Page 1


COLECTIA ,

PANOPTICON

1lllIllr� Idea Design & Print

Editură

Casa Cărţi i de

Ştiinţă

Cl uj, 2007


HANNAH ARENDT ....,

CONDITIA UMANA ,

Traducere de

CLAUDIU VEREŞ şi GABRIEL CHINDEA

Idea Design & Print Editură

Casa Cărtii de Stiintă , , , Cluj,2007


Hannah Arendt

The Human Condition © The University of Chicago,

© Idea Design & Print,

1958

Editură,

2007,

www.ideaeditura.ro

REDACTORI DE COLECŢIE

Alex . Cistelecan

Ciprian Mihali Ovidiu Ţichindeleanu

REDACTOR

George State CORECTOR

Vasi Ciubotariu

TEHNOREOACTOR

Le n ke Janitsek COPERTĂ, CONCEI'ŢlE

GRAFICĂ ŞI

11 PAR

Idea Design & Pri nt , Cluj

ISBN (13)

978-973-7913-53-1

pentru această ediţie.


NOTA TRADUCĂTORI LOR

Ediţia englezească folosită la traducerea Arendt,

The Human Condition,

Condiţiei umane

a fost Hannah

The Universiry of Chicago Press, Chicago &

London, 1958.

În cuprinsul acestei ediţii există numeroase citate sau expresii În alte limbi

decît engleza, dintre care o parte Însoţite de traducerea autoarei Înse�i. Drept urmare, ne-am abţinut de la traducerea originalului grecesc, latinesc, franţuzesc sau german al acestor fragmente, preferînd să ne folosim de traducerea deja existentă, pentru a rămîne cît mai aproape de intenţiile, de limbajul şi de conceptele autoarei. În schimb, În cazul expresiilor sau al citatelor străine lăsate netraduse În ediţia englezească, am tradus în româneşte direct origi­ nalul, marcînd intervenţia noastră cu paranteze drepte. (Citatele din limba ger­ mană au fost traduse de George State, căruia îi mulţumim.) Tot Între paranteze

drepte am trecut explicaţiile sau completările pe care le-am adăugat ori de cîte ori am crezut că este nevoie de o lămurire sau de o Întregire a textului. Cît priveşte traducerea cărţii propriu-zise, există o alegere care trebuie sem­ nalată şi explicată ca atare: e vorba de felul În care am hotărît să ÎI redăm pe

labor (muncă) şi action (acţiune) reprezintă un con­ Condiţiei umane. Dificultatea traducerii a venit din sem­ nificaţia complexă pe care Hannah Arendt i-o conferă lui work: distins de labor,

work,

care împreună cu

cept fundamental al

termenul este, pe deasupra, polisemic, desemnÎnd, pe de o parte, activitatea de producere a unui obiect, iar, pe de altă parte, rezultatul unui asemenea proces, adică obiectul Însuşi. Din păcate, nu am reuşit să găsim În româneşte un echivalent unic şi lipsit de echivoc, care să cuprindă în sine amîndouă înţe­ lesurile. Astfel, pentru work luat ca activitate, cuvîntul românesc cel mai potri­ vit ni s-a părut a fi lucru. Într-adevăr, lucrul (work.) se deosebeşte de muncă (Iabor), fiind, de asemenea, corespondentul grecescului ergazesthai, allatinescu­ lui facere sau fabricari, al franţuzescului ouvrer, sau al germanului werken, de care Hannah Arendt aminteşte explicit. Totuşi, produsul lucrului, care În en­ glezeşte poate fi desemnat tot prin work şi care este echivalentul grecescului

ergon,

al latinescului opus, al franţuzescului muvre, sau al germanului Werk, nu

poate fi exprimat în româneşte prin lucru fără un anume echivoc. În plus, este cu neputinţă a mai folosi lucru atunci cînd e vorba de

work ofart,

care, pen­

tru Hannah Arendt, reprezintă Însă forma eminentă În care se poate Întru­ pa rezultatul activităţii productive. În schimb, varianta cea mai convenabilă În ultimul caz ar fi Mai mult,

operă. Dar, etimologic, operă nu are nicio legătură cu lucru. operă ni s-a părut prea pretenţios pentru a desemna produsul meş­

teşugarului şi cu totul nepotrivit pentru a numi rezultatul activităţii gîndirii divine, respectiv actualitatea pură, pe care Hannah Arendt îl are de aseme­ nea În vedere atunci cînd vorbeşte despre work. Iată de ce am hotărît ca pen­ tru produsul lui work să ne oprim la românescul/ucrare, rămînînd ca lucru, cu care este atît de înrudit, să se refere la

work

ca proces şi activitate.

Claudiu Vereş şi Gabriel Chindea

5


PROLOG

În 1957, un obiect născut pe Pămînt şi făcut de mîna omului a fost lansat În Univers, unde s-a Învîrtit timp de cîteva săptămîni În jurul Pămîntului, după aceleaşi legi ale gravitaţiei care fac să se rotească, ţinînd În mişcare, corpurile cereşti - Soarele, Luna şi stelele. Fireşte, satelitul produs de om nu era lună sau stea, nici vreun corp ceresc care să Îşi urmeze traiectoria circulară un răs­ timp care pentru noi, muritorii legaţi de timpul pămîntesc, dăinuie o veşni­ cie. EI a reuşit totuşi să rămînă pentru o vreme pe bolta cerească, găsindu-şi locul şi mişcîndu-se În vecinătatea corpurilor cereşti ca şi cînd ar fi fost acceptat, cu titlu de Încercare, În sublima lor companie. Evenimentul, neÎntrecutÎn importanţă de niciun altul, nici chiar de fisiu­ nea nucleară, ar

fi

fost

întîmpinat

cu

neştirbită bucurie, dacă nu ar fi exis­

tat stînjenitoarele împrejurări militare şi politice care l-au Însoţit. Dar, oricît

de curios ar părea, bucuria nu a fost triumfală; nu mîndria sau uimirea În faţa formidabilei puteri şi măiestrii om eneşti au umplut inimile oamenilor, care, ridicîndu-şi acum priviri le spre ceruri, puteau zări acolo un obiect pro­ dus de ei Înşişi. Reacţia imediată, de moment, a fost de uşurare la vederea primului "pas făcut către evadarea omului din starea de prizonierat de pe Pămînt". Iar această ciudată declaraţie, departe de a fi fost scăparea Întîm­ plătoare a unui reporter american, repeta fără să ştie cuvintele extraordi­ nare care, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, fuseseră gravate pe piatra funerară a unuia din marii savanţi ai Rusiei: "Omenirea nu va rămîne pentru totdeauna legată de Pămînt". Asemenea sentimente sînt de.la o vreme locuri comune. Ele ne arată că omul nu este niciodată prea Încet pentru a prelua şi pentru a se adapta la descoperirile ştiinţifice şi la progresele tehnice, ci că, dimpotrivă; le-a devansat cu decenii Întregi. În această privinţă, ca

şi În altele, ştiinţa a Înfăptuit şi a

confirmat ceea ce omul anticipase În vise care nu erau nici nebuneşti, nici deşarte. Nou e doar faptul că unul din ziarele americane cele mai respec­ tabile a publicat în sfîrşit pe prim a pagină ceea ce fusese pînă atunci Îngropat În deloc respectabila literatură ştiinţifico-fantastică (căreia, din păcate, nimeni nu i-a acordat Încă atenţia pe care o merita ca vehicul al sentimen­ tel or şi al aspiraţiilor de masă). Banalitatea declaraţiei nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea caracterul ei excepţional; căci, deşi creştinii au vorbit despre Pămînt ca despre

o

vale a plîngerii, iar filosofii şi-au privit trupul ca

pe o temniţă a minţii sau a sufletului, nimeni În istoria omenirii nu s-a gîn­ dit vreodată la Pămînt ca la o Închisoare a trupurilor omeneşti şi nici nu s-a străduit atît de mult pentru a pleca cu adevărat pe Lună. Oare emancipa­ rea şi secularizarea epocii moderne, Începute nu neapărat cu o respingere a lui Dumnezeu, cît a unui dumnezeu care era Tatăl din ceruri al oamenilor,

7


se

vor incheia printr-o chiar mai fatală repudiere a unui Pămînt care a fost

Mama tuturor făpturilor vii de sub soare? Pămîntul este tocmai chintesenţa condiţiei umane şi, după cîte ştim, natu­ ra terestră este poate unica din univers care le asigură fiinţelor omeneşti un mediu de locuit În Gre se pot mişca şi pot respira fără efort şi fără a se folosi de mijloace artificiale. Artificialul lumii create de om separă existenţa umană de orice mediu pur animal, Însă viaţa ca atare se află În afara acestei lumi artificiale şi, prin intermediul vieţii, omul rămîne legat de toate celelalte or­ ganisme vii. De ceva vreme, o bună parte din strădaniile ştiinţifice sînt îndreptate spre transformarea vieţii Înseşi În ceva "artificial", spre retezarea ultimei legături prin care pînă şi omul se numără printre copiii naturii. Ace­ eaşi dorinţă de a evada din prizonieratul terestru se vede În Încercarea de a crea viaţă În eprubetă, În tendinţa de a combina la microscop "plasmă embrionară congelată, provenită de la persoane cu aptitudini dovedite, pentru a produce fiinţe umane superioare" şi "pentru a (le) modifi ca mări­

şi funcţia"; iar năzuinţa de a scăpa de condiţia umană, bănui­ stă de asemenea În spatele speranţei de a prelungi durata de viaţă

mea, forma esc eu,

a omului cu m ult peste limita de o sută de ani. Acest om al viitorului, pe care savanţii ne spun că ÎI vor produce În nu mai mult de o sută de ani, pare stăpînit de un sentiment de revoltă Împotri­ va existenţei umane aşa cum a fost ea dată, un cadou gratuit venit (în lim­ baj secularizat) de nicăieri, pe care doreşte să o schimbe, ca să zicem aşa, cu ceva făcut de mîna lui. Nu avem niciun motiv să ne Îndoim de capacita­ tea noastră de a realiza un astfel de schimb, la fel cum nu avem niciun mo­ tiv să ne îndoim de capacitatea noastră actuală de a distruge orice formă de viaţă organică de pe pămînt. Problema este Îhsă dacă dorim să ne folosim În felul acesta de noile cunoştinţe ştiinţifi ce şi tehnice, şi ea nu poate fi tran­ şată prin mijloace ştiinţifice; este o problemă politică de prim rang şi, de aceea, nu poate fi cîruşi de pUţin lăsată pe seama hotărîrii oamenilor de ştiinţă profesionişti sau a politicienilor de profesie. Chiar dacă asemenea posibilităţi ţin Încă de un viitor Îndepărtat, primele efecte de bumerang ale marilor succese ştiinţifi ce s-au făcut simţite Într-o criză apărută În chiar sînul ştiinţelor naturii. Dificultatea vine din faptul că "adevărurile" concepţiei ştiinţifice modeme despre lume, deşi pot fi demons­ trate prin formule matematice şi pot fi probate tehnologic, nu mai sînt po­ trivite pentru o exprimare normală În vorbire şi În gîndire. În momentul În care asemenea "adevăruri" sînt rostite cu coerenţă conceptuală, rezultă enunţuri care "nu sînt poate la fel de lipsite de sens ca termenul de «cerc triunghiular», dar sînt cu mult mai lipsite de sens decît cel de «Ieu Înaripat»" (Ervvin Schrbdinger). Nu ştim Încă dacă o atare situaţie este definitivă. S-ar putea Însă ca noi, făpturi tel"estre care am început să acţionăm ca şi cînd am fi 10ClJitorii universului, să nu mai fim niciodată capabili să înţelegem adică să gîndim şi să vorbim despre -lucrurile pe care sîntem totuşi În stare să le facem.

În cazul acesta, totul s-ar petrece ca şi cînd mintea noastră, materială, fizică a gîndurilor noastre, ar fi neputincioasă

care este condiţia 8


să urmărească ceea ce facem, ÎnCÎt de acum Înainte să avem Într-adevăr nevoie de maşini artificiale care să gîndească şi să vorbească În locul nostru. Dacă s-ar dovedi adevărat că gîndirea şi cunoaşterea (În sensul modern de pricepe. re practică) s-au separat definitiv, am deveni Într-adevăr robii neputincioşi nu atît ai r:naşinilor noastre, CÎt ai priceperii noastre practice, făpturi nechib­ zuite aflate la bunul plac al tuturor dispozitivelor şi posibilităţilor tehnice, oricît ar

fi

ele de criminale.

Totuşi, chiar dacă lăsăm la o parte aceste ultime şi Încă nesigure conse­ cinţe, situaţia creată de ştiinţe este de o m are Însemnătate politică. Oriunde este În joc importanţa vorbirii, chestiunile devin prin definiţie politice, Întrucît vorbirea este ceea ce face din om o fiinţă politică. Dacă am urma sfatul, pe care ÎI primim atît de des, de a ne adapta atitudinile culturale la starea ac­ tuală a realizărilor ştiinţifice, ne-am Însuşi cu toată seriozitatea un mod de viaţă În care vorbirea nu ar mai avea Înţeles. Căci astăzi ştiinţele au fost con­ strînse să folosească un "limbaj" de simboluri matematice care, deşi inven­ tat la Început doar pentru prescurtarea afirmaţiilor rostite, cuprinde acum expresii care nu mai pot fi nicicum retraduse În vorbire. Motivul pentru care ar fi Înţelept să nu avem Încredere În judecata politică a oamenilor de ştiinţă

qua oameni de ştiinţă nu este În primul rînd lipsa lor de "caracter", Întrucît nu au refuzat să fabrice arme atomice, sau naivitatea lor, ÎntruCÎt nu au Înţeles că, odată fabricate aceste arme, ei urmau ,să fie ultimii consultaţi În legă­ tură cu folosirea lor, ci tocmai faptul că ei se mişcă Într-o lume În care vor­ birea şi-a pierdut puterea. Or, tot ce ea ce oamenii fac, cunosc sau experimentează poate avea sens doar În m ăsura În care este ceva despre care se poate vorbi. Pot exista adevăruri mai presus de cuvinte, de o Însemnăta­ te considerabilă pentru om la singular, adică pentru om În măsura În care nu este o fi inţă politică, indiferent ce altceva poate el fi. Oamenii la plural, adică oamenii În măsura În care trăiesc, se mişcă şi acţionează În această lume, pot avea experienţa deplinei inteligibilităţi doar dacă pot vorbi şi se pot Înţelege unii cu alţii şi cu ei Înşişi. Mai apropiat şi poate la fel de hotărîtor este un alt eveniment, nu mai puţin ameninţător. E vorba de apariţia automatizării, care, În cîteva decenii, va goli probabil fabricile şi va elibera om enirea de povara ei cea mai veche şi cea mai naturală, povara muncii şi constrîngerea necesităţii. În joc este

şi aici un aspect fundamental al condiţiei umane, Însă revolta Împotriva lui, dorinţa de eliberare de "truda şi necazul" muncii nu sînt moderne, ci tot atît de vechi ca istoria consemnată. A fi scutit de muncă nu este ceva nou; o asemenea libertate fi gura odinioară printre privilegiile cele mai ferm stabili­ te ale celor puţini. În cazul acesta, s-ar părea doar că s-a profitat de progre­ sul ştiinţific şi de dezvoltările tehnice pentru a se Înfăptui ceva la care toate epocile trecute au visat, dar pe care niciuna nu a fost În stare să ÎI realizeze. Totuşi, lucrurile stau aşa doarÎn aparenţă. Epoca modernă a fost Însoţită de o giorifi care teoretică a muncii, ceea ce a avut drept rezultat transforma­ rea efectivă a Întregii societăţi Într-o societate a muncii. Împlinirea dorinţei, la fel ca Împlinirea dorinţelor din basme, vine Într-un moment cînd ea nu

9


mai poate decît să se contrazică singură. Avem de a face cu o societate de muncitori gata să fie eli berată de lanţurile muncii, i ar această societate nu mai are cunosti ntă de celelalte activităti mai Înalte si mai Însemnate de dra,

,

)

,

gul cărora ar merita cîştigată o asemenea li bertate. În interiorul acestei so­ cietăţi, egalitară deoarece egalitarismul reprezintă modul În care munca Îi face pe oameni să trăi ască Împreună, nu a mai rămas nicio clasă, nici o aris­ tocraţie, fie de natură politică, fie de natură spiri tuală, de la care să poată porni din nou o restaurare a celorlalte facultăţi ale omului. Pînă şi preşedinţii, regii sau prim-miniştrii Îşi privesc funcţia ca pe o slujbă necesară pentru via­ ţa societăţii, iar, printre i ntelectuali, cei care văd În ceea ce fac o lucrare, şi nu un mod de a Îşi cîştiga existenţa, au rămas doar indivi zi solitari . Ne con­ fruntăm cu perspectiva unei societăţi de muncitori fără muncă, adi că li p­ siţi de si ngura activitate care le-a mai rămas. Fără Îndoial ă, ni mic nu poate fi mai rău. Cartea de faţă nu oferă răspuns la asemenea griji şi dileme. Astfel de răspunsuri se dau În fiecare zi

şi

sînt chestiuni ce ţin de poli tica practi că,

supusă consensului celor mulţi; ele nu se pot regăsi niciodată În consideraţiile teoretice sau În opini a unei singure persoane, ca şi cum ne-am ocupa aici de probleme pentru care nu ar exista decît o singură soluţie. În cele ce ur­ mează, propun Însă o reconsiderare a condiţiei umane din punctul de vedere al experienţelor noastre celor mai noi şi al spaimelor noastre celor mai re­ cente. Ceea ce reclamă, cu siguranţă, reflecţie, pe cînd lipsa de reflecţie nesăbuinţa oarbă, confuzi a iremediabilă sau repetarea complezentă a unor "adevăruri" devenite banale şi goale - pare să se numere pri ntre caracteri s­ ticile de seamă ale vremii noastre. Propunerea mea este, aşadar, foarte sim­ plă: ni mic mai mult decît să gîndim ceea ce facem. "Ceea ce facem" alcătuieşte Într-adevăr tema centrală a acestei cărţi. În ea este vorba doar despre structura şi părţile cele mai elementare ale condiţiei umane, despre acele activităţi considerate, atît În mod tradiţional, cît şi potri­ vit opiniei obi şnuite, ca aflÎndu-se la Îndemîna fiecărei fiinţe omeneşti. Din acest motiv, ca şi di n altele, cea mai Înaltă şi poate cea mai pură activitate de care oamenii sînt capabili, activitatea gîndi ri i , este lăsată În afara conside­ raţiilor de faţă. Prin urmare, cartea se limitează sistematic la o discuţie des­ pre muncă, lucru şi acţiune, care alcătuiesc cele trei capitole centrale ale ei. Din punct de vedere i stori c, În ulti mul capitol mă ocup de epoca modernă şi, pe parcursul Întregii cărţi, de diversele configuraţi i din interiorul ierarhiei activităţilor, aşa cum le cunoaştem din i storia Occidentului. Epoca modernă nu se confundă totuşi cu lumea modernă. Di n punct de vedere ştii nţific, epoca modernă, care a Început În secolul al XVII-lea, s-a Încheiat la Începutul secolului al XX-lea; din punct de vedere politic, lumea modernă, În care trăim astăzi, s-a născut odată cu primele explozi i atomi ­ ce. Eu nu discut despre această lume modernă, pe fundalul cărei a a fost scrisă cartea de faţă. Mă li mi tez; pe de o parte, la o analiză a acelor facul­ tăţi omeneşti generale care decurg din condiţia umană şi sînt permanente, adică nu pot fi definitiv pierdute cît timp condiţia umană nu se modi fică 10


ea însăşi. Pe de altă parte, scopul analizei istorice este să urmărească pînă la origini Înstrăi narea lumii moderne, dubla ei fugă de pe Pămînt spre Uni­ vers şi din l ume spre sinele individual, pentru a înţelege natura societăţii, asa cum s-a dezvoltat si s-a înratisat ea În chiar momentul cînd a fost ,

)

)

copleşită de sosirea unei epoci noi

,

şi Încă necunoscute.

11


CAPITOLUL I CONDITIA UMANĂ ,

11/7:4

ACTIVA ŞI CONDIŢIA UMANĂ

P rin termen u l de vita activa Î m i propun să desemnez trei activităţi omeneşti fu n d amentale: m u n ca, l ucrul şi a cţi u n ea . Ele sînt fundamentale pentru că fiecare corespunde u n e i a dintre con d i ţi i l e de bază În ca re i-a fost dată omu­ l u i vi aţa pe pămînt. M unca este activitatea care corespunde p ro ce su l ui bi ologic al co rp u l u i omenesc, a l e cărui fu n cţi i spontane d e c reş te re, metabo l ism ş i declin final sîn t legate de necesităţile vitale pe care m u nca le p rod u ce şi le introd uce În p ro ce su l vieţii. Condiţia u m a n ă a m u ncii este viaţa În săşi. Lu cru l este activitatea ce co re s p un d e caracterului nenatu ral al existenţei u m ane , care nu este î n ti p ări tă În şi a cărei moarte n u este compensată de ci cl ul perpetu u al vieţi i speciei. Lucrul asigu ră o l u m e "artificială" de obiecte, cu totul dife ri tă de orice me di u natural. În interioru l graniţelor acestei l u m i artificiale, fiecare vi aţă ind ivi d u ală găseşte adăpost, în ti mp ce lumea Însăşi este menită să d u reze mai mult şi să d e păşea s că toate vieţi le indivi duale. Condiţia u m ană a l u cru l u i este apa rtenen ţ a- la-l u me. A cţiu n e a , singura activitate care se petrece d e- a d reptu l în tre oameni , fără m ijl oc i re a obiectelor sau a materiei, co re s p u n de cond iţi ei u m ane a p l u ralităţi i, faptu l u i că oamenii , nu Omul, trăi e sc pe pămînt şi popu lează l u mea. Deşi to ate as p e cte l e condiţiei u mane sînt, Într- u n fel sau altu l , legate de politică, pl u ralitatea este în mod p a rti cu l ar condiţia - nu n u mai o condi­ tia sine qua non, ci şi o conditia per quam - ori cărei vi eţi po l i ti ce . Astfel, l i mba romanilor, pesemne p o p orul cel mai po liti c pe care îl cunoaştem, folosea ca s i n onime exp resi i le "a trăi" şi "a fi p ri n tre oameni" (inter homines esse) sau "a muri" şi "a înceta de a fi printre oameni" (inter homines esse desinere). Dar, în forma ei cea mai elementară, condiţia umană a acţi u n ii este presupusă ch i ar şi d e GeneZă ( " parte bărbătească şi parte femeiască i-a Tacut"), dacă acce p tă m că această istorisire a facerii omului este în c h i p esenţi al d i fe ri t ă d e cea d u p ă care la î n ce p u t Dumnezeu l-a facut pe Om (adam), pe "el", nu pe "ei " , mulţi mea fiinţelor omeneşti reprezentînd rez u l tat u l m u lti pl icării. 1 1. Analizînd gîndirea politică postclasică, �ste adesea CÎt se poate de grăitor să se obselve la care din cele două versiuni biblice ale creaţiei se face trimitere. Astfel, diferenţa dintre învăţătura lui Isus din Nazaret şi învăţătura lui Pavel se vede foarte bine pentru că Isus, discutînd d e s p re relaţia dintre soţ şi SOţie, trimite la Geneza, 1,27: "Oare n-aţi citit că Ziditorul i-a

13


Acţiunea ar fi un lux i nuti l , o i n geri nţă cap rici oasă În l egil e gene rale de com­ p ortame n t, dacă oam e n i i n u ar fi d ecît rei terări l e reproducti bile l a nesflrşi t a l e acelui aşi mo d e l , a cărui n atură sau ese nţă ar fi aceeaşi pentru toţi şi tot atît de previ zi bilă ca natura sau esenţa o ricăru i alt l u cru. Plural i tatea este co n d iţia acţi unii u mane fi i n dcă n o i sînte m toţi la fe l, adică um a n i , fără ca ci n eva să fie vreod ată ide n tic

cu

altci n eva care a trăit, trăieşte sau va trăi

cîn dva. Toate cele tre i activi tăţi şi cond iţi i l e corespu nzătoare lor sînt i n ti m legate de con d i ţia cea mai generală a existenţei umane: naşterea şi m oartea, natali­ tatea şi m ortal i tatea. Munca nu asigură n u m ai sup ravi eţu irea i n d ividua l ă, ci şi vi aţa sp ecie i. Lucrul şi produsu I său, artificialul uman, co nferă un grad de perm an e n ţă şi de durabil i tate zăd ărn i ciei vieţi i murito are şi caracte ru lui efe m er al t i m pului om e n esc. Acţi unea, În măsura În care se an gaje ază În În­ te m eierea de organisme poli ti ce şi În conservarea lor, creează cond i ţia reme­ morări i, adică a i storie i. Mu n ca şi lucrul, la fel ca acţi u n e a, se În răd ăci n ează şi În n atali tate, În m ăsura În care au sarci na de a asi gura şi de a p ăstra l u mea p e n tru valul co nstant de n ou-ven i ţi care se nasc În lume ca stră i n i , pe care trebuie să ÎI p revad ă şi să ÎI ia În consi derare. Totu şi, d i n tre cele trei, acţi unea are l egătura cea mai strînsă cu co nd iţia umană a natalităţi i; n ou l În ceput i n ere n t naşteri i se poate face simţi t În lume d oar fi i ndcă noul-ve n i t posedă capaci tatea de a Începe ceva d i n nou, adică de a acţi o n a. Î n acest se ns, al i n iţiative i , un e l e m e n t de acţiune şi d eci d e nata l itate este i n e re n t tutu ror activi tăţilor umane. Î n p l us, dat fii n d că acţi u n ea este activi tatea politi că p ri n excel e nţă, natalitatea, şi nu m ortali tatea, ar putea fi catego ri a cen tra l ă a gîndiri i p o l i ti ce ca gîn d i re deosebi tă d e gîn direa m etafizică. Co n d i ţi a umană cup ri n d e m ai mult decît co n d i ţi i le În care viaţa i - a fost d ată om ului. Oa m e n i i sîn t fiinţe con d i ţionate fi i n dcă toate lucruri le cu care vi n În con tact se transform ă i m ediat În condiţie a exi stenţei lo r. Lu mea În care se petrece vita activa co n stă d i n obi ecte prod use pri n activi tăţi omen eşti; Însă obiecte l e , deşi Îşi dato rează num ai oamen i lor exi ste nţa, Îşi condiţio­ nează totuşi În mod co nstant creatorii. Pe lîngă con diţi i l e În care viaţa Îi este dată omului pe pămînt şi În parte porn i n d de la ele, oam e n i i îşi creează În perman e n ţă propri i l e con di ţi i, făcu te ch iar de ei, care, În ciud a origi n i i lor

făcut d e l a în ceput parte bărbătească ş i parte femeiască"

(Matei, 1 9,4), î n timp c e

Pavel,

Într-o împrejurare asemănătoare, susţin e că femeia a fost făcută "din bărbat" şi deci "pen­ tru bărbat", chiar dacă slăbeşte apoi Întrucîtva dependenţa femeii de bărbat: "nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie"

(1 Corinteni,

1 1 ,8-12). Deosebirea scoate la

iveală cu mult mai mult decît o atitudin e diferită cu privire la rolul fe meii. Pentru Isus, cre­ dinţa era strîns legată de acţiun e (cf. În continuare

§ 33);

pentru Pavel, credinţa era În pri­

mul rînd legată de mîntuire. Foarte interesant În această privin ţă este Augustin

(De civitate Geneza, 1, 27, ci vede totodată deose­ birea dintre om şi animal În aceea că omul a fost creat unum ac singulum, pe cînd tuturor ani­ malelor li s-a poruncit "să ia tiinţă mai multe deodată" (plurasimul iussit exsistere). Lui Augustin,

Oei,

XII, 21), care nu numai că ignoră cu desăvîrşire

istorisirea creaţiei Îi oferă un binevenit prilej de a stărui asupra caracterului de specie al vieţii .animale, spre deosebire de singularitatea existenţei umane.

14


umane şi a variabilităţi i lo r, posedă aceeaşi forţă de cond iţionare ca lu cru ri le natu rale. Tot ce ati nge sau intră Într-o rel aţie de d urată cu viaţa u mană dobîn­ deşte i m ed i at caracteru l de con d i ţie a existenţei u m ane. I ată de ce, indife­ rent de ceea ce fac, oameni i sînt Înto tdeau na fiinţe co nd iţionate . Tot ceea ce pătrunde În lumea u mană, de b ună voie sau tras În interioru l ei prin efor­ tul omenesc, devine parte a condiţi ei umane. I m p actu l real ităţi i l u m i i asupra existenţei u m ane este resi m ţit şi re ceptat ca o fo rţă de co n d i ţi onare. Obiectivitatea l u m i i - caracterul ei de obiect sau de a fi ceva su bzistent - şi con d iţi a u m ană se Întregesc reci proc; pentru că este co nd iţi o n ată, existenţa u m ană ar fi i m posi b i l ă În lipsa obiecte lor, iar ob iectele, dacă nu ar fi elemen­ te de cond iţionare a existenţei umane, ar fi o grămad ă de arti cole d i sparate, o n e- l u me. Să evităm ori ce neînţel egere: con diţia u m ană nu este totuna cu natu ra u m ană, iar s u m a activităţi lor şi a facultăţi l o r omeneşti co res punzătoare con d i ţiei u m ane nu consti tuie ni m i c de fel u l unei natu ri u m ane. Căci n ici activităţile şi facultăţi l e pe care le l u ăm ai ci În d iscu ţie, nici cel e pe care le lăsăm de o parte, precum gînd i rea şi raţiu nea, şi nici chiar cea mai meticu­ loasă enumerare exh austivă a lor nu constitu ie caracteristi ci esenţi ale ale exi stenţei u m ane, În sensul că fără ele aceasta ar Înceta să mai fie u m ană. Sch i m b area cea mai radicală pe care ne-o putem i magina În privinţa condiţiei u m ane ar fi m igrarea oamenilor de pe Pămînt pe o altă p l anetă. U n aseme­ nea even i m ent, care nu mai este cu totu l i m posibil, ar Însemna că o m u l ar trebui să trăi ască În condiţi i prod use de el, fundamental diferite d e cele pe care i le oferă Pămîntul. N i ci m unca, nici l ucru l , nici aCţi unea şi nici chiar gîn d i rea aşa cu m o şti m nu ar mai avea atunci sens . Însă ch i ar şi aceşti pre­ zu mtivi rătăcito ri pl ecaţi de pe Pămînt ar fi Încă u m ani; iar singu ra afi rm aţi e pe care am putea-o face cu privi re la "natu ra" l o r ar fi că ei sînt În contin u a­ re fiinţe condiţi onate, c h i ar dacă condiţi a l o r este acu m , Într-o măsură con­ siderabilă, prod usă de ei Înşişi . Pro b l e m a natu ri i u m ane, augustin iana quaestio mihi factum sum ( " am aj uns o Întrebare pen tru m i n e Însu m i " ) , pare inso l u b i l ă atît În sensu l ei psi­ hologic ind ivi d u al , cît şi În sensu l ei fi losofic general. Este foarte puţin proba­ bil ca noi , cei care putem cunoaşte, dete rm i n a şi defini esenţa natu ral ă a tutu ror lu cru rilo r ce ne Înconj oară şi care sînt diferi te de noi Înşine, să fi m vreod ată În stare s ă procedăm l a fe l c u noi Înşine - a r fi c a ş i cu m a m sări peste propria u m b ră. Pe deas u p ra, n i m i c nu ne Înd reptăţeşte să ad mitem că omul are o natu ră sau o esenţă În acelaşi sens ca celel alte lucrur i . Altfe l spus, d acă n o i avem o natu ră sau o esenţă, atunci cu sigu ranţă nu mai un zeu ar putea-o cu n oaşte şi defin i , i ar prima cerinţă ar fi ca zeu l să poată vorbi despre un "cine" ca şi cînd ar fi un "ce" .2 D i l e m a vine d in faptul că 2.

Augustin, socotit de obicei a fi primul care a pus În filosofie aşa-numita problemă antropo­ logică, ştia foarte bine acest lucru. EI face deosebirea Între Întrebările "Cine sînt eu?" şi "Ce sînt eu?", prima, pe care omul şi-o adresează sieşi ("Şi m-am Întors spre mine Însumi şi mi-am zis: Tu, cine eşti? şi am răspuns: Un om " - tu, quis es? (Confessiones, X, 6)), iar a doua, pe

1S


mod u ri l e cunoaşterii omeneşti aplicabi l e obi ectelor cu cali tăţi " n atu rale", incl usiv nouă Înşine, În măsura limitată În care sîntem ihd ivizii celei mai evolua­ te speci i d e vi aţă organică, n u ne mai sînt de nici u n folos cîn d p u n e m Între­ barea: şi noi cine sîntem ? Iată de ce Încercările de a defi n i n atu ra u m ană sfîrşesc aproape i nvari ab i l cu fabricarea oarecu m a u n ei divi nităţi , adică a d umnezeu l u i filosofi lor, care, Începînd de la Platon, s-a dovedit, l a o cerceta­ re mai atentă, a fi un fel de Ide e platoniciană a om ului. Fi reşte, a demasca În asemenea con cepte fi losofice ale divi n u l u i conceptu alizări ale facultăţilor şi ale cal ităţi lor omeneşti nu Înseamn ă a demonstra i nexistenţa l u i Dumnezeu şi nici măcar a ad uce u n argument În favoarea ei; dar faptu l că Încercările de a defi n i n atu ra o m u l u i condu c atît de lesne la o idee care ne izbeşte cate­ goric ca "supraomenească", fiind de aceea i dentificată cu d ivi n u l , poate arun­ ca o u m bră de suspici u n e asu pra con ceptu l u i însuşi de " n atu ră u m ană" . Pe de altă parte, cond iţi ile exi stenţei u mane - vi aţa însăşi, natalitatea şi mortal itatea, apartenenţa-la-lu me, p l u ralitatea şi Pămîntu l - n u pot n icio­ dată "explica" ceea c e sintem, nici n u pot răspu nde la în trebarea "ci n e sîn­ tem" pentru simplul motiv că n iciodată nu ne condiţionează în mod absolut. Aceasta a fost Întotdeau na o p i n i a filosofiei, spre deoseb i re de şti i n ţele - an­ tropologi e, psi h o l ogie, biologie etc. - care se ocupă de ase menea de o m . Astăzi Î n s ă putem ap roape spune c ă a m demonstrat c h i a r şi şti i nţific că, deşi trăi m acu m şi probab i l vom trăi mereu în con d i ţi i l e Pămîntu l u i , nu sîn­ tem si m p l e faptu ri te restre. Şti i n ţa modernă a natu ri i Îşi d atorează marile sale su ccese faptulu i de a fi privit şi tratat natu ra terestră d i ntr- u n pu nct de vedere cu adevărat un iversal, adică d i ntr- u n pu nct arh i med i c de sprij in, sta­ b i l it, În mod intenţi o n at şi expl icit, În afara Pămîntu l u i.

2 TERMENUL

VITA ACTIVA

Term e n u l vita activa este Încărcat şi supraîncărcat d e trad iţie. Este l a fel de vech i ( d ar nu mai vechi ) ca trad iţi a gîn d i rii noastre p o l i tice. Iar această trad iţie, departe de a cup rinde şi de a co nceptual iza toate experienţe le

care i-o adres e ază lui

Dumnezeu ("Atunci ce sînt eu, Dumnezeul meu? Care este natura mea?" Quid ergo sum, Deus meus? Quae natura sum? (X, 17)). C ăci, În " ma rea taină", grande pro{UI1' dum, care este omul (iV, 14), exi stă "un ceva al omului (a/iquid hominis), pe care duhul omu­ l u i care este În el nu Îi cunoaşte. DarTu, Doamne, ca re l-ai Tacut ({ecisti eum),!e ştii pe toate ce ţin d e el (eius amnia)" (X, 5). Astfel, cea mai cunoscută dintre frazele c i tate În text, quaes­ tia mihi fact�/s sum, este o Î n t re bare ridicată În p rez en ţa lui Dumnezeu, "În ochii căruia am ajuns pentru m i n e Însumi o Întrebare" (X, 33). Pe sc u rt, răspunsul la Întrebarea "Cine sînt eu?" este simplu: "Eşti un om - orice va fi Însemnînd lucru l acesta"; iar răspunsul la Între­ barea "Ce sînt eu?" poate fi dat n u mai de Dumnezeu care l-a Tacut pe om. Întrebarea refer­ itoare la n atura omului nu este mal pu ţi n teologică decît între bare a referitoare la natura lui Dumnezeu; ambele putînd f, lăm urite doar- p rintr-u,n răspu ns revelat În chi p divin. -

16


po l i tice ale u m an i tăţi i occidentale, s-a ivit dintr-o configuraţie istori că parti culară: p roces u l l u i Socrate şi confl i ctu l d i ntre fi l osof şi polis. Ea a Înlă­ turat n e n u mărate experienţe ale u n u i trecut mai ti m p u ri u , care nu aveau Înse m n ătate pentru obi ectivele sale politice i med i ate, şi, pîn ă l a sfirşitu l ei, petrecut În opera lui Karl M arx, a conti nuat În tr-o fonmă cît se poate de selec­ tivă. Expresia ca atare, rep reze ntînd În filosofi a m ed i eval ă trad u cerea stan­ d ard a term e n u l u i aristote l i c bios politikos, se Întîln eşte d ej a la Augusti n, u n de, ca vita negotiosa sau actuosa, refl ectă În că Înţelesu l său p ri m i tiv: o vi aţă dedi cată ch esti u n ilor p u b l i co-po l i tice.3 Aristotel deosebea Între tre i moduri de vi aţă (bioi) pe care oamenii le-ar putea a le ge În l i bertate, adi că Într-o dep l i n ă i n dependenţă de necesităţil e vieţii şi de rel aţi ile pe care acestea l e generează. Premisa l i bertăţi i excludea toate moduri le de vi aţă consacrate În p rim u l rînd s u p ravieţu i ri i i n divi d u l u i - n u n u m ai m u n ca, mod u l de viaţă al sclavu l u i , su pus atît necesităţi i d e a rămîne În vi aţă, cît şi d o m i n aţiei stăpînu l u i său, ci şi vi aţa l abori oasă a meş­ teşugarului l i ber şi cea mercanti lă a negustorului. Pe scu rt, ea Îi excludea pe toţi cei care, de b u n ă voi e sau n u , pentru Întreaga vi aţă sau doar te m po­ rar, Îşi pierduseră l i bertatea de mi şcare şi libertatea de a-şi alege activităţil e.4 Cele trei m od u ri de vi aţă răm ase ave au În com u n preocuparea pentru "fru­ mos", ad ică pentru ceea ce nu este n i ci necesar, n i ci pur şi si m p l u uti l: viaţa care se b u cu ră de pl ăceri le fizice, În care fru mosu l se co nsu m ă aşa cum este dat; vi aţa dedi cată tre b u ri l o r polis-u l u i , În care excelenţa prod u ce fapte fru­ moase; şi vi aţa filosofu l u i , consacrată cercetării şi contem p l ări i lucruri l or eterne, a căror fru m u seţe nepieritoare n u poate fi rod u l i ntervenţiei produc­ tive a o m u l u i şi n i c i n u poate fi alterată de consu m u l omenesc. 5 Deoseb i rea pri nci pală d i ntre accepţi u n ea aristotelică a te rmenu l u i şi fo­ losirea lui ulterioară În Evul Mediu con stă În aceea că bios politikos desem­ na În mod exp l i cit d oar domeni u l tre b u ri l o r o m e n eşti, stăru i n d asu pra acţi u n i i , praxis, necesare pentru a- I Întemeia şi a-I SUSţi ne. N i ci m u nca, nici De civitate Oei, XIX, 2, 1 9.

3.

Vezi A ugustin ,

4.

William L. Westermann

( "Betwe e n Slavery and Fre ed om " , American Historical Review, vo I. L ( 1 945» susţine că "afirmaţi a l u i Aristotel ... d u pă care meşteşugarii trăi es c într-o sta re d e relativă sclavie însemna că, atu nci cînd încheia un co n tract de muncă, artizanul re n un ţa la două d i n cele patru el eme n te ale statutului s ău de om l iber (şi anume la l ib e rta te a de a desfă­ şura a cti vi tăţi economice şi la d reptul de l iberă m i ş c a re ), Însă O fă cea de bună vo i e şi pen­ tru o p e rio ad ă p rovizo rie" ; dovezile citate de Weste rm a n n arată că, potrivi t co n cepţie i din vremea r esp e cti vă, libertatea era înţeleasă ca "statut, inviolabilitate perso n ală , li bertate de a de sfăş ura ac tivi tăţ i economice, dreptde liberă mişcare" şi că, drept u rm ar e , sclavia Însem­ na "lipsa ace s to r patru atribu te ". În enum erarea "modurilor de viaţă " d in Etica Nicomahică (1,5) şi din Etica Eudemică (121 5 a 35 şi urm .), Ari stotel n i ci măcar nu menţion ează modul de viaţ ă al meşteşugarului; pentru el era eyi d en t că u n banausos nu este l i b e r e cf. Politica, 1 337 b 5). EI a m i n teş te to tuşi "cîştigul de b a n i " ca pe un mod de viaţ ă şi îl res pi n ge pentru că şi el este " î nt re p rin s sub co n s t rî n ge re " ( Etica Nicomahică, 1096 a 5). Faptul că libe rt atea es te cri te ri u l s e arată exp l i cit În Etica Eudemică: A ri sto te l enumeră d o a r acele moduri de viaţă care sînt alese ep' exousian.

5. Despre rrumos În co ntrast cu necesarul şi cu util u l, vezi Politica, 1 333 a 30 şi

urm.,

1 33 2 b 32. 17


l u cru l n u erau co nsiderate ca avînd suficientă demn itate pentru a constitu i u n bias, u n mod d e vi aţă autonom şi cu ad evărat omenesc; ÎntruCÎt slujeau şi p roduc e au ceea ce era necesar şi uti l cele două activi tăţi nu puteau fi l i bere i n d epend ente de nevo i l e şi de ceri nţele omeneşti 6 Dacă mod u l politic de viaţă a s căpat de u n asemenea verd i ct a fost pentru că grecii înţelegeau vi aţa palis u l u i d rept o form ă de organ i za re politică foarte particul ară, l i be r aleasă, şi în n i ci u n caz d rept o fo rm ă oarecare de acţi u n e n ecesară m e nţi n erii ordo­ nate a oamen i lor l ao l altă Fi re şte, greci i sau Ari stote l şti au foarte bine că vi aţa omen ească are Întotdeau na nevo ie de o an umită formă de organizare pol i tică şi că a dom n i asu p ra u n o r su puşi poate constitu i u n mo d de vi aţă d i sti nct; însă modul de vi aţă al de s potu l u i , pentru că era "doar" o nec e sita­ te, nu putea fi socotit l i ber şi n u avea n i ci o legătu ră cu bias palitikas.7 Odată cu d i s pariţia o raşu l u i stat anti c Augus t i n pare să fi fost u l ti m u l care şti a c e l pu ţi n ce Înse m n a al tăd ată a fi cetăţean - termenul vita activa şi-a p ie rd u t se nsul politic pa rticul ar, aj u n gînd să desemneze toate ti pu rile de an g aj are activă în trebu ri l e acestei l u m i . Desigu r de ai ci n u rezu ltă că l ucrul şi m u nca arfi urcat În ierarhia activităţi lor omeneşti , dobîndind o de m ni tate egal ă cu a vieţ i i consacrate pol itici i. 8 Lu cru rile s-au petrecut mai c u rînd invers: şi acţi u n ea era acu m socoti tă d rept u n a d i n necesităţi le vieţii pămîn­ teşti , aşa înCÎt contemplaţi a (bias theâretikas, trad usă ca vita contemplativa) a rămas si ngu ru l mod de vi aţă cu adevărat l i ber 9 Cu toate acestea, uriaşa su periori tate a contemplaţi ei În raport cu orice fel de activitate in cl usiv În raport cu acţi unea nu este de o rigi ne creşti nă O g ăsi m În filo sofi a politică a l u i Platon, unde Întreaga reorga n izare u to p i că a vi eţi i palis-ului nu n u m ai că este gh i d ată de înţel egerea superioară a fi loso­ fu l u i , dar n i ci nu are alt sco p decît să facă posibil mod u l de vi aţă fi losofi c La A ri s totel , Însăşi o rd on area d i feritelo r modu ri de viaţă Între care viaţa înch i­ nată pl ăceri lor joacă u n ro l secu n d ar, este în mod l i m pede orien t ată d u p ă ideal u l co ntempla ţiei (theâria). La m ai vechea e l i berare de necesităţi l e vi eţi i şi de constrîngerea ven ită d i n partea celorlalţi, filosofii au adăugat elibera­ rea de activi tatea pol i tică ş i suspend area ei (schafe)10, as tfel că cererea de ,

,

.

-

.

-

-

,

­

.

,

,

.

.

,

6. Despre libertate

În contrast cu necesarul şi cu u ti l u l

,

vezi i bid.,

1332 b 2.

7. Vezi ibid., 1277 b 8, pentru distincţia dintre conducerea despotică şi cea politică. Pentru argumen tu l potri vi t căruia viaţa despo tu lui nu este egală cu vi aţa unui om liber pentru că pri mul se ocupă de "lucruri n ecesare", vezi ibid., 1325 a 24. 8. Despre opinia larg

răspîndită potrivit căreia aprecierea modernă a muncii este de ori gine § 44.

creştin ă, vezi În con ti n ua re

9.

Theolo�ca, 11, 2, 179, În special articolul 2, u nde vita activa decurge necessitas vitae praesentis, şi Expositio in Psal mos, 45,3, unde organismului politic Îi este atribuită sarcina de a găsi tot ceea ce e necesar pentru viaţă: in civitate oportet invenire omnia necessaria ad vitam.

Vezi Toma d'Aquino, Summa din

10. Cuvîntul grecesc schole, ca şi l ati ne scu l otium Înseam n ă În primul rînd scutire de activitatea

şi nu pur si simplu ti mp liber, chiar dacă ambele cuvi nte sînt folosite şi pen tru a i ndica scutirea de :n u n că şi de necesităţile vieţii. În orice caz, ele indică Întotdeauna o stare scutită de fră mîntări şi de griji O excelentă descriere a vieţii de fiecare zi a unui cetăţean

pol iti că

.

18


mai tîrziu a creştinilor de a fi eliberaţi de treburile lumeşti, de toate proble­ mele lumii acesteia, a fost precedată de - şi şi-a avut originea În

-

apo/itia

filosofică a Antichităţii tîrzii. Ceea ce fusese revendicat doar de cei puţini era acum considerat un drept al tuturor. Termenul

vita activa,

cuprinzînd toate activităţile omeneşti şi definit din

punctul de vedere al repausului absolut al contemplaţiei, corespunde, aşa­ dar, mai degrabă grecescului ascho/ia ("lipsă-de-repaus")l1, prin care Aristotel desemna orice fel de activitate, decît grecescului

bios po/itikos.

Încă de la

Aristotel, distincţia dintre repaus şi lipsă de repaus, dintre abţinerea aproa­ pe Încremenită de la mişcarea fizică exterioară şi activitatea de orice tip, este mai importantă decît diferenţa dintre modul politic şi cel teoretic de viaţă, căci, În cele din urmă, ea se poate regăsi în interiorul fiecăruia dintre cele trei moduri de viaţă. Este aidoma deosebirii dintre război şi pace: aşa cum războiul are loc În vederea păcii, tot astfel fiecare tip de activitate, chiar şi procesele gîndirii pure, trebuie să culmineze În repausul absolut al contem­ plaţiei.12 Fiecare mişcare, mişcările corpului şi ale sufletului, ca şi cele ale vorbirii şi ale raţiunii, trebuie să înceteze În faţa adevărului. Adevărul, fie el adevărul antic al Fiinţei sau adevărul creştin al Dumnezeului celui viu, se poate dezvălui doar În liniştea umană desăvîrşită.13 În mod tradiţional şi pînă la Începutul epocii moderne, termenul vita activa nu şi-a pierdut niciodată conotaţia negativă de "lipsă-de-repaus", neco­ tium, a-scho/ia. Ca atare, el a rămas intim legat de distincţia grecească chiar mai importantă dintre lucrurile care sînt prin ele Însele ceea ce sînt şi lucrurile care Îşi datorează existenţa omului, dintre lucrurile care sÎntphysei şi lucrurile care sînt

nomâ.

Primatul contemplaţiei asupra activităţii se Întemeiază pe

convingerea că niciun produs al mîinilor omeneşti nu poate egala În frumu­ seţe şi În adevăr kosmos-ul fizic, care se mişcă În sine Însuşi Într-o eternitate neschimbătoare, fără niciun amestec sau sprijin venite din afară, din partea omului sau a zeului. Această eternitate se descoperă ochilor muritori abia atunci cînd toate mişcările şi activităţile omeneşti sînt Într-un repaus de­ săvÎrsit. În comparatie cu această atitudine de repaus, toate părtile si disJ

"

tincţiile din

vita activa

,

dispar. Privind lucrurile din punctul de vedere al

atenian obişnuit, care se bucură de libertate de plin ă faţă de muncă şi faţă de lucru, poate fi găsită În Fustel de Coulanges, The Ancient (iţy (ed. Anchor, 1956), pp. 334-336; ea va co nvin ge pe oricine de felul cum activitatea politică, care cerea mult timp, se desfăşura în co n di ţiile oraşului-stat. Putem ghici cu uşurinţă cît de plină de griji era această via�ă po liti c ă obişnuită, dacă ne amintim că legea ate n i a n ă nu îngăduia neutralitatea şi Îi pedepsea cu pie rd er ea cetă ţen iei pe cei ce refuzau să se declare de partea cu iva În disputele dimre facţiun i . 1 1. Ascho/ia p o a te fi t radus mai exact prin ocup aţi e sau chiar agitaţie. (N. tr.) 12. Vezi Aristo tel, Politica, 1333 a 30-33. Toma d'Aquino defin eşte co ntemplaţi a drept quies ab exterioribus motibus [o Încetare a mişcărilor exte ri oar e 1 (Summa The%gica, II, 2, 179, 1).

13. Toma d'Aquino pune accentul pe liniştea sufletului şi recomandă vita activa, deoarece ea epuizează şi astfel "potoleşte pasiunile lăuntrice" şi pregăteşte pentru co n temp laţie (Summa Theologica, 11,2,182,3). 19


conte m p l aţiei , n u contează ce anume tu l b u ră rep au sul necesar, CÎtă vreme el este tu l b u rat. Î n mod trad iţional, aşad ar, termen u l vita activa Îşi p ri meşte Înţelesu l de l a vita contemplativa; demnitatea prea p u ţin i mportantă d e care se bucură Îi vi ne din faptu l că vi aţa activă slujeşte nevoilor şi ceri n ţelor conte m p l aţi ei Într- u n co rp vi u . 1 4 Creşti n i s m u l , cu cred inţa sa Într-o vi aţă de apoi ale cărei b u cu ri i se an unţă În desfatări le conte m p l aţiei 1 S, a sancţionat rel i gios decă­ derea suferită de vita activa, aj u nsă Într-o poziţi e derivată şi sec u n d ară; Însă ordon area Ca atare a coi ncis tocm ai cu descoperi rea contemplaţi ei (the6ria) cafacu ltate omenească Întru totul diferită de gîndire şi de raţiune, descoperire facută În şcoal a socratică şi care, de atu nci Înainte, a dom i n at gîn d i rea metafizică şi politică de-a l u ngu l întregi i noastre trad iţi i . 1 6 Pentru scop u l meu de acu m , n u pare necesar să discut raţi u n i l e acestei trad iţi i . Ele sînt evi dent mai profu nde deCÎt Împrej u rarea istorică În u rma căreia a izbucnit co nflic­ tu l d i n tre polis şi fi l osof şi care, astfel, a co ndus totod ată, apro ape acciden­ tal , l a descoperi rea contemplaţiei ca mod fi losofi c de vi aţă. Aceste raţi u n i trebuie s ă ţi nă d e u n as pect c u totu l d iferit al co ndiţiei umane, a cărei diver­ sitate nu se epuizează În fel u ritele părţi existente În vita activa şi, putem băn u i , n u s-ar epu iza n i c i d acă gînd i rea şi mişcarea raţi u n i i a r fi i n cluse Î n ea. Î n con seci nţă, dacă folosirea term e n u l u i vita activa, aşa cu m o propun eu aici, se găseşte Într-o contradicţi e manifestă cu trad iţi a este pentru că eu n u p u n l a Îndoială adevărul experienţei care stă l a baza d i sti ncţiei, ci mai curînd ord i nea ierarh ică i n erentă ei Încă de la Început. Ceea ce n u Înseam­ nă că Îmi doresc să co ntest sau , la d rept vorb i n d , să i au măcar În d iscuţie co nceptu l trad iţi o n al de ad evăr ca revel aţie şi deci ca ceva esenţialmente d ăru i t o m u l u i , sau că prefer aserţi u n ea pragm atică a epocii mod erne, d u pă · care o m u l poate cunoaşte n u mai ceea ce prod u ce el În suşi. Eu SU Sţi n do ar că greu tatea u ri aşă a conte m p l aţiei În ierarh i a trad iţională a estom pat disti ncţi i l e şi structu ra exi stente În În săşi vita activa şi că, În pofi d a apa­ renţel or, această situ aţi e nu s-a sch i m bat În mod esenţi al pri n ru ptu ra mo­ dern ă de trad iţie şi pri n răstu rn area u lterioară a ord i n i i ei ierarh i ce la M arx şi la Nietzsche. Ţi ne de Însăşi n atu ra faimoasei "răstu rn ări " a s istemelor

1 4. Toma d'Aq uino este dt se poate de exp licit Î n privinţa legătu rii dintre vito activa şi cerinţele ş i nevoile corpului omenesc, comune oamenilor ş i animalelor (Summa Theolo�ca, 11, 2, 1 82, 1 ) . 1 5 . Augustin vorbeşte despre "povara" (sarcina) vieţii active impuse de datoria iu birii, care ar fi insuporrabilă fără "dulceaţa" (suavitos) şi "desfătarea adevărului" dăruite În contempl aţie (De civitote Oei, XIX, 1 9 ). 1 6.

20

Resentimen tul consacrat al fi losofului faţă de condiţia umană a corporalităţii nu este totu­ na cu disp reţul an tic faţă de necesi tăţile vieţii; a fi supus necesităţii era doar unul din as­ pectele existenţei corporale, iar corpul, odată eli berat de această necesitate, era capabi l d e acea apariţie pură p e care grecii o numeau frumuseţe. Î ncepÎnd d e l a Platon, filosofii au adăugat la resentimentul faţă de constringerile impuse de ceri nţele corporale şi resen­ timentu l faţă de mişcarea de orice fel. Dat fiind că filosoful trăieşte Într-un repaus desăVÎrşit, numai corpul său, potrivit lui Platon, locuieşte În cetate. Aici se găseşte şi originea primelor reproşuri de agitaţie (polypragmosyne) Îndreptate Împotriva celor ce îşi petrec viaţa În politică.


filosofice sau a valori l o r acceptate în mod obişn uit, adică de natu ra operaţiei înseşi, să l ase cad ru l conceptu al mai m u lt sau mai puţin nesch i m bat. Răstu rn area m o dern ă şi i erarh ia tradiţională îm părtăşesc presupu nerea că în toate activităţi le oamen i l o r trebu ie să preval eze aceeaşi preocupare u mană cen trală, de vreme ce fără un pri n ci piu cupri nzăto r u n i c n u se poate stabi l i n i c i o o rd i n e . O ase menea p res u p u ne re nu este ceva de la sine înţel es, iar fel u l în care eu fol osesc termenul vita activa presu p u n e că preocu parea care stă la baza tutu ror activităţi l o r acestei vieţi nu coi ncide cu preocupa­ rea cen trală a u n e i vita contemplativa, ne fi i n d n i ci su perioară, nici inferioară u n ei ase menea preocupări .

3

ETERN ITATE

VERSUS N E M U RI RE

Faptu l că d iversele moduri de angaj are activă în trebu rile l u m i i acesteia ş i gînd i rea pură care c u l m i nează în contem plaţi e ar putea corespunde la

două preocup ări omeneşti centrale cu totu l d i feri te una de alta s-a văzut, într-un fel sau altu l , încă de cînd "oamenii gîndirii şi oamenii acţiunii au Început să o apuce pe căi diferite"17, ad ică de la apariţi a în şcoala socratică a gîn d i ri i politice. Totu şi, cîn d a u descoperit - şi se poate băn u i , deşi nu se poate d ove­ d i , că descoperi rea a fost făcută de Socrate în suşi - că domen i u l pol itic nu se îngrijea, cu m e ra de aşteptat, d e toate activităţi le m ai înalte ale o m u l u i , fi l osofii a u socotit d e înd ată c ă desco periseră nu ceva î n p l u s p e lîngă ceea ce se şti a dej a ci un principiu su perior care să în l ocuiască pri n ci p i u l care guvern a polis- u l . Calea cea m ai scu rtă, deşi întrucîtva superficială, de a i n d i ­ c a cel e d o u ă pri n cipii diferite şi , pîn ă la u n punct, chiar opuse, este s ă rea­ m i nti m deosebirea d i n tre nem u ri re şi etern i tate. N e m u ri rea înseam nă persistenţă În ti m p, viaţă fără-de-moarte pe acest pămînt şi în această l u m e, aşa cum li s-a d at, p otrivit co ncepţi ei greceşti , natu rii şi zeilor olim pieni. În faţa acestu i fund al al veşnicei reîntoarceri a natu ri i şi al vieţi i fără-de-mo arte şi fără-de-vÎrstă a zeilor stăteau oamenii m u ritori , singu rii muritori Într-un u n ivers nemu ritor, însă nu etern, confruntaţi c u vieţi le nemu rito are ale ze i lor lor, d ar fără a se afl a su b stăpîni rea u n u i D u m n ezeu etem. Dacă e să îi dăm crezare l u i H erod � t, deosebirea d i n tre cele două pare să îi fi u i m i t pe greci chiar şi înaintea form u l ări i co nceptuale în trepri n se de filosofi şi deci înai nte d e experie nţele specific greceşti privi n d etern u l , afl ate la baza acestei forlT1 u l ări . Di scutînd despre fo rmele de în chin are şi despre cred i nţel e asi atice într-un Dumnezeu i nvizibil, Herodot sp u n e exp l icit că, În ,

1 7 . Vezi F. M.

Comford, "Plaro's Commonwealth", in Unwritten PhiJosophy ( 1 950), p. '54: " Moartea

lui Pericle şi războiul peloponesiac marchează momentul clnd oamenii gîndirii şi oamenii acţiunii au început să o apuce pe căi diferite, menite să se îndepărteze tot mai mult una de alta, pînă ce inţeleptul stoic a incetat să mai fie cetăţean al ţării lui şi a devenit cetăţean al un iverşu lui".

21


comparaţie cu acest D u m n ezeu transcendent (cu m am spune n oi astăzi ) , care este d i ncolo de timp, de vi aţă şi de u n ivers, zeii greceşti sÎnt anthrâpophyeis) au aceeaşi natu ră, nu d oar aceeaşi formă cu o m u l . l a Preocup area grecilor pen tru nem u ri re s-a născut d i n experienţa l o r l egată de natu ra nemu ritoare şi de zei i nemuritori care, Împreună, Încad rau vieţi le i n d ivid u ale ale oamen i ­ l or m u ritori . Î nti părit Într-un cosmos unde totu l era nemuritor, caracteru l muritor a devenit m arca existenţei umane. Oamenii sînt "muritorii", singu rele real ităţi m u ritoare existente, căci, spre deosebire de ani m ale, ei nu există nu mai ca membri ai u nei specii a cărei vi aţă nemu ritoare este garantată pri n procreaţie. 1 9 Caracteru l m u ritor al oamen i l o r vine d i n faptu l că vi aţa i n d ivi­ d u al ă, avînd de l a naşte re şi pîn ă la m oarte o poveste-a-vieţi i recognosci bi­ l ă, se desprinde de vi aţa biologi că. Viaţa i n d ivid uală se deosebeşte de toate celelalte realităţi prin cu rsul ei recti l i n i u , care, ca să spunem aşa, Îşi taie dru m pri n mişcarea ci rculară a vieţii biologice. Iată ce este caracteru l muritor: m işca­ rea În l i n i e d reaptă Într-un u n ivers u n d e totu l , dacă cu mva se m i şcă, o face Într-o ord i ne cici ică. Sarci n a şi potenţi al a m ăreţi e a m u ritori l o r stau În capacitatea lor de a pro d u ce a n u m i te realităţi - lucrări , fapte ş i cuvi nte20 - care ar merita să fie şi , Într-o măsu ră cel puţi n , sînt facute să dăinuiască veşnic, astfel că, d ato rită lo r, m u ritori i şi-ar putea găsi locu l Într-un cosmos u n de, cu excepţi a lor, totu l este n e m u ritor. Pri n capacitatea de a face fapte nemuritoare, pri n ab i l itatea de a l ăsa u rme nepieritoare, oamen i i , În ci u d a i n d ividual ităţi i lor m u ritoare, ati ng o n em u ri re proprie şi se d ovedesc a fi d e n atu ră "d ivi n ă". Disti ncţi a d i n tre om şi an i m al străb ate ca o l i nie de dem arcaţie Însăşi specia u m ană: doar cei m ai b u n i (aristoi) cei ce arată neco ntenit că sînt cei m ai b u n i (aris­ teuein) verb pentru care nu există ech ivalent În nicio altă l i m bă) şi "p referă faima nemu ritoare lucrurilor muritoare" sînt cu adevărat u mani; cei lalţi , satis­ facu ţi cu ind iferent ce pl ăceri le va oferi n atu ra, trăiesc şi mor ca nişte an i m a­ le. Aceasta era Încă şi o p i n i a l u i Heracl it2l ) opinie al cărei ech ivalent cu greu mai poate fi găsit l a vreu n u l d i n fi losofii de după Socrate. 1 8 . H erodot ( 1, 1 3 1 ) povesteşte că perşii nu au "chipuri de zei, nici temple, nici altare, ci socotesc drept nesăbuite astfel de fapte", ceea ce, explică el În conti n u are, arată că perşii "nu cred, precum grecii, că zei i sînt anthropophyeis, de natură umană", sau, am putea noi adăuga, că zei i şi oamenii au aceeaşi natu ră. Vezi şi Pindar, Carmina Nemaea, VI. 1 9 . Vezi Ps. Aristotel , Economice, 1 343 b 24: Natura le asigură speciilor dăinuirea prin reîntoarcere (periodos), dar nu i-o poate asigura tot aşa şi i ndivi d u l u i . Acel aşi gînd: " Pentru cele vii , viaţa Înseamnă fii n ţa" - apare şi În Despre su{let, 41 5 b 1 3 .

2 0 . U m ba greacă nu distinge între "lucrări" şi "fapte", ci le numeşte pe amîndouă erga, d acă sînt Îndeaj u ns de d u rabile să d ăi n u i ască şi îndeajuns de măreţe să fie păstrate În amintire. Abia cînd filosofi i, sau mai exact sofiştii , au Început să-şi fo rm u leze "nesfîrşitele d i sti ncţi i" şi să deosebească Între a prod uce şi a acţiona (poiein şi prattein), substantivele poiemata şi pragmata au cunoscut o mai l argă răspînd i re (vezi Platon, Charmides, 1 63 ) . Homer n u cu­ noaşte Încă cuvîntul pragmata, care la Pl aton (ta ton anthropon pragmata) poate fi red at cel mai b i n e prin "treburi omeneşti" şi are conotaţi ile de necaz şi de zădărn i cie. La H erodot, pragmata poate avea aceeaşi conotaţie (cf. , bu n ăoară, 1, 1 55). 2 1 . Heraclit, frag. 22

B

29 ( Diels, Fragmente der Vorsokratiker, (ed .

a 4-a,

1 922)).


Î n co ntextu l n ostru , contează p re a puţi n d a că socrate însuşi sau Pl ato n a fost cel ce a d escoperit etern u l d rept ad evăratul centru al gîn d i ri i p ro­ pri u -zis m etafizice. Î n favoarea l u i Soc rate cîn tăreşte greu faptu l că, d i ntre m ari i gîn d i tori , nu mai el u n i c în această privi nţă, ca şi În m u lte altele n u s- a sinchisit n iciodată să Îşi consemneze gînd u rile; căc i , i n d iferent de i n tere­ s u l pen tru etern i tate arătat de u n gîn d i tor este l i m pede că, În momentul cînd se aşază să îşi scrie gînd u ri le, el În cetează să mai fie preocu pat În pri m u l rînd de etern i tate şi Îşi Îndreaptă atenţi a spre fel u l î n care a r putea s ă l ase o u rmă a l o r. EI intră În vita activa, alegînd mod u l ei de a dăi n u i şi de nemuri re potenţi ală. Un l u cru e sigu r: n u m ai l a Platon, preocu parea pentru etern şi pentru vi aţa fi losofu l u i sî nt văzute ca fi i nd p ri n ele Însele În contrad icţie cu aspi raţia l a n em u ri re şi În co n fl i ct cu o asemenea asp i raţi e, cu acel bios poli­ tikos, mod u l de viaţă al cetăţean u l u i . Experi e nţa fi l osofică a etern u l u i , care pen tru Plato n era arrheton ( " i nex­ p ri mabiIă"), iar pen tru Aristote l aneu logou ( "fără cuvînt") şi care a fost con­ ceptualizată mai tîrziu În paradoxala formulă nunc stans ("acum-ul staţionar"), poate avea loc nu mai În afara domeni u l u i treb urilor omen eşti şi În afara p l u ralităţi i oamen i lor, aşa c u m şti m d i n m i tu l peşteri i i storisit În Republica l u i Plato n , unde fi losofu l , d u pă ce s-a el i berat d e l anţu ri l e care ÎI ţi neau legat de seme n i i săi, părăseşte peştera În tr-o depl i n ă "singu l aritate", c � să zicem aşa, n ici Însoţit, n i ci u rm at de alţi i . D acă, d i n p u n ct d e vedere pol i ti c, a m u ri este acelaşi l u cru cu " a Înceta de a m ai fi pri ntre oamen i " , ex perienţa eter­ n u l u i este u n fel de m oarte, i ar singuru l l ucru care o separă de mo artea ad e­ vărată e faptu l că n u este definitivă, p e n tru că n i cio făptu ră vie nu o poate Înd u ra u n ti mp nedefi nit. Este tocm ai ceea ce separă vita contemplativa de vita activa În gî n d i rea med ievală22. Ceea ce rămîne totuşi h otărîtor e că expe­ rienţa etern u l u i spre deosebire de experi enţa nemuri ri i , nu coresp unde n ici­ u nei activi tăţi şi nu poate fi transfo rm ată În activitate, de vreme ce pîn ă şi activitatea gînd i ri i , care se desfăşoară cu aj u toru l cuvi ntelor În sinea o m u ­ l u i , nu este n u m ai, Î n mod l i m pede, nepotrivită pentru a o reda, d ar a r Între­ ru pe şi ar d istruge experienţa Însăşi . Theâria sau "conte m p l aţi a" dese m n ează experienţa etern u l u i ca d iferită de toate ce lel alte atitu d i n i care pot avea cel m u l t o l egătu ră n u m ai cu ne­ m u ri rea S-ar putea ca descoperirea ete rn u l u i de către fi l osofi să fi fost În­ lesnită de Îndoiala lor înd reptăţită cu privi re l a ş ansele de n e m u ri re sau chiar de d u rab i l i tate ale polis- u l u i şi s-ar putea ca şocu l u n ei asemenea des­ coperi ri să fi fost atît de co p l eşitor, Încît fi l osofii nu au mai putut face al tce­ va decît să desco nsidere orice năzu i nţă l a nemuri re şi să o trateze d rept d eşertăci une şi slavă d eşartă, plasÎn d u -se astfel, fără Îndoi ală, În tr-o opoziţi e faţişă cu o raşu l-stat antic şi cu rel igi a care l-a i nsp i rat Cu toate acestea, bi­ ru i nţa fi n al ă a preocup ări i pentru eternitate asupra oricăror aspi raţi i l a -

-

,

,

.

.

2 2 . In vita activa fixi permanere possumus; in contemplativa autem intenta mente manere nul/o modo vale­ mus [În vi a�a activă ne putem menţine mere u , pe cînd în cea contem plativă nu putem n ici­ cum rămîne cu mintea încord ată] (Toma d'Aq u i no, Summa Theologica, 1 1 , 2 , 1 8 1 , 4). 23


n e m u ri re nu i se d ato rează gîn d i rii fi l osofice. Căd erea I m peri u l u i roman a demonstrat l ăm u rit că n i c i u n pro d u s al mîi n i lo r mu ritoare nu poate fi nemu­

ritor şi a fost însoţi tă de ri d i carea evangheliei creşti ne, propovăd u i nd o vi a­

ţă i n d ivid u a l ă veşn i că, la p oziţia de rel igie u n i că a u manităţi i occi d e ntal e .

fm pre u n ă, c e l e d o u ă eve n i mente a u tran sform at o ri ce năzui nţă l a n e m u ri rea

pămîntească în ceva zad arn i c şi d e p risos. Şi au reuşit atît de b i n e să facă

din

vita activa

şi d i n

bios politikos sluj n i c e l e

co nte m p l aţi e i , înCÎt n i c i c h i ar as­

censi u n e a sec u l arizări i în epoca m odernă şi, si m u l tan, răstu rn area ierarh i e i

trad iţi o n a l e d i n tre acţi u n e şi conte m p l aţi e nu au fost de aj u n s pentru a sal­

va d e la u i tare n ăzu i nţa la n e m u ri re, care constitu ise l a înce p u t izvoru l şi ce n tru l u nei

24

vita activa.


CAP ITO LU L I I D O M EN I U L PU B LI C S I C E L PRIVAT ,

4

O M U L: ANI MAL SOCIAL SAU ANIMAL PO LITIC

Vita activa, vi aţa omenească În

măs u ra În care este angaj ată activ in a face

ceva, se În răd ăci nează Întotdeau na Într-o l u m e de oameni şi de o b i ecte p ro­ d use d e o m , pe care n u o părăseşte n i c i o d ată şi nici nu o d e p ăşeşte cu totu l .

Obi ectele ş i oamenii formează med i u l am biant a l fiecăreia d i n activităţi le omu­ l u i , care, fără o asemenea situ are, ar fi l i psite d e sens; acest m e d i u , l u mea În

care ne naştem, nu ar exista totuşi În l i psa activităţi i u m ane care l-a produs

(de pildă, o b i ecte l e fab ricate ) , care îl îngrij eşte ( d e p i l d ă, pămîntu l cul tivat),

sau care l-a Întemei at, o rganizî n d u - I (de p i l d ă, ord i nea pol itică). N i c i o vi aţă

omen ească, nici măcar vi aţa s i h astru l u i d i n p u sti u l n atu ri i , nu este posi b i l ă

fără o l u me care, d i rect s a u i n d i rect, atestă p reze n ţa altor fi i nţe u m ane.

Toate activităţi l e o m e n eşti sînt co n d i ţion ate de faptu l că oamen i i tră­

iesc Îm pre u n ă, Însă acţi u n e a este s i n g u ra care nu p oate fi ni ci m ăcar i m a­

g i n ată În afara soci etăţi i oamen i l o r. Activitatea m u n cii n u are n evo i e de

p reze nţa cel orl alţi , cu to ate că o fi i nţă m u n c i n d În dep l i n ă izol are nu ar m ai

fi o fi i n ţă u mană, ci u n

animal laborans În Înţe l e s u l

cel mai pro p ri u al cuvîntu­

l u i . O m u l care l u c rează, fabrică şi constru i eşte o l u me locu ită n u m ai d e e l

ar rămîn e cu to ate aceste a u n creato r, c h i a r d acă n u u n

homo {aber:

el şi-ar

pierde cal itatea specific u mană şi ar deven i , m ai curînd, un zeu - nu Creato ru l ,

fi reşte, ci u n dem i u rg d ivi n , aşa cum P l aton l - a Înfăţi şat într- u n u l d i n mi tu ri le sale. N u mai acţi unea este pre rogativa exc l u s ivă a o m u l u i ; n i c i an i m al u l , n i ci zeu l n u sîn t capab i l i d e acţi u ne' , ş i n u m ai acţi unea d e p i n d e î n întregi me

d e p reze nţa co nstantă a cel o rl al ţi .

Re l aţi a speci ală d i n tre acţi u n e ş i exi sten ţa-în-co m u n p a re s ă î n d reptă­

ţească În tru totu l trad u cerea i n i ţi a l ă a te rm e n u l u i aristote l i c

1. E

de-a d reptul izb itor c u m ze i i h o m e rici acţi o n ează doar În r a port cu

zoon politikon

oamenii, conducîn­

du-i de departe sau amesteCÎ n d u - se În tre b u ri l e l o r. D i s p u tele şi vraj b a d i n tre zei par şi e l e

să se n ască mai a l e s d atorită rol u l u i j u cat de z e i În trebu rile omeneşti s a u d ato rită u n o r atitu­ d i n i părti n i toare faţă de m u ritori. Rezu ltă, aşadar, o poveste În care oamenii şi zeii acţionează

Împreună, d ar În care sce n a este pregătită de m u ri tori, c h i ar şi atu nci cînd h otări rea este l u ată În ad u n area zei l o r d i n O l i m p . Cred că la o asemenea "co-operare" tri m i te vers u l homeric eri andrân

te theon te [ faptel e zei lor şi a l e oamenilor] ( Odiseea, 1 , 338 ) : bard u l cîntă şi istorii ale oame n i l or. La fel , Teogonia

fa pte l e zei l o r şi ale oam e n i lor, iar nu i sto ri i ale zei l o r

l u i H es i o d nu se ocu p ă de fapte l e zei l or, ci de n aşterea l u m i i ( 1 1 6 ) ; ea povesteşte de aceea cum au l u at fi i nţă l u cru ri l e prin zăm i s l i re şi prin n aştere ( m ereu re petate). Rapsod u l , s l uj i ­ to r a l M uzelor, CÎntă "glori oas ele isp răvi a l e oamen i l o r d i n vec h i m e şi pe b i n ecuvîntaţii zei " ( 9 7 şi u rm . ) , Î n s ă n i căieri , d u p ă cît Îmi d a u searna, nu CÎntă glorioasele fa pte a l e zei lor.

2S


cu

animal socialis, întîl nită deja l a Sen eca şi deven ită apoi, pri n Toma d'Aq u i no, homo est naturaliter politicus, id est, socialis ( " o m u l este

trad uce re a consacrată:

p ri n n atu ră p o l i tic, ad ică social " ) 2 . M ai m u l t decît orice te orie e l aborată,

î n l ocu i rea i nconşti entă a pol i ticu l u i cu soci al u l trăd ează grad u l în care înţe­ l egere a grecească i n i ţi a l ă a p o l i ti c i i fu sese p i e rd u tă . Este sem n i fi cativ În

această p rivi nţă, fără a

fi Însă

hotărîto r, că term e n u l "soci al " este de o rigi­

n e rom ană, neavînd ech ival ent în l i m b a sau în gîn d i rea greacă. Totuşi fo losi­

rea lati nă a cuvîntu l u i societas avea la Început şi un cl ar, chiar dacă ci rcum scris,

Înţe l e s p o l itic; cuvîntu l i n d ica o ali anţă, î n c h e i ată cu un scop p rec i s, ca atu nci cîn d oamen i i se o rga n izează pentru a d o m n i asu p ra alto ra sau p e n ­

tru

a

săvîrşi o nelegi u i re.� Ab ia od ată cu conceptu l mai recent de societas gene­

ris humani,

de "soci etat� ' a neam u l u i o m e n esc"4, te rmen u l " soci a l " începe

să dobînd ească înţe l e s u l ge neral de co n d iţie u m an ă fu nd amentală; Ceea ce n u Însea m n ă că Pl ato n sau Aristotel ar fi ignorat sau nu ar fi fost p reocu­ p aţi de faptu l că o m u l n u po ate trăi În afara tovărăşiei oam e n i l o r, ci n u m ai

că nu au socotit o ase m e n e a co ndiţie ca figu rînd prin tre caracteri sti ci l e spe­

cific u m an e ; d i m potrivă, ea era pen tru ei o Î n s u ş i re pe care vi aţa o m e n e ască o are În co m u n cu cea an i m a l ă ş i , d i n acest m otiv, ea nu Îi putea aparţi ne

o m u l u i În ch i p esenţi a l . 'A socierea natu ral ă, pur social ă a speciei u m ane e ra

socotită d rept o l i m itare i m p u s ă de nevo i l e vieţi i b i o l ogice, care sînt ace­ l eaşi p e ntru an i m a l u l u m an ca şi pen tru alte fo rme de vi aţă an i ma l ă . .

'.

Pentru gîn d i rea greacă, capacitatea u m ană de o rgan izare pol itică nu este

d o ar d i ferită d e , ci se şi afl ă În o p oziţie d i rectă cu acea asociere n atu rală În centru l căre i a stau casa

(oikia)

şi fam i l i a .. Apari ţi a o raş u l u i-stat a Înse m n at

că, " p e lîngă vi aţa sa p rivată", o m u l p ri m ea " u n fel de a d o u a vi aţă, u n

politikos

bios

al său . Fi ecare cetăţe an ţi nea acu m de d o u ă ord i n e de exi ste nţă; i ar

În vi aţa l u i se făcea o d i sti ncţie cl ară În tre ceea ce era al său ce e ra co m u n

(koinon)" .s

(idion)

Nu este n u m a i o p i n i a sau teo ri a l u i

şi ceea

Aristcrte.l , ci

este un fa pt i stori c că Înte m e i e rea polis- u l u i a fost p reced ată de d i stru gerea

tutu ro r fo rm e l o r de o rganizare b azate pe l egătu ri de ru d e n i e, aşa cum erau

phratria 2.

sau

phyJe6.

D i n tre toate activi tăţi l e n ecesare, preze nte În co m u n ităţi l e

Citatu l este p re l u at d i n

Index Rerum l a ediţi a tau n n iană a operei l u i Tom a d'Aq u i no ( 1 9 2 2 ) . Indexul rezu m ă corect ideea l u i To ma, d u p ă c u m s e poate vedea d i n Sum ma Theologica, 1 , 96, 4; I I , 2 , 1 09 , 3. Cuvîn tul " p o li ticus" n u figu rează Î n text, Î n s ă

3. SoC/etas regni l a Livi us, societas sceleris l a Comelius Ne pos. O asemenea alianţă putea fi Încheiată şi În sco p u ri co m e rci ale, i a r To m a d ' Aq u i n o mai susţi ne că o "adevărată societas" Între negu sto ri nu există d ecît aco l o " u n d e i nvesti to ru l ia parte el Însuşi la ri sc", ad ică aco l o u n de parteneri atul este cu adevărat o alianţă (vezi W. J. Ash ley,

History and Theory ( 1 93 1 ),

p.

An Introduction to English Economic

41 9).

4. În ce le c e u rmează voi folosi cuvîntu l " u m a n i tate" [man-kindJ pentru a dese m n a specia u m a­ nă, În co n trast cu term e n u l " o m e n i re" [mankind], care i n d ică ansam b l u l fi i n ţe l o r u m an e . 5 . Werner J aeger, Pa ideia

( 1 945 ), I I I , 1 1 1 .

6 . Deşi , potrivit I n trod uceri i l a

The Ancient City ( e d . Anchor; 1 9 5 6 ) , teza pri nci p a l ă a l u i Fustel

de C o u l anges u rmăreşte să demo n s treze că l a baza stru cturii fam i l iei antice ş i a o raş u l u i stat antic stă " aceeaşi religie", autoru l face n u m e roase referi ri l a fa ptul c ă regi m u l lui

26

gens,


o m e n e?ti , n u m a i d o u ă erau socoti te a

Ari stotel n u mea bios politikos,

şi

fi p o l i tice şi a consti t u i ceea ce

an u m e acţi unea (praxis) ş i vorb i rea

care s e n aşte d o m e n i u l tre b u ri l or o m e n eşti

(Iexis), d i n ( ta ton anthropon pragmata, c u m

î l nu mea Plato n ) , d o m e n i u care exc l u d e categori c t o t ceea ce este d o a r n e cesar s a u uti L '

. : Cu toate că, n eîn d o i e l nic, ab i a întem ei e rea o raşu l u i -stat l e-a perm i s

oamen i l o r să îşi petreacă în treaga vi aţă în d o m e n i u l p o l i tic, Î n acţi u n e ş i în

vo rbi re, co nvi ngerea că cele două fac u l tăţi fo rm ează un tot şi că sînt cele mai înalte facu l tăţi u m an e pare totuş i s ă

fi p recedat ap ariţi a polis-u l u i , exis­

tînd dej a în gîn d i rea presocratică,) Prestigi u l h o m e ri c u l u i Ah i l e poate fi înţe l es

doar d acă ero u l este p rivit ca "faptu i torul u n o r fapte m a ri şi rosti to ru l u n o r

vorbe măreţe"? Spre deose b i re d e ceea c e a r putea înţelege modern i i , aseme­

nea cu vi nte nu erau socoti te m ari pentru că exp ri m a u gîn d u ri măreţe; d i m ­ potrivă, aşa c u m şti m d i n u ltimele ve rs u ri d i n Antigona, capaci tatea d e

"vo rbe m ari "

(megaloi logoi)

a

rosti

ca răs p u n s la l ovitu ri l e nenoro c i ri i este p o ate cea

care, în cele d i n u rm ă, la bătrîn eţe, va da n aştere gÎn d i ri i .8 Gîn d i rea e ra

bazat pe religi a fami l i e i , şi regi m u l ce tăţi i "erau În real itate două fo rm e de guvern are antago­ nice . . . Cetatea trebuia fie să disp ară, fie, În t i mp , să d ezi ntegreze fam i l i a" (p. 252). I m p resia m ea este că m o tivu l con tra d i cţ iei existen te În această m a re carte stă În Încercarea l u i Cou l anges de a trata Îm p re u n ă Roma şi o r aş el e- stat grece ş ti ; În ce priveşte dovezi le şi cate­ . go riile la care recurge, el se bazează În pri ncipal pe sensi bilitatea i ns ti t u ţio n ală ş i p oli ti că romană, chiar dacă recunoaşte că, "În Greci a", cu ltul Vestei "slăbise la o dată fo arte ti m p u rie . . . fără a fi sl ăb i t Însă vreodată la Ro ma" ( p . 146). Nu numai că prăpasti a d intre locui nţa domestică şi cetate era cu m u l t mai adîncă în Grecia decît l a Roma, ci, pe deasupra, doar În Grecia religia olim piană, religia l u i Homer şi a o raş u l u i - stat, era separată de mai vechea rel i gi e a fam iliei şi a locuinţei domestice şi su perioară ei. În ti mp ce Vesta, zeiţa vetrei, a devenit, după unificarea şi a doua Întemei ere a Rom e i , protectoarea "vetrei o raş u l u i " şi parte a cul­ tu lui po l i tic,oficial, colega ei greacă, H esti a, este menţion ată pentru prima oară d e Hesiod, si ngu ru l poet grec care, op unîndu- i-se conştient lui Homer, prosl ăveşte viaţa căm in ului şi a l o cui n ţei d o m esti ce ; În religia oficială a polis- u l u i , H es ti a a trebuit să îi cedeze l u i D i o n ys o s locul pe care îl ocupase în adunarea celor do i sp reze ce zei olimpieni (vezi M o m m s e n , Rămische Geschich te (ed . a 5-a), cartea 1 , cap. 1 2 , ş i Robert Graves, The Greek Myths ( 1 955), 27, k). 7. Pasaj u l apare În discursul l u i Fen i x , lIiada, IX, 443, şi se referă În chi p văd it l a educaţia pen­ tru război ş i pentru agora, ad u n area publ ică, unde oa m en i i se p ot d i stinge. Trad ucerea l ite­ rală este u rmătoarea: " (părintele tău ) m-a Însărci n at să te Învă ţ toate astea, să fii u n rostitor de vorbe şi u n făptu itor de fapte" (mythân te rheter ' emenai prektera te ergân) [de-asta şi el mă trimise, ca eu să te-nvăţ cum se cade meşter la vorbă să fii şi vrednic la fapte, t ra d . G. M u rn u , Jliada, IX, 437-438] . 8. Trad ucerea literal ă a u ltim elor versuri din Antigona ( 1 350-54) este unmătoarea: "Vorbele măreţe, zădărn icind (sau răzbunîn d ) însă grel ele lovi turi ale cel u i sem eţ, Înţelegerea o î nv aţă la VÎr­ sta senectuţii". Conţi n u tu l acestor rî n d u ri este atît de deconcertant pentru înţelegerea modernă, în cît cu greu se găseşte un traducător care să în d răznească să le redea sensul pro­ pri u -z i s . O exce pţ i e este trad ucerea lui Holderl i n : "G rosse B l i c ke aber,/ G rosse St,eiche d er hohen Sch u l tem/ Vergeltend,/ S i e h aben im Alter gel ehrt, zu d e n k e n " [Măreţe pri viri însă,! Măreţe-nfăptui ri ale bărbaţi lor de seamă/ Ră sp lăti n d,/ Ei au depri ns gînd i rea la vîrstă- n a i n ­ tată] . O anecd otă povesti tă de Plutarh p oa te înfăţişa cu mult mai simplu legătura dintre ac­ ţi une şi vorbire. Un om ve ni odată la Demostene istorisind u-i cît de crunt fusese bătut. "Ţu Însă", îi zise Demostene, " n-ai suferit n i m i c d i n cele ce-mi s p u i " . La auzul acestor cuvi nte, celălalt îşi ri d ică g l as u l şi stri gă: "N-am su fe ri t n i m i c ? " . "Acu m", zis� Demostene, "aud glasul cu i ­ vacare a fost lovi t şi care a suferit" ( Vieţi paralele, Demostene). O ulti m ă rămăşiţă a legătu ri i 27


sec u n d ară În raport cu

vo rbi rea, Însă vo rb i re a

şi a cţi u n e a

erau considerate c e , l a În c e pu t, nu Însem n a n u m ai c ă acţi un e a pol itică, În măsura În care se m e nţ i n e În afara sferei vi o l e n ţ e i , se re al i z eză Într-ad evăr, de c e l e m ai m u lte o ri , pri n c uvi n te , ci , m ai mult decît atît, că a găs i cuvi ntele p o tri vi te la m o m e n tu l potrivit, lăsînd cu totu l d e o p a rte i n fo rm a ţ i a sa u mes aj u l p e care l e-ar p u tea t ra n sm i te , În­ seam n ă ac ţ i u n e . N u m ai vi o l e n ţa p u ră este m u tă şi, din acest m o ti v, vi ol enţa În si ne nu poate fi n ici cî n d m ăreaţă. Chiar şi atu nci cî n d , relativ tîrzi u În Antichi­ tate , arta război u l u i şi arta vo rb i ri i (retorica) au d eve n i t ce l e două s u b i ecte p o l i t i c e p r i n c ipa l e ale e d u c a ţiei , asta s-a înti"m p l at Încă sub i n fl u enţa aces­ tei m ai vec h i ex p e ri e n ţ e şi t ra d i ţ i i , ante ri o are polis- u l u i , căre i a i - a ră m a s sub­ ordon ată. În ex pe ri e n ţ a polis- u l u i - n u m i t, nu fără înd re ptăţi re , cel m ai l i m but d i n ­ t re toate sistemele p o l iti ce - ş i , Î n tr-o ch i a r şi mai mare m ă s u ră , În fi lo so fi a po l i tică ce a izvo rît d i n ea, ac ţi u n e a şi vo rb i rea s-au s e p a ra t şi au de ve n i t activităţi tot m ai i n d e p e n d e n te . Acce n t u l s - a m u tat d e p e acţi u n e pe vorb i­ re, şi pe vo rb i re m ai c u rî n d ca m ij loc de a c o n vi n ge decît ca m a n i e ră pro­ prie omu l u i de a ră s p u nd e , d e a re p l i ca şi d e a se m ă s u ra cu to t ceea ce se Întîm p l ă ori se face .9 A fi p o l i ti c, a trăi Î n tr- u n polis Î n s em n a că totu l se ho­ tăra p ri n cuvi n te şi convi ngere, şi n u p ri n fo rţă şi viol en ţ ă . În concepţia gre­ s i m u l t an e şi egal e,

de

ace l aşi rang şi de aceeaşi natu ră; ceea

c i l o r, a con strînge p ri n vi o l e n ţă, a p o r u n c i mai cu rînd de cît a co nvi nge erau

m o d a l i t ăţ i p re pol i t i c e de a- i trata pe oa m e n i , speci fi ce vieţi i d i n afara po­ lis- u l u i , vi e ţi i că m i n u l u i ş i fa m i l i e i , u n de ca p u l fa m i l i e i co nducea cu pu t e ri d es p o ti ce , n econ testate, sau vi eţi i d i n i m p e ri i le barbare d i n Asia, al căror despoti sm e ra a d es e a ase m ă n at cu o rganizarea u n ei l o c u i n ţe d o m esti ce.

Defi n i ţ i a aristote l i c ă a o m u l u i ca zoon politikon n u e ra n u m ai l i psită d e

cu as o c ie re a n atu ral ă experimen tată În vi a ţa nu poate fi pe d e p l i n Î n ţe l easă d acă nu i se ad augă o a d o u a d efi n i ţ i e aristote l i că, n u m ai p u ţ i n celebră, d u p ă care o m u l este u n zoon logon echon ( " o fi i n ţă vi e capab i l ă d e vorbire"). Tr ad u c e re a l ati n ă a aces­ tu i te r m e n pri n animal rationale vi ne d i n t r-o n eînţel ege re nu mai p u ţi n i m p o r­ tantă decît În cazu l te rmen u l u i " a n i m al soci a l " . A rist o t e l n u şi-a propus n ici să dea o defi n i ţi e a o m u l u i În general , n i ci să i nd i c e facultatea u ma n ă c e a m ai Î n a l tă, care p e n t ru el n u e ra logos- u l , ad i că vmbi rea sau raţi unea, ci nous- u l , fa c u l tat e a conte m p l aţi e i , al căru i c o n ţ i n u t - şi asta e c a ra c te ri s ­ tica l u i p ri n c i p a l ă - este cu n e p u ti n ţ ă să fie tra n s p u s În vorbi re. i O În aceste legătu ră

ş i c h i a r Î n d ezaco rd

d o m esti c ă , d a r n ici

antice d i n tre vorbire şi gîn di re , străi nă concepţiei noastre d u p ă care cuvintele sînt expre­ sia gin d i ri i , se po ate În tîl n i În sintagma cice ro n i a n ă re l u ată adesea de ratia et aratia.

9. Tipic pentru această evoluţie este faptul că fiecare pol itician era numit "retor" şi că retorica, arca vorbiri i În public, spre deosebire de di alectică, arta discu rsivităţi i filosofice, este definită de Aristotel ca al1:ă a convi nge ri i (vezi Retorica, 1 3 54 a 1 2 şi u rm" 1 3 5 5 b 26 şi unn.). ( D istinc­ ţi a p rovi n e ea însăşi de la Platon, Gorgias, 448.) În acest sens trebuie Înţeleasă opinia greceas­ că despre decl i n u l Te bei, pus pe seama neglij ării de către te bani a retori cii În favoarea exerciţii lor m i l i tare (vezi Jacob Burckh ardt, Griechische Kulturgeschichte. ed . Kroener, I I I , 1 90). 1 0 . Etica Nicomahicii, 1 1 4 2 a 25 şi 1 1 78 a 6 şi u rm . 28


d o u ă, ce l e mai fai m o ase, d efi n iţi i ale sale, Aristotel n u a Tac ut decît să fo r­

m u l eze o p i n i a o b i ş n u i tă în

po/is cu p rivi re l a om şi l a m od u l p o l i ti c de vi aţă , po/is u l u i - s c l avi i şi barbari i - erau

o p i n i e p otrivi t căre i a toţi cei d i n afara

aneu /ogou,

-

l i psiţi nu de facu l tatea vo rb i ri i , fi reşte, ci de un m o d de vi aţă în

care vo rb i rea, ş i n u m ai vo rb i rea, avea sens şi u n de p reocu parea centra l ă a

tuturo r cetăţe n i l o r era de a vo rb i u n i i cu alţi i .

Neînţel egerea profu n d ă expri m ată d e tradu cerea lati n ă a "pol iticu l u i " p ri n "soci a l " n u ap are

poate n i căieri m a i l i m pede decît într-o d i scuţie Î n care

To m a d 'Aq u i n o c o m pară n atu ra c o n d u ce ri i d o m esti ce cu co n d u ce rea p o l i tică: c o n d u căto ru l casei , constată e l , se ase am ănă în a n u m i te p rivi nţe

cu cond u cătoru l u n u i regat, Însă, adaugă e l , p u terea l u i nu este l a fe l de " perfectă" ca aceea a regel u i l 1 . N u doar în G recia şi În cad ru l po/is- u l u i , c i

În toată Antichitatea occidental ă ar fi fost, În sch i m b , cît s e po ate de l i m pede că n i ci c h i ar puterea tiran u l u i n u e ra atît de m are , rea cu care

atît de " p e rfectă" ca pute­ pater {ami/ios, acel dominus, stăpîn ea as u p ra casei sale alcătu ite

d i n sclavi şi d i n fam i l i e . Şi asta n u se întî m p l a pentru că puterea cîrm u i to ru ­

l u i cetăţi i era egal ată şi l i m itată de p u teri l e conj ugate a l e cap i l o r de fam i ­

l ie, c i pentru c ă d o m n i a neco ntestată, abso l ută ş i domen i u l po l itic p ro p ri u -zis

se excl u d eau reci proc . 1 2

5

POLlS-UL ŞI LOCUINŢA DOM ESTiCĂ . Deşi înţe l egerea greşi tă a d o m e n i u l u i p o l iti c , ech ival area l u i cu d o m e­

n i u l soci a l , este

tot atît de veche ca tradu cerea term e n i l o r greceşti În l ati n ă

şi ad aptarea l o r l a gîn d i rea ro m a n o-creşti nă, confuzi a n u a fa c u t d ecît s ă

s e adîncească d acă n e uităm l a fel u l Î n care modemii folosesc ş i înţeleg co ncep­ tu l de soci etate. Distin cţia di ntre sfera p rivată şi cea p u b l ică a vieţi i cores p u n ­ de d o m e n i i l o r d o m estic şi pol iti c , care a u exi stat ca entităţi s e p a rate şi

d i sti ncte cel p u ţ i n de l a ap ariţi a o ra ş u l u i-stat anti c;�ivi rea, Însă, a d o m e n i u ­

l u i soci a l , care, l a d rept vo rb i n d , nu este n i c i p riv�i:, n i ci p u b l ic, consti tu i e

u n fe n o m e n rel ativ n o u , a căru i origi ne a coi ncis cu

a p ari ţia e p o c i i mod er­

ne şi care şi-a găsi t exp res i a p o l itică în statu l-naţi u n e .

/ 1 1.

Toma d 'Aq uino, op. cit., I I , 2, 5 0 , 3 .

1 2 . Termen i i dominus ş i pater fami/ias erau , pri n u rmare, sinon i m i , c a ş i te rmenii servus ş i famil­ iaris: Dominum patrem familiae appellaverunt; servos . . . familiares [pe tatăl famil iei l-au n u m i t domn; pe sclavi . . . de-ai fam i l i ei] (Seneca, Scrisori, 4 7 , 1 2 ) . Vechea l i be rtate romană a cetăţean u l u i a dispărut atu nci cînd î mp ă raţi i ro mani şi-au luat titl u l de dominus [do m n ] . "ce n o m , q u 'Auguste et que Ti bere encore, repoussaient co m m e u n e maled i ction et une i nj u re" [ acest nume, pe care Augustus şi Tiberi u , încă, îl respingeau ca pe u n bl estem şi ca pe o i nj u rie] (H. Wal l o n , Histoire de I'esclavage dans I'antiquite ( 1 847 ), I I I , 2 1 ).

29


Ceea ce ne i n teresează În contextu l de faţă este greu tatea extraordin ară cu care, d i n pri ci n a acestei evo l u ţi i , aj u ngem să înţelegem d ivizi unea fu nda­ mental ă între dome n i i l e p u b l i c şi privat, între sfera polis- u l u i şi sfera casei şi a fam i l iei şi, în fi n e, în tre activi tăţi le legate de o lume com u n ă şi cele legate de întreţi nerea vi eţi i , d ivizi une pe care s-a întemei at, considerînd-o drept evi­ dentă şi axi omatică, toată gînd i rea pol itică antică. Î n concepţia noastră, li­ n i a de despărţi re s-a şters cu totu l , deoarece noi ne re preze ntăm popoarel e şi com u n i tăţi le politice d u pă ch i p u l u n e i fami l i i de a l e cărei treburi zi l n ice trebuie să se îngrij ească o giganti că ad m i n istraţi e naţională de ti p d omes­ ti c. Gîn d i rea şti i nţi fică ce răspunde acestei evol uţii nu mai este şti i n ţa politi­ că, ci "eco n o m i a n aţional ă" , "eco n o m i a socială" sau Volkswirtschaft, care, toate, i n dică un ti p de "gospod ări re colectivă"1 3 ; ansam b l u l de fam i l i i orga­ n izate economic într-o form ă asemăn ătoare unei si ngu re familii su p rau mane este ceea ce n u m i m "societate", iar fo rm a ei de o rgan izare politi că se nu­ meşte " n aţi u n e " . 1 4 N e vi ne de aceea greu să înţelegem că, d u pă fel u l în care antici i înţelegeau aceste ch esti u n i , în săşi exp resia de "economie po l i tică" ar fi fost o contradicţie în te rmen i : orice era "economic" , asoci at cu viaţa i n d i ­ vid u l u i şi cu su pravieţu i rea speci ei, rep reze nta p ri n defi n i ţie o ch esti une de n atu ră d omestică, nepolitică. 1 s D i n p u n ct d e vedere istoric, este foarte probab i l c a apariţia oraşului -stat şi a domen i u l u i p u b l i c să se fi petrecut în detri mentu l dome n i u l u i privat al fam i l iei şi al locui nţei domesti ce . 1 6 Totu şi, vechea sacrali tate a vetrei , deşi cu m u l t mai puţi n p ronunţată în Grecia clasică decît în Roma anti că, nu s-a pierd u t n i ci o d ată co m p l et. Ceea ce a împied i cat p olis- u l să încalce vi aţa 1 3 . Potrivit l u i G u n nar Myrdal ( The Political Element in the Oevelopment ofEconomic Theory ( 1 953), p . XL) , " i d ee a d e eco n o m i e soci ală s a u d e econom ie d o m estică colectivă (Vofkswirtscha{t)"

este u n u l d i n tre "cele trei fo care p rinci pale" in jurul cărora "s-a cristalizat speculaţia politică ce a i m p regnat eco n o m i a încă d e la înce p u t " .

1 4 . C e e a ce nu î n s e a m n ă că statu l - n aţi u n e şi soci etatea sa n u p rovi n d i n regatu l medi eval ş i d i n fe u d a l i s m , u n d e structu ra fam i l i a l ă ş i d o m e stică a r e o i m p o rtanţă n e egal ată Î n Antichi tatea c l asică. Deoseb i rea este to tuşi i m p o rtantă. În contextul fe u d a l , fami l i i l e şi l o ­ c u i n ţe l e d o m estice e r a u a p roape i n d e pende nte u n e l e d e altele, astfe l

Încît

casa regală,

reprezentînd o regi u n e teritorială d ată şi cond ucindu-i pe se n i o ri i fe udali ca primus interpares, n u p reti n d ea, p recum un co n d u căto r despotic, să fi e cap u l u n e i fam i l i i u n ice. "Naţi u n ea" m e d i evală era un co nglo m e rat d e fam i l i i ; m embri i ei nu socoteau că ap arţi n unei singure fam i l i i ingl obind intreaga naţi u n e .

1 5 . Dist i n cţi a este cit se poate d e clară in p ri mel e p aragrafe ale tratat u l u i pse u d o aristote l i c Economice, u n d e conducerea despotică exercitată de u n si ngu r o m (mon-archia), p ro p ri e orga­ n izări i d o mestice, este o p usă organ izări i cu toru l d i ferite a polis- u l u i .

1 6 . L a Atena, p u nctu l d e cotitu ră este vizi b i l i n l egislaţia l u i S o l o n . Co u l a nges ved e pe b u n ă d reptate În l egea ate n i ană, care facea o d atorie fi l ială d i n in treţi nerea p ări nţi l o r, dovad a p i erderi i p u teri i p aterne

(op. cit., p p . 3 1 5-3 1 6 ) . Totu ş i , puterea p aternă e ra l i m i tată doar

d acă venea in conflict cu i n terese l e cetăţi i , n i c i o d ată Însă de d ragu l m e m b ri l or i n divi d u a l i ai fam i l i e i . Astfe l , practi ca vînzării cop i i l o r şi a exp u n e ri i n o u - n ăscuţi l o r s-a p ăstrat de-a

H. Barrow, Slavery in the Roman Empire ( 1 928), p . 8: "Al te patria potestas căzuseră în d esuetu d i n e; d ar d reptul expu n e ri i n u a fost i n terzis

l u n gu l în tregii Antichităţi i (vezi R. d re ptu ri d i n pînă în

30

3 74 e . n . " ) .


p rivată a cetăţe n i l o r săi şi l-a făcut să co nsidere d rept sacre l i m itele care Îm­ prej m u i au fi ecare propri etate nu a fost respectu l faţă de propri etatea priva­ tă aşa cu m o Înţelegem noi, ci faptu l că u n om nu putea partici p a la trebu ri l e l u m i i fără a poseda o casă, ad ică fără a avea u n loc Î n l u m e care s ă fie p ro­ p ri u-zis al l u i Y Pîn ă şi Plato n , ale cărui p l an u ri pol i tice p reved eau abol i rea propri etăţi i p rivate şi exti nderea sferei p u b l i ce pîn ă la an i h i l area total ă a vi eţi i private, ÎI pune Încă l a l o c de cinste pe Ze us Herkeio s , p rotectoru l l i n i i l o r de hotar, ş i , fără a vedea vreo contrad icţie, n u m eşte d ivi n e acele horoi, gra­ niţele d i ntre o pro p rietate şi alta. 1 8 Faptu l că În i nterioru l casei oam e n i i trăi au împre u n ă, d eoarece e rau con strînşi de propri i l e lor cerinţe şi nevo i , era o trăsătură specifică a sferei dom estice. Forţa de con strîngere o rep reze nta vi aţa însăşi - penaţi i , zei i do­ mestici , fi i n d , potrivit l u i Plutarh , "zeii care ne fac să trăim şi n e h rănesc cor­ p U I " 1 9 - vi aţă care, pen tru întreţi nerea ei i n d ivi d u al ă şi pen tru supravi eţu i rea ei ca vi aţă a speci ei, avea nevoie de co m p an i a altora. Că întreţi n e rea i n di­ vi duală tre b u i e să co nsti tu i e sarci n a bărbatu l u i , iar s u p ravi eţu i rea speciei sarci na femei i , era u n fapt evi dent, iar aceste fu ncţii naturale, m u nca b ărba­ tul u i menită să asigu re hrană şi m u nca de procreaţi e a femeii , erau deopotrivă sup use aceleiaşi co nstrîngeri a vieţi i . Com u n itatea n atu ral ă d i n locui nţa dom esti că l u a n aşte re, aşad ar, d i n n ecesi tate, şi necesitatea guverna toate activităţi l e desfăşu rate În sîn u l ei. Dom e n i u l polis- u l u i , d i m potrivă, form a sfera li bertăţi i şi, d acă Între cele două sfere exista o rel aţie, con tro l u l necesităţi l o r vi eţi i în casă repreze nta, ca un l u c ru de l a si ne înţeles, con d iţi a l i bertăţii pofis-ului. Pol iti ca n u putea fi în niciun caz doar un m ij loc de p rotej are a societăţi i - o soci etate a cel or cred incioşi, ca În Evu l Med i u , o soci etate de proprietari , ca l a Locke, o socie­ tate asi d u u angaj ată într- u n proces de ach iziţie, ca la H o bbes, o soci etate de prod ucăto ri , ca la M arx, o soci etate de angaj aţi , ca În societatea noas­ tră, sau o societate de m u ncitori , ca în ţări le social iste şi comu niste. Î n toate aceste cazu ri , li bertatea, iar În unele aşa-zisa li bertate a soci etăţi i este cea care reclamă şi j u stifică restrîngerea auto rităţi i politice. Li bertatea e p l asată În domen i u l social u l u i , i ar fo rţa sau vi o lenţa d evi n monopo l u l statu l u i .

1 7.

I n te resant l a această d i sti ncţie este că Î n u n e l e cetăţi greceşti cetăţenii erau o b l i gaţi p ri n l e g e să î ş i împartă re colta ş i să o consume în co m u n , cu toate că fiecare d i n tre ei se bucu­ ' ra d e p ro p rietatea absol ută, necon testată a pămîntu l u i său. Vezi Co u l anges (op. cit., p . 6 1 ) , care n u meşte această l ege "o con trad i cţie singul ară"; n u este

vorba de n i c i o con trad i cţie ,

d eoarece, în înţel egerea antică, aceste două ti p u ri de p ro p ri etate nu ave au n i m i c în com u n .

1 8.

Vezi

1 9.

Citat d i n Co u l a nges,

Legife, 842 . op. cit.,

p.

96;

referinţa este la Pl utarh,

Quaestiones Romanae, 5 1 . Pare din rel igia greacă şi ro mană,

curios că, pu nînd u n i l ateral acce n t u l pe zeităţi le su bpămîntene

Co u l anges n u ved e că aceşti zei n u erau n i şte s i m p l i zei ai m o rţi l o r,

iar cultul l o r n u era u n

s i m p l u " c u l t al m o rţ i i " , ci că această re l igi e p r i m i tivă l egată d e p ă m î n t s l uj ea vi aţa şi mo ar­ tea, În care vedea d o u ă as pecte a l e ace l u i aşi proces. Vi aţa i ese d i n pămînt şi se întoarce în e l ; n aşterea şi mo artea nu sîn t al tceva d ecît d o u ă faze d i fe rite ale ace l e i aşi vi eţi b i o l ogi­ ce peste care sînt stăpî n i zei i s u b p ămînte n i .

31


Toţi fi l osofi i g rec i , i n diferent dt de osti l i ar fi fost faţă de vi aţa polis-u l u i , soco tea u de l a s i n e În ţe l es c ă l i bertatea se situează excl usiv Î n d o m e n i u l po li ti c , că n ecesitate a este În pri m u l rîn d u n fe n o m e n prepol i tic , caracteri stic organi­ zări i domestice p rivate, şi că fo rţa şi vio l enţa sînt justi fica te În sfera d o m est i ­ că Întrucît sînt singurele m ij l oace l a care i nd ivi d u l poate rec u rge pen tru a d o m i n a n ecesitatea - d e exe m p l u , s tă pî n i n d peste scl avi - şi a deveni l i ber. Pen tru că sîn t supuse n ec es i tăţi i , toate fi i n ţ e l e u m an e au d reptu l de a folosi vi olenţa faţă d e a lţi oam e n i ; vi olen ţ a reprezi ntă actu l prepo l itic pri n care i n di vi d u l se el i b e re az ă de nec e si tăţi l e v ieţi i pentru a accede l a l i bertatea l u ­ m i i . O asemenea l i b e rtate este c o n d i ţi a es e n ţia l ă a ceea ce g re c i i n u meau fe ricire , eudaimonia, care era u n statu t obiectiv condiţi o n at În ai n te de toate de bogăţie şi de săn ăta te . A fi săra c sau a avea o săn ătate precară În sem­ na a fi s u p u s n e c e s i tăţ i i fizice, i ar a fi sclav În sem na , în p l u s , a fi supus vi o ­ l e n ţe i u m ane. Această d u b l ă ş i Îndoită " n efe ri c i re" a scl aviei era l i psi t ă cu totu l d e l egătu ră cu b u n ăstarea subi ectivă concretă a scl avu l u i . Astfe l , u n o m l i ber sărac prefe ra n esigu ran ţ a u n ei pieţe de m u n că supuse vari aţi i lor zi ln ice lucru l u i garan tat şi regu l at ca re, pentru că îi restrîn gea l i bertatea de a acţi o n a În fi ecare zi d u p ă c u m cred ea de cuvi i nţă, era d ej a resi m ţi t d rep t servitute (dou/eia), şi ch iar m u n ca aspră, d u re ro as ă e ra p re fe rată vie ţ i i u şoare a m u l tor sclavi domesti ci .20 Fo rţa p re po l i ti că cu care c a p u l l ocui nţei do mestice îş i con d u cea fami­ l i a şi sclav i i ş i c a re era consid erată necesară întru cît, înai nte de a fi u n "ani­ m a l po l i tic", omul este u n " a n i m al social" n u are to t u ş i n i m i c în com u n cu "starea n atu rală" haotică, de a cărei v i o l enţă , p o t r i v i t gînd i ri i po l i t i ce a se­ col u l u i al XVI I - l e a, oam e n i i nu ar p u tea scăpa decît p u n î n d bazele u nei gu ve rn ă ri care, p ri n t r- u n monopol al p u te ri i şi al vio l e nţei , a r abol i " războiul t u tu ro r î m p otri v a tut u ror" , " i n s pi rîndu - I e tuturor u n senti ment de team ă" . 2 1 Din contră, orice concept de co n d u c e re şi de s u p u n ere , de guvernare şi d e putere , în sensu l î n care n o i înţe l ege m as e m e n ea noţi u n i , cît şi ord i n ea re gleme n t ată care le î ns o ţe ş te , e ra socotit a fi p rep o l i t i c şi a ap arţ i n e mai curînd s fere i p ri vate decît sferei p u b l ice. Polis-u l se deosebea de fam ilie pentl1J că nu cuno ş te a decît "egal i", în tim p c e fa m i l ia era centru l celei m ai stri cte i n egal i tăţi . A fi l i ber Înse m n a deopotrivă a n u fi s u p u s necesităţi lor vieţi i sau ord i n elor al tcu iva şi a n u te găsi tu î ns u ţi În situ aţi a de a porunci. Î n s e m n a a nu conduce ş i a nu fi co ndu s . 22 Astfel, 2 0 . Di,cuţia dintre Soc rate ş i Eutherus, conse m n ată i n lvIemorabilia l u i X e n o fo n ( I I , 8 ) , e s te cît se poate de interesantă: EutherLls e silit de nevoie să m u n ce a scă cu corp u l şi e convins despre corp u l l u i c ă nu va fi în sta re să s u p o rte acest fe l de via�ă m u l tă vre m e şi, de asemenea, că, la b ătrî n eţe, va aj unge u n nevo iaş. EI crede totu ş i că e m ai bine să m u nceşti decît să cerşeşti . D rept urmare , S o crate î i pro p u n e s ă c a u te pe cineva "care a re o si t u a ţi e bună şi ca re are nevoie de un aj uto r" , Eutherus ii răsp u n d e că n u ar p u te a îndura servitutea (douleia) , 2 1 , Trimiterea este la H o bbes, Leviatanul, partea " cap, 1 3 ,

22,

Cea m ai fai m o asă ş i

mai fr u m o a s ă

guvemare, consem n ată d e H e rodot

tăţi i gre c eşti (isonomie), d ec l a ră că 32

refe r i n ţă

este d i s c u ţ i a

d e s p re

diferitel e fo rm e d e apărătorul ega l i ­

( 1 1 1 , 80-83), i n c u rs u l căreia Otanes,

nu îşi

" d o re ş te nici să

conducă,

n i c i să fie condus", Este


libertatea nu exista În i n terioru l locu inţei domestice, căci capul acestei a, COI1d ucătoru l ei, era conside rat liber doar În m ăsura În care avea puterea de a p ă răsi l ocui nţa d omestică şi de a pătrunde În d omen i u l politic, acolo u n d e toţi erau egal i . Fără Îndoial ă, egalitatea p ro p ri e d o m en i u l u i pol i tic avea foarte pu ţi n e În com u n cu con ceptu l nostru de egal i tate : ea Însemna a trăi pri ntre egal i şi a avea de a face doar cu ei şi p resupu nea existenţa "inegal ilor" , c ei ce form au , de fapt, Întotd eau n a m aj oritate a p opu l aţiei u n ui o raş-stat. 2 3 Pri n urmare, egalitatea, departe de a fi legată de justiţie, ca În timpu ri l e moder­ ne, consti tu i a Însăşi esen ţa l i bertăţi i : a fi li ber Însem n a a fi ferit de i n egal i­ tatea prezentă În actu l de condu cere şi a te m i ş ca Într-o sferă unde n i ci cond ucerea, n ici supun erea nu exi stau. Totuşi , posi b i l i tatea de a descrie Îfl termen i de opoziţie clar contu rată if erenţ a profundă di ntre Înţelegerea modemă a pol itici i şi Înţelegerea ei antică d în cetează ai ci . Î n lu mea modernă, d o m e n i i l e social şi politi c sîn t cu m u lt mai p uţi n d i sti ncte. I d eea că politica n u e ste n i m ic al tceva d ecît o fu ncţie a societăţi i , că acţi u nea , vorb i rea şi gînd i rea sînt În p ri m u l rînd suprastru c­ tu ri ale i n teresului social n u este o descoperi re făcută d e Karl M arx, ci, d i m ­ potrivă, se n u m ără pri n tre presu poziţi ile axi o m ati ce p relu ate de Marx fără examen critic de la eco n o m işti i p o l i tici ai e p oci i m o derne. O asem enea fu n cţi o n al izare face i nsesizabi l ă existenţa vreu nei pră pasti i reale În tre cele două domenii; şi asta n u e o ch esti u n e de teori e sau de ideo l ogi e, d at fi i n d că, od ată c u ascensiu nea soci etăţi i - adică a activităţi l o r "domestice" (oilda) sau eco n o m ice - În domen i u l pu b l i c, gospod ări rea şi toate chesti u n i l e care altăd ată priveau sfera privată a fami liei au deveni t o preocupare "colectivă" .24 Î ntr-adevăr, În l u m ea modern ă, cele d o u ă d o m e n i i , asemen i u n o r val u ri , se revarsă În permanenţă u n u l În celăl alt În cu rgerea n eîn treru ptă a Însuşi p ro ­ cesu l u i vi eţi i . vorba Însă de acelaşi s p i ri t cu cel În ca re Aristotel

afirmă că vi aţa u n u i om liber este m ai bună de la sine în ţe l es (Politica, 1 3 25 a 24). Potrivit l u i Co u l anges, toate cuvintele greceşti şi lati neşti care exp ri m ă o anu­ mită formă de stăpîn ire asupra altora, p re cu m rex, parer, anax, basileus, p riveau l a Început rela�ile domestice şi erau n u m e pe care sclavi i le d ădeau stăpîn u l u i lor (op. cit., p p . 89 şi u rm . , 228). decit viaţa unui desp ot,

contestÎndu-i

des po tu l u i l i b e rtatea, l ucru

23. Pro p o rţi a vari a şi este fără Î n d o i al ă exage ra tă În cele transm ise de Xe n ofon desp re Sparta, unde u n străin n u a n u m ărat mai mult d e şaizeci de cetăţen i Între cele patru m ii de p e rs o a­ ne aflate În

piaţă ( Hel/enica,

111, 35).

op. cit.: " I d eea că societatea, p recum un cap de fam i l i e , în treţi n e casa pe ntru În răd ăci n ată În te rm i n o l o g i a econ o m i că . . . În germ an ă , Volks· wirtschaftslehre suge re ază . . . existenţa unui su b i ec t col ectiv al activităţii eco n o m i ce . . . avînd u n sco p co m u n şi val o ri c om u n e . În e ngl e ză, . . . theory ofwealth sau theory ofwelfare exprimă

24 . Vezi Myrdal,

m e m b ri i ei este adînc

idei simi lare" ( p . 1 40). "Ce se Înţelege p ri n eco nomie socială, a cărei fu n cţie este gospod ări rea socială? În pri m u l rîn d ,

ea implică

sau sugerează o an alogi e Între i n d ivid u l care îşi co n·

duce p rop ri a locuinţă dom estică sau pe cea a fa m i l i ei sale şi societate. Adam S m i th

şi J ames această analogi e. Ca urm are a c ri ti ci i lui J . S. MiII ş i od ată cu mai l arga recu n o aştere a d i sti n cţiei d i n tre eco n o m i a politi că p rac ti că şi econo m i a p oliti că teo­ retică, analogi a a fost În gene ral m ai puţi n scoasă În evi den ţă" ( p . 1 43 ) . Fap tu l că nu a mai fost fo losită i se dato rează pesemne şi unei evo l U ţi i În cu rs u l căreia so c ietate a a d ev o ­ rat stru ct u ra fam ilială, pînă ce a aj u n s să i se substitu ie În In tregime. MiII

au elaborat explicit

33


Dispariţi a prăpastiei pe care anticii erau obligaţi să o traverseze zi l n i c pentru a transcende d o m e n i u l îngust al locuinţei domestice şi "a accede" în d omen i u l pol iticii este un fe nomen esenţi al mente mod ern . Prăp asti a d i n­ tre p rivat ş i p u b l i c exi sta Încă, într- u n an u m it fel , În Evu l M e d i u , deşi semnificaţia ei se p ierduse În mare măsură, iar poziţia i se sch i mbase În total­ itate. S-a re m arcat pe b u n ă d reptate că, d u pă căderea I m peri u l u i roman, Biserica Cato l i că a fost cea care le-a oferit oamen i l or un Înlocuitor pen tru cetăţenia care consti tu ise odinioară p rerogativa guve rnări i m u n icipale.25 Te nsi u n ea med i eval ă d i ntre obscuri tatea vieţii de fi ecare zi şi splendoarea grandioasă care Însoţea tot ce era sacru şi, si m u ltan , înălţarea de la secu­ lar l a rel igios corespund în m u lte privi nţe Înălţări i de la privat la public din Antich itate . Deosebirea este, d esigu r, cît se poate de pronunţată, căci , indiferent cît de " l u mească" ar fi devenit Biserica, preocu parea pentru l u m ea cealaltă a fost Întotdeauna cea care, mai presus de toate, a ţi n ut laolaltă com u n i tatea de cred i n cioşi . Deşi domen i u l p u b l ic poate fi ech ivalat cu cel rel igios doar cu an u m i te rezerve, În fe udalism domen i u l secu lar a reprezen­ tat într-adevăr, În ansamblul l u i , ceea ce domeniul privat fusese În Antichitate . Trăsătu ra d isti nctivă a Evu l u i M ed i u a constituit-o absorbţi a tutu ro r activităţi lor În sfera dom esti că, unde ele n u aveau decît o semn ificaţie pri ­ vată şi, Î n con seci nţă, absenţa c a atare a unui dom e n i u publ ic. 26 Caracteri stic pentru această exp ansiune a domeni u l u i privat şi , În paran­ teză fie spus, pentru deosebirea dintre capul l ocui nţei domestice antice şi se nioru l feudal este că seni oru l fe udal putea face d reptate pe domen i u l stăpînit de el, În ti mp ce cap ul fam i l iei antice, deşi putea recurge la o condu­ cere mai b lîndă sau mai aspră, nu avea cu noşti nţă nici de legi , n ici de justiţie În afara domen i u l pol iticY Tendi nţa de a Îngl oba toate activităţi le umane În domen i u l privat şi de a modela toate relaţiile dintre oameni după model ul

2 5 . R. H . Barrow, The Ramans ( 1 953 ) , p . 1 94 .

26. Caracte risti ci l e pe care E. Levasse u r ( Histaire des c1asses ouvrieres et de I'industrie e n France avant 1 789 ( 1 9 0 0 » le d escoperă În o rgan izare a fe udală a m u ncii sînt valabile pen tru ansam b l u l

co m u n i tăţi l o r feu d a l e : " C h a c u n vivait c h ez s o i et vivait d e soi- m e m e , le n o b l e s u r s a seigneurie, l e vi lain s u r sa culture, l e ci tad i n dans sa vi i le" [ Fiecare trăia acasă şi d i n resu rse­ le sale, n o b i l u l pe d o m e n i u l său , ţăra n u l pe ogorul său, orăşean ul în oraşul său 1

(p. 2 2 9 ) .

2 7 . Tratamentul ech i tab i l ap l i cat sclavil o r, pe care Platon ÎI recomandă Î n Legjle (777), are prea puţi n de a face c u j u sti ţ i a ş i n u este reco m andat " d i n co nsideraţie pentru (sclavi), ci m ai m u lt d i n respect faţă de noi înşine". Despre coexistenţa a două legi , legea politi că a j u stiţi ei

şi l egea d o m estică a co n d uceri i , vezi Wal l o n , ap. cit., I I , p. 200: " La loi, pendant bien l ong­ temps, donc . . . s'abstenait de p e n et rer d ans la fam i l i e , ou el l e reco n n aissait I'em pire d ' u n e autre' l o i " [Ti m p Î n d e l u n gat, aşadar, l egea . . . s-a abţi n u t să pătru n d ă În fam i l i e , unde recu­

noştea domi n aţia altei legi J . J u risd icţia anti că, În special cea romană, referitoare la chesti u­ n i l e d o m esti c e , la tratamentul aplicat scl avi lor, l a rel aţi i l e fam i l iale etc . , e ra În esenţă men ită să restringă puterea altminteri l i psită de restricţii a cap u l u i familiei; era de n eînchipuit că ar putea exista o domnie a ju stiţiei în i nt eri o r u l societăţii În întregi me " private" a sclavi­ l o r, În trucît sclavii se găseau prin definiţie În afara dome n i u l u i legii şi erau su p uş i autorităţii stăpî n u l u i l o r. Doar stăpîn u l , În măsura în care era şi cetăţean, se s u p u nea legi l o r, care, în i n teresu l cetăţii , puteau c h i a r să î i red ucă p u terea în casă.

34

presc ri pţi i l o r


raportu ri l o r domestice s-a exti ns considerabi l , cu p ri nzînd o rgan izaţi i l e p ro­ fesionale ti pic medieval e d i n oraşe, gh i l d ele, confreri i le [confreriesJ şi corpora­ ţi i l e [compagnonsJ, şi chiar primele co m pan i i comerci ale, În care "asocierea d o mestică d e l a Început p ărea să fie dovedită de Însuşi cuvîntul «co m panie» (com-panis) . . . [şi] de expresi i p recum «oam enii care mănîncă aceeaşi pîi n e» 'sau «oamenii care Împart aceeaşi pîi n e şi acelaşi vi n »"28!(Conceptul medieval de " b u n com u n " , departe de a ind ica existenţa u n u i domeniu politic, recu­ noaşte d oar că ind ivizi i p rivaţi au În comun interese, materiale şi spirituale, că ei Îşi pot păstra vi aţa privată şi se pot ocu pa d e treburile lor proprii n u­ mai dacă u n u l d i n ei Îşi asu mă sarci n a de a veghea la acest interes com u n . ' Ceea ce d eosebeşte de real itatea modernă această ati tu d i n e esenţialmente creşti n ă faţă de politică nu este atît recunoaşterea u n u i "bun com u n " , CÎt exclusivitatea sferei private şi absenţa ace l u i curi o s domen i u h i b ri d u n de i n teresele private dobîndesc Înse (Tl n ătate publ ică şi pe care noi ÎI n u m i m "societate" . I ată de ce nu e s u rpri nzător că gîn d i rea pol itică medieval ă, preocupată excl usiv de d o m e n i u l sec u l ar, a ignorat p răpastia care sep ară vi aţa adăpos­ ti tă d i n l o c u i nţa d o m estică ·d e n eÎn d u răto area exp u n e re d i n polis şi, În conseci nţă, vi rtutea curaj u l u i ca pe u n a dintre cel e mai elementare atitudi­ ni pol itice. Ceea ce rămîn e su rpri nzător este că si nguru l teo retician pol itic postclasic care, Într-un efort extraord i n ar d e a red a politicii vech ea ei dem­ nitate, a sesizat prăpasti a şi a Înţeles ceva din cu raj u l necesar pentru a o străbate a fost M achiavel li, cel ce a Înfăţişat traversarea ei În termenii în ălţări i "condoti eru l u i de l a condiţi a u m i l ă l a u n rang Înalt", de la vi aţa privată l a pri n ci p at, ad ică d e l a ci rcumstanţe co m u ne tutu ror oamenilor l a glori a , străl ucitoare a faptelor m ăreţe29, Părăs i rea l o cu i n ţei dom estice, la Început cu scopul Îmbarcări i Într-o aventu ră şi În tr-o întrepri n dere glorioasă, iar apoi d oar În ved erea consacră­ rii vieţi i tre b u ri l o r cetăţi i, cerea cu raj , deoarece, Într-o primă instanţă, i n d ivi­ d u l se ocu pase de p ropria vi aţă şi s u p ravieţu ire n u m ai În sîn u l l ocu i n ţei domestice. Oricine intra În domen i u l pol itic treb u i a mai Întîi să fie gata să Îşi rişte viaţa, o prea mare d ragoste pen tru vi aţă fi i n d un obstacol În cal ea l i bertăţi i şi un semn sigu r de servi l itate .3o Curaj u l a devenit, d e aceea, vi rtutea 28, W. 1. Ash l ey, op, cit., p ,

41 S .

2 9 , "Înălţarea" de la u n anumit domeniu sau rang l a u n u l m a i înalt este o te m ă care tot revi ne l a M acHiavel l i (vezi în speci al Principele, cap, 6, despre H i e ron din S iracuza, şi cap, 7; şi Discursuri, cartea a I I -a, ca p , 1 3 ) , 30, "Î n timpul lui Solon, sclavia aju n sese s ă fie so coti tă mai rea d ecît m oa rtea " ( Robert Schlaifer, "Greek Theories ofSl avery /l-am H om e r to Aristotle", Harvard Studies in Classical PhilolOgJ ( 1 936), XLVI I), Î n c epîn d de atunci, phi/opsychia ("d ragostea pen tru vi aţă") şi l aşitatea s·au identifi­ cat cu se rvi l i tate a , Astfel , Pl aton credea că demonstrase servil itatea naturală a sclavi l o r, deo arece ei n u al eseseră moartea î n ro b i rii (Republica, 386 a), Un ecou tîrziu al acestei poziţii se poate Încă găsi În răspunsul lui Seneca la plîngerile s cl avi l or: "Libertatea e atît de la îndemînă, cum se face că mai există vreun sclav?" (Scrisori, 77, 1 4) sau În afirmaţia sa: vita si moriendi virtus abest, servitus est - "viaţa arfi scl avie fără vi rt utea de a şt i c u m să mo ri " (77, 1 3 ), Pentru 3S


politică pri n exce l enţă, ş i doar cei ce ÎI posed au puteau fi acceptaţi În tr-o comunitate politică prin co nţi n ut şi scop, care depăşea astfel simp l a asociere i m p us ă tuturor - scl avi , barbari şi greci deopotrivă d e c eri nţe l e u rgente ale vi eţi i .3 1 "Viaţa b u n ă", cu m a n u m i t Aristotel vi aţa c e tăţea n u l u i , nu era, aşad ar, p u r şi s i m p l u mai b u n ă, m ai l i psită d e griji sau mai nobi lă decît vi aţa obişn uită, ci era de o cal itate cu totu l diferită. Era "bună" În măsu ra În care, s tăpî n i nd n e c es it ăţ i l e e l e m e n tare ale vieţi i , î ntr u CÎt era scutită d e m u ncă şi de lucru şi domina p or n i re a înnăscută a tutu ror făptu ri l o r vii de a-şi asigu­ ra propri a supravi eţu i re, nu mai era l egată de procesul vie ţi i biologice. La rădăci n a conşti inţei poli ti c e greceşti găsim o claritate şi o precizie fără egal În fo rm u l area acestei disti ncţi i . N ici unei ac ti vităţi care n u servea altui sco p d eCÎt CÎştigări i exi s te nţ ei , î ntre ţi nerii pro c es u l u i vieţi i , nu i se î ngăd u i a să intre în domen i u l pol itic, şi asta cu riscu l serios de a abandona co m e rţu l şi prod ucţi a artizan ală În seam a hărn iciei scl avi lor şi a st răi nilor, Atena de­ ve n i n d în tr-adevăr acel "pensionopol is" cu un "pro l eta ri at de con s u m a­ to ri" , pe care Max Weber l-a descris atît de vi u32 • Adevăratu l ca racter al acestui polis este Încă cu totu l vizi bil În filosofi i l e p o l i ti c e ale l u i Pl aton şi Aristotel, ch iar d acă l i n i a de d esp ărţ i re d i ntre l o cu in ţa domestică şi polis este un eori ştearsă, Îndeosebi l a Pl aton care, u rmîndu-I probabil pe Socrate, a Început să îş i i a exemplele ş i i m ag i n i l e pe nt ru polis d i n experienţele de fi e ca re zi ale vieţii p rivate, dar ş i l a Aristotel, at u n c i CÎn d , u rmÎndu-1 pe P l aton , pres u p u n e c ă c e l p uţi n o rig i n e a isto rică a polis- u l u i trebuie l egată d e necesităţi le vieţii şi că doar co n ţi n utul polis - u l u i scopul (te/os) in ere nt l u i , t ra ns ce nd e vi aţa înspre acea "vi aţă bună". Aceste aspecte ale învăţătu ri l o r şco l i i soctq.tice, care aveau să devină curind axiom atice pînă într-atît în CÎt să se b a n al i ze ze erau a t un c i cele mai noi şi mai revol uţionare d i ntre toate şi nu proven eau din ex perie n ţa efectivă a vie­ ţi i p o l i ti ce, ci d i n dori n ţa de e l i berare de povara u n ei aseme n e a v i e ţi, d ori n­ ţă pe care, po t ri vit prop rie i lor înţelegeri , fi l osofi i o puteau j ustifica doar -

,

,

a Înţelege atitudinea antică faţă de scl avie, nu este li psit de importanţă să n e am inti m că m ajoritatea sclavilor erau inam ici Înfrînţi şi că, de regu lă, n um ai un mic n umăr de oameni se n ăşteau scl avi . Şi, În ti mp ce În Republica romană sclavii erau aduşi, În general , din afara gran iţelor guvernării romane, scl avii greci erau de obicei de aceeaşi naţionalitate cu stăpîn ii lor; ei Îşi doved iseră natu ra servilă refuzînd să se sin ucidă şi, de vreme ce curaj u l era virtu­ tea politică pri n excelenţă, Îşi arătaseră astfel nevred n icia "naturală", inaptitudinea de a fi cetăţeni. Atitudinea faţă de sclavi s-a schi mbat În I m periul roman nu numai din cauza influen­ ţei stoicismu l u i , ci şi pentru că o parte cu m u lt mai mare din pop u l aţia de sclavi era alcătu i­ tă d i n scl avi din naştere. Dar chi ar şi la Roma, labos este considerat, de către Vergi l i u , a fi strÎns legat de moartea l i psită de glorie ( Eneida, VI) .

31.

o m u l liber s e d i stinge d e scl av prin cu raj , aceasta pare să fi fost tema u n u i poem al poetu l u i cretan Hybrias: "AVUţii le-mi sÎnt lancea şi spada ş i fnu mosul scut . . . Dar cei ce Înd răzneal ă n-au să poarte lancea şi spada şi scutul cel fnu mos, ce ocroteşte tnupu l , cad toţi Înge n u n cheaţi , cu prinşi de spaimă, Domn mă numind, şi Rege preamărit" (citat d i n Ed u ard Meyer, Die Sklaverei i m Altertum ( 1 898), p. 2 2 ) .

3 2 . M ax Weber, "Agrarverh altnisse i m Altertu m " , Wirtscha(tsgeschichte ( 1 924), p. 1 47. 36

Gesammelte Aufsătze zur Sozial- und


demon strînd că pînă şi acest mod d e viaţă, cel mai l i ber d i n tre toate, era încă legat de necesitate şi supus necesităţi i . Î nsă fu ndalul experienţei politice efective, cel puţin la Pl aton şi la Aristotel, a rămas atît de puternic, Încît disti ncţia d i ntre sfera vieţi i domestice şi cea a vieţi i politice n u a fost n ici­ cînd pusă la Îndoial ă. N i ci vi aţa, n i ci "vi aţa bu nă" nu sînt posi bile fără a d o m i n a necesităţi le vieţi i În l ocui nţa domestică, d ar pol itica n u se face niciodată În vederea vieţi i . Pentru membri i polis- u l u i , viaţa d omestică există în vederea "vi eţi i b u ne" d i n polis.

6 AsCENSIUNEA SOCIALU LU I

Apariţi a societăţi i - ascensi unea ad ministrări i domesti ce, a activităţi lor, p roblemelor şi a mecanismelor de organ izare care Îi sînt propri i -, ieşind din pen u m b ra spaţi u l u i domesti c l a l u m i n a sferei p u b lice, n u a şters doar vechea linie de despărţi re di ntre privat şi politic, ci a şi sch i m bat, făcîn du-le aproape de nerecu noscut, sensul cel o r doi termeni şi se m n ificaţi a lor pen­ .tru viaţa i n d ivi d u l u i şi a cetăţean u l u i . N u e vorba n u mai de faptu l că noi n u am fi de acord cu grecii , pentru care o vi aţă petrecută În sfera "a ceea ce Îi aparţi ne i n d ivi d u l u i În mod pro pri u" (idion), În afara l u m i i constitu ite de ceea ce e com u n , este "idioată" prin defi niţie, sau cu romanii, cărora pri­ vatui nu le oferea altceva decît un refu g iu temporar împotriva treburilor legate de res publica; astăzi noi n u m i m privată o sferă de i nti m i tate ale cărei Începu­ turi le-am putea descoperi În Antich itatea romană tîrzie, deşi cu greu s-ar putea găsi vreo u rmă a 10rÎn vreuna d i n perioadele Antich ităţii greceşti , dar ale cărei diversitate şi varietate unice i-au fost c u siguranţă necunoscute oricărei perioade anteri oare epocii moderne. N u este n u m ai o chesti une de schi m bare de accent. Pentru sensibilitatea antică, trăsătu ra privativă a privatu l u i , i n d icată d e cuvîntu l Însuşi, era cît se poate de i m portantă; ea semnifica l i teral mente o stare de privare de ceva, ba chiar privarea de cele mai Înalte şi mai u m ane facu ltăţi ale o m u l u i . O m u l care n u trăia decît o vi aţă privată, căru i a, la fel c a sclavu l u i , n u i s e Îngăd u­ i a să pătru ndă În do meni u l p u b l i c sau care, aidoma barbaru l u i , alesese să nu Întemeieze u n asemenea domeniu, n u era pe deplin uman. Cîn d fol osim cuvîntu l " p rivat", noi nu ne m ai gînd i m în pri m u l rînd la o stare de privare, i ar asta vi ne În parte de la enorma Îmbogăţi re a sferei private datorată i n d ivi dual ism u l u i modern. Totuşi, încă şi mai im portant pare faptu l că p ri­ vatu i modern se o p u n e domen i u l u i soci al - necu noscut anticilor, care con­ siderau co nţi n u tu l lui d rept o chestiune privată - cel p uţi n la fel de categoric pe cît i se o p u ne şi domeni u l u i politic propri u-zis. Faptu l istoric hotărîtor este că privatu l m odern, În fu ncţia l u i cea mai i m portantă;cea de a adăpos­ ti i nti mitatea, nu a fost descoperit ca opus sferei politice, ci ca opus sferei sociale, de care este, prin u rmare, m ai strîns şi mai autentic legat. a

37


Pri m u l exp l o rator si stematic şi, Într-o an u m i tă măsu ră, chiar pri m u l teoretician al intimităţi i a fostJean-Jacques Rousseau , cel care, Î n mod sem­ nificativ, este si ngu ru l mare scriitor ci tat încă adeseori d oar cu prenumele EI a aj uns să facă această descoperi re revoltînd u-se n u îm potriva opresi u­ nii statu l u i , ci împotriva intolerabi lei pervertiri la care societatea supune inima omenească, împotriva i nvad ări i de către societate a unei regi u n i cît se poate de adînci a o m u l u i , care pînă atu nci nu avusese nevoie de protecţie specială. I nti m itatea i n i m i i , spre d eosebi re de locui nţa domestică privată, nu ocu pă în l u m e u n loc tangi b i l , obiectiv, aşa cum nici societatea îm potriva căreia ea protestează şi se afi rm ă pe sine însăşi n u poate fi localizată cu aceeaşi precizie ca spaţi u l publ ic. Pentru Rousseau, inti m u l şi soci al ul erau mai cu­ rînd, atît u n u l CÎt şi cel ăl alt, mod u ri subiective de exi stenţă umană şi cu el totu l s-a petrecut ca şi cînd J ean-J acq ues s-ar fi revoltat împotriva u n u i o m n u m i t Rousseau . I ndivi d u l modern şi nesnrşitele l u i conflicte, i ncapacitatea l u i fie de a se simţi acasă În societate, fi e de a trăi cu totul în afara ei, dispoziţiile l u i mereu sch i m bătoare şi subi ectivismu l rad ical al vi eţi i l u i afecti­ ve s-au născut d i n această răzvrăti re a i n i m i i . Autenticitatea descoperi ri i lui Rousseau este mai presus de orice Îndoială, indiferent cît d e Îndoiel nică ar fi autenti citatea i ndivi d u l u i Rousseau . Ul uitoarea înflori re a poezi ei şi a mu­ zicii începînd de la mij locul secolului al XVI I I-lea pîn ă aproape În ultima treime a cel u i de-al XIX-lea, însoţită de apariţia roman u l u i , si ngu ra form ă de artă i n tegral soci ală, ce coincide cu d ecl i n u l nu mai puţi n su rpri nzător al tutu­ ror artelor publice, înd eosebi al arhitectu ri i , certifică îndeajuns rel aţi a strîn­ să d i ntre social şi i n ti m . Reacţi a d e revoltă îm potriva soci etăţii , î n cu rsul căreia Rousseau şi ro­ manticii au descoperit i nti mitatea, a fost înd reptată înai nte de toate tm potri­ va ceri nţelor nivel atoare ale soci al u l u i , împotriva a ceea ce astăzi am n u m i conformismul inerent fiecărei societăţi. Este important de ami ntit c ă această revoltă a avut l oc Înai nte ca princi p i u l egalităţii , căru ia, de l a Tocquevi l l e încoace, i s-a reproşat apariţi a conformism u l u i , s ă fi avu t ti mpul de a se i m p u n e fie în domen i u l social, fie în cel politic. Din acest punct de vedere, nu contează p rea m u l t dacă naţi u nea se compune din egal i sau din nee­ gal i , căci societatea cere întotdeau n a ca membrii ei să acţioneze ca şi cînd ar fi membri i unei si ngu re fam i l i i u ri aşe, avînd o singu ră opinie şi un si ngu r interes. Î nainte de dezi ntegrarea modernă a fam i l iei , interesul co m u n şi opi­ nia un ică erau reprezentate de capu l l ocui nţei domestice, care cond ucea pe baza lor, preîntîm pi nînd l i psa posi b i l ă de unitate d i n tre mem bri i fam i l i ei . 33 Coincidenţa izbitoare d i ntre ascensiu nea societăţi i şi decl i n u l fam i l iei i n d i că l i mpede că ceea ce s-a petrecut de fapt a fost o absorbţie a cel u l ei fam i l i a­ le în gru p u ri sociale corespunzătoare. Egali tatea di ntre membri i acestor .

3 3 . Ceea ce se vede foarte bine d i n observaţia l u i Seneca, care, discutÎnd despre fo losCJI scl avi­ lor b i n e educaţi (care cunosc toţi clasicii pe de rost) pentru un stăpÎn presu pus ignorant, face u rm ătorul comentari u : "Ce ştie casa, ştie şi stăpînul" (Scrisori, 27, 6, citat din Barrow, Slavery in the Roman Empire, p. 6 1 ).

38


gru p u ri , departe de a fi o egal itate Între persoane de acelaşi rang, nu se asea­ mănă cu n i m i c mai mult decît cu egal itatea m e m brilor fam i l iei În faţa p u te­ ri i despoti ce a cap u l u i casei, cu deoseb i rea că În societate, unde număru l Întăreşte i mens forţa n aturală a interesului com u n unic şi a opiniei unan i m e un ice, s-a putut ren u nţa În c e l e d i n u rmă l a conducerea efectivă exercitată de un si ngu r o m , care să rep rezinte interesu l com u n şi opinia justă. Fenome­ n u l conform i s m u l u i este caracteristic pentru u l tima fază a acestei evoluţi i moderne. E adevărat că În soci etate - aşa cum o cu noaştem noi astăzi , cînd vîr­ fu l ord i n i i sociale nu mai este form at d i n casa regal ă a domn itoru l u i abso­ lut - domn i a mon arhică, d o m n i a u n u i s i ngur o m , declarată de antici d rept procedeul de organizare a l ocuinţei domestice, s-a transformat Într-un fel de d o m n i e a n i măn u i . Î nsă, cu toate că şi-a p ierdut personal itatea, acest n imeni, presupusul i nteres unic pentru econ omie al societăţi i luate În ansam­ b l u , precum şi presupusa opinie unică a societăţii eleg � nte di ntr-un salon, n u Încetează să stăpînească. După c u m şti m d i n cea mai socială fo rm ă de guvern are, ad ică din b i rocraţie (care reprezi ntă u l tima fază de guvernare d i n cad rul statu lui-naţi u n e, tot aşa cum d o m n i a u n u i si ngur om Î n absolutism şi În despotism u l l u m i nat a constitu i t pri m a ei fază), d o m n i a n i mănui nu Înseam nă neapărat o l i psă de domnie; În an umite circu mstanţe, ea s-ar putea dovedi c h i ar drept u n a d i n tre cele m ai crude şi mai ti rani ce forme. , H otărîtor este faptu l că, la toate n ive l u ri le ei, societatea exclude posi bi­ l i tatea acţi u n i i , care altăd ată era exclusă din locui nţa domestică. Î n sch i m b , societatea aşteaptă din partea fiecăru i a din membrii săi un anumit ti p de com­ portament, ce i m pune reguli nenumărate şi d iverse, care, toate, ti nd să Îi "nor­ mal izeze" pe membri i ei, să îi determine să adopte cond uita cuvenită, să excl udă acţi u n i l e spontane sau realizăril e excepţionale. Od ată cu Rou sseau, descoperi m aceste pretenţii În saloanele Înaltei societăţi, ale cărei convenţii pun Întotd eau na pe picior de egalitate ind ivid u l cu rangu l pe care ÎI ocu pă În ierarh i a socială. Contează n u m ai această echivalare cu statu tu l social , fiind l i psit de i m po rtanţă dacă statutul social este un rang propri u -zis al so­ cietăţi i pe j u m ătate feudale a seco l u l u i al XVI I I -lea, un titl u în societatea de cl ase a secol u l u i al XIX-lea sau o si m pl ă funcţi e În societatea de m asă de astăzi . D i m potrivă, ascensi u nea societăţii de m asă d oved eşte nu mai că di­ versele gru puri sociale au suferit a�elaşi proces de absorbţie -Î ntr-o u n ică socie­ tate, pe care structu ri le fam i l iale ÎI suferiseră mai devreme; od ată cu apariţi a societăţii de m asă, domeniul social u l u i , d u pă m ai multe secole d e dezvol­ tare, a aj uns În sfîrşit la p u n ctu l În care Îi cupri nde ş i îi controlează În egală măsură şi cu egală tărie pe toţi membri i unei comunităţi d ate. Or, societatea eg"a lizează În ori cţ circumstanţe, i ar victo ri a egal ităţi i În l u mea m odernă nu Înseam nă altceva decît recunoaşterea politică şi j u ridică a faptu l u i că socie­ tatea a cu ceri t domen i u l public şi că distin cţia şi diferenţa au devenit ches­ ti u n i private ale i n divi d u l u i . Egal itatea modern ă, bazată p e conformism u l inerent societăţii ş i posi bi­ lă doar În trucît con d u ita a Înl ocu it acţi unea ca mod pri m o rd i al al relaţiei _

39


u m a ne, se deosebeşte În toate p rivi nţele de egalitatea din Antichitate şi , În parti cul ar, de cea d i n oraşele-stat greceşti . A aparţi ne n u m ăru l u i restrîns al celor "egal i " (homoioi) Înse m n a a avea posi bilitatea de a trăi În mij locul pro­ priilor semeni; Însă domeniul publ ic, polis-u l , era pătru ns el Însuşi de u n feroce spiri t ago n al , fiecare fiind obl igat neîncetat să se disti ngă de toţi cei l alţi , să dovedească pri n fapte sau prin real izări u n ice că este cel mai b u n d i n tre toţi (aien aristeuein) .34 Altfel spus, domen i u l p u b l i c era rezervat i n d ivid u al i tăţi i ; era si ngu ru l l o c u nde oamen i i puteau arăta ci ne sînt c u ad evărat şi c e Î i face de neîn locuit. Pentru a profita de o asemenea şansă, ca şi d i n d ragoste pen­ tru siste m u l politic care o facea cu putinţă pentru ei toţi , fiecare era dispus, Într-o mai mare sau mai mică m ăsu ră, să îşi asu me povara judecări i , a apă·· rări i şi a ad m i nistrării treb u rilor publ ice. Acel aşi conform ism , presu poziţia că oame n i i nu acţionează, ci ad optă o condu ită u n i i faţă de alţi i , stă la baza şti inţei moderne a economiei, a cărei naştere a coincis cu ascensiu nea soci etăţi i şi care, Îm preu nă cu pri n ci p al u l ei instru ment tehnic, statistica, a devenit şti inţa socială pri n excelenţă. Eco­ n o m i a - pînă În epoca modernă o parte nu foarte i m portantă a eticii şi a politici i , ce pleca de l a premisa că oamenii acţionează În activităţi l e lor eco­ nom ice la fel cum acţi onează În orice al tă privinţă35 - a putut dobîn d i un caracter şti i nţific abia cîn d oamen ii au devenit fi i nţe soci ale şi au adoptat În u n an i m i tate a n u m ite modele de condu i tă, astfel că cei ce nu respectau regu l i le puteau fi co nsideraţi d rept asocial i sau anormal i . Legi le statistici i sînt val abi le doar acolo unde este vo rb a d e n u mere mari sau de perioade l u ngi, iar acţi u n i l e sau evenimentele n u pot apărea statis­ ti c decît ca devi aţi i sau fl uctuaţi i . J u stificarea statisticii este că, În viaţa de fiecare zi şi În istorie, faptele şi evenimentele constituie fenomene rare. To­ tuşi, sensu l rel aţi ilor zi l nice nu se dezvăl uie În viaţa coti d i ană, ci În faptele rare, Întocmai după cum sem n ificaţi a unei perioade i storice se descoperă 34. Aien aristeuein kai hypeirochan emmenai al/ân ("veşnic să fii cel mai bun şi deasupra celorlalţi ") constitu i e cea mai m are grijă a eroilor l u i Homer (Iliada, VI, 208), iar Homer a fost "edu­ catorul Eladei". 3 5 . "Concepţia potrivit căreia economia politică este Înainte de toate o «şti inţă» d atează doar de la Adam Sm ith", fiindu-le necunoscută nu doar Antichităţi i şi Evu lui Med i u , ci şi doc­ trinei canonice, prima "doctrină economică completă", care "se deosebea de economia moder­ nă, În trucît era mai curînd «o artă" decît o «şti i nţă»" (W. j . Ash ley, ap. cit., pp. 379 şi u rm . ) . Economia clasică pleca de la premisa că, î n m ăsura Î n care este o fii nţă activă, omul ac­ ţionează exclusiv din i n teres propriu, nefiind mÎnat deCÎt de o si ngură dorinţă, dori nţa achi­ ziţionări i . I n troducerea de către Adam Smith a unei "mîini invizibile care conduce spre un fi n al care nu făcea parte din i ntenţia ( n i m ăn ui )" dovedeşte că pînă şi acest minimum de acţiune, cu motivaţi a ei un iformă, cuprinde Încă prea m ultă iniţi ativă ne prevăzută pentru a da n aştere u nei ştiinţe. Marx a dezvoltat În continuare economia clasică, în l ocuind intere­ sele individ uale şi personale cu interese de gru p sau de cl asă şi red ucînd interesele de clasă l a două clase majore, capital iştii şi muncitorii, astfel că, acolo unde economia clasică văzuse o m u lţi m e de conA i cte contrad ictorii, el a rămas cu unul singur. Motivul pentru care siste­ mul economic m arxist este mai consecvent şi mai coerent şi deci, În aparenţă, cu mult mai "ştiinţific" decît sistemele predecesorilor săi stă În primul rînd în conceptul d e "o m soci ali­ zat", o fi i nţă chiar mai puţin activă decît "omul economic" al economiştilor liberali .

40


d oar În cele cîteva eve n i m ente care o l u m i n ează. Apl icarea legii n u merelor mari şi a perioadelor l u ngi l a pol iti că şi l a istorie Înseam nă tocmai an u l area del i berată a Însuşi conţi n utul u i jX>liticii şi al istori e i , i ar căutarea u n u i sens În politică sau a unei sem nificaţii În isto rie este o Întreprindere zad arnică atunci cîn d tot ceea ce nu constitui e com portament zi l nic sau tend i nţe au­ tomate a fost e l i m i n at ca fără i m portanţă. C u m Însă legi le statisti ci i sînt perfect val abi l e acolo u nde avem de a face cu n u m ere mari , este evident că fiecare creştere a n u măru l u i popu l aţiei În­ seam nă o spori re a val abi l ităţii legi lor statistice şi o accentu ată scăd ere a "devi aţiei". D i n punct de ved ere politic, asta Înseamn ă că există mai m u l te şanse ca social u l , mai curînd decît pol i ticu l , să constitu ie domen i u l p u b l ic, dacă po p u l aţia u n u i sistem po l i tic dat este mai numeroasă. Grecii, al căror oraş-stat a fost cel m ai i n d ivid u al i st şi cel mai puţi n conformist sistem po­ litic cun oscut de noi, erau pe depl i n conştienţi că polis-u l , cu accentu l său pus pe acţiune şi pe vorbire, putea supravieţu i doar dacă număru l de cetăţeni rămînea l i m itat. Un n u m ăr mare de oamen i, Îngrămădiţi laolaltă, sîn t cu­ pri nşi de o Încl inaţie aproape i rezisti b i l ă spre despotism, fie că e vorba de despotism u l domniei u nei si ngu re persoane, fie de cel al domniei m ajorităţi i ; ş i , c u toate c ă statistica, ad ică tratarea matematică a realităţii , era necu nos­ cută În ai nte de epoca modernă, fe nom enele sociale care fac posi b i l ă o asemenea tratare - n u merele m ari , răspu nzătoare de conform is m u l , de be­ haviori smul şi de automati sm ul d i n tre b u ri l e o meneşti - erau tocmai acele trăsătu ri care, d upă greci, deosebeau civi lizaţia persană de aceea a l o r. Adevăru l deplorabil despre behavi orism şi d espre val abilitatea " l egilor" l u i este că, cu cît exi stă m ai m u lţi oameni, cu atît sînt mai m u lte şanse ca ei să adopte o a n u m i tă con d u ită şi m ai puţi n e şanse să tolereze n onconfor­ m i s m u l . Lucru care, d i n p u n ct d e vedere statistic, se ved e În nive l a rea fluctuaţi i lor. Î n realitate, faptele au tot mai puţi n e şanse de a stăvil i şuvo i u l comportamental , i a r even i m entele Îşi pierd d i n c e Î n c e mai m u lt sem nifica­ ţia, ad ică capacitatea de a aru nca o l u m i n ă asu p ra ti m p u l u i istoric. U n i for­ m itatea statistică nu este n icidecu m un ideal şti i nţifi c i nofensiv; este ideal ul politic, d e acu m decl arat, al unei societăţi care, scufundată pe de-a-ntre­ gul În ruti na existe nţei zi lnice, întreţi ne rel aţii paşnice cu concepţi a şti i n ţifică inerentă Înseşi existenţei e i . Comportamentul uniform, care s e potriveşte determ inării statistice şi deci pred icţi ilor corecte d i n pu nct de vedere ştii n ţific, nu poate fi cîtuşi de puţi n explicat p rin i poteza l iberal ă a unei " armo nii" naturale " a i ntereselor", fu n­ dament a l economiei "clasice"; nu Karl Marx, ci Înşişi econom iştii l iberal i au fost cei care s-au văzut nevoiţi să i ntrod ucă "ficţiu nea com u n istă" , adică să presupună că există un i nteres u n i c al societăţii l u ate În ansam b l u , care călăuzeşte cu "o mînă invizi bilă" comportamentu l oamenilor şi armonizează interesele lor divergente.36 Deosebirea dintre M arx şi pred eceso rii l u i n u a 3 6 . Că utilitarismul l i bera l , i ar nu social i s m u l este ce l "con strîns să ad opte o « fi Cţi u n e comu­ nistă» i m posibil de susţi n ut privitoare la unitatea societăţi i " şi că "ficţi unea co m u nistă (este )

41


fost decît aceea că el a tratat realitatea confl ictu l u i , aşa cum se prezenta În socie.tatea epoci i sale, cu aceeaşi seriozitate cu care a tratat şi ficţi u nea ipo-: tetică a armoniei; el a avut dreptate să conch idă că "socializarea o m u l u i " va armon iza automat toate i nteresele şi nu a făcut altceva decît să d ovedească mai mult cu raj ca Învăţătorii l u i l i berali atu nc� cînd a propus Întemeierea În realitate a "ficţi u n i i com u niste" subi acente tutu ror teoriilor econom ice. Ceea ce Marx nu a înţeles şi, în epoca lui, nici nu putea Înţelege era că germenii societăţi i comuniste erau prezenţi în realitatea ad ministrării domestice naţio­ nale şi că dezvoltarea lor deplină nu a fost stînjen ită de niciun interes-de-clasă ca atare, ci numai de structu ra monarh ică, deja perimată, a statu lu i-naţi u ne. Evident, ceea ce a îm piedicat l i na fu ncţion are a societăţii au fost doar anu­ mite reziduuri tradiţionale care interveneau în şi Încă i nfluenţau comporta­ mentu l claselor "retrograde". Din pu nctu l de vedere al societăţii , nu era vorba decît de factori pertu rb atori stînd În calea depli nei dezvo ltări a "forţel or sociale", factori care nu mai corespun deau realităţi i şi erau de aceea, într-un sens, cu m u lt mai "fi ctivi" decît "ficţi unea" ştii nţifică a interesu l u i unic. Victoria totală a soci etăţi i va produce întotdeau na un an umit ti p de "fic- . ţi une com unistă", a cărei trăsătu ră politică fu ndamentală este de a fi în­ tr-adevăr condusă de o "mînă i nvizi bilă", altfel spus de nimeni. Ceea ce numim În mod trad iţional stat şi guvernare I asă aici locul ad m i nistraţi ei p u re - sta­ re de l u cru ri pe care Marx a prezi s-o corect ca "dispariţie a statu l u i " , deşi a greşit presu p u nînd că n u m ai o revo luţie ar putea-o înfăptu i , şi a greşit În­ tr-o măs u ră încă şi mai m are atu nci cînd a crezut că victori a totală a socie­ tăţi i va însem n a apariţia, în cele din u rmă, a "domen i u l u i l i bertăţi i"37. Pentru a măsura proporţiile victoriei societăţi i în epoca modemă, Începînd de la înlocu irea acţiunii cu condu ita şi ajungînd , În cele din urmă, la În locu i rea autorităţi i personale cu birocraţi a, cu condu cerea nimănui, ar fi b i n e să ne amintim că pri m a şti i nţă a societăţi i , ştii nţa economiei, care i m pune m ode­ le de con d u ită doar în domen i u l de activitate umană, rel ativ l i m i tat, care îi e propri u , a fost urmată pînă la urm ă de prete nţi a atotcupri nzătoare a şti i nţelor sociale care, În cal itate de "şti i n ţe ale comportamentu l u i", caută implicită În m ajoritatea lucrărilor de economie", aceasta este u n a d i n tezele principale ale străl ucitei l ucrări a lui Myrdal (ap. cit., pp. 54 şi 1 50). Autorul arată În încheiere că econo­ mia po ate fi o şti inţă doar dacă se presupune că un interes unic străbate soci etatea În an­ sam b l u l ei. Î n spatele "armon izării intereselor" stă Întotd eau na " ficţiunea comunistă" a inte res u l u i u nic, ce poate fi n u mită apoi prosperitate sau bunăstare ge neral ă. Econom işti i liberali au fost, pri n urm are, căl ăuziţi Întotdeauna de un ideal "comun ist", şi anume de "interesul societăţii luate ca Întreg" ( p p . 1 94-1 95). Neajunsul argumentu l u i vine din fap­ tul că o asemenea presupoziţie "revi ne la afirmaţia după care societatea trebuie concep ută ca un singur subiect. Or, tocmai asta nu putem concepe. Dacă ne-am angaj a Într-o aseme­ nea Încercare, ar Însemna să facem abstracţie de faptu l esenţial că activitatea soci ală este rezu ltatu l intenţiilor mai multor i n d ivizi " ( p . 1 54). 37.

42

Pentru o strălucită expu nere a acestu i aspect, de obicei n eglij at, ce reflectă Însemnătatea teoriilor l u i M arx pentru societatea modernă, vezi Si egfried Landsh ut, "Die Gegenwart i m Lichte der Marxschen Le hre", Hamburger jahrbuch fUr Wirtscha(ts- und Gesellscha(tspalitik, voI . I ( 1 9 56 ).


să red ucă o m u l , l u at ca Întreg, cu toate activi tăţi le l u i , l a u n an i m al condi­ ţio nat şi cu o cond uită adecvată. Dacă economia este şti i nţa societăţi i În stad i i l e sale de Început, cînd putea să Îşi i m pună regu l i l e de comportament doar asupra unor segmente ale popul aţiei şi asu pra unor părţi ale activităţi lor lor, ascensiu nea "şti i n ţelor com portamentu l u i " i n d i că l i m pede faza fi n ală a acestei evol uţi i , cînd societatea d e m asă a devorat toate stratu ri le naţi u n ii , iar "comportamentul social" a devenit normă pentru toate sectoarele vieţi i . D i n m o mentu l ascensi u n ii soci etăţi i , a l ad m i teri i Î n domen i u l p u b l i c a activităţi l o r domestice şi de gospodări re, una d i n caracteristici le dominante al e n o u l u i domeni u a fost tend i nţa i rezisti bi l ă de a creşte, d e a devo ra atît mai vech i l e domenii ale politicu l u i şi privatu l u i , cît şi m ai de curînd consti­ tuita sferă a intimităţii. Această creştere constantă, a căre i nu mai puţin cons­ tantă accelerare poate fi observată de-a lungu l a cel pu�n trei secole, Îşi capătă forţa d i n faptul că, pri n i nterm ed i u l societăţi i, Însuşi proces u l vi eţi i este cel care, Într-o fo rmă sau alta, a fost can alizat spre domen i u l public. Domeniul privat al locu i n ţei domestice alcătuia sfera u nde erau l u ate În grij ă şi asigu­ rate necesităţile vieţii , cele legate de supravieţui rea individuală, ca şi cele legate d e perpetu area speci ei. U n a d i n caracteristici l e sferei private, Înai ntea d escoperi ri i i n ti m i tăţii , era că o m u l nu exista În sînu l ei ca o fii nţă cu ad evă­ rat u m ană, ci doar ca un i n d ivi d al speciei an i m ale formate d i n u m an i tate. Acesta era, În ch i p precis, motivu l fu ndamental pentru nem ărgi nitu l dispreţ pe care Antichitatea îl nutrea la adresa ei. Apariţia societăţii a schimbat opinia cu privi re l a această Întreagă sferă, fără a-i transforma Însă cîtuşi de puţin natu ra. Caracteru l monol iti c al fiecărui tip de soci etate, conform ism u l său , care nu ad m i te decît u n singur i n teres şi o si ngură o p i n ie, se înrădăcinează, în cele d i n urmă, În unitatea speciei u m ane. Tocmai pentru că unitatea spe­ ciei u m ane nu este o h i meră şi nici măcar o s i m p l ă i poteză şti i nţifică, p re­ c u m În "ficţiu nea com u n i stă" a econom iei clasice, societatea d e masă, În care o m u l ca animal social cond uce suveran şi unde, după cîte se pare, supra­ vi eţu i rea speciei ar p u tea fi asigu rată l a scară plan etară, poate ameni nţa În acel aşi ti m p u m anitatea cu d ispariţi a total ă. , Cel mai cl ar i n d ici u că societatea constituie organizarea p u b l i că a Însuşi procesu l u i vieţi i stă poate În faptu l că, Într-un ti mp re lativ scu rt, noul dome­ n i u social a transfo rmat toate comun ităţile moderne În societăţi de m u n ci­ to ri şi de angajaţi ; altfel spus, oamen i i s-au concentrat fără Întîrzi ere În j u rul si ngu rei activi tăţi n ecesare pentru Întreţi nerea vieţi i . ( Pentru a avea o socie­ tate de m u n citori nu este, fi reşte, necesar ca fiecare membru al soci etăţi i să fie propri u -zis m u ncitor sau l ucrător - nici chiar em anci parea clasei mun­ citoare şi enorm a forţă potenţială pe care dom n i a majori tăţi i i-o conferă n u sînt hotărîtoare aici , ci doar ca toţi me m b rii soci etăţi i să co nsidere tot ceea ce fac În pri m u l rînd d rept un m ijloc de Întreţi nere a vieţii l o r şi a vieţi i fam i l iei lor. ) Societatea este acea formă În care faptu l depend enţei reci proce d intre oamen i , În vede rea asigu rări i vieţi i ca atare, dobînd eşte Însemnătate publ ică, şi În care activităţi lor legate de supravi eţu i rea pur şi si mplu li se Îngă­ d u i e să apară În public. -

43


N u este defel i n d i fe �ent dacă o activitate este Înfăptu ită Într- u n spaţiu p rivat sau În pu b l i c. Desigu r, caracte ru l domen i u l u i p u b l i c tre b u i e să se sch i m b e d u p ă activi tăţi le ad m ise În i n terioru l l u i , Însă, Într-o m ăsu ră con­ sid erab i l ă, activitatea Însăşi Îşi sch i m b ă şi ea n atu ra. Activitatea m u n c i i , deşi asoci ată În toate împrej u rările cu procesul vieţi i În sensu l lui cel mai elementar, cel biologic, a rămas staţi on ară ti m p de m i i de an i, captivă recu re nţei perma­ nente a procesu l u i vital de care era legată. Acordarea u n u i statut public munci i, d e p arte d e a înlătu ra caracte ru l ei d e p roces - c u m se putea aşte pta, d acă ne a m i n t i m că entităţi le p o l i tice au fost Întotd eau na co n cep ute pen tru a d u ra, i ar l egi le l o r au fost mereu înţelese d rept l i m ite i m p u se m i şcări i - a eli­ be rat, d i m potrivă, acest proces d e rec u renţa lui circ u l ară, m o n o to n ă şi l-a transfo r m at într-o evo l Uţi e care p rogresează rap id şi ale cărei rez u l tate au sc h i m bat cu d esăvîrşire, în cîteva secole, în treaga lume locu ită. Î n c l i p a cînd m u nca a fost e l i berată de restri cţi i l e i m puse de exi l area ei în domen i u l privat - iar această emanci pare a m u ncii nu a fost u rmarea eman­ ci pări i cl asei m u ncito are, ci a preced at-o -, totul s-a petrecut ca şi cum ele­ mentu l d e creştere i n e rent oricărei vi eţi o rgan ice ar fi co p l eşit şi în trecut cu totu l procesele de alterare pri n care vi aţa organ ică este l i m i tată şi ech i l i b rată în eco n o m i a n atu ri i . D o me n i u l soci al , în care proces u l vieţi i şi-a înte m e i at propri u l d o m e n i u p u bl i c , a decl anşat o creştere n e n atu rală, ca să zicem aşa, a n atu ral u l u i ; şi împotriva acestei creşteri , adică n u doar împotriva soci etăţi i , ci împotriva u n u i d o m e n i u social în conti n u ă d ezvo ltare, p rivatu l şi i n ti m u l , p e de o parte, şi pol iticu l (În se nsu l cel m ai strict a l cuvîntu l u i ) , p e d e altă parte , s-au d oved i t i n capab i l e să se apere s i n gu re. Ceea ce am numit creştere n e n atu ra l ă a natu ral u l u i este d e o b i cei co nsi­ d e rat a fi mări rea con stant accelerată a prod u ctivi tăţi i m u nci i . Facto ru l ho­ tărîto r al aceste i spori ri con stante a fost, încă de l a început, o rgan izarea m u n c i i , vizi b i l ă în aşa- n u m ita d ivizi u n e a m u n ci i , care a p reced at revo l u ţi a i n d ustri a l ă ; pînă şi mecan izarea p rocese l o r m u n ci i , a l d o i l ea factor i m p o r­ tan t al pro d u ctivităţi i m u n ci i , se bazează pe ea. Dat fi i n d că pri n ci p i u l o rga­ n izări i provi ne el Însuşi, în mod evi dent, d i n dome n i u l p u b l i c mai curînd d ecît d i n ce l p rivat, d ivizi u n ea m u ncii reprezintă tocmai ceea ce se întîm plă cu activi tatea m u ncii în co n d i ţi i l e d o m e n i u l u i p u b l i c şi ceea ce n u s-ar fi putut

Întîm pla n i ci o d ată în sfera privată a l ocu i n ţei domesti ce.38 Î n nicio altă sferă 38 . Folosesc aici şi În contin u a re termen u l de " d i v i z i une a m u nci i " doar pentru condiţiile de

care o s ingu ră activitate este divizată şi atomizată În nenu mărate manevre p u n ctuale, şi nu pentru "d ivizi u n ea m u n c i i " d a tă de special izarea profesională. Cea de-a doua poate fi s o c o tit ă o di vi zi u n e doar dacă presu punem că soci etatea treb u i e co n cep ut ă ca un s u b iect unic, ale cărui n evoi sînt satisfăcute p rin re parti za re a s a rci n ilo r Î n t re mem b r i i so ci etăţii de către "o mînă invizibilă". Acelaşi l ucru este valab i l , mutatis mu­ tandis, p en tru curioasa noţiune de divizi une a m u nc i i Între sexe, socotită de u n i i autori ca fiind d iviz iu n e a cea mai o rigi n ară . Ea p resu pune drept subiect unic u man itatea, specia umană, care şi-a Î m p ă rţit m u n ci le Î nt re b ăr b aţi şi fe m ei . Acolo unde An tichitate a se foloseşte de acel aşi argu ment (vezi , de pildă, Xe n o fon , Oeconomicus, VI I , 22), accentul şi sensul sînt cu totu l diferite. D ivizi unea pri n ci p a l ă se face Între o viaţă pe trecu t ă În i n terior, În lo c u i nţ a d o m e stică , şi o viaţă p et rec ută afară , În l u m e . N u mai cea de a doua este o vi aţă În tru m u ncă mod erne, În

44


a vieţii n u părem să fi ati ns o asemenea excelenţă ca În transform area revo­ luţi o n ară a m u n cii, şi asta Într-o asemenea măsură Încît sem n ificaţi a lexica­ lă a cuvîntu l u i Însuşi ( care a fost Întotd eau n a asoci at cu abi a suportabilele "trudă şi necaz" , cu efortu l şi cu suferi nţa ş i , În consecinţă, cu defo rm area corp u l u i omenesc, astfel că sursa ei nu puteau fi decît m izeria şi sărăci a extre­ me) a Început să Îşi pi ardă pentru n oi înţelesul .39 Deşi cum pl i ta necesitate a facut m u n ca i n d ispensab i l ă pentru Întreţi nerea vieţi i, excelenţa ar fi fost ulti m u l lu cru la care să ne aşteptăm de la ea. Excelenţa Însăşi, aret€ cum ar fi n u m it-o grecii, virtu5 cu m i-ar fi spus ro­ man i i , a fost mereu atri b utu l domeniului publ ic, unde i ndivi d u l putea excela, se putea d isti nge de toţi cei lalţi. Fiecare activitate În deplin ită În p u blic poate aju nge la o excelen ţă nicicînd egal ată în spaţi u l privat; excelenţa, p rin defini­ ţie, reclamă În totd eau n a prezenţa altora, iar această prezenţă are nevoie d e u n p u b l i c ofici al alcătu it d i n egal ii i n d ivid u l u i , care n u s e poate co nfu nda cu prezenţa fam i l i ară, obişn uită a semenilor sau a i nferiorilor l u i .40 N i ci chiar domen i u l social - cu toate că a aru n cat excelenţa În ano n i m at şi a stăruit mai curînd pe progresu l omenirii decît pe reuşitele oamenilor, modificînd atît de mult conţi n utul domeni u l u i public, încît l-a facut de nerecu n oscut - n u a izbutit să an u l eze cu totu l legătu ra dintre activitatea publică şi excelenţă. Chiar dacă am devenit excelenţi În m u nca pe care o real izăm În p u blic, ca­ pacitatea noastră de acţiu n e şi de vo rbire a pierd ut m u l t din calitatea ei de altădată d i n cl i pa cînd ascens i u n ea domeni u l u i social a exi l at acţi u nea şi

totu l demnă de o m , iar noţiunea egalităţii d i n tre bărbat şi femeie, premisă necesară pen­ tru ideea diviziunii m u ncii, este desigu r cu totul absentă (cf. n . 8 1 ). Antichitatea pare să nu fi cu noscut decît specializarea profesion ală, care era pred etermi n ată, după cu m se poate presupune, de calităţi le şi d e Înzestrări le natu rale. Astfel, lucrul În minele de aur, de care se ocu pau mai m ulte mii de l ucrăto ri, era distribuit În fu ncţie de forţă şi de măies­ trie. Vezi J .-P. Vern ant, ''Travai l et natu re dans la Grece ancienne",Journal de psycholagie nor­ male et pathologique, voI . Ll I , n r. 1 ( ianu arie-martie, 1 9 55). 39. Toate cuvintele europene care desemnează " m un ca" , labor În latină şi În engleză, ponas În greacă, travai/ în franceză, Arbeit în germană, Înseam nă "suferi nţă" şi "efort" şi sîn t, de aseme­ nea, folosite pentru d u reri l e naşterii. Labar are aceeaşi rădăcină eti mologică ca labare ("a se poticni sub greutatea u n ei poveri "); panos şi Arbeit au aceleaşi rădăcin i etimologice ca "sărăcie" (penia În greacă şi Armut În genman ă). Chiar şi Hesiod , socotit Îndeobşte d rept unul din puţinii apărători ai m u ncii În An tichitate, a aşezat ponon alginaenta ("mu nca cea obositoare") pe pri m u l loc Între nenoroci rile care se abat asupra o m u l u i (Teogonia, 226). Pentru folosirea cuvîntului În greacă, vezi G . Herzog-Hauser, "Panas", În Pauly-Wissowa. În germ ană, Arbeit şi arm derivă amîndouă din cuvîntul germ an ie arbma-, ce înseam nă "sin­ gu r" şi "neglij at", "părăsit". Vezi Kl ugejGbtze, Etymalagisches Warterbuch ( 1 951 ) . Î n germa­ na m edievală, cuvîntul se folosea la tradu cerea unor termeni ca labar, tribulatia, persecutia adversitas, malum (vezi Klara Vontobel, DasArbeitsethas des deutschen Protestantismus ( Disertaţie, Berna, 1 946)). ,

40 . Gîndul l u i Homer, citat ad esea, d u pă care Zeus Îi răpeşte omului j u mătate din excelenţă (arete) cînd ÎI aj unge ziua ro biei (Odiseea, XVI I , 320 şi urm . ) , este pus În gura lui Eumeu, sclav el Însuşi, şi e rosti t ca o declaraţie obi ectivă, n u ca o critică sau ca o j u d ecată morală. Sclavul şi-a pierdut excelenţa, deoarece a pierdut accesul În domeniul public, locu l unde excelenţa se poate arăta.

45


vorb i rea În sfera inti m u l u i şi a privatu l u i . Această cu rioasă discrepanţă n u a scăp at atenţiei publ ice, care o pune de obicei pe seama u n u i presu p us decal aj Între capacităţile noastre teh n ice şi dezvoltarea noastră u man istă generală, sau Între şti i nţele natu ri i, care modifică şi stăpîn esc n atu ra, şi şti i nţe le soci ale, care încă nu şti u cum să mod ifice şi să stăpînească soci­ etatea. Lăsîn d de o parte celel alte sofisme legate de un asemenea mod d e a argu menta, sem nalate atît de d e s În CÎt nu este cazu l s ă le repetăm , p utem observa că o asemenea cri tică n u ia În seamă d ecît o posi bilă schimbare În psi hologi a fi i nţelor o m eneşti - o sch i m bare a aşa-n u m i telor lor ti p are de com portament -, iar n u o sch im bare a lumii În care ele se m işcă. I ar această i n te rp retare psihologică, pentru care absenţa sau prezenţa u n u i domen i u p u b l i c contează la fel de puţin c a orice realitate mu ndană co ncretă, pare mai cu rînd îndoielnică, avînd în vedere că nicio activitate nu po ate deveni excelentă dacă l u mea nu asigu ră un spaţi u potrivit pen tru Înde p l i n i rea ei. N ici edu caţia, n ici ingeniozitatea şi n ici tal entul nu pot În locui e lem entele constitutive ale domen i u l u i publ ic, cele care fac d i n el locu l potrivit pentru excelenţa u m ană.

7 DOM E N I U L PUBLIC CEEA CE E COMUN

tLermenul " p u b l i c" desemn ează două fe nomene strîns legate În tre ele, Însă n u Întru totu l identice: EI se referă mai Întîi la faptu l că tot ceea ce apare În public poate fi văzut şi auzit de toată l u mea, avînd parte d e cea mai largă pu blicitate cu putinţ[j Pentru noi, ceea ce se arată - ad ică este văzu t şi auzit atît de alţi i , cît şi de noi înşine - constituie realitatea. Î n comparaţie cu real itatea pe care o confe­ ră faptu l d e a fi văzut şi auzit, chiar şi cele mai mari fo rţe ale vieţi i intime pasi u n i l e i n i m i i , gîn d u ri l e mi nţi i , plăceri l e simţu ri lor - au o existenţă nesigu­ ră şi obscură, cel puţi n cîtă vreme nu au fost transformate, dep rivatizate şi d ezi n d ivi d u al izate, aşa zicîn d , spre a pri m i o formă cores punzăto are pen­ tru a apărea în p u b l ic.41 O asemenea transformare se Întîlneşte cel mai ade­ sea În actu l povesti ri i şi, În general, În transpunerea artistică a experienţelor i n d ivi d uale. N u este nevoie Însă de o expresi e artistică pen tru a asista la o atare transfigu rare: De fiecare dată cînd vorb i m despre l u cru ri care n u pot fi experi m entate decît în mod privat sau În i nti mitate, le plasăm Într-o sferă unde vor dobîn d i un ti p de real itate pe care, în pofi d a i ntensităţi i lor, n u ar fi putut-o avea înainte. Prezenţa alto ra, care văd ceea ce ved em noi şi aud ceea ce auzim noi, ne asigu ră de real i tatea l u m i i şi d e realitatea no astră şi, 4 1 . Este şi motivu l pen tru care e imposibil "de schiţat caracteru l u n u i sclav care a trăit Cîtă vreme nu ies la l u m i n a l i b e rtăţi i şi a notorietăţi i, sclavii rămîn mai curînd figu ri obscu re decît persoane" ( Barrow, Slavery in the Roman Empire, p. 1 56 ) . ...

46


cu toate că i nti m itatea unei vi eţi private pe deplin dezvoltate, necu noscută În ai nte de apariţi a epocii moderne şi de decl i n u l , În paralel, al domen i u l u i public, va intensifi c a Întotd eau na ş i va Îmbogăţi considerabil Întreaga gam ă de emoţii subi ective şi de senti mente private, o asemenea i nten sificare se va petrece mereu În detri m entu l certitud i n i i realităţi i l u m i i şi a oamen i lor. Î ntr-adevăr, senti m entu l cel mai i n tens pe care ÎI cunoaşte m , şi an ume experi enţa u n ei mari suferinţe fizice - atît d e intens Încît şterge toate cele­ lalte experienţe - este În acelaşi ti mp senti mentu l cel mai privat şi cel mai pu­ ţi n co m u n icabi l d i n tre toate . Nu n u m ai că suferi n ţa este poate singura experienţă pe care n u sîntem În stare să o transformăm, dÎndu-i o form ă co­ respunzătoare pentru a apărea În public, ci, În plus, ea ne privează Într-o aseme­ nea măsu ră de senti mentul real i tăţi i , Încît o putem uita mai repede şi mai uşor decît uităm orice altceva. De la subiectivitatea cea mai rad ical ă, În care nu mai sînt "recognosci bil", la lu mea exteri oară a vieţii nu pare să existe nÎ<;:io pu nte de trecere.12 Altfel spus, suferi n ţa, ad evărată experienţă l i m ită În tre vi aţă, ca "existenţă pri n tre oameni" (inter homines esse), şi m oarte, este atît de subiectivă şi de În depărtată de l u mea obiectelor şi a oam e n i l o r, În cît n u Îşi poate face Î n n ici un c h i p apariţi a.43 Dat fi i nd că, pen tru noi, senti mentul real ităţi i depi.n de În În tregi me de apariţie şi deci de existenţa u n u i domen iu public În care l ucrurile po't apărea ieşind din obscu ritatea unei vieţi puse la ad ăpost, chi ar şi clarobscuru l care ne l u m i n ează vi ata , privată si inti m ă Îsi are s u rsa, În u lti mă i n stantă, , În l u m ina cu m u l t mai crudă a domen i u l u i pu blic. Există totuşi numeroase lucru ri care n u pot suporta l u m i n a străl ucitoare şi implacab ilă a prezenţei constante a alto ra pe scena publică, acolo unde nu poate fi to lerat decît ceea ce este co nsiderat i m portant, demn de a fi văzut sau auzit, astfel că ceea ce este l i psit de Însemn ătate devi'ne automat o chesti u ne privată. Asta nu Înseam­ nă, d esigu r, că preocu pările private sîn t În general l i psite de i m portanţă; dim­ potrivă, vom vedea că există chesti u n i cît se poate de Însem nate care nu pot supravi eţu i decît În sfera privatu l u i . I u bi rea, bunăoară, spre deosebire de "

42.

Fo l o s � sc aici un poem despre suferi n ţă, puţi n cunoscut, scris de Ri l ke pe p atul de mo arte : pri m el e vers u ri ale poe m u l u i fără titl u sint următo arele: "Ko m m d u , du letzter, den ich aner­ ken ne,/ heilloser Schmerz im leibl ichen Gewe b "

[Vin'tu, tu cel d i n u rm ă , pe care-I recu nosc,j � e r da u n ­

chin fără leac În ţesătu ra cărn i i ] ; şi poem u l se Încheie astfe l : " B i n ich es noch,

ke nntlich brennt? Eri n n erungen reiss i c h nicht here i n ./ ° le ben, leben: Draussensein./ u n d

i c h i n lo he. N i e mand , d e r m i ch ken nt" [Sînt Încă e u , c e l care ard e neşti ut?j Cele-a m i nti te nu le tîrăsc În i n te rior./ 0, vi aţă, viaţă: a fi În afară/ T n vÎlvătaie-s. N i m e n i nu mă şti e . ] .

43.

Despre s u b i ectivitatea s u feri n ţei şi d espre i m portanţa e i pen tru toate varietăţi l e d e hedo­ n i s m şi

de senzualism,

vezi

§ 15

şi

§ 43 . P en tru

cei v i i , moartea Înseam n ă În ' pri m u l rîn d

d i s p a riţie. Dar, spre d eose b i re d e s u fe ri n ţă, există u n aspect a l morţi i p r i n care ea pare s ă Îşi facă apariţia Î n m ij l ocu l c e l o r v i i , ş i asta se Întîm p l ă l a bătrîn eţe. Goethe re marca od ată

(stufenweises Zurucktreten aus der Erscheinung); adevăru l acestei re m arc i , p recum şi apariţia efectivă a procesu l u i disp ariţie i

. că Î m b ătrî n i rea Înseamnă " retragere treptată d i n ap ari ţie"

d evi n cît se poate de vizi b i l e În autoportretele de bătrîneţe ale m ari l o r m aeştri leo n ard o etc.

- În

- Rembrandt,

care i n tensitatea privi ri i pare să l u m i neze şi să d o m i n e tru p u l care se

retrage.

47


prietenie, moare, sau mai cu rînd se sti nge, În cl ipa cînd este expusă În pu­ b lic. (" N u cău ta i u b i rea să ţi-o spui/ I u b i rea spusă nicicînd n u poate fi . " ) Fii n d prin esenţă l i psită de l u me, i u b i rea nu poate decît să s e denatureze ş i s ă s e pervertească atu nci cînd e fo losită î n sco p u ri politice, cum a r fi trans­ fo rm area sau salvarea l u m i i . Ceea c e domen i u l p u b l i c consideră ca l i psit de i m portanţă poate avea un farmec atît de extraord inar şi de contagi os, Încît u n Întreg popor îl poate ad opta ca mod de vi aţă, fără a-i schimba astfel caracteru l esenţi almente privat. Fasci n aţia modernă pentru " l ucru ri le mici", deşi exaltată de poezia de la Începutu l seco l u l u i al XX-lea În aproape toate l i m b i l e europene, şi-a găsit prezentarea cl asică În acel petit bonheur al poporu l u i francez. Od ată cu decăderea domen i u l u i lor publ ic, cîndva măreţ şi glorios, francezi i au devenit m aeştri În arta de a fi fericiţi pri ntre "l ucru ri l e mici", Între cei patru pereţi ai l ocu i nţei , În tre d u l ap şi pat, masă şi scau n , cîine, pisică şi ghiveci u l de flori, tratînd aceste l u cru ri cu o atenţie şi o gi ngăşie care, Într-o l u me unde industrializarea accelerată suprimă continuu lucrurile de ieri pentru a produ­ ce obiectele de azi, pot să pară chiar a fi ultimul ungher pur omenesc al l u m i i . Exti nderea privatul u i , fascinaţia, c a s ă zicem aşa, care a cu prins u n În treg popor, nu face d i n privat ceva pu blic, nu constitu i e un domeniu pu blic, ci , dimpotrivă, înseamnă doar că domeniul public s-a retras aproape În întregi me, astfel că p retuti ndeni măreţia a ced at locu l farmecu l u i ; căci , deşi poate fi măreţ, domen i u l public nu poate fi fermecător tocmai pentru că este i n ca­ pab i l să pri mească În el neÎnsemnatu l . . Î n a l doilea rînd, term enul " p u blic" se referă la l u m ea însăşi , Î n măsura în care aceasta ne este comună tutu ror şi se distinge de locu l pe care ÎI deţinem în mod privat În ea. Această l u m e n u se identifică totuşi cu Pămîntul sau cu natu ra, ca spaţi u de mişcare mărginit al oameni l o r şi ca o cond iţi e gene­ ral ă a vieţi i organ ice. Ea se leagă mai curînd de artificial u l u m an , de produ­ sul mîi n i l o r omen eşti , precu m şi de treburi le care se desfăşoară În mij locu l cel or ce locu iesc împreună l u mea făcută-d e-om. A trăi împre u n ă În l u m e Înseam n ă Î n esenţă c ă o l u m e de obiecte se găseşte în tre cei c e a u Î n comun lu mea, tot aşa după cum masa este aşezată Între cei ce stau În juru l ei; lumea, ca orice entitate intermed iară, îi l eagă şi îi separă În acelaşi ti m p pe oameni . . , Domen i u l public, ca l u m e co mună, ne strînge pe toţi laolaltă şi totuşi ne Împied ică, aşa zicînd, să cădem u n i i peste alţi i . Ceea ce face societatea de masă atît de greu de su portat nu este, sau , cel puţi n , nu este În pri m u l rînd n u m ăru l de oamen i , c i faptul că lumea dintre e i şi-a pierdut puterea de a-i strînge laolaltă, de a-i l ega şi de a-i separa. Ci udăţen i a acestei situaţii ne poate duce cu gîndul la o şed i nţă de spi ritism în curs u l căreia mai m ulţi oameni adunaţi În j u rul u nei mese ar putea vedea dintr-od ată, printr-un truc magic, cum masa dispare pe neaşteptate d i n mij l ocu l lor, astfel că dou ă persoane aşezate faţă În faţă nu n u m ai că n u ar mai fi separate, ci n i ci nu ar mai fi legate prin n i m ic tangibil. Istori c vorbind, avem şti i nţă n u m ai de u n singu r princi p i u el aborat vre­ odată cu sco p u l de a m enţi n e lao laltă o com unitate de oameni care Îşi 48


pierduseră i n teres u l pen tru l u mea com u n ă şi care n u se m ai simţeau n i ci legaţi , nici separaţi de ea. Găsirea u n u i legătu ri Între oam e n i , Îndeaj u n s de putern i ce pen tru a Înlocui l u mea, a fost pri n ci pala sarci n ă p o l i tică a pri m ei filosofi i creşti ne, i ar Augustin a fost cel care a propus ca n u n u m ai "frăţi a" creşti n ă, ci toate rel aţi i l e o m eneşti să se Întemeieze pe caritate. Î nsă carita­ tea, d eşi , pri n l i p sa-de- I u m e i n e rentă ei, coresp u n d e l ăm u ri t experie nţei u m ane generale a i u biri i , se disti nge În acelaşi ti m p categori c de ea, Întrucît, la fel ca l u m ea, se situează Între oameni: "Pînă şi tîl h arii n u mesc caritate ceea ce exi stă Între ei (inter se)"44. Această su rprinzătoare i l ustrare a pri nci piu­ l u i pol itic creşti n este, de fapt, fo arte b i ne al easă, căci legătu ra i n stituită de caritate În tre oam e n i , deşi i ncapabi l ă să Întemeieze u n domen i u p u b l i c pro­ pri u , este Întru totu l potrivită cu p rinci p i u l creşti n fu ndamental al respin­ geri i l u m i i şi se pretează ad m i rabil l a cond u cerea pri n lume a unui gru p de oameni pri n natu ra lor l i psiţi-de- I u me, un gru p de sfi nţi sau u n gru p de rău­ făcăto ri , Însă cu co nd iţi a să se Înţeleagă că l u mea este ea Însăşi cond amn ată şi că, Înău ntru l ei, ori ce activitate este Întrep rinsă sub rezerva: quamdiu mun· dus durat (" cîtă vreme d ăi n u i e l u m ea" )4s . Caracte ru l nepu b l i c, n epolitic al comun ităţii creşti ne a fost Încă de timpuriu definit prin cererea ad resată comu­ nităţi i de a fo rma u n corpus, u n "corp", ai căru i membri aveau să fie l egaţi u n i i de alţi i ca fraţi ai aceleiaşi fami l ii .46 Stru ctu ra vieţi i co m u ne a fost m o­ del ată d u pă relaţi i l e existe nte Între mem bri i u n ei fam i l i i , pentru că acestea erau recu noscute ca fi i n d nepo l i tice, ba c h i ar anti politice. N i ci u n domen i u p u b l i c nu s e născuse vreod ată Între membri i u nei fam i l i i ş i , pri n u rm are, era puţi n probabil să se fo rmeze u n u l p lecînd de l a vi aţa com u n i tăţi i creşti ne, presupu nînd că această viaţă se co n d u cea excl usiv d u pă pri n c i pi u l cari tăţi i . Chiar şi Într-un asemenea caz, d u pă c u m şti m d i n istori a ş i d i n regu l i le ordi­ nelor monastice - singu rele co m u nităţi În care s-a Încercat vreod ată punerea În practică a pri nci p i u l u i carităţi i ca i nstru ment po l i ti c -, perico l u l ca activi­ tăţi le Întreprinse sub co nstrîngerea " n ecesi tăţi lor vieţi i de acu m" (necessitas vitae praesentis)47 să con d u că pri n ele Însele, dat fi i n d că era u Înfăptu ite În 44. Contra Faustum Manichaeum, V, S . 4 5 . A ceasta co n ti n u a desigur să fie şi p re s u p oz i ţ i a fi l o s ofiei p ol i ti ce a lui Tom a d'Aq u i n o (vezi op. cit., I I , 2, 1 81 , 4). 46. Te rm e n ul corpus rei publicae este obişnuit În latina precreştină, avînd Însă sensu l de popu­ l aţi e locu i n d o res publica, u n domen i u p ol i tic d at. Te rmenul grecesc co res p u nz ăt or, soma, nu este n iciod ată întrebuinţat în greaca p re c re ş ti n ă cu o sem nificaţie politi că . Metafora pare să se Întîlnească pentru pri m a oară la Pavel ( 1 Corinteni, 1 2 , 1 2-27) şi este obişnuită la toţi autorii creştini timpurii (vezi, de pildă, Tertu lian, Apologeticus, 39, sau Ambrozi e , De officiis ministrorum, I I I , 3, 1 7). Ea a aj uns foarte importantă În teoria po l i tic ă medievală, care p re su p u n e a î n to tde a u n a c ă toţi oamenii sînt quasi fAnum corpus [ p recum un singur cor p 1 (Toma d Aq ui n o , op. cit., I I , 1 , 81 , 1 ). Dar, În timp ce a u to rii primelorveacuri creş tin e stăruiau asupra e gali tăţii mem brelor, care sîn t, toate, la fel de ne c es are p entru bunăstarea corpu­ lui l u at ca Întreg, accentul s-a mutat mai tÎrziu pe deosebirea dintre cap şi membre, pe datoria cap u l ui de a co n du ce şi a membrelor d e a se supune. (Pentru Evul M ed i u vezi A nto n Herman n C h ro u st ''The Co rp orate Idea in the Middle Ages", ReviewofPolitics, voI. VI I I ( 1 947).) '

,

­

,

47. Toma d'Aquino, op.

cit.,

1 1 , 2, 1 79, 2 . 49


prezenţa altora, la întemeierea u n u i fel de contra-lume , a u n u i domeniu pu­ blic În cad ru l ord i n e l o r însele, era îndeaj u n s de mare pentru a i m p u n e re­ gu l i şi reglemen tări su p l i mentare, cea mai sem nificativă pentru co ntextu l nostru fi i n d interzi cerea excelenţei şi a mîndriei care decurge d i n ea.4 8 A \ Li psa-de-lume ca fenomen pol itic n u este posi bilă decît plecînd de la pre­ su poziţi a că l u mea n u va d ă i n u i ; totuşi, od ată ad m isă o asemenea i poteză, este apro ape i m posi bil ca l i psa-de-Iu me, într-o form ă sau alta, să nu înceapă să d o m i n e scena politică. Ceea ce s-a şi întîm plat după căderea I m peri u l u i rom an ş i , chiar dacă d i n c u totu l alte motive şi Î n fo rme foarte diferite, poate chiar mai su mbre, pare să se întîmple d i n nou În zi lele noastre. Î nfrîn area creşti nească de la cele l u m eşti nu este n i cidecu m singura concluzie care re­ zu ltă d i n convi ngerea că prod usele o m u l u i , ale mîi n i l o r sale m u ritoare, sînt la fel de m u ri toare ca autori i l or. Di m potrivă, o astfel de co nvi ngere ar putea la fel de bine spori savurarea şi consu m area obiectelor l u m i i , ad ică acele feluri de raport cu l u mea În care aceasta nu este Înţeleasă în p ri m u l rînd drept koinon, drept ceea ce e com u n tu tu ro r. Doar existenţa u n u i domeniu p u b l i c şi, ca o conseci n ţă, transformarea l u m i i într-o comu n i tate de obi ecte c â re Îi strînge pe oameni l aol altă şi Îi leagă pe u n i i de alţi i depind În întregi me de d u rabi­ li tate. Dacă este ca l u mea să cupri n d ă un spaţi u p u b lic, acesta nu po ate fi edificat pentru o si ngu ră generaţie şi planificat doar pentru cei vi i; el trebuie să depăşească d u rata de vi aţă a oamenilor m u ritori . Fără o asemenea depăşire către o posi bilă nemurire terestră, nici o politică, la d rept vo rbind, nicio l u m e com u n ă şi nici u n domeniu p u b l i c nu sînt cu putinţă. Căci , pre deosebire de bi nele com un aşa cum l-a înţeles creşti nism u l - mîntu i rea sufletu l u i c a preocu p are com u n ă tutu ror - l u m ea com u n ă este cea În care intrăm cînd ne n aşte m şi pe care o l ăsăm în urm ă cînd muri m . E a depăşeşte durata noastră de vi aţă deopotrivă î n trecut ş i Î n vi itor; era acolo Înai nte de ven i rea noastră şi va s u p ravieţu i scu rtu l u i nostru popas În ea. Ea este ceea ce avem În com u n nu n u m ai cu cei ce trăi esc deod ată cu noi, ci , de asemenea, cu cei ce au fost aici Înaintea noastră şi cu cei ce vo r ven i d u pă noi. Î nsă o asemenea l u me co mună poate supravieţu i ven i ri i şi pl ecări i gen e­ raţi ilor doar În măsu ra În care apare În public. Publi citatea domeni u l u i pu­ blic este cea care po ate abso rbi şi face să strălu cescă de-a l u ngu l veacu ri lor tot ceea ce oamenii şi-ar putea dori să salveze de ru i n a natu ral ă a ti m p u l u i . Secole la rînd pînă l a n o i - fără c a Î n prezent să s e m a i Întîm ple aşa - oamen ii au i n trat În domen i u l p u b l i c pen tru că doreau ca ceva care l e aparţi nea În c h i p propri u sau ceva pe care ÎI aveau În com u n cu alţi i să fie m ai d u rab i l decît viaţa lo r terestră. (Astfel, blestemul sclaviei n u consta n u m ai î n privarea de l i bertate şi de vizi bilitate, ci şi În teama acesto r oameni ob.s cu ri că, " d i n prici na obscu rităţi i, vor trebui s ă piară fără a lăsa vreo urmă a existenţei lor" .49)

48. Vezi Articolul 57 al regu l i i benedictine, În Levasseur, op. cit., p. 1 87: Dacă vre u n u l din căl ugări devenea mîndru de lu crarea sa, trebuia să o abandoneze. 49. Barrow (Slavery in the Roman Empire, p. 1 68), Într-o edificatoare discuţie despre calitatea de membru în co l e g i i l e ro mane de sclavi , care asigu ra, pe lîngă "o b u n ă tovărăşie În vi aţă şi 50


N u există po ate o dovad ă m ai cl ară a pierderii dome n i u l u i p u b l i c În epoca modernă decît pierderea aproape totală a unei autentice p reocupări pen­ tru n e m u rire, pierdere u m b rită în tru cîtva de dispariţi a si mu ltană a p reocu­ p ări i m etafizi ce pentru etern i tate. Aceasta d i n u rmă, Întru cît co nstituie preocu parea fi losofi lor şi ţi ne de vita contemplativa, trebuie să rămîn ă În afara consideraţi i l o r n oastre de acu m . Pri m a este Însă doved ită de p l asarea atît de frecven tă a n ăzu i n ţei la nem u ri re al ătu ri de vici u l p rivat al va n i tăţi i . Î n ­ tr-adevăr, Î n con d i ţi i l e m od ern e, este atît de n everosi m i l c a ci neva să aspire cu seri ozitate la n e m u ri rea te restră, Încît sîntem pesemne Înd reptăţiţi să cred em că o asemenea asp i raţi e nu Înseam n ă n i m i c altceva decît vanitate. Fai mosul pasaj d i n Aristotel: "Cine se ocupă de treburi l e omeneşti , n u trebuie s ă . . . Î I consid ere p e om aşa c u m este şi nici s ă i a Î n co nsiderare ceea ce e m u ri tor în lucru ri l e m u ritoare, ci să le j u d ece ( n u m ai ) În m ăsu ra În care au posi b i l i tatea d e a deve n i n e m u ritoare" , se găseşte , pe b u n ă d reptate, În scrieri l e sale po l i ti ce.sa Căci polis- u l a fost pentru greci, aşa cum res publica a fost pen tru ro m an i , În pri m u l rînd o garanţie Îm potriva zăd ărniciei vieţi i i n d ivi d u ale, spaţi u l protej at Împotriva acestei zăd ărnicii şi reze rvat relativei d u rabil ităţi a m u ritori l o r, dacă nu chiar n e m u ri ri i lor . . _.O p i n i a epocii moderne despre domen i u l publ ic, fo rmată În u rma spec­ �c u loasei ascensi u n i publice a soci etăţi i , a fost exp ri m ată de Adam Smith , care, c u d ezarm antă si n ceri tate, vo rbeşte d e "acea d eloc p rosperă rasă de oameni n u m iţi de obicei oameni de l i tere", pentru care "ad m i raţi a publică . . . face În totdeau na parte d i n reco m pensa pe care o p ri m esc . , o parte co nsi­ derab i I ă . . . În p rofesia medicinei; una poate chiar m ai mare În aceea a d rep­ tul u i ; În poezi e şi În fi l osofi e ea alcătu ieşte aproape Întreaga răsp l ată" . 5 1 Se Înţel ege de la sine că ad m i raţi a p u b l ică şi reco m pensa bănească sînt aici de aceeaşi natu ră şi se pot substitu i u n a celeil alte. Ad m i raţi a p u b l i că este şi ea un obiect de Întreb u i n ţat şi de consu m at, iar statu tu l , cum am spune noi astăzi , satisface o nevoie tot aşa cum h rana o satisface pe alta: van ita­ tea i n d ivi d u ală consu mă ad miraţi a p u b l ică, aşa cu m foamea consumă h ra­ na. Este l i m pede, d i n acest p u n ct de ved e re, că dovad a co n c l udentă a real ităţi i n u stă În prezenţa p u b l i că a altora, ci mai curînd În caracteru l mai , mult sau m ai puţi n presant al nevo i l o r, a căror exi stenţă sau i n existenţă nu po ate fi adeverită de nimeni altci neva d ecît de cel care se Întîm p l ă să sufere de pe urma lor. Şi, Întrucît nevoi a de h ran ă Îşi are baza de realitate demonstra­ b i l ă În Însuşi proces u l vi eţi i , este l a fel de l i m pede că d u reri le pe de-a-n tre­ gu l subi ective provocate de fo ame sîn t mai reale decît "slava d eşartă", cum obişn u i a Hob bes să n u mească n evo ia de ad m i raţi e p u b l ică. Totu şi, chiar dacă, m u l ţu m ită unui m i racol de empatie, aceste nevoi ar fi resi mţite şi de

sigu ran ţ a u n ei Înmormîntări cuvi i ncioase . . . g l ori a supremă a unui găsea o plăcere m e l an co l i că".

e p i t af,

În

c a re sclavu l

50. Etica Nicomahică, 1 1 77 b 3 1 . 5 1 . Wealth ofNations, cartea 1 ,

cap .

1 0 (pp. 1 2 0 şi 95 d i n va l . 1, ed. Everym an ) . 51


alţi i , pro p ria lor ză dărn i cie l e-ar Împi ed i c a să Întemei e ze vreod ată ceva to t atît de solid şi de d u rabi l precu m o l u me co m u n ă . Esenţial nu este, aşad ar, că În l u m ea modernă d o m n eşte o l i p s ă de ad m i raţi e publ ică pen tru poezie şi fi l osofi e, ci că o asemenea ad m i raţi e nu cree az ă u n spaţi u În care l u cru ri l e s ă fie salvate de la d i stru gerea cauzată d e ti mp. D i m potrivă, ad m i raţi a p u ­ b l i că, consu m ată zi l n i c Î n cantităţi tot mai ma ri , s e d ovede şte atît d e van ă, Încît reco mpensa bănească, unul dintre cele mai vane lucru ri care există, poate deve n i m ai "obi ectivă" şi mai reală. Spre deoseb i re de această "obiectivitate", a că rei un ică bază o con s titu ­ ie banii ca n u m i tor com u n al satisfacerii tutu ror nevoilor, realitatea domeniu­ lui p u b l i c se bizuie pe p reze nţa si m u l tană a n e n u măratelor perspective şi aspecte În care l u m ea com u nă se p rez i ntă ea Î ns ăş i şi pen tru care n u s-ar putea n ăscoci vreod ată n i ci m ăsură, n i ci n u m i to r co m u n . C ăci , deşi l u m ea com u n ă este locul com u n de Întîl n i re al t u turor, cei p rezenţi ocupă În ea locu ri diferite , i ar locu l u n u i a n u po ate coi n cide- cu locu l cel u i l alt, tot aşa cum nu se amestecă locuri le a două obi ecte disti ncte. I m p ortanţa faptu l u i de a fi văzu t şi auzit de alţi i vi ne d i n aceea c ă fi ecare ved e şi au de d i n tr-o po z iţie diferită. Acesta este sensul vieţi i p u b l i ce, În co m paraţ i e cu care n i ci chiar cea m ai bogată şi m ai sa ti sfăcăto a re vi aţă de fam i l i e n u poate oferi altceva decît p rel u ngirea sau m u lti p l icarea p ropriei poziţii a u n u i i n d ivi d , c u aspectele ş i p erspectivele care o Însoţesc . Subiectivitatea privatu l u i s e poate prelu ngi şi m u lti p l ica Într-o fam i l i e şi poate d eveni c h i ar atît de putern i că, Încît greu tatea ei să se fac ă simţită În domen i u l p u b l ic; dar această "lu me" fam i l i ală n u va putea În locui n i c i odată reali tatea care se n aşte din suma as­ pectelor pe care un s i n g u r obiect le oferă unei m u lţi m i de spectato ri . Abi a aco lo u n de, fără a- şi schi mba identitatea, obi ectele pot fi văz ute d e un m a­ re n u m ăr de oameni În tr-o d iversi tate de a s pecte, astfel că cei ad u n aţi În j u ru l lor şti u că văd o i dentitate În depl i n ă diversitate, realitatea lumii se poate m anifesta cu adevărat şi Într- u n c h i p demn de În credere. Î n co n d i ţi i l e unei l u m i co m u ne, real itatea n u este gara n tată În pri m u l rînd de " n atu ra com u n ă" a tutu ror oameni lor care al cătu i esc l u m ea, c i m a i curînd de faptul că, Î n pofida d i fere nţelor de pozi ţi e ş i a dive rsi tăţi i de per­ specti ve decurgî n d de aici , toţi sînt Întotdeau na preocupaţi de acelaşi o biect . Dacă identitatea obiectu l u i nu mai poate fi perc e put ă, n icio natu ră com u n ă a oamen i l or şi c u atît m a i puţin conformismul nen atu ral a l u n ei soci etăţi de m asă nu vo r putea Împiedica d i stru ge rea l u m i i com une, p reced ată de obicei de d i st r ugerea aspectelor m u l ti ple În care ea se prezi ntă În faţa plu­ ralităţi i u m ane. Este ceea ce se poate Întîm pla În co n d i ţi i de izolare rad i ca­ lă, cînd n i m en i nu mai po ate fi de acord cu n i m e n i , cum este de regu lă cazu l În ti ran i i . Acel aşi l u cru se po ate Întî m p l a Însă şi În co ndiţi i l e societăţi i de masă sau ale iste riei de masă, cînd vedem cum oamenii se comportă cu toţii deodată ca şi cînd ar fi m e m b ri i unei sin g u re fam i l i i , fiecare m u lti plicînd şi prelung i nd perspectiva veci n u l u i său . În ambele cazuri , oamen i i au devenit În în tregi me privaţi , ad ică au fost pri vaţi de posi b i l i tatea de a-i vedea şi auzi pe alţi i ş i de posi b i l i tatea de a fi văz u ţi şi auziţi de aceşti a. Ei sînt cu toţii 52


i=aptivi i s u b iectivităţi i propriei experi enţe s i ngu lare, care n u Încetează să fi e sin gu l ară c h i ar d acă este m u l ti p l icată de n en u m ărate ori . Sfirşitu l l u m i i co­ mu ne vi n e atu nci cînd ea nu mai este văzută decît sub un singu r aspect şi cîn d n u i se m ai perm i te să se Înfăţişeze d ecît Într-o s i n gu ră pers pectivă.

8

DOMENIUL

PRIVAT: PROPRI ETATEA

Î nţeles u l termen u l ui " p rivat" , În sensul său privativ origi n ar, se d efineşte În raport cu aceste m u lti ple sem nificaţi i ale d o m en i u l u i p u b l i c. A trăi o vi a­ ţă În întregime privată Înseam nă, m ai p resus de toate, a fi privat de l u cru ri l e esenţiale a l e u nei vi eţi c u ad evărat u m ane: a fi privat de realitatea care de­ curge d i n faptul de a fi văzut ş i auzit de alţi i , a fi privat de o re laţi e "obiecti­ vă" cu cei l alţi, rel aţie care rezu Ită d i n faptu l de a fi legat şi separat d e ei p ri n i n termed i u l u n e i l u m i com u n e de o b i ecte , a fi privat d e posi b i l i tatea d e a real iza ceva mai d u rabi l decît vi aţa Însăş i . Caracteru l privativ al privatu l u i stă Î n absenţa celorl alţi ; faţă d e e i , o m u l p rivat n u s e arată ş i , de aceea, este ca şi c u m n u ar exista. Orice ar face rămîn e fără Înse m n ătate şi fără u rm ări pentru alţi i , i ar ceea ce contează pentru el este l i psit de i n teres pentru ei. Î n ci rc u m stanţele mod erne, această p rivare d e rel aţi i "o b i ective" cu ceil alţi şi d e realitatea garantată pri n i nterm ed i u l lor a d eve n i t fenomen u l de masă a l si ngu rătăţi i , l uînd astfel fo rm a s a cea m ai extrem ă � i cea m a i a nt i u m an ă .5 2 Motivu I acestei si tuaţii extreme este acel a că societatea de m asă nu d istruge n u m ai domen i u l p u b l i c , ci şi d o m en i u l privat, p rivÎnd u- i pe oamen i nu n u m ai de locul lor În lume, ci şi d e casa lor privată, unde altă­ d ată se s i m ţeau la ad ăpost de l u m e şi u n d e, În ori ce caz, pîn ă şi cei excl u ş i d i n l u m e găseau u n În locu i tor î n căl d u ra căm i n u l ui ş i Î n realitatea l i m i tată a vieţi i de fami l i e. Transform area integrală a vi eţi i cămi n u l u i şi a fam i liei În­ tr-u n spaţi u interior şi privat o d ato răm extrao rd i n aru l u i simţ pol itic al po­ poru l u i ro m a n , care, spre deosebi re de greci , nu a sacri fi cat n i ci o d ată privatu l În favoarea p u bl i cu l u i , ci, d i m potrivă, a înţeles că aceste două dome n i i n u pot exista d ecît convi eţu i n d . Şi , deşi co n d i ţi i l e sclavi l o r n u erau probabil cu n i m i c mai b u n e l a Rom a decît l a Atena, este cît se poate d e sem n i ficativ c ă u n scri itor ro man socotea că, pentru sclavi , locu inţa domesti­ că a stăpîn u l u i era ceea ce res publica era pentru cetăţen i53. Totu şi, oricît de suportabi lă ar fi p utu t fi vi aţa privată În sînu l fam i l ie i , este l i m pede că e a nu putea fi În n i c i u n c az altceva decît u n în locu ito r, chiar d acă, la Ro ma,

52. Despre singurătatea modernă c a fenomen de masă, vezi ( 1 950).

David

Riesman, The Lonely. Crowd

53. Astfel, Pliniu cel TIn ăr, citat În W. l. Westerman n, "5klaverei", În Pauly-Wissowa, supli­ mentul VI, p . 1 045. S3


ca şi l a Atena, do meniul privat ofere a spaţi u d i n belşug pen tru activităţi pe care astăzi le aşezăm pe o treaptă su perioară activităţi i pol i tice , cum ar fi , de exe m p l u , acumularea d e bogăţ i e, În G re c i a , s a u consacrarea Î n slujba artei ş i a şti i nţei l a Ro m a. O ase menea atitudine " l i beral ă", care În an u mite ci rcumstanţe a putut avea d rept rezultat ap ari ţi a unor scl avi fo arte pros­ peri şi extrem de educaţi , Însem n a doar că, În polis-ul grec, a fi p rosper n u Înse m n a n i m i c şi că, Î n Rep u b l ica ro m ană, a fi filosof n u era ceva care să con teze p rea m u l t . s4 Se înţel ege de la sine că, În u rm a ascensi u n i i cre ş ti n ismu l u i , trăsătu ra privativă a p rivatu l u i , conşti i nţa că o vi aţă petrecută excl usiv În sfera restrîn­ să a locu i n ţei dom estice privează de ceva esen ţ i a l , ar fi trebuit să sufere o atenuare pîn ă aproape de p u n ctu l dispariţiei . Morala creşti nă, spre deose ­ b i re de p recepte l e ei re l i gi oase fu n d am entale, a susţi nut mereu că fi ecare treb u i e să se îngrijească de p roblem e l e l u i şi că responsab i l i tate a pol itică constitu ie În p ri m u l rînd o povară , as u m ată nu mai de d ragu l b u n ăstări i şi al mîntu i ri i celor pe care îi e l i bere az ă de grij a trebu ri l o r p ublice.ss Este s u r­ pri nzător că această ati tu d i n e a supravieţu it în epoca mod ernă l aică Într-o ase menea m ăsură, În CÎt Karl M arx, care În această p rivi nţă ca şi În al tele nu a Tacut decît să rezu me, să conceptua l izeze şi să transforme În p rogra m pres u ­ p oziţi i l e subiacente u n e i perioade de două secole de modernitate, a putut snrşi p ri n a prezice şi spera În "dispariţia" întregu l u i domen i u public . Deose­ b i rea, În această p riv i n ţ ă , d i n tre p u n ctele de ved ere creşti n şi soci alist, u n u l privi nd guvernarea c a p e u n rău necesar d i n cauza păcătoşenie i o m u l u i , iar celăl alt sperînd să o abo lească În cele d i n u rmă, n u rep rezi ntă o deosebi re de apreciere cu p rivi re la sfera pu b l ică, ci l a natu ra u m ană. Ceea ce Îi rămîn e ascu ns fiecăru i a d i n aceste două p u n cte de vedere este că "dispariţia statu­ l u i " la M arx fu sese preced ată de o dispariţie a dome n i u l u i public sau, m ai cu rînd, de transformarea lui Într-o foarte restrînsă sferă de guvernare; În epoca l u i Marx, această guvernare Începuse deja să se d izo lve într-o şi m ai m are măsu ră, ad ică să fie transfo rmată într-o "gospodări re " naţi o n al ă, pî n ă ce, În epoca noastră, a Început să d isp ară cu totu l În sfera i m personală, şi ch i ar m ai l i mitată, a ad m i n i straţiei .

5 4 . Există n e n u mărate dovezi ale acestei apreci eri d i ferite a bogăţi ei şi a cultu ri i la Ro ma şi în G recia. Este însă i n teresant de notat cît de concordantă era această apreciere cu statutu l scl avilor. La Ro ma, sclavii au j u cat în cultu ră un rol cu m u lt mai mare d ecÎt în G recia, u n de, pe d e al tă parte, ro l u l l o r î n vi aţa econ o m i c ă era cu m u l t mai i m p o rtant (vezi Westerma n n , în Pau ly-Wissowa, p. 984 ) . 5 5 . Augusti n ( De eivitate Oei XIX, 1 9 ) vede În dato ria de a arăta caritas pentru utilitas proximi ( "intere· sul aproap e l u i " ) l i m i tarea otium·u l u i şi a contemplaţi e i . Or, "În viaţa activă, nu se cuvi ne să rÎv n i m l a o n o ru ri l e ori l a p u te rea vieţi i acesteia, ... ci l a binele celor aflaţi sub con d u · cerea n o astră (salu tem subditorum)" . Fi reşte, u n asem e nea ti p d e res ponsab i l i tate seam ă n ă mai d egrabă cu c e a a cap u l u i case i p e n t ru fam i l i a l u i deCÎt cu responsabil itatea politică p ro p ri u -zisă. Prece ptul creşti n adresat i n d ivid u l u i de a-şi vedea de propri i l e tre b u ri vi n e d i n 1 Tesaloniceni, 4, 1 1 : "să cău taţi să tră i ţi l i n i ştiţi şi să v ă vedeţi d e treburi " (prattein ta idia, În care ta idia [ ce l e pro p ri i ) sî n t l u ate ca o p use la ta koina ( " treburi l e p u b l ice obişn u i te " ) ) .

54


rPare s � ţi nă d e n atu ra r�l aţi �i dint:e domeniul p � bli � şi cel priv�t ca etapa . . . domen i u l u I p u b l i c să fie Însoţită ŞI de amem nţarea de fin� a dlspanţlel lichidare a domen i u l u i privaU Aşa cum nu e o Întîmplare că Întreaga discuţie s-a transform at pînă la u rmă Într-o d i sp ută p rivi nd dezi rab i l i tatea sau i n ­ dezirabilitatea proprietăţii private. Căci , p u s Î n legătură c u proprietatea, cuvîn­ tul "privat" , chi ar şi din punctul de vedere al gîndirii politice antice, Îşi pierd e de Înd ată caracteru l p rivativ şi o b u n ă parte d i n opoziţi a faţă de domen i u l p u b l i c Î n general; proprietatea are Î n m o d clar an u m ite atri bute care, deşi ţi n de domen i u l privat, au fost socotite Întotdeau n a ca fiind de cea mai mare i m portanţă pentru siste m u l politic. �fu nda legătu ră d i ntre privat şi public, vizibilă l a n ivel ul ei cel mai ele­ mentar În ch esti u n ea proprietăţii private, ar putea fi răstăl măcită astăzi d i n cauza ech ivalenţei modeme dintre bogăţie şi p ropAJ tate, pe de o parte, şi dintre sărăci e şi lipsa de proprietate, pe de altă pamf O asemenea răstălmă­ ci re este cu atît mai supărătoare cu cît, i stori ceşte vorbind, proprietatea şi bogăţi a sînt, şi una şi ceal altă, d e o m ai mare i m portanţă pentru domeniul pu blic decît orice altă chesti u n e sau preocu pare privată şi au j u cat, form al cel puţi n , aproxi m ativ acel aşi rol de cond iţi e pri n cipală de ad mitere În do­ meniul p u blic şi de aco rdare a cetăţen iei depline. De aceea, se uită uşor că bogăţi a şi proprietatea, departe de a se confu nda, sînt de natu ri cu totul di­ feri te. Apari ţi a pretuti ndeni, astăzi , a unor societăţi potenţial sau efectiv foarte bogate, d i n care propri etatea este fu ndam ental absentă, deoarece bo­ găţi a fiecăru i individ constă În partea care Îi revi ne d i n ven itul an ual al so­ cietăţii l u ate În ansam blu, arată l i m pede cît de puţin sînt legate cele două. nai nte de epoca modemă, care a Început cu exproprierea celor săraci şi a 'conti n u at apoi cu emanci parea noilor cl ase l i psite de pro p ri etate, toate civi lizaţi i l e s-au Întemei at pe caracteru l sacru al propri etăţi i private. Bogăţi a, d i m potrivă, fie că era d eţi n ută privat sau d istri b uită p u b l ic, nu fu sese n i cio­ d ată sacră Înai nteJ La origi ne, a fi proprietar Însemn a nici mai m u lt, nici mai p uţi n decît a avea u n loc Într-o an u m ită parte a l u m i i şi a ap arţi ne deci sistem u l u i politic, ad ică a fi cap u l uneia d i ntre fam i l i ile care, Îm p reu nă, al­ cătu i au domen i u l p u b l ic. Această bucată de lume deţi nută În mod privat se identifica atît de p rofund cu fam i l i a care o posedas6, În cît expulzarea u n u i cetăţean putea Însem na n u doar co nfiscarea b u n u ri lor sale, c i şi d istrugerea efectivă a clăd i ri i propri u-zises7. Bogăţi a u n u i străi n ori a u n u i sclav n u se

U

a

56. C o u l n ges (op. cit.) SUSţi ne: "Adevărata s e m n ificaţie a cuvîn t u l u i familia este cea d e p ro p ri ­ etate; el desemnează ogo ru l , casa, banii şi sclavi i " ( p . 1 07). Această " p ro p ri etate " n u este văzu tă totu şi ca le gată de f m i l i e ; d i m p otrivă, "fam i l i a este legată d e căm i n , iar c ă m i n u l de pămînt" ( p . 6 2 ) . Ideea este următoarea: "Averea este fixă, l a fel ca vatra şi ca m o rmîn­ tul de ca re este l ega tă. Omul este cel ce trece" ( p . 74).

a

re

r

57. Leva sse u r (op. cit.) p zi n t ă În u rmătorii termen i Î n te m e i e ea unei com u n e medievale şi co n d i ţi ile de adm itere În ea: "II n e suffisait p as d'h abiter la viile pour avoir d roit il cette ad m ission. II fal lait . . . p oss e d e r une maison . . . " [ N u era suficient să locuieşti În o raş pentru a avea dreptul la această ad mitere. Trebuia . . . să fii p ose so ru l unei case. . . ]. Î n plus: "Toute i nj u re p rofe re e en p u b l i c con tre la c o m m u n e en traÎnait la d e m o l i ti o n de la m a i s o n et l e 55


su bstitu i a în nici u n caz acestei p ropri etăţi58, iar sărăcia nu îl priva pe cap u l u n ei fam i l i i de locul l u i î n l u me ş i nici de statutul de cetăţean care decu rgea de aici . La început, dacă cu iva i se întîm pla să Îşi p i ard ă l ocu l , pierdea aproape auto m at şi cetăţe n i a, şi protecţi a legi i .59 Sacrali tatea privatu l u i era aidoma sacral ităţi i l u cru ri l or ţi nute ascu nse, şi an ume a naşterii ş i a mOrţi i , începutul ş i sfîrşitul muritori lbr care, la fel ca toate creatu rile vii , ies d i n întu neri­ cul şi se Întorc în întu nericu l unei l u m i subpămîntene. 60 Trăsătu ra neprivativă a domen i u l u i domestic îi era la început conferită de faptul că era domen i u l n aşteri i şi a l morţi i , care treb u i a ţi n u t ascu ns de domen iul p u b l i c pentru că ad ăpostea l ucru ri ascu nse och ilor omeneşti şi de nepătruns pentru cunoaş­ terea u m a n ă.61 Era ţi nut ascu ns deoarece o m u l nu ştia de u n de vi n e cînd se n aşte şi unde merge cîn d mo are. N u i n terioru l acestu i domen i u , care rămîn e ascuns şi fără Însemn ătate p u b l ică, ci înfăţişarea lui exterioară este la rînd u l ei i m portantă pentru ce­ tate, i ar el ap are În spaţi ul cetăţi i datori tă gran iţelor care separă o locui nţă domestică de al ta. La origi ne, l egea era i d entifi cată cu această l i n i e de graniţă62, care În vremu rile străvech i e ra Încă un spaţi u efectiv, un fel de ţi nut bann issement d u co upable" [ O rice i nj u ri e p ro n u n ţată Î n p u b l i c împ otriva co m u n ei d u cea l a demol area casei ş i l a izgo n i rea cel u i v i n ovat] (p.

58.

240,

i n c l usiv n .

3).

Distincţia este CÎ t s e po ate d e clară În cazul sclavi l or, care, deşi erau lipsiţi de p ropriet ate

În înţeles antic ( adică l i psiţi de un loc care să l e aparţi n ă În c h i p p ropri u ) , nu erau n i ci d e­ c u m l i psiţi de pro p ri e tate în sens modern . Acel

pecu/ium ( " posesi u n e a privată a u n u i

sclav" )

putea aj u nge la s u m e considerab i l e ŞI p u te a i n c l u d e chiar scl avi ai sclavu l u i Î n s u ş i Barrow vorbeşte despre " p ro p ri etatea pe care cel mai u m i l d i n clasa l u i o

in the Roman Empire, p. 1 2 2 ; pecuhurn) . 59.

(vicarii). poseda" (Slavery

această l u c rare este cea mai b u n ă exp u n e re despre ro l u l acel u i

Coul anges aminteşte o re m arcă d e-a l u i Aristotel d u p ă care, Î n vre m u ri l e străvech i , fi u l n u putea fi cetăţean În ti m p u l vieţi i tatălui său ; l a moartea acestu ia, doar fi u l c e l m ai mare se b u c u ra de dreptu ri p o l i ti ce

(op. cit.,

p.

228).

Coulanges su sţi ne că, la Înce p u t, acea p/ebs

ro m a n ă e ra alcăt u i tă d i n oam e n i l i pS i ţ i de casă şi de vatră, că se di stingea de aceea vizi b i l d e popu/us

6 0 . "To ată

Romanus

(pp.

229

ş i u rm . )

această religie era Î n c h i să În tre p ere ţi i fi ecărei case . . . . Toţi aceşti zei - Vatra, La ri i

şi M a n i i - erau n u m iţi zeii ascu nşi sau zei i interioru l u i . Toate actele acestei re ligii tre b u i au

ofici ate În secret,

cit., p. 37). 61 .

sacrificia oceu/ta,

c u m spu nea Ci cero

(De arusp. resp/., 1 7)"

(Coul anges,

op.

E ca ş i c u m m i sterele eleusine ar fi asigu rat o experi enţă c o m u n ă şi cvas i p u b l i că a acestu i În treg d o m e n i u , care , d i n cauza p ro p riei sale n atu ri şi cu toate că le era com u n tuturo r, trebuia ţinut ascu ns, ferit de domen i u l public: toată l u m ea putea participa la ele, Însă nimănui n u Îi era î ng ăd u i t să vorbească despre e l e . M i sterele priveau i nefabi l u l , i a r experienţele m ai

p resus de cuvinte erau n e po l i tice, şi poate c h ia r anti p o l itice p ri n definiţie (vezi Karl Kere nyi,

Die Geburt der He/ena ( 1 943-1 945 ),

pp.

48

şi u rm . ) . Legăt u ra l o r cu secretu l n aşte ri i ş i al

m o rţii pare dovedită d e u n fragm e n t al l u i Pindar:

archan

( frag.

1 37 a),

oide men biou te/eutan, oiden de diosdoton

u n d e se s p u n e despre i n iţiat că " ş ti e sfirş it u l vieţii şi Încep utu l dăru i t

d e Zeus" . 6 2 . Cuvîn tu l grece sc pen tru lege,

nomos,

derivă d i n

rlemein,

care Înseam n ă a d istri b u i , a pose­

d a (ceea ce a fost distribu it) şi a loc u i . Co m b i n aţia d e lege şi gard Împrej m u i tor din cuVÎn­ tul rlomos este pe depli n vizi b i l ă În tr- u n fragment al lui Heraclit: machesthai chre ton demon hyper tou nomotl hokâsper teieheos ( " p o poru l treb u i e să lu pte pentru lege ca pentru u n zi d " ) .

S6


al ni măn ui63 , situ at Între privat şi public, ad ăposti nd şi ocroti nd ambele do­ men i i şi separîndu - Ie În ac el aşi ti m p u n u l de celălalt. Legea polis- ului a depă­ şit desigu r această Înţelegere străveche, d i n care a p ăstrat totuşi semn ificaţi a spaţi ală i n iţial ă. Legea oraşu lui-stat n u forma n ici conţin utu l acţi u n i i pol itice (id eea că activitatea p o litică este În pri m u l rînd activitate legisl ativă , deşi de origi ne romană, este esenţi al mente modemă şi şJ':.a găsit cea mai grandioasă expresie în fi losofi a pol itică a l u i Kant) şi nu era nici o listă de inte rd icţii În te­ mei ată, aşa cu m sînt încă toate legi l e modern e , pe acele "Să nu faci . . . " ale Decal ogului . Ea însem na literal mente u n zid, fără de care ar fi putut exista o aglomerare de case, un oraş (asţy), Însă nu o cetate, o comunitate politi­ că. Această lege ca-u n -zid era sacră, dar n u m ai zo n a Îngrăd ită era pol itică.64 În l i psa ei, un domeniu p u b l i c ar fi putut exista tot atît d e puţi n ca o p roprie­ tate fără un gard Împ rej m u i tor; pri m a ocrotea şi Împrej m u i a vi aţa pol itică, după cum cel ălalt ad ăpostea şi p roteja p rocesul vieţi i b i ologice a fam i liei .65 ', N u este, aşad ar, în tru totu l exact să se afi rme că, în ainte de epoca mo­ dernă, proprietatea privată era considerată a fi o co n diţie de la si ne înţeleasă de ad mitere În domeniul publ ic; ea re p reze nta cu mult mai m u l t decît atît. Privatul era asemeni u n u i revers, întu necat şi ascu ns, al domen i u l u i pol itic şi d acă a fi pol itic însem na a realiza posibilitatea su premă a existenţei u m a­ ne, atu nci a nu avea nici u n loc care să Îţi aparţi n ă În ch i p propri u (ca scl a­ vu l ) . însemna a în ceta de a mai fi u m an . De origi ne c u totu l d iferită şi m ai apro piată i sto ric este sem n i fi caţi a pol i tică a bogăţiei pri vate d i n care individ u l Îşi extrage m ij l oacele de trai . Am vo rbit mai devreme des pre identificarea antică a neces ităţi i cu dome­ n i u l pri vat al locui nţei domesti ce, u n de fiecare trebu i a să domi ne, pentru sine Însuşi, necesităţi le vieţi i . O m u l l i ber, c a re dispunea de propri u l spaţi u privat şi n u se afl a, asemeni scl avu l u i , la di s po ziţi a unui stăpîn , putea fi cu toate acestea "supus constrÎngeri i " prin sărăcie. Sărăcia îl constrînge pe omul l i ber să acţi on eze ca un sdav.66 Aşadar, bogăţi a privată nu a devenit

CuVÎn tul roman pentru lege, lex, are un sens cu totul diferit; el in dică mai curînd o rel aţie protocolară în tre oameni decît zid ul care îi separă. Însă graniţa şi zeul ei, Termin us, care separau agrum publicum a privato [ogo ru l public de cel p rivat] (Livi us) erau mai inte ns veneraţi decît acei the oi horoi, corespo ndentul lor grecesc.

63 . Cou langes aminteşte o veche lege grecească, d upă care era interzis ca două clădiri să se ati ngă (op. cit., p. 63). 64. CUVÎntu l polis sugera la început ceva asem ănător unui "zid circu lar" şi se pare că latin es­ cul urbs expri ;" a, de asemenea, ideea de "cerc" şi era derivat d i n aceeaşi răd ăci nă ca orbis. Găsim aceeaşi legătu ră în cuvîntul engl ezesc town, "oraş", care, la fel ca termen u l german Zaun, însemna la origi ne gard împrej m u i tor (vezi R. B. Onians, The Oriins of European Thought ( 1 954), p. 444 , n. 1 ). 65. Legisl atoru l nu trebuia, aşadar, să fie cetăţean şi era adesea i nvitat d i n afară. Opera l u i nu era de natură politică; totuşi, viaţa pol itică putea începe abi a după ce acesta îşi înch eia I egisl aţi a. 66.

Demostene, Orationes, 57, 45: "Sărăcia îl constrînge pe cel liber să facă numeroase lucru ri servi le şi josnice" (polla doulika kai tapeina pragmata tous eleutherous he penia biazetai poiein) . S7


o cond iţie de ad m i tere În vi aţa publ ică pentru că posesorul ei era angajat În p roces u l acu m u l ări i ei, ci , d i m potrivă, pentru că ea garanta cu o rezonabilă certitudine că cel ce o deţine n u va fi nevoit să se ocupe de asigu rarea proprii­ lor sale m ij loace de Întreţi nere şi de consu m şi va fi l i ber să se ded ice activi­ tăţii p u b l iceY Fi reşte, vi aţa publică devenea posi bilă ab i a după ce fu seseră rezo lvate n evoile cu mult mai u rgente al e vieţii înseşi . M ij locul de a le rezol­ va era m u nca, m otiv pentru care bogăţi a unei persoane era adesea calcu l a­ tă În fu ncţie de n u m ăru l de muncitori , ad ică de scl avi, pe care îi deţi nea.68 A posed a o propri etate Însemna, În acest caz, a fi stăpîn peste necesităţile p ro priei vi eţi şi deci a fi În mod potenţi al o persoană l i beră, l i beră să depă­ şească sfera propriei vieţi şi să intre în l u mea pe care toţi o avem În com un. Abia od ată cu apariţia, într-un ch i p concret şi tangi b i l , a u nei asemenea l u m i com u ne, adică od ată cu ascensiu nea oraş u l u i-stat, acest ti p de posesi u­ ne p rivată şi-a putut dobîndi emi nenta sem n ificaţie pol itică şi, de aceea, este aproape de la sine înţeles de ce celebra "dispreţuire a ocu paţi ilor casni­ ce" n u se Întîl neşte încă în lumea h o merică. Dacă proprietaru l al egea să îşi exti ndă proprietatea în loc să o consume în total itate pentru a d uce o vi aţă politică, era ca şi cu m şi-ar fi sacrificat benevol l i bertatea şi ar fi devenit de bună voie ceea ce sclavu l era împotriva voinţei l u i , u n servito r al necesităţii .69 Pîn ă l a începutul epocii moderne, acest tip de proprietate nu fusese nicicînd socotit ca sacru şi ab i a acolo unde bogăţia, ca sursă de ve nit, a co67.

Această condi \ie de ad mitere În domeni u l public era Încă În vigoare la Începutul Evu l u i Med i u . Î n Angl ia, "Că�i le de o bicei u ri" făceau Încă " o clară deosebire Între meşteşugar ş i omul l i ber, franke homme, din oraş . . . . Dacă aj u ngea Într-atît de bogat Încît Îşi dorea s ă devi­ nă un om li ber, meşteşugaru l trebuia mai Întîi să renunţe la meşteşugul său şi să se deba­ raseze de toate uneltele d i n casă" (W. J . Ashl ey, op. cit., p. 83). Abia sub domnia l u i Edu ard al I I I -lea au devenit meşteşugarii atît de bogaţi Înclt, "În loc să fie socoti ţi ne potriviţi pen­ tru statutul de cetăţean , cetăţen i a a aju n s să fie legată de calitatea de membru al unei cor­ po raţ i i " ( p. 89 ).

68. Co u l anges, spre deosebi re de alţi autori , stăruie mai curînd asu pra activităţi lor con su m a­ toare de ti m p şi de energie ceru te u n u i cetăţean antic decît asu p ra "ti m p u l u i " său " l i ber" şi observă, pe bună dreptate, că afirmaţia lui Aristotel, după care niciun om care trebuia să lucreze pen tru a-şi cîştiga existenţa n u putea fi cetăţean , era o simplă afi rmaţie factu­ ală, iar n u expresia unei prejudecăţi (op. cit., pp. 335 şi urm.). Este caracteristic pentru evoluţia isto rică modern ă că bogăţiile ca atare, i n d iferent de ocupaţi a posesoru lui l o r, au aj uns să facă posi b i l ă obţinerea cetăţeniei : abia acu m a fi cetăţean era u n pt'ivi l egi u pur şi simplu, fără legătu ră cu vreo activi tate propriu-zis politică. 69.

58

Aici văd soluţia " celebrei en igme din studi u l istori ei economice a lumii antice, iscate de fap­ tu l că industria s-a dezvoltat pînă la un an umit punct, dar s-a oprit fără a mai face progre­ sele care ar fi fost de aşteptat . . . (aVÎnd În vedere) meticulozitatea şi capacitatea de organizare pe scară mare dovedi te de romani În alte departamente, În serviciile publice şi În armată" ( Barrow, Slavery in the Roman Empire, pp. 1 09-1 1 0 ). Pretenţia de a descoperi aceeaşi capac­ itate de organ izare În serviciile private ca În cele "publice" pare o prejudecată d atorată cond i ţitlor moderne. Max Weber, În rem arcabilul său eseu (op. cit.), insistase dej a asu pra faptu l u i că oraşele antice erau mai curînd "centre de consum decît de producţie" şi că pro­ pri etarul antic de sclavi era un "rentier, şi nu un capitalist (Unternehmer) " (pp. 1 3 , 22 şi u rm . , ş i 1 44). I ndiferenţa însăşi a autorilor antici faţă d e chestiunile economice ş i li psa documentelor În această privinţă dau o greutate În plus argumentului lui Weber.


i n cis cu b u c ata de p ămînt pe care era stab i l i tă fam i l i a, ad i că În tr-o socie­ ta te ese n ţi a l m e n te agrară, cele d o u ă ti p u ri de p ro p rietate au p utu t co i n ­ cide În tr-o asemenea m ăs u ră, Î n CÎt orice pro p ri etate a d o bîn d i t un caracte r sacru . Î n o ri c e caz, apărăto ri i m o d e rn i ai p ro p ri etăţi i p rivate , care o Î n ţe l eg în u n an i m i tate ca bogăţi e deţi n u tă p rivat ş i n i m i c al tceva, n u au te m e i u ri

seri o ase p e n tru

a

i n voca o trad iţie d u p ă care u n d o m e n i u p u b l i c l i ber n u

po ate exi sta Î n l i p sa o rgan izări i ş i p rotej ări i ad ecvate a d o m e n i u l u i p rivat. Căci e n o rm a acu m u l are d e b ogăţi e , Î n c ă În desfăş u rare , d i n societatea m od e rn ă, care a Înce p u t p ri n exp ro p ri e re - exp ro p ri e rea c l ase l o r ţărăn eşti , care a fost l a rî n d u i ei con seci nţa apro ap e acci dentală a exp ro p ri e ri i Biseri ci i şi a p ro p rie tăţi l o r m o n astice Î n u rma Refo r m e i ?O -, n u a arătat n i ci o d ată o m are c o n s i d e raţi e p e n tru p ro p ri etatea privată, s ac ri fi d n d - o , d i m potrivă, ori d e cîte o ri a ven i t În confl i ct cu acu m u l a re a d e bogăţi e . D i cto n u l l u i Pro u d h o n , d u p ă care p ro p ri etate a este u n fu rt, are o so l i d ă bază d e ade­ văr În o ri gi n i l e cap i tal i s m u l u i m o d ern ; es te cu atît mai se m n i fi cativ că pî n ă şi Pro u d h o n a ezi tat să acce p te Înd o i e l n i c u l re m ed i u al exp ro p ri e ri i ge n era l e , în tru cît şti a p rea b i n e că abol i rea pro p rietăţi i private , d eş i p u tea vi n d eca rău l sărăc i e i , avea toate şansele d e a stîrni rău l m ai m are al ti ran i e i . ? ' D at

ale clasei de oameni li p siţi de orice proprietate şi t ră i n d doar d i n mu nca mîinilor lor, suferă d i n cauza presu pu n erii n aive c ă o ase m e n e a cl asă a ex i stat d i n to td ea u na . To tu ş i , aşa c u m am văz u t , În Anti chi tate nici chiar sclavii nu erau li p s i ţ i de p ro p ri et ate , iar aş a-zi s a m u ncă l i b eră se doved ea În genera l re p reze n ta t ă de activi­ t a tea " p răvăl iaş i l o r, a n eg u sto ri l or şi a m e ş teş u ga ri l o r l i beri " ( B arrow, 51avery in the Roman Empire, p. 1 2 6 ) . M. E. Park ( The Plebs Urbana in Cicero 's Day ( 1 92 1 )) aj unge, p ri n u rmare, la concl uzia că În Antich i tate nu exi sta m u n că l i b eră, de vreme ce o m u l liber pare În tot­ deau n a să fi fost un p ro p ri e t ar de u n a n u m i t fel. W. J . Ash ley rezu m ă în termenii u rmători si t u aţi a d i n Evu l Mediu pînă În seco l u l al XV· lea: "Nu exista Încă o clasă n u m eroasă de m u n citori p l ăt i ţ i , o « c l as ă mu ncitoare» în s e n s u l modem al c uvî n t u l u i . Pri n «muncito ri" , înţelegem un gru p de oam e n i , d i n rîn d u ri l e căru i a se pot într-ad evăr ri d i ca cîţi va i n d ivizi spre a d eve ni s tăpî n i , dar a c ăr u i majoritate nu poate nicidecum sp era să aju ngă la o po· ziţie mai În altă. Î n se co l u l al XIV-lea Însă, cîţ iv a ani de m u n că de calfă nu i n s em n a u altce­ va d ecît o fază pri n care trebuiau să treacă cei mai s ăraci , În t i m p ce m aj o ri ta tea Î n cepeau p ro bab i l , pe cont p ro p ri u , să p ract i ce m eseria ca m eş te ri artizani de Îndată ce p e t'i o ad a de u c e n i c i e l u a sfîrş i t " (op. cit., p p . 93-94). Astfel, clasa muncitoare din Antichi tate nu era nici l i be ră , nici lipsită de p ro pri eta te ; d acă, pri n manumisiune, i se aco rd a ( I a R o m a ) sau Îşi c u m pă ra ( I a Atena) l i be rtat ea , scl avu l n u aj u ngea muncito r liber, ci d eve n e a imediat negustor sau meşteşugar i ndependent. ( " C e i mai mul ţi scl avi, odată cu d o bîn d i re a l i bertăţii , par să fi l u a t cu ei un an umit cap i ta l care le aparţinea", pentru a i n t ra În comerţ s a u În i n d u stri e ( B arro w , 51avery in the Roman Empire, p. 1 03 ) ) . l ar Î n Evu l M e d i u , postura de m u ncito r În se n s u l mod ern al cuvîntu l u i era o eta­ pă prov i z ori e În v i a ţa cu iva, de pregăti re În ve d erea dobîn d i ri i măiestriei unei meserii şi a matu rizări i . M u n ca an gaj ată era o excepţie În Evu l M e d i u , i a r zilierii genmani ( Tageliihner În traducerea B ibli ei l u i Lu t h e r) , sau acei manoouvres fra nce z i trăiau În afara c o m u n i tăţ i l o r şi s e confu n d au cu n evo i a ş i i , cu acei labouring poor din A ng l i a (vezi Pierre Brizon, Histoire du travail et des travai/leurs ( 1 926), p. 40). Pe d e a su p ra , fap tu l că, pin ă la "Cod u l l u i N a po l eo n " (Code Napoleon), n i c i u n cod d e legi n u se o c u p ă de mu nca l iberă (ve z i W. E n d e m a n n , Die 8ehandlungder Arbeit im Privatrecht ( 1 896), pp. 49, 5 3 ) doved e ş te În chip co nvi n g ăto r cît de recentă este exi s te n ţ a u n ei c l ase m u nc ito a re .

70. Toate istori ile clasei m u n citoare , ad ică

71 . Vezi i n g e n i o s u l comentariu cu privi re la a fi rm a ţ i a : " p ro pri e t at e a este u n fu rt" , care ap are în l u c rarea l u i P r o u d h o n p u b l i c a tă postu m , Theorie de la propriete, p p . 20 9-2 1 0 , u n de 59


fi i n d că e l n u a Tacut deose b i re Între p roprietate şi bogăţie, cel e d o u ă observaţi i ale sale apar Î n opera l u i c a nişte contradicţi i , ceea c e Î n fapt n u sînt. Pe termen l u n g, ap roprierea i n d ivid u ală a bogăţiei va arăta l a fel de puţin respect pentru proprietatea privată ca şi socializarea procesului de acu­ m u l are. Că privatu l , l u at În ori ce sens, nu poate decît stînjeni d ezvoltarea " produ ctivităţi i " soci ale şi că, pri n u rmare, orice form ă de co nsideraţi e faţă de propri etatea privată trebuie respi nsă În favoarea procesu l u i d e conti n u ă creştere a bogăţi ei soci ale, acest fapt n u este o i nvenţie a l u i Karl Marx, ci ţi ne În re ali tate de Însăşi n atu ra acestei societăţi .72

9

SOCIALU L ŞI PRIVATUL

Ceea ce am numit mai devreme ascensi unea soci al u l u i a coi n cis d i n p u n ct d e vedere i storic c u transformarea grij ii private pentru proprietatea pri­ vată Într-o preocupare publ ică. Atunci cîn d a pătruns pentru întîi a dată în domen i u l public, societatea a luat masca unei organizaţii a proprietari lor care, în loc să revendice accesu l l a domen i u l publ ic, dată fiind bogăţi a l o r, au cerut să fi e protej aţi împotriva lui, pentru a putea acu m u l a şi m ai m u l tă bogăţi e. Î n termen i i l u i Bod i n , guvern area aparţi nea regi lor, iar prop rietatea supuşilor, astfel că datori a celor d i n tîi era să d o m n ească în i n teresu l p ro p ri etăţi i supuşilor lor. "Statul [commonwealth]" , d u p ă cu m s-a su b l i n i at de cu rîn d , "a existat în p ri m u l rînd În folosu l bogăţiei co m u n e [common wealth ]"73. Cîn d acestei bogăţii co m u ne, rezu ltatu l activităţi lor altădată alu ngate în spaţi u l privat al l ocu i nţei domesti ce, i s-a permis să ia în stăpîn i re d o m e­ n i u l p u b l i c, posesi u n i l e p rivate - care, p ri n esenţă, sînt cu m u lt m ai puţi n d u rab i l e şi cu m u l t m ai vu l n erabile l a mo artea propri etari l o r lor decît este l u mea co m u n ă, cea care provi ne întotdeau n a d i n trecut şi este desti n ată să d u reze pentru ge neraţi ile vi itoare - au început să submineze d u rabilitatea l u m i i . E ad evărat că bogăţi a poate fi acu m u l ată într-o ase menea m ăsură, încît n i cio vi aţă i n divid u ală să n u fie îndeaj u ns de l u ngă pentru a o consu m a Î n în tregi me, astfel că mai c u rînd fam i l i a decît i n d ivi d u l devi ne p ropri etaru l ei . Totu şi, bogăţi a rămîne ceva de în treb u i n ţat şi de consu mat, i n d i ferent proprietatea, În "natura ei egoistă, diabol ică", este prezentată ca "cel de a rezista d espotismului fără a răsturna statul " .

m ai

e fi c i en t mij l o c

72. Tre bu i e s ă m ărtu ri s esc că n u reuşesc s ă Î m i d a u seama pe c e bază, În societatea contem­ porană, econo m i şti i l i berali ( care astăzi Îşi spun conservatori ) Îşi pot justifica optimism u l Î n ce priveşte ideea c ă aproprierea privată de bogăţie v a fi suficientă pentru a apăra l iber­ tăţi l e ind ividuale - că va îndepl i n i , cu alte cuvi nte, acelaş i rol ca proprietatea privată. În­ tr-o societate de angajaţi - aceste libertăţi sînt sigure doar cît ti m p sînt garan tate de stat, ele fiind chiar ş i acum amen inţate În permanenţă, nu de stat, ci de societate, cea care distri­ buie locu rile de m u n că şi determină partea i n d ivi d u a l ă de apropriere. 73. R. W. K. Hinton, "Was Ch arles I a Tyrant?", Review ofPolitics, voI . XVI I I ( ianu ari e, 1 956).

60


cîte vieţi i n d ivi d u ale poate ea susţi ne. Abia cîn d bogăţi a a deve n i t capital ,

a căru i fu ncţie pri nci pal ă era d e a genera mai m u l t capital , p ropri etatea pri­ vată a egalat sau s-a apropiat de d u rabilitatea proprie l u mi i î m p ărtăşite în mod com u n .l4 Această durabilitate este însă de natu ră diferită; este mai curînd d urabi l itatea unui proces deCÎt cea a unei structu ri stabi l e . Fără p rocesul acu m u lări i , bogăţi a ar recăd ea de înd ată în procesul i nvers al dezi ntegrări i pri n Între b u i n ţare şi consu m . Pri n u rm are, bogăţi a com u n ă n u poate d eveni nicicînd co m u n ă În sen­ su l în care vorb i m de o l u m e comu n ă; ea a rămas sau , m ai cu rînd, i ntenţi a era de a o menţi n e strict p rivată. Comu n ă era doar guvern area, d ese m n ată să îi apere, pe u n i i de alţi i , pe propri etari i privaţi , concu renţi În lu pta pentru a cum u l area de mai m u ltă bogăţie. Contradi cţi a evidentă a acestu i concept mod ern de guvern are, În cad ru l căreia si ngu ru l l u cru pe care oamen i i Î I au În co m u n sînt i nteresele lor private, n u trebuie să ne mai deranjeze, aşa cu m Î I deranj a Încă pe Marx, de vreme c e n o i şti m că ' istenţa u n e i contrad i cţi i Între p rivat şi p ubl ic, ti pică pentru fazele i n iţiale ale epoci i moderne, a fost u n fen omen tem porar, care a prefaţat su pri m area totală a dife re 'lfe i înseşi dintre domeniile p rivat şi public, i mersi a ambelor în sfera social u l ujJ Î n p l us, noi n e afl ăm în tr-o poziţie cu m u l t m ai bună pentru a înţel ege consecinţele pe care l e are pentru existenţa umană d i spariţi a sferelor p u b l i că şi privată ale vieţii , cea publică Întrucît a deven i t o fu ncţie a celei private, i ar cea priva­ tă În truCÎt a deve n i t singura preocupare com u n ă rămasă. Privită din acest pu nct d e vedere, d escoperi rea m odernă a i nti m i tăţii pare o fugă d i n l u mea exte rioară, În în tregul ei , către su b iectivitatea i n teri oară a i n d ivi d u l u i , ad ăposti tă şi p rotejată o d i n io ară de domen i u l privat. Disol Uţi a În social a acestu i d o m e n i u poate fi u rm ărită cel m ai b i n e în procesu l d e transfo rmare a proprietăţii i mobile În proprietate mo bilă, d esfăşurat progre­ siv pîn ă ce disti ncţia d i n tre pro p rietate şi bogăţie, d i n tre acele fungibiles şi acele consumptibiles din d re p tu l ro man , îşi pierde în cele d i n u rm ă Întreaga sem n ificaţie, deoarece fi ecare obi ect tangi b i l , "fu ngi b i l " , a d evenit u n u l d e "co n s u m " ; p ro p ri etatea ş i - a p i e rd u t valoarea d e Întrebu i n ţare p rivată , determ i n ată d e locu l pe care îl ocu pa, dobîn d i n d o val oare excl usiv soci al ă, determ i n ată de conti n u a ei conve rti b i litate, a cărei fl u ctuaţie nu a putut fi ea Însăşi fixată d eCÎt temporar, p ri n rapo rtarea l a n u m itoru l com u n al ban i­ lor.7s În strînsă l egătu ră cu această evaporare socială a tangi b i l u l u i se găseşte cea, m ai revo l u ţion ară contri b u ţie m odernă l a con ceptu l d e pro p rietate, potrivit căreia p roprietatea nu rep rezi ntă o parte fixă şi p recis l ocalizată a l u m i i , d o bînd ită Într-un fel sau altu l de posesoru l ei, ci, d i m potrivă, îşi are 74. Pentru isto ri a cuvîntu l u i "capital", derivat din l atinescul caput, care În d reptul rom an era fol osit pentru a desemna cuantu m u l unei d ato ri i , vezi W. J . Ash ley, op. cit., pp. 429 şi 433 , n. 1 83 . Abia autorii din seco l u l al XVI I I -lea au Început să Întrebuinţeze cuvîntu l În sensul modern de "bogăţie investită În a ş a fel Încît să ad u că benefici i". 75.

Teoria economică medievală nu concepea Încă banii ca n u m i tor com u n şi ca etalon, ci îi socotea ca făcînd parte dintre consumptibiles. 61


izvoru l în o m u l în suşi , ca posesor al u n u i corp şi ca propri etar i n contesta­ bil al vigo rii acestu i corp, pe care M arx a n u m it- o "forţă de m u n că". Proprietatea modernă şi-a pierdut astfel caracterul de obiect care aparţi ne l u m i i , stab i l i n d u-i-se locu l în însăsi persoana u m ană, ad ică în ceea ce i n d i ­ vidul nu p � ate pierde decît od ată c� vi aţa sa. lstori ceşte vorbind, presu poziţi a l u i 8, d u p ă care m u n ca corp u l u i constituie origi nea p ropri etăţi i , este m ai m u l t decît discutab i l ă; avîn d în vedere însă că noi trăi m dej a în co n d i ţi i în care singu ra noastră proprietate sigu ră este îndemînarea noastră şi forţa noas­ tră de m u n că, exi stă toate şansele ca ea să devi n ă ad evărată. Căci , d u p ă ce s-a transform at în tr-o p reocu pare p u b l i că, bogăţi a a ati ns ase m e n e a p roporţii , în cît este aproape i m posi b i l de con tro l at pri n deţi nere p rivată. E ca şi cu m domen i u l privat şi-ar fi l u at revanşa îm potriva celor care au încer­ cat să se fol osească de el în folosul intereselor lor private. Oricum, în această situ aţie, cea mai mare amen i n ţare nu o constitu i e abol i rea d eţi n eri i private a bogăţi e i , ci abo l i rea p roprietăţi i private în sensu l de loc deţi n u t în ch i p con cret î n l u me. Pentru a înţelege pericol u l c.a re pînd eşte exi stenţa umană în u rma elimi­ nării domen i u l u i privat, pentru care intimitatea n u este un în locuitor cu totul demn de Încredere, cel m ai bine ar fi să l u ăm În considerare acele trăsătu ri neprivative ale privatul u i care sînt mai vech i decît descoperi rea i nti m ităţi i şi i n dependente de ea. Deosebirea dintre ceea ce avem În comun şi ceea ce de­ ţi nem În ch i p privat vi ne În pri m u l rînd d i n faptu l că de posesi u n i le noastre private, pe care le Întrebui nţăm şi le consumăm ziln ic, avem cu mult mai u rgent nevo ie decît de orice parte a l u m i i com u n e; fără propri etate, cu m a subli­ niat Locke, "ceea-ce-e-comun n u n e este de nici u n folos"76. Aceeaşi necesita­ te , care, d i n perspectiva domen i u l u i publ ic, se arată do ar sub aspectu l ei negativ, ca p rivare de l i bertate, posed ă o forţă de mişcare a cărei Întîi etate rămîne neegal ată de aşa-n umitele d o ri n ţe şi aspiraţi i mai Înalte ale om u l u i ; nu nu mai c ă e a va fi Întotdeau na pri m a d i ntre nevoile ş i grij i l e o m u l u i , c i va preve n i , de asemenea, i nstal area apati ei şi dispariţi a i n iţiativei care ameni nţă atît de l i m pede toate comu n i tăţi le excesiv de bogate.?? Necesitatea şi vi aţa sîn t i nti m asoci ate şi l egate Între ele, astfel că, acolo unde necesitatea este eliminată cu desăvîrşi re, vi aţa În săşi se vede ameninţată. Căci su pri marea nece­ sităţi i , departe de a d uce automat la instau rarea l i bertăţi i , n u face decît să şteargă l i n i a de demarcaţie d i ntre l i bertate şi necesitate . ( Discuţi i l e moderne despre l i bertate, În care l i be rtatea nu este niciodată Înţel easă ca o stare obiectivă a existenţei umane, ci apare fie ca o i nsol ubilă problemă subiectivă, de voi nţă În întregi me determ i n ată sau nedeterm i n ată, fie ca ceva ce rezu ltă din necesitate, i n d i că toate că deosebirea co ncretă, obi ectivă, d i n tre a fi l i ber şi a fi con strîns d e neces itate, a Încetat să mai fie sesizată. )

7 6 . AI doilea tratat de guvernare civilă, secţ iunea 27. 77. Cazu rile relativ rare În care autori i antici l audă munca şi sărăcia sî n t inspirate de acest peri­ col ( pen tru referi n\e, vezi G. Herzog- Hauser, op. cit. ) . 62


A d o u a caracte risti că nep rivativă i m portantă a p rivatu l u i este că cei pa­ tru pereţi ai p ro p rietăţi i private îi oferă i n divi d u l u i u n icul refugi u sigur unde se poate ascu nde de l u mea publică comună: n u doar de tot ceea ce se pe­ trece În i n teri o ru l ei, ci ch i ar şi de pu b l icitatea l u m i i com u n e , de faptu l În­ suşi de a fi văzut şi auzit. O vi aţă În Întregi me petrecută În p u b l ic, în prezenţa altora, d evi ne, c u m am spune n o i , s u p erfi ci ală. Deşi Îşi păstrează vizi b i li­ tatea, ea Îşi pi erde cal itatea de a se Înfăţişa privi ri i i eşi n d l a iveală d i n tr- u n plan m a i o bscu r, care trebu ie s ă rămîn ă ascu ns pentru a nu îşi pierde profu n­ zi mea Într- u n sens deloc s u b iectiv, ci cît se poate de real . Si ngu ru l m ij l oc efi cient pen tru a garanta, îm potriva l u m i n i i p u b l i cităţi i , obscu ritatea a ceea ce trebuie ţi n u t asc u n s este proprietatea p rivată, locu l deţi nut În ch i p p ri­ vat în vederea ascu nderi i . 78 Deşi este abso l u t fi resc ca trăsătu rile nep rivative ale privatu l u i să se arate lăm u rit m ai ales cînd oamen i i sînt ameni nţaţi cu l i psa l u i , maniera concretă În care statele pre mod eme au tratat propri etatea p rivată arată l i m pede că oamen i i au fost întotdeau na conştienţi de exi stenţa şi de Înse m n ătatea lor. Ceea ce n u i-a făcut totu şi să p rotejeze d i rect activităţi l e d i n d o m e n i u l p ri­ vat, ci să p rotej eze m ai curînd gran i ţele care separau partea deţi n u tă în mod privat de celel alte părţi din l u me, şi mai ales de În săşi l u mea com u n ă. Pe. de altă parte, trăsătu ra specifică teoriei pol itice şi eco n o m i ce mod erne, În m ăs u ra În care ved e p ropri etatea privată ca pe o chesti u n e crucială, a fost accentul pus, În detri m entu l prop ri etăţi i tangi b i l e propri u-zi se, pe activi ­ tăţi le private ale proprietari lor şi pe nevoia l o r de a fi p rotejaţi de stat pen­ tru a putea acu m u l a bogăţie. I m p o rtant pentru domen i u l p u b l i c n u este totuşi s p i ritul m ai m u l t sau mai p uţi n întrepri nzăto r al oamen i l o r de afa­ ceri privaţi , ci gard u rile care înconjoară casele şi grăd i n i l e cetăţe n i lor. I nvada­ rea privatu l u i de către societate, "soci al izare a om u l u i " ( M arx), se real izează cel mai eficient cu aj utorul exp roprierii, fără însă ca exproprierea să fie s i n ­ gu ra cale de a o face. Î n această privinţă, c a şi î n altele, măsuri l e revol Uţionare al e soci al i sm u l u i sau ale com u n i s m u l u i pot fi fo arte bine În locuite cu o m ai lentă şi n u m ai puţi n sigu ră "disolu ţi e" a d o m en i u l u i privat În general ş i a prop ri etăţi i private În parti cul ar. Deosebi rea d i n tre d o m e n i u l p u b l ic şi cel privat, văzută mai curînd d i n p u n ctu l d e vedere a l privatu l u i decît a l corp u l u i pol i tic, ech ival ează c u d is­ ti ncti a d i n tre l u cruri care trebuie arătate si lucru ri care trebuie ti n u te ascu n se. Abia epoca modernă, în revolta ei împotriva soci etăţi i , a descoperit cît de bogat şi d e variat poate fi, În con d i ţi i l e i n ti m i tăţi i , d o m en i u l rep rezentat de ceea-ce-trebuie-ţi n u t-ascuns; este izbito r însă că, de l a începutul i storiei şi pîn ă în zi lele noastre, cea care a tre b u i t ascu nsă În spaţi u l p rivat a fost mereu partea co rporală a existenţei u m ane, tot ceea ce era legat de necesi­ tatea p roces u l u i vi eţi i ca atare , proces care, în ai n te de epoca modernă, ,

"

78. Cuvi ntele grec şi lati n care desemnează interiorul casei , megaron şi atrium, au o puternică conotaţie de obscu ritate şi de întu neci me (vezi M o m msen, op. cit., pp. 22 şi 2 3 6 ) . 63


c u p ri n d e a toate activi tăţi l e p use În servi c i u l su bziste n ţe i i ndivi d u l u i şi al su­ pravieţu i ri i specie i . " M u ncitori i , care cu corp u l lor se îngrij esc de nevo i l e (cor­ po ral e ) ale vi eţi i "79 , şi fe m e i l e , care cu co rp u l l o r as igu ră s u p ravi eţu i rea fizică a speciei, erau ţi n uţi ascu nşi . Femei le şi scl avi i aparţi neau aceleiaşi cate­ go ri i şi n u erau ţin uţi ascu nşi doar pentru că fo rm au pro p ri etate a altcu iva, ci şi pentru că d u ceau o viaţă " l abori oasă" , consacrată fu ncţi i l o r corporale.80 La Încep u tu l epoci i moderne, cînd m u nca " l i beră" nu s-a mai putut ascu nde În spaţi u l privat al l o c u i nţei d o m esti ce, m u n citori i erau ascu nşi şi izo l aţi de co m u n i tate , l a fel ca i n fracto ri i ţi n uţi În spate l e zi d u ri l o r Înalte şi sub conti­ nuă s u p ravegh ere.81 Faptu l că epoca modern ă

a

emancipat c l asele m u nci­

toare şi fe m e i l e aproape În ace l aşi m o m e n t istoric tre b u i e fără Î n d o i a l ă i n clus p ri n tre caracteristici le u nei epoci care n u mai crede c ă fu ncţi i l e co rpo­ rale şi grij i l e materi a l e se cuvi n ascunse. Este cu atît mai s i m pto m atic pen­ tru natu ra acesto r fe n o m e n e că, pînă ş i În civi l izaţi a no astră, puţi n u l răm as d i n p rivatu l În sens stri ct este asociat cu " n evo i l e" l u ate În se n s u l i n iţial de l ucru ri a căro r necesi tate decurge din faptu l d e a avea u n corp .

10 LOCU L ACTIVITĂŢI LO R O M E N EŞTI

C h i ar d acă d eose b i rea d i n tre privat şi p u b l i c co i n c i d e cu o p oziţia d i n ­ tre necesitate şi l i bertate, d i n tre zăd ărn i c i e ş i d u rab i l i tate ş i , Î n fi n e, d i ntre ru ş i n e şi o n o are, nu este cîtuşi de p u ţ i n ad evărat că doar re a l i tăţi l e n ece­ sare, zad arn i ce sau ru şi noase Îşi a u , l o c u l În d o m en i u l p rivat. S e m n i fi caţi a cea mai e l e m e n tară cores pu nzăto are ce lor d o u ă d o m e n i i i n d ică faptu l că există real i tăţi care, pentru a exista, tre b u i e ţi nute ascu nse, În vreme ce altele tre b u i e exp use În p u b l ic. Dacă le-am exam i n a , i n d iferent u n d e l e-am găsi , În o rice civi l izaţi e d ată, am ved ea că fiecare activitate o m e n ească tri m i te l a locu l d i n l u m e care Î i este pro p ri u . Ceea ce e adevărat pen tru m u n că, l u cru

79.

Aristotel, Politica, 1 2 54 b 2 5 ,

80,

Aristotel n u m eşte vi aţa u n ei femei

ponetikos, Despre n aşterea animalelor, 775 a 33.

Că fem e i l e

şi sclavi i trăiau laolal tă şi alcătu iau u n tot, că nicio fe meie, n i ci chiar soţi a capu l u i casei , nu trăia prin tre egal i i ei - al ătu ri d e alte femei l i bere -, astfel c ă rangu l n u d e p i n d e a atît de naştere, cît de "ocupaţie" sau de fun cţi e, acest fapt este foarte b i n e prezentat de Wal l o n

(op. cit" 1 , 77

şi u rrn . ) , care vorbeşte despre o "confusion des rangs, ce partage d e toutes

l es fo ncti ons d o m esti q ues" [ confuzie de ranguri , această Împărţire a tuturor fu ncţi i lo r domestice J : " Les fem mes . . . s e confo n d aient avec leurs escl aves dans l e s s o i n s habituels d e la vi e interieure. De q u e l q u e ra n g q u 'elles fu ssent, l e travai l etait leur apanage, co m m e aux h o m mes la guerTe" [ Feme i l e . . . se confu ndau cu sclavii l o r În grij i l e o b i ş n u i te ale vieţi i d i n i n teriorul casei. Orice rang ar fi a�ut, m u nca era partea c e l e revenea, aşa cum pentru bărbaţi era război u l ) . 8 1 . Vezi Pierre Brizo n,

H;sto;re dll travail et des travoi/lellr3 (ed.

d i ţi i l e d e m u ncă În fabrică În seco l u l al XVI I-lea.

64

a 4-a, 1926),

p.

184, despre con­


şi acţi une, pri n ci palele activităţi ce ţi n de vita activa; există însă u n caz, extrem , ce-i d rept, a l acestu i fenomen, care poate servi d rept exe m p l u , Întru cît are avantaj u l de a fi j u cat u n ro l co nsid erab il în teori a politică. Bu n ătatea Î n sens absol ut, În contrast cu ceea ce În Antichi tatea greacă şi rom a n ă trecea d rept "bu n la" sau "excel ent", a devenit cu n oscută În civi­ l iz aţi a noastră doar od ată cu ascensi unea creşti n i sm u l u i . De atu nci Încoace, privi m faptele bune ca pe o i m portantă categori e de acţi u n e u m ană pos i b i ­ l ă. Bine cun oscutu l an tagon ism d i ntre creşti n i sm u l pri m ar şi res publica, atît de ad m i rabi l rezumat de fo rm ula l u i Tertu l i a n : nec uita magis res aliena quam p ublica ( " n i m i c nu ne este m ai străin d ecît ceea ce contează În p u b l ic" )82 , este , de obicei şi pe d rept cuvînt, înţeles ca o consecinţă a aşte ptări lor esca­ tologice ti m p u ri i , a căror se m n ifi caţi e d e i m i nenţă s-a pierd ut abia după ce experi e nţa a l ăsat să se înţe l eagă că n ici ch iar prăb uşirea I m peri u l u i ro man nu avea să Înse m n e sflrşitul l u m i i . 83 Totuşi p reocuparea creşti n i sm u l u i pen­ tru o altă l u me are Încă o sursă, poate chiar m ai i nti m l egată de Învăţătu ri le lu i Isus din N azaret şi, În o rice caz, atît de i ndepend entă de cred inţa În ca­ racteru l p ierito r al l u m i i , Încît sîntem ten taţi să ved em În ea ad evăratu l motiv i nteri o r pentru care Înstrăi n area creşti n ă de l u m e a putut supravi eţu i atît de lesne n eÎm p l i n i ri i evi dente a speranţe l o r sale escato l ogice. Si ngu ra activi tate propovăd u i tă de Isus În cuvînt şi În faptă e ste p ract i ­ carea b u n ătăţi i , iar bun ătatea are În ch ip evi dent te ndi nţa de a s e ascunde spre a n u fi văzu tă sau auzită. Osti litatea creşti n ă faţă de d o m e n i u l p u b l i c , te n d i nţa, cel puţin a pri m i l o r creş ti n i , de a d u ce o vi aţă cît m ai Îndepărtată cu p u ti n ţ ă de dome n i u l p u b l i c po ate fi Înţel easă şi ca o con seci nţă fi rească a devotamentu l u i pentru faptele b u n e, i n dependent de orice cred inţă şi de orice aşteptări . Căci e l i m pede că, În m o m entu l cîn d aj unge cu noscută sau p u b l ică, fapta bun ă Îşi pierde caracteru l s pecific de bun ătate , de l u cru În­ făp tu i t exclusiv din b u n ătate . Cînd ap are În văzu l tutu ro r, bun ătatea n u mai este b u n ătate , ch i ar dacă po ate fi În conti n u are folositoare s u b fo rmă de cari tate o rganizată sau de act de so lid aritate . De aceea: " Lu aţi seama să n u faceţi m i l oste n i e în aintea oamen i l or, ca să fiţi văzuţi de ei"84. B u n ătatea poate exi sta doar atu n ci cîn d n u este sesizată n i ci ch i ar de autorul ei ; oricine se vede pe sine Însuşi săvîrşind o faptă b u n ă, nu mai este b u n , ci ce l m u l t un mem bru uti l a l societăţii sau un membru devotat a l unei biserici. D e aceea: "Să nu şti e stînga ta ce face d reapta"85 . S-ar p u tea ca această cu rioasă calitate negativă a b u n ătăţi i , l i psa mani­ festări i fe n o m e n ale exterioare, să fie cea care face din apariţia în i storie a

82. Tertulian , op. cit., 38. 83.

Experi e n ţa aceasta d i ferită po ate exp l i ca

toasa j udecată

a lui

la pol itică. Amindoi

(N. tr.) 3 . (N. tr.)

84.

Matei, 6 , 1 .

85.

Matei, 6,

în

parte d e o s e b i re a d i n tre remarcabil

Augu sti n şi o p i n i i l e îngrozito r d e concrete ale

erau

rom a n i şi erau

p rofund i n fl u e n ţaţ i

lUi

Tertu l ian

de sănă­ c u privi re

de viaţa politică roman ă .

65


l u i Isus d i n N azaret u n eveni ment atît de profund paradoxal ; ea pare neîndo­ ielnic să fie motivu l pentru care el a crezu t şi a p ropovăd uit că nici u n o m nu poate fi b u n : " Pentru ce m ă numeşti bun? N i meni nu este bun decît u n u l si ngu r: Dumnezeu"86. Aceeaşi convi ngere Îşi găseşte expresi a Î n povesti rea tal­ m u d ică desp re cei treizeci şi şase de d repţi de d ragu l cărora D u m n ezeu mîn­ tu ieşte l u mea şi care, tot aşa, nu sînt cu noscuţi de nimeni, şi cu atît m ai puţi n d e e i Înşişi . Ceea ce ne am inteşte d e marel e ad evăr a l l u i Socrate, d u p ă care nici u n om n u poate fi înţel ept, ad evăr din care s-a născut i u b i rea de înţelep­ ciune, sau fi lo-sofia; întreaga poveste a vieţii lui Isus pare să confirme că iubirea de bun ătate se naşte d i n înţel egerea faptu l u i că n iciun om nu poate fi b u n . I u b i rea de Înţelepci une ş i cea d e bun ătate, dacă trec Î n activităţi l e fi l oso­ rari i şi ale facerii de fapte bune, au în co m u n faptu l că amîn d o u ă se Încheie i med iat, se an u l ează singure, ca să zicem aşa, ori de cîte ori se ad m i te că o m u l po ate fi Înţel ept sau poate fi b u n . Î n cercări le de a face să exi ste ceea ce nu poate defel s u p ravi eţu i momentu l u i trecăto r al actu l u i în suşi nu au li psit n i ciodată şi au dus Întotdeauna la situaţi i absurde. Filosofi i Antichităţi i tîrzi i , care Îşi i m p u neau să fie Înţel epţi , erau abs u rzi atu nci cînd p reti n d eau că sînt fe ri ciţi să ard ă de vi i În faimo sul Tau r fal eri c. Şi nu mai p u ţi n abs u r­ dă este cerinţa creşti nă de a fi b u n şi de a Întoarce cel ăl alt obraz, CÎnd n u este l u ată Î n sens metaforic, ci este Încercată ca u n m o d real de vi aţă. Dar ase m ă n area d i n tre activităţi le care se nasc d i n i u b i rea de b u n ătate şi d i n i u b i rea de Înţel epci u n e se opreşte aici . E adevărat, ambele se afl ă În­ tr- u n an u m it raport de opozi ţie faţă de domen i u l public, însă cazul bunătăţii este cu m u l t mai catego ri c În această privi nţă şi, de aceea, de o mai mare Însemn ătate în contextu l de faţă. N u mai bunătatea trebuie să rămîn ă cu totu l ascunsă şi să se fe rească de orice apariţi e, d acă e să evite an i h i l area. Fi l osofu l , chiar dacă se hotărăşte, Îm p reună cu Plato n , să părăsească " peş­ tera" tre b u ri l or omeneşti , nu trebuie să se ascundă de si ne; d i m potrivă, sub ceru l Ideilor, el găseşte n u n u m ai adevăratel e esenţe a tot ceea ce există, ci se desco peră şi pe sine, În d i al ogu l d i n tre " m i n e şi eu Însu mi" (eme emautâ) În care Pl ato n a văzut, d u p ă CÎte se pare, esenţa gÎn d i ri i .8? A fi si ngu r înseam­ n ă a fi Împreu n ă cu p ropri u l tău sine şi, din acest motiv, gînd i rea, deşi este poate cea m ai so litară dintre toate activităţi le, nu este niciodată cu totu l l i psită de tovarăş şi de companie . Î nsă, o m u l i u b ito r de b u n ătate nu Îşi poate defel permite să d ucă o via­ ţă solitară şi totuşi exi stenţa l u i al ătu ri de alţi i şi pen tru alţi i trebuie să ră­ mîn ă esenţi al me nte l i psită de martori şi l i psită În pri m u l rînd de compan i a p ro p ri u l u i s i n e . U n asemenea om n u este so l i tar, ci si ngu r; trăi nd alătu ri de 86 . Luca, 1 8 , 1 9 .

Aceeaşi Idee apare Î n Matei,

6 , 1 - 1 8, u n d e Isus avertizează îm potriva raţărn i­

ciei, împ otriva etalării evlavi ei. Evlavia n u se poate "înraţişa oameni lor" , ci doar l u i D u m neze u , care " v e d e în ascu n s" . E adevărat, D u m n ezeu v a " răspl ăti " o m u l , Însă n u t ' p e faţă" , c u m

p reti n d e trad ucerea con sacrată. Cuvîntul germ an Scheinheiligkeit expri mă fo arte corect acest

fe n o m e n re ligios, în care sim pla apariţie înseamnă deja raţărn ici e .

87. 66

Expresia se găseşte În m a l m u l te pasaj e d i n Pl aton (vezi În special Gorgias, 482 ) .


lţi i el trebuie să se ascu n d ă de ei şi nu se po ate Încred e nici chiar În si ne pe ntru a fi marto ru l faptelor sale. Fi losofu l po ate În totdeau na conta pe gîn­ du rile sale pentru a-i ţi ne com panie, pe cîn d faptele bune n u pot ţi ne n i ci o­ dată com p an ie cu iva; ele trebuie u i tate în cl i p a cînd sînt săvîrşite , căci pîn ă şi am i nti rea le d i struge cal itatea de a fi "bu n e" . Î n p l us, gîn d i rea, Întrucît poate fi rememorată, se poate cristal iza În gîn d , iar gîn d u ri l e , la fe l ca toate cîte Îşi d atorează exi ste nţa ad u ceri i-aminte, pot fi tran sform ate În obi ecte tan gibile, care, precum pagi na scri să sau cartea ti părită, devin parte a arti­ fici al u l u i u m an . Faptele bune, pen tru că tre b u i e de Îndată u itate, nu pot nicicînd d eve n i parte a l u m i i ; ele vi n şi pl eacă, nelăsÎn d n icio u rm ă. Cu ade­ vărat, el e n u sîn t d i n l u mea aceasta. Tocm ai acest refuz al l u m i i propriu faptelor bune este cel ce face din omul iubitor d e bun ătate o figură esenţi al mente re l igioată, i ar d i n b u n ătate, la fel ca d i n înţel epci u ne În Antichitate, o calitate În mod esenţial neu m ană, suprau m an ă. Şi totuşi i u b i rea de b u n ătate, s p re deoseb i re de i u b i rea de În­ ţelepci u n e , nu se red uce l a o experi enţă a cel of puţi n i , tot aşa cu m singu ră­ tatea, spre deose b i re de so litu d i ne, este l a În demîna fiecăru i o m . De acee a, bun ătatea şi si ngurătatea sîn t Într- u n an ume sens de o i m portanţă conside­ rab i l m ai mare pentru pol iti că decît Înţelepci u n ea şi solitu d i nea; cu to ate acestea, n u m ai sol i tud i nea poate d eve n i , În persoan a fi l osofu l u i , un auten­ tic mod de vi aţă, În ti m p ce experienţa cu m � l t mai gen erală a si ngu rătăţi i este atît de contrară co nd iţiei u m ane a p l u ral i tăţi i , Încît devi n e p u r şi si m­ pl u i n s u portab i l ă, chiar şi pentru u n scu rt inte rval de ti m p , ş i are n evoie de co m pani a lui D u m n eze u , si ngu rul m arto r i m agi n abil al faptel or b u n e , d acă e să n u an i h i l eze cu totu l existe nţa omen ească. Preocu p area pentru o altă lume, proprie experienţei rel igioase, În măsura În care este În tr-ad evăr o expe­ rienţă a d ragostei În sens de activitate, iar nu experienţa cu m u l t m ai frecven­ tă a contem p lări i pasive a u n u i adevăr revelat, se man ifestă în i n teriorul l u m i i înseşi; c a to ate celel alte activi tăţi , ea n u părăseşte l u m ea, c i trebuie efectu a­ tă Înău ntru l l u m i i . Î nsă această manifestare, cu toate că se pro d u ce în spa­ ţi u l u n d e sîn t îndep l i n ite alte activi tăţ� şi depinde de e l , este În mod activ de o n atu ră negativă; fugi n d de l u m e şi ascu nzÎndu-se de locu ito rii ei, ea neagă s paţi ul pe care l u mea îl oferă oamen i l o r şi mai al es acea parte p u b l i ­ c ă a l u m i i u nde fiecare re alitate şi fiecare o m sînt văzuţi şi auziţi de cei l al ţi . B u n ătatea, aşad ar, c a mod d e viaţă în ch egat, n u este n u m ai i m posi bilă În l i m itele dome n i u l u i p u b l i c , ci are c h i ar u n efect distru ctiv as u p ra lui. Ni ­ meni po ate n u a în trezări t cu m ai m u ltă persp icaci tate caracteru l ru inător al faceri i de bine decît M ach i ave l l i , cel care, Într-un pasaj celebru , a Înd răzn it să îi Înveţe pe oameni "cum să nu fie b u n i"BB. I n uti l să m ai s p u n e m , el n u a afi rmat şi n u a vru t să afi rme că oamenii trebuie învăţaţi cu m să fie răi ; actu l cri m inal, ch iar dacă d i n al te motive , trebuie şi el să se fe rească de posi­ b i l i tate a d e a fi văzut şi auzit de alţi i . Pentru M achiave l l i , crite ri u l acţi u n i i a

,

8 8 . Principele, cap. 1 5 . 67


pol iti ce era fai m a, acel aşi ca În Antich itatea clasică, i ar răutatea se poate acoperi de fai m ă tot atît de puţi n ca b u n ătatea. De aceea, toate metod ele pri n care "cineva poate cîştiga În tr-adevăr putere, dar nu şi fai m ă" sînt re­ le. 89 Răutatea care iese d i n ascundere este neruşinată şi di struge În mod direct l u mea com u n ă; b u n ătatea care iese d i n ascu n d e re şi Îşi asu m ă un ro l pu­ blic Îşi Încalcă propri i term e n i , Încetîn d să m ai fie bună şi deven i n d , În sch imb, coruptă, corupere pe care o va purta cu sine oriunde va merge. Astfel, În opinia lui M ac h i avel l i , motivu l pentru care Bi serica deven ise o s u rsă de i nfl uenţă coru pătoare În pol itica i tal iană era parti ci parea ei la treburi l e l u ­ meşti ş i n u depravarea i n d ivid uală a episco p i l o r sau a prel aţi l o r. Pe ntru e l , p roblema co nduceri i re l igi oase a domeniul secu lar d u cea inevitabil la u rm ă­ toarea altern ativă: sau domen i u l public coru pe organismul religios, aj u ngînd astfel coru pt el Îns uşi , sau organ ismul rel igios rămîne i n coru pti bil şi d istruge cu desăvîrşire d o m e n i u l p u b lic. Î n och i i l u i M ach iave l l i , o Biserică reform a­ tă era, aşad ar, chiar m ai periculoasă, iar asta l-a facut să privească cu m u lt respect, d ar cu şi mai m u ltă Îngrijorare, ren aşterea rel igioasă d i n vremea l u i , " n o i l e ord i ne" care, "salvînd rel igi a de l a di strugerea provocată d e i m o rali­ tatea p relaţi l o r şi a cap i l o r Biserici i " , Îi Învăţau pe oamen i să fie buni şi să n u "se împotrivească rău l u i " - cu rezu ltatul că "domnitorii nelegiu i ţi săvîrşesc cîte rele poftesc" . 90 Am ales exem p l u l recu n oscut ca extrem al faceri i de bine, extrem Întru cît această activitate n u se si mte În l argu l ei nici chiar În domen i u l p rivat, pen­ tru a arăta că j u d ecăţi l e istorice ale co m u n ităţi lor politice, pe baza cărora fiecare co m u n itate a stabilit care d i n tre activi tăti le ti nÎnd de vita activa treb u i e exp use În p u b l i c şi care trebuie ascu nse În spaţi u l p rivat, ş i-ar putea avea corespondentu l În ch iar n atura acestor activităţi . Ri dicînd o asem e­ nea problemă, n u am i ntenţia să Întrepri nd o anal iză exh austivă a activităţi lor ţinînd de vita activa ale cărei părţi şi structu ră, În mod curios, au fost trecute cu vederea de o trad iţie care a j u d ecat-o În pri m u l rînd d i n perspectiva u n ei vita contemplativa, ci să Încerc să d eterm i n , cu o oarecare certitu d i ne, sem ni­ fi caţi a lor pol itică. ,

89. Ibid.) cap. 8. 90. Oiscursuri, Cartea a I I I-a, c a p . 1 . 68

,


CA PITO LU L I I I M UNCA

În cap i to l u l ce urmează, Karl M arx va fi criti cat. N efericit l u cru , Într-o vreme În care atîţi a scri itori , care altăd ată Îşi CÎştigau exi sten ţa Î m p ru m utînd, p e faţă sau fără să o spună, din m area bogăţie a ideilor şi a i ntu iţi i l o r m ar­ xis te , au h otărît să devi n ă anti marxişti de p rofesie, u n u l d i n ei descoperind chiar că M arx n u a fost el Însuşi În stare să îşi cîştige pîi nea, uitînd pentru o cl ipă de generaţi i l e de autori pe care M arx i-a "Întreţi n ut" . În faţa u n u i asemenea obstacol , aş evoca afi rm aţia făcută de Benj am i n Co nstant cînd s-a văzut s i l i t să ÎI atace pe Ro u sseau: "J 'eviterai certes de m e j o i n d re aux detracte u rs d ' u n grand h o m m e . Q u and le hasard fait q u ' e n app arence j e me rencon tre avec e u x s u r u n seu l poi nt, je suis e n defi ance de moi-meme; et pou r m e consoler de paraÎtre u n i n stant d e l e u r avis . . . j 'ai beso i n de desa­ vouer et d e fl etrir, autant q u ' i l est en moi, ces p retend u s auxi l i ai res". ( "Voi evita, fi reşte, să mă al ătu r detractori l o r u n u i mare om. Cînd Întîm p l area face să mă potrivesc, În aparenţă, cu ei, fie şi În tr-o si ngu ră privi nţă, mă privesc cu neîncredere pe m i n e însu m i ; iar ca să mă consolez de a fi p ărut, pentru o clipă, în acord cu părerea l o r. . . s i m t nevo i a de a-i dezap roba şi înfiera, pe cît Îmi stă În putinţă, pe aceşti preti nşi Însoţitori . ")1

11

" M UNCA TRU PULU I NOSTRU Ş I LUCRUL MÎI N I LOR NOASTRE " 2

Disti n cţi a pe care o p ro p u n Între m u ncă [Iabar] şi l u cru [wark] este n eo­ bişn u ită. Evi denţa ei fe nom enală este p rea izbitoare pentru a p u tea fi ign o­ rată, dar, cu toate acestea, istoric vorbind, dacă lăsăm la o parte cîteva remarci răzleţe, care, În p l u s , n u au fost n i cicînd d ezvol tate n i ci chiar În teori i l e autori l o r lor, n u există aproape n i m ic care să o susţi n ă, n ici În trad iţia p re­ modern ă a gîn d i ri i pol itice, nici În m area m asă a teori i l o r moderne despre m u ncă. Împotriva u n ei asemenea l i pse de d ovezi i sto rice stă totuşi o măr­ tu rie foarte cl ară şi statorn ică, şi anume faptu l si m p l u că fiecare l i m b ă e u ro­ peană, veche sau modernă, cu p rinde două cuvi nte, fără legătură eti mologică Între ele, pentru a desem n a ceea ce am aj u n s să co n s i derăm ca fi i n d aceeaşi

1 . Vezi "De l a l i berte des anciens comparee a cel le d es modernes" ( 1 8 1 9) , reed itată În Cours de politique constitutionnelle ( 1 8 7 2 ) , I I , 549.

2 . Locke, Second Treatise ofCivil Government, secţi u n ea 2 6 .

69


activi tate, co nservîn d u - I e în pofi d a permanentei l o r Între b u i n ţări s i n o­ n i m ice.3 Astfe l , deose b i rea făcută de Locke Între mîi n i l e care lu crează şi corp u l care m u nceşte ami n teşte Întru cîtva d e vechea distincţie grecească d i ntre cheirotechnes, meşteşugaru l , căru i a Îi co resp unde cuvîntul germ an Handwerker, şi cei care, precu m "sclavii şi an i m alele domestice, se Îngrij esc cu co rp u l l o r de necesi tăţi le vieţi i "4, sau care, prec u m Î n exp resia grecească tâ sâmati erga­ zesthai, l u crează cu corp u l lor - chiar d acă, şi aici , m u nca şi l u cru l sînt d eja p rivite ca identice, În tru cît cuvîntu l fo losit n u este ponein ( a m u nci }, ci erga­ zesthai (a l u cra). Întrebuinţarea antică, ca şi cea mod ern ă a cel o r două cu ­ vinte ca sinonime a eşuat com plet doar Într-o si ngu ră privi nţă, care d i n punct de ved ere l i ngvistic este totuşi cea m ai i m portantă, şi an u m e În fo rm area u n u i su bstantiv coresp u nzăto r. Aici d escoperi m Încă od ată o u n a n i m i tate d e p l i n ă; cuvîntu l " m u n că" , Înţeles ca su bstantiv, nu desem n ează n i ciodată p rod usul fin it, rezu ltatu l activităţi i m u ncii, ci rămîne un substan tiv verbal aparţi nînd aceleiaşi cl ase ca gerunzi u l , În ti mp ce prod usul Însuşi este derivat i nvariabil d i n cuvîntul întrebui nţat pentru lucru , ch i ar şi atunci cînd Întrebuin­ ţarea de zi cu zi a u rm at atît de aproape evoluţia modernă propri u -zisă, ÎnCÎt form a verbală a cuvîn tu l u i " l ucru" a căzut În desuetu d i n e . 5 Motivu l pentru care această d i sti ncţie a putut fi trecută c u vederea în Antichitate, i ar sem n ificaţi a ei a rămas neexplorată, pare Îndeaj u ns de evi­ dent. Dispreţu l faţă de mu ncă, izvorînd la început d i n tr-o păti m aşă năzu inţă spre e l i berarea de necesi tate şi dintr-o nu mai puţi n păti m aşă i n toleranţă faţă de toate efortu ri l e care n u l ăsau n i cio u rmă, nici u n monu ment, nicio m are operă dem�ă de ad ucere ami nte, s-a răspîn dit od ată cu so l icitări l e din ce În ce m ai mari l a care vi aţa polis- u l u i s u p u n ea ti m p u l cetăţenilor şi cu pre­ tenţi a legată de abţinerea (schole) cetăţenilor de la ori ce altă activitate. În afara

3.

Astfe l , l i m b a grea�ă d i stinge În tre pone in şi

ergazesthai, l ati n a în tre labarare şi facere sau fabri­ ca ri ( care au aceeaşi răd ăci n ă eti m o l ogică), fran ceza În tre travailler şi auvrer, germana Între arbeiten şi werken . În toate aceste cazuri , n u mai echival enţele " m u n c i i " au o con otaţi e ne­ ech ivocă de d u rere şi d e n ecaz. CuvÎntu l german Arbeit era fo losit la Început doar pen tru a dese m n a m u n c i l e agricole executate de şerb i , şi nu l u crul m eşteşugan.i l u i , n u m i t Werk. Cu­ vî ntul francez travailler a În locuit mai vech i u l /abourer şi este derivat din tripalium, un fel de to rtură. Vezi Gri m m , Warterbu ch, pp. 1 8 54 ş i u rm . , şi Lu cien Febre, "Travai l : evo l u tion d ' u n mot et d ' u n e i de e ",journa l de pSJchologie normale et patho/agique, vo I . XLI , n r. 1 ( 1 948 ) .

4. Aristotel, Politica, 1 2 54 b 2 5 . 5 . Este c az u l l ui ouvrer În fra n ceză şi al

lui werken în

ge rm ană. Spre d eosebire d e fo l o s i rea o bi ş ­

n u i tă a engl ezescu l u i " I ab o r" , travailler ş i arbeiten aproape că şi-au p i erdut În ambe le l i m b i

semnificaţia iniţială de suferi nţă şi de necaz;

Grimm (op. cit.) remarcase d ej a această evol uţie ' l a mij l o c u l seco l u l u i trecut: "Wăhrend i n ălterer S p rache d i e Bed eutun g von mo/estia und

schwerer Arbeit vorherrschte, d i e

vo n opus, opera, z U rU cktrat, tritt u mgeke hrt i n der heutigen [În ti m p ce În l i m b a mai veche predo m i n a î n ţe l es u l

d i ese vor u n d jene e rscheint seltener" de

molestia şi de muncă grea, d i m p otrivă, În l i m b a de astăzi, cel ce se trage de la opus, opera păşit î n ai n te, iar celălalt se întîln eşte mai rar] . Este i n teresant de ase menea că, În toate cele trei l i m b i , su bstantivele work, ceuvre, Werk tind tot m ai m u l t să fie fo losite pentru a desem­ a

n a l u crări le d e artă.

70


cel ei po l itice, pîn ă ce u n asemenea disp reţ a aj u n s să acopere toate l u cru ri le ca re cereau un efort. Vechea cutu mă po l i tică, anterioară deplinei dezvoltări a oraşului-stat, făcea deoseb i re doar între scl avi , duşmanii înfrÎn ţi (dmiJes sa u da u/oi), care erau pu rtaţi împreu nă cu restu l prăzii În locui nţa Învi ngă­ to ru l u i, u n de, ca l ocatari ai casei (oiketai sau fami/iares), mu nceau pentru pro­ p ri a l o r viaţă şi pentru vi aţa stăpîn u l u i l o r, şi demiourgo,i, lucrători i a căror activi tate p utea fi pusă În slujba oamen i lor În general şi care se m i şcau l i ber În afara domeni u l u i privat şi În interioru l dom e n i u l u i p u b l i c.6 În tr-o epocă m �i tîrzi e, se va sch i m ba ch i ar şi n u m e l e acesto r artizan i , pe care Solon îi socotea Încă d rept fi i i Atenei şi ai l u i H efai stos, n u m i ndu�i banausoi, ad ică oameni a căro r princi pală preocu pare este meşteşugu l lor, şi n u piaţa pu­ blică. Ab i a de la sf'irşitu l seco l u l u i al V-lea, po/is- u l a Început să o �doneze ocu p aţi i l e În fu n cţi e d e mări mea efo rtu l u i pe care ÎI preti nd eau , astfel că Aristotel a văzut În activităţi le "în care corpul suferă cea mai mare deterio­ rare" cele mai de jos ocupaţi i. Şi, cu toate că a refuzat să recu noască d rep­ tu l l a cetăţenie al acesto r banausoi, el l-ar fi acceptat totu şi pentru păstori şi picto ri ( n u Însă şi pen tru ţăran i sau sGu l pto ri ) . ? 6. Vezi J . - P . Vern an t,

"Travai l e t n atu re d a n s l a G rece a n c ie n n e " (journal de psychologie normale et pathologique, Ll I , N r. 1 ( i a n u arie- m artie, 1 9 5 5 ) ) : "Le terme demiourgoi, ch ez Homere et Hesiode, ne q u a l i fi e pas it I 'origi n e I ' artisan en tant q u e tel, co m m e «ouvri e r» : il defi n i t toutes les activites q u i s'exercent en dehors d u cad re d e

I'oikos,

en faveur d ' u n p u b l i c ,

demos:

les arti san s - ch arpenti e rs et fo rgerons - mais n o n m o i n s q u ' eux les devi ns, les hera u l ts, les aed es" [Te rm e n u l

demiourgoi,

l a Homer şi l a Hesiod, n u d esemnează l a o rigi ne artizan u l ca

atare, ca " l u crător": e l d efi n eşte toate activităţi l e c a re se practi că În afara cad ru l u i sta b i l i t

de oikos, În favoarea u n u i p u b l i c , demos: a rtizan i i - d u lgh eri ş i fie rari -, Î n s ă Î n aceeaşi ].

măsu ra

ghi citori i , h eral zi i , aezi i

7 . Politica,

1 2 5 8 b 35 ş i u rm . Pentru d i scu�ia pu rtată d e Aristotel cu p rivi re la recu noa şterea d rep­

tului la c,etăţenie al acestor banausoi, vezi Politica, I I I , S. Teo ria aristotelică corespunde În deap ro ap e real ităţi i : se esti me ază că,

În

proporţie de pînă

la 80%, m u nca liberă, l ucrul şi co merţul e rau (katoikountes şi metoikoi), fi e scl avi emancipaţi care i n trau În aceste clase (vezi Fritz H eichel h ei m , Wirtscha{tsgeschichte desAltertums ( 1 938), 1, 398 şi u rm . ) . J acob Burckhardt, care Î n l u crarea sa Griechische Kulturgeschichte (vo I . I I , sec. 6 ş i 8) n e trans­ mite o p i n i a grecească obişnuită cu privire l a cine ap arţine sau nu clasei formate de banausoi, asigu rate d e n e-cetăţe n i , fie " străi ni "

observă de asemenea că noi nu avem cun oşti nţă de existenţa nici u n u i tratat de scul ptură. Avînd În vedere că s-au p ăstrat n u m e roase l u crări de m uzică şi poezie, o asemenea l i psă este probabil În tr-o la fel de m ică măsură u n acciden t al· trad iţiei ca şi faptul că există atîtea relatări

despre p ro n u n ţatu l se ntime n t de su p eri o ri tate şi chiar de aroganţă Întîl n i t l a pi ctorii celebri ,

care nu îşi găsesc perechea În anecd ote si m i l are despre scu lpto ri . Această apreci e re legată de

pi ctori şi d e scu l pto ri a s u pravi eţuit seco l e l a rîn d . Ea se În tîl n eşte şi În Ren aştere, u n d e sc u l p ­

tura se n u m ără prin tre artele servi le, pe cînd pictura ocu pă o pozi ţi e de m ijloc între artele l i b e­ ral e şi cel e servi l e (vezi Otto Neurath , " Bei trăge zur Gesch ichte der Opera Servi l i a" ,

Sozialwissenscha{t und Sozialpolitik,

vo I .

XLI ,

n r.

Archiv fUr

2 ( 1 91 5)).

Că, o p i n i a p u b l ică d i n o raşele-stat gre c eşti j ud e ca o cu paţi i l e Î n fu n C ţi e de efortul ceru t şi

de ti mpu l pe care ÎI consu m au - acest fapt este susţi n u t de o remarcă făcută de Aristotel despre viaţa păstori l o r: " Există d eosebi ri În se m n ate În tre m od u ri l e omeneşti de vi aţă. Cei mai l e neşi sînt păsto ri i ; căci ei Îşi p ri m esc mîncarea fără m u n că bucură de ti m p l i ber

(panos) d e l a an i m al ele d o mestice şi se 30 şi u rm . ) . Interesant este că Ari stotel , len evia (aergia) laolaltă c u - ş i întruCÎtva ca o

(scholazousin)" (Politica, 1 256

u rmîn d p robabil o p i n i a curentă, amin teşte aici

a

cpn d i �i e pentru - scho/e, abţin erea de la anum ite activităţi, care este condiţia u n ei vieţi politice. În genera l , ci titoru l mode m nu trebuie să u i te că aergia şi

scho/e n u

se confu n d ă. Lenevi a avea

71


Vom vedea mai tîrziu că, pe lîngă di spreţu l lor faţă de mu ncă, greci i aveau pro p ri i le motive pentru a nu se În crede În meşteş ugar, sau , m ai c u rîn d , În mental itatea l u i homo faber. O neîn cred ere Întîl n ită totu şi doar În an umite perioade, În ti mp ce toate aprecierile antice privind activităţile omeneşti , inclu­ siv cel e care, c u m se Întîm plă l a H esiod, se crede că sl ăvesc m u n caB, se spri­ j i n ă pe convi ngerea că m u nca co rp u l u i nostru , i m p u s ă de nevo i l e sal e, este servi l ă. Porn i nd de aici , ocu paţi i l e care, deşi nu co nstau În m u ncă, nu erau totuşi Întrepri nse de d ragu l lor, ci cu scopul asigurări i necesităţi lor vieţi i , erau asi m i l ate cond iţiei mu ncii, ceea ce exp lică sch i m bări l e şi vari aţi i l e survenite În perioad e şi În locuri diferi te În ap reci erea şi În cl asifi carea lor. Opinia d u p ă care m u n ca şi l u cru l erau d i s p reţu ite În Anti chi tate pentru că n u m ai sclavi i erau angaj aţi În executarea lor este o prej u d ecată a istorici l o r modern i . An­ ti cii Taceau raţi o n amentul i nve rs, socoti n d că trebuie să ai bă scl avi din cau­ za n atu ri i servi l e a tutu ror ocu paţi i l o r puse În servici u l Întreţi n erii vieţi i . 9 I n sti tu ţi a scl aviei era apărată şi j u stificată tocm ai porn i n d de aici . A m u nci Înse m n a a fi s u p u s n ecesi tăţi i , iar o ase men ea aservi re era i n e re n tă În aceleaşi conotaţi i pe care le are şi pen tru n o i , iar o vi aţă dedicată acestei schole nu era con­ siderată o viaţă leneşă. Echival area l u i schole cu trÎn dăvi a corespunde totuşi u nei anumite evoluţii petrecute În sîn u l polis-ului. Astfel, Xenofon rel atează că l u i Socrate i s-a adus acuzaţia de a fi citat u rm ătoru l vers din Hesiod : " Lucrul nu este o ruşine, însă lenevi a (aergia), da". Sensul învi n u i rii era că Socrate le i nsuflase d i scipolilor săi u n spirit servi l (Memorabilia, 1 , 2 , 56). Istori ceşte vorbind, este i mportant s ă nu uităm diferenţa dintre d ispreţul p e care oraşele· stat greceşti ÎI nutreau faţă de toate ocupaţi i l e nepo l i tice, şi care izvora din enormele solici­ tări l a care erau supuse ti m pu l şi energia cetăţen i l o r, şi d ispreţul anterior, mai arhaic şi mai general , cu care erau privite activi tăţile care nu servesc decît l a întreţi nerea vi eţii - a d vitae sustentationem cum erau Încă defi n i te opera servilia În seco l u l al XVI I I ·l ea. Î n l u mea h o m erică, Paris şi U l ise aj ută la ridicarea caselor lor, Nausicaa spal ă ea Însăşi rufele fraţilor ei etc. Toate acestea ţi n de autosufici enţa ero u l u i homeric, de i n d ependenţa şi de su prem aţi a autonom ă a persoanei sale. Nici u n lucru nu este sordid dacă înseamnă o mai mare independenţă; aceeaşi activitate poate fi un semn de servi litate În cazu l CÎnd miza ei nu este Independenţa perso na­ lă, ci p u ra supravieţu i re, În cazul CÎnd ea nu este o expresie a suveran ităţi i, ci a supu nerii faţă de n ecesi tate . Aprecierea diferi tă a măiestriei meşteşugăreşti la Homer este desigur bine cun oscută. Î nsă adevăratu l ei sens este ad m i rabil prezen tat Într-o rece ntă lucrare a l u i Richard H arder, Eigenart der Griechen ( 1 949). 8 . M u nca şi l u crul (panos şi ergon) sînt distinse la H esiod; n u m ai l ucru l i se datorează lui Eris, zeiţa rival ităţii salutare (Munci şi zile 20-2 6 ) , pe cînd mu nca, l a fel ca toate celelalte rele, a ieşit d i n cuti a Pandorei (90 şi urm . ) şi este o ped eapsă trimisă de Zeus pentru că "di baci u l " Prometeu "I-a păcălit". D e atunci, "zeii a u ascuns de oameni viaţa" (42 ş i u rm.), iar bleste m u l l o r î i l oveşte pe " o ameni, c e i care se hrănesc cu pÎine" (82). În p l u s , pentru H esiod este de la sine Înţeles că muncile agricole propriu-zise sînt făcute de sclavi şi de animalele domesti­ ce. EI slăveşte vi aţa de fiecare zi - ceea ce, pentru u n grec, este deja îndeaj u ns de extraordi­ nar -, însă ideal u l său este mai curind fermieru l-genti l o m decît mu ncitoru l, cel ce rămîne acasă, se ţi ne departe atît de aventurile de pe mare , cît şi de treburile publice din agora (29 şi u rm. ) şi Îşi vede de tre burile l u i . ,

9. Aristotel îşi începe faimoasa diSCUţie despre sclavie ( Politica, 1 2 53 b 2 5 ) afi rmîn d că, "În lipsa celor trebuincioase, atÎt viaţa, cît şi viaţa bună sînt cu neputi nţă" . A fi stăpîn de sclavi este fel u l omenesc de a stăpîn i n ecesitatea şi nu este, aşad ar, para physin, îm potriva natu rii ; vi aţa Însăşi o cere. Iată de ce ţăran i i , care asigură necesităţi le vieţii , sînt aşezaţi , şi de Pl aton, ş i de Aristotel, al ătu ri de sclavi (vezi Ro bert Schlaifer, "Greek Theories ofSlavery fro m Homer to Aristotle", Harvard Studies in Classical Philalol')', voI . XLVI I ( 1 936»). 72


con diti i le vieti i omen esti . Întru cît erau dom i n aţi de necesităti le vieti i, oamen i i n u Îşi p u teau cîştiga l i bertatea al tfel d ecît pri n d o m i n area celor pe care Îi s u p u n eau p ri n fo rţa necesităţi i . Degrad area scl avu l u i era o l ovitu ră a sorţi i , s i În că a unei sorţi m a i rele decît m o artea, deoarece atrăgea d u pă si ne �ra nsfo rm area o m u l u i În ceva ase mănător unui ani mal d o m estic.10 I ată de ce sch i m barea statutu l u i scl avu l u i , care pu tea s u rven i , de exem p l u , p ri n eli­ berarea lui de către stăpîn , sau prin schimb area situ aţiei politice generale, În u rm a căre i a an u m ite ocu paţi i dobÎndeau o Însemn ătate p u b l ică, atrăgea a u to m at d u pă sine sch i m b area " n atu ri i " sclavu l u i . 1 1 Ce l puţi n l a încep ut, i n sti tuţi a antică a sclaviei n u a fost un m ij loc d e a ob ţine mîn ă de l u cru iefti nă, n ici u n instru ment de exploatare În ved erea pro fi tu l u i , ci mai curînd o Încercare de a e l i m i n a m u nca d i n cond iţi i le vieţi i om u l u i . Ceea ce oamen i i Î m p art cu toate celel alte fo rm e d e vi aţă a n i m al ă n u era consi derat d e natu ră u m ană. (În tre acăt fie spus, aceasta era şi ex­ pli caţi a atît de răstăl măcitei teori i greceşti despre n atu ra neu m an ă a scl avu ­ l ui . Aristotel , care a susţi n ut În chi p atît de exp licit o asemenea teorie, i ar apo i , pe patu l de m o arte, şi-a e l i be rat scl avi i , nu a fost poate atît de i n con­ secven t pe cît sînt Încl i n aţi să cread ă mod ern i i . EI n u a negat capacitatea sclavu l u i de a fi u m an, ci doar a respins fo losirea cuvîntu l u i "oam en i " pen­ tru m e m b ri i speciei u m a n e atîta vre m e cît rămî n În În tregi me su p u ş i necesi tăţi i Y ) Şi este adevărat c ă fol osi rea cuvîntu l u i "an i m a l " În conceptu l animal laborans, spre d eoseb i re de foarte discutabila Întrebuinţare a acel u i aşi cuvînt În te rmen u l animal ratianale, este pe depl i n Îndreptăţi tă. Animal laba­ rans n u este, În tr- ad evăr, decît u n a, În cel m ai b u n caz cea m ai În al tă, din­ tre speci i l e an i m ale care populează pămîntu l . N u este d e m i rare că d i sti ncţia d i n tre m uncă ş i l u cru a fost ign orată În Antichitatea clasică. Deosebirea d i n tre locu i nţa d o m estică şi domen i u l po­ litic public, d i ntre locataru l casei, care era sclav, şi cap u l casei , care era cetă­ ţean , d i n tre activităţi le care trebuiau să fie ascu nse În sfera p rivată şi cele care m e ri tau văzute, auzi te şi păstrate În a m i nti re a pus În u m b ră şi a p rede­ term inat toate celelalte disti ncţi i pîn ă ce nu a mai rămas decît un singu r crite­ ri u : u n d e e nevoie de m ai mult ti m p şi efo rt, În d o m en i u l privat sau În cel publ ic? Este ocu paţi a motivată de cura privati negatii sau de cura rei publicae, ,

,

,

,

>

acest sens, Euripide Îi n u meşte "răi" pe toţi s c lavii : ei văd totu l din pu nctul de vedere al stomacu l u i (Supplementum Euripideum, ed . Arn i m , frag. 49, nr. 2).

1 0 . În

1 1 . Astfel, Aristotel recomanda ca sclavii cărora li se încredinţaseră "ocupaţii l ibere" (ta eleuthera ton ergon) să fie trataţi cu m ai m u l tă demnitate, şi nu ca s i m p l i sclavi. Pe d e altă parte , În primele secole ale Imperiului rom an , CÎnd au crescut presti giu l şi i mp o rtanţa anumito r fu nqi i p u b l i c e care fuseseră Întotdeauna Îndeplini te de scl avi pu b lici, acestor servi publici - care Îndeplineau de fa pt sarcin i l e fu ncţion arilo r civil i - li s-a pe rmis să p o arte toga şi să se căsă­ to rească cu femei l i bere. 1 2 . Cele două atri bute c are , potrivit lui Aris to t e l , îi l ipsesc s clavu l u i - şi din cauza acesto r de­ fecte el nu este u man - sînt facultatea de a d e li bera şi deci de (ta bouleutikon) şi cea de a p revede a şi alege (praairesis). O asemenea afir m aţie nu este des i gu r deCÎt un mod mai ex­ pl i cit de a s p un e că s clavu l este supus necesităţi i. 73


de grij a pentru ceva p rivat sau de grij a pentru treb u ri l e p u b l ice?13 Od ată cu dezvol tarea teoriei politice, fi l osofi i au an u l at ch i ar şi aceste d isti ncţi i , pri n care cel puţi n s e făcuse o deosebire între activităţi, opu nînd nediferenţi at con tem p l aţi a tutu ror ti p u ri l o r de activitate. Î m p reu nă cu ele, pîn ă şi activi­ tatea pol itică a fost red usă l a rangu l de necesi tate, care avea să d evi n ă de aici înainte n u m i toru l com u n al tu tu ror părţilor din vita activa. N u putem spera l a vre u n aj utor n ici d i n partea gîn d i ri i pol itice creşti n e, care a accep­ tat disti n cţia fi l osofi l o r, a rafi n at-o şi, în trucît rel igi a era pentru cei m u lţi , pe cînd fi losofi a doar pentru cei puţini, i-a dat o val abilitate u n iversală, obliga­ torie pen tru toţi oamen i i . Este totu şi de m i rare, l a p ri m a vedere, că epoca modern ă - răstu rnînd toate trad iţi i l e , atît statutu l trad i ţi o n al al acţi u n i i şi al conte m p l aţi ei, cît şi ierarhia trad iţională din însăşi vita activa, glorificînd m u nca drept izvor al tu tu­ ror valo ri l o r şi înălţîn du-1 pe animal laborans la poziţia ocu pată În m od tra­ d iţi o n al de animal rationale - nu a prod u s nici măcar o si ngu ră teori e În care animal laborans şi homo {aber, " m u nca tru p u l u i nostru şi l ucru l mîi n i l o r noas­ tre", �ă fie clar deosebite. Î n sch i m b , găsim mai Întîi disti ncţia d i ntre m u n ca produ ctivă şi cea neprod uctivă, apoi, ceva mai tîrzi u , d eosebirea d i n tre l u ­ cru l cal ificat şi cel necal ifi cat şi , Î n cele d i n u rm ă, Întrecîndu-Ie Î n grad p e amîn d o u ă d atorită u n ei se m n i fi caţi i În aparenţă elementare , d ivizi u n ea tuturo r activităţi lor În m u ncă manu ală şi m u ncă intel ectu ală. Totuşi , d i n ­ tre cele trei, n u m ai d isti ncţi a d i n tre m u nca p rodu ctivă ş i c e a neproductivă ati nge m i ezu l problemei, şi nu este o Întîmpl are că cei doi mari teo reticieni din domen i u , Adam S mith şi Karl M arx, au l u at-o ca bază pentru în tregu l eşafodaj al argumentaţiei lo r; M otivu l ascensi u n i i m u ncii În epoca modernă a fost " p rodu ctivitatea" e i , iar ideea aparent bl asfemi atoare a lui M arx, du­ p ă care m u nca (şi nu Dumnezeu ) l-a creat pe om, sau m u nca (şi n u raţi u nea) l-a deosebit pe om de celelalte animale, nu a Înse m n at al tceva decît form u­ l area cea m a i rad ical ă şi mai consecve ntă a u n u i l u cru asu p ra căru ia în trea­ ga epocă mod ern ă căzuse de acord . 1 4 1 3 . Ci cero ,

1 4.

74

De re publica, V , 2 .

mu nca lui" a fost una din ideile cele m a i stato rnice ale l u i Marx, încă d i n tinereţea sa. Ea apare, în n u meroase forme, înJugendschriften (în " Kriti k der Hegelschen D i alekti k" , unde Marx i-o atri buie lui H ege l ) . (Vezi Marx-Engels Gesamtausgabe, Partea 1 , vo I . ' 5 ( Berl i n , 1 93 2 ) , p p . 1 5 6 şi 1 67.) D i n con text rei ese l i m pede c ă Marx u rm ărea Într-ade­ văr să îl defin ească pe om ca animal laborans, d efini� i e care urma să o în locuiască pe cea t radi ţio n a lă de animal rationale. Teori a este co n fi rm ată de o frază d i n Deutsche Ideologie, care a fost u l teri o r e l i m i n ată. " D e r erste geschichtliche Akt dieser I ndividuen, wodurch s i e sich von d e n Tî eren u n tersch eiden, ist n i cht, d ass sie d e n k e n , sondern, d ass sie anfangen i h re Lebensm ittel zu pro d uzi e ren " [ Pri m u l act istoric al acestor indivizi , pri n care ei se deo­ sebesc de animale, nu este că gînd esc, ci că încep să îşi producă mij loacele de trai ] (ibid., p. 5 6 8 ) . Fo rmu l ări asemă n ătoa re se întîlnesc în "Okonomisch-philosoph ische Manuskri pte" (ibid., p. 1 2 5) şi în " D i e heil ige Fam ilie" (ibid., p. 1 8 9) . E nge l s a recurs În nenum ărate rî n ­ d u ri la expresii de fel u l acesta, de exemplu în P refaţa d i n 1 8 84 la Ursprung der Familie sau În artico l u l de ziar din 1 876 i ntitu lat "Labo ur i n the Transiti o n fro m Ape to M a n " (vezi M arx şi Engels, Selective Works (London, 1 950), vo i. I I ). "Creare a o m u l u i p ri n


Î n pl us, atît S m ith, cît şi Marx erau În acord cu opi n i a publică modernă atu nci cîn d dispreţu i au m U11ca neproductivă socoti nd-o parazitară, d e fapt un fel de perverti re a m u n ci i , ca şi c u m n i m ic d i n ceea ce nu d u cea l a Îm­ b ogăţi rea l u m i i nu era demn de n u mele de mu ncă. Marx Îm părtăşea fără Înd o ial ă d ispreţu l l u i Smith pentru "servitori i domestici", cei care, ase meni uno r "oaspeţi leneşi . . . , n u Iasă nimic În u rma lor În schi mbul consum aţi ei făcu te" . l S Şi totuşi aceşti servito ri domestici, aceşti l ocatari ai casei , oiketai sau (amiliares, muncind pentru p u ra subzistenţă, necesari mai cu rînd În vede­ rea co nsu m u l u i l i psit de efort decît În vederea p roducţiei, erau tocmai aceia pe care toate epoci l e anterio are ce lei moderne Îi aveau În vedere atu nci CÎnd identificau con diţia m u ncii cu sclavi a. Ceea ce l ăsau ei În urmă În sch i m b u l consu maţiei lor nu era nici m a i m ult, n i c i m ai puţin deCÎt l i bertatea stăpîn u­ l u i lor sau , În l i m b aj modern , p roductivitatea potenţi ală a stăpîn u l u i lor. Cu alte cuvi nte, d i sti ncţi a d i ntre m u nca productivă şi cea neproductivă conţi ne, chiar d acă într-o mani eră pernicioasă, deosebirea mai fu n d amen­ tală d i n tre lucru şi m u ncă. 1 6 Marta ori cărei m u n ci este Într-adevăr că nu Iasă n i m i c În urmă, că rezu l tatul efo rtu l u i ei se consu m ă aproape l a fel de reped e pe cît s-a cheltuit efo rtu l . Şi totuşi , În ciuda zăd ărn iciei sale, acest efort se n aşte d i n tr-o mare urgenţă şi este motivat de un i m p u l s m ai pu ter­ nic d ecît ori ce al tceva, deoarece vi aţa În săşi depinde de el . Epoca modernă În general şi Karl M arx În particul ar, co p leşiţi, ca să zicem aşa, d e producti­ vitatea real ă, fără p recedent, a uman ităţi i occidentale, au avut o încl i n aţie aproape i rezisti bilă de a considera orice muncă d rept lucru şi de a vorb i despre animal laborans i n termen i cu m u l t m ai potrivi ţi de fapt pentru homo (aber, sperînd mereu că n u m a i era nevoie decît de u n singu r pas pentru a elimi­ na cu desăvîrşire mu nca şi necesi tateaY Se p are că H u me, ş i n u M a rx a fost p ri m u l care a susţi n u t că m u nca îl deosebeşte pe om de ani mal (Ad ri ano Tilgh er, Hom o (aber ( 1 929); ed. engleză, Work: What It Has Meant to Men th ro ugh the Ages ( 1 930» . Cum munca nu joacă niciun ro l semnificativ în filosofia l u i H u m e , faptul n u are decît o valoare i storică; pentru el, această caracteristi că nu a făcu t m ai productivă vi aţa u m ană, ci doar mai asp ră şi mai d u reroasă deCÎt viaţa an i m ală. Este totuşi i n teresant de remarcat în acest con text grij a cu care a repetat H ume că n i d gîndi­ rea, nici raţiunea nu îl d isti ng pe om de animal, comportamentul fiarelor demonstrînd că ele sînt capabile atît de u n a, cît şi de alta. 1 5 . Wealth ofNations (ed.

Everym an), 1 1 , 3 0 2 .

1 6 . Distincţi a dintre munca produ ctivă şi cea neprodu ctivă l i se datorează fiziocraţi lor, ce deose­ beau clasele produ ctive, de proprietari, de cele sterile. Dat fiind că ei SUS ţ ineau că sursa origi­ nară a întregii productivităţi stă în forţele naturale ale pămîntului, etalonul lor de productivitate era legat de confecţionarea de noi obiecte, şi nu de nevoile şi de cerinţele oamenilor. Astfel, marchizul de M i rabeau, tatăl fai mosului o rator, numeşte steri lă "Ia classe d'ouvri ers dont les travaux, q u o i q u e necessai res aux besoins des hommes et utiles ă la societe, ne sont pas neanmoins productifs" [clasa d e muncitori ale căror m u nci, deşi necesare pentru nevoile oamenilor şi uti l e societăţi i , n u sînt cU,toate acestea productive] şi îşi i l ustrează distincţia dintre l ucrul steri l şi cel productiv comparînd-o cu diferenţa dintre cioplirea unei pietre şi producerea ei (vezi Jean Dautry, " La notion de travail chez Saint-Simon et Fo u rier",Journal de psychologie normale et pathologique, voI . L1 1 , nr. 1 (ianuarie-martie, 1 9 55» , 1 7 , Această speran ţă l-a însoţit pe M arx de la început pînă la sfîrşit, O găsim deja în Deutsche

75


Neîn doieln ic, evo l u ţi a istori că efectivă, care a scos mu nca d i n ascundere şi a i ntro d u s-o În d o m en i u l p u b l i c, u n d e putea fi organ izată şi "divizată" 1 8 , a constitu i t u n pute m i c argu ment În el aborarea acestor teori i . Î nsă u n fapt ch iar mai sem n ificativ În această privi nţă, presi mţit deja de eco n o m i ştii cla­ sici şi descoperit şi sistem atizat cu cl aritate de Karl Marx, este acela că Însăşi activitatea m u n ci i , i n d iferent de circumstanţele isto ri ce şi i n d ependent de locu l În care se găseşte, În d o m en i u l privat sau În cel p u b l ic, posedă Într-a­ d evăr o " p roductivitate" proprie, oricît de deşarte şi de efemere ar fi p rod u­ sele e i . Această produ ctivitate nu ţi ne de n i c i u n u l din p rod u sele m u n c i i , ci de " p uterea" u m ană, a cărei fo rţă n u se epu izează În produ cerea m ij loacelor p ropriei sale su bzistenţe şi su p ravieţu i ri , ci este capab i l ă să p rod ucă un "surplus", să producă, al tfel spus, m ai mult decît ceea ce e n ecesar pentru " reprod ucerea" sa. Tocm ai pen tru că nu m u n ca Însăş i , ci surp l u s u l "forţei de m u ncă" (Arbei tskrafi:) omeneşti expl ică produ ctivitatea m u n c i i , introd u­ cerea acestu i te rm e n , cum a rem arcat pe bu n ă dreptate Engels, a fost ele­ mentu l cel mai origi nal şi mai revo l uţionar al Întregu l u i sistem al l u i Marx. 1 9 Spre deosebire de productivitatea l u c ru l u i , care adaugă n o i obiecte la artifi­ cial u l u m a n , p ro d u ctivitatea fo rţei de m u ncă prod u ce doar acc i d e n tal obi ecte, ocu pÎndu-se În pri m u l rînd de m ij loacele propriei sale re pro d u ceri ; d at fi i n d că pute rea s a nu este epu izată od ată c u reproducerea s a , ea poate fi Întrebu i n ţată la rep rod uce rea proces u l u i mai multor vieţi , d eşi n u " p rod u­ ce" n i ciodată al tceva decît vi aţă. 20 Pri n opres i u n e violentă, În tr-o soci etate sci avagistă, sau pri n exp loatare, În soci etatea cap italistă d i n epoca l u i M arx, ea poate fi În aşa fel can al izată, Încît m u nca cîtorva să fie sufici entă pentru vi aţa tutu ro r. D i n punctu l acesta de ved ere, care este p u r social şi care este punctu l de ved ere al În tregii epoci modeme, dar care şi-a pri m it exp resia cea m ai coerentă şi m ai grand ioasă În opera l u i M arx, orice m u n că este " p ro d u c­ tivă" , iar m ai vechea disti ncţi e dintre Îndepl i n i rea "sarci n i l o r dom estice" , care n u I asă n i cio u rm ă, şi produ cerea de obi ecte Îndeaj u n s de d u rabi l e pentru

Ideologie: "Es handelt sich nicht daru m die Arbeit zu befreien, sondern sie aufZu heben" [ N u e vorba de a elibera m u nca, c i de a O supri m a) ( Gesamtausgabe, partea 1 , vo I . 3 , p . 1 85 ) ş i , m u l te decenii m ai tîrzi u , În cel d e-al treilea vol u m d i n Das Kapital, cap. 48: " Das Reich der Freiheit begi nnt i n derTat erst da, wo das Arbeiten . . . aufhort" [ Î m părăţia l i bertăţi i Începe Într-adevăr acolo unde munca . . . Încetează) (Marx-Engels Gesamtausgabe, partea a I I -a (Zu rich, 1 933), p . 873). 1 8 . În Introducerea la cartea a doua din Wealth ofNations (ed. Everym an, 1 , 241 şi u rm . ) , Adam Smith sublini ază că productivitatea i se d atorează mai curînd diviziu n i i m u ncii d ecît muncii Înseşi.

1 9 . Vezi I ntrod ucerea l u i Engels l a lucrarea lui M arx, "Wage, labour and Capital" (În Marx şi Engels, Selected Works ( london, 1 950), 1 , 384), unde M arx introdusese n ou l term en cu o anumită emfază. 20. Marx a subliniat Întotdeauna, şi mai cu seamă În tinereţea l u i , că pri ncipala fu ncţie a m u ncii este "producerea vieţi i " şi , În conseci nţă, a pus m u n ca l aol altă cu procreaţi a (vezi Deutsche Ideologie, p. 1 9 ; de asemenea, "Wage, Labo ur and Capita l " , p. 77). 76


p u tea fi acu m u l ate Îşi pierde valab i l i tatea. Pu nctu l de vede re social coi n ­ cide pe de-a-n tregu l , aşa cu m a m văzut m ai devreme , c u o i n te rp retare care n u i a În considerare n i m i c al tceva d ecît procesul vital al u m an ităţi i şi În al cărei cad ru d e referi n ţă toate real i tăţi le devi n obiecte de con su m . Î n i n terio­ ru l unei " u man ităţi " com plet "social izate", al cărei unic sco p ar fi Întreţi nerea procesul u i vieţii - şi, din neferici re, acesta e ideal ul deloc utopic care călăuzeşte teo rii l e l u i M arx21 -, disti ncţi a dintre m u ncă şi lucru ar dispărea cu desăvîrşire; o ric e l u cru ar d eve n i m u n că, deoarece obiectele, În totali tate a l o r, n u ar mai fi Înţelese În cal i tatea lor obiectivă, d e obiecte situ ate În l u me , ci ca rezu l ta­ te ale forţei de m u ncă vi i şi ca fu ncţi i ale procesu l u i vi eţi i . 22 Este interesant de observat că deosebirile dintre l u cru l calificat şi cel necali­ ficat şi d i n tre l u cru l i n telectu al şi cel m an u a l nu joacă nici u n ro l În econo­ m i a politică clasică sau În opera lui M arx. Î n co mparaţie cu p rod u ctivitate a m u n ci i , ele sînt Într-ad evăr de i m po rtanţă secu nd ară. Fi ecare activi tate re­ clamă u n an u m it grad d e calificare, cu răţe n i a sau gătitul În aceeaşi m ăsură ca scriere a u n ei cărţi sau constru i rea u nei case . Deosebirea n u se referă l a activităţi d iferi te, c i i nd i că doar a n u m i te etape ş i cal ităţi care s e regăsesc În fiecare d i n tre ele. Ea ar putea d o bîn d i o an u m ită i m portanţă d atorită d ivi­ zi u n i i moderne a m u nci i , În care sarci n i l e rezervate altăd ată cel o r ti neri şi l i psiţi de experienţă au fost Îngheţate În oc u p aţi i pe vi aţă. Î nsă această con­ seci nţă a d ivizi u n i i m u n ci i , care Înseam nă d ivizarea u n ei activităţi În atît d e multe părţi i nfi me, Încît fiecare executant special izat are nevoie d o ar de u n m i n i m u m d e cal ificare, ti nde s ă ab olească c u totu l m u nca cal ificată, aşa a

21 . Termenii vergesellschafteter Mensch sau gesellschaftliche Menschheit au fos t adesea fo l o siţi de Marx p entru a indi c a ţel u l s o ci a lis m u l u i (vezi , de pildă, cel de· al trei lea vo l u m din Das Kapital, p. 873, şi cel de - al zecelea d i n "Tezele despre Feuerbach " : "Punctu l de vedere al vech i u l u i m ateri a l ism este reprezentat de societatea « civ i l ă » ; p u n ctu l de vedere al noului m ateria­ l i s m este reprezentat de socie t at ea umană 'sau de u m a nitatea social izată" (Selected Works, 1 1 , 3 6 7 ) ) . Ţel u l consta În e l i m i n area p răpast i e i d i n tre exi stenţa i n d ividuală a o m u l u i şi exi s­ tenţa lui s o cială, as tfel Î n cît, "În fiinţa sa cea mai i nd ivi d u ală, o m u l să fie În acelaşi ti m p o fii nţă s o c i a l ă ( u n Gemeinwesen)" Uugendschriften, p. 1 1 3) . M arx n umeşte adesea această natu ră socială a o m u l u i p rop ri u l său Gattungswesen, natura l u i de m e m b ru al speciei, iar fai moasa "Înstrăin are de sine" m arxistă desemnează în prim u l rînd Înstrăin area o m u l u i de nat u r a sa de Gattungswesen (ibid., p. 8 9 : " E i n e u n m it telbare Ko nsequenz davon, dass der Mensch dem Produkt seiner Arbeit, seiner Lebenstătigkeit, seinem Gatt u ngswesen entfrem­ det ist, ist die Encfre m dung des M e nschen von dem M ensc h en " [O consecinţă n emij l o ci tă a fapcu l u i că o m u l se înstrăi nează de p ro d u su l m u n c i i sale, al acti vităţi i vieţi i sale, al naturii l u i d e m em bru al speci ei, es t e Înstrăin area o m u l u i de o m ] ) . S oc i e t ate a id eală este o stare de l u cru ri În care toate activităţi l e o m eneşti derivă tot atît' de n atu ral d i n " n atu ra" umană pe cî t d e n atu ral secretă albinele ceara pentru confecţi on area fag u rel u i ; a trăi şi a munci pent ru vi aţă v o r fi d evenit u n u l şi a ce laşi lucru , ia r viaF n u va mai "începe pe ntru ( m u nci­ tor) aco l o unde În c etează ( activi tate a m u n cii)" ( "Wage, Labour and C ap ita l " , p. 77). 22. Acuzaţi a iniţială l a ns ată de Marx la ad resa s oc ietăţii capi talis te n u privea n u m ai tran sfo r­ marea t u t u ro r o biectel o r În m ărfu ri , ci atitudinea m u ncito ru l u i , ca re " aj u nge să se poarte faţ ă de produsul muncii sale ca faţă de un obiect străi n" ("dass der Arbei te r zum Prod u kt seiner Arbeit als einem fremden Gegenstand sich verh ălt" Uugendschriften, p. 83 )) - privea, a l tfel spus, o b i e c tele l u m i i care, odată ce au fost prod use d e oameni, aj ung În tr-o an umi­ tă m ăs u ră ind ependente, " străine" d e vi aţa o m eneasc ă . 77


' cu m M arx a p ";zi s În mod corect. Rezu ltatu l ei este că pe pi aţa m u ncii n l..\ se vinde şi n u se cump ără calificare ind ividuală, ci forţa de mu ncă" pe care toate fii nţele o m en eşti aflate În vi aţă ar trebui să o posede În aproxi mativ aceeaşi cantitate. Pe deasupra, d at fiind că l u cru l n ecal ificat este o contrad icţie În termeni, d i sti ncţi a este ea Însăşi val abi l ă d oar pentru activi tatea m u nci i , iar Încercarea de a face din ea un cad ru d e referi nţă i m portant dovedeşte deja că deosebirea dintre m u ncă şi l ucru a fost abandonată În favoarea m u n ci i . Cazu l mai popul ârei categorii a l ucru l u i manual ş i i n telectu al este c u totu l diferit. Aici, l egătura s u b i acentă dintre cel ce m u n ceşte cu mîi n i l e şi cel ce m u n ceşte cu cap u l o reprezintă Încă o dată procesu l m u nci i Înfăptui t În­ tr-un caz de cap, în celăl alt d e o altă parte a co rp u l u i . Totuşi gîn d i rea, care, du pă cîte se p resu pune, este activitatea capu l u i , deşi se aseam ănă într-un fel cu m u nca - Întrucît este şi ea u n proces care se încheie, p robab i l , abi a od ată cu vi aţa însăşi - este şi mai puţi n " productivă" decît m u nca ; dacă m u nca nu I asă n icio u rm ă d u rab ilă, gîn d i rea nu Iasă În u rm ă n i m i c tangi­ b i l . Pri n ea Însăşi, gîn d i rea n u se materi al izează n i ci o d ată În obi ecte . Ori de cîte ori doreşte să îşi manifeste gîn d u rile, l u crătoru l i n tel ectu al trebuie s ă îşi fo losească mîi n i le şi să îşi însuşească dexterităţi man u ale la fel ca o rice alt lu crător. Altfel spus, gînd i rea şi l u cru l sînt două activităţi diferite care nu co i n cid n iciodată pe dep l i n ; gînditorul care vrea ca l u mea să cunoască "conţi nutu l " gîndurilor sale treb uie, înai nte de toate, să se oprească din gîndire şi să Îşi amintească p ropri i l e gîn d u ri Î n acest caz, ca şi În toate celelalte , rememorarea p regăteşte ceea c e e intangi bil şi uşor În vederea po s i b i l ei sale material izări ; e încep utu l p ro cesul u i de real izare a luc ră ri i şi, la fel ca observa­ rea model u l u i care,Îi călăuzeşte meşteşuga ru l u i l u crarea, este etapa l u i cea mai im ateri ală. Pri n u rm are, l u cru l însuşi are n evoie Întotd eau n a de un m a­ teri al pe seama căru ia să fie executat şi care, pri n fabricare, p ri n activitate a l u i homa {aher, să fie transform at Într- u n obiect al l u m i i . Cal itatea spe c ifică de l u cru a l u cru l u i i n telectu al i se datorează " l ucru l u i mîi n i lo r n oastre" tot atît de m u l t ca o rice alt gen de lucru. Pare p l auzi b i l , şi chiar se obişnuieşte să se j ustifice şi să se pu n ă în legă­ tu ră disti ncţia m odern ă d i n tre m u nca intelectu al ă şi cea m an uală c u deose­ birea antică di ntre C�artele l iberal e" şi cele "servi le". Totuşi, trăsătura distinctivă a artelor l i berale faţă de cele servi le nu este cîtuşi d e puţi n " u n grad m ai Înalt de intel ige n ţă" , ori faptu l că "arti stu l l i beral " lucrează cu m i ntea, pe cîn d "negu storu l sord i d " � u mîi n i l e . Criteri u l antic este În p ri m u l rî n d pol iti c Sîn t l i berale ocu paţiile care p resu pun prudentia, c apacitatea de a j udeca bine, care este vi rtutea oamen i l o r de stat, şi profesi i l e de i n teres p u b l ic (ad hominum "

,

.

.

23.

De dragul comodităţi i , voi u rm a d i scuţia desp re ocu paţi i l e l i berale ş i cele servi l e exp usă

d e Cicero În De officiis; 1 , 50-54. Criteri i l e de prudentia şi de

utilitas sau utilitas hominum sîn t

afirmate Î n paragrafele 1 5 1 şi 1 5 5. (Trad ucerea lui prudentia prin "grad mai Înalt de i nteligenţă"

de către Walter M i l l er În e d i ţia Loeb Classical Li brary m i se pare greşită. )

24.

Pl asarea agricu l tu ri i p ri n tre artele l i berale este desigur tipic romană. Ea nu i se d atorează vre u n e i " u t i l i tăţi " speciale a cu ltivări i pămîntu l u i , aşa cum am p u tea-o noi înţelege, ci se

78

\


utilitatem)2\ precu m arh itectura, med i c i n a şi agricu ltu ra.24 Toate m ese ri i l e, m eseri a de scrib În egal ă m ăsură cu cea de d u lgher, sînt "sord i de", nepotrivi­ te pentru u n cetăţean cu dreptu ri dep l i ne, i ar cel e m ai rele sîn t cele pe care noi le-am socoti drept cel e mai uti l e, cum ar fi meseri i l e de " n egu sto r d e peşte, m ăcel ar, bucătar, vînzăto r de păsări sau pescar".25 Î n să n i c i ch iar aces­ tea nu Înseam n ă neap ărat m u ncă p u ră. Mai există şi o a treia catego rie, În care tru d a şi efortul (operae În co ntrast cu opus, si m p l a activitate În co ntrast cu l ucrarea care rezu ltă din ea) sînt ele Însele plătite, i ar În aceste cazu ri "plata Î nsăşi este o garanţie a servituţi i " . 26 Disti n cţia d i ntre l u cru l m anual şi cel i ntelectu al , deşi s-ar p ute a stab i l i Îşi are o rigi nea Î n Evu l Medi u27, este to tu şi mod ern ă şi are d o u ă cauze că cu totu l diferite, am bele fiind Însă la fel de caracteristice pentru cli m atul gene­ ral al epocii mod ern e . Cu m , În co n d i ţi i l e moderne, fiecare ocu paţie trebuia să Îşi dovedească " utilitatea" pen tru societate În ansamb l u l ei şi În truCÎt utili­ tatea ocu p aţi i l o r i ntelectu ale deven ise mai mult deCÎt Îndoi e l n ică din cauza glorificări i moderne a m u nci i , era fi resc ca intel ectu al ii să Îşi d o rească, şi ei, să fie i n c l u ş i În rîn d u i p o p u l aţiei lu crătoare. Î n acelaşi ti m p Însă, şi doar În aparentă contrad icţie cu această evol uţie, căutarea şi sti ma de care s-au bucu­ rat an u m i te real izări " i n tel ectu ale" În această societate au aj u n s la un grad fără precedent În istori a no astră, cu excepţia secolelor de decl i n ale I m peri u l u i rom a n . Î n acest context, este bine poate s ă n e ami nti m că, pe tot parcursul istoriei antice, serviciile " i ntelectuale" ale scribilor, fie că slujeau nevoilor dome- n i u l u i public, fie celor d i n domen i u l p rivat, erau executate de scl avi şi ap recia­ te în consecinţă. Abia birocratizarea I m peri u l u i roman, însoţită de ascensi unea socială şi politică a împăraţilor) a dus la o reevaluare a serviciilor "intelectuale". 28

l eagă m ai cu rînd de ideea ro m a n ă de

patria,

p otrivit căre i a

ager Romatlus, şi nu n u mai

cetatea Ro mei, rep rezi ntă locul ocu p at de d o m e n i u l p u b l ic.

25. To cmai această u ti l i tate p e n tru s i m p l a exi ste nţă este cea pe care Cicero o n u m eşte medio­ cris utilitas ( paragrafu l 1 5 1 ) , excluzînd-o d i ntre arte l e l i b eral e . D i n n o u , mi se p are că tra­ d u ceri i Îi scapă esenţial u l : nu este vorba de "profesii . . . d i n care nu se obţi n e n i ci u n benefici u , o ri cît de mic, pentru societate " , ci d e ocupaţii care, Î n opoziţie făţi şă cu Îndeletn i c i ri l e menţio­ n ate mai devreme, d e păşesc u tili tatea vu l gară a b u n u ri l o r de co n s u m .

2 6 . Roman i i socoteau a tî t d e h otărîtoare d i ferenţa d i n tre opus şi d i feri te d e contract,

locatia operis şi

locatia operarum,

operae, ÎnCÎt aveau două fo rme

d i n tre care cea de-a doua juca u n ro l

i n s ignifiant, d eo arece munca era lacu tă În speci al de scl avi (vezi Edgar Loeni ng, În

Hand­

wiirterbuch der Staatswissenschaften (1 890), 1, 742 şi u rm . ) . 2 7 . În Evul M ed i u , opera liberalia erau identificate cu l u cru l i n telectual sau m a i cu rînd s p i ritual ' (vezi Otto N e u rath , "Bei trage zu r Geschichte d e r Opera Servi l i a" , Archiv fiir Sozialwissenscha{t

und Sozialpolitik, vo i . 28.

XLI

(1 91 5),

n r.

2).

Wal l o n descrie acest p roces s u b dom n i a l u i Diocleţian: " . . . I e s fo nctions jadis servi l es se t rouverent an oblies, e l evees au p remier rang de I ' E tat. Cette haute consi d erati on qu i de

H.

I'em pere u r se re pandait s u r les p re m i e rs servi te u rs du palais, s u r les p l u s h a u ts dignitaires de I'em p i re , descendait il tD U S les d egres d es fo nctions p u b l i q u es . . . ; le service p u b l i c d evi n e u n office p u b l i c" [ Fu n cţi ile cindva servi l e a u fost În nobi l ate, ri d i cate pe p ri m a treaptă a sta­

tu l u i . Această Î n a l t ă con s i d e raţi e care, de la Împărat, s-a răs pînd i t la pri m i i s l uj başi ai p ala­ tu l u i , la cei mai de seamă d e m n itari ai i m p e ri u l u i , a coborît la toate n ive l u ri l e fu n cţi i l o r

79


Î n măsu ra în care nu este u n adevărat " l u crător" - angaj at, ca toţi cei l alţi

lucrători, de la cel m ai u m i l meşteşugar pîn ă la cel m ai mare artist, în p ro­ cesu l ad ăugări i în că u n u i obiect, d u rabi l pe cît posi b i l , la artifici a l u l u m an -, intel ectu al u l nu se aseam ăn ă probabi l cu n i m e n i mai m u l t decît cu "servi­ toru l d o m estic" al l u i Ad am Smith, deşi fu ncţi a l u i este m ai p u ţi n d e a men­ ţi ne i n tact procesu l vieţi i şi d e a se ocu pa de regenerarea lui, cît d e a se îngrij i d e în treţi nerea diverselor m aşi nări i birocratice gigantice ale căro r p rocese îi co nsu m ă servici i l e şi Îi devorează p rodusele tot atît de reped e şi de n eîn­ d u rător p e cît o face însuşi p rocesu l vieţi i biologice.29

12 CARACTERUL- D E - O B I ECT AL LUM I I '

Dispreţu i rea m u ncii În teori a antică şi gl orifi carea ei în teo ri a m odern ă se orientează, şi una, şi alta, d u pă atitudi nea s a u activitatea subiectivă a m u n citoru l u i , fie privi n d u-i cu neîncredere d u rerosu l efort, fie IăudÎndu-i pro­ d uctivitatea. Caracte ru l subiectiv al i n terp retări i este poate mai evi dent În disti ncţi a făcu tă între l u cru l uşor şi cel d u r, dar am văzu t, cel puţin În cazu l l u i M arx - care, fi i n d cel m ai m are d i ntre teoretici e n i i moderni ai m u nci i , rep rezi ntă fără îndoială o p i atră de Încercare Î n cursul d i scuţi i l or de faţă -, că produ ctivi tatea mu ncii se măsoară şi se eval uează În raport cu p retenţi i l e procesu l u i vieţi i l a p ropri a reproducere; ea con stă Î n surpl u s u l potenţi al inerent forţei u m ane de m u ncă, şi n u În cal itatea ori În caracteru l o b i ectelor pe care l e p rod u ce. Î n acel aşi fel , opi n i a grecească, care îi p l asa pe p i ctori deasu p ra scu l ptori lor, n u se întemeia cu sigu ranţă pe o mai m are consi d e­ raţie pen tru p i ctu ră.30 Se pare că d i sti ncţi a În tre m u ncă şi l u cru , n egl ij ată p u b l ice . . . ; servi c i u l p u b l i c a devenit o s l uj b ă p u b l i că l " Les ch arges les p l u s servi les, .. ' les noms q u e nous avo ns cites aux fo nctions de I ' esclavage, sont revetus de I ' e c l at q u i rej a i l ­

l i t d e l a perso n n e d u prince" [ În sărci nări l e c e l e m ai servi l e ,

...

n u m e l e pe care l e-am

menţio n at l a Î n d atori ri l e scl avi e i , sînt acoperi te d e străl ucirea care izvoră);te din persoana p ri n ţu l u i ) (Histoire de I'esc!avage dans I'antiquittf ( 1 847), I I I , 1 2 6 şi 1 3 1 ) . Î nai n te de această Înăl ţare a servi c i i l o r, scri b i i erau pl asaţi În aceeaşi catego rie cu paznicii e d i fi c i i l o r p u b l i ce sau chiar cu oamenii care Îi con d u ceau pe l u ptători În arenă

(ibid., p. 1 7 1 ) . Pare d e m n d e

atenţie că promovarea " i n telectu al i l o r" a coincis c u constitu i rea u n e i birocraţi i ,

29,

" M u n c a u n o ra d i ntre c e l e m ai respectabi l e ord i n e d i n soci etate, Întocmai c a m u nca servi­ to ri l o r domesti c i , n u p ro d u ce n icio val oare" , spune Adam Smith, i n cl uzîn d În rîn d u i l o r " arm ata şi mari n a Î n În tregu l e i " , "fu n cţion ari i p u b l i ci " ş i rep rezentanţii profesi i l o r l i berale precu m "clericii, avocaţi i, med i c i i , oameni i de l i tere d e toate fel u ri l e " . Lu cru l l o r, " I a fel ca d ecl am aţi a actorilor, ti rada o rato ru l u i sau melodia m uzician u l u i . . . piere În c h i ar c l i p a p ro­ d u ceri i l u i "

(op. cit.,

1 , 295-2 9 6 ) .

E l i m pede că S m i th

nu ar fi Întî m p i n at nicio d i fi c u l tate În

clasificarea "sluj b e l o r gul erelor albe" d i n societatea noastră. 3 0 . Dim potrivă, este Îndoielnic că vreo pi ctură a fost vreodată atît de ad m i rată ca statuia l u i Zeus de la Olympia, sculptată de Fid i as, d espre care se credea că are puterea magică de a şterge aminti rea oricăror necazu ri ' sau suferi nţe; ci ne nu o văzuse, se spunea, trăise În zadar etc.

80


cu atîta În căpăţînare de teoreti ci e n i i noştri şi păstrată atît de stăru itor În l i m b i l e n oastre, aj u nge Într-adevăr o si m p l ă diferenţă de grad atu nci cînd caracteru l de obiect-aparţi nÎn d-l u m i i al ob iectu l u i p rod us - a m p l asarea, fu ncţi a şi d u rata şed eri i sal e În l u m e - nu este l u at În considerare. Deosebirea di ntre o pîi ne, a cărei "speranţă de vi aţă" În l u m e ab i a d acă dep ăşeşte o zi , şi o m asă, care poate l esne supravi eţu i m ai m u ltor generaţii de oamen i , este fără Îndoială cu m u l t m ai evidentă si mai h otărîtoare decît d iferenta d i n tre un brutar şi u n d u lgher. C u rioasa d iscrepan ţă d i n tre l i m b aj ş i teori e, pe care am sem n al at-o l a Început, s e d ovedeşte, aşad ar, o di screpanţă Între l i m b aj u l "obiectiv" , orien­ tat-spre-I u me, pe care ÎI vo rb i m , şi teo ri i l e su biective, orientate-spre-om , de ca re n e fo losim În Încercarea noastră d e a Înţel ege. M ai cu rînd decît teo­ ri a, l i m b aj u l şi experienţele u m ane fu n d amentale ce Îi stau la bază sîn t ce le care n e Învaţă că obi ectele l u m i i , În m ij l ocu l cărora se desfăşo ară vita acti­ va, sînt de natu ră foarte d iferită şi sînt p rod use cu aj u toru l u n o r ti p u ri de activi tate cu totul d eoseb ite. Privite ca parte a l u m i i , p rod usele l u cru l u i - şi n u p rod usele m u ncii - garantează permane nţa şi d u rabilitatea fără de care o l u m e n u ar fi cîtu şi de puţin posi b i l ă. Abia În i nteri oru l acestei l u m i de obi ecte d u rab i l e Întîl n i m b u n u ri l e de con s u m p ri n i n termed i u l cărora vi aţa Îşi asigu ră m ij l oacele p ropriei su pravieţu i ri . Necesare corpu l u i nostru şi pro­ duse p ri n m u nca l u i , d ar l i psite de stabi l i tate proprie, aceste o b iecte desti­ nate u n u i co n s u m n eîn cetat ap ar şi dispar Într- u n med i u de o b iecte care nu. sînt co n s u m ate, ci Întreb u i n ţate ş i cu care, folosi n d u-le, n e o b i ş n u i m şi ne. depri n d e m . Ca atare, ele d au n aştere fam i l i arităţi i l u m i i , deprinderi l o r ş i obişn u i nţelor p ropri i rapo rturilor d i ntre oam e n i şi obiecte sau d i ntre oa­ me n i şi oamen i . Ceea ce b u n u ri l e d e co n s u m sînt pe ntru vi aţa o m u l u i , obiectele de între b u i n ţare sîn t pentnu l u m ea l u i . D e l a ele, bu n u rile de con­ sum Îşi d o bîndesc caracteru l -de-obi ect; i ar l i m ba, care n u Îi perm i te activi­ tăţi i m u ncii să formeze ceva atît de sol id şi de neve rbal precu m u n substan tiv, ne dă de Înţeles că, foarte p robab i l , noi n i ci nu am şti măcar ce este un obiect dacă nu am avea înaintea noastră " l u crarea mîi nilor noastre". Deose b i te deop otrivă d e b u n u ri l e d e co n s u m ş i d e ob i ecte l e d e Întreb u i n ţare sînt, în sfîrşit, " p rod u sele" acţi u n i i ş i ale vorb i ri i , care formează Îm p re u n ă ţesătu ra re laţi i l o r şi a treb u ri l o r o m e neşti . Lăsate În seam a lor, . acestor " p roduse" n u le l i pseşte doar caracteru l tangi b i l al altor obi ecte, ci sînt c h i ar mai p u ţi n d u rab i l e şi m ai zad arn ice decît ceea ce produce m În ve­ derea consu m u l u i . Real itatea lor dep i n de În întregi me de p l u rali tatea u m ană, de statorn ica p reze nţă a altora care pot ved ea şi auzi şi , p ri n u rm are, le pot certifica existenţa. Acţi unea şi vorb i rea sînt totu şi manifestări exte ri oare ale vieţi i u m ane, ce nu cunoaşte decît o singură activitate care, deşi l egată În m u lti p l e ch i p u ri de l u mea exteri oară, nu se man i festă n eapărat În ea şi n u are nevoie s ă fi e văzută, auzită, Întrebuinţată sau consu mată pentru a fi reală: activi tatea gînd i ri i . Privite totuşi sub aspectu l aparte nenţei l o r l a l u me, acţi u nea, vorb i rea şi gîn d i rea au cu m u l t mai m u lte În com u n decît are ori care d i n tre ele cu ,

,

81


l u cru l sau cu m u n ca. El e În sele nu "produc", nu d au naştere la n i mic, sîn t l a fel de deşarte ca vi aţa Însăşi . Ca să d evi nă obiecte ale l u m i i , ad ică isprăvi , fapte, evenimente, ti pare de gîndi re sau idei, ele trebuie mai Întîi văzute, auzite şi rememorate, iar apoi transform ate, reificate, aşa zicînd, În o b iecte - În rosti ri le poeziei , În pagin i l e scrise sau În cărţi l e ti părite, În pictu ri sau În scu l ptu ri , În tot soi u l de m ărtu ri i , docu mente şi monu mente. Î ntreaga l u me factu ală a treburi l or om e neşti depinde, În privi nţa real ităţii sale şi a exi stenţei sale conti n u e, mai Întîi de prezenţa altora, care au văzu t, au auzit şi Îşi vor aminti, i ar apoi de transform area i n tangi b i l u l u i În obiecte tangi b i l e . Î n l i psa rememorări i şi fără reificarea d e care ad ucerea aminte are nevoie pentru a se real iza şi care face, într-ad evăr, d i n ea, aşa cu m susţineau grecii, mama tutu ror artelor, activităţi le vii ale acţi u n i i , vorbiri i şi gînd i ri i şi-ar pierde reali­ tatea l a capătu l fiecăru i p roces şi ar dispărea ca şi cum n u ar fi exi stat vreo­ dată. Preţul material izării pe care ele trebuie să o sufere ca să rămînă În l u m e este că, de fiecare dată, " l i tera moartă" înlocu ieşte ceva ce a izvo rît d i n tr-u n "spi rit vi u " şi care, pentru o cl i p ă trecătoare, a existat c u adevărat ca "spi­ rit vi u " . E un preţ pe care trebu i e să îl p l ătească, deoarece, p rin n atura lor, ele n u aparţi n l u m i i şi au de aceea n evoie de sprij i n u l u n ei activităţi de o natu ră cu to tu l diferită; În ceea ce p riveşte realitatea şi m ateri al izarea lor, ele depind de aceeaşi pricepere artizan ală care construi eşte cel elalte obiecte ale artificial u l u i u man. Realitatea şi trăi n icia lumii omen eşti se sprij i n ă În pri m u l rînd pe faptu l că sîn tem Înconj u raţi de obiecte mai d u rabile decît activitatea care l e-a pro­ dus şi poate chiar mai d u rabile decît vieţil e autori l o r lor. Vi aţa o m e nească, În m ăsu ra În care Înseam n ă con stru i rea-unei-I u m i , este angaj ată În tr- u n permanent proces de reificare, i a r gradu l Î n care obiectele prod use, care toate l ao l altă formează artificialul u m an , aparţi n l u m i i depinde de mai m area sau m ai m i ca lor d u rabi litate În cad ru l l u m i i Înseşi .

13 _ M U NCA ŞI VI AŢA

Cel e m ai puţi n d u rabi le dintre obiectele tangi b i l e sînt cele necesare însuşi procesu l u i vieţii . Consum area l or abi a dacă supravieţu i eşte actu l u i pri n care sînt p rod use; În term e n i i l u i Locke, toate acele " l ucru ri b u n e" ce sînt "cu adevărat fol ositoare pentru vi aţa o m u l u i " , pentru "necesităţile su bzistenţe i " , sînt "În general de scu rtă d u rată, În aşa fel Încît, dacă n u sînt consu m ate pri n Între b u i n ţare, se vor deterio ra şi vor pieri de l a sine"31 . D u p ă o scu rtă şedere în l u me, ele se reîntorc - fie p ri n absorbţi a În procesu l vieţi i ani malu ­ l u i u m an , fie pri n dete riorare - În p rocesu l n atu ral care l e-a fu rn izat; În

31 .

82

Locke, op. cit., secţiunea 46.


fo rm a pri m i tă d i n mîn a o m u l u i , pri n i n termed i u l căreia şi-au dobîn d it locu l efe mer În l u mea o b i ecte l o r făcu te de o m , ele d i spar mai repede decît orice al tă parte a l u m i i . Privi te sub aspectu l apartenenţei lor la l u me, ele aparţi n l u m i i Într-o mai m i că m ăsu ră decît ori ce altă real itate şi sînt, În acel aşi ti mp , real i tăţi l e cel e m ai n atu rale. Cu to ate că sînt făcute de om , ele vi n şi pleacă , sînt prod u se şi consu m ate, s u p u nÎnd u -se m i şcări i veşnic cicl ice a n atu ri i . Ciciică este, d e asemenea, m işcarea o rgan ism u l u i vi u , i n cl u siv a corp u l u i o m e n esc, cîtă vreme el poate rezi sta p rocesu l u i care îi pătru nde fiinţa şi care îi d ă vi aţă. Vi aţa este u n p roces care epu izează p retuti n d e n i d u rab i l i tatea, o erodează, o face să dispară, pîn ă cîn d , î n cele d in u rm ă, materi a moartă, rezu ltatu l micilor cic l u ri vitale i n d ivi d u ale, se reÎntoarce În giganti c u l cicl u gl obal al n atu rii Înseşi, În care nu există n i ci Început, n i ci stlrşit şi În care toate realităţi l e n atu ral e pend u l ează În tr-o repetiţie ce n u s e sch i m bă şi n u are mo arte. N atu ra şi m işcarea ciciică pe care ea o impu n e tutu ror l ucru ri l or vi i nu cunosc n i ci n aştere, nici moarte , aşa cu m le Înţel ege m noi. N aşterea ş i moartea fi i nţelor u m ane n u sîn t s i m p l e Întîm p l ă ri n atu rale, ci sînt l egate de o lume În care apar şi din care pleacă i n d ivizi d i sti ncţi, entităţi u n ice, i repe� ta b i l e şi d e neî n l ocu it. Naşte rea şi m oartea pres u p u n o l u me care n u se afl ă În tr-o perm anentă m i şcare, ci ale cărei d u rab i l i tate şi rel ativă perm an e n ţă fac apariţia şi dispariţi a cu putinţă, o l u m e care exista Înai nte de -apariţia oricăru i i n d ivid şi care va s u p ravi eţu i p l ecării o ricăru i i n d ivi d . Fără o l u m e În care oamen i i s e nasc ş i p e care o părăsesc muri n d , n u ar exista n i m ic altce­ va decît o nesch i m b ăto,\re şi veşn ică reînto arcere, perert-itatea n e m u ritoare a speciei u m ane ca şi a tutu ror celorl al te s peci i an i m ale. O fi l osofi e a vieţi i care n u aj u nge, p recu m N i etzsche, l a afi rm area "etern ei reÎntoarceri " (ewige Wiederkehr) ca princi p i u suprem al Întregi i existenţe nu şti e pu r şi si m p l u despre te vorbeşte . Cuvîntu l "vi aţă" are totu şi un sens cu totu l d iferit dacă este p u s În l egă­ tu ră cu lu mea şi menit să desemneze intervalu l de ti m p cu prins Între n aştere şi moarte. M ărgi n ită de un Început şi de u n stlrşit, ad ică,de cele două eveni­ mente s u p reme ale apariţiei În l u m e şi dispariţiei din l u me, vi aţa u rm ează o desfăşu rare stri ct l i n eară, al cărei mers este, cu toate acestea, i m p ri m at de motoru l vi eţii biologice pe care o m u l o Împărtăşeşte cu cel elalte l u cru ri vii şi care păstrează necontenit În si ne mişcarea cici i că a n atu ri i . Pri ncipala carac­ teristică a acestei vieţi specific omeneşti , a cărei apariţie şi a cărei d ispariţie reprezi ntă eveni mente ce ţi n de l u me , este că e Întotdeau n a p l i n ă de eveni­ mente care, l a stlrşit, poi: fi isto risite ca 6 poveste, pot constitu i o biografie; despre această viaţă, bios spre deosebi re d e s i m pla zoe, spu nea Aristote l că, "Într- u n anume fel , ea este u n tip de praxis"32. Căci acţi unea şi vorb i rea, care, În Înţel egerea grecească a pol itici i , fo rmează, aşa cu m am văzut d eja, u n tot u n i tar, sîn t cu ad evărat cele d o u ă activităţi al căro r rezu ltat fi n al va fi

3 2. Politica, 1 254

a

7. 83


întotdeauna o poveste îndeajuns de coerentă spre a fi spusă, oricît de accidenta­ l e sau de întîm plătoare pot părea eveni mentele şi cauzele lor l u ate separat. M iscarea ciciică a n atu rii se m anifestă sub fo rm a creste ri i si, a decăderii , , n u m ai în i nterioru l l u m i i omeneşti . La fel ca n aşterea şi moartea, creşterea şi decăderea nu sînt, n i ci ele, la d rept vo rb i n d , întîm pl ări naturale; ele n u îşi găsesc locu l În cic l u l necurm at şi neobosit în care pen d u l ează fără înce­ tare În treaga economie a natu ri i . Abia cînd pătru nd În l u mea făcută de om, procesele naturi i pot fi caracte rizate de creştere şi decădere; doar d acă vom consid era prod usele natu ri i , co pacul acesta sau cîi nele acesta, ca l u ­ cru ri indivi d u ale, îndepărtÎndu-le astfel deja de mediu l lor "natu ral" şi pl asîn­ d u-le În l u mea no astră, ele vor începe să crească şi să decad ă. Î n vreme ce n atu ra se manifestă În existenţa umană pri n mişcarea circul ară a fu ncţi i l o r noastre corporale, e a îşi face simţită prezenţa Î n l u mea făcută d e om pri n intermed i u l constantei amen inţări d e creştere excesivă sau de d ecădere l a care l u mea este exp usă. Procesu l biologic l a care e supus o m u l şi p rocesul creşteri i şi decăd eri i l a care e su pusă l u mea au În co m u n faptul că amîn­ d o u ă fac parte d i n m işcarea cici ică a natu ri i şi că se repetă d e aceea la ne­ sfîrşit; toate activităţi le omeneşti care decurg d i n necesitatea de a face faţă acesto r procese sînt l egate de cicl u rile perpetu e ale natu ri i şi n u au În ele Însele, l a d rept vorb i n d , n ici Încep ut, nici sfîrşit; spre deose b i re de lucru, care ia sfîrşit atu nci cîn d obiectu l a fost term in at, gata de a fi adăugat la l u mea com u n ă d e obiecte, munca se m işcă întotd eau na în acel aşi cerc, pre­ scris de procesul biologic al organ ism u l u i vi u , iar "tru d a ş i necazu l " care Îi sîn t propri i iau sfîrşit abia odată cu mo artea acestui organ ism .33 33. În

l i teratu ra t i m p u rie despre m u ncă şi pîn ă în ultima treime a seco l u l u i al XIX-lea n u e ra

ceva neobişnuit să se insiste asu p ra legăturii di ntre m u ncă şi m işcarea ciciică a procesu l u i vi eţi i . Astfe l , Schu lze- Del itzsch, într-o prel egere intitu l ată Die Arbeit ( Lei pzig,

1 863), începe

cu o descriere a cicl u l u i dorinţă-efort-satisfacţie - "Beim letzten Bissen fangt schon die Verd au u ng an" [Cu ultima îmbu cătură a început dej a digesti a ] . Totu ş i , în i m ensa l i te ratu ră post-m arxistă dedi cată problemei m u ncii, singurul autor care s u b l i n iază şi teoretizează acest aspect CÎt se poate de elementar al activităţii m u ncii este Pierre Navi l l e , a cărui l u crare

La vie de travail et ses probhlmes ( 1 954) reprezi ntă una d i ntre cele mai i n teresante contribuţii

recente ş i poate chiar cea mai o rigi nală d intre ele. Luînd În d iscuţie trăsătu ri l e particul are ale zi lei de lucru , diferite de alte fo rme de măsu rare a ti m p u l u i de m u n că, el spune următoa­ rele: " Le trait princi pal est son caractere cyc l i q u e ou ryth m i q u e . Ce caractere est lie il. Ia fois

il. I'esprit n aturel et cos mologique de l a j o u rnee . . . et au caractere des fonctions physiolo·

gi q u es de Petre h u m ain, q u ' i l a en com m u n avec les especes a n i m ales su peri e u res . . . I I est evident que l e travai l devait etre de prime abord lie il. des ryth mes et fo ncti ons n aturels"

[Trăsătu ra pri ncipală o rep rezi ntă caracteru l ei ciclic sau ritmic. Acest caracter este legat deopotrivă de spiritul natural şi cosmologic al zi lei . . . şi de caracte ru l fu n cţi i l o r fizio l ogice pe care fii nţa u m ană îl are în co m u n cu specii l e animale superioare . . . .

E l i m pede că munca

tre b u i a să fie de l a în ceput l egată de ritm u ri şi de fu ncţii natu rale]. De aici decurge carac·

teru l ciclic al cheltuiri i şi al reprod ucerii forţei de mu ncă ce determ i n ă u n itatea de ti mp a zi lei de l u cru. În m ăsura în care vi aţa u m ană nu este n u m ai p arte a vieţi i speciei, caracteru l

e i te mporal - şi aceasta este i ntuiţia c e a m a i i m portantă a l u i N avi l l e - se afl ă Într-un con· trast catego ric cu caracte rul tem poral ciclic al zi lei d e m u n că. " Les l i m ites n atu re l l es superieures de la vie . . . ne sont pas d ictees , co m m e ce lle de la journee, par la necessite et la possi b i l i te de se re p roduire, mais au contraire , par I ' i m possi b i l ite de se ren o uvel er, sinon

84

il.


Atu nci cînd a definit m u n ca d rept " m etabol ism u l o m u l u i cu natu ra" , În al căru i proces " m ateri a l u l natu ri i (este) ad aptat printr-o sch i m b are d e for­ mă l a ceri n ţel e o m u l u i " , astfel că " m u nca În săşi este Încorpo rată s u b i ectu­ l u i ei", M arx a indicat l i m pede că "vorbea din tr-un punct de vedere fiziologic" şi că mu nca şi cons u m u l nu sînt decît două faze al e cicl u l u i perpetuu al vieţi i bio logice.34 Acest ciclu tre b u i e susţinut pri n consu m , iar activitatea care fu r­ nizează m ij l oacele consu m u l u i este munca.3S Tot ceea ce mu nca produce este d esti nat să fie absorbit ap roape i m ed i at În procesul vieţi i u m ane, iar acest co nsu m , regen erînd p rocesu l vital, p rod u ce - sau mai cu rînd , rep rodu­ ce - o nou ă "forţă d e m u n că", necesară În ved e rea Întreţi neri i pe mai departe a corp u l u i .36 Din p u n ctu l d e ved ere al exigenţelor proces u l u i vital , al "n ecesi­ tăţii de a su bzista" , potrivit fo rm ulei lui Locke, mu nca şi consu m u l Îşi urmează atît de strîns, În CÎt constitu ie ap roape u n a şi aceeaşi mi şcare, care, abia În­ ch ei ată, tre b u i e l u ată d e l a Început. " N ecesitatea d e a su bzista" guvernează deopotrivă mu nca şi consu mul, iar munca, atu nci cînd încorporează, "adună" şi se "conto peşte" fizic "cu" ceea ce îi oferă natu ra37, face În chi p activ ceea I'echelle de I ' es p e ce . Le cycle s' accom plit en u n e fois, e t ne se renouvelle p as" [ Li mitele n atu­ rale s u p e ri o a re ale vie�ii . . . n u sînt dictate, ca cele ale zi lei, de necesitatea şi d e posi b i l i tatea de a se reproduce, c i , d i m po trivă , de imposibilitatea de a s e reînnoi altfel d ecît la scara speciei . Ciclul se efectuează o s i n g u ră d ată şi nu se reînnoi eşte] (pp. 1 9-24).

34.

Cap ital ( ed . M o de m Li b ra ry) , p . 2 0 1 . Form u l a apare frecvent În o pera lui Marx şi e Întot­ deauna repetată aproape cuvînt c u cuvînt: m u nca reprezi ntă etern a necesitate n atu rală de a real iza metabolismul d i n tre om şi n at u ră . (Vezi, de exemplu, Das Kapital, voI . 1 , partea a l-a, ca p . 1 , sec. 2, ş i partea a 3-a, cap. 5. Trad uceri i engl eze sta n dard , e d i ţia Modern Li b rary, p p . S O , 205, îi l i ps eş te precizia l u i Marx. ) Gă s i m aproa p e acee a ş i fo rm u l are În v o I . I I I d i n Das Kapital, p. 872. E l i m pe d e că atu nci cî nd vor b e ş te, aşa cum o face adesea, des pre "proces ul vital al societăţi i", M arx nu gînd eşte în metafore.

35. Marx n u mea m u nca un "consum prod uctiv" ( Capital ( e d . Mod ern Li bra ry) , p. 204) şi n u a p ierd u t n iciodată d i n vedere caracterul e i. de con d iţie fizi ologică. 36. Întreaga teorie a l u i Marx se s p rij i n ă pe i n tu iţ ia t i m p u ri e că m u n citorul îşi rep rod u ce Înai nte de toate propria vi aţă pro d u cî n d u - ş i m ij loacele de s u bzi s te n ţă . În primele sale scrieri, Marx considera "că oame n i i Încep să se distingă de animale atu n c i cînd Încep să Îşi producă mijloacele de s u bziste n ţă" (Deutsche Ideolorie, p. 1 0) . Acesta este într-adevăr co nţi n utu l Însuşi al defi n i ţiei o m u l u i ca anima" aborans. Este cu a tî t mai remarcabi l că În alte pasaje Marx se arată nesatisfăcut de ace as tă defin i ţi e, pentru că ea n u ÎI d i sti nge îndeaj u n s de clar pe om d e an i m ale. "Un p ă i anj e n desfăşoară operaţiu n i care seamănă cu ale u n u i ţesător, iar o albină Îi face de ru şine pe mu lţi a rhi te cţi cînd co n st rui eş te ce lulele fag u rel u i ei. Însă ceea ce ÎI d eosebeşte pe cel mai p rost arhitect de ce a mai bună albină este că, Înai nte de a Î n ă l ţa edifici u l În realitate, arh itectu l îl ri d ică În i m ag i n aţ i e . La cap ă tu l fiecăru i proces de mu ncă, o b ţi n e m u n rezultat care, În i m ag i n aţi a m u ncitoru lui, exista deja dintru Început " ( Capital (ed. M o dern Li b rary) , p. 1 98). Este l i m p e d e că M arx nu mai vorbeşte despre mu n că, ci despre lucru - de care nu s e ocu pă; şi cea mai bună dovadă este că elementul "imagi n aţiei", aparent i n di s pen s a b i l, n u joacă absolut n i c i u n ro l În teori a sa despre mu ncă. În cel de-al tre i l ea vol u m din Das Kapital, Marx repetă că su rp l u s u l d e m u ncă ce depăşeşte nevoile i m e ­ d i ate serveşte la "exti nderea progresivă a proce s u l u i de reprod ucere" (pp. 872, 278). În pofid a unor ezitări ocazionale, Marx a rămas co nvi n s că " M i lton a creat Paradisul pierdut d i n ac e l aşi motiv pentru care vie rmele de m ătase produce mătase a" (Theories of5urplus Value ( London, 1 9 5 1 ), p. 1 86). 37. Loc ke, op.

cit., res p ecti v

secţi u n i le 46, 2 6

şi

27.

85


ce corp u l face într- u n ch i p ch i ar mai i nti m atu nci cînd îşi co nsumă h rana. Ambele sînt procese devoratoare, care în haţă materia şi o distrug, iar "lucrul" pe care mu nca Î I execu tă asu pra materialul u i ei n u este altceva decît pregătirea eventualei l u i d istrugeri. ' Aspectu l di structiv, devo rant al activităţi i m u ncii n u este desigu r v�zi bil decît d i n punctu l de vedere al lumii şi În contrast cu lucru l , care n u pregăteşte m ateri a în vederea încorporări i , ci o p resch i m b ă În material , cu scop u l de a l u cra as u pra ei şi d e a se folosi de produsul fi n it. Din punctul de ved ere al natu ri i , l u cru l este însă mai d istru ctiv decît m u n ca, de vreme ce p rocesul l ucru l u i smu lge materi a d i n mîi n i l e n aturii rară a i-o restitu i prin rap ida des­ raş u rare a metabo l i s m u l u i n atu ral al corp u l u i vi u . La fel d e l egată de cicl u ri l e perpetu e ale m işcări l or n aturale, rară a fi Însă tot atît de u rgent i m p usă o m u l u i de "condiţia" Însăşi a "vieţi i omeneşti "38, este şi cea de-a doua sarci nă a m u nci i : l u pta ei co nstan tă, nesnrşită Îm potri­ va p rocese lor de creştere şi de decădere prin care natu ra i nvadează rară înce­ tare artificial u l u m an , ame n i n ţînd d u rabi l i tatea l u m i i şi ad ecvarea ei l a între b u i n ţarea u m ană. Păstrarea l u m i i ş i protejarea e i îm potriva p rocesel or n atu ral e se n u m ără pri n tre co rvezi l e care p res u p u n monoto na îndepl i n i re a sarci n i l o r coti d i ene. Această l u ptă a m u ncii, spre deosebi re de maniera esenţialmente paşnică În care m u nca se supune ord i nelor nevoi lor co rpo ra­ l e i med i ate, d eşi este poate chiar mai puţi n " p rod uctivă" d ecît metabol is­ m u l d i rect al o m u l u i cu natu ra, are o m u l t mai strînsă l egătu ră cu l u m ea, pe care o apără împotriva n aturi i . Î n vech i l e basme şi În povesti ri le mitolo­ gice, ea a l u at adesea fo rm a grandioaselor l u pte eroice p u rtate Împotriva unor piedici covîrşitoare, ca În povestea despre cu răţarea stau lelor l ui Augias de către H ercule, u n a d i n cel e do uăsprezece " m u n ci" pe care ero u l le-a avut de Îndeplin it. U n Înţeles apropiat, de ispravă eroică ce are nevoie de o tări e şi d e u n cu raj considerab i l e , înraptu i tă într-un spirit de l u ptă, d esco peri m În între b u i n ţarea medieval ă a cuvi ntelo r labor, travail, Arbeit. Totuşi , l u pta de zi cu zi în care co rp u l omenesc este prins pentru a păstra l u mea cu rată şi a Îm pied ica degradarea ei se aseamănă În tr-o m ică măsură cu faptele eroice; ten acitatea de care este nevoie pentru a repara, din nou în fiecare zi , stricăci u­ n i l e p roduse de zi u a de ieri nu Înseam n ă cu raj , iar ceea ce face efortul d u reros nu este perico l u l , ci repetarea lui neîncetată. " M u nci l e" h e rcu l eene au în com u n cu toate mari l e isp răvi faptu l că sînt u n ice; d i n nefericire Însă doar m iticel e stau l e ale l u i Augias vor rămîne cu rate od ată ce efo rtu l a fost racut şi sarci na a fost îndep l i n ită.

38. Ibid., secţiu nea 34. 86


14 M U N CA ŞI RODN ICIA

Brusca şi spectaculoasa ascensi u n e a m uncii din postu ra cea m ai u m i lă, ce a mai dispreţu i tă, l a rangu l cel m ai în alt, de cea m ai ap reci ată d i n tre toa­ te activităţi le u m ane, a încep ut atu n ci cînd Lo cke a desco perit că m u nca este s u rsa ori cărei propri etăţi . Ea şi-a u rmat cursul atu nci cînd Adam Sm ith a afi rm at că m u nca este izvoru l ori căre i bogăţi i şi a ati ns apoge u l în "siste­ m u l m u ncii" al l u i M arx39, în care m u n ca a devenit sursa ori cărei producti­ vităţi şi exp resia în săşi a u m anităţii o m u l u i . Totuşi, d i ntre cei trei, doar M a rx s-a i n teresat propri u-zis de m u n că; Lo cke era preocu pat de i n sti tuţia pro­ prietăţi i p rivate ca bază a soci etăţi i , iar S m i th năzu ia să exp lice ş i să asigu ­ re progres u l nestînjenit al u nei nel i m i tate acum u l ări de bogăţi e. Toţi trei însă, ch iar dacă M arx a făcu t-o cu cea m ai mare forţă şi coerenţă, au conside­ rat mu nca d rept cea mai înaltă dintre facultăţi l e omeneşti capab i l e d e a con­ stru i o lume şi, întrucît m u nca este într- adevăr activitatea omenească cea m ai natu rală şi cea m ai puţi n legată de l u me, fiecare d i n tre ei - şi , d i n n o u , n ici­ u nu i mai m u It decît Marx - s-a văzut prins în strînsoarea cîtorva con tradicţi i real e. Pare să ţi n ă de însăşi natu ra acestei chesti u n i că so l uţi a cea m ai evi ­ dentă a u nor asem enea contrad icţi i sau , m ai cu rînd , motivu l cel m ai evi ­ dent pen tru care aceşti m ari autori n u şi-au dat seam a de prezen ţa lor este că toţi trei au identifi cat l u cru l cu m u n ca, atri b u i n d u-i astfel m u n c i i an u m i ­ te însuşiri p e care n u m ai l u cru l l e posedă. O asemenea identificare d u ce în­ totdeau n a la absu rd i tăţi evidente, chi ar d acă ele nu apar, de o bi cei, atît d e explici t ca î n u rm ăto area frază a l u i Ve b l e n : " Dovad a trai n i că a m u ncii pro­ ductive este produsul ei materi al - d e regu l ă u n arti col de cons u m "40, în care "d ovad a trai n i că" cu care Ve blen începe, avînd nevo i e de ea pen tru presu ­ pusa pro d u ctivitate a mu nci i , este n u m aidecît an u l ată de "consum area" prod usu l u i cu care el încheie, constrîns, ca să zicem aşa, de evi denţa fac­ tu ală a feno m e n u l u i însuşi . Astfel, pen tru a salva m unca d e ru şinea atît de vizi b i l ă de a n u produce decît "realităţi trecătoare", Locke a fost nevoi t să i n trod ucă ban i i - "ceva trai nic pe care oamen i i îl pot păstra fără să îl strice" -, un fel de deus ex machi­ na fără de care corp u l care m u n ceşte, su p us proces u l u i vieţi i , n u ar fi p utut ni cicînd d even i originea u ne i reali tăţi atît de persistente şi de d u rabile ca pro pri etatea, d eoarece nu exi stă " realităţi d u rabi le" care să fie păstrate şi să supravi eţu i ască activităţii proces u l u i m uncii. Chiar şi M arx, care a definit de fapt o m u l ca anima" aborans, a trebuit să ad m ită că prod uctivitatea mun­ ci i n u începe, l a d rept vo rb i n d , d eCÎt odată cu reificarea (Vergegenstiind­ lichung), cu "înălţarea u n ei l u m i de obiecte" ( Erzeugung einer gegenstăndlichen 39. Expresi a îi ap arţi ne l u i Karl Dunkm ann (Soziologie der Arbeit ( 1 933), p. 71 ), care observă . foarte bine că m area operă a l u i Marx poartă un titlu nepotrivit şi că ar fi trebuit să se n u mească System der Arbeit {Sistemul muncii}. 40.

Curioasa formu l are il-pare la Thorstein Veblen, The Theory ofthe Leisure C/ass { 1 9 1 7) , p . 44. 87


We/t) .41 Dar efo rtu l m u n cii n u îl scuteşte niciodată pe an i m al u l m u n citor d e obl igaţi a de a-I repeta şi rămîne d e aceea o "n ecesi tate veşnică, i m p u să de n atu ră"42. Atu nci cînd insistă că " p rocesul m u ncii ia snrşit în p rod us"43, M arx u i tă defi niţia pe care a dat-o el Însuşi acestu i p roces ca " m etaboli�m Între om şi natu ră" , În cu rsul căruia produsul este imediat "În corporat", consu­ m at şi an i h i l at de proces u l vital al co rp u l u i . Dat fi ind că nici u n u l , n ici cel ălalt nu se ocu pă propriu-zis de muncă, Locke şi Smith Îşi pot perm i te să accepte an u mite disti ncţi i care ar ech ivala de fapt cu o diferenţă de pri n c i p i u În tre m u n că şi l ucru , asta d acă nu ar interpreta trăsătu ri l e autentice al e m u ncii ca l i psite pur şi si m p l u de i m portanţă. Astfel, Sm ith n u m eşte " m u ncă nep roductivă" toate activi tăţi l e legate de consu m , ca ş i cînd e l e n u a r rep rezenta decît trăsătu ra negl ij abil ă ş i acci dental ă a unei reali tăti, a cărei ad evărată natură este de a fi p roductivă. Î nsusi, dispretu , l cu care descrie m od u l cu m "sarci n i l e şi servicii l e domesti ce pier În gen eral În chiar cl i p a îndep l i n i ri i lor, lăsînd rareori vreo u rmă sau vreo valoare"44, este cu m u l t m ai apropi at, În această p rivi nţă, de opinia p remodernă 'decît de gl orifi carea modernă. Sm ith şi Locke erau încă pe depl i n conştienţi că nu orice ti p de m u ncă "îi conferă unui obiect o diferenţă de valoare"4s şi că există un ti p de activitate care nu ad augă n i m i c la "valo area materialelor as upra cărora l ucrează"46. Desigu r, m u nca îi ad augă totu şi natu rii ceva prop ri u o m u l u i , Însă pro porţi a d i n tre ceea ce d ă natu ra - " l ucru ri le bune" - şi ceea ce ad augă o m u l este inversă la p rodusele m u nci i În raport cu p rod usele

41 , Termenul vergegenstăndlichen nu se Întîl neşte foarte frecvent l a M arx, Însă apare Întotdeau­ na Într-un context hotărîtor. Cf.jugendschrifi;en, p, 88: "Das praktische Erzeugen einer gegen­ stănd l ichen Welt, die Bearbeitung der unorganischen Natu r ist die Bewăh rung des M enschen als eines bewussten Gattungswesens. '" ( Das Tier) produziert unter der Herrschan des unmit· tel baren Bed Ulfnisses, wăhrend der Mensch sel bst frei vom physischen Bed Urfnis produ­ ziert und erst wahrhan prod uziert i n der Freiheit vo n demsel ben" [ Producerea practică a u n ei l u m i de obi ecte, prel ucrarea naturii anorgan i ce este con fi rmarea omului ca fi i nţă socială conştientă. ". (Animalu l ) prod uce stăpînit de nevoia imediată, În tim p ce omul Însuşi produce liber de nevoia fizică şi , În l i bertatea sa, el prod uce mai ales durabil ] . Ai ci, ca şi În pasaj u l din Capitalul citat În nota 36, Marx introduce În mod evident u n concept de mu ncă Întru totul diferit, vorbind, În speţă, d espre lucru şi despre fabricare, Aceeaşi reifi care este menţi o n ată În Das Kapital (vo i . 1 , partea a 3-a, cap , 5 ) , deşi În tr-o manieră oarecum ech ivocă: "(Die Arbeit) ist vergegenstăndlicht und der Gegenstand ist verarbeitet" [( M unca) este obiectivată, iar obiectu l este prelucrat]. J ocul de cuvinte cu termenul Gegenstand [obiect] maschează ceea ce se întîm plă de fapt În cursul procesului: prin reificare a fost prod us ceva nou, Însă "reali tatea" pe care acest proces a transformat-o Într-un obi ect este, d i n punc­ tu l de ved ere al procesu l u i , numai un mate rial, şi nu un ob iect. (Trad ucerea engl eză, ed , Modern Li brary, p, 201 , trece pe lîngă sensul textu lui german şi de aceea Îi scapă echivocu l . ) 4 2 . Fo mul area revi n e adesea Î n scrierile l u i M arx. Vezi, de exemplu, Das Kapital, vo I . I (ed, Modern Li brary, p, 5 0 ) şi voI . I I I , pp, 873-874. 43 , " Des Prozess erlischt im Prod u kt" (Das Kapital, voI . 1, partea a 3-a, cap . 5 ) , 4 4 , Ad am S m ith, op, cit., 1 , 295. 45, Lo cke, op, cit., secţiunea 40. 46, Adam Smith, op, cit., 1 , 294, 88


lucru l u i . "Cele bu ne" pentru co n s u m n u îş i pierd n i ciodată cu totu l n atu ra­ litatea, i ar bobu l de grîu nu d ispare niciodată cu totu l În pîi ne, aşa cum copa­ cu l a d i spărut În m asă. Astfel, deşi n u i-a d at prea m u l tă atenţi e p ropriei disti ncţi i d i n tre " m u nca tru p u l u i n ostru �i l u c ru l mîi n i lor noastre", Locke a tre b u i t să recunoască deoseb i rea d i ntre o bi ectele "trecătoare" şi cel e care "du rează" în deaj u ns de m u l t "ca oamenii să le p o ată păstra rară să se stri ­ ce"47. Pentru Sm ith şi pentru Locke, d ificultatea era aceeaşi: " p rod usele" lo r aveau nevoie să dăi n u i e În l u m e a obi ectelor tangi b i l e pentru a deveni "valoroase" şi , În fel u l acesta, e l i psit de i m portanţă d acă Locke defineşte valo area d rept ceva ce po ate fi păstrat, deven i n d proprietate , sau d acă Smith o priveşte ca pe ceva ce d u rează Înd eaj u ns d e m u l t pentru a putea fi sc h i m bat pe altceva. Acestea sînt, rară îndoial ă, amăn u n te de mică Înse m n ătate În co m p ara­ ţie cu con trad icţia fu ndamentală care străbate ca un fir roşu întreaga gîn d i re a l u i M arx şi care este În egală m ăsură p rezentă În cel de-al trei l ea vo l u m al Capitalului ori în scrieri l e tînăru l u i M arx. Atitu d inea lui M arx faţă de m u n că, ad ică faţă de tema centrală a gîn d i ri i sale, nu a încetat n i ciodată să fi e ech i­ VOCă.48 Cu to ate că m u n ca este o " n ecesitate veşnică, i m pusă de natu ră" , precum şi cea mai u m ană ş i m a i prod u ctivă d i ntre activităţil e o m u l u i , revo l u ­ ţia, potrivit l u i M arx, n u are d rept sarci nă emanci parea claselor m u n citoa­ re, ci em anci parea o m u l u i faţă de m u ncă; abia cînd m u nca este abo l ită, "do men i u l l i be rtăţi i " po ate lua locu l "domen i u l u i necesităţi i " . Căci "dome­ n i u l l i bertăţi i Începe abia aco l o u n d e Încetează m u nca d ete rm i n ată de l i p­ suri şi de uti l i tatea exteri oară" , acolo u n de ia sfirşit " d o m n i a n evo i l o r fizice imed i ate"49 . Contrad icţi i atît de fu n d ame ntale şi de flagrante se Întîl n esc rareori la scri i tori i de mîn a a doua; la marii autori , ele conduc d i rect în m i ezu l opere i . Î n cazu l l u i M arx, de ale căru i fi d e l i tate şi corectitu d i n e În d escrierea fen omenelor, aşa cum s-au prezentat ele privi ri i sale, n u n e p utem în d o i , discrepanţele i m portante d i n o peră, se mnal ate de toţi exegeţi i săi , n u pot fi atri bu ite n i ci deose b i ri i " d i ntre p u n ctul de ved ere şti i n ţific al istori c u l u i şi 47. Op. 48.

cit.,

secţiunile 46 şi 47 .

L'etre et le travail ( 1 949) a lui J u les Vu i l l e m i n este un bun exemplu pentru ceea ce se Întîm­ plă dacă se Încearcă rezolvarea contrad icţiilor şi a echivocuri l or centrale ale gînd i rii lui M arx.

Asta se poate face doar dacă se abandonează cu totul evidenţa fenomenală şi se trece l a tratarea conceptelor l u i M a rx c a şi cu m a r constitui În ele Însele u n com plicat mozaic d e abstracţi u n i . Astfel, munca "izvorăşte ap arent d i n necesitate", Î n s ă " real izează de fapt opera l i bertăţi i şi afi rmă p uterea noastră"; În m u n că, "n ecesitatea expri mă ( pentru om) o libertate ascu nsă" (pp. 1 5 , 1 6) . Împotriva acestor tentative de vu lgarizare sofisti cată, ne putem aminti atitudinea suverană a lui Marx Însuşi faţă d e opera sa, aşa cum o relatează Kautsky În următoarea anecdotă: În 1 881 , Kautsky ÎI Întreabă pe Marx dacă nu are În vedere o editare a operelor sale complete, la care M arx Î i răspunde: "Aceste opere trebuie mai În­ tîi scrise" ( Kau tsky, Aus der Frahzeit des Marxismus ( 1 935 ), p . 53). 49 . Das Kap ital, I I I , 873. 1n Deutsche Ideologie, M arx afi rmă: "die kommunistische Revol u tion . . . d i e Arbeit beseitigt" [ revoluţia com u n i stă lichidează m u nc a] ( p . 5 9 ) , d u p ă ce, c u CÎteva pagi n i mai d evreme ( p . 1 0 ) , decl arase că n u m ai p rin m un că se d eose beşte o m u l d e ani male. ...

89


p u n ctu l de vedere moral al profetu l u i"50, nici u nei mişcări d i alectice, care are nevoie de n egativ, sau d e rău , pentru a pro d u ce pozitivul, sau binele. Fapt e că în toate fazele operei sale, M arx defineşte om u l ca animal laborans, pentru a- I con d u ce apoi într-o soci etate în care puterea sa cea m ai m are şi cea m ai umană n u îi m ai este necesară. Ni se I asă altern ativa m ai degrabă tristă de a al ege între scl avi a prod uctivă şi li bertatea neprod uctivă. Se ri d i că astfel întreb area de ce, cu toată pătru nderea de care au d at dovadă, Locke şi toţi succeso ri i l u i au aderat cu atîta încăpăţîn are la ideea mu ncii ca origine a prop rietăţi i, a bogăţi ei, a tutu ror valori lor şi, în fi n e, a înseşi u m an i tăţi i o m u l u i . Sau, în alţi te rmeni, care au fost experienţele pro­ pri i activităţi i m u ncii care s-au doved it de o atît de mare însemn ătate pen­ tru epoca mod ernă? Istoriceşte vorbind, începîn d d i n secolul al XVI I-lea, teoreticien ii pol iticii au fost confru ntaţi cu un proces de creştere a bogăţiei, a proprietăţii şi a ach i­ ziţiei nemaiîntîl nit pîn ă atu nci . Î n încercarea de a exp lica această creştere con stantă, atenţia lor a fost în ch i p firesc atrasă de însuşi fenomen u l proce­ su l u i progresiv, astfel că, d i n motive pe care va trebui să le l u ăm în discuţie m ai tîrzi u51 , co nceptu l de proces a devenit termen u l-cheie al noii epoci , pre­ cu m şi al ştiinţelor, istorice sau ale natu rii, pe care ea le-a elaborat. De la început, d i n cauza aparentei sale nel i m itări , acest proces a fost înţeles ca u n proces natural, sau, mai precis, reprezentat d u p ă chi p u l însuşi al procesului vieţi i . Su persti ţi a cea m ai grosolană a epocii mod erne - c ă " banii n asc bani" -, ca şi intu i ţia ei pol itică cea mai pătru nzătoare - că puterea generează pu tere e verosi m i l ă datorită metaforei subiacente a rod niciei n atu rale a vieţi i . Dintre toate activităţi le omeneşti , doar m unca, nu acţi u nea şi n i ci l ucru l , este fără snrşit, progresînd automat, precu m viaţa însăş i , şi pl asînd u-se În afara sfe­ re i decizi i lor vol u n tare sau a obiectivelor umane i nteligibile. Nimic altceva n u i nd ică poate mai l i m pede anvergura gîn d i ri i l u i Marx şi fi d e l i tatea descri eri lor sale faţă de realitatea fenomenală ca fap tu l că şi-a bazat întreaga teorie pe înţel egerea m u ncii şi a procreaţiei ca două mod u ri ale acel u i aşi proces rod nic al vi eţi i . Pen tru el , m u n ca însem n a " reproduce­ rea vieţi i p ropri i " , care asigu ra s u p ravi eţu i rea i n d ivid uală, i ar procreaţi a în­ sem n a p rod u cerea "vieţi i altu i a", care asigu ra s u p ravi eţu i rea speciei .52 Această idee rep rezi ntă, cronologi c, originea n icicîn d ui tată a teo ri ei sale, pe care a el aborat-o apoi în locu i n d " m u nca abstractă" cu forţa de m u ncă a organism u l u i vi u şi înţelegînd surp l u s u l de m u ncă d rept cantitatea de for­ ţă de muncă rămasă după ce muncitorul şi-a prod us mijloacele propriei repro­ d u ceri . Pri n această i d ee, M arx a sondat experienţa pîn ă l a o adîn cime neatinsă de nici u n u l dintre p redecesori i săi - cărora le-a datorat, de altminteri , aproape toate i nspiraţi i l e sale hotărîtoare - şi de nici u n u l d i n tre su cceso ri i 50. Formul area îi aparţine l u i Edmund Wilson şi apa re În Ta the Finland Station (ed. Anchor, 1 9 5 3 ) , Însă această critică este bine cun oscută În literatura marxistă. 5 1 . Vezi , În continu are, cap. VI, § 42. 5 2 . Deutsche Ideologie, p.

90

1 7.


şi-a pus de aco rd teori a, teori a epocii mod erne, cu cele m ai vechi şi m ai persistente i ntuiţi i l egate d e n atu ra m u nci i , care, potrivit atît cu trad iţi a e braică, cît şi cu cea clasică, era l a fel de nemij l ocit l egată de vi aţă c a ş i p ro­ creaţi a. Tot aşa, ad evărata sem n i ficaţi e a nou d escoperi tei pro d uctivităţi a m u nci i d evi ne vizi b i l ă abia În opera l u i Marx, u nde se bazează pe ech ival area pro d u ctivităţii cu rod nicia, astfel că faimoasa d ezvo ltare a "forţelor produc­ ti ve" ale u m an i tăţi i pînă l a stad i u l de soci etate, caracterizat pri n abund enţa de " l u cru ri bu ne", n u se s u p u n e de fapt nici unei alte l egi şi nici u n ei alte nece­ sităţi decît poru ncii d e la Începutu ri : "Creşteţi şi vă în m u lţiţi " , în care pare să răsu n e Însăşi vocea n atu ri i . Rod nicia metabol ism u l u i om u l u i c u natu ra, c e decu rge d i n surplusul natu­ ral de fo rţă d e m u n că, se împ ărtăşeşte încă d i n supraab u n d enţa pe care o ved em pretutindeni în economia natu ri i . " Binecuvîntarea sau bucuria" m u n ­ c ii reprezi ntă modalitatea u m an ă de a experi m enta fericirea p u ră de a fi Î n viaţă, pe care o Îm p ărţi m cu toate creatu ri le vii şi care reprezi n tă d e fapt si ngu ru l m ij l oc pri n care pîn ă şi oamen i i se pot me nţi ne şi pot pend u l a m u l ţu m iţi Î n cicl u l prescris a l natu ri i, tru d i n d ş i o d i h n i n d u-se, m u n ci n d ş i con sumÎ n d , cu aceeaşi regu l aritate feri cită ş i fără ţi ntă cu care zi u a şi noap­ tea, vi aţa ş i moartea Îşi u rmează una alteia. Răspl ata pen tru tru d a şi necazu l suferite stă În rod nicia naturi i , În cal ma Încredere că cel ce şi-a Îndep l i n i t c u "tru d ă ş i necaz" treaba rămîne parte a natu ri i prin viitoru l cop i i l o r săi ş i a l copiilor copi ilor săi . Vechi u l Testament, care, spre deosebire de Antichitatea clasică, susţi nea că vi aţa este sfîntă şi că de aceea nici moartea, n ici m u nca nu sînt un rău ( şi cu atît mai puţi n u n argu ment îm potriva vieţii )S3 , Înfăţişează În istorisi ri l e despre patriarh i cu cîtă nep ăsare faţă de mo arte Îşi trăi au e i săi . EI

5 3 . Nicăieri în Vech i u l Testament moartea n u este " plata păcatu l u i " . I a r blestemul prin care o m u l a fost alu ngat d i n paradis nu însemna că i s-a d at ca pedeapsă munca şi naşterea; blestemul a făcut doar aspră mu nca şi plină de durere naşterea. Potrivit Genezei, omul (adam) fusese creat să îngrij ească şi s ă păzească pămîntul (adamah), aşa cum indică şi n u mele l u i , fo rma m ascu lină a cuvîntu l u i "pămînt" (vezi Geneza, 2 , 5, 1 5 ). "Şi Adam n u trebuia să cul­ tive adamah . . . şi EI, Dumnezeu , l-a făcut pe Adam din ţărîna lui adamah ... EI , D u m nezeu, l-a luat pe Adam şi l-a aşezat În grăd ina Ed e n u l u i ca s-o cultive şi s-o p ăzească" (Urmez trad ucerea lui M arti n Buber şi Franz Rosenzweig, Die Schri{t ( Berlin, fără dată)). Î n ebraică, cuvîntu l pentru " a cu ltiva" , care u lterior a aj uns să Însemne "muncă", leawod, are înţeles u l de "a sluji". Bleste m u l nu menţionează acest cuvînt, Însă sensul e cl ar: sluj i rea pentru care o m u l a fost creat a devenit acum servitute. Obişnu ita răstălmăcire a blestem ului este deter­ minată de o interp retare i nvolu ntară a Vechi u l u i Testament În lumina gîn diri i greceşti . Eroarea este de obicei evitată de autorii cato l ici. Vezi , de exemplu , J acques Leclercq, L e�o ns de droit naturel, vo I. IV, partea a 2-a, "Travai l, Pro priete", ( 1 946 ), p. 3 1 : "La peine du tra­ vaii est le resultat du peche origi n a l . . . L' homme non dechu eut travai l l e dans la joie, m ais i l eut travaille" [Truda m u ncii este conseci nţa păcatu l u i origi nar . . . Dacă nu arfi căzut, om ul ar fi m uncit cu bucurie, Însă ar fi muncit]; sau J . Chr. N attenman n , Die moderne Arbeit, 50ziologisch und theologisch betrachtet ( 1 953 ), p. 9. E interesant de comp arat, În contextul de faţă, bleste m u l d i n Vech iul Testament cu expl i caţi a aparent asemănătoare a asp rimii m u ncii l a Hesiod . Hesiod i sto riseşte că zei i , ca să îl pedepsească pe om, au ascu ns viaţa de el (vezi nota 8 ) , astfe l În cît o m u l să fie nevoi t să o caute, pe cînd Înai nte, d u pă cîte se pare, nu trebuia să facă n i m i c altceva d eCÎt să culeagă road ele pămîntu l u i de pe cîm p u ri şi din copaci. Blestemul nu constă aici n u m ai În aspri m ea mu ncii, ci În munca Însăşi . 91


vi aţa, cu m n u rîvn eau n i ci l a nemu ri rea terestră i n d ivi d u a l ă, nici l a asigu ra­ rea n e m u ri ri i sufletu l u i lor şi cu m moartea venea peste ei l uînd c h i p u l fam i ­ l i ar a l nopţi i şi a l odihn ei netu l b u rate şi veşnice, l a o vîrstă Înaintată, cînd erau dej a " b ătrîni şi sătu i de zile". Bin ecuVÎntarea vi eţi i p rivite ca În treg, b i n ecuvîn tare p roprie m u n ci i , n u poate fi n i ci cînd regăsită În lucru şi n u trebuie confundată cu răsti m p u l , i n e­ vitab i l scu rt, de uşu rare şi de bucurie care u rmează Îm pl i n i ri l o r şi care Înso­ ţeşte reuşita. B i necuvîntarea m u ncii este că efortul şi reco m pensa se succed reci p roc, la fel de strîns ca p rodu cerea şi co nsu m area mij l oacelor de su bzis­ tenţă, astfel că fe ri ci rea Însoţeşte proces u l Însuşi , tot aşa cu m pl ăcerea Înso­ ţeşte fu ncţi o n area u n u i corp săn ătos. " Ferici rea a cît mai m u l ţi " , În care am gen eral izat şi am vu lgarizat fe rici rea cu care vi aţa terestră a fost Întotdeau­ n a bin ecuVÎntată, a conceptu al izat Într-un " i deal" reali tatea fu nd amental ă a u n ei u m anităţi m u ncitoare. Dreptu l de a căuta această fericire este Într-ade­ văr tot atît de i n co ntestab i l ca şi d reptu l la viaţă; este chiar i d enti c cu aces­ ta d i n u rmă. EI nu are Însă n i m i c în co m u n cu norocu l , care e rar, nu d u rează şi nu poate fi căutat, deo arece norocu l depinde de şansă şi de ceea ce Întîm­ p l area dă şi ia, deş i , "căutînd ferici rea", cei mai m u lţi oameni aleargă d u p ă noroc şi aj u ng nefericiţi chi ar şi atu nci cînd au parte d e el, pentru că vo r să păstreze şansa şi să se bucure de ea ca şi cînd ar fi o sursă nesecată de " l u cru ri b u n e " . Nu există ferici re d u rab i l ă În afara cicl u l u i prescri s al epu izări i du­ reroase şi al refaceri i plăcute şi tot ceea ce dezech i l i b rează acest ciclu - sără­ cia şi m izeri a, În care epu izarea, În loc să fie u rmată de refacere, este u rmată de l i psuri , sau mari l e bogăţi i şi o vi aţă l i psită cu desăvîrşi re de efo rt, În care p l i cti su l i a locul epu izări i şi În care mori l e n ecesităţi i , ale co nsu m u l u i şi ale digesti ei m aci nă, pîn ă l a moarte, fără milă şi În gol , un corp u m an neputin­ cios - ru i n ează fericirea eleme ntară pe care o dă si m p l u l fapt d e a fi În vi aţă. Forţa vi eţi i este rod nicia. Organ i s m u l vi u n u este epu izat În momentu l cînd şi-a asigu rat propri a reproducere, i ar "surp l u s u l " său stă Î n potenţial a sa m u lti p l icare . N atural i s m u l consecvent al l u i Marx a desco perit În "forţa de m u ncă" m od u l speci fic u m an al forţei vital e care este tot atît de capab i ­ l ă s ă creeze u n "surpl us" c a şi natura Însăşi. C u m M a rx s-a interesat aproape excl usiv de acest p roces, p roces u l "fo rţe lor produ ctive ale societăţi i " , În a cărei vi aţă, l a fel ca În vi aţa oricărei specii a n i m al e , p roducţi a şi consu m u l s e echi l i b rează Întotd eau n a, p roble ma u n ei exi sten ţe separate a o biectelor aparţi nînd l u m i i , a căror d u rabi litate va rezi sta şi va sup ravi eţu i proceselor d evorante ale vieţi i , n u apare deloc l a e l . D i n pu nctu l de vedere al vieţi i spe­ ciei, toate activităţi le Îşi găsesc Într-adevăr n u m itoru l com u n În m u n că, i a r singuru l criteri u de diferenţiere rămas este abun denţa sau pe n u ria de b u n u ri care să ali menteze p rocesu l vieţi i. Cîn d fiecare realitate a devenit obiect de cons u m , faptu l că s u rplusul m u n ci i nu sch i m b ă natu ra "trecătoare" a pro­ d u selo r Îşi pi erde Întreaga i m portan ţă, i ar această pierdere este vizi b i l ă În opera l u i M arx În dispreţu l cu care tratează disti n cţi i l e îndel u ng repetate de predecesori i săi dintre m u nca productivă şi cea neprod uctivă, sau d i ntre m u n ­ c a cal ifi cată şi cea necal ifi cată. 92


M otivu l pen tru care p red ecesori i l u i M arx n u au fost în stare să se deb araseze d e aceste d i sti ncţi i , care revi n În esenţă l a d i sti ncţi a m ai fu n d a­ mental ă d i ntre l u cru şi m u n că, nu a fost că ei erau m ai p uţi n " şti i nţifi c i " , c i că scri au Î n c ă pl ecînd d e l a prem isa proprietăţi i private, sau, c e l p Uţi n , a aproprieri i i n divi d u a l e a bogăţi ei naţionale. Pentru consti tu i rea propri etăţi i , s i m pl a ab u n d enţă n u po ate fi n i ciodată d e aj u ns; produsele m u n ci i n u d e­ vi n m ai d u rabi l e În vi rtutea abundenţei lor şi nu pot fi "îngrămăd ite" şi d e­ p ozitate pentru a d eve n i parte a proprietăţi i o m u l u i ; d i m potrivă, ele vo r dispărea foarte probab i l În procesu l apro p ri eri i sau vo r " p i e ri fără n i c i o uti­ l itate" d acă nu sînt consu m ate "Înai n te de a se strica" .

15 CARACTERU L

PRIVAT AL PROPRI ETĂŢI I ŞI AL BOGĂŢI EI

La pri ma ved ere treb u i e să pară într-ad evăr ci udat că o teorie care s-a închei at atît de catego ri c cu abo l i rea ori căre i proprietăţi a avut ca punct de plecare Întemeierea teoretică a pro p rietăţi i private. Ciudăţe n i a poate fi to­ tuşi întrucîtva expl icată dacă ne a m i nti m de aspectu l foarte polemic al pre­ ocupării mod erne pentru proprietate, ale cărei dreptu ri au fost exp licit afi rmate Îm potriva domen i u l u i co m u n şi Împotriva statu l u i . Cum nicio teorie pol i tică anteri oară social ismu l u i şi co m u n ism u l u i nu Îşi propusese să Întemeieze o so­ cietate pe de-a-n tregu l l i psită de p rop rietate şi cum înainte d e seco l u l al XX-lea n i ci u n guvern nu arătase Încl i n aţii seri oase pentru exproprierea cetă­ ţen i l or săi , conţi n u tu l noii teorii nu putea fi În nici u n caz inspirat de nevo ia de a protej a d repturi le de prop rietate împotriva unui pos i b i l amestec al ad m i n istraţiei guvernam ental e . De fap t, în e poca respectivă, spre deosebire de ceea ce se Întîm plă acu m , cînd toate teori i l e despre proprietate se afl ă În mod evident pe poziţi i defensive, econom işti i n u se afl au cîtuşi de pUţi n în de­ fensivă, ci , d i m potrivă, erau făţiş osti l i în tregi i sfe re a guvern ări i , co nsiderate , În cel mai b u n caz, drept u n " rău necesar" şi o " ogl i n d i re a naturi i uman e"S4 şi, În cel m ai rău caz, drept un parazit În corpul altminteri săn ătos al societăţi i .55 54.

Autorii epoci i moderne sînt, cu toţi i, de acord că l atura " b u n ă " şi " p rodu ctivă " a n atu ri i umane se reflectă în societate , pe cînd ticăl oşia e', face necesară guvernarea. După cum s pu n ea Tho m as Pai ne: "Societatea este p rodusă de nevoi le noastre, iar guve rn area de ti ­ căloşi a noastră; p ri m a face să ne crească feri cirea într- u n chip p ozitiv, reu n i n d u- n e p a si u ­ nile, cea de-a doua Într-un chip negativ, î n frî n î nd u -ne viciile . . . Societatea este o bi n ec uvîn ta re În orice stat, însă guvern area, pîn ă şi în cel mai bun stat, este un rău necesar" (Common Sense, 1 776). Sau Madison: "însă ce altce va este guvern area însăş i , dacă nu cea m ai mare ogl ind i re a naturii umane? Dacă oamenii ar fi îngeri , nicio guvern are nu a r mai fi n ecesară . Dacă îngerii i-ar guverna pe oameni, n ici controlul extern , nici cel i n tern nu ar mai fi nece­ sare" (The Federalist (ed. Modern Library), p . 337).

5 5 . Aceasta era, bunăoară, o p i ni a l u i Adam S m ith , cel ce era profund i n d i gn at d e "extravaganţa p u b l ică a gu vernă ri i " : " Î nt regul sau apro ape Întregu l ve n it pu blic este fo losit În cele mai mu lte ţ ări pentru întreţi nerea unor angaj aţi neproductivi" (op. cit., 1 , 306). 93


Ceea ce epoca m odernă a apărat cu atîta ardoare n u a fost nicidecu m pro­ prietatea ca atare, ci go ana nestăvi l i tă d u p ă m ai m u ltă proprietate sau d u pă apro p riere; Îm potriva -tutu ror organ ismelor care sprij i neau perpetu a­ rea " m oartă" a l u m i i com u ne, ea şi-a p u rtat bătăl i i l e În nu mele vieţi i , al vieţii soci etăţi i . N u Încape Îndoială că, aşa cum p rocesul natural a l vieţi i este localizat În corp, n u există activitate mai n e m ij l ocit legată de viaţă decît m u n ca. Locke n u putea rămîne satisfacut n ici de expl icaţia trad iţională a m u ncii, d u p ă care m u nca este conseci nţa naturală şi inevitabi l ă a sărăciei , şi n i ci d e­ cum u n m ij loc de abolire a ei, nici de explicaţi a trad iţion ală a origi n i i propri e­ tăţi i , care atri b u i e proprietatea ach iziţiei, cu ceri ri i sau u n ei Împ ărţi ri i n i ţiale a l u m i i com u n e. 56 Ceea ce ÎI i n teresa de fapt era aproprierea, i ar ceea ce trebu i a să găsească era o activitate de apropriere a lumii, al cărei caracter privat tre b u i a să fie, În acel aşi ti m p , m ai pres us de orice îndoială şi d ispută. Desigu r, n i m i c nu este m ai privat decît fu ncţi i le corporale ale p rocesu­ lui vieţi i , i n cl u siv rod nicia sa, şi meri tă observat că cele cîteva cazu ri În care pîn ă şi o " u m an i tate socializată" respectă şi i m p u n e caracteru l stri ct privat privesc to cmai " activităţi le" reclam ate de Însuşi procesul vi eţi i . D i n tre ele, m u nca, pentru că este o activitate, ş i n u doar o fu ncţie, este cea m ai puţin privată, ca să zicem aşa, si ngu ra pe care nu socoti m că ar trebui să o ascun­ dem; ea rămîne totuşi Încă Îndeaj u n s de apropi ată d e procesu l vi eţi i pen­ tru a face p l auzi b i l argu m e ntul În favoarea caracteru l u i privat al aproprieri i , argu ment foarte diferit de cel ad us Î n favoarea caracteru l u i privat a l proprie­ tăţi i Y Locke a Întemeiat proprietatea privată pe realitatea deţi n u tă În chi­ p u l cel m ai p rivat, " p ropri etatea (om u l u i ) as upra propriei persoane", ad ică asu p ra propri u l u i corp . s a " M u nca tru p u l u i nostru şi l u cru l mîi n i lor noas­ tre" se ide ntifică, pentru că amîndouă sînt " m ij loacele" de "a apropria" ceea ce " D u m n eze u . . . a d at. . . În co m u n oamen i lor" . I ar aceste m ij l o ace, corpul, mîi n i l e şi gu ra, sînt i n strumente natu rale de apropriere, Întrucît n u "apar­ ţi n În co m u n u m an i tăţi i " , ci Îi sînt d ate fiecăru i om pen tru între b u i n ţarea sa privată.59 56. Fără în doială, "înainte de 1 690 n i meni n u c re d ea că u n o m are un drept natural asupra proprietăţii create prin m u nca l u i ; d u p ă 1 690 ideea a aj u ns să fie o axi omă a ştiin ţe i so­ c i al e ( Richard S ch l atter Private Property: The History ofan Idea ( 1 95 1 ), p. 1 5 6). C on c eptele de m u ncă şi de proprietate se excludeau re c ipro c , pe cînd cele de m u ncă şi d e sărăci e (ponos şi penia, Arbeit şi Armut) ţi neau u n u l de cel ăl al t, În sensul că activitatea co res p unzătoare c on d i ţi e i de sărăcie era mu nca. De aceea, Pl aton care SUSţinea că sclavii muncitori sînt răi pen tru că nu sînt s tă pî n i i părţi i animale dinăuntrul lor, spu nea aproape a ce laş i l u cru despre cond iţia de sărăcie. Săracul "nu îşi este propriul stă pîn (penes 6n kai heautou me krat6n (Scrisoarea a faptea, 3 1 5 a)). N i c i u n u l d i ntre autori i clasici nu şi-a imagi nat vreodată mu nca drept o posibilă sursă de bogăţie. Potrivit lui Ci cero şi el nu face probabil d e cît să rezu me o p i n i a contem p oranilor săi proprietatea este rezu ltatul fie al u n e i vec h i cuceriri, fie al unei victo ri i , fie al u n e i Îm părţi ri legale (aut vetere occupatione aut victoria aut lege (De officiis, 1, 2 1 ) ) . "

,

,

"

"

"

-

-

5 7 . Vezi, m ai

sus, § 8 .

58. Op. cit., s e cţi u n ea 26. 59. Ibid., s ec ţi u n ea 25. 94


Aşa cu m M arx a fost nevo it să i n trod ucă o fo rţă natu ral ă, "fo rţa de m u n că" a corp u l u i , pentru a exp l i ca prod uctivitatea m u ncii şi proces u l p ro­ g resiv de creştere a b ogăţi ei, tot astfel Locke, d eşi mai pUţi n exp l i cit, a tre­ b u i t să stab i l ească o o rigi n e n atu ral ă a pro p rietăţi i , desco p e ri n d-o În ap ropriere , pentru a Î n l ătu ra pri n forţă acele gran iţe stab i l e ale l u m i i care "Îm prej m u i esc" şi separă astfel "de ceea ce e co m u n " partea d e l u m e pe ca re fiecare persoan ă o deţi ne În chi p p rivat.60 M arx Împărtăşea Încă dori nţa l ui Locke de a vedea p rocesu l de creştere a bogăţiei ca pe un p roces n atu ­ ra l , care Îşi u rmează automat propri i l e legi şi care se afl ă mai presus de ho­ tă rîri le şi d e obi ective l e vol u ntare . Dacă era ca vreo activi tate o m e n ească să fie i m p l icată În proces, aceasta nu putea fi decît o "activitate" corpo ral ă a cărei fu ncţi o n are n atu rală n u putea fi op ri tă n i ci c h i ar d acă cineva ar fi dorit să o facă. A Împiedica aceste "activităţi" Înseam n ă În tr-adevăr a d istru­ ge natura, şi pentru Întreaga epocă modernă, fie că rămîne strîns ataşată i n stituţiei proprietăţii private, fie că o co nsideră drept o piedică În calea creşte­ ri i bogăţi e i , frÎn area sau con tro l area proces u l u i bogăţiei ech ivala cu u n atentat la vi aţa Însăşi a soci etăţi i . Evoluţia epoci i m odern e ş i ascensiu nea societăţi i , u n de m u nca, cea mai privată d i n tre toate activi tăţi l e omeneşti , a devenit publ ică şi a p ri m i t d rep­ tu l de a-şi con stitu i propri u l domen iu co m u n , pot stîrn i În d o i e l i cu privi re la capaci tatea proprietăţi i , ca loc deţi n u t În c h i p privat În i nteri o ru l l u m i i , d e a rezista proces u l ui neobosit d e creştere a bogăţi e i . Este adevărat Însă că Însuşi caracteru l privat al posesi u n i lor i n divid u ale, ad ică dep l i n a lor i n de­ pendenţă "faţă de ceea ce este co m u n " , nu ar putea fi m ai b i n e garantat decît pri n transform area proprietăţi i În ap ro p riere sau p rin tr-o i n terpretare care vede În "Îm prej m u i rea care separă de ceea ce e com u n " rezultatu l , "produsu l " activităţii corporale. Î n fel u l acesta, corpul devi ne Într-adevăr chin­ tesenţa o ricărei pro p ri etăţi , deoarece este singura reali tate pe care n i m e n i nu ar putea-o Împ ă rtăşi, n ici ch i ar dacă ar vrea să o facă. De fapt, n i m i c n u este m ai p u ţ i n com u n şi m ai puţi n co m u n icabil ş i , de aceea, mai ferm apărat îm potriva vizi b i l ităţi i şi a au dibilităţi i domen i u l u i p u b l i c decît ceea ce se petrece În i n terioru l corp u l u i , p l ăceri le şi d u reri l e sale, m u nca şi consu­ mu l . La fel , nimic n u ne smulge mai radi cal d i n l u me decît co ncentrarea excl u­ sivă as u p ra vi eţi i corporale , co ncentrare i m pusă o m u l u i În starea de sclavie sau În agon i a d u reri i i n su p o rtabile. Ci ne doreşte, i n d iferent din ce motiv, să facă di n existe nţa u m a n ă ceva În În tregi me " privat" , i n depend ent de l u ­ me ş i con ştient d o a r de faptu l propriei su bzistenţe, trebuie să Îş i Întemeieze arg u m entele pe aceste experi e n ţe; şi , În tru cît co rvezi l e n ecru ţăto are ale mu n ci i d e sclav nu sînt " n atu rale", ci i m p use de o m şi În opoziţie cu rod n i ­ cia n atu ra l ă a l u i animal laborans} a căru i vigoare n u s-a epu izat şi al căru i ti mp n u s-a consumat În momentul cînd şi-a reprod us propri a vi aţă, experien­ ţa " n atu rală" subiacentă atît i n depen denţei stoice, cît şi celei epicu riene faţă

60. Ibid., secţi unea 3 1 . 9S


de l u m e n u este m u n ca sau s c l avi a, ci d u rerea. Feri ci rea d o bîn d i tă În izo l a­ re a de l u m e de care i n d i vi d u l se b u c u ră În l i m i te l e exi sten ţei sale p rivate n u p o ate î n s e m n a n i ci o d ată al tceva d e CÎt fai m o asa " absenţă a d u reri i " , d efi n i ­ ţ i e asu p ra căre i a to ate vari aţi u n i l e u n u i senzu alism coere n t trebu i e s ă cadă d e aco rd . H e d o n i s m u l , doctri n a d u p ă care n u m a i senzaţi i l e corporal e sînt rea l e , nu este decît fo rm a cea m ai rad i c al ă a u n u i mod d e vi aţă c u totu l p ri ­ vat, n e p o l i ti c , ad evărată îm p l i n i re a senti nţe i l u i Epicu r:

lathe bi6sas kai m e

politeuesthai ( " trăi eşte asc u n s , rară s ă Îţi pese de l u m e" ) .

Î n m o d o b i ş n u i t, absenţa d u re ri i re prezi ntă cond i ţi a corpora l ă d e experi­

m e n tare a l u m i i şi n i m i c în p l us; n u m ai cîn d corp u l n u este i ri tat şi, d i n p ri c i ­ n a i ri tări i , constrîns să se replieze as u p ra l ui Însuşi , si mţuri l e noastre corporale pot fu n cţi o n a n o rm a l , pot p ri m i ceea ce li se ofe ră. Abse n ţa d u re ri i este de o b i ce i " s i mţită" doar În scu rtu l i n terval d i n tre d u rere şi În cetare a e i , iar sen­ zaţia corespunzătoare co nceptu l u i de fe rici re al senzu alişti lor este m a i

curîn d

e l i berarea de d u rere decît absenţa e i . I n te n s i tate a aceste i senzaţi i este i n d i s­ c u tab i l ă; ea este , Într- ad evăr, egal ată n u mai de însăşi senzaţi a d u re ri i . 6 1 Efo rt u l m e ntal ceru t d e fi l o sofi i l e care, d i n d ive rse motive , asp i ră să îl " e l i ­ bereze " pe o m de l u m e con stitu i e Întotdeau n a u n act de i m agi n aţie în care s i m p l a absenţă a d u re ri i este expe ri m e n tată şi actu alizată ca o s e nzaţi e a e l i berări i de d u rere.62

În o ri ce caz, d u re rea şi, Î n paral el , exp e ri e n ţa e l i berări i de d u rere sî n t s i n ­ gu rele exp e rienţe sensi b i l e atît de i n dependente d e l u me , Încît n u co n ţi n expe­ ri e n ţa n i ci u n u i o b i e ct care s ă ţi n ă d e l u m e. D u re rea p rovo cată d e o s a b i e sau gîd i l ătu ra u n e i p e n e n u Îm i s p u n , În tr- ad evăr, abso l u t n i m i c desp re c a l i ­ tăţi l e s a u m ăcar desp re caracte ru l d e o b i ect ap arţi nînd l u m i i al s a b i e i s a u

6 1 . M i se pare că anumite fo rme uşoare ş i destul de frecvente de dependenţă de d rogu ri , atribuite de cele mai multe ori proprietăţii drogu rilor de a crea dependenţă, s-ar putea dato­ ra dori n ţei de a repeta pl ăcerea eli berării de du rere, resimţită cîndva, Împreu nă cu inten­ sa ei senzaţie d e euforie. Fenomen u l era bine cunoscut În Antichitate, pe cînd În literatura modern ă, si ngurul sprij i n pentru ipoteza mea l-am găsit În povesti rea lui Isak Dinese n , "Converse a t Night in Copenhagen" (Last Tales ( 1 957), pp. 338 şi u rm . ) , În care au toarea include "Încetarea d u reri i " printre cele "trei ti p u ri de fericire desăvîrşită" . Plato n , deja, ple­ dase Împotriva celor care, ",atu nci cînd reuşesc să scape de d u rere, cred cu tări e că au ati ns culmea . . . plăceri i " (Republica, 585 a), dar recunoaşte că aceste "pl ăceri amestecate", care vi n În urma suferi nţei sau a privaţi u n i i , sînt mai i ntense decît pl ăcerile pure, cum arfi bu nă­ oară plăcerea de a mirosi un parfum ales sau plăcerea de a contem pla figuri l e geometrice. Oricît de curios ar părea, hedoniştii au fost cei care au Încîlcit lucru ri l e şi nu au vrut să admită că p l ăcerea eliberării de d u rere depăşeşte În intensitate "plăcerea p u ră", tară a mai pune la socoteală sim pla absenţă a d u reri i , Astfel, Cicero l-a acuzat pe Epicu r de a fi con­ fu ndat simpla abse nţă a d u rerii cu pl ăcerea eliberării de d u rere (vezi V. Broch ard , Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne ( 1 9 1 2) , pp. 252 şi u rm . ) . I ar Lu creţiu excla­ m a: " N u vezi tu oare că natura cere doar două lucru ri , un corp scutit de d u rere, o m i n te eliberată de griji . . , ? " ( The Nature ofthe Universe (ed. Penguin), p, 60). 62. Brochard (op. cit.) face un rezu mat excel e n t al doctri nelor fi l osofi lor din Antichitatea tîrzi e, În special al doctri nei lui Epicur. Calea spre o neclintită fericire sensibilă stă În capacitatea sufletu l u i "de a se refugia Într-o lume m ai fericită creată de el, Încît, cu ajutoru l i m agin aţie i , să poată Întotdeau na convinge corpul să guste aceeaşi plăcere pe care a cunoscut-o cîn d­ va" ( pp , 278 şi 294 şi urm . ) . 96


al pe nei . 63 Doar o i rezisti b i l ă neîncredere În capacitatea si mţu ri l o r omeneşti de a procu ra o exp erienţă adecvată a l u m i i - şi Într-o asemenea neîn credere Îşi are origi nea Întreaga fi l osofi e propri u -zis modernă - poate expl i ca alegerea stran ie şi c h i ar abs u rd ă a u n o r fe nomen e precum d u rerea sau gÎd i l ătu ra, care Îm piedică În c h i p evident fu ncţio narea normală a s i m ţu ri l o r noastre, c a exe m p l e pen tru experienţa sensi bi l ă În general , spre a putea deriva d i n ele caracteru l subiectiv a l cali tăţi lor "secu n dare", şi ch i ar a l celor " pri m are". Dacă n u am avea alte percepţi i sensi b i l e decît cel e În care corp u l se si mte pe sine Însuşi, nu n u m ai că reali tatea l u m i i exteri oare ar putea fi pusă l a Înd oială, d ar n u a m mai posed a n i ci măcar i d eea d e l u me. Singu ra activitate ce corespunde Întru totu l experienţei l i p se i-de-I u me, sau m ai c u rîn d a pierderi i l u m i i care s u rvine În u rma d u reri i , este m u nca, În c u rsul căreia corp u l omen esc, În ci u d a activităţi i sale, se rep l i ază de ase­ menea asu p ra l u i Însuşi , se concentrează exclusiv asu p ra pro p riei existenţe şi rămîne prins În metabolism u l d i n tre el şi n atu ră, fără a depăşi sau a se eli­ bera vreod ată de cicl u l permanent al p ropriei fu ncţi on ări . Am am i n tit mai devreme Îndoita suferinţă legată de procesu l vi eţi i , cele două asp ecte pen­ tru care l i m b a n u are decît u n si ngu r cuvÎnqi care, potrivit Bibl iei , i-au fost imp use Î m p reu n ă vieţi i omul u i : efo rtu l du reros cerut de rep rodu cerea vieţi i indivi d u ale şi cel i m pus de rep rod ucerea vi eţi i speci e i . Dacă acest efort d u re­ ros al vieţi i şi al rod niciei ar fi ad evărata origine a proprietăţii , atu nci caracterul 63: Este tipic pentru toate teori i l e care contestă capacitatea simţurilor de a oferi o cunoaştere

a l u m i i că destitu ie vederea d i n poziţia ei de cel m ai Înalt şi mai n o b i l si m ţ substi t u i n · du-i p i păitul sau gustu l, care sînt Într-adevăr s i m ţuri l e c e l e m ai private, adică cele Î n care corpul se simte În pri m u l rînd pe sine atu nci cînd percepe un obiect. Toţ i gîn d i to ri i care neagă realitatea l u m i i exterioare ar fi fost de aco rd cu Lucreţi u, care spunea: "Căci pi păi­ tul şi n i m i c altceva decît pipăitul este (Între toate cele pe care oamen i i le n u mesc sfinte) esenţa tuturor senzaţi i lor noastre corporale" (op. cit., p. 72). Totuşi, asta n u aj unge; pipăi­ tul sau gustu l Într-un corp neiritat oferă Încă prea m u lt din realitatea lumii: cînd mănînc o farfurie de căpşune, ceea ce simt este gustu l căpşunel or, şi n u gu stu l În sine, sau, pen­ ' tru a Împrumuta u n exem plu de l a Galilei, cînd ''Îmi trec mîna mai Întîi peste o statuie d e marm u ră, apoi peste u n om vi u", sînt conştient d e corpul d e marm u ră ş i d e corpu l vi u, i ar nu În pri m u l rînd d e mîna mea care le atinge. Pri n u rmare, atunci cîtld doreşte să de­ mon streze că acele calităţi secu nd are d e felul culori l o r, gustu ri l o r, m i rosurilor n u sîn t " n i m i c altceva decît simple n u m e c e Îşi a u sed iul exclusiv Î n corpul sensi b i l " , Galilei s e vede obligat să ren u n ţe la propriul său exemp l u şi să introd ucă senzaţi a gÎd ilătu rii p rovocate de o pană, pen tnu a co nchide imediat d u pă aceea: "So cotesc că aceste calităţi diverse, d e felul gusturi l o r, m i rosuri lor, culorilor ş i a l alto ra, care sînt atribu ite co rp u ri lor naturale, a u o existenţă Întru totul asemăn ătoare ş i nu m a i m are" (lI Saggiatore, În Opere, I V , 333 ş i urm . ; trad ucerea [engleză) citată d i n E . A . Burtt, Metaphysical Foundations ofModern Science ( 1 932) . Acest argu ment se poate baza n u m ai pe experienţele senzo riale, În care corpul este În chip văd it silit să se rep lieze asup ra lui Însuşi, fi i nd de aceea expulzat, ca să zicem aşa, d i n l u mea În care se mişcă de obicei. Cu cît senzaţia corporală internă este mai puternică, cu atît argu­ mentul d evi n e mai convi ngător. Urmîn d acelaşi raţi o n ament, Descartes declară urmă­ toarele: " M i şcarea simplă a unei săbii care tai e o bucată din pielea noastră provoacă d u rere, Însă nu ne face, din această prici nă, conştienţi de mişcarea sau de forma sabiei. Şi este cert că această senzaţie de d u rere nu este mai puţin diferită de m işcarea care o pro­ voacă . . . decît sînt senzaţiile pe care le avem despre culoare, su net, m i ros sau gust" (PrinciPii, partea a 4-a, trad ucerea [engleză) de Haldane şi Ross, Philosophical Works ( 1 9 1 1 » . ,

97


privat al acestei p rop rietăţi ar fi într-adevăr tot atît de l i psit d e l u m e p re­ cu m este caracte ru l pri n excelenţă p rivat al faptu l u i de a avea u n corp şi de a experi m e nta d u rerea. Totuşi , deşi defi n eşte În ch i p esenţial aproprierea, acest caracter privat nu este în nici u n caz ceea ce Locke, al e căru i con cepte aparţi neau Încă În esenţa lor tradiţiei premod erne, Înţelegea prin proprietate privată. I ndiferent de origi nea ei, această proprietate Însemna Încă pentru el o "îm p rej m u i re care separă de ceea ce este com u n " , adi că, În pri m u l rîn d , un loc În l u me u nde ceea ce este p rivat poate fi ascuns şi p rotejat împotriva domen i u l u i pu bl ic. Ca atare, proprietatea a răm as În contact cu l u mea com u n ă chiar şi într-o ep ocă În care creşterea bogăţi ei şi a aproprieri i au Început să ame­ ni nţe această l u m e cu dispariţia. Prop rietatea nu am plifică, ci m ai curînd atenuează lipsa de legătură cu l u mea a procesu l u i muncii, dată fiind siguranţa situ ări i sale În l u me. Tot aşa, caracteru l de p roces al m u nci i, ·perseverenţa i m p l acab i l ă cu care m u nca este solicitată şi i m p usă de însuşi procesu l vi eţi i , este în trerupt pri n ach iziţia de proprietate. Într-o societate d e p roprietari , spre deosebi re de o soci etate de m u n citori sau de angaj aţi , l u mea, nu ab u n ­ de nţa natu rală, şi nici necesitatea p u ră a vieţi i , este cea care s e afl ă Încă Î n centru l preocu pări i şi a l grij i i omen eşti . Ch esti u n ea devi ne cu totu l d iferi tă dacă i n teresu l pri n ci pal n u ÎI mai constituie propri etatea, ci creşterea b ogăţiei şi procesu l acu m u l ări i ca atare. Acest p roces poate fi i n fi nit, l a fel ca procesu l vital al speci ei, şi tocm ai in­ fi n i tatea sa este perm anent pusă l a Încercare şi Întreru p tă de n e aj u n s u l că i n d ivizi i p rivaţi nu trăiesc veşnic şi nu au În faţă u n ti m p infin it. Acest p ro­ ces se po ate desfăşu ra În deplină l i bertate şi la viteză m axi m ă, nestÎnjenit de l i mi tele i m puse de d u rata de vi aţă a i n d ivi d u l u i sau de propri etatea de­ ţi nută i n d ivi d u al , doar dacă vi aţa soci etăţi i ca Întreg este co nsiderată, În locul vi eţi lor l i m i tate ale oamen i l o r i n divi d u a l i , d rept subiectu l gigan tic al proces u l u i acu m u l ări i . Doar cînd o m u l nu m ai acţi onează ca i n d ivi d , pre­ ocu pat excl u siv de p ropria su p ravi eţu i re, ci ca "mem bru al speciei", ca un Gattungswesen, cum obişnuia M arx să spu nă, doar cînd reprod ucerea vieţi i i n d ivi duale este absorbită În procesul vital al speciei u m ane, pro cesu l vital col ectiv al u n ei " u m anităţi soci al izate" poate să Îşi u rmeze propri a "necesi­ tate" , altfel spus, cursu l automat al rod n iciei sale În d u b l u l sens al m u ltipli­ cări i vieţi l o r ş i al creşteri i abundenţei de b u n u ri necesare lor. Coi ncidenţa d i ntre filosofia m u nc i i a l u i M arx şi teori i l e despre evol uţie şi dezvol tare fo rm u l ate În seco l u l al XIX-lea - evol Uţi a n atu ral ă a u n u i unic proces vital de la cele mai elementare form e de vi aţă organ ică pîn ă l a apariţi a an i m al u l u i u m an şi dezvo l tarea istori că a u n u i proces vital al întregii u m a­ n ităţi - este izbitoare şi a fost repede sesizată de Engels, care l-a n u m i t pe Marx " u n Darwi n al istori ei " . Ceea ce au În com u n toate aceste teori i ale diversel o r ştii nţe - economie, istorie, biologie, geologie - este co nceptu l de p roces, p ractic necunoscut Înai nte de epoca modern ă. Cum desco peri rea p rocese l o r În şti i n ţele natu ri i a co i n cis cu descoperi rea i n tro specţi ei În fi l osofie, era abso l u t fi resc ca procesu l biologic ce se desfăşoară în noi să 98


devi n ă În cele d i n u rm ă chiar model u l noul u i concept; pri ntre experi.e nţel e ofe rite i ntrospecţiei cun oaştem u n s i n gu r proces, cel al vi eţi i d i n i n teri oru l corpu l u i nostru , i ar si ngu ra activitate În care îl putem trad uce şi care Îi cores­ p u nde este m u n ca. Po rn i n d de aici , poate părea aproape i n evi tabi l ca ech i ­ val enţei d i ntre prod u ctivi tate şi rod nicie d i n fi l osofia modern ă a m u ncii s ă î i fi u nm at d i feritele forme de fi losofie a vieţi i Întemei ată p e aceeaşi ech iva­ lenţă.64 Deosebirea dintre teorii l e m u nci i , elaborate la Început, şi fi l osofi i l e vie ţi i , exp use m a i tîrzi u , vi ne În pri m u l rînd d i n faptu l c ă cele d i n u rm ă a u pie rd u t d i n vedere singura activitate n ecesară pentru SUSţinerea p roces u l u i vi eţi i . Î nsă chiar ş i această o m i s i u n e pare să coresp u n d ă evo l u ţiei istori ce factu ale, care a facu t ca m u nca să fie mai uşoară ca niciodată şi să fie de aceea şi m ai .ase măn ătoare cu automatism u l proces u l u i vieţi i . Dacă l a sfîrşi­ tu l seco l u l u i ( p ri n N i etzsche şi p ri n Bergson) vi aţa, şi n u m u nca a fost pro­ c lamată d rept "creatoare a tuturor val o rilor" , o asem enea glorificare a dinamism u l u i p u r al proces u l u i vieţi i l ăsa de o parte acel m i n i m u m de i n iţi a­ tivă preze nt pîn ă şi în acele activităţi , de fel u l munci i şi al procreaţi ei , care îi sînt i m p use o m u l u i de necesitate . Totu ş i , nici enorm a creştere a rod niciei şi nici soci alizarea p roces u l u i , ad ică Înlocu i rea d i n postu ra de subiect a l p rocesu l u i a oameni lor i n d ivi d u a l i cu societatea s a u cu specia uman ă colectivă, n u p o t e l i m i n a caracte ru l În tru totu l privat şi ch i ar cru d d i n experi enţa p roceselor corporale, În care viaţa însăşi se manifestă, sau d i n activi tatea m unci i . Nici abu ndenţa de b u n u ri şi n i ci red u cerea ti m p u l u i efectiv pe care i ndivi d u l îl petrece m u ncind n u au şanse să d u că la con stitu i rea u n ei l u m i co m u ne, i ar animal laborans, expro­ p ri at, nu devi ne m ai puţi n privat pentru că a fost l i psit de u n loc privat care să îi aparţi n ă în ch i p propri u şi u nde să se asc u n d ă şi să fie protej at îm potri­ va domen i u l u i com u n . Marx a prezis corect, deşi cu o nej u stificată încîn tare, "dispariţi a" do meniu l u i public în condiţiile dezvoltări i nesti ngherite a "forţelor de produ cţie ale soci etăţii " şi a avut În egală m ăsură d reptate , adică a fost con secvent cu co ncepţi a sa despre om ca animal laborans, cîn d a prevăzut că "oamenii soci al izaţi" îşi vor petrece li bertatea conferită de scutirea de muncă dedicînd u -se acel o r activi tăţi stri ct private şi esenţi al mente l i psite-de- I u m e p e care astăzi le n u m i m "h o b by "- u ri . 6s 64. Această legătură a fost vag sesizată de discipolii lui Bergson din Franţa (vezi În speci al Edouard

Berth, Les mefaits des intellectuels ( 1 9 1 4) , cap . 1 , şi George Sorei, D'Aristote a Marx ( 1 9 3 5 ) ) . Aceleiaşi şcoli Î i ap arţi ne l u crarea exegetu lui italian Adriano Tilgher (ap. cit.), care sublinia­ ză că ideea mu ncii este centrală şi constituie cheia noii co ncepţi i şi repreze ntări despre viaţă (ed. engleză, p. 5 5 ) . Şcoala l u i Bergson, asemenea maestru l u i ei, idealizează m unca, echi­ valînd-o cu lucrul şi cu fabricarea. Cu toate acestea, asemănarea dintre motoru l vieţi i bio­ l ogice şi acel tilon vital al l u i Bergson rămîne izbitoare. 6 5 . Î n societatea comunistă sau soci alistă, toate profesiile ar d even i, aşa zicî n d , hobby- u ri : n u a r m ai �ista picto ri , c i doar oameni care, printre alte l u cru ri, Îşi ocupă tim p u l ş i c u pictu­ ra; adică oameni care "astăzi fac u n a, mîi n e fac alta, care d i m ineaţa vînează, d u pă-am ia­ za merg la pescuit, seara se ocu pă de creşterea vitelor, d u pă cină sînt critici, d u p ă cum găsesc d e cuvi i n ţă, fără a d eveni totuşi vreodată vÎn ători , pescari , crescători de an imale sau critici" (Deutsche Ideologie, pp. 22 şi 373 ) .

99


16 I NSTRU MENTELE LU CRULUI ŞI D IVIZI U N EA M U NCI I

D i n nefericire, pare să ţin ă de natu ra cond iţi i l or vieţi i , aşa cu m i-a fost ea dată o m u l u i , ca singu ru l avantaj posi b i l al rod n i ciei fo rţei d e m u n că omeneşti să stea în capaci tatea ei de a asigu ra necesităţil e pentru mai m u l t decît un singu r om sau decît o singură fami l i e . Prod usele mu nci i , prod use ale metabolism u l u i o m u l u i cu natu ra, nu rămîn în l u m e îndeaj u n s de m u lt pentru a deve n i parte a ei, i ar activitatea m u n cii, concen trată exclusiv asu p ra vieţi i şi as upra întreţi nerii ei, uită ea însăşi de l u m e În aşa măsu ră În cît aj un­ ge să o pi ardă. Animal laborans, condus de nevoile corpului său , nu Îşi fo loseşte l i ber corp u l , aşa cu m homo {aber Îşi folo seşte mîi ni le, uneltele sale primord i ale, şi acesta este motivu l pentru care Pl aton a sugerat că m u n citori i şi sclavii nu sînt n u m ai supuşi necesi tăţi i şi incap ab i l i de l i bertate, ci sînt de asemenea i n apţi să Îşi stăpîn ească partea "an i m al ă" d i n ău ntru l lor66. O soci etate de masă, form ată d i n m u n citori , aşa cum este cea pe care o avea în vedere M arx cîn d vo rbea despre " u manitatea social izată" , con stă În i n d ivizi l i psiţi-de­ l u m e ai speciei u m ane, fie că sînt scl avi domestici , ad uşi În această situ aţie de viol enţa altora, sau i n d ivizi l i beri, îndep l i n i ndu-şi de bu n ă voi e fu ncţi i l e. Desigu r, l i psa-de- I u me a l u i animal laborans este cu totu l diferi tă de fuga neobosită d i n faţa p u b l i cităţi i l u m i i , i n erentă, d u pă cu m am văzu t, activi­ tăţi i faceri i de "fapte b u ne" . Animal laborans nu fuge de l u me, ci este exp ulzat d i n ea În m ăsura în care rămîne prizoni erul caracteru l u i privat al propri u l u i corp , pri n s În procesu l de satisfacere a nevoilor, la care n i m e n i n u poate partici pa şi pe care ni meni n u îl poate com u n ica pe de-a- n tregu l . Faptu l că scl avi a şi exi l area În locu i n ţa domestică au constitu it, În general, co nd iţia socială a tutu ror m u n citori l or de d i n aintea epocii moderne, se dato rează În pri m u l rînd Înseşi cond iţiei u m ane; viaţa, care pentru toate celel alte specii an i m ale rep rezi ntă esenţa în săşi a fiinţei lor, devi ne pentru om o povară d i n ca uza " ave rsi u n i i l u i " Înnăscute "faţă d e zăd ărn i cie"67. Această povară este cu atît m ai grea cu cît nici u n a d i n aşa-zisele "aspi raţi i m ai În alte" nu este l a fel de p resantă, nefi i n d u - i p ropri u -zis i m pusă om u l u i de necesitate, ca nevoile elementare ale vieţii . Scl avi a a devenit condiţi a soci ală a claselor m u nci­ toare pentru că era soco tită a fi condiţia natu rală a vieţi i Înseşi. Omnis vita servitium es t [ o rice vi aţă Înseam nă robie ] . 6 8 Povara vieţi i biologice, apăsînd şi consumînd răsti mpul vieţii specific umane din tre naştere şi mo arte, nu poate fi îndepărtată decît prin folosirea servito­ ri lor, iar pri nci pala fu n cţie a sclavi lor antici era mai curînd de a d u ce povara consu m u l u i domestic decît de a produce pen tru societate în general.69 66. Republica, 590 c. 6 7 . Ve blen, ap. cit., p. 33. 68. Seneca, D e tranquillitate anime, 1 1 , 3. 69. Vezi excelenta analiză făcută de Wi nston Ashley, The Theory afNatural Slavery, according to Aristotle and St. Thomas ( Disertaţie, University ofNotre Dame ( 1 9 1 4), cap. 5), care subliniază 1 00


M otivu l pentru care m u nca scl avi l o r a putut j u ca u n ro l atît de mare În socie­ tăţi le an tice şi pentru care risipa şi neproductivitatea ei nu au fost descoperite este că oraşul-stat antic era În primul rînd un " centru de consu m " , spre deose­ bi re de oraşe le med ieval e care erau În princi pal centre de prod u qie.l° Preţu l pl ăti t pentru Îndepărtarea poveri i vieţii de pe u meri i tutu ro r cetăţe n i l o r era en orm şi n u consta În n i c i u n caz doar În n e d reptatea vi olentă pri n care o p arte a u m anităţi i era fo rţată să i n tre În ten ebrele suferi nţei şi ale necesităţi i . Cum aceste ten e b re erau n at u rale, propri i co nd iţiei u m ane - artificial era numai actu l violenţei, Încercarea u n u i gru p d e oameni de a scăpa de lanţu ri l e care ne leagă p e toţi de suferinţă şi de n ecesitate -, p reţu l e l i berări i absol ute d e necesitate este Într- u n sens vi aţa Însăşi , sau mai c u rînd Înl ocu i rea vi eţi i re ale cu o vi aţă trăită prin mandatar. Î n cond iţiile scl aviei, mai m ari i pămîntu­ l ui Îşi p u teau fol osi ch i ar şi simţu ri l e pri n m andatar, " p u teau vedea şi auzi graţie sclavil o r l o r" , potrivi t expresiei pe care o Întîl n i m În jargo n u l grecesc al l u i H erodot71 • La n ive l u l cel m ai elementar, "tru d a şi necazu l " pri n care se o bţin - ş i pl ăceri le pri n care se "Înco rpo rează" - necesităţi l e vieţi i sînt atît d e strîn s le­ gate laol altă În cicl u l vi eţi i biologice , al căru i ritm recu rent con d i ţi o nează viaţa omenească În m i şcarea ei u n ică şi u n i l i neară, În cît Î n l ătu rarea total ă a suferinţei şi a efo rtu l u i m u n c i i n u ar l i psi d oar vi aţa biologică de p l ăceri ­ le ei cele m ai n atu rale, ci ar priva şi vi aţa specific u m ană de vi oiciu nea şi de vital i tatea care Îi sînt pro p ri i . Condiţi a u m an ă este de aşa n atură În cît suferi nţa şi efortul nu sînt ni şte s i mp tome care să poată fi Îndepărtate fără a sch i m ba vi aţa Însăşi; ele sînt mai cu rînd m od u ri l e În care vi aţa Însăşi, Îm­ preună cu necesitatea d e care este l egată, se face simţi tă. Pen tru m u ritori , "viaţa u şoară a zei l o r" a r fi o vi aţă l i psi tă de vi aţă. Căci Încrederea noastră În realitatea vieţi i şi Încrederea În realitatea l u m i i nu sînt ace laşi l u cru . Cea de-a d o u a de rivă Î n p ri m u l rî n d d i n permanenţa şi din d u rabilitatea l u m i i , care sînt infinit superioare celor al e vi eţi i muritoare. Dacă cineva ar şti că lumea se va sfîrşi odată cu sau la scu rt ti m p după moartea sa, l u mea şi-ar pierde Întreaga realitate , tot aşa c u m şi-a pierd u t-o pentru pri m i i creşti n i cîtă vreme au fost convi nşi de Îm p l i n i rea i m i nentă a aşteptă­ rilor l o r escatologice. Î ncrederea În realitatea vi eţi i , d i m potrivă, depi nde aproape exclusiv de i n tensitatea cu care este simţi tă vi aţa, de i m pactu l cu care se face ea Însăşi si mţită. Această i n tensitate este atît de mare, i ar forţa pe b u n ă d reptate: "A crede că Aristotel îi consi dera pe sclavi necesari tot ti m p u l d oar ca unelte de producţie ar înse m n a, aşad ar, a nu înţelege deloc argu mentele sale. EI pune accen­ tu l mai curînd p e necesitatea lor pentru consum".

70. M ax Weber, "Agrarverh ăl tnisse im Alte rtu m " , î n Gesammelte Au{Sătze zur Sozial- und Wirtseha{tsgesehichte ( 1 924), p. 1 3 . 71 . Herod ot, 1 , 1 1 3 , d e pildă: eide

te dia touton, d ar ş i î n alte l ocuri . O expresie similară apare la Plin i u , Naturalis historia, XXIX, 1 9 : alienis pedibus ambulamus; alienis oculis agnoscimus; aliena memoria salutamus; aliena vivimus opera (ci tat d u p ă R. H. Barro w, Slavery in the Roman Empire ( 1 9 2 8 ) , p . 2 6 ) . " Păşi m cu picioare străine; vedem cu ochi străi ni; îi recunoaştem şi îi salutăm pe oameni cu o memorie străi nă; tră i m d i n m u ncă străi nă ".

1 01


ei atît de elementară În cît acolo u nde prevalează, În fericire sau În În tristare, ea face u itată orice altă real itate m u n d ană. S-a remarcat adesea că vi aţa cel o r bogaţi pierde d i n vital i tate, d i n fam i l i aritatea cu " l u cru ri l e b u ne" ale natu ri i pe cît cîştigă În rafinament şi În sensi bilitate faţă de l ucrurile fru moase din l u m.e. Cert e că aptitudi nea omen ească de a trăi În lume i m plică În totdea­ u n a o abi l i tate de depăşire a procesel o r vieţi i Înseşi şi de Înstrăi n are faţă de ele, pe cîn d vital itatea şi vioiciu nea nu pot fi păstrate decît În măsu ra În care oamen i i sînt dispuşi să i a asu pra lor povara, truda şi necazu l vieţi i . Este adevărat c ă u ri aşa perfecţion are a un eltelor noastre de m u n că - ro­ boţi i fără glas cu care homo fii ber a venit În aj utoru l l u i animal laborans, În con­ trast cu i n stru mentele u m ane, cuvÎntătoare ( instrumentum vocale, cu m erau n u m iţi scl avi i În casele antice) pe care o m u l acţi u n i i treb u i a să le stăpînească şi să le o p rime atu nci cînd dorea să ÎI e l i bereze de l anţu ri l e sal e pe animal laborans - a făcu t Îndoita m u ncă a vieţi i , efortu l Întreţi neri i ei şi d u rerea pro­ creaţi ei, mai uşoară şi m ai puţin d u reroasă decît a fost vreod ată. Ceea ce nu a d us, desigu r, la el i m i n area con strÎngeri i d i n activi tatea m u n c i i , nici la Înl ătu rarea d i n vi aţa u m an ă a con d i ţiei supuneri i faţă de n evoie şi faţă de necesitate . Spre deosebire Însă de soci etatea sci avagi stă, În care "blestem ul" necesităţi i rămînea o realitate vi e, Întrucît vi aţa unui scl av depu nea zi lnic m ărtu ri e despre faptu l că "vi aţa este scl avi e", această co nd iţie n u mai este pe depl in vizi b i l ă, i ar l i psa ei de, vizi b i l i tate a făcut-o cu m u l t m ai greu de re marcat şi de păstrat În memorie. Peri co l u l este aici evi dent. O m u l nu po ate fi l i ber d acă nu şti e că este supus necesităţi i , pentru că l i bertatea l u i s e cîştigă Întotdeau n a pri n În cercări l e sale, n icicînd p e dep l i n reuşite, de a se e l i bera de necesi tate. Şi cu to ate că este poate ad evărat că i m p u l sul său cel m ai putern i c către această e l i berare vi ne d i n "aversiu nea l u i faţă de ză­ dărn i cie", s-ar putea de asemenea ca i m pu l s u l să slăbească pe m ăsu ră ce zăd ărnici a pare mai uşoară, pe m ăsură ce preti nde mai puţi n efort. Căci este Încă posi b i l ca u riaşel e tran sform ări ce ne stau În u rmă, ale revoluţiei i n d u stri al e, ca şi cele Încă şi m ai mari , ce ne stau În faţă, ale revol uţiei ato­ m i ce să rămîn ă d oar nişte sch i m bări ale l u m i i , i ar nu sch i m bări ale co nd iţiei fu ndamentale a vi eţi i u m ane de pe pămînt. U neltele şi i n str4 mentele care pot uşura co nsiderab i l efortul m u nci i n u sînt e l e Însele prod u s u l m u n c i i , ci al l u cru l u i ; e l e n u aparţi n proces u l u i con­ su m u l u i , ci fac parte i n tegrantă din lu mea obiectelor de Întreb u i nţare. Ro l u l lo r, oricît de mare a r fi Î n m u nca ori cărei civi l izaţi i date, n u poate egal a n i cio­ dată i m portanţa fu ndamentală a u ne ltelor destin ate oricăru i ti p de l u cru . N i cio l u c rare n u se poate pro d u ce fără unelte, i ar naşterea l u i homo fii ber şi apariţi a u n ei l u m i de obiecte artificiale sînt de fapt contem porane cu des­ coperi rea u n eltelor şi a i n stru mentelor. Din perspectiva m u n ci i , u n e l tele În tăresc şi sporesc vigoarea om u l u i pîn ă aco l o Încît aj u ng aproape să o În­ locuiască, cum se Întîm plă În toate cazu ri le În care n u doar obiectele m ate­ ri ale, ci şi forţele natu rale, de fel u l animalelor domestice, al energiei hidraul i ce sau al el ectricităţi i, sînt su bord o n ate u n u i stăpîn u m an. La fel , u n eltele spo­ resc ro d n i cia natu rală a l u i animal laborans şi Îi fu rn izează o abu n denţă de 1 02


bunuri de consum. Însă toate aceste schimbări sînt de ordin cantitativ, În tim p ce calitatea Însăşi a realităţilor fabricate, de la cel mai simplu obiect de Întrebuinţare pînă la capodopera artistică, depinde În chip nemijlocit de existenţa instrumentelor potrivite.

În plus, limitele instrumentelor În ce 'priveşte uşurarea muncii vieţii -

simplul fapt că serviciile unui singur servitor nu pot fi niciodată pe deplin

Înlocuite de o sută de aparate de bucătărie şi de o jumătate de duzină de roboţi din subsolul casei - sînt cît se poate de importante. O curioasă şi neaşteptată dovadă În această privinţă este că un asemenea fapt a putut fi

prezis cu mii de ani Înainte ca fabuloasa dezvoltare modernă a uneltelor şi

a maşinilor să aibă loc. Pe un ton pe jumătate visător, pe jumătate ironic,

Aristotel a imaginat odată ceea ce între timp a devenit o realitate, şi anume ce s-ar întîmpla dacă "fiecare unealtă şi-ar face, la comandă, treaba pe

care o are de Îndeplinit ... Întocmai ca statuile lui Dedai sau trepiedele lui Hefaistos, care, spune poetul, «intrau de la sine În adunarea zeilor»". Atunci,

"suveica ar ţese

şi pana ar atinge lira fără o mînă care să le ghideze". Asta,

continuă Aristotel, ar Însemna Într-adevăr că meşteşugarul nu ar mai avea nevoie de ajutoare omeneşti, fără a Însemna Însă că nu ar mai fi nevoie de sclavi domestici. Căci sclavii nu sînt instrumente pentru fabricarea obiectelor sau pentru producţie, ci instrumente puse În serviciul vieţii, care le con­ sumă fără Încetare serviciile.l2 Procesul fabricării unui obi�ct este limitat,

iar rolul jucat de instrument Îşi are snrşitul previzibil, controlat, În produ­ sul finit; procesul 'vieţii, care reclamă muncă, este o activitate nesnrşită, iar singurul "instrument" apt să Îi

corespundă ar trebui să fie un perpetuum mo· bile, adică acel instrumentum vocale care e tot atît de viu şi de "activ" ca organis­

mul Însufleţit pe care îl slujeşte. Tocmai pentru că "instrumentele domestice

nu au nicio altă întrebuinţare decît cea care decurge din Însăşi posesia lor",

ele nu pot fi înlocuite cu uneltele şi instrumentele meşteşugarului, "din care rezultă ceva mai mult decît simpla lor întrebuinţare".73

Dacă uneltele şi instrumentele, concepute spre a produce ceva care să

nu se reducă la şi să difere întru totul de simpla lor întrebuinţare, sînt de importanţă secundară pentru muncă, nu acelaşi lucru se Întîmplă cu celălalt

mare principiu al procesului muncii omeneşti: diviziunea muncii. Diviziunea I

muncii decurge, într-adevăr, direct din procesul muncii şi nu trebuie confundată cu principiul În aparenţă asemănător al specializării, care domneşte

în procesele de lucru şi cu care este de obicei echivalată. Specializarea lucru­

lui şi diviziunea muncii au în comun doar principiul general de organizare, ' care în sine nu are nimic de a face nici cu lucrul, nici cu munca, ci îşi are originea În sfera strict politică a vieţii, a capacităţii omului de a acţiona, şi

de a acţiona împreună şi în acord cu alţi oameni. Specializarea lucrului şi

diviziunea muncii pot să se realizeze numai în cadrul organizării politice, acolo unde oamenii nu trăiesc pur şi simplu laolaltă, ci acţionează împreună.

72. Aristotel, Politica, 1 253 b 30 73. Wi nston Ashley , ap. cit., cap.

-

1254 a 18.

5.

103


Totuşi, În timp ce speciali zarea lucrului este ghidată În mod esenţial

chiar de produsul finit, care reclamă prin natura sa competenţe diverse ce sînt apoi reunite şi organizate Împreună, diviziunea muncii, dimpotrivă,

presupune echivalarea calitativă a tuturor activităţilor luate separat, activi­

tăţi pentru care nu se cere nicio calificare specială, care nu au nici o finalita­

te În ele Însele şi care nu reprezintă de fapt decît Însumarea Într-o manieră Pur cantitativă a unor cantităti de fortă de muncă. Diviziunea muncii se ba,

,

zează pe faptul că doi oameni Îşi pot uni forţa de muncă şi "se pot compor­

ta unul faţă de altul ca şi cum ar fi o singură persoană"74. Această unificare este exact contrariul cooperării, ea indică unitatea speciei din al cărei punct de vedere fiecare membru În parte este identic şi Înlocuibil. (Formarea unui colectiv de muncă În care muncitorii sînt organizaţi social potrivit acestui

principiu al forţei de muncă comune şi divizibile este tocmai contrariul diverselor organizaţii ale lucrătorilor, de la vechile ghilde şi corporaţii la anu­

mite tipuri de sindicate moderne, ai căror membri sînt legaţi Între ei prin com­

petenţele şi prin specializările care Îi deosebesc de alţii.) Cum niciuna din activităţile În care procesul este divizat nu are o finalitate În sine, finalitatea naturală este, În cazul lor, exact aceeaşi ca În cazul muncii "nedivizate":

fie

simpla reproducere a mijloacelor de subzistenţă, adică a capacităţii de con­

sum a muncitorilor, fie epuizarea forţei de muncă omeneşti. Niciuna din aces­

te două limite nu este totuşi definitivă; epuizarea face parte din procesul vital al individului, nu al colectivităţii, iar subiectul procesului muncii În condiţiile

diviziunii muncii este o forţă de muncă colectivă, iar nu forţa de muncă indi·

viduală. Caracterul inepuizabil al acestei forţe de muncă corespunde de fapt

tocmai nemuririi speciei, al cărei proces vital luat În ansamblu nu este, nici el, Întrerupt de naşterile şi de morţile individuale ale membrilor ei.

Mai serioasă, se pare, este l imita impusă de capacitatea de consum, care

rămîne l egată de individ chiar şi atunci cînd forţa de muncă individuală

a

fost Înlocuită de una colectivă. Progresul acumulării bogăţiei poate fi nelimi­ tat Într-o "umanitate socializată" care s-a debarasat de limitele proprietăţii

indivi duale şi care a depăşit limita aproprierii individuale dizolvÎnd În bani de cheltuit şi de consumat Întreaga bogăţie stabilă, posesiunea de obiecte

"adunate laolaltă" şi "depozitate". Trăim deja Într-o societate În care bogăţia este apreciată În funcţie de puterea de cîştig şi de cheltuire, care nu este altce­

va decît modificarea Îndoitului metabolism al corpului omenesc. Problema

este, aşadar, cum să adaptăm consumul individual la o nelimitată acumu­

lare de bogăţie.

Cum umanitatea luată În ansamblu este Încă foarte deparre de a fi atins

limita abundenţei, modul În care societatea poate depăşi această limită

74. Vezi Vi ktor von Weizsacker, "Zu m Begriff d er Arbeit", În Festschrift fiir Alfred Weber (1948), p. 739. Lucrarea este demnă de atenţie, date fiind anumite observaţii izolate, dar este, d in păcate, în general inuti lizabilă, deoarece Weizsăcker nu face d ec1t să com pl ice şi mai mult co nceptul de muncă, presu p unînd cu totu l gratuit că o fiinţă uman ă bolnavă trebuie să "presteze o m u n că" pentru a se însănătoşi. 104


naturală a propriei rodnicii nu poate fi observat decît cu titlu provizoriu şi la o scară naţională. La o asemenea scară, soluţia pare destul de simplă.

Ea Înseamnă a trata toate obiectele de Întrebuinţare ca şi cum ar fi bunuri

de consum, astfel ca un scaun sau o masă să fie consumate la fel de repede ca

o haină, iar o haină aproape tot atît de rapid ca o mîncare. Acest tip de

raportare la obiectele lumii se potriveşte pe deasupra Întru totul cu modul

În care obiectele sînt produse. Revoluţia industrială a Înlocuit toate meşte­

şugurile cu munca, iar rezultatul a fost că, În loc să fie produse ale lucru­

lui, care există pentru a fi Întrebuinţate, obiectele lumii moderne au devenit produse ale muncii, a căror soartă este de a fi consumate. Aşa cum unelte­

le şi instrumentele, deşi Îşi au originea În lucru, au fost Întotdeauna folosite şi În procesele muncii, tot astfel diviziunea muncii, pe deplin potrivită pen­

tru şi adaptată la procesul muncii, a devenit una din caracteristicile princi­

pale ale proceselor moderne de lucru, adică de fabricare şi de producere a obiectelor de Întrebuinţare. Diviziunea muncii mai curînd decît mecanizarea sporită a Înlocuit specia!izarea riguroasă cerută altădată În orice meşteşug.

De meşteşug este nevoie doar pentru conceperea şi fabricarea de modele

Înaintea introducerii lor În producţia de masă, care depinde, şi ea, de unelte şi de maşini. Dar producţia de masă ar fi la rîndul ei cu totul imposibilă

fără Înlocuirea lucrătorilor şi a specializării cu muncitori şi cu diviziunea muncii.

Uneltele şi instrumentele uşurează suferinţa şi efortul şi schimbă astfel modurile În care necesitatea urgentă proprie muncii era vizibilă altădată pen­

tru toată lumea. Ele nu schimbă necesitatea însăşi; ele servesc doar la ascun­ derea ei de simţurile noastre. Ceva asemănător se petrece cu produsele muncii, care nu devin mai durabile prin abundenţă. Situaţia este cu totul diferită În simultana transformare modernă a lucrului datorată.introduce­ rii principiului diviziunii muncii. Aici Însăşi natura lucrului se schimbă, iar procesul de producţie, deşi nu produce cîtuşi de puţin obiecte pentru con­

sum, ia trăsăturile muncii. Cu toate că maşinile ne-au Împins Într-un ritm al repetiţiei infinit mai accelerat decît cel prescris de ciclul proceselor natu­

rale - iar această accelerare tipic modernă este întru totul capabilă să ne facă să trecem cu vederea natura repetitivă a oricărei munci -, repetiţia şi caracterul ei nesfirşit îi imprimă procesului însuşi amprenta inconfundabilă a muncii. Iar asta e Încă şi mai vizibil la obiectele de Întrebuinţare produse prin aceste tehnici de muncă. Însăşi abundenţa lor le transformă În bunuri

de consum. Caracterul nesfirşit al procesului muncii este garantat de nevoile de consum permanente; caracterul nesfirşit al producţiei poate fi asigurat

doar dacă produsele sale Îşi pierd natura de obiecte de întrebuinţare, de­

venind din ce În ce mai mult obiecte de consum, sau, altfel spus, dacă rit­

mul de Întrebuinţare este accelerat Într-un asemenea grad Încît diferenţa obiectivă dintre întrebuinţare şi consum, dintre durabilitatea relativă a obiectelor de Întrebuinţare şi rapida sosire şi plecare a bunurilor de con­ sum se micşorează pînă la a deveni nesemnificativă. În nevoia pe care o avem de

a Înlocui

din ce În ce mai repede obiectele din

jurul nostru ce aparţin lumii, nu ne mai putem permite să le Întrebuinţăm, 105


să respectăm şi să păstrăm d u rab i l itatea care le este in ere ntă; trebuie să con ­ sumăm, să devorăm, aşa zicînd, casele, mobi l i eru l , m aşi n i l e noastre, ca şi cînd ar fi "l ucrurile bu ne" ale natu ri i care se strică fără rost dacă nu sînt rapi d atrase În cicl u l nesnrşit al metabolism u l u i o m u l u i cu natu ra. E ca şi CUm am fi Î n l ăturat pri n forţă graniţele care, separÎnd-o d e n atu ră, protej au l u mea, artificial u l u man , de procesul biologic care se d esfăşoară În chiar mij locu l n atu ri i , ca şi de procesele natu rale cicl ice care înconj oară natu ra, ofe ri n d u - I e şi aban donÎnd u-le stab i l i tatea m e reu ame n i n ţată a l umi i omeneşti . Idealu ri le l u i homo (aber, creator de l u me, În speţă permanenţa, stabilita­ tea si d u rabilitatea, au fost sacrificate În favoarea abu n dentei, ' ideal u l l u i ani�af faboriJ/1s. Trăi m Într-o societate de m u ncitori pentru că d oar m u nca, pri n rodn icia ei inerentă, are şanse să dea naştere abu ndenţei; şi am transfor­ m at l ucru l În m u ncă, l-am descompus În particule m i n uscu le pîn ă ce s-a potrivit cu d ivizi unea în care se poate aj unge la n u mitoru l co m u n al execuţiei celei m ai s i m ple, pentru a Îndepărta d i n cal ea forţei de mun că omeneşti care este parte a natu ri i şi este poate chiar cea m ai putern ică d i n tre toate forţele n aturale - obstacolul stabilităţii "nenaturale", ce Îi aparţi ne doar lumii, ad ică artificial u l u i uman.

17

O SOCIETATE

DE CONSUMATORI

Se afi rmă adesea că trăi m Într-o societate de consu m atori şi, Întrucît, aşa cum am văzut, m u nca şi consu m u l nu sînt d ecît două faze ale acel uiaşi proces i m pus o m u l u i de necesităţi le vieţi i , o asemenea afi rmaţie este d oar un alt mod de a spune că trăim Într-o societate de m u n citori. Această so­ cietate nu a apărut prin emanci parea claselor mu ncitoare, ci pri n emanci­ parea activităţi i propriu-zise a m u n c i i , care a preced at cu secole Întregi emanciparea pol itică a m u n citorilor. I m portant nu este că, pentru pri m a oară În istorie, m u ncitorii a u fost ad m işi, pri m i n d d reptu ri egale, Î n dome­ n i u l p u b l i c, ci că aproape am reuşit să nivelăm toate activităţi l e umane l a n u m itoru l comu n a l asigu rării necesităţi lor vieţii ş i a l Întreţi nerii abu ndenţei. Orice am face, se pres u p u n e că o facem pentru "cîştigarea existenţei"; aşa su n ă verd ictu l societăţii , iar n u m ărul celor care l-ar putea contesta, m ai ales din profesiile care le-ar permite să o facă, s-a micşorat rapi d . Si ngu ra excepţie pe care societatea este d ispusă să o accepte este artistu l , care, la d rept vo r­ b i n d , este si nguru l " l ucrător" răm as Într-o soci etate a m u nci i . Aceeaşi ten­ d i nţă d e a n ivel a toate activităţi le serioase, coborÎnd u-le la statutu l de m ij loace d e cîştigare a existenţei , se vede În teori i l e actuale despre m u ncă, În care m u nca este aproape u n an i m defi n i tă ca opusu l jocu l u i . Ca u rmare , toate activităţi le serioase, indiferent de roadele lor, sînt n u m ite m u ncă, iar fiecare activitate care n u este necesară n ici pentru viaţa i n d ivi d u l u i , niCI 106


pe n tru procesu l vital al societăţii este sub s u m ată catego riei jocu l u i'?s Aceste teo rii, care, reluÎnd l a nivel teoretic opinia curentă Într-o soci etate a munci i , o accentuează şi o îm p i ng pîn ă l a extrema care î i e proprie, n u m ai I asă l oc n ici m ăcar "lucrării" artistice; l ucrarea se dizolvă În joc şi îşi pierde semni fi caţi a de obi ect aparţi nînd l u m i i . Joaca artistul u i este apreci ată ca îndepl i n i n d în p rocesu l vital de m u ncă al societăţii aceeaşi fu ncţie pe care un joc de ten is saU cu l tivarea u n u i hobby o îndeplineşte în viaţa i n d ividu l u i . Emanci parea m uncii n u a d u s l a egal itatea ei cu cel elal te activităţi ce ţi n de vita activa, ci la p revalenţa ei ap roape necontestată. Di n perspectiva "cîştigării existenţei ", fiec are activi tate care nu are legătură cu m u nca devi ne u n "hobby",?6 Ca să risip i m ceea ce pare convi ngătorÎn această autointerpretare a omu­ lui modern , ar fi bine să n e ami nti m c ă toate civi lizaţi ile anteri oare lu m i i noastre a r fi fost m ai cu rînd de acord c u Pl aton , d u p ă care "arta cîşti gu l u i 75. Deşi, la prima vedere, pare să fie atît de generală ÎnCÎt să nu aibă niciun sens, categoria

muncă-joc este caracteristică În altă privinţă: adevărata opoziţie subiacentă ei este cea din­ tre necesitate şi libertate, şi e Într-adevăr remarcabil de văzut CÎt de ispitită este gîndirea modemă să considere jocul drept sursa libertăţii. Pe lîngă această generalizare, se poate afirma că, În linii mari, idealizările moderne ale muncii cad sub următoarele categorii: (1) Munca este un mijloc de a atinge un scop mai Înalt. Aceasta e În general poziţia catoli­ că, al cărei mare merit este de a nu eluda cu totul realitatea, astfel Încît legăturile strînse dintre muncă şi viaţă şi dintre muncă şi suferinţă sînt de obicei măcar menţionate. Un reprezentant de seamă este Jacques Leclercq din Louvain, mai ales datorită discuţiei sale despre muncă şi proprietate din Leţons de droit naturel (1946), voI. IV, partea a 2-a. (2) Munca este un act de modelare, prin care "o structură dată este transformată Într-o altă struc­ tură, mai Înaltă". Aceasta e teza centrală a faimoasei lucrări a lui Otto Lipmann, Grundriss der Arbeitswissenschafr (1926). (3) Într-o societate a muncii, mu nca este plăcere pură sau "poate deveni În toate privinţele la fel de satisfăcătoare ca activităţile desfăşurate În tim­ pul liber" (vezi Glen W. Cleeton, Making Work Human (1949)). E poziţia adoptată astăzi de Corrado Gini În lucrarea sa Ecconomica Lavorista (1954), care consideră Statele Unite drept o "societate a muncii" (societa lavorista) În care "munca este o plăcere şi unde toţi oamenii doresc să muncească". (Pentru un rezumat În limba germană al poziţiei sale, vezi Zeitschrifi fiir die gesamte Staatswissenschaft, CIX (1953) şi CX (1954).) În paranteză fie spus, teoria nu e atît de nouă pe CÎt pare. Ea a fost formulată pentru prima dată de F. Nitti ("Le travail humain et ses lois", Revue internationale de sociologie (1895)), care susţinea chiar şi În vre­ mea aceea că "ideea potrivit căreia munca este dureroasă reprezintă mai curînd un fapt psihologic decît unul fiziologic", astfel că suferinţa va dispărea Într-o societate În care toată lumea munceşte. (4) În fine, munca este confirmarea de sine a omului Împotriva naturii, care, prin muncă, ajunge să Îi fie subordonată. Aceasta e premisa care - explicit sau implicit - stă la baza noii tendinţe, În special franceze, a umanismului muncii. Reprezentantul său cel mai cunoscut este Georges Fried mann. După toate aceste teorii şi discuţii academice, este reconfortant să aflăm că, dacă este Întrebată: "de ce munceşte omul?", marea majoritate a muncitorilor răspunde pur şi sim­ plu: "pentru a putea să trăiască" sau "pentru a face bani" (vezi Helmut Schelsky, Arbeiterjugend Gestern und Heute (1955), ale cărui publicaţii sînt, În mod remarcabil, lipsite de prejudecăţi şi idealizări) .

76. Rolul hobby-ului În societatea modernă a muncii este cu totul izbitor şi ar putea să stea la

baza experienţei din teoriile despre muncă-joc. Demn de remarcat, mai ales În contextu l de faţă, este că Marx, care nici măcar nu bănuia o asemenea evoluţie, se aştepta ca În socie­ tatea sa utopică, fără muncă, toate activităţile să se desfăşoare Într-o manieră foarte asemănătoare hobby-urilor. 107


de ban i " (techne mistharnetike) n u are n i cio legătu ră nici măcar cu conţi n u tu l propri u-zi s al u n o r arte precu m medici na, n avigaţi a sau arh itectura, care pres u p u n eau recom pense băn eşti . Tocmai pen tru a expl ica o asemenea re­ com pensă bănească, ce, în mod evident, este d e n atu ră cu totu l diferită de săn ătate, obiectu l medici n ei, sau de înălţarea edificiilor, obiectu l arh itectu­ rii, Platon a introd us o artă supli mentară care să le însoţească pe toate. Aceas­ tă artă su p l i mentară nu este înţeleasă cîtuşi de puţi n ca un element al m u ncii prezent în artele altm i n teri l i bere, ci , d i m potrivă, ca singura artă m u l ţumită căre i a " artistul ", lu crătoru l profesionist, cu m am spune n o i , se menţi n e l i ber fată ' cate, d e necesitatea de a mu nci .?? O asemenea artă intră în aceeasi gorie cu arta cerută stăpîn u l u i unei case, care trebuie să şti e cum să îşi exercite autori tatea şi să facă uz d e vi olenţă pentru a-şi co nduce scl avii. Scopul ei este să scutească d e obl igaţia "cîştigări i existenţei", în vreme ce scopuri l e celorlalte arte sînt Încă şi m ai îndepărtate de această necesitate elementară. Emanci parea m u ncii şi, co ncomitent, emanci parea cl aselo r m u ncitoare de sub opresiune şi exploatare au Însemnat, fără Îndoială, un progres în di­ recţi a non-viol enţei . Este cu m u l t m ai puţin sigu r că a fost şi un progres În d irecţia l i bertăţi i. Nicio formă de violenţă exercitată de om, cu excepţi a vio­ lenţei folosite în cazu l tortu ri i , nu se poate măsu ra cu forţa natu rală cu care necesitatea însăşi co nstrînge. Este motivu l pen tru care greci i au derivat d i n necesitate cuvîntu l lor pentru tortură, n u m i nd-o anagkai, ş i n u d i n bia, cuvînt fo losit pen tru a d esem na violenţa exercitată de om asu pra o m u l u i , fi i n d totodată motivu l care explică faptu l istoric că, de-a lungu l Antichităţii occiden­ tale, tortura, " n ecesitatea căreia niciun om nu îi poate rezista", a putut fi fo­ losită n u m ai împotriva scl avi lor, care erau oricum supuşi necesităţi i .78 Artele violenţei, arta război u l u i , arta pirateriei şi, În cele din u rmă, arta co nduceri i despotice, au fost cele care i-au ad us pe cei învi nşi în servici u l învi ngăto ri lor şi astfel au ţi n u t în frîu necesitatea de-a l u ngul celei m ai mari părţi a isto riei consemn ate.79 Epoca modernă, într-un mod cu m u l t mai pro n u nţat d ecît 77. Republica, 346. Prin urmare, "arta CÎştigului Înl ătură sărăcia, aşa cum medicina Înlătură boala" (Gorgias, 478).

Cum p lata pentru servici ile lor e ra benevolă ( Lo ening , op. cit.), profesi un ile atins o remarcabilă p erfe c ţi u ne În " a rta de a face bani".

liberale trebuie Într·ad evăr să fi

78.

Explicaţia m o d e rn ă obişnuită a acest u i o b i ce i caracteristic pentru În treaga Anti chitate - p o trivit că rei a origin ea lui se găseşte În " cred i n ţa că sclavul este incapabil să spună adevărul, m ai puţin atunci CÎnd e supus la cazne" (Barrow, op. cit., p.31) - este co mpl et greşită. Cred i nţ a era, d i m p o t rivă, că nimeni nu po a te inventa o m i nc i u nă sub tor· tu ră: "On croyait recu eil l i r la vo ix meme de la nature dans les cris de la douleur. Plus la douleur penetrai t avant, p l u s intime et p l u s vrai sembla e tre ce te m o i gn age de la chair et du sang" [Se credea că În ţipetele de durere se au d e Însăşi vocea naturi i. Cu CÎt d u rerea pătrundea mai adînc, cu atît mai intimă şi m ai adevărată părea să fie mărturia cărnii şi a sîngel u i] (Wal lon, op. cit., 1,32 5). Psi hol ogia antică era cu mu lt mai conş ti e ntă decît sînte m noi de elementul de l i b ert a te , de născocire l i beră di ntr- o minciună. Se presupunea că " n ecesită ţi le" to rtu rii distrug această l i bertate şi, de aceea, nu p u t eau fi ap l i cate cetăţen i lo r l i b eri. gre ac ă ş i lat in ă

79. Cele mai vechi cuvinte greceşti p en tr u sclavi, riouloi şi dmâes, Î nsem nau

Încă d u ş m an Înfrînt. despre vînzarea prizonieri l o r de război ca princi pala sursă a sclavi ei În W. L. Wes term ann , " Sklaverei " , În Paul y·Wissowa.

D e s p re războaie şi

Antichitate, vezi

108


cre şti n i s m u l , a provocat - În paral e l cu g l o rificarea m u nc i i - o enorm ă depreciere a acestor arte şi o d i m i n uare, mai puţi n considerabi l ă, d ar n u m ai p u ţi n i m portantă, a Folosiri i instrumentelor vi olenţei În treburi l e omeneşti În general .80 Ascensiunea mu ncii şi n ecesitatea proprie metabolism u l u i m u nci i cu natu ra par a fi strîns legate de devalorizarea tutu ror activităţi l o r care fie izvorăsc d i rect d i n violenţă, cum este cazul fol osi ri i Forţei În rel aţi i l e u mane, fie adăpostesc În ele Însele u n element d e violenţă, cu m este cazu l , vom ve­ dea, cu ori ce l ucrare meşteşugărească. Totu l se petrece ca şi cum e l i m i n area progresivă a vi olenţei În cursul epocii moderne ar fi deschis aproape automat calea reÎntoarceri i necesităţii la nivel u l ei cel m ai elementar. Ceea ce s-a mai Întîmp l at o dată În istoria noastră, În veacuri le decl i n u l u i I m peri u l u i ro man, se Întîm p l ă poate d i n nou. Ch iar şi atu nci , m u nca a d evenit o ocu paţie a clase lor l i bere "doar pentru a l e im pune obligaţiile clasel or servi le"81 . Perico l u l ca emanciparea m u ncii În epoca modernă n u n u mai să nu reuşească să i n augu reze o eră a l i bertăţii pen tru toţi , ci, d i m potrivă, să Îm­ pingă pentru pri m a oară Întreaga u m anitate sub j ugul necesităţi i fusese deja clar sesizat de Marx cîn d susţinea că ţelul revoluţiei n u poate fi În niciun caz emanci p area dej a-real izată a cl asel or m u ncitoare, ci trebuie să Însem ne emanci parea o m u l u i faţă d e m u n că. La pri m a vedere, u n astfel d e ţel pare utopic, chiar si ngu rul element cu adevărat utopic d i n Învăţătu ri le l u i M arx.82 Em anci parea faţă de m u ncă reprezi ntă, În termenii lui Marx, emancipare 80. Astăzi, din cauza recentelor perfecţion ări ale instrumentelor războ i u lui şi distrugerii, sîn ­ tem încl i n aţi s ă trecem cu vederea această importantă ten d i nţă a epocii mod eme. De fapt, seco l u l al XIX-lea a fost unu l di ntre cele mai p aşnice secole d i n istorie. 8 1. Wal l o n , ap. cit., III, 265. Wal lon arată în mod strălucit cum generalizarea stoică tîrzie, după care toţi oamenii sînt sclavi, s-a bazat pe evoluţia Imperi u l ui roman, în care guvernarea imperial ă a abolit treptat vechea l i bertate, astfel că, în cele din urmă, n i m e n i nu mai era l iber şi toată lumea avea un stăpîn. Cotitura s-a produs atunci cînd Cal igula, cel dintîi, şi Trai an, d u pă aceea, au acceptat să fie numiţi dominus, cu un cuvînt folosit altădată doar pentru stăpî n u l casei. Aşa-zisa morală de scl av d i n Antichitatea tîrzie şi premisa ei, potri­ vit căreia între viaţa unui sclav şi viaţa unui om liber nu există nicio diferenţă reală, aveau u n fu n d al cît se poate de realist. Acu m sclavul îi putea într-adevăr spune stăpîn u l u i său: nimeni nu este liber, toţi au u n stăpîn. Î n termenii lui Wall on: "Les cond amn es aux mines ont pour confreres, il. u n moind re d egre de p e i ne, les cond amnes aux moul i n s, aux boulan­ geries, aux relais publics, ii tout au tre travail faisan t I'objet d'une corporation particuliere" [Ocn aşii îi au drept confraţi, pe o treaptă i nferioară a caznei, pe osîndiţii la munca în mori, în bru tări i, la popasuri l e poştei p u b l ice, sau la o rice alt fel de muncă al cărei obiect ţine de o corporaţie particul ară] (p. 216). "C'est le droit de I 'escl avage qui gouverne mai ntenant l e citoye n ; et nous avons retro uve tau te la legislation propre aux escl aves dans les regle­ men ts qui concernent sa perso nne, sa familie ou ses biens" [Dreptul sclaviei îl guvern ează acum pe cetăţean; şi noi am regăslt, În reglementări l e care îi privesc persoana, familia sau bu nuri l e, întreaga legislaţie proprie sclavilor] (pp. 2 19-220). 8 2. Soci etatea fără clase şi fără stat a lui Marx nu este utopică. Pe lîngă faptu l că evolUţi ile moderne au tendi nţa cl ară de a aboli distincţii l e de cl asă d i n societate şi d e a înlocui guvernarea cu ac e a "ad m inistrare a lucruri lor" care, potrivit l u i Engels, trebuia să fie marca societăţii soci aliste, la Marx În suşI aceste ideal uri au fost În mod clar concepute în concor­ danţă cu dem ocraţia ateniană, doar că În societatea comun istă privi legiile cetăţenil or liberi u rmau să fie exti nse l a toată l u mea. 109


faţă de n ecesi tate, ceea ce ar Însem na, În ulti m ă i n stanţă, şi emanciparea faţă de co nsum , adică d e metabo l i s m u l cu natu ra care fo rmează însăşi co nd iţi a vi eţi i u m an e.83 Totuşi, p rogresele d i n ulti m u l decen i u şi Îndeosebi posi b i l ităţile deschi se m u lţum ită dezvol tării În conti n u are a autom atizării ne În d reptăţesc să ne întrebăm d acă utopia de ieri n u va deven i realitatea de mîine, astfel că, În cel e d i n urmă, d i n "truda şi necazu l " propri i cicl u l u i bio logic d e a l căru i motor este legată vi aţa omenească n u va m ai rămîne decit efortul co nsu m u l ui. Şi totu şi, nici chiar această utopie n u ar putea sch i m b a fu ndam entala zăd ărn icie pămîntească a proces u l u i vieţi i. Cele două faze pri n care trebuie să treacă cicl u l perpetu u al vieţi i biologice, fazele m u ncii şi consu m u l u i , Îşi pot sch i m b a proporţi a pînă acolo ÎnCÎt aproape Întreaga "fo rţă de m u n că" u m ană să se cheltuiască În consu m, ceea ce ar conduce totod ată la serioasa p roblemă socială a ti m p u l u i l i ber, adică, În esenţă, la problema fel u l u i În care s-ar putea asigu ra suficiente prileju ri de epuizare zilnică pentru a menţi ne i ntactă capacitatea de consu m.84 Consu m u l l i psit de suferi nţă şi de efo rt n u a r schi mba, c i d oar a r mări caracteru l devoran t a l vieţii biol ogice, pînă ce o u m an i tate cu totul "eli berată" d e l anţu rile d u reri i şi ale efortu l u i va fi l i beră să "consume" Întreaga l u m e şi să reproducă zilnic toate obiectele pe care doreşte să le consu me. Cîte l ucru ri ar apărea şi ar dispărea În fiecare zi şi În fiecare oră În procesu l vital al unei asemenea societăţi ar fi, În cel m ai bun caz, lipsit de Însem nătate pentru l u me, ad miţind că lumea şi carac· terul-ei-de-o bi ect ar putea ţi n e piept d i n amism u l u i n esăbu it al u n u i proces vital pe de-a-ntregu l motorizat. Pericolul automatizări i vi itoare stă mai puţin În m u l t deplÎnsa mecan izare şi artifi cializare a vieţii n atu rale, CÎt În faptul că, În ciud a artificialităţii sale, întreaga productivitate u m ană ar putea fi ab­ sorbită Într-u n proces vital teri b i l de intensificat şi şi-ar u rma automat, fără suferinţă sau efo rt, cicl u l natu ral perpetu u. Ritm u l maşi n i l o r ar creşte şi ar i n tensifica teri b i l ritm u l n atu ral al vieţi i , Însă n u ar sch i m b a caracteri stica 83.

84.

Nu este poate n i cio exagerare să afi rmăm că La condition o!l vrillre (1951) a l ui Simone Weil este singura carte din imensa literatură consacrată chesti unii mu ncii care se ocupă de pro­ bl emă rară prejudecăţi sau sentimentalism. Ca motto al j u rnal u l u i care îi relatează zi de zi experienţele din tr-o fabrică, ea a ales u rmătorul vers din Homer (i/iada, VI, 458): pa//' aekad­ zomene, kratere d'epikeiset' anagke ("adînc împotriva voinţei, mai puternic necesitatea asu­ p ra-ţi apasă"); ea co nchide că speranţa într-o eliberare finală de mu ncă şi de necesitate este singurul element utopic al marxismului, fiind în acelaşi timp adevăratul motor al tutu­ ror mişcăril or muncitoreşti revoluţionare de i n spiraţie marxistă. Această speranţă este "opi u l poporu l u i" pe care Marx credea că îl reprezi ntă rel igia. In util să mai spu nem că acest timp liber nu coincide defel, cum susţine opinia curentă, cu scho/e a Antichităţii, care nu era un fenomen de co nsum, "ostentativ" sau nu, şi nu s-a ivit

dintr-un "timp disponibil" scăpat de muncă, ci, dimpotrivă, a fost o "abţinere" conşti en­ tă de la orice activitate legată de simpla existenţă, de la activitatea de consum ca şi de la cea de mu ncă. Piatra de încercare a acestei schoJe, spre deosebire de idealul modem al timpu­ l u i liber, este frugalitatea bi necu noscută şi ad esea descrisă a vieţii greceşti din peri oada clasică. Astfel, este caracteristică suspici unea cu care era privit negoţul maritim, răspunză­ tor, mai mult decît orice al tceva, pentru bogăţia din Atena, aşa Încît Platon, pe urmele lui Hesi od, a reco mandat întemeierea noilor oraşe·stat departe de mare. 110


pri ncipal ă a vieţii În raportu l ei cu lumea, care este de erodare a d u rabi l i ­ tăţi i , ci doar ar face-o mai m ortală. E o cale l u ngă de la red ucerea treptată a număru l u i orelor de m u ncă, care a progresat co nstant tim p de aproape u n secol, pîn ă l a această utopie. Î n plus, progresu l realizat a fost mai curind supraesti mat, deoarece a fost m ăsu­ rat pri n contrast cu co ndiţiile de exp loatare cu totu l i n u m ane dominante În cursul primelor faze ale capitalismul ui. Dacă gîndim În perioade ceva mai l u ngi, cantitatea an u al ă de ti m p l i ber d e care o persoană benefici ază În prezent n u p are atît o realizare a modernităţii, cît o apropiere tard ivă de normalitate.8s Î n această privi nţă, ca şi În altele, spectru l u n ei adevărate societăţi de consu­ m atori este m ai al armant ca ideal al societăţii actu ale decît ca realitate deja existentă. I dealul n u e nou; era clar indicat În premisa necontestată a economiei politice cl asice, după care scopu l ulti m pentru vita activa este creşterea bogăţiei, abundenţa şi "ferici rea a cît mai mulţi". Şi, În defi n itiv, ce altceva este acest ideal al societăţi i moderne dacă nu visul străvech i al celor săraci şi l i psiţi , care poate avea u n farmec aparte cît tim p rămîne u n vis, dar se transfo rmă În ­ tr-o păcăleal ă d e paradi s d e Înd ată ce este realizat. Speranţa care i-a i nspirat pe M arx şi pe cei mai b u n i dintre mem bri i d iver­ selor mişcări m u ncitoreşti - că, în cele d i n u rmă, ti m pu l l i ber Îi va emancipa pe oamen i de necesitate şi ÎI va face productiv pe animallaborans - se Înte­ meiază pe i l uzia u n ei filosofii mecan iciste care presupu ne că forţa de m u n ­ că, c a ori ce altă form ă de energie, n u se poate pierd e n iciodată, astfel că, dacă nu este cheltu ită şi epu izată În corvoada vieţi i , va alimenta automat alte activităţi, " mai Înalte". Model u l căIăuzitor al acestei speranţe l a M arx a fost fără îndoială Atena lui Pericle, care, în vi itor, cu aj uto rul productivităţii con­ siderabi l sporite a m uncii omeneşti , nu ar mai avea nevoie de sclavi pentru a se SUSţine, ci ar deveni o reali tate pentru toţi . La o sută de ani d u pă M arx, şti m În ce constă eroarea acestui raţionament; ti m p u l l i ber al l u i animal la­ borans n u este cheltuit n i ciodată în al tceva decît În consum şi, cu cît Îi rămîne mai m u lt ti mp, cu atît dori n ţele sale sînt m ai laco me şi mai i nsisten te. Faptu l 85. Se es ti m e ază că În tim pu l Evului Mediu nu se muncea mai mult de j u m ătate din zilele anu­ lui. Sărbătorile oficiale numărau 141 de zil e (vezi Levasseur, op. cit., p. 329; vezi, de aseme­ nea, Liesse, Le Travail (1899), p. 253, pentru numănui de zile lucrăto a re din Franţa de dinaintea Revoluţiei) . Creşterea monstruoasă a zilei de muncă este caracteristică pentnu Începu t u l revoluţi e i industriale, cînd muncitorii au fost obligaţi să conc u reze cu ma şin i l e de curînd i ntroduse . Înainte de asta, În Anglia, durata zilei de muncă ajungea la unsprezece sau la douăsprezece o re În se co l u l al XV-lea şi la zece ore În secolul al XVII-lea (vezi H. Herkner, "Arbeitszeit " , În Handwărterbuch fUr die Staatswissenschaft (1923), 1, 889 şi urm.). Pe scurt, "Ies travailleurs ont connu pe n dant la premiere moitie du 1ge siecle, des conditions d'existences pires que celles subies auparava n t par les plus infort unes" [În prima jum ăta te a secol ul ui al XIX-lea, muncitorii au cunoscut condiţii de trai mai rele decît cele suportate În ainte de cei mai ne norociţ i) (E d ou a n;1 Dolleans, Histoire du travail en France (1953)). Dimensi un i le prog re sul u i realizat În epoca noastră sînt În general s u praa preci a te , pentru că noi facem eva l u area În comparaţie cu un ev Într-adevăr "Înt unecat". Bu n ăoară, s-ar putea ca speranţa de viaţă În cele m ai civil izate ţări de astăzi să corespundă abia spera n ţei de viaţ ă din anumite secole ale Antichităţii. Desigu r, e un l uc r u pe care nu ÎI ştim, dar o asemenea bănuială se stÎmeşte dacă j udec ăm după vîrsta m orţi i d i n biografi ile oame nilor celebri. 111


faţă de necesitate, ceea ce ar Însem n a, În u lti mă i nstanţă, şi emanciparea faţă de consum, ad ică d e metabolismu l cu n atu ra care fo rmează Însăşi co nd iţia vieţii u m ane.83 Totuşi, progresele d i n u l ti m u l dece n i u şi Îndeosebi posi b i l ităţile d esch ise m u lţum ită dezvoltării în conti n u are a au to m atizării ne înd reptăţesc să ne Întrebăm dacă utopia de ieri nu va deveni real itatea de mîi ne, astfel că, În cele d i n u rmă, d i n "trud a şi necazu l" propri i cicl u l u i biologic d e a l căru i m oto r este legată vi aţa omenească n u va m ai rămîne decît efortul co nsu m u l u i . Şi totuşi, n ici chiar această utopie n u a r putea sch i m ba fu n d amentala zăd ărn icie pămîntească a proces u l u i vieţi i . Cel e două faze p ri n care treb uie să treacă cicl u l perpetu u al vieţi i biologice, fazele m u ncii şi consu m u l u i , Îşi pot sch i m ba proporţi a pîn ă aco lo încît aproape întreaga "fo rţă de m u ncă" u m ană să·se cheltuiască În consu m, ceea ce ar conduce totod ată la serioasa problemă soci ală a ti m p u l u i l i ber, adică, În esenţă, la problema fel u l u i În care s-ar putea asigu ra suficiente prilej u ri de epuizare zi lnică pentru a menţine i n tactă capacitatea de consu m .84 Consu m u l l i psit de suferi nţă şi de efort n u ar sch i m b a, ci doar ar mări caracteru l devo rant al vieţii biologice, pînă ce o umanitate cu totu l "eli berată" de l anţurile d u reri i şi ale efortu l u i va fi l i beră să "consume" Întreaga l u m e şi să reproducă zil n ic toate obiectele pe care doreşte să le co nsume. Cîte l u cru ri ar apărea şi ar dispărea În fiecare zi şi În fiecare oră În procesu l vital al u n ei asemenea societăţi ar fi , în cel mai b u n caz, l i psit de însemn ătate pentru l u me, ad miţînd că l u mea şi carac­ teru l-ei-d e-o biect ar putea ţine piept d i n amism u l u i nesăb uit al u n u i proces vital pe de-a-ntregu l motorizat. Pericolul automatizări i viitoare stă m ai puţin În m u l t deplÎnsa mecan izare şi artifici alizare a vieţi i natu rale, cît În faptu l că, În ci uda artifici al ităţii sal e, întreaga produ ctivitate u m an ă ar putea fi ab­ so rb ită în tr-un proces vital teri bil de i n tensifi cat şi şi-ar u rm a auto m at, fără suferi nţă sau efo rt, cicl u l n atu ral perpetu u . Ritm u l maşi n i l o r ar creşte şi ar i n tensifica teri b i l ritm u l natu ral al vieţii , Însă n u ar sch i m b a caracteristica 83. Nu este poate nicio exagerare să afirmăm că La condition ouvriere (1951) a lui Simone Weil este singura carte din imensa l iteratură co nsacrată chesti unii mu ncii care se oc upă de pro­ blemă fără prejud ecăţi sau sen timental ism. Ca motto al jurnal u l ui care îi rel atează zi de zi experienţele di ntr·o fabrică, ea a ales următoru l vers d i n Homer (lliada, VI, 458): poli' aekad­ zomene, kraten! d'epikeiset' anagke ("adî nc împotriva voinţei, mai puternic necesitatea asu· pra-ţi apasă"); ea conchide că speranţa Îmr-o eliberare finală de m u n că şi de necesitate este singuru l element utopic al marxismu l u i, fiind în acel aşi ti mp adevăratul moto r al cucu­ rOr' mişcărilor m u n citoreşti revo luţion are de in spiraţie marxistă. Această speranţă este "opi u l poporu lui" pe care Marx credea că îl reprezintă religia. 84. Inutil să mai spunem că acest timp l iber n u coincide defel, cum susţine opinia curentă, cu schoJe a Antichităţii, care n u era un fenomen de con sum, "ostentativ" sau nu, şi n u s-a ivit dintr-u n "timp d ispon ibil" scăpat de muncă, ci, dimpotrivă, a fost o "abţinere" conştien­ tă de la orice activitate legată de simpla existenţă, de la activitatea de co nsu m ca şi de la cea de muncă. Piatra de Încercare a acestei schole, spre deosebire de ideal ul modem al timpu­ l u i l iber, este frugal itatea bin ecunoscută şi adesea descrisă a vieţii greceşti din perioada cl asică. Astfel, este caracteristică suspiciunea cu care era privit negoţul maritim, răspunză­ tor, mai mult decît orice altceva, pentru bogăţia din Atena, aşa Încît Pl aton, pe urmele l ui Hesiod, a recomandat întemeierea n oilor oraşe-stat departe de mare.

110


p rin cipală a vieţi i În raportul ei cu l u m ea, care este d e erodare a d u rabi l i­ tăţi i , ci doar ar face-o m ai mortală. E o cale l u ngă de l a red ucerea treptată a n u m ărul u i orelor de m u ncă, care a p rogresat co nstant ti m p de aproape un secol , pîn ă la această utopie. În p lus, progresu l real izat a fost mai curînd su p raesti m at, deoarece a fost măsu­ rat pri n contrast cu condiţi i le de exploatare cu totu l i n u m an e d o m i n ante În cursul primelor faze ale capitalismu lui. Dacă gîndim În perioade ceva mai l u ngi , ca ntitatea anuală de tim p l i ber de care o persoană beneficiază În prezent n u p are atît o realizare a modern i tăţii , cît o apropiere tard ivă de normalitate.a5 În această privi nţă, ca şi În altele, spectrul u nei adevărate societăţi de consu­ mato ri este mai al armant ca i deal al societăţii actuale decît ca realitate deja existentă. Idealul n u e nou; era clar indicat În premisa necontestată a economiei po litice clasice, d u pă care scopul ul ti m pentru vita activa este creşterea bogăţiei , abundenţa şi "ferici rea a cît mai mu lţi " . Şi , În defi n i tiv, ce altceva este acest ideal al societăţi i moderne d acă n u visu l străvechi al celor săraci şi l i psiţi , care poate avea u n farmec ap arte cît timp rămîne u n vis, d ar se transform ă În­ tr-o păcăleal ă de paradi s de Îndată ce este real izat. Speranţa care i-a i nspirat pe M arx şi pe cei m ai b u n i dintre mem brii diver­ selor m işcări m u n citoreşti - că, În cele d i n u rmă, ti mpul l i ber Îi va emancipa pe oamen i de necesitate şi ÎI va face productiv pe animallaborans se Înte­ meiază pe i luzi a u n ei filosofi i mecan iciste care presupune că forţa de m u n ­ că, c a orice altă fo rmă de energie, n u se poate pierde niciodată, astfel că, dacă nu este cheltuită şi epu izată În corvoad a vieţi i , va alimenta automat alte activităţi, " m ai Înalte" . Model u l căIăuzitor al acestei speranţe la M arx a fost fără Îndoială Atena l u i Pericle, care, În viitor, cu ajutorul productivităţii con­ siderabi l sporite a m u ncii omeneşti, n u ar m ai avea nevoie de scl avi pentru a se susţi ne, ci ar deveni o realitate pentru toţi. La o sută de ani d u pă M arx, şti m În ce constă eroarea acestu i raţionament; ti m p u l l i ber al l u i animal la­ borans n u este cheltuit niciod ată În altceva d ecît În co nsum şi, cu cît Îi rămîne mai m u l t ti m p, cu atît dori n ţele sale sînt mai l aco me şi mai i n sisten te. Faptu l -

85. Se estimează că În timpul Evu l ui Med iu nu se muncea mai mult de j u m ătate din zil ele anu­ l u i. Sărbătorile oficiale numărau 141 de zil e (vezi Levasseur, op. cit., p. 329; vezi, de aseme­ nea, Liesse, Le Travail ( 1 899), p. 253, pentru număru l de zil e l ucrătoare din Fran�a de c;linaintea Revoluţiei). Creşterea mon struoasă a zi l ei de mu ncă este caracteristică pentru Începutu l revol u�iei ind u striale, cînd m uncitorii au fost obl iga�i să concu reze cu maşinile de curînd in troduse. Înainte de asta, În Anglia, durata zilei de muncă aju ngea la unsprezece sau la douăsprezece ore În secol ul al XV-lea şi la zece ore În seco l u l al XVI I-lea (vezi H. Herkner, "Arbeit5zeit", În Handwarterbuch fiir die Staatswissenschaft (1 923 ), 1, 889 şi u rm.). Pe scurt, "Ies travai lleurs ont connu pendant la p remiere moitie du 1 ge siecle, des conditions d'existen ces pires que cel les subies auparavant par les plus infortunes" [În prima jumătate a seco l u l u i al XIX-lea, muncito rii au cunoscut condiţii de trai mai re le decît cele suportate Înainte de cei mai nenoroci�il ( Edouan;l Dolleans, Histo ire du travail en France (19S3 )) Dimensiunile progresu l u i realizat În epoca noastră sînt În general supraapreciate, p entru că noi facem evaluarea În com p araţie cu un ev Într-ad evăr "Întunecat". Bunăoară, s-ar putea ca speranţa de viaţă În cele mai civi lizate ţări de astăzi să corespundă abia speranţei de viaţă din anum ite secole ale Antichită�ii. Desigur, e un lucru pe care nu ÎI ştim, d ar o asemenea bănuială se stîrneşte dacă judecăm du pă vîrsta morţii din biografiile oamenilor celebri. .

1 11


că aceste dori n ţe devin m ai sofisticate, astfel ÎnCÎt con s u m u l n u se mai l i m i­ tează la necesităţi , ci, d i m potrivă, se concentrează mai ales asu pra lucru rilor netre b u i n cioase vieţii, n u sch i m b ă caracteru l acestei soci etăţi i, ci co nţi n e perico l u l grav ca, În cele d i n u rm ă, n i c i u n obiect a l l u m i i să n u mai fie ferit de co nsum şi de an i h i l area pri n co nsum. Ad evăru l mai curînd neplăcut al p roblemei este că victori a obţi n u tă de l u mea modernă asu pra necesităţi i se datorează emanci p ării m u n ci i , ad ică faptu l u i că lui animallaborans i s-a permis să ocupe domen i u l p u b l ic; şi to­ tu şi , cît ti m p animallaborans rămîne în pose s ia l u i , nu se po ate vo rbi de u n adevărat domen i u p u b l ic, c i n u mai de activităţi priva te expuse î n p u b l i c . Re­ zu ltatu l este ceea ce, pri ntr- u n eufemism, se numeşte cultu ra de m asă, i ar neaj u n s u l său profu n d este o nefericire u niversală, cauzată, pe de o parte, de ech i l i bru l tu l b u rat d i n tre mu ncă şi consum şi, pe de altă parte, de cereril e i nsistente ale l u i animallaborans de a obţi ne o fericire care poate fi ati nsă numai acolo unde există un echilibru perfect între procesele vitale de epu izare şi de regenerare, de suferi nţă şi de eliberare de suferinţă Pretenţi a u n ive rsa­ lă la ferici re şi nefericirea larg răspîn d i tă d i n societatea noastră ( cele două nefii n d altceva deCÎt feţele acelei aşi m onede) se n u m ără pri ntre semnele cele m ai convi ngăto are că am Început să trăim În tr-o societate a m u n ci i care nu are destu l ă mu ncă care să o menţi n ă satisfăcută. Căci doar animallaborans, şi n u meşteşugaru l, n i ci omul acţi u n i i a preti ns vreod ată să fie "feri cit" ori a crezut că oamen i i m u ritori pot fi fericiţi. U n u l din semnele evidente ale pericolului că sîntem poate pe cale să real i­ zăm ideal u l lui animal laborans este măsura În care Între aga noastră economie a devenit o e c onomie a risipei, În care obiectel e trebuie devorate şi aru nca­ te aproape la fel de repede pe CÎt au apărut în lume, pentru ca procesu l însuşi să nu aj u n gă brusc la un sfirşit catastrofal. Dar, dacă ideal u l ar fi dej a real i­ zat, iar noi n u am fi cu ad evărat n i m i c altceva decît mem b rii unei societăţi de consu m atori , nu am m ai trăi nicidecum Într-o l u m e, ci am fi p u r şi sim p l u co nd uşi de u n proces În ale căru i cicl u ri perpetue obiectele apar şi dis­ par, se arată şi se fac nevăzute, fără a d ăi n u i vreod ată îndeaj u n s pen tru a împrej m u i procesu l vital d i n m ij locu l lor. Lu mea, casa înălţată de om pe pămînt, făcută d i n m aterial ul pe care n atu ra terestră ÎI fu rn izează mîin ilo r omeneşti, n u con stă d i n o b iecte care se cons u m ă, ci d i n obiecte care se întrebuinţează. Dacă n atu ra şi pămîn tu l co nstituie în genere co nd iţia vieţii u m ane, atu nci l u mea şi obiectele l u m i i constitui e co ndiţi a în care această vi aţă specific u mană s e poate s i m ţi acasă pe pămînt. Văzută cu ochi i l u i animallaborans, n atu ra este m are le fu rn izor al tutu ror "lucru rilor bune", care le aparţi n În egală măs u ră tu tu ro r co pii­ lor ei, cei care "(le) iau d i n mîn ile (ei)" şi "se am estecă cu" ele În m u n că şi În consu m.86 Văzută cu och i i l u i homo faber, co nstructo ru l l u m i i , aceeaşi na­ tură "fumizează numai materiale care în ele însele nu preţuiesc aproape ni mic", .

,

­

­

86.

Locke, op. cit., secţiunea 28.

1 12


a c ă ro r Î ntre a gă valoare stă În lu c r u l ex ecutat asu p ra lor.B7 Fără a l u a obiec­ tele din mîin i le natu rii şi a l e consu m a şi fără a se apăra pe si ne Î m potr i va proces e lo r naturale de creştere şi de c ăde re , animallaborans n u ar p u t e a nici ­ decum su pravieţu i. Î nsă, fără a se si mţi acasă În m ij lo cu l obiectelor a căror d u r abilitate le face potrivite pentru întrebuinţare şi pentru Înăl ţa rea unei l u m i a cărei permanenţă s e află În co ntrast făţiş c u viaţa, această v i aţă nu ar fi n icidec u m u m an ă . Cu cît a devenit mai uşoară Într-o s o c ie tate d e co n sum ato ri s a u de m un­ citori, cu atît Îi va fi mai greu acestei vieţi să rămînă conştientă de solicitările n e cesităţii de care este cond u s ă , chiar şi atu nci cînd suferinţa şi efortul, m a n i ­ festă ri l e exteri o a re a le necesită ţi i , sînt aproape i nsesizabile. Pericol u l este ca o asemenea societate, orbită de ab u n d en ţa rodniciei sal e c re s CÎnd e şi p rin ­ să În fu n c ţi ona re a lină a u n u i proce s fără s fîrş it, să n u mai fie În stare să îşi recu n oas că propria zăd ărn icie - zădărnicia u n ei vieţi care " n u se fi xează şi n ici nu se re a lize ază pe sine Într-un subiect permanent care să dureze după ce m u nca (ei ) s-a isprăvit"88.

87. Ibid., secţiunea 43. 88. Adam Smith, ap. cit., 1, 295.

113


CAP ITO LU L I V LU C RU L

18

D U RABI LITATEA LUM I I Lucrul mîi nilor noastre , spre d eoseb ire d e munca trupurilor n o astre -

homo (aher, cel care face şi " lucrează" literalmente "asupra" l , spre d eosebire de animal 'ahorans, cel care m unceşte ş i " se am estecă cu" - fabrică vari etatea cu adevărat nesflrşită de obiecte al căror ansam blu constituie artificialul uman. Ele sînt m ai cu seam ă, Însă nu exclusiv o b i e cte de întrebuinţare; ele posed ă d urabili tatea d e care Locke avea nevoie p entru Întem eierea propri etăţii, "valoarea" d e care Ad am S m i th avea nevoie pentru piaţa d e sch i m b şi sînt dovada productivi tăţii , pe care M a rx o socote a drept piatra de Încercare a na turii u m ane. Î ntrebui n ţarea lor adecvată nu le face să dispară, ele confe­ :

rind stabilitatea şi trăini cia fără de care a rtifi cialul u m an nu ar putea fi un ad ăpost de mn de Încredere pentru această creatură nestato m ică şi m uritoa­

. re care este omul. Durabil itatea artifici alului u m an nu e abso lută; deşi nu ÎI cons u m ă, în­ trebu inţarea pe care i-o dăm ÎI erod ează. Procesul vi eţi i , care n e pătrunde În treaga fi inţă, invad ează şi artificialul u m an ; prin urm are, dacă nu sînt În­ trebuinţate, obiectele l u m i i se d egrad e ază şi ele În cele d i n urm ă, ÎntorCÎn­ .du-se În ansam blul procesului natu ral d in care au fost scoase şi Îm potriva căruia au fost rid icate. Lăsat În seama lui sau Îndepărtat d i n lum ea omu­ lu i , un scaun va redeveni lemn, iar lemnul se va d egrada şi se va Întoarce În solul din care s-a ivit copacul În ainte de a fi fo st tăi at pen tru a d eveni mate­ rialul asupra căruia să se luc reze şi cu aj utorul căruia să se constru i ască. Însă, chiar d acă acesta este poate sflrşitul inevitabil al tuturor ob i ectelor d in lu m e lu ate separat şi semnul că sînt produsele unui creator muri tor, nu la fel de sigur este şi d estinul final al artificialului uman ca atare, În care toate obiectele luate separat pot fi În perm anenţă înlocuite odată cu schim barea generaţiilor care vin, locui esc l u m ea făcută de om şi pleacă. Î n pl u s , d eşi utilizarea duce fatal m ente l a ero d area acestor obi ecte, un ase m en ea sf'lrşit 1 . Cuvîntul latin (aber, Înrudit probabil cu facere ("a face ceva" În sensul de "a prod uce"), ÎI desem­

na la Început pe creatorul , pe artistul care l u crează asu pra unui material dur, p recum pi atra sau lemn u l ; termenul se fo losea, de asemenea, ca traducere a grecescului tektân, care are ace­ I aşi Înţeles. Cuvîn tu l (abri, adeseori urm at de tignarii, Îi desemna Îndeosebi pe lucrători i din construcţii şi pe d u lgheri. N u am reuşit să stabilesc cîn d şi unde a apărut pentru prima oară expresia homo faber, care este fară îndoială de origi ne modernă, postmedieval ă. Jean Leclercq ("Vers la societe basee su r le travail " , Revue du travail, voI . LI, nr. 3 ( m artie, 1 950» sugerează că abia Bergson "ar fi pus În ci rculaţie conceptul de homo faber" . 115


nu constitu i e soarta lor în acelaş i sens în care d i strugerea rep rezintă sfîrşi­ tul inerent tuturor obi ectelor d e cons u m . Ceea ce u til izarea uzează este du­ rabili tatea. D u rabi l i tatea conferă obi ectelor lu m i i o relativă independe n ţă faţă d e oameni i care le-au pro d u s ş i care l e între b u i nţează, o "obi ectivitate " care le face să reziste, să "stea împotrivă"2 şi să înd ure, măcar pentru o vrem e, nevoile şi cerinţele n estăpîni te ale prod ucătorilor şi u tili zatorilor lor vi i . D i n acest punct d e vedere, obi ectele lu m i i a u rolul de a stabiliza vi aţa o meneas­ că, i ar obiectivi tatea lor - În contrast cu vorba herac i i teană d l!pă care u n o m n u poate intra d e dou ă ori În acelaşi rîu - ţine de faptul că, în ci u d a naturi i lor mereu sch i m bătoare, oameni i îşi pot recăpăta putinţa-d e-a- fi ­ ace i a ş i , ad i că identi tatea, raportînd u -se l a acelaşi scau n sau l a aceeaş i masă. Altfel spu s, su biectivi tăţi i oam enilor i se opune mai cu rînd obiectivi­ tatea lu m i i făcute de om deCÎt s u bli ma i n d i ferenţă a unei n aturi virgine, a cărei copleşitoare forţă ele mentară, d i mpotrivă, îi va s ili pe oameni să pen­ d u l eze fără preget în cercul propri ei lor m i şcări biologice, care se potri veşte pe rfect cu m i şcarea cici i că gen erală a econom i e i naturi i . Doar noi , cei care, porn ind d e la ceea ce ne dă natura, am înălţat obiecti vitatea unei lu m i care ne aparţi ne, cei care am con stru i t-o în i n teriorul mediulu i n atural pentru a fi astfel p rotej aţi împotriva lu i , p u tem privi natura ca pe ceva "obi ectiv" . Fără o l u m e între oamen i şi natu ră, exi stă m i şcare etern ă, Însă n u obiectivi tate. Cu toate că Întrebu inţarea nu se confundă cu con su m ul, tot aşa cu m lucrul n u s e confundă c u m u nca, În anu m i te domeni i i mporta nte ele pat· să se s u p rapună Într-o ase mene a măsu ră, înCÎt acordul unani m cu care atît opinia pu blică, CÎt şi cea savantă au i d e n tifi cat aceste două reali tăţi distincte pare CÎt se poate de În dreptăţit. Î n tr-adevăr, întrebu i n ţarea co n ţine un ele­

ment de consu m În măsura în care procesul de uzare se p rodu ce prin con­ tactul obiectulu i de întrebu i n ţare cu organi s m ul vi u care consu mă, ş i , cu CÎt contactul d i n tre corp ş i obiectul Întrebu i n ţat va fi mai strîns, cu atît mai i spiti toare va părea ech ivalarea celor două. Cine interpretează, b unăoară, n atura o biectelor de în trebu i n ţare În termeni i arti colelor de î m b răcăm inte, va

fi

tentat să co n c h idă că întrebu inţarea nu Înseam n ă ni m ic altceva deCÎt

un consu m mai lent. U n ei asemenea i n terpretări i se opun cele aminti te m ai devre m e , În speţă

că d i strugerea, deşi i n evitab ilă, este acci d e n tală în cazu l

întrebu inţări i , dar este i n erentă consu m ulu i . Ceea ce d eose b eşte cea m a i slabă pereche d e p antofi de b u n u rile d e co n s u m propri u -zise este c ă pri m a n u s e stri că dacă n u o port, c ă are o i n d epend enţă propri e , ori CÎt d e modes­ tă, care îi perm i te să supravi eţu iască ch i ar şi un ti mp îndelungat caprici ilor

sch i m bătoare ale proprietarulu i ei. Întrebu inţată sau nu , perechea de pantofi

va rămîne În l u m e o an u m i tă vreme, dacă nu cu mva este di stru să d i n seni n .

2 . Acest sens este implicit Î n verbu l lati n obicere, din care a derivat m ai tîrziu "obiectul " n o s ­ tru, şi În Gegenstand, cuvîntul german pentru "obiect" . Literal, "obiect" Înseam nă "ceva arun· cat" sau upus împotrivă".

1 16


I n favoarea i d entifi cări i d intre lucru ş i m u n că poate fi ad u s u n argu ment asemăn ător, cu m ult mai celebru ş i cu m u lt m ai convingător. Cea mai nece­ sară şi m a i elementară m u ncă a o m u l u i , cultivarea pămîntulu i , pare să fi e exe mpl u l perfect, c a să zicem aşa, de m u n că c e se transform ă p e parcurs în l ucru . Totu l pare să se întîmple astfel deoarece cultivarea pămîntu l u i , în c i u d a strÎnsei sale legăt uri c u cicl u l b iologic şi a totalei sale dependenţe de ciclu l mai cuprinzător al natur i i , I asă în urmă an u m ite prod use care d epăşesc în d u rată activitatea cult ivări i propri u-zise şi alcătu i esc un d urabil adaos la ar­ tificial u l u m a n : aceeaşi sarcină, înd epli n i tă an d upă a n , va transforma în cele d i n urm ă pustietatea În teren cu ltivat . Toc mai d in acest motiv, exemplul figu ­ rează la loc de cinste În toate teoriile an tice sau modeme despre muncă. Totuşi , în pofi d a unei netăgăd u i te asem ănări şi cu to ate că, neîndoielnic, prestigiul trad iţional al agri culturi i decurge din faptul că activitatea culti vări i pămîn ­ tu lui nu nu mai că procură m ijloace de su bzi stenţă, ci , procurînd u-Ie, pre­ găteşte pămîntul în ved erea con stru iri i lu m i i , deosebi rea rămîne ch i ar şi acu m cît se poate d e cl ară: terenul cul tivat n u este, la d rept vorb i n d , u n obi ect de întrebu inţare , care să existe în virtu tea propri e i sale d u rabili tăţi şi care să n u reclam e pen tru a dăi n u i d ecît o îngrij ire obiş n u i tă d est i n ată conse rvări i sale; d acă este să rămînă cultivat, pă mîn tul trebu ie m u nci t Ta.ră Încetare. Cu alte cuvi nte, o adevărată re i ficare , prin care existenţa obiectulu i prod us să fie definitiv asigurată, n u s-a petrecut n i ci o d ată; ca să rămînă cît de cît în i nteriorul l u m i i u m ane, ob iectul trebuie în perm anenţă reprod us.

19

REI FI CAREA Fabricarea, lu crul l u i

homo {aber,

c o n stă În reificare. Soli d i tatea, propri e

tuturor obiectelor, ch iar şi celor m a i fragile, vi ne de la materialul asupra căruia se lu crează, însă acest m ateri al nu este el însuşi pur şi s i m plu dat, su bzis­ tînd ase m e n ea road elor cîmpu l u i şi ale po m ilor pe care le pu tem culege sau le pu tem lăsa neatinse fără a sc h i m ba eco nomia natu ri i . M aterialul este d ej a un prod u s a l mîinilor om eneşt i , care l-au scos d i n starea s a n atu rală fi e su­ pri mîn d un proces vi tal , ca în cazul copacu l u i care trebu ie d oborît p e n tru a fu rniza lemn, fie întrerupînd unul di n tre procesele mai lente ale naturi i , ca în cazul fi erulu i , a l p i etrei sau al m arm urei sm ulse d i n pîntece le pămîntu­ lu i . Elem entul d e viol, d e vi olenţă este p rezent în orice fabricare, iar

{aber, turi i .

homo

creatoru l arti fi c i alulu i u m an , a fost întotdeauna un d i stru gător al na­

Animal laborans, cel care m ulţu m i tă corpul u i

său şi cu aj utorul ani m ale­

lor domestice hrăneşte vi aţa, este poate dom nul şi stăpîn ul tuturor făpturilor vi i , dar rămîne în continu are sluj i torul nat u ri i şi al pămîntulu i ; doar h o m o

{aber se poart ă ca dom n

şi stăpîn al întregu l u i pămînt. C u m prod uctivi tatea

sa a fost concepută d u pă ch i p u l unu i D u m nezeu Creator, astfel ca acolo u n d e D u m neze u creează

ex nihilo,

om ul să creeze porni n d d e la o s u bstanţă

117


d ată, pro ductivitatea uman ă era m e n i tă pri n d efi n i ţi e să ducă la o revoltă prom eteică, d eoarece putea să Înalţe l u m ea făcu tă de om n u m ai d u pă ce distrugea o parte a n aturi i create de Dum n ezeu.3 Experi e n ţa acestei viol e n ţe este expe ri enţa cea mai ele m e n tară a puteri i omen eşti ş i , pri n urmare, tocm ai con trari ul efortulu i dureros şi i s tovitor experi m e n tat În munca ad evărată. Ea poate da siguranţă de s i n e şi satisfac­ ţi e şi poate d even i ch i ar o s u rsă d e Încred ere În s i n e d e- a lungul vi eţi i - ceea ce e cu totul diferit de feri ci rea care poate În soţi o vi aţă de m uncă şi de trudă, sau de plăcerea trecătoare, ch i ar d acă i n te n să, a m unci i Înseş i , care apare cîn d efortul este coord o n at şi organ izat ritm ic şi care este În esen ţă aceeaşi cu plăcerea res i m ţită În alte m i şcări corporale ritm ice. Cel e mai multe d es­ cri eri ale " bucuri ilo r m u nci i " , În m ăsura În care nu sîn t ecouri tîrzii ale feri ­ ciri i b i bl ice de a trăi şi de a m uri Împăcat şi nu con fu n d ă pur şi s i m plu mîndria de a fi Î n depli n i t o slujbă cu " bucuria" În făptu i ri i ei , vorbesc d espre exaltarea �esi mţită În urm a exercitări i violente a u n ei pu teri pri n care omul se m ăsoară pe sine cu forţele copleşi toare ale elementelor n aturi i şi pe care, datorită ingenioasei născociri a uneltelor, şti e cu m să o m ultiplice cu mult peste m ăsura ei naturală.4 Trăi n icia n u este rezu ltatul plăceri i sau al istoviri i Încercate d e cel c e îşi cîşti gă pîi n ea " cu sudoarea frunţi i " , c i al acestei pu teri şi n u este împru m utată sau c u l easă p u r şi si mplu ca un d ar gratu i t din prezenţa eternă a n aturi i , cu toate că o asem enea tră i n i ci e ar fi cu n eputi n ţă În lipsa mate­ rialulu i smuls d i n n atură; ea este d ej a un prod u s al mîi nilor om eneşti . Lucrarea de fabricare propri u-zisă se execută urm ărind un model În co n ­ form i tate cu care este con strui t obi ectul. Mod elul poate fi o i m agine văzu tă cu och i i m inţi i sau un plan În care i m agi nea şi-a găsit d eja, prin i n term e­ d i ul lucrul u i , o Încercare de materializare . Î n am bele cazuri , ceea ce g h i d ează

3. Această interp retare a creativităţii u mane este medievală, în ti mp ce ideea de om ca domn al pămîntu l u i este caracteristică epocii m odern e . Ambele sînt în contrad icţie cu spiritul Bibliei. Potrivit Vechi u l u i Testament, omul este stapînul tuturor vie�uitoarelor ( Geneza, 1 ), care au fost create să îl ajute (2, 1 8-1 9 ) . Însă nici u n d e el nu este Tacut domn şi stăpîn al pămîntu l u i ; d i m potrivă, el a fost pus în grădina Eden u l u i să o lu creze şi să o păzească (2, 1 5 ) . Este i n teresant de re m arcat c ă Luther, respi ngînd î n m o d conştient compromisul sco­ l asti c cu Antichitatea greacă şi l ati n ă, încearcă sa el i m i n e orice element de produ cere şi de fa bri c are din lucrul şi din munca omului. După el, mu nca omen ească constă doar în "des­ coperi rea" comorilor puse de D u m n ezeu În pămînt. Urmîn d Vech i u l Testament, Luther stăruie asu p ra co mpletei dependenţe a o m u l u i de pămînt, iar nu asu pra stăpîn i ri i l u i : "Sage an, wer legt d as Silber u n d Gold in d ie Berge, dass man es findet? Wer legt in d i e Ăcke r solch grosses Gut als heraus wăchst. . . ? Tu t das Menschen Arbeit? Ja woh l , Arbeit fi n d et es woh l ; aber Gott m uss e s d a h i n legen , s o l i e s d i e Arbeit finden . . . 5 0 fi n d e n wi r den n , d ass a l l e unsere Arbeit nichts ist denn Gottes GUtter finden u n d aufheben, nichts aber măge machen und erhalten" [ Răspunde, cine pune în m unţi argi ntu l şi a u rul care se găsesc acolo? Cine pune în ogoare tot binele ce creşte . . . ? O face mu nca omului? Da, m u nca le găseşte într-adevăr, dar D u m n ezeu trebuie să le pună acolo, pentru ca m u n c a să le găsească . . . Deci le găsim astfel încît toată munca noastră n u înseamnă nimic altceva d ecît a găsi şi a ridica b u n u rile l u i D u m n ezeu , nimic în afara d e a putea face şi obţine] ( Werke, e d . Walch, V, 1 873 ) .

4. Hendri k d e Man, bunăoară, descrie <!proape n u m ai satisfacţi i l e fab ri cări i ş i ale artizanatu ­ lui sub titl ul înşelător: Der Kampf um die Arbeitsfreude [Lupta pentru bucuria muncii] ( 1 927). 1 18


l u crarea de fab ricare se găseşte În afara creato rulu i şi precedă procesul pro­ p ri u-zis de lucru , oarecu m În acelaşi fel În care urgenţele procesul u i vital di năuntrul m u ncitoru l u i precedă p roces u l p ropri u-zi s al m u nci i . (Această descriere este În co n trad icţie flagrantă cu descoperi rile psi h ologi e i moderne, care ne spun aproape Într- un glas că i magi n ile m entale sînt tot atît d e sigur local izate În capul nostru , pe cît d e sigu r sînt localizate În sto m ac du re rile p rovocate d e senzaţi a de foame. O asem enea subi ectivizare a şti inţei moder­ ne, care nu face decît să oglind ească o ch i ar mai radicală s u b i ectivizare a lu m i i moderne , se explică În caZ u l de faţă pri n faptul că, În l u m ea modern ă, l ucru l se execută Într-adevăr d e cele mai m ulte ori În m aniera m unci i , ast­ fel că lucrăto rul, nici c h i a r dacă ar vre a, nu ar putea " m u nci pen tru lu crarea

sa mai d egrabă decît pentru sine"5, Întru cît, cel mai adesea, el are nu m ai un rol i nstru m ental În producerea o b i ectelor despre a căror formă finală nu are n ici cea m a i vagă idee . 6 Ase m e n ea circu mstanţe , deş i de mare i m por­ tanţă i stori că, nu sînt concludente pentru descrierea struct u ri l or fundam en­ tal e din

vita activa . ) Ceea ce ne solici tă atenţi a este

adevărata prăpasti e care

desparte toat e senzaţi ile co rporale, plăcerea sau suferinţa, dorinţele

şi satis­

facţi i l e - atît de "private" Încît nu pot fi n i ci m ăcar expri m ate În ch ip adec­ vat şi cu atît m ai pu ţin reprezentate În lu mea exterio ară, fi i n d d e aceea cu tot u l incapabi l e de re ificare - de i m agi n i l e m entale care pot fi atît de les ne şi d e fi resc reificate , Încît nu putem po rni la confecţi o narea unu i pat fără a avea m ai Întîi Înaintea privi ri i noastre i nterioare o anumită i m agine, o anu m i­ tă " i dee" a patulu i şi nici nu ne putem i m agi n a un pat fără să fi avu t o anu m i ­ tă experi enţă vizu a l ă a unu i o b i ect real. Pentru rolul pe care fabricarea a aj uns să ÎI joace În i erarh i a d in

va este de mare i m portanţă că i m aginea sau

vita acti­

modelul a căru i form ă gh i d ează

procesul fab ri cări i nu nu mai că precedă produsul finit , ci nici nu di spare odată cu e l , su pravi eţu indu-i intact, preze nt, aşa zicînd, spre a se oferi unei cont i n u ări infinite a fabri cări i . Această m ultiplicare potenţială, propri e lucru ­ lu i , este În principiu diferi tă de re peti ţia care este marca m unci i . Repetiţia este impusă d e ciclul bi o logic, căru ia Îi rămîn e subo rdonată; nevo i l e ş i ce­ rin ţele corpulu i om enesc vin şi p l eacă şi, cu toate că reapar fără Încetare la i nte rvale regulate, nu persist ă ni ciodată un ti mp Îndelungat. M u l tipl icare a, În contrast cu s i m pla repeti ţie, m ulti plică ceva ce posedă dej a

o

existenţă

relativ stabilă, relativ pe rmanentă În lu me. Permanenţa - această calitate a

S. Yves Simon, Trois le�ons sur le travail (Paris, fără d ată). Acest tip de ideal izare se întîlneşte frecvent în gîndirea catolică l i beral ă sau de stî n g a d i n Franţa (vezi În special J ean Lacroix, "La notion du trav a i l " , LA vie intellectuelle ( i un i e, 1 9 52), şi dominicanul M . D. Chen u , "Pour u n e theolo­

gie d u travai l " , Esprit ( 1 952 şi 1 955): " Le travailleur travai lle pour son ceuvre p l u tât que pour l u i-meme: loi de generosite metaphysique, qui defi n i t I'activi te laborieuse" [ M u n cito ru l mun ceşte m ai curînd p entru lucrarea sa decît pentru si ne : lege de generozitate metafizică, ce defineşte activitatea laborioasă] ). 6. Geo rges Friedmann (problemes humains du machinisme industriei, ( 1 946), p. 2 1 1 ) relatează cît de des se Întîm plă ca lucrătorii d i n mari l e uzi ne să n u ştie nici măcar nu mele sau fu nqia precisă a piesei produse de maşi na ·Ior. 119


mod e l u l u i sau a i magi n i i de a exista Înainte de începerea fabricări i şi de

a

dăinui după înc h e ierea ei , supravi eţu ind tuturor posi bilelor obiecte de Între­ buinţare l a a căror apari ţie continuă să cont ri bu i e - a avut o putern i c ă influenţă asupra d octrinei plato niciene a I d eilor eterne . Î n m ăsura î n ca re s-a inspirat din cuvîntul idea sau eidos ( " fi gură" sau "formă " ) , pe care Pl aton l-a folosit pentru pri ma oară În tr-un context filosofic, Învăţătura pl atoni cia­ nă s-a Înte meiat pe experi en ţele legate de poiesis, de fabricare

ş i , cu

toate că

şi-a folos i t teori a pent ru a expri m a experi en ţe cu totul d i ferite şi probabi l cu m u lt m ai "filosofice" , Platon nu a În cetat niciodată să Îşi extragă exem­ plele d in domen iul produceri i , atunci cînd voi a să d ovedească plauzibilitatea spuselor sale.? Î n Î n văţăturile lui Platon, Ideea eternă şi u n i că ce domneşte peste o mulţi me de lucruri pi eri toare poate fi Înţeleasă pornind de la perma­ nenţa şi de la unicitatea modelulu i după care se pot produce un n u m ăr mare de o b i ecte pi eritoare. Proces ul produceri i este el Însuşi d eterm inat pe de-a-ntregul de categori ­ ile m ijlocului şi sfirşi tul u i . Obiectul fabri cat est e un p rodus fi n al În dublul sens În care procesul de producere ia sfirş it În el (" procesul dispare În pro­ dus " , cum spunea M arx) şi este doar un m ijloc de a produce acest sfirşit. Desigur, ş i munca produce în vederea unui sfirş it care este consumul , dar cum acestui sfirşit , ad ică obi ectului de consu m at , îi lipseşte perm anenţa aparte n e n ţe i la lu m e pe care o posedă o lucrare , sfirşitul procesul u i nu este d eterm i n at de produsul fi n al , ci mai curînd de epuizarea fo rţei de muncă, 7. M ărturia lui Aristote l , d u pă care Platon a introd u s cuvîntul idea În terminologia fi losofică, apare În prima carte a Metafizicii sale (987 b 8). Un raport excelent privin d mai vechea

folosire a terme n u l u i şi privi nd Învăţătura l u i Plato n se găseşte În stu d i u l lui Gerard F. Else, "The Terminology ofldeas", În Harvard Studies in C/assical Philololfl, voI . XLVI I ( 1 936). Else susţine pe drept cuvînt că "nu putem afla din dialoguri ce a fost doctri n a Ideilor În forma sa com­ pl etă şi finală". Sîntem tot atît de nesigu ri În privinţa originii doctri n e i , doar că aici căl ăuza cea m ai sigu ră poate fi cuvÎntul Însu şi, pe care Pl aton l-a i n trodus într-un chip atît de izbitor În terminologia filosofică, chiar d acă el nu avea o întrebu i n ţare curentă în vorb irea atică. Cuvi ntele eidos şi idea au legătură neîndoielnic cu forme sau figuri vizibile, Îndeosebi ale făp­ tu rilor vii; de aceea este puţin probabil ca Platon să fi conceput doctrina Ideilor sub influen­ ţa fo rmelor geometrice. Teza l u i Francis M . Comford (Plato and Parmenides (ed. Li beral Arts), pp. 69-1 00), potrivit căreia doctrina platoniciană este probabil de origi ne socratică, Î n măsura În care Socrate a căutat să definească d reptatea În sine sau bun ătatea în sine, care nu pot fi percepute cu simţurile, dar şi pitagoreică, în măsura În care doctrina existenţei eterne a ideilor, sep arate (chârismos) de toate l ucrurile pi eritoare i m p l ică "existenţa separată a unui suflet conştient şi cunoscător, independent de corp şi de simţuri", mi se pare foarte convi ngă­ toare. Prezentarea mea Iasă însă În suspensie toate aceste i poteze. Ea se referă doar la car­ tea a zecea a Republicii, unde Pl aton îşi explică el însuşi doctrina l uÎnd " exemplul obişnUit" al unui meşteşugar care face patu ri şi mese "În conformitate cu Ideea (lor)" şi adaugă apo I: "acesta e modul nostru de a vorbi într-o asemenea situ aţie şi În situa�i asemănătoare". Fireşte, pentru Plato n , însuşi cuvîn tul idea era sugestiv şi era al es să sugereze "activitatea meşteşu· garu l u i care n u face un pat sau o masă uitîndu-se . . . Ia u n alt pat sau la o altă masă, ci u i tin· d u-se la I d eea de pat" (Kurt von Fritz, The Constitution ofAthens ( 1 950), pp. 34-3 5). E de prisos să m ai spunem că niciuna d i n aceste explicaţi i nu ati nge răd ăcin a problemei, adică, pe de o parte, experi enF specific filosofică subiacentă conceptu lui de Idei şi, pe d e altă parte, cal itatea lor cît se poate de izbitoare - puterea lor de a l u m i na, faptul că sÎnt ta phanotaton sau ekphanestaton. 1 20


În ti mp ce, pe de altă parte , produse le Înse l e redevin numai decît m ij l oace,

m ijloace de subzi stenţă şi de reprod ucere a fo rţei de muncă . D i m potrivă, În procesul p roduceri i , snrşi tul este mai pres u s de orice îndoială: procesul i a sfirşit atu nci cînd un obi ect c u totul nou , avînd sufi c i entă durab ili tate pen­ tru a se m enţine În lume ca en titate i ndependentă, a fost adăugat la arti fi ­ cialul u m an. D i n perspectiva obi ectulu i , a produsului final al fabricări i , p rocesul nu s e cere repetat. I m pulsul de a- I repeta vine din nevoia meşteşu­ garului de a-şi cîşti ga m ij loacele de su bzi stenţă, i ar atunci lucru l lui co i n ­ ci de cu munca lui ; sau v i n e d i n tr-o cerere d e multiplicare exi stentă pe p i aţă, iar atunc i m eşteşu garul dornic să satisfacă această cerere adaugă la

meşteşugul său, după cum ar fi spus Pl aton, arta cîştigului de bani. I mportant

a ici este că, În a m b ele cazuri , proce sul se repetă din motive ce îi sînt exte­ rioare şi se deosebeşte de repetiţia ob ligatorie, propri e munci i , În care indi­ vid ul treb u i e să m ănînce ca să m u n cească ş i trebuie să muncească ca să m ănînce. A avea un Început preci s şi un snrşit precis şi previzibil - i ată marca fa­ bricării, care prin această singură ca racteristică se deosebeşte de toate ce le­ lalte activi tăţi omen eşti . Munca, p ri n să În m işcarea cici i că a p rocesului vi tal al corpului , nu are nici Început, nici stlrş i t. Acţi unea, ch iar dacă poate avea un Început prec i s , nu are n iciodată, aşa cu m vom vedea, un snrşit previzi­ bil. Această mare precizie a lucrului se refl ectă În faptul că, spre deoseb ire de acţi une, procesul de fabricare nu este ireversib i l : orice obi ect produs de mîinil e om eneşti poate fi di stru s de e l e şi n i ciun obiect de întrebui nţare nu este cerut cu atîta urgenţă În procesul vieţi i , încît producătorul lui să nu poată supravi eţui di strugeri i sale, ori să nu Îş i pe rm ită să

ÎI di strugă. Homo faber

este cu adevărat domn şi stăpîn, şi asta nu doar pentru că este - sau se pre­ tinde a fi - stăpînu l întregi i naturi , ci pentru că Îşi este propriul stăpîn şi stăpînul faptelor sale. Ceea ce nu este adevărat n i ci p entru animal laborans, care este supus necesităţi i propri ei vieţi , n ici pentru omul acţiunii , care rămîne depen­ dent de sem eni i săi . S ingur cu i m aginea vi i torulu i său produs,

homo faber

este l i be r să producă şi, tot aşa, aflîndu-se s i n gur În faţa lucrări i mîinilor sa­ le, este li ber să o di stru gă.

20 I NSTRU M ENTALITATEA Ş I AN/MAL LABORANS Din perspectiva lui

homo [aber,

a

celu i care se bizu i e în în tregime pe unel­

tele pri m ordiale care sînt mîini l e sale, omul, cum spunea Benjamin Frankl in, este un "fău rito r de unelte" . Ace leaşi instru m ente, care, În cazul lui

la borans,

animal

nu fac decît să uşureze povara şi să m ecanizeze munca, sînt conce­

homo [ab er în vede rea edificări i une i lum i de obi ecte, i ar şi precizi a l or sîn t dictate m a i curînd de ace le ţe l u ri "obi ective"

p u te şi inventate de adecvarea

pe care el Îşi doreşte să le reali zeze decît de nevoi şi de ce rinţe su biecti ve .

1 21


Uneltele ş i i n stru m entele sînt Într-o atît de m are m ăsură o b i ecte apa rţinînd lu m i i , încît putem clas ifica civi l izaţi i întregi folosind u -le drept crit eri i . Totu ş i , caracteru l l o r de o b i ecte ce ţi n de l u m e n u este n i ciod ată mai vizi b i l d ecît at unci cînd sînt folosite În procesele m unci i , acolo und e consti tu i e Într-a­ d evăr s i n gurele o b i ecte tangi b ile ce supravi eţu i esc atît m unci i , cît şi proce­ sulu i Îns u ş i de con su m . Iată de ce, pentru

animal laborans,

întru cît e supus

proceselor d evoratoare ale vi eţi i �i e în perm � n enţă ocupat cu ele , d u rabili­

t atea şi stab ilitatea lu m i i sînt reprezentate În pri m ul rînd d e uneltele ş i de

i n stru mente l e de care se foloseşte, iar Într-o soci etat e de m unci tori există toate sansele ca u n eltele să dobînd ească un caracter sau o fun cti , e care ,

.

nu fie pu r instru m entală. Reproşurile pe care le auzi m ad esea despre pervertirea scopurilor �i

a

m ijloacelor În soci etatea modernă, d espre faptul că oameni i d evin sluj itori i maşinilor pe care e i înşişi le-au inventat � i că, Î n loc să întreb u i nţeze maşinile ca instru mente pentru nevoile şi cerinţele omeneşt i , ei se "adaptează" liL exigen­ ţele m aşi n ilor, Îşi au răd ăcinile În si tu aţi a efect i vă a m unci i . Î n aceast ă si tuaţie, în care prod u cţia const ă În pri m u l rînd În pregătirea pe ntru con­ su m , d i st i ncţia Însăşi dintre m ijloace şi scopu ri , atît de caract eri stică pen­ t ru act ivităţile l u i

homo (aber, nu mai are pur şi si mplu sens , i ar instru m ente le homo (aber le-a inventat ş i cu care a venit În sprij inul m unci i lui ani­ mal laborans îşi p i erd , prin urm are , caracteru l instru m ental d in m o m entul în

pe care

care acesta le foloseşt e . În interiorul procesul u i vieţi i , d in care munca rămîne parte i n tegrantă şi pe care ea nu ÎI transcende niciod ată, este inutil să n e

punem întrebări care să ţină d e categori a m ijloacelor şi a s'Copulu i , c u m ar fi , d e exempl u , d acă oam eni i trăiesc şi con s u m ă pentru a avea put ere să m u n cească sau d acă m uncesc pentru a avea m ijlo ace de cons u m . D acă exam i n ă m ace astă pierd e re a facu ltăţi i d e a d i stinge clar între m ij­ loace şi scopuri În interiorul compo rtamentulu i u m an, pu te m spu ne că ale­ gerea şi întreb u i n ţarea l i bere a u n eltelor În ve derea unui an u m it p rodus final sînt Înlocu ite cu unificarea rit m i că dintre corpu l care m unceşte ş i u sten­ sila sa, m işcarea m u nci i acţionîn d ea însăşi ca forţă u n i fi catoare. Pentru a obţine cel e m ai bune rezultate, m u nca - nu Însă şi lucrul - reclam ă o exe cu­ tare ordon ată rit m i c ş i , În m ăsura

În care mai m ulţi m u ncitori se asoci ază,

8. Bine cunoscuta cul egere de cîntece muncitoreşti ritmice al cătu ită de Karl Bucher în 1 897 (Arbeit und Rhythmus (a 6-a edi ţi e 1 924)) a fost u rm ată de o vol u m i noasă l i teratură de na· tu ră mai ştii n ţifică. U n u l d i n tre ce l e m ai bune studii pe această temă Uoseph Schopp, Das deutsche Arbeitslied ( 1 935)) subliniază faptul că există doar CÎntece de m u n că, n u şi cîntece de l u cru . CînteGele meşteşugaril o r sî n t soci ale şi sînt cîntate după l u cru. Ad evăru l este , desigu r, că nu ex i st ă un ritm n atural al l u cru l u i . Asemănarea izbitoare dintre "ritm u l " natu· rai pro priu fiecărei operaţi i de muncă ş i ritmul maşi nilor a fost semnal ată u neori , l ăsînd de o parte repetatele plîngeri privi nd ritm u l "artificial" pe care m aşinile îl i mpu n mun citoru lu i . Este sem nifi cativ c ă asemenea plîngeri sînt rel ativ rare pri n tre m u n ci torii Înş iş i care, dimpo· trivă, par să găsească aceeaşi pl ăcere În l ucru l repetitiv al maşinii ca în ori ce altă m un c ă repeti· tivă (vezi, de exem p l u , Georges Friedmann, O,;, va le travail humain? (ed. a 2'a, 1 9 53), p. 233, şi H e n d ri k de Man, op. cit., p. 2 1 3 ) . Ceea ce confirmă observaţiile deja făcute În uzi nele Ford la Începutul seco l u l u i n ostru . Karl Bucher , care credea că "munca ri tm i că este o m u ncă ,

,

1 22


ea cere o coordon are ritmi că a tutu ror mişcări lo r i n d ivid u ale.8 Î n această mi şcare, u n eltele Îşi pierd caracte ru l i n stru m ental , iar deose b i rea clară d i n­ tre om şi ustensilele sale, ca şi cea di ntre om şi scopu ri l e sale, se şterge. Ceea ce domi n ă p rocesu l m u ncii şi toate p rocesele de l u cru executate În maniera m u ncii n u este n ici efortul intenţi o n at al o m u l u i , n ici prod u s u l pe care el şi l -ar putea dori , ci m işcarea procesu l ui Însuşi şi ritm ul pe care ea ÎI i m p u n e mu ricitori l or. Ustensi lele m u ncii sînt abso rbite În acest ri tm pÎn a c e corpu l ş i u neal ta pen d u l ează Î n aceeaşi m işcare repetitivă, ad i că, pîn ă ce, Î n Între­ bu inţarea maşi n i lor, care, dintre toate ustensilele, sînt cele mai potrivi te pen­ tru executarea Înfaptuită de animal laborans, n u m i şcarea corp u l u i 'este cea ca re determ i n ă m işcarea ustensilei, ci m işcarea maşin i i este cea care i m p u n e mişcări l e co rp u l u i. Important este aici c ă n i m ic n u poate fi m ecan izat m ai uş or şi mai puţi n artificial d ecît ritm u l procesu l u i m u nci i , care corespu n de , la rîn d u i l u i , ritm u l u i repetitiv, tot atît d e automat, al procesu l u i vieţi i ş i al metab�l ism u l u i său cu natu ra. Tocmai pentru că nu Între b u i n ţează u n elte şi i n stru mente ca să constru i ască o l u m e, ci ca să uşu reze m u n ci l e p ropri u­ lui proces vital, animal 'aborans a trăit de fapt Într-o l u m e de m aşi n i În că de cînd revol uţia i n d ustrială şi emanciparea m u nci i au În locuit aproape toate uneltele m an u al e cu maşini care, Într-un fel sau' altu l , au substitu i t forţa de mu n că o m enească pri n puterea s u perioară a forţel o r natu rale. Dife renţa categorică d i n tre u n elte şi m aşi n i se vede poate cel mai b i ne În discuţia aparent nesnrşită p u rtată În j u ru l Întrebări i d acă o m u l este cel care tre b u i e "adaptat" la m aşi n ă sau d acă m aşi n i le sînt cel e care trebuie ad aptate la " n atu ra" om u l u i . Am arătat În pri m u l capitol motivu l p ri n ci­ pa l pentru care o asemenea d iscuţie rămîne fatal mente steri l ă: dacă condiţia u mană constă În aceea că o m u l este o fi i nţă condiţionată, pen tru care toaprofu nd spirituală (vergeisti?J)", afi nna deja: "AufTei bend werden n u r solche einfonnigen Arbei­ ten, die sich nicht rhyth misch gestalten lassen" [vorfi extenuante Ilumai acele munci monoto­ ne care nu se Iasă modelate ritm i c] (op. cit., p. 443). Căci, deşi viteza lucru l u i la m aşină este neîndoiel nic cu mult mai ridicată şi mai repetitivă decît a m u ncii spontane " n atu rale", re ali­ tatea executării ritmice ca atare face ca m u nca la m aşin ă şi m u n ca prei nd ustrial ă să aibă între ele mai m u l te În com un decît are fiecare d i n tre ele cu lucru l . Hendri k de Man, bunăoa­ ră, este pe dep l i n conştient că "diese von Bu cher. .. gepreisene Welt weniger die des . . . hand­ werksmassig schopferischen Gewerbes als d ie der einfachen , schieren ... Arbeitsfro n (ist)" [această din cărţi . . . lăudată lume, ( este ) mai puţin cea . . . a m eşteşugu l u i a rtizan al p roduc­ tiv, cît cea a simplei, purei ." corvoad e a m u n cii ] '( op , cit., p. 244). Toate aceste teo ri i par extrem de discutabile avînd În vedere faptu l că lucrătorii Îşi mo­ tivează ei Înşişi cu totul diferit p referi nţa lor pen tru m u nca repetitivă. Ei o p referă pentru că e m e c an ică şi nu cere atenţi e, astfel că se pot gîndi la altceva În ti mp ce o execută. ( EI pot "geistig wegtreten " [să Îşi ţi nă mintea d eparte ] , d u p ă cum s-au ex p ri mat l ucrăto ri i d i n Berl i n . Vezi Th ielicke şi Pentzli n , Mensch und Arbeit i m technischen Zeita/ter: Zum Prob/em der /Wtionalisierung ( 1 954), pp. 35 şi u rm " ca re relatează de asemenea că, potri vi t unei anchete întreprinse de Max P/anck Institut{iir ArbeitspsJchologie, circa 90% d i ntre l u crători preferă sarci­ nile monotone.) Această expl i caţi e este cu atît mai demnă de atenţie cu cît ea coincide cu recomandări l e creşt i n e foarte tim p u rii privi n d m eritele mu ncii manuale, care, deoarece re­ clamă mai pUţi n ă atenţie, riscă mai puţin de cît alte ocu paţii şi îndeletniciri să stÎnjenească contemplaţi a (vezi Etienne Oelaru elle, " Le travail dans les regl es m on astiques occidentales du 4' au 9' siecle",Joumal de psychologie normale et pathologique, voi. XLI , n r. 1 ( 1 948) ) . 1 23


te obi ectele, date sau făcute de o m , d evin imediat con d iţie a exi stenţei sal e ulteri oare, atunci o m u l s- a "ad aptat" la u n med i u de maşini încă d i n cl ip a cîn d l e-a conceput. Ele au devenit, fără înd oială, o co nd iţie tot atît de inal ie­ nabi l ă q exi stenţei noastre, pe cît au fost uneltele şi ustensi l e l e În toate epo­ c i l e precedente. Interesan t, d i n punctul nostru de vedere, este, aşadar, m a i cu rînd faptul c ă problema adaptări i s-a put ut pun e ca atare . N i m eni n u s - a Înd oit vreodată c u privi re l a real itatea sau la necesitatea adaptării omului l a unelte l e de care se foloseşte ; la fe l d e bi n e s-ar fi putut Încerca adaptarea om ului la mîi n i l e sale . cazu l maşi ni l or este cu totul diferit. Spre d eoseb i re de une lte l e meşteşugarulu i , care la fi ecare mom e n t al procesulu i de l u cru rămîn servitoare l e mîini i , maşini l e cer ca munci torul să l e s l ujească, ca el să adapteze ritmul natural al corpu l u i său la m işcarea lor mecan i că. Ceea ce n u Înseam n ă, desigu r, că oamenii ca atare se adaptează la maşinile lor sau că devi n servi tori i l o r, ci că, atît a vre m e cît durează lucru l la maşină, proce­ sul m ecan i c Înl ocu i eşte ri tm u l corpul u i omen esc. C h i ar şi cea mai rafinată u n ealtă rămîne În se rvi ci u l mîini i , pe care n u poate să o ghi deze ori s ă o Î n ­ l o c u i ască. C h i ar şi cea m a i pri m i tivă m aşină ghidează m u nca corpu l u i şi , În cele di n urmă, o În loc u i eşte cu totu l . Aşa cu m se Întîmpl ă adeseori Î n evoluţiil e istori ce, s-ar părea c ă adevăratel e i mpl i caţi i ale teh n o l ogi e i , ad ică ale Înlocu i ri i u n eltelor şi ustensilelor cu m a­ şini l e , 'au i eşit la lum i n ă abi a În ul ti ma ei fază, od ată cu apariţia autom a­ tizări i . Pen tru scopu ri l e n oastre ar putea

fi

u t i l să ream inti m , ch iar dacă pe

sc u rt, faze l e pri n cipale ale dezvol tării teh nologi ei m odern e, po rn i n d de l a Începutul epoci i m oderne. Pri ma fază, i n ven tarea m otorul u i cu abu ri, care a desc h i s drumul revo luţi ei in d u stri a l e , era caracte rizată Încă de i m i tarea pro ceselor natu rale şi de în trebu in ţarea fo rţelor natu rale În scopuri uman e, ceea ce nu se deosebea În pri ncipiu de vec hea fol osi re a puteri i apei şi a vîntu ­ l u i . N u pri ncipi u l m otorului cu aburi era n o u , ci m ai curînd descoperirea şi În trebu i nţarea m i ne l o r de cărbuni care să ÎI ali m e n teze . 9 Maşini l e- u n elte ale acestei pri me faze refl ectă im itarea proceselor cu noscu te În mod natura l ; căci ele i m i tă, l a rîndui l o r, ş i uti l ize ază mai e n e rgic activi tăţi l e n atura l e a l e mîi n i i omeneşti . D ar astăzi ni se spu ne c ă "cea m a i mare capcan ă care tre­ bu i e evit ată este credi nţa că ţel u l propus ar fi repro d u cerea m i şcări lor m a n ­ u al e ale operatorului sau ale munci to ru lui " . l 0 Faza urm ătoare este caracterizată mai c u seamă d e folosirea electri ci tăţi i , şi Într-adevăr electri citatea determ ină Încă etapa actuală a dezvo l tării teh n i ce.

9. Una din condiţiile m ateriale importan te ale revoluţiei ind ustri ale a fost distrugere.a păd u rilor şi descoperi rea cărbu nelui ca Înlocui tor al lem n u l u i . Soluţia propusă de R. H . Barrow (în lucrarea sa 51avery in the Roman Empire ( 1 9 2 8 ) ) "celebrei en igme d i n stu d i u l istoriei econom­ ice a l u m i i amice: de ce ind ustria s-a dezvo ltat pîn ă l a un anumit punct, dar nu a Tacut progresele care ar fi fost de aşteptat" - este cît se poate de interesantă şi foarte convi ngă· toare în .această privinţă. Unicul facto r, afinmă el, care a "îm piedicat utilizarea m aşinilor în i n d ustrie (a fost) . . . absenţa combusti bi l ului ieftin şi de b u n ă calitate, . . . întrucît nu existau l a îndemîn ă rezerve abu ndente de cărbune" (p. 1 23 ) . 1 0 . John Diebold , Automation: The Advent ofthe Automatic Factory ( 1 952), p . 1 24

67.


Ace astă fază n u se mai Iasă d escrisă în termenii unei gigantice exti nderi şi conti nu ări a vech i lor arte şi meşteşugu ri, i ar categori i l e l u i homo faber, pen­ tru care fi ecare i nstrument este u n m ij loc d e a real iza un scop d i n ai n te sta­ bi l it, în cetează să se mai aplice tocmai od ată cu ace astă l u m e. Căci acum nu m ai folosim m aterialul pe care n i-I fu rn izează natu ra, supri mînd, întreru ­ pînd sau i m i tînd procesel e natu ral e. În toate aceste cazuri , noi sch i m bam şi denatu ram n atu ra în vederea propri i lor noastre scopuri legate de l u me, astfel că l u m ea sau artificial u l uman, pe de o parte, şi natu ra, pe de altă parte, rămîneau două entităţi cl ar separate . Astăzi , în sch i m b , am început să "creăm ", aşa zicînd , adică să descătuşăm procese natu ral e care ne aparţi n şi care, fără noi, nu ar fi avut l oc niciodată, şi, în loc să împrej m u i m cu grij ă artifi cial u l u m an cu m ij l oace de ap ărare îm potriva forţelor elementare ale naturi i , care ar fi trebuit ţin u te cît mai dep arte cu putinţă d e l u mea făcută de o m , noi am can alizat aceste forţe, împreună cu puterea lor elementară, către l u mea însăşi. Rezu ltatu l a fost o veritab i l ă revoluţi e a conceptu l u i d e fabricare; prod ucerea, care reprezen tase Întotdeau na "o seri e de paşi sepa­ raţi " , a devenit " u n proces conti n u u " , procesu l tran sportoru l u i cu bandă şi al l i n i ei de montaj . l l Auto m atizarea este faza cea mai recentă a acestei dezvoltări , cea care, în tr-ad evăr, " l ăm u reşte Întreaga istorie a m aşi nism u l u i " . 1 2 Ea va rămîne cu sigu ranţă pu nctul cu l m i n ant al d ezvol tări i moderne, chiar d acă era atomi­ că şi teh nologia bazată pe descoperiri l e nucleare îi pun destul de repede capăt. 1 1 . Ibid., p. 69. 1 2 . Friedmann, Problemes humains du machinisme industriei, p. 1 68. Aceasta este, de fapt, con clu­ zia cea mai evide ntă ce poate fi extrasă d i n cartea lui Diebold: linia de montaj este rezu lta­ tul "conceptu l u i de fabricare ca proces conti n u u " , iar automatizarea, s-ar putea adăuga, este rezu ltatu l maşi nizării l i niei de montaj. La eliberarea fOrţei de muncă u m ane din prima fază a i n d ustrial izări i , automatizarea adaugă eliberarea forţei creieru l u i omenesc, deoarece "sarci n i l e de monitorizare şi de control execu tate acum de om vor fi efectu ate de m aşin i " (op. cit., p. 1 40 ) . Şi u n a ş i ceal altă eliberează munca, nu l ucru l . Lu crăto ru l sau " meşteşuga­ rul care se respectă", ale căru i "valori umane şi psi hologice" (p. 1 64) aproape toţi autorii din domeniu Încearcă cu disperare să le salveze - şi u neori cu u n dram de i ronie i nvolunta­ ră, ca atunci cînd Diebold şi alţii cred cu toată convi ngerea că repararea, care nu va fi proba­ bil niciodată pe de-a-ntregul automată, poate inspira aceeaşi satisfacţie ca fab ricarea şi prod ucerea unui nou obiect -, nu Îşi are locul În acest tablou, pentru s i m p l u l motiv că a fost eliminat d i n uzi nă cu mult Înainte ca cin eva să fi auzit de autom atizare. Lucrătorii d i n uzi nă au fost În totdeau na m u ncitori şi, cu to ate că P O t avea excelente motive de a se res­ pecta, respeGtu l faţă de ei Înşişi nu poate, fără Îndoială, decu rge d i n lucru l pe care îl fac. Nu se poate decît spera că nu vor accepta ei Înşişi su rogatele sociale ale mu lţumirii şi respec­ tul u i de sine pe care l i le oferă teoreticieni i mu ncii care cred În prezent cu adevărat că i ntere­ sul pen tru lu cru şi satisfacţi a măiestriei artizanale pot fi Înlocuite de " relaţii l e u m ane" şi de respectu l pe care lucrători i ÎI cîştigă "În och ii colegi lor lor" (p. 1 64). Î n definitiv, automati­ zarea ar trebui să aibă cel puţi n avantajul de a demonstra absurditatea tutu ror "uman isme­ lor m u ncii"; dacă sem nificaţia l iterală şi isto rică a cuvîntu lui "u manism" este cît de cît luată În considerare, termenul Însuşi de " u m anism al m u ncii" reprezi ntă În chip evident o contra­ dicţie În term e n i . ( Pentru o excel entă critică a modei " relaţi ilor u m ane", vezi Daniel BeI I , Work and I ts Discontents ( 1 956), c a p . 5, şi R . P. Genelli, " Facte u r h u main ou facteu r social du travail", Revue franraise du travail, voI. VII, nr. 1 -3 (ianuarie-martie, 1 952), În care se găseşte de asemenea o denunţare foarte fermă a "te ri bilei i l uzii" a "b ucuriei munci i " . ) 1 25


Pri m e l e i n stru m e n te ale teh n o l ogiei n u cleare, d iversele ti p u ri d e bombe ato m i ce, care, l ansate în cantităţi suficiente, n i ci m ăcar foarte m ari , ar pu­ tea d i struge întreaga vi aţa organică de pe pămînt, d ovedesc îndeaj u ns scara enormă l a care o ase menea sch i m bare ar putea avea loc. În acest caz n u ar mai fi vorba de d eclanşarea şi dezlănţu i rea procesel or natu ral e elementare, ci de m an i p u l area pe pămînt şi în vi aţa zi l n ică a unor energ i i ş i forţe care nu se m an i festă decît în afara pămîntu l u i , În u n ivers; ceea ce s-a făcut dej a, Însă d oar În l aboratoarele de cercetare ale speci al işti lor în fizică n u cl eară. 1 3 Dacă teh n o l ogia actu ală con stă În canal izarea forţelor n atu rale către l u mea artificial u l u i u m an , teh nologi a vi itoare ar putea, în tr-o b u n ă zi , să co nsiste în canal izarea forţel or u n iversale ale cos mosului d i n juru l nostru către natu­ ra pămîntu l u i . Rămîne de văzut dacă teh nicile vi itoare vor transform a econo­ mia n atu ri i , aşa cum o şti m d e l a Începutul l u m i i noastre, În aceeaşi măsură sau Într-o chiar mai mare măsură decît cea În care actual a tehnologie a schim­ bat însuşi caracte ru l de lume al artificial u l u i uman. Can alizarea forţelor natu ral e către l u mea u m an ă a spulberat Însuşi ca­ racteru l de scop al l u m i i , faptu l că obi ectele sînt ţel u l În vederea căru i a sînt concep ute uneltele şi u sten silele. Trăsătu ra proprie tutu ror proceselor natu­ rale e că se prod uc fără aj utoru l o m u l u i , În tru cît realităţi le n atu rale n u sîn t "fab ri cate" , ci cresc pri n ele însele, i n d iferent de ceea ce aj u ng să fie. (Acesta este şi sensul autentic al cuvîntul u i nostru "natu ră", fie că îl derivăm din rădăci­ na sa l ati n ă, nasci, a se n aşte, fie că mergem pe u rmele l u i pîn ă la originea sa grecească, physis, care provi ne din phyein, a creşte din, a apărea pri n sine În suşi . ) Spre deoseb,i re de produsele mîi n ilor omeneşti , care trebuie realizate treptat şi pen tru care p roces u l fabricări i este cu totu l d iferit de exi stenţa ca atare a obiectu l u i fabricat, existenţa l u cru l u i natu ral nu este separată de p ro­ cesu l pri n care acesta ia fi i nţă, ci este în tru cîtva identică cu e l : sămînţa con­ ţi n e şi, într- u n an u m i t sens, este deja copacu l , iar co pacul În cetează să mai existe dacă p rocesu l creşteri i pri n care el a l u at fi i n ţă Încetează. Dacă le pri­ vi m din perspectiva scopuri lor omeneşti , care au un Început i n tenţi o n at şi un sfrrşit determ i n at, aceste p rocese dobînd esc caracteru l de auto m atism . N u m i m autom ate toate ti puri l e d e m i şcare ce se desfăşoară de l a sine şi care se pl asează astfel În afara sferei i n tervenţiei deli berate şi voite. În mod ul de prod u cţie i n trod u s d e autom atizare, disti ncţi a d i ntre operaţi e şi produs, ca şi Întîi etatea prod u s u l u i În raport cu operaţi a (care n u este decît m ij l ocul de producere a scopu l u i ) Îşi pierde sens u l şi cade În desuetu d i n e. 14 Cate­ gori i le l u i homo (aher şi ale l u m i i l u i se aplică aici tot atît de puţin pe cît i s-au putut vreod ată apl ica n atu ri i şi u n iversu l u i n atu ral . Ceea ce, În treacăt fie 1 3 . GU nther Anders, Într- u n interesant eseu d espre bomba ato m i că ( Die Antiquierheit des Menschen ( 1 956)), su sţ ine în mod convi ngător că term e n u l "experi ment" nu se mai poate

aplica la experi mentele nucleare ce i m plică explozii ale noilor bombe. Căci caracteristica experi m entelor era ca sp a ţ i ul În care se d esfăşu rau să fie strict l i m itat şi izo lat de lumea înconjurătoare. Efectele bombelor sînt atît de u ri aş e, În CÎt "laboratoru l lor devi ne coexten­ siv cu gl obul" ( p . 260). 1 4 , Oiebo l d , op, cit., pp, 59-60.

1 26


spus, este motivu l pentru care su sţi n ătorii mod erni ai autom atizări i se opu n , d e obicei foarte ferm , con cepţie i mecaniciste d espre natu ră şi util itarismu­ lui practi c d i n seco l u l al XVI I I -lea, atît de caracte ristice pentru orientare a u n i l ate ra l ă şi exclusivă către l ucru a l u i homo {aher. Discutarea p roblemei teh nologiei În ansam b l u l ei, adică a transform ări i vi eţi i şi a l u m i i În u rm a i n troducerii m aşi n i l o r, a fost În ch i p c i u d at pu rtată pe căi greşite, d i n pri ci n a concentrări i prea excl usive a atenţiei as u p ra servi­ ci i l o r sau d eservici i l or pe care m aşi n i l e l e ad uc oamen i l or. Premisa de l a care se pleacă este că toate u neltele, toate ustensilele sînt concepute În p ri m u l rînd spre a-i face o m u l u i vi aţa m ai uşoară ş i m u nca mai puţi n d u reroasă. I n stru m ental itatea lor este Înţel easă exc l u siv În acest sens antropocentri c. Însă instrumental itatea uneltelor şi a ustensilelor este cu mult mai strîn s legată de obiectu l pe care este desti n ată să ÎI p rodu că, i ar "valo area" p u r " u m ană" a u n eltel or şi a ustensi lelor se m ărg i n eşte l a Întreb u i n ţarea pe care le-o dă animal /aborans. Altfel spus, homo {aber, rau ritoru I uneltelor, a i nven tat u n elte­ le şi ustensilele cu scopul edificări i u n e i l u m i , şi nu - cel puţi n nu În pri m u l rînd - c a să su sţi n ă procesul vi tal u m an . Pri n u rm are, În treb are a e nu atît dacă noi sîntem stăpîn i i sau scl avi i m aşinilor noastre, cît d acă m aşi n i l e se afl ă Încă În servici u l l u m i i şi al obiectelor ei sau dacă, d i m potrivă, ele şi mişca­ rea auto m ată a proceselor lor au Început să stăpînească şi ch i ar să distrugă l u niea şi obiectele. U n l u cru e sigu r: procesu l auto m at şi co nti n u u al fab ricări i n u s- a de­ barasat n u m ai de " p resu poziţi a gratu ită" potrivit căreia " mîi n i l e omeneşti di rij ate de creieru l o m enesc asigu ră un maxi m u m de efi cien ţă" l s , ci şi de pre­ su poziţi a cu m u l t m ai i m portantă d u pă care obiectele l u m i i ce ne Încon­ joară tre b u i e să d e p i n d ă de con cepţi a o m u l u i şi tre b u i e co n stru i te În conform i tate fi e cu criteri u l u m an d e uti l i tate, fie cu cel d e fru m u seţe. În l o­ cui uti l ităţi i şi al fru m useţi i , amîn d o u ă cri teri i ale l u m i i , am aj u n s să co nce­ pem pro d u se care Încă Înde p l i n esc an u m ite "fu n cţi i de bază" , Însă a căror forrnă va fi d eterm i n ată În pri m u l rînd d e ope raţi i l e m aşi n i l or. " Fu n cţi i l e de bază" sîn t desigu r cele ale procesu l u i vital al ani m al u l u i u m an , d at fi i n d că nicio altă fu ncţie nu este În ch ip fu ndamental n ecesară, Însă prod u s u l Însuşi - n u n u m ai vari aţi i l e sale, ci chiar " schi m barea total ă Într- u n nou p rodu s" - va depinde pe de-a-n tregul de capacitatea m aşi n i l or. 1 6 A co ncepe obiecte pentru capaci tatea operaţională a maşi n i i În l oc de a con cepe m aşini pen tru producerea a n u m i tor obi ecte ar re preze nta, În­ tr-ad evăr, tocmai răstu rn area categ'o ri ei mij l oc-sco p, ad m iţÎnd că această categorie ar avea Încă un sens. Dar chiar ş i scopul cel m ai ge neral , e l i bera­ rea mîi n i i de l u cru , a căru i În dep l i n i re revenea de obicei maşi n i l o r, este con­ siderat acu m d rept u n ţel secu ndar şi d esuet, nepotrivi t pentru şi l i m itînd posi bile "creşte ri sp ectaculoase În efi cienţă" Y Aş a cum se p rezi n tă astăzi 1 S. /bid.,

p.

1 6 . /bid. ,

pp.

67. 38-45 .

1 7. /bid., p p . 1 1 0 şi 1 57. 1 27


l u cru ri l e, d escrierea l u m i i maşi n i l or În te rmeni de m ij loace şi de scopuri a devenit tot atît de l i psită de sens, pe cît a fost întotdeau n a te ndi nţa de a îi p u n e natu ri i în trebarea d acă ea produce sămînţa pentru co pac sau copa­ cu l pentru sămînţă. Tot aşa, s-ar prea putea ca procesu l co nti n u u ce cores­ p u n d e canal izări i nesflrşitel o r p rocese ale n atu ri i către l u mea u m an ă - d eşi ar p u tea foarte b i n e să d i strugă l u mea qua l u m e, ca artificial u m an - să îi asigu re speciei u m ane necesităţi le vi eţi i l a fel de sigu r şi de n e l i mitat pe cît natu ra însăşi o face a Înai n te ca oamen i i să edifice pe p ămînt casa lor arti­ ficială si, să rid i ce o bari eră în tre ei si n atu ră. Pentru o societate de m u n citori , l u mea m aşi nilor a devenit în locuito ru l l u m i i reale, ch iar dacă această pseudo-lume nu poate îndeplini sarcina cea mai i m portan tă a artifici al u l u i u m an, care este aceea de a le oferi m u rito ri­ lor o locuintă mai durabilă si mai stabilă decît ei însisi . În procesul operaţional conti n u u , l u m ea m aşi n i lor pierde chiar şi acel caracter de l u me i n d epen dent, pe care u n eltele, ustensilele şi pri m ele maşini ale epoci i m oderne îl posed au într-un grad atît de în alt. Procesele n atu rale cu care ea se h răn eşte o leagă tot mai m u lt de însuşi procesu l biologic, astfel că aparatele pe care altăd ată le mÎn u iam l i ber Încep să arate ca n işte "carcase aparţinînd corpu l u i ome­ nesc, aşa cum carapacea aparţi ne corp u l u i unei ţestoase". Privită din perspec­ tiva acestei evoluţi i , teh n ol ogi a nu mai apare de fapt "ca prod usul efo rtu l u i u m an con ştient de a spori puterea materială, c i m a i curînd c a o d ezvoltare biologică a u manităţi i În care stru ctu ri le înnăscute ale organism ului omen esc sînt transplantate Într-o măsură mereu crescîndă În med i u l o m u l u i" . 18 ,

,

,

,

,

21

INSTRUM ENTALITATEA Ş I

HOMO FABER

U stens i l ele şi uneltele l u i homo faber, care pri l ej u iesc experi enţa cea m ai fu ndamentală a i n strumental ităţi i , determ i n ă orice l u cru şi orice fabri care. Î n cazu l acesta, e cît se poate de ad evărat că scopu l scuză m ij loacele; chi ar mai m u lt, le prod uce şi organ izează. Scopu l scuză vi olenţa l a care e supusă natura pentru obţi nerea materi al u l u i , aşa cum lemnul scuză tăi erea copacu­ l u i , i ar masa d i strugerea lem n u l u i . U neltele sînt concepute şi u stensilele in­ ve ntate pl ecînd de l a prod usul fi n al şi tot el organ izează procesu l însuşi de l ucru - stabileşte necesaru l de speci al işti , grad u l d e cooperare, n u m ăru l de asi stenţi etc. În cu rs u l p rocesu l u i de l u cru , totu l se j u d ecă exclusiv În ter­ m e n i de conform itate şi de uti l i tate pentru scopul dorit. Aceleaşi criteri i d e l11 ij loc şi d e sco p se apl i că la prod usul Însuşi. Cu toa­ te că este un scop pen tru m ij l oacele pri n care a fost produs şi este scop u l procesu l u i d e fab ri care, prod usul n u d evi ne n i ciodată u n , aşa zi cîn d , sco p În sine, cel p uţi n n u atîta vreme cît rămîne obiect de Întrebuinţare . Scau n u l , 1 8. We rner Heisenberg, Das Naturbild der heutigen Physik ( 1 955), 1 28

pp. 1 4- 1 5 .


ca re este sco p u l d u lgheritu l u i , Îşi poate doved i uti l i tate a doar redeve n i n d u n m ij l oc, fi e c a obi ect a căru i d u rabi l i tate perm i te folosirea l u i c a m ij l oc p entru un trai comod , fie ca m ij l oc de sch i m b . Neajunsul provocat de cri­ te ri u l uti l ităţi i , i n erent ori cărei activi tăţi de fabri care, este că rel aţi a d i ntre m ij l oace şi scop pe care se bazează seamănă Într-o foarte mare m ăs u ră cu un l anţ ale cărui scopuri pot servi din nou, fiecare În parte, ca m ij l oc Într- u n alt context. Cu alte cuvinte, Într-o l u me stri ct uti l i taristă, toate scop uri l e sînt so rtite să fie d e scu rtă d u rată şi s ă fi e tran sform ate În m ijloace pentru alte sc opu ri u l teri oare . 1 9 U n asemenea paradox, i n tri nsec oricărui u ti l i tari sm consecvent - fi l osofi a p ri n excelenţă a lui homo {aher - poate fi diagnosticat teoretic ca o in capacitate În născută de a Înţel ege d i sti ncţia di ntre uti l i tate şi sens, pe care, l i n gvi stic, noi o exp ri măm d i sti ngînd Între l ocuţi u n i l e "cu scopul de a" şi "de d ragu l a". Astfel, idealul uti lităţii care impregnează societatea de meşteşugari - aseme­ ne a ideal u l u i confortului dintr-o societate de mu ncitori sau ideal u l u i ach iziţiei care domină societăţile d e comerci anţi - nu m ai reprezi ntă de fapt o ch esti une de uti litate, ci una de sens. " De dragu l " uti l i tăţi i În general homo {aher j ud ecă şi face totu l "cu scopul de a". I d ealul uti l ităţii , la fe l ca şi ideal u ri l e altor societăţi , n u m ai poate fi el În suşi conceput ca ceva necesar În scop u l d e a se dobîn d i altceva; el sfidează pu r şi si m pl u în trebarea privito are l a propri a s a uti l i tate. N u exi stă, evident, niciun răs p u n s l a Întrebarea pe care Lessi ng o punea altăd ată fi l osofi lor uti l i tarişti d i n vremea l u i : "şi care e folosul uti l i ­ tăţi i ? " . Parad oxu l uti l i tari sm u l u i stă Î n aceea c ă se I asă pri n s î n l anţul nesf'fr­ şit de m ij loace şi scopuri , fără a aj u nge vreod ată la u n principiu care ar putea ju stifica catego ri a scop u l u i şi a m ij loacelor, ad i că a uti l i tăţi i Înseşi . " C u scopul d e a " a devenit conţi nutu l l u i "de dragul a " ; Î n alţi term e n i , uti litatea institu i tă ca sen s aj u nge să ge nereze l i psa de sens. Înăuntrul categoriei scop ului şi a mij loacelor, Între experienţel e i n stru men­ tal ităţi i ce guvernează întreaga l u me a obiectelor de între b u i n ţare şi a u ti l i ­ tăţii nu se poate p u n e capăt l anţu l u i de scopuri şi m ij l oace şi nu se po ate Împiedica ulterioara refolosire a tu tu ror scopurilor ca m ijloace decît declarîn­ du-se că ceva sau altceva este u n "scop În sine". În l u m ea lui homo {aher, u n ­ d e totu l trebuie să fo l osească la ceva, adică trebuie s ă s e ad apteze posturi i de instru ment uti lizabil l a real izarea a altceva, sensu l însuşi nu poate s ă apară decît ca sco p , ca "scop În s i ne", ceea ce înseam n ă de fapt sau o tautol ogie aplicab i l ă tutu ror sco purilor, sau o co ntradi cţie în term e n i . Căci un sco p , od ată ati n s, Încetează s ă m ai fie scop şi îşi pierd e capacitatea d e a gh i d a ş i d e a ju stifi ca al egerea m ij l oacelor, de a l e o rgan iza şi de a l e p roduce. E I de­ vi ne acu m un obiect printre obi ecte , ad ică este ad ăugat l a u ri aşul arsenal de obiecte d ate din care homo faher Îşi alege l i ber m ij loacele de a-şi u rm ări scopurile. Sensu l , d i m potrivă, trebuie să fie perm an ent şi să nu pi ard ă n i m i c 1 9 . Despre i nfin i tatea înlănţu i rii mij l o c-sco p ( acel '7weckprogressus in infinitum") ş i despre d istru ­ gerea sensului care decurge de ai c i , a se com p ara cu N i etzsche, aforism u l 666 d i n Wille zur Macht [Voinţa de putereJ.

1 29


d i n caracteru l său , fie că este ati ns sau , mai cu rîn d, desco perit d e o m , fie că Îi scapă o m u l u i . În m ăsura În care nu este n i m i c altceva decît u n creato r şi n u gînd eşte În alţi termeni decît În cei de m ij l oc şi de scop ce decu rg d i rect d i n activi tatea sa de l ucru , homo {aber este tot atît de i ncapabil să În ţeleag ă sensul , pe cît de i n capabil este animal laborans să Înţeleagă instrumentali tatea. Şi la fel cu m uste nsi lele şi u n el tele de care homo {aber se fol oseşte pentru a edifica l u m ea devi n pentru animal laborans l u mea În săşi , tot aşa sem n ifi caţi a acestei l u m i , care Îi e de fapt i n accesibilă l u i homo {aber, devi ne pentru el para­ d oxal u l "scop În sine". Singu ra cale de ieşi re d i n di lema l i psei de sens a fi l osofiei strict uti l i tarist e constă În aban don area l u m i i obiective a ob iectelor destin ate Întrebuinţării şi În revenirea la subi ectivitatea Întrebu i n ţări i Înseşi . N u m ai Într-o l u m e strict antropocentrică, unde uti l izato ru l , ad ică o m u l Însuşi , devi ne sco p u l u l tim care pune capăt l anţu l u i nesnrşit de scopuri şi de m ij loace, uti l itatea ca atare poate să dobîndească demnitatea sensu l u i . Traged i a este totuşi că, În cl ip a cînd pare să îşi fi găsit Îm p l i n i rea În termen i i pro priei sale activităţi , homo {aber Începe să degradeze lumea obiectelor, scopul şi prod usul final al m i nţi i şi al mîi n i l o r sale; dacă o m u l ca uti lizator este sco p u l suprem , " m ăsura tutu ror lucru rilor", atu nci n u numai n atu ra, tratată de homo {aber ca " materia­ l u l " aproape "fără val oare" asu p ra căru i a se l u crează, ci chiar şi obiectel e "valo roase" devi n si m p l e m ij l oace, pierzînd u-şi p ri n aceasta propri a "valoa­ re" i ntri nsecă. Uti l itarism u l antro pocentri c al l u i homo {aber şi-a găsit exp resi a cea mai Înaltă În form u l a kanti ană care spune că niciun om nu trebuie să servească vreod ată d rept m ij l oc în vederea u n u i scop, că fiecare fii nţă u mană este u n scop În sine. Deşi conştii nţa consecinţelor fu neste pe care gînd i rea, cînd fu nc­ ţion ează nesti ngherit şi dezorientat folosi nd u-se de categori a de scop ş i de m ij loace, le atrage i nvariabil d u pă sine În domeniul politic se întîl neşte mai devreme ( b u n ăoară, În i nsi stenţa cu care Locke susţi nea că n i ci u n u i om n u i s e poate îngăd u i să posede corpul altu i om ori s ă s e fol osească de forţa sa corporal ă) , fil osofia pri melor faze ale epocii mod erne se e l i berează În În­ tregi me abia l a Kant de platitu d i n i l e simţu l u i com u n pe care le întîl n i m În­ totdeau n a acol o unde homo {aber stabi leşte criteri i l e soci etăţi i . M otivu l este, desigur, acel a că i nten ţi a l u i Kant nu era de a form u l a sau de a co nce ptu al i­ za princi piile d e bază ale uti l i tarismului epocii sale, ci , d i m potrivă şi În pri m u l rin d, de a plasa categoria scop-mij loace la locul care Î i e propriu ş i de a Împied i­ ca folosirea ei În domen i u l acţi u n i i politice. Form u l a kanti ană nu poate , cu toate acestea, nega că Îşi are origi nea în gîn d i rea uti l itaristă, tot aşa cu m n u o poate face n ici in terp retarea sa, celebră şi totod ată inevitabil paradoxal ă, privi n d atitu d i nea om u l u i faţă de si ngurele obiecte care nu sîn t "de între­ buinţare", Î n speţă lucrări l e de artă, În care, spunea el, găsim "plăcere fără n i c i u n interes" .20 Căci aceeaşi operaţie pri n care o m u l este i n stitu it ca "scop 20. Termenul lui Kant este "ein Wohlgefallen ohne alles I n teresse" (Kritik der Urteilskra{t (ed. Cassirer), V, 272). 1 30


su p rem " Îi permite o m u l u i "să su p u n ă, d acă poate, natu ra În treagă aces­ tui S COp"2\ ad ică să degrad eze natu ra şi l u m ea la rangul de si m p l e m ij l oace, dep osedÎn d u-l e pe amîn d o u ă d e demnitatea i n d e pendenţei l or. N i ci ch iar Kant n u a putut rezolva d i lema, nici nu a putut vi ndeca orbi rea l u i homo faber În ceea ce p riveşte p rob l e m a sensu l u i fără a recu rge l a paradoxal u l "scop Î n s i n e", i ar această d i lemă stă În faptul că, deşi n u mai fab ri carea Îm preu­ n ă cu i n stru mental itatea ei este capab i l ă să con stru iască o l u me, această l u m e devi ne tot atît de l i psită de val oare ca m ateri a l u l folosit, un s i m p l u mijloc pus În slujba unor scopuri vi i toare, d acă criteriilor care reglementează apariţia ei l i se perm ite să o guvern eze d u pă ce a fost Întemeiată. O m u l , În măsura În care este homo {aber, i n strumental izează, i ar instru­ mental izarea sa atrage d u p ă sine degradarea tutu ror obi ectelor la rangu l de m ijloace, p ierderea valori i l o r i n tri nseci şi i n d ependente, astfel în cît, în cele d i n u rm ă, nu n u m ai obiectele fabri cări i , ci şi "pămîn tu l În general şi toate forţel e n atu ri i " , care, În ch i p evi dent, au l u at fi i n ţă fără aj u torul omu­ l u i şi care există i ndependent de l u m ea u m a n ă, Îşi pierd "valoarea pentru că (ele) n u au parte de reificarea care provi n e d i n l ucru " . 22 Tocmai această atitu d i n e a l u i homo faber faţă de l u m e a con stitu it motivu l pentru care, În perioada l o r clasică, greci i au decl arat întregul domeniu al artelor şi al meş­ teşugu ri l o r, cel În care oameni i l u crează cu aj utorul i n stru mentelor şi În care fac ceea ce fac nu d i n p l ăcere, ci cu sco p u l d e a produce ceva d iferit, d rept banausic, term en care s-ar trad u ce poate cel mai b i n e pri n "fi l i stin " , indicînd vu lgaritatea de a gîn d i şi de a acţio n a Î n termeni d e u ti l i tate. Vehe­ menţa acestu i dispreţ n u va Înceta n i cicînd să ne u i mească dacă ne dăm seama că m ari i m aeştri ai scu l ptu ri i şi ai arh itectu ri i greceşti n u erau exceptaţi cîtuşi de puţin de la un ase m e n ea verd ict. Ch esti u n ea afl ată În joc nu este , desigur, i n stru mental itatea ca atare , folosi rea m ij loacelor În vederea ati ngerii u n u i scop, ci mai curînd generalizarea experi enţei fab ricări i , În care u ti l itatea şi fo losul sînt stabilite d rept c riteri i supreme a l e vi eţi i ş i ale l u m i i oam e n i l o r. O asem enea general izare e i n eren­ tă activităţi i lui homo (aber, deoarece experi enţa scopului şi a m ij loace lor, aşa cu m este ea p rezentă În fab ri care, nu d ispare od ată cu produsul fi n i t, ci se exti nde la desti naţia ulti m ă a prod u s u l u i , care este aceea de a servi ca obiect de Întreb u i n ţare. I nstru mental izarea l u m i i şi a pămîntu l u i în ansam b l u l l o r, deval o rizarea nel i mitată a tot ceea ce este d at, p roces u l pierderii p rogresive de sens În care toate scopuri l e sînt transfo rm ate În m ijloace şi care nu poate fi oprit decît făcînd d i n om dom n u l şi stăpînul tutu ror obiectelor - toate aces­ tea nu p rovi n d i rect d i n p roces u l de fab ricare; căci, d i n p u n ctu l de ved e re al fab ri cări i , prod usu l fi ni t este u n scop În sine, o enti tate i n d ependentă şi 2 1 . lbid., p. 5 1 5. 22. " Der Wasserfall, wi e die Erde uberhaupt, wie alle N atu rkraft hat keinen Wert, weil er kei n e i n i h m vergegenstăn d l i chte Arbeit darste llt" [Cascada, la fel c a pămîntul În gen eral , la fel ca orice forţă a n atu ri i , nu are valoare, pentru că n u re prez i ntă În si ne n i ci o muncă reifica­ tă] ( Das Kapital, I I I (Marx-Engels Gesamtausgabe, Abt. I I , Zu rich , 1 933 ), 698) .

131


d u rabi l ă, avînd existenţă p ropri e, tot aşa cu m , În fi l osofi a politică a l u i Kant, o m u l este u n scop În sine. Produsul fi n it redevi n e m ij l oc doar În mă­ sura În care fabricarea fabrică mai cu seam ă o b iecte de În tre b u i n ţare, iar instru m ental i tatea productivă şi l i m i tată a fabri cări i se transform ă În i n stru­ mental izarea nel i m i tată a tot ce exi stă doar În măsu ra În care procesul vital p u n e stăpîn i re pe obi ecte şi le fo l oseşte pen tru scopuri l e sale. E cît se poate d e evident că grecii se tem eau de această deval orizare a l u m i i şi a n atu ri i cu antropocentrism u l in erent ei - o p i n i a "absu rdă" d u p ă care om u l este fi i nţa supremă, iar toate cel e l alte se s u p u n exi genţelor vieţi i umane (Aristotel) - , la fel d e m u l t pe cît dispreţui au vu lgaritatea pură a oricărui u ti l i tarism con secvent. Fai mosu l argument ad us d e Pl aton Îm potriva l u i Protagoras şi a afi rm aţiei sale aparent evi dente În si ne, potrivit căreia "o m u l este măsu ra tu tu ror obi ectelor de Întrebuinţare (chremata), a existenţei celor ce sînt şi a non-existenţei celor ce n u sÎnt"23 , i l ustrează poate cel m ai bine În ce m ăsură Îşi dădeau greci i seama de con seci nţele pe care le i m p l ică ho­ tărîrea de a vedea În homo (aber cea mai În altă posibilitate uman ă. ( E l i m pede că Protagoras nu a spus: "Om u l este măsura tutu ror l u cru ri lor" , aşa cum trad iţi a şi trad u ceri l e stand ard preti n d că ar fi Tacut-o. ) M i ezu l ch esti u n i i este u rm ătoru l : Plato n a văzut i m ed iat că, d acă s e face d i n om măsura tu­ tu ror obi ectelor desti nate Întreb u i n ţări i , atu nci n u omu l vorbitor sau În ac­ ţi une, ori o m u l gînditor, ci o m u l uti l izator şi i n stru mental izato r d evi ne acel a la care l u mea aj u nge să fie raportată. Şi, Întrucît stă În n atu ra om u l u i util iza­ tor şi i n stru m ental izator să privească totu l ca pe u n m ij l oc În vederea u n u i scop - fi ecare copac c a l e m n potenţial -, asta trebuie, Î n cele d i n u rm ă, să Însem n e că o m u l nu devi ne m ăsură n u mai pentru obiectele a căror exi stenţă d e p i n d e d e el, ci l i teral mente pentru tot ce exi stă. În această i n terpretare p l aton i ciană, Protagoras se p rezintă de fapt ca cel d i n tîi precu rsor al l u i Kant, căci, dacă omul este măsu ra tu turor lucruri lor, atu nci o m u l este si ngu ra real itate situ ată În afara rel aţiei m ij l o ace-scop, sin­ guru l scop În sine care se poate folosi de toate celelalte lucru ri ca de un m ij loc. Platon şti a foarte bine că posi b i l i tăţi le de a prod uce obiecte de Întrebu i n ţare şi d e a trata toate l ucru ri l e n atu ri i ca pe n i şte potenţi ale o b i e cte de între b u i n ţare sîn t l a fel de n e l i m i tate pe cît sînt nevoile şi talentele fi i nţelor u m an e. Dacă cri teriilor lui homo (aber li se permite să guvern eze l u mea fi n ită aşa cum, În ch i p necesar, ele trebuie să guverneze p rodu cerea acestei l u m i , atu nci homo (aber s e va servi î n cele d i n u rmă de toate obiectele şi va consi­ dera tot ceea ce exi stă drept simplu mij loc afl at la dispoziţia sa. EI va judeca 23. Theaitetos, 1 52 şi Cratylos, 385 e. Î n c azu ri l e de faţă, ca şi În alte me nţi onări antice al e cele­ bru l u i d i cto n , Protagoras este Întotdeau n a citat astfel: panton chremat6n metron estin anthrâ­ pos (vezi Diels, Fragmente der Vorsokratiker (ed. a 4-a, 1 92 2 ) , frag. B 1 ) . Cuvîn tu l chremata nu sem n ifică n i cidecum "toate l ucru rile", ci, În mod particu lar, obiectele pe care oamenii le Întrebuinţează, d e care au nevoie sau pe care le posedă. Presupusul dicton protago reic, "Omul este măsu ra tutu ro r lu cru ri lor", ar fi fost exp rimat În greacă mai curînd ca anthro­ pos metron pantân, asemănător, bun ăoa ră, cu aforismu l lui Heraclit: polemos parerpantân ("lupta este părintele tut u ror l ucru rilor" ) .

1 32


fie care real itate ca şi cu m aceasta ar aparţi ne clasei acelor chremata, a obiec­ te lor de în trebu i n ţare, aşa încît, pentru a rel ua chiar exem p l u l l u i Plato n , vîn tu l n u va m ai fi înţeles porn i n d de la ceea c e e Î n chip propri u , c a forţă natu rală, ci va fi privit n u m ai în fu ncţie de nevoia u m ană de căl d u ră sau de răcoare - ceea ce înseam nă, desigu r, că vîntul ca dat obiectiv a fost e l i m i­ na t d i n experienţa u m ană. Din cauza u n o r asemenea conseci nţe, Pl ato n , care l a sflrşitu l vieţii sale aminteşte Încă o dată Î n Legile dictonul l u i Protagoras, răspunde pri ntr-o form u l ă aproape paradoxal ă: nu o m u l - care d i n prici n a nevo i l o r şi a talentelor sale vrea să Întrebu inţeze totu l ş i sfirşeşte, d e aceea, l i psi n d toate obi ectele de val oarea l o r i n trin secă -, ci "ze u l este m ăsu ră (ch i ar şi) pentru simplele obiecte de între b u i nţare" .24

22

PIAŢA

D E SCHI M B

M arx rem arca od ată - Într- u n a d i n nu meroasele digresi u n i care fac do­ vad a rem arcab i l u l u i său si mţ isto ric - că definiţia dată de Benjam i n Fran kl i n , după care o m u l e u n Tau ritor de unelte, este tot atît de caracteristică pen­ tru "yankism ", ad ică pentru epoca modernă, pe cît de caracteristică era pen­ tru Antich itate defi n iţia o m u l u i ca animal pol itic.25 Adevărul acestei observaţii stă În faptu l că epoca m o dernă a fost l a fel de preocupată să ÎI excl u d ă d i n dom e n i u l său p u b l ic p e om u l pol itic, adică p e o m u l care acţi onează şi vor­ beşte, pe cît a fost de preocu pată Antich itatea să ÎI excl udă pe homo (aber. În nici u n u l d i n cazuri , excluderea nu era ceva de la sine Înţeles, aşa cu m era, În sch i mb, exclud erea m u n citori l o r şi a claselor li psite de p roprietate pînă la em anci parea lor În seco l u l al XIX-lea. Desigur, epoca modern ă a fost pe dep l i n conştientă că domen i u l pol itic nu era Întotdeauna şi n u trebuie să fie În chip necesar o simplă fu ncţi e a "societăţii " , desti nată să protejeze, pri n ad m i n i strare guvern amentală, l atu ra prod u ctivă, soci ală a n atu rii u m ane; ea a privit Însă tot ceea ce trece d i n colo d e apl i carea legi i şi a ord i n i i d rept "vorbărie goală" şi "slavă deşartă". Facultatea u m ană pe care ea şi-a bazat pretenţi a legată de prod uctivitatea natwal ă În născută a societăţii a fost pro­ d uctivitatea i ncontestab ilă a l u i homo (aber. I nvers, Antich itatea cu noştea foarte bine tipuri de com unitate u m ană În care n u cetăţean ul polis-u l u i şi n u res publica c a atare stabi leau şi determi nau conţi n utu l domen i u l u i public, c i unde viaţa publică a o m u l u i obişn u it s e mărginea l a ! I a l ucra În folosul poporu­ l u i " În general, ad ică la a fi un demiourgos, un l ucrător pentru popor, În con­ trast cu oiketes, m u ncitoru l domestic şi deci sclavu l . 26 Trăsătu ra particul ară a 24. Legile, 7 1 6 d citează textu al d icto n u l l u i Protagoras, cu deoseb i rea că În locul cuvîntu l u i " o m " (anthrâpo5) apare cuvîntu l "zeu l " (ho theo5) .

2 5 . Capital (ed. M o d ern Li b rary) , p. 358,

n.

3.

2 6 . Istoria medievală ti m p u rie şi mai cu seamă istori a ghildelor meşteşu găreşti i l u strează b i n e

1 33


acestor comun ităţi nepoliti ce era că spaţi u l lor p u blic, agora, nu era u n loc de Întîlnire a cetăţen i lor, ci o piaţă u nde meşteşugarii puteau să Îşi expu nă şi să îşi sch i m be prod usele. În plus, În Greci a, am biţi a, mereu zăd ărn icită , a tutu ror ti ran i lor era de a îi descu raja pe cetăţeni să se ocupe de treburi le publ ice, să Îşi i rosească tim p u l în neproductivele agoreuein şi politeuesthai, şi de a transforma agora Într- u n ansam b l u de magazi ne asemăn ătoare baza­ ru ri lo r despotism u l ui oriental. Ceea ce caracteriza aceste pieţe şi avea să ca­ racte rizeze u lteri or carti erele comerciale şi meşteşugăreşti d i n o raş ele med ievale era că expu nerea b u n u rilor de vînzare era însoţită de expunerea produceri i lor. " Prod u cerea ostentativă" (dacă n e este îngăd u i t să sch i m­ băm termen u l l u i Veblen) este, de fapt, o trăsătu ră a societăţi i de produ că­ tori , în aceeaşi măsu ră În care "consu m u l ostentativ" este o caracteristică a soci etăţi i de m u ncitori. Spre deosebire de animal laborans, a căru i vi aţă soci ală e li psită de l u m e şi gregară şi care e , de aceea, i ncapabi l s ă ed ifice s a u s ă locu iască u n dome­ n i u p u bl i c , o l u me, homo faber e pe deplin capabil să Îşi ai bă propri u l dome­ n i u p u blic, chiar d acă n u se poate vorbi de u n domeniu politi c propri u-zis. Domen i u l său p u b l i c este piaţa de sch i m b , în care el poate prezenta produ­ sele mîi n i lor sale şi poate pri m i ap recierea ce i se cuvine. Această încl i n aţie spre etalare este strîns legată de şi probabil nu mai puţi n adînc înrăd ăcina­ tă decît " p red i lecţia pentru troc şi pentru sch i m b u l u n u i obiect cu altu l " , cea care, potrivit l u i Adam Smirh , î l deosebeşte p e om d e ani malY Importan t este că homo faber, constru ctoru l l u m i i şi prod ucătorul obi ectelor, îşi poate stabili propria relaţie cu alţi oameni doar dacă face schimb de produse, Întrucît prod usele Însele sînt fabricate Întotdeau na în izol are. Dreptu l l a viaţă priva­ tă, pe care epoca modernă l-a reclamat la Încep utu ri l e ei ca d rept suprem al fiecăru i membru al societăţii , constituia, de fapt, garanţi a izolări i , fără de care nicio l ucrare n u poate fi produsă. Nu privitorii şi spectatorii din pieţele medievale, locul u nde meşteşugarul ieşea din izo larea sa, expu nîndu-se În l u m i n a publică, ci abia ascensi u nea domen i u l u i soci al , În care ceil alţi nu se m u l ţumesc să privească, să j udece şi să admire, ci vor să fie ad mişi În compa­ n i a meşteşugaru l u i şi să partici pe ca egali l a procesu l de l u cru , a ame n i nţat adevărul propriu concepţiei antice care ved ea În mu ncitori nişte locatari domestici, În opo­ ziţie cu meşteşugarii, consideraţi l ucrători aflaţi În servici ul poporului În general. Căci "apa­ riţia (ghildelor) marchează cea de-a doua etapă din istoria ind ustriei, trecerea de la sistemul fami l ial l a sistem u l artizan al sau de gh ildă. În cel d i n tîi, nu exista nicio clasă propri u -zisă d e artizani .. . deoarece toate nevoile famil iei ori ale altor grupuri domestice . . . erau satisfă­ cute pri n mu nca membrilor gru p u l u i Însuşi" (W. J . Ash ley, An Introduction to English Economic History and Theory ( 1 93 1 ), p. 76). În germana medieval ă, cuvîntu l Stiirer este echivalentul exact al cuvîntului grecesc d€ml­ ourgos. "Der griechische demiourgos heisst « Starer» , er geht beim Volk arbeiten, er geht auf die Stor" [Grecescul demiourgos se cheamă Stiirer, cel ce merge să muncească pe la popor, cel ce merge la l ucru acasă la client). StOr Înseam n ă demos (" popor" ) . (Vezi J ost Trier, "Arbeit u n d Gemeinschaft", Studium Generale vo I. I I I , nr. 1 1 (noiembrie, 1 950).) ,

27. EI ad augă cu o oarecare insistenţă: "Nimeni nu a văzu t vreodată doi cîi ni făcînd Între ei ,

cinstit şi cu b u n ă ştiinţă, sch i m b de oase" ( Wealth ofNations (ed. Everyman ) , 1, 1 2 ).

1 34


"splend i d a izolare" a l ucrăto ru l u i şi a subm i n at, În cele d i n urmă, Înseşi n o­ ţi u nile de com petenţă şi de excelenţă. Izolarea de ceil alţi este condiţia de viaţă necesară pentru orice măiestrie artizanală, care constă În a fi singur cu "ideea", cu i m aginea mental ă a vi i torul u i obiect. O asemenea măi estrie, În contrast cu formele de dominaţie politice, înseam nă în pri m u l rîn d o stăpî­ nire a obi ectelor şi a materialelor, n u a oame n i lor. Stăpîn irea oamenilor este, de fapt, cu totu l secund ară în activitatea meşteşugărească, iar cuvi ntele " l ucrăto r" şi "stăpîn " ouvrier şi maÎtre erau folosite i n iţial ca sinoni me.28 Si ngu ra form ă de asociere care se dezvoltă direct d i n măi estri a artizan a­ Iă vine d i n nevoia meşteru l u i de a avea aj utoare sau din dori nţa l u i de a-i în văţa pe alţi i meseri a sa. Însă distincţi a d i n tre ÎndemÎnarea m eşteru l u i şi aj utorul necal ificat este provizori e, l a fel ca disti ncţi a d intre ad u lţi şi copi i . Aproape n i m i c nu este m a i străin s a u ch i ar m ai distru ctiv pentru măi estria artizanală decît l u cru l în ech ipă, care nu rep rezintă, de fapt, decît o specie a d ivizi u nii mu ncii şi care presupune "descompunerea operaţi i l o r în mişcări le lo r constitutive s i m ple" .29 Echi pa, s u biectul cu m ai m u l te capete al ori cărei producţi i real izate d u p ă princi p i u l diviziu nii m u n cii , posed ă aceeaşi coeziu­ ne ca părţil e ce formează Întregul , şi fiecare Încercare de izolare ven ită d i n partea m e m b rilor ech i pei a r fi fatală pentru producţia însăşi . Nu n u m ai această u n itate Îi li pseşte însă meşteru l u i şi l u crăto ru l u i cît ti m p este activ angajat în prod ucţie; formele propriu-zis politice de asociere, de acţi une con­ certată şi de dial og se situează cu totu l în afara sferei prod u ctivităţii sale. Abia cînd Încetează să lucreze şi cîn d prod u s u l său este term i n at, poate el să Îşi părăsească izolarea. Istori ceşte vorbind, ulti m u l domeniu public, u l ti m u l loc de Întîl n i re care se m ai afl ă cît de CÎt În legătu ră cu activitatea l u i homo faber este pi aţa de sch i m b în care sînt expuse prod usele acestui a. Societatea de com ercianţi, caracteristică pentru primele faze ale e pocii moderne sau pentru în ceputu rile capitalism u l u i manufactu ri er, s-a născut din această "producţie ostentativă" şi, în acel aşi ti mp, d i n foamea ei de posi b i l i tăţi u n iversale de troc şi de sch i m b şi s-a închei at od ată cu ascensiu nea m u nci i şi a societăţi i m u ncii , -

28.

-

E . Levasseu r, Histoire des classes ouvrieres et de I'industrie en France avant 1 789 ( 1 900): "Les mots maÎtre et ouvrier etaient encore pris com m e synonymes au 1 4' siecle" [Cuvi n tele «stăpîn>' şi «lucrător>' erau Încă lu ate ca sinonime În secolul al XIV-lea] ( p . 564, n. 2), pe cînd " au 1 5' siecle . . . Ia maÎtrise est devenue un titre auq uel il n'est permis it tous d'aspirer" [În seco­ l u l al XV-lea . . . calitatea de stăpîn a devenit u n titlu la care nu le este penmis tuturor să aspi re] (p. 572 ) . La început, "le mot ouvrier s'appliquait d'ordin aire it qu iconque ouvrait, faisait ouvrage, m aÎtre ou val et" [cuvîntul "lucrător" I se aplica de obicei oricui l ucra, oricui Tacea o l ucrare, stăpîn sau s l ujitor] (p. 309). În ateliere şi În afara lor, În viaţa social ă, nu se Tacea prea m are deosebi re între stăpîn sau proprietar al u n u i atelier şi lucrători ( p. 3 1 3). (Vezi de asemenea Pierre Brizon, Histoire du travail et des travailleurs (ed. a 4-a; 1 926), pp. 39 şi urm.)

2 9 . Ch arles R. Wal ker şi Robert H . Guest, The Man on the Assembly Line ( 1 952), p. 1 0. Fai moasa,

descriere a acestu i princi piu, Tacută de Ad am Smith În cazu l fabricării acelor (op. cit., 1 , 4 şi u rm . ) , arată l i m pede În ce fel lucrul la maşină a fost· precedat de divizi u nea mu ncii şi cum Îşi derivă principiul d i n ea.

1 35


care au Înlocuit producţi a ostentativă şi mînd ri a ei cu "consu m u l ostenta­ tiv" şi cu van itatea acestuia. Fără Îndoial ă, oame n i i care se Întîl neau În piaţa de sch i m b n u mai era u ei Înşişi prod u cătorii şi n u se Întîl neau ca persoane, ci În cal itate d e propri­ etari de m ărfu ri şi de valori de sch i m b , aşa cu m M arx a arătat cu prisosin ţă. Într-o societate În care sch i m b u l de produse a d evenit pri ncipal a activitate p u b l ică, chiar şi m u ncitori i , pentru că sînt confru ntaţi cu " p osesori i de ban i sau de mărfu ri", devi n propri etari , "posesori ai propriei lor forţe de m u ncă" . Abia În acest m oment se i nstalează fai moasa Înstrăi nare-de-si ne teoretiza­ tă de Marx, degradarea oameni lor la rangu l de mărfuri, iar această degradare este defi n i torie pentru situ aţi a m u ncii d i n tr-o soci etate m anufactu rieră, care n u îi j udecă pe oameni ca persoane, ci ca producători , în fu ncţie de calitatea prod uselor lor. O soci etate a m u n ci i , d i m potrivă, îi judecă pe oa­ meni d u p ă fu ncţi i l e pe care le înd e p l i nesc în procesul m u n c i i ; în vreme ce În och i i l u i homo faber forţa de m u ncă n u este decît mij l ocu l d e a produce u n sco p cu necesitate m ai înalt, ad ică sau u n obi ect de Întrebuinţare , sau u n u l de sch i m b , societatea mu ncii atribuie forţei de m u ncă aceeaşi valoare de ord i n su perior pe care o rezervă m aşi n i i . Cu alte cuvi nte, această socie­ tate este d oar ap arent m ai " umană", deşi este adevărat că, în con d i ţiile sale, preţu l m u ncii u m ane creşte Într-o asemenea m ăsură, Încît mu nca u m ană poate să pară m ai preţu ită şi m ai val oroasă decît orice material sau materie d ată; de fapt, ea nu face decît să prevestească ceva chiar m ai "valoros" , şi an u m e m ai l i n a fu ncţion are a m aşi n i i , a cărei formidabil ă putere de proce­ sare mai întîi stand ard izează, iar apoi devalorizează toate realităţile, reducîn­ d u - l e la statu tu l de b u n u ri de consu m . Societatea de comercianţi, sau capital ismul î n fazel e sale i n ci piente, pe cînd era încă stăpînit de un feroce spirit com petitiv şi acaparator, conti n u ă să s e cond ucă d u p ă citeri i l e l u i homo faher. Cînd i ese d i n izol area sa, homo faber apare ca negustor şi comerci ant, iar În această cal itate organizează pi aţa de sch i m b . O asemenea piaţă trebu i e să existe înai nte de ascensi u nea u nei clase de m an ufactu ri eri , care va produce apoi exclusiv pentru pi aţă, ad ică va produce mai cu rînd obiecte de sch i m b decît obi ecte de Întrebuinţare. În proces u l trece ri i de la m ăiestri a artizanală izol ată la fabricarea pentru piaţa. de sch i m b, produsul fin al îşi sch i m bă Întru CÎtva, Însă nu Întru totu l , cal i ­ tatea. D u rabi l i tatea, singura care stabi l eşte d acă u n obiect poate exista ca obiect şi poate dăi n u i ca entitate disti nctă În l u me, rămîne criteri u l supre m , c u toate că, pentru prod usul fabricat, a fi d u rabi l nu m a i Înseamnă a fi potri­ vit pentru întrebui nţare, ci mai curînd a fi potrivit pentru "depozitare" în vederea u n u i vi itor sch i m b.30 Aceasta este sch i m barea de cal itate pe care o refl ectă d i stincţi a obişn u ­ ită d i ntre valoarea de întrebuinţare şi valoarea de sch i m b , Î n care cea de-a doua este legată de pri m a tot aşa cum negustoru l şi comerciantu l sîn t l egaţi de prod ucător şi de manufacturier. În măsura În care homo �ber fabrică obiecte 30. Adam S m ith, op. cit., I I , 24l . 1 36


de Întrebuinţare, el nu le produce n u m ai În izol are privată, ci şi pentru uti­ li zare privată, de u n d e ele ies la l u m i n ă şi se prezintă În domen i u l p u blic atunci cîn d devi n mărfu ri pe piaţa de sch i m b . S-a rem arcat adesea şi, din păcate, s-a uitat l a fel de des că valoarea, "ideea de raport Între posesia u n u i o bi ect şi posesi a altu i a Î n con cepţia om u l u i"31 , "Înseamnă Întotdeauna va­ l o are de sch i m b "32. Căci ab ia pe piaţa de sch i m b , acol o u nde totu l poate fi schim bat cu al tceva, toate obi ectele, fie că sînt produsele m u ncii sau ale lucru l u i , b u n u ri de consu m sau obi ecte d e Întrebui nţare, necesare pentru viaţa corp u l u i , pentru confortul existenţei sau pentru vi aţa spiritu l u i , devin "va lori " . Această valoare constă excl usiv În aprecierea aco rd ată În domen i u l pu blic, u n d e obiectele s e prezi ntă c a m ărfu ri , ş i nici m u nca, n i c i l u cru l , nici capital u l , n ici profitu l , nici m ate ri al u l n u conferă o asemenea val oare u n u i obiect, c i n u mai ş i n u m ai domen i u l publ ic, u nde obiectu l s e prezintă spre a fi apreci at, cerut sau negl ij at. Valoarea este cal itatea pe care u n obiect n u o poate n icicînd poseda În domen i u l privat, d ar pe care o dobînd eşte au­ tomat În cl ipa cînd apare În public. Această "valoare de piaţă", aşa cum Locke a arătat cît se poate de l i mpede, nu are n i mic d e-a face cu "valoarea n atu­ ra lă i ntri nsecă oricăru i obiect"33, care este o cal itate obiectivă a obiectu l u i Însuşi, "separată d e voinţa cumpărătoru l u i sau a vînzătoru l u i individual; ceva ataşat de obiectu l Însuşi, existînd fie că vînzătoru l u i sau c u m părătoru l u i îi place, fie că nu, şi pe care acesta trebu ie să o recunoască"34. Această va­ loare i n tri nsecă obiectu l u i nu poate fi schimbată decît pri n sch i m barea obiectu l u i Însuşi - astfel, valoarea u n e i mese poate fi d i stru să dacă i se ru pe un picior - pe cînd "valoarea de pi aţă" a mărfii se modifică pri n " m odifi­ carea raportu l u i pe care marfa respectivă ÎI Întreţi ne cu altceva"3s. Altfel spus, valorile, spre deoseb i re de obi ecte, de fapte sau de idei, n u sînt n iciodată produsele unei anu m i te activităţi omeneşti , c i s e n asc ori de 3 1 . Această defi n i ţie a fost d ată de eco nomistul ital i an Abbey Galiani. Eu citez d u p ă Han n ah R. Sewal l , The Theory o{ Value be{ore Adam Smith ( 1 90 1 ) ("Publications of the American Economic Association", seria a 3-a, voI. I I , n r. 3 ) , p. 9 2 . 32. Alfred M a rs h a l l , Princip les ofEconomics ( 1 920), 1 , 8. 3 3 . "Consid erati ons u pon t h e Loweri ng of l n terest a n d Raising t h e Value o f Money", Col/ected Works ( 1 80 1 ) , I I , 2 1 . 34. W. J . Ashl ey (op. cit., p. 1 40) observă că "diferen�a fu n d amental ă d i ntre punctu l de vedere medieval şi cel modem . . . e că, pentru noi, valoarea e ceva În întregi me subi ectiv: e ceea ce fiecare ind ivid vrea să dea În schi mbul unui obi ect. Pentru To ma d 'Aq u ino, val oarea era ceva obiectiv" . Observaţi a e adevărată doar Într-o anumită măsură, căci "pri m u l lucru asu pra căru ia insistă profesorii medieval i e că valoarea nu este determinată de excelenţa intrinsecă obiectului ca atare, fiindcă, dacă ar fi aşa, o muscă ar avea mai multă valoare decît o perlă, Întrucît grad ul ei intri nsec d e excelen� este mai mare" (George O'Brien , An Essay on Medieval Economic Teaching ( 1 920), p. 1 09). Neconcordanţa se rezolvă dacă se introduce distincţia făcută de Locke În tre valor naturalis şi pretium sau va/ar. Disti ncţia există, desigur, În toate societăţile, cu excepţia celor m ai prim itive, darÎn epoca modemă valoarea naturală dispare tot mai mult În favoarea valorii de pia�ă. ( Pentru Învăţătura medieval ă, vezi de asemenea Slater, "Value in Theology and Political Econo my", Irish Ecc/esiastical Record (septembrie, 1 90 1 ) . ) 3 5 . Locke, Second Treatise of Civil Government, secţiunea 22.

1 37


cîte o ri vre u n astfe l d e prod us este atras În rel ativitatea p u ru ri sch i m b ătoare a sch i m b u l u i d i ntre membri i societăţi i . Aşa cum susţi nea pe b u n ă d reptate M arx, privit "În izolarea sa", n i meni " n u produce valori " şi n i m ă n u i , ar fi putut el ad ăuga, n u Îi pasă În izolare de ele; obiectele, ideile sau id eal u ri le morale "devi n valori doar În rel aţi i l e lor sociale"36. Confuzi a din economia cl asică37 şi confuzi a mai gravă stÎrn ită de folosirea În fi l osofi e a termen u l u i "valoare" au fost la Început p rovocate de În locu i rea m ai vech i u l u i cuvînt " p reţ" , pe care ÎI Întî l n i m Încă la Locke, cu termenul aparent mai şti i nţifi c de "val oare de Întrebui n ţare". Marx a acceptat şi el această term i n o l ogie şi , În vi rtutea aversiu n i i sale faţă de dom e n i u l p u b l i c, a văzut, cu totu l l ogic, În trecerea de la valoarea de Între b u i nţare la val oarea de sch i m b păcatu l origi nar al capital i sm u l u i . Dar Îm potriva acestor păcate ale societăţi i de comercianţi , cea În care piaţa de sch i m b este cu ad evărat locul p u b l i c cel mai i m portant şi În care fiecare obiect devi ne, În co nseci nţă, o val oare de sch i m b, o marfă, Marx n u a i nvocat val oarea obiectivă "intrin­ secă" a o b i ectu l u i În sine. Î n locu l ei, el a pl asat fu ncţi a pe care obiectele o au pentru oameni În procesul vital al consumului, ce n u are n ici un preţ obiec­ tiv şi i ntri nsec, nici o valoare subi ectivă şi determ i n ată soci al . Î n d i stri b u i rea socialistă egal ă a tuturor b u n uri l o r Între toţi cei ce m u n cesc, fie care obiect tangi b i l se d izolvă Într-o s i m p l ă fu ncţie a proces u l u i de regenerare a vieţii ş i a forţei de m u n că. Această confuzie verbală n u ne spune totuşi decît o parte a poveşti i . Mo­ tivu l ÎncăpăţÎn ări i cu care M arx a păstrat term e n u l "val oare de Întrebuin­ ţare", ca şi al n u m eroasel o r Încercări zadarn ice de a găsi o origi n e obi ectivă cum ar fi mu nca, pămîntu l sau profitu l - pentru naşte rea valorilor - a fost acela că n i m ă n u i nu i-a ve n i t uşor să acce pte faptu l s i m p l u că nu există vreo "valoare absol u tă" pe pi aţa de sch i m b , cea care rep rezi n tă sfera de valori propri u -zisă, şi că Încercarea de a o căuta ech ival ează cu Încercarea de a-i da cercu l u i o fo rmă pătrată. Î ndel u ng deplÎnsa devalorizare a tutu ror l u cru­ ri l o r, ad ică pierderea oricărei val ori i n tri nseci, Începe od ată cu transform a­ rea acesto ra În val ori sau În mărfu ri , căci, d i n acest moment, ele exi stă doar În rel aţie cu u n alt obi ect ce poate fi obţi nut În locul lor_ Rel ativitatea u niver­ sală, faptu l că u n obiect exi stă doar În raport cu alte obi ecte, şi p i erderea val orii i ntri n seci , faptu l că n i m i c nu m ai posedă o val oare "obi ectivă" i nde­ pendent de eval u ări le mereu sch i m bătoare ale cereri i şi ale ofertei , sînt pro­ p ri i Însuşi conceptu l u i de valoare.38 M otivu l pentru care această evo l U ţi e , 3 6 . Das Kapital, 1 1 1 , 689 (Marx-Engels Gesamtausgabe, partea a I I -a ( Z u rich , 1 933» . 37. Co n fuzia se vede cel mai b i n e În teori a val ori i elaborată de Ricardo, mai cu seamă În cre­ d i nţa lui disperată"În existen ţa unei valori absolute. ( Excelente sîn t i n terpretări l e lui G u n nar Myrd a l , The Political Element in the Development of Economic TheolJ' ( 1 953), p p . 66 şi u rm . , şi Walter A. Wei ssko pf, The Psychology ofEconomics ( 1 955), cap. 3 . ) 38. Adevărul observaţiei l u i Ash ley citate mai s u s ( n . 34) stă Î n fap tul c ă Evu l Med i u n u cunoştea propri u-zis piaţa d e sch i m b . Pentru p rofesorii med i eval i , val oarea u n u i obiect era deter­ m i n ată fie de val oarea l u i n atu rală, fie de nevo i l e obiective ale oamen i l o r - ca, de exe m ­ p l u , l a B u ridan: valor rerum aestimatursecundum humanam indigentiam [valo area l ucru ri l o r este

1 38


ce p are i n evitab i l ă Într-o soci etate de comercianti , a deven it u n adînc izvo r d e n e l i n i şte, aj u ngînd În cele d i n u rm ă princi p al � p rob lemă a n o i i şti i � ţe a ec on o m i e i , n u a fost n i c i m ăcar rel ativitatea ca atare, ci m ai c u rînd faptul că homo (aber, a căru i Întreagă activitate este d ete rm i n ată de Între b u i n ţarea .co ns tantă a etaloanelor, m ăs u rărilo r, regu lilor şi criteri i lor, nu a putut su po r­ ta p ierderea criteri i l o r sau a etal oanelor " abso l ute" . Căci ban i i , care În c h i p evi dent servesc c a n u mito r com u n al d iversităţi i obiectelor, perm i ţînd sch i m ­ bu l reciproc, n u posedă cîtuşi d e puţi n existen ţa i n dependentă şi obi ectivă care să depăşească orice întrebuinţare şi să su p ravi eţu i ască oricărei man i p u ­ l ări , pe care i ard u l sau o rice altă m ăsu ră o posedă În rapo rt cu o biecte l e p e ca re s e pres u p u n e c ă l e m ăsoară şi Î n raport cu oamen i i care le mîn u i esc. Toc m ai această p i e rdere a cri teri i l o r şi a regu l i l o r u n iversal e, fără de ca re n i ci o l u m e nu ar putea fi vreod ată Înălţată d e om, fu sese d ej a sesiza­ tă de Platon În p ro p u nerea l u i Protago ras de a face d i n om creato ru l obiec­ tel or, şi d i n între b u i n ţarea pe care el l e-a dă acesto ra supre m a lor m ăsu ră. Ceea ce arată cît de strîns este legată rel ativitatea pi eţei de sch i m b de i n stru­ mental itatea care Îşi are o rigi nea În l u mea m eşteşugaru l u i şi În experienţa fabri cări i . Î ntr-adevăr, pri m a se dezvoltă coerent şi fără ru ptu ri d i n a doua. Totuşi, răs p u n s u l l u i Pl ato n - d u p ă care nu o m u l , ci u n "zeu este m ăsu ra tu tu ror lucru rilor" - n u ar fi decît un gest gol, m o ral izator, dacă ar fi realmen­ te ad evărat, aşa cum a p res u p us epoca mod ern ă, că i n stru mentalitate a deghizată s u b m asca uti l i tăţi i guvern ează d o me n i u l l u m i i fi n ite l a fe l d e strict p e cît guvernează activi tatea care d ă naştere l u m i i şi tutu ror obiectel or pe care ace asta le conţi ne.

23

PERMAN ENŢA LU M I I

ŞI

LU CRAREA ARTISTiCĂ

Pri n tre obi ectele ce Îi d au artifi cial u l u i uman stab i l itate a fără de care 'n u ar putea fi n i c i o d ată o casă de n ădej d e pe n tru oamen i exi stă u n ele care sînt cu totu l l i psite de uti l i tate şi care, în p l u s , fi i n d u n ice, nu se pot sch i m ­ b a c u altceva şi, Î n conseci nţă, sfi dează egalizarea pri ntr-un n u mi tor com u n d e fel u l ban i l o r; dacă i ntră p e pi aţa d e schi m b , e l e n u pot fi eval u ate decît arbitrar. Pe deasu pra, e l i m pede că n u "Între b u i n ţarea" este raportu l potri ­ vi t pe care ÎI putem avea cu o lucrare arti sti că; d i m potrivă, pentru a-şi găsi locul care i se cuvi ne În l u m e , l u crarea artistică trebuie scoasă cu grij ă d i n apreci ată în fu ncţie d e nevo i a u m a n ă ] - , iar " p reţu l j u st" re p rezenta d e o b i cei rezu ltatul eval uări i co m u ne, deşi, "din prici na diverse lor dori n ţe coru pte ale o m u l u i , este i n d i cat ca media s ă fie fixată ţinîndu-se seama de j u d ec at a cîtorva oameni înţelepţi" (Gerson, De can­ tractibus, 1 , 9, c it at d u p ă O'Brien, ap . cit., pp. 1 04 şi u rm . ) . În abs en ţa u nei pi eţe de sch i m b , era de n econceput ca valoarea u n u i obi ect să î i vi nă exclusiv d i n re laţi a sau d i n rap o rtu l său cu alt o b iect. Pri n urm are, p rob le m a n u este atît dacă val oarea este obi ectivă sau subiec­ tivă, cît d ac ă po ate fi abso l u tă sau nu Face decît să exprime rel aţi a d i n tre o b i ecte.

1 39


În tregu l con text al obiectelor de întrebuinţare obişnuite. Tot astfel, ea treb u­ ie Îndepărtată d i n sfera exigenţelor şi a nevo i l o r vieţii de fiecare zi , cu care are mai puţine legătu ri decît cu orice altceva. Dacă l i psa de uti l itate a ob iec­ telor de artă a privit di ntotdeau na arta sau d acă arta a servit altăd ată aşa­ n u m itelor nevoi religioase ale oamenilor, aşa cum obiectele de întrebuinţare obişn uite servesc u nor nevoi obişnu ite, o asemenea întrebare n u ne i nteresea­ ză acu m . Ch i ar dacă origi nea istorică a artei ar avea un caracter exclusiv re­ ligios sau m i tologic, este clar că arta a supravieţuit În chip glorios separării ei de rel igie, magie şi mit. Dată fi i n d remarcabi l a lor permanenţă, lucrări le artisti ce sînt, d i n tre obiectele tangi bi le, cele care aparţi n cel mai profu n d l u m i i ; d u rabi l i tatea lor rămîne aproape nealterată de efectu l coroziv al proceselor natu rale, de vre­ me ce ele n u sînt supuse Întrebui nţări i de către fii nţele vii , între b u i nţare care, Într-adevăr, dep arte de a actu aliza scopul i nerent lor - aşa cum sco­ p u l u n u i scau n este actu al izat cînd se stă pe el -, nu poate decît să le distru ­ gă. Astfel, d u rabil i tatea lor este de u n ord i n su perior d u rabi l i tăţi i de care toate obi ectele au nevoie pentru a exista; ea poate ati nge o permanenţă de veacuri . În această perm anenţă, stabilitatea Însăşi a artifici al u l u i u m an , cel care, fi i n d l ocuit şi Întreb u i n ţat de m u ritori, nu poate fi niciodată absol ut, dobîn deşte o reprezentare proprie ei. N icăieri altundeva d u rabi litatea pro­ priu-zisă a l u m i i obiectelor nu apare cu o asemenea pu ritate şi cl aritate, prin u rm are n i căieri altundeva această l u m e-obiect n u se dezvăl uie atît de spec­ tacu los d rept casa nemu ritoare a fi i n ţele m u ritoare. Totu l se petrece ca şi cum stab i l i tatea l u m i i ar fi devenit transparentă În permanenţa artei, ast­ fel că presi mţi rea nem u ri ri i , nu a nem u ri ri i sufletu l u i sau a vieţi i , ci a ceva nemuritor Tacut de mîi n i m u ritoare, a devenit prezentă În mod tangi bi l , pen tru a străluci şi a fi văzută, a răsuna şi a fi auzită, a vorbi şi a fi citită. Sursa i medi ată a l ucrări i artistice este facu l tatea umană a gînd i ri i , tot aşa cum "Înclinaţia o m u l u i spre troc şi sch i m b" este s u rsa obiectelor de sch i m b , i ar aptitu di nea l u i de a da o Întrebu i nţare stă la origi nea obiectelor de întrebuinţare. Toate acestea sînt facultăţi ale o m u l u i , şi nu simple atribute ale a n i m al u l u i u man precu m senti mentele, dori nţele şi nevoile, de care ele sînt legate şi care adesea le alcătu iesc conţi n u tu l . Acestea d i n u rmă sînt la fel de l i psite de legătu ră cu lu mea pe care o m u l o creează, spre a-i servi d rept casă pe pămînt, ca şi Însuşiri le corespu nzătoare ale altor specii an i m ale, iar dacă ele ar fi să alcătuiască u n med i u Tacut de mîna omu l u i pentru ani mal ul u m an , acesta ar fi o non-lume, prod u s u l eman aţiei mai cu rînd decît al crea­ ţiei . Gînd i rea este legată de sentiment, a căru i dezn ădejde m ută şi dezarticu­ I ată o tran sformă, tot aşa c u m sch i m b u l tran sform ă l ăco m i a n u d ă a dori n ţei, iar întrebuinţarea transformă pofta violentă stÎrn ită de nevoi, pînă ce toate sînt pregătite să intre în l u m e şi să fie transform ate în obiecte, să fie reifi cate . În fiecare caz, o facul tate omenească, care pri n Însăşi natu ra ei este com u n icativă şi desch isă-spre- l u m e, depăşeşte şi eliberează d i n capti­ vitatea sa d i n ău ntru l s i n e l ui o pasi unea putern ică pe care o răspînd eşte În l u m e. 1 40


În cazu l l ucrări lor artistice, reificarea n u e doar simplă transformare; este transfigu rare, o adevărată metamo rfoză, în care totu l se petrece ca şi cu m curs u l natu ri i , ce vrea ca fiecare foc să ardă pîn ă l a capăt, s-ar vedea răstu r­ nat, astfel că pînă şi pul berea ar putea izb u cn i în fl ăcări .39 Lu crări le artisti­ ce sînt obiecte ale gîndiri i , ceea ce nu le îm p i edică să fie Însă obiecte. În sine, procesul gîn d i ri i n u produce şi nu fabri că obi ecte tangib i l e, prec u m cărţi l e, pictu rile, scul ptu ri l e sau compoziţiile, tot aşa cu m, în sine, nici întrebuinţarea nu prod uce şi nu fabrică case şi mobil ier. Reificarea prilej u ită de scrierea unui text, de pictarea u nei i m agi n i , de modelarea unei figuri sau de compune­ rea unei melod i i are, fi reşte, l egătu ră cu gînd i rea care a p reced at-o, însă ceea ce face de fapt din gîn d i re o real itate şi fasonează obi ectele gîn dirii este aceeaşi m ăiestrie artizan al ă care, prin i ntermediul instrumentu l u i primor­ d i al al mîi n i l o r omeneşti , constru ieşte cel e l alte obi ecte d u rabile al e artifi­ cial u l u i u man. Am ami ntit mai devreme că reificarea, m aterializarea fără de care n icio gîndi re n u poate deveni obiect tangi bi l , se p l ăteşte întotdeau na, iar preţu l este vi aţa însăşi: "sp i ritu l vi u" treb uie de fiecare dată să s u p ravi eţu i ască într-o " l iteră moartă" , o moarte d i n care el poate fi salvat doar atu n ci cîn d litera m oartă rei ntră în contact cu o viaţă d i spusă să o facă să re nască, cu toate că o asemenea înviere d i n morţi păstrează ceea ce le e com u n tu tu ­ ror făputu ri l or vi i , fiind ad ică şi ea d i n nou sortită morţi i . Totuşi, această moarte, d eşi e Într- u n fel sau altu l p rezentă în întreaga artă, i n d i cînd , ca să spunem aşa, d i stanţa d i ntre sălaşul o rigi nar al gîn d i ri i , d i n i n i m a sau m i ntea o m u l u i , şi desti naţia ei fi n al ă, l u mea, ia forme vari ate În diversel e arte. În muzică şi În poezi e, artele cel e m ai puţin " m ateri al iste", întrucît "materia­ l u l " lor co nstă d i n sunete şi d i n cuvi nte, reifi carea şi măi estri a artizanal ă pe care această moarte le pretinde sînt m i n ime. Tîn ărul poet şi micul geni u muzi­ cal pot ati nge o an u mită perfecţi u n e rară p rea m u ltă pregăti re şi experienţă - fenomen prea puţi n egal at în pictură, scu l ptu ră sau arhitectu ră. Poezia, al cărei materi al este l i m baj u l , e poate cea mai u m ană şi cea mai puţin l egată de l u me dintre arte, cea în care prod usul final rămîne cel mai aproape de gîndirea care l-a inspirat. Durabi l itatea u n u i poem este prod usă pri n conden sare, ca şi cu m l i m baj u l rostit cu o densitate şi cu o concentra­ re maxi me ar fi poeti c în sine. Aici , ad ucerea ami nte, Mnemosyne, m am a m u ­ zelor, s e transformă imediat în m emorie, i ar mij locul poetu l u i de a înfăptu i 39. Textul face aluzie la un poem despre artă al l u i Ri l ke, care, s u b titl u l " M agie", d escrie această tran sfigu rare. Poemu l sună astfe l : "Aus u n besch rei blicher Verwand l ung stammen/ solche G e b i l d e -: Fu h l ! u n d gl a u b ! / Wir leidens oft: zu Asche werden Fl a m m e n ,/ doch , in der Ku nst: zur R amme wi rd d e r Stau b . / H ier i st M agie. I n das 8ereich des Zau bers/ scheint d as gem ei n e Wo rt h i n aufgestuft . . ./ u nd ist doch wirkl ich wie der Ruf des Taubers,/ der n ach des unsichtbaren Tau be ruft" [ Provin d i n ned escrisă presc h i m b are/ atari i m agini - : S i m t e ! Cred e ! / Ades o suferi m : ce nuşă s e fac fl ăcări le,! Însă-n artă: fl acără se face p rafu l . / Aici m agie-i . Î n dome n i u l vrăj i i/ pare cuvîn tul oarecare- n o b i l at/ ş i - i c h i a r p recu m chemarea poru m be l u l u i ,/ ce cheam ă nevăzuta poru m b i ţă] (În Aus Taschen·Biichern /ind Merk-B/ăttern

( 1 950)). 141


transform area este ritm u l , pri n i n termed i u l căru i a poem u l aj u nge să se fixe­ ze aproape si ngu r în ami nti re. Tocmai această apropiere de ami n ti rea vi e îi perm i te poem u l u i să dăi n u i e, să îşi păstreze d u rabi litatea, În afara pagi n i i scri se s a u tipărite, şi, chiar dacă "cal i tatea" u n u i poem poate fi sup usă u n ei d iversităţi de criteri i , d u rabi l i tatea sa, a9 ică şansa de a rămîne defi n i tiv fixat În ami n ti rea omen i ri i , va fi i n evitabil determ i n ată de " memorabi l itatea" s a . D i ntre toate obiectele gîn d i ri i , poezi a este cea mai apropiată de gîn d i re, i ar u n poem este în tr-o m ai m i că măsură obiect decît orice altă lucrare artisti­ că; cu toate acestea, chiar şi un poem, oricît de m u l t ti m p a existat ca rosti­ re vie în aminti rea bard u l u i şi a celor ce ÎI ascultă, va fi În cele din u rmă "făcut", adică scris şi transformat într-un obiect tangi bil printre alte obiecte, deoarece ad u cerea am i n te şi d aru l am i nti ri i , d i n care izvo răsc toate dori n ţele de nem u ri re, au nevoie de obi ecte tangi b i l e care să le ream i n tească, ca nu cu mva ele însele să pi ară.4o Gîn d i rea şi cunoaşterea n u sînt identice. Gîndirea, izvoru l l ucrări lor artis­ tice, se manifestă fără transform are sau transfigurare în toată marea filosofie, În timp ce pri nci pala manifestare a proceselor cunoaşteri i , pri n care dobîndim şi acu m u l ăm cu noşti n ţe, sînt şti i nţele. Cunoaşterea u rmăreşte întotdeau­ n a u n sco p precis, ce poate fi stabilit în fu n cţie de considerente p ractice sau de o "curi ozitate frivoIă"; Însă, od ată scopul ati ns, procesu l de cu noaştere i a snrşit. Gîn d i rea, d i m potrivă, n u are n ici capăt, nici scop în afara ei în seşi şi n i ci m ăcar nu prod uce rezu ltate; nu doar filosofi a u ti l itaristă a l u i homo [aher, d ar n ici oamen i i acţi u n i i şi cei ce Înd răgesc rezu ltatele d i n şti i n ţe nu au obosit niciodată să arate cît de cu totu l " nefol ositoare" este gîn d i rea tot atît de nefolositoare, într-adevăr, ca l ucrări le artistice pe care le i n spiră. Şi n ici chiar aceste produse nefolositoare nu pot fi revendicate de gîn d i re, căci nici ele, nici mari l e si steme filosofice n u pot fi socotite, la drept vorbi nd, rezu ltate ale gîn d i ri i p u re, de vreme ce tocmai procesu l gînd i ri i este cel pe care artistu l sau fi losofu l scrii tor trebu i e să îl Întreru pă şi să îl tran sforme În vederea reificări i ce îi m ateri al izează l ucrarea. Activi tatea gîn d i rii este la fel de n eîntreruptă şi de repetitivă ca vi aţa însăşi, i ar întrebarea d acă gîn d i rea are vreun sens constitu ie aceeaşi en igm ă fără răspuns ca şi întrebarea referi­ toare la sen s u l vieţii ; procesele sale străbat atît de i nti m întreaga exi stenţă u m ană, încît începutul şi snrşitu l ei coincid cu începutul şi cu sfirşitul vieţii 40.

Expresi a "a face versu ri"sau faire des vers, fo losită pentru a desem na activitatea poetu l u i ,

s e referă dej a l a această rei fi care. Ace laşi l ucru este valabil pen tru cuvîn tul germ an dichten,

care vine probabil d i n lati nescul dictare: "das ausgesonnene geistig Geschaffene niederschreiben oder zu m N i ed e rschrei ben vors agen" [a aşterne În scris produsu l n ăscocit d e m i n te sau a

d i cta pentru a n ota pe hîrtie] ( G ri m m , Wărterbuch); ace l aşi l u cru a r fi val a b i l dacă cuvîn­

tul ar d e riva, c u m sugerează acu m Etymologisches Warterbuch ( 1 95 1 ) al lui Kl uge/Gotze, d i n tichen, vechi cuvînt pen tru schaffen, care este Înru d i t poate c u lati nescu l fingere. Î n acest caz, activi tatea poetică ce prod uce poem u l Înai nte d e scrierea lui e În�el easă şi ea ca "fab ri ca­

re" . Astfel, Dem ocrit slăvea d iv i n u l gen i u al lui Hom er, cel care " d i n tot soi u l d e cuvi nte a constru i t o l u m e "

-

epeon kosmon etektenato pantoi6n ( Diels, op. cit., B 2 1 ). Aceeaşi i n sistenţă

asu p ra caracteru l u i artizan al al activităţii poeţi l o r este prezentă În exp resia grecească prin care era d e n u m ită arta poezie i : tektânes hymnân .

1 42


u m ane Înseş i . I ată d e ce, cu to ate că Îi i n s p i ră l u i

homo faher

cea m ai Înaltă

prod u ctivi tate din l u m e , gîn d i re a n u este În n i c i u n caz p re rogativa l u i ; ea ;n cepe să se afi rm e ca su rsa l u i d e i n s p i raţi e abi a aco l o u n d e el se d e p ăşeşte pe s i n e , ca să s p u n e m aşa, şi Începe să prod u c ă o b i ecte nefo l os i toare care n u au l egătu ră n i ci cu ceri nţele m ateri ale, n i ci cu cele i n tel ectu ale şi care satis­ fac n evo i l e fizice ale o m u l u i tot atît d e p U ţi n p e cît astÎm p ără sete a l u i de cu n o aşte re . Cu noaşte re a, pe de altă parte, se Întîl n eşte În toate procesele l ucru l u i , ş i n u d o ar În cele i n te l ectu ale sau arti stice; l a fe l ca fabricarea În­ săş i , c u n o aşterea este u n p roces cu Început şi cu sfirş i t, a căru i u ti l i tate poate fi testată şi care d ă greş dacă nu p ro d u ce n i c i u n rezu l tat, tot aşa c u m m ăiestri a artizanal ă a u n u i d u lgher dă greş cînd acesta fab ri c ă o m asă c u d o u ă p i c i o are. Procese l e cu n o aşteri i d i n şti i n ţe n u d i feră În ch i p fu n d a m e n ­ tal d e ro l u l pe care Î I are c u n o aşte rea În c u rsu l fab ricări i ; rezu l tate l e şti i nţifice pro d u s e p ri n i n te rm e d i u l c u n oaşte ri i sîn t ad ău gate la artifi c i al u l u m an la fe l ca to ate cel e l alte o b i ecte. Î n p l u s , atît gîn d i rea, cît şi c u n o aşte re a tre b u i e d eose b i te d e p u te rea de raţi o n are l ogică, ce se m an i festă În o p e raţi i p recu m ded u cţi i l e d i n afi rm aţi i axi o m ati ce sau evi d e n te pri n s i n e , În s u bs u m are a cazu ri l o r parti c u l are s u b reg u l i gen e ral e s a u Î n meto d e l e d e a În l ă n ţ u i con c l uzi i În tr-o m a n i e ră l ogi ­ că. Î n cazu l acesto r aptitu d i n i u m a n e , ave m d e a face de fapt cu u n fe l de pute re a m i nţi i care seamănă m ai ales, şi n u doar Într-o s i n g u ră p rivi nţă, cu fo rţa de m u ncă pe care an i mal u l u m an o p u n e În m işcare În m etab o l i s­ m u l său cu n atu ra. Procese l e m e n tal e al i m en tate de p u tere a m i nţi i sînt ceea ce n u m i m d e o bicei i n te l ige nţă, i a r ace astă i nte l ige nţă poate

fi

În tr-ad evăr

m ăs u rată pri n teste , tot aşa c u m fo rţa co rpo ral ă po ate fi m ăsu rată p ri n alte proced ee. Legi l e l o r, legi l e l ogi c i i , pot fi d esco perite ase m e n e a altor l egi a l e natu ri i d e o arece, În fo n d , e l e Îşi a u răd ăci n i l e În stru ctu ra cre i e ru l u i o m e­ nesc şi , În cazu l i n d ivizi l o r n o rmal d ezvo ltaţi , au aceeaşi fo rţă de constrîn­ gere ca şi n ecesitate a ce regl e m e ntează c e l e l alte fu n cţi i al e corp u l u i n ostru . Ţi n e de structu ra cre i e ru l u i o m e n esc să fie con strîns să ad m i tă că d o i p l us doi fac patru . Dacă ar

fi

ad evărat că o m u l este un

animal rationale În

se n s u l

Î n care epoca modernă a Înţeles te rm e n u l , ad ică o specie an i m a l ă ce s e d eose­ beşte de alte an i m al e p ri n aceea că este Înzestrată cu o p u te re a cre i e ru l u i s u p e ri o ară, atu n c i m aş i n i l e e l ectro n ice d e c u rînd i nve ntate, care, u n eori spre s p ai m a, al teori spre su rp ri n derea i nventato ri l o r l o r, sînt În c h i p sp ecta­ culos cu m u l t m ai " i ntel igente" decît fi i nţele o m e n eşti , ar fi Într-ad evăr n i ş te homunculi. Î n re al i tate, asem e n e a tutu ro r m aşi n i l o r, e l e sînt s i m p l i Î n l ocu itori ai fo rţe i u m ane d e m u ncă şi d i s p ozi tive arti fi c i a l e d e Îm b u n ătăţ i re a aces­ teia, u rmînd m ecan i s m u l trad i ţi o n al a l o ri căre i d ivizi u n i a m u n c i i ce c o n ­ stă În a d esco m p u n e fi ecare o p e raţi e În m işcări l e s a l e con stitu tive cele m ai s i m p l e , În l ocu i n d , bu n ăoară, În m u lţ i rea cu ad u n area re petată . Puterea su­ peri o a ră a m aş i n i i se ved e În viteza ei, c o n s i d e rab i l m ai m a re d e cît aceea a p uteri i c re i e ru l u i o m e n e sc; d atorită acestei vi teze s u p e ri o a re , m aşi n a se poate dispensa de Înmulţire, care este procedeu l teh n i c preelectronic de accele­ rare a ad u n ări i . Tot ceea ce d oved esc calcu l atoare l e gigantice este că epoca

143


modernă s-a Înşelat cînd a crezut, Împreun ă cu H obbes, că raţionalitatea, În sensul de "calcul al conseci nţelor", este cea mai În altă şi mai u m ană d i n ­ tre facultăţi le o m u l u i şi că fi l osofi i vieţi i şi ai m u ncii, M arx, Bergson sa u Nietzsche, au avut dreptate să vadă În acest ti p de i ntel igenţă, pe care l-au confu n d at cu raţi u nea, o simplă fu ncţie a Însuşi p rocesu l u i vieţi i sau , În ter­ menii lui H u me, o simplă "sclavă a pasiu n i lor". Fi reşte, această putere a m inţi i şi procesele logice i m perioase pe care ea le generează nu sînt capabi le să edifice o l u m e şi sînt tot atît de lipsite de l u m e ca şi procese le constrÎngă­ toare ale vieţi i , ale m u ncii şi ale consu m u l u i . Una d i n neconcord anţele izb itoare ale economiei clasice este c ă adese­ ori acei aşi teoreticieni care se mÎndreau cu coerenţa concepţiei lor uti l i ta­ riste nu au văzut cu ochi b u n i p u ra uti l itate. Ei erau , de regu l ă, pe depl i n conştienţi că produ ctivitatea specifică lucrul u i nu stă atît În uti l itatea l u i, CÎt În capacitatea l u i de a prod uce d u rab i l i tate. Prin această neconcord an­ ţă, ei recu n osc În chip tacit l i psa de realism a p ropriei lor fi losofi i uti l ita­ riste. Căci, deşi d u rabi l itatea obiectelor obişnu ite nu este decît reflectarea pal i d ă a permanenţei de care sînt capabi le obi ectele care ţi n cel mai pro­ fu nd de lu me, l ucrări le artistice, ceva d i n această cal itate - divi n ă pentru Platon, În tru cît se apropie de nem u ri re - se găseşte În fiecare obiect Ca obiect şi tocmai această cal itate sau l i psa ei străl uceşte În form a obiectu­ l u i şi ÎI face fru mos sau u rît. Desigu r, un banal obiect de Întreb u i n ţare n u este şi n u trebuie s ă fie făcut c u i ntenţi a de a fi fru mos; totu şi , tot c e are o form ă şi poate fi văzut e i nevitabi l sau fru mos, sau u rît, sau ceva În tre fru­ mos şi u rît. Tot ce este trebuie să apară, şi n i m i c nu poate să apară fără o form ă care să Îi fie p roprie; de u nde rezultă că n u exi stă de fapt n i c i u n obi ect care să nu Îşi depăşească Într-un an u m it fel Întrebuinţarea fu ncţiona­ lă, iar transcendenţa sa, fru m useţea sau u rîţenia sa, coi ncide cu apariţi a l u i Î n p u b l i c şi cu faptu l de a fi văzut. În ch i p asemăn ător, m ai exact pri n existenţa sa c e ţi ne propri u -zis de l u me, fiecare obi ect, od ată te rm i n at, depăşeşte, de asemenea, sfera p u rei i nstru mentalităţi . Criteri u l d u pă care se j udecă excelenţa u n u i obiect n u este nicicînd simpla uti l itate, ca şi cum o masă u rîtă va Îndep l i n i aceeaşi fu ncţie ca o m asă elegantă, ci este grad ul de adecvare sau de i n adecvare al obi ectu l u i la fel u l cum trebuie să arate, ceea ce, În lim baj platonician, nu Înseam nă nimic altceva deCÎt grad ul său de adec­ vare sau de inadecvare la eidos sau la idea, imaginea mental ă sau, mai curînd, i m agi nea văzută cu och i u l i n terior, cea care a preced at veni rea obiectu l u i Î n l u m e şi care supravi eţu ieşte d istrugerii l u i potenţiale. Altfel spus, n ici chiar obiectele de Întrebuinţare nu sînt j udecate doar d u pă nevoile su biec­ tive ale oamenilor, ci şi d u pă criteri i le obiective ale l u m i i În care ele Îşi vor găsi locu l spre a dăi n u i , spre a fi văzute şi Întrebuinţate. Lu mea de obiecte făcută de mîn a o m u l u i , artificial u l uman În ălţat de homo {aber, devi ne casă pentru oamenii m u ritori , o casă a cărei stabi l i tate va rezista şi va supravieţui mişcări i mereu schimbătoare a vieţii şi a acţi u n i lor oamenilor, doar În măsura În care ea depăşeşte atît pura fu ncţional itate a obiectelor prod use pentru consu m , cît şi pura utilitate a obiectelor prod use 1 44


p entru Întrebu i n ţare . Vi aţa În sens nebiologic, răsti m p u l de care fi ecare om dis p u n e Între n aştere şi m oarte , se m a n i festă În acţi u n e şi În vorb i re , amîn­ d o u ă Î m p ă rtăşi n d zăd ărn ici a esenţială a vi eţi i . " Făptu i rea de fa p te mari şi ro stirea de vorbe măreţe" nu vo r lăsa n icio u rmă, n ici u n prod us care să poată d ăi n u i d u p ă ce m o m e ntul acţi u n i i şi al cuvîntu l u i rosti t va fi trecut. Dacă

anima" aborans are n evo i e de aj u to ru l l u i homo (aher pen tru a-şi u ş u ra m u nca şi a e l i m i n a su fe ri nţa, i ar d acă m u rito rii au nevoi e de s p rij i n u l său pentru a Înăl ţa o casă pe pămînt, oam e n i i care acţi o n e ază şi vo rbesc au n evoie de aj utoru l l u i homo faher În cal i tate a s a cea m ai Înaltă, ad ică d e aj u to ru l artişti l o r, al poeţi l o r şi a l i sto ri ografi l o r, a l creato ri l o r de mon u m e nte ş i al scri ito ri l o r, deo arece, În l i psa acesto ra, singu ru l prod us al activităţi i ce l o r d i n tîi, povestea pe care o p u n În sce n ă şi o spu n , n u a r s u p ravi eţu i n i ci d e­ cu m .

Ca să fie ceea ce l u mea e Întotdeau n a m e n i tă să fie, o casă p e n tru

oame n i d e-a l u ngul vi eţi i l o r pe p ămînt, arti fi c i a l u l u m an trebu i e să fie u n l o c potrivit pen tru acţi u n e şi pen tru vo rb i re, pen tru activităţi care n u sînt numai Întru totu l nefo l ositoare pentru necesi tăţi le vieţi i , ci sînt şi d e o n atu ră cu totu l d i feri tă de n u m eroasel e activi tăţi de fabricare p ri n care l u m ea Însăşi şi toate obi ectele d i n ea sîn t p rod u s e . Nu ave m de al es aici În tre Platon şi Protago ras, ori d e hotărît d acă o m u l sau un ze u tre b u i e să fie m ăs u ra tutu­ ro r l u cru ri l o r; cert este că măsura n u poate fi nici n ecesitatea con strÎngătoa­ re a vi eţi i b i o l ogice şi a m u n c i i , n i ci i nstru m ental ism u l u ti l i tari st al fabricări i şi al uti l izări i .

1 45


CA P ITO LU L V ACTI U N EA ,

"To ate necazu ri le pot fi Înd u rate d acă le p u i Într- o poveste sau d acă sp u i o poveste despre e l e . " ( Isak D i n esen )

Nam in omni actione principaliter intenditur ab agente, sive necessitate naturae sive voluntarie agat, propriam similitudinem explicare; unde (it quod omne agens, in quantum hui!-lsmodi, delectatur, quia, cum om ne quod est appetat suum esse, ac in agendo agentis esse modammodo amplietur, sequitur de necessitate delectatio . . . Nihil igitur agit hisi tale existens quale patiens (ieri debet. ( Căci , fie că acţi o n ează mînat de n ecesitatea n atu rală, fie că o face d i n vo i n ţă l i beră, agentu l u rmăreşte În p ri m u l rînd să Îşi d ezvă l u i e

Î n fiecare acţi u n e p ro pria i m agi n e . D e aceea se Întîm p l ă că fiecare age nt se u m p l e de pl ăcere În m ăs u ra În care acţio nează; cu m tot ce există lşi d o reşte pro p ria fi i nţă şi cu m , În ac ţ i u n e , fi i nţa age ntu l u i este Într- u n fe l i nte nsifi cată, p l ăcerea decu rge În ch i p necesar . . . Astfe l , n i m i c n u acţi o­ nează d acă nu Îşi m an i festă ( p ri n ac ţ i u n e ) s i n e l e l atent. ) ( D an te )

24

D EZVĂLU I REA AGENTU LUI ÎN VORB I RE Ş I ÎN ACTI U N E Pl u ral i tatea u m an ă, cond i ţie fu n d amenta l ă deopotrivă a acţi u n i i ş i a vor­ biri i , posedă d u b l u l caracter al egal ităţi i ş i al deoseb i ri i . Dacă n u ar fi egal i , oam e n i i n u a r p u tea n i ci s ă s e Înţeleagă u n i i p e alţi i , n i c i s ă Î i Înţeleagă p e cei care a u trăi t În ai ntea l o r, n i c i s ă facă p l an u ri d e vi itor şi n i ci s ă prevad ă nevo i l e celor care vor ve n i d u p ă e i . Dacă nu ar fi diferi ţ i - fi ecare fi i nţă u m a­ nă deose b i n d u-se de o ri care alta care este, a fost sau va fi vreod ată -, oa­ men i i nu ar avea nevoie n i ci de vo rb i re, n ici de acţi u n e pentru a se face Înţeleş i . Se m n e l e ş i su n etel e a r fi d e aj u n s pen tru a co m u n i ca n evo i· şi d o ri n ţe i m e­ d i ate şi i d e n tice. Difere nţierea oamen i l o r n u este ace l aş i lu cru cu al teritatea - acea Îns uşire ciudată n u m ită alteritas, pe care o posedă tot ceea ce există şi care, de aceea, În fi l osofi a med ievală, a fost u n a d i n ce le p atru trăsătu ri fu ndamentale şi u n i ­

versale a l e Fi i nţei , fi i n d transcen dentă tu turo r cal i tăţi l o r parti c u l are . Alteri­ tatea, ce-i d rept, co nstitu ie un aspect i m p ortan t al p l u ral ităţi i , m otiv pentru care toate defi n i ţi i l e n oastre sînt d isti n cţi i şi pentru care sîntem i n capab i l i să spu n em ce este ceva fără a-I d i sti nge de al tceva. Î n form a sa cea m ai abstrac­ tă, al teritatea se Întîln eşte doar în p u ra m u lti p l i care a obiectelor anorgani ce, 1 47


în ti m p ce întreaga vi aţă organ ică prezi ntă dej a vari aţi i şi d i sti ncţi i , pînă şi în tre i n d ivizi i aparţi nînd ace l e i aşi speci i . Î nsă n u m ai o m u l po ate exp ri m a ace astă deose b i re ş i se poate deoseb i , şi n u m ai el poate să se co m u n i ce p e s i n e , iar nu p u r şi si m p l u ceva - p recu m setea sau fo amea, afecţi u n ea, os ti l i­ tatea sau te ama. Î n o m , alteri tatea, pe care el o îm p ărtăşeşte cu tot ceea c e exi stă, şi diferenţierea, pe care o împărtăşeşte cu tot ceea ce e vi u , devi n u n i ­ ci tate , i ar p l u ral i tatea u m ană este paradoxal a p l u ral itate de fi i nţe u n ice. Vo rbi rea şi acţi u n ea dezvăl u i e această d i ferenţi ere u n i că. M u lţu m ită l o r, oam e n i i se d eosebesc ei înşişi, în loc să fi e p u r

şi si m p l u deosebiţi ; el e sînt

m od u ri l e în care fi i n ţele omeneşti se înfăţişează u n ele înai ntea altora n u

ca

o b i ecte fizice, ci qua oam e n i . Această înfăţi şare, s p re deose b i re de s i m p l a existenţă corporală, se Înte m e i ază pe i n i ţi ativă, În să o i n iţi ativă de l a care n i ci o fi i nţă omenească nu se poate abţi ne dacă este să rămînă totu ş i u m an ă. Ceea ce n u este cazu l cu n i c i o al tă activi tate ce ţi ne de vita activa . Oame ni i pot foarte b i n e trăi fără să m u n cească, îi pot s i l i pe alţi i să m u n cească în locu l l o r şi pot fo arte b i n e alege să se fo l osească şi doar să se bu c u re de l u ­ mea o b i ecte l o r, fără a ad ăuga ei înşişi la ea u n si ngu r o b i ect uti l ; vi aţa u n u i exp l o atato r, vi aţa u n u i p ro p ri etar de sclavi sau cea a u n u i parazi t pot fi ne­ d repte, dar sînt neîn d o i e l n i c u m ane. Pe de al tă parte, o vi aţă l i p s i tă de vor­ b i re şi de acţi u n e - şi acesta e si ngu ru l mod de vi aţă care a re n u n ţat cu toată seri ozi tatea la orice manifestare şi la ori ce deşertăci u n e în sen s u l b i b l i c al cuvîntu l u i - este l i teral mente m o artă pentru l u me; ea a În cetat să m ai fie o vi aţă o m e n ească, pentru că nu m a i este trăită în m ij l ocu l oam e n i l or. Pri n cuvînt şi faptă ne i n trod u cem noi înşi ne în l u mea u m ană, i ar această i n trare e ca o a d o u a n aşte re , p ri n care confirmăm şi ne asu m ă m faptu l nud al apariţi e i noastre fizice i n iţiale.

O ase menea i n trare n u ne este i m pusă, pre­

c u m m u n ca, de necesitate şi nu ne este sugerată, precu m l u c ru l , de uti l i­ tate . Ea poate fi sti m u l ată de p reze nţa alto ra, în a căror tovă răşie am p u tea d o ri să ne afl ăm , Însă n u este n i cicînd co nd iţio nată de cei l alţi ; i m b o l d u l ei izvorăşte d i n începutu l care a ven it în l u m e atu nci cînd ne-am născut şi căru ia Îi răs p u n d e m Începînd din pro p ri e i n i ţi ativă ceva nou . ' A acţi o n a , în sensu l cel m ai ge neral , înseam nă a l u a i n i ţiativa, a începe ( aşa cu m i n d ică cuvîn­ tu l grecesc archein, " a începe", " a co n d u ce" şi , În fi ne, " a cîrm u i " ) , a pune ceva în m işcare ( acesta fiind sen s u l i n iţi a l al l ati nesc u l u i agere) . Pen tru că, În virtutea n aşteri i , sîn t initium, nou ve n i ţi şi i n i ţi atori , oam e n i i i au i n i ţi ati­ va, sînt înd e m n aţi să acţi oneze . (Initium) ergo ut esset, creatus est homo, ante

q uem nul/us [uit ( "ca să fie u n început a fost creat om u l , Înai n te de care n u 1 . Ace astă descriere e confirmată de descoperirile făcute re ce n t Î n psihologie şi Î n biologie, care stăruie, de asemenea, asupra Înrudi ri i intem e d intre vorbire şi acţiu n e a naturii lor spontane şi a l ips e i lor de fi nalitate practi c ă Vezi mai ales Amold Gehlen, Der Mensch: Seine Natur und seine Stellung in der Welt ( 1 955), care oferă u n excelent rezu mat al rezultatelor şi i nterpretărilor cercetării ştiinţifice actuale şi conţine o m u lţi m e de intuiţii val oro ase Nu este cazul să ne preocu­ pe acum că G e h l en , la fel ca oamenii de şti inţă pe rezultatele cărora se bazează teori i l e sale, crede că aceste facultăţi specific umane sînt şi o "necesitate biologică", adică sî n t necesare pentru organ ismul plăpîn d şi slab e ch i p at din punct de ved ere biologic care este o m u l . ,

.

.

1 48


ex i sta n i m e n i ' ) , s p u n e a Augusti n în fi l oso fi a sa pol itică.2 Acest început este a l tceva d ecît înce p utu l l u m i i3 ; n u este începu tu l a ceva, ci al cu iva, care este el în s u ş i i n i ţi ator. Od ată cu c rearea o m u l u i , pri n c i p i u l înce p u tu l u i a ve n i t în l u mea însăş i , ceea ce, desigur, n u este d ecît u n a l t m o d d e a s p u n e c ă p ri nc i p i u l l i be rtăţi i a fost creat od ată cu o m u l , i a r n u Înai nte. Stă în n atu ra începutu l u i să i şte ceva n o u , ceva ce n u p u tea fi aşte ptat

de la n i m i c d i n ceea ce s-a în tîm p l at m ai i n ai nte. Acest caracter neaştep­ tat, su rp ri nzăto r este p ro p ri u o ricăru i încep u t şi o ri cărei origi n i . Astfe l , n aş­ te rea vi eţi i d i n m ateri a anorganică re p rezi n tă o i m p robabi l i tate i n fi n i tă de p rocese anorgan i ce, aşa cu m sînt şi apari ţ i a Pămîntu l u i , privită d i n pu n c­

tu l de ved e re al procese l o r d i n u n ivers, sau d ezvo ltarea vieţi i u m an e d i n vi a­ ţa an i m a l ă . N o u l are loc întotdeau n a împotriva şanse l o r co p l eşitoare al e l eg i l q r statistice şi ale p ro b ab i l i tăţi i l o r, care, în cazu l tutu ro r sco p u r i l o r practi ce de fiecare zi , ech ivalează c u certitu d i nea; i ată de c e n o u l apare în­ totdeau n a su b m asca u n u i m i racol . Faptu l că o m u l e capab i l d e acţi u n e Îns eam n ă că d e l a el s e poate aştepta neaşte ptatu l , c ă e l e î n m ăsu ră să real i­ ze ze ceea ce este de o i n fi n i tă i m p robab i l itate . Ceea ce, i arăşi , e cu p u ti nţă do ar"în tru cît fi ecare om este u n ic, astfe l că, od ată cu fiecare n aştere, ceva no u şi u n i c vi ne În l u m e. D i n p u n ctul de ved e re al acestu i ci neva care e u n ic, se poate afirma Într-adevăr că Înai n te de e l n u m ai exista n i m e n i în l u m e . Dacă acţi u nea ca Început cores p u n d e faptu l u i n aşteri i , d acă e a este actu al i­ zarea con d i ţiei u m ane a n atal ităţi i , atu nci vo rb i rea cores p u n d e faptu l u i diferenţi e ri i ş i este actu al izarea co nd i ţi e i u m ane a p l u ral i tăţi i , care Înseam­ nă a trăi ca fi i nţă u n i că şi d eose b i tă pri ntre egal i . Acţi unea ş i vorb i rea sînt atît d e strîns legate Între ele pentru că actu l primor­ d i al şi specific u m an tre b u i e să co nţi nă În acel aşi ti m p răsp u n s u l l a Între­ bare a pus ă fiecăru i n o u ven it: "Tu c i n e eşti ? " . Dezvăl u i rea fi i n ţei u n u i o m e i m p l i cită atît î n cuvi ntel e, cît ş i Î n faptele sal e; totu ş i , afi n i tatea d i ntre vo rbi­ re şi reve l a re este În ch i p evi dent cu mult m ai strînsă decît aceea d i n tre ac­ ţi u n e şi revel are4, tot aşa cu m afi n itatea d i n tre acţi u n e şi Început este m ai strînsă decît aceea d i n tre vo rb i re şi Înce p u t, cu to ate că n u m ero ase acte, ba c h i a r m aj o ri tate a l o r sînt re alizate În m a n i era vo rb i ri i . Î n orice caz, fără aco m p an i am e n t u l vo rb i ri i , nu n u m ai că acţi u n e a şi -ar p i e rd e caracte ru l revelator, ci şi-ar pierde şi subiectu l , ca să spu nem aşa; nu ar mai exista oameni activi , ci ro boţi executanţi, ale căror acte, o m e n eşte vo rb i n d , ar rămîne de neînţeles. Acţi u nea mută n u ar mai fi acţi u ne, deoarece n u ar mai exi sta agent, 2 . De civitate Oei, XI I ,

20.

3. Pentru Augustin , cele dou ă erau atît de deosebite, Încît a folosit u n cuvînt diferit ca să indice Începutul adus de om (initium), desemnÎnd începutu l l u m i i pri n principium, care este trad u ce­ rea consacrată a pri m u l u i verset al Bibliei. Aşa cum se poate vedea În De civitate Oei, XI , 3 2 , cuvîntu l principium avea pentru Augustin u n Înţeles c u m ult m a i p u ţ i n radical; Începutu l l u m i i "nu Înseamnă că nu s - a Tacut nimic înai nte (căci existau Îngerii)", pe cînd Î n cazu l o m u l u i e l adaugă exp licit Î n fraza citată m a i s u s că n i m e n i nu era Înai nte d e e l . 4. Iată motivu l pentru care Platon spune că /exis ("vorb i rea") e legată m ai strîns d e adevăr decît

praxis.

1 49


iar agentu l , făptu itoru l faptelor, nu se poate man ifesta decît dacă este toto­ d ată rostitoru l vo rbelor. Acţi u n ea pe care el o Începe se d ezvăl u i e o m e neşte pri n cuvînt şi, cu toate că fapta l u i po ate fi sesizată În ap ariţi a ei fizică bru tă fără aco m p an i amen t ve rbal , ea d evi n e sem nifi cativă d o ar m u l ţu m i tă cuvîn ­ tu l u i rosti t pri n care agentu l se ide ntifică pe si ne ca age nt, a n u n ţîn d ce face, ce a făcut şi ce i n tenţion ează să facă. N i ci o altă activitate o menească nu reclamă vo rbi rea În aceeaş i măsu ră ca acţi u nea. Î n toate celel alte activităţi , vo rb i rea joacă u n rol secu n d a r, c a m ij l oc de co m u n icare sau ca s i m p l u acom pan iament a ceva ce s-ar put ea Înfăptu i şi În tăcere. Este adevărat că vo rbi rea e extrem de folositoare ca mij l oc de com u n i care şi de i nfo rm are , Însă, ca atare, ea ar putea fi Înlocu ită de u n l i m b aj de se m n e , care u l teri o r s-ar p u tea doved i m ai uti l şi m ai conven ab i l pen tru a transmite an u m ite s e m n ifi caţi i , c u m se Întîm p l ă În m ate m ati că şi În alte d isci p l i n e ştiinţifice sau În anumite forme de lucru În ech ipă. Este ade­ vărat totod ată că apti tu d i nea o m u l u i de a acţi o n a, şi m ai ales de a acţi o n a În com u n , e extre m de fol ositoare atu nci cînd e vorba de autoapărare ori de u rm ări rea i n terese l o r; În să, dacă singu ra m iză afl ată aici În joc ar fi folo­ si rea acţi u n i i ca m ij l oc În ved erea ati ngeri i u n u i sco p, este l i m pede că ace­ I aşi scop ar p u tea fi ati ns cu m u l t m ai uşor p ri n vi o l e nţă m u tă, astfe l că acţi u n e a nu pare un Î n l ocu ito r foarte eficient al vi olenţe i , tot aşa cu m , d i n p u n ctu l d e ved ere a r pu rei uti l i tăţi , vorb i rea pare u n Î n l o c u i tor greoi a l l i m­ baj u l u i s e m n e l o r. Acţi o nînd şi vo rb i n d , oamen i i arată c i n e sînt, Îşi dezvăl u i e În ch i p activ i d e n titatea perso nală u n ic ă şi astfel Îşi fac apariţi a În l u m ea u m ană, în vre­ me ce i d e n ti tatea l o r fizi că se arată, fără n i ci u n aport d i n p a rte a lor, În as­ pectu l u n i c al corp u l u i şi În s u n etu l u n i c al voci i . Această dezvăl u i re a l u i " c i n e sîn tem " pri n con trast c u " c e sîntem" - cal ităţi l e , daru ri l e , tal entele şi defectel e , pe care l e p u tem exp u n e sau ascu nde - este i m p l i cită În tot ceea ce s p u n e m şi face m . Acest "ci ne" poate fi ascu ns doar În tăcerea dep l i n ă şi În pasivi tatea totală, Însă dezvăl u i rea l u i n u se poate real iza aproape nicioda­ tă În mod deli berat, ca şi cu m am posed a şi am putea dispune de acest "cine" În aceeaşi m a n i eră În care avem cal i tăţi şi p u tem d i s p u n e de e l e . Din con­ tră, e cît se po ate de p ro babi I ca acest " cine", care altora l e apare atît de l i m pede şi d e desluşit, să ne rămîn ă nouă Înşi ne ascuns, asemeni ace l u i daimân d i n re l igi a greacă, ce îl Însoţeşte pe fi ecare om de-a l u ngu l vi eţi i sal e, privi nd Întotdeau n a din spatele o m u l u i şi peste u m ăru l l u i , vizi bi l astfel doar pen­ tru cei pe care o m u l Îi Întî l n eşte . Această cal i tate reve l atoare a vo rb i ri i şi a acţi u n ii se rem arcă acol o unde oam e n i i sînt Împreună cu alţi oame n i , nici de partea lor, n i ci Împotriva l o r ad i că În existenţa p u r col ectivă a oamen i l or. Cu toate că n i meni n u şti e pe cine revel ează atu nci cîn d se Înfăţi şează pe s i n e În faptă sau În cuvînt, o m u l treb u i e să fi e dispus s ă rişte dezvăl u i rea, risc pe care n u ş i - I pot asu m a n i ci cel ce face fapte bune, căci e l treb u i e să ren u nţe l a s i n e şi să păstreze un ano­ n i m at depl i n , nici crim i n al u l , care trebuie să se ascu ndă de cei l alţi . Am b i i sînt figu ri si ngu rati ce, u n u l fi i n d de partea, cel ălalt Împotriva tutu ro r oamen i l o r; 1 50


ei rămîn d e aceea În afara rel aţi i l o r u m ane şi sînt, d i n pu nct de ved e re pol i ­ ti c, figu ri m argi n al e care d e o b icei pătru nd pe sce n a i stori e i Î n vre m u ri d e coru pţi e, de d ezi ntegrare şi d e fal i m e n t p o l iti c . Di n cauza te nd i n ţei pro pri i ei d e a dezvăl u i agentu l od ată cu actu l , acţi u nea are nevoie, pentru a se Înfăţişa pe d e p l i n , de străl u c i rea rad i o asă pe care altăd ată o n u meam gl o ri e şi care este posi b i l ă n u m ai În d o m e n i u l p u b l i c. Î n l i p sa dezvăl u ri i age n tu l u i În act, acţi u n e a Îşi p i e rde caracte ru l speci­ ti c şi d evi ne o fo rm ă de activi tate p ri n tre alte l e . Ea aj u nge atu nci să fi e u n m ij l oc Î n ved erea real izări i u n u i sco p Î n acee aşi măs u ră Î n care fab ricarea .este u n m ij l oc d e p ro d u cere a u n u i obiect. Asta se Întîm plă o ri d e cîte ori exi stenţa colectivă a oamen i l or se pierde, adică atu nci cîn d oame n i i sînt d oar de partea sau doar Îm potriva altor o amen i , ca d e p i l d ă În răzb o i u l modern , -t n care oam e n i i i n tră Î n acţi u n e şi Î n tre b u i nţează m ij l oacel e vi o l enţei c a să real izeze an u m ite o b i ective În fo losul tabere i lor şi Împotriva d u ş m an u l u i . Î n ase m e n ea cazu ri , care desigu r a u existat d i n totdeau n a, vo rb i rea devi n e Într-adevăr "fl ecăreală", s i m p l u m ij l oc p ri n tre al t ele Î n vederea real izări i sco­ pu l u i , servi nd la Înşel area i n amicu l u i sau l a derutarea tutu ror pri n p ropagan­ . d ă; aici cuvi ntele nu reve lează n i m ic, d ezvăl u i rea ven i n d exclu siv d i n fapta însăşi , i ar o asemenea re al izare, ca oric are alta, nu ÎI poate dezvăl u i pe ace l "cine", i d e n titatea u n ică şi d i sti n ctă a agentu l u i . Î n aceste cazu ri , acţi u n ea Îşi p i e rd e cali tatea d atori tă căreia e a depăşeşte ' si m p l a activi tate pro d u ctivă, a cărei sem n ifi caţi e, de la u m i l a fab ri care a o b i ecte l o r de Între b u i n ţare pînă l a creaţi a i n s p i rată a l u crări l o r artistice, se revel ează i n tegral în prod u s u l fi n it şi care n u caută să prezi nte m ai m u l t decît ceea ce este vizi b i l În c h i p d e s l u ş i t la capătu l p rocesu l u i de p rod u cţie. Acţi u ­ ri e a fără u n n u me, fără u n "cine" ataşat d e e a , este l i psită d e sem n i fi caţi e, pe cîn d o l u crare artisti că Îşi p ăstrează rel evanţa fie că şti m sau n u n u m ele maestru l u i din spate l e e i . M o n u m e n tel e înch i n ate "So l d atu l u i Nec u n oscut" d u p ă Pri m u l Război M o n d i al co nfi rm ă nevo i a de glori fi care Încă exi stentă pe atu nci, nevo i a de a găsi u n " c i n e " , u n cineva i d e n tificab i l pe care p atru ani de m ăcel În m asă ar fi tre b u i t să îl dezvăl u i e . Fru strarea i scată de această dori n ţă şi refuzu l de a se rese m n a În faţa faptu l u i bru tal că agentu l războ i u ­ l u i n u a fost de fapt n i m e n i a u i n s p i rat înălţarea m o n u m ente l o r Î n c i n ste a Fe l o r " necu n oscuţi " , a tutu ro r ce l o r pe care război u l nu izbutise să îi facă cun oscuţi

şi pe care, În fel u l acesta, .îi l i psise n u de realizări l e l o r, ci d e d e m ­

n itatea l o r u m ană.5

5. A Fable ( 1 954), rom an u l l u i Wi l l i am Fau l kner, întrece în pătru ndere şi în claritate aproape întreaga l i teratură consacrată Pri m u l u i Război Mondial, pentru că eroul său este Soldatu l Necu noscut. 1 51


25

REŢEAUA RELAŢI I LOR Ş I POVESTI RILE PUS E ÎN SCENĂ Manifestarea ace l u i "cine" de neîn l ocuit al cel u i ce vo rbeşte şi acţi onează, deşi În tru totu l vizi bi l ă, păstrează o cu ri oasă i n tangi b i l i tate care n ăru i e orice efo rt de exp ri m are verbală l i psită de ech ivoc. Î n cl i p a În care vre m să s p u n em cine este c i n eva, Însuşi voca b u l aru l nostru n e ab ate pe u n d ru m greşi t, făcîn­ d u -ne să s p u n e m

ce

este acel ci n eva; n e În c u rcăm Într-o d escri e re a cal i tăţi­

lor pe care respectivu l l e Împărtăşeşte În c h i p i n evitab i l cu alţi i as emenea l u i ; Începem să descri e m u n ti p sau u n "caracter" În vech i u l Înţel es al cuvîntu­ l u i , iar rezultatu l este că u n i citatea sa parti c u l ară ne scapă. Ace astă nep uti nţă se în rud eşte În d eaproape c u b i n e-cu n oscuta i m posi­ b i l i tate fi l osofică d e a aj u n ge la o d efi n iţie a o m u l u i , toate defi n i ţi i l e nefi i n d decît dete rm i n ări sau i n te rp retări referitoare l a ceea ce este o m u l , pri n u rm are ale cal ităţi l o r pe care el le-ar putea Î m p ărtăşi cu alte fi i nţe vi i , În ti m p ce d i ­ fe re nţa l u i specifi că s-ar găsi d acă s - a r determ i n a c e fel de " c i n e " este e l . Totu ş i , l ăsînd l a o parte această d i l e m ă fi losofi că, i m posi b i l i tatea, aşa zi­ cîn d , de a coagu l a În cuvi n te esenţa vie a persoan ei , aşa cum se arată ea În fl uxu l acţi u n i i şi al vorb i ri i , priveşte Într-o m ăs u ră co nsid erab i l ă În tregu l do­ m e n i u al tre b u ri l o r o m en eşti , În care noi exi stăm În p ri m u l rînd ca fi i nţe care acţi o n ează şi vo rbesc. Ea exc l u d e În p ri n c i p i u capacitatea no astră de a ne o c u p a vre o d ată de aceste tre b u ri aşa cu m ne ocupăm de l u c ru ri l e

a

căror

n atu ră, Întru CÎt le putem n u m i , se afl ă la d i spozi ţi a no astră. I m portant este că manifestarea acestu i " c i n e " are l o c În ace l aş i fel ca şi m an i festări l e, recu­ noscute ca nesigu re , ale o raco l e l o r anti ce, care, potrivit lui He rac l i t, " n ici nu descoperă, n i ci nu asc u n d În cuvi nte, ci fac sem n e vizi bi le"6. Acesta e un factor d e bază ai ia fel de recu noscutei nesigu ranţe ce caracterizează n u doar toate chesti u n i l e p o l itice, ci ş i toate tre b u ri l e ce sînt p u se la cale d i rect În tre oam e n i , fără i n fl u enţa i ntermedi ară, stabi l izatoare şi coagu l antă a obi ectelor.? I m posi b i l i tate a de a expri m a fără ech ivoc acel "cine" al agentu l u i n u este

decît cea d i n tîi d i ntre n u m eroasele neputinţe de care sufe ră acţi u n ea ş i , În conseci nţă, existenţa col ectivă ş i rapo rtu ri l e d i n tre oamen i . Ea este pesemne cea m ai i m p o rtan tă d i ntre cele d e care ne vo m ocu pa, În sensu l În care ea nu rezu ltă d i n co m p araţi a cu activităţi mai sigure şi mai prod u ctive, p re­ c u m fabri carea, conte m p l area, c u n o aşterea sau c h i ar m u n ca, ci i n d ică ceva ce obstru cţion ează acţi u n e a din p u nctul de vedere al propri i lor sco puri . M iza p u să În j oc este caracteru l reve lato r fără de care acţi u n ea şi vo rb i rea ş i - ar p i e rde Întreaga sem n i fi caţi e u mană. 6. Oute legei oute kryptei aiia semainei ( Diels, Fragmente der Vorsokratiker (ed. a 4-a, 1 92 2 ) , frag. B 93).

7. Socrate folosea acelaşi cuvînt ca şi Heraclit, semainein (Ha arăta şi a face se mne" ) , pen tru a da seama de manifestarea acelui daimonion al său (Xenofo n , Memorabilia, 1, 1 , 2, 4). Dacă e să Îi dăm crezare l u i Xenofon, Socrate asemuia acest daimonion cu o racolele, SUSţi nînd că şi unul, şi celel alte ar trebui folosite nu mai pentru treburile omeneşti , În care n i m ic nu e sigur, i ar nu În probleme de artă şi de meşteşug, u nde totul este previzi bil (ibid., 7-9). 1 52


Acţi u n ea şi vo rb i rea, Întrucît sînt d i recţion ate sp re oamen i , au loc În tre oameni şi Îşi p ăstrează capacitatea d e dezvăl u i re-a-age ntu l u i ch i ar şi atu nci cîn d co n ţi n utul l o r este excl usiv " o b i ectiv", p reocu pat d e pro b l em e l e l u m i i o b i ecte l o r Î n care oam e n i i s e m i şcă, acea l u m e care, d i n p u n ct d e ved e re fizi c, se Înti n d e În tre ei şi d i n care p rovi n i n teresel e l o r legate de l u me, o b iecti­ ve, preci s e . Aceste i n terese co nstitu i e , În Înţe l esu l cel m ai l i teral al cuvîntu­ lui, ceva ce inter-est, ce se Înti n d e Între oamen i şi, de aceea, Îi poate l ega şi strînge l ao l al tă. Î n cea mai m are parte, acţi u n ea şi vo rb i rea au l egătu ră cu acest între- u n i i -şi-al ţi i care vari ază cu fiecare gru p de oame n i , astfel că m ajo­ ritatea cuvi nte l o r şi a fapte l or, pe lîngă faptu l că sînt o dezvăl u i re a agentu­ lu i care acţion ează ş i vo rb eşte , tri m i t la o an u m i tă real itate o b i ectivă a l u m i i . Cu m ace astă d ezvăl u i re a s u b i ectu l u i este parte i n tegrantă a oricăru i rapo rt,

ch iar şi a cel u i mai " o b iectiv" , acest Între- u n i i -şi-alţi i ce ţi ne de l u m e, fizic, este aco perit şi, ca să zicem aşa, năpăd it, Îm pre u n ă cu i n teresele sale, de un Între- u n i i-şi-alţii cu totu l diferit, care con stă În fapte şi cuvi nte şi care Îşi dato re ază o rigi nea excl usiv faptu l u i că oa m e n i i acţio n ează şi vo rbesc d i rect u n i i cu alţi i . Acest În tre- u n i i -şi-alţii secu nd ş i s u b i ectiv n u este tangi bi l , d at fi i n d că n u exi stă o b i ecte tangi b i l e În care s-ar p u tea coagu l a; p roces u l ac­ ţi u n i i şi al vorbi ri i nu po ate l ăsa În u rm a sa ase menea p rod use fi n i te şi rezu l ­ tate. Dar În ci u d a i n tangi b i l ităţi i sale, acest În tre- u n i i-şi -alţi i nu este mai puţin real decît l u m ea o b i ectelor pe care o ave m În com u n În mod vizi b i l . N u m i m această re a l i tate " reţeau a" re l aţi i l o r u m a n e , i n d i cî n d p ri n i n te rm ed i u l metafo re i cal i tate a e i Întru cîtva i n tangi b i l ă. Desigu r, această reţea n u e m ai p u ţi n legată de l u mea o b i ectivă a l u cru­ ri l o r decît e legată vo rb i rea de existen ţa u n u i corp Însufl eţit, Însă re laţia nu e ca acee a a u n e i faţad e sau , În term i n ologie marxistă, ca a unei s u p rastru c­ tu ri esen ţ i a l m e n te s u p e rfl u e ataşate la structu ra fu ncţi o n a l ă a con strucţiei Înseşi . Eroarea fu n dame n tal ă a ori căru i m ateri a l i s m În p o l i ti că - i ar acest materi al i s m nu este de origi n e marxi stă şi nici măcar modernă, ci e la fel de vechi ca istori a teoriei n oastre pol iti ceB - este că trece cu vederea fa ptul că, În mod i n evitab i l , oamen i i se dezvăl u i e ca su b i ecţi , ca persoane d i sti n cte şi

u n i ce, ch i ar şi atu nci cîn d se concen trează În întregi m e asu p ra ati ngeri i u n u i

8 . Materialismul În teoria politică este cel puţin l a fel d e vechi ca ş i ipoteza platonico-aristotel iciană după care co m u n ităţil e p o l i tice (poleis) şi n u doar vi aţa fam i l iei sau coexiste nţa u n u i n u măr de l o cu i n ţe d o m estice (oikiai) Îşi dato rează existenţa n ecesi tăţi i materiale. ( Pe n tru P l ato n , vezi Republica, 3 6 9 , u n d e origi n ea polis u l u i este d e scoperită În nevo i l e no astre şi În i n c apac­ itatea noastră de a fi autosufici enţi . Pentru Aristotel , care şi aici, ca ş i În altă parte este m ai aproape decît P l aton de op in i a greacă obişnuită, vezi Politica, 1 2 52 b 29: Polis- u l ia fi i nţă -

-

-

"

de d ragu l vieţi i , d ar rămîne să existe de d ragu l vieţii b u n e" . ) Conceptul aristotel ician de �m­

pheron, p e care ÎI reÎntî i n i m l a Cicero sub fo rma conceptu l u i de utilitas, tre b u i e Înţeles În sen­

s u l acesta. În sch i m b, amîndoi sîn t precursorii teo riei i n teres u l u i de mai tîrzi u , elaborate pe d e p l i n încă d e l a Bod i n - aşa cum regii d o m nesc peste popoare, I n teresu l d o m n eşte peste regio Î n evo l uţia modernă, M arx este remarcab i l nu d atorită m ateri al ism u l u i său, ci pentru că este si nguru l gîndito r politic Îndeaj u ns de consecvent, ÎnCÎt să Îşi bazeze teo ria i nteresu ­ l u i materi al pe o activitate u m an ă evident m ateri ală, pe m u ncă - adică pe metab o l i s m u l d i n tre corpu l omenesc şi m aterie.

1 53


o b i ectiv cu totu l m ateri al, ce aparţi n e l u m i i . A ren u n ţa la această d ezvăl u i re , p res u p u nînd că o asemen ea ren u nţare s-ar putea În tr- adevăr real iza vreoda­ ' tă, ar ech ival a cu tran sfo rm area oamen i l o r În ceva ce ei nu sînt; pe de al tă parte, a n ega real i tatea acestei d ezvăl u i ri şi a conseci nţe l o r care Îi sînt p ro ­ p ri i Înseam n ă p u r şi s i m p l u l i psă de real i s m . D o m e n i u l tre b u ri l o r o m e n eşti con stă, l a d rept vo rb i n d , Î n reţe a u a re l a­ ţi i l o r u m ane care exi stă p retu ti n d e n i u n d e o a m e n i i trăi esc Î m p re u n ă. Dez­ văl u i rea ace l u i "ci n e " p ri n vorbi re şi stabi l i rea u n u i nou Înce p u t p ri n acţi u n e ţi n Întotd e a u n a de o reţea dej a existe n tă, În care u rmări l e i m ed i ate ale aces­ to ra pot fi resi mţite. Î m pre u n ă, vorb i rea şi acţi u n ea decl anşează u n p roces n o u , care se prezi ntă, În cel e d i n u rmă, ca povestea u n i că a vieţi i n o u l u i ven i t, afectÎnd În ch i p s i ngu lar povestea vi eţi i tutu ror celor cu care el i n tră În co n­ tact. D i n cauza acestei reţele de rel aţi i u m ane dej a exi stente, cu n e n u m ăratel e e i d o ri n ţe ş i i n te n ţ i i d ive rgente, acţi u n ea n u Îşi ati nge sco p u l apro ape n i c i o­ d ată; Însă tot d i n cauza acestu i m ed i u , În care n u.m ai ea este real ă, acţi u n e a " p rod uce" p ovesti ri , i nte nţi o n at sau n u , tot atît d e n atu ral pe cît fab ri carea p rod uce o b i e cte tangi b i l e . Aceste povesti ri pot fi apoi c o n s e m n ate În docu­ m e n te şi Î� m o n u m e n te , pot fi racute vizi b i l e În o b i ecte d e Întreb u i n ţare sau În l u crări artistice, pot fi spuse şi repetate, sau gravate În tot so i u l d e m ateri a­ l e . E l e Înse l e , În real i tatea l o r vie, d i feră cu totu l de ase m e n e a re i fi cări . E l e n e s p u n n o u ă mai m u l te despre s u b i ectu l l o r, " ero u l " afl at În cen tru l fiecăre i povesti ri , decît n e s p u n e vreod ată ori care prod us al mîi n i l o r o m e n eşti despre m aestru l care l-a p rod u s , şi , cu toate acestea, ele nu sînt, la d rept vorbi n d , pro d u se . D e ş i fi ecare o m ş i - a Înce p u t vi aţa i n trînd Î n l u mea oam e n i l o r p ri n acţi u n e ş i vo rbi re, n i m e n i n u este autoru l s a u p rodu căto ru l poveşti i pro p ri e i vieţi . Cu a l te cuvinte, povesti ri l e , rez u l tate l e acţi u n i i şi ale vo rb i ri i , dezvăl u i e u n age nt, Însă acest age n t n u este u n autor sau u n p ro d u căto r. C i n eva a Î n ce p u t povesti rea şi este s u b i ectu l ei În d u b l u l sens al cuvîntu l u i , ca agen t a l ei şi ca c e l ce o s u po rtă, Însă n i m e n i n u este auto ru l e i . Că fi e care vi aţă i n d ivi d u a l ă c u p ri n să În tre n aşte re şi moarte po ate

fi

spusă, În cele d i n u rm ă, ca o poveste cu Început şi cu sfîrşit - i ată ce formează

şi po­

co n d iţia p re p o l i tică şi p rei sto ri că a i stori e i , m a rea poveste rară Înce p u t rară sffrşit. Dar motivu l pentru care fi ecare vi aţă o m e nească Îşi s p u n e vestea ş i p e n tru care i stori a devi n e În cele din u rm ă cartea de povesti ri

a

ome­

n i ri i , cu n u me roşi age nţi ş i vo rb i to ri , şi totu şi rară auto ri tangi b i l i , este ace l a c ă În a m b e l e cazu ri este vo rba de u rm ări ale acţi u n i i . Căci marea necu n oscu­ tă a istori e i , care a derutat fi l osofia istori e i În e p oca m o d ernă, nu se iveşte n u mai atu nci cînd i sto ri a este privi tă ca Întreg şi cînd se descoperă că s u b i ec­ tu l e i , o m e n i rea, este o abstracţi e care nu po ate deve n i n i ci o d ată age nt ac­ tiv; aceeaşi n ec u n oscută a derutat fi l osofi a p o l i ti că de la Încep utu ri l e e i ,

În

Anti c h i tate, şi a con tri b u i t l a d i s p reţu l gen eral cu care fi l osofi i , Începîn d d e l a Plato n , a u privit d o m e n i u l tre b u ri l o r o m en eşti . N e d u m e ri rea vi n e d i n fap­ tu l că, În o ri ce seri e de eve n i m e n te care formează Î m p reu nă o p oveste cu o sem n i fi c aţie u n i că, n o i p u te m u n eori să izo l ăm age ntu l care a p u s În m i ş­ care Întreg u l p roces; şi cu toate că acest age nt rămîne adesea s u b i ectu l ,

1 54


"ero u l " povesti rii , n u ÎI putem totu şi desem n a niciodată În c h i p neech ivoc ca fi i n d autoru l eventualei u rm ări a povesti ri i . I ată motivu l pentru care Platon socotea c ă treburi le omeneşti (ta tân an­ thrâpân pragmata), u rmarea acţi u n i i (praxis), n u ar trebui tratate cu mare se­ ri ozitate; acţi u n i l e oamen i l o r se aseam ăn ă cu gestu ri l e u n o r m ari onete manevrate d i n cul ise de o mînă i nvizi b i l ă, astfel că o m u l pare să fie u n soi de jucărie a u n u i zeu .9 Este d e m n de n otat că Plato n , care n u avea n i ci cea m ai vagă i d ee despre co ncepţia modern ă asu p ra isto riei, a fost p ri m u l care a i nventat metafora agentu l u i d i n cul ise, cel care, d i n spatele oamenilor care acţionează, trage sforile şi e răspu nzător de desTaşurarea povestirii . Zeul plato­ nician nu e altceva decît un s i m bol al faptul u i că povesti ri l e real e, spre deo­ seb i re de cele pe care Ie i nventăm , n u au n i ci u n auto r; ca atare, el este . adevăratu l precu rsor al Providenţei , al "mîi n i i nevăzu te", al Naturi i , al "sp i ri­ tu l u i l u m i i " , al interesu l u i de clasă şi al altora asemenea lor, pri n care fi losofi i creşti n i şi modern i ai i storiei au Încercat să găsească rezolvarea problemei decon ce rtante d u p ă care, deşi Îşi d atorează existenţa Qame n i l or, istori a n u este totu şi, Î n mod evid ent, " prod u să" de ei . ( De fapt, n i m i c n u d ovedeşte mai cl ar natu ra politică a istoriei - că este m ai cu rînd o poveste de fapte şi el e acţi u n e decît u n a de ten d i nţe, forţe sau idei - decît i n troducerea agentu­ lui i nvizi b i l d i n spatele scenei , pe care ÎI Întîl n i m În toate fi losofi i l e istori e i , care, fie şi d i n acest motiv, p o t fi rec u noscute ca fi losofi i pol itice deghizate. La fel , si m p l u l fapt că Ad am Smith a avut nevoie de o " mînă i nvizi b i l ă" care să ghideze tranzacţi ile eco n o m i ce d e pe piaţa de sch i m b arată l i m pede că sch i m b u l n u i m pli că n u mai s i m p l a activitate economică şi că " o m u l econo­ mic", atu nci cînd Îşi face apariţia În piaţă , este o fii nţă care acţi o nează, ne­ fiind nici exclusiv producător, nici comerciant sau agent de schi m b pri n troc.) Agentul invizi b i l d i n cu l i se este o i nvenţie ce provi ne d i n tr-o n ed u meri re mentală, dar care n u coresp u n d e n i ci u nei experienţe reale. Pri n i n termed i u l l u i , povestea c e rezu ltă d i n acţiu n e este răstăl m ăcită c a o poveste i nventată În care u n auto r propri u -zis trage sfori le şi di rijează piesa. Povestea i nventa­ tă dezvăl u i e un creator, tot aşa cum fiecare l ucrare arti stică i n d ică cl ar că a fost prod usă de ci n eva; ceea ce nu ţi n e de caracteru l povesti ri i Înseşi, ci doar de modu l În care ea a l u at fi i n ţă. Disti n cţi a d i ntre o poveste .real ă şi o poveste i nventată expri mă tocmai faptu l că cea de-a doua a fost "fabri cată" , În ti m p ce pri m a 'n u a fost constru ită cîtu şi de puţi n . Povestea reală, În care sîntem angajaţi cîtă vreme trăi m , n u are u n autor, vizi b i l sau i nvizi b i l , pe n­ tru că ea n u este fabri cată. Si ngu ru l "ci neva" pe care ea ÎI revelează este ero u l ei, şi ea este si ngu ru l med i u Î n care manifestarea la Început i n tangi b i l ă a u n u i "cine" d i sti nct şi u n i c poate deve n i tangi bilă ex post (acto p ri n acţi u n e şi vorb ire. Cine este sau a fost ci n eva p utem şti d o a r cu n os �Înd p ovestea al cărei erou este el Însuşi - altfel spus, biografi a l u i ; toate celelalte amăn u nte , pe care l e şti m despre e l , i nclusiv l u crarea pe care s-ar putea să o fi produs şi să o fi l ăsat În u rmă, ne spun doar ceea ce este sau ceea ce a fost el . Astfel, 9. Legile, 803 ş i 644 . 1 55


cu toate că despre Socrate, care nu a scris n ici măcar u n rînd şi n u a l ăsat nicio l ucrare, şti m cu mult mai puţine decît despre p laton sau Aristotel, totuşi, cun oscîn du-i povestea, şti m cu m u lt mai bine şi cu m u l t mai i nti m ci ne a fost decît şti m cine a fost Ari stotel, d espre ale cărui op i n i i sîntem i n com­ parab i l m ai bine i nformaţi . Ero u l pe care povestea ÎI dezvăl uie n u are nevoi e de Însuşiri eroice; l a Început, ad ică l a H omer, cuvîntu l "erou" n u era decît u n n u m e d at fiecărui bărbat l i ber care parti cipase la aventu ra troiană1 o şi d espre care se pute a spu n e o poveste. Ideea de cu raj , pe care noi o socoti m acu m drept o Însu şire ind ispensab i l ă a ero u l u i , este de fapt prezentă d eja În dispon i b i l itatea l u i de a acţi ona şi de a vorbi , de a-şi i ntroduce s i n e l e Î n l u m e şi de a Începe o poveste care să Îi aparţi n ă. I ar acest cu raj n u este În mod necesar, şi n i ci chiar În pri m u l rînd, legat de d ispon ibilitatea de a su porta consecinţele; cu ra­ j u l şi chiar Îndrăzneala sînt deja prezente În gestu l i n d ivi d u l u i de a-şi părăsi adăpostu l privat şi de a arăta cine este, de a-şi dezvăl ui şi expune si nele. Măsura acestu i cu raj i n iţi al , rară de care nu ar fi posi bile cîtuşi de puţin nici acţi u n ea, nici vorbirea şi, pri n urmare, potrivit greci lor, nici li bertatea, nu este mai mică, ci ar putea fi chiar mai m are, În cazul În care s-ar Întîm pla ca "ero u l " să fie u n l aş. Conţi n u tu l propri u acţi u n i i şi vorb i ri i , precu m şi sensu l lor general pot l u a d iverse forme de reificare În lucrări le artistice ce glorifică o faptă sau o realizare şi, pri n transformare şi condensare, prezi ntă, În toată Înse m n ătatea sa, un eveni ment extraord i n ar. Totuşi, cal itatea revelatoare specifică acţi unii şi vorb i ri i , manifestarea i m p l icită a agentu l u i şi a vorbitoru l u i , este atît de nemij locit legată de fluxu l viu al acţi u n i i şi al vorbirii, În cît n u poate fi rep re­ zentată şi " reificată" altfel decît pri ntr-un soi de repetiţie, i mitaţi a sau mime­ sis, care, d u p ă Aristotel, domneşte În toate artele, dar care este potrivită de fapt n u m ai pen tru drama, al cărei nume (derivat din verb u l grecesc dran, "a acţiona") arată el Însuşi că interpretarea d ramati că este de fapt o i m i tare a acţi u n i i . 1 1 Elementu l m i m etic nu se Întîl neşte Însă n u m ai În arta actoru­ l u i , ci, aşa cum Aristotel su sţi ne pe b u n ă d reptate, şi În co m p u nerea sau În scrierea piesei, cel puţin În măsura În care d rama se realizează pe depl i n doar atu nci cînd e pusă În sce n ă Într- u n teatru . N u m ai actorii şi vorbitori i care re-pun În scenă i n triga povestirii pot com u n ica Întreaga semnificaţie, n u atît a povesti ri i Înseşi, cît a "ero i lor" care se dezvăl uie pe ei Înşişi În ea. 1 2 Din 1 0. L a Hom er, cuvîntu l her6s are fără Îndoială o nu an ţă de d isti nc ţ ie Însă nu m ai aceea de care fiecare bărbat li ber era În stare. EI nu apare ni căieri cu sensul ulterior de "semizeu", p rove­ n i t poate din zeificarea vec h i l o r ero i epici . ,

1 1 . Aristo tel arată dej a cum cuvîn tu l drama a fost ales d eoarece acei drontes ("oamenii care acţionează") sînt i m i taţi ( Poe tica, 1 448 a 28). Chiar d i n tratat reiese li m pede că m odelul aristotelician de "im itare" În artă este preluat din teatru, iar generaJizarea conceptul u i , pen­ tru a-I face aplicabil l a toate artel e, pare m ai curînd fo rţată. 1 2 . De aceea Aristotel vorbeşte de obicei nu de o i m i tare a ac ţi u n i i (praxis), ci a agenţilor (prat­ tontes) (vezi Poetica, 1 448 a 1 şi u rm . , 1 448 b 2 5 , 1 449 b 24 şi urm . ) . EI nu este totuşi con­ secvent cu această fo losire a termenilor ( cf. 1 451 a 29, 1 447 a 28). Esenţialul este că traged ia 1 56


p u n ctu l de vedere al tragediei greceşti, asta ar Însemn a că sem n ificaţi a pove­ sti ri i , atît cea i mediată, cît şi cea u n iversală, este dezvălu ită de cor, care nu im ită1 3 şi ale cărui comentari i sîn t poezie pu ră, În ti mp ce identitatea i ntangi­ bi l ă a agenţi l o r povesti ri i , dat fi i n d că ei scapă oricărei general izări şi, pri n urmare, o ricărei reifi cări , n u poate fi com u n i cată decît pri ntr-o i m itare a ac­ ţi u n i i l o r. E şi m otivu l pen tru care teatru l con stitu ie arta p o l i tică pri n excelenţă; doar aici sfera politică a vieţi i umane este transpusă Î n artă. Tot aşa, teatru l este si ngu ra artă al căre i u n ic subiect ÎI constitu ie o m u l În rel aţia l u i cu cei lalţi .

26 FRAG I LITATEA TREBU RI LOR

OMEN EŞTI

Acţi u n ea, spre deoseb i re de fabricare, n u e n iciodată posi b i l ă În izol are; a fi izolat Înseam n ă a fi l i psit de capaci tatea de a acţiona. Acţi u n ea şi vorbi­ rea au nevoie de prezenţa altora tot atît de m u lt pe cît fabri carea are nevoie de prezenţa natu rii pentru a-şi p rocura materi al u l şi a unei lumi pentru a-şi instal a produsul fi n i t. Fabricarea este Înconj u rată de l u m e şi se afl ă În per­ manentă legătu ră cu ea: acţi u nea şi vorbi rea sînt Înconju rate de reţeaua fap­ tel or şi a cuvi ntelor altor oameni şi se află În permanent contact cu ea. Credinţa popu lară Într- u n "bărbat viguros" care, izolat de ceilalţi, Îşi datorea­ ză puterea singurătăţi i sale este fie pu ră superstiţie, În răd ăci n ată În i l uzia că putem "face" ceva În domen i u l treburilor o meneşti - că putem "face", de pi ldă, i nstituţi i sau legi , aşa cu m facem mese şi scau ne, sau că Îi putem face pe oameni " mai buni" sau "mai răi"14 -, fie deznădejdea conştientă legată de orice acţiu ne, politică sau nepolitică, asociată cu speranţa utopică În posi bi­ litatea de a- i trata pe oameni ca pe un " material" pri ntre altele.15 Forţa de care i n d ivid u l are nevoie În ori ce proces de prod u cţie devi ne cu totu l i n uti l ă atu nci cîn d l a m ij loc se afl ă acţi u n ea, i nd i ferent d acă această fo rţă este nu se ocupă de calităţi le oame n i l or, de acele poiotes ale l o r, ci de tot ceea ce s-a întîmplat cu ei, de acţi u n i le, de viaţa şi soarta lor b u n ă sau rea ( 1 450 a 1 5- 1 8 ) . Prin u rm are , con­ ţi nutu l tragediei nu se găseşte în ceea ce noi am numi caracter, ci în acţi une sau i n trigă. 1 3 . Faptul că un cor "imită mai puţin" este men\ionat în tratatul pseudo-aristotelician Problemata ( 9 1 8 b 28). 1 4. Deja Pl aton îi rep roşa l u i Pericle că nu l-a "făcut mai b u n pe cetăţean" şi că, l a sflrşitu l carierei sale, aten ienii erau chiar mai răi decît înainte ( Gorgias, 5 1 5 ) . 1 5. Isto ria pol itică recentă este p l i n ă de exemple c e arată c ă expresia " m aterial u m an" n u este o metaforă i nofensivă, şi acelaşi l ucru este val abil pe ntru o întreagă serie de experi mente ştiinţifice moderne din ingineria soci ală, biochimie, c h i rurgia pe creier etc., care toate tind să trateze şi să modifice materi al u l u man ca pe orice altă materie. O asemenea abordare mecanicistă este ti pică pentru epoca modernă; cînd urmărea sco p u ri asemănătoare, An­ tichi tatea era încl i n ată să se gîndească la om ca la u n animal săl batic, ce trebuie Îmb lîn­ zit şi d o mesticit. Î n ambele cazu ri si ngu ra reuşită posi b i l ă stă În uciderea o m u l u i , fireşte nu neapărat ca organism viu , ci qua om. 1 57


i n telectu al ă sau pu r fizică. Istoria este p l i nă de exemple ale neputi n ţei omu­ lui putern i c şi su perior, care nu ştie cum să Îşi asigu re sprij i n u l , co-acţiu n ea semenilor săi. Nereuşita l u i este ad esea pusă pe seam a fatalei i n feriorităţi a celor m u lţi şi a resentimen tu l u i pe care toate persoanele de seamă ÎI i ns­ piră celor med i o cri . Şi totuşi , oricît ar fi de adevărate, asemenea observaţii n u ati ng m iezu l chesti u n i i . Pentru a arăta ceea ce e pus aici În joc, ne putem ami nti c ă greaca ş i la­ ti na, spre deosebire de limbile moderne, conţi n două cuvi nte cu totu l diferi te, şi totuşi legate u n u l de celăl alt p ri n care desemnează verb u l "a acţiona". Celor două verbe greceşti archein ("a În cepe", "a mîn a" şi, În fi ne, " a domni") şi prattein ("a trece pri n " , "a duce l a bun snrşit" , "a isprăvi ") l e corespu nd verbele latin eşti agere ( cea pune În m işcare", "a mîn a") şi gerere ( al căru i sens i niţial era cel de "a purta") .1 6 S-ar părea atu nci că fiecare acţiune e Împărţită În două: Începutu l , Tacut de o singu ră persoană, şi real izarea, la care iau par­ te m ai m u l te persoane, "purtînd" şi "isprăvi nd" Întreprinderea, ducînd-o pînă l a capăt. Nu n u m ai cuvi ntele sînt legate Între ele Într-un mod asem ănă­ tor, ci şi istori a folosirii lor e aproape aceeaşi. În am bele cazu ri , cuvîntul care la Încep ut desemna doar a doua parte a acţi u n i i , Îndep l i n i rea ei prattein, respectiv gerere - a devenit cuvîntu l acceptat pen tru acţi u n e În general , În vreme ce cuvi ntele desem nÎn d Începutu l acţi u n i i au dobîndit u n sens speci a­ l izat, cel puţi n În l i m b aj u l pol itic. Archein, folosit În sens restrîns, a aju ns să Însemne În pri m u l rînd "a dom n i " şi (Ca mîna", i ar agere a aj u n s să ai bă mai cu rînd Înţelesul de "a mîna" decît de "a pune În mişcare" . Astfel, rol u l de i niţiator şi de con d u cător, care Îi revenea l u i primus inter pares (u n rege Între regi, În cazu l l u i Homer) , s-a sch i m bat În cel de domni­ tor; interdependenţa i niţială proprie acţi unii - depend enţa i niţiatorului şi a conducătoru l u i de sprij i n u l Însoţitorilor săi şi depend enţa acestora de el , ÎntruCÎt el le oferea pri l ej u l de a acţio n a - s-a scindat În două fu ncţii cu totul diferi te: fu ncţi a de a da ord i n e, devenită p rerogativă a d o m n i toru l u i , şi fu ncţia de a le executa, devenită datorie a supuşilor săi . Acest domn itor este si ngu r, izol at de ceilalţi pri n forţa sa, tot aşa cu m i n i ţiatoru l este izolat l a Încep ut d atorită i n i ţi ativei sale, Înai n te de a-i fi găsit pe cei l alţi care să i se al ătu re. Totuşi , pu tere a i niţi atoru l u i şi condu cătoru l u i se arată doar În i n i ­ ţiativa s a şi Î n riscu l pe care e l ş i - I asu m ă, nu Î n real izarea p ropriu-zisă. Cît ÎI priveşte pe d o m n itorul victorios, acesta Îşi poate aroga ceea ce, În rea i ita­ te, reprezi ntă reuşita cel or m u lţi - ceea ce l u i Agamem n o n , care era rege, i ar n u d o m nitor, n u i s-ar fi Îngăduit n i ciodată. Pri n această pretenţie, con­ d u căto ru l monopolizează, aşa zicîn d , forţa celor Tară al căror sprij i n el nu ar fi fost n i ciodată În stare să realizeze ceva. Astfel ia naştere i l uzia puteri i extraord i n are şi, od ată c u ea, mitu l bărbatu l u i vigu ros, care este putern ic pen tru că este si ngu r. -

1 6 . Pen tru archein şi prattein, vezi

în

special fo losirea lor l a H o m er

des Homeros und der Homeriden ( 1 889)).

1 58

(cf.

C. Capel le,

Wărterbuch


Deoarece se mişcă Întotdeau n a p rintre şi În rel aţie cu alte fi i n ţe care acţio nează, agentu l n u e n i ci odată u n sim p l u "agent" , ci Întotdeau na şi În a cel aşi ti m p cin eva care suportă o acţi une. A face şi a suporta sîn t ca d o u ă faţete a l e aceleiaşi m onede, i a r povestea p e care acţi u nea o Începe e compu­ să d i n faptele şi din suferi n ţele ce decu rg din ea. Aceste u rm ări sînt i n fi n i te, căci acţi u nea, deşi poate l u a n aştere, aşa zicînd , de n i căieri , acţi onează Î ntr- u n m ed i u În care toate reacţi ile devi n reacţii În lanţ şi În care toate pro­ cesele sînt cauza u nor noi p rocese. Î ntrucît acţi u nea acţionează as u p ra unor fii nţe capab i l e de acţi u n i propri i , reacţia n u este doar u n răspu ns, ci este întotdeau n a o nouă acţi u n e ce izbu cn eşte pe cont propri u şi îi afectează pe alţi i . Astfel, În mij l ocul oamen i l o r, acţi unea şi reacţi a nu se m i şcă n i ciodată Î n cerc Închis şi nu se pot l i mita n i ciodată cu precizie la d o i parteneri. O asemenea nelimitare n u caracterizează n u m ai acţi u nea pol itică, În sensu l mai strict al term e n u l u i , ca şi cum i n fi n i tatea legătu ri lor reci p roce d i n tre oa­ meni n u ar fi decît rezu ltatu l m u lţi m i i nesfirşite a oamen i l o r i m pl icaţi , d e care a m putea scăpa acceptînd s ă aCţi o n ă m într-un cad ru de circu mstanţe limitat şi i nteligi b i l ; actul cel mai m ăru n t În circu m stanţele cel e mai l i m ita­ te poartă sămînţa acel eiaşi i n fi n i tăţi , căci o si ngu ră faptă, i ar u n eori u n si n­ g ur cuvînt sînt de aj uns ca să sch i m b e orice configu raţie. Î n pl us, acţi unea, indiferent de conţi nutu l ei concret, stabileşte Întotdeau­ na rel aţi i şi are, prin u rmare, tend i n ţa i nerentă de a forţa orice l i mitări şi de a trece di ncolo de orice graniţe . 1 7 Li m i tări l e şi graniţele exi stă În domeni u l treburi lor omeneşti, Însă ele n u oferă n ici odată u n cad ru capabi l să reziste asaltu l u i pri n care fiecare nouă gen e raţie trebuie să se i ntroducă În l u me. Fragil i tatea i n stituţi i lor şi a legi lor o m eneşti şi, în general , a tu turor chesti u­ nilor care au legătură cu vieţu i rea Împreună a oamenilor decu rge d i n condiţia umană a n atalităţii şi e cu totul i ndependentă de fragilitatea n aturi i u m an e . Garduri l e care Împrej m u iesc proprietatea pri �ată, asigurînd l i m itele fiecărei locu i n ţe domestice, graniţele terito ri ale care protejează şi fac posi b i l ă iden­ titatea fizi că a unui popor, legi le care Îi ocrotesc şi Îi fac cu puti n ţă existenţa politică sînt de o atît de m are Însemnătate pentru stabi l i tatea treburilor . omeneşti tocmai pentru că În urma activităţi lor ce au loc În domeni u l trebu­ rilor omeneşti n u ies l a iveală asemenea p ri ncipii l i m i tative şi protectoare . limitările legi i n u sînt niciodată m ij loace de protecţie absolut sigu re Împotri­ va acţi u n i i ven i te d i n i n teriorul corp u l u i politic, tot aşa cu m gran i ţele teri to­ riale nu constitui e niciodată m ij l oace de p rotecţie absol ut sigu re împotriva acţi u n i i venite d i n exteri or. I n fi n i tatea acţi u n i i n u este altceva decît reversu l formidabilei sale capacităţi de a stab i l i rel aţi i , ad ică a l productivităţi i sale ·1 7. E i n teresant d e

notat că M o n tesq u i e u , care n u e r a p reocu p at d e legi , ci de acţi u n i l e pe care

spiritul lor le poate i n s p i ra, defi neşte legi le ca raporturi exi ste nte Între fi i n ţe d i fe rite

(Esprit des lois, cartea 1 , cap. 1 ; cf. cartea XXVI , cap . 1 ) . Este o d e fi n i ţi e s u rp ri nzătoare, Întrucît legi l e fuseseră Întotdeauna definite În termeni de gran iţă şi de l i m i tă. Motivu l e acela că Mo ntesquieu n u era interesat atît de ceea ce e l n u me a " n atu ra guvern ă ri i " - dacă e ra vorba, b u n ăoară, d e re pu blică sau d e monarh i e - , cît d e " p ri n c i p i u l e i . . . p ri n care e făcută să acţi o n eze , . . . de pas i u n i l e u m an e care o p u n În m i şcare" (cartea I I I , cap . 1 ) .

1 59


specifice; i ată de ce vechea vi rtute a moderaţi ei , a păstrări i m ăsuri i , este cu adevărat u n a d i n vi rtuţile politice card i nale, aşa cum isp ita politi că pri n exce­ lenţă o reprezin tă fără Îndoială hybris-u l (după cu m ştiau atît de bine greci i , dep ri nşi cu posi bilităţi le aCţi u n i i ), i ar n u voi nţa de putere, cu m sîntem noi Încl i n aţi să credem. Cu toate că fel u ritele l i m ite şi graniţe pe care le Întîl n i m În toate statel e pot oferi o an u m ită protecţie Împotriva i n fi n ităţi i proprii acţi u n i i , ele sînt Însă cu totu l neputi ncioase să contrabalanseze cea de-a doua trăsătu ră fu ndamentală a acţi u n i i : neprevăzutu l care îi este i nerent. Şi n u e vorba, d e fapt, de i n capacitatea de a prevedea toate conseci nţele logice ale u n u i act an ume, deoarece în cazu l acesta u n cal cu lator electron ic ar fi În stare să pre­ vad ă vi ito ru l , ci de o trăsătu ră care se leagă direct de povestea care, În cali­ tate de rezu ltat al acţi u n i i , Începe şi se con stitu ie de Îndată ce momentu l pasager al faptei a trecut. Neajunsul este că oricare ar fi caracterul şi con­ ţi n u tul povesti ri i ulterioare, fie că se j oacă În viaţa privată sau În cea p u b l i­ că, fie că i m p l ică un nu măr mare sau u n n u măr restrîns de agenţi , Înţelesu l ei dep l i n n u se poate dezvăl u i decît d u pă ce povestea ia sf'lrşit. Sp re deose­ b i re de fabricare, unde l u m i n a pri n care se j u decă prod usul fi n i t este asigu ­ rată de i m agi nea sau de modelul sesizat În prealabil de och iul meşteşugaru lui, lumina care elucidează p rocesele acţi u n i i şi, p rin u rmare, toate procesele istorice n u apare decît l a snrşitu l lor, adesea d u pă ce toţi partici panţi i au m u rit. Acţi u n ea nu i se dezvăl uie pe de-a-ntregu l decît povestitoru l u i , ad ică privi rii retrospective a istori cu l u i care ştie Într-adevăr întotdeau n a mai bine decît participanţii ce s-a întîm plat. Toate relatări le oferite de agenţi i Înşişi - deşi În cazu ri rare aceşti a pot da declaraţii Întru totu l demn e de crezare despre i ntenţi i le, sco p u ri l e şi motivele lor - devi n În mîi n i l e istori cu l u i sim­ ple su rse documentare uti l e şi nu se pot n iciodată com para În se m n ificaţie şi verid icitate cu povestea l u i . Ceea ce istoriseşte povestito ru l trebuie În mod necesar ascu ns de agentu l însuşi , cel puţi n cîtă vreme acesta este anga­ jat În acţi une sau În urmările ei, căci pentru el sensul acţiunii sale nu se găseşte În povestea u l teri oară. Chi ar dacă povesti ri l e sînt rezultate l e i n evitabile al e acţi u n i i , n u agentu l , ci povestitoru l e cel care observă şi "produce" povestea.

27

SOLUŢIA GREACĂ

Acest neprevăzut al u rmări lo r este strîns legat de caracteru l revel ator al acţi u n i i şi al vorb i ri i , În care i n d ivid u l Îşi dezvăl uie eu l fără a se cu noaşte pe sine şi fără a putea să calculeze În preal abi l pe ci ne dezvăl u ie. Dicto n u l an­ tic potrivit căruia n i meni nu poate fi socotit eudaimân Înainte de a m u ri poate cl arifica chesti u nea pusă În joc, presu p u nînd că, după două m i l e n i i şi ju mă­ tate de repetare şi d e toci re, am mai putea pleca u rechea la Înţelesul său i n iţial; n ici chiar trad ucerea l ati n ească, deja p roverbi al ă şi banalizată l a 1 60


Rom a nemo antem mortem bea tus esse dici potest [ n i m e n i n u poate fi n u m i t fericit Înainte d e moarte ] -, n u m ai trans m i te corect acest sens, deşi a fost poate o sursă de i nspiraţie pentru practi ca Biseri ci i Catolice de a-şi beatifi­ ca sfinţii abia după ce a trecut destu lă vreme de l a moartea lor. Căci eudaimo­ nia nu Înseam nă nici ferici re, nici beatitudine; e un termen ce nu poate fi trad us şi pese m n e n ici chiar explicat. Cuvîntu l sugerează b i necuvîntare, l i psită Însă de orice n u anţe religioase, şi sem n ifică l iteral ceva de fel u l b u n ă-stării acel u i daim6n care Însoteşte fiecare o m de-a l u ngu l vieţii , care este identitatea d i s­ tinctă a fi ecărei persoane, dar care se Înfăţişează - şi este vizi b i l - doar pri ­ vi ri i celorl alţi .1 8 Aşad ar, spre deosebi re de ferici re, care este o di spoziţie trecătoare, şi spre deoseb i re de şansă, de care cineva poate avea parte În an u m i te perioade ale vi eţii şi care Îi poate l i psi În altele, eudaimonia, l a fel ca viaţa însăşi, este o stare ce du rează, nefiind supusă sch i m bări i , n ici capabi­ lă să' prod ucă sch i m bare. După Ari stotel, a fi eudaim6n şi a fi fost eudaim6n sînt acelaşi l ucru , tot aşa d u pă cum cea trăi b i ne" (eu zen) şi ce a fi trăit b i ne" sînt acelaşi l ucru cît timp d u rează viaţa; ele nu sînt stări sau activităţi ce sch im­ bă cal i tatea unei persoane, ca faptu l de a Învăţa şi de a fi Învăţat, care i n di­ că două atribute complet diferite ale aceleiaşi persoane la momente diferi te.19 Această identi tate nesch i m b ătoare a persoanei, cu toate că se dezvăl u i e Într-un m o d intangi b i l Î n acţi une şi În vorbi re, devi ne tangi bi l ă abia Î n poves­ tea vieţi i agentu l u i şi a vorbito ru l u i ; Însă ca atare ea nu poate fi cu n oscută, adică percepută ca entitate palpabi lă, decît d u pă ce a aj uns la snrşit. Cu alte cuvi nte, esenţa u mană - n u n atura u m ană În general ( care n u există), nici su ma cal ităţil o r şi a l i psuri l o r i n d ivi d u l u i , ci esenţa acelu i "cine" al i n di­ vidului - poate Începe să existe abi a cînd viaţa dispare nel ăsÎnd În u rm ă decît o poveste . De aceea, orici ne năzu ieşte În mod con ştient să fie "esenţi al", să lase În u rmă o poveste şi o identitate ce vo r dobîn d i "glori a n e m u ri toare" nu tre b u i e n u m ai să Îşi ri şte vi aţa, ci şi să aleagă Înad i ns, p rec u m Ahile, o viaţă scu rtă şi o moarte prematură. Doar o m u l care n u supravieţui eşte ac­ . ţi u n i i sale supreme rămîn e stăpîn u l i n contestabi l al identităţi i sale şi al posibilei lui măreţii , deoarece el se retrage În moarte din faţa posibilelor conseci nţe şi a posi b i lei conti n u ări a ceea ce a Început. Ceea ce Îi conferă povestiri i l u i Ahile sem n ifi caţi a s a exe m p l ară este faptu l c ă ea arată p e scu rt că eudaimo­ nia nu p oate fi obţi nută decît cu preţu l vieţi i şi că i n d ividu l n u şi-o poate asigu ra decît ren u nţînd l a conti n u i tatea u n u i mod de vi aţă În care s-ar dezvăl u i puţi n CÎte puţi n , concentrÎnd u-şi Întreaga viaţă În tr-o si ngu ră faptă, astfel În cît povestea acţi u n i i să ia sfirşit odată cu vi aţa însăş i . Ce-i d rept, -

1 8 . Pentru această i n terpretare a sensu l u i pe care îl au daimân şi

eudaimonia, vezi Safocle , Oedip­ Rege, 1 1 8 6 şi u rm. , mai ales vers u ri l e : Tis gar, tis aner pleon/ tas eudaimonias pherei/ e tosouton hoson dokein/ kai doxant' apoklinai ( " Căci ci ne, ce o m (poate) p u rta mai m u l tă eudaimonia d ecît cea pe care i-o arată înfăţiş area şi o răsfrî nge în înfăţişare ? " ) . Î m p o tri va acestei

i n evita b i l e deform ări îşi afi nn ă coru l înţelepci u n ea: aceşti alţii văd, ei "a u " sub och i ca p i l ­ dă

daimân- ul l u i Oedip; nenoroci rea mu ri to ri l o r stă în

orb i rea faţă de

propri ul daimân.

1 9 . Aristote l , Metafizica, 1 048 a 23 şi u rm .

1 61


chiar şi Ahile depinde de povestitor, de poet sau de istoric, fără de care tot ceea ce a făcut rămîne zadarnic; el este însă singu ru l "erou" şi de aceea, eroul pri n excelenţă, care p u ne la dis poziţia narato ru l u i întreaga sem nificaţie a faptei sale, astfe l că totu l se petrece ca şi cum el nu n u m a i că şi-ar fi pus În scenă povestea vieţi i , ci în acelaşi ti mp ar fi şi " p rodus"-o. Fără îndoială, u n asemenea înţeles al acţi u n i i e cît se poate de individua­ l i st, cu m am spune noi astăzi .20 EI scoate În evidenţă ten d i nţa către dezvă­ luirea de sine în defavoarea tutu ror celorlalţi factori şi rămîne, de aceea, relativ neatins de neajunsu l neprevăzutu l u i . Ca atare, el a devenit prototi pul acţi unii pentru Antich itatea greacă şi a influenţat, sub form a aşa-zisu l u i spirit ago­ n al , fervoarea Înfăţişări i propri u l u i eu pri n măsurarea cu alţi i , fervoare ce stă la baza co nceptu l u i de politică ce domina În oraşele-stat. U n s i m pto m remarcab i l �I acestei i n fl u enţe precum pănitoare este acela că grecii , În con­ trast cu toate evol uţiile ulterioare, nu socoteau legiferarea printre activităţi le politice. Î n opinia lor, legislatorul era la fel ca şi constructoru l zid u l u i cetăţi i , ci neva care trebuia să Îş i facă şi s ă îş i în cheie l ucrarea înai nte c a activitatea politică să poată începe. De aceea, el era tratat ca orice alt meşteşugar sau arhitect, putînd fi chemat d i n afară şi angajat fără a fi cetăţean , pe cînd drep­ tu l l a politeuesthai, la angajarea În numeroasele activităţi ce se desfăşurau u lte­ ri or în polis, era rezervat În Întregi me cetăţen ilor. Pentru greci , legile, la fel ca zi d u l d i n j u ru l cetăţii , nu erau rezu ltate ale acţi u n i i , ci produse ale fabri­ cări i . Î nainte ca oameni i să înceapă să acţioneze, trebuia asigurat un s pa ţi u precis d e l i m itat şi trebuia creată o structu ră unde să poată avea loc toate acţiu nile u lterioare, spaţi u l fiind domeniul public al polis-u l u i , iar legea stru c­ tura l u i ; l egisl atoru l şi arhitectu l ap arţi neau aceleiaşi categori i . 2 1 Aceste entităţi tangibile nu form au Însă conţi n utu l pol iticii ( n u Atena, ci atenienii erau polis- u l )22 şi n u preti ndeau aceeaşi loialitate pe care o cunoaştem de l a patri otism u l de ti p roman. Deşi e adevărat că Platon şi Aristotel au ri dicat l egiferarea şi constru i­ rea cetăţilor pe treapta cea mai În altă a vi eţi i politice , asta n u înseam n ă că ei au l ărgit experienţele greceşti fu ndamentale ale acţi u n i i şi politicii pentru a include ceea ce s-a doved it ulterior a fi gen i u l pol itic al Romei : legislaţia şi fond area. D i n con tră, şcoala socrati că s-a îndreptat către aceste activi­ tăţi, care pentru greci erau prepol itice, întrucît voia să se rid ice împotriva politicii şi Îm potriva acţi u n i i . Pentru mem brii e i , legiferarea şi val i d area pri n vot a decizi i l o r constitu iau activităţile politice cele m a i legiti me, deoarece 20. Cuvîn tu l

grecesc pentru " fi ecare "

(hekastos)

i n d ice cît de adînc î n răd ăci n a t tre b u i e să

21 .

Vezi, d e exem p l u , Aristoee l ,

fi

derivă din

hekas

( " depărtat"), ceea ce pare să

fost acest " i n d ivi d u a l i s m " .

Etica Nicomahică, 1 1 41

b

25. Nu

există d i ferenţă m ai p rofundă

în tre G re c i a şi Ro m a decît în ati tu d i n e a faţă de terito ri u ş i d e lege. La Ro m a , întemeiere a cetăţi i şi stab i l i rea l egi l o r e i au ră m as actu l însem naqi hotărîtor la care trebuiau s ă fie rapor­ tate toate faptele şi real izări le u l teri oare, ca să do bînd ească val iditate şi legiti m i tate politică.

22.

Vezi

M . F.

Schac h e rm eyr, " La fo rmati o n de l a cite G recq u e " ,

Diogenes,

n r.

4 ( 1 953 ),

care

face o co mp araţie între uzan ţa grecească şi cea d i n Babi l on , u nde noţi unea de " b abilonien i " n u p u tea

1 62

fi

expri m ată d ecît spunîndu-se: o am e n i i d e p e teri tori u l o raşu l u i B a b i l o n .


în cad rul lor oamenii "acţi onează asemeni m eşteşugari lor" : rezu ltatu l acţi u n i i lor este u n prod us tangi b i l , iar p rocesul acţi u n i i are o încheiere uşo r d e re­ cu n oscut.23 Ceea ce nu mai este sau , mai cu rînd , nu este Încă, la d rept vor­ b i n d , acţi u n e (praxis), ci p rodu cere (poiesis), pe care socraticii o preferau datorită sigu ranţei ei mai mari . E ca şi cu m ar fi spus că n u m ai în cazu l în care oamenii ar renu nţa la capacitatea lor de acţiu ne, cu zădărnicia, i n fi nita­ tea şi n esiguranţa u rmări l o r ei, s-ar putea găsi un leac pentru fragilitatea treburilor ome neşti . Fel u l în care u n asemenea remediu poate d istruge su bstanţa însăşi a re­ l aţii l o r u m ane - i ată ce înfăţişează poate cel mai bine u n u l d i n rarele exem­ ple de acţi u n e pe care Aristotel le ia din sfera vieţii private, în speţă rel aţi a dintre b i n efăcător şi desti natarul binefacerii. Cu acea absenţă i ngenuă a spiri­ tu l u i moralizator care este trăsătura Antichităţi i greceşti , ch iar d acă nu şi a celei ro m ane, el afi rm ă mai Întîi că, În real itate, binefăcătoru l îi i u b eşte În­ totdeau na pe cei pe care îi aj ută m ai mult decît este i u bit d e ei. După care arată că e şi fi resc să se Întîm ple aşa, de vreme ce bine Ai cătoru l a făcut o l ucrare, u n ergon, pe cînd desti n ataru l n u a făcut altceva decît să su porte b i n efacerea cel ui di ntîi. Potrivit l u i Aristotel , b i n efăcătoru l Îşi i u beşte " l u ­ crarea" , vi aţa desti nataru l u i pe care "a prod us-o", aşa cu m poetu l Îşi iu beşte poemele; şi fi losofu l l e aminteşte cititori l o r săi că d ragostea poetu l u i pen­ tru lucrarea sa n u este cu n i mic m ai puţin apri n să decît d ragostea u nei m a­ me pentru cop i i i ei.24 Această expli caţie arată l i m pede că Aristotel gînd eşte acţiu n ea În term e n i de p rodu cere, i ar rezu ltatu l acţi.u n i i , rel aţi a d i ntre oam e n i , În termeni de "lucrare" Îndepl i nită (în pofi da Încercări l o r sa le i nsis­ tente de a disti nge Între acţi u n e şi prod ucere, Între praxis şi poiesis) .2S Î n cazu l de faţă se vede cît se poate de clar c u m o asem enea i n terpretare - deşi poa­ te servi la exp l icarea d i n pu nct de vedere psihologic a fenomenu l u i i ngrati­ tud i n i i , p resupu nînd că atît b i nefăcătoru l , cît şi desti nataru l b i nefaceri i cad de acord În p rivi nţa i nterpretării acţi un i i ca p rod u cere - com pro m ite de fapt acţi u n ea Însăşi şi ad evăratu l ei rezu l tat, rel aţi a pe care ar fi trebu i t să o sta­ bilească. Exempl u l legislatoru l u i pare pen tru noi m ai puţi n co nvi ngăto r doar fi i ndcă concepţi a grecească despre sarcina şi rol u l legislatoru l u i În do­ men i u l p u b l i c este pe de-a- ntregul străi nă de a noastră. În orice caz, o lucra­ re, precum activitatea legisl atoru lui potrivit Înţelegerii greceşti , poate deveni conţi nut al acţi u n i i doar dacă o acţi u n e u lteri oară n u m ai este n i ci dorită, nici posi b i l ă; iar acţi u n ea poate avea drept rezu ltat un p rod us fi n i t numai dacă sen s u l ei au tentic, i n tangi b i l şi Întotdeau n a absolut fragi l este abolit. Remed iul grecesc iniţial, prefil osofic, pentru această fragilitate fusese Înte­ meierea polis- u l u i . Polis-u l , aşa cu m s-a dezvoltat d i n - şi a rămas înrădăci nat 23. "Căci n u m ai ( I egis l atori i ) acţi onează precu m meşteşugari i (cheirotechnoi)" , deoarece actu l lor are un sfirşit tangi b i l , un eschaton, c a re este hotărîrea aprob ată În ad u n are (psephisma) (Etica Nicomahică, 1 1 41 b 2 9 ) .

2 4 . /bid., 1 1 6 8

a

13 ş i u r m .

. 25. /bid., 1 1 40.

1 63


în - exp e ri e n ţa şi o p i n i i l e anteri oare polis- u l u i , pe care greci i le-au avu t cu p rivi re la ceea ce face să meri te ca oame n i i să trăi ască îm pre u n ă

(syzen),

şi

a n u m e "împărtăş i rea cuvi ntelor şi a fapte l o r" 26, îndeplinea un rol d u b l u . Mai î n tîi , e ra menit să le perm i tă oam e n i l o r să facă În m o d perm a n e n t, ch i ar d acă s u b a n u m i te restri cţi i , ceea ce altm i nte ri nu fu sese cu p u ti nţă d ecît ca o î n tre p ri n d e re excepţi o n a l ă şi rară În ve derea căre i a fu seseră nevo iţi să Îş i părăsească locu i n ţele. Polis- u l trebu ia să m u l ti p l i ce p ri l ej u ri l e de a cîştiga "gl o­ ri a n e m u ritoare", ad ică să Îi s p o rească fiecăru i a şanse l e de a se d i sti nge, de a arăta p rin faptă şi p ri n cuvînt c i n e este el În i n d ivi d u a l i tate a sa s i ngu l ară. U n u l d i n motive l e - d acă nu ch i a r m otivu l p ri n c i p a l al - extrao rd i n arei Î n fl o ri ri a talentu l u i şi a ge n i u l u i l a Atena, p recu m şi al decl i n u l u i ra p i d , cu n i m i c m a i puţin s u rp ri nzăto r, al o raş u l u i-stat a fost tocmai ace l a că, de l a început pîn ă l a sfirş i t, ţe l u l p ri m o rd i al a l polis- u l u i a fost transfo rm are a ex­ cepţi o n al u l u i Într- u n eve n i m e n t o b i ş n u i t al vi eţi i de zi cu

zi . A d o i l e a rol al

polis- u l u i , d i n n o u strîns l egat de ri scuri l e acţi u n i i aşa cu m fu seseră exp e ri­ m e n tate Înai n te de n aşterea l u i , era să ofere u n re m ed i u pen tru zăd ărni c i a acţi u n i i şi a vo rb i ri i ; căci şansele ca o faptă vre d n i că d e fai m ă să n u fi e u i ­ tată, să devi n ă cu ad evărat " n e m u ritoare" n u erau fo arte mari . H o m e r n u a d at n u m ai u n stră l u c it exe m p l u pen tru ro l u l po l i tic a l poetu l u i , fi i n d d e aceea " e d u cato ru l În tregi i E l a d e " ; fa ptul Î n s u ş i că o întrepri n d e re atît de m ă reaţă precu m război u l tro i an ar fi p u tut căd ea În u itare În l i psa u n u i poet care să o i m o rtalizeze cîteva sute de an i mai tîrzi u a fost un excelent exe m­ plu pentru ceea ce se putea al ege de măreţi a omenească dacă, pentru a dăi n u i , n u s e p u tea b izu i pe n i m i c altceva d ecît pe poeţi . N o i n u ne ocupăm aici de cauze l e istorice ale ascen s i u n i i o raş u l u i -stat grecesc; ce a n u m e cred eau despre el şi despre p ro p ri a sa raison

d'etre,

grecii

a u a rătat- o ei Înşişi cît se poate d e clar. Po/is- u l - d acă e să d ă m crezare fai­ m oase l o r cuvi n te ale lui Pericle din

Discursul funebru - l e garan tează celor care

si l i t fiecare m are şi peti c de u scat să devi n ă sce n a c u tezanţe i l o r că n u

au

vor rămîn e fără m artori şi , pentru a fi slăviţi , n u vo r avea nevoie n i c i de Homer, nici de altci neva care ştie c u m să învîrtă cuvi ntele; fără sprij i n d i n partea alto­ ra , cei care au acţi o n at vo r fi În stare să stato rn i cească Î m p re u n ă a m i nti rea veş n i c ă a fapte l o r l o r b u n e şi rel e , să stîrn ească ad m i raţi a e p ocii p reze n te şi a cel o r vi i toare . 2 7 Cu alte cuvi nte , vi aţa Î m p reu n ă a oamen i l o r s u b fo rm a polis- u l u i părea să garanteze că cele m ai zadarn i ce di ntre activităţi le omeneşti , acţi u n ea şi vo rb i rea, ca şi cele m ai p u ţi n tangi b i l e şi m ai efe m e re d i n tre " p rodusele" o m u l u i , faptele şi povesti ri l e ce rezultă d i n e l e, vor deveni nepi eri­ toare . O rgan izare a polis- u l u i , p rotej ată fizi c de zi d u l d i n j u ru l cetăţi i şi asigu­ ra tă fizi o n o m i c de l egi - d e teamă ca n u cu mva generaţi i l e viitoare să

Îi

mod ifice i d e n ti tate a pîn ă la a o face d e nerec u n oscut - e un fel d e re a m i n ­ ti re o rgan izată. Ea Î I asigu ră pe agentul m u ritor că existe n ţei l u i trec ăto are

26.

Logân !<ai pragmat6n koin6nein, cum a s pus od ată Aristo tel

2 7 . Tu c i d i d e ,

1 64

II,

41 .

(ibid., 1 1 2 6 b 1 2 ).


şi măreţiei l u i vremel n i ce n u le va li psi n icio d ată realitatea pe care o dă fap� tu l d e a fi văzut, d e a fi auzit şi, În general , d e a se Înfăţişa Înaintea u n u i pu­ blic format din semeni care, În afara polis-u l u i , nu puteau asista decît la s curta d u rată a faptei, faptă care, p ri n u rmare, avea nevoie de Homer şi de "alţii d i n tagma l u i " ca să fi e prezentată cel o r care nu au fost de faţă. Potrivit acestei auto-i nterpretări , dome n i u l politic izvorăşte di rect din ac­ ţi unea colectivă, d i n "Împărtăşi rea cuvi ntelor şi a faptelor" . Astfe l , acţi u n ea n u este n u mai Într-o legătu ră cît se poate d e n e m ij l ocită cu partea publică a l u m i i com une nouă tutu ror, ci, În pl us, este singu ra activitate care o cons­ titu ie. E ca şi cîn d zi d u l polis- u l u i şi gran iţele l egii ar fi fost trasate În j u ru l u n u i spaţi u pu blic deja exi stent care totuşi, fără o asemenea p rotecţi e stabi­ l i zatoare, n u ar putea dăin u i , n u ar putea supravieţu i momentul ui acţi u n i i şi a l vo rb i ri i . Totu l s e petrece ca şi c u m , n u istori ceşte vorb i n d , d esigu r, c i metaforic ş i teoretic, cei reven i ţi din războiul troian şi-ar fi dorit să permanen­ tizeze spaţiu l de acţi une născut din faptele şi din suferi nţele l o r, să Împiedice d ispariţia l u i odată cu Întoarcerea şi cu Îm prăştierea lor la gospodări i l e lor separate. Polis-ul, l a d rept vorb i n d , n u este oraşu l-stat În amplasarea l u i fizică; po­ /is-ul este organ izarea poporu l u i aşa cum decu rge ea d i n acţiu nea şi din vorbi­ rea laolaltă, i ar adevăratu l său spaţi u se Înti nde Între oameni i care trăiesc îm p reu nă În acest sco p, indife rent de locul u n de se Întîmplă să se găsească. "Ori u n d e veţi merge, veţi fi un polis" : aceste faimoase cuvi nte nu au devenit n u m ai cuvîntu l de ord i n e al colonizări i greceşti ; ele exp ri mau convi ngerea că acţi u nea şi vorbirea creează Între partici panţi u n spaţi u ce Îşi poate găsi o am pl asare j ustă aproape oricînd şi ori u n d e . Este spaţi u l infăţişări i În sen­ su l cel m ai l arg al termenu l ui , şi anu me spaţi u l unde eu mă înfăţişez alto­ ra aşa cu m şi alţii mi se Înfăţişează m ie, unde oamenii n u există pur şi s i m p l u c a un obiect printre altele, vi i s a u neînsufl eţite, ci Îşi fac În ch i p expl icit apariţi a. Un asemenea spaţiu nu există Întotd eau na şi, cu toate că oamenii sînt cu toţii capab i l i de faptă şi de cuvînt, cei mai m u lţi d i ntre ei - precu m sclavu l , străin u l ş i barbaru l Î n Antichitate, m u ncito ru l sau meşteşugaru l Înai nte de epoca m o dernă, angajatu l sau o m u l de afaceri din l u mea noastră - nu tră­ iesc în e l . Î n p l us, n i meni nu poate trăi În permanenţă înăuntru l l u i . A fi l i p­ sit de u n asemenea spaţiu Înseam n ă a fi l i psit de real itate, care, omeneşte şi pol iticeşte vorbind, se confundă cu Înfăţişarea. Pentru oameni, realitatea lumii e garantată de prezenţa altora, de faptul că l umea li se înfăţişează tutu­ ror; "căci ceea ce li se înfăţişează tutu ro r, i ată ce n u m i m Fi inţă"28, iar orice lucru căru ia Îi l i pseşte această Înfăţiş are vi ne şi trece ca un vis, u n u l ce ne aparţi ne În chi p intim şi exclusiv, dar l i psit d e realitate.29 2 8 . Aristo tel ,

Etica Nicomahică, 1 1 72 b 36 şi u rm .

2 9 . Vo rba l u i Heraclit, d u p ă care cei trej i sîn t p ărtaş i i unei si ngu re l u m i co m u n e, Însă cei adormiţi se retrag fiecare În tr-o lume p roprie ( D i e l s ,

op. cit. , B 8 9 ) , spune În fo nd acelaşi

l u cru ca şi re m arca l u i Aristotel tocmai amintită mai sus.

1 65


28

PUTEREA ŞI SPAŢI UL ÎNFĂŢIŞĂRI I

S p aţi u l înfăţişări i ia fii nţă ori u nde oamenii sînt îm p re u n ă în maniera vor­ a aCţi u n i i şi de aceea el p recedă şi devansează o rice co nsti tu i re for­ mală a d o m e n i u l u i p ubli c şi a diverselor forme de guvernămînt, adică a diverselor forme în care poate fi o rganizat domeni u l publi c . Trăsătu ra l u i par­ ticul ară stă în aceea că, spre deoseb i re de s p aţi ile produse de mîi n i l e noas­ tre, el nu s u p ravieţu i eşte realităţi i miş c ări i ce i-a dat naştere, ci dispare - ş i asta nu numai odată c u dis p e rsarea o a m en ilo r, cu m se întîm plă în cazu l mari ­ lor c atastro fe, cînd corp u l po l i t i c al u nu i popor este n i m i c i t , ci şi odată cu d is p ariţia sau c u întreru pe rea activităţi lor însele. O ri unde o am e n i i se strîng laol al tă , spaţi ul înfăţiş ă rii este p rezent în ch i p potenţial, însă nu mai potenţial, n u în chi p necesar şi n ici p entru to tdeau na . Faptul că civi l izaţi i l e se p o t În ălţa şi se pot p ră b uşi , c ă i m p e ri i p u tern i c e şi cu ltu ri înfloritoare pot i n tra În decli n şi pot sucomba fără catastrofe extern e - şi foarte adesea se întîm p l ă ca asemenea "cauze" externe să fie p re c edate de o degrad are intern ă mai puţi n vizi b i l ă care atrage după sine dezastru l - i se datorează acestei p a rti cu l arită ţi a domeniu l u i p u b li c care, în trucît se h răneşte în ulti m ă i ns tan ţă d i n acţi u ne şi d i n vorbi re, n u î şi p ierde ni ciodată cu desăvîrşi re caracterul p otenţia l . Ceea ce m a i Întîi sl ăbeşte, iar mai ap o i ucide co m u n i tăţile p o l iti ce este pierderea p u terii şi neputi nţa fi n ală; i ar puterea nu poate fi dep ozi tată şi ţi nută în stoc pentru si tuaţii de u rgenţă, precum i nstru mentele vi olenţe i , căci ea există doar În actu alizarea e i . Acolo unde n u este actu al izată, puterea m oare, iar istori a e p l i n ă de exem p l e care ara tă că n i ci cele mai mari bogăţi i materi ale nu pot compensa această pierdere. Puterea se actual izează n umai a c ol o u n ­ de Î n t re cuvînt ş i fap tă n u există o ruptură, unde cuvi n te l e nu sînt g o ale, nici faptele b ru tal e , acolo u nde cuvintele nu sînt întrebuinţate ca să ascundă intenţii, ci ca să dezvăluie realităţi , i ar fa p te l e n u sînt fo losite c a să vi oleze ş i să dis­ trugă, ci ca să stabilească relaţi i şi să c reeze noi realităţi . Puterea este ceea ce întreţine existenţa d om e n i u l u i public, spaţiu l p o tenţi al al înfăţişări i prezent între oamenii care acţi one ază şi vo rbesc. Cuvîntul însuşi, ech ivalentul său grecesc, dynamis, la fel ca l ati nescu l poten tia cu n u m e ro as e­ le sale d erivate moderne sau german u l Macht (care derivă d i n măgen [a pu­ tea] şi măglich [ pos i bil ] , nu din machen [a face]), îi indică c ara cte ru l " poten ţi al " . Pu terea este întotdeauna, cum am spune n o i , o putere po ten ţ ială, iar n u o enti tate nesch imbătoare, m ăsurab i l ă şi sigu ră precum fo rţa sau vi go are a . Dacă vigoarea este calitatea natu ral ă a indivi d u l u i izo lat, puterea izbucneşte între oameni atu nci cînd ac eş tia acţi o ne ază îm p reună şi d i spare În c l i p a cînd ei se îm prăştie. Din pric ina acestei trăsătu ri particulare, pe care o are în com u n cu toate potenţialităţi le, ce nu pot fi decît act u al i zate , însă n icicînd mate­ rializate pe de p li n, puterea este - î nt r- o m ăs u ră s u rp ri nză to are - i nde p e n ­ dentă d e factori materiali, fie n u m ere, fie resu rse. U n gru p rel ativ mic de o a me n i , Însă bine organizat poate stăpîni apro a p e l a nesfîrşit peste i m perii înti nse şi dens p o p u l ate, i ar nu arareo ri se întîmplă În i sto ri e ca ţări m i ci şi b i ri i şi

1 66


sărace să În treacă naţi u n i m ari şi bogate. ( Povestea lui David şi Goliat este nu mai În sens metafori c ad ev ă rat ă; puterea celor puţi n i poate fi m ai mare decît p u te rea celor m u lţi , d ar În l u pta d i ntre doi bărb aţi n u p uterea ci vi­ goarea decide, iar isteţi mea, ad ică p u terea m i n ţi i , co ntri b u i e su bstanţial l a rezultat Î n aceeaşi măsură c a forţa m u scul ară.) P e de altă parte, revolta popu­ l ară Împotriva unor stăpÎn itori puternici poate da n aştere unei puteri aproape nestăvi l i te ch i ar şi În cazu l În care se abţi ne de la folosirea vi olenţei În faţa forţelor m ateri al e co nsid erabil s u p erioare. A cal ifica o asemenea revo ltă drept "rezistenţă pasivă" trădează fără îndoială o doză d e ironie; revolta popu­ l ară este una d i n cele m ai active şi mai efi ciente modalităţi de acţi u n e n ăs­ cocite vreod ată, 'căci ea nu poate fi contracarată p rin l u ptă, cîn d nu ar m ai fi vorb a d e izbînd ă sau de înfrîngere, ci n u m ai de măce l În m asă, încît p în ă şi învi ngătoru l ar rămîne Înfrînt, văd uvit d e trofeul său , de vre m e ce ni meni n u poate fi stăpîn p este morţi. Si ngura cond iţie m ate rială i n dispensab i l ă pen tru naşterea p u teri i este existenţa laol altă a oamenilor. Puterea poate rămîne În posesi a lor doar acolo unde oame n i i trăi esc Într-o atît de strî nsă apropiere u n i i faţă d e alţi i , în CÎt potenţialităţi l e acţi u n i i sînt m e reu prezente, iar Întemeierea oraşelor, care, ca oraşe-stat, au răm as exe m p l a re pentru În treaga organizare pol itică occi­ dental ă, constitu i e d e aceea cu ad evărat pre m i sa materi ală cea m ai i m p o r­ tantă a puteri i . Ceea ce îi ţi ne pe oameni Împreună d u p ă ce momentul pasage r al acţi u n i i a trecut (ceea ce astăzi numim "organizare") şi ceea ce, În acelaşi ti m p , oamen i i menţi n În vi aţă pen tru că rămîn î m p reună este puterea. Şi orici ne, i n d i ferent de motivele pe care le-ar putea avea, se izolează şi nu partici pă la o asemenea existenţă În comun ren u n ţă la p ute re şi devi ne nep uti ncios, oricît d e mare i -ar fi vigoarea şi o ricît d e întemei ate motivele. Dacă p uterea ar fi m ai m u lt decît poten ţialitatea pe care o creează fa p­ tu l de a fi Împreună, dacă, În l oc să depindă de acordul nesigu r şi doar provi­ zori u al m a i m u l tor voi n ţe şi i nte nţi i , ar p utea fi posedată l a fel ca vigoarea sau uti lizată l a fel ca fOrţa, o m n i potenţa ar fi o posi bilitate u m ană concretă. Căci puterea, ca şi acţi u n ea, este nel i m i tată; ea nu are nici o l i m ită fizică În natura u m ană, În existenţa corpo ral ă a o m u l u i , cum are vigoarea. Si ngu ra ei l i mită o constitu ie existenţa altor oamen i , Însă ea n u este acci dentală, deoarece puterea u m an ă presupune din cap u l locu l u i cond iţi a p l u ralităţi i . D i n acel aşi motiv, puterea poate fi împărţită fără a scădea, i ar i nteracţi u n ea puteri l o r cu p ro p ri u l lor sistem de l i m itări şi ech i l i b rări poate chiar să ge­ nereze m ai m u ltă putere, cel puţin cîtă vreme i nteracţi u n ea se pă s tre ază vie şi nu d u ce la u n i m pas. Vigoarea, d i m p otrivă, este i n d ivizi b i l ă ş i , cu to ate că este şi ea l i m i tată şi ech i l i b rată de prezenţa altora, interacţi u n ea p l u rali­ tăţi i echivalează în acest caz cu o l i m i tare categori că a vigorii i n d ivi d u l u i , care este ţi nu tă Î n frîu ş i poate fi covîrşită d e potenţi al u l de putere al ce lor m u l ţi . Identifi carea vigori i necesare pentru produ cerea obiectelor cu pute­ rea necesară pentru acţi u n e poate fi i m aginată doa r ca atrib utul divi n al u n u i si ngu r zeu . De aceea, în politeism , o m n i potenţa nu este niciodată u n atri but a l zei l o r, indiferent cît d e m are a r fi vigoarea l o r Î n rapo rt c u forţele ,

1 67


oamenil or. Dimpotrivă, năzui nţa către omnipotenţă presu pun e Întotdeau­ n a - pe lîngă utopicul ei hybris - d istrugerea p l u ralităţi i . Î n con d i ţi i l e vieţi i omeneşti , altern ativa nu este Între pu tere şi vigoare nep utincio asă În faţa puteri i -, ci n u mai Între putere şi forţă, forţă pe care u n om si ngur poate Într-ad evăr să o exercite Îm potriva semen i l or săi şi care poate deveni monopo l u l u n u i a sau al cîtorva oamen i , dacă Îşi Însuşesc m ij ­ l oacel e vi olenţei. Î nsă, deşi poate d istruge puterea, violenţa nu i se poate nicicînd su bstitu i . De aici rezultă co m b i n aţia pol itică, n i cidecu m neobişnu­ ită, de forţă şi l i psă de putere, ad ică o grăm adă de fo rţe neputi nci oase ce se consumă singure, adesea năval nic şi spectacu los, dar Într-o totală zădărni­ cie, nelăsÎnd în u rm ă n i ci monumente, n i ci povesti ri , prea puţine motive de ad ucere aminte ca să i ntre vreod ată În isto ri e . Î n experienţa istorică şi în teo­ ri a trad i ţi o n al ă, o asemenea com b i n aţi e, ch i ar d acă n u este recu noscută ca atare, poartă n u mele de ti ranie, i ar teama străveche pe care o inspiră această fonm ă de guvernare nu este stÎrn ită n u mai de cruzi mea sa, care - d u ­ pă cu m o doved esc seriile l u ngi de ti ran i binevoitori ş i de despoţi l u m i n aţi n u se n u m ără pri ntre trăsătu ri le sale inevitab ile, ci de neputinţa ş i d e zăd ăr­ n icia l a care ea Îi con d amnă pe co nducători şi pe supuşi deopotrivă. M ai i m portantă este descoperi rea pe care, d u pă cîte şti u , nu a Tacu t-o decît Montesq uieu, ulti m u l gîn ditor pol itic care s-a ocu pat cu seriozi tate de p roblema form elor de guvern are . Montesq uieu a înţeles că pri ncipal a trăsătu ră a ti ran iei este aceea d e a s e baza pe izolare - izol area ti ran u l u i de supuşii săi şi izol area supuşilor u n i i de al ţi i d i n cauza fri cii şi a suspici u n i i reci p roce - şi , d rept u rm are , c ă ti ran i a nu este o fo rm ă de guve rn are prin­ tre altele, ci contrazice cond iţi a u m ană esenţi ală a p l u ralităţi i , a acţi u n i i şi a vo rbiri i În comun, care este condiţia tutu ror formelor de organ izare pol itică. Ti ran ia Îm piedică dezvol tarea puteri i - şi asta nu d oar Într-un secto r parti­ cu l ar al domen i u l u i p u b l ic, ci În total itatea l u i ; cu alte cuvi nte, ea n aşte ne­ p u ti n ţă tot atît de natu ral p e cît alte regimuri politice n asc putere. După i n terpretarea l u i M ontesq u i e u , faptu l acesta cere să i se atri b u i e ti ran iei un loc aparte În teori a sistemelor politice, căci n u mai ti rania este i n capabilă să producă d estulă putere pentru a se menţi ne În spaţi ul Înfăţişări i , În dome­ n i u l p u b l ic; d i m potrivă, ea conţi n e sem i nţele propri e i d i strugeri d i n chiar m o m entu l În care ia fi i nţă.30 Oricît d e c u rios ar părea, vi olenţa poate d i struge puterea m ai uşor decît vigoarea şi, cu toate că ti ran ia este În totdeauna caracterizată de neputi n ţa 30.

D u p ă cuvi n te l e l u i Mo ntes q u i e u , care nu face deosebire În tre ti ranie şi despoti sm: " Le p ri n ci pe du go uvernement despoti q u e se corro m p t sans cesse, p arce q u ' i l est corro m p u

p ar sa n atu re. Les autres gouverneme nts perissent, parce q u e des acci d e n ts parti c u l i e rs en

violent l e p ri n c i p e : ce l u i-ci perit par son vice i n teri e u r, lorsq ue q ue l q ues causes acci den­ tel les n 'em pech e n t poi nt son p r i n c i pe d e se corro m p re"

[ Principiul

guvernări i d espotlce

se perverteşte fără Încetare, căci e co rupt prin n atu ra s a . Celel alte fo rme de guvern are p i e r deoarece principiul l e este Încălcat de accidente particulare; ac es t a , În sch i m b , piere d i n p ri c i n a vici u l u i s ă u i n terior, d acă n u cumva u n e l e cauze accidentale n u îi Îm pi ed i că pri n ­ cip i u l să s e perve rtească] (ap. cit., c a rte a VI I I , cap .

1 68

1 0).


su biecţilor e i , care şi-au pierdut capacitatea umană de a acţiona şi d e a vorbi îm pre ună, ea nu este în mod necesar caracterizată de sl ăbici u n e şi de sterili­ tate; d i m potrivă, artele şi m eşteşugu ri le pot În flori În aceste con d i ţi i , d acă cond ucătorul este în deaj u ns de " b i n evoitor" în cît să îşi l ase în pace supuşii în izol area l o r. Vi goare a, pe de altă p arte, d aru l pe care i n divi d u l l-a pri mit de l a n atu ră şi pe care n u ÎI poate îm părţi cu alţi i , poate face faţă vi olenţei cu m ai m u l t s u cces d ecît puteri i - fie în ch i p e roic, consimţi n d să l u pte şi să m oară, fi e în chi p stoic, acceptînd suferinţa şi înfru ntînd orice rău p ri n autosu fi c i enţă şi p ri n retragere d i n l u me; în a m b e l e cazu ri , i ntegritatea ş i vigoarea i n d ivid u l u i rămîn neatinse. D e fapt, vigoarea n u poate fi d istrusă decît de p u te re, fi i n d de aceea exp usă perm anent peri co l u l u i pe care îl reprezi ntă fo rţel e co m b i n ate ale ce lor m u lţi Puterea coru pe în tr-ad evăr atunci cînd cei slabi se coal izează pentru a-i în lătu ra pe cei tari, însă nu în ainte. Voi nţa de putere, aşa cu m epoca modern ă, de la H o b bes la N i etzsche, a înţel es-o glo rificînd-o sau den u n ţînd-o, departe de a fi o caracteristică a ce lor tari , este, l a fel ca i nvi d i a şi l ăco m ia u n u l d i n vici i l e cel o r slabi, şi poate chiar vici u l l or cel mai pericul os. Dacă tiran i a poate fi d escrisă d rept încercarea mereu ratată d e a În l ocui puterea cu violenţa, o h l ocraţi a sau dom n i a gloatei, care este exact reversu l ei , poate fi înţele asă c a o În cercare , cu m u l t mai pro m iţătoare, d e a înlocui vigoarea cu puterea. Puterea po ate într-ad evăr d i struge orice vigoare şi noi şti m că, atu nci cînd societatea formează dome n i u l p u b l i c pri n cipal, există Întotd eau n a peri co l u l ca pri ntr-o form ă pervertită de " acţi u n e comu nă" pri n forţă, pri n constrîngere şi pri n te rti puri de gaşcă - să aj u ngă În faţă cei care nu şti u şi nu pot face n i m ic. Pofta arzătoare de violenţă, atît d e Întîl­ nită l a u n i i d i n cei mai creatori arti şti , gîn d i tori , savan ţi şi artizan i modern i , este o reacţi e natu rală a celor pe care soci etatea a încercat s ă îi dep osedeze de propri a vigoare.31 Puterea ocroteşte domen i u l p u b l i c şi spaţi u l Înfăţi şări i şi , ca atare, este şi sufl etu l artifici alului u m an , care nu îşi mai găseşte pro p ria raison d'€tre dacă nu este scena acţi u n i i şi a vo rb i ri i , a reţe lei de treburi şi de relaţi i umane şi a povesti ri lor născute d i n ele. Fără oamen i care să vorbească despre ea şi . fără să Îi ad ăpostească pe oamen i , lumea n u ar fi u n arti fi ci al u m an , ci u n morman d e obiecte fără legătu ră Între ele, căru i a fiecare i n d ivi d izo lat ar avea l i bertatea de a-i ad ăuga u n obiect În plus; fără artificial u l u m an care să le ad ăpostească, treburi l e omeneşti ar fi tot atît de nestatorn i ce, de za­ darn i ce şi de d eşarte p recu m rătăci ri l e tri b u ri l o r n o m ade. M e l an co l i ca înţelepciune a Eclesi astu lui - " Deşertăciune a deşertăciuni lor! Totul este deşer­ tăci une . . . N u este n i m i c nou sub soare . . . N i m eni n u-şi mai ad uce am i nte .

,

,

31 . În ce m ăsură glorificarea nietzscheean ă a voi nţei de putere a fost inspirată de asemenea experi enţe ale i ntelectualului modem, se poate ghici d i n u rmătoarea remarcă margin ală: "Denn die O h n m acht gegen Menschen, n i cht die Ohnmacht gegen die Natu r, erzeugt die desperateste Verbitterung gege n das Dasei n" [Căci neputinţa faţă de oamen i , nu cea faţă de natură dă n aştere amărăciunii celei mai d isperate În faţa existenţei] ( Wi/le zur Macht, nr. 55). 1 69


de ce a fost m ai Înai nte; şi ce va mai fi nu va lăsa nicio u rmă d e aducere am i nte la cei ce vor trăi m ai tÎrziu "32 - n u vine neapărat d i n tr-o exp erienţă p ro p riu-zis rel igioasă; ea este Însă, rară În d o i ală, i n evitabilă ori u n d e ş i ori cînd În crederea În l u me, ca loc propri u pe ntru Înraţi şarea u m ană, pe n­ tru acţi u n e şi vo rb i re, s-a p ierd ut. Fără aCţi u n ea care să i n trod u că În j oc ul l u m i i noul încep ut d e care, Î n vi rtutea n aşteri i , e capabil fiecare o m , " n u este n i m i c nou s u b soare"; rară vo rb i rea care să m ate ri alizeze şi să rememoreze, oricît de fi rav, "noile l ucruri" care apar şi se remarcă, "nimeni n u-şi m ai ad u ce am i n te ; rară trai nica permanenţă a artificial u l u i u m an , n u po ate exi sta " n icio u rm ă de ad u cere ami nte la cei ce vor trăi mai tîrzi u" despre ceea "ce va mai fi " . Iar rară putere, spaţi u l Înraţi şări i creat p ri n acţi u nea şi vorb i re a În pu b li c se va ş terge l a fe l de repede ca fapta vie şi cuvîn tu l vi u . Poate că n i m i c Î n istori a noastră n u a d u rat mai puţi n c a Încrederea În putere, n i m i c n u a fost m ai persistent decît neîn cred erea p l ato n i ci ană ş i creşti nă În străl uci rea ce Însoţeşte spaţi u l ei de În raţişare şi În fi ne, În epoca modernă - n i m i c nu a fost m ai răspîndit decît convi ngerea că " p u terea corupe". Cuvi ntele lui Pericle, aşa cum le reprodu ce Tu cid ide, sînt pesemne unice În credi nţa lor necon d iţi onată că oamen i i Îşi pot - în acel aşi ti m p şi, aşa zicîn d , pri n tr-unul şi acelaşi gest - pune În scenă şi salva măreţi a, şi că punerea în scenă ca atare va fi suficientă pentru a naşte dynamis, nemai avînd nevoie de reificarea transform atoare a l u i homo {aber pentru a dăi n u i în inte­ riorul realităţi i .33 D iscu rs u l l u i Peri c le deş i rară îndoială răsp undea şi d ădea glas celor mai adînci convingeri ale poporu lui aten ian, a fost Întotdeau n a inter­ pretat cu înţelepciu nea tristă a privi ri i retrospective de către oameni, care ş tiau că vorbel e sale fuseseră rostite la începutu l sfîrşitu l u i Şi totuşi, oricît de scu rtă va fi fost această credi nţă în dynamis (şi, În conseci n ţă, În politică) - şi ea era dej a l a snrşit atu nci cînd s-au form u l at p ri mele fi l osofi i pol iti ce -, simpla ei existenţă a fost Îndeaj u n s ca să înalţe acţi u nea pe treapta cea mai de sus În ierarhia d i n vita activa şi ca să desemneze vorbi rea drept ceea ce di st i n ge Î n chip d ecisiv vi aţa o menească şi vi aţa ani m ală, politici i conferindu-i-se în am­ bele cazu ri o demn itate care nu a d isp ărut cu desăvîrşire nici chiar astăzi. Ceea ce reiese cît se poate de clar din form ulări le l u i Pericle - şi, În trea­ căt fie spus, nu e cu nimic m ai puţi n l i m pede în po emele lui Homer este că se m nificaţi a profundă a faptei săvîrşite şi a cuvîntul u i rostit e i nd ependentă de vi ctorie sau de înfrîngere şi trebuie să rămîn ă neafectată de ori ce urmare posi bilă, d e conseci nţele, bune sau rele, ale faptei şi ale cuvîntu l u i . Spre deo­ sebire de cond uita u n u i o m - pe care greci i , ca toate popoarele civil izate, o judecau după "stand ard e morale" , ţi nînd seama, pe de o parte, de motive şi de intenţii şi, pe de altă pa rte, de scopuri şi de consecinţe -, 'l-cţi u nea nu putea fi j u decată decît după criteri u l măreţiei , d eoarece stă În n atu ra ei s ă străpu ngă ceea ce e de obicei acceptat şi să ati ngă extraord i n aru l , unde n u "

-

,

.

-

3 2 . Eclesiastul, 1 , 2; 1 , 9 ; i , 1 1 . (N. tr.) 3 3 . În p aragrafu l d i n Discursul fUnebru amintit mai s u s ( n . 2 7 ) , Pericle o p u n e În mod deliberat acea dynamis a polis- u l u i şi me şte ş u g u l poe ţi l o r. 1 70


se m ai ap l i că n i m i c d i n ceea ce e val abi l În vi aţa obişnu ită şi de zi cu zi , pen­ tru că tot ceea ce există e singular şi sui generis. 34 Tuci dide - sau Pericle - şti a fo arte b i n e că o ru psese cu cri teri i le obişnuite ale comportamentu l u i coti­ d i an atu nci cînd socotea că gloria Atenei stătea În faptu l că l ăsase "pretuti n­ den i o veşn ică ad ucere aminte (mnemeia aidia) a faptelor ei bune şi a faptelor ei rele". Arta politicii Îi Învaţă pe oameni să Întaptu i ască ceea ce e m ăreţ ş i străluci tor ta megala kai lampra, după cuvi ntel e l u i Democrit; cît ti m p polis­ u l există pen tru a-i i n s p i ra pe oameni să Înd răzn ească excepţi o n a l u l , toate sîn t În siguranţă; d acă polis -ul piere, totu l e pierd ut.35 Motivele şi scopurile, ori cît d e p u re sau d e măreţe, n u sînt niciodată singu l are; asemeni cal i tăţi lor psihologice, şi ele sînt ti pice, caracte ristice pentru diferite catego ri i de per­ soane. Pri n u rm are, măreţi a sau semn ificaţi a co ncretă a fiecărei fapte nu pot sta decît În acţi unea Însăşi, nu În motivaţi a şi nici În realizarea e i . Tocm ai afi rmarea stăru itoare a faptei vi i ş i a cuvîntu l u i rostit d rept cel e mai m ari real izări de care sînt capabile fi inţele omeneşti este ceea ce a fost conceptu al izat pri n noţi u nea aristoteiician ă de energeia ( " actu alitate " ) , p ri n care Ari stote l d esem na toate activităţile care n u u rmăresc un scop (care sînt ateleis) şi nu I asă n i cio lucrare în u rm a lor ( n iciun fel de par' autas erga) ci Îşi epu izează Întreaga semnifi caţi e În fapta Însăşi .36 Din experienţa acestei ac­ tual ităţi depl i n e Îşi derivă parad oxal u l "sco p În si ne" semnifi caţi a l u i i n iţială; căci , În cazu l acţi u n i i şi al vo rb i ri i3?, scopu l (te/os) nu este u rm ări t, ci con­ stă În activitatea Însăşi, care d evi ne de aceea o entelecheia, iar l ucrarea nu este ceva ce rezultă În urm a procesu l u i şi Îi pune cap ăt, ci este înti p ărită În el; fapta Însăşi e lucrarea, energeia. 38 În fi l osofi a sa politică, Aristotel este Încă pe deplin conştient de m iza pusă În joc În pol itică, şi an u m e n ici mai m ult, n ici m ai p uţin d ecît acel ergon tou anthropou39 ( " l u crarea o m u l u i " qua o m ) , şi dacă el a Înţel es p ri n această " l u crare" " a trăi bine" (eu zen), a vrut fără Înd oială să s p u n ă că " l u crarea" nu este aici produsul lucru l u i , ci exi stă doar În actualitatea pură. Această realizare specific umană rămîne cu totul în afara -

,

34. Motivul pentru care Aristotel, În Poetica sa, socote�te că măreţia (megethos) constituie o condiţie obligato ri e a intrigii d ram atice este acela că d rama i mită aqiu nea, iar aqi u n ea este j ude­ cată d u p ă măreţie, după ceea ce o diferenţiază de locul comun ( 1 45 0 b 25). În treacăt fie spus, acelaşi lucru este val abil şi În cazu l frumosului, care constă În măreţie şi În taxis, În alăturarea părţi lor ( 1 4 50 b 34 şi UIlT1. ) .

35. Vezi frag me n tu l

B 1 5 7 al

lui Dem ocrit În Diels, op. cit.

36. Pentru conceptul de energeia, vezi Etica Nicomahică, 1 0 94 a 1 - 5 ; Fizica, 2 0 1 b 3 1 ; Despre su�et, 4 1 7 a 1 6 , 43 1 a 6. Exemplele cel m ai des fo losite sînt privitu l şi cîn tatu l la fl aut. 3 7 . În

contextu l nostru n u are nicio i m portanţă că pentru Aristotel posi b i l i tatea cea mai Înaltă nu stătea În acţiune şi În vorb i re, ci În contemplaţie şi În gîn d i re, În the6ria

a " actu a l ităţi i "

şi În nous.

aristoteliciene, energeia şi entelecheia, sînt strîns legate Între ele (energeia . . . depl i n a actu a l i tate (energeia) nu real izează şi nu p ro d u ce nimic În afară de sine, iar deplina realitate (entelecheia) n u are nici un al t scop În afară de sine (vezi

38. Cele .

d o u ă concepte

'!Ynteinei pros ten entelecheian): Metafizica, 1 0 50 a

3 9.

22-35).

Etica Nicomahică, 1 0 9 7 b 22. 171


categoriei m ij l oacelor şi a s copurilor; "lucrarea o m u l u i " nu este u n scop , căci m ij l ocul de a o real iza - vi rtuţi l e sau aretai - nu sîn t calităţi care pot să fie sa u să n u fie actual izate, ci sînt ele Însele "actualităţi " . Altfel spus, m ij locu l de a înd e p l i n i scopul este d ej a scopu l ; şi i n ve rs , acest scop n u poate fi consi­ derat d re p t mijloc În v reo altă pri vi n ţă, deoarece nu există n i m i c m ai Înalt de ati ns d ecît Î n s ăş i această actu alitate . Un ecou sti n s al ex perienţei greceşti prefi l osofice a acţi u n i i şi a vo rbirii înţelese ca actu al itate pură se face auzit de fiecare dată cî nd citi m în fi losofia p o l i tică, Î n ce pî nd de la Dem ocri t şi P l aton că p ol itica este o techne, că se n u mără p ri n t re arte şi că poate fi asemuită cu acti vi tăţ i precum medicina ori n avigaţi a, În care, Întocmai ca În i n terpretarea artisti că a d ansato ru lu i sau a actoru l u i , " pro d usul " coincide cu Însuşi actu l i n terp retativ. Noi putem cîntări Însă ce s-a Întî m p l at cu acţ i u nea şi cu vorb i rea - care, În trucît există nu mai în act, sîn t activi tăţi le cele mai Înalte di n domen i ul politic - cînd a uzi m ce a avut d e spus d es p re ele soci etatea m odernă, cu acea l ogică particul ară şi i n f1 exi b i l ă ce a caracte ri za t-o În fazele sale de încep ut. Căci întreag a degrad are a acţi u n i i şi a vorb i ri i se ved e d ej a atu nci cînd Adam Smith aşază toate ocu paţi i l e Întemeiate În esenţă pe faptă - aşa cum sînt p ro fe s i a m i li­ tară, "clerici i , avocaţi i, medicii şi cîn tă re ţi i de o p e ră" - alături de " m u n cile d ome st i c e" , care sînt cel e mai u m i l e şi mai ne p roductive d i n tre " m u nci " . 40 Or, tocmai aceste ocu paţi i - medicina, cîntatul l a fluier, i nterpretarea scenică - erau cele care fu rn izaseră gîn d i ri i antice exemple pentru cele mai Înalte şi mai măreţe acti vităţi ale o m u l u i .

29 HOMO FABER

ŞI SPAŢIUL ÎN FĂŢIŞĂRI I

La b aza concepţiei antice d espre politi c ă stă con v ingerea că o m u l qua o m , i n d i vi d u l În d ife re nţi erea sa u n ică, se Înfăţişează şi se afi rm ă În vorbire şi În acţi u n e ş i că aceste activităţi , În ciuda zăd ărn iciei lor m ateriale, posedă o cal i tate d u rabi l ă ce l e e p roprie , În tru cît ele Îşi c reează p ro p ri a re memo­ rare.41 Domeniul p u b l ic, spaţi u l d i n ău ntru l l u m i i de care oame n i i au nevoie ca să apară, este de aceea, Înt r- u n chi p mai propri u d ecît l u crarea mîi nilor l u i sau m u nca corp u l u i său, o " l u crare a o m u l u i " . C on vi ngere a p o trivi t căreia o m u l n u poate real iza n i m i c mai măreţ decît p ro p ri a În făţişare şi actual izare nu es te cîtuşi d e puţin ceva de l a sine Î nţe l es. Ei i se opune con vi ngerea l u i homo faber d u p ă care p rod u sele o m u l u i pot aj unge să Însem ne mai mult - şi n u doar să fie mai d u rabi l e - decît el Însuşi, 40. Wealth ofNations (ed. Everyman), 1 1 , 295. 41 . Este o trăsătură fu ndamentală a conce p tu l ui grecesc de "vi rtute" , deşi po a te n u şi a cel U I rom an: aco lo unde există afere, uitarea nu poate apărea (cf. Aristotel, Etica Nicomahică, 1 1 00 b 1 2-1 7). 1 72


precum şi ferm a Încredinţare a l u i anima" aborans d u pă care vi aţa con stitu­ i e b u n u l supre m . Ambele poziţii sînt, aşad ar, la d rept vo rb i nd , apolitice şi ti nd să denu nţe acţi unea şi vorbi rea ca fi i n d trîndăvie, agitaţi e i n u ti l ă şi vor­ b ărie goală, judecînd În general activităţi le publice d u pă utilitatea lorÎn atinge­ re a u nor scop u ri chipuri l e mai În alte - a face l u m e a m ai folositoare şi mai fru moasă, În cazu l lui homo {aber, şi a face viaţa mai uşoară şi mai l u ngă, În caz u l l u i animal 'aborans. Asta n u Înseamnă totuşi a spune că homo (aber sau anima" aborans sînt l i beri să se l ipsească Întru totul d e domen i u l p u blic, căci, fă ră spaţi u l înfăţişări i şi fără încred e rea În acţi une şi În vorb i re ca mod d e a fi Îm p re u n ă, n ici realitatea e u l u i i ndividual , a identi tăţi i i n d ivid u l u i , nici realitatea l u m i i Înconj u rătoare nu pot ti stabi l ite cu deplină certitu d i n e . Simţu l omenesc a l realităţi i i m pune ca oame n i i s ă actu alizeze d atul p u r pa­ siv al fi i nţei lor, nu cu scop u l de a schi m ba, ci cu scopul de a articu la şi d e a aduce la existenţă deplină ceea ce altminteri ar fi obligaţi oricum să suporte În chip pasiv.42 Această actu alizare con stă - şi are loc În acele activităţi care există d oar În actu alitatea p u ră. Singu ru l atri buit al l u m i i cu aj utorul căru i a realitatea ei poate fi măsurată este faptu l că ne e com u n ă tu tu ror, iar simţul com u n ocupă o poziţie atît de Înaltă În ierarh i a calităţi lor pol itice, Întru CÎt este singuru l simţ care pune În concord anţă cu real itatea privită ca Întreg cel e ci nci si mţu ri strict i n d ivi­ duale ale noastre şi datele strict p arti cul are pe care ele l e percep. M ulţum ită simţu l ui com un , percepţi i l e celorl alte si mţu ri sînt recunoscute ca dezvăl u i n d real itatea şi n u sînt resimţite d oar c a iritaţi i a l e nervilor noştri sau ca senzaţii de rezi stenţă ale corp u l u i nostru . O d i m i n u are vizi bilă a simţu l u i com u n În orice co m u n i tate d ată şi o creşte re notab i l ă a superstiţiei şi a cred uli tăţi i sînt, d e aceea, semne aproape sigure ale Înstrăi nări i faţă de l u m e . Fi reşte, această Înstrăi n are - c e constă Î n atrofierea spaţi u l ui înfăţi şări i şi În slăbi rea simţu l u i com u n - este Îm pi nsă, În cazul unei soci etăţi de m u nci­ tori , l a o extremă cu m u l t m ai mare decît În cazul unei societăţi de prod ucă­ tori . În izolarea sa, nu doar netu l burat de cei l alţi , ci , În plus, nevăzut, neauzit şi n econfi rm at de ei, homo (aber nu se afl ă n u mai împreună cu prod usu l pe care îl fab ri că, ci şi cu lu mea de obi ecte la care îşi va ad ăuga propri i l e pro­ duse; În acest fel , d eşi indirect, el rămîne îm p reună cu cei l alţi, care au făcut lumea şi care sîn t şi ei creatori d e obi ecte. Am vorbit deja d es p re p i aţa de sch imb, În care m eşteşugari i îşi întîl nesc egal i i şi care rep rezi ntă pentru ei un domeniu p u b l i c com u n În m ăsu ra În care fiecare a contri b u i t Întrucîtva la form area ei . Î nsă, cu toate că d o m e n i u l p u b l i c ca pi aţă de sch i m b cores­ punde cel mai bine activităţi i de fabricare, schimbul însuşi aparţi ne deja dome. h i u l u i acţi u n i i şi n u este defel o s i m p l ă pre l u ngire a prod ucţiei; e ch i ar mai pUţin o simplă fu ncţie a procese lor auto mate, aşa cu m cu m păratul mîn cări i şi ce le l alte m ij loace de consum Însoţesc cu necesitate m u nca. Afi rm aţi a l u i -

42. Acesta este sensu l ultimei fraze a citatu l u i d i n Dante d e l a Începutul capito l u l u i d e faţă; fraza, d eşi Întru totu l c l ară şi s i m p l ă În origi nal u l l ati nesc, sfid ează tradu cerea ( De monar­

chia, 1 , 1 3 ). 1 73


Marx, d u pă care legile economice se aseamănă cu cele n aturale, ad ică nu sînt făcute de om ca să reglementeze actele de l i ber schimb, ci sînt funcţii al e condiţi i l o r productive ale societăţii ca Întreg, este adevărată n u m ai Într-o societate de m u n citori , unde toate activităţile sînt ad use la nivelul metabo­ l ism ului dintre corpul omenesc şi n atură şi unde nu există sch i m b , ci doa r consu m . Totuşi , oamen i i care s e Întîl nesc Î n i n teriorul pieţei d e sch i m b n u sînt În pri m u l rîn d persoane, ci producători de produse; acolo ei nu se prezintă nicio­ dată pe ei înşişi, nu Îşi prezi ntă nici măcar îndemînarea şi calităţile, ca În " pro­ d ucţia ostentativă" d i n Evul Mediu, ci prod usele. I mpulsul care îl împi nge pe producător în pi aţa p u b l ică este dorinţa de a vedea produse, n u oamen i, iar puterea care ţi ne laolal tă şi în viaţă această pi aţă nu este potenţialitatea ce i a naştere Între oameni atu nci cînd se unesc în acţi une şi Î n vorbire, ci o "putere de sch i m b " (Adam Sm ith) combinată, pe care fiecare d i n tre parti­ cipanţi a dobîndit-o În izolare. Această li psă de relaţie cu ceilalţi şi acest interes primord i al pentru mărfu ri l e de sch i m b au fost denunţate de Marx ca fiind sem n u l dezu manizării şi al Înstrăinării de sine a societăţii de comercianţi, care într-adevăr exclude oamenii qua oameni şi, printr-o izbitoare răst-umare a relaţiei antice di ntre privat şi public, preti nde ca oamen ii să se prezinte pe ei Înşişi doar În cad ru l privat al fam i l iei sau În intimitatea prieten ilor. Frustrarea persoanei u m ane, care apare inevitabi l Într-o com u n itate de produ cători şi într-o măsură ch iar mai mare Într-o societate de co mercianţi, este poate cel mai bine i l ustrată de fenomenul geniului, În care, de la Renaştere pînă la snrşitul secol u l u i al XIX-lea, epoca modernă a văzut ideal u l ei cel m a i În alt. (Geni ul creator Ca exp resie arheti pală a m ăreţiei u m ane era cu totul necu noscut Antichităţi i sau Evu l u i M ed i u . ) Abia od ată cu Începutu l secolu­ l u i nostru , m ari i artişti, Într-o surprinzătoare unanimitate, au protestat Îm­ potriva faptu l u i de a fi n u m i ţi "geni i " şi au pus accentu l pe m eserie, pe pricepere şi pe rel aţii l e strînse d i n tre artă şi artizan at. Fără Îndoială, În parte, acest protest nu a fost decît o reacţie Îm potriva vu lgarizări i şi a comerci ali­ zări i noţi u n i i de geni u ; el se datorează Însă şi ascensi u n i i de dată m ai recen­ tă a societăţii de m u n citori , pentru care productivitatea sau creativitatea nu constitui e un ideal şi căreia Îi lipsesc toate experienţele d i n care ar putea izvorî ideea însăşi de măreţie. I m portant în contextu l nostru este că opera geniu­ lui, spre d eosebire de prod usul meşteşugaru l u i , pare să fi absorbit acele ele­ mente de diferenţiere şi de unicitate care îş i găsesc expresia nemij locită n u m ai În acţi u n e şi În vo rbire. Obsesi a epocii moderne pentru sem nătu ra u n ică a fiecăru i artist, sen sibil itatea ei fără precedent faţă de sti l dovedesc o preocu­ pare pentru acele trăsătu ri prin care artistu l Îşi depăşeşte iscusinţa şi măies­ tri a Într-un chip asemăn ător cu fel u l În care un icitatea fiecărei persoane depăşeşte s u m a total ă a calităţilor sale. Datorită acestei depăşiri , care dis­ tinge Într-adevăr marea l ucrare artistică de toate celelalte prod use ale mîi nilor omeneşti, fenomen u l geni u l u i creator părea să ofere legiti m area suprem ă a convingerii l u i homo [aber d u pă care produsele o m u l u i pot Însem na mai m u l t decît el Însuşi ş i Î i pot fi c u adevărat sup!7rioare. 1 74


Totu ş i , i m e n sa co n s i d e raţie cu care e p o c a modern ă a tratat cu d ragă i n i m ă ge n i u l ad esea l a l i m i ta i d o l atri e i , p u tea cu greu să sch i m be fapt u l el e m e n tar că esenţa acel u i "ci ne" al i nd ivid u l u i n u p o ate fi rei fi c ată de i n d i­ ,

vid u l Î n s uş i Atu n c i CÎn d

apare "În c h i p o b iectiv" - În sti l u l u ne i l u c rări artis­ d ezvăl u i e i d e nti tatea p e rs o a n e i şi s e rveşte, de aceea , la i d e n tifi ca rea autoru l u i , Însă e a Însăsi rămîne m u tă si n e scapă d acă În cercăm să o i n terpretăm ca pe ogl i n d a persoanei vi i . Cu alte cuvi nte , ido­ l atrizarea g e n i u l u i asc u n d e aceeaş i d egradare a persoanei u m an e ca şi ce l e­ l a l te p ri n c i p i i d o m i n an te d i n soci etatea de comerci anţi . U n e l e m e n t i n d ispe n sabi l al mîn d ri e i u m a n e este c red i n ţa că acel cine al i n d i vi d u l u i În trece În măreţie şi În i mp o rt an ţ ă tot ceea ce i n d ivi d u l po ate face sau p rod uce " Fi e ca m ed i c i i , cofetari i şi servito ri i casel o r m ari să fie j u d ecaţi d u pă ceea ce au Tacut şi c h i ar d u p ă ceea ce ş i- au p u s În gînd să facă; oamen i i m ari sînt j u d e c aţi d u pă ceea ce sînt ei Înşişi . "43 N u m a i o a m e n i i . d e rînd se vo r Înj osi pînă Într-atît, Î n cî t să Îş i tragă fal a din ceea c e au Tacut; pri n această Înj osi re ei vo r d eve n i "scl avi i şi p rizo n i eri i p ro pri i l o r fac u l tăţi şi vor d e sco pe ri de va m a i fi răm as În ei şi al tceva d e cît van i tatea cu totu l nătÎngă, că a-şi fi s i e ş i scl av şi p rizo n i e r n u e m ai p u ţi n amar şi po ate c h i a r m ai ruş i n o s deCÎt a fi servi to ru l a l tcu iva. N u glori a , ci co nd i ţi a n eferi c i tă a ge n i u l u i creato r se ascu n d e În faptu l că, În cazu l s ă u , su p e ri o ri tat e a o m u ­ l u i faţă d e l u cra rea sa p are Într-ad evăr răstu rn ată, astfe l c ă el , c reatoru l vi u , se s i m te Î n com pe t i ţ i e c u creaţ i i l e sa l e , Î n rapo rt c u care trăi eşte m ai m u lt, deşi acestea îi pot În cele din u rm ă s u p rav i e ţ u i H aru l salvato r al tu tu ro r daru ri l o r cu ad evă rat m a ri stă în faptu l că pe rsoanele care Îşi po a rtă povara rămîn s u peri o a re În rapo rt cu ceea ce au Tacut, ce l p uţi n CÎtă vre m e s u rsa .

tice sau Î n caligrafi e - , e a

,

,

.

"

,

.

creativi tăţi i se păstrează vie; căci această su rs ă izvo răşte Într-adevăr d i n sî n t aceste persoane şi rămîne În afara p ro cesu l u i efectiv

al

cine

l u cru l u i , i n d e­

ele pot re al iza. Că s i tu aţ i a n eferi c i tă a ge n i u l u i este cu u n a re a l ă - a ce st fap t dev i n e cît se po ate de l i m pe d e În caz u l acelo r literati p e n t ru care i n ve rsare a ord i n i i d i ntre om şi p ro d u s u l său s-a co n s u m at într- ad evăr; ceea ce e atît de scan dalos În cazu l lor ş i ceea ce, În tre acăt fie spus, aţîţă u ra pop u l ară c h i a r mai m u l t d ecît falsa s u p eri o r i t a te intel ectu ală este că pînă şi cel mai p rost p ro d u s al l o r are şanse să fie mai b u n decît sînt ei Î n şi ş i Sem n u l d isti nctiv al " i ntel ectu al u l u i " este d e a rămîne cu totu l n etu l b u rat d e " grozava u m i l i re" pe care o suferă ad evăratu l arti st sau ad evăratu l scri i tor, care " s i m te că devine fi u l l uc rări i sale", În care e con ­ dam n at să se vadă pe si n e "ca Într-o og l i n d ă, l i m itat, şi aşa, şi aşa" .44 pen d e n tă de ceea ce

to ate aces tea

.

43 . Folosesc a i c i

m i n u n ata pove s ti re

a l u i I sak D i n esen, 340 şi u rm .

"Th e O re a m e rs " , d i n Seven

Gothie Tales

( e d . M o d ern Li brary) , Îndeosebi p p .

44. Textul c o m p l et a l aforis m u l u i l u i Paul Vale ry d i n care sî n t l u ate citatele s u n ă astfel: "Createur eree. Q u i vient d ' achever un long o uvrage le vo i t fo rmer e n fi n un erre q u ' i l n ' avait pas vo u­ lu, q u ' i l n ' a pas con�u, p reci sement p u i s q u ' i l l ' a e n fan re, et ressenr certe terri ble h u m i l i a­ tion de se sentir devenir le fi l s de son oe u vre , de l u i emprunter des traits i rn�cusables, u n e resse mbl ance, des m a n i e s , u n e b o rne, u n m i roir; et ce q u ' i l y a de p i re d a n s u n m i ro i r, s'y vo i r l i m i te , tel et tel" ( Creator creat. Cine abia a în cheiat o m are l u c ra re o vede fo rm î n d În ,

175


30 M IŞCAREA MUNCITOREASCĂ

Activi tate a de a l u cra, pen tru d esfăşu rarea căre i a izo l a rea de cei l al ţi con stitu ie o co n d iţie o b l i gatorie, c h i a r d acă nu e În stare să În tem eieze u n d o m e n i u p u b l i c auto n o m În care o a m e n i i qua oam e n i să s e poată înfăţişa, rămîne l eg ată totu şi În m u l te fel u ri d e s p aţi u l înfăţi şări l o r; ea rămîn e l egată cel p u ţ i n de l u mea tangi b i l ă de o b i ecte pe care l e p ro d u ce. I ată de ce meş­ teşugu l artizan al este p oate u n mod de vi aţă apo l i tic, dar cu sigu ranţă n u este u n u l antipol itic. Ceea c e n u s e poate spu ne Însă des p re m u ncă, o activi­ tate În care o m u l nu este laolaltă n i ci cu l u mea, n i ci cu alţi oamen i , ci e si n­ gu r cu corp u l său , Înfru n tînd necesitatea nudă de a rămîn e În vi aţă.4s

Fără

Î n d o i a l ă, cel ce m u n ceşte trăieşte şi el În prezenţa altora şi al ătu ri de alţi i , Însă această al ătu rare n u are n i ci u n u l d i n sem n e l e d i sti nctive a l e ad evăratei

ţ

p l u ra l i tăţi . Ea nu con stă În Îm b i n are a d e l i berată a d iferi tel o r a b i l ită i şi vocaţi i , c u m se Întîm p l ă În meşteşugu l artizan al ( n e m aivorb i n d de relaţi i l e d i n tre persoane u n i ce) , ci În m u l ti p l i carea de i n d ivizi , care sîn t Î n ese n ţă toţi la fel , d eo a rece sînt cee a ce sîn t ca si m p l e organ isme vi i . Ţine Într-adevăr d e n atu ra m u ncii s ă Îi strîngă laolaltă pe oameni sub form a u n ei echi pe de m u ncitori În care i n d ivizi i , i n d i ferent de n u m ăru l lor, " m u n cesc Î m p reu n ă ca şi cînd ar

fi

un si ngu r o m "46 şi , În fel u l acesta, s p i ritu l de gru p

străbate poate m u n ca Într-un mod chi ar m a i i nti m decît orice altă activitateY cele din u rm ă, o fii n�ă pe

care

nu �i-a

dori t-o,

pe care n-a co n c e p u t- o to cmai fi indcă a

n ă sc ut- o , şi resimte ace a u m i l i n ţ ă c u mp l ită de a s i m ţ i c u m devi n e fiul l uc ră ri i

sale, de a-i Împru m uta trăsături de neîn l ătu rat, o ase mănare, ap u c ătu ri , un hotar, o ogl indă; şi ceea c e e mai rău la o og l i nd ă, să te vezi l i m itat În ea, şi aşa, şi aşa] (Tel quel, I I , 1 49).

45. Singu rătatea m uncito ru l u i qua m u n citor este de ob icei trecută c u vederea Î n l i te rat ura re· ze rvată s u b i ectu l u i , d eoarece co nd i ţ i i le sociale şi o rga niza rea muncii reclamă p e n tru orice sarcină dată preze nţa si m u ltan ă a u n u i mare număr d e munci tori, dărÎmÎnd toa te bari e· re le izo l ări i . Totu ş i , M. Halbwachs (La classe ouvriere et les niveaux de vie ( 1 9 1 3)) es te con· ştient de fe n o m en : "l'o uvrier est cel u i qui d an s et pa r son trava i l ne se trouve en rap port q u 'avec d e la matiere, et non avec des h o m mes" [ M u n citoru l este cel care În ş i p ri n mu nca lui nu se găse�te În rap o rt decît cu m ate ri a, �i nu cu oa m e n i i ] şi de s co pe ră În această ineren· tă lipsă de con tact m o tivu l pentru care, ti mp d e secole, ace ast ă Întreagă clasă a fost scoasă În afara societăţi i (p. 1 1 8 ) . 46. Vik to r vo n Weizsacker, p sih i atru l germ an, descrie re laţi a dintre muncitori În cursul m uncii

lor

"Es als ob sie

astfe l :

te n ,

ist z u n achst bemerkenswert, d as s die zwei Arbeiter sich zusam men verh al· einer waren . . . Wir haben

hier einen

Fal i

von Kollectivb ildung vor uns, der in

der a n n ahe rn den I d e n titat o de r Ei n sw erd u n g der zwei I n d ivi due n besteht. M a n kann auch

Personen durch Versch m elz u n g eine e i nzi ge d ritte gewo rde n sei e n ; ab e r die Regeln, nach der diese dritte arbeitet, unrerscheiden sich in n i chts von d e r Arbeit einer ei nzigen Perso n " [Se poate remarca i mediat că cei doi mu n ci tori stau laolaltă ca şi cum ar fi unul singur. . . Avem aici u n caz d e fo rm are a u n u i co l ect iv , ce constă În i d en tit ate a aproxi mativă sau În u n i fi carea celor doi i n d ivizi . Se m ai poate spune că d o u ă p e rs o ane au d eve n i t , prin c o nto pi re, o a tre i a p e rsoa nă, u n i că; dar regulile.după care această a treia p e rs o an ă m u n ceşte nu se d eosebesc p ri n nimic de mu nca unei si n gu re persoane1 ("Zum Beg riff der A rbei t " , În Festschri(t fiir Alfred Weber ( 1 948), p p . 739-740). sage n , d ass zwe i

47. 1 76

A c esta

pare

fie

m o tiv u l p e n tru care, e ti m o l o g i c , "Arb e i t u n d

Gemeinsch aft fu r den


Î nsă această " n atu ră co l ectivă a m u nci i "48, d eparte de a i n sti t u i o real i tate i d entificab i l ă, recogn osci b i l ă p en tru fi ecare mem bru al ech i p e i de m u nci­ to ri , i m p u n e, d i m p o t rivă , p i e rd e rea ori c ă rei con ş ti i n ţe a i n d ivi d u al i tăţi i şi a i d e n ti tăţi i ; d i n aces t m otiv, toate a c e l e "valori " care d e rivă d i n m u n c ă, d i n­ co l o de ro l u l ei evi d e n t În p rocesu l vieţi i , sînt pe d e - a- n tregu l "soci a l e " şi n u se d eosebesc Î n esenţă d e p l ăce rea su p l i m e n tară p e care o procu ră mÎn cat­ ul şi bă u t u l În tovără ş i a cu iva. Soci a b i l i tate a ce d e c u rge d i n aceste activi tăţi , care izvo răsc d i n metab o l i s m u l d i ntre cor p u l o m e n esc şi natu ră, nu se În te­ me i ază pe egal i tate , ci pe u n i form i tate ş i , În sen s u l acesta, este În tru totu l ad evărat că " p ri n n atu ră, u n fi l osof n u se d eosebeşte În ge n i u şi În tem pe­ ra m e n t de un h am al nici p e j u m ă tate

pe cît se deosebeşte un d u l ă u d e u n

oga r " . Această rem a rcă a l u i Ad am S m ith, p e care M arx o ci ta c u m u l tă pl ă­ ce re49 ,

i

se potriveşte În tr-ad evăr cu m u l t m a i bi n e u n e i societăţi de co n s u ­

m atori d e cît ad u n ări i d e oam e n i d i n p i aţa de sch i m b , care scoate la l u m i n ă abi l i tăţi le ş i cal i tă ţ i l e p ro d u căto ri lor, fu rn izîn d astfe l Î n totd e au n a

o a n u m i tă

bază de d i feren ţ i e re .

U n ifo rm i ta tea care d o m n e ş te Într-o s o c i etate Înte m e i ată pe m u n că ş i p e con su m şi c a re se ved e Î n co nform i sm u l u n e i ase m e n ea soci etă ţi i e ne­ m ij l o c i t l egată de ex per i en ţ a s o m ati că a m u n ci i În co l e c tiv , În care ri tm u l bi o l ogi c a l m u n ci i u n eşte atît d e p u tern ic gru p u l d e m u n citori , În cît fiecare

Me n sch e n ăl tere r g e s ch i c h t l i ch e r Stufe n grosse I n haltsflach en g e m e i n s a m ( h aben)" [ m unca

şi com u n i tate a (au) pen tru oam en i i de pe trep te l e m ai vec h i ale istoriei un i m portant c o n ţ i n u t co m u n 1 ( pentru re l aţi a d i n tre m u n că ş i co m u n i tate, vezi J OSt Tri er, "Arbeit u n d

G em e i nsc h aft" , Studium Generale, va l . II I , n r. 1 1 ( n oi e m b ri e , 1 95 0 ) ) . G e n el l i ( " Facte u r h u m a i n ou facte u r soci al d u travail", Revue franftlise du travail, v al . VII, n r. 1 -3 ( i a n u ari e- m arti e , 1 95 2 ) , ca re consid eră că tre b u i e găsită "o n o u ă soluţie l a p ro b l e m a m u n c i i " care să ţ i n ă se ama d e " n atura c o l ec ti v ă a m u nc i i " şi, p ri n u rm are, să nu aibă în ved ere m u n c i toru l i n d ivid u a l , ci m u n c i to ru l ca m e m b ru al gru pu l u i său . Această " n o u ă" s o l u ţ i e este, d e s i g u r, cea d o m i n antă în soci etatea mod e rn ă . : 4 9 . Adam Smith, op. cit., 1 , 1 5, şi M arx, Dos Elend der Philosophie ( S tu ttga rt, 1 88 5 ) , p. 1 25 : 48. Vezi R . P.

Adam S m ith " h at s e h r wo h l gesehen , dass « i n Wi rkl ichkeit d i e Verschiedenheit d er n atur­ lichen A n l age n zwi schen den Ind ivid uen we i t geringer i s t als wir gl au b e m> . . . . U rspru ngl ich

u n tersc heidet si c h ein Lasttrăger we n iger von ei n e m Ph i l o so p he n als e i n Kette n h u n d von einem Wi n d h u n d . Es ist d i e Arbeitste i l ung, wel che e i n e n Abgru n d zwischen b e i d e n a u fg etan h at" [a văzut fo arte b i n e fap tu l că " Î n re alitate, deos e b i rea de d i s p oziţii Înnăscute d i n ­

tre i n d ivizi este cu m u l t m ai neÎnse m n ată · d eCÎt c rede m " . . . . Pri n n at u ră, u n h a m al se d eosebeşte m ai puţi n de un fi l osof decît un d u l ă u de un og a r. Divizi u nea m u n c i i este cea

care a d e s c hi s o prăpasti e Între cei do i ] . Marx fo l os eşte , fără a face vreo deose b i re , terme­ nul " d ivizi u n e a m u n c i i " şi p e ntru specializarea profesio n al ă , şi pe n tru d ivizi u n e a proce­

s u l u i m u n c i i În s i n e , d a r ai c i , d es i g u r, are În ved e re p ri m a a c cep ţi u n e . S p e c i a l izarea p rofes i o n a l ă este Într-adevăr o fo rmă de d i ferenţiere , iar m eşteşuga ru l sau l ucrătoru l specia­ lizat, chiar d acă este aj u t a t de alţi i , l u crează de fapt În i z o l are . EI se Întîlneşte cu a l ţii quo l u c răto r doar atu nci CÎ nd se aj u n ge l a sch i m b u l de p roduse. 1 n ad evărata d ivizi u n e a m u n ­

mu nci toru l nu p oa te realiza n i m i c Î n izo l a re ; efo rtu l lui n u este d e cît parte şi fun cţi e a tu turor m u n c itori l o r În tre care este Îm p ărţit ă sarci na. 1 nsă aceşti a l ţi m u n citori

mun cito ri nu s î n t d i feriţi de e l , sîn t cu toţi i l a fel . Astfe l , nu divizi unea m u n c i i , ap ăru tă . relativ re ce n t , ci străvechea special izare p rofesională este ac e ea care "a c re a t p răpastia" d i ntre h a m a l u l de pe strad ă şi fi l osof.

1 77


s i m te că n u mai este un i n d ivi d , ci că e de fapt u n a cu toţi cei l alţi . Ceea ce , fără Î n d o i a l ă, d o m o l eşte tru d a

şi n ecazu l mu n c i i ap ro ape to t a ş a cu m

m a rş u l În gru p Îi u ş u rează fiecăru i soldat În parte efortu l d epl asări i . Este , aşadar, cît se poate de adevărat că pen tru

anima" aborans " s e n s u l

şi val oarea

m u n c i i d e p i nd În În tregi me de co n d i ţ i i l e so ciale", ad ică de m ăsu ra În care p rocesu l u i m u n c i i şi al consu m u l u i i se perm i te să fu ncţi o n eze l i n şi rară p i e­ d i ci, i n d e p e n d e n t de " ati tu d i n i l e p rofesional e prop ri u-zise"so; si ngu ru l ne­ aj uns e acela că cele mai bune "condiţii soci ale" sînt cele În care devi ne posi bil ă p i e rd e rea i d e n ti tăţi i pe rso n a l e . Această u n ifi care a ce l o r m u l ţi Într- u n u l sin­

gu r este fu n d a m ental anti po l i ti că; ea re prezi n tă Însuşi con trari u l asoci e ri i care d om n eşte Î n com u n ităţi le pol itice sau comerci ale ş i care - p entru a rel u a exe m p l u l aristote l i cian - n u constă Î n asoci erea (koin6nia) d i ntre d o i med i c i , ci d i ntre u n med i c şi u n agri cultor "şi, În genera l , d i n tre oamen i d i feri ţi ş i i n egal i " . 5 1 Ega l i tatea p roprie d o m en i u l u i p u b l i c este Î n ch i p necesar egal i tatea i n e­ gal i l o r, care au n evo ie să fie "egalizaţi " În a n u mite privi nţe

şi În vederea u n or

sco p u ri p recise. Ca atare � factoru l d e egal izare n u p rovi n e din " n atu ra" u m an ă , ci d i n ext�ri or, Întocmai c u m ban i i - p entru a p ăstra exe m p l u l aris­ tote l i c i a n - sîn t necesari ca facto r exte rn pentru egal izare a activi tăţi lo r i ne­ gale ale m ed i c u l u i şi al e agricu ltoru l u i . Astfe l , egali tatea po l i tică este Însuşi con trari u l egal i tăţii n o astre În faţa m o rţi i , care, ca soartă com u n ă ·a tutu­ ror o ameni l o r, decu rge din con d iţi a u m ană, sau al egali tăţii În aintea lui D u m ­ n eze u , c e l p u ţ i n În i nterpretarea creşti n ă, u n d e sîn tem p u ş i În faţa egal i tăţi i stări i de p ăcat i n e rente n atu ri i u m an e . Î n aceste cazu ri nu este nevoie de n i ci u n facto r de egal izare, căci u n i fo rm i tatea d o m n eşte o ri c u m ; totu ş i , ex­ peri e n ţ a pro p ri u -zisă a aceste i u n iformităţi , expe ri enţa vieţi i şi a m o rţi i ,

nu

are loc n u m ai În izo l a re, ci şi Î n si ngu rătatea d ep l i nă, Î n care com u n i carea ad evărată, rară să m a i vo rb i m de asociere şi de com u n i tate, este i m posi­

lumii şi al dome n i u l u i p u b l i c, vi aţa şi moartea, şi tot ceea ce atestă u n iformi tate a, constitu ie experi e n ţe anti p o l i ti ce,

b i l ă. Din p u nctu l de vedere al ca

care n u ţi n de l u m e, ci sînt cu ad evărat transce n d e n te . I n aptitu d i n ea l u i

animal 'aborans pentru d i ferenţiere ş i deci

pentru acţi u n e

şi pen tru vorbi re pare confi rmată de absenţa izbitoare a unor revo lte serioase

to­ mi ş cările

ale scl avi l o r În Anti c h i tate şi În e poca mod ern ă.s2 Nu m ai p u ţ i n izb i tor tuşi este rol u l neaşteptat şi adesea extrao rd i nar de p roductiv pe care

m u n c i to reşti l - a u j u cat În po l i tica m o d e rnă. De l a revo l u ţi i l e d i n 1 8 48 pînă l a Revo l u ţi a M agh i a ră din 1 9 5 6 , cl asa m u n c i toare e u ropeană, Întrucît

50.

Alain Tou rai n e ,

era

L'evofution du travaif ouvrier aux usines Renault ( 1 955 ), p. 1 77.

5 1 . Etica Nicomahică, 1 1 33 a 1 6.

5 2 . Important este că revoltele şi revoluţi i l e moderne au cerut Î n totdeauna l i b e rtate şi dre p ta­ te pentru to ţi, pe CÎnd În Antichitate "sclavii n u au reve nd icat n iciodată l i bertatea ca pe un d rept i n al i e n a b i l al tuturor o a m e n i l o r şi nu a existat nicio Incercare de abol i re a sclaviei (W. L. Westermann, "Sklavere i " , În Pauly-Wissowa, supli­ m entul VI, p. 981 ) .

ca atare prin acţi u n e concertată"

1 78


singu ru l segment organizat şi deci segmentul condu căto r al poporu l u i , a scris u n u l d i n ce l e m ai glorioase şi probabil cel e mai p romiţătoa re capitole d i n i sto ri a recentă. Î nsă, cu toate că linia ce se p ară reven d i cări l e p o l i tice de cel e economice şi organizaţi i l e po l i tice de si nd icatel e m u n citoreşti era destu l de necl ară, ce le două nu trebuie confund ate. Sindicatele, susţi nînd şi l u p­ tînd pentru i n teresele cl asei m u n citoare, sînt responsab i l e de i n tegrarea ei În cele din u rm ă În soci etatea m odernă, În speci al de o extraord i n a ră creştere a sigu ranţei econ omice, a p restigi u l u i social şi a pute ri i politice. S i n d i catele nu au fost niciodată revol uţion are, În sens u l că ar fi dori t o tran sfo rmare a societăţii în soţită de o tran sfo rm are a i n sti tuţi i l o r pol i tice prin care această societate era reprezentată, i ar parti del e politice ale cl asei m u n citoare au fost de cele m ai m u l te ori parti d e de interes, În tru n i m ic diferite de parti dele care re prezentau alte cl ase sociale. Deose b i rea a apărut doar În ace l e rare şi totu şi h otărîtoare momente cîn d, pe neaşteptate , În c u rs u l u n u i p roces re­ vol u ţion ar, se d oved ea că aceşti oam e n i , dacă nu erau con duşi de pro­ grame şi de ideologi i ofici ale de parti d , aveau p rop ri i l e l o r idei cu privi re l a pos i b i l i tăţi l e d e guvern are dem ocratică d i n co n d i ţi i l e mod erne. Altfel spus, deose birea nu a apărut d atorită revend icări lor sociale şi economice extreme, ci n u m ai datori tă p ropuneri i făcu te pen tru o nouă form ă d e guvern are. Ceea ce Îi scapă atît de l esne i stori cu l u i mod ern confru ntat cu ascensi u ­ n ea sistemelor totalitare, m ai cu seamă atu nci cînd s e ocu pă d e evol uţi i l e d i n U lJ i u n ea Sovietică, este faptu l că, Întocmai d u pă cu m m asele moderne şi· conducăto ri i l o r au reuşit, cel puţi n p rovizori u , să dea n aştere p ri n total i ­ tari sm unei noi şi autentice, ch iar dacă extre m de d i stru ctive, fo rme de gu ­ vern are, tot astfe l revo l u ţi i le populare , dej a de mai b i n e de o sută de an i , au scos l a iveală, chiar dacă n i ciodată cu succes, o altă nouă fo rmă d e gu­ ' \tern are: sistemul consi l i i l o r po p u l are m en i t să ia locu l si stem u l u i co ntinen­ tal de parti de, care, am p utea fi ispitiţi să spunem, fu sese co m p ro m i s chiar mai Înai nte de a l u a fii nţă. s3 Nimic n u putea fi m ai diferit decît destinele istori ce , �Ie celo r două tendinţe ale clasei m u n citoare , m i şcarea sindicală şi aspi raţii l e politice a l e poporu l u i : sindicatele, ad ică cl asa m u ncitoare Î n măsura Î n care .. Ş3. Este i m po rt a nt să reţi n e m d i fe re n ţa de s u b stanţă şi de rol p ol i ti c d i n tre siste m u l c o n ti n e n · "�o tai de parti de şi sist e m e l e britani c: şi am e r ica n . E un fap t fu ndamen tal , c h i a r d acă p u ţi n re m a rca t , În de s făşu ra rea revoluţi i l o r europen e, că sl ogan u l consiliilor (sovi ete, Rii te e tc . ) nu a fo st n i c iodată l ansat de p a rti d e l e şi de m i ş că ti l e care au l uat parte În mod activ l a o rgan izarea l o r, ci ş i - a avut În totdeau n a o ri g i n e a Î n revolte s pon t a n e; c a a t are , co ns i l i i l e nu au fost nici Înţelese cum se cuvi ne, n i ci fo arte bi n e p ri mite de i d eo l og i i diverselor mişcări , ... . '. . d o rn i ci să fo l os e as că rev ol Uţi a ca să Îi i m p u n ă pop o ru l u i o fo rm ă de guve rnare precon­ ·· · · cepută. Fai m o su l slogan al revo l tei de la Kro nstadt, care a fost u n u l d i n tre momentele hotărέ : ·'·'·; -toare ale Revoluţiei d i n Rusia, era: soviete fără co m u n i s m ; ceea ce Înse m n a În m o m e n tu l o:;,;: ace l a : soviete fără partide. o',,, Teza d u p ă care regi m u ri l e tota l i tare n e pun În fa ţ a unei noi fo rm e de guvern are este ';';>" explicată mai pe larg În arti col u l meu " Ideology and Te rro r: A N o vel Fo rm of Govern ment", ";pi;;:ReviewofPolitics ( i u l i e , 1 9 53). O a n a l iz ă mai amănunţită a Revo l Uţi e i M agh iare şi a sistemu­ :�'�;'. I u i consi l i i l o r poate fi găsi tă Într- u n rece nt articol i n ti tul a t, "Total itari an I m perial i s m " , '±�» ournal ofPolitics ( fe b ru a ri e , 1 9 58) . . •. .

o

.: ,., ' .

" .: .­ " .'1"�"

1 79


n u este decît una dintre cl asele societlţi i moderne, au În registrat vi ctori e d u pă victorie, cu toate că, În acel aş i ti m p , m işca rea politi că m u ncitorească a fost Înfrîntă de fiecare dată cînd a Înd răzn it să Îşi afi rme revendicările propri i , d i s ti n cte de prog ramele d e partid şi d e reformele economice. Dacă tot ceea ce s-a o b ţi n u t pri n traged i a Revo l u ţiei M agh i are a fost să se arate l u m i i că, În ciud a tu tu ror ÎnfrÎngerilor şi a tu tu ro r apa ren ţe l o r, acest e l an politic nu a m u ri t Încă, sacrifi c i i l e sale nu au fost zad arn ice. De zacord u l aces ta , apa rent fl agra nt, d i n tre fa ptu l istori c - p rod u cti vi tatea politică a clase i m u ncitoare - şi datele fenomenale ob ţi nute pri n an ali ­ za activi tăţi i mu nci i va d i sp ă re a fără î n d o i al ă la o exa mi nare mai amă n u n ţi tă a dezvo ltării şi a su bstanţei m i şcări i m u n citoreşti . Deosebirea p ri nci pal ă d i n tre m u n ca sclavu l u i şi m u n ca l i b eră, mod ernă, nu vi ne d i n fap tu l că m u nci torul se bucu ră d e l i bertate pers on a lă - l i bertatea de m i şcare , l i berta­ tea de a desfăşura activi tăţi economice şi i nvi olabilitatea persoanei - , ci d i n fa ptu l c ă a fost acceptat în domen i u l pol i tic ş i c ă s-a emanci pat pe dep l i n c a cetăţe a n . Momentu l de răscruce d i n istori a munci i a ven i t od ată c u abo ­ l i rea restricţi i lor l egate de propri etate pentru dreptu l de vot. Pînă atu nci, statutu l m u n ci toru l u i l i ber fusese foa rte apropiat de ce l al scl avi lor emanc i ­ paţi , tot mai n u meroşi , d i n A nti c h it a te ; aceşti a erau oam e n i l i beri, as i m i l aţi cu străi n i i rezi denţi, Însă nu erau cetăţen i . În contrast cu e m an c i p area sclavi­ lor În A nti c h i tate , u n d e de regu lă scl avul În ceta să mai fie m u n c i to r atunci cînd înceta să fie s c l av şi u n d e, pri n u rm are, scl avi a rămînea condiţi a socială a muncii i ndiferent cît d e mu lţ i scl avi s-ar fi e m anci pat, emanci pare a moder­ nă a m u n c i i a u rmărit să în alţe însăşi activi tatea m u ncii , ceea ce s-a real i­ zat cu m u l t Înainte ca mu ncitoru l u i ca persoan ă să i se acorde d repturi civi l e şi perso nale. Totu şi , u n u l din efectele secund are pline de conseci nţe a l e eman cipări i efective a m u n citorilor a fost acel a că un segment în În treg i m e nou al popu­ l a ţi e i a fost ad m i s , mai m u l t sau mai puţi n pe neaşteptate, În d o m e n i u l pu­ b l i c, adică s-a În(ăţişat în public s 4 , şi as t a fără să i se permită totod ată intrarea În soci etate, rară să j oace n iciu n rol de cond ucere În activităţi l e economice extrem d e i m po rtante ale acestei so c i etăţi ş i , În con seci n ţ ă, fără să fi e absorbit d e domen i u l social ş i , aşa zicînd , î ndepărtat din public. Ro l u l deci­ siv al înfăţi şări i ca atare, al e fo rtu l u i i n d ivi d u l u i de a se d i s ti nge şi de a atra­ ge atenţi a as u pra sa în d o m en i u l treb u ri l o r omeneşti , nu s-a văzu t poate ­

54. O a n ecd o tă d i n

Rom a imperi ală, rel ata tă

de Sen eca,

ne poate arăta cît de p ri m ej d i o a să În vremea a ce e a , Senatu l u i i se făcuse propu­ ţi n u tă p u b l ică p ri n care s ă poată fi i m edi a t deosebiţi d e

era considerată a fi s i m p l a apari ţ ie 1n p u b l i c .

n e rea d e a i m p u n e s cl avi l or o

cetăţe n i i l i b eri . Propunerea a fost respinsă pe motivul c ă este p rea pericu l oasă,

deoarece

sclavii ar fi putut atu nci să se recu noască u n i i pe alţi i şi să Îşi dea seama d e p u terea lor

potenţială. Exegeţii m o d e rn i au ti ns fi reşte să conchidă d i n ace st i n cident că n u m ăru l de şi tot u ş i concluzia l o r s-a dovedit c o mple t falsă. Ceea ce i n sti nctu l po l i ti c sol id al romanilor aprecia ca peri c u l os era a pariţi a ca atare , cu totu l inde p endent de numărul oame n i l o r i mp l i c aţ i (vezi Weste rm a n n , op. cit ,

sclavi trebuie s ă fi fost foarte m a re În epoca re s p ecti vă

p.

1 80

1 000).


ni căi eri m ai b i n e ca În faptu l că muncitorii, atu nci cî nd au pătru ns pe scena istori ei, au simţi t că trebuie să ad opte un costum care să le fie p ropri u , acel sans-culotte, d i n care şi-au tras pînă şi n u mele În ti mpul Revol u ţiei Fran ceze.5s Prin acest costu m, ei au cîştigat o distincţi e proprie, iar d i sti ncţi a a fost Îndrep­ tată Împotriva tutu ror celorlalţi . Înflă c ărarea autenti că a m i scări i m u ncito resti , , d i n fazele sale de Început - care se afl ă În că l a Început În toate ţări le u n de capital i s m u l n u şi-a ati ns dezvoltarea dep l i n ă În Europa Răsăriteană, d e exe m p l u , dar şi În I tal i a sau Span i a, şi ch i a r În Franţa a izvorît d i n lupta ei Împotriva societăţi i l u ate ca Întreg. Potenţial u l u riaş de putere pe care aceste m işcări l-au cîştigat În­ tr-un ti m p relativ scu rt şi adesea În circumstanţe extrem de nepriel n i ce a venit d i n faptu l că, În pofi d a tutu ror discu ţii l o r şi teori ilor, ele co nsti tuiau pe sce­ na politi că singu ru l gru p care n u n u mai că şi-a apărat i n teresele economi­ ce, ci a şi pu rtat o bătălie p o l i tică În toată puterea cuvîntu l u i . Al tfel spus, atu nci cîn d şi-a facut apari ţi a pe sce n a publ ică, m işcarea m u ncito rească era singura organ izaţi e În care oamen i i a cţi o n au şi vo rb eau qua oameni şi nu qua m e m b ri ai soci etăţi i . Pen tru acest ro l politic ş i revoluţionar al m işcări i m u ncitoreşti , care d u pă toate p ro b abi l i tăţi le se apropie d e snrşit, a fost h otărîtor faptu l că activi ­ tatea eco n o m i că a membri l or ei a avu t o valoare secundară şi că forţa ei de atracţi e n u s-a mărgi n i t n iciod ată l a rîn d u ri l e clasei m u n citoare. Dacă, pentru o vreme, părea aproape că m işcarea va reuşi să Întemeieze, cel puţin În rîndu ri l e sale, u n spaţi u public nou, cu noi criterii politice, l a o rigi nea aces­ tor Încercări nu a s t at m u n ca - n i ci activitatea propriu-zisă a m u ncii, n i ci revo lta, mereu uto pică, Îm potriva n ecesităţi lor vi eţii ci acele ned reptăţi şi i pocri zi i care au dis părut od ată cu transformarea soci etăţi i de cl ase În­ tr-o societate de masă şi od ată cu În locu i rea plăţi i zi l n ice sau săptămînale cu u n salari u an u al garantat. Astăzi , lucrători i nu se m ai atl ă În afara societăţi i; ei sîn t mem bri ai socie­ tăţi i şi sîn t nişte angajaţi ca toată lu mea. Î nsem n ătatea poli tică a m i ş c ări i m u ncito reşti este în p rezen t aceeaşi ca a ori căru i alt gru p de presi une; a tre­ cut ti m p u l cîn d , aşa c u m s-a în tîm pl at apro ape vreme de un veac, ea putea ,

-

-

-,

5 5 . A. Soboul (" Proble mes de travai l en I'an

1 1 ",journal de psychologie normale et pathologique, vo I .

LlI, n r. 1 ( i an u arie-m artie, 1 955 » descri e fo arte b i ne c u m şi-au făcut m u n citorii pe ntru p ri m a oară apari �ia pe scena i sto ri ei: " Les travai l l e u rs ne sont pas design es p a r l e u r fonc­ tion sociale, m ais simp lement par leu r co stu me. Les ouvriers ad opterent le pantal on bou­ to n n e il l a veste, et ce costu m e d evi n t u n e caracte ristiq u e d u peu p l e : des sans-c u l ottes . . . « en parl ant des sC/ns·cuJottes, declare Peti on il la Convention, le 1 0 avri l 1 793, on n'entend pas tous les citoyens, les nob l es e t les ari stocrates exceptes, mais an entend des h o m mes q u i n ' ont pas, pour les distinguer de ceux q u i ont»" [ M u ncitorii nu se d i sti n g prin rol u l l o r soci a l , ci pur şi si m p l u pri n costu m u l l o r . Lu crăto ri i au adoptat p antalon u l l u n g cu nas­ tu ri şi haină, iar acest COStum a devenit o caracte ristică a poporu l u i : cei fără pantaloni pîn ă la ge n u n c h i (sans-culottes) . " CÎnd vo rbi m de cei fără pantalo n i pînă l a ge n unchi (sans­ culottes), declară Petion în cad ru l Convenţiei, la 1 O apri l i e 1 793, nu avem În vedere toţi cetăţenii, cu excepţia n o b i l i l o r şi a aristocraţilor, ci înţel egem oameni i care nu au [ p antal o n i pînă la gen u n c h i ] , spre a- i d i stinge de cei ce au"]. ..

181


reprezenta poporu l în întregu l l u i d acă prin le peuple înţelegem corpul po­ l iti c efectiv, disti n ct ca atare atît de popu laţi e cît şi de soci etate.56 (În Re­ vol u ţi a M agh i ară, m u n ci tori i n u s-au d i sti ns cîtu ş i de puţin de restu l poporu l u i ; ceea ce d i n 1 848 pînă în 1 9 1 8 consti tuise practi c u n m onopol al clasei m u ncitoare - noţi u nea de sistem parl amentar bazat pe consi l i i în loc de partid e - d evenise acu m reven d icarea u n an i m ă a întregu l u i popor. ) M işcarea m u n citorească, ech ivocă d e l a început î n conţi nutu l ş i î n ţel u rile sale, şi-a pi e rdut reprezentativitatea şi , pri n u rmare, rol u l pol i ti c pretuti n­ d eni u n d e clasa mu ncitoare a d evenit parte i n tegrantă a societ ă ţi i , fie ca pute re eco n o m i că şi s oci al ă particu l ară, cu m s-a întîm p l at în cele m ai d ez­ voltate eco n o m i i ale l u m i i occidentale, fie " reuşi n d " să transforme în trea­ ga pop u l aţi e într-o soci etate de m u ncitori , ca În Rusi a şi aşa cu m se poate întîm pla şi în altă parte, chiar şi În condiţi i netotal itare Î n îm p rej u rări în care pîn ă şi piaţa de sch i m b este abolită, di soluţia domen i u l u i p u b l i c, atît de vizi b i l ă de-a l u ngu l epocii moderne, îşi poate foarte bine găsi încheierea. -

.

31

ÎNLOCU I REA TRADIŢI ONALĂ A A CŢI UN I I C U

FABRI CAREA

Epoca modern ă, preocu pată la în cep ut de prod use tangi bile şi de cîşti­ gu ri pal pabile, obsed ată m ai tî rzi u de fu ncţionare l i n ă şi de sociabi l itate, nu a fost p ri m a care să d e n u n ţe i n uti l i tatea, zăd ărn i ci a acţi u n ii şi a vo rbi ri i În particul ar, iar a politicii În general Y Exasperarea provocată de întreita frus­ trare pe care o stîrn eşte acţi unea - neprevăzutu l rezu ltatelor ei, i reversi b i l i­ tatea procesului şi anon i ma tul autorilor ei - este aproape la fel de vech e ca istori a consem nată. Oamen i i acţi u n i i şi , nu într o mai m i că m ăsu ră, oame­ n i i gîn d i ri i au fost mereu isp i tiţi să găsească un Înlocuitor al aCţi u n i i , În spe­ ranţa că dome n i u l trebu ri lo r omeneşti va putea scăpa de h azard u l şi de i responsab i l i tatea morală i nerente u nei p l u ral i tăţi de agenţi. U n i form itatea extraord i n ară a soluţi i lor propuse de-a l u ngu l istoriei noastre consemn ate dovedeşte si m p l i tatea elementară a prob l emei . În general , ele sînt întotdeau­ na În căuta rea u n u i ad ăpost în faţa calam i t ăţi lor acţi u n i i , descoperi n d u-I În­ tr-o activitate În Cfl.re un singu r om, izolat de toţi ce i lalţi rămîne stăpînul faptelor sal e de l a înce p � t pînă la snrşit. Această încercare de a în locu i acţi un ea cu fab ricarea e vizi b i l ă În toată m u l ţi me a de argu mente ad u se îm potriva -

,

56.

La început, term e n u l

le peuple, care s-a în cetăţe n i t l a sfîrşitul seco l u l u i al XVI I I - lea, îi d esem­ n u aveau nicio proprietate. După cum am ami ntit mai devreme,

na p u r şi s i m pl u pe cei care

o ase m e nea clasă d e oame n i co m p l et dezmoşteniţi a fost necu no scută înai nte de epoca modernă.

57. În această p rivinţă, autoru l clasic rămîne tot Ad am Smith, pentru care si ngu rul ro l l egiti m al guvern ă ri i il constitu i e " ap ărarea cel o r bogaţi imp otriva celor săraci , sau a celor care au o an u m i tă p roprietate impotriva ce l o r care nu au citatu l dat, vezi 1 1 , 2 03 ) .

1 82

n i ci u n a (op. cit., "

I I , 1 9 8 şi u rm . ; pentru


"democraţi ei " , care, cu cît sînt m ai logic şi m ai bine Întemeiate, se vor trans­ forma În argu mente Împotriva a ceea ce este esenţial În politi că. Toate calamităţil e acţi u n i i decu rg din cond iţi a u m ană ci p l u ralităţi i , condiţi e sine qua non pentru acel spaţi u al Înfăţişări i care este d o m e n i u l p u ­ bl ic. Î ncercarea de a În lătura această p l u ral itate ech ivalează, aşad ar, Întot­ deau na cu ab o l i rea ca atare a do m e n i u l ui pu blic. Cea mai si m p l ă form ă de a evita pericolele p l u ralităţi i este mon-arhia sau d o m ni a-u n u i-si ngur-om , În n u meroasele sale vari ante, de la ti rani a făţişă a u n u i a Împotriva tutu ro r l a despoti s m u l b i n evoitor ş i l a acel e forme d e democraţie Î n care cei m u lţi for­ mează un co rp col ectiv, astfel În CÎt poporu l Înseamnă "cei m u lţi Într- u n u l si ngu r ş i s e constituie el Însuşi Î n "monarh" .58 Soluţi a 'platoniciană a fi l oso­ fu lui-rege, a cărui "înţelepciu ne" rezolvă d i lemele acţi u n i i , ca şi cînd ar fi vorba de probleme rezolvab ile p ri n cunoaştere, nu este decît una şi În n i c i u n caz cea mai puţi n ti ranică - dintre variantele dom n iei-u n u i-singur-o m . N e aj u n s u l acesto r fo rme de guvernare n u este acela că ar fi crude, căci adesea nu este cazu l , ci m ai cu rînd că fu n cţionează prea b i n e. Ti ran i i , dacă Îşi cu n osc me­ seri a, pot foarte bine să fie "binevoito ri şi blînzi În toate privi nţele", prec u m Pei sistratos, a căru i d o m n i e a fost comparată chiar şi Î n Antichitate cu "Vîrsta de Au r a l u i Cronos"59 ; m ăsu rile lor pot părea foarte p u ţi n "ti ran i­ ce" şi cît se poate de benefice unor u rechi moderne, mai cu seamă atu nci cînd auzi m că singura încercare - ch iar dacă nereuşită - de a aboli sclavi a În Antich itate i-a aparţi n u t l u i Peri andros, ti ran ul Cori n tu l u i .60 Î nsă ti ran ii­ le au toate În com u n al u ngarea cetăţenilor d i n domen i u l p u b l i c, cărora l i se cere s ă se ocu pe d e problemele lor private, În ti m p ce nu m ai "conducăto­ ru l treb u i e să se îngrij ească de trebu ri l e p u b li ce"61 . C ee a ce În se m n a, fără îndoi al ă, Înc u raj a re a activităţi i şi a p rod uctivită'ţii private, însă cetăţenii n u puteau vedea Într-o asemenea pol itică nimic altE:eva decît În cercarea men ită "

-

58. Ace as ta e i n t e rp ret a re a aristoteliciană a tira n i e i s u b form ă de d e m o c ra ţi e (Politica, 1 2 92 a 1 6 şi u rm . ) . Reg a l i ta te a nu se n u m ără totuşi p ri n t re formele de guvern are ti ra n i că, nici n u se poate defini ca d o m n ie a u n u i singu r o m s a u m o narh i e . C u to ate că termenii "tiranie" ş'i " m o n a rh i e " p o t fi folosiţi unul În 'Iocul altuia, c u vi n te l e "tiran" ş i basileus ( " rege" ) sînt fo l o s i te În anti teză (vezi , de exe m p lu , Aristotel,

Etica Nicomahică; 1 1 60 b 3 ; Platon, Republica,

576 d ) . Î n general, d o m n i a u n u i singu r o m n u e ste l ă u d ată În Anti chi tate decît În c h es t iu ­ n i l e d o m es ti ce sau În răzb o i , i a r celebrul vers d i n lIiada: ouk agathon polykoiranie; heis koira­ nos esM, hfls basileus - " d o m n i a m u ltora nu e bună; u n u l tre b u i e stăpîn să fi e , u n u l să fi e rege" ( 1 1 , 204) - este ci tat d e obicei Într-un context m i litar s a u " e con o m i c " . (Ari stotel, care În Metafizica ( 1 076 a 3 şi urm . ) fo loseşte cuvintele l u i H o m er Într- u n sens m e tafo ric pen ­ tru vi aţa com u n i tăţi i p o l i ti c e (politeuesthai), este o exce pţi e. În Politica, 1 292 a 1 3 , u n d e citează d i n nou versul h o me ri c , el i a p ozi ţie Împ o t riv a cel o r mu lţi care nu au pu te re " ca i n d ivizi , ci În mod colectiv" , şi afirmă că o asemenea putere nu este decît o formă mascată de dom­ n i e a unui s in g ur om sau d e tira n i e . ) I nvers, domnia celor m u l ţi , n u mită mai tîrziu polyarchia, este ami ntită c u d i sp reţ pentru a desem na dezordinea În c o n d uce re a războ i u l u i (vezi, d e exe m p l u , Tu c i d i d e , VI , 72, cf. Xenofon, Anabasis, VI, 1, 1 8 ) . 5 9 . A ri s to te l , Constituţia ateniană, XVI , 2, 7 . 60. Vezi Fritz H e i c h e lh e i m , Wirtschaftsgeschichte des Altertums ( 1 9 3 8 ) , 1 , 2 5 8 . 6 1 . E ceea ce ne tr an s mite Aristotel ( Constituţia ateniană, XV , 5 ) cu privi re l a Peisistratos.

1 83


să îi l ipsească de ti m p u l n ecesar pen tru participarea l a treburi l e com u n e. Avantajele i m ediat vizi bile al e ti ran iei , avantajele stabilităţii , ale secu rităţii şi ale produ ctivităţi i , sînt cel e de care i ndivi d u l trebuie să se ferească, fie şi n u mai pentru că ele netezesc calea către o i n evitabilă pierdere a puterii, chiar dacă dezastru l p ropriu-zis se va petrece într-un vi itor relativ îndepărtat. Încercarea de a scăpa de fragil itatea treburi l o r omeneşti pri n refugierea în singu rătatea cal m u l u i şi a ord i n i i pare de fapt atît de recomandabilă, încît cea mai mare parte a fi l osofiei pol itice de l a Pl aton încoace ar putea fi l esn e i n terp retată ca o serie de încercări de a descoperi tem eiuri l e teoretice şi mij ­ loacele practice pentru a evada cu totu l di n politică. Trăsătu ra distin ctă a tutu ror acestor forme de evad are o reprezi ntă conceptul de guvernare, adică ideea d u p ă care oamen i i pot trăi legal şi pol itic l aolaltă doar atu nci cînd unii au d reptu l să comande, iar cei lal ţi sînt sil iţi să se su p u nă. I deea întîl ni­ tă adesea deja l a Platon şi l a Aristotel, d u pă care toate comu n ităţile pol itice se compun d i n conducători şi din conduşi (presupoziţie pe care se întemeiază, la rînd u l l o r, defi n i ţi i l e obişnu ite ale formelor de guvernare - d o m n i a unuia singu r sau monarhia, domnia celor puţi n i sau ol igarhia, domnia cel o r mu lţi sau democraţi a), p rovine m ai curînd d i n suspici u nea faţă de acţi u n e decît d i n d ispreţu l faţă de oameni şi a apăru t mai cu rînd d i n dori nţa sinceră de a găsi un înlocuitor al acţi u n i i decît d i n vreo i responsabilă ori tiranică voi nţă de putere. Din p u n ct de ved ere teoretic, versiu nea cea m ai scu rtă şi mai fu ndamen­ tală de refuz al acţi u n i i în favoarea guvernări i se întîlneşte în Omul politic, unde Pl aton desparte pri ntr-o p răpastie cele două moduri ale acţi u n i i , archein şi pra ttein ("a începe" şi "a d u ce la bun sfîrşit" ) , care, în înţeles grecesc, erau legate între ele. Probl em a, aşa cum a văzut-o Platon, era de a se asigu ra că iniţiatorul va rămîne stăpînul absolut al l ucru l u i început, fără a avea n evoie de sprij i n u l altora pentru a-I d u ce l a capăt. În domeni u l acţi u n i i , această stăpînire izo lată se poate obţi ne doar dacă prezenţa celorlalţi , care să se alătu re iniţiativei de bună voie, cu propriile motive şi ţel u ri , nu mai este nece­ sară, ei fiind folosiţi la executarea ordinelor, şi dacă, pe de altă parte, autorul i n i ţi ativei nu se Iasă angajat el însuşi în acţiune. A începe (archein) şi a În­ depl ini (prattein) pot deveni astfel două activităţi cu totul diferite, iar iniţiatorul devi n e u n conducător (un archân În Îndoitul sens al cuvîntul u i ) , care " nu tre­ buie defel să îndep l i n ească (prattein), ci să domnească (archein) peste cei ce sînt În stare să execute". În asemenea condiţi i , esenţa pol iticii constă În "a şti cu m să începi şi cu m să cond uci în chesti u ni l e cele mai i m portante ţi nînd cont de oportu n i tate şi de l i psa de oportu nitate"; acţi u n ea ca atare este cu desăvîrşi re eliminată şi ajunge să desemneze simpla "executare a ord i n elor".62 Pl aton a fost p ri m u l care, în locul vechii structuri a acţi u n i i , împărţite în tre începere şi realizare, a introd us disti n cţia între cei care ştiu şi nu acţi onează şi cei care acţion ează şi nu ştiu, astfel că a şti ce e de făcut şi a face ce e de făcut au devenit două l u cruri cu totu l diferite. 62.

Omul politic, 305.

1 84


Avînd în vedere că Pl aton însuşi a identificat i med iat l i n i a d espărţitoare d i n tre gîn d i re şi acţiu n e cu prăpasti a ce separă conducători i d e cei pe care îi cond uc, e l i m pede că experi enţele pe care se întemeiază Împărţirea pla­ to n iciană sînt cele ale l ocu i nţei d o mestice, unde n u s-ar face n iciodată n i m i c d acă stăpîn u l nu ar şti ce este de racut şi nu ar da ord i n e sclavi lor care le execu tă rară să ştie. Aici, într-adevăr, cel ce şti e n u trebuie să facă, iar cel ce face nu are nevoie nici de gîndire, n i ci de cunoaştere. Pl aton îşi d ădea încă foarte bine seama că propu nea o transformare revoluţionară a polis- u l u i atu nci CÎnd aplica ad mi nistrări i sal e preceptele acceptate în mod obişn u i t pen tru o casă bine rÎn d u i tă.63 ( Poziţia l u i Pl ato n este adesea i n ter­ pretată, în ch ip eronat, ca dorinţă de suprimare a fami liei şi a locu inţei domes­ ti ce; el dorea, d i mpotrivă, să exti ndă ti p u l de vi aţă domesti c pîn ă ce o singu ră fam i l i e avea să îi cuprindă pe toţi cetăţeni i . Altfel spus, Platon dorea să elimine caracterul privat din com u n itatea domestică; iată de ce a recoman­ dat el d esfi i n ţarea proprietăţi i private şi a căsătoriei ind ividuale).64 Î n înţeles grecesc, rel aţi a d i n tre cei ce co n d uc şi cei ce sînt conduşi , d i n tre poru ncă şi supu nere era pri n d efi n iţie identică cu rel aţia d i n tre stăpîn şi sclav şi ex­ cludea de aceea orice posi b i l i tate de acţi u n e. Aşad ar, afi rm aţi a l u i Platon , d u pă care regu l i l e de cond u ită d i n domen i u l public trebuie d erivate d i n rel aţia stăpîn-sclav existentă Într-o casă bi n e ordon ată, Însem n a de fapt că acţi unea n u tre b u i e să joace n ici u n rol în treburi l e omeneşti. Este lim pede că schema lui Platon oferă şanse cu mult mai mari de a instau­ ra o ord i n e d u rab i l ă în trebu ri le omeneşti decît efortu ri le ti ran u l u i de a eli­ mina din domeniul public pe toată lumea În afară de el. Deşi vor păstra, fiecare În parte, o an u m ită particip are la rezolvarea trebu rilor publice, cetăţenii vor "acţiona" într-adevăr asemeni u n u i si ngu r o m , li psiţi chi ar şi de pos i b i litatea dezbinări i interne, nemaivorbind de cea a lu ptei parti nice: datorită co nduce­ rii, " cei m u l ţi devi n una În toate privi nţele", mai puţi n În privi nţa înfăţişări i corporale.65 I stori ceşte vorb i n d , conceptul d e con ducere, cu toate că îşi are origi nea în domen i u l fam i l i al şi domestic, a j u cat un rol hotărîtor În organ i­ zarea treburi l o r p u b l ice, iar pentru noi el rămîne În permanenţă asociat pol itici i . Ceea ce n u trebuie să ne facă să negl ijăm faptu l că pentru Platon el reprezenta o categorie cu mult mai generală. Pl aton vedea În el principal u l i nstru m e n t de ordon are şi d e j u d ecare s u b toate aspecte l e a treb u ri l o r omeneşti . Ceea c e reiese deja c u l i m pezi me d i n stăru i nţa c u care SUSţi nea că oraşul-stat trebuie considerat ca un " o m la d imensi u n i sporite" şi din ordinea 6 3 . Aserţiunea fund amentală a Omului politic este aceea c ă Între modul de organ iz are al unei locu i nţe domestice de mari d i m e n s i u n i şi cel al polis-ului nu există nicio deosebire (vezi 259), astfel că aceeaşi ştiinţă va trata şi despre chestiunile po l i ti ce şi d esp re cele " e co n o mic e" sau domestice. 64. După cu m se ved e l i m pede m ai a l e s d i n acele pasaj e din cartea a V-a a Republicii, În care Platon descrie modul cum teama ca nu cumva cineva să îşi atace propriul fiu, frate sau p ă ri n te va Încuraja pacea gen e ra l ă În re p ubl i c a s a u to p i că . Din ca u za co m u n i tăţii fe meilor, nimeni nu va şti cine îi sînt r ud ele de singe (vezi În special 463 c şi 465 b). 6 5 . Republica, 443 e.

185


psihologică pe care a constru it-o urmînd de fapt ordinea pu blică a cetăţi i sale utopice, dar se vede Încă şi mai bine d i n consecvenţa grand ioasă cu care a introdus principiul dominaţiei În relaţia omului cu sine Însuşi . Criteriu l suprem de califi care pentru p ostu ra de conducător este, l a Plato n şi În tra­ d i ţia aristocratică a Occi dentu l u i , capacitatea i ndivi d u l u i de a se conduce pe sine. Întocmai cum filosofu l-rege com andă cetatea, tot astfel sufletul comandă corp u l , iar raţi unea comand ă pasi uni le. La Platon Însuşi, l egiti­ m itatea acestei ti rani i În tot ceea ce se referă la om, la cond u i ta l u i faţă de si ne şi În egală măsu ră faţă de alţi i , este Încă ferm În răd ăci nată În semn ifi­ caţi a ech ivocă a cuvîntu l u i archein, care înseam nă deopotrivă a începe şi a co nduce; pentru Pl aton, d u pă cum se afi rmă expl icit la snrşitul Legilor fap­ tul hotărîtor este că numai Începutul (arch€) e Îndreptăţit să conducă (archein) . În trad iţia gîndiri i p l aton ici ene, această identitate iniţială, pred eterm i n ată li ngvi sti c, între a conduce şi a începe a avut d rept u rm are faptul că orice În ­ ceput era înţeles ca legiti mare a conduceri i , pîn ă cî n d , În cele d i n u rmă, ele­ mentul d e i n i ţi at i v ă a dispăru t cu totu l din conceptul de co nd ucere. Od ată cu el, Înţelegerea cea mai elementară şi cea mai autentică a li bertăţi i umane a dispărut din fi losofia pol itică. Separarea platoniciană Între a cunoaşte şi a face a răm as la baza tutu­ ror teori i l o r despre dominaţie care nu sînt simple justificări ale unei i reduc ­ ti bile şi iresponsabile voinţe de putere. Pri n fo rţa pură a concep tual izări i şi a cl arificării filosofice, i d entitatea platoniciană dintre cunoaştere, comandă şi co ndu cere, ca şi cea d i ntre acţiun e, supu nere şi execu tare, a an ulat toate experienţele şi structu ri le anteri oare existente în domeni ul politic, deven ind refe ri n ţa întregi i trad i ţ i i a gî n d i ri i p o l i tice, ch iar şi d u pă ce răd ăci n i l e experienţei din care Pl aton şi-a extras conceptele fu seseră demult uitate. Pe lîngă amestecul unic de profunzi me şi de fru museţe, a căru i forţă era menită să poarte gîndirea pl atoniciană d e-a l u ngul seco lelor, motivu l longevităţii acestei părţi mai precise a operei fi l osofu l u i este acela că Pl aton a consol­ i dat în l ocuirea acţi u n i i cu con ducerea cu aj utoru l u nei interp retări Încă ş i mai co nvi ngătoare, expri mată în termeni de producere şi de fabri care. E fără Înd oială adevărat - i ar Platon, care Împru m u tase cuvîntu l cheie al filosofiei sale, term enul " Idee", din experi enţele specifice do meni u l u i fabricări i , trebu­ ie să fi fost pri m u l care să fi observat - că Îm părţi rea Între a cu noaşte şi a face, atît d e străi nă domen i u l u i acţi u n i i , a cărei semnificaţie şi a cărei legi ti­ m itate sînt ani h i l ate în clipa În care gîndi rea şi acţi unea se separă, constitu­ ie experienţa de fiecare zi d i n domeniul fab ricări i , al e cărei procese se împart În mod evi dent În două părţi : mai Întîi sesizarea i m agi n i i sau a formei (eidos) vi itoru l u i prod us, i ar mai apoi o rga n i za rea mij loacelor şi începerea execuţi ei. Dorinţa de a Înl ocu i acţiu nea cu p roducerea pentru a conferi astfel do­ meniului treburilor o m en eş ti trăi nicia p ro pri e lucrării şi fab ricări i , d evine cît se poate d e cl ară acolo u n d e ea atinge miezul Însuşi al fi l osofiei pl atonicie­ n e În do ctri na I d e i lor. Cînd nu se ocu pă de filosofi a pol itică ( p recum În Banchetul sau În alte locuri ) , Pl ato n descrie I dei le d rept ceva "cît se poate de strălucitor" (ekphanestaton) şi deci ca vari ante ale frumosul u i . N u m a i În ,

,

1 86


Republica, Ideile sînt transform ate În criteri i , În etal oane d e m ăsură şi În regu l i de con d u ită, care sînt toate vari ante sau derivate ale I d ei i de "bi ne" În sen s u l grecesc al cuvîntu l u i , Însemnînd, cu alte cuvi nte, "ceea ce e b u n pentru " , caracteru l potrivi t.66 Această transformare era necesară pentru folosi rea doctrinei I d ei lor În pol itică - şi tot Într-un sco p În pri m u l rînd po­ l i tic, cel de a e l i m i n a caracteru l fragi l d i n treburile omeneşti , a socotit Platon că trebuie să proclame b i nele, iar n u fru m os u l drept Idee supremă. Însă Ideea de b i n e n u este I d eea s u p remă a fil osofu l u i , care d o reşte să contemp l e ad evărata esenţă a Fi i n ţei şi care părăseşte de aceea peştera Întu necată a tre b u ri l o r o meneşti pentru ceru l l u m i n os al I d e i l o r; ch i ar şi În Republica, filosofu l este Încă defi n it ca iubitor al frumuseţi i , n u al bun ătăţii . Bi nele este Ideea cea mai Înaltă a fi losofu l u i-rege, care d o reşte să fie cond ucătoru l tre­ burilor omeneşti, deoarece se vede nevoit să Îşi petreacă vi aţa pri ntre oameni şi n u p oate rămîne pentru totdeau n a sub ceru l Ideil or. Abia cîn d se Întoarce În peştera Întu necată a treburi l o r omen eşti , spre a trăi din nou alătu ri de seme n i i săi, fi losofu l are nevoie, pen tru a căl ăuzi , de I d e i ca de n i şte criteri i şi regu l i cu ajutoru l cărora să măsoare şi s u b care să subsu meze m u lţi mea variată a faptelor şi a cuvi ntel or o m eneşti cu aceeaşi certitu d i ne absolută, "obiectivă" , cu care meşteşugaru l se poate căl ăuzi În fabricarea - i ar n espe­ cial istu l În judecarea - patu ri lor i ndivi d uale folosi ndu-se şi u n u l , şi cel ălalt de model ul nec l i n tit, omni prezent al " I deii" de pat În generalY Din punct de ved ere teh nic, cel m ai mare avantaj al acestei transformări şi util izări a doctri nei I dei lor În dom eni u l politic stă în eli m inarea elementu­ lui perso nal d i n noţi u nea p l atonici ană de guvernare ideală. Plato n şti a foar­ te bine că an alogiile sale favori te Îm pru m utate d i n vi aţa d o m estică, prec u m rel aţia stăpîn-sclav sau păsto r-tu rm ă, a r ce re de la con d ucăto ru I oamen i l o r o cali tate aproape d ivi nă, care să ÎI deosebească de supuşii săi tot atît de clar pe cît se d eosebesc scl avi i de stăpîn sau oile de păstor. 68 D impotrivă, 66. Cuvîntul ekphan estaton se întîlneşte În Phaidros ( 2 5 0 ) ca principal ă cali tate a frumosului. În

Republica ( 5 1 8),

o c a l i tate asemănăto are Îi este atri buită I d e i i d e bine,

Ambele cuvi nte de rivă d i n phainestai ("a apărea"

şi

"

a străl uci " )

şi În

num ită phanotaton .

ambele Ca2uri este fo losit

su p erl ativu l . Fi reşte , apariţia stră l u citoare este o calitate care i se po triveşte Într-o mai mare m ăs u ră fru m osu l u i d ecît b i n e l u i .

6 7 . Wem e rJ aeger ( Paideia (1 945),

I I , n . 4 1 6 ) afi rm ă: " I d eea c ă exi stă o artă su p re m ă a măs u rări i (phronesls) Înseam n ă capaci tatea de a m ăs u ra stră­

şi că, pentru fil osof, cu noaşterea valorii

bate, pînă la sflrşit, În treaga o p eră a l u i Plato n " ; cee a ce este ad evărat doar pentru fi l osofia

politică a lui Plato n , u n d e Ideea de b i n e În l o c u i eşte Ideea d e fru mos. M i tu l peşte ri i , aşa

c u m e p ovesti t În Republica, fo rmează chiar m i ezul fi l o sofiei pol itice a lui Pl aton, iar d o ctri ­

na I d e i l o r p rezen tată aco l o trebu i e Î n ţele asă ca apl i c1nd u-se la pol i tică; ea nu rep rezintă

e l ab o rarea orig i n ară, pur fi l osofică, pe care nu o p u tem lua aici În d i sc u ţ i e . Atunci CÎn d

defin eşte " c u n o aşte rea val o ri l o r d e către fi losof" d rept phromisis, J aege r semnalează d e fapt natu ra p o l i tică şi n e fi l o sofică a aceste i cunoa ş te ri ; căci toc mai cuVÎn t u l phronesis d e fi n eşte la Pl aton ş i la Ari stotel mai c u rînd clarvizi u n e a o m u l u i pol itic d e cît viziunea fi losofu l u i .

, 68 . f n

Omul politic,

pe cineva care

unde u rm ăreşte Înd eosebi acest raţionament, Platon conchide i ro n ic: cău tînd

să fie

to t atît de pregătit să co nducă oam e n i i , pe cît este d e pregătit p ăsto­

ru l să co n d u c ă turma, am găs it "un zeu În locul u n u i m u ritor"

(275).

1 87


co n cepe rea s paţ i u l u i p u b l i c după i m agi n e a obiectu l u i fabricat n u ce rea decît o b i ş n u i ta măiestrie, o experienţă în arta p olitici i l a fel ca în toate ce l e­ lalte arte, În care factorul co n strî n gător n u este persoan a artistu l u i ori a meş­ teşugaru l u i , ci obiectu l i m pe rs o nal al artei sau al meşteşugu l u i acestui a. În Republica, fi losoful-rege a pl i c ă Ideile aşa cum meşteşugarul îşi ap l i că regu l i le şi crite ri i l e ; el îşi p rod u ce Cetatea aşa cu m s c u lpto ru l produce o statu ie69; i a r în u l ti m a lucrare plato n iciană aceleaş i I dei devi n chiar legi care n u tre­ buie d ecît executate.7° În acest context, apariţi a unui sistem pol itic utopic, pe care c i n eva care stăpîneşte tehnici l e trebu rilor o m e n eşti l-ar putea constru i În c o n fo rm it a te cu u n model , devine ceva ap roape de l a sine în ţel e s ; Platon , pri m u l c a re a conceput u n p l an de fabricare a co rpu rilor politice, a rămas sursa de inspiraţie a tutu ror uto piil o r ulterioare. Şi, cu toate că n i c i u n a din aceste uto p i i n u a aj uns vreodată să j oa ce un rol n otabil În istorie c ăc i , În cele cîteva cazu ri Î n care s-au rea l i z a t sistemele uto p i c e au cedat rapi d sub greutatea rea­ li t ăţi i nu atît de mult a realităţi i circu mstanţelor externe, cît a realităţi i rapor­ tu rilor umane c o n c re te pe care nu le-au putut controla -, ele s-au n u m ărat pri n tre cele mai eficiente mij loace de conservare şi de dezvoltare a unei tradiţii a gîn d i ri i politice în care, În mod co nştie n t sau inconştient, co ncep tu l de acţi u ne a fost i nterpretat În te rm e n i d e producere şi de fabricare. Există totu şi un l ucru d e m n de at e nţi e În evol uţi a acestei tradiţi i . Este adevărat că vi o l e n ţa , rară d e care nicio fabri care n u ar fi putut avea l oc vre­ o dată, a ju cat Întotde au n a un rol i m portant În gî n d i re a p o l i ti că şi În si ste­ mele politice Întemeiate pe o i n terp reta re a a C ţi u n i i În termeni de fa b ri c a re ; Însă, pîn ă În epoca modern ă, e l e m en tu l acesta de vi o l e n ţ ă a rămas strict i n s t ru menta l , u n m ij l oc ce avea n evoi e de un scop care să ÎI În d reptăţească şi să îl l i m i teze , astfel că gl orificarea violenţei ca atare l ipseşte cu desăvîrşire d i n trad iţi a gî n d i ri i pol itice anterioare epocii moderne. În linii m a ri , o aseme­ nea gl o ri fi care era i m p os i b i l ă cîtă vreme contemplaţia şi raţi unea erau so­ cotite d rept ce l e mai Înalte facultăţi ale omului, deoarece, În această i poteză, toate co m ponentele u n e i vita activa, fabri c a re a n u mai puţi n decît acţi u nea, nemaivorb i nd de m u ncă, rămîneau ele însel e secund are şi i n st ru me n tale În domen i ul mai restrîns al teori ei politice, rezultatu l a fo s t că n o ţi u n ea de g u verna re şi chesti u n i l e conexe ale legiti mităţii şi ale justei autorităţi au j u c at un rol cu m u l t mai hotărîto r d e cît înţel egerea şi interpretări le ac ţi u n ii înseşi . Abia convi ngerea ep o c i i m oderne că o m u l poate cunoaşte d o ar ceea "

"

·

-

,

,

.

69. Republica,

70. Ar

420.

putea fi

Republica,

interesant de

obselVat u rm ătoa rea evo l u ţi e În teo ria p o l i tică a l u i Pl aton: În

Împărţi rea În tre co nducători şi c o n d u ş i se i n s p i ră din re l aţi a d i n tre expert şi

nespecialist; În Omul politic, Platon se ori e n tează după relaţi a d i n tre a c u n o aşte şi

a

face;

iar În Leyjle, tot ce Îi m ai rămîn e o m u l u i p o l i ti c de făcut sau tot ce e n e cesar pentru fu nc ţi o n area do m e n i u l u i p u b l i c este execu tarea u n o r l egi nesch i m b ăto are.

În

a ceastă

evo l u ţie, cel m ai mult n e frap ează restrîngerea p rogresivă a facultăţi l o r cerute pentru de· pri n d erea politicii.

1 88


ce fab rică, că facu ltăţi le sale aşa-zis s u perioare depind de fabricare şi că, p ri n urmare, el este În pri m u l rî n d homo faber, iar nu animal rationale, a repus În l u m i n ă vi olen ţa inerentă de m u l tă vre m e tutu ror i nterp retări lor domeniu­ lui trebu ri lo r omeneşti ca s feră a fabricări i . Faptu l acesta a fost cu de o se ­ bi re izb itor în seria de revol uţi i , caracteri stice epoc i i mode r n e , care - cu excepţia Revol uţiei Americane - au scos cu toate la l u m i nă aceeaşi com binaţie de vechi entuziasm ro m a n pen tru în temei erea u n u i nou corp p o l iti c şi glorificare a violenţei ca u n ic m ij loc de a-I " p roduce " . Dicto n u l l u i Marx, potri vit căruia "violenţa este moaşa o ricărei s ocietăţi vechi, ce poartă În pî n ­ tece o societate nou ă", ad ică a oricărei sch i m b ări În istorie ş i Î n politică71 , nu face decît să rezu me con vingerea În tregi i epoci moderne şi să extragă con­ seci nţele din credi nţa sa cea mai ad î n c ă , d u p ă care i storia este "prod usă" de oameni aşa cum natu ra este " p rod u să " de D u m n ezeu . Cît d e persistentă ş i d e reu şită a fost transformarea acţi u n i i într- u n mod al fabricării o doved eşte lesne în treag a termi nologie a teo riei şi a gîn d i ri i pol itice; de fapt, a devenit aproape c u nep uti n ţă s ă discutăm d espre aces­ te chesti u n i fără a recurge la categori i l e de m ij loc şi de sco p şi fără a gî n d i În termen i de instrumental itate. P oa te ch i a r mai convingătoare este u n ani­ m i tate a cu care u nele proverbe p o p u l a re d i n toate l i m b i le moderne ne În­ vaţă că "cine vrea u n scop, trebuie să vre a şi mij loacele " şi că " n u poţi face omletă fără să spargi ouăle". Sîntem pesemne pri m a generaţi e care a devenit pe dep l i n conştientă de con s ecinţele cri minale i n erente u n u i mod de a gîn di care co nstrînge i n d ivi d u l să adm ită că toate m ij loacele, cu c o n d i ţia să fie eficiente, sînt perm ise şi îndreptăţite să urmărească ceva definit ca scop. Totuş i , ca să evităm aceste cărări bătătorite ale gî n d i rii , n u aju n ge să adăugăm cîte­ va amend amente, spu n înd , de exem p l u , că nu toate m ij loace le sînt perm i se sau că, în an u m ite ci rcum st anţe , m ij l oacel e pot fi mai i mpo rta n t e de cît scopu ri l e ; ase menea amendamente fie a c cep tă ca pe ceva de l a sine Înţeles u n siste m moral care, aşa cu m Înde m n u ri l e însele o d emonstrează, cu greu .poate fi acceptat ca atare, fie sînt zăd ărn icite chiar de l i m baj u l şi de analogii­ le pe care le fol osesc. Căci a vo rb i despre scopuri care n u j us ti fică toate m ij ­ loacel e î n s eamnă a vorbi în parad oxu ri , d efi n iţi a u n u i scop fi i nd tocmai justificarea m ij loacelor; iar paradoxu ri le trădează Întotd e au n a d i l e me , p e care n u le rezo l vă şi, prin u rmare, nu s î nt niciodată convi ngătoare . Cîtă vre­ me credem că în domen i u l pol i tic avem de-a face cu scopu ri şi cu m ij lo ac e , nu vom fi În stare să î mpiedi c ăm pe n i meni să folosească toate mij loacele pentru a-ş i u rm ări scopuri le decl a rate . Î n locu ire a acţi u n i i cu fabri carea, însoţită În paralel de dec ă de rea pol iticii la statutul d e m ij l oc pri n care se ati n ge u n sco p aşa-zis " m ai înalt" - î n Antichitate protejarea În general a o amen i l o r buni Îm potriva cel o r răi şi, În 71 .

Citatu l este d i n Capital (ed. M o d e m Li brary) , p. 824. Al te p asaj e d i n Marx a rată că re mar­ ca l u i nu se re st rî n ge la manifestarea fo rţel o r sociale sau e c o n o m i c e . De exemplu: " Este

b i n e cu noscu t faptu l că, În istori a re ală, cuceri ril e , aservi rea, jafu l ,

joacă ro l u l

ce l m ai i m po rtant" (ihid., 7 8 5 ) .

crima, pe s c u rt violenţa

1 89


parti c u l ar, sigu ranţa fi l osofu l u i72, În Evu l Med i u mîntu i rea sufletelor, Î n epoca modernă productivitatea şi p rogresul societăţi i - e la fel de veche ca tradiţia fi l osofiei politice. Este adevărat că n u mai epoca modern ă a defi nit omul În pri m u l rînd ca homo faber, creator de u nelte şi producător de obiecte, ş i că n u m ai ea, pri n u rmare, a putut depăşi d ispreţu l şi suspici u nea, adî nc În răd ăcin ate, cu care trad iţia a privit întreaga sferă a fabricări i . Totuşi, ace­ eaşi tradiţie, În măsura În care se întorsese şi ea împotriva acţi u n i i - mai pUţi n făţiş, fără Îndoi ală, însă n u m ai p uţi n eficient - fu sese silită să i n terpreteze acţi u n ea În termeni de fabricare, şi astfel, În ci uda dispreţu l u i şi a suspici u­ nii sale, a i n trodus În filosofi a politică an u m i te tendinţe şi modele de gînd ire În care epoca modernă putea găsi u n sprij i n . În această p rivi nţă, epoca modernă nu a răstu rnat trad iţia, ci mai curînd a eliberat-o de "prej u decăţile" care o împiedicaseră să decl are deschis că l u crarea meşteşugaru l u i trebuie p l asată pe o poziţie mai Înaltă d ecît opin i i le şi faptele "nefolositoare" care al cătu iesc domen i u l treb u ri lor omen eşti. I m portan t este că Pl aton şi, În­ tr-o mai m ică măsură, Aristotel, care n u Î i socoteau pe meşteşugari vred­ n ici n i ci chi ar de d reptu ri cetăţe neşti depl ine, au fost pri m i i care au propus tratarea chesti u n i lo r politice şi conducerea corp u rilor pol itice În maniera fabricării . Această aparentă co ntradi cţie arată l i m pede adîncimea di lemelor autentice ce decu rg cu necesitate din facultatea um ană a aCţi u n i i şi forţa ispitei d e a-i el i m i n a riscuri l e şi peri colele i ntrod ucînd În reţeaua rel aţi i l or u man e categori i l e, cu mult mai sigu re şi mai sol ide, propri i activităţi lor pri n care noi înfru ntăm natu ra şi constru i m l u mea artifici al u l u i u m an.

32

Aql UNEA CA PROCES

I nstru mentalizarea acţi unii şi decăderea poli ticii la statutu l de m ij l oc pus în s l ujba a altceva nu au reuşit fi reşte n iciodată să el i m i n e cu ad evărat ac­ ţi u nea, să o Împiedice să fie u n a d i n experienţele u mane fu ndamentale ori să d istrugă cu d esăvîrş i re domen i u l trebu rilor omeneşti . Am văzut mai de­ vreme că, în l umea noastră, aparenta eli m i n are a m u ncii , ca efort d u reros de care este legată orice viaţă u m ană, a avut înainte de toate d rept conseci n­ ţă faptu l că l ucru l se realizează acu m În mani era mu nci i şi că produsele l ucru­ l u i , obiectele de întrebuinţare, sînt consumate ca şi cu m ar fi si m p l e b u n u ri de cons u m . În chip asemănător, înce rcarea de a elimina acţiu n ea d i n prici­ na nesigu ranţei ei şi de a salva trebu ri l e omeneşti de fragi l i tatea lor, tratîn­ du-le ca ş i cîn d ar fi sau ar putea deve n i prod usele plan ificate ale fab ricării 7 2 . A se

co mp ara afi rm aţi a l u i Pl ato n , d u p ă care d o ri n ţa fi l o sofu l u i d e a d eve n i conducătoru l

oameni l o r nu po ate izvorî deCÎt d i n te am a de a

fi

co ndus de ce i răi

(Republica, 347),

cu

afi rmaţi a l u i Augu sti n , după care rol u l guvern ări i este acela de a le permite "celor b u n i "

s ă trăi ască mai l i n iştit pri n tre "cei răi"

(Epistole, 1 53, 6). ,

1 90


o meneşti , a d u s În pri m u l rînd la o rientarea capacităţi i omeneşti d e acţi une, d e i n iţi ere a unor procese noi şi spontane care, În l i psa oamen i l o r, n u s-ar p etrece n iciodată, către o atitu d i n e faţă de n atu ră care, pîn ă în u l ti m a fază a epoci i mod erne, a Însem nat explorarea l egi l o r natu rale şi fab ri carea de obiecte fo l osind materiale natu rale. Î n ce m ăsură am în ceput să acţi onăm în natu ră, în sensul l i teral al termen u l u i , se vede poate cel mai bine d i n re­ marca întîmpl ătoare racută de cu rînd de u n om de şti i nţă, care sugera cît se poate d e seri os că "cercetarea fu n d amentală are l oc atu nci cînd eu fac ceva ce nu şti u că fac"73 . Acest l u cru a început destu l d e i nofensiv od ată cu experi mentele În care oa men i i n u s-au m ai m u lţu m i t să o bserve, să În registreze şi să contemple ceea ce natu ra era d i spusă să ofere prin propri a apariţie, ci au Început să prescrie co ndiţii şi să provoace procese natu rale. TransformÎnd u -se apoi În­ tr-o abi l i tate mereu crescîndă de a descătuşa procese elemen tare, care, rară amestecul oamenilor, ar fi răm as În stare l atentă şi poate nu ar fi avut loc n iciodată, faptu l acesta a d us, În cele din u rmă, la o ad evărată artă d e a "fabri ca" natu ră, ad ică de a crea procese " n atu ral e" care, În l i psa oameni­ lor, nu ar exista defel şi pe care natu ra terestră pare neputincioasă să le real i­ zeze singură, cu toate că procese asemăn ătoare sau identice se pot Întîl n i c u u ş u ri n ţă Î n u niversul d i n j u ru l Pămîntu l u i . Prin introducerea experi mentu­ l u i , În cad ru l căru i a am prescris proceselor natu rale condiţi i concepute de om şi p ri n i ntermed i u l căruia le-am fo rţat să intre În ti pare racu te de o m , am Învăţat În cele d i n u rmă cum s ă " reprod ucem procesu l care s e desraşoa­ ră În Soare", ad ică să obţi n e m d i n procesel e natu rale de pe pămînt acele energi i care, În l i psa noastră, se d esfăşoară nu mai În un ivers. Faptu l Însuşi că şti i n ţele natu ri i au deve n i t exclu siv şti i n ţe ale procesu­ l u i şi, În u lti m a lor etapă, şti i n ţe ale " p roceselor rară Întoarcere", procese potenţial i reversibi le, i remediabile, arată l i m pede că, o ricare ar fi puterea cerebrală necesară pentru a le declanşa, ad evărata capaci tate u m ană care stă În spatele lor, si ngura care poate provoca o asemenea situaţi e, n u este o facu l tate "teoretică", conte m p l aţi a sau raţi u n ea, ci aptitu d i nea u m an ă de a acţi ona - de a decl anşa procese n o i , rară precedent, a l căro r rezu ltat rămîne nesigu r şi i m previzi b i l , i nd iferent că procesele se desraşoară În dome­ n i u l u m an sau În cel natu ral . Î n această formă a acţi u n i i - extrem de i m portantă pen tru epoca mod er­ nă, atît pentru enorma creştere a capacităţi lor u mane, cît şi pentnu concepţia şi conşti i n ţa, amîn două rară precedent, privi nd i sto ri a - sînt d ecl an şate procese al căror rezu l tat este i m p revizi bil, astfel Încît nesigu ranţa m ai curînd decît fragi litatea devi ne trăsătu ra fu ndamental ă a treburilor omeneşti . Aceas­ tă prop rietate a acţi u n i i scăpase atenţiei Antich i tăţi i , În general vo rb i n d , şi, ca să n u spu nem mai m u lt, n u găsi se defe l o exp resie potrivită În fi l osofi a antică, căreia conceptu l Însuşi de istorie, aşa cum ÎI cunoaştem noi, Îi era 7 3 . Citat di ntr-un i n terviu cu Wem e r von Brau n , publi cat în New York Times, 1 6 decembrie 1 9 5 7 .

191


cu totu l străin. Conceptul central al celor două şti i n ţe cu totu l noi ale epocii modern e, ştiinţa natu ri i şi, În egală m ăsură, şti inţa istoriei, este cel de pro­ ces, i ar experienţa umană propriu-zisă care Îi stă la bază este acţi u n ea. Doar pentru că sîntem capab i l i să acţionăm , să decianşăm propri i l e noastre pro ­ cese, putem concepe atît natu ra, cît şi istoria ca sisteme d e procese. Este adevărat că această trăsătu ră a gînd i ri i moderne s-a făcut remarcată mai Întîi În ştiinţa istoriei, care, Începînd de la Vico, a fost În mod conştient prezen­ tată ca o " ştiinţă nouă", În ti mp ce şti inţel e natu ri i au avut nevoie de cîte­ va secole pînă să fie obligate chiar de rezultatele realizări lor lor tri u mfale să sch i m be un cad ru conceptu al peri mat cu un vocabu lar care se aseam ăn ă izbitor d e m u l t cu cel folosit În şti i n ţele istorice. Oricu m ar fi, fragi l i tatea apare d rept trăsătu ra pri ncipală a treburilor omeneşti n u m ai În anum ite circumstanţe istorice. Grecii măsu rau aceste cir­ cu mstanţe p ri n con strast cu prezenţa perm anentă sau cu reîntoarcerea veşnică a tuturor realităţilor naturale, iar grija lor de căpătîi era să se măsoare cu - şi să d evi n ă demni de - o nemuri re, care Îi Înconjoară pe oamen i , Însă pe care m u ritorii n u o posed ă. Oamenilor care n u sînt stăpîn iţi d e această grij ă pentru nemuri re, domeni u l trebu rilor omeneşti le va scoate fără Îndoial ă l a iveală u n aspect cu totu l diferit, chiar Întru cîtva contrad i cto ri u , şi an u m e o extraordi n ară flexi b i l i tate, a cărei forţă de persisten ţă şi d e conti n u itate În timp este cu mult superioară d u rabilităţii stabile a lumii solide a obiectelor. Cu toate că oamenii au fost Întotdeauna capab i l i să distrugă tot ceea ce era produs de mîi n i l e omeneşti , iar astăzi au devenit capabi l i chiar de d i stru­ gerea potenţială a ceea ce nu o m u l a făcut - Pămîntu l şi natu ra terestră -, ei nu au fost şi nu vor fi n icicînd În stare să an uleze sau m ăcar să co ntroleze Într-o manieră sigu ră vreunul d i n procesele pe care le decl anşează pri n ac­ ţiune. Nici chiar uitarea şi confuzia, care pot ascu nde atît de bine origi nea şi respo n sabi litatea fiecărei fapte În parte, nu sînt În măs u ră să an u l eze o faptă ori să Îi preîntîmpine conseci nţele. Iar această neputinţă d e a anu l a ceea c e s-a făcut este însoţită de o neputi nţă aproape egal ă de a prevedea u rm ări l e o ricărei fapte sau ch iar de a-i cu noaşte temeinic m otiveleJ4 Dacă forţa procesului de producţie se absoarbe şi se consumă În Întregime În produsu l fi n i t, forţa proces u l u i acţi u n i i nu se epuizează niciodată Într-o si ngu ră faptă, ci, din contră, poate spori pe măsu ră ce conseci nţele sale se Înmulţesc; ceea ce dăinuie În domen i u l treburilor omen eşti sînt aceste proce­ se, iar d u rabi litatea lor este tot atît de nel i m i tată, de i nd ependentă de peri­ sab i l i tatea material u l u i şi de mortal i tatea oameni l o r ca şi d u rabi l i tatea u m anităţi i înseşi . Motivu l pentru care noi n u sîntem n iciod ată capab i l i să prezicem cu certitudine urm area şi sflrşitu l u n ei acţi u n i e pur şi s i m p l u acela 74. " M an weiss d i e H e rku n ft ni cht, m an weiss d i e Fo lgen n i cht. . . (der Wert d e r H and l u n g ist) u n b ekann t" [ N u ştim origi nea, nu şti m u rm ări le . . . (val oarea acţi u n i i este) necu nos·

cută] , d u pă c u m s·a exp ri m at od ată N i etzsche ( Wille zur Macht, n r. 2 9 1 ), fără să (şi dea

seama că n u făcea al tceva decit să re pete străvechea suspici u n e a fi l osofu l u i faţă de acţi u n e .

1 92


că acţi unea nu are snrşit. Procesu l unei si ngu re fapte poate l iteral men te du ra de-a l u ngu l ti m p u l u i pînă ce u m an i tatea însăşi se va fi snrşit. U riaşa capacitate de a d u ra, superioară tutu ror celorlalte produse făcute de o m , pe care faptele o posedă, ar p u tea fi un pri l ej de mîndrie, dacă oamen i i ar fi în stare să îi poarte povara, povara i reversi b i l u l u i şi a n eprevă­ zutu l u i , d i n care procesu l acţi u n i i Îşi trage întreaga forţă. Că aşa ceva e cu neputi nţă, oamen i i au ştiu t-o dintotdeau na. Ei au şti ut că cel ce acţi onează nu stie niciodată Întru totu l ce face, că se face mereu "vin ovat" de conseci nte pe � are n u l e-a dori t şi nici m ăcar nu l e-a prevăzut vreod ată, că oriCÎt d e dezastru oase şi de neaşteptate ar fi u nm ările faptei sale, el nu o poate CÎtuşi de p uţi n chem a înapo i , că procesul pe care ÎI declanşează n u se consumă niciod ată rară ech ivoc Într-o singură faptă sau Într-un singur eveniment şi că sensul Însuşi al p rocesu l u i nu i se d ezvăl u i e nicicînd agentu l u i, ci d oar privirii retrospective a istoricul u i care nu acţionează. Toate acestea reprezi n­ tă suficiente motive pentru a întoarce spatele cu deznădejde domeniu l u i tre­ burilor omeneşti şi pentru a p rivi cu dispreţ capacitatea u m ană d e a fi l i ber, care, p roducînd reţeaua de rel aţii u man e, pare să ÎI pri n d ă în m rej ele sale într-o asemenea măsu ră pe cel ce o p rod uce, ÎnCÎt acesta pare mai m u lt victi­ ma deCÎt autorul şi făptu itoru l a ceea ce a făcut. N iciunde, altfel spus, nici în m u ncă, supusă necesităţilor vi eţi i , nici În fabricare, dependentă de mate­ rialu l dat, o m u l nu pare să fie m ai puţi n l i ber decît pri ntre acele facu ltăţi a căror esenţă însăşi este l i bertatea şi decît În acel domen i u a căru i existenţă nu i se datorează decît o m u l u i . Iată, aşadar, ceva c e coresp u nde c u marea tradiţie a gînd i ri i occi den­ tale: a acuza l i bertatea că ad emeneşte o m u l în capcana n ecesităţi i , a co n­ dam n a acţiu nea, iniţi e rea spontan ă a ceva nou, pentru că efectele ei se prind într-o reţea de relaţii p redeterm i n ată, antrenÎnd u-1 de fiecare d ată împre­ ună cu ele pe agentu l care pare să îşi pi ardă l i bertatea În chiar cl i pa cînd se fol oseşte de ea. Si ngu ra formă de a scăpa de acest ti p de l i bertate pare să stea în i n acţi une, în abţi n erea de la întregul domeniu al treburilor omeneşti , ca u n i c m ij loc de ocrotire a suveranităţii şi a integrităţii i n d ivi d u l u i ca persoa­ nă. Dacă lăsăm la o parte conseci nţele dezastruoase ale unor asemenea reco­ mandări (care s-au întru pat într-un sistem coerent de con d u i tă u m an ă doar fn stoici s m ) , greşeal a lor fu ndamentală pare să stea în acea identifi care a suveranităţii cu l i bertatea, care a fost întotdeauna socotită d rept ceva de la s i n e Înţeles atît de gînd i rea politică, CÎt şi de cea filosofică. Dacă ar ti ade­ vărat că suveran i tatea şi l i bertatea coi ncid, atu nci într-adevăr n ici u n om nu ar putea fi liber, deoarece suveranitatea, ideal de autosuficienţă şi de stăpîn ire fermă, este incompati b i l ă cu însăşi co ndiţia p l u ralităţi i . N i ci u n o m n u poate fi suveran , căci pămîntu l n u e locuit de u n singur o m , ci de oam e n i - şi n u , aşa c u m susţi n e trad iţia de la Pl ato n în coace, d i n cauza vigorii l i m i tate a omu l u i , care îl face dependent de spriji n u l altora. Toate recomandări l e pe c:are trad i ţia le are de oferit pentru a depăşi cond iţia ne-suveranităţi i şi a dobîndi i n tegritatea de necl intit a persoanei u m ane ech ival ează cu o com­ pensaţie pentru "slăbici u n ea" intrinsecă p l u ral ităţi i . Totuşi, presu p unînd că 1 93


aceste recomandări ar fi urmate, iar Încercarea de a depăşi consecinţele p l u­ ral i tăţi i ar fi Încununată de succes, rezultatul nu ar consta atît d e m u l t În domi narea suverană a sinel u i , cît În dominarea arbi trară a celorlalţi, sau, precum În stoicism, În înlocu i rea l u m i i reale cu o l u me i m agi n ară, unde pur şi simplu aceşti ceil alţi n u ar mai exista. Cu alte cuvi nte, chesti u nea pusă aici în d iscuţie n u priveşte vigoarea sau slăbici u n ea în sensul autosufici enţei . În sistemele politei ste, b u n ăoară, nici ch iar un zeu, oricît de puternic, nu poate fi suveran ; doar pom ind de la i poteza existenţei u n u i si ngu r zeu ( "U n u l este u n i c şi cu desăvîrşire si ngu r şi mereu va fi aşa") , suveranitatea şi l i bertatea pot coincide. În toate cel elalte ci rcum­ stanţe, suveranitatea e posi bilă n u m ai în imagi naţie şi cu preţu l realităţi i . Aşa cum epicurism u l se Întemeiază pe i l uzia feri cirii cel u i ars de vi u În tau­ ru l faleric75, tot astfel stoicism ul se sp rij i n ă pe i l uzia l i bertăţi i sclavu l u i . Am­ bele i l uzi i atestă puterea psi hologică a imagi n aţiei, o putere ce n u se poate exercita în să decît atîta ti m p cît realitatea l u m i i şi a celor vii , În care i n d ivi­ d u l este şi apare fie fericit, fie nefericit, fie om l i ber, fie sclav, e În lătu rată Într-o asemenea m ăs u ră, Încît l u m ea şi cei vii n u m ai sînt acceptaţi nici măcar ca spectatori l a spectacolu l amăgi ri i de sine. Dacă p rivi m l i bertatea cu och i i tradiţiei, identificînd-o cu suveranitatea, prezenţa În acelaşi ti m p a l i bertăţi i şi a ne-suveranităţi i , a capacităţii de a începe ceva nou şi a incapacităţi i de a controla ori măcar de a prevedea ur­ m ări le cel o r În ce p u te pare aproape să ne con strîngă să co n c h i d em că existen ta , de , u m an ă este absu rdăJ6 Ti , nÎnd seamă de real itatea u m an ă si fenomenele ei atît de evidente, este În tr-adevăr tot atît d e fal s să se nege li bertatea u mană de a acţi ona sub pretextul că agentul n u rămîne niciodată stăpîn u l faptelor sale, pe cît este de greşit să se susţi nă că suveranitatea ome­ nească e posi b i l ă datorită faptul u i incontestabil al l ibertăţii umane. 77 Se pune atu nci întrebarea dacă concepţia noastră, după care l i bertatea şi ne-suverani­ tatea se exclud reciproc nu este cu mva contrazisă de realitate, sau, altfel spus, 75. Nume ce vine de la Phalaris, tiranul Agrigentului Între 565-549 Î.e. n . , care Îşi ardea victl' mele În tr-un tau r de cupru. (N. tr.)

76. Această concl uzie "existenţialistă" se datorează mult m ai puţin deCÎt s-ar părea u nei auten­

tice reco nsiderări a co nceptelor şi a criteri i l o r trad i ţionale; În reali tate, ea continuă să opereze În cadrul tradiţiei şi cu conceptele tradiţionale, chiar dacă cu u n an umit spirit de revoltă. Rezu ltatul cel mai logic al unei asemenea revo lte ÎI re p rezi ntă, aşad ar, o reve nire la "valorile religioase", care totuşi nu se mai Înrădăcinează defel în experienţe rel igioase autentice sau În credi nţă, ci sînt, ca toa te "valorile" spirituale moderne, valori de schimb, obţi n u te În acest caz co ntra "valorilor" rep u diate ale deznădej d i i .

77. Acolo u n d e

m î n d ri a umană este î n c ă i ntactă, tragedia m a i curînd deCÎt a b s u rd i ta te a este socotită marca existenţei u m ane. Cel mai m are reprezentant al acestui tip de gî n d i re este Kan t, pentru care spo ntaneitatea acţi unii şi facu l tăţi l e conexe ale raţi unii p racti ce , i nclu­ siv puterea de jud ecată, rămîn cal ităţile de seamă ale omului, chiar dacă acţi unea lui cade sub determ inis m u l l egilor natu rale, iar judecata sa nu poate pătru nde secretul realităţii absolute ( acel Ding an sich [ l ucru În sine J ) . Kant a avut înd răzneala de a-I achita pe om de consecin ţel e faptelor sale, i nsistînd numai asupra purităţii motivelor l ui - iar asta l-a sal­ vat de pi erderea cred in�ei În o m şi În măreţia sa pO tenţiaIă. ,

1 94


d acă nu cumva c ap ac i tatea de ac ţi u n e nu asc u n d e În s i n e an u m ite potenţia­ l i t ăţ i care Îi perm i t să s u p ravi eţ u i a s c ă n ep u ti nţe i pe care o i m p l ică ne-su­ veran itatea.

33 I REVERS I B I LUL Ş I PUTEREA D E A I ERTA

Am văzut că animal laborans n u poate fi răscu mpărat d i n s i tu aţi a d e p ri ­ zonier al cicl u l u i perpetu u a l pro ce s u l u i vieţii , supus mereu necesităţi i m u n c ii şi a co n s u m u l u i , decît p ri n m o b i l izarea u n e i al te fa c u l t ăţ i u m a n e , cea d e a c re a de a fab rica şi de a p ro d u ce a l u i homo (aber, c el care, În c al i t a te de creator d e u n e l te , n u n u mai că uş u re ază s u fe ri n ţ a şi necazu l m u nci i , ci, î n plus, edifică o lume a durabilităţi i . Răs c u m p ă rare a vie ţii în treţi nute pri n muncă vi ne d i n apartenenţa la l u m e , î n t reţ i n u tă p r i n fa b ricare . Am văzut, apo i , că homo {aber n u po ate fi e l i berat d e co n d iţi a l i psei de s en s , a " d eval o rizări i tu tu ror val ori l o r" şi a neputinţei d e a d esco peri c ri teri i legiti me în tr-o l u m e determin ată de categori ile de m ij l o c ş i d e sco p, decît prin facultăţi le co m p l e ­ m entare a l e acţi u n i i şi vorbiri i , care p rod u c p o ve st i ri p l i n e de s e m n ificaţ ie l a fel d e natural pe cît fa b ri c are a p rod u c e o b i ecte d e întrebuinţare. Dacă nu s-ar plasa În afara c o ns i d e raţi il o r de faţă, la aceste cazu ri s-ar putea adău­ ga ş i s itu aţi a gî n d i ri i ; căci gî nd i re a este şi ea in c a p a b i l ă s ă s e gî n de as c ă pe s i n e " În afara situaţi i l o r pe care ea însăşi l e generează. În fiecare d i n aceste cazu ri , o m u l - o m u l q ua animal laborans, q ua homo (a ber, q ua gî n d it o r - este salvat de ceva cu totul d i fe ri t; ceva ce vi n e din afară - fi reşte , nu d i n afara o m u l u i , ci d i n afara fiec ă rei a d i n a ct i vi tă ţ i l e res pective. Dacă este t o to d at ă o fi i nţă care c u n o aşte o l u m e şi o l o c u i e ş te - acest fapt e, d i n pu n ctu l de ve ­ d e re al l u i animal laborans, o m i n u ne; d acă s e m n ifi caţi a a re un loc În această lume - acest fa pt e , d i n punctul d e ved e re al l u i homo (aber, o m i n u n e , o reve l a­ ţie a divinităţi i . Cazu l ac ţi u n i i ş i a l neaj u ns u ri l o r sale este c u to t u l diferit. Ai c i , leacu l îm­ p o t ri va i reve rsi b i l u l u i ş i a n e p rev ăz u t u l u i proces u l u i declanşat p ri n acţi u ne nu vi n e d i n tr- o altă facu ltate, eventu al s up eri o ară , ci ţine de p o si b i lităţi le ac ţi u n i i Îns eş i Pos i b i l a e l i berare de c o nd i ţi a i reversi b i l u l u i - a nep ut i n ţe i d e a şterge ceea ce s - a făcut, cu toate c ă a u to ru l n u şt i a ş i n u ar fi p u tu t şti c e face - o ad u ce facu l t at e a i e rtări i . Le acu I p e n tru n e p re vă z u t p en t ru nesi g u ra nţa h aotică vi i to ru l u i e cu p ri n s În c ap a ci tate a de a fac e şi d e a ţi n e pro m isi u n i . Cele două pos i b i l i tăţi fo rmează un to t, în m ăs u ra În care u n a d i n tre e l e , i e rtarea, se rveşte la ştergerea fapte l or trecutul u i , a l e c ă ru i "păcate" !atÎrn ă p recum sabia l u i Da m o c le s deasupra fiecărei n o i generaţi i, i ar cealaltă, legarea pri n pro m i s i u n e , serveşte la stabi l i rea, în ocean u l d e nesiguranţă care este p rin d e fi n i ţi e vi i to ru l , a u n o r insule de ce rti tud i n e rară de care n i c i c h i ar conti n u itatea, nem aivorb i n d de d u rab i l i tatea d e ori ce fe l , n u ar fi p os i b i lă În rel aţi i l e d i n tre o a m e ni ,

­

"

.

,

.

1 95


Dacă n u am

fi

tate a n oastră de

iertaţi , e l i b eraţi de co n seci nţe le faptelor n o astre, capaci­

a

acţi o n a s-ar restrînge, aşa zicînd , l a o s i n gu ră faptă d i n

care n u ne-am putea n i ci cînd reve n i ; am rămîne pen tru totdeau n a vi cti mele u rm ări l o r ei, l a fe l ca ucen icul vrăj i tor căru i a îi l i pse a form u l a magică cu care să ru p ă vraja. Dacă nu am fi legaţi de în dep l i n i rea p ro m i s i u n i l o r, nu am fi n i ci o d ată în stare să ne p ăstrăm i d e n ti tatea; am fi con d a m n aţi să rătăci m neaj u to raţi ş i dezo rie n taţi , fiecare p ri n În tu nericu l i n i m i i sale so l i tare, p ri nşi în contrad icţi i l e şi În echivocu rile ei - u n întu neric pe care n u m ai l u m i n a revăr­ sată asu p ra dome n i u l u i p u b l i c de preze nţa alto ra, care co n fi rm ă i d e n ti ta­ tea d i ntre cel ce face prom isiunea şi cel ce o Îndeplineşte, îl poate risi p i . Ambele fac u ltăţi d e p i n d , aşad ar, de p l u ra l i tate, d e p rezenţa ş i d e acţi u n e a al tora, căci n i m e n i nu se poate ierta pe sine însuşi şi n i meni nu se poate s i m ţi l egat de o p ro m i s i u n e facu tă doar sieş i ; ie rtarea şi p ro m isiu nea puse În scenă în singurătate sau în izo l are rămîn l i psite de real i tate şi nu au altă sem nifi caţi e decît aceea de rol pe care i n d ivi d u l îl jo acă pen tru s i n e . Î ntrucît aceste facu l tăţi sînt atît de strîns legate d e co n d iţi a u mană a p l u ­ ral ităţi i , rol u l l o r în po l i tică p resu p u n e o serie de p ri n ci p i i d i recto are d i ame­ tral o p use n o rm e l o r " m o rale" care derivă d i n n o ţi u nea p l ato n iciană de guvern are. Căci , la Plato n , guvern area, a cărei l egiti m i tate se Întemeia pe stăpîn i rea s i n e l u i , Îşi extrage p ri n ci pi i l e d i recto are - ce le care, În acelaşi ti m p , j u stifică şi l i m i tează puterea asu p ra alto ra - d i n tr-o rel aţie stab i l ită în tre mine şi m i ne însu m i , astfel că binele şi rău l relaţi i l o r cu cei l alţi sînt deter­ m i n ate de atitu d i n i l e faţă de p ro p ri u l sine, pînă ce întregu l d o m e n i u p u b l i c aj u nge să fie con ceput d u p ă i m agi n ea " om u l u i în m are" , a o rd i n i i j u ste d i n tre capaci tăţi le i n d ivi d u a l e ale m i nţi i , sufletu l u i şi corp u l u i o m u l u i . Pe de altă p arte, cod u l m o ral , ded us d i n capaci tatea de a ierta şi d i n cea de a face p ro m i s i u n i , se în temeiază pe experien ţe pe care n i m en i nu le-ar p u tea avea vreodată cu s i n e însuşi şi care, d i n con tră, se bazează În în tregi m e pe prezenţa alto ra. Ş i , întocmai d u p ă cu m grad u l şi m o d u ri l e stăpîn i ri i de s i n e înd reptăţesc şi d eterm i n ă stăpîni rea asupra altora - cu m s e co n d u ce pe s i n e î i v a con d uce pe alţi i -, tot astfel grad u l ş i m od u ri l e î n care este iertat şi i s e fac p ro m i s i u n i d eterm i n ă grad u l şi m o d u rile În care i n d ivi d u l s e poate ierta pe s i n e şi îşi poate respecta pro m isi u n i l e care ÎI privesc n u m ai pe e l . Deoarece remed i i l e Împotriva fo rţei uri aşe şi a flexi b i l ităţi i pro pri i procese­ l o r acţi u n i i nu pot fu n cţi o n a d ecît su b co n d iţia p l u ralităţi i , e cît se po ate de periculos să se fo l osească această facu ltate altu ndeva decît În dome n i u l trebu ri l o r o m en eşti . Şti i n ţel e n atu ri i şi teh n o l ogi a mod ern ă, care n u m ai respectă, n u m ai i m ită şi nu îşi m ai procură m ateri a l u l d i n p rocesele n atu ri i , c i par d e fapt s ă acţi oneze În natu ră, par, Î n m o d asemăn ător, s ă

fi

i n tro­

d u s i reversi b i l u l şi nep revăzutu I o m e n esc În d o m en i u l n atu ral , acol o u n de n u se găseşte n i ci u n l eac care să şteargă ceea ce s-a facut. Tot astfe l , se p are că u n u l d i n m ari l e pericolele ce pîn desc acţi u n e a realizată în m a n i era fabri­ cări i şi În i n teri o ru l cad ru l u i catego ri al d e m ij l oace şi d e sco p u ri constă În auto-p rivarea concom i tentă d e remed i i l e p rop ri i acţi u n i i , astfel că i n d ivi d u ­ l u i n u i s e cere n u m ai 1 96

să facă ceva cu m ij l o acele vi olenţei i m p u se d e o ri ce


proces d e fab ricare, ci şi să desfacă ceea ce a făcut, aşa cum e l i m i nă, p ri n m ij loacele d i strugerii , u n obiect nereu şit. N i m ic n u se arată m ai clar În aces­ te Încercări decît m ăreţia puterii u m ane, al cărei izvor se afl ă În capacitatea de a acţio n a şi care, fără rem ed i i le propri i acţi u n i i , în cepe i n evitabi l să strivească şi să d istrugă nu om u l însuşi, ci condiţi i l e în care vi aţa i-a fost dată. Cel ce a descoperit menirea iertări i În domen i u l treburi l o r omeneşti a fost Isus d i n Nazaret. Faptul că el a făcu t această descoperi re Într-un co n­ text rel igios şi că a form u l at-o într-un l i m baj rel igios n u e u n motiv pentru a o l u a mai puţin în serios În tr-un sens absolut laic. Trad iţia gîn d i ri i noas­ tre politice a fost pri n n atu ra ei ( d i n motive pe care n u l e p utem analiza ai ci) extrem d e selectivă, l ăsînd În afara sistem u l u i de concepte o m are varietate de experienţe politi ce autentice, printre care nu trebuie să fi m su rpri nşi să descoperi m unele într-adevăr fu ndamentale. Anumite trăsătu ri ale învăţăturii l u i Isus din N azaret, care n u sînt În p ri m u l rînd l egate de m esaj u l rel igios creşti n , ci îşi au obîrşia în experienţele micii co m u n ităţi strîns l egate a uceni­ ci lor l u i , În cl i n ată să Înfru nte auto rităţi l e p u b l ice d i n Israel , fac parte fără Înd o i al ă d i ntre ele, ch iar dacă ele au fost neglij ate d i n cauza p reti nsei lor natu ri exclusiv rel igioase. Si ngu ru l indici u rud i mentar al înţelegeri i faptu l u i c ă iertarea poate fi corectivu l necesar pentru inevitabi lele prejudicii c e decu rg d i n aCţi u n e poate fi văzut În princi p i u l roman de a-I cru ţa pe cel Învi ns (par­ cere subiectis) - o înţelepci u n e cu totu l necun oscută grecilor - sau În d reptul de a com u ta ped eapsa cu moartea, pro bab i l şi el tot de origi ne rom ană, care este o prerogativă a aproape tuturor şefi lor de stat din Occident. H otărîtor în contextu l nostru este faptu l că, Îm potriva " cărtu rari l o r şi a fariseilor" , Isus susţine, mai Întîi , că nu doar D u m n ezeu are puterea de a ierta78 şi, apoi, că această putere nu vi ne d e la Dumnezeu - ca şi cînd n u oamen i i , c i D u m nezeu a r i erta pri n intermed i u l fii nţelor u mane -, ci , d i m po­ trivă, tre b u i e pusă În mişcare Între ei de oameni , în ai nte de a putea spera să fi e iertaţi şi de D u m n ezeu . Cuvi ntele lui Isus sînt chiar mai rad icale. În Evanghelie, o m u l nu este chemat să ierte, fi i ndcă D u m n ezeu este cel care iartă, iar el tre b u ie să facă " I a fel", ci , "dacă fiecare din voi i artă d i n toată i n i m a" , " I a fel " va face şi D u m nezeu .79 Motivu l stăru i n ţei asu pra datoriei

78. După cum se afirmă categoric în Luca, 5 , 2 1 -24 (cf. Matei, 9 , 4-6 sau Marcu, 1 2 , 7-1 0 ) , u n d e I s u s face o m i n u n e pentru a dovedi că "Fiul Omului are putere pe pămînt s ă ierte păcatele", iar accentul cade pe expresia "pe pămînt". Stăru in�a l u i asu pra "puterii de a ierta", chiar mai mult decît săvîrşirea m i n u n i lor e cea care îi u i m eşte pe oameni, astfel În cît "cei ce şedeau cu el ia masă au Început să zică În si nea lor: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?" (Luca, 7, 49). 79. Matei, 1 8 , 35; cf. Marcu, 1 1 , 2 5 : "şi, cînd staţi În picioare de vă rugaţi , să iertaţi . . . ca şi Tatăl vostru care este În ceruri să ierte greşel i le voastre". Sau: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta. Dar, dacă nu i ertaţi oamenilor greşel i l e l o r, nic i Tatăl vostru nu va ierta greşelile vo astre" (Matei, 6, 1 4-1 5). Î n toate aceste cazuri, puterea de a ierta este în pri m u l rînd o p utere omen ească: Dumnezeu iartă "greşelile no as­ tre precu m şi noi iertăm greşiţilor noştri ".

1 97


de a i e rta este fără doar şi po ate acel a că " e i nu şti u ce fac" , i a r această d ato rie nu p riveşte cazu ri l e extre m e ale cri m ei şi ale răutăţi i voite, căci atu nci nu ar mai

fi fost necesar să se dea învăţătu ra:

"şi c h i ar d ac ă p ăcătu­

ieş te î m p otriva ta d e şapte ori pe zi ş i de şapte o ri p e zi se Întoarce la ti ne şi zice: «îm i pare rău ! » --...s ă-1 ierţi" .80 Cri m a şi rău l voite sînt rare , po ate c h i a r m a i rare d eCÎt faptele b u n e ; potrivit l u i Isus, de ele se v a ocu p a D u m n ezeu l a J u d ecata de Apo i , care nu joacă n i c i u n rol În vi aţa de pe pămînt şi n u se defi n eşte p ri n iertare, ci pri n răs p l ată d reaptă

(apodounai). 81

G reşeal a este

Însă ceva coti d ian, ce ţi ne de în săşi n atu ra acţi u n i i , care stabi l eşte În perma­ nenţă n o i l egătu ri În cad ru l u n ei reţe le de re l aţi i şi are nevo i e d e iertare şi de el i be rare pen tru ca vi aţa să po ată conti n u a, d ezlegî n d u - i În mod cons­ tan t pe o a m e n i de ceea ce au făcu t fără să şti e . 82 Oamen i i pot rămîne age nţi l i beri n u m ai p ri n ace astă con stantă e l i b e rare reci p rocă d e ceea ce fac şi pot p ri m i o p u tere atît de mare p recum aceea d e a începe ceva nou n u m ai d atori tă perm anentei d i spon i b i l i tăţi de a se răzgîn d i şi d e a o lua de l a capăt.

În această privi nţă, iertarea este tocmai opusul răzb u n ării , care acţi on ează sub fo rm a re-acţiei îm potriva unei p ri me greşel i şi p ri n care, departe de a se pune capăt consecinţelor pri m u l u i d elict, toată l u mea rămîne pri nsă În p ro­ ces, ceea ce Îi Îngăd uie reacţi ei în lanţ con ţinute în fiecare acţi u n e să îşi u rmeze nesti n g h e ri tă c u rs u l . S p re deose b i re de răzb u n are , care este reacţia n atu ra­ l ă, auto m ată la greşeală şi care , d i n cauza i reve rs i b i l i tăţi i p rocesu l u i acţi u n i i , po ate fi p revăzu tă, ba c h i ar cal cu l ată, actu l i e rtări i n u poate

fi

n i ci o d ată

p rezi s; el este singu ra reacţie care acţi o n ează În ch i p neaşteptat, păstrînd astfel, cu toate că este o reacţi e, ceva din caracterul origi nar al acţi u n i i . Iertarea, altfel spus, este s i ngu ra reacţie care nu re-acţi on e ază p u r şi s i m p l u , ci acţi o­ nează într-un ch i p n o u şi neaşteptat, neco n d i ţi o n ată de actu l care a provo-

8 0 . Luca , 1 7 , 3-4. E s te i m portant să nu uităm că cele trei cuvi nte-cheie ale textu l u i - aph ien­ ai, metanoein ş i hamartanein - au, chiar şi in greaca N o u l u i Testament, a n u m ite sensuri

pe care trad uceri l e nu reuşesc să le redea pe dep l i n . Pri mul lnţeles al l u i aphienai este cel de "a l ăsa să p l ece", "a d a d ru m u l" mai curind decit cel de "a ierta" ; metanoein Inseam­ n ă " a se răzglndi" şi - Întruclt serveşte de asemenea l a redarea cuvin tu l u i ebraic sh�/V "a se Întoarce", "a merge pe urmele paşilor cu iva" mai curind decit "a se pocăi", cu nuanţele ps i h o l o gice şi e mo ţ i o n a le ale acestu i verb ; ceea ce se cere este : răzglnd eşte-te şi " n u mar păcătu i " , adică aproape con trari ul pen itenţei . Î n fi n e , hamartanein e In tr-ad evăr foa rte b i n e redat [în trad ucerea engl eză 1 p rin "a greş i" [trespassingJ în m ă s u ra In care înseam­ nă m ai curind " a rata", Ha nu izbuti şi a o apuca pe u n d ru m greşi t" decît " a p ă c ăt u i )) (vezi H e i n rich Ebeli ng, Griechisch-deutsches Wiirterbuch zum Neuen Testamente ( 1 9 2 3 ) ) . Ve rsewl pe care eu II ci tez î n trad u cerea stan d ard a r putea fi redat şi astfe l : " Dacă greşeşte îm p otriva ta . . . şi . . . se Intoarce la tin e zicin d : m-am răzgin dit - să li dai drumul" . 81 .

Matei,

1 6, 27.

82. O a s em ene a i n terp retare pare înd reptăţită de context (Luca,

1 7 , 1 - 5 ) : Isus I n c e p e să vo r­ bească subli n i i n d caracterul i n evitabil al " p ri l ej u ri l o r de poti c n i re" (skandala), care sînt de neiertat, cel puţin pe pămlnt; căci " vai de acela pri n care vin ! Ar fi mai d e folos pen­ tru el să i s e lege o pi atră de moară d e gît şi să fie arun cat în m are"; şi conti nuă apoI Învăţînd i ertarea "greşelii" ( hamartanein ) .

1 98


cat-o, şi de aceea, el i berÎ n d u - i de co nseci nţe l e l u i şi pe cel ce i artă, şi pe cel ce este iertat. Li bertatea cu pri nsă În Învăţătu ri l e lui Isus despre i e rtare este l i be rtatea faţă de răzb u n area care Îi Înch ide atît pe cel ce o s ăvîrşeşte, cît şi pe cel ce o s u feră În auto m ati sm u l i m p l acab i l al proces u l u i acţi u n i i care n u p reti n d e n i ci o d ată de la s i n e o Înch eiere . Altern ativa la iertare, Î n s ă n icidecum o p u s u l e i , este pedeapsa, ş i ambele a u În co m u n fa ptu l că Încearcă să p u n ă capăt unei s i tu aţi i care, fără i n tervenţie, ar p u tea conti n u a la n esnrşit. I ată de ce este cît se poate de sem­ n ificativ, În tru cît este u n e l e m ent cu ad evărat con stitutiv În domen i u l tre­ b u ri l o r o m en eşti , faptul că o a m e n i i sîn t i n capabi l i să i e rte ceea ce nu pot pedepsi şi sînt i n capa b i l i să pede psească ceea ce s-a d oved it a fi d e nei er­ tat. Acesta e ad evăratu l semn d i sti n ctiv al d e l i cte l o r pe care, de la Kan t Înco ace, l e n u m i m " ră u l rad ical" şi d es p re a căro r n atu ră şti m atît de p u ţi n ch i ar şi n o i , cei care a m fo st exp u ş i u n eia d i n tre rarele l o r izbucn i ri p e scen a p u b l ică. Tot ce şti m este că nu p u tem n i ci să p edepsi m , n i ci să i e rtăm asem e n e a d e l i cte şi că, p ri n u rm are , e l e d e p ăşesc d o m e n i u l tre b u ri l o r o m e n eşti şi posi b i l i tăţi l e p u teri i u m a n e , d i s trugÎn d u - l e Într- u n c h i p rad i cal pe amî n d o u ă p retuti n d e n i u n de Îşi fac apari ţia. Î ntr- u n ase m enea caz, În care fapta Însăşi n e d e posedează d e o rice pute re, nu putem În tr- adevăr decît să re petăm Îm p re u n ă cu Isus: "Ar fi m ai de fo l o s pentru e l s ă i se lege o pi atră de m o ară de gît şi să fie aru ncat În m are " . Poate c ă argu m entul c e l m a i co nvi ngător c ă Între i ertare şi acţi u n e exi stă o l egătu ră la fel de strînsă ca Între d i strugere şi fab ric are vi n e d i n aceea că,

În cazul i e rtări i , şte rgerea u n ei fapte pare să d e a seam a de acel aşi caracter revel ator ca şi fapta însăş i . I e rtarea şi rel aţi a pe care ea o stab i l eşte este Întot­ deau n a ceva abso l u t personal ( c h i a r dacă nu neapărat ceva i n d ivi d u al sau privat), în care se i artă ceea ce s-a făcu t de d ragu l l u i

cine a facu t. Acest lu cru

a fost şi el clar recu noscut de I s u s ( " Păcatele e i , care sînt m u l te, sî n t i e rtate ; căci a i u b i t m u lt. Dar cui i se iartă puţin, iu beşte puţi n " ) şi constitu i e tem e i u l co nvingeri i o b i ş n u i te d u p ă care n u m ai i u b i re a are p u terea să i e rte . Căci i u ­ b i rea, cu toate c ă este u n a d i n c e l e m ai rare Întîm p l ări d i n viaţa oame n i l o rB3 , are În tr-adevăr o n eegal ată putere d e autodezvăl u i re şi o privi re n ease m u i t d e cl ară pen tru dezvăl u i rea ace l u i

cine, tocmai pen tru c ă n u s e arată i n tere­

Siită, mergînd pîn ă la totala dispariţie a l u m i i , de ceea ce persoan a i u b ită po ate fi , de cal i tăţi l e şi neaj u n s u ri l e e i , ca şi de re alizări le, n e re u ş i tele şi ab ate ri l e sal e . I u b i rea, d i n cauza pasi u n i i sale, d i struge acel sp aţi u i n termed i a r care ne l e agă şi ne separă pe u n i i de a l ţi i . Cît ti m p Îi ţi n e vraj a, si ngurul care se p o ate strecu ra În tre doi i u b i ţi este co p i l u l , rod u l i u b i r i i Înseş i . Copi l u l , acest În tre-ei de care i u biţii sîn t acu m l egaţi şi pe care ÎI au În co m u n , rep rezi n tă l u m e a pri n aceea că îi şi d esp arte ; el este i n d ici u l că cei d o i vo r i n trod uce 83 . Prej udecata obişnu ită după care i u b i rea este tot atît de răspîndită ca "idila" vi n e po ate d i n faptu l că noi t o ţi am auzit de iubire mai Întîi prin i n termediul poezi ei. Dar poeţi i ne amăgesc; ei sînt si nguri i pentru care i u birea nu este n u m a i o ex p e rie n ţă crucială, ci şi u n a indispensabilă, ceea ce Îi Îndreptăţeşte să o ia drept un iversală.

1 99


o n o u ă l u me În l u mea dej a existentă.84 Totu l se petrece ca şi cî n d , m u l ţu m i tă co p i l u l u i , i u b i ţi i se În to rc În l u m ea d i n care i u b i rea lor Îi izgo n i se . Î n s ă această n o u ă ap arte n enţă l a l u me, rezu ltat posi b i l ş i si ngu ru l d eznod ămînt feri cit cu p u ti n ţă al unei poveşti de d ragoste, este, Într- u n sens, sflrşitul i u ­ b i ri i , care trebu i e fie să p u n ă încă o dată stăpîn i re p e parteneri , fi e s ă s e trans­ fo rme Într- u n alt mod de convie ţu i re . I u bi rea este, pri n în săş i n atu ra e i , l i psită d e l u me, şi m ai curînd d i n acest motiv decît d i n p rici n a rarităţi i sale este ea n u do ar apolitică, ci anti politică, poate cea mai putern ică d i ntre toate fo rţele anti po l i tice o m eneşti . De aceea, dacă ar fi ad evărat, aşa cu m a crezu t creşti n i sm u l , că n u m ai i u b i rea po ate i erta, În trucît n u mai ea este pe d e p l i n receptivă la acel

cine al

i n d ivi d u l u i , mergînd pîn ă la a fi Întotdeau n a gata să îi i erte orice va fi făcut, iertarea ar tre b u i să rămînă cu totu l în afara co nsideraţi i l o r n o astre. Cu toate aceste a, ceea ce este i u b i rea În sfera strict ci rcu mscrisă care Îi e propri e, este respectu l În domen i u l mai larg al trebu ri l o r omeneşti . Respectu l , l a fel ca te r­ m e,n u l aristotelician philia politike, dese m n ează u n soi de " p rieten ie" l i psită de i n ti m itate şi de ap ro p i e re; este co nsideraţi a pen tru persoan ă, a rătată de l a d i stanţa pe care s p aţi u l l u m i i o pune în tre noi, iar această co nsideraţie este i n depend entă d e cal ităţi l e pe care le putem ad m i ra sau de re al izări l e pe care le putem p reţu i În cel mai înalt grad . Astfel, p i e rderea modern ă a respec­ tu l u i sau, mai curîn d , convi ngerea că respectu l este d ato rat doar În m ăs u ra În care ad m i răm sau sti măm, este un semn clar al deperson al izări i cresCÎn d e a vi eţi i p u b l i ce şi social e . Î n orice caz, respectu l , ÎntruCÎt priveşte excl usiv per­ soana, este absol u t suficient pentru a face l oc, de d ragu l persoanei , i e rtări i faptei sal e . Î nsă faptu l că ace l aşi cine, dezvăl u i t Î n acţi u n e şi Î n vo rb i re, rămîn e de asemenea s u b i ectu l iertări i , este motivu l cel mai adîn c pen tru care n i meni n u se poate i erta pe si ne Însuşi ; şi aici, ca şi În acţi une şi În vo rb i re În gene­ ral , d e p i n dem de cei lalţi , Înaintea cărora ne Înfăţi şăm, d i fe renţi i n d u - n e în ­ ÎI percepem. Î n c h i ş i în n oi

tr- u n mod pe care n oi înşine sîn tem i ncapabi l i să

înşi ne, nu am fi nicicînd În stare să ne i e rtăm nicio slăbici u n e sau greşeală, d eoarece ne-ar l i psi experi enţa persoanei de d ragu l căreia se poate i erta.

84. Această facultate creatoare-d e-I ume a iubiri i nu se confu n d ă cu ferti l itatea, pe care se Înte·

poveste m i tol ogică, d i m po trivă , Îşi experien ţa iubirii: ceru l este văzut ca o gigantică ze iţă care

meiază cele m ai m u l te mituri ale creaţi e i . U rm ătoarea extrage În mod clar i m agin i l e d i n

Încă se apleacă În jos către zeul pămînt, de care este separată de zeu l aer, care s-a n ăscu t Între ei şi care acu m o ridică În

su s

.

Astfe l , un spaţi u al

lumii

alcătuit d i n aer ia fi i n ţă şi se

strecoară între pămînt şi cer. Vezi H. A. Frankfort, The Inte/lectual Adventure

ofAncient Man

(Chi cago, 1 946), p. 1 8 , şi M i rcea Eliade, Traiti d'Histoire des Religions ( P aris, 1 9 53), p. 2 1 2 ,

200


34

N EPREVĂZUTU L ŞI PUTEREA PROM ISIUNII Spre deose b i re d e i e rtare, care - po ate din cauza con textu l u i e i re l igios, poate din cauza l egătu ri i cu i u b i re a a în soţi t d escoperi rea ei - a fo st, socotită în totd e au n a d rept l i psită d e real i s m şi de neacceptat în d o m e n i u l p u b l ic, puterea d e stab i l izare pro p ri e capacităţi i de a face p romisi u n i a fost recunos­ cută pe tot p arcu rs u l trad iţiei n o astre. Putem m e rge pe u rm e l e ei pîn ă în siste m u l j u rid i c ro m a n : i nvi olabi l i tatea înţel egeri l o r şi a tratatel o r (paeta sunt

servanda);

sau îl pute m socoti pe Avraam d rept descoperito ru l e i , b ărbatu l

d i n U r, a căru i în treagă poveste, aşa c u m o i stori seşte B i b l i a, înfăţişează o porn i re atît d e înfl ăcărată de a înch e i a l egă m i n te, în cît tot u l se petrece ca şi cîn d el nu ar fi ieşit d i n ţara l u i d ecît pen tru a încerca î n pusti etatea l u m i i puterea p ro m i si u n i i reci proce, pî n ă cîn d , Î n cele d i n u rmă, D u m nezeu în suşi a acceptat s ă facă u n Legămînt cu e l . Î n o rice caz, m area vari etate , d e l a ro m a n i în coace, a teori i l o r co n tractu l u i d oved eşte faptu l c ă p u tere a d e a face p ro m isi u n i a ocu p at în cu rs u l s eco lel o r cen tru l gîn d i ri i p o l itice. N e p revăzutu l pe care actu l d e a face p ro m i s i u n i îl î n l ătură cel p u ţi n În parte are o d u b l ă n atu ră: el apare în acel aşi ti m p din "întu nericu l i n i m i i ome­ n eşti " , adică din nestato rnicia fu ndamental ă a oamen i l or, care n u pot nicio­ d ată garanta astăzi cine vo r fi mîi n e , şi din n e p u ti n ţa d e a p rezice u rmări l e u n u i act în făptu i t în tr-o com u n i tate d e egal i , u n d e fiecare posed ă aceeaşi capaci tate de a acţi o n a. N e p u ti n ţa o m u l u i d e a se b izu i pe s i n e sau de a avea d e pl i n ă Încredere În s i n e ( ceea ce este acel aşi l ucru ) este p reţu l pe care fi i n ţel e o m e n eşti Î I pl ătesc pen tru l i b e rtate; iar n e p uti n ţa l o r de a rămîn e si ngu ri i stăpîn i ai faptelor l o r, de a l e c u n o aşte u rm ă ri l e şi de a se bizu i p e vi itor este p reţu l pe care Î I p l ătesc pen tru p l u ral i tate şi pen tru real i tate, pen­ tru bucuria d e a l o c u i Î m p reu n ă cu alţi i o l u me a cărei reali tate este asigu ­ rată pen tru fiecare în parte de preze nţa tutu ro r. M e n i rea capacităţii de a face pro m i s i u n i este de a stăpîni această d u b l ă obscu ritate a tre b u ri l o r omeneşti ş i co nsti tuie, c a atare, singura alte rn ativă la un control întemeiat pe stăpîn i rea de sine şi pe guvern area alto ra; ea cores­ p u n d e În tru totu l u n ei l i be rtăţi d ate în co nd iţia n e-s uve ran ităţi i . Perico l u l şi avantaj u l ce se Întîl nesc i n evitab i l În o rice co rp pol i tic care se sprij i n ă pe con­ tracte şi p e tratate vi n din faptul că, spre deose b i re d e siste m e l e înte m e i ate pe co n d ucere şi pe suveranitate, e l e Iasă nesch i m bate neprevăzutu l tre b u ri l o r omen eşti şi n estatorn i ci a oame n i l o r, folosi n d u-le, pen tru a s p u n e astfe l , doar ca pe u n m e d i u În care sînt aru n cate cîteva i n su l e d e p revizi b i l şi În care sînt înăl ţate CÎteva jal oane de certitudine. Î n cli pa în care promisi u n i l e Îşi pierd carac­ terul de i n s u l e sigu re izo l ate În tr- u n o cean d e nesiguran ţă, ad ică atu nci cîn d se abuzează de capacitatea de a pro m i te pentru a aco peri Întregul cîm p al vi i toru l u i şi pen tru a trasa o cărare sigu ră în toate d i recţi i le, pro m i si u n i l e Îşi pierd pute rea d e liant şi în treaga i n iţiativă se întoarce îm potriva e i Înseşi . Am vorb i t m ai d evre m e d esp re p u te rea care i a n aşte re atu n c i CÎn d oa­ m e n i i se strîng laol altă ş i " acţi on ează de co m u n aco rd " ş i care d i spare d e 201


Îndată ce se despart. Forţa care Îi ţi ne Îm pre u n ă, diferită de spaţi u l înfăţişări i Î n care e i se ad u n ă şi de puterea care ţi ne Î n viaţă 'acest spaţi u p u b l i c , este forţa promisi u n i i reci p roce sau a con tractul u i . Suveranitate a, care e Întot­ deau n a falsă d acă e revendicată de o singură entitate izolată, fie ea entita­ tea individuală a persoanei sau enti tatea colectivă a unei naţi u n i , dobîndeşte, În cazul u n u i mare n u m ăr de oamen i legaţi u n u l de altul prin pro m isiun i , o an u m ită reali tate l i m i tată. Suveranitatea rezidă În independenţa l i m itată rezu ltată din aceste l egături , i n depende nţă În raport cu i m posi b i litatea de a calcula vi itoru l , iar l i mitele ei coincid cu l i m itele proprii capacităţi i de a face şi de a ţi ne promisi u n i . Suveranitatea u n u i gru p de oameni legaţi şi ţi nuţi l ao­ l altă, nu de o voinţă identi că ce, Într-un chi p oarecu m misteri os, i-ar însufleţi pe toţi , ci de un scop asupra căru ia s-a co nvenit, singu ru l ce conferă p romi­ siunilorvalabilitate şi puterea de a lega, se manifestă foarte c1arÎn i n discutabi­ la su perioritate a grupului în raport cu oamen ii care sînt pe de-a-ntregu l liberi , nelegaţi d e n icio pro m i s i u n e ş i neataşaţi nici u n u i sco p. Această superi o ri­ tate provi n e d i n capacitatea d e a dispune de vi itor ca şi cîn d ar fi vorba de prezent, adică d i n creşterea u riaşă şi cu adevărat m i raculoasă a d i mensiu­ nii Înseşi În care puterea poate deveni operantă. Nietzsche, cu extraord i n ara l u i sensibi l itate pentru fenomenele morale şi î n ciuda prejudecăţii sal e mod­ erne care îl făce a să descopere izvo rul o ricărei puteri În voi nţa d e putere a i n d ivi d u l u i izo lat, a văzut În capacitatea de a face p ro m i s i u n i ( " memori a voinţei ", cum o nu mea el) însăşi diferenţa care desparte vi aţa u m ană de cea an i m ală.Bs D acă suveran i tatea este În dome n i u l acţi u n i i şi al tre b u ri l or omeneşti ceea ce măi estri a este În domen i u l fab ricări i şi al l u m i i obiectelor, atu nci pri ncipal a deose b i re d i n tre ele este aceea că u n a n u poate ti real iza­ tă decît pri n u n i rea u n u i mare n u m ăr de oameni, pe cînd pe ceal altă nu ne­ o putem înch i p u i decît În izolare. Î n m ăs u ra ·în care Înseamn ă mai m u l t decît s u m a acelo r mares, obicei uri şi norme de comportament solidificate prin tradiţie şi consfinţite prin înţelegeri, atît trad iţia, cît şi Înţel egeri le sch i m bÎndu-se cu ti mpul -, morala n u se spri­ ji nă, cel puţi n su b aspect politic, pe n i m i c altceva decît pe bunăvoi nţa de a răspunde uriaşelor riscu ri ale acţiu n i i pri n dispon i b i litatea de a ierta şi de a pri m i iertarea, de a face promisi u n i şi de a le respecta. Aceste prece pte morale sînt s i ngu rele care nu i se apli că acţi u n i i d i n exterior, porn i n d u -se de la înălţimea vreunei facu l tăţi aşa-zis superioare sau de la experienţe care i e s din sfera acţi u n i i . Dimpotrivă, ele iau naştere d i rect din voi n ţa de a trăi împreu­ nă cu alţi i în maniera acţi u n i i şi a vorbiri i , asemănÎn du-se astfel cu nişte mecan isme de contro l Încorporate În ch iar facultatea de a declanşa procese 85.

N i etzsche a v ăz u t cu o nee ga l ată l i m pezi me l egătura

d i n tre

suveranitatea u m a n ă şi facui·

tatea de a face promisiuni, cee a c e I·a condus la o re m arcabi l ă înţe l egere a înru d i ri i din·

tre m î n d ria u m ană şi con şti i n ţa u m ană. D i n n efe ricire, ambele i n tui ţi i au răm as fără

l egătură cu - şi fără efect pentru - co n ce ptu l său central , "vo i nţ a de putere" , fi i n d de aceea adesea tre c u te cu vederea chiar şi d e exegeţii l u i N i etzsche. Ele apar în p ri m e l e d o u ă afo' ri sme ale c e l u i de-al doilea tratat d i n

202

Zur Genealogie der Moral.


n o i şi fară sllrşit. D acă În l i psa ac ţiu n i i ş i a vo rbirii , În l i ps a n a ta l ită ţi i , am fi co n d a m n aţi să pen d u l ăm l a nesfi rş it În cicl u l perpetu u al deve n i ri i , atun ci , În l i psa ca p acităţi i a desface ceea ce am facut şi de a c ontro l a măcar În parte p rocese l e pe c a re le-am dezl ănţu it, am fi victi m e l e u nei n e c e s it ăţi auto­ mate, purtîn d to ate În s e m n e l e l egi l o r in exorabi l e care, după ş ti i n ţe l e natu ri i d e pînă m ai ieri , s e presu punea c ă re p rez i n tă trăsătu ra cea mai i m po rta ntă a p roce se l or natu ral e. Am v ăzu t mai devreme că pentru fi i nţele m u ri to a re ac e a stă fa t a lit ate n at u ra l ă, d e şi pend u l ează În ea În s ăşi şi ar putea fi ete rn ă , nu poate Însem na deCÎt p red e sti n a re Dacă ar fi adevărat că fatal i tate a este s e m n u l d i sti n ctiv de n eî n l ătu rat al pro ce s e l or istorice, atu nci ar fi , fără Înd o i al ă l a fe l de ad evărat că tot ce s - a r face În istori e ar fi p re destin at Şi În tr-o an u m ită măsură aces t l u cru este ad evărat. Lăsate În seama l or, tre b u ri l e omene ş ti n u pot face altceva d ecît să u rmeze legea m o rta l i tăţi·i, cea m a i sigu ră şi s i ngu ra lege de Încredere a unei vi eţi petrecute Între naştere ş i m oarte . Capaci tate a acţi u n i i este cea care s tî nj ene ş te această lege, d e oa rece î nt re rupe automatis m u l inexorab i l al vi e ţi i de fiecare zi, care la rîn d u i l u i , aşa c u m am văzut, înt re r u p e şi stînj en eşte c i c l u l p ro c esu l u i vieţi i biol o gi ce Răsti m p u l vi eţi i o m u l u i a l ergînd spre m oarte ar î m p i nge i n evitab i l la ru i n ă şi la d istrugere tot c e este ome ne s c, d acă n u a r ex ista ca p ac itatea de a între­ ru pe ac e as tă ten d i nţă şi de a începe ceva nou, o c a p ac itate i nerentă acţi u n i i , c a u n prilej permanent de ad ucere a m i n t e c ă oamen i i , d e ş i trebuie să mo a ră , nu se n asc pentru a m u ri c i pen tru a î n c epe Şi totuş i , întocm ai cu m , d i n pe rspecti va n atu ri i , m i şca re a recti l i n i e a vieţii omului Între n aşte re şi moarte seam ăn ă cu o c i u d ată deviere de l a l egea n atu ra l ă com u n ă a mişcării c i c l i ce tot a stfel acţ i u n e a p ri vit ă d i n p u n ct u l de vedere al p ro c es e l or automate ce par să d etermine mersul l u m i i , seam ănă cu o m i n u ne. Î n l i m b aj u l şti i n ţelor n atu ri i , este " i m p robab i litatea i n fi n i tă c are s e pro d u c e re g u l at Ac ţi u n e a este, de fa pt, singu ra facultate u m ană aptă s ă Î n făptu i a s c ă m i n u n i , c u m trebuie să fi şti ut fo arte bi n e Isus d i n N azaret a l e căru i i ntu i ţi i l eg a te d e e a sînt c om p a ra bile, pri n o ri gi n al i tate ş i noutate c u c el e a l e l u i S o crat e privi­ to are l a posi b i l i tăţi l e gîn d i ri i - atu nci cî nd a a sem ăn at puterea de a i e rta cu puterea mai genera l ă d e a fac e m i n u n i , pu nîndu-le pe amîn d o u ă pe a c e eaşi trea p tă şi l a înd emîna o m u l u i . B6 M i n unea care salvează l u mea, domeni u l tre b u ri l o r omeneşt i , de la ru i n a sa fi rească, " n atu rală" , este în ulti m ă insta nţă faptu l naşterii , în care se în ră­ dăci nează onto l ogi c ca p acitate a acţi u n i i . Altfel spus, e vo rb a de n aşte rea u nor oameni noi şi a unui nou Început, ca şi de acţ i u nea de care ei sîn t c ap a bili în vi rtutea naşterii lor. N u m ai experienţa in teg ra l ă a acestei posi bi l i tăţi poate .

,

.

.

,

.

,

,

" .

-

,

citatele de la n . 7 9 . Isus Însuşi a văzut rădăci n a u m ană a acestei p u teri de a Înfăptu i m i n u n i În credi nţă - care rămîne În afara consideraţi i l o r noastre . Î n contextu l de faţă, s i n ­

8 6 . Cf.

guru l l u c ru care co mează este că p u terea d e a fa ce m i n u n i n u este socotită d e sorgi n te divi n ă - cred inţa va m u ta m u nţii şi cred i nţa va i e rta; a d o u a acţi une n u e cu n i m i c mai puţi n m i racu loasă d ecît prima, iar răspunsul aposto l i l o r, ci nd

o ri În tr-o zi, a fost: " D o a m n e , m ăreşte-ne cre d i n ţa".

Isus l e cere să ierte de şapte

203


oferi c re d i n ţă şi s p e ran ţă treburi l o r omen e ş ti cele două trăsătu ri esenţiale ale existenţei u m ane cărora Anti c h i tatea greacă nu le-a acordat absol ut n i ci o ,

atenţie, desconsiderînd l o i a l i tate a c a p e o vi rtute cît s e po ate de neobişn u i­ tă şi n u fo arte i m p o rtantă şi socoti nd speranţa printre rel e l e am ăgitoare d i n cutia Pa nd o rei Această cred inţă şi speranţă Î n l u m e şi-au găsit pesemne expre­ .

sia ce a mai glorioasă şi m ai succi ntă În cele CÎteva cuvi nte

şi-au a n u n ţat "vestea c e a bu nă": " U n cop i l n i

204

s-a

p ri n care Evanghel iile

n ăsc ut " .


CA PITO LU L VI VITA ACTIVA SI E POCA M O D ERNĂ ,

Er hat den archimedischen Punkt gefunden, hat ihn aber gegen sich ausgenutzt, offenbar hat er ihn nur unter dieser Bedingung finden diirfen. ( G ăs i p u n c tu l arhi medic, dar îl fol osi îm pot riv a l u i însuşi ; se pare că i s - a îngăd u i t să îl găsească n u m ai c u acea s tă c o ndi ţ i e . ) ( Franz Kafka)

35

ÎNSTRĂI NAREA

DE

LU M E

Trei m ari even i m ente stau în p rag u l epoci i m o de rn e , determ i nîndu-i caracterul: descoperi rea Am e ri c i i şi ceea ce a decu rs de aici - explo ra rea î n tregi i l u m i ; Refo rma, care p ri n exp roprierea p rop ri etăţi lor e c l ez i astice ş i monas­ tice a de clan şat îndoitul p roces al ex p ro p ri eri i i n d ivi d u al e şi al ac u m u l ări i bo g ăţi e i soci ale; i nve ntarea telescopu l u i şi e l aborarea u n ei noi ştiinţe care examin ează natu ra Pămîntu l u i d i n p u n ctu l de vedere al u n ivers u l u i . Cele t rei nu pot fi n u m i te eve n i me n te m od erne, aşa cu m î n ţe l ege m evenim entele m oderne de l a Revo l uţi a Franceză în coace, ş i , cu toa te că nu pod i exp l i ca ­ te p ri n n i c i u n lanţ c au za l , deoarece n i c i u n eveni ment n u poate fi exp l i c a t astfe l , ele se petrec totuşi într-o n eî n t rer u ptă conti n u itate, în care p re cede n ­ tele exi stă, i ar p re d e ce s o ri i pot fi n u m i ţi . N i ci u n u l d i n ele n u I asă să se vad ă ceva de fel u l u n ei exp l ozi i d e curenţi s u b te ra n i c a re, d u p ă ce şi -au acu m u ­ l at fo rţ a î n întu neric, izbucnesc pe neaşte ptate. N u mele pe care l e a soci e m cu ele, Gal i leo Ga l i lei , M arti n Lu ther şi cele ale mari l o r n av i gato ri , exploratori şi ave n t u ri e ri d i n perioada mari l o r desco peri ri , aparţi n încă unei l u m i premo­ deme. M ai m u l t decît atît, patos u l stran i u al n o utăţi i , p re ten ţi a aproape vio­ l entă a celor mai m u lţi dintre mari i scri i tori , savanţi şi fi l osofi, în cepîn d cu se c o l u l al XVI I-lea, de a fi o bs e rva t l u cru ri pe care n i meni nu le m ai obser­ vase pî n ă atu n ci, d e a fi gîndit ceea ce n i m e n i n u mai gîn d i s e, n u se regă­ sesc la n i ci u n u l d i n tre ace ş ti oamen i , nici c h i ar la G a l i l e i . ' Aceşti p re c u rs or i 1 . Expresia scienza nouva pare să se Întîl nească pentru prima oară În opera matematicianului italian din secolul al XVI-lea Nicco lo Tartaglia, creatorul noii ştii nţe a balisticii, pe care, susţinea el, a descoperit-o pentru că a fost cel dintîi care a aplicat raţionamentu l geom etric la miş­ carea proiecti lelor. ( Datorez această infonmaţie profesoru lui Alexand re Koyre.) Mai semni­ ficativ În contextul nostru este că Galilei, În 5idereus Nuncius ( 1 61 O), insistă asu p ra "noutăţi i absol ute" a descoperirilor sale, găsi ndu-se totuşi, fără Îndoială, la o depărtare Încă mare de pretenţia lui Ho bbes, după care filosofi a politică "este tot atît de veche precu m cartea mea De Cive" (English Works, ed. Mol esworth ( 1 839), 1 , IX) sau de convi ngerea lui Descartes că 205


n u sînt revoluţion ari, iar motivele şi i n tenţiile lor rămîn Încă fe rm În răd ăci ­ nate În trad iţie. În o.c h i i contem poran ilor lor, cel mai spectaculos d i n tre aceste eve n i ­ mente trebuie s ă fi fost descoperi rea unor conti nente de care nu s e m ai auzise şi a u n or oceane nebăn uite; cel mai tu l b u răto r a fost poate ru ptu ra i repara­ bilă a creşti n ătăţi i apusene p rodusă de Reformă, cu contestarea ortod oxi­ ei ca atare, ce a decu rs de aici , şi cu ameninţarea i med i ată a l i n i şti i sufleteşti a oamen i lor; eveni mentu l cel mai puţin remarcat a fost rară în doială ad ău­ garea u n u i nou i n stru m ent la arsenal ul de u n elte dej a con sid erab i l al omu­ lui, fo lositor doar pentru a privi l a stele, cu to ate că era p ri m u l i nstru m ent p u r şti i n ţific n ăscocit vreod ată. Totuşi, d acă am putea măsura mers u l isto­ ri ei aşa cu m m ăs u răm procesele natu rale, am d escoperi pesem ne că ceea ce a avu t la Început i m pactu l cel mai puţi n vizi b i l , pri mele Încercări racute de o m În d escoperi rea u n iversu l u i , a sporit co nstan t atît În i m portanţă, cît şi În viteză, pîn ă ce a aj u n s să p u n ă În u m b ră n u n u mai lărgi rea sup rafeţei terestre, care nu şi-a văzu t l i m i ta decît În m ărgi n i rea glob u l u i Însuşi , ci şi Încă aparent n e l i m i tatu l proces al acu m u l ări i econom ice. Acestea sînt Însă s i m p l e specu l aţi i . Î n real itate , desco peri rea Pămîntu l u i , cartografi erea conti nentelor ş i a mări l o r sale au d u rat m ai m u lte secol e şi au Început abia acu m să se apropie de sfîrşi t. Abia acu m omul i ntră pe depl i n În poses i a locui nţei sale pieritoare, ad u nînd l aol altă o rizontu ri l e nesfîrşite, care pentru toate epoci le anteri oare rămîn eau desch ise Într-un chip ispiti­ to r şi i n terzis, într- u n glob căru i a îi cunoaşte contu ru ri l e mai estuoase şi suÎ Prafata , detal iată întocmai cum Îsi cunoaste l i n i i l e palmei. n chiar momentul descoperi rii i mensităţi i spaţi u l u i terestru disponi b il începea fai moasa contractare a gl o b u l u i , pen tru ca, În fi n al, În l u mea n oastră (care, d eşi e conseci nţa epocii moderne, nu se i dentifică defel cu l u mea epocii moderne), fiecare om să devi n ă în aceeaşi măsu ră l ocu ito r a l pl an etei şi locu ito r al ţări i sale. Oa­ m e n i i trăi esc acu m Într- u n tot conti n u u de d i mensiu n ile pămîntu l u i , u nde chiar şi ideea de d i stanţă, Încă i nerentă contigu ităţi i rigu roase a părţi l o r, a "

niciu n fi losof de dinaintea l u i nu reuşise în filosofie ( "Scriso are trad u cătoru l u i ce poate servi drept prefaţă" la Principiile filosofiei) . Începînd cu seco l u l al XVI I-lea, pretenţia nou tăţii absolute şi respingerea întreg i i trad i ţ i i au devenit locuri comune. Kari Jaspers (Descartes und die Philosophie (ed. a 2-a; 1 948), pp. 6 1 şi u rm . ) stăru ie asupra diferenţei dintre fi l osofi a Ren aşteri i, în care " D rang n ach Geltu ng der origi nalen Perso n l i chkeit . . . das Neusein als Auszeich n u ng ve r­ l angte" [ i m bo l d u l preţui ri i pe rsonal ităţii origi nale . . . revendică noul ca disti ncţie 1 şi şti i nta modernă, în care "sich d as Wort «new> als sach l i c h es Wertp raedi kat verbreitet" [cuvîntul "nou" s e răspîndeşte ca u n atri b u t o b iectiv al valo ri i ] . EI arată în acelaşi context cît este de diferită ca semnificaţie pretenţia no utăţi i în ştiinţă de cea a nou tăţii În filosofie. Neîndoielnic, Descartes şi-a prezentat fi l osofi a aşa cum u n om de ştii nţă ar prezenta o nouă descoperi re şti inţifică. Astfel, el scrie următoarele cu p rivi re la propri i l e sale "considerati ons": "J e ne merite point plus de gloire de l es avoir tro u vees , que ferait un passant d ' avo ir re ncontre par bonheur a. ses pieds quelque riche tresor, que la diligence de plusieurs aurait inurilement cher­ che longtemps auparavant" [ N u merit defel mai m ultă glorie pentru a le fi găs i t decît i s-ar cuveni unui trecător fii ndcă a avut norocu l de a descoperi l a picioarele sale o comoară de p reh pe care pînă atu nci sîrguinţa celor mu lţi a căutat-o zadarnic vreme înd e l u ngată] ( La recherche de la verite (ed. Pleiade), p. 669). 206


cedat În faţa atacu l u i vitezei . Viteza a cu cerit sp aţiu l ; ş i , c u to ate că Îsi descoperă l i m ita la graniţa i n s u rmontab i l ă a pre zenţe i sim ult ane a un � i � orp În do� � locuri d i �erit: , .acest p �oces de c � cerire a tran sformat di stanţa I n ceva rara I m portanţa, cacI n u mal este nevoie de o p arte Înse mna tă a vieţi i o meneşti - a n i , l u n i s a u c h i a r săptămîni - pentru a se ati nge o ric e p u n ct de pe Pămînt. Desigu r, n i m i c nu putea fi m ai străi n de ţel u l exploratori l or şi al � avigato­ rilC?r porn i ţi În j u ru l l u m i i la Înce p u tu l epoc i i moderne decît acest p roces de Închidere a o rizontu ri l o r; ei au porn i t cu gînd u l de a l ărgi Păm întu l , nu de a-I m icşora, transformÎnd u-1 Într-o minge, iar atu nci cîn d s-au sup us chemării ' depărtări l or, n u au avut defel i n tenţia de a suprima d ista nţele. Do ar Înţelep­ ciu.n ea privi rii retrospective ved e ceea ce este evident, şi an u m e că n i m i c n u poate rămîne nemărginit dacă poate fi măsurat, că fiecare măsu rătoare adună laolaltă părţi îndepărtate şi , pri n u rmare, d ă naştere apropieri i acolo u nde Înai nte dom nea d istanţa. Astfel, h ărţi le terestre şi cele mari n e de la în cepu ­ tu rile epocii moderne anu nţau i nvenţi i le teh n i ce p ri n care Întreg spaţi u l te­ restru s-a m i cşorat, fi i nd pus la dispoziţi a noastră. Înai nte de m icşorarea spaţi u l u i şi de În l ătu rarea di stanţei pri n apariţia căi lor ferate, a vapoarelo r cu ab u ri şi a avioanelor, s-a produs o co ntractare cu m u l t mai i mportan tă şi m ai eficientă d ato rată capacităţi i m i nţi i omeneşti de a măsura şi , folosin­ d u-se d e n u mere , s i m bo l u ri şi modele, d e a c o m p ri m a şi d e a red u ce d i stanţe l e fizice terestre pîn ă l a scara n atu ral ă a corp u l u i o m e nesc, a si m ţu ri l o r şi înţelegerii sale. Înai nte să şti m cum să Înconj u răm Pămîntu l , cu m s ă ci rcu mscriem în zile ş i În ore sfera habitatu l u i omenesc, a m ad us glo b u l terestru În sufrageri i l e noastre , pen tru a-I ati nge cu mîi n i le noastre si a-I vedea ÎnvÎrtin d u-se Înai nte a och i l o r nostri . Există u n alt aspect al acestei chesti u n i , care, d u pă cum vom vedea, va avea o m ai mare i m portanţă În contextu l n ostru . Stă În n atu ra capacităţi i u m arie de a face măsu rători să n u poată fun cţi o n a decît În cond iţiile În care o m u l se despri n d e de orice i m p l icare În - şi de ori ce preocu pare pen tru ceea ce Îi stă la Îndemînă, retrăgÎn du -se la o a n u m ită d istanţă d e tot ceea ce se afl ă În preajma l u i . Cu cît distan ţa d i n tre el şi med i u l său Înconj u ră­ tor, l u m e sau Pămînt, va fi mai mare, cu atît va fi el mai capabil să observe şi să măsoare şi cu atît îi va rămîn e mai puţi n spaţi u terestru, aparţi nînd l u m i i . Faptu l că m i cşorarea h otărîtoare a Pămîntu l u i a fost con seci nţa i n ­ ventări i avi o n u l u i, adiCă a p ărăsiri i complete a sup rafeţei terestre este u n simbol al fenomen u l u i general, şi an u me c ă orice micşorare a distanţei teres­ tre poate fi cîştigată n u m a i cu preţu l stab i l i rii u n e i distanţe categ() rice În tre om şi Pămîn t, al Înstrăi n ării om u l u i de med i u l său terestru nemij locit. Faptu l că Reforma, u n eveni ment Întru totul diferit, ne p u n e În cele d i n u rm ă faţă î n faţă c u un fenomen a l Înstrăinării asemăn ător, pe care Max Weber chi ar l-a identificat, sub n u mele de " ascetism i n tram u ndan", d rept sursa cea mai adîncă a noii mental ităţi capital iste, poate fi una din n u m eroase le coincidenţe ce fac ca istoricu l u i să Îi vi nă atît de greu să n u creadă În fan­ tome, În demoni şi în Zeitgeist. Ceea ce e atît de izbitor şi de tu l b u rător este ,

,

207


asemănarea În deosebirea extremă. Căci ace astă Înstrăi n are i n tram u n dană nu are n i m i c de-a face , n ici În i n tenţie, nici În conţin ut, cu Înstră i n area de Pămînt inerentă descoperi ri i şi l u ări i În posesi e a Pămîntu l u i . Î n p l u s, În străi ­ narea i n tram u n d ană, a cărei factuali tate istori că a fost demon strată de M ax Weber În cel ebra sa lucrare n u este prezentă n u m ai În noua moralita­ te care s- a născut d i n În cercările l u i Luth er şi Calvi n de a restau ra În ch i p ferm preocu parea credi n ţei creşti ne pentru lu mea d e dincolo; e a este prezen­ tă În egal ă m ăsură, ch i ar d acă l a un n ivel cu totu l diferit, În ex p roprierea ţărăni m i i care a fost co nseci nţa neprevăzută a ex proprieri i prop rietăţi lor b iseri ceşti şi, ca atare, factoru l cel m ai i m portant În dezm e m b rarea si ste­ m u l u i feu d al . 2 Ar fi i n u ti l , desigu r, să ne Întrebăm ce curs ar fi u rm at econo­ mia noastră rară acest eveni ment, al cărui i m pact a Împins u m an i tatea occidentală către o evol uţie În care În treaga propri etate a fost d istrusă În procesul aproprierii ei toate obi ectele d evorate În procesul p rod uceri i lor, i ar stab i l i tatea l u m i i su b m i n ată printr-un conti n u u proces de sch i m bare. Totu şi, asemenea specul a ţ ii au un sens În m ăs u ra În care ne am intesc că isto ri a este o poveste făcută d i n eve n i mente, şi nu d i n forţe sau d i n idei cu des raşu rare previzi b i l ă Ele sînt nefolositoare şi ch iar peri c u lo ase CÎnd sîn t folosite ca argu mente îm potriva realităţi i şi CÎn d u rm ăresc să i n d i ce posi bi­ lităţi şi alternative pozitive, deoarece nu n umai n u m ăru l lor este pri n definiţie nelim itat, d ar le l i pse ş te şi n eprevăzu t u l concret al even i m entu l u i , pe care ÎI com pensează pri n simpla verosi m i l i tate. Ele rămîn astfel p u re fanto m e, oriCÎt de p rozaic ar fi m od u l în care sînt preze ntate. Ca să nu su besti m ă m avîntu l ati ns de acest proces d u pă secole de dez­ voltare aproape n estînjenită, ar fi n i m erit poate să refl ectăm la aşa- n u m i ­ tu l " m i racol econo m ic" di n Germania postbel i că, m i racol nu mai d acă este p rivit Într-un cad ru de refe ri n ţă depăşit Exe m p l u l germ an arată foarte clar că, În co n d iţi i l e moderne, ex proprierea oamen i l or, d istrugerea ob iectelor şi d evastarea oraşelor se dovedesc un sti m u l ent rad i cal pentru u n p roces care n u este cel al simplei refaceri , ci al u nei acu m u l ări mai rap ide şi mai eficiente de bogăţie cu condiţia ca ţara să fie Îndeaj uns de modern ă pentru a răs p u n d e în te rme n i de proces de p rod u cţie Î n Germ an i a, d is t ru gere a făţişă a înlocuit i n exorabilul proces al deprecierii tutu ror obiectelor aparţi nînd l u m i i , care con stitu ie trăsătu ra economiei ri si pe i În care trăim Î n prezent. Rezul ta­ tu l este aproape acelaşi: o senzaţi onală p rosperi t ate care, G erm an i a postbe­ l ică o dovedeşte, n u e alimentată de ab u ndenţa b u n u rilor m ateri ale sau de ,

,

,

.

.

-

­

.

2 . Ceea ce nu Înseamnă negarea i m portanţei d escoperirii făcute de M ax Weber despre pute­ rea u ri aşă care decurge din d i rij area către l u m e a preocu pării pentru lumea de di ncolo (vezi "Etica protestantă şi spiritul capitalism u l u i " , În ReligionssoziolorJe ( 1 920), vo\ . 1 ) . Weber ob­ servă că etosul protestant al m u ncii a fost precedat de an u m ite trăsătu ri ale eticii mon as­ tice şi, În tr-adevăr, se poate observa un prim germ ene al acestor atitudini În fai moasa disti ncţie făcută de Augustin Între uti şi (rui, Între lucrurile lumii acesteia pe care omu l l e poate folosi, Însă fără a se bucura de ele, şi lucru rile l u m i i vi itoare, În care omu l poate găsi plăcere pentru ele Însele. Creşterea puterii omului asupra lucruri lor lumii acesteia vine În am bele cazuri din d i stanţa pe care omul o pune Între el ş! lu me, adică din Înstrăin area de lume. 208


ceva stab i l şi d at, ci de Însuşi p ro cesu l p ro d u cţiei şi al consu m u l u i . Î n co ndiţi i l e moderne, nu distrugerea, ci conservarea d u ce la ru i n ă, deoarece În săşi d u rab i l i tatea obiectelor conservate este cel mai m are o bstaco l În ca­ lea proces u l u i de ru laj , a cărui accelerare pe rm a n entă reprezi ntă si ngu ra con­ stantă răm asă acol o unde acest proces şi-a i m pus d o m i n aţi a.3 Am văzut m ai devre m e că propri etatea, spre deosebire de bogăţi e şi de ap ro prie re , desemnează posesiunea privată a unei părţi dintr-o l u me comună şi că ea rep rezi ntă de aceea pentru om condiţia pol itică cea mai elementară de apa rte n e n ţă la l u me. Tot aşa, exp roprierea şi Înstrăi narea de l u m e coi n­ cid, iar epoca mode rn ă, Într-u n contrast i zb i to r cu i n tenţi i le tutu ror agenţi lor pri n şi În joc, a Început prin a Înstrăi na de l u m e an umite stratu ri ale popula­ ţiei. Avem tendi nţa să neglij ăm i m portanţa capitală pe care această Înstrăi n are o are pen tru epoca mod ernă, deoarece Îi subliniem de obicei caracteru l laic şi asociem l aicitatea cu apartenenţa l a lume. Şi totuşi, laicizarea, ca eveni­ ment i storic con cret, nu În seam nă altceva decît separarea Bisericii de stat, a rel igiei de politică, ceea ce, d i n tr-o perspectivă rel igioasă, i m p l ică mai cu rî n d o reve n i re la atitudi nea primilor creşti ni de a "da Cezaru lui ce este al Cezaru l u i ş i l u i Dumnezeu ce este a l lui Dum nezeu" decît o pierdere a credinţei ş i a trans­ cen denţei sau un interes nou şi pronunţat pentru lucruri l e l u m i i acesteia. Pierderea mod ern ă a cred i n ţei n u este de origi ne rel igi oasă - u rmele ei nu pot fi găs i te În Reformă s a u În Contra-Refo rmă, cele două mari m i şcări rel igioase ale epoci i moderne -, i ar Înti nderea ei nu se mărgi neşte cîtuşi de puţin la sfera rel igi oasă. Î n plus, chiar ad miţînd că epoca m o dern ă a Început cu o bruscă şi i n exp l icab i l ă e c l i p s are a transcendenţei, a credi nţei Într-o vi aţă de apoi , de aici nu ar rezu lta nicidec u m că o asemenea pierdere l-ar fi si l it pe o m să se rep l i eze asu pra l u m i i . Dovezi le istori ce arată, d i m potrivă, că oamen i i mod ern i n u s-au Întors spre l u mea aceasta, ci spre ei înşişi . U n a din ten d i n ţele cele m a i stato rn i ce ale filosofiei m ode rn e d e la Descartes Încoace şi con tri buţi a ei cea m ai origi n al ă po ate l a i stori a fi l osofi ei a fost preocu parea exclusivă pentru sinele d i sti n ct de su flet, de persoană sau de om În ge neral, Încercarea de a redu ce toate experienţele, atît cele ce presu­ pun l u mea, cît şi cel e ce presu p u n alte fiinţe u m ane, l a experienţa care are loc Între om şi si nele său . Însem n ătatea desco peri ri i l u i Max Weber privi toa­ re la origi n i l e capital i sm u l u i stă tocmai În aceea că a demonstrat că o u ri a şă activitate stri ct mundană este posi b i l ă fără ca l u mea să stîrnească vreu n ­

3 . Raţi u nea invocată cel m ai adesea pen tru a explica red resarea surp rinzătoare a Germaniei aceea că nu a trebuit să suporte povara unui buget militar - este neconvingătoare d i n două motive: În primul rînd, ti mp de CÎţiva ani, Germania a trebuit să plătească costu rile ocupaţiei, care s-au ridicat l a O sumă aproape egală cu u n buget militar În toată regula, şi, În al doilea rîn d , producţia de război este considerată În alte economii d rept factoru l cel mai impor­ tant al prosperităţii postbelice. În plus, ideea pe care doresc să o SUSţin ar putea fi i l ustrată la fel de bine de următoru l fenomen, banal şi totuşi cu totu l nefiresc: prosperitatea este strÎns legată de producţia "inutilă" d e m ijloace de d istrugere, de bunuri prod use spre a fi irosite fie pri n Întrebuinţarea lor În d istrugere, fi e şi acesta este cazul cel mai comu n - pri n dis­ trugerea lor, deoarece cad aproape i m ed i at În desuetudi ne. -

209


interes s a u vreo plăcere, o activitate a cărei motivaţie profundă, d i m potrivă, este grij a şi preocuparea faţă de sine. Nu Înstrăinarea de sine, cu m credea Marx4, ci Înstrăin area de lume a constituit semn u l distin ctiv al epocii moderne. Exproprierea, privarea an u m itor gru puri de locul lor În l u m e şi expunerea lor rară apărare În faţa necesităţi l or vieţii a creat atît acu m u l area i n iţială de bogăţi e, cît şi posi b i l i tatea de a tran sforma pri n mu ncă această bogăţi e În cap i tal . Î m preu n ă, cele două au constitu it condiţi i l e apariţiei u n ei econ o m i i cap italiste. Faptu l c ă această evol uţie declanşată de expropriere şi Întreţi nută de ea u rma să aibă d rept rezu l tat o u riaşă creştere a p rod u ctivităţi i u m ane a fost l i m pede de la înce p u t, cu secole Înai nte de revoluţia industri ală. N oua cl asă m u n citoare, care trăia literal mente de pe-o zi pe al ta, n u era n u mai supusă În chip nemij l ocit u rgen ţei constrîngătoare a n ecesităţi lor vieţii5, ci , era În acelaşi ti m p , În străinată de toate preocu p ări le şi grijile care n u rezu ltă d i rect d i n Însuşi procesu l vi e i i . Ceea ce s-a eliberat În pri mele eta pe d e for­ m are ale celei dintîi clase m u n citoare libere d i n i storie a fost puterea pro­ prie "forţei de m u ncă", ad i că puterea i n e rentă ab undenţei p u r n atu rale a procesu l u i b i ologic, care, ca orice fo rţă natu ral ă - cea de procreare, tot atît de m u l t ca cea de m u ncă -, fu rn izează u n generos surplus care depăşeşte prod u cerea n o u l u i menită să com pen seze d ispari ţia vech i u l u i . Ceea ce deosebeşte această evolu Ji e de la în cep u tu l epocii moderne de fenomene asem ănătoare d i n trecut e ste faptu l că expr'o prierea şi acu mul area de bogăţi e 4. Exi stă În scrierile tîn ărului Marx mai multe indicii care atestă faptul că nu i li nora cu d esăvîrşire i m p lic a ţi i le pe care Înstrăi narea de lume le are În economia ca pita l i s tă . Astfel, Într-un articol ti m p u riu d i n 1 842, intitulat " Debatten liber das Holzd iebstahlsgesetz" (vezi Marx-Engels Gesamtausgabe ( Berlin, 1 93 2 ), partea 1 , voI. 1, pp. 266 şi u rm _ ) , el c ri ti că o lege îm po triva fu r­ tu lui n u doar pentru că opoziţia formală d i n tre proprietar şi hoţ nu i a În considerare "nevoile omeneşti" - faptul că h o ţul care se serveşte de lemn are nevoie de el într-un chip mai urge n t decît p ro p ri etarul care îl vi n d e - şi, p ri n urm are , îi dezu manizează pe oameni, punlndu-i pe picior de egalitate ca p roprietari-de-Iemn pe cel-ce-se-foloseşte-de-Iemn Şi pe cel-ce-vi nde­ lemnul, ci ş i p e n t ru că lemnul În s u ş i este deposedat de natura sa. O lege care Îi priveşte pe oameni doar ca pro p ri eta ri consid eră l u crurile doar ca p ro p rietăţ i , iar pro p ri et ăţi le doar ca obiecte de sch imb, nu ca obi ecte de întrebu inţare. Că. lucru rile se denatu rează atunci cînd sînt folosite în vederea sc h i m b u l u i - această idee i-a fost probabil sugerată lui Marx de Aristotel, care arăta că, deşi pantofu l p o a te fi d o rit sau pen tru Înt rebu i n ţare, sau În ved erea sch i m b u l u i , este îm potriva naturii acestu ia să fie oferit la s c h i m b, "căci pantofu l nu e con­ fecţionat pentru a fi o bie ct de troc" (Politico, 1 257 a 8). (În treacăt fie spus, influenţa lui·Aristotel asupra sti l u l u i gî n d i ri i l u i Marx mi se pare aproape tot atît de prezentă la el şi de hotărîtoare ca şi inftuenţa filosofiei lui Hegel.) Co n s i d eraţ i i ocazionale ca acestea joacă totu şi un rol m i n o r În opera sa, care a rămas ferm Înrăd ăci nată În s u b i e c ti vi s m u l extrem al epocii mod erne. Î n s o c i et a tea sa ideală, unde oamenii vo r produce In calitate de fi i n ţe umane, înstrăin area de l u m e este chiar mai prezentă decît În ai n te ; căci atu nci ei vor fi In stare să Îşi obiectiveze (verge­ genstiindlichen) i n d ividualitate a şi particularitatea, pentru a-şi confirma şi actualiza adevăra­ ta fiinţă: " U n s e re Produktionen wăren ebensoviele Spiegel, woraus unserWesen sich entgegen leuchtete" [P ro d u qiile noastre ar fi tot atItea ogl i n zi , d in c are fiinţa noastră şi-ar străluci În faţă), ("Aus den Exzerptheften"(1 844-1 845 ), in Gesamtausgabe, partea 1, voI. I I I , pp. 546-547). 5. Ceea ce bineinţeles se deosebeşte c o n si d e rab i l de co nd i ţi i le actuale in care zi l i e ru l a devenit deja u n angajat plătit cu u n salariu săptămlnal; intr-un viitor p ro b a b il nu foarte Îndepăr­ tat salari u l anual garan tat va elimina cu totu l aceste co n d iţii de Început. 210


nu au dus p u r şi s i m p l u l a stabilirea u n ei noi proprietăţi , nici la o nouă red is­ tri b u i re a bogăţie i , ci au fost rei ntegrate în proces pen tru a genera expro­ pri eri s u p l i mentare, o produ ctivitate sporită şi mai m u ltă apropriere. Cu alte cuvi n te, eliberarea fo rţei d e m u n că ca proces n atu ral nu s-a măr­ gi nit l a an umite clase ale societăţii, iar aproprierea nu s-a în chei at od ată cu sati sfacerea nevoi lor şi a dorinţelor; acu m u l area de capital n u a co ndus, aşad ar, la stagnarea pe care o cun oaştem atît de' b i n e d i n istori a i m pe riilar bogate anterioare epocii modeme, ci s-a răspîndit în întreaga societate, dînd naştere u n u i val de bogăţie mereu În creştere, Însă acest proces, care reprezin­ tă Într-ad evăr "procesul vital al societăţi i", c u m obişnuia Marx să ÎI n u mească, şi a căru i capacitate de a pro d uce bogăţie nu se poate co m para decît cu rod­ nicia proceselor natu rale În care naşterea unui ,singur bărbat şi a u nei sin­ gu re femei ar fi de aj uns pentru a prod uce p rin în m u l ţire orice n u măr d at de fiinţe u m ane, rămîn e legat de prin cipiul în străi nări i de l u m e În care Îşi are origi n ea; p roces u l poate conti n u a n u m ai cu con d i ţi a ca d u rabi l i tăţi i şi stab ilităţi i specifice l u m i i să nu l i se permită să i ntervi nă, n u m ai atîta vreme cît toate obi ectele aparţi nînd l u m i i , toate produsele fin ite ale procesu l u i de producţie sînt rei ntrad u se În proces la o viteză din ce în ce m ai m are, Altfel spus, p rocesul acu m u l ări i de bogăţie, aşa cum îl cunoaştem noi, sti m u l at de procesul vieţi i şi sti m u lînd l a rîn d u l lui vi aţa u m an ă, este posibil n u m ai d acă l u mea şi aparte nenţa l a l u me a o m u l u i sînt sacrificate , Pri m a fază a acestei În străi n ări s-a remarcat pri n cruzi mea e i , pri n m ize­ ri a şi sărăci a m ateri al ă pe care l e-a ad us u n u i n u m ăr tot m ai m a re de "săr­ m ani m u ncitori " , pe care expropri e rea i-a l i psit de d u b l a ocroti re a fam i l iei şi a pro p ri etăţi i , ad i că a posesi u n i i fam i l i ale private a u nei părţi d i n l u m e , care pîn ă Î n epoca modern ă ad ăposti se p rocesul vital i n divi d u al ş i activita­ tea m u ncii s u p usă necesităţi lor l u i , A doua fază a fost ati nsă atu nci cînd soci etatea a l u at l ocul fam i l i e i , deve n i n d subiectu l u n u i nou p roces al vi eţi i . Protecţia asigu rată d e apartenenţa l a o clasă socială a În locuit protecţia oferi­ tă al tădată de apartenenţa la o fam i l ie, iar so lid ari tatea soci ală a devenit u n Înlocuitor fo arte efici ent al vech i i solidari tăţi n atu rale care guvern a ce l u ­ la fam i l i ală. Î n p l us, soci etatea Î n ansam b l u l ei , "subiectu l col ectiv" a l pro­ cesu l u i vi eţi i , a În cetat să m ai fie o e ntitate abstractă, "ficţi u n ea co m u n istă" de care economia cl as,i că avea nevoie; aşa cum ce l u l a fam i l i al ă se identifi­ case cu deţinerea p rivată a u nei părţi a l u m i i , cu proprietatea <ci, tot astfel soci etatea se va i dentifica cu o p ro p rietate concretă, chiar dacă d eţi n u tă În com u n , cu terito ri u l statu l u i-naţi u n e care, pîn ă l a decl i n u l său d i n seco l u l al XX- lea, va ofe ri tutu ror claselor u n În l ocu itor pentru casa deţi n u tă În mod privat, de care clasa cel or săraci fusese l i psită, Teoriile organice ale naţionalism ului, Îndeosebi În vari anta l u i central euro­ peană, se Întemeiază toate pe o identificare a n aţi u n i i şi a rel aţi i l o r d i n tre m e m b ri i ei cu fam i l i a ş i cu rel aţi i le fam i l i ale, Î ntru cît soci etatea Înl ocu ieşte fam i l i a, se presu p u n e că " pămîntu l ţări i şi sîngele neam u l u i " trebuie s ă gu­ verneze rel aţi i l e d i ntre m e m b ri i e i ; o mogen itatea populaţiei şi În răd ăci n area ei În pămîntul u n u i teritori u d at devi n pretu tindeni prem isele i n d i spensab il e 21 1


ale statu l u i - n aţi u ne. Dar, cu toate că această evo l u ţie a m icşorat fără În­ doială cruzi mea şi mizeria, ea n u a i nfl uenţat CÎtuşi de p uţi n procesul de expro­ priere şi de Înstrăi n are de l u me, d at fi i n d că p ro p rietatea colectivă este, l a d rept vo rb i n d , o con trad i cţi e în term e n i . Decl i n u l s istem u l u i e u ropean al statelor- n aţi u ne, con tractarea econo­ m i că şi geografi că

a

g l ob u l u i terestru , astfel că p ros peritatea şi recesiu nea

ti nd să devi n ă fenomene p l a netare, tra nsform area u m an i tăţi i , care pîn ă în zi lele noastre n u era deCÎt o noţi u ne abstractă sau un p ri n c i p i u căIăuzitor reze rvat u m anişti l or, Într-o entitate reală ai căre i m e m b ri din cele mai Înde­ părtate p u ncte ale gl obu l u i se pot întîl n i În m ai p u ţi n ti m p decît le tre b u i a pen tru acelaşi l u c ru m e m b ri l o r u n ei n aţi u n i cu o ge neraţie în u rm ă , toate acestea se le agă de începuturile u l ti m ei faze a acestei evo l u ţi i . Aşa c u m fa­ m i l i a şi pro p ri etatea ei au fost Î n l o c u i te de apartenenţa la o clas ă soci a l ă şi de teritori u l naţio nal , tot astfel umanitatea Începe acu m să se su bsti tu ie socie­ tăţi lor ci rcu m scri se n aţional, i ar Pămîntul să ia locul teritori u l u i l i m itat al sta­ telor. Dar i ndiferent de ceea ce va ad uce vi itorul, proces u l înstrăi nări i de l u me, decl an şat p ri n exp ro p riere şi caracte rizat d e conti n u a creştere

a

bogăţi e i ,

n u poate d o bîn d i decît p roporţi i Încă mai rad icale, d acă i s e perm ite să Îşi u rmeze p ro p ri a l ege. Căci o m u l nu p oate deveni cetăţean al l u m i i , aşa cum este cetăţean al ţări i sale, i ar omul soci al n u poate deţi ne prop rietatea colec­ tivă, aşa cum fam ilia şi gospodarul deţi n propri etatea lor p rivată. Ascensi u nea societăţi i a p rovocat decl i n u l si m u l tan al d o m e n i u l u i p u b l i c şi al d o m e n i u ­ l u i p rivat. Î nsă d i s p ariţia l u m i i p u b l i ce com u ne, atît de hotărîtoare În fo rm a­ re a o m u l u i Însi ngu rat al masei şi atît de peri c u l o asă p e n tru fo rm area mental ităţi i l i psite de l u m e a mişcări l o r ideol ogice mod erne de m asă, a Înce­ p u t cu pierderea , m u lt mai co n c retă, a acelei părţi de l u me pe care o m u l o deţi nea în mod p rivat.

36 D ESCO PERI REA PUNCTU LU I ARH I M EDIC

" De cî nd u n p ru nc s-a n ăscut Într-o i es l e , p robabil că n i ci u n l u cru atît de m are n u s-a mai petrecut cu atît de p u ţi n zgom ot. " Cu aceste cuvi n te Wh iteh ead prezi ntă i ntrarea pe scena " l u m i i modeme"6 a l u i Galilei şi a desco­

peri ri i telesco p u l u i . N u e n i m i c exagerat În această afi rm aţi e. Î ntocmai ca n aşterea d i n iesl e, care nu a înse m n at snrşi tu l Antich i tăţi i , ci Înce p u tu l a ceva atît de n o u , d e neaşteptat şi de neprevăzut, În cît n i c i speranţa, n i ci teama n u ar fi p u tu t să îl antici peze, aceste p ri m e p rivi ri aru n cate asu p ra u n iversu­ l u i pri n tr- u n i n strument, În acelaşi ti m p ad aptat simţurilor omeneşti şi m e n i t

să dezvăl uie ceea ce a r ti trebuit În ch i p categori c şi pentru totdeau n a s ă rămînă mai presu s de ele, au p regătit cad ru l p en tru o l u m e În în tregi m e n o u ă şi au 6. A. N. Whitehead, Science and the Modern World (ed. Pelican, 1 926), p. 1 2.

21 2


determ i n at cursul altor evenimente care, cu mult mai mult zgomot, aveau să anu nţe epoca modernă. Cu excepţi a med i u l u i , red u s n u m eric şi l i psit de i m portanţă politică, de învăţaţi - astrono m i , fil osofi şi teol ogi -, tel escopul nu a stîrn it o m are emoţie; atenţi a publică a fost atrasă m ai cu rînd de spec­ taculoasa demonstraţie făcută de Gal i l ei a legi lor căd erii corp u ri l o r, socotite drept începutu l şti i n ţei moderne a natu rii ( deşi nu e sigu r că pri n ele Înse­ le, fără transform area lor ulterioară în legea newtoniană un iversal ă a gravitaţiei - care rămîne u n u l d i ntre cele mai măreţe exemple de Îmbinare modernă de astronomie şi de fizică -, ar fi condus vreodată noua ştiinţă pe calea astrofizicii). Căci ceea ce deosebea În chip radical noua concepţie despre l u m e nu n u m ai de concepţia Antichităţii sau de cea a Evu l u i Mediu, ci şi de m area sete de experienţă d i rectă a Renaşteri i a fost p resupu nerea după care acelaşi tip de forţă exterioară trebuie să se manifeste şi În căderea co rp u rilor terestre şi În m i şcări le corp u ri l or cereşti . În plus, noutatea descoperi ri i făcute d e Gal i lei a fost umbri tă de legătu­ ra ei prea strînsă cu operele predeceso ri lor. Nu specu l aţi i le fi l osofi ce ale l u i N ico laus Cusan us sau Giordano Bruno, c i i m agi naţi a exersată Î n matem a­ tică a astronom i l or, a l u i Copernic şi Kep ler, au pus sub sem nul Întrebări i concepţi a geocentrică, mărgi nită despre l u m e p e care oame n i i o aveau d i n ti m p u ri străvech i . N u Gali lei , c i filosofi i a u fost pri m i i care a u în lătu rat d iho­ tom i a d i n tre Pămîn tu l u n i c şi cerul u n i c d e deasu pra l u i , ridicînd Pămîntu l , cum credeau ei, " I a rangul stelelor nobile" şi găsindu-i u n loc într-un un ivers etern şi i nfin it.? Şi se pare că astronomii nu au avut nevoie de telesco p ca să afi rme, împotriva întregii experienţe sensi bi le, că nu Soarele se m işcă În j u ru l Pămîntu l u i , ci că Pămîntul se învîrteşte în j u ru l Soare l u i . Dacă priveşte înapoi l a aceste începuturi , cu toată înţelepci u n ea şi cu toate preju decăţi le privi ri i retrospective, istoricu l este ispitit să conch i d ă că nu a fost nevoie de vreo confi rmare empirică pentru abol i rea siste m u l u i ptolemeic. A fost nevoie mai curînd de curaj u l specu lativ de a u rma princi pi u l antic şi med i eval al sim­ p l i tăţi i n atu ri i - chiar dacă e l a dus l a negarea întregi i experienţe sensi bi le - şi de marea Îndrăzneală a i m agi naţiei l u i Copernic, cea care l-a rid i cat de pe Pămînt permiţîndu-i să îl privească de sus de parcă ar fi fost într-adevăr un locuitor al Soarelui. Iar istoricul se vede înd reptăţit să tragă asemenea con­ cluzi i atu nci cînd vede că descoperi rile l u i Gal i lei au fost precedate de un "veri­ table retou r a Archi mede" [de o adevărată întoarcere l a Arh i med e ] , petrecut începînd cu Ren aşterea. Este sem n ifi cativ, fără îndoial ă, că Leon ard o l-a stu d i at cu pasi une pe Arhi mede şi că Gali lei a p utut fi n u m i t disci polul său .8 Totuşi, nici specul aţii l e fi losofi lor, nici vizi unile astronomilor nu au co ns­ titu it vreod ată un even i ment. Înai nte ca Gal i lei să d escopere telescopul, fi­ losofia l u i Giordano Bruno a su scitat puţin interes chiar şi pri ntre învăţaţi , 7. U rmez excelenta prezentare făcută recent de Alexandre Koyre asupra Înrudirii istorice din­ tre filosofie şi gîndirea ştiinţifică În "revo luţia d i n secol u l al XVI /-lea" (Fram the C/ased Warld ta the Infinite Universe ( 1 957), pp. 43 şi urm . ) .

8. Vezi

P.-M. Sch u h l , Machinisme

et philasaphie ( 1 947), p p . 28-2 9 . 213


iar fără confirmarea �actu ală pe care descoperirea i-a oferit-o revol uţiei coper­ n ican e, nu n u m ai teologi i , ci toţi "oameni i cu judecată . . . ar fi socotit-o d rept o pretenţie nebu nească . . . izvorîtă d intr-o i m agi naţi e nestăpînită" .9 În dome n i u l ideilor exi stă n u m ai origi nal i tate şi profu nzi me, amîndouă calităţi personale, dar n u şi nou tate absol ută, obiectivă; i deile vi n şi pleacă, ele îşi au propri a d u rată, chiar nem u ri re, ce depinde de puterea de i l u m i nare care le e p roprie, care există şi dăi n u i e independent de ti mp şi de istori e. În pl u s, ideile, spre deosebire d e eve n i m ente, nu sînt n i ci od ată fără p recedent, i ar specu l aţi i le neconfirm ate empiri c despre mi şcarea Pămîntu l u i În juru l Soa­ rel u i n u e rau m ai puţi n l i psite de precedent decît ar fi teori i l e contem porane desp re ato m i , presupunînd că n u ar avea nicio bază experi mental ă şi nicio co nseci ntă , În l u m ea (actu aIă. lo Ceea ce a făcu t Gal i l ei si ceea ce n i meni n u facuse pîn ă la el a fost să fol osească telescopul În aşa fel În cît tai nele un iver­ sului să fi e livrate cu noaşteri i omeneşti "cu certitu d i nea percepţiei sensi b i­ le"l 1 ; cu alte cuvi nte, el a pus la Îndemîna unei creatu ri terestre şi a si mţuri lor sale cor p orale ceea ce păruse pentru totd eau n a i m posi b i l de ati ns, accesi­ b i l În cel mai bu n caz i n certitu d i n i l or specu l aţi ei şi ale i m agi naţi e i . Această diferenţă de semnificaţie d intre sistemul copemican şi descoperi ri­ le l u i Gal i lei a fost foarte b i n e Înţeleasă de Biserica Catolică, care nu a ridi­ cat nicio obiecţie faţă de teoria p regali lean ă a Soarelui imobil şi a Pă m în tu l u i În mi şcare, cîtă vreme astronomii au fol osit-o ca pe o i poteză conven abi lă u n o r scopuri matematice; dar, aşa cum cardinalul BelJarm i n e i-a arătat lui Gali lei, "a dovedi că i poteza . . . salvează aparenţele nu e nicidecum acel aşi lu­ cru cu a demo nstra realitatea m işcării PămÎntului".12 Cît de perti nentă era această rem arcă s-a putut vedea numaidecît d i n schimbarea b ruscă de atitu­ dine ce a cup rins l u m ea savantă după confi rmarea descoperiri i l u i Gal i l e i . De acu m înai nte, entuzi asmul cu care Giordano Bruno concepuse un univers i nfi­ nit, exultarea pioasă cu care Kepler contemplase Soarele, "cel m ai m i n u nat ,

9. E. A. Bu rtt , Metaphysical Foundations ofModern Science (ed . A ncho r) p. ,

38 (cf

Koyre, op. cit.,

p. 55, care decl ară că infl uenţa lui Bru no s-a Tacut simţită " a b i a după m a ri le d e s co p e ri ri le g ate de te lesco p ale l u i G a l i lei " ) .

1 O.

Pri m u l " care a s alvat fe nomenele p o m i n d de la p resu poziţia că ce ru l este În rep a u s , pe cîn d

Pămîntu l se m işcă pe o orbită o b l ică, rotind u-se În acelaşi ti m p În j u ru l propriei axe " a

fo s t Aristarh d i n Sam os, În secolul al I I I-lea Î . e . n . , iar pri m u l care a conce p u t o structu ră ato m ică a m ate rie i a fost

D e m o cri t d i n Abdera În se col u l

al V-lea Î.e. n. O p rezen tare fo arte d i n p u n ctu l de vedere al şti inţei moderne ne este The Physical World ofthe Greeks ( 1 956).

i n structivă a l u m ii fizice greceşti p ri v i te ofe ri t ă d e S . Sam b u rsky În

11.

Galilei

1 2.

O poziţi e asemăn ătoare Întîlnim la teolo gu l lu teran Osi and e r d i n N u renberg, c are , În i n tro' d u ce re a lucrării postu me a l u i Copernic, Despre revoluţiile corpurilor cereşti ( 1 546) , scri a :

(ap. cit.)

a s u b l i n i at el În s u ş i acest l u cru : " O ricine poate ş t i cu certi tu d i nea percepţiei

sen s i b i l e că Lu n a n u are cîtu şi d e puţin parte d e o s u p rafaţă neted ă şi şlefu i tă etc . " ( c itat din Koyre,

op . cit.,

p.

89) .

" I potezele acestei cărţi n u

sînt În

c h i p necesar adevărate, ba n i ci chiar probab i l e . U n sin­

gu r l u c r u co n tează. Ele tre b u i e să ducă pri n calcul la rezu l ta te ce sînt În concord anţă cu

fe nomenele observate". Ambele referi n ţe sînt prelu ate d i n Ph i l i p p Fra n k , " P h i losoph ical Uses ofScience",

214

BulJetin afAtomic Scientists,

vo I . XI I I , n r. 4 ( a p ri l ie ,

1 9 57).


d i n tre toate corpurile d i n univers, a cărui esenţă întreagă nu este altceva decît l u m i n ă p u ră" şi care, pri n u rmare, era, în opi n i a l u i , locaşul cel mai p otrivit al l u i " D u m neze u şi al bi necuvîntaţi l o r îngeri"13, ori satisfacţi a mai stăpînită a l u i N i colaus Cusan us de a vedea Pămîntu l În snrşit acasă pe ceru l înste l at - toate acestea au aj u n s să străl ucească prin absenţă. "Confi rmîn d u -şi" p re­ decesori i, Gal i l ei stabilea u n fapt demonstrab i l acolo u nde mai În ainte se Întîl­ neau spec u l aţi i inspirate. Reacţi a fi losofi că i m ed i ată în faţa acestei realităţi nu a fost exu ltarea, ci îndoiala cartezi ană, pe care s-a întemeiat filosofia modernă - acea "şcoală a suspici u ni i " , cum a n u m i t-o N i etzsche od ată - şi care a d u s l a convi ngerea că "numai pe tem el i a fe rm ă a u n ei neîn d u p lecate disperări se poate clăd i de acu m Încolo în sigu ranţă locui nţa sufletu l u i " . 1 4 Ti mp d e m a i m u lte secole, co nseci nţele acestu i even i ment, Încă o d ată nu altfel d eCÎt s-a întîm plat în u rm a n aşteri i l u i Isus, au rămas contrad icto­ ri i şi neh otărîte; ch iar şi astăzi confli ctu l d i ntre eve n i mentul p ropri u -zis şi urmări l e sale aproape i m ed i ate e de parte d e a se fi rezolvat. Ascen s i u n i i şti i n ţelor n atu ri i i se atri b u i e o creştere evide ntă şi tot m a i rap i d ă a cunoaş­ teri i şi a puteri i omeneşti ; nu cu m u l t în ai nte de epoca mod ern ă, u m an i ­ tatea europeană avea mai puţi ne cu noştinţe decît Arh i m ed e în seco l u l a l I I I - l ea î.e. n . , în ti m p c e pri m i i ci ncizeci d e a n i ai secol u l u i nostru au fost m ar­ tori i u n o r descoperi ri m ai im portante deCÎt cele d i n toate celelalte secole l u a­ te l a un loc ale i storiei consem nate. Totuşi , ace l aşi fenomen este învi n u it cu egală îndreptăţi re pentru creşterea cu n i mic m ai puţin evidentă a deznădej­ dii qm an e sau pentru n i h i l ism u l specific mod ern , care s-a răspîn dit pri ntre segm ente tot m ai l argi ale popul aţiei , partea cea mai sem nificativă a aces­ tei d isperări şi a acestu i n i h i l ism fiind pro bab i l că ele n u îi mai cruţă n i ci pe oame n i i d e şti i n ţă, al căror opti m is m b i n e statorn icit mai putea, în seco l u l a l XIX-lea, s ă ţi nă pi ept pesi m i s m u l u i tot atît d e în dreptăţit al gîn ditori lor �i al poeţi lor. Con cepţi a astrofizi că modernă despre l u me, i n augu rată d e Gal i l e i , şi provo carea pe care a lansat-o capaci tăţi i s i m ţu ri l o r de a dezvălui realitatea ne-au l ăsat u n u n ivers al e cărui cali tăţi n e sînt cunoscute d oar pri n fel u l în care ele ne afectează i nstru mentele de m ăs!l ră, şi - cu m sp u n e a Ed dington - " p ri m e l e seam ănă la fel de m u lt cu c e l e d i n u rm ă, pe cît sea­ m ănă u n n u m ăr de telefon cu u n abonat" . 1 s Altfel spus, în locu l calităţi lor obiective descoperi m i nstru m e nte , iar în locu l natu ri i sau al u n iversu l u i după spusele l u i Heisen berg - o m u l se În tîl n eşte n u mai cu s i n e 1 6 . op. cit., p . 5 8 . 14. Be rtra nd Russell, "A Free

1 3 . Burtt,

Man's

Worship", În Mystlcism and Logic ( 1 9 1 8), p. 46.

Ci tat

16.

Werner Heisen berg a fo rm u l at această idee În m ai m u l te p u b licaţii De exemplu: "Wenn man versucht, von d e r S i tu ation i n der modernen N aturwi sse n schaft ausgehend, sich zu den in Bewegung ge ratenen Fu nd amenten vorzu tasten, so h at man d e n Eind ruck, d ass zu m erstenmal im Laufe der Geschichte der Mensch auf d i eser Erde nur noch sich selbst gegenU bersteh t , d ass wi r gewissermassen i m m er nur u n s sel bst begegnen" [ Dacă Încercă m , p o rn in d de l a situ aţi a d i n şti inţa modern ă a natu ri i , s ă

de J . W.

N . S u l l ivan ,

Limitations ofScience (ed.

Mentor) , p .

1 41 .

15.

Fizi c i a n u l ge rm a n

recente.

­

...

...

215


I m portant În contextu l n ostru este că de acel aşi eveniment sînt În mod ese nţial legate atît dezn ădejdea, cît şi tri u mfu l . Dacă am aşeza faptele În­ tr-o perspectivă istorică, totul s-ar petrece ca şi cum descoperirea făcută de Gal i lei ar fi dovedit În ch i p l i m pede că n i ci te meri le cel e mai n egre ale specu laţie i o meneşti , n i ci speranţele ei cele mai Îndrăzneţe - antica teamă că simţurile noastre, propriile noastre organe menite să recepteze realitatea, n e-ar putea trăd a şi năzuinţa arh i med ică de a găsi un pu nct exte rior Pămîn ­ tu l u i , din care l u mea să poată fi scoasă din ţÎţÎn i - n u se puteau real iza deCÎt Îm pre u n ă, ca şi cu m Împ l i n i rea n ăzu inţei ar fi asigu rată n u m ai de pierderea re al ităţi i , iar team a ar fi Îndepărtată n u mai prin dobîn d i rea unor puteri su­ praomeneşti . Căci, indiferent de ceea ce facem astăzi În fizică - d eclanşînd procese energeti ce care de regu lă au loc numai În Soare, Încercînd să refacem În tr-o epru betă procesel e evol uţiei cos mice, pătrunzÎnd cu ajutorul telescoa­ pelor În spaţi u l cosmic pîn ă la două şi chiar şase m i l i arde de an i l u m i n ă, co nstru i n d m aş i n i pentru producerea şi controlu l u nor energii necunoscute În eco n o m i a natu ri i terestre, ati ngÎnd În acceleratoarele atom ice viteze care se apropie de viteza l u m i n i i , producînd elemente care n u se găsesc În n atură sau răspî n d i n d pe suprafaţa Pămîntu l u i particu le rad ioactive create de noi pri n Între b u i n ţarea rad iaţiei cosmice -, manevrăm natu ra Întotdeau n a d i n­ tr- u n punct d i n u n ivers exteri or Pămîntu l u i . Fără a sta de fapt acolo u n d e Arh i m ede Însuşi Î ş i dorea să stea (dos moi pou sta), legaţi Încă d e Pămîn t pri n co ndiţia u m ană, n o i a m găsi t o cale de a acţiona asupra Pămîntu l u i ch iar şi În i n teri oru l natu ri i terestre , ca şi cu m am dispune de el din exteri or, d i n punctul arh i m edic. Şi chiar c u riscu l de a pune Î n pericol p rocesu l vieţi i na­ tu rale, noi expunem Pămîntul forţel or cosmice, un iversale, străi ne de econo­ m i a natu ri i . Deşi aceste succese n u au fost prevăzute de ni meni ş i c u toate c ă cele m ai m u l te teo ri i co ntemporane l e con trazic categori c pe cele fo rmu l ate În ti m p u l pri m elor secole al e e poci i mod erne, evol Uţia Însăşi a fost posi b i l ă n u mai pentru că l a Început vech ea d i h oto m i e d i ntre c e r şi Pămînt a fost ab olită, aj u ngÎn d u -se l a o u n ificare a u n iversu l u i , astfel ÎnCÎt n i m i c d i n ceea ce se petrece În n atu ra terestră n u a m ai fost privit de atu nci Înai nte ca un eveni ment pu r pămîntesc. Toate evenimentele au fost considerate ca supuse u nei legi u n iversal valabi l e În sensul cel m ai d e p l i n al cuvîn tul u i , ceea ce În­ seam nă, p ri n tre altele, că valabilitatea ei dep ăşeşte d o m en i u l experi enţei sensi bile o m eneşti ( ch i ar şi al experienţelor sensibile făcute cu aj utoru l celor pătru n d e m bîjbîi nd pînă la fu ndamentele care a u aj u n s s ă s e clatine, atu nci avem impre­ sia că, pentru prima d ată În d ecu rsul istoriei, pe întreg pămîntul o m u l n u - ş i mai stă În faţă decît sieşi . . . , că, în tr-o anumită m ăs u ră , nu ne mai Întîl n i m decît cu noi înşi ne], (Das Naturbild der heutigen Physik (1 955), pp. 1 7-1 8). Punctul de vedere pe care ÎI apără H eisen b erg este că o b i ec tu l observat nu are exi stenţă i n d ependent de s u b i ectul care observă: " D u rch d i e Art der B eob acht u n g wird entschieden, welche Zuge der Natur besti m m t werden und welche wir d u rch u n s ere Be o bach tung e n verwischen " [Prin felul observaţiei, se decid e care trăsături ale naturii ajung determinate şi care sî n t şterse prin observaţiile noastre] ( Wandlungen in den Grundlagen der Naturwissenschaft ( 1 949), p . 67). 216


mai perfecţionate instru mente), trece d i ncolo de domen i u l mem oriei ome­ neşti şi de momentu l apariţi ei o m u l u i pe Pămînt, depăşind chiar şi apariţia vieţii organice şi a Pămîntu l u i Însuşi. Toate legile noii ştiinţe astrofizice sînt formu l ate din pu nctu l arh i m edic, i ar acest punct se găseşte probabil cu mult mai dep arte d e Pămînt şi exercită asu pra lui cu m ult mai multă putere deCÎt Arh imede sau Gal i l e i au Îndrăznit să gîn dească vreod ată. Dacă astăzi oamenii de şti i nţă atrag ate nţia asu p ra faptu l u i că p ute m considera cu egală Îndreptăţi re că Pămîntu l se Învîrte În juru l Soarel u i sau că Soarele se Învîrte În jurul Pămîntu lui, că ambele su poziţii sînt în concordanţă cu fenomenele observate şi că diferen ţa n u ţi ne deCÎt d e p u n ctu l de referi n­ ţă al es, asta nu Înseam nă CÎtuşi d e puţi n o revenire l a poziţi a card i n al u l u i Bell arm i n e sau a l u i Copernic, cînd astronom i i s e ocupau c u s i m p l e i poteze. E vorba mai curînd d e faptu l că noi am dep l asat p u n ctul arh i medic şi mai departe de Pămînt, spre un p u n ct d i n univers u nde nici Pămîntul , nici Soare­ le n u sînt centrele u n u i sistem unive rsal . Ceea ce Înseam n ă că n u ne mai sim­ ţim l egaţi n ici măcar de Soare , că ne m işcăm liber În u nivers, alegÎn du-ne pu nctul de referi nţă acolo unde este mai potrivit În vederea unui anumit scop. Pen tru realizări l e concrete al e şti inţei modern e , trecerea de la vech i u l si stem heli ocentri c la u n siste m l i psit de un cen tru fix este fără Îndoială la fel de i m portantă ca şi trecerea i n i ţială de l a con cepţia geocentrică l a con cepţi a heli ocentri că asu pra l u m i i . Ab i a acu m n e-am co nstitu i t noi Înşi ne În fi i n ţe " u n iversale" , creatu ri care n u sînt terestre p ri n n atu ră şi p ri n esenţă, ci nu­ m ai pri n cond iţi a d e a fi vi i şi care , de aceea, d ato rită capacităţi i lor d e a raţi ona, pot să depăşească această cond iţie n u prin si mple spec u l aţi i , ci În ch i p efectiv. Totu şi, relativi s m u l general care rezultă În mod automat d i n trecerea de l a vizi u nea heliocentrică l a aceea a u n ei l u m i l i psite d e centru vizi u n e co n ceptu al izată În teori a re lativităţi i a l u i Einste i n , care neagă fap­ tu l că "Ia u n moment prezent d at toată materia este s i m u l tan re ală" ' ?, ne­ gînd totod ată, i m p l icit, că Fi i n ţa care apare În ti m p şi În spaţi u posedă o realitate absolută - era dej a conţi n utÎn sau cel puţi n precedat d e acele teori i d i n seco l u l al XVI I-lea d u pă care albastru l n u e n i m i c al tceva d eCÎt o " rel aţie cu och i u l care priveşte " , i ar gre utatea nimic altceva decît o " relaţie de acce­ lerare reciprocă" . 1 8 Origi nea rel ativism u l u i mod ern n u se afl ă l a Ei nste i n , ci la Galilei şi N ewton . Ceea ce a desch is calea e pocii moderne n u a fost străvech ea năzuinţă a astronomi lor de a atinge si m p l i tatea, armon i a şi fru museţea, cea care l-a făcut pe Copern ic să privească d i n spre Soare orbitele planetelor, În loc să le privească d i nspre Pămînt, nici proaspăt trezita i u b i re pentru Pămînt ş i l u m e a Ren aşteri i , c u revolta ei Împotriva raţi onal i s m u l u i scol asti cii med i eval e; d i m potrivă, ace astă i u b i re pentru l u m e a fost cea d i ntîi victi mă a tri u mfalei 1 7. Whitehead , op. cit., p. 1 20. 1 8 . Ese u l de ti nereţe al l u i Ernst Cassirer, Einstein's Theory of Relativity ( Dove r Pu b l i c ati ons,

1 953), se opreşte În chip elocve nt ş ti i n ţa secol u l u i al XVI I-lea.

as u p ra

continuităţii dintre ştiinţa secol u l u i

al XX- lea şi

217


Înstrăin ări d e l u me a epocii moderne. A fost vorba mai curînd de descope­ ri rea, d atorată noul u i i nstru me nt, a faptu l u i că i maginea copernicană a " bărbatul ui ce stă În Soare . . . do mi nînd cu privi rea planetele"19 era mai m u l t decît o i m agi ne ori u n gest, era de fapt sem nul u i m itoarei capacităţi u m ane de a gîn d i din perspectiva u n iversu l u i rămînînd totu şi pe Pămînt şi al u nei al te capacităţi omeneşti , pesemne chiar mai uluitoare, aceea de a Întrebui nţa legi le cosmice ca p ri nci pi i căl ăuzitoare În acţi u nea te restră. Com parate cu Înstrăi n area de Pămînt ce Însoţeşte Întreaga d ezvoltare a şti i nţelor natu rii în epoca modernă, fuga de Înveci narea cu Pămîntu l , cu pri nsă în descoperirea globului ca Întreg, şi Înstrăi narea de lu me, produsă de Îndoitu l proces al expro­ prieri i şi al acu m u l ării de bogăţi e, sînt de i m portanţă secund ară. Î n orice caz, ch iar dacă Înstrăi narea de lume a fixat cursul şi evoluţia socie­ tăţi i mod erne, În străi n area de Pămînt a deven it şi a rămas emblema şti inţei moderne. Sub sem n u l Înstrăi nări i de Pămînt, fiecare şti inţă, n u doar fizica şi şti i nţele natu ri i , şi-a mod ificat Într-un chip atît de rad ical co nţi n utu l cel mai profu n d , Încît se poate pune Întrebarea dacă a existat ceva de felul şti inţei înaintea epocii mod ern e. I ar asta se vede poate cel mai b i n e În istori a cel u i mai i m portant i nstru ment intel ectu al al noi i şti i nţe, p rocedee le algebrei moderne, pri n care m atematica "a reuşit să se elibereze de lanţu ri le spaţia­ l i tăţi i "20, adică de geo metrie, care, după cum Îi arată şi n u mele, d e p i n d e de m ăsu ri l e şi de măsu rători l e terestre. M atem ati ca modernă l-a el i berat pe om de lanţu ri l e experi enţei terestre şi a eliberat puterea l u i de cunoaştere de robia l i m i te i . I m portant aici nu este că la Încep utul epoci i moderne oameni i credeau Încă, Împreună cu Platon, În structu ra mate mati că a u n iversu l u i , nici că, o gen eraţi e m ai tîrzi u , cred eau , Împre u n ă cu Descartes, că o cu noaştere sigu­ ră n u e posibilă decît acol o u nde intelectu l se joacă cu propri i l e sale forme şi form ule. Hotărîtoare este subordon area geometriei , Într-un fel cu totul con­ trar p l atonism u l u i , mod u l u i d e tratare algebric, cel care face vizi b i l idealul modern de red ucere a datelor sensi bile şi a mişcări lor terestre la simboluri m atemati ce. Fără acest l i m baj simbolic non-spaţial , N ewton n u ar fi putut reu n i astronomia şi fizica Într-o si ngu ră şti i nţă sau , altfel spus, form u l a o le­ ge a gravitaţiei În care aceeaşi ecuaţie să cu pri n d ă m işcările corpurilor cereşti de pe fi rm a � ent şi mişcarea corpurilor terestre de pe pămînt. Chiar şi atu nci e ra l i m pede că m ate matica modern ă, pri n tr- u n p rogres d eja am eţi tor, desco perise u i m itoarea facu l tate u mană de a prinde În simboluri ace le di­ mensi u n i şi concepte care, În cel m ai bun caz, fuseseră gîndite ca negaţii şi deci ca l i m itări ale i n telectu l u i , deo arece· i m ensitatea lor părea să depăşeas­ că intel igenţa si m p l i lor m u ri tori , cei a căro r existenţă d u rează u n răsti m p neînse m n at şi rămîne legată d e u n col ţ n u prea i m portant al u n iversu l u i . 1 9 . J . Bronowski, Într-un articol intitulat "Science and Hu man Values", atrage atenţia asu pra rolului important p e care metafora l-a jucat în gî n d i rea mari lor o a m en i de ştiinţă (vezi Nation, 29 decembrie 1 9 56). 20. Bu rtt, op. 218

cit., p. 44.


Î nsă chi ar m ai Însem nată deCÎt această posi b i l i tate - aceea de a l u a În cal ­ cu l enti tăţi ce nu pot fi "văzute" cu ochii m i nţi i - a fost faptu l că noul instr u­ m ent i n tel ectu al , chiar m ai nou În această privi n ţă şi mai i m portant deCÎt toate i n stru m entele şti i nţifi ce la a căror inventare a co ntribuit, a desch is calea u n u i mod cu totul neaşte ptat d e Întîl n i re şi de abord are a naturi i p ri n expe­ ri ment. Pri n experi ment, o m u l şi-a exe rcitat d e curînd cîştigata e l i berare de l anţu rile experienţei te restre; În loc să observe fenomenele n aturale aşa c u m î i e rau d ate, e l a aşezat n atu ra sub co ndiţi i le propri u l u i i ntel ect, adică sub co nd iţii dobÎn d i te d i n tr-u n p u n ct de vedere astrofizic u n iversal , u n pu nct cosmic de sprij i n , situat În afara natu rii înseş i . D i n acest motiv, m atemati ca a devenit şti i nţa pri ncipală a epoci i mod er­ n e , i ar Întîietatea de care se bucură nu are n i m i c de-a face cu fel u l în care Pl aton socotea matematica d rept cea mai nobi l ă dintre toate şti i n ţele, Între­ cută n u m ai de fi l osofi e , de care, credea el, n i măn u i n u ar trebui să îi fi e Îngă­ duit să se apropie d acă nu s-a fami l i arizat În preal abi l cu l u mea m atem atică a formelor ideale. Căci m ate matica (adică geo metri a) asigura i n trod u cerea potrivită În acel cer al Ideilo r, unde si mplele i m agi n i (eidâla) şi u m b re, mate­ ri a pieri toare, nu mai pot stînjen i apariţia fi i nţei etern e, u n d e asemenea apariţi i sînt salvate (sâzein ta phainomena) şi puse la ad ăpost, pu rificate În egală m ăs u ră de senzu al i tatea ş i de m o artea omenească, ca şi de perisabilitatea m ate ri ală. Totuşi , fo rm ele m atemati ce şi i d eale nu erau prod usele i n telec­ tu l u i , ci se ofereau och i lor m i nţi i aşa cum d ate le sensi bile se oferă organelor de si mţ; iar cei deprinşi să sesizeze ceea ce era asc u n s privi ri i corporal e şi m i nţi i neinstruite a cel or m u lţi vedeau fii nţa ad evărată sau , m ai curînd, fii nţa În m anifestarea ei veri tab i l ă. Od ată cu apariţia modern i tăţi i , m atem atica n u Îşi l ărgeşte pur şi s i m p l u conţi n utu l , n i ci n u se exti nde sp re i n fi n it pen­ tru a deve n i ap l i cabilă l a i m ensitatea u n u i u n ive rs i n fi n i t şi În tr-o n esnrşită expansi u n e , ci în cetează să se m ai ocu pe d e manifestări . Ea n u m ai reprezin­ tă începutu l fi l osofi ei, al "şti i nţei " Fii n ţei În Înfăţi şarea ei veritabi l ă, ci devi ne şti inţa structu rii intel ectu l u i omenesc. Cînd geo metri a analitică a lui Descartes a tratat spaţi u l şi Întind erea, acea res extensa a natu ri i şi a l u m i i , În aşa fe l "ÎnCÎt re l aţi i l e ei, ori cît de co m­ plicate, să trebuiască Întotdeau n a să se po ată exp ri m a În form u l e algebri­ ce", m atem atica a izb utit să reducă şi să trad ucă tot ceea ce nu este omul În ti pare identice cu structu ri le mentale omeneşti. Cînd, În plus, aceeaşi geome­ tri e anal itică a d oved it, "dim potrivă, că ad evăru ri l e nu merice . . . pot fi În Între­ gi me repreze ntate spaţial " , s-a elaborat o şti i n ţă fizică ce nu recl ama pentru form u l area ei com p letă alte pri n c i p i i pe lîngă cele ale m atem ati cii p u re, i ar În această şti i nţă om ul se putea mişca, se putea aventura În spaţiu şi putea fi sigur că nu va Întîl ni n i m i c al tceva În afară de sine, nimic care nu putea fi re­ dus l a ti pare existente În el.21 Fenomenele puteau fi salvate acu m doar În mă ­ sura În care se puteau red u ce la o ordine matem atică, iar această operaţie

2 1 . Ibid., p. 1 06.

21 9


matematică n u servea l a pregăti rea i n telectu l u i omenesc pentru dezvăl u i rea ad evăratei fi i nţe, înd reptîndu-I către m ăsu ri l e i d eal e ce apar în d atele sen­ s i b i l e, ci servea, d i mpotrivă, la red ucerea acesto r date l a m ăsura i ntelectu­ l u i omenesc, care, d acă d istanţa este suficientă, i ar el îndeaj u ns d e departe şi de detaşat, poate exam i n a şi d i rij a m u l ţi mea şi d iversitatea con cretu l u i d u pă propri ile l u i tipare ş i si m bo l u ri . Acestea n u m ai sînt forme ideale dez­ văl u i te och i lor m i n ţi i , ci rezultatu l Înd epărtării de fenomene a och ilor m i nţi i şi, Î n aceeaşi măsu ră, a och i lor corp u l u i , a l reduceri i a tot c e s e arată pri n forţa d i stanţe i . Î n aceste condiţi i de înd epărtare, fiecare ansam blu de obiecte s e trans­ formă Într-o simplă masă, iar fiecare masă, oricît de dezordonată, i n coeren­ tă şi confuză, se va s u p u n e an u mitor ti pare şi scheme ce posed ă aceeaşi validitate şi tot atîta sem nificaţie CÎt o curbă m atematică, pe care, d u pă cu m remarca odată Lei b niz, o putem găsi Întotdeau na Între puncte aru ncate la întîm p lare pe o bucată de hîrti e. Căci , dacă "se poate arăta că o reţea m a­ tem atică de un fel oarecare poate fi u rzită În jurul oricărui univers ce cuprinde un n u m ăr de obiecte . . . atu nci faptu l că un iversu l nostru se potriveşte tratării matematice nu are nicio semnificaţie fi losofică i m portantă" . 22 Ceea ce nu demonstrează, fără îndoială, existenţa u n ei ord i n i fru moase în s i n e i nerente natu ri i şi nici n u îi oferă o con fi rm are i ntelectu l u i omenesc, capacităţii sale de a d epăşi în acuitate si mţuri l e sau cal ităţi i sale d e organ potrivit de recep­ tare a adevăru l u i . Acea redudio scientiae ad mathematicam [ reducere a şti i nţei l a m atemati­ că) specific modernă a refuzat m ărtu ri a natu ri i observate de aproape de sim­ ţu ri le omeneşti în acel aşi fel În care Lei bniz a refuzat să accepte ceea ce se ştia despre origi nea întîmpl ătoare şi natura h aoti că a punctelor de pe buca­ ta de hîrtie. Iar senti mentul de n eîn credere, de i n dignare şi de d eznădejde, care a fost prima şi care, din punct d e vedere spiritual, conti n uă să fie cea m a i d u rabi l ă con seci nţă a descoperi ri i faptu l u i că p u nctu l arh i med ic nu a fost u n vis zadarn ic al specu l aţiei goale, nu se deosebeşte de i n d ignarea ne­ puti ncioasă pe care o resimte u n om căru ia, d u pă ce a văzut cu och i i lui cum p u n ctele au fost aru ncate l a întîmp l are şi fără o i ntenţie anume pe hîrti e, i se arată şi este silit să ad mită că toate simţuri l e şi întreaga l u i putere de jude­ cată l-au trăd at şi că, în real i tate, a văzut formarea u nei " l i n i i geom etri ce a cărei d i recţi e este constant şi u n iform defi n ită de o si ngu ră regu Iă"23 .

2 2 . Bertrand Russel , citat d e j . W. N. Sullivan, op. cit., p. 1 44. Vezi şi distincţi a pe care o face Whitehead Între metoda ştiinţifică trad iţională de clasifi care şi maniera modernă de măsu rare: pri m a u rm ăreşte realităţi obiective, al căro r p rincipiu se găseşte în natu ra înţeleasă ca cev a diferit; a doua este În întregime subiectivă, nu depinde de c a li tăţi şi nu cere a l tceva decît să fie dată o mu l ţi me de obi ecte. 2 3 . Leib niz, Oiscours de metaphJsique, nr. 6 . 220


37

ŞTI INŢĂ UN IVERSALĂ VERSUS ŞTIINŢE ALE NATURII A

nevoie de mai m u l te ge neraţi i ş i de CÎteva seco le pîn ă să ias ă la sem n ificaţie a re v o l u ţi e i co pern i can e şi a d esco p e ri ri i p u nctu l u i arh i m e dic. Abia n o i , i ar noi abi a de cîteva dece n i i , am aj u n s să trăi m În tr- o l u m e pe de-a-ntregu l defi n i tă de o ş t i i n ţă şi de o te h n o l ogie ale căror ad evăr o b i ectiv ş i c u n o aştere p racti că derivă din legi cos m i ce şi u n iver­ s a l e , d i sti ncte de l egi l e terestre ş i " n atu ral e " , o l u m e În car� n atu ri i terestre ş i arti fici al u l u i u m an l i se a p l i c ă o cu n o aşte re d obîn d i tă p ri n alegerea u n u i p u n ct d e referi nţă d i n afara Pămîntul u i . Există o p răpasti e adîncă Între ce i de d i nai ntea n oastră, care ş ti a u că Pămîntu l se Învîrte Î n j u ru l Soare l u i , că n i c i u n u l , nici celălalt nu sîn t cen tru l u n ivers u l u i şi care t răge au concl uzi a c ă o m u l ş i - a p i erd ut atît ca s a , CÎt şi locul p rivi legi at d i n i nterioru l creaţi ei, ş i n o i Î n ş i n e, care sîntem Încă ş i pesem ne vo m fi mereu creaturi l egate d e Pămînt, dependente de metabo l i s m u l c u natu ra terestră, şi care am descope­ ri t m ij l o acele d e a d ecl a nş a pro cese de origi ne cosm ică ş i po ate c h i a r d e d i ­ m e n si u n i co s m i ce. D acă c i n eva d o reşte să t ragă o linie de d e m arcaţi e În tre epoca m o d ern ă şi l u m ea În care am aj u n s să trăi m , ar p u tea foarte b i n e să o găsească În dife re n ţa d i n tre o ştii nţă care p riveşte n atu ra d i ntr-un p u n ct de ve d e re u n iversal şi d o bînd eşte astfel deplină stăpî n i re as u p ra ei şi o şti ­ i n ţă cu adevărat "u niversal ă", care introduce În n atu ră procese cos m i ce , chiar cu ri scu l evi d e n t de a o d i struge şi d e a d i struge od ată cu ea s tă p î n i rea o m u l u i as u p ra n at u ri i Pe ntru m o m e nt, l u c ru l la care ne gîn d i m În p ri m u l rînd este, fi reşte, co­ losala creştere a p uteri i o m e neşti de di stru gere, faptu l că sîntem În stare să d istrugem Întreaga vi aţă organică de pe pămînt şi că În tr- o zi vo m fi p ro b a­ bil c ap abil i să distrugem pî n ă şi P ămî n tu l în s u ş i . Totu şi, noua putere creatoa­ re care îi corespunde, faptu l că p u te m produce elemente noi care nu au existat n i c i o d at ă În natură, că n u sîn tem în sta re să facem n u mai specu l aţi i as u p ra raportu l u i d i n tre m asă şi energie ş i asu pra i d enti tăţi i l o r p rofund e, ci şi să tra n sfo rm ăm cu ad evărat m asa În e n e rgi e sau ra d i aţ i a În m ateri e, n u este întru n i m i c m ai p u ţi n te ri b i l ă ş i nu e cu n i m i c mai p u ţi n d i fi c i l s ă i se facă faţ ă Î n acelaşi ti mp, am î n ce p u t să populăm s paţi u l d i n j u ru l Pămîntu l u i c u stele artifici ale, creÎ n d , c a s ă zicem aşa, s u b fo rm a s ate l i ţi l o r, n o i corp u ri cereşti şi sperăm că, Într-un viitor n u p rea În d epărtat, vom fi capab i l i să Înfăp­ tu i m ceea ce epoci l e d e dinaintea n o astră socoteau d rept cea m a i m are, mai ad î n că şi m ai snntă tai n ă a naturi i, aceea de a crea sau de a recrea mi raco­ l u l vieţi i . Fo l osesc i ntenţ i o n at cuvîntu l " a crea" spre a arăta că, în re ali tate, noi facem ceea ce pen tru toate epocile de d i n a i nte trecea d rept p rerogati ­ va exc l u sivă a acţi u n i i d ivi ne. Gîn d u l acesta n i se pare o b l asfe m i e ş i , cu to ate că este astfe l pentru ori­ ce sistem de referinţă trad iţi o n a l , fi l osofic sau teo l ogic, occi dental sau o rien­ tal , el n u este o mai m are b l asfe m i e d ecît cee a ce a m făcut pînă acu m ş i decît ceea ce n ăzu i m să facem . Gî n d u l îşi p i e rde tot u ş i caracterul bl asfe m i ato r d e fost

l u m i n ă ad evărata

.

.

22 1


Î n d ată ce Î n ţe l eg e m ceea ce Arh i m e d e a Î n ţel e s atît de b i n e , ch i a r d acă n u a şti u t c u m să aj u ngă la

acel

p u n c t s i tuat În afa ra Pămîntu l u i , şi a n u m e că,

i n d ife re n t de m od u l În care exp l icăm evo l u ţi a Pămî n t u l u i

,

n atu ri i ş i a

a

fi l u at fii n ţă pri ntr-o fo rţă transm u n d ană, u n ive rs a l ă " , a cărei l u crare trebu i e să poată fi Înţel easă pî n ă aco l o Încît să poată fi i m i ta­ tă de cineva capabil să ocupe aceeaşi pozi ţi e . În cele d i n u rm ă , d oar o aseme­ nea pres u p usă pozi ţi e În u n iversul exterio r Pămîntu l u i ne Îngăd u i e să producem p rocese care nu se Întî l n esc pe Pămînt şi nu j o acă n iciun rol Î nt r- o m aterie stab i l ă, dar sîn t hotărîtoare pentru apari ţi a m ateri e i . Stă Într-adevăr În Însăşi fi rea l u cru ri l o r ca astrofizica, iar nu geofizi ca, şti i n ţa u n i ve rs a l ă " i ar n u şti­ i n ţe l e " n atu ri i " , să fi fost cea capab i l ă să pătru n d ă pîn ă l a tai n e l e u l ti m e ale

o m u l u i , e l e tre b u i e să

"

"

,

Pămîntu l u i şi ale n atu ri i . Din perspectiva u n iversu l u i , Pămîntu l nu este d ecît u n caz

particu lar şi poate fi Înţeles ca atare , tot aşa cu m , în

această p ri vi n ţă,

n u p oate exista o d i ferenţă hotărîtoare Între m ateri e şi en ergi e, a m b e l e ne­

fi i nd " d ecît fo rme d i ferite ale ace l e i aşi substan ţe fu n d am e n tal e" . 24 Dej a od ată cu Gal i l e i ş i , cu sigu ra nţă, Începînd cu N ewto n ,

" u n ive rsal "

a Început să capete

u n sens

cuvîntul

cît se poate de p recis: e l Înseam n ă

"val abi l d i nco l o de siste m u l n ostru sol ar" . Ceva fo arte asemănăto r s-a petre­ cu t

şi

cu u n alt cuvînt

de origi ne fi l o s ofică,

cuvîntu l " absol ut" , care se

folo­

seşte p e n tru " ti m p u l absol ut" , "sp aţi u l abso l ut" , " m işcarea abso l u tă" sau

desem nÎnd de fiecare d ată un ti m p , un s p aţi u , o m i şcare, cu care ti m p u l , s p aţi u l , m i şca­ rea sau viteza terestre nu sînt decît " rel ative". Tot ceea ce se Î n tîmplă pe Pămînt a aj u n s re l ativ d e cîn d p u n e rea În ra p o rt a Pămîntu l u i cu u n ivers u l a d eve n i t pu nctul d e refe ri nţă al tutu ror m ăs u r ăto ri l o r.

"vi teza abso l u tă" ,

o vi teză

p reze nte În u n ivers şi În c o m p a raţi e

S u b aspect fi l osofic, se pare că aptitu d i nea o m u l u i de a ado pta acest p u n ct de sprij i n cos m ic,

u n iversal ,

fără a -ş i sch i m b a locu l , consti tuie sem­

n u l cel m ai clar al o ri gi n i i l u i u n ivers a l e , ca să

m ai avea

z i ce m aşa. E ca ş i

nevo i e de teo logie ca să n e spună că omul n u este,

cum n u

nu

am

po ate să

chiar d acă Îşi petrece vi aţa aici; ş i po ate Într-o zi vo m aj u nge să ved e m În străvech i u l e n tuziasm a l fi l osofi l o r p e n tru u n iversal pri­ m u l i n d i ci u , ca ş i cu m n u m ai ei ar fi avut acest p resenti m e n t, că va ven i ti m­ p u l cînd o a m e n i i vo r tre b u i să trăiască În co n d i ţiile terestre şi, Î n acelaşi ti m p , vor fi În stare să privească Pămîntu l ş i să acţ i o n eze asu p ra l u i d i ntr- u n p u n ct situ at În afară. (Si ngurul neaj u n s - sau cel p u ţi n aşa pare În m o mentul de faţă - este că o m u l , d eşi poate opera p l ecî n d d e l a u n p u n ct d e s p rij i n abso­ l u t, " u n iversal " , l u cru pe care fi l osofi i n u l-au crezut n i ciodată pos i b i l , şi-a p i e rd u t cap aci tatea d e a gÎndi În term e n i abso l u ţi , u n ive rsal i , Î m p l i n i n d ast­ fe l şi n ă ru i n d În acel aşi ti mp criteri i l e şi i d eal urile fi l osofiei trad i ţ i o n a l e . Î n l o c u l vech i i d i hoto m i i d i ntre Pămînt şi ce r, avem u n a n o u ă, În tre om şi u n i ­ ve rs s a u În tre c apac i tăţi l e d e înţel ege re a l e m i nţi i o m e n eşti şi legi l e u n iver­ sale pe care o m u l le poate d escoperi şi manevra fără a le Înţe l ege cu adevărat. ) fie din l u m e a aceasta,

,

24. U rmez p rezentarea l u i Wemer H eisenberg, "Elementartei l e der M aterie", În

Weltsystem ( 1 954).

222

Vom Atom zum


I n d iferent care vor fi recompensele şi poveri l e acestu i vi itor Încă n es igu r, un l ucru e cert: deşi ar putea i nfluenţa considerabi l , poate chiar radi cal , lim­ baj u l şi conţi nutu l metaforic al rel igi i l o r existe nte, vi ito ru l nici n u va supri­ ma, n ici n u va înlătu ra şi nici măcar nu va deplasa acel necu n oscut care constitu ie domen i u l cred i nţei . C u toate c ă n o u a şti i n ţă, şti i nţa p u n ctu l u i arh i medic, a avut nevoie d e secole ş i de generaţii pentru a-şi dezvăl ui p e de-a-ntregul posi b i l i tăţile, avînd nevoie de aproape două sute de an i Înai nte de a începe m ăcar să sch i m be l u m e a şi să stabilească condiţi i noi pentru vi aţa omu l u i , m i nţii omeneşti n u i - a l u at mai m u lt de cîteva decen i i , n i ci chiar o generaţie, c a să tragă an u­ mite con c l uzi i din desco peri ril e l u i Gal i lei şi din metodele şi premisele pe baza căro ra ele fuseseră făcute. Gîn d i rea o menească s- a transform at În cîţiva ani sau În cîteva dece n i i tot atît de rad ical pe cît l u mea o m u l u i În cîte­ va secole; şi , cu toate că această schimbare s-a mărgi n it, cum era de aştep­ tat, la acei cîţiva care aparţi n eau celei m ai ci udate d i n tre toate societăţi le moderne , societatea savanţi lor şi re p u b l i c a l i terelor (si ngu ra societate care a supravi eţuit tutu ror sch i m bări lor de co nvi ngeri şi tutu ror conflictelor fără o revo l u ţi e şi fără a uita vreodată "să onoreze o m u l ale cărui cred i n ţe nu le mai împărtăşeşte"25 ) , această soci etate a anti cipat În multe privi nţe, n u m ai p ri n puterea i m aginaţiei in stru ite şi co ntrol ate , sch im barea rad ical ă de gîn d i re a tuturor oamenilor modern i , care a d even it o real itate percepti b i l ă pol itic a b i a În zilele no astre.26 Descartes este pări ntele fi l osofiei moderne În aceeaşi m ăsu ră În care Gal i l ei este strămoş u l şti i n ţei mod erne şi, cu toate că e adevărat că d u p ă secol u l al XVI I-l ea, mai cu seam ă d i n p rici na evo l u ţ iei fi l osofiei moderne, şti i n ţa şi fi l osofia s-au despărţit Într-un chip mai hotărît ca niciodată pînă atu nci27 - Newton a fost aproape ultimul care îşi mai socotea 2 5 . Bron owski , op. cit. 26. Întem eierea şi Începuturile Societăţi i Regale sîn t cît se poate de semnifi cative. La Înfiinţare, membri i au trebu it să accepte să nu se angajeze sub nicio fo rm ă În chesti u n i care se si­ tuau În afara statutul u i fixat d e rege, mai cu seam ă să nu i a parte la d i spute politice sau rel igioase. Sîntem ispitiţi să tragem concl uzi a că i d e a l u l şti inţific modern al "obiectivităţi i" s-a născut aici, ceea c e ar sugera că origi nea sa este pol itică, şi n u ştiinţifică. M ai m u l t decît atît, pare demn de atenţie că, Încă de la Început, oamenii de şti i n ţă au socotit necesar să se organizeze Într-o soci etate, i ar faptu l că lucrul Întreprins Înăuntrul Soci etăţii Regale s-a doved it cu m u l t m ai i m portant decît l u cru l Tacut În afara ei a demon strat CÎtă dreptate au avut să se organizeze astfel. O organ izaţie , i n d i ferent dacă e a oamenilor de şti i n ţă care au abj u rat politica sau a politi cienilor, este Întotd eauna o instituţie pol itică; aco lo u nde se organizează, oamenii u mnăresc să acţion eze şi să CÎştige putere. Nicio colaborare ştiinţifică nu Înseamnă şti i nţă pură, fie că scop u l ei este să acţion eze asu pra societăţi i şi să asigure mem bril or ei o anumită poziţie În i n teriorul acesteia, fie că - aşa cum a fost şi cu m este Încă Într-o mare măsură cazul cercetării organizate d i n ştiinţele naturii - acţionează În co mun ca să pună stăpînire pe natu ră. Într-ad evăr, cum observa od ată Whitehead, " n u e o Întîm ­ plare că epoca ştiinţei s-a transformat În epoca organ izării . Gîn d i rea organ izată este baza acţi unii organizate" nu pentru că, sîntem ten taţi să adăugăm, gin d i rea ar fi baza acţi u n i i , ci mai d egrabă pentru că şti i nţa modernă ca "organizare a gîn d i ri i " a i ntrodus în gîndire u n element de acţi u n e (vezi The Aims ofEducation ( e d . Mentor), pp. 1 0 6-1 07). 27.

În excepţionala sa i nterpretare a fil osofiei carteziene, Karl Jaspers insistă asu pra curio asei 223


străd ani i l e drept "filosofie experi mental ă" , oferi nd u-şi descoperi ri le reflecţiei "astronomilor şi fi losofi l o r"2B , tot aşa cu m Kant a fost ulti m u l fi l osof care m ai era, totod ată, un fel de astronom şi de natu ralist2 9 -, fi losofi a moder­ nă Îşi datorează, mai m u lt decît orice filosofie anterioară, origi nea şi evol uţia u n o r d escoperi ri şti i nţifice concrete. Faptu l că această fi l osofi e, corespon­ dent precis al u n ei con cepţi i şti i n ţifice despre lume de mult ab andonate, nu s-a demodat astăzi , nu se d atorează n u m ai natu ri i fi l osofiei care, acol o u n d e este autenti că, posedă aceeaşi perenitate ş i d u rabi l i tate ca şi l u crări l e d e artă, ci este strîns l egat Î n acest caz particular de evol uţi a u l terioară a u nei l u m i În care ad evăru ri care ti m p d e secole n u fu seseră decît l a Îndemî­ n a ce l o r puţini au devenit realităţi pentru toată l u mea. Ar fi absu rd, fără Îndoi al ă, să trecem cu vederea corespondenţa aproape p rea exactă d i ntre Înstrăi n area d e l u m e a o m u l u i m odern şi subi ectivi s m u l fi losofi ei mod erne, de l a Descartes şi H obbes l a senzu al i sm u l , em p i ri s m u l şi pragm ati s m u l britan ic, sau de l a i d ealism u l şi material ism ul ge rman, pîn ă l a existenţi al ism u l fe nomenologic şi l a pozitivism u l logic ori epistemologic de dată recentă. Însă ar fi tot atît de absu rd să cred em că ceea ce l-a făcut pe fi l osof să Întoarcă spatele vech i l o r ch esti u n i metafizice şi să Îşi Înd repte atenţia către i n trospecţia de diverse ti puri - in trospecţi a aparatu l u i său sen­ zori al sau cogni tiv, introspecţi a conşti i n ţei sale, a p roceselor ps i h o l ogice şi l ogi ce - a fost un i m p u l s apărut din dezvol tarea autonomă a idei lor sau , Într-o altă vari antă a aceleiaşi i nte rp retări , s ă cred em că l u mea noastră ar fi arătat altfe l d acă fi l osofi a ar fi răm as ancorată În trad iţie. Aşa cum am spus deja, nu ideile, ci eve n i mentele sch i m b ă l u mea - siste m u l h e l i ocentri c este, ca idee, tot atît de vech i ca şi specu l aţi i l e pitagoreice şi tot atît de per­ sistent În i stori a n oastră ca trad iţi i l e neo p l atoniciene, fără să fi transformat vreod ată, d i n această p rici nă, l u m ea sau gîn d i rea o m u l u i -, autorul eveni­ mentu l ui hotărîtor al epocii moderne fiind mai cu rînd G al i l ei decît Descartes. Descartes era el Însuşi Întru totu l conştient de acest l u cru şi , aflînd de p ro­ cesu l şi de retractarea l u i Gal i l ei , a fost ispitit pentru o cl i pă să Îşi aru n ce În foc toate m an uscrisele, căci "dacă m işcarea Pămîntu l u i este falsă, toate fu n­ damentele fi l osofi ei mele sînt şi ele false"30. Dar, ÎnălţÎnd ceea ce se Întîm­ p l ase la n ivel u l u n e i gîn d i ri i n tran sigente, Descartes şi cei l al ţi fi l osofi au În registrat cu neasem u ită p recizi e şocul enorm p rovocat de acest eveni­ ment; ei au anticipat, În parte cel puţin, tocmai d i lemele i nerente noului punct de sprij i n ad o ptat de o m , cu care , fi i n d p rea ocu paţi, oame n i i d e şti inţă n u i nep�ii a id e i l o r "şti i n �ifice" ale l u i D escartes, asu p ra l i p se i l u i de înţelegere pentru spiritu l �ti inţe i modeme şi as u p ra încl i n aţiei l u i de a accepta teo ri i l e Tară examen critic şi rară dovezi concrete, ceea ce stÎrn ise d ej a u i m i re a l u i S p i n oza (op. cit., în special p p . 50 şi urm . , şi 93 şi u rm . ) .

2 8 . Vezi Newto n , Mathematical Principles ofNatural Philosophy, trad . M orte ( 1 803 ) , I t , 3 1 4. 2 9 . Una din primele publ icaţi i al e lui Kan t se intitulează AlIgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himrnels [Istoria generală a naturii şi teoria cerului).

3 0 . Vezi scrisoarea l u i Descartes către M ersenne, d i n n o i e m b ri e 1 63 3 .

224


şi-au bătut cap u l pînă ce, în zi lele n oastre, ele au Început să îşi facă ap ariţia chiar în l u cru l l o r, stînjeni ndu-Ie cercetări le. De atu nci, cu ri oasa nepotrivi re d i n tre dispoziţi a afectivă a fi l osofiei mod ern e, care fusese de l a în ceput p re­ cump ăn i to r pesi m i stă, şi dispoziţi a afectivă a şti i nţei mod ern e, care se d o­ ved ise pîn ă de curînd de u n o pti m ism atît d e vigu ros, s-a şters. Pare să fi răm as puţi n ă voioşie în fiecare d i n tre ele.

38

APARIŢIA ÎN DOI ELI I CARTEZIENE

Fil osofi a mod ernă începe cu În doiala, cu acel de omnibus dubitandum est al l u i Descartes, Însă nu cu în doiala ca m ij loc d e con trol propri u mi nţi i ome­ neşti , menit să o păzească de înşel ători i l e gîn d i ri i şi de i l uzi i l e si mţu ri lor, n ici ca scepti cism îndreptat împotriva m o ravu ri l o r şi a p rej u d ecăţi lor oameni lor şi ale vremurilor şi n ici chiar ca metodă critică de cercetare ştiinţifi că şi de specu l aţie fi l osofică. Îndoiala carteziană are o cu mult mai largă sferă de cu­ pri n dere, i ar i n tenţia ei este prea rad i cală ca să poată fi d eterm i n ată prin­ tr-un conţi n u t atît de con cret. În fi losofi a şi În gîn d i rea mod ern ă, Îndoiala ocupă aproape aceeaşi pozi ţie centrală ca cea ocu pată În toate veac u rile p recedente de grecescu l thaumazein, m i rarea În faţa a tot ce există aşa cum exi stă. Descartes a fost cel dintîi care a teoretizat această îndoial ă modern ă, devenită după el m otoru l fi resc, i m percepti b i l , ce p u n e ideile în mi şcare, axa nevăzută în juru l căreia s-a aşezat întreaga gîn d i re. Î ntocm ai cum, de la Platon şi Aristotel pîn ă la epoca modernă, filosofia conceptu ală, pri n rep rezentanţii ei cei mai de seam ă şi mai autenti ci, fusese expresi a arti cul ată a u i m i ri i , tot astfel fi l osofia mod ernă de la Descartes Încoace e formată d i n articu l ări le şi din ram ifi caţi i l e îndoiel i i . În d o i al a cartezi ană, Î n înţel esu l e i rad ical şi u niversal , a rep rezentat la începu t răspunsul d at u nei noi realităţi , o realitate ce nu a fost cu nimic mai puţin reală doar pentru că ti m p d e secole s-a mărginit l a cercu l restrîns şi l i psit de însemn ătate politică al savanţi lor ş i al cărtu rari l o r. Fi losofii au În­ ţel es n u m ai d ecît că desco peri rile lui Gal i l ei n u însem n au simpl a contestare a mărturiei si mţu ri l o r şi că nu raţi.u nea era aceea care, precu m la Aristarh şi la Copern ic, " l e si l u ise astfel simţu rile", pentru că atu nci oamen i i nu ar mai fi avut Într-adevăr de ales decît între facultăţile lor şi a l ăsa raţi unea Înnăs­ cută să d evi n ă "stăpîna credi nţei l o r" .31 Nu raţi unea, ci un i nstru ment facut de mîna omu l u i , tel esco p u l , a sch i m b at de fapt concepţia asu p ra l u m i i fizi­ ce; nu co ntemp laţi a, observaţi a şi specu l aţi a au dus la noua cunoaştere, ci 3 1 . Pri n aceste cuvinte, Galilei Îşi expri m ă admiraţia pentru Copern i c şi Aristarh, a căror raţi u n e "a fost În sta re . . . să s i l u i ască s i m ţu rile, astfel Încît, În ciuda acestu i fapt, să se facă stăpî­ na cre d i n ţei lor" ( Dialogues concerning the Two Creat Systems of the World, trad . SalusbUlY ( 1 66 1 ) , p. 3 0 1 ) .

225


i n tervenţi a e n ergică

a

lui

homo (aber,

a p ro d u ceri i şi a fabri cări i . Al tfe l s p u s ,

o m u l fu sese Înşel at cît ti m p crezu se că re al i tatea ş i adevăru l l i se vo r dezvăl u i s i m ţu ri l o r şi raţi u n i i s a l e d acă rămîn e cred i n c i os faţă de ceea ce a văzut cu och i,i corp u l u i ş i ai m i n ţi i . Vech ea o p oziţi e d i n tre adevăru l sensi b i l ş i adevă­ ru l raţi o n a l , d i n tre fac u l tate a i n fe rioară a si m ţu ri l o r de a percep e ad evăru l şi facu l tatea s u p e ri o ară a raţi u n i i de a d esco p e ri adevăru l , a p ăl i t În faţa acestei p rovocări , în faţa evi denţei i m p l i c i te că n i ci ad evăru l , n i ci real i tatea n u sîn t d ate , că n i c i p ri m u l , n i c i cea de-a d o u a n u se arată aşa cum sînt şi că n u m a i am estec u l o m u l u i În cee a ce apare şi î n l ătu rare a a tot ce se arată pot ad uce speranţa u n ei ad evă rate c u n o aşte ri . A b i a ac u m s-a d esco p e ri t în ce m ăsu ră raţi u n e a şi cred i n ţa în raţi u n e n u d e p i n d de p e rcepţi i l e fi ecăru i si mţ î n parte, fi ecare d i n tre el e p u tî n d fi o i l u zi e , ci de p re m i sa necontestată d u pă care si m ţu ri l e l u ate în an s a m b l u ţi n u te l ao l a l tă şi guvern ate de si mţu l com u n , al şaselea şi cel m ai' în se m n at s i m ţ - îl i n tro d u c pe om în re ali tate a care îl Înconj o ară. Dacă och i u l o m e­ nesc ne po ate trăd a Într- u n ase m e n e a grad , î n cît atîtea generaţi i d e o a m e n i a u fost făcute s ă creadă c ă Soarele s e învîrte Î n j u ru l Pămîntu l u i , atu nci metafo­ ra oc h i l o r m i n ţi i nu m ai p o ate rezi sta cu n i ci un ch i p ; ea se înte m e i a , cu toate că i m p l i c i t ş i ch i a r

şi atu n c i cîn d e ra fol o s i tă În o p ozi ţie cu s i m ţu ri l e ,

pe o În credere neco n d iţi o n ată În ved e rea corp o ra l ă . D acă Fi i n ţa ş i C e e a ce se arată se despart pen tru totdeau n a, şi asta este î n tr- ad evă r - c u m M a rx o b serva od ată - p res u p oziţia de bază a în treg i i şti i n ţe m odern e , atu n c i n u m ai ră mîne n i m i c d e acceptat p ri n credi nţă; totu l tre b u i e p u s l a În d o i a l ă . Este ca şi c u m s-ar fi Îm p l i n i t în d e p ărtata profeţi e a l u i Dem ocrit, d u p ă care b i ru i nţa m i nţii asu pra simţurilor nu se poate încheia decît cu Înfrîngerea m i nţi i , cu deose b i re a c ă acu m d ate l e fu rn izate de u n i n stru m e n t

p ăreau

fi

ieşit

vi ctori o ase atît as u p ra m i nţi i , cît ş i as u p ra s i m ţu ri l o r. 3 1 ' Trăs ătu ra caracte ristică a î n d o i e l i i carteziene stă În u n ivers a l i tatea e i , Î n aceea c ă n i m i c, n i ci gî n d i rea şi n i ci exp eri e n ţa, n u îi p o ate scăp a. N i m e n i pese m n e n u i-a expl o rat ad evăratel e d i mensi u n i c u mai m u ltă o n estitate decît Kie rkegaard , atu n c i cî n d a făcut saltu l - nu d i n s p re raţi u n e , c u m credea el , ci d i n spre în doială - spre cred i n ţă, purtîn d astfel în doiala c h i ar În i n i m a rel igiei m o d ern e.32 U n iversalitatea ei se Înti n d e de l a m ă rt u ri a s i m ţu ri l o r la m ărtu ri a raţi u n i i şi a cred i n ţe i , d e o a rece această î n d o i al ă con stă În fo n d În p i erd e rea evi d e n ţe i , iar gî n d i rea a p o rn i t întotd eau n a d e la ceea ce este evi d e nt În şi

31 a. D e moc ri t, d upă ce a afirmat că "Ia drept vorbind nu există n ici alb, nici negru , n ici am a r, nici d u lce", a adăugat: "Bi ată mi nte, de la si mţuri îţi i e i tu argu mentele şi caUţi apoi să le învi ngi? Propria-ţi izbîndă �-e înfrîngerea" (Diels, Fragmente der Vor.;okratiker ( ed . a 4-a, 1 922), frag, B 1 25).

3 2 , VeziJohannes Climacus oder De omni bus dubitandum est, u n u l din p ri m ele m a n u scrise ale l u i Kierkegaard şi pesemne cea mai p ro fundă interpretare a îndoiel i i carteziene d e pînă acu m. Ki e rk egaard povesteşte sub forma u nei autobiografi i spirituale c u m a ajLlns să il cunoască pe Descartes stu d i i n d u-I pe H eg e l şi cu m a regre t a t apoi că nu şi-a început stu d i i le filosofice cu op e rel e l u i , Acest mic tratat din vol u m u l IV al e d i ţi ei daneze a Operelor com­ plete (Copenhaga, 1 909) se găs e şte în trad ucere ge rm a n ă ( Darmstadt, 1 948 ) . 226


pri n sine - evident nu n u m ai pentru gîn ditor, ci pentru toată l u mea. În doiala cartezi ană n u s-a Îndoit pu r şi si m p l u de faptu l că Înţel egerea o m enească este deschisă la toate adevăru ri l e o ri că vederea ome nească este capab i l ă s ă vad ă toate l u cru ri l e , c i de faptu l c ă , pentru Înţel egerea omen ească, intel i­ gibilitatea ar constitui o probă a adevărului, tot aşa cu m vizib i litatea nu consti­ tu ia defel o d ovad ă a reali tăti, i . Această în d o i al ă se Îndoi este de existenta a " ceva de fel u l ad evăru lui şi d escoperă astfel cum conceptul trad iţion al de adevăr, fie că se Întemeia pe percepţi a sensibilă, fie pe raţi u n e sau p e credi nţa în reve l aţia divină, se sprij i n i se pe d u b l a presu pozi ţie după care ceea ce exis­ tă cu adevărat va apărea d e l a sine, iar facu ltăţi l e omeneşti sînt p regătite să îl recepteze .33 Că ad evăru l se d ezvăl u i e pe sine - acesta era crezu l com u n al Antichităţi i păgîne şi a l cel e i ebraice, a l fi l osofiei creşti ne şi al cel e i laice . I ată de ce noua fi l osofie, modernă, s-a înto rs cu atîta ve heme nţă - de fapt cu o vi ol enţă veci nă cu ura - împotriva tradiţiei, trecînd repede peste entuzi as­ ta reÎnvi ere şi redescoperi re a Antich ităţii d i n Ren aştere. Ne dăm cu adevărat seam a cît a fost d e pătru nzătoare în doiala carte­ ziană doar d acă înţelegem că n o i le descoperiri au dat o lovitu ră ch iar mai fatală încred � ri i omeneşti în l u me şi în u nivers decît ar lăsa să se vadă sepa­ rarea categorică a fi i nţei de ceea ce se arată. Căci acu m rel aţia d i n tre cel e două n u m ai este statică, p recum î n scepticism u l trad iţion al, c a ş i c u m ceea ce se arată nu ar face al tceva d ecît să ascu n d ă şi să disi m u l eze adevărata fiin­ ţă, ce scapă mereu cun oaşteri i omu l u i . D i m potrivă, această Fi i n ţă este u i ­ m itor de activă şi de energică: e a îş i creează propri i l e ap ariţi i , atîta d o a r c ă aceste apariţii sînt i l uzi i . Tot ceea c e percep simţu ri le omeneşti este rezulta­ tu l u nor forţe secrete, i nvizibile, iar d acă, p ri n i ntermed i u l an u m i tor dispoziti­ ve, al unor i nstru mente ingenioase, aceste forţe sînt pri nse În pl i n ă d esfăşu rare m ai cu rînd decît descoperite - aşa c u m an i m al u l cade în cursă, iar hoţul este ' pri ns Împotriva voi n ţei ŞI a i ntenţi i l o r l ui -, se co nstată că această Fi i nţă 33. Leg ăt u ra strînsă d i n tre Încrederea În sim�u ri şi în c rede rea în raţi un e , propri e con cep tu l u i t ra d i ţi o n a l de adevăr, a fo st c l ar recu n os c u tă de Pascal. D u pă el: "Ces deux princi pes de verite, l a raison et les se n s, outre q u 'ils manquent chacun de sincerite, s'abusent reci· proq uement I ' u n et I'autre . Les sens abusent la rais o n par d e fa usses appare nces; et cette meme piperie qu'ils apportent il l a raiso n , i l s la re�oivent d'elle il. leur tou r: e l l e s'en revanche. Les passions de I'âme tro ublent les sens, et leur fo nt des i m p ress i o ns fausses. I ls mentent et se tro m pent il. I'envi" [Cele d o u ă pri ncipii ale adevăru l u i , raţi u n e a şi simţurile, nu n u m a i sînt li psite şi unul, şi ce l ăl a l t d e s i n ce ri tate, ci se şi înşal ă reciproc. Simţurile înşală raţi u n ea pri n apariţi i a m ăgi to a re; şi a cee a şi păcăl eal ă pe care i-o prici n u iesc raţi u n i i , o pri m es c la rîn dul l o r d i n partea e i : ra�i u nea îşi i a revanşa. Pasiu n i l e suAetului tu l b u ră si mţuri l e şi le stîrn esc i m p resii false. Ele se Întrec în m inci u n ă şi În înşel ăto rie] (Pensees (ed. P l e i a de , 1 9ŞO), nr. 9 2 , p . 849 ). Faimosul p a ri u al l u i Pascal p otri v i t căruia, dacă dăm crezare învăţături l o r creş t ine despre vi aţa de a po i riscăm fără îndoială m a i puţi n decît d ac ă refuzăm s ă le cre­ dem , demo nstrează îndeaj u n s l egă t u ra din tre ad evă ru l raţi o n al şi sensi b i l şi ad evăru l reve l aţie; divine. Pentru Pascal, ca şi pentru Descartes, D u m n ezeu este un Dieu cache [ u n Dumnezeu ascuns 1 (ibid., n r. 3 6 6 , p. 9 2 3 ) ca re nu s e dezvăl uie, însă a cărui exi ste n ţ ă ş i chiar b u nătate este un ica garanţie i potetică că v i aţa o m enească n u este u n vis (coşm aru l carte­ zian se repetă la Pascal, ibid. nr. 380, p. 928), i ar cunoaşterea o me n easc ă o î nşe l ă ci u n e d ivi n ă. 227


extraord i n ar de prod uctivă are o asemenea natu ră, Încît dezvăl uiri l e sale tre­ buie să fie i l uzii , i ar co ncluziile trase din apariţiile sale trebuie să fie Înşel ătoare. Fi l osofi a lui Descartes este bîntuită d e două coşm aruri care într- u n se ns au d evenit coşm aru ri le În tregii epoci m oderne, n u pentru că această epocă ar fi fost atît de profu nd influenţată de filosofia carteziană, ci pentru că apariţi a lor era aproape i m posi bil de evi tat od ată ce au fost înţelese adevăratel e CO n­ seci nţe ale concepţiei moderne despre l u me. Aceste coşm aru ri sînt foarte si m p le şi foarte bine cu noscute. Într-u n u l, real itatea, atît a l u m i i , cît şi a vieţii ome neşti , este pusă la îndoi ală; dacă nu ne p u tem bizu i n ici pe s i m ţu ri , nici pe simţul com u n şi n i ci pe raţi u ne, atu nci se prea poate ca tot ceea ce noi con siderăm d rept realitate să n u fie decît un vi s. Celăl alt priveşte cond i ţi a umană Î n general, aşa c u m era dezvăl u ită d e noile descoperi ri ş i de neputinţa o m u l u i de a se bizu i pe si mţu ri l e şi pe raţi u nea l u i ; În asemenea con diţi i pare într-adevăr cu mult mai probabi l ca u n spi rit rău , un Dieu trompeur, să îl înşel e cu b u n şti i nţă şi cu răutate pe om decît ca Dumnezeu să fie conducăto rul un ivers u l u i . M ag i a d i abol ică a acestui spi rit rău ar consta în faptu l de a fi creat o făptu ră care p oartă În sine o i d ee despre ad evăr doar pentru a-i acor­ da apoi asemenea facultăţi , Încît să n u fie n iciod ată în stare să aj u ngă l a vreun adevăr, să n u fi e n iciodată capabilă s ă a i b ă vreo certitu d i n e . Î ntr-adevăr, această din urm ă chestiune, aceea a certitudinii, avea să devi­ nă hotărîtoare pen tru Întreaga evo l Uţie a moralei moderne. De fapt, ceea ce s-a pierd u t În epoca modernă nu a fost capacitatea de a sesiza ad evăru l şi rea l itatea, sau cea de a cred e, nici d i sponibi l i tatea, ce rezu ltă cu necesita­ te de aici, de a accepta m ărtu ri a simţu rilor şi a raţi u n i i , ci certitu d i nea care altăd ată însoţea această capacitate. În re l igie, n u cred inţa În mîntui re sau În vi aţa d e apoi a fost cea care s-a pierdut i mediat, ci acea certitudo salutis ­ ş i asta s-a Întîm p l at În toate ţările protestante În care prăbuşirea Bisericii Catolice el iminase ulti m a instituţie ataşată tradiţiei care, acol o u nde autori ta­ tea ei a răm as necon testată, s-a i n terpus Între i m p actu l modern ităţi i şi m a­ sele de cred incioşi. După cum urmarea i med iată a pierderi i acestei certitudini a fost regăsi rea dori n ţei pasi o n ate de a face bi n e în vi aţa aceasta, de parcă n u ar fi fost vo rba d ecît de o îndel u n gată perioadă de Încercare34, tot ast­ fel pierderea certitu d i n i i ad evăru l u i a avut drept rezu ltat u n zel proaspăt, cu totu l n o u , pentru francheţe - ca şi cum omul îşi putea permite să fie min­ ci nos doar cîtă vreme era în cred i n ţat de existenţa incontestabi l ă a adevă­ ru l u i şi a realităţi i obiective, care cu siguranţă ar Înfrînge şi ar s u p ravi eţu i tutu ror mi nci u nilor sal e.35 Profunda sch i m bare a normelor morale petrecută 34. M ax Weber, care, in ciuda cîtorva erori de detaliu corectate in tre timp, rămîne singuru l istoric care a pus problema epocii moderne cu profu nzi mea pe care o merită, a înţeles, de asemenea, că ceea ce a d u s la răstu rn area aprecierii acordate lucru l u i şi m u ncii nu a fost o simplă pierdere a credinţei, ci pierderea acelei certitudo salutis, a siguranţei mîntuirii. În contextul nostru , s-ar părea că această certitudine nu a fo st decît una d i n numeroasele certi tu d i n i pierdute od ată cu apariţia epocii mod erne. 3 5 . E fără îndoială cît se poate de surpri nzător că niciuna dintre religiile mari, cu excepţia zoroastrismu l u i , n u a i nclus vreodată minciuna ca atare În rîndul păcatelor d e moarte. Nu 228


în p ri m u l secol al epocii modem e a fost i nspi rată de nevoile şi de i deal u ri l e cel u i m ai i m portant gru p de oameni a l acestei epoci , n o i i savanţi ; i ar vi rtu ţile card i nale moderne - reuşita, h ărn i c i a şi francheţea - sînt, În acelaş i tim p , vi rtuţi le supreme a l e şti i n ţei moderne.36 Societăţil e savante şi Academiile regal e au devenit centrele moral e influen­ te u nde oamen i i de şti i n ţă se organ izau pen tru a găsi căi şi m ij loace p ri n care, c u aj utoru l experi mentelor şi a l i n stru mentelor, s e putea Înti nde o cursă n atu ri i , s i l i n d-o să îşi divulge secretele. Iar această sarcină u riaşă, pe care nu o p utea Îndepl i n i n i cidecum u n singur om, ci nu mai efortu l co l ec­ tiv al cel o r mai l u m i nate spi ri te ale umani tăţi , a prescris regulile de con d u ită şi n o i l e norme de j u decată. Locul ocu pat al tăd ată de ad evăr În acel tip de "teorie" pe care, d e la greci Încoace, ÎI reprezentase privi rea conte m p l ativă a spectatoru l u i p reocu pat să p ri m ească re ali tatea ce i se desch idea În faţă a fost p re l uat de tem a reuşitei , iar p roba teoriei a deven it u n a " p racti că" : va da sau n u rezultate? Teoria s-a transfo rm at În ipoteză, iar reuşita i potezei a aj u n s adevăr. Totuşi, acest crite riu extrem de i m portant al reuşitei nu d e­ p i n d e d e co nsideraţi i l e practi ce sau d e dezvoltări l e teh n i ce care pot să În­ soţească sau nu anum ite descoperiri ştii nţifice. Criteri u l reuşitei este i n erent esenţei înseşi şi progresu l u i şti i n ţei modeme, fără n i cio legătu ră cu ap licaţi i l e sale. Aici reuşita n u e defel i d o l u l gău nos Î n care a degenerat Î n societatea burgheză; ea Însem na, i ar În şti i n ţe a continuat m ereu să fie, o ad evărată izbîn dă a i ngen i ozi tăţi i u m an e Îm potriva pied ici lor copleşitoare. Sol u ţi a cartezi ană a Înd o i e l i i u n i versale sau eli berarea ei d e cele două coşm aru ri legate între el e - acela că totul e u n vis şi că n u exi stă n i mi c real , şi acela c ă l u mea nu e guvern ată de Dumnezeu , c i de un spiri t rău care îşi bate joc d e o m - s-a asemănat pri n metod ă ş i conţi nut cu mutarea atenţiei de l a adevăr spre francheţe şi de la realitate spre ceea ce e demn de încredere. Convi ngerea lui Descartes, după care, "deşi nu e măsura l ucruri lor ori a adevă­ ru l u i , m i ntea n oastră trebuie negreşit să fie m ăsura l u cru ri lor pe care le afi r­ măm sau l e n egăm "37, repetă ceea ce savanţi i d escoperiseră în l i n i i m ari , fără a-i da o exp resi e p recisă: chiar d acă nu există ad evăr, o m u l poate fi sin­ cer şi, chiar d acă n u există certitu d i n e pe care să te poţi bizu i , omul poate fi vred n i c de Încredere . Dacă exi sta salvare, ea trebuia să se găsească În o m u l însuşi şi , dacă exista o sol u ţie l a p roblemele puse de Îndoială, ea tre­ b u i a să vi n ă d i n îndoiala Însăşi . Dacă totu l a devenit în doiel n ic, atu nci ce l puţi n În d o i al a este certă şi reală. I n diferent de starea real ităţii şi a adevă­ ru l u i aşa cum sînt ele date simţu ri lo r şi raţi u n i i , " n i meni nu se poate îndoi de îndoial a sa şi n u poate rămîne nesigu r dacă se Îndoieşte sau n u " .38 numai că n u există o poruncă precu m : sa nu minţi (căci p o ru n c a : Să nu mărturiseşti strÎmb impotriva aproapelui tău, este bineînţeles de natură diferită), ci s-ar zice că, înai n te de morala puritană, nimeni n u a socotit vreodată m i nciunile d re pt greşeli grave.

36. Aceasta e ideea pri ncipală a articolului l u i Bronowski citat mai sus. 37. Dintr-o scrisoare a lui Descartes către Henry More, citat d u pă Koyre, op. cit., p . 1 1 7.

38. Î n dialogu l La recherche de la veriM par la lumiere naturelle, u nde Descartes îşi expune intuiţiile 229


Faimosul cogito ergo sum ( "gînd esc, deci exist" ) n u provi ne, pentru Descartes, d i n vreo certitu d i n e de s i n e a gîn d i ri i ca atare - caz în care gînd i rea ar fi cîşti ­ gat într-adevăr o nouă demnitate şi o nouă sem nificaţie pentru om - , ci este o s i m p l ă 'general izare a l u i dubito ergo sum.39 Al tfe l spus, d i n s i m p l a certitu­ d i n e l ogică d u pă care, îndoi ndu-mă d e ceva, îmi d au seam a d e existenţa u n u i proces al îndoi e l i i d i n conşti i nţa mea, Descartes a conch is că acele pro­ cese care se petrec în m i n tea o m u l u i au o certitu d i n e propri e şi că pot d e­ ven i obi ect de cercetare pri n i ntrospecţi e.

39

J NTROSPECŢIA ŞI

PI ERD EREA

S I MŢU LUI

CO MUN

Într-adevăr, i n trospecţi a, n u refl ecţi a m i nţi i o m u l u i asu p ra stării sufletu­ lui sau a corp u l u i său, ci preocup area pur cognitivă a conşti i nţei pentru pro­ pri u l ei conţi nut ( adică esenţa acelei cagitatio carteziene, unde cagita înseam nă întotdeau n a cogjta me cogitare) trebui e să co nducă la certi tu d i n e , întrucît aici nu avem d ecît ceea ce m i n tea în săşi a prod us; n i m e n i n u i n tervi n e, cu excep ţi a produ c�toru l u i produsu l u i , i ar o m u l nu se confru ntă cu n i m i c şi cu n imeni altci neva d ecît cu el însuşi . Cu m u l t în ai nte ca şti i n ţele fizi cii şi ale n atu ri i să înceap ă să se întrebe d acă o m u l e capab i l să întîl n ească, să cu noască şi să înţeleagă şi altceva în afară de sine, filosofia modernă se asigu­ rase pri n i ntrospecţie că o m u l nu se preocup ă decît de el însuşi . Descartes fu n d am entale fără ped anrerie teh nică, locul central al îndoiel ii iese şi mai m u l t în evidenţă decît În celelalte l � crări ale sale. Astfel, Eudox, care îi ţi n e locul l u i Descartes, expl ică: "Vous pouvez douter avec raison de toutes les ch oses dont l a connai ssance n e vo us vient que par I 'oftice des sens; mais po uvez-vo us do uter de votre doute et rester i n ce rtai n si vous d ou tez ou no n ? " . vous q u i doutez vo us etes, et cela est si vra i que vous n'en po uvez douter d avantage" [Vă puteţi îndoi pe b u n ă d reptate de toate l u cru ri l e a căror c u n oaştere nu vă vi ne decît pri n mij locirea simţuri l o r; puteţi însă să vă îndoiţi de îndoiala voastră şi să n u ştiţi dacă v ă îndoiţi sa u n u ? " . d u mneavoastră, care v ă Îndoiţi , existaţi , i a r fa p tul acesta e atît de adevărat, ÎnCÎt n u vă mai puteţi Îndoi de el] (ed. Pleiade, p. 680). 39. 'Je doute, donc j e su i s, ou bien ce qu i est la meme chose: je pense, donc je suis" [ M ă Îndo· i esc, d�ci exist, sau ceea ce este acel aşi l u cru : gîndesc, deci exist] (ibid., p. 687). Pentru Descai1:es, gîn d i rea are într-adevăr un caracter pur derivat : "Car s'il est vrai q ue je doute , c o m m e je n ' en p u i s douter, i l est egalem e nt vrai que je pense; en effet d o u t e r est-il autre chose q u e penser d'une certaine maniere?" [ Căci , d acă e adevărat că mă îndoiesc aşa c u m aş p u tea să nu m ă Îndoiesc, e tot atît de adevărat că gîn d esc ; în tr-ad evăr, o a re a te îndoi în seam nă altceva decît a gîndi într- u n fel oarecare?] (ibid., p. 686). I d eea di rectoare a acestei fi loso fi i nu este nicid ecu m aceea că eu nu aş putea să gîndesc fără să exist, ci că "nous,ne saurions douter sans etr.e, et que cela eS! l a.premiere connaissance certai ne qu ' on peut acq ueri r [nu am putea să ne Îndoim fără să existăm, iar asta e cea di ntîi cunoşti nţă sigură pe care o pute m dobÎn d i ]" (Principes (ed. Pleiade), partea 1, s ecţi unea 7 ) . Argumentul În sine nu e desigu r nou . ÎI găsim b u n ăoară, aproape cuvînt cu cuvÎnt, În De libera arbitra, a l u i Augusti n (cap. 3 ) , li psit însă de aluzi a i m p l icită că este vo rba d e singura certitu dine În faţa: posibilităţii u n u i Dieu trompeur şi, în ge neral, fără să alcătui ască fu nd amentul însuşi al vre u n u i sistem fil osofic.

230


credea că certi tu d i n ea fu rnizată de noua sa m etodă, i ntrospecţi a, este certi­ tu dinea l u i "eu sînt" .40 Altfel spus, omul îşi poartă în sine certitu d i nea, certitu­ d i nea existenţei sale; simpla fu ncţion are a conştii n ţei, deşi n u poate defel asigu ra si mţu ri l e şi raţi u n ea de realitatea l u m i i date, confi rmă totuşi, mai presus de orice îndoială, real itatea senzaţi i lor şi a raţionamentel or, ad ică real i­ tatea p rocesel o r care se desraşoară În m i nte. Ele n u se deosebesc d e p ro­ cesel e biologice care au loc în corp şi care, atu nci cînd l u ăm act de ele, ne pot de asemenea convi nge de real i tatea fu n cţională a corp u l u i . În măsura în care pînă şi visele sînt reale, întrucît p resupu n un vis şi pe cineva care visează, l u mea con şti i n ţei este îndeaj u n s de reală. Si ngurul neaj u ns este ace l a că, aşa cum ar fi cu neputinţă să se deducă din perceperea proceselor corporale forma reală a u n u i co rp , fie şi a propri u l u i corp, tot astfel este cu neputi nţă să se aj u ngă l a reali tate, la contururi l e , formel e , cu l ori l e şi configuraţi i l e ei , porn i n­ du-se de l a s i m p l a conştii nţă a senzaţi i l o r, în care i n d ivid u l îşi simte p roprii­ le simţu ri şi în care pînă şi obiectu l si mţit devi ne parte a senzaţi ei . Copacu l văzu t poate fi îndeaj u ns de real pentru senzaţi a vederi i , tot aşa d u p ă c u m copacu l visat este suficient de real pentru cel c e visează cîtă vreme visul d u ­ rează, însă n ici u n u l , n ici altu l nu p o t deveni vreod ată u n cop ac adevărat. D i n cauza unor asemenea di leme a fost nevoie ca Descartes şi Lei b n iz să d ovedească nu exi ste nţa l u i D u m nezeu , ci b u n ătatea ·I u i , u n u l demon­ strînd că l u mea nu e guvern ată de niciun spi ri t rău care să îşi bată joc d e om, iar celălalt că această l u me, cu o m cu tot, este cea mai b u n ă d i n tre toate l u m i le posi b i l e . I m portant în aceste j ustificări ti pic moderne, cu noscute de l a Lei b n iz încoace d rept teodicee, este că în doiala n u p riveşte existenţa u nei fi i nţe su preme, care, d i m potrivă, e socotită d rept ceva d e l a sine înţeles, ci revelaţi a e i , aşa cum e exp u să În tradiţia b i b l ică, şi i n tenţi i l e ei faţă de o m şi l u me, s a u m ai curînd ad ecvarea d i ntre o m şi l u me . A pune la îndoial ă faptul c ă B i b l i a sau natura co nţi n o revel aţi e d ivi n ă este de la s i n e înţeles od ată ce s-a arătat că revelaţi a ca atare, dezvăl u i rea real i tăţi i în faţa si mţu ri l o r şi a ad evăru l u i În faţa raţi u n i i , n u co n stitu ie o garan ţie n ici pen tru rea l itate , n i ci pentru adevăr. Totuşi , în d o i a l a legată de b u n ătatea l u i D u m n ezeu , i deea d e Dieu trompeur, s-a n ăscut d i n ch iar experi enţa dezamăgi ri i inerente acceptări i n o i i concepţi i d espre l u m e, dezam ăgi re cu atît mai ustu răto are cu cît se repetă i m p l acab i l , căci n icio cunoaştere a natu ri i h e l iocentrice a sis­ tem u l u i nostru planetar nu poate sch i m ba faptul că Soarele este văzut zi l­ nic înconj u rînd Pămîntu l , răsări n d şi ap unînd l a locul său prestabilit. Abi a acu m , cîn d s-ar fi zis că, rară acci d e n tu l tel esco p u l u i , o m u l ar fi p u tut rămî­ ne înşelat pen tru totdeau n a, căi l e Domnu l u i au deven it cu adevărat de ne­ pătru ns; cu cît o m u l afl a mai m u lte despre u n ivers, cu atit putea înţel ege 40. Faptu l că e n u nţul cagita erga sum con ţine o eroare l ogică, că, d u p ă cum a arătat N i etzsche , ar tre b u i s ă s u n e astfe l : rogita, erga cogitatianes sunt, ş i c ă , p ri n u rmare, conştii nţa i ntelec­ tuală expri m ată prin cagita nu d oved eşte exi stenţa m ea, ci d o ar a co nşti i n ţei - to ate aces­ tea re prezi ntă o altă chesti u n e şi nu ne i n terese ază aici (vezi N i etzsche, Wille lur Macht, n r. 484) .

23 1


mai puţi n intenţi ile şi sco p u ri l e creări i l u i . B u n ătatea D u m nezeu l u i teod iceelor este , p ri n u rm are , doar cal i tatea u n u i bilă este,

deus ex machina;

b u n ătatea i n exp l i ca­

În cele din unnă, singu rul lucru care salvează rea litatea În fi l osofia

lui Descartes ( coexi stenţa mi nţi i şi a înti n deri i , a ace lor res cogitans şi

sa ), tot aşa c u m salvează arm o n i a prestab i l ită d i n tre

res exten­

om şi l u m e l a Lei bn iz.41

I nge n i ozitatea i n tros pecţi ei cartezi ene şi deci motivu l pen tru care această fi l osofie a d eve n i t atît de i m p o rtantă în evol uţia s p i ritual ă şi i n tel ectu al ă a e poci i m o d erne vi n în p ri m u l rîn d d i n faptu l că s-a fo losit de coş m a ru l n on - real i tăţi i c a de u n m ij l oc pen tru a scufu n d a to ate o b i ectel e l u m i i î n fl u ­ x u l conşti i n ţei ş i a l procese l o r sale. "Copacu l văzut", descoperit î n conşti i n ţă pri n i n trospecţi e, nu m ai este co pacu l d at pri n ved ere şi p ri n ati ngere, o enti­ tate în si n e , cu fo rm ă p ro p rie, i d entică şi nesch i m b ătoare. Presch i m bat în o b i ect al conşti i n ţe i , aşezat pe ace l aşi p l an cu o s i m p l ă am i n tire sau cu ceva cu totu l înch i p u i t, el d evi ne parte a proces u l u i însuşi , ad ică a acelei con şti i n­ ţe cun oscute doar ca

flux în perpetuă m i şcare. N i m i c pesemn e nu putea

p regăti m ai b i n e m i n te a noastră pentru vi i toarea d i zo lvare a materi ei În ener­ gie, a o b i ecte l o r într- u n vîrtej de fe n o m e n e ato m ice, d ecît această d izolvare a re al ităţi i o b i ective în stări s u b i ective de con şti i n ţă sau , mai cu rîn d , În p ro­ cese m e n tale s u b i ective. Î n al d o i l e a rî n d , iar asta a avu t o îns e m n ătate ch i ar mai m are pentru etapele de în ceput ale epoci i mod erne, m etod a car­ tezi an ă de asigu rare a certitu d i n i i Împ otriva înd o i e l i i u n ive rsale co res p u n ­ d e a cît s e po ate de p recis celei m a i evidente co ncl uzi i c e s e p u tea trage d i n n o u a şti i n ţă a fizici i : deşi adevărul nu poate fi cunoscut c a ceva dat ş i dezvăl u it, o m u l p o ate cel p u ţi n să c u n o ască ceea ce face el Î n s u ş i . Aceasta a d eve n i t Într-ad evăr atitu d i nea cea mai ge nerală şi cea m a i l a rg acce ptată a epocii moderne, i ar această co nvi ngere, m ai curînd decît îndoiala pe care se înteme­ i ază, este cea care a îm p i n s generaţi i l e u n a d u p ă alta mai m u l t d e tre i sute de an i Într- u n ri tm to t mai acce l e rat al d esco peri ri i şi al dezvo l tări i . Raţi u n ea carteziană s e Întemeiază Î n întregime " pe p remisa i m p l i cită d u p ă care m i n tea nu po ate c u n o aşte decît ceea ce a p rod us ea în săşi şi p ăstre ază într- u n a n u m i t sens Înău ntru l ei" .42 I d eal u l ei su prem tre b u i e să fie, d e aceea,

41 . Cal itatea de deus ex machina a l u i Dumnezeu , ca si n gu ră so lu ţi e posibilă l a îndoiala u n i ver­ s a l ă, este vizi b i l ă mai c u seamă în Meditations. Astfel, în cea d e-a tre i a , Descartes afirmă: ' ca să îndepărtez cauza î n d o i e l i i , "je d o i s exa m i ner s i l y a un Dieu ... ; et si je trouve qu'il y en ait u n , je dois aussi exam i n e r s ' i l pe u t etre tro mpeur: car sans la co n n aissance de ces deux veri tes, Je ne vo is pas que je p u isse j a m a i s etre certain d 'aucune chose" [ trebuie să exami nez dacă există un Dumnezeu . . . ; şi d acă descopăr că există u n u l , trebuie de aseme­ nea să exami nez dacă poate fi el î nşelător : căci , rară a cu noaşte ace s te d o u ă a d evăr uri , nu văd cum aş putea avea vreod ată certitudi nea vreunui lucru ]. Şi conchide l a sf'i rş i tul medita­ ţiei a cin cea: "Ai nsi je reco nnais tres clairement q u e la ce rti tu de et la verite de toute science dep e n d d e l a seu l e co n n aissance d u vrai Dieu: e n so rte q u 'ava n t q u e j e le co n n usse, je ne po u v ais savo i r p arfai te m ent a u c u n e au tre chose" [ Recunosc astfel desch i s că certitu­ d i n e a şi adevăru l între gi i ş tii nţe d ep i n d doar d e cu noaş terea D u m n ezeu lui ade v ăra t: în cît, înai nte să îl c u n o sc , nu p u team cunoaşte în chip desăvîrşit n i c i u n alt l u c ru ] (ed. Pleiade, p p . 1 77, 208).

42 . A. 232

N . Wh iteh ead , The Concept ofNature ( e d . Ann Arbor) , p. 32.


c u n o aşterea m ate m atică, aşa cu m o înţel ege epoca modern ă, ad i c ă n u o c u n o aştere a form e l o r i deale d ate În afara m i nţi i , ci a fo rm e l o r p ro d use d e o m i n te care În cazu l acesta nici n u m a i are n evo i e ca s i m ţ u ri l e să fie sti m u ­ l ate - o ri m ai curî n d i ritate - d e alte o b i ecte În afară d e s i n e . Această te ori e este n egreş it ceea ce Wh iteh ead n u meşte " rezu l tatu l s i m ţu l u i co m u n bătînd În retragere" .43 Căci si mţu l co m u n , cel pri n care to ate celel alte s i m ţu ri , cu senzaţi i l e lor p rofu n d parti cu l are , e rau altăd ată i n trod use Într- o l u m e co­ m u n ă, la fel cum ved e rea ÎI

introducea pe o m În l u mea vizi b i l ă, d evenea acu m

o facu l tate i n tern ă l i psită de o rice l egătură cu l u mea. Acest s i m ţ conti n u a ' s ă fie n u m i t com u n , Însă n u m ai p en tru c ă s e Întîm p l a s ă l e fi e com u n tutu ­ ro r oam e n i l o r. I ar ceea ce o a m e n i i au acu m În co m u n nu m ai este l u mea, ci structu ra m i nţii lor, p e care , l a drept vo rb i n d , ei n u o pot ave a În co m u n , fac u l tatea d e a raţi o n a n e p u tînd fi d ecît Î n m o d Întîm p l ăto r aceeaşi

la toată

l u m ea.44 Faptu l că, d acă ni se cere să ad u n ăm d o i cu d o i , n o i d ă m cu toţi i ace l aşi răs p u n s : p atru , d evi ne de acum În a i n te m o d e l u l Însuşi d e raţi o n a­ m e n t al s i m ţu l u i com u n . Raţi u n ea, l a Descartes Î n aceeaş i m ăsu ră c a şi l a H o b bes, d evi n e "ca l c u ­ l u l conseci n ţe l o r" , facu l tatea d e d u cţi ei şi a co nc! uzi o n ă ri i , adică a proce­ s u l u i p e care o m u l ÎI po ate decl anşa o ricînd În ă u n tru l său . M i n tea acestu i om - ca să ră mîn e m În sfe ra matematici i - nu mai p riveşte e n u nţu l " d o i ­ c u - d o i-fac- patru " c a pe o ecu aţi e În care d o u ă părţi s e ech i l i bre ază În tr-o arm o n i e evi d e n tă, ci Înţelege ecu aţi a ca exp res i a u n u i p roces În care d o i cu doi

devin

p atru cu sco p u l de a da n aşte re altor p rocese de ad u n are care, În

cele d i n u rm ă , vo r d u ce la i n fi n it. Această fac u l tate a pri m i t În epoca moder­ n ă n u m e l e de raţi o n a ment al s i m ţu l u i com u n ; este j o c u l m i nţi i cu ea Însăş i , care s e p ro d u ce atu nci cîn d m i ntea se izo l e ază de În treaga realitate şi n u se m ai "simte" decît pe sine. Rezu ltatel e acestu i joc sîn t "adevăru ri " con strÎngă­ toare, deoarece se p resu p u n e că stru ctura m i n ţi i u n u i om se d eoseb eşte tot atît de p u ţi n d e a altu i a p e cît se deosebesc fo rm e l e corp u ri l o r l o r. O ri cît de mare ar fi , d i fere n ţa ar fi n u mai de putere m e n tală, testab i l ă şi măsurabi­ I ă ca p u te rea unui motor. Vec hea defin iţie a o m u l u i ca animal rationale aj u n ge aici la o p recizie teri b i lă: l i psite de s i mţul p ri n i n te rm ed i u l căru i a ce l e c i n ci s i m ţu ri an i m al i ce ale o m u l u i sînt i n trod use În tr-o l u m e com u n ă tutu ror oa­ m e n i l o r, fi i nţele omeneşti nu m ai sîn t În tr-ad evăr decît n i şte a n i m ale capab i ­ l e să raţi o n eze, " s ă cal c u l eze co n seci nţe " . D i l e m a d escoperi ri i pu nctu l u i arh i m e d i c a fo st şi este Încă acee a că p u n ctu l din afara Pămîntu l u i a fost d esco perit d e o creatu ră terestră care, În c l i p a cîn d a Încercat să Îşi ap l i ce con cepţi a u n iversal ă despre l u m e În me­ d i u l său a m b i an t, a d escoperit că n u trăieşte n u m ai Într- o l u m e d i fe ri tă, ci

43 . Ibid., p. 43 . Primul care a d iscutat şi a criticat absenţa simţu l u i comun la Descartes a fost

Vico (vezi De nostri temporis studiorum ratione, cap. 3 ) .

44. Transfo rmarea simţului comu n Într-un s i m ţ i ntern este caracteri stică întregii epoci moder­ ne; în limba germană, ea se vede În deosebi rea d i ntre mai vechi u l cuvînt german Gemeinsinn şi expresi a mai recentă gesunder Menschenverstand, care l-a Înlocuit.

233


S o l u ţia lui Descartes la această d i lemă a fost să m u te punc­ a leagă ca u lti m punct de referi n ţ ă î n su ş i model ul m i n ţi i ome n eşti ce se as ig u ră de real itate ş i de certi tu d i n e în i nte­ riorul u n u i c ad ru de fo rm u l e mate m atice prod use de ea însăş i . Fai moasa reduc­ tio scÎentiCie Cld mathemClticClm perm i te astfel î n l o c u i re a datelor sensibile cu u n siste m de e c u aţi i m atem atice În c are toate rel aţ i ile reale s e dizo lvă În rapor­ turi l o g i ce Între simboluri artifi ciale. Această în l ocu i re Îi în gă d u i e şti i nţei mo­ derne să îş i Îndepl i n ească "sarci na de CI produce" fe n o m e n e le şi obi ectele pe care dore şte să le exam i n eze.46 Iar asta po m i n d de la premisa că n i c i Dumnezeu , nici vreun spiri t rău n u pot sch i m b a fa p tu l că d o i ş i cu d o i fac p atru .

şi întoarsă pe dos.

tu l arh i medic În o m u l însuşi4S, să

40 GÎN D I REA

ŞI CONCEPŢIA

MODERNĂ D ESPRE LU M E

D e p l asare a carteziană a pu nctu l u i a rh i m e d i c În mi ntea o m u l u i , cu toate că i - a perm i s ac e s t u i a să ÎI poarte , aşa zicî n d , c u si n e o ri u n de s e d u c ea ş i l-a el i b e rat astfel c u desăvî rş i re de real i tatea d ată - ad i că d e co n d i ţ i a u m ană de locuitor al P ă m î n tu l u i -, n u a fost poate n i ciod ată la fe l de convi ngătoare ca În d o i a l a u niversal ă d i n care a apărut şi pe care tre b u i a să o ris i peas că . 47 Astăzi , În orice caz, d e sc o p eri m În d i l e m e l e c u care se c onfru n t ă oam e n i i de şti i n ţă În m ij l o c u l ce l o r mai m ari re u ş i te a ce l ea şi c oş m aruri care i - au bîntu it pe fi losofi i de l a Î n c e p u t u l e p o c i i m o d ern e . Coşm aru l apare din faptu l că o ec u a ţ i e m ate m atică, p recu m cea d i n tre masă şi energie - care la origi ne n u era m e n i tă decît să salveze fe n o m e n ele, să fie În aco rd cu fap te le o bservabile care s e p u teau explica şi altfe l , tot aşa c u m sistemele p to l e meic ş i coperni­ can se deosebeau la Î n ce p u t d o a r p ri n s i m p l i tate şi arm o n i e - , po ate fi fo­ losită de fapt la o transform are cît se poate de reală a m as ei Î n en ergi e şi i nvers , astfel că " transfo rm area" m ate m ati că i m p l i ci t ă În fiecare e c u a ţie co­ re sp u n d e u n ei pos i b i l i t ăţi de transform are din i n teri o ru l re al i tăţi i ; coş m a ru l este p rezent totod ată Î n fe n o m e n u l ci udat c ă siste m e l e m ate m a ti c i i n o n e u ­ c l i d i e n e au fost d e s c o p eri te fără n i c i o grij ă pentru a p l i c a b i l i tatea sa u c h i a r

4 5 . Depl asarea pu nctu l u i arhi m edic în om a fost pentru Descartes o operaţie făcută cu b u n ă şt i inţ ă : "Car it parti r d e c e doute u n iversel, com m e il parti r d ' u n p o i n t fixe et i m m o b i l e , j e me s u i s propose de fai re deriver la co n n aissance d e D i e u , de vo u s-memes et de toutes les choses qui existent dans le monde" [Căci, pornind de la această Îndoială u n iversală, ca di ntr-un punct fix şi i m o b i l , mi:am propus să dedu c c u noaşterea l u i D u m n ezeu , a voas· tră înşivă şi a tuturor l ucrurilor care există in l u m e 1 (Recherche de la verite, p. 6 8 0 ) . 4 6 . Fra n k ,

op. cit., defineşte şti in ţa pri n "sarci n a de a prod uce fe nomenele observab i l e d o rite" .

47 . Speranţa l u i Ernst Cassirer că "înd oiala se învi nge pri n depă şire" şi că teoria rel ativităţi i va elibera mintea omenească de ultima sa " rămăşiţă terestră", şi anume de antropomorfis­ m u l in erent "man ierei În care facem măsurăto ri le empirice ale spaţi u l u i şi ale ti m p u l u i " (op. cit., pp. 3 8 2 , 389), nu s-a împlinit; d i m potrivă, îndoiala, nu cu privi re la val i d itatea afirmap ilor şti inţifice, ci cu prrvire la i nteligibilitatea datel or şti i nţifice, a sporit în cursul ultimelor dece n i i .

234


pentru s e m n i fi caţi a l o r e m p i ri că, Î n a i n te ca e l e să îş i cîştige su rpri nzătoarea confi rmare În teo ri a l u i Ei n ste i n ; ş i m a i este preze n t În tr- u n ch i p Încă m ai ne l i n i ştitor În co ncl uzi a i n evitab i l ă d u pă care " posi b i l i tatea u n ei ase menea a p l i c aţi i tre b u i e l ăs ată deschisă pe ntru toate con structe l e mate m ati ci i p u re , c h i ar şi pentru c e l e m a i obscu re"48. D a c ă se d ove d eşte ad evărat c ă u n u n i ­ vers în treg, sau m ai d egrabă o m u l ţi m e d e u n ivers u ri cu totu l d i fe ri te vo r lua

fi i n ţă "d oved i n d " a b s o l u t o rice m od e l general co n ce p u t de m i n tea

o m e n ească, atu n c i o m u l p o ate În tr- ad evăr, pen tru o cl i pă, să se bucu re de

fizică"49, d i n ­ şi u n ivers . Dar Îi va fi greu să În l ătu re băn u i al a

re afi rm area " a rm o n i e i p restabi l i te d i ntre m ate m atica p u ră ş i tre spi rit şi m ateri e , di ntre om

că această l u m e p recon cep ută m ate m atic ar p u tea fi o l u m e i l uzori e , u n de fiecare i m agi ne vi s ată pe care omul o p ro d u ce el Însuşi este re al ă doar cît ti m p d u rează vi s u l . I ar b ăn u i e l i l e sale se vo r Întări atu nci cî n d va tre b u i să d esco pere că eve n i m e ntele şi fen o m enele ce se petrec în i n fi n i tu l m i c , În ato m , res pectă ace l e aşi l egi , cu aceeaşi reg u l a ri tate , ca ce le d i n i n fi n i t u l m are , d i n siste m e l e p l an e t are . s a Toate acestea par să i n d i ce c ă , d acă cercetăm n atu­ ra d i n p u n ctu l de ve d e re al astro n o m i e i , o bţi n e m si ste m e p l a n etare , pe cîn d , d acă n e d esfăşu răm ce rcetări l e astro n o m i ce d i n p u n ctu l de ve dere al Pămîntu l u i , o b ţi n e m si s teme terestre , geocen tri ce. O ri c u m , ori de cîte o ri Încercăm să depăş i m cee a ce n i se arată trecînd d i ncolo de în treaga experi enţă sen s i b i l ă, fie şi cu aj utorul i n stru mente l o r, pen tru a

p ri n d e

tai nel e u l ti m e ale Fi i n ţei, care, potrivit conce pţi ei n o astre

d es p re l u mea fizi că, este atît de enigmati că, Încît nu se arată niciodată, şi totu şi atît de p u tern i că, În cît d ă n aşte re tutu ror aparenţelor, desco peri m că ace l e aş i m o d e l e guvernează deop otrivă macro

şi m i c rocosmos u l , c ă i n stru m e n tele n e

fu rn izează ace le aşi d ate. Putem astfe l s ă ne b u c u răm d i n nou pen tru o cl i p ă d e u n i tatea regăsită a u n ive rsu l u i , Î n s ă doar pen tru a cădea prad ă bănuie l i i c ă ceea c e a m descoperi t a r p u tea

s ă n u ai bă n i m i c de-a face n i ci c u m acro ,

n i ci cu mi crocosmos u l , că n o i n u n e o c u p ă m decît cu modelele p rop riei m i nţi , m i nte

ce

a co n ce p u t i n stru mentele ş i

a

s u p u s natu ra co n d i ţi i l o r sale p ri n

peri m ent - a pres cri s legi le sale n atu ri i , d u p ă expresia l u i Kant -, caz În

ex­

care

totu l se petrece În tr-ad evăr de parcă ne-am afl a în mîi n i l e u n u i s pi ri t rău care Îşi b ate joc de n o i şi ne zăd ărn iceşte setea de cuno aştere, astfe l că o ri u n d e căutăm ceea c e n u sîn tem n o i , n u În tîl n i m

decît modelele propriei m i n ţi .

48. Ibid., p . 443 . 49. H e rm ann M i n kowski, " Ra u m u n d Ze it", În Lo rentz, Einstei n ş i M i n kowski, Das Relativitats­ prinzip ( 1 9 1 3); citat după C as s i re r, op. cit., p. 4 1 9 . S O . I ar î n d o i a l a a c e a s ta n u este ate n u ată dacă s e

adaugă o altă co incidenţă, ce a di ntre logi­ că ş i real itate . Din punct de vedere l o gic, pare într-ad evăr evident că "electro n i i , dacă ar fi să exp l i ce c a l i tăţ i l e sensib i l e ale m ate rie i , nu ar putea avea ei Înşişi aceste calităţi sensi­ bile, d at fi i nd că, În tr-un asemenea caz, pro b l em a cauzei lor ar fi doar d e p l asată cu un pas m a i d e p a r te , Însă n u rezo lvată" ( H eisenberg, Wandlungen in den Grundlagen der Naturwissenscha{t, p. 6 6 ) . Dacă devenim bănu i tori e pentru că, abia cîn d , "od ată cu trece­ rea ti m p u l u i" , şi-au dat seama de această necesitate logică, oamen ii de şti i nţă au d e s cop e ­ rit că " m ateri a" nu avea n icio cal i tate şi d eci nu m ai putea fi n u m it ă m ateri e. 235


În d o i a l a cartezi ană, u rm area cea mai fi rească logic şi cea m ai a p ro p i ată cro n o logic a d escoperi ri i l u i Gal i l e i , a fost sl ăbită seco le la rînd m u l ţu m ită iscusitei d e p l asări a p u n ctu l u i arh i m e d i c În o m u l Însu ş i , cel puţi n În ceea ce

privea şti i n ţele n atu ri i . Î nsă m atem atizarea fizicii, prin care ren u n ţarea co mple­

tă la simţuri În ved erea cunoaşteri i a fost d u să la b u n sfîrşit, a avut În u l ti mele ei faze d rept co nseci nţă n eaşteptată şi totu şi fi rească faptu l că, l a fiecare În­ trebare pe care omul o p u n e natu ri i , i se răs p u n d e sub fo rm ă d e modele m ate m atice cărora n u poate să le cores p u n d ă nicio i m agine, d at fiind că o asemenea i m agi ne ar trebui fab ri cată ţi nînd seam a de experienţele simţuri l or noastre.51 Î n acest mome nt, l egătu ra d i n tre gînd i re şi exp erienţa simţu ri l o r, i n e ren tă co n d i ţiei u m ane, pare să Îş i i a revanşa: cu toate că demon strează "adevăru l " cel o r m ai abstracte con cepte ale şti i nţei modern e , te h n o logi a n u dovedeşte decît că o m u l poate apl ica Întotdeau na rezu ltatele produse de m i n ­ tea sa, c ă , indiferent de si stem u l pe care ÎI foloseşte pentru a exp lica fenomenele n atu ral e, el va fi În permanenţă În stare să îl ad opte ca pri nci p i u d i recto r În ved erea p rod u ceri i şi a acţi u n i i . O ase menea posi b i l i tate era l aten tă chiar şi la Începutu ri l e matem ati cii modeme, cîn d s-a doved it că adevăru ri l e n u merice sînt pe d e p l i n trad u cti b i l e În re l aţi i spaţi ale. Pri n u rmare dacă şti i n ţa actu a­ lă afl ată În Încu rcătu ră i nvocă re uş ite l e teh n ice pentru " a d oved i " că ave m de-a face cu o "ord i n e auten tică" d ată În n atu ră52, ea pare să tr- u n cerc vi cios ce po ate

fi

fi căzut În­

exp ri m at d u p ă cum u rmează: oamen i i de şti i nţă

Îşi fo rm u l ează ipotezele ca să Îşi p regătească experi mentele, după care se servesc de ace le aş i experi m e nte pen tru a-şi val i d a i poteze le; În toată această În tre­ pri n d e re ei au În mod evident de a face cu o n atu ră i p oteti că.53

5 1 . Cu cuvi ntele lui Erwi n Schrodi nger: "Pe măsură ce och ii mi nţii noastre străbat distanţe din ce În ce mai m ici şi d urate din ce În ce mai scurte, descoperi m că natura se com portă atît de rad ical diferit de ceea ce observăm la corpu rile vizi bile şi palpabile din juru l nostru , Î�cît nicio im agi n e construită la scară mare după experi enţele noastre nu poate fi « adevărată»" (Science and Humanism ( 1 952), p. 2 5 ) . 5 2 . Heisenberg, Wandlungen in den Grundlagen, p . 64. S3. Această idee este cel mai bine redată de o afi rmaţie a lui Planck citată Într-un articol ex­

trem de edificator al lui Simone Weil (publicat sub pseudonimul "Emil Novis" şi i ntitul at " ReAexions il. propos de la theorie des qu anta", în Cahiers du Sud (decembrie, 1 942» , care, în traducere franceză, sună astfel: "Le createur d'une hypothese dispose de possibilites p ra­ tlquement illimitees, il est aussi peu lie par le fo nctionnement des organes de ses sens qu'il ne I 'est par cel ui des instru ments don t i l se sert ... On peut meme dire q u 'il se cree une geom etrie il. sa fantaisie . . . C'est pourquoi aussi jamais des mesures ne pourront confirmer n i infirmer di rectement une hypothese; elles pourront seu lement en fai re resso rtir la con­ ven ance plus ou moins grande" (Autorul unei ipoteze dispune de posibilităţi practic nelimi­ tate; funcţion area organ elor sale de simţ îl constrînge tot atît de puţi n , pe CÎt îl constrînge funcţi on area instru m entelor de care se slujeşte . . . Am putea chiar spune că el îşi creează o geometrie după bunul său plac . . . I ată de ce măsu rători le nu vor putea niciod ată nici să confirme, nici să infirme direct o i poteză; ele Vor putea doar să scoată la iveală o concordanţă mai m a re sau mai mică] . Simone Wei l atrage insistent atenţia că În această criză este co mpro mis ceva "infiniment plus precieux" (infinit mai preţios] deCÎt şti i n ţa, şi anume no­ ţiu nea de adevăr; ea nu observă totuşi că dilema cea mai mare în această situaţie vine d i n faptul incontestabil c ă aceste ipoteze "funcţionează" . (Trimiterea la acest articol puţin cunos­ cut o datorez unuia dintre foştii mei studenţi, domni şoara Beverly Woodward . ) 236


Cu alte cuvi nte, l u m ea expe ri m entu l u i pare cap a b i l ă de fi ecare d ată să devi n ă o rea l i tate artifi cială, ceea ce, d i n nefe ri c i re, deşi po ate spori p u terea o m u l u i de a fab ri c a şi de a acţi o n a, c h i a r de a cre a o l u me cu m u l t d i nco­ l o d e ceea ce a în d răzn it să îşi i m agi neze o ri să viseze o ricare d i n epocile p recedente, îl î m p i nge înapoi pe o m Încă

o

d ată - şi de d ata asta cu ş i m ai

m u ltă fo rţă - în î n c h i soarea p ro p ri e i sale m i n ţi , În l i m itele model e l o r pe care le-a creat el însu ş i . Î n c l i p a în care Îş i d o reşte ceea ce toate epoci l e de d i n ai n­ tea l u i e rau în stare să re alizeze, ad i că să vi n ă În con tact cu realitatea a ceea ce nu este el în s u ş i , o m u l va d esco p e ri că natura şi u n ive rs u l îi "scapă" şi că îi este cu n e p u ti n ţă să îşi re p rezi nte un u n i vers care să trad ucă co m po r­ tam entu l n atu ri i d i n cad rul expe ri m entu l u i şi să fie În acord cu în seşi p ri n ci­ piile pe care omul l e po ate trans p u n e teh n i c În tr-o realitate fu n cţi o n ală. Nou ai ci n u e faptu l că există l u c ru ri despre care nu n e p u tem face o i m ag i n e asem e n e a " l u c ru ri " au fost c u n oscu te întotd e au n a şi pri n tre ele se n u m ăra, b u n ăoară, "sufletu l " -, ci că l u cru ri le m ateri a l e pe care le ved e m , pe care ni le rep reze n tăm şi în rapo rt cu care m ăsu ram l u cru ri l e i m ateri ale În p rivi n ţa căro ra n u ne p u tem fo rm a n icio i m agi n e tre b u i e să fie şi ele de " n ei m agi­ n at" . Î m p re u n ă cu l u mea d ată sensi b i l d i sp are şi l u mea transce n d e n tă ş i , o d ată cu ea, posi b i l i tatea d e a transce n d e l u m e a m ateri ală p ri n concept ş i p ri n gîn d i re. N u este d e c i su rp rinzăto r că n o u l u n ivers n u e doar " p ractic i n accesi b i l , ci şi d e n eco n ceput" , căci " o ri c u m l-am gîn d i , e greşit; poate n u atît d e l i psit d e sens p recu m u n «cerc tri u n gh i u l ar» , însă cu m u l t mai

fără

n o i m ă decît un « I e u în ari pat» " . s4 Î n doiala u n iversal ă cartezi ană a ati n s acu m ch iar i n i m a şti i nţei fizi c i i ; căci însăşi refugierea î n m i ntea o m u l u i este b l ocată d acă s e doved eşte că u n i ­ versul fizic modem n u este doar d i ncolo de orice rep rezentare, ceea c e s e înţelege de l a si n e d acă ad m ite m că n atu ra şi Fi i nţa n u l i se d ezvă l u i e si mţuri l or, ci totod ată de neco n ceput ş i de n e i m ag i n at în tenm e n i i raţi u n i i p u re.

41 RĂSTU RNAREA ORDI N I I D I NTRE CONTEM PLAŢI E Ş I ACŢI U N E

Cea mai înse m n ată pese m n e d i ntre u rm ări le s p i rituale ale d esco peri ri­ lor epoci i m o d e rn e şi, în ace l aş i ti m p , s i n gu ra care nu ar fi p u t u t fi evitată, de vreme ce a unmat Înd eaproape descoperi ri i p u n ctu l u i arh i medic şi apariţi ei, În ace l aşi ti m p , a îndoiel i i cartezi ene, a re p reze n tat-o răstu rn are a ord i n i i ie­ rarh ice d i n tre

vita contemplativa

şi

vita activa.

Pentru a înţel ege cît de constrîngătoare au fo st m otive le acestei răstur­ nări , tre b u i e să ne e l i berăm mai întîi de p rej u d ecata o b i ş n u i tă care atri b u i e dezvol tarea şti i n ţei m o d e rne, i nvo cînd a p l i caţi i l e ei , d o ri n ţei pragm ati ce d e

5 4 . Schră d inger, op.

cit.,

p. 26.

237


a Îm b u n ătăţi con d iţi i l e vieţi i omen eşti de pe pămînt. E u n fapt isto ric că teh nologia modernă nu Îşi are origi nea În evol uţia acelor unelte pe care omu l le născocise dintotdeau na cu Îndoitu l scop de a-şi uşu ra m u nca şi de a înălţa artifici al u l u m an , ci n u m ai În cău tări l e cu totul nepracti ce ale u n ei c u n o aş­ teri l i psite de uti l i tate. Astfel, ceas u l , u n u l d i n pri mele i nstrumente moderne, n u a fost i nven tat pentru a sluj i an u mitor scopuri ale vieţi i p ractice , ci n u mai cu un scop cît se poate de "teoretic", cel de a face an u mite experi mente asu pra n atu ri i . Fără Îndoială, această i nvenţi e, od ată ce folosul ei p ractic a devenit evident, a sch i m bat În tregu l ritm şi chiar fizionomia vieţi i omen eşti ; însă, din perspectiva i nven tatorilor, acest l u cru a fost u n s i m p l u acci dent. Dacă ar fi fost n evoie să ne bizu i m n um a i p e aşa-zi s u l i nsti nct practic al o m u l u i , n u a r fi exi stat n i ciodată o teh n o l ogi e despre care să vo rb i m ş i , c u roate că astăzi i nvenţi i l e teh n i ce d eja exi ste nte sînt Înzestrate cu un a n u m i t i m p uls care va d a naştere probab i l , pînă l a u n an u m it pu nct, l a î m b u n ătăţi ri , este greu de crezu t că l u mea noastră con d i ţion ată teh n i c ar putea supravieţu i , nem aivorbind d e p rogres, d acă am reuşi vreod ată să ne convi ngem pe n o i Înşi ne c ă o m u l este înai nte de toate o fii nţă p ractică. Oricum ar sta l u cru ri l e , experienţa fu n d amental ă care stă În spatele răs­ turn ări i ord i n i i d i n tre contemplaţie şi acţi u n e a fost tocm ai aceea că o m u l şi-a putut sti nge setea d e cunoaştere n u mai d u p ă c e s - a Încrezut Î n i ngen i o­ zitatea mîi n i l o r sale. I m portant n u era că ad evăru l şi cunoaşterea îşi pierduse­ ră înse m n ătatea, ci că nu se putea aj u nge la e l e decît pri n " acţi u ne", i ar n u p ri n conte m p l aţi e. U n i n stru ment, te l esco p u l , prod usu l mîi n ilor om eneşti , a fost cel care a s i l i t în cele d i n u rm ă natu ra, sau m ai d egrabă u n ivers u l , să îşi cedeze secretele. Motivele Încrederi i În faptă şi ale neîncrederi i În contempla­ ţie sau În observaţie au d even it c h i ar m ai putern ice d u p ă rezu l tatele pri m elor cercetări active. Od ată ce fi i nţa şi ceea ce se arată s-au separat, iar adevăru­ l u i n u i se m ai cerea să se înfăţişeze , să se descopere şi să se dezvăluie och ilor m i n ţi i spectatoru l u i , s-a n ăscut o ad evărată necesi tate de a cău ta ad evăru l În spatele apariţi i lorînşelătoare. Într-adevăr, nimic nu putea i nspira mai puţi nă Încredere în vederea dobînd i rii cunoaşterii şi a apropi erii de adevăr decît obser­ vaţi a pasivă o ri s i m p l a contem plaţie. Ca să fie sigur, ind ivid ul trebuia să se asigure, iar ca să cunoască, trebuia să acţi oneze. Certitu d i n ea cunoaşteri i putea fi ati nsă n u mai cu o d u blă cond iţie: în p ri m u l rînd , cuno aşterea să privească numai ceea ce indivi d u l făcuse el însuşi - astfel că ideal u l ei a devenit cunoaşte rea matematică, unde n u ne ocu păm decît de en tităţi pe care min­ tea l e-a p rodus singu ră - şi, În al d o i l ea rîn d , cunoaşterea să fie d e aşa n a­ tu ră, Încît să n u poată fi verificată d eCÎt pri n mai m u l tă acţi une. De atu nci încoace, adevăru l şti i nţific şi cel filosofic s-au despărţit; nu numai că ad evăru l şti i n ţific nu trebuie să fi e etern, el nu trebuie să fie nici chiar co m­ prehensi b i l sau adecvat raţi u n i i omeneşti . A fost nevoie de n u mero ase gene­ raţi i de savan ţi ca m i n tea omen ească să devi n ă îndeaj u n s de în d răzneaţă pentru a face faţă pînă la capăt acestei conseci nţe a m odernităţi i . Dacă natu­ ra şi u n iversul sîn t produsele u n u i artizan divin şi dacă m i ntea omenească este i ncapab i l ă să înţeleagă ceea ce o m u l nu a fabricat el însuşi , atu nci 238


o m u l n u poate spera În n i ci u n fel să afle desp re natu ră vre u n l u cru pe care să îl poată Înţelege. EI poate fi În stare, m ulţu m ită i ngen i ozităţi i sale, să d es­ copere şi chiar să i mite mecan ismele p roceselor natu rale, dar asta n u Înseam­ n ă că aceste mecan isme vor avea vreod ată un sens pen tru el - nu e n ecesar ca ele să fie i n tel igi b i l e . De fapt, n ici o revelaţie d ivi n ă ce s-a preti ns s u p ra­ raţional ă şi n i ci u n ad evăr fi l osofic ce s-a p reti ns Încîl cit nu au ofensat vre­ od ată raţi u nea u mană într- u n chi p atît de b ătător la ochi precu m an u m ite rezu l tate al e şti i n ţei mod ern e . În tr- ad evăr, se poate s p u n e Î m p re u n ă cu Wh i teh ead : " D u m n ezeu mai ştie ce aparent nonsens ar putea fi mîi ne un ad evăr demonstrat"55. În reali tate, sch i m barea care a avut loc în seco l u l al XVI I-lea a fost mai radicală decît ne poate sugera o si m p l ă răstu rn are a ord i n i i trad i ţi onale sta­ b i l ite Între co ntem p l aţie şi faptă. Răstu rn area, la d rept vorbind, nu privea d ecît l egăt u ra d i n tre gîn d i re şi faptă, în ti m p ce co ntem plaţia, în sen sul origi nar de privi re a ad evăru l u i , a fost cu desăvîrşi re e l i m i n ată. Căci gîn di­ rea şi contemp laţi a n u sîn t ace l aşi l ucru . În m od trad iţional , gîn d i rea a fost văzută d rept calea cea mai d i rectă şi cea mai i m portantă către conte m p larea adevăru l u i . Începînd cu Pl aton şi probabil c h i ar cu Socrate, gîn d i rea a fost înţeleasă ca un d i al og i n terior, în care i ndivi d u l stă de vorbă cu sine (eme emautâ, ca să rel u ăm sintagma obişn u i tă d i n d ialogu ri l e l u i Plato n ) ; ş i , cu toate că acest d i alog este l i psit d e vreo manifestare exteri oară, i m p u nînd chiar încetarea mai mult sau mai puţin com pletă a tu turor celorlalte activităţi , el constitu ie În s i n e o stare extrem d e activă. I n activi tatea sa exterioară se d eosebeşte catego ri c de pasivitate, de l i n iştea de p l i n ă în care ad evăru l este în cele d i n u rm ă revel at o m u l u i . Dacă scol astica medievală a văzut în fi l osofi e o s l uj n ică a teologiei, j ud ecata ei ar fi p u tu t foarte b i n e să l e trezească in­ teresu l lui Plato n şi lui Aristotel ; amîn doi, d eşi într- u n context foarte d i fe­ ri t, au socotit procesul dial ogi c al gînd i ri i drept calea care pregăteşte sufletu l ş i cond uce m i n tea către o privi re a adevăru l u i m ai presu s d e gîn d i re ş i de vorb i re - un adevăr care este arrheton, i n co m u n icabi l pri n cuvi nte, după ex­ presia l u i Platon56; sau mai presus d e vo rb i re, d u p ă cea a l u i AristotelY Răstu rn area întreprinsă de e poca modem ă n u a stat, aşad ar, în rid icarea acţi u n i i la rangu l contem p l aţi ei pen tru a face d i n ea starea cea m ai în altă pe care o pot ati nge fi inţele omeneşti, ca şi cînd de acu m înai nte acţi unea ar fi devenit scopul ulti m în vederea căru ia conte m p l aţi a u rma să ai bă loc, tot aşa după cu m , pîn ă atu nci , toate activi tăţi le care ţineau de vita activa fu­ seseră j u d ecate şi j ustificate în măs u ra în care faceau cu puti nţă vita contem­ plativa . Răstu rn area nu a privit decît gîn d i rea, care a devenit de atu nci înai nte s l uj n i ca aCţi u n i i , la fe l cum fu sese ancilla theologiae, s l uj n ica co nte m p l ări i 55. Science and the Modern World, p. 1 1 6. 56. Î n Scrisoarea a şaptea, 34'1 c: rheton gar oudamâs estin hiJs aIIa mathemata (" căci nu ex p ri m a deloc pri n cuvi n te cum se întîmp l ă cu alte l u cruri pe care l e învăţăm").

57. Vezi în s p ecial Etica Nicomahică, obişn u i tă d e n atu rează se n s u l ,

1 1 42 a

25

trad ucînd

şi u rm . , şi term e n u l

se poate

1 1 43 a 36 şi u rm . Trad ucerea engleză

logos

cu " raţi u n e " sau " argu me nt" .

239


adevărul u i divi n În filosofi a m edieval ă şi sl ujnica contemplării adevărul u i Fiinţei În filosofia antică. Contem plaţia, În schimb, a devenit cu totu l l ipsită de sens. Rad i calitatea acestei răstu rn ări este Întrucîtva u m b rită de u n alt ti p de răstu rnare cu care adeseori e identificată şi care, de l a Platon Încoace, a domi­ n at isto ri a gîn d i ri i occidentale. Orici n e ci teşte m itul peşteri i din Republica l u i Pl aton Î n l u m i n a i storiei greceşti Î ş i v a da curînd seam a c ă acea periag6ge, răsucirea pe care Pl aton i-o cere fi l osofu l u i , ech ivalează d e fapt cu o răstu r­ nare a ord i n i i l u m i i homerice. N u vi aţa de după moarte, precu m În H ades u l homeri c, ci vi aţa obişn u i tă d e pe pămînt este pl asată în tr-o " peşte ră" , Î n ­ tr-o l u me subpămînteană; n u sufl etu l este umbra corp u l u i , c i co rp u l e u m ­ bra sufletu l u i ; i a r gesticulaţi a fantomatică, fără noimă, pe c a re H o m e r i - o atri b u i a exi stenţei l i psite d e vi aţă a sufletu l u i de d u p ă moarte În H ades, este atri buită ac u m pu rtări i n esăbuite a oamenilor care n u părăsesc peştera existenţei omen eşti ca să privească ceru l I d eilor etern e.S8 În contextu l de faţă, tot ce m ă i n teresează este faptu l că trad iţi a p l ato­ n iciană a gînd i ri i fi losofi ce, dar şi a celei pol itice a Început cu o răstu rn are şi că această pri m ă răstu rn are a fixat Într-o m ăs u ră co nsiderab i l ă tip arele de gîn d i re În care fi l osofia occidental ă s-a încad rat aproape auto m at pretu­ ti ndeni unde nu a fost Însufl eţită de un avÎnt fi l osofi c i n tens şi origi n ar. De altm i n teri , filosofia academică a fost m ere u dom i n ată de atu nci Încoace de altemanţa nesfirşită Între idealism şi materi al ism, transcen dental ism şi i m a­ nentism, real i sm şi n o m i nalism, hedonism şi ascetism şi aşa m ai departe. Ceea ce contează este caracte ru l revers i b i l al tuturor acestor sisteme, fap­ tu l că ele pot fi răstu rn ate cu "susul În jos" şi cu "josul În sus" În orice mo­ ment al i storiei, fără ca o asemenea răstu rn are să ai bă nevoie de eve n i mente istorice sau de modifi carea elementelor structu ral e i m p l i cate . Co nceptele rămîn ele Însel e aceleaşi, indiferent d e poziţia pe care o ocu pă În ord i nea diferitelor sistem e . D i n momentu l În care Pl aton a reu şit să facă reversibile aceste elemente stru ctu rale şi aceste con cepte, răstu rn ări l e d i n cursul isto­ ri ei i n telectu ale nu au mai avu t n evoie decît de o experienţă p u r i n telectu a­ lă, interioară cadrului propriu-zis al gîndirii conceptu ale. Asemenea răstumări, Începute deja odată cu şcolile filosofice din Antichitatea tîrzie, au rămas parte a trad iţiei occi dentale. Aceeaşi trad iţie, acel aşi joc i n tel ectu al bazat pe cu p l u ri d e antiteze , guvern ează Încă, Într-o anum ită măsură, fai m oasele răstu rn ări moderne ale ierarh i i lor spirituale, cum ar fi b u n ăoară răstu rnarea m arxistă a d i al ecti c i i hege l i en e sau reeval uarea ni etzscheană a sensi b i l u l u i şi a n atu ral u l u i Î n opozi ţie c u sup rasensi b i l v l şi c u su pranaturalu l . Răstu rn area despre care e vorba aici , conseci nţa spirituală a d escoperi ri­ lor l u i Gali l e i , d eşi i n terp retată adesea În termenii răstu rn ări lor tradiţionale şi deci ca parte i n tegran tă a i storiei occidentale a ideilor, are o natu ră cu to­ tu l d i feri tă. Co nvi ngerea d u pă care o m u l u i nu Îi este dat ad evăru l obi ectiv, 58. M ai ales folosi rea cuvi ntel o r eidâ/on şi

skia în mitul peşterii face ca întreaga povestire să pară

o răstu rnare şi o repl i că adresată lui H o m e r; căci el e sîn t cuvi n tele cheie ale d escri e ri i hom erice a Hades u l u i î n Odiseea.

240


neputînd cunoaşte decît ceea ce fab rică el Însuşi, nu este rezu ltatu l scepti­ cism u l u i , ci al u nei d escoperi ri demon strabile şi, p ri n u rmare, nu d uce la rese m nare, ci fie l a o activitate sporită, fie l a dezn ădejde. Pierd erea l u m i i În fi l osofi a mod ernă, a cărei i n trospecţie a descoperit În conşti i n ţă simţu l in­ te rn cu aj utoru l căru i a i n d ivid u l Îşi simte si m ţu ri l e şi a văzut În e a singura garanţie a reali tăţi i , n u se d eosebeşte n u mai În grad de străvechea suspiciu­ ne a fil osofi l o r faţă de lume şi faţă d e ceilalţi , faţă d e cei cu care Împ ărţeau l u m ea; fi losofu l nu mai Întoarce spatele l u m i i pieritoare a apariţi i lor Înşelă­ toare pentru o altă l u me, cea a adevăru l u i etern , ci le Întoarce spatele am be­ l o r l u m i şi se retrage În sine. EI nu desco peră în sfera sinel u i l ă u n tric o nouă i m agi ne a cărei permanenţă poate fi privită şi conte m p l ată, ci, d i m potrivă, m i şcarea conti n u ă a percepţi i lor sensi b i le şi activitatea mi nţi i afl ate într-o m işcare n u m ai puţi n conti n u ă. Începîn d cu seco l u l al XVI I -lea, fi losofi a a produs rezu ltatele cele mai bune şi mai p uţi n contestate atu nci cîn d a i nves­ tigat, pri n tr- u n suprem efort de autoexam i n are, p rocesele si mţu rilor şi ale m i nţii . Î n această p rivi nţă, cea mai m are p arte a fi l osofiei moderne este În­ tr-adevăr teorie a cunoaşterii şi psi hologie, i a r În cele cîteva cazu ri cîn d posi­ bilităţil e metodei de i ntrospecţie carteziene au fost pe de-a-ntregu l exp loatate de oameni precum Pascal , Kierkegaard şi Nietzsche sîntem ispitiţi să spunem că fi l osofii au facut experienţe cu propri u l lor eu Într-un chip tot atît de rad i ­ cal şi poate chiar m ai în d răzneţ decît ce l în care oamenii de şti i nţă au facut experienţe cu n atu ra. Ori cît de m u l t am ad m i ra curaj u l şi am respecta extraord i n ara i ngen io­ zi tate doved ite de fi l osofi d e-a l u ngu l epocii mod erne, cu greu s-ar putea nega faptu l că i n fl u en ţa şi i mportanţa lor s-au m i cşorat ca n i ciodată pîn ă atu nci. Fi l osofia n u a aj uns vioara a doua sau chiar a treia În gîn d i rea Evu l u i M ed i u , c i Î n gîn d i rea modernă. D u p ă c e Descartes şi-a întemeiat propria fi l osofi e pe descoperi ri le lui Gal i le i , fi l osofia a părut condam n ată să rămînă mere u cu un pas în u rm a oameni l o r de ştiinţă şi a descoperi ri l o r l o r tot m ai u i mitoare, ale căro r principii s-a străd uit d i n greu să le descopere ex post facto şi să le înglobeze Într-o i nte rpretare genera l ă a n atu ri i cunoaşteri i u mane. Totu şi, ca atare, fi l osofi a n u le era n ecesară oamen i l o r de şti i nţă care - cel puţi n pîn ă În zi lele noastre - au socotit că o sluj nică nu le este de n i ci u n fo­ los, cu atît mai puţin u n a care să "poarte faci i a În aintea b i n evoitoarei sale stăpîne" ( Kant) . Fi losofii fie au devenit epistemologi , frămîntÎn d u -se să gă­ sească o teorie generală a şti i nţei de care oam enii de şti i nţă nu aveau nevoie, fie au d evenit în tr-ad evăr ceea ce Hegel aştepta de l a ei, organ ele Zeitgeist­ u l u i , portavocea care să expri m e, În con cepte cl are, starea gen eral ă de spi­ rit a epoci i . În ambele cazu ri , fie că au p rivi t spre natu ră sau spre isto rie, ei au încercat să înţel eagă şi să se p u n ă de acord cu ceea ce se întîm pla fară ei. În mod evi dent, fi l osofi a a suferit de pe u rm a modernităţi i m ai m u l t de­ cît orice altă năzu i nţă omen ească; şi este greu de spus d acă a suferi t mai m u lt d i n cauza înălţări i aproape automate a activi tăţi i la o demnitate cu totu l neaşteptată şi fară precedent sau d i n cauza pierderii adevăru l u i tradiţio­ nal, ad i că a con ceptu l u i d e ad evăr aflat la baza În tregi i noastre trad iţi i . 241


42 RĂSTU RNAREA

DIN

VITA ACTIVA ŞI IZBÎNDA LU I HOMO FABER

Pri m e l e activi tăţi d i n vita activa care s-au înălţat la poziţia ocu pată cînd­ va d e conte m p l aţie au fost activităţi l e p rod uceri i şi fabricări i - pre rogativel e l u i homo {aber. Lu cru fi resc, de vreme c e u n i n stru m ent ş i , p ri n u rm are , o m u l cre ator de u n e l te fuseseră c e i care au desch is d ru m u l revol uţiei m oderne . De atu nci încolo, orice progres şti i n ţific a fost l egat cît se poate d e strîns de dezvo ltarea mereu m ai rafi nată a confecţi on ări i de noi u n elte şi i n stru ­ m ente. Dacă, b u n ăoară, experi mentele l u i Gal ilei legate de căderea corpu­ ri l or grele ar fi putut fi făcute în orice moment al istori ei, presu p u nînd că oamen i i ar fi fost încli naţi să caute adevăru l pri n experi mente, experi m en­ tu l l u i M i chelson cu i n te rfero metru l59, de l a sfîrşitu l seco l u l u i al XIX-lea, nu s-a bazat doar pe "gen i u l său experi mental " , ci " a avut nevoie de progresu l general al teh nologi ei" ş i , pri n urm are, " n u ar fi putut fi făcut mai devre me " . 6 o Î n ăl ţarea acestor activităţi d i n locu l u m i l ocu pat altăd ată în ierarh i a facu l tăţi l or omeneşti n u a fost p rovocată n u m ai de bagaj u l d e i n stru mente şi d eci de aj utoru l pe care o m u l tre b u i a să îl obţi n ă d i n partea l u i homo {aber pen tru a dobîn di cunoaşterea. Şi mai hotărîtoare a fost prezenţa fabricări i şi a produceri i în experi m entul în suşi, ce îşi prod uce p ropri i l e fenomen e de observat şi, de aceea, depinde de l a bun început de capacităţi l e p rodu ctive al e om u l u i . Apel u l la experi ment în sco pu l cunoaşteri i era deja urm area con­ vi ngerii că omul nu poate cunoaşte decît ceea ce a produs el însu şi , căci ea În sem n a că am putea aj u nge să cunoaştem acele reali tăţi pe care nu l e-am prod us, re prezentîndu-ne şi i m itînd procesel e pri n care au l u at fi i n ţă. În i sto­ ri a şti i nţe i , îndel u ng d i scutata sch i m bare de accent de pe vech i l e întrebări despre "ce" sau "de ce" este u n l u cru , pe nou a întreb are despre "cu m " a l u at fi i nţă l u cru l respectiv este urm area nemij locită a acestei convi ngeri , iar răs p u n s u l putea fi găsit n u m ai în experi ment. Experi m entu l repetă p roce­ su l natu ral ca şi cu m o m u l ar fi pe p u nctu l de a fabrica el Însuşi obiectele n atu ri i şi, cu toate că l a începutu l epocii moderne niciun savant cu b u n simţ n u ar fi băn u i t în ce măs u ră om u l este de fapt în stare să "fabri ce" natu ră, oam e n i i de şti i n ţă au tratat totuşi de l a început natu ra d i n p u n ctu l de ve­ dere al Cel ui care a creat-o, iar asta nu din raţi uni practice, din cauza apl icaţiilor teh n ice, ci nu m ai din m otivu l "teo reti c" că, în cunoaştere, certitu d i nea n u poate fi altfel cîştigată: " Daţi-mi m ateri e şi am să fău resc d i n ea o l u m e , sau , altfel zi s, daţi-mi materi e şi a m să vă arăt cu m s-a fo rm at o l u m e d i n ' ea"61 . Aceste cuvi nte a l e l u i Kant ne în făţi şe ază pe scurt amestec u l modern de produ cere şi de cunoaştere, în care totu l se petrece ca şi cînd ar fi fost 5 9 . A p a ra t de m ăsu rare a lungi m i i d e u n d ă. (N. tr.)

60. Whit� head, Science and the Modern World, pp. 1 1 6-1 1 7. 6 1 . "Gebet mir Materie, ich wi ll eine Wel t daraus bauen ! das ist, gebet m i r Materie, ich wil l euch zeigen, wie e i ne Welt daraus entstehen soli" (vezi prefaţa l u i Kan t la lucrarea sa AIIgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels).

242


n evoie, ca de o peri oad ă de ucenicie, de cîteva secole de c u n oaştere În form a fab ricării pentru a- I p regăti pe omu l mod ern să fabrice ceea ce dorea să cunoască. Produ ctivi tatea şi creativi tatea, care aveau să d evi n ă ideal u ri l e cel e mai Înalte şi ch i ar idolii epoci i modeme l a Încep uturile e i , sînt criteri i ce Îi aparţi n l u i homo (aher, o m u l u i creator şi con stru ctor. Există totuşi u n alt element, poate chiar m ai sem n i fi cativ, sesizabi l În fo rm a modernă pe care o iau aces­ te facu l tăţi . Sch i m barea de accen t de pe " d e ce" şi "ce" pe "cu m " face ca obiectele propri u -zise ale cun oaşterii să nu m ai fie mi şcări eterne sau obiecte, ci procese, şi face, pri n u rm are, ca obi ectu l şti i n ţei să nu mai fie u n ivers u l s a u natu ra, ci i stori a, povestea naşterii natu ri i , a vi eţi i s a u a u n ive rsul u i . C u m u l t Înai nte c a epoca mod ern ă s ă Î ş i form eze fo rm i d abi l a ei conşti i nţă is­ tori că, iar con ceptu l de i stori e să stăpînească fi l osofi a modern ă , şti inţele n atu ri i se transfo rmaseră În d i sci pline isto rice, pîn ă ce În seco l u l al XIX- lea au adăugat l a m ai vech i l e disci p l i n e ale fizicii şi chim iei, zoo logiei şi botan ici i n o i le şti i n ţe n atu ral e ale geol ogiei sau ale istori ei Pămîntu l u i , ale biologi ei sau ale isto riei vi eţi i , ale antropologiei sau ale isto riei vieţi i u mane ş i , În ge ne­ ral , ale istori ei natu rale. Î n toate aceste cazu ri , evol uţia, conce ptu l cheie al şti i n ţelor istorice, a deven it şi conceptul princi pal al ştiinţelor natu ri i . Natu ra, În trucît n u putea fi cun oscu tă d ecît în p rocesele pe care iscusinţa o m eneas­ că, i ngen i ozitatea l u i homo (aher, le p u tea re peta şi reface pe cal e experi m en­ tal ă, a deve n i t p roces62 , i ar fiecare real i tate natu rală În parte şi-a dobîndit sem n ifi caţi a şi sen sul exclu siv de l a fu n cţi a e i În p rocesu l genera l . În locul co nceptu l u i de Fi i n ţă găsim acum conceptu l de Proces. Şi, în ti m p ce stă În n atu ra Fi i n ţei să apară şi astfel să se dezvăl u i e pe sine, stă Î n n atu ra Procesu l u i să rămînă nevăzu t, să fie ceva a căru i existe nţă nu poate fi decît dedusă d i n prezenţa anum i tor fen omene. Acest proces a fost la Început p ro­ cesul fabri cări i care "dispare În produs", întemeind u-se pe exp erienţa l u i homo (aher, care şti a că exi stenţa propri u -zisă a ori căru i o b i ect este În m od nece­ sar preced ată de un proces de prod ucţi e. Totuş i , deşi această stăru i n ţă as u p ra proces u l u i fab ricări i sau insiste nţa de a co nsidera totu l d rept rezu l tat al u n u i proces de fab ricare sînt cît se poate de caracte ri stice pentru homo (aher şi pen tru sfera l u i de experienţă, p reocu­ parea exclusivă a epocii modern e pen tru proces cu preţu l neglij ări i co m p l ete a obiectelor, a p rod usel o r Însele, este cu totu l nouă. Ea dep ăşeşte de fapt mental i tatea o m u l u i prod u cător şi creato r de unelte, pen tru care procesul de p rod ucţie n u era n i m i c altceva decît un m ij l oc În vederea u n u i sco p . În cazu l acesta, din p u n ctu l d e vedere al l u i homo (aher, totu l se petrece ca şi cu m m ij l ocu l , procesu l de p rod ucţie sau evol uţia, este mai i m portan t decît 6 2 . Că " n atu ra este un proces", că, prin u rm are, "pentru p ercep�ia senzorială, evenimentu l este faptu l suprem ", că şti i n �a naturii n u se ocupă de l u cru ri, ci doar de fenomene, cazuri sau eve n i m ente şi că "În afară de cazuri n u exis tă ni mic" (vezi Whitehead, The Concept of Nature, p p . 53, 1 5 , 66) - toate acestea se n u m ără printre axiomele' care stau l a baza şti inţei moderne a naturi i În toate ram u ri l e sale.

243


scopul, decît p rod usul fi n it. M otivu l sch i m bări i de accent este evi dent: o m u l d e ştiinţă fab rică doar c a să cunoască, n u c u sco p u l de a produce obiecte, iar produsul este pentru el u n si m p l u derivat, u n efect secu nd ar. Ch i ar şi astăzi, toţi oamenii de şti inţă autentici vor cădea de acord că apl icaţii l e tehnice a ceea ce fac nu sînt n i m i c altceva decît u n d erivat al străd an i i l o r lor. Î ntreaga se mnificaţie a acestei răstu rn ări a scopu l u i şi a m ij l oacelor a răm as l atentă cîtă vreme a precu m p ănit concepţi a mecanici stă despre l u ­ m e , concepţia p ri n excelenţă a l u i homo fitber. Aceasta şi-a găsit cea m a i firească teo retizare În fai m oasa analogie d i n tre relaţi a l u i D u m n ezeu cu n atu ra şi rel aţi a ceasorn icarul u i cu ceasornicu l . I m portant aici nu este atît faptu l că ideea despre D u m n ezeu form ată În seco l u l al XVI I I -lea era modelată În mod l i m pede d u pă ch i p u l lui homo faber, cît acela că, În cazu l acesta, caracteru l de proces al natu ri i era Încă l i m i tat. Deşi toate l ucru ri l e natu ral e l u ate sepa­ rat fuseseră dej a Îngh iţite de proces u l care l e dăd u se naştere, natura l u ată ca Întreg n u era Încă un proces, ci prod usul finit mai mult sau mai p uţi n sta­ bil al u n u i artizan divi n . I m agi nea ceasornicu l u i şi a ceasornicaru l u i se po­ triveşte Într- u n ch i p atît de su rp ri nzăto r tocmai pentru că ea c u p ri n d e deopotrivă i deea n atu ri i c a proces Î n i magi nea mişcări lor ceaso rn i cu l u i şi i d eea caracteru l u i ei Încă În treg de obiect În i m agi nea ceasorn i cu l u i Însuşi şi a c reatoru l u i său . Aj u nşi aici , este i m portant să ne am i ntim că suspiciunea ti pic modernă faţă d e capacităţi l e o m u l u i de receptare a ad evăru l u i , neîn cred erea În ceea ce este dat şi, porn i n d de aici, Încred e rea nouă În fabricare şi În i ntrospecţie stÎrn ită de speranţa că În conştii nţa u m ană există un domen i u În care cu­ noaşterea şi producerea co incid nu au decu rs d i rect d i n descoperi rea punc­ tu l u i arh i medic În u n iversul extraterestru . Ele au fost mai curînd u rmările n ecesare pe care această d escoperire le-a avut pentru descoperitoru l Însuş i , Î n măsura Î n care el era ş i rămînea o făptu ră terestră. Rel aţi a strînsă d i n tre mentalitatea modern ă şi reflecţi a fi l osofică impl ică În mod fi resc faptu l că victoria l u i homo faber n u se putea mărgin i la Întrebu i n ţarea noilor m etod e În şti i n ţele n atu ri i , În experi ment şi În matem atizarea cercetări i şti inţifice. Una d i n conseci n ţele cele m ai fi reşti care puteau apărea din În doial a carte­ ziană era aceea de a abandona Încercarea de a Înţel ege n atu ra şi, În gene­ ral , de a ren u nţa la cunoaşterea real ităţi lor care n u au fost produse de o m , pentru a cerceta, Î n sch i m b, n u m ai real ităţi le care Îş i d atorau exi stenţa omu l u i . De altm i nteri, acest ti p de argu ment l-a făcut pe Vico să Întoarcă spatele şti i nţelor natu ri i , pentru a-şi Înd repta atenţia către istorie, pe care el o socotea d rept si ngu ru l domeniu În care o m u l putea obţi n e o cunoaştere certă tocmai pentru că aici n u m ai avea de a face deCÎt cu produsele activi­ tăţi i omeneşti .63 I m bold u l care a d u s la desco peri rea mod ernă a istori ei şi exp l i c i t motivu l pen tru c are a abandonat şti i n ţe l e n aturi i . Cunoaşterea adevărată a n aturii n u este c u pu ti nţă, pentru c ă Dumnezeu, i a r n u o m u l a făcut natura; Dumnezeu poate cunoaşte natura cu aceeaşi certitud i n e cu care o m u l cu­

63. Vico (op. cit., cap. 4) arată

n o aşte geom etri a :

244

Geometrica demonstramus quia facimus; si physica demonstrare possemus,


a conştii nţei istorice nu a venit dintr- u n nou entuziasm pentru m ăreţia omu­ lui, a faptelor şi a suferinţel or sale, n ici d i n credi nţa că sens u l existenţei o m e­ neşti poate fi găsit În povestea omen i ri i , ci din d isperarea raţi u n i i omeneşti , care p ărea com petentă doar atu nci cîn d se confru n ta cu obiecte facute de mîna o m u l u i . Anteri oare desco peri rii moderne a istoriei, dar strîns legate d e ea, dacă n e gîndim la i m pulsul care a provocat-o , sînt Încercări le d i n secolul a l XVI I-lea d e a elabora n o i fi l osofi i politice sau , mai degrabă, d e a i nventa m ij loacele ş i i n stru mentele cu aj utoru l căro ra s ă " s e creeze u n ani mal artificial . . . n u m i t Commonwealth s a u Stat"64. Pentru H obbes, c a şi pentru De � cartes, "pri m u l m oto r a fost Îndoiala"6 s , iar m eto d a aleasă d e a stab i l i "arta prin care o m u l " Îşi va crea şi guvern a p ropri a lume, aşa c,u m " D u m nezeu a creat şi guvernează l u m ea" p ri n arta naturi i , este şi aici i n trospecţi a, "a citi În s i n e Însuşi " , d at fi i n d că această l ectu ră Î i poate d emonstra "asemăn area d i n ­ tre gîn d u ri le şi pasi u n ile u n u i o m şi gîn d u rile şi pasi u n i l e altu i a". Regu l i l e ş i normele d u p ă care s e va constru i şi s e v a apreci a această " l ucrare artistică" , cea m ai o m e nească d i n tre " l u crări l e artistice"66 omeneşti , n u sînt nici acu m Î n afara oamen i lor, n u sînt ceva d e care oamen i i dispu n Î n co m u n Î n cad ru l u n ei real ităţi c e ţi ne de l u m e şi e perce pută de s i mţu ri sau de m i nte. Ele sînt Închise mai cu rînd În interio ritatea o m u l u i , accesibile doar i n trospecţiei, ast­ fel că Însăşi val i d i tatea lor se Întemeiază pe p resu p oziţi a d u p ă care " n u . . . obiectele pas i u n i l o r" , ci pasi u ni l e Însel e sînt aceleaşi l a toţi i n d ivizi i speciei u m ane. Întîl n i m aici d i n nou i m agi n ea ceaso rn i c u l u i , fo losit de d ata aceas­ ta pentru corp u l omenesc şi, mai apoi , pentru a repreze nta m işcările pasiu ­ n i l o r. Co n stitu i rea acel u i Comm onwealth , crearea de către om a u n u i "om artificial " , echivalează cu constru i rea u n u i "automat ( a u n u i moto r) care (se) m işcă cu aj utoru l arcuri lor şi al rotiţelor p recu m un ceaso rn ic". Altfel spus, p rocesu l , care, d u pă c u m am văzu t, a pus stăpîn i re pe şti i n­ ţele natu ri i p ri n experi ment, pri n încercarea de a reprod uce În co ndiţi i arti­ ficiale p rocesu l "fabricări i " p ri n i n termed i u l căru ia au apărut realităţi l e natu rale, serveşte l a fel de b i n e , s a u chiar mai bine c a pri n c i p i u a l acţi u n i i

faceremus ( " Pu te m demon stra geometri a ÎntruCÎt o facem noi; c a s ă d e m o n străm l ucruri l e fizice a r trebui s ă l e facem " ) . Acest opuscul, scris C U m ai b i n e d e ci n ci sp re zec e a n i În ai n te de p ri m a ediţie a l u crări i Scienza Nuova ( 1 72 5 ), este i n te resant d i n mai m u l te motive. Vico

critică

existente,

dar n u

o face Încă În favoarea noii sale ştiinţe, i storia; el politice pe care le consid eră pe nedrept negl ij ate I d eea că istoria e făc ută de om aşa c u m natu ra e făcută de D u m nezeu i-a ven i t, cu sigu ranţă, cu m u l t mai tîrzi u . O atare evo l uţie biografică, deşi cu totu l n e o b i ş n u i tă l a începutul secolului a l XVI I I-lea, a d eve n it regu l ă cu aproxi mativ o sută d e a n i m ai tîrzi u : d e fiecare dată CÎnd epoca modernă a avut motive să aştepte o nouă fi l osofie politică, a p ri m i t În sch i m b o fi l osofie a istoriei . toate şti i n ţe l e

reco m a n d ă stu d i u l şti i nţe l o r m o rale şi

.

64, I ntroducerea l u i H obbes l a Leviatanul. 65. Vezi excel enta i n trod u cere a l u i Michael Oakeshott la Leviathan ( B l ackwell's Po l i tica! Texts) p. XIV. 66, Ibid"

p.

,

LXIV. 245


În domen i u l treburi l or ome neşti . Căci aici procesele vieţii i n terio are , desco­ perite În pasi u n i pri n i ntrospecţie, pot deveni norme şi regu l i pen tru crearea vi eţi i "automate" a acelu i "om artificial" care este " m arel e Levi atan". Rezu lta­ tel e oferite d e in trospecţi e, u n ica metodă aptă să procu re o cunoaştere cer­ tă, ţi n de natu ra mişcări l or: nu mai obiectele simţu rilor rămîn nesch i m bate , suportÎn d , p recedÎnd şi supravi eţu i n d actu l u i senzaţi ei; n u mai obiectele pa­ si u n i lo r sînt permanente şi nemişcate, aşa Încît nici chiar satisfacerea dori nţei p ăti m aşe nu le d evorează; n u m ai obi ectele gîn d u ri l or, dar n ici odată gîn d i ­ rea Însăşi , sînt mai presus de m i şcare şi de distrugere. Procesele, aşadar, i ar nu ideile, modele şi fo rme ale obiectelor vi itoare, d evi n gh i d u l activităţilor de producere şi de fabricare ale lui homo faber În epoca modern ă. Încercarea l u i Hobbes d e a i ntrod uce În fi l osofi a politică noile concepte d e fab ri care şi de calcul - sau m ai degrab ă Încercarea l u i de a fo l osi În do­ m e n i u l treburi l or omen eşti Însuşi ri l e de curînd d escoperite ale fa b ricării - a fost de cea mai mare Însem n ătate ; raţionalis m ul modern aşa cum este Înde­ obşte cu noscu t, avînd d rept cal de bătaie u n p reti ns an tagonism În tre ra­ ţi u n e şi pasi u ne, n u şi-a găsit niciodată