Issuu on Google+


GRIGORE TAUŞAN FILOSOFIA bUl PLOTIN


Coperta colecナ」iei:

Prezenta

lucrare

CARMEN TOMA

reproduce textul apトビut テョn anul

E d . III-a

1923,


GRIGORE

TĂUŞAN

FILOSOFIA LUI

PLOTIN

EDITURA "AGORA" S.R.I:.. IAŞI

1993


EDITURA "AGORA" S.R.Il. IAŞI B-dul PRIMAVERU 17 B I.8.B.N.973-9147-08-9


NOTA Ca şi Platon, cu care, din nefericire, a fost mult timp confundat, Plotin (205-270) poate fi com­ parat cu unul din acele fluvii despre care se spune că dispăreau în adâncuri pentru a ieşi la lumină la

mari

depăriări.

Clasicii

filosofiei universale

-

Plotin fiind indubitabil unul dintre aceştia - devin din când în când contemporani. Deşi a trăit în perioada de prăbuşire a civili­ zaţiei antice greceşti, Plotin reprezintă

totuşi

ultimă izbucnire a spiritului antic.' Filosofia

sa

o a

fost mult timp transmisă oral. Numai la cererea presantă a discipolilor săi, în jurul vîrstei de 50 de ani, Plotin începe el însuşi să scrie. Porphyr

a

grupat manuscrisele lui Plotin în şase grupe de cîte nouă disertaţii sub titlul de Enneade. În ele se re­ găsesc temele majore ale filosofiei antice grecesti.: Ce este

zoon

şi ce este omul, despre virtuţi, despre

dialectică sau despre tripla ridicare spre inteligib!l, df'spre fericire, despre frumos (prima

Enncadă) ;

despre cer, despre potenţă şi act, despre calitate �i esenţă

(Enneada

Providenţă,

despre

a doua) ; despre destin, despre iubire,

despre

eternitate

şi


GRIGORE TAUŞAN timp, despre suflet şi Unul

____�

(Enneada

a treia) ; des­

pre esenţa sufletului, despre nemurirea sufletului, despre coborârea sufletului în corp (Enneada a patra) ; despre cele trei ipostaze, despre frumuseţea inteligibilă, despre

nous,

Idei şi Existenţă

(Enneada

a 'cincea) ; despre existenţă, despre Bine şi Unul, despre categorii, despre numere, despre libertatea omului şi a divinităţii

(Enneada

a şasea).

rn ciuda dificultăţii inţelegerii

in­

Ennea-rlelor,

fluenţa lui Plotin asupra filosofiei este imensă. El trece drept

întemeietor

al neoplatonismului,

dar

trebuie considerat mai degrabă ca fondator al mis­ ticisnlului

filosofic. Nu numai gânditorii neopla­

tonici, precum Jamblichos (sec. al 'IV-lea), Produs­ (sec. al V-lea) şi Simplicius (sec. al VI-lea) au fost influenţaţi de spiritul

Enneadelor

dar şi

filosofii.

creştini, în special Augustin. în Renaştere, Marsilio Ficino traduce în latină

Enneadele

(Florenţa,

1492)

iar in perioada modernă Schelling redescoperă fi­ losofia lui Plotin.

Enneadele Brehier (Paris,

au fost traduse în franceză de Emile 1924-1938), în germană de R. Har-.

der, W. Theiler şi R. Beut1er (Hamburg,

1956),

în

engleză de Stephen MacKenna şi B.S. Page (Lon­

1962), în 1947-1949).

d��,

italiană de Vicento Cilcnto (Bari,

In limba română, până la această dată, singura lucrare de proporţii relativ mari care aruncă o lu­

mini'! asupra complicatelor Enneade este FilosoHa lui Plotin de Gr. Tăuşan. Nicolae RÂMBU


PREFAŢA PRIMEI EDIŢII

1

Studiul de faţă, tratează o epocă obscură, nu Însă

putin interesantă, din istoria filosofiei. Plotin, eroul acestei epoci, cunoscut numai prin

:tccea că nu poate fi cunoscut, deoarece e "<neînţeles", 1.ri'ticşte în timpurile cele mai agitate ale omenirii,

a1.unci

când

ad{mcei

păgânismul,

cu

toată

splendoarea

şi adevăratei sale civilizaţii, dispare,

faţa unei lumi

noi

întemiată

de

nişte

in

oameni

umili, dar având în sprijinul lor ceva necu,noscut în

lumea veche: iubirea curată, dezinteresată, iubirea !wn1.ru Dumnezeu, mergând până Ia jertfa omu­

l li j.. în filosofia lui Plotin, se întâlnesc cele două lumi, întemeiate pe două opuse concepţii ale vieţii,

'�i t' - natural -- de cea mai mare importanţă a v('dca, cum se reflectă acest conflict Într-o minte J"il()sofică.

Şi cu toată acestă importanţă - derivată din \ impul în care el trăieşte - şi cu toate că Plotin, ('

lin

necesar complement al marei filosofii acade­

Illicc, Lotuşi poate nu e filosof mai puţin studiat şi cunoscut

decât

4) Prima ediţie

a

acesta. apărut

Pentru

In 1900.

Aristotel

sau


GRIGOHE TAW$AN Platon, avem biblioteci întregi de

coml'ntarii,

studii critice, de analize literare,

pentru

de

Plotin,

însă nu avem, de exemplu, în întreaga erudiţie franceză, acea care ne-a orientat direct în acest studiu, decât o singură operă monografică asupra lui, şi anume traducerea Enneadelor şi notele ce o însoţesc, datorită şi datorite lui Bouillet. Avem apoi câteva studii care tratează, intr-un "capitol aparte" despre Plotin. Nu e de mirare, deci că acest filo­ sof, a rămas obscur, şi că toric, sunt aproape

situaţia

şi

cu desăvârşire

rolul

său is­

ignorate,

dat

fiind puţinul interes ce i-au purtat savanţii chiar cei mai conştiincioşi. Expunerea, însă a filosofiei lui Plotin aşq cum reiese ea din incoerentele

Enneade,

este îngreu­

nată de' faptul că cel ce se încumetă a o face riscă să pună prea mult din intuiţia sa proprie, şi astfel să altereze fondul filosofiei lui Plotin. Şi această

latură subiectivă

în comentariHe lui

Plotin pare-se că nu se poate înlătura deoarece sunt particulare lui Plotin. Acest filosof, e înzestrat cu o inteligenţă adâncă, dar nesistematică, stilul s�iu, ordinea argumentelor, contrazicerile şi repe­ tiţiile de prisos, totul contribuie ca

Enneadele

fie opera filosofică, poate, cea mai dificilă; pen­ tru a putea scoate, astfel,

unitatea de gândire

din

acest haos de opinii azvârlite, pare-se, la întâm­ plare, trebuie nu numai răbdare, atenţie, cunoaştere

a antichităţii, dar ceva mai muţt, trebuie să

intuiţia fundamentală

ai

care inspiră sistemul său în

general, dar care nicăieri nu e afirmată categoric

şi clar.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

Dar cine poate garanta că intuiţia mea, de exem­ plu, e cu adevărat, fondul intim al metafizicii lui Plotin? Iată de ce ziceam că studiul acesta e original, ca orice studiu istoric, şi noaşterea lui- Plotin,

din nefericire

mai

pentru cu­

original decât

oricare

altul de acest fel. Sunt dator, însă, să afirm de la început, că afară de concepţia generală şi personală, prin care am judecat pe Plotin, încolo, nu am înaintat nici o aserţiune,

fără

probe

documentare,

scoase

din

Enneade, şi citate textual cu fidelitatea ce trebuie să însoţească pe orice om de carte. Graţie acestei metode

ştiinţifice, lc:ctorul are

şi

avantajul

poate cunoaşte pe Plotin, în forma lui proprie, în

stilul său inspirat şi patetic. Dar această carte are şi un alt merit, care derivă din metoda întrebuinţată, şi anume: Nu s-au utili­

zat citate decât din acei autori care l-au studiat pe indelete. Când nu s-au putut face citate direct din cauza dificultăţilor materiale de-a găsi vreo curte veche şi rară, de exemplu - atunci s-a re­ curs la alt izvor, însă s-a spus aceasta,

pe

faţă,

deci,

prin

U�ră ocol. Cartea aceasta

poate fi simpatică,

rinstea ei.

Gr. Tăuşan


PREFAŢA LA EDIŢIA A III-A ' După O lungă trecere de ani socotesc că e ne­ cesar a retipări acest studiu, pentru că sunt con­ vins că noile generaţii de cercetători în ştiinţele teologice şi filosofice au încă ceva de învăţat dintr-o carte scrisă cu pasiunea adevărului şi cu dorinţa de a 3crvi studiile abstracte metafizice. Noua ediţie a trebuit să apară

într-o

formă, şi anume cu excluderea multor

ceşti.

altă

citate gre­

Cele ce au rămas au trebuit să fie transcrise

cu litere romane, şi aceasta

pentru

greutăţile

vremii, f8.C ca �jpografiile de azi să nu mai poată tipări, cu înlesnirea dinainte de război, cuvinte scrise cu litere greceşti. Dac;). şi noua editie este inferioară din acest punct

de vedere ceh�i dinW.i, ea pr-"zintă însă, superiori­ latp.a de a fi l'pvă?;ută, corectată şi ameliorată prin l':{perienţa ce autorul a căpătat-o în acest lung timp, ce s-a strecurat de la prima ediţie până acum.

Gr. T. OC'lombrie 1!J23


PLOTIN OMUL ŞI OPERA SA

Biografia filosofilor nu serveşte numai la satisfacerea !loei simple curiozităţi, sau dorinţei de migăloşenie eru­

dit,1 ci ajută înţelegerea dară a sistemelor metafizice, crtci orice metafjzică are la temelie Un temperament, un fel subiectiv de a observa şi inţelege lumea; cunoscând astfel firea intimă a omului poţi să te aşezi din chiar pu nctul său de vedere şi să ai, împreună cu el, intuiţia lumii, în felul său propriu. Cu modul -acesta, fie că ad­ miţi, fie că negi concepţiile sale, le poţi totuşi înţelege, �i pentru educaţia istorică atâta e de ajuns. Cunoscând viata lui Socrate, aşa cum o povesteşte Xenofon, poţi 'inţelege filosofia sa. Regularitatea şi punctualltatea vieţii intime a lui Kant e o altă formă de manifestare sufle­ lc;,tscă, foarte apropiată de expunerea cumpănită şi rece ;!

Criticii raţiunii

pUTe.-

monismul existenţei

absolute

din Spinoza se poate înţelege prin originea evreiască a ilcestuia, evreii fiind rasa clasică a monoteismului; iar r('!rasa

şi monotona viaţă a lui Schopenhauer, precum şi

l'rcditatea sa fjziologică, întregeşte cunoaşterea pesimis­

nlldui silu teoretic. Cum

o- ar

fi deci interesant să cunoaştem viaţa lui

1 'InUn, prea puţin cunoscutul j';lInc{tde ?"

autor

al

"neînţeleselor

Viaţa lui Plotin apoi, in special, mai mult decât ori­ {":!re

alta, ar folosi aprecierii metafizicii sale, deoarece

opiniile celorlalţi asupra filosofiei sale sunt cu totul deose-


GRIGORE TA"U,sAN

14

bite, trecând de la cea mai neînfrânată laudă până 131 atacul cel mai nemeritat. Dar care poate fi izvorul cel mai demn de credinţă pentru reconstruirea unei vieţi? Desigur, nu poate fi nici lauda elevului, nici hula vrăjmaşului, şi pentru a avea opinia celui dezinteresat trebuie să facem o dint{lrit[\ ale­ gere între unul Şi aItul, trebuie să ştim a elimina tot ceea ce e străin, pentru a rămâne omul însuşi fără a­ dapsul unuia sau scăderea celuilalt. Acestea le spunem pentru că biografia lui Plotin o avem povestită de către discipolul şi amicul sJu Porfir� -

şi deci ni se impune multă prudenţă faţă de infor­

maţiile

ce

acesta

ne dă

despre maestrul său.

menea păstrăm scurte notiţe de la

De

ase­

Eunape 1, istoricul bio­ Suidas 2 autorul cele­

graf al şcolii Alexandrine, .şi de la brului Dicţionar biografic.

Cu

amănunte date însă de aceştia nu se poate cunoaşte

perfect viaţa lui Plotin.

Suida-s şi Eunape ne dau nişte

abreviate informaţii de minimă valoare, iar Porfir, în afară de părtinirea lui, e un izvor superficial prin aceea că e prea influenţat de timpul său. de superstiţii şi de amănunte

Viaţa lui Ftotin e plină anecdotice supranaturale;

în ea nu găsim mai nimic despre intimitatea vieţii lui Plotin.

Porfir preocupat de profesor, a uitat şi a redat

şters, în biografia sa, pe omul însuşi,

cu toată căldura

vieţii sale proprii.

1

"Eu.napii

Sardini vitas Saphistaru.m

et

fragmenta histo·

riarum", editat de Boissonade şi Wyttenbach. Scrierea lui Eunape începe cu Plotin şi sfârşeşte cu Beronicianus, cuprinzând intre ei bliografia a 21 alţi filosofi ignoraţi azi aproape cu desăvârşire. ef, V. COUSIN: �Fragments philosophiques" I. II, p. 199.- Notita referitoare la Plotin e tradusă de Bouillet (v. 1, p. 316 = En­ neades). Despre Eunape, ca valoare istorică, vezi ALFR. CROI· S��T: Histoire de la literatu.re gl"ecque", T V., p. 886: "Bien que nous devions ii ce livre quelques informations quj ont leur va­ leur, il faut dire nettement qu'il n'1 a la ni critique, ni compo· "lÎoll_ ni style.,." :� SCllrl<l informaţie a lui Suidas, referitoare la Plotin, e lrHdu�i'i de R()uiHet (v. 1, p. 317 id.).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

l'

Totuşi aceste puţine şi unilaterale date asu.pra vieţii lui Plotin comparate şi controlate vor ajuta ca să des­ prindem reala s a personalitate. El s-a născut în Egipt, în oraşul Lycopolis 3 pe timpul domniei lui Septimiu Sever în anul 205 d.Ch. De-o con­ stituţie slabă şi suferind de-a boală cronică de stomac" jŞi ducea vÎ3ţa sobră cu greu, mai ales din cauză că refuza orice tratament medical "convins că e nedemn pentru un o m matur a se îngrij i astfel" 5. E l ducea dispreţul corpului pană acoIo că nu voia a lua băi, aşa de obişnuite l a cei vechi, şi din cauza acestei ne, î ngrijiri corporale sănătatea il pJrăsea treptat şi "vocea sa Într-o vreme frumoasă şi puternică, era tot mereu răguşitJ, vederea i se turbura �i ii apăru ulceraţii la picioare şi la mâini" 6. Porfir nu ne dă nici u n amănunt asupra educaţiei lui Plotin pan"l la vârsta de 28 ani, când ni se spune că el ',c devotă cu totul filosofiei. Alexandria era in acest timp centrul unei întregi cuI­ I uri, dacă nu al totalei culturi, după cum Atena fusese intr-o vreme; astfel că Plotin f,,'\ ră a fi nevoit s,'\ călil­ lorel1scij prin ţ<1ri străine, avea de unde şi de la cine să instruiască. Totuşi biograful său ne spune că nici unul din pro� (l'�;orii celebri ai timpului sau nll�i mulţumea dorul de ;1 �ti, căci spiritul său original cu greu putea suferi pasiv il1lprl'siile din afară. Dar odată, unul din prietenii căruia

IÎ destrdnuise deziluziile sale faţă de profesori, îl conduse 1;1 Amm071ius. Acesta era omul care avea să influenţeze 1IIIr--un mod decisiv pe Plotin; filosoful care va îndruma d(' ;li<i încolo întreaga carieră intelectuală a acestuia. "Ialtl pe cel ce îl căutam", 7 aceasta a fost exclamaţia ce ;; Acest lucru e raportat de Eunnape şi Suidas (Bouillet p. 316· �17 v. cf. COUSIN op. cît. 201. I, II). Porfir nu pomeneşte nimic ,j, ..• )W.' patria lui Plotin, condiţiile pământeşti şi omeneşti fiind ,1.···I"·('\llite de Plotin însuşi. 1 P OR FIR . Vita Plotini II, p. 3 (Volkmana): Kiliaki de nasa "I"kl� k.\1'a ponumeno'>. , PORFIR. V. Pl. II, p. 3. li l'ORFIR. Idem. n, p. 4. .. l'OHFIR, id. III, p. 5.


16

G RIGORE TAUŞAN

el a făcut-o din primele momente ale audierei lui Am­ moniusB• Ar fi, fireşte, de cea mai mare importanţă pentru inţelegerea lui Plotin şi deci în general pentru istoria filosofiei vechi, să cunoaştem pe filosoful care a influen­ ţat aşa de mult pe Plotin, mai ales atunci s-ar putea apre­ cia cu siguranţă care e originalitatea lui Plotin însuşi. Dar tp.cmai că informaţiile istorice asupra lui sunt foarte sărace. Ştim că avea o doctrină secretă, pentru iniţiaţi ca o imitaţie a pythagorismului, deoarece ni se spune că discipolii săi Herennios, Origenos şi Plotin "conve­ niseră a ţine ascunsă doctrina ce-o primise de ]a Am­ monius"

'.J,

Dacă ar fi să

interpretăm

Poriir, am socati pe

il

la lettre

ce ne spune

Plotin ca un şcolar lipsit de orice

originalitate şi care se mulţumeşte a expune la alţii ideile ce, el însuşi, le primise de la Ammonius

D

10.

substituire de nume ne-ar da deodată pe uutenticul

autor al

Enneadelor şi ar şterge din rJndul marilor fi-

8 Cunoaştem în istoria filosofiei pe mai mulţi cu acest nu­ me. Unul din ei e Ammonius din Alexandria, filosof peripateticîan, trăitor in primul secol al erei creştine, Despre acesta nu poate Ii vorba aici, Discuţia nu poate privi decât pe AmntonillS S((cr:a.� sau pe Ammonius fiul lui Hermias, Ammonius Hermioe. BOU· ILLET crede că profesoruL lui Plotin a fost Saccas (.,Vie de Plotin", val. 1, p. 4) bazat pe susţinerile analoage ale lui Va_ cherot: "Histoire critique de J'Ecole d'Alexandrie", t. ,1, p. 3{l355) pe când FRANCK (in "Dictionaire des sciences ph.il()�ophi­ ques", p. 45) susţine că Plotin a audiat pe Ammonju.� Hermioe. Afirmaţia lui Franck însă, e greşită cu desăvîrşire. Eu se baze�lZă p� o confuzie cronologică neexplicabilă la un erudit ca Franck. Ammonius Hermioe, cum singur afirmă, a fost �discip{)lul lui Produs" id.). Atunci cum e posibil ca Plotin să fi fo st elevul vi­ itorului său discipol, să fi ascultat pe Ammonîus �cre a trăit; pe la finele sec. V" (id.) când el moare spre finele secolului al treilea? Poate că această eroare o comite Franck din cauză că Porfir nu pomeneşte niciodată supranumele Saccas, dat lui Am­ monius. Vezi loco cit. III, 5 şi 6 unde se citează mai des acesta). Ammonius a avut aIţi discipoli, de ex. pe 'Joan Filopor:.os, Olym­ piodor etc. (V. CROISET: op. cit., T. V., p. l037). 9 PORFIR, Op, dt-, III, 6. 10 PORFIR , III, 6,


FILOSOFIA LUI PLOTIN Iosori pe Plotin. Vom vedea mai departe !;Iacă putem crede aceasta Şi dacă Porfir însuşi voieşte a spune aceasta. Până atund însă ne mulţumim a observa că în tradiţia şcolii lui Amm,onius era studierea conştiincioasă a civi­ lizaţiilor orientale, a filosofiei persane şi indiene 11, dlei Porfir ne spune că de îndată ce-a intrat în această şcoală îl prinse gustul de-a studia filosofia ce se învaţă în Persia "cea care are trecere În India" 11. Această curiozitate îl sileste - ca un al doilea Aristo­ tel - a urma armata lui G rdian, ce pleca într-o expe­ diţie în Persia, atunci fiind in vârstă de 39 ani, "dUp1)

ce învăţase la Ammionius timp de 10 sau 11 ani" n inl care expediţie, impăratul murind în Mesopotamia, Plotin se Întoarse la Antioc-hia, şi apoi la Roma, unde stăpânea atunci F.ilip Arabul.

In acest oraş Plotin începu apostolatul său filosofic: ajungând în scurtă vreme a fi bine cunoscut şi a-şi că­ pata o bună reputaţie; astfel ni se spune că împăratul Gallienus şi soţia sa Salonina avea 'o consideraţie deosebită pentru el

g. O

probă despre strânsele relaţii dintre filosof

şi împdrat o avem şi in faptul că cel dintâi îndrăzni

a

cere lui Gallienus u n oraş in Ca_mpania, în care ar fi voit

intemeieze

·0

cetate .. dupi'i leeile lui

Platon",

vO,ind

chiar a o numi Platonopolis. Câteva intrigi

de le!

curte:l

imperială

Plotin,

împiedică

,tstfel lipsiţi de

o

['\mrrier, dar făcută ,,I'alansterului

realizarea planului lui experienţă cu

comunistă

în

genul

fiind lui

o mie şi mai bine de ani inaintea

1".

în Roma, graţie valorii sale personal>:', îşi forma o fllo:.;ofică, cu discipoli pasionaţi şi statornici, culţi talentaţi. Il Tendinţa aceasta va deveni comună neoplntonici1or. Ast­ r,'1 cele mo.i numeroase citate din poeziile orJice şi din oracolele dHlZdai.ce atribuite lui Zoroastru, le găsim in Comentariul lui I'roclus asupra dialogului Alcibiade al Platon (editat de FI". Cl"eUZCr,

1820) . Cf. V. PORFIR, III, 5. 13 POR. ITI, 6. 14 POR. XII, 17. 12

COUSIN:

Frag.

IUÎ

Philos", t. I I , p. 252-258.


GRIGORE TAUŞAN o

datorie istorică ne sileşte a-i cita, foarte puţine amănunte ce ştim despre ei. In

ordinea valorii, cităm întâi

împreună

pe însuşi

cu

biograful

său. Dacă de la Porfir nu am poseda nimic altceva decât "viaţa" profesorului său, totuşi am putea să afirmăm că a fost un spirit fin, şi un literat delicat. Dar faptul că a făcut o serie de critici asupra lui Homer, şi s-a ocupat cu ipoteza "harmonicelor" lui Ptolemeu, ne dovedeşte că el unea erudiţia literară cu cea ştiinţifică 15. Tratatul lui Porfir "Contra creştini1or" a avut u n deo­ sebit răsunet şi a dat o nouă vlagă păgânismului în de­ cadenţă. Citatele şi combaterile ce scriitorii creştini, şi în "pecial Augustin, le fac pentru şi cpntra lui Porfir, arată autoritatea de care se bucură în lumea veche acest discipol al lui Plotin. El însuşi a avut drept discipol pe JambHchos (şi acesta la rândul său pe Sopater) 16. Sârguinţa ce Porfir o punea în aprofundarea teoriilor lui Plotin a atras iubirea acestuia, şi el însuşi ne mărtu­ riseşte laudele ce-i adresa profesorul său. După un dis­ curs, Plotin îi zise: "Ai probat acum că eşti în acelaşi timp, poet, filosof şi ier;otfante" 17.

AItăd<.MI Plotin primind de la profesorul platonician EU/JUIII.'? din Atpna mai multe întrebări , le dJdu lui Porfir să le studieze, spre a-i face apoi o dare de seamă. În sfârşit proba decisivi'i a valorii sale stă în faptul că Plotin îi dădu însărcinarea de "a-i revedea şi rândui scrierile sale" 18. Din alte amănunte

asupra vieţii lui Porfir,

pe care

le găsim in Eunape. relevăm şi un fapt curios. Am spus că Porfir a scris contra creştinilor (şi aceasta îl deose­ beşte de Plotin, (are nu poate fi considerat ca un fuţiş adversar al creştinismului), dar Eunape mărturiseşte c,'i

15 Despre Porfir şi despre catalogUl complet al scrierilor sale, s.e poate consulta, cu folos, articolul lui V. Parisot (în "Dict. des Sc. philos", p. 1365) care s-a ocupat in special cu acest filo_ sof. De asemenea Vacherot. op. cit., Croiset T. V., 834 seqq). 16 Vezi SUIDAS (în Bouillet t. r, p. 317). 17 POR. Vita Plotini, XV. 19. 18 POR., id., XXIV, 33.


'" ------

FILOSOFIA LUI PLOTIN

-------

' la bătrâneţe, el ar fi publicat scrieri contra re celor din tinereţe. Cousin nu poate decide dacă e vorba de rene­ garea lui Plotin, sau a credinţelor sale păgane şi citeClză insuşi textul lui Eunape '�I. Cred însă că nici vorbă nu poate fi de negarea filosofiei luj Plotin, deoarece dupil o viaţtl întreagă petrecută în studiul unui sistem filosofic e imposibil a-l combate la sfârşit; mai uşor e de crezut că a renegat anticreştinismul său, deoarece noua re­ ligie cuprindea tot mai mult spiritele, în afară că Plotin însuşi 20 Ca sistem de gândire, nu putea fi un adversar radical al creştinismului. Inchidem acest incident cu convingerea că Porfir a fost un filosof cult şi că prezenţa lui printre discipoli, înalţă în ochii noştri, valoarea profesorului său Plotin Un alt discipol

e

"lI.

Amelius. Porfir ne spune că la ve­

nirea lui în Roma, Amelius asista de

18

ani la lecţiile

lui Plotin, stând împreună cu acesta, încă şase ani după ce mai întâi făcuse parte din şcoala stoicului Lysimach 22. Acest Amelius (pe care

Suidas îl socoteşte ca profesorul

direct al lui Porfir 23, ·era

l..m

om muncitor şi pasionat

pentru studiu; astfel ştia, pe de rost, cuprinsul cărţilor lui

Numenius, şi compuse primele cărţi de note, culese In

cursul lui Plotin 2�. Se pare, după câte ştim din asupra dialogului platonician

Comentariul lui Produs Alcibiade, că Amelius s-a

19 P. 210, voI. II, �Frag. philos�. 20 De aici fireşte nu trebuie să se deducă di neoplatonismul ar fi o alt,l formă de manifestare a creştinismului. sau a socoti ca Holstcnius că doctrina lui Ammonius (li Plotin era scoasă din creştinism, şi de aceea era secretă, cum Porfir afirmă acest ultim amănunt. Vezi combaterea acestei ipoteze in COUSIN. "Frag. philos." 205-206-207, T. II. 2 1 CROISET vede în Porfir, mai ales un apostol al religiei neoplatonice, (Op. cit., 837, T. V.). 22 POH. Vita Plotini, III, 6. 23 SUIDAS (Trad. EnneadelOT a. I, p. 317). Contra acestei păreri vorbeşte BOUILLET (idem) care consideră pe drept că Porfir a fost discip olul direct al lui Plotin şi deci condiscîpolul lui Amelius 24 POR. id., III, 4-5.


:w

GRIGORE TĂUŞAN

ocupat în special cu problema demonilor, considerându-i ca zei înşişi răspândiţi 'in lume 25.

De asemenea Amelius a scris o C<1rle : Peritis Kaiata dogmata tu Plotinu pus ton Numinion dioforos 2(" care, după cum se vede chiar după titlu, are o deosebită valoare . pentru judecarea lui Plotin. Aţi discipoli mai puţin însemnaţi sunt: Medicul Eustochius 27 din Alexandria, unul din elevii cei mai devotaţi, care a rămas în ultimele momente cu Plotin şi i-a văzut sfârşitul.

Paulin, originar din ScithoJXllis (oraş din Iudeea), de as�menea medic 211. Zoticus, poet, compuse versuri frumoase referitoare f:i!bula Atlantidei 29.

1::1

Zcthus 30

din Arabia, medic, care a lăsat după mpartea lui p2 Plotin ca moştenitor, la moşia câruia (în Campania) aceasta Îşi dete sufletul.

Castricius FiI-mus, despre care Porfir spune cu regret că deşi devotat lui Plotin, nu voia totuşi a se retrage din viaţa publică :ll. Tn şcoala lui Plotin au intrat şi oameni cu înalte si.­ tuaţii sociale. Porfir citează pe senatorii MarceUus, 0rontus, SabinWu.s şi Rogatianus, aIirmând despre acesta din urmă lI că se dezrobise aşa de mult de viaţa zilnică, că părăsise bunurile sale, dăduse drumul servitorilor s. i renunţase cu totul la demnităţile sale"

.1:!.

25 COUSIN : "Prag. philos". t. II, p. 272, ne spune că Produs combătea această aserţiune a lui Amelius. E adevărat că ipoteza. lui Amelius nu era în spiritul neoplatonismului. (Vezi mai de­ parte opiniile lui Plotin asupra demonilor). 26 POn. id., XVIlI, 21. 27 POn. id., II, 4-5, VII, 12. 28 POR, id., vn, 12. 29 POR. ido VII, 122. 30 POR. id., VII, 12-13. 31 POR. id., VII, 13. Morala practică a lui Plotin, asemănă­ toare cu cea socratică, dar mai ales cu cea cinică şi stoică, cerea dispreţul onorurilor publice, din cauza cărora omul nu se poate -inchina virtuţii şi vieţii speculative. 32 Id. VII, 13.


2i

FILOSOFIA LUI PLOTIN

---�

p

Porfir citează a oi pe retcrul Serapion (lin

dria 33.

.

Alexan-

Dar în şcoala s a întâlnim şi femei, lucru nu tocmui în civilizaţia greacă:JIi precum erau: Gemina şi fiica ei numită tot Gemina, Amficlea, soţia lui Ariston Xi. rar

Din r:lndul celor care au simţit influenţa lui Plotin (lăsând pe mai depărtaţi în timp) în chiar mo­ mentul apostolatului :;511 filosofic, poate nu a m greşi tând Longin, unul din cei mai sinceri, mai entuziaşti şi ma competenţi cunoscători ai filosofiei neoplntonice :�i.

urmaşii

ci­

pe i

Plotin deci a form at o întreagă şcoală, -şi dacă n-a avut un .şcolar ca Platon, a avut totuşi şcolari tDt de devotaţi ca cei ai lui Socrate. Aceasta ar fi njuns ca să justifice bănuiala sale, chi.ar dacA nu

aşa

am poseda

superiorităţii

Enneadde.

Dar acum sA ne dăm seama intr-un mod analitic de S:.t ş i de influenţa de el a supr a con­ temporanilor. Fundun:cddc acestei sunt pe· de-o parte varietatea cunoştinţeloT şi pe de alb morlu� cum eran e;::jJ1.1Sc. Porfir e singurul şi ntel ;gcntul izvor la care ute m apela.

exrcdtată valori şi aici i

valo<.l.rea

p

a

"Plotin :şti tot ce se referă la geometrie, mee�mică, o tică şi muzică, deşi nu avea prea

trage-re

p

de inimă pentru aceste ştiinţe. Se dt�nu în în­ truniriIe sale Comentariile lui Sever, Cronlus, Nume-nius, Gaiu::. şi Atticus; se citeau de USemen€;l scrierile F0ri!late­ ticienilor, ale lui Aspasius, Alexandru, Adrastc şi aie al­ Lora, cum se întâmpla :17. Erudiţia Îilosofică a

lui Plotin

nc:

este cunoscut,-1. -

arar;} de mărturisirea de mai sus, a biograIvlui s5u prin chiar Enneadele, in care sunt rezumate, expuse

in

33 Id. VII, 14 34 Astfel era Aspasia eieva lui Socrato:;; cinica Hypp.:.rhia, sotia cinicului Crates, etc. 35 POR id. IX, 15. 36 Vezi in privinţa aceasta scri<;o[1r�a adresată de Long-in lui Porfir in "Vita Plotinis" XX, 25-28). De�p,e valOarea lui ('lissius Longin, cons. CROISET (op, cit., T. V. 783, etc.). 37 PORFIR ld. XIV, 19.


GRlGORE TAUŞAN ______ şi criticate aproape toate sistemele vechi din Grecia, fi� losofia orkntală kabbalistică şi opera lui Filon. De aceea oricine il studiat Opera lui Plotin nu poate decât să sub­ scrie acestor afirmaţii ale lui Porfir: "Doctrinele Stoidlor şi PeripateticiloI' sunt intim fuzionate în scrierile sale. Metafizica lui Aristotel e condensată în întregime" :!/j. Dar Plotin departe de a fi stăpânit de ac(!astă eru­ diţie, o punea din contrii în serviciul originalităţii sale HlosoHce; astfel că în locul unui sincretism mediocru, avem în Enneade, modelul unei metafizici personnle susţinută de o întreagă erudiţie filosoHcă. Exactitatea is­ torică nu a distrus pe filosof. Spuneam mai sus că influenţa ce Plotin o

exercita

pe vremeil sa, în timpurile de decadenţă şi de slăbire a

gustului

de filosofie, se explic{\ şi prin modul său de expunere. El avea darul de-a atrage şi stăp�lni pe cei cu care venea În atingere, semnul distinctiv al celor aleşi. In intimitate, când omul nu poate să se ascundă sub un leanc de volume, să vorbească cumpătat şi preparat� acolo apure in toată sinceritatea firii lui, cu toată viaţa şi căl­ dura, şi de aceea acolo se plămădesc simpatiile ş i se întemeiază şcolile, se prepar prozeliţi şi ies c€i fanatici. Plotin, în intimitate, trebuie să fi fost tot aşa de mare ca şi autorul EnneadeLor, şi atâta era de ajuns rentru ca să-I Iacă a fi venerat. Stilul său retoric, cum ne atestă opera sa, era frumos tocmai din cauza lips.ei de meşteşugire. Deşi avem În acest stil - oarecum in sămfinţă � toate defectele deca� literare: neegalitate de ton, sentimentalitate exa­ brusc argument şi o oarecare lipsă de ordine 10în gândllri, totuşi din el transpiră un entuziasm sincer ('aIel, care adesea întrece emfaticul şi retorieul ton al i']lo]egc'\ilor creştini. C·lnc! pătnms de un adevăr, uimit de măreţia acelei

J"iill\l\ 1)(' (are raţiunea.filosofică în unire cu imaginaţia 'ii l·tJ sentimentul a putut să o reconstituie oarecum in111i!iv In minte, atunci Plotin trebuie să fi fost sublim, 'II

1.1

\: 1 V,

I�).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

------

cu OC€a flacără ce scânteiază in ochii celui ce cugetă .şi simte, şi cu acea covârşitoare dicţie il celui convins. Şi această bănuială ne este întărită prin chiar bio­ graful său. "El vorbea foarte bine in întrunirile sale, ; găsea de îndată răspunsurile potrivite... Când vorbea, se părea că inteligenţa îi strălucea pe faţă şi îl lumina cu razele sale. Era frumos , mai ales când discuta : se vedea atunci su­ doarea fină picurând de pe frunte: blândeţea ii stră­ lucea pe faţă" 39. Insă, in toiul gloriei şi reputaţiei, boala n rodea în om linişte, şi contra ei, el n u voia să lupte. Pentru c a r e susţinea că -,d a ţ a e o degradare a principiului ar fi fost o contrazice il căuta să-şi îngrijească stmătatea, şi să-şi conserve cel mai superficial dintre bunuri : viaţa pământească. Imbătrânit şi slăbit "0, în aţâţarea nervoasă firească l:e se OCUi){J cu studiul, şi in neintrerupta con.centi"are a spiritului, el ajunsese .în starea aceea în care munca de­ vine penibilă, chiar pentru cel care o viaţă întreg;} nu i.l făcut altceva; se retrage astfel din mijlocul tuturor ai

XlTJ. 18. l t. ă,

39 P:'"lRF"IH, Jd. A m prcfernt mui mult. respe�'lul textului decât fineţa i er ar traducând pe {scris de c"Il"(' Plotin idros, cu omega, prin "sudoore", în de cum face Bouillet (la p. în "Vie de Plotin") ; căci acest cuvânt !n toate combinaţiile etimologice rămâne cu aceeaşi semnificaţie, ast_ jdrotis, plin de sudoare ; idrotirion, care produce sudonre, ('Ic. ne rapo�·tează sufen'<l d e o oa · t (lmae, SUIDAS înhl.i spune : "Con.�tituţia sa .1 din e a u z a b o l i i sacre (epilepsia)" in t r a d . l u i I. 3 1 7 ) . Am I J u tea să dăm re ate lui SUidas. ek: p l i n : ! mul ţumire a J"mt rosienilor moderni - d;;c;l am considenl căd(!rl'il in cxta7. «'ilrc dup'l POrfir. il a v t o de plltru m"i) Cfi n o p ic. Dar �oootim că aceste meschine afirmaţii, in afară că nu l um i · 1 l < '<lză ia a scriitorului sau artistului, ar trebui, fireşte. c o n1 1' ' ' lnte, c a să se \"e,dă l or. In cazul Jh,�tfU. Porfir n u pomeneşte n i m i c despre această boală. Porfir insu'şi, despre care n j c i Suidas, nici Eunape, nu spun că era epilepiic, a căzut totuşi in extflz. (Vita Plotin! XXIII, 31). De nllminteri ,.extazul " , " i l , ar n-ar fi socotit ca o întenţionntă meto�lă

idn;s loc

14

fcl

'JO PORf'TR

cii Plotin

o lj d .. [o·;t 'iIăbit<i Bouîllet T. - �Pl'(.'

d pt

u-

v ţ

i d

dan;

"rOSel!"

iliRC e ilept

exaditatea

-

intel�ctl'alo­

cum cred că e, intr-adevăr, pentru neo;Jlatonism, jloate totuşi consiekra ca u n e c al agita(iei nervoa�e şi ca I b rc, un accident trecător, şi nu simptomul unei boli.

Ilwl<lfizică, �('

fe t


R

G_I_ G OR E _____

"

TĂ.CC UŞ " A .:c N'-___

săi, şi m ai puţin fericit decât Socrate, invins prin o moarte nedreaptă şi smuls in toată vigoarea geniului, Plotin moare, după ce cunoscuse singurătatea şi micşo­ rarea spiritului, in moşia lui Zethus, lăsată de acesta, lui, m oş ten i r e, in tovărăşia prietenului său Eustochius. Era în anul 270 după Christos şi P�otin avea vârsta de şaizeci şi ' şase de ani. Aceasta a fost viaţa celui din urmă f i l oso f al Gre­

cilor.

Inainte de a vorbi despre controversele ivite asupra valorii sa l e filosofice, să spunem ceva despre modul ni s-a păstrat opera sa, Enneadele. un monuţnent de-a evidentă importanţă in evoluţia filosofică. Plotin nu a fost un scriitor, nu a avut pasiunea de a-şi rândui şi aşeZa în scris g5.ndurile sale. Ca şi Pitagora şi Zenon, ca neimitabilul Socrate, sau ca prea poneg:riţii sofi,!ti, el nu râvnca gloria celor mulţi şi aplauzele vu l � gutui, precum nu se gândea n i c i la mem ori a posterităţii. Adstocrat prin fire a Sn, convins, ca şi Hegel, că puţini, n u chiar nimeni, il Vor înţelege, şi apostol al unei d i spreţuitoare a nimicniciilor vieţii trecătoare pdmilnteşli, el nu vroia s{i fie un scriitor cunoscut. Dacă locmai b 50 de uni \1 începe să scrie, aceasta o fate mai mult ca un fel de cedare ddicab.1, faţă de sUiru i nţeJe lui P.melius sau Porfir 1,2, Dpaltminteri scria. rău "nu separa cuvintele $i nu d;ldc,,3. atenţie la ortografie, nu E'ra ocupat decât de ideile

cum

sale" ... "Când sfârşea de-a compune ceva în mintea sa, şi când în urmă scria ceea ce gândise, părea că copiază o

carte" ',3.

El era aşa de puţin scriitor, atât de puţină ambiţie punea în ceea ce

scrisese, încât a liisat lu i Porfir grija

de a nlndui şi corecta opera s a

41-.

Titulatura însăşi a operei lui Plotin e făurită tot de Porfir, carI' a împărţit cele 54 de lecţii ale profesorului

4I

42 ·13 4-1

P ORFIR, Id.

IV, 7. POR I d . v, 9. POn. Id. VIII, 14. Id. XXIV, 33.


���-

25

FILOSOFIA LUI PLOTIN

<;iiu în şase mari capitole, numite Enneade A astă im­ p{irţire, - explică Porfir, El fost făcută în onoarea nu­ merelor cu semnificaţie simbolică : 6 ş i 9 ; '<3 ea s-a men:.. ţinut până in zilele noastre. Cu toată ordinea introdusă de Porfir în lecţiile pro­ fesorului său dezordinea domneşte ln Enneade. O pro­ blemă niciodată nu e rezolvată şi discutată Într-un sin­ gUr loc, ci trebuie a o urmări î n capitolele cele mai depărtate. Uneori o simplă frază incidentă şi fără legă­ turi cu cOrpul demonstraţiei în care ea se află cuprinsă, rezolvă contradicţiile ce se păreau invincibile - după Plotin - în alte capitole. De multe ori combate diverse ipoteze metafizice şi trece de la unele la altele, fără a Je enunţa mai întâi. In afară de această dezordine Logică, stilul contribuie la obscuritatea Enneadelor. Plotin trece brusc de la o expunere rece, la un ton cald şi inspirat, de l a fraze :o i mple şi clare prin sobrietatea lor, la altel� nebuloase �i abstracte, pline de repetiţii, încât această varietate de :oI il, produce în cititorul nepregătit şi impacientat, un pro­

Il unţat seniment de nemulţumire. Şi acest incoel'E'nt mod de a-şl expune ideile nU

era

l'C'va

propriu scrierii sale, căci şi in vorbă era tot ast­ după cum ne mărturisesc contemporanii şi elevii rarc îl auzeau. Astfel Porfir zice : "El nu se silea a vă convinge printr-o discuţie regulată ; am observat aceasta, d l i a r de l a început, când î l auzeam� 4G. Din cauZa acestei neglijenţe sau im.ll f� ci('nte stilistice, )J0stt>ritatea, cu rare excepţii, şi până în zile:e noa-:;tre, nu .1 dat marelui metafizician valoarea sa reală, nu i-a re­ runcscut meritele şi rolul jucat de el în evoluţia siste­ melor filosofice. 47

fel --

45 PORFIR, XXIV, 33. Pentru o mai explicită etimologie. "mintim lectorului că enneadikos-i-on e o calificaţie adjectivală = .," um:lus din nouă " pe di.nd i ennea înseamnă timpul de 9 zile rândul (impărţire de timp cu scop religios, exemplu : de I " ,,,t, etc.). 46 Vita Plotinis, XVIII, 23. 4î Astfel un savant căruia filosofia antică li datorează mult. nrll'fhelemy-Saint-Hilairc scrie In Prefaţa Monumcntalei tradu::-eri . f Metafizicii lui Aristotel (CXIII) : "Les Alexandrins, Plotin en

< le-a


26

__

__ GRIGO RE

TĂUŞ,,, N______ Ac:

Singura parte din filosofia sa, ce a fost mai bine cu­ noscută, a fost metoda mistică .. însă aceasta nu formează esenţa a metafizicii lui Plotin, deşi, într-adev<1r. e ar o formulare precisi:l a unei gândiri noi în Grecia. filosofia neoplatonică n u are o valoare pur metodologică, de fond, sofistica sau filozofia lui Socrate, cum aplica biLi­ şi metoda sa are doar at a tate i-a dat el, în sistemul său. Deci, acest sistem trebuie cunoscut şi criticat în el însuşi, independent de metoda ce-au servit la clădirea care i-a dat naştere, de

totală

D

ci una ât valoare, câtă

e

schelele

întreagl:l a Enneadelor.

cu toată incoerenţa opiniilor, cu toatA discar­ danţa stilului, din fragmentele presărate ici şi colo şi din m ij l oc u l tuturor c ont radicţiilor ce întâlnim în En­ ncade, se desprinde totuşi un sistem unitar şi-o sintezLl lumii. Vârtejul e la suprafaţă- şi marea e ! ' x fl l i cativă Însă

CI

l i n i ş t i ttl la fund.

scop să pri n d ă

nostru

are tocmai ca I l l l l"Pl--\ s t u d i u l ;11 '(';I:; l ; i l/rli(rt ( (' fun.damentală ce se ascunde 1':�I Il('rlrld(lr. însuşi, 1 Pl " ! Ol"l l ! I IOslrll V ; l pu te () V : t !(J:ll"l' 1"1', 1 1 : t � i d,W;'1 ('un oa ş erea lui

a judeca el t

1'( ) I ()<; i tll�!r('

I n (.l'l l'gl'r i i

! o '1llr ' i n i c c

o datorie morală ne i mpunt' n atacuri ce i s - au adus.

- �-

.:t Cii

f i l osofiei

înuintc

fo d filosofia lui Plotin - �{l r;'l �pun dl'm

în temelia

dacă Plotin e sau nu antice. Dar

de-a trata în

l:t

principalele

un

:r-.;r Mms

peut meme dire etaphysique ; tete, ont fait beacoup d e leur mystichme. ne d'une ri"alile qu ils n'ont fait, qUe , cela. contre le christianisme, il l'esprit hellenique, qu'i­

ino!?[)Odtine

nuhles au _ mO,?-d e Jls ont pense sans methode, sans sui te, sans sant des nobles âmcs, mais de tres faihl s aucune regularlte. . . plm grand d'entre eux et le 1<1 fais, n el m<lrele ş i harmcul traducător a l lui Ari�totel mOJns suge" . Aic cI lDfundă .p(;' PloLm cu cei C'lre l-au urmat şi carI' in adevăr .�unt . nJ.ştc spinte decadente : dar apostolul unei idei nu poate fi facut de transformările acelei idei in mintea celorl<llţi. răspun �ător Şi daca un saV<lnt ca 'Barthelemy-Saint-Hilaire emite aceste pă_ reri, nu mai putem să ne mirăm fireşte cum oameni care nici n u l-au citit del �c şau califică drept neinteligibil, cum fac . CI(H)lCr - ! n Blographit! universclle (apud Bouitlt!l, XIII, 1. I) .�au

csprits ;

Ploti

H

!

. Ce e�t, U

e

j�

Daunou.

cum fac cei mai mulţi autori de manuale ale literaturii greceşti.


27

FILOSOFIA LUI PLOTIN

In privinţa obscurităţii şi greutăţii priceperii lui Plo­ tin, observăm că în afară de necontestata dificultate a sti­ lului său propriu - subiectele trntate sunt prin nutura lor dificile de înţeles, O metafizică şi mai ales o meta­ fizică aşa de variată şi erudită ca a lui Plotin nu poate fi o lectură uşoară şi pricepută de oricine·. Dacă am face abstracţie de filozofia modernă germană care e recu­ noscută de toţi ca foarte greu de înţeles - aNem în lu­ mea antică, clasică, prin excelenţă, pe Aristotel, filosof cu reputaţie necontestată, sufletul întregii medievalit<'iţi care e însă de-a greutate şi de-o incoerenţă, întrece pe-a lui Plotin, şi care face din Metafizica sa, unul din monumentele literare cele mai greu de pătruns nle civi­ lizaţiei grcC€şti. Şi totuşi nimeni nu a negat valoarea lui Aristotel din cauza stilului său, deşi, aproape toţi mi criticat cu violenţă pe Plotin, din cauza greutăţii sale! stilistice. Dar s-a adus filosofului nostru o altă acuzaţie m.cli incii. S-a zis că filosofia sa e Un eclectism făr[1 o originalitate, sau o simplii reproducere a filosofiei lui Numenius sau Ammonius. Acest atac, dacc:i ar fi În­ temeiat, ar distruge din temelii sistemul lui Plotin, căci ehiar invingînd greutăţile stilistice, şi extrăgându-se un shtcm unitar interesant, acest sistem, cu toate calităţile l u i , ar fi datorat altuia, şi nu lui Plotin. Şi atât mei grave sunt aceste atacuri cu cât ele :IV\',lU o oorecare trecere pe vremea lui Plotin însuşi t "c' şi c,�t poat::- fi adevărat aici ? 1);;;spre raporturile dintre Numenius 'ii Plotin, şLim C�l ÂPH.' liu,> a scris o întreag[l carte pentru a m',lta aici deo­ " 'birile dintre aceşti filosofi. Ce

eli

48 In Biografia făcută de Porfir ni se dă o scris::mre a lui \ J\lELIUS (ce însoţea o carte a s.a : Despre deosebirea dintre lui Plotin şi acelea ale lui Numeniu5) şi prin care ni se 1 ' l l11e : ... "nu aş vroi să zic ceva despre câţiva oameni, de altfel "11'!l""uili, că doctrinele amicului nostru nu sunt altele decât " , ' , ' 1 (:,1 ale lui Numenius din Apamea , căci e sigur că aceste o I . l< ' l l ri nu sunt ieşite decât din pofta ce au de a fac e să stră1 1 I l·('.1�că talentul lor retoric" etc. (XVII, 2J-22)· ,J "ilmele


GRIGORE TĂUŞAN

Despre Ammonius nu ştim sale erau secrete .şi orale.

nimic,

întrucât

teoriile

Insă avem judecata lui Lon g in care e categoric ă 1n ce priveşte originalitatea lui Plotin, şi tr eb u ie să observăm ca acest critic, celebru În vremea sa, nu a făcut rrlciodati"t parte din şcolarii lui Plotin. CiUm : "Plotin a e xplicat principiile lui Pythagora .şi Platon m,li cl ar decat cei care l-au precedot ; c-[lci nici Numenius, nici Cronius, nici ModerDtus, nic i ThrasylIus nu Se pot c o m p ar a cu pre­ cizia lui Plotin, când ei tratează aceleaşi subiecte " I,!I. Dar mai puternic dec â t afirmaţi ile , scrise de alţi scrii­ tori contemporani, vorbeşte însuşi faptul formeze

°

d

el a putut să

.şcoală, să strângă în jurul lui o întreagă serie

de discipoli sinceri, care În decursul u n ui timp îndelun­ gat, şi după moartea lui Plotin, au cău tat să ducă mai de­ parte ideile sale. Numele proprii Ctlre printr-'o muncă enor­ mă sunt scoase la lumină din biblioteci

şi

arhive, au fost

purtate de o glorie sporadici"t şi trecdto.1 re ; numai aceia care

S-,HI

impus vremii, care au sădit idei rodnlce în min­

ţ i l e aliOJ"il, acda sunt pbgi ulij ri, nici siml-lli

p€rsoune istorice, aceiu nu au fost c o p i .ş t i . Plotin a

:1vut

t o cmai o re-

49 PORFIR. Id. XX, 27. Ştim puţin despre aceşti filosofi citati de Longin. Moderutus din Gadira era unul din restauratorii

pythagorismului, şi cerea o conciliere intre Platon şi Aristotei, bazat pe faptul că ambii au dat diferite interpretări unuia şi a cel ui aşi simbolism numeric al lui Pythagora (Frank In "Dict. des Se. philos." 1121). Despre Thrasyllus ştim că era u n astrolog cu mare reputaţie pe vrem�a decadenţei romane, şi a fost omorAt de Neron, din cauza unei false p revestiri, deşi mai tnainte era favoritul. împăratului. JUVENAu in celebra satiră VI tndreptat� contra femeilor, pomeneşte de acest astrolog : ... "Bărbatul său pleacă la război- .. ? Soţia nu il va tnsoţi, dacă pre:zicerile lui Tbrasyll se opun· Trebuie să iasă cli trăsura la o milă afară din Roma, manualul acestuia va fixa ceaSUl plecării" etc. Iar SUE­ TONIUS 10 "Viaţa lui Tiberiu" il citează astfel : "ThrasylIum quoque mathematicum, quem ut sapientiae professorem contubernl0 admoverat, tuna maxime expertus e�t affirmantem nave p raevi sa gaudlum afferri, quum quidem illum d urius, et contra pradicia cadentibUs rebus, .ut falsum � secretorum temere conscium , ea ip so momento dum spatiatur una, praecipitare in mare destinas� set" (Ttb. XIV).


29

FILOSOFIA LUI PLOTIN

marcabilă influenţă pe timpul său, puţin propice dealt­ minteri dezvoltării unui sistem filosofic ; amintirea lui a rămas vie în timpul eflorescenţei literaturii şi elocvenţei creştine ; el a găsit un imita-tor în Schelling şi un admira­ tOr în Leibniz ; aceasta arată că Plotin a purtat in el o vaiţă de -cugetare care s-a conservat în perindarea atâtor veacuri, pe când Ammonius sau Numenius, pr-etinşi autori ai neoplatonismului au rămas obscuri ; ba in timpul când ei trăiau - şi aceasta e semnificativ - Plotin era audiat cu sfinţenie, ideile sale pasionau o seamă de oameni, pe când origiruilii Ammonius sau Numenius rămâneau obscuri şi uitaţi. E ocazia poate aci, de-a arăta că timpul e cel mai drept şi mai puternic judecător, iar piatra mormântului e acea care alungând patimile restabileşte viaţa adevărată celui ponegrit în viaţă. Iar pentru spiritele mari şi pentru cei conştiinţa da­ toriei împlinite, consolaţia lui Ovidiu totdeauna bine­ vt:: nită : Ego eti<1m quum me suprcmus adederit ignis V'vam, parsque mei multa superstes· erit il

cu

c

SQ

50 "Atunci când rugul funebru mA va distruge, voI trăi şi partea cea mai bună din mine va tnvinge moartea". ("Amorurile" c.1rt. 1 Eleiia iXV).


INTRODUCERE

Speculaţia filosofică ajunge, după o evoluţie ce În­ cepe cu ionismul şi eleatismul, la deplina ei dezvoltare în Socrate şi î n Platon. Cu aceşti dOi filosofi, şi mai ale., cu cel din urmă, progresul intelectualităţii abstracte ajunge la o limită până la care alte civilizaţii mai bogate in cultură ştiinţifică, încă n u s-au putut urca, ş i mai puţin încă, a o întrece. Lui Platon filosofia îi datorează aproape totul. Problema sufletului devine punctul cardinal al cer­ ceUiriior filosofice, prin e l şi de l a e l incoace. Distincţia aşa de rodnicci dintre lumea s€n.c;ibilă şi lumea inteligibilă e stabilită, pentru prima oară siste­ matic şi clar, de el ; ' şi tot acestui mare gânditor, meta­ fizica ii datorează întemeierea idealismului şi inchega­ rea desăvârşitâ şi definitivă a spiritualismului. Alături de aceste mari merite filosofice, Platon a câştigat în domeniul metafizicii populariza te, î n religie, merite covârşitoare. El e primul filosof, la care instincti­ vele atacuri contra politeism11111i antropomorfic, se cris­ talizează Într-o formă clasică ; el e prtm111 evanghelist al religiei, ce v a distruge u n imperiu pentru a clădi o lume, prin concepţia sa înaltă, despre un singur Dumnezeu, un Dumnezeu bun şi milos, intruparea celui mai sublim Bine, la care îi /e dat minţii omeneşti să ajungă. I n locul pluralităţii principiilor conducătoare ale lu­ mii, admise de păgânism, Socrate mai timid, şi Platon pe faţă, susţine existenţa unui singur · Zeu, cu u n singur atribut primar şi substanţial :

bunătatea ,.

concluzie mo-


32

GRIGORE 'l'ĂUŞAN

noteistJ derivată din ideulismul sistemului său, că i ie­ rarhica succesiune a ideilor, tinde c[ltre o singură idee-tip, creatoare şi imperativă faţă de toate celelalte Monotetismul efa o notă nouă în speculaţia abstmctă a Greeilor, căci timideie şi incoerentele afirmaţii nle şcolii din Eleea, prizăritele versuri din tragici (din Es­ chyl mai ales) sau atacurile întrerupte ale lui Sorrate contra politeismului, au preparat, fără să întemeieze îns,j s ol i d şi clar, dogma unităţii absolute a principiului crea­ tor, eLIm o face aceasta Platon. Dar un alt merit şi o altă originalitate a Academiei era şi explicarea raportului dintre zeu şi lume. Antropomorfismul tradiţional, trebuia mai curând de­ cât alte note ale mitologiei vechi să dispanl prin evo­ luţia intelectuală. Xenofan cel dintâi deschide atacul ra­ ţional faţ,1 de această copilărească inţelegere zeului, cu toate defectele omului şi dintre toate aceste de­ fecte cel mai incompatibil cu esenţa sa divină, nu erra ati:ît voluptatea fizică, certurile dintre nf'muritori. sau mlliereasca gelozie a soţiei C€lui Etern dar mai ales e invidia lni faţă dc <lcei ftonos theon care face din inamic neînduplecat al omului. vechea mitologie greaci'i omul nu se simte sub ocro­ tirei. l părint���'<:lsdi, celui ce .l-a creat, ci se ştie urmf'irit c

1.

a

-

Ont,

il.

1 ZELLER

in "Filosofia Grecilor" (trad. franc, intreprinsă sub direcţia 8outroux, t. III, p, 62) crede că Socrate a susţi· nut cel dintăi monoteismul, bazându-se p e următorul · pasaj din Memoriile lui XENOFON ; "Ceilalţi zei de la care noi jJl'imiln bunUI'i!P, nu apar pentru n rlto,păndi ')in.,f,!C'('rll", Illr, .�i acela care aşează !;> i conduce universul i n care se strâng toate frumuse�ile ş i bunurile, care, pentru Iolosul nostru, păstrează universului o durată, vigoare şi o tinereţe veşnică, care 11 sub­ jugă la o supunere oarbă ş i mai iute decât gândul, acest zeu se manifestă in Implinirea operelor sale", etc, (c, IV, cap. III) Cu această ocnzie ZELLER socoteşte că tranziţia de la poli­ teism la mototeism era uşoară pentru Greci, deoarece mitologia putea fi interpretată aşa incât Zeus să aibă mai multă putere decât toţi ceilalţi zei, cum aceasta o face Socrate, in pasajul tradus de noi mai sm. Credem însă că tranziţia pentru filoso­ fia greacă, de la politeism l a monoteism, era tot aşa de u!;>oară, "au tot aşa de grea, ca pentru oricare altă metafizică, căci mo­ notei<;mul e o afirmaţie îndrăzneaţă care tinde la anihilarea ce­ l"rllllţi zei, afară de unul.


33

FILOSOFIA LUI PLOTIN

de ochiul răutăcios şi răzbunător al celui care 'îi doreşte răul, care îl loveşte când caută să se inalţe din nor-oiul vieţii lui pământeşti spre cerul cel curat. Eschyl, e poetul acestei credinţe, după cum pentru vremurile mai vechi, Homer, e legiuitorul păgânismului naiv. În "Prometeu înlănţuit", vedem cum acesta prins în lanţuri pentru eternitate din cauză cii iubi1j pe muritori şi le-a dat focul şi speranţe!. .,0 tu, cel ne­ astitmp�l.rat, cel care ai greşit inaintea zeilor .şi CClre ai î n fruptat din onorurile noastre pe Efemeri, ° Tu, Hoţ e

1:1

al

focului

!" 2.

principiilor divine " şi con­ Oarba fata­ l i1<:lte stilpimcşte viaţa omenească, dup,'l. cum tot ca (mira) dicteaza legile nemuritorilor ; o crimă e expiată de ul­ timii descendenţi ; în mijlocul fericirii, zeul sfărâmă pe om şi geniile destructive şi vrăjmaşe urmăresc 1n furia lor neîmblânzită, fără cruţare şi întotdeauna pe om. Dar această concepţie crudă şi sângeroasă a zeului., e pe punctul oarecum, de-a dispare, sau a se transforma. Q

rJutilţii

tristeţea vieţii

p�mânteşti ,;.

2 "Prometeu inIănţuit�, _ urmez versiunea lui LECONTEl LrSLE (p. 41). De asemenea . �n Agamemnon : "E ingrozitor a fi prea lăudM �i invidiat, căci atunci trăznetul ţâşneşte din ochii lui ZE'us". (p'lg. 165 din ac. trad.). 3 I n Eumenidele lui Eschyl, Orestes, deşi protejat de Apol­ Ion însuşi, e însă urmărit de inspăîmântătoarele fiice ale nopţii. 4 ZELLER consideră această notă a mitologiei greceşti, ca ('eva esenţial religiei naturaliste. Vorbind de opera lui Herodot <'i spune : �Se poate observa aici o urmă destul de veche a pietăţii ':llc ; ea e pătrunsă de acea ti!amă faţă de puterea divină, care earacteriză desigur religia naturalistă, etcN• (Op. cît., t. III, p. :'4 si passim). 5 î n PTometheus vedem că nici chiar .Zeus insuşi nu va avea o fericire eternă, fiind detronat. Aşa afirmă condamnatul l'rometheus lui 10 (V, tr. LE€QNTE DE LISLE, p. 32-34).

DE


34

GRIGORE TAUŞAN

chiar în Eschy1 6 divinităţile blânde triumfând asupra celor rele ; şi această tranziţie e şi mai accentuată în ur­ maşul său, în Sofocles ; pentru ca în Euripide evoluţia gândirii filosofice să ia o formă ateistă şi sceptică. Acum incepe deci Sti se sădească şi să dea rod scepticismului dia­ lectic ill soH.ştilor şi credinţa în hazard a epicureieilar. In aceşti trei mari tragi ci se formulează întreaga evo­ luţie a spiritului filosofic şi teologic. La început omul, sub stjpânirea neÎnţelesei şi asprei naturi, se teme şi are faţil de aceste fenomene şi faţl de principiile lor, senti­ mentul groazei ; printr-o culturii ştiinţifici'i şi o mai te­ meinică analiză sufletească puterilor lui, trece la con­ cepţia unei providenţe iubitoare şi drepte ; iar un pro­ gre... intelectual continuat mai departe trebuie, prin ril­ finarea logicii şi prin dezvoltarea simţului critic sii pro­ duc:l in spirite indoiala şi necredinţa, ateismul şi con­ eepţia mecanismului naturii. Aceste faze religioase prin care a trecut civilizaţia grecească le Întâlnim ]a orice altii civilizaţie normală dar dintre ele, cea C<lre trebuia sii joace un rol mai mare in istoria cuget;lrii omeneşti şi cea care era menită să scrveasdi drept temelie unei lumi noi era cea caracterizată prin iubirea reciprocă dintre om şi zeu. Filosoful care a cristalizat intr-un sistem clar şi temeinic această concep1ie literară a tragicilor şi această credinţă instinctivă a poporului, a fost PlaJon. 1 n locul v,echii credinţe antropomorfice, el Întemeia­ Z,l un monoteism sincer : în locul înerozitorului Zeus al tragediei lui Eschyl, el visează un zeu eteric, o chinte­ senţă tipi61 a ideilor eterne şi dătătoare de viaţă ; şi în locul tri<;teţii ce transpare - ca o consecinţă fatală a dogmei zeului-riiu ...:.- din literatura dramatică grecească. care se rezumă în fraza clasic,) a pesimismului : "Primul bi'nc e de a nu te Ii născut şi al doilea de a rn.t.q:i cât CI

(} In Eumenide vedem că in cele din urmă zeii protectori omului, triumfă, .ş i in Cor zic : "Ah, tineri Zei, aţi călcat lin picioare Legile antice, şi aţi smuls pe acest om din mâinile mele ! Şi eu, învelită In necinste, dispreţuită, nenorocită, InflAcArată de mânie, o durere ! " etc. (P, 309 trad. LE LISLE).


35

FILOSOFIA LUI PLOTIN

mai curând posibil" 7, inteligenţa senină şi limPede a lui Platon susţine că totul e alcătuit spre 'mai iJine şi totul e �pre folosul omului, natura in intregime fiind icoana cea mai admirabihl a unei divine armonii. Filosofia lui Platon considerată ca o int.rupare tot ce putut produce mai bun 3piritul poporului grec, de­ vine astfel poarta unei lumi noi şi o profctic(1 viziune creştinismului. Dar după Platon, şi ca timp şi ca merit, vine Ari­ stotel, inteligenţa mai deosebittl de-a lui Platon. Întemeietorul logicii, harnicul şi pasionatlll naturalist, omul de ştiinţă in cel mai desiivârşjt înţeles al acestui ct1vânt. era un spirit formalist şi practic, un om inclinat spre observarea migăloas;'i' a naturii care e condiţia pri­ mordiaW a ştiinţei. Cu aceste calităţi, filosofia Sa nu putea avea decât încă atâtea defecte. · El deschide astfel un orizont nou gândirii Lmalitice, dar pune o stavilJ, prin autoritatea m are l u i 581..1 nume, metafizicii, care prin Platon ajunsese spre <lpogeu. lnal­ tl.l1 idealism, spiritllalismlll clădit pe argumente ce ri"imtlne clasice, ipoteza unui zeu nematerÎ<l1 şi credinţa î n providenţă, aceste puncte cardinale ale Academiei fost combcltute sau micşorate de către unul din cei mai LI

el

il

cea

vor aH

8

7 SOFOCLES. Oedip la ColonnCl, v. 1 2 1 6 ş i ESCHYLE : "Destinaţia oamenilor e de a suferi şi nenumărate rele ies pen­ lru ei din mare ş i din pământ când au trăit prea mult". (Trad. lui LECONTE DE LISLE p. 347). 8 Ideea transcendentd, eterică şi cu totul străină compusu­ lui material, se transformă in peripatetism, o calitas OCCU/(Il, o formă imanentă ş i substanţială a lucrurilor ; atributul cel mai insemnat al divinităţii, Providenţa, e ignorat de Aristotd i;));' problema spiritualităţii ş i nemuririi sunetului, expusă 1n Fedon, (' ignorată cu desăvârşire de metafizica Stagiritului. Această ignorare într-o chestie primordială oricărei metafizici, face ca ndmiratorii lui Aristotel, in cursul veacurilor, să creadă. unil i n materialitatea şi alţii in spiritualitatea sufletului, şi Hm/)ele curente să fie convinse că sunt p,erfect in spiritul aceleiaşi metafizid. Astfel in sec. XV, uni i peripateticieni erau materia1 1 � l i , luând scoliile lui Alexandru din Afrodisîa ca dogm(' : iar alţii, recunoscând ca şef pe Averro(!s, credeau in nemurirea su­ netului, ş i in intoarcerea lui din nou in substanţa divină din care a ieşit.


36

GRIGORE

TĂUSAN

mari gfrnditori [li lumii, care în acelaşi timp a fost: unul din cei mai mici şcolari ai lui Platon Şi a trebuit să treacă mult timp pentru ca felul de-a pricepe lumea, după Platon, să fie reînviat, şi omul care a reluat firul Academiei fost Plotin. Renaşterea platonismului, neop1atonisnl1ll, orice renaştere a fost mai mult o transformare sănătoasă şi nu o dezgropare a unei teorii vechi. Filosofia lui Plotin nu e o apologie a Academiei, ci o continuare progresivă a acestei şcoli, ,o COl'ectare a temelii lor slabe şi o îndru­ mare dincolo de limita la care Platon, printr-o precauţie logică, se oprise. Neoplatonismul e deci un nou avânt dat spiritului filosofic luând drept bază sau ca punct de plecare sin­ teza matifizică a lui Platon. Pentru a putea să înţelegem · în ce constă reala va­ loare şi adevăratul progres al filosofiei lui Plotin, tre­ buie: sl.l ştim care era partea atacabilă a sistemului lui Pluton, s;j vedem dacă iri metafizica academică nu gă­ sim contrazicere fundamentală, ca în cele mai multe sin\.l'7.p C'xplic<.!tiv0 ale lumii. Şi În Platon găsim o contradicţie la bază, şi o con­ tradicţio care face s,l se claline întreaga clăclire logică a acC'stei filosofii. Ea constă în admiterea dualismului ce­ lor două principii contrarii : materie şi idee. Sub influenţa eleatismului, care transforma princi­ piul contradicţiei într-o lege a naturii şi sub tradiţia con­ trariilor, prin care spiritul grecesc a conceput şi gândit lumea, Platon admite o natură non-existentă, un to mi on care slujeşte drept temelie pasivă a ideii creatoare, existenţei perfecte Şi absolute. Acest dualism cosmic era însă vătămător sistemu­ lui intreg, el distrugea dogma cea mai importantă a pla9.

a

ca

o

9 Părerea comună c însă că Aristotel e punctul culmi­ nant al filosofiei greceşti. Astfel ZELLER (op. cit., t. III, p. 47) scrie : " Socrate, putem spune, este sămânţa rodnică. Platon, bo­ gata inflorire, Aristotel, fructul copt al filozofiei greceşti in apo­ geul dezvoltării sale istorice". Contra acestei autorizate păreri am indrăznit a susţine că Aristot-el are merite negative în me­ tafizică.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

ă

tonismului : realitatea substanţială şi absolut a idei :,'i cu modul acesta originea lumii rămânea iarăşi un mister. E posibil ca din cauza acestei fundamentale contra­ dicţii u l u i Phlton, mintea înclinaU't spre intuiţii clare ·5i co n cre te, a lui Aristotel, a fost oarecum silită să IuzÎon('ze cele dou1i principii antagoniste : materie şî idee, r,;-' zolv[md astfel într-un mod monistic, dar foarte apro­ : ,i;;t de materialism, antinomia lui Platon. Dar ceea ce I n ceurcC! Stagiritul, fără succes, deoarece înlocuia intui­ tia lumii d u pă Platon, printr-o alta c u totlll contrară, re al i ze a z Ploti n, care rezolvă eontradicţia din Platon, [n felul spiritului general al acestei filosofii. Plotin, in­ fluenţat de erudiţia timpului său, de gustul arheologic care cio\racterizeazd mişcarea intelectuală din Alexandria, ('ra î n u cunoaşte întreaga istorie a filosofiei antice şi eapabil ca, printr-o privire generali!, să cuprindă acel adevilr unic ce răsare din întreaga mişcare speculativi! a omeniriL Bazat pe această emdiţie, convins de inii.lţimea sintezei lui Platon, dar .simţind ca şi ArIsto­ tel, nevoia unei unităţi la baza acestei sinteze, el con­ struieşte u n sistem original, a cilmi importanţă stă toc­ mai î n acest spirit eclectic şi fuzionător. �

ă

Dar pentru a se realiza această fuziune dintre prin­ cjpiul formal şi material, dintre puterea creatoare şi l ucrul creat, trebuia căutată o modalitate nouă.

Ea a fost găsită în ipoteza emanaţieî, din filosofia orientală kabbalistică, aşa cum o expune Filon Evreul

din A lexandria.

Câtă valoare intrinsecă avea această dogmă şi cât rolos a tras Plotin din introducerea ei in speculaţia fi­ lusoIid\ greceasca, se va vedea din cuprinsul acestei tn'gi monografii ; ne mulţumim acum a afirma de la

În­

C,l. emanaţia metafizice. Graţie ei,

inceput,

e una din cele mai fericite ipoteze principiul creator, postulat de i nte­

ligenţă ca o substanţialitate

in se,

existJ, fără a se con­

funda cu însăşi lumea, ca î n sistemele panteiste, şi fără <'1

de

sta

totuşi ca o existenţă străină şi deosebită

însăşi lumea fenomenală,

În cele mai multe metafizici.

cum

calitativ

se admite acest lucru


GRIGORE TĂUŞAN

Prin "emanaţie" raţiunea poate înţelege, bazată pe o intuiţie superioară, antagonismul dintre creator şi crea­ ţie, dintre principiul primitor şi principiul creator, din­ tre de:otrucţie şi nemurire. Cu modul acesta dogma ema.. naţiei a stabilit oarecum coronamentul speculaţiei gre­ ceşti, rezolvând ' contradicţia celor două principii, admise în toate sistemele antic::h itâţii. Renaşterea Academiei nu e o operă de erudiţie, o reînviere artificiala a lmui trecut glorios, ci produsul llnui curent rodnic, care pornea de la convingerea că civilizaţia greacă trebuie sII fie altoită cu cea orientală. Plotin deci Circ marele merit că a căutat să lege tnani­ rfesL-'irile cele mai înalte ale culturii greceşti cu manifes­ t[lrile unei civilizaţii străine, dar cu care filosofia greacă avea strânse raporturi la 'Drigine. In orient astfel se plă­ m{ldp.şte civilizC\ţia elenă .şi acolo ea se Întoarce în tim­ p u r i l e e i de decadenţă. P],}tin (' cel din urm{l filo<:of grec, cJruia i-a fost d,1til <tceasttt m i siune, şi el închide cortegiul cel mai mă­ reţ din ţ a ra cC'u mai bogat,. i n gândîtori originali.

Pentrl1 sii arJtJm

termin:.!. <lceste notiţe introductive, trebuie cunoaşterii lui Plotin pentru istoria filosofiei Un folos indi scutabil, r:eiese din simpla cunoaştere a t l n u i fapt -trecut, căci istoricul nu trebuie să aibă prefe­ rinţe şi tot ce-a fost trecut, trebuie să fie cunoscut, dat fiind61 prezentul, cu toah'i complexitatea lui e rezulta­ tul tuturor momentelor ce l-a precedat. Istoria filosofiei, care e un complement firesc şi necesar al istoriei omeni­ rii, nu poate şi n u trebuie sti facă excepţie de la această elementar,c). regulă o oricJrei istorii. Şi după cum un arheolog studiază cu o aceeaşi râvnă şi monumentele eterne în frumuseţea lor, ale trecutului, ca şi pe cele uzate, ca şi pe eele informe, produse ale unei tehnici imperfecte sau de decadenţă, tot astfel pentru o cunoaştere temeinică a filosofiei, în evoluţia ei, e ne­ cesar ca să se cunoască şi acele produse imperfecte ale unei epoci de decădere intelectuală; ba incă, acest lucru i se impune cu atât mai mult filosofului istoric.


39

FILOSOFIA LUI PLOTIN

cu cât, la drept vorbind, e1'Oarea în metafizică nici nu poate să existe cum nu poate să existe nici adevărul, deoarece, orice metafizică e proiectarea, oarecum con­ cretă şi in afal'ă, a' unui fel subic-div şi personal de a înţelege lumea, individualitatea fiind astfel, ultimul fundament şi ultimul criteriu al adevărului susţinut în­ tr-un sistem filosofic. Deci trebuie să cunoaştem aşa cum a fost Plotin chiar dacă speculaţiHe lui ni s-ar părea decadente uni­ laterale sau mediocre. Dar aceasta in cazul cel"" mai rău, când Plotin ar fi cu adevărat mediocru ; sistemul său însă are o originIL litate necontestată tocmai prin aceea că strânge într-o sin­ teză sllperioară ultimele rezultate la care au ajuns spi­ ritele cele mai adânci ale Greciei, cu ceea ce a produs civilizaţia - poate mai aui-ohtonă - a orientului. Dar studiul nostru poate avea şi alte foloase. Plotin îşi stabileşte eclectismlJl său printr-o cunoaş­ tere solidă a filosofilor care I-au precedat, aşa incât poate fi un conducător dibaci printre sistemele filosofiei vechi, care nu sunt perfect, şi toate în intregul lor, cunoscute. in el găsim astfel condensate şi discutate cele mai mul­ te şi mai însemnate dintre vechile filosofii, cercet<.!te cu multă nepărtinire. Dar, afară de aceastn, de multe ori epoca în care trăieşte cineva, îl face important. Plotin e contemporan cu schimbarea cea mai mare prin care a trecut lumea, d asistă la ultimele liciiriri de viaţă ale păgânismului, sprijinit de o civilizaţie strălucită, în lupta cu soarele orbitor al creştinismului, cu religia susţinut,). de cei umili .-:;i cei inculţi, dar având în sprijinul ei, sentimentul dra­ gostei dezinteresate a omului pentru om, şi a omului pen­ tru cel ce îi e Tată. In Plotin, ca orice minte superioară, reflectii Într-un mod original acest conflict dintre cele douu fe­ hni de a pricepe viaţa. Cine voieşte deci s;;"\" cunoa<,că Hmpede, evoluţia socială operată prin creştinism, sec­ [('le gnostice din timpurile primitive ale creştinismului, precum şi cine voieşte a studia literatura patristică, tre­ buie să ştie În fond, În toate amănunţimile lor, problecea

se


GRTGORF.

40

TĂUŞAN

mele agitate î n Enneade. Şi <lcest lucru e cu atât mai ,interesant, cu cât Plotin c u n u l din filosofii cei mai va­ riaţi . : finalism ş i provi dcnp, atributele {U,vinităţii şi cri­ tici.';mul subiectiv al raţiunii omeneşti, spiritualism, idea­ lism şi materialism, normele conduitei omeneş t i , natura fenomenelor psihice, originea frumosului, toate aceste mari probleme, care rând pe rând a u fost pUSE' şi dis­ cutate în spornica şi echiliLrata civilizaţie antică, toate se găsesc concentrate în Plotin. Convinşi de aceste variate foloase ce se pot scoate din cunoaşterea filosofiei neoplatonice, am întreprins acest studiu, in care vom analiza, vom comenta, vom pune în comparaţie textele cu cele ale altor filosofii, pentru ca astfel să se formeze imaginea unitară şi siste­ matică a lui Plotin. Dar s-ar putea crede cii acest studiu ar fi necom­ plet, deoarece n u Va trata despre şcoaLa neoplatonică, şi n u va atinge decât în trcncăt ideile discipolilor lui Plotin. Am cunoaşte astfel pe Plotin, dar nu am şti per­ fect neopLatonisml!L S-ar mai putea încă 'obieda 'Că nici Plotin insuşi nu; poate fi bine cunoscut, dacă nu ştim cum au fost transformate sau completate ideile sale de către urmaşii sili intek-ctuali. La aceste obiecţii răspundem că dacă, pentru orice filosofie, cunoaşterea discipoliror ajută la priceperea pro­

ţesoruJui,

aici nu putem recurge la acest izvor indirect pentru motivul că cunoaştem foarte puţin (câteva citate În Eunape) pe cei mC'li mulţi dintre ei ; iar atât cflt cunoaştem ne face să --bănuim că nu <rm pierdut mult, dacă n u avem informaţii m a i bogate. Singura n otă ori­ ginală a fost admiterea miracolelO'T şi culoarea supra ­ natnrală a speculaţiilor lor, pe cti n d Plotin, printr-o pre­ vedere inteligentă, a comb,lt:lt nceste practici 'ii slIpers­ tiţii bolnăvicioase 10. Discipolii lui Plotin sunt clIno,;cuţi prin IJnecdote mi­ raculoase ; astfel Eunape (singura m,1rtu risire istorică sistematică a acestor filosofi , teosofi şi magi î n acelaşi 10

Plotin

Vezi in corpul acestei lucrări părerile oJ"\nătoa5e asupra magiei şi astrologtei.

ale lui


FILOSOFIA LUI PLOTIN

41

timp) ne povesteşte că JambUchos a înviat statuile lui Eros Iii Anteros, că Sopater din Apamea a fost omorât de îm­ pJratul Constantin pentru că oprise rândurile care adu­ ceau hrană În Orient. Cunoaştem apoi şi <>llte figuri cu­ rioase ale neoplatonismului, ca Sosipatra, profeteasă, so­ ţia lui Eustathe şi pe prezicătorul căderii templului Se­ rapeum, Antonin După cum vedem aceste figuri, robite cu desăvârşi­ re timpului în care trăiesc, nu interesează filosofia. Stu­ diul nostru nu are nevoie de cunoaşterea acestor tau­ maturgi, care pot avea doar o Însemnătate simptomatică a nevrozei timpului în care trăiau : lipsa lor deci din pa­ ginile viitoare nu va ştirbi nimic din filosofia lui Plotin. Iată acum modul cum am expus variata metafizică a Enncadelor. Am studiat la început fundamentele sis­ temului : principiile creatoare ale lumii, ipostazele. Ex­ plicaţia lor statică, a fost unnată de una dinamică, ară­ tând acţiunea lor creatoare şi raporturile lor cu univeri s r n Şi ������ �� :icf d��7���Ţ �u�:::���i : ��!��� i���� care s-a tratat pe larg problemele compoziţiei şi naturii intime a materiei, participaţia ideii în ea, acţiunea pro­ videnţială asupra lumii ; şi antTopologia, în care s-a dis­ cutat nemurirea sufletului, şi aspectele acestei nemuriri : metempsihoza şi preexistenţa. Pentru a avea acum Şi metoda neoplatonismului am vorbit Într-un capitol special. despre procedeul mistic, prin· care omul poate prinde printr-o intuiţie nemijlocită �i superioard formelor logicii discursive, principiile ab­ solute. Extazul aici îşi găsea locul. P('ntru ca lectorul să aibă şi o cunoştinţă intemiv� numai extensivă filosofiei lui Plotin, am studiat in trei capitole deosebite, Psihologia, Estetica şi Morala arM.fi nd prin citate - şi prin comparaţii, care e notn 1 1.

m.l

Fi

sa,

1 1 Vezi �tudiul lui COUSIN (din "Frag. philos". 217-2HJ, t. II) asupra lui Eunape. Dintre toţi aceşti taumaturgi, cel m a i insemnat. e Jamblic, născut către 280. Scrie trotate referitoare la Pythagoras şi vreo 30 cArţi pierdute cu totul, având drept obiect rrheologia chaldaicif (Kaldaiki theologia), El e un taumaturg, şi un filosof de decadenţă, comandând demonilor, şi conver­ sând cu zei�. V. CROISE'lI (op. cit. t. V. p. 887--888-890).


GRIGORE TĂUŞAN personală a lui Plotin în aceste chestiuni, di ,>clltate dE' : fruntaşii filosofiei greceşti. obiceiul introdus ca Î n studierea unui filosof sii se arate evoluţia posterioară a ideilor lui. ReCllnOSC uti­ litatea acestor examene istorice, dar cred C,l ele nu pot fi astfel, decât atuns;i când se f<.lc î n chiar corpul stu­ diului, arătându-se, acolo unde trebuie şi unde se poate, analogia Cll celelalte filosofii . Sistemul adnotaţiilor pari passll cu textul m i s-a pil­ nlt b un şi l-am intrebuinţat. Graţie lui se poate urm{lri Cll uşurinţă care au fost ideile <lltora de care s-a servit Plotin, şi care au fost împrumuturile ce alţii le-au f<icul lui însuşi, insistând în special asupra analogiilor dintre el şi literatura creştină 12. Dar ideile lui Plotin (cum am spus şi mai înainte)­ nu s-au repercutat numai Î n literatura patristică, ci ade­ sea - poate uneori pri ntr-o simplii coinci denţei sau prin­ tr-un fond dialectic comun - le întâl nim, mai ale<; cele cu cuprins teologic, la cei mai însemnaţi teologi ai timpurilor noastre. Şi dacă î n afari1 de Tvlarsilio Ficino, apostolul acade­ mic de la curtea Medicilor d i n Florenţa, traducc"itorul

E

latin a l u i Plotin, fanaticul admirator al lui Platon Şi al lui Plotin, nu mai avem î n timpurile noastre, un alt om pasionat pentru neoplatonism, c u n oaştem însă pe mulţi alţi filosofi, în care influenţa lui Plotin se resimte. Neo­ platonismui numi'iră Cel ş i ştoici,;mul un împ:trat printre adepţii lui, pe rulian Apostatul şi după cum Platon are un

discipol

peste veacuri,

în

Schopenhauer,

în

aceeaşi

ţară şi cam in acelaşi timp, Plotin e invint î n Schelling. Studiul nostru a ţinut seama de aceste analogii şi a

diu­

tat ca prin citate autentice să l e invedereze.

Concluzii unde

adăugate l a capitolele mai însemnate şi acolo

S-a crezut

trebuincios,

rezumă î n puţine cuvinte

materialul filosofic precedent.

12

Am

luat ca reprezentant principal la acestei literaturi­ pe AU9u.stin, şi din aceMa, opera lui, Civitas Dei, tradusă in franţuzeşte de Saisset. Celelalte opere ale sale sunt consultate: prin intermediul lui Nou.risson (in cartea sa : "La philosophie de Saint-Augustin�, In 2 voI. la Didier).


C A RTE A I

TRIADA IPOSTAZELOR Sub stăpflOirea marelui necunoscut care ne înconju­ ră, spiritele de elită şi metafizicile produse de ele răs­ pund În diverse chipuri, la fireştile Întrebări ale omu­ lui ce privesc acest necunoscut : unele neagă posibilitatea inteligenţei de�a cunoaşte vreodată ahsolutul, altele a­ Tată Într-un mod critic limita dintre ceea ce e cunoscut şi ceea ce în veci v a rămâne, printr-o necesitate psi­ hologică, necunoscut, iar altele mai îndL'ăzneţe, se lasă în voia fanteziei şi reclădesc din fragmentele inteligenţei J.bstracte $i din visurile nerealizate ale imaginaţiei, icoa­ ne intuitive şi obiecte de credinţă. Dacii orice sistem metafizic nu poate fi fals, căci nu poate fi readus la măsura normală şi obiectivă a mulţi­ mii, sistemele din urmă, şi mai cu drept cuvânt, nu pot

fi false,

Celei ele reclădesc printr-o proiectare subiectivă

nişte construcţii logice care nu pot avea altă valoare de­

cât

mulţumirea oarecum

artistică

a

individului.

Toată

valoarea lor stă în forma ce o concep ca o existenţă

biedivă, ca un substrat unic al lumii din afară. Dacă un atare sistem va putea produce () momentană

halucinaţie a absolutului, el şi�a ajuns scopuL Dar atunci - şi această reflecţie ar privi nu numai misticismul lui Plotin, ci pe orice metafjzică :'iCrvi cunoaşterea şi munca darea acestor

erori,

-

la

ce-ar

istovitoare pentru apTofun­

nu. întru

despre care mai dinainte ştii că

pot avea nici o valoare de adevăr şi nu pot servi ' limîo la orientarea în viaţă ?


GRIGORE TĂU$AN

44

Răspunsul însă a fost dat de mult şi de mulţi. Atât timp 'cât omeneşte intrebi ceva, ai o nevoie nesatisfi:icută, şi pentru a fi fericit trebuie ca chinul întrebării să fie tămăduit. Metafizicile - proiectări individuale ale unui suflet creator - sunt acelea care mulţumesc, până la u n oarecare punct, aceast[l curiozitate, căci fiecare om

poate să aleagă, cladi are nev{) ie de-a crede În ceva, , acel sistem care îi dă Şi lui putinţa de-a înţelege lumea in adâncurile ei. Iar dintre toate sistemele metafizice, cele mai folosi­ toare in acest gen, sunt cele care dau oruuIţli un obiect real şi pozitiv de concepţie. Acestea sunt cele mistice şi dintre acestea, cel mai complet e al lui Plotin. Mai ales în timpurile când religia, cu formele ei naive, intră în conflict cu cultura ştiinţifică, metafizică mistică, în forma ei abstractă şi sub tehnica superioară, prin care îşi construieşte sinteza ei explicativă, poate mul­ ţumi şi pe savant şi pe societatea aceea care voieşte să creadă, în o anumită formă religioasă, nepotrivită cu şti­ inţa acelui timp. Şi le spunem acestea, fără a râvni la popularizarea lui Plotin şi fără a crede că, în vremea lui, el a fOSt) popular. Dar istoriceşte vorbind, el ar fi putut să devină, pen­ tru o epocă oarecare, u n consolator popular al mulţimii, cAci sistemul dezbrăcat de haina stilului său prea arid, conţine o dogmă şi-o explicare desăvârşită din punct de vedere logic, a lumii în totalitatea ei. Care sunt acum principiile metafizicii sale ? După atacurile aduse contra panteismului de Eleaţi şi duplt sistemul monotei>st al 1ui Platon, creştinismul SUIS­ ţine dogma unităţii princIpiului divin. Dar contra acestei credinţe politeismul antic se ridica susţinut de o cultură clasică şi de o măreaţă civiliziţie. Plotin uneşte însă e­ florescenţa clasică cu religia celor inculţi şi sw.bile.şte dogma unităţii

Creat-Drului.

Acest principiu,

ipostază

a

creaţiei, e Binele. El înlocuieşte pe antropomorful Zeus ca

şi pe

Domnu.l

creştinilor.

Acest bine s\lf)rem însă, în funcţia lui creatoare, i a

lorma unui alt principiu inferior l u i însuşi, emanaţie

a 00-


FILOSOFIA LUI PLOTIN

45

lui Indivizibil, anume Inteligenţa, ipostazelor gânditoare şi păstrătoare a formelor-tipice-creatoare ale lucrurile'!' câte sunt. Din acest principiu gânditor prin excelenţă, din aceas­ tă dyadă intelectuală, iese Sufletul, ultima iposta,ză CI principiilor dătătoare de viaţă, baza intregii lumi reale şi concrete. Unul, intelect Şi suflet, iată cele trei simboluri şi cele trei manifestaţii diverse ale principiului creator, baze ale vieţii inteligente şi ale vieţii neinteligente. Ele sunt -chintesenţele şi formele substaanţiale, creatoare ireducti­ bile şi singurele ale existenţei. Să insistăm acum asupra fiecăreia. din aceste ipostaze.

Cap.

1

IPOSTAZA BINELUI Intreaga lume şi întreaga viaţă are, după Plotin, Wl izvor creator, pe Zeul unic, Binele prin excelenţă. El e unitatea absolută Şi aţeasta reiese din faptul că creato­ rul universului nu poate fi decât perfect. Dacă n-ar fi unic şi ar fi minimum dublu, ar insemna -că el e imperfect, adică s-ar nega însăşi esenţa lui inti­ mă, de a fi perfect ; , căci dacă ar fi compus din două părţi, fiecare membru din această dualitate ar fi imper­ fect, căci partea aspiră l a tot, şi partea e o posibilitate de a deveni întreg ; dacă ar fi aşa, perfectul ar fi compus din două părţi imperfecte, şj atunci se naşte întrebarea cum se poate ca două imperfecte să producă ceea ce e contrar firii lor, perfectul absolut ? Dar nota perfecţiei, care logiceşte e inerentă substan­ ţei absolute, explică şi bunătatea lui. Rău e ceea ce va fi bine în viitor sau care a fost bine în trecut, el nu poate fi

prin

el însuşi ·ceva, deoarece

răul e o condiţie a nefe­

ricirii prezente şi poate o condiţie a unei fericiri mai de­ părtate, deci el nu e nimic în prezent. Un om rău e a­ cela care e destul de mic pentru ca să aibă nevoie de a distruge pe altul, ca să poată fi el fericit ; pentru cine


GRIGORE TĂUŞAN

4.

a invidia armc1 de prisos, pentru ce l m i c , sin­ gurul lucru ce il po ate face. Fiinţa absoiut periecUi. nu poate fi decadenţă şi n ici o nspiraţie, pentru cii în elcest caz nu ar maÎ fi perfecEi, - şi nu po ate fi n i ci rea în conduita ei temporală, căci a râvni la altceva, VOt ' să distrugă pe altcineva,. ar insemna că are n2voie de a ajllnge mai d eparte decât e a j u n să, .şi aceasta iar necam­ patibil cu "perIccţia" Unul deci e existenţa singurii <lutogenerată primar-­ dială ; Înainte de el şi f{in! de el nu a fost nimic şi poate fi ceva , deoarece tot ceea există e emanaţia n atu ra Sa extensă, e s u bst an ţa sa modificat:\ pri n for­ mele sensibile. E atunci Plotin panteis t ? Admite el imanenţa princ i­ piului divin ? Iatf\ o înt rebare firească dup,j eele ce spus mai sus, şi de-o mare impo rtanţă m etafizi că . Pl o tin Însă c on trar p an t eis m ulu i lui X e n of on şi al s to ci l or, afir­ mă cu tărie şi cu ( on ving erc că D-zeu e unic, şi că :î n a­ celaşi timp e o individualitate. Individualitatea principiului divin, e fundtlUi pentru Plotin, iarăşi pe acea n.otă a Binelu i, anume Perfecţiav Dacă ar fi răspândit în l um e , dadi tot ceea ce este , ar fi el însuşi , n-ar m.ai fi unic, căci nu se poate concepe ima­ nenţa, fără d ivizi b il i t ate , �i nu p o ate concepe divizέ bilitatea în părţi a unui lucru care e perfe ct , căci atunci. perfectul s-ar reduce la o sumă oarecare de imperfecte. El trebuie să fie t o tul, fără să fie nimic .în parte, trebu i e să nasc,j universul cu toate multiplele lui aspecte, fără să 'ie el însuşi cuprins în această m u l tiplicitate, .şi trebuie să rfil..' În tot locul, făra a fi. prezent anume und'2va .. e

m re ,

€ o

E'

o

Il

e

1.

nil:

oe

sa,

e

<:Im

se

in

de

rest.

t I lin ;w",.,\,;1 !mnri/Clte a Zeului, Plotin deduce un finalism '·0.\,"1<", 1 " ' " ) " l l I ' �'I\(inut decât acela al al Academiei, căci dacă 1TI/l 1 " r l : ' (a,·d t" mi (11) " \J!� principiu contrar aI Binel·ui, atunci :I n 11\�;lŞI '·"' l l l l h · .� I L I IlI·" 1 \ 1 1 1 1 1 1 mtră elementul primitiv al răului. Ued In illillI' 1"( ' I o ' k nil nUlilai ('ii pot p rod uce, dar trebuie să. . se produc;') Contra riiulătii lumii. ,jp,.j ('Olltr;) teoriilor c osmologi ce epi­ cureice sau gnosti(;(�, Plotin pJ(·t!I'Il1.rl penlru fi n l"ll i smul naturii. Vezi această problemă di.�culală In amănunt la capitolul : Cos.­

"'(JZogia.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

47

Contradicţia deci se pune astfel : I ntreaga lume nu poate fi altceva decât D-zeu însuşi. {ld daCi! în formaţia sa, ar intra un element străin, acel prinoipiu divin, nu ar mai fi singurul creator, deci nu ar fi absolut, şi deci nu fi perfect. I n cazul acesta pare rl' i eşi că D--zeu e însăşi lumea. Această concluzie nu :Idmite însă neoplatonismul. Atunci trebuie a socoti că lumea e produsii de D-zeu, din o materie, care trebuie :'lii fie alta decât însuşi el, şi aceasta am văzut că iarăşi e admis de Plotin, deoarece el e apărătorul neclintit monismulHi Creştinismul Vă rezolva această contraadmiţ,î nd eLI lumea e creată din nimic, dar aceasta , o simplă verbală şi nu o elucidare logică. Plotin insii teoria emanaţiei (susţinută de şi transportată în Alexandria de 'llE' t <lfizicien i i Filon Evreul) pentru a explica originea lumii din D-zeu. rtlră admite inevitabilul panteism, sau tradiţionalul Jualism. IaUI cum se poate explica emanaţia. Unul, ca fiinţă ··scnţialmente Cl'e<oitoare produce totul printr-o proiectare afară a forţei lui proprii, fării ca el însuşi, ca substanţă. se ri:ispfmdească, căci :in cazul acesta crearea ar fi un :ll scăderii lui cantitatiVe şi calitative, iar nu un firesc al n;1turij sale. Creaţia nu poate fi o sleire principiului divin, căci aceasta ar Însemna că e o funcţie artificială şi impusă (şi atunci impusă de cine ?J, pe când r:lţiunea nu poat.e construi în minte Unul, decât ca perfect .şi absolut independent. Principiul divin, Unul sau Binele, produce totul prin­ tr-o emanaţie a naturii sale, el rămânând ace�aşi canti­ tativ şi calitativ, după cum lumânarea - şi comparaţia a lui Plotin - poate răspândi lumina în jurul său in depărtare fără ca sa se dislocheze, să se amestece ea în­ ·SLIŞi, ca s.ubstanţă concretă, În lucrurile luminb.te de ea, "Se poate concepe astfel primul principiu ca un izvor care n-are . altă origine decât el însuşi, care se re,vacsă in valuri · într-o mulţime de fluvii fără a fi sleiti prîI\ ceea ce dă, fără chiar a se scurge, pentru că fluviile pe care el le f.ormează, înainte de a curge fiecare în partea lor, îşi amestecă din nou apele el... Se poate închipui ar'

a

o

n,!

il

;0

�,'l

:\

e

cu


4R

GRIGORE TAUŞAN

[ar fi asemenea, primul principiul cu viaţa care circulă într-un mare arbore., fără ca principiul său să iasă din rădăcină, unde stă, pentru a se împărţi printre ramuri : răspândind pretutindeni o viaţă multiplă, principiul [­ Unul ] rămâne în el în suşi , lipsit de orice multiplicitate, el fiind numai ori gine a" 2,

Vedem deci că, după Plotin, Principiul unic nu poate fi răspfmdit în multiplicitatea lucrurilor ; el stă ca o in­ dividualitate bine deosebită de lume, unic creator a in· tregii acestei lumL "Astfel Unul nu e niciunul din hlcru rile p ar t iculare, el fiind anterior tuturor lucrurilor" 3, Unu! în quietudinea lui absolută şi rnaiestoasă produ­ ce totul. nuşte, lnviaz:! lllJnca, Ui]r nu pierde n i mic din el însuşi, nu se răspândeşte în lucrurile create şi rămâ­ ne as tfe l Unul deşi e Totul. lat,), astfel cum Plotin e teist transcendent, şi deşi ad­ mite că lumea e însăşi D-zeu nu e panteist imanent, cum

pare <'1 rei eşi la aparenţ ii, şi ceea ce îl face- a nu cădea în aceast(l consecvenţii a monismului absolut e t<:,orb ema­ naţiei, imprumu ta t ă din filosofia orientului. După ce s-a stabilit astfel

unitatea, unive7'salitatea şi

individuaUtatea Binelui, precum şi nedivizibiLita[ea lui, să vedem acum dacă el poate fi det erm inat sau calificat prin atribute. Această problemă fundamentală pentru ori­ ce metafizică ontologică, şi pusă în relief mai ales de Spinoza, formează pentru Plotin o Qcazie de a-şi desfă­ şura toată sublitatea spiritului său, După el, Unul este absolut nedeterminat (ca şi după Spineza), dar in acela şi timp îi atribuie o serie întreagă de atribute {ca şi Sp'inoza).

Să vedem

zolva a ceastă Ilagrantă c;:ontradicţie şi eminamente logică, ca a

unui

cum se poate re­

cum

o inteligenţă

metafizician, poate comite

astfeJ de ciocniri de judecăţi. Probabil că acest conflict

e

numai in aparenţă şi trebue să fie o judecată mai a-

2 ENNEADA III. c. VIII, 9, pag. 342 din textul grec şi t. II, p. 230-231 din trad. franceză a lui Bouillet. De aici incolo voi ).U'ma a cita şi paginile din textul grec, împreună cu pagi­ nile corespunzătoare din trad. franceză. 3 ENN. III, c. VIII, 6, p. 341, 1, din text grec şi p. 229, t. II ; (tr, fr.).


FILOSOFIA LUI PLOT I N ""'::c_____---= ,.

d � l l l c,-i şi fundamentală care să

p�Jre contradictoriu. Să analizăm însă, cum

unifice ceea "ce nouă ne

Plotin,

demonstră

nedeteTmi­

lIaţ i a Unului, şi pentru aceasta, de l a început, trebuie ş�! spunem, că pentru el, Unul nu poate fi calificat nici subiectiv, nici obiectiv, adică Principiul divin n u poate li inţeles prin câteva forme logice, şi nici el în sine insuşi nu

poate fi calificat. După cum se vede nedeterminaţia e abso[lLiă în neoplatonism, şi nu s-ar putea deci c ontradicţia d i n t r e "nedetermin a t " , şi totuşi "ca­

1 ' n u l ui '·" zolva

t r

� i l"icnt", prin aceea că el e " n e d e e m i n a t ", şi t o tu şi ("()ltceput d e inteligenţă prin câteva ,\calitJţi" pur subi­ C'dive. El nu poate fi deJerminat subiectiv, ciici esenţa lui e ( : (' a fi cee-a ce n u po<\te fi inţeles de raţiunea omeneClscă, riind un fel d e ccmce pt contradictoriu al cunoscutului (cum ar a dm i e filosofia lui Herbert Spencer). tr�bll i e sit fie ;..d tceva decM m(;rginirea În timp şi �paţJ U, ŞI ca �,tare n u poate fi conceput d e o inteligenţ{l, d(,o<lJ"(�ce miirginirea aceasta care pentru existenţa abso­ i utr\ n u exishl, pentru dânsa e însăşi condiţia naturii ei. Dacă aplici inteligenţa, asupra concepţiei absolutului re­ duci eternitatea şi injinitatea lui Dumnezeu l a limi atia · ' intelecutuală, cu alte vorbe îl identifici cu natura ome­ nească (il faci să fie deci cea ce nu e în realitate) şi atun­

t

�l

i

ci

prinzând o umbră, crezi că acesta e chiar realitatea. Dar această nedeterminaţie subiectivă e uşor de de­

monstrat,

deoarece

absolutului,

ea

deduce

se

din

chiar

existenţa

căci, dacă ea nu poate avea nici o calitate,

atunci cea ce n-are nici o- calitate în el însuşi nu poate

fi conceput d€ către inteligenţă .şi deci nici nu poate fi calificat de aceasta, căci

ştii dinainte vanitatea acestor

caJificaţii ce nu pot conveni absolutului. Să trecem deci

la nedeterminaţia obiectivă a Unului.

"Primul principiu este infinit pentru că e unul şi că nu

poate fi limitat de altcineva, oricine ar fi el. Fiind unul, nu e supus nici

!El nu

măsurii nici numă1"Ului· mărginit nici de altul, nici

e deci

pentru că în

cazul

acesta el

ar

l

de el însuşi,

fi dub u . Nu are, prin

ur-


'50

GRIGORE

TĂUŞAN

"mare nici o figură pentru că n-are nici părţi, nici formă.

Nu caută, aşadar, o prinde el! oc hii muritori acest prin. dpilL aşa cum il concepe raţiunea" ". El e absolu.t aformal, c<ici forma e poarta vieţii, şi -ceea ce naşte viaţa ins;'tşj n u pa'lte fi stn't mtorat Î n tr-o con­ diţie a acestei

xistent,

vieţi.

Neavând nici o fo,"m.'l, e l e şi

nee­

dacă prin existenţă se inţelege cea ce poate de­

veni, sau este, obiect sensibii ; el însuşi e superior tuturor

-€xistenţelor, pentru că n u e o existenţă in felul lor ; şi e t:eneratorul

tuturor

esenţelor,

pentru

ca

nu

e o esenţi'l

'Substan\ială (usia). Din acest punct de vedere suprema realitate, ta molista ponton (care va fi readusii prin ens r€­ olissimum), e ceea care e mn i puţin TealJ d i n punctul ,de vedere <lI intuiţiei sensibile.

Lucruril� cfirora vulgul

l e atribuie o realitate, n u o posedă de fel( căci ceea ce este întins are mai puţină realitate (decât ceea ce n u e intins) ; însă Primul este principiul existenţei şi este su­

perior chiar esenţei" s.

Binele, Unul. Infinitul, Eternul, ipostaza primă şi fun­ damentală, n u poate fi calificat, căci calitatea e u n ac­ cident, u n adaos complementar unei existenţe. Dar a­ ceasta implică imperfecţia lucrului calificat, pentru că sau

;\vea nevoie de acs:a calificaţi e şi deci fării d e ea n u putea fi perfect, sau calificat e u n adaos de prisos, dar atunci trebuie să admiţi o altă e:r:istenţă care sii. impună această

(Calitate nepotr.ivită firii i n t i me il lucrului calificăL

I n ambele cazuri D-zeu n u ar fi D-zeu, fiinţa abso1ută şi perfectă.

Nedeterminaţia

principiului

absolut e astfel afirmată

·de Plotin ca o necesitate subiectivli ş i obiectivă. Dar aCe€'aşi

presup us;:;

spinozist, apare şi î n

contrazicere

ca

in

si st'?mul

Plotin, deoarece el acordi'i o serie

de atribute existenţei declarate ca

absolut "nede-termi­

natu " . Inainte- de Il rezolva aceastA contrazicere obsC'rvăm

di

atributele l a PLotin, sunt unele

ne(JoLive

şi allele

po­

zitive. 4 ENN. V, c . V, 11, (BouilJet).

,Ba

G

ENN.

(I3ouillet).

V. c. V,

Il,

[l. 2lfl p.

2lB

(voI. II) text grec . . .

T. III.

(W}l. I I text grec) şi t.

p.

86

III,

p.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

împărţirea aceasta are nevoie de o Vimurire; cil.ci orice atribut, fiind o calibte inerent[\ SaU ad,1ugată unei existen­ ţe, nu poate fi decât o unire pozitivâ din tre două exis\.en­ te. Ducii se inţelege pr i n "atribu.t" o moJif.ica�ie substan­ ţială a unui lucru, atunci fi reşte el nu poate fi decât po­ zitiv; dacă Îns,,! prin atribut se inţelege o modalitate a i n t ui ţi ei sensi bile , atunci poate fi new/tiv, căci po'�i înţele­ ge un lucru nu numai. prin C('('<I Ce' arc in fapt, dar .şi prin ('cea ce nici o dati'\. nu i se poate ne§(at i v , şi el serveşte în acest caz atributul poat e care era raportat. la (' om pletarc:l int.l1iţiei lucrului In acest sens s-a putut obiecta agnostic:smul mo\l�rr: representat prin Comte şi prin Spencer Cii ei callJ'i('(: absolutu[ ", socotit tot de ei ('a absolut neevnceptiblL dându-i atribute Carc sunt eontradictorii cu relativul. A­ aceasta urah'i C<l 7lcqorea unui atribut C' lin fel dC' cali fic ,\­ tiv ;1] l ucrului acela c[truia i <;e rnp0rtC:lZ''\. negaţia. Prin urmare pot fi atribute ncyafive, deşi din punct de vedere verbal s-ar p(trea adjecto. Să analizum acum aceste

in

Cii

acci.lsta e o contmdic;o

atribute negative:

D-zeu

nu poate fi şi nu trebuie Si'l gândească, el e fiinţa abso" lut neinteligentă, căci cugetarea e o inferioritate a exis­ tenţei, o îndoială pe care fiinţa slabU o ridică faţ;;I;' de complexitatea naturii ce nu o ponte inţelege; ceea ce (' cert, n-are nevoie de a fi de:110nstrM, pe când lucrurile­ ne<;igurc, raporturile ce nu le poţi înţelege, ac elea au ne­ voie de demonstratie, pentru, ca astfel Într-un mod arti­ ficial să

le

dai evidenţa ce le lipseşte din punct de vede­

re intuitiv. Fiinţa supremă are intuiţia nemijlocită a tuturor

lu­

crurilor, fără sel aibel nevoie de meşteşugirea imperfecte!

a raţionamentului. Ceea ce

este, este, fără de nici

o

al1<l

probă .şi scânteierea adev{lrului în mintea geniului, acea întrezărire instinctivă a unui adevăr, fără de demonstra­ ţie, ar putea fi o palidă icoana şi o comparaţie, 6 Vezi Intre altele, articolul d-lui

Fonsegrive:

cu

felul

"l'Inconnaisa­ ble dans la philosophie moderne" din Revue philosophique (1892," Iulie, p. 3).


_____

de

ii

GRIGORE TAUŞAN

cunoaşte al celui ce e totuL Cităm: "Gândirea pare

a nu fi decât un ajutor dat naturilor. care deşi divine, nu ocupă cu toate aoestel.l primul rang. E un ochi dat orbilor. Dar ce nevoie ar avea ochiul să vadă dacă ar fi

el însuşi lumina. A căuta lumina este dat aceluia care are llf_'voie pentru că nu găseşte în el decât tenebre. Pentru că gândirea caută lumina, pe când lumina nu caută lumina; Primul, necăutând lumina, nu ar wvea nevoie de gân­ dire [pentru că numai gândirea caută lumina], gândirea

deci nu i se potriveşte« 7,

Un alt argument prin care s-ar putea susţine acest a­ tribut negativ, ar fi tras din unitatea lui D-zeu. Dacă ar gândi, Supremul Bine, il-ar fi unitatea absolută. deoare­ ce cugetarea implică cu necesitate doi termeni, subiectul

.

gânditor şi obiectul

gândit. Dualitatea, e esenţa gândi­

rii, însă dualitatea ştim că este o notă contradictorie Prin­ cipiului divin. Nici formula phytică "cunoaşte-te pe tine însuţi"

nu

poate

fi aplicată lui D-zeu, deoarece în ntr i r i l e n �� e�: c� ��:�� r i � de aceusta, "cunoaşte-te pe tine însuţi" transformat într-o realit<:tte şi actualitate psihologică, devine "cunoaşte o par­

;���i�� 8C��O!���l! � : : � i�

rt��

te di n tine însuţi", deoarece în chiar timpul cât te anali­ z·ezi p�lrtea care analizează, subiectul, e neconştient de el

însuşi. Această alternare însă de la !X>Ilştient la inconşti­ ent e ne-c:ompa"tibilă cu Fiinţa divină care trebuie să fie aceeaşi totdeauna, inalterabUă şi perpetuă. "Principiul gânditor implică totodată unitate şi du­ alitate, iar dacă nu uneşte dualitatea cu unitatea, el nu va putea să gândească la ceva, prin urmare, nu va gândi deloc. Trebuie astfel ca În acelaşi timp să fie sim­ plu şi sa nu fie simplu" 9. 7 ENN. VI, c. VI, 41, p. 475 (voI. II text grec) şi p. 487, t. (din BQuî11et). 8 ,.Preceptul : �Cunoa5te-te pe tine insuţi", nu se aplică de­ cât naturilor care, din cauza multipilicităţii lor, au nevoie de a-şi da seama de ele Insele. de a şti numărul şi calitatea ele­ mentelor care le compun, pentru că nu le cunosc complet sau chiar deloc" etc. Enneada, VI, c. VII, 40, 476 (voI. II, text grec) şi t. II, p. 488, tr. fr. 9 ENN. V, c. VI, 1, p. 223 (text grec) şi t. III, p. 95 (BouUlet).

In


53

FILOSOFIA LUI PLOTIN

Şi

mai departe: "Deci, dacă se admite c� multiplul există, trebuie să admiţi astfel di Unul există ,mteri or multiplului. Dar, pentru că ceea ce gândeşte este mul­ tiplu, principiul care nu e multiplu nu trebuie sii gan­ dească, iar acest principiu e PrimHl," :0. Unul deci

nu

are atributul "gândire".

Dacă căutăm acum să stabilim o sinteză :in ar�umenel se detările asupra acestui atribut negativ, vedem e duee ]o!.(ic din perfecţia principiului divi n . "perfect" nu poate fi "dublu", deci nu poate poate fi .,alterat" şi deci nu poate să se ; şi find "perfect" n-are nevoe de metodă, deci nu poute T(I­

ţiond. "Perfecţia<t ditor".

deci e cauza lpgică a atr i bu tului

I nainte de a căuta o conciliere între acest

"negân­

atribut eu

cealaltă dogmă plotinică, că D-zeu e "nedeterminat", să arătăm acum importanţa

acestui

ferent de orice altă contrazicere. principiului

divin era

o

atribut în

sine,

indi­

Negarea inteligenţe,i

originalitate a lui Plotin

tl,

era o susţinere contrară metafizicilor clasice ale lui naxagoras,

Platon

şi

Aristotel,

deoarece

în

toate

şi

A­ se

crea principiu.l divin printr-o chintesenţiere a inteligenţei perfecte şi absolute

12.

La Platon (pentru a vorbi de metafizica direct înru­ dită cu aeeea a lui Plotin) inteligenţa e nEcesarmente a10 ENN. V, c. VI, 3, p. 225 (text grec) .şi t. ElI, p. 97 (id.). 11 Se vede de aici că Plotin nu e un simplu continuator al lui Platon, ci un inovator care modifică pe marele, său prede­ cesor in punctele cele mai importante ale metafizicii sale. Şi exemple de acestea vor veni in număr mare in cursul studiului noMru. 12 Nu e vorba, s-a susţinut ca şi PLATON crede in ne­ conştiinţa lui D-zeu, sau cel puţin În lipsa cunoştinţei de sine (HEGEL.), dar texte autentice din dia!. platonice combat această ipoteză. Astfel: "Dar ce pentru D-zeu; ne vom lăsa să fim con­ vinşi cu uşurinţă că în realitate existenţa absolută n u posedă mişcarea şi viaţa, sunetul, inteligenţa, că această fiinţă nobilă �i sfântă n u trăi�te nici nu gdndeşte, dar că e nemişcat şi {ărd inteligenţă ?" Softstul 248.


GRIGORE TAUŞAN

tributul divinităţii, (''-Ici D-zeu e ideea supremă în ierar­ hia ideilor sau formelor intelectuale; şi dacă s-ar putea nega (cum face Hegel) conştiinţa in sine a idei, nu se poa\te nega ideea, însăşi percepţi a sali cugetarea obiectivă, c<'lci ideea e chiar inteligenţa, Sistemul lui Plotin era contrar apoi Şi Metafizicii pe­ ripatetice, Iată cum scrie Aristotel 13: "Inteligenţa este desigur cel mai divin dintre toate fenomenele, dar ce condiţii trebuie să împlinească pentru a avea această su­ perioritate ? . . Dacă ea nu gândeşte actualmente l a nimic, Şi e ca lin om cufundat intr-un somn greu, unde mai e

demnitatea ce-i aparţine Şi

mai

departe:

7"

"Principiul

cel mai divin

ra tot ceea ce e mai înalt, în această lume,

gândeşte

şi nu se schim­

bă, căci schimbarea nu ar putea fi decât o in.:feriorita­ te, .. " tini te,

mai rE'

H. �

ol

Contra acestor păreri cure tindean

.... ând

lH

reluate

de

părinţii creş­

stabilirea inteligenţei

in

divinita­

Însă Ca obiect al percepţiei, numai "ceea ce e

înalt'" Plotin opune urm<'itoarele combateri : "Aceia ca­

au

utribuit gândirea Primului principiu nu i-au atribuit

cel puţin gândirea lucrurilor care îi sunt inferioare sau care din el, totuşi unii au

crezut

ctl e absurd de a ere-

c;,'! D -z e u nu cunoaşte şi pe celelalte lucruri. Cât pri­ veşte pe cei clintiti, negăsind nimic mai mare decât Bi­ nele, i-au dat g,- Î ndirea lui însuşi, ca şi cum aceasta ar

putea să adauge ceva maiesUiţii sale, ca şi cum. a gândi "-lr valora mal mult pentru el decât a

fi

ceea ce este, ca şi

cum n-ar f i Binele însuşi Care dă Inteligenţei maiestatea sa. De la cine are Binele mărimea sa ? sau

de

O are de l a gândire,

la el 'Însuşi? Dacă o are de l a gândire nu mai e

u rm at aici - şi totdeauna de aici Incolo ori de câte ori va fi vorba de Aristotel - traducerea lui Barthelemy-Saint­ în trei volume) care se deosebeşte de �raducerea mai veche datorată lui Pierron şi Zevort, după cum aceasta se poate constnta prin o comporatie cu extrasele citate "'de Bouillet, care utilizează această traducere din urmă. H Metaphisiysi([ue (traducere,\ cit,) cart, XII, c, IX, 1, 2, t. 13 Am

Hilaire (Metaphisi(lUe,

III.,

p. 203-205.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

mare prin el însuşi... Dacă mărimea o are de la el însuşi, el e perfect anteriormente gândirii, şi nu gândi:rea îl fac€' perfect" 15. Pentru ca combatera adusă Iu Aristotel să fie şi mai sugestivă el se serveşte de înslL)i Aristotel . Acesta ziS€se : "Principiul lUCrllrilor, E'xistenta primei este imobil;:! ... MişcClrea pe care o produce, mi.�carea primă, mişcarea· eternă, şi aceastJ mişcare e unicll. Insă, cu necesitate, ceen ce se mişcii e mi,5cat de c�'va, şi primul motor trebuie cu necesitnle, să fie in sine nemişc<lt" Servindu-se de acest argument, Plotin zice: "D-zeu fiind chiar r::[mdireet, nu trebuie s<\ gândeasdl, dUPei cum mişcarea chiar nu trebuie s<i se miste" ' Din comparaţia acestor texte reiese că Plotin e un monist sincer, consecvert şi original, şi care pentru salva această dogmă unitară, combate teoriile cele maÎ celebre ale antichitiitii şi dezbrac[l divinitatea de atdbu-.: tul presupus cel mai "nobil", de team;t ca el să nu zdrun­ cine unitatea sa absolută. Dar Plotin nu contrazicea nUillLli metafizicile celebre peripatetice şi academice, prin susţinerea Unului fără gândire, dar se ridica in acest punct, contra metafizicii religioase de pe vremea lui, contra creştinismului. La e­ vnnghelişti şi la apostoli înţelepciunea lui D-zeu şi atri­ butul ce i se cuvine .,de absolut inteligent", erau dogme fundamentale. Iar Ioan evanghelistul, cu tonul filosofic ce-l caracteriza, ridicase acest atribut la înălţimea unui principiu real şi cosmic : "In princio erat Sermo (- Verbo) ille,. et SerillO ille erat apud Deum, eratque ille Sermc Deus. Hic [Sermo] erat in principio apud Deum. Omnia.:. per hunc (Sermonem) iacta sunt, et ahsque eo factum est f!

Il).

fi.

a

p.

15 ENN. VI, c. VII, 4,0, vol. II (t. grec) .�i t. III 479-480 (Bouillet). 16 Metafizica (cart. XII, c . VIII, 3, 191 t. III din trad. B . S. Il.). li ENN. VI, c. VII, 37, 471, voI. II (t. grec) şi t. III, p. 4B� (Bouillet).

p.

p.


S(i

GRIGORE TAUŞAN

nihil quod f<:ldum sit. In ipso vita erat, et vita erat Lux Ula hominum Iar Paul: "ad agn}tionem mysterii Dei ac Patris et Christi, în quo sunt omnes thesauri sapientiae ac notitiae abs-conditi" Atributul "neg;:î.nditor" e prin natura lui prea impor­ tant şi Plotin caută a-l stabili şi prin alte probe decât acelea scoase din perjecţia lui D-zeu. Pentru Plotin "ne­ gânditor" iese şi din alcătuirea cosmologică, din felul lumi i . Dac:! s-ar admite că D-zeu gândeşte, ar fi dublu (Stipr(1). şi atunci, dacă şi principiul originar al întregi.i lumi, nu e simplu, atunci nimic în lume nu poate fi "simplu". In cazul ac.esta - lipsind elementul simplu din lume, - nici "multiplu" nu poate să existe, căci nu se poate concepe o complexitate fără elementul material, ba2ă unitară a acestei complexităţi. Cu modul acesta în lume nu ar putea exista nimic, căci multiplul nu poate exista. Iilrit de ceea ce e simplu. Credinţa In realitatea lumii sensibile, implictl exis­ tenţa unor elemente simple, şi dacă principiului divin ii negi "simplitatea", urmează că nimic în lume nu mai e simplu, şi deci nimic nu mai există. Iată textul însuşi al lui Plotin "Nimic, se poate zice, nu se opune ca primUl principiu să fie deodată şi identic şi r.1ultiplu. Răspundem însă că multipLului îi t,'ebuie ca subiect Unul. Multiplul nu poate exista fără Unul" din care el provine şi în care este, fără Unul care e consi­ derat ca primul :în deosebire de celelalte lucruri". Dacă se 1:<.

I!I

.

18 Evan.ghclium

Secundmn Ioannem.. trad. latină a lui Theo­ p. 203. Aici, probabil printr-o gr�ită traducere a lui �rccesc. cure nu inseamnă numai �cuvânt" ci şi "jude­ "raţionament", Beza dă versiunea Sermo În loc de Ver­ bum. - E interesant următorul pasaj ni lui Ame1ius (citat de EU5ebiu.- "Preparaţia evanghelică" II, 19 şi reprodus de Bouillet in t. 1, 530): "Acest principiu era Verbul, după care toate lu­ crurile :JU fost făcute prin eternitate, cum gândea Heraclit, şi în semul acesta Barbarul (Ioan) a putut zice Că Verbul ocupă după O-zeu locul şi demnitatea unui principiu şi că e D-zeul· insuşi. adăugând că prin el totul se creează şi că in el subzistă şi tră­ ieşte orice creatură". 19 �Ad Colossenses" II. 3, p. 443 din teztul latin . ..

dor

logo"

cata",

Heza,


57

FILOSOFIA L ur PLOTIN

cii el el l e lucruri ci d ucr r care eş i de e ea r nu-l e ca şi loc e it :ntr-adevi'ir, ceea ce este identic în celelalte lucruri al­ Ic'le decât Unul, eşte desigur asemi:inător cu Unul, dar nu e {'hiilr Unul. Unul trebu i� să existe s in g ur în el însuşi pentru a fi găsit in alte lucruri, afară numai dacă nu se I,retln de că E:senţa sa constă în a subzista cu aceste alte lucruri. Dar în această ipoteză, nu mai poate exista nici un lucru absolut simplu, nici un lucru absolut compus; şi nu va exista nici un lucru absolut simplu, pentru că ('cea ce e simplu nu poate subzista prin el însuşi, - şi nu va exista nici un alt lucru compus, pentru că nu va exista nimic simplu. Căci, dacă nici un simplu, nu există, dacă e o uni ta te simplă, subzistând prin ea însăşi, care să poată servi ca bază compusului, dacă nici unul din aceste lucruri nu e de sto i n ic de a e x i sta pri n el însuşi, şi cu mai mult cuvânt, nici nu poate să se comunice altora, pentru că nu există nici el, rezultă că ceea ce este compus din toate aceste lucruri, nu putea să existe, pentru că ar avea drept elemente lucruri care nici nu există" care nu wnt nimlC într-un mod absolut. Aşadar dacă se ildmite că multiplul există, trebuie să ad mi ţi de asemenea, că Unul există anterior multiplului. insa, pentru că ceea ce gân deşte este multiplu, principiul cc.:re nu e m u iti plu trebuie StI nU gândeuscc"l, acest princi­ pin e Primul. . . După atributul "negânditor" , pu te m trece la a trib u P07�itjv2 la CIcelea -care contnlzic şi mOii mult dog-

l'ITele coexisU\ Cll c el a t a.tun trebuie, eşi II i<.ti cu celelalte l u i C11 coexiste!, să-I priv t Cfl ,iifE':-it a c st , p in urmare, a considem ca coe(.'Ll a lt lucruri c i un subiect, eLI existil în (I în de a co x s a cu celelalte lucruri cărora .-1 l e serveşte drept subiect.

Wl

ar

" 2(1.

­

21,

p.

20

ENN.

V,

c. VI. 3, p.

224-225,

val. II (text grec) �i t.

nI,

96-97 (BouiHet). 21 Ar fi de vorbit în catet;oria atribu:elor negative �i de�­ pre derllii(jte, considerată ca ne-�fârşitul, dar preferăm -- păstrând

-

în categoria celor de elastid diviziu­ fi, la drept vorbind,

nitHiul lexical a trata despre Clcest atri b ut De aUminteri ai ci se vede cât c nea no ţiunilor pozitive şi negative care nu pot �l�tlel, decât pri n raportarea lor intre· int r e ele.

pozitive.

şi


58

GRrGORE TĂUŞAN

ma nedeterminaţiei Unului, admisă de Plotin. Conform planului nostru amân{lill rezolvarea contradicţiei şi fă­ când abstracţie de .orice altă susţinere vom analiza aceste atribute in e'le jn�le, indiferent de restul metafizicii. Atributul primordial e libertatea Binelui. De la admi­ terea sau negarea lui, esenţa intimă a Divinităţii se mo­ difică. Intr-un mz poţi fi de aceeaşi pi:irere cu creştinis­ mul, în altul, cu politeismul grec, după care Zeii sunt su­ puşi Soartei nelnlăturabile. Pentru Plotin teza "libertăţii", se bifurcă astfel: 1) Unul nu este supus. la nimic altceva decât la el însuşi. prin urmare e liber exterioriceşte. 2) El e liber în deter­ minatia sa internă. Ambele Însă sunt reductibile, la una. căci �odalitatea naturii Binelui e cea ,care explică aceste­ două feluri de libertăţi. La Plotin "libertatea" Unului e o firească consecinţă a ,.unităţii" lui. Dacă unul e absolut singur, el nu poate primi o form{l de activitate de la alt principiu căci atunci Unul nu ar mai fi absolutul creator, ci ar împărţi puterea sa fecund,) şi ordonatoare cu alt principiu. Dar sti rellltlm, în am[munt, aceste două feluri de libertăţi. I. O negare a "libertăţii" externe s-ar putea face con­ siderând Divirtitatea ca un produs al Intâmplării oarbe. In acest C,\Z lumea ar fi ordonată printr-un principiu di­ vin, şi deci nu ar fi supusă accidentului, dar insuşi acest principiu ar fi, el în sine, un accident. Iată formularea ce o dă Plotin tezei acesteia. "Dacă Bine­ le este ceea ce este, e prin întâmplare; nu e stăpân pe ceea ce este, pentru că nici el nu e prin el însuşi ceea ce este; prin urmare, el nu e nici liber, nici independent, deoa­ rece lucrează sau nu lucrează după cum necesitatea îl si­ leşte a lucra sau a nu lucra" Aceasta e teza ce o combate Plotin astfel: "Nu e exact a pretinde că Binele există plin întâmplare.Numai în lucrurile i.nferioare şi multiple se găseşte accidentul. Noi 22.

22

ENN.

(tr;ld. IL).

VI,

c.

VIU, 7, 487 voI.

II (t. grec) şi t. III, pag.

50T


FILOSOFIA LUI PLOTIN susţinem din contra că Primul nu există prin întâmplare, că nu se poate spune că el nu e născiitorul său propriu, deoarece nu e delDc născut" 2.1. Iată acum combaterea sistematică şi argumentată a hazardului. a) El nU poate fi produsul intâmplilrii, căci întâmpla­ rea, sau €o nimic, sau e ceva (Argumentu l nu e al lui Plotin, dar îl adoptăm pentru nevoi� studiului). Dacă e nimic, atunci Divinitatea n-are cauză, iar dacă e ceva, atunci sii discutăm dacă cu adevărat Divinitatea poate avea o cauză. crede î n necesitatea unei cauze pentru

A

a�ţi explica cauza universahl, e o greşeală omeneşte ex­ plicabilă, dar falsă ca metodei logica. 1 n lumea contingen­ ta şi sensibilă, totul e prins in reţeaua cauzalităţii, şi principiul aprioric - după filosoria kantian{( - impune €xperţenţei sensibile această legăturii de succesie între evenimente. Acest principiu însă o valoare subiectivă şi fenomenală, e un c;mon al pt>rc\":.'pţii1or experienţei, ş i ar Ii o gr-eşeală a aplica acest principiu la lumea care nu i se potriveşte, odei principiul care for­

mează raportul cauzal n u poate să-şi întindă auţoritatea peste el însuşi, în lumea absolutului . Cauza în totalitate

nu

poate avea o cauză, deşi lucrurile concrete au cu ne­

cesitate - în virtutea unei alcătuiri psihologice - o cauz:J. Servindu-ne de o

lege

El

noastre

a metafizicii neoplatonice am

putea zice: Lucrul ·care produce pe altul trebuie să aibă 1n el, pe lângă ceea ce găsim î n lucrul creat prin el, şi .altccva mai mult, cctre să explice superioritatea

sa

crea-

ENN. VI, c. VIII, 7. p. 4flG, vol. II, (text grec) şi 1. III, ,p. 506 (trad.). - B01.illet în notele ce în50ţesc traducerea sa, susţine că aici Plotin fIIce aluzie la doctrina lui .straton peripateticul şi II epicureicilor (t. III, n. p. 506). Observăm că Straton, Un aristote� lician decadent, precum şi atomiştii combăteau chiar exb,tenţa principiului creator, teorie care nici nu e in discuţie la Plotin, deoarece el nici nu susţine, nici nu combate aici atcismll.l, ci păre­ rea celor care deşi credeau În Divinitate, dar o consklerau ca fiind produsul hazardului. Dacă părerea lui Bouîl1et nr fi ndevărată, atunci sau Plotin hre aluzie la alte teorii, sau interpretellză greşit fizica lui Stratof�, sau atomismul, aşa cum il cunoaştem din Lu­ 23

<:retlus.


GRTGOnE

60

a

TAUŞAN

a ce ce face -ca are o cauză. Avem deci o ordine io.,-,icJ. ce intuitiv pentru inteligenţa omenească. )1Astfel cii nu există nimic înaintea lui D-zeu .şi s<'i ne o pri m la acest principiu şi <l nll mai bine să examinăm cum au fost el. În tru cât jJ privc�te niisc\lt<.> toar0. C<nlZC; c uzelor, realitate c<lllze]e.

dică faptul C,-1

p:� cu

ca

trebuie �H

i b ă tot cee" <nI în să fie cauza lor, anu aici nU poute fi însă tradusA î nt r-un mod

cum

el

nu S;i ne fost nrlscui de Şi mai departe : "Ce. Primul e, x istu,

f:-il

a fost ni'tscut, pentru

j!l sensu l in Care zicem efi există, o vedem aceas ta prin existenţele care sunt dupJ el, dar a întreba de CaU7.il existenţei sale, e a căuta un alt princi­ piu, şi Pri.ncipiul t uturor lucrurilor nu poate avea el in ..... suşi u n principiu" 25. Plotin, un adevărat spirit filosofic, nu se mulţumeş­ te numai cu demo.nstrarea dogmatică că Unul nu poate avea cauză, dar caută să explice şi originea psihologică a acestei credinţe în cauza cauzei. "Ceea ce ne îndeamnă a pune aceste chestiuni asupra naturii lui D -zeu , e că noi reprezentăm mai întâi spaţiul şi locul ca un haos. Şi intro d uc em apoi pe Primul p rin cipi u în acest spaţiu şi în «cest loc pe care îl constr ui eşte imaginaţia sau care poa­ te exista în realitate. Insă după ce l·am introdus, ne În­ trebăm apoi de unde a venit şi cum a venit. Conside­ rându-l atunci ca un străin, ne întrebăm de ce e pre­ zent şi cine e ; ne închi pui m că a ieşit dintr-un abis sau că a căzut de sus. Pentru a înlătura aceste chestiuni, trebuie S,,1. redu­ cem din concepţia ce o avem despre D·zeu, orice noţi­ une de spaţiu. să nu-l a.şezJm în nimic, să nu-l concepem nici cu odihnind u-se pentru eternitate şi clădit în el însuşi, nici ca venit de aiurea, dar să ne mulţumim de

24 25

ENN.

513 {trad.

VI,

c. VIII, 10,

VI,

c. VIII, 11,

fr.).

ENN.

514 (trad. fr.).

p.

491 voI. II (t. grec) şi

p. 492,

voI. II (t.

grec) şi

t.

III,

p.

t. III, p.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

61

că există în sensul în care raţionamentul ne si­ admite că există, şi a ne convinge că locul, ca şi orice alt lucru, e posterior lui D-zeu, ba Încă, e pos­ terior tuturor celorlalte lucruri. Astfel inchipuindu-ne pe O-zeu în afară de orice lucru, atât cât putem concepe, nu îl vom ir.cercui, nici n u vom avea de a-i măstlra mărinici nu îi vom atribui cantitatea SăU calitatea, căci o formă, nici chiar inteligibilă; e l nu e rela­ nim[tnui, pentru că suhzist,l în el însuşi şi a existat inainteLl lucrurilor " 26.

Acest lung citat arată înălţimea de vederi a lui Plo­ tin. Pagina aceasta conţine în sămânţa apriorÎsmul for­ melor de timp Şi spaţiu al lui Kant; e a va trece fără mo­ dificări în teologia creştină prin Augustin şi ideile cu­ prinse în ea VOr fi reluate de teologii modemi ai cato­ licismului. b) Contra "hazardului" şi deci pentru "libertatea" Unului, Plotin aduce şi alte argumente: I n fenomenalitatea cosmică observăm o ordine bine chibzuită şi o evidentă dependenţă intre cele mai depăr­ tate evenimente; nimic nu se modifică în lume, fără o modificare anterioară, şi fără să se producă apoi o modificare posterioară. De aceea Stoicii pentru a repre­ zenta plastic universul, îl închipuiau ca un "animat]", în care fiecare organ (sau evenimente), corespunde cu ar­ monia totului organic - lumea. Plotin, ca şi Platon, ad­ miie aeeastă armonie- fizică, şi bazat pe o constatare, care nu îi e originală, susţine că din existenţa cauzei supreme, se deduce ordinea şi armonia din lume, căci dacă totul se leagă şi tinde la realizarea unui scop şi la aplicarea unui program alcătuit

mai

dinainte,

"intâm­

plarea" fiind cuvântul ce ascunde sub el "ignoranţa", a­ tunci evident, că trebuie să fie u n focar a existenţei, o cauză

a

cauzelor,

care

întreţină

această

armonie

a

lumii. E imposibil aoum ca ordonatorul lumii să fie el· în­ suşi 'produsul "hazardului". "Să-I întrebăm pe acela care

25

ENN. VI. c. VIII. 12, p.

III, p. 515

(trad. fr.)

492-49S,

voI. -II

{t. grel') ;.i'

l.


GRIGORE TĂUŞAN

52

susţine că Binele este, prin hazard, ceea ce este, cum ar voi să fie demonsirut;'i. falsit3tea ipotezej hazardului. presupun{md că nr fi aceasta, şi cum ar putea face ca să dIspară din univers hazardul? Dacă e o natură care îl face să dispară [precum e natura Binelui], ea nu ar putea fi supusă hazardului. Dacii supui hazardului natura aceea care face ca celelalte existenţe să nu fie ceea ce sunt, prin hazard, atunci nu mai e nimic care să nu fie produs de hazard. lnsă principiul tuturor lucrurilor alun­ gă din univers hazardul, dând fiecărui lucru, o speţă, o determinaţie şi o formă, şi e imposibil a considera ha­

zardul ca producând lucruri plăsmuite într-un fel con­ form raţiunii. E aici deci o cauză [liberă]. Hazardul nu stăpâneşte decât în acele evenimente care nu rezulUi dintr-un plan, care nu se succed, care sunt accidentale. Cum e posibil a raport<l Hazardului existenţa Principiu­ lUi întregii raţiuni, el oridll'€i ordini, şi a oricărei deter­ minaţii?"

27.

Finalismul naturii plede.nă contra ipotezei că e

produsul hazardului, căci

lin

principiu creator nu

Unul poate

fi mai puţin decât ceea ce el însuşi produce; lumea fiinci' cârmuitâ de legi, ciirmaciul nu poate fi e l însuşi produ­ sul oarbei şi anarhicei

II. tatea

intflmpliid.

Am zis însă că nu

ext�mlă

e

de ajuns a demonstra liber­

a Unului, pentru ('a

de

aici să se scoată

conc1U7ia că D-zeu e absolut liber: el poate fi sclavul propriei sale firi, şi dintre toate sclaviile se pare că mai puternică e

tocmai aceasta,

cea

în lumea noastră pă­

mântească. Atunci, e liber Binele in el însuşi? "Pentru că Binele n·a fost născut, să ne închipuim că fiind ceea ce este, nu este însă stăpânul esenţei sale­ proprii"

21\. W1

alt prin­

determinat În

scopurHe

Liber de orice mărginire provenită de la cipiu

străin lui însuşi, ar putea f i

27 ENN. VI,

c.

VIII, 10, p. 490-492, voI. II

lUI, p. 512 (trad. fr.). 28 ENN. VI, c. VIII, 513 (trad. fr.).

10, p.

491, voI.

II

(t. grec), şi t..

(text grec) şi t.

III,

p...


FILOSOFIA LUI PLOTIN

fiI

sale, de natura sa. Contra acestei teze Plotin 'va ridica o serie de obiecţii, răsfirate fără ordine de altminteri, in incoerentele şi vastele sale Enneade a) "Dumnezeu este ceea ce este, nu pentru că o-ar ii putut să fie altfel dar pentru c':i fiind ceea ce este, este excelent. Intr-adevăr, da6i nu poate deveni mai bun, nu e insii silit de ceva ca să nu fie rău" Se înţelege acum unde bate acest răspuns. Dacă Bi­ nele nu p'Jate fi altceva decât Binele, căci el este "per­ fecţi3." absolută, atunci această fericitii statornicie e o probă că el nu e liber pe hotiirârile sale. Şi obiecţia ar lua forma dilemei: s-[\u D-zeu poate fi şi rău, şi atunci €1 Înceteaz{\ de fi perfect, şi atunci nu e D-zeu, sau D-zeu nu poate fi rău, atunci nu e liber (şi În acest caz nu e D-zeu perfect). PeTfecţia fiind singurul fel real de a fi al Unului, se vede de aici, că ea încetează când Unul nu e liber, şi încetează chiar în cazul când e liber de a fi rău. Pentru a rezolVa dilema, Plotin, demonstrează că D-zeu e liber de a fi rău, dar nu uzează niciodată de această li bertate. Iată acum un pasaj autentic: "Im­ posibilitatea de a deveni rău nu e senmul unei slăbi­ ciuni, pentru că dacă D-zeu nu devine rău, e din cauza lui şi prin el că nu devine astfel. Dacii nu aspiră la ni­ mic altceva, decât la el insuşi, are prin chiar aceasta cel mai inalt grad de putere, deoarece nu e supus Necesităţii, dar că e el însuşi pentru celelalte existenţe, Necesitatea şi Legea" b) Dar Unul nu poate fi r;;iu, nu numai pentru că nu doreşte răul, dar nu doreşte nici a fi bun. căci e bun prin firea sa, şi această bunătate nu e datorită unei 2!1.

:k).

a

llU

31.

29 Să nu se creadă că ordinea expunerii, numerota�ia .şi adnotarea din discuţiile noastre e datorată lui Plotin. Enneadrle nu cunosc metodă şi sistem; aceasta l)i face greutatea prioeperii lui Plotin; căci pentru a lnţele!le problema trebuie să o sprijini pc o serie de judecăţi azvârlite fără nici o ordine în voluminoasa �a scriere. 30 ENN. VI, c. VIII, 10, val. II (text gre(") şi t. III, p. 513 (trad. ft.). 31 ENN. VI, c. VIII, 10, p. 491, vot IT (t. grec) l)i t. TII, P. -)13. (trad. ir,).


GRIGORE TAUŞAN

64

de a deveni bun. I n cazul acesta ar însemna că Fiinţa Primului nu poate fi perfectă de­ cât reaHzând binele, ceea ce l ns e <l mnă o imperjecţie pri­ mitivă, căci cine nu devine perfect decât câştigând ceva. arată tocmai că pe rfe cţ i a lui e rezultatul adaosului acela nou, şi că i n a i nt ea hti era im per fec t. " :l2, Prin urmare Unul nu po a te duri a fi bun, - cum nu poate dori n i ci a fi rilu - c,Iei aceasta ar însemna că el n u e bun prin firea lui ; obiectu l oricărei do rinţe fiind simbolul extern al unei lipse interne. El e bu n, deci fără a voi sii fie b u n , dadi prin voin­ ţă se. inţelege hotărârea de a poseda ceva de nevoie, " El e opera lui ; el f'ste, nu cum Inclinaţia nuC'şte hazardul, dar cum 1'; însuşi, în clin aţie care C <lctul S{IU şi îl face să fie ceea ce s e rOcite chiar faptul dacă ne c on tr ar iul [prin bilitate,l Intr-adevăr, dact.

hotărâri şi unei munci

fi

fi

ceea ce este.

A

el, atunci încetează de fi, ceea ce În realitate este, acesta · e

actul său în raport cu sine Însuşi"

;�1.

poate să primească şi o

Subtilitatea logică de· aici

altă formulare : Unul nu poate voi a fi bun, căci e bun,

prin sine .însuşi, dar aceasta - ne aducem amint-e - ar insemna o

unilateralitate

identică cu

neUbertatea

.J]nu­

lui, delilarece el nevoind decât într-Un anume f-el, ar fi robul naturii cere. După

.el,

sale. Plotin nu cade î n această contrazi­ Unul nu p oate

voi

a fi rău, şi aceasta nu

pentru că nu poate ci pentru că nu are nici u n interes de a fi m ai rău.

logic,

De

inţa

asemenea, Unul nu

voieşte

a fi

bun.

căci l a el

vo­

se identifică cu chiar obi.ectul ei, el voieşte şi nu

voieşte în acelaşi timp.

Voieşte,

a

fi bun şi este, dar Îna-

32 Această formă de argumentare <l "libertăţii" Unului e cuprinsă in citatul de mai sus, şi de aceea nu are nevoie de o documentare nouă, bazată pe texte. 33 ENN, VI, c. VIII, 16, p . 500, voI. I I (t. grec) şi t; III, p.

524

(trad. fr.).


FILOSOFIA I .UI PI.On�

65

inte de a fi voit să :ne bun, era bun, cu alte cuvi'nte el do­ reşte a fi, -ceea ce in realitate este. Graţie acestei subli tăţi se salvează .şi libertatea !ii

bunătatea UnuLui ;

se poate concepe, printr-o noţiune su­

pe do a d ă "actul de a voi ceva" �i "actu l de a nu voi ni­ mic, el fiind totul;l. TreC2m ;)cum la un alt atribut pozitiv al Didnităţii, la eternitatea ei. Acest atribut avea o mare Însemnătate teologică şi cosmologiei; in metafizica �lntktl, de aceea

Plotin desfăşoară pentru probarea lui, cel puţin tOl: atâ­ ta fineţe, cât <l intrell'Jinţat pc,.tru ('(')::;Ial'e. T;!n<.l_fi�dca neoplatonicii. nu e aici de'aLtfel . ' dl'c{lt contimwrc':l pro­ gresivă a Academiei.

moare, sensibiLi, acere imperios -, trebu­

c.moc\c"''''OZĂ lum ea

ie să se gJsească altundeva in l umea sirnţurllor, el trebuie să fie i n cealaiUl lume, în cea a ideii. In idee trebuie să găsim noi acel element de permanenţă pe care se bazează ştiinţa, şi acea calitate a eternităţii, c:.tre lim­ pezeşte conduita morală a omului :lr..

Eternitafea, deci după Platon, e o notj necesară in conceptul ideii creatoare. S ă vedem acum aparatul logic prin care Plotin de­ monstrează demică.

atributul

"eternităţii", admis de

filosofja

aca­

a) "Perfect e ceea ce nu îi lipseşte nimic ; în această stare ftinţa nu aspiră la nimic, precum nu poate regre34 Aceeaşi metodă f;ofistică a produs şi scepticismul lui Pro­ tagoras şi morala lui Socrate, căci spiritul critic la care făcea apel ambele teorii demonstra, vanitatea cuno$tinţei sensibile, pe de o parte, şi putinţa unei ştiinţe bazate pe idee, pe de altă parte. Sofismul şi socrntismul se cO:[l1pletează astfel : c. ZELLER (op. cit. t. III, 101 şi passim).


56

GRIGORE TAUŞAN

ta ceva, căci e tot, şi e tot actualmente, fără a câştiga ceva mai târziu, .şi fi.lră a fi pierdut ceva acum faţă de trecut.

Fiinţa Unului fiind "perfectă" el trebuie să fie "etern'(.

"Ce h'cru ar putea avea mai târzi u fiinţa inteligibilă pe care să nu-l aibă acum ? �5. Ce ar putea fi în viitor, care să nu fie acum ? Nimic n u se poate adăuga sau scădea din starea sa prezentH, căci el nu era [nu a fost] altceva, decât ce este, .şi nu trebuie să posede nimic altceva, de­ Ceit ceea ce posedă. în actualitate şi cu necesitate, aşa, în­ cât se mai poate zice despre el era ; căci ce lucru avea şi aCT.Jm nu-I mai are ? Nu se poate zice de asemenea des­ pre Unul : va fi, căci ce ar mai putea căpăta [în viitor] ? Rămâne deci că el urmează de-a fi acea ce este. !n.să lucrul acela despre care nu poţi zice :era, va fi, ci numai este, [lurrul acela) a c[irei existenţă e neschimbată, pen­ tru că trecutul nu l-a făcut să piardă nimic şi viitorul · nu-l va face să câştige nimic, acela posedă eternitatea" 36. De altminteri ddiniţia eternităţii după Plotin se i­ dentifidi cu insJşi definiţia divinităţii. Ea este urmJ­ toarea : "Viaţa care este actualmente infinită pentru că este unj.yersa!�" şi că nu pierde nimic" �i". Acesta e defi­ niţia etern ităţii şi enunţarea ei e suficientă pentru a învedera raporturile de inerenţă dintre "Unul" şi "etern". Din contra lucrurile create de Unul, din cauza con­ diţiei lor inferioare, sunt în timp, sunt forme schimbă­ toare, căci timpul e sinonim cu mişcarea, după Plotin. Ele sunt esenţialmente în devenire, moartea şi naşte­ rea fiind condiţiile existenţei lor interne. Felul lor de a fi e de a nu fi eterne, şi această credinţă a neoplato35 Eternitatea e atribuită - de Plotin - oricărei existenţe inteligibile, deci cu atât mai mult i se poate raporta Unului. 36 ENN. III, c. VII, 2, p. 311, val. 1 (t. grec) şi t. II, p. 176 (trad. Bouillet). 37 ENN. III, c. VII, 4. p. 314, vol. 1 (t. grec) şi t. II. p. 181 trad. franc.). Bouillet citează in notă definiţia eternităţii după . Bot'tms ("De cQn�olatione philosophiae" V, 6) care e luată din Plotin : "Aeterinitas igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio" (în t. II, n. p. 181).


FILOSOFIA LUI PLOTJ:;.[ nismului e creştine ;}8.

O

altă exprimare a unei analoage credinţe

"Răpeşte lucrurilor nHscute

viitorul,

de nu vor mai

fi nimic, deoarece existenţa lor const[\ in a câştiga perpetuu. Dă viitoruL lucrurilor de o natură opusă [aces­ tora] şi atunci l e vei cobori din rangul lor de esenţe ; evident, ele nu vor poseda existenţa proprie, dacă exis­ tenţa lor constă în viitor şi în treC1tt". Din contra, pen­

lucrurile născute,

tru

" de indată ce le iai viitorul le scazi

viaţa, deci existenţa lor.Existenţele însă care ocupă pri­ mul rang şi care sunt fericite, nu au nici o dorinţă de viitor, pentru că sunt tot ceea ce e fi" . . .

"In

constă

in

natura . l or de a

această dispoziţie şi nat11ră a fiinţei inteligibile

eternitatea,

căci

eternitatea

(eon)

derivă

din :

fiind totdeauna (ai on) 39.

1n

rezumat, deci Unul,

spre

contigente produse de el, e absolut

deosebire

etern "Il .

de

lucrurile

b) Dar se mai poate aduce şi un alt argument în spri­ jinul "eternităţii " . Se poate zice că

nu s-a născut.

el e etern pentru că

Unul e cauza sa însuşi, e născutul lui în­

suşi, celei dacă am admite că e niiSC1Jt de altcine\'a atunci el nu

ar fi principiul

s-ar putea obiecta �

absolut creator. La aceasta însă şi obiecţia o ridică însuşi Plotin

următoarele : llDar ni se va obiecta, rezultă din ceea

ce spui, că D-zeu a existat inainte de-a fi existat,

dacă s-a făf'ut er singur,

căci

pe de-a parte, întrucât el în­

suşi s-a fJcut, nu exista mai diriainte, Şi pe de alta, în38 Astfel PAUL zice : .,non scpectantibus nobis ea quae vi­ sibilia sunt, sed ca quae sunt invisiblia : nam quae visibilia sunt, temporaria sunt ,. at quae sunt invisibila aeterna". fAd. Corin· thios, Epistola secunda, IV, 18). 39 ENN. III, p. 177-178-179 (tr. fr.). Bouillet în D. p. 179 afirmă că etimologia �eternităţii" e luntă din Aristotel (De Coelo 1, 9, p. 25). 40 Concluzia aceasta e a lui PLATON (vezi în �peci<ll :fi­ maios 38, a).


GRrGOHE TAUŞAN

68

trucât el însuşi s-a făcut, exista inaintea lui însuşi, deoa­ rece ceea ce

a fost facut, e e1 însuşi "

Ij l ,

Obi ecţia s - a r putea formula şi astfel : Dacă D-zeu s-a născut, a tun ci admiţi cii are un început (şi deci nu e e­ tern), deoarece înainte de a se fi n ă sc u t , el nu exista, - sau, dacă concepi pe D-zeu ca nJsc"îndu-se din chiar substanţa sa (Şi deci atunci e etern), - naşterea sa, în CQZU! a ce sb, devine inconceptibi1ă, deoarece dacă el însl1şi, S-cl născut, atunci exista înuinte d e a se naşte, şi deci î n realitate nu S-a născut deloc. Prin urmare sau admiţi "naşterea" şi atunci D-zeu nu e "etern" sau e "etern" şi atunci nu s-a născut, el, pe el însuşi. această obiecţie, ce Plotin singur, cu spiritul său fin, o ridică, - răspund e - şi răspunsul e demn de o­

La

"T reb uie să consideri pe D-zeu nu atât ca fiind făcut, dar ca făcând, şi-a concepe că actnl prin core el s-o amt, c a/)so!ut, căci actul lui D-zeu, nu tinde la pro­ biecţie :

du cţia altei fiinţe [decât a sa] ; el nu produce altceva de­ el însuşi, el e el în întregime ; nu există aci două lucruri. ci tlnul singur. Nu trebuie să stai l a îndoiaU, de a admite cii a ctul prim n u are existenţă, dar trebuie S[1 consideri actEI l ui D-zeu ca fiind ex i stenţa sa insăşi. Dacă s -a r separa în el existenţa de Het, Princi p i ul , prin ex­ celenţă perfect, ar fi nee omp l e t Ş i neperfect. . . Pentru cât pe

că <lctul este mai prim,

este tot

pe rfect

decât esenţa, şi că ceea ce

e

es-te

ce poate fi mai perf c t, ceea ce este prim

este necesarmente act. De îndat�l ce D-zeu lucrează, el e ccc;! ce: c<;te. Nu se poate zice despre el, că e ro înainte de a se fi făcut ," c] n u era înainte de a se fi făcut, dar era totuL, În ÎntJ"eyime in act7laLit·ale [eand intră în a ct] . El este deci o activitate Cclrc nll dopihde de esenţă, un act absolut liber, astfel e, El însuşi prin el însuşi... 4 1 ENN. VI, (trad. fr.).

c.

VIII. 29,

p.

591. voL IT, (t. grec) ş i t. III,


FILOSOFIA LUI PLOTIN

69

Dacă ar fi fost un timp în care ar fi încep�t să exis� te, s-ar putea zice pe drept, că s-a făcut el însuşi. Dar pentru cii. înaintea tuturor timpurilor el era ceea ce este, trebuie să înţelegi, când se zice că s-a făcut el lnsuşi, că "tl fi făcut« şi "el însuşi" sunt două noţiuni neseparabi­ le, căci exist.enţa sa este identică cu actul creator, sau dacii pot să zic aşa, cu genemrea sa et'ernă'" 1,2. Acest citat lung are 'nevoie de un comentariu, şi inter­ pretarea lui devine facilă, dacă introduci conceptu l de început �ogic ca deosebit de conceptul de început materi­ al. Aceasta din urmă Înseamnil o s chimbare a unei stări , o incepere a unei faze care nu avea mai înainte o exis­ tenţă oarecare. "Inceputul material" e o tr:ansformare în timp, prin care ceea ce a fost', se schimbă pentru ' a deveni.

ceea ce este. Inceputul logic, acum, nu e o schimbare suferită in timp de o existenţ,l, ci o condiţie fonnală de a fi ceea ce este. Dacă aplicăm aceste concepte la două fenomene 'În

raport cauzal, putem să ne Închipim că unul din feno­ menele date, e anterior sau mai vechi decât altul, şi du­ pă un timp oarecare produce pe celălalt ; acesta di n ur­ mă Înc" pe S<1 existe materialmentc n după cel dintâi. Aceste fenomene gat fj însă simultane (sau putem să concepem chiar ca in afară de timp, printr-o abstrcţie, imposibil de. a fi realiz"tă intuitiv) şi atunci unul idin a ceste fenomene poute fi canza S 2 U condiţir[ logicâ (din punct de .vedere subiectiv), a exis tt'n ţei celuilalt ; unul deci produce pe celălalt fără ca la un anume moment să fnc:wpâ a-l naşte pe celiil alt, ci prin fi-r2R lo�' �i abstrac­ ţie făcând de timp, unul e în fU7icţie de creatie şi celă­ lalt în funcţie de creat. Dacă transpunem exemplul nos t ru la Creator şi la n<.şterec; sa Jn',{I.,;i, vedem cum Creutorul poate sfi se n8Sp.

-! 2 EH1'-:. VI, c. \'IlI, 531 (trnd. fr.). 43 Sensul cuvântului

caţia lui reiese prin timp, c,lre inlesnirea priceperii,

barea în


70

GRIGORE TAUŞAN

că, deoarece prin n atur a lui e de al se naşte, fiind cauza logică a lui însuşi... A fost inainte de a se mIşte ? S au nu a fost inainte de a se n aşte ? Aceste ·întrebări nu mai au loc, dacă fa­ cem abstracţie d e timp şi co.ncepem pe Unul, cum face Ploti n , în forma producând şi fiind produs, deoarece nu s-a n ă s cut i n acest timp, c i s a născut născându-se. Dar e o ob i e cţi e ce se poate aduce eternităţii şi care Î-a scăpat lUi Plotin. DU0'd "Unul" nu are o naştere în ti mp . şi deci nu se poate zice că el înainte de a se naş­ te, nu CI fost, Şi deci nu e etern , ci din contra n e închi­ puim că el e etern, prin fap tu l că naşterea sa nu e în timp, atu nc i acest argument e vi ci o s prin aceea că ia drept evidentă - jude cat a pe care n u o mai demon­ s trează - că D-zeu nu e in timp. Plotin însă, ar putea răspunde, că această admitere a lui D-z e u ca n efi i n d în timp e o si m'plă i po teză pen­ tru n evo i a argument�rii. DacR bazându-ne pe această i­ pote z A . putem aju ng e l a adev<lruri logice irecuzabile, l a probe evi de nt e d espre eternitate, atunci a rgumen tul nu e o i g n o ra ti o elenchi, ci o, metodă logicil valabilă, analoagă cu practica ob i şn u i tă î n ştiinţi.l, a ipote zelo r . A m termini.lt cu modu l acesta t o a te atributele d i v i ­ nităţii dU))d Ploti n. înainte de a ve de a dacă ele se pot î nch ega cu însuşi conceptul lui D-z e u , să studiem ce i n­ flu en ţe istorice a avut această teorie teolog ico - metafi­ zică În cursul timpu lu i . Dacă trecem peste filosofia pur teoloqi c[t � "\ c u m a r fi 8Cf'ea a lui Aug u stin, sau a teologilor moderni gă­ sim ca ncoplatonismul a colorat in t re aga filosofie a lui Shelling. P ent ru fonddtorul ideaUsmu[lIi obieciiv, D-ze u e cauza eternă a l u m i i , şi abso l utul e condiţia exi s­ ten ţe i reale. ,Jn aceastJ unitate suprem{\ pe Câre noi o consideriim ca abisu l sfimt din care totul iese, în care totul intră, p rin mi j l o cire a căreia esenţ a e formă şi for­ ma es e n ţă. , noi aşezăm mai î n tâ i in[initatea absolută, şi d u pă [lccca, f<lporUim la aceasta ftll":} a-l opune, finUul infinit prezent t ot d ea n u a , Î n a fa r j de timp, i l im it a t e l mai departe In amănunt despre 44 De influenţa n"lplotoni;mului asupra teologiei creştine.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

71

însuşi, dur nelimitând deloc infinitul faţă de care el se arată supus" "5. După cum vedem Schelling admite monismul abso­ lut, emanaţia chiar, şi dacă n u ar fi obscuritatea "fini­ tului infinit�� (obscuritate ce nu o întâlnim în Plotin) am vedea că în esenţă, teoria ideii obiectiyate într-o for­ mă materială, e izvorâtă din neoplatonism. Dar analogiile dintre aceşti filosofi, cu o reputaţie bine stabilită de obscuri, deşi încă neetichetaţi ca Hera­ clit, se continuă şi în amănunt. Şi pentru Schelling principiul creator are drept esenţă simplitatea : el nu poate Ii decât ceea ce este, nu poate fi multiplu, com­ pus, complex, căci el e topirea contra'riilor din lumea re­ lativă, e anihilarea a devărului şi erorii, binelui şi ră­ ului, idealul Şi realul, e ambii termeni ai unei contra­ dicţii, fără a fi nici unul d in ei, dar fiind amândoi îm­ preună. "In esenţa acestui Unu absolut, care din toate con­ trariile nu e nici unul nici altul, noi recunoaştem pe tatăl etern şi nevăzut al tuturor lucrurilor, care fără să iasă vreodată din. eternitatea sa, strânge infinitul şi H­ nituI în acelaşi şi singur act al divinei sale inteligenţe" I,ti. Şi după cum Plotin susţine c;:l Unul e "negânditor" .întrucât "gândirea" e Un atribut potrivit numai fiinţe­ lor inferioare, de asemenea Schelling, fidel restaurator al anticului neoplatonism, crede acel<.1�i IUCl"'"J. Cităm iar - ca o exactă documentqre istorică --, din textul filosofului german : "Desigur, secretul acesta intim a l supremei existente, care constă .In a nu cu­ prinde în sine nici o gândire, şi niCi o esenţ,1, dar a for­ ma unitatea ce e deasupra şi uneia şi alteia, fără a pier­ de ceva din puritatea s a : acest mister, zic, apare In na­ tura chiar a lucrurilor g<lndite, e<'ici in reflecţie, forma se divide 'in ideal şi real" n etc. Stilul

lui

SheJ ling,

de-

mai

cât al lui Plotin, îmbracă insel 4:; ,.Bru>lO

�i!U

Prirwipilll d i l'in �i n.!tuntl

măresc traducerea franceză a lui 46 Op. cit. p. 80 ef. �i p. 47 Op. cit., p. 190-191.

190 id o

Husson 1845.


72

GH1GORF: ,AUŞAN

cepţie despre natura principiului divin, şi pentru lln" cercetător al evoluţiei filosofice, canstatarea aceasta poa­ te fi considerată ca o postumă apologie a misticismului antic.

Pretinsa contradictie dintre athhutele lui D-zeu cu.

necalijicaţia Sa. - D acă acum rezumăm întreaga discu­ ţi t asupra "atributelor", vedem că după Plotin, (deşi a­ ceastă împărţire nu e făcută de el însuşi) ele se pot di­ vide în atribute negative şi pozitive. Atribut negativ e "neinteligenţa", iar pozitive sunt : "libertatea" şi "eternitntea" 8�. Dupe' sistemul lui Plotin însă Unul e o existenţă absolută, şi în această calitate e imposibil a fi înţeles de către inteligenţă, dar atunci "atributul", fiind, un fel de a înt eleq€, stă în contradicţie cu dogma ncdeterminaţiei subiective a Unului. Dacă insii se consideri! atributul, nu ca un fel de înţelegere, ci ca îns[lşi o modificare reală a substanţei divine, atun­ ci fireşte, D-zeu nu mai poate fi absolut liber, absolut unic, căci primeşte de la o altă existenţă felul său in­ tim de [\ fi. E o contradicţie deci fundamentală - iden­ tică a proa pe Cli C(>Cl din sistemul lUI Spinoza - şi' o contrazicere şcolărească, dac5 ar fi să credem, de exem­ pIli, pC' Victor Cousin. care în Istoria generală a firoso­ fiei scriC' ; "Din inWnţ1Jirile unui sistem în adfmcul lui strâmt, scaptl df�.<;eorî nobile inconsecvenţc. Dac,"î. acest sistem îl condamnă ea sti reducă D-zeu la o unitate abstractii, dC'zbrăcahl de orice vie­ mul î l intoarce, adeseori iadşj la Clcel ţuitor pe care lumea şi omenirea il invocă, şi in paguba logicii, Plotin restituie unihiţii absolute, atribuLele pe ca­ re el .ÎnsLişi le anihi lase, exagerâ;1d poate intr-un caz, ca şi in altui" I,�I.


73

FILOSOFIA LUI FI DTIN

Inainte de a vedea, dacă cu adevărat Cousin are drep� tllt�, adică dacă Plotin comite o elementară contrazic-ere, s,. observăm că conferirea atributelor, principiului divin, era oarecum tradiţională, de l a Platon încoace. Metafi­ deopotrivă contrară şi pozitivismului

::icC\ Academică, �i misticismului.

lua drept fundament : posibilitatea ra­ ţiunii de a înţelege absolutul. I n acest caz "atributele" sunt acele forme de manifestare ale substanţei abs,(lIiute pe care omul le găseşte prin raţiune. Ele sunt reale, şi pentru raţiunea care le inţelege, şi pentru substanţa care le posedă, deoarece raţiunea e capabilă, printr-o con­ centrare logică, de-a inţelege esenţa intimă a principiu­ lui divin. " Atributele" constituiesc o parte integrantă .şi logicii din metafizica academică. Dar pentru Plotin, ele par a fi "dmise printr�un tradiţional

respect,

căci in sistemul

sii u , sunt u n dăunător important, şi contrazic substan­ absolută, admisă de el însuşi. Plotin socoteşte raţiu­ nea ca incapabilă a prinde în mărgfnirea ei logică, ceea

ţa

ce

depăşeşte orice limită,

el,

il

decât printr-o

adică

infini t divin,

perceperea acestui

absolutul,

de

aceea

şi

nu se poate face, după

operaţie extralogică,

printr-o

ridicare

sufletului omenesc peste ceea ce e normă şi lege, pen­

tru ca atunci să poată avea

intuiţia nemijtocită

; l bsolut. Dar atributele sunt tocmai d i El 1 edici obişnuite. Atunci

a celui

rezultate alC'

susţinerile

iau

unei

această · po-

7.iţie : nu poţi cunoaşte pe D-zeu prin raţiunea logică, şi lotuşi

poţi cunoaşte pe D-zeu prin aceeaşi raţiune, dat

f i i ndctl i l ingrădeşti prin

atribute

logice.

Contrazicerea

. 2ddentă, dar cu toată această evidenţă aproape intu­ i tivă ne încumetăm

'a

susţine că ea nu există în realita­

te în sistemul lui Plotin. S�( ne explicilm. Atributele

negative Şi pozittve se

reduce l a noţiunea superionr,) care le cuprinde pe anume la

perfect.

Principiul

pentro c,) dac[\ ar fi inteligent 11'

divin

ar

e

"neinte­

giindi şi atun­

şi-ar dubla substanţa sa în obiect şi subiect, adică nu mai fi a t u nci unita tea şi simplitatea absolută. Dar ne-


74

GRIGORE

TAUŞAN

fiind unic şi simplu, el nu mal poate fi perfect ; invers, deci pentru că e perfect trebue să fie unic, şi dacă e unic, nu poate gândi. Principiul divin e liber, pentru că dacă ar fi silit de altcineva să fie ceea ce este, el nu ar mai fi unicul ab­ solut creator şi deci nu ar fi perfect, din contră pentru că e perfect, nu poate să-I modeleze nimeni şi deci e Uber ; Principiul divin e etern, pentru că dacă n-ar fi etern, ar avea o naştere, şi atunci l-ar naşte altcineva, el nu ar fi unitatea absolută şi puterea fără prihană, el nu ar mai fi perfect ; din contra, pentru că e perfect se naşte pe el însuşi, :în eternitate. Prin urmare toate atributele se reduc, printr-o uşoa­ ră analiză sufletească, la acel atribut primar, şi primi­ tiv, fundamental şi gentral : perfect. Studiul nostru deci a devenit, graţie acestei concen­ trări a atributelor, mai uşor ; e vorba să vedem acum dacă perfectul stă în contrnzÎCere cu ' divinitatea, incon­ ceptibilă şi deci nedeterminată pentru raţiune. Pentru aceasta să vedem dacă perfectul poate fi "a­ tribut". Atributul el o modalitate adusă unei substanţe, care o face să fie într-un anumt fel, fie că acest fel co­ respunde însăşi substanţei in. se, fie Ci:) ac est fel n u co­ respunde substanţei obiective, ci numai percepţiei. noas­ tre. Dăm un exemplu concret luat din domenii practice : Sufletul poate fi socotit ca un atribut al corpurilor cu viaţă, fie că el e o modificare reală impusă acestor cor­ puri, fie că e numai un fel subiectiv de a înţelege o se­ rie de manifestări ale acestor corp uri . In ambele ca­ zuri însă, el nu e chiar substanţa calificată, ci un apen­ dice, un eldaas al acesteia. In exemplul nostru de mai sus, fie că sufletul există in realitate ca o modifi­ Crtre a corpurilor, fie că el e o proiectare obiectivă a noa­ stni, el rămâne altceva decât ins eş i corpurile, Şi probă că e aşa, e că pot fi corpuri cu viaţă care să n-aibă su­ flet (cu înţelesul de conştiinţă sau de percepere exter­ nă) cum sunt plantele. Aşa se întâmplă lucrurile cu "a­ tributul" perfect ? E el un adaos, un epitet, al substanţei


FILOSOFIA LVI PLOTIN

divine ? Putem noi să ne închipuim divinitatea fără de perfecţie, şi perfecţia absoLută altundeva decât în divi­ nitate ? Evident că nu. Şi dacă nu, atunci perfectul nu,. e atribut, ci e însăşi substanţa divină, considerată sub această modalitate sufletească de inteligenţă actuală şi momentană, deoarece în mintea noastră e insoLubil raportul dintre perfecţie şi divinitat.e. Perfect nefiind atribut, nu poate fi deci în contradicţie cu nedeterminaţia Primului principiu ; iar celelalte atribu­ te, "necugetare", "libertate" "eternitate" (la care s-ar pu­ tea adăuga - cu rezerva notei de la pag. 52 "bunătatea" şi "puterea" sunt nişte concepte derivate din perfect. Ele implicit nu pot fi în contradicţie cu nedeterminaţia "U­ nului", deoarece nu sunt raportate direct acestuia. "Unul" rămâne astfel nedeterminat de către logică, dar imagina­ ţia poate prinde - bazându-se pe o viziune directă a lui D-zeu , perfecţia lui şi odată cu aceasta pe celelalte note care sunt derivate din această viziune. Operaţia intelectuală a stabilit raportul de dependen­ ţă între atributele derivate, cu "perfecţia", această ope­ raţie nu a determinat, însă prin_ procedările ei proprii, ceea ce prin esenţă e absolut nedeterminat de logică. Fireşte acum, că aceste atribute Întrucât sunt deri­ vate au o valoare subiectivă, cu tOCIte acestea deoarece fac parte integrantă din icoana C<lncretă a substanţei divine, ele pot astfel să aibă o valoare obiectivă, deşi a­ cest lucru nu este precizat de Plotin. De altminteri ceea ce era interesant să fie limpe-zit era să vedem dacă el comite o contrazicere, şi am văzut cum printr-o oarecare tehnică logică această contrazicere poate fi ·alungată. Pentru un istoric, care are datoria .;ă cunoască oa­ menii şi să reconstituie operele lor moarte, această teh­ rică logică are cu dânsa sprijinul moralităţii" -

-

;:'0.

50 In ţara noastră aşa de săracă in publicaţii cu cuprins metafizic, e bine să se remarce chiar şi acel fragment, semnat de d'nUl Dragomirescu, care tratooză despre prea cunoscuta con­ trazicere a lui Spinoza, dintre "ens absolute indeterminatum" �i "tnfinits attributis" , mai ales că această contrazicere din fi­ lozofia modernă, are mare analogie cu contrazicerea lui Plo­ tin, studiată de noi. D-nul. Dragomirescu, cu multă vigoare, caută să rezolve această contrazlCere deşi nu primeşte solutia lui Kuno


ili

GRIGORE TAUŞAN Cap. II IPOSTAZA A DOUA , INTELIGENŢA

Unul, care planează asupra întregii firi 1n nemăsurata .şi eterna lui putere creatoare-, formează lumea prin in­ termediul unei alte ipostaze. Această secundă ipostază individualizează, concreti­ zează şi transformă în realitate sensibilă, principiul supe­ rior al Divinităţii. Şi după cum Isus, în creştinismul po­ pular, e trimisul celui Etern, tot astfel după Plotin inte­ ligenţa, e un trimis al celui Divin, care conţine in ea for­

mele vieţii.

Dar problema Inteligenţei "ca factor creatortt n u era

o inovaţie a lui Plotin în filosofia greacă. încă din sec. V-lea înaintea e rei creştine, Anaxagoras formase din Inteli­

gcnţJ

un Demiurg

organiza tor al existenţelor.

Platon

transformase ideile în arhetipuri transcendente, în reali-

Fischer, după care "ens", având "infinitis attributis" n u poate fi determinat, căci determinarea se stabileşte printr-o limttaţie. Substanţa neavând câteva atribute, ci infinitatea lor ea nu mai e determinată. (Această părere o susţine de altminteri ş i Weber :l.n "Istoria filosofiei europene"). La acensta d-nul Dr. răspunde : �Din două substanţe dintre care una ar avea un singur atribut, adică o singură determinare, iar cealaltă, ar avea două atribute 5au determinări cea mai limitată, cea mai mărginită, cea mai, ca să zicem aşa, puţin substanţă, ar i aceea care ar avea două atribute". Concluzia deci nr cu cât atributele sunt mai mul_ te. cu atât substanţa devine mai determinată, când va avea c infinitnte va fi şi mai determinată. Sub Bccastă aparenţă de IOf!ică se ascunde insă o ,eroare de argumentarc. Căci să ne ln­ lclc)'l'm. Toată argumentarea cu 1lJlmă"ătoa,ea atl'lbutelor e fal­ s:), dnc;:l ne aducem aminte {'ă nu e vorba de cut0va sau de un mili"n <l� !ltributc c i q0 illJinitotca lor. Atunci intelegem de ce F i � (' l w r " ,.('(le r.ii , . i n f i n i taten" n u !ltinr;c J ibct;" tca sulJ-' ilanţei, c<Ctci ca po�cd�Hl(l IOfl/(' ;ltribulelc câtc pc.t S,-l r-"i�t.e. iilfini1atca (! ' !'ilw� c1;)r, Mlb�tan\." " /o/ul �i a t u n c i :ltribu,c'J�' în le)::, să fie o dctcrmi n ai ic. d i n cnntrn pml)c;\z;", r:[l C ,1U.'Oltlt li;)cră posedând totul si fiind torl!l. CI,c .... tia pdn urmarc rI.'vin2 b modul cum concepi atribuiul ; d;'lctl el nil : t l i n n c libcrwtea ab�,o:ută a Unu­ lui, atunci poţi si'! îl admHi -- cum 'In fnpt l · a ' ndmis Spinoza - fără ca prin [lcea�ta să se :ttÎn;;fi dogmn : ,.'Substan(<l e �b­ :solut nedeterminată".

fi :

f


FILOSOFIA LUI PLOTIN

tăţi singure ale lucrurilor ; iar Aristotel susţinuse co. ideea e o llformă substanţială", cuprinsă în sensibil Ca o esenţă ide3.lă, după cum în şcoala lui Pithagoras nUrŢlărul era principiul ideal şi formal al materiei. Plotin avea deci mari predecesori în studierea acestei probleme. De aici însă să nu se creadă, că e un simplu ecou al acestora. El nu e nici idealist transcendent ca Pla­ ton, nici imanent ca Aristotel, nici panteist (dacă am con­ sidera ideea drept D-zeu) ca Stoicii, nici idealist obiectiv ca modernul său continuator, Schelling ; el are o teorie proprie, care nu poate fi asemuitil, în amănunte, cu nici una din cele ce au precedat-o. Aceasta ne Încura­ jează ca să dăm atenţie opiniilor lui Plotin în această chestiune.

CaracteristicHe inteLigenţei. Am spus că din Unul, prin­ cipiul creator Şi etern, iese printr-o "emanaţie" ipostaza gânditoare. Această naştere este justificată logic ast­ fel, în sistemul lui Plotin : Unul e principiul creator prin excelentă, şi absolut În această funcţie. Creaţia nu e o sforţar� sau o istovir e pentru principiul divin, ci după Filon, care îi serveşte lui Plotin drept cârmaci aici, ea e o activitate ce decurge nor­ mal şi firesc din chiar natura sa divină. D-zeu trebuie să creeze deci. Lucrul creat însă trebuie sEt fie inferior Crea­ torului însuşi. De ce aceasta ? Se observă apoi că Dum­ nezeu nu poate fi "invidios", ca în concepţia populară grecească, căci fUnd totul nu poate rivni şi nu poate să-i pară rău de ce are alt lucru, aceasta probând că nu po­ sedă în fapt, şi nici nu poate poseda acea calitate la care rJvneşte. Atunci, repetăm întrebarea, de ce D-zeu creează ceva inferior ? Iată de ce. Când Unul creează el trebuie să facil ceva care să nu mai existe, căci daCă ar exista ceea ee el creează, nu ar crea de fapt nimic. prin urmare trebuie să creeze ceea ce nu există, şi atunci e natural să creeze altceva decât perfecţia care e întrupată în el însuşi. Dacă ar crea o altă perfecţie, atunci sau ar face ceva de prisos, pentru că ar adăuga un alter ego lumii, sau dacă se admite că era nevoie de această "perfecţie" atunci el însuşi nu era "perfect" şi atunci cum a putut :crea "perfecţia" ? E clar prin urmare că din chiar con-


GRIGORE

TAUŞAN

ceptul creaţiei se deduce că obiectul creaţiei trebuie să fie inferior subiectului creator. In ce constă acum inferioritatea creaţiei ? In minusul perjecţiei Creatorului, adică în anihilarea unităţii lui ab­ solute. Inferioritatea se identifică deci cu multiplicitatea, şi pentru că multiplul cel mai apropiat de unitate, e doi in!<'i de ce dyada intelectuală e a dau;] trL'optiJ imediată, după monada Unului. Şi pentru ct! gtÎndirc:t c o dyadăl şi e dyada cea mai primitivă Şi mai :fundamentală deoare­ ce cuprinde în chiar actul ei, două opoziţii, subiectul şi obiectul, urmează, de aici că Cugetarea era forma dUillistă indicată să urmeze după Primul. Ea formează astfel a doun ipostază. Inteligenţa ţ;i inteHgibilele. Inteligenţa e o dualitate in actul ei, dar de aici nu trebuie să se conchidă, ar zice Plotin, că inteligenţa e o dualitate în chiar substanţa sa ; ea e dublă ca funcţie şi nu ca realitate substanţială, aşa încât inteligibilele (obiectul inteligenţei) se găsesc cuprinse în chiar intimitatea substanţială a inteligenţei Iar ceea ce îl face pe Plotin a crede în intimitatea şi fuziunea in­ teligenţei cu inteligibilul, e că numai in Î.elul acesta jor� mele creatoare nu sunt străine inteligenţei însăşi. Cu mo­ dul acesta Plotin clarifică o problemă care in platon e tocmai lăsată in obscuritate. Pentru Plotin ideea se apropie mai mult de forma aris­ tot'elică, (întrucât i se poate fixa locul) deoarece ideea e tipul vieţii şi al realităţii, cuprinsă in chiar această rea� litate ,- când la Platon, ideea rămâne o nefixată transcen­ denţă. De aici însă să nu se creadă - căCi aceasta ar fi o eroare istorică - că ideea (sau inteligibilul) la Plotin se identjficii cu jorma peripatetică, deoarece, pe când la Ao e i a �':�� i��ca : � i�o����!��:��o��e �f�;ai:c��:; �\n�te�l�i: care în ea insi'i.şi nu are altă realitate, dacât numai cea primit;! de la idee. :,1.

5 1 "Cum Inteligenţa şi Existenţa (inteligibilele) constituiesc o dualitate, principiul 101' comun este această unitate consubstan­ ţială pe care ele o formează şi care este intr-un mod simultan Existenţă şi Inteligenţă, subiectul gânditor şi obiectul gândit ; căci gândirea implică deodată diferenţă şi identitate". ENN. V. c. 1., 4, p. 166, val. II (t. grec) şi t. III, p. 10-11 (tr. fr.).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

79

In rezumat deci Plotin susţine simplitatea sU'bstanţială a Inteligenţei, pentru ca numai în felul acesta se putea identifica formele vieţii cu însăşi ipostaza creatoare ; el consideră astfel dedublarea ei în actul giindirii, ca o Ope­ raţie fnncţională care nu atinge întru nimic esenţa unitară a Inteligenţei. IaUI acum argumentele amănunţite aduse de Plotin pentru a proba că diviziunea dintre obiect şi subiect in actul gindirii e pur funcţională : a) Inteligenţa fiind ipostaza gânditoare prin excelenţă, trebuie să cunoască tot, totdeauna şi fără întreT1Lpere .. dacă ar fi un lapsus in actul ei nu ar mai fi o ipostază gânditoare, căci aceasta ar însemna că uneori se pot în_ tâmpla evenimente care să-i scape percepţiei sale, ceea ce ar fi imposibil pentru Inteligenţa în sine. Fiind afară de inteligenţă, inteligibilele al' putea însă să existe şi să-şi modifice starea lor, fără ca aceasta cu necesitate să fie observată de inteligenţă. Şi cum această concluzie loveşte conceptul inteligenţei, urmează că inteligibilele trebuie să fie cuprinse în chiar substanţa inteligenţei. b) Dacă inteligibilele ar fi în afară de inteligenţă, atunci inteligenţa nu ar avea percepţia lor reală, ci ima­ ginea lor .. cu alte cuvinte principiul în esenţă gânditor nu ar cunoaşte realitatea absolută a lucrurilor, ci realitatea aparentă a lor. "Va trebui aşadar, pentru a avea o cunoş­ tinţă completă a ei însăşi, să se vadă ca subiect, dar atunci va trebui să vadă şi lucrurile contemplate [ceea ce ar fi imposibil]. Oare atunci sunt urmele lucru­ rilor sau lucrurile, ele chiar, care sunt conţinute în actul contemplaţiei ? Dacă sunt urmele, inteligenţa nu cunoaş­ te lucrurile in ele însele. Dacă ea cunoaşte' aceste lucruri, atunci ne e pentru că se împarte în subiect şi obiect... Prin urmare, contemplarea [perceperea] trebuie să fie identică cu ceea ce e contemplat, inteligenţa cu inteligi­ bilHl ; fără această identitate, nu se va putea prinde ade­ vărul, căci în loc de a stăpâni realităţile, nu am avea des­ pre ele, decât o urmă, care ar fi deosebită de aceste rea­ lităţi..." c) Inteligibilele fiind forme trebuiesc să se deosebească 52.

52 ENN. V.. c. III, 5, p. 184, voI. II (t. grec) şi t. III, p. (tr. fr.).

39


GRTeORF.

80

TAUŞ:\N

radical de materie, ca atare ele sunt inteligenţe, pentru că numui <1ceasta l e-ar deosebi de elementul pasiv şi re­ ceptor al materiei. Astf(>l inteligenţa conţine toate inteligibilcle şi toale i n t eligibilele se găsesc cuprinse în existenţa substanţială a Inteligenţei. "Astfel i n tel ig enţ a este toate exi stenţele, ('a C'�lprjnde in ca, nu într-o formă ,spaţial{l dar in felul se posc'd'l ea îns,işi r, l ' face ('I I ol!' d '� cj� u n lucru. esenţele impreună sunt cuprill'>�' in �l discluptl cum o mulţime de cutw.�,tinţc }.Jot se gii111tr-un spirit [{lră C'ti numărul lor S�\ pricinuiască Luată în un iversalitatea sa, inteligenţu conţine o t02te esenţele dup[t cum genul cu prin de speciile, totul, p(rrţile" -':l. Şi mai departe : "De oare c e gân direa este un lucru O,o'""ol�c,nl0 tar, forma, care este obiccttd g6ndirii şi singur şi H('elaşi lucru. Ce e 3cest lucru csenţa intelectuahl, căci n.ici o idce genţei, JieccLre formil c inteligenţcL ş[

I.i;me t'stc roate forrndec, ,,1,.

. d) Dar fuziunea unitară (şi deci unitatl'Q ",I.','anl ,,"<1; diatre intţ>ligenţă şi inteligibil pO.Jte fi bazată În lui Plotin, şi pe faptul că inteligenţa trebuie să se ('u­ noaSCQ totdeauna pe sine insuşi. Nu poate fi, după el, o inteligenţă în nct şi o inteligenţii Î n posibilitate, pentru cii aceasta ar însemna c;oi inteligenţa poate r.ftndv.J bă fie ceea ce prin natura ei n u poate fi, adică neinteligentă. "Gândirea şi inteligibilul nu fac decât acelaşi lucru, pen­ tru că inteligenţa e un act şi n u o simplă putere, vi aţa nu-i e stră i nă şi adăugată, şi gân direa nu e pentru ea t1l1 accident" 55. Şi di n faptul că inteligenţa nu poate fi vreodată în po­ $/bilitatc, ci totdea un a in act, rezultă de aici nevoia ca inteligibilele ea

S,l

fie cuprinse in chiar sfera eL Gândindu-Ie,

nu fese din actu l ei, şi gândindu-Ie pe ele se cunoaşte 53 ENN. V, c. IX, 6, p . 253,

(ir. franc.). 54 ENN. (tr. fr.) 55 ENN. fr.).

c.

V,

vol.

I l (t. grec) şi t. III, 139-140

IX, 8, p. 255, voI. II (t. III,

5, p.

184,

voI.

I (t.

grec) gr.) şi

şi t. t.

III, p. 141

III, p .

40 (tr.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

8I

pe ea însăşi, in tot momentul, deoarece inteligiobilele sunt ),Inteligenţa, o aliă manifestare a propriei sale naturi i n teligibilul şi gdndin<u nu fac decd un singur şi acela.'1i lucru. Deoarece gândirea inteligibilului este inteligibi l, şi i n teligibilul €'ste i nte li genţa , inteligenţa se va cu n o aş te pe ea însăşi... Ea se .va gândi pe sine însăşi, întrucât e o gandire, şi întrucât e intel igibi l , şi gândeşte prin gândirea (:u care ea se identifică'; Incheiem aici lunga discuţie de lui Plut in : DuaHtatea subiectului şi v:;lc j,mcţ:iorwlâ, şi din punct de Lele ('onti·arii se unesc pentru a zel inteleduale 5tl.

:,Î.

Raportul dintre ideire inteligenţei cu

problemă de cea m:d n1ctl"C primordială in filosofia lui Plotin. sunt esenţialmente idealiste. Dup{\ el, ideea formează materialitatea sen si b i l i'1. "Intelfgenţa este <m ter i oarii universului, nu în tim p (cuci existenţa inteli­ genţei n-a preCedat exi s ten ţa lumii), dar pentru C(l inleli· genţa precede, prin natura sa, lumea carc derivJ dIn ea, şi faţă de care ea e cauză, arhetip şi paradigmi"i, .şi o felce să subziste totdeauna în acelaşi fel" Teoria lui Plotin d eri vă d i n Plat on D u pă meta fizica Academiei, experienţa omenească sensibilă constată o ne­ statornicie în modurile existenţei, o rotaţie veşnic':i a ceea ce este şi ceea ce nu este. Totul se schimbă, aceasta e o dată axiomatică a experienţei sensibile, permanenţa fi· ind o dată a raţiunii, a principiului de ordine găsit de inJ"iată. -

Iată o metafizicii şi Premisele lui Plotin

5�.

.

56

Argumentul a tindea să convingă că Inteligibilele nu pot fi afară din inteligenţă. deoarece atunci inteligenţa nu �r pule" totdeauna să le cunoască, ceea ce e contrar conceptulUl nostru despre inteligenţă, pe când argumentul acesta (d) probează că inteligibilele nu sunt (n afară de inteligenţă, deoarece atunci in­ teligenţa când le-ar percepe, nu ar avea perceperea sa însăşi in act, ci In posibilitate pe când intligenţa, după Plotin, nu poale fi in posibilitate. Deci ambele aceste argumente sunt diferite deşi teza ce o susţin e identică. V, c. III, 5 p. voI. gr.) � i t. m, p N (lr. i. p. voI. 1 grec) şi t. p. 2 1

57 ENN. fr.). 58 ENN. III,

(tr. fr.).

II, 1,

184, 226,

II (t. (t.

II,


GRIGOHE TĂUŞAN

82

teligenţă. Dar din varietatea nesfârşită a schimbărilor, din prea şubreda individualitate, se desprinde ceva statornic, anume înseşi planul şi timpurile pe care individualităţi tre­ cătoare le realizează în mărginita lor viaţă. Acest tip, sin­ gura realitate, pentru că singur e veşnic, e acela care for­ mează realul material Şi această credinţă în existenţa tipurilor cu modifi­ cări - se perpetuează în Aristotel trece prin şcoala A­ lexandrină, pasionează întreg evul mediu, Întemeiază es­ tetica modernă prin Schopenhauer, şi apare în tipurile de structură ale ştiinţei moderne Acesta era testamentul filosofic pe care Platon îl lăsase lui Plotin. Să vedem acum dacă acesta din urmă schimbă întrucîtva tradiţionalul idealism. Pentru Platon ideea­ tip e o realitate, dar un model la care aspiră existenţele superioare. fără ca să-I poată vreodată imita sau repro­ dUCe perfect. Fiecare individualitate are ceva din ideea clasei din care face parte dar ii lipseşte prea mult pentru Ca acea individualitate să se identifice perfect cu ideea. De aici şi credinţa comună platonicieni1or, c<) nu există idei individuale, ci numai idei tipice, forme generale şi abstracte La Plotin însă, ideile sunt nişte chintesenţe ale rea­ lităţii, nu sunt modele transcendente şi străine sensibih.1luluL Ideea nu e acel original artistic la care omul in măr­ ginirea lui trupea�că şi în scurta-i viaţă, caută să-I reali59,

-

(iCI .

11 1 .

59

De aici - ca o consecinţă - teoria că "ştiinţa" trebuie să fie bazată pe concept (teorie luată din Socrate) şi nu pe măr­ turia simţurilor... "şi de aceea, filozofia îi arată că mărturia ochi­ lor corporali este plină de i:luzii ca şi aceea a urechilor, ca şi aceea a celorlalte simţuri" etc. FEDON, P. 302 din traducerea lui V. Cousin (reeditată acum de B. S. Hilaire). 60 r:.a Platon Ideea nu e un simplu en ke pan, ca la Parme­ nide, o monadă nemişcată şi tnghetată într-o aceeaşi formă. Pen­ tru discipolul lui Cratyl (acela care susţinea necontenita evoluţie a limbilor) ideea e o chintesenţă a mişcării, a vieţii, şi a diversi­ tăţii. 6 1 Această credinţă va fi imitată şi de unii filozofi neopla­ tonicieni. Astfel In ENEA din GAZA ; �Deşi dintr-o singură eXis_ tenţă se naşte o infiniwte de lucruri. toate nu formează decât un acelaşi lucru : nici unul nu seamănă cu principiul din care s-a născut... Teofra,st p. 684. t. II din anega trad. Ennea.d. de Bo­

uillet.


83

FILOSOFIA LUI PLOTIN

zeze ; ea este după Plotin un joc creator, o căldură vivi­ fiantă. Fără a cădea in imanenţa peripatetică foarte apro_ piată de materialism, Plotin se depărtează însă de idea­ lismul lui Platon şi se apropie mai mult de Aristotel. De aceea, el, contra Academiei, va susţine individuaţia ideilor. "Dacă sufletul particular al fiecărui om conţine ra­ ţiunile seminale ale tuturor lucrurilor pe care le face, fiecare individ are ideea sa în lumea inteligibilă" Individuaţia ideilor rezultă, pentru Plotin, şi din consideraţii cosmologice. Lumea e variată şi diversă. A­ ceasta e ronstatare indubitabilă din punct de vedere ex­ perimental. CUm se poate explica aceasta ? Pentru Pla­ ton, diversitatea lumii şi imperjecţia ei se poate justifica prin elementul acela pasiv, prin materia primi­ tivă, care intră în complexitatea intregii lumi. Dacă luc:u_ rile sunt inferioare ideii, e că în ele intră tocmai ceea ce e contra ideii, materia ; iar dacă aceste lucruri sunt variate până la infinit, aceasta e din cauza variaţiei cantitative a materiei ce intră în compoziţia lor. Dualismul lui Plotin deci putea explica varietatea lumii sensibile. Dar protin nu putea recurge la această ipoteză, căci ea era contrară însuşi fundamentului monist al metafizicii sale. Pentru a putea să-Şi explice diversitatea lumii, cure, după el, 02

G�.

a

- ca

-

e chiar proiectarea ideii singure, el a recurs la ipoteza variaţiei ideilor, chiar în ele insele.

"Dar, Se va zice, dacă lucrurile produse pot fi mai numeroase decât tipul lor, ce necesitate e, ca să existe, raţiuni şi tipuri [particulare] ale tuturor indivizilor născuţi în timpul unei epoci ? Se pare că e de ajuns omul in sine pentru a explica existenţa tuturor oame­ nilor, şi că suiletele finite Ca număr, ar putea să Învieze succesiv oameni infiniţi ca număr. Dar nu, e imposibil ca lucrurile deosebite să aibă o aceeaşi raţiune [seminaWJ". Nu e de a juns " omul în sine", ca el să fie modelul oa­ menilor ce se deosebesc unii de alţii, nu numai ca ma­ terie, dar şi prin diferenţe specifice . Producţia diferen� ..

fr.).

62 Terminologie stoicA. 63 ENN. V, c. VII, p. 228, voI.

.

11 (t . gr.) şi

t. III, p. 102 (ttad.


GRIGORE TAUŞAN

il4

ţeror individuale nu poate proveni decât din diferenţa mţiunitor [seminale] 64.

Prin acest citat vedem că idealismul lui Plotin e deo­ sebit de cel al lui Plaţon. Pentru fondatorul neoplastonis­ mului ideea e o concentrare sau o forţă animatoare, care creează, modelează şi Înviază compusul material. Aceasta şi face ca Plotin în privinţa raportului dintre idee şi ma­ terie sti fie mai apropiat de peripatetism, decât de Aca­ demie 6.,. FinaUsmul redus la "idee" . În strâns raport cu teo­ ria ideilor cauze (idee, usia, ontos, onta) stă problema fin-arismului acestor cauze numenale. Aceste ' idei conce­ pule, ca şi in perpatetism, sub forma unor concentraţii dinamice au ele un scop ? şi dacă au vreunul, care e ?, iată întrebări interesante prin ele însele şi interesante prin felul cum le va rezolva Plotin. Platon nu pune cate­ goric această problemă, dar o rezolvă accidental, admi­ ţând un finalism universal, un plan alcătuit de un Zeu atotputernic. Plotin însă reduce finalismul conceput ca plan, la acela conceput sub forma unei raţiuni cuprinse in chiar ideea tipică. El generalizează astfel ipoteza lui Aristotel că »în 1IDele cazuri, cauza care se caută e sco­ pul, în vederea căruia lucrul este făcut, cum poţi să te intrebi aceasta pentru o casă sau un pat�� şi afirmă că forma e nu numai o cauză, dar şi o raţiune, nu numai o existenţă, dar şi un principiu al existenţei .. . Iată de ce ziceam, că, după Plotin, finallsmul se ex­ plică prin ideea în sine, deoareCe ea conţine nu numai puterea de-a crea, dar fiind o raţiune, are şi puterea de a crea ceva care să fie bun, după cum ea a socotit. Lu­ mea prin urmare e armonioasă, nu pentru că există un plan preconceput de D-zeu, sau există un principiu su­ perior care sileşte pe fiecare idee în parte a juca un -

00

64 ENN. V, c. VII, 1, p. 228, voI, TI (t. gr.) ş i t. III, p : 103 vezi şi mai departe § 1 1 şi III. 65 Şi tot acelaşi lucru face ca idealismul său să aibă mai multe note comune cu ideali5mul obiectiv al lui SCHELLING, de­ cât cu idealismul subiectiv al lui K!ANT. 66 ARISTOTEL, METAFIZICA cart. VII, cap. XVII, § 5. (tr, ir.), şi


FILOSOFIA LUI PLOTIN

anume rol în armonia uni,versului, elim reiese din fina­ lismul lui Platon, de exemplu ; ci armonia universului se produce printr-un consens;ls raţ'ional al ideilor inteli­ gente. Teza lui Plotin pe care o susţine e deci următoarea : Ideea e o inteligenţă, o raţiune, aşa Încât face lucru­ rile în felul cel mai potrivit binelui general, fără ca să mai fie nevoie de o inteligenţă superioară care să-i im­ pună un anume mod de activitate. Acel principiu supe­ rior şi-a manifestat puterea lui creatoare, producfmd ideile ca raţiuni perfecte, şi odată cu această calitate le-a dat implicit şi spontaneitatea de a face lucruri bune şi în raport armonie cu totul. Iată textele lui Plotin : "Aici jos, după cum fiecare parte este despărţită de altele, de asemeni şi raţiunea suficientă (to dioti raţiunea de a fi) este deosebită [de­ esenţă]. Sus însă, din contra, toate lucrurile sunt în uni­ tate, şi fiecare din ele (din esenţe) este identică cu raţiu­ nea Sa suficientă. Cine Împiedică, deci ca în lumea in­ teligibilă fiecare lucru să nu posede, pe lângă altele, şi l'<"Iţ:unea suficientă, şi că mţiunea suficientă să nu fie chiar esenţa sa ? Trebuie să admitem aceasta ; aceasta �' i face ca aceia care se forţează a prinde caracterul pro­ priu al fiecclrei existenţe, reuşesc (a prinde şi raţiunea sa suficientă). Intr-adevăr, ceea ce este fiecare lucru, este din cauza unei anllmite forme. Mă explic : "forma" unei existenţe e nu numai, pentru acea existenţă, raţiunea su· JicicnUl. (ceea ce e un adevtir nerontestabil) dar î ncă , dacă ,malizezi fiecare "form<144 1n sine, se poate găsi raţiunea sufici e nt ă. Numai lucrurile care au o viaţă nereală o ilu::wrie existenţ:i, nu poartă in ele raţiunea de a .)i de aici Plotin Se ridi c,) la însuşi finalismul gene­ r:ll .:lI naturii : "Dacă domne�te o strâns:! înEinţ.uire jqtre 1 0nte evenimen t ele care întregesc acest univers, 0i dac·ă de 11lrrurlle, cuprizcî nd �i de fi din · ele ; ;l("cl.1şi raport cu aceste lcruri, precum e corpul =

sa

11

a

VII,

2,

cu Grp'e1-

VI. I1I, 412·--413 (tI'. 67

l.

ENN.

c.

fr.).

p.

426-427,

voI. II (t. grec) ş�


GRIGORE TAUŞAN

86

nele sale care nu apar in viaţă unele după altele, dar sunt toate într-un mod reciproc şi simultan, cauză şi efect, şi cu mai multă dreptate, atunci, în lumea inte­ ligibilă lucrurile trebuie să aibă raţiunea lor suficientă, tOate în general relativ cu totul, şi fiecare în particular relativ cu el însuşi". După cum vedem din acest lung citat, finalismul la Plotin, se bazează pe însăşi modalitatea şi caracteristica ideii de a fi nu numai o cauză producătoare, dar şi o ra­ ţiune suficientă. Ea produce lucrurile şi le produce - în urma unei hotărâri reflectate - in felul cel mai bun posibil, f<'tril ca să fie nevoie de un conducător sau de un principiu, care să alcătuiască şi să impună un anume plan. Pentru a întrebuinţa terminologia peripatetică, la Plolin, cauza formală se identifică cu cauza finală, şi fiecare 1l1cru e produs de o cauz;;! care îl face să fie ceea ce este, şi in ceea ce este, îl face să urmărească un scop. "Astfel când stabileşti cauza unui lucru, ai sta­ bilit totul. De ce omul ilre ochi, spnî.ncene ? Pentru că posedă tot ceea ce e implicat În esenţa sa. Zice-se că părţile corpului îi sunt date pentru a-l apăra de pericole ? Aceasta ar fi să stabileşti În esenţă chiar, un principiu Însărcinat de a veghea asupra esenţei ?" Finalismul lui Plotin e mai apropiat de finalismul modern (dat fiindcă progresul ştiinţific în loc să elimine, elim se credea în furia darwinismului, cauzele finale, le înătreşte), deoarece se poate concepe prin neoplatonism un "progres intern" realizat de înseşi forţele Închise în existenţe, fără a fi nevoie de admite un plan impus, şi care ar răpi individualităţilor reale, spontaneitatea lor proprie, părere ce concordă cu cele mai multe din ipo­ tezele biologice moderne. Locul "ideilor". O chestiune arăzătoare pentru meta­ fizica mitică era locul in care poate sta "ideea" sau "for­ ma". La Platon problema e nerezolvată c�tegoric. In acea vagă transcendenţ'ă, ideea pluteşte Liră posibilitatea unei înţelegeri intuitive locului ei, iar Aristotel admite o os

69.

ti

il

68

Comparaţie imprumutată de la Stoici. 69 ENN. VI, c. VII, 3, p. 428, voI. (t. gr.) şi t. III, p . 415

(tr. fr.).

II


FILOSOFIA LUI _PLOTIN

87

după care ideea devine o quiditâte, o con­ centraţie substanţială în chiar materia sensibilă. La Plo­ tin problema i a însă nuanta următoare : "Ideea" nu e nici prototip transcendent, nici o con­ centraţie imanentă materiei, ci o esenţă formală emanată imanenţă,

din lumea inteligibilă .

. ,Forma" devine astfel o virtualitate emanată din principiul creator al ipostazei inteligente. Transcendenţa .şi imanenţa sunt înlocuite prin emanaţie şi graţie aces­ tei ipoteze (împrumutată de la Filon Evreul, dacă nu di­ rect din Kabbala) principiul creator se poate concepe ca stând în el însuşi, dar putând să se răspândească virtu­ almente, fără ca să se amestece materialmente sau substan­ ţialmente, cu lumea însăşi. Ideile sunt nişte emanaţii, şi în această calitate ele pot fi î n chiar lucrurile animate de ele, fără ca prin aceasta ideile să devină esenţe imanente ale materiei. După cum vedem deci în spiritul lui Plotin, concep­ ţiile profunde ale antichităţii greceşti primesc o mode­ lare nouă explicată prin contactul lor cu ipotezele orien­ tale, şi meritul filosofic al fruntaşului neoplatonismului stă tocmai in alcătIJirea acestei rodnice sinteze.

Diferenţele dintre "numerel< şi "ideiI<. In Enneada a V I-a Plotin discută teoria ....numerelor". Analogiile ce se pot stabili Între elementul formal şi ideal, "numărul" lui Phitagoras, şi elementul ideal : "forma" sau "inteligibi­ luI" lui Plotin, ne silesc să arătăm care pot fi adevăra­ tele asemănări şi deosebiri dintre aceste două ipoteze metafizice. Să vedem Cllm pune problema, Plotin însuşi : "Să exa­ minJm mRi Întâi cum numerele fac parte din lumea inte­ ligibWi. Sunt ele inerente celorlalte forme ? Sau, sunt, În eternitate, L'Ol1secinţele existenţei acestor forme ? în al doilea caz, Existenţa în sine, posedând existenţa primă, noI concepem mai întâi monada, apoi, Mişcarea, şi Stabi­ litatea emanând din ea, am avea triada, şi fiecare din celelalte inteligibile ne-ar înlesni concepţia fiecărui nu­ măr (din loate dte sunt). Dacă nu ar fi aşa, d[lei! o uni · tate ar fi inerentă fiecărui in teli g ibil, unitateCt inerentă Fiinţei prime ar fi monada ,- unitatea inerentă (ipostazei)


GRIGORE TAUŞAN

'"

la ceea ce urmează după el, dacă e o ordine în inteligî­ bile, ar fi dyada, în sfârşit unitatea inerentă la un 'alt in­ teligibil, la zece, spre exemplu, ar fi decada" Plotin după ce aşează limpede termenii problemei. trece la -expunerea opiniilor proprii. După el "numă­ rul" nu e conceput sub nici unul, din cele două cazuri dtate, căci nu e, nici inerent formelor, nici derivat din ele. Numărul, cu modul acesta, nu poate fi o notă sau o caracteristică a existenţei formale, ci ceva deosebit de această existenţă. DUPă Plotin (ca şi după pythagorism) numerele sunt formele creatoare înseşi, nefiind astfel nicI nişte simple date ale experienţei sensibile, cum ar admi­ te şcolile experimentale, nici derivate sau accidente ale formelor. I\lodul creaţiei 'dădea lui Plotin putinţa explicării şi jl lstificării acestei ipoteze. Creatia e o individuaţie, iar aceasta e o determina­ ţie cRntitativă, ieşită din simplitatea Unului. Unul e ab­ :;olut nediferenţiat, dar a introdus diferenţierea în ceea ce vin0 S3U decurge din el, şi cu modul acesta a produs multiplicarea concretelor, deci lumea reală. Dacă îm­ p;'irtir9D. e u n simQol al creaţiei, e natural atunci ca fac­ torii acestei împărţiri, adică înseşi conceptele numerice, Sel fie ele, într-un alt sens, chiar temeliile creaţiei, căci f,lr5 de ele, nu ar fi diferenţiere, şi făr{\ de aceasta, nu ar fi . însăşi lumea. Numerele sunt anterioare deci logic lumii. ,.,Existenţele nu ali fost numârute după ce au fost create, dar înainte de a fi fost create, se ştie cât trebu­ ie sil se creeze. Numărul universal exista aşadar înaintea (existenţelor), prin urmare el nu era chiar aceste e deci n ici consecinţa formelor, nici ac­ dclcntui lor, ci o l'ondi lic> vieţii şi existenţei, o form:'l ,Tcal�Xlrl' De altminteri lJsihologi("l'.'i l (� inveuera rolul " nu m ărului", prin aceea c;l conceperea in 'io.

nu

n

<.\

se

l'

70 EN1\'. VI, Carl. V I , 4, p. ·10 1, \"oJ. J [ {e li!'.} �i t. III, Sug (tmd. ir.). 71 ENN. VI, c. VI, 9, p. 40B, vo1. II (t. gr.) şi t. III, 378 (tr. fr.).


B9

FILOSOFIA LUI PLOTIN

ţ

tuitivil a unui lucru oarecare, fără determina i a exactă a cantităţii l u i : trebuie să percepem un lucru, pentru că după aceea, lucrul c u toate calităţile lui sil poată fi in­ ţeles. Raportul acesta aşa d e intim intre "nl.1mfir'" şi "exis­ tenţei " , n u poate fi decît cCl1lzaL Unul c deci cauza esen­ ţei, şi numărul e forma ideaUzată a substanţei eterne . "In

număr, acesta (= lucrurile) au

principiul lor"

.;:!.

Dar conform contra

acestui

metodei

fel

de

a

sale,

baza, izvorul,

concepe

numerele.

zÎ('e - cităm obiecţia lui însuşi port pe care mintea

rădicina,

ridicii. e l însuşi o obiecţie

răspunsul e iar al lui Plotin - un

S-ar

putea

n u miirul e u n ra­

i l stabileşte .Între

l u cruri.

Dar -

obiect se schimbă

dU));l schmbiirile pe care raportul perecepţion.:\l le suferă, p e c{md numărul, oricare ar fi starea, preocuparea şi faza subiectului

intr-un timp dat, el rămcine

toLdeauna

con·

stant faţă de toate variaţiile de apreciere ale inteligenţei. deci trebuie să fie altceva decflt o concluzie a unei ope_

El

raţii logice, rami'tne şi se

dac{l

independent

ilnzmne

de

variaţiile

raţionale,

aproape minţU, totdf!aUna În acelaşi

fel. "Intuctlt priveşte pe cei carc fac din

urni!

un

relativ,

li se pO<lte rJspunde că unul nu poate pi;·�rde natura sa proprie i n urma afecţiei pe care o alt[\ fiinţă

r<ir::\

ca

el

o suferă,

însuşi să fie atins ... Dacă se zicc că, i,iră El su­

feri ceVa e l însuşi,

Unul,

prin simplul adaos al unui a lt

lucru, n u mai e unul, ci a devenit douiI, e o croare ; căci n u a devenit două, tot aşa ca şi C'cl<:llall unu care

i-u

fiecare

adăugat, sau ca şi acela la care el il fost adaos ; din e l rJm11ne unuL, astfel cum era, iar două e

afirmat ca o

sepa.rat'� ;:1.

unire

a lor, şi unul fieciiruia din e i e luat ca

il ENN. \'1, c. VI, 0, p. 403, v0L I I (t. Il:!'.) �.i t . I I I . :J7fl (lI (trad. fr.). BOUILLET reproduce comentariul l ui FICINO acestei ipoteze a lui Plotin. Il tr?-nscriem şi noi, căci e ceperH textului : "Sicum UnUm ancedadit optia, id ideas. Et merito super numerum, qui est in entibus existat Numeru5 in suo fonte consistens : CJui san" causa quam Ens possit in entia speciesque derivari". �lBO. nI 73 ENN. VI, c. VI, 14, p . 415 (t. gr.) şi I l ! , :>Wl-3\!O (:rad.

fran.).

t.


GRIGORE TAUŞAN

90

Vedem, deci în rezumat, că "numerele" în metafizica lui Plotin, sunt considerate ca chintesenţe creatoare şi consubstanţiale ale materiei. Deci" numerele" nu sunt .de­ rivate ale inteligibilelor, dar o altă manifestare (poate cantitativă) a propriei lor virtuţi creatoare. Plotin şi Pythagoras. Lectorul care va fi citit expu­ nerea ipotezei numerelor, va crede di Plotin e un eclectic mediocru, deoarece a trecut de la fonnalismul peri patetic, la simbolismul pythagoreic, fără să arate care ar putea fi în adevăr acea trăsătură de unire dintre cele două sis­ teme la care Plotin apelează, pentru a-şi clădi sistemul său. La drept vorbind însă, Plotin adânc cunoscător al filosofiei anterioare, nu exagera, ca un modern, diferen­ ţele dintre sisteme, căci In Grecia (poate şi aici stă toată inălţimea intelectuală la care a ajuns speculaţiile lor) nu a fost o istovitoare combatere de sisteme, ci are o înăl­ ţare şi un progres continuu, realizat printr-o lentă inde­ letnicire filozofic[\ în curs de veacuri. Sistemul lui Pythagoras cu adânci rădăcini in civili­ zaţia veche grecească, şi in cea a orientului a fost transform8.t şi modificat de Platon ; cu aceste modificări el piHrunde în peripatetism şi de aici în Plotin, căci in toate şi la toţi aceştia s-a menţinut principiul lui Pytha· goras, după care numărul creaz[\ şi produce compusul ma­ terial. Acest rudimentar idealism introdus de Pytha­ gOf<lS fost as:.c'eţ temelia primitivă a clasicului idea­ lism Academic ,', ,r.

a

i4 E cunoscută curioa�a ver5iune a lui ALEXANDRU PO­ LYHISTOR şi CLEMENT DIN ALEXANDRIA, după care f'ytha­ goras se indentifidi cu Buddhll. Legenda aceasta 5e explică prin asemănările dinire tieol"lile lleestor gânduri (d. ex. asociaţiile co­ muni�te. viaţa retm�ă, etc.). Vezi discuţia aceasta în lVeber, op. cit., p. 31). 75 Pentru şcoala pythagoreică numărul eşte o eSt'nţă inteli­ gibiln, un elemnt formal, inr �ub toate 'lce'.le numere numennle şi inteligibile stă, după cum susţine Archytas, principiul lor fun­ damental, unul, monada esenţială pentru construcţia lumii. Cităm pe CHAIGNET (..Pythagore et la philosophie pythagor1cîenne". in 2 val., Didier) : "Pythagora realizează, ipostaziază numărul după cum Platon va realiza şi va ipoştazia ideea. Existenţa adevărată a lucrurilor este acest principiu intern a cărui formă ti' numărul", p. 4. voI. I l , Cons. ARISTOTEL. Mcfa. c. 1, cap. V. 1 (413. 1 . trfld. fl". B.

S.

HiIOlire).


91

FILOSOFIA LUI PLOTIN

Plotin introducând pythagorismul în metâfizica sa, nu a făcut apel la o teorie opusă Academiei, deoarece aceasta din urmă era ea însăşi o continuare a vechii filo­ sofii italice. Prin chiar faptul deci că Plotin, ia pe Platon drept c{lrmaci în explicarea lumii, trebyia să admită şi pythagorîsmul '" care e unul din elementele fundamentale ale filosofiei academice. Plotin, cunoscător adânc al evoluţiei filosofice, a prins astfel Într-o sinteză clară aceste două teorii înrudite,. şi prin logică şi prin istorie, .şi singura critică acceptabilă ar fi aceea care ar combate nu introducerea "numerelor", ci felul cum se face această introducere în datele filosofiei neoplatonice. lnsă din acest ultim punct de vedere con­ statăm că critica nu ar fi justificată, căci fuziunea dintre "numfir" şi "idee" e clară şi temeinică, iar raportul dintre aceste două si111 boluri creatoare e mult mai limpede arătat in Plotin, de-cât în Platon ;'. Dacă însă pythagoridenii au meritul introducerii elementului ideal in explicarea lumii sensibile, au vina că n u au arătat clar, dacă 'Idmit transcendenta sau imanenţa acestor " numere", S-ar părea in�ă că ,.numărul" fiind totdeauna socotit ca cuprins în sen­ sibil, pythago"ricienii �mit implicit imanenţa, iar din punct de vedere teologic sunt panteişti. Concluzia filozofiei lor trebuia să fie identică cu a stoicilor sau cu acel Deus in rebus al lui BrU710 de mai târziu. Dacă pentru panteismUl lor nu avem o documentare istorică precisă, avem insă !In ARISTOTEL mărturia că el admitea ima­ nenţa, spre deosebire de Platon : "Platon desparte numerele de obiectele sensibile, pe când Pythagoricienii confundă numerele cu lucrurile chiar şi nu socotesc esenţele matematice ca intermediarele lucrurlior". Metal. c. 1 , cap. Ş 1 1 (voI. 1, p. 62 S.-H). 76 Raporturile dintre Platon şi pythagorkieni ne sunt a·tes­ tate de ARISTOTEL ; "Ea (fi<losofia lui Platon) urma in mare parte pa<; cu pas pe aceşti ultimi pythagoricienj". Metaf. c. I . cap. 6 (60-61 voI. I eadem). De asemenea COUSIN In studiul său asupra dialogului Fedru, arată imprumuturile importante ce Pla­ ton le făcuse din şcoala italică ("Fragments de philosophie an­ cienne". 155-156-157). Astfel uneori Platon identifică "numărul" cu "ideea", al te­ ori consideră numărul ca un elemnt de tranziţie intre idee �i ma­ terie. Cităm pe ARISTOTEL ; .,Platon admite încă în ataril de lucruri sensibile şi idei, existenţele matematice, care :<;unt inter­ mediare intre idei şi lucruri, deosebiodu-se de obiectele sensibile prin aceea că sunt eterne şi nemişcate, şi deosebinrhrse ele idei,

VI

VI,

77

-= B.


!12

GRIGORE TA"CŞAN

Prevenim aici o opinie falsă, Pe vremea lui Plotin era în floare neopytctgorismul, şcoala filosofică ce pleca de la aceeaşi convingere ca şi neoplatonismul, că ideea platonică, forma aristotelică şi numărul pythagoreic sunt trei expresii deosebite pentru acelaşi concept şi că deci ar fi un progres metafizic dac,) s-ar recunoaşte această identitate. . E adevărat că Plotin ar fi neopythagorician dacă "neopythagorismul" ar susţine numai aceasEI sinteză a numerelor cu ideile, In realitate însă această nouă şco?lă interpreta in aşa fel pe Pythagoras, încât e imposibil a consjd�T<l "pythagorismul" lui Plotin, ca ieşit din "neo­ pythagorismul" lui NumenillS din Apamea sau al lui Mo­

demtlls,

După aceşti urmaşi ai şcolii italice, "numărul" n u e numai un principiu formal, dar el e un simbol alegoric, un semn convenţional prin care mintea caută să înţelea�ă şi să sintetizeze fenomenele lumii: Din sistem metafizic, pythagorismul in de' mai ':<, Nu t,lrziu, se transformă astfel în metodă şi

prin aceeil că pot fi In foarte mare număr asemenea unele cu altele pe când In fiecare gen, ideea n u poate fi decât singură şi unică". Met. c. 1, cap, VI, 8 (61, in tr.), Prin identificarea numerfllor cu ideile, Plotin se apropie de noua Academie, 1n[iin\ată de Xenocrat, discipolul lui Platon şi continuator, după Sp0w,ipp, l a catedra Academiei . .TAMBLICHOS (în "Tratatul sufletului" -II. B, p. 62fl, t. II d i n .mexele traduse de Bou.illet b Ennead. sale) afirmă că, după Xenoc)'at. suflelul e un numar, care se m:şcă prin el î n su şi . E licmnificrltiv faplul ca Jamblichos C'omideră pe discipolul direct al lui Plrtion cU Jlythagorician, ace:tsta strânsele n"portu:'l d i n tn' ambde filo.�ofii. 78 o]'. ('it. p, 28-29, t. - Iată FIR ln "Viaţ" lui Pyt'Hg'l"'\·,''' p. 628. t. III, din de Boillet la Elln. relateaztl O p i;l i i l lui ,"\Joderntus

Ce. CHAIGNET,

ar::la

II.

('(, 1 .' ] " ; \ <3S!·:' ' ) ; ; p'-.'ungill" · - , " ' l l :

. . ;�l"

e

)lIlii"cJ ':''' 1 ' : 1�::�

U l ', I '- " � l

p r i n cuvânt pri lnele forme :.,i primele C'\\17.e, pt:n;ru Cl\ �\Int gr eu conceput şi de exprimnt. Pylhngori c i e n j i ,IU introuU5 nume:--e le pent'il a expune m a i u�()l' dllC"trina lor, urmând În uce<1sta exem­

de

p " .;: ţ', ('�),,,'C' \ ; ' i ! " ,' ,;

g : ' " r'; ; I (' j : i " , : - i � ) , ... ,)1) p:',n,,''1 ,':))' w ' " ,';' :-t ,' · j , 1 ; ' ; ):,1-

ri!r;dldlC reprezenta prin cuvânt formele corpurilor, de�criu fi­ in� l i inţf;,nd În';':i că lriw1hgill1 nu e chinr figura pe care o ai :mb ochi, dar ceea ce are o ntare propriettlte, �,i dau n�tfel ideea �uri.

triunghiului.

Acelaşi

şi formr!e prim.e",

lucru

il

, făcu PythngoricieniJ pentru raţiunile


FILOSOFIA L ur PLOTIN

93

aşa înţelegea însă Plotin pe Pythagoras, ŞI interpretare3 sa corespundea cu cea dată de Aristotel şi de Platon, misteriosului şi legendarului lor predecesor. Sinteza lui Plotin deci e fundată prin raportarea ideilor primitive şi autentice ale pythagorismului la metafizica academică şi peripatetică. Rezumat. Multe chestiuni agitate sub categoria ipos­ tazei inteligente cer o sinteză unitară şi un rezumat oare­ cum pedogogic ; îl facem : Din monada creatoare, prin excelenţă, iese Inteligenţa, intermediară intre principiul absolut şi lume, posesoare a cauzelor particulare şi esenţelor producătoare de via­ ţă. Această ipostază secundă e inferioară creatoru­ lui, ' deoarece creaţia însăşi e o degenerare ; ceea ce se naşte prin chiar faptul că e născut din altul e mai mic deC<1t cel care l-a născut, deci în acest caz Inteligenţa e secnndă in ce priveşte calitatea ei faţă de Primul, iar in­ ferioritatea ei se traduce prin aceea că e mu.ltiplă, e dublă 'ş i fiind astfel ea cugeta .şi se cugetă ceea ce e in­ conceptibil pent.ru esenţa divină. Această dualitate Însă implicată În chiar actul cugetării nu e substanţiaLă, ci funcţională. Inteligenţa se împarte deci (ftmcţîona[) în inteligenţă şi inteligibHe. Acestea din urmă (formele, ideile, esenţele cauzele prime) sunt nu numai esenţe creatoare, dar şi raţiuni perfecte ; de aceea ele individual conlucrează la formarea armoniei universale. Finalsmul derivă astfel din natura intimă şi individuală a fiecărei idei. In sfîrşit, Plotin identifică numerele pythagoreice cu ideile platonice, bazat pe Înlănţuirea istorică şi logică a acestor două metafizici. Capitolul III IPOSTAZA SUFLETULUI Inteligenţa e ipostaza posesoare a "formelor" lu('ru­ rilor, dar aceste forme nu ar putea să creeze, f;'ir,oj I' :.: h tenţa unui substrat Cilre s ă servească drept hil/:,ol ; ) \ '( 1 1 1 1 1 1 1 lor creatoare. Trebuie să existe în afară dl' p d n d p l l , fundament real al vieţii şi al lucrurilor, f ii' t ' ll I l '

1111

11 1 1 It '"


94

GRIGORE

TĂUŞAN

poată clădi, conform tipttrHOT multiplicitatea lumii sensi­ bile, după cum pe o pânză uniformă se pot eoase diverse figuri : acest funcl3ment necesar creaţiei, re"lizator al for­ melor, e însuşi Sufletul.

Animismul. - Dacă întreaga temelie a universului o formează sufletul, atunci viaţa e principiul sintetic şi pri­ mitiv al lumii sensibile. Totul sensibil e o expflllsiune a acelei dllduri animice ce formează v i aţa. Pentru Plotin, animismul se deduce a posteriori, din chiar observarea naturii. Când priveşti cu luare C\minte întreaga l u me , e imposibil să nu constaţi o ordine, ce Întrece ordine.:! ar­ tificiahl a omului, .şi un plan. care nici nu poate fi Clse­ muit cu nestatornicele rânduieli ale celor pieritori. Faptele cele mai f[lră rost, 1n ap;lrenţă, răspund mai târziu, sau tocmai dep<lrte, unei imperioase nevoi, şi din cea me\i du­ reroasă distrugere iese o formă nouă de viaţă mai bună Şi mai trainică ; fiecare parte fi Întregii lumi lucrenză, (şi aceasta e evident pentru cel ce voieşte şi poate să cugete) la alcătuirea unei armonii universale. Dncă însă toate acţiunile, oricât de deosebite în apa­ renţu, se ajutfi reciproc pentru a Ellcătui o singură acţiune, cu U n singur scop, atunci acenstă unitate de acţiune im­ plică o unitate în chiar substanţa pe Cilre ele se exercită. Trebuie să fie o unitate substanţială după cum vedem că

e o un�tate activă în lume, şi oricare ar fi raportul intim dintre aceste unităţi un lucru e clar şi nu se poate nega, :J !1umc : �îmulbmeitatea lor. Ipoteza sufletului ca făcând temelia unică a universului, poate explicCl acum această unitate substanţială, postulată după cum <lm văzut, de armonia Întreagă a lumii. Acest substrat comun explică - în particular - ş i acel raport aşa de curios, al cauzalităţii dintre d o u ă feno­ mene. Dacă două fenomene se succed mereu, şi fără ex­ cepţie, aceasta ar arăta că Între ele e o atTactivitate (mi­ mică, ş i sufletul acelaşi care se găseşte în unul din ele, <ltrage pe sufletul acelaşi din celălalt, cauza trebuind să aibă în ea ceva din ceea ce e efectul său, precum ş i ace, s­ ta e însăşi cauza, sub o altă formă de manifestare. Cităm acum cuvintele lui Plotin însuşi prin care el

expune "animismul".


FILOSOFIA LUI PLOTIN "Toate lucrurile depind într-un mod mutual' unele de

altele. Totul tinde către Un scop unic, nu numai În fiecare individ, în care părţile sunt perfect legate împreună, dar

mai înainte şi într-un grad m a i mare, formau o unitate in <lceastă existenţă multiplă, pentru un univers. Trebuie să fie Un principiu unic pentru a face un animal unuI şi

universal 7!1. Şi după cum În corpul omenesc, fiecare or­ gan are funcţia sa proprie, de asemeni în univers, fiin­ ţele au fiecare rolul lor particular ... Fiecare din lucru­ ri este ajutat sau lovit de un altul. Dar mersul lor nu e fortuit, nu e efectul întâmplării. Ele formează un lanţ în care fiecare, printr-o firească legătură, este efectul celui dinainte şi cauza celui care vine după el" 80. Dar Plotin <lccentuează şi m ai mult acest animism, îm­ prumutat de la Stoici, chiar comparaţia universului cu

"animalul". "Trebuie să admiţi că acest univers este un care cuprinde În el pe toate celelalte fiinţe, şi că există în el un unic suflet Cilre se răspândeşte

animal unic Zoon eu,

în toate părţile sale, adică la toate fiinţele care SUnt părţi ale universului... Acest univers este aşadar u n animal unic şi simpatic lui însuşi. Părţile care par a fi depărtate sunt din contra apropiate, după cum, in fiecare an-imal, coarnele, unghile, degetele, organele depărtate unele de altele, simt, cu tot intervalul care le desparte, impresia primită de unul din ele. Intr-adevăr, deoarece părţile sunt asemeni, chiar atunci când ele se găsesc despărţite prin­

tr-un interval oarecare, în loc să fie aşezate unele lângă altele, ele se simpatizează (au raporturi reciproce) i n vir­

tutea asemănării lor. Dar, în acest univers, care e un ani­ mal şi care formează o fiinţă unică, nu exi stă un lucru aşa de depărtat prin locul ce-l ocupă, care să nu fie (în .'1celaşi timp) apropiat, şi aceasta din cauza insăşi natu­ rii acestei existenţe î n care unitatea sa produce o simpatie faţă de el însuşi"

81.

79 Concepţie !ii terminologie stoică. Vezi mai departe. BO ENN. II, c. III , 7 , p. 139, voI. 1 (text . grec) şi t. 1. p. 176 (trad. ir.). 8 1 ENN IV, c. IV, 32, p. 84, voi II (text grec) şi t. II. p. 384385 (trad. ir.).


GRlGOHC TAD"ŞAN

9G

-------- --- - - - ..-

istoric din tre anîmismul lUi Plotin şi ani­ mismul stoie. Stu d iul nostru <ir fi imperfect şi m:c1rept faţă de celelalte si steme anterioare neoplatonismului, dacă nu am vorbi de�pre a stoicilor, Celre e Î7Raport1;l

r�feritoilre le! sulle1 stolc:smul - ca sistem meoperele sale, cart.ea a II-a din De natura Deof-um c cea care ne poate orienta perfect jn cmimismlll vechi. Compun'lnd expuner!"'a sioi­ precilm o reint-eazil Cic2ro (pri n i ntermediul l u i cu Plotin, g,clsim <tsem,'intlri de form,1 stilistic,"t, nu

varul princip" l iil Noi cunod:stem tafizic - din C i cero, şi

idei

meşte:.. în �ugit. care compune universul Const.atarea acestui ordo-rerum, 3cestui finalism ani­ mic din filosofia stoici:l., lovea direct in "haznrdul" ato­ miştilor, şi e n atural deci ca stoicismul să �ie i n partea lui metafizic-tI şj cosmologic5 aprobat şi fuzionat in siste­ mul însuşi, de ('ătre Ploti n , discipolul şi continuatorul fi­ naliştilor vechi. 8,')

82 Op. cit., ca rt. II, 7. De altmintvri pentru �toici sufletul e cnergk, care poale fi idcntîIleaHi cu JOCtll. Definiţia lui ZE­ NON era : ,.Natura e un foc artist care procedează metodic la gene­ rare". (,.De natura Deo rum " II, 22). Cosrnogo ni a stoică e astfel o continu<m' a filosofiei lui HERACLIT 83 Co m baterea atomismului de căire stoici !,e iace într-un mod direct şi făţiş, Vezi In C I CERO (ap. cit. II, 37). o


FILOSOFIA LUI PLOTIN

97

Dar sa n u credem - fireşte - ca Plotin aprob,l în­

treg stoicismul. Analogiile între neoplatonism şi şcoala lui Zenon, sun!. numai in p rem i se', caci c onlu zia .<;loidlor e

de

panteismul,

o teorie cu totul opusă felului lui Plotin

a înţelege Şi explica hlmea. El admite finalis­ mul, crede c"l ex istă o ordine in te ligentă in lume, dar

această ordine ş i acest finalism , n u e pro d usul .- ('CI la stoici - al însăşi substanţe i divine ce se află răspândită

i n materie, ci e după Pl o tin , rezultat.ul sufletului Ci1r<:- e il doua emanaţie,( după inteligenţă) din însuşi p rinci p iul

divin . p!,

"Sufletul universal" .

fi între

S<':i vedem

teoria emanaţiei şi

acum ce l·;lport p oa t e ambele sus­ lux de mai i nt.er esan t Si) s t u d i e m

teoria animistă,

ţinute cu aceeaşi convingere, dac,) n u cu acdaşi pro be , de Pl ot in . Ş i e

('u atât

acest raport, cu cât el s-ar putea crede a fi d e ţie, şi iată de ce :

contmdic­

Prin C'manaţie, Plotin se d eos ebeşt e ,au,ca"m,n'C toate sistemele greceşti, căci baz at oriental;} e l n u a d m i te nici t,,,,,,, ,'nd,>n\<, dualismul anlitetic al ideii şi al formei, stoic, nici decadenta lumii din D -zeu , ca · ţine c<1 l u m ea e o înflo r i re, o răspân di re vi rtuulă a ncel ei lumini absolu te a lui D-zcu. Din concentr3ţia vitală şi substanţială, din prototipul tutu r o r t.i m pnril o r, se împriişt.ie în nen umi1r3te exemplare, în i m <l g i n i tr2dl­ t oa re ş i În nenumărate asp e c te, formele creal oare. şi în al doilea rând sufl€'tul vital, substanţa fundamentală 3 universului. Dec:" " i ntel ig enţ a" şi "sufletul" sunt i p o ,;­ taze ale divinităţii, sunt aspecte divers(' ale u n u i neelaşi pr i n c ipi u absolut. Divinitatea îm;J. dup;l cum �Im viizut, produce totul pr in emanaţie, şi n u ·prin riispimdire sub­ stanţi<lIă. AC'eilsti'i t.eo ri e Îmil se p arc cil contrazice toe m a i .,animismu l" , căci s uflet ul e o modalitate CI lui D-zeu rii�pândit in l u me, atunci cum e poşi D-zeu n u poate sibil să se susţini1 cii. sufle tul e însăşi temelia substa nţială a lumii.

!l4 Ceea

titatea

Cl'

[ncc' pe Stoici .�!\ i d e n t i f i c e D-zeu ['u hnn0i\ C i d ( ' n � d i v i n e cu ceea c,," se observ,) în lume. Cf.

atributelor

aceea')! operA

CICERO (II,17).


Contrazicerea e deslul de gravă ca să n u fi lovit spirit fin ca a lui

un

Plotin . Pentru a-i da o soluţie el re­

curge l a o diferenţiere � i o ierarhie in suflelc. Unele sunt eu

adevărat răsp,1ndile î n lume, sunt im,mente rE'alul u i ,

( " u m s e susţip.ca de ş\'oici, d � \ r ill<1turi cu acest.e s u f l e t e individuale, j ntru c{lt loal {' _)i fiecare î n p a T t\.' i n v i a z rl şi :tnÎrnă, formele fra c: m e n tilte ale i n d i v i cl u a l i t/iţi l o r , ş t i i m a i tra�sc�mdcnt Cilre pe toate. Acest dar unul în şi i m a n e n te. e de

sUrll

d i ferenţe' ob-

decu rp€'

În truc,ît\i\ o A­

sufle1c

şi

f i i n ţele s u n e t inferior imib:-t pri n c i pi u l rlC'tul universal, cere_se-l , cu

aCf'stR,

pentru

CiI

bune [dec:ît cele

(br

S;1U

pamJnte.'�ti.

i n teligibil [ = Su­

să se:'ll'ne pe-rfect malerinll' mai puţin

n u pante

Î n l rl.'l,u i n ţei-lZii

deoarece locu l în carE' le pune

în lucrare e mRi puţin rdecftt cerul ] s i că materialele p" care el l e organize<lz;i n u pol SUI unite : rezult;:.. deci c(t f i i nţele de aici de jos n u pot tr<"ii veşn ic « RS . Deci în tre aceste d OUil suflete (' o deosebire ierarhic<l, u n ul c model _� i eeh'i lalt c copie, �i din cnuza acestei di­ ferenţe sufleteşti reiese o diferenţtl

<l

inseşi

lumile pe

: una t' perfectă ş i eternă, lumea ce­ C<Î.nd cealalt;"l e i n t r-o devenire perpetuă, (He­ ace<-1st<-1 e lumea nOilsLrfi pilmAntească. Sufletul uni­ ştc1 astfel i mpasibil, etern, ş i fără devenire, .';ii d e

eare ele' l e ,mimă r u l u i , pe racl i t) versal

acolo

e l stilpancşte veş n i ca clipire ş i nestatornicie a lu­

crurilor din l u mea noastrii materială.

rAcolo

sus, sufletul

universal p la neazii asupra lumii i mpunându-i permanen­

�a ;

aici jos, piitţi le care se scurg întrucâtva, sun t men­

ţ i nute l a locul lor printr-o secundarli legiitllr ii. individual ] " . Sli

>iu fl clul

Wi E N N . ilG

II,

ENN. n,

p. 1 :"!4 voI. J (t. gr.) şi 1. 1 , p. 150 (lr. fr.). IX, 7, p_ 192, voI. I (t. ee) şi t. I, p. 276 (tr. fr.),

c. r, 5.

c,

[=adic<l,


FILOSOFIA LUI PLOTIN

i n rezumat ded putem afirma, c5 Plotin aomite dou,'{ feluri de suflete : Unul "Universal", prototip. � i model ce­ luilalt, transeendent l u m i i , el fiind o alti] m an i f c� tare a

diviniti:iţi i . Di n el, emani:i, sufletul particular, imanent a­ lumi,

cestei

�i . realizatorul formeLor

primite

din

lumea

inteligibil:1. Ipoteza sufletului r[lsp "m d i t realiter î n l um e e identici:i cu ipoteza anim iski stoie,-l ; dar Plotin nepuL-î.n­

abso l u­ prin ins,"l şi ,-dt suflet, uce�fa in acelaşi timp tran­

du-se opri l a acest animism ,e eontrazieC'a dogma

tei tr a n s cendenţe a DiviniUiţii, a

fo s t

premj�elc sistemului S,-l u, să a d m i t tl u n

singur cu utribute divine, care scendent lumii.

Pentrll

unii

dliPel

Universal,

în treg, şi

pentru mente

surIet21c particulr.fL' <lr fi cum fiecar e m;:{,!n e o !'amur,� .'lr

analogiile elintre .:Jceste

tându-se il

fie

după cum fie-curC'

treg\11 ţial(\

Sel

forţut

s llf le te

�\1tfel, ded;, pri n comunitatea naturii lor

intime.

VOr susţine

Cil'J..l U subslilncii,

[unii]

a demonstra că sufletele n oa stre nu �unt frag­ ale Su fl etului Universal, n u e de aj un s numai a

observa că

sufletele

noastre

merg aşa

de

depar l �

Un


W{}

CRICORE

TAUŞAN

procesiunea, în descinderea lor] ca şi Sufletul universal, nici că ele [sufl.partic.] îi seamănă prin facuItăţile l or in­ telectuale, (făcând rezerva că admit această asemănare). Ei vor mai invoca autoritatea lui Platon şi vor susţine că el ;:Jfirmă aceasta în pasajul : "După cum corpul nostru este o parte a universului, sufletul nostru e o parte a sufletului universului 87 . . . şi că deoarece fiecare ca şi noi înşine să participăm din sufletul universului faţă de care n o i suntem parţi, tot aŞa cum membrele sunt părţi ale noastre" 1l8 . . Plotin

combate

această opinie �i strânge pe adversa­

rii săi prin chinr argumentele lor. Dacă se admite că su­ fletul individual e

o parte a celUI universal, prin faptul că sunt conforme ca funcţie şi ca natunL. atunci aceasta arată tocmai că nu sunt părţi deoarece niciodată "partea" e

nu

conformă "totului" ; partea nu poate fi identică to­

tului din punct de vedere cantitativ,

Eră

şi

n u poate ii iden­

ce-

totului din punct de vedere calitativ căci

face "totul" . nu poate face "partea" Dar combatere<l i p oteze i

diindttt : Su[lC'lui penlru c.cJ el e o calificată de eL

8D

acesteia

nu se poate divide calificaţie, o

formi

poate

fi

şi

poate

mai

<1-

În pi'irţi mai mici, nu chi:1r materia

Calificaţia unui

îns(, nu poate fi

împărţită, oricât s-ar împărţi materia pc CQre el o cali­ fie,l. Exemplu : o cantitate de lapte o putem împ,lrţi în părţi mici, şi putem continua această lmp5rţire până ultimele ei limite, dar calitatea

alb

il

laptelui

1:1

rămâne

totdeauna aceeaşi, indiferent de orice împărţire, astfel că

albul

părţii celei mai mici, e

identic.

cu

albul

părţii celei

mai mari sau cu însu�i intregul. 87 Sensul (şi nu textul) acestei fraze .�e găsc.)le in Fileb. 88 ENN. IV, cari. In, 1 , p. !O, vu1. I I (L gr.) şi t. II, 2G4 (tr. [r,). Opinia ca sufletch' particulare sunt p3.rţi m�:teri;: dnlente ale suflet. univers . . pC' rar(' el o ('ombate se pnre a fi fo�t profesnlă de neopythflgol'icienii Apolloni!1s din TlJU1W şi de N!1'mcr.ius, poate şi de Maniheişti (vezi notele BOUILLET n. p. cit.). V. ENN. IV, CH1't. III, 2, p. 11, voI. I l (l. gr.), t. II, 255

39

(lL fr.).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

101

SuIletul fiind o calitate, o modificare formală a ma­ t eri ei , el nu s e poate divide 90. în primul caz, după Plotin, sufletul nu se putea di­ vide de o ar ec e se constată că părţile sunt conforme .şi par­ ten nu poate fi identică cu totul. Dacă sunt perfect egale cal-itativ, aceasta arată că nu sunt părţi, deoarece numai fOl'm"a ră m ân e aceeaşi ori care ar fi diviziunea materi ei , însi'i rorm a nu SE' poate î mpă rţi . . Prin urmare sufletele fiind identice nu sunt păTţi, identi t a tea lor probând astfel că formează o calitate uni­ cil, şi e evident ci! for m a calităţii, nu poate împărţi t ă materi<llice.�te. Ipoteza că sufletele individuale universal se m<li po a t e combate şi sufletele sunt părţi sau intregi, 3C(Xlsta ; u i ţi e cantitativă a sufletului. Să ad m it e m o cantitate (cee a ce e contrar spiritului tonismulul) Şi să ve d em dacă acest sau j us t i fica aşa numitele "părţi" ale Orice can ti tate e o determinaţie actlw[(L, dar o Jl cde­ tHminaţie posibHă, că ci ea p oa te fi micşoratti sau rnărită în viitor ; limita scăderii sau adC10sului unei c�l ntitilţi ne­ putând fi fixată cert mai dinainte. Astfel fiind orice cantitate stă Într-un raport c ert şi c·=mstant cu subdiviziunile ei, atât timp cât r2mâne ea însăşi mllstantă ; d ar pentru că a c tu al a cantitate se poate cu u şurinţă micşora sau mări, subdivizi unile ei vor sta atu n ci intr-alt raport cu noua cantitate m<:lrÎtă S<lU micşorată. Snbdiviziunile unei cantituţi sunt astfel ceva nedeterminat, cuci ele se schimbă împreună cu can ti ta te a iotaL:} in care sunt cuprinse . Dacă zi c e m acum că sufletele indivldmlle sunt păr­ ţi a l e -sufletului u ni vers al , Înseamnil cJ acesta din urmă e o cantitate. ca atare poate fi variat la in finit, �i atunci

90 IHtii textul comeniat aici : ..Pentru corpuril e omoCL'oC'. [·And U'" piirţi, n u �C' arC' I n veder'" decât ma.I·CI � i n u forma. luiim de l'xemp l u albeaţll. Albl.'aţ<t unei p�irţi n laf)tdui n u e " parte a albrţii laptelui existent : e alben�a unpi p{n·ţi, � i nil partea albeţii, cHci, lu nl:l in gf'nC1",d, aJbf'il;,l n-<lI"U n i c i n](i .. il11l' n i c i cantitati'. ENN. IV, c. In, 2, p. 11 (gr.) � i \ . IT. 2()� (Irnd.). �e vorbe,!te

Sti


GRIGOHE

102

pilrţilc lui sunt tot

determinate ca el

a�n

TAUŞ/\N

de v,:daic

ŞI

deci lol aşa de ne­ ar fi, su n t tolu5i

nici Intr-un nu

pol fi

în

definite, urm('az�l. cii

('ilZ

nedeterminatc, D�ci , su:::

pării a10

('('lui Universal D I ,

vedem, opin i a ulc totului ce

('<) se

sufletele numeşte

partea poate fi înţclcasii n u ca

şi m:J.tcl·j"l totului, ej in cazul n a s ­

a vir tu ali tate parţial ă exemplu, fiN'arc suflet e {)

corpul

şi

înt reQ.

Plotin combate a

spiril.lwlizaLJ

pentru

el

to­

a puterii

ce animă u n

parte, virtualmente vorbind,

nlacli

conceptului

tE'rmcnnl de comparaţie

care se serv(',llI adversari i , probabil Maniheiştii !l2.

d i v i ziuni H sufletului În Of­ rtlsp,î n d i t , ·nu substanţial­

piltrun dc

t0tul

ftt:r{t

il

fi

diferenţiate. un iversal (' :;ccla,,?i lucru cu sufletul ce a o i m J. u n corp, atunci

nu e

dupi)

cum sufletul ce emimii u n

parte <1 su fletul u i întreg, t o t sufletele fi p"-lrţi , C'hiar virtuale, sufletului textul : "AC'eastc'i ipoteză nu di st inge sufletul universal, de alt,l parte, pilrţi1e acestui <lt,1t mai mult cu ('{,t aceste părţi au acec3şi

cu

o

put ere [e:l ş i sufletul univprsal ] , C'[lei chiar pentru orga-

nele

c"re

Uli

admi l...

deosebite,

('3

ochii Ş i

urechile,

nu

cxisl[l o parte a sufletl,.dui :in ochi, o

in urech i . . . , dar se va zice cil

e

aceeaşi parte a su-

9J Cvmentaren dE:' ,l i � i " î n spiritul lUi P l oti n ; furtl a putea dQ,'ull1enWm printr-un text con�ret. . 92 BOUILLET reproduce pe Nemesius (.,Despre natura omului", Il, p. 54, trad. Ir,mc. Thibault). ,.Maniheenii zic că sufletul t.'�If;' nemuritor ş i necorpural, dar el pretind că n u eXLstă dedH U'l singur .�uilet. adică Sufletul universal, care e�te impărţit şi distribuit intre toate corpurile însuflelite şi neînsufleţite" t. II, n. p. 268

.�i"!

c.

()


103

FILOSOFIA LUI PLOTIN

fletului care ani mează aceste dou<:! organe, exercitând în fiecare o facultate deosebilă " !l:l. După cum vedem, Plotin combate cu o egală Urie ipotezele - puţin deosebite de altminteri � după care sufletele particulare sunt părţi din �ufletul universal. D<lr Plotin n u e critic dec{lt ca metodă, �i nu ca sistem ,. el n u combate o opinie decât atunci c{md are posibilitfltea construirii pozitive a unei alte opinii în locul cclei alun­ gate. Şi î n această problem�1 PloLin e criticul al tora , pen­ iru că are o pJrere (L so. El plectmd de la aceast;i ajunge l a opinii cu toiul ,? i crede particulare sunt conforme şi identice reciproc, tOGte impreună sunt confo1'lnc �i versaL Conformitatea acţi u nii

lui.

Pentru a se explica comunitate de naturil, ambele suflete, a se confunda (căci atunci n u ar rămâne un su net transcendent 51 di­ vin , ele fi in d amestecate în lume), Plotin crede eri sufle­ tele particulare sunt emanaţii, dezvoltări ale virtuali­ tăţii. caLitative cuprinse în suflelul universal, după ('um, d e exemplu, un arbore e o dezvoltare a virtualib:\ ţii t.:U­ prinse în sămânţă. Dar să urmJm acum comparaţia cU arborele, căci e clară : Ramificaţia totală, _ frunzele nenu­ mărate, florile sau fructele numeroase, intreaga urzeal.'l a micilor nuiele, tot arborele, citt e şi cU,m e, e produsul şi dezvoltarea în spaţiu a mici grJunţe ;:tnmcate Î n pJ­ mânt. Falnicul pOm n u ar putea să 'existe decât prin f.:'l­ râma de sămânţă, dici din c;:t a ie'iit el. Dar fiecare parte a arborelui, fiecare ramură, deşi po;:trtă în ea, puterea se­ minţei ce a născut-o, soarta ei e deosebită de a s,lmtm­ ţei ; poate să o rupe\ vijelia, poate şă o îndoaie cineva, fJri.l

93 ENN. VI, c. III,

p.

13, voI.

IT,

(gr.) şi

t.

II, 269 (tr.:ld.).


104

G RIGORE

TĂUŞAN

frigul să o dezbraee de frunze, totuşi puterea totală a arborelui, acca putere care era concentrată în mica să­ mânţă, nu e micşorată .şi nu c atinsi! de variaţiunile .şi de transform,lrile ramurei Dac,} acum căutăm să aplic,lm comparaţia, putem În­ ţelege cum Sufletul Universal. ca o sămânţă purtând în el seva vh.>ţii, naşte toate sufletele particulare, şi după cum fiecare ramură e o individualitate, tot astfel fiecare suflet are S<JHrta .şi menirea, peripeţiile şi viaţa lui, fiÎră totuşi ca vicisitudinile lui individuale să "fie întrucâtva resimţite de acel focar al vieţii, Sufletul ceresc 91.

"

Descindc?'ea sufletelor "ai ci jos . Sufletele particulare descind deci în multiplidtatea şi divizibilitatea lumii pă­ mânteşti, pe dmd sufletul ce le-a produs stă in lumea eternă şi imuabilă. Soarb sufletelor particulare e in­ ferio;"Jră soartei suflet.ului universal. Şi atunci se naşte întrebarca : cine l e-a silit să se coboare aici jos ? In 1,,­ gMurii int.imLi "'poi cu ace3st.{i intrebare stă urm;l.toarole : caro e scopul descinderii ? dacă nu au fost sUite să descindă. care a fost at unci motivul logic ca se injo.<;easc<'i, insufleţind ceea ce e efemer şi multiplu, materială şi pământească ? Fiecare din aces1e în1 rebiiri au importanţa Iar în si.,temlll lui Plotin, si tOdte cer o studiere am;'i nuntiLi. Le . . vom an alizn �i noi p::- rând :

Care poate fi scopul dcscinderii lOT ? La drept vor­ după Plotin, această întrebare e imediat. rezolvată prin aceea ctl orice rrincipiu creator are un plus de ener­ gie care trebuie s� fie cheltuit pe calea fireasc{1 adică aceea a producerii unui nI t. lucru, şi cu cât un principiu crea­ tor e mai puternic ("u atât el concentre.:'\z5. .şi deţine la­ tent În el, mai multe forme posibile de existenţă, proli-


FILOSOFIA

LUI

PLOTIN

105

feraţia fiind semnul unei mari energii creato �re. Sufle­ tul care e o ipostază creatoare prin exuberanţa propriei sale firi, trebuie să producă, trebuie Se! descindă şi trebuie să lase lumea etern,1 pentru a intra şi forma lu­ mea pământease[l. "Astfel, deşi sufletul are o esenţă di­ vină . . . intră Într-un trup. Fiind un zeu inferior, descinde aici jos printr-o înclinaţie voluntară, în scopul de a-şi dezvolta puterea sa şi de a împodobi ceea ce se gil.seşte sub el... Intr-C\devăr, facultăţile .sufletului ar fi fost inutile, dacă ar dormita într-una în esenţa lor necorporală, Ui.ră a trece l a act. Sufletul ar ignora ceea ce el însuşi posedă dacii facultăţile sale nu s-ar manifesta prin procesiune . . . Varietatea efectelor sensibile f a c e să s e admire mtlrirea principiului inteligibil el cărui natură se manifestă astfel prin frumuseţea operelor sale" 93. Finalismul creaţiei se deduce deci din chiar concep­ tul divinităţii, c,.l.ci dacă există acest principiu el treb1lie stI creeze printr-o exuberanţă, şi printr-un fel d e ftmcţÎe npcesanl a chiar naturii sale. Prin aceasbl ipoteză împrumutată de Plotin din Filon Evreul !li; se putea explica crearea lumii, fănl admiterea unei deliberări a Divinităţii, şi cu modul acesta s e nimi('(>nu atacurile de exemplu, ale lui Epicur deoarere lumefl nu a fost dintr-o anume cauză, ci printr-o impl1lsiunc a forţei creatoare. Sufletele creează deci lumea cea mai bună, felrit a fi avw-t un motiv personal sau un folos individual din rea­ lizarea acest,ei aciiuni. B. Sufletde sunt libere in această descindere ? Ches­ tiunea aceasta de�i pare clarificat;\ prin rezolvarea înlre­ bării celei dintâi, de fapt rclm{me însă deschlsfi, căci poţi admite că sufletele fă,ră sforţare şi fără un plan, au fă­ cut lumea, şi în acelaşi timp a crede că au fost sUite de

c, VIII, 5, p . 149 voI. II {gl'.} şi t. II, 489 (t1'f1cU. 95 ENN. inceteaza niciodată a produce, Dlltura �CI e d� 96 "D-zeu produce mereu, după cum aceea a focului e de a anle �i <I'>'lO'a B zăpezii de a răspândi frigul". (Lcgis Allegorie r, 44 m:nmna tradusă de BOUlLLET la n. p. 263 ; Tom. 1) ; Cf. şi "La 1';lbbale ou la philosophie rdigieu,'e dcs IUbrclI..l"" de FHANCK. p. 22.3-·22... a


106

GRIGOHE TAUŞAN

---_.�._---- --�--_._------- -

o fataUtate sau de un pri n ci pi u superior lor, ca să pro­ ducă "fără sforţare". Şi apoi chiar dacii a d mit e m Jiber­ taten externă a sufletelor, întrucât sunt pri n ci p i i conş­ tiente, e i m posibil CI nega faptul ('ă ele 8U cugetat Înainte de a fi intrat în corp. D a c J intrarea În e o injnsire. cum I l - a u I'tvut puterea, ('a S,"I r e n u n ţ e la misiu!1C

divine ? sau (l1l fost silite sunt principii creatoare, sau silite, şi atunci ("um au vo it Set-Şi exercite o misiu'12, deşi pentrn ele e re! tcsn icio(1,wl, cum s-a demDn';lyat

dinmi'itoare naturii lor Prin

tund

urmtlre :

nu

Plotin

formeaz,l

urmJioarea

ipoteză

conlrarii : sufletele des ci n d pri n propria

fo.\� ('..ifl'

ma:

sintetiz:"tnd doml: rOI' natură, silite dtn

de insăşi firea lor, dar această de'icindere - dedus;'i substanţialitatea lor -

e

li b erd

în momentuL crind

se'

exercită.

97

Dupa

PLATON desci nderea d i lţ

e o clldere ş i o

pedeapsă

cJatfi.

su fl etulu i, de aici O atorie morală pentrU sufletul omului, ca prin pur i u cari sa _�e na e iar În regIunile d i n ca re il cazut. După PORFIR, �unetele a u df'�cin� pentru (:a să aibă eXP€rien�a vieţii trec[ltoufe pă m nte5 i , � i .0;.1. n u mai ra ne a sc ă HUă dată a descinde. De asemenea GNOSTICII i den i fi nd lumea c u n'i ul, trebuiau să co nce a p a df:'�cinderea sufletelor ca o Dupa PlotIn, în._[l

â

e rea,

t

v t câ

cădere.

nu şi crea�ia n u e d ec i o -,tare nE"norocită in sine o con d i ie de infcrioritatc trecătoare a sufletului. Toate aceste si�teme afară de acela al lui P l n , consJ.dera creaţia ca o impuncre, ceea ce ..1' fi CO n r <l si�temului libertăţii de a crea, ad­ mis Plotin, deşi � i el l' d e acord cu ce i i in susţinerea că creaţi a e o inferioritilte, Deosebirea e că pentru el descinderea trecătoare a sufletelor voluntară, fără Însă ca să aibă u n motiv perSOnal [n condUita lumf'<I

insăşi, ci de

e lor.

ţ

i f

oti

lult


107

FILOSOFIA LUT PLOTIN

Luăm metoda prin comparaţie (servindU-rie de u n exemplu d a t de Plotin însuşi) pentru a expune clar a­ ceastă curioasă ipoteză. Fiecare om poartă în el dorInţa prelungIrii personalităţii lui în timp, prin naşter0-'l co­ pii lor, deci fiecare doreşte a se cAs:'"itori. Acest aeL e în­ temeiat pe un instinct genezic fi resc , care îl sileşte a-.'1i alege o femeie indiferent anume şi unde. Dar acest o m alege pe o femeie, dintre câte le-a putut v ede a , şi cu aceasta se căsătoreşte la un anume timp ; acestea sunt ac ţi uni rezultate din li bem sa precumpi{nire. El nu tI fost liber, Întrucât pr i ve ş te îns<'işi îlldemnul Vw] de a se căsători, dar a fost liher în ce p ri veşte modaritatea şi e�'ecttţia acestui îndemn. A ş a se întâmplă şi cu su­ fletele : ele descind pentru d\ fjrea lor le înd::amnii ca "'itI descindi'l, dar în felul cum şi când descind îşi m,mi[estă libertatea lor desăvârşită. Cităm pe Plotin ca document.:>.rc preci<.;ă : "Acce a ce "Se eheamil. inevitabilH N0cesitate şi Just.iţie divină, con­ stă in stăpânirea Naturii, care ruce S[l tre<"l că fiecare suflet eLI ordine în imAgine:\ corpor"lii carc a devenit obi ec tul afecţiei şi al dispoziţiei sale particulare. Astfel, su­ fletul se apropie p rin forma sa de obiect..., nu că... e.�te silit de a descinde la acest moment, in acest corp, dar la o epocă fixă, el descinde ca şi prin el însuşi şi intră �1colo unde trebuie ... Descinderea sufh..telor În corpuri nu e nici volunt<lrTI, nici forţată : n,-' e voluntară, pentru ca nu a fost aleasă şi cons i mţ i tă de sufl ef.e ; nu e forţată in sensul Ci'l ele se supun numai unei impulsiuni naturale, cum e5ti împins la cilsiltorie ... mai mult prin Îr.st'1ict de­ ciit prin raţionamenV' \.l�. Pentru a se putea salva libertatea descinderii deşi s-a admis că această descindere e o cădere, Plotin ar putea afirma că ele sunt libere prin faptul că nu se SUpun decât propriei lOr naturi, şi deci su n t silite a descinde, deşi nu sunt silite de nimeni din afară a descinde. Pasajul următor din Plotin (întrucâtva şi cel citat mai sus) ar docu­ menta această ipoteză ; "Astfel indivizii vin aici jos în 98 ENN. IV,

c.

III, 13, p. 26

(grec) şi t. 11,

292

(lr<ld.).


10'

G_ R_ TGORE" TA"C'ŞAN

_ __ _ _ _

virtutea legii comune In care ei sunt supu.'ii. Fiecare poartă în el această lege comună, care nu-şi trage forţa sa din afară " !Y.l. Interpretarea însă pe care 3m dat-o e mai conformă spiritului lui Plotin - dccflt ultima - căci afirmând că sufletele sunt supuse propriei lOT naturi, admiţi implicit determinarea sau ndibertatea [ar internă în ce priveşte el e a descinde. Aceasta însă ar fi fost contrar te­ Plo:in insuşi , .Iupii care creaţia nu e o impunere, absolut [ibcr al principiilor divine. descinde1'ii sufletelor. O problemă conexă ce­ acum, ar fi aceea a modarităţii sau a cum sufletele (indiferent dacă sunt " lidacii au un "scapa sau nu) descind in ma­ COfjJ, �i aceasttl' problcmi.l are o deosebită stă î n raporturi strânse cu funda­ Plotin. Dac{l sufletele ,.intră în ar fi ca şi l a Platon, o . existenţă puţin simultLlnă ideii, şi î n acest caz ar încet� ..,[1 fie monist, cum e în

vedem cum rezolvtl Enncnde/e sale : "Dactl

dificultate Plotin. Cică Sufletul intră a-l insufleţi, aceasta gândirea noastră într-un mod care o stabilim astfel între actele sil1e c pur v('rbal;!, o-a exisVlt un singur mome:1t în în care, corpul său să C": � r e uni v e rsu l nU a fost universu l u i pentru a e O1<'li ciur ; succesiunea

vine ppntru

existe .fără su.flet, in care

să existe .fără .formă.

D<.lr poţi separa aceste lucruri (mCiterie· şi suflet) în

cu­

g{>lare, şi pri n limbaj, deoarece un obiect compus poţi a-l descompune prin cugetare şi vorbtl" \1)(1. Prin urmare, după Plotin, conceptul "descinderii(( este pur metodic : un mijloc OClrecum retoric şi expozitiv de a putea să înţelegi astfel, printr-o arti.ficială analiză, cum sufletele intră in corp. De fapt îns8, nu a existat mai di­ nClinte o materie-receptoare a sufletului .şi Sufletul uni99 în [tC'elaşi loc citat din nota 1 , p. preced. 100 ENN. IV, cart. III, 9, p. 20 voI. I I (grec) şi t.

II

283 (trad.).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

109

versal nu s-a cobo rât într-un element preexistent mate­ rial, căci el însuşi a format materia ... Sufletul astfel a prodwi materia, în c a r e "des cin d e" din când in când, şi 1)(mtru un timp mărginit. "Deo arece Sufletul tre buie si'! s e întindă (să produca in spaţiu), va naşte un loc în care să poale fi pri mit , adie,:"\, va naşte corpuL.. Universul a devenit astfel o locuinţii fru moas{l .şi variată pe care Sufletul universa l nu a săr,kit-o de prezenţa sa, fără totuşi a se încorpora cu ea . . . In felul acesta, insufleţindu-l (pe univers) SufletUl îi d;] p reze n ţa sa, Wnl a deveni proprietatea lui, şi-l stăpâneşte şi-l po ­ sedă fără a fi vreodată posedat de el. Universul este 'intr­ a devilr în Sufletul care îl conţine, la care participă cu totul �� 1 0 1 . D e c i repetăm c ă "descinderca" e U n tC'rmcn f'onven­ ţional şi rezultatul u n e i artificiale an a lize , ci\ci de fapt sufletul a produs materia, şi u ce asta n n a existat ca un element preexisten t (cum e în si<;tcmclc dualisle) principiilor ideale şi creatoare. Animismul Plotin f o rme ază în tre aga s} formeze şi .,>il timp, un anume corp fletului decurge într-un mod prima judecatii. Dacă Însă insist;1m din cauză că Plotin în avut mult răsunet în După el, sufletu l e creatorul si ",Ie"in,,,,·,,tm·"; nismulul, ş i fiind nlspâ.ndit iO� funcţiunile bine onînduitl', organelor sale. "Sufletele că un loc determinat le este 101 ENN. VI, c. II!, 9, p. 20, vol. III (grec) şi t . II, 284 (tr. fr.). 10:2 Prin "animism fiziologic« înţelegem raportul di.'11rc -' u­ � i complt'xul curporM. 103 Vom vedea mai departe ce tt'ebuie sa în�eleg('m prin "r.'\spândit", l a Plotin. Momentan însă afirmăm că arest concept se deosebeşte de "răspândireo" în corp admisă de Stoici, după care sufletul e un "praf".

f!.:;t


IlO

GRrGORE TAUŞAN

silite a se ocupa de un corp care le cere o susţinutJ lUiU'e aminte. Sufletul universal seamănă in partea sa infe­ rioară principiului vital care însufleţe.şte o plantu şi pe ca!I'e o administrează încetişor şi fără zgomot" 1'1'. Pentru a putea inţelege mai precis onimismul acesta trebuie Sil ştim succint, psihologia I:r, sa, faţă de ca!"o anî­ mismul e u n complement. După Plotin jacultăţite (dinamism) sunt : puterea ve­ getativă, senzitivă. Taţiondă şi intelectuală. Dintre acef:>te­ forţe psihice, aceea care are misiunea de a Intreţine <:11'­ mania organică şi a constitui viaţa, e facuUatea V€r;ctG­ tivă sub aspectele ei de putere nutritivă şi putere gene­ rativă . . . .. î ntr-un animal, natura (facultativă) administreaz[l toate organele, mişcă şi naşte fiecare lucru la Umpul SilU. face să crească barba sau coarnele, dă fiinţei inclinări şi puteri particulare, când acestea sunt necesare ; şi în acelaşi mod, in plante, produce flori şi fructe la timpul potri' vi t " l00. Sufletul care înt.reţine astfel viaţa, nu e sufletul raţi­ o n al, acela care cade î n extaz ş i înţelege pe D-zeu, care prkepe şi judecă, a dm ir:'i frumosul şi respect;.'l justiţia, ci un altul, suflet�ll vegetativ, mai apropiat prin n<:ttuI"it viaţa p,imântca.scii, p l i n;:i de vicisitudini şi prin C'xce­ nestatornicA. Şi prin aceast.ă susţinere, Plotin (' un ecou utat al orientalilor dt şi al fllo::: o fiilor greceşti cele

mai

de

însemnat2.

Astrel şi SUF2tuL

l a Aristotel organizaţia

vegetativ, care se

corpor::;lă

deosebeşte de

mai înaltă, a raţiunii Şi simţirii ; iOr înţeleg, sub numele de natură animală sau raţiune semi­ nară, su f letul care conduce corpul. Dealtfel Flotin, cuno'.:ci1tor al filosofiei orientale, a fost influenţat probabil, în mod egal, dacă n u chiar mai mull decât de filosofia clasică, î n susţinerea diferenţei d intre spiritul organic şi spiritul gânditor, de către filosofia or.ia sufletului,

104 ENN. IV, c. III, 4, p. 14, II (grec) şi t. II, V,-.zi ca1)it. special. 106 ENN. IV, c. III, 13, p. 26, II (grec) şi t. II,

105

272

(traci.).

292

(trau.)


III

FILOSOFIA LUI PLOTIN

-------- ----- ------

�ntaIă, deoarece con s tată m IA Kabbalişti o ide� tică dife­ renţă. Astfel in Zohar găsim ipoteza unui "suflet vital" · cu misiunea Une determinată de a conduce corpul 1117 . Teoria animismului lu i Plotin îns,,! era ·contrar,'i ato­ mi!itilor Şi in special lui Lucretiu care dădea sufletului gâ n d i tor (animus) şi misiunea de a administra corpul, prin mijlocirea insă a sufletului i n ter ior (anima), "răspândit in tot corpul" JOH. Comt.atăm deci că Plotin se bazează pe o în tr e agă tra­ diţie filosofic:.'l, dar nu vedem (în afmJ de ['ele câteva fn!Z(� pur afirmativ0, reprodus€' ma i sus) n i ci o probă 5i fl i C'Î o argumentare dezvoltat,1 CI animismul ui sub forma lui pe-ntru Plotin obscrvilrC'3 viC'ţii pe �i7:iol ogic;l. Se pare ,C1re oricine o poate - e :J.rgumentul cel mai puternic al acestei ipot eze . Organismul e tipul s i slematizării for­ ţelor şi ordonării lor ar m oni oas e în v irtu tea unui ultim ·scop, al unităţii î n varietate ; fiind astfel, vi<lţa trebuie Sil fie stLipânită de un principiu unitar, şi acel principiu ur:itar n u poat e Ii a ltul decilt acea natură, pe eare obser­ V,trea intern<1 o scoate în lumină şi anume sufletul. El este, urmare, aC€ l a care conduce diversificarea funcţjunilor delicateţea mişcărilor lor, :i n aşa chip încât activitatea uneia din ele să fie { olo su l şi în strâns raport cu totul din care face parte. Aceilsta ar fi nrgumentarea, pe care ar fi pu tut să o cea Plotin, animismului I(�I. Am văzut însii CiI Plotin nu 107 1n vi�'ţii

Kabba�(l.

Spiritul vilal se deosebeşte de ,.principiul animule" (nefeş) : vezi FRANCK. La Kabbale, p. 174-176. animum atque animam dico conjuncta ten!;'r! Inter

108 Nuc

.-;e, atque Unam naluramcon fieere ex se, Sed caput

esse

quasi, et in corpore tot o Consilium, quod nos animum ment('m­ Iar puţin mai departe, se arată cum spiritul diri­ jC'HZ(1 corpul făcând să intervină �llfletul inferior anima Caeten pars animae, per totum dissita corpus, Parei el ad r il un " n m:,nt i � m o enq ue movetuL .,D.' TeTum" , cart. III, v . 137-140 şi v. 144-115, d'lln;n<Jl·i

q'J"' vocamtl�.

, \.

natura

m

) �} _ l G(l. 1 0 9 Teoria .. �ufletuluj organic" ar pute., fi

d

azi .� u�!_inutl1 p r i n

gpecîllor. DARWIN încerca să expllee formare,l .,pc c i i l o r dar c e e a ce râm!nc neexplicat esle prezenţa acelei

' l{ i , l<"n�a p l ' i n .'elecţie,


\N______ ş._ tF:.. TAe"' 0I_ l G_ ::2_____._��_ o [<1('e, probabil din cauză cu -- î n mlmea lui - această teorie are o valoare axîomatici'i, confirmată de observaţie. Con<;tatrlm a s t fel ciI

Plotin

admite u n

animism,

care ar

putea să pOnrte epitetul întrebuinţat î n filosofia modernă, d e dlw+d!fnamic, deoarece susţine că sufletul e compus d i n o part e care se ocup,1 ('u vi<lţa pur raţinoală sau sen­ z i tivi.!, şi o alta Cel re- regleOlză fenomene-le vieţii corporale, spre deosebire de ;t n i m i smul modern al 1ui·Stahl, de exem­

plu, î n care i n teligenţa e �i arhitl'dul , şi cârmuitorul cor­ pului

1 10 ,

animism

care

s-ar

puten

numi,

Un

"i'mimism

monis t i c " .

Rezumat. existenţei.

Ipostaza sufletului, it treia, formează temelia

Dar descindcrea Î n corpuri e o metodă con­

venţionillt\ de expunere ; în fapt, corpurile sunt chiar su­ f l eteL e ;\cest act, ptmă l a ultima limită el

um'i existenţe faţă de Divinitate. n u le este impusa, su­ ele pri mesc Însa de bună voie

inlt'riol' lui in<;u�j ('a fiind un

'" re:l,

prin n ",tura l or superioară sunt lucru creator trebuie srl produciJ. ceva Lumea deci

fJr<.'l

a fi re<'t

esenţialmente,

lucru derivat, deşi derivarea ei se face

,!.in l'xistenţa ce" mai bună.

Aceste suflete care moduleazi.l materia sensibil,/, nu sunt c h i ,lr piirţi <tIc "Sufletului universal", ci emanaţii ideale .�i virtUfile al e acestuia. Ele au individualitatea lor, odaW ce s-au n <!sc u t , dar înainte de a se fi născut, făceau subsranţială şi i n tegran t ,\ din Sufletul acela care e lor. adjc,l "Sufletul univers8.lM• înlăuntrul unei specii, care 'intărită prin sel ectie

poahl [orm ,l () specie 1Itouă mai bine adaptată. După ,II' rl () r"rma t i ,' \'(Jjtii il �unet€lor, care sileşte e1n­

lor

forma speciei, şi �i1eştc pe peqw \ u . \ �fl reprl>d uc'fl ;]('�' I il � i ,lP

ii,

up

indivjzi ca fn devenirea

.�trucluril înăuntrul

unei

pe tot t i m p u l cât ea durează. '·'·zi IntJn(!gr< l J I H iui A l b"rt Lhnoin v. : "Le vitalisme et ]'animisme de Sthal". "Cauza eficientă a mişcării locale este su� fletul raţional şi nu acel principiu pe care Von Helmont Il deo­ <;ebeşte de Mells" etc. 64,-65-66-68, passim. spec

l i ;)


FILOSOFIA LUI PLOTIN

113

I n sfârşit pentru a avea o imagine compl'E'hi a legă­ turii dintre suflet şi materie, s-a studiat rapor t u l in par­ ticular dintre suflet şi materie organică, şi am . viizut cum Plotin, fără a spune o teorie originali:i, e unul din frun­ taşii ipoteze-i animismului fiziologic sau organic,

Capitolul IV GENERAREA IPOSTAZELOR Ipostazele în numilr de trei, sunt fundamentale �i ire­ ductibile. Sunt fundamentale, c{lci existenţa îns,işi trebuie să aibă un înţeles, un principiu şi o cauză, şi ele sunt toc­ mai acest lucru ; ireductibUe, căci ceea ce face una nu ar putea Si! facil alta. Unul e un principiu transcendent şi inalterabil, pentru a putea produce ceva trebuie ca din exuberanţa forţei lui să iasă formele tipice, care întrucât sunt forme conştiente de ele însele şi de ceea ce fac, con­ stituie o existenţă nouă a Inteligenţei. lns[l aceste tipuri oricum ieei, au nevoie de o viaţă, de un principiu care să din impasibila lor eternitate şi să le amc,�tece le în şi nestatornicia celor pământeşti ; aceasta se realizenzi't prin ipostaza Sufletului. Dar atunci s-ar putea obiecta : Dacă fiecare ipostază e necesară, atunci aceasta ar însemna cc\ una nu e sin­ gură capabilă a crea ? Şi atunci unde c unitatea absolută a Creatorului ? Apoi dacă aceste ipostaze sunt ireductibile una l a alta, sunt ele sincronice sau succesive, şi în acest caz care e ordinea acestei succesiuni ? întrebările acestea sunt cu adev,lrat grave, insil te­ oria emanaţiei rezolvă într-un mod logic, dacă nu -intuitiv, toate aceste dificultăţi -fundamentale pentru priceperea clară a metafizicii neoplatonice. La lumina acestei ipoteze, să vedem cum trinitatea ipostazelor, se poate reduce la o unitate absolut,,! . Principiul creator trebuie, întrucât e un deţinător de forţe, să creeze printr-o supraabundenţil n propriei s8.1e naturi ; prin chiar faptul că e Forţa prin excelenţă trebuie


GRrGOHE TĂUŞAN g{t se c

proliIerez0, alminteri ar poseda o forţ,l latentă, care

i nfer i oară insil, forţei pu r u ri in act, cum trebuie să fie

lT nul absolut. "Sc

i n chi pui primul prin cipiu ca un

orÎgilw

Izvor C.1re o-are

(�2

În

valuri

d ecât e l ins uŞi, care se scu/'-

î n t r-o m ulţime de fluv i i , fijră il Ii i.<;tovit pri n ( 1 1. c e pierdt', fiinl chiar a se s:-'lIrge '� P l o t i n <.tddUgtt : "Deoarece U n u l

altii

n e v o i e , nici dorinţi:i,

iposta­

D':.' pu ta nd cr0a c sim ptomu l

ed1 oril,

contra

măn'ţiei l u i , ('<ki. nl.lTn;!Î unei e x i s tenţe "bsolut li

este- dat

n (TCit

abundenţă de viaţă,

şi Iiiru u n scop

Sil'-� i .

Iar operaţi a in suşi il form[)rii existenţelor infer ioa re , se face p r i n t r-o descendenţă, sau degradare care î n neoplato­

nism

po ar t ă numel-e de pl'Oc.?silme (proodos). Iatii tE'xtu l l u i

Dcea<;U.i opel"ilţic : ., Unu! n u �Înqu" eeici, dac,! Unul ar riimâne înc11i<; ar răm(lfle (l')cu n se i n Unul

P l o t i n prin C i l r e se lămureşl l' t rebuie s a e x i s t p

in el

însuşi,

toate lucrurilr>

f;1r[1 a .::1\.'0 « o form,l, şi n i C'i o fi i nţ,'i n u ar exi<;ta ; prin

urmare

pluralitatea

const i t u i t i!

fiinţele

de

nHseu l e

din

Unul n u ar ex i s t a , d;l(',l d i n acesk existenţe n u. ar ieşi prin calea procesiunii n <'tul"ile inferio are destioilt::· pri n

condiţia lor, dt, i:l fi <;uflr� j (' . . . E n a tu ral c a fiecare> esenţă pro d u cil C(-'\':l sub e;l, d t' a sco<th' (un lucru) din (';1 im<l_':\i

!;(t

prin t r- o

dezvol t are

ascmpni UJwÎ

spminţ·:,

d<:'zvoHare în

la producţia unui su­ VinL' U'(Iinfp.1 u_! t:;ia, r'l­ el' naşi(' h:c:'U! care!

care un principiu nedivi z i b i l pu rced e bipct s?n s i b i l . � i Î n Cin:!':' ('('[',1 Cl'

ţbl;'\ n n t u r i i o r [ W�'I, p:'n ' ,I \ ('(, putcTe nu trebuie 5el fie oprit,i s<tu i n cerc u i t ii , Î n a-:ţiuneii .sa, de i n vidie t r ebu ie Cil S,-l exis:l' o procs i tm �' ('::m l i n 'lti, pîni:i 111 ENN

(li fr )

112

h:NN.

I I I, c. V l I J , 9, V , l'.

Il,

1,

Il-

[l.

:121,

176.

II

�·o1.

1

(t.

(1. gr.) şi

gr.) t.

Il!,

� i t. 1 1 ,

p.

2!i

p. 2:10

(tr. fr_l.


c: FlcW ee SOFJA LUI

_ _ _ __

când din

grad în

PL�:�� ____�___I_ 15

gred, ton t e l u crurile �,J fic ' dsoscin<;e la

u ltime le limit.e ale po�ibilu!ui" 1 1:\.

Plotin,

Universul întreg, după

e o

înltmţuire it>rarhid ; cu minlea de l a

totul e în decadentă, dacă n e eobor[lm Fiinţ a eterni"i ş i

din

c o ntr a,

e

bună,

In

lume<l m u r i t o are şi rca ; totul,

din p�imânt_ ce sunt "spre Tfj<li sau t o i u l e " spre mei rău" d in punctul de' vedere din car0 priveşti lumea ; râvneşte la C'21 Etern, �,i ]U:Jl':a vn fi purmea inclinatii spre Bine, oit,l I-'C Acela, şj între.:lg,\ v ietate va fi o (ohjnte­ senţil il răului. în ascendenţă, dilC'il ne rididtm

spre cer, c;:H rc lo.;:<Işul celor Prin u,mare totul e

Plotin, are meritul

Stoicii, n-a fost orbit de Jnd'Vl C " ' '' ' ' ''''' printr-o sinteză superioar,i"t me nte

dec5t

"de naturii. ,.Animi.llul () exprimare concretă il

un consensus se reduc la fundam2ntal<l, Legea procesiunii fi in d o de unHi<:arc ,J. fenomenelor modern:l, care toate ţostuleazii

toate

prin urmare, ca pe ţe\'8, adie(l pe indi­ se va produce o individuaLitate în multipliciEtţl ? I3tă cu m , Orice exisl'.Iultil,Ecit a\'a,

e:�i:,te, trebuie ::;ă vidualitate. Dar cum sj

s5.nul unei

113

ENN.

enorme

IV, c.

se

VIII, 6,

rcazărne

p.

250, I I

(t. gl"»

�i

t.

1 p.

46ll (tr. fr.)


116

GRIGORE TAUŞAN

tenţă se intoarce îndărăt, priveşte sau aspiT"ă l a principiul imediat superior. Individualitatea astfel se cristalizează, ciici o existenţă se sprijină in ea însăşi Şi opreşte ou modul acesta şu­ voiul multiplicităţii ce tinde a se pierde in - infinit. De aici un corolar : Dacă "aspiraţia" e un mijloc de formare a existenţelor definite, atunci gândirea e un fac­ tor creator (în sensul malerial chiar), căci "aspiraţia" e un act de cugetare. Pentru claritate comentăm m ai concret aceste legi : Pentru ca un lucru s5 existe, trebuie nu numai un principiu impulsiv şi dinamic, dar şi un principiu conser­ vator şi st atic, după cum l a o trăsură pe lângă forţa de tracţiune trebuie ea însăşi să aibă soliditatea osiilor prin care să se poată exercita acea forţă, Acest principiu in univers, e conve1'siunea. însă această retrogradare sau re­ zistenţă faţil de forţa creatoare nu o poate avea decât cu­ getarea, c,\ci numai prin cuget omul înţelege, combate, transformă şi adesea înfrumuseţează natura, deci numai un curent intelectuat poate înfrunta năvala curentului creator ; dar într-un fel şi destructor, pornit din Unul tH.

Caracterizarea filosofiei lui Plotin. - După ce a m studia modul cum Plotin explică originea l u m i i : e, fireşte, o datorie Odrecum pedagogică, de a strânge într-o singurii numire şi sub un singur epitet, ncest sistem.

O prim.'i concluzie ce decurge, cu uşurlnţi:i, din cele ce am spus până aici, e, că idua e faciorul creatOr şi deci existenţa materială, extQrnă 'ji sensibilă e u n derivat al existenţei ide(11e. Sistemul lui Plotin e deci idealist ; dar aceast;; caracterizare e vagă, căci idealismul poate fi de multe nuanţe, mergând uneori pâncÎ a nega cu desă-

114 Despre sensul cuvântului conversiu.ne vezi in Plotin !il, p. 127, c(Jn\' � r � ' \Hl"'l cC.LrL' D· zeu ; 1<1 p. ';'2, t. TII : inteligenţa "operează -o conversiune către ea însăşi" şi passim In t. 1 şi II din trad. franc. Bouillet. Să adăugăm apoi că ipoteza prin C3re se admite că cu­ getarea produce, n u e străină spiritului general al filosofiei neoplatonice, după care inteligenţa ş i sufletul sunt esenţe ale vieţii şi materiei. t.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

Il7

vârşire Intreaga fenomenalitate externă, considerând-o ca 'o halucinaţie, cum faee dintre modemi, de exemplu, Berkeley ; sau admiţând -că lumea e o existenţă infe­ rioară şi e o copie sau o umbră 1) veritabilei existenţe ce stă În idee, cum susţine Platon. Alteori idealismul ipostaziază sau proiectează ideea ca o existenţă externă, cum face ShelJing, ori concepe ideea ca o concent!'aţie substanţială şi esenţial.!. materiei, cum susţine Aristotel, urmând în aceasta tradiţia pythafloricc1, Prin urmare ca­ racterizând filosofia lui Plotin, ca "idealistă", suntem departe de a fi precişi. Adevărul e că idenlismul lui Plotin se apropie mai mult de ide:1lismul peripatetic, necât de cel academic, căci la el " ideea" c mai mult o concentraţie a mate:'iei, decât ' lf\ arhctip transcendcnt. Tn realitate aceast,:; <lpropicre insii, e numai ap<lrentă, euci Aristotel consic!eră ideea ca o concentraţie substanţială, ca un principiu sincror, j c şi fuzionat materiei, pe când, după Plotin, ideea d2�,i e o concentraţie dătătoare de viaţă a materiei, însă materia însăşi n u e nimic altceva decât idee, căci în afflră de această existenţ6., care e absolută, nu mai există nici o alta, Dar atunci cum se împacă "concentraţia" ideii, cu absoluta ei independenţl, materia nefiind nimic ? Da drept vorbind, concentraţia e o convenţie meto­ dică, deoarece realul nefiind de�ât tot o idee, urme<.1ză că ideea se �ncentrează în ea însăşi., - deci realul e o i dee m�mjfestată sub formn unui. principiu animic ; prin UnTIare între materie şi idee propriu-zisă e o di­ ferenţă funcţională şi nu substanţblii sau esenţială. Dar atunci este o alttl dificuHate. Dacă ideea e însăşi realUl sensibil, atunci ideea e o obiectivaţic, şi deci Divi­ nitatea (ideea fiind o formă a divinităţii) pierde din C1bsoluta ei transccndenţ(\, intrând în lumea intuitivă. După Plotin îns<'i, sufletele care reaUzează formele sau ideile, sunt "emanaţii" ale Sufletului universal, urmare ele se pot obiectiva sub o formă eteric,l, şi absolut nematerialJ, după cum, de exemplu, ciildura se poate răspândi în toată camera, pe C<Înd focul ce piUpflie


GRIGORE. TAUŞ ·\N ______

în

rJm<1nc acolo ş i pare absolut striiin ('Jid urii ema121 1 1:,.

nate In rezumat deci, a[irmăm că sistemul Enneadelor e idealist, iar lntrucftt concepe ideea ca o eman aţi e a unor principii divine �i superioare, putem caracteriza acest sis­ tem ca ideaHst emanatist, şi epitetul acesta singur ne scu­ te�te de a dic;cuta, dacii idealismul lui Plotin, e sau nu, o reproducere suu o continure a vreunui alt idealism

dasÎC.

NOTA E o datorie istorică

I rei ipostaze, admise de căci oricât de Îm­ cum s-au realizat creşti n i s m logice

şi

raţii

n.eoplato­

dintre ele

lui Plotin

in

şi

Teolo-

cre�lini . Sil observiim (cum arată BouHlet î n notele 1) că pentru Plotin "ipostazele sunt cu o "existenţă substanţîală(', pe când lite­ erE'ş t i n i clccsebesc eRenţa de ipostază, aceasta din

urm:-t intf.'rpreb·�nd-o c a o pe.rsoană �. Augl1stin identifică cu

substanţa,

irl;'i "persoane" ca

trin ităţii

:ş i În această substanţă el gă!>eşte d i v i n e :J. Dar

CL'

prudenţa �ii ga­

caracteristică, Augustin e departe de a con-

lui

rezolvat pentru cugetarea omenească, misterul sub

forma

celor trei persoane

distincte.

" Dic-

nC"cii�la - cu [[celaşi grad de -.. alo!"e şi de ca oricare altă comparaţie - n fost întrebuinţată şi in

1 1 5 Companl�ia

'!xaditate

lo("u)"i. fiind utiJiz<ltă elI' in�uşi Plotin. Tom. I I I , p. 5;2. citatul din S-tul BASILE (Scris. XXXVIII), reprodus d c BiJuillel (id. loc. : vezi no1a 1 ) . :J V e z i fr'lgmentul e i t a t din .\UGySTIN ( D e Trinii:ate) în Hroui l let (loc. c i t . ido p.) �i in Nouris�rm ("La philosophie de Saint­ dlle

1

2 Ve7.i

\ m:ll',tm'·j, p.

301,

val. 1


FILOSOFUl.

LVl PLOT)�

ll9

tum os t Ol m e n tres persoane, n o n ut i l l u d dic('retur, s e d nE t ac er(-'1.u r" " ,

in slst'2mul

Dar nu me

n c opl Ul0n i c există o d i f ic u lt ate , �i a­

prind 2rea sub i;\celaşi concept logic unitat€a lui şi trinitatea ipostazelor. Plotin, fără fi admite

Dumnezeu

con.<;uJJ s{"rwţialitote(J ipo�taz2Ioj, lucru c:ure il deosebeştE -\ sellveaz,1 unitatea principiului divi n pr i n in­ F i c v u r e dintre cele douJ ipOS1.2ze - subordo�) a ! (' primei ipostaze -- sunt; !D.t i m p , sunt d i n ' ( ' d i vlzlbile �j bine disi in:"\l', eL!!' in

d,� CTe�ti n î

treduccrC:l proc';siun i i .�i c m 'm o ! i c i .

derivate

el i n

cele t.rei pcr­ susţine Arius, închipuit Cel

c;um

se disting'2 dO.":fflw L H i AW]"i<uin Qf!şj n u admite Cii Plotin şi at.unci

misticismT l l u i

orien t a l ,

Se'

c p r o pi e

"eman,lţia",

îmi!

de

ipoteza Fiul şi Si"întul Spirit sunt ieşiţi din prin­ tr-o na'itcfc, a�a încât ei îşi eonservii individualitatea lor, deşi prin natura lor orif}inară, sunt echivalenţi şi identici

cu

Tatăl (;.

fi

Fiirtl_ a

voit

facem un studiu erudit as u pr a a­

cestei probleme (care ar

4

In

Nourlsson,

fi fost d ealtfel

302, 1.

străin a ceste i

mu-

de

5 Vezi acest lucru observat _�i CYRILL (.,Conlra lui IuJian". VJII), citat în Bouillet in n. p, 62G, T. I I I . 6 l a t ă �ubtilitatea prin c a r e AUGUSTIN _� u s\i n e a c e s t lucru. "Orice natură sau D-zeu, care n-,Ii'e autor ; s a u e din D-zeu, p n t ru că a " drept autor pe D-zf'u. n;:tu r ; : C " c a r e a u pe D-zeu drept al 1 0.' , � u n t u n e l e C 1"l r e n - a u făcute ş i altele care au fost făcute. lnsă, natura CBre n-a făcută şi care totuşi e s te D-zeu, sau e �a',l

e

r

el,

e

autor

înSU�l

din care a fost .născută,

D,lr printre

născttl.ii prin el,

fo,l [0>;;

Aceea c Fiul său nnic ; aCt'C;l care purcede din, el, este Sfântul Spirit, şi aCf'<lsta (' Trini1.alea". " eju.� origine , lib. c. (în Nourisson . t . r, p. 302),

purcede din

:De qnima

et

II,

III


120

GRIGOttE TAUŞAN

nografii filosofice şi nu teologice), putem totuşi constata - .şi aceasta e de ajuns pentru Plotin - că între ipostaze şi cele trei persoane Divine ale creştinismului, sunt su­ gestive asernănări, şi că literatura creştină a fost mult influenţată de ncoplatonism ', Aceasta este cert, şi atât e de ajuns să ştim într-un studiu special asupra lui Plotin .

., AC GUSTIN Inclinat spre filosofie tot aşu de mult ca şi teologi!!, întemeiază existenţa trinităţii printr-un siudiu obiectiv al n aturii, In care această trinitate divină se revelează. De" asemeni �uf1etul Omenesc apare in conştiinţa de sine, ca o trinitate : "u fi, a ( unoaşte, a vol" (De Trinitate, lib. XI, cap, XI, p . N. 3 1 3 , I l · Acelaşi m o d de argumentare e � i e intrebuinţat de BOSSUET, care găseşte o comparaţie cu trinitatea divină, in faptul că omul

pentru

o natură spirituală ; 2) un corp ; şi 3) o unire dintre şi suflet ce constituie Omul. (Discours sur l'histoirc Ulii· ed. Bern. Bechet, 1875, p. 184-185).

are : 1)

corp

verselle",


C A R T E A A II-A METODA MISTICA J

Cei mai mulţi istorici ai filosofiei consideră misticis� muI, Ccl SIngura originalitate şi ca miezul întregului neo­ platonism. Aceo.stă părere exagerată, conţine totuşi u n ade­ viir şi anume că pentru Plotin, misticismul e o n otA im­ portantă, o inovaţie î n filosofie, în filosofia greacă cel puţin.

btă de ce, într'un studiu asupra lui Plotin, nu putem trece peste o metodă de o atare importanţii, şi iată de ce siliţj suntem, ca inainte de LI arăta .În ce constă misticis­ mul său, să clarHidim misticismul î n genere şi apoi sti vedem cladi acest m isticism e, pentru Plotin, un fundament real al metafizicii sale.

Orice explicare slstematică a lumii răspunde unei nevoi intelectuale şi unei fireşti (;uriozităţi. Iah'i. această expli­ care po.:lte fi de două feluri sau mai bine de două grade, dup,1 cum şi curiozitatea omenească poate fi de douJ nu­ anţe şi de două grade deosebite.

Tn mijlocul naturii şi 1n vălmăşagul forţei fizice În j urul nostru, ir.teligenţa cere o expl1care, şi o posibilitate de inchegare, şi de preveder a evenimentelor naturii ; scopul urmiirit de inteligenţă în acest caz, fiind fericirea, pe când mijlo�cele ei de realizare, constituesc ştiinţa, căci nu există activitate ştiinţifică fără imboldul mai mult sau mai puţin conştient, al fericirii, sau a l prelun­ girii vieţii, - precum n u există o ştiinţă teoreticii,

LIn!

o serie de concluzii practice, care să-I poată orienta pe

1 Cartea aceasta a fost publicată sub revista "Convorbiri literare" (No.' lI, 1899)-

formă

de

a r tic ol

in


GRIGOHE T .... L'ŞAN

1 22

- - - -----_._---------------------

om astfel in dureri. Dar

calea

vkţi i ,

mai presus de

Încflt

fic

el să

imboldul

apilrelt

de

materiale,

!fi

mai

Iericirii

mai adânc decât viaţa de sânge şi de carne, stă acele în­ trebări despre originea vieţi i , despre menirea omului, şi

despre netălmăcitul ş i dure-rosul sfârşit a l vieţii prin moar­ te. Aceste jntrebilri tot aŞa de fireşti ca şi cele ce priveau! evenimentele l u m i i fizice, şi m a i impGrtante decât elCC'­ lea, c;\ci de înţelegerea l Or depinde sensul vieţii fizÎcer un răspuns ; iar rilspllnsurile sistem�ltice cons"tj­ metajizicile, pe de o parte şi religiile pe de nlteL

ins{\

Metafizi c i 1 e

sat isfac, îndeajuns, inteligenţele aprins;} de ade-viir ti 'Iltora.

ele se mărgine:;c 'mi'"""" " " " ' " lor de a fi, şi

a

e

sD

Wl

wtl·U

Ce [el ee

ci\7. u r i l or,

ca

incapubil[1 LI de experienţa z i inicâ :l omu­ :-;c n'spmnfze ş i s�i fie con v i n s cii V,l [j p,-' ntru el, un obiect posibil

metaJizjC"ile

m u l ţum i

nu

poMii, î n majorîcugetttto<lfe.

minţii

este că metoda lor, metoda pe care o cred singura ca­ pabi l ". a inţelege lumea, e pur raţionala .. atunci e natural , ca printr-o cr;tică a _ruţiunii, 5'-1 se ajungă la concluzia cJ raţiunea aşa cum e, e ineapabilă a pricepe lumea în adâncurile e i , a prinde cu alte cuvinte <lbsolutul ce serveşte

drept temelie fizica, C;l

ln8,-\

o

realu l u i ,

şi

aceasta

loveşte

însuşi

alte sisteme, invoeii, (pentru d'l. distruge totu l

con301aiie

în

meta­ locul

raţiunii dizolvante î n părţ-i) şi în locul raţiunii imperfecte (pentru că t i nde ca prin­ tr-o înşirate succesivă de i dei să priceapă ceea ce e un absolut simulbn ) , invocă, zic, o altă putere sufleteăsc<"i.. puterea mi.nţiL

de

fuzion,lrc,

Fără

analiz,i,

intuiţii sintetice,

de

concentrm'e

şi

de

mintea poate inţe1ege

prin icoane simultanf!,

minţii iăr:.1 de logică, şi d e multe ori chiar, formale.

sinteză

a

obiecte prin

care se impun

cont/"({

logicii


123

FILOSOFIA LUI PLOTIN J\cl2�te

si steme

ş i ·d

1 : ! ! n nţ ă mistică, mulţimea

d e Plotin.

Sti vedem

in

consolatoare,

cu m

l

sunt

metafiz cile

de

aceste sisteme cel mai important

soluţi i l o r

datf',

d(,2:vo�t;\

cre d e m

eri

m i s ti c i sm u l

existenţa

se i m p u n e m i

t

sis e mu l

e

s[;u.

absolutL! l u i ,

n ţi i

dici

cu o evidenţ,'i.

rei e se ca o concluzie lo g i c ,i din

l u m i i , şi

externe'. Substratul

În el

se sIflrşesc toate

experimentCilil u n i versul

<11

lucrur i l o r c de c i

reulitiiţii

il

un abso lut

O/;i����' �������, î:�!';lciln � u !����\0e ' IiO��t:;'ritt;���d���;fi���

printr-un

fi

norm,ll

proces

i n td t e r.:: t l ' a l ,

înt.eles s i d efi it rin . en fU minte

n

<1 , � S O , U li

Intelh'enţa Loda a n a lizei,

d e ci iar

ulut.ofu! .

p re cu

m

nici --!llL

o eruti i l o sc;';

1 ,,'ce,

' m l d t un ..

r.

con-

nu

Clcc:lsta p re su pu n e o anteri oan.i dr ep t temei sintezei. Dar teligenţei o face ca ea p r i n firEa lui nu n-elre î nc f.' p u t şi un spaţi u .

�Me

o-ure

u n concis text care poate documenta d27.Volt[lrik

de ăici : "Am

zis

oare

destul

şi putC!T'

s,i n e o p r i m

aid

? sau

sufletul nostru s i m t e şi m , l i mult durer i l e nJ,?teri i ? [)c"\

I1<lscii atunci,

înti nzându-se

cMre

Unul,

cuprins

de d u -


124

GRIGORE TĂUŞAN

reriIe ce-l

frământii", dnr "pentru a inţelege un lucru, rnţiune3. discursivă e silittt de a trece de l a o parte la

fie a mente ale alta,

parcurge într-un mod succesiv dijel'itele ele­ olJiectului, însă- la ce ar folosi parcursul suc­ cesiv, pentru ceea ce este [jbsolut simplu" 2, Inteligenţa

însii,

nu poate înţelege absolutul, nu nu­

mai pentru rJ e

o facultate analizMome, dar pentru că limitativă, n u poate prinde în actul ei cuget.iHor decât aceI lucru care ('ste bine mărginit de n1tul, � cJrui formil il distinge de a lte l e, care o în timp are o m<-"irginire, în spaţiu. Abtocmai, un absolut, prin oceea cfi. nu poate nimic. El nu poate avea început S8U sfârşit, precum nici nu poate avea o farm;'i, căci forma e u n ca­ l ap o d , o strângere il unei existente într-o mărginire

c

esenţialmente

precis{l. Pentru a pricepe absolutul deci; inteligenţa ar trebui să înceteze de a obiectele sub cala podul limi taţîilor, absolutul fUnd esenţa sa, aformal "Să n u n e mirăm de Acela cafe TI-are absolut nici o formă chjnr inteligibilă . . . " 3, Vedem deci , că Plotin dcmonstreaz<) imposibil itatea în­ ţelegerii şi explicJrii Absolutului prin metodele raţio­ nale. P{mă aici, sistemul neoplatonic e crit i ci s t , şi dacă S-ar fi oprit aici, am fi avut un agnosticism, anterior celui intemeiat de Compte <;<lU de ·S1Jcncer. Dar origina­ litatea lui Plotin nu const{t î n partea negativu El siste­ mului silu, ci in construcţiile r�ozitive pe care le în­ cearcli şi în cazul spl:'dal de aici , originalitAtea lui stă, ' în utilizarea unei noi pJlteri

şi

p�rccpe1'ca Absolnt!�

r

f!iiIi"F�

flete9ti, pe 1tm

il!ciltlll rt'a i n t i m(l il suflctl l l l l i posibili tute latenVI dc' :1;-)lll; 1<.1I'e il logice, o stare de ind, rX?I':denţCt ii ln

omenesc,

existi)

o

formule şi

fuţ[t

de

2 ENN. V, c. III, 17, p. 201 \"01. IT, (grec.) �i !. IrI. 62 (Ir. Bouillet)· 3 .ENN. VJ, c. VlT, 34, p . 466, vol. II (t. grec.) şi t. IIT, p. 472 (trlld·).


125

FILOSOFIA LUI PLOTIN

succesiunea logică, de limitaţiUe formale, l'elatÎvitate percepţionaLă, după care nu

şi faţă de acea

poţi înţelege ceva decât raporlându-l altuia. In această stare de in­ q.ependenţă sufletească, esenţialmente sintetică, poate mţelege ceva, fară .ae logică, cJci attmci i se dă de-a dreptul şi intuitiv, ceea ce prin argumentare logică j se dădea searbăd şi indirect. Sufletul, sub această " in­

sj5lri'f'ijî

tuiţie intelectuală", vede u n lucru .şi nu m ai are nevoie să argumenteze că, acel lucru ar putea fi, deoarece ll.!Sru, este, actualmente, după cum este . oricare alt obiect al intuiţiei sensibile.

Această posibi�itate a sufletului de a prinde adevă­ rurile printr-o intuiţie şi nu printr-o :lrgumentare im­ perfectă logică, constituie "e:rtazul'( şi prin el Absolutul poate deveni un obiect de percepere sensibilă. Iată această

acum

inspiratul ton, prin care Plotin, descrie a Absolutului, sub forma lui divină :

viziune directă

"E imposibil a te apropia de el atât cât observi alt lucru. Sufletul trebuie sJ Înli'iture din el orice rJu şi chiar orice bine, cu un cuwînt orice l ucru, oricare ar fi, pentru

u

utea

astfel

fim'

Domnul ,

sin ur

cu

lllSUŞ1. C{m î i e at sufktului ac�as il cneire şi Dum­ n ezeu intră in el, sau m a i Line când îşi arată prezenţa lui, pentru că sufletul S-a curuţit de lucrurile prezente, pen­ tru cii s-a înfrumuseţat C{lt se poate mai illlllt, pentru că s-a asemuit lui, prin mijloace cmWsc11tc numai de iniţioţi, 'It 'mei

sufletul î l vede

atunci interval. Hnul, imposibil

nezen, atât cât ac('stu limitatei:l [lcestei uniri

e

dualitate,

se

a

el. Nu

ambii

deosebi

mai

d e Dum­

1n­

bucl1ră de pre�enţa aceluia.

singure existenţe. In

se

piim,l nt, topi

această stare,

c

se topesc în

sufletul

o imitil, aici pe

iubesc şi sunt iubiţi şi care caută a unei

în

o:l.atil apănînd

n u mai

e, atunci, de

in

cei ce neantul

sufletul nu-şi

mai simte corpul, nu mai simte dacă trăieşte, daci! e om, dac:'l are viaţă, dacă e o care (poate)

niei

să fie

fiinţit

universaW, dacii

e

ceva

1n aceashi lume ; atunci sufletul n-are

o dorinţă, şi nici timpul de a se ocupa de aceasta ;

când,

după ce a

căutat pe

Zeu,

se găseşte

deodBtii

in


1,,2_ " ______GRleOHF. faţa

T:'\�ŞA N� ________

l ui , se întinde spre el, şi-l contemplJ, în loc de il se­

contempla,

pe

el

însuşi" ".

Dacă căutiirn să reducem acest pcnaj sentimetHl� la () explicare mai rece a problemd, constatam ('ă P l otin. admite pe lângă cugetarea normaUi şi l ogică, putinţa unei

intuiţiî directe, care aceasta singun} e capabilă el înţelege Absolutul . D ar i a tă şi alte texte mai preCÎs-2 : "InteligC'nţa� zice <:1, are d o uă puteri p:-intr-una, carc e puterea pro­ prie de a gândi, ea vede ceea ce e în ea ; printr-:llta per­ cepe, ceea ce e deasupra sa prin Uj1/tOTUL unui fel de in­

tuiţie şi de percepţie (deOEebitIl)". Primul mod d2' con­ templaţie, e propriu inteligenţei în poS€sia nt�i uni i , doilea. e inteligenţa LTanSpol·tată u'! amor" .\

Pentru a pereep2 pe Dumnezeu deci, nu trebuie s,'� faci apel 18 raţ.iunea di�t:ursi\',:-t, la procedurile logicii for­

male, cJci, prin ele, poţi ciipă.ta o cunoştinţă sistematic,\ <l<;uprd lumii ş i v ei ajunrc astfEl l a ŞUin.ţ6., Î:1s;:i priC"! Stiinţa, nu se '1,'8 putea e-::: p lica Absolutul. sdletul

admite

ştiinţifici! ti unui \nC2t2(�7,:\ el insusi , de

ctemiin/e posedl ca şi putereă a nu g{mdi , ,\dici� de a fn altfel decât prin gîndin" ' . Plotin posibilit::tca inţ elegerii. Ab s ol utu lu i , sub condi ţia,

4 ENN. ENN,

V I . c. VlI, 3�, p, 'l�;�i--46 7 . f I (gr.) �i t iE, Boui.Jlet). 5 VI, c. VII, 35, p. 468 (grec.) şi t. III, 475 ( tr.): Sensul cuvântului "amor". de aici, este identic CU a ce l dat de pentru care amorul e o aspiraţie cătl·c o idee tip de frumuseţe. deci o metodă logică prin C<lre poţi ajunge la cauza eficientă şi :finală. ii .F:NN, VI, c. IX, 4, p. 51:1 (g!'cc.) � i t. III, 543 (It' ) . 7 VI, c· VII, 35, p. 468 (grec.) şi t. III, 476 (trad.). (:'omrJară nici şi fraza de lu acee a!)i p<.Igină. "Sufletul nu gândp.�t(' pe D�zeu, pentru că in această stare (in extaz) nu gândeşte deloc".

ENN.

PLATON,


LU I

FILOSOFIA

insă,

PLOTIN

121

con temple extatic

imperioas;;j, ca omul să

pe

Dum­

nezeu.

Dar

acum s-ar putea obiecta metodei acesteia mistice,

care Î!)i i n drept t e m e' i e

"intuiţiu

intelectuală", im;:;osihili­

tatea d e real izare Î n orice moment, ea fiind u n accident i nvoluntar pentru o m , c;lei "extazuP', contemplarea lui

D-ze" q

irj<;>ntificareH c u el, �unt, s;

ni!)t,:, llltâmplări

u

(:�ror

prevedere n \.1 e co�ditionată de o m �. Atunci

d'"' . " "f;orlă poat<> fi reio!1 izeaz(' rrinir-un L" HCP·'''til obiecti e S-UT ţelejlpre'l Ab�olut u ] l1 i nu 1 fU

o m , .si t,.., t ,., bine

lui <1ce�1:"t:i f'ent;\, pc

ca cel

fericire d e H

Cel

�i (''"l)] j(''ri] aceştia in m r c

ce e

Etern, şi p

t0t

absolută.

t ntmcJt

abso'·ut i M proprie, '!

un

ocazii, l e este d a t

a

bim"

prinde

CLI

�i

ochi i m i n ţi i ,

k o u n u cel u i nepătnms.

D<lT oafe i n sislemul l u i P l otin, "extazul" e, c u adev.=irat, tin dar miraculo<; , \.I n accid('nt a cărui arariţie e indepC'n­ de!lhi d e o m ? Credem că nu, mai ales dacii reflectlm (';) el e rezultatul u ne i diete morale, şi că extazul <;(' f<'<llizea20""1, dupii cum Plotin spune, "prin mijl oace cunoscute n l l ­ 'rnăi d e cei iniţiaţi " rl. Dar pentru a putea s"-, n e d{lm mai bine' seama d e aceste , mijloace ascunse, să vedem cure <Ir fi Pi.ltut srl fie doctri­ nele iniţiuţilor î n

B ln'suşi

" mistere"

!O.

Plotin, se spunf',· efi il avut numili ele p((Lru ol'i in -viaţă, putinţa flcestei contemplări intuitiVe fi Unului, iar Porfir !lunwi o singură dată. (Vezi "Viaţa lui Plotin", XXIII, 31) u V " 7.i \" ·::01 re" rudu� in "ce�t �tudiu h p m� . !.m 10 Fireşte că aici nu facem alu1.iune la ,.mh;terele" imoral" '" care luau parte femeile romane. cum ştim ;J.C('asta din PETRO­ m us "Satyricon" Cap . XVIl, XX, XXI). şi din .JUVEN A r , (Satira VI ,.Se ştie acum cu ce se petrecI' în mi"t" rek lm:wi ' . · i le"'. (�i� . . , cr·;. ';1'), Sf·qq.) U n �l\ld i \.1 asu::.)I"., mi';!,''-'' face, ba7.ându-ne pe ARISTOFAN, care vorbeşte dC!l.pre i7ljţiali, -.in "Broaşte" (p. J 9 7 şi 1 0 3 din l I" . franc. poyard). Ac.clnşi autor


128

GRIGORE TAUŞAN

De l a început trebuie să ştim că doctrinele misterelor, departe de a fi misterioase, ele erau, în maj oritatea cazu­ rilor, susţinute prin ipotetice profeţii emanate de la n u mai puţin ipotetici auguri, batjocuriţi cu multă vervă de Aris­ tofan, ş i î n timpurile neoplatonismului, erau întărite prin citaţiuni, dintr-un fals Zoroastru şi din apocrifele poezii orfice 1 1. De altminteri, ne aducem aminte de ipoteza (dacă trecem peste misterele cu caracter prea religios, ca cele dionysiace, că întreaga teorie a lui Plotin e o expunere a ceea ce era dat pe ascuns, î n formă de mister, şi numai la, "iniţiaţi", de către Ammonius, ş i totuşi vedem CiI Plo­ tin afirmă şi dă soluţii, î n felul metafizic obişnuit, ba­ zându-se pe teorii filosofice cunoscute ş i n u gilsim În el nişte mÎraculo;Jse şi neînţelese solnţîi, bazate pe o doctrină sau o tradiţie speculativă n ecunoscută nouă. Din toate acestea scoatem concluzia c-J., nmisterele" nu erau absolut secrete şi misterul lor, era mai mult nn mij­ loc intenţionat de sugestie pentru mulţime. Dac<i exclllde'n

elementul supranatural al 3'Cestor congregOlţii, însă se ceva clar şi anume, că î n ele se învăţa, sau mai educQ1� oamenii - spre u n fel de viaţă morală Bllsteru. Aceste dogme morale transmise în mistere se pot rezu m a în dogma ; dispreţul corpului şi al plăcerilor, care jşi au ob,l.rşia î n el ; de aceea se propovăduia vegetarismul ca hranu, celibatul, etc. 1 2 . Prin urmare .,iniţiaţi", erau aceia care primise-ril o culturii. moraW, cu nuanţa de ascetism şi de dispreţ f�lţă de pliicerile corporale. Când Plotin, deci, face apd la "mij­ loacele cunoscute de iniţiaţi" trebuie să ştim prin mmare cil aceste mijloace erau dispreţul senzualismului moral şi

bfltjocur['�te pe profeţii iniţial,ilor in' .. Păsdri". p . 277 tI'. fI'. ridi­ culizează pe iniţiaţi înşişi, in "NoriÎ" la p. 105 din tI" f r . ) , c f . "Clodius Piat" : misterele l u i Dionysos Zagreus (la p. 3 - 7 , din Socrate, la Mcan). 1 1 Vezi comentariul lui Produs asupra dialogului platonic : "Intdiul Alcibiade" tn care sunt strânse, cu ingrijire, toate frag­ mentele orfice, tradiţionale tn misterele antice. (V. COUSIN : "Fragmenh philos.", V. I I , p . 253-257) 12 Ci. ZELLER ; "Filosofia Sreci1or", t. III, 31-34 (din 1 ";1(1. cit. franceză).


F'L S ... .

9 OFIA ____ : . :."'c:-'

' LUI PI .O T I N 29 __ _ __-= 1"' ""_ ,

v igoarea omului În lupta lui cu plăcerile şi durerile tru­ jJului. "Extazul", prin urmare, se bazează pe o cultură m o ­ ralc'i. 13, !:li n u p o a t e fi realizat d e c â t de a c e i a , c a f e pătrun�;i de mărimea şi de puritatea Absolutului, au cilutat s ă o­ moare in ei, tot ceea ce e omenesc şi trupesc. toată acea parte din ei legată cu viaţa pământească şj printr-o luptă L:lră preget şi ClI ochii îndreptaţi spre năluca acelei exis­ tenţe, care se impune minţii ca u n adevăr intuitiv, s-au "purificat" atât de mnlt, încât atunci, uitând pământul, <.I l! putut privi cerul, şi au înţeles pe Cel ce e Unul. Astfel fiind, e natural ca "extazul" să fie o metodă ;Jplicabilă numai de cei aleşi şi o apariţie extra-ordinară, dar oricât de fafă ar fi putinţa realizării acestei. metode, printre oamenii gânditori, nU se poate zice însă, că e un accident care scapă puterii omului şi nu pante fi Întru nimic preparat. Din contră. Pentru a fi filosof î n sensul lui Plotin, adică spre a putea să ajungi la priceperea lui D-zeu, trebue S�l lupţi, fără curmare, ca să încetezi din ce Î n ce mai mult a fi om, şi o inreagă viaţtl de sacrificii de L!bia poate' să fie de ajuns omului gânditor, ca să înţeleagă principiul creator al lucrurilor. ' Localizarea istorică a misticismului lui Plotin. Contemplarea lui D-zeu, printr-o .,intuiţie intelectuală", nu e ceva propriu şi specific filosofiei neoplatonice, Şi î n decursul vremurilor aceasti'l aspiraţie a omului către cunoştinţa ilbsolutului , şi aceasEI dorinţă de libertate, faţă de strin­ gen tele norme logice s-a cristalizat în câteva capete şi min­ ţi superioare. Lui Plotin, prin urmare, i se pot aduce, tot :weleaşi invinuiri, sau tot atâtea laude câte l i s-ar ('uveni şi misticilor Ce au trăit Înainte sau au venit după dânsul. Pentru a restabili însă, cu mai multă siguranţă, adevă­ rul istoric asupra izvoarelor lui Pl€ltin, să eliminăm de la început concepţia aceea care ar identifica "extazul" , propus de Plotin, Cll aberaţiile extati-ce ale câtorva sect.ari creş­ t i n i , indieni sau kabbalişti. r\'Ietoda conteplării l u i D-zeu, printr-o intuiţie intelec­

tuală şi directă şi deci printr�o operaţie mentală superioa13 Vezi şi mai departe aceasta·


130

ORIGORE TĂUŞAN

ră formalismului logic, e � p e drept cuvânt - luată de Plotin, din filosofia lui Filon Evreul. Reprodl..lL'€ rn, pentru o mai temeinică judecată, însuşi textul lui Filon : "Dacă vre i , sufletul meu, a moşteni bunurile cerului, nu trebuie, ca primul nostru patriarh, să părăseşti numai pământul ce-l locuieşti, adică corpul tău ; Şi casa:' tatălui tău sau vorba ; dar va trebui să fugj şi de tine însuţi, pentru ca astfel să fii în afară de tine, ca corybanţii îmbătaţi de sfântul entuziasm. Căci aoolo numai, e moştenirea bunuri­ lor cerului, unde suf[etut, plin de entuziasm, nu mai lo­ cuieşte în el însuşi, dar Înnnată plin de deUeli 'in amorul divi n şi merge mereu aspirând către tatăl lui" "'. Iată şi un alt pasaj în care se arată Şi m ai .clar baza morală a entuziasmul : "Odată sufletul dezrobit de orice pasiune se răspândeşte de la sine, ca o curată libaţiune înaintea Domnului. Căci, a-ţi pleca sufletUl înaintea lui Dumnezeu, a rupe lanţurile .ce n e prind în grijile vane ale vieţii pie­ ritoarc, aceasta e a ieşi din tine însuţi, pentru EI 8junge la ultimele margini ale universului şi a te bucura de ce­ reac;.cn vedere a celui ce a fost 1n vecii .vecilor" 1:,. Dacă Plotin reia teza lui Filon, după cum putem vedea chiar şi din aceste scurte citate, Însuşi Filon a scos doctri­ na ext8zului din vechea metafizică Kabbalistă. Următorul citat, in care se descriu ritualelc diverselor secte kubbaliste jn ce priveşte "extazul", poate tine locul un ci

mai dezvoltate disertaţii. Povestirea este datorată

lui Solomon Maimon şi priveşte secta noilor "Hassidim" . "Ei

(adicil

aceşti

sectari)

realizau acea eliber8re despre

care am vorbit, adică se cufundau aşa de mult in contem­ plarea perfecţiei divine, că totul dispărea dinaintea lor, dacă trebuie să-i credem, ei n u ave<1U nici chiar conştiinţa propriului lor corp, care după susţinerile lor, era lipsit, în aceste momente, de orice simţire. Dar, cum o li�ertate, aşa

de

des<lvârşită, nu e tocmai

uşor de realizat, ei incercau prin diverse operaţii mecanice, 14 Q uis rerum divinarum haeres Kabbale", 241. 15 De ebrietate. Ibid. 242.

"it.

Apud : FRANCK :

"La


131

FILOSOFIA LUI PI.OTTN

cu mişcări şi ţipete, de a intra din nou în starea aceasia, atunci când vreo distracţi-e î i utrăsese în altă parte, Şi de a se menţine in ea, 1n tot timpul cât ţineau cucernicele lor rugăciuni.. ." 16 . Aceste practice bolnăvicioase, fOflrte asemănătoare cu ale sectei GymnosofiştîZor indieni 17, au inspirat pe Filon ; din acesta ele au trecut în Plotin. Acesta e necontestat. Dar meritul lui Filon rămâne acelaşi, căCi deşi a împru­ mutat "extazul" din Kabbala, dar Î:-- a dat o alt1 formă şi l-a întărit pe un f.undament filosofic şi moral, astfel În­ cât ceea ce, Într-o parte, e o simplă practic;'1 religioasă sau superstiţioasă, utilizată de naturlle uolnove, in altă parte, in Filon şi mai ales in PlotlTI, el e o metodă meta­ fizică 'inaltă, 'intemeiată pe o serie de deducţii logice convingătoare. Misticismul metodic e oare întemeiat de Plotin in fi­ losofia greacă ? Da, dacă am crede cii misticismul se rezumă în "extaz" ; nu, dacă prin metodă mistică înţelegem acea cale de a ajunge la adevărul absolut printr-o dietă morală şi purificato.:'1re, şi printr-o concentra ţie a spiritu­ lui către un anume obiect. 1 n acest ultim caz, filosofia

clasică, senină şi' limpede, a lui Platon e aceea care a in­ trodus procedarea mistică, căci "metoda dialectic,I " nu e o metodă pur raţional,;'l, iar reflexia, ultimul grad al ope­ raţiei logic-e, e o eliberare a sufletului, realizată pri n dis-

16 FRANCK. Op. Cii· 298. li Vezi despre .această sectă

: ,.Dictionaire

m

dc�

a

�oc.

phi!.".

arti­

li­

colul lui Barthelemy-St. Hilaire. CL de ase en e şi C'xpunerea terară bazată pe o erudiţie solidă, ce Flaubert (in "La tentation de Saint-Antoine", pp. 1 16---- 1 1 7 ) o face de.,>pre credinţele acestei sede. I n general apoi, despre indian, se poate, cu folos, consulta "Histoire generaZe de la philosophie" COUSIN, in care se studiază episodul din bazându-se pe traducerea latină a lui A. G· S<.:hlegel (Bhagavad­

misticismul a lui Bhagavad-Guitn Mahabhar.:lta,

Gu.ita, id est thespezion melos sivc almi Krishnae et Ardjunae de rebus divinis Raratheae episodium ... Bonn, 1823). Se poatf1

j,·,'d(!(J w·ot,'.

cllm

)'()(Iui.

,lrlr�\',irutu!

erf'dinci()s ('

<Ied

(TU·P . W

uneşte cu D-zeu", distrugând in el orice sentiment şi chiar orice gândire rOp. cit., p . 73-14), şi chiar recurgând la mijloace me­ canice (id.), e acela de a-şi ţine răsuflarea ş i pronunţa un practici care amintesc pe acelea ale noilor kabbalişti..

cum .:lnume cuvânt,

a

spctnri


132

GRIGORE TĂUŞAN______

preţul cunoştinţelor sensibile şi prin purificarea lui de trupeştile nevoi 11'. În rezumat putem spune că, Wosofia mistică a lui Plotin, e scoasă, din firescul conflict omenesc dintre aspi­ raţia către înţelegerea absolutului, pe de o parte şi im­ posibilitatea raţionala de a-l cunoaşte, pe de altă parte. Plotin rezolvă acest conflict şi admite posibilitatea omului de a cunoaşte absolutul, prin utilizarea acelei forţe ce stă ascunsă în sufletul fiecărui om, forţă sintetică in cel mai desăvârşit înţeles, şi prin ajutorul căreia, sufle­ tul, are intuiţia imediată a celui etern. Atunci în acest moment extatic, cele două antitetice părţi ale cugetării, subi ect şi obiect, dispar, căci atunci gândul e chiar re­ Cllitatea şi realitatea, e chiar perceperea ei, atunci D-zeu e omul însuşi, omul e chiar D-z-eu, pentru că în acel act eL (omul) a dispărut. Metoda aceasta - după cum am văzut - nu e ceva absolut propriu lui Plotin, ea e luată din Filon, care şi acesta la rându-i, a introdus în filosofie, servindu-se de tradiţiile Kabbalei ; însă ceea ce e nou, e felUl filosofic cum se:- Întemeiază de" Plotin , e modul , cum se încheagă Cu sistemul sJu. Şi la drept vorbind, ceea ce face meritul unui cugehitor, nu e atât abstractele idei, care sunt în săr':i cia lor ubstracţionultl foarte puţine şi totdeauna ace­ leaşi, ci acea ton alitate sentimentalJ, acea căldură perso­ nal,; care le dd viaţa şi le f<_lce comunicative, care le scoate din ingheţata lor eternitate şi le topeşte in focul opiniilor omeneşti pentru a le transforma 1n motive de conduită, în dorinţi, şi în credinţe. Din acest punct de vedere biserica "extazului" are un singur preot, pe Plotin. 1 8 în Fedon : "Dacă e imposibil de u cunoaşte vreodată ceva, pur, în timp ce suntem cu corpul, atunci trebuie �ă alegem una din două : sau că nu ne e dat a cunoaşte vreodată adevărul, sau că 'il vom cunoaşte după moarte, pentru că numai atunci sufletul va fi al lui insuşi şi fără de corp ; şi dl, in timp ce vom fi In această viaţă, ne vom apropia cu atât mai mult de adevăr, cu cât n e vom depărta mai mult de corp" (268 din tr. fr. a lui V. Cousin., ediţia H. St. Hilaire. val. I ) . Intr-alt loc din acelaşi dialog : "Sufletul nu gândeşte oare mai bine decât totdea­ una, atunci când ... deslipindu-se, atât cât se poate, de orice atin­ gere cu corpul se lipeşte direct l a ceea ce este ? (265 din ac. tL).


CARTEA

'A

III-A

COSMOLOGIA

Justificare creaţiei. Până acum �m studiat principiile creatoare, în ele însele, raporturile reciproce şi, ca un complement, metoda prin care omul le poate cunoaşte şi inţelege. AceastU parte, din studiul nostru, s-ar putea numi subiectivă, dacă o raportăm la partea care s-ar ocupa cu expansiunea acestor principii în afară, .şi �u înseşi obiectele create de ele, parte care s-ar putea numi, obiectivă. Vom analiza acum şi noi obiectiv aceste principii, stu­ diind natura obiectelor şi modalitatea creării lor. Dificultatea creaţiei consta, în cele mai multe sisteme antice, în explicarea folosului sau scopului pe care divi­ nitatea l-ar fi urmărit în acţiunea ei creaţoare. Astfel e o eroare fundamentală în siternul Academiei, admiterea unei lumi sensibile, căci dacă singurele principii creatoa­ re, sunt singure, care există veritabU, care ar putea ii raţiunea, pentru ele, de a crea (1 lume falsă !li iluzorie ? De asemenea, această problemă sau mai bine dificul­ tatea rezolvării ei, explică ateismul atomiştilor. Dacă Zeul a <livut nevoie de a crea, zicea Epicur, atunci el a Iost imperfect înainte de a face lumea şi lumea aceasta, care e socotită ca rea şi imperfectă, faţă de perfecţia divină, e ea însăşi aceea care contribuie ca Zeul să fie perfect. Apoi dacă creaţia decurge într-un mod firesc din per­ soana sa, atunci de ce, Înainte de a crea, nu a creat, dici în tot timpul cât nu crea nimic, suferea, dat fiindcă creatia se presupune a fi actul ce-i convine naturii sale. Şi apoi


134

GRIG O RE TĂ UŞAN

lumea, pentru spiritul chiar cel mai superficial, e departe de a fi o operă divină ; atâtea nedreptăţi şi atâtea rele, un aşa de mare amestec de suferinţe şi dt! dureri, nu pot fi ele produse de cel care se pretinde a fi Bunătatea Personificată şi Binele suprem 1 , De asemenea, Gnosticii 2, P€1ltru a explica creaţia lu­ mii pe de o parte, cât şi răutatea inerentă ei, după credin­ ţele lor, pe de altă parte, admiteau că principiul divin a păcătuit şi că din această cădere morală a ieşit imper­ [ectrl. Pentru Plotin, dificultatea creaţiei e înlăturată, graţie ipotezei emanaţiei, împrumutată din Filon, deoarece dispare antagonismul dintre zeu şi lume, atunci când ne gândirn cc"i lumea e un efect necesar şi '!()gic al principiului creator ; iar răutatea ei se explică prin faptul că D-zeu ieşind din el, şi creând, a tr.ebuit să producă lucruri inferioare în calitate lui însuşi. Creaţia nu se face în timp şi D-ze:Ii nu crează cu un anume scop, şi nici pentru a se perfecţiona el însuşi ; acesta e postulatul fundamental al teodiceii lui Plotin şi, prin el, se retolvă toate celelalte inconceptibilităţi şi obiecţii din celelalte sisteme metafizice. Graţie acestei concepţii, care s-ar putea defini : D-zeu crează în eternitate şi Într-un mod dezinteresat, Plotin e un monist sincer şi teist convins, ceea ce îl deosebeşte, şi de atomişti şi de gnostici. 1 B OUILLET (in n· p. 20 din t. II, Enn.) dă după LATAN­ TIU De ira Dei, III) următoarea demonstraţie a lui Epicur contra zeilor : "Deus aut vuIt toillere maia et nOn potest, am potest et non vult, aut neque vuit neque potest, aut et vuIt et potest. Şi vult et non potest, imbeciJlis est, quod in Deum non cadit ; si po­ test, et non vuit, invidus, quod aeque alienum a Deo : şi neque vuIt neque potest, et invidus et imbecil1is ert, ideoque nec Deus ; si e t vuIt et potest, quod solum Deo convenit, unde ergo sunt maIa, aut cur illa non toiUt ?". 2 Vezi despre gnostici, cariea lui FIlotin, îndreptată contra lor, pe care vom utiliza de aici tncolo mereu, dat fiind importanţa ei, pentru istoria sec1elor eretke (·)'E'ştine. (Ennvacln II, <: I X , voI. IL p' 1 84 t, grec, tn care se dă acestei cărţi, titlul : .,Contra acel-ora care zic că Demiurgul este rău ca şi lumea insă.şi". Acest titlu e dat de Profir, ca şi acela de "Contra gnosticilor". intrebuinţat de BouilJet în t. 1, p. 254)·


1:l5

FILOSOFIA LUI PLOTIN

' În rezumat deci după Plotin : D-zeu nu a creat cu un anume scop, căci numai trecătoarea existenţă are ne­ voi,e de planuri şi de ţinte, şi În al doilea rând, D-zeu nu a cr.caL lumea la un moment dat, ci în realitak, fără să înceapii vreodată, e l a creat-o şi o crează i n eteTnitate, căci măsura timpului e impusă de e l lumli, ·f,lr{1 a D avea el însuşi.

Cu modul acesta, Plotin punea dogma eternităţii lu­ mii, pentru a salva atotputernicia lui. D-zeu, el neputând trece printr-o epocă d e nelucrare ; Însă ace.asti'i dogmă

era menită să fie combătută de teoJogia creştină. Astfel, Augustin, deşi recunoaşte ca şi neoplatonidi, că lum-ea a fost creată ex nihHo, că D-zeu nu a creat lumea de nevoie, ci printr-o Înclinare fireasc{\ a naturii snle, totuşi combate dogma eternităţii lumii. Să trecem acum, după ce am arătat principiile tco­ diceii, l a analiza mai detailată a obiectului creaţiei, ad\di In şi să-i studiem elementele şi mecanismul ei.

Lume,

MATERIA Problema materiei, fundmaentală filosofiei cosmice. e studiată cu toată claritatea Şi cu multă erudiţie de Plotin, încât printr-o rară şi fericită excepţie, urm[llld ordinea Ennedelor, putem fi metodici şi clari. I nainte de a-şi expune concepţia sa proprie despre

baza

lumii,

Plotin

trece

într-o

exactă

revistă

opiniile

celorlalţi :filosofi. " Empedocles, zice el, crede că materia constă in

lemente ; corupţia la care sunt expuse refutează această

opinie"

J.

Deşi Plotin aici

e categoric şi parc a distruge siste­

mul lui Empedocles prin relevarea unei erori fundamen­ t'a le, totUŞi el

ca

3

ENN.

11, a

nu

atinge sistemul filosofului citat, deoa-

IV, 7. ZELLER (ap. cit., t.

Il

afirmă introdu� d e

n. p. 206)

Stlhion nu e cuvântul lui Empedoc1es. ci a fost Platon in limbajul filosofic.


136

GRIGORE TĂUŞAN

rece acesta, î n realitate, contra lui Heraclit, nu admite schimbarea sau devenirea materiei În sine, ci numai o schimbare bazată pe "combinaţie" şi pe "separaţie". Deci elementele sunt eterne Şi indestructibile, deşi pentru ex­ perienţa sensibilă, există o varietate de forme, un început şi un sfîrşit. Dar, repetăm, la Empedocles, elementele, stihia, sunt aceleaşi totdeauna şi necoruptibiIe 4. Să vedem acum dadi î n judecarea altor filosofi, Plo­ tin, e mai bine informat. Despre conceptul materiei după Anaxagoras, el spune : "Anaxagoras crede că mD.teria este un amestec (migmaJ şi în loc de a zice că aceasta e capa­ bilă a deveni toate lucrurile, afirmă că conţine toate lucrurile în act ; el distruge astfel inteligenţa (nous) pe care singur o introdusese î n lume, deoarece, după el, inteli­

genţa n u imprimă totului, forma c i figura, rantl cu materia, î n loc de a fi anterioară" 5.

c

contempo­

Cu toată conciziunea textului, Plotin a reuşit să ex­ pună fundamentele cosmologiei lui Anaxagoras, împreună cu toate dificultăţile inerente sistemului, deşi concepţiile acestui filosof, după izvoarele istorice ce le avem, sunt departe de <1 fi perfect clare. Plotin, evident că, a utilizat aici pe Aristotel, care expune astfel, opiniile lui Anaxagoras : "Când se spune că btul este în tot, nu se afirmă despre un lucru că e dulce, după cum nu se afirmă că e amar, sau că n u i se dă nici o altă calitate contrară, de orice fel ar fi. Conse­

cinţa aceasta este i nevitabilă v, din moment ce totul e î n

4 Vezi in special ZELLER (op. cit· t. II, p_ 202-203-204 etc.), cal'e ,maiiT.edz:, in Hm<illunl � l cu <.l rar« (;rudII,H' C()lJCt'Pil�1 llll Empedocles asupra "corupţiei". De asemenea Plotin, putea prin ARISTOTEL să cu­ noască mai bine pe Empedocr.es. Acesta zisese In j\-fetaf. cart. III, c· IV, 23 : "Orice ar fi, singurul punct în care Empedo­ des, e In acord cu el însuşi, e că, printre existenţe, nu face pe unele pieritoare, şi pe altele nepierit.oare ; el crede că toate. fără excepţie, trebuie să piară. afară de elementele singure" (tr. B. S. Hilaire t. 1, 174). 5 ENN· II,· c. IV, 7, p. 155, vol. 1 (grec) şi t. 1, 204 (t. fr.) 6 "Consecinţa aceasta este inevitabilă" este o interpelaţie, făcută pentru claritate de traducătorul B S. Hilaire (vezi. n. p. 106 t. III din trad. Metaf.).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

137

l ot, nu numai în putere, dar in realitate actuală şi perfect distinctă" 7. Adev<lrlll e, cii teoria lui Anaxagoras e destul de con­ fuza întrucât priveşte primele principii. E cert că el, contra l u i Empedoc1es, admite o pluralitate de prime principii, i nfinite ca numiir şi ca speţă calitativii, şi contra atomiş­ Ulor, el concepea ,.elementele" sale Ca divizibile K. Insă, toate aceste elemente, Se gă�sc amestecate şi nedcferenţiate în substanţa primă, care insă s-a diferen­ ţiat ulterior pentru a produce substanţele particulare �). Aici intet'vine te-oria, numită de Ari�1.o1el, ş i de Lw:retius, Ci homeomel'iiloJ", după care, elementeLe lucrurilor, adică acele substanţe f.u ndamentale unei alte sl1bstan�e, sunt fOJ-maie din c·orpuri asemenca cu totul p'} care îl compun, exemplu " o asele " , elemente prinripale ale corpul u i , sunt compuse din fragmente mici de oElse · etc. 10. Cu toa1.e acestea, Anaxagoras afirmă că o substanţă conţine cum

am

văzut

că interpretea:;;:ă

şi

Arj�totel - p(jr�i[e terminologia

tutror celorlalte, adic,! con(.ine in act, dupa peri patetică, pe toate celelalte substanţe 11 .

7 METAF, cart. XI, c. VI, 13, t. III, p . 106 din tI·ad. B. S. HHaire. 8 ZELLER (op cit, t. II, 389, 399 sqq. din tr. fr.). Vezi LUCRETIUS in De reT. nat. cart. 1 , v. 834 : Nec tamen esse ulla parte idem in rebus mane Conc-edit, neque corporibus finem esse secandis . 9 ZELLER (op. cit. t. II, 394). 10 Cităm din LUCRETIUS : De nat. rer. care. 1 , v 830-842 ; ..Sa aprofundăm acum amimcTian a lui Ana:-::agoras ... Oasele, du­ pă el sunt formate dintr-un oarecare număr de · mici oase, in­ te-;tine1e dintr-un număr oarecare de mici intestine ; mui multe picături de �ânge reunite dau naştere sângelui, aurul este compus din mai multe fragmente de aur ; focul şi apa se nasc din părti­ tC!le de foc şi apă şi toate corpurile, intr-un cuvânt, din unirea dementelor similare". După cum vedem, aci LuCRETIUS, dă o interpretare care �e deosebeşte de cea a lui Aristotel, si deci şi d e ti lui Plotin, deoarece în cazul acesta totul nu e în tot, ci ·;imilarele fac individualităţile . Pentru a impăca homeomefiile cu "totul e în tot", am dat interpretarea din text. Il ZELLlm (op. cit., t. III, 398) dă Fr. 12. 6, ,. la C:lr(, se re­ reni Teajrast" ; ,.şi în totul, chiar in toate lucrUfik ieşite din nmestecul primordial, ildicH în toate lucrul'ile pnrli(�uJare, e-ristă diferite substanţe, a censt a e adevărat pentru cele mni mici lu­ efuri, ea şi rentru ceh' mai mari".


136

GRIGORE TAUŞAN

Şi acest lucru îl admite Anaxagoras, pentru ca astfel,

să poată explica devenirea şi transformarea reciprocă il lucrurilor. Prin urmare, pentru a rezolva contradicţia din Anaxagoras, trebuie să interprdezi astfel, sistemul său : La început substanţa era haotică ş i nediferenţiah:l, prin

intervenţia principiului de ordine nous, substanţ<"le se di­ ferenţiază, întrucât se adună l a un loc mai multe elemente d e acelaşi fel, CHre fac calitatea primară a unui lucru ; alături însă cu acestea, un lucru conţine ş i părţi din toate celelalte lucruri 12. O excepţie ar face poate elementele,

sau gennenii , ori substanţele componente ş i abso;ut ne­ cesare unei alte substanţe, precum sunt de exemplu or­ ganele in corp, şi care sunt compuse din particule absolut identice, homeomerii ta omimel'i. Substnnţele prime ar fi astfel compuse din homeomerii. Aceste controverse însă, n u sunt cunoscute de Plotin, căci se pare Cel. singurul iZVOr utilizat d e el, este Aristotel. Dar Plotin dUPi) ce expune teoria filozofului din Cla­ zomenai , rIdică obiecţii contra ei. Prima obiecţie e cuprinsă î n textul reprodus de noi : ,.el distruge inteligenţa pe care singur o intr-adusese în lume, căci, după el, inteligenţa n u dă lucrurilor form a şi figura, ea este contemporaml. cu

materia în loc Sel.-Î fie anterioară" 13. O altă obiecţie se schiţează, la Plotin, astfel : "Aşadar dacă Demiurgul este cu necesitate anterior, ce nevoie ar fi ca formele să fie micşorate în materie, pentru ca în urmă, inteligenţa să lipezească inextricabila ·confuzie"

H.

Şi în sfărşit concluzia

tte imposibil ca totul să fie în tot". Obiecţia că inteligenţa nu serveşte ca adevărata cauză

absolută, nu era nouă, ea fiind adusă de Plotin şi de Al'is­ totel 15, totuşi nu ştiu dadi e perfect jllstificaFi, dlci inteligenţa, l a Anaxagoras este u n principiu ordonator pri­ mitiv al naturii şi , ca atare , · nu trebuie să intervină in

ir.).

op.

1 2 LUCRETIUS. De nat. rer. Cart., 1, v. 13 Vezi studiul pres, pag. 136. 14 ENN. II, c. IV, 7, p . 155, voI. ·1 (tr·

15

875-878. gr.) şi t. 1, p. 204 (tr

Vezi nota lui BOUILLET de Ia p. 204, t. 1, Cf. şi ZELLER,

cit. t. II,

p. şi

n.

p.

408·


139

FILOSOFIA LUI PLOTIN

chiar fenomenalitatea cosmică, ce poate .fi explil!ată prin principii pur mecanice. De altminteri le spunem acestea, fără să voim a apăra pc Anaxagoras în special, ci să arătăm numai modul cum Plotin ştie a critica şi care sunt izvoarele sale istorice. Plotin trece apoi, la critica cosmologiel lui Anaximandru., " l ntrucât priveşte pe acela care admite că materia este infinitul, toapiron, să explice în ce constă acest infinit. Prin infinit înţelege el imensitatea ? Nimic nu poate să existe ca atare în realitate : infinitul nu există nici prin sine, nid într-o altă natură, spre exemplu, ca accident al unui corp. Infinitul nu există prin sine, pentru că fiecare din părţile sale ar fi, cu necesitate, infinită. Infinitul nu există nici ca accident, pentru că lucrul, la care el ar fi ;Jccident, nu ar fi el însuşi nici infinit, nici simplu, şi, prin urm"rc, nu ar fi materia" tii. Critica de aici, e plină de sagacitate, căci e adevărat că infinitul, înţeles ca o substanţă, nu poate să existe, de oarece orice existenţă substanţială are părţi, însă părţile infinitului ar fi tot infinite, din o pluralitate de finite neputân.d ieşi infinitul, adică părţi'le lui ar fi egale cu el iosuşi, ceea ce e imposibil. DE' asemenea, infinitul nu poate fi conceput ca un accident al altei substanţe, căci substanţa aceea nu ar putea fi nici infinită, ni-eÎ simplă, şi deci nu poate exista. De altminteri, supoziţia lui Plotin că infinltul POUt2 să fie un accident, era de prisos, sau mai bine, nu era în temă, -căci, atât timp cât infinitul, ar fi accid'O!otul altei substanţe nu ar mai fi substanţa însăşi, şi Plotin discută, tocmai, modalitatea substanţei prime, esenţiale Şi fun­ damentale întregii lumi sensibile. Urmând ordinea expozitivă a Ennoodelor, trecem la criti'ca atomismului. "Atomii, zice el , nu ar putea, nici ei, să împlinească rolul de materie, pentru că nu sunt nimic, căci orice corp este divizibil la infinit" 17. Comba-

16 ENN. 17 ENN.

(tr. Ir.)

(tr. fr.).

n,

e.

n,

e.

IV, 7, p. 156, voI. IV, 7, p. 156, voI.

1

(t. gr.)

I (t. gr.)

p. 204 1 . p. 205

şi t. 1, Ş'

1.


140

GRIGORE TĂUŞAN

terea aceasta, trebuie să recunoaştem că, cu toată aparen­

ţa ei categorică nu combate nimic, căci indivizibilitatea elementelor prime î n sistemul lui Leucip şi Democrit. era însăşi premisa fundamental{l sistemului, şi nu s-ar putea demonstra falsitatea acestei teorii, expunând chiar teza care e în discutie. Trebuia deci demonstrat că atomii lul LE'licip sau Democr1t nu pot fi indivizibîli, ci din contră divlzibili la infint, ca î n sistemul lui Anaxagoras. Dar acest lucru nu îl iace Plotin.

Să trecem însă, împreună cu el, l a alte obiecţii : "E imposibil ca o altă natură, decât atomii, su produci! ceva

cu atomii, pentru că nici un Demiurg nu GIr putea să producă ceVa cu o materie intrerupt'ă« 18.

Această obiecţie are, comparativ cU prima, o valoare logică, deoarece deşi e adevărat că atomii sunt absolut impenetrabili î n ei în�işi l!J totuşi, sunt despărţiţi şi cufundaţi

în

vid, deei l e lipseşte inerenţa şi sunt esenţial­

mente despărţiţi între ei. Dar aceasta nu ar Însemna că Demi llrgll l , c u m zice Plotin, nu ar putea, ca c1i:ltr-o subs­ tanţă fragmentată sii formeze lumea, deoarece puterea divină, esenţia l m e n te organizatoare, pO<1te sili părţile ast­ fel, încât să producă prin <l I l or consensus, unitatea subs­ tanţială

a lumii.

Apoi,

dacă pentru sistemul emanatist

şi monoteist al lui Plotin, materia nU are nici o existenţă

proprie, pentru atomişti, care sunt atei, lumea prin forţele pur mecanice

ale atomilor

2().

e

Când

formată Plotin

18 ENN. II, c. IV, 7, p. 156, va}. 1 (t. gr.) şi t. 1, p. 205 (tr. fr.). 19 ARISTOTEL. MetaJ. VII, cap, XIII, 11 ; "Democrit are prefedă dreptate să susţină, că e imposi b il ca vreodată două lucruri să devină un singur lucru ; nici că un singur lucru să devină două, pentru că, În sistemul său, atomii sunt mărimi i "ulvizibi le". ('1'. II. 3-!tj din In,d. B S.H.). Vt'l.; d .... 'hP�n(',1, � I clasica descriere a nedivizibililăţii atomilor in LUCRETIUS. De nat rer. Cart. r, v. 610 seqq· 20 Astfel lumea, după sistemul lui Leucip şi Democrit, s·a format printr�o cădere in spaţiul infi ni t, şi din variatiunile ,1c('�tei didej'l, vdriatiuni d;lhll·<ltf.: (Jl f"l"r.'i1Wivl" d e (Vezi LANCE 1::l()r:a TJu!t('rielli.\·mu.IHi. t. 1 ,

f l i · e , ; : CI . ' · " , �' , . , ' :W ! c>l". D. 11), , ' i i l tr'lcl. ;\'l�l­

merol). După LUCRETIUS : De nat. rer, formarea lumii e da­ torată, in parte, greutăţii specifice a atom i lor, dar mai importantă este deviaţia suferită de atomi In căderen lor. "Corpurile prime


:. F I" .:LOSOFTA

__ _ _ _

LUI PLOTIN

141

eombate atomismul susţinând că un D-zeu nu ar putea crea lumea prin atomi, comite o ignoratio elenchi, deoarece I J1 teoriile atomiste nici nu se susţine e x i stenţa ş i valoarea cosmică a lui D-zeu. După ce am văzut modul cum Plotin critică pe alţii, analizăm acum concepţiile sale proprii, căci aceste con­ c0pţii justifică modul părtinitor al criticii sale. Pentru a putea să înţelegem u n sistem, şi I n cazu l nostru sistemul lui Plotin, trebuie să facem ceea ce nu a făcut Plotin i nsuşi, faţă de alţii, adică, să căutăm a prinde sintezil for­ mulată de un filosof, admiţând întâi postulatul funda­

';(1

mental al teoriei sale şi să vedem, dacă baziindu-ne pe să construim ş i noi, î n mintea noastră, sistemul

el putem Sclll.

Acest postulat fundamental e, pentru Plotin absoluta

necafijicare

(l

materiei în sine.

"Care e, aşadar, această materie unică, neintreruptă, Evident că nu poate fi un corp, pentru că n-are calitate ; dacă ar fi un reorp ar avea o calitate. . . l'cntru că nu considerăm materia acestui s a u acestui corp,

fără calitate ?

c i materia tuturor lucrurilor, n u vom atribUi natw:ii sote

Himic din ceea ce poate cădea slfb simţuri, nici o calitate, nici culoare, nici căldură, nici frig, nici uşurinţă, nici

qrcutate, n i ci densitOlte, nici moliciune nici figură, nici mărime prin urmare . .Materia nu e deci un lucru compus, ci s i mplu şi unic prin propria sa fire , prin aceasta ea va fi

lipsită de orice proprietate "

2 l,

Dupi"\ Plotin prin urmare, baza i ntuiţiei sensibile, adică materia, C o dată extra-sensibilă c<lci îi lipsesc toate

{',-di/ Ciţile, prin care un lucru poate deveni u n obiect real

il

i ntuiţiei.

d('�cjnd în linie dreaptă în vid împinse prin greutatea lor : Se' mtiimplă însă câteodată, nu se poate spune unde şi când, de a ,.;e .lcpiirta (-din linia dreaptă), dar aceste înclinaţii sunt a'ln ([" 1HJCi, încât abia merită nume" cartea lI, 217, sqq. 1\c0,l\la c ln,;} părere.a personală a lui EPICUR (v. ZELLt:R, op. c i t . , t. I l , p. 308), 2 1 ENN. II, c. IV, 8, p. 156, vol. T , It· gl·ec) şi t. r , 205-206 (lr. fr.)


J.12

GRIGORE TAUŞAN

Materiei îi lipseşte, chiar şi acea caracteristică

tului sensibil, adică intinderea, deoarece şi dusă î n materie de formel. �au idee 22.

a c ea st a

a

C'

obiec­

il:tro­

Materia e deci după Plotin o natură necalificat;"l în sine, şi o privaţie absolută şi esenţial'-l ; iată de ce ea poate primi toate modificările impusc de idei sau forme, caci n-are î n sine nici o calitate. Dar Plotin însuşi anticipează o obiecţie. S-ar putea zice că existenţa msăşi a lumii externe şi sensibile, pro­ bează că exist<1 anterior o materie întinsă, căci cum CIr fi posibil a forma corpurile, prin ajutorul unor substanţe care le-ar lipsi toomai caracteristica corpurilor În spaţiu adică întinderea ? "Această materie fără întindere pare fi u n cuvânt gol" v, zice el Însuşi.

a

La această obiecţie, Plotin răspunde, că nu orice subs­ tanţă, care conţine pe alta, tr eb u ie cu necesitate să aibă

întindere, probă sufletul, care "posedă toate lucrlLrile deodată", şi deci nu are nevoie de forma spaţială pentru ca să fie un receptaml. Materia conţine toate culitc"iţile sensibile - ca aşezate în spaţiu, - pentru că prin firea ei e susceptibilă de această formă, de aici însă nu rezultă c u necesitate că nici n u ar putea să existe altfel, adică totdeauna "cu intindere" . Din f·aptul deci, că materia e fundamentul întregilor calitilţi

sensibile,

nu

se

poate scoate

trebuie să aibă întinderea In sine insăşi

concluzia,

ca

ea,

o notă esenţblă

şi inerentă ei. Apoi, mai <ldaugă Plotin, d"md se spune că m<lteria, pentru a primi o formă, trebuie să aibel. mai extensiune, aceasta

c

dinainte

o

adevărat dacă e vorba de m,l1eria

acestui sau acestui lucru, căci pentru obiectele crente ş i

ENN.

156,

22 I I , c. IV, 8, p. it. gr.). "Principiul care dii. forma materiei fi va da forma ca un lucru străin naturii sale, ci va introduce de asemenea mărÎmea şi toate proprietăţile reale", t. 1, 207 (tl'. fl'.). "Trebuie să admiţi că orice natl,lră necorporală n-are cantitate. Materia este deci necorporală (deoarece n-are calitate)", id. 23 Vezi n, cart· IV, 11, p. 157, v. 1 (t, gr.) şi t. 1, 211-212, trad.

ENN.


143 -FILOSOFIA LUI PLOTIN----

------�

modificate de om, e natural d\ trebuie să existe o materie întinsă şi primitoare de formele tLhnicii omeneşti, însă e altceva materia acestui sau acestui lucru particular, şi al�ceva materia absolută 2/,. Teza deci care reiese, cu o mare claritate, din toate aserţiunile lui Plotin, referitoare la materie, e că, ea e subiectul firesc al întregii evoluţii fizice, şi pentru a fi astrel, ea este şi trebuie să fie în acelaşi timp, substanţă negativă absolută, adică o substanţă care să nu aibă nici

o calitate, deşi poate primi pe toate împreună sau pe oricare alta 25. După cum vedem deci, mOiteri a este o existenţă absolut necalifîcată, Însă Plotin aprofundănd materia, găseşte că ea n u e pura negaţie absolută, ci posibilitatea absolută.

Cu alte CUvinte materia n-are nici o calitate, însă arc dis ­ alt lucru. Proprietatea materiei

poziţia de a deveni orice

constă într-o dispoziţie d e a deveni celelalte lucruri, pentru COl i n sine e altceva decât ele �;. Matelia, ca lm nederminat absohlt, nu există ; e lnsă

C{I

a vieţii şi o produciltoare (graţie pasivităţii rcceptoare), a varietiiţîi lumii. Creaţia sensibil-elor se face Clstfel printr-o tranziţie de la posibila materie, la actul cQrporului şi obiectului real. Materia e "fiinţele î n posi ­

o posibilitate

bilibte .

.

Nefiind

astfel nimic prin ea însăşi,

ce este, adică mat-erie, nu e nimic

în act.

fiind

ceea

Dacă ar fi ceva

24 Vezi documentarea acestei demonstraţii în ENN. II, cart. IV, 11 p. 157, val 1 (t. gr.) şi t. 1, 212 (trad. fr·). 25 Deci, materia este o substanţă absolut necalificată şi ne­ calificabilă, dar chiar acordarea acestui atribut : pTiva�ia absolută, e in felul lui, un atribut sau o calitate, şi deci materia şi in sistemul lui Plotin, s-ar putea zice că e calificată, printr-un atribut negativ. fnsă această contradicţie a fost simţită de Plotin �i pentru a o rezolva el interpretă negaţia ca nefiind un artbuit, e i c d t ri i d ��a ��tff:;t� ,��ri�:fia �u� � �aii�;::::� ��t � ;��:�ţ� c!�Pt1ţi?� după cum tăcerea este lipsa sunetului. Privaţia este un lucru negativ, calificaţia un lu<:ru pozitiv". ENN. II, cart. IV, 13, val. 1 (t. gr-ec) şi t. I, 217 sqq (trad· fr.). Noi am considerat, intr-altă ,)Cazie, că atributul poate fi şi negativ, pentru ca oontrazicerpa dintre "necalificaţia lui D-zeu" şi totuşi "calificaţia" lui, să fie �i mai puternică. 26 ENN. II, cart. IV, 13, p. 163 I, (t. grec), t. r, 217 (tI'. Ir.)·


GRIGORE TAUŞAN

144

în act, ceea ce Elr fi In act n-ar fi mrtteria ; prin urmare materia, n-ar mai fi materie ... Starea sa permanentii este de· a tinde către alte lucruri, de a fi in posibHitaie faţl de lucrurile care vor veni'4 'ZI, Această proprietate a materiei, de a fi o posibilitate latentă şi eternă, o face să fie " necoruptibi1ă" şi "ne­ destruclibilă", dici nimic nu o poate schimba, nefiind nimic În ea însăşi, dar putându-se schimba 8şa de uşor, lncât, la drept vorbind "schimbarea" n u o schimbă deloc. î n natura ei. intimă. Ca u n mitic Proteu îşi schimbă as­ pectul , fără intrerupere" însă tocmai pentru că se schimbă mereu, ea rămâne altceva decât "schimbările" , care pen­ tru ea sunt forme trecătoare. Materia nu poate fi deci corupti bilă în esenţă, pentru că ea poartă schimbările eterne ale lumii, fără a-şi modifica firea ei intimă, Şi rămâne in eternitate un va fi, pe c â n d a c u m şi în realitate nu este

nimic. Aceasta face ca e a să fie în eternitate aceeaşi 28. lnsă aici, Plotin, atinge o chestiune delicată, şi im­ portantă pentru fundamentul intregului său sistem. iată de ce . .. Posibilitatea" e u n relativ, căci nu poate să existe o posi b i l i tate, fără act, ş i nu poţi concepe o subs­ tanţă care ar fi în .. posibilitate" o alta sali mai multe (j l t e

Şi

substanţe, fără a admite că ea va trece în act şi va m<l­ nifesta pe acele suhstante sau atribute care l e ţine în "posibilit<l tea" S : I . Dacă nu ar fi cilpabilă de acest act, nu s-ar putea zÎre că are "in posibilitate", actul acela. Posi­ bili tatea e deci şi d i n Dunct de vedere logic şi substanţial, actul însuşi in stare virwau[ă 29. Materia, fiind posibilitatea

II, c.

gr.), materia ca (1.

27 ENN. V, 5, p . 1 7 1 , J (t. ibid, 233. 28 "Dacă trebuie a concepe nt'"compatibi lă, trebuie inainte de toate �ă-i păstrezi caracterul ei, de a materiE", ENN. II, c. V, 5, 172, t. 1 grec). 29 In1.erpretarea aceasta data conceptului "posibilităţii", e, de altminteri, <Hlmi<;ă de Plotin într-un mod destul de explicit. "Când se zice că un lucru e in putere, Ilcellgta nU e intr-un mod absolut. Cu necesitate, ceea ce este in puteri" este in putere la un >lucru, spre exemplu, bronzul este " în putere" o strttuie. devă nimic nu ar trebl�i să fie făcut, fie cu e lucru, fie în dacă nu ar trebui &ă e d n

fi

relativ

alt a r dacă a c st acest lucru, ceva fi altceva i colo (şi deosebit) de ceea ce este, dacă n-ar iL pOSibil să devină alt lucru, atunci acel lucru ar fi numai ceea ce era (şi nu ar deveni alt­ cev a) ", ENN. II , c. V, 1, sqq, p . 167 1 (t. grec) ş i t. 1, 244 ctrad. fr.}. fn


FILOSOFIA LUI PLOTIN

de a fi toate lucrurile, e astfel to;:\te lucrurile. Şi atunci, cum se poate zice că, materia este nedeterminaţia Şi pri­ vaţia absolută ? Materia e deci, n u numai un simplu receptacol sau o pasivitate faţă d e idei sau forme, ci chiar virtuaUtat'ea

formelor şi ideilor de mai târziu, Dacă am admite această interpretare, atunci materia devine U n principiu creator, sau, î n orice caz, monismul absolut idealist a lui Plotin, ar fi din temelii zdruncinat.

Dar să ne intreb.im acum cladi e cu putinţă ca Plotin să admită, fără rezerve, această interpretare deltă con­ ceptului "în putere" sau "posibilului". Deşi prin câteva

extracte scoase din Enneade ;�, s-ar putea documenta această interpretare ; contra ei, însă, ar vorbi intregul spirit al metafizicii lui Plotin şi alte extracte nu mai puţin aU­ tentice, prin care se demonstrează clar că materia este o existenţă absolut nedeterminată. Pentru Plotin, rn,ateria este nederminatul şi necalifi­ catul absolut, şi dadi el neag<:l putinţa materiei de a ",vea

o caUtate,

cum ar <ldmite - conform interpretării

ipo­

tetice de mai sus - că materia conţine

în posib,;Zitate,

adică conţine ascuns In n"tura sa intimă,

toate calităţile

lumii sensibile ? ln cazul acesta, ea nu ar mai fi nede­ terminatul

absolut,

ci

căci pe când celelalte

cateva

din

contra absolutul

exlstenţe sunt

determinat,

det'erminate

prin

sau o calit::lte, ea este determinată pri n toate c::lli­

tăţile lucrurilor

:\1.

Acest lucru nu poate s d - I admită d e c i Ploti n', fără

o

contrazicere cu sine insuşi . Apoi, am văzut că materia primeşte de la un alt principiu, de la

formă.,

toate calităţile ce l e poate avea, ba încă

pe acea care se pare că constituÎ02 esenţa Sa intinul , 30 Vezi n. p. precede�tă din studiul ncestu. . 3 1 Zicem �toate" cahtăţile, şi nu "mflmtatea" "........... , in <lce�t C<lZ (·,·ezi dhcuţia de 1" n p. 'J7 - !jg) adevărat, nedeterminată. La această ultimă a lui Plotin _ vrem să ajungem aici, insă

dialectică,

.... .


146

G R I G O R E TAUŞAN

__ ___

inti nderea. Deci dacă toate cali'tăţile îi sunt date d i n afară, eel nu le poate conţine concentrate şi virtuaUzate în prop r i a sa substanţă. . În rezumat, deci, putem afirma că conceptul "posi­ bilului", la Plotin, âlre sensul "capacităţi receptoare" , ma­

t.eria astfel e î n posibilitate toate lucrurile, pentru că e capabilă a prinde în ea toate aceste lucruri, dacă îi sunt impusc. Cu modul acesta, materia rămâne "pfi.vaţia i n

esenţă" şi "absolutul nedeterminat�� şi t o t cu acest mod, se salveazc) monismul absolut al metafizicii sale, deoarece materia, astfel înţeleasă, e o n-eexistenţă, şi din contra sin­ guru e x i stenţă reală şi valabilă rămiine, iarăşi, principiul ideal.

[zvum·ele istorice litilizate de Plotin relai'iv l a proble7nr.! PQsibilului. Chestiuneu relativă la virtualitatea ma­ teriei şi la nedetermin.area ei,

o

găsise Plotin tratati'1 in

special de către Aristotel. Pentru acest filosof, materia jn sine, este receptacoiui tuturor formelor, ceea ce arat;} cii materia f i i n d susceptibil5 de orice modificare, nu are nici o primitivă şi inerent,) modificare

în

sine.

"Când zic. cităm din Aristotel, Materie, inţeleg M a ­ t e r i a în

sine, cea care nu

e nici u n obiect individual,

n i c i 0 cantitate, n i c i unul di n modurile car", servesc a de­ termina Fiinţa. Trebue s:l fie ceva la care să se uplice toate areste atribute, ş i al cJrui fel de a fi,

SI.\

deosebit de fiecare dintre (toate) categoriile"

Iie cu t0tul :!2.

Dar u n alt aspect al teoriei lui Aristotel, in privinţa

nWlcrl 2 i , proueaze) c.:1 Plot i n l-a utilizat. După primul, scllÎmlJaf"ea e o trunziţi'c de l a u n contrar l a altul, Îns,j acC'a<,b! I r;lnZ!ţie nu s-ar putea explica decât prin o mo­ ..1

d i ficare pot

Sil

m;lteriei IXlsi\'l', c,ki înstlşi terme n i i contrari nu

fie gchimlJa�i î n

ci

înşişi. Trebuie deci, ca materia

sti se sc h i mbt', ori de c,He ori sensibi l percepem o schim­ bare. lnsii tocmai aceash\ pa$ivit:lte

proteică

32

u

materiei, şi aceast{1

putere de a-şi schimba natura sa după modifică-

METAF.

c.

VII, cap. III, 7, {p. 254,

1.

II,

din trad.

B. S. H.l.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

_____

rile externe, probează că materia nu are nici o ca!itcte proprie 3:�. După Aristotel deci, ca şi dUPil Plotin, muteria nu e virtualitate a formelor viitoare ş i posibile, ci o simplă

a

pasivitate receptoare, o capacitate de-a prinde în esenţa ei pe toate, şi pe oricare dintre forme ; iar "puterea", e

capacitatea de a face un lucru, când circumstanţele silesc tranziţie la "act" . "Se zice de l') existenţă că are o anumită

o

putere, sau facultate, dacă nu are nici o imposibilitate de a lucra. când puterea ce i se atribue trbuie sil treacă real­ mente la act" ;lf,. Teoria posibilităţii materiei, cu sensul

de capacitate

receptoare, luată din Aristotel şi poate şi di n Tintells al lui Platon �5, e însă definitiv şi categoric formulat<l de Plotin, deoarece in sistemul său, materia fiind ea însilşi produsul direct şi total al ideii (ceea ce nu se afirmase de şcolile celelalte) e imposibil, ca să conţină în ea concen­ traţiile formelor viitoare. Materia e astfel un nedeterm i n a t absolut, şi o s i m p l ă pasivitat'e formată de principiul divi n , prin emanaţia s a , în c a r e pasivitate, ideea se introduce pentru a constnli astfel cu ceeace e, tot ea, o altă exis­ tenţă obiectivă şi sensibilă. Aceast{\ ipoteză asupra materiei, esenţialmente monistă,

e o notă originală a filosofiei neoplatonice (cu toate im­ prumuturile din Aristotel Şi Platon) şi care nu a trecut

33

c. XII.

II,

METAF . c ap . 1 : "Substanţa sensibilă este supusă schimbării, tnsă schimbarea vine totdeauna, fie din opuse, fie din termeni intermediari. Nu vine (schimbarea) Insă toate opmele fără excepţie, căci nu se poate zice despre sunet, că el e alb, dar schimbarea vine din (opusele) contrarii. Trebuie deci să fie ceva care să se schimbe. care să treacă de la un la altul, pentru că nu sunt chiar contrarii.le care se pot schimba ... A�ifcl. trebuie să eXiste, pe lângă contrarii. un al treilea termen, c�re nu e altuI decât materia", p. sqq .. t. din tr. B. ARIST. Mctaf: cap. 9 (t. II, din tr . S. Cu tont", >lc·t·\lNl 1\ri�t()tel nu l ' tol(k'ilur1a ,,�a d'c' " i L l ( ), . " 1 " ; asHel, putin mai sus, el combate pc Megarci care su,ţin('-au cii ceea ce nu e în act, nici nu are pOsibi l itatea de a fi. prin că e posibil ca puterea să fie, fără a trece In act, deci C;lrlt'. poate fi aici inţeleasă ca o virtualitate, Vezi ido cajJ. § şi Vezi n. p. 206, t. I, din trad. Ennead. rit' Bouillet.

din

contrar

34

2

35

c. IX,

3.

152,

III,

III

425

S·H. B. H.).


148

ORIGORE TAUŞAN

Î n creştinism, şi nici î n filosoful creştin Augustin (aşa de mult influenţat i n alte probleme de neoplatonici) deoa­ rece, după e l materia conţine virtual întreaga evoluţie a formelor posibile ş i viitoare �a.

Problema

imanenţei

divinităţii

în

materie.

După

Plotin, materia e o emanaţie, o existenţă izvorîtă din principiul divin, şi atunci o întrebare firească răsare : materia se găseşte în substanţa divină ? şi dacă nu, cum e posibil a ieşi ceva din altceva, care nu-l posedă ? Prin urmare, materia trebuie să fie inţeleasă ca nifestare a substanţei divine.

â

ma­

Dacă' se admite acum această confundare a materiei cu divinitatea, două supoziţii se pot face pentru a inţelege, oarecum intuitiv, această sinteză : Sau divinitatea se a­ mestecă cu lucrurile şi pătrunde în lume, cum admiteau aceasta vechii panteio;.ti ca Xenofon :\7, sau Stoicii 31\, sau, materia fa-ee parte din substanţa divin<1, atât timp cât stă î n lumea cereasc<1 ş i se instrăineaz<Î de principiile di­ vine când iese d i n ele, P'2ntru a clădi, lumea obiectivă. Ambele aceste soluţii, date imanenţei divine, nu sunt aprobC\te însă de Plotin, deoarece temelia pe care ele se bazează e contrară neoplatonismului. După Plotin,

m<lteria e

stanţa

emanată din D-zeu, puterea s a .

adici:i produsă nu

din sub�

sa, ci prin

.16 ,\.UGIlST1N < u <.;ţin e cu .,Dumnezeu [1 el"!:>at, (/f'odată, toate lucrurile, unele de la inceput pe deplin constituite în natura lor, altele conţinute In cauzele: lor... Universul în întregime a fost la origine în sămânţă, nu cu nmsa de o mărime corporală, dar 'n starea de forţă şi putere cauzatoare. . . (De Genesi ud Litteram, ;;p. Nouri%un op, cît. t. I, 37.1). 37 Vezi ZELLER, op. cit. t. TI, 27-23 (trad. fL) COUSIN (Frag, philos. H , 64-70) socoie�te că Xenofon nu a fost panteist, cj monoteist pur, �i se bnze,lză pe lextcle lui Aristotel şi Sim­ plicius �i alungu upin i i l e l}lJ�t<'I'i"<lI'{' r.: � '}rabih' pan,,-'i·,mu­ lUi Xenofan, emise de Plutnrch, Slobeu şi Theodoret. 38 CICERO . De not. Dcor. cart. II ,17 ; ,.Pentru că ideea ce o avem despre un zeu cuprillde incontestabil două lucruri, unul că e însufleţit, şi altul că e cel mai bun dintre fiinţe, nu văd nimic mai potrivit cu aceste atribute, decât a da un suflet şi di_ vinitate chiar universului, cel mai bun din lucrurile posibile",


FILOSOFIA LUI PLOTIN Lumea e,

l49

astfel, o expansiune a Forţei supreme, şi

materia, o emanaţie a divinităţii, după cum căldura e o emanaţie a focului. In rezumat, putem formula astfel, opinia lui Plotin : Substanţa divină nu il descins i n materie, ci ea însăşi a format-o şi in al doila rând, materia nu se găseşte sub o anumită manifestaţie în lumea inteligibiW, căci materia nu e materie, decât numai atât şi numai atunci când Prin­ cipiul voieşte să fie cu proprietăţile ei, sau mai bine, CIt lipsa totală de orice proprietăţi determinate :I(J.

Răutatea materiei. Orice sistem metafizic, căutând să explice originea lumii, trebuie să rezolve conceptul mate­

riei, deoarece baza - ceI puţin din punctul de vedere al experienţei sensibile - intregii lumi, e materia. A admite cu ea se naşte din nimic, e o imposibilitate logică şi psihologică. O imposibilitate logică, deoarece c<:: u­ zalitatea cere un lanţ de fenomene, din care fiecare vedgă să fie condiţia existenţei celei care vine după ea. O im ­

posibilitate psihologică apoi căci e imposibil a reconstrui î n minte, prin imagini reale, posibilitatea formării din a unui ceva.

nimic

Aceasta şi face pe unii, ca Eleaţii, să nege însuşi cre­ aţia, adică începutul lumii de a fi într-un timp dat, iar pe aliÎÎ, ca Pbton, să afirme că materia e anterioară crea­ ţiei şi după cum nous, in sistemul l ui Anaxagoras, e un principiu organizator, iar n u creator, tot astfel ideile sunt, pentru Platon, tipurile organizatoare ale materiei preexis­

tente.

NeoplaloIlismul insu concepe creaţia Jntrun mod Cll totul originClI, utilizând pentru aceasta, eman�lţi(J, şi upli­ când în explicarea emanaţiei, metoda " intuiţiei i ntelectua­ le". E adevarat -că di·n punct de ;vedere logic, creaţia e o activitate care trebuie să se desfăşoare pe sau î n -ceva, şi

39 Teologia creştină, prin fruntaşul ei AUGUSTIN, a aprobat ipoteza neoplatonică, întrucât priveşte faptul că materi'3 nu intră in substanţa divină şi nu se găseşte acolo inainte de a fi aici ; dar nevoind a explica originea materiei prin emanaţie - crede că ea este creată - contra Eleaţilor, e.rnihi!o ; D-zeu formând lumea nu din ceea ce este, ci din ceea ce nu este, adică din nimic. Vezi Conjession1!m lib. XII, c. VII, ap. Nouri�son I. 365).


GRIGORE TAU$AN

ISO

dcci logiceşte conceptul materiei, ca u n fundament al lumii, e nece3ar. Apoi intuiţia inferioară a inteligenţei, imaginaţia, aceea care reclădeşte i n minte lucrurlle per­ cepute prin sensuri, n u poate înţelege o creaţie fără un material anterior, deoarece nicăieri şi niciodată nu S-a dat omului spectacolul unei formări din nimic, Geniul artist cel mai destlv,î.rşit crează, schimbând num<li rroporţiile şi materialele sensibile ; imaginaţia cea mai aprinsă şi inteligenţa cea ma i scântei-etoare n u fac altceva decât să dea o noutl formă, vechii lumi. Insă daca purificăm mintea noastră, d e datele experi­ enţei sensibile şi facem abstracţie de fonnalismul logic, atunci putem prinde intr-un moment de independenţă in­ telectuală desi'ivârşită, icoana acestui act creator, prin care Fiinţa eternă se proliferează în Lume, ca o lumină d e lună ce pluteşte în seninătatea cerul u i . . . Din această concepţie a originii materiei i e ş e a o dificul­ tate. Lumea e, în mod evident, inferioară divinităţii, şi cu ciit te cobori cu mintea de la prir.cipiile divin!?" la lumea sensibilă, cu at<ît constaţi u n progres al răul ui. Materia � rea, imperfectă, contrară divinităţii prin acea că e multi­ plă şi divinitatea e unică, Plotin va identifica chiar mate­

cu Tăul, acordându-i, acestuia din urmă, toate atribu­ tele negative ale celei dintâi '10, In sistemul lui Platon inSă, materia putea f i rea şi

ria

răutatea ei să influenţeze întreaga lume in care se in­ troduce, deoarece, ea are o origine străină divinităţi i , şi anterior creaţiei, dar pentnl Plotin aceasta n u era de ad­ m i s d"oarece sistemul său, cu m am afirmat acea.sta în nenum:lrate rânduri, e radicalmente monist, Atunci cum e posibil a rezolva această contradicţie dintre odginea di­

' .'l

vi m l

m,tteriei şi totuşi răutatea ei ? Iată cum . Din Unul

creator iese printr-o emanHţie l.miverS'ală tot ceea ce există, 40 Pentru a determina mai bine Răul, se poate reprezenta C;;J. in raport cu măsura, ca nedeterminaţia compa­ rativ cu det€rminaţia, ca o lipsă de formă în raport cu principiul creator al formei, ca lipsa in raport cu ceea ce nu ii lipseşte nimic, ca 1lelimitaţia şi mutabilitatea perpetuă, în sfârşit ca o pasivitate, nesatisfacere şi lipsă absolută". ENN. 1, c· VIII, 3, p. 1 0 1 v, 1 (t. gr.) şi t. 1 120 (tr. fr.).

o lipsă de măsură


----

FILOSOFIA LUI PLOTIN

1:-1

insă, e firesc ca, ceea ce se naşte mai târziu să aibă in el, mai puţin din substanţa care a dat naştere, nu numai lui, ci la toate acele existenţe care au venit înaintea lui, dUp[l cum o lumină devine din ce în ce mai slabă Cll cât se depărtează de focul ce-i dă naşt€l;e '01. Iată textele plotini­ ce : "Pentru că Binele nu stă singur, e necesar ca Răul S[I existe prin depărtarea de Bine. Sau, dacă voieşti mai clar, prin cfectul înjosirii şi sleirii, paviost kc apostctsi, (puterii divine) există un ultim g.rad al firii, dincolo de care nu mui roate S<.l se nască ·ceva, nici Răul. Şi după cu m cxistt'nţa lucrului, care urmează după Primul, este necesarJ, tot e şi aceea a ultimului grad al existenţei; Însâ este materia, care nu conţine în ea nim ci din Contra ipotezei că materia e rea - nu din C3uzt, e contrară prin esenţă, binelui-, ci pentru cii e ultimul grad al binelui, se pot aduce două obiecţii. 1. Dacă materia este rea- indiferent din ce cauZ,-t atunci ea Clre un atribut, are o calitate şi. deci nu mai e acea existenţă "absolut nedeterrninabl", admisă de Plotin însuşi. Pentru a elimina 8-c0ast,1 contt"azicere, el recurge la o subtilitate logică şi afinnă că e o dHerenţJ intre atri­ but şi natură. Atribut e ceea ce e accidental p entru o substanţă, şi Ca atare -ceea ce e impus unei existenţe pentru un timp dat, sau impus de In un anume mo­ ment al timpului, pe când natura, este fdul intern, permanent" şi etern de a fi al unei substanţe. Materia nu poate fi calificată �eci ca rea, pentru că Hceastil ea­ 'lif'icaţr€ ar determina, ·materia primitivă (şi >ş ti m că materia în sine nu poate fi calificată); dar, putem zice, că materia este rea in sine, natura sa intimă fiind ast­ fel, şi pe această natură primitivă prinzându-se ca pe un subiect, totdeauna pasiv, întreaga varietate a ca­ lităţilor şi formelor u. Această fină argumentare ins;I, probează mai mult talentul personal al lui Plotin, de41 Aici e vorba de depărtarea funcţională, iar nu de depflr­ tarea ·substanţiaLă. in spaţiu, căd Divinitatea după Plotin, nu �c amestecă şi nu devine imanentă lumii, ca in sistemele panlej:;:te_ 42 ENN. 1, c. VIII, p. 107 v. 1 (t. grec), şi t. 1, 12!l (tr. fr.). 43 ENN. 1, oC_ VIII, 10, p. 110 val. 1 (t. grec) şi t. 1, 133 (trad. Bouillet).


GRIGORE

152

TAUŞAN

cât elimină contrazkerea citată, căci, o natură in sine

însăşi, poate fi calificată .şi necalificată. Ar fi calificată când s-ar spune că e bună sau rea (cum face Plotin) şi ar fi necalificată, atunci când nu s-ar afirma nimic despre ea, fiind absolut nedeterminată (cum zice Plo� tin). 2. Materia e rea, zice Plotin, fiind efectul sreirii

principiului divin. Această susţinere e, însă, absolut contrară fundamentelor teologice ale sistemului neoplato­ nic, care il 'imprumutat de la Filon EvreuL, dogma creării fără sfol'ţorea principiuLui divin. Crearea e, astfel, o funcţi­ une firească fiinţei divine care nu se face spre paguba sub­ stemtci creatoare, e<'ici această ultimă afirmaţie ar da loc la o interpretare pantcistă, cu totul străină sistemului lui Plotin. Prin urmare ceea ce rămâne cert în aceste variaţiUni .şi <,ontraziceri, e faptul că materia e rea "\ iar originea aces­ tui fel de a fi al ei, rămâne !?i pentru sistemul lui Plotin. un mister ".'.

PROVIDENŢA Plotin trăie�te întra epOCii - cea mai mare dIn istoria lumii-, in care religia celor umili cum ar zice mândrul Iulian, triumfă �i-şi clădeşte edificiul său, pe ruinele civi­ lizaţiei celei m,lj i'd'llibrate şi mai strălucite, pe ruinele 44 S-ar pulPa stabili interesante nnaIogii între sistemul neo­ platonic şi ţJllOst[('i, care considerau lumea rea, deşi e creată de D-:r.cu, (contrar Platon c-are afirma că materia e prexistentă) : insă această gl'eutak nu ultimUl grad nt binelui. ci devine o forţă antagonistă faţă de bun· In orice caz deci din punctul de vedere monistic, se npropic mai mult de Gnostici, decât de Aoademie sau de (Despre Gnostici,

lui

vezi însăşi carl. IX).

45,

cadea

lui

c Creatorul Plotin Pcripaleii�m.

Plotin

indrcpk1tă

conlra lor:

ENN.

II.

In legătură CU materia, vom studia modul perceperij ei şi consecmţele morale ce decurg pE'nt!'U om, din cunoaşterea naturii mat�rjei. în capitolele speciale asupra Psihologiei şi Moralei lui Plotin.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

153

civilizaţiei greco-romane, Dar, din ce strălucise în vremuri mai vechi, nu era posibil să dispară totui, căci civilizaţia antică avea prea mulţi geniali fruntaşi, pentru ca un curent pOp'ular sâ o distrugă cu totul; ea se menţine �stfel ca o ultimă licărire de viaţă, în epigonii antichităţii, anticari sinceri sau dccadenţi şi în toţi acei admiratori, ai trecutu­ lui, Iulinnii şi gnosticii, maniheiştii şi eresacii dogmelor în toate spiritele prea iubitoare de trecut ca să poată înţelege prezentul. epigonii adPrintre adepţii şi fanaticii religii Pl.otin, omul miratori ai trecutului clasic, apare car� înţelegea şi cunoştea trecutul, c:'irui suflet, p[ltnmsese acel entuziasm Şi acea c�\rc face din creştinism, complementul civilizaţiei ,-eehi, prea individuu1;5tă şi prea rece, ca să mai poată corespunde omului, în firea lui cvoluaEl. Aceast5 poziţie istorică şi însuşi temperamentul său, explică de ce Plotin ltusţine acea notă originaW a noii re­ ligii: anume acţiun'2a şi privegherea lui D-zeu asupra omului \", Omul, după creştin Ca .şi după Plotin, nu e l;isat În voia unei oarbe soarte, ci e iubitul Divinităţii, menirea lui şi viaţa lui sunt întocmite de D-zeu, spre binele lui şi �lclJlo unde ni se pare nouă că lumea e rea, ace:.sta e spre un bine viitor al omului. De aici reieşea in conduita zilnică a omului aC'e�1 s.'miltate pe cme ţi-o dă încrederea viitor, de inblfmdeţe pe care o capeţi dind ştii că şi fără d"> luptă, poţi fi fericit, căci D-zeul, cel atotvidie ştiutor, cumpăneşte, în nemărginita lui bunătate, tat ceea ce e necesaj' pentru perfeeţia şi fericirea ta. Plotin combate, astfel, toate �cl)lilc pesimiste c"re ' <Jfirmau că lumea e rea în esenţă, cum credeau gnosticii, precum şi pe acele doctrine hedonice, care Înulţau la rangul de dogmă moraW, avântul cel mai jo:;nic al firii omeneşti H.

46 Vezi Introducerea la studiul de faţă. 47 In general dupa sectele gnostice, Iie ale lui Ba,·de.';an di1l Edess('(, 'fie nle lui Valentin, se afirmă - ca �i în mnniheism duallsmul binelui şi răului. Providenţa nu existi! .�i })umnCZ('U a făcut lumea printr-o cădere &"tu greşeală. (Vezi ENN· lf, c. IX, 4), Pentru cunoaşterea gnosticismului. în afură de Plnlin. care e


GRIGORE TAUŞAN

Vom reproduce acum treptat argumentele pe care el le aduce 1n sprijinul providenţei, culegându-Ie din cărţil e intitulate; Contra Gnosticilor, Despre Destin şi Despre Prnvide-nţâ. A. Post1l1atul bunătăţii. lumii. - Inainte de orice alt ':.lrgument a posteriori prin care s-ar proba bunătat(?'[t acestei lumi şi deci re�litatea acţiunii providenţiale, Plotin, admite a priori, un postulat, susţinut de întregul său sistem. Dacă lumea e opera totală a lui D-zeu şi D-zeu e fiinţa absolut lumea e imposibil su fie rea, căci nu are de unde să o calitate pe care cauza sa unică nu o posedă. După sistemele dualiste antice, şi după Platon in sp ecial, se poate susţine cfl lumea este rea, deoare<:e ea nu est'� efectul numai al puterii şi voinţei divine, 'dar in complexitHtea firii ei, se amestecă şi acel element anterior creaţiei, materia pasivu. Pentru Plotin însă - analog in acefl$ta c u Filon, cu K8.bbala şi cu creştinismul - materia c produsul total al Di v i ni t ă ţii şi deci ea nu poate fi' rea în esenţil, el cel mult rea, prin accident, sau rea, dacă o companlm cu principiul absolut bun al creatorului. Şi dacJ materia, temelia lumii sensibile, nu poate fi rea prin firea ei, ci cel mult o degradare a binelui, atunci şi lume<l. sensibilă în întregime , nu poate fi rea, că ci în­ treaga ei organizare e opera dirC'ctă şi imediată a Binelui suprem ,,�. un important izvor, se poate

consulta

din

erudiţia

mod�rnă:

MATTER. Histoire du. gnosttcisme (in 3 vo!.). FRANCK: La Kab­ bale, precum şi articolul lui B. S. HILAIRE din Dict. des Sc· phHos.). Vorbind despre hedonici, cităm pe,LUCRETIUS care susţine ateismul bazat tocmai pe imperfecţja lumii, V. De nof. rer. c. 11, vers. 111-181 : Nam, quamvis rerum ignorem primordia quae sint, Hac tamen ex ipsis coeli rationjbus ausim Confirmare, aliisque ex rebus reddere muItis, Nequaquam nabis divini'bus esse creatam Naturam mundi, guae tanta est praedita culpa ... 48 "Orice natură este bună, şi orice bun vine de la D-zeu, însă, intreaga natură vine de la D-zeu. Astfel că materia chinr, pe care cei vechi o numeau hyle, nu poate'fi socotită ca un râu". AUG. De natura Boni contra Manichaeos, cap· XIX, c. XVII (ap. Noul', I. 388). De altminteri AUGUSTIN, aprobă teza lui Plotin, că răul e limita inferioară a binelui, teză, care va fi apoi reluatti mai


FILOSOFIA LUI PLOTIN - Plotin trece la argumentele a posteriori, scoase din observarea naturii, pentru a proba că lumea e, cum ar zice Un celebru optimist "cel mai bun lucru dintre toate lucrurile bune posibile". Pentru cine observă şi ştie cum şi ce să observe, pen­ tru cel care dezrobit de momentul actualităţii senzoriale ştie totului din să Înţeleagă închegarea eternă a lume, pentm acela e imposibil a nega bunătatea lumii, şi odată cu dânsa, providenţa divină. Nimic nu se face în lume fără scop şi fenomenele cele mai depărtate în spaţiu şi mai răzltţe în timp, ce înfiripează pentru a produce in total, o armonie şi o ordine universală. Ia<tă cum Plotin expune această "ordine universaL�i". susţinută de altminteri şi de Stoici: "Totul este coordonat În univers ... Toate lucrurile depind Într-un mod reciproc unuil de altuL Totul tinde cĂtre un scop unic, nu numai În fiecare individ, În care părţi:e sunt r:erfect legate îm­ preună, dar anteriOr şi într-un grad mai înalt, în uni­

B.

Ordinea din natură.

vers" �n.

Armonia universală nu se poate explica, acum dec;:î.t printr-o acţiune comună totului şi inteligentă, care să or­ ganizeze şi să stabilească minunata ordine, în fragmenta­ tele pJrţi ale lumii �,o. Felul devenirii ei, probează astfel, că e, sub privegherea divinităţii. târziu, de LEIBNIZ şi BOSSUET... Relele sunt născute din lucruri bune inferioare şi n€COnstante. Aceste rele, fără indoială, nu sunt nnturi, ci vidi ale naturii: totuşi trebuie să ştim, în acelaşi timp, că nu pot fi decât din câteva şi in câteva naturi, şi că nu există nici un rdu, care să nU fie, un defect al binelui", Contra Julian«m pe!agianum, c. 1, B (ap. Nour. I, 413). Postulatul lui Plotin, !!rC analogii cu acela întrebuinţ�t de LEIBNIZ: .,Şi ca in ma� tcm.:ltici, când nu e maximum, nici minimum, nimic de deosebit, lotul se face deopotrivă ; se poate zice, tot aşa, intrucât priveşte in\clepciunea perfectă. care e tot aşa de disciplinată ca şi mn� tCR\aticile, că dacă nu ar fi existat lucrul cel mai bun (optium), printre lumile posibile, D-zeu n-ar fi produs pe niciuna". Essais rk Theodicee, p. 88, t. II (din "Operele filosofice ale lui Leibniz", ('ditate de P. Junet, 1900) 49 ENN. II, c. III, 1, p. 139, voI. r (t. gr.) şi t. r,' p. 176 (tI" fr.). :'>0 Această "arm{lnie universală", pe care Stoicii au meritul de a fi făcut-o evidentă. şi a o rirlica la inălţimea unui principiu fi­ losofic, este explicată, de ei, prin "raţiunile seminale", care deţin


O R E T A UŞ A N '--____ Gcc IG R" :::...:...:::: :::.:: "CC _ 15_6 ______-=

"D-zeu a făcut universul frumos, complet, armonie; a pus o fericită legatură Între părţile cele mari ca şi cele mici. Acela care bârfeşte totalitatea lumii, considerând numai părţile sale, e nedrept, el ar trebui s,1 examineze părţile în raportul lor cu totul, şi să vadă dacă sunt sau nu în înţelegere şi în armonie cu eL. Astfel, seamăml cu acela, care În loc de a considera aspectul omului luat în total, nu ar privi decât un păr, sau un deget de la picior, sau ... <lr judeca genul omenesc după Thersit" 51 Această susţinere a dj'viniiaţii intemiată pe armonia universului, s-a parut de altminteri aşa de puternicii teologilor, incât a fost reprodusă în toate timpurile 52, C. Necesit'atea răului. Dar in lume sunt rele şi ne­ dreptăţi, sunt ciocniri ale moralei cele mai evidente. Cum e posibil a crede, că există o ordine providenţială, când asisti'im la atâtea dureri nefolositoare, la atâtea fapte vă­ t[uni)toare şi simţim, cu toab imperfecţia firii noastre pământeşti, că multe, nenumărat de multe lucruri, sunt absolut nefolositoare şi strică armonia lăudată a univer­ sului? :.3 I.n ele virtualitatea lucrurilor viitoare şi produc astfel determinis_ mul şi mecanismul operaţiilor din natură. Plotin combate această explicaţie, care anihîlează libertatea omenească. Vezi ENN· 111, c. I, 7. 5 1 ENN. III, c. II, 3, p. 229, voI. 1 (t. gr.) ş i t. IT, 26 (tr. Ir.). Credinţa in ordinea universală şi deci, imposibilitatea haror­ dului s-a menl-inut in urmaşii lui Plotin şi In toată şcoala ncopla_ tonică. Astfel JAMBLIC'HOS (Asupra destinului, V, trad. Levcque. Hd[lo� la 11'. Enn(';:rt. p. lii], t. Il): .. Dacă cint"';] cr'<2ue câ !Xlal" distruge ordine:!, introducând Intâmplarea şi Norocul, să ştie că nu există nimic în univers care se depărteaZă de la ordine, care să constiiuie un episod, care să n-aibă cauză" ... seqq. 52 AUGUSTIN In De Civitate Dci, c. X cap. XIV, pomeneşte chiar de Plotin ...Plotin, filosof platonici,�n, u di�cutat chestiunea providenţei, ş i i-a ajuns frumuseţea florilor şi Irunzelor pentru a proba această Providenţii, a cărei frumuseţe este inteligibilă şi fără nume, care descinde din tn{i.l�imile maiestăţii divine până la lucrurile pământului cele mai vii şi mai joa<;e..... etc. 53 Acesta era şi unul din argumentele intrebuinţate de EPICUR contra divinită\ii; cous. A. Wcber: Hisl de la philos. europeenne, 124-125.


FILOSOFIA LUI PLO'i.'i:-.f --'-

____

57 -'1"--

_____

Pentru Plotin, ruul, are rostul lui în lume şi imper­

fe'dul e o condiţie de existenţă a p'_rfectuluL Pentru a i Lldeca universul trebuie să poţi şi să ştii a f<lee abstracţie de particularitatea momentului şi locului în care te gă­ seşti, căci atunci poţi prinde Qcea frumuseţe, armonie şi regulă a universului ce se desprinde din toate micile şi trecJ.toarele "imperfecţii" 51. Tot râul deci e rău, pentru înţelegerea noastră mărginită, în realitate 'insă, e sau un bine, sau contribuie la formarea unui bine. "Dezordinea nu există decât din cauza ordinii, ine­ galitatea, decât din cauza legii, nejudecata decât din caUZL\ judecăţii, căci ordinea, legea şi raţiunea care le aflăm aici

jos -nu

sunt

dedit

împrumutate

{imitate

5;",)".

Armonia universului deci explică însăşi nearmonia pur aparentă, a piirţilor ce îl compun Si; şi imperfectul e o poartă prin care trebuie să treacă orice perfect; că-ei distrucţia şi moartea, fărâmiţarea totului în părţi e con­ diţia esenţială pentru ca lumea să fie cum este, să pro­ greseze şi să apară în .infinita varietate a formelor ei cu viaţă şi a celor fără de suflul vieţii. Blocul de marmură se ciopleşte şi se taie fără milă, se loveşte, dar din to"te aceste lovituri se desprinde incet statuia măreaţă, şi din destrucţia părţilor iese astfel, viaţi} etern;l il frumuseţii. Cine neagă providenţa din cauza nestatorniciei şi morţii lucrurilor ce par folositoare, uită că din clipeala prezen­ tului ies din ce in ce forme mai bune, c.:trc trăiesc şi ele câtva, pentru ca apoi să facă loc în lume [lltor forme şi mai bune ... şi tot aşa la infinit. "Dar (se va zice) care e

54 VO LTAIRE, In romanul său Caniidc, a ridiculizat ilc�astă probă teologică : ... "relele particulare produc un bine general, astfel incât, că cu cât există mai multe nenorociri p art i c ulare , cu atât totul e mai bun". 55 ENN. III, c· II, 4, p. 231, v. (t. grec.) şi t. II. p. 31 (ir. fr.) 56 Ci. -argumentul lui LEIBNIZ (Essais de Theodi'c€>e, p. 162, t II, edit. cit.): "Dar pentru că· (D-zeu) u permis YiciuL trebuie ordinea universului, găsită preferabilă oricărui nit plan, :;ă-! ceruL Trebuie să crezi că nu e permis de a face altfel, de a mai bine. Aceasta e () necesitate ipotetică, o necesitutc n10care, fără a fi contrară libertăţii, este efectul <llegerii sale. ratoni contraria sunt, ea nec fie ri etsapiente posse rredcndum


l!:B

GRIGORE

TAUŞAN

necesitatea acestui război firesc pe care

oamenii îI fac

ca anima­ lele să se distrugă unele pe aUele, pentru că t·rebuie CQ ele să se reinoiască; ele nu ar putea să trăiască în eter­ nitate, chiar când n-ar fi omorâte. Atunci poţi să te plângi de faptul, că osândite, cum sunt, la moarte, au un scop folositor pentm celelaUe fiinţe ? Ce 1Xlţi să zici, dac.'.1 ele nu sunt distruse, decât pentru a renaşte sub alte forme ? unii altora ca şi animalele. Mai .Întâi, e necesar

Aceasta e, Ca .şi pe scenă: un actor care e socotit ca mort, îşi sehimbă haina, şi revine sub o altă mască ... Dacă a muri înseamnă a-ţi schimbC) corpul, după cum Un actor îşi schimb,) haina, sau, dacă e totuna, cu a te dezbrăca cu totul de corp, după cum la sfârşitul unei piese, actorul îşi leapădă haina pentru a şi-a îmbrăca mai târziu. cfmd va fi în acel rol, atunci ce poţi gtlsi înspăimântător in această transformare a animalelor, unele în altele? . . Iar ÎntrucB.t priveşte omorurile, torturile, luarea şi jefuirea oraşelor, noi trebuie să le considerăm în acelaşi fd, dup,1 cum în teatru, privim schimbările de .sceml şi de per­ soaol", plânsetele şi strigătele actorilor" 57. R{lll tatea şi ura, războiul şi lupta sens şi un scop

nemiloasă,

au un

hun în univers, pentru că numai din du­

rere poate izvorî devenirea veşnicJ către mai bine. "Din inteligenta unici=i, adaog,l Plotin... a ieşit acest univers ale cărui părţi sunt despărţite şi depărtate unele de altele, prin urmare, unele prietene şi intovJrăşite între ele, cele­ lalte cO:1trarii şi inimice

5S

; astfel se distrug unele pe altele,

voluntar sau involuntar, şi prin această .distrugere pro­ duc generarea lor mutuală. D-zeu a rânduit acţiunile şi

ri7 ENN. III, c. 15, p. 243 val. 1 (t. gr.) şi t. II, 58 - 59 (tr. B.)· ln pa�ajul reprodus mai flUS, observăm pe lângă expunerea metempsihozei platunice, dar ceva şi mai important pentru tim pu_ noastre, anump p ror e \i�\ •. s el ecţie i n"turale", şi a "lupteI lK'ntru viaţă". care formeazil fundamentul şi originalitatea transformismu� lui modern. DARWIN (,.Origin ea �pecîilor". p. XI din tr. franc. Burbier) crede că sing'ur A r is tote l a întrevăzut oarecu m •. seh'cţiu". Pasajul r epro dus din Enneade prob ează cartea lui Darwin, că nu nu mai Aristot, e cel car e a profetizat selecţia. 58 Se oiJservil aici influenţa cosmogonici lui Hlt:RACLlT. Cflre f1dmite Ura şi IUbirea ca p rincipi i genera le ale formării lumii.

rile


159

FH.OSOFIA LUI PLOTIN

pasiunile lor astfel, încât toate se întrec ca să formeze o '

unică armonie. . . " r,n. Totul, în lume, e supus ordinii şi relele au un scop mai depărtat, care adesea nu poate să fie descoperit de om, insă mai dinainte trebuie să fim convinşi eZI nimic în lume nu e rău în sine, şi că totul se face pentru rea­ lizarea unei organizări perfecte. Concluzia acestei diser­ taţii o dă Plotin însuşi: "Observând lucrurile din univers trelJuie să conchidem că ordinea care domneşte aici, e eternă, că pătrunde pretutindeni, chiar în cel m3i mic lllcru (posibil), şi că (D-zeu) exercită o artă admirabil{l nu numai faţă de lucrurile divine. dar şi incii în acele care, s-ar crede, că sunt dispreţuite de Providenţă din caUZ3 neînsemnătăţii (micşorimii) lor" 00. Providenta deci apare strălucitoare, după Plotin, cu toate scepticile constatări ale relelor particulare; ca e bună şi lumea - opera ei - dezvoltă, cât poate acele buntltăţi ale divinf:'i providenţe. D. PrincipiUL contrariilor şi providenţa. - Plotin nu se mulţumeşte cu argumentele aduse în sprijinUl acţiunii providenţiale, şi poate din dorinţa de a convinge cu ne­ cesitate pe lector de adevărul teoriilor sale, recurge la argumentul de "şcoală" şi tradiţional in specuhţiile greceşti �mume la principiul celor două concepte contradictorii

(;!.

Bazat pe acest principiu, ca .şi pe autoritatea lui Platon, el susţine că tenţa

răul trebuie să exi ste, dacă concepem exis­

binelui. "Când cel care vorbeşte (Thecdor) îi spune

:;9 ENN. III, (trad. Bouillet).

c.

Il.

2,

p.

2ZB voL 1, (L gr.)

�i t. jl,

p. 20\

60 ENN. III, c. II, 13, p. 224 v. 1 (t. gr-) şi t. II, 52 (tr. fr. B.),

AUGUSTIN (De civitate Dei, c. XXII. cap. XXIV) zice: "D·zeu nu e mic nici chiar \:0 lucrurile mici, căci nu prin volum. ci prin virtute D-zeu e mare" etc. 61 Din acest principiu logic formal, gânditori; vechi au Iormat un prmcipiu obiectiv şi cosmic. Astfel la Platon, principiu contra­ riilor se C<lncretizează In materie şi id ee, la Ar ist otel. 'in formă �j materie, la Empedodes. iubirea şi ura· Eleaţii demonstrau per_ manenţ{l şi unitatea substanţială a exist-enţei, prin argumcntaren cdor două antinomii de concep(ie la care recurgi când vn'; S{L explici devenirea etc.


160

GRIGORE TAUŞAN

lui Socl'ate că relele ar fi a nihilate, dacă oamenii ar face ceea ce prescrie ace3t înţelept, Socrate răspunde, că aceasta nu e posibil, că Raul e necesar deoarece trebuie ca Binele să aibă contrariul său" 1i2, Prin llrillare dacă admiţi că principiul contrariilor e general existenţei sensibile atunci trebuie să primeşti ca adevărată, judecata, care afirmă că Răul În lume e ne­ cesar, c�l.ci lipsind el, nu ar putea să existe nici Binele fi:\,

E. Contradicţia dintre viciu Şi providenţă. - Una din cele mni puternice ce Se pot aduce ipotezei acţiunii providenţiale, e însUŞi viciul înclinării spre rău, care există În aceastil lume. Să ne închipuim că degra­ dările firii omeneşti sunt necesare lumii in general, dar obiecţiile

atunci, ce fel de dreptate

posedă D-zeu,

esenţialmente

drept, când subjugă o viaţă pentru un scop şi translormii personalitatea omenească .Într-un pasiv instrument, şi orb

prea bunei providenţe? Şi apoi, dacă omul, sau trebuie să fie răi, atunci ce rost mai arc pedeapsa ce D-zeu o dă celui rău, dacă' fără de voia lui, e rău, şi recompensa ce o Llcordă c�lui bun, dacă fără de voia lui e bun ? mijloc, al

unii oameni,

sancţiunea faptelor sale,

Plotin, astfel, e cel dintiti filosof care stabileşte ra­ portul - de o capitală Însemnătate pentru teologia creş­ tină - dintre Uberul-arbitrLl şi responsabilitatea omului 62 ENN. r, c. VIII, 6, p. 105 (v. r, t. grec) .şi 1. 1, 126 (tr. B.)· Pasajul acesta e luat din dialogul platcmic, Theetet 63 Plotin ar putea ws�ine poslulatul principiului contrariilor, printr-un argument scos din sistemul său şi anume: Realul c multiplu, deci trebuie să fie.. supus contraiilor, dci ceea ce c con­ trar e multiplu, ş i n u e uniform . (Vezi ENN. III, c. II, 16). Argu_ mentul contrariilor e reprodus şi de AUGUSTIN. (V. Nouri�son, op. cit. 406. 1). La LEIBNIZ, urgumentul ��est<l, bazat pe un principiu logic, se transformă, fiind întemeint de el pe consideraţii psihologice şi estetice. Pentru ca lumea să fie perfectă, trebuie să fie variată, deni nu !.JOi'W Il nUl:1<1i hne in JUIt"IC·. .. ..\ InllttiUiicl Jll(�n"u ac·"],.),;, ] lucru, cât de nobil ar părea, ar fi ceva de prisos, ar fi o sărăcie: a avea o mie de Vergilii frumos legaţi in bibliotecă, O cânta mereu ariile operei Cadmus şi Hermione. . · s-ar numi aceasta raţiune !" Essias de Theod. (p. 163, t. II, edit. Janet).


FI D L SO FI A

-:-__ Hit

I LU l P L0 T N

_____:c.:::c.:=.:::=c.:ee:c:.::c:.:::'---__

faţă de D-zeu. Iată de ce, bazaţi pe texte, vom încerca să expunem, cât mai amănunţit posibil, opiniile sale în aceastki materie (H. Mai întâi să repetăm contradicţia de mai sus şi sub> o altă formă: In lume e necesar să fie şi oameni răi, pentru ca prin contrast, cei buni să fie observaţi, sau pentru ca bună­ tatea 5;:1. se poată exercita prin combatere<l răutăţii, dar acest caz, D-zeu orânduie-şte să fie şi oameni răi, şi atunci e cea mai mare nedreptate, ca omul sirit să fie rHu, 1n virtutea unui scop, Cilre pe el nu Il pdveşte, să fie pedepsit de acelaşi D-zeu care l-a creat rău. Iar dacă, voind a salva divinitatea, s-ar spune că D-zeu, deşi 50cote,şte r[ml ca necesar, dar nu îl face Ţealmente pe om âiu, atunci - lăsând de o parte ipocrizia acestei conduite nepotrivite firii divine - el nu ar face în acest caz, tot in lume. Unde e atunci absolut-a lui putere creatoare? Plotin însă voieşte a apăra Providenţa admiţând� cel puţin atflt, că omul vicios nu e produsul direct al Di­ vinit<'iţii. Omul, prin firea lui intimă, e bun, sau cel puţin.. nu e rău, şi dacă el e rău în viaţă, aceasta e din şi prin el, şi D-zeu nu are niCi o parte de răspundere în ceea CE'" direct nu e autor. Care sunt acum acei factori care faC:" pe om să fie rău? Principalul, este acea neÎnfrântă liber­ tate pe care orke om o poam în sine, acea posibilitate de a fi în viaţa aceasta, cum voieşte să fie. Iar un alt factor _. derivat ca acţiune din cel dintâi - e perversitatea şi inferioritatea materiei . . Pentru a fi rău, după Plotin, trebuie să voieşti a fi rfiu, şi pentru a fi rău in realitate, trebuie să te amesteci lol mai mult şi să te cufunzi în elementul cel mai josnic­ �Ii lumii, în materie: "Când sufletul se sileşte a impUni care ii e proprie, atunci urmează carea dreaptă, se rătăceşte (când voieşte a fi rău) justiţia divin!, iI I�ICC sclavul ordinii fizke care stăpâneşte În univers . . . " 1>5

morala lui Plotin.

64 Anticipăm, a�tfcl . .liberul-arbitru", care şi-ar fi găsit locul

111

65 ENN. II, c. III, fi, p. 140 (v.

1, t.

grec) şi

t. I,

177 (tr<1d· B.);.


GRIGORE TAUŞAN

162

Omul deci, poartă î n sine un element divin, o parte curată, perfectă şi înaltii. Prin ea, e l poate fi. bun ; dar sâmburele acesta e închis de materie �i influenţat astfel de el ementul u[tim al creaţiei. Acea-sUl hain,l externă il omului, corpul, opreşte avântuiile cele mai nobile alE' Sll­ flf·tului, pune piedici zborului său spre lumea cer\llui �i păstrează prin josnicile-i pofte sufletul curat al celui făcut să fie virtuos. Aceste porniri trupeşti - tipuri ale răuti'iţii - pot fi însă înfrânte prin o energie sufletească, prin voinţa ·omu­ lui de a f i independent faţă de dorinţele impetuoHs,-' ale materiei şi măsura morală a omului stă î n lupta :şi în finalul său triumf faţă de înclinările corporale 00. Pedeapsa deci, e o firească urmare a faptei răsplata, o necesară consecinţă a bunelor f8pte. Hotărăşte-te să fii înclinările

spre

rele

şi

liber, ş i atunci poftele trupeşti şi

materie,

răul, sub toate formele lui

vor

dispare,

şi

od:�tă

cu

cle,

67.

6i Contradicţia dintre determinismul lumii .,;i morală de o parte, şi liberul-arbitru cu atotpuit'rnicia de altă parte, constituie una din prOblemele capitale ţelol' w;upr,l Tt'odiceii", de LEIBNIZ. (V. În sj)l·dal p. t. II). După el, eximă un determinism. cu reZer�·'l insă că poate să inlăture destinul (ceea ce e un subterfl1giu logic care contrazice Insuşi conceptul "determinat"). Astfel, el zice : .,E fai'. L . ,",venimentul se întâmplă, orice �-ar face; el se va în­ tâmpla, pentru că se [ace ceea ce duce acolo (la realizarea lui)" ... (p. 9, 9, t. II, op. cit.). 61 "Printre oameni, unii orbi�i de univers �i de lucrurile externe. se leapădă cu totul sau numai In parte de libertatea lor. Alţii, �tăpânind cele ce îi înconjoară, ridică capul până la cel' �i eliberându-se de influcnţele externe, conservă lib<'r C('!l mai bună purte din sufletul lor, aceea care formează tocmai e<;e-,ţa lui primitivii; căci ar fi o greşeală de a crecte că natur" sufle­ tului e determinată de către pasiunile iZV01'âtt: din :uc:rurile exter ,e" seqq. ENN. II, c. In, 15, p 146 (v. 1 t. gre"),i i. 1, 187 (tI" Bouillet). De asemcni în alt loc: .. Avem dreptul ",i z:('cm că suf1�tul devine urât amestecându-se cu corpul, coni"'.!'ldân­ du-se cu el. inclinând către el". ENN. I, c. G, 5, p. 91 (\. grec) şi t J. 106 (il-ad.) CllnM�cin\ele ce se pot scoate din aceste afirmaţii lm_ porntnţă pentru morală. Le vom exr.mina şi noi acolo. cele spuse până aici �e poate vedeil în�i\ că morala lui PI


163

FILOSOFIA LUI PLOTIN

' Dar se strecoară in ac('astă argum e n t are,' o eroare lo­ Omul e r,iu prin liberul

gicii, care s e poate formula ilstfel

său G1rbitru, căci voieşte sii Le atunci cil:1d voieşte să poate fi

lib2r-arbitru

SrlU

arbitru, el

lln

care

P0<l\� fi lut-!

Prin

,\:);''1'('

acest caz, di.n d

in

numai

l i bC'fUI

text

urmare,

P�ntrLl

materiei,

şi

exercite

S<: l - ş i

lu�

vechea

�.i l a Plotin,

poate

D:-ci l � L'crul-afbitrll n u

eauz;) conduitei

ClI teza Cealaltă, că

n'!U

"W

este rău, precum

bun. Totuşi, acest

d Umă 8;i,­ atunci c{md

silu rit:1 pentru ctl

În

c

C;I aceasiil contraziccrc

:,:'1 fie �i

c

i nvoluntar"

ea se loveşte voie:;te

s;1

fie

m a i b i n e do­

cumentatA re ;:: roducem şi urm,ltOl"L11 text, d i n care se de­

Iiaj e:lzi\ lin fatalism morar : 1,Dif2rcnţa cure existi"] i n tre

suflet::-,

sub raportul vf­

c : :J 1 u i ş i v i rtuţii, are mai multe cauze ; între altele, ne­ (".7 C1li[C/tea Care există între aces('e suflete de la început" 70_

Atunci,

r,,;:;

dacil

condllitEl

omului

exi sta libeml -arbitru

e3te ?

predetermin attl, C�lm

t c c m '-!i pentru că aceas t;1 contrazicere e evidentJ,

ei, IV' [,:ce si'! avem Întrucâtva sentimentul ilerealităţii (·:Ici ,-:r fi imposibil ca o m i n te aleas;.i �i u n dialectician, (. , P ! c;tin, si'! o comiUI Într-un mod i n vo l untar. Şi ceca c e ; \ ;. Î l l t J r i s0nt-imentul ; I c e s t a , ar fi înseşi textele prin c a r e

e

la

H ă u l e, in ambele teorii, produsul m a _ rea prin PltIton, materia d, pe d i n d a (kgradarc pri ntr·o (le,-{'ntuată de mni m u l t e ori a i [· i . p. 1. ." TI 45

e re.",

10,

2JU (v, 1,

grec)

t.

Bindui.

(lr<ld. fr_).

p. 239 (v. 1 t. grec) ş i t. Il, 46 (tr. fr.). 18, p. 250 (v. 1 t. ,(n,e) şi t. I T , 68 (tr. B.).


164

GRIGORE TĂUŞAN

se documentează contrazicerea, căci Într-o aceeaşi frază c h iar, se s usţin ambii termeni contradictorii '/ 1 . � Trebuie să existe deasupra aces tei contraziccri o jude­ cată mai generala sau o imagine intuitivă mai l::lrgă, în care ambii termeni să se conf u n de , p en tru a naşte astfel

acea superioară s inte ză . S<''i înce rcă m deci şi noi - ca ap,i­ rând pe Plotin - să rezolvăm intr-un fel f avor abil siste­ mul său, această f l agran tă contradicţi e. Omul ar p ute a fi C'once pu t ca determina t în viaţa" aceas­ ta, În exi ste n ţa lui fenomenală, pentru a întrebuinţa o ter­ minologie străină lui Plotin, şi a r putea fi de term ina t , de e xempl u de acţiu n ea providenţială care ordonează totu l in univers, dar totuşi putem să ne ÎŢlchipuim, în acelaşi timp, că ar fi · liber în caracieru! săU, în intimitatea sa psihici::i. Sau, o altă formulare : Omul e liber şi a fO.�i liber, m:JÎ ales atun ci când şi-a ales sau făurit c ar a ct eru l său, jns,1 o­

dată ales acel caracter, toate acţiunile par ti cular e decurg intr-un mod absolut determinat ; aceasta f<CIce ca omul să !fie liber pe faptele sale, şi totuşi aceste fapte să intre în planul general şi în ordinea nestrămutată a naturii 72. Iată acum şi textele care ar putea să documenteze in­ terpretarea noastră : "Dacă in lume sunt oameni buni şi căi, şi aceştia din urmă au un mare rol, se va întâmpla atunci ceea ce se .vede în drame, în care poetul uneori im­

pune ideile sale actorilor, alteori se mărgineşte a se servi firea lor .. , Astfel (în lume) fiecare ocupă locul

numai de

ce-i este dat, şi cel rău, ca şi cel bun, are (locul) care i se potr i veşte . Fiecare după natura şi caracteru l său, ocupă lo­ cul care i se cuvine

şi pe care l-a ales, apoi vorbeşte, lu­ crează, cu bunătate, dacă e bun ; c u răutate, dacă e rău. Inainte ca dram a să înceapă actorii aveau mai dinCi i n i e C�l-

71 Iată pasajul . "Acl.de injl!stc .mnf. sens numai, că nu ai voinţa de a jăptui o drcumst-aniă nu impicdlcă însă să Wcrcz:e nI, c. II, 10 (citat supra). 72 Ain fost inspirat, în nceastă interprelare. de Foaia germa­ nă modernă, deoarece KANT şi [lpoi SCHOPENHAUER (mai ales acesta, in Schiţa asupra "liberului-arbitru") fac dislincqa dintre libertnlea

in numen � i totuşi deteminismul In fenomen. De aici, cele două caractere : in esse şi in operare.


F Jl.D SOFIA __ __-' ..c -'_

LUI PLO TIN

raeterul lor propriu şi ei s-au mul ţumi t a-l dezvolta.

165

în

dramele omeneşti, po etul , dă per s o ane lor rolul lor, aces­ tea nu s u n t responsabile decât de felul bun sau rău cum şi-au ţinu t rolul, cfici nu au să facă altceva, decât să re­ c i t e cuvintele po etu l ui. Dar, ln acea dramă adev ăr a t ă (a l u mi i) , sufletul estE' act orul, acest actor primeşte rolul său

de la ereC/torii . . . Sufletul care figurează În drama ce s e dC'sfDşo�ră pe t('atrul lumii, 0Î ca r e a l u a t un rol, aduce cu el o dispozitie de a juca bine sau rău. La sosirea sa (�ufletnl) este ('lasat îm preu n ă Cli c e il alţi actori, şi d up ă ce s-au lmpilrţ i t toate b u n u rile ... el este apoi pe d epsi t sau

r('compen'iat :;:1, Toat.:l. dificultatea

aCum st�i in explicarea conceptului de

"caracter" , concept ,care a împăcat determinismul univer­ cu voinţa liberă a omului. Ce e acum deci caracterul ? şi cum e p o sibilă con-eepe­ rea unui alt om, în afară de omul real şi prezent c are să sal

condiţioneze Î ntreaga desfăşurare a vieţii omului real. "ne unde vine c�lr[ldcrul meu ? se jntreabă Plotin Însuşi. Sunt două teze {le st udi at aici : tr e bui e să Se caute cauza ca­ r�lcterl\lui pnrticlllur omului în :J.cela core l-a născut, s a u însuşi ? sau trebu ie să se renunţe de a mai că"': fâră Îndo ia lă., trebuie să renunţăm" 'l,. cum vedem caracterul înnăscut·, e un pos tulat după Plotin, care serveşte la explicarea antago­ dintre libe!'tatca omului, pe de o parte, si intervenţia pr ovi dent ei în evenimente le lumii, pe de al tă'

parte 75

şi nu este dat unui istoric al ideilor lui Plotin,

să creadă mai mult decât Plotin Însuşi, în validitatea ipotezelor sale metafizice. Totuşi bazându-ne p e ,funda­

ncnbl<1 i111 t1i!.ie �}! pe u H i mul

criteriu al filosofiei sal e ,

adică pe ipostazeLe creatoare putem să con<:epem caracte-


166 TUl, ca fiind o existenţă substanţială a sufletului creatOL Atunci când sufletul acesta ipo.:tatic, S0 individuulizează, de­ intr<1 î:l lume �i i n s u flcţeşte existenţeie vine dt>terminat ', i influenţat de nrcJ:nc<.t atunci el d e vi ne un caracter in operari, penhauer. Făcând această ipotczJ,

în 1"1 hsn<;i 7H. In ori e caz, - chiar dacă originea caracterului ar răm<i.ne neexplicată, - ceea ce e cert, e că, sist em ul neoplatonic împacă cele două antitetice concepţii : liber­ tat.ea omului (şi dC':,i uneori existenţa viciului) cu at.ot­

c

puternicia providenţei divine,

Dar diferenţa ingenioasă dintre caructerul in esse si ' in operaTi, poate fi u il iza tă Şi la explicarea şWn: ifică a fenomenelor sociale, şi din acest punct de vedere, teorin lui Plotin, are un deouo>bit merit. Şi iată de ce : D.1.c::i

t

se ? dmite, absoluta l ibertate de hot ărflre , a nc omului înceteazi� de ;:1 fi de :' nat , ded d e a

tu i f a ptel e tc mi e fi pre­ văzute, căci prevederea e o r.eneralizare care se inte­ m ei azĂ po unifr>rmit'l t'"'<l Sl! ['cf>s i l l nii fen omeT'.clor. 1n cazul când omul ar fi , pentru sine, s i ngu rul stiu suveran Glb� solut, atunci ar face tot ceea ce ar vrea, şi ar f i atunci imposibilă o previziune ;, f?ptelor omeneşti. Î nsă, nu n u ­ mai că nu s-ar putea � co a t E' leqi s o ci B le , dac '-I cu adeviiri't ti rea omuhti ar fi absolut liberă, dar "providenţ.a" nu ar fi o adevărată " providenţ;1", ne puhî n d vedea înainte, de ce se întâmplă un fapt o:trecar€',

Dacă adm iţi " pr o vi d e nţu " , i mpli cit trebuie să crezi c:'i fi mai dinainte ştiut::" În";:"] toc ma i lucru, ar fi imposibil, cladi ar exista lin liber ar­ bitru absoluL, Această consecinţă, cont!-�r.:'i experienţei omeneşti ş i con c e p tul u i " provid enţă " , ruc� pe Plotin să rezolve problema in fe l ul cum am vuzut

faptele omeneşti 1)ot acest

metempsino.wî

76 Să observăm că doctrina tin, cum vom vedea mai târzill, nnihiicază chinr caracterului. deoarece [1 intră i n viat.,i calităţile impuse de Totu�i de un lucru accidental deci. care i tru că şi-a ales u n caracter rflU p;'imă

pedeapsă.

fiinţe, divinitate.

�ii noti'im.

înh'-o


FILOS�FIA r ,UT P'

. -'TI ;""

El''''' [l1ticl TQf)Ortului dintre viciu şi

' 67

provid,;;tfă.

După

Plotin, providenţa nu poate fi atinsă sau micşorată prin p .. ez_'nta v i e . unIi în această lume, deoarece D-zcu nu a tăcut pe o m rău, precum nU l-a făcut nici bun, dar i-a dat, pri n liber-,arbitru, posibîEt3wa : �, a li "f':.nl " , au pervers, şi, i-a 1 :: sat astfel putinţa de a-şi foi ....: :i el însuşi, calea care duce la fericire sau durere, la bine sau la rău.

!nbTaga bis0ric{\ creştină, prin Augustin a reprodus ou numai concepţid generală a filosofiei neoplC1tonice, Întrucât �riveşte

raportul

acesta,

dar şi argumentele particulare

LitiEzaLe p -: ntccl s\.l�ţinerea lui.

A stfd

scriitorul creştin citat, impus de D-zeu, ci e produsul

Ţ"'lc!,

pe dnd P l o t i n socoteşte ca un factor al răului, :lmestecul S;l:rituh1i cu materia Augustin,

(care e

o

decadenţtl

a

binelui).

nu re<:urge la aceastâ cauză, "deoarece corpul,

duptl kologill Teoria, ctl

creştin, e şi el, o oper� di.vină

"�.

răul nu e cauzat de D-zeu, apare în toată

mistica e i splendoare, susţinutâ de o întinsă erudiţie, f::,nALcul Jow' r;','1

de !l:f'1ist.'Y"

c:-Ildul

in>lmic ctl lu!

Bazându-se pe dictonul lui Platon :

în

\Ioltaire.

Probus

invidet

nemini, el susţine "Orice sprit este convins prin intuiţie că răul nu poate veni de Ipotezele

lui Plo tin ,

la o

fiinţă atotputernică"

asupra

79 .

divinităţii providenţiale,

pot Ii. pe drept cuvânt, numite creştine, deoarece au fost întJrite şi aprobate de către spirite eminamente creştine ca Augustin şi de Maistre ; teoria lui Plotin, însă are

o

mai mare valoare filosofică, deoarece ocokşte următoarea cO!ltraziccre în care cade Teologia creştină dogmatică :


GRIGORE TAUŞAN

Dacă admiţi liberul-arbitru Ca singura cauză a vi­ dului !'.ll atunci acţiunea pl'Ovidenţ'E'i n u :,tflpâneştc intr-un mod absolut universul şi armonia naturii ar putea fi tul­ de nestCltornicul gând şi de incoerentele fapte

buraUI

libere ale omului. Plotin însă caută să" împace bună.tatea atotputerea di,vinităţii, şi de aceea recurge la inge­

cu

nioasa distincţie a celor două caractere.- O m ul astfel, după Plotin, e liber să fie rău, ,Şi de aeeea e resp0nsabil şi tot de aceea D-z€u, n u poat.e fi socotit ca p iirin te D I vi c iul u i . Insă odată omul, alegându-şi un caracter, este supus fiinţei .divine şi acţiunile sale sunt stăpânite de providenţă, pre­ cum şi răsplata pentru felul vieţii sale îi este dată tot de Divinitate. Plotin, e în măsură a explica, astfel, preştiinţa divină, deoarece faptele omeo('şti fiind determinate, pot fi prevăzute. Fiiră soluţia preştiinţa divinţ( nu poate fi admisă şi susţinută, sau fin('�i retorice,

O

notă originală,

p r i n C'cnsideraţii sentimentale, fdce, d e C'xomplu, Augustin , !lt

cum

a acestuia, care va fi fructificată de

către teologii moderni,

e

aceea

că,

D-zeu

nefiind

în

timp tot ceea ce se întâmplă su/Xesiv î n ,lumea noastră, pentru

Dumnezeu,

e

un

spectacol

imediat

prezent,

şi

deci nu are nevoie să preştie, ci să vadă ceea ce pentru 80 AU@USTIN, voind ca omul să fie singurul autor al faplelor sale şi pe de altă parte, ca liberul-arbitru să nu fie o rau;:ă crea­ toare, tn adevăratul sens al cuvântului, căci atunci Divinitatea ar pierde din abşoluta ei putere recurge la o subtilitate şi afirmă că 'Viciul n u are o cauză eficientă ci una deficientă : ,.Acca�t,\ cauză

(': pnzitivfl, diricnVi,

n['g(lU"i\,

p" ni " lI

că reaua voinţă nu C' o acţiune, ci o l'psă de �lcţ iune". Dt! Cit!, !lei, c. XII. c. V I I . LEIBNfZ rcpro::lw;(' accl.1.c,i s'1bt�;'fllgiu în Essais de Thc!odiccs, t . II, p. 96 edi\. cit. : "Si deus e.ct, 1Illiie mo­

(fl \'iciuluii n u

ceiul d e a n:Jmi cauza rl'iului, rlcjil'<'IH!" " 8 1 Astfel nu suntem deloc s i l i ţ i d,,, a pentru a menţine preştiJnta lui D-zeu, n : ci ştiinţă, ceea ce ar fi criminal, pentru .1 dar noi cuprindem .1ceste două val"idă!i una, pentru a crede bine şi alt:), pentr:' lib. V c. VIn-�. cel'

Cl'

' ' ' 11:1

c!,,!'; " i ' , u\

tP�t/u bO/U(m :' Pe drept în��! Jor;'lcllul r�\1I1ui (c.1U7.ii), , <k i l , 1 ''''1,t1'l în pr;\·c)!. i(' adi c:\ in . , Il" ('fiei"" : ' � : o\- i -

lum ? Si 7101� c,�t, eficientă

n-are o

d


FILOSOFIA LUI PLOTIN

1'1

--= '69

_ __ __

· actualitate 82. In cazul acesta însă, deşi se apără nu se salvează conceptul providenţei creatoare, să "ili totul d'codată, fJră ca să faci totul, şi ultimă nuanţă este aceea care e mai inerentă şi 1 1 1 ; li folositoare, conceptului divinităţii. Din acest paralelism istoric, conchidem c�'t ideile lui P l otin asupra providenţei, şi în special asupra raportului d i ntre D-zeu şi existenţa păcatului, au servit în mare teologiei creştine, Augustin mulţumindu-se a înflori il expune într-un. stil -Ornat şi retoric vechile argumente EIl;,code, exp us e fără o rafinah"t tehnică stilistic'-l de ('�'ltre Plotin. c

Providenţ-a şi sancţiunea moraLă. Dar ceea ce în apa­ loveşte mai puternic conceptul providenţei şi tu1conştiinţa celui credincios, revoltă pe sceptic, şi fvrmează pe ateu, e nepotrivirea dintre fapte şi răsp1ate, I"t'f;cirea celor vicioşi şi nefericirea celor virtuoşi. Cum (� posibil să împaci, în minte, această antinomie dil.ltre prevederea raţiunii şi ceea ce se întâmplă în fapt '1 Între cCea ce raţiunea afirmă a priori, despre D-zeu, cu ceea ce observarea lumii dă omului, sub forma exemplelor zilnice '1 Dacă crezi că e un D-zeu, nu poţi să-I concepi decât cu atributul bunătăţii, sau chiar, ca o concentraţie IInică a binelui, însă atunci de ce e nedrept in pedepse[e şi reeompensele, ce, pe această lume (singura capabilă a sLlbili convingeri intuitive), le acordă oamenilor? Şi e aşa de omenească această obiecţie, adusă provi­ denţei, încât aproape toţi câţi au reflectat asupra divi­ nităţii, au trebuit să-şi dea părerea într-un fel sau altul, aSllpra ei. Ea formează una din premisele ateismului lui Epicur, şi a fost relcvată de poeţi Ca Ennlus 83, de inteli-


G C RlCOHf. Tr"iUŞAN

170

_____

genţ.e practice ca Seneca, de spirite tihnite şi optimiste, ca Plutarch, de teologi mistici, ca de M<.listre, sau de adânci filosofi, ca Leibniz. Dar dintn� toţi, cel din t âi care pune sistematic această obiecţie şi o rezolvă original, e Plotin. Imprumuturile, de altminteri, ce scriitorii pos­ tedori [lU făcut din Ertneadele suIe, probează Însemnă­

tatea ş i clasicul mod de tratare al acestei probleme în filosofia neoplatonică. Iată eum Plotin formulează obiecţi a : "Intrucât pri­ veşte obiecţia, că tocmai contrariul acordului care tre­ buie să domnească Între virtute şi fericire, norocul se poartă rău cu cei buni şi ajută pe cei răi, adevăratul răspuns ce se poate da, e, că nici un rJu nu poate să i se întâmple omului bun, nimic bun omuului vicios" &'i. Dar combaterea aceasta prea decisivă şi autoritară, e susţinută de o întreagă serie de argumente ; pentru ca ele să s e poată desfăşura, obiecţia e reluată : "Se pare că regula,

ordinea, justiţia, ar cere tocmai

contrariul de ceea ce azi se întâmplă ; o Providenţă în­ ţeleaptă ar fi trebuit s ă facă aceasta. Apoi ca cei răi să fie st.ăpâni Şi conducători statelor, ca cei buni, din contra, să fie sclavi, aeeasta nu e un lucru potrivit... In sfârşit, cei răi sunt invingători În lupte Şi supun, pe cei prinşi la cele mai mari înjosiri. Astfel eşti silit să Îl?trebi, cum sunt posibile aceste fapte, dadi exist<1 o Providenţă di­

vinii.

i n tr-adevăr, deşi i n producţia llnei opere, trebuie S,,1.

se considere mai ales totalul, totuşi părţile trebuie să ca­ pete ceea ce este necesar, mai ales când ele s unt Însu­ fleţiteJ vieţuitoare, raţionabile ; e drept ca Providenţa divină să se întindă asupra totului, pentru că datoria sa


FILOSOFIA LUI PLOTIN

171

' ('ste, de a nu scăpa din vedere nimic. Dacă În prezenţa acestor obiecţii, afirmăm totu�i Cii lumea. sensibiEi depinde de Inteligenţe! supremă, di puterea ncestei a pi'itrunde pre­ t l ' t-indC'c: i . t rebuie îm"{'rC;�lrn '-\ demonstra că totul, a i c i jos, e bun" 1\5. Obiecţia, deci, e redată de Plotin cu o sinceritate .şi o t <'i rie ce-ar puten servi drept model polemici. Să vedem modul cum o combate. El mai Întâi stabileşte aprioric că lumea e bună j ezil C,., i ' d i s"utnt-o si c u <l It{1 oC'[tzie R/" -- eli rf'z!'y'va prudentI) c<'i l u m e a bună intr-un mod relativ :

în

e

,.pentru a demonstr<l cii toiul e bun în lucrurile IImes­ l ccate cu materie (în lume:1 sensibilă), n u t r e bu i e sii cău­ ttlm perfecţi a lumii care este> pură de materie (inteli­

! : i b i l ă ) " ['.7 .

Plotin, relelor

însă,

dup;'i ce face

existente,

revine iar

această

la

concesie prudentă

teza în

discutie '

poţi a explica deosebirea ce se poate observa

' Cum

î�tr� � oarta

celor buni .şi a celor răi ? Cum se face cel cei dintâi s u n t săraci, că ceilalţi s u n t hogaţi şi posedă mai m u l t decât

le

trebuie pentru satisfacerea nevoilor lor, că sunt pu­

t ernici, că guvernează Gf't{lţile şi naţiunile ? O��re Provi­

denta, nu şi-ar intinde acţiunea sa până la pământ ? �!l Plotin deoarece

rtli,

rr:i spnnde,

la

aCf:'Rstă

îndoială,

categorie.

nu,

Providenţa conduce totul pe pământ. D Ol c ă c e i

s u n t ,victorioşi 1n aceLlstJ

viaţă,

e din c a u z ă c� au

("cea ce lipseşte cel or buni, calităţi poate şi defecte,

1010-

85 ENN. I I I , c. l I . p. 233-234 {val. I, t. grec} şi t. II. 36 (tt. B.). 86 Vezi supra, p 154-160 d ; n acest studiu. 87 ENN. III, c. I I , 7, p. 234 (v. 1 , t. grec) şi t. II, 37 (tr. B·). 88 ENN· III, c. I I , p. 235 (i.d) şi t. II, 39 (tr. B.). Obi ecţia d0 " " ' reuminteşte sus!,inerile lui ARISTOFAN, care reprezinlU p," / < " I ! bogăiiilor, Plutus, orb. pentru -ca să n u poată recompensa nu­ IlIoii pe cei virtuoşi, şi-l pune să vorbE!ască a<;tfel (1n piesa cu a� " � .., nl lm·') : .. I Jpitl'f mi-a (l.1t-o (infirmitatc<i ( - '_d rJ.; , . . il 1 L \ \· i die contra rasei omeneşti. Când eram tânăr, l-am amcnÎn(at ,1 : 1 11:1 i 'lVII d�'("ât 1:\ n�mf'nii jn�ti. înţ.ele-pţi, cumpiitaţi in H lor ," "Ilu, dar pentru a mă Impiedica de .a"i recunoaşte. m n lovit cu " r h - ren. ntâtn e de invidio� fală el,· oamenii b u n i ! " (p. 4ell rlm I r . fr. Poyard).


1,2 sitoare triumfului şi invingerii oamenilor virtuoşi. Oa­ menii buni sunt, astfel, "dominaţi de către aceştia (cei răi), pentru că ei le sunt inferori sub alte raporturi, că le lipsesc curajul .şi că nu sunt preparaţi a rezista ata� curiloT. Dacă copiii care au întărit corpul lor prin exer­ ciţii, dar ar fi lăsat sufletul lor să zacă în neştiinţă, ar intrece În luptă pe tovarăşii lor, care nu şi-ar fi exercitat corpul . . . ; dacă le-ar rupi alimentele şi hainele lor moi, ce ai putea face decât să râzi ? Cum oare ar fi fost greşit un legislator, dacă ar fi permis Ca cei învinşi să poarte pedeapsa fricii şi alintării lor, dacă neglijând exerciţiile gimnastiee ... nu s-au temut de a deveni, prin lene, prin nemişcare şi moleşie, C3

n işte grase

turme meni te a fi pradă lupilor ?" 1\9 ACeste susţineri, după cum uşor se poate constata, sunt proprii oricărei morale naturalist€'. in treba r e a acum

: o atare morală e cu adevărat morală ? Evident, nU : c('eu ce se cere de la normele etice, e C:l sii araie omL!­ calea căte mai bine iar nu să transforme în dogme, ceea ce însăşi firea omului face de la sine şi fără nici o fi

educaţie. Morala trebuie să fie normativă şi ideală, indi­ ferent dacă legile sale, se pot acum sau vreodată, realiza

î n .fapt şi de toţi oamenii 00. r n realitate însă, Plotin, nu admite o morală natura­ listn, ci dă o explicaTe natuTaIistă aparentei contrazÎCeri" dintre viaţa virtuoasă

a unui om şi pedeapsa

posibilă

ce-l loveşte. Providenţa, nu poate fi fă·cută responsabilă de această nepotrivire injustii, deoarece omul însuşi tre­ buie

să lupte pentru ca, cel puţin aici pe pământ, bună­

tatea vieţii s:::i-i forme7.e

şi

it

lui fericire. După neoj.'la­

tonism, astlel, omul, nu e o trecătoare figuraţie pe scena 89 ENN. lII, c. 8. p. 2 3 6 (\'. 1 t . grec) Şl t. II, 4 1 -42 (tr. B.). 90 D i n <lC('�t punct de \"(�dcr(', mOl".lia lui KANT, e singura mor.ll{l, d('�i niriolltlUj nu l'a P U l i ' ; 1 devcni o Or,(.'ilUre generala pentru ge nul omenesc ; pe câ nd morala biologică a lui SPENCER, deşi practică şi utHizabilii, e insă o morală inferioară, prin aceea că ia p e om aşa cum e, şi nu �um ar trebui să f.ie, indiferent d a c� ar pute:!. sa fi(:' vreod<l�" <!'.Ud, ("ilC ;, ·,·Il cât dhol', · ; m" .',1 '.. ' W�i m a i profund vinţa zilnică, c u atât te poţi ridica m a i uşor în sus,

in

lumea

curată

a

ideilor.


FILOSOFIA I.UI

PLOTIN

173

I l l m i i, ci prin personalitatea lui liberă, prin putinţa de înălţa cu mintea până la D-zeu, e l e un factor deter­ lumi, şi prin faptele sale, prin munca şi va fi fericit, căci bunătatea şi Ctl­ r ; I ( ( 'ni a sufletului, poate fi singura condiţie de fericire l t l t r-o viaţă superioară, după moarte : aici însă, munca '.;j l upta e chezăşia fericirii de mai târziu 9 1 , Dar, pentru apărarea providenţei de acuzaţia adusu, ('d cei rJi sunt fericiţi, şi cei virtuoşi, nefericiţi, se poate i I l voca existenţa vieţii de dincolo, în care faptele vor i · ]'j m i drepta Iar rilsp]ati-i. Daci'\. nici, cei ce se jert fesc j lt'otru dreptate, sufletele caste, trăiesc in nenorocire 5i " ( 'i ce calcă î n picioare legile morale, sunt din contra, fe­ r i c i ţi, dincolo însă, în viaţa eternă, faptele YDr fi j u decill€', � i nu puţin va cântări î n mintea marelui judecător, chinul I ( ( durat de cel bun, cu toată seninătatea sufletului său. CiUim d i n Enneade .' ,.Mai e ind o considera;h' �arc n u trebuie dispreţuită, şi anume, că n u ajunge de a I ' xamina ceea ce e prezent, că trebuie să ţii seamă de :Isemenea de epocile trect.ţte şi ,viitoare, pentru ca astfel S;l poţi vedea exercitându-se dreptatea distrihutivă a di­ \'inităţii. Ea face sclavi, pe cei ce in viaţa anteri0ară fu­ ';ese stăpâni, dacă au abuzat de puterea lor . . . Ea face stlraci, pe cei care au întrebuinţat rău averile lor, caci �;-lrăcia chiar serveşte oamenilor virtuoşi. De asemeni, : 1 :-; c

m i n ant al întregii : ; . 1 . va fi victorios

;l ceÎa care a u omorât sunt omorâţî la rându l lor, acel" ( 'are făptuieşte un omOr

dar

lucrează

Într-un

acel� care e victimă suferă pe df€pt"

mod nedrept,

92.

ni Argumentul lui Plotin, care caută �ă explice ferici �ea de ' 1 (' 1 , prin In�eşi l�gile natural,:" e unul din cele mal puţin În­ !rebuinţate de apărătorii provldenţei, deşi e poate cel mai 1n ',!:\re să rezolve acest "scandal al raţiunii omeneşti", cum zice şi , 1 " Maistre, dintre nefericirea ce ades loveşte pe cel bun din contra fericirea ce acoperă pe cel rău. Argumentul e su­ ! ' , ' ("nt de 'SOC R ATE (Vezi XENOF. Mem. IT, 1, t. I p. 35-.19 . ) 1 1 1 tr. fr. Talbot). 92 ENN. lIT, c.

II, 13, p. 240 (v. 1 t. �rec) şi t. Jl, 51 ( �� . I ',,,uiUet). Se vede, din acest pas aj, că Plotm expJjc� vin\a ",:,I.J. 1 " . l re, prin modalitatea metempslhozei (v. cap. specl:!l dc UlCl). t\rf!umentul acesta - după cum era uşor d� p revăzut . - a fost ' I l i l i zat de creştinism. AU(}USTIN zice : "D1Vlna p)'ovldcntă, in


R I GORE " l 'CC '______-= G :c

TĂ UŞ�_____�

Compclraţie intre concepţia lui Plotin asupra pro­ videnţei, cu a aUor filosofi. - Filosoful direct influenţat d e Plotin, a fost disci po lul său Jamblichos care susţine, san.cţiunea dreaptă dată de providenţă, întărind-o printr-un argument, neÎntrebuinţat de Plotin dar destul d e însem­ nat, mai ales prin nuanţa lui sentiment<.dil şi anume : mul­ ţumirea când ai făptuit un bine ş i remuşcarea, pe care orice om, oricât de decăzut ar fi, o resi.:nte, când a făcut ceva riIu. Fericirea udeviiratii (' Elceeu �,U'e nu vine d i n a filrJ, (,<lr� mi constă în q l o r i e t-pC' .:it-o"rc, in ,lV1Jţi i l e p l i n e de gri j i , şi în sclipeala u n e i d e ţ i fericite, c i izvb­ r<'işte d i n sufletUl curat şi din mulţumire::!. de sine. D<lcă e aşa atunci, cine nu vede că nvuţi a şi gloria, fericirea ce Înconjoară pe cel rău, C C:lc1 fundul SU� S:IU s u f)2ttl]ui griU Z;J.CC şi il roude flet ? ll 3 . /\rg1.Imf'ntul l u i

Je rnblic,1o" cit;.,t aici, C' cmaloc.; cu cel arro;1pe creşt i n , Plntarch. Re­ e pedeapsa

lil.trC'Duintl.1t de morali stul ,

mt1şcarea, după blândul filosof din Cherone�,

cea mai cumplită dată vinovatului, şi mai puternică decât

adevăr, a găsit, nimerit de D prepara celor buni pentru secolul ce va v€ni, bunuri, de care nu se vor folosi cei răi, şi color răi, rele, de care cei buni, nu vor fi turbura\.i. Dar pentru bu­ nurile şi relele din această viaţă, D-zeu a voit să fie comune unora ş i altom, pentru ca să nu se dorească cU fOc bunurile, deoarece se observă că şi cei răi le posedă, tot aşa ca şi cei buni· . . ". De Civ. Dei. l ib. 1, c. VIII. J. DE MAISTR E, totuşi, crede că <lrgumentul acesta banal, n U are o valoare superioară şi covarşitoare asupra tuturor celorlalte ce s-ar mai putea aduce, în sprijinul providenţei ; el zice : �e un mare pericol de a lăsa să se creadă de oameni, că virtutea nu \"a fi reompensată şi vi c iul p,'dl'P�it decât în viaţn cenln lti'i . . . " (ep. cit . t. ! , j). 12) 93 ,.De ce justiţia împărţitoare a lui D-zeu nu sc exercită aici jo� ? 10: un păcat numai de a )June această intrebare, căci adevill"wek bunUl"! nu uel.lIne! de un , 1 I t pl' l j�ci;pu de 'ât de om, şi d e voinţa sa.·. Virtutea grlSC'şte recompel1.'oa in ea fnsăşi . Norocul n u poate în.io�1 Il" c('l virtu,,'_ ; in(d�im('a O-ufh,t'..l J I.I; său Il pune deasupra evenimentelor... Oamenii virluoşi preferă onestitatea oricărUi alt lucru, ş i reduc fericirea numai l a per­ fecţia raţiunii şi nu preţuiesc deloc, toate celelalte lucruri... Pe nedrept d€{:i oamenii vorbesc atâta de noroc şi de �edreptele . sa , ) , ' )1C'("\�!". (:";'.Tis. catre 1'.1UCl!t/nHlRS 'i Iti,nt :c-!'/.m'LI'" tr. Lev0quf'. adaos trad. Enncad. Bouillet, t. 11, p. 672).


FI":��I _�l_ T_ ,Q_ I N______

F.:: IL :.:: OSO _ ..c ___ I o Jilte celelate poartă -

Î '1

venite din soarele S

:i l l

�)".

c:lfar':i, căci omul ce [l 'păcătuit, din afar[\ - o neîntreruptă fur-

Teza acestui moralist - clprobată de autorul serate!or

, l i n st. P(' terSbliI"!�,

om rău e s t e un

;;11

cuc

f;uS\lc,e, JupJ Leibni7:, ,'

orite

cavtontimorumenos (J 5 - d e ş i identică c u

providc'lţci

Al"!! l ! 1l 1 C n t l . j intrebuintat de JamlJacho�; nu f o s t u t] ] i ;::Jt Ne putem "1ţelege însuşi " Il literară, a SUl! Seneca. l\'[oralistul Cheronea sau profesorul lu i Nero n , sunt filosofi, atât cât trebuie pentru ca &crierile lor artistice, su poută da i l uzia !

că sunt profunde. Filosofia lor, C o haină ce serveşte să acopere şi să ridice În demnitate, fondul lor retoric şi temperamentul lor de artişti. Pentru realizarea scopului fllosofiei lor, care e fericirea vieţii, În sensul cel m�li modest şi mai cuminte, era de ajuns un stil colorat, câteva exemple nimerite, o intorsătură curioasă de frază (Învăţată de altminteri de mult în şcoaW) ,. şi era de ajuns a Uit, c{lci nu ri\.vr:. C> 3U l a mai mult. tn locul adpvfiru l l 1 i absolut al moralei ideale, sprijinite pe dogme supraome­ neşti, aceşti consolatori de profesie, produşii timpului lor 97, puneau, ca regulă a vieţii, umilinţa şi modestia, şi

94 Vezi interesantul studiu al lui Greard : "De la morale de Plutarque", p. 278. 95 După numele cunof>cutei comedii a lui Terenbus . Vezi op. Cit. t. I , p. 158. 96 D e asemeni

el nu insistă, cum face Plutarch, asupra acuzaţiei aduse Providenţei, că ea, e prea inceată In darea sanc­ : iunilor, şi nici n u pomeneşte d'e pedeapsa dată. urm'l i',..... r,'­ produsă de Plutarch, cu tonte că nceastă credinţA �c bilzeazii pe o tradiţie populară şi pe b intreagă literatură clasicfl. 97 "Sermonncr etait deve-nu une veri table manie> ;1 (,plle (;poque, l'eloquence ne trouvant pluş guere q',w trC' ("alTii'n' quc l a morale". MARTHA : "Les moralistes sous l'('mllir(" rrJ1lwin", pag. 113.


G RIGORE CC I7-' G______-= ::

TAUŞAN

formau din blândeţe şi din surâs, singurul scop al traiului pământesc.

Pentru natura sufletească a lui Plutarch şi Seneca, c a şi pentru scopul filosofiei lor, cu totul practic, c o n­ venea perfect, apărarea providenţei susţinută pe tema că , oamenii îŞi primesc răsplata prin însăşi suferinţa sau mulţumirea lor internă sufletească ; acesta era un ar­ gument ce putea fi înflorit şi încălzit prin exemple, prin citate, prin elanuri sentimentale de sti l , care toate in­ fluenţează într-un med S€ntimental pe ledor sau audi­ tor 98. Plotin, însă, spirit rece şi obiectÎiv, nu a putut să aibă căldura Şi intuiţia durerii morale a celui ce a pă6'ituit. şi · astfel omite însuşi argumentul Î n sine, .care totuşi, are o valoare, indiferent dacă poate ,fi mai bine susţinut printr-o căldură sentimentală şi un stil colorat, cum fac moraliştii citaţi. Plotin, nici n u i n s istă asupra fapt u l u i , dadi e posibil ca un criminal să fie fericit în el însuşi, cum ii place lui Plutarch să discute acest lucru, �căci admiţându-se, că el ar fi fericit, chiar atunci providenta nu ar putea fi criti­ cată, deoarece condiţiile externe ale fericirii se capătă prin muncă şi deci prin cauze naturale 99. Ar fi imposibil, ca gloria, sănătatea, bogăţia, ştiinţa, să intre în posesia celui virtuos, dacă fiind, numai virtuos, nu a făcut nimic, ��tru c� să invingă pe eel ,vicios şi să-i smulgă fericirea 98 Vezi In special pentru SENECA : "Despre provid�nfl'!" T, II. ca exemplu clasic de reloricii : " N orocul se ia l a luptă cu cei ourajoşi, şi trece cu dispreţ pe dinaintea celorlalţi. b?Veşte frun­ . ţ i I .? i'dJr'le si superbe ŞI I ntinde contra lor tOţi mu�chlJ �U1. E l jn� cearcă cU foc pe Scaevola, cu sărăcie pe Fabricius, exi,lul contra int i rrcl e otr:wa lui !.ui Hutilius, chi nuri le contra lui Regulus, SocrHte, sinucîderpa l ui Caton". I I I . ,.De asemenea. cei aieşi de D - Z ( · l l , j " b 1 ( ; j < ; ă i . î i întăreşte, îi 'inc{'HrcI\ ii exerciiii ; pe ceilnlţi care se pare ca î i tr;llenZ[1 cu blânde!,e, i l păstre nz ă ca pe o pl"a­ dă, răI·ă up{,ran' penll·u relele d i n ,,;,1/)1". Un a<;eme,-,e<.1 om crede c;j POfllc \.'\ fi lip�iL (d·� 1..,-1(') ; o m u l u i aC('.<,!il, de . n���a de m u l t timp fericit, ti v a v e n i rindul. Acela ce se pare scăpat, e numai amânat" IV şi sqq. 99 Cu modul acesta Plotin, deşi inspirându-se din doctrina stoică, se deosebeşte Însă de acesta, prin aceea că fericirea o reduce, nu numai Ia o ataraxie, şi la o energie internă, ci o face să depindă de o desfă.şurare de forţă şi de muncă. Vezj, pentru amănunte, mai departe.


FI LOSOFIA LUI PLOTIN

117

----

lui externă. Dacă nu ar fi aşa, atunci provi o enţa S-ar ,;mesteca ea insăşi in ordinea fenomenelor şi in perindărea evenimentelor fizice, ceea ce ar Însemna tocmai zdrun­ cinarea armoniei universale şi transformarea minuniLor în fenomenele obişnuite, ele producându-se cu regulari­ tatea unei acţiuni n0rmale 100 . Opiniile lui Plotin au influenţat, însă, mai fundamen­ tal teologia creştină, deci.t caldele apologii, aduse provi­

denţei de către retorici ca Seneca sau Plutarch, deşi li­ tE'ratura clasică creştinii e nuanţată printr-un stil colorat şi afectat foarte asemăn5tor cu al l iteraturii din deca­ denta romană. Dacă facem însă abstracţie de formă stilistic�, con­ statăm că reprezentantul cel mai de seamii al teologiei creştine, Augustin, reproduce opiniile lui Plotin, în su<;­ ţinerea acţiunii providenţiale pe pământ 1 0 1 .

Rezumatul discuţiei asupra providenţei. Punctul de ple­ care al lui Plotin, e teza ,,;;lrmoni0Î universale", admisă de Stoici . Din această constatare, se deduce existenţa unei acţiuni vigilente - divine rJ,spiindite în lume, căci dacă toah) fenomenalitatea naturii , e o reţea bine îm­ pletită şi dacă nimic nu se întâmplă fără ca să nu se re­ simtă aiurea un efect oar€care ; şi totul ordonat în ve­ d€rea părţilor, precum şi părţile sunt alcătuite oa s" servească totului, atunci, această ordine indestructibilă nu poate fi rezultatul unei oarbe intâmplări , după cum nu poate fi nici efectul unei puteri creatoare ce a incetat. Aşa cum e, lumea, cu toate vicisitudinile aparente, cu nenorocirile trecătoare şi individua1e. cu intreaga serie de dureri, apare însă, înaintea ochilor celui ce şti e &, privească mai în depărtare, şi poate întru pa

in mintea o' mani­

sa o icoană a totului, ca o operă divină, şi ca festaţie minunată a puterii

100 Fiecare moment starea ordinară a lumii, cepţia ar fi regula, şÎ Op. cit. t. l, p. 24. 101 Vezi în special, eitntă a lui NourissOl�.

unicului Bine. Pentru Plo-

cerând un miracol, miracolul ar deveni adică nu ar mai putea fi miracol ; ex­ dezordinea, ordinea". J. DE MAISTHE. cap.

II I : De la providence,

din c"rie"


în lupta cu în dăr<'itnicu ti n, Dumnezeu nu e m at eri e , ca la Platon ; nu e pro dus ul oarbei i n teÎl,l':lAt i , cu l a :ltom i i t i , J)l''2Cl1l1l n u c : n i c i gr�eulă a Cr ea torulu i, ca la gnos ti ci. c , şi a"iG cum ne pare nouă, e prod usul cel m a i maginea c e a mai apropiată faţ,! de m o d e l u l sil u , etern. Din această conce pţi e se de du cea , in m i sti c is m u l nr;'c ] / : \ t r J n i c , u n optimism (".,I d : ieşea credinta, 6i tolul 1r.! l um e e un bine, c,-'i TIU e l:edt un grad mai mic al bif,elui, C"fl neferic:rc::l va în cele din urmă de parte,] cel l : i cu sl iflet c�;tE' cea DWÎ e l o cvcnUi I n atrr:osf�r:1 ca l d ă s en timen t a lita te a o m ulu i faţă de D-zeu, G notă creştinismului , ş i .Î n acelaşi timp U n progr e s, politeismul a n tic , Î n cure omul cu tOCIte pfli!ii­ t",

l ui rele troneazii, �mb Ghip de zeu, în OHmp. Din a ce s t punct de ved e r e teologia lui Plotin se �a­ c�i e o prepan�,ţie evangh e li cii.

zice

IPOTEZE COS �,1OT ,OGICE

După ce am expus ideile generale ale lui Plotin asu­ pra lumii, sl'i n e oprim ac u m asupra câtorva ptirf'ri par­ ticulare, privitoare la dquă cbesHuni arzătoare în t im ­ nul �iîll, si anume : i n f l ue n ţa astrelor asu pr r.t nMllrii şi puterea de exteriorizare a voi n ţe i cu scopul de a mo­ difica o s ta re de lucruri anterioare.

Vem vorbi Ionic şi mn(Jie.

astrel �

cu alte exr,·psii

--

dE'sVp '·'tro­

în aceste ştiinţe era vech e , fiind i" flo<lre pe vremea ci vi l i zaţiei clasice rom Clne, totw�i, d i n tr-o cre­ dinţă oarecum t rad i ţi o n a l ă şi rece, cum era în t i m pu ­ rile m ai vechi, ea se tran siorm ă , pe ti mpul lui Ploti n , CrC'dinţa

în �r-o

teu] pasion<mtă, face

fanatici 102 şi

vremea de<.:adenţei r o mu ne , junseseră la preţ. Cităm pe JUVENAL. 102 Pe

stil�âneşt� chiar

a�trologiî

chaldeeni


FILOSOFIA LUI PLOTIN min�ile acelor oelmeni, care, În trecut, erau &pi�rJtorii ra­ ţiunii in<lq)2ndente şi vrăşma�li superstiţiilol', am numit pe fiio�'cfi ; incât opi n iil2 lui Piot:n, referitoare la aces­ te che:,tiuni, capătă o deosebită importanţă, raportându­ l e timpului în care au fost

pro duse.

AsLrologia. Pentru a cunoaşte de altminteri care era a�.trologia de pe vremea lui Plotin , ne vom servi chiar de critica ce Ploti n o in contra ei. "Sunt cările

n u po t avea reali 1':1st si­ planetele ne fac bine sali riiu, nu e din C"lllZit eli ne iubesc sau sau rău dispuse Iaţă de noi, n e ur<1sc, ci, sunt loc�lrîlor ce l e parcurg. Ele Îşi schîmbrl d " n oi , dupil elim sunt pe punduri SelU le Mai mult : se pretinde că, câteva astre sunt rău-făcă­ toare altele sunt bine-făcătoare, şi, că, totuşi cele d i n ­ tăi, ne acordă adeseori binefaceri, pe c â n d c e l e do' a l doilea devi.n adesea vătămiitoare 10" . Se zi ce C,I produc efecte diferite, . după cum se privesc sau nu se privesc.

liţi "la aceste acte. Se adaogă că

Un astru e bun când priveşte pe acesta, �i se schi mlx'[ când priveşte pe ce-Iălnlt. El prive.�te în felul acesta, :O<tU acesta, când e în acest sau acest aspect. în sfârşit, toa­ te astrele impreun;;-I , exercită o influenţ.:! confuză care


GRIGORE TAUŞAN

180

se deosebeşte de influenţa proprie fiecăreia din ele, după cum mai multe lichide formează u n amestec care po­ sedă alte calităţi, decât fiecare din ele"

11)5.

astrele

asupra 9mului fi­

Contra acestor opinii, care se pot formula i n fraza : exercită

o influenţă

decisivă

zk şi moral, Plotin obiectează : Astrele putem să le con­

cepem ca însufleţite sau ca neînsufleţite. Să admitem i­ poteza

sunt neânsufleţite.

în

acest caz,

ele nu vor

putea avea decât o influenţă fizică asupra omului, adi­ că 11 va putea întrucâtva modifka corporaL "Dar nu aş XXXIX. Totuşi, acest autor recunOil.�te că �l1nele" �unt stele re­ le, ceea ce înseamnă că altele pot fi bune : "malo astro nntus est ", zice el în cap. CXXXIV, Sat· l (} 'j RNN. II, c. I I I . 1 , p . 133 - 1 3 4 (v. 1, tr. gr.) şi t. I, p. 165 - 167 (ir. fr.). Credinţa in astre bune şi rele clar expusă de Plotin - o găsim de altminteri şi la câţiva literaţi romani. As­ tfel OVIDIU : Eleg. VIII, c. 1 : SteUa tibi oppositî nocult contraria Martis : Mars abiit ; signo nunc Venus apta suo.

Prost ut adveniens, en adspice : dives amator Te cupid et curae uqit tibi desit habet. De asemeni 1n PERS sat. V se adresează astfel pedagogului :>ău. Cornututs : "Nu te teme, ambele noastare existenţe, unite printr-o armonie constantă suferă influenţa aceleaşi constelaţii. Oare la cele două egale braţe ale Balanţei, Parca care iubeşte adevărul, a prins ea, destinele noastre comune ? Ora prielnică simpatiilor credincioase a legat oare sufletele noastre la indoitul semn al Gemenilor. Oare bunătatea lui Jupiter depărtează da noi influenţa omorâtoare a lui Saturn ? Nu ştiu : dar desigur, că acelaşi astru, oricare ar Ii, îndreptenză viaţa mea pentru ti· ne" . . Trarl fr. Despois, 265 --' 2(6). JUV�:NAL citează puterea as1:relor cu ocazia unui celebru vers pornograric... "Nam si tibi sidera cessant" etc. (Sat. IX, v. 33). Crc(lin\('k' astrnlogice se continuă apoi, în tot decursul cvu� lui-mediu. Astfel citim in DANTE, DiVina Comedie : ,.Vois co­ mme de la se (\,A;lChl' le cercle obUque (zodiacul) portant les plnn'''l0s pULIr .�;ltbfairc nu m o n d e qui les appelle. Si leur route a ctnit p:lS obliquc, plus d'une influence dans �e ciel serait vair .. et l{)-bas pre�que toute puissance serait mo­ rte. Et si elle s'eloignait plu� Oll moin.� de la li gn e droite,il � ' ensuivrait. et en haut et en bas, une inlerruption dans l'ordre d u monde. . . ". (Trod. A. Brizeux. 487).


l81

FILOSOFIA LUI PLOTIN

putea înţelege, continuă el, cum ele ar fi capab ile să fa­ că pe unii savanţi, pe alţii ignoranţi, pe aceştia grama­

tici, Şi pe ceilalţi oratori, pe unii muzicanţi sau di­ baci în diverse arte ; cum ar f!Xf!rcita o acţiune care n ­ a r e n i c i un raport cu constituţia corpurilor ? . , j{�;.

Dacel admitem cazul, că ar fi însufleţite, atunci ele al� trebui să fie supuse condiţiilor logice, ca orice suflet. I n acest caz, ele nu ne p o t voi răul,

căci n-au un

mDtiv

logic de a ne fi vrăjmaşe, şi n-au nici una din inferiorî�

avea

tăţi1e firii noastre pământeşti, implicit deci nu pot

de n oi 107. o invidie fatil ' î nsă, u n astrolog, ar putea susţine că efectul corpu­

rilor cereşti, fără a fi fizice, pot fi involuntare ; şi după cum un astru e, î n

aspectul r;:utare sau cutare (adică pe

un punct al zodiacului), poate fi atunci într-o inclina­ ţie vătămătoare şi din contra poate fi cu

o înclinaţie,

bună, dacă îşi schimbă locul său din "casa cerului". Dar acest lucru este inconceptibil : ce are de a face, zice Plo­

eli

tin, situaţia topograHci1 a unui astru

influenţele ce el

le poate imprima existenţelor pământeşti ? jll:; Ş i apoi acelaşi astru e în diverse poziţii, după diver­ sele proiecţiuni din care e privit ; î n acest caz deci, el are să fie rău, faţă de un astru şi faţă de u n alt astru bun, deşi se găseşte jn aceeaşi poziţie faţă de el însllşi, dar

În

diverse poziţii comparativ cu celelalte ti}!). I n rpzumat deci, putem afirma, că influenţa astrelor,

asupra omului din punct de vedere moral,

cdtre Plotin, totuŞi el admite un între astre şi viaţa fizică a omului.

este

combă­

tută de

oar'ecare para­

lelism

Poziţia

kni

106 ENN. II, c. III, 2 , p. 1.11 (voI. 1, t. 107 Ibidem. 108 "Cum pl! j'i':nd

bucurie< c(,nci poţi

s&

crezi că l'

fl"

gr,) şi

ENN. II,

169 (tr.

(tr. fr,). 109

sa

con-

!ti8 (tI'. Îr).

aceasti1 ,(11

ec���i�" c���� I��t�, " _: -�'-C'":-v" :l��n�'fr.) �:��af p.

1.

t. r, p.

c. IlI, 3, p, 135, voI. 1,

(t. gr.) şi t.

_,

p.

lUCI


GR1GORE TAUŞAN 182 ---- -------------

<'ordc'l, dealtfel, perfe ct cu sistemul său cosmic, ciIci În­

treaga natură, după el, e o ret ea de evenimente în care

fiecare p art e stă In armonie cu totul. Şi el merge C1ll. analogie pânJ a Îm p r um u ta ş i fi g ura literah:'1 a că universul e ,,0 fiinţă universală " 1 10.

însă con ceptul " ordi n i i universale", cere un raport îMre astrf' viaţa pi1mîntească, .:lcelaşÎ concept, elimină ip::lteza ele, fiind î n poziţii diferit.e pot .[lvea diverse inf1t1Cnţe, c ,i ci <1 Î unci ordi71l'il n aturi i ar fi În-

10cuită cu o haotîe<'i a me s t ec-Mur:l d e forţe oarb e dezl(lnt u i te I I ! . Acum, pentru

i.de

fizice

ale'

C:ol

natu rii ,

s t au în ra port cu evenimenyirtutea înlănţuirii şi determi-

nismtilui unive,sa l , urmeflz;'"; că ele pot s ervi de orientare

în previziunea viitorului ca nişte simptome concominiente ale evenimentelor pământeşti. "Treb u i e a admite că astrele -sea m ă n;} cu nişte litere c ar e ar fi s crise în tot momentul pe ('f'r sau care după ce 8'1 f o s t scrise, ar fi fără incetare î n mişacare, astfel că deşi împlinind o altă funcţie în univers, ar avea totuşi o semnificaţie. Acesta e ca şi cum, 6tr-o fiinţă însufleţită printr-un principiu unic, se poate judeca o parte p r i nt r- o altă parte : considerând, de exem­

plu, ochii s au vreun alt organ al unui individ, se cunoaşte care e caracterul său, la ce pericole e expus, ('um poate Sc<.lpa" 1 1 2 . Din frag m en te! e d o c u mentare scoase din Enncad9, se d es p rind , d upil cum vedem, destul de clar şi

de

sistematic

opiniile lui Plotin aSupra astrologiei şi modalitatea,

cu

toful

pozitivă, prin care el expliCă previziunea eVE'nîmentelor naturii

E

interes a n t să cunoaştem acum, care au fost izvoa­

rele filosofice L,tilinie d e Plotin în f.ormularea ipotezei şi criticii sale. Aceste izvoare - cel puţin ace lea care au 110 "Toate ace.�t... plF1ndc' �['" �ile�c pentru il form<t Totul, ele sunt in:\"-un rnporl folositor Totul u i , după cum I>i"!(nnele un\li animal sunt făcute pentru totul care îl constituc ... etc". ENN. Il, c. I f r . c; ,. , . , - \"li ! (:. r'·,) ,SI t. 1 , 1·;�--17J (11·, fr.) 111 ENN. n, c. IIT, 6, p. 138, (t. grec) şi t. 1. 174 (tr. fr.). 112 I!:NN, IT, C, III, 7, p. 139, It. grec) şi t. 1, 175 (tr. fr.).


FILeetlFIA LUI PLOTIN

183

formulat miezul opiniilor sale - au fost sto icismul şi Kabbala. De la Stoici, intemeietorul neoplatonismului, a luat teza "armoniei universale" şi a înlănţuirii precise dint.re evenimentele ce compun universul, tezc"î implicahl in orice explicare mecanic5 a lumii H.ll . Iar de la lişti, Plotin a . lmprumutat ipoteza că a.<;Lrelc sunt ca litere scrise pe cer, care pot, sub această condiţie, sii. cntcze pe om în cunoaşterea viitorului, după cu m un

medic poate şti mai dinainte ca["e V()r fi fazele plin care va trece o boal<1, cunoscând în prezent câteva sirnptorn".:­ evrporale premergătoare sigure ale altor întâmplări 1 1 " . Plotin utilizează însă, aceste izvoare în folosul unei te­ orii originale. Astfel, pentru Kabbalistică, astrele pot pre­ vedea viitorul, ca nişte "litere scrise pe oer" clIci ascund sub ele o realitate transcendentă 1 1" . Astrele, astfel, sunt

un simbo� mistic a l unui adevăr fundamenta l ascuns .şi di­ băda inţeleptu lui stă î n a găsi sub aceste simboluri, acel fUJldament de realitate transcendentă. Misticismul acesta kabba1istic n u e admis de "misticul" Plotin, deoarece pentru el după cum am v[\zut, prin astre

se

poate prevedea

viitorul, numai din cauzii că toate lucrurile depind şi _ se

leagă reciproc în univers. Explicarea lui Plotin, deci, se apropie de pozitivism, în deosebire de interpretarea ka­ bbaliştilor, esenţialmente mistică.

CICERO, De ll4 lati!

113 Vezi in acest studiu analizată ace as tă d',gmă ştoică; V. nat. DL";)Ţ. : Cart. II. 7 ; I l , 39-4 7, ('k. trad. din Kabbala : ,,1n toată intinderea cerului, a cărui circumferinţă inconjoară lumea, sunt figuri, semne prin mij­ Jocul cărora putem de coperi secretele �i miste)"(': ..., ::de m�t i rro­ fumle. A ceste figuri sunt formate de C,HH> ron,�'-" aţii şi �te1e, carIC su n t pentru inţelept, subiect de contemplare, ş i u n izvor de miste­ rioa�e p l ăcer i ". Un om "n-ar c dedlt �ă se �ciJah' di,' dc> d i m i lw:llll şi să privească cu atentie spre răsărit, va vedea ca nişte litere care se mi�cii. pe ceL . . " FRANCK : Da Kabbat<, p. 16,1. Ace':t l:u1 0;' in­ �,*>şt(c' tl'aducerca de m a i ,su'" cu comentariul ; _C'(.,�t ilU�" i ( 0 01m ' ane consequence de 1eur: syst e me general de metaphysique, ou, s'il r.ous est permis d e ll[)U� servil" i r i d u !ung'tg," jjhilov'j;hi'-IIW d e n()� jours c'.;,st en vertll (rUf") jug/' me n t Il f" ; , , ; ' i qu(>s k� f<:i\ b aalis tes ont admis Ia physiognomoniuqe, dont le nom etai t, du rt-�te, d0ja connu dans le s iecle de &!crate" , 16, 16",. 115 FHANCK, op. cit., p. 164.


=RE IG ":.:: G''' '______c: '':c "' O

TAU$AN

Oricum ar fi, in evoluţia ideilor astrologice, figura lui Plotin e interesantă, iată d e ce un studiu istoric asupra neoplatonismului nu putea să ignor('ze documentele as­ irologice din Enneade 1:().

Magia. Înainte d e orice altă dezvoltare, bazată pe texte, criticii ce Plotin o face credinţelor magice, putem for­ mula pe SC\lrt p ozi ţia Sa în aceastH problemă. Ea e aceeaşi cu cea ţi n u t i' faţă de astrologie : in loc să nege realitatea fenomenelor magice, le consideră ca perfect adevărate, dar a

le

dă o interpretare pozitivă. Plotin admite, că

Un

o m, prin

aj utorul unei tehnici şi unei educaţii primite în acest sens, poate să influenţeze viaţa altuia in bine sau în rău 1 1 7. Cum 116 E interesant să se pună in comparaţie, ipotezele lui Plotin asupra astrologiei cu ideile profesate de unul din satincli cei mal de Lnlent ai antichităţii, c u LUCIAN DIN SAMOSTA. In t �.atatui StIU Despre Astrologie (a cărui autenticitate însă e de ,mu con­ testată) socoteşte că astrologia e�te o ştiinţă folositoare prin aceea că poate să dea omului o oarecare reintrare in viitor. Şi aCCaSL"l., nu din cuuză c<1 astrele au voinţa de a .�chimba lucrurile pămân­ teşli, ci pentru di involuntar mişcările lor imense ne infJuenţeaz(\.. (P. 524 din tr. fI'. Talbot) . Lucian susţine, in acest loc, că părinţii astrologiei au fost Eti­ opienii şi Orfeu a adus cel dintiii la Gl"eci aceste credinţe (10, p. 520 id.). 1n Dialogul mor�ilor c. 11 (p . 1 36 din tr. cit.) nu pomeneşte decât pe Chaldeeni ca poporul părinte al prezicerilor astrologice. Oricum ar fi însă, un studiu mai aprofundat al astrologiei nu s-ar pute-a face decât printr-o cunoaştere precisă a vieţii intelec­ tuale cha1deene, de la care kabbaliştii, şi după ei, Plotin, s-au orientat în această chestiune. Din puţinele date istorice pozitive. cc ,\"I,'em (Oi<xlor din Sicilia, Sextu.5 Empiricus, BibJb) ştim că casa sacerdotală la Chaldeeni avea tocmai misiunea de a prezice, buzându-:,e pt: ('nn�tclaţii, ş i în general masele populare din Chal­ c!(,c'u a\'e�IU ('lI l t u l :htrclor. Ceea ce Il intC'resllnt de ştiut, e fctptul, efi Chaldecni i ';;h\ olle,H\ influr>nţa [1stre]o!" pornind de l a teza [1r­ moniei uniV(;l"';i!lc, ca �,i Plotin. Fireşte c(\. aici c () .simplă co­ incidenţă 'storico-inl 7 1cd � wl<1. Cons. art. lu� FRANro : (Syst. . des Chalucem) În Dlt"t. (1" 8 . '(". )Jhil{).�. (2G:l) �l MA8PER0 : His10i;'(,5;

des pcuples d(' Orie111-,

p. ' · ! 1 -- 1 -1 2 .

117 "Se poate aStlel, In urma [<lrmecelor, să se prodUcă boli,

("hi,};', �i

tv,\l" < l fc('!. j \l " ; ; ( � J"cl"t:\"i' l a corp. ;1 universului este supusă a sureri o schimbare ca. Cl (1,·' 'l ,li ti\ piv-te" . .. ('te·. ENN. lV. (' . IV, 4:;, p. H7 (t. şi t. II, 401 (tr . fr.). Şi mai departe pu(.in : "OrÎCe fiinţă c:tre are vreo rel"l,iune CCi o alta poate fi fermecată de t1("0a�ta" .. m" a rl i ' : 1

Orice parte

grec)

l1?: ' t '� ;n

în

ger,L" ',)j


FILOSOFIA LUI PLOTIN

185

s-ar putea explica aceste curioase raporturi ? P lotin În­ vie vechea teorie a lui Heraclit, (dezvoltată sub o �lltă formă de evoluţionismul lui Spencer') că, ' lumea e re­ zultatul antagonismului celor două principii superioare : Iubirea şi Ura. Prin ură, părţile se despart de tot, pentru ca apoi, prin Iubire, să se închege alte forme noi, şi tot.ul să trăiasci:l prin moartea părţilor ce-l compun. in virtutea <lcestor puteri absolute şi unice ale devenirii materiale, omul expert, in arta magică, conchide Plotin, uneşte lu­ crurile, care prin natura lor, se iubesc şi pune in conflict acele lucruri, care prin natura lor, se urăsc. Şi din aceste conflicte naturale, faţă de care magicianul nu e decât un spectator şi n u Un inventator, ies acele curioase influenţe ale unui Om asupra altuia 118. Când Un om suferă influenţa altuia, el e orbit de pute­ rea aceluia, î n aşa fel, încât întreaga coloratură a su­ fletului său, tulburarea şi lupta idei'lor deopotrivă, care ea singură face viaţa intelectuală, încetează şi fără de voie, simte că e purtat de celălalt. Cine a simţit acea seninătate şi uitare de sine caracteristică extazului estetic, ştie ce ar putea să Însemne dulcea adormire a sufletului care con­ stituie farmecul. "Nimeni nu se miră de această magie a muzicii, şi totuŞi

muzicanţii farmecă şi inspiră dragoste

fără să gânde3sc;'i ... " "Când u n om e atras (hipnotizat) de u n şarpe, nu înţelege, nu simte acţiunea ce acela o exer­ cită asupra sa " ... ltn. Oricare ar fi însă caracteristica psihică a farmecului, e cert că acţiunea lui exisUi, şi se poate explica după Plotin,


GRIGOHE TAlL'3AN

186

într-un mod

1U1tural,

prin l n seşi

legile

şi

conduc universul material in întregime. Dar,

o

principiile

care

[ec;undJ rezerv,!. trebuie să fncem la <l('eastă re-

in fluC'nţcle magice reale ş i fiI tale pen sunt Vime atunci cii.l1.d omul voieşte .'<' tru lumea nn le simti], fr�cmci eînd el a ajuns ' J i) ilcel (!l ad înalt ill

guli! �i

e\ioluţiei

O;11eOeşti,

in

cLlre

el

îns\!'ii e o cauzil iniţială

sali

un obstacol al eveni mentelor din lumea fi:dei'i. Înţeleptul e lj ber in ,�cl[lncul suflet.ului siiu ; prin l i b"rtatc, dCVj!�2 intC'grnnt, o p0rsonaHta".-c sens terne nu pot

�!l

cuvtlniului

şi

şi

individL1il 1 aate în

,\(un(:i

influenţele ex-

tulbure vigoarea şi .<;,In[ltat eil. firii �alc>

l,\untrice. El pllrtată de

şi

voind, încetea�[1 să

.fie

o frunztl

oric,�rui v:lnt, devine o m în cel ma i

nobil sens al cuvântului. Pentru a ajunse Îns(\ ca omul sil voinscă liber trebuie sJ fi călcat in el, pornirile joase ale firii lui materiale, căci dispreţul lumii

m�1terjale şi ex­

terne, e chezăşia cea mai puternică a 'invingr:rii acestei lumi, care n u s�';pânit 120 .

stăpâneşte decât p e cel care voieşte a fi

Ca încheiere putem afirma, că rolul lui P l o t i n în sen­ timentala şi popu"lara chestiune a magiei, e acela

al

unui

adevărat fllosof, CLlre Iură s;\ nege faptele, susţinute dealtfel, de o intre gă civilizaţie antică 12 1 , le interpretă într-un

d.

î ţ l lul

120 Vezi mai departe cap. moralei. ENN. IV, c, IV, 43 : .. Cum ar putea n e ep _ ;1 scape <lcţiunîi vrăjilor � i filtrelor în­ trebuinţate d e mgie ? Sufletul scapă Intr-un mod " omplet : ra­ ţ i une<l .�a "te iml-lHsibiW şi nu poutc fi adu�ă .să-şi �C" him b e opinia. In(eleptul nu poate suferi dc>cât prin primeşte din univel's ..... (v. IT 97 şi t. Vezi şi mai dep. ac. ENN., ac. curte, 44 (1. JI, g-r€':. Il,

....

403 tr.).

t. grec. P.

partf'fl n�nl \ i on"l5. ce () I l , ·101 \1'.). P. 98 t. �i t.

1 2 1 Şi pentru mill<i(�, se pill"(.' cA 1cagiinul pri m i t i v . a fost tot . .L'Incnnt�tion avajt pour compl emen ts necessaires les talisrnans u<> dive�ses aspece� bandL's d'etoffe att�­ chees au meubles et aux vCtements, feti eh es, de bOiS, d e pierre 011 de tcrre cuite, stnlueties de monstres et de genjes" . . . etc. "Le .<;crcier Chaldeen . . . vendait dc� poisom, envQutait, dechaînait pnr ses imprecations les esprits de j·abimc" ... ,,'foute mahl.de etait re­ pute ensorcele . . . " Op. cit., p. 143-144. Credjnţ� \n magie - o găsim şi I� Greci şi Romani.

Chaldeea, cL MASPER O :


187 FIIDSOFI1\ LUI PI /)TI"'J" - ---------------

P o ziţi a filos o f ic';:'l CE' Pl o t i n o ţine faţ;:l de aC2st;:- pro­ ('il deşi e u l timul filosof în timp, nu e insii u l timu l CD valom'c pe r s on aL'i, el s0r v i n d c a u z a r a ţ i u n i i independ2'ntc, ap6.rii nd liberul-examen, .ş i

bleme, probGaz,'i încă o dată

combăt,lnd ignoronţa sUP:)r';Uţ:oi1sil, vi n ger e, cu carC'

la

au lu pta t

adevilraţii

tot

şi

cu

acecaşi

con­

m ar ii filosofi, de

Xen o �on şi pânii la Plutarch din Cherone.'l . . . Dacă m a i t�rziu neoplatoni smul devine

o biserică a

mng i ei Ş i adepţii lui, preoţii ei, de aceasta nu treb ui e

cut

,vinovat fondatol"ul teoriei,

tr-o profetică viziune

lilor stii.

căd

el a combătut

fă­

prin­

er o ri le de mai târziu ale discipo­


CARTEA

A

IV-A

ANTROPOLOGIA r n acest capitol vom studia ipotezele lui Plotin, aSu­ pra omului moral sau psihic, considerat în e l însuşi, in­ diferit de rolul pe care î l jO<lC<l su netul ca i postazeI gene­ nerală Î n univers. Aici, În această psihologie metafizică. lşi vor găsi locuI problemele nemuririi şi metcmpsihozei.

NEMURIREA Chestiunea vieţii eterne a suflet u l u i , e una

din cele

mai profunde şi m ai emo�ion<{nte pC' cure omul , i n orice stadiu de civilizaţie. a pus-o ca un scop al meditaţiilor sale. Ea se leagă cu atât de multe şi profunde sentimen­ te Încât credinţa i n nemurirea sufletului e o problemil re­ zultată d i n u n fond antropologie eomun, c,ici i n orice timp şi î n orice condiţie s-ar găSi un o m , el trebui e sol incerce a pătrunde mister u l vieţii de apoi. Credinţe şI religi i , filosuperstiţii, sunt atâtca forme vari3te care exprisofii mă o aeee3şi judecdă fundamenta!;) : sufletul e e� tern ' .

1 De la credtll\<l naivă < 1 sf\ Ibaticultli care ÎIlt;roapă mortul, obiectele şi personnelc de' oi s-;) �crvît �ocotind că vor avea "ufletelor eteriel' ş i pur Porfir : lie la supersliţia creştinului __ în viuţfi, ;:' concepţia

('11

I,it

" R îei llli

aduce Ofl'Unde

unui spirit modern, sunt diferenţe ce se in fond e aceeaşi -

�i educaţie deosebită, _,ub fm:me deosebite, ta

a l i m�ntarc


GRIGOaS

TAUŞAN

Importcmţa acestei credinţe e de altminteri pe de­ pl n justificat;). Gândul sufletul 15u, în care ai resimţit revolta care a i prin:.; î n � e ] e s u l l u mi i , v a fi pie­ l i n e î n u l t i m u clip;�1 a m i ş c:l r i i eorpucutrcn,u", lQr şi face morţii n ' ;d pu­ logiciI.

Filosofiei ins;\ îi revi ne meritul - marele merit de a fi î n t e m e iat. dialectle,) ingrijitil, un'astă cr edi n ţa naivă şi nereflecdogmă popularii, tată El omului, C�lre ("rede IAr,) s:) cerC'eteze, ş i speriJ C0��.­ dus de un sentiment m o şt en i t din strămoşi, prin cre­ dinţă fil060[id\ în eternitatea slIf1C'tnlui. bazată pe arg u m ,:,nte şi Gl1<llogi i . oi"'· ('�'v::i ţ j i �ii induc\ii care a u t i l izat rlialedica în

tiirj asupra J l Ilp'cun:] cu

a-

tracţie ce o simţim faţă de frumuseţea lui Fedo/t, ne fa- o (",�. S[l ,maliztlm repede teoria m arelui Academician.


1 '1J

ca o armo­ armonia nu jYJ<l-

Sol fie şi

TI. 1\p:!(,"i'T1ea

netul

<.j

a avut o viaţ(l

deci cum a u

! CIl

corpului III.

1:

<ldev,":i:-urilor

Nu

H.

anterioHn\,

fmt În:J;nte pieri însă

.î bsd'J l p

" -1

su­

(teoria reminiscenţei),

dt> cor[J, pot

decât ceea sufletul e

probeaz:'!

C€

ii

şi

după

moar­

e compus, dezmem_

absolut simplu, deci

e

IV. El e de origine divină, conduce corpul şi nu jJoamuri d;idl lucruI organizat de el moare

2

JU.

ACl'eaşi formă metodică va fi intrebuinţată de Plotin �i

3 ,,Tţî pare deci în general că ob:ectui real al unui fllusof e d e a i n grij i corpui. ci d i n cO;ltra, (:(' ;1 �(' dC"p[l.-l c/Îl C posibil şi de a se ocupa Intr-un mod unic de suflet ? - Firl'şte" etc. Fed. trad. V. COll.sin, t. 1, p. 126.

m<li tâl'z.u. ·_�e Augustill. V , mai dep. nu

5

4 Fed. 1,

Fed. T ,

6 Fed . r, ! 1 ,ngoreică că

9 �

�:!.

F"d. Fed.

1) Pl',j

264 - 265. 2(;7 308 - 309 A i c i , Plotin

1.

-- 2711 - 2S0.

sufletul e f) "r.munie ti

-"R9 29':,

J . 275

1. ' . 296 --

�11uzi('

1;1

IPde eel py-


19""______G.RIeORE .o

TAUŞAN

Reiese din . această argumentare, bine dezvoltată, că sufletul e etern adică a trăit înainte de corpul actual şi Y;J trăi, după corpul actual 1 1 . Ca un 'corolaT, apoi, avem teoria morală că sufletul intrupat, e intr-o eond,itie inieri'oară a existenţei lu i , şi ca atare această condiţie este temporară şi accidentală.

CunosC'ând acum teoria lui Platon, suntem destul de prcgJtiţ,j sii putem înţelege şi judeca în adevilrata ei V310.1re, teoria lui Plotin, care e o continuare

a

cE'1d

di ntâi .

Astfel şi la Plotin găsim argumentarea dublată În 1 ) diferenţierea sufletului de corp şi 2) in categorica pro­ bă cJ sufletul trebuie să fie nemuritor.

a) Cum s-ar putea demonstra că sufletul în natura sa e deosebit de corp ? Plotin, înainte de a da un răspuns 1<1 această intrebare, · arată care poate fi rapotttui dintre trup şi suflet.

Şti m că Plotin, animist convins, admite că sufletul ' formează şi conduce corpul, dar aceasta nu a rezolvat însăşi modalitatea raportului real dintre aceste> două n a­ turi, putând să fii spiritualist şi să concepi raportul din­ corp,

tre suflet Şi

fie, de exemplu, prin "influxul fizic"

al lui Euler, fie, de exemplu, prin ,.,prestabilita nrmonie"

a lui Leibniz.

Să analizăm deci, conduşi de Plotin,

port :

Intâi.

-

felul acestui ra­

Să ne închipuim că sufletul ar fi localizat în

corp adică aşezat

în

spaţiul cprpului. Contra acestei con­

cepţii, Plotin aduce următoarea critică : "Nu trebuie a

admite, nici că o parte a sufletului, nici că sufletul

întregime, este în corp .ca intr-un loc,

în

en topo. î ntr-ade­

văr, locul e capabil a conţine ceva şi a conţine u n corp,

însă acolo unde fiecare lucru este împărţit, e imposibil

1 1 Inspirat de această poetică şi ideală ipoteză metafizică CRISPUS SALLUSTIUS, scrie : "Tot ce s-a născut trebuie să piară, tot ceea ce a cre�cllt Sti c!ee!lne, dar sufletul necoruptlbil, etern, stăpân al genului omenesc, face totul, stăpâne�te totul şi nu cunoaşte stăpân agit atqllf? habet cU71eta, neqllc ipse habe­ tur". Bellum Jugurthinum, Il, c1-

ido 1,


FILOSOFIA LUI PLOTIN

I93

să fie î n fiecare parte ; dur sufletul nu f! co rp , şi el mai mu lt con ţi n e corpul decât e conţinut de a cest a " 12. Comentând acest fragment, vedem, că nu se poate admite localizarea realii LI sufletu lui, tocmai pentru . că corpul e compus şi divizat ; fiecare parte ,1 lui însă întreafla virtualitate a sufletulu i . Aceasta Cii paralel cu divizibilitatea cantitativă, în spaţiu, a corpu­ lui, avem absolu ta nedivizibilitate calitativel şi cantitati­ vă a spiritului. Ambele naturi nu pot fi deci suprapuse sau sintetizate sub forma comunli ii s paţi ul ui u. Al doHea. � Putem oare s5 concepem raportul din­ tre suflet .şi corp, ca şi Gum cel dintfti ar fi ca intnm \'as ? Nu, deoarece atunci corp ul - Î n comparaţie cu 1.:(1su� - ar rămâne neinsufleţit, neputându-se amesteca sub­ stanţa sa c u c o n ţinutul 1'0, d u p ii cum nici un vas fuzionează natura sa i n ti mă Cll substa nţa ce o poarte} el. Tot astfel, nu se p.oate admite ipoteza st o i că , că su­ fletul Se transmite printr-un contact reciproc, caci "a­ tunci ceea ce el va c o m u n i ca acestui vas, va fi ca ceva pi erdut de el" 1 5, pe când în real i tate sufletul n u poate fi co ru p ti bi l , nici pieritor. A[ treilea. - Plotin combale şi ipoteza lui Aristotel , după care sufletul e o funcţie, " p ri m a entelehie a unui corp de viaţă" şi ca atare deci o esenţ;:'i, u n p ri n c i p i u vital al u nu i singur şi acelaşi corp 11 , . Ca to tu l

12 ENN. IV, c. III, 20, p. 32 (v,t, grec) � i t. IT, 303 (ir. [r.). 13 Arg·umentul ace!:>ta - ra �Î nlteh' câteva re Vor veni - e condensare a ideilor profe�ate de AMMONIUS SACCAS, clup,t ("um probează aceflsta, fragmentuJ pti.�trnt d e Nerncsius (ÎI' �Despn' natura omului", trmL fr, 1. H. Thibnult). reprodus de Houillet In t.p. XCIV, XCV �qq. - Op i n i i le l u i AmmonillS prin <l

li găsim aproape identic la teologul cn'l)tîn (eV zi : Epistola CI. XVI Hieronymo. c. II. flp. Nourhon, J, 1 7!l). 14 ENN. IV, c. I I I , 20 : �{Sufletu!} nu (' ca într-un V<15, răci in ilce"t ("az corpul .\r fi neîmu fleţit • (p. 32 v. T I �r('r -'� i t. IT, :103 tr.). 15 Ibid.

Plotin au trecut la AUGUSTIN �i primul ar�ument citat mai su.,;


'"

GRIGORE TA UŞAN Plotin

combate, În ordine, toate nuanţele variate ale

concepţiei peri patetice.

a) "Sufletul nu va fi În corp ca (o calitate) Într-un

subiect, căci arbitrul unui subiect e o simplă afecţie, ca 17 .

culoarea, figura, însă sufletul este separabil de corp b) ,,(Sufletu�)

n u poate fi Sn

corp ca parte &, va zice

căci sufletul nu e o parte a corpului. parte a întregului

cu

în

tot',

e o

viaţă ? Va rămâne totuşi să se de­

termine cum e în tot, căci nu poate fi, după Cum vinul într-o amforă, sau, după cum un vas este! în �r­

este

altul. . . "

IR.

e) ,.Nu va putea

fi

corp ca totul in

părţi ,' ar f i ri­

dicOl să numeşti sufletul u n tot şi corpul, părţile aces­ tui tot.".

d) "Nu poate fi în corp, nici ca form� în materie, că­ ci forma cuprins;:j în mRier i e nu poate fi dC'spăr­ ţjt;i. Trpbu ie, deilltfel, C<I materia să existe înainte ca ' forma să vină să se adaoge ; Însă tocmai sufletul pro­

duce forma în materie ; el e deci ceva deosebit. Se vcţ rHspunde, poate, că sufletul nu e forma închisă în ma­ terie, că tunci să

e

se

o formă ce se poate despărţi. Ar rămâne a­ explice cum e această' formă În corp, pentru

cit sufletul este desp<lrţit de corp" Această

obiecţie

lovea

1n

HI.

chiar

fundamentul psiho­

logiei lU i Aristotel, după care sufletul e o formă a unui

17 ENN. IV, cart. III, 20, p. 32 v. II (grec) ş i t. II 304 (tr. fr.). vorbind insă, această combatere nu atinge pe ARISTO· :;are afirmase precis că sufletul nu poate fi o calitate, TEL ci () �ubstanţă esenţială. "Se inţelege prin substanţă sau esenţă, cee:> ce e o cauză intrinsecă a existenţei, in fiinţele care nu sunt subiect. Astfel făcute n fi vreodată atribuite unui oarecare !:nsu� se 7, ice despre suflet că e substanţa, sau esenţa, lucrului fleiit". (Metaj. c. V cap. VIII, 2, t. II, p . 131 din tr. B.S.R). otel, n găsim Arist Iyi contra indreptat Argumentul lui Plotin, . in 10) (1, Ammae reprodus şi de AUGUSTIN : De Immortalltate Nourls.,on op. cit. 1, 175.

La dreot

18

ENN. Ibid.

1 9 ENN. IV. c. III, 20, p . 33 (v. I I grec) şi t. II,

304 (tr. fr.).


F1LOSOFIA LUI PLOTIN

195

· ' acelaşi c{Jrp, oare piere, precum s-a şi născut, odată cu acel compus material cu care a fost unit 2\l. Plotin reia combaterea şi într-alte părţi, şi totdeau­ na cu multă convingere, <ltacă "entelehia" peripatetică, întrebuinţând şi argument<lrea ad absurdum : Dacă su­ flehil ar fi forma unui acelaşi corp, atunci ar rezulta că atunci când tai sau mutilezi o parte a corpului, tai: şi divizi ceva din sufletul însuşi. Dacă sufletul, ar fi o nentelehie" ar mai rezulta c.:i în somn, sufletul nu iese din corp, ,.,astfel că somnul ar rămâne cu totul neexplicat". Dacii sufletul ar fi o formă, atunci "n-ar fi posibilii lupta dintre raţiune şi pasiune", căci sufletul, ca o func­ ţic Q corpului, nu ar putea să se revolte contra porniri­ lor acestuia. î n sfiirşit, ducă sufletul ar fi entelehia corpului, cum ne explicăm văriabilita.tea şi necesitatea sentimentelor şi opi­ niilor ce se perindă în cursul vieţii intelectuale a u n u i o m ? 21 Analiza psihologică demonstreaz[l, de altminteri, temei­ nic că sufletul nu e funcţie corporalJ, deoarece noi per­ cepem viaţa noastru intelectuală, ca ceva cu totul deo­ sebit de natura corporală. Şi luând pe rând fiecare din facultăţile sufleteşti, putem constata aceasta : Astfel su­ fletul senzitiv, care conservă imaginile intuitive ale lumii externe, nu ar putea fi O' entelehie, căci noi peroepem ac� tc imagini sub o alt;:) fonn,,!, într-o alh) lumin.:i .şi ca ceVa esenţialmente deosebit, de înseşi obiectele reale. De asemeni, sufletul vege tativ, (acela care întreţine viaţa O'rganică) nu poate fi a entelehie nedesp�lrţiUi de corpul său, deoarece acelaşi suflet e şi în sămânţ, sau Î n embrion, ca şi în planta sau animalul ajun� la deplina lui dezvoltare ; exemplu animalelor care se metamorfo­ zează face evidentă această imposibilitate " 22 .

20 Definiţia sufletului, după Aristotel, In care face alu­ zie Plotin, e : Pschi estin entelehia i proti somatos fisicu dina., mizoiu chontos tiuton de o an i organikon. 21 ENN, IV, c. VII, 8, (p. 134 ; II grec) şi t. II, 463 (tr.). 22 ENN. IV, c. vrr, 8, p. 134, I I (grec) şi t. II, 463 (tr.). Analiza :l.ceasta s-ar putea continua şi pentru celelalte facultăţi sufle­ teşti superioare, dar ea ar fi de prisos ; căci dacă părţîle in-


GRIGORE TĂUŞAN

196

Din documentata analiză a

criticii ce Plotin aduce ipotezelor lui Aristotel, putem să n e dăm seamă de diametrala opusă c o n cepţi e filosofică a neoplatonismu­ lui, faţi) de peri patetism, şi îo acelaşi timp, putem a p re­ cia vuloarea l u i Plotin cu spirit critic.

Al patrulea. -

Plotin

Întoarce

combaterile

sale

şi

contra pyth.agoreici1or. DupJ aceştia, "Sufletul e u n nu­

miir care-

se mişcii pri n

pytagoricianul

Xenocrat,

sine

însuşi",

sau "sufletul

cum afirmă neo­ e

o

armonie

a

corpului", defi niţie care se pare că e datQrată lui Filo­

talls 2.'.

Plotin

dezvoltă,

astfel,

defi n i ţi e

ultima

;

"Deoarece

sufletul n u e corporal, trebuie a determina natura s a pro­

p r ie . SJ

admitem oare că e ceva

deosebit de corp,

dar

dependent totuşi de el, o

armonie, spre exemplu ? Py­

Plotin

"sufletul

thagora. .. a crezut că armo ni a c orpulu i ar fi ceva asemă­ · n{!tor cu armonia unei lyre" 2". Contra acestei credinţe, coostah"j

faptul

stă pâne ş te

corpul",

ceea ce arată cii e altc€va, decât un simplu răsunet, u n

rezultat şi efect a l c orp ului . ApOi fletul

cu

dacă se comporii, sali mai bine se a r mo n i a muzicaJ.\ rezultată din

�t r llm en t u l u i , atunci

identifică, su­

mişcările in­

unde e adev{lratul autor, care

a

pus

în m i ş c are coardele vlbrătoare ale trupului nostru, mort

ferinnre ale �ufl('tuJL1i (nu;mţa .�('nziti·(){j şi vegetativă) n u � . 1Jnt fllncţiuni, entelehii, corporale, atunci - fireşte -. şi cu mai mult cuvânt. raţiunea sau inteligenţa n u poate fi un efect. sau ("O entelehie a corpului. 23 Con5. A. Chai.9net : ,.Pythagore et la philosophie pytha­ goricienne". t. II, p . 177-178. Ultima definiţie, atribuită lui Fi101au5, este cea mai cunoscută � ea este criticată de PLATON in Fcdon şi asupra ei revine Plotin. 24 ENN. IV, c. VII, 8, p. 133 voI. II (grec) şi t. II, 460 (tr.). Deşi Plotin citează in text chiar, pe Pythagora, totuşi BQUILLET (in n. p. citate) afirmă că ipoteUl "armoniei", era susţinută de medicii Hippocrat şi Galian, �i de filosofii Dicearch şi Aristo­ xene. Plotin, citând in text p e Phythagora, se vede că combate insă.5i vechea �i autentica ipoteză, iar n u reproducerile ulterioara datorate discipolilor.


FILOSOFI..,\ LUI PLOTIN

sufletului ? 25. Pri n

sufletul,

urmare,

pe

care

il

care produce î n noi armon i a

artistul

fără de el, şi care e

ace<lstc1

admitem

daGl.

ipoteză,

atunci

credeam mai înainte o forţ,-\ crc<itoare,

are nevoie, el însuşi, de

tor, de o cauză motrice. ,t! cincilea. - Du(;{i

un

aei tor

sau

sufletul ar

mui bine de u n

fi

mo­

muterialiştii, a tunci c l i m np.-<lffi pute,] mai mică

a

s uflet u lu i.

Nu n e putem în ch i p u i lips i

una

din

conţine intreaga unei

cc1

proprieti:iţile

părţi

a

ear<lcteristice

m total d e il voi, sau de 1] s i m ţ i , de e n u ar mai fi c a z, acea parte a su etu u

.fl

ale

xe pl u ,

l i,

c;lci in I]C('st pc' ('[I n d

su flet :

din contra, partea corpului e diferit{\ (cantitativ .;,i c�\litatiY)

de

htrcgul,

d i n care f<lc(' to

cm ai

o p<lrte. Aceashl esen­

cii 'Hllbelc na­ C[i, pe dnd la una, esenţial, pe cOlrc 5e bazeazil î n s ă ş i cUlit<.ltea, l a ce'.daltil, intinderC'Cl e eeVn Cll totul sccunpar .şi ca!it-Clt.. e a ei n u sUi i n nici u n r a por t cu c(tntital ea de la baZe) 2(;. A L şaselea. - P l o t in u t i l i zca z;:) u n alt putea să formeze - prin ad[mcimea lui u n titlu d e glorie pentru f i l osoful ce

ţiula deosebire din h e spirit şi corp, tur

la

sunt ireductibile tinu

alta ; şi

<l ratt\

intmderea şi spaţiu l sunt Un element

El ple<tc{\ de l a uceast(\ con<;wtare că lumcâ ·muieri !!,,, e COlnp,IS{l

taIizi ci'i :

<lşez<lte î n spaţiu

şi

..

În timp, pc dnd llni�arii, care nu evolutia l2i

m : 'icale

unui obiect e o opern�.ic

matorki' e cu totlll Prin urmare, lX'l"Ct'perea trebuie sJ. se b azeze fundament absolut. unitar, ş i esenţialm.eme re - având aceste calitJţi - nu poate fi cepETca hmli i exlerne probeaz�i, âstfel, 61 a sufletului, e ClI to tu l deoseLitj de natura intrerujX'rHc

p e rc e p e re a

25 ENN. i d e m . p. 133�134 26 Cf. ENN. lV, c. \'11. 5 .

(tr. fr.). 27 Cf.

ENN. -145-446, (tr. fr.).

VI,

c.

V I I,

ii,

p.

J 21l,

...., , 1 .

r:r ) �i t I I 4H

Il (ti'.

g,'.) 'ii

!.

rr,


198

GRrGORE

TAUŞAN

Al şaptelea. - Ideile cele mai înalte, acelea care zei­

fied. pe am, sunt lipsite cu totul de vreo notă extensivă, de spaţiu. Cine ar putea mi.l sura justiţia, virtutea, fru­ museţea ? Aceste stele conductoare ale firilor alese, ale minţilor senine Şi inimilor curate, cine le-ar putea proba existenţa printr-o delimitare a lntinderi i lor ? Deci, sau trebuie s ă consideri aceste idenluri ale inteligenţei ca niş­ te simple halucinaţii intern!"! şi fără nici u n rost În lume, sau să crezi in realitalea l or, şi atunci trebuie S�l eli mini ipoteza, că sufletul e identic c u corpul, dat fiind, ci:i a­ l�CSt(' idei sunt cele mai inalte eflorescenţe ale sufletului o me nesc 2,�. Al optulea. - Materia nu poate sii intre in mi:)carc, decât pri n intervenţia unui factor nematerial, unei forţe ; ma­ teria corporală neputând stt facă excepţie de la condiţiile materiei universl!'le, trebuie s:1 fie mişcată de Un principiu ncmaterial acesta e tocmai sufletul 2!l . - S\.oicii, conc:iderau sufletul c a fiind amesAl tecat (ca o ptlUJere) cu corpu l . La aceasta, Plotin, rEispun­ d e cii Î n orice amestec, lucTllrile işi pierd din primitivele 10.. calităţi, ceea ce vedem cc'i nu se întâmplc'i cu presu­ pus u l amestec dintre trup şi suflet Dar Clfar<.l el e aceasta, ipQteza stoi cii, n u rezolvii di­ ficultatea concepţiei rapor t ului dintre cele două naturi : Orice 2.mest0C C o nranjarp. de mici pariar padiculii rămâne î n ea însăşi (ca o a lui Leibniz) inchiSi), pjstrândtH�i individu­ Oricât um voi 311 împ{irtim sufletul "în pul­ in finit, avem f:1ţ,'j< in bţfl, cea mai de corp, cu cea mai m i cii parte po­ şi ,1{U�lCi întrebarea i a r 52' impune : cum Sl' P(:ut0 conc'. ')X' r,lportl l l di ntre ace"te dau:1 naturi ? Di28 C L I<; N '\'. 452-G53 (tr. fr.).

! \' .

r,

\'IT.

Il,

jl.

1:l!)

vot

I I (tr. gr.) şi t. II.,

29 ENN. IV, c. VIT. fl. ExLr,lgem ; .,Dacă puterile active ar fi corporale. atunci '.]r trebui .�ii ajbtl () masă materiali propor­ ţiona,lă cu forţa sau slăbiciunea 101' ; fnsă sunt mase mari care sunt dotate cu forţe slabe, şi mase mici care au forţe mai puter­ fiice, aceasta arată că puterea nu depinde de intindere, că trebuie S,t fie atribuită unei substanţe fără intindere" etc. p. 455, II, (tr. fr.).


".

FILOSOFIA LUI PLOTIN ----ficultatea fusese astfel ică 3».

numai amânată în doctrina sto­

Să ne aducem aminte de unde am plecat in această di'SCuţie. Era vorba d e stabilirea unui mod de a inţele­ ge raportul dintre suflet şi corp. Până să se ajungă la, stabilirea lui, Plotin, bine informat, şi cu mult spirit! critic, combate opiniile cele mai celebre ale antichităţii, emise asupra acestei cha;tiuni. După el, rezolvarea acestui dificil raport, stă î n inversarea termenilor ce-l compun. I n loc de a explica, astfel, cum sufletul stă, se localizea­ ză în corp, nu ar fi mai bine să ne intrebam, cum corpul std in suflet ? Trebuie astfel să plecăm de la convingerea ,.că sufletul nu e nici într-un chip în corp, dL. accesoriul este aşezat Î n principal, conţinutul în (vasul) ce-J conţine, ceea

ce se

scurge în ceea ce nu

se

scurge

:)1.

Sufletul deci conţine corpul. Dar cum putem noi con­ cepe, raportul dintre primitivul suflet şi derivatul corp ? ,.Dacă comparând

sufletul cu un pilot,

penit la cârmă, îl vom aşeza

(pe

care ar fi inţe­

suflet) în corp, ca Într­

un instrument natural, astfel ca să-I poată mişca în voia sa, am găsit oare soluţia ce-o căutăm ?" Plotin, deşi crede că acest raport este mai clar, de­ cât cele studiate până acum, nu se mulţumeşte. inSii, şi ajunge la definitiva formulare următoare : "Sufletul este prezent corpului, după cum lumina este prezentă aeru­ lui

3'2.

Comparaţia aceasta, pur literară, rezolvă însă o dificul­ tate de' fond, căci prin ea, se înlesneşte concepţia sufle­ tului, ca independent de corp, .şi în acelaşi timp, se pO<lte înţelege de ce natură e raportul dintre ambele sulli;tanţe. Sufletul astfel, nu poate fi imaginat ca o dezvoltare a corporaliUiţii, cum {ac atomiştii, sau ca partea

unui

tot

30 ENN. c. vn, 3, 132 şi t. II, 456 (din tr.). 3 l ENN. IV, c. 111, 20, p . 34 şi t. 11, 305 (tr. fr_) 32 ENN. IV, c. III, 22, p. 35, Textul grec (ediţia Wolkll1;mn) poartă to pir, pe care l-am tradus cu lumină. id!?ntic cu BtJuillct care urmează versiunea o.� to fos (t. Il, p . 307 d i n trad.)


200

GRIGORE TAU$AN

sau

c u totul for ma t din pă r ţi materiale, sau ca un prin­ cip i u c om p leme n t ar şi neseparabil al unui singur şi acelaşi corp, cum admit perip�tetici i , sau ca o armonie a ac­ tiviUi.ţii ('orporale, cum afirmati pythagoreicii, ci ei, după Pl o ti TI , est e o natură absolut deosebită, fnţă de n a tu r a

corp-cl l u L

I n t r e ele, raţiunea stab i leş t e o diferenţi'i l o g i c ă carac­ teristici'i, iar conştiinţa actuaUi, d i st i ng e dOll<1 obiecl.e :;l'pafiJte de cugeture. D e aici, se poate sconte următorul c oro lar , de mare in..,cmncltate me tafi zic5 ; Dac:"! intre ambele mituri, C o T<ld i c a l (\ d eos eb i re (găsi t;.] şi de logică şi de perce pe r e a momentan;.), a tu nc i evo!utia uneia din s ub sta n ţe nu poate sti ste a Într--'lln raport. de dependenţii cu ev olu ţ i a substanţe. Dac<l. corpul m oare .ş i Se distruge, se [,,,, mc'n t" "ă şi se transfOrmi! în p u lb ere SUti s e .Între­ alte forme corporClle, acesta n u p o a t e i n flue n ţ a

celeilalte naturi, absolut heterogcnă. Sufletul tri1j ve ş n i c , pc c ,i nd vremelnicul său l o caş şi piere.

Dur a rg u m c n t a r ea aceasta, adus;1 în

riri i " ,

e i n d i recti!, ca pkacr\ şi sunet, pe n t r u poate

re,

m u ritor.

monc;treze la teza î n

o

muri,

Sil

c a l i t ate

�('

fiir;l ca

în'>(I,

<.leca

sil se

scoatii con ­ sl lfletul s[\ fie, cu nu

e convingătoa­ o sl1bstD.nţ,l ar trebuie stl se de­ cill i tilt e . Dacă v en i m

constate

oafecnre,

C;l, î n f a p t posedă.

sp ri ji nul "nemu­

constntarea deosebirii

d e aici

Argumentarea

.c;ici nu (' de ajuns

pli lea să posede

d e la

ea

ci

Cii

n u nurn�1i

faţil ! l e subi­ fapt, sufle t u l e Ne t reb u i e deCi probe pozitive şi d i r ecte C,"I sufletul e etern, .şi unal i za acestor probe, ar con s t itui a doua p a rt e a argument"-lrii l u i Pl oti n .

33 I.il drept vorbin.d, dncâ cr'rplll e muritor, de Ce nU nr fi ş i �llfletll l său. chiar dacă intre ambele naturi, nu există nici un r ':l port �i lucrul acesta a fo.\.t observat şi de AUGUSTIN. V" Noul"z.l.wn , op. cit. 1, p. 225.


FILOSOFIA LUI PLOTIN

2'1

I I . S7!f!etul e nemuritor, deoarece :

a) Ceea ce dil viaţi:i nu poate să poarte in el s,lmân­

ce incillzeşte corpul şi-l face să trăiască, se tmpietreascii Într-o form:\ rece a morTot

ceea ce există, e , într-o transformilre neÎntre­ şi formele cele mai solide, coo­ �'rilndioase a le naturii, tot ceea ce omeneşte e

totLlI se modifică

pentru eternitatea cea adevărată, nestatornicie, în chiar temelia lumii. Mi ntea Însii prin ci p i u permanent, tlntli fundament nestI·,lmutat. d e desubtul acestei schi m b;l r i neintrempte. Acest elcment d mabil , po s tu lat de inteligenţă, ca. fiind noces,lr explicii. r i i va ria ţ i i l o r de forme din l u mea extern.'l, 011 poate fi instlşi c o m p o z iţ i a materială, fragmentut:\ şi . ci spiritul, p r i nci p iu l sufletesc, elementul, cor u p t i b i J tl , pri n exceienţ,\ s i n te ti c , a l l um i i . Perceperea vm'iabilităţii formelor d i n l u me a externJ, sileşte inteligenţa srl admită existenţa unui principiu per­ mDlwnt, care nu poate- fi altul, decât însuşi SllfletuL ,.Este <.l bsolut necesar ca să existe o naturii deosebită de corpuri, posedând comple-t, prin ea în săş i , ex i stenţa

·.:-ere existenţa

34 eL următorul text din PLATON : ..Dacă s-ar zice că ncavlJnrl. oa"e �au nervi, nici alte lucruri asemenea. n u aş putea

face ceea ce ::1) socoti nimerit, a!>ta o admit ; dar a spune că :Jcc�te ()a�e �i ace�ti muşchi, sunt cauza a cee<l ce fac, că prin c i nţ.iunea mea lucrează, şi nu prin determinaţia voinţei mele şi alegerea a ceea ce este mai bun, iată un limbaj absurd. Căci :lCe<'"I �tl\ ar in�emna că nu s-ar puten face deosebirea, că altceva : cauza reală ş i altceva e acea condiţie fără d e care cauza nu M fi cauză ; � i totuşi pe această condiţie externă, cei nlai mulţi (lin ():lmenii, care merg pe dibuite ca in obscuritate, o consideră ;�n o cauză In sine" Fedon, in trad. lui Cousin, p . 334, (din ('diOn nouă). Platon recurge, în susţinerea acestui punct, din tezn sa �pirittwlă. şi la argumentul tradiţional al inconceptibilităţii con­ tradictorii, afirmând că sufletul, întrUcât e viaţa fnsăşi, nu poate fi nllll"itor, ş i moartea aparentă trebuie să fie urmată de o viaţă, T)l(\i departe. Deci principiul contrazicerit şi al contrariilor duale, xplică eternitatea sufletului. Vezi p . 341-349 ibid.


202

GRIGORE

TA UŞAN

adevărată, care n u poate nici să se nască, nici să piară ; altfel toate lucrurile s-ar anihila .. ," 35). e) Conştiinţa morală mărturiseşte existenţa unui su­ flet €'tern. Când faci o faptă rea, simti că eşti altul, eşti înjosit în ochii tăi proprii şi parcă te cobori atunci d:­ pe treptele la care te ridicase orgoliul şi de'mnitatea ta de o m . Simţi atunci, cu orbitoarea lumină a adevărului, că ceea ce face să fii om, e acea înălţare peste egoismul meschin, dincolo de ambiţiile deşerte, peste răutatea ce o purtai în suflet ca o otravij străină firii tale lăuntrice. Analiza aceasta internă, pe care oricine - c u rare şi triste excepţii - poate "1,\ o facă, asupra sa însuşi, ara­ tii cii omul poart:'l în el seninătatea cerului şi puritatea

zeului. Se îndoieşte că sufletul triîieşte dincolo de groapă. acela, care În viaţă nu a simţit în el focul binelui, c,-il­ dura iubirii dezinteresate :Jli,

Argumentul acesta, puţin important din punctul de vedere al filosofiei dialectice, are insă o importanţă is­ torică, căci tonul sentimental, ce transpiri.l din el, e un simptom al timpului, şi o preparaţie a emfati cei l i tera­ turi creştine, care se plămădeşt€ întrucâtva, în misticele Enneade.

Ap1'eciere istorică fletuhâ.

a

teoriilor

lui

Plotin, asupra su­

Ipotezele şi susţinerile fondatorului neoplato­

nismului, loveau î n cele 'mai multe sisteme filosofice an­

terioare, atomismul, stoicismul şi peri patetismul erau di-

35 ENN. IV, c. VII, 9, p. 136 I I, (tr. gr.) şi t. n, 466 (1r. 8.). Mai departe tot aici : "Sufletul dă viaţă corpurilor care le insufle­ ţeşte, dar singur posedă viaţa, fără a fi vreodată expus să o piardă,

pentru că o posedă prin sine In.�uşi... Există o natură mai inainte de oricare alta vieţuitoare, cu necesitate necoruptibilă ş i nemu­ ritoare deoarece e.�te pdncipiul vieţii I n generalu•

:16 ENN. IV, c. Vlf, 10 : "Sufletul are afinitate cu natura divină � i eternă, aceasta e evident. . . înţelepciunea şi adevărata vir,tuh" fiind lucruri divine, nU ar putea să rezide într-o sub­ stanVl vie �i muritoare ; ex,stenţa rnrc le primeştl' .,·,t" r'J necesitate divină, .. Dacă toţi oamenii, sau cel puţin dacă mulţi dintre ei, ar avea sufletul lor 1n această dispoziţie, nimeni nu ar fi atât de sceptic, ca să n u creadă, că sufletul e nemuritor'· (1, II, p . 469, tr. 8.)


FILOSOFIA LUI PLOTIN

203

rect atacate şi singură Academia reinvia sub geniul lui Plotin. Dacă însă, teoria sa, e contrară celor mai multe din sistemele antice, care aveau un trecut şi ajunsese celebre, să nu credem că Plotin le combate cu Înverşu­ nare sau cu multă trudă : o singură frază, remarcarea ""l\fiei singure erori fundamentale, crede el, e de ajuns ca <:><1 anihileze u n sistem întreg. Nu tot aşa însă procedează discipolii săi. Lip&iţi de ori­ ginalitatea maestrului, poate mai erudiţi decât el, în ori­ ce caz mai stilişti decât Plotin, lamblichos şi Porfir, atacă cu e"locvenţă şi cu deDsebită pasiune, teorii.l e adverse neoplatonismului. Stoicii, atomiştii, aristotelicit'n i i , toţi sunt deopotrivă loviţi cu violenţ;"l, d i.:' tin

:\7 .

Dacă

facem

acum

abstracţie

de

discuţiei, l a urmaşii lui Plotin, constatiim cele mai puţin profunde,

aduse

în

de

către

discipolii

săi.

ci!

nemuririi

aU fost mai

Astfel

invocat de Plotin, că sufletul e de origine

Plo­

tonului

argumentele

sprijinul

sufletului de către Plotin, tocmai acelea considerate,

lui

urmaş i i

exagerarea

Line

aq):umentul,

divină,

ca şi

demnitatea omenenscă, este acela c:1re, la Porfir, are întâietate a :!R.

acela scos din

37 Vezi PORFIR : "Tratatul asupra sufletului, contra lui Boethius". (P. 622 t. I l din trad. Leveque ; nnexa trad_ E'!nead de Bouillet) : "întrucât priveşte pe aceia care susţin că sune­ tul e () entclehie ş i că deşi complet ncmb:;cat e tQtuşi principiul mişcător, să explice de unde provin cxtazelc fiinţelor vieţuÎtoare, deliberările. refiexiile �i voinţa sufletului" etc. Vezi şi l a pag. 623 ido combaterea stoicismului de către Porfir. JAMBLICHOS, "divinul" cum il numeşte Produs, analizează de asemenea cu pricepere şi cu simţ. ipotezele anterioare, emise asupra sufletului p . 626. t. II, anexa trad. Ennead.) Intere­ santă e constatarea că Jamblichos interpretează pe Aristotel in sens pur materia'list, confundând forma cu idi.osincrazia lui 60lien. (Cf. n . p . ' 626. II, Boouillet). Aceeaşi interpretare o dă stoi_ ch-.,mulu! (p. 634, II din trold. Bouillet). 38 PORFIR : "Tr. as. sufletului" I I : "Din tot ceeol ce se gă� seşte In noi, sufletul e acela care are o mai mare as<-'mănare cu D"zeu ... " (p. 620, t. II din anexa tr. Ennead). Ci. de asemeni IV, (621, t. 11 id.).


Oricare ar fi însă evoluţia ('mai mult form<.lIJ) a teo­ riilor lui Plotin, trebuie să recunoaştem C;l fundamentala problemă a nemuririi sufletului, e discutată de el cu o necontestată originalitate metodică. Toate purerile mari­ lor sJi predecesori, sunt căntărite şi comparate, anali­ zate şi discutate, încât, prin ajutoru l lui Plotin, putem cunoaşte variaţiile istoriC€ prin care a trecut problema nemuririi până lu el. Dacă lui Platon , filosofia î i datologircaâi intemeierea "spiritualismului" şi că il credinţei în "nemurire", lui Plotin i se recunoasc:'i meritul că, el cel dintdi, a introdus metoda compal'tiv;t Şi critică în studiul ,metafizic al <[cestei mari :l!). probleme

MODALITATEA ETERNITAŢII SUFLETVLVI Dogma nemuririi, e deosebită de ('l'a a eterni t tlţii, şi poţi crede Într-una fără a fi constrâns stI prime�ti pc cealalta. Astfel, cei mai mulţi scriitori creştini au i.\d m i. ,> nemurirea sufletului, şi au combătl,.lt, î n ucelaşi timp, viaţa lui eternă ; pe cftnd filosofii p,l g[mÎ u u susţi n u t

eternitatea desăvJr.şitil.

Dar admiterea eterniti'iţii vieţii sufleteşti deci, preexistenţa sunetului generic faţă de şi vremelnicul trup - atrage corolaru l : sufletele trec dintr-un corp î n altul. Cu modul acesta, ipoteza eternităţii produce cealalUl ipotez,'i : metempsihoza sau metemsomat oSrt, duptl termi­ nologia lui Olympiodor. vorili de " n em ur i re a sufletului", Iâră a n� ân i la acea relig i e, care ['lC!.' din acest postulat metnfizic, ec;enţa. Ceea ce distinge pe AULTlJSTIN, (teo l ogul

. în Nu putem g d !ntreaga ei

creştin cel rn<li apropiat de Iiloso[ij piigiini) e analiza psi­ holog i că mult mai fină în el, decât la Plotin. Compară, astfel, argumen tele 1) conş ti inţa sufletului de()�ebită calitativ de corp ; 2) con�tiinţa sufletului ca nemediată, pe când a corpului e mij. locită : 3) in memuri e se păstrează imagini fără extellsiUfI€ etc. . De aici se deduce că suflet u l e deosebit de corp, deci nemu­ ritor. Vezi In Nourisson, ap. cit. p. 172-173, t. 1


F[ L O SOF I A L U I PLOTI N

��������������________ ·____ __ __

. Ş i după cum "eternitatea", deschide probll!ma ree_ x1stenţei, tot astfel, după diversele interpretări s pot da acesteia din urmă, decurg o sumă de ipotez� me tafizice, căci, se poate admite sufletul � anterio1' cor­ pului - sub forma, aşa numitei, pneuma. (un corp Neri şi semi-materi al, unit cu acelaşi corp), dar existâI\ d in dependent şi mai înainte de acel corp, precum se ,poate admite, ? e exemplu, un spirit pur, anterior corp ului ' cum su<;ţme Platon sau Podlr.

te

:

De asemenea "nemurirea", abstracţie făcând d !.':! ipo­ teza preexistenţei, poate fi interpretat<l. în diversQ chi­ puri : Astfel, sau, sufletul se uneşte, după moart� a lui aparentă, cu corpul său p urificat elim � usţine cre'ş. t inh_ : mul ; sau, se poa �e adr!ute veşn!ca umre a sufl� tului Cll un corp materIal, OrIcum ar fI acel corp, cum �redea pythagoreicii, de exemplu. Chestiunea e deci, destul de controversată şi Cl:' edem d e bine a arăta locul ce-l ocupă Plotin, în aceasti;. con.. trover,>3.. Problema "nemuririi" primeşte la el urmlitoarelli:! mo­

dalităti : I. Sufletul

înainte de a fi într-un corp il avut o vi<.ltă anterioar<.l. : II. A descins î n corp prin propria lui voinţ<i ; o re sau inferio a re , r dup:l ) a si C lI I . P IV. Se intoarce în lumea originară inteligibilJ .

.

� ! ��:C; �"s � :e������::� �

Vo m analiza pe rând aceste subdiviziunî, şi VDO) cău_ bazaţi pe texte autentice, să reconstruim teoI'i a lui

�l �t��

I. Slljletul Înainte de a intra într-un corp, a piaţă anterioară. Principiul universal creator e

Ci1.J

D\\l�tn � �

manifestat prin. funcţiunile sale, î n cele trei iPo ­ t;tze : Binele sau El însuşi, Inteligenţa, dind C"unoq" te .

/.011,

�ormează

tipuri ale existenţei ş i Sufletul , cate

re'll\�('a7.��

In materie viaţa ideii. ufletul, fiind .0 � Cl � ifestaţie i l lui . Dumnezeu, e o Ipostaza creatoare, ŞI r a m a n c crcu! or în ; I m ele lu o�rne : de s� net uni 2'ersal şi de sllfl f' l î tn p'-lr _ 1. l. l In .mdIVIZI. Astfel fund, daca suflet.de (TeaZii. ClJ rpu l ,le preexistă acestuia di;-;. urmă. Int.rco.h•• lPorie

��

nlt't.afi�


206

ORIGORE TĂUŞAN

tizică a neoplatonismului întăreşte de altminteri acest ul­ tim corolar, căci esenţa filosofiei lui Plotin, e recunoaş­ terea Principiului spiritual, ca unic �i absolut creator. Dar o chestiune importantă răsare acum. Due,-l se :.ld­ mite că sufletele crează (prin descindere) corpmile, atun­ ci, care e faza tranzitorie intre natura Iar prirnitivu ab­ solut spirituală şi materialitatea truplui p2tmânlt:'sc '! iRăspunsul lui Plotin s-ar putea formula astfel : Pentru a putea intra intr-un corp, sufletul se asocia­ ză sau se confundă intr-un corp aerian şi eteric, numit pneuma. Graţiei acestei asocieri, sufletul se cobDar�l in­ tr-o natur",} care ii e absolut contrară 1,1). A,cest corp eteric, excipientul material al sufletului, ohima pnevmatllwn inso_.eşte sufletul atat timp C"-It în­ viază un corp. Concepţia acestui excipient, nu poate fi pusă în pa­ ralel cu alte susţineri ale filosofilor vechi , c i trebuie să ajungem l a Leibniz şi Bonnet, pentru ca sensul cuvân­ tului pneuma să fie acelaşi cu cel dat de Plotin '. 1 . 40 E adevărat că răspunsul lui Plotin n u e aşa de precis cum îl dăm noi. In realitate găsim o contrazicere. Astfel în

deosebite de a intra intr-un corp. Una e, când sufletul fiind in­ tr-un corp. suferă o metemsomatosă, adică trece dintr-un corp ae­ rian sau de foc într-un corp pitmdntesc, miflTaţie care nu se numeş" te de obicei metemsomatosă, pentru că n u se poate vedea de unde sufletul vine ; altfel, e atunci, când sufletul trece dintr-o stare necorporală într-un corp oarecare, şi intră astfel, pentru prima oară, in legătură cu corpul" (p. 20 val. II din t. grec. şi p. 282, II, trad. fr.). Deci sufletul, când intră pentru prima oară ln corp, n u mai trece prin faza intermediară a �pneumei". To­ tuşi mai departe (ENN. IV, II, 15) citim : "Descînzând în lumea inteligibilă sufletele vin mai întâi În cer, şi iau u n corp prin mijlocul căruia trec In corpurile pământeşti p . 27 val. II. t. grec. �i p . 294, II, B.). Această ultimă susţinere am adoptat-o, pentru motivul că e mai logică, conformă cu susţinerile gene­ rale ale lui, şi cu însăşi tradiţia orientală care i-a servit drept izvor hti Plotin (v. "' .... i dep.). 41 Cons. interesantele note ale lui BOUILLET : T. 1 . 455-6 trad. fr. In special despre Gonnet, articolul lui Bouillier din ENN. IV cart, 111, 9, citim : "Există, pentru suflet, două feluri

Dict_

de.�

Se.

philo.�. IP. 192.......: 1 !J3).


FILOSOFIA LUI PLOTIN

207

o

chestiune istorică rămâne deschisă : Ipoteza pneu­ mei e o creaţie personală a lui Plotin, sau e u n împru­ mut din o filosofie anterioară ? Dacă am crede pe Jamblichos, ipoteza pneumei, e de ori'gine platonică, sau cel puţin născută in şcoala aceas­ ta �2. E neindoios, însă, că ipoteza aceasta e împrumutată din filosofia orientală, căci acolo o găsim admisă şi ex­ plicată. De aici, probabil prin intermediul lui Filon, a l u at-o Plotin, căci următorul pasaj extras din Kabbala, are o mare analogie cu teoriile neoplatonice. "In timpul când se realizează unirea pământească, sfântul binecuvântat fie numel e său, trimite aci jos o ,formă asemănătoare omului . . . I n momentul când suflete­ le sunt gata de a părăsi cerescul locaş, fiecare apare ina­ intea reg e l u i suprem îmbrăcat Într-o formă sublimă" r.:'. În rezumat, constatăm că Plotin, admite eternitatea şi deci preexistenţa sufletelor, continuând astfel tradiţia filosofiei greceşti, altoind-o cu teoria orientală pneuma­

tic,!

Doctrina preexistenţei, însă, î l deosebeşte de creş­ tinism, care admite nemurirea sufletului după moartea corpului său, n u însă viaţa eternJ a sufletului, ca exis­ tând chiar înaintea corpului 4/,). II. Suf Ietur descinde in corp prin propria lui vo inţă. Chestiunea aceasta am discutat-o pe larg, când am tra­

tat cosmologia lui Plotin, arăt{md atunci că sufletele in­

tră în diversele corpuri fără impunerea unui principiu su-

42 "Trat. as. SUflet.", XI : Alirmând că sufletul este tot­ deauna într-un corp, ace�ti filosofi, ca Erastosthenes, Ptolomeu p!atonicianul, .şi alţii, cred că sufletul trece din corpuri subtile in corpuri dense" ... (p. 469, II, B.). 43 LA KABBALE, ap. Frank, 115-116. 44 Doctrina preexistenţei e una din problemele cele mai controversate şi discutate în teolog {a creştină. Origene, aprobă in totul pe Platon .şi deci crede În preexistenţă ; ceilalţi o com­ h,\1l'd\\. Astfel. Tcrtulli(1n considera toate sufletele ca emanat" dintr-unul singur, şi deci nu se mai putea admite prc;dstenţn lor individuală ; Ieranim arăta că toate sufletele sunt creatI:' �ucce5iv pentru fiecare corp in parte. AUGUSTIN, cel mai :lU("­ rizat dintre toţi, combate cu energie preexistenţa" . (eL N(luris­ .,,011, op. cit., p. 199-225-212. T. L).


208

GRIGORE TAUŞAN

perior. Dacil ele ar fi impuse, atunci nu. s-ar putea con­ cepe libertatea omului Şi implicit moralitatea zeului. Su­ fletul descinde, astfel, pentru a "orna'" materia, legea firii cerând ca tot ceea ce e superior S;\ produc;, pe cele inferioare, şi aceasta făr,} sforţare, căci creatorul nu poate s;:i-şj manifeste viaţa lui proprie, dedlt prin actul ce-i constituie esenţa, adic.;i crearea. E evident Însă că, atât cât stă în lumea piim<înteasc�, sufletul, e nefericit şi înjosit, dar voieşte sa fie astfel şi de aceea este. Plotin, ar subscrie poetica metafizic;:) a lui Platon, după care soarta sufletului pe Clcest p{lInânt. e identică cu a osânditului Închis in oen:1, e e fectul !Jro­ priei sale hotărâri 1,5, Descinderea sufletului, JuP'! Plo­ tin, nu e o nereparClbih1 gr-eşeală şi o definiti Wl Înjosire, cum crede8u gnostlcii ; c.i:ici el se coboară din l umea seni­ nrl şi din locaş tII său firesc şi prielnic, în aCE'Clsbi l ume p;::j mlint� ască nestatornică şi deşarHi, pentru a-şi implini. o datone moraW, un impuls al firii sale creatoare. " Astfel d�şi. sufletul are o esenţă d i viwl , şi e origi­ nar din IU"mm inteligibiW, intră Într-un corp. Fiind un zeu inferIor descinde aici jos, printr-o înclinaţie vo­ luntară, cu scopul de a-şi dezvolta, şi de a 'im­ podobi ceea ce este sub el. Dac;} el fuge i ute, de aici de jos nu regretă că a cunoscut răul şi a ştiut Cilrc e na­ tura viciului, nici că a avut ocazia de a manifesta facilI­ tăţile sale, şi de a-şi arăta actele şi operele sale. I ntr-Hde­ vi·l r, facl I ! biţilc ar fi nefolositoare, dacă ar amorţi in e­ st'nţa. 10 1' necorporaW., f;\ru a trece la act. Sufletul ar i gn or<l , p l i n SLl�i, ('eeil ce posedă, dacă faculh"tţile sale nu s-ar mani ft'sta p r i n proccsiune . . . Varietatea efectelor sen­ s ib i le LJC(' s;i se :ldmirl' m;lrimea princi p i u l u i i n t e l igi­ bil, a c{lrui na t u r;") dt'vinp cunuscut,"1 prin frumuseţea operelor sale " 11, . 45 ENN. IV, c. V1 1I , 5 , (p. 148 t. 11 grec �i ·H!7 II. tr.). 488-9 I I tr. 46 lWN. IV, c. VIII, 5, (p. 149 1 1 , t. grec fr.). Vedem, din acest fragment, cii sufletele prin li· bera lor voinţă. TDtt1.5i Plotin n u e înt()teleauna acord cu el însuşi. Astfel, in aceeaşi E1t1leadă, capitol şi pnrugraf. zice ; .,0 existentă niciodată nu decade într·un mod voluntilr . . . " Crcd�m


I OSO I

U

TI'__ _ _ _ _ _ F __ L_'--_=_ F'__ N______ � L:.:. O_=_ A'--' ', c:I'-P Să

paraţii,

209

căutăm aCll'm sJ a n a li ză m

istoriceşte, prin care c valoarea şi originalitatea l u i Pl o t i n . Fur;t

mult ocol, afirmăm de la i nc ep ut :inrudirea doctrinei sillE Cli cre�tinismul. căci, î n ambele sisteme sHnetele au des­ c i ns aici pe părn<'int, pentru a-şi implini o datorie morahî.

şi p en tr u a ridica materia pâMI la priceperea celui ce a format-o. C ont r a ace,stor c re d i n ţe, se pot toţi filo,>ofii păgJni, c<lei, şi Empedocles, 'ii ori pythagoreîcii ş i Pluton, sllsţi n cu toţii C,-'] deC�lZ\lt, şi că suferj aceas t[l ci:iclere ca o deci, printr-o i mp u n e r e superioară lui ! " . Contra a ce st e i filosofi, tradiţionale, Plotin c{t cosufletul n u intr<i in corp, pentru mise Î n trecut, ci p e ntr u ci) firească, u n fel d e rnemifestare [1 puteri i crf..'i lt'J2Irc ClI C'are este i n z estra t orice suflet ',,,,

in�ă, că suntem perfect în spiritul si.!,temului, mlmiţiind înt ra­

reo liberi'1 a sufletelor in corp, deoarece lio('!'wtea " uJlcl uilii şi burnltat('a lumii, sunt dogme fundamentale i n neoplatuni�m, Vom vedea mai deporte cum se poate con ci l ia acea'ot<,1 contr,l­

zicere �i cum se puate clădi astfel teoria lui Plotin, 4';' a) Pentru fo;mpedocles, Plotin e un izvor htoric intere­ sant, îi cităm deci : "Sufletele sunt depărtate de D-zeu � i n1tăcite .. , au comh o pedeapsă pe care o expi<lzâ". J<;NN, I V , c, VIII, 5, Cam, ZEI ,f ,ER. "Filos. Grecilor" tr. fI', voI. IlI, p. U8249 �i V, COUSIN, "Frag. philo�." t. II, p . 158, bJ Pythagol"eicîi credeau că sufletul e inchis in V. COUSlN : llP, cit, li5 I I ; şi întreaga litcraturu a in ChaÎgn('t" op. cit. t. II, p. 186-8, e) Ptmtru Platon avem dialogul Goryias; �i mai ales Pe· dan (p. 267-8 trad. Co usi n, re\"ăzut{J). Dt.' <lltminleri, Pla­ ton se inspiră din pythagorism �i din tradiţiile orientului. cum atestă între multi alţi şi Enea din Gaza : ,,1'eo1ra_\t". i\ce.�t fi� losof (= Platon) introductl nd în Grecia inţelepciunea Chaldee­ nilo-r, ca şi a Egyp1enilor şi dând la lumină dogmele lui Pytha­ gara." Heraclit şi Empedocles" (p, G63, I I din trad. I.ev(�ql\e, anexd BouiIlet). Se pare, de altminteri, că doctrina prin intrarea în corp, sau silite a intra, era terele orifice, elim atestă PLATON (Fcdon iJ. Cousin) 48 A m văzut, mai sus, că Plotin pe de O parte, necesitatea şi impunerea şi pe de alta libertatea }OI'. Discipolul �ău


210

GRIGORE TAUŞAN

Teza lui Plotin e, dealtfel, consecventă premiselor finaliste de la care pleacă cele mai multe metafizici ve­ chi, căci, dacă totul în lume e bine ordonat, dacă fiecare existenţă separată şi orice mişcare neînsemnată, contri­ buie la armonia şi perfecţia totului, atunci sufletul, ele­ mentul de perfecţie şi de progre:::; , nu a putut intra în lume drept pedeapsă, şi, atât cât stii, n u e închis fără de voia lui. Finalismul naturii implică, deci, voluntara

Imire a principiului sufletesc cu materia trupească.

AsUel, corpul, nu e haina i'mperfectă, obstacolul ori­ cămi avtlOt sufletesc, ci, pentru Plotin, e emanaţia unei substanţe perfecte şi divine. Cu modul acesta, Plotin, e un premergător al lui Augusti n şi un opozant faţă de Academie "0, Se verifică astfel, încă o dată, părerea emisă de noi că filosofia lui Plotin, e o tranziţie şi o preparaţie către

1}Î

faţă de, teologia creştină.

III Sufle tur se muti În diverse corpnri. Doctrina me­

tempsihozei sau metemsomatozei, era tradiţională in spe­ culaţiile greceşti,

deşi

patri a

ei

originară

e,

Egiptul SO•

Empedodes, e primul filosof, care a dat o formulare siste­

matică acestei credinţe populare ş i a ridÎcat-o l a înălţi­

mea unui postulat metafizic, Doctrina acestui curios spi­

rit, î n care fantezia cea mai dezordonată, se împleteşte cu

o adâncii observare a

naturii,

e

împrumutată

apoi,

fel : Unele suflete, acelea care vin pentru purificarea corpului, descind liber, altele, acelea care sunt pedepsite, vin fir�te prin constrângere (Trat. as. suflctului�, p, G ri 1 II, trad. anexă En­ neade). 49 D eş i creştinismul a format d i n purific:are şi mortificare dogma l u i esenţi;11ii, totu�i sus�in(', conira filosofiei păgâne, bună­ tatea şi frumuscţeil corpului. Avem astfel de o pa r t e, pe repre­

ndm ir"lcJ'\:'e

Platon, Carf' susl, i ne ci\ t r u p u l (' povara 'ii io�ni�i" suflet�11ui cu­ rat, şi de altă parte, pe J\Uf;\l-,t i n , re" rezcl1l f l il t u l a u stere i credin­ ţe c reşt i ne , c-nrp predică tDlw;i hunilt;)len ş i frumu,>eţea corpului. (Vezi De c.'vitatc Dei, /il). XX l l , c. XXf\') 5 0 "Egiptenii cr ed că ac-el,,�i �ufl(>t poate trece succ2siv I ri corpul unui om, unui bou, c â i n ? p n - .sit' e s : w unui pe�te ... " Enea din Gaza : "Teofl'ast" (670-7, II <lnex[\ Ennead.). zentantul

civi l i la',iei p,,�<îIW,

II lrupului

şi

cărnii,

pe


FILOSOFIA LUI PLOTIN

de către şcoala pythagoreică, care sus ţi n ea, ca 'şi stoici i . că un]versul e un ; m Î mal orga; n izat şi însufleţit de a di­ vinita te psihică, astfel încât mutarea sufletelor, dintr-un corp in , d u l , n , ii o schimbare uş0ar{1 a locuinţelor lor p::m;mtc:}tî. Unibie:'1 fondu l ui n a t u r i ! , pre c u m r,;Î animi­ smul teoriilor lor,

tCn1p', i inze,

j ustif i ca

Şi ex p l ica

a�,tfel,

ip ot ez a me­

1'; :\to,l, a,:mite această ip ot c z 1.1, dar îi dă o expliC3rc m -::i adânc,_! �,'i o intf\rpret<!re moralii. Dup,) el, Suf le tu l trece dupj rn0artei.l c'J rpu lu i în altul inferio:', p e n t ru a .. şi rtlscumpiiTa <lstf::l, g,T: şe l : l e comise h pr e c eden t a lui Întrupare. Sufl"telc, C2rc a l l in vi;tV'l lor .:\b.sclut ce,re a u desp:re l-u l t pl "icerJ :1 1 c trupului, nu �,;::'-:: =-,:�'C'cum in c as a l o r d i v in<l, acel�il t rec

de-a dreptul în lumea senin;} n ideilor. Citflm din F'cdon : "Pro bab i l că nu 'sufletele celor buri, ci ale celat rfii, sunt de a r :; t, k i piin aceste locuri, în care ele poart,-) pedeapsa pri mei lor vieţi, care a fost rea" 5 1 . D upă cum vedem, i n l u m ea greacă, er a u dow) inter­ pretări date meiempsihozei :

siHte

a operaţ i e naturală şi fatală, organizarea lumii. }'('-n trll PlaLon, metempsiholEl e o sanc';iunc mora!{! şi în �lc(>astă calitClie, (>.1 es te un accident şi nu e o fa­ tal i tate universală a n a tu r,i i . PentTe pythngo:re!ci, e a e

deoarece decurge din l n s a ş i

Revenind l a filosofia de care he ocupăm aici, putem

afirma că filosofia

lui

P lq t in, e,

piată de ipo t eza lui Platon, CHOT.

In orice caz, oricare a r fi

întrucâtva 52 mai apro­

d ecât de cea

a

p yth agarf' i ­

nuanţa ipotezelor lui

P lotin ,

e cert, că el admite mefempsihoza. Astfel combătând pă­

rerea l ui Aristotel că sufletul e o en t eleh ie , zice : "Acelaşi suflet trece din corpul unui animal în corpul altui ani­ mal. Cum a r fi posibil ca

sufletul

celui dintâi să devină

5 1 PLATON (p. 300 trad. Cousin). 5 2 Tonul dubitativ, intrebuinţat aici, se explică prin fap­ tul că Plotin. e departe de a fi ela·· oi consecvent în ac(�asiă problemă.


212

GRIGORE TAUŞAN

sufletul celUi de-al doilea, dacă ar fi entelehia unuia ?" 53 . într-alt loc : "Dacă sufletul nu ar deveni rău . . . în ce cDn<>istii des­ chidel'cg şi asceTUIiunea periodică a sufletului, pedepsele pe care le suferă şi imigraţiunile în arte corpuri de an i­

male ? 5'·

Cu aceste două citate am terminat, de altminteri, tot ce Plotin afirmă despre metempsihozii. in vasta sa scriere. Ele se găsesc apoi răspândite in daurt locuri foarte r]ep,lrtate d i n opera sa, şi expuse intr-un mod cu totul acciclentC!L E probabil însă, ('<1 Plotin trata oral această problC'mă, cu mult mai multe dezvoltări, dedlt i n scris, celei altfel, nu ne putem inchipui cum bazaţi numai pe aceste două fraze răsfirate şi pierdute î n Enneade, di s ­ cipolii şi contemporanii săi vorbesc mereu de analogiile ce existi'! Între Platon şi Plotin, în ce priveşte metem�

ceea

psihoza ,5:'.

Apoi sobrietatea în care e expusă metempsihoza, nU

exclude totuşi, contradicţiile în care cade Plotin. Astfel, pe când în fragmentele citate, se pare că admite metern­ psihoza în sensul pythagoreic,

Q

altă frază, găsită tocmai

în Enneada întâi, d ă dreptate interpretării deosebite a lui Platon :

"Dacă

e adevărat că corpurile

,mi m a lelo r cu­

prind sufletele omeneşti care au păcătuit, partea acestor suflete, care se poate despărţi, nu aparţine acestor cor­ puri"

SG.

In l egătură apoi cu această contrazicere, stii problema izvorului utilizat de Plotin, în ce priveşte metempsihoza. Dacă ar

fi

luat drept model, pe Platon, ar fi trebuit atunci

53 ENX.

tr. fr ) .

,,4

IV. c. VII, 8,

ENN. V I .

c. I V ,

] ()

(p. 135, voI. II t. grec şi p. 465. I l (p .

:l!!:?, vol. I I

t. g r .

�i 337

t. I I I ,

55 /hti'cJ Enea din Ga�(! în ..Tllcofrnst", su�ţ.lne că Plotin identic "tl l'lilton in ilcc;J�ltl privinţă, � i că.. doctrina metem­ po i llOze i e morlificată Inili tilrziu de "eruditul, polimatis" Porfil' � i d.;o ,.in�piratul" cntus Jamblichos (p. Gi7-Gi8, trad. anexă En­ nead). De a5emenca AUGUSTIN citează în CÎ!!itatf's Dei (c. X, cap. 30), pe Plotin �i f'rofi:- (';") �m!.it'atorj ai metempsihozei. 56 Cart. 1 , 1 1 (p. 4i, 1, t. gr . .;.i p. 4.8, r, trad. fr.). tr. f!·.)

e


F I LOSOFIA LU I PLOTIN

2 1 01

să insiste asupra misiunii ei nwrale, lucru ce nu-l face Plotin. E mai probabil că metafizica kabbalis ti c ă, aici ca şi în alte pro bl e me, a s e rv i t ca bază filozofiei n eoplmo­ nice : şi ceea ce ne face să credem a c es t' lucru, e că metepsihoza, in KabbaUi, n u e o pedeapsCI aplicatc-j su­ fletelor, ci u n m ijloc de p e rfe c ţi o na r e, prin care se pot cuceri virtuţile înalte, ce canstituiesc cu "dev[lrat dem­ nitatea omului. Astfel î n Zahar, se spune : " Toate sufle­ tele sunt supuse la încercarea transmigraţie i . , oamenii norează câ te transformăr i şi misterioase probe au si li ţi să treacă, câte suflete şi spirite c ar e nu se vor mai reîntoarce in resc. . . " 57.

vin jn ace ..lstii lClmc, palat'lll Regel ui ce­

NOTA � Ar fi u n studiu interesant isteric, analiza evoluţia ipotezei metempsihozei în ,impurilor. Pentru că această istorie nu o putem mCl, ne m u lţu m i m să constatăm că creştinii. cei p ri mi t i v i c e l puţin, aU crezut in dogma p erin dă ri i suflctului În diverse corpuri 1 . Se pare � şi aceasta e destUl de curios - că însuşi Evan gh e l i s tul IOAN 2 admite m et e mps ih ozel , ş i el trebuit religiei

cr eş ti n e , autoritatea şi talentul

57 FRANK : La Kubbale, p. 184 Frank �piritul Kabbalei : "Trebuie ca sufletle, ca oric,lre

lui

ticulară din această lume, să intre în substanţa care sunt ieşite. Dar pentru aceasta, trebuie ca ele toate perfecţiile al căror germen indestructibil e In p. 183. 1 Cităm in sprijinul nostru pe Fnmk : migrarea sufletelor, dacă credem pe ,sfâ ni ul Hmp predicată de către primii creştini, c<J o �i tradiţională, care nu trebUia încredinţată număr de aleşi, abscondite quasi in forcis vipera r um {Juasi haereditario maia serpere in pancis (Hieronimus : ad. Demetriadem)". P. 184, op. cit. 2 Cităm din evanghelia ioanică : "Progresuus quendam caecum a nativitate. Et interrogaverunt cum ejl(S, dicentes Rabbi, quis 'paccavit 'iste, caecus nasceretur ? Respondit Jesus, Neque parentes ejus, u t caecus nasceretur ; sed opera Det manifesta fiant in ca ... " EV!lng'

(IX, 1-2-3, p. 229, din versiunea TheodQru� e vorba aici de un orb a nativitatp. nu n

AU-


2"

GRICORE TĂUŞAN

GUSTIN, pentru ca această credinţă păgână să fie alun­ gată, menţinându-se numai dogma, învierii, adică intrarea sufletului î n corpul ce l-a avut i n prima viaţă 3.

IV. Sufletul se întoarce în lumea inteligibilă. Oricare 3 r fi soarta unui suflet pe acest pământ, el mai curând sau mai târziu, se întoarce In sferele pure ale inteligi­ bilf'lof. Din aceDstă lume contingentă şi pierit-oare, frag­ mentată î n spaţi u şi împărţită în timp, el î şi ,ia zborul

\0

seninl" ale ideii ; şi cu cât u n suflet, e, mai misiunea lui aici şi de originea lui de acolo, aUt Vi! cLiuta mai mult sA se elibereze din înveli�ul lui trupesc, Această ipoteză a lui Plotin, sugerează Însă o

conştient ('li

sllm,1 de intrebări de ordine metafizică, şi anume : 1. Sufletde în inteligibi l , sunt absolut 'pure Şi fără de nici un a mestec cu vreun corp ? 2. S u fle t u l , odată întors În inteligibil, mai poate re­ veni altă dată intr-un corp pământesc ? J. Păstrează oare sufletul, întors în inteligibil, fa­ Z''L!Jtii!, i l e exercitate În ,viaţa pământeascu ? înainte de a studia răspunsurile, ce Plotin le dă acestor intrebari, trebuie să observăm că ele Însele sunt straniî pentru o filozofie naturală, căci depăşesc limita cunoştinţei

t'aţi onale. Sunt lu locul lor, Într-o filosofie plămă­ diUi din vis :şi din fantezie, în sistemele care admit, omului de a înţelege ceva, fără uzul ra­ normale şi perceperii obişnuite. Iată de ce le găsim ClproJundate î n neoplatonism.

depsit d l n cauza unei fupte rele făcute Î)1 această viaţă, ci reiese ca a pă61tuit in O' altiI , şi de c i atunci, se admite preexistenţa su· fh'tuiui în alt corp, lnh:rprdurea noastră de aici poate de alt�

de,;

1 09i)

minlcri, să fie 1nEtritii jW autorilatea lui FRANK. sc. philos·, p .

3 CL

2:1D-212, de

(Consult. Dict.

NOUTis.�on, np. cii., p. 1. Tr-ebuie să menţionăm Clici ca discipolii lui Plotin, �e ilPl"ojJic Augustin, in ce priveşte sufletului. 1n ec i PORFIR, C'ombnte meiempsihoza {n păgâni�mului, � i c d e C[l u n omenesc nu poate inlra decât Într-un corp omene�c. A<:tfel un suflet cu moraV1Jri va intru intr-un carp omenesc leonin şi va forma un om

lnl'ierea sen�ul rele

sp

al re

"urlet

1l'()nin, iar nu - un leu cu adevărot (Vezi : Enea din .. Teofrast" II (p . 678 din anexa trad. Ennead .• voI. II).

tiaza :


FILOSOFIA LUI PLOTIN

21!T

l . lntrucât viaţa sufletului e eternă, pe când metem­ psihoza nu e astfel (ca în pytagorism), urmează că su­ fletel!;', trebuie să se întoarcă în inteligibil. Prin urmare, această credinţă reiese, cu necesitatea ·unui corolar logic. din susţinerile anterioare ale lui Plotin. Cu toate acestea credem, că e interesant a cunoaşte care sunt probele directe, după filosofia neoplatonica, pdn COlre se susţine teza Întoarcerii suflt.'tC'lor, dUp{l ieşirea din corp. Cităm texte : ,.,Unde va trece sufletul după i eşirea din corp ? Nu se va d uce unde n i m eni nu-l poate primi. Nu va trece acolo, unde nu e nimic dispus n atural să-I pri­ mească. . , In acest caz, sufletul locuieşte in ceea ce este capabil să-I primească şi urmea z ă acolo, unde natura �a poate exista şi produce (crea) .. , " 58 .Şi apoi puţin mai dc­ parte, citim : .. Iar cât priveşte sufletele care sunt pure, care nu aduc cu ele nimic trupes c , au cu necesitate pri­ vilegiul de a nu sta În nimic trupesc. Dacă nu sunt Însă în nimic trupesc (căCi n-au corp), ele trebuie să stea acolo unde e esenţa, existenţa şi divinitatea, adică În Dumnezeu. Aici, În D-zeu, locuieşte su fletUl curat, cu esenţele inteligibile . . . " Reiese din acest text, că su fl etele, după ce şi-au· îm­ plinit misiunea lor aici, tre c dincolo şi că în acel " din­ colo" sunt absolut pure fără nici un amestec corporal. Se vede, astfeL c ă

Porfir

nl1 a f:=icut

dec,'l t

$ă repete

pe magistnll său, susţinînd cii sufletul, dupe} ieşirea din corp e pur spirit şi eliberat de orice excipient corporal

S!-l<

58 ENN. IV, c. lTI, 24 (p. 37, II t. gr. şi p. 312, II tr. ir·). 59 In decursUl timpului, ideile lui Plotin, au suferit o mo­ dificare, prin creştinism Astfel, AUGUSTIN, susţine că sufle­ tele, după moarte, au un corp, care e însă mai subtil, mai delicat,

mai supus sufletului, decât cel pălllâ ntesc. "tn lumea cealaltă, sufletul va fi astfel unit cu corpul, şi scvpul va fi <1!,tff'\ incut această unire nu va putea fi distrusă prin nici o scurgere de timp, nici prin oricâta du rere." (De CiI). D" i, lih. xxr, (·:Ip. 1 1 ! ) Sufletul apoi, după Augustin, intra prin inviere, î n COqlU! s,lu p ământesc de mai înninte. Am putea numi ,IC,,;l�\;,"i ipotl'"i:i o

metempsihoza

păgână. (De Civ.

('!'C,�UIlf;,

(p.

Dri, Jib

din gaza : "Teofrast", X

Ot'O',,'bi l·" ,IL" " I ' , � cap. XXIV, XXX, an. En.).

şi

1 "·"1"·'"

V,

-' . ' , '.

l�f!eCi


2Hj

@RIGORE TAUŞAN

2

Plotin, nu afirmă niciodată categoric, că sufletele, care au însufleţit un corp, pot - după o trecere de vreme petrecută în lumea inteligibilă -. să se întoarcă iarăşi intr�un corp. Texte deci autentice nu putem aduce în sprijinul acestei păreri. Ceea ce ne face Însă ca, î n lipsa unor probe autentice, să cf{�dem totuşi că Plotin susţinea întoarcerea sufletelor, după un oarecare timp, în corpuri ptimânteşti, e faptul, că un om mai în măsură de a cun oilşte s pi r i t u l neoplOltonisJn u l u i , fiind aproape con­ temporan cu această filozofie, Augustin, susţine că con� fo1'01 necplatonismulu i , dupa o trecere de timp, sufletele din nou pe pământ HfI. ncopl utonism astfe l , u n Sl lIlE-t, după C� a În­ viat, serie de corpur i s au un singur corp se întoarce Î n inteligibii ;; i apoi iar r e v in e in lumea pământeascH, şi veşnic i n vl'şn ica perinddre Il timpului .şi în et e rn i ­

l<l'lC'J, aLu·tl din

materia m oa r tă .

În sprijinul

şi mtlrturia

3 . TreCem

t i mp, il

1n

lumii

divin("

s u fletele

inv:az,"i

lipsa unei documentări autentice, avem ipote7-e spiritul general

<lI Enneade101"

uutoritilţi de felul l ui Augustin. l a o chestiune, ce depăşeşte dome­

acum

niul mZ'tafizic, şi intrZl în acela al religiei sau sentimen­ tului. E vorba : ce şi cflt <lnume, rămâne sufletului, duptl ce a haina l u i corporaW. Din bucuriile şi tri s t e ţile, Ul! cuprins un suflet, din dorinţa aurului şi d i n li�lcomia gloriei, va nlmane ceva, atunci când su� fletul dezrobit de corp, va zbura curat spre C€ful divin ? Va rămâne oare, în aducerea aminte a sufletului, traiul său pământesc, cum scrie Lucian în celebrul său Dialog al m01"ţilO1", sau fluviul t,etei, e adevărat, şi nimic din ce este acum şi aici, nu va fi. dincolo, unde e totul ? P l o t i n , crede că odaE\ cu eliberarea sufletului de trup, el s-a purHicat de orice cunoştinţă şi sentimenta­ litate pământeasci1, căci nimic din ceea ce avea nevoie

in

această lume, nu mai e de folos dincolo. Dar să analizăm, împreună cu Plotin, cum şi de ce, tTe/Juie să se lepede de facultăţile d i n viaţa lui

un suflet

de aici.

60

SEDMO, CCXLI, c. IV, V,

in

Noltrisson,

op. cît.

236,

1,


PLOTlN

FILOSOFIA LUI

217

' M a i întâi, sufletul vegetativ, acela care are misi unea s ă întreţină şi disciplinezc corpul, Hrhitectul şi cârmaciul trupului, n u poate să existe i n i n te l i g i b i l , deoarece funcţiunea lui a devenit inuti L:-I, od<:\t�l ce corpUl a d i s­ părut,

" Ce devine, totuşi această urm[j a vieţii pe care su­ fletul G imprimă corpului şi pe care acesta şi-o insu­ şeşte ? Dacă (urma) aparţine sufletului, îl Va urma . . . Da.că e viaţa corpului, atunci el (sufletul vegetativ) e supus acelor�;$i cond i ţ i i ca şi clllo<.lre'l l u m i n oas{l '1 corpurilor (= adică trebuie s<'l dispară)" �j l . Iar mai de­ parte, -citim : "Intrucât priveşte viaţa · proprie corpurilor, noi credem că corpul o posedă, atât cât primul su fl e t e prezent. . . Când corpul piere şi ci'md, nu e ujubt de pri ­ mul suflet care îi dă viaţa . . . cum viaţa ar rămâne în corp

?" �;2 ,

Oacfi

Însă

sufletul

care

org an iz ea z�1

el

tocmai instrumentul activităţii sale,

se exercite într-un anume

trebu ie

fel,

corpul,

pierde

nu mai poate să

sească facultatea întrebuinţată pe pl1mânt.

să-i

atunci

lip­

Memoria apoi, trebuie să dispilră jn i nteligibil, pen­

tru cii aducerea aminte a neperfectei l umi, n\l ar fi po­ tdvită cu starea lui de acolo, unde e fericirea, perfecU'i şi

nbsolută.

De

altm interi,

ca un

pentru

poată ridica până l a O-zeu, trebuie să puţin lumea şi Dacă

condiţia

o uite cât mai mult.

vieţii

de

dincolo,

e

su flet

să se

iubE'<lSC,1

cât mai

tocmai

uitarea,

!]l'Qţie virtI/ţii, a tot ceea ce e lumesc ş i sensibil, atunpi ajuns acolo, u n suflet n u trebuie, n u poate, şi nu 8re nevoie

să-şi

aducă

aminte

de

timpul când locuia Într-un corp . .. "Un

timpul

injosirii

suflet cu cât doreşte să se apropie

i n t eligibilă,

cu

atât trebuie

I n această l u m e chiar, e

6 1 ENN. {V, c. IV, t r a d . fr.). 112 ENN. IV, c. V, 7

29

uite

bi ne de CI

(p.

80,

(p. 113, t.

II,

lucrl l f i l e

se

TI

L

lui,

de de

de

lnmeu ;li e i . . .

elibcrd dv prl'o("u-

grec şi p.

grcc

.�i

423, TI

p.

379,

tr. Ir·).

II


GRIGORE TĂUŞAN

pările omeneşti ; e deci de dorit de asemenea ca să, uitate toate. Se pare zise, i n acest sens, cu dreptate că sufletul virtuos trebuie să fie uituc . . . Intr-adevăr, când fiind încă aici j os, doreşte să trăi ască în lumea inteligi­ bilă, disp re ţui eşt e atunci tot ceea ce li! străin naturii sale. El reţine astfel puţin din lucrurile pământeşti, când a ajuns î n lumea inteligibilă, (căci) are mai mult când locuieşte cerul. Hercule poate (în cer) s ă se mândrească cu valoarea sa ; dar chiar această valoare îi pare puţin lucru, când a juns într-o regiune mai sfântă chiar decât cerul, când locuieşte lumea inteligibilă, şi când s-a ri­ dicat deasupra lui Hercule însuşi. prin torta ce-a desfă­ şurat în luptele a-eelea. care sunt luptele adevăraţilov inţelepţi U 63.

fie

De aiCi Plotin. sceate o concluzie tanţă teologkă şi chiar psihologică :

de mare

impor­

"Când sufletul se depărtează de lumea inteHgibilă� eând în loc de a continua să fie fuzionat. voieşte să de­ vină independent, să Se deosebească şi să se stăpânească pe sine însuşi, când. În sfâ�it, înclină către lucrurile de aici d o s , atunci îşi aduce aminte.

Aducerea aminte a lucrurilor inteligibile il împiedkă de a cădea. aceea a lucrurilor pământeşti îl îndeamnă de a se coborî aici, aceea a lucrurilor cereşti, îl face să stea î n c er. In general, sufletul, este şi devine lucrurile

de care îşi aduce aminte ... "

E

M.

cert deci, după Plotin , un suflet ajuns în inteli­ nu poate să memoreze evenimentele p<-lmânteşti deearece, prin chiar acest fapt, ar înceta să fie perma­

gibjl

nent În acea l u me, memoria fiind o

actualitate trezită

dintr-o virtualitate trecută 65. Gândind, eşti ceea ce gân­ deşti, şi gândind lumea, sufletul nu ar mai fi divin. şi

In lumea inteligibilă, sufletul, nu numai că nu poate

nu

trebuie să memoreze, dar e lipsit şi de percepţie.

63 ENN. IV, e. III, 32 (p. 46-47, II, t . grec şi p. 328-329, II tr. fr.). 64 ENN. I,V, c. I V, 3 (p. 49, II t· grec şi p. 335, I I, tr. fr.). 65 Se pot face interesante analogii, între aceas.tă teorie neoplatonica, şi ipoteza .,ideilor-forţe" din p�ihologia modernă.


219

FILOSOFIA LUI PLOTIN

[ a t ă de ce ; Ca să se p o a t ă realiza o percepţie trebuie să fie împlinite, Cll necesitate, două condiţii, şi anume : L Să existe un obiect perceptibil şi 2. Să existe or­ eane l'ecpptoare. Si\ ·vedem el"cum, dacJ aceste condiţii ."Ee găsesc în lumea divină. Intâi, obiectele nu sunt în inteligibil. Sufletul, deci, nu poate să se perceapă decât pe el însuşi, însă aceasta se face printr-o intuiţie imediată şi nu printr-o percepţie propriu-zisă. Al doilea, întrucât sufletul în inteligibil e o substan­ ţialitate pură nu poate fi înzestrat cu organe corporale ; deci nici nu poate percepe exteriorul. Dar fireşte că, contra acestei susţineti s-ar putea obiecta : Existenţa or­ ganelor e o concepţie necesară perceperii, în această lume, pe când în cealaltă, ea poate fi nefolositoare. Răspunsul lui Plotin S-ăr putea uşor prevedea, ştiută fiind

psihologia

sa . .

După el, bazându-se pe

concepţia omeopatică a lu i

Anaxagoras, n u se poate percepe u n obiect, decât printr-o identitate obiectul

momentană dintre perceput.

subiectul

perceptor

Organul corporal serveşte

aceasta. El are întinderea,

care e unul

din

tocmai

cu la

elementele

constitutive şi caracteristice ale lumii externe, şi cu modul acesta poate prinde sensibil această lume

66.

Lipsind Însă

acest organ, - care e intermediar Între suflet fiind dotat cu

8Îmţire,

şi

in

materie,

acelaşi timp cu

nu se poate face absolut nici o percepţie. Aceasta e deci Q condiţie primordială a perceperii şi ar fi pentru noi, suntem in

în spiritul lui Plotin, - ceva neconceptibil, ca

lumea inteligibilă,

sufletele să poată simţi, fără de

organeie reeeptoare ,;;. 66 Vezi

m . dep. cart. psihologiei.

�cn�jbilc În'ienmnfl ri n:r.ând calităţile

67 ENN. IV, c· IV, 23 ; " A simţi lucrurile pentru suflet, sau pentru animal, a [X'rcepe, p inerente c p l , reprezentându-şi formele lor. deci, să peI'Ceapă lucruile sensibi·le, sau .� ingur -oorpul. Dacă sufletul c sini;ur, cum va face el

or uri or

I:)n[lelul tre b u i e, sau în unire c u aceasta '! Pur şi


220

GRIGORE TAUŞAN

Sufletele din inteligibil, nici nu raţionează, căci pri­ ceperea şi. .inţelegerea lor e mai presus de metodele im­ perfecte întrebuinţate de el, in timpul când e asociat c u un corp piimânesc. Cităm din Plotin : "Suflet u l în­ trebuinţează DaTe raţienamentul inainte de a intra într-un corp, şi dupi) ce a ieşit ? Nu, numai atunci e nesigur, incurcat, slăbit ; căci' a avea nevoie de a raţiona, pentru a ajunge la o cunoştinţă completă, aceasta trădează tot­ deauna slăbiciunea inteligenţei. Raţionamentul intervine în arte·, atunci când artistUl ezită înaintea vreunui obs­ tacol. dar acolo unde lipseşte imperfecţia materiei, arta stăpâneşte şi produce o operă într-un mod instantaneu " 68 ;

Şi

puţin mai departe, î n · aceeaşi Enneadâ, capitol ')i pa­

ragra:fi :

"Acolo

sus,

orice

corp

e

pur

şi

transparent.

fiecare e ochiul întreg, nimic nu e ascuns, niCi prefăcut ; înainte

de a fi vorbit, gândirea noastra e mai dinainte

cunoscută�'.

In

lumea inteligibilă, suf�etele nu au nevoie de ra­

ţiune şi percepere,

de senzaţie

sau

de

griji

trupeşti,

;,tingher, nu poate concepe decât ceea ce posedă el Insu,;i, nu poate decât �ii gândenscă. Pentru ca sufletul :;.ă poată concepe ulte obiecte, decât el însuşi trebui e să le prindă mai d i nainle, fie devenind asemenea CIL ele, fie găsindu-se unit cu CC�'a care [{'-a di'vr.nit U."�II:(ln(li',) r. E impu\'i(nl ca rămânând pur, ,u fldnl sd devină asemănător obiectelor şensibile. Cum ar fi posibil c<.< punctul sti semene cu o linie ? .. Nu e de ajuns deci să existe un su.flet şi obiectul exterior (pentru ca să fie pusibilă �('nzaţia). căci a r lipsi atunci ceea ce trebuie să suf�re ; trebuie să fie deci un al treilea termen, care să sufere, adică să ).Jrimeu:;.că -,onna sensibilă ; trebuei ca, acest al treilea termen, sti se identifice (;u pasiunca obiecWlui c:tterior, să sufcre ace('a�i p,!.�iuIlC, ',-L fie d e acelaşi fel ş i pe de alta, ca pasiUnea sa, sa. ;"te cuno$cutd de un alt prindpi11, trebuie, în �fârşit. ca prtsiuneu �ă pllslreze ceva din obiectul care o produce·.. Organul care sufe ră (= primeşte pasiunea) trebuie sA fie deci, de o natură intermediară Între oibectul care produce pasiunea şi suflet, între sensibil şi inte­ ligibil, şi il juca astfel rolul termenului de mijlOc intre două extreme, primind de o parte, anunţând în altă parte, şi devenind deupotrivu asemănător celor două părţî..." (p. 70-7 1 , 1 1 , t. grec .�j p . .361-5--5, II, trnd. fr.). 6B ENN. IV, c. III, 18, (p. 20, t. grec şi p. 298-9, II tr. ir.). Vom reveni asupra acestor susţineri, şi in capitolul următor.


FILOSOFIA J,UJ PLOTIN

22I

pentru că acolo e totur dat deodată, fără obstacolele timpului sau îngrădirli spaţiului. Astfel fiind sufletele, icoane in mic a ceea ce e D-zeu in mare, nu au nevoie de imperfectele operaţii intelectuale şi nici,

cultăţile exercitate în decursul

vieţii

lor

deci, de fa­

pământeşti

69.

69 ENN, IV, c. IV, 2 : "Atunci când, (suflelul) e el însuşi, e gol de orice alt lucru, pentru că n u gândeşt e decât inteligibilu\ ; dar dacă e astfel, prin natura sa, ca să fie toate lucrurile gan­ dindu-se el în<;u'ji, el gândeşte toate lucruriJ[', grec .şi 334, 11, tI'. ir.),

..

(Ixlg. 43,

I l,

t.


CARTEA

A

V-A

PSIHOLOGIA Opiniile generale a lui Plotin, asupra naturii intime a sufletului, fiindu-ne cunoscute, putem trece iute asupra fundamentului psihologiei neoplatonice, pentru a ne opri l a teoriile mecanismului real şi concret, prin care viaţa �ufletească se manifestă şi evoluează î n timp. Explicarea evoluţiei sau prinderii evenimentelor su­ fleteşti, î n succesiunea timpului, obiectul ştiinţei psiho­ logice, - depinde, însă, de concepţia fundamentală a�;upra naturii sufletului, în esenţa lui initimă, şi care concepţie, precedă orice explicare psihologică. Astfel, arta are să fie rezolvarea fenomenalilăţii psihice, într-o teorie sen­ zualistă, Cafe caută a reduce toată valoarea sufletească l a prinderea senzaţiilor externe, şi c u t o t u l a l t a , are să :fie �xplicată evoluţia evenimentelor sufleteş ti, după o filosofie idealistă, În care energia sufletului se reduce la o serie de idei înnăscute . . . Avem astfel, un aCOrd :Între metafi­ zică şi psihologie, acord care se învederează mai ales prin faptul, că orice secol, in care o anume metafizică a fost preponderentă, cercetările psihologice au avut o anume direcţie corespunzătoare acelei metafizici en vogU€. PsE,01oqla lui Ploti n , n u face exccpţie dc la această regulă generală ; ea este rezultatUl idealismului metafizic, fundamentul întregului neoplatonism

existenţ;}.

Daca consideri spiritul, ca impresia

ce un

obiect

extern

�i ideea,

senzaţia n u poate

ca ultimă realitate, e evident

fi

o

lasă

în conştiinţă ;

că memoria nu se poate explica ca o ,.fosfore,-,cr-nţii." sau ca

o

urmă organică, precum nu se poate admite într-o


224

GHIGORE TAUŞAN

atare ps ihologie ,

sentimentul e ecoul unei modificări

trupeşti, psihol ogia Pl o ti n , pornind de 1<1 n i şte premise va trebui deci să el i m in e lot acest e mpi rism experimentol, şi stI cread"l că, intreag<1 v i aţă psih i c;"! e r ezultatu l unei energii Î n n ils cute şi superi oa re opt>ra­ ţiilor corpului. Psihologia va fi, a s tfel, stupânită de ('on­ cepţjn metafizică a unui dinamism sufletesc. S;; ved e m acum, daca preve d erea noastră teoretică poate fi vprificatt, p rin tr -un studiu an a l i t i c şi documentar a l Enneauelor. Să vo rbim m a i inl<Îi de idealismul său metafizic. Dup{\ Plotin, aceasb:i teorie se demonstrează prin im­ po si bilitatea contrariului ei. Dacă sufl e t ul exi s hl, el n u p o ate f i reductibi l la o n n ll rne Cilntitate sau extensiune. d e oare ce tot ce are extensiune (deci c o rpul ) , nu eJ:istă. S ingu r; \ calitate reniil, e aceea a existenţei 1i atunci când se adaog(\ a lt ele , înseamnă c5 lipse�te tocmai acea c"li­ tate fundamenbl{i, Cldic-ii " e"xistenţa'l, făr;} d e core toate celelalte sunt vane. 'lExistenţa este ; este i n adevăratul inţeles al cllv{m­ t u l ui , adică, este esenţialmente ; este Într-un m o d absolut, adid nU î i l i pse �t e nimic din e x i stenţ ă ... " 1 . Ş i P l o tin e, ffiCli în miis u r L; .şi mai In drept decât Pla­ t on , să su s ţi n ă a cest i deal ism abs olut , deo a re ce , după ton­ c epţia sa fi losofi că , tot ceea ce e m a teri al , sensibil, cu in­ ti n d er e , e produsul direct al ideii sau al principiilor jn­ teli ({ib i l e. Dar pent ru ta teza �\bsolut idealishj si; fie l im pezită, Plotin î i ridi<\i obiecţii, mlmiţ[jnd ipo tet i c "realismul" : "Dar, Se' va zice, turn e pos ib il să n u chi m numele de existenţă, substanţei co r pu rilo r, materiei C'are forme�ză i d eal i s t e,

mun ţi i .

t oate

s t;mcî l e , i n t r egu l

lucrurile

p;\mânt solid,

impenclrabilc ? . ,

Cum,

într-un

obi e cte

euvtlnt.

care

nu

sunt i mpenctrabile, mre n u pol n i c i s,i lovească pe altele, nici

sii fie

lovi te,

care

sunt ('u lotul invizibile,

ca sufletul

J ENN. lIIT. l'. VT, fi (p. 2!i9. 1 t. gr . . şi 1 38-9, I I tr. Îr,). din acelaşi Jl}{' : ,.Dac(\ <lcea;;to, 1" naturI! Exi�t!;'n\.l"j. (F;xj�ll"n\.a) nu pO,l\e fi nici corpurile. nici sub�lnniil c.'dstenţa corpurilor ,: !lOn-existenţa" •.. "Se parc a�tfe' eclipsa c.ristulfI'i face un ',obiect mai corporal".

Extrugl"m atund ca corpurilor : că


FTl ,OSCrr!1 Ţ,\}[

r:nTlX

225

e n"li puţin cauza lipsei de

distrug, înlăturA sau Argumen 1 ul cel zaţiilor şi sfmţir('u

Plotin , se lnto8ree contru astfel un argum€·nt favorabil ieleal>smUlUL

Din idealismul s';u acum, se , mului ca criteriu de adevăr. Nu Se poate cliidi, zice Plotin, de acord aici cu întreaga ACudemie, pe baze sen­ sibile, adev{trIll şi ştiinţa. " Senzaţia, zice el, este ViSlll sufletulu i ; atâta timp dt sufletul e În corp, visează ; adevtJrata trezire a sufletului consistii a se s epnr a cu adevJrat de corp, nu a se ridica cu el" ". C'lasiJic(Îrea şi analiza

după Plotin, C o �i in ­ dependent de corp, întrucât, acesta din lIrmJ, C lin eject al s ău. Sti vedem acum, cum, eate şi în ce mod, s-ar ordona facuUăţilc (., put erile" d u p,i psihologia sufleteşti.

2 ENN. III c. VI, fi (p. 200, J 1 . 3 Ibid. 4 ENN. III, c. VI, 6 (p. 2 9 1 , 1 t.

gn'c

�i

grec şi

HlJ, T I

ti'.

[r.).

p. 142, tI'. fr.).


226

GRlGORE TAUŞAN

Clasificarea, o spunem de l a început şi fără ocol, e arbitrară, tot aşa de arbitrară de altfel, ca alte clasificări de acest gen, deoarece Plotin, niciodată n u a expus-o sau dezvoltat-o sistematic în vreuna din cărţîle sale. Ca şi pentru Platon sau pentru Aristotel, trebuie să recon­ struim această clasificare psihologică, prin strângerea şi punerea în comparaţie a diverselor texte. Ni se impune deci o selecţie personală care poate - involuntar - n u e absolut f i d e l ă î n s u ş i spiritului lui Plotin. Cu această rezervă, schiţdm următoarea clasificare :

1. Sufletul

( ..... puterea) vegetativ

II. SufletuL

( -- puterea) senzitiv

ID. Sufletul

(

*=='

puterea)

(

I

conştiinţa internă senzatia imagi aţia

1 1

raţionament vo i nţA

{

raţio na[

5

concupiscenţa ir3scibilitatea

memoria

Sil analizdm in parte fiecare din facultăţile citate. Trecem, însă, peste " sufletul vegetativ", deoarece 5 Pentru comparaţie. dăm aici cla�ificarea lui pe care el o crede originală sistemului neoplatonic :

·

l b��:�: ��;�����

r. Suflelul neraţional

II.

Sufl,'ul "tlonal

III. lnteli!}l'nţa

BOUl'LLET,

I

t

ă. .

il1ternă

{"AdUI ' �iiu e gdndirea intuitivă'"

(Vezi notele anexe voI. J, din trad. Ennead. p . 324-326) . Cla­ sificarea lui Boillet insă, e vicioasă, prin faptul că intre diversele


227

FILOSOFIA LUI PLOTIN

am arătat G mai sus, rolul şi importanţa acestei facult,"tţi pentru menţinerea vieţii, zitiv".

oprindu-ne

la "Sufletul

sen­

Principiul sensibil, este esenţa vieţii psihice, iar fun­ damentul acestui principiu în sine, e, acel act simplu prin care cele două lumi se confundă, adică senzaţia. Siliţi suntem deci a clarifica, mai întâi, acest act. Plotin admite, după cum ştim, relativitatea cunoştin­ ţelor sensibile, deoarece, pentru el ,orice senzaţie e o ma­ nifestare dinamică a spiritului. Impresia senzorială, nu e ° urmă materială, pe care un obiect extern o imprimă corpului, pentru ca de a i ci să se transmită sufletului, ci din contra, ea e ° creaţie spontană, o proiectare a spi­ ritului în ·afară de el.

"Imaginile care provin din simţuri.. se formeazJ cu , totul altfel, decât Se crede în vulg. Ele sunt ca nişte ' 'Concepţii intelectuale, sunt acte, şi prin ele cunoaştem obiectele, fără .să fim pasivi"

i.

clase, nu se găsesc caracter\;' disUnctive, aşa că fenomenele gru­ pate într-o clasă pot intra, tot aşa de bine, într-o altă clasă. Apoi clasificarea. noastră e mai conformă cu acea a lui Aristotel şÎ Platon, şi pentru Un filosof erudit şi eclectic ca Plotin, analo­ giile acestea trebuiesc ţinute bine în seamă. Astfel, ambii filo­ sofi citaţi, impart de obicei viaţa sufletească, in 3 facultăţi : unaJ având rolul de a intreţine viaţa or.ganică, alta punând animalul in raport cu mediul, şi alta ridicând pe om la adevăr sau D-zeu. Avem astfel în aceste clasificări o gradllţie metafizică, ceea ce trebuie remarcat. Pentl'U Inlesnirea studiului, dăm aici, după autori neoplato­ nici, diversele clasificări PSihologice celebre în antichitate : a) STOICII împărţeau sufletul in 8 facultăţi (JAMBLICHOS : Trat_ as. suflet.", IV 635 I I în trad. Uveque) şi anume : cele clnci �imţuri. vorba, puterea genera ti vă , principiul conducător (PHO­ FIR : "FacuI. sufletului" = "Puterea conducătoare, to igemonikon, are celelalte facultăţi ca nişte instrumente, astfel că sufletul SI' compune din o fru:ultate care comandă, şi facultăţi carc a�,;ul\(l" L. XXXIX t. 1 din Irad. B.) b. Aristotel (In De , m i m : l 1 1 . :t, l ' I S I din tI". fr.) î n 5 : Nutriţia, Poftele, S('n � i bj l i l a l , · " , 1 ." ··',ITl" I I ,'. Gândirf'a (d. ,IAMBLICHOS I d . ( I V , p . fi�fi d i n I I". I I ) e l PLATON in 3 : Raţiunea, Mii n i ' l . ( ·< 1 1 1 < '1 1 1 " · . ' · " 1 1 \ . ' ! 1 \ :\ 1 1 ' 1 1 CROS Id. IV. 635 din tr. t. II). 6 In capitolul : animismul l u i I ' I "t i Pl . III., 1"" 7 ENN. I I I , c. V I , 1 (2H ! , J t Jo! r p. · l' 1 '.'. 1 1 I I " J


,, ""' B_____---'GltIGOHE 'L\VŞAN ______ Pri n

fineşte pe

af i rm aţia acestei teorii, locul lui Plotin în istoria filosofiei. Susţine pe Aristotd,

St oi c i , şi Iată

se deosebe.;:te de Platon. .c.> t o l c i

:

1n

ncnţa

Cu. Aristotel însă, Plotin are aici

soIul peripatctic, cel dintoîi, afirmase spc'ntuncitat.". relativilateu) senzaţiei, întrucât ea nu e însii biectu : u i extern, din cafe s-a

insii, închipuieşte sub formă, ieria proba/lUă din lumea percepţie, e constructor

prcsiil or externe. Plotin reia aceeaşi

teză, şi demonstreaz[l, mai în amă­ nunt, de ce sufletul nu poate fi primitorul pasiv-inert şi deci lidel, faţă de realitatea externă. Esenţa principiului intelectual, e, de a fi nealterabil şi nemutabil, adică - fără negaţie - de a Ji tot d e:mna acelaşi şi unle i n succesiunea timpului. Be aici, se deduce impasibilitalea actului percepţia­ nal în sensul cum se crede de obicei. Căci dacă sufletul ar primi pasiv impresiile externe, dac,) ar fi un colectOr sau U n recipient al tuturor Şi al oricărei senzaţii externe, atunci el ar f i alterat, ar suferi, în natura sa intim�l, tranS­ formări. ceea ce am văzut că e necooptibil, după

sofiA. lui Plotin.

Prin urmare, senzaţia e o proiectare activă a

şi

In

filo­

spiritului,

nu efectul mecanic al unei impresii venite din afarel. general când simţi m prin vedere,

apercepem obiectul

vi zi b i l

şi î l atingem prin vedere în acel loc, în care e pus cum percepţia s-ar opera in acest loc chiar, şi că sufletul ar vedea afară din el. dinaintea ochilor noştri, ca şi

8 ENN. IV, c. VI, (p. 114, II t. grec şi p. 425, I I tr. fr.). Stoi. eul Cleanthe susţinea că senzaţia e acelaşi -lucru cu urma lăsată de un corp tare pe o suprafată moale.


FI"' W "-SOFrA T.UI PI.oTr:!'; -'-'

_ _ __

229

Acest se intt:mplii cfed, C'l vreo imagine să se produs afară suflet, ca aC('(lsta să primească vreo urmă asemenea acelei pe care o pecete o dă cerii" 0, Obicctul extern e, deci, o S<lU o construire indivi duală �i subiecti vt\ a omului. o-ar spiritul <IT fi inert, deoarece, În loc să construiasc,i propria lui putere lumea, ar primi Într-un mod pasiv perceperea ei, dici "e ceva propriu unei puteri n u de indura ,

ci

de a-.�i desftlşura forţa

SD.,

CI.

suferi, de a

de a împlini func­

ţiunea pentru carc este destinată. Cu toate acestea, ne� voind s,l credem că fiecare facultate poate Sil cuno<lscă obiectul său, fără a primi o impres1t:, o facem să sufere (_ să fie pasivă) . . . ," 10, Reiese clar deci, din aceste numeroase citate, că Plotin, e u n "relativist", care îşi explică această poziţie, t.ocmai prin admiterea spontaneităţii şi dinamismului Înnăscut �i etern al sufletului. Filosofia sa, e deci, - aici ca .)i aiurea - adversara firească a stoicismului şi epicureismului H,

şi o continuare inteligentă .şi valoroasă a perîpate ismului.

Despre mecanismul senzaţiilor vizuale. - Dintre ches­ tiunile derivate di n teoria generală a senzaţiei, cea mai 9 V. nolalpre-cedentă. 1 0 ENN. IV, c. V I . 2 (p. 116, II, t. grec şi ]). 427, tr., Ir.). De asemenea 1n ENNEADA 1, c. 1, 7 : "lntrucât priveşte facul­ t<:ttea de u simţi care e proprie sufletului, e,1 nu trebuie să per­ ce<lpă chiar obiectele sensibile, ' ci numai formele lor, fntipărite în ,m[m(ll prin senzaţie. Căci acesle forme au ceva din natura in­ teligibilă ; 5enzaţia e:t:terioqră, proprie animalului, n u este astfel cu ,ldevărat ' decât o imagine proprie suIletrlui, .�enzaţie, care prin chiar w;enţu ei, e [)lai adevAmtă, mai reală, pentru C<I con·,i�t[\ în a privi, numai, imaginile, stând impa�ibil (sufletul) (H, 1, t. gr şi 43, 1, tr.). 11 I<:tt{\ explicarea "perr.ePiiei·· după atnm i. 5 l i , a�<l UI :11 ,l dâ U.TRETIUS (De Rntura rer41n, c . JV, ver�. nO-HH) : "Forme-le obiectelor au deci reprezentaţiilc lor n('e{'\[u·p, cal"(, ('oIJoal"i\ In ,paţiu, formate de o subţire ţesătură In care ochiul n u poate {'li�­ Unge părţile". (p. 157 din trad. il'. P<ltin ş i p. 172 d i n tr. Lagrang-e, [·l'vuzută Blanchet). Aceste părticele redu�(' d i n ("()l"[lurile cxtr·[·tH', p ' l \ t'und in organele simţurilor şi formează imaginih'. V('zi �i \.('1"'0. !-;-O seqq. (p. 164, tr. patin şi p. 180 trad. Lagrange) pl'ntru ex­ :)l i c:lrea amănunVtă a mecanismului vederii.


= ' ',0 ______ interesantă

Plotin, e a c e e a tanţate

De

GHlGOm:

N ___�__ T'\UŞ= A=

şi mai originalJ, în felul cum e tratată d e

a mărimii aparente

in spaţiu. ce obiC'ctele

in

p e n t r u lucrurile dis­

spaţiu se vă d mai mici,

şi

cu

atât

mai mici, cu cât sunt aşezate mai î n departare ? La această

multe răspunsuri în lumea veche, pe care le giisim expuse in chiar corpul Enneadelor.

întrebarc, s-au uat

" Dacă

obiectele apilf mai mici în depărtare, e din ca­

UZ{I că. lumina cere <l fi sirflns5 în ochi rimea

lumin i i ochiului"

Stoicîlor 1:1. de

12.

şi

Aceasta pare

potri v i Ui cu

m,,'i­

a fi fost opinia

IaU, acum modul - cum cI formulea,Zii explicarea, dată atomişti. acestei probleme optice. "O:.11'e penlru CB n u simţim mărimea, decât prin. tre­

cerea ş i introducerea succesivă a pJrţilor sale, una C[l t e

u n a , trebuie sCt o locBliznm (mCtrimea aceea) l a in d e m âna noastră şi alături de -noi, pentru ca astfel să-i determinăm

cant itatea ?'" H. Plati!"! ('xpunc �i eornhltc OE' asemenc<!, t e o r i a - ana­ ] O.:l.!5i"1 Cli cea admis(l in ştiinţa de uzi -- ci'i obiectu l d€'p,lrtat, e V{lzut mai din cauza unei anumite rmlJ"Îmi 1."i viZ!.Jal din : rn a i car!' pret inde m a i mic, mic, pentru e p��rl'cput sub U n crede C{I rest.ul ochiului v e d e indi ceva in ahn"{l de ,�cel obiect . . . Dar, dmd se vede că ochiul nu mai vedc nimic .în afarii de ,,- c e l obiect, fie d i n cauz;'i că aed obieel (�. e x . un ri'.unfc) intinderea ochiuiui in intn:Hime şi nu fie Ci"I intrece (acc] uc!"1_;idui, e li m :-, - ; ; r ambcle laturi. puj c � ! , acest caz, Sit se susţin,; (:,; olJit'dul parc ;n:d mÎl. dccilt c in rt·alitâ.i.t:, tolu'<i i n t reaga in\i'ld0rc 11 ochiului ? ',; .[ n,

(p il

1.

.-\HISTC'TEL;-..' �

1)

îr,


'I-, .o.:. T:.:. IN�����-,, 23::1 FI LOSOFrA LU I 1-,

� � �_ ��

ci adop­ fi suges1 ivii. I,)t-o : Canti­ calit,1ţjj , c,ici i n t i n derea e un acci­ dent, ducă n u chiar o simplii aparen ttl prietate fundamentală a natur i i , adic,-l a�a, atun ci obiectele sen sibil e cll n"il litat'lv mai p'lternic, oragnul pC'·C"" "'''''''. titatea obiectului va trebui Plotin nu admite nici una din teori i l e eI11.lnţ,ne,

tă o ulta, care are meritul d e a

tatea c

mare.

un

derivat al

Astfel, obiectele

mult ochiul, decât cele

il �il fi e , Culoare.:!. si lumina su n t astfel criteri i k t<'m ţci. Dup,\ · ce expune teorie, el S-(lr contra ei o obiecţi e : ,.0 putea s,l fie mai puţin mare (mai d ceM mai pUţin vie'·. Dar, ri.l spundc puţin, mare � i un lUCTH mai putin comun e C<l Bunt mai puţin dedtt ceea S,l fie culoare, a fi mai în a fi mică.

lor, trebuie

17

l I!

VIlf, ! . V(" .i rk:n·ulL\ri:.'\ i n

} ; N � . I I , c.

ENN.

H,

C


juca acest rol, lumi ; astfel. pe d e o parte, e Întins Î n externll, ş i pe de lat,1 p a r t.e ,

<lre

sau m o d i r i c;\ impresi i l e venite

modul o1cesi<l, o spont,mPit a t c � i o sufletul însuşi . Organul perif0ric, c

in acelaşi lirrp

�i n u m n i

datorit.ă

acestei

ealitt\ţi

pOdte lega Ş i uni fica cele doui) lumi dispar<.!te,

intindere

11),

Finalismul senzaţ-iilol', P e n tr u

care m;mifestare influenţa

date spre

natur<llîştH

fiziologic;-I, ca ') i orice

urmăreşte folosul f i i nţelo r

şi :in

special

op i n i i , Plotin su sţ i ne

nostr u ,

si m od al ita tea

cc"i

simţire şi antici

fie­

omului. s e nzaţ iile sunt

lor deosebit{l, nu-

m[irul lor, rlirer'ţia lor, lo l u l e filcut spre CI noastră bun,lstC\re, "DClc;l sufletul a r fi dC'sp;lrţit de nu ar simţi, C'C simlc : din cu el (cu tre-


FILOSOFIA LUI PLOTIN

lucru să nu se apropie de noi şi să nu exercite o aşa de mare acţiune asupra organelor noastre ca să l e distrugă.

Dacă e astfel, atunci simţurHe ne-au. fost date cu scopul utilităţie< ... 2{l. Principiul general al cunoştinţei sensibile. După ce am arătat, care sunt limitele, imperfec:ţiile şi valoarea re­ lativă a datelor sensibile, să vedem acum, care e p7'incipiul logic general, care explică cum, până unde şi de ce, un om poate prin simţurile sale să înţeleagă ceva din natura externă. Plotin, ia acest principiu din Empedocles, profetul dar­ winismului. După filosoful acesta, sufletul inţelege Şi cu':' noaşte. deoarece el, e, însăşi lumea simplificată şi chin­ tesnţială (microcosmosul). Omul e o reducere a lui SIeros. Sufletul, fiind întreaga lume, orice varietate de form-ă .şi orice modalitate de act, din lumea externă, îşi găseşte un corespondent imediat ş i sigur în lumea internă, astfel încât omul - prin sufletul său - percepe obiectele ex­ terne deoarece la orice impresie nouă din lumea din afară, are un intern corespondent identic cu impresia aceea. Perceperea se face astfel, printr-o identitate a

subiectului cu obiectul 21 , Bazat pe această teorie a cunoştinţei, care îi e originală, Plotin trage un interesant corolar metafizic, şi anume : pentru a putea să înţelegi absolutul trebuie , să devii o existenţă absolută, ceea ce revine la o totală anihilare a vieţii prezente şi logice, absolut fiind independenţa .şi li­ bertatea desăvârşită. De aici, metoda mistică, una din curiozităţile caracteristice, neoplatonismului 22.

20 ENN. IV, c. IV, 24 (p. 72, Il, t. grec şi . p. 367. II. tr. fr.). 21 Acea�tă celebră teorie a omeopatieî, spre deosebire de cea alopatică a lui Anaxagoras, după care senzaţiile se nasc, din contră, printr-o ciocnire de contrarii. Teoria lui Empedocles poate fi asemănată cu doctrina "armoniei pre;tabilîte", dintre activi· tatea spirituală şi activitatea ' materială, din filo�ofia modernă. 22 De asemenea şi perceperea .,matl2rÎC'i" (c:lrc c o ncdctcrmi.­ naţie absolută) se poate face printr-o identificare a sufletului cu ea, adică printr-o purificare a lui de orice culitate sensibilă. Aşa Incât perceperea materiei, e identică cu perCE'pereH lui D-zeu, deşi scopul ultim, ca şi rezultatul la cfU"e njung, sunt cu totul de­ osebite. Vezi despre percep. maleriej ENN. II, c. IV, 8 ş i 10.


GRIGORE TAUŞAN

Memoria şi imaginaţia - Teoria memoriei - în orice sistem psihologic - e un complement al teoriei cunoştin­ ţei sau nuanţa teoriei din urmă, fiind aceea care explică şi produce nuanţa sau culoarea teoriei dintâi. Dacă se admite astfel că senzaţia e produsul unei intipăriri ma­ teriale în corp, atunci memoria Într-un mod necesar, trebuie să fie explicată ca o conservare materiaLă a acelei impresii primite 23. Iar dacă se consideră senzaţia, ca fiind rezultanta unei activităţi dinamice, atunci - într-un mod necesar - trebuie să se explice memoria ca El conservare potenţială a primei impresii 24. Filosofia lui Plotin nu

poate face excepţi e : şi la el teoria memoriei e o concluzie derivată din teoriile asupra sensibilităţii. Plotin susţine, astfel, că memoria e o operaţie pur spi­ rituală, în care amestecul corporal nu poate să intervină. "Se va susţine, poate, că memoria e o dată comună su­ fletului şi corpului, pentru că bunătatea sa depinde de organizaţia noastră. Răspundem că corpul poate împiedica

sau nu, exerciţiul memoriei, fără ca pentru aceasta, fa­ cultatea uitată să Înceteze de a fi proprie sufletului... Da (se va zice), sufletul îşi aduce aminte, dar aceasta din cauză că el stă În corp şi nu e pur : trebuie să fie afectat î n cutare sau cutare fel, pentru ca să poată întipări cor­ pului formele obiectelor sensibile ; trebuie să stea în corp pentru a (putea) primi aceste forme şi a le păstra. Dar (răspunde Plotin) aceste forme nu vor putea să aibă întindere, apoi ele nu vor putea fi nici întipăriri, nici im­ presii, nici imagini, căci În suflet nu poate fi nici o im­ pulsie, nici o urmă asemănătoare aceleia (lăsată) de o pe­ cete

pe

ceară, şi o operaţie chiar prin care (sufletul) per­

cepe lucrurile sensibile, este o speţă de gândire . . . Cum su­ fletul şi-ar putea aduce aminte, fiind unit cu trupul, lu­ crllTi (gândiri şi sentimente) pe care corpul prin natura Sa chiar, nu poate, într-un mod absolut să le cunoască"

25.

23 Compară d. ex. teoria lui Luys, din psihologia modernă. 24 Compară d. ex, teoria lui Wundt, din aceeaşi psihologie. 25 ENN. IV, c. III. 26 (p. 40 't. grec şi p. 316-7-8, II, tr. fr.)


FILOSOFIA LUI PLOTiN

235

Dealtfel memoria nu poate fi raportată corpurilor, sau redusă la rolul unei funcţiuni corporale, deoarece organis­ mul,

e într-o neîntreruptă devenire, transformare

sau

schimbare, adică tocmai contrar de ceea ce este memoria. Cum s-ar putea explica permanenţa prin nesfârşita schim­ bare ? .. Corpul împiedică exercitiul (memoriei). Intr-adevăr când sufletUl se uneşte cu corpul, uită ; când se deose­ beşte de corp, se purifică, îşi capătă memoria. Deoarece sufletul posedă memorie cAnd e singur, cu necesitatea corpului, prin natura sa mobilă şi supusă unei curgeri perpetue, este o cauză a uitării, nu a memoriei ; el este, pentru suflet. fluviul Lete. Sufletului singur deci ii apar­ ţine memoria" 26. Dacă memoria materiale,

fiind

o

nu

se

poate explica prin condiţii pur

operatie

intelectuală

prin

excelentă,

atunci se naşte intrebarea : memoria e o facultate sufle­

teascĂ aparte, o fortil spirituRl,li snecifică :"Iau e un com­ plement, ori ppifpnomef>. ,,1 al t",ia ? Plotin crede că există o memorie I<!enenli'l (si pll mai mult", specifice cum sus­ tin e psihologia d", azi. o"T"În .,tiourile memoriale") care Însă, printr-o analiz8. R(1�nC'i·i. se pot reduce la o altă fa­ cultate funcl amenta1ă. s i flT'umf' J.q imaR:ln.qtie. tnaintE' (lf' a sti. (' U lTl Si" lns+jt'ic!'i rf'dllCerE'C\ memoriei la imaginatie, să studiem chestiunea ce pregăteşte această

justificare,

si

anume. acee.q

R

u".ltă.tii memoriei.

După Ploti n . o probii. ar fi de nat.ur;'l p�iholoQiCR, căci

conştiinţa afirmă că nu sunt şi nici nu poate să fie altă

memorare decât cea intelectuală, căci din tot ce a tul­ burat, sau înălţat sufletul în trecut, acum nu mai rămâne in minte, ca obiect de memorie, decât ideea, decât nota intelectuală, că

a

fost ceva altădată 27.

26 ENN. IV, c. I I I , 26 (p. 40 t. grec şi p . 316-7-8, Il. ir. it.). Argumentul acesta a fust unul din cele mai des irotrebuinţate (şi poate unul dintre cele mai importante) in sistemele spiritualiste. In filosofia contemporană, Paul Janet (In "Le mati,rialisme. contem� poraine" p. 127 sepp.) insistă ' in special, asupra lui. 2 7 Puute că opinia lui Plotin e mai justfi decât aceea a lui RIBOT, care wsţine (in "L!l. psychologie des scntimenh", ' cap. XL


236

GRIGORE TAUŞAN

In general şi în rezumat, Plotin, susţine că memoria e o facultate independentă 2R, de altele, că e numai intelec­ tuală şi că nu există atâtea facultăţi ale memoriei, câte fa­ cultăţi cognitive şi senzitive are omur. Aşa cum este, memoria unică şi generală, se reduce (deşi nu se identifică) la imaginaţie. De ce aceasta ? Răs­ punsu

ni-l

însăşi

"definiţia

memoriei",

aşa

cum

o

găsim la Plotin. Ştim că ea, e o operaţie intelectuală, "un fel de gândire" ,,, şi deci o manifestare a spontaneitiiţii (lj­ namice a sufletului. rnsă tocmai din cauza naturii ei su­ perioare intr-un alt Sens, căci memoria fiind o acţiune spontană a spiritului, nu poate, în acelaşi timp, să păs­

treze pasiv impresiile primite în suflet. Trebuie să fie altă facultate sufletească, însărcinată cu misiunea aceasta, inferioară de-a conserva actele şi aceasta e imaginaţia

29.

Actul senzaţiei produce în memorie o imagine, fantasmă şi imaginaţia, care este diferită (de senzaţie), posedă pu­ terea de a conserva şi de a aduce aminte aceste imagini. . . Dacă, deci, această putere conservă imaginea obiectului absent, ea constituie memoria . . . " 30. O chestiune nouă se iveşte acum. Ştim că sufletul se divide din punct de vedere funcţional, Într-o parte raţio­ nală( care se pt'rcepe, judecă, cunoaşte, analizează, sinte­ tizează) Şi o alta neraţională (prin care suferă pasiuni, p. 140 seqq) că e po�ibilă memorarea chiar a s�'ntimentelor tre­ cute. E probabil aici o iluzie ' internă. provocată printr-o prevenire teoretică şi logică 28 ENN. IV, c. III, 29 ; "Este oare absolut necesar ca noi să ne aducem aminte de senzaţii ' prin 5ensibilitate, ca să fie aceeaşi putere care 5uferă sC'nzaţie şi care îşi aduce aminte de senzaţie... ? ...Dar oamenii care raţionează mai bine, nu SW1t aceia I care Iş! aduc aminte mai bine, şi aceia care au simţurile de asemeni a�cu­ ţlte, nu au toţi, din cauza aceasta, o memorie tot aşa de bună, unii ca şi alţii... " (p. 44, II 1. grec şi p. 323 tr. fr.). In general sunt interesante pentru prOblema de aici intregile paragr. 28 şi 28 din ENN. citată). 29 Plotin intrebuinţează o terminologie propriE'. Azi, prin ima­ ginaţie. înţelegem tocmai un c.ct creator psihic. 30 ENN. IV, c. III, 29 (p. ' 44, II, t. grec şi p. 324 II, tr. fr. De citit şi paragr. 30).


FILOSOFIA LUI

PL0TIN

237

aspiră la statisfncerea instinctelor conduce corpul, etc.) Imaginaţia va fi şi ea, d.:lt fiind rolul ei d e conservatoare pasivă a actelor sufleteşti de două feluri - şi cu e a îm­ preună şj memoria, �- şi un-:.;me : o i.maginaţie intelec­ tuală, care ptistreazi't cu[;etările abstracte şi o imaginaţie sensibilă, care păstrează senzaţiile concrete. Cit�m textul : "Dacă memoria apar\;ine imaginaţiei, Şi sufletul raţional Ca şi cel neraţional posedă deopotrivă memoria, va fi atu n ci două specii dlC imar;inaţie . . . " 31. Observăm, î n concluzie, că Plotin, e un fin observator

psihologic, şi că lui, ştiinţa sufletului, îi datorează, mai întâi, distincţia i.nteresantă dintre inteligenţele artistice

şi inteligenţele ştiinţifice, unele, imaginând forme sensi­ bile, şi altele imaginând raporturi şi tipuri abstracte ; în al doilea rân d , mal corwingăto( decât Aristotel, el stabileşte succesia ·conştiinţei şi deci imposibilitatea unui. om de a a.vea, în orice, moment, intreaga lui viaţă psihică, prezentă sieşi.

Atenţia. Oricare ar fi modul impresiilClr sensibile, ş� oricum ar fi mecanismul memorid acestor impresii, ceea ce e cert, e că spiritul, are libertatea alegerii şi con­ centrării puterilor sale asupra uneia sau alteia din aceste

impresii. Spiritul. nu prImeşte .şi nu reproduce, dupii Plotin, ceea ce gEise.şte in domeniul său, ci din cOntra, adaogă l a activtiatea lui trecută, o alta nouă, d e a ordona şi distribui ideile în felul cel mai potrivit. Această putere de alegere şi de ordine, caracteristică omului gânditor ,formează - în paroxismul ei - genia­ litatea, iar lipsa ei, produce Rcea robie - comună ani­ malelor - faţă de lumea din afară. Dăm cuvântul

lui

Plotin : "Nu e necesar deloc ca sit--şi aducă aminte (cineva) de tot ceea ce a văzut, nlci. să se reprezinte prin iIVaginaţie toate lucrurile care intr-un mod accidental, se succed.

In

tr. ir.).

3 1 ENN. IV, c. III, 31, (p. 45, II, t. ' gr. şi p. 326, II, acelaşi loc, Plotin afirmă că intre ambele imaginatii să e:d�tE' imnginaţie

conflicte. ,.Cf:nd cele două felnri de si luptăJ imlireună, atunci una (din ele) se mi'mifesta sin$!ură, şi i!;'nol"um ('efJ n' S" pNrf>('f> In c!?fllil1tă·

pot

.'unt. . . in nein(elcr;eH!


GRIE·ORE

238

TAUŞAN

Acum, pentru a intra în amănunte, spunem mal întâi, că nu se reţine cu necesitate tot ceea ce a văzut cineva. Când un lucn1 n-are importanţă, nici interes, simţurile, sunt singure impresionate, iovite fiind de diversitatea obiectelor, fără participarea voinţei l sufletul nu percepe impresiile, pentru că diferenţa lor este, pentru el, fără nici o utilitate ... Nu e, d e asemenea, necesar, ca imagi­ naţia să-şi reprezinte ceea ce este accidental, nici, dacă şi-l reprezintă, să-I ţină (=-:. accidentatul) Într-un mod fidel. Când mergem, noi dlvidem sau mai bine pătrundem aerul, fănl să 'Voim a face aceasta, atunci nici nu ştim, nici nu putem gândi (la aceasta) în timpul cât înaintăm \! 32 . Deci, în rezumat, constatăm, că prin atenţie, noi în­ dreptăm puterile noastre sufleteşti asupra acelei senzaţii (sau categorii de senzatii), Pe care o socotim utilă. Dar pe lângă r.ond.iţia utWtăţii, mai avem :încă una care e necesară mecanismului atenţiei, fără de care spi­

ritul ar trece peste iimUa conştientă, spre a intra în automat.ism. Această condiţie secupdă, e noutatea stărilor de conş­ tiinţă. Tot ceE'n ce e uniform Şi neîntrerupt adoarme şi amorţeşte vial;!'I Sl1fleteZlsci'i, acea viaţă, care îşi ia drept simbol al esenţe i

ei,

ue1ntrempta şi veşnica succesiune.

Această observare psiholagică. pusă in reliel, tocmai in timpurile noastre dE' psihologia experimentală, o găsim astfel formulată, în opera lui Plotin : "Când un lucru ifacp. totdeauna acelaşi lucru, nu i-ar servi la nimic, să observe toate părţile" şi vorbind despre orbita astrelor totdealln3. aceeaşi : "in sfârşit trecând totdeauna prin aceleaşi locuri, nu ar putea să calculeze timpulu 33.

Viaţa conştientă Şi h:conş#entti. Atenţia nu poate Ii în conştiinţă,

dublă, aşa încât, într-un acelaşi moment,

3 2 ENN. IV, G. 4, 8 Ip. 53. II, t. gr. şi p. 341, Il tr. ir.). 33 V. n. 1, p. precedentă. E adevărat . că pasajele de aici nu sunt tocmai sugestive, nici prea convingătoare. Dar credem că prin ele se poate documenta, cât de puţin, comentariile noastre. De altminteri, dacă condiţia noutăţii n-ar fi fost cu­ noscută de Plotin, rămll.ne in�ă cert, că el a arătat, destul de explicit, condiţia utilităţii pentru atenţie.


239

FILOSOFIA LUI PLOTIN

nu poate încăpea decât o stare sufletească, î n toată - lu­ mina şi intensitatea ei, pe câr..d tOCIte celelalte stau în

umbră3�.

Sufletul se dedublează astfel ; o parte obscură şi una

luminoasă, conştient şi inconştient., sau după psihologia lui

Plotin

Leibniz) o

(comună

aici

parte, in act

cu

cea

a

lui

Aristotel

şi

şi o altă parte, in posibilitate ;

in ceea ce este actualmente şi ceea ce poate fi virt.ua�­

mente. "AltGeva e gândirea, alta, principiul gândirii. Noi gândim totdeauna, dar nu percepem totdeEluna gândirea noastră"

35.

Dar sufletul are, ca ceva implicat naturii sale intime, conştiinţa ; când e, deci, inconştient,

nu

e

în stare nor­

mală, nu e el însuşi cum trebuie să fie, şi conţine numai o posibilitate de a fi altfeL S-ar părea, însă, că aici, e o tautolog.ie, căci în locul frazei

precedent�

putem

da

formula

identică

ca

sens,

dar absurdă, următoarea : Sufletul, când e în stare conş­ tientă, e conştient : pe când atunci ,când e în stare de neconştiinţă, e neconştient.. In realitate, însă, aici avem o formulă fecundă în consecinţe' Toată ambiguitatea şi deei şi tautologia stă în înţelesul dat cuvantulUi .. conş­ tiinţă". La, Plotin "conştiinţa" nu are sensul întrebuinţat în psihologia engleză, de ex., după care, �a se identifică, cu totalitatea stărilor de conştiinţă, după cum, nu e nici u n epifenomen, ci, o proprietate a sunetului de a se observa el pe el însuşi când e în act. Un exemplu : In

timpul când raţionezi, simţi că raţionezi :1 6 , ai conştiinţa identităţii eului cu actul său, adk5

cu

raţiunea. Conştiinţa,

deci, aici se reduce, se identifică şi se anihilează în chiar 34 ComparA "strâmtul cerc ;uminos" din psihologia lui Herbart, şi fixarea numarului de .�dp P(,_� :;)!le 1(1 ;.!::m�t1lnţâ, tntr_un timp dat după afirm.aţiile lui lVunl!t. "Suntem astfel fntâriţi, a considera 12 r epreze n t.aţ ii simple, ca [jind Intinderea maxima. a conştiinţei, pentru reprezenwţiile re lativ ,;imple şi pentru reprezentaţîiie � ucee�i ve" .. P�ihoJogia fiziologică", trad. Rouvjer. t. II, p. 242. 35 ENN. I V, c· III, 30 (p. 45. t . g r ec , şi p. 336, I I le. fr.). 36 ldentic Aristotel.


6RIGORE

240

implinirea unei

TAUŞAN

activităţi psihice. Dacă ar fi nevoie de

altă definiţie, am zice că conştiinţa (dup� Plotin), e ra­ portul stabilit de un om între sufletul său cu actul par­ ticular dintr-un moment dat. După acest sens, e posibil ca un fenomen sufletesc să fie in act şi deci în conştiinţă, fără ca, cu necesitate .şi într-un mod absolut. sJ se de­

ducă de aici, "con.5tiinţa" (în sensuL Lui Plotin) că am conştiinţă. Pot avea, cu alte euvin1:e, în mintea m ea, cu toată

lumina,

o

stare sufleteascfi,

fără

c a � eu

fiu

conştient de acea stare, deoarece conştiinţa e altceva decât simpla

percepere

imediată

a

unui

obiect ;

ea

fiind

conştiinţa că ai conştiinţă. După

psihologia

lui

Plotin,

deci,

dualismul

stărilor

sufleteşti, se rezolvă astfel : In mintea noastră avem o activitate, despre care ne dăm seamă că o avem când o avem, şi o altă activitate, despre care nu ne dăm seama că o avem, deşi o avem. Despre o activitate suntem conştienţi 37 despre cealaltă, suntem conştienţi că suntem conştienţi. Conştiinţa deci, pentru Plotin, e egală cu simţul intern şi în acelaşi timp se identiIică cu pe7'sonaWatea ; căci prin ajutorul ei se poate cunoaşte conţinutul oricărui mo­ ment psihic şi în acelaşi timp, p rin raportul stabilit între eu şi cutare act, se ajunge la consolidarea, în minte, a unui subiect permanent, deosebit de toate lucrurile din afară şi totdeauna identic cu el însuşi, ceea ce constituie tocmai personalitate.

e

Raţionamentul. - Concepţia spenceriană

o

rezultantă

a

forţelor

externe,

puse

în

e că viaţa conflict cu

cele interne. Orice eveniment pslhic, e menit, a răspunde unei impulsiuni extern"" pentru că numgj astfel el poate contrabalansa acea lovitură, sau UCC<l im p re s ie primită

37 Cu modul acesta, Plotin, rezolvă cor;lraziceea psihologiei azi intre suflet, care prin esenţă e l'onştient, şi existenţa "sufletului inconştient", Un text c.nre ar putea documenta că sensul dat de Plotin conştiinţei, e raportul dintre sufletul total şi u.n act particu.lar al lu.i, ar putea fi găsit În ENN. V , c de

III, 3,


FlLOSOFlA

LUI P j .o T J "N"

din afară. Cu această concepţie, Înstinctul în general activitatea <Iutomali\, din biologic, e (:u mult superioară vieţii şi de calcul, deoarece mult mai bine, mai uşor, mai repede, se con­ servă viaţa printr-un nereflectat răspuns dat mecanic şi imediat, decât prin răspunsul, dat cu j u decată, Îns[l târziu. Din biologia lui Spencer, astfel, se poate deducl:' coE rolariul c{l raţionamentul e o inIeriori t<'ltc curios, cum acest corolar, scos din o filoso fic a vieţii , a fost întrevăzut de Plotin, care susţine cu multă tărie inferioritatea raţiunii. El neagă, astfel, credinţa că Zeul suprem ar putea rnţiona, ciIci numâi fiinţele imper­ fect� , l imităte în timp Şi Încercuite in spaţiu, au nevoie de dubioasele sfaturi 'ale raţiunii :lC'. Emoţiile· - Psihologia lui Plotin, nu se distinge prin studii amănunţite asupra stărilor afective :\11 . Găsim totuşi, în Enneadele sale, expusă, - într-un mod incidental, o ipoteză, prima ipoteză credem, asupra "expresiei emo­ ţiilor", problemă care abia, 'de la Darwin Încoace, pa­ sioneiOlztl pe psihologi. "Ruşinea consistd pentru suflet în opinia că un lucru este nepotrivit, şi deoarece sufletul conţine corpul său, pentru a vorbi mai exact, îl are sub dependenţa sa şi î l inviază, sângele, care e foarte mobil, se duce spre faţă. De asemenea, teama, are principiul sau

38 "Deoarece In sufletul universului e în ţelep ciune, trebuie să fie în el raţionament şi memorie. Această ob i ec � ie nu poate fi ridicată decât de oamenii care cred că inT,elepciunea consistă in ab sen ţa ei şi care iau drept fnlelepciune, că ut ar ea lnţelep� ciuniL,. Acela care raţionează seamănă ca un om care atinge lyra jJeniru a �e exerş,l, p e ntr u a capala jnle�nirea de n câni<l. 'Ii în general cu acela care lnvaţă ca să ştie... Dacă (D-zeu) cunoaşte astfel, i ncât nu mai are nevoie să mai înve�e nimic şi poate sta într-o fază stabilă, evident posedă inţelep� ciunea. Dacă cunoaşte lucrurile viitoare (privilegiU care nu se poate contesta, fără absurditate) de ce nu ar şti cum ele se petrece ? Dacă ştie, la ce ar avea nevoie să raţionczf' .,.. II, t. gre c şi p. 347, I I tr. [1'.). aceasta o vinil. lui Plotin d(;o,"trece <lcum în timpuri lt· noa�tre au încqn!l �[l �lud ll'Z{" cu m ai multă a te n ţie şi pricepere. mecanismul sentimentelor. vor

ENN- IV, c. IV, 12 (p. 58, 39 Nu putcm face d i n

abia


242

GHIGORI; TAUŞAN

în suflet ;

paliditatea

se

produce

în

corp

sângele se concentreazil in p,lrţile inferioare,

pentru

în bucurie, d e

asemenea corpului îi aparţine di.lataţi a ce d e v i n e sensi­ bilă . . , Tot asemenea e pentru durere şi pentru concupis­ cenţi'i : princi p i u l e in su flet, unde stă i n stare latentA, ceea ce derivă apoi d e aici, e s te perceput de senzaţie" "O.

lui

Din acest text se deduce, cu uşurinţă, care e ipoteza Plotin : " o stare de conştiinţă influenţează corpul

care

e sub dependenţa sa", modificarea corporalil apoi, e re­ simţită de senzaţie. Prin urmare dupil Ploti n , ca şi dupii noile

ipoteze p:o.ihoIizke '; 1 ,

senti mentul,

e

lin

efect

al

modific{lri'lor corporale, care l a rând111 lor. fire�te, cer u n ordin intelectual.

Libertatea voluntară. deoarece el însuşi tema

fundamentală

�2 -

Omul

jn

ce e.ste, salt'. AcC'usta e

viap e ccea

şi-a

ales felul vieţii

a

problemei voinţei,

după

Cînd intră in viaţă, omul, e predeterminat de a

Plotin " J .

fi

intr-tlil

fel sau i n altul, şi toate <Icţiunile lUi paTticulare, toate

faptele mai însemnate sau mai puţin însemnate il l e con­ duitei

11imilri mecanice. btal, a l e cOrf!ct<?rHlni sân inl1 ăscuL Cu om'-11 n11 12 liber, ('<lei nu face intr-un dnt, clc<H e st e t"e2il ce estE"

lui.

sunt. efecte necesare, sunt.

('ar0 SE' SUCCEd modul <.lC('sta, moment


FU.OSOFIA LUI

Pl.OTJ�

2-13

să u . Şi

prevăzut, de însăşi intimitatea caracterului

cu

toate acestea, Plotin, fără contrazicere, admite libertatea omului, crede î n necesitatea pedepselor şi a recompen­ selor, şi î n sfârşit, e convins că Zeul cel etern e şi cel mai bun posibil, pentru că nu sileşte pe om să fie rău Ceea Ce î l face pe Plotin, să susţină aceste teorii, ce par absolut contradictorii e că, după el, libertatea omului e un absolut transcendent, şi locul unde ca se exercită D U e în aceast{l lume sensibilii, ci în cea din care vine. Acolo, în lumea care precede pe el are putinţa de a-şi alege felul vieţii lui, a'ia cum vrea, nefiind silit şi determinat de nimeni. Odatil, insil, decis de a fi într-un fel, el intri'! în scl<lvia propriei sale naturi şi se supune, - pentru crl nici nu --

poate face altfel, lume.

ordinij

uni.versaie ce domneşte in

Dar încă o restricţie. Să admitem că Un om 11 fost aşa de fericit, încât şi-a ales un caracter bun. I n viaţa

pământească, el, nu va putea, din cauza imperfecţiei sale primitive. să-I realizeze într-un mod perfect. Rrlmâne atunci, în omul moral, o aspiraţie, venită din alt<=i lume, ctltre ,.,mai bine", o aspiraţie şi o înălţare c;'i tre ceva mai

nobil şi mai curat decât nimicnicia vieţii de tO<lte zilele. Ste:tua conduccitoare

il

omului bun

e " idealu l " ,

ce

se

desprinde lucitor din obscuritatea vieţii pămfmtcşti. Râ\-­ n ind spre el, omul se consolează şi iartă, se inalţă

pudfic{l, căci simte atunci crl în el e altD chcm<lre aceea a satisfaci:' rii trectllo<lrelor nevoi �;i idenl, conducMor al vÎ('ţii,

rob, e ceea

ce

Plotin

4 4 Credinţa in Demoni fiinţe inlennt:di n r l ' d i ntTe oameni, era veche, dar Plotin are meritul d c a·i fi

<'xpliel11'V r'\Osotii'il, n,(,\(" '" lruduccl'ca

manifestări

]'ormand

dinamice

ale

ni;;k

e n l l l iq i

sufletului.

�i

o

; 1 ' l I r< ) j '' ' ' ' ! ' ' ' ' � , · " ,

BOUILLF.:T

in

n"lele

�ale Meletemata plotinialla, p . 1 9 ) u n fragment jnlt:re�ant pentru i poteza demonilor, şi de aceea Il reproducem şi noi <liei : "Notissimae sunl fabulae illae de Daetnonibm nwtlium interdeos el

llol11in€"

]O{_'Utn

F;nrj " atidor,

",netihu'.

<.1,\

qU;!L'

� i \ l l)t!

imk

.'' ' t ' I-� i :-'; i l \ 1 . ' -

�\i)

1 1 ,, , [ ; , : ; (

",:"


�G�R"' IGOR� TAU�___________

__ __ __

Cităm : "Ce e demonul nostru ? E o putere a sufle­ tului nostru. Ce e Zeul nostru ? E de asemeni, o putere a sufletul ui nostru· Demonul nostru este puterea imediat superioara aceleia ce-o exercităm (în realitate), căci ea prezidJ viaţa noastră, fără a lucra ea însiJşi. Puterea care lucrează în noi, este o putere inferioară aceleia care pre­ zidă vieţj i , şi ea ne constituie esenţialmente. Dacă, deci, noi trăim cu o viaţă senzitivă, avem drept demon, Ra­ ţiunea : dacă trăim cu o viaţă raţională, avem drept de­ mon principiul superior raţiunii (inteligenţn), principiu caTe prezidă vieţii noastre, care nu lucrează, el prin el însuşi. ş i lasă să lucreze puterea inferioară.

Platon,

zice,

cu

dreptate că "noi alegem demonul nostru", căci prin felul vieţii ce o preferăm, alegem demonul cnre prezidă vieţii noastre"

"5.

Definiţia

"demonului"

ar putea

fi

gradul imediat superior vieţii reale desfăşurate

rrceasta : Într-un

anume timp. Deci, cu cât un o m va fi m ai bun, mai ri­ dicat, din punctul de \'edere moral, cu atât şi "demonul", sufletul său, va fi superior În ierarhia demoniacă. De aici, din această concepţie a "demonului", se de­ duce, în neoplatonism, doctrina aspiraţiei, sau a idealului, omul râvnind totdeauna a realiZa acea pornire sau acea "voce internă", cum o numea un mare gânditor antic, care se găseşte în orice suflet curat .şi În orice inimă ne­ pervertită. Unde e, însă, atunci libertatea omului, dacă el e ra­ bit idealului, e supus himerei de a fi mereu mai bun ? Libertatea lui, ar răspunde Plotin, se manifestă, mai întâi, la alegerea caracterului său, şi apoi în chiar conştiinţa posibilităţii de a fi mai bun, decât este î n realitate. Dacă GraeCÎa vulgatae fuerunt· Etiam has fabellas receperat Plato, et unicuique homini suum attribuerat daemonem, qua imagine vitae sortem ac cunrlitionem <;inguli� destinatam ne d i v i n l tu� assignatam indicare voluerat. Vidit vero Plotinus majus alquid in ea opinione inesse, que dissimilem ei esse Genii apud Romanos cultum : nam daemonem singulis hominbus additum perfectum istud atque excelsum vitae ac virtutis exemplar esse censuit, quod, dum perpetuo sibi ab ocu1os ponunt, omni opera aemulari student atque BSSequi..." (p. 531 t. II). 45 ENN. III, c. IV, 3 (p. 262, 1. t. I!"r. şi 92-3, II, tr. fr.).


nLO:::iC Fl/� j ,m PL()TL� n u ar putea fi nwi turisl aşa de limped0, să fie altul uec[tt Omul, dupit nici al altora, nici lumii, deoarec e ales îl

atunci e

liI..H2r,

c onş t i i nţa

.;; i

nu

mo'tr-

vre[l,

poate,

deci in primul

materiHle

'ii nll de

stodi.

disci pol i i lui l u i Plotin, cu idealismul uualist al l\li primitiviI substanţ{t cum adm i tE a Ac.-to emicianu l , simplu derivat al spiritului. Cu toate acestc<1, lumii, n u e o halucinaţie subiectivt\' deoare('c S(iU

Dinamismul

existe

in corpul

pentru C ; l , ,ICC\lSf;l de ..

omenesc, anume

astfel, spiritul să p o a t ă avea o oarece omul

ci

e Un compus dint r- u n

spirit transformat în materie, latil de ce in psihologia lui Plotin, e o acti,vitate suflcteascil, produse) de un excitant exterior material ; de Ce raţionamentul, c o orientare făcută în folosul

fericirii

materiale,

de

cc

sentimentul insuşi, e Un produs al modificărilor internE corporale' Psihologia culori

lui

Plotin,

e

astfel

ca şi metafizica sa, şi stă

nuanţată în

cu

aceleaşi

ace](:.'l'ii

raporturi

istorice, faţă de Academie .şi de Peripatetism, în ce pri­ veşte problemele sufletului, precum a stat faţă de acestea, in ce priveşte problemele lumii şi ale divinitiiţii.


C A R T E A A VI-A ESTETICA o ştiinţă normativil, cum e estetica, care di) reguli şi sfaturi, care caută să orienteze pe alţii in urmărirea metodică a unui scop, nu se poate întemeia decât printr­ o observare conştiincioasă a realităţii, căci regula, nu poate să fie folositoare, decât în măsura putinţei ei de realizare. Altminteri, e o moartă artificialitate. Astf-el, ne explicăm, de ce acest fel de ştiinţe nu s-au putut dezvolta, decât în acele ţări, sau în acele timpuri, în care practica, pe care ele căutau să o formeze, era ea Însă ­ şi dezvoltată. Exemplul la Romani, poporul cel mai în­ clinat spre oratorie, găsim cele mai Însemnate monu­ mente

de

critică

a elocvenţe i ; pe când

t

l a Greci;, rasa

cea mai sinceră admi ra oare a frumosului, şi în ţara marilor t agici şi a neîntrecuţilor artişti plasti ci, se clă­ deşte din temelii, ştiinţa artei. Filosoful, care a for m ulat

r

teoreticeşte geniul artistic al rasei sale, a fost în ordine cronologică şi ză după el, e Plotin. Această rezuma

;

înrudire

ultimele

şi

logic(l,

Pla[on,

iar

cel d i n t â i , care urmea­

secvenţ<1

î n 1 imp,

concluzii a l e csicticii

lui

n e sileşte

Platon,

a

care

până azi, a rămas fundamentală. I deea, e realitatea supremu, şi din

u n i rea ei cu pri­

mitiva

sensibilă,

şi pasiva materie

iese

l umea

care în

felul cum n i se prezintă, ne arată evident cele două na­ turi din care a fost plămădită ; ea e u n amestec de bu­ nuri şi rele, după cum

î n ea $unt închegate

ideii şi imperfecţia materiei.

perfecţi a


De a ce a Platon, compară "admirarea frumosului"� C t 1 un fel de dcliT, mania, prin care sufletul se identifică cu însăşi obiectul extern, Artiştii simt în ei, tot cutre­ mUful amorului pur, tOcIti pasiunea I lit.'irii de sine, a\)­

wlub I ar fuzionare C,l frumosul din afanl, inc1Ît i n o­ perele lor d e arUl, dezvelesc un colţ al lumii senine şi ettTne, <tI lumii cerului :i,

1 De aici definiţi a : metriotis /ce simetria kalos (Fileb, 65), şi invers al! esthiros alo ti plin tis amitrias pantah1� sinidos ar ge� nas (Sofistul, 357),

D e asemeni, AR