plica cercetările decît fundamentele lor şi validitatea metodei mate!na­ ticii33. S-a spus de aceea adesea că în matematica con­ flictele au un caracter "estetic", constituind o problemă de gust sau de stil individual; ele nu opun teorii sau şcoli de gindire alternative. Î n măsura î n care se înain­ tează totusi in domeniul fundamentelor matematicii dis­ ' putele îşi modifică natura, luînd uneori forme asemănă­ toare celor dintre sistemele filosofice. domeniile matematice mai

De asemenea, în

apropiate de ştiinţele empi­

rice se întîlnesc uneori dispute de un caracter mai fun­ damental: acesta este cazul, de exemplu,

t:u

statistka

matematică, ale cărei metode şi concepte evoluează într-o dependenţă

mai directă de domeniile extramatematke.

ln restul matematicii, dincolo de fundamente sau de ra­ murile aplicate, ,.problemele de stil" domină ca amploare şi consecinţe pe cele .,de metodă", matematidenii obiş­ nuiţi ignorînd în mare m<71sură î n munca lor "insecurit.a­ tea filosofică" a fundamPntelor

�tiinţei

lor;

tocmai

de

aceea "fisurile" în cadrul comunităţii lor �tiinţifice sint mai rare şi mai puţin semnificative.

tn

felul acesta, st:himbările petrecute

în

caracterul prac­

ticii �tiinţifice pe care le-a determinat evoluţia ei în

ul­

timul secol, corelate cu institutionalizarea stiintei si cu ' sporirea interdependenţei ei cu alte sistem so ial , au

� �

determinat necesitatea studierii strategiilor epistemke ca­ racteristice acestei "activităţi cooperative". Intrucit orga­ nizarea socială a cercetării este necesară în vederea rea­ lizării obiectivelor colective ale ştiinţei, parametrii sociali ai cunoaşterii reprezintă acum un element funda­ mental in înţelegerea obiectivităţii şi raţionalităţii !.. U ­ noaşterii ştiinţifice. Esenţială i n acest sens este explica­ rea constituirii consensului în cadrul unei colectivit.ăti ştiinţifice.

'3

Ibidem,

El

vizează alternative-le

posibile în abordare

p. 133.

173


unei teme, constringerile sau regulile metodologice ge­ nerale aplicabile cercetării formale sau experimentale. Această abordare cooperativă a problemelor presupune o strategie epistemică comună, ce poate fi înţeleasă nu­ mai dacă cercetarea ştiinţifică este abordată ab initia în termeni epistemologici şi sociologiei. Se impune astfel redefinirea raţionalităţii ştiinţifice la un nivel superior, "strategic", acela al cercetărilor colective. Şi această de­ finiţie va implica esenţial u n parametru social-pragma­ tic, o referinţă directă la structura şi funcţionarea insti­ tuţiilor sociale epistcmice.


Capitolul 8. ISTORICITATEA ŞTIINŢEI, ISTORIA ŞTIINŢEI ŞI STUDIUL ISTORIC AL ŞTIINŢEI

8 . 1 . ARE NEVOIE ŞTIINŢA DE CUNOAŞTEREA ISTORIEI EI'? La întrebarea astfel formulată nu se poate da un răs­ puns unic şi nediferenţiat, aşa cum procedează L. Krii­ ger în studiul al cărui titlu l-am parafrazat mai sus1. După cum nu putem răspunde în termeni generali, indi­ cînd o singură trăsătură dominantă, la întrebări de ge­ nul "Ce este raţionalitatea ştiinţei?", "Care este statutul social al ştiinţei?" etc., la fel nu putem trata nici pro­ blema "dimensiunii istorice" a ştiinţei fără a ne raporta la "fazele" sau "stadiile" fundamentale din dezvoltarea nnei discipline. Dacă vom accepta ipoteza formulată în capitolul 6 (şi asupra căreia vom reveni pe larg în cap. 17), cu privire la cele trei stadii ale dezvoltării unei discipline - pre-paradigmatic, paradigmatic şi post-para­ digmatic -, atunci putem constata o relaţie diferită faţă de istorie în aceste faze ale ştiinţei. Astfel, în faza pre­ paradigmatică (a cărei descriere o oferă Th. S. Kuhn în capitolul 2 al lucrării sale Structura revotuţiilor ,�tiinţi­ fice), interesul pentru istoria disciplinei este fundamental, multe dintre argumentele oamenilor de ştiinţă sau ale filosofilor în cadrul controverselor asupra metodelor, pro­ blemelor şi criteriilor fac apel la tradiţie. Reluarea per­ manentă a problemelor fundamentale, tipică acestei faze, este acompaniată de un recurs frecvent la modele de gîndire din trecut. Apariţia şi acceptarea în cadrul unei · disci pUne a unei paradigme dominante imprimă respectivului domeniu nu numai un cadru conceptual şi metodologie comun, un pattern evolutiv distinct, o profesionalizare a cercetări­ lor, ci şi o nouă relaţie cu istoria, un mod specific de a se ra1 L. KrUger, Does a Scienct' ,.Acta Philosophica Fennica'', 30

Knuwledge of its History?,

p. 51-62.

175


porta la trecut. Ştiinţa normală îşi "ucide" trecutul; noua cercetare de tip metodic, organizat şi eficient, "lineară" şi cumulati\'ă se dispensează de cunoaşterea momentelor ei anterioare, sau î i acordă cel mult o valenţă "pedago­ gică"; istoria �. tiinţei ca disciplină nu are o semnificaţie teoretică ş i metodologică pentru ştiinţa ,.prezentă". Kuhn surprinde astfel atitudinea ştiinţei paradigmatice - in faLa ei normală - faţă de istorie: "Nu există culegere de articole (collections of Readings) în ştiinţele naturii. Studenţii in ştiinţe nu sînt nici stimulaţi să citească lu­ crările istorice clasice ale domeniului lor - lucrări în care e.i ar putea descoperi alte moduri de a privi pro­ blemele analizate în manualele lor, dar in care ar întîlni. şi probleme, concepte şi standarde de rezolvare pe care profesiunea ce o vor practica în viitor le-a înlăturat şi în­ locuit de mult"2• T,recerea unei discipline din faza "pre­ consensului" sau a "istoriei naturale" î n faza paredig­ matică implică adoptarea unui mod el e gindire conver­ gent (convcrgent thinking); oamenii de ştiinţă nu "con­ templă abordările divergente", ci-şi concentrează con­ tinuu şi permanent atenţia asupra unor probleme spe­ ciale, de;;:voltind implicaţiile unei singure paradigme>. Ştiinţa normală reprezintă esenţialmente o "activitate cooperativă, ceea ce implică dirE"Ct -o dimensiune socială a cercetării ştiinţifice; numai astfel se ex­ plică progresul remarcabil care distinge evoluţia ştiin­ ţelor naturi i ; practica normală "convergentă" este intre­ ruptă de episoade de "trecere d e la un consens la altul", de ,revoluţie ştiinţifică. Î n cadrul acestora recursul la istorie revine în mod fundamental, dar aceste momente sint rare în istoria unei discipline. Teza pe care o propunem în capitolul de faţă este ur­ mătoarea: disciplinele ştiinţifice care au atins în evoluţia lor un grad superior de maturizare teoretică, care au in­ trat in sbadiul post-paradigmatic, au, pe lîngă o structură internă şi o dinamică specifice, şi o dimensiune istorică imanentă. Faza post-paradigmatică a dezvoltării �. tiinţei a fost descrisă de Werner Heisenberg prin ideea succe�

fid1 J

176

Th. S. Kuhn, Tensiunea esenţială, Bucurt•::;ti, Editura �tiinţi­ ş i enciclopedică, H!82, p. 271 Ibidem, p. 274.


piunii

unor

teorii

.) tiinţifice

"închise" 4 ;

înlocuirea

unei

l.t•orii închise cu alta n u înseamnă u n moment de dis­ \'ontinuitate absolută, vechea teorie� n u este alungată (sau declarată "riguros falsă"), ci ca se menţine c a un ('a;-Jimltă al noii teori i ; î n plus, noua teorie îi delimi­

L·�ază mai exact domeniul de validitate. Vechile teorii, ;:,4a cum a demonstrat acest fapt constituirea mecanicii cuantice", participă la edificarea noilor lr'or ii . Ideea d e "�eorie închisă'', rezultat al tematizării epistemologice a mndalităţii spe ci f ice d e construire

a mecanicii cuantice1;,

indică faptul că noţiunile u nei t0orii î n chise nu-şi pierd importanţa odată cu dovedirea limitelor aplicării

1 : c:

lor;

ele se înscriu î n limbajul p€'I'manent al ştiinţei, de­

a p1·iori pentru teoriile ulterioare. Ca totalitate închise ordonate Intr-un mod determinat d e principiul de corespondenţă, o disciplină ştiinţifică ma­ tură posedă astfel o dimensiune istoric-ă interioară. Mo­ dul ei de cYoluţie nu se mai aseamănă cu o serie de rup­ venind u n

de teorii

turi fundamenlale, d mai degrabă cu o "cr�tere orga­ nică"' i n eat-e istoria trecută participă mereu la consti­ tuirea � i validarea prezentului ştiinţei. După cum scrie fizicianul G. Lud\vig, "fizica apare ca un arbore î n creş­ Lere ale cărui �:oroană �i rădăcini se dezvoltă mereu, �i al cărui trunchi devine tot mai puternic şi stabil"'· Această imagine contrazice opinia unei

serii întregi de

teoreticieni ai .5 liinţe i � i chiar a unor fizicieni care con­

cep procesul istoric al dezvoltării fizicii pe baza unor clis­ cuntinuităţi absolute. Expunerea teoriilor fb:ice ne arată

însă

că "nu este

aruncată sau

considerată

'falsă' nici o

teorie veche: dimpotrivă, ele sînt întregite prin teorii mai cuprinzătoare, şi-şi păstrează semnificaţia lor impor­

tantă ca teorii aprux:imative"s. Prezenţa unei dimensiuni istorice a domeniilor mature ale ştiinţei poate fi argumentată n u numai prin indica­ rea modului lor caracteristic de evoluţie, d şi prin luarea

î n considerare m a kmatÎ<:(' in

a

1-Il'henlxor�. in

manierii interpretării unor formalisme vederea construirii teoriilor factuale.

de .,tr�orie Heisenberg, Paşi

1 W. C<mceptu.l ·!.e1'"1'il a naturii, W. Editura politkă, l � l i 7 ::; V e z i L. Landt�u, E. Lifşiţ, Mit·, 19GG, p. 10.

" W. Ht•isenbcn!.

op. cit., p . 87. � G. Ludwi(!, op_ cit., pd. IV, p .

� ldem.

12 - lo.troduc-ere

tn eptslem.ol"gie

,uecanique

în ştiinţa mograniţe, Bucure-!iti, Quantiqu.e,

:\loscou,

477-478. 177


Asupra acestei probleme a insistat în mod deosebit deja/ P . Duhem, autorul unei filosofii "istoriste" a fizicii. În a t ri o ie ����J; �:c::a� ������� }� �;t�� � �:.��f:t� �������1 pentru interpretarea ipotezelor ştiinţifice actuale. "În :fi­ zică - scrie Duhem - singurul mijloc de a corela ju­ decăţile formale ale teoriei cu materia faptelor pe care aceste judecăţi trebuie să le reprezinte, şi aceasta e\'itînd pătrunderea ilicită a ideilor false, este acela de a justi­ fica fiecare ipoteză esenţială prin istoria ei4'�0. Pentru Duhem, un fizician trebuie să fie epistemolog, iar un epistemolog trebuie să fie istoric al �tiinţei. Construcţia corectă a unei teorii trebuie asistată de reflectia meto­ dologică, iar rezultatul acesteia este următorul: ·j �I.§.!iţ}gl­ rea_J,tnei jpotezQ__fjz ice poate.. .consta numai în istoria sa. Numai istoria fizicii permite înţelegerea şi interpretarea corectă a ipotezelor ei, între enunţurile unei teorii date şi experienţă neexistînd un "mecanism de traducere" ne­ ambiguu, care ar fi determinat complet de experiment şi logică. Imaginea despre natură pc care ne-o oferă teoriile fizice constituie o "parte integrantă a istoriei", a unei "evoluţii continue". Teza lui Duhem cu privire la "istoricitatea" principiilor, convenţiilor şi teoriilor fizice, deşi a fost interpretată în sensul ideii continuităţii abso­ lute, constituie totuşi un moment important în istoriti­ zarea teoriei ştiinţei, in înţelegerea dinamicii istorice a cercetării .ştiinţifice. Tocmai de aceea el este considerat precursorul cel mai însemnat al filosofiei istoriste ac­ tuale a stiinteill. Ideea · lui ·Duhem privind rolul istoriei în interpretarea şi întemeierea ipotezelor fizice poate fi corelată cu una dintre tezele epistemologice ale "Şcolii de la Copenhaga", formulată astfel de N. Bohr: "Oricît de mult ar transcende fenomenele cadrul explicativ al fizicii clasice, redarea oricărei experienţe trebuie exprimată în termeni cla­ sici"l2. l'n aceeaşi direcţie, arătînd conexiunea posibilă dintre ideile lui Heisenberg asupra teoriei fizice şi fHo-

dcr

wissenscludtlichen

and !Iuman

1 78

Vena.. n[t,

Knuwlnlae, N.;w

York.


istoristă a �tiinţei a lui Kuhn, C. F. von Weizsăcker "Un formalism matematic nu reprezintă încă o parlt• a fizicii pînă cînd termenii lui nu sînt interpretaţi t>mpiric. Această semantică fizică .a unei noi teorii poate fi dată la început în termenii predecesoarei ei care este deja interpretată şi, originar, în limbajul comun. Această interpretare nu este complet ghidată de teorie; ea este dată ca mod de comportare subsumat unor anumite para­ digme". De aceea, componenba semantică a oricărei teorii fizice presupune un apel la istorie: "de fapt, atribuirea de semnificaţii conceptelor unei teorii noi este u n proces istoric care n-a devenit niciodată complet transparent". Această situaţie reală a construcţiei teoretice din fizică impune istoricizarea epistemologic i : "Să presupunem, pentru scopul argumentării. că ştiinţa este empirică şi că filosofia stiintei trebuie să fie ca însă<_;i ştiintifică. Un concept ceniral � l filosofiei ştiinţei rste experienţa. Din acest{' premise deC'urge că filosofia ?tiinţei trebuie să gă­ sească in mod empiric ce înseamnă experienţa. Aceasta este ceea ce Kuhn intenţionează să facă. Experienţa dis­ ponibilă asupra ştiinţei se află în istoria ştiinţei. O filo­ sofie a ştiinţei ştiinţific-empiristă trebuie să fie u n set de ipoteze asupra istoriei ştiinţei"11. în felul acesta, ca şi Duhem, von Weizsăcker instituie aceeaşi unitate neC"esară între ştiinţa fundamentală, istoria şi filosofia ştiinţei. Nu numai în interpretarea conceptelor teoretice, ci O)Î în înţelegerea conceptelor şi a principiilor metateoretice este necesar recursul la istoria ştiinţei. Un astfel de exemplu î l formea7.ă modul în care Gr. C. Moisil argumenta ideea de necesitate naturală - ca ingredient de bază al con­ cepţiei deterrninismului f!Î, i n special, al conceptului de lege a natruii - prin apel la istoria ştiinţei. In Deter­ minism şi înlănţuire, Moisil arăta incapacitatea analizelor logico-lingvistice de a determina sensul complet al "legii Îizice", propunînd ,.principiul continuităţii faţă de varia­ ţia legilor Iizice'1 ca exigenţă în plus faţă ele cele repre­ zPn tate de condiţiile ecuaţiilor diferenţiale, pentru înţele­ gerea semnificaţiei "necesităţii naturale"14. Acest princi­ piu asigură faptul că in evoluţia viitoare a ştiinţei legile

179


ei actuale nu vor fi complet "uitate" - cum se exprimă el reprezinti\, ele fapt, o Yariantă htorko­ principiului lui Bchr al eorespondenţei, care primeşte astfel încă o interpretare, pe lîngă cea curistic<"i, originară , şi pe cea de condiţie sau relaţie interteoretică. Un rol deosebit de important i s-a recunoscut perspec­ tivei istorice în testarea, selecţ ia şi Yalid area ipotezelor şi h:>orii lor Este astfel tot mai mult admisă în metodolo­ gia actuală id eea is torlciti\ ţi i sau a temporal iti:iţli accep­ tării teoriilor, necesitatea introducerii ,,consideraţiilor temporale" în logi c a testării şi evaluării critice a teoriilor, înţelese ele însele ca "entităţi istorice CYoluth:e•'�:;. O abordare realistă a ştiinţei nu mai poa te s�1 iden t ifi ce teoriile cu sistemele formale de propoziţii, trebuind să ţi nă seama de caracterul lor adinc istoric, de .,plastkita­ tea" şi capacitatea lor ele evoluţie. Acceptarea raţională a teoriilor devine a<>tfel o "chestiune ecologică", impli­ cind "cunoaşterea de fond" în reconstru cţia raţionamen­ tului ştiinţifi c ; iar înţelegerea acestf'i f'unoa�teri de fond depinde de cunoaşterea "co ntextului istoric" în care teo­ ria f'Ste folosiHi!6• Tocmai de aceea se impune luarea în considerare în filosofia 1tîinţei a "istoricităţii evaluării �i justificării teoriilor"l1. Rec;nrsul la istorie se impune în mod deosebit în mo­ mentele de "reorientare strategică" a unei discipline ştiinţifice, de fundamentare a unor noi di reqî i de cerce­ tare �tiinţifică sau a unor programe de cercetare fundet­ mentale. Atunci, în discuţie aflîndu-se 'inse�i principiile şi conceptele de bază, nu se poate argumenta i n favoarea unei teorii revoluţionare prin apel la standardele lngico­ metodologice constituite şi acceptate, fiind necesar{• ,.mo­ bilizarea" întregii experienţe istorice a ştiinţei per2tru justificarea noii abordării�. rn mod original de a argumenta rolul istoriei pentru şti i nţa şi metodologia contemporană întîlnim în lucrările G. Ludwig; ştiin ţi fi că a

.

,., R. IVI. Burion, .Hore thcm a Jlarriaoe u.f the Incxtricabi!it!) of History aml J'hilosvphy Iowphy of Sciencc", 44 (1977), p. 1-4:! Jlj E. l\Ic:\Iullin, Tlle FertH'ity o) Tlll'Or!) am! Appraisal in Science, in R S. Cohen N al. ((·d�.). nwry o.f Imre Lakato:;, Dordn•l'ht, ReidPl, 1 9 i ( , n H. r-.1.

Burian,

1' St. Toulmin, Univ. Prebs, 1972.

180

op.

cit.

Hunwn

{Jmlcr:;t'"m/i1l(J,

Princ:eton,

Princeton


lui P. K. Feyera��s!: El polemizează cu metodologiile aprioriste, care au abordat problema ştiinţei aproape în­ totdeauna in mod neistoric, neglijind faptul că ştiinţa re­ prezintă un ,_,proces istoric complex �i extrem de neomo­ gen, conţinînd anticipări vagi şi incoerente ale unor ideo­ logii Yiitoarc alături de sisteme teoretice înalt sofisticate �i forme de gîndire vechi şi piet.rificate"1,. În tratarea ra­ portului dintre teorie şi experienţă, metodologiile actuale "proiectează pe acelaşi plan elemente ale ;,;tiinţei ce apar­ ţin unor straturi istorice diferite"�0 caricaturizînd proce­ sul real al ştiinţei sub forma unui "dans abstract", fasci­ nant, dar îndepărtat de realitate. Examinarea schimbări­ lor conceptuale în perspectiva istorică dizolvă "mitul me­ todologie" al comparării abstracte a teoriei cu experienţa. Apelul la istorie este esenţial "pluralismului" teoretic şi metodologie al ">.'iziunilor metafizice" propus de Feyera­ bcml în \'ederea imbogăţirii conţinutului empiric al teo­ riilor. în acest scop sint necesare noi alternative la ipo­ teza existentă; ele vor spori faptele relevante acesteia, deoarece, in general, faptele ce aparţin conţinutului empi­ ric al unei teorii nu sint disponibile in afa1·a alternative­ lor ei21 . Pe de altă parte, teoriile trebuie comparate şi eva­ luate prin raportare la alte teorii. Asemenea alternative necesare testării şi perfecţionării unei teorii actuale pot fi luate foarte bim• din t.re<:ul, din istoria :_; tiinţei; "pro­ gresul a fost adesea realizat printr-o 'critică din trecut' " 22• Astfel, "intreaga istorie a ştiinţei l'Ste absorbită de ştiinţa actuală şi este folosită pentru îmbun{<tăţirea fiecărei teo­ rii în parte"23• Ca urmare, şi în acest plan, "separarea din­ tre istoria ştiinţ.ei, filosofia ştiinţei şi �tiinţa insăşi îşi pier­ de complet sensul": 1. Feyerabend nu vede integrarea per­ spectivei istoriC€ doar în meta-ştiinţa actuală, ci î n însuşi procesul real al cercetării ştiinţifice, în vederea sporirii conţinutului şi testabilităţii ipotezelor ei. 1n P. K. Feyerabt'nd, Valabilitatea limita!r! a regulilor logice, in l. Pârvu, lstoria ;;tiinţei .:; i recon.�irucţia ei Antologie, Ethtura <;tiinţifică şi ent:idopedică, 1981, p. "" Jdem. � 1 Pentru o critit<'i il a�t'�tei teze, \"ezi J . ricnl Content n( a Thc01'y !Jependent of its Fenn."', voi. :;o, Hl79. "� P. K. Vl'yerabend, Agaîn�t ,uethod, N.L.B., London, p. 49.

�' Ibidem, �· Ibidem,

1975,

r . 47

p. 4U.

181


Feyerabend subliniază astfel rolul euristic al istoriei ştiinţei pentru ştiinţa actuală. Cum se explică însă acest rol stimulatlv pe care unele teorii, concepte .şi ipoteze din trecutul (uneori îndepărtat) al ştiinţei il pot avea pentru cercetarea contemporană? ln primul rind, aşa cum s-a arătat, în acele domenii care parcurg o etapă revoluţio­ nară, i n vederea fundamentării şi argumentării unor noi programe de cercetare este nevoie de o perspectivă mai generală, care include alături de contextul filosofic şi vi­ ziunea istorică. Pe de alt.ă parte, orice concept ştiinţific reprezentînd o "tăietură in univers" (0. Onicescu), are şi un sens "negativ", adoptarea unei scheme conceptuale generale implicînd excluderea sau blocarea unor posibili­ tăţi intelectuale; de aceea e nevoie să se revină la mo­ mentul istoric al introducerii cadrului conceptual pen­ tru a se vedea ce opţiuni au fost anihilate de dezvoltarea disciplinei in acest cadru, pentru a se deschide un nou cîmp noetic. Asemenea reeursuri la istorie a u fertilizat, de exemplu, gindirea matematică contemporană, ducînd - prin reluarea unor idei leibniziene asupra infinitezi­ malilor - la crearea analizei nestandard de către A. Ro­ binson; aceeaşi situaţie o intilnim, aşa cum am arătat în prima secţiune, şi la originea gramaticii lui Chomsky, care reia unele sugestii interpretative asupra limbajului aparţinînd gramaticii "filosofice<� sau "speculative<� post­ carteziene. Trebuie să subliniem că în aceste cazuri avem de-a fa­ ce şi cu o "condiţionare" a trecutului ştiinţei de către prezentul său . Noile descoperiri ştiinţifice "potenţează41, la rindul lor, ipotezele sau viziunile din trecut; ele des­ chid noi posibilităţi alternativelor excluse ca "nelegitime" (sau chiar "false") de istoria mai recentă. Astfel, teoria modelelor � î n cazul lui Robinson - şi teoria funcţiilor recursive - în cazul lui Chomsky - au revitalizat ipo­ teza infinitezimalilor şi ideile gramaticii de la Port-Royal. O situaţie asemănătoare s-a petrecul şi în domeniul fi­

zicii cu propunerea lui Descartes de a explica proprietă­ ţile materiei î n termeni pur geometriei�·'. Acestui program Newton i-a adus o obiecţie fundamentali\, determinantă pentru abandonarea lui timp de cîteva secole: părţile spa­ ţiului

182

sînt identice, astfel încît schimbarea lor reciprocă,


dacă ar fi posibilă, n-ar produce nici o modificare; spa­ ţiul este, dimpotrivă, acel lucru în raport cu care, în care, se mişcă lucrurile; dar, a vorbi despre punctele spaţiului ca mişcîndu-se ele însele ar fi absurd; astfel, după New­ ton, spaţiul nu poate avea proprietatea de a se mişca; ceea ce reprezintă caracteristica materiei; el nu poate fi neomogen, deoarece neomogenitatea este judecată în ra­ port cu �paţiul; a�erţiunea asupra tmei curburi a spaţiu­ lui nu ar fi doar falsă, ea n-ar fi nici măcar posibilă, fiind o idee contradictorie. Gauss a obţinut însă un rezul­ tat matematic important (Teorema egregium: o suprafaţă bi-dimensională are o proprietate intrinsecă şi invariantă - î n raport cu alegerea sistemului de coordonate - a curburii ce poate fi determinată numai în cadrul supra­ feţei însă!?i, fără a considera un spaţiu cu un număr su­ perior de dimensiuni în care să fie scufundată suprafaţa) care a fost generalizat de Riemann la spaţii de dimen­ siuni arbitrare, astfel încît "a devenit posibil să se vor­ bească de 'caractedstica intrinsecă' a spaţiului cu orice dimensiuni"2�l. S-a putut realiza pe această bază acea idee ce părea anterior absurdă sau contraclictorie : să se consi­ dere că spaţiul fizic are caracteristici intrinseci, fără a presupune scufundarea lui într-un spaţiu cu un număr mai mare de dimensiuni; şi să se considere că aceste ca­ racteristici se pot modifica rk la un puncl la altul şi dE' la un moment temporal la altul. În felul acesta au putut fi readuse la viaţă teoriile geometric-e ale materiei, vor­ bindu-se astăzi de "neocartezianismul" lui Clifford, Whee­ ler27, Eddington, ca �i ele teoriile spaţiu-limpului prin care se încearcă să se <:oreleze caracteristicile materiei cu cele ale spaţiu-timpului. Perspectiva istorică este prezentă în mod esenţial în ca­ drul teoriilor structural-organizaţionale, tipul cel mai complex de teorii constitu i t î n cadrul unei discipline. Aceste tE'orii conţin o dimensiune interioard istorică, o "deschidere" la istorie, pe lîngă deschiderea ei la mediu, evoluţie, cunoaşterea de fond şi realitate. Acest tip de teorii intenţionează reconstrucţia raţională a unor sisteme de o mare complexitate şi o organizare superioară, siste­ me ce nu pot fi concepute decit ca entităţi istorice evolu-

1962; a !les

1 83


tive. După cum au arătat încercările de reconstrucţie a teoriei economice a lui Marx cu mijloacele abordării struc­ turaliste a teoriilor (Diederich, Fulda'·�). acest tip de teo­ rie are în însăşi structura sa internă o deschidere istorică, reflectînd prin conceptele lui trecer(>a btorkă de la o for­ mă de organizare sodală a muncii la alta, prin modul spe­ cific de evoluţie, de trecere a teoriei de la un nivel al abstracţiei la altul, care nu pot fi încă redate complet cu mijloacele epistemologiei analitice. tn faţa acestei si­ tuaţii, Diederich şi Fulda - spre deosebire de alţi cer­ cetători ai operei lui Marx29 - nu trag concluzia că aces­ te trăsături ale teoriei marxiste ce nu pot fi reconstituite cu mijloacele analitice ar fi epistemologie irelevante sau chiar suspecte. Ei le consideră mai degrabă o provocare pozitivă la adresa teoriei ştiinţei de a elabora sistematic, pe lîngă o "cinematică a teoriilor" (Snced) �i o veritabilă "dinamică a teoriilor''·

8.2. DE LA ISTOHIA $TIINŢEI LA STUDIUL ISTOHIC AL ŞTilNfEI Intr-un studiu recent M. Hess{'�0 afirma de6pre istoria ştiinţei că a contribuit !a fel de mult ca �i teoria relati­ vităţii sau mecanica cuantică la constituirea unei noi \"i­ ziuni epistemologice, a unui nou con<'ept al ştiinţei. Dacă vom lua in considerare rolul şi semnificaţia pe care "gîn­ direa istorică" le are în teoria actuală a cunoaşterii ştiin­ ţifice, putem spune într-adevăr că impactul istoriei ştiin­ ţei asupra filosofiei actuale a '!tiinţei este comparabil cu cel exercitat de cele mai fascinante cuceriri teoretice ale secolului nostru din domeniu! matematicii, fizicii sau bio­ logiei. Istoria ştiinţei n�a putut îndeplini însă acest rol metlateoretic fără a-şi modifica radical statutul, metodele şi tipurile de discurs. Tocmai prin atragerea istorid ştiin�"1 W. Di ed erieh , H. F. Fulda, Snned"sche Strukturen in Marx' "Kapital", "X eue Hefte fUr Philosophic�, I!eft 13 (Marx' Metll0do1ogie), Vandenhoeck & Ruprccllt, 1978. "" Vezi, de exemplu, I . Glasser, Die l! istori.�che Dimensiol! der dialektisc!um Tl!eorie, în J . Mittelst•ass, M. Riedd (Hrsgs.), Ver­ nun[tiges De11ken. St«dien zur praktischl'n Phi!o.�op/1-ie und Wis­ st>nschaftstheorie, Berlin, New York, \V. de Gruyter, 1978. '0 M. Hesse, Comment on van H'eizsdcker, !n P Bieri et a!. (t.•ds.), op. cit.

184


ţoi la fundamentarea noilor direcţii de cercetare şi prin "înglobarca" ei in filosofia ştiinţei � propusă de filoso­ fia istorico-crîtică o cunoaşterii - se explică transforma­ rea accentuală a istoriei ştiinţei dintr-o disciplină empi­ ric-descriptivă într-una conceptual-explicativă şi interpre­ tativă, aptă să contribuie la formularea unor explicaţii noi ale evoluţiei ştiinţei şi la dezvăluirea legităţilor dez­ voltării ei, pe care să SC' intemeieze prognozele şi strate­ giile de cercetare. Prin operele hli Al. Koyre, A. Mayer, E. Cassirer, E. A. Burtt, A. Lovejoy, A. C. Crombie, 1. B. Cohen, Th. S. Kuhn ş.a., istoria ştiinţei s-a restructurat radicaP1. Dacă inainte ea constituia o "prelungire" a unei activităţi de altă natură, filosofică sau ştiinţifică, acum ea a devenit o cercetare cu obiective, norme !-ii valori proprii, nesubor­ donate altor tipuri de activitate cognitivă. Ea a intrat ast­ fel treptat în stadiul "teoretic" de dezvoltare, elaborînd explicaţii proprii, specifice ale dezvoltării ştiinţeP2• In acest stadiu, ca orice altă disciplină ştiinţifică, istoria ştiin­ ţei a dobindit semnificaţie epist€mologică, influenţînd ce­ lelalte abordări ale ştiinţei - logică, metodologică, socio­ logică -, contribuind la explicarea raţionalităţii şi pro­ gresului cunoaşterii. La rîndul ei, istoria ştiinţei a sufe­ rit in ultima vreme influenţa orientărilor din filosofia ştiinţei, reconstrucţiile .şi explicaţiile pe care le oferă ea dezvoltării cunoaşterii plecind rle la anumite modele ale structurii şi dinamicii ştiinţei. Convergenţa istoriei cu teoria ştiinţei intr-un studiu -is­ toriC al ştiinţei, pc cale de constituire, necesită un lim­ baj categoria! nou, un aparat conceptual nou . Ca puncte de plecare în această direcţie pot servi: concepţia lui von WeizsS.cker asupra istoriei ştiinţei ca filosofie a ştiinţei, încercarea lui Kuhn de a stabili o teorie a stiintei cu va­ . lenţe interdisciplinare pe baza unor categorii · "pluridi­ mensionale", modelul istoric-ecologic al .ştiinţei al lui Toulmin, concepţia structuralistă asupra teoriilor a lui Sneed şi StegmG.ller (C'"are oferă un "punct de contact in­ tre filosofia sistematică a ştiinţei şi istoria ştiinţei, de cooperare între teoreticienii şi istoricii ştiinţei", prin înJ l Veâ M. F1onta, Istoria tradiţională şi istoria modernă a ştiinţei, .,Revista de filosofic", nr. 3, 1 9 B l . >2 Vezi M. Finocchiaro. History of Science as Exp!anation, De­ troit, Wayne St<�te Univ. Press, 1 9 7 3 .

185


suşi modul în care se defineşte "teoria fizică" - definiţie î n care apar esenţial elemente istorice şi pragmatice). În epistemologia marxistă s-a subliniat de la inceput necesitatea ,,modului de gîndire istoric", indeosebi in do­ meniile de mare complexitate, ireductibile la conexiunile mecanicii. Mai mult, în însăşi construcţia teoretică a lui Marx expusă în Capitalul este prezentă o dimensiune is­ torică, teoria sa desfăşurîndu-se şi restructurîndu-se la diferite niveluri, corespunzător formelor istorice ale de­ venirii reale a obiectului. Tematîzarea acestui tip de teo­ rie în categorii adecvate va constitui punctul de plecare al unei noi "epistemologii istorice", al unei "filosofii .şi istorii a ştiinţei integrate" - " o teorie a ştiinţei filoso­ fic-istorică ca o activitate umană care se modifică şi evo­ luează"33. I n această viziune epistemologică reconstrucţia �tiinţei va apărea ea un fenomen multilateral, perspec­ tiva istorică fiind necesară atit j n vederea înţelegerii structurii şi dinamicii teoriilor {sau a altor "unităţi de semnificaţie" ale ştiinţei), cît .)i pentru realizarE'a unei metodologii realiste. Jn acest ultim sens, deosebit de su­ gestive sînt analizele relevanţei considc>raţiilor istoric-e în evaluarea teorHlor întreprinse de E. McMullin�4• "A spu­ ne că unitatea de apreciere din partea unui om de ştiinţă nu este o teorie considerată ca o mulţime ele proDoziţii atemporală ci mai degrabă teoria considerată de-a l11ngul întregii ei cariere de pînă acum înseamnă a impune omu­ lui de stiinţă sarcina de istoric". Acceptarea unei .,uni­ tăţi i storice" de apreciere metodolo�?icfi a stiinţei nu în­ :seamnă dnar o poziţie filosofică. După McMullin, spre deosebire de Kuhn, Toulmin :-:;.a., perspectiv<1 istorică o2ste necesară nu numai filosofului sau sociologului ştiinţei, in .Incercarea lor de a formula o teorie a ştiinţei,

d

�i savan­

ţilor în opera lor practică ele evaluare a comtrucţiilor �i ipote?.elor. Criteriul de evaluare propus de McMd!in, "fertilitatea teoriei" (opus criteriilor cpistemologiei Iogi­ dstc - validitatea i n ferenţelor şi acordul cu evidenţa empirică), nu este ceva "ce poate fi asertat prin inspec­

tarea teoriei la un s i ngur mom:mt în dezvoltarea ei ; aceas­ tă fertil itatc n u trebuie înţeleasă î n "contextul confirmă­ rii'' ca o "aface-re orkntată spre viilor", ci semnifică "per­ formanţa, nu potenţialitatea; ea este estimată prin sucp.

186

737.


r a al teoriei în deschiderea unor noi domenii, în etc. Astfel, ea reprezintă trecutul, orientată spre trecut, nu spre viitor; ea reprezintă ft>rlilitatea-dcmonstrată"3s. În acest sens, unitatea de apre­ cil'n� a ştiinţei trebuie con siderată teoria în sens istoric, ca si s tem al cunoaşterii care a ghidat cercetarea de-a lun­ gul unei perioade extinse de timp, "nu doarr în sensul de a fi oferit predicţii corecte (şi o teorie ad hac poate face acesta), ci şi î n sensul sugerării imaginativc a unor mo­ dificări plauzibile în t eori a/model originală. După McMul­ lin, o metodologie realistă a evaluării teoriilor trebuie să depăşească abordarea logicistă3G, pentru a admite consi­ derarea istorică a teoriei, care să-i determine potenţiali­ t.atea, modul în care s-a dezvoltat, căile deschise in vede­ rea conceptualizării unor noi probleme etc. Această apre­ ciere nu se reduce la o "relaţie logică" atemporală, ci ea trebuie să reconstruiască ca elemente importante in atribuirea valorii actuale "istoria trecută a ieoT'iei, succe­ siunea precisă prin care ea a devenit ceea ce este"37• Prin această rec on strucţie î:;torică a metodologiei validării teo­ riilor modifică nu numai unitatea de apreciere a ştiin­ ţei, ci şi criteriile fundamentale de relevanţă. Ideile sim­ ple de adevăr sau capacitate pr(>dictivă (specifice realis­ mului naiv sau instrumentalismului) se subsumea:>:ă u nui concept mai CDmplcx, integral de "valoare ştiinţifică" şi. respectiv, unui reali sm complc-...: '1�. cesul e l infruntarea anomaliilor

t>Sic

se

�5 Ibidem, p . 40n-401 36 Pentru acea�t!i abordare este semnificativă următoarea tezi'i a lui Hempel: "Din punct d e vedere logic, tăria întemeierii pe care o ipoteză o prime�te de la un corp dat de fapte trebuie sii depindă numai de ceea ce ipoteza ascrtează �i de ce sint faptele; problema dacă ipoteza sau :faptele au fost prezentate la început, :fiind o problemă pur istorică, nu trebuie considerată ca putînd să afecteze confirmarea îpotezei" (C'. G. H*"mpel, Pl!ilosoph.y of Natural Sdrnce, Englewood Cliffs, New Jcrsey, HlG6, p. 38). Un punct de vedere asemănător a fost formulat şi de R. Gi('rt> in History and Philosophy of Science: Jntimatc Relationship or Mar� rîage of Convenicncc?, "British Journal for the Philosophy of Science", 24 (1973), 282-297. Acestui punct d e vedere i-a replicat pe larg L . Laudan, in P,·ogress and Ils Problems. Towards a Theory of Sdentific Growth, Berkeley, 1977, cap. 5. �7 Er. :McMullin, op. cit., p . 402. M Vezi 1. Pârvu, Teoria adevdrului, Capitolul XIV din $t. Geor­ gescu, M. Flonta, L Pârvu {coord.), Teoria cunoaşterii ştiinţifice, Editura Academiei R.S.R., 1982. 187


Capitolul 9. DIMENSIUNEA METATEORETICA A ŞTIINŢEI CONTEMPORANE

9.1.

ROLUL CONSIDERAŢIILOR FILOSOFICE ŞI METATEORETICE IN ŞTIINŢA ACTUALA

În anumite etape din dezvoltarea ştiinţei (mai degrabă, a unor discipline ştiinţifice) se poate realiza acel grad de "compacticitate" şi convergenţă care generează iluzia "separă·rîi" ei atît de factorii sociali, cit şi de contextul istoric şi filosofic. În acele etape ,.paradigmatkc" ar pu­ tea fi valabilă indicaţia lui Newton, "fizică, fere�tc-te de metafizică ! " . La nivel epistemologie, această situaţie a fost transpusă în conceptul general de ştiinţă ,.epurată" d e ingrec\ienţii sociali, istorici f?Î filosofiei propus de cm­ pirismul logic. "1n asocierea intimă dintrt' logică, de o parte, şi cmpirism, de alta, Cercul de la Viena căuta bazele definitive ale ştiinţei despre lume cu eliminarea oricărei metafizici, a oricărei teorii a cunoaşterii, ;;. oricălX•l feno­ menologii'n. în manifestul acestei orientări filosofice şi epistemologice, se preia şi se generalizea:�.ă conştient "po­ zitivismul ştiinţei veacului trecut", veac care a "lăsat ge­ neralităţii oamenilor şi ştiinţă convingerea inutilităţii fi­ losofiei" şi iluzia "hibernării metafizic(>" a f:>tlinţei�. In opoziţie cu această înţelegere a ştii nţcP, reflccţiile oamenilor de ştiinţă, creatori ai marilor tf:'orii ale sc;:o­ lului nostru, precum şi studiile istorico-critice �i lo,';ico­ metodologice au pus în evidenţă rolul tot mai important pe care-I are în structurarea şi validarea ştiinţei actuale "dimensiunea" filosofică, sistemul complex de concepte, principii sau opţiuni ontologice, eplstemologice sau meto-

1 Octav Onicescu, Criza nominatistii a ştiinţei, in O. O n icc�cu, Pri.ncipii de cunoaştere ştiinţifică, Bucureşti, Ofidul de librărie, Biblioteca "Natura", nr. 4, 1944, p. 144. � O. Onicescu, op. cit., p. 87-90. 3 Vezi The Scientific Conception of Circ!e, Dordrecht, Reidel, 1973 (traducerea Weltauffassung: Der Wiener Kreis, 1929). 188


dnlog i ce. Einstein însu-.;i considera că ,,'? tiinţa fără epi!Ste­ mologit• - in măsura in care ea este în general imagina­ hiLi - este primitivă .';ii lipsită de claritate"�. Gr. C. Moi­ o.;i l , plecind de la caracteristicile noii "ştiinţe a structur!­

lor"' (în raport cu ,,ştiinţa metrică"). vorbea de nevoia de metafizică a ştiinţei; "Suntem de părere că . . . nici o ştiin­ ţă fizică nu a putut evita să se dezvolte într-o ontologie, după cum, am adăuga, ştiinţele matematice nu se pot dez­ volta fără o prealabilă epistemologie"'5. Prezenţa perspectivei ,.metafizice" ca un element COil­ slitutiv al ştiinţei oricărei epoci a fost argumentată pe larg de studiile istorico-ştiinţifice, care au pus în evide'l_­ ţă componenta filosofică a oricărei mari schimbări con­ ceptuale sau revoluţii ştiinţifice. Astfel, reconstruind re­ voluţia galileeană şi newtoniană din fizică, Al. Koyre in­ sista asupra necesităţii adoptării unei noi perspective cu privire la relaţia dintre filosofie şi ştiinţă în vederea în­ ţelegerii ,.schimbării de valori" produsă prin revoluţia din secolele XVI şi xvnr.. Conţinutul principal al sintezei newtoniene, ca de altfel ::;i al fizicii galileene, îl 'repre­ zintă, după Koyre, o filosofie matematică a naturii avînd drept părţi constitutive (deşi nu formal integrate) o nouă structură intelectuală, o concepţie metafizică subiacentă .şi u n nou ideal metodologic7• Tn monografia sa consacrată "filosofiei naturale a lui Galilei", M. Clavelin8 scrie: "Da­ că nici o problemă după Galilei nu mai este ceea ce era înaintea lui, cauza acestui fapt se află în cea mai m.:.re măsură in redefinirea inteligibilităţii ştiinţifice ca şi a mijloacelor

necesare pentru

asigurarea realizării ei : un

4

Einstein, RepUes, in P. A. Schilpp (ed .), Albert Einstein Philo­ sopher-Scientist, The Library of Living Philosophers Ine., Evan­ ston, 1949, p . 508-509. '• Gr. C, I\-"Ioisil, Determinism şi înlănţuire, in Problema deU:r­ minismului, Bucureşti, Oficiul de librărie', 1940, p. 19-20. 6 " tn privtnţa experienţei şi experimentului, două lucruri pc• care tre!:m:e n u doar să k- distingem, ri chiar să le opunem, sint convins că geneza şi dezvoltarea ştiinţei cxperimcntale nu repre­ zintă sursa, ri, dimpotrivă, rezultatul unei noi abordări teoretici', .adică metafizice a naturii care forrnccuă c-onţinutul revoluţiei ştiinţifice a secolului al XVII-lea, un conţinut pe care va trebui să-I înţelegem Inainte de a încerca o l'Xplicaţie (ori<'arc ar fi .aceasta) a apariţiei lui istorice" (Al. KoyrC, Newtonian Studie", Chicago, Chicago U . P., 1968, p . 6) ' Al. Koyre, op. cit., p. 16. � M. Clavelin, La philosophie natuJ"c!le de G alilee, Paris, A. Colin, 1968.

189


nou ideal explicativ, o artă inedită de a asocia raţiunea şi realul au putut provoca, singure, o modificare atît de ra­ dicală a filosofiei naturale. Prin opera lui Galilei, tocmai concepţia care se perpetua de opt secole asupra raţiona­ lităţii ştiinţifice se schimbă brusc luînd esenţial trăsătu­ rile pe care le cunoaştem î n ştiinţa da.<;kă"9. De.5i res­ pinge filosofia tradiţională care impunea "prioritatea fi­ losofului asupra fizicianului" şi "situaţia de dependenţă în care analistul naturii o-avea nici o libertate veritabilă în alegerea supoziţiilor sale şi unde inteligibilitatea ştiin­ ţifică propriu-zisă era dinainte devalorizată în raport cu înteligibilitatea filosofică", acordînd dreptul fizicianului "de a determina el însuşi supoziţiile indispensabile con­ stituirii propriei sale ştiinţe 1 0, Galilei nu neagă rolul idei­ lor filosofice in construirea ştiinţei, ci, dimpotrivă, afir­ mă "participarea lor aC'tivă la crearea principiilor şi con­ ceptelor" utilizate în �tiinţă 1 1 • Cu privire l a lui N('wton, într-o lucrare care apăpirismului ziţia ades

E. A.

de formare 9i expansiune a emUurtt (cii r u i a îi aparţine propo-

asupra naturii fizicii clasice: "Nu există

nici o scăpare de metafizică . . . singura cale de a evita să devii metafizician este aceea de a nu spune nimic"13) ar­ gumenta pe larg (împotriva imaginii lui Newton ca "pozi­ tivist", care ar fi separat complet fizica de filosofie) pre­ zenţa în opera sa a unei "filosofii prime", cu un rol fun­ damental î n construirea noii fizici. Supunînd natura şi presupoziţiile gîndirii ştiinţifice moderne unei cercetări critice, Burtt a dezvăluit dimensiunea "metafizică" a fi­ zidi newtoniene, arătînd că ea a "determinat practic în9 Ibidem, p. 381 w Ibidem, p. 458-5-19. 11 Astfel, "mai bine decît oricine, Galilei ne permite să obser­ văm în ce măsură �tiinţa modernă, departe de fi fi negaţia filoso­ fiei, se bazează in principiul ei pe anumite dem<e,·�uri propriu fi­ losofi(e. A su � ţinc aptitudinea raţimui matematice de a cunoa.o;te realul, a admite omogenitatea necesităţii naturale ŞI a necesik't : H ral,ionale, a face d i n exigenţa simplicităţii un criteriu al expli­ caţiei, nu înseamnă a enunţa evidenţe, ci a introduce, printr-un act dC' alegere liberă, afirmaţii metafizice de rare fizica cla::kil va fi in:>eparabilă" (lbidem, p . 465). I" E. A . Burtt, Tlte Methaphisica! Foundations of Modern Pl!y­ sical Science, A_ Historica! and Critical Essay, London, Kegan Paul, Trench, Trubner & CO., LTD., 19:12. Il Ibidem, p . 224.

190


1 n ".tf.!.t ,l!înd îre exactă modernă14 • Pe de altă parte, Burtt ; 1 argumL·ntat necesitatea unei abordări istorice î n ştiinţa contemporană, penU"u ca noua ei "metafizică" să nu re­ pn•zinte doar "obiectivarea modei unei epoci, . ci ex­ presia raţionată a intuiţiilor intelectuale ale tuturor epo­ dlor"15. Dar nu numai studiile istorica-ştiinţifice au relevat pre­ zenţa unei dimensiuni filosofice î n procesul ştiinţific. Şi <tnalizele directe ale ştiinţei contemporane, aflate intr-un alt moment de ,.revoluţie globală", au indicat rolul şi semnificaţia constructivă a perspectivei filosofice (meta­ teoretice) î n elaborarea "faptului ştiinţific". Astfel, ideea fundamentală a interpretării - fizice şi filosofice - a mecanicii cuantice, pe care a formulat-o Niels Bohr, şi care desemna, după el, "condiţiile logice pentru descrie­ rea şi înţelegerea experienţei în fizica atomică"1G, şi anu­ me ideea complementarităţii, trebuie înţeleasă şi recon­ struită nu atît ca un "principiu fizic" sau "relaţie logi­ că", cît mai degrabă ca o "concepţie epistemologică" sau "model metodologie" (W. Heisenberg), constînd dintr-o to­ talitate de principii şi concepte epistemologice care de­ termină "stilul" noii fizici17, prin care se exprimă "devie­ rea de la principiile obişnuite ale descrierii naturii, ca­ racteristică pentru noua dezvoltare a fizicii iniţiată de descoperirea lui Max Planck"13. Această concepţie rcpre­ ;-:intă o "ierarhie de enunţuri şi concepte" (Scheibe) refe­ ritoare la: "realitatea fb:ică", rolul aparatului de măsură, relaţia dintre măsurare şi observare, natura intervenţiei probabilităţii şi formalismului teoriei, cerinţele de consis-

191


tenţă şi completitudine, rolul condiţiilor cunoaşterii etc., toate acestea de!'ivînd din două postulate fundamentale: ideea necesităţii conceptelor clasice în fizica atomică şi postulatul cuantic. Astfel, interpretarea fizică pe care Bohr a dat-o formalismului teoriei cuantice era indisolu­ bil conectată cu o serie de idei (ephtcmologice, ontolo­ gice şi logice) formînd împreună o "nou[t metodă de cu­ noastere". Werner Heisenberg, deşi era înclinat mai mult decît Bohr să acorde o importanţă superioarc""t "clarităţii mate­ matice" şi "structurii matematice formale'' în înţelegerea problemelor fizice, a subliniat mereu necesitatea concep­ telor filosofice pentru interpretarea adecvată a probleme­ lor fizicii cuantice. Însuşi conceptul de "realitate poten­ ţială", esenţial - după Heisenberg - j)i.:'ntru înţelegerea realităţii fizice din perspectiva teoriei cuantice, reprezintă succesorul modern al ideii de "dynarnis" sau "potentia11 din filosofia lui Aristotel. Impotriva atitudinii pozitivis­ te, după care discuţiile dintre filosofi şi fizicieni pe temele fundării şi interpretării teoriei cuantice n-ar <�fecta mun­ ca experimentatorului sau fizicianului obi:-;nuit, Heisen­ berg afirma că ,.această părere ar fi îndreptăţită numai dacă atomîstul ar renunţa realmente să mai vorbească des­ pre atomul însuşi"'s. Necesitatea unei perspe<:tive meta-

Este

t

19 vorb a aici de urm ă toar ea situaţie. l n i n erpre tarea te.:.'­ fi zice: (i} fie con�iderărn - in vlziune:t in�trum(•ntalistă ca un formalism mat.cmatic ce poa te pn>dm:e anumite p re di cţii atunci cînd este aplicat ex per i en ţ ei ; (li) fiP i n \ el eg e m in mod rea­ teoria ca ansamblu a serţi un i •tsUpra reul u l u i , ce ne("esită pe U n g ă matematică �i u referinţă laduaiă, o i n te rpretar e a Îor­ m ali smului în term t· n i i realităţii fizic·e. Prirn<J viziune ad optată de p ar tiza n i i poziţiei "prag-mati�tC'", n u ne obligă să pun e m pr<,_ blema interpretării constructelor formale, dar n u ne permite ni ci i n terpretă m rezultatele cakulelor sau predicţiilor în tt'rrnenii reali t ăţ i i fizice. Pentru a realiza aet'&t lucru esk nev·oie sli adop ­ tăm e.xplicit un co nc ept al teoriei care să p(•rmită a�:ordarea nou­ lui ���te m conceptual in care ne r efe1·i rn lil brnca Btomică li rn u lui matematic foarte ab s tract ; şi, in această ,.a cor dar ··, hl t rebui să fa ce m apel nu numai !a o ,.ont0log-lc> modificată••, • l c hiar la o ,.logică m od ifi cată " (logica cuan ti că ) . ln felul aee�ta. arată lieisenben,:, inter pretarea mecanicii cuantice p r esu pune esenţial un recurs dublu, atît la o poziţie e pi st c m ologk ă �i o nouă logică (care să ne redea statutului �i str u c u �a noii teori i ) . c î t ş i la i st or ia filosofiei, l a viziunea anticilor a&upra cxi�ten!Pl (W. Hei sen b erg , Editura pol i ti că , 1077, p. 1 79riei cuantice putem pleca de la două concepţii a�upra

list

tNriei ­ teoria

de

forma­ e

s

t

180).

192

Pa'fi peste graniţe,


lt>oretice explicite în construcţia teoriilor actuale a fost subliniată şi de alţi oameni de ştiinţi;: L Prigogine, P. Glansdorf, G. Ludwig, A. Thom, A . Robinson, M. Atyiah, Mayr, E. Miine, H. Bondi, N. Chomsky, J. Rawls ş.a.

E.

lncercînd să comparăm rolul pe car<> îl are dimensiunea "metaştiinţifică" în ştiinţa clasică

şi

cea contemparani'i,

pe lîngă creşterea ponderii acestei dimensiunF0 va trebui

observăm şi o modificare de conţinut deosebit de sem­

nificativă. În locul unor concepte filosofice (despre nit­ tură, om sau relaţia cognitivă) mai generale, care se amal­ gamau uneori in "simţul teoretic" sau intuiţia savantului cu consideraţii de altă natură, acum intervin tot mai mult î n mod explicit concepte, principii .şi criterii metateore­

tice,

adesea elaborate sub forma unor teorii sau modele

logico-metodologice

sistematice.

Putem

observa această

20 ,.Nu poate fi nici o îndoială - scrie un epistemolog contem­ poran - asupra faptului că oamenii de ştiin\ă d e azi, ca grup, au un simţ mai bun pentru structurile logice ale măsurării, dc­ monstra\iei şi testării decit aveau cei de acum o jumătate de secol. Ei sînt mai explicit conştienţi d e caracterul ipotetic al teoriilor lor; sint mai puţin lipsiţi de imaginaţie în devotamentul lor pentru modele; au o mai bună înţelegere a caracterului ipo­ tetic-deductiv al unei mari părţi a verificării produse in corpul ştiinţei; au o apreciere mai exactă a unor a�tfel d{' lucruri cu� sint eroarea experimentală, analiza statistică, interrelaţia dome­ niilor şi testarea; Ei n-au invă\at toate acestea, de regulă, din cărţile de filosofie a ştiinţei. Evoluţia s-a petrecut mai degrabă pe baza profesionalizării, a unei instruiri mai exacte in însuşi cadrul ştiinţei". Dar, deşi filosofia ştiînţ{'i poate opera în primul rind ca o investigaţie secundă a ceea ce oamenii de ştiinţă fac deja, enorma producţie de filosofie formală a ştiinţei din dec�­ niile recente a avut cu siguranţă un impact indirect şi asupra metodelor ştiinţei" (Er. McMullin, Limits of Scientific Inquiry, în J. Steinhardt (ed.), Science and the Modern World, New York, Plenum Press, 1966, p . 66-67). Un rol cu totul nou al nivelului autoreflecţiei este caracteri'stic şi dezvoltării actuale a artei. In cazul picturii, de exemplu, in cadrul căreia "natura a ieşit din rcza vizuală", l a intrebarea "unde a emigrat conccptualitatea adăur:ată intuiţiei noastre", răspunsul poate fi : "in literatura de tomentare, care trebuie considerată, intr-adevăr, ca o parte com­ ponentă a acestei arte şi care SlO află cu ea in aceeaşi relaţie ce există intre muzica vocală şi acompaniament: planuri paralele ale gîndirii". Noua ,.pictură conceptuală", care prin "plecart'.1 obiectului" trebuie să se legitimeze din nou, se consideră că "in­ cludE' în conce-pţia tabloului o teză asupra fundamentului exh­ tenţei sale şi in legătură cu o astfel de teză dă socoteală, reflP­ xiv, de mijloacele de reprezentare şi d e principiile ei de formare" (A. Gehlrn, Imagini ale timpului, Bucureşti, Editura Meridiane. 1974, p . 20, 270).

13 - lntroducere

în

epi•temologie

193


.,deplasare" şi in cadrul aceleiaşi discipline urmărind evo­ luţia "conflictului interpretărilor", care de cele mai mul­ te ori porneşte de la teme filosofice pentru a trece apoi î n domeniul argumentării logice şi al experimentării ri­ guroase. Exemplară este în acest sens evoluţia "conflic­ tului epistemologie" dintre "linia lui Bohr" şi "linia lui Einstein" în interpretarea teoriei cuantice21• Care este cauza acestei modificări a naturii participării metaştiinţei la construcţia ştiinţei efective şi cum poate fi reconsti­ tuită ea prin concepte epistemologice adecvate?

9.2. AUTOREFLEXIVITATEA ŞTIINŢEI ŞI RECONSTRUCŢIA EI EP!STEMOLOG!CA Pentru a răspunde la această intrebare va trebui să ple­ căm atît de l a unele trăsături specifice ale evoluţiei ac­ tuale a cunoaşterii ştiinţifice (cel puţin în unele domenii) cît şi de la transformările generale care au afectat rolul şi statutul contemporan al ştiinţei. Începînd cu ultima perspectivă, s-a ·recunoscut adesea că ştiinţa actuală este dominată de un stil teoretic de gindire, de sporirea gra­ dului de ·abstracţie al conceptelor şi ipotezelor ei şi, de aceea, de ponderea sporită a teoreticului în raport cu em­ piricul. Acest proces se desfăşoară pe fondul mai general al tendinţei ştiinţei "de a se constitui într-un sistem vast, cuprinzînd o serie de subsisteme aflate în interacţiune, evoluind spre folill e din ce în ce mai complexe, din ce în ce mai integrate şi în acela'?i timp din ce in ce mai auto­ nome"22. Creşterea autonomiei relative a domeniului ştiin­ ţei, faptul că el posedă t<Jt mai mult ,.resursele necesare pentru a-şi asigura propria sa funcţionare", implică mic­ şorarea dependenţei lui de ,alţi factori, de circumstanţele exterioare relativ contingente şi incontrolabile şi creşte­ rea rolului factorilor interni (de echilibru, autoorganiza­ re, control etc.), apţi de a fi evaluaţi critic. De aceea scrie J. Ladri€-re - "s-ar putea considera că dezvoltarea ştiinţei se face din ce în ce mai conştient, reflectat, după 21 Vezi : P. Suppes (ed.), Logic and ProOability in Quantum i\1�­ c,'tanics, Dordrecht, Reidel, 1974; C . A . Hooker (ed.), The Logico­ Algebraic Approaclt to Quantum Mechantcs, Dordrecht, Reidcl, 1979. 22 J. Ladriere, Les enjeux de la rationaUte, UNESCO, Aubier, 1977, p. 51.

194


o schemă a sa, după exemplul demersurilor pe care le organizează din ce în ce mai raţional. Importanţa cres­ eîndă pe care o dobîndesc consideraţiile epistemologice in demersul .ştiinţific, nu sub forma intervenţiei exterioa­ re, de inspi·raţie filosofică, ci sub foPlll a reglărilor inter­ ne, cerute de logica însăşi a acestor demersuri, arată că evoluţia ştiinţei este din ce în ce mai mult o intreprindere autocontrolată şi, prin acesta, auto-finalizată"Z3• Această tendinţă a dezvoltării ştiinţei nu se opune însă integrării ei tot mai profunde în cadrul sistemului social global, ci reprezintă reversul naJtural al sporirii complexităţii (al di­ versificării componentelor ei corelată cu complioarea le­ găturilor funcţionale) şi al gradului ei d e unificare. Ridi­ carea treptată a ştiinţei la niveluri mai inalte de abstrac­ te, precum şi recurgerea la epistemologie şi logică in or­ ganizarea ei pot fi considerate (A. Weinberg) ca o nece­ sitate în vederea depăşirii �i dominării specializării ei crescinde in perioada actuală. Acest proces general de auto-organizare şi auto-finali­ zare a ştiinţei trebuie corelat - pentru înţelegerea mai exactă a rolului dimensiunii metateoretice - cu alte par­ ticularităţi ale ştiinţei actuale ca fenomen de cunoaştere. Ne referim în acest sens în primul rînd la natura teorii­ lor formulate în unele ramuri ale cercetării contempora­ ne, la caracterul lor extrem de abstract, care face nece­ sară intervenţia unor criterii explicite în vederea găsirii "căii inverse" d e la formalism la realitate, şi a unor pro­ cedee semantice şi metodologice de interpretare; însăşi ideea de obiect al teoriei a devenit problematică, fiind ne­ cesară formularea unor noi determinări epistemologice şi a unor idei metateoretice în vederea stabilirii referenţilor obiectivi ai teoriilor. Distanţa mare a formalismelor in raport cu experienţa cere, de asemenea, apelul la criterii explicite de consistenţă şi completitudine in vederea ju­ decării şi controlului plauzibilităţii şi funcţionării con­ structelor formale. Pe de altă parte, nivelul metateoretic intervine explicit în ştiinţa contemporană datorită prezen­ ţei tot mai numeroase a unui nou tip de teorii în unek dintre ramurile ei,

teoriile structurale,

care permit auto­

reflexivitatea ştiinţei, constituirea cu propriile ei mijloace a unui nivel intern de reflecţie epistemologică şi funda­ mentare. Aceste teorii pot furniza ele însele conceptele

1�5


necesare construirii metateoriei ::;tiinţei, aşa cum se în­ tîmplă eu teoria mulţimilor sau teoria categoriilor pentru matematică (şi fizică, aşa cum încearcă Sneed şi StegmUI­ ler prin extinderea programului Bourbaki la teoriile em­ pirice), gramatica generativ-transformaţională sau "gra­ matica universală" (care formează teorii-cadru pentru ori­ ce gramatici ale unor limbi naturale), sau chiar teoria cuantică (conform programului lui C.-F. von Weizsăcker). Cum poate fi reconstituit sistematic, epistemologie ro­ lul nivelului metateoretic al ştiinţei actuale? In primul rînd, aşa cum au demonstrat studiile logice prin care s-a încercat reconstrucţia formală a structurii teoriilor ştiin­ ţifice, această structură nu poate fi redată complet fără a specifica nivelul ,.formalismului metafizic" (H. Mehl­ berg) al teoriilor. Acest formalism constitutiv teoriilor face parte din clasa supoziţiilor generice (alături de teo­ riile .,anterioare logic" - in sensul lui A. Tarski), supo­ ;âţii (logice, metodologice, ontologice şi epistemologice) ce trebuie explicit formulate atît i n vederea "înţelegerii" şi interpretării adecvate a teoriei, cît şi pentru testarea şi evaluarea ei. Pe de altă parte, interpretarea acestor teorii cu u n înalt grad de abstracţie şi generalitate n u se poate face fără un recurs explicit la un anumit "standard" metateo­ retic. Cu această situaţie ne întîlnim nu numai în cazul teoriei cuanticeu, ci şi al altor teorii fi:dce contemporane. Astfel, M. J ammer arată că teoria relativităţii speciale a lui Einstein, dezvoltată iniţial - dacă o considerăm isto­

ric - din electrodinamică şi transformată la cinci ani după geneza ei într-un capitol al teoriei Lorentz-Max­ well a cimpului electromagnetic, s-a dovedit, prin ela­ borarea ei ulterioară (Planck, von Laue, Tolman), că de­ păşeşte ca domeniu de aplicaţii teoria electrodinamică, tinzîndu-se să fie considerată o "mecanică generalizată". Ulterior, spectrul interpretărilor ei a devenit şi mai ex­ tins, cuprinzînd: reconstrucţia ax:iomatică ca o teorie geo­ metrică a luminii (H. Reichenbach), sau, intr-o altă va­ riantă, ca un k-cal cul (H. Bondi); interpretarea pe b::�za unor definiţii ale teoriei măsurii, ca o "disciplină metro­ logică"; definirea ei ca teorie a spaţiu-timpului, pe baza 2• Vezi G. Ludwig, Einfii.h.rung in die Grundlagen der Theorr>­ tischen Physik, Band 3, Braunschweîg, Vieweg, 1976; M. Jammer, Th.e Philosophy of QtUintum Mech.anics, New York, Wiley, 1974.

19 6


constatării deductibilităţii logice a structurii iransformă­ ri lor din anumite supoziţii topologic-geometrice etc. Din cauza ,acestei atit de mari varietăţi de interpretare şi construcţie a teoriei relativităţii se pune î n mod legitim problema unui "criteriu prin care să se stabilească univoc statutul epistemologie al unor discipline valide cum este teoria relativităţii, şi, î n special, :s<i se decidă pe baza aces­ tui criteriu ce statut :se va acorda teoriei relativitătii"23• ' 1n aceste condiţii, alegerea unei interpretări fizice pen­ tru "jungla luxuriantă a formalismelor matematice con­ ceptibile, dintre care un număr infinit de mare ar putea fi făcute să corespundă, in ,cadrul marjei de imprecizie permisă, oricărei mulţimi de fapte" nu poate fi decisă nu­ mai prin apel la experienţă; "jocul combinat dintre teo­ riile matematice şi intuiţiile filosofice nu este mai puţin esenţial pentru dezvoltarea fizicii decît acela ..:!intre teorii şi fapte" 2G . Un rol important ·revine consideraţiilor metateoretice în înţeţelegerea şi reconstrucţia funcţiilor teoriilor ştiin­ ţifice. Fără detenninarea metateoretică a statutului sau tipului unei teorii ştiinţifice nu se pot interpreta corect genurile de predicţii, explicaţii, sistematizări etc. pe care :aceasta le permite. Astfel, sînt cunoscute aprecierile ero­ nate care au fost date teoriei sintetice a evoluţiei, sau teo­ riei cuantice, sau teoriei economice a lui Marx, plecînd de la reconstrucţia lor după mcKielul teoriilor clasice ("deter­ ministe"); ele n u oferă acele tipuri de predicţii cantitative obişnuite, ci un gen diferit de predicţii, vizînd nu produ­ cerea unui cadrul unui

"fenomen" sau existenţa unor noi obiecte î n sistem larg, c i posibilitatea unei

existenţe

sau realităţi :structural diferil.e de cea cunoscută anterior. Aşa cum arată .analiza logică a acestor teorii, înţelegerea corectă a tipului de predicţie spedfic lor n u se poate face fără considerarea statutului lor epistemologie (de teorii - "matrice", generatoare) şi a rolului pe care-1 au in cadrul lor tocmai elementele metateoretice (metalegile, �;; M. Jammer, Der wissenschaftstheoretische Status der spe­ ziellen Relativitiit.�tl�eorie, 6th International Congress of Lo;;ic, Metl1-0dology and Philosophy of Science, Hannover, aug. 1979, Pro­ ceedings, B-9, p. 71-72. 26 R. Torrettî, Mathematical Theorles and Phi!osop1tical In­ sighits in Cosmology, în H. Nelkowski et al. (eds.), Einstein Sym­ posion Berlin, Springer, Berlin, Hcidelberg. New York, 1979, p. �l21}-321.

197


principiile de invarianţă, simetrie, conservare, relativi­ tate). Pe de altă parte, î n legătură cu procesul de maturi­ zare a unui domeniu se poate observa o "deplasare" ac­ centuată de l a funcţiile "empirice" ale teoriilor la func­ ţiile "teoretice" şi chiar apariţia unei noi funcţii, cea metateoretică (o teorie poate oferi limbajul categoria! şi principiile reconstrucţiei şi fundamentării altor teorii, formulării condiţiilor lor de consistenţă şi adecvare). Se poate vorbi de o intervenţie directă în construcţia efectivă a teoriilor ştiinţifice a elementelor epist.emolo­ gice şi metateoretice? Este cunoscută aserţiunea lui A . S. Eddington, după care "epistemologia reprezintă instru­ mentul pentru descoperirea unor legi noi ale fizîcli"27• Acest punct de vedere s-a aflat, de altfel, l a baza con­ struirii "cosmologiilor deductive" şi a teoriilor fizice în­ temeiate pe ele. E. A . Miine, continuînd oarecum progra­ mul lui Descartes din Discurs asupra metodei (partea a V-a), a încercat să deriveze sistemul de legi ale fizicii din cîteva intuiţii de bază cu privire la structura Uni­ versului, iar H . Bondi şi T. Gould au edificat cosmologia "stării staţionare'' pornind de la o singură intuiţie, ex­ primată d e acel "Principiu cosmologic perfect" (Univer­ sul este omogen î n spaţiu şi timp). Aceste idei au fost criticate de Max Born28, căruia i se părea că modelele amintite rezervă u n loc prea mare în construcţia teoriilor fizice speculaţiilor filosofice în dauna experimentului. Einstein, căruia Born ii comunica aceste critici, n-a fost pe deplin de acord cu ele, el însuşi considerînd că expe­ rienţa singură nu permite formularea şi acceptarea teo­ riilor ştiinţifice. Einstein a conceput însă un mod mai subtil în care ideile filosofice sau mctateoretice intervin în construcţia unei teorii; ele nu pot fi încorporate într-o asemenea teorie ca axiome; astfel, "principiul lui Mach" (care afirma - într-o terminologie modernă faptul că metrica spaţiu-timpului este determinată com­ plet de distribuţia materiei) care, după reconstrucţia lui �1 Apud H . Bondi, Assumption and Myth in Physical Thcory, Cambridge, Cambridge Univ. Press, 1967, p . 1 2 . O amplă argu­ mentare şi exemplificare a rolului cercetărilor metateoretice în construcţia unor teorii sau descoperirea unor legi fizice este pre­ zentă î n : R. Răduleţ, Metascientific Research in the Evolution of Physics, ,.Sdence of Science", vol. 2 (1981), nr. 1 (5). 2' M. Born, Experiment and Theory in Physics, Cambridge, Cambridge Univ. Press, 1943.

198


G . Holton a "ingredienţilor" unui sistem de gîndire ştiin­ � i f i c:ă, nu poate aparţine clasei celor empirici sau fac­ I uali �i nici celor logica-matematici sau analitici, ci ele­ m<·ntelor lui "tematice", nu reprezintă o axiomă şi nici o tcuremă în sistemul teoriei relativităţii generale; intuiţia filosofică pe care se presupune că o exprimă el l-a ghi­ dat însă permanent pe Einstein c a u n gen d e "idee re­ gulativă" în tot efortul care l-a condus la formularea acestei teorii29• De observat că u n statut asemănător atri­ buia şi Gr. C. Moisil principiului determinismului în gîn­ direa fizică, cu menţiunea că el indioa şi modul în care această "idee regulativă" determina anumite condiţii pentru formalisnntl matema!tic, -şi chiar o formă specială a ecuaţiilor30• în felUJl acesta, în coootrucţia unei teorii fizice faptele, matematica şi filosofia interacţionează profund, indisociabil: " î n timp ce faptele depind de teorii pline de intuiţii filosofice pentru formularea lor coerentă, inrtuiţiiie depind de fapte concepute teoretic pentru co­ roborarea adecvării lor. Teoretizarea matematică, la în­ demnul lor, ţese structura care ţine împreună intuiţiile filosofice 'Şi faptele'131• J n legătură cu rolul pe care consideraţiile metateore­ tke îl au în construcţia ştiinţei, se poate afirma că el s-ar întemeia şi pe o ,.lege a evoluţiei cunoaşterii fizice" (M. Strauss), care exprimă tendinţa reducerii elemente­ lor contingente din "sistemul lumii". Forma extremă a acestei idei o întîlnim la E. R Harrison32• Teza sa (o aplicare a principiului "bootstrap" al lui Chew din teoria particulelor elementare) spune că Universul, în modul lui de existenţă, este de fapt unic, astfel încît proprietă­ tile fiecărui subsistem al său sînt corelate cu cele ale al­ tor subsisteme strict nomologic astfel încît modelul Uni­ versului nu poate avea deeit o singură realizare. Pe de altă parte, Sch.Sfer şi Dehnen33, plecînd de la teoria cîm­ pului-Dirac cuantificat, consideră că proprietăţile Uni­ versului trebuie deduse numai din legi ale naturii. Pe aceeaşi linie, pentru a evita ,recurgerea î n ace�t proces �o R. 3\1

Torretti, op. cit., p. 323. Gr. C. Moisil, op. cît Torretti, op. cit., p. 333. E. R . Harri�on, Cosmologica! Principle II. Tht> Physical Prin­ ciples, " Astrophys. and Space Physics", 6 (1 974). :>a G. Schăfer, H. Dehnen, On the Origin of Matter in the Uni­ verse, "Astron. and Astrophys", .54 ( 1 977). Jl R.

J2

199


de reducere a contingenţei la legi generale, la elemente neexplicate sau tot contingente (fapt ce se petrecea si în cazul modelelor aprioriste ale lui Miine şi Bondi), C.-F. van Weizsăcker propunea să se deducă legile ultimei "teorii închise" a fizicii din condiţiile generale ale posi­ bilităţii experienţei şi a obiectelor experienţei, deci, de fapt din anumite consideraţii de natură metateoretică, in­ terpretate aici î n sens transcendental. Aceste tendinţe sint considerate de unii autori ca exagerări, absolutizări; ex­ plicarea structurii totale a Universului prin corelaţiile le­ gice ale proprietăţilor lui fundamentale presupune "uto­ pia epistemologică" a posibilităţii unei fundarnentări ul­ time a cunoasterii34. Un rol es enţial revine nivelului metateoretic în re­ . construcţia evoluţiei şi dinamicii ştiinţei. Spre deosebire de modelul empirist-standard care reprezenta dinamica şi progresul ştiinţei printr-un "proces inductiv-probabî­ listic de derivare a aserţiunilor teoretice din observaţiile empirice şi de verificare a primelor pe baza reducerii lor la ultimele"35, aşa cum au arăta reprezentanţii "Şcolii i s­ torice în filosofia ştiinţei"36 sau ai interpretării structu­ raliste a teoriilor, progresul cunoaşterii nu se poate retla doar prin ideea unei succesiuni lineare de ipoteze ştiin­ ţifice; trecerea de la o teorie ştiinţifică la alta nouă nu reprezintă doar o modificare structural-teoretică sau em­ pirică, ci ea implică şi o transformare la un nivel su­ perior, acela al criteriilor şi principiilor metateoretice. Unele schimbări de teorii implică, pe lîngă introducerea unor noi structuri matematice sau concepte teoretice şi empirice, şi modificarea tipului de teoretizare, a modali­ tăţii de conceptualizare a problemelor, respectiv, a con­ ceptelor şi principiilor metateoretice. Tocmai î n acest sens arăta Feyerabend că prin crearea teoriei relativităţii s-a introdus un nou standard de apreciere a teoriilor, principiul covarianţei, înţeles la inceput ca principiu con­ stitutiv sau axiomă a teoriei. Această situaţie a fost ge­ neralizată de adepţii tezei "încărcăturii" metodologice a 31 B. Kanîtscheider, Die philosophische Re!evanz der Kosmo­ logie, in H. Nelkowski et al. (eds.), op. cît. 3� S. N. Smirnov, Externa! Diversity and Interna! Uniformity of Scientific Growth, ,.Acta Philosophica Fennica�, voL 30, 1979, p. 92 36 Vezi Er. McMullin, Two Faces of Science, "The Review of Metaphysics", voi. 27, 1974.

200


teoriilor. Această teză introduce ideea unei discontinui­ tăţi fundamentale şi la nivelul metateoretic şi metodo­ logie al construcţiei ştiinţei. Trebuie totuşi să se observe o anumită diferenţă de "ritm" intre schimbările produse !a cele două paliere ale ştiinţei; ultimul (metateoretic) se modifică mai lent (de fapt, nu cu fiecare teorie specifică, ci cu o clasă de teorii ce corespund unui tip de teoreti­ zare), are o continuitate mai mare, asigurînd de aceea continuitatea şi integrarea unui domeniu ştiinţific. Unele analize sistematicea7 au permis în acest sens detectarea ,.invarianţei semnificaţiei" conceptelor în cadrul schim­ bărilor teoriilor, oferind elemente importante în vederea unor generalizări epistemologice asupra rolului integra­ tor, de evaluare şi optimizare pe care-I au instrumentele m�'tateoretice în ştiinţa actuală.

17 \rezi: H. R. Post, Correspondencc, Invariance and Heu:ristics, .,Studies in the History and Philosophy of Science", vol. 2, 1 9 7 1 ; D. Snecd, Theoretization a n d lnvariance PrincipU�s, "Acta Phi­ losophica Fennica", voi. 30, 1979.

.J.

201


Capitolul 1 0 . ÎN CAUTAREA UNEI NOI UNITĂŢI DE SEMNIFICAŢIE ŞI METODOLOGICE A ŞTIINŢEI

1 0 . 1 . PERSPECTIVA "ANTI-ELEMENTARISTA" !N ŞTIINŢA ACTUALA Extinderile tematice atit de diverse ale teoriei con­ temporane a ştiinţei - examinate în capitolele ante­ rioare - au determinat, în contextul regîndirii statutului epistemologiei şi a relaţiei ei cu ştiinţa, un proces amplu de reconstrucţie categorială a discursului acestei meta­ discipline, proces în centrul căruia se află definirea unei noi unităţi de organizare, evoluţie, testare şi evaluare a conţinutului cognitiv al ştiinţei. î n acest sens, căutarea unui nou "referenţial" al analizei critice a ştiinţei este caracteristică oricărui program epistemologie contempo­ ran. Acest proces de redefinire categorială nu reprezintă un fapt izolat, specific doar epistemologiei. El se desfăşoară pe fondul unei ample evoluţii atît în cîmpul ştiinţei cît şi al altor discipline meta-ştiinţifice spre asemenea uni­ tăţi superioare de organizare şi evaluare a rezultatelor cunoaşterii. Această evoluţie din ştiinţa propriu-zisă poate fi descrisă întT-o manieră sistematică apelînd la tipurile fundamentale ale teoriilor ce se succed în dez­ voltarea unei discipline, indicind astfel trecerea spn� or­ ganizări mai inalte (structural şi funcţional) ale conţinu­ tului cognitiv al ştiinţei. Vom observa că acest proces s0 înrădăcinează în tendinţa ştiinţei de a-şi asimila propriul său domeniu prin "decuparea" unor unităţi superioan:'. Astfel, î n logică s-a trecut treptat de la concepte şi pro­ poziţii la sisteme tot mai complexe, înţelese ca unităţi de structurare a "materiei logice": secvenţe (G. Gentzen), "dialoguri logice" (P. Lorenzen), sisteme deductiv-axio­ matice (A. Tarski) etc.1 l n acest sens S . Vieru scrie: 1 Despre raţiunile acestei treceri, vezi; I . Haking, Wlly the Language Matters to Phîlosoplly, Oxford, Oxford Univ. Press,

202


"Oacă admitem că logica este analiza unor forme, a]un­ J.-."l:'m imediat la constatarea că înnoirea logicii în secolul nostru nu este numai chestiune de metodă, de instru­

m�mt, ci în primul rind este determinată de schimbarea obiectului de studiu. de la obiectul său traditional -- raţionamentul - logica se mută spre noi hotare stu­ diind formaţiuni tot mai complexe: mulţimi oarecare de propoziţii legate prin raporturi logice"2. Departe de a fi punctul terminus al evoluţiei ei, considerarea sistemului deductiv ca obiect al logicii "pare să indice, mai curind, abordarea într-un ritm rapid a unor structuri din ce în ce mai complicate, sistemul deductiv nefiind decit capul de serie al unui şir intreg de structurări tot mai com­ plexe . . . ale cunoaşterii umane"3. Complexitatea noului obiect nu reprezintă însă o simplă chestiune de grad, ci mai degrabă una de tip: "în momentul in care gîndirea umană recurge la sistemul deductiv, exploatează resur­ sele metodei axiomatice, ea intră într-o nouă dimensiune a sa, intru totul specifică discursului ştiinţific: discursul s e scindează pe planuri şi nivele distincte, abordarea teo­ retid. în sens restrins conjugîndu-se cu demersul meta­ teoretic"4. O evoluţie asemănătoare însoţeşte trecerea in matema­ tică de la matematica ,.clasică" la cea ,.structuralistă". Aşa cum .arăta Dan Barbilian, prima "merge către indi­ vidual, către 'proprietatea remarcabilă' şi corespunde unui stadiu mai mult descriptiv al matematicilor"5, pe cînd a doua corespunde "nevoii luării în posesie mai directe şi mai puternice a realităţii matematice prin elaborarea unor scheme abstracte cît mai încăpătoare, tipare comune ale unor teorii diferite ca materie". In acest stadiu "scheme din ce în ce mai cuprinzătoare (grupuri abstracte, semi­ grupuri, grupuri cu oper:atori, inele, ideale, structuri, co­ nexiuni galoisiene, mulţimi parţial ordonate etc.) sînt izolate şi cercetate pentru ele insele. In acelaşi timp o îndoită tendinţă se face simţită: 1. Preocuparea de 'glo-

;

S. Vieru, Sistemul cledudiv ca formă in A. Botez (coord.), Euristică fi Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1978. � S. Vieru, op. cit., p. 65. _, Ibidem, p. 64.

1975;

,<tiinţifice,

logică a structură

' /�lem. '• 9. Barbilian, Formaţiunea matematică, în Notă asupra lucră­ Bucureşti, I. E. Torouţiu, 1940.

rilo� �tiinţifice,

203


bal' şi neglijarea aspectului 'atomistic' al temelor: Aceasta înseamnă cercetarea de preferinţă a marilor unităţi corn­ pazite, cum ar fi subgrupurile unui grup, independent de faptul că sint un loc de elemente, de 'atomi'. 2. Ca­ racterul exhaustiv .al cercetării. AC€asta înseamnă deter­ minarea completă a unui 'ontos', a unei fiinţe matema­ tice prin cîteva dintre proprietăţile ei"6. Această "schim­ bare categorială" a naturii matematicii are, după BariJ;­ lian, consecinţe asemănătoare celor produse de marile mişcări spirituale europene cum au fost cele detem1 i­ nate de Discursul asupra metodei sau reformă: "Astfel, cercetarea matematică majoră primeşte o organizare şi orientare învecinate cu aceea a funcţiunii poetice care. apropiind prin metaforă elemente disjuncte, desfăşoară structura identică a universului sensibil. La fel, prin fundarea axiomatică sau grupal-teoretică, matematicile asimilează doctrinele diverse şi slujesc scopul ridicat dE' a instrui de unitatea universului moral al conceptelor. In acest fel ele încetează de a mai fi o laborioasă barba­ rie, ci, participînd la desăvîrşirea figurii armonioase a lumii, devin umanismul cel nou"7. Un punct de vedere asemănător asupra evoluţiei ma­ tematicii a fost formulat de O. Onicescu. "Urmind su­ gestiilor logicii gîndirii noastre" - scrie el -, în mate­ matică s-a trecut treptat la sisteme din ce în ce mai cuprinzătoare, mai generale, depăşindu-se perspectiva ele­ mentaristă ("ipoteza atomică" pentru cîmpurile booleene: "potrivit unei atare ipoteze ar fi trebuit să existe tot­ deauna o mulţime teoretică, deci un sistem atomic con­ venţional .şi, in el, un sistem de părţi izomorf cu cimpul dat. Pe ace-astă bază ipotetică s-a considerat că modelul ansamblist este cel mai general care răspunde cerinţelor logice ale gîndirii"), legată de modelul ansamblist de funciare a matematicii. Teoria categoriilor oferă o ase­ menea perspectivă mai largă asupra obiectului matema­ ticii. In afara acestor extinderi "endogene" ale cîmpului matematic, Onicescu indică şi posibilitatea unor moda­ lităţi "exogene" de generalizare, pe care le putem ana­ liza în termenii teoriei informaţiei, aptă să descrie re­ laţiile .şi rolul reciproc al unor sisteme matematice. 6

D . Barbilian, Direcţii de cercetare în Cluj, ,.Tribuna", vol. II, nr. 20 (1958). 7 D. Barbilian, Formaţiunea matematică,

porane,

204

matematicile cor.tem­

în op. cit.


Această prefacere adîncă a spiritului matematicii - prin h'ecerea -de la perspectiva atomistă la cea globală - este n·dată sintetic astfel de Onicescu: "Teoremele care multă \ r('me reprezentau formele centrale ale gîndirii matema­ tic(• �înt azi doar realizările concentrate ale unor teorii sau sisteme. Chiar artele, expresii aşa de directe ale vi­ ziunii personale a lumii prin materiale specifice, îşi caută azi loc şi uneori justificare într-o gîndire de sis­ lt'm"8. Prezenţa unor "forme de ideaţie globală, sinte­ tică, cuprinzînd într-un cuvint un întreg univers, într-u:t dicton o regulă de viaţă1', este caracteristică artei mo­ derne şi spiritualităţii româneşti în genere, lui Enescu, Luchian, Brâncuşi, Iorga sau Pompeiu ("un Brâncuşi al matematicii�1). Marile creaţii ale lui Brâncuşi, crede Oni­ cescu, sînt "expresia unei viziuni globale, a zborului, a păsării, a figurii, a echilibrului, a construcţiei, a iubirii. Nu simbolic, ci ca imagine totală corespunzătoare, can.' spune totul, cuprinzînd esenţa palpabilă, concretă mt ideală, a ceea ce reprezintă"9• Această viziune glob;;lă, departe de a sărăci evoluţia culturală, îşi dovedeşte dim­ potrivă capacitatea unei "noi şi puternice deschideri către creaţie, către extinderea puterilor actuale de ex­ presie", reprezentind o adevărată "întoarcere a atitudinii generale a lumii către izvoarele ei mai naturale şi mai di­ recte"10. Tocmai de aceea "coloana fără sfîrşit" a lui Brân­ cu�i a oferit lumii un "nou prototip de adăugat puţinelor tipuri ireductibile cu al căror amestec î.�i ridică omeni­ rea palatele, catedralele şi toate monumentele sale"ll. Un proces asemănător de extindere a obiectului t.eo­ rîilor s-a realizat şi în fizică, îndeosebi după crearea me­ canicii cuantice. După interpretarea propusă de Şcoala de la Copenhaga, realitatea fizică care trebuie considerată referentul teoriei cuantice nu mai reprezintă obiectul fi­ zic luat în sine, izolat de mediul său si de conditiile ex­ perienţei. Proprietăţile microsistemelo� nu pot fi speci­ ficate complet decît în contextul mai larg al cicluhli macroscopic de preparare, interacţie şi înregistrare1�, a O. Onicescu, Pe drumurile fică şi enciclopedică, p. 433, 47 5. 9 Ibidem, p. 531-532. 10 u

ldem. Ibidem,

vieţii,

Bucureşti,

Editura ştiin1i-

p. 528.

12 Vezi G. Ludwig, Einfilhrung in dic Grundlage11 der Theore­ tisch.en Physik, Braunschweig, Vieweg, 197G, Band 3; Quanten­ th.eorie, Kap. XIII. 205


ato!u redus adesea la "măsurare". Celebra polemică epistemologică dintre Bohr şi Einstein viza tocmai posi­ bilitatea reduceriî ideii de obiect al teoriei ("realitatea fizică") la vechiul ei sens mecanic-analitic, care presupu­ nea separarea netă a microsistemului de macrosistem; în­ suşi principiul clasic al determinismului avea ca idee centrală posibilitatea de a identifica - in sensul cu­ noaşterii "metrice" - obiectul cercetării în integralita­ tea formelor sale, adică ,.posibilitatea de caracterizare completă a oricărui fenomen ca obiect al unei măsură­ tori determinate şi care poate fi recunoscut ca identic cu el însuşi în orice alt moment ar fi intilnit in expe­ rienţă"13. O asemenea interpretare structural-integrativă a realităţii fizice o impune in ultimă instanţă şi celebrul experiment Einstein-Podolski-Rosen14, care a dovedit nu "incompletitudinea" teoriei cuantice (cum considera Einstein), ci mai degrabă caracterul ei ne-clasic, necesi­ tatea de a-i con.;;ide.ra obiectul o "entitate asediată" (cum s-ar exprima Onice�cu). Pe aceeaşi linie a depăşirii perspectivei analitic-deter­ ministe asupra obiectului cunoa<;terii fizice se inscriu şi o serie de ipoteze noi din teoria particulelor elementare (cum ar fi ipoteza .,bootstrap"-ului a lui Chew). Tenno­ dinamica proceselor ireversibile, construită de 1. Prigo­ gine şi colaboratorii săi de la Bruxelles, studiază sisteme complexe in interacţiune cu mediul, neizolate, în cadrul cărora variaţia entropiei nu este legată doar de proce­ sele din interiorul sistemului, ci şi de fluxul de energie şi substanţă dintre sistem .7i mediu; această interacţiune cu mediul contribuie la menţinerea sistemului intr-o stare diferită de cea de echilibru, permiţînd self-organizarea, evoluţia şi alte procese anti-entropice; ea explică crearea şi menţinerea unor •structuri diferenţiate, ce reuşesc să învingă .,inerţia termodinamică", .aşa-numitele .,structuri disipative"1". Aşa cum subliniază Prigogine şi Stengers, progresele noii termodinamici, înţeleasă ca un veritabil punct de plecare al unei .,ştiinţe a complexităţii şi evou

O. Onicescu,

Vetermînîsmul clasic,

în

Problema determinis­

mu!ui, Bucureşti, Ed . .,Oficiul de Librărie", 1940, p. 12. 11 Vezi G. Ludwig, op. cit 1> 1. PrigoginC', G. Nicolis, Self-Organization in Non-Equilibrium

Sy.�tems,

206

New York. \Viley, 1977.


l11ţici" (o "economie politică a proceselor naturale"16), ca �i ale biochimiei şi biologiei moleculare impun "concep­ (ia unui nou tip de obiect, a unei noi obiectivităţi care

nu mai este aceea a termodinamicii [clasice], care iden­ tiri(·a cognoscibilul cu controlabilul, pentru că problema stabilităţii se pune atunci cînd controlul este 'depăşit', dar care să nu fie nici cea a dinamicii, care desfăşoară ansamblul evoluţiei unui sisţem plecînd de la descrierea sa într-o stare instantanee. In acest ultim caz, distincţia dintre un sistem şi mediul său, cea dintre o stare de echilibru în oare procesele nu se mai produc la nivel macroscopic şi o stare de neechilibru, aceea dintre deter­

minismul macroscopic şi fluctuaţiile locale ar fi îndepăr­ tate ca aproximaţii lipsite de

semnificaţie dinamică"17.

Structurile disipative studiate de termodinamica genera­ lizată presupun "interacţiunea ireversibilă cu lumea, în­ săşi existenţa lor fizică fiind definită prin devenirea la care ele participă'Hll_ In acest sens, prin includerea unor unităţi mai cuprinzătoare şi a unor sisteme cu un înalt grad de organizare, fizica "se deschide lecţiilor şi con­ ceptelor venite din orizonturi care pînă atunci trebuiau să-i rămînă străine şi a căror posibilitate o nega teore­ tic"19. · Prigogine recunoaşte direct că "tocmai modelul biologic a constituit sursa de inspiraţie în ceea ce pri­ veşte istoria care a urmat; abandonarea restrkţiei termo­ dinamicii la sisteme artificial separate de lume, meta­ morfoza sa intr-o ştiinţă a unei lumi populate de fiinţe capabile de evoluţie şi inovare"20• în felul acesta ştiin­ ţele fizice "exacte" sînt invitate să părăsească situaţiile idealizate, să iasă din laboratoare pentru a redescoperi "lumea sublunară", pentru a redeveni in sfîrşit "ştiinţe ale naturii", "confruntate c u bogăţia multiplă pe care şi-au luat dreptul atît de multă vreme să o uite"�1. Acelaşi fenomen al tranziţiei spre globalitate se mani­ festă tot mai accentuat şi în alte ramuri ale ştiinţei cum w 1. Prigoglne, I. St(•ngers, La nouvelle alliance, p. 194. 1' 1. Prîgogine, I. Stengers, The New Alliance, 1. From Dyna­ mics to Thermodynamics: Physics, the Gradual Opening towards the World of NatUTal Processes, .,Scientia", vo!. 112 (1977), p. 329. !B L Prigogine, 1. Stengers, La notwelle ulliance, p . 283. 1� 1. Prigogine, L Stengers. The New A!liance, p. 331. w 1. Prigogine, 1. Stengers, La nouvelle a!liance, p. 270. 2l Ibidem, p . 280.

207


stnt chimia22, biologia23, sociologia, antropologia, lingvis­ tica?t, semiotica2·> etc. în felul acesta s-ar putea vorbi deci de un adevărat "mod de gindire global" caracteris­ tic cunoaşterii contemporane, avînd în centrul lui ideea de obiect complex, care nu mai poate fi înţeles prin de­ cupările analitice anterioare. Ponderea pe care au do­ bîndit-o disciplinele sistematice în configuraţia episte­ mică actuală trădează nu numai prezenţa acestui mod de gîndire, ci �i nc\·oia organizării lui in forme eficiente. "Teoria sistemelor, scrk O. Onicescu, este un început de sistem-atizare a acestui nou demers al gîndirii umane in valorificarea globalităţii"2t>.

10.2.

DE LA .,CONCEPTUL ŞTIINŢIFIC" LA "SISTEMUL LUMII"

Numeroasele înnoiri tematice ale epistemologiei con­ temporane despre care am discutat în cadrul acestei sec­ ţiuni, desf<l'!urate pc fondul unei adevărate metamorfo:;.c a '!tiinţei, au necesitat elaborarea unui nou sistem cate­ goria}, a unor concepte apte să exprime "dimensiunilr-·" multiple ale fenomenului ştiinţific contemporan. Noik ,,unităţi conceptuale", mai comprehensibile şi mai flexi­ bile decît noţiunile de ipoteză sau teorie axiomatică, sint menite să exprime conţinutul cognitiv al ştiinţei în con­ diţiile în care se iau în considerare aspectele evolutiv­ istorice şi aplicativ-pragmatice, "angajamentele meta­ fizice" ale cunoa5terii ştiinţifice, deschiderea ei la struc­ turile şi formele de organizare socială etc. Asemenea transformări s-au produs şi în alte ramuri ale metaştiinţei şi ele .au influenţat simţitor reconstroc­ ţia discursului epistemologie. Astfel, în istoria ştiinţei asistăm în ultima vreme în mod evident la mărirea conVezi FI. Felccan, Categoria de organizare, Studii de logică, voi. VII, Editura Academiei R.S.R., 1981. "1 Vezi Th. Dobzhansky, Fr. Ayala, G. L. Stebbins, J. W. Va­ lentine, Evolution, Freeman, San Francisco, 1977. �· Vezi : N. Chomsky, Language and Minei, Harcourt, New York, 1968; E. Coşeriu, Die Lage in der Linguistik, Heidelbcrg, 1969. c-;; Vezi S. Marcus, De la propoziţie la text, in l. Coteanu, L. \1./aid (coord.), Semanticd şi semiotică, Bucureşti, Editura ştiinţi­ fică şi enciclopedică, 1981. w O. Onicescu, Reflecţii despre sistem, în O. On-icescu, Pe dru­ murile vieţii, p. 474

208


c.,iJerabilă a unităţilor de analiză a devenirii ştiinţei. Isto­ rLa _"imulară" sau ,.clisciplinar<".t", dominantă in deceniile

<�n lPrioare, preocupată exclusiv de "faptele" sau ideile :ti:,lţifice în sine, csle din ce în ce mai mult înlocuită o reconstrucţie istorid1 mai complex;::i si intcurativă a

cu

0tiinţei, în cadrul căreia sînt

(·onsidcl·atp

�î schimbările

c:Jltural-sociale ce formează ,.ml'diul" evoluţiei concep­ Ldor �i metodelor �tiinţei. Noua istoric a )tiinţei nu mai e'>te indiferentă la corelaţia ştiinţei cu tehnologia sau cu structurile sociale şi organizaţionale; ca n u mai repre­ zintă doar o istorie separată a unor ştiinţe particulare, sau o asamblare conlingentă a lor, ci o istorie a gîndirii ştiinţifice constituită pe baza studierii unor cîmpuri mai vaste�7, a unor perioade întregi. Pe baza unor sugestii ale lai M. Foucault, mulţi cercetători consideră necesară aceao:;tă viziune globală asupra ştiinţei unei epoci pentru înţelegerea structurii ei; aşa cum arăta Foucault, disci­ plinele• ştiinţifice dezYoltate in cadrul unei epoci se asea­ mâna mai mult între ele decît stadiil e unei aceleia�i dis­

cipline: este suficient, pentru a ilustra această teză, să se corelaţiile dintre lingvistică, biologie şi econo­

studieze

mie din secolul al XVIII-lea, pe de o parte, şi raportul dintre Buffon .şi Darwin sau dintre Ricardo .şi Marx, pe

de altă parte. Se argumentează astfel necesitatea extin­

derii J?Î în studiul istoric al ştiinţei a "unităţii de măsură", considerarea evolutiei din domeniile învecinate si din cim­ pul general al cu turii. Tocmai de aceea isto ia ştiinţei

i

r

are n-evoie de noi "categorii tematice"�8 cu ajutorul că­ rora să se poată structura cîmpuri problematice vaste, in­ clm:înd complexe de discipline sau dezvoltarea unor do­

menii ştiinţifice pe lungi perioade de timp. Ridicarea cer­ cetărilor istoriografice la un înalt nivel teoretic, fundarea lor pe concepţii filosofice sau modele ale evoluţiei cu­ noa')terii care generalizează sincronie şi diacronic "la sca­

sistem

ră mare" ştiinţa, vor permite reconstrucţia cunoaşterii ca :m

integral ce se dezvoltă istoric, ale cărui prin­

cipii de consistenţă şi raţionalitate sint supuse ele însele schimbărilor

.şi

re<;trudurărîlor.

Remarci'im doar, în fi-

C. Crornhie, Somc Historical Assumptions of the History of Science, in A. C. Crombie (ed.), Scientific Cllangc, London, Heincmann, 1\lti�l �� W. Lepcnis, Problems of a Historicat Sludy of Science, in E. Mendelsohn et al. (eds.), Tlle Social Production of Scientific Knowledge, Dordrecht, Reidel, 1!!77. 27 Vezi

A.

14 - Introducere tn epistemologie

209


nal, că asemenea extinderi ale unităţii de analiză a .5tiin­ ţei caracterizează în ultima vreme şi logica sau sociologi a ştiinţei. Procesul căutării unor noi categorii care să exprime unitatea de organizare şi evoluţie a cunoaşterii ştiinţifice a fost declanşat de W. v. O. Quine, acela care a iniţiat şi critica modelului empirist standard al ştiinţei prin respin­ gerea "dogrnelor" lui fundamentale: ideea dihotomiei ana­ litic-sintetic şi principiul reducţionist al semnificaţiei. Quine a indicat clar evoluţia anterioară a filosofiei cu­ noaşterii şi a teoriei limbajului spre forme de organizare structurală, de evoluţie şi evaluare metodologică tot mai cuprinzătoare, trecerea succesivă de la concept (termen) la ipoteză (propoziţie) şi apoi la teorie. Empirismul logic şi raţionalismul critic constituie punctul terminus al aces­ tei evoluţii; pentru ele conţinutul cognitiv al �tiinţei este reprezentat de totalitatea sistemelor de ipoteze :;;i con­ cepte prezente în cadrul unei discipline la un moment dat. Forma de organizare cea mai înaltă şi complexă a cunoaşterii o rE'prezenta teoria înţeleasă ca sistem ipotc­ tico-deductiv. Dificultăţile metodologice şi epistemologice ale mode­ lului empirist standard al ştiinţei - propus de Carnap, Hempel, Nagel ş.a. -, legate de interpretarea empirică şi factuală şi verificarea teoriilor, 1-au făcut pe Quine să propună un concept "holist" al �tiinţei, în care unitatea de semnificaţie a acesteia este (aşa cum apare în ultimele lucrări) teoria luată ca întreg. Numeroase sint rădăcinile şi premisele acestui model. Una dintre ele este deosebit de semnificativă în acest context: reacţia lui Quine la epis­ temologia concepută ca "logică a ştiinţei", ca reconstruc­ ţie raţională de tipul lui Logische Aufbau der \Velt. la teoria logic-lingvistică asupra ştiinţei. După cum se

;.tie,

Carnap considera că sarcina epistemologiei (= logica ştiin­ ţei) este .aceea de a "analiza asemenea enunţuri, de a stu­ dia tipuri şi relaţii lor, a analiza termenii ca elemente componente ale acestor enunţuri şi teoriile ca sbteme or­ donate de asemenea enunţuri . . . Este posibil să se facă abstracţie într-o cercetare a enunţurilor ştiinţifice de per­ soanele care le asertează. şi de condiţiile psihologice şi so­ ciologice ale acestor aserţiuni. Analiza expresiilor ling­

vistice ale ştiinţei în condiţiile unei asemenea abstracţii

liio


t-<>� logica �tiinţei«W. Ea studiază deci enunţurile ştiinţei nur.nai din punctul de vedere al semnificaţiei, consistenţei ,,i valorii lor. Pentru a atinge obiectivitatea maximă ş;i pPntru a evita sofismul genetic (genetic fallacy) in ana­

liza :jtiinţei, epistemologia trebuie să separe şi să respingă cit: mai mult cu putinţă dimensiunile sociologice �i psi­

hologice ale actelor de cunoaştere. .,Singura cale pentru această dificultate este de a distinge cu aten­ epistemologiei de aceea a psihologiei. Episte­ mologia nu consideră procesele cunoaşterii în producerea lol" reală; această sarcină este lăsată complet pe seama psthologiei. Ceea ce intenţionează epistemologia este să construiască procesele de gîndire in modalitatea in care ele ar trebui să se producă dacă ele s-ar aranja intr-un sistem consistent; sau să construiască mulţimi de operaţii justificabile care să poată fi intercalate între punctele de plecare şi rezultatele proceselor de gîndire, înlocuind legăturile intenn('diare reale. Epistemologia consideră ast­ fel un substitut logic mai degrabă decît procesele reale. Pentru acest substitut logic a fost introdus tennenul de reconstrucţie raţională . . . De aceea, nu va putea fi consi­ derată niciodată o obiecţie permisă la o construcţie epîs­ temologică faptul că gîndirea reală nu i se confonnea­ ză"811. Acest ideal de "obiectivitate" a analizei epistemo­ logice putea fi atins numai prin limitarea actului critic la examinarea sistemelor de ipoteze, a teoriilor ştiinţi­ fice înţelese in această modalitate logic-lingvistică ca sis­ teme de enunţuri organizate deductiv. Tocmai de aceea mOOelul empiri.st logic al ştiinţei a considerat "ipoteza �tiinţifică" drept categoria centrală a discursului episte­ mologie. Nici Popper, deşi a polemizat pe planul meto­ dologiei .ştiinţei cu Carnap şi empirismul logic, nu a de­ păşit ideea că ipoteza reprezintă "locul" conţinutului cog­ nitiv al �tiinţei, şi nici reducerea "lingvistică" a teoriilor la sisteme de enunţuri. "Teoriile ştiinţifice - scria el în Logica cercetării - sint enunţuri universale. Ca orice reprezentări lingYistice, ele sint sisteme de semne sau sim­

a scăpa de ţie sarcina

boluri"�1.

211


Depăşirea ipotezei (enunţului) ca unitate a analizei ştiinţei este, pentru Quine, solidară cu o nouă fundare a teoriei ştiinţei. Intenţiile epistemologiei ca reconstruc�!e raţională (a cărei principală sarcină era reducerea oridi­ rui enunţ la expresii construite în termeni de observa;ie şi logico-matematici) nu pot fi realizate din cauza ... în­ determinării traducerii, care face imposibilă o asemenea reducere şi, în acelaşi timp, necesită dep<işirea enunţului ca unitate a semnificaţiei, deoarece ,,un enunţ asupra lu­ mii nu are totdeauna sau de obicei o mulţime de. conse­ cinţe empirice pe care le-ar putea numi ale lui''32. Teo­ ria, in înţelesul lui Quine, nu este însă identică sau n:­ ductibilă la "sistemul a:domatic de propoziţii". Depf;o,i­ rea teoriei - concepută ca "mulţime de enunţuri complet interpretate":J3 - ca unitate elementară a ştiinţei est€

n·­

rută - dacă acceptilm ideea imposibilităţii traduceri"i ra­ dicale şi aceea corelată a "inscrutabHităţii referinţei"- de imposibilitatea interpretiirii"absolute" a enunţurilor ei, a determînării directe a referenţilor teoriei, fără a ne spri­

jini pe un şir de alte teorii. Ca urmare, pentru a evita regresul la infinit trebuie adoptată o doctrină "relaţio­ nală" asupra a ceea ce sint obiectele teoriilor (a cărei S€mnificaţie este oarecum paralelă cu aceea a doctrinei relaţionale a spaţiului), care nu ne permite să spuneT'l "vorbind absolut ce sînt obiectele teoriei, ci cum obie{"­ tele unei teorii sînt interpretabile sau reinterpretabile ln altă teorie"34. Teza relativi,stă cere astfel depă.�irea mode­ lului empirist standard al teoriilor (teoria = calcul for­ mal + interpretare empirică) şi considerarea unor forma­ ţii ştiinţifice mai complexe .�i integrate ("un sistem al lu­ mii integrat", un "agregat de teorii ale naturii") ca

elc·­

mente ale organizării şi evaluării metodologice a ştiinţei.

Această teză este în acord cu rezultatele anterioare .ale criticii la care Quine supusese "dogmele" centrale ale em­ pirismului logic, în special dihotomia analitic-sintetic si teza adevărului necesar,

critică

în

urma căreia

Quine

scria: "unitatea semnificaţiei empirice este ştiinţa întrea-

�2 \\'. v. O. Quine, Epistemology ,\ioturalized, in W . v. O. Quine, Ontologica! Re!otit'ity and Other Essays, New York, Columbia ·

Univ. Press, 1969, p. 82. 33 W. v. O. Quinc. Ontologkal op_ cit., p. 5 1 . ��

212

Ibidem, p.

50.

Relativity,

in W. v. O. Qume,


g;,•n�. Fără a fi ceva sau absolut discontinuu ("graniţele dintre discipline - scrie Quine - sînt utile pentru de­

l'ani şi librari, ele nu trebuie însă supraestimate"36) sau

monolitic37, �tiinţa trebuie concepută ca o reţea concPp­ tuală fără graniţe stricte; "noi vedem ştiinţa întreagă fizică, biologie, economie, matematică, logică etc. - ca un singur sistem extins, slab conectat în unele părţi ale sale, dar totuşi peste tot conectat. Unele părţi ale lui logica, aritmetica, teoria jocurilor, părţile teoretice ale fizicii - sint mult mai departe de marginea observaţio­ nală sau experimentală decît altele. Dar ·sistemul inte­ gral, cu toate părţile lui, îşi derivează conţinutul empiriC" agregat din această margine; şi părţile teoretice sînt bune numai in măsura în care ele contribuie în mod indirect, în grade corepunzătoare, la sistematizal-ea acestui conţi­ nul"�8. Dacă extinderea ,;unităţii conceptuale" propusă de Qui­ ne prin modelul "holist" al ştiinţei intenţiona să răspun­ dă la problemele COJ?Struirii semnificaţiei şi interpretării teoriilor, insolubile in cadrul modelului standard al teo­ riilor, ideea lui Kuhn de paradigmă a fost introdusă pen­ tru a putea da seama de dinamica ştiinţei ("schimbările conceptuale") şi de aspectele ei psiho-sociale. In acest sens este esenţială multitudinea de semnificaţii ,,contextuale'' pe care o are ace�t concept. în principiu, acC"Ste semnifi­ caţii pot fi rE-duse la patru grupuri de semnificaţii. "P<�­ radigma" poate desemna astfel: (1) o realizare ştiinţifică remarcabilă pe care o comunitate ştiinţifică o recunoa)­ te pentru un timp drept bază a practicii ei; prin ea se determină genul de probleme "cu sens" in disciplina res­ pectivă, precum 9i metodele legitime prin care acestea sînt abordate; astfel se constituie o tradiţk coerentă de cercetare; (2) o mulţime de aplicaţii standard ale unei teorii (o mulţime de "ilustrări repetate şi quasi-standard ale diferitelor teorii în aplicaţiile lor conceptuale, obser­ vaţionale 9i instrumentale"39); (3) o totalitate de opţiuni

Două dogme ale empirismului, in Episte­ Orientiirî contemporane, Editura politică, 1914, p. 54. O. Quine, Necessary Truth, in S. Morgo:nhesser (ed.), l'hilosophy of Scknce Today, New York, Basic Books, 1967, p. 54. 37 W. v. O. Quine,On Empirica!ly Equivalent S•tstems of the U'orld, "Erkenntnis", 9 (1975), p. 314. 3� ,V. v. O. Quine, Neces.mry Truth, op. cit., p. 54 39 Th. S. Kuhn, Structura Tct'oluţiilor ştiinţifice, Bucureşti, Edi­ v. O. Quine,

Y.

tura ştiinţifică şi enciclopedică, 1976, p. 87.

213


(explicite sau nu), o "reţea

de

opţiuni - conceptuale,

teoretice, instrumentale şi metodologice" proprii membri­ lor unei comunităţi ştiinţifice; (4) un punct de vedere epistemologie general, un mod determinat de a înţelege natura şi obiectivele ştiinţei. In felul acesta, paradigma este o entitate cu mult mai complexă .şi cuprinzătoare decit teoria (incluzind pe lîngă un "nucleu de teorie" şi elemente sau detenninări pragmatice, sociologice, isto­ rice, nOrmative etc.), fiind introdusă pentru a explica di­ namica cunoaşterii în condiţiile mult mai puţin ,,ideali­ zate" ale cercetării ştiinţifice organizate şi structurale în cadrul unor forme sociale determinate. Pe baza ei Kuhn a elaborat un model diferenţiat al evoluţiei ştiinţei, pu­ tînd distinge atît fazele sau etapele istorice ale dezvol­ tării unei discipline, cît şi elemente fundamentale ale mecanismelor psiho-sociale implicate în acest proces com­ plex al dinamicii ştiinţei. Ca şi Th. Kuhn, St. Toulmin inţelege ştiinţa ca o acti­ vitate umană colectivă, a d'irei raţionalitate nu poate fi redată corect la nivel epistemologie fără analiza activită­ ţilor de grup. Stntctura şi evoluţia unei discipline ştiin­ ţifice - unitatea de "măsură" a ştiinţei, după Toulmin se realizează î n acest context complex, teoretic şi organi­ zaţional. Organizarea internă a unei discipline intelectuale (considerată o "populaţie nefonnală de concepte indepen­ dente logic") nu este corect reprezentată, .,captată" de un sistem axiomatic. Sistemul pennite aşadar, după Toulmin,

de să

referinţă

care

ne-ar

înţelegem problemele

istorice, metodologice .şi instituţionale ale activităţii ştiin­ ţifice nu este teoria ştiinţifică - aşa cum era considerată în mod tradiţional-, ci o entitate de un ordin mai com­ plex; ea reprezintă o "entitate istorică"; organizarea, uni­ tatea

şi

continuitatea ei nu pot fi date de un sistem logic

subiacent, nici de

o

serie de proprietăţi "esenţiale" care

ar putea fi captate intr-o definiţie "permanentă"; ele sînt asigurate, în primul rînd, de succcsiunile determinate de probleme, de acele "genealogii de probleme" care, la rîn­ dul lor, se exprimă prin succesiunile determinate de teo­

rii, modele, concepte, instrumente experimentale, tehnici explicative etc. Disciplina ştiinţifică tatea principală de constanţă

214

si

constituie

astfel "uni­

schimbare în dezvoltarea


�tiinţci"�0, referenţialul le a �tiinţei.

necesar analizei multidimensiona­

Isioricizarea şi extinderea pragmatică a unităţii de apre­ cîl'rC a ştiinţei, cerută de "şcoala istorică în filosofia �tiinţei�', este acceptată şi de I. Lakatos, cel care a insis­ tat mai mult poate dedt orice epistemolog contemporan asupra faptului că unitatea evaluării în ştiinţă este una istorică, un "program de cercetare" alcătuit dintr-o se­ rie temporală de teorii conectate. In felul acesta el con­ sidera că-I corectează pe Popper: "Am încercat să intro­ duc un asemenea amendament in primul rînd inlocuind problema aprecierii teoriilor c u aceea a aprecierii serii­ lor istorice de teorii sau mai degrabă de programe de cercetaTe şi pri111 ochimbarea regu'li�or popperiene ale res­ p ingeri i teoriilor''41• Lakatos admite interpretarE>a cmpi­ pirist-:1ogică a teoriei ca mulţime de ipoteze explicative, considerate imlepcndcnt de aspectele istorkf' sau evolu­ tive ale cunoaşterii, dar refuză să considere că ea ·ar pu­ tea să reprezinte obiectul ultim al evaluării ştiinţei: "Uni­ tatea fundamentală de apreciere nu trebuie să fie o teo­ rie izolată sau o conjuncţie de teorii, ci mai degrabă un program de cercetare cu un nucleu tare (hard core) con­ venţional acreptat (şi astfel, prin decizie provizorie, 'irefu­ tabil') şi cu o euristică pozitivă care determină probleme, schiţează construcţia unei centuri de ipoteze auxiliare, prevede anomaliile şi se realizează victorioasă în exem­ ple, toate în conformitate cu u n 'plan preconceput'"H. Aprecierea unui intreg program de cercetare se reali­ zează în felul următor: "un program de cercetare se zice că este în progres atîta vreme cit creşterea sa teoretică anticipează creşterea sa empirică, adică atîta neme cît face faţă cu succes predicţiei unor noi fapte ... ; el stag­ nează dacă creşterea sa teoretică rămîne în urma creşterii empirice, adică .atîta vreme cît el oferă numai explicaţii post hac fie descoperirilor întîmplătoare, fie faptelor an•0 St. Toulmin, RaUonali(lJ and the Changino Aims of Inquiry, ln P. Suppes 1•t al. (eds.), Logic, Il1ethodology and l'hi1osophy of Science, Amsterdam, North-Holland, 1974, p. 393. n I. Lakatos, l'upper on Demarcatîon and In<luction, în P. A Schilpp (ed.), The Philosophy of Karl Popper, La Salle, Opom Court, lfl74, p. 248. �2 l. Lakatos, History of Science and Its Rational Reconstruc­ tions, in Boston Studies in the Philosophy of Science, voi. 8, 1971, Dordrecht, Rcidel, p. !.19.

215


tlcipate sau descoperite în cadrul unor programe ·rivale"n. Concepţia lui Lakatos, extinsă de unii cercetători de la ştiinţele naturii la matematică, conţine multe ambiguităţi (fiind aplicabilă in moduri diferite în contexte diferite), generate de dorinţa autorului de a "sintetiza" două vi­ ziuni asupra ştiinţei radical deosebite (cea raţionalist-cri­ tică popperiană şi cea psiho-sociologică şi istorică kuhni a­ nă). Pe de altă parte, ca şi celelalte interpretări istoriste ale dinamicii ştiinţei în cadrul unor "superteorii", propu­ nerea lui Lakatos părăseşte imaginea realistă asupra obiec­ tivelor şi valorii ştiinţei, accentuind unilateral aspectele predictiv-pragmatice în defavoarea componentelor expli­ cativ-referenţiale ale ştiinţei��. Lista unor noi asemenea unităţi de organizare şi meto­ dologice ale ştiinţei ar trebui completată cu următoarele: "sistemele de cercetare"t\ "domeniile ştiinţifice"�6, "dis­ ciplint:le ştiinţifice" etc. Analiza abordării epistemologice bazate pe "super-tc•o­ rii" indică, dincolo ele dificultăţile fiecărei concepţii con­ siderate în sine-, două deficienţe de ordin general: (1) pier­ derea contactului cu teoriile specifice ale �tiinţei şi cu cercetările metodologice "locale"; (2) un regres in privin­ ţa gradului de rigoare şi profunzime structurală în ana­ liza ştiinţei. De aceea, mulţi autori consideră că cerce-­ tarea epistemologică nu trebuie să urmeze calea negării locului central ·al teoriilor în practica ştiinţifică (aşa cum sugerează Th. Kuhn, M. Polanyi, D. Bohm ş.a.), ci să revină la teorie ca unitate a analizei în vederea intele­ gerii şi evaluării progresului ştiinţei, singura capabilă să menţină legătura cu activitatea de construcţie efectivă din ştiinţă şi, în act•la:;;i timp, să permită utilizarea intcn­ sivă a instrumentelor logicii moderne în reconstrucţia epistemologică. Este vorba însă de un sens nou al "teo­ riei", care desemnează o realitate mai globală a ştiinţei, avînd esenţial o dimensiune istorică şi componente praglbiclem, p. 100. Vezi Er. ?llcMullin, The Fertility of Theory and the Unit for in R. S, CohE'n et al. {eds.), Essay11 in !1/e­ Dordrecht, Reidel, 1976. 1:; C. W. Churchmann, The Design of Jnq uirinq Systems, Cam­ bridge, Cambridge Univ. Press, 1968; H. TOrnebohm, Jnquirinu Systems anei Para<Ligms, in R. S. Cohcn ct al. (eds.), op. cii ·� D. Shapel"E>, Scientific Theories and Thcir Domains, in Fr. Suppe (ed.), The Structure of Scienti/ic Theodes, Urbana, The Univ. of Illinois Press, 1974. •3 41

Appraissar in Science, mory of Imre Lakatos,

216


rna!ice. ln această direcţie converg, de altfel, eforturile 111Hli mare număr de oameni de o:;tiinţă şi epistemologi­ ( ;_ Ludwig, J. D. Snepd , W. Stegmiiller, J. Harris, E. Sdwibe, J. Niiniluoto, Er. McMullin 0.a.

In încheierea acestei secţiuni vom face cîteva obser­ vaţii prin care să întregim imaginea "deplasărilor" te­ matice .5i "renormalizărilor" categoriale ale discursului ('pistemologic contemporan: Am insistat în capitolele aces­ tei secţiuni îndeo�ebi asupra noilor orizonturi ale cerce­ tării, asupra deschiderilor problematice şi metodologice proprii ultimelor decenii. Trebuie să subliniem, în acelaşi timp, coexistenţa acestor tipuri noi de teme şi idei epis­ temologice cu unele probleme "standard" ale teoriei ştiin­ ţei, dar mai ales să indicăm "resurecţia�> recentă a unor lt>me "vechi", abandonate sau neglijate cu cîtva timp în urmă, in perioada dominaţiei epistemologiei empirist­ <malitice. Aşa cum la nivelul disciplinelor filosofiei asis­ Uim azi la reinscrierea în actualitate a filosofiei naturii, ontologiei etc. (in ciuda numeroaselor tentative de "na­ turalizare" întreprinse de-a lungul unor perioade domi­ nate de scientism}, la fel, în filosofia ştiinţei asistăm ac­ tualmente la recurenţa unor teme şi perspective cum sînt: realismul, operaţionalismul, scepticismul, convenţionalis­ mul, esenţialismul, reducţia inter- şi intrateoretică, limi­ tele ştiinţei etc. Un comeback semnificativ înregistrează, de asemenea, unele tipuri de ('Xplicaţie (prin "cauze for­ male", prin "tipuri ideale"), ideea de necesitate naturală etc. Evaluarea semnificaţiilor lor .şi reintegrarea lor în "matricea stilistică" a epistemologiei actuale constituie în­ că o sarcină de viitor.

Aici am vrut doar să subliniem

faptul că amplu! proces de reconstrucţie tematică a epis­ temologiei contemporane nu reprezintă nici o simplă .,ex­ tensie conservativă" a vechiului ei domeniu, nici numai

o

propunere de teme şi idei complet noi, ci un complex tip de redefinire a unui cimp cognitiv, in care nu se deschid doar noi orizonturi cercetării, "blocindu-se" sau numai "clasîndu-se" temporar alte teme, ci se restructurează tra­ diţii şi linii mai generale de gîndire. Revenind la înnoi­ rile tematice ale teoriei actuale a ştiinţei, va trebui să semnalăm şi faptul că la "pasivul" direcţiei actuale se înscriu, pe lîngă părăsirea sau ignorarea unor realizări (exemplu: problema definibilităţii conceptelor ştiinţifice}, şi evidenta pierdere în rigoare a cercetărilor, neutilizarea

217


resurselor analitice ale noilor dezvoltări din logică şi ma­ tematică, neexplorarea mai adîncă a unor modele sau programe formulate, paralel cu supraevaluarea unor di­ recţii interpretative care, deocamdată, nu constituie decît promisiuni şi nu veritabile realizări. Tocmai de aceea ne vom opri în secţiunile următoare ale lucrării, selectiv, asu­ pra unor direcţii de elaborare a epistemologiei matema­ ticii, fizicii şi ştiinţelor sociale care ni se par a repre­ zenta atit evidente deschideri tematice cît şi certe reali­ zări metodologice.


Secţiunea a III-a ORIZONTURI NOI ÎN EPISTEMOLOGIA MATEMATICII: SPRE O NOUĂ PARADIGMĂ A CUNOAŞTERII MATEMATICE?


Capitolul 11. PERSPECTIVE

IN EPISTEMOLOGIA MATEMATICII "PURE"

11.1

STADIUL ACTUAL AL PROGRAMELOR FUNDAŢ!ONISTE

După formularea lor, programele fundaţioniste (care în­ cercau să ofere un răspuns la problemele privind natura generală a cunoa!?terii matematice, statutul "entităţilor" matematice, rolul infinitului în matematică şi ştiinţă, re­ laţia dintre matematica pură şi cea aplicată) au repre­ zentat permanent obiectul principal al dezbaterilor din domeniul filosofiei şi epistemologiei matematicii. S-a con­ stituit astfel o adevărată traditie: sistematic, ele se con­ fruntau direct, prin reprezent.inţii cei mai de seamă, în cadrul unor congrese, simpozioane sau reuniuni ştiînţifi­ co-filosofice internaţionale1. In ultimii zece ani tradiţia pare a se fi întrerupt. La ultimele trei congrese interna­ ţionale de logică, metodologie şi filosofia ştiinţei - Lon­ don - Ontario (1975), Hanovra (1979) Salzburg (1983) ca şi la Congresul mondial de filosofie de la Dlisseldorf (1978), deşi problematica filosofică a matematicii contem­ porane s-a aflat în centrul tematicii abordate (tema ge­ nerală a congresului de la Hanovra fiind chiar "Rolul şi limitele mate�atizărli ştiinţei"), nu programele fundaţia­ niste au constituit obiectivul principal, ci temele legate mai degrabă de aplicarea matematicii, de specificul şi modalităţile matematizărîi diferitelor discipline, de evo­ luţia teoriilor şi programelor în cunoa;:ierea matematică de. Putem constata astfel o adevărată "mutaţie" în epis­ temologia matematicii, 0. ţr!"'cer� de _la studiul structural · al matematicii "pure" i8. studiUl dinamicii matematicii şi al rolului şi semnificaţiei aplicării ei în ştiinţe. 1 Dintre acestea, cele mai importante au fo;.t m·mătoarele: K5nigsberg, 1931 (R. Carnap - logiclsmul. J. v. Neumann - for­ malismul; A. Heyting - intuiţionismul), Stanford, 1960 (A. ChurctJ, A. Robinson, A. Heyting), Bucureşti, 1971 (II. Hermes, G. Kreisel, A. Robinson).

220


TnaintP dC' a ne opri asupra unor aspecte caracteristice ul,• ac0slei mutaţii epistemologice vom expune pe scurt d\.t•va elemente cu privire la stadiul actual al teoriilor (prtlgramelor) fundaţionaliste. l"orrnularea antinomiilor teoriei mulţimilor la sfîrşitul secolului al XIX-lea a dat un impuls hotărîtor întregii lll'zvoltări a filosofiei moderne a matematicii. Ea nu i-a marcat doar pentru cîteva d-ecenii domeniul tematic, dar i-a detenninat şi metodele şi modul de evoluţie, fapt ce a condus la constituirea unui tip de cercetare - cerceta­ rea. fundaţîonală - comparabilă sau chiar superioară în stricteţe cu matematica efectivă (la acel moment dominată de idealul lui Weierstrass) şi cu numeroase efecte asu­ pra acesteia. Criza de fundamente generată de aceste pa­ !'adoxe a fost astfel principalul factor stimulator al epis­ lemologiei matematicii în prima jumătate a secolului nos­ l.ru. Ea a determinat constituirea "programelor metateo­ rctioe de cercetare" - logicismul, formalismul şi intuiţio­ nismul -, care au încercat, în primul rînd, să redefi­ nească statutul obiectului matematicii, să ofere crit?rii adecvate ale existenţei matematice. Cele trei perspective fundaţion1ste au reluat in domeniul filosofiei matema­ ticii marile soluţii filosofice la problema existenţei unî­ versalului ("problema universaliilor") - realismul, nomi­ nalismul şi conceptualismul2. Ca filosofie a matematicii, realiswl acordă obiectelor matematice- o existenţă în sirie , autonomă, indePiriOeriiâ de construcţiile noastre conceptuale şi de limbaj, nelocali­ zabilă in spaţiu şi timp. Conceptualismul consideră enti­ tăţile matematice doar construcţii ·nientale, creaţii ale ac­ tivităţii noastre conceptuale, abstracţii care nu au o rea­ litate in sine. Nominalismul reduce existenţa matematică la lim:baj, la configuraţiile finite de semne. In cadrul programelor fundaţioniste problema existenţei matematice a fost intim corelată cu aceea a naturii cu­ noaşterii matematice, a adevărului şi certitudinii, a crite­ riilt)r de validitate a sistemelor teoretice. ln acest fel, incă de la formularea lor, problema epistemologică a matema­ ticii a ·constituit o dimensiune esenţială a programelor fundaţioniste. 2

Vezi W.

York, Harpcr,

O. Quîne, From a Logica! Paint second ed., 1953, p. 128 ş.u.

v.

of

View,

New

221


...__ Logi�smyţ..._jntemeiat

de G. Frege şi B. Russell, conti­ nuar-ae A. Church, R. Carnap, w. V. o. Quine ş.a., a J"E'­ prezentat, în genere, în ontologia matematicii punctul de vedere al realismului. Realismul matematic (sau "plato­ nismul", cum l-a numit P. Bernays) a fost susţinut şi de alţi matematicieni şi filosofi (G. Cant-or, B. Bolzano, A. N. Whitehead, K. GOdel); el pare punctul de vedere CE"l mai "natural", fiind adoptat în mod spontan de majori­ tatea matematicienilor. Realismul consideră că matema­ tica are ca obiect 1.!-» _domeniu de entităţi ne-spaţia�,_ ne­ menţ e, -atempOfHle şi ·ne-lingv�istice. Aceste entităţi poi u-cunoscute de mintea umană, ele constituie obiectul unei -!!l_ t:-:!!1!� neempiric�_; formulele matematice descriu aceste ··obiecte, iar ceea ce spun despre ele este adevărat sau fals. Sarcina matematicienilor este de a descoperi aceste entităţi şi de a clarifica relaţiile logice dintre ele.

<:tJ.

---T_eJlle iul epistemologie al poziţiei realismului în filoso­ fia matematicii a fost explicat - intr-o manieră cvasi­ kantiană - de Kurt GOdeP. Astfel, după GOdel, "clasele .şi conceptele pot fi reprezentate ca obiecte reale . . . exis­ tînd independent de definiţiile si construcţiile noastre". "Mi se pare - scrie GOdel - că admikrea unor aseme­ nea obiecte este aproape la fel de legitimă ca şi admite­ rea corpurilor fizice şi există o întemeiere la fel de mare pentru a crede în existenţa lor. Ele sînt în acelaşi sens necesare pentru a obţine o teorie satisfăcătoare a mate­ maticii după cum corpurile fizice sînt necesare pentru a obţine o teorie satisfăcătoare a percepţiilor noastre sen­ sibile". Existenţa unui anumit gen de obiecte reale mulţimi, clase sau concept-::- -, considerate a reprezenta domeniul de studiu al matematicii, este necesară pentru a putea explica particularităţile principale ale cunoaşterii matematice - intuiţia matematică şi adevărul matematic. A.dey�rul <!_X_iomelo:r teoriei-mulţimilor, care ni se impune prin el insuŞ:r,--ne constringe să admitem existenţa unei "percepţii a obiectelor teoriei mulţimilor", iar această in­ tuiţie matematică nu poate fi - la rindul ei - explicată fără a presupune un ,.dat" exterior, de un alt gen decît existenţa fizică. ,,Nu decurge, totuşi, deloc - scrie GO­ del - că datele de acest al doilea gen, întrucît nu pot

222


cu acţiunea unor anumite lucruri ·asupra arnoastre de simţ, ar fi ceva pur subiectiv, aşa cum ; 1 f i rmat Kant. Mai degrabă, ele pot reprezenta de ase­ !ll\"nea· un aspect al realităţii obiective, dar, în opoziţie t " \ 1 senzaţiile, prezenţa lui în noi se poate datora unui all gen de relaţie dintre noi şi realitate"4• Un argument logica-epistemologie mai direct şi expli­ < " Î t este prezent în opera lui Quine. Două din tezele for­ mulate în cartea s a World and Object (1960), şi anume (i) angajarea ontologică a matematicii clasice faţă de entită­ ţ i le abstracte de genul claselor şi numerelor, determinată ot

d(•

cuantificarea asupra obiectelor abstracte şi (ii) rolul pe

care îl joacă matematica clasică in ştiinţă - în cadrul ..fizicii teoretice şi al altor discursuri sistematice asupra naturii"� - au fost considerate (acceptind criteriul "an­ gajării ontologice" propus de Quine - "a fi înseamnă a fi valoare a unei variabile legate") dovezi de natură lo­ gică şi metodologică in sprijinul unei ontologii realiste a matematicii. Valoarea metodologică a acestei argumen­ tări este evidentă: ea ţine seama de rolul pe care-I are matematica in constituirea "discursului ştiinţific". Logidsmul s-a constituit ca o încercare de fundare a puternice accente orotologice, dar a evo­

m3te ffiăffc11Cu

luat spre o "liberalizare" metafizică (pluralismul lui Car­ nap) şi o centrare tot mai evidentă pe problematica me­ todologică şi epistemologică a matematicii. În felul aces­ ta, pe lîngă unificarea internă a matematicii cu logica 4 K. GOdcl, Ce este problema continuului a lui Cantor? Epistemologie. Orientări contemporane, Editura politică, 1974,

în p.

:!33. Argumentul lui G5del in sprijinul unui ,.realism set-teoretic" il constituit

obiectul unor numeroase interpretări şi critici. Teza lui GOdel cu privire la existenţa unei intuilii matematice a unor obiecte speciale a fost criticată din punctut'âevcl.'lei'Clll: ·,;teoriei cauzale a cunoaşteri i " : în cazul percepţiei obiectelor materiale - consideră aceasta - are Joc o interacţiune cauzală cu orga­ nele de simţ; nimic de acest gc•n nu se poate afirma despre obiec­ tele intuiţîei matematice; de aceea, nu se poate vorbi, în acest sens, de o analogic între matematică �i ştiinţele naturii. Acestei critici i s-a răspuns printr-o încercare de combinare a realismului lui G5Ud cu teoria cauzală a percepţiei (P. M. Maddy, Perception and lv!athematical Intuition, "Phil. RcY.", Ithaca, 1980, voi. 89, nr. 2), apelîndu-se la psihologia genetică a lui J. Piaget. Despre problema relaţiei dintre intuiţia matematică şi ontologia mate­ maticii, vezi *i Ch. D. Parsons, Mathematical Intuition, "Aristo­ tclian Society. Proceedings"', London, N. S. Tisbury, 1980, voi. 80. � W. v. O. Quine. Ontologica! Relativity, p. 2G9.

223


(prin reducerea intregii matematici la concepte şi pro­ poziţii de natură logică), logicismul (îndeosebi prin R. Carnap) a încercat să evidenţieze rolul matematicii in cadrul ştiinţelor naturii. Astfel se pot explica accentele "constructive" ale logidsmului lui Russel, după Princi­ pia Mathematica, sau ale "logicismului pluralist" al lui Carnap, care afirma: "această viziune 'constructivistă' aparţine tedinţelor fundamentale ale logicismului"6. Logicismul, prima filosofie a matematicii care a ini­ ţiat cercetarea fundaţională, studiul modern al fundamen­ telor matematicii, nu şi-a realizat intenţia sa originară, intemeierea matematicii prin reducerea ei la logică. Această reducere se poate face mai degrabă la logică plus teoria mulţimilor. De�i a realizat astfel un succes par­ ţial, acesta pare dezamăgitor din punct de vedere filoso­ fic, "deoarece fermitatea şi evidenţa pe care le asociem cu logica nu pot fi pretinse şi teoriei mulţimilor"7. Logi­ cismul a produs o claritate deosebită în fundamentele matematicii, "dar numai din call?:a interrelaţiilor care au fost evidenţiate şi nu pentru că termenii finali ai analizei ar fi mai dari decit alţii. în privinţa adevărurilor finale, axiomele teoriei mulţimilor, acestea sînt mai puţin evi­ dente şi certe decît majoritatea teoremelor matematice ce pot fi derivate din ele'111 • In ciuda teoremelor lui GOdel, reducţia în fundamentele matematicii "rămîne, matema­ tic şi filosofic, fascinantă, dar ea p.u...r.e..alizează ceea ce do-­ reşte epistemologul din partea ei; ea nu relevă temeiu] cunoaşterii matematice, ea nu arată cum este po:§Ibilă ciii=­ titUCITi1ea matematicăw1. Prin standardele cercetării meta­ ştiinţifice pe care le-a introdus, logicismul a creat prima paradigmă a filosofiei ştiinţei din secolul nostru cu care va fi confruntată orice cercetare epistemologică ulterioa­ ră atît din matematică cît şi din ştiinţele empirice. Dacă realismul matematic şi logicismul au situat în centrul anali r epistemologice ideea de obiect matematic, ,i nominalismul vor dezvolta o teorie a cuo ş erii matematice pornind de la analiza limbajului

ormalis

matematic. Programul metateoretic al fonnalismului,

in-

Grundlegung der Mathematik,

p.

224

Re!ativity and Others Essays, G9.


IPml'ial de David Hilbert rin care se intenţiona funda­ a ema Cll c asi��-- si-a propus c oua o __Iec lve: 1) a x iOmaUzarea _ __m.atem� _!!QLclasice·1 1 n n i Iiili.ba Ţ"onnal, reprg�� ţ_i_�upTo�_?_unor �al:­ l'ldl·; (ii) -Oovedirea noncontradic iei ei rin cerc€făi'l-cisu- . ' pra aces or ca eule· pentru a evita orice circularitate de­ -rrlom;traţia de noncontradicţie trebuia să se conformeze 1 or de consTrUc.hv1fate tarJ, ---·iwlrul punctUlUI de vederiT!iii' IS . -swp·ur programulm lui Hilbert în filosofia matematicii l'�lL' acela de a justifica certitudinea cunoaşteri matema­ tice, "de a stabiiJ odată pentru totdeauna certitudinea me­ todelor ei"ll}, de a funda această cunoaştere certă, acest "model de certitudine şi adevăr". Paradoxele din teoria mulţimilor nu i-au subminat increderea în existenţa unei cunoaşteri matematice certe; ele nu izvorăsc din natura intimă a matematicii, ci rezultă dintr-o folosire abuziYă a unor metode sigure, demne de încredere. arjpd R'i!t folosirea corectă de cea ahmivă a metoc]elor matematicii Se va putea salva matematica de antinomii, se va sigbra �erhtudmea cuno terii matematice. ra egia propusă de 1 er es e, pe scurt, următoa­ rea. 1n primul rind se cere _ păsţrarea .intaclă___n __a__î ir:egiL matematici clasice; în�flareă -aCelei căi "pentru a evi t a paradoxele", sene "'Ili1bert, nu trebuie "să comitem vreo trădare faţă de ştiinţa noastră"; ca urmare, "vom depis­ ta cu atenţie, vom cultiva, vom întări şi vom face utili­ zabile dtfiniţiile şi căile de raţionament fecunde, chiar acolo unde se oferă cea mai slabă perspectivă.J>in parat o ă e u î o e · � matematica clasică ri r-o e n ra care va s a ili imposibilitatea aparitjej paradoxelor în in­ �riOrul ei: "este nevoie să se producă aceeaşi certitudine pentru raţiOnament aşa cum există in aritmetica elemen­ tară, de care nimeni nu se îndoieşte şi unde contradicţiile şi paradoxele apar numai datorită ne-atenţiei noastre" 12. r ,

tn

J:

Şl_�UJ.Î.�L�<;l

_ -�xtg_enţe

Iif:C:aOrUI

__

�aw·-.Jri

_.Sf:.P

��!. )� ��� � � : ��� �:� f ;;m;�� n��un�n�r;mal_nn; Cum vom accede la aceste dovezi neeesgre fundăril ma­

-�Răspunsul la această întrebare va dezvălui sen-

1° D . Hilbert, On the Infinite, în H . Putnam, P. Benaceraff (eds.), Philosophy of Mathematics, Englewoods Cliffs, Prentice­ Hall, 1964, p. 135. u D. H!lbcrt, op. cit., p. 141.

t2 Idem.

15 - lntroaucere In epistemologie

225


sul epistemologie al programului lui Hilbert, modul cum interpretează el cunoaşterea matematică, obiectul, demeT­ surile şi valoarea ei. Considerată atît în sine cît şi prin consecinţele ei, viziunea epistemologică a lui Hilbert construită pe o bază logică extrem de elaborată - merită o atenţie deosebită. Primul pas în demersul lui Hilbert va constitui o re-... · analizare a conceptului central al îndirii m srce, ace a e rn uut1 . e sens are infinitul în matema­ tica?La ăceastă întrebare Hilbert răspunde de pe o pozi­ ţie net finitistă: •t�nfînitul nu este nic:���i . de __găsit. Îf!.. realitate, oricare ar "fi experienţe1e,_ -obser\·âtiil am-ăpetaŞI orice s un a a 1 " 1 � ; o cercetare mai atenta ne arâiă că "infinitul nu ne-a fost nicidecum dat î n realitate, ci doar interpolat sau extrapolat prin inter­ mediul unui proces intelectual'"5. Totalităţile infinite nu există; ele sînt doar ficţiuni care adaugă eleganţă şi sim­ plitate raţion.amentelor noastre asupra mulţimilor finite. u e n a """Urn!t""i"tlel=-ctac a , dupa Kant, vom înţelege printr-o idee "'ili'lCOiiCe""pt al raţiunii care depăşeşte întreaga experienţă şi care întregeşte concretul ca totalitate"10 Urmîndu-1 întrucîh·a pe Kant (împotriva logicismului lui Frege şi Russell), Hilbert consideră că nucleul real al matematicii, -conţinutul ei real "nu depinde de nici un fel de logică şi de aceea . . nu poate avea ca fundament numai logica""; el ne este dat în reprezentare sub forma unor "obiecte extralogice, concrete, care există intuitiv ca trăire efectivă nemijlocită inainte de orice gîndire"18• Teza existenţei acestui conţinut ireductibil exprimă, după Hilbert, "atitudinea filosofică fundamentală" pe care o consideră "necesară pentru matematică ca şi în genere pentru orice gindire, comprehensiune şi comunicare ştiin­ ţifică şi fără de care o manifestare spirituală nici măcar nu este posibilă"19• Aşadar, in matematică "înseşi se��t::.�-

f��_?n;:�� � �����Îur��� :��fiu::�� � ��te.�il�-

13 "Atingerea acestor ţeluri este, evident, posibilă numai dacii reu')im să elucidtlm complet natura infinitului" (Idem). l 1 Ibidem, p. 142. 1' D. Hilbert, P. Bernays, Grunrll.agen der Math.ematik, vol. 1, Berlin, 1934, p. 361. 10 D . Hilbert, On the Infinite, p. 151. 11 10

226

Ibidem, p. 142. Idem. Idem.


·

com:n;te sînt obiectele studiului nostru, a căror fonnă, ca lirn:��:: a atitudinii __fl:��-!T�,-��-!1'!1fgl_�at c;l?r�- şi ... se: ...JJQal- t' rdunoastc-n:'fl".--vrm - âceastă teză Hilbert se declară u n

;i{l('[it--afiormalismului : obiectul matematicii, __ conţin�

;•i i rccl_u�ţibil îLcons.tî.tul.e_ !:illl'fi uuratiile finite de semne (:(lnnete.- Acest "domeniu real" al matematicii apare însă

îiiTrCg'tt- î n matematica __clasiCă prin adjoncţi��a unui - ,·;�;:� m\•niu ideal" collstHuit prin·-aaaugarea 1a- e:Ietitenlei� - � tuilive concrete, la obiectele ale căror proprietăţi şi rela­ ţii ne sînt date intuitiv ca· ce-va neiiiljlriciC---a unor "i:;_ttu_ţ.:. Tî.J-TI1ăeâie�egeriuf elementelor ideale din al ebră iJ:le exemplu, -1), pentru a ermite le ilor şi regulilor lot u c v de � �u sil s� a rib�i;:x��� tenţă decît elementelor finite; sînt permise numai con­ structii conceptuale finite (finite BegnflSbildangen). Este necesar ca enunţurile generale şi cele existenţiale (ca şi negaţiile lor) să fie reinterpretate pentru a obţine o sem­ nificaţie finitistă. Rationamentele matematice vor fi, ele asemenea, restrînse la cele finitiste''1.

Wr����:� E��Z�� � b��t� g���-I:

2ll

Jdem.

21 O "construcţie conceptuală finită" este o "definiţie" care ",e păstrează ,,in limitele reprezentabilităţii fundamentale a obiecte­ lor ca şi a realizabilităţii fundamentale a proceselor şi, prin aceasta, se înfăptuie�te in cadrul modului de considerare concret" (D. Hilbert, P. BeJ·n�ys, Grundlagen der Matlwmatile, Erster Bdnd, Bedin, 1934, p. 32). Ca urmare, enunţurile de t•xistenţă (de ge. nul celui care afirmă că intr-o totalitote finită există un obi ee t cu o anumită proprietate) vor reprezenta moduri abreviate de a spune că sau primul obiect, sau al doilea, . . . sau ultimul obiec-t posedă această proprietate; ea are sens numai ca ,.propoziţie par­ ţială", adicâ .,o parte a unei propoziţii determinate mai exact, al cărei conţinut precis este totuşi pentru multe aplicaţii neesen­ ţial" (D. Hilbert, On the Infinite, p. 144). Cu alte cuvinte, "o judecată universală asupra cifrelor poate fi interpretată finit nu­ mai în sens ipotetic, adică ca afirmaţie asupra fiecărei cifre prC'­ zentate. O asemenea judecată exprimă o lege care trebuie veri­ ficată pentru orice caz individual prezentat. O propoziţie de exis­ tenţă asupra cifrelor, deci o propozitie de forma 'există o cifră n care are proprietatea A(nj', trebuie înţeleasă 'in mod finit ca o 'judecată parţială', adică ca o comunicare incompletă a unui enunţ mai exact determinat, care constă fie in oferirea direct-ii a unei cifre cu proprietatea A(n), fie în indicarea unui procedeu pentru obţinerea unei asemenea cifre, - unde pentru indicar\'a unui procedeu de acest tip este necesară şi punerea unei lîmik determinate _ pentru şirul operaţiilor de înfăptuit" (0. Hiibf'r�, P. Bernays, op. cit., p. 32). Punctul d e vedere finitist cere de asemenea reinterpretar{'a semnificaţiei negaţiilor propoziţiilor universale şi existenţiale. Se 227


Aşa cum observă însă Hilbert, în aritmetică, analiză şi, mai ales, in teoria mulţimilor există numeroase moduri de raţionare şi de construcţie conceptuală care depăşesc fi­ nitismul. Astfel, "în analiză . modalitatea nefinită de formare a conceptelor şi de demonstraţie aparţine însăşi metodei teoriei"�2, iar în teoria generală a mulţimilor, prin introducerea de către Cantor a numerelor transfinite se depăşeşte in mod şi mai radical punctul de vedere finit. Această construcţie cantoriană ne-a oferit .,cea mai adin­ că înţelegere a naturii infinitului'\ reprezentind "produ­ sul cel mai minunat al spiritului matematic şi în general una dintre realizările cele mai înalte ale activităţii umane pur raţionalc"23. Hilbert lui antor" nici la folosirea nereştrictivă a principiilor generale ale logicii. Cum se poate îin păca in.să poziţia fi­ nihstă asupra obiectului şi raţionamentului matematic cu admiterea valabilităţii nerestrînse a legilor logicii? Pe de o parte, Hilbert doreşte să permită introducerea notiunk_ lor abstracte pentru a .litkâ ş.L.m.mp!g_ta...Jeari.ile. f vrea să îndepărteze pericolul matemaUce; peUe" (generarea paradoxelor) inerent acestei introducerJ. Răspunsul ta aceasta dHicaltate il va aila Hltbert prin generalizarea "metodei elementelor ideale", a cărei im­ portanţă pentru întreaga matematică este recunoscută. l-'e această bază se distinge între (finită) şi .1!.Qr=_ tea ideald a matematicii. Numai enunţurile finite au sem­ e n lflcaţie piOpLJe; cele ideale aU un rol pur opera wnal

aiTa,e

ş_g:till

m

regesc

orm

1111

ra a extinde

Şl ontologia matematicii�.J:le sînt astfel introduse pen­ tt a "a menţme regulile simple formale ale logicii aristo-

msa

ajunge astfel la o situaţie foarte complicată, can• t"orcspunde parţial tezei lui Brouwer asupra limitării utilizării tcr\ului <'K­ clus şi a dublei negaţii în cazul mulţimilor infinite. In ceea ce priveşte raţionamentul finit, acesta este, după O Hilbert şi P. Bernays, "raţionamentul concret direct, realizabil in experimente ideale asupra obiectelor prezente Intuitiv şi libe-r d e supoziţii axiomatice" (Idem.). In concluzie, după cum arată H. Scholz şi G. Hasenjaeger, punctul de vedere finit .,se mani­ festă in negarea tuturor supoziţiilor sau proceselor de raţionare extinse din finit asupra infinitului, şi care n u sint certificate prin caracterul lor constructiv" (H. Scholz, G. Hasenjaeger, Grundziige der MothemaHschen Logik, Berlin, @ttingen, Heidelberg, 1961, p. V.) r� D. Hilbert, P. Bernays, op. cît., p. 36. �1 D. Hllbert, On the Infinite, p. 139.

228


l ('l i<'�' obişnuite'"-'4. întrucît însă "enunţurile ideale, şi ; 1 1 1 1tme formulele, îrimăsura în care ele nu exprimă aflr­ ·

t 'inaft t 1n1 e, nu semnt lea nimic, o e fl aplicate faţă deele concret ca î n cazu ro oz1 11 or finik 'Este deci nec-esar să ormalizăm , operatlile_ _lggiţe :i -tf"îJar demonstratule matemahcl'" ·•_ DemonSfTii!îi"'11ă c()nsiste rţJă _ a �atematicii clas1ce _EresuEUne astfel pentru <1 fi . fil{ăptu_!ţ_,f_ ·_Cu�_mijloa_� absollJL.s.i.gure,..__form.alizarea

7 eoriilor nili.t_�rgSl.t!�fJr.in__l;:e_RIE!.?e!lt'!I..�a lor _pţ"'il!.. calcu_le -· logice. Irlfiucît .,existenţa unor domenii infinite de indivizi" nu poate fi asigurată prin apel la experienţa sensibilă sau !« o realitate în sine, introducerea lor în matematică nu 1>oate fi justificată "direct", ci ea cere o "dovadă (Nach­ IVeis) a noncontradîcţiei unui sistc>m de axiome care ca­ racterizează infinitul"2B. Tocmai de aceea Hilbert ya transu fundamental de ff �ţ Ptm"ffilr-ae-vro-ere afinnat aici d� matematică este generalizat de Hilhert la întreaga cunoaştere ştiinţifică. Prin matematică se extrapolează un anu i i .e per en a. s e se cons 1 Ule acele "construcţii concep­ · Tuale idealizate" care e t hhc oare a rea 1tăt1i. Ca urmare, ele trebuie, pe lingă "co­ respondenţa aprt'lXJmativă cu realitatea" să îndeplinească şi condiţia ca "extrapolarea înfăptuită prin ele să fie în sine necontradictorie"21. Teoriile ştiinţifice în general nu pot fi justificate prin apel la "adevărul evident al axio­ melor lor sau la experienţă"; această intemeiere -se poate realiza numai prin aceea că "idealizările întreprinse în teorie, adică extrapolarea prin care construcţiile concep­ tuale şi principiile teoriei depăşesc domeniul fie al evi­ denţei intuitive, fie al datelor de observaţie vor fi recu­ noscute ca lipsite de contradicţii . . . Sîntem astfel nevoiti să cPrcetăm noncontradictia sisteme} r eoretice inde enent de considerarea stărilor factuale i rin ace s n i

� ����;�·�J�;� ��:r:��G[;�����ilţ

Ibidem, p. IT:; lbtdem, p. H•.i-147. :tJ D. Hilbcrt, P. Bernay.s, op. cit., p. -n Ibidem, p. Hi. -�o ibidem, p. 2-3. l"<

25

15.

229


�:��s��ţ!�g�o�al�if�erctons�t�Z:ă�o�!!e���dl0 c{�ă

: Fie un sistem S consistent. Dacă S este extins con­ servativ şi necreativ în S1 , atunci S 1 va fi la rîndul lui un sistem consistent. Această idee formează nucleul in­ tregii metamatematicii hilbertiene. Aici se impun însă două observaţii, una de ordin logic şi cealaltă de ordin metodologie. Prpna; ideea logică subiacentă întregului program al demonStraţiei neconsîstenţei, (A), nu este co­ rectă; de fapt, ideea logică corectă care ar fi necesară aici este: (B) Dacă un sistem matematic S consistent �i com­ plet va fi extins conservativ şi necreativ, atunci şi ex­ tensia sa S1 de acest tip va fi de asemenea consistentă. A doua observaţie: cerinţa necreativităţii impusă extin­ derii de către Hilbert conţine în sine exigenţa de natură operaţionalistă: un sistem matematic completat cu struc­ turi ideale se poate folosi dacă ţ;i numai dacă orice de­ monstraţie a unei teoreme care are ,un corelat finit (teo­ remă care aparţine matematicii finite) poate fi transfor­ mată într-o demonstraţie in care nu se folosesc elemente ideale. Cu alte cuvinte, printr-o asemenea demonstraţie de consistenţă se evidenţiază faptul că propoziţiile ideale nu generează, independent, nici o teoremă aparţinînd do­ meniului finit. In urma acestei demonstraţii ele pot fi astfel eliminate. Caracterul necreator şi conservativ al extinderii matematicii finite cu elementele ideale asigură "inocenţa esenţială" a conceptelor teoretice arătînd că ele sînt ştiinţific dispensabile29; ele sînt abstracţii cărora nu le corespunde o realitate matematică. Punctul de vedere al lui Hilbert constituie astfel o va­ riantă a filosofiei instrumentaliste a ştiinţei; propozitiilqr_ şi conceptelor "ideale" le coresound in viziunea instru­ mentalistă asupra ştiinţei propoziţii şi conceptele "teore­ _ tice", pe ean aceasta le interpretează ca formule sau sim­ bNilrl hpsite de semruhcaţie obiectiva, avmd doar un rOI p.

29 W. 76.

230

v.

O.

Quîne, Ontological Relativity and

Other

Essa')s,


311 O. Hilbert, On the Foundations of Mathematics (1926), In .J. van Heijenoort, From Frege to GOdel, Cambridge(Mass., Har足 vard Univ. Press, 1967, p. 475.

231


3 1 Pe yn plan filosofie tematicii clasi e rin me ai general, această irealizabilîtate a programului fonna­ list ne indică incapacitatea nominalismului (chiar sub forma mai puţin radicală pe care o întîlnim la Hilbert) de a explica natura cunoaşterii matematice, eşecul ori­ cărei tentative de a reduce matematica la limbaj. Insuc­ cesul programului consistenţei este semnificativ, de ase­ menea, pentru eşecul încercării de a reduce problematica filosofică a ştiinţei, a fundării cunoaşterii ştiinţifice la consideraţii de natură sintactică sau intern-ştiinţifică Pentru acest obiectiv nu sînt suficiente doar instrumen­ tele formale ale metamatematiciL "Nu există un substitui matematic pentru filosofie", această afirmaţie a lui S . Kripke3Z poate fi luată drept concluzie la analiza Yalorli şi limitelor cercetării pur matematice a particularităţilor şi temeiurilor cunoaşterii matematice. Acest lucru l-a ex­ primat de altfel cu o deosebită claritate un matematicinn contemporan într-o analiză materialist-dialectică a natlt­ rii programelor fundaţioniste: atît formalismul cît şi in­ tuiţionismul au e.-,;uat în tratarea fundamentelor matema­ ticii deoarece "ele au încercat să rezolve problema sem­ nificaţiei propoziţiilor matematice intern-matematic sau pe o bază filosofică insuficientă, fără a raporta materna-· tica l a acţiunea umană, la practică. Ca urmare, însa�i practica matematică internă a fost de ambele orientări prescurtată şi deformată"33. Deşi nu şi-a realizat intenţiile fundaţionale absolute, formalismul lui Hilbert a contribuit totuşi decisiv la stu · diut eficient al aspectelor Construchve ale sistemel e r r 0 m a c î e e al, nică matematică riguroasă pentru cercetarea bogatei Ya­ rietăţi a problemelor tundării matematicii şi logicii"3�, ge-

�}�f :��� ���t � � � : �������� � ..��=

a! G5del insuşi prezintă astfel lucrurile: "Pentru un sistem, în care sînt formalizabile toate formele de demonstraţie finite (adi­ că intuiţionist ireproşabil), ar fi astfel o demonstraţie d e consis.. tenţă finită, cum o caută formaliştii. imposibilă în general" (K GCidcl, "Erkenntnis", Band 2, 1931, p. 150-151.). az S. Kripke, Substitutional Quantification, in G. Evans" J. !\.le Dowell (eds.), Meaning and Truth, London, Oxford U. P., l97ti, p. 461. 33 E. Brieskorn, Uber die Dialektik in der Mathematik, în M . Otte (Hrsg.), Mathematiker ii b e r d i e Mathematik, Berlin, Sprin­ ger, 197 4, p. 228-229. 34 G. Kreisel, Proof Theory, ..J. Symb. Logic", nr. 3, 1968.

as

232

Ibidem.


' wrînd numeroase noi rezultate şi probleme. Inseşi teore­ J t w k lui GOdel, rezultind din preocupări circumscrise pro­ t:r;lmului hilbertian, au schimbat complet viziunea noas­ l r<"i asupra naturii şi posibilităţilor logicii şi matematicii, a�upra raţionalităţii umane în general. ma d l a ce 1 cntJ<>ttucţle, formulînd astfel o temie a canoaşteru mate­ macite de mare otiginalitate :şi adîncime. 1 entru mteme­ îetontl mtmţtorusmulUJ, L. E. J. Brouwer, care continuă de fapt concepţia unor matematicieni anteriori (Kronec­ kt�r, Weierstrass, Lebesgue, Borel, Poincare ş.a.), matema­ tica reprezintă esenţialmente o activitate "Die Mathemam un a s eme e re 1 • • complet autonOlll ă , .independentă şi primară faţă de limbaj şi logica, fiin d mteme1ata e O mtatde originară extrahn.gv1shca ("UrmIhon ·c es a ens eyting - unu m re reprezentanţii de seamă ai intuiţionismului - scrie: "Scopul pe care şi-1 propune matematicianul intuiţionist este ur­ mătorul. El vrea să practice matematica c a o functie na­ turală a lnfelectului, ca o activitate liberă, vie a gîndiru. Yeliffu el matematica este un produs al Spiritulm uman. LimbaJul, am cei comun c1t ŞI cei Iormahst, u eSte ne�umai în scopul comunicării, tru a oferi altor a sau sie lîiSuŞI spre reflec ie 1� ea msoţ1re mgvishcă nu est mă"tema!icii, cu atît mai puţin însăşi matemati<'aW16• Prin .această teză intuiţionismul se distinge radical de forma­ lism. In acelaşi timp el se opune şi logicismului. Impo­ triva lui Frege şi Russel, care încercau să reducă matematica la logică, Brouwer afinnă rim ialitat maticii si în cu lo ica. e aţiile dintre matematică, limbaj şi logică apar mai clar în perspectiva "stadiilor" matematicii formulate de · ar le Brouwer. "Filogenia" matemalicil stadi i : (1) a 1a ma matlcă int ela ling� matematicii" = limba

It�� �

'6

A.

matik, DU

rc��a���d:�f�7��z f:!o��f��e

Heyting, Die intuitionistische "ErkE'nntnis", Band 2, UJ31

;

Grundlegung der lHathe­

233


direa matematică = "stadiul simbolic al matematicii de 'ârdmul doi" (Peano, Russel); (6) .,studiul matern ic limbajului simbolic" (Hilbert) etc. ingurul stadiu care reprezinta matemahca adevărată, pură, autentică este primul; acestei matematici î i corespunde o realitate în sine, independentă, echivalentă cu acele co fâle intUthve, treduchbde31. Stadml doi, al limbajului, nu ne ofera dtrecf ŞI nedtstorsionat această realitate ma tematică originară, nu ne restituie fără posibile erori inexactităţi gîndirea originară, autentică, prezentă în sta­ diul iniţial. Limbajul nu joacă î n "edificiul gindirii ma­ tematice" decît "rolul unei tehnici - niciodată însă in­ failibilă sau exactă - de a memoriza construcţiile ma­ tematice şi de a le sugera altor oameni; astfel încît lim­ bajul matematic, prin sine, nu poate crea niciodată noi sisteme matematice"38• La rîndul ei, logica nu poate în�. temeia matematica întrucît ea (inclusiv logica matematică) intervine la un stadiu ulterior <1l mctamorfozei suferite dt' realitatea matematică, e1tunci cînd se instituie studiul matematic al limbajului matematic, adică atunci cind se concepe limbajul matematic ca ordine şi regularitate. Le­ gitimitatea construcţiilor matematice - prin care se de­ termină însăşi existenţa matematică - nu trebuie dabl. după Brouwer, nici prin apel la logică, nici la limbaj:, construcţiile matematice intuitive sînt legitime prin ele însele, se auto-legitimează. "Matematica este creată printr-o acţiune liberă independentă de experienţă; ea se dezvoltă dintr-o unică intuiţie fundamentală apriorică, care ar putea fi numită invarianţa în schimbare sau 1mi­ tatea în multitudine"39• Este deosebit de frapant expri­ mată distanţa faţă de logicism şi formalism prin urmil­ toarea afirmaţie a lui Brouwer: "dacă limbajul care în­ soţeşte o asemenea construcţie este necontradictoriu [se supune exigenţelor logice ale oricărui limbaj] este ceva

a1 L. E. J. Brouwer, On the Foundations of Mathematics, ir� CoUected Works, voi. 1, Philosop!ty and Foundations of .Hathl'­ matics, Amsterdam, North-Holland, 1975. •� L. E. J. Brouwer, Cadru� istoric, principiile şi met o tlcle in­ tuiţionisnm!ui, în 1. Pârvu, Istoria ştiinţei şi. reconstrucţia ei conceptuală. Antologie, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1931, p. 64. 1� L. E. J. Brouwer, On The Foundations of ,uathematics, p.

97.

234


l i psit de importanţă, căci el nu reprezintă creaţia nici ( I JWi entităţi matematice«4o. Intuiţionismul nu a propus -un program arbitrar de re­ rllrmă a matematicii. El corespunde, după Brouwer, -unei <lllumite etape a evol-uţiei gîndirii matematice, etapă ce urm('ază "perioadei observaţionale" (în care matematica <1 fost considerată ,,funcţional dacă nu existenţial, depen­ dentă de logică, iar logica însă�i a fost considerată auto­ nomi�i"). "vechiului formalism" (Dedckind, Cantor, Peano, 1-l.ussell :;; .a.), "pre-intuiţionismului" (Poincare, Borel, Le­ hesguc) şi "noului formalism" (Hilbert). "Situaţia" lăsată de aceste momente anterioare se caracteriza prin aceea că, "pentru întreaga matematică, .regulile logicii dnsice erau acceptate ca ajutoare solide î n căutarea adevărurilor exacte". "Intervenţia" intuiţionismului ("primul act al intuiţionismului") "separă complet matematica de limba­ jul matematic, in particular de fenomenele de limbaj descrise de logica teoretică, şi recunoaşte că matematica intuiţionistă este o activitate ne-lingvistică esenţială a întelectului"41• Acest stadiu din dezvoltarea gîndirii ma­ tematice, în care accentul se deplasează de la obiect la structură şi acţiune poate fi apreciat referindu-ne la o constatare a lui H. Hermes ş i G. Hasenjaeger cu privire la faptul că deosebirea dintre platonism şi intuiţionism ţine de valoarea acordată fie "presupoziţiilor ontologice", fie ,.posibilităţilor de acţiune"; pentru platonism, "preso­ poziţiile ontologice sînt atît de esenţiale încît la acţiuni, în �ensul operaţiilor se poate renunţa în mod fundamen­ tal " ; pentru intuiţionism însă, "operaţiile sint elementul fundamental. Problema, în ce măsură se poate abstrage retrospectiv din ele o ontologie este secundară. în orice caz, nu este nevoie de o ontologie pentru constituirea lor. Decisivă este verificabilitatea presupusă a acţiunilor cerute. De aceea denumirea de 'intuiţionism'"42. Intuiţionismul a reformulat nu numai unele capitole, concepte sau tipuri de .raţionare matematice, ci şi moda­ litatea înţelegerii generale a naturii cunoaşterii matema­ tice. Foarte importante sînt, din acest punct de vedere, concepţiile lui Brouwer asupra intuiţiei, adevărului şi de­ monstraţiei matematice. "Intuiţia de bază a matematicii" •o

Ibidem, p.

'2

99

E. J. Brouwer, Cadrul în op. cit., p. 6-1 H. Scholz, G. Hasenjaeger,

•t L.

tuiţionismului,

istoric, principiile şi metodele in· op. cit., p.

V.

235


este descrisă de Brouwer ca o "percepţie a unei mişcări a timpului"43 (timpul fiind după el singura formă a priori). dar o percepţie �tipusă ,,abstracţiei matematice" prin care se realizează eliberarea ei completă de reziduu! senzorial, instituirea unei "dualităţi" pure a momentelor succesiYe ale timpului. în conceptul brouwerian al intuiţiei au fost distinse momente - prezentate de el într-un "composi­ tum" -cvasi-omogen, într-o "sinteză spontană"44 - apar­ ţinînd unor teorii filosofice anterioare asupra intuiti t.'i : aristotelică, carteziană, kantiană. În acelaşi timp, viziu nea brouweriană asupra intuiţiei (şi distincţiile sale între ma­ tematică şi limbaj, respectiv, matematică şi logică) au fost interpretate ca rezultat al unor încercări de a re­ zolva tocmai dificultăţile concepţiilor anterioare, în spe­ cial ale celei kantiene4". Caracterul invariabil al intuiţiei brouweriene (inspiraţie kantiană ! ) , statutul şi rolul ei în construcţia matematică au fost .contestate atît pe baza unor argumente filosofice46, cît şi a unor rezultate teo­ retice şi metateoretice remarcabile (teoria relativităţii, teoremele lui GOdel şi Cohen, "paradoxul lui Skolem"47). Concepţia lui Brouwer asupra intuiţiei a fost acuzată de H. B . Curry de "mentalism" şi "metafizică". lnte­ meindu-se pe afirmaţiile lui A. Heyting, H. B . Curry spune că intuiţioniştii atribuie acestei intuiţii de bază a matematicii următoarele calităţi sau caracteristici: (1) este o activitate constructivă a minţii omeneşti; (2) este in­ dependentă de limbaj; (3) nu poate fi descrisă corespun­ zător prin nici un fel de reguli precise; (4) are un carac-

•� Brouwer, op. cit., p. 64. 44 Al. Surdu, Neointuiţionismul, Bucureşti, Editura Acadt-mie.i R.S.R., 1 97 7, p. 85. '° K. Popper, Epistemologia fără subiect cunoscător, în ·.·oi. Epistemologie. Orientări contemporane, Editura politică, 1!:!74. •a "'Intuiţia', oricare ar fi ea, este in mare parte produsul dez­ voltării noastre culturale şi al eforturilor noastre de gîndire dis­ cursivă. ldt>ea lui Kant a unui tip standard al intuiţiei pure, co­ mună tuturor oamenilor . . . poate fi cu greu acceptată, pentru că, după ce ne-am instruit in gindirea discursivă, pătrun(�Crea noastră intuitivă devine absolut diferită de CE'ea re a fost inainte . . . Astfel, nu numai că doctrina generală a intuitiei sursă infailibilă a cunoaşterii este un mit, dar intuiţia a timpului, mai special, reprezintă la ft>l un subiect al şi corecţiei cum este, după Brouwer, intuiţia noastră a {K. Popper, op. cit., p. 101-103). '1 Vezi M. Ţurlea, Filosofia şi fundamentele matem,otî.·ii, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1982, cap. IV. 236


t('r a prior i , fiind independentă de experienţă; (5) are o realitate obiectivă, in sensul că este aceeaşi la toate fiin­

tPk ginditoare. Se observă imediat, arată Curry, că in­

tuiţia de bază a matematicii este definită prin detenni­ nări reciproc incompatibile48. Brouwer a fonnulat de asemenea o viziune nouă asu­ pra demonstraţiei matematice. Aşa cum se prezintă aceasta în logica matematică, consideră intuiţionismul, ea poate reprezenta doar u n mijloc auxiliar, o expresie ling­ vistic-simbolică a unor construcţii intuitive. Asemenea construcţii nu au nevoie de justificare logic-lingvistir·{1; ele se auto-validează; "dovada" unor aserţiuni intuiţiu­ nist-matematice o constituie construcţia intuitivă a en­ tităţilor matematice corespunzătoare49. După Brouwer, nu există o corespondenţă biunivocă între demonstraţia lingvistică şi "dovada" �ntuiţionistă; astfel, nu avem "do­ vezi" asupra aserţiunilor fonnal demonstrate asupra transfinitului; de asemenea, nu putem "dovedi" orice aserţiune demonstrată indirect. Această viziune asupra demonstraţiei matematice a atras modificări esenţiale la nivelul regulilor şi principiilor logicii, impunînd con­ struirea unei logici intuiţioniste (A Heyting), adecvată matematicii intuiţioniste, şi formularea exactă a ideii "demonstraţiei reonstructive". ln fine, Brouwer a revizuit radical şi tema adevăn!lui m rtematic. Ca activitate intuitivă, independentă de "des­ crterea logic-lingvistică", anterioară logicii ::;i limbajului, matematica nu-şi poate întemeia adevărurile ci nici prin derivare din logică, nici prin apel la limbaj. Construcţiile intuitive sînt legitime prin ele înse::;i, se autovalidează. Adevărul matematic nu poate fi redus la noncontradk­ ţie, după cum existenţa matematică nu se reduce la con­ sistenţă. Adevărurile matematice primare, numite de Brouwer "adevăruri reale", se află "numai in realitate, adică in experienţele actuale sau trecute ale conştiinţei"S(l_ Ele se obţin printr-o "construcţie intuitivă imediată sau mediată. Ele insele nu sînt altceva decit constructii in­ tuitive. Prin construcţii intuitive nu se obţin însă i 'fal­ suri reale', respectiv nu pot fi construite irealităţi "5'.

Ş

<S Vezi H. B. Curry, Fundamentele logicii matem�;tice, in voi. Logicd şi filosofie, EdituJ"a polilică, l Y G G , p. 213. 49 Al. Surdu, op. cit., p. 87. 5ol L. E. J. Brouwer, Col!ected Works, Voi. I, p. 488. �1 Al. Surdu, op. cit., p. 166.


Apariţia falsului în matematică se datorează neconcordan­ ţei dintre activitatea intuitivă originală şl exprimarea lingvistică. Falsul se manifestă numai la nivelul expre­ siei. Adevărurile reale nu au nevoie de un criteriu de verificare sau de o "dovadă". Ele nu cer o confruntare cu altceva din afara intuiţiei. Logica şi formalismul nu pot garanta obţinerea şi transmiterea riguroasă şi sigură a adevărului; el nu pot repre�enta instrumente demne de încredere pentru construcţia şi justificarea ştiinţei. "Cri­ teriul adevărului sau falsităţii unei aserţiuni matematice a fost limitat la ac�iYitatea matematică însăşi, fără nici un apel la logică sau la o fiinţă ipotetică atotştiutoare'"'2• Intuiţionismul formulează pe această bază epistemolo­ gică un program de reconstrucţie drastică a matematicii; din ea vor fi eliminate toate conceptele, propoziţiile şi tipurile de raţionament care nu corespund exigenţei con­ structivităţil. In acest sens sînt fundamentale: exclude­ rea infinitului actual, reinterpretarea semnificaţiei pro­ poziţiilor existenţiale şi limitarea aplicabilităţii univer­ sale a legilor tci·ţului exclus şi dublei negaţii. Infinitul este recunoscut numai sub specia potenţialului, celui "în devenire", "constructiv", ceva ce "rămîne etern în stare de devenire, şi nu este un imperiu de lucruri închis, care există în sine'm. Confundarea infinitului potenţial cu cel real reprezintă, după Brouwer, adevărata rădăcină a pa­ radoxelor matematice. În ceea ce priveşte restricţia im­ pusă legilor .raţionamentului matematic, cea mai dispu­ tată priveşte valabllîtatea terţului exclus. După Brouwer, această lege, care în interpretarea intuiţionistă este echi­ valentă cu .,axioma" lui Hilbert a rezolvabilităţii orică� rei probleme matematice, nu poate fi aplicată unor do­ menii infinite. Credinţa în universalitatea ei are o ex­ plicaţie istorică prln aceea că logicii clasice, abstrasă mai întîi din matematica mulţimilor finite, i s-a atribuit a priori o existenţă independentă; apoi, pe baza acestei apriorităţi presupuse, ea a fost aplicată neraţional la mul­ ţimile finite"t. L. E. J. Brouwer, op. ci!., p. 5 5 1 . ;·, H. \1/cyl, citat după S. C. Kleene, Critica raţionamentelor matcmal'ice, în voi. Logicd şi filosofie, Bucure<;ti, Editura politică,

19611,

p.

430.

5' Vezi H . Weyl, Philosophie der Mathematik und Naturwis­ scnschaften, MUnchen, Berlin, 1927, p. 42.

233


Concepţia

epistemologică

a lui

Brouwer

constituie,

d u pii propria sa mărturisire, o continuare a teoriei ma­

! t • m aticii a lui Kant. ln acest sens este de înţeles şi afir­ maţia sa, "matematica este identică cu partea exactă a lfinUirii noastre", care aminteşte celebrul dictum kantian

din

Metaphysische

Anfangsgrilnde dcr

Naturwissen.schajt:

"î n fiecare teorie particulară a naturii poate fi întîlnită l'Xact atîta stiintă veritabilă, cîtă matematică este pre' ' zentă în ea". Pentru aprecierea generală a valorii eplslcmologiei in­ \.uiţioniste putem pleca de la observaţia lui Weyl (care lua ca termen de comparaţia fizica): propoziţiilor fizicii teoretice nu le este în mod cert specific acel caracter pe care Brouwer îl pretinde celor matematice, anume de a purta în sine, fiecare în parte, exhaustiv, sensul realiza­ bil în reprezentare; mai degrabă, atunci cînd este con­ fruntat cu experienţa intregul sistem este pus in discu­ ţie55. In această observaţie se poate detecta una dintre limitele esenţiale ale intuiţionismului : reducerea semni­ ficaţiei matematice 1a construcţiile nemijlocit intuiiiYe. "Dacă în indicarea activităţii matematiCe ca element con­ stitutiv al semnificaţiei şi î n sublinierea înţelegerii con­ crete este continut un nucleu rational, pe de altă parte, limitarea la Operaţiile izolate, i � suficîenta înţelegere a matematicii ca un sistem întreg de activitate ştiinţifiC'ă, care trebuie inclus in totalitatea activităţilor de cunoa�­ tere şi acţiunilor practice reprezintă o reducere fără în­ temeiere raţională"56• Restricţiile ontologice �i metodolo­ gice ale intuiţionismului alcătuiesc o bază prea restrînsă pentru construirea .7i justificarea matematicii. Intuiţio­ niştii au construit o matematică nouă; aceasta uneori re­ face unele rezultate clasice, alteori produce unele nol, fără corespondent clasic57; in general însă, ea constituie numai o infimă structură, incapabilă de a se substitui matematicii clasice; restul matematicii nu este nici măJJ Ibidem, p. 49. 5G E. Bricskorn, op. cit., p. 227. ln acest sens yezi �i apn•de­ rile lui S. MacLane din Mathematical Models: A Skctch for til c Philosopl•y oj' Mathematics, ,.Am. Math. Monthly", 38 (1981), nr. 7. 5J O parte a rezultatelor matematicii clasice dispar (de exem· plu, teoremele "existenţiale" in analiză, teoremele lui Bolzano, Weierstrass). Pc de altă parte, o mulţime de noţiuni clasice se ramifică pentru intuiţjonişti in mai multt" noţiuni fundamentale distincte (există, de exemplu, două noţiuni de convergenţă, opt de numcrabilitate etc.).

239


car păstrat sub rezerva condiţionată a demonstraţiei de consistenţă (ca în cazul programului lui Hilbert); ea este pur şi simplu respinsă ca nerelevantă, neautentică. Ca urmare, considerată ca substitut pentru intreaga mate­ matică, matematica intuiţionistă lipseşte matematica de o mare parte a substanţei ei, în timp � restul matema­ ticii il complică enorm; pe de altă parte, prin negarea oricăror surse in afara intuiţiei originare, intuiţionismul aduce o posibilă "setătuire" a forţelor productive ale cu­ noaşterii matematice. Evoluţia ulterioară a intuiţionismului matematic s-a desfăşurat pe următoarele direcţii : (i) elaborarea logicii intuiţioniste (A. Heyting) şi construcţia unei semantici adecvate acesteia (S. Kripke); (ii) construirea unor ex­ plicaţii formalizate pentru o serie de concepte-cheie ale intuiţionismului: demonstraţia constructivă (E. W. Beth, D . Scott), "subiect creativ"' (J. Myhill) ş.a.; (iii) apariţia unor noi variante post-intuiţioniste ale matematicii con­ structive: A. A. Markov, P. Lorenzen, E. Bishop, H. Wang ş . a . ; (iv) formnlarca unor teoreme care indică tra­ ductibilitatea reciprocă a unor rezultate intuiţioniste şi clasice (K GOdel, G. Kreisel).

Aceste tendinţe indică o modificare de optică în cadrul studiilor intuiţioniste (ca şi al filosofiei matematicii în general): d e la încercarea de a determina, pe baza unei "atitudini metafizice", statutul general al cunoaşterii matematice, natura obiectelor matematice etc., la cerce­ tări mai direct legate d e pracLica matematică, de natura demonstraţiilor acesteia. De altfel, cea mai substanţială contribuţie în cadrul programului intuiţionist în mate­ matică din ultimii ani, monografia lui E. Bishop, Foun­ dations of Constructive Analysis, intenţionează mai cu­ rînd să găsească versiuni constructive .şi demonstraţii con­ structive teoremelor matematicii clasice, decît să con­ struiască o matematică nouă, pe principii cu totul dife­ rite d e cele clasice (Vezi în acest sens şi : N. Goodman,

Reflections an Bishop's philosophy of Mathematks, Lec­ ture Notes in Mathematics, Berlin, Springer, 1981, p. 135-145; C. Dapueto, P. L. Ferrari, On Some Recent Contributions in the Philosophy of Mathem.atics, 7th In­ ternational Congress of Logic, Methodology and Philo­ sophy of Science, Salzburg, 1 1-1 6 July 1983, Section 13).

În ultimii ani, pe baza acestor dezvoltări anterioare au apărut cîteva analize filosofice ale fundamentelor mate-

2-fO


maticii şi logicii intuiţioniste care încearcă să expună prl.'supoziţiile cele mai adinci şi semnificaţia generală ale modului de gîndire introdus în ştiinţă ş i epistemologie d�· inluiţionism. în acest sens, u n loc important revine monografiei lui M . Dummett, ElPmPnts of Intuitionism ( l lJ77)58, in care sint cercetate multiplele dezvoltări teo­ retice şi filosofice ale intuiţionismului, concorclanţa lor ('U vederile originale ale lui Brouwer, sensul unor con­ ('C'pte fundamentale (demonstraţia constructivă, adevărul intuiţionist, constantele logice intuiţîoniste etc.). I n m o d special trebuie considerate anal i z el e lui Dummelt con­ sacrate încercărilor de a "axiomatiza" rolul raţiunii în construcţia matematicii (formalizarea "subiectului crea­ tiv"), precum ş i semnificaţiei timpu l u i în matematica in­ tuiţionistă. într-o serie de lucrări recente·>D, H. Putnam s-a străduit să .,separe" ideile filosofice subiacente intui­ ţionismului (ideea semanticii "ne-realiste") de "restric­ ţiile �i prohibiţii�e" p:! care i ntuiţioni�tii aLl dorit iniţial sâ le impună malematicii, în s cop u l extinderii lor asupra cunoa.7terii empir:ce. tncerdnd o evaluare globală din perspectiva epistemo­ logie! materialist-dialectice a semnificaţiei programelor fundaţioniste, putem spune că ele constituie reconstrucţii c0mplementare (centrate pe obiect, limbaj sau construc­ ţie) ale realităţii şi activităţii ele cunoa;jtere matematice; ele dezvoltă în mod absolut un singur aspect al cu­ nnaşterii matematice, impus în prim-planul reflecţiei d e ,.aspectul dominant al matematicii" dintr-o anumită pe­ rioadă60. Astfel, realismul, de.7i ao0- merite importante în sublinierea obiectivităţii cunoaşterii matematice, a ade­ văr..tlui şi autonomiei relative a constructelor matema­ tice, totuşi, concentrîndu-se exclusiv asupra produselor finite, a structurllor obiective ale matematicii a ajuns să postuleze o existenţă platonică pentru a garanta obiectî­ \'itatea matematicii, solidaritatea şi unitatea matematicii cu restul cunoaşterii ştiinţifice. Logicismul, orientare de­ rivată din realism dar care, ulterior, s-a desolidarizat de "metafizica ontologică platonistă", a întreprins o gran-

London, Rout­ ,.J. Symb. Lo-

16

� latroduc<>ee in epi�tcmologi"

241


dioasă operă de unificare a matematicii cu logica (nu însă de reducere a matematicii l a logică, cum intenţiona ini­ ţial), contribuind esenţial la aprofundarea analizei logic­ structurale a matematicii, a tipurilor ei de abstracţie şi raţionament. Formalismul are meritul incontestabil de a fi subliniat necesitatea asigurării certitudinii şi preciziei matematicii, in condiţiile în care se păstrează intact în­ tregul arsenal de concepte 7i metode al matematicii cla­ sice. El a tematizat epistemologie îndeosebi limbajul con­ strucţiilor matematice, ajungînd însă la formalism, la re­ ducerea intregii matematici la o "teorie a metodelor for­ male" (H. B. Curry), şi la nominalism, prin exigenţa ex­ cluderii tipurilor superioare de abstracţie ca modalităţi legitime de introducere a obiectelor matematice. Intuiţio­ ni�mul şi diversele variant(? de con!:itructivism a u subli­ niat importanţa de prim orclin a construcţiilor efective ale matematicii, a activităţii matematice ca "realitate" ireductibilă. Este evident că acesta est·e un aspect impor­ tant al matematicii, care npare in prim-plan în acele do­ menii sau teorii ale matemat i c i i sau ale �tiinţei unde este importantă efectuarea operaţiilor, ca de exemplu, în aritmetica recursivă sau în metodologia operativă a fi­ zicii. Dar, în forma s a originară, intuiţionismul propunea o concepţie filosofică cu multe implicaţii subiectiviste ş.i aprioriste, impunînd în acelaşi timp restricţii prea severe construcţiilor matematice.

11.2.

CERCETATIEA FUNDAŢIONALA ŞI EPISTEMOLOGIA Mr\TEMATI C I I : REZULTATE ŞI PEHSI'ECTIVE

Preluînd o sugestie interpretativă a lui S. Kărner, pu­ tem considera programele fundaţioniste - logicism, in­ tuiţionism, formalism - atît ca teze (viziuni) filosofice asupra naturii matematicii, cît şi ca programe metateo­ retice, ca puncte de plecare al unor teorii critice .şi con­ structive ale fundamentelor matematicii. Astfel, aceste programe au reprezentat n u numai ample concepţii epis­ temologice şi metafizice asupra matematicii şi obiectuiui ei, dar şi mediul în care s-au pus premisele �i s-au sedi­ mentat treptat elementele unei noi forme sau tip de ac­ tivitate matematică, "cercetarea fundaţională". Această .,cunoaştere de ordinul doi'', m·înd ca obiect cunoaşterea

242


mat1•matică preexistenlă, şi-a pus ca probleme: unificarea l i mbajului teoriilor matematice, reconstrucţia riguroasă a ,•onc{'ptclor :'ii teoriilor, explicitarea presupoziţiilor siste­ ITII'Ior matematice, formularea exactă a tipurilor de raţio­ r r ; rmc•nt şi a construcţiilor matematice intuitive, stabilirea r<'laţiiJor interteoretice şi a "anteriorităţii" teoretice şi filosofice a diferitelor structuri matematice, definirea ri­ gu roasă a conceptelor metateoretîce implicate în judeca­ n • a activităţii şi rezultatelor matematice etc. Cercetarea fundaţională a inclus o serie de "momente" tndÎ semnificative, dintre care un rol important a fost .acordat aspectelor sale logice, matematice şi filosofice61 • Momentul logic al cercetării fundaţionale, numit de Krei­ sel "fundamentele logice", are ca obiect principal demon­ sLraţia, structura logică a teoriei matematice considerate ca "discurs" independent de "substanţa" sa particulară (eventual, redusă la logică). Momentul matematic, numit de Kreisel "fundamentele matematice", propune o abor­ dare comprehensi\·ă, nu doar formală, a teoriilor şi con­ ceptelor matematice, interesîndu-se de semnificaţia lor; d constă în edificarea propriu-zisă a unei teorii mate­ matice "de bază" şi construcţia unor concepte cărora li se atribuie o funcţie de fundare în matematică, de pro­ ducere a intregii arhitecturi interioare a matematicii; axiomatizarea acestei teorii şi reducerea la conceptele şi axiomele ei a restului matematicii sint sarcini esenţiale ale "fundamentelor matematice" ale matematicii. Mo­ mentul filosofic apare atunci cînd analiza fundaţională nu este abandonată la marginea unei teorii matematice specifice, ci se extinde şi asupra .,prealabilului" filosofic, epistemologie şi metodologie al acesteia, cind se inten­ ţionează formularea explicată a supoziţiilor epistemolo­ gice şi a "angajărilor ontologice" ale unui cîmp matema­ tic; atunci cercetarea metateoretică se transformă în ana­ liză critică filosofică. în cadrul programelor fundaţioniste discutate anterior aceste momente ale cercetării fundaţionale au fost tra­ tate relativ independent şi absolutizant. Astfel, logicis­ mul a redus întreaga problematică a fundării matema­ tice la fundamentele ei logice (conform ideii deducerii 6l Vezi G. Kreisel. Proof Theory, în ,.J. Symb. Logic", nr. 3, 1968. Pentru o prezentare amplă a acestor probleme, vezi M. Ţur­ lea, Filosofia şi fundamentele matematicii, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1982.

243


conceptelor şi teoremelor întregii matematici prin de-­ finiţii şi demonstraţii din concepte şi principii logice, po­ ziţie ce "condensa" o serie de postulate ontologice de t i p realist). Din instrument al u n e i cercetări parţiale a fun­ damentelor matematicii, logicismul a instituit logica drept "teorie fundamentală" pentru întreaga matematică, punct de plecare şi de justificare a intregii activităţi ma­ tematice. Intuiţionismul a deplasat accentul fundării pe construcţiile intuitive matematice; consideraţiile filoso­ fice aveau aici doar u n rol "propedeutic", de a prepara .acea "atitudine mentală" ce va permite accesul l a ma­ tematica pură6�. Susţinînd independenţa absolută a ma­ tematicii de logică şi limbaj, intuiţionismul a respins ro­ lul fundaţional al logicii (nu doar pe acela de teorie f n :1damentală) î n cunoa�terea matematică, raţionamentul lo­ gic ca, de altfel, $i construcţiile de limbaj neavind priori­ tate faţă de construcţiile matematice, ci presupunînd acea intuiţie originară care constituie sursa imediată a creaţiei şi întemeierii clllwaşterii matematice. Formalismul lui Hilbert încearcă şi aici găsirea unei soluţii intermediare; deşi nu acordă logicii rolul de teorie fundamentală (ma­ tematica fiind �i pentru el, pe urmele lui Kant, ireduc­ tibilă l a logică), Hîlbert, ca şi Curry, n u neagă rolul lo­

gicii ca instrument analitic i n justificarea de ansamblu a matematicii. Formalizînd simultan logica şi matema­ tica i n vederea unei fundări unificate, Hilbcrt a "favo­ rizat" astfel totuşi aspectul formal-lingvistic, încerdr.d să reducă problema fundării (in cadrul programului con­ sistenţei) exclusiv la o problemă de caracter metateorc­ tic. Ca metodă specifiră cercetării func1aţionale a f o s t con­ siderată ,.analiza fundaţională"; ea a fost definită de H. Wang63 ca un proces de reducţie a unui concept aparţi­ nînd unei teorii matematice prin definirea lui î n termenii altor teorii mai ,.elementare". Această reducere (sau, mai degrabă, construcţie) a conceptelor noi din matematică este completată de formalizarea, de expunerea explic:tă a substructurii logice a unei teorii matematice, a reguli­ lor de deducţie. Ambele componente ale analizei funda62 Vezi A. Heyting, lntuitionism. An Introduction, Amsterdam, North-Holland, 1 %6. 63 H. \Vang, Optzeci de ani de studii asupra fundamente!or, Studii de logică matematica, Bucure�ti. Ed i tura ştiinţifică, 1972.

In

244


ţionalc îşi găsesc unitatea în modalitatea axiomatică de rPcnnstrucţie a teoriilor, şi anume în axiomatizarea for­ malizată, practicată înC€pînd cu metamatematica lui Hil­ l)('r\.. Analiza fundaţională constituie o varlantă a meto­ dt'i analizei conceptuale considerate de R. Carnap fun­ damentală pentru logica ştiinţei''4. Fundamentarea matematicii ca sarcină "tehnică" a fo:st <'onccpută iniţial ca o fundamentare integrală, univer­ sali'!, o reconstrucţie tmificată a tuturor domeniilor cu­ noaşterii matematice pe baza unei singure teorii, ,.teoria fundamentală"; aceasta oferea conceptele prime şi prin­ cipiile necesare derivării tuturor teoriilor matematice. Analiza fundaţională avea în această interpretare o mnl­ lip\ă sarcină : (î) să construiască şi să intemeieze - prin axiomatizare riguroasă - teoria fundamentală; prin aceasta ea contribuia la "justificarea şi clarificarea prin­ ('ipiilor şi conceptelor fundamentale ale matematicii"65; (ii) să edifice pe această bază restul matematicii; (iii) să explice conceptele metateoretice (demonstrabilitate, cal­ culabilitate, constructivitate etc.) utilizate în cercetările asupra sistemelor matematice. Cel mai important program fundaţional integral a fost cel care înţelegea prin matematică "acea activitate ce se poate desfăşura în cadrul teoriei a-..;:iomatice a mulţimi­ lor folosind logica clasică a prcdicatelor"56. Această doc­ trină, numită adesea "marea fondare ansamblistă"67, a cunoscut o serie de versiuni începînd cu Weierstrass, De­ dekind şi Frege şi continuind pînă la mijlocul secolului nostru. Ca axiomatizare standard a teoriei mulţimilor (teoria fundamentală) a fost considerată multă vreme cea construită de Zermelo şi Fraenke1°8• Act'astă "schemă fundaţională", deşi a produs o reorientare a stilului şi metodelor matematicii, numită adesea "revoluţia struc­ turalistă", este - aşa cum subliniază S. MacLane - uni­ laterală, întîmpinînd numeroase dificultăţi. Astfel, deşi .,oferă o idee asupra rigorii matematice", ea nu răspunde totuşi la alte probleme importante vizînd construcţia maGt H. Carnap, Logical Foundations Chicago U. Press, 1!)52, Cap. 1. o; H. Wang, op. cit., p. j;6 S. MacLane, op. cit., p. 467.

of

Probability,

Chicago,

6' ldem. ru Pentru expunerea acestui �istem şi a altor variante de axiomatizare a teoriei mulţimilor, vezi A. Fraenkel, Y. Bar-Hil­ lel, Foundations of �et Theory, Amsterdam, North-Holland, 1958

245


kmatici i : (1) .,ea nu descrie în mod adecvat structtirile matematice releYante ce trebuie considerate ca punct de plecare al teoriei mulţimHor"; (2) teoria mulţimilor este "irelevanUt pradicii celor mai mulţi matematicieni"; (:�) nu oferă o soluţie la dificultăţile generate de teorema de incompletitudine a lui G6del; (4) în fine, arată Mac­ Lane69, ea nu poate explica ceea ce E. P. Wigner a numit "efectivitatea i r aţ i o n a l ă a matematicii în ştiinţele na­ turii'"u O nouă perspectiYă in fundarea matematicii s-a des­ chis prin crearea teoriei categoriilor. In cadrul acesteia se pro d uce o mutaţie semnificativă de la studiul centrat pe obiect sau structură la cel centrat pe diferite cores­ pondenţe (morfisme) care conservă anumite structuri matematke. După cum spunea F . W. Lawrere, unul d in­ tre adepţii fundării categorial-e a ma t emat i ci i , "în fun­ damente, nu substanţa, c i fc�rma i n variantă este purtăto­ rul in fo rma ţ ie i matematkf' rC'lcvante�m. Se observă în act>laşi timp o d epl a s a re ele accent spre un punct de ve­ dere construdivist în fundarea matemahcii . Şi această variantă fundaţionnlă mai recentă a fost contestatăn, plecînd de 1a dificultAţile întemeierii teoriei categoriilor, considerată fie în perspectiva fundării ei pe teoria mul­ ţimilor, fie în perspectiva unei autofundărF3• Atît evoluţia relaţiei dintre activitatea matematică şi proiectele fundaţionale cît şi unele descoperiri metateo­ retice importante (cum au fost teorema LOwenheirm--Sko­ l em şi demonstraţia independenţei ipotezei. oontinuului) au condus la reconsiderarea generală a sensului episte­ mologie şi fiolosofk a l problemei fundării matematicii. Pe baza teoremei LOwenheim--Skolem s-a înţeles "rehtivi­ tatea noţiunilor set-teoretice-'474. Despre aceasta, iniţial s-a crezut că reprezintă un paradox: "Existenţa unei ase­ menea 'relativi·tăţi', scrie J. van Heijenroot, este denu­ mită nneori Paradoxul LOwenheim-Skolem. Dar, desi­ gur, ea nu este un paradox în sensul unei antinomii; ea

S.

so Ma�Lane, op. cit '0 E. P. Wigncr, The Unreawnable of 1\lathema­ tics in thc Nawral Sdences, in E. P. Wig-ner, Symmetries and Rcflection.l', Bloomington, Indiana Univ. Press, 1%7, :l Apud i\1. Turlea, op. cit., 210 -� S. Fcferman, Categorica! Foundations and Computability in J. Hintikka, K S. Butts (eds.), Foundations of Mathe­ matics and Computability Theory, Dordrecht, Reidel, 1975. 1" Vezi şi M. Ţurlea. op. cit., p. '1 Th. Skolem, op. cit.

Effo?t:'tivcness

p.

Tlwory,

213.

246


<'!-itc o trăsătură nouă şi n eaştep ta tă a sistemelor for­ malc"75. Impli-caţia teoremei LOwenheim---Skolem p en tru

prohlcma fundării matematicii a fos t prezentată sub forma următoarei d i l eme , asemănătoare cu cea la .care şi problema continuului : .,sau noţiun ea de sub­ a u n ei mulţimi date este C'onsiderată o realitate p l at on i că , astfel în cît nenumerabilitatca ('ste înţeleasă ca n'\'a ab sol ut - dar în ac>est c:'lz axiomat iz<�rea, evi d ent , d i n cauza p ara do x u lui lui Skolem nu mai este realiza­ bihi - şi ne întoarcem la a n t in omi �l e grave alE' teori-ei n a ive a m ulţ i m i lor, fie - dacă a r ce ptăm o an umi t ă for­ mă de axi·cmatizare - n oţ i un i le de 'numărabil' şi ''le­ n u mă rab il' dPvin re l at i ve, astfel îndt va trebui sf1 admi­ t em , du pă cum spune Skolem, relativizarea cardinalilor<�. După cum a ară tat J. von Ne um an n , acest relativism afectează şi finitul şi pr opri e ta t ea finitudin i i ordonării. 1 'aradoxu l lui Skolem a con s ti tu i t o pi a tră de încercare pentru t oate progra m e l e fundaţioniste; mai mult, aşa cum a ară tat recent H. P u tna m, el înfruntă şi filosofia g en eral ă a şti i n ţei. şi a li mbaj ului , putind fi considerat . ,s ubiac en t pr ob l e m elor carac te r i s t i c e al e f i losof i e i se co­ conduce mulţ ime

lulni XX"'6. Punind l a indoială categoclcitab'a p ar adoxul lui Skolem a alături de altek, pen tr u păr{lsir,;·R universale a m atemat id i şi a d o ptarea unei p e rs pectiYe pl urali ste, a u no r " fu n da ment e m u lt i ple " , a u n or "sis­ teme multi pl e pe n tru fu ndam en te"''· I n p erioa da de du pă 1931 studi�le domeniul fun damentelor au dobîndit tot mai mult un <" a rac ter mate­ ma ti c speciaF8, pi erzin d treptat din vedere' marile pro­ bleme şi obiective fi los ofi ce, s au n epu tî nd n dC' ocamdată, interpretate coerent la nivel f i los ofi c•D . Ac(>st fapt a ge­ nerat o mare din•rsitate dc poziţi i c u p r i v i re la natura cercetării fu nd aţ i on ale şi la relaţ i ile ei cu filosofia mate,s Apud H. Putnam, Models and RealiLy, ".J. Symb. Logic", 45 (1980), nr. 3. 76 H. Putnam, op. dt., p. 475. '' Vezi M. Turlea, op. cit., p. 222-223. ·s Sinteze rcmarc<�bile ale acestor rezult<�te: A. 1\Iostowski, Thirty Years of Foundational Studies, Oxford, Biackwell, 1966; W. S. Hatcher, Foundations of Mathematics, Philadelphia, 1968; W. v. O. Quine Set Thcory and its Logic, 3ed, 1971. 79 Vezi W. StegmiH!er, Moderne Wis.�enschaftstheorie. Ein Vberblick, Teil. 1. Moderne Logik und Grundlagen dcr Matl•e­ matik, .,Die Naturwisscnschaft", 66 ( 1979), nr. 3.

247


maticii. Astfel, deşi constată "dezvoltarea furtunoasă din ultimele decenii a tuturor domeniilor cercetărH funda­ ţionale", W. Stegmiiilerso deplînge faptul d în această activi1:ate sint implicaţi aproape numai matematicieni; î n felul acesta aspectele tehnice preva-lează asupra celor epistemologice şi filosofice, amîn.înd rezolvarea unor pro­ bleme teoretice adînci. ExiJStă totuşi speranţa, crede Steg­ miiller, că \"a veni u n timp dnd "materialul matematic elaborat în acea�tă perioadă îşi va găsi o expunere atît de limpede încît asupra lui să poată începe o discuţie epistcmoi·ogică fecundă «st. Pe de altă parte, constatînd acelaşi caracter preponde­ rent matematic al cercetărilor recente, mulţi autori. au încercat să sugereze distingerea sarcinilor fundărîi ma­ tematicii (o problemă tehnic-matematică) de cele ale fi­ losofiei matematicii. Astfel, după A Mostowski, ,.pro­ blema fundării matemat:cii n u reprezintă o problemă concretă singulară ce poate fi rezolvată odată pentru totdeauna, pentru a fi dată apoi uitării; . . matematka evoluează cu timpul, ceea ce implică necesitatea modifi­ cării concepţiilor asupra fundamentelor sale. T!l"ăsătura distinctivă a cercetărilor actuale din fundamentele mate­ maticii este pierderea parţială a caracterului lor filosofic, faptul că ele au căpătat un caracter matematic"82• Prin această transformare, teoria fundamentelor poate inter­ acţiona activ cu matematica "tradiţională". In acelaşi timp, consideră Mostowski, "elucidarea naturii matematicii nu revine matematicii, ci filosofiei; ea este posibilă numai în cadrul unor concepţii filosofice de amploare, care n u rup matematica de restul ştiinţei. ci, dimpotrivă, ţin seama de provenienţa ei din ştiinţele naturii, de aplicarea ei şi de 1egături�e ei cu alte ş-tiinţe şi, în sfîrşit, de istoria ei"�3_ I ntr-un recent studiu asupra naturii matematicii, S. MacLane84 observă aceeaşi deplasare a teoriei funda­ mentelor spre o ramură a matematidi şi lipsa de noi idei filosofî.ce în acest context asupra cunoaşterii matematke. Filosofia matematicii, pentru a depăşi starea actuală de "somnolenţă'' (în care a intrat după 1931), consideră S. 0'' Ibidem, SI Idem.

p.

380

0� A. Mostowski, op. s� Ibidem, p. 410.

s• S.

248

MacLanc, op.

cit., p. 409,

cit.


Ma('LanC', trebuie să plece de la stadiul actual al mate­

malkii, să înceapă prin a descrie "what is reaHy the.re" •,;i sf1 încerce să ofere o "înţelegere" mai degrabă decit o

"fun darc" a matematicii. O asemenea perspectivă filo:.o­ finl asupra matematicii va explica natura -structurilor reale ale matematicii nu prin "construcţia lor adesea 2.1'­ t i fida lă din teoria mulţimilor, ci prin relaţiile lor cu idc-i,Ie matematice simple sau cu activităţile umane fun­ damentale"85, In contextul mai general al părăsirii fundaţionalismului din. filosofia ştiinţei s-a ajuns la o poziţie şi mai "tare", la ideea abandonării complete a problemei fundării ma­ tematidi. .,Fundamentele încetează de a mai fi metafora potrivită", scria Quine, "Constatind dificultăţile înteme­ ierii set-teoretice a matematicii, iar N. Martin comenta <t:-,tfel poziţia lui. Quine: "Quine indică corect faptul că n.>zultatele matematice referitoare 'ia relaţia dintre teoria mulţtmi.lor, aritmetica şi analiza clasică nu suportă, din n ici o perspectivă, probabil, sigur însă din cele mai mul­ te, o pretenţie de justificare. Confundarea disciplitnei matematice pe care o numim metamatematică cu studiul j ustificării matematicii care ar putea pretinde în mcd propriu nume-le d e 'fundamentele matematicii' 1-a deter­ minat să sugeYeze, în mare măsură în mod indirect, că n u există o asemenea problemă"86• O poziţ�e ase-măn[l­ toare întîlnim şi l a I. Lakatos81, şi ea este strins legată de modificarea tematică a filosofiei· matematicii prin tre­ cerea de la analiza stati-c-structurală a sistemelor axio­ matice 1a cercetarea dinamicii cunoaşterii matematice. Există însă şi matematicieni şi filosofi -care -consider:t că fundamentele matematicii, răminînd 'legate de probk­ ma justificării con-ceptelor şi raţionamentelor matema­ tice, nu se vor putea "elibera" niciodată complet d e pers­ pectivele filosofice asupra existenţei şi structurii mate­ maticii, Aşa cum argumentează P . Lorenzen, pentru îr,­ ţelegerea şi fundarea matematic.li, "axiomatismului", crurL� a "răpit" matematicii problema fundării, va trebui înloSO Jdem. se N. Martin, !tfathematics-Foundations and Foundations, fr� Lorenz (Hrsg.), Konstruktionen versus Positionen, Band 1,. Berlin, New York, W. de Gruyter, 1979, p. 65--66. 81 1. Lakatos, Cauchy and the continuum: the signîficance of nonstandard analysis for the history and ph.ilosophy of mathe­ matics, în I. Lakatos, Mathematics, Science and Epistemolog!J� Philosoph.ical Papers, ·,-oi. 2, Cambridge, Cambridge U. P., 1978. K.

249


cuit ca perspec-tivă asupra acestei discipline cu o viziune mai amplă, care situează matematica in contextul rela­ ţHlor e i multiple cu întreaga ştiinţă ş i cu acţiunea uma­ nă; pe de altă parte, însuşi conceptul "fundării" (de na­ tură deductivă) carp a dominat cercetările de pînă acum va trebui înlocuit cu un concept nou, acela al ,.fundărH constructive", care desemnrază întemeierea cunoaşte­ rii pe normele acţiunii şi ale ştiinţe j88 .

construcţiei metodic-ordonate

Vom încheia a-c·est capitol prezentînd două încercări de sistematizare ş i interpretare mai general{\ a rezultatelor recente din cercetarea fnndaţională. Prim.l dintre ele

aparţine lui L. Henkin89. Ea reflectă şi c;bsolutizează oa­ recum stadiul actual - pre po nd ere nt matematic, teh­

nic -

al cercetărilor din fundamente, propunind inloc u i ­

r e a , ,schemei filosofi·ce" logicism-formall sm-intuiţ.ionism în redarea genera-lă a semnificaţiei rezultatelor -cu una

pur matematică: "aspecte set-teoreti-ce - aspecte <ligC'­ brice - aspC'de constructive';; prin aceosla s-ar refl0cta "tranziţia accell'rat{t de la filosofie l a matc>matică" pt' care o manifestă studiile fundaţlonalc actuale. In evoluţia cetărilor din fundamentele matematicii, generate de riţia -paradoxelur teor!ei mulţimilor şi întreţinute de lile filosofi-ce (intuiţionism, formalism şi logicism)

cer­ a pa­ şco­ s-au

produs, după Henkin, în ultimele dece n i i transformări continue, precum ş i modificări bruşte, provr...cînd dezvol­ tări total neaşteptate .care a u modificat complet profilul disciplinei. Astfel, au apărut noi domenii de cercetare fundaţion<dă şi s-au stabilit conexiuni no i între l i n i ile de cercetare fundaţională şi într-e fundamente şi alte zone ale matematicii. Henkin consideră insă că opera d-e ola­ sificare, analiză şi interpretare a rezultatelor cercetărilor din fundamente a rămas - l a nivel conceptu"tl - în urma progreselor tehnice; "r-elatarea" acestora în cadrul "s-chemei tripartite clasice

filosofice"

- perfect adecva­

t ă pentru primele decenii ale activităţii fundaţionale -

Vezi: P. Lorenzen, Wie ist die PhilosopMe der Math.ematik măglich, "Philosophia Naturalis", 4 (1957) ; Konstruktive u.nd axiomatische Methode, în P. Lorenzen, Konstruktive Wissenschafts­ theorîe, Frankfurt, Suhrkamp, 1974; Konstruktive Begr·i.indung der Mathematik, in P. Lorenzen, op. cit.; O. Schwemmer, Kon­ strukt!ve und deduktiver BegrUndungsbegriff, in K. Lorenz (Hrsg.), op. cit.; J. Mittelstrass, Die MOgllchkeit der W1.3se-nschaft, Frankfurt, Suhrkamp, 1974. ss L. Henkin, Matltematical F'oundations for Mathematics, "Am. Math. Monthly", may, 1971 l!!l

250


mHi este I'C'lf'vantă stadiului actual, conducind la o i magine distorsionată asupra celor .ce se înfăptuiesc în mod reaL Henkin vede cauza principală a acestui fapt în ;t,ceea că noţi1mile încorporate în aceste scheme cla­ intuiţionism-formalism-logi­ s i f i calodi originare ('ism - "au un caracter esenţialmente filosofic", nefiind ('a atare bine adaptate pentru descrierea unei activităţi ('(' a deVenit primordial matematkă. De aceea, crede Hen­ k i n , "a venit tîmp11l să se imagineze un nou cadru con­ ceptuaL sau o nouă schemă de clasificare în cadrul că­ rura să se poată da formă, coeziune şi semnifi.caţie tota­ Jităţii activităţii din fundamentele matematicii. Concep­ tele subiacente unei asemenea sclwm� de clasificare vor t-rebui să aibe un caracter esenţial matematic, mai degrabă dOC'ît filosofic, pentru a explica în mod adecvat nCJtura matematică în creştere a op erelor -de clasificat". Noua schemă pe care o propune Henkin eSJte următoarea: in fundamente trebuie distinse: (î) aspecte ansambliste (set­ teoretice), (ii) aspecte algebrice şi (iii) aspecte construc­ tive . Evident, există aici o continuitate cu vechea schemă filosofică: "noţiunile t eoriei mulţimilor formează o parte fundamentală a logicismului; aspectele algebrice sînt le­ gate de abordarea formalistă, iar elementele constructive ale matematicii se nasc adesea din acelaşi spirit care -1-a determinat pe Brouwer să ed i f ice intuiţionismul". Există însă deosebiri radicaJe între cele două scheme concep­ r1u

tuale generale; pe cînd pr-ogramele filosofice reprezintă ,,vizLuni -competitive asupra fundamentelor matematicii", între aspectele ansamb1iste, algebrice şi constructive esenţială este mai degrabă cooperarea in redarea activi­ tăţii fundaţiona.Je; ele se comp!etează şi se întregesc re­ ciproc: "ele se întrepătrund pentru a oferi o descriere bogat iluminantă a unui domeniu comun; unele dintre cele mai apreciate teoreme �i mai valoroase intuiţii sint cele care iluminează interconexiunile dintre aceste com­ ponente ale cercetării, fundaţiona.Je". Un punct de vedere complex şi nuanţat asupra semni­ ficaţiei fil-osofice a rezuJtatelor noi -din fundamentele ma­ tematicii a fost formulat de A. Robrns-on90• Şi Robinson pleacă de la constatarea discrepanţei intre progresul în cadrul "aspe-ctelor matematice ale cercetării" (de a căror oo A. Robinson, Concerning Progress in the Phil.osophy of Mathematics, in H, E. nose, J. C. Sheperdson (eds.), Logic CoiZo­ qutum '73, Amsterdam, North-Holland, 1975.

251


corectitudine şi soliditate, comparabHe cu ale oricărei ramuri a matematicii, nu se îndoieşte nimeni) şi cel al interpretărilor filosofice, discutabile, cel puţin in cazul exceselor constructiviste. Evoluţia înţelegerii "naturii esenţiale a matematicii" a fost "ezitantă şi ambiguă şi, in orice -caz, -concluziile trase de o anumită şcoală de gin­ dire au fost respinse de altă şcoală"9 1 . Progresele tehnice matematice n-au obligat - aşa cum era de aşteptat filo.sofiile matematice să se unifice într-o singură direc­ ţi€ interpretativă; ftmdarea filosofică a matematicii ră­ mîne încă .,fascinantă şi provocativă". In aceste condiţii apare in mod f!resc întrebarea: "ce gen de progres s-a realizat în filosofta matematicii şi ce gen de progres se poate aştepta în acest domeniu în vii­ tor?". Pentru a putea răspunde la această întrebare, A. Robinson propune următoarea clasificare a cercetărHor: (A) fi.losofia propriu-zisă a ma,tematidi; (B) "materialul relevant pentru filosofia matematicii" (incluzînd aid, pe d0' o parte - in sens Jar�� -, teme din matemati-că şi fi­ zică a căror semnificaţie JX-'ntru filosofia matemat.idi. poate fi admisă imediat de majoritatea fillosofilor contem­ porani9�, iar, pe de altă parte unele rezul·tate considerate uneori ca aparţimînd filosofiei matematicii ca atare93). In acest ultim domen iu progresul a fost impresionant şi, în viitor se pante spera, de asemenea, intr-un progres con­ tinuu. In ceea ce priveşte domeniul (A), progresul realizat aici poate fi divizat in două direcţii. Prima, (A1 ), include dezvoltările din filosofia matematicii94 (sau din fondarea filosofică a matematicii) care se referă la anumite pro-

91 Ibidem, p. 39. �2 Ca exemple, Rob!n�on citează: iraţionalitatea lui trans­ cendentalitatea lui ;c, existenţa geometriilor ne-euclidiene, fun­ <lamentale calculului, natura conceptelor topologicl' şi categoriale, aplicabilitatea (aproximativă) a legilor lui Kepler la lumea fi­ zică, identifil:area observabilelor cu operatorii în mecanica cuan­ tică ş.a. ua Exemple: existenta mulţimilor necalculabile. teorema de in­ completitudine a lui Gi:idel, existenţa modelelor ne-standard ale teoriei numerelor, teoremele lui GOdel şi Cohen asupra ipotezei continuului. 9t Printre acestea: conceptul lui Frege-Russell de număr car­ dinal ; formularea unei mulţimi de axiome logice şi reguli de deducţie adecvate pentru calculul cu predicate inferior; expli­ carea noţiunii de calculabilitate (realizare intelectuală excepţio­ nală a epocii noastre - vezi S. C. Kleene, Calcu.lability, in S.

./2,

252


sau cldalii particulare ale domeniului. Aceste re­ corespund, după Robinson, realizărilor celor mai

dp seamă ale subdiviziunilor de bază ale ,,logicii mate­

matice şi fundamcntelor mi'ttematicii'1: teoria mulţimi­ lor, teoria demonstraţiei, teoria rccursivă şi teoria mo­ dl"lelor; in cadrul lor rezultate}(> intîmpină aceeaşi accep­ t are universală ·ca oricare dintre teon�mele claske a:e "matematicii pure''. Al doilea domeniu sau dirc•cţie a fi.­ !osofiei matematicii, .,filosofia fundamentală a matema1.ieii", (A2), include cercetările Yizînd "natura esenţială a matematicii şi a entităţilor matematke". T-rebuie să se recunoască - scrie Robinson - că şi in acest domeniu -;-au produs modificări importante: au apărut curente '!riginale, fi'losofii: speciale ale matematicii (intuiţionis­ mul, predicativismul, logicismul, formal:.smul, constructi­ \�:smul); chiar marile sisteme filosofice consHtuite ulte­ r : v r au itnclus discuţii detaliate asupra concepte-lor mate­ m::�tice (de exemplu, fenomenologia, empirismul logic, .ra­ t i onalismul dialectic -. ş .a.). Împotriva exceselor exclusi­ viste, RDbinson afirmă că "elaborarea unui punct de ve­ dere special viabil în fhl.osofia matematicii poate fi cDn­ <>iderată, <Ca atare, un progres î n acest domeniu"9;;. ln tCest sens -se poate constata c ă evoluţia din filosofia ma­ tt�maticll a reprezentat un progres prin formularea şi dezvoltarea unor concepţii sutenabile î n acest domeniu. Nici unul dintre aceste progrese nu a eliminat însă vreu­ Jla dintre şcolile filosofice anterioare. Aşa cum s-a petre­ cut cu logicismul după apariţia paradoxului lui Russell, în cadrul "filosDfiei fundamentale a matematicii" există posibHitatea "aCDmodării" datelor noi ,,recaldtrante" pr:n. mod:ifi.că.ri CDrespunzătoare de ordin tehnic. Statutul special al fîlosofiHor matematicii nu înseamnă, ·după Robinson, acceptarea ideii ,,egalităţii lor axiologice complete": nu se poate admite ca un individ să "adere s:multan la două filosofii incompatibile"; astfel, arată Robinson, "intre plartDnism şi formalism există D incQ!ll­ pat:bLHtate i n privinţa .credinţelor, iar între fonnalism şi constructivism, în privinţa practicilor"96• Conţinînd per­ manent .,componente deontice", teori.ile din acest dome­ n�u nu pot fi supuse unor criterii � i teste empirice de evaluare. De aceea, după Robinson, nu ne putem aştepta Morg:enbesser (cd.), Philosophy of Scil>nce Today, New York. Bnsic Books, 1967) ; formularea explicită a conc�ptului de adevAr. ,.., A. Roblnson, op. dt., p. 44. l!6 Ibidem, p. 45.

253


in vii�or la o "decizie în favoarea unei singure şcoli de

gîndire (chiar dacă vom asista la creşterea sau descrcş­ terea forţei relative a diferitelor şcoli d e gîndire), sau la eliminarea vreuneia dintre eie; mai degrabă, ele se vor perfecţiona şi multiplica in continuare41�7• Printre -cele noi care se vor constitui, Robinson citează "filosofia ma­ tematicii pe baze dialectke", abordare care şi-a .,arătat deja marea ei valoare in raport .cu înţelegerea evoluţiei teoriilor ştiinţifice şi a aspectului lor euristic''93• Lă-rgi­ rea "stocului" filosofiilor matematice prin apariţia altor puncte de vedere complementare celor actuale se va rea­ liza ş i prin tematizarea unor aspecte noi ale matematicii (pragmatice, aplicati-ve etc.), diferite de cele care privesc natura matematicii "pure'1• Tocmai 8Cestor noi domenii tematke ale epistemologiei matematicii, izvorînd din cer­ cetarea evoluţiei gindirii matematice şi a interacţiunii ei multiple cu restul cunoaşle'l"ii şi acţiunii umane, le vom consacra capitolele următoare ale acestei secţiuni.

97 ldem. 98 Ibdem, p.

254

51.


Capitolul 1 2 . DEZVOLTAREA TEORIILOR, IWOLUf'lA ŞI PROGRESUL CUNOAŞTERII iVIATEMAT!CE

1 2 . 1 . DEZVOLTAREA

TEORIILOR

ŞI

CRITERIILE

PROGRESULUI ÎN CUNOAŞTEHEA MATEM,\TICA

Dcplasart�a generală a acccntnlui cer·cctărilor d i n filo­ ,1 1f!a ştiinţei dln ult i m e le decenii ciP la aspectele logic­ , L ructuraie la cel e istoric:-evolutive, diacronice, a cup rin s

-;.i ep:stemologia matematicii. Au apărut astfel nume­ roase puncte de vedere şi concepţii sistematic elaborate pri\·in d : d in amica istoricii a matemati.f' i i , evoluţia teorii­ lor, revoluţia in m a tema b.c ă , progresul .şi criteri-ile lui, natura istorică a normelor şi criteriilor rigurozităţii, ade­ 'idrului, demonstra�iei şi raţionalităţii etc.

Surrsa principală a i n ter esului pentru aspectul dina­ cunoaşterii matematice au reprezcntat�o marile revoluţii dtn matematica secolului XX: revoluţia "struc­ '.urală", revoluţia .,.categorială", revoluţia calculatoarelor, matematizarea cvasi-generală a ştiinţelor etc. Aceste mu­ taţii profunde ale modului de gindire matematic, care au n.fectat m atem atica atît l a nive l ul ideii de obiect cît şi :a acela de metodă sau procedeu de construcţie, au atras în mod deosebit atenţia filosofilor şi matematicienilor asupra modului cum cresc şi evoluează teoriile matema­ tice, asupra factorilor detcrminanţi şi a criteil"iilor progre­ sului cunoaşterii ma·tematiee. Există numeroase încercări ale matematidenilor de a explica sensul .şi smsele dezvoltării teoriilor matematice. I n privinţa sensuJ.ui dezvoltării, est€ acceptată în mod curent ideea evoluţiei de la o problemă particulară (rolul fundamental al problemelor a fost strălucit subliniat de David Hilbert în expunerea Mathematische Probleme ţi­ nută Ja Congresul internaţional al matematicienilor de la Paris din 1900: ,.atita timp cît o ramură a ştiinţei oferă o abundenţă de probleme, ea este viguroasă; Iipsa de pro­ bleme conduce la atrofierea sau încetarea dezvoltării e'i m ic al

255


indepen dente "') l a o soluţie partk-ulară, apoi, prin ab­ stracţie ş i ra finare co ncept uală , la teorii tot mai gene­ l'ale2 . Este unanim recunoscu tă , de as f'mc ner! , tendini;a cv as i -g en er ală a evoluţ iei teorii lor matemati-ce spre un nivel superior d e a bstracţie, rigurozit at e logică, organi­ zare şi sistemi ci tate. "Modelul deducţiei axi omatice stricte, scria R. Cou ra nt , care a caracterizat matematica de la Elementele l ui Euclid, are se mn if icaţ i a ce-lui mai inalt succes în pătrunderea ş i ordonarea su b s tanţe i ma­ "3 t em atice şi î n degajarrea fundamente-lor ei structurale . El n u epui zea ză însă probl ematica e v o.J uţ ie i teoriHor ma­ tematice. După Couran t, "con strucţia, h d ncţia imag:"!la­ tivă şi combinarea, precum şi pro ces ul intelectual gTI'u de finib i.J numit intuiţie " joacă un rol nu mai puţin jm­ portant pentru "activitatea matemati-:ă productivă sau pentru înţelegerea ei core-ctă•' �. Întrucît "natura f undamental ă a m at e-ma ti c i i creatoarre " constă esenţia lmen-te într-o interacţiune a "universalităţii cu individualitatea, a dedu cţ iei cu con ;c; t rucţia , a logici i cu imagi n aţi·a " , evoiuţia teoriiJor trebclie înţe1easă d upă Courant - ca un mom e n t al tn'Cerilor multiple de la concret la gene ral itate a ab stractă şi invers catre ca­ 6 racterizează d ezvo ltarea in ansamblu a cunoaşterii • Această modalitate de evo-luţie a cunoaşterii o întîlnim şi in ştiinţele naturii, î n fizică de exemplu. în m&tt·ma­ " tică însă, această "curb ă a evol uţiei oferă "unei teorii " sensul şi semnif icaţia ei . Pentru a i nţelege acest fapt fun dame ntal - scrie Couran.t - "trebuie să ne aminti f'l

că noţiuni le 'concret', 'ab stract', 'in d ivid ua l ' sau 'generfl.l' nu au in matematică semni ficaţi i f ixe sau absolute. Ele se referă î n primu l rînd Ja proceduri intelectuale, la sta­ rea cunoaşterii şi la natura su b stanţei mate matice. C e ea ce, de exemplu, este considerat familiar, va fi interpn•tat deja ca concret. Cuvinte l e 'a b stracţie' şi 'general izare' nu d esoriu s ituaţ i i statice s a u rezul tate Hnal e, ci procese dit D. Hilbert, Mathematische Probleme, în D. Hîlbert, Gcsam­ merte Abhandlungen, Band III, zweite Auilage, Berlin, Springer. 1970, p. 290. 2 Vezi: M. Atiyah, Wandel und Fortschritt in der Math.ematik; E. Brieskorn, Vber die Dialektik in cler Mathematik, in M. Otte (Hrsg.), Mathematiker ilber die Mathematik, Berlin, Springer, 1974. 3 R. Courant, Die llfathemattk in der modernen Welt, in M. Otte, op. cit., p. 184. • Ibidem, p. 185. 5 Idem

256


namice, î n cadrul cărora se pleacă d e la un anumit nivel nmcrct şi se încearcă să se ajungă la un altul, 'mai i n alt'"6• Prin acest salt în abs tracţie se obţin adesea des­ ("opcriri ş i rezultate .ş t i inţif ice remarcabile; aşa s-a în­ tîmplat, spune Courant, prin generalizarea teoriei spec-­ t rale a lui HiJbeTt de către J. von Neumann ş.a., gene­ ralizare ce a cond u s la mari aplicaţii aJe teoriei în dc'­ mf'niul fizicii. Printr-un şir de abstracţii analoge s-a Plaborat şi teoria abstractă a grupurilor ("unul dintre in­ teresele fundamentale ale matematicienilrn' contempo­ rani"), plec înd de la o problemă ce prcue upas c deja p(' matemat icienii medievali ş i renascentişti (rezo-lvarea ecuaţiilor algebrice de un grad superior lui doi prin pro­ <·cse algebrice), trecînd prin matematica secr}l ul u i ;;l XIX-lea (Lagrange, Ruffini, Abel, Galois), pînă la defi­ n iţia abstractă riguroasă actuală şi la numeroasele apl i­ caţiru ale teoriei: î n m a t em a t ică şi î n f i z i c ă (mecanica c u ­ antică, teoria particulelor elementare).

Tendinţa, spre un nivel d:n ce î n ce mai înalt de a b ­ stracţie nu conduce, în dezvoltarea teoriilor matematice, la eliminarea intuiţiei, "acea forţă mot-rice greu de con­ ceput"; ea este prezentă mereu în "matematica creatoare şi ea motivează şi conduce chiar cele mai abstracte pro­ cese d e gîndire "7• Ca şi N. Bourbaki, R . Courant consi­ deră c ă teoriile abstracte ale m atema t i ci i nu 0Iimină i n­ tuiţi a, d mai degrabă o ridică Ia un n i vel su peri or, con­ solidind-o şi "a'I"mînd-o". Ca ilustrare spectaculoasă a acestei .,tensitmi: fertille" dintre intuiţie şi raţiune, care s e află l a baza evoluţiei gîndirii matematice, Couran t indkă dezvoltarea teoriei topologice, "cel mai tînăr şi dinamic domeniu aJ geometrie-i"8• Michael Atiyah propune în Wandel und · Fortschritt in cler Mathematik9 un model al evoluţiei teoriilor mate­ matice bazat pe teza: "Dezvoltarea matematicii poate fi înţeleasă cel m ai bi:ne ca o reacţie naturală la dificulta­ tea şi complexitatea crescindă a .problem e-lo r de care ea trebuie să se ocupe-. I n măsura în care aceste probleme işi au originile, direet sau i n dire ct, în ştiinţele n a t uri i sau î n alte ştiinţe, această complexitate reflectă creşterea 9 Ibidem, p. 187. 7 Ibidem, p. 195. S J([em. o M. Atiyah, Wandel und Fortscl�ritt in der Mathematik, în M Otte, op. cit.

17 - Introducere in epistemologie

257


fn complicare şi diferenţiere a ştiinţelor moderne"10• El ilustrează această teză mai întîi ,cu modul de evoluţie a matematicii clasice cu un serol înainte de Newton. In acea vreme, problema tipică consta în găsiorea unui nu­ măr - o valoare a unei mărimi necunoscute, cînd se dă­ deau anumite date sau ecuaţii corespunzătoare acestui număr. Ca urmare, matematicienii se ocupau de rezol­ vare.a ecuaţii.Ior algebrice de un grad superior, ş i "real­ mente, istoria matematicii din acea perioadă este în cea mai mare parte jstoria ecuaţiilor de gradul tre<i şi pa­ tru"11. Ştiinţele naturii din secolul al XVII-lea aveau însă nevoie de un instrument matematic superior, în care rolul central avea să revină funcţiei. Găs-irea unei funcţii (lege d e dependenţă a unei variabile de .alta) necunoscu­ te revine la afl8lt'ea unui număr infinit de valori ale unei variabile necunoscute. Introducerea funcţiilor a constituit un mare pas înainte, dind posilbilitate matema­ ticiil să trateze problemele <:ompUcate puse de .geneza ştiinţelor moderne ale naturii. Cakulul diferenţia} şi integral - creaţie în esenţă a lui Newton şi Leibniz -, care a contribuit esenţial la progresul fizicii clasice, avea .ca problemă matematică tipică găsirea unei funcţii necunoscute atunci cînd sint cunoscute anmnite date şi ecuaţii referitoare la ea. In felul acesta, teoria funcţiilor a devenit .,chestiunea prin­ cipală a matematidenHor"12• Exemplul matematicii da­ sioe, binecunoscut, a fost invocat numai pentru a crea -o ,.perspectivă 'istorică". Interesul principal al analizei .}ui Atiyah se îndreaptă însă asupra modului de evoluţie a matematicii moderne. Cum s-a ajuns de la teoria funcţiilor la stadiul actual al matematici'i? Cu timpul au apărut numeroase tipuri de funcţH, de -origine diversă, din ce in ce mai compLi­ cate. Din punct de vedere teoretic, ,.sardna matemati­ cianului consta, evident, în a introduce o anumită or­ dine î n acest haos. El trebuia să inventeze metode noi pentru a face faţă acestei complexităţi. care devenea din ce în ce ma� mare"ta. Cum se putea proceda? Atiyah in­ dică trei dezvoltări diferite ale matematicii moderne, mo­ tivate de această problemă a complexităţii progresive, şi to 1 bidem,

p.

204.

11 Ibidem, p. 2Q5. 12 Ibidem, p. 206. 13 Ibidem, p. 207.

258


care pot oferi răspunsuri parţiale la intrebarea de mai sus. Prima metcdă ccnstă in "folosirea consecventă a pro­ prietăţilcr de simetrie pe care le are v situaţie proble­ mati-că matematică preexistentă1414. Simetdi.le pot apărea în situaţii foarte diferite: fizice .şi matematice, geometrice .şi algebrice etc. Ele se referă la relaţiile reciproce ale obiectelor mai degrabă decît la natura lor. Prin cunoaş­ terea ti..pului de simetrie, consideră Atiyah, problema 5e simplifică foarte mult, reducîndu-sc drastic numărul va­ riabHelvr sau al funcţiilor necunoscute. Studiul matema­ tic al siroetrii�or aduce astfe-l ordine in cadrul unor si­ tuaţii foarte romplicate. De aiCi a apărut î n mod firesc dorinţa de a construi o singură teorie abstrad{J a sime­ triei. Prin luorărirle algebrice alE> lui Galois s-a iniţiat această teorie a grupurilor, devenită unul dintre dome­ niile centrale ale matematicii aotuaie. Ea f'Ste "tipică pentru spiritul modem în matematică, iar conceptul de grup de simetrie este la fel de fundam"f'ntal pentru S('("('­ lul 20, cuan era acela d e funcţie pentru secolul 1 9 " 1 -". Tocmai de aceea asistăm astăzi la numeroase aplicaţii ak acestei teorrii in matematică şi ştiinţă (mecanica cuan t i ­ c ă , teoria particulelor elementare, cristalcgrafie, chimie cuantică etc.). A doua cale, complet diferită, pentru tratarC'a proble­ melor complexe constă î n uti.Jizarea probabilităţii. Pe măsură ce numărul variabile-lor neC'uni1scutc devine foar­ -te mare, consideră Atiyah, n u se mai tinde să se rezolYe complet problema, fiind suficiente răspunsuriJ.e prin care s e indici o măsură a probabilităţii16• Aceeaşi "pr,'­ siune11 din partea .şt'irinţelor moderne a dus la fu'ansfor­ marea teoriei probabilirtăţii, ale cărei începuturi se afl3 în formele l<Jr elementare în trecutul îndepărtat aJ. is­ toriei matemi'JtidJi, intr-una din ramurile impor:tante ale matematicii, edificată axioma-tic origuros, cu numeroase.· modele şi domenii de interpretare şi aplicaţie. In cadrul lor "distribuţia de probabilităţi este conceptul fundamen­ tal, care a înlocuit ideea clasică de funcţie"l7. Geneza celei de a treia ramuri mari a matematicii contemporane este interpretată de Atiyah în lumina ace­ leiaşi teze. Este vorba de matematica calitativă. Aceasta u 15

16 17

Idem. Ibidem, Idem. Ibidem,

p. 212. p. 212-213.

259


cercetează trăsăturile ger:erale ale funcţiilor etc., ordo­ nîndu-le în tipuri, dasifidndu-le -etc. Pe măsură ce o devine mai complicată, este nerealist să se incerce rezolvarea ci în termeni cantitativi, fiind sufi­ cient un răspuns calitativ. Studiul matematic rig uros al conceptelor calitative alcătuieşte conţinutul topologiei. I n afara influenţei ei remarcabile asupra ailtor ramuri ale matematicii (structurile topologi-ce fiind considerate de N. Bourbaki, alături d e cele algebriJCe şi de ·ordine, structuri generatoare, fundamentale), topologia a dobîn­ dit relativ .recent numeroase a-plicaţii importante î n ştiin­ ţele naturii (în cosmologie, de exemplu), şi, prin teoria catastrofelor a lui R. Thom ("matematidanul contempo ­ ran care a adus poate cea mai adîncă contribuţie mate­ matică la înţelegerea naturii"IS), î n toate domeniiJ.e in care aveam de-a face cu geneza şi schimbarea formelor. Toate aceste trei ramuri ale matematicii, teoria grupu­ d1or, teoria probabilităţii, topologia, sînt teorii foarte ab­ stracte. Această abstracţie constituie "răspunsul natural la presiunea .evenimentelor" fără de care "mal:€matica ar H azi strivită de mulţimea faptelor particulare com­ plicate, spartă în :nenumărate ramuri speciale lipsite de conexiune redprocă"!9. Pe lîngă explicarea modului gell€ral de evoluţie a cu­ noaşterii matemaUce, mUllţi matematicieni şi fil-osofi au fost preocupaţi de formula.r€a unor criterii explidte ale progresului matematicii, ale evaluării, selecţiei şi accep­ tării teoriitlor matematice. Ne vom referi in continuare l a dteva dintre cele ma:i importante as.E"tnen.ea puncte de vedere. Într-o încercare de interpretare epistemologică gene.rală a naturii şi rolului matematicii în cunoaştere2n, HUpro blemă

1s E. Bctcskorn, op. cît., p. 238 . 19 M. Atiyah, op. cit., p. 217. 20 "Instrumentul care realizează medierea între teorie Şi prae­ tică, Intre gindire şi observaţie este matematica, ea construieşte puntea de legătură şi o dezvoltă din ce in ce mai eficient. De aici rezultă faptul că întreaga noastră cultură contemporană, in mă.�ura in care ea se bazează pe pătrunderea intelectuală a na­ turii şi pe punerea ei in serviciul nostru, işi află fundamentele in matematică. . . . Kant a spus: ,Afirm că în fiecare ştiinţă par­ ticulară a naturii se poate găsi numai exact atîta ştiinţă autentică, cită matematică conţine'. Intr-adevăr, nu stăpînim o teorie în ştiinţPle naturii pînă cînd nu am ajuns la nucleul ei matematic şi nu l-am pus in intregime in evidenţă" (Naturerkennen und Logile, in O. Hllbert, op. cit., p. 385). 260


nf'r�. stabileşte drept criteriu al progresului în cunoaşte­ matematică aplicaţiile ei, impotriva celor care au ri'fnzat ,.din Anwendungen als Wertmesser fUr die Ma­

n':l

thcmatik g.elten zu Jassen"21• Acest .criteriu al aplicabi ­

l : tăţi i, vădit general, a fost interpretat ffiili .restrictiv d e l i . Weyl şi J. von Neumann. Pl·ecînd dr- - l a Toiul p e care-I

au

î n dezvoltarea matematicii probleme,Je din

ştiinţe,

\V\,yF� propune drept criteriu de evaluarf' şi acceptare a

teori-ilor matematice "re-levanţa empirică" : o teorie ma­ l('ffiatică este considerată "bună" dacă ea poate primi o Interpretare filZică. Iar von Neumann, plecînd de la su­ blinie<rea legăturii indi-solubiie a matematicii cu ştii nţele naturii'?\ propune drept "Erf{rlgskriterium" pentru mate­ matică atit unul de natură estetică24, cît şi unul b<Jzat pe relaţia cu ştiinţele empirice. Î n dezvoltal!'ea abstractă a unei teorii matematice poate interveni "pericolul degc­ neră.rii" ei, atun-ci cînd s-a "îndepărtat prea mult de �mrsa ei empirică". ln aceste condiţii "ar fi singururl mod de tratare intoarcerea intineritoare la •izvoare: o infuzi.e nouă d e idei empiri•ce mai mult sau mai puţin expHL.. cite"25. Un punct de vedere asemănător întîlnim şi la R . Cou­ rant26. P-entru el, problema crite-riiilor de evaluare a pro­ gresului ·cunoaşterii matematice este strîns 'legată cu aceea a relaţiei dintre matemati-ca pură şi cea aplicată. Conceput î n mod unilaterarl şi absolutiLZat, cri-teriul aplicabili-tăţift a fost criticat de numeroşi epistemologi şi matematicieni. Aşa cum arată M. Hallet27, deşi este foar-

�1 .,s.ă considere aplicaţiile drept criteriu de valoare al ma� tcmatidi (Ibhlem, p. 385). 22 H . Weyl, Die heutige Erkenntnislage in der Mathematik, in Weyl, Gcsammelte Abhandlungen, Berlin, Springer, voi. 2,

H. p.

51 1-542.

'" ,.Trăsătura esenţială a matematicii este, după opinia mea, l'elaţia ei cu totul deosebită cu ştiinţele naturii; . . . dezvoltarea <?stc- strins legată cu cea a ştiinţelor naturii; . . . unele dintre ("f'ie mai bune idei ale matematicii modet·nc (cred, cele mai bune) îşi au originea absolut clar în ştiinţele naturii" (J. von Neumann, lJ("r 1\fathematiker, in M. Otte, op. cît., p. 30.). �� "Despre o teoremă sau teorie matematică se aşteaptă nu nu­ mai ca pe baza el să se poată descrie şi clasifica in mod simplu ::;i elegant un mare număr de cazuri speciale, considerate- apriori reciproc neconectate, ci se aşteaptă şi ,eleganţă· în construcţia €i arhitectonică"' (Ibidem, p. 44). 2.'i Ibidem, p. 46. 2� R. Courant, op. cit., p. 199. 21 M. Hallett, Towa-rds a Th�>ory of Mathematical Research P;·owames, J, Il, .,Brit. J. Phil. Sci.'', 30 (1979), 1-25, 135-159. <?Î

261


te atractivă, ideea "relevanţei empirice" nu este sufi­ cient determinată pentru a putea oferi o condiţi.e nece­ sară in .evaluarea constTucţmor matematic.e noi; ea nu indică o graniţă clară, un "prag critic" al "interpretabi­ lităţii. fizi-ce" (directă, indirectă etc.). Pe d.e altă parte, jdeea aplicabiiHtăţii .este prea restrictivă, prea îngustă pentru a reprezenta un crit€1.l'iu general, valabil pentru toate momentele şi .,fazele" cunoaşterii matematice. In acest sens, scrie Hallett, nu se poate şti dinainte ce in­ terpretări în cadrul ştiinţelor factuale vor găsi anumite teorii sau concepte abstracte matematice. În fine, apelînd la exemple istorice se poate dovedi că acest criteriu "ex­ ternallist'', care judecă matematica după relaţia teori"Hor ei cu alte domenii ale cunoaşterii, nu corespunde evolu­ ţiei reale a matemahcU. De aceea, alţi matematicieni sau epistemologi au în­ cercat să propună un .,criteriu internalist", bazat pe "as­ pectele imanente", pentru progresul cunoaşterii mate­ matice. Un asemenea tip de criteriu poate fi considerat cel formulat de î n t uiţ î oni ş t i şi constructivişti: şi anume concordanţa cu u n anume ideal a.J constructivităţii28• S-a încercat, de asemenea, pe aceeaşi linie "internalistă•', să se formuJeze ca standard de evaluare a teoriilor ca.paci­ tatea de rezolvare a problemelor. Sugestii în acest sens, arată Haliett, întîlnim la J. Hada-mard, H. Weyl, K. Gi.i­ del, R . Wilder, J. Dieu donne ş.a. Cea mai clară formu­ lare a dat-o Hilbert în celebra sa (în multe privinţe) -con­ ferinţă "Uber das Unendlkhe" (1926): "Testul final al oricărei teorii matematice noi este succesul e i in rezol­ varea unor probleme pre-existente, pentru care teoria nu a fost construiltă". Neex·Istind "date empiil"ice", în ma­ tematică rolU'l selectiv în Taport cu teoriile il pot juca problemele, şi anume cele care: (l) preced teoria şi (ii) nu au fost avute în vedere în construcţia teoriei. După o prelucrare corespunzătoare, M. Hallett elabo­ rează acest crite-riu îrutr-o metodologie a matematicii anaJogă eu metodologia programelor de cel'Cetare rormu­ -lată pentMI teoriile faotuaie de I. Lakatos. E,I interpre­ tează teoriile matematko.e ca "programe cu obiectiYe de cercetare pe termen lung"; pentru ·ele "criteriul lui Hil­ bert" are următoarea formă: "Construirea unei noi teorii matematice T' constituie un progres în raport cu teo28 Vezi E. Bishop, Foundations of Constructive Analysis, York, McGravHill, 1967, Cap. 1.

262

New


1·ia cd

precedE>ntă T da-că T' este folosită in rezolvarea puţin unei probleme P pe care T nu o putea rezol­ cu condiţia ca P să nu fie produsul propriu aii. lui 'T' şi ca enunţul prin -ca.re ea SE' rezolvă să nu fi fost n l i lizat în construcţia lui T '" 21f. V<!,

Prin studii istorice de caz, Hallctt dovedeşte aplicabi­ l i tatea criteriului lui HHbcrt în dezvoltarea efectivă a < " Unoaşterii ma.tematice. El se referă amplu Ja trei exem­ ple: teoria numerelor transfi�1ite a lui Cantor, teoria in­ lt'graiei a lui Lebesgue şi topologi.a lui Poincarre. Vom reda cîteva din consideraţiHe lui asupra primelor două s i tuaţ i i . La început, ambele teorii au fost primite• cu opo­ l.iţie sau cel puţin cu rezerve pute-rnice. Opoziţia faţă de i n tegrala 1lui Lebesgue s e ba:>;a mai ales pe absolutizarea unei practid ma.tcm.ati.ce anter-ioare. Teoria sa extindea �1peraţia de integrare -la o clasă mult mai largă de funcţii discontinue, într-un moment în care nu -exista un studiu sistematic al funcţiilor discontinue. ,.Analiza era consi­ derată in mod fundame-ntal studiul funcţiilor continue, pE' dnd funcţiHe dis-continue erau tratate î n principal ca :sursă de contraexemp:e uti:le pentru corectarea ş i re-strîn­ gerea tE>oremelor generale"�0. Situaţia critică gem�rată de faptul că intE>grala Riemann nu putea îndeplini rolul in­ tenţionat al integralei ca inversă a operaţiei derivării, clasa funcţiilor Riemann-integrabile nefiind deci una coerentă sau uniformă, a făcut pe unii matematicieni să D considere "datorată naturii patologk-e a funcţii:lor dis­ contirnuc''; ca urmare, soluţia acestei situaţii, după ci, era restringerea analizei la o clasă mică d e funcţii31. Noţiu­ nea de integrală propusă de Lebesgue li se părea artifi­ cială ş i prea abstractă. Lebesgue a fost singurul car-e a propus o altă soluţie: "El a considerat că funcţiUe con­ tinue nu formează o {'lasă privhl.egiată, şi dacă, să zicem, n u orice funcţie derivabHă este integrabi:lă, aceasta nu reprezintă o vină a funcţ i e i ci ma'i degrabă a integralei Cauchy-Riemann"32. Integrala Riemann era definită în termenii teoriei numerelor reale şi (ca teorie de fond) ai teoriei mulţimilor . Tcor:a lui Lebesgue nu aducea nid o modificare acestor teorii dP bază, modificînd doar defi­ lliţii�e conceptelor specifice; ea "oferea un n o u cadru OJJ.

144 149 150

cit

263


conceptual care nu implica consecinţe noi"33. Acceptan'::1 e i u:ltcrioaJră s-a datorat rolului pe care ea 1-a indep� ' ­ nit în cunoaştere, şi care este tocmai acela pe ca:-,_. î i statuează criteriul l u i Hilbert; "deşi nu adăuga obiecte sau predicate noi, e a a explicat multe fapte antedor n ec u ­ noscute asupra obiectelor şi predicatelor existente; şi dintre aceste fapte multe au fost uti:lizate pentru rezol­ varea problemelor care pur şi simplu erau abandonate i;1 timpul dominaţiei integralei Riemann"34• Asemenea pro­ bleme au fost: aflarea funcţiilor primitive, reprezentarea funcţiilor prin serii trig'Onometrice etc. In cazul teoriei numerelor transfini-te a lui Cantor, opoziţia era întemeiată mai ales pe argumente filosofkc şi chiar teologice. Conceptul său de număr infinit vio­ lenta o înde'lungată tradiţie filosofică şi ştiinţifică, in:­ ţiată de Aristotel, continuată de Locke, Kant, Gauss ş_a_ Era vorba de respingerea infini-tului actual sau real �i admiterea numai a varietăţii l u i potenţiale. Şi a i d o p i ­ nia matematicicni.lor a evohmt după un pa,ttern hHlx>r­ tian : ea a deve n : t favorabi�ă lui Cantor numai după ('C teoria sa a rezolvat o serie de probleme importante, co:l­ sideră Hallett, într-o manieră autentică, ne ad-hoc. Co:l­ siderată de Kroneker o "gene�alizare sterilă"35, după ce şi-a găsit apli-carea în rezolvarea unor probleme din du­ meniul teoriei funcţii[or analitice (teoremele Mittag-· Leffler, Heine-Borel) concepţia cantoriană a transfini­ tului a început să fi-e apreciată şi acceptată. Se poate deci -considera că matematicienii au aplicat în aceste ca­ zuri în mod tacit criteriul lui Hilbert cu privke la pro­ gresul cunoaşterii matematice. Ne putem întreba dacă criteriul lui Hi.lbcrt se rcf.::r � numai la -concepte şi teorii matematice noi, sau el este­ in aceeaşi măsură valid şi pentru ace-l element defin:to­ -riu pentru procedeele cognitive ale matematicii, demon­ straţia. Hall-ett consideră că şi în cazul d('monstro.ţ:ilor matematice criteriul lui Hilbert oferă cheia esenţială a evaluării lor. Asupra rolului demonstraţiei in matema­ tică s-au constituit două puncte de vedere mai impc>raa Ibidem, p, 136. 3t Ibidem, p. 137. ss O poziţie asemănătoare se întîlneşte uneori şi la matema­ ticieni contemporani:' J. Dieudonne, de exemplu, consideră ,.pa­ radisul lui Cantor" un "paradis iluzoriu" (vezi: J. Dieudonne, Bourbald et la philosophie des mathematiques, "Epistemologia", voi. 4 {1981), nr, 1, Jan.-June.

Z64


tante,

unul,

diferite:

relativ

de­

acordă

tradiţional,

cel

mon s.traţiHor în matemart:ică î n primul rînd u n ,rol justi­ Jiraţional; altul, propus de Lakatos, susţine valoarea lor euristică. ln cartea s a Proofs and Rejutation (1954/55, ed. 2, 1 976), Lakatos a dezvoltat o teorie a demonstraţiei matematice (considerată chiar şi de Quine ca cel mai im­ portant eveniment din teoria demonstraţiei după meta­ care se argumentează

în

amplu rolul euristic al demonstraţii-lor, pe care

le

lui Hilbert36) in

matematica

mod

consideră .,agenţi a i schimbării

teorhlor". Inovaţia con­

(:eptuală poate proveni, după Lakatos, din .,articularei;"! şi <.T�tica ideilor sau tehnicilor demonstraţiilor":n. De cxem­

p:·u,

pentru închiderea unor goluri descoperite înt•r-o de­

monst-raţie

este necesară

uneori

idt•i matemati-ce (concepte, numeşte, respectiv,

introducerea

noi

unor

le

Lakatos

definiţii, -l eme).

"proof-generated concepts", "proof­

generated definitions" şi "hiddcn lemmas".

Convcrgcnţa

uniformă este u n exemplu de concept generat de o de­ mons-traţie, iar

axioma

alegerii de idee

generată

de-

o

demonstraţie. Hallett cons:deră -că, de fapt, întregul sis­ tem axiomatic al lui Ze-rmelo, n u numai

rii,

axioma

alege­

a luat naştere c a urma·re a încercării l-ui Zerme-lo de

a-şi

formaliza

demonstraţia

fără

ordonări·i

teoremei

repete erorHe prede-cesorHor săi. Schimbările determinate de demonstraţiile matematice

duc

fie la extinderea ca­

drelor conceptuale vech i . f i e la incorporarea

in

noului

in

cadrele d e j a existente. Dar, consideră Hal,Jett,

oricare

direcţie ar evolua pe baza unei schimbări gener<Jte de

"extern''

şi

o

teoriile sînt judecate i n acord cu criteriul

demonstraţie,

lui HHbert. Ambele tipuri de criterii ale prog-r esului "intern",

transformă

în

matematic,

standat'de generale

un element al creşterii -cunoaşterii valabifl fie in cadrul unui an1.unit rtip de cercetare matemati.că (aplicati vă, teo­ retică),

fie i n cadrul 1.mei anumite faze din dezvoltarea

unei ramuri a cunoaşterii matematice. Astfel, dacă

am

adopta şi pentru matematică modelul kuhnian al evolu­ ţ i ei

ştiinţelor

empirice (aşa

cum

de

altfel

propune

li W.

v. O. Quine, Review of 1 . Lakatos, Proofs and Refuta� în "Brit. J. For the Phil. Sci.", 1980. Lakatos, Profs and Refutations, The Logic of Mathemati· E. Zahar, Cambndge Discovery, Edited by J. Worrall and U.P., 1976, p. 139.

tions,

31 I.

ca!

265


R . Thom38), sau modelul mai diiferPnţiat şi mai sistema� tic al celor ,.trei faze" elaborat de grupul de cercetări de

la Starnberg, plecind de la anumite idei asupra dezvol� tării ştiinţelor maturizate ale lui W. HeisenbPrg39, am

putea considera că punctul de vedere externalist rores� puncte mai ales fazei ,.fiinadizării" din evoluţia unei dis� cipline, pe cind criteriul intern ar reprezenta un stan­ dard mai adaptat fazei ,.par.adigmati-c e". Pe de altă parte, ca şi în cazul problemei existenţei matematice4°, şi pentru aprecierea progresului cunoaş� terH matematice este necesar un criteriu complex şi di� ferenţiat, ale cărui- componente să dea seama de dome� niul, faza sau momentul din evoluţia unei -teorii sau ra­ muri matematice, de rolul complex şi multiplele core� laţii ale matematicii cu restul cunoaşterii şi acţiunii umane. In acest sens, pe lîngă elementele discutate ante� rior, un .asemenea criteriu complex al progresului ar mai trebui să conţină şi alte dete-rminări cum sînt : (i) capa� ci•tatea de simplificare teoretică şi metodologică pe care o au anumite concepte matematkc non introduse; (ii) pu­ terea de unificare şi sinteză a unor domenii diverse a�e matematicii (şi chiar ale ştiinţei); punerea în lumină a unor conexiuni interne ale .acestora, dezvăluirea ,.arhi� tecturii" matematicii; evident, acest Tol îl joacă îndeo­ seb] teorii[.e structurale ale matemati-c ii, teorii plmi-va­ lente, cu modele multiple; (iii) capacitatea euristică: gc� nerarea pe baza concept€1lor, demonstraţiilor sau ideilor matemati-ce, a unor noi tPorii, a unor noi metode de re� zolvare a problemelor, a unor tipuri noi. de modelare a fenomenelor etc.; în acest sens semnificative sînt teore­ mele lui G5de1, Cohen şi LOwenheim-Skolem care au determinat apariţia unor ramuri sau concepte noi ale matematicii (teoria funcţiilor rPCursive, ideea de forcinff� teoria modelelor); (iv) valoarea sau semnificaţia metatco­ retică: contribuţia ,la înţelegerea structurii ş i naturii ge� nerale a cunoaşterii matematice; sint astfel cunoscute idei sau construcţii matematice (adesea fără aplicaţii "-ex­ terne") care au determinat reevaluarea statutului mate­ maticii ca ştiinţă, relaţia ei cu alte discipline, certitudi�

�s R. Thom, Parabole f' Catastrofi. Intervîsta su matematica, scîenze, e filosofia, Milan, I l Saggiatore, 1980, 09 Vezi G. BOhme, W. van den Daele, W. Khron, Finaltsicrunrr der Wissensch.ajt, .,Z. filr Soziologic", 2 (1973), p. 128-144. �n Vezi 1. Pârvu, Existenţă şi realitate in ştiinţă şi Jîlosojir•, Editura politică, 1978. 266


nea ş i adevărul matematic, valoarea raţionamente-lor şi demonst·raţiilor etc.; ele încep prin teorema lui Thales �i descoperirea iraţionalilor în Şcoala pitagorică, trec prin toate marHe etape ale istoriei matematicii, pentru a .,;e manifPsta mult mai abundent în perioada actuală, ajungînd (prin teoremele de incompletitudine, indepen­ denţă ş i indecidabi1Ji.tate ale •lui GOdel, Cohen şi Tarski, sau prin teorema lui Lăwenheim-Skolem, ori prin şi mai recenta demonstraţie a teoremei C€'lor patru culori) să arunC€' cele mai profunde .,sonde" în însăşi raţiona­ litatea umană41; (v) în fine, marile teorii matematice pot fi considerate acelea care determ�nă constituirea unui n o u .,mod de gîndire" în matematică sau în şti inţă (axio­ matic-structural, algoritmic, constructiv), cu alte cuvinte, a unor t-ipuri de conceptualizare a problemelor ce deter­ mină 'linii de evoluţie a cunoaşterii sau tradiţii coerente de cercetare; asemenPa "paradigme metodologice" pot fi detectate, d e asemenea, în întreaga istorie a matematicii ineepind cu E�ementele lui Euolid şi pînă la teoria ca­ tastrofelor a lui Thom. într-o asemene-a perspectivă integrată ş i istorică asupra cdteriHor prog.resului cunoaşterii matematice, acestea trebuie în primul rind corelate cu anumite tipuri sau mo­ mente ale -cercetă·rii şi coordonate într-o viziune sinte­ tică, totalizatoare. Aşa cum scria Courant, "fiecare din­ tre aceste aspecte particulare ale matematidi se poate afla în centrul unei anumLte realizări speciale. În cadrul nnei evoluţii de lungă durată ele vor participa însă în totalitatea lor"42• în al doilea rînd, pe lîngă relativitatea :;; i solidarritatea •reciprocă a componentelor acestui crite­ riu integral, trebuie să observăm şi istoridtatea lor, de­ pendenţa normelor şi standardelor progresului şi raţio­ nal:tăţii schimbărilor matematice de situaţiile istorice ale cunoaşterii . Acceptarea ·relativităţii istorice a criterii.lor evaluării cunoaşterii din domeniul matematicii se află în consens cu întreaga reorientare strategică a metodolo­ giei contemporane prin care se respinge ideea că standar­ dele raţionalităţii ştiinţei ar fi neschimbătoarc, anisto­ rice, şi că e:le aT putea fi cunoscute şi detenninate prinH Vezi contribuţiile lui R. Oppenheimer şi J. von Neuman in voi. Foundations of Mathematics, Symposium Papers Comme· morating the Sîxtieth. Birtl1day of I{urt GOdel, Berlin, Springer,

19fi8.

'" R.

Courant, op. cit., p ,

185. 267


tr-o reflecţie a priori43• Este astfel necesară şi pentru matematică o ,.criteriologie istorică" a progresului şi ra­ ţionali<tăţii. Progresului istoric î i sint supuse nu doar anumite "conţinuturi şi forme specifice" ale cunoaşterii, ci şi criteriile judecării raţionale, ale "criticii raţionale a ştiinţei", "conceptul de adevăr matematic, standardele demonstraţiei matematice şi patternurile creşterii matc­ maticii"H. Pe baza acestor consideraţii putem inţelege schimba­ rea ·remarcabilă, detertnillla tă de evoluţia istarid a ma:c­ maticii, a însăşi "problemei centrale "a fHosofiei ma:c� maticiJ.45: dacă pentru Kant a-ceasta era "Cum este .posi� bilă aplicarea metodelor matematice în fizică ?", pent.ru Frege şi Russell, "Cum este posibi.Jă siguranţa şi certi­ tudinea metodelor matematice?", astăzi ea pare a se de� termina tot mai mult prin întrebarea .,Cum este posibilă creşterea cunoaşterii matematice? " .

12.2.

CONTINUITATE ŞI REVOLUŢIE I N DEVENIREA MATEMATICII

Un aspect important al problemei dezvo'ltării cunoaş­ terii matematice, care apare în primul plan al studiilor epistemologi'Ce contemporane, este acela al nah1rii şi semnifkaţiei revoluţiilor matematice, al relaţiei dintre continuu şi discontinuu î n devenirea matematicii ca dis­ ciplină. In înţelegerea patternului general al oreşterii cu­ noaşterii matematice se confruntă astăzi pozi.ţii de gin­ dire "continui:Ste" (care pun accentul principal pe "stabî­ l'îtatea", permanenţa şi invarianţa unor e!Pmente în ca­ drul evoluţi-ei matematicii), cu altele "revoluţionare"' (care se centrează pe "rupturi�e de continuitate", pe as­ pectul discontinuu - şi anume la nivelul ei cel mai pro­ fund - al ist()l('j.ei matematicii). Aceste perspective sînt corelate cu cele ce se constituie ca răspuns la înt.rebare2, care sînt factorii esenţiali ai progresului cunoaşterii în

•3 Vezi: I. Lakatos, op. cit.; St. Toulmin, Human Umlcnta'l­ ding, Princeptan, Princetan U.P., 1972; \V. StegmUllez·, Neue ll" '"'W der Wissenschaftsthearie, Berlin, Springer, 1979. " I. Lakatos, ap. dt., p. 104-105. •J Vezi K. Mainzer, Wie ist das Wachstum von apriorisclwn Wissenschaften mt!glich?, in G. Patzig et al. (Hrsgs.), Lopik. Ethik, Theorie der Geisteswissenschaften, Hamburg, F. Mciner, 1977, p. 4 1 1 . 268


matematică? Vom încep€ şi în acest caz prin cxplmerca

opini�'lor cito;rva matematicieni de seamă pe această temă, pentru ca apoi să analizăm unele interpretări sau cxpl i ­ ('aţii sistemati�e ale modn.lui·în care se dezvoltă şi evolu­ ează cunoaşterea matematică. Intr-un studiu de factură sintetică, Ma.rshal Stane apre­ cia că, î n urma dezvoltărilor din secolul al XX-lea, ma­ tematica a suferit o modificare profundă prin care , , con­ cepţia noastră despre natura matematicii s-a revoluţio­ nat, cunoştinţe-le noastre tehnice au cunoscut o extin­ dere vastă şi dependenţa de matematică a progresului ştiinţific ş i tehnologic a crescut E>norm"·u>. Matematica a devenit astfd o adevărată "piatră fundamentală a întreg i i gîndiri ştiinţifice", fiind deja previzibilă ,,într-un viitor nu prea îndepărtat, o complE>tă :identifi-care a ştiinţei, lo­ gicii ş i matematicii"4'l; în acest fel, .,o lume complet nouă de gîndire şi raţionalitate se deschide in faţa noRs­ tră, a cărei unkă cheie este matematica"4�. In schimbarea pe care a suferit-o înţelegerea naturii matematicii i n urma revoluţiei din secolul nostru este esenţială "descoperkea faptului că matematka este com­ plet independentă de lumea fizic ă " ; această descoper ire �stc, după Stone, d e acelaşi rang cu descoperirea grecilor antici c ă "faptele se pot ordona într-un pattern 1ogk, care poate fi astfel amalgamat încît întregul obiect apare ca o structură logică coocentă bazată pe un număr limi­ tat de axiome"49• Printre celelalte asp€cte ale revoluţiei contempoNme a matematicii, M. Stone citea:.o:ă: detenni­ narea exa-ctă a legăturHor dintre matE>matică şi logieă; realizarea unei unităţi a db;; c iplinelor matematice pe baza unor concepte şi definiţii cvasi-generale; creşterea can­ titativă, calitativă şi c a n ivel de abstra�ţie a cunoaşterii matematice etc. Toate acestea au fost posibile, crede M. Stone, "numai prin despărţir-ea matematicii el e apli­ .caţfrile ei"5o. Tendinţa spre abstracţie, spre studiul "pat­ ternuritlor abstracte", a dE'VE'nit astfel "sursa extraordi­ narei vitalităţi şi creşteri a matematicii d i n sC'colul nos­ tru"::>'. PTintre mari.le înfăptuiTi ale acestei revoluţii se <6 M.

Stone,

Tlw

Rerolt�tion

Monthly", 68 (1961), nr. B, p . 71G. 07

•S

<9 oo M

in

Mathematics,

,.Am.

Math.

Idem. Ibidem, p. 720. Ibidem, p . 716. Ibidem, p. 7 1 7 . Idem.

269


cere considerat şi faptul că "matematicienii au devenit conştienţi de antiteza fundamentală între aspectul struc­ tural al matematicii şi cel strict manipulativ, care de atîtea -ori părea a avea o importamţă decisivă pentru aplicaţii. InţE"legere-a adîn-că a acestui Jucru au adus-o unele studii de logică care au pus în evLdenţă faptul exis­ tenţei unor limite imanente aip realizărilor ce se pot ob­ ţine prin manipularea pur mecanică a ,calculului simbo• lic"52.

Revoluţia ştiinţifică din matematica contemporană a schimbat atît relaţiile e i cu celelalte domenii ale ştiinţe şi cu cultura umană în general, cît şi "arhitectura" ei in­ ternă; se redefineşte astfel, ca după orice mare transfor­ mare în ştiinţă, "nucleul" cunoaşterii ma-tematice, "cu­ noaşterea fundamentală", acea clasă de teorii care con­ ţin "ideille conducătoare şi principalele tehnici" a,le ac­ tivităţii matematice. �a cum argumentează şi M. Stone, schimbăiile pe­ trecute în matematica secolului XX au produs la nivel epistemologLc o regîndire· a statutului şi istor1ei cunoaş­ terii matematice, generînd o anumită viziune asupra mo­ dului ei gPneral de evoluţie. Este esenţial faptul că noile mutaţii conceptuale, prin ,;eliberarea" matematicii de le­ găturiie e i prea di·recte cu "sursele externe", cu ştiinţele naturii în primul rînd, eliberare care de altfel i-a mărit rolul �i aplicabilitatea ei in .ştiinţă52, au deplasat intere­ sul asupra nivelului abstract-teoretic al matematicii; in felul acesta s-a putut distinge un anume pattPrn evolu­ tiv specific acestui nivel al cunoaş·terii' matematice, ca­ racterizat pr1n succesiunea unor mari tipuri de activitate matematică, unifica-te categoria'! şi metodologie in cadrul unor marit genuri de ştiinţă. O asemenea viziune asupra dezvoltării matematicii a fost fo,rmula-tă de Gr. C. MoisH in numeroasele sale studii de "filosofie matematică". In istoria matematicii, Moisil distinge cîteva asemenea ti­ puri fundamentale de activitate .cognitivă, subsumate unor moduri distincte de gîndke matematică, al căror nucleu este constituit de anumite categorii. Prima "mo­ dalitate de a concPpe ştiinţific lumea" a fost cea produsă de grecii antici, ale cărei "reziduuri" le avem in dome­ n i ul matematicii pure; ea s-a "dezvoltat şi organitzat oo e.t

270

Idem Ibidem, p. 720.


prin categoria de formă"�3. A doua .,formă a cunoaşterii

lumii" a fost reprezentată dE' f iz i ca dasi­ cil, elaborată în cadrul unei "concepţii unitare a ştiinţei t•xacte.l', a unui mod de gîndire general care avea ca ele­

matematice a

mente corelate: matematica (dcfi,nită ca "ştiinţă a can­ tităţii"), filosofia cunoaşterii (care detnmin a "realul" ca ceva "identic şi măsurabil", "legea" naturală ca un co­ relat obiectiv al ecuaţiilor diferenţiale, iM "conceptul .ştiinţific" ca o "permanenţă a rezuJtatelor de măsură"), cosmologia (al cărei scop era reducerea Universului la un sistem de relaţii numerice). Teoretizarca, proprie fi­ zicii moderne, acestui "tip de ctmoaştere metrică, dez­ voltată sub semnul categoriei cantităţii":;�, unifka per­ spectiva matematică (ce tinde să "rafineze limbajul ştiin­ ţei") c u cea. experimentală (al cărei obiectiv este să mă­ soaTe cît mai exact) şi cea teoretică ("care tinde să în­ globeze provizori u în sistemele matematice cele mai co­ mode rezultatele numerice ale experienţei"); pentru f i ­ zica modernă se poate sprme: "posibilitatea fizicii mate­ matice se reduce astfel la aceea a măsurii. Epistemologia se reduce la metrologie. Prin -cantitate, comtmă gîndirii umane şi realităţid fizice, se stabileşte puntea intre su­ biect şi obiect":»; cunoaşte-rea cantitativă, admiţînd ideea de aproximări! succesive, oferea o viziune deterrminată asupra progresului cunoaşterii şi a unităţH ştii[f)ţei. Al trei·lea tip de cunoaştere, după cea "metrică'', este "cu­ noaşterea structurală", întemeiată pe o matematică struc­ turală. In multe studii, Moisil încerca să definească atît specifilcul acestui tip de matematică, cît şi al ştiinţei ba­ zate pe ea; de aceea, întrebări de genul, "va reuşi oare matematica structurală să refacă ideea de şti�nţă f'xac­ .tă"56, să conducă la o nouă "unitate categorială a şti:it;J­ ţei", revin mereu în opera sa. în cadrul tmei asemenea noi ştiinţe se cer regindite conceptele de "r eal it ate " (ac­ centul deplasîndu-se de la "măsurabl1l" la "invariant"), "determinism" etc. Aşa cum matematica cantităţi i fii-a subsumat matematica formei (geometria anali tică de:>a Gr. C. Moisil, Etapele cunoaşterii matematice, în I. Pârvu, Istoria ştiinţei şi reconstrucţia ei concepfuală. Antologie, Bucu" reşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 266. 5< Ibidem, p . 264 . .s;; Gr. C. Moisil, La tendance nouvelle dans les thCmatiques, în vol. Recherches sur la pltilosophie Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1971, p. 152. 56 Ibidem, p . 153.

271


monstrînd posibilitatea de a "reduce forma la cantita­ te'67), cea structurală reduce ş i integrează - cel puţin parţial - etapa anterioară (aJ.gebra, geometria şi analiza .,structuralizîndu-se"), punînd în evidenţă ·existenţa unor .,caractere structurale" in cadrul disciplinelor cunoaşterii "metrilce". Noile tipuri de cunoa<;:tere matematică des­ chid însă de fiecare dată noi orizonturi şi posibilităţi or­ ganizării ·raţionale a lumii experienţei şi cunoaşterii. Ast­ fel, dacă "matematica cantităţH" a deschis posibiHtatea fizicii clasice, a unei cunoaşteri teoretice a naturii, ma­ tematica structur.a:ă n e va ajuta î n "refler.:ţiile noastre asupra cunoaştedi", fiind acum posibilă {l "teorie mate­ matică a cunoaşt<'di" ş i o ,.epistemO'logi'C matematică 4158 ; matematica structurai5 va face de asemenea posibilă o 1, teorie matematică a ierarhiei valori·lor"59. In c-oncepţia lui Moi.sil asupra dezvoltă·rii istorice a ma­ tematicii se disting astfel următoa't'ele idei fundamentale: (i) matematica este subsumată în dezvoltarea ei evoluţiei generale a cunoaşterii, jlîltegrîndu-se şi avind un rol de­ terminant la const1tuircn marilor unităţi sau tipuri ale ştiinţei ; (ii) între aceste tipuri de gîndire ştiinţifică .<:>i matematkă există o discontinuitate remarcabHă, trece­ rea de la unul la altul reprezentînd adevărate "schimbări categoriale" ; (Hi) se relevă în acelaşi timp şi o uni­ tate, o continuitate a devenirii ma�tcmaticii, manifestată indeosebi prin reducerea parţială a teoriilor vechi la ce�c noi, rediistribuirea subs.tanţei etapei anteri-oare între ca­ pitolele noii matcmatid, păstrarea onni .,corp das:c" ne­ afectat î n organizarE'a şi problematica lui internă de ad­ joncţionarea lui la o nouă categorie etc . ; (iv) creşterea .,dimensiunilor'' matemati!Cii î n cadrul cunoaşterii, mul­ tiplicarea valenţelor ei organiza·toare .şi raţi-onalizatoare în cadrul ştiinţei şi culturii Hmane; ca urmare a acestui proces s-a ajuns în etapa actuală la o matematizare cvasi-generală a cunoaşterii umane, confirmînd dictum-ul lui Leonardo da Vinei: ,.nu ·există nici o certHudine acolo unde nu se poate aplica una dintre .ştiiJnţele matematice -.au acolo unde nu există uni·rc cu ·ele". Intr-o scrie de studii

istorico-metodologicc

recente, la

J. Dieudonne a form.ulat o serie de teze referitoare

� ?:ide�;t, 59

272

�.o���·. Etapele cunoaşterii matematice, p.

Gr. C. Moisil, La tendance

nou:velle

. . .,

p. 153.

266.


modul evoluţi e i î.storice a matem a t ic i i şi la re la ţ i a ei cu alte ramuri ale ş ti i n ţei . Deşi recunoaşte rolul şt i i nţelor naturi i ca surse .constante şi i n e pu i zab i le pentru noi pro­ b l eme, care s - a u aflat l a or ig in ea unor concepte şi tJ?oriiî matematice ( i ar, mai recent, ş i <Jltor d : s c ; pr"lf' şti:nţiHce le-a rev"enit acest rol de punc t dl' plecare al t.mcr dezvol­

tări m atema t ice ) , Dieudonne nu-i co n s i de ră pe matema­ ticieni drept "tehnicieni auxiHari ai ş ti i n ţd or n aturi i " ; o viziune m ai j ustă asupra d ez v oH ări i matematidlor este. după Dieudonne, ·aceea care consideră "motorul său princ i pal d e or :g i n e internă, refkcţia aprofun dată as u pra naturii problemelor de rezolva t , f ăr J ca o ri g i n e a a ces t or pr obleme să exc-rci.te o i nflu en ţă de>osC'bi,tfl"';11• Ca şi Hil­ bert, Dieudonne acordă un rol fun cLrnen tnl î n d ezv o l t a­ rea matematicii pr oblemelor ; a d e s e a un el P pr o bl e me ,.mic i �: pot genera teor ii putern:ce, iar î n r ez olv are a unor prob l� me interne ale ma tem a Dci i se po t crea im s-tr u ­ mentc ce vor dPve n i utile în cons.truc ţ i a unor teoriri fi­ :zice, anticipînd ch : ar unelJ? ipoteze fizice. Vizinnea " i n te rn al is tă " asupra d e zvo l t ăr i i matemuticii se asociază î n c oncepţ i a lui Dieudonne cu u n punct d-e vedere "cont i nui·s t 14 as upra e v o l uţie i -teoriilor matematice. Evoluţi-a t eori i lo r începe, d up ă D ie ud o n ne, in var i a b i .I cu cercetarea unor .,obiecte par ti cul are : n um ere , f i g ur i, funcţii, cons id era te izolat; apoi ele sînt grupate î n ma­ niera prim ilor ·naturalişti, care clasificau î n 9pec i i an i ­ m a le le sau vege t alJ?le bazîndu-se pc an al o g i i a par en t e şi z·xterioare". Stt1diul ulter i or mai a dîn c al ace st or , . s pe cii n �tu rale " de o b i e c te ma te ma t i c e de s cop eră anumite "pro­ prietăţi ascunse", cl a s a de obi e cte extinzîndu-se progre­ s i v, evidE>nţiindu-se în lucu1l asemănărilor i.n i ţ ial e mai mult în tîm plătoar e înrudiri profunde. NoHe obiecte in­ troduse sint mai abstracte ş i ma i g e n era l e decit cele ini­ ţi ale . Ceea ce atrage din ce în ce mai mult atenţia cer­ cetării sînt proprietăţile si rel aţ i ile acE>stor obiectE>, "na­ lllî·a în s i n e a acestor ob i ec te '' devenind treptat tot mai indi'fJ?rentă. S e aj u n g e astfel să se ne-glijeze "în manieră sistematicâ, î n t r- o clasă de obiecte, tot cee a ce n u este c on se c i nţ ă a un u i mic număr de propr i et ă ţ i sau rela ţ i i puse a priori ca ' axiome ' , c o n s titu t u i n d tm '.s i s tem i po ­ tetico-de duct i v' , sau, în z �l cle n oastre, o ' s tr uctur ă ' ma-

Et•o!ution et progres

des d'histoire des ma1978, voi. 1, p. 1 1 .

AbrC!]e

18

- Introduoere In epistemologJe

273


tematică, Nwnai datorită aces.tei metode, ce uneşte ana­ :liza profundă a unei teorii cu sinteza axi.omatică prin eare ·reconstituie, se pot observa l i n i i de legătură între pro­ bleme în aparenţă foarte diferite şi se poate evidenţia de asemenea unitatea esenţ-ială a matematicii, dincolo de clasificările superficiale şi astăzi perimate în algebră, geo­ metrie şi analiză"ij1• Se observă astfel cum, în mod ,.na­ tural" matematica a devE"nit în perioada actuală "studiul structuriaor abst.racte foarte ,generale"; "fiinţele11 mate­ matice "serii0ase14 n u sînt rezultatul unei abstracţii gra­ tuite, nemotivate, d ele au o ,.evoluţie naturală ce tre­ buie respectată �'Uz. Deşi progresul cunoaşte,rrii matematice n u poate fi. con­ ceput ca ceva "uniform şi regulat" (există astfel "dff-eni i vide" sau epoci. de mari efervescenţe; unele teori i · "dorm" cîteodată chiar un secui; unele ramuri se pot bloca din lipsa unei notaţii ad-ecvate sau a um.or algoritmi cor(-s­ punzăton. etc.), tortuşi, spre deos-ebire de ştiinţele na­ turii, i n matematkă, cu excepţia descoperirii iraţior;a1i­ lor înaintea erei. noastre, "nu s-a produs niciodată o revoluţie compa<rabilă cu cea a fizicili secolului al XVII­ lea", care să oblige revizuirea fundamentală a lmui intreg sistem de gîndire. Un asem-enea fenom�n de re­ structurare este mai degrabă caracteristic evoluţiei idei­ lor asupra fundamentelor matematicii sau a raporturilr,r lor cu realitatea sensibilă şi cu ,:irntuiţia (cum s-au pe­ trecut lucrurile după crearea geometriei ne-euclidiene, a teoriei numerelor transfinite, sau după descoperi<rea mai recentă a propoziţiilor indecidabile); în Heca·re din aceste cazuri, arată Dieudonne, efectul acestor i-dei asupra mate­ maticii propriu-zise se reduce Ia "furnizar-ea unor tehnici noi, fără a .nec-esirt:a o punere î n discuţie a matematici� anterioare4463• Există puţine încerd\ri de reconstrucţie şi explicaţie sistematică a modului în care evoluează teoriiile mate­ matke, a naturii .şi mecanismelor revoluţi.:hlor petrecute .in dezvoltarea cunoaşterii matematice. Cele citeva puncte de vedere propuse extind asupra matematicii modelele evoluţiei şi revoluţiei ştiinţifice formulate pentru ştiirrl­ ţele factuale. Astfe<l, recent, R. Thom a recunoscut rele­ vanţa modelului "revoluţiilor şti'inţiiice44 al lui Kuhn

se

61 Ibidem, b'1 Ibidrm,

t;;� 1 bidem,

274

p. p, p,

1:1

14

Hi.


pentrru înţerlegerea

metamorfozelor produse la ,.nivelul teorC'tic", ·abstract al matematicii; dacă la nivelul ei "em­

pi,l":f'" matematica prog-resează oarecum cumulativ şi li­

n('ar, .la nivelul teoretic, al mar Uo r construcţii abs tracte, ;t<;istăm la o serie de rev ol u ţ ii succcsivf', a căror natură - apreciază Thom - poate fi_ Teconstruită apelînd la

ideea kuhniană a schimbărilor de paradigmă64.

O a ltă viziune as1.1pra m od ul ui· î n care se dezvoltă teo­ riile matema ti 'ce a fost formulată de L Lakatos6::;, ca o l'Xtindere a metodologiei popperiene a " co n j ectur iJor şi res pingerilor ". Lakatos respinge "repr('zt• ntarea dasdcă a d ez voltării matematicH ca o a cumul a re con.st<mtă de ade­ văruri întemeiate. El a'rată că matf'matica c-reşte mai degrabă printr -u n proc-es mai. bogat ş i mai d ra m atic de îmbunătăţire succesivă a -ipotC'zC"lor creatoare prin încer­ cărl de a le 'demonstra· şi prin critica acestor tentative: logica demonstraţiilor şi respingerilor'•'i(i. Aceasta repre­ zintă, intr-adevăr, teza centrală a abordării lui· Lakatos. Şi ea este opusii viz:unilor asupra d ezvolt ări i matematice produse atît de reflecţia tradiţională asupra gind ir ii ma­ tematice dt şi de marile sisteme fundaţkmiste (.l og icis ­ mul, for:maHsmul, intuiţion�smul). Re v oluţii le succesive în matematică afectează, de regulă, �i "nivelul fundamen­ tal" al acelei "cunoaşteri de fond familiare", modifică şi conceptele de adevă-r, rigurozitate şi demonstraţie, făcînd imposi-bilă "oprirea critidi raţionale" cerută de "funda­ rea " cunoaşterii matematice'. Asemenea .,fundamente" pentru matematică nu sînt niciodată de găsit, dar "vicle­ nia raţiun ii" face ca prin căutarea lo·r să progreseze în­ săşi cunoaşterea matematică, deoarece prin creşterea în rigoare pe care o produce această căutare se obţine im­ plicit ş i o creş tere a conţinutului ş i a d ome niului mate­ matici.i67. In studiul come n tat mai înainte, M. Hallett a încercat să explice dezvoltarea teo.r ii l nr matematice prin extin­ derea m etod olog i ei "programelor de cerc'€tare'·, elaborată

pe-ntru ştiinţele emplritCe de 1. Lakatos. "Elementul care distinge mai strict me to dolog i a programelor de cerce�• R. Thom, Parabok e Catastrofi, Milano, Il Saggiatore, 1980, 106-110. ,;:; 1. Lakatos, Pwof.1· and Rcfutations, Cambridge, Cambridge ·cniv. P1·ess, 1 976. •H> W. v. Quine, Ileview of I. Lakatos, Pron{s and RefutatiQJts, .,British Journal for thc Philosophy of SciE'nce", 1980. ti1 I . Lakatos, op. cit., p. 55.

p.

275


tare de predecesoarea ei popperiană este ideea ew·isticii care �eagă o oser:e de teorii corelate în programe. Eurir.­ tica determină, într-un grad mai man- sau mai mic, modul în care trebuie modifioca-te teoriile pentru a le E'Xtindc în vederea acoperirii unor noi domenii sau pentru rewl­ varea problemelor puse de anomaiii şi respingeri. Ea \"a garanta în acest fel coerenţa noilor versiurni ale teo.riei cu cele anterioare, faptul că teoriile pro-d11se au toate în comun o abordare uni1ficată a problemelor fundam'C':r>­ tate�<68. Pentru a putea vorbi d e un analog al progra­ melor de cercetare î n cadrul matematicii va fi nf:'ce:-;ar să se cerceteze dacă "teoriile matt-matice ma�r-Mestă n formă programatică, adică dacă există serii de teorii ma­ tematice legate in programe prin e uris ti-ci"69• Halltott în­ cearcă să formuleze un răspuns pozitiv pri n studieff'a evoluţiei teo.riilor lui Cantor şi Lebesgue. Astfel, eurist:c::a subia.centă programului lui Cantor se- bazează pe teoria sa metafizrică a infinitului, elaix>rată după 1883. In Ju­ cră·rile sale, Cantor di·stiJ1ge trei moduri ale infi:nitulu i : ( 1 ) infinitul potenţial; (2) in f.i n ituij actuaL, care are două s u bcla s e - transfinitul, sau infinitul actual crescător, şi infinituL absolut, sau infi.nitul actual necrescător. Infini­ tul potenţrial se identifică, ele- fapt, î n matem ati-că cu ideea variabi-Iităţii -nelimitate: -orice va[oare atribuită unui nu­ măr n fiind intotdeauna fin ită, dar ca-re poate fi presu­ pusă a fi mai mare sau mai mică decit orice limită de­ t€!Tminată. Infini-tul actual implică ideea unor obiecte infinit de mari, a unor lucruri care "depăşesc în mărime orice mulţime finită d e acelaş i gen". Teoria cantoriană a infinitului este rezumată d e Hallett prin următoarele "principii euristi-ce1': (a) orice infinit potemţial implidi u;1 inf in i t actual; (b) pe cît este posibil, să se trateze trar.s:�i­ ni-tul ca şi finitul; (c) absolutul nu poate fi determinat matematic. Hallett consideră că (a) şi (b) reprezintă "eu­ ristica pozitivă", iar (c) un principiu "negativ1'; pr:inoi­ piile "pozirt:iveu au ghidat pe-rmanent căutările lui Cantor in di·recţia unor versi uni mai "tari", Car€ au condus in final l a teoria modernă a mulţimilor. Principiul (c) era folosit drept garanţie împotriva apariţiei paradoxelm în cadrul construcţiilor sale suCX'es i v e. Şi metodologia lui Lebesgue se poate reconstrui, după Hallett, î n cad;rul teoriei programelor de cercetare. Pe baza unor astfel de 68

M. Hallett, op. p. 146.

lll Jb·idem,

276

cit_, p.

HG


<>Xcmple semnificative, Hallett trage concluzia că teoriile matematice pot fi deci considerate c a prog'l'ame dE> cer­ cetare ş i că în dezvoltarea lor ele corespund metodologie� propuse d e Lakatos. Există, totuşi, după Hallett, unele deosebiri intre metodologia matematicii şi cea formulată de Lakatos; ele se referă îndeosebi la "rivalitatea" tC'ore­ tică din matematică ş i din ştiilinţe; î n primul domeniu ea pare a se rezolva mu�t mai repede; <'Ste, de asemenea, problematică existenţa unor prog.rame rivale î n mate­ matică. Alte reconstrueţii

epistemologice

ale

evoluţiei

şi

re­

voluţi-ei in matematică au fost formulate de F. Gonseth70, L. E. J. Brouwern, P. Lorenzen'2 ş.a. Ca ipoteză preiimi­ na,ră vom propune în conti111 uare un analog al abordării tipologke a structurii şi dinamicii iporiHor ştiinţLfice, formullată antedor în legătură c u teoriile fizi.ci:F3• Acolo am introdus ideea de tip de teoretizare, utilizînd in acest sens un crit-eriu complex, printre elementele principale

lui aflindu-se modalitatea matE>matizării unei teori i ; această bază s-au explicat unele aspecte structurale, dinamice ş i metodologice ale teoriillor din ştiinţele !ac­ tuale. In matematică, analogul tipului de .teoretizare poate fi considerat ceea c e uneori se nmneşte "modul de g î n ­ d i r e matematic"'4. Se poate astfel obs.e-rva că î n dez\'ol­ tarea istorică a matematicii se manifestă o succesiune a ale

pe

unor moduri de gîndire determin ate. Una dintre sarci­ nile unei teorii' a CYoluţiei matematici-i ar fi a-ceea dC' a arăta trecerea, legăturile şi ordonarea acestora. CredPm că unele dintre operE'le fundamentale ale filosoDei ma­ tematicii şi ştiinţei au avut ca intenţie (sau ca rezultat) expli-titarea unor asemenea moduri ele gîndire

tocmai

7° F. Gonseth, La geometrie et le probli:me de t'cspace, Neu· châtel, Ed. d u Griffon, 6 voi., 1945-1955. 71 L. E. J. Brouwer, Cadrul istoric, principiile şi metodele in· tuiţionismului, in 1. Pârvu, Istoria ştiinţei şi rccon,ţtrucţia ei co ,!­ ceptuală. Antologic, Editura ştiinţifică şi e-nciclopedică, 1981. 72 P. Lorenzcn, .\fethodîschen Denken, Vrankfurt, Suhrkamp, 1968. 73 I. Pârvu, Teoria ştiinţifică, Editura ştiinţifică şi enciclopt"­ dîcă, 1981. ,. Vezi: H. Wcyl, The Mathematical Way of Tl!inklng, î n J. N{'wmann {cd.), Thc World of Mathematics, New York, Simon and Schuster, 1956, Yol. 1; S. 1\larcus, Potenţialul interdiscipli­ nar aL matematicii, în voi. Interdisciplinaritatea în ştiinţa con­ temporană, Editura politică, 19tl0.

277


caracteristice etapei :respective din dezvoltarea matema­ Analiticele secunde a lui Aristotel � modul de gîn­ dire axiomatic-intuîtiv; ComentariUe lui Produs - axio­ matic-semiconstructiv; Discursul asupra metodei - ana­ li ti co-si n te t ic ; Critica raţiunii pure - constructiv-clasic; Fundamentele aritmeticii a lui Frege - 1ogicist; Gîndi­ rea axiomatică a lui HL1bert - axiomaUc-formalîzat; Asupra fundamentelor ştiinţei a lui B!'ouwer - intuiţio­ nist etc. Unele opere sau ·realizări matcmahce au impus sau consacrat nu numai noi concepte şi metode de re­ zolva.re a problemelor, ci .şi noi asemenea moduri d e •gîn­ dire matemati-că. Pe baza unor asemenea mod uri de gîn­ dire se constituie anumi te tipuri de teor11 matematice (anaHtice, axiomatice, const·ructive, structurale etc.), în c adru l cărora se real iz eaz ă o u n i tat e caracterishcă între: modul de conceptuali'za:re a probleme lor, relaţia dintre matematică şi real i tate, modalitatea apHcărH ei in ştiinţă, genul de i n tui ţie ori gi n ară , patternul evoluţiei şi evaluării metodologice, sJ?mnîfkaţia axiomatizării etc. Se pot de­ fini, mai departe, aşa cum a încercat Gr. C. Moi,s il, anu­ mite r.ealţii între aceste tipuri de gînd i.re ·ce se succed în evolu ţia matematicii. Pot f i disti111se .apoi anumite linii de evoluţie a matematicii, considerînd, de exemplu, .,pen­ dularea" caracteristică a gîndirii matJ?matice intre modul de gî n dîrr e axÎ'Omatic şi cel constructiv (intre "raţiona­ mentul teorematk41 şi "experimenta-rea cu scheme indi­ vi duale ", cum .spunea C. S. Peirce), sau între cel "glo­ bal" şi cel "local'', cu efecte fundamentale asupra evolu­ ţiei înţelegerii generale a evoluţiei cunoaşterii matematice şi a relaţiei e� cu logka şi ,cu ştiinţa. în felul acesta am obţine cîteva rJ?pere mai structurate pentru aprecierea atît a evoluţi e i matematicii în istorie cît şi a nivelului de profunzime a diferitelor revoluţii matematice. ticii :


Capitolul 13. EPISTEMOLOGIA MATEMATICII APLICATE

13. 1. SPECIFICUL METODOLOGie AL MATEMATICII APLICATE

In

înche ie re a !;tudiului-prog.ram a·l structuralismului matematic, N. B o urb ak i ·scrie: "în concepţia axiomatid matematica apare în definitiv ,ca un rezervor de forme abstracte - structurile matematke. ŞL se întîmplă fără să .ştim prea bine de ce - ca unele aspecte ale rea­ l i tă ţ i i să se potr ivească în unJ?le di1n aceste forme, ca printr-un fel de p rea dap tare . Nu poate fi negart, bineîn­ ţeles, că majoritatea acestor forme aveau la ori g ine un conţinut intuitiv bine-determinat. Dar tocmai goHndu-1e în mod voit de acest c on ţin u t a fost posib i .l să li s e dea toată e ficac it atea pe care o purtau în sine potenţial, să devină apte de a prim1 noi interpretări şi .de a-şi înde­ plin i i n tegra l rolul lor gent'rator'H. Acest text surprinde două rtraru:;fonnări. intim mrelatL' al e dezvoltări'i mate­ maticii in seco l ul nostru: rîdica.rPil la un niv e l extrem de ridica t a gra dului e i de ab stra cţie ( p î nă la transfor­ marea ma tema tid 1 în ştiinţa unor structurri posibi.re, " pure ") , pe de o parte, şi un i versa l i z a re a apl ic ări i ei î n alte domenii a l e şti i n ţei şi acţinnii umanP, pe de al t a . Dacă in cap itol ele anterioare ne-am referit in deosebi, l a particula.rităţile metodologice şi ep is temolog lcc <tie cu­ noaşterii mat€1ll atice generate de cre şterea gr adul u i de abstracţie al constructelor ei, în acest capitol vom în­ cer ca să prezen t ăm citeva dintre rJ?zultatele şi perspe c ti­ wle epistemologiei m atem at ic ii ap l i c at e.

P·roblemat ica epistemolog ică a matematicii aplicate a dobîndit în ultima V"Teme un loc tot mai im fXJ'rta nt , chiar cent.rail., în teoria cunoaşterii matematice. Au apărut stu­ dii asup.ra obiectului, logicii subiacente, sti l ul ui de gin1 N. Bourbaki, Arhitectura matematicii, losofie, Editura politică, 1966, p. 554.

în

voi.

Logică

şi

fi­

279


dire, tipuriJor de raţionament şi conex.iun!lor ei cu ma­ tematica "pură" şi cu ştiinţa în general, precum şi cu practica extra-ştiinţifică. Un rol deosebit s-a acordat in aceste studiF statutului metodo1og1c ·al modelelor ma­ tematice, prindpala formă de apUcare a matematici i . Este tot m a i mult recunoscut î n ultima vreme faptul c ă matematica aplkată reprJ?zintă o activitate matematică originală, ireductibHă la -cea .,pură14, cu ob:ective, sarcini, structuri teoretice şi ,.educaţionale" distincte. Acest lucru ·reflectă o practică existentă de mare amploare, ilustrată d e numerue�sele reviste, monografii, institute sau catedre consacrate matematicii aplkate. Tocmai de act.'ea s-a im­ pus ,necesitatea unei analize epistemologice speciale a acestJ?i practici matematke d1stin.cte, a obiectivelor şi valorilor ei de cunoaştere. Matematic-a aplicată este rocunos{'ută ·de unii autorP ca o ,,.ramură a ştiinţei care urmăreşte cunoaşterea şi în­ ţelegerea u n iversului fizic exterio-r prin folos1rea meto­ delor ma-temati� şi a inferenţei ştiinţifice". Scopul e i u l t i m nu c-stP acela de a .servi1 sterH tplmologia, ci de "a inventa idei, concepte ş i metode de o apHcabiMtate fun­ damentală şi generală". Cercetarea matematică de tip aplicat are - după aceşti autori - trei "dimensiuni", faţete sau -sta'l1i1 : (1) formularea problemeL fizice într-un simbolism matematk; (2) .realizarea cef'Cetării matematice şi rezolvarea problemei matematice; (3) analiza, inter­ pretarea şi evaluarea rezultatelor matematice. Aceste etape ·sînt corelate, astfel încît separarea lor este în mare măsură artificială; construcţia unuL model matematic este uneori orientată de metodele d e rezolvare a probleme�or matematice, interpretarea ş i analiza rezultatelo·r poate conduce la perfecţionarea modelului matcmati·c etc. Toate aceste dimensiuni ale cC'rcetării aplicate impl:că nume­ roase şi dilficile probleme de ordin metodologie. Î n sta­ diul (1) ,avem de-a face cu formularea unor modele ma­ tematice plecînd dE' la datele exterioa.re teoretke şi de observaţie c\isponibiJe. Aceste modele trebuie să se con2 Primele monografii epistemologie�:' o::·onsacr·ate matematicii aplicate au apărut de abia in dccE'oiul opt: Blehmann I. I . Ş.a.,

Prikladnaia m.atemaUka, Moskwa, Nauka, 1978 ; W. Băgc, Syste­ matisrhe Einfilhrun'/ in die Angewandte Matllematik, Heidd­ ber�, 1973 ; K. N. · 1\ioiseev, Matematika stavit experiment, Moskwa, J\"" auka, 1979. 3 H. P. Grcenspan, Applied Matl�ematics Math. Monthly", voi. 68, 1961, nr. 9.

280

as a Science,

.,Am.


fnrmeze unor exigenţe sau no.rme in vederea ating-erii ubiectivului pentru care a u fost introduse, simplificar('a şi standardizarea des<:rkrii proceselor fizice, fără a se pierde ,.nucleul fizic" al fenomenelor. In faza a doua i n ­ terv!n numeroase probleme legate d e specificul mE>to­ dologic al rezolvării problemelor î n matematica aplicată. In fine, aspecte metodologice noi implică şi evaluarea re­ zultatelor an ali zei matematice, VC'I'ificarea ş i controlul datelor -obţinute etc. lnţe.legerea carectă a structurii me­ todologice a matematicii aplicate ·este- considerată esen­ ţială (de matematicieni cum sînt A . Kolmogorov, P. HL1ton4 ş.a.) atit ventru explicarea relaţiei matf'ma.tidi apli­ cate cu matematica pură şi cu ştiinţa, dt şi pentru for­ marea spedaliştilor din domeniul ştiinţei aplicate. Mate-­ matica aplicată îşi poate găsi un modus operandi .natural numai in core l aţ i e cu TeStul ştiinţelor, într-o cercetare• de tip interdisciplinar pronunţat. In funcţie de domeniul de aplicabilitate al ma-tematicii (ştiinţele naturij, ştiiil1ţe în general, acţiunea socială) se pot stabili anumite sarcini .sau obiective principale ale matematicii aplicate. In a<:'€'st sens, matematica poate oferi u n �nstrument de teoretizare, de construcţie a teo­ r i ilor JŞtii n ţ ifice (care d evine cu atit mai important cu cît şti,inţele părtrund in orizonturi de realitate la care in­ taiţia UJil1ană n u mai are acces şi n u mai poat<:> condun� clescoperirea ştiirnţifică5), sau ea poate of-eri temeiuri pen­ tru analize, J-."TOgnoze sau recomandări formulate altor ştiinţe sau pradicii umanen. Ca prindopii generale ale aplicării matematicii au fost formulate': (i) .,principiul � Matematicianul Peter J. Hilton, continuind pe M. Klamki ll şi H. Pollak, consideră că fntr-o metodologie a matematicii apl i ­ cate trebuie distinse şase componente: (1) identificarea unei pro­ bleme ne-matematice aptă de a fi tratată cu metode matemc1tice; (2) elaborarea unui model matematic corespunzAtor; (3) pro­ curarea dat..Ior; (4) argumentarea matematicA, raţionarea m;;­ tematică în cadrul modelului; (5) calculul matematic; (6) rduu­ rea problemei originare. în cadrul acestei scheme nu trebu ie �3: considerăm di avt>m de-a face cu un drum l!ne11r, univoc. toat0 tipurik d e con0Xiuni !nvers0 fiind po<;ibilc. {P. Hilton, Dîe Au�­ bildu.nq von M(lt/H'matil�f�rn heu.tc, in M. Oite, op. cit.). 5 Vezi H. Yukava, Creativity and Science, Tokio, Kodhan�a Pb.Co., 1969. Er. MacMullin, Limits of Scientific Enquiry, în .T. Stclnhardt (ed.) Science ar:d the Modern WorJd, New York, Ple­ num Prt>SS, 1966. s W. Bi:ige, G1'danl�;;n ilber die anaewanclte Matl1cmatik, în M. Otte, op. cit

' Ibidem

201


oportunităţii" (modelele matematice care ofeoră recoman­ dări să se .constitui-e în "program" ,realhst, apt de a fi indeplinit de cei cărora li se adresează); (ii) principiul simpliiCităţii (folosirea abstracţiilor, a consideraţiilor de sirmetrie şi invarianţă etc.). în categoria "regulilor stra­ tegice" intră observaţia după care există o dependenţă profundă îrutre tipurile de statistici folosite în prelucra­ rea matematică a materialului documentar şi intenţiile cercetării; o asemenea dependenţă se consideră inexis­ tentă sau irelevantă în modelul ştiinţelor "pure", Una dintre problemele prinrcipale ale analizei matema­ ticii apLicate este .aceea a relaţiei e i cu matematica "pu­ ră"8. Plecind de la "salturile" in demonstraţiile mate­ maticii aplicate, sau de la abatedle d e la "rigoare1' pre­ zente in construcţiile acesteia, numeroşi matemat:c:eni nu sînt dispuşi să accepte un statut de cercetare mate­ matică activ1tăţii aplicate; pentru ei, aHnnaţiile "incom­ pl-et demonstrate" sau "demonstraţiile nu pe deplin strkte" sint echivalente cu non-afirmaţii sau non-de­ monstraţi-i; în această "teroare a deducţiei" orice aba­ tere de la regulile tari ale deducţiei mabemaEce standard este sancţionată cu excluderea din sfera activităţii ma­ teiiUlltice. O asemenea at1tudine este prezentă, de exem­ plu, in opera lui G. Hardy . A MathematiC'ian Apology (Cambridge U.P., 1967). Aşa cum arată 1. 1. Blehman, A. D. Mîşkiş şi Ja. G. Pankovo în monografia citată . an­ terior, după care ne vom conduce in expunerea din acest paragraf, problema în sine nu poate fi rezolvată prin "decizii metodologice speculative", ci pri.n studierea căi.lor dezvoltării istorice .a matematicii şi a intei'relaţlei ei complexe cu cele1a1te ştiinţe, cu acţiunea umană în ge­ nere. Pe acest temei se vor înţelege mai coreot interde­ pendenţa şi tr�erea reciprocă dintre cele două "tipuri" de matematică. Ele corespund oarecum celor două iz­ voare şi .,forţe motrice" ale dezvoltfurii matematici·i, ma­ nife91:ate de-a lungul întregii ei 'ilstorii: unul extern (constituit din necesitatea apelului la matematică pen­ tru rezolvarea unor probleme J?xtra-matematice din sfera

s Vezi: T. E. Huli, A Proposal of Marriage, "Am. Math. Monthly", nr. 5, 1 96 1 ; H . P. Greenspan, op. cit.; M. L. Cartwight, Mathematic� and Thinking Mathematically, .,Am, Maht. Monthly", nr. 1, 1970; N. Levinson, Coding Tlteory: A Coun­ terexample to G. H. Hardy' Conception of Applied Mathema­ tics, ,.Am. Math. Monthly", nr. 3, 1970. 282


ştiinţei., tehnidi şi E'ConomieJ.) şi altul ·intern (r epr eze n tat de necesitatea s i s tematizăr i i f aptelor şi conceptelor, ex­ plicării interrelaţiilor lor, uni ficării lor in teorii abstracte, dezvoltării acestor teorii în con fo rmitate cu ,J egităţil e lor i ntern e)ll. Aşa cum arată stud i He d e istoria ştiinţei, în secolel e

XV-XVIII exista o unitat e în dezvoltarea matematicii între d irecţia .teoretică şi cea apli>cativă, determinată de unitatea strînsă dintre matematică şi f i!Zică (si n gurul do­ m eni u important al aplicării ma te matic ii). La mijlocul secolului a l XIX-lea s-a in.tensifitc:at însă aspec tul teore­ ti-c al matematicii10; prin lucrări[e lui Gauss, Rlcmann, Galois, Klei n , We iers.trass , Cantor, Dedekind ş.a. s-au d espr1n s tot ma� mult con cepte !e şi structurile abstracte' de repre zen t ăr-ile lor intuitive, con.stituindu-se î n general în m·ail:ematică acel nivel supeil'ior de rigoare, "rigoarea weierst!l"assian ă " ; matematka tinde să se consUtuie în­ tr-o unică disciplină, avî n d ca obiect d e studiu structu­ rile posibi-le (C. S. Peiroe definea matcmati!Ca drept "the s tu dy of what is true of hypo1thetkal sta,tes of thi·ngs") ; î n acelru;; i timp, e a se întoarce reflexiv asupra fundamen­ te l-or , -asupra pro ced uri lo r ş i tehnici l or de construcţiell. Această intensif icare a orientării teoretilce în matcma tkă - care 1-a făcut pe Russell să vorbească despre geneza in secolul al X IX-lea a matematici-i pure ca 'cea mai mare realizare d i n evol uţia jSitorkă a m atematidP2 - nu .a d imirnuat r olul ei apl k ativ . D i m po trivă , tocmai în ac est stadiu de înaltă abstracţie matematicile şi-au sporit ca­ paci t at ea d e aplk are, ch i-ar d e anticipare a u n or ,realizări din alte dom enii. Riemann va antid•pa astfel ,.temele" fizicii relwtiviste ş i -cuantice; an-aliza şi algebra vecto­ rială, -calculul tensorial, teoria grupurilor se vor combina ulteTior cu i de i ficzice în ca d rul unor teorii .adîn-ci. Suc­ ces ele matematidi teoretic e , corelate şi cu intensificarea organ icz:ării ei dedu ct iv-a x iomati c e ( P can o , Pasch, Hil� Vezi 1. Blchman et al., op. cit., p, 1 5 . 10 Această evoluţie a matematicii se desfăşoară pe fondul unui proces de instituţionalizare şi autonomizare profesională a aces­ tei discipline (Yezi: G. Schubring, Methodologische Probleme der Sozialgeschichte der Mathemaiik, Vortral'( auf dem XVI. Inter­ nationalen Kongrcss filr Wisscnschaftgeschichte, Bukarest, 26. 8.-3. 9. 1981). It Vezi J. Dieudonne (ed.), op. cit. 12 B. Russell, Mathematics and the Metaphysicians, apud Blehman et al., op. cit., p. 19.

283


bert) au condus }a tendirnţa universalizării gradului ei de rigurozitate, a metodelor şi standardelor ei. în acest sens reprezentativă a fost poziţia lui Hi1bert. Această viziune a dus l a un gen de "dualitate" tn cercetarea aplicativă: "formularea problemei ş i interpretaa'e'a soluţiei se reali­ zau la nivelul fizLc al rigurozităţii (încercările d e a axi.o­ matiza domenii izolate ale fizicii pe baza teoriei mulţi­ milor s-au dovedhl; fără succes, astfel incit aici e inevitabil nivelul fizic al ,rigurozităţii), in timp ce rezolvarea ma­ tematică se desfăşura l a niveJ.ul matematic al rigurozi­ tăţii"13. Această dualitate nu exista in epoca clasică, atund dnd ambele ti pur i de cercetare se desfăşurau la acelaşi nivel d e rigurozi tate . Suecesele d eoseb bte ale ma­ tematicii teore t ice la nivelul wei,erstrassian al rigurozităţii au determinat credinţa - aşa cum subliniază Blehman et al. - într-un nivel sau stadiu absolut de rigurozitate, carre ar condi ţ io na însă.şi apartenenţa unei cercetări la ma te m at ic ă .

I n epoca contemporană, îndc>osebi după anii '50, extin­ derea ş i eficacitatea (dahn-ate îndeosebi 1tehnicii electro­ nice de calcul) matematicii aplicate au sporit considera­ bil. Se poate vorb� astfel (Gr. C . Moisil, S. Marcus, Bleh­ mann ş.a.) de un stadiu calitativ superior în evoluţia m.Mematidi, legat de matematizarea generală a ş.mnţei. Nu este vorba aici numai de un fenomen extensiv, ci de unul cu importante efecte conceptuale, inc!usiv la nivel mertateoretic. Generalizarea aplicării matematicii aduce însă înbr-o re1aţie nouă maJtematica teoret:.că -cu cea apli­ cativă. Pe de o parte, abordarea unor probleme şi do­ menii de o mare .complex�tate structural-organizaţională, aşa cum arăta şi M. Atiyah, .conduce la creşterea inevi­ t&bilă a gnadului de abstrac ţi e , la introducerea unor con­ cepte ş i metode noi: î n matematică, ceea ce dE'!termi,nă progresul m21tematkii teoretice şi, în acelaşi timp , o mai adincă cooperare a matcmatilcii pure cu cea aplka.tă; pe de altă prurte, astfel s..,a evidenţiat şi pericolul univer­ salizării orientării teoretice, a metodelor, conceptelor şi exigenţelor ei. De fapt, in.<;ăŞi evoluţia . , i n ternă 11 a ma­ tematicii teoretice a demonSitrrart: caracterul problematic al ideii unei rigurozităţi absolute (prin apariţia p&rado­ xelor teoriei mulţimilor, crearea nnei teorii ne-cantoriene etc.). Se impune asrtfe l rC'cuno<�şterea şi detei'IIl i narea 13 Ibidem, p. 20.

284


1''\:adrl

a moclalităţli "raţionamentului aplicat", a .,stilului" matematiJCii aplicate în raport ·CU cel al matematicii too­ rr-tfce. Blehmann et al. pun astfel problema: în relaţia ' l i n tre ce!e două .,genuri" .al(' matrmatidi interv:n urmă­ toarele aspect-e: (i) ce se include in matematică; (H) ce 1·eprezintă matematica aplicată. La prima întrebare există următoarele răspunsuri: (1) ma-temd.tica include exclusiv construcţiHe pur deductive; (2) matemaHca pură nu re­ prezintă decit ,.scheletul tare ai organizării matemaJtiJCii, ecl care-i dă stabilitate şi certitudinP; dar vi aţa ei în­ ::;ăşi, cele mai :importante informaţii şi productivita.tea ei >înt l egate în principal de aplicaţiile ei, adică de relaţi:·le -;trinse di!11tre obie-ctele el abstr·310te şi toate celelalte do­ >nenii"14; (3) matematica include toate entităţile şi pro­ cedeele maiematice (obiecte, metode, idei) care există atit în matemat-ica teoretică dt şi in cea aplicată (inclu­ /Înd: modelele matematice, experimentul matematic, ra­ ţionamentele inductive sau alte tipuri de raţionament de caracter matematic). Este evident că răspunsul la între­ barea (ii) va depLnde de poziţia adoptată ·CU priviJre la intrebarea (i). Astfel, adoptînd răspunsul (1) se poate r·onchide că matematica aplicată .reprezintă o "matema­ tic ă de ordin secundar", imperfectă logic, o simplă <.:ulegere de exemple, reţete, ·reguli ş.a.m.d. Un alt .punct de vedere identifică unilateral matematica aplicată cu matematica cakulatorie .şi a maşinilor. Blehrman et al. adoptă o altă perspectivă. Ei consideră că există un spe­ cific Ureductibil al rezolvării matematice a problemelor in cercetarea aplicată. Caracterul acestei rezolvări nu este determinat exclusiv de exigenţele corectitudinii matematice, ci şi de oele ce ţin de economidtatea, simpli­ cit<,tea utilizării, adaptabilitaltea la mijloacele de calcul cxbtente, caracterul modelului etc. Ceea ce se urmăreşte este astfel cea mai bună satisfacere a acestor condiţii; aceasta s-a nuanit o "rezolvare optimă". Ca urmare, după aceşti autori, matematica aplicată poate fi considerată drept ştiinţă a metodelor optime (practic aplicabile) de

rezolvare a problemelor matematice care apar în afara matem.aticii15• S-a spu<:, de asemenea, că matematica 1' F. Klein, apud Blehman et ai., op. cit., p. 27. "' Jn limbajul ..folclorului ştiinţific" se spune· matematica purA face ce poate, cum trebuie; matematica aplicată face ce trebuie, cum poate (op. cit., p. 30).

285


aplicată este ştiinţa modelelor matematice, a construcţiei, analizei, interpretării şi oprtimfzării modelelor matematice. Blehman et al. -consideră d această determinare nu con­ trazice definiţia de mai sus, aceea avînd un.caracter func­ ţional, iar ultima referindu-se la obiectul ştiinţei. Alţi autori16 cons:deră că matematica aplicată constitui-e o ştiinţă de un gen special, aflată la graniţa dintre ştiinţele exacte, umaniste şi experimentale, folosind metode şi procedee ·elaborate în fiecare dintre aceste grupur-i de ştiinţe, cu condiţia de a fi efective. !n legătură cu acest punct de vedere, Blehman et crl. ared că mai corect ar f i să se vorbească nu despre o ştiinţă specială, ci despre aspecte determinate ale matematidi, care apar in aplica­ rea ei, despre rezuhtate ale "proiectării" matematidi asupra dvilizaţieP7; printr-o asemenea proiecţie mate­ matica dobîndeşte trăsături -calitativ noi. Aceste trăsături noi se expr:rrnă la nivelul metodologie general pri n "defnrmarea" conceptelor specifice mate­ maticii pure, înţE'legînd prin aceasta matematica "ort o­ dox{t" de la Weicrstrass pînă la Bomb&ki, fundată pe teoda mulţimiJorlH. Ne vom rde•rl în continuare, pe scurt, la dtcva asemenea concepte mctateoretice şi la modalitMea redefinîrH lor în raport cu matematica apli­ cată. In primul rînd se modifi-că statutul aserţiunilor şi al demonstraţiilor de existenţă. I n matematica aplicată, ale cărei obiecte sînt :reprezentă•riJe schemati-ce ale realului, aserţiunile .sau teoceme1e de existenţă "pure" (�le tipul "există o rezolvare a unei anumi<te probleme") nu pot fi admise; ele pot fi cooside:rate cel mult ca avînd o sem­ nificaţie auxiliară, intermediară. Aserţiunile de existenţă corecte trebuie să aibă aici în general un caracter con­ structiv (să indice soluţia unei probleme, elementul unei mulţimi etc.). Blehman et al. consideră astfel că punctul lor de vedere .se află în concordanţă cu tezele intuiţio­ nismului matematic. Prin trecerea de la matematica teoretică la ce3 aplicată produc modificări importante în a-ccepţia şi modul de lucru cu infinitul: reduc0't'i la fi111it şi discret, tl"€'Ce.rca prin schematizarea matematică a unui sistem finit se

16 1 . Grekova, Metodologhiceskie osobennosti prikladnoi mate­ matiki na sovremenrwm etape eio razvitiia, "Voprosi filosofii ·' , nr. 6, 1976. 17 Blehman, et al., op. cit., p. 30. I B Ibidem, p. 3 1 . �86


de la discret la continuu şi de la sumă la integrală. In generral, in trecerea de la matematica obişnuită la cea aplicată trebuie analizate şi revizuite acele rezultate ce simt obţinute în termenii infiniotului actual. Un alt aspect important priveşte infinitul "mic" ; matema1:ica pură a negat - după Cauchy şi Weierstro.ss - iideea numerelor infinLt m1ci - .,infinitezimalii" lui Leibniz. Dar, spune Blehman et al., "toate legile diferenţiale ale disciplinelor apHcate sînt introduse şi tratate la n i velul infiniţiloc mici actuali"HI. Aici abordarea "strictă" (la nivelul r) nu este posibilă din cauza proprietăţilor cuantice şi moleculare. Fi.ekîenii introduc de aceea mărimi "pradie14 sau "fizic" jnfinit mici, pe care le admit in considerarea legilor dirfe­ renţiale, fără a dispune de o tratare riguroasă a lor la nivelul matematicii pure. De exemplu, în formula deter­ minării densităţii într-un punct a unui corp neomogen

p(A) = lim � (Ll.V)-d

�V

(unde {�V) înseamnă un domeniu mic care conţine punctul A, �i l:lV volumul acestui domeniu), în mod real (!!.V) nu poate fi micşorat nelimi1at, dimensiunile lui trebuie să fie cu mult mai mari decît distanţa intermolccuLară; în

acest caz 1:1 poate fi înlocu�t prin d şi se obţine

p =

*

unde dm �i dV reprezintă mărimi fizice infinit mid; ele pot fi considerate drept variabile sau ,constante. O problemă corelată cu aceea a infinitului vizează sta­ tutul continuului matematic in matematica aplicată. Mai general, chia.r şi -ideea atit de simplă de număr este con­ siderată in mod diferit in cele două domenii: ca un "obiect logic" în matematica pură şi ca indLce de ordine sau măsură cantitativă a unei totalităţi discrete în ma­ tematica aplicată. Pe de altă paMc, apare foaTte clar că doar nnele numere işi păstrează individualitatea din punct de vedere aplicativ, altele - deşi bine definite din punct de vedere formal - vor fi considerate global ca elemente ale unei familii sau ordin de mărime, avînd doar un :rdl intermediar, rtrebuind însă să dispară din formuleLe finale ce vor fi interpretate fizic20• !n acest J$ Ibidem, p. 36. 2° Vezi D. van Danzig, Is nr. 9, 1956.

10'0

a

finite> number?, "Dialectica�,

287


sens s-a afiU'mat deja de multă vreme că numai numerele rraţionale pot fi folosite în procedurile empirice ale ştiin­ ţei (M. Born, Şt. KOrner), contirnuului matematic neacor­ dîndu-i-se o semnificaţie fizică reală. Şi' alte concepte ale matematicii pUJre (funcţiile, d e exe-mplu) trebuie "fil­ trate" şi reinterpretate prin trecerea la domeniul mate­ maticii aplicate. Diferenţa cea mai semnificativă la nivel metateoretic între cele două "matematici" se consideră că se instituie prin existenţa unorr tipuri neechivalente de rigurozitate. Blehman et al. cred că, pentru perioada actual[t, mai semnificative sînt Ull'mătoarrele nivele ale rigurozit<'Jţii matematice: (1) log:ca matematică; (2) partea fundamen­ tală a ma<tematidi pure; (3) matemati:ca aplicată. Ei arată că deosebirea principală dintre matematica pură şi cea aplicată se află la nivelul logicii utilizate; deşi logica ma­ temat.:di aplicate, spre deosebill"e de logica matematicii pure, nu este încă �tandardizată, ea manifestă t-otuşi unele •kăsături - moduri d e demnnstr<lre, criterii de OOI'titudine etc. - care nu-şi afli1 analog în matematica pură. S-a constituit astfel un stil de mţionare care re­ prezintă baza logkă a matematicii aplicate, şi care, în esenţă, se întemeiază pe "raţionamente plauzibile" (vero­ simile), după cum .le-a demunit G. Polya, şi pe cc:re att­ torii cirtaţi le numesc ,.procedee raţionale'' (definiţii, a�('r­ ţîuni, demonstraţii). Procedeele raţionale pot include ast­ fel : n-oţiuni neunivoc definite, rezolvări cu grade de cer­ titudine, demonstraţii întemeiate pe analogii, experi­ mente (inclusiv experimente pe calculator) sau pe cxam:­ narea unor cazuri particulare, folosirea rezol\'ărilor apro­ ximative, studierea şi folosirea unor soluţii ale probleme­ lor atunci cînd lipsesc teoreme asupra rezolvabilităţii (existenţa şi unicitatea soluţiei), utilizarea infinitului practic, utilizarea nelocală a rezultatelor cercetării locale, folosirea unor noţiuni dincolo de limitele definiţiei lor iniţiale etc.21• Structura logică a acestor ,.proceduri raţionale" este, evident, diferită de logica deductivă, şi - după Blehmar1 et al-. - ea este una mai "slc:bă". Teza centrală a lu­ crării lor constă însă în afi:rmarea caracterului perma­ nent ai acestei situaţii, a prezenţei continue a procedurilor raţionale în matematica aplicată. Aceasta nu exclude însă încercarea de analiză logică riguroasă a aces<tor pro21 Blehman et al.,

288

op.

cit.


ceduri, analiză de pe urm a căreia se poate ex t i nde insu.şi domeniul ,.logicii deductive41, aşa cum s-au inti mpla t lu­ crurille şi în alte situaţii. î n compunerea procedeelor ra­ ţion ale complexe di n matem atica apl icartă întîlnim o mare

diversitate de elemente: consideraţii fizice, intuiţie, re­ zolvări de probleme matem atic e , elemente de ma>tematică pură, calcule, ·raţ i on am ente plauzibile etc. Ca urmare, valoarea acestor procedee şi mi j'l oace le de controlare a ei vor fi d ife ri te de ce le din ma t em a ti ca pură. I n majo­ rirtatea cazurilor rezulta-tele cercetării aplicate sînt con­ siderate ca avind llil anum iif: grad dP ce·r titudinc (tinzind cel mult s pr e "certi t ud inea practică ") ş i de verosimilitu­ dine , problema principală fiind ace e a de a con trol a şi spori ac est gTad de vero.simiHtudine. Ca mijloc de cont·rol al unui rezuitart se pot folosi as tfel ; ·de-ducerea lui pe o cale i ndependentă , compararea rezultatelor cu datel e experimentu1ui fi z i c ek. Î n acelaşi timp, spre deosebire de m atematica pură, pr ocedf'€1e ş i rezu�tatele cercetării aplicat e sînt evaluate şi din punctul de vede re al carac­ terului· lor optim. Astfel, d acă este vorba d e un proc es de caLcul, atunci acesta trebuie c o ns i der at şi din punctul de vedere al mij lo acel or de calcul ş i al efecti vi tăţi i lo r, iar, în unele eazuri, ş i di n punctu l de veder e al ec o n o­ micităţiilor. In felul acesta - aşa cum c o n s i d eră au tori i cit aţi - in s.tructura jud�ăţii de valoare din matematica aplicată intră in mo d direct elemente pragmatice, întru­ cît scopul .acesteia nu este crearea unei structuri abstracte, logic perfecte, ci un succes ll"eai în obţinerea unei con­ cluzii c onving ă t o are care se ra por t ea z ă la o pro blem ă ce fiii€' află dincolo d e gNn i ţ.ele m atematici i . TrăsătUTile matematicii aplicate de care vorbesc B:eh ­ man et al. corespund în general tuturor s i tuaţ Ulor in cm-e m et odele matematice se aplică in rezolvarea unor probleme reale. Totuşi, în epoca n o astră au apărut un e l e caracteristici no i ale aplicării matematicii prin care a ceasta se- deosebeşte de cea " cl asic ă " . Ele sint deter­ minate în primul rind de extinderea folosirii matematicii in to a<te domeniile cunoaşterii şi, ca urmare, de cure laţi a matematicii cu un t i p nou de ştiinţe şi de teorii. P ri n pătrunderea ÎJ?. as€'111enea domenii noi, m atemati ca se transformă şi ea. Du pă unii autorF2, această transfor­ mare se produce în sensul slăbirii car.acterului ei formal 22 Vezi

1.

Grekova, op. cit.

1 9 - Introducere In el'istemologie

28�


şi a gradului înalt al rigurozităţii, apropi iffid u-s e, prin caracteristidle metodologke, de ştHnţele umanis-te. Mult mal importan-te ni se par a fi însă alte trăsături meto­ dologice, caracteristice actualei etape a ma<tematidi apli­ cate; di ntre ele cea mai semnificativă ar fi "exp erimen ­ tarea matemati·că" pe modele. Ea este determinată de f apt ul că aplicarea matema-ticii la :sist€'llle de complexi­ tatea celor bi·ologice, de exemplu, presupune sisteme ma­ tematice ce pot conţine 50 pînă la 100 variabile, .su te de c oeficienţi, implicind rezolvarea simultană a sute de ecuaţii. Capacitatea maşinHor de a efectua un marre nu­ măr de operaţii cu mare viteză este aici esenţială, deoa­ rece numai astfel pot fi explorate conseci.nţele modificării unui mare număr de parametri şi variabi·le. Ca urmare, exiGtă ten d inţa de a considera aceste sisteme de ecuaţii nu ca reprezentări disjuncte ale evenimentelor atomare subiacente unui proces complex (biolog ic, economic, cul­ tural etc.), ci ca formînd împreună un model al · î ntregului proces. In felul acesta, modelele mat€'IIlatice pot permite studierea experimentală a aspectelor dinamice ale siste­ melor complexe. Î n tot timpul, experimentul pe modele se compară cu experimentele reale Îlnbroducîndu-se in modele datele necesare pentru corectarea discrepanţelor. întrebuinţarea computerelor permite reforrnularea pro­ blemei .reducerii, atît de discu tată , de exemplu, în me­ todologia bio1ogiei şi psihologi-ei. Prin modelele mate­ mati-ce elaborate şi anali'zate sprijinindu-ne pe calcula­ toare, fenomenele biologice sau psihologice pot fi tratate La un nivel corespunzător de complexitate. Pe această bază întrebările puse cu privire la sis-temele biologice, de exemplu, nu mai vizează reducerea lor ln sis teme mai simple fizice şi chim ice - în vederea ex p l icl.rii lor -, ci ele se referă direct la modelarea structurii şi funcţiilor lor specifice, la •Controlul şi comunicarea in cadrul lor etc.23• In fe-lul acesta se poate observa cum matematizarea unor domenii "neclasice", complexe, impHcă un nou tip de ex.perimentare (pe calculator), o abordare nC'-reducţio­ nistă, orientată spre aspectul dinamic-funcţional, impli­ dnd nemijlocit o multitudine de perspective c onv ergent e şi determir�înd astfel o mişcare neces ară spre un mod de

gîndire interdisciplinar.

:�a Vezi R. W. Stacy, B. D. Waxman, (eds.). medical Research, New York, 1965.

290

Computcrs

in Rio­


O altă tră5ătură a matematicii apli-cate "nL>clasice" a fost semnalată de W. BOb"e î n studiul citat anterior. Pf' scurt, ea ar putea fi formulată astfel: matematica part:­ cipă astăzL în mod necesar nu numai la rezolvarea pro­ blemei, ci şi . l a fonnularea ei; î n felul acesta schema metodologică· a aplicării dasit't' a matematicii (punerea problemei . ........ formularea ipotezei - rezolvarea matema­ tică) nu mai; . . eorespunde; punerea problemei (alegerea obiectivelor cercetăTii, OJ'ganizarea ei), nmstruirea ffi('­ delelor precum şi interpretarea rezultatelor implică toa�l' ş i in mod permanent participarea matematicianu l u i ,,apl : ­ cat". Mat€'11latica n u m a i constituie asdel u n instrument .,auxiliar" .al ·Cercetării, ea participînd Ia î-nsăşi determi­ narea obiect.hrelor şi valorilor acesteia. Evidcnt, acea�>ta presupune 9 · cooperare mai adînc�i întn• specialiştii do­ meniului şi matematicieni, o pregătire ele t i p nou a ma­ tematicienilor "aplicaţi", pentru ca aceştia să fie în stare să participe la punerea problemei (anticipînd "schema matematică a situaţiei") şi la analiza calitativă şi ink r ­ pretan�a mo9eleiOT matematke în Yederea elabori:'i·rii comandărHor:".

"r. . · ­

In situaţiile · nedasice, din cauza complexităţii sis�--'­ melor sau .sitUaţiilor de cercetat, modelarea matemat it·�-� nu mai est� "unidirecţionată" şi uniform5; adesea se i m ­ p u n a t î t folosirea t m o r modele multiple - a căror eer­ cetare comparată !'ii confruntare cu datele cmpilflce spn� teşte gradul <.le obiectivitate al rezultatelor -, cît şi re­ VenirL şi corectări ale mode-lelor. în asemenea cazuTi se reformulează ·şi problema optimizării - care constit u i e U:n obiectiv · aflat pennanent î n Menţia modelării ma te� matice; ma"teniatica n u poate oferi, de obicei, o soluţie definitivă; ·ea trebuie mai degrabă să indice căiJe alegerii unei asemenea soluţii oferi'lld speciali�tilor informaţia necesară asupra posibilităţilor evoluţit'i situaţiei, prcw­ nindu-i asUpra coiLS€cinţelor unor acţimni f'k. Şi aici parti­ ciparea calculatoarrelor

c�tc

necesară

prin crearea algoritmilor adaptativiN.

şi uti!ă, mai

Llks

Se consi-deră, de asemenf'a, drept specifică modalitătii contempOli'�ne a aplicărH matematicii incă o caracteristic[•. In etapa tradiţională, după ce problema a fost pusă

ipotezele ·formulate, �rezolvarrea urma să se realizeze

24 1.

şi la

Grekov�; ·crp. cit., p. 11i.. 201


nivelul de precizie maxim admis. Pentru etapa contem­ porană este specifi-că exigenţa uniformităţii sau omoge­ nităţii tuturor elementelor cercetării. Precizia aparatului matematic trebuie să corespundă preciziei cu care putem să cunoaştem datele iniţiale. Funcţiile şi parametrii ne­ cesari pentru efectuarea calculelor pe un anumi•t model t!rebuie să corespundă informaţiei de care dispunem; in felul acesta modelele matematbce trebuie adaptate la tipul de informaţie iniţială; astfel se evită pseudo-aplicările matematicii, in care apa-ratul matematic nu constituie un mijloc integrat organic ceroetării complexe, ci se trans­ formă în scopul ei. Intr-o abordare mai generală, in ca-re -matematica apli­ cată cuprinde întreaga problematică a utilizări.i mate­ maticii în construcţia ştiinţelor şi in orientarea acţiunii umane, s-ar putea considera trei etape -semnificative ale matematicii aphcate: (1) etapa ,,clasică"' - caracterizată prin aplicarea matematimii in fizica clasică (în teoriile ei flmdamentale), etapă în -care matematica are un rol con­ s-titutiv în formularea teoriilor (legile acestora au o ex­ presie matematică), permiţînd predicţii cantitative exacte şi, ca urma.re, o eficacitate practi-că deoseb�tă; acesta este rolul pe care matematica îl are în general in cadrul "teo­ r i ilor deterministe"'; (2) etapa "de tranziţie" (sau "necla­ sică"), caracterizată prin aplicarea matematicii "clasice"' la situaţii "neclasi.ce"; în acest caz avem cel mult o mo­ delare a unor aspecte ale proceselor, a unor probleme particulare; (3) etapa actuală, ,,:nouă", in care matematica neclasîcă se aplică mai profund unor sttuaţii neclaske, fapt ce presupune cel puţin două elemente noi, interre­ late: (a) elaborarea unor i<nStrumente matematice din ce în ce mai abstracte, capabile să ofere mljloace de �tă­ pin1re a mmplexităţii, şi (b) formularea wwr teorii ale domeniilor respective; in etapa "nouă"' matematica pz.rti­ cipă, de asemenea, l a construirea -teoriilor, dar intr-o altă modalitat�5; in general, matematica este aici utilizată în elaborarea unor modele de structură şi organizare a pro­ ceselor fundamentale ale unui domeniu. In acest co-ntext -se poate considera că metodologia matemwtidi aplicate pe care o formulează B�ehman al. este valabilă, în primul .rind (cel puţin din punctul de

et

2� Vezi R. Thom, MatMmatisation et theortsation sci€ntifique, .. Scîentîa", 1979.

292


vedeire al exigenţelor sau structurilor logice mai "slabe�' pe care le propune), pentru etapa de tranziţie şi, în spe­ dal, pentru situaţia din ştiinţele tehnice. I n etapa nouă a matematicii aplicate problema metodologică principală vizează n u atît slăbirea unor exigenţe şi norme ale dgu­ ro;.dtăţii , dt determinarea sppcificuhti noilor teorii şi a rolului pe care matematica il poate avea în cadrul lor. Ca unnare, se impune elaborarea unei noi viziuni episte­ mologice asupra etapei contemporane• a matematicii apli­ cate. Ea va trebui să pornească de la "Cel'Cetarea modului în care se apHcă astăzi matema·tica şi a ce anume se aplică din matematică. La primul aspect răspunsul este complex, conţinînd o serie de elemente dintre care ceie mai importante sînt următoarele: matematica se utilizează în : (i) construirea unor teorii complexe, în elaborarea unor modele abstTacte intermediare (vezi, de exemplu, lucrările lui R Thom şi M. Eîgen26), care participă alături de alte ·Componente la structura teoriei-?7; (ii) formularea explicită a legilor g{merale specifice ale teorii•lor; (iii) cadrul Telaţiei dirntre teorie şi experienţă (planificarea experimentului, anaHza statistică a datelor, analiza matematică a �relaţiei dintre date şi ipoteze etc. ) ; (iv) analiza metateoretică a construc­ ţiilor ştîînţifi<::e (analiza matematkă a mod-e>lelor, expe­ rimentul pe calculator pentru verif1carea ipo t ez el or, re­ organizarea formală riguroasă a •teoriilor, construcţia unei metateorii adecvate ş.a.). In ceea ce priveşte conţi­ nutul mat�matic ce se poate aplica în ştiinţă, aid se poate face o distincţie (nu absolută) între: (l) wparatul con­ ceptual, limbajul; (2) metode-le, structurile şi sist€mele .abstracte; (3) "modul de gîndire matematic"28•

13.2. STATUTUL MODELELOR MATEMATICE IN

CERCETAREA APLICATA

Construirea modelelor mRtematice constituie, aşa cum s-a MMat mai înainte, mcda.Iitatea esenţială prin care 2� R. Thom, Stabilite stru.cturelle et morphogenese, N.Y., Ben­ jamin, 1972; M. Eigen, P. Schustcr, The Hypercycle. A Principle of Natural Sel[organizction, Berlin, Springer, 1979. 27 Vezi M. Bunge, Teoria .�tiinţifică, In voi. Epistemologie. Orientări contemporane, Editura politică, 1974; M. Hesse, Models and Analogies in Sclcnce, Notre Dame, Univ. of Notre Dame Pre�s. 1966. 28 Vezi S. Marcus. op. cit.

293


matematica se apl ică in rezol varea unor probleme din d omeniu l extra-matematic. Mod elarea matematică oferă problem ellor f izice, economice, lingvistice, tehnice etc. acel statut care le f ace apte d e soluţi onare pe cale ma­ tematică. l n ştiinţa şi meta-ştiinţa contemporană terme­ " d d f l l nu "mo e este ol-osit într-o mare varietate e accep­ ţH. Nu este noces� să o ferim aid o clasi fica.re a princi­ 9 pal elor -lui semni f icaţii2 • Ne vom ref eri doaT l a cîteva d int·re cond iţiile sau exigenţel e impuse reconstrucţ liloe simb olk-matematice ale unor procese sau fenom-:me, con­ si derate d rept mod ele matema-tice.

Prima d intre exigenţele mod e1 ării matematice este aceea a adecvării faţă de o b iectu l sau procesu l real stu­ '0 d iat, rel ativ l a sistemul ales d e Prin caracteristic F • aceasta se înţeleg: (a) descrierea calitativă corectă a obiectului, Telativ la caracteristici le a lese; (b ) d escrierea cantitaUvă -corectă a o b iectul ui cu un a�umit grad de " precizie. Nu există ,.. ad ecvare în general ; mai d egra bă " se poate vocb i d e "grad e de ad ecvare , în :l' nncţie de ni­ f l d velu e pro unzime atins în rcprezentaxca simb olică a fenomenelor. Cu privire la această exigenţă există nu­ meroase d iscuţii în meto dologia contemporană; ele se referă fie l a grad ul d e ad ecvare cerut pentru un mod el, fi'e la rea­ lizab ilitatea în practica cercetării a acestei exigenţe, f ie 3 l a mod ul d e veri-f icall'e a acestei a d ecvări I . S ituaţia este şi mai compl icată datorită faptului că, in general, acele caracteristici în raport cu care este consid erată a decvarea nu sint enumerate precis, iar criteriile prin care se sta­ bileşte această a d ecvare nu sînt întotdealma sta bi lite exact şi unWoc32• D e aceea noţiunea de ad ecvare a unui mod el nu tre buie consid erată ca f ăcînd parte d in ce le care au o determinare logică predsă, f iin d un exemplu tip\c de ceea ce autorii menţionaţi mai sus au numit "noţiune raţională". Gra d ul de l a care se consi deră practic ad ecvat un mod e'l nu se g.tab i leşte logic riguros, ci se stab il eşte 21.1 Vezi: H. Freudenthal (ed.). Thc Concept and the Role oi Model in Mathematics and Natural and Social Sciences, Dor­ drt'cht, Reidel, 1961; M. Bunge, op. cit. 3� Blehman et al., op. cit. 31 5-a formulat şi următorul .,paradox al modelării " : pentru a putea determina adecvarea unul model la un obiect real este necesară cunoaşterea exactă pe o altă cale a trăsăturilor rele­ vante ale obiectului; dar existenţa unei asemenea cunoaşteri ar :face inutilă modelarea matematică în general. 32 1. Blehman et al., op. cit., p. 1 1 3

294


de _ asemenea l a rm "nivel raţional", cu ajutorul contro­ lului prin exemple particulare, analogii, verificarea con­ .c;ecinţetlor etc. Pe de altă parte, slăbiTea condiţiei adec­ vării a dus uneori -la separarea activităţii d e modelare de obiectivele teoretice generale ale cercetă·r ii intr-un anu­ mit d-omeniu, la autonomizarea formaliGmului matematic .şi antrenarea cercetării din ce în ce mai departe de obiec­ tul său propriu33. Modelarea matematică formală trebuie aşadar să păstreze o priză asupra realului, să�1 vizeze permanent ca intenţie finală, să respecte deci anumite condiţii de adecvare şi validitate empirică. Formalizarea, î n sine, nu poa·te înlocui garanţia ştiinţi·fică. Tocmai de aceea î n judecarea modeleior matematiiCc trebuie să se pornească de la .recunoaşterea rolului lor mediator in construcţia teoriilor, explicaţiilor sau intel'pretărillor34, Ele nu se pot substitui complet teoriilor şi, ca urmare, nu trebuie judecate după normele şi criteriile de adecvare proprii. acestora. Plecînd de la rolul lor de intermediari operaţiona!li ai cunoaşterii, de puncte de sprijin şi paşi importanţi în lanţu11 complex al edificării teoriilor, tre­ buie să recunoaştem semnificaţia deosebită a "exigenţe­ lOT' funcţiona.Je" pe care trebuie să le satisfacă modelele matematice. Astfel, î n elaborarea ş i acceptarea modelelor o con­ diţie fnndamentală este aceea a simplicităţii. Ea este im­ pusă de posibiliotăţNe matematice de tratare a corelaţiei dintre parametrii care caracterizează starea sau evoluţia unui sistem real. După cum consideră R. L. Ackoff şi M. W. Sasieni, " . . . de obicei, gradul de înţelegere a unui :fenomen este invers proporţional eu numărul de variabile care figurează în descrierea lui"35. Aşa cum subliniază Blehman et al., exigenţa simplicităţii trebuie formu'lată în corelaţie cu aceea a adecvării, astf('l încît unui 33 Astfel, in ştiinţele economice s-a produs o asemenea .,alu­ necare" treptată: de la explicurca comportamentului con s':lma­ . torului la teoria comportamentului raţwnal şi de aH"l la teoria jocurilor etc.; astfel incit, in final, PXplicarca compm·ta­ mentului uman nu mai reprezintă deloc obiectul tcm·it'i (vezi H, Brochlcr, La scienrc economique est-cliC' um� .1·ciencc?, ,.Les Etudes Philosophiques�, nr. 2, 1978). "' S. Marcus, op. cit. a> R. L. Ackoff, M. W. Sasieni, Foundations of Oprration Re­ .-;rarch, apud J. Blehman et. al., op. cit., p. !Li.

295


model trebuie să i se pretindă u n grad de simpli­ citate care să nu -contrazică ade-cvarea sa la obie-ctul r0al. Altfel spus, un model poate fi considerat sufident de simplu dacă mijloacele de care dispune C€'I'cetătorul (fi­ zice, matematice, de -calcul) îi dau posibilitatea să efectueze cu o "precizie lt'aţională" ana:liza calitativă şi cantitativă a caracteristicirl-or semnificative36. După cum se poate obser­ va, deşi re'l aţia dintre adecvare şi simpli-citate este în gene­ ral inversă, ea nu .aTe un statut invariabii; odată cu creş­ terea complexităţii şi flexibilităţii aparatului ma•tematie (ca urmare a ridicării nivelului de abstracţie) şi ca urmare a perfecţionării tehnidlor de calcul (analiza numerică. calculatoarele electronice rapiOe), apaTe posibilitatea tra­ tării matematice a unor siste:me mai complexe, cu un număr mai mare de parametri, şi variabi-le, conducind la un sistem mai mare de ecuaţii etc. Matematica actuală_, ca şi multe alte ramuri ale ştiinţei, s-a născut şi dezvol­ tat in mail"e măsură tocmai pe baza necesităţii de a mo­ dela mai adecvat "complexităţi organizate4137• P['oblema obţi:nerili unei relaţii corespunzătoare între simplicitate şi adecvare poate fi considera<tă problema centrală a optimizării modelelor33. Această problemă este. î n practică, mult mai complexă, din cauza existenţei un,w lanţuri concurente de modele. ln acest proces considera­ ţiile firzice, ana,logiile, încercărHe parţiale etc. vor juca. de asemenea un rol, elaborarea "drumului optim" nefiind supusă unor reguli sau instrucţiuni formale. Alte exigenţe, care se referă la noncontradicţia fornur.­ lă a modelelor (într-un fel presupusă deja atunci cind se ·cere ade-cvarea lor), intuitivitatea (manifestarea cît mai directă î n trăsături'le modelului a acelor caracteristici ale sistemului real care ne interesează), relevanţa, capa­ citatea de autonomie, de independenţă a modelului, sînt de asemenea satisfăcute in mod relativ şi gradual. Pe­ lîngă aceste exigenţe generale, în pra-ctica cercetării aplicate apar şi alte c-ondiţii care- se referă la controlul sau verificarea adecvării modelelor39, -cum ar fi cele -care

a6 1.

Blehman et aL, op. cit., p. 116. � Vezi M. Atyiah, op. cit. V('Zi şi C. Speedy, R. Brown, G. Goodwin, Control Theo71_� : Identification ami Optimal Control, Edinburg, 1970. 39 l. Blehman et aL, op. cit., p. 146 şi urm.

�s

296


Yizează detecta,rea şi eliminarea ipotezelor artificiale sau celor dificil de realizat, implicate în formularea mode­ lelor, in controlul ulterior al modeleloc matematice (analiza dimensiona•lă, verificarea ordinelor şi caracterului core­ laţi.Hor, a situaţiilor de ex,trem şi a condiţiilor-limită etc.). Tuturor acestora li se adaugă procedeele de control al corL':;istenţei matematice şi al semni:ficaţiei "fizice" a mo­

a

dde!or.


Capitolul 14. IMPACTUL CALCULATOARELOR ASUPRA GINDIRII ŞI METODOLOGIEI MATEMATICE

1 4 . 1 . DIRECŢII ŞI NIVELURI ALE INFLUENŢEI

CALCULATOARELOR ASUPRA GINDIRII ŞTIINŢIFICE ŞI METODOLOGICE Folosirrea intensivă a -calculatoarelor electronice mo­ der:ne în toate domeniHe vieţii sociale şi culturii a de·ve­ nit o realitate ireversibilă, constituind un element defini­ toriu a� noii tl"evoluţii industriale contemporane. Este ast­ fel bine -cunoscută utiHzarea calculatoarelor în activita­ tea de conducere a proceselor sociale, în procesul de pro­ ducţie, în transporturr-i• şi telecomunicaţii, în arhitectură şi proiectare, în cercetarea ştiinţifică. Calculatoarele sint folosite şi în alte sfere ale vieţii socia•le, în artă şi cul­ tură. Muzicieni celebri' ca Jannis Xenakis şi Karlhei•nz Stockhausen au utHizat calculatoarele în creaţia lot" mu­ zicală; s-au elaborat poezii, desene, picturi, filme de ani­ maţie, ajungîndu-se să se vorbească - aşa .cum face A. Molesi � de "artă făcută de .cakulator". Dacă, cel pu­ ţin în prezent, în artă .calculatoarele pot fi folosite in stu­ diul unor picturi abstracte, în desenarea unor curbe in­ teresante şi dificile etc., rămînînd •totuşi discutabHă uti­ lizarea lor efectivă în creaţia propriu-zisă, în dezvoltarea artei, impactul lor asupra ştiinţei, asupra gîndirii şi crea­ ţiei ştiinţifice este mult mai. mare şi mai semnificativ, el antrenînd mutaţii importante la nivelul conceptul şi metodologie a·l cnnoaşterii actuale. In majo-ritatea lucrărilor consacrate relaţiei ca.Jculatoa­ relor cu ştiinţa actuală sînt puse în evidenţă, în princi­ pal, următoarele aspecte (constatări): (i) utilizarea cal­ culatoareloT în domenii foarte variate ale cercetărH şti­ inţifice, de la logică şi matematică pînă la medicină şi ştiinţele mediului ambiant; (ii) influenţa exercitată de caleulatoare asupra unor ramuri ale ştiinţei, îndeosebi l

1974

298

A. Moles, Artă şi ordinator, Bucureşti, Editura Meridiane,


asupra domeniilor ştiinţei aplkate; (hli) inRuenţa calcu­ latoarelor asupra limbajului şi 1ehnidlor ştiinţei etc. I n toate aceste domenii în care şi-au făcut apariţia, calcula­ toarele, se spune, "preiau operaţiile mecanice, obositoa­ re, ucigătoare ale gîndiriP' (K. Stockhausen), substituind omul în partea algoritmizabilă, nccreativă a muncii sale !Ştiinţifice, A<>emenea constatări corecte n-au fost însă prelungite într-o analiză detaliată a modului în care noua tehnkă de calcul intera<::ţionează cu ştiinţa Ia nivelul mai profund, "invizibil", al gîndirii ştiinţifice, al conceptelor şi me­ todelor care configurează la un moment dat "stiaul" sau "paradigma" cunoaşterii. Tocmai în această direcţie ne sugera cu cîţiva ani în urmă Gr. C . Moisi'l să înţelegem semnilicaţia utiliză.rii calcuJa.toarelor în ştiinţă. "Mate­ maticile moderne - scria el - vor fi înlocuite în viitor prin matematidle ultramoderne, generate de interacţiu­ nea ştiinţei cu calculatoarele"2• Această aserţiune avea pentru Moisil o semnificaţie epistemologică deosebit de profundă, referitoare la ştiinţa în întregul ei, întrucît - aşa cum se exprima el - matematica nu constituie W1 simplu limbaj, un cadru ext e:rfOî• al ştiinţei, d în­ săşi gîndirea ştiinţifică a unei epoci la nivelul ideilor ei generale\ al "nucleului ei generator şi peren". După cum arătam anterior, putem considera că fiecărei epoci din dezvoltaTea matematicii. (şi a ştiinţei în general) îi corespunde un "tip de activitate matematireă"4 întemeiat pe un anume "mod de gîndire" matematic specific, înţe­ les nu ca un limbaj, instrument sau ansamblu de tehnici, ci ca o manieră de a ['aţiona şi a construi la nivel con­ ceptuaP. I n ce direcţie se poate spune că evoluează gîndirea ma­ tematică .şi ştiinţifică pe baza interacţiunii complexe a ştiinţei contemporane cu calculatoarele? Este oa,re jus2 Apud

S. Marcus, Din gîndirea matematică românească, Bu­ Editura ştiinţifică �� enciclopedică, 197:!. Gr. C. Moisll, Ştiinţa şi umanism, Iaşi, Junimea, 1979, p.

<:Ureşti, �

283

• Gr. C. Molsil, La tendance nouvelle dans les sciences ma­ thr:imatiqucs (1942), in voi. Recherches sur la philosophte des sciences, Bucarest, Editions de I'Academie de la R.S.R., 1971, p . 147. 5 S. Marcus, Potenţialul interdisciplinar al matematicii, în voi. Interdisciplinaritatea în ştitnţo contemporană, Bucureşti, Editura politică, 1980.

299


tificată afirmaţia că aces-t impact al calculatoarelor des­ chide o eră nouă in istoria gîndirii ştiinţHke? Vom în­ cerca in continuare să desprindem cîteva direcţii in carE"" se manifestă - la nivel metodologie - schimbări în ca­ drul şti-i-nţei contemporane, generate de utilizarea în cer­ cetare a calculatoarelor. In primul rînd, trebuie să observăm faptul că tehnica modernă a calculatoarelor poate acompania procesui ck cercetare în toate etapele sau fazele lui majore. AstfPL calculatoarele pot fi întrebuinţate in formularea proble­ mei şi elaborarea strategiilor de abordare, in prelucra�ca iniţială a datelor, în construcţia ipotezelOtl' şi teorii•lor (prin modelare), în derivarea consecinţelor şi controlul acestora (prin demon&traţii pe calculator, sau "asiiState"' de calculator), în te-starea ipotezelor (experimentul pe calculator) et-c. !n proiectele de -cercetare complexe com­ puterul a devenit astfel un partener permanent şi activ al omului de ştiinţă. Această pă{rundere "pe verticală" a calculatoarelor in practka cercetării' a generat o potenţare metodologică a cunoaşterii şHinţifice actuale. Nu s-ar putea vorbi în ca­ zul folosirii calculatoarelor de o metodă specială, "pură'� (după cum, de altfel, nici în folosirea matematicii' in fi­ zica clasică nu aveam de-a face cu o asemenea metodă separată), ci de o sporire a puterii, eficaci1ăţii .şi preci­ ziei celorlalte metode şi procedee întrebuinţate in cu­ noaştere prin cuplarea lor cu apelul l a calculatoare. Ast­ fel, pentru a folosi o expresie a lui Lucian Blaga, calcu­ �atoarele intră in ,.cupluri metodologice" cu alte prO<.'e­ duri clasice, sporirndu-le eficienţa, relevanţa şi auto-con­ trolul. De exemplu, calculatoarele se asociază cu metoda analogiei pentru a genera multiple modalităţi de mode­ lillare şi simulare, care intervin în toate fazele unui cidu de cunoaştere, de Ja "standardizarea" faptelor şi con­ strucţia ipotezelor pînă la testarea şi selectarea teorlHor. Calculatorul poate, de asemenea, să formeze un cuplu metodologie cu experimentul : în felul acesta s-a con-sti­ tuit u n nou mod de a experimenta, numit "experimentul pe calculator" (compute.r experiment), sau "exp€'riment informaţionaP' - asupra căruia vom reveni mai jos -, care nu s e substituie formelor clasice (experimentul real, experimental imaginar), c i le amplifică, le controlează şi corectează rezultatele, le forţează să se unifice. 1n plus, el devine inevitabil in unele ramuri ale ştiinţei eaTe cer-

300


cetează sisteme şi procese d€ rm înalt grad de complexi­ tate structuTală şi funcţionaH, cu un mare număr de pa­ rametri relevanţi. Calculatocul se poate, de asemenea, conjuga cu matc­ matizarea, axiomatizarea şi formalizarea, putînd astfel contribui l a lfeconstrucţia logică riguroasă a teoriilor sau ipotezelor din ştiinţă. După cum vom vedea, calculatoa­ rele au fost utilizate şi în demonstraţiile logica-matema­ tice nebanale, fapt care obligă la rPgîndkca statutului demonstraţiei din matematica contemporană, precum şi al matematicii însăşi ca disciplină ştiinţifică. Influenţa calculatoarelor asupra gîndirii şti i·nţifice s-a exercitat şi pe o serie de căi sau modalităţi mai directe. Astfel, ca tl!t'mare a utilizării calculatoarelor �-au con­ stituit ramur� noi ale ştiinţelor; este vorba atît de db­ cipline noi în cadrul unor domenii clasiC'€' ale ştiinţei. {analiza numerică, matematica numerică6, fizica comp�l­ taţională7 ş.a.), cît şi de unele discipline create mai ales ca urmare a acestei influenţe (programaTea liniară, pro­ gramarea dinamică, C€1'cetările operaţionale, teoria jocu­ rilor şi teoria deciziilor, .,arhitectura sistemelor de cal­ cut«, teoria informaţiei semantice şi toate acele discipline reunite sub numele global de .,computer science�). Pe de altă parte, prin apropierea calculatoarelor - în etapa cea mail recentă a ,.expanshmii11 lor - de oamenii individuali ca beneficiari direcţi, s-a exercitat o presiune, adesea neexplicită, pentru construirea unor limbaje noi de programare şi, eventual, a unor limbaje care să per­ mită un dialog di.rect al omului cu calculatorul, acesta din urmă să poată oferi direct un răspuns 1a intrebări simple. Pe această cale sînt "provocate" noi sau mai vechi ramuri ale ştiinţei pentru a contribui la realizarea premiselor acestui dialog. ln acest fel s-au născut seman­ tica computaţională, logica şi matematica conceptelor fuzzy (care să depăşească cadrele aduale ale logicii bi­ valente şi ale matematicii conceptelor "casantc"); este chemată la o nouă viaţă şi retorica, care să-şi reia rostul ei originar, acela de mediator între logica şi gramatica Jimbajului comun; lingvistica teoretică a fost activ solid6 Vezi G. D. Young, R. Gregory, A Surt1ey of Numerica! }\fa­ thematics, 2 vol. Reading/fllass., Adison-Wesley, l!J72. 7 Vezi D. Potter, Computational Ph.rJsics, New York, J. WHey Sons, 1973, precum şi st'ria Metlwds in Computational Phy­ sîcs, Ed. by Fernbach et al., Academic Press.

&

301


tată de prob lema traducerii automate; noi nmuri ale ana­ l izei semantice par a fi de asemenea în plin - avint (log ica întrebărilor, semantica comparaţiilor, a metaforelor etc.). In altă ordine de i-de i, prin prelu area tot mai adîncă a efectuării părţii mecanice, algoritmizab ile din gîndiTea noastră, calculatoarele au stimulat - complement ar studiile dedicate activităţii de creaţie şi invenţie; î n fe­ lul acesta a fost influenţată euristica, în special în legă­ tură cu matematica şi logica. Produs prin excelenţă al unei cercetări .pluri- şi inter­ disciplinare (logica, matematica, fizi-ca, şti.inţele tehnice_ etc.), calculatorul stimulează în continuare profund dez­ voltarea cercetărilor i nterdisciplinare , edi!fi.carea unor teorii "inter-domenii", cu profil prin excelenţă integrativ (teoria . inf-ormaţiei, teoria sistemelor, semiotica etc.), con­ tribuind şi astfel la intensificarea stilului . sintetic inte­ gra tiv al c unoaş teri-i ştiinţifice actuale. Dincolo de aceste -direcţii, -calculatoarele. au inlluernţat ştiinţa co n tem po rană şi la un n ivel mai profund, acela al "stilului de gîndire'\ al structurii ei metodologice, obli� gînd teoria ştnnţeî, metodologia şi ep istem ologia .la re­ stcucturfu'i coresp unzătoare. Pentru a putea urmări mai atent impactul calculatoare­ lor asupra acestor straturi mai, adînci ale construcţiei ş-ti­ inţei este necesară expunerea în s uccesiunea lor a verigi­ lor acestui- proces - în cazul matematidL şi ficz ici i . Pen­ tru evolu ţ ia matematicii sub impactul calculatoarelor sînt semnificative următoarele elemente: (i) crearea şi evoluţia rapidă a u nei ştiinţe a calcula­ toarelor (compute1· science)8, avînd ca parte esenţială des­ coperkea, elaborarea şi analirza unor algoritmi, necesari în studiul "complexităţii computaţionale'\ fundamentarea lor matematică .şi optîmizaTea lorH; {ii) impulsionarea cercetărilor din matematica aplica­ tivă şi constitui'I'ea pe această bază a unor ramuri sau teorii matematice noi (cercetările operaţionale, teoria ero­ rilor, teo.ria matematică a modclizăTii etc . ) ; (iii) aceste noi direcţii din matematica a plica t ivă au i nfluenţat la rîndul .lor matf'maHca teoretică, deschizînd n oi orizonturi î n algebră, analiză, aritmetică - legate în a Vezi, de exemplu, scria de monografii Computer Sctence and App/led MatiJematics, e d . by V.' . Rhdnholdt, New York/Lon� don, Academic Pre.�<o a Vezi G. E. Collins, Computer Algebra of Polynomials and rational Functions, "Am. Math. l\Ionthly", 80 · (1973), nr, 7.

302


geneml de procesul discretiză.rii, de "matematica dis<:re­ tă" -, provocînd constituirea unor ramuri noi de cerce­ tare, cum ar fi teoria automatelor, algebra combinatoriil­ lă10, sau determ i nînd reluarea interesului pentru ecuaţii­

le diofantice (problema lui HilbPri) etc. (iv) s-au produs pe această bază modificări importanie la n i velul unoc c oncepte matematice şi <�1 unor metode fundamentale, cum ar fi : calcul, funcţi{', finit şi infin i t 1 1 , rezolvabilitate; au apărut de asemenea eonet'pte noi : au­ tomat, maşină-Turi ng etc.; (v) aşa cum arată G. Birkhoff �i M. Stonc1�, noua re­ voluţie in matematică, .,revoluţia calculatoarclor�1, a pro­ dus mutaţ iii şi la n ivelu l elementelor care impuls i o n ează î n general dezvoltarea cunoaşterii matematice; calcula­ toarele au luat locul în privinţa i n flue n ţei exerr-citate asu­ pra mah�matidi geometriei, mecanicii �i fizicii matema­ tice; revoluţia care a rezultat mai întîi în matematica aplicată s-a extins şi în ma temati ca pură, deschizind noi orizonturi cercetă·rii fundamentale; (vi) în felul a cesta se poate spune că influenţa calcu­ latoaTelO'I' se află la baza con:<;tituirii unui nou "stil de gîndire" in matematkă; o nouă intuiţie conduce ce-rceta­ rea, se constituie un nou raport între matemati-că şi res­ tul ş tiinţelor, se pun noi accente pe metodele şi icleile matematicii (în special pc cele calculalorii, simbolice':\ combinatoriale); se intensifică interesul pentru efic!en�a schemelor deductive formale14 (resurecţia unei idei leib­ niziene!), pentru tehnicile de a facC' raţionamentele ma10 Vezi G. Birkhoff, Current Trends in A/�Jcbra, ,.Am. :\Iath. Montl,ly", 80 (1973), nr. 7. 11 V ezi D. E. Knuth, .Matlwmatics and Computrr Science: Co­ ping u:ith. Finiteness, ,.Science"', 1 7 dec. 197(), voi. l!J7, nr. -!271. 12 G. Birkhoff, op. cit.; M. Stane, Uevo!ution in .Hathematics, "Am. Math. Monthly", 68 (HJ61), nr. 8. 13 După cum spune Birkhoff, ,.cei 200 d,, uni de domnie a Calculului şi Analizei au luat sfir�it", locul lor fiind revendicat de matematica discretă şi de ştiinţa manipulilrii simbolice. In acest sens se poate observa dezvoltarea acelor r<!ITillri din alge­ bră legate nu de simetrie ("structurile algebrice" de tipul teoriei grupurilor), ci de design, pattern, acţiune şi structură, şi anutn(' "structurile relaţionale" {grupoizi, semigrupoizi, scmilatice etc.); studiul lor va inlocui studiul sistemelor deductlv-axiomatice, de tipul celui euclidian, care au dominat pînă in ultimele două de­ cenii cunoaşterea matematică (G. Blrkhoff, op. cit.}. u B . Meltzer, Prolegomena to a Theory of Efficif'ncy of Proof Procedures, în N. V. Findlcr, B . Mdtz(�r (eds.) Artificial Intelli­ gence and Heuristic Proyrammino, New York, American Elsevic-r, 1971.

303


tematice mai -efidente ş i mai puternice 1 " ; se reconsideră raportul dintre intuitiv şi simbolic. Sub influenţa maşinilor electronice de calcul s-au pro­ dus modirficări importante şi î n logică. Ca ş i în cazul ma­ tematicii, stimularea cercetării este dublă: pe de o parte, calculatoarele oferă noi mijloace pentru sporirea efica­ cităţii şi controlului demonsrtraţiilor logice, pe de altă parte, ·logica este dwmată să partidpe în mod esenţial la analiza şi si.nteza programelor, la evoluţia acestei noi şti­ inţe a calculatoare.lorl6. In felul acesta 1ogka -capătă atît un impuls dlnlT-o direcţie nouă, cît şi un -domeniu de aplicaţie diferit de cele tradiţionale17• Utilizarea calculatoarelor in demonstrarea "mecanică" a unor teor-eme poate fi considerată ca u n moment într-o 'lungă istorie a în.cercărilor de a găsi o procedură gene­ rală de decizie pentru a se demonstra teoremele. De la Le�bniz pină la Peano ş i Hilbert, această ambiţie a fost mereu prezentă; în secolul nostru progresele cele mai importante sint datorate ce-rcetărilor lui J. Herbrand, J. Robinson, M. Dav is, H . PutnamtR .ş.a. În special stu­ diul de după 1 960 al tehnicilor de demonstrare a teorC'­ melor a -generM mari speranţe î n utilizarea calculatoa­ relor. Paralel cu elaborarea unor tehnici de demonstrare mecanică a teoremelor s-a înregistrat un progres -consi­ derabi:l. ş i în aplicarea acestor ,tehnici pentru rezolvarea unui număr mare de probleme de alt tip; aceasta se ·da­ torează faptului eă multe tipuri de probleme pot fi transf.onmate în probleme ce vizează demonstrarea unor teoremei?. " Vezi Chin-Liang Chang, R. Chan-Thung Lec, Symbolk Lo­ gic and Mechanical Theorcm l'roving, Kcw York, Acad0mic Press, 1973. w Vezi Chin-Liang Chang, R. Chan-Thung Lce. op. cU., '1 Vezi R. Feys. Aplicaţiile logicii, in Logica ;;tiinţei, Editura politică, 1970 18 Un pas important în demonstrarea mecanică a teoremelor a fost realizat de J. Hcrbrand in 1930; algoritmul elaborat de el pentru a găsi o interpretare care poate falsifica o formulă dată a fost perfecţionat de P. C. Gilmore (1960), M. Davis, H. Putnam (1960), care au introdus ,;formele siandard" ale formulelor, � i în special de J. Robinson, care a introdus aşa-numitul ,.principiu de rezoluţie". Atit procedura lui Herbrand cît şi aCC'Ca a lui Ro­ binson sint, de fapt, proceduri de infirmBrc: în kc să se de­ monstreze direct o formulă vBlidă, se demot1strcază inconsisten­ ţa negaţiei ei. 1.9 Astfel, după cum arată pc larg in monogn1fia lor Chang şi Lee, se pot converti in asemenea .,probleme standard" (sau

:l04


Demonstrarea mc·canică a teoremelor a impulsionat dezvoltarea unor -ramuri sau sectoare importante ale lo­ :�îcii matematice; studiul procedeelor de decizie, raţto­ namentul linear, cercetarea eficienţei proceduri1or de­ monstrative, stud1ul procedurilor de , l i n c<�r:z'lrc" etc. Trebuie însă să observăm că demonstraţiile mecanice "clac;ice" au fost pînă de curind limHate la un singur tip de probleme, avind u n caracter prin excelenţă deductiv­ te-oretic (în mod esenţial, în cadrul l0r se cerea să se de­ monstreze că o formulă decurge logic din alte formule). După cum vom vedea, după 1976 a api1rut un tip nou de utilizare a calculatoarelor in demonstrarea unor teo­ reme matematice, utilizare care pune în d i scuţie însuşi statutul demonstraţiei ma·tematice. Acest eveniment se inscrie i n seri a unor procese - de­ terminate de impactul calculatoarC'lor - care a u gene­ rat importante "deplasări" conceptuale la n i velul meta­ teoriei matematicii şi logici i ; au apărut astfel elementele unei noi înţele-cJeri a naturii şi statutului matematiciri şi logicii ca ştiinţe; i n primul rînd ne referim la necesita­ tea "rcnormării'' unor importante concepte metateoretice cwn a-r fi: "rczolvahiHtate", ,,efectivitate", "demonstra­ ţie", "problemă'', "analiticitatc" etc. După ·cum spunea Gr. C. MoLsil, .sub influenţa calculatoarelor, matematicile vor suferi o "schimbare categorială" comparabilă cu aceea realizat� prin trcc0rea de la matematica clasică (cantita­ ti vă) la matemat:ca <>tructurilor.

14.2. TEOREMA CELOR PATRU CULORI: O NOUA PARADIGMA A DEMONSTRAŢIEI MATEMATICE? In ultimii ani s-a impus pri•n implicaţiile lui epistemolo­ gice u n rezultat remarcabil al utili;.o;ării ne-triviale a cal­ culatoarelor în demonstraţiile matematice, şi anume re­ zolvarea problemei celor patru Cltlori. ,.normale") şi probl<'rne ce vizează analiza unor programe (se descrie execut;.area unui program prin fonnula A şi condiţia ca programul sl se incheie printr-o altă formulă, B; atunci, a ve­ rifica faptul că prog:·amul se incheie f'St0 P('hivalent cu a de­ monstra că formula B dc('UJ"ge din A): .�3sit·ea i:l:omorfismelor dintre un graf Ş! un subgraf (cu ap)ieaţii nu numai în matema­ tică, ci şi in biologic �au alte domenii) etc.

20

- lnlrodw:ece In epi�temalogie

JU5


Acest lucru s-a petre<>ut în 1976. Problema, a direi, for­ mulare este extrem de simplă, a fost rezolvată folosindu­ se intensiv şi întT-o manieră cu totul nouă calculul efec­ tuat de computeTe. Autorii, K. Appel şi W. H aken , aju­ taţi de informaticianul J. Koch, -consideră că în ace�t caz avem de-a face cu apariţia unui .,nou şi interesant tip de teoremă, care nu are o demonstraţie de tip tradi­ ţional"20. Noutatea şi caracterul distinctiv ale acestui tip de demonstraţie sînt considerate de autori ca rezidîn d în următoarele elemente: (i) ea conţine un apel la expe­ rimente computaţionale în ved�a elaboră,rii şi perfec­ ţionării unor idei cruciale; (ii) corectitudilnea demonstra­ ţiei nu poate fi testată numai de oameni, fără a se fa<.'e diln nou apel la calculatoare; (iii) ea are o structură €tera­ genă, în cadrul ei' componentele "teoretice" combinîn­ du-se cu cele computaţionale21, Problema în sine, deşi simp:ă ca enunţ (să se dem<Jn­ streze că sînt s1.1ficiente patru culori rpentru colorarea ori­ cărei hărţi astfel încît ţările care au graniţe comune să primească culori diferite), face parte dintre acele pr-o.:.. bleme "tari" care solicită un efort rraţional şi calcu]f:to­ riu cu mult peste limitele capacităţi·Ior umane normal<e. Istoria ei depăşeşte 100 de ani, în tot acest timp consti ­ tuind o provocare permanentă la adresa raţhmii mna­ ne22. Prin rezolvarea acestei probleme matematice a apă­ rut însă o problemă nouă pentru filosofie. Matematicienii. înşişi au formulat citeva observaţii şi sugestii cu privi::re la natu.ra demonstraţiei 4CT şi Ja implicaţiHe e i filosofi<:-e. Astfel, Appel şi Haken consideră că avem aici de-a fa.ce cu un nou tip de demonstraţie. Matematicienii formaţi ant.eriocr' construirii calculatoarelor rapi'Cl e, spun Haken şi Appel, considerau calculatorul numai' ca un instru­ ment de rutină care trebuia folosit împreună cu aJte ID­ strumente mai vechi şi mai "teoretice"; dacă o demon­ straţie ar fi conţinut părţi (calcule) care nu puteau fi ve­ rificate manual, ea trebuia considerată· incertă. "Verifi­ CaJ"ea rezultatelor calculatorului. prin programe de calcu­ lator independente nu era la fel de certă ca ver:ifi-cal'('a 20 K. Appel, W. Haken, The Four-Co1or Probicm, in L.A. Ste�:n (ed.), Mathematîcs Today. Twelve Informa! Essays, New York, Heidelberg, Berlin, Springer Ver]ag, 1979, p. 153 ZI Ibidem, p. 153. Z2 Pentru i<;toria fa<;<.:inantă a a<.:est!"i problemr>, H·.d K Appd, Vl. Haken, op. dt

306


standard a demonstraţiilor". Corect itu d in ea acestui con­ trol nu put ea fi E'3 î nsăş i stăpînită intuitiv. Această vi­ ziune este co n s id erată insă de Appel şi Haken -ca rezona­

bilă doa-r pentru acele "teoceme care au demonstraţiL de o lungime moder ată şi sînt în pri n c ipal teoretice. Atunci cînd demonstraţiîle sînt lungi şi în prin-ci pal computa­ ţionale, se poate arg ume nta că chiar dacă verificarea manua-lă ar fi posibilă, probabi l itat ea erorH umane este i!1 mod considerabil mai mare decît aceea a unei erori a ID "'-Şiniî; mai mult, dacă calculele sînt suficit>nt de ruti­ n <llre , es.te mai uşor să se verifice însftşi vali d i t atea pro­ gramelor d ecît ,corectitudinea unor calcule man uale"'2·1• Valoarea teoremei celor patTu culori csto mai' m ult metam·atematică decît propriu-zis ma te ma t idt sau prac­ tică. Acest exemplu de teoremă , , n e poate ajuta să cla­ rifi-căm pos ibi l i tă ţ i le şi l imi t ele metodelor matemati.cii pure şi ale calculului. Se poate î n t î m pla ca o problemă să n•.l pv'ată fi rE>zolvată numai printr-o sing ură metodă dintre acestea, dar ea poate fi rezolvată printr-o co mbi.­ Jl aţie a celor două metode"2�. Pentru a pune în ev i d enţă valoarea deosebită a tipu.lui mixt d e d em ons traţ i i inau­ gl.llra t · de -lCT, demonstraţii cu o structură logică neomo­

ţ;enă, in care se i m pletes c metodele matematicii pure .cu ::-ele -co mput aţ io n ale, Appel şi H a k e n c o mp ară această situaţie cu cea prczC'ntă î n structura metodologică a H­

z:cii moderne�·•.

'' Ibidem, ldcm.

�·

p.

rn.

·c:; .,Din vremea lui Platon pînă in Evul mediu metodele mate­ matice erau considenrte atit de superioare metodelor experimen­ tale incit fizica experimentală nu era social acceptată printre oa.meniî de ştiinţă serioşi. Acest fapt a frinat in mod serios dez­ voltarea unor anumite r<�muri ale fi�icii. De exemplu, lC'gile că� dE'rli libere a corpul"ilor sub influenţa uravit<�ţici au fost formu­ lat� incorect de Ar·i�lotel, care a încercat să le derivezc> pe cale tem'('tiCă, iar croarL•a sa nu a fost corectată timp de aproximativ do'.lă milenii , pînă cînd experimentele ) Î observaţiile simple ale lul Ga!itei au clarificat problema i n i\.iind un progr·es rapid al dinamicii. De îodată ce importanţa experinlC'ntării a fost recu­ noscută (si s-a recunoscut că une](' limitiiri ma i tari se impun metodelor matematicii pure). s-a realizat o dezvoltare foarte fructuoasă a fizicii printr-o combinaţie a Cf'lor două metode. Ast­ fel, faptul r..ă rezultatele noa�tre sugerează unele limitări mai riguroase ale metoddor pur matematirP dP.dt ar dori unii ma­ tematicieni trebuiE' inlcrprE'tat nu ca un rezultat negativ, ci mai degrabă ca urr indicm al unei direcţii a progresului" (Ibidem, p. 179)

307


ln acest fel, matematicienilor le-a apărut in· primul rînd caracterul "neortodox" a.l demonstraţiei, structura ei neomogenă, lungimea şi complexitatea, noul ei "ordin de mă·rime". La nivel metodologie s-a!r pă�rea că intrflm într-un domeniu de demonstraţii de un tip nou, aşa corn Can tor n e irntrodusese într-un n o u ordin al numerelor. Pe d e altă parte, matematicienii au fost obligaţi să Te­ gîndească statutul problemelor matema-tice şi al tipuriJor de s-oluţionare a lor. Apare astfel o incertitudine cu pri­ vire Ia posibilitatea rezolvării prin "idei pur teoretice' - oricit de puternice - a tuturor problemelor şi, de ·c.se­ menea, ,la modul de testare a soluţiilor. După teoremele lui GOdel ş i Church, ·teorema celor patru culori provoa­ că din nou inteligenţa umană la o reevaluare a posibili­ tăţilor metodelor teoretice. Implicaţiile şi problemeJe de ordin filosofic genera:e­ de demonstraţia --ICT depăşesc însă c u mult aceste as­ pecte strict metodologice. Această teoremă a determjm1t opinii2G care sugerează necesitatea rcgindirii. complete a statutului matematicii ca ştiinţă şi a relaţiei ei cu alte discipline, adoptării în general a unei perspective noi în filosofia ştiinţei. Cea mai radicală interpretare in această. di:recţie o întîlnim în studiul lui Th. Tymoczo. După r('­ zolvarea problemei matematice, "vechea problemă a ce­ lor patru culori", a apărut o "nouă problemă a celor pa­ tru culori", problema filosofică; ea a fost gena-ată d-:=­ acceptarea de către matematicieni a soluţiei: problemei matematice. Acest lucru înseamnă că, indiferent daleă se va găsi o aJtă demonstraţie d e un tip diferit, accep­ tarea tipului actual, recunoaş,terea rezultatuh1i lui ca o teoremă autentică indică o modificare fundamentală de optică asupra matematicii ca disdplină raţională. "Sllgl-'­ rez că, dacă acceptăm 4CT ca teoremă sîntem obligaţi �ă schimbăm sensul 'teoremei' sau, mai exact, să schimbiim sensul conceptului subiacent al 'demonstraţiei'1127• Pe ce bază se acceptă -!CT, în condiţii,le i n care nici un om "m< �o

1n afara luc1·ărilor autorilor demomtl'aţici vezi şi: P. Kai­ T. Saaty, The Four Color Problcm: A.\sau!ts and Conqueşt, York, McGraw-Hill, 1977; Th. Tymoczo, The Four Color Pro­ and lts Philosophical Significance, .,The Journal of Philo· sophy", vol. 76 (1979), nr· . 2 ; P. 'l'ellcr, Computer Proof, "The Journal of Philosoph)'", vol. 77 (1980), nr. 12; 1\i_ Detlehcn, M. Luker, The Four-color Tlwurem tmd Mathematical Proo{, ,.The Journal of Philosophy", voi. 77 (1 980), nr. 12. �' Th. Tymoczo, op. cit., p. 58.

nen, New

blem

308


a văzut o demonstraţie a ei, şi nici nu a văzut o demon­ straţie că ea are o demonstraţie"? Singurul temei pen­ tru a accepta 4CT ca demonstrată este faptul că ea are - după cum "ne spun" calculatoarele - o demonstraţie conformă c u cele mai riguroase standarde! În felul aces­ ta, "răspunsul l a întrebarea dacă 4CT a fost demons·trată se bazează pe o interpretawe a rolului calculatoarelor în matematică. Chiar şi abordarea cea mai naturală con­ duce la serioase probleme filosofice. Î n conformitate cu ea, o asemenea utilizare a computerelor î n matematică, ca cea din 4CT, introduce experimente empLri.ce î n ma­ tematică." Indiferent dacă decidem să considerăm sau nu 4CT ca demonstrată, trebuie s ă admitem că demonstra­ ţia existentă a ei n u este o demonstraţie tradiţională, nu este o "deducere a priori a unui enunţ dirn anumite pre­ mise. Ea este o demonstraţie tradiţi'Onală cu o lacună, sau u n gol care este umplut prin re-zuHatele unui experi­ men t bine rC'alizat. Aceasta face din 4CT prima propo­ ziţie matematică cunoscută a posteriol"i şi ·repune pentru filosofie problema distingerii matematicii de ştiinţele naturii"28• După Tymoczo, interpretarea care ·se impune cel mai natural a operei lui Appel, Haken, Koch şi IBM 370-160A es1e aceea că "demonstraţiile cu ajutorul cal­ culatoarelor (computer�assisted proofs) introduc mehxle experimentale i n matematica pură"2". Pentru a observa implicaţiile filosofice ale acestui JT­ zultat este necesară o caracterizare prealabilă a concf'p­ tuluL demonstraţiei. Trăsăturile cele mai remarcabile ale demonst.raţiJ:lor, care fac din ele ,.arbi·trul judecăţii în cadrul comunităţii matematice��Jo, sînt - după Ty­ moczo - următoarele: (i) demonstraţiile sînt convingă­ toare; (i:i ) demonstraţiile sînt controlabi,le sctu "accesibile omului'' (surveyable); (iii) demonstraţiile sînt formaliza­ bile. Prima calitate oferă "cheia pentru înţelegerea ma­ tematicii ca activitate umană". Uneori, ea este singura trăsătură ceru�ă demonstraţiilor matematice31• Totuşi, mulţi filosofi pretind o explicare a acestei proprie-tăţi. o caracterizare mar profundă a demonstraţii.Jor prin care să se intemeieze şi acest caracter mai degrabă de natură 2ll Idem. 2ll Idem.

ao Ibidem, p. 50 31 Vezi L. Wittgest�Cin, flrmarks on the Foundations of .1fathc� matics, Oxford, 1956.

309


psihologică. Se poate trece astfel la a doua sau a treia caracteristică. P-rin controlabilitatea globală se înţelege acea .capacirtMe de a putea fi verificată în intregime de om, ceea ce face din ea o construcţie ce poate fi urmărită de matematicieni î n toate articulaţiile ei. Deşi unele de­ monstraţii sînt extrem de Jungi32, ele pot fi verificate de la început şi pînă la sfirşit de matematicieni. Conceptul verificabilităţii globale se referă la o proprietate "obiecti­ vă" a demonstraţiilor, care "corelează demonstraţiile cu matematicienii, subi'eC'ţii investigaţlilor matematice"33• Pe această bază se fundează acea "evidenţă intelectuală" cu care au fost creditate teoremele, certitudinea ,lor abso­ lută, calitatea lor de ctmoştinţe a priori. Formalizabilita­ tea este o trăsătură şi maoi "obL€ctivă". Ea dezvăluie din punct de vedere logic structura internă a unei demon­ straţii. Aşa cum s e defineşte in logică, o demonstraţie este un "şir finirt de formule ale unei teorii formale care satisface anumite co:1diţi,i; ea este o deducere a conclu­ ziei din axiomele teoriei cu ajutorul axiomel-or şi al re­ gulilor logicii". Fonnalizabilitatea .,idealitzează" controla­ bilitatea, analizînd-o intr-o serie finită de reiteră.Ti de patternuri controlabile. Cu toate că exiJStă o asemenea le­ gătură strînsă între cele două caracteristici, colltrolabi'li­ tatea .şi formakcabilitatea, ele sînt .generate de surse di­ ferite şi, de aceea, nu sînt în,totdeaWla paralele. După descoperiTile lui GOdel s-a demonstrat că nici o teorie nu este suficientă, singură, pentru a s e formaliza orice demonstraţie; pentru orice teorie suficient de bogată se poate găsi o demonstraţie controlabilă, dar enunţul teo­ remei respective nu are o demonstraţie formală; demon­ straţia poate fi însă formalizată într-o teorie formală mai bogată; dar această teorie va produce, la Tîndul ei, de­ monstraţii controlabile dar neformalizabile. R. Thom con­ sideră. <le asemenea, că fonnalizabilita·tea reprezintă o caracteristică ,.Ioca1ă1' a demonstraţiilor31• Teorema 4C pune însă într-o lumină nouă relaţia dintre controlabiJ.i­ tate şi formalizabilitate: sînt toate demonstraţiile forma­ lizabile controiabile? Răspunsul negativ la o asemenea a·� Vezi, d<' <'Xemplu, W_ Feit, J. G. Thomson, Solvability o.t Groups oJ Odd Order, "Pacific Journal of Matematics", vol. Xlll

(Hlt>3), p.

7i5-l029. " Th. Tymoczo, op. cit., p. 60 Thom, Modern Mathrmatics: An Educational and Error�', "American Scientist�, LIX, 6 nov.-dec., p. 695-699.

J' n.

sophical

310

Philo­ 19710


întrebare ar părea paradoxal, deoarece nu s-ar putea ex­ pldca - aJ.tfel decit prin controlabilitatea paşilor deduc­ individuali - cum s-a ajuns la convingerea că o demonstraţie este fcrrm a li:�:abilă. 1 n practica matematică (şi metamatematică) demonstraţiile formale sint mediate de demonstraţii controlabile: ,.fie demonstraţiile formale sînt suficient de simple pentru a fi ele însele controlate şi verificate ca fiind demonstraţi i , fie existenţa lor este stabilită cu ajutorul unor argumente ndormalc controla­ bile"33. După Tyrnoczo, demonstraţia dată teoremei celor patru culori i ntroduce o ruptură între critcrii,le contro­ labHităţM; şi formalizabilităţii. Demonstraţia 4CT, deşi poate fi oon@derată fonnală (numai pe credinţa PXi stcn­ ţei unei demonstraţii formale se poate justifica apelul la calculator; dar formalizarea apare numai după realiza­ rea teoremei, ea nu poate fi considerată deci un criteriu pentxu acceptarea demonstraţiei cu ajutorul calculato­ ruJui), nu este controlabilă î n sens clasic, cu toate că au­ torii e i oferă sufidente temeiuri pentru credibilitatea ei. O lemă centrală (Ierna reductibilităţii) este însă justifi­ cată prin apel la calculator36, la rezultatele unui experi-

tivi

a5 Th. Tymoczo, op. cit., p. 62. u Cum poate fi interpretat apelul la calculator, necesar pen­ tru demonstrarea kmei reducti bilităţii ? Există mai multe posi­ bîlităţi. In primul rind, s-ar pUtl'n considera nct•!>t apel ca o "nouă metodă a demonstraţiei", dar în acest caz însăşi noţiunea de "demonstraţie" s-a schimbat pentru a se adapta noii metode. Sau, s-ar putea considera acest apel ca un analog al unor proce­ duri comune utilizate în descrierea (nu în <.kmonstraţia propriu­ zisă) unei demonstraţii prin indicarea Un<•i metode folosite la un moment dat ("diagonalizarea·•, de exemplu); dar, arată Ty­ moczo, analogia eşuează deoarece in cazul cornun aceste metode indicate sînt controlabile, ceea ce lipseşte tocm.oi teoremei 4C. s-ar putea, in C<lZUl extrem, să se considere apdul la calculator ca un apel la o "autoritate garantată"; dar an•a<;ta p:·(•supune că putem oferi motivde �olidităţii muncii calculatoardm· In cadrul unei abordări filosofice a d<O"monstraţlilor cu ajutorul calculatoa­ relor. In orice interpretare ne-am plasa, este C\'idcnt că avem de-a face cu o demonstraţie netradiţională Cilre trebuie duci­ dată filosofic. "Concluzia este că apelul la computere introduce o nouă metodă în matematică. Apelul este contmlabil, dar la ce anume se referă el, nu este controlabil" (Ibidem, p . 72). Demon· straţia este convingătoare şi formală, dar nu �i controlabilă; nu există nici o demonstraţie că există o demonstra•,ie formală. To­ tuşi există motive suficiente pentru a crede că .,opera" calcula­ torului "instanţiază patternul unei demonstraţii formale a lemei reductlbilităţîi" (Jbidem, p. 73). In cazul teoremei -±C apelul la calculator implică dnuă aserţiuni: (1) că orice configuraţie din mulţimea inevitabilă U este reductibilă dacă o maşină cu anu• 311


ment computaţional (de la 1 200 ore de calcul, în d emo n­ straţia iniţială, s-a redus l a 50 ore in demons tra ţi a lui F. Allaire ), iar acest apel, "această componentă ne-teore­ ti-c-demonstra ti vă a cunoaşteri� matematice" introduce un elemen t de cunoaştere empirică în cadrul unei de­ monstraţii formale. Prin acea.<>ta însă - consideră auto­ rul - trebuie abandonatte o serie de "credinţe epistemo­ logice41 tradiţionale asupra matematicii, de genurile ur­ mătoare : (i') toate teoremele matematke sînt cunoscute a priori; (ii) matematica, în opoziţie cu şti i nţele naturii, nu are conţinut empiric; (iii) matematica se bazează pe de­ mon st raţi"i, în timp ce ştiinţele naturii se fundează pe ex-perimente; (iv) teoremele matematice posedă o certitu­ dine maximă etc, Această "no uă tehnică41 de obţinere sau stabilire a adevărurilor ma tema t ice, care ţ ine .simultan a tî t de demonstraţ i e cît şi de €Xperiment, conduce evi­ dent la acceptaTea unui nou gen valid de practi c ă cogni­ tivă, un u i gen nou de cuno�tere ma-tematică. I n acea st ă perspectivă, prima im pl i caţie de ordin ep:s­ temologic a impactului calculatoarelor asupra matema­ tici-i vizează s t a tu t u l ei ca di.sciplinJ. ,.pur raţională" ("cea mai originală crea ţ i e a spiritului uman" - cum spunea A.-N. WhitcheadT'), o poz iţ ia e i faţă de ştiinţele naturii, exprimată în mod trad iţiona l prin opoziţi-a cate­ goriilor epi stemo logi ce (a priori - a posteriori, analHic - si n t e t ic, fnrmal - em p iric, cert - î ndoi elni c, "certi­ tudine teoretică11 - "certitudine morală" etc.) care de­ termină în mod g eneral valoarea ş i. natura celor două momlte caracteristici, prog1·amată într-un anumit fel, produce un răspuns afirmativ pentru fiecare confi�uraţie, şi (2) că o aseme­ nea maşină, astfel programată, produce realmente rezultate afir­ mative pentn1 m·ice confi..:uraţic. Cea de-a doua aserţiune - ara­ tă autorul � este o relatare a unui experiment special: in mod experimental a fost stabilit că o maşină de tipul T, dacă cstl' programată prin P, va da răspunsul O. Dar, chiar şi o conjunc­ ţie condiţională din (l) nu reprezintă decit un adevăr empiric, de­ pinzînd dl' doi factori: soliditatea ma�inii şi a programului; pri­ mul este in mod evident, in ultimă instanţă, o chestiune pe care trebuie s-o \"Blideze inginerii şi fizicienii. In acelaşi timp, soli­ ditate-a programelor trebuie asigurată de ştiinţa calculatoarelor, dar in prezent nu există in cadrul acesteia metode generale de evBlUare a programelor, astfel incit balele increderii în cel de-Bl doilea factor sint destul de neclare. Ceea ce trebuie observat, de asemene<�, În mod deosebit este rolul activ al catcutatoruluî in această demonstraţie, faptul că el elaborB strategii surprinzătoa­ re, nu doar efectua .,mecanic" o sarcină pn•stabîlită. "7 A.-N. Whitehead, Sclence and the Modern World, New York, New AmericBn Library, 1959, p. 25.

312


daHtăţi de cun.oaştcre. Aşa cum s-a subliniat mai sus, de­ monstraţia -teoremei 4C nu are acele caracteristici presu­ puse de categoriile ce se aplicau cunoaşterii matematice, subminind esenţial intreaga serie de dihotomH. Tymoczo crede d efectul acestei teoreme atinge şi distincţia - de inspiraţie fregeeană - a celor două contexte ale ştiinţei , "rontexhll descoperirii" şi .,contextul justifkării", intru­ cît se cere admiterea - in cadrul demonstraţii!O'l' la care participă calc-ulatoarele - a unui tip de argument pro­ babilistic, necesar pentru alcătuirea unui experiment pe calculator. Dar acest tip de argwnent conţine în mod inevitabil posibilitatea erorii. Admiţîndu-1 în cadrul practici� matematice, va trebui să remmţăm Ja poziţi.a privilegiată de "paradigmă a activităţii matematice" pc care filosofia matematicii D acordă demonstraţiei formale. Conceptul demonstraţiei matematice se apropie astfel de cel de experiment, prin medierea experimentului pe cal­ culator. Sugestiile interpretative ale lui Tymoczo au constituit obiectul unor critici din partea uno:r matematicieni' .şi fiJosofi.:JB. I n general, în cadrul acestora se respinge pr€­ tenţia de nourt.ate epistemologică a demonstraţiei lui Appel şi Haken, in special ideea că ar fi vorba aici ele'" un "nou concept al demonstraţiei" sau de o asemănare a cunoaşterii matematice cu cea din ştLinţele naturii. Tră­ sături ca cele semnalate de Tymoczo în cazul acestei demonstraţii ar fi prezente dPja şi in cazul altor de­ mons-traţii cu ajutorul calculatoarelor, sau chiar în cazul unor demonstraţii "clasice". Important este însă faptul că nici aceşti critici nu dezaprobă id<'€a că în cazul acestei teoreme "este utilizată o evidenţă de natură empirică'', că prin calcul .se "injectează un conţinut empiric in de­ monstraţii"39. Ei văd însă noutatea epistemologică în apelul la calcul şi in complex,Uatea teoretic-computaţio­ nală a teoremei, şi nu în apelul la cal-culator. Apelul la un om sau apelul la un calculator în executarea unui calcul au aceeaşi .,calitate epistemologică". Demonstra­ ţiile .,computerizate" au sugerat şi mai înainte conside­ raţii similare celor formulate de Tymoczo. Astfel, î n ca­ drul lucrării in care-şi prezintă demonstraţia unei teoVezi: P. Teller, op. cit.; M. Detlefsen, M. Luker, op. cit." E. R. Swart, The Philosophical Implications of Four-Color Pro­ blem, "Am. Math. Monthly", 8 7 (1980), nr. Il. 30l M. Detlcfsen, M. Lukcr, op. cit., p, 805.


reme a ,lui Pappus din Alexandria, în secţiunea. intitulată "Ce constituie o demonst.Taţie mat€'1ll.a'ticl." , E. Cerutti şi P. J. Davis scriu: "o demonstraţie matematici are multe elemente comune cu un experiment fizic; validitatea ei nu este absolută, bazîndu-se pe aceleaşi temeiuri cu cele ale ex;perhnentării repetate"40. De.şi se pot pune în discu­ ţie unele elemente ale noutăţii epistemologice absolute a 4CT, totuşi nu se poate nega faptul că ea a determinat revizuirea opiniilor comune din fiilosofila ştii.nţei asupra cunoaşterii matematice. Noul ordin de mărime şi complexi•tate al demonstra­ ţiilor matematice le-a sugerat matematicienilor necesita­ tea considerăcii "aspectului empiric" al cunoa.şterit ma­ tematice .şi din altă perspectivă. Astfel, comentînd ex­ trem de lunga demonstraţie a rezolvabilităţii grupurilor de ordine impară41, în cadrul}_ căreia s-au descoperirt: citf"Va erori, D. Gorenstein scrie: "este un moment binevenit să spunem cîteva cuvinte asupra semni f icaţiei 'demon­ straţiei' în contextul actual; astfel, trebuie remaJreat faptul că prezentarea unui argument dens, de dteva sute de pagini, cu absolută acurateţe pare a depăşi ca­ pacitatea umană. Nu vorbesc de inevitabilele erori tipo­ grafice, sau in general de baza conceptuală a demoi1.S'tra­ ţiei, ci de argumente 'locale' care nu sînt toemai corecte - un enunţ eronat, o lacună etc.'442; pre7..enţa acestora conduce la aceeaşi "slăbire" a garanţiilor oferite de o demonstraţie. Pe de altă parte, utilirzarea calculatoaa-e­ lor în demonstraţi'iJe matematice a atras atenţia asupra faptului că, odată cu "admiterea consideraţiilor empirice drept consti.tuenţi ai demonstraţii<lor", în cadrul unor de­ monstraţii lungi, complexe (teoretico-computaţionale), derivarea unei teoreme implică o anumită probabilitate a erorii; gradul de încredere în rezultatele multor de­ monstraţii complexe .şi extrem de laborioase este limitat; în acf"ste condiţii, "o derivare a unei teoreme sau o verificare a uneL demonstraţii au numai o validLtate probabilistă"43. •o E. Cerutti , P. J. Davi�. Formac Meets Pappus, .,Am. Math. Monthly", vol. 76 (1969), p . 903�904. H Vezi nuta 33. •2 o. Gorenstcin, The Ciassification of Finite Simple Groups 1 : Simple Groups and Local Analysîs, .,Bull. Am. Math. Soc.", nr. 4, January 1979, p. 52 •3 P. J. Davis, Fidelity in Mathematical Discourse: ls One and One Really Tu:o?, "Am Math. Monthly", val. 79 (1972), p. 262.

314


In aceeaşi direcţie sint amplu comentate cercetările lui Rabin asupra problemelor matematice pe care calcu­ latoarele le pot rezolva numai dacă nu se restrînge re­ zolvabilitatea loc la demonstraţie, ci se acceptă "soluţii nedeductive"H. Pe baza unor cercetări ale lui G. L. MU­ ler, Rabin a elaborat un algorHm de tip probabi list pen­ tru determinarea caracterului prim al numerelor mari. Aceste metode probabiliste nu ar putea fi acceptate în cadrul "canoonelor metodelor acceptate ale demonstraţi­ ilor martematice"45, dacă se identifică demonstraţia cu o procedură tradiţională strict deductivă, care conferă re­ zultatului un btrad maxim de certitudine. Totuşi, mulţi matematicieni au acor dat credi.t metodelor lui Rabin , în special în acele situaţii în care demonstraţiile extrem de ltmgi "se situează la limita cantităţii de informaţie pe care omul o poate manipula"41• Cu creşterea complexit ă ţi i demonstraţiilor creşte probabî·litatea erorilor, astff'l încît certitudinea limitată, deşi foarte înaltă, oferită de teh­ nidle lui Rabin explică acceptarea lor de mulţi ca metode ale practicii demonstrative matematice. In felul acesta însă, "caracte-rul demonstraţiei matematice se va schim­ ba în mod fundamental, deoaTece pentru prima dată in istoria matematicii argumentele nedeductive vor fi, con­ side-rate c a demonstraţii"43• Putem încheia acest paragraf cu concluzia studiului lui Kainen şi Saaty asupra ic<;toriei şi rezolvării problemei celor patru culori: "In fapt, me­ todologia Appe-1-Haken sugerează o nouă paradigmă pen­ tm matematică. Acea<;tă paradigmă include elementele tradiţionale ale intuiţiei şi logicii standard, ca şi tehnici euristice şi probab ilist e combinate cu capacităţile caku­ latoril de ordin superior ale unui comp uter modern"-19• M.

H M. R<lbin, Probabilistic Algorithms, în Algorithms and Com­ plextty: New Direction.s and Recent Results, New York, Acade­ mic Press, 1976. !.5 M. Detlefsen, M. Luker, op. cit., p. 818. " G. B. Kalota, Mathematical Proofs: The Genesis of Reaso­ nable Doubt, "Sc:ience", 1976, p. 990. �a l\f. Detlefsen, M. Lukt>r, op. cit., p. 819. 49 P. Kainen, T. Saaty, op. cit., p, 96.

315


Secti unea a IV-a EPISTEMOLOGI A FIZICII: C ONCEPTUL DE TEORIE ÎN RECO NSTRUCTIILE META T E O R E T ICE ACT UAL E


Capitolul 1 5 . CONCEPŢIA STRUCTURALISTA ASUPRA TEORIILOR FIZICE

15.1.

UN ANALOG AL PROGRAMULUI BOURBAKI I N FIZICA ; PREMISE LOGICO-EPISTEMOLOGICE

Lucrarea lui Joseph D. Sneed The · Logical Structure c,f a iniţiat un nou şi influent program de cercetare în logica şi filosofia actuală. a ştiin­ ţei, cu importante semnificaţii epistcmologice. Abocdarea lui Sneed a devenit cunoscută şi s-a extins într-un ade­ vărat "curent epistemologie" datorită în special. lucrărilor lui Wolfgang Stegmi.iller2, primul care a înţeles' impor­ tanţa perspectivei analitice a lui Snced ş i a contribuit esenţial Ja .reconstrucţia şi dezvoltarea ei, dîndu.- i o a<:lt>­ vărată ,.formă canonică". Prin luc:rările lui Sneed şi Ste­ giiller (şi ale rolaboratorHor lor : C.-U. Moulines, W,. -Bal­ zer, W. Diederich, M. HeidelbeTger, D. Mayr ş.a.) abor­ darea "structuralistă" (numită astfel la o sugestie a lui Y. Bar-Hi.lell) a devenit una dintre "paradigmele" noii logici a şUinţeP şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai influente orientări din cpi.stemologia fizici i . Noua moda­ litate de reconstrucţie logică a teoriilor a fosc ex·tinsă de la teoriile f:zicii matematice şi la alte dome n i i ale ştiin­ ţelor: matematică - W. Balzer; economie - W. Diede­ rich, H. Fulda, W. Balzer; F. HiJndler, A. G. de la Sienra: lingvistică - H . Schnelle; teoria literaturii - H. GOt­

Mathematical Physics (1971)1

tner, J. Jacobs; psihologie - T. Herman; genetică C. M. Dave; teoria deciziei, teoria .,măsurări fundamen1 J. D. Snccd, The Logical Structure of ,\Jath.:matical Physics, Dordrecht, Reidel, 1971; ed. 2, 1979. 2 W. Stegmiiller: Theorienstrukturen und Theorlendynanii!r (Theorie und Erfahrung, Zweiter Halbband), Berlin, Springc:-, 1973 (traducerea englezească, The Structure and Dynamics c;f Theories, Berlin, Springer, 1976); The Structuralist View of Theo­ ries, Berlin, Springer, 1979; Neue Wcge der WisscnschaftsphHo­ sophîe, Berlin, Springer, 1980. a Vezi J. van Benthem, The Logical Study of Science, "Syn­ these" 51 (1982), p. 443.

318


tale" - J. D. Sneed etc., doved1ndu-şi capacitatea de ge­ neralizare pentru multe discipline in cadrul cărora s-au elaborat anumite s-tructuri ce pot fi descrise matematic. Pe lîngă acordul unor mari oameni de ştiinţă (C. F. von Weizsăcker, G. Ludwig ş.a.), noua modalita-te de reron­ strucţie a structurii logice a teoriilor fizice a întrunit şi adeziunea unor specialişti in logica matematică şi teoria mulţimilor (J. Niiniluoto, V. Rantala, M. P.rzelecki, D. Pem·ce) care, pe lingâ rezervele formulate, au contribuit esenţial c u sugestii in vederea perfecţionării fundamen­ te-lor logice şi set-teoreti-ce ale noii abordări. Sînt demne de subliniat, de asemenea, convergenţa acestei perspective cu alte modalităţi de analiză s•tructurală a teoriilor fizice, care pornesc de ,1a probleme şi obiective diferite (C. F. von Weizs.\icker, G. Ludwig, E. Scheibe), şi posibilitatea de a elabora tm "dual" al ei in cadrul altor abordări logice a ştiilnţei (J. H311.'\'ris, J. Niiniluoto). Toate aceste dezvoltări fructuoase realizate in mai puţin de un deceniu ne oferă o imagine prealabilă asupra tăriei şi vitalităţii abordării structuraliste in filosofiia ştNnţei. Reconstrucţia structuralistă creează - pe un plan epis­ temologie mai general - posibilitatea depăşirii opoziţiei metodologice (dintre formalizarea logică şi reconstrucţia Lstorioo�tică) şi tematice (dintre aspectele logic-siste­ matice şi ce-le- dinamic-istorLce ale ştiinţei) care a marca-t atît de proftl'lld pînă de curînd teoria filo.sofică a ştiinţei. (Sînt semnificative in acest sens primele reacţii ale re­ prezentanţilor "şcolii istorice în fiJosofia ştiinţei", în spe­ cial ale lui Th. S. Kuhn4 şi P. K. Feyerabend5.) Tensiunea dintre abordările istorkă şi sistematică, imposibLlitatea creării unei imagini epistemologi.ce sintetice asupra ştiin• In intervenţia sa tn cadrul Congresului mondial de logică, metodologie şi filosofie a ştiinţei (London/Ontario, 1975), care a consacrat un simpozion special "formalismului lui Sneed", Th. S. Kuhn spunea:· "Dacă se va putea găsi o cale mai simplă şi mai agreabilă de a prezenta esenţialul poziţiei lui Sneed, atunci filosofii, oamenii de ştiinţă şi istoricii ştiinţei vor găsi pentru prima dată după atita vreme canale fructuoase pentru comunJ­ care interdisciplinară" (Th. S. Kuhn, Schimbarea teoriei ca schimbare de structură: Comentariu asupra formallsmului lui J. D. Sneed, în 1. Pârvu, Istoria ştiinţei şi reconstrucţia ei con­ ceptuald. Antologie, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 472). 5 Vezi recenzia surprinzător de moderată a lui P. K. Feyer­ abend, Changing Patterns of Reconstruction, "Brit. J. Phil. Sci.", 28 (1977), p, 351-382.

319


ţei păreau a bloca filosofia şti i nţei in alternativa ce�or două "paradigme" incompatibile, cea logică şi C€8 psiho­ logică-istorică6. Incer.cările lui Stegmi.iller de a ,,reconstrui raţional" anumite elemente ale concepţiHor istoriste asu­ pra dezvoltării ştiinţei (Kuhn, Lakatos) au reprezentat prima "punte" de legătură între cele două orientări pri111c ipale din metaştiinţa actuală7• Concepţia structuralistă asupra teoriilor fiZice îşi are originile logica-metodologice în cadrul programului d e axiomaHzare set-,teoretică a teoriilor empirice j.n.iţiat în anii '50 de P. Suppes la Universitatt>a d i n Stanford. Printr-o axiomatizare dkectă în limbajul teoriei mulţi.­ milor - modalitate care a iniţiat un sens nou al ,.metodei axiomatice" -, Suppes intenţiona să obţină "o cale· co;-;­ structivă de a realiza acel gen de 'Claritate şi precizie intelectuală pe care filosofii 1-au d o rit în raport cu fur,­ damentele diverselor ştiinţe�'3• Spre deosebire de axioma­ Hzarea "standard" a teoriilor (în cactrul logicii predicatelor de ordinul inti i ) , propusă de A. Tarski j)f' n tr u matematică şi de R. Carnap pentru ş-tiinţele fact�lnk, nms;derată de Suppes răspunzătoare pentru lipsa de rC'zultate pozitive substanţiale în filosofia ştidnţei, axiomatizarea set-teore­ tică es-te considerată mult mai adecvată şi fertilă in re­ construcţia teodiJor· empiTke, deoarece "metodele fun­ damentale adecvate studiilor axiom at i-ce in Şti i nţ<:l e empirice nu sînt metamatematice (ded sintactice şi se6 Situaţia p.!! rea şi mai gravă, deoarece ,.polemica se. purta la două nivele diferite, în cadrul cărora evaluarea punctelor dP vedere era diferită: hl nivt>lul mai concret al filosofiei ştiin�l'i tendinţa era din ce in ce mai mult în favoar·ea modului lui Kuhn de a vedea lucrurile; la nivelul mai abstrat.:t al cercetărilor epis­ temologice generale lucrurile api:ireau complet diferit. Un nu­ măr de gînditori remarcabili au încercat să arate eă chiar dacă Kuhn nu a avut intenţia aceasta, concepţia sa asupra ştiinţelor naturii conduce în mod inevitabil, la o formă de subicctivism, de iraţionalism şi relativism, la poziţii de nesusţinut sau absur­ de din punct de vedere filosofic" (W. Stegmî.iller, Gollecwd Pa­ pers on Epist·emo!ogy, Phi!osop/1y of Scîl'nc·p and History o.f Philosophy, Dordrecht, Reidel, 1977, voi. 1, p. 269). 7 Semnificative sînt în acest plan al discuţiei şi noile incer­ căr:i de aplicare în studiile istoriografice a concepţiei structura­ liste; vezi: C. V. Moulines, Theory-Ncts and the Evotution o.f Theories: The Example of Newtonian Mechanics, "Synthese", 41 {1979), p. 417-439; M. Heidelberger, Towards a Logica! Rccon3truction of Revo!utionary Change: The Case of Ohm as an Example, ,.Stud. Hist. Phil. Sci.", 1 1 (1930), p. 103-121. s P. Suppes, Some Remarks on Problems and Method.s in the Philosophy of Scîence, "Phil. Sti."', nr. 3, 1954, p. 243.

320


mantice), ci set-teoretice. A axiomatiza o teorie a unei ramuri speciale a ş.tiinţelor empirice, în sensul pe care-1 susţin, înseamnă a defini o nşţmne set-teoretică, cum ar fi aceea de sistem al mecani.ci·i clasice a partkulei"�'. Axiomatizarea set-teoretică a unei teorii empirice se reaHzează prin� (1) construirea explicită a teoriilor .,rut­ terioare'', "generice", presupuse de domeniul ;respectlv (2) formularea noţiunilor primitive ale teoriei şi indic;.,­ rea structurii loll'" set-teo.retice; (3) punerea explicită a "axiomelor •proprii" ale teoriei; (4) construirea interpn·­ tări:i empirice a teoriei axi·omatizate. In această modalt­ tate s-au axiomatizat: mecanica clasică a particulelor (J. C. C. McKinsey, A. Sugar, P. Suppes, 1 9 53), mecanica relativistă (H. Rubin, P. Suppes), mecanica solidului .rig1d (E. W. Adams), genetica (H. Rubin)1° etc. Sneed consideră axiomatizarea set-tco·retică a la Sup­ pes tot un procedeu de analiză logică a teoriilor, întrucit ea permite separarea componentelor logk-e şi a celor em­ pirice ale teoiriiloc şi determinarea exactă a statutuh.i lor. El continuă însă această axiumatiza.re întregina-o cu o semantică, cu o modalitate de ·a trata tot set-teoreLc .,aserţiunile empirice" asociate structurl.i matematice a teoriilor, de a .reconstrui exact modul în ca·re aceste strocturi sînt utilizate in formularea "enunţului empiric" al teoriei·. Pentru Suppes, problema semanticii -teoriilor fizice se rezolva astfel: mai întîi, o teorie trebuie recon­ struită prin axîomatizarea set-teo·r etică; apoi, semanL�·<.: teoriei se iluminează prin stabilirea relaţiei acestei teorii cu alte teorii (recOIIl.struite . în aceaşi formă) şi prin in­ temeierea semnil"icaţiei -conceptelor metrice (cantitatiw) pe baza unor teorii - epistemologie anterioare - Pl l P "măsurării fundamentale". Sneed considexă că aceasta modalitate e9te incompletă, ea oferind doar o .,soluţie pa.rţială44 problemei semantice. C u alte cuvinte, nu toc;t"' problemele sped:fice ale unei scmantici a teo.riilor fi<:Jce pot fi rezolvate pe baza construi(l"ii unei teorii a măsu­ rătii fundamentule· (sau derivate) pentru fiecare "capta" dired sensul unor concepte fizic. Nu se mecanica de exemplu, printr-o relaţie stabiliti\ între aceste concepte şi o teorie subiacentă a măsurării s JbiUcm, p . 244. 1� Despre al:t::ste realizări, vezi P. Suppes, The A.riomatic .�1�­ tltod in empirica! Sciences, în Proceedings of The Tar.ski Sym­ posium, Am. Math. Soc., ProvidE'nce R.J., 1974.

21

·

lnl<oducere în ep<>t<>rnolog!e


lor, distinctă şi "epistemologie anterioa-ră"; măsurarea fundamentală are un al,t :rol: ea poate interveni în de­ scrierea aplicaţii.lor paradigmati-ce ale teoriei"; pe de altă parte, teoria măsurări.i fundamentale n u poate, singură, să ofere ,t'E'laţii.le interteoreti-ce necesare pentru înţelege­ rea semnificaţiilor concepte-lo:r unei teorLi. Stegmiiller a denumit programul Suppes-Sneed ,.un analog al pr'l()gl'amului Bourbaki în filosofia ştiinţelor empirice"12• Jn,tenţia gE'nerală a acestui program este aceea de a reformula teoriile fizice, relaţi1le lor şi aserţiunile empirice corelate în limbajul structuralist al formalismu­ lui .,teortilor-reţea" (in noua versiune a formalismului construită de W. Balzer şi Sneed). După cum se ştie1:l, programul lui Bou-rbakil reprezintă un program formalist care propune reelaborarea matematicii într-un anumit ca­ dru - teoria fonnală a mulţimilor - pentn.t a oferi o intemeirere acestei .'1tii:nţe şi pentru a-i unifica discipli­ nele, conceptele şi notaţiUe. Programul s.tructuTalist repre­ prezintă un analog al programului bourbakist in măsura î n CaJ"e el propune, de asemenea, reformularea teoriilor empirice (în primul ,Jind a celor Hzioe) intr-un anumit cadru - formalismul te&ii'lor-l'E'"ţele - in vederea expli­ citării structurii lor şi a unificării lor conceptuale. De aceea progi"amul .structuralismului pare a .reprezenta o "extindere naturală" a programului lui N. Bourbaki. To­ tuşi, se poa..te vorbi doar de un "analogn, şi nu de o "ex­ tinde-ren î n sensul propriu al termenului, deoarece, spre deosebire de Bourbaki, Sneed şi Stegmiiller şi-au propus iniţial doar o reconstrucţie "informalău (Îtn termenii teo­ riei naive a mulţimilor) a teoriilor fizice. I n urma criti­ cilor şi a sugestiilor lui V. Rantala şi 1. Niiniluotou, Sneed a recunoscut necesLtatea considerării perspectivei u Vezi J. O. Sneed, Quantities as Theoreticar wit!t Respect ta Qualities: A Ramsey Sentence Approach to Fundamental Mea.m­ reme.nt, .,Epistemologia�, II (1979), p. 215-2:>0. 12 W. Stegmiiller, The Structuraltst View of Theories, Ber­ lin. Sprlng<'r, 1979. u Vezi N. Bourbakl, Arhitectura matematicii, în vol. Logică şi filosofie, Bucureşti, Editura politică, 1966. H V. Rantala, The Old and the New Logic of Metascience, ,.Synthese", 37 (1978); On the Logical Basl.s of the Structuralist Phtlosophy of Scimce, ,.Erkenntnis", 15 (1980), p. 269-286; 1. Niiniluoto, The Growth of Theories: Comments on the Structu­ ralist Approaeh, J. Hintikka, D. Gruender, E. Agazzi (eds.), Tlteory Change., Ancient Axiomatics and GaUleo's Methodology, Dordrecht, R�:idel, 1981.


teoriei formalizate a ml.1lţimi1Dr15 in analiza structurală a teoriilor fi!Ziee . 1n al doilea rînd, spre deo�ebire d(' programul bourbakist care a fost generat de dezvoltarea cercetărilor fundaţionale din matematkă16, programul structuralist în ştiinţele empi.rice nu a fost determinat de o dezvoltare analogă internă a fiz:di, ci mai degrabă de evoluţiq filosofiei fizicii spre o abordare mai realistt1 şi "empkică" a prob:emelor epistemologice17• Deşi n u <t izvorît din necesităţile interne ale fizicii, recunstrucţi<·r structuralistă poate avea o i'llfluenţă asupra in ţel eger!i teoriilor fizice şi d i n a l t e ştiinţe factuall' ca �i asupr�1 dezvoltării lor, în măsura î n care aceasta se va aprop;.n tot mai mult de frontul adual al cercetării din disci­ plinele teoretice ale naturii.

15.2. STRUCTURA LOGICA A TEORIILOR FIZICE Ce îru;eamnă, î n cazul teoriilor fizice, analiza sau re­ construcţia logică? După Sne e d 1 8 , această analiză tr-eb u : e să îndepline ască următoarele oh:-eotive: ( i ) să clarifice aparatul conceptual al teoriilor; (ii) să explkiteze conţi­ nutul lor empidc; (i i i) să determine relaţiile semnifi­ cative dintre teorii luate ca entităţi individuale. Prin ce se distinge modul de înfăptuirre a ac-estor obiective în ;reconstrucţia structuralistă în .raport cu cea "standard"? In formalizarea standaTd teoriile sînt C'Onsiderate "entităţi lingvist!ce"19, mulţimi de enunţuri ordonate prin relaţia de consecinţă logică; conţinutul lor empiric este redat prin "clase de enunţuri de observaţie"; aplicaţiile lor se reprezintă, de asemenea, prin clase de enunţuri de ob­ servaţie obţinute prin derivări logice . Analiza logică a teoriilor constă în această va:riantă de reconstrucţie in determinarea relaţiHo.r logice d:rntre elementele acestor mulţimi de enunţuxi prin ,,reprezentarea" lor in cadrul

!5 J. D. Sneed, Comments an Bechler, Niinlluoto and Sa" dovsky, in J. Hlntikka, D. Gruender, E. Agazzi (eds.). op. cit. 1u Vezi J. Dîeudonne, Bourbaki et la ph.iWsophie des mathe­ maeîques, "Epistemologia", IV (1981), nr. 1 , Jan-Jun. 17 J. D. Sneed, Schimbările ştiinţifice revoluţionare: o abo:·­ dare formală, in 1. Pârvu, op. cit., p. 446-448. 16 1 bidem, p. 446. 1� P. Suppes,_ What îs a Scientific Theory? in MorgenbesH•r (ed.). Phîlosophy of Science Today, New York, Basic Books, 1967, p. 57.

32.1


unor sisteme ax i omatic e constr uite fo los in d ex pl ici t d oar log ica de ord i n ul intii. Î n cadrul lor se definesc "un ită­ ţile" an aliz ei logice (enunţul, consecinţa logică), se intro­ duc expl icit interpretările şi modele le teoriei. Pe această bază, teoria şt i inţifi că este concepută ca un calcuJ abstract parţia� interpretat şi empiric testabH, a cărui semantică este ireoonst.ruită prin .,reguli.le de corespondenţă" ce co ­ relează termenii abstracţi cu l imb aj ul de observaţie . Formalizarea standard - co nsideră S uppes - ne oferă o c aracterizare ,.int ri ns ecă '�, "micrologică'� a structurii co nceptuale a teoriil or . Ea este însă g;reu de realizat în p racti că . Si-ngu ra excepţie .remarcabilă D constituie axio­ matizarea unei păLţi a mecanidi clasice de către R. Mon­

tague20. Ax io m a tizare a s ct- teoLe t Lc ă i n iţ i ată de Suppes poate să ofeJ>e D carracteLizaLe a părţii conceptua le a ,teoLiilor de un alt tip: "una d intre căile cele mai si mpl e pentru a ofer i o asemenea caracteriza·re extri:nsecă este să se de­ finească, simplu, clasa in ten ţi on ată a modelelDr teorie i. A î n tre b a dacă putem axiomatiza teoria înseamnă atunci tocmai a întreba dacă putem formula D mulţime de axi om e astfel încît modelele aces tor axi,ome să fie exact modelele clasei definite"21• Cea de a doua parte a •teoriilor, i n terpretarea empirică, po ate fi şi ea •reconstruHă în t e r­ menii teorid modelelor. Departe de a red uce această in­ terpretare la indicare-a unor "regul i de c orespon de n ţă ", Suppes consideră că pe ntru explicarea rapor-tului dintre teorie şi ex perie n ţă este necesară ·reconstrucţia tot cu ajutorul c o n c ept elor teoriei m ode l e lor a tip uril o r de te o rii intermediare, iera·rhi.c ordonate, presupuse de me­ to d ol og i a modernă a testării şi ex perimentării i p oteze lor. Al treilea moment al analizei logice a teoriilor, elucid a ­ rea relaţi i lor interteoretke, se constitu ie în cadrul pro­ g ramul u i lui S u ppes tot pe baza conceptului de model al teoriei. Un l o c central se atribuie aici teoremelo.r de re­ prezentare; dacă orice două modele oare-care sînt izo­ m orf e, atunci teor i a se numeşte ·categorică; în c a� ul în care o teorie nu este ca teg orLcă, se pune atunc i problema de a găsi o submulţime de modele ale teoriei astfel incit orice model al teoriei să fie izomorf cu un anumit ele2J n. MontagUC', Deterministlc Th.eories ( 1 961), în R. Mon­ tague. Formal PhiWsophi, ed. by R. Thomason, Yale, Yale Univ. Prl's�. l 'J 7 5 21 p_ Suppes, up. cit., p. 60.

324


ment al a-cestei submulţîmi; .,a găsi o asemenea submul­ ţime remarcabilă de modele pentru o teorie şi a arăta că e a are proprietatea indicată înseamnă a demons,tra o teoremă de reprezentare pentru acea teorie"22• Prin ·teo­ rema de ·reprezentare se define-şte, de exemplu, .relaţia de reducere a ·teoriilor; considerînd cazul mult discutat aJ relaţiei. dintre termodhnamica fenomenologică şi fizka statistică, Suppes scrie: "P<:mtru a art1ta într-un sens p:recLs că otermodinamica poate fi redusă .la ml�eanica sta­ tistică va trebui să axiomatizăm ambele discipline defi­ nind predi.cate set-teoretice corespunzătoare şi apoi să arătăm că, dat fiind oricE' model T a l tPrmodinamicii, putem găsi un model al meea n i d i statistice pc bJza căruia putem construi un modul izumorf cu T''�:J. In cadrul progrCJmului s{m de analiz{t logică a teoriilor, Sneed continuă ideile lui Suppcs acceptînd ideea că "pru­ •-·edeul dcfinirii unui predicat s e t- teore tic este relevant pentru reconstrucţia lngică, în special pent·ru ,reconstruc­ ţia logică a teoriilor fizice". AlJordarea lui Suppes trebuie însă prelung1tă î n direcţia indicării exacte a modului î n ('are "predicatul set-teoretic prin care s e axiomatizcază o teorie iluminează structura logi,că a ase-rţiun i lor em­ pirice ale teoriei"2�. Tocmcti d<> aceea, plecînd de la mo­ dalitatea set-teoretică de a:xiomatizare propusă de Suppcs, S n eed îşi va formula ca olJicctiv central al analizei logice .a ş t i inţe i şi al filosofiei şt i i n ţf'i în general problema e-lu­ ddării conţinutului empiric al teoriilor. Luînd în consi­ derare acest aspect v o m vedea mai clar diverg e n ţ a din­ tre formalizarea standard şi reconstrucţia set-teordică; cele două tipuri d e a:xiomatizarc şi reconstrucţie logică nu diferă esenţial î n domeniul matemati·cii; semnificaţia l or este însă deosE'bită în. cazul teoriilor fizice ; tocmai din cauza prezenţei în cazul acestora a unor asPrţiuni "'mpirice cele două modalităţi de reconstrucţie n u mai sînt <:>chivalente î n privi11ţa p os i bi l ită ţ ii de a reda lugka teo­ rl ilor.

Cum procedează Snecd î n reconstrucţia semanticii teo­ riilor empi.rice şi, î n general, î n formularea conceptului de ,.structură logică" a unei teorii din ştiinţele factuale?

Suppcs, lntroduction to LO!JiC, NPw York, Von Nostrand, p, 263. ·� Ibidem, p. 271. Snecd, The Logical Structure o ( Mathematicar Jlhysics,

2" P.

1!lS7, ;o .

�t J. D. 13.

325


Pentru a răsptmde la a-ceastă întrebare să urmărim la un nivel intuHiv un exemplu elementar, mecanica ciocni­ rilor, teoria corelaţiilor Hneare ale vi,tezelo.r corpurilor înainte şi după ciocni!r'e25• Cu ajutorul rmor concepte din teoria modelelor-26, această teorie, considerată în sine, se poate refO'rmula în felul următor. Un sistem de particule in ci-ocnire poa.te fi reprezentat prin tripletul

(P,

u,

v),

unde P desemnează mulţimea particulelor sistemului, tt vitezele acestor particule înainte de ciocnire şi ·o vitezele lor după ciocnire. P E tm: , O < IP 1 < oo este o mulţime finită ne-vidă, iar u şi v sînt funcţii care pun în deuţă fiecărei particule p E P vectorii uP şi v, :

u : P - R3

cu n(p)

=

v : P - R3

c11

v(p)

=

:

tt11 =

(u�, u!,

v11

(v;, v;, v!>

=

u!> .::; R3 E

3 R .

Legea fundamentală a acestei teorii, legea de conserYare a impulsului, nu se poate formula pentru acest sistem decit după ce el a fost extins cu o funcţie m: P

--... R +

cu m(p)

= m11

E

R +,

numită funcţia masă. Sistemele astfel obţinute, (P, u , v, m ), se numesc modele potenţiale (M7) ale mecanicii ciocni­ rilor. După aceea se determină ca modele propriu-zise (M) ale mecanicii ciocnirilor acele modele potenţiale care satisfac legea conservării impulsului. Evident, MCM�. Un alt concept introdus de Sneed este acela de model potenţial parţial, sau, simplu, model parţial ; acele sisteme care nu conţin funcţia teoretică m, deci triplete de genul (1\ u, v) şi care se obţin printr�o "proiecţie" redată de o funcţie de reducere r : A111 - M1111, cu următorul "efect" : r((P,

u, v, m))

=

(P,

u, v),

pentru (P,

u,

v, m ))

.V�"

�:; Vom urmări in această expunere reconstrucţia simplificati'li lui W. Diederich din lucrarea Strukturalistische Rekonstruk­ tionen. Untersuchungen zur Bedeutung, Weiterentwicklung unei interdtsztpltniiren Anwendung des strukturalistischen Konzept wissen.schaftUcher Theorien, Braunschwelg, Viewcg, 1981. 26 PeAtru o expunere amplă a acestora, vezi 1. Pârvu, Teorict ştiinţifică (Capitolul VIII), Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enci­ clopedică, 1981. a

326


Aplicarea teoriei la un sistem sau model parţial (P, c•) înseamnă aflarea unei funcţii masă m : P - R + astfel încît împreună cu vitezele 1t şi v să satisfacă legea eon­ servării impulsului ; aceasta înseamnă aflarea unei funcţii m astfel încît sistemul întregit (P, u, r•, m) să reprezinte un model, deci să se afle în mulţimea ]1,[ C MP : (P, u, v , m) E M. Se mai poate fonnula acest lucru şi astfel : siste­ mul iniţial (P, u, v) trebuie să se afle în proiecţia mulţimii modelelor : (P, u, v) E r(M). Submulţimea r(M) a lui JJn este, evident, necunoscută ; deh.'rmiuarea apartenenţei unui sistem dat (P, u, v) la această mulţime r(!II ) înseamnă tocmai aplicarea cu succes a teoriei T la acest sistem (V<:zi fig.) . u,

Dacă x este u n model parţial, x E llfPP' atunci s e poate formnla asupra lui cu ajutorul teoriei următoarea aserţiune :

( 3y ) (y

M & '(Y)

� x) ,

ceea ce înseamnă " x se poate extinde ca model al teoriei", De asemenea, dacă X este o clasă de modele parţiale, atunci 1a acest nivel se poate extinde aserţiunea de mai sus ast­ fel : ( 3ji) (y C M & '(ji) � x).

Un

moment important în reconstrucţia snedeeană a

teoriilor îl reprezintă introducerea constrîngerilor (con­ straints). Cu ajutorul lor se corelează intre ele diferitele

aplicaţii ale teoriei : de fapt, prin constrîngeri se inter­ conectează modelele parţiale astfel încît să fie excluse anu­ mite sitnaţii în care, cum ar fi în cazul exemplului nostru, .atunci dud aceleaşi particule apar în procese de ciocnire diferite, deci sînt descrise de diferite modele parţiale, 327


lor să nu fie diferită ; identitatea masei unei particule în diferite aplicaţii se asigură prin anumite condiţii impuse funcţiei m ; se cere astfel ca : dacă x = (P, u, v ) �i x ' = = (P', u ' , v ' ) sînt două sisteme de particule care se cioc­ nesc, cu P n P' = 0, atunci x şi x' trebuie să fie e::...::tin"e numai cu asemenea funcţii m şi m ' care corespund pe do­ meniul P n P' . Cu alte cuvinte, reuniunea lui m �i m ' , considerate ca submulţimi P X R + . respecti,· P' x R + . trebuie să reprezinte o funcţie definită p c P U .P' : 1 1 1 U U m' : P U P' -o. R +. O altă constrîngere importantă este, in cazul (lc-.,cris, aşa-numita extensivitate a funcţiei masă : dacă un corp este constituit din asamblarea a două coq.mri }11 �i p2 cu masele m(pJ.) şi m(p2), suma valorilor maselor acestor două corpuri trebuie să dea valoarea masei corpului conJ­ puo : m(p, o p,) � m(p,) + m(p,). Aceste constrîngeri asigură, prin condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească anumite sisteme singulare, legăturile dintre acestea ncccsarc pentru a alcătui o mulţime de sisteme care să poată Ii considerate aplicaţii ale acchiaşi teorii. Constringerile reprezintă. t:n concept nou în mcta­ teoria ştiinţelor empirice, fiind considerat una dintre cele mai importante caracteristici ale abordării lui Snced. El permite reprezentarea şi reconstrucţia e:x:actă a statutului şi rolului unor componente ale structurii teoriilor (princi­ piile de invarianţă, simetrie, legile de conservare de.), precum şi - aşa cum vom vedea ulterior - a specificului unor funcţii importante ale teoriilor, la nivelul unor teorii înalt matematizate şi superior organizate (teoriile turalc). Acest nou concept metateoretic introdus de nu are un analog în alte modalităţi de 'ee,omtm<oţie analiză logică a teoriilor empirice. Formal, constrîngerea se defineşte ca o submulţime a mulţimii putere a lui Mp. C s:::: Pot(.ZV!p). plecînd de la faptul că în limbajul teoriei mulţimilor ideea că o mulţime' de sisteme (modele potenţiale) satisface o anumită con­ strîngere se redă spunînd că această mulţime de sistem(.� aparţine unei clase de mulţimi "admise" de sisteme. D1.. asemenea, dacă o mulţime y de modele potenţiale satisfac1.. constrîngerea C vom scrie j E C. Prin ( 3.Y) (.Y ;; M & ,(.Y)

x&y

E

C)

se redă afirmaţia : "0 mulţime X de modele parţiale se poate extinde ca mulţime y de modele care satisface con328


strîngerea mecanicii strîngerea afirmaţia

C". Aşa cum arată W. Diederich. în cazul ciocnirilor particulelor, desemuînd cu Cid con­ identităţii şi cu cext cînstringerea extensivităţii, de mai sus se redă prin :

( oy) (Y s M & ,(y) o� r & y � C;' (1 Ca' ) . Î n termenii l u i Sneed s e p o t reda acum "conţinutul " " teoretic şi "conţinutul empiric în felul "următor : Pot (Jl) Il C va :reprezenta "conţinutul teoretic , iar proiec­ " r ţia" acestuia, : r(Pot(M) U C) va desemna "conţinutul " <:mplric" ; cu alte cuvinte, din "conţinutul empiric al teoriei fac parte acele inodcle parţiale care se pot extinde teoretic în sensul teoriei. În general, conţinutul empiric al unei teorii nu este cunoscut ; de obicei se cunosc unele modele parţiale (o mulţime X) care pot fi extinse ca modele ce satisfac con­ strîngerile (deci X E r ) . Pretenţia de aplicabilitate a unei teorii vizează însă o mulţime mult mai mare de modele parţiale, I s MPP• considerată "domeniul aplicaţiilor in­ tenţionate" ale teoriei. Această mulţime I nu se poate caracteriza extensional (printr-o listă exhaustivă), ci numai " "paradigmatic , indicînd o mulţime de aplicaţii reuşite şi o serie de relaţii de "asemănare". Pretenţia aplicabilităţii teoriei la aceste aplicaţii intenţionate se exprimă prin : 1 F- r . , . Structura" alcătuită din mulţimile M, Mp, 111pp, va forma . ,nucleul unei teorii-element" : f{ : = "(Af, J.'IIp , i.Mpp. r, c ) . Tuplul alcătuit din acest "nucleu şi mulţimea aplicaţiilor intenţionate se va numi ,.teorie-element", T : = � (K, J ) . Teoriile, în seusul comun al cuvîntului, v o r fi recon­ struite în această perspectivă, aşa cum se va vedea ulterior, ca un anumit gen de "reţele" de teorii-clement, ele fiind " con-;îderate deci "obiecte foarte complexe, constituite din teorii-elemente pc baza unor relaţii bine-determinate. 'l'eoria-elcment caractcrizca�ă în reconstrucţia struc­ turali�tă unitatea elementară a analizei logice a ştiinţei, constituenţii primari ai teoriilor ce pot fi utilizaţi pentru formarea aserţiunilor empirice, ,.pietrele de construcţie fundamentale din care este cdificată ştiinţa"27• Din aceste ·

W. Balzer, J. D. Theories, I, Il,

]Jirical n r . 1.

Sneed, "Studia

Structures of Em­ nr·. 3 ; 37 (1978),

329


teorii-element se constituie reţele de teorii ; teoriile. în înţelesul curent, reprezintă, în abordarea structuralistă obiecte " de mărime de ordine mcdie"2l!, situate între teoriile­ element şi teoriile-reţele ; din mulţimea de teorii-reţele se vor distinge teoriile în sens clasic printr-o serie de trăsă­ turi, în primul rînd printr-o anumită "coerenţă" (..:e Ya fi explicată ulterior). Pentru definirea exactă a acestor cepte sînt necesare următoarele notaţii şi definiţii ].D. Sneed29 şi W. Stegmiiller311) : (DO) (A) M

E mt ;

= M este o mulţime nevklă ;

(B) Pentru orice M, N, R, C, R E DT/: : ( l ) Pot (•H) : = mulţimea putere a lui ;11 ; (2) R : ,U -- N : = R este o funcţie cu domeniul Jl;f şi cu codomeniul N ; (3) C este o. constrîngere pentru M daccl şi numai dacă : (a) 0 E C (b) C s Pot(M) :(c) pentru orice X, )T =1= 0 E Pot(Ji ) , dacă X E C şi Y s;;; X, atunci Y E C (d) pentru orice x E M, {x} E C ; {4) Dacă R : M -- N, atunci /( : Pot(Jl) _,.. -- Pot(N) astfel încît, pentru orice X E E Pot(M), R(X) = imaginea lui X prin R; (5) Dacă R s; ( M X N) atunci R : = conYl'r,;a lui R ; (6) R pune î n corespondenţă reductiv Jf N (rd(R, M, N) dacă şi numai dacă (a) R s::: (.M X N) (b) D;(R) � M (c) R : D"(R) � M ; (7) Dacă rd(R, Il!, N) atunci R: = {(X', X ) E 'Pot(AJ) X Pot(.N) pen­ tru orice x E X' există un x s X astfel încît ( x ' , x) E R}.

2s W. Diederich, op. cit., p. 51. W J. O. Sneed, Scltimbdrile ştiinţifice revoluţionare: o abor­ dare formală, in I . Pârvu, op. cit. 30 W. Stegmilller, The Structuralist View of Theories, Appen�

dix.

330


Pe baza acestor notaţii se determină principalele "tipuri de .structuri set-teoretice care apar in teoriile ştiinţifice" (Suecd) : (Dl)

X

este o m + h matrice de teorie-element dacă şi numai dacă

(l) X E IJI! ;

(2) m şi k sînt întregi : O < m ; O >::; k ; (3) pentru orice x E. X, există n1, • . . , n.,., t1, • . . , t" astfel încît .1: = (n1, . . . , n,. ; t1, • • • t,.).

{D2)

,

X este un nucleu al unei teorii-element dacă şi numai

(1) X � < :H,. M", M, C ) ; (2) Mp este o m + k matrice de teorie-element ; {3) J.lfpp = {( n1, . . , n.".) l ( n1, . . . , n., ; t1, • • • t,. ) E E M,) ; (4) Jf s M,. ; dacă

.

(5)

,

C este o constringere pentru Mp.

!'iucleele de teorii-element constituie " aparatul folosit pentru a se face aserţiuni empirice asupra elementelor din sfera aplicaţiilor intenţionate"31• Dat fiind un nucleu de e· e e < · ţi i : l PÂ[P �d · s lui Pot(Mp11), A (K), pe baza următoarei " reguli de selecţie" : "o submulţime a lui Mflp aparţine lui A (K) dacă şi numai dacă se pot adăuga componenţi teoretici fiecărui membru al ei astfel încît să se obţină o submulţime a lui M (să satisfacă legile teoretice) şi astfel încît întreaga constelaţie a componenţilor teoretici satisface constringerile C". Sint necesare noi notaţii pentru introducerea concE>pte­ lor următoare ale analizei structurale a teoriilor.

�f�;l �� ��b�! �

!f :f �f fci ; t�b�5:lţ1�: �

(D3) Dacă K = (Mp. },JPP• AI, C) şi J(' = (,lr!p, JVlj,p, 1l1', C' ) sint nuclee de teorii-element atunci : (A) r : Mp - Mflfl este astfel încît r(nv . , n., ; tl> . , t") = (n1, . • • , n.,) ; (B) A (K) : � i'(Pot(M) n C) ; (C) dacă R s;; Mp X Mpfl atunci X Jfflp l ex (y', y) E R R = {(x', x) E ll1'1p şi x' = r' (y ' ) şi x = r(y)} .

..

u J . D.

Sneed,

op . dt.,

p. 452.

331


Pe baza conceptelor şi notaţiilor de mai sus se defineşte apoi teoria-element şi se indică legătura ei cu aserţium:le empirice :

(D4) X este o teorie-element dacă şi numai dacă există K şi 1 astfel incit : ( ! ) X � (K, I) ; {2) K = {i\1p, Mpp . element ; (3) 1 � 1\Jpp·

C)

este un nucleu de teorie­

Observaţie : aici I va desemna " mulţimea aplicaţiilor in­ tenţionate " ale teoriei-element ; exigenţa impusă în această definiţie lui I este ca membrii ei să aibă aceeaşi structură caracteristică pentru partea ne-teoretică a lui K, cu alte cuvinte, să fie membri ai lui 1.lJPP · Aserţiunea corelată cu această teorie-element constă în afirmarea aplicabilităţii nucleului teorie-element la un domeniu intenţionat de obiecte I. " Obiectele " în acest caz " nu sînt lucruri individuale, ci sisteme mai mult sau mai puţin complexe, respectiv, structuri teoretice ale unei teorii-element subiacente"32. (D5) A serţiunca teoriei-element (K, J) este că 1 � E A (K).33 Pe baza conceptului de teorie-element şi a unor tipuri de relaţii definite între teorii-elemente se vor defini formaţiunile mai complexe prezente în ştiinţă, conţinutul lor empiric şi modul lor de evoluţie în timp. Unele relaţii dintre teorii-elemente au o natură în primul rînd logicii ; cu alte cuvinte, ele se referă în special la raporturile ce· se stabilesc între nucleele teoriilor-elemente, raporturi ce vor induce cvasi-automat relaţii asemănătoare şi la nivelul aplicaţiilor intenţionate. Principalele tipuri de relaţii pe care Snecd le consideră fundamentale şi " complete " (în sensul că toate celelalte relaţii interesante dintre t<:orii­ eletnente pot fi exprimate cu ajutorul lor) sînt relaţiih: de tcorctizare, specializare şi reducere. a2 W. Diederich, op. cit., p, 53. Ideea exprimată aici c•ste simplă: "M reprezintă t.oe�·.l' descrierile neteoretice posibile ale unui anumit dmp de fl"nO­ mene; 1 va consta din descrierile fenomPnelor care se pdrPl realmente; nucleul teoriei-clement K restringe Pot (Mpp) la A(K), el restrînge sfera posibilităţilor; el asertează că face act•as­ ta intr-o manieră care restrînge posibilităţile la I - ceea ce s-a observat că se produce realmente" (J. D. Sneed, op. cit., p. 454) 332


(D6) Dacă T şi T' sînt teorii-elemente atunci T' ef:ite o teoretizare (proprie) a lui T (T' -r T) (T' 'p T) dacă şi numai dacă : (1) există întregii k :;i m .:;:;: 1Z (m Mj, şi Mpp sînt, respectiv, elemente k + n şi k + m ; (2) există o funcţie e : .i\1 ;, - J/ p astfel încît : (a) pentru orice Xk+n ) € Jtf�, XH", ) ; (b) pentru orice x r- 1l/ ' , O{x) '-" J l . Într-o formulare m a i aualitidt, W. Dicdcrich34 con­ struieşte mai întîi relaţia de tcoretizarc pentru nuclee de teorii-element. Pentru ca un nucleu JC = <Mf,, Jlf,p, M', r', C') să teoretizeze un nudcn ]{ = < Jip. M1,," M, r, C ) . trebuie să îndeplinească : (l) condiţiajormalâ : Mf,p s M p (să se raporteze numai la modelele potenţiale ale celuilalt nucleu ca " obiecte" ) ; (2) condiţia teoretică : r (K') s s Pot(M) n C (constringerile teoretice ale lui K' le includ pe cele ale lui K). Pentru ca o tcorie.-elemcnt T' = "(K', J' ) să reprezinte o teoretizare a teoriei-element T = (l<. 1) trebuie îndeplinită, în plus, (3) condi,tia pragmatică : J ' ""' E Pot(M) n c (1' trebuie astfel ales încît d să îndeplinească constrîngerile teoretice ale lui ](). Dacă două nuclee /{' şi K se subsumează unei structuri mai mari K + prin con­ struirea unui AIJ, cu Mt 2 MJ. şi a unei r" (2\l};) = Jfp şi f:ie defineşte M + : = M', J..!pp : =Mpp. r + : = rr'', C + : = C', astfel încît ]{' = < JI + , Jif,, J1�p, r +, C + ) = (.11 ', Mt, .i11p p, rr", C'), se \ra observa că relaţia de teorctizare dintre !{ şi K ' va fi " intcrnalizată" în K "" : " teoretizarea externă" dintre două nuclee a devenit "teoretizare internă" a nnni nou nucleu integrator. Dacă se continuă acest proces pen­ tru un şir de relaţii ..- se va observa relatiYitatea dihotomid teoretic-neteoretic şi se va pune în evidenţă, de asemenea, ierarhia interioară fină a onor teorii )tîinţifice. (D7) Dacă T' şi T sînt teorii-elemente, atunci T' t·:,te o specializare a lui T ( T' -r T) dadi �i numai dacă : (1) Mj, s Mpp • •iHj,p E ::m ; (2) Pot(Mpp ) (1 A (/{) � 0 ; (3) ,. � ' ; (4) M' s; M ; (5) C' s; C ; (6) 1' � I (1 M;,. ___ _ �• W. Diederich, op. cit., p. 65 şi unn. 333


Relaţia de reducere a fost concepută în cadrul filosofiei analitice tradiţionale a ştiinţei, întemeiată pe ideea că teoriile sînt mulţimi de enunţuri, ea o relaţie de derivabili­ tate intre teorii : teoria redusă T trebuie să fie derivabilă logic (admiţînd anumite condiţii de limită) din teoria reduc­ ti,·ă T'. Această concepţie, deşi mereu pcrfecţionată, a generat totuşi dificultăţi de interpretare în cazul " schim­ bărilor conceptuale" sau de semnificaţie (meaning variance) produse prin revoluţiile ştiinţifice. De aceea s-a ajuns la contestarea existenţei nnei asmeenea relaţii intre teoriile ştiinţifice cu sistem<.' conceptuale radical deosebite, formu­ lîndu-se mult comentata teză a , .incomensurabilităţii" paradigmelor sau teoriilor despărţite printr-o revoluţie ştiinţifică. În reconstrucţia structuralistă se introduce un gen nou de relaţie de reducere interteoretică şi, pe baza ei, aşa cum a încercat Stegmiiller, se reconstruieşte ideea raţionalităţii şi progresului cunoaşterii in cadrul revoluţii­ lor ştiinţifice. {DB) Dacă 1'' şi T sînt teorii-elemente, atunci R reduce T' la T (RD(R, T, T') dacă şi numai dacă :

(!) ,d ( R, M;,, M;,) : (2) pentru orice (X', X) E Pot{M#) X Pot(Mpp) . dacă X E A (K), X' E orr; şi (X', X) E R atunci X' E A {K') ; {3) pentru orice x' E J' există un x E I astfel încît (x', x) E R.

(D9) Dacă T' şi T sint teorii-elemente, atunci R reduce tare T' la T ( RD' { R, T', T) dacă şi numai dac ă :

{ 1 ) rd (R, Mj., Mp) şi rd cR. M# . Mpp) ; (2) pentru orice (Y', ·y) F- Pot( Mf,) x Pot(.MP) , dacă y E Jlot(.M) n C, y· E .m ş i (Y', Y) E R atunci Y' E Pot(M') U C ; (3) pentru orice (x', x) E R, dacă 3 y E M astfel îndt x = r(y) atunci 3y' E M' : (y', y ) E R şi r'{y') = x' ; (4) pentru orice x ' E 1 există un x E I : (x ' , x) E E R. Obsrrvatie : reducerea slabă cere numai o .,traducere" intre cOnceptele ne-teoretice ale teoriilor, pe dud reduce­ rea tare cere . ,traducerea " şi între conceptele teoretice. Sneed crede că reducerile din cadrul . , rcvoluţiilor ştiin334


ţificc" sînt reduceri �labe, pc cînd rcduccrile din cadrul aceleiaşi tradiţii ştiinţifice sînt reduceri tari. O reconstrucţie "realistă" a raporturilor dintre teoriile fizice va trebui - consideră W. Dicderich - să introducft alături de teoretizare, �pecializarc şi reducere şi alte tipuri de relaţii ireductibile care pot să apară între elementele teoriilor, cum sînt relaţiile de aprox-imare (et), preciL-art (7t) , concurenţă (k) , idealizare ( �) . mefrizare (p.) şi extindere {E). Aceste relaţii joacă un rol important în înţdegerea complexităţii structurii teoriilor şi a raporturilor lor -în diferite faze ale evoluţiei unei discipline ştiinţifice. Astf<:l, aproximarea poate să apară ca un aspect al reducerii teorii­ lor (Stegmtiller vorbeşte de "reducerea aproximativă" ) , al aplicării l o r (C.-U. Moulincs) s a u a l cxplicaţiei inter­ teoretice (E. Scheibe). O tratare generală a aproximării ca relaţie interteoretică au propus C.-U. 31oulines32 şi W. Diederich33• " Aproximarea interteoretică - scrie Moulines - poate fi înţeleasă ca un 'termen-buchet' (cluster term) pentru o întreagă colecţie de I-elaţii interteoretice ; deşi acestea sint de genuri diferite, totuşi ele manifestă o oarecare 'asemănare de familie', generată de faptul că explicarea tuturor foloseşte anumite structuri topologice care au de-a face cu noţiunea noastră intuitivă de aproxi­ mare"3f. Rolul mare acordat relaţiei de aproximare in reconstrucţia logică este determinat de înţelegerea faptu­ lui că "teoriile empirice nu lucrează niciodată, sau aproape niciodată, exact. Chiar cele mai bune teorii de care dis­ punem se acceptă că lucrează numai pînă la anumit grad de aproximare"35. Moulines distinge aproximarea intra­ teoretică ( "internă" , care constă, la rîndul ei, din : (a) aplicarea aproximativă a unei structuri teoretice specifice la domeniul ei intenţionat ; (b) relaţia de aproximare dintre diferitele legi sau enunţuri teoretice ale aceleiaşi teorii) " şi aproximarea intcr-teoretică (sau " exttrnă ) , aproxima­ rea dintre teorii întregi, conceptual diferite, eventual ire­ ductibile). Folosind conceptele lui G. Ludwig de " mulţimi " imprecise" (Unscharfe-menge) şi "structuri uniforme , Moulines introduce în cadrul structuralismului sneedean a2 C.-U. Moulines, lntertheoretic Approximatiow Tl1e KcplerNewton Case, .,Synthese", 45 (1980). � W. Diederich, op. dt. � C.-U. Moulines, op. cit., p. 391. *5 Ibidem, p. 392.

335


un aparat general pentru reconstrucţia aproximării, ofe­ rind o schemă structuralistă generală ( " algoritm") pentru relaţiile de aproximare interteoretice care manifestă anumite analogii cu ,.reducerea exactă". Idealizarea se află intr-o strînsă corelaţie cu aproxima­ rea : prin introducerea unor supoziţii contrafactuale în cazul oricărei idealizări se act.'eptă, evident, o anumită aproximare. Ea, spre deosebire de relaţia de aproximare, se poate extinde şi asupra unor teorii necantitative. Preci­ zarea vizează "diferenţierea conceptuală " şi , .exactitatea" ; ea apare indeosebi în faza pre-paradigmatică a unei disci­ pline (exemplu : teoria impetusului dinaintea lui Galilei şi Newton). Diederich consideră ca o situaţie specială a relaţiei de precizare trecerea de la conceptele calitative la cele cantitative, trecere care ar trebui, de fapt, recon� struită prin relaţia de metrizan?8• Relaţia de concurenţă poate servi, după Diederich, la reconstrucţia acelor rapor­ turi dintre teorii care nu pot fi redate prin relaţia de re­ ducere ; s-ar putea ca acesta să fie cazul în situaţia descrisă de Kuhn prin "pluralismul antagonist al teoriilor " în faza schimbării paradigmelor. Se" poate distinge "concurenţa {'tnpirică" de Ct"a .,teoretică , în condiţiile în care 1 n n 1' = 0 sau 1 n 1' '# 0. Concurenţa teoretică, singura care poate fi "explicată formal " , oferă un sens mai exact conceptului kuhnian-feyerabendian al , ,incomensurabilităţii' teoriilor. Relaţia următoare introdusă de Diederich va servi îndeosebi la înţelegerea modului în care evoluează o teorie economică, teoria Capitalului lui Marx. O teorie se dezvoltă adesea prin introducerea unor noi concepte şi integrarea lor in contextul teoretic ; prin aceasta se produc modificări in legile teoriei ; acestea sînt întărite sau întregite prin exigenţe suplimentare. Asemenea dezvoltări pot fi redate printr-o relaţie de extindere, care se situează oarecum intre relaţia de teoretizare şi cea de specializare ; cu teoreti· zarea extinderea arc în comun introducerea unor noi com­ ponente teoretice, iar cu specializarea faptul că şi noul cadru conceptual extins se bazează pe aceleaşi modele ac, Pentru tratan'a teoriei metri7ăril in cadrul conceptual al structurallsmului, vezi J. D. Sne'-"d, Qu.an!ities as Th.eoretical tvifl1 Respect to Qua!ities, .,Epistemologia", Yol. Il, 1979, p. 215-

2.'!0

336


parţiale. Relaţia de extindere ( � ) dintre nuclee s-ar putea formaliza în felul următor : ' r ,

Fie !( = (1\l, .'\!P • 1\lPP• r, C) şi [{' = (lvf', AIJ,, 1.1Ip,, C ' ) două nuclee de teorii-element. Dacă K.' E K, atunci

11-t;, = Mpp· Fie k numărul componentelor neteoretice comune în K şi K' ; fie q, respectÎ\', q ' numerele componente­ '

lor teoretice din [{ şi /(' ; "fie q ::;;; q şi fie o funcţie r + , r + : ,'\1' -+ ,71,[ • care ,.şterge componentele suplimentare P din modelele potenţiale ale lui J(' : r +((n1, . • , nk ; fv . , tq. t1+i • . . , 1�, ) ) = (n1 , • · . , tq) E .\J/> pentru (nv . . . , n�c : t1, . . • , t�, lq-1- l · • • . , 1,1 ,) E Aip.

fl,

• •

, n� ;

Se poate obsen·a relaţia următoare : rr + : Faptul că K' spedalizează într-un anumit fel se poate exprima mod corespunzăprin aceea că se cere ca r +(Jf') s tor, pentru constrîngeri se cere : s C. Aceste exigenţe vor da : r(E') = r'(K). În continuare, pe baza tipurilor fundamentale de relaţii inter-teoretice, Sneecl şi Balzer au introdus conceptul de trorie-rcţca, ca o mulţime de teorii-elemente împreună cu relaţia de specializare, stipulînd de asemenea ca nucleele care apar în reţea să fie unic asociate cu aplicaţiile lor intenţionate. (D IO) X este o teorie-reţea dacă şi numai dacă există I N 1 şi ::;;; astfel încît :

(1) X � (2) jN ! e=

� ); este o mulţime finită de teoriielemente ; (3) ",;; este relaţia de specializare pe I N 1 ; (4) pentru orice (/{, !), ( !{' , I') e I N j, [{ = J(' dacă �i numai dacă I =:o: 1'. Prin teoria-reţea se poate reproduce " forma logică a unei teorii empirice ca o mulţime structurată de teorii­ elcmente"37 ; de asemenea, pe baza acestui concept for­ mal structuraliştii Yor încerca să reconstruiască atît .,ierarhia internă" a unei teorii �tiinţifice, modul în care aceasta e crmstruită pe baza unor elemc;nte fundamentale", precum şi dezvoltarea unf'i teorii de-a lungul timpului. '� J.

D. Sneed, W. Balzer,

22 - IB!ro<iucere in epi>temo!ogle

op. dt., p.

200.

337


O importantă etapă de cen:ctare in cadrul programului structuralist a fost iniţ.ată recent de J. D. Sneed, \V. Balzer şi C. -U. Moulines38• Este Yorba de abordarea - pe baza conceptului de legătură interteoretică (intertheoretic link) - a structurii globale a ştiinţei emp1'rice (sau a un�i dis..:i­ pline ştiinţifice). Legăturile interteorctice oferă o tratare unificată a relaţiilor interteoretice speciale (reducere, teo­ retizare, specializare) cunoscute. Structura globală a ştiinţti empirice este reprezentată ca o reţea de teorii corelate. Teoriile empirice considerate izolat, in afara contextului " in care apar, sînt concepute acum ca " teorii-elemente ; ele constituie unităţi elementare ah; ştiinţei empirice în sensul că reprezintă cele mai mici entităţi set-teoretice care pot avea aserţiuni empirice sau enunţuri asociate. Structura lor, descrisă independent de legăturile cu alte teorii-element, este următoarea ; de constau din două părţi : un aparat conceptual, 1-i.', utilizat pentru a spune ceva asupra unei mulţimi de lucruri şi aplicaţiile intenţionate ale conceptelor, 1. O teorie-element reprezintă o per�.:ch� ordonată : T = <K, 1 (K) ). La rîndul lui, nucleul conceptual K al unei teorii-element constă din două categorii de struc­ turi, şi anume, " modelele potenţiale" şi "modelele " . Modelele potenţiale sînt acele genuri de structuri despre care se poate pretinde că pot fi modele ale teoriei. Ele determină proprietăţile formale ale aparatului conceptual al teoriei­ element, fără a impune alte restricţii suplimentare care corespund legilor empirice. Aceste două categorii de struc­ turi alcătuiesc aşa-numitele " model-elemente" . Restul com­ ponentelor din Yechea definiţie a nucleului teoriei-clement, şi anume MPP (structurile ne-teoretice) şi C (constrîngerile) vor fi înlocuite prin legături (C prin legături interne, iar MPP prin "legături de interpretare" . D�.:ci, un 1111 del-rlcm,-nt va reprezenta un tuplu (MP • ..tll ), constînd din moddrle potenţiale, ce caracterizează aparatul conceptual al tcroiei şi modelele, ce caracterizează legile empirice ale teoriei. În termenii tmriei cab2goriilor Jle care o adoptă acum Sneed ca instrument formal de reconstrucţie, modelele potenţiale reprezintă o categoric ale cărei obkcte sîut specii de structuri, iar modelele reprezintă o sub-categorie com­ pletă a modelelor potenţiale im-ariantă faţă de izomorJ� J. D. Snced, W. Bab:er, C.-U. MouHnes. The StructUri' of Empirical Scien.ce: Local and Global, 7 International Congress for Logic, Methodology and Phllosophy of Stiem:c, 1 1-H) iulie 1983, Salzburg. 338


fismele modelelor potenţiale. �Iodel-elemcntele au " con­ ţinuturi empirice " asociate C (K) ( = clasa modelelor j ..M I ) . Aserţiunea unei teorii-element T = (K, J(K) ) este : I(K) s � C(K) . Ambele aceste .,aspecte empirice" ale teoriilor­ c:kment pot fi specificate mai exact numai în contextul analizei globale a ştiinţei, pe baza studierii reţelei complexe de teorii-elemente. Relaţiile dintre teorii sînt definite în termenii legături­ lor interteoretice ce corelează valorile componentelor modele­ lor potenţiale ale unor model-elemente diferite. (Aceste legături pot fi considerate şi . ,interne", ck corclînd modelele potenţiale ale modelelor-element.) Î n noua modalitate de reconstrucţie formală ele sînt redate prin " relatari" (o generalizare a functorilor) peste categoriile modelelor potenţiale. Prin ac(•ste legături se reconstituit; atît dife­ ritele relaţii cuno:->eute dintre teorii (specializare, reducere, etc.) cît şi semantica empirică " sau " interpretarea" pen­ tru toţi (sau" numai o parte) componcnţii modele-elemente­ lor. Pornind de la aceste concepte noi, se reconstrui(•:;>te stmctura glohalâ a ştiinţei empirice ca o ,.reţea de modele­ clement " (o mulţime de modele-elemente împreună cu anumite configuraţii de legături interteoretice binare care le conectează : N = ( [ N I , L ) , unde [ N I este o mulţime de modele şi L o mulţime de legături binare între membrii lui [ N 1 ) . .,Conţinutul" unei reţele de modele-elemente { . . conţinutul global") se consideră a fi o clasă de anumite genuri de structuri relaţionale binare ale modelelor homo­ mode cu reţeaua. Un tip special de legături il formează " legăturile de interpretare" (un concept pragmatic ireductibil) . Ele sint folosite pentru a distinge formal componentele ne-teoretice şi cele teoretice ale unui model-element relativ la reţea. Pe această bază se defineşte categoria structurilor ne­ teoretice asociate cu un model-element într-o reţea. Cu ajutorul structurilor ne-teoretice se formulează aserţiunea empirică locatii asociată cu un singur model-element din reţea. Încercarea de a oferi o caracterizare formală a aplicaţii lor intenţionate ale unui model-element din reţea conduce la următorul rezultat : într-o reţea ce reprezintă întreaga ştiinţă empirică aplicaţiile intenţionate ale unui model­ element dat sînt tocmai acele structuri ne-teoretice ale lui care sînt corelate prin legături de interpretare cu modelele din modelele-demente interpretative ale lui care aparţin 339


conţinutului reţelei obţinute din întreaga ştiinţă empirică prin eliminarea acelor părţi pe care respectivul model­ element le interpretează ; cu alte cuvinte, aserţiunea empirică globală a reţelei implică aserţiunea empirică locală pen­ tru fiecare element al reţelei ; dar conjuncţia tuturor aserţi­ unilor empirice locale nu implică aserţiunea globală. Acea:-ta oferă o reconstrucţie şi un suport anumitor "teze holiste" asupra ştiinţei empirice. Noua versiune formalizantă a structnralismului episte­ mologie permite corelarea mai clară a acestei concepţii cu alte modalităţi de reconst�ucţie a structurii teoriilor (E. Scheibe, G. Ludwig ş.a.). In acelaşi timp ea deschide o perspectivă nouă - încă nccxplorată în detaliu - asupra unor mari teme epistemologice : disputa realism-instrn­ mentalism, teoria ade\·ărului, confirmarea şi testarea ipo­ tezelor etc.

1 5.3. DINAMICA ŞTIIN'J.'EI ; EVOLD'J.'IA TEORIILOR ŞI REVOLUTIA ŞTIIN'j'IFIC Ă Analiza structuralistă a teoriilor şi reconstrucţia relaţiilor interteoretice constituie punctul de plecare al unei înţelegui mai adecvate a aspectelor dinamice ale ştiinţei asupra cărora a insistat atît de mult filosofia istorică a ştiinţei. Pentru această înţelegere sînt necesare şi alte conceptt logice, în primul rînd cele prin care se definesc relaţiile externe dintre teorii-e-lemente precum şi cele care introduc noi determinări ale teoriilor. (Dl 1 ) Dacă TR = (N, s, o reţea, atunci : (a) � ( T R) : = {x .", z � N, dacă x � z atunci x � ,c} ; (b) � ( T R) : = mulţime de bază pentru TR ; (c) TR nu este conectată dacă şi mai dacă (x)(y), x, y e N dacă x ,:; y şi z ,:; x. (D12) Dacă X = ( I N I , ,:; , � ) şi X' = ( i N ' j , o:; , - ' ) sînt reţele, atunci X este o expa nsium a lui X ' (X' � X} dacă ş i numai dacă : ( ! ) (N' ( � (N ( ; ( 2) � ' � ( � n ( iN ( X (N' , ) ) . (D l3) Dacă X ş i X' sîut reţele � i X � X' atunci X' este o parte iniţialii a lui X dacă pentru orict x e IN 1 X !N' 1) şi orice y ""' IN' 1 : nu y � . x. 340


(D14) Dacă X = (N, :o;;: , -) este o teorie-reţea atunci aserţiunea lui X este aceea că, pentru orice (K, J) E !N i , ] � A (K). Conceptul de teorie-reţea (faţă de care teoriile reprezintă doar un gen special, şi anume teoriile-reţea fundate pe un ;,ingur element de bază cu relaţiile :o;;: şi ""' specifice) va fi considerat în mod independent de ,Snced şi Balzer din trei motive : (i) investigaţiile ulterioare vor putea indica existenţa teoriilor cu Inulte elemente de bază ; (ii) aserţiunea empirică a unei teorii-reţele poate fi formulată într-o manieră simetrică ; (iii) ci fac conjectura că :;tructura întregii ştiinţe (nu numai a teoriilor) şi dezvoltarea ci in timp ar putea fi descrisă folosind teorii-reţele. ( D l 5) Dacă X = ( iN 1. , ""') atunci (a) X* = ( IN* 1. :o;;: *, .-...- * twclwl-rcfra asociat cu X dacă şi numai

:::;;:

m <;�·':: � <�fi}f> 12 (K', J))} ;

(3) - * = {(K,

K' )

<==

( IN* ! X ! N * I I

K ::;; *

(b) �+ş���N'\ t; � +. - +) este asociată X dacă �i numai

(1) N• � (1, (K, J) � fi\' i } ; (2) <; • � {(!, J' ) E ( [N • t X (N • I ) [ (K, J j " " (K', 1')} ; (3) - · � {(J, J') E ( fN ' i X S • [ ) l � · ]' 1 şi ]' J} Condiţiile necesare pentru ca o teorie-reţea să reprezinte o teorie (toţi JJp din reţea să aibă aceeaşi structură, adică teoretizarea şi reducerea sînt excluse ca relaţii între ele­ mentele reţelei ; singura relaţie care rămîne este speciali­ zarea, iar în acest caz ,..", este identitatea} sint date de : dacă şi numai dacă : X = (D16) X este o = (N, ",;; , o teorie-reţea astfel încît :o;;: este IJ şi ,._, este = pe N. (D 17) X este o teorie-reţea unic întemeiată dacă şi numai dacă X este o IJ-terorie-reţe a şi există un (K, I ) E E N , ii!N � {(K, J)). Î n cr-teorii-reţele teoriile-elemente ( K , . I; ) au aceiaşi 1\llpp şi Mp în nucleul K; şi I; este întotdeauna o sub­ mulţime a lui JfPP · Pc baza lui cr-teorie-reţea unic întemeiată cu

341


se definesc acele "structuri formale Ce pot fi folosite pen­ tru a descrie ce anume este produs de o comunitate ştiin­ ţifică în cadrul perioadelor de ştiinţă normală" (numite "K-teorii"), ceea ce tocmai descria Kuhn. (DIS) X este o K-teorie dacă şi numai dacă : există K 0 19, N9 şi 8X astfel incit :

( 1) X �

,

{(K,, I,, N,, 8!l) ; 1p) este o teorie-clement ;

(2) (!{ 0, Np este o cr-teorie-reţea astfel incit �(Np) = � {(K,, I, ) ) . N ( a ) N este o cr-teoric-reţea ă u (b) 10, astfel incit (4) ,�)t = = < , (c) Np o;; N

(3)

l

�{�)

{ :t� J/0�

l

O K-teorie constă astfel dintr-o structură conceptuală de bază, K0, o mulţime de aplicaţii paradigmatice ale ei, IP • o specificare a modului în care aceasta strctură de bază se aplică mulţimii de aplicaţii paradigmatice, NP • şi o mulţime de expansiuni " admisibile" ale acestei mulţimi paradigmatice, " .m. 8X va include toată sfera " potenţialităţilor de evoluţie . Elementele lui Yor reprezenta aplicaţii reale ale lui K0.

Dezvoltarea istorică reală a unei K-teorii este conside­ rată un şir : Np, �Vl, N�, . , N1, cu N' E $1t şi Np � N1• Dez,·oltarea istorică a unei teorii va fi cumu!ativă la (t, t + 1) dacă şi numai dacă : N1 !.=. N1 "1, adică N1+1 este o expansiune proprie a lui N1• Lucrul acesta se poate desfăşura în două diferite moduri (sau în ambele simul­ tan) : fie sfera totală a aplicaţiilor este extinsă, fără a post.ula însă noi legi speciale {adică : (N1) * = (N1+1)*, dar (K:, 1:) u(K;, 1:+1 ) ; fie sfera aplicaţiilor rămîne neschimbată dar sînt po.:>tulate noi legi speciale (adică : 1� = J�+t , dar (.V1) * !:::: (N1+�)*. Perioadele de revoluţie ştiinţifică modifică .,paradigrnele" cercetării. Noile para­ digme aduc noi concepte fundamentale, conectate cu noi legi. Rezultatul unei revoluţii ştiinţifice, dacă facem abstracţie de aspectele sociologice şi p.-;ihologice concen­ t.rîndu-ne numai asupra transformărilor produse la nivelul teoriilor factuale, poate fi considerat o trecere de la o K-teorie T = (K0, 19, Np. M) la o nouă K-tcorie T' = = (K�, zp, N;, .fYZ.').

..

342


Recent, C.-U. :M:o11lirw,<:,3� a aplicat abordarea struc­ turalistă la reconstrucţia logică a unui episod din dez,·olta­ rea istorică a ştiinţei, �i anume la evoluţia mecanicii newto­ niene în cadrul primului secol cuprins între opera lui Newton şi aceea a lui La place. Această dezvoltare a fost reconstruită ca o secvenţă de tt.'orii-l-cţele interconectate, sau ca o "teorie­ reţea în schimbare". În felul acesta se obţine nu numai o it'stare a posibiliH1ţ-ilor de reconstrucţie a dinamicii reale a ştiinţei ale modelului struduralîst, dar şi o mai bună înţelegere a aspectelor fundamentale ale procesului cre:;;terii istoric..: a cunoaşterii ştiinţifice. Pentru recon­ strucţia sa, �Ioulines a introdus o serie de modificări con­ ceptelor structuralistc in vederea captării aspectelor socio­ istorice şi pragmatice ale ştiinţei. Astfel, au fost propuse ca noţiuni primitive : ( 1 ) intervalele istorice. h, (i E !Ni ) (se consideră că e\•oluţia unei teorii se poate diviza în perioade, determinate ca interYale de numere reale) ; (2) relaţia " , . eslc anterior 1:�toric faţă de . . . ", ,-,; (o relaţie diadică, antisiruc-trică, tranzitivă şi conectată pe mulţimea H a intervalelor h1) ; (3) istoria, <H. � ) ; (4) comunităţile ştiinţifice, se, (un concept preluat din filosofia ştiinţei a lui Kuhn, descris aici prin următoarele trăsături : (a) un grup de oameni ; (b) membrii grupului comunică între ei " într-un "limbaj ştiinţific sp(·cific ; (c} membrii unei se au în comun un .sd de tehn ici de măsurare şi proceduri de calcul şi de ob::;ervare pentru tP:-;tarea ipotezelor) ; (5) mulţimea de paradigme acceptat<.:, P (preluarea conceptu­ " lui de "exemplu paradigmatic introdus de Kuhn şi reformu­ lat de Sneed şi, îndeosebi, de Stegmiiller) ; (6) relaţia epi­ stemică : "se, admite propoziţia p" (avînd semnificaţia : .,mulţi membri ai SC; consideră p ca o propoziţie bine confirmată sau coroborată prin procedurile de testare tipice folosite de Se;''). Cu aceste noi concepte primitive .se propun anumite modificări ale concepţiei structuraliste, în vederea obţinerii unei ,.imagini mai realiste a evoluţiei teoriilor", În pri­ mul rînd, ca şi StC"gmii.ller, �Ioulines propune o viziune mai realistă, pragmatică ("nep!atonistă") asupra .,domeniu­ lui aplicaţiilor intenţionate, 1, relativizîndu-l la comunităţile ştiinţifice şi la intervalele de timp. Se propune de asemenea 19 C.-U.

Moulines, Th.eory-.�•lets and the Et•olution of Theories: E;rampl.e of New1011ian Mechanics "Synlhese"" 41 (1979}, 417-439.

the

p.

343


o modificare a caracterizării set-teoretice a lui I : el nu va mai fi interpretat ca o . ,mulţime amorfă de aplicaţii heterogene, ci ca o mulţime de genuri diferite de aplicaţii""0 ; formal : I s !:2(.1!pp) · Se formulează astfel următoarele definiţii :

(D19) X

(D20)

este o teorie-element dacă există K, I, se, şi h astfel incit : ( I ) x � <K. 1, se, h> ; (2) f{ este un nucleu de teorie-element ; (3) 1 s <(Mpp) ; (4) se este o comunitate ştiinţifică ; (5) h este un interval istoric ; (6) se intenţionează să aplice K la l în perioada h, Dacă ]{ şi K' sînt două nuclee de teorii-element, P "' ; a �o a a da P i numai dacă : ; ( l ) M; (2) M# Mpp ; (3) M' s M ; (4) C' " c. Dacă T şi T' sînt teorii-elemente cu T = (K, I, Se, h) şi T' = (K', I', SC', It'), atunci T' este o specializare a teoriei T dacă şi numai dacă : ( 1 ) ](' este o specializare a nucleului K ; (2) ] ' " 1 ; (3) se � se ; (4) h ::;; h'. N este o teorie-reţea dacă şi nnmai dacă : ( 1 ) N este o mulţime de teorii-elemente ; (2) N este parţial ordonată prin relaţia de speciali­ zare ; (3) Pentru orice pereche T,, T, astfel încît T1, T1 E .v. se, = se, , (4) Pentru orice pereche T1, T1 astfel încît T,, T, E S, h, = h,. Fie Q(N) = {I 1 există un T = (K. I, se. h ) E -== ..:V }. Se Ya scrie l(N) pentru U Q(N ; I(N) se poate numi " domeniul aplicaţiilor intenţionate ale teoriei-reţea .1.V"

{!)� �!�ci� �� ��e!� ff: ;; �·i�f % :f � � Jf, �

(D21 )

(D22)

(D23)

"' Ibidem, p.

420-421.


Un tip important de teorii-reţea îl constituie teoriile-reţea cu o primă teorie-element. Asemenea teorii-reţea vor fi numite "teorii-reţele arborescente" (tree-like theory-nets). (D24) N este o teorie-reţea arborescentă dacă şi numai dacă :

(1) N este o teorie-reţea ; (2) Există o T 0 E N astfel incit pentru orice T1 E E N, T, este o specializare a lui T0• T 0 va fi numită teoria-element de bază. După aceste noţiuni modificate din abordarea lui Snecd, Moulines introduce noţiunile specifice ce vor interYeni în descrierea evoluţiei teoriilor empirice. (D25) Dacă N �i 1\'' sînt tcorii-reţde, atunci imediat pe N dacă şi numai dacă :

N'

urmcttzâ

(I) N

# N' : (2) se., � scN, :

(3) Nu o teorie-reţea N, cu N; # 1\l şi N1 ,p astfel încît N, satisface condiţia ( 1 ) în raport cu N, N' şi hN � hN; � hN,.

(D26) E este o evoluţie a teoriei (theory-cvolution) dacă şi numai dacă E este un şir finit de teorii-reţea {N}; astfd încît, pentru orice două N,, N;u ce aparţin lni {N� , ( 1 ) N;+I urmează imcdi.:tt lui N; ; {2) pentnt orice T{+l E Ni-+- 1 există o r�· E N; ast­ fel încît Ti+ 1 este o teorie-specializare a lui n. Alte distincţii vor fi introduse luînd in considerare " relaţiile epistemice" ale se faţă de aplicaţiile intenţionate ale teoriei-reţea. Unele aplicaţii vor fi admise ca "bine-con­ firmate" (evident, nu într-un ;;;;ns absolut) ; de vor apar­ ţine deci unei mulţ-Îmi speciale, F1 ; altele, deşi nu sint bine-confirmate în intervalul h, vor fi totuşi admise de un grup SC 0 l"a fiind aplicaţii reale ale lui K ; ele vor apar­ ţine lui A1• Pe baza acestor două concepte, Moulincs crede că se poate inţelege un aspect important al dezvoltării unei teorii : "o schimbare a unor elemente din A1 în F, va însemna o schimbare a perioadei istorice" .u. n

Ibidem, p. 425.

345


(D27) E este evoluţie a teoriei progresivă dacă şi numai dacă : ( l) E este o teorie-evoluţie ; (2) pentru orice pereche N., N1 din E, dacă i < j, atunci Fr (N1) s:; F,(N1). (D28) E este o evoluţie a teoriei perfectă dacă şi numai dacă : ( 1 ) E este o teorie-evoluţie progresivă , (2) Pentru orice pereche N,, N1 din E, dacă i < j, atunci F1 (N;) s:; F1(N1) (D29) <K0, I 0) este o paradigmă pentru o evoluţie a teoriei dacă şi numai dacă : ( 1 ) K0 este un nucleu de teorie-clement ; (2) 10 s:; �(M�) ; (3) Pentru orice teorie-reţea N în E şi pentru orice T; = <I(" 1;, se,, h; ) E N : (a) !(; este o spedalizare a nucleului K0 ; (b) Pentru orice K; E N;, există un PZ E 10 astfel încît S'C; admite P� ca fiind o sub­ mulţime paradigmatică a lui K!. (:\ici J({ reprezintă o clasă de aplicaţii intenţionate " " omogene ; în acest s;.;ns, 1; va fi reconstruit ca o " partiţie naturală pe mulţimea tuturor aplicaţii­ lor considerate pentru K; în h·orie-dcnh:nt I,, astfel că orice clasă de echivalenţă K; din K, este o clasă de aplicaţii omogene" (Ibidem, p. 427). (D30) E este o evoluţie a teoriei în sensul lui Kuhn dacă şi numai dacă : ( 1 ) E este o evoluţie a teoriei ; {2) Există K0, I 0 ;.t.Stfd încît (l\.0, 1 0) este o paradigmă pentru E. Acest concept se deosebeşt.:: de conceptul lui Sneed de K-teoric (vezi D l8) prin următoare!.... elemente : (i) nu se cere ca (K0, 10) să fie o teorie-element a oricărei teorii­ reţea E, şi nu se cere ca - istoric - ea să fie prima teorie­ element a evoluţiei teoriei ; (ii) nu se consideră întregul I 0 ca paradigmă pentru orice domeniu al aplicaţiilor intenţionate din E. Această mulţime de -concepte formale este aplicată apoi de Moulînes în reconstrucţia logică a m ecanicii newto­ ni.ene a particulelor î n perioada cuprinsă între Principiile lui Newton şi opera lui Laplace. Mai întîi, citeva cbser346


vaţii importante: (a) Moul.Lnes nu identifică, ca şi Sneed, ,.mecanica newtoni.ană a particulelor" cu "mecanica cla­ sică a particulelor"; prima include, î n plus faţă de struc­ turile mecanicii clasice şi principiul acţiunii-reacţiunii şi forţele centrale; (b) deşi evoluţia mecanicii newtoniene a particulelor a inter-acţionat cu evoluţia altor teorii (hi­ drodinamica etc.), uneori schimbîndu-i unele aplicaţii, ea va fi: .reconstruită izolat, .,ca o structură individuală în evoluţie"t2; (c) evoluţia mecanicii newtoniene este divl­ z&tă î n patru perioade (intru-vale istori.ce): (i) prima pe­ rioadă, "revoluţionară" este cea î n care îşi desfăşoară activitatea Newton şi colaboratorii săi (Haltcy, Flamstced, Clarke, Taylor); in cadrul ei se construieşte nucleul fun­ damental al teoriei (legile şi oonceptele fundamentale ale lui Newton) în prima ('arte a Principiilor; apoi, aces<t nu­ cleu este specîalLcat ca teorie-element considerînd numai forţele ce depind de distanţă; această teo:rie--element este specializată prin definirea forţei gravitaţkmale în cartea a treia a Principiilor; teoria gravitaţiei, cu aplicaţiile ei remarcabile cele mai bine confLrmate, a dominat această perioadă, deşi Newton credea in posibmtatea - pe lîngă aceea a explicării tuturor fenomenelor cereşti - a extin­ derii teoriei-reţea şi la fenomenele optice, magnetice, electrice şi chimice; (ii) a doua perioadă se caracterizează prin elaborarea detaliată a teoriei-reţea newtoniană de că­ tre "Şcoala de la Basel'' (Herman, Euler, fraţii Bernoulli); formalismul newtonian a fost d('zvoltat şi aplicat în <XJn­ tinua.T€; s-a deschis in acc.laşi timp o no1.1ă linie de cer­ cetare prin studierea forţelor ne-gravitaţionale pentru sistemele oscilatorii; formal, aceasta Lnsearrmă adăugarea unei noi specializă.ri a teoriei-reţea; prin d'Alembert s-a dovedit însă că studiul corzilor continue nu aparţine do­ meniului mecanicii particulelor, fiind scos in afara acestei teorii-reţea; (iii) a .treia perioadă, numită adesea ,,era geometriloc kanC€zi11 (Clakan.t, d'Alembert, Lagrange), s-a concentrat asupra rezolvării problemelor cu mai multe corpuri în me<::a nka cerească; în felul acr-s-ta, pe lîngă confirmăTile acestei teorii--element, s-au propus şi -o serie de modificări conceptuale care n-au fost însă considerate ,..revoluţiona['e1', deşi un-eori afectau însăşi componenţa teoriei-reţea; (iv) a patra perioadă - legată î n special de opera lui Laplace şi apoi de aceea a lui Coulomb 12

Ibidem, p. 428.

347'


se caracterizează prin eliminarea multor dificultăti din mecanica cerească, prin e x;t in d ere a domeniului de a pl i­ c aţ i e al teoriei n ewto ni:ene { incluzînd .şi fenomenele el ec­ trostatice .şi magnetostatice) odată cu speci ali z area

acesteia, dar şi prin scoaterea in afara domeniului de a.p l i c a.ţ i e a unor sisteme (mareele, Oe către Laplace). Intreag a ace ast ă evo l uţie este reconstruită formal cu ajutorul aparatului' <'onceptual anteri-or expli oat sub for­ ma evoluţiei teoriei. In pr ivi n ţa existenţei unei teorii­ t'lement de bază se poate arăta că, î n ceea ce pri­ veşte pa•rtea sa teoretică, ea a fost const irt: ui tă numai din legile fundamentale a l e lui Newton ; în pri vi n ţa apli c aţii­ lor p aradi gm atice, se poate observa că nu doar acele apli­ caţii .realizatE' cu succes de Newton au s erv i t ca "para­ d igmă ", d .şi altele eaTe n u şi-au ·găsit o tratare adec­

vată în opera sa, cum ar fi sistemul a trei cor pu ri î n s istem u l planetel or, sau ch iar unele care nu I-au inte­ resat pe Newton, cum ar fi par ticulele e0 osci1ează l i ber. Lucrul acesta este important şi semn if ica t i v pentru filo­ sofia ş t i i nţei : "dacă acC'astă i n ter pf'(' t arC' va fi corectă, scrie Moulîncs, a.tun c i va trc·bui să adopli1m un ( ' o n cept mai flexibil şi 'liberal' al aplicăTH paradigmatioce decît cel oferit d e K uh n şi precizat de Steg,mi.iller"43. O ma.re parte din lucrările lui S teg miil ler a fost con­ sacrat ă reconstrucţiei unar aspecte ale revoluţiilor ştiin­ ţifice asupxa cărora insistau îndeosebi repl'ez0nta-, ţ U. filo­ sofiei istorice a ş ti i n ţ ei (Kuhn, Fey erab end ş . a . ) . Dacă pro­ g,r esul ştiinţei în cadrul , .ş ti inţei normale" poate fi reprezootat pri n tr-o teorie-evoluţie E, ·progresul "revo­ luţ i on a�r" se caracterizează tocmai prin !Schimbarea unei asemenea evo lu ţi i a teoriei, E cu alta, E' a cărei tC'orie­ paradigmă este co m pl·e t diferită de aoeea a lui E. Pentru a e xpl ica progre s ul ş ! r a ţion al it at e a şt iinţe i şi î n această fază, Stegmi.iller a form ul a-t o i potez ă î n dră zn e-a ţ ă , ex­ trem de com ent at ă î n s tud i He consacrate programului structuralist al re con stT ucţieL ştiinţelor empi.r iCf': pr:111 i de ea de reducere a t e ori i l or - introdusă de Sneed pr i n gen erali za re a unui concept al l u i E. W. Adams -, Steg­ mi.i.ller consideră că se po ate ·reconstrui trelaţi a dintre două teo.r ii ( res pectiv, parad ig me) de s păr ţite printr-o ;re­ voluţie şt i in ţi fică; şi anume, ori de cîte ori o teor i e ş t i i n­ ţif i-c ă este înlocuită pri n tr- una nouă, ,.teoria alungată 43

:l48

Ibidem, p.

437.


Pste reductibilă la teoria -care o alungă"H. Reducerea oferă deci legătura între elementele pa.radigmatîce ale -celor două teorii-reţelE' ce se succed în istolria unei disci­ pline in urma unei schimbări revoluţionare. Această ipoteză a fost modificată şi "slăbită" în lucrările ulte­ riOai"e, -considerîndu-se că ea include �i aşa-numitele ,.incorporări sau ,reduceri aproximative'" ale teoriilor. Aceeaşi idee sneedeană a reducerii i se pare lui Steg­ mG.llE'Il' un bun punct de ploecare şi pentru reconstrucţia riguroasă a t i p urilor incomensura bilităţii tE:oorlilor�5, pre­ cum ş i pentru introducerea u n u i "con<.'E'pt adpcvat al progresului ştiinţific pentru cazul respingerii teoriHor"-ls, concept ce lipsea d �n imaginea lui Kuhn asupra dez­ voltării ştiinţei producînd o adevărată ,.fisură de raţio­ nalitate". Noul concept al "progresului revoluţionar" explicat în termenii reducerii teoriilor evită atît ima­ ginea metafizic-teleologică asupra progresului, cît si perspectiva relativistă asupra ştiinţei generată de negare oricărei idei de progres ştiinţific47. Analizînd reconstrucţia idei·i de , . i ncomensurabi.litate" a teoriHor pe C211'C o oferă Stegmi.ill.er, Feyerabend4S considera c-ă ea nu reuşeşte încă s ă ·redea acea "discon­ tinuitate" instituită printr-o :revoluţie ştiinţifică l a un nivel mai profund (dincolo de acela al .,.separabilităţii deduc­ tive", al ne-omogenităţii conceptuale a unor teorii, sin­ gurul reconstruit -de Stegmilllr-r) şi anume ace-la al "su­ poziţiilor constitutive" şi ,,principiilor care reglează formarea cadrului conceptual ş i factual al teoriilor". Re­ zerva lui Feyerabend este confirmată de un studiu de caz intreprins de M. Heidelberger49, care 't'ec-onstruieşte în termeni structuralişti o schimbare revoluţionară (teo­ ria lui Ohm) plecind de la ideea multiplidtăţii nivelurilor unei revoluţii �tiinţifke. "Noua modalitate de teoretizare

3

41 W. Stcgmilller, Theory-Chanoe and Tlwory-Dislocloement, "E1·kenntnis" 1 0 {1976), p . 2 1 6 <5 W. Stegmilllcr, The Siructuralist Theorics. Vezi şi W. Balzer, Incommensurability and ,.Acta Phil. fenn.", 30 {1978). 46 W. Stegmilller, Cotlected Pappers . . . , vol. I, p. 41 Despre aceasta, vezi şi 1. Pârvu, Teoria cap. VIII. 5. 48 P. K. Feyerabend, Changing Patterns of Reconstruction, " Bri t. J. Phîl. Sci.", 28 {1!177), 411 M. Heidelberger, Towards a Logical Reconstruction of Re­ votutionary Change: The Case of Ohm as an E.rample, ,.Stud. Hist. Phil. Sci.", 11 (1980}, p. 103-1 2 1 .

349


fizică" introdusă de Ohm comportă modificări ce afec­ tează cel puţin următoarele niveluri: (l) imaginea .asupra lumii; (2) standardele formării teoriilor; (3) atitudinea faţă de expedment; (4) semnificaţia aplicaţiilor iehnice; (5) formarea modelelor; (6) clasificarea disciplinelor ştiin­ ţifiiCe; (7) domeniul de .referinţă al teoriilor; (8) teoria subia-ccntă a măsurării; (9) definiţia termenilor funda­ mentali. După reconstrucţia set-teo�retică a legii lui Ohm, Heidelberge.r se întreabă: "cu ce poate contribui fo['ma­ lizarea, in special cea 'structuralistă', la reconstrucţia logică a eplsodului-Ohm din istoria electridtăţii?". Deşi ea oferă cea mai precisă e:1:::punere a formei logice a teo­ riei, rreconstrucţia structuralistă nu poate L'1dl contribui la înţelegerea nivelurilor (1)-(4) ale a('C'Stei transformări. De aceea, în general, schimbările ştiinţifice revoluţionare pot fi doar parţial explicate în krmcni structurali:?ti. Această abordare oferă un "explicat" numai schimbă­ rilor care afectează ştiinţa la nivelul teoretic şi empiric (object-level), .nu şi la nivelul metateoretic sau metodo­ logie, ni·vel la care se m odif ică în:>ăşi semnificaţia te-r­ menilor generali de genul "explieaţi1.·", "teorie", "expe­ riment", "lege", "confirma.re" etc . ; aici are loc o "revo­ luţie" greu de explicat ,.raţional" (formal sau nu). După cum Ctffi a:rătat în altă par.te5o, in evoluţia ştiinţei se produc şi schimbări în urma cărora se introduc teorii de u.n aJt tip, cu un alt statut metodologi�e; cercetaNa lm in vederea detectării sensului progresului presupune o viziune tipologică 31Supra teoretizărit ştiinţifice, aptă să intemeiezE'· cercetălrile metateo:retice oomparate. Viabilitatea progiramului de cerceta-re metateoretică al structuralismului s-a dovedit î n acest deceniu care a trecut de la lucrarea "paradigmatică'' a Jui Sn-eed prin numeroasele dezvoltări, extinderi şi modificări care au dus nu numai la o precizar€ a "instrumentului logioo­ metodologk", dar şi Ja impodante clarificări ep:stemo­ logice şi filosofice. Aceasta corespunde de altfel "spiri­ tului" teoriei lui Sneed: "teoria lui Sneed, scrie Die­ derich, nu este un sistem de enunţuri fix asupra teoriii(lr, ci o structură care se auto-diferenţiază pe măsura aplicării ei succesive la tot mai multe teorii-obiect"51 . Dintre dezvoltările analitice cele mai irmportante subliîn

5� 1. Pârvu, Teoria ştiinţifică, cap. IX. 51 W. Diedcrich, Strukturalistische Rekonstruktionen,

350

p.

5Z.


1lîem astfel, în primul Tind, noua ·Conceptualiza-re a pr-ogramului prin introducer-ea conceptului de "teorie­ elementll (Balzer & Sneed), concept, la rindul lui, extins sau sgecîalizat prin conceptele de "teorie-reţea", "reţea strictă", ,,reţea omogenă", "evoluţia teoriei" (Moulines), "teorie-cadru" (Moulines), ".reţea disciplina-ră li (DLederich). Pe baza acestor concepte au fost redefinite mai complex relaţiile intenteoretice (Moulincs, BaJ}zer, Diederich), s-a reformulat .criteriul teoreticităţii (Balzer & Moulines, 1J. Găhde), s-a extins considerabil domeniul aplicaţiilor, cuprinzînd acum pe .lîngă fizica matematică şi economia, lingvis-tica, genetica, teoria literaturii, teoria metrizării, istoriografia şi filosofia ştiinţei etc. O altă drecţie a evoluţiei, impusă mai ales de criticii programului, a fost aceea a reconsiderării şi reformulării fundamentelor logico-semantice şi set-teoretice (V. Ran­ tala, 1. NUniLuoto, D. Peaoce, W. Balzer ş.a.). Ca Ull'mare a progreselor înregistrate în acest sens s-a micşorat s:m­ ţitor "distanţa" logico-metodologică faţă de alte modalităţi de reconstruciţe a teoriilor fizice, indicîndu-se posibili­ tarea construiTii uno.r "duale logico-li.ngvistice" ale abor­ dă.rii structtllraliste, prin care se dovedeşte traductibilî­ tatea parţiailă a celor două modalităţi de reconstrucţie logică, dezvăluindu-se unele "Lnrudiri" cu al,te analize structura-liste ale teoriilor şi metode.lor fizicii (G. Ludwig, E . Schellbe). In ceea ce priveşte valoarea şi evoluţia viitoare a stru.cturali:smului ca metateorie a fizicii, încelt'cările re­ cente de sinteză consideră ca mai importante următoa­ rele linii ale cercetării ulterioare52: (1) studiiJ.e funda­ ţionale: logice, set-teoretice, categoriale etc.; (2) utilizarea constructivă a metodelor structura-liste în alte domenii decit cele ale fizicii; (3) ,relaţii.le interteoretice şi inter­ disciplinare; succesiunea istorică a teoriilor şi dezvoltarea discipl.ÎI!1elor ştiinţifice. Pentru a evalua contribuţia structuralismului la dez­ voltarea epistemologiei şi filosofiei contemporane a ştiinţei va Lrebui să plecăm de la o anumită perspectivă asupra naturii domersurilor structura-liste. Se observă, în această privinţă, o deosebire intre structuralism şi alte orientări ale epistemologiei analitice: Sneed, StegmUller şi Die-

'•2 J. D. Sneed, The I.ogical Structurc of Mathematical Physics, 2nd ed. Dordrecht, Reîdcl, 1979; W. Diederîch, Strukturalistisch.e Rekonstruktionen, Braunschweig, Vieweg, 1981.

351


derich accentuează în mod deosebit caracterul descriptit' al stntcturalismului. Sneed scrie în Introducerea la ediţia a doua a lucrării sale The Logical Structure of Mathe­ matical Physics: "Am pretenţia de a fi observat anumite teo·rii fi'Zice şi de a fi notat exact cîteva dintre trăsăturile lor logi·ce. Am făcut predkţia că şi alte teorii fizice . . vor manifesta aceleaşi trăsături. Şi am făcut d e asemenea conjectnra că alte teorii empirice (examinate în acelaşi mod) vor manifesta aceste aspecte logice'. In privln'ţa gradului de generalitate a1 acestor "ml?'tode descriptive", Sneed consideră că rnu ne putem pronunţa, în prezenţa unui număr .relativ mk de teorii reconstruite Ln noua formă. Caracterul descriptiv al prog;ramului lui Sneed este întărit şi de prezenţa unor indk·aţii explicite asupra "aserţiunilor pe care nu ,le-a făcut•• (aici fiind evkienţă distanţa.rea sa de spiritul apriorist al metodologiilor nor­ mative "raţi·onalist-criticc"), şi anume: (i) toate teoriile empirice trebuie să manifeste trăsături·le logice descrise aici ; (ii) teoriiJe care au asemenea caracteristici logi-ce ar fi .,raţionale" etc.; (iii) toate trăsăturil-e logice intere­ sante ale teoriilor empirice existent€ au fost descrise aici. Aceeaşi apreciere metametodologică o formulează şi W. Diederich. Deşi nu neagă posibilitatea -e a structura­ lismul să aibă implicaţii pentru discuţiile filosofice asupra unor aspecte preponderent normative (cum ar fi, de e-xemplu, adecvarea explicaţiei kuhnienc a :storiei ştiinţei), Diederich crede eă nu există o cale dî�ectă prin c3il'e structuralismu1 să-şi aducă o contribuţie în acest sens. "Structuralismul, aşa •Cum îl îaţeleg cu, nu ne oferă criterii pe care să le putem aplica direct la teoriile exis­ tente, ci instrumente pentru reconstrucţii de o largă aplicabilitate, pătrunzătoare şi suficient de flexibi.l e pen­ tru a ne conduce eventual l a o mai adîncă înţelegere nu numai a unui număr de teorii conc-rete şi a in�errelaţiilor ·lor dar şi la înţelegerea la un nivel mai general a naturii teoriilor ş i a dinami-cii lor"53. Diederîch opune şi la a-cest nivel metacpistemologic structuralismul şi concepţia standalf'd în filo-sofia ştiinţei (statement-vi-ew): .,Empi.rişt i i logid p a r a - ş i înţelege ş i propria lor metatcorie în ace-laşi mod în care concep teoriile în general: dacă pe acestea le consideră enunţuri universale (Allsătze), propria lor

th' 352


metateorie e .înţeleasă ca un f'nunţ universal asupra teo­ riilar ştiinţifice. Stru.ctu.ral:smul, dimpotrivă, transportă punctul său de vedere nelingvistic asupra propriei me­ tateorii: ea este u n instrument care şi-a găsilt paradig­ matic o aplkaţie reuşită la anumite situaţii {mai întJj mecanica clasică a particulelor) ş i este aplkabil, ipotetic la un domeniu mai larg; 'aplicaţie' înseamnă aici .recor: strucţie î n cadrul metateo.retic st.ructuralist. Ptretenţ aplicabilităţii universale la teorii şti i.n ţ ifice (empiricc ) n u s-a formulat şi ar fi C<Jmplet strili-n{l concepţi.ei h ; Sneed. Structt1raJismul este simultan <tbsi.ract şi concrc ; abstract in privinţa mijloacelor sale formale şi a concep­ tului <le teorri e, concret î n aplicaţiile sale reco.nstructive, î n prelucrarea materialului - teoriile şti i n ţ ifi<:e. El est" din această eauză prima te<JI'΀ a şti in ţei în acelaşi tirr.-.l an;:-:,litică şi r-ealistă''54.

I n perSpectiva acestei interpretări dominante a progr:::­ rnului structural i s t putem consi-dera şi sEmnificaţiile lui ep:stemologice. Rec0ii1strucţia structuralistă a teoriilor fizice a contribuit la progresul epistemologiei pc urm:·­ toarele linii mai importante: (1) dezvăluirea unor aspec�e importante ale structurii şi dinflmicii unor tr:-o.rii ştiin­ ţifice reale, efective; (2) redcfinkea - pe bn.za aces�or teorii reformu.Late structuralist - a statutului unor ir;:­ portcmte c atego-ri i metateoretice: teorie şt i in ţi fi·că, lege fundamentală, principi.i de iil1varianţă şi simetrie, meta­ legi, ipoteză empirică asocLată unei teorii etc.; (3) înţele­ gerea mai .complexă a unităţii de organizare ş i metodo­ logice a ştiinţei, care permi-te includerea unor importante aspecte istoit'ice, sociologke şi pragmatiee î n conside['area " conţinutul ui cogrnitiv" al ştiinţei; (4) fundamentarea unei perspective noi asupra progresului şi raţionalităţii ştiin­ ţei ; (5) întemeierea posibilităţii cercetărilor metatcoretice comparate; (6) apropierea concepţiilor rivale, logicis;te şi istoriste, asupra naturii ştiinţei pr1n reconstrucţia logică a unor reprezentări istOTko-crit:cE' asupra d in am ici i ştiin­ ţei ; (7) apropierea metaştiinţei de ştiinţa reală, de frontul actual aJ cercetării şti i nţi fice.

Pe lîngă aspectele de importanţă epistemologică puse în evidenţă ca urmare a noii conceptualizări a metateo­ riei fizicii, stcr-udurali.smuJ poate contribui la rczolvareLl unor probleme epistemolog:'C-e formulate î n alte cadre

54

W. Diederîch, Strukturalhtische Rekonstruktionen,

2 3 ·� Introducere in epistemologie

p.

43.

353


sau orientări ale filosofiei ştiinţei: holi:s.mul (Duhem­ Quine), statutul conceptelor teoretice, natura metri·zării, statutul metalegilor , ,,incomensurabilitatea" teoriilor un:­ \'ersale etc. Deşi nu în mod dkect, abordare-a lui Sneed şi Stegm.liller ar putea oferi, de asemenea, sugesHi pen ­ tru regindirea unor teme ep is temologi.ce generale: a na­ litic-sintetic, cu noaştere a a priori, relaţia structurHoc teoretice ale ştiiDţei cu structt.lfiill'e ei sociale. Ca orice nouă .,paradigmă epistemologkă", metateoria structura­ listă aduce la început şi o ."pierdere" sau neglijare unui grup de probleme epistemQl<lgke; la " pasivul" noii orien­ tări se înscriu: problema confirmării sa u/şi falsifică-rii ipotezelor; teoria sensului şi modaHtăţHe defintţi ei etc. Pe de altă parte, pe lîngă acuzaţia n eî ntemeiată de in­ strumentalism, noua metateorie a fizicii a fost criticată pentru separarea prea accentuată a struc.turHor mate­ matice de semnificaţia firli'Că (critică pe ca.re, ctun vom vedea, o put em aduce tutlll'Or perspectivelor de tip struc­ turralist asupra teoriilor fitdce). Adoptarea "punctului de vedere al teoriei intuitive a mulţimilor" în reconstrucţi1le structuraliste a condus - pentru o pe,rioadă - la nefo­ losirea unor .rezultate actuale ale teor iei mulţimilor, lo­ gicii generale şi teoriei abstracte a modeleJ.or, ceea ce a afectat uneori însăşi preci.tzia reconstrucţiilor .logice a le unor teorLi particulare din fizică. Faptul acesta este im­ portant cind analizăm un nou cadru logic-conceptual pro­ pus ca Q nouă intemeiere a me.taşt.iinţei despre car e se speră că v a fi maL adecvat decit cele preexis t ente . Toc­ mai de aceea studiile a-etuale vizînd elaborarea unei baze logice corecte vor avea un rol important in a preciere a şi acc-eptarea noii aboodări din metateor"ia fizicii.


Capitolul 16. ABORDARI STRUCTURALISTE ALTERNATIVE IN METATEORIA FIZICII

16.1 .

.,DUALUL" FORMAL-LINGVISTIC AL CONCEPŢIEI STRUCTURAL!STE

Pretenţia lui Sneed şi Stegmilller1 de a trasa o distincţle intre "non-statement view" (modalitatea de recon­ strucţie a la Suppes) şi "statemcnt view" (recvnstrucţ:a de tip-Carnap) a dus la neglijarea parţială a metodelor semanticii contemporane (teoria abstrad.ă a modelel0r) şi ale sitntaxei logice în metateoria structw-ali:stă a fizicii. Deşi StegmU11er afilrmă că structuralismul produce- o "semantică J1efonnală" a teoriilor fizice utilizind o .,teo­ rie neformală a modelelor", en,Htăţile cu care se opell'e.ază in determinarea matricei sau nucleului de teorie-element sau a altor concepte nu au semnificaţia de modele in sensul exact al semanticii. Prin aceasta se pierde însă - ca ims.brument de reconstrucţie - un bogat şi rafinat aparat logico-matematic. De aceea .sÎIIlt demne de exami­ n�t încercările de a ii'estabil1 această legătură prin "tradu­ cerea" perspectivei structuraliste asupra teoriilor în ·t.:r­ menii abordări.i formal-lingvistice (statement view), ex­ ploatî-nd conceptele şi rezultatele teociei logice a mode­ lelor în vederea rezolvă;rii problemelor "fundaţionale'' a:e concepţiei structurali.ste. O asemenea posibihtate a fost indicată de V. Rantala D. Pearce şi 1. Niiniluoto2 şi ea

netă

1 Pretenţie formulată Indeo:;ebi de W. Stegmi.iller in TIJ.• Structuralist Vicw of TIH."orics, Berlin, SpringcJ', 1979. 2 V. Rantala, The Old and the New Logic of },-fetascienC"e, "Synthese", 39 (1978), p. 233-247; On the Logica! Basis of the Structu.ralist Philosophy of Science, "Erkcnntnis", 1 5 (1980), p. 269-286; 1. Niiniluoto, The Growth of Tlteuries, Comments u'1 the Structuralistic Approach, in J. Hintikka, D. Gruedner, E Agazzi (eds.), Theory Chan9f', Ancient Axiomatics and Gali/l'u' Metllodology, Dordrecht, Reidel, 1981; D. Pearcc, V. Rantah, New Fou.ndations for Metascience, ,.Synthese", 56 (1983); D. Pearce, V. Rantala, Constructing General JI.Iodels of Theory Dy­ namics, "Studia Logica" (in curs de apariţie).

355


a fost acce p ta tă de Sneed ca "o linie foarte promiţă toare de urmat pentru a c-onsti-tui o fundar- e wrectă a con­ eepţiei structuralis�.e asupra teoriilor empltdce"3, În construirea unei imagini logic-lingvistice a concepte­ lor structuralistc se propune atribuirea unui tip de similari­ tate finit, multi-sortat, T = Sort(-r) U Symb (-r), modelelor posibile ale unei teorii T, transformînd modelele acestei teorii în structuri relaţionale sau realizări pentru un anumit limbaj L ('r). Deci o matrice Mp se va identifica cu clasa tuturor modelelor {structurilor) unui tip de similaritate T, iar .Mpp cu clasa '!'0-restricţiilor (reducerilor) lor pentru un anumit subtip '!'0 al lui -r. În această concepţie repre­ zentarea "legii fundamentale" prin mulţimea M s MfJ devine identică cu tratarea semantică "standard" a pro­ poziţiilor drept clase de modele (introdusă de Carnap în opera sa tîrzie de logică inductivă4 şi generalizată de " " "logica abstractă modernă; vezi şi sensul "propoziţiei la R. Montague), ceea ce "ne permite să vorbim de pro­ poziţii independente de diversele formulări lingvistice"5• Unicitatea şi independenţa de orice "accidente" lingvistice, atît de căutate de structuralişti, se pot obţine printr-o " "standardizare set-teoretică a conceptului izomorfismutui tipurilor. În felul acesta, cadrul conceptual al structu­ ralismului, arată Rantala, se poate transforma intr-unul exprimat în formalismul teoriei generale a model;:;lor: Mp devine o subcolecţie a lui Strd-r) , Mpp o subcolecţie a lui StrL (-r0) (unde -r0 S -r, -r0 corespunde tipului ne­ teoretic), r devine o funcţie care face ca o structură de tipul -r să corespundă -r0-restricţiei ei. În această .,tradu­ cere", consideră Rantala, care realizează eliminarea unor aspecte "contra-intuitive" ale definiţiilor lui Sneed, se modifică însă conceptul sneedean de model, în sensul că " se modifică "partea lui matematică va trebui explicitată11; de asemenea semnificaţia unor .,condiţii" din definiţiile lui Sneed. 3 J. D. Sneed, Comments on Bechler, Nilniluoto and Sadovski, in J. Hintikka, D . Gruender, E. Agazzi {eds.), op. cit., p, 95 j R. Carnap, A Basic System of Inductive Lv;ic, part 1 , în R. Carnap, R . C. Jeffrey (eds.), Studies in Inducttve Looic and Prob::;bility, voi. 1, Berkeley, Univ. of California Pres, 1971. 5 1. Niiniluoto, op. cit., p. 9. 6 V. nantala crede c.l1 structuralismul mctateoretic nu a ex­ plicitat rolul mutematicii în construirea teoriilor fizice şi, de ase­ menea, nu a utilizat resursele cercetărilor din fundamentE-le ma­ tematicii pentru studiul metateoretic al fizicii. Nu e ne�·ole să

356


În ultimii ani, V. Rantala şi D. Pearce au elaborat în termeni mai generali un concept al structurii teoriei pe baza instrumentelor analitice ale teoriei categoriilor, ana­ lizei ne-standard, teoriei generale a modelelor şi logicii abstracte. Noua .,abordare formală în metaştiinţă"7 se distinge printr-o mai mare generalitate, prin utilizarea mai flexibilă a logicii şi prin sensibilitatea sporită la pro­ blemele metodologice şi epistemologice (relaţiile inter­ teoretice, rolul logicii în cadrul discursului ştiinţific, con­ tinuitate şi revoluţie în dezYoltarea cunoaşterii). Pe scurt, se porneşte de la noţiunea de logicâ utilizată într-un sens foarte general, ca îu logica abstractăs. Această permite utilizarea logicii formale astfel încît sft nu se restrîngă se\·er (ca în cazul formalizării standard) studiul meta­ ştiinţific, dar să se ofere explicit un lim}Jaj-obiect în care să fie descrise entităţile metateoretice. In felul acesta se poate considera că noua abordart: generalizează atît metodo­ logia tradiţională cît şi pe cea strnctmalistă. În această concepţie logica se defineşte ca o structură: L

=

(TypL, StrL, SentL, I=L)

astfel încît Typt este o colecţie de tipuri de similaritate (vocabular + genuri), iar restul componentelor sînt ope­ raţii pe TypL, astfel încît pentru orice T "-"" TypL, StrL (T) este colecţia tuturor L-structurilor de tipul T, SentL('t) este colecţia tuturor L-enunţurilor de tipul 't', iar F L• este relaţia de satisfacere a StrL ( T) X SentL (T) . Se defineşte apoi conceptul de leurie ca o structură de forma:

T

(T, N, M, R)

unde: ( 1)

(2)

este un tip de similaritate multisortat;

N este o clasă de modele de tipul '!' ; (3) M s;N;

ne ferim de "imitarea metam<ttcmaticii� (cum spun\'"a Stegmilller) dnd e vorba de a studia ,.aspecte matematice şi logice alt> teo­ riilor fizice. Deşi aspectele matematiCE' şi empirice ale teoriilor fizice {in sensul larg al 'teoriei') sînt Intim corelate, părţile axio­ matice ale acestor teorii sînt entităţi pur matematice şi ele pot fi tratate, pînă la un punct, ca atare� (V. Rantala, Correspondence and Non-Standard Models, "Acta Phil. Fennica", 30 {1978), p . 370) . ., V. Rantala, O. Pearce, New Foundations for .Metascience, "Synthese·', 56 {1983). 8 Vezi S. Feferman, Two Notes on Abstract Model Theory, .. ,Fund. Math.�, 82 (1974).

357


(4)

R este o clasă de relaţii, R = { mv . . . , m. n >O, unde <m1, • • • , m") E N · l1 = = <hv . . . , hli); h ::!10: O; h1, . • • , hKsînt rt:laţîi între indivizii modelelor. M, N şi R sînt de­ finibile set-teoretic, iar N şi M sînt închisl: faţă de morfismele corespunzătoare. N se nu­ meşte clasa structurilor admise pentru T, ]l.f - clasa modelelor lui T, R -clasa rdati:Zor ' caracteristice.

h};

Pentru orice logică L, dacă T E TypL, atunci L se spum: că este admisă de T; şi dacă M este o L-clasă elementară, atunci L se spune că este adecvată pentru T; în ace�t caz M poate fi axiomatizat în L (T). Noul concept de teorie permite reformularea relaţiilor interteoretice de: interpretare, reducere, corespondenţă (caz-limită), expomsiune, extensiune etc. drept cazuri speciale ale relaţiei de corespondenţă', definită in felul următor: O corespondenţă a lui T la T' relativ la <L, L') I':Ste o pereche <F, /) de aplicaţii dacă şi numai dacă:

(1) F: K -+ K', unde K şi K' sînt subclase nevide ale

lui M, M'; SentL (T) -+ SentL, (T'), astfel încît (3) K este definibil în L şi IC în L ', (4) pentru orice m e K' şi orice� e SentL (-r),F(m) FL � dacă şi numai dacă m F L /(41).

(2) 1:

F se numeşte corelaţia structurală şi I traducerea corespun­ denţei. Pe baza relaţiilor interteoretice se pot apoi defini complexe de teorii interrelate sau "ansamble teoretice". Reconstrucţia conceptelor sneedeene în termenii teoriei abstracte a modelelor va permite, pe lîngă posibilitatea derivării prin această reintroducere expli cită a "grama ­ ticii şi semantidi modeJ-teoa""etice", a teoremelor şi re­ zultatelor metateoretice centrale în cadrul structural is­ mului (fără a se p1erde intuiţiile fundamentale ale acestei concepţU), şi testarea meritelor rrelative ale viziun ilor formal-lingvistică şi ne-lingvisti că in contextul dinam;cil

9 D. P('arce, V. Rantala, A Logica! Study of the Correspan­ dcnce Rdation, "J. of Phil. Logic", 1983. 358


te oriilor , redeschizitndu-se pe alt plan discuţia asupra reducerii şi incomensurabilităţii teoriilorto, şi ca urmare a naturii reconstrucţiei stxucturaliste considerate la ni­ velul filosofiei generale a ştiinţe i.

11J.2. STRUCTURILE MATEMATICE ŞI

TEORIA

FIZICĂ (E. SCHE!BE). Eforrturile lui' E. Sche lbc de redefinire a conceptului de ,.teorie fiz - ică" au fost generate atit de problem e priv ind interpreWea coc-ectă a unei teorii fizice speci ale (meca­ n iea cuantică), cît şi de nevoia găsi rii tmor temeiuri con­ troverselor actuale din filosofia ge nera lă a ştiinţe>i asupra comparabilităţii, comensurabilităţiî teoriilor şi a progre­ stL.ui cunoaşteriill. Ca .precursor al tipului de analiză propu.s de Scheibe este i nvoc a t J. von Neumann, autorul cunoscutei formulări abstract-matematice a teoriei cu a ntice. O teorie fizică - consideră Scheibe - poate fi pri ­ vită, î n general, sub cel puţin trei aspecte; (1) structura matematică; (2) interpretarea fiz�că; (3) aplicaţiile in­ tenţionate sau ,reale. Tipurile de structuri matematice care d ist i ng teoriile fiz ice, r'f'ferenţii reali sau posibili şi dplicaţille teodilor trebuie astfel distinse şi determinate dt mai exact intr-o reconstrucţie adecvată a t eor iilor fizice. Scheibe se va concentra în special asupra părţii (1), înce:rdnd .să exploateze "a vantajele concepţiei 'structu­ raliste' asupra matematicii în analiza teoriilor ştiinţifi­ ce"12. Cu alte cuvLnte, Scheibe doreşte să conti.nue şi la nivelul filosofiei şi met a.teoriei fizicii structurali:smul bourbakist care- pr:n l ucră rile luL I-L Weyl, E. P. Wig 13 O . Pearcc, ls ThfT'' Any Tl�eorcticai JustiJication for a Nonstatement View of Thl?ories?, ,,Synthese", 46 (1981), p. 1-39; Pearce, V. nantala, On a .-lpproach to Metascience, Reports from tht> Department of Philosophy, Univ. of Helsinki, nr. 1,

D.

l�lfl!.

11 E. Scheibe, Thr• Logica! Ano1ysis of Quanturn Mechanlcs, Oxford, Pcrgamon Press, 1973; Conditions of Progress and the ComparabilUy of Theories, in R. S. Cohen et al. (eds.), Essaus in Memory of 1. Lakatos, Dordrecht, fieidcl, 1976; On the Struc­ ture of Physiro! Theoric>s, .,Acta Phil. Fennica�. 30 (1978). JJ E. Schribe, On the Structure of Physical Theories, p 208. 359


ner ş.a, - şi-a găsit de mult o a-plicaţie in fizica te<lretică propriu-zisă. În cadrul unui asemenea "bombakism gene­ ralizat", problema de interes filosofic se refe:ră la faptul dacă anumi:t-e "tipuri de structuri matematice pot fi în­ trebuinţate in caracterizm·ea teoriilor fizice ca atare"1J. A.rc€'asta ar lt'eprezenta numai "partea logică" a progra­ mului de cercetare menH să elucide�e "aspectele" (1)­ (3) menţionate anterior. Această problemă are, la rindul ei, două sub-probleme: (i) se poate spune că teorie fi. z ică dată ·exi.stă un tip caracteristic de matematică, specific numai ei? (ii) există oa,re tipuri foarte generale şi totuşi intc·resante de structuri matematice astfel încît: (a) în fiecare tip de structură caracteristică pentru o teorie fi. zică în sensul (i) este im­ plicat doar Untll dintre aceste tipuri .generale, şi (b) toc­ mai această implicare este cea care face ca teoria fizică respectivă să fie o teori-e? Cu alte cuvint-e, se pune in­ trebarea, "cîte teorii fiz�ce pot fi distinse ITciproc şi ce anUJme au in comun pri-n aceea că sint teorii fi?ice?4414, iar acea..<;tă întrebare trebuie rezolvată prin indic2rea ti­ purilor de structuri matematke. Răspunsul nu este, evi­ dent, simplu deoarece genurile cunoscute de structuri matematice (grupuri, spaţii ;topologice, cotrpuri, inele 'E'tc.) nu pot fi folosite pentru di.stingerea umor teorii fizi"CE.' speciale, ele intervenind în multe asemenea teorii fizice_ După conjedma lui Schei.be, conceptul de structmă ma­ tematică de care avem nevoi>e va subsuma atit sMucturile cunoscute cit şi pe cele pe care le căutăm încă. Intr-o asemenea direcţie de cercetăTi s-au oferit can­ ceptele de .,predicat set-koretic" (Suppes, Sneed, SU>g­ mi.iller) şi de "specie de (G. Ludwig) - ambele tice ale conceptului de posibile ale problemei,

structuri" în sensul lui Bourb;:;ki fiind, de fapt, versiuni set-teore­

teorie axi o . matizată - ca soluţii Scheibe va prefera a doua va­ cr-iantă, deoarece conceptul bourbakian de "specie dE' structuri'1 reprezintă un "concept sintactic precis, fm1dat pe o abordare strict formală a teoriei mulţimilor'�1\ ofe­ rind mai multă precizie metateoretice. lJ

Idem. 14 Ibidem, p. 209. 13

360

Ibidem, p.

210

.şi specifidtate

investi,gaţi�br


Fie T o extensie prin definiţii a sistemului Zermelo­ Fraenkel (ZF) al teoriei mulţimilor. O specie de structuri {în T) este o formulă x,

& &

# 0 & ... & x. " o & ... & SpE Up[x, a] E U1[x, a] <. S)

)

(1)

unde ,_.�< şi S,. sînt variabik. ak sînt termeni ai lui T, care pot ::.ă depindă de variabilele �w diferite de x"" şi Srr, U[x, a] );Înt termeni construiţi din x.,. şi al< prin aplicarea succesivă a unor operaţii care produc mulţimea sau produsul cartezian, a:{ X, �' S) o formulă cu \·ariabi!de x"", �v• Srr care invaria11ţă satisfac condiţia

ly- (x',

;·, S')

(

- " x,

; , S)

(2)

tmde x� rezultă din x"" prin orice bijecţii, iar S� din S., prin bijecţiile canonice determinate de primele pe baza liniei a doua din (1) şi care satisfac ly-S;,

U,[x' , a]

('!)

Linia a doua tH·ia din (1) se vor numi, respectiv, tipificarea şi spcciilor de structuri determinate prin (1). Acest concept sintactic are o "contra-parte semantică" determinată în felul următor : dacă se introduce un model M al lui T (prin extinderea unui model al lui ZF), atunci fiecărei specii de structuri (1) i se poate asocia unic o dasă de structuri cu mulţimile de bază principale x�<, mulţi­ mile de bază auxiliare a1, şi mulţimile tipijicate 5,.; aceste structuri sînt sisteme de mulţimi în M care satisfac (1). Pentru a evita paradoxele set-teoretice care pot apărea prin introducerea conceptului de specii de structuri se poate adopta punctul de vedere pur formal în teoria mulţimi­ lor, acela al lui N. Bourbaki, sau, cum procedează Scheibe, se consideră că teoria mulţimilor un obiect bine-deter­ minat, mulţimile posibilită,tilor Alte două concepte necesare se vor introduce în felul următor: Fie :E o specie de structuri (1) dată şi fie d (x, s) 361


}

şi D�[x, a] termeni (ultimul fiind construit analog Un[x, a] )şi să admitem că

lrd,(x,

5)

E

IŢ d,(x', 5')

D,[x, a]

(d,(x,

5))'

cu

(4)

in care liniuţele din rîndul doi se referă la bijecţii arbi­ trar date realizate pe x11, respectiv bijecţiile corespunză­ toare realizate pe s.. conform tipificării din (1) şi bijecţiile realizate pe d� (x, S) conform tipificării (din rîndul intii) din. (I). Se adaugă la :E: (a) noi variabile yy indicind noi mulţimi tipificate şi (b) tipificarea lor

y..,

E

(5)

D,.[x, a]

şi (c) noi. axiome

(6) Noua specie de structuri 2:' care rezultă se numeşte extensia prin definiţii a lui :E. Ea are de asemenea o contraparte semantică întrucît, din cauza lui (5) şi (6) orice structură care aparţine lui :E este unic extinsă prin definiţii într-o structură care aparţine lui :E'. Dacă se adaugă pe lîngă termenii d� şi Dv o altă familie Sp şi IJ.p care va satisface de asemenea (4), atunci pe:r;tru o a doua specie de structuri 6, se poate întîmpla

IŢ �(x,

a,

S, U,

362

S(d(x, S), b,

S(x, S), V[d ( x,

o

)

{7)

5), b], �(d(x,5)), S(x, 5))) În acest caz se vorbeşte despre deducţia lui 6 din :E cu ajutorul termenilor dv şi ()� · Această procedură g(·nerali� zează deducerea unei teorii din altă teorie în sensul logicii matematice; şi ea va avea o contra-parte semantică car(:'­ " transmite" orice structură (x, S) peste a din 2: într-o structură (d(x, S), () (x, S)) peste b din 6. Răspunsurile la problemele (i) şi (ii) pu::>e la început �L vor baza pe faptul că orice deducţie poate fi reprezentată ca un produs al unei extensii prin definiţii cu un alt gu1 simplu de deducţie; iterînd acest proces vom putea }Jum· în evidenţă în cadrul unei specii de structuri date, ce gen�1ri de structuri sînt deductibile din ea. în acest fel, Sch..:ibc formulează următorii paşi pentru rezolvarea acestor pro­ bleme: fiind dată o teorie fizică, să se afle o specie de struc�


turi :S - numită fundamentală pentru teorie - astfel încît : (a) :S este ireductibilă, în sensul că nu poate fi construită in modul de mai sus din altele : (b) toate conceptele fizice care apar în teoria dată pot fi reprezentate în cadrul specii­ lor de structuri deductibile din :E în felul menţionat. Ca exemplu, pentru clarificarea intenţiilor sale, Scheibe indică teoria newtoniană a gravitaţiei corpurilor (ideali­ zate ca puncte materiale) . În expunerea speciilor de struc­ turi :Eg, se va urma o cale simplificatoare. Structurile din �g. vor avea ca două mulţimi de bază principale T şi R pentru timp şi spaţiu. Folosind ca mulţime de bază auxiliară R, se pot introduce mctricile lui F şi R plus o mulţime F,.ew a sistemelor de referinţă newtonicne şi un grup de automorfismc Gnew prin mulţimi tipîficate şi axiome corespunzătoare. Se mai introduce o mulţime de bază principală M 0 pentru masde posibile ale corpurilor. Î n {ine, 2n mulţimi tipificate m�

E""1l10 , r":F-R

(8)

'·ar descrie masele şi mişcările a n corpuri ; ele vor trebui să satisfacă ecuaţiile newtoniene ale gravitaţiei. S-a ajuns astfel la o unică specie de structuri �.. care satisface con­ diţia {a) . Din ea, prin deducţii se obţin alte specii de struc­ turi care vor fi fundamentale cu privire la anumite teorii fizice mai generale, cum ar fi Lnew ( = mecanica generală a lui Newton), :S,...m ( = mecanica hamiltoniană), Ld.t ( = teoria sistemelor deterministe în versiunea stărilor), :S<>b ( = teoria sistemelor deterministe în versiunea obiectelor) . Prin extensiuni se obţin specii de structuri :E(gr, new ) , l:(gr, new, h a m ) . .. În felul acesta s e poate observa procedura introducerii unor specii de structuri din ce în .ce mai generale vizînd, prin ultimul construct, L.o. deter­ minarea mai precisă a ideii totalităţii obiectelor posibile la care se referă o teorie. Prin el se poate încerca să se obţină distincţii între anumite tipuri de teorii fizice. Se observă că prin L.6 t�oria newtoniană nu se distinge, fără alte generalizări, de "teoriile deterministe statistice" şi de teoriile clasice ale cîmpului, dar se distinge de teoriile re!ativiste. Aceste noi concepte metateotetice introduse de Scheibe au fost utilizate în studiile sale în reformularea unor importante probleme ale filosofiei fizicii, cum ar fi interpretarea mecanicii cuantice, compararea teoriilor rivale, progresul revoluţionar " în fizică etc. "

363


16.3. STRUCTURILE FUNDAMENTALE ALE UNEI TEORII FIZICE DUPA G. LUDWIG

Alături de abordarea lui E. Scheibe, o altă perspediYă apropiată de cea structuralistă în ceea ce priveşte intu:ţia epistemologkă generală, dar şi modalităţile şi instrumen­ tele recons.trucţLei teoriilo.r, a fost dezvoltată de fizidanul GUnther Ludwig16• Aşa cum sublinia recent C.-U. Mou­ lines, toate cele trei abordări, dezvoltate independent, în ciuda unor deosebi:ri în privinţa metodelor şi a formării concepteloc, par a se ,,întemeia, la un nivel mai adînc, pe anumite intu1ţii fundamentale asemănătoare privind natura teo.riiloc empirice". Ca urmare, "o anumită com­ bin8!re a acestor abordări pentru a til'ata unele aspect� ale teoriilor nu pare a fi produsul unui eclectism extra­ vagant. Intr-o vreme cînd tendinţa filosofică generală pare a fi cultul romantic al diferenţelor, o combinaţie a diferitelor concepţii, metode şi rezultate poate juca nu numai un ro.l compensator, dar poate să se dovedească şi fertilă în rezolvarea unor probleme metateoretice corn� plicate, care nu pot fi soluţionate în;temeindu-ne pe o simgură metodologie"11• Printre aceste elemente comune ceJorr trei concepţii, Mou!i'm<s iudicd: (1) mcercarea de a

-��kJi�� :e��:�la:h�;H��:,e;"�i:�-�cT�_!_;_ăru'if:iW-�[ te"orii}or empirice· (ii) ,tendinţa de a se elibera �aza

ObS'e rvării dificultătilor pe care le gooereazăffl.e pllnctul de ved�['� _ ,J!p_gviJS_tic'� _ţ.stru-,em§nt-v�_u;�ideră te-oriile drept clase de enllnţwî" reconsimLo.d-stt:u�-tm lor lo,gkă in termenii relatiei de couseeiHţă legi!O'ă !fi ai­ altor concepte "mwro-logice" cpm le deollmea Steg:miil­ -��G__(lll) <:_a-�� �ncepţ1a lui Sneed, şi celelalte două abor:-_ 16 G. Ludwîg, Dcutung des Begriffs "physikalische Thcorie" und a:J."iomatische Grundlegung der Hilbertraumstruktur der Quantenmechanik durch Hauptsătze des Messens, Lecture Notes in Physics, 4, 1979, Berlin/HeidelbergjNew York, Springer, 1970; Einfiihrung in die Grundlagen der Theoretischen Physik, Bd 1-IV, 2 Auflage Braunschweig, Vleweg, 1978 (îndeosebi: Bd 1, Kap. III); Die Grundskulturen einer physikalischen Theorif', Berlin/HeidelbergjNew York, Springer, 1978; Die Rolle dcr Ma­ thematik in einer physikalischen Theorie, în H . Nelkowski ct al. (eds.), Einstein Symposium Berlin, aus Anlass der 100 Wi�d<•r­ kehr seines Geburtstages, 25 bis 30 l'l1ărz 1979, Lecture Notes in Physics, 100, Berlin, Springer, 1979. 11 C.-U. Moulines, Intertheoretic Aproximation: The Kepler­ Newtan Case, "Synthese'', 45 (1980), p. 388.

364


dări pot

fi

considerate

"structuraliste�_'

deoarece

atit

'tudwtg ar Şi --schelbe .,utilizează sistematic structuri set­

teoreTice sau model-teotretice ca unităţi de-:O�.ză ale_ana­ llret-meta1eurettce; şi::"aP:t----orr:1�d să accepte o Perspecti:;_;-ă a � i âaîT,Creşi-:cunsitl�OOstrucţi'a logică�-a teoru1or flZ!ce particUlare ca prmc!paiaiOr sa�a:na;-nutrareaza teomîe-­ ca "mooade" tz.olate,-cT acOroă o--atcnfk· âeOSCbifă---cOile­ Xi'l:nritoT -dintre acestea, relaţiilor intcrteoretice, (de apro­ ximare, exp:UCaţT€-:- reducere etc.) şi unităţilor superioare în caa-e se înc:�_1r��J__teo:riile (teo"rii-reţea, teod-cadru, disCiplma ŞHlnţifică ek.), _a_ căr�r _c;onsid_�r.9n'__r_ş_te . .esen."_

� � Fa;����:; � �tx�t�ÎMfef�{T�e=��

ţ��!J!_.:t.nilliz.cle. diacrimicr..al.C.:Ş.f.l1ilţe.i.

Dacă Sneed şi Stegmilllm şi-au de;woltat abordare<� lor structuralis.fă pornind - in cadrul prog.ramului ,lui Sup­ pes - de la anumite probleme generale din filosofia şti­ inţei, G. Ludwig, unul dinbre fizici.enii recunoscuţi pe plan �aţional, :indeosebi prin lucrările sale asupra

��-����f;_f��� ���;:Z=:aa:t:�r;;�J d i

tărH şi _gn amentăxH- uRei �e-spccia_le, mec?D. -_ cii Cu�l_!tică, _şi,---pe- uu__pli!.D___!na1 general, legate de proiec­ tUl unei const:rucţii unificate-a-----rrzrcn -re:-uretke- hl--ansam­ (J!a. la felai dt'esta,- ;,se-- distinge pCntrUPr1ma data pa-:­ Sî'6T'ITta-tea ca metateoria fizicii să poată fi' elaborată în interiorul fizicii, la fel cum s-au petrecut lucrurile deja de multă weme în matcmatică"•9• Faptul că Ludwig şi-a' dezvo1tat interpretarea sa independent de nome rezul­ tate ale anali:zelor log:co-filosofice ale teo;iilor fiz!ce (con­ sîderindu-şi ideile sale de bază "o expresie a unui rhod de gîndire spre ca-re tinae în mod i.ntnltiv urr fizician atunci cînd îşi construieşte teoriile"20), adesea depăşin­ du-le, şi că se poate constata o importantă cong.ruenţă a perspectivelor str-uctllll"aliste, con st ituie un important punct de sprijin pentru toate acestea. G. Ludwig_i_ş! __�in_eşte un obiectiv principal al pro­ ,,aJIHlJza gră'ii1i:iliii ._�teo.reik_j _n�feiill urmatot: �triiCtUr""i!ă a unei_ teorii_ fitziC�. dată aid _vrea mai� săCieS'orl-e srarea am--momffitul- iicftLai3l fizicii cit mai

1� Ibidem, p. 387. 19 W. Balzer, Gilnther Ludwlus Grundstrukturcn einer physi­ kaUschen Theorie, ,.Erkenntnis"', 15 (1980), p. 3!:11. 201 G. Ludwig, Die Grundstrukturen . . . , p. VI. 365


ales să pro voa ce modifica-rea. ,ace.ş_t ei stări. Autorul e dificil e ale fizidi, c�_ relaţlile dLntf.e diferite teorii, �nferpretarea -teoriilor fi­ Zl.Ce pre�ll_m ŞI tnt��--conceptelor:-nztce zolva•te numai dacă .teoriile specia le vor fi ex puse in foJ'tli).ii_lJ!I.Or _baze___aximn_a.tire�=�- To<::mat-pentnt dez-volta­ rea unor asemenea probleme ale mecanicii' cuanti.ce a con str uit Ludwig o axiomati!Zare nouă. Pe .Ungă clarifi­ carea unor probleme legate de in.terpret are a uno.r teorii speci ale din fizică, a ual iza struc.turală _a_JuLL,tţdwig__jşi pro�:Şă_ <::Q_l_l_tribuie--a-rrtl a înţelegerea "procesului de

m:___fi_

Cofl\l'lns că- roate riroblemele

,pot-��

�����:!;�=!dii�<>���_i_-�t���l�.··rnr:c:�:f��:

l'ffiefuteoria lut Ludwig este concepută ca un element important în vederea intef"pretării teoriilor fizice specia­ le dar şi al înţel�gerii presupoziţiilor, opţiunilor şi con­ diţ!ilor cunoaşteri_i propri·i .,fizicii teoretice", în ultimă instanţă, perfecţionării .,înţelegerii fizicii ca ştiinţă 1123 �ate aaeste obiective ale programului me tateoretic al lu� Ludwig cer analizarea şi prPcizare_a structurii metode­ lor fizicii teoretice cu ajutorul formalizării. . • Intr-o formulare sintetică a problematicii concepţiei lui

.

Ludw ig, se consider ă a ceastă metateo-rie a fizicii va lă a fizicii, ca t rebu i să cuprindă: 1) metodologia f descriere a "regul il fizica funda­ Jocului" Hzidi; (2 ) mentald, ea cercetare a structurii siste me­ r :regu il

todice din fizică şi construcţie a fizidi ca întreg· (3 me­ cel"C€tare a p roble :redată prin între area: "de ee este posibilă fW:ica?"; t:!J epistemologia fizicii, c a

tafizica, ca

tratare a problemelor genezei, r ecunoaşte-rii şi utilizării teoriilor şi metodelor fizicii şi, ·prin aceasta, a problemei structurii concrete a Hzicii actuale�4• Aceste linii a u con­ stituit a tît ob:ectivele lucrărilor logico-metodologfce ale lui Ludwig, cit şi ale sintezei sale in p atru volume consa­ crată fizkii teoretice, Einfilhrung in die Grundlagen der

theoretischen Physik (1974-1978). În continuare vom examina cîteva dintre ideile lui Ludwig din qtdrul .,me-

todologiei formale a fizicii". �l

2�

�'

Ibidem, p. V. Ibidem, p. VI

Illidem, p. l "' J·•idem, p, 6.

·


În urma analizei structurale a teoriilor, l., udwig con­ sideră teoria fizică F_ Tj_ ca � __entiţ�ţe PT- (.'117:�: ......... 10 st axi m a s l este o "specie de structuri" în sensul lui N . Bourbaki, -r t, . . . , -r,., d(X1, . . . , .Yk, � = ' (X·1, . • , , X1.. A 1, . • A 1 , . . . , A ,, S1, . . . , S,.)); W este "domeniul de reali­ tate" al teoriei; W conţin ,.domeniul fundamental" G care este generat prin combinarea tuturor "fragmentelor textului real" (ReaUextstucke), acele "părţi" ale lumii pe care le cetează teoria; W -G reprezintă "realitatea fizică"; reprezintă "principii de reprezentare" (Abbildungs zipien), adică reguli care pun în corespondenţă stărilor de fapt din W enunţuri care le exprimă. Dacă "teoria matematică" trebuie considerată sine, inde­ pendent de orice aplicaţie, tocmai pentru a înţelege rolul ei în cadrul unei teorii fizice, .....,. şi W nu pot fi. determinate în sine, ci numai relativ la .MT; W tn;buie însă să con­ ţină cel puţin o parte care nu poate fi determinată prin MT şi..._.., ci trebuie fixată înainte de orice corelare.....,. a lui JfT cu W, nu însă neapărat independent de orice h·orie fizică; tocmai această parte este G; iar ac('astă determinare a lui G nu se va face prin formularea unor axiome sau prin trimiterea la obiecte conceptual-posibile, ci prin indica­ rea unor stări de lucruri n;ale concrete din lumc25. Dacă vom lua însă in considerare întreaga fizică teoretică, se poate intimpla ca un G1 aparţinînd lui PT1 să fi fost deter­ minat pe baza unei alte teorii PT2; astfel, domeniul funda­ mental al electrodinamicii (dacă vom considera că lui î' aparţin forţele) este determinabil numai dacă se presupune mecanica PT,. În acest· caz, PT2 se v·a numi preteori , · pentru PT1. Ludwig afirmă: "domeniul al lui W nu constă din enunturi ussagen) � menelor fiztce, c1 dtn mscşi aceste fenomene anterk'E de-

:�preia:-:

[ : � ����::� �������::���1!f!j {

'iD'

în

2:! Pentru a ilustra diferenţa dintre \V si G, Ludwig SI' folo­ seşte de exemplul unei teorii a paleozoologiei: rlinozau:·ii aparţin lui W, dar n u şi lui G; acestui domeniu îi aparţin doar urmei(' şi proprietăţile lor fizica-chimice; W i�i dobîndeşte confi­ guraţia !>a completă numai in raport eu în:rc<lga teorie. Sau, un exemplu din fizică; fie PT mee<mica n<cwtoniană a gravitaţiei; �ă con�iderăm ca fragment de text real o traiectorie a satelitilor, acE"st fragment va fi "citit" cu ajutorul unei pre-teorii, de exem­ plu, optica geometrică; această lectură mediată o.c realizează cu ajutorul pre-teorlei pe baza "lecturii" directe a rczultatelot apa­ ratelor de măsură (G. Ludwig, op. <'it., p. 15)

tosilc

367


&!!! �e. !in La fel cum un text al unei cărţi -este prezent, rTa··�reprezintă un domeniu de stări de lucruri reale. Din cauza asemănării cu textul unei cărţi, părţile exi>tente �ale lui G se vor numi texte reale (Realtcxte) ale teoriei PT. ?r'extul real este considerat ca preexistent teoriei date, PT, chiar dacă pentru 'citirea' textelor reale, cum s-a amintit mai sus, este necesară cunoaşterea pre-teoriilor " 28• Este important, crede Ludwig, să nu presupunem prea mare extensia lui G: .,Dacă se acceptă prea multe date reale 1fiG, atunci s-ar putea ca PT să intre în contradicţie cu experienţa. Q PT a întregii· tumf este o utopie şi ea nu reprezintă obiectivul fizicii. Delimitarea întinderii texte­ lor reale nu este de aceea perfect strictă, ci ea va fi numai pe baza experieuţdor definibilă ca domeniul în ·care este aplicabilă teoria considerată. Ce parte din W este utilizată ca domeniu fundamental se mai determină în afară de aceasta şi prin punctele de vedere metodologice" 27• Există multiple modalităţi de a alege pe G din W& la fel cum există numcroasc moduri de a axiomatiza o teorie matematică. O anumită alegere Ya fi condiţionată doar de "construcţia pe cît posibil de clară a teoriei". Toate aceste observaţii pot fi în.::ă formulate mai precis în raport ..P t o teorie specială. Acea parte a PT care este reprezentată p.e T11,f are, la rîndul ei, o structură specifică, redată prin :E, ceea ce serveşte la distingerea structurilor set-teoretice definite pe mulţimile de baz;i" XI, . . . xk. 1lulţimile Xl , . . . , x. " conţin obiecte de bază nespecificate. Prin -r1, , .. , -r., şi s1, • • • , sm sînt stabilite în X1 , . • . , Xk stmcturi de forma Xv . . . , Xk, A1 • • • . , A,, s1, . . . , s,.,, unde -r; reprezintă tipul lui s; şi d (X1, . . . , Xk, s1, . • • , s".) axioma care carac­ ,.____

2S Ibidem, p. 13. Domeniul fundamental G va fi înţeles ca "o sinteză a tuturor textelor reale, el este domeniul pe care se ba­ zează PT şi a dh·ui existenţă nu est e în primul rînd explicată prin MT, , . . concepem astfel domeniul fund3mental G nu ca o tnUI\ime d e stări de lucruri limitată cum sînt textele reale, ci ca sinteza con ceptU<�Iă (!) a 'luturor' textc·lor reale. Prin expe­ rimente noi se pot adăuga mereu noi texte reale; vom putea da acc•ca numai conceptual sintetiza 'toate' textele reale, tocmai în conceptul de domeniu fundamental G. Trdmie insă subliniat faptul că G nu este o mulţime, intrucit nu a fost nimic definit ca 'element' al u n e i mulţimi" (Ibidem, p . 15). Spre deosebire de Snecd (dacă vom corela G cu mul ţi m e a 11 a aplicaţ i i lor paradig­ maticc), Ludwig consideră că domeniul fundamental ca parte a lui W nu este sta bi lit de la inceput in mod definitiv. �7 Ibidem, p. 15.


/terizează pe s; din punctul de vedere al conţinutului. Pe lîngă obiectele de bază din X1, • . . , Xk, pot fi folosite şi obiecte matematice care apar în 111T ca termeni definibili din .,mulţimea de bază ajutătoare" A1, • • • , Ak. Ca un exemplu simplu, pentru h = 1, l = 1, m = 1, (X, R, 1', cl (K, R, d)), cu T(XR): '= !2(X X X X R) reprezintă genul de structură al spaţiilor metrice, dacă pentru cl(X, R, d) se alege formula prin care se exprimă; "d este uni­ �c la dreapta şi satisface axiomele unei metrici". a t t n st i i t ,("��et � ; ��e���� ;� � �0� �� ��c�tţăP:;l t�l în fizică, să permită înţelegerea unor fraze de genul: ,;O sub:>tructură a unei JfT din PT ne d:i o imagine a· unei �tructuri reale a lumii"; o asemen>..'d modaiitate de con� sfrucţie formală a matematicii va fi cea structuralistă, iniţiată de N. Bourbaki. Ea pre'ittpune mai întîi construirea unui s1:stem sinb.ctic pria cafc se dau regulile formale ale ,,limbaj:tlui rnat>.:matic"; prin aceasta se caracterizează ��xpresia .,enunţ cu sens"; se introduc apoi metodele pen­ tru determinarea "_adevărului" enunţurilor: axiome şi reguli de deducţie. In această constrncţie se admite s._ub forma unor "axiome implicite" o logică bivalentă, necesară tocmai pentru ca relaţiile speciale din MT să poată deveni in PT enunţuri dc:jpr!.! realitate, �i nu ca din ele, luate drept enunţuri ale unei JfT, să se dcrîveze tipurile cunoscute de raţionament mat0matic. I,a fel se întîmplă lucrurile ';\Î în ca;r;ul teoriei mulţimilor, pe care d0 as(•menea o intro­ duce axiomatic. ,....-..A trda componr:ntă a unei teQrii fi:...:ice, după analiza structurală a lui Lud\vig, este constituită de principiile d,; 1·eprezenlare (AP). Vom considera un text real prevăzut cu semne (nume, pe care Ludwig îl numeşte "text real nor­ mat"; domeniul fundamental G. va reprezenta sinteza tuturor textelor reale normatc. Vom fOnsidera apoi că aceste texte sînt citite (eYentuat -cu ajutorul unor pre­ teorii, rewltatek fiind formulate în limbajul matematic al aLesteia). Într-o teorie PT, esenţial� pentru corclarea textelor normatc şi citite cu TJI sînt principiile de repre­ zentare, prin care Ludwig înţelege ,.reguli care permit, pc baza textelor normate şi citite şi a lui iriT să se scrie axiomele de reprezentare redate prin �,"28• Deşi nu sînt �se pe baza unor "interese'' pur matematice, "fiind

�����:���!

�s

Ibidem, p.

33.

24 - l<!I<<J<lucere in epide<no!ogie

36D


�determinate prin textul real citit cu ajutorul principiilor de reprezentare" 29, ele pot, după formulare, să fie tratate in cadrul MT ca orice alte axiome. Principiile de repre­ zentare acordă astfel " semnificaţie fizică" teoriilor mate­ matice, traducind ceea ce s-a "citit" în textul real in forma matematică +-+., adică în �.limbajul matematic". Prin adăugarea lui ........ la o Tll!f ca axiomă se obţine o TJJ mai puternicii, pe care Ludwig o nmutşte JITA. Elementele a, ale textului real normat vor deveni prin -, constante in MTA. Dacă IIITA se dovede�tc necontradictorie pentru " toate" textele reale normatc cercetate pînă acum din cadrul lui G" C W, atunci se spune că ..llT descrie în mod util cu ajutorul ac<:lor A P utilizate întregul domeniu de bază G C W ; sau, pe scurt, PT est e o teon·e definitiv utilă. În cazul în care se descoperă o contradicţie în JJ TA, teoria PT astfel formată va fi considerată inutilă. lativitatea naturii "utilităţii" teoriei şi justificarea metodologică a strategiilor pe care fizicienii le întreprind atunci cînd au de-a face cu apariţia unor contradicţii decurg, în cazul lui Lndwig, din părăsirea imaginii lingvistice Î � pra teoriilor. " ntrucît fizicienii, scrie Lud\vig, nu-şi tormulează enunţurile lor teoretice asupra stărilor de lucruri din G, resp ectiv, JV, ci interpolează între G şi .MT o reprezentare +-+, aceasta le dă posibilitatea să lucrez(_· fă1·ă dificultăţi logice cu teorii care nu sînt 'absolut co­ recte'. Nici o teorie fizică nu pare a fi absolut corectă"30• Lucrul acesta se explică prin aceea că "în afară de far1tnl că necontradicţia unei .M TA nu este demonstra bilă, non­ contradicţia unei PT -,;a fi, în plus, imposibil de demonstrs.t in mod absolut. prin aceea că experienţa nu este niciodată închisă. De fapt, în evoluţia unei PT apar mereu contra­ dicţii (nu doar sporadic!), care trebuie Întotdeaunadepă�ite fie prin modificarea principiilor de reprezentare, adică prin perfecţionarea interpretării teoriei, fie prin restrîngerea domeniului de aplicabilitate, adidi a domeniului de bază G C lV la o parte a experienţd"31• În condiţiile unui c�ec al tuturor acestor tent at ive \·a trebui părăsită întrtaga teorie ca inutilă. A renţa "instrmnentalistă" a ae<.:stei ·· ' � e e formulari ale conc 1 t 'lll · Ludwig de genul următor " ccst exemplu al trecerii de

2.1

Ibidem, p. 35

JO

Ibidem, p. 4:l. Ibidem, p. 43.

�1

370


la teoria newtoniană a spaţiu-timpului la cea einsteiniană arată incă odată clar că este eronată acea înţelegere a fizicii teoretice care permite să se vorbească de 'răsturnare' şi nu recunoa�tc procesul de evoluţie, schiţat mai sus în gen0ral, de la teorii fizice PT mai puţin cuprinzătoare la teorii din ce în ce mai cuprinzătoare, ca un proces de descoperire continuă şi perfecţionată a structurii lumii prin construirea unor imagini matematice M T din ce în ce mai bune"�2_ �bLrea de statut a unei teorii PT fată de o MT

tface ca problema

recunoaşterii "corectitudi n i i '- unei teorii fi?.:ce şi a acceptării e i să n u constituie doar o problemă a metodologid formale. Conceperea structuralistă a re­ laţiei d�ntre teorie şi realitate nu permite in nici un fel acceptarea i'd0ii că ".legile fizice sînt derivate .logic din experienţă pe baza 1nducţiei incomplete4n1; acceptarea unei asemenea teze ar însemna ,,negarea întregii f:zici ca )}tiinţă"'34. In locul problemei " i n d ucţil•i incomplete"', in 'fizica tco.retică apare o problemă specifică, de un gen nou, şi anume "problema acceptăţi·i unei teorii", o pro­ b lemă care n u aparţine simplu nici metodologiei formale (ceTI.X'tărH abstracte a conceptului metoclC'i fizice), nici fizicii fundamentale, ci "metafizicH'' ş i epistemologiei fi­ zicii. C1Jmponentele teoriei fizice dk;tinse prin analiza structurală a lui Ludwig pot f i redate schemati-c astfel:

Pe

baza

zc'nta t....o aici

damentale ale l! Ibidem, p. l O Z . 11 Ibidem, p. H .,, Ibidem, p. 4')


rie de teme şi p rob l eme din metateorie şi epi�tcmologîa

fizicii : natura şi ti puri le i po te z eio r fizice ((l contiribuţi� importantă la acest capitol al epistcmologiei, ştiin�elo.r facmale), idealizarea şi aproximarea ca aspecte funda­ mentale ale construi-rii şi aplicării t eo rii l or fizice {în .re­

-construkea i de i i aprox imă rii Ludwig a int rod us pentru prima da-tă metodele t op ologie i ) , statutul ş i rolul con­ ceptul infin i:ttul u i în cunoaşterea fizică (analizate de pe o poziţ ie .,fini.tistă"), recon�.trucţia ideii dete rm inismului in rap ort cu anumite tipu.ri de teorii, p rob:e ma s el 0cţie i , aoceptă6i şi ev o� uţ i ei unei teorii. f i z i ce şi cvo.J uţia in

an s ambl u

a

Hzicii teoretice ca di s ci pl i n ă şti i nţ i fic ă , i!'Olul

ş i semnificaţia fizică a demonstraţiilor ma te mat ice de exist-enţă, .reconstrucţia ideii de .,lege a naturii", se n sul "probabililtă,ţii" î n teoriile fizice şi rolul ei î n raport c u "posibilitatea fizică1' şi în contextul testării lmei teorii,

relaţ i ile dintre teoriile f i z i c <' (Ludwig insistă în mod spe­ cial asupra restrîngerii, extinderii, sc:tdundării şi echiva­ lenţei) ş i clasificarea tcorii.lor fizLcc etc.


Capitolul 1 7 . O VIZIUNE "DISCIPLINARA" ASUPRA EVOLUŢIEI CUNOAŞTERII IN FIZICA: MODELUL CELOR TREI FAZE

1 7.1.

TEORilLE ŞTIINŢIFICE "INCl-USE" ŞI STABILITATEA ,,THANSHEVOLUŢIONARA" A CUNOAŞTERII

.,La recomam.<larea mea - scrie C.-F. von \Veizsăckcr -, Heisenberg a c;tit ia ultimul an a l vieţii sale cartea lui Kuhn [Structuru Tez:oluţiilor ştiinţifice}, dar n-a fost sa­ tisfăcut de conţi.nutul ei. După opinia lui Heisenberg, Kuhn neglijează un a�pect f'scnţia1, şi arnume faptul că fiecare dintJre cele cîteva mad revoluţii ştiinţLfice n u a dus doar l a o nouă p2;radigmă, la un procedeu cu un succes superior în rezolvarea problemelor, ci la o teorie cristalină, care pătrunde conceptual într-un domeniu mai

extins. Trebuie să-i. a<'Otrd dreptate f<iră rezerve în acest punct lui Hei.senberg, chiar dacă el priveşte numai o sin­ gură faţ-etă a lur:nJrilor"l. Aspectul evo1uţ.iei cunoaşterii fizice la care se referă

Heisenberg şi van Weizsăcker vizează stabilitatea teo.rli­ lor fizice ,.dincolo" de J>evoiuţiile şti�nţifice. A tematiza epistemologie acest fenomen ştiinţific .revine Ia a găsi un răspuns la întrebarea, "cum sînt posibile teoriile fizi'ce închise?" Ideea stabilităţii transrevoluţionare a teoriilor fizice, accentuată de ::mllţi oameJli de ştiinţ.:i, a reprezen­

tat unul dintre motivele inspiratoare .ale unei noi abor­ dări a stru-cturii, dinamicii şi condiţionării sociale a teorii­ lor ştiinţifice - formulată, sub influenţa d1rectă a lui C.-F. von Weizs�icker, de un grup de cercetători de la Starnberg, printre care: G. BOhme, \V. Krohn, W. van den Daele, R . Hohlfeld, T. Schăfer, T. Spengler. Pe lîngă acest aspect al evoluţiei. cunoaşterii ştiinţifitCe, au­ torii noului' model al dezvoltării şi condiţionării discipli­ nelor

ştiinţifice încearcă să trateze într-o manieră siste-

1 C.-F. von Weizsikkcr, Heisenberg - Physik und Philosophie, in voi. C.-F. von Wei;;si:icker, B.L. van der \Vaerden, Heisenberg, MUnchen, Hanscr, 1977, p. 48.

373


matică şi diferenţiată "determLnanţii sociali ai cunoaşte­ rii" şi interacţiunea lor efectivă cu structurile cognitive ale ştiinţei', "semnificaţia lor constitutivă pentru sist emul cunoaşterii întemeiate"�. De aici va decurge o nouă pu­ nere a problemei il'elaţ i ei dintre "internab;m" şi "exter­ nal ism" (ca perspective asupra raporturi lor cunoaşterii cu "cad rele ei sodale"), o î nţe legere nouă a "dimens iunii aplkative" a ştiinţei şi a unor importante aspec.te s oci o ­ pragmatice ale cunoaşterii ştiinţifice contem porane. Toa­ te acest e intenţii se vor realiza în cadrul unei abordări logico-istorico-sociologioe unificate a ştiinţei, permisă de instituill"ea " d;sc ipl in ei ş-tiinţifice�' drept referenţial al analizei cp:stemologice. Punctul de plecare şi -conceptul central al î ntreg! i abordări a g,rupului d e la Starnberg îl cons titui e ideea de teorie ştiinţifică ,.închisă�;. Prima încercare de a în­ teme ia epistemologi-e fenomenul stabilităţii ş i " validităţi i permanente" a teoriUor în evoluţia unei discipline ştiin ­ ţi f i ce şi, in gene ral, de a elaborn o viLiune ep i stemologic ă ad�vată asuPfl'a unei ramuri şt iinţ î f i«" ,/mature" ii apar­ ţ in e lui Werner He is en be rg, autorul conceptului de "tM­ rie ştiinţifică inchisău1. Perspectiva epistemologică asupra evoluţie i fizicii a lu i Heisenbevg temati.zează un aspect nou al dinam:di şti inţei, evidenţ iat pentru prima dată de mecanica cuantică4• Relaţia ei. spe c ifică cu mecanica clasică (ea intrr:oduce concepte noi, radical deosebite de cele clasice, formulează legi d e nn tip fundamental dife­ rit faţă de cel al legilor mecanidi cla<:>ice, iar, pe de altă parte, d eşi depăşeşte vechea teori'e , din p unct de vedere teoretic şi metodologi'C' ea "are nevoie de con ceptele aces­ t e i a pe.ntnt a se for mul a în mod nccontradictoriu"5) a evidenţiat o n o uă situaţi·e în c uno aştere. Noua teorie nu respinge de plana vech e a teode ci-i determLnă doar mai exact domeniul de validitate, " do men i ul apl icaţiilor in­ t e nţ i on a te" (în terminologia lui Sneed); prin ace.asta ea îi confirmă validitatea, îi întemeiază pretenţiile de cu­ noaştere. "Din a('{'asta decurge faptul că noi nu mai pu-

2 G. BOhmC' et al., Die gesellschaftliche Oricn!ierung des wis� senschaJt!ichen Fortschritts, Starnberger Studien 1 , Frankfurt, Suhrkamp, Einleitung, p. 7 3 W. Heisenberg, Conceptul de ,,teorie lncltisă'' în ştiinţa mo­ dernă a naturii, in Paşi peste graniţt, Editura politică, 1977. ' Vezi W. Heisenberg, op. cit., p . 87. · , L. Landau, E Liphschitz, Mecaniquc Qu.antique, Moscou, M'r, 1966, p. 1 0 . 374


tem spune 'meca n ica newtoniană este falsă ş i ea trebuie

să fie 1nloc ui tă prin mecanica -cu a nt ic ă, care este c o­ rectă' . . . Mai, degrabă avem nevoie de următ oare a for­

mulare: 'mecanica clasi-că e1st e o teori€ ştiinţifică închisă în sLne; ea este o descriere OO!I"E'Ctă a naturii, pretutinden i unde conceptele ei. pot fi apl i-ca te'; noi atribuim astfe l încă ş i astăzi mecanidi new ton i.cnt• utl con ţ inut de ade­ văr, chiar -o validitate strictă şi genC'lt·al[t, numai că indi­ căm prin ada-os u l 'aoolo unde conceptek• ei pot fi. a pli­ cate' faptul că vom consi<J.e�ra dom e niu l de a p l icabili tate a l teoriei newton iene ca fiind Nmitat"G. Se poate con si­ dera astfel ev(lluţia une i· disci pline ea s u cce s i u n ea unor teorii cal'€ nu sînt complet ,.depăşite" de dezvo l tarea ei u lterioară , care VO!I'" păstra permanent, od at ă Ct' d i sci'plin a a in trat intr-o fază matură, anumi.te structuri valid(' de c u n oaştere. Asrmcm'a .Yt:ruc tur i sînt denumite de He:sC'n­ berg "teorH inchise11• "Prin tr-o teori·e închisă, scrie Hei­ senberg, înţelegem un sistem de axiome, defitniţii şi legi

cu ajutorul cărora se descrie, ad i că .se reprezintă mate­ matic în mod corect şi necont.radictoriu un mare dome ­

niu de fenomene. Cuvîntul 'necon tradictor i u' se :referă aici la consi.stenţa şi închiderea matematică a formalismul ui construit pe baza ipotezelor fundamentale, cuvintul 'co­ rect' la emplrie; el desem n ea ză faptul că ex perienţele tn.•­ buie să co-nfirme predi c ţiile dedUS(' din formalism"1. TeodiJ.e închise reprezintă, după HeisenbC'rg, .,structuri

conceptuale", .,sisteme de concepte" cart• se di!St i ng de restul te-ori'ilor d i n ştiin ţe le naturii pr in cîteva trăsături remarcabile. Ele reprezin tă sisteme axiomatk·e necontra­ dictorH (ale căror definirţii şi axiome precizează c on cep­ .tele fll1fldamentale şi raporturile acestora) ce se r aporte2ză l a un domen iu de realitate circumscris de con ce p tel e d e b a z ă ; acestea rcdau idealizat, " stiliz at " natura. TMria închisă constituiE' o idealizaTe a ace s t ui domenitu al .ex­ perk• n ţei valab:Jă pentru toate timp ur:'le. Legile aces tor

teorii au o v a labili -tate universală şi o ex acti t ate absolută. ,.In măsura în te a re anumite fenomene pot fi descrise prin conceptele fizicii n�wtonien-e, şi anume poz:ţi e, viteză, accel'E'ra ţi-e, mas � . forţă eL·., în aceeaşi măsură legile 6 W . Heisenberg, op. cit., p . 7 W, Heisenberg, D:e

new-

87.

Hiclltigkcit;kriteric'n d•'T abocsc-htossr­ nen Theorien, in E . .Sci1E'ibc, G. Siissmann (Hrsgs.), Einheit und Vietheit. Festschrîft [tir C.-F. t;On Wcizsiicker, GOttingen, Van­

denhoeck

&

Ruprecht, 1972, p.

140.

375


t oniene sînt valabile cu toată stricteţe a, şi ele nu vor mai fi cu nimic modi·ficate în unmătoarele sute d e mii de ani;

mB!i precis, a.:r trebui poate să se s p u nă ; c u <gti"ad u� d e exactitate c u care p o t fi descrise fenomenele cu ajuto­ conceptelor newtoniene sînt valabLle ş i legile newto­ niene"s. Incerdnd să determine mai exact natura teoriilor în­ chise, Heisenberg dirScută p roble ma " crit er i i lor lor de ca:rcctitudine". Acceptare a une'i teorii ca ,. înch is ă " se în­ t eme iz ză , h :r;r.imul ;rind, pe argumente de natură isto­ rică: î n decursul evoluţiei unei dtscipline acestor teorii' nu l i s-au mai adus perfccţlonări substanţiale; ele con­ stit u ie de aceea un gen de s truc t ur i cr:stalizate cărora dezvoltarea d iscip line i n u le mai poate afecta cons,titu­ ţia, ci d o ar stabili gradul in care el�;> ,,1-eprezintă" expe­ rienţa şi lumea il"eală; in s tru ct u ra logi.c-conceptuală ele n u mai admit însă nici o modi'fic<J.rC', nici u n corectiv. In al doilea rînd, în afara aces tu i "criteriu istoric", Heisen­ berg indică drept criteriu de valid�tate al teori ilo.r închise "caracterul compact şi <'onfirrnarea exjX"rimcntală mul­ t i plă". Ca:r.acter u l compact (si m p l itatea şi închiderea) al <.cestor teorid se refe ră n u a tî t 'la formalismul ma tematic, cît la f und am entele lor co nc ep t uale - ell·mentul princi­ pal, după Heisenberg şi Bohr, al te ori i lor ştiinţifice in general. Sistemul fundamental d e <::o ncepte al unei teorii determină caractPrul şi li m i te l e acelei idealizări a expe­ rienţei pe <::are ne-o oferă o teorie închisă; formalismul matematic reprezintă doar un instrument care precizea­ ză corelaţiile eoneeptuale şi a pl i că aceste structuri con­ ce ptu a le la descrierea şi predzarea faptdvr· experimen­ tale. Această "compacticitate�' a t eor i i lor Inchi·se se re­ feră, aşadar, l a eDnsistenţa ş i "închidc.rcu.�· lor logk-con­ ceptuală. I n prLvinţa confi rmărh experimentale a teorii lor, Hei­ senb erg se de taşeaz ă de ste>reotipurile met od ologice ale "log id i cel'Cet.ării " , i ns i stî n d asupra fa ptului că "dec iz i a asupra v al id i tăţ�i u n o r teorii e s t e un proces is to ri c care se întinde pe o mare distanţă de timp şi care, deş i nu are puterea dem o nstrativă a unui :raţi.onament matematic, po­ sedă totuşi puterea de convingere a unul fapt istorîc"9• Elcmentu� h otărî tor al confirmării experimentale a teorii-

rul

� W.

Heisenberg,

Verlag, 1973, p. 117. B lbid .. m, p. 1 4 1 .

376

Der

Teil und das Gw�::e, MilnL·hcn, Piper


lor il constitui e nu atît numărul mare al i n s tanţ2lor po­ ziti ve, cît "corelaţia şi s oJ.idari ta tea Lnternă a m ul t or ex­ peri mente " , ceea ce imp li�ă "lr'€cun o aşterea f a ptului că abaterea exp erie n ţe i de la teorie î n tr-u n singur ex pe ri ­ m e n t va trebui in m o d ob ligato ri u să atragă d u p ă sine Hl. şi o a-batere î n multe atlte experimente" Ca e xem ple de teorii închise Heisenberg indică: me­ canica newtoniană, teoria maxwdlia11ă împre u nă cu teo­ ri a restrînsă a relativităţii, term o dLn a m ica împreună cu

mecani ca statistică şi, in fine, mecan i ca cuantică nerela­ tivistă împreunfl eu f i�d c a atomică ş i chimia. Cum s-a observat1 t , in expunerea acestor ex em ple este prezentă

o anumi tă neclari.t <ltc ; unde d:.ntre ace.s.�ea se rderă l a teorii i a :r altele Ja disrîpl i.ne intreg i ; în al do ile a rind, n u cl ar Cllm o;c {'O n s lderă :rel-Clţ i ill e dintre teo-ria l u i !ibx­ \Vell şi teor i a rPlntiv:t{Jţi i , respectiv, d intre tc'rmodimtmică şi mec ani-ca staLst!că; In al treil-ea dnd, e problem at i că adăugarea la mecanica cua n ti c ă a fizicii atomic-e şi ch i­ miei. C. F. von Wei zsZ. cker, care ,,defineşte" teori a închisă ca aoea teor i e "caxe nu mari poate fi pe-rf ecţi-o n at ă prin mici modificări"1"', indică în mod mai precis ca ex emple de asemenea teor : i : mecanica dasică, electrodinamica cla­ sică, teoria spe-cială a reLativită ţi i şi mecanica -c u an ti că 13 . Întreaga den·o:tare conce ptua Et a fi.zicii poate fi pri­ vită ca ·o .,suc cesi un e' -de t e o ri i inchi.s e"14. Pr!n apariţi.a unor teorii n oi, tco.:<ilc inchi-se vechi nu sînt abandonate; "chiar d ac ă •limitele teoTici. închi-se sînt d epăş i te, ducă se cons tituie u n !l o u .s':Stcm conceptual corespunzător u n ui nou domeniu al experienţei, totuşi sistemul de con cep t e al teoriei in-chisi' fonnea ?ă o parte indi s p en sabil ă a l i m­ bajuluil în cc:rc v orb ; m dr' s pre natură; teoria închisă npar­

e:;te

ţine p.resupozlţ:ilor a'TCetări i ult.eri·oaTe; noi putem ex­ pri ma .rezultatul unui" e x perime n t numai pri n conce p t ele unei cu m

te o�rii închi>;e anterioare"15. Cu alte cuvilll te , aşa î n ce�a t să ex pl ! c e şi -să d etermi n e mai depa:rle

a

10 W.

Die Richtigkdtskriterkn . . . , p. 142. et al., Fina!isîerung revisited, în G. BOhme et al.,

Heisenberg,

li G. BOhme

op. cit., p. 201.

12 C.-F. von Wcîzsăcker,

Unitatea fizicii, in 1 . Pârvu (ed.). Is­ toria ştiinţei şi. reconstrucţia ei conceptuală. Antologie, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 5 4 . n C.-F. von Weizsăcker, Die Elnh.eit der Natur, MUnchen, Hanser, 1971, p. 13. 1< C.-F. von Weizsăckcr, Unitatea fizicii, în op. cit., p. 53. ts W. Heisenberg, Conceptul de teorie inch.isă in ştiinţa mo-

377


acest fapt prin conceptul de ,.oonslitSWnţă semantică" C.-F. von Weizsăcker, vechea teorie inchisă -este necesară în construcţia semanticii teoriei ulteri·oare. Ideea de teorie închisă introdusă de HeÎJSenberg re­ flectă u n aspect al dezvoltării fizicii, în măsura î n cc.re aceasta a intrat într-o fază de maturizare teoretică. Asu­ pra acestui aspect au imsi:stat şi alţi oameni de ştii-nţă, fără a-l teoretiza şi explica epitstemologi-c. Astfel, R. Feyn­ mann exprima convingt'X'ea că unele dintre teoriile fun­ damentale ale fizicii pot fi considerate ca definitiv stabi1ite16. Ca şi von Weizsăcker, el consideră posibilă o "în­ cheiere" a cunoaşterii fizice prim stabiJiJI'ea unui număr (finit) de legi fizice şi, respectiv, de teorii fizice, in ca­ drul cărora un rol important revine unui mk număr de constante. Aserţiuni asemănătoare pot fi întîlnite ş i în lucrările lui V. Weisskopf17• Bi>ologul G. Sent afirmă că şi î n domeniul biologiei s-a ajuns :la un asemenea stadi u ; genetica mol-E"Culară "a devenit o di..'>dplină academică, care exploatează în detaliu cunoaşterea dobîndită fără a ne mai aştepta la mari sttrprize10t3.

F€1lomennl stabilităţii teoriilor d;ncolo de re vol uţ iil e ştiLnţifice poate fi des-cris spunînd că teoriile -care ,,Jl'.ezis­ tă" unor asemenea -revo!uţi1i devin .,dasice". Oamen;i de ştiinţă s-au exprimat în mod ambiguu asupra temi-Hor claskeHI. Această determinare se poate rreferi, după ei, dernă a naturii, in Paşi peste graniţe, p. 89. !s R. Ft'ynmann, The Character of Phystca! Laws,

London, 1965, p. 1 7 2 17 V. WPisskopf, Zukunftperspektiven d e r Wissenscltaft, ,.Phys. Bliitter", 30 (1974), p. 481, 489 18 Apuci G . Blihme et al., op. cit., p. 198. VC'zl în acest sens şi R. Hohifeld, Evoluţia teoriei fn biologta molecul(lră, ,.Revista de .filosofic", nr. 1, 1982. 1� C. Truesdell, d e exemplu, scrie despre mecanică: .,Cuvîntul 'clasic' arc două sensuri in limbajul ştiinţifle: (a) .admis ca fiind de prim ordin, sau de autoritate; (b) cunoscut, elementar şi epui­ zat ('trivial', în sensul originar al acestui cuvint). In secolul XX mecanica bazată pe principiile şi conceptele folosite pînă la 1900 a dobîndit adjectivul de 'clasică' în sensul al doilea, peiorativ, in mare măsură din cauza apariţiei teoriilor cuantică şi relati­ vistă . . . Fizicienii i-au acordat din ce In ce mai puţină atenţie mecanicii clasice deoarece ei considerau că d i n ea nu se mai putea învăţa nimic nou, şi nimic nou n u se mai putea descoperi asupra ei, deşi el continuau, evident, să o utilizeze în proiecta­ rea aparaturi! experimentale cu ajutorul căreia pretindeau l"ă o transformă" (C. TrUesdell, History of Classica! Mechanlcs, Part II, ,.Die Naiurwissenschaften", 63 (1976) p. 119).

378


fie la (1) un f ragment de cunoaştere validă, unani m ac­ ceptată ş i care c0'1lstituie un element nt'C'eSar în construc­ ţia viitoare a ştiinţei, file la (2) ceva lips i t de interes, ba­ n al. Din această cauză acest aspect al dezvoltării ştii nţe i a fost mult ă vreme ignorat î n fiil o sofi a şti inţ.ei . Heisen­ berg şi von Weizsăcker au fost primH care l-au temati­ z at impun:îndu-1 ca problemă importantă a e piste moJo­ giei . Stabilitatea teoriilor, scrie G. B O h me , a fost formu­ lată de Heisenberg într-un enunţ care formulează o ade­ vărată "provocare" la adresa filosofiei ştiinţei : "Teoria închisă este validă pentru toate ti m puri l e . ln acel e do­ menii î n care experienţa va putea fi descri�ă cu noţiu­ nile acestei teorii, fie chiar şi în cel mai, îndepărtat vii­ tor, legile aces tei teorii. se voc dovedi mereu corecte"20• Luarea în serios a acestei provocări de către ireprezcn ­ tanţii gT'Upuluir de 'la Starnberg i-a condus la evidenţie­ rea unui "nou tip de dinamică a teoriilor într--o discipli­ nă dată pe baza prezenţei unei teorii închise "'21. Conceptul de teorie î nch is ă propus de Hei.�en be,rg co n ­ trazice atî t o pi niile unor oameni de ştiinţă asupra sem­ nifi.caţitei unor teorii vechi din fi.zkă22, cît ş i concepţiile epi.stemoloogice dominante asupra confllrmării şi validi­ tăţii teoriilor ştiinţifice23. Continuînd încercările lui H e i s enb erg şi von Weizsiic­ ker de just if ic a;re cpistemologică a acestui concept, G. B6hme24 consideră di încredc·rea oamenilor de ştiinţă în "închiderea" unor anumi te tcori•i ş i legitimitatea cpis­ temologkă a conceptului lui Hei<;enbel'g d e "teori.p î n ­ ch isă" se pot justifica pe baza une i relaţii speciale a acestor teorii cu experienţa, ş i anume o relaţie necesară. EXiistă două posibilită.ţi pentru o asemenea relaţie: (i) teoria formulează înseşi condiţiile conform cărora o ex­ perienţă de un anumit tirp este posibilă în general; (ii) 2o W. Heisenberg, Conceptul de teorie fnchisă in ştiinţa mo­ dernă a naturii, în Paşi peste graniţe, p . 90. 21 G. Băhme, On the Pos.�ibiltty of ,,Closed Theortes", "Studies i n History and Philosophy of Science", 1 1 (1980), nr. 2, p. 165.

22 "Din nefericire, scrie 1. Prigogine, multe manuale univer­ sitare prezintă dinamica clasică ca şi cind ea ar fi un subiect închis. Vom vedea că ea reprezintă un domeniu aflat într-o dez­ voltare rapidă" {1. Prigoglne, From Beeing to Becoming. Time and Complextty in the Physical Sdences, San Franclsco, W. H. Freeman & Co, 1980, p. 19). 23 Cum ar fi, de exemplu, doctrina popperiană a failibilismu­ lul fundamental al cunoaşterii ştiinţifice. 21 G. B6hme, op. tit.

379


condi-ţiile care ca.racteriz-ează emp 1r i c o anum it ă arie de fenomene dete.rmi;nă structura teorie-i. P.rima variantă interpretativă este, cum am văzut�'. prezent ă in opera lui von Weizsăcker. Pirogramul său vi.zează însă ultima teori'e a fizicii, cea care va unifi-ca întreaga cunoaşte-re fizi-că, şi nu pe fie-c are dintre teoriile închi.se din istoria fizicii luat ă separat. G. BOhme încear-că să justifice rela­ ţia necesară dintre teorie şi ex pe.rLe-nţă în cadrul celei de a doua po sibilităţ i . Pentru h idtrodinam ica clasică, de exemplu, vom în ţelege de ce e a este valabilă în mod ne­ cesar p-entru ,.fluidele newt-oniene" pornind de la carac­ terizarea empirică a acestor tiplll'i d e flukle (independent de orice teorie a mecanicii fluidelor) şi dem-onstrînd că "hidrodinamica das ică, în măsUJr.a în care luăm în consi­ derare structura teoriei, este determLnată prin legea em­ phrică care caracterizează fiuidele newton iene4426• Pen tru a a j ung e la ac-E'St rezultat G. Bi:ihmc arată cum sîrlt deri­ vate eucatiile fun damenta l e ale aces tei teorii (Navier­ Stokes). Dff'i, dacă un f,In i d este newtonian atun ci. hidro­ clhlamka cl as i că este VCIHdă penbru d în mod nE>Cf'sar. "Astfel, �ici avem o corespon d enţă nC'res�.ră htrc tecr:e şi exper:l,0nţl. de tipul doi ffiC'nţionat mai stLs : caracteri­ zarea empirică a unei dase de obiecte fizice determină st['uctura teoriei despre aceste obi-ecte. Aserţi·unea că această teorie e închisă poate fi în acest fe-1 justîfkată''27. Acest t ip de argument23, observă Bi:ihme, este doar cvasi2' Vezi în acPst sens şi capitolul 2"' G. Bflhmc, op. cit., p. 169. 21 Ibid('m, p . 171.

1

28

Argu'T!rntarea lui BOhmr a fo�t supu�ă rrit! . ; j d e t'8lrP Z Zandvoort, care ajunge la următoarea con"luzie: analiza lui BOhme indică mai degrabă faptul �ă, "din punctul de vedere al hidrodinamicii clasice, partea ��ub:arrntă a m"canicii clasicr c<:tc în ch i să, sau a fost astfel con5id;or:Jti'i atunri cin d s-a elabornt hi­ drodinamica clasicii; iflr acE>aSt'! a r e dr0pt consecinţă empirică

adevărul eruaţiilor Navier-8tokf's pPntru f!1Jidf'lf' nPwto11iPnE>. D u pă părerra mea, proprietatea teoril lor pe care încearcă s-o pună in evidenţă Băhme este în mare măsud. un co'lcept p rag­ matic şi ea nu poate fi caracterizatA numai indicind structura teoriilor considerate". "ln ch i derr:;" unei teorii nu arc altă sem­ nificatie decît a apartenenţri ei la un anumit moment l a "cu­ noaşterea d e fond", neproblematică; cu toate acestea. din punct d e vederE' logic, este totdeauna posibil să se "redeschidă" o ase­ menea teorie. Aşadar, "închiderea" teoriilor fiind un concept pragmatic nu poate fi atribuită pe baza considedl.rli exclusive a structurii formale a teoriilor (vezi Z. Zandvoort, A Note on Closed Theories, "Studies in History and Philosophy of Science·', 13 (1982), nr. 1).

380


tran scendental, deoarece el presupune o lege emp�rkă 'ii , in al doilea rînd, nu vizează experienţa in general. In reconstrucţia fi?:icii tC'oretice pe care o propune fi­ zicianul G. Ludwig, fenomenul stabilităţii teoriilor in ştLinţă ş i justificarea lui epistemologiocă constituie o temă dominantă. "Mecanica clas�ICă a punctului materia•l scrie el - .rămîne mai departe la fel de vaHdă, în ciuda descoperirii teoriEc11 relativităţii şi mecanicii cuantire. Cine vorbeşte despre o răsturnare î n imaginea despre lume a fizicii şi inţelege aceasta ca o răsturnare în ca­ drul fizicii teoreti.ce n u a înţeles natura fizicili teo.reti­ I ce"2". " nchiderea" unei teorii fiZJice se defineşte, după Ludwig, astfel: Dacă orice încercare, pornind de la ace­ laşi domeniu empiric fundamental normat (g- G) de a construi o teorie PT' care să il'eprezinte o extindere a unei teorii PT, conduce (în raport cu o "mulţime de im­ precizie" dată) ila teorii echi;valente, atunci PT se- va numi g- G -închisă. Cu alte cuvinte, teori:i.le fizice închise nu au extinderi. în sens propriu. (Se poate observa aici o anum:tă analogie cu situaţia "te-orîitlor categorice" din metalogică.) Prezenţa în cadrul unei discipli'll c ştiinţifice mature a unei .serH de tem·ii închise nu implică n i mic cu pr:vire la "completitudine-a" discipli�oeJ sau a teoriilor. Pe de altă parte, spre deosebire d e BOhme, Ludw:g consideră că .,închiderea"' teoriilor reprezintă o proprietate ce nu poate fi atribuită pe temeiuri demonstrative. Nu există o "metodă"' pri'll care să se demonstreze că o teorie este g- G -închisă. "Teoria închisă'( c:ste un coneept esenţial­ mente lc<;toric şi pragmatic. Î nchide,rea unei teorii poate fi ;::onstatată doar retrospectiv, prin înscrierea ei intr-o linie generală de evoluţie a unei di·scipline. " I nchiderea" unei teorii n u este, evident, echivalentă cu "completitu­ dLnea" (în S('llS epistemologk) acesteia. O teorie închisă poate să se dezvolte, să He extinsă î n sens propriu, nu­ mai cu următoarea condiţie : ac0ste extinderi pot fi il'ea1izate fie prin lărgirea domeniului empiric fundamental, h.:.• prin m:cşorarea "mulţimii de imprecizie'' în cr·aport cu care s e definesc conceptele o('j centrale. Acoeptarea în ştiinţă a teoriilor închise se opune pecr-s­ pectivei popperiene asupra ştiinţei, asupra caracterului l!ll G.

Ludwig,

Die

Grundstrukturl."n

riner

physikaltschen

Tlieori€, p. 82.

381


fundamental ipotetic al cunoaşterii în orice moment al acesteia, De aceea, critidle reprezenU!nţilor raţionalis­ muflui critic30 la adresa concepţiei grupului de la Starn­ berg resping ca neîntemeiată epistemologie pretenţia existenţei unor a<;emenca teorii în ştiinţă. Unui asemenea punct de vedere G. BOhme şi ceilalţi adepţi ai modelului de la Starnberg îi răspund astfel: (1) el se întemeiază pe o "dogmatizare" a failibi11ismului; din faptul că adevărul teoriilor n u poate fi întemeiat empiric nu decurge că aceste teocii. nu pot fi întemeiate in general; aceasta air fi \'alabil numai dacă şi alte strategii de întemeiere, di­ ferite de cele empirkc, cum este cea transcendentală, s-ar dovedi l a fel de inapte de a funda pretenţiile cogni­ tive; în orice caz, in condiţiile în care "problema funda­ mcntărH teoriilor este încă deschisă"31, nu se poate ex­ clude principial orice altă modalitate de justificare a t€0riiJor; (2) conceptul "teorie închisă11 nu este legat neapă­ rat de o presupoziţie ,.dogmatică" a<;npra unei "fundări ultime" a teoriilo.r; el vrea mai degrabă ,.să servească la clarificarea fenomenului stabilităţ i i teoriilor dincolo de revoluţiile ştiinţifice; acest fenomen. rămîne o LI"('alitate căreia trebuie să i se dea o explicaţie epistemologică". D�i unii oameni de ştiinţă de exemplu, cum ar fi E . P. Wigner32, cons-ideră posibil -ca teoriile lor actuale, chiar cele mai importante, "paradigmatice", să fie părăsilbe în viitor, odată cu formularea unor teorii mai adecvate. "această posibilitate rămîne o stipulare filosofică ab­ stractă. . fără consecinţe pentru munca şHinţifkă. !n ştiirnţă teoriile paradigmatice sint considerate. î n deza­ cord cu postulatul metodologie al failibilismului, nu ca ipoteze problematice, ci ca p:resupoziţii neproblematice aJe dezvoltării viitoare. Acest caracter de presupoziţie nu va fi eliminat nid prin revoluţiile ştiinţifice. Astfel, paradigmele depăşite !l"ămîn. valabile nu numai ca instru­ mente practioe p€ntru elaborarea d e prognoze, ci ca fun­ damente conceptuale ale dezvoltării ulterioare a teorii�o Vezi: G. And erson, Freiheit odcr Finalisicrun') der Forschung, în K. HUbner (Hrsg.), Die politische Herausforderuno der Wissenschaft, Hamburg, Hoffman und Campe, 1976, p. 6ti-7(i; G. Eberlei n, N. D ietrich, Die Finalisicrung der Wissensdwftel'!. AnaLyse und Kritik elner forschungspolitischen Theorle, Frci­ burg, Alber, 1983. 31 G . .30hme, et al., op. cit., p. 204. n E. P. Wigner, Symmetries and R<•[lect;ons, Bloomington, In­ diana Univ. Press, 196'1.

382


lor. Ştiinţa tratează teorHle paradigmatice ca teorii în­ chise. Acest fapt trebuie să-şi găsească întemC'ierea epis­ �E"mologică013·1. Î n acest fel, arrgwnentează autarii, meca­ n i ca clasllcă şi nu mecanica cuantică ·constituie baza teo­ riilor din fizica plasmei, din fizica curenţilor. Teoria lui Popper asupra impos:hilităţii uneit "întemeieri ultime01 care-şi află contrapoziţia în teza unui .,număr din ce în ce mai mare de probleme fundamentale" constituie, după 130hme et al., un tip de "soluţi·e exi.stenţialistă": "Episte­ mologira lui Popper şi Mitul lui Sisif al lui Camus co­ respund une1' epoci: disperarea asupra l i psei de finali­ :.:•te a acţiunii umane se stilizează ca eroism al absurdu­ lui-"34. Teza 'teori<ilor închise nu este acceptată nici de pers­ pecti'Va kuhniană asupra d : n amicii ştiinţei, conform că­ reia o .revoluţie ştiinţifică înlocuieşte o veche paradigmă prin alta. Dar, arată autorii citaţi, la Kuhn rămîne ·ne­ dan-ă situaţia ,.teoriilor depăşite"; se pare că el înceareă să generalizeze situaţila teoriei flogistonului, teorie com­ plet ,.uiltată01. Totuşi, nu aceasta este situaţ�a teoriilor in urma unei revoluţii ş-ti inţifice; mecanica clasică, deşi a ff,st depăşită de teoria relativităţi;i, "şi-a păstrat totuşi scmnificaţila sa paradigmatică"35• "în realitate, scriu G . BOlrme et al., tE"'riile nu sîn.t complet înlăturate prin­ tr-o .revoluţie ştiinţifică; dimpotrivă, ele pot deveni cla­

sice"36. 1 7.2.

MODELUL TRI-FAZIC AL DINAMICII DISCIPLINELOR ŞTIINŢIFICE

Conceptllll. de ,.teorie închisă" se află î n centrul unei noi imagini a dezvoltării ştiinţei, al unui nou model al struc­ turii, evoluţiei ş i aplicării teoriilor ş.tiinţi.fice. Noul mo­ del va încerca să ofere ş i o expJi.caţie epistemologică fe­ nomenului permanenţei şi stabilităţii teoriilor în dezvol­ tarea ştiinţei. "Modelul de la Starnbe:rg", modelul fazelor discipli­ nare, consideră că in evoluţia sa o disciplină ştiinţifică - în special d i n domeniul ştiinţelor naturii, la care se 33 G. BOhme, et o.l., op. cit., p. 204�205. Ibidem, p. 205. Ibidem, p. 206.

34 � 118

ldem.

383


referă cu predi,lecţie consideraţiile autorilor -- poat'l? pa:roucr"ge trei faze : (1) faza explorativă sau pre-paradig­ matică; (2) faza paradigrnatică şi (3) faza post-paradigmu­

tică. Faza exploratîvă reprezintă acea etapă din dezvoltarea unei dis-cipline ca-re premerge apariţiei unei teorii "prin care se va organiza un domeniu de specialitare•m. Teza autorilor acestui model este aceea că, spre deosebire de viziunile istorrid1or şi filosofilo-r actua l i ai ştiinţei, 'faz.a pre-paradigma.tică o st.ructw·ă caracteristică. Kuhn desc.rie fază din c\"duţ i a cunoaşterii ştiinţifice (in capitolul său, Drumul spre ştiinţ.'l normală), doa.r "negativ';; ea s e d i stinge de "ştiinţa normală" nu­ mai pr<i·n "defi-cienţe" (.lipsa unei teorii sau paradi•gme unice car.e să organizeze domeniul şi comunitatea de cer­ cetători, să structurc·ze cunoa.7te-rea teoreti-că şi pc Ct'rt empirică; inconsistenţa "fundamentdor"; reluarea pm' ­ manentă în discuţie a rroblcm::�ticii filo:cofice a domeniuprin această lui etc.). Autorii noului mudc-l cred insa descri-errc modul de funcţionare şi

spec:W.ce de

ev-olutile ale în ar:.eastă fază n-au fost încă -corect temat zate; gene·rc.,l, studiile lo,jico-epistemoJogi-ce (Kuhn, Lakatos, Scheibe, Sneed, Stegmtiller) se referă la evoluţia unei. discipline în cadrul căreia există deja o ieorie matură, care determirnă esenţiad modul propriu al dinaml-cii acelei discipline. În raport -cu aceste modele ale

i

dinamicii ştiinţei, ceea ce se dezvăluie -ca trăsături spe"lipsite cifice al-e fazei pre-parradigrnatice de structurră "3�, fără 2cea proprie ştiinţei norm01le, care prie'' a ştiinţei paradigmatice. Lipsa unei teorii pa,radigmatk:c în -cadrul unei disci­ pline nu implică, cred G. BOhme şi W. van den Dctele ş.a., i.nexistenţa unor "st,ructuri generale ale evoluţiei"; această fază n u poate fi identificată cum procedează Kuhn) pur şi simplu cu unei ştiinţe", pc baza instituillii ca linie de separare a ştiinţei de -cunoaşa7 G. BOhme, et al., op, cit., Einleitung, p. 12. aa G. Băhme, W. van den Daele, Erfahrung als Programm. Uber Strukturen vorparadigmatîscher Wissenschaft, in G. Băhme, W . van den Daele, W. Krohn, Experimcntelle Philosophîe. Urs­ priînge autonomer Wissenschaftsentwicklung, Frankfurt, Suhrkamp, 1977, p. 185.

384


terea pre-ştiinţilfică a momentuJui în care un domeniu de cercetare dobindeşte o paradi:gmă. !n acestă fază explo­ ratirvă a ştiinţei, consideră autorii. se produ-c "realizări care vor ll"eprezenta tocmai presupoziţiile paradigmati­ zării unui domeniu şi pe care va trebui să le luăm în consideraţie: precizarea uno.r noi fenomene ca efecte uni­ voce, ordonarea fenomenelor, elaborarea conceptelor can­ titative şi a apatrate-lor de măsur<1re"'39. O analiză corectă a structuri-i evoluti e i unei discipline în faza pre-paradigmatică trebuie s::J. determine "incepu­ tul istoric" al acestei faze; dacă n e vom opri asupra do­ meniului firzidi, acest debut coincide cu "instituţi'Onali­ zarea socială şi cognitivă a 'fiilosofi.ci pxperimentale' în secolul al XVII-lea. Prin ea se vor stabili, ind('pendent de existenţa unor teorii (structurante) standarde gene­ raJe ale cercetării, care separă ştiinţa prc-pa!I"ad igmatică de pre-istOJ"ia ştiinţei (şi di,sting evoluţia ei de aceea a filosofiei sau litcraturii)"-10• Pornind de aici, BOhme şi van dcn DaeJe studiază următoarele "dimensiuni" ale evolutiei ştiinţei pre-paradigmatice: (1) elaborarea instru­ mentelor ştiinţifice ş i utiliza(["ca lor pentru deschiderea unor noi domenii ale experi-enţei; (2) sistematizarea ob­ servaţiei şi elabo:rarea unor sisteme de ordonatre empi­ rică ; (3) dezvoltarea uno1r modele şi folosirrea lor euns­ tică in structurarea unui domeniu al expeorienţei. "Me­ todologizarea experienţei" prin "filos(Jfia experimentală" este considerată de autori un gen de "program sui ge­ neris" al ştiinţei pre-para-d igmatkc; acest program al "empirismului metodid' n u se reduce doar la declararea expe-r:enţei simple ca fundament al ştiinţei naturii, ci presupune o inte<racţiune "controlată şi constructivă" cu natura, prezenţa activă a experimentului şi a aparatelor; observaţia ca experiment controlat face posibilă o eYo� luţie a cunoaşterii, prezenţa unor "structuri dinamice ale empirrismului metodk''.n. Constituirea unor tipologii, ordonări sau clasifîcă<ri em­ pirice (o altă -dimensiune importantă a fazei pre-pa:radig­ matice) are, de asemenea, un !I"oJ. în dct€rminrurca "di­ namicii interne" (independente de teorie) a ştiinţei; ele structurează extinderea ulterioară a cxpe-Tienţei, gene3� Ibidem, p . 187; vezi �i \V, Stcgmi.iller, Probleme und Resultalc der Wissenschaftstheorie und Analytischen Phiiosophîe, Band l i , Theorie u n d Erfahrung, Berlin, Springer, 1973, p. 238. •o G. BOhme, W, van den Daele, op. cit., p. 1 8 7 . 4 1 Ibidem, p. 196.

25 - Introducere ln

epistemologie

385


rează .,probleme de consistenţă", permit un gen de "em­ pirism deductiY" (deducerea silstematici. a unor noi feno­ mene) ce va anticipa funcţia predidivă a viitoareloc tco6i.

In fine, departe de a coresp unde ,.etichetării" de "lip­ sită de teorie", ştiinţ a pre -p aradigmatică posedă un gen specific de .,teoretizare", distinct de teoretizarea carac­ teristică fizicii matematice - considerată ,.prototip" al construcţiei teoriilor î n ştiinţele naturi i . Dacă mecanica new to niană .,se înrădăcinează adînc in fHosofia naturii speculativă •·��. posedind un gen de "construcţie a teoriilor pornind de sus " (Theorienbildung von oben), ştiinţe le pre-paradigmabce care se dezvoltau paralel cu ea pose­ dau, aşa cwn arăta şi I. B. Cohen43, un tip distinct de evoluţie, care ar putea fi caracterizat prin , .consbrucţi a teorihlor pornind de jos" (Theorienbildung van unten), bazată pe modele, analogii şi g eneralizări inductive. Pre­ zenţa acestei ,,teoretizări .slabe" nu mai permilt e însă iden ti f icarea ştiinţei pre-paradigmatke cu . ,explorare a ne-structurată a unui domeniu de studiu, fiind în acelaşi timp şi explorare a unor teorii "H . Pe baza acestei cercetări a dimensiun�lor şt.Unţei pre­ paradi5matice se dovedeşte astfel că in această fază şti­ inţa posedă o di.:namică specifică a evoluţiei: . , 'Experienţ a ca program' este un proces de e vo luţie cumulativ ilrever­ sibil care conduce în final la paradigm ati zarea unei dis­ ci pli ne p artLcuJ.are . Presupoziţia acestui proces este nar­

marea experienţei priln metodologia filosofiei experimen­ tale. în ea nu mai este permisă decît experienţa repro­ ductibilă, care corespunde obs ervaţiei controlabile şi ex­ perimentelor şi care se închei'e in procesul moperativ al cerce tării prin publicare"45• Rămîne, desigur, o prohlemă cleschisă; cit este de generală caracterizarea trăsă turilor ştiinţei pre-parad igmatice desprinsă dirn analiza ,.filoso­ f iei experimentale"? Faza paradigmatică se constituie în evoluţia unei dis­ cipline .odată cu prim a teori:e sau program teoretic care

·� Ibidem, p . 214. 43 I. B. Cohen, Franklin and Newton. An lnquiry into Specu� lative Newtcnian Experimental Science and Franklin's Work in Electrictty as an Example t!lereof, Cambridge/Mass., Harvard Univ. Press, 1973. " G . Băhme, W. van den Daele, op. cit., p. 197. 45 Ibidem, p. 212. 386


va orga n i z a într-un mod n ou domen i u l . Impunerea şi elab ora r ea acestui pro i ect vor repreze n ta scop uri le prin­ ale activităţii ştiintifice; prin aceasta se va co n ­ strui o primă pa radig mă a disr:iplinei; " paradigmatiza ­ rea'' un e i discipline, aşa cum c onsid e ra ş i Kuhn, î i -.;n determi n a pentru tatdeauna t i pu l v i i tor de evoJuţic. h afară de aceasta, "paradigmatizrurea u n u i domenit1 al şti ­ inţei generează o dinam ic ă î n earc problemele teori('i \·or determina dezvoltarea în coniintmre a ccrce t ări i "4il . 1n că dezvoltarea � ti in ţ e i es�c felul acesta se ]Xl ate interntt; m ultit u d i n e a proc aracter izată pr i nt r- o bl€!illelor unei di sc i.pli n C' se ord o n e a ză ; se c o n sti t u ! e ll!l număr de probleme fundamentale spre r ezol v area cărMa converg toate eforturi1le o am cnHor de ştii n ţ ă ; aceste pro­ bleme s î n t de <:ele mod m ui..t e orj. ordonate ierarh ic.

cipale

Dezvoltarea

ştii n ţe i

în

faza

pa:radigmatică,

consider ă

autorii, poate să c on d u c ă la const itui rea unor teori i ma­ ture, stabile, închise, care să ofere o "lnţelegere fund<>.­ me n tală şi într-un anumit mod definitivă a obiectulni disdplinei"47• Aceste teorii mature nu sînt considera�e i ncapabi�e de evoluţie, " m oart e " ; dimpotrivă, aşa cum rezultă din istoria fiz ic i i , mecanica clas ică , de exemplu , a cărei formul81r€ p acr-adligm at ică i i ap arţi n e lui Newton, a evoluat încă mereu; de l a Newton pînă la H amilton şi

Jacobi (deci de la 1 6 8 5 pînă la mijlocul secolului al XIX-lea) şi-a perfecţi'Onat stlructura logică, şi-a subtili­ zat aparatul matematic. Evoluţia ei co n ceptual ă se pare că se continuă şi astăzj43. Evoluţia ulterioară a unei di-sciplin e în cadrul cărf'i,l s-a c onstituit o teorie închisă sau paradLgmatică poate cnnoaşte, după BOhme et al., lll'mătoarele forme; (1) în­ temei-erea teoriei pe principii mai generale; (2) încer<:a­ rea de extindere a d omeni ului de vali d i tate al prurad ig­ mei; (3) speci ficarea pa:radigmei pentru do m en i i sp ec i a le de fE"'1omene despre care în principiu se ştie deja că se află in cadrul domeniului de validitate aJ teoriei. Faza poot-poradigmatică se ca r acteri zează i n special prin prezenţa a-cestui ultim ti p de cercetări. Această fază, ·� G. Bi:\hme et al., op. cit., Einleitung, p. 13. u Ibidem, p, 14. <8 Vezi 1. Prigogine, From Being to Becomina. Time and Com­ plextty in the Physical Sciencrs, San Francisco, W. H. Freeman & Co, 1980, Cap . 2, Classical Dynamics.

3G7


consideră autorii, corespun de genulu i de "ştiinţă nor­ mală" caracterizat de Kuhn : "ea n u intenţi<:mează să df'­ păşească supozi�iile fundamenta�c aLe paradigmei, ci .să le folosească maxi.mal"H. Această fază poate fi înţele as ă paqial utiliv.înd d;fercnţa - ,Ia e aTe ne-am mai referit pe care V. WeisskopP0 o face între ,.cercetarea intensi­ vă" şi ,.cercetarea extensivă'1• Această fază "extensivă'1 este specif ică unei dis ci pl i ne despre care se poate spune că este complet matură, că, în princip iu , şi-a rezolvat problemele fundamentale în cadrul cî-torva teorii paradigmatice, închise. Di-sc i pl i n a însăşi îşi pune acum ca problemă prindpală specializarea teoriilor fund am en ta•le pentru descrierea unor si tu aţii sau sisteme complexe; este vorba mai degrabă de -con­ struirea unor noi genuri de teorii "speciale" î n vederea conceptualizării unor genuri de ob1eote complexe d�n do­ meniul potenţial de aplicabilitate al teoriei paradigmatice. Pentru caracterizarea logic-epistemo!ogkă a acestei faze disciplinare se poate f ace apel .Ja "constructul" lui W. StegmG.Ller (de fin it î n v i z i une a .stri.LCturalistă asupra tf."'­ riilor) de "dispunere d e o i.Jeorie" (Verfiigen iiber eine Theorie)'H. Acestui concept i se poate subsuma, c a exem­ plu, apl icarea mecanicii cuantice l a proprDetă.ţi.le corpu­ rilor solid€, sau aplicarea fizidi şi chimiei �a fenomenul bioJ.og i c al eredităţii. Dezvoltarea unei di sc i pline în faza post-paradigmatică nu ·se mai -caracterizează prin "transformări revoluţio­ nare sau prin geneTalizări spectaculoase a•le principi•ilor ei"; mai degrabă, dimensiunea principală a cerce-tării de­ vine cea aplicativă, constind î n "aplicarea teoriilor para­ digmat:ce pentru explicarea sistemelor complexe care ii pot fi subsumabe.i'52. Contribuţia cea mai .remarcabilă a "modelului de la Sta.rnberg11 cu privire la faza post­ paradi.gllll atLcă a ştiinţei con.stă în tezele următoare: (i) apli.care a tf."'riilor nu se reduce la simpla deducere a unor rezultate p e cale logica-matematică din teoriile pa­ radigmatice; ea con.stă mai degrabă într-o activitate de construcţie de teorii speciale prin care se prelungeşte cer­ cetarea fundamentală în domeniul respectiv; ( ii ) î n faza <9 G. BOhme e t ar., op. cit., Einleitung, p. 14. ·,, V. Weisskopf, In Defense of High Energy

Yuan

Pltysics, în L The Nature of Matter, BNL 888 (T-360), p. 24-27. I . Pârvu, Teoria ştiinţifică, Editura ştiinţifică şî enci­

(ed.),

51 Vezi

clopedică, 1981, p. 197-199. ��

388

G.

Hi.ihme ct

al., op. cit., Einleitung, p. 15.


de evoluţie a unui domeniu nu mai există o l ogi c ă internă care să predetermine dezvoltarea ulterioară; nu se mai poate constitui o ierarhie a proble­ melor şi a fronturilor cercetării pe temeiuri exclusiv teoretice; ca urmare, dezvoltarea ulterioară a teoriilor se va putea determina prin obiective externe; o asemenea dezvoltare a teoriei a fost numită de autorii acestui mo­ del "finalizarea ştiinţei". post-paradigmatică

17.3.

APLICAREA TEORIILOR CA PROBLEMA.. EPISTEMOLOGICA, PROIECTUL UNEI NOI INTERPRETARI

I n cercetăriLe cpLstemo.l ogi.cc de pînă acum se face o distincţie netă î n tre "cert:dan'.:l fundamentaiJ'' ş i cea .,apl:cată", aplicurea teori ilor Lînd co ns iderată adesea lipsită d e semnW.caţie ep istemologi.că , fiind irelevantă

pentru determinarea