Page 1


G. PICO DELLA MlRANDOLA

RaĹŁionamente sau 900 de teze propuse spre a fj dezbAtute lD public, l a Roma, in anul 1486, dar neacceptate *Despre demnitatea omului


COLECลขIA nmUOTECA DE FJI"OSOFIE

Seria CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE ,

Ci. PICO DELLA MIRANDOLA

1=1

CONCLUSIONES SIVE THESES DCCCC ROl\:IAE ANNO 1486 PUBLICE DISPUTANDAE SED NON ADl\USSAE *

DE DIGNITATE HOMINIS t


nE FILOSOFIE

COJ.ECŢIA BIBLIOTECA

Seria CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

G. PICO DELLA MIRANDOLA

--

I-I=I-!--: RAŢIONAME:t\TE

DE TEZE PROPUSE SPRE A FI DEZBĂTUTE ÎN SAU 900

PUBLIC,

LA ROMA,

ÎN ANUL 1486,

DAR

NEACCEPTATE *

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ,

BUCUREŞTI,

1991


Traducere de DAN NEGRESCU

Studiu introductiv de GHEORGHE VLĂDUŢESCU Note de DAN NEGRESCU. GHEORGHE VLĂDUŢESCU

Serie îngrijită de IDEL SEGALL

Coperta de ADRIAN C. IONESCP

ISBN 973-44-0014-2


G. PICO

DELLA MlRANDOLA

SAU VOCAŢIA UNIVERSALITAŢII

"Renaştere şi rena şter i " , Renaştere sau renaŞ teri? Ad­ miţînd cu Panofski existenţa m ai mul tor ren aşteri pe verticală ("renaşteri medievale" şi Re n a ştere a pri m i tiv modernă)l, putem oare să vorbim de mai mu lte, şi pe orizontală? în discuţie nu intră, sau nu în primul rînd, cele deter­ minate naţiona l : o renaştere greacă, în secolul al XV-lea, în Peloponez, la Mistra, cu Georgios Gemistos Pleth o l l, o renaştere italiană, o renaştere franc e z ă, o renaştere spa­ niolă, O renaştere engleză, o renaştere germană o re na şte re în Ţările Române, o renaştere poloneză, de tot evidente şi conse mnate, deja, ca atare . Ceea ce trebuie luat în seall1�', cu prec ădere , este e x istenţa ca renaştere, în concept nOl1restrictiv, de acuma, a contra-renaşterii, sau anti-renaş/erii2, care ,,face parte", fie şi "dintr-un punct de vedere crono­ logie", din Renaşterea . în concept tradiţional, Renaşterea , ca întreg, era redusă, totuşi, la o s ingur ă faţă, c1asicizantă şi so l a ria n ă Haydn o numea "renaşterea umanistă". Or, aceasta era numai o direcţie şi o iposta ză ; "a doua, pe care o definesc .COUll­ ter-renaissance 1) a a păru t c a un protes t împ otr i va princi­ piilor fundamentale atît ale c1asicismului cît şi ale scolasti­ cii medievale"4 . Clasicizantă, raţionalistă, apolinică, prin toate aces­ tea, "renaşterea umanistă" era hotărîtoare pentru concep­ tul Renaşterii, dar insuficientă. Căci, în altă dimensiune, Rena ştere a ma i era manieristă, plutonică, transraţiolla­ listă. Ade p ţi i contra-renaşterii, care au fost părinţii Rdor-" ,

­

,

.

"

1 Erwin Panofski, Renaştere şi renaşteri în arta occidenJaltJ, tr. rO'll. Editura Meridiane, Bucureşt i, 1974, p. 132. 2 Cf. Hiram Haydn, The COlll1ter-RBnaissallce, New Yo rk, 1950; Eugenia :B a t t i s ti , L'anJirinascimellto, Feltrinelli, Milano, 1962; In tr, fom., ,A'itireJiaşterea, Editura Mer idia ne, Bucureşti, 1982. • Eugenio Battisti, op. cit., voI. I, p. 67. • HiJ'am Haydn, op. cit., p. XI (in Batti�"ti, p. 67).


GHEORGHE VLĂDUŢESCU

fi

mei, se dăruiesc cu toată convingerea credinţei"5. Savona­ roIa nu poate fi pus alături de Marsilio Ficino, nici Paracelsus de Galilei . Bruno şi Bohme, deşi în acelaşi orizont, panteistic, se disting pînă în pragul opoziţiei, iar Campanella visează la altă "reformă" decît cea întreprinsă de Luther . Cu toate acestea , ei sînt complementari într-un întreg , Rena şterea, ca o coincidentia oppositorurn. Dealtfel , sub acest semn nu stă numai ansamblul, ci fiecare element" în parte, de şi mereu cu accentul mutat. Ficino, " bunăoară, nu pare a fi numai "solarian" (apollinic), ci şi plutonian" , iar Savonarola nu este doar o conştiinţă " a "contra-renaşterii", ci şi a " renaşterii umaniste " . Deşi fiecare cu altă dominantă, aparţin aceluiaşi orizont şi coparticipă, chia r dacă în grade deosebite , dar deocamdată nu "măsura" contea ză, la aceeaşi re-naştere europeană, c a înnoire a m e ntalităţ i i şi a comportamente1or culturale . Altminteri, ar tre b ui "inventată" o anti-renaştere ca opoziţie din afară faţă de re na şte re . Paradoxal însă, de aici, aceea C<lrl· ar păgubi mai mult ar fi însăşi Rena şterea (în sens nst r i ctiv) , pierzînd din relief prin aplatizare, din eferves-. c<lIţă prin de v itali za re, din integralitate prin reducţionism Or, deopo t ri vă , în cuprindere restrictivă şi non-restrictivă, RCliaşterea, ca întrtgul he ra c 1i t ic este divizată şi nedivi­ zată. c onc or da ntă şi dis c o rda ntă, toată în uuu şi una în toate.

Nimic nu confirmă unidimensionalitatea a nsa mblul ui sau pe cea a "elementelor" ; din contră, totul configurează o Re n a şt e re ca exemplară coincidenţă a opuşilor; totul, de la marile mutaţii din cîmpul structurilor socio politice la c om por tamentul : filosofic, ştiinţific, artistic , moral, re-

şi la viaţa cotidiană. "B iografiile" înseşi se desfăşoară în mişcări şi gest uri contradictorii dar concordante . Giovallni Pico della Mirandola (1463-1494), născut să fil' principe domnitor optează, cum a spus el însuşi , pentru "rdturile bibliotecii"; apropiat de cercul florentin al lui Marsilio Ficino, îl ascultă cu ardoare şi teamă, parcă, dar Cl! o tea mă care-l atrage ca un viciu, pe tulburătorul �a \ 0 1 1 ar01 a ; platonic şi ar ist otel ician , proiectea ză o punere ÎI! ;lcord a lui Platon cu' Aristotel . învaţă ebraica şi visează ligios

_

"

I

Ibid,m

(In

op. cit., p.

68).


STUDIU· INTRODUCTIV

1

la o ;,Cabala creştină"6 ; pasionat de magie, de cea numit ă de el ' , ;naturaIă'! , 's timulează orientarea cugetării oamenilor timpului său către studiul «legăturilor) dintre fenomenel e naturii cosmice" 7. Pe scurt, semnul tutelar a l vieţii lui Pico, al vieţii pentru operă, va fi f ost concordiqproiectată "într�un fel de istorie critică a filosofiei angajată să ilus­ treze magia unităţii prin mijlocirea diversităţii atitudinilor" într-o "pacificare lumească, unive rsală , în măsura în care pe teritoriul omenescului, prin înfăptuirea umană, multi­ pIele aspecte ale realităţii se leagă şi se întrepătrund" şi, în ordine practică, "într-o organizare unitară, într-o singură ecclesia, capabil ă să primească întreaga umanitate"8 . Conştiinţă dra matică într-o epocă de trăire intensă, paroxi st i că , a vieţ ii spiritului, Pico îşi asumă întreaga istorie şi ia pe cont propriu întreaga " geografie" a uma­ nului, pentru o reîntemeiere şi o reconstrucţie . Pasiunea cuprinderii universale, ca semn distinctiv al marilor spirite ale Renaşterii, răspundea tocmai acestui angajament de radicalitate: trebuia să se ştie tot ce se pute a şti, pentru a se' ajunge la rădăcina tuturor luc r uri lor . Iar cum, aşa zicînd, după Marx, pentru om, rădăcina tuturor lucrurilor este omul însuşi, omniscienţa , în Rena şte re, va fi fost o propedeutică la umanism ca explicaţie a fiinţei noastre şi ca program de reconstrucţie . Căci "înconjurarca " a tot ce se ştia era primul gest menit să facă posibilă o critică a fun da mentelor, ea însăşi ca mijloc pentru o reîntemeiere Ei quisbusdrim alii, şi ceva pe deasupra , din formulă de respingere ironică, para doxal , trecea într-una de numire a proiectului renascent de r e circu l11 s crie re a orizontului. Pico,"aşadar, pentru că despre el se va fi spus că ştii tot ce Se putea şti şi încă ceva pe' deasupra , făcea di n de omnibus r ebus mijloc pentru acel ceva de dincolo de' ceTcill C1.l1i osti ntelor din care devenea posibilă o nouă constru'ctie a uu{an�ll1i . Generalizînd, era nevoie de <> fixate în . zO;la furida'mentelor pentru un nou început în isto rie ; ; ' ,

• Eugenio Anagnine, G. Pica delia Mirandola. ·Sincretişmo f'eJJgiosofilosofico, Bari , Late�za-Figli, 1937, P'. 7& şi urm... , ' " . � J?' P. Negulescu, Filosofia Re'Jaşt�rii, Ed iura t Eminesu c , .a�c'ureşti .

1986,

8

p. 37 1. EfIgeIi.io Garin,'

"

,

Umanismul italiali;'U. rom;; Editur a Uni v�rs. BucU-

reşti , .}982; p , 105 şi unn.

"

C"

:


8

GH!ORGHB V'l.J.DtJTESCU

Critica renascentă a tradiţiei scolastice şi asumarea culturii clasice (greceşti, romane, orientale), la rigoare, o altl modalitate a criticii, nu stăteau ca scop în sine şi nu r ăm i neau la simpla raportare livrescă. Despărţirea de spi­ ritualitatea medievală era cu mult mai mult decît o critică a cunoştinţelor şi chiar decît o critică a unei paradigme culturale. Prin "ruptură" de tradiţia scolastică, Renaşterea executa primul gest, acela al "dezlegării", într-o mişcare de instituire formală a altui orizont. în logica devenirii istorice, la scara şi în timpul său, ea repeta dialectica afir­ mării Evului .Mediu însuşi. Severa contestare (în Apologe­ tică) a culturii greceşti nu va fi fost o punere în retragere, ,ie şi provizorie sau metodică, a tradiţiei în vederea "desem­ nării" altui cerc de existenţă culturală? Renaşterea, aşadar, începe prin contestare pentru a se putea afirma ca reevaluare şi reconstrucţie. De aceea, ante­ rioritatea critiCii este numai logică; altminteri, adică în ordine empirică, cele două componente: respingerea şi integrarea sînt coprezente. Idealul pichian al concordiei are, în acest sen,;. exemplaritate. Şi tot asemenea, critica tradiţiei pentru o rdntemeiere a umanismului. Universalitatea, ca mod de raportare la tradiţie şi ca pasiune a cuprinderii totale , apare astfel ca un mijloc nec�sar în cîmpul ambelor componente, ca şi în acela al programului. Pico vrea să ştie tot şi , poate, din perspectiva programului. renascent chiar ştia tot, metodic: ca p r intr-o anamneză, el aduce (dacă nu converteşte) istoria într-o nouă "geografie" spirituală. Fără această "convertire", omniscienţa lui (şi în genere a marilor conştiinţe renascente) lI-ar fi fost decît exerciţiu psihologic al unei (al unor) minţi supradotate, iar din punctul nostru de vede�e, mărtu­ rie pentru un mod de a fi (de a putea fi, de a dori să fie) al oame ni lo r într-o epocă, fapt, de bună seamă util, dar nu U1 cea mai mare măsură. Pico va fi avut, nu încape îndoială, o înzestrare naturală neobişnuită şi, pe potrivă, pasiunea cultivării ei. Ceea ce îns:t il individualizează, ceea ce îi dă identitate axiologică estL· trecerea culturii în creaţie. într-o interpretare biograficistă, paradoxal, pe cît uimeş­ te cu ştiinţa lui, pe atît, în perspectivă istorică, se estom­ pează. Ştia mult, ştia, se pare, tot ce se putea şti, dar în epoca lui, pînă în timpul său şi la scara acestuia. Or, el •


STUDIU INTRODUCTIV

9

face din omniscienţă un mijloc de atingere a trepteizero" " a con�tiinţei. Ca un alt Socrate, el vrea să ştie (tot ce se putea şti), pentru a ajunge acolo de unde începea el însuşi şi epoca sa . El ştie, aşadar, pentru a şti că nu ştie nimic. Ştiinţa lui, parcă peste puterile omeneşti, îi va fi impre­ sionat pînă şi pe contempora ni, ei înşişi cu performanţe . Cunoaşte: texte din Cabala şi Talmud !ji comentariile l a acestea , dialogurile platonice şi Enmadcle lui Plotin, opera aristotelică şi aristotelismul de după Aristotel: latin şi arab . în cele ,,900 de teze", apoi, dovedeşte o ştiit(ă exact ă şi profundă a metafizicii şi fizicii, logicii şi matema­ ticii, a moralei şi teologiei din spaţiul culturii latine medie­ vale, a filosofiei albertino-thomiste, a augustinismului şi augustinienilor, a scotismului şi a scotiştilor. Concllt�ion(s sive thescs DCCCC (Raţionamente sau 900 de teze) "propus e spre a fi dezbătute în publ i c, la Roma, în anul 1486" aduce cu o summa a filosofiei scolastice de limbă latină (şi nu numai, de îndată ce, la acest alt "symposion", mai sînt " chemaţi": platonicienii şi neoplatoniciel1ii, aristotelieni i greci, arabi şi latini, "înţelepţi cabalişti", Al Farabi, Avi­ cenna, Averroes etc.), dar şi, prin caracterul lor interogativ şi dialogal, cu aplicate şi bine conduse disputationcs. Sau, mai curînd, ele iau form a und summa în vederea celuilalt mod de a fi, ca disputatio, pentru că scopul " lecturii" era 1 eevaluarea . Dealtminteri, însăşi instituirea obiectului de apli caţie cerea operaţiunea de reevaluare, presupunînd o opţiune, o selecţie, " criterii anume şi o intenţionalitate. Pico face o "lectură csenţializantă, identificînd de fiecare dată un număr de "teze " şi o ordine a lor. Abstract privită, Întreprinderea comporta enorme ris­ " curi de inadecvaţie, de îndată ce lectura era intenţională. Dar care nu e�te? Problema, de "aceea, nu ţine de intenţio­ nalitatea actului, ci de gradul de verosimilitate. Ca oricare a lta şi "lectura" pichiană este discutabilă, fiind a unei conştiinţe determinate într-o epocă determi­ nată. Există un tip de "lectură" şi un timp al "lecturii" mereu altele, pentru că, în funcţie de orizontul de plasare, percepţia este distinctă. "Opera", cum se spune astăzi, este deschisă", întrucît poate primi sensuri noi în funcţie " " de "observator". ° "lectură" în sine "supraistorică este, dealtfel, o imposibilitate, căci ambii termeni ai relaţiei se


10

GHI!ORGHI! VL.\DV'J'BSCU

modifică. O "operă", aşa-zicînd, mereu identică prin uni­ citatea formei este mai d.�grabă o ire alitate , fiindcă· r eali ­ tatea ei stă ma i înainte de toate , oricît ar părea de ciudat, în devenire . De aceea, orice "lectură" este parţia l ă , fii nd a une i "opere" într-un moment dat al de ven i r ii ei şi, în acelaşi timp, actul unui. cititor" în determina ţie istorică. Dacă " aşa stau lucrurile, percepţia ace stuia din urmă ţine de un o ri z ont anume al c u noştinţ ei istorice . Pico, deci, pentru a reve ni , aplică o "grilă" care este a epocii. Prin aceasta m ai întîi , face o s,�lecţie, apoi, la a dOLlJ. mişcare, resemni­ fică cee a ce preia, pent ru epocă şi în f uncţi e de ea . Fiind a unei epoc i, orice "grilă" promovează sensurile care-i ră,pund ei şi "asc u nd e" ori lasă" 111 a şteptare" altele . Timp al " rupturilor" , R.:na)iterea pune "Între paranteze" sensuri, de bună seamă maj o re , ale tradiţiei scolastice pentru a trece în spaţiul său al t ele , de primă înse mnătate pentru ea . Judecată abstract, ea poate să pară nega ti vistă sau aproape . În realitate Însă, ea nega ceea ce nega într-o fenomenologie a receptării i nt e nţional e . Cît va fi "ascuns" ceea ce trebuia sau nu trebuia să �l ::;cun dă şi va lor i z a ceea ce trebuia să valorizeze s au nu, este o pseudoproblemă. Găsind că percepţia nu i-a fost exactă, riscăm inadecvuţia, pentru că ie şim di n spa ţi ul ei şi ne fixăm fie în cd de di na i nte , medieval, fie în cel ulterior (modern-contemporan) . Că "lectura" ei nu era totală, este perfect adevărat dar şi legiti m . La urma urmelor, ea ni c i nu putea , nici nu o trebuia să facă o "lectură" total ă. Aceasta Însemna :iÎmplă operaţiune de translaţie a unui orizont cultural, ceea ce ar fi făcut din Renaştere un alt Ev Me di u sau un Ev Mediu de du pă Evul Mediu. Dar ea nu est� prelungire, chiar dacă este în prelungire istorică. în continuitate , Re naşterea este altă secvenţă. De aceea şi pare antitetică ,Il r a p ort cu Evul Mediu. Metoda lui Pico din cele 900 de teze exprimă toc mai această stare de lucruri şi este un mod al conştiinţei de sine renascente . Punînd tezc şi opunîndu-le antiteze, el se fixa Într-un oriz ont distinct prin sine dar şi prin raportare . :Metoda dă seamă de faptu l C� a fi al Renaşterii: discon­ tinuitate şi continuitate .


·

11

STUDIU INTRODUCTIV

Ca atare, judecată numai ca procedeu formal, ea reamin­ teşte tehnica scolastică a disputa ţiei, aceea a. lui sic et non. Faţă cu aceasta însă ea cîştigă în radicalitate prin ieşirea din orizont . în scolastică, metoda opera imanent, în Rena ştere însă, prin transccndere . Antiteticul scolastic privea raporturile dintre varii filosofii în acelaşi timp al conştiinţei istorice, în timp ce în Renaştere semnifică opo­ ziţii tipolog�ce . Cu funcţie critică şi constructivă şi în scolastică, numai că în limitele acesteia, în Renaştere metoda este critică pentru altă îl1temeiere. Dacă n-am lua în seamă toate aceste date am risca in­ cumprehcnsiunea nu numai în ordinea discontinuităţii dintre Renaştere şi epocile anterioare, ci şi în aceea a continui­ tăţii . Paradoxal , poate în primul rînd a acesteia , căci des­ prinderea de tradiţie este pregătită în substrat, adică în instituirea p entru o nouă conştiinţă filosofică a tradiţiei. Pico, bunăoară" nu se raportează la antichitate şi la Evul Mediu ca la orizonturi în sine şi nu le desluşeşte ca pentru ele Însele . El izolează din platonism sau din aristo­ telism, din thomism şi din scotism, din a vicennism şi din averroism te ze" pentru o antitetică, deci pentru punerea " altora . Antichitatea şi Evul Me diu sînt, prin urmare, altele decît cele istorice; sînt ale unei conştiinţe renascente (din alt cîmp) . Fiind desprinsă de antichitate şi într-o oarecare măsură de Evu1 Mediu, filosofia Renaşterii nu putea să înceapă printr-o ruptură totală, ni c i însă printr-o translare a tradi­ ţiei . Oricum, şi-ar fi luat şansele de instituire . De aceea , Pic o alege ceea ce î l ajută s ă se desprindă, construind. Supunerea l a obiect este metodică şi are dublă utilitate: delimitarea şi construcţia prin opunere, pe de o parte, auto­ construcţia printr-o integrare supravegheată critic, pe de alta . Platon şi Aristotel, Plotin şi Proclos, Cabala şi tradiţia arabă, Thoma şi Duns Scotus, filosofia şi te ologia scolastice, în genere, s'nt supuse unor resemnificări necesare . Pico se aplică tuturor, li se "supune" pentru a le " supune" într-o altă sinteză. Este aici o "viclenie" a raţiunii istorice, pentw a zice astfel, după Hegel. În aparenţă, poate, în teze, Pico se punea numai ca o conştiinţă post-istorică. într·o ma i .


12

GHEORGHI! VUDtJTI!SCU

exactă evaluare însă se opunea din chiar mo mentul saVlr­ şirii "selecţiei " , de vreme ce lectura sa era intenţională. în ordine psihologică şi temporală, deci atîta cît îl luăm în seamă ca O conştiinţă individuală, se înţelege că actul alegerii tezelor este anterior celui al opunerii . Dar, într-o istorie inversă, dinspre ulterior către mai înainte, dinspre Pico În termen de conştiinţă constituită, alegerea era predctcrminată, fiind în funcţie de antiţeze. Dar in acelaşi timp, antitezde nu erau po,,;ibile fără teze. De aici şi impresia complementarităţii, ca şi idealul pichian al concordiei . Secvenţial, mai întîi, Pico vrea să pună în unitate pe Platon şi pe Aristotel, pe Avicenlla şi pe Avcrrocs, pe Thoma şi pe Duns Scotus, filosofia greacă şi filosofia sco­ lastică, Orientul şi Occidentul. Posibile şi necesare, toate aceste mişcări aveau însă finalitatea în afara lor într-o sinteză cu mult mai cuprinzătoare şi mai tensionată. Căci. nici una dintre concordanţe1e secvenţiale nu se construia ca o coincidentia oppositorum, Într-un registru atît de larg şi mai cu seamă nu-şi apropia acea radicalitate ca marea sinteză modernizantă. Pico procedează antitetic În mod universal, d2ci şi în "adîncime" sau, în ordinea "elementelor". El, adică, de-;lu�şte opoziţii şi Între platonism şi aristotelism şi între thomism şi sco�ism dar le ţine încă aproape de modul de a fi al "deosebirii". Sau, oricum, el introduce o graduali­ tate de îndată ce opoziţia dintre platonism şi aristotelism, bunăoară, pare mai slabă decît cea dintre filosofia greacă şi scolastică, iar aceasta din urmă, mai puţin radicală decît cealaltă, mai cuprinzătoare şi mai profundă dintre tradiţie şi modernitate. Aici antiteticul este mai strîns, căci scopul nu era punerea în regim de complementaritate, ci revizuirea tuturor valorilor În sensul modernizării lor. D�ci, valorile tradiţionale sînt puse în antiteză cu ele însele. sau, mai înainte de toate , devin ele însele antitetice, prin punerea lor, aşa-zicînd, în criză. Aparţinind unui orizont cultural determinat şi purtînd s'�mnificaţii pe măsura acestora , ele sînt supuse unei resem­ llificări :şi astfel trecute în alt spaţiu, cel al modernului (de la. modernus, nou, înnoitor) . Operaţiunea, prin urmare, nu este de simplă mecanic ă I a7a, tradiţia n-ar fi riscat pura exterioritate in raport cu mo-


STUDIU INTRODUCTIV

1:J

dernitatea? Pico, însă, se angajează într-o acţiune de aşezare a valorilor tradiţionale în condiţie de con-generitate cu noul spaţiu al conştiinţei filosofice. Istoria sa "critică" a filosofiei 9 este deci o istorie constructivă. El, pentru a face din trecut conţinut al prezentului, săvîrşeşte moder­ nizarea lui . "Lectura" filosofiilor anterioare, în aparenţă, este a lor pelltru ele însele . Dar Pico li se aplică mai întîi pentru a le pune în acord în secvenţe simple. Intră în interiorul platonislllului şi aristotelismului, thomismului şi scotis­ mului, pentru a le determina să trc:acă din condiţia unor filosofii determinate în aceea a altora cu un grad mai scăzut d� determinare (sau cu unul mai sporit de indeter-·

minare) .

În sine, platonismul şi aristotelismul, thomismul şi scotismul erau filosofii istorice distincte. în prima sinteză. platonică-aristotelică, thomistă, scotistă însă, ele îşi pierdeau (-au măcar îşi relativizau) determinaţia istorică prin tre­ cerea în condiţie de părţi ale unui întreg. Or, acesta, deşi ca specificaţie doi, numeric, aşa-zicînd, după Aristotel, este unul. Alcătuit din părţile lui, unul însă este altceva decît acestea . Filosofia platonică-aristotelică sau cea tho­ mistă-scotistă, în consecinţă, erau deja construcţii în alt ()rizont. De aceea, în lectura pichiană trebuie să vedem cu mult TIlai mult decît ne permite prima impresie care nu este neapărat înşelătoare, ci numai relativă. Deodată, Pico pare să fie platonician cu Platon, aristotelician cu Aristotel, thomist cu Thoma, averroist cu Averroes, ebraizant cu " înţelepţii cabalişti" şi este în limitele în care orice lectură impune, ca printr-o primă regulă a metodei, intropatia, dacă se poate spune aşa. Ip rigoare, într-o operă "intrarea" şi "ieşirea" sînt asigurate de aceeaşi condiţie, de aceasta a supunerii la ea, de asu­ mare a ei prin identificarea cu logica sensurilor sale. Pico se pune în varii experimente, parcă determinîn­ -du-se platonic, aristote1ic, thomist etc. , pentru a fi în stare să se autodetermine . Depăşirea tradiţiei nu era posibilă printr-o abruptă contestare. _Pentru a căpăta autenticitate, operaţi unea 8

Ibidem,

p. 105.


14

GHEORGHE

yLĂDUŢESCU

presupunea în mod necesar asimilarea prin revalorizare. Fără medierea criticii , (conştiinţei critice), n-ar fi fost posibilă nici "lectura " filosofiilor anterioare, nici construc­ ţia într-un nou orizont. Pierderea de sens era, poate, mai cu seamă în spaţiul tradiţiei , căci raportarea nereflexivă la aceasta, aduce cu sine aplatizarea ei . Pico, însă, este în dialog , sau o stare de dialog şi astfel îşi asigură credibilitatea opţiunii, cel puţin deocamdată numai în ordine metodică . Altminteri "raţionamentele" sale n-ar fi riscat prezumţialitatea? Căci ele puteau să treac ă îndrăzneţe doar din vanitate şi nesupravegheate critic din prea multă siguranţă: cele "filosofice în număr de 80" " care "nu concordă cu filosofia comună , cele numite para­ doxale "În număr de 71 . . . ce aduc noi dogme în filo­ sofie", cele " în număr de 62" care "îşi asumă spre clari­ ficare întreaga doctrină a lui Platon " , cele " despre mate­ matici " şi cele privitoare la magie, cele cu aplicaţie moral ă sau teologică, pentru a nu mai vorbi despre cele 71 de " întrebări ( la care se încearcă să se răspundă prin numere ), " ostentativ, programatice : " Oare există Dumnezeu?" ; "oare există infinitul?"; "oare există o cauză a tuturor lucru­ " rilor? ; lIsă fie oare dată o natură raţională încorporat ă deasupra naturii lucrurilor corporale? . . . "; "oare, natura corporală după cum este ea, este activă sau pasivă? . . . " ; "oare între cauză si cauzat mediază ceva în mod nece­ sar? . . . "; "oare (;ufletul raţional) înţelege în mod uni­ " versal? . . . ; "oare celui 'stiutor să le citească îi sînt de­ scrise şi semnificate -toate în cer?"lO . De la raţionamente la întrebări, totul este provocator� programa tic . " Judecată "biograficist , întreprinderea poate să pară întrucîtva teribilistă. Că în proiect vor fi răzbit şi elanuri prea juvenile nu este exclus. Cît însă le despărţim de om, cît ignorăm "bio­ grafia ", o biografie empirică, a u ne i conştiinţe individuale, ambiţiile apar transfigurate in elemente pentru un program. Pico este îndrăzneţ parcă peste limitele elementarei prudenţe nietodice. Nu aveau să procf'deze însă, în princi­ piu, asemenea şi Bacon şi Descartes? 10 Conclusiones, 55; 1-4; 56, 57: 12, 21, 26, 63, 74 (in ediţia de faţă, pg 81, 82, 84) .


STUOIU INTRODUCTIV

15

Raţionamentele nu puteau fi decît aşa cum au fost croite, în planuri ample , atotcuprinzătoare , pentru că ele trebuiau să săvîrşească necesara decupare a orizontului. Există, faptul e lesne recognoscibil, o disproporţie între partea lor "negativă" , critică, şi cea "pozitivă" , de con­ strucţie . Propedeutica , prin urmare, era mai plină de pro­ misiuni decît de înfăptuiri, ceea ce "avea perfectă legitimi­ tate, de îndată ce, acum,. "bătălia se ducea pentru delimita rea cîmpului. Dealtfel, în condiţiile în care tradiţia era pusă " între paranteze " , dar noua conştiinţă filosofică nu era sta torni­ cită, nu se putea proceda decît aşa cum s-a proce dat, în particular, decît aşa cum a procedat Pico . El pune în rdragere filosofia anterioară, se raportează la ea antitetic şi, pe măsură, delimitează noua con ştiinţă. O delimitează printr-o mişcare negativă, dar şi prin cealaltă, complemen­ tară, afirmati\'ă . Operaţiunea este complexă cu medriO:ri multiple şi reve­ niri, cu respingeri provizorii ca şi, dimpotrivă, cu preluări prudente . Visînd la u n "concordism" platonico-aristotelic, se situează mereu în alt plan ca din acesta să săvîrşească un tr2,nsfer (O transfigurare) în noul cîmp al conştiinţei filo­ sofice . Astfel, prin Albert şi Thoma se desparte aristotelic de Platon în problema inteligibilelor în sine ("speciile inte1igibile nu sînt impuse cu necesitate şi nu se cade ca bunii peripateticieni să le întrebuinţeze " - "raţionament" albertino-thomist de sugestie aristotelică), dar nu rămîne nici la Albert nici la Thoma . Nu se socoteşte înnoitor în absolut: raţiona mentele "conform propriei opinii ", chiar dacă neconcordante cu "filosofia comună" , nu erau prea depărtate "de modul comun de a filosofa". Totuşi, �e admite dincoace de marea "tăietură " istorică şi epistemo­ logică, deopotrivă, care separă noua conştiinţă filosofică. În urmare, se situează într-o paradigmă a modernităţii, din interiorul căreia poate să spună că "din specia existentă tn simţul exterior" este posibilă abstragerea speciei uni­ versale, că "deşi intelectul nu înţelege în mod singular, totuşi de la sine se face că singularul este cunoscut în mod desăvîrşit" , că " în orice cercetare . . . e necesar să se cu­ noască ce (quid) al subiectului şi al pasiunii, neînţelegînd însă prin ce (quid), ce (quid) al numelui . . . . ci al lucru�


16

GHEORGHE VLĂDUŢESCU

lui (sed quid rei)", că " numai acela ce atinge lucrul în exactitatea uniunii sale, atinge lucrul după cum este el

insuşi"ll.

Nimic nou, s-ar putea zice, pentru că toate acestea şi !ncă multe altele privitoare la "principiile lucrurilor natu­ rale: materia , mişcarea şi forma", la arhitectonica fiinţei: " după cum fiinţa rea proprietăţilor este precedată de fiin­ ţarea quidditativă, tot astfel fiinţa rea quidditativă este precedată de fiinţa rea unului", la coincidenţa opuşilor (" contradictoriile coincid în natura unului " ) sint, in prin­ cipiul lor, de invenţie şi dezvoltare antică şi medievală12. Ceea ce Însă aparţine unei istorii întregi, sish:: mului istoriei, prin urmare, capătă de acuma sistematicitate în acelaşi orizont. Pico săvîrşeşte o selecţie şi o regrupare într-un timp al istoriei, pe orizontală, sincronizează, deci. motive , altfel, dispuse în succesiune şi le articulează intr-un program nou. Concordismul sub semnul căruia se pune funcţionează metodic. în discuţie , de aceea , nu intră sau, oricum, nu în primul rînd, ataşamentul pichian la idealul unei pax philosophica, Într-o determina ţie psihologică ori chiar strict istorică. Pacea filosofică, altfel " citită", pare mai întîi ca mijloc de instituire a unui nou sistem al conştiinţei filoso­ fice. Drept este că dezideratul se realizează doar parţial. Pico procedînd încă sincretic şi enunţiativ-programatic. Dacă totuşi sincretismul pichian nu este alăturare mecanică de principii, teze şi teme filosofice şi dacă sincretismul în genere presupune ,,1. o viziune cuprinzătoa re şi confuză a intre­ gului; 2. o perspectivă a nalitică şi sintetică asupra păr­ ţilor ; 3. o recompunere sintetică a întregului pornind de la părţi" , avem de-a face , aici, cel puţin, cu altce\·8. decît cu "un amestec mai mult sau mai puţin confuz de doctrine " diferite receptate fără spirit critic 13. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, apoi, Pico nu avea cum să-şi desăvÎlşească programul, într-o construcţie pe u Con61usjones, 1,1; 32,1; 34,6; 36,32; 40,4 (in ediţia de faţă, pp. 27. 56, 60, 65). la CotU:ltlliotul8, 44,51 : 40, 1 : 41, 15 (în ediţia de faţă, pp. 69, 65.66). la Erneat Renan, AVIn'" di! l'jntell., XVI, 301; Paul Foulquj�, Ray­ mOlId Saint Jean, Diclion""',,. de la langue philosophique, P.U.F., Paris.

an. Symrlllltne.


STUDIU

17

INTRODUCTIV

deplin ridicată. Nu este vorba nea părat de puţinii ani de viaţă (numai 31), cîţi i-au fost d a ţi, ci de faptul, de prin­ cipiu, că orice filosofie aute nt i c ă este şi p roie ct , poate cu deosebire p ro i ect şi aceasta nu doar prin ceea ce ţine în mod direct de latura p rog r amat ic ă, ci şi prin partea sa constructivă. Căci, la rigoare, orice răspuns e ste şi o des­ chidere . în e p oc a "auroraIă" a gindirii moderne, Pico era con­ strîns (ace a sta fiind libertatea sa) să procedeze cum a pro ­ cedat, proiectînd a dică în p la nuri a m ple . Poate că Re­ na şte rea filosofică în genere (şi, in pa rti c ul a r , iniţiativa pi chiană) va fi fost "importantă ma i curînd prin ceea ce a i nt enţiona t să facă decît prin ceea ce a realiza t ,,�Iult din ceea ce a dorit să facă şi a făcut - dar i mpe rfect şi cu greşeli - s-a realizat în aşa-numitul eclair­ cissement ( l u mini s m) din s ecol ul al XVIII-lea sau în timpul prop riei noastre genera ţi i, iar ceea ce, într - adev ăr , apa rţine reînvierii, din se col ul al XV-lea, este numai instinctul con­ ducător, curiozitatea, ideea generatoare"l�. Fie şi numai ca intuiţie, fi losofia pichi an ă nu r ămîne ca proiect vag, cu loc doar într-o istorie "evenimen ţialistă". O vi ziu n e asupra lumii şi omului într -o epocă, o asumare a acesteia în e se nţial ita te a ei, fi losofia lui Pico, tocmai prin supunere la re a lita te a istorică, este deschisă. "Tezele " sale, cu necesara localizare, aparţin unui timp al conştii nţei , iar prin aceasta şi fe nomenologiei conştiinţei Ca , dealtminteri , şi umanismul său ( uma ni sm, aici deopo­ trivă ca explicaţ i e a omului şi program de reco n strucţi e ) din De dig nit ale lzominisli. Pentru că fiecare epocă şi-a avut modele proprii de umanitate, ontologice şi axiologice, u ma ni smul îşi supra­ pune istoria , istoriei lu ăr i i filosofice de c u no şt in ţă a fiinţei noastre de ea însăşi . De aceea, se poate vorbi de existenţa unor umanisme istorice (autic, medieval, renascentist-mo­ dern, contemporan) ca v a lorizăr i distincte ale umanului dar şi ca secven;c într-un proces unic şi unita r . ".

.

14 Walter Pater, Renaşterea, tr. rom., Editura Univers, Bucureşti, 1982, p. 36. li Un discurs, o cuvîntare (oratio), De dignitate hominis trebuia să servească "drept introducere" la proiectata dez b atere a celor 900 de teze (Ci. Eugenio Gal in, op. eil., p. 104). 2

-

Raţionamente sau !IOO de teze


18

Cu particularităţi impuse de epocă, dar şi de presiunea tradiţiei, fiecare umanism istoric este la interferenţa'a două mişcări, una de .. personallţă", pe verticală de jos în sus, şi alta pe orizontală, de transmisie, cu influenţă pozitivă, de continuitate şi negativă, de delimitare , a achiziţiilor anterioare. Epocă d i stinc tă, Renaşterea avea să recepteze în pro­ gra mele sale umaniste , determinismul propri ilor structuri socio-politice, dar, în acelaşi timp, prin poz iţ i a sa istorică, tran sfigur a o experienţă şi făcea posibilă alta. Ireductibil la modelele anteri()are şi departe de a fi hot ărîtor pentru cele succedente, umanismul renascentist nu se sirtgularizează însă în absolut. Discursul !l ichian Despre demnitatea omului o demonstrează exemplar. În discuţie nu intră interpreUrile ca atare, în datul lor livresc, deşi preluarea a c e stora nu poate fi contestată. Pico însuşi se sprijină pe Pitagora , pe Socrat<-" scoate argumente din platonism şi din aristote1ism, evocă pe medievali şi -Gabala, pe Plotin şi pe Augustin, r<-,construieşte cu mijloacele teologiei creştine ca şi, heteroclox, cu 2celea ale tradiţiilor religioase greceşti şi orientale. Toate acestea Însă îi apar -ca mărturii omeneşti ale umanităţii noastre în continuă devenire în sine, ceea ce, în grade diferite, şi sînt. Faptele spiritului, prin urmare, îi apar ca ipostaze 8.le umanului {:u sens ontologic sau, astfel spus, ca modalităţi ale desă­ vîrşirii fiinţei noastre . Ca e xplica ţ i e a umanului şi ca pro­ gram de reconstrucţie, de aceea, în sugestie pichiană, umanismul era cu mult mai mult de c ît o reflectare în ,conştiinţa noa str ă a propriei condiţii. Îndemnul delfic şi s oc r a ti c, cunoaşte-te pe tine însuţi, ne-ar defini nu atît ,ca subiect prin raportare la noi înşine ca obiect, cît în natura noastră chiar, care este continuă sporire de sine. " Ace l gnothi seauton, cunoaşte-te pe tine îQsuţi, provoacă -şi îndeamnă la cunoaşterea întregii naturi al cărei inter­ mediar, precum o ve rigă , este natura omului", căci " cine se cunoaşte pe s ine le cunoaşte pe toate în sine"16 şi astfel sporeşte ontologic. Parte a lumii, cît este privit dinspre aceasta, nu pare a fi, chiar nu este, termen în alt orizont on tolog ic . Ba , 18

Despre demnitatea omului,

in

ediţia

de faţă, p. 131


STUDIU INTRODUCTIV

19

reinterpretează Pico, mitul ebraic al genezei, cîn d se va fi hotărît să creeze omu l ", Yahwe (Dumnezeu), va fi văzut că "printre arhe tip uri , nu mai avea vreunul după care să p l ăs mui a s că un nou neam". Cum însă "nu i se potrivea p ute r i i creatorului ca, din cauza ultime i sale creaţii, să strice cele deja făcute: nu era înţelept ca din cauza slei ri i spiritului să şov ăie în p r i vinţa unui fapt necesar ", va fi hotărît "ca acela căruia nu mai pute a să-i dea nimic pro­ priu, să aibă ceva C omtm , dar cu toate acestea să fie deo­ sebit de fiec a re în parte". Ş i-i va fi spus omului: "nu ţi-a m dat nici un loc sigur, ni ci o î nf ăţiş a re deosebită, nici vre o favoare deosebită , pentru ca acel loc, acea înfăţişare, acele îngăduinţe pe care le vei dori, tocmai pe acelea să le stă­ pîneşti, după 'voi nţ a şi hot ărî rea ta .. . . Nu te-am făcut n i c i ceresc, nici p ămî nte a n, nici muritor, nici nemuritor, pe nt ru ca sin gur să te î nf ăţişez i în forma pe care o preferi, ca şi cum prin voia ta ai fi propriu-ţi sculpto r şi plăsmuit or de cin st e . Vei putea să decazi la cele de j os ce sînt l ipsite de inteligenţă, ve i putea, prin hotărîrea spiritului tău, să renaşti în cele de sus ce sînt divine"17. Motivul, ca atare , este ma i vechi şi p o ate fi identificat în varii spaţii culturale . Ghilgameş, încă, întristat de con­ diţia s e me ni l or săi, se va fi hotărît să plece în căutarea " ie rbi i nemuririi . La capătul unei lungi călătorii, o află, ea îi este luată îna po i . Întors în cetatea sa, pune să dar se ridice în j uru-i un zid semeţ şi s ă se înscrie în pi atr ă cele ce el a v ăz ut în călătoria sa ,,(pînă la marginea) pămîntului" . Nea vînd nemurirea prin condiţia sa de parte a lumii şi nepu tîn d - o obţine ca lucru al lumii, omul şi-o dobîn­ deşte uman şi în formă omenească, prin urmare , ca fii nţă în ordinea propriei ex iste nţ e . El se delimitează (simbolul zidului împrE'jmuitor) şi în interiorul oriz o nt ului său, de­ cupat deja, se afirmă uman ca trecere şi t r ansfig ur are "în timpul istoric"18. Primii oameni din mitul ebraic trăiesc indistinct pipă la încălcarea tabu-ului, deci pînă în momentul instituirii în cîmp ontologic propriu . înainte de "cădere", aveau ne"

11 Ibidem,pp. 122-123 la

Mircea Eliade, Aspecte ale mitului,

reşti, 1978, p. 130 passim.

tr. rom., Editura Univers,

Bucu­


20

GHEORGHE VLĂDUTESCU

murirea, da r nu trăiau ca oameni . O pierd prin marea în­ drăzneală, însă se cîştigă pe ei în şi şi . împinşi mereu în jos, către " blestemata vîrstă de fier ". o a menii, în reprezentarea gre acă din poema hes io dică Munci şi zile, încep să trăiască istoric abia de acuma, de îndată ce aveau şansa, ca pri n ei înşişi, să ajungă asemenea zei­ l or: "Fi-vei asemenea cu zeii, deci să mu nceşt i e mai bine"19. Din cîmp mitic, motivul trece în cel indivi dua l izat filo­ sofic şi supravieţuieşte p î nă tîrziu în literatura Evului Mediu, la Thoma , bunăoară: "omu l a fost creat fără ca prin natură să fie Înzestrat asemenea altor vietăţi". în l ocul "mijloacelor de apărare" sau de obţinere a hranei "ca: dinţi, g hi are , coarne, i uţeală, o mul ui i-a fost dat ă îusă ra ţiune a , care-i permite să-şi p re g ăte a sc ă si ngur toate cele neces a re pri n tra vaIi ul miinilor sale "20. M ot i v ul , pe rs iste nt , dincolo de m a rea sa di v er s i ta te , dincolo şi de starea sa de a p roxi ma re n u mai , e ste proba nt pentru universalitatea şi cOllst2.nţa unei te me dominante în istoria u ma nismulu i , allume aceea a j ustificării ontolo­ gice a omului, pe scurt a antropodiceei. Ca Thoma, dacă nu în si mai mare măsură Pico se folo­ seşte de "p ovestire " în ve'derea unei antropod icei esenţia­ lizate. Nu este exclus ca "povestirea" însăşi să fi fost socotită ca a devărată în scenariul ca si în se nsu ri le ei inere nte . Pu'; tem chiar presupune un ata şa ment total la " adevărul " ei, ceea ce pentru o conştiinţă a epocii nu era deloc neobiş­ nuit. Faptul însă nu ştirbeşte cu nimic modernitatea uma­ nismului p ichian , fiindcă cele do uă planuri, acela al miti­ cului şi rel igiosului , pe de o parte, şi a ce l a al filosoficului, pe de alta, deşi convergent e, sînt perfect discernabile, . ca sens. Dumnezeul, pichian, aşadar, întrucîtva ca demiurgul pl a toni c din Timaios, va fi creat lumea c u ochii" la " arhetipuri. Sleit în pute rea sa creatoare şi ordonatoare, lasă chiar fiinţa care-i încunu na opera nedesăvîrşită. însă. pentru a nu se contrazice ca iubire, îi conferă şansa de a se desăvîrşi singură. 18 10

Munci şi zile, 310.

De t'egno, 1,

1.


21

STUDIU INTRODUCTIV

Trecînd în cc:lălalt plan, în perspectiva acestuia, sce­ nariul mitic apare cu sensuri dintre cele mai revelatoare pentru o posibilă ontologie a umanului . Cit ne privim "dinspre " fiinţa în sine a l umii, ne putem disti nge numai ca modificare a acesteia in ea însăşi, ase­ me nea tuturor formelor în existenţă. în urmare , regimul nostru este de existenţă (de la ex şi sisto-sistere a ieşi din . . . , a face să stea în . . . ) şi nu de fiinţă. Dacă, din contră, ne-am ptttea legitima ca fiinţă, am dubla fiinţa în sine , ceea ce ar fi ruinător şi pentru una şi pentru alta. Căci prima condiţie de inteligibilitate a fiinţei este unici­ ta tea ; au stabilit-o încă anticii (cu Parmenide) din chiar prima construcţie logică a ontologiei. Totuşi, o ontologie a umanului este posibilă, în timp ce alta sa u altele, în funcţie de variile specii, genuri, clase de forme în lume , n u . Dacă ne-am institui într-un orizont ontologic distinct numai din orgoliu s a u din avantaj ul pe care ni-l procură poziţia centrală în discursul nostru despre lume, printr-un antropomorfism dc valorizant, ne-am lua sing uri şansele obiectivit ăţii . Da r în acest fel , de două ori am fi păgubiţi 1 o dată prin i mposibilitatea legitimării ontologice şi altă dată prin compromiterea chiar a modului esenţial de a fi : a nt ropomorfizare (umanizare ) a l umii. Or, noi sintem ceea ce sîntem şi deve nim ceea ce devenim, mutînd ontologic lucrurile din în sinele lor în universul nostru şi, deci, auto­ creindu-ne ca fiinţă care nu repetă şi nu dublează fiinţa ca fiinţă a lumii. Căci fiinţa noastră se defineşte (se auto­ defineşte) ca sistem de valori . Ea : de aceea, nu ne este dată ori, mai exact, nu ne apare ca regiune în cuprinsul fiinţei în sine , chiar dacă aparţinem acesteia. Dar aparţinem ca formă care devine în ea însăşi. Revenind la "povestirea " pichiană, însă citind-o filo­ sofic, noi vom fi avut dintr-un început existenţă, dar nu fiinţă. î n regim ontologic secund, în regimul secund al existenţei faţă cu fiinţa în sine, noi ne trece m în poziţie primă prin transfigurarea existenţei noastre în fiinţa noas­ tră. Aceasta nu prin nesocotirea subiectivistă a lumii, ci prin autocreaţie continuă. Peste tot una şi nelimitată, binţa în sine nu ne " pro­ duce" spontan, deşi ne condiţionează. Paradoxal, ne face -


GHEORGHE VLĂDUŢESCU

22

posibilă fiinţa, nu prin genuare , nu printr-o mişca re pozi­ t i vă , ci pr in "sleire" , printr-o mişc a re negativă. Î n alte cuvinte , ea nu ne poate in stit u i ca fi i n ţ ă , p entr u că, în a cest fel, s -a r transform a ca fiillfâ. Cu:: a ce ar Însemna să decadă din c ondiţii l e ei de i n te l i gibi l it a t e . " Sleirea" sa, ca "sti n ge re a " heraclitică a focului, exprimă, de aceea , nu limi tare a , ci ilimitarea ei, fiind mişcarea în sine, " retra­ gere " ca negativitate. Iar aici Începem noi alt o r izont ontologic, cauz ă şi efe ct , cauză şi scop (sau, aristotelic, cauză-scop) subiect care se creea ză n e în c eta t c a o b i e ct . Nici " c eresc " n ici " p ă m întea n " , l i ps it de pre dete rmi na re a ontol ogică , p r i n a ceasta , omul poate să se autodetH­ mine . El " devine om a c ţionîn d . . . , este părintele său În­ su şi ", de îndat ă ce "nu a re de cît o condiţiona re : absenţa condiţionărilor, t i berta tea ' ' 21. Aşa f iind , l ibertatea pentru om este , de o p otr i v ă, cauză, scop şi mijloc. Există, aşadar, un determinism al l ib e rt ăţi i , cît libertatea este chiar şansa noastră o n to l ogi că . Ne insti­ tuim prin ea şi în ea . Libertatea ne condiţionează, pentru că este 'condiţie a rea l ităţ ii , şi tot ea ne asigură realizarea . Sau realizarea noastră este , zicînd după Hegel, înaintarea în libertate , adică în u man. Centrat în libertate ca dat antropologic prim, umani5mul pi chia n se în ălţa pornind de la rădăcina lucrurilor chia,r , adică de la omul însuşi . Incă abstra ct, pr in punerea sa mai de gra b ă în concept decî t în noţiune, p entr u a lucra cu o distincţie sartreiană (" concept ul este atemporal", or, noţiunea "poate să se definească numai ca efort sintetic pentru a produce o ide e care se dezvolt ă ea însăşi p rin contradicţii succ esive şi care este omogenă cu dezvoltarea lucrurilor"22 , u man is mu l pichian nu este , prin aceasta, şi "ne a devărat " . Subţiat de un a num e retorism, cu ela nurile, adesea, frînte în de z lăn ţui ri afective , cu un patos al îndemnului care diminua (prin substituire sau nu m a i acoperire) con ­ strucţia, umanismul pichian este însă pentru o m , pr in .:ce­ e aşi pasiune a afirmării fii n ţei noastre ca m are a minune a lumii, dar ca minune de si ne . ­

GH.

21

22

p . 87.

Eugenio Garin, op. cit. , p. 104. Je an-Paul Sartre, Interviu pentru

"L 'A rc",

VLĂD UŢESC U

în " Secolul 20", 5/ 1 967,


CUVINTUL TRADUCĂTORULUI

Există deja În cultura românească o serioasll şi dătătoare de Încredere tradiţie in traducerea operelor latine - in special - şi a celor aparţină­ toare clasicismului antic, ÎI1 gene ral . Xu aceeaşi este situaţia în cazul operelor medievale sau r enascent iste ; lăsînd la o parte, ac u m, cauzele, doresc să subliniez doar faptul că pentru traducătorul de l atină, mai întii, pentru cititor ma i apoi, pătrunderea te xtelor renascentiste (a celor două aici publicate, în acest caz) înseamnă descoperirea unei noi faţete a culturii europene ; textele lui Pico delIa Mirandola, prin uluitoarea viziune şi prin surprinzătoarele co nexiuni între valorile filosofice de pînă atunci, se con­ stituie într-un atgument care infirmll puternic ideea ( î ncă) pre zentă la unii (r ă u ) cunosc ător i după care Renaşterea n-ar fi adus nimic ori ginal în gîndirea filosofică. Cu cî ţi va ani in u r m ă , c î n d , răs p unzînd iniţiativei Editurii ş tiinţifice şi enciclopedice, am i llceput traducerea cuvîntării lui Pico, am avut după primele p a gin i senzaţia a ceea ce numeau latinii "simplex" , pentru ca apoi să se arate pe rind nem:tiîntî1nitele conexiuni ale filosofului renascen­ tist, e xprimate Într-o l ati n ă a c ă rei eleganţă este p arc ă menită să e xpr ime toc mai măreţia o i n u l u i. Cele 900 de raţionamente au necesitat însă un efort considerabil, po<,te tocmai pentru că latina, fiind fără îndoială limba care poate exprima optim totul, i-a oferit filosofului posibilitatea de a sintetiza aproape toatrL g îndirea de pînă la el. Cu totul potrivnic ideii după care în cazul textelor latine se traduce "ideea", am încerc at să dau un echivalent românesc al celui latin . Prumos pr i n sine, textul latin nu se cere înfrumuseţat , c ă ci menirea sa este de a ne impodobi el (chiar tradus fiind) spiritul şi viaţa de zi cu zi. Acceptată fiind această poziţie şi de către Editura Ştiinţifică şi enciclopedic ll , nu-mi rămîne decit să indemn cititorul cugetător : .. deschide cartea ca să cit eşti ceea ce a gîndit altul " . DA N NEGRESC U


Rationamente sau 900 de teze propuse spre a fi dezl)トフute テョn p u blic , la Roma, テョn anul 1486, dar 11eacceptate


NOTIŢA INTRODUCTIVA

Conc{usiones sil'e Theses DCCCC, "propuse spre a fi dczbă tute în FulJlic la Roma; în anul 1 4 86", constituie , poate , documt ntul ct:l mai tulbuă­ tor, prin r e e v alua re a între gii tradiţii; pe ntru înnoire. C onştiinţ ă €x€m­ pIară a modernităţii, Pico, aici , e ste paradigmatic pentru ideea de dis­ continuitate prin integrare . Destinate unei dezbateri europe ne ( Pico este astfel printre primele conştiinţe europenizante) , Raţionamentele . . . stau la începuturile unui "ecu menism" filosofic (şi cultural, î n gem re ) , m('reu dezirabil. într-un "secol al rupturilor " , pentru a zice astfel după :\Iaurice de Gandillac, Raţionamentele . . . sint ca un manifest pentru nou dar prin asimil are . Şi aceasta nu numai î11 ordine istorică, ci şi ge ografică, de indată ce in cele 900 de raţionamente sint recognoscihile fi!.osofeme şi theol ogou­ mene antice şi post-antice, europene şi ori�ntale . Trebuind s ă fie ş i fiind o restitutio ş i o iilierpretatio într-o universa1it�te încă impresionantă, se Înţelege cît v or fi părut de provocatoare în epocă. Poate numai provocatoare şi numai ca interpretare, căci, altfel, prin deschidere, quatrocento trecuse dej a neobişnuitul în cotidian. Aşadar, o rccircu mscriere a oicu menei cultu rale , cu lărgire de gr aniţă chiar, cele 900 de raţionamente urmau să fie (kzbătute într-un adevărat convegno europe an. Cum însă treisprezece au fost găsite " neconforme" , Pico " a fost invitat s ă renunţe la dezvoltare a l or . "El s-a apărat Însă, arătind că admite a ' întru totul dogmele Bisericii, dar nu putea renunţa la dreptul de a le apăra cum credea. Această apărare a indispus pe papa Inocenţiu al VIII-lea care l-a sfătuit pe cale particulară să renunţe la disputaţia proiectată. Pica insă n-a urmat acest sfat, şi atunci papa a interzis în mod oficial ţinerea ei la Roma" . Planul eşuat, Pico scrie o Apologie, în 1 487, în care " trece peste marginile prudenţei, susţinînd că învinuirile ce i se aduceau se intemeiau pe nepriceperea intenţionată a tezelor sale" ( P. P. Negulescu, op. cit., pp. 2 1 2- 2 1 3) . Excomunicat în 4 august, acelaşi an, fuge în Franţa. în 1488 se stabileşte la Florenţa, cetatea lui L orenz o dei )-Iedici. "

GH. V I .


RAŢIONAMENTE sau 9UO de teze propuse spre a fi dezbătute în public� la Roma, în anul 1 4 8 6 , dar neacceptate 1

[11 Giova nni Pico della �Iirandola J conte de Concordia, va dezbate în publ ic cele nouă sute de înscrisuri Dialectice,

Morale, Fizice , Matematice, Meta-fizice, Teologice , Magice, Cabal istice , cînd cu preceptel;: sale , cîn d cu ale î!l ţelep­ ţilor caldei , arabi , eHei, greci, egipteni şi latini . In cele ce trebuie formulate, strădania de a i mita străl ucirea limbii romane va fi înlocuit ă cu modul de a expune propriu celor mai celebri dialecticieni din Pa ris ; a ceasta , deoarece este mo d ul de caro,; se folosesc toţi filosofii timpul ui nostru. Chiar şi dogmele trebuie discutate , ca să se vadă care aparţin neamurilor eretice şi să fie puse de -o pa rte , şi care ţin de părţile fi losofiei llc difdenţicltc pre C ll•m în satirdc în care toate sînt amestecate d'eoda t ă . .

Rationamt'ntt' �ollio rm um t I iI!('lm l'il()�Um() 1" si teo!eljilol" lati; J i Al bt'rtus :UaţJll lls . Tlwma din l\ fl llino � H(,JlI'i(� din (.im d , Ioan Scotus , Aegidi us Homan us J i l�l'andsc din -'kyronnes

Raţionamente in n u măr d(' 1 6 , fmiÎn i"Hl lui l\l hertus 1fannus : l . Speciile inteligibile

nu sînt · i m puse de necesitate cade ca bunii peripateticieni să le înt rebuinţeze2 • 2 . Printre toate cele corupte şi nediferenţiate , speciei umane aceasta îi este proprie , anume că omul este o vie­ ţuitoare . 3. Aceasta însea mn ă, în al patrulea mod de a.. vorbi prin sine , că omul este om . 4. î n orice punct al materiei există. prin natu ra in­ vestită cu putere de alcătuire , esenţe ale t ut uror form�lor coeterne conform filosofiei , concreate conform credinţei3• [2 ] 5. Forma nu se mo di fi c ă în intindere sau repaos, conform esenţei, ci conform fiinţării. 6. Sufletul separat înţelege prin specii ca re i�au fost concreate lui de la începutul său şi de ca re se foloseşte cît timp se află el în trup, s a u nicio da t ă, sau rareori. şi nu

se


G. Pleo DELLA

28

MlRANDOLA

7. Sunetul este purtat conform fi i Il ţării reale (pÎD ă la ) începutul nervului auditiv . 8. Lumina nu are în spaţi ul comun decit fiinţarc:a inten­

sională.

9. Instrumentul auzului este nc:rnll care se întinde conc a vi tat e a urechii .

pînă la

10. Ob ie ctul , prin sine , şi în mod propriu a l simţului comun este m ări me a , după cum bille s pune Avi cenna . 1 1 . Dăinuie î nf ăţ i şa re a aceleia despre care spu nC: ID că ne amintim a fi cu totul pi e r dut ă şi părăsită. 12. Nu este făcut să pătrundă suflet u l vegetal iJ}aintea celui senzual şi nici cel senzual înaintea celui ra ţi ona l , ci intregul deodată. 13. Chi a r dacă la receptarea înfăţi şării si mţul concură în mod pa siv , totuşi la dezvăluirea celor l ega te de sensibil el concură în mod <,-cti v . 14. Corpul m obi l este s u b i e ctu l şt i i lllci naturale. 1 5 . Cercetarea corpului (prin ceea ce e ste el corp) pri­ veşte :Metafizica . 16. Puterea supraveghetoare a mat<.:riei nu adaugă dea­ supra ma t e rie i lucrul , ci ra ţ i un e a .

Raţionamente in număr de

3·{ , conform lui Tboma :

1 . Da c ă spiritul sfînt nu ar purce de de la fiul, nu s-ar dist in ge de fiul'. 2. Înaintarea în timp a sfintului s p i ri t se lărgc: şte con­ form cel ui ce face darul scump a l graţiei . 3. Exi stenţa înlănţuită a lucrurilor ce sînt, vo r fi , sau au fost, i-a fost cunoscută din veci lui Dumnezeu, in mod infailibil , de oare ce i-a fost prepusă et e r nit ăţii lui, 1n mod prezent . 4. înlănţuirea către oricare din yiitoarele cunoaşteri este de la Dumnezeu : ea dăinuie odat ă cu infailibilitatea ştiinţei divine . [3J 5. Dumne ze u a c un oscut orice înl ănţuire care va fi. şi a cunoscut-o în mod necesar ca fiind viitoare . 6. Din bunăt a tea divină p o ate fi cunoscută raţiunea pre destinării uno ra şi a osîn d ir i i altora şi sing ur ă vojnţa divină este raţiune , de oa rece pe unii îi osîndeşte iar pe alţii ii înalţă în glorie s.


RAŢJONAMENTE SAU 900

DE

TEZE

29

7. Chia r dacă voinţa lui Dumnezeu, ce urmăreşte totul, este pururi împlinită, ea totuşi nu le impune lucrurilor efemere nece sitatea în mod general. 8. Este posibil ca, nici chiar avînd graţia să nu fii primit la viaţa eternă de către pute rea lui Dumnezeu desă­ vîrşit ă de Dumnezeu, după cum şi să fii primit chiar neavînd-o . 9. Lu crarea ieşit ă dintr-un suflet format prin dragoste dobînde şte gloria veşnică de la cel de care este denută. 10. Trei persoane divine a u putut să substituie deodat ă o singură natură. I l . Virtuţile morale şi cardinale vor rămîne în patrie 6 după invie re . 1 2. Feri cirea este in mod esenţial în actul intelectului . Corolar. Nici profitul , nici vreo alt ă făptuire a voinţei nu sînt în mod esenţial fericire. 1 3. Jurămintele sacre ale noii legi sînt cauzele graţiei, nu numai fără de care nu se poate , ci chiar prin care (se făptuie şte ) . 14. Adevăratul trup al lui Hristos se află, ca loc, în cer, iar c a legătură sfîntă în altar. 15. Im pasibilitatea trupurilor după înviere va proveni din deplina dominaţie a sufletului asupra trupului . 16. în ultima sa j u decată, Hristos a j u decat nu numai referitor la natura umană, ci chiar conform naturii umane . 17. Chiar dacă s-ar putea susţine în vreun mod că creatura poate să creeze : e ste totuşi mai raţional să se crea dă că puterea de a crea nu poate fi transmisă creaturii. 18. Veşnicia este în mod subiectiv în îngerul mai feri­ cit. 19. Nu poate exista păcat în voinţă, decît dacă există vreo deficienţă în raţiune . [4 ] 20. Este imposibil ca prin putinţa lui Dumnezeu acelaşi corp să se afle simultan în locuri diferite. 2 1 . Plurificarea îngerilor nu are loc sub aceeaşi înfăţi­ şare . 22. Dumnezeu nu apare în patrie prin înfăţişări, ci însuşi prin esenţa sa îi devine apropiat intelectului, ca ipecie inteligibilă.


30

G. PICO DELLA MIRANDOLA

23. Unul nu a daugă deasupra fiinţei decît interdicţia dividerii. 24 . Subiectul şi propria-i tulburare se disting în mod real . 25. Forma este generată prin accident . 26 . Materia însemnată este principiul individuaţiei7. 27 . Calitatea este aceeaşi numeric, de la Începutul alte­ rării si pînă la sfîrsitul ei . 28: ţ ntreaga li �rtate se află în mod esenţial în raţiune . 29. In reproducerea substanţială există o descompunere pînă la materia primă. 30. Fiinţa afirmă în mod nemijlocit zece concepte unite astfe l între ele încît să nu fie ale unuia, ci referitor la unul8• 3 1 . Esenţa şi existenţa se disting în mod real în orice creat 9• 32 . Contradictoriile referitoare la ac<:la!;ii lucru !;ii distinc­ te în afara sufletului nu pot fi verificate prin nici un mod de acţiune . 33. Materia nu afirmă nici un act pozitiv legat de fiinţă. 34 . Nici o virtute morală în afară de j ustiţie nu este În mod substantiv în voinţă. 35. Această propoziţie : Omul este ridicol, nu este în modul secund al vorbirii prin sine . 36. Două accidente diferite doa r prin număr nu sînt în acelaşi subiect . 37 . Cele dificile precum şi cele uşoare nu sînt mişcate de nici un alt principiu decît fie de cel ce le-a produs, fie de un altul care le îndepărtează interzicîndu-Ie . [5 ] 38. Cele dificile se mişcă mai degrabă prin sine decît de la sine . 39. Simulacrul este agentul secund şi instrumental în producerea speciei inteligibile . 40. Dificultatea înţelegerii poate proveni atît din partea intelectului însuşi cît şi din partea intel igibil ului însuşi . 41. Puterile sufletului se disting în mod real de suflet. 42. Quiddităţile în particular nu sînt cercetate de Metajfizică .

'

43. Se introduce contradicţia că materi a ·este lipsită de formă.


RAnONAMENTE SAU 900 DE TEZE

44.

nezeu.

::ii

Ideea de materie primă nu trebuie a şez a tă în Dum­

45. Ideile genurilor nu trebuie stabi lite . naliol1am�nte in număr de 8, conform lui

Francisc * :

1. De aceea este falsă afirmaţia " Ese nţ a gene rea z ă " deoarece esenţa este în mod ultim abstractă şi generează în mod for mal , este predicat ă . 2 . -Esenţa fără pers oa n ă poate f i văzută, precum ş i o p e rs o a n ă fără celelalte . 3. Voi n ţ a poate să nu se folosească nici chiar de un obiect ce se arat ă fo lo s i to r . 4. Fiinţa este afirmat ă de n om i l la t iv de la Dumneze u . 5 . Q ui d d it ă ţ il e î ş i au fiinţa rea l o r formală din eterni­ tate, de la s i n e si nu din e xte r io r . 6 . Nici o ddi�iţie nu egalează definitul . 7 . Pluralitatea f o rm a lităţ i lor d ăinuie împreună cu iden­ titatea reală .

[6 J 8. Fi inţarea nu ţine de qu i ddit a t e a lui Dumnezeu, ci este af i r mat ă de la el în mod se cund . R alionmnente in număr de 22 , conform lui

Ioan Scotus :

1 . . Dragostea nu este o stare d istin ct ă de starea de gra ţie , p r i n inte rme diul căreia s p iritu l sfînt s ăI ă şlu ie şte în suflet .

2. Ideea de piatră nu este altceva decît piatra p r odu să de i ntele ctu l div in , în fiin ţa rea inte li gibilă , ceea ce este fiinţarea confo r m lui ce (quid) , e x i stînd în minte a divină precum cUlloscutU) în cel ce cunoaşte . 3. Cel care va afirma că persoanele pot fi distinse în pr i vi nţa , proprietăţilor divine de s ăvîr şite , nu va fi opus a devăru 1tti ca t o l i c . 4. în Hr i s t o s au fost două fiinţărî. 5. Practi c a este , ope r a ţ i u n ea unei puteri d iferite de r a ţiu n i int e l ect, născută aptă pentru a -i fi smulsă d re ptei . după cum este aceasta de dre a ptă . 6. Orice indi vi zibi l este indivizibil prin propria difer-en. ţ iere nedivizibilă care este n u mi tă haecceitas1 0• . 7. fiinţa este numită p o rnind de la Dumnezeu, iar creatura în m o d univoc faţă de ce (quid) . ll i sc {Fr illl �<iis) • �bab'i1 . :rrilC

dijnitiJtll Itomi,1is' (n. · trad;)� ' .

.

din Meyronnes P?menit

şi

în D e


32 _______________ M_I_ RA _N _D_O_L_ A________________ __ . _ G_ l_ LA PI_ C_ O_D _E_

8. Fiinţa nu este predicată quidditativ pornind de la tulburările sale sau de la diferenţierile ei ultime . 9. î n Hristos nu a fost o ştiinţă dobîndită. 10. Virtuţile trebuie aşezate în dorinţa superioară. I l . Graţia este subiectul în voinţă şi nu în esenţa sufle­ tului. 12. Corpul lui Hristos a fost din sine impasibil. 13. Pornind de la putinţa desăvîrşită a lui Dumnezeu, este posibilă ştergerea păcatului originar, chiar fără răs­ pîndirea gra ţiei. 14. După păthnirea lui Hristos, obiceiurile religioase

ale vechii legi au putut fi vegheate fără păcat. 1 5. Prin aceste cuvinte rostite concis : A cesta este trupul meu, deci fără a fi rostite cuvintele [7 ] ce le preced, adică in ajunul pătimirii, nu poate fi săvîrşită o sfinţire . 16. Relaţia creaturii cu Dumnezeu este aceeaşi în mod real , distinctă prin fundament în mod formal şi prin natura lucrului. 17. Orice alt ă relaţie se distinge în mod real chiar de la fundamentul ei. 18. Ceva poate să se mişte pe sine de la actul virtual la actul formal. 19. Actul inţelegerii este cauzat de obiect şi de intelect ca de doi agenţi egali, în măsura în care este cauzat . 20. Actul înţelegerii este cauzat de către intelect în­ tr-un mod mai demn de-a fi cunoscut decît de către obiect, oricum ar fi obiectul , chiar dătător de fericire . 2 1 . Substanţa nu este cunoscută printr-o specie proprie . 22. Starea ca şi cauza parţial efectivă, produce actul.

Raţionamente in număr de 1 3 , conform lui Henric din Gun d :

1 . Este dată o lumină superioară luminii credinţei, în care teologii văd adevărul ştiinţei teologice . 2. Paternitatea este principiul generării raportat la tatăl . 3. în cele divine, înaintările se disting la intel�t şi la

voinţe.

4. Propoziţia aceasta : esenţa este tatăl fiului, nu tre­ buie acceptată. 5. Demonii şi vinovăţiile sufletului suferă din cauza

focului

(tn măsura in care acesta înseamnă ci1dură) , prin


"'\� Portret al l L1 i IJico ,leHa :\li ra uJola, Jc u l I autor IlCCll Iltbt ' l t t G alleria Uffizi)

( 1 " Iarenţa;


Portret al lu! tautertĹŁlu Ma gn iflcul, d e

U ii autot tiectiiiosC'ut din (FlorenĹŁa, Palazzo Medici-Riccardi)

secolul

JtV


Facsimil

lui

al unei scrisOrI,

1Il

toscană,

Laurenţiu Magnificul, la

a lui

Pico della

27 august 1 489

adresati Florenţa)

M iran d ol a

(Arhivele din

,


Portr e t al l u i Pico deli a Mir an d tl a , oper ;l din secol ul XV

o.

t l l l u i a n o l l i l11

!lI e d a l i e d e R . C O llsol1 l1 i e x e e u b t tt pC' n t r u C O lU u n a M i r a n d oh cu

ocazia

Ă&#x17D;mpl i n i r i i a 500

de ani de la naĹ&#x;terea filosofului

Pieo delIa Mi r a ll d o l a


Deta l i u din .. �1iracolo de! Sacra mcnto " , de Cosi mo Rossell i , cu

portrete ale lui Pico della :\Iirandola,

Marsi lio Ficil1 o , A ngel o Poliziano (Flore n ĹŁ a ,

S, A lI lbrogio)


Po�m latin atribuit lui PicD deHa Mirandola, - In Cod. Parm. 1 1 98, fila 200

(Biblioteca Palatina, Parma)


Portret al lui Pico delia "tirandola, de 11tl autor rtecurtCiscut dirt secolul XVU


Pico r1ella Miranc1 o!a, I n tr-o reprezent are ,le'

U I1

alttor necunoscut ,li u seco!,,! X V I f


RAŢIONAMENTE

SAU 900 DE TEZI!

33

suferinţa aceleiaşi raţiuni, provocată de aceea de ca re iînt chinuite trupurile . [8 ] 6. Ope ra ţiuni le îngerilor se măsoară printr-un timp de o se bit. 7. îngerii înţeleg datorită stării de ştiinţă conaturale lor. 8. Miniosul şi voluptuosul se disting în aceeaşi măsură în dorinţa superioară precum în cea inferioară. 9. A a vea realitate definibi1ă şi conformă lui ceva, elte comun atît reprezentări lor cît şi nereprezentărilor. 10. Prietenia este virtute . 1 1 . Efigia este în mod formal priveliştea oferită de orice creat. 12. La aceasta (după cum există o reciprocitate reală a relaţiei) , se cercetează care fundament se ordonea ză, prin na tur a sa şi conform desăvîrşirii sale, după un altul . 13. Re laţia nu se distinge în mod real pornind de la un fundament . Raţionament e În număr de 1 1 , conform lui Ae!Jidi us Romallus :

1 . Putinţa de a genera , în cazul cel 01· divine, nu este nici esenţă divină însuşită în mod sintetic şi absolut, nici relaţie sau proprietate, nici element constituit din cele două sau din toate acestea , cu a dăugarea altui element, ci este esenţa raportată la un mod re lativ. 2 . Tf'ologia nu este nici practică, nici speculativă, ci afectivă. 3. Dumnezeu, raportat la raţiunea glorificatorului, este subiect în Teologie . 4. Tatăl şi fiul pot fi numiţi nu numai doi purtători de sufkt, ci chiar doi dătători de suflet . 5 . Îngerii nu au fost creaţi în starea de graţie . [9 ] 6. îngerul este ferm şi impenitent deoarece porni­ rile di\"Îne deosebite îi sînt străine . 7 . îngerul superior îl luminează pe cel inferior lui, dar nu fiindcă i-ar arăta vreun obiect l uminos, sau pentru că prin diviziune i-ar da aceluia în mod particular ceva din ceea ce este unitar în el, ci pentru că îi însănătoşeşte şi ii intăreşte intelectul celui infer io r 8. Simţul gustului, prin ceea ce este gustul, percepe nu numai ceea ce are gust, ci şi ceea ce este umed. .

3

-

RatioAalDellte

sau

900 de teza


G.

34

PICa DELLA MIRANDOLA

9. Culoarea , chiar dacă ar fi separ a t ă , ar putea ge ne r a

focul .

10. Pentru ca vreo fi inţ ă să nu alterneze în raport de inferioritate cu alta, este suficient să se opereze, prin felul propri u ei de abstractizare, o re ducţie la cele c unoscute p ri n sine . I l . Dat fiind golul , dacă ceva este mişcat în el, va fi mişcat de fapt doar în preaj ma sa .

Raţio na mente conform doctrinei următori lor a ra bi , care de cele mai multe ori se declară peripateticieni : A w rro e s , A vicenna , AUara hius, Avem pace , Isac , A humaron, Jl'loise

şi llabome d.

Raţionamente

in număr de 41 , conform lui A w'rroes :

1. Profeţia este posibilă în v ise prin luminarea intelec­ tu lu i făptuitor deasu pra sufletului nostru . 2. S ufletu l intelectiv este unic în toţi oamenii. 3 . Feric i rea ultimă a o mu l ui e-ste cînd inte1ectul activ apare le ga t de ce va posibil, ca formă ; această legătură, pe care c ei l al ţi latini , din care am citit eu, au în ţel e s -o p erverti t şi gre şit , a fost p erve rtită însă în ce l mai inalt grad de c ătre [ l O J Ioan din Gand, care , nu numai legat de aceasta, ci şi privitor la toate cercet ările filosofiei, a co r u p t şi a denaturat doctrina lui Averroesll. 4. :Menţinînd unit ate a intelectului, este p o sibi l ca sufle­ tul meu (atît de al meu în mod particular, încît s ă nu-mi fie comun) să rămînă după moarte cu toate . 5. Orice abstract depinde de abstractul prim în fe l u l triplu al c auzei formale, finale şi eficiente . 6. Este imposibil ca aceeaşi spe cie să fie generată şi din mărire şi din descompunere . 7. D u mne zeu mişcă pr imul mobil nu nu ma i ca scop, ci şi ca alcătuire adevărată şi motor propriu. 8. Orice motor al cerului este sufletul sferei sale, fă€lnd cerul unic în mo d substa nţial , cu atît mai mult cu cit devine din sufletul boului şi materia sa . Corolar.

Sufletul cerul u i î i dă mai repede sfere i sa l e fi i nţa re mobil ă ş i desăvlr ş ită, decît mi şcare . 9. Cerul este un corp simplu şi ne compus din materie şi formă.


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

35

10. Trei moduri prin sine sînt utile pentru o demon­ straţie , primul, al doilea şi al patrulea . I l . în orice demonstra ţie, cu excepţia celei simple, poate apare mişcarea în cerc . 12. Cele grele şi cele uşoare se . mişcă prin accident, doar mediul mişcîndu-se prin sine . 13. Cerurile nu sînt în general aceleaşi şi în particular diverse, după cum a crezut Avicenna . 14. Nici o ştiinţă nu dovedeşte că subiectul ei este, şi nici principalele părţi ale subiectului ei nu le dovede şte . 15. Universaliile sînt dinspre partea locului doar în putinţe, dar şi în act prin operaţiunea sufletului . [ I l ] 16. Dimensiunile ne determinate sînt coeterne ma­ teriei, precedînd în ea orice formă substanţială . 17. Oric� inteligenţă în f� ţa primei inteligenţe nu o înţelege decît pe aceasta . 18. Nu există nici o cale pentru a dovedi că abstractul este, în afară de calea eternităţii mişcării. 19. Orice este în general, este coruptibil . 20. Subiectul Metafizicii este fiinţa prin ceea ce este fiinţa . 2 1 . Definiţia substanţelor naturale nu afirmă materia decît în mod conse cutiv. 22. Demonstraţia celei de-a şaptea din cărţile Fizicii cum că tot ce se mişcă este mişcat de altceva , este demon­ straţia semnului şi în nici un mod - a cauzei . 23. Nici o putere activă, care ar fi parte neutră şi indiferentă fie pentru a acţiona fie pentru a nu acţiona, nu poa te fi determinată din sine pentru a acţiona altceva . 24. Unul este definit din cele relative, în modul cel mai potrivit prin rest . 25. Exem p lul legat de strălucirea tîrzie a soarelui, în cartea a II-a a Metafizicii lui Aristotel nu dovedeşte impo­ sibil itatea , ci dificultatea, căci dealtfel natura ar mişca în linişte ceva . 26. Propoziţia necesară, pe . care Aristotel o distinge în An. prime în opoziţie cu cea posibilă şi cea i ma ginar ă. este aceea formată din termeni necesari. 27 . La stabilireq. limitei necesare se caută ca limita să fie una p ri n sine . 28. Cînd Aristotel a afirmat că raţionamentul necesar este dedus dintr-unul necesar mai mare şi din unul ima-


36

G. PICO DELLA MIRANDOLA

ginar mai mic, trebuie î n ţeles imaginar prin sine şi necesar prin accident . [ 1 2 ] . 29. în timpul echinocţiului nu p oate fi o stare naturală pentnt cei vii . 30. în cer dreapta e x istă în mod natural şi oric î t s-ar schimba părţile cerului, aceasta nu şi schimbă locul . 31. C ine consideră sufletul ca formă rezultată din îm­ binare , neagă cauza făptuitoare . 32. Unul metafizic afirmă absenţa divizibilit ăţii ca în­ suşire şi nu ca act . 33. L:ll ul md a fiz ic este fundament ul unului matematic. 34 . �umărul astfel poa t e fi descoperit în mod categoric în cele abstracte, după cum şi în cele materiale 3S. Esenţa fiecărui lucru şi existenţa sa sînt în mod re al acel e aşi . 36. Quiddita tea şi esenţa se diversifică în orice în afCiră de întîiul . 37. Substanţa este prioritară faţă de accident, nu numai ca natură ci şi ca timp . 38. Despre materie, după cum este materie, cercetează Fizicianul . 39. Ese nţa oricărei inteligenţe este în mod sub st a n ţial relativă la ceva . 40. Dacă prin imposibilitate s-ar face să fie dată o materie (şi o formă) care să nu fie principiu al coruperii, sau mai mult chiar, dacă cerul ar fi în adevăr alcătuit di n O ase menea materie şi formă, el nu ar putea fi etern . 4 1 . Scopul nu cauzează în mod final conform fiinţării sale concepute , ci conform fi inţării sale reale . -

.

Raţionamente in număr

de 1 2 , conform lui

A deenna :

1 . în afara silogismului categoric şi a celui ipotetic este dat şi genul silogismelor compuse . 2. Chiar dacă în nici un silogism, categoric prin act sau {-ut i n ţ ă, nu se loate conc1uziona pornind de la alte două negative, totuşi în cazul silogismului compozitiv se poate conc1uziona din două nega t ive . 3. în cer materia e st e de aceea şi raţiune cu materia celor de jos . l I 3 ] 4 . Noţiunea inteligibilă n u poate fi în suflet fără înţelegerea actuală (lt:gată de act) .


RATIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

5.

37

Este posibil ca omul să fie produs din descompun e re .

6. Esenţa lucrului cuprinde materia proprie şi form ă .

7 . Substanţa primă este mai î n faţă î n raport c u orice care are starea substanţei necesară operaţiunii de transfor­ mare ; şi aceasta , indiferent dacă acea stare pe care o are acel ceva ar fi a unei cauze formale, sau materiale, sau eficiente, sau finale . 8 . De la unu si mplu, în limita simplicit ăţii, nu prOYil1e decît uuu . 9. Mirosul se multiplică pînă la simţ, conform fiinţării reale şi nu celei illtensi onale . 10. Propoziţia care spune că sensibilul aşezat deasupra simţului nu produce senzaţia, nu este a devărată decît priu accident . 1 1 . Organele mirosului sînt bucăţile de carne, ca nişte mamele, formate în partea anterioară a creierului. 12. Nici afirmaţia particulară posibilă nu se converte şte mereu într-o afirmaţie posibilă, nici. propoziţia nec (:sară particulară afirmativă în necesară, dup ă cum a crezut Aristotel . Raţio namente in număr de 1 1 , eonfonn lui Alfara bi mi :

1 . Principiul care este necesar într-o demonstraţie , n u este cel pe care l-a definit Aristotel în cartea întîi a A n . sec . , ci trebuie definit astfel : principiul este acela care prin subiect este atît de universal încît despre genul subiect ului nu se predică12. 2. Definiţia genului pe care a dat-o Porphyrios nu este bună ; ci, astfel trebuie să se facă definirea : genul l:ste ceea ce din două universalii este mai universal13• 3. Supremul bun al omului este desăvîrşirea prin lupte speculative . [1 4 ] . 4. Cînd Aristotel spune că întreaga învăţăt ură şi întreaga învăţare se nasc din cunoaşterea preexistellt ă, prin î n v ăţ ătu r ă şi învăţare trebuie înţelese cunoaşterea c a re defineşte şi cea argumentativă . 5 . E u spun despre orice că extensiunea este conform. lui Aristotel , atît cît afirmă predicatul despre subiect şi despre tot ceea ce este subiect, începînd de la Teofraşt,. că raţionamentul necesar urmează dintr-unul necesar mai mare şi dintr-unul imaginar mai mic .


38

G. PICa DELLA MIRANDOLA

6. Cine crede că se poate afirma că extensiunea ar fi alta decît cea spusă de raţionamentul anterior, nu-l poate apăra pe Aristotel de Teofrast, deoarece raţionamentul necesar urmează dintr-unul necesar mai mare şi unul ima­ ginar m ai mi c. 7. Posibilul pe care-l defi n e şt e Ari stotel în cartea Prime­ lor Analitice este comun posibilului şi imaginarului, după cum, dimpotrivă, distinct de necesar. 8 . Accidentul nu poate fi î n ţe l es nici chiar în abstract, neînţel egînd subiectul . 9 . Speci ile sînt la mij loc, ca mod mediu între fiinţa rea spirituală şi c ea materială. 10. Orice specie, conform fiinţării spirituale este în mod formal cunoastere . I l . Visul � ste cunoaştere activă a simţului comun, cu­ prinzînd si mul acru l considerat sensibil . R a ţ ionamente în număr de 4 , conform lui Isaac din

l\ar bonne :

1 . Nu este necesar să se acorde atenţie i nt e l e ct ul ui activ. � . Intenţia primă este quidditatea lucrului obiectiv reflectat î n intelect . 3. Ylişcarea este sensibilă în mod comun, pornind de la s imţ u l exterior şi de la acţiunea unei alte virtuţi cognos­ cibile. 4. Corpurile c e reşt i nu se dilată în mod formal faţă de cele inferioare, decît ca şi în capa c i t ate . [ 1 5] Raţionampnte

Da hilonianul14 :

în

număr de 4, conform lui Abumaron

l . Dumnezeu nu �e ocupă de nici un lucru care este în lume printr-un act legat de coruptibilitate . 2 . Inte le ct ul ag ent nu e ste nimic altceva decît Dum­

lH:'Z� tl .

3 . Cerul încălzeşte binefăcător pe cele inferioare, prin lumina sa ce se răspîndeşte asupra lor. 4 . Actele însele ale intelectului sînt numite în mod intrinsec lucruri înţele se , iar în mod extrinsec a devărate şi false.


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

Raţionamente in număr de

39

3, conform lui }Ioise EgipteanuJl5:

1 . Demonstraţia din cartea a opta a Fizicii propusă de Aristotel pentru a dovedi motorul-prim, dovedeşte ceva special . 2 . Ştiinţa Metafizicii nu este o singură ştiinţă. 3. Simplicitatea principiului şi imaterialitatea sa în orice mod nu pot fi dovedite prin cauzalitatea eficient ă a mişcării, ci doar prin cea finală. Raţionamente În număr de 5 , conform lui Mahome d To]edan u}l6 : .

1 . Relaţia nu afirmă nici un lucru din afara sufletului· 2. Speciile reprezentative ale lucrurilor sînt reductive în predicaţia în care sînt lucruri reprezentate . 3. Sensibilităţile comune îşi multiplică tipurile proprii, după simţuri, tipuri distincte de tipurile sensibilităţilor proprii. 4 . Simţul tactil nu este un singur simţ. [16] 5. Nici un făuritor deosebit, dacă există, nu are vreo influenţă în legătură cu vreun lucru . Raţio n a men te în număr. de 2 , co nfo rm lui A "C'm pace Ani hul :

1 . î n cer materia este de o raţiune diferită de cea din materia celor inferioare . 2. Lumina şi culoarea nu diferă în mod esenţial . Raţionamente conform flrecilor e are s e declară din i.'oaIa peri pate tică : Teofrast, Ammonios , Simplicios , Ale x3 n dros

şi Themistios.

Raţio n a m C' nte in n u m ă r de 4., e oniorm lui Teoirast :

1 . Dacă cerul ar fi neînsufleţit, ar fi mai vrednic de dispreţ decît orice corp Însufleţit ; a afirma Însă aceasta în filosofie este nelegiuit1? 2. Quidditatea este forma luată aparte . 3. Intelectul activ se prezintă aslfel faţă de intelectul posibil, pentru producerea celor inteligibile, după cum se


40

G. PICO DELtA MIRANDOLA

prezintă forma artei în p rod uce rea formelor, faţă de teria artei . 4. Dumnezeu mişcă cerul c a SCOp1 8 . Raţio namente în număr

de 3,

('onform

lui

ma­

Ammonios :

1 . Def i ni ţi a sufletului dată de Ar ist otel , în ca re se spune că " suflet u l este actul trupului" 1 9, trebuie admisă în mod ca uzal şi n u formal atunci cînd se înţe le ge că este vorba de sufle tu l raţional (legat de care este şi dată în principal definiţia) . 2 . Sufl etul r aţio na l nu este unit în mod nemijloc it cu trupul orga n i c . 3. Cînd Aristotel afirmă că principiile prime t rebuie s ă d ăinuie p ur u ri , el nu înţelegel nimic alt ceva decît că ele se rl·g ă sesc în orice transpunere . [ 1 7 ] Uaţionamente in n umăr de 9, conform lui Sim plicios :

1 . C uno aşte re a prop r iulu i aet nu-i comun ă oricărui simţ ext�rior, c i este ceva de o sebit ce ţine de simţurile ome­

ne şti . 2 . Î n ca rte a a treia desp re suflet, Aristotel nu tratează decît despre partea ra ţ io na l ă a acestuia . 3. Cînd sufletul se întoarce cu desăvîrşire î n sine , atunci

intelt etui activ se el i bereaz ă de intelectul pasiv . 4 . Aceeaşi parte raţional ă este numită cînd intelect pa siv în măsura în c are se păr ăse şte pe sine, c î n d intelect activ, în m ăs ura în care , dup ă cum este p o sibi l, e în st a re să .se des ăvîrşeas c ă pe sine . 5 . Aceeaşi parte raţională este numită intelect în st are , după cum ea iese în afa ra ei şi Îna i ntî n d se de săvîrşeşte î n specii care - în m ă s ur a statorniciei ei - sînt în ea Însăşi. 6. Din p re ce de nte le raţionamente se poate şt i de ce intelectul a ctiv este a si mi l a t cînd artei , cînd stării, cînd

lumini i . 7 . Suferinţa provenită de la u n fapt sensibil este recep­ ţ : onată numai de un organ, i ar senzaţia e ste re ce pţi o na tă ll umai în suflet . 8. Tot astfel după cum lumina nu face culorile culor i , ci prin act f a ce vizibile c ulorile pre existente potenţial ca


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

41

vizibile, t ot astfel intelectul a ctiv nu face speciile, dacă acestt:a nu sînt dinai nt e , ci prin act le fa ce cognosci bile pe cele p re e xi ste n te pr i n putinţ ă ca şi cognoscibi le . 9. Cînd A ri stote l spune că dup ă moa rte nu ne mai amin­ tim ni mic de oa re ce i nte lectul pa siv este distrus, prin inte­ lectul pa s iv el înţelege intelectul pos ibil.

( 1 8 ] llalionumente in număr de 8, conform lui AlrxHn­

dros:

. 1. Sufletul raţ i on al e st e n emur it o r . 2. Oricărui cer îi este dată, pe lîngă s uf le t u l pe care-l mişcă pe el în m o d eficient şi o int e l ige n ţă propr i e , cn totul di st i n c t ă de suflet c o nfo rm s u bstan ţei şi care miş c ă cerul c a s c o p . 3. Mat e ria nu i nt r ă în nici o definiţie (nici chiar în cea naturală) din gî ndire a l ui Ari st otel . 4 . Nu m ăr u l celor abstracte, de care se folose şte Aristo ­ tel în ca rt e a a XII-a a Metafizicii, nu este nu m ăru l motoa­ relor, ci al inteligenţelor c a re sint scopurile m i şc ării . 5. Cîn d Aristotel spune în cartea a IX-a a Metafizt"cii�() că cele se pa ra t e şi divine sînt fie CW10scute în înt re gi me , fie ign o r a t e cu de s ăv îrşire, aceasta trebuie î nţele a s ă în le găt u r ă cu a ce a cunoaştere c a re le este apro piat ă celor care a u ajuns la suprema activizare a intelectului . 6. Du mneze u nu înţe lege nici relele nici l ipsuri l e . 7. După cum intelectul-prim se înţelege pe s i ne , în primul rînd doar şi în al doilea r în d înţe l ege celelalte intelecte, astfel intelectul ultim le înţelege întîi pe cele l a l t e şi î n al doilea r înd pe sine î n s u ş i . 8. l\oletafizicianul şi Dialecticianul dezbat în egală măsură despre toate , dar primul în m o d demonstrativ, al doi l e a în mo d p r o bat i v .

Raţionamente in număr de 5, conform

lui Thflllistios :

1 . Intelectele posibile, care sînt l uminate în a şa mare număr, sînt agenţi pa rt i c i pa tiv i , dătători de l u mi n ă şi lum i naţi , - dar chiar multe fiind - ca agent dăt ător de lumină e ste u nul . 2. I nt e lec t ul activ care doar luminează, cre d eu că semnifică la Themistios ceea ce este metatron21 in Cabala .


G. PICO DBLLA MIRANDOLA

4:!

[19] 3. Ştiinţa despre suflet este intermediară Între ştiinţele naturale şi cele divine . 4. în afara celor două feluri de demonstraţie , prin ce (quid) şi deoarece (quia) , pe care le stabileşte Aristotel, trebuie stabilit si un al treilea care este atunci dnd o proprietate este demonstrată prin proprietatea co-eternă. 5 . Propoziţia prin sine este fie cînd subiectul defineşt e predicatul, fie pn:dicatul subie ctul , fie a mbele sînt definite printr-un terţ identic . Rationamente conform doctl"i nl'i aC")ol" filosofi tar" sînt n u �i ţi - platonicieni : Plotin E!ji ptt'unul , Porph yrios din Tyr, lam b lichos Calci dicul , Proclos Uc ian u l şi A delan d

Arabul.

Raţionaml'nte in n um ăr de 1 5 , conform lui Plotin :

1 . Inteligibilul pr i m nu este în afara intelectului prim22

Sufletul nu coboară cu totul cînd coboară23 . 3. Viaţa este nemuritoare în toate . 4. Sufletul care a păcătuit, fie Într u n trup pămîntesc, fie î ntr-unul ceresc, duce o viaţă de anima l după moarte24 5 . Suflet ul iraţional este spectrul sufletului raţional, depinzînd de acesta precum l umina de soare25• 6 . Fiinţa , viaţa şi intel e ctul se Înt î lnesc laolaltă în aceleasi . 7. Fericire- a ultimă a o mului este cînd intelectul nostru particular se conjugă din plin cu intelectul total şi prim. 8. Virtuţile civile nu trebuie numite În mod simplu virtuţi. 9. Asimilarea la cele divine nu are loc prin virtuţile sufletului (nici chiar ale celui purific a t) decît într-un mod bine ordonat. 10. î n raţiune, asemănările lucrurilor sînt specii, în intelect Însă sînt iiinţele Însele . [20 ] 1 1 . Chiar primele mişcări ale unei virtuţi sleite trebuie retezate . 1 2 . Se spune în mod impropriu că intelectul cercetează deile sau le observă. 13. Cele ce sînt necesare vieţuitoarei pot f i numite necesare, dar nu bune . 2.

-

'

-


RAŢIONAMENTE

SAU 900

DE

TEZE

43

1 4 . După cum iericirea accidentală nu este urmată de pedeapsă, tot ast fei fericirea substanţială, datorită absenţei pedepsei, nu num ai că nu se pierde, ci se consolidea ză. 1 5 . Omul care a ajuns dej a la fericire nu va mai fi Îm­ p iedicat de la aceasta de frenezie sau de l a letargie . Raţionamente in număr de 8, conform lui A delan d ArahuF6:

1. Intelectul activ nu est e altceva decît acea parte a sufletului ca re dăinuie şi nu dispare . 2 . S uf letu l are la s ine spe ci i le l ucrurilor şi est e Încîntat doar de lucrurile e xte r ioa re l ui . 3. La înt re gi rea precedentului raţioha ment, pe care l-a afirmat nu numai A de 1 and, ci şi toţi maurii, eu adaug d acele specii sînt p ri n a ct şi în mod substanţial în partea nemuritoare a sufletului, dar sînt primite din nou şi în mod accidental în pa rt ea care dispa re . 4 . O ma re parte a lu c ruril o r care ne ajung la cunoştinţă p r i n vise ne devin c unoscute fie prin p ur ifi c a rea sufletului, fie pr i n sfătuire , fie prin a devărata revelaţie a spiritului . 5. Ceea ce s cr ie Tebit Caldeu127 despre starea de so m n legată de fi cat în revelarea viselor, s-ar înţelege mai core ct dacă la aceasta a m p otriv i spu' sele lui Platon din TimaiOS28• 6. Deoa re c e, după Cum a spus Abdala, a vedea visele este puterea imaginaţiei, iar a le înţelege este tăria inte­ lectului, din aceea şi c a uză , deci, cine le vede mult timp. nu înseamnă că le şi înţelege . 7. Su fl etul este izvorul, mişcarea şi conducătorul mate­ riei . [2 1 ] 8. T oţi înţelepţii i n dieni, persani, egipteni şi c al ­ clei au crezut în transmigra ţia sufletelor. Ra ţionamente in număr de

12, conform lui Porpll yrios :

1 . P rin tată, la Pla t on, trebuie să înţelegem cauza care produce de la sine îns ăşi î nt regul efect, iar prin făptllitor pe aceea care primeşte ma te r ia de la altul29• 2. Creatorul lumii este sufletul ceresc. 3. M odelul nu este altceva de cît intelectul creator ul ui snfl et u l ui .


G. PICO DELtA MIRANDOLA

44

4. î nt re g ul suflet ce i a parte la intelectul vulcanic este se mănat în Lună . 5. Din precedentul raţ io na ment deduc eu de ce toţi t(:utonii au o statură viguroasă şi cu l o a re albă. 6. Din a cela ş i raţiona ment de duc e u de ce toţi te ut o n i i sînt de pli n reverenţioşi fa ţă de l ă ca şul a p osto l ic 7. După cum Apollon este i ntc1ectul sol a r, tot astfel Esculap este intd\.:ct ul lUllL-'. L .

8. Din precedentul raţiona ment de duc c u de Ce I,una în c reşt e re dă sănătate celu i născut . 9. Grupul de mo ni lo r răi e st e dublu : pe de o parte sînt sufletele şi de mo ni i substa nţiali, pe de alt ă pa rte sînt p ute­ rile m a t e ri a l e şi de monii accidental i.

10.

Genul d ublu a l de monilor despre care vorbea pre­

ce de nt ul raţionament, conform l u i Porphyrios, c re de m că n U este altceva decît legea m e m b re l or şi p ut er i l e acelor t.:: nebre ; des pre acestea nu cred că se î n t îl neşt e ceva la Pavel, legat de vreo q ui dd i t a t e sau de pute r i le 10L I l . La î n ce put u l t ratatului Timaios, Platon de limitea z ă a stfel extre mele : a n u me , cel care în a devăr este - dar îl� !I i ci un mod născut, şi ce l în a devăr născut - dar în nlCl U n mod fiin ţ ă ; nu spune nimic despre cele de m i j l o c d i nt re care u n u l apare ca fiinţă şi n ăscut, iar ce l ăl a lt născut şi fiinţă30. ,

Dumnezeu e ste peste tot31, de oa rece este nu este pa rt e intelectul este peste tot, deoarece el nu este nici o p a rte sufletul este pe ste tot ce urmează după el. Dar D u mneze u este peste tot şi ni ci o p a rt e din raporta rea acelora care s î nt după el . Intelectul, de ase menea e st e în Dumnezeu şi peste tot prin raportarea celor ce sînt după (:1. S ufletu l este în intelect şi în Dumnezeu şi nici o pa rte prin ra portarea trupului (la el) . 12.

nici o

,

,

,

Uaţionamente în

număr

de 9, conform lui lamblichos :

[22 ] 1 . I ntele ctul speculativ este o formă separată atît fa ţă de lucru cît şi faţă de mod ; cel practic - o formă sepa ra tă faţă de l ucr u dar legată în ce priveşte modul ; sufletul raţional este l e ga t conform lucrului şi separat conform modului, sufletul ir a ţiona l este legat şi conform l ucrului şi conform modul ui .


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

45

2 . Al şaptelea f ăurito r al lumii se n s i bile e ste iera rh ia

i n te lect ua l ă

.

3. Natura corporală este în intelect în mod imobil, în suflet este de l a sine dintru început în mod mobil, în vie­

ţuitoare este de la sine p a rticip ati vă în mod mobil, în cer este oriunde în mod mobil şi ordona t , iar sub Lună este peste tot în mod mobil neordonat .

4. El e mentele din cele opt cor pur i ale c e r u l ui pot fi dovedite în mod ceresc de două ori şi aceasta o poate dove di cel care va înainta p ri n tr o ordine inversă în numă­ rătoa rea cu perE: che -

.

5 . D-:asupra a ceste i lumi, pe care teolo g ii o numesc QV ex:st ă o a l t a pe care o nu me s c �w-fl , iar d � a s upra aCe steia -

2.lta pe care o numesc VO U�32.

6 . Cîn d sufletul este a simi lat în mod deosebit intelec­ tului, aceasta se î ntîmpl ă printr-un ve hicul al m işcăr ii c ir c ul a re pe rfe ct e3 3 •

în

7 . Calea astrelor ce reşti nu dove de şte nimic, în m ăsura c

a re este malefică în sine .

8. Cine ar cunoaşte cauza finală a inundaţii lor şi i nce n di i lor ar cunoaşte mai degrabă KlX e,xp(re:L�, adică purifică­

­

riIe, decît tulburările .

9. Cînd Platon spune că sufletul este aşezat în mij locul lumii, aceasta trebuie înţeleasă în legătură cu sufle tul im­ parţial de spre care de acee a spune că este aşezat în mij loc deoarece este prezent î n toate în mod egal, eliberat de orice raportare sau înfăţişa re particulară. llllţionamente i n număr de :55 , conform l ui Proelos : _

1 . Ceea ce sînt finitul şi i nfinitul în t e rmenii inteligibili

sînt masculinul şi femininul în cele intelectuale, in cele - iden�itatea şi alteritatea, a semăna re a şi nease­ mănarea, iar în suflet mişcarea circ ul ară a a cel uiaşi şi a ,a ltuia34• cere şt i

2. De le gil e saturniene se tem zeii care sînt conceptivi ş i pe rfe ctiv i ; de legile lui Iupiter se tem zeii sa turni eni De legile fat al e se teme întregul s uflet ce trăieşte în mod

.


G. PICO DELLA MIRANDOLA

46

intelectual. Iar de legea a drastică35 ascultătoate . 3. Detrumirea de Dumnezeu, în mod simplu, absolut, se potriveşte Unului care este Dumnezeul dumnezeilor ; în mod simplu, neabsolut se potriveşte supersubstanţialului conform esenţei, sau inteligenţei, conform participării în spiritele divine, conform atingerii şi legăturii în demoni, conform asemănării în sufletele omeneşti36• 4. Proprietatea combativă aparţine ordinului mediu al trinităţii secunde, care în Phaidros este numit mişcare circulară cerească. [23 J 5. Î n cele inteligibile nu este numărul, ci mulţi­ mea şi cauza paternă şi materială a numerelor, în timp ce în cele intelectuale este Într-adevăr numărul conform esenţei şi mulţimea în mod părtaş . 6 . Este acelaşi lucru cel numit alteritate, î n Pa1'lnc­ nidc, cu cele ce · sînt numite supracereşti în Phaidros37 7. Prin unu, mai multe, tot, părţi, finitul şi infinitul despre care află în Parmenide, legat de acestea deci, trebuie să înţelegem conform ordinii trinităţii inteligibile intelec­ tuale, conform diviziunii trinare a acestei ordini .

8. Ceea ce în Phaidros este numit spatele cerului , în Parmenide este numit Unul, ceea ce în primul este profun ­ dul cerului, în al doilea este Totul ; ceea ce în primul este axul cerului, în acesta este limita . . 9. Platon exprimă prin trei termeni cel de-al treilea ordin al trinităţii secunde : extremele, desăvîrşitul şi con­ form figurii . 1 0 . Ze i i posedă uniunile intelectuale de la unul prim. pe cele substanţiale de la cele intel igibile, vieţile desăvîr­ şite şi dornice de a genera cele divine de la · cele inteli­ gibile şi intelectuale, iar proprietăţile intelectuale - de la sine . -

I l . D upă cum cele inteligibile aparţinătoare lui Dumne ­ zeu le produc pe toate în mod uniform, astfel cele intelec­ tuale şi inteligibile produc în mod trinar, iar cele intelec­ t uale în hebdomadar38•

12. între zeii paterni Saturn şi Iupiter, socotiţi din

mediază în mod necesar Rhea prin proprietatea vieţii fecunde .

afară,


RAŢIONAMENTE SAU

900 DE TEZE

47

13. Trinitatea secundă a "hebdomadei" intelectualt::: este trinitatea Cureţi1or, ceea ce Teologia denumeşte prin zeii incoruptibili. 14. Proprietăţile Cureţilor constau în a reda opera imaculată a trinităţii paterne, starea primului, înaintarea secundului şi luminarea celui de-al treilea . 1 5 . Prin luptele tragice ale zeilor este desemnată de către Teologie, în mod mai distinct, a şaptea unitate a . , he hc_omadei " intelectuale . 1 6 . Cea numită Ceres este aceeasi cu cea care este nu­ mită Rhea după cum a trăit la un Î oc cu Saturn conform poziţiei lui supreme şi după cum l-a făcut pe Iupiter -:- şi apoi împreună cu aceasta, ordinile totale şi parţiale ale z(;ilor. 17. Chiar dacă, după cum spune Teologia , iera rhiile divine sînt distincte, trebuie înţeles totuşi că toate sînt în toate, fiecare după propria-i măsură şi propriu-i mod. [24 ] 18. După cum proprietatea paternă este doar în cele inteligibile, astfel cea creatoare sau de fapt este şi paternă şi creatoare doar în zeii noi, creatoare în exem­ plele inteligibile şi paternă în cele ce ţin de lucrări. 19. Toate operaţiunile, fie ale zeilor, fie ale naturii sînt duble : imanente şi transcendente ; prin cele imanente fie­ care se conţine pe sine, iar prin ce1e transcendente îşi adună la un loc toate raţiunile care sînt în ea însăşi dinspre exterior. . 20. După hebdomada intelectuală sînt ordonaţi nemij­ locit zeii cereşti, a dunaţi din părţile Universului, imposibil a-i ordona conform lumii acesteia pe care o îmbrăţişează din toate părţile conform cauzei. 2 1 . Zeilor cereşti le este propriu să asimileze şj să trans­ mită fiinţe lor acea comuniune de sentiment şi comuniunea reciprocă pe care o au din asemănarea unuia cu altul. 22. Chiar dacă asimi1ărilor conducătoare le este propriu ceea ce s-a arătat în raţionamentul precedent, totuşi acest aspect este apropiat ordinului mediu al trinităţii sale prin ordinul prim legat nemijlocit de zeii intelectuali, conform substanţei şi prin al treilea de genurile secunde cu care se amestecă. 23. Iupiter, despre care aflăm în Gorgias3 9, nu este acel al treilea întemeietor universal printre principiile intelec­ tuale, ci supremul şi primul dintre cele conducătoare .


48

G.

PICO DELLA

MlRANDOLA

24 . î n trinitatea conduc ăt oa re; Iupite r este substanti­ ficator, Neptun este divinificator, iar Pl uton schi mb ătoru l . 25. Const rucţ ia este împătrită : prima împodobeşte universal i il e universaliilor de peste tot , a doua pe cele doar unive rse , da r în mod p a rticul ar , a treia pe cele Îm­ pă.tite conform universalităţii, a patra - părţile îm pl et i t e în mod p art ic ul a r cu universaliile.

26. Fiind î mpărţ i tă conducerea saturniană lui Jupiter, Saturn şi Plut o n , ace şt i a nu au primit con duc e rea de la Sa t urn direct, de c ît prin i nterme diul întemeietorului Iupi ­ te r' o .

27. Sub pr i mul, din trinitatea con du c ăt oare, este fiin ­ ţarea s ubst anţi a lă, întregul suflet nobil nesupus generării, primul mobil, focul şi supre ma parte a aerului, t oa t e cele ce cresc

pe pămînt

şi răsăritul .

28. Sub al doilea din trinitatea conducătoare este viaţa şi generarea , î ntregu l suflet rezultat din generare, sferele r ăt ăcit o a re , ape l e şi cea m ai ne însemnată parte a aerului ; cele ce se restrîng sub p e şte r i ş i c utre mu rele, parte a mij­ lo cie a pămîntului şi zona din jurul centrului său . 29. Sub cel de -a l treilea din a cela şi ordin este schimbarea diviziunilor speciale, puri fi ca rea sufletelor, sferele celor a cti ve şi ale ce l or pasive, p ămîntul cu cele pămînteşti, cele ce sînt în j urul Ta rtarulu i , şi a p us ul . 30. Chiar dacă a doua trinitare a zeilor ce re şt i este numită cu un cuvînt Pro serp i na , t ot uşi la gre ci prima ei ' u ni t ate este numită Diana, a doua Pe rs e f o na , a treia Mi­ n e rv a, ia r l a barbari pr i m a He cate, a do ua sufletul, a treia virtute a . 3 1 . Conform precedentului ra ţionament din gî n di re a l ui Proclos p o at e fi e xp u s ă una din spusele lui Zoroastru d upă care l a greci se cite ]te în a cel fel cu toate că [25 ] la caldci se şi c i t eşte , se şi explică altfel . 32. A tre i a trinitate a zeilor cereşti e ste numită ApolIon, căruia îi este ap ro piat schimbătorul . 33. Trinit a tea Proserpinei o în s o ţe sc lateral trinitatea

veghetoare şi cea păstrătoare .

34. Doisprezece zei, de sp re care aflăm în Phaidros41, sînt intermediari între cei cereşti şi cei pămînteni , fiind

un lanţ al acestora .


RAflONAMENTE SAU 900 DE TEZI!

49

35. Zeii despre care aflăm în Phaidros trebuie împărţiţi în patru trinit ăţi : una făuritoare, una veghetoare, una vi­ tală şi una păstrătoare . 36. Armatele zeilor mai tineri sînt în număr de patru. Prima săIă şl ui e şt e de la primul cer pînă la începutul aeru­ lui, a doua de aici pînă la jumătatea aerului, a treia - de la jumătatea aeru lu i pî n ă la p ămînt . 37 . Fie c ăreia dintre acestea îi corespunde proporţio.al armata împ ătrită a Înge r H or , Demonilor şi S ufl etel or. 38. î n cel ce trăieşte42 prin sine apare întîi trinitatea f ii nţe i unice, a Unului fiinţat şi a fiinţei unicate . 39. Făuritorul privind Înapoi prin sine la împătrirea a ceea ce este însufleţit devine p a t r u făuritori conform păr­ ţ i l or principale ale lumii43• 40. în măsura în c a r e făuritorul priveşte înapoi la exe m­ plul unului trăind În prin sine, el fa ce prima parte a cor­ pului lumii . 4 1 . Acolo unde făuritorul vede unicitatea Unului esen­ ţial în forma Unului, îi face pe zeii pămînteni ai acelei p ăr ţi ; acolo unde vede f i i nţa Unului esenţial face îngerii în acea parte ; unde vede Unul f ii nţe i unicate face demonii şi unde vede fiinţarea fiinţei unicate face vieţuitoarele . 42. C re a torul face p ărţile celelalte proporţional cu exem­ pl e le fo rmel o r sa le , după cum s-a spus şi despre prima parte ; ceea ce n u mai este n evo ie să explic, deoarece oricine ştie că p ri n analogie vei put e a deduce de la sine . 43. La stăpînul înţelept, fr u mo s ţi bun vom urca prin intele ct , iubire şi credinţă . 44. După cum credinţa c o n f un dată cu c redu litatea este sub ştiinţă, astfel c redi n ţ a ca re este cu adevărat credinţă este în mod s u per la tiv substanţial deasupra ştiinţei şi i nt e ­ lectului, unindu-ne nemijlocit cu Dumnezeu. 45. După c um nu orice corp, ci chi a r desăvîrşitul, tot astfel se dau la o p�rte co nf orm sublimităţii naturii şi trep­ t e l or lor rînd pe rînd v ieţ uit oare, intelectul, viaţa, fiinţa şi Unul . [26] 46. După cum se întîmplă conform circuitului cau­ zal ităţi i , tot a stfe l , conform sublimităţii naturii şi treptelor diferite se dau la o p art e rînd pe rînd vieţuitoarea, inte­ lectul , viaţa, fi inţa şi Unul. 47. î ntregul ordin mediu rămîne în precedentul în mo d stabil şi el întăreşte în sine pe următorul . 4

-

Katiooamente sau

900

de te:e


G. PICO DELLA MIRANDOLA

50

48. După cum prima trinitate după unitate este în întregime măsurată în mod intel igibil şi finiform, astfel a doua trinitate este în întregime a devărată, măsurată în mod vital şi infinitiform . A treia este măsurată în între­ gime co nform propr iet ă ţii a mestecului şi în mod formal frumos . 49. Prima trinitate dăinuie doar, a doua trinitate dăi­ nuie şi înaintează, iar a treia după înaintare se schimbă. 5 0 . Veşnicia deasupra stării de prin sine este însufleţită in trinitatea secundă şi medie . 5 1 . Dup ă cum cauza inteligibilă este a s eriilor univer­ sale, astfel cea intelectual ă este a împărţiri lor conform genu­ rilor comune, cea cerea scă este a diferenţelor conform speciei, iar cea lumească a diferenţelor conform individualului. 52. Prin locul superceresc trebuie să înţelegem ceea ce este mai mult inteligibil decît intelectual în legătură cu trinitatea secundă ; prin concavitatea subcerească - ceea ce este mai mult intelectual d;:: cît intdigibil ; pri n cer ceea ce participă la fiec2.r;:: din cele două. 53 . Toate cele ce se spun afirmativ în Phaidros de spre locul s uperceresc, se spun ca şi cum acesta ar avea înain­ tea sa genuri superioare la care participă şi 11U ca şi cum ar fi în mod simp'lu primul . Cele ce sînt spuse în mod negativ sînt spuse după cum se socot e şte în mod a na log că sînt legate de bunul prim care este în mod absolut c a p al tuturor, al acestui ordin nedeterminat sau al aceluia . 54. Ambro z ia este analoagă limitei, iar nectarul - in­ finitului. 55. După cum inte1ectul desăvîrşit trebuie cerce tat din cele inteligibile, ast fel virtutea călăuzitoare în sus trebuie căutată din cele intelectuale, operaţiunea desăvîrşită şi mijlocitoare - din materie, viaţa înaripată - din cele cereşti, înfăţişarea celor divine - din cele purificate, a de­ văratul şi a nge licul cor ; plinătatea acestuia, al cărui suflu vine de la sfi nţ i - de la demonii buni . -

Raţionamente în număr de 1 4 , conform matematicii lui Pitagora :

1 . Unul, alteritatea şi ceea ce este sînt cauzele numerelor.

Unul

al unităţilor, alteritatea -a celor este - a celor substanţiale.

generative,

ceea ce


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

51

2. î n numerele care comunică, unele sînt speciile nume­ relor şi altele uniunile speciilor. 3. Cînd unitatea pUllctualului se îndreaptă către alteri­ tatea binarului, atunci este un triunghi. [27 J 4. Cine a cunoscut ordinde I, II, III, IV, V, XII, acela va deţine exact împărţirea providenţei. 5 . î n ordinea Pala dică aflăm prin unu, trd, şapte, unificatorul separării, puterea cauzală şi benefică a intelec­ tului . 6 . Proporţia tripl ă - Aritmetică, Geometrică, Armo­ nică - ni le arată nouă pe cele trei fiice ale lui Themis , simbolurile manifeste ale judecării, justiţiei şi păcii. 7. Prin secretul razei drepte, reflectate şi refractate, sîntem îndrumaţi în ştiinţa triplei perspective a naturii : intelectuale, sufleteşti şi corporale . 8. Raţiunea are pe ntru dorinţă ca proporţie - octava . 9. Irascibilul are cvinta ca - proporţie pentru dorinţă. 10. Raţiunea are ca proporţie cvarta, faţă de mînie . I l . Nu trebuie acceptată j udecarea simţului în muzică. ci doar a intelectului. 12. î n formele numărării nu trebuie s ă extindem cele­ pa truzeci de unităţi. 13. Orice număr plan echilateral simbolizează sufletuL 14. Orice număr liniar simbolizează zeii . Raţionamente în

ealdci :

lluJ.1\ăI' de

6, conform o piniei teologilor

1 . Ordinul principal al separări l or nu este primul, după cum cred egiptenii, ci deasupra lui este ordinul izvornic în mod unic şi prea înălţat . 2. Soarta nu este necesitatea primă a puterii seminale, ci este în mod intelectual starea împărtăşită a raţiunilor Însufleţite , statornică faţă de cele superioare, inevitabilă celor inferioare ei . 3. Calitătile substantiale ale lucrurilor vizibile nu rezul­ tă di n virtt{tea particu Î ară separată, după cum cred egip­ tenii, ci de la receptaculul prim al izvorului luminilor, prin strălucirea însufleţită în mod dependent. 4 . Sufletele parţiale sînt luminate de către strălucirea intelectuală prin intermediul tuturor sufletelor demoniace şi nu în mod nemijlocit după cum cred egiptenii.


G. PICO

DELLA MIRANDOLA

5. Coordonarea intelect uală nu este în coordona re inte­ lectuală, după cum a spus [28J Amosis Egipteanul, ci est deasupra întregii ierarhii intelectua le, în abisul prim al uni . tăţii , ascunsă î n mod neparticipativ sub întunecimile prime 6. Oricît este Luna deasupra , lumina ei este pură şi aceasta este substanţa traiectoriilor universale . llaţionamente in număr de 1 0 , l'onform \,(,l'lI ii doctrine :1 lui llercur TrisIDf'gistos E!)i ptNlIlul :

1 . Peste tot unde este viaţă, este suflet ; peste tot unde este suflet, este minte . 2 . î ntreaga mişca re este corporală, întregul mobil este neco rporal . 3. Sufletul este în corp, mintea în sun t, cuvîntul în minte, iar tatăl acestora este Dumnezeu. 4. Dumnezeu este în j urul tuturor şi prin toate , mintea În jurul sufletului, sufletul în j urul aerului şi aerul în j urul materiei. 5. î n lume, nimic nu este lipsit de viaţă . 6. î n Univers, nimic nu este al morţii posibile sau al tulburării. 7 . Dumnezeu îi dezvăluie omului cele viitoare prin şase căi : prin vise, arătări, păsări, intestine , spirite şi prin Sibilă. 8. Adevărul este ceea ce. este netulburat, nedeterminat, lipsit de culoare, nefigur-ă:t, neagitat, neînverşunat, pur, comprehensibil prin sine însuşi, bun fără a putea fi schim­ bat şi cu totul necorporal . 9 . Cele răzbţlll ătoare sînt următoarele zece, pe rînd ! ignoranţa, tristeţea , nestatornicia , lăcomia, nedreptatea, bogăţia, dezamăgirea, invidia, înşelătoria, mînia, îndrăz­ neala nechibzuită şi perfidia44• 10. Contemplatorul temeinic va vedea că acele zece răzbunătoare de care a vorbit precedentul raţionament conform lui Mercur, corespund prea puţin în Cabală coordo­ nării în zece, precum şi celor puse în fruntea ei, adică celor despre care eu nu am putut spune nimic în raţionamentele cabalistice deoarece constituie un secret .


RAŢION AMENTE SAlI 900 DE TEZE

53

ll:lţionament(' il! număr de 17, co nfo rm întelep!ilor ca bali şti e vrei a căror amintire este mereu in bine : 1 . După cum omul şi p re otul de jos îi sac rific ă lui fi i n ţe l or ira ţ ionale, astfel Mihael, preo­ tul de sus sacrifică sufletel e f iinţe l o r ra ţi onale . 2. Nouă sînt ie r a rhi i l e îngeril or, iar nu mele lor sînt

D u mnezeu sufletele

Cherubim, Serafim, [29 ] Rasmaim, Ra i ot, Aralim, Tar­ si s i m, Op h an i m . l'h epharsi m , Isim . 3. Oricît ar fi de inefabilă de n u m irea de proprie t a t e a d e me n ţei, totuşi n e g Î nd- o ea nu devine ceea ce co nţ i ne p r o pri et a t e a j u dc cări i45•

4. P ăcatu l Adei a fo st trunchierea împărăţiei p r i n de s ­ p ă rţ i rea ei de celelalte pla nt e46 . 5 . Odată c u arborele şti i n ţei bune ş i rele î n care a p ă că ­ t uit primul o m , Dumnezeu a creat şi vîrsta . 6. Marele Arluilo�7 este î n mod simplu izvorul tuturor sufletelor, după c u m c�ilal ţi zei sînt doar a unora şi nu a tut uror.

7 . Cînd Sol o mon a spus în cuvîntarea sa din "Cartea Ri �gi l or " " Asc u l t ă , o ce r u le " 48 , prin cer trebuie să înţelege m l i nia verde ce conturează Universul . 8. S ufletel e coboară de la a t reia lumină l a ziua a pat r a , de a ici la a cincea şi , ie şi n d de aici pătrun d în noaptea t r up u l ui49 •

Prin cele şase zile ale ge ne zei trebuie să înţe le ge m şase e xtremit ăţ i ale construcţiei ce se pornesc de la bre­ şit50, precum provin cedrii din pămîntul Libanului . 10. Este mai d re pt să se spună că paradisul este în­ treaga co nst ruc ţ ie dec ît că ar fi a zecea şi că în mij l oc ul ei este a şe za t marele Adam care este Tiphereth51• 1 1 . S-a spus că din Eden iese un fluviu care se î mpa rte în patru bra ţe semnificînd că din numărătoarea secundă înainte a z ă a treia care se divide în a patra, a cincea , a şasea şi a zecea . 12. Va fi a dev ărat că toate depind de s oartă, dacă prin soartă înţelegem soarta sup re mă . 13. Cine a c u n o scut în Cabală misterul păr ţ ilor inteli­ gen�ei va cunoaşte mister ul Marelui Jubileiu52• 9.


G. PICa DELLA MIRANDOLA

tl4

a cu no.,c u t p roprietatea m e n d i o n a l ă În coor do­ d rea pta va Înţelege de ce întreaga Î n a i n ta re a l u i Avraa m a a nlt I.oc mereu căt re s u d " J . 1 5 . D a c ii n u m e l u i l u i Avra a m l 1 U i - a r fi fost a dăuga t ă litera il, a d i că Iz II .\ na a m l l U a r fi d a t viaţă 54 . [30 ] 1 6 . Î n a i n t e de :\Ioise toţi au profe ţ it prin căprioa ra

1 4 . Cine

nare de

,

cu u n corn .

1 7 . Peste tot în Scripturi unde este me nţi on a tă iubirea mării, şi femeii, ne este dezvăluită în 1110d mistic unirea lui Tiphereth cu Kneseth Israel, sau a lui Beth cu Tiphe­ reth55• 18 . Cel ce la miezul nopţii se va împreuna cu Tiphereth va da o înt re ag ă generaţie norocoasă. 1 9 . Acele aşi sînt literele din numele demonului rău, care este conducătorul acestei lumi, cu cele din numele Dumnezeului Din Trei Litere si cine stie să ordoneze trans­ punerea va şti să-I deducă pe u n ul din celălalt. 20. Cînd se va face lumină în oglinda nestrălucitoare precum în cea strălucitoare, atunci va fi noaptea pre cum ziua, după cum spune David. 2 1 . Cine va cunoaşte acea proprietate care constituie taina întunecimilor, va şti de ce demonii răi vatămă mai mult noaptea decît în timpul zilei . 22. Este î ngăduit să se facă o coordonare multiplă a carelor, dar în ceea ce ţine de misterul phylacteriilor56, două sînt formaţiile de car necesare ordonării : astfel, după cum din a doua , a treia, a patra şi a cincea se naşte un car fiind patru phylacte r ii pe care le învăluie vav, astfel .

'

ŞI

d l l l a )a sea ,

a

�a ptea ,

a

opta si

a

noua

ca � "i Si�lt dec i pa tru ph ylacte�ii pe a d I c ă lze,·7.

rezultă

c a re

al

doilea

k c u p ri n de

;"l ,

23 -\supra propnet ăţ i i pe nitentei n u t rebuie folos i t . ,,· tI \'Înt l i i . 24 . Cîn d Iov a spus : "cel care a făcut pace în ce rurile sal e " a înţe le s ara din su d şi fc cul din Lord şi pe condu­ cătorii Jar despre care nu tnbui e spus mai mult. 25. Acelaşi lucru e ste Br(şit, a dică "a creat J a început". ca şi cum s-ar fi sţ u s : "a c n at î11 înţele r dune " 58. 26. Prin becadtm'n, spus de Anchelos Caldeu169, adică cu cele etern e sa u prin cele eterne, el a inţeles cele 32 de .

căi

.

al e înţelepciunii .


RAŢIONAMENTE SAU

900

DE TEZI!

55

27. După cum adunarea apelor reprezint ă ce este drept, astfel marea către care se îndreaptă toate fluviile este divinitatea . 28. Prin ceea ce zboară si a fost creat în ziua a cincea treb uie să înţelegem îngeri i puri care se arată oamenilor şi nu pe cei ce li se arată doar în spirit . 29. Numele lui Dumnezeu, format din cele patru litere : mem , sade, pe şi sade, trebuie apropiat de stăpînirea l ui David60• 30. Nici un înger ce are şase ari pi nu se t ransformă vreodată. 3 1 . Circumciziunca a fost dată pentru e l ibe ra r e a de v i rtuţil e i mp ure ce se mişcă în formă de . cerc . [3 1 ] 32. De asemenea , circumciziunea are loc în ziua a opta, deoarece este mai p resus de soţia asimilată Univer­ sului. 33 . Nu există în toată legea nici o literă care prin formă, legături, separări, mărime, semn, în chi de re, deschidere şi o rdine să n u manifeste cele zece taine a le numărării. 34. Cine va înţelege de ce se spune că Moi se şi-a ascuns chipul său, şi că Ezechil şi-a întors p r i v iri l e către perete, va şti care trebuie să fie sta�ea şi aşezarea c e l u i ce se roagă. 35. Nic i un lucru s pi r it u al , coborînd mai j os nu va săvîrd aceasta fără vesmÎllt . 36. Păcatul S o domei ' s-a făcut prin tăierea ultimului ramG1• 37. Prin taina rugăciunii dinainte de a fi lumină nu se în ţe lege altceva decît proprietatea pietăţii. 38. După cum teama exterioară este inferioară iubirii, astfel cea interioară este superioară iubirii . 39. Din prec e de ntu l raţionament se înţelege de ce, în cartea Facerii, p ornindu-se de la teamă este I ătldat Avraam, des p re care �. tim totu�i că le-a � ăpt u it pe toate prin pro­ prietatea piet ăţii şi p o rni n d de la iubire . 40. Oriunde i gnorăm p rop ri etatea de la care vine in­ fluxul deasupra cerinţei p e care am formulat-o, trebuie să ne întoarcem în grabă la casa nării62• 4 1 . întreg ul suflet bun este suflet nou venind de la răsărit. 42 . De aceea a fost înmormîntat Iosif cu oasele şi nu cu trupul, deoarece oasele sale erau virtuţile şi oastea


58

G.

PICO DELLA MIR ANDOLA

arbore) ui de sus numit Şadi ch, ca re �e întinde căt re t ari­ mul de SUS 63 • 43. De aceea n-a cunoscut nimeni mormîntul lui Moi se � deoarece el a fost ridicat în J u b i l ( ul de sus şi deasupra Jubileului şi-a înfipt rădăcinile64. 44. Cînd sufletul va cuprinde cu <l ce roate să cu pr i n dă şi va fi le gat de sufletul supuior, atunci îşi va lepăda de la sine ve şmîntul pă mî nte s c , pe ntru a fi s mu l s de la locul său şi a fi unit cu divinitate a . 45. După încetarea profeţiei prin spi rit, înţelepţii lui Israel au profeţit prin fiica yocii . 46. Regele t ărîmului pămîntesc nu ( ste pedepsit pe pă mî nt pentru că mai întîi ar fi umilit ă oastea cere ască în cer. 47. Prin spuncrea A 11lC1l, este considerat ă ordinea expri­ mată, modul prin care înainteaz ă răspîndiril e nu mărărjlor. [32 ] Ralionamf'nte in număr de 500, ('onform pro priei mele o pinii , raţionamente care prin dhiziunea cu ze cf' se impart in Raţionamente Fizice , Trologic e , Platonicienf' , Matematice , Para do xuri do gmatizante , Para do x ur i con­ ciliante , Cal deice , Odi ce , Magice şi Ca balistice ; in acestl"a nu aşez nimic in mo d asertiv sau pro babil decit În măsura În care j u decă acest as pect ea a dnărat şi pro babil Fl'ra­ sfinta Biserică Romană şi con ducătorul e i , binecu vîntatul Suprem Pontif Inocenţiu al " I II-h'a , la a cărui j u de eure , dacă cine m nu şi-a su pus j u decarea pr() priei min 1 i , În­ seamn ă (' ă e li psit de mintl" . Uaţionam<,r..te para do x in număr de 1 7 , ('onform pro prif'Î o pin ii , zise Întîi ale lui Arist otel �i IlIat e n , apoi a le altor doctori t on c ilia n ţi care par s ă se drosl" hraseă În (' c a m a i mare măsură :

1 . Nu există nici o cercetare naturală sau divină în care Ari st ot e l şi Platon să nu se potrivească fie ca sens, fie ca lucru, chiar dacă prin cuvinte par să difere . 2. Cei ce afirmă că increaţia este proprietate a pozitiyă constituind tatăl în fiinţ an: a ir ostazică incomunica bi l ă , nu dif eră cu nimic de ţ ăruea sfintului doctor, de care par să difere însă in mare măsură, conform cuvintelor. 3. în l e g ătur ă cu cea de-a şasea noţiune ce trebuie aşez4tă , noţiunea care este inspirabilitatea, t h o mi şt ii şi /


RA nONAMENTI!

SA" 1100

DI! TEZE

57

-------

scotiştii nu trebuie să difere dacă pătrund just fundamen­ tele doctrinelor lor. 4. î n legătură cu s ub i e ctul Teologiei , Thoma , Scotus . şi Aegi d i us concordă funda mental şi r a dical , în ciuda fap­ tului că în ra m if i caţi i şi în suprafaţa cuvinte l o r fiecare din ei pa re să se deosebească de ceilalţi. S . Eu afirm că Tho ma şi Scotus nu se deosebesc în ce priveşte întrebarea dacă în Hr i st os a fost o fiinţa re din două sa u mai multe f i int ări 6. Dacă-i Înţckg 'fundamental pe doctorii lor, thomi ştii şi scotiştii nu t re bui e să difere ca opinie în privinţa distinc­ ţiei din natura luc rului . [33 ] 7 . Thoma şi Scotus nu di feră în ceea ce priveşte distincţia atributelor. 8. î n următo a re a aserţiune, pornită din a dăugirile lor, Thoma şi Scotus nu diferă : Oare îngerul poate să atingă în mo d simplu ega l it at ea divină ? 9. Legat de materie, de ccea ce este c u no s cut mai întîi , Thoma şi Scotus concordă în mod ma i mult sau mai puţin universal, socotindu-se însă că se de os e b e sc în cea mai mare măsură în legătură cu aceea de5lpre care voi aşeza eu mai j os trei raţionamente scrise , pornite din gî n di re a fiecăruia din cei doi . 1 0 . Legat de lucrul c o n c e pu t nomina l , pri mul concept care este luat în considerare este conceptul cd mai uni­ versa l . I l . Legat de lucrul conceput pri n defini ţie , primul con­ cept care este socotit este conceptul lucrului propriu şi connrtibil. 12. Predicatele în cel mai înalt grad uniwrsale sînt în cm:oaşterea cea mai distinctă, cunoscută nouă în mod ulti m . 1 3 . Opini a Comentatorului despre dimensiune , despre principiile nesfîrşite şi despre fundamente nu se împotri­ vqte cu nimic doctrinei sfîntului Thoma . 1 4 . în materie de obiect al intelectui ui Thoma şi S cotus nu se deosebe sc, după cum se crede, c i concordă 1 5. Chiar dacă în aspe ctu l superficial şi în cuvintele lor apare o opoziţie , Ave rroe i şi Avicellna nu diferă prin lucru şi în mod fundamental în privinţa cercet ării despre legătura cu ceva în cazul căderii iau al norocului. .

.


58 .

G. PICO DEltA MIRANDOLA

· 1 6 . Chiar dacă prin cuvinte diferă, totuşi Averroes şi Avicenna nu se pot deosebi fundamental in privinţa între­ . bării dacă fizicianul află că este corpul compus de la meta­ fizician. 17. Thoma şi Scotus nu diferă în ce priveşte modul în care îngerii îşi au locul lor.

Raţionamente filosofice , in număr de 80, conform pro priei mele o pinii care , chiar da c ă nu conco r d ă cu filosofia co� mună, nu se de părtează totu şi prea mult de mo dul {'omun de a filosofa :

1 . Din specia existent ă în simţul exte rior poate fi de dusă în mod nemij locit specia universală. 2 . Intenţia secundă este fiinţa raţiunii, pose dînd mereu mudul formei cal itative , provenind consecutiv şi nu efec­ tiv din operaţiunea i ntekctului . 3. Nici intenţia primă, nici cea secundă nu sînt vreun­ deva subie ctive . 4. Există în corpuri devenirea căt re alt ceva , care astfel aşază în mod corporal , după cum ea nu este aşezată în mod corporal, şi aceea este sfera ultimă, [34 ] după cum devcllirea în altceva există în cele inteligibile, şi astfel a şază în mod inteligibil, dup ă cum ea n u este în nici un mod a şezată, şi aCeea este Dumnezeu . Corolar

.

Nu trebuie cercet at în ce fel est e aşez ată sfera ultimă, ci trebuie accept at că ea nu este aşezat ă.

5. Singularul nu este înţeles de intelect nici urmînd a devărul , nici urmînd opinia Comentatorului lui Aristotel şi al lui Thoma . . 6. Chiar dacă intelectul nu înţe:1ege în mod singular, totuşi de la sine se face că singularul este cunoscut în mod desăvîrşit . 7. Orice lucru, oricum a r f i el alcătuit î n puritatea fiinţă­ rii sale este înţelegător, intelect şi ceea ce este . înţeles . 8. Din precedentul raţionament se consideră că materia ar fi principiul incognoscibil ităţii, iar intelectul - agent al cognoscibilităţii65• .


59

RAPONAMENTE SAU 900 DE TEZE

9. Este n umit ă imanentă acea acţiune care nu este în mod pasiv în acela care este denu mit în mod pasiv prin cauză ; prin aceasta ea se distinge de cea transcendentă. 10. Or ice alt mod, în afara cel ui enunţat în precede ntul ra ţiona me nt , este in sufi cie nt pentru a distinge acţiunea ima ne ntă de cea transcendentă. I l . Cînd Averroes af irmă că nu e xi st ă alt mij l o c de a dovedi abstractul dec ît eter nit a t ea mi şc ări i , el nu înţe l e ge a cea sta în le găt u r ă cu un abstract anume, ci în l e g ătu r ă cu acela care prin trea p ta devenită ultimă, a abstracţiunii, este abstras şi dep ă rt at de corp. 1 2 . Fiinţarea c orp o r al ă nu are lucruri de la v re o formă substanţial ă sau de la t re a p ta formei s u b st a nţ i a l e . 13. Şase tra nscendenţe, fixate de doctrina comună, au fost înf ăţi şa te de t i n e r i i latini ; acestea n-au fost c uno sc ute nici de pe r i p a t c tic i i greci, ni ci dr: Ari st otel , conducătorul lor66• 1 4 . Necesarul este dună Aristote l p r i m a cauză ca re se mişcă di n necesita t e . 1.3 . D l1pă Arist o'c, ·l este imposibil �i cu totul i r a ţi o nal ca totul să se Întîmple din [35 ] l1\.:cesitate şi acea necesi­ ta te să fie o bţ i n ut ă prin sprij inul und ca uze . 1 6 . Studiul b.1se1or s :.1b3tituiri nu ţine dt: Logic. 17 . Nu s-a putut ca lumea să fi.� din ete rnitate de la Dumnezeu, în ;nod eficient, prin a dlTărata eficienţă care este re ducţi a de la putinţă la act . 18. De fapt lumea putea să fie produsă şi chiar fusese p ro d u să din eternitate de către Dumu(:zt:u, conform lui Ar i st otel şi Comentatorul ui ; aceasta - prin acea eficienţă care este fluxul natural şi urmarea efectuală . 1 9 . Cel c e neagă c ă c,� rul este însufleţit după cum şi că mot o r u l său nu ar fi forma sa, nu numai ca se îndepăr­ tează de Aristotel, ci dărîmă fundamentele înt re gii filosofii. 20. în a ctel e intdectului n o s tr u există o succesiune, dar nu prin ra ţi une a p u t i n ţe l or senzitiye şi consacrate după cum cred modernii, ci prin aceea că el este r a ţi on a l 2 1 . Cunoaşterea nou ob ţi n ut ă devine din cunoaşterea p re ce de nt ă , precum şi d i n limita aceleia, şi în aceea şi mă­ sură din cauza e fecti v ă pa rţia l ă, formală, directivă şi în acee a şi măsură din cauza materială pregătitoare . •

.

,


60

G.

PIca DELLA MIRANDOLA

22 . Este practică acea stare constit uit ă care în mod for­ mal este regulatoarea oricărei" opua ţiuni cOl1stituante . 23. Starea constituit ă are a fiinţare pra ctică şi spe cul a­ tivă de la obiectul oferit, la subiectul în care este : chiar intelectul este numit practic sau speculativ pornind de la scopul pe care şi-l propune ca sta re constituit ă . 24. Starea constituit ă practică s e distinge de cea spe cu­ lativă, prin scopuri . 25 . Practica e ste ope raţi unea care nu este cunoaştere în mod formal şi poate fi corect ă sau incore ctă dar corigibilă prin starea ei constituită şi prin generarea parţială a În drep­ tării de care e ste ÎndE mnat practicantuI . 26. Practicul şi spe cuiativul sînt dik renţe accidentale ale stării constituite . 27 . Te ologia căl ătorului , după cum e ste a călătorului. trebuie numit ă în mod simplu practică. 28. î ntreaga me dicină este practică, după cum în a devăr am afirmat-o şi noi şi după cum în a rmonie cu noi au afirmat-o raţiona mentele l ui Averroes . [36 J 29. Logica este practică. 30. Simţul comun nu este distinct de simţul văzului. auzului, mirosului, gustului şi de ccI tacti I . 3 1 . Afirmînd a de\"ă r ul ş i raţionamc ntele Comentato­ rului şi ale lui Albertus, vom spune că spe ciile inteligibile abstracte nu sînt date de către fanta sme . 32 . î n orice cercetare în c: ue c11110aşterea poate fi obţinut ă prin demonstraţie , e necesar � ă se cunoască în prealabil ce (qu1:d) al subiectului şi al pasiunii, neînţelegind însă prin ce - ce al numelu i , după cum înţeleg cei ce expun, ci ce al lucrul ui. 33. Este posibil mersul înapoi, de la cauză la efe ct şi de la nego ţul pe care-l visează Burle us. 34. Minimele naturalului fiind cupri nse in calit ăţi nu înseamnă că din această cauză se nf8.gă faptul că mişcarea alterării devine În mod succe siv În timp . 35. Conform l ui Averroes, e ste m cesar să reţinem că forma genului este în realitate alta de cit forma speciei ; cee a ce nu se află în opoziţie cu principiile doctrinei sale. 36. Demonstraţia l ui Aristotel din Cartea a VII-a a Fizicii67, cum că tot ce Se miscă este miscat de altceva. nu dovedeşte nimic din cele su�ţinute de Thoma sau Sco­ tus, san Aegidius pe care l-a urmat Johannes di n Gand -


JtATIONAME� SAU toCI DE TEze

61

sau Gradiateus, sau Burleus, sau al ţii pe care i-am citit ; ci doar atît (ceea ce foarte bine a spus Comentatorul ) că lucruril e au fost rău înţelese de către comentatorii latini şi că în orice mişcare se face astfel încît motorul este diferit de ceea ce e ste mi şcător, fie conform naturii, fie conform subiectul ui . 37 . Dem onstraţia din cartea a VI I-a a Fizicii dovede şte în mod evi dent că cerul nu se mişcă de la sine ; aceasta, dat e fiind şi p r i ncipiil e lui Averroe s, adevărate precum şi foarte t e meinice . 38 . Ordi nea cărţilor filosofiei naturale transmisă de A ·: ..5totel este urm ăt oarea : cartea Fizicii, a ce rul ui şi a lu.nii, d( spre gene r a re, a a stre lor, a mineralelor, de spre plante , de s p r e genurile vieţuitoarelor, despre părţile com­ ponente ale: vieţuitoarelor, despre e v ol uţia vieţuitoarelor . despre su fl e t , a poi cărţile numite " scurte probleme natu­ rale " fi 8. Corolar.

Cei ce numese cartea a ş asea despre suflet a natura­ lelor, se dep ărt eaz ă în t r u t otul de gindirea [37] lui Ari s­ totel.

39. Orice c ale de a salva 5pu�a lui Aristotel, cum că vînturile răsăritene s;nt mai calde decît cele apusene da t o ­ rit ă căii de însufleţi re a cerului , est e uşuratică şi de nimic . 40. Nici cugetările oferite de Ari stotel , nici ce l e oferite de e xplicat ori în legătură cu sal initatea mării nu sînt satis­ făcătoare În cel mai Înalt gra d, faţă de a devărul Mozaic .ce se ara t ă mai satisfăcător s pre a fi acceptat, a devăr ofe­ rit de cauzalitatea aceleia şi p rovide nţe universale care a săvîrşit şi dezvăluirea pe pămînt . 4 1 . Nici o parte a cerului n u diferă de alta prin strălu­ cire sau prin absenţa acesteia, ci pri ntr-o strălucire mai mare sau mai mică . 42. Modul prin tare cele inferioare s î nt Încălzite de cele supe r i oare, mod oferit de Aristotel, nu ne apare ca fiind corect , în nici un ca z . 43 . Chiar dacă cele două n u pot sta alături în acelaşi timp, eu cred că ambele raţi onamente sînt :adevărate în acelaşi timp, adică şi ceea ce stabileşte raţionamentul lui


62

G. PICO DELLA MIRANDOLA

Ave rroe s î mpot r iva lui Avicenna, în ulti ma parte a primei cărţi q. Fizicii şi toate aceste raţiona mente ale lui Avicenna pentru a dovedi principi u l prim ; t o ate sînt bune şi eficace. 44 . Dacă Thoma ar fi spus că du pă Ar ist otel int eligen­ ţele sînt în ge ne ra l , nu s-ar fi c on t r a z is pe si n e mai puţi n decît pe Aristotel . 45. Dacă unitatea genu l ui nu este doar din par tea celui ce concepe, ci şi din partea c on ce ptu lui , este necesar ca toate care sînt în acelaşi ge n logic, oricare ar fi ele , să fie si în a ce l a şi gen fizic . , 46. Î n realitate ştiinţa este relativă, iar tot ce ea ce poate fi ştiut este raportat la ea prin a c cide n t 47 . P ăst r înd modul comun al doctori lor, adică acel a prin care despre Dumnezeu se predică ceva în mod formal, a fi rm şi eu două r a ţi o na ment e proxime , dintre care pri mul este acesta : numai D u mne z e u este astfel substantă încit în n ic i un mod nu este n o n s ubst a nt ă 48. A d o u a : Dumnezeu de a ce ea nu e st e în gen, deoa­ rece este în mod s ub stan ţial su b sta nţ ă. 49. St a bil ire a diferentelor între starea de concomiten tă şi cea de albeaţă, sau a a cc i dent e lo r coasemănătoare, pr in aceea că ar fi se pa ra bil eeea ee este i nse parabi l de un su­ b ie ct s i g u r, e s t e f i ct ivă [38 J 50 . Di fere nţ a care apare între accidentele mai s us scrise izvorăşte doar din voita i mp un ere a nu me re lo r 5 1 . Este necesar să spunem conform lui Averroes că s u bsta n ţ a este de l a aviditatea intrinsecă a accidentului ; ace a st a e st e părerea unanimă şi a l ui Aristotel şi a supre­ mei filosofii . 52. Af i rma ţi a potrivită ş i a l ui Averroes şi a lui Alber­ tus e ste că în defini ţ ia s ub s ta nţ el or nu trebuie aşezată ma t er i a . 53. Da c ă Thoma ar fi spus că, după Aristotel acciden­ tele sînt în i nte l ige n ţe, nu ar fi contrazis doar modalitatea lui Aristotel, ci şi pe sine însuşi . 54. Aceste pro p o z i ţii trebuie acceptate ca fii n d în între­ gime a devărate . Materia primă e st e măgarul, boul şi ase­ mănătorul. 55. î n compusul material nu sînt două entităţi precise şi distincte, ci o si ngură ent it a te . .

'

.

'

'

.

.


63

RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

S6. Sunetul nu este mişcarea aerului prins între două

cor pur i, izbindu-se de ele , după cum susţin Aristotel şi .

comentatorii săi, ci eu sp un că din c ontact ul unor a sa u a ltor corpuri rezultă un astfel sau altfel de sunet. 57 . Jude c ăţ i le pe care le a duc peripateticienii în a do­ vedi că în c a u zele ordonate în mod esenţial nu se merge la infini t , nu dovedesc din nec e sit ate falsitatea p roble mei puse . S8. Virtutea se nziti v ă a simţului comun, după cum nu difer ă de vi rtu ţi le senzitive ale simţurilor exterioare (după cum a arătat şi raţionamentul 30) , tot a stfel nu diferă nici de v i rtu ţile senzitive ale simţur ilor in te rioare a dică de Cea plăsmuitoare sau imaginativă, de cea cogitativă şi de cea legată de me m o ri e ; mai precis nu diferă prin subiect, adică prin lucru , după cum am afirmat-o prin adevărata cugetare a lui Platon şi a lui Aristotel . 59. Eu a f ir m că toate cal ităţile elementelor sînt sim­ boluri ale diverselor specii. 60. Dacă în ceva trebuie pu s ă figura a patra a silo­ gismelor, aceea trebuie pusă pe care a pus-o Galienus şi nu dup ă c u m au plăsmuit-o cop i 1 ăreşte Francisc din Meyronne s şi Petru Mantuanul ; mai corect este totuşi să nu se pun ă nici o figură. 61. Conform do ct ri nei lui Aristotel putem spune că metafizicia n ul tratează despre materie în măsur a în ca re lucrurile devin prin s i ne din ea , iar fizicianul , în măsura ' în care l ucrurile devin pr in accident din ea . [39 ] 62. Rostirea exclusivă adăugată unului rela tiv nu exclude corolarul . 63. Nu trebuie acceptat că într-un tot cantitativ partea ar fi distinctă de totul său prin vreun mod diferit de act . 64 . Opinia căreia-i s ubscri e Avicenna, c ă acel unu care Se împleteşte cu fiinţa ar fi u nul care este principiul numă­ rului si astfel în mod consecutiv fiecare lucru ar fi unul prin i �tenţia adăugată esenţei sale, chiar dacă nu este în mod necesar a devărată, este totuşi probabilă şi este apărată de el. 65. Chiar dacă în noi putinţa intelectivă este accident III îngeri ea este substa:nţă. 66. Formalitatea este actanţa aptă prin sine spre a desăvîrşi un intelect posibil . ­

,

,

,


64

G . PICO DELLA MIRANDOLA

67 . Dacă din a l ăturarea elementelor s-ar face un ames­ tec, oricum ar fi aşezate , elementele s-ar păstra , ar fi un amestec din elemente în neamestec dup ă cum ar fi şi din materia despărţită de spiritualul cald, v a poros şi înălţat în ele . 68. t n toate cele ce sînt sub D u mne z eu, materia es�e aceeaşi conform e se nţe i, dar d i ver s ă conform fi inţării . 69. Q uiddităţi1e naturilor fizice pot fi c onc ep ute fără accidente , pri ntr-un concept adecvat şi propriu şi sînt cercetate fie de metafizician fie de fizician. 70. Co rp ul organic, care este materia sufletului şi este aşezat de Aristotel în definirea aceluia, e ste corpul şi orga­ nic prin forma distinctă în mod e s e n ţ i a l de suflteu! care-l desăvîrşeşte pe el. 7 1 . Trebuie spus conform tuturor filosofilor, că Dumne­ zeu f a ce în mod necesar tot ceea ce face . 72 . Nu este filos of a cel a care aŢe în doiel i în legătu rii cu faptul că u n u l devine în m od mai adevărat şi subst anţia l din inteligibil şi di n intelect, decît din materie şi din forma ma te r ia l ă . 73. P ăstrî n d opinia despre sufletul intelectiv, pe care o susţine Comentatorul , mie mi se pa re mai r a ţ io na l să susţin că acest suflet nu e st e subiectul nici unui accident şi să apăr această poziţie ca adevărată fără să o de fi nes c ; chiar dacă acela ar s us ţ ine -o pe acea sta dint re cel ela lte 74. Eu zic, c on fo r m lui Thoma , că tre buie să afirmăm că feri cire a noa stră const ă în a ct u l reflex al intelectului . [40 J 75. De fi ni ţ ia n atur ii ce re şt i cuprinde şi ly şi este socotit ă co p ul at i v ă şi nu disjunctivă6 9. 76. D upă cum orice fi losof s p u ne că virtuţile se nz i t i ve sînt în inimă, astfel orice medic spune că ele sînt în creier . 77 . Este o greşeal ă ceea ce Se afirmă de căt re şcoa la despre operaţia comună a tut u ro r cugetătorilor l at ini pri m ă a i nt e l ectul u i deoarece nu există o a l t ă oper a ţie a pă r ţ ii raţionale decît acelea două pe care ei înşişi le socotesc a fi a doua şi a treia , mai precis compunerea şi discursul. 78. Accidentele nu trebuie numite în nici un mod esenţe, ci ale fiinţei . 79. Şa se s int pri nci piile formei absolute . 80. Dacă o limb ă este pri ma prin ceva , dar nu pi,in ,

.

,

,


RAnONAM�NTE SAU 900 DE TEZE

65

cazuri, aceasta este ebraica deoarece este deschisă unor multiple legătu ri .

Raţionamente para do x in mele o pinii , raţio name nte

număr de 71 , conform proprIei ce a duc noi dogme In filosofie :

1 . După cum fiinţa rea proprietăţilor este pre cedată de fiinţa rea quidditativă, tot a stfel fiinţa rea quidditativă este

precedată de fiinţarea unu l u i . 2. Nu putem spune că despre l u cr u l îns u şit în modul cel mai sigur, se predică altceva prin predicaţia spusă în mod propriu 3. Cine atinge lucrul în defi niţie atinge lucrul în alteri­ tate . 4 . Numai acela ce atinge lucrul în exactitatea uniunii sale atinge lucrul după cum este el însuşi. 5. Cu cît este mai distins un anumit mod de cunoaştere, cu atît ajunge mai imperfect în intelect, în mod dispropor­ ţional şi inutil acestuia . 6. După cum cunoaşterea prin de monstraţie, pe care o încercăm aici este cea mai desăvîrsită omului conform statutului comun, astfel în mod s impl u printre celelalte cunoaşteri este cea mai imperfectă. 7. După cum Dumnezeu este în mod simpl u cunoaşte­ rea intregii fiinţări , astfel intelectul este definirea întregii fiinţări, iar sufletul - şt iinţa întregii fiinţări. 8. Da că teologia este transmisă în mod teologic, ea va fi legată de subiectul prim, de acela care este în mod unic unul şi de oricare, care conform fiinţării sale unice este precum subiectul secund. 9. Adevărata Metafizică, transmisă în mod metafizic este legată de orice care este [4 1 ] formă adevărată, după cum şi de subiectul p ri m şi de orice care este conform fiin ţări i sale formale, după cum şi de obiectul secund, neocu­ pîndu-se însă de demonstraţie prin modalitatea progre­ .

,

­

sării .

10. Dup ă cum în creatură înlănţuire a nu se distinge, este fii nţa, aşadar este, astfel în Dumnezeu nu se distinge este, deci fiinţa este . 5

-

Raţionamente

sau 900 de teze


66

G. PIca DELLA MIRANDOLA

1 1 . Acelaşi lucru este numit, în raţiunea creaţiei actua­ lităţii sale - fiinţa re , iar prin raţiunea determinării sale este numit esenţă. 1 2 . După cum îngerul se compune în mod necesar din esenţă şi fiinţare, astfel sufletul se compune în mod necesar din substanţă şi accident . 13. Contradictoriile se împart în mod egal în natura actuală. 14. Chiar dacă precedentul raţionament este adevărat, este totuşi mult mai potrivit să se spună că în natura intelectuală nu sînt contradictorii, decît să se spună că ele se împart. 15. Contradictoriile coincid în natura unului . 16. Aristotel a aşezat în mod raţional în ştiinţele sale primul principiu conform căruia despre orice se poate spune un altceva contradictoriu . 1 7 . în intelect este acesta şi acela, dar nu este acesta în afara lui acela . 18. De aceea apare în suflet imposibilitatea contradic­ toriilor, deoarece este prima cantitate ce aşază partea in ceea ce este în afara părţii . 19. Fiecare are în natura intelectuală, de la unitatea sa inteligibilă, atît ceea ce-l unicizează sieşi, cît şi ceea ce îi păstrează proprietatea imaculată şi neamestecată. 20. Ipseitatea oricui este în cel mai înalt grad ea însăşi atunci cînd în însăşi sînt toate, după cum în însăşi toate sînt însăşi . 2 1 . Pri n raţionamentele spuse înainte, se poate înţe­ lege ce este homeomeria lui Anaxagoras, pe care intelectul Făuritor a distins-o de rest. 22 . Să nu se mire nimeni că Anaxagoras a numit inte­ lectul neamestecat, cînd acesta este în cel mai înalt grad amestecat deoarece amestecul în cel mai înalt grad coincide în natura intelectuală cu maxima simplitate . 23. După cum formele substanţiale sînt în lumea se­ cundă prin modul accidentelor, astfel formele accidentale sînt în lumea primă modul substanţelor.

Corolar. După cnm în lumea primă nn este albul, ci însuşirea de a fi alb, astfel în lumea secundă nu este focul, ci faptul de a fi foc.


67

RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

[42] 24. Nu se poate spune că mulţumită cuvîntului, în intelect focul, apa şi aerul sînt trei idei, ci se cade să se

apună că - in mod intreit . 25. Dacă nu nimicim natura intelectuală, nu putem înţelege ideile numărării, decît prin intenţia ideii numărului prin celelalte idei, după cum este aceasta prin toate 26. Din precedentele raţionamente se poate înţelege care este numărul formal despre care Pitagora spunea că este principiul tuturor lucrurilor. 27. Cinci categorii trebuie aşezate ca prime : Unul, Substanţa, Cmttitatea, Calitatea şi (în) ceva . 28. Este mai drept să fie redusă la cele cinci de sus diversitatea fiinţelor decît la cele zece stabilite mai întîi de Architas, iar apoi de Aristotel, sau la cele cinci sta­ bilite de Plotin, sau la cele patru stabilite de Stoici. 29. Raţiunea categoriei unului este despărţirea desă­ vîrşit ă de tot ce e exterior. 30. Raţiunea categoriei substanţei este pe rfecţiunea unitară a substanţei neîmpărtăşite . 3 1 . Raţiunea categoriei cantităţii este extrapunerea păr­ ţii la parte . 32. Raţiunea categoriei calităţii este a devărul denomi­ nării prin participarea inerentă. 33. Raţiunea categoriei (in) ceva e ste fiinţarea ima­ ginară . 34. Nu este nici un predicat formal neparticipativ care . ' să nu poată predica parţia l despre substanţă. 35. După cum despre intelectul singur se spune în ade­ văr că este foc şi că este apă, că este mişcare şi că este stare, astfel despre sufletul singur se spune pe drept că îngheaţă şi încălzeşte, că stă şi că se mişcă. 36 . După cum intelectul multiplică unitatea lui Dumne­ zeu, tot astfel sufletul quantifică şi extinde multitudinea intelectului . 37. Inteligibilul prim cu primul intelect, ş i primul mo­ bil cu primul cunoscător coincid. 38. în suflete inferioare raţiunea este cunoscută prin modalitatea simţurilor, iar în sufletele inferioare simţul este cunoscut prin modalitatea raţiunii. 39. Acea minunată afirmaţie, a . vestitului însoţitor bar­ bar al Nimfelor şi Demonilor, [43 ] despre cele 183 de lurni70 .


68

G . PIca DELLA MIRANDOLA

în figura triunghiului cu trei unităţi unghiulare constituite

ca una medie, este înţeleasă cel mai corect dacă pornind de la unitatea inteligibilă am în ţelege trinitatea intelectuală, sufletească şi seminaLI �j a principalelor părţi ale lumii . prin calcularea număru l u i sferic prim. 40. Nu numai filosofii platonicieni, ci chiar unii dintre peripateticienii despre ca re nu s-ar părea şi cei ce-l ur­ mează pe Averroes au acceptat că sufletul! prin calea puri­ ficării, în absenţa oricărei alte preocupări sau cercet ări. printr-o foa rte simplă şi bine măsurată analogie şi printr-o întoarcere asupra inteligibilelor obişnuite , . poate obţine ştiinţa desăvirşită a tuturor celor ce se pot şti . 4 1 . După cum se are p e sine simţul comun în cunoaş­ terea calităţilor accidentale şi a calităţii materiale, astfel se are pe sine raţiunea în cunoaşterea calităţilor substan­ ţiale, într-o proporţie înlănţuită ; aceasta, deoarece simţul acţionează în mod senzual , iar raţiunea în mod raţional. 42. Infinitatea lui Dumnezeu poate fi dovedită prin suprema Întoarcere la fiinţa rea intelectuală şi la calea TeolQ giei mistice , iar orice altă cale de a dove di aceea este ineficientă. 43. Actul care devine fericit prin natura angelică şi prin fericirea raţională ultimă nu este actul intelectului nici cel al voinţei, ci este uniunea unităţii, care este în alte­ ritatea sufletului împreună cu unitatea, uniune care este fără alteritate . 44. Aristotel nu tratează despre Dumnezeu în cartea Metafizicii decît în ultimul capitol, al doisprezecelea care începe astfel : "Trebuie chiar cercetat în care mod posedă Universul binele " 71. 45. Poate fi totuşi corectă ordinea cărţilor Metafizicii după cele naturale în modul în care le-a ordonat Aristo­ tel, adică neurmărind nici un proces compoziţional sau de desfăşurare . 46. Dat fiind orice obiect practicabil, dacă toate cele­ lalte situaţii sînt egale, este mai nobilă operaţia care-l practică, decît cea care-l contemplă. 47. Mai lesne poţi salva textul lui Aristotel în care se spune că întregul suflet este nemuritor decît pe cel în care se spune că întregul suflet este muritor. 48. în afara celor trei genuri ale demonstraţiei cu deoa­ rece (quia) , din cauza a ceva (Propter quid) şi în mod sim-

-


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

69

(simPliciter ) , genuri stabiHte de Aristotel şi de Co­ mentator, este da t şi un a l patrrtlea gen al de m onstraţ ie i , ce poate fi numit demonstraţia transformării, mai put e rni c decît toate cele spuse înainte. [44 ] 49. Cu mult mai impropriu se spune de spre Dum­ nezeu că ar fi intelect sau cel ce înţe l e ge, decît despre sufle ­ tul raţional că ar fi înger. 50. Singură materia este suficientă rp e ntru a salva aceasta, şi mulţumită ei Aristotel şi ceil a l ţi filosofi au aşezat lipsa printre pr i n c i pii l e naturale72•

plu

Corolar.

Lipsa

n

11 t rebuie 2.şe z a t ă pr i ntr e

pri ncipiile

m,t u r d e .

5 1 . Trei sînt pr in ci pii l e lucrurilor nat ura le : materi a , mişcarea şi forma . 52 . Aceeaşi este ştiinţa şi despre Dumnezeu şi despre om şi despre materia primă, iar cel ce a avut şti inţa despre una din acestea le va avea şi pe celelalte Înt r-o pro porţie înlănţuită, a dică a ce l e i ma i îndep ă rta te la cea mai înde­ părtată, a celei de mijloc la cele mai îndepărtate , a ce l o r mai îndepărtate l a cele de mijloc. 53. Cine neagă materia primă nu cont ravine nici sim­ ţului şi nici nu neagă raţiunea fizică . 54. Pentru a dovedi că materia primă e ste , mai mult ne întăreşte calea numerelor sa u calea filosofiei cat o l ic e , decît vreo raţiune fizică în care simţul ar avea pă t r un dere . 55. Cel care deţine în mod profund şi radical ordonarea limbii ebraice şi a învăţat să se servească de ea în şti inţe în mod proporţional, va deţine cu totul norma şi regula descoperirii a tot ceea ce poate fi ştiut . 56. Pe lîngă di stingere a l ucrului şi a raţiunii tre buie stabilită şi o a treia pe care eu o numesc a inadecvării . 57. Speciile duşmăniei73 care se mu lti pl i c ă de la lup pînă la modul de a aprecia al oii nu sînt speci i ale vre­ unui accident, ci sînt specii a l e substanţei . 58. Formalitatea este obiectul a de v c a t a l i ntelectului. 59. Oriunde este dat ă vreo natură compu să din mai multe naturi remanente ei prin act, Întot dea una este mai nobilă în mod substanţial în ea, şi în mod a c ci de n ta l în alta .


10

G. PICO DELLA MIRANDOLA

60. S ufletul nu înţelege nimic în mod d istinct Ş1 prin act decît pe sine . • \1 6 1 . Toată substanţa sufletului raţional este parte inte­ lectuală. 62 . Sufletul Se î n ţele ge mereu pe sine şi înţelegîndu-se înţelege într-un a n umit mod toate fiinţele . 63 . Chiar d ac ă în suflet natura i ntelect u ală prin care acesta se întîlneşte cu înge r ul, astfel este după cum este natura raţ i o na l ă prin care se distinge de acela , totuşi în el nu este nimic intrinsec p rin care să poată înţelege ceva distinct de el fără propria specie . [45 J 64 . Natura intelectuală care este î n sufletul raţio­ nal deasupra naturii raţionale, diferă precis de natura inte­ lectuală pură, după cum diferă partea de întreg . 65 . Deoare ce se deosebeşt� de inte1ectul intelectual ca parte- me di e şi nu doar ca parte, intelectul sufletesc aduce mai multă pace total i tăţii intelectuale . 66. Printr-o formalizare intrinsecă, sufletul poate aj un­ ge la aceea ca p�in forma sa substanţială să le înţeleagă pe t o ate în mod indivizibil . 67 . O ric ăre i serii a sufletelor î i corespunde un intelect ,

pnL 68 . Toate sufletele cereşti sînt unu în intelectul prim.

69. Chiar dacă se poate raţiona conform filosofiei că wtreaga serie suf l etească este beatificată în propriul inte­ lect, aceasta ar fi afirmată totuşi în mod probabil şi nu a sertiv. 70. Dar f i i n dcă trei au fost cei care au afirmat că totul e ste Unul - Xenophanes, Parmenide şi Melissos, cel ce va cerceta cu aten ţie spu se le lor va constata că unul l ui Xeno­ phanes este acela care în mod simplu este unu. Unul l ui Parmenide nu este u n ul absolut cum s-ar crede . ci unul­ fiinţă. Un ul lui Melissos este unul avînd corespondenţa extremă c u unul lui Xenophanes . 7 1 . Pr i n ceartă ş i prietenie î n suflet, Empedoc1e nu Înţelege nimic altceva decît puterea ce duce în sus şi pute ­ rea ze i lo r de a duce puteri despre care eu cred că sînt analoge În ştii nţa Sephirot-urilor eternităţii şi gloriei14•


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

71

Ra ţionamente in T('olo gie in număr d e �9, ton form pro pril,j mele o pinii , destul de diferite de mo dul o bişnu it de ,"or bire al teolonil o r :

1 . Cine ar spune că accidentul nu se poate arăta da c ă n u există î n ceva a r putea deţine dovada Euharistiei ; şi aceasta chiar susţinînd că su b sta n ţ a pîinii nu se p ăst r<:3ză, după cum pretinde şi cal e a c om un ă în gîndire . 2 . Dacă se păstrează calea comun ă a posibilit ăţii îulo­ cuirii privitor la vreo creatură, e u spun că aceasta se poate face fără convertirea pîi nii în corpul lui Hristos sau fără a re duce st a rea de p line astfel încît în a l t a r să. fie corpul lui Hristos conform a devărului [46 ] Euharistiei ; aceasta ar fi spusă însă vorbind despre posibil şi nu de spre o atare fiinţare . 3. Susţinem împreună cu adevărul teologic că raţiu­ nile formale şi efective ale lucrurilor sînt descoperite în prima minte creat ă dintîi de Dumnezeu. Corolar.

Acolo unde ideile sînt în mod i deal , aco l o nu sînt în mod formal i ar acolo unde i deile sînt în mod formal ele sînt în mod ideal . -

4. Dacă l-am pune pe Dumnezeu să cunoască creat u rile obiect secundar al intuiţiei sale, după cum este pus in mod comun, eu spun că Tatăl a generat cuv î nt ul îna inte ca crea tura să cunoască. 5 . Perfecţiunile atributive, nici în Dumnezeu şi nici presupuse quidditative conform lui, nu afirmă diversele raţiuni definibile în principal sau descriptibile . 6. Cercetarea cunoaşterii divine nu se limitează formal după cum afirmă şcoala comună a teologilor la creaturi sau la obiectele primare sau secundare, ci doar la sine , fără nimic primar sau secundar privitor la ea . .

ca

Corolar.

Nu există o multitudine diferită a intelectelor în Dumnezeu şi nici a creaturii , dllp ă cn m aşaz ă intel e ctde


12

G.

PICa

DELLA MIRANDOLA

în număr cu esenţa divină, p recum în cele înţel ese , ci există profund în i n Lelectul cel ma i simplu unic . 7 . Cde tre i transcendenţe din care constă imaginea nu afirmă drept raţiunile diverse şi def ini bile sau descriptibile în principal . 8. Hristos nu a c ob orît în adevăr în Infern, cel puţin cît p r iveşte prezenţa reală, dup ă cum sta b ileşte Thoma şi c a lea comună, ci doar în mă s u ra în care se dovedeşte acea sta?;. 9. C h i a r dacă mie mi se pare probabil, nu trebuie totuşi afirmat în mod pertinent că sufletul lui Hristos nu ar fi putut c obor î în Infern prin vreun mod diferit, necunoscut nouă. " care 10 . Acele cuvinte " Acesta este trupul meu . . . sînt rostite în sfinţire, sînt considerate în mod material şi nu simbol ic . 1 1 . Dacă este pă s trat ă calea comună care ne duce la Dumnezeu pr i n actul intelectului, eu afirm următoarele două raţio n a me nte, dintre care prim ul este acesta ! [47 ] cei ce v ă d cuvîntul în acel act prin care ating esenţa divi­ nă, nu ating creaturile decît la nivelul cunoaşterii formale În mod distinct şi echipotent, prin echipote nţa obiectului şi nu a a ctul u i . 1 2 . Cei fericiţi pose dă o dublă cunoaştere despre crea­ turi, ce aj unge la ele, una fiind derivată din aceea prin care se aj unge la cuvînt, iar cealaltă conformă cunoaşterii prin co n t em pl a re a creaturii în lucrul creat . 13. Eu nu sînt de acord cu afirmaţia cugetăr i i comune a te o logi l or cum că Dumnezeu poate înlocui orice natură, ci admit ac e a s t a doar legat de raţional. 1 4 . Nici în modul stabilit de Thoma , nici crucea lui Hristos şi nici vreo alt ă imagine nu trebuie a dorată de dra gul adorării . 1 5 . Dacă Adam nu ar f i păcătuit, Dumnezeu ar fi fost Înca rnat dar nu crucificat . 1 6 . î n lumina în care Ioan a văzut Apocalipsa , în aceea el nu a înţeles Apocalipsa . 1 7 . Pr i m u l păcat a l î nge r ul u i a fost p ăc a tul omisiunii, al doilea păca tul bog ăţiei, al tre i l e a - păcatul îngîmfării. 1 8 . Eu afirm î n mod probabil , şi chiar dacă nu ar fi conform modul ui comun de a a f i r ma al Teologilor , eu tot aş a f i r m a cu t ă rie : afirm totuşi că în sine este prob a b il ă


73

IlAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

acea st ă afirm a ţ i e a di c ă : dup ă cum nimeni nu c re de că ceva e ste în mod p re c i s a stfel, pentru că a stfel vn: a să creadă, t ot astfel nimeni nu crede că a l tc e v a este în mod p re ci s a devărat, pcntru că el vrea să cre a d ă că este a de­

vărat .

Corolar.

Nu-i est e în p ut er e a liber ă omului să creadă că C \ l­ v int u l credintei este adevărat cînd îi conv i n e aceast a sa u, c în d îi place l ui să creadă că acest a est e fai s. 19. Dacă nu ar fi s pu se le sfi n ţil or carl: pa r !'ă 2.firme in aspectul propri e i e xprim ări opu s ul eu aş afirma cu tă r i e '

,

,

,

acest raţ i ona me nt precum şi urm ăt orul raţiona mente ca re a r con stitui fiinţ ări p roba bil e p osi bi l de ap ăra t prin act ul ,

,

ra ţi onăr i i şi dintre moarte este în sine

care primul e st e acesta : păcatul de răul finit . 20. Al doilea este acesta : p ri n p ăc a tu l de mc a r t e al timpului finit n u se ca de s ă se în ţe le a g ă pe de ap sa infinit ă confor m timpului , ci doar finit ă . 2 1 . Nu întrEaga v oi n ţ ă a b i ne i ubi tul u i Dumnezeu ;5"t"e eficace . I [48 ] 22. Spusa Apostolulu i care afirmă că Dumnc �-;; vre a ca toţi oamenii să devină mîntuire t re b u ie în ţe l e a s ă în mod pozitiv în leg ătu ră cu mai s u s arătata voi n ţ ă a cel ui bineiubit . 23. Voinţa p re cedent ă astfel poate fi descrisă . Ac('a v o i u ţă a lui Dumnezeu este cea pe c a re Dumnezeu o dă uneia dintre cele nat u ra l e iau care le prE ce d şi d i ntre ca re poate fi urmată una cu care Dumnef:eu este pregătit să acţioneze dacă altul ar d o ri o şi c ă re i a nu li �e va mani­ fest a în m o d contrar cu v re u n precept sau sfa t de urmat, p e r mi ţ în du -i aceleia să voiască să acţion e z e liber spre a-şi u rn a p rop ri a i m î n t ui re . 24 . Păstrînd calea comună a te ol ogi l o r după c a re feri­ cirea ar fi în i nt el e ct sau în voinţă, eu afirm două ra ţio­ na me nte dintre care primul e st e acesta : i ntele ctul nu ar tLJ unge la feri cire dacă nu ar fi actul vo inţei care în inte­ l ec t este mai valoros prin i n s u ş i a ct ul int e l e ct ulu i 25 . Al G o i l ( a raţior12 n:Ent ( �te 2.(e s1 a : chia r d a c ă i'n n:od formal � c t u l intelf ctului ce fe riCE şt e a ti ng e e � t n ţa -

-

,

.


74

G.

PICO

DELLA

MIRANDOLA

obiectului, totuşi ceea ce are a ctul său în j urul aceluia pentru a fi act al fe ric ir ii, provine în mod formal de la actul vo inţei . 26. î n cele divine persoanele se di sti n g prin număr . 27. î n cele divine personalităţile s înt diferite de la încep ut . 2 8 . Teologic vorbind, e u afirm că î n e v n u este o succe­ siune în mod formal intrinsecă )i legată de cont inuare ci una legată de limită ; conform f i l o sofi l o r însă aş spu ne altfe l ace a sta . 29. Este mai r a ţi ona l să credem că Ori ge ne este mî n­ tuit decît că este p e dep sit . ,

Uaţionaml'nte in număr de 62 , conform propriei o plllll , legate de doctrina . lui Platon căreia i se a daugă a i ci cite (�e va deoarece chiar primul raţionament işi asumă spre clarificare in t re a g a doctrină a l u i Platon :

1 . P r i n numerel� întreite a şezate de Pl a t on în Timaios, în t ri un gh iul ce se mni fic ă sufletul sîntem înştiinţaţi pînă unde t re b ui e să înaintăm în formele numărării prin natura acel uia care este prima formă ce formează. Prin. numerele îndoite aşezate tot acolo, s î ntem înştiinţaţi pînă unde trebuie coordonate în cele do uă capete extreme, cele medii, p rin natura aceluia care este mijlocul în Univers. 2. Cînd i Se cere lui Pl a t o n să spună · dacă lumea s-a făcut dup ă exemplul n ăscut sau nenăscut, nu se întreabă nimic altceva decît dacă s-a . făcut după r aţi uni le suflţ­ te şti sau după i dei le intelectuale . [49 ] 3. C ine cunoaşte modul de a ilumina al celor de sus de a s up ra celor de mijloc în ţel ege că plat o ni c i e nii semni­ fică a cel a şi lucru prin adunarea Sufletelor pe muntele Ida78, i a r evreii prin adunarea pe muntele Sinai pent ru ascultarea ·

Legii .

.

4. Ci ne ştie că raţiune a cauzei presupune raţiunea desă­ va înţelege conform do ctr ine i platonice de ce a spus Pherekydes că I up iter nu a făcut l umea înainte ca el să se fi transformat în iubire?? 5. Prin sfera inteli gibi l ă satisfăcută de Venus , Empe­ docIe nu înţelege altceva decît lumea arhetipală, satisfă­ cută de ordinea providenţei prime, ordine dinăuntrul celor ce dăinuie78• v îrşitul ui


RATIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

75

"

6. Iubirea este numită de către Orfeu " fără ochi ,

pentru că ea este deasupra intekctului . 7 . Cînd Platon spune în Timaios că sufletul este aşezat în mijlocul lumii, orice ar spune ceilalţi platonicieni, prin mijloc eu înţeleg Luna . 8. Sub aspectul fiinţei limitate, următoarele cinci cate­ gorii ale lui Platon sînt stabilite ca transcendente : Fi inţa, Acelaşi, Altul, Starea constituită şi Mişcarea 7 9 . 9. Vorbind platonic despre suflet, e u afirm că sufletul trăie şte cu S a tu rn o viaţă c o nte mp l a t iv ă , c u Iupiter una politică şi practică, cu Marte una ne r vo as ă )i a mbiţi oa să, cu Venus una pătimaşă şi voluptuoasă iar cu Me rcur una vegetală cu sens netrebnic. 10. Din precedentul raţionament se p o ate socot i c e semnifică acea vergea a lui Mercur, dăt ătoare de SOllln adînc80• 1 1 . Prima şeptime a vieţii omeneşti este sub :;\Icrcur, a doua sub Venus, a treia sub Marte, a patra sub Iupiter, a cincea sub Saturn, iar ultimele două şeptimi conform aceluia care a fost dominant în primele . 12. în mai sus arătatele părţi ale vieţii, Soarele şi Luna conlucrează ca şi cauze universale şi totodată şi prin apropie­ rea Lunei de Mercur şi Saturn, a Soarelui de Venus şi Marte şi a amîndurora simultan de Jupiter. � fl; 1 3 . Dacă urmăm teologia Sirianu1ui81 este mai raţional să-i împărţim pe sacerdoţii ierarhiei ec1esiastice, în ierarhia cerească în mod mistic d upă virtuţi . 1 4. Cînd îl auzim pe Platon invodndu-le pe Palla s şi iubirea ca pe zei filosofi, trebuie astfel să înţelegem încît iubirea să fie filosof prin ra ţi unea căii , iar Pa l l a s prin raţiu­ nea limitei . 1 5. Prin raţiunea extremelor şi a mediului pute m cu­ noaşte în mod potrivit treptele [50 ] Universului ce pot fi astfel împărţite în cinci : Fiinţa în sine, fiinţa în a devăr, nonfiinţa ·în nonadevăr, nollfiinţa întru adevăr82• i 16. Pri n însuşi astfel, într-adevăr astfel, mereu astfel, în doctrina lui Platon trebuie să înţelegem proprietatea inte­ lectului, a sufletnlui şi a corpurilor pri me . 17. Da că urmăm doctrina Sirianului , e l1(, cesar C8 prin unitatea totalului, a intelectualului, ca re se divide îll trei p ăr ţi, a dic ă substanţială, potenţială şi operativă, să a şe z ăm ..

.


78

G. PICO DELLA MIRANDOLA

caracterul trinar al intele cţi ei parţiale, adică participate şi i maginare . 18. Orice a r spune ceilalţi platonicieni despre distinc­ ţia părţilor sufletului raţional, eu adaug că dacă împărţind pe v o u C;, a dică partea raţională în a�ocv o�oc şi oct(j 6 YJ (j�c;, aceeaşi p arte poate fi nnmită ao �1X(j-n XOC;, după cum este alăturată fanteziei, sau A OY�(j''C'Lx6C; după cum este a l ăturată sie si 83 '19. Tot ce se po ate ca acea parte a sufletului nostru raţional pe c a re conform peripateticilor eu o numesc inte­ lect posibi184, să ajungă ca fără vreo legătură să meargă către plăsmuiri şi să opereze cu ele . 20. Frum u se ţea e ste descoperită în m od mai desăvîrşit şi m ai adevărat în cele inteligibile decît în simţuri. 2 1 . Cînd Platon afirmă că iubirea s-a născ ut din unirea lui Pan şi Por os în grădinile lui I upite r în zilele tde naştere ale lui Ve n u s cînd zeii se aşezau la ma să , n u înţelege alt­ ceva decît că i ubire a , adică dorinţa de frumuseţe s-a născut in mi ntea îngerilor întîia dată, atunci cînd în ea s-a arătat, chiar dacă i mpe rfectă , strălucirea ideilor85. 22. Iubirea de care v orbeşte Platon în Symposion nu poate fi în nici un mod în Dumnezeu . 23. Prin dubla Venus86 d·� care se vorb � şte în Sympo­ sionul lui Platon, nu tll".; b uie să înţelegem altceva decît dubla frumuseţe , a dică c.;a s e ns i b ilă 'şi cea intelectuală. 24 . În Dumnezeu fr umu se ţe a este prin cauză, în intelec­ tu! total este în mod esenţial totalitar, în intelectul parti­ cular - în mod parţial esenţial, în sufletul raţional in mod a dev ăra t participat i v [5 1 ] , în accidentele vizibile ale cerului - în mod imaginar parţial esenţial, în calită­ ţile substanţiale vizibile - . în mod imaginar parţial esen­ ţial, iar în ca ntităţi - în mod i ma ginar participativ. 27. Cind Platon spune Tot ce există, e xist ă de la o cauză" 8 7, trebuie raportat prin sine la prin sine şi prin accident la prin acci de nt . 28. C î nd Platon a afirmat în Timaios că sufletul este alcătuit din substanţă indivizibilă şi divizibi1ă, prin sub­ stanţa in diviz ibilă el a semnificat intelec t ul sufletesc, iar prin cea divizibi1ă raţiunea sufletească. 29. Nu trebuie să credem pornind de la doctrina lui Platon, că sufletul ar î nţe l ege ceva prin privirea în dreptat ă •

,

"


77

RAŢIONAMENTE SAU 900 DI! TEZE

către idei, decît atunci cînd acesta aj unge la acea stare care este treapta supremă a de săvîrşirii c o nt empl a tive .

Co ro Iar.

Greşesc cei care conform lui Platon cred că toate cele ce le cunoaştem şi inţelegem zilnic, le-am cuno aşte în l u­ mina ideilor. 30. Platon spune în Timaios că modalitatea de cunoaş­ tere prin idei este aceea căreia pu ţ i n i oameni îi s înt păr­ taşi, dar zeii toţi desigur. 3 1 . Este cu totul nepotrivit ca prin cele cinci naşteri din Fabula Criciei, să explici cinci forme ale corpului. 32. Prin cealaltă viaţă, pomenită în EPinomis trebuie !!Ia înţelegem conexiunea părţii cu totul, sau (ceea ce cred că este la fel) ceea ce cabaliştii numesc " veacul care va veni " . 33 . în ce măsură este adevărat ceea ce se afirmă

în EPinomis anume că dintre toate ştiinţele speculative, ştiinţa

aritmetică oferă cel mai mult pentru fericire , se poate de­ duce prin raţionamentele mele despre mate matică. 34. Prin cerul despre care Platon afirmă în Epinomis că este cauza tuturor bunurilor, trebuie să înţelegem cerul insuşi ca în-sufleţire cerească şi nu ideea de cer. 35. Prin conducerea necesităţii, în Symposionul lui Platon nu trebuie să înţelegem nimic altceva decît supra­ abundenţa naturii altului deasupra naturii lui acelaşi, şi a infinitului deasupra limitei. 36. Prin de mo nst ra ţ i a lui Platon în Phaidros despre nemurirea sufletului, nu este dovedită aceasta referitor la sufletele noastre, după cum cred P ro clos Hermeias şi Sirianul, nici referito r la întregul suflet, după cum cred Plotin şi Numeni us nici refer ito r la sufletul lumii, după cum crede Poseidonios, ci în legătură cu oricare suflet ceresc şi astfel este concluzionată nemurirea . 37 . Timpul este în mod esenţial în cele incorporale şi în mod participativ în cele corporale . [52 ] 38. Acolo unde are . fiinţa re esenţială, timpul are fiinţa re în mod total în afara sufletului . 39. Timpul îşi are fiinţarea participată de la suflet, chiar de la sufletul prim prin modul cauzalităţii efective după cum şi de la cel ultim prin modul înlănţuirii obiective . ,

,


78

G. PICO DELLA

MIRANDOLA

40. Mişcarea primului cer şi în mod universal orice mişcare de loc sau de alterare a aceluia, se măsoară în timp în mod secundar şi prin accident . 4 1 . Chiar dacă natura intelectuală le înţelege deodată pe toate, aceasta nu se întîmplă totuşi prin virtuala şi pă­ trunzătoarea stăpînire de sine, ci prin pătrunderea succe­ sivă a formelor şi prin înlănţuirea ne disociată a întregii fiinţări participate, a dică formale . 42. Prin demonstraţia lui Platon din Phaidros, referi­ toare la nemurirea sufletului, eternitatea lumii este mai temeinic demonstrată decît prin vreun raţionament de-al lui Aristotel din cele opt cărţi 2 1 - F1>;ici1". 43. Din modul în care fiecare din ci este văzut se poate afla de ce omul nu poate să nu fie văzut dacă este de faţă aşezat în puterea vizuală ; în timp ce demonul este văzut doar atunci cînd vrea să fie văzut. 44. După cum omul este văzut şi auzit de om prin mişcarea simţului către exterior, astfel demonul este văzut şi auzit de către om şi demon prin mişcarea simţului către interior. 45. Simţul naturii pe care-l stabilesc în cea mai mare măsură Alkindi, Bacon, Guillaume din Paris şi alţii, precum şi toţi Magii, nu este altceva decît simţul vehiculului pe care-l stabilesc platonicienii. 46. Cînd Platon spune că nimeni nu păcătuieşte decît involuntar, nu trebuie să înţelegem altceva decît ceea ce susţine Thoma, anume că nu poate fi păcatul" în voinţă decît dacă există vreo deficienţă în raţiune . 47. Providenţa este statuativă în Dumnezeu, ordina­ tivă în inteligenţă� executivă în suflet, denunţiativă in cer şi limitativă în întregul Univers. 48. Nu numai prin cele spuse în EPinomis şi în Phile­ bos, dialoguri în care Platon aşază în mod clar fericirea în contemplare, ci şi prin cele spuse în Phaidros despre furia iubirii, se constată că după Platon fericirea nu este în actul iubirii deoarece furia nu este fericire, ci doar por­ nirea şi " foamea " ce îndeamnă, grăbeşte şi împinge către fericire . [53 J 49. Din acel nume cu care zeii denumesc iubirea, i se dezvăluie cercetătorului atent . că fericirea nu este în actul iubirii .


RATIONAMENT!! SAU 900 DE

TEZE

79

50 . Propoziţi a aceasta este în Phaidros şi trebuie astfel înţeleasă : î nt regul suflet poartă de grij ă întregulu i neîn­ sufl e ţ it , iar în mod simplu a ce ast a t re bui e înţe le a să în legăt ură c u fie care s uflet . 5 1 . Din acea afirma ţie a lui Platon ; în Phaidros, după care cele ce sînt în adevăr ce rcetate sînt numai în sufletul omului şi nu pot pătrunde în vreun animal, din aceea deci , dacă este dre pt înţeleasă, se constată că opini a lui Plotin, care stabileşte migra rea sufletelor în fiare, nu figurează în gîndire a lui Platon . 52. Din cuvîntarea lui Socrate către Pau, în Phaidros se obţ i ne integral o p i n i a lui Platon des p re fe ricire88• 53 . Opinia lui Cratylos despre nume trebuie astfel în­ ţelea să : anume că nu numele ar fi astfel, ci că aşa trebuie să fie dacă sînt j u ste 8 9 54. De aceea a afirmat Socrate în Cratylos că el doar me în preaj ma ideilor, deoarece în acea stare nu ne folosim de idei , ci doar de imaginile lor proxime sau secundare . 55. Prin unu în Sofistul, se înţelege unul în alteritate . 56. Acea afirmaţie ' din Sofistul .,Cine nu afirmă Unul, nu afirmă nimic", este cea pe care o va spune şi Aristotel, a dică "Cine nu î nţelege Unul nu î n ţe lege nimic", 57 . Acea spusă a lui Platon despre simula cre în Sofistul, care afirmă că acestea sînt făcute printr-o maşinaţie demo­ nică, chiar dacă poate fi verificată prin multe alte moduri, este mai potrivit totuşi să fie expli c ată prin aceea că. simu­ lacrele sînt împărţite printr-o ordine demonică după cum deţin treapta medie în entitate . 58. Acea vînătoare a lui Soc ra te despre care se vorbe şte în Protagoras, poate f i î mpărţită în conformitate cu şase trepte astfel încît Pri ma să fie f ii nţare a materiei extrinseci , A doua - fiinţa rea p artic u l a ră i ma ter i a l ă , A trei a fiinţa rea universală, A patra - fi i nţare a ra ţ ională , A cincea f i inţa rea intelectuală, A şa se a - fiinţarea inte­ lectuală totală. î n ziua a şaptea, pre cum în Şabat, vînă­ " toarea trebuie să înceteze 90. 59. Ceea ce spune în Euthydemos, a n ume că fericirea nu stă în obişnuinţă, ci în act, trebuie înţeles în legătură cu actul reflex. 60. Prin ceea ce se spune în Lahes91, anume că ştiin ţa este a tuturor, [54 J nefi i nd una a acestora şi alta a celor care le întrec pe acestea, sau una a celor prezente şi alta •

-

-


80

G.

PICO 1I1!LLA MnANDOLA

a celor viitoare, prin aceasta de ci se înţelege la peripatetici acea " netezire " prin care ştiinţa este numai a universaliilor. 6 1 . Acea afirmaţie a lui Platon din Gorgias 92 " Dacă " oratorul le ştie pe cele j uste, el este j ust , o spun şi eu în mod categoric, conform lui, nu doar pentru a putea salva omul în condiţiile în care înţelegem o fiinţare de la alta în mod inductiv şi nu formal . 62. Chi ar dacă în Phaidon raţiunea lui Platon nu con­ c1uzionează absolut prin calea contrariilor, totuşi prin cele expuse de Cebes referitor la om , se trage o anume con­ c1uzie93• -

Raţionamente in număr d e 10 tonform pro prIeI o pinii, pornin d de la doctrina lui Abueatus Avenus des pre care se f: pune că e st e a�tol'U1 lucrării Despre cauze94 :

1 . Afi rmaţia lui Abucatos Avenus, după care sufl etul \:: ::ite dea supra timpului trebuie înţeleasă în legătură cu sufletul absolut conform substanţei, prezent înaintea ori­ c ărei operaţiuni ; substanţă care i se potriveşte tocmai în m ăsura în care este suflet. 2. Cînd Abucatus spune că orice suflet nobil are trei operaţiuni, divină, intelectuală şi sufletească, trebuie în­ ţeles că prima o are prin imaginea proporţionalităţii, pe a dou a prin formalitatea participării, pe a treia prin proprie­ tatea esenţialităţii. 3. Cînd Abucatus a spus că " orice cauză primară se " răspîndeşte mai mult , prin mai mult vei înţelege supe­ rioritatea modului de a cauza şi interioritatea maximă a ceea ce se produce în lucru. 4 . Chiar dacă Abucatus spune că fiinţa rea care este creat ă primă este deasupra inteligenţei, să nu crezi totuşi că a cea ipostază secundă a fiinţării ar fi distinctă de intel igenţă. 5 . Cînd Abu catus a spus că prima cauză este superi­ oară oricărei explicaţii, a avut adevărul de partea sa nu numa i pentru că a spus -o de la început, adică deoarece cauza nu a re înaintea ei vreo cauză, ci şi pentru că a indi­ cat-o în mo d secundar, deoarece aceea prece de în mod unic tot ce e inteligibil . 6. Ceea ce spune Abucatus, că inteligenţa este substanţă care nu se divide, e5te adevărat în cea mai mare măsură.


RA ŢIONAMENTB

SAU 900 DE TEZE

81

prin nesepararea În e a a celor inteligibile după pătrunderea lor rînd pe rînd. 7. Din precedentul raţionament se poate înţelege cum trebuie i nte rpretată afirmaţia lui Abucatus c ă înt reaga inteligenţă este plină de forme . 8. Prin ultima propoziţie a lui Abucatus putem înţe­ lege ce vrea să fie acea diviziune pe care a făcut-o Platon la începutul tratatului Timaios şi putem şti că sub aceea nu este c upri ns sufletul decît pe calea combinării legate de extreme . 9. Din antepenultima propoziţie a lui Abucatus se poate deduce că a se îndrepta [55 ] mai mult către simţuri decît către intelect, nu-i este propriu sufletului, dup ă cum este suflet , ci după cum este în cădere . 10. Cînd Abucatus spune că inteligenţa , după cum este divină, înseamnă a conduce lucrurile, trebuie înţeles în legătură cu conducerea statuativă care astfel se potriveşte Încît este inteligenţă ; şi nu în legătură cu conducerea ordi­ nativă. Raţionamente des pre matematici, in număr dc_ 85, conform propriei o pinii :

1 . Matematicile nu sînt ştiinţe adevărate .

2. Dacă fericirea este în desăvîrşirea speculativă, mate­

maticile nu ajută la dobîndirea fericirii . 3. Matematicile nu sînt ştiinţe, pornind de la sine, ci doar în măsura în care sînt o cale de cercetare pentru alte ştiinţe . 4. După cum subiectele matematice luate în mod abso­ lut nu desăvîrşesc cu nimic intelectul, tot astfel luate fiind în considerare (imaginile) celor superioare, acestea ne duc de mînă în mod nemijlocit la cercetarea celor inteligibile . 5. După cum spusa lui Ari stotel despre antici este ade­ vărată, atunci cînd el afi rmă că aceia au greşit în contem­ plarea fizică, pentru că au tratat matematic lucrurile fizice (e a devărată cu con diţi a ca aceia să fi interpretat matema­ ticile în mod m at e ria l şi nu formal), tot astfel este foarte adevărat că modernii care tratează matematic despre cele naturale, di strug funda mentele filosofiei naturale . 6. Nimic mai dăunător pentru teolog decît exersarea frecventă şi neobosit ă a matematicii lui Euclid. 6

-

Rallonamente sau

900 d e teze


82

G . PICa DELLA

MIRANDOLA

7. După cum medicina mişcă spiritele î n principal pentru ca acestea să conducă t r upul , tot astfel muzica mişcă spiritele pentru ca acestea să-i servească sufletului . 8. Medicina însănătoşeşte s uf letul prin trup, muzica în schimb - trupul p rin suflet. 9. Prin ar itmetica formală şi nu materi a lă se obţine calea optimă pentru profeţia naturală . 10. î n profeţii1e sale Gioacchino 91i înaintează pe altă cale decît prin numerele formale . 1 1 . Prin numere se obţine calea către cercetarea şi în­ ţelegerea a tot ce poate fi ştiut ; mă voi strădui să verific acest raţionament răspunzînd pe calea n ume relor la cel e 74 de întrebări mai jos scrise . Intre bări la care

se )ncearcă să se .·ăspundă prin

numere96 :

1 . Oare există Dumnezeu ?

2. Oare există infinitul ?

o cauză a tutur o r luc r urilor ? 4. Oare există cel mai si mplu ? [56 ] 5. Oare există cel ce înţelege ? 6. î n ce mod înţelege D umnezeu ? 7. Oare este po sibil ca prin natură intelectuală să se dea o natură superio a ră ? 8. Oare fiinţarea quidditativă a lucrului este fiinţarea cea mai din centru pe care o are lucrul ? 9. Ce se poate predica despre starea de om în cea mai sigură abstracţiune a sa, şi ce nu ? 10. î n ce mod sînt e l ementele în cer ? 1 1 . î n ce mod trebuie luat în se a mă ceea ce p oa te fi ştiut, în cercetar e a a ceva ? 1 2 . Să fie dată oare o n at u r ă raţională incorporală deasupra naturii lucrurilor corporale ? 13. Să fie dată oare o natură intele ct uală deasupra na turii raţionale ? f;t� 14. Să fie oare vreo natură intermediară între natura raţi onal ă şi cea intelectuală ? 15. Să fie oare vreo natură . intermediară între natura intelectuală şi Dumnezeu ? 16. Oare în vreo altă natură contrariile se suportă reci­ proc ?

3. Oare există

.


RAPONAMENTI!

SAU 900 DE TEZI!

83

17. Oare în vreo altă natură contrariile coincid ? 18. Care număr de ani ar constitui în mod natural debi­ tul vieţii omului bun ? 19. Care număr de ani ar fi în mod natural debitul vieţii omului rău ? 20. Care sînt treptele principale ale naturilor Univer­ sului ? 2 1 . Oare natura corporală, după cum este ea, este activă sau este doar pasivă ? 22. Ce exprimă corpul ? 23. Oare dimensiunile nesfîrşite sînt în materie ? 24 . Este mai bine oare ca Dumnezeu să cauzeze lucru­ rile decît să nu le cauzeze ? 25. Oare crearea lucrurilor în afară purcede în mod necesar de la esenţa divină ipostaziată în trei persoane ? 26. Oare între cauză şi cauzat mediază ceva în mod necesar ? 27. Oare mulţimea celor ce pot fi ştiute este redusă în mod corect l a un număr de 10 predicaţii ? 28. Care să fie diferenţa între modul de înţelegere al îngerilor şi cel al sufletelor raţionale ? 29. Care ar fi diferenţa între modul de înţelegere al îngerilor şi cel al lui Dumnezeu ? 30. Oare natura angelică este totalitară în vreun mod ? 31 . Oare natura raţională este totalitară în vreun mod ? 32. Pot fi oare mai mulţi dumnezei ? 33. Oare infinitul este dat în natură ? 34. în ce mod diferă ne sfîrşirea pe care teologii i-o atribuie lui Dumnezeu, de cea despre care filosofii spun că este imposibil de redat ? 35. Oare Dumnezeu este totul în toate ? [57 ] 36. În ce mod diferă fiinţarea creaturilor de fiinţarea lui Dumnezeu ? , 37. Care sînt cele ce ţin de cercetarea teologică ? 38. Cînd va fi viitoarea sfîrşire a veacului ? 39. Care şi cum va fi starea lucrurilor în sfîrşirea de veac ? 40. Care opinie despre trinitate să fie mai a devărată a lui Arie, a lui Sabellius, a lui Eucliph97 sau a credinţei catolice ?

41 . Oa re formele sensibile sînt în mod

înger ?

inteligibil în


84

G.

PICO DELLA MIRANDOLA

42. Oare în înger este ş i altceva decît intele cţie care înţelege şi ceea ce este înţeles ? 43. Oare acestea se disting în înger în mod real sau prin raţiune ? 44. Oare este aceeaşi natura şi a celui care mişcă şi a celui care este mişcat prin mişcare fizică ? 45. Să fie dat oare ceva care conform naturii sale să fie putinţă pură pe care filosof ii o numesc materie primă ? 46. Oare de Dumnezeu depinde materia primă mijlo­ cită sau nemijlocită, şi în ce fel ? 47 . Oare tot ce e sub Dumnezeu este compus din act -şi putinţă ? 48. O a re materia este de aceea şi raţiune în toate ? 49. Oare vreun lucru creat poate fi imun la imperfecţiune ? 50. Care naturi sînt prop r i i stăr i i de f eric i re ? 5 1 . Oare fericirea stă în intelect sau în voinţă ? 52. Oare cantitatea este vizibilă prin sine sau în mod participativ ? 53. Oare natura intelectuală este veşnic unită de Dum­ nezeu ?

54. Oare în natura intelectuală mai mult aparţine im­ perfecţiunii decît perfecţiunii ? 55. Cărei naturi să-i fie proprie adevărata stare nobilă ? 56. Oare sufletului îi este proprie modalitatea ştiinţei prin calea numerelor ? 57. Care este primu l mod al pre d ică r ii prin sine ? 58. Care ar fi al doilea mod al predic ăr ii p ri n sine ? 59. Oare de f in i ţia e ste desco pe rit ă p rin demonstraţie ? 60. Car e este motivul pentru care ştiinţa este considerată doar pornind de la inerenţa pas iuni i la subiect ? 6 1 . Oare sufletul ra ţional este material ? 62 . Oare este incoruptibil ? 63. Oare înţel ege în mod universal ? 64. Oare după cum este dată lumea sens i bilă tot astfel e ste dată şi lumea inteligibilă ? 65. Oare numărul specii lor separate este mai mic sau mai mare decît cel al celor materiale ? 66. De ce oare în făptuirea celei de-a doua zi nu s-a :spus "Ci a văzut Dumnezeu c ă era bine ? " 67. De ce omul este numit a şasea numărătoare ? ,

-


IlAŢIONAMENTE SAU 900

DE

TEZE

85

68. De ce se spune că Dumnezeu le-a săvîrşit pe toate în şa se zile ? [58] 69. Ce să sem ni f ice faptul că în ziua a şa ptea Dum nezeu s-a odihnit ? 70. Irascibilul se distinge oare de pătimaş ? 7 1 . Ca re este distincţia în putinţa sufletului cunoscător ? 72. De ce doresc 'oamenii în mod n a tural izbînda ? 7 3 . De ce îi este firesc omulUl modul de a cunoaşte prin raţiunea alăturată fanteziei ? 74. Oare celui ştiutor să le citească îi sînt descrise şi semnifica te toate în cer ?

Raţilmam:mte in Jl u 'năr de 1 5 , conform des p re i nţlllll.ml S p IB ll l o r lui Z o roas t r u , şi a e xpl ică : }j

pro prtel o pinii calde ilor care-l

1 . Ceea ce spun tălmacii caldei despre prima afirmaţie lui Zoroastru referitoare la scara din Tartar pînă la primul foc, nu semnifică altceva decît în şi r ui re a naturilor Universului de la nontreapta materiei la acela caTe în mod treptat este stăpînitor deasupra orică rei trepte98• 2. Tot aici afirm eu că tălmacii nu rnţeleg prin virtu­ ţile din mi ste re , nimic altceva decît m a gia naturală. 3. Ceea ce afirmă tălmacii despre a doua spusă a lui Zoroastru referitoare la aerul dublu, apa dublă, pămîntul dublu, nu vrea să însemne altceva decît orice element care se poate divide în p ur şi impur, să aibă locuitori raţionali şi iraţionali, ele me nt într-a de văr pur în măsura în care locuitorii săi sînt Ta ţiouali. 4 . Tot aici prin r ă d ăc i ui le pămîntului, tălmacii nu înţe­ leg altceva de cît viaţa ve getal ă , adăugată potrivit de către Emp edoc1e care stabi le şte transpunerea sufletului chiar şi in p la nte . 5 . Din acea spusă a lui Zoroastru " Ha, Ha, Ha, pe aceştia îi deplînge pămîntul p î nă la fii"99 şi urmînd expli­ caţia lui Osia Caldeu}loo, obţinem adevărul exprimat de spre păca t ul orig i na r. 6. Afirmaţiile tălmacilor despre aforismul al XI-lea referitor la îndoita beţie a lui Ba chus şi Silenus pot fi per­ fect înţelese p rin s p usel e caba liştilor despre vinul dublulOl•

a


86

G. PICO DELLA MIR ANDOLA

7. Cee a ce spun tălmacii despre afori smul al XIV-lea se înţe l e ge p er fec t prin ceea ce spun cabaliştii despre moar­ tea sărutului102• [59J 8. î n aforismul al XVII-lea , magii nu înţele g nimic altceva prin întreita h a i n ă de in, din stofă şi din piei decît întreitul sălaş al sufldl.1ui, a di că ceresc, spirit u a l şi pămîntesc. 9. Din precedentul raţionament poţi înţele ge cîte ceva de spre tunicile de piele pe care şi le-a făcut Adam şi de s pre piei le care erau în adăpostul său. 10. Prin cîine, Zoroastru nu înţelege nimic altceva decît partl�,l ir;-t ţio;,ală u. mf1ctul ui, p re cum şi pe cele analoge, pe ea re le va vedea a fi a stfel doar cel care va cerceta cu ate n ţie toa te spusele tălmacilor care la rîndul lor vor­ besc enigmatic precum Zoroastru. 1 1 . Acea spusă a lui Zoroastru l Isă nu ieşi cînd trece lictorul " este desăvîrşit înţeleasă prin cea din Exodul cî n d evreilor le era interzis să iasă din casele lor în ti m pul trecerii îngerului, ce-i ucidea pe pr imi i n ăsc uţi ai egipteni l or 1 2 . Prin Sirenă, la Zoroastru nu se înţelege altceva decît partea raţiona1ă a sufletului. 13. Prin copil, la tălmaci nu se înţelege a l tceva decît intelectul . 14. Prin acea spusă a lui Zoroastru " în aceste trei zile vei sacrifica ", deci nu în afara lor, s-a constatat prin arit­ metica socotelii s up eri oa re a a c elor zile, că în cuvintele lui este prezisă evident venirea lui H ri st os . 1 5 . Ce trebuie înţeles la Zoroastr u p rin capre, va în­ ţelege cel ce va fi ci t i : , n c art e a Bair, care este afin itatea caprei şi care a mielului - c u spi ritele 1 03 .

Raţionamente magice în număr de 26, conform pro priei o pinii : 1 . înt reaga Magie care este în folosinţă la moderni şi pe care biserica o nimiceşte pe drept, nu are nici o tărie, nici un fundament, nici un a de văr deoare ce purcede din mîna duşmanilor adevărului pr i m din mîna puterilor tenebrelor, pute ri ale falsităţii care se · răs p în desc în inte1ec­ tele rău alcătuite . [60] 2. Magia naturală est e îngăduită şi nu interzisă ; legat de fundamentele teoretice universale ale acestei ştiinţe, ,


87

RAPONAMENTE SAU 900 DE TEZE

eu aşez raţionamentele mai jos scrise, conform propriei mele opinii . 3 . Magia este partea practică a ştiinţei naturale . 4. Din acest raţionament precum şi din raţionamentul paradox dogmatizant al XLVII-lea, rezultă că magia este cea mai nobilă parte a ştiin ţei n a turale . 5. Nu există nici o virtute în mod seminal sau distinct în cer sau pe pămînt, pe care magul să nu poată şi să o pună în m i şcare şi să o unească . 6. Oricare ar fi opera mi n un ată fie că ar fi magică, fie cabalistică, fie a o ri căr ui alt gen co n du căt or în mod absolut ea trebuie raportată la gloriosul şi binecuvîntatul Dumnezeu prin a cărui graţie apele supracereşti ale minunatelor virtuţi şiroiesc zilnic liber peste oamenii contemplativi, de b ună voinţă. 7. Făptuirile lui Hristos nu puteau s ă apară pe calea magiei sau pe calea Cabalei. 8. Faptele minunate ale lui Hrist os sînt argumentul cel mai sigur al divinităţii sale , nu prin raţiunea lucrului făcut, ci prin raţiunea modului de a face . 9. Nu există nici o ştiinţă care să ne asigure în mai mare măsură de divinitatea lui Hristos, decît magia şi Cabata. 10. Ceea ce omul mag face prin artă, a făcut natura in mod firesc făurind omul . 1 1 . Minuni l e artei magice nu stau decît în unirea şi punerea în mişc are a acelora care în natură se găsesc în mod seminal şi separat . 12. Forma întregii virtuţi magice provine de la sufletul statornic al omului si nu de la cel căzător. 13. A făptui magi � nu înseamnă altceva decît a fecun­ da lumea . 1 4 . Dacă natura ne este nemijlocită nouă prin ceva care să fie raţional fie în mod simplu fie în mod raţional, ea are magia în frunte şi prin participarea acesteia ea poate fi mai des"ăvîrşită în oameni . [6 1 J 15. Nu poate exista nici o operaţiune magică de o anumită eficacitate, fără a dăugarea operei explicite sau implicite a Cabalei. 16. Acea natură care este Orizontul timpului şi al eter­ nităţii îi este proprie Magului, dar mai prej os de el . 17. Ma gia îi este proprie acelei naturi care este Ori­ zontul timpului şi al eternităţii şi care pornind de la aceasta, ,

,


88

G. PICO DELLA MIRANDOLA

trebuie căutat ă prin moduri ţilor.

a de cvate ,

cunoscute înţelep­

18. Natura acel u ia care e ste Orizontul eternităţii tem­ porale, este cea mai apropiat ă M8.gului, dar deasupra l ui, fiindu-i proprie Cabala . 19. Vocile şi cuvintele a u putue de impresionare în opera magică, dcoan. ce a cel element în care natura e XH­ cită magia mai întîi e ste voct. a lui Dumnezeu . 20. Orice voce are virtuţi î n magie î n măsura î n care este formată prin VOCEa lui Dumnezeu . 21. Vocile care nu semnifică reuşesc mai mult î n magie decît cele care semnifică ; cel ce e temeinic poate înţelege sensul raţionamentului, Fornind de Ia precedentul raţio­ namEnt . 22. Nici un fel de nume , după cum sînt semnificative şi în măsura în care sînt nume , singure şi întrebuinţate în sine, nu pot poseda vre o virtute în opera magică, decît dacă sînt e braice sau vroxi m derivate din acestea . 23. Orice număr în magie , afară de cel întreit sau În­ doit, este material , în timp ce acelea sînt formale, iar în aritmetica magică ele sînt numerele numerelor . 24. Din principiile filosofiei mai tainice e necesar să ne încredinţăm că în opera magică mai mare putere au carac­ terele şi figurile de cît ar avea orice calitate materială. 25. După cum caracterele sînt proprii operei magice. astfel numerele sînt proprii Cabalei, ce există interme diar între unele şi altele, ce poate fi apropiată prin derivare pînă Ia extreme în folosirea literelor. 26. După cum prin pătrunderea primului agent, dacă acesta ar fi deosebit şi nemijlocit, s-ar face ceva care să nu fie atins prin medierea cauzelor, astfel prin operaţiunea cabalistică, dacă ar fi Cabală pură şi nemijlocită, s-ar face ceva la care nu ar ajunge nici o magie . [62 ] Raţionamente in număr de 31 , du pă pro pria o plDle despre mo dul de a inţ e le ge imnurile lui Odeu ronform Ma­ giei , a diră ronform inţele pciunii secrete a lucrurilor natu­ rale şi divine ,. Întîlnite de mine pentru prima dată in ele :

1 . Nu este Îngăduit să explici în public cum ne este oferită tainica magie întîi din imnele lui Odeu ; astft l va fi util , pentru a incita minţile contemplatorilor, ca de la


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

89

un simplu semn făcut cu capul să explicăm magia în raţio­ namentele de mai jos prin începuturile aforismelor104• 2. Nimic mai eficient pentru Magie naturală din imnu­ rile lui Orfeu decît acceptarea muzicii necesare, a intenţiei sufletului şi a celorlalte circumstanţe pe care înţelepţii le cunosc . 3 . Numele zeilor pe care le cîntă Orfeu nu provin de la acei dintre demoni care au decăzut şi de la care provine răul şi nu binele, ci sînt ale virtuţilor naturale şi divine, de la a devăratul Dumnezeu, spre folosul omului în cea mai mare măsură. 4. După cum imnurile lui David slujesc minunat Caba­ lei, astfel imnurile lui Orfeu slujesc cu adevărat Magiei naturale îngăduite . 5 . Atît este numărul imnurilor lui Orfeu, cît este numă­ rul cu care întreitul Dumnezeu a creat veacul , sub forma. numărării cuaternare pitagoreice . 6. Aceeaşi este analogia proprietăţii atît a virtuţilor naturale cît şi a celor divine, numele chiar acelaşi, acelaşi imn, aceeaşi operă într-o strînsă proporţie ; iar cine va încerca să le explice va vedea corespondenţa lor. 7. Cine nu ştie să introducă în intelect în mod perfect proprietăţile sensibile, pe calea analogiei secrete , nu va înţelege corect nimic din imnurile lui Orfeu . 8. Cine va înţelege profund şi intelectual diviziunea unităţii Venerei în trinitatea [63 ] Graţiilor şi a unităţii fatale în trinitatea Parcelor, şi a unităţii lui Saturn în trinitatea Iupiter, Neptun şi Pluton, acela va ve dea modul în ca re trebuie înaintat în teologia odică. 9. Acelaşi lucru sînt Cureţii105 la Orfeu şi puterile l a Dionysios. 10. Cine va ajunge la operaţia precedentului raţiona­ ment, va alătura opera Cabalei conform celor apropiate fricii l ui Isaac. ' 1 1 . în zadar îl va apropia pe Palemon şi Leucothea1 06 cel ce nu l-ar atra ge pe Nereus, şi nici nu-l va atrage pe Nere us cel ce n-a operat în preaj ma trinităţii sufleteşti pri mare . 1 2 . Prin numărul imnurilor legate de mare, ne sînt desemnate proprietăţile naturii corporale . 13. Acelaşi este 'l'yphon la Orfeu Ct1 Zemael din Cabala.


G. pleo DELLA MlRANDOLA

14. Dacă cineva va opera intelectual în opera prece­ dentului raţionament va lega nordul cu sudul, dacă va opera curat prin tot, îşi va opera propria j udecare . 1 5 . Acelaşi lucru e noaptea la Orfeu cu Ensoph în Ca­ bala107• 1 6 . Din precedentul raţionament ar putea oricine să explice mai corect decît Proclos, ce vrea să însemne acea afirmaţie a teologului care-l induce pe creatorul lumii ce se ocupă noaptea de lucrarea universală. 17. Din aceleaşi spuse se poate înţelege de c e în Sym­ posion, Diotima Poros este numit fiul sfatului107a, iar în scrierile sacre Ihesus este numit înger al marelui sfat . 18. Sufletul acvatic, în măsura în care le generează pe cele inferioare lui, în aceeaşi măsură le contemplă pe cele superioare, el oprindu-se în sine însuşi ; el este cîntat d� Orfeu într-un triplu imn : al Mării, al lui Neptun şi al lui Okeanos. 19. Nu va avea nimic tainic în lucrare cel ce n - o va atrage pe Vesta la el . 20. Prin alcătuirea înşeptită a imnurilor atributelor corespunzătoare minţii paterne (adică unul lui Protogen, al lui Pallas, al lui Saturn, al Venerei, al Rheei, al Legii . al lui Bachus), contemplatorul profund şi înţelegător poate să deducă ceva despre sfîrşirea veaculupo 8 . [64 J 2 1 . Lucrarea precedentelor imnuri este nulă fără lucrarea Cabalei, căreia îi este proprie practicarea întregii cantităţi formale continue şi distincte . 22. Va greşi adesea cel ce nu-i va împărţi pe eroi în două, adică cei din naştere şi cei deveniţi pe parcurs. 23. Cine îl va aduce de faţă pe Apollon va mijloci lucrarea prin Bachus ce revine din trei în trei ani şi va încheia prin numele inefabip o 9. 24. Nu va fi îmbătat d e vreun Bachus acela care nu s-a împreunat mai întîi cu Muza sa . ' 25. Prin alcătuirea în patru a imnurilor despre atribu­ tele primei forme universale ne este desemnată natura for­ mabilă a acesteia . 26. Cine s e v a întoarce c u desăvîrşire în suflet v a egala cu forma sa - forma primă. 27. Cine va încerca lucrarea precedentului raţionament va merge către Iupiter a treia oară, ca spre un trăitor şi nu un dătător de viaţă.


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

91

28. în zadar va merge către natură şi către Proteu

cel ce nu l-a atras către el pe PanllO• 29. După cum însufleţire a particulară este după însu­ fleţirea universală, astfel providenţa particulară este dupA. providenţa universală. 30. Din precedentul raţionament se poate şti de ce Ovidiu în blestemul împotriva lui Ibis, după ce a invocat numele (numenul) ce stăpîneşte pămîntul şi apa, a invocat pămîntul şi pe Neptun1l1• 3 1 . Cine va nota cu atenţie spusele lui Aristotel în expli­ carea definiţiei sufletului, va ve dea de ce le atribuie Orfeu Pala dei şi Venerei vegherea .

ţ

:Ra ionamente ca balistice in n umăr de 71 , confo rm prOprIeI o pinii pornin d chiar de la fun damentele inţe le pţilor e vrei , raţionamente ce confirmă pe deplin religia creştină :

1 . Orice ar spune ceilalţi cabalişti, prin prima divi­ ziune eu împart ştiinţa Cabalei în ştiinţa Sephirot şi Şemot, adică practică şi specu l ativăll2. 2. Orice ar spune ceilal ţi cabalişti, eu voi împărţi partea speculativă a Cabalei [65 ] în patru, corespunzător împărţirii in patru a filosofiei pe care m-am obişnuit eu să o aplic. Prima este ştiinţa pe care eu o numesc alfabetarul desfăşu­ rării, corespunzînd acelei părţi a filosofiei pe care eu O numesc filosofia catolică. Partea a doua, a treia şi a patra constituie o triplă achiziţie , corespunzînd Între it ci filosofii particulare despre naturile divine, medii şi sensibile . 3. Ştiinţa, care este partea practică a Cab alei, operează cu întreaga metafizică formală şi cu teologia inferioară. 4. Ensoph113 nu trebuie numărat la un loc cu celelalte numărători, deoarece este unitatea abstractă şi necomuni­ cată a acelor numărători şi nu unitatea lor coordonată. 5. Orice cabalist evreu este silit, conform principiilor şi spuselor ştiinţei Cabalei să accepte inevitabil despre tri­ nitate şi despre una din cele trei persoane, adică tatăl, fiul şi sfîntul spirit, exact ceea ce stabileşte şi credinţa catolică a creştinilor ; şi aceasta făr! adăugiri, diminuări sau variaţii. CoroIar.

Nu numai �cei ce neagă �Trinitatea, ci şi cei ce o stabilesc în mod diferit de biserica catolică, precum arianii


G. PICa DELtA MIRANDOLA

92

sau sabellienii sau cei asemănători lor, pot faţă, dacă sint acceptate principiile ('abalei.

fi resplUşl pe

6. Cele trei mari nume .de Î11lJ>{ltritului lhl11lneZeulU • care apar în tailwle cabali�tilor prin minunata apropiere de cele t rei persoane ale trinitii.ţii, trebuie astfel atribuite Incit numele ":'lU să fie al tatălui, numel e "':)1C�il să fie al fi u lui nU11lele "::lTZl'1Jil Sfl fie al sfîntului spirit, răll!1nînd să poţi Înţelege cine este În �tiillţa Cafilil/'i cel de nepiitruns. ,

7. Nici un cabalist encu nu poate ncga fap tul că dacă i n te rp ret ăm numele lui Ihesu1l5 conform ce l or arătate mai sus şi conform principiilor Cabalci, acesta î l semnifică întru totul e xa ct pe Dumneze u, mai p reci s pe fiul lui Dumnezeu şi înţelepciunec. tatălui prin a treia persoană a divinităţii, persoa n ă ap r in s ă [66] de flacăra iubirii, pe cel unit în uni­ tat e a naturii umane ce i-a fost adăugată. 8. Di n precedentul raţionament se poate înţe le ge de ce spus Pavel că este dat n ume le de Ihesu care este deasu­ pra oricărui nume şi de ce se spune faţă de dom nul Ihesu lIsă fie îndoit orice ge nunchi , al celor cereşti, al celor pă­ mînteşti, al cel or de sub pămînt"116, for mula este cabalis­ tică în cel mai înalt grad şi din ea poţi î nţe lege cine este în Cabală cel de ne pătruns. 9. Dacă există o pre z ic e re ome nea scă despre vremurile cele m a i noi, cercetînd pr i n calca p re a sfî nt ă a Cabal;i vom afla că viitorul s fîr şi t al ep ocii va fi, s oc otin d di n a

aces t

zeci

moment, peste cinci sut e

patruzec(

de

an( şi

două­

şi cinci de zile.

10. Ceea t:eea ce

ce este

llumit' de către

caba1i.şti

este numit Pallas de către "Oiieu.

il�n

minte

117

este

'maternă

de către Zoroastru. Fiul lui Ilumue7..eu de către Mercur de către Pitagora. sfera intel.igibilă de l'ătr� Parmelllde. 11. Modul pri n care sufletele dem ne de ra ţ iu ne sînt s acr ificate prin arhanghelul lui Dumnezeu, mod care la ca bal i şti nu este exprim a t nu constă decît în sepa r&rea sufletului de corp, şi nu a corp ulu i de suflet după cum se lntîmplă doar prin a cci dent ; în moartea sărutuluill8 de

inţelepc!une

,


RAnONAMENTE SAU

900

DE TEZE

93

�emplu, despre care se scrie că "preţioasă este in privi­ rea domnului moartea sfinţilor lui". 12. Nu poate opera p rin Cabala pură cel ce nu este intelectual în mod raţional. 13. Cine va opera în Cabală fără a amestpca ceva străin, din afară, fiind de mult implicat în operaţiune, va muri din binsi ca , iar dacă va greşi în lucrare sau se va apropia n epurifi c at va fi devorat de Azazel prin proprietatea jude­ cării119• 14. Prin litera Scin*, care me diază în numele lui Ihesu� ne este semnificat ca bal is tic fap tu l că lumea s-a liniştit cu desăvîrşire , dup ă cum şi era în propria-i desă vî rşire atunci cînd Iod s-a unit cu Vav, act care este în Hristos cel ce a fost adevăratul fiu al lui Dumnezeu, dar şi om. 15. Prin numele Iod, he, vahu, he , despre care caba­ liştii spun că este nume inefabil şi că este numele lui Mesia, se poate cunoaşte evident că acel viitor Dumnezeu fiu al domnului va fi făcut om prin spiritul sfînt, iar apoi pentru desăvîrşirea neamului omenesc, sfintul spirit va coborî asupra oamenilor. 16. Din misterul celor trei litere, care sînt în formula Sciabat**, adică

r,:Jl"

120

putem deduce cabalistic că lumea

sărbătore�te sabatul atunci cind [67] fiul lui Dumnezeu devine om, iar sabatul ditor. cînd oamenii se '·Of rege nera in fiul lui J)UIl111ez{'n. 17. Cine ştie ce este la cabalişti vinul cel mai curat va �b de ce spusese David "mă voi îmbăta de rodnicia Casei tale ", beţie despre care spune anticul părinte Musaios, că este însăşi fericirea; ace laş i va şti şi ce semnifică la Orfeu cele bachicel21 • 18. Cine va conjuga Astrologia cu Cabata va vedea că a ţine sabatul şi a te odihni este mai potrivit, după Hristos, in ziua de duminică şi nu sîm.bătă . 19. Dacă ace a spusă a profetului: "L-au vîndut pe cel drept pentru arginţi", am explica-o cabalistic, ea ne-ar semnifica faptul că Dumnezeu mîntuitorul a fost vîndut pe bani122 • •

••

Litera Şin (Ş) din alfabetul ebraic (n. red.) . tn ebraică: Şabat - Sabat, Sîmbătă ( n. red.).


G.

PICO DilUA MIRANDOLA

20. :MuIte s-ar lumina �n legătură cu misterul trinităţii dacă in ge n e ra l cabaliştii şi-ar indrepta 'interpretarea lor despre fo rm ul a T�. care înseamnă atunci". ..

21. Cine va conjuga afirma ţia ca b al i ştilo r ce spun el numărătoa rea considerată dreaptă şi mîntuitoare se numeşte chiar Ze, cu aceea a talmudiştilor ce zic că Isaac me rgea astfel precum Ze, purtîndu-şi crucea, va vedea ceea ce în Isaa c a fost p re figura t iar în H risto s a fost împlinit, in Hri st o s care a fost adevăratul Dupmez eu vîndut pe arginţi1Z3. 22. Prin spusel e ca balişti lor despre roşeaţa lui Esav ,i p rin acea afirma ţie din ca rtea Bereşit Raba, după ca re "Esav" era inroşit şi şi-a pe depsit roşeaţa despre care ie spune :"De ce oare veşmîntul tău este r oşu ? " , prin acestea deci, se înţelege clar că Hristos , de spre care învăţătorii noştr i pre zintă aceleaşi texte, va fi p ri n sine cel ce va săvîrşi răzbunarea pentru virt uţi le mînj ite12 4 •

23. Prin acea spusă a lui Ieremia "cuvîntul său va sfi­ şia", inţelegem conform explicaţiei ca bal i şti10r că Dumnezeu n va sfîşia din cauza păcătoşilor pe Dumnezeul sfînt şi binecuvîntat125•

[68] 24. Prin răspunsul cabaliştilor la întrebarea daci In Cartea numerelor este cupr insă pa rticul a morţii Mariei. "particula vieţii roşii", şi prin e xpl ic a ţi a din ca rte a Zona" despre textul: "Prin paloarea ei sîntem sfinţi", prin aceasta deci sînt respinşi evreii ce afirmă că a fost potrivit ca moartea lui Hristos să plătea scă pentru p ăca te le neamului QmenescIZ6• 25. Orice cabalist trebuie să accepte că Mesia îi va fi eliberat pe aceia din captivitatea diabolică şi nu din una temporală.

26. Orice cabalist trebuie să accepte din spusele învl­ ţătorilor acestei ştiinţe ceea ce se spune pe fa ţă d. prin venirea lui Mesia păca tul originar va fi ispăşit . *28. Prin f o rmula Şl l"lH. c a re este aşezată de două on În textul "La în ceput a creat Dumnezeu cerul şi pămîntul". eu cred că Moise ne semnifică crearea nC!turii intelectuale •

tn singurul text In original pe care l-am avut la diapoziţie llpse,te

teza 27 (n. trad.).


RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TIlZE

95

şi a celei însufleţite care prin ordinea naturală precede crearea cerului şi pămîntului. 29. Ceea ce se spune de către cabalişti, anume că linia verde127 direcţionează Universul, se poate spune cel mai potrivit la raţionamentul ultim pe care l-am scris referitor la gîndirea lui Porphyrios. 30. Cabaliştii trebuie să accepte în mod necesar conform propriilor lor principii, că adevăratul Mesia viitor va fi astfel încît să se poată spune atunci de el că este Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu.

. 31. Cînd îi auzi pe cabalişti aşezînd infonnitatea în Thesma, să înţelegi informitatea ca pe o antecedentă către formalitate şi nu ca pe o absenţă a acesteia.

318• Dacă dublul ale Ph care este în textul: "Sceptrul nu a fost obţinut" îl adăugăm la dublul alePh care este în textul: "Dumnezeu m-a avut de la început", iar acesta îl adăugăm la dublul alePh care este în textul! "Pămîntul era însă gol", înţelegem pe calea Cab alei că aici Iacov a vorbit de adevăratul Mesia care a fost Iisus Naaarineanul . 32. Prin formula 11)'0'(, scri�!i ClI akph. iod şi şin, (qre 1nseamnă bărbat) şi îi este atribuitft lui DUl11nezeuJn cxnre­ sia Bărbatul războiului". sîntem Îndrul11a ţi În 'moduL 6.,1 mai desăvîrşit pe calea elihu/ci. În legătmIL ctt lllistC'rul Trinităţii, ..

[69] 33. Prin llumele �'i1, care este conceput din t:l'e1 litere: hc, vav şi alcPh, llUJ1le atr i bui t lui Dumnezeu, ca fiind cel mai p ro priu şi potrivit. l l U numai de către caba­

liştii care-I susţin În l110d deschis. ci şi de teologia lui Dionisie Areopagitul. 11(' este mărturisit, pe calca CabalN. misterul Trinităţii iliături de posibilitatea încarnării. 34. Dacă Dumnezeu în sine, ca infinit, ca unu şi con­ Jorm sieşi se înţelege pe sine astfel încît noi să nu înţelegem nimic ce porneşte de la el, ci doar separarea de lucruri, izolarea sa totală în sine însuşi şi extrema retragere în mişcarea divinităţii sale prin reîntoarcerea permanentă în profunda şi solitara sa izolare, înţelegem despre el totuşi că este cel ce se ascunde prin sine în modul cel mai profund

in abisul întunecimilor sale, nearătîndu-se pe faţă nicidecum


96

G.

PICD

DELLA

MIRANDDLA

în l argh e ţea şi r ăspîndirea bunătăţi10r sale sau a st rălucirii sale de început. 35. Se poate înţelege din precedentul raţionament de ce afirmă cabaliştii că D umnezeu , cînd a creat l ume a şi-a luat zece veşminte asupra s a . 36. Cine a înţe l e s în coordonarea de dreapta, subordo­ narea pietăţii faţă de î nţel epciune , va înţelege perfect p e calea Cabalei, în ce mod a văzut Avraam în ziua sa, prin linia dreaptă - ziua lui Hri stos şi cum s-a b ucura t 37. Cele ce au urmat după moartea lui Hristos trebuie să-I convingă pe orice cabalist că Iisus Nazarineanul a fost adevăratul Mesia. 38. Di n acest raţionament precum şi din al treizecelea rezultă că orice cabalist trebuie să accepte că Iisus a răs­ puni cel mai just cînd a fost întreba t cine este el: "Eu sînt începutul, cel ce vă vorbesc vouă". 39. Cabaliştii trebuie inevitabil să accepte că a de v ăra tu l Mesia i-a purificat pe oameni prin apă. 40. Se poate şti în Cabală, prin misterul lui mem în­ chis128, de ce după sine Hristos s-a mi1uit ca mîntuitor. 41. Prin fundamentele Cab alei, se ştie că just a afirmat Iisus: "înainte ca Avraam să se nască sînt eu". [70] 42. Prin misterul celor două litere vav şi iod, se află în ce mod Mesia însuşi şi-a fost sieşi început, ca Dum­ nezeu, după cum şi ca omU9• 43. Se ştie din Cabală, prin misterul părţii nordice, de ce va judeca Dumnezeu veacul prin foc. 44. Se ştie din Cabală, de ce fi ul Domnului a venit cu apa botezului, i a r spi rit ul sfînt c u f ocul . 45. Prin eclipsa de soare, petrecută la moartea lui Hristos, putem şti conform fu nda me ntel o r Cab alei, ce i s-a întîmplat a tunci Fiului l ui Dumnezeu, care a fost adevă­ ratul Mesia. 46. Cine cunoaşte p ropriet a te a Aqu il o nului în Cabală va şti de ce i-a promis Satan lui Hristos stăpînirea lumii cu condiţia ca Hristos căzînd să-I adore pe el. 47. Orice ar spune ceilalţi cabalişti, eu afirm că sferele în nu măr de zece corespund celor zece numărători, astfel încît e dific iul fiind Început, I upiter să-i aparţină celei de-a patra sfere, Marte celei de- a cincea, Soarele celei de-a şasea, Saturn celei de-a şaptea, Venus celei de-a opta, Mercur celei de-a noua, Luna celei de-a zecea, în timp ce deasupra .


RAŢIONAMENTE SAU 900 OI! TEZE

97

edificiului ca întărire să fie sfera a treia, apoi primul mo­ bil - sfera a doua, iar cerul empireu - prima sferă13 0. 48. Cine va cunoaşte corespondenţa celor zece precepte ale celor ce se apără prin conj ugarea adevărului astrologic cu adevărul teologic va vedea din fundamentul preceden­ tului meu raţionament că, orice ar spune ceilalţi cabalişti, primul precept corespunde primei numărători, al doilea celei de-a doua, al t reilea - celei de-a treia, al patrulea celei de-a şaptea, al ci ncilea - celei de-a patra, al şa­ selea - celei de-a cincea, al şaptelea - celei de-a noua, al optulea - celei de-a opta, al nouălea - celei de-a şasea , al zecelea - celei de-a zecea. 49. Cind c a baliştii spun de a şaptea şi a opta că fiii trebuie să le ceară, vei afirma că au fost obţinute printr-un cîştig inferior încît de la una se cere să dea, de la. cea­ laltă să nu împiedice . Ce dă şi ce împiedică, una şi alta, poate înţelege din precedentele raţionamente cel ce. este înţelegător în astrologie şi Cabală. 50. După cum Luna plină a fost în Solomon, astfel a fost plinul Soare în adevăratul Mesia care a fost Iisus, iar despre corespondenţa la diminuarea în Şedechia poţi deduce ceva , dacă explici în perimetrul Cabalei. 51. Din precedentul ra ţ ionament se poate înţelege de ce a răspîndit evanghelistul Matei unele gîndu r i încă în acele patrusprezece generaţii dinainte de Hristos131. 52. Deoarece cînd se face lumină nu se întîmplă altceva decît că lumina participă, este mult mai potrivită acea explicaţie a cabaliştilor: după cum în li lIsă se facă l umină ", prin lumină înţelegem oglinda strălucitoare , astfel prin ly "s-a făcut lumină " , prin lumină înţe legem oglinda mată. [71J 53. Ceea ce afirmă cabaliştii, anume că noi vom fi be atificaţi în oglinda strălucitoare de către sfinţi, în veacul viitor, ar fi exact la fel, urmînd f undam e ntele lor, cu ceea ce spunem noi, anume că sfinţii vor fi beatificaţi in Fiul. 54. Afirmaţia cabaliştilor conform căreia lumina aşe­ zată într-un loc îngrădit luceşte mai mult decît lumina transmisă mai departe, se potriveşte minunat cu matema­ tica pitagoreică. 55. Cine ar şti să explice împătritul prin îndoit, avînd pricepere în Cabală, ar obţine modul de a deduce din numele inefabil numele celor şaptezeci şi două de litere . 7

-

Raţionamente

sau 900 de teze


98

G. PICa DELLA MIRANDOLA

56. Prin precedentul raţionament poţi înţelege cu in­ ţelepciune în aritmetica formală, că a opera prin Scemam­ phoras îi este propriu naturii raţionalel32 . 57. :Mai corect este că, acel Becadmin pe care rostirea caldeană îl aşază deasupra formulei Breşit, să explice prin i dei sapienţiale numai pornind de la cele treizeci şi două de căi, după cum spun cabaliştii ; fiecare este totusi ' corect ă în Cabală. 58. Cine va cerceta temeinic starea împătrită a lucru­ rilor, adică întîi a uniunii şi a stării în stabilitate, apoi a înaintării , in al treilea rînd a întoarcerii, în al patrulea rîn d a reunirii dătătoare de fericire, va vedea litera beth cu prima literă, prima cu cea medie, cea medie cu ultimele, iar ultima operînd . 59. Omul contemplativ poate înţelege din precedentul ruţionament de ce începe legea lui Dumnezeu cu litera '6eth despre care stă scris că este imaculată, unită in între­ gime cu el ca o componentă a lui, că întoarce sufletele şi face să apară rodul la timpul potrivit . 60. Prin acelaşi raţionament se poate înţelege că acelaşi este fiul care prin înţelepciunea tatălui le uneşte pe toate în tatăl, cu cel prin care se fac toate şi de care sînt trans­ formate toate, şi în sfîrşit este li în care toate ţin Sabatul. 61. Cine va cerceta profund numărul de nouă stări de fericire, număr de care aflăm la evanghelistul Matei, va vedea că acelea se potrivesc minunat cu acea împărţire în nouă a numărătorilor ce sînt mai prej os de prima care este abisul inaccesibil al divinităţii. 62. După cum însuşi Aristotel şi-a disimulat sub înfă­ ţişarea speculaţiei filosofice acea filosofie mai divină, pe care anticii o învăluiau în povestiri şi apologie, tot astfel Rabi Moise Egipteanul, numit de latini conducătorul neu­ " trilor " , în timp ce pare că in carte, prin învelişul superfi­ cial al cuvintelor se plimbă cu filosofia, prin inteligenţele ascunse ale simţului profund, el cuprinde cu mintea miste­ rele Cabalei. [72] 63. în textul " Ascultă Israel, Domnul Dumnezeul nostru, singurul stăpîn "l33 este mai corect să se înţeleagă adunarea de la inferior la superior şi de la superior la lll­ ierior, decît de la inferior la superior de două ori .


RAŢIONAMENTE SAU 800 DE TEZE

99

64. Este mai corect ca Amen Tiphereth să exprime şi conducerea, după cum se arată pe calea numărării, decît să exprime numai conducerea, după cum vor unii. 65. Eu adaptez astfel sufletul nostru la cele zece Se­ phirot încît prin unitatea lui să fie cu prima, prin intelect cu a doua , prin raţiune cu a treia, prin dorinţa supe­ rioară cu a patra, prin furia superioară cu a cincea , prin liberul arbitru cu a şasea, cu a şaptea prin acest tot ca să se convertească la cele superioare , cu a opta ca să se convertească la cele inferioa re , şi amestecat din fiecare mai degrabă prin indiferenţă sau adeziune alternativă decît prin una simultană continuă - cu a noua , iar prin putinţa cu care săIăşluieşte în primul sălaş - cu a zecea . 66. Prin spusa cabalişti10r că cerurile sînt simultan şi din foc şi din apă, ni se arată şi adevărul teologic despre Sephirot şi a devărul filosofilor după care în cer elementele sînt numai conform virtuţii active . 67. Cine va şti ce este grupul de zece în aritmetica formală şi va cunoaşte natura primului număr sferic, acela să ştie că pînă acum eu nu l-am citit la vreun cabalist şi că acela este fundamentul secretului Marelui Jubileu în Cabală. 68. Din fundamentul precedentului raţionament se poate şti în egală măsură secretul celor cincizeci de căi ale inteligenţei şi ale celei de-a o mia generaţii şi al stăpînirii tuturor veacurilor. 69. Prin modul de a citi în Lege fără puncte, nouă ni se arată şi modul de a scrie lucrurile divine şi cel al cumpătării unice prin înconjurul nedeterminat al lucrurilor divine. 70. Prin ceea ce spun cabal iştii despre Egipt, a dică Şi a fost confirmată priceperea" trebuie să cre dem că " ţara Egiptului este în analogie şi sub ordonarea proprie­ tăţii puterii. . 71. D upă cum a devărata astrologie ne învaţă să citim în cartea lui Dumnezeu, astfel ne învaţă Cab ala să citim in cartea Legii.


NOTE

1 Zădărnicită de ho t ărlre a papei Inocen ţi u al VIII-lea de a o int er ­ zice, dezbaterea nu mai are loc. Pico ripostează in anul următor. in Apologia (1487), fapt pentru care es17 excomunicat. • Ca Aristotel incă, Albert nu se raporte ază ne gat ivi s t la platoni s m "Deşi ari sto tell cia n , el ţine să conserve tot ceea ce-i pă rea . drept in alte sisteme, in vederea constituirii unei filosofii in care Platon este u nit cu A ris totel " (Jean Jolivet, La PhilosoPhie mldUvale, in Histoir6 de la phi­ losophie, sou s la direction de Brice Parain, Paris, Gallimard, 1969, t. I, p. 1049). Cum insă punerea in acord este intrepri nsă din orizont aristo­ teHc, Albert tI citeşte pe Platon prin Aristote l . De aici şi detaşarea sa critică faţă de Pl a ton. . Existente in sine, pri n aceasta, inteligibiIele lJl a toni ce nu erau, ca ata­ re, inteI i gibile , şi faţă de noi. Sau nu în lllai mare măsură, căci, aris t o­ teHc, în cunoaştere se Înaintează de la anterior şi mai bine cunoscut faţă de noi cătrc anterior şi mai bine cunoscut tn ordinea naturii. O specifi ca­ ţi e thomistă, este, in acest se n s, pe de pli n lămuritoare: .. Dacă această doctrină (a inte Iigibile lor tn sine-n . n. Gh. VI. ) ar fi adevărată, ar rezulta că re alităţ ile cele mai i ntel igibi le in ele insele ar fi, pentru noi, şi cele mai bine cunoscute. Ceea ce insă e fal s, pentru că noi cunoaştem mai bine realit ăţi le mai apropiate de se nsibi litatea noastră, adică acelea care, în si ne, sint cele mai puţin inteli gibile ; iată pentru ce Aristotel a admis că realit ăţile cele mai intel igibile pentru noi nu sînt cele inteligibile în si ne , ci acelea care devi n porn ind de la re al it ăţil e sensibile" (Contra gen­ tiles, II, c. 77). a Formele, presupunea Albert, sl nt in trergenu ri : înt r -u nul pri n care există mai i nai nt e in lucru ri , în altul, prin c are stau în materi e şi, În fine, in cel al intelectului abstractiv . ; 4 Necon testi nd dogmele religi ei creştin e,r Pico î şi lua dreptul de a le discuta: "chiar şi dogmele trebuie discutate", spunea el, fie şi pentru a vedea "care apa rţi n neamurilor eretice ... " (Raţionamentel . . . , [1]. tn particular, dogma la care se face referire aici [2], 1 este uşor recognosci­ bilă: este cea nU mită in catolicism Filioque (qu i ex Patre Filioque pro­ cedit). 6 Deşi re minisce nţ e ale - augustinismului (în motivele: pre des tinării absolu te ş i dubl ei predestin ări ) mai p ot fi identificate in thomism, Aqul­ natul se individualizează ireductibil. Chiar in lim itele extrem de şterse, de altfel, ale influenţei angu s t i niene , Thoma pare circumspect, distingind Intre p re desti na ţie ("cauza in virtutea căreia p re des t inat ele aşteaptă In viaţa viitoare şi prime sc In cea actuală gloria şi graţia") ş i reprobare ; "aceasta nu e cauză a .ceea ce se Int implă acu m, ca greşe ală, ci e cauză a părăsirii de către Dumnezcn" (Summa Theologica, I, q. XXIII, art. 3). Cum prov id enţ a ar fi " planul de adecvare a tuturor celor ce sint la s copul lor", predesti naţia, distingea Thoma, " aparţine providenţei ca


NOTB LA

RAŢIONAMENTE

SAU 9.00 DE TEZB

101

adaptare la SCOp", in timp ce reprobarea, şi ea " parte a providenţei".

este "lipsă a scopului " . Dar nu prin predeterminare, căci s-ar contrazice

definiţia providenţei. "Preştiinţa " nu este tot una cu o alegere. "Provi­ denţa adaugă preştiinţa punctului de vedere al raţiunii noastre" . Astfel Incit reprobarea nu este prehotărîtă, ci ,ea urmează actelor rele, potriv­ nice scopului (ibidem}. Or, pentru noi, scopul ultim este " fericirea". tn determinaţie teologică: "apropierea de Dumnezeu " , scopul ultim este circumscris şi antropologicului, in limitele căruia discursul thomist se articule ază cu mijloacele filosofiei: "Prin dispoziţia sa naturală, omul doreşte in mod natural scopul ultim care este fericirea. Această dorinţă, fiind naturală, nu depinde de liberul arbitru " . Supus necesităţii, omul 11U alege in mo d necesar. EI "poate să vrea şi să nu vrea, să se mişte şi să nu se mişte , să prefere ceva sau altceva" prin condiţia lui de fiinţă raţională. Căci numai " raţiunea este în măsură să considere ca bun, nu doar faptul de a vrea san de a nu se mişca". "Alegerea deci urn;ează judecăţii raţiunii. Ceea ce Înseamnă că "noi sîntem stăpîni pe actele noastre în măsura În care putem aIPg"," IColllra lfflllilr,<, III, (', 27; Summa theologica, I, q. 83, art. 1; I, q. 13, art. (j; 1, q, 14, art. 1 ; I , q . 82, aIt. 1). o In patri e, adică in locul socotit natural, ca în sensul paulian: "cei care Intru credinţă au murit" vor fi făcut mărturisirea "că sînt străini şi călători pe pămint " , fiind "în căutare a patriei", care este "Ierusalimul ceresc " ( Evrei, li, 13-14; 12, 22). 7 Principiul individuaţiei (PrinciPium individuationis) " este materia", " dar nu "materia în orice sens", ci "numai materia desemnată (sau în­ semnată) - signata. "Numesc materia signata materia considuată sub anumite dimensiuni", spre deosebire de cea nedesenmată (nonsiguata) sau primă: "definiţia omului în genere nu se referă la matuia df>semnată, fiindcă in această definiţie nu este vorba de o anume carne sau de un anume os, ci de carne 'sau de os pur şi simplu, care constituie n;atnia nedesemnată a omului " (Thoma, De ente et essentia, II). 8 Este vorba de cele zece categorii aristotelice: ,,<lupii eum 'pune Filosoful (Aristotel, adică-n.n. Gh. VI.) în cartea a V-a a Metafizicii", fiinţa (ens) are ca prim înţeles "că este determinată prin zece gl'lluri" (De ente .. . , 1). • "Esenţa numeşte ceva ce este comun tuturor naturilor prin care diversele existente sînt subsumate genurilor şi speciilor, aşa cum umani­ tatea este esenţa oamenilor . . . " , "Cuvîntul esenţă desemnează ceea ce îşi are existenţa prin sine şi în sine " . întrucît, zicînd du pă Aristotel, stă numai ca subiect şi nu Într-un subiect, esenţa nu poate fi uoar "enunţ referitor la formă, ci şi unul referitor la materie" (De er.te . . " I, II). Sensurile sîut aristotelice (ef. Metafizica, V, 8; XII, 1). Existenţa, la rindul ei, numeşte faptul de a fi în a"t; "cuvîntul existenţă, motivat prin actul de a fi desemnează conţinutul în�şi al " numelui impus de esenţă (In l'vletaphysica Aristolelis Con"i;enta1'ia. IV, 2,

--

558).

Cu acest prilej se mai impune oprecizare(necesanl. (lealtfel. mai departe; vd. teza pichiană cu numărul 42). în De Veri/ale, q, 1, art 1., Thoma spune că "existenţa exprimă actul de a exista ,în timp ce numele unui lucru exprimă quidditatea sau esenţa existenţei" . în De ente . . . , 1; însă (opusculul, are, fie şi o minimă anterioritate temporală faţă de De Veritate), apărea o nuanţă care previne asupra nonsinonimiei celor


102

GHEORGHE VLĂDUŢESCU

doi termeni. Sau, oricum, avertizează că s inonimia nu este perfectă: "un lucru nu estţ inte ligibil decit prin definiţia şi prin esenţa sa , Cuvîntul qu iddit ate se raportează la ceea ce este desemnat prin definiţie ;

. . •

cuvî'ltul esenţă desemnează ceea ce îşi are existenţa în sine şi prin sine". Prin definiţie î nsea m nă : " ceea ce face ca un lucru să·şi găsească locul in propriul gen sau În propria specie" ; de aici şi folosirea de către "filo­ sof i " a c u vî ntului quidditate pentru esenţă. Numai că, la rigoare, quid­ ditate vine din ceea ce s emnifi că definiţia. Cînd, bunăoară, spunem, după St agi rit, că orice substanţă are o natură, "observăm că acest cuvint sem'lifică esellţa unui l uc ru , . ,". Esenţa spune ceea ce este el, În timp ce qui d dit ate a, prin ce este. Sensul este intrucitva secund. De aici şi lectura pichiană: .. quiddităţile" , nu sînt cercetate de Metafizică" (teza 42) . 10 Haecceitas este greu de tra d us În l imbile moderne, de aceea france­ zii l - a u echivalat prin ecce ite sau haecceite ; italienii prin ecceita ; în engleză şi în ge r man ă a f o st Însă adaptat: Thisness şi, respectiv, D ie sh eit (This, diese, acesta, aceasta, ca haec latin, dealtfel) . La noi, se foloseşte cind f o r ma originară, haecceitas, cind hecceitate. Greu de tradus, este şi mal greu de explicat. Si mplificind , în oarecare măsură, ar semnifica entitatea indid<lnală (entitas indiuiduales) ireductibnă " la materie, la formă sau la lucrul compus"; " nu meşte ulti ma realitate a fiinţei care este materie, " formă şi lucr ul compus (Joannis Duns Sc oti , Opus oxoniense, II, 3, q. 6, n. 15), în al te cuvinte, hecceitatea este fapt ul de a fi al universaliilor în individuale, ca individuale. în sin e , esenţa (quidditas) presupune materia, forma şi unitatea lor, ce e a ce nu este tot una cu această materie şi această formă in această unitate. Paradoxal, tocmai corespondenţa dintre cele două planuri blo­ chează comunic are a , fiindcă esenţa, in acest caz, pare model şi temei, iar in di \' idu al cop ia, întemeiatu!. Cum însă individualul mai este intemeiat in cond iţiile separaţiei dintre sine şi esenţă ? Şi incă, dacă individualul ar fi cop ie , cum se face că are determinaţii care ti particularizează? Copie şi omul Socrate, copie şi omul Callias, de unde non-identitatea lor? Haec­ ce itas, riscînd pleonasmul, aduce t o cm ai acest ceva. 11 1 0 an n e s de Gandago, Jean de Jandun (m. 1 328); Jand un, aşezare în c antonu l Signy-l'Abbaye, în Ardeni ; "acest nume a dat naştere la o mulţi me de a1terări: Jandunus, Joannes de Gandavo, de Gan, de Gan­ dl1ll0, de GOilduno, de Gandino, de Ge deno , de Jandano, de Jandono, J oannes de Jando etc," (Ernest Renan , Auerroes et l'auerro'isme, Cal mann ­ Levy, Paris, 1861, p. 339, în notă). în de o se bire de Al exandru din Afrodisia, di ntre aristotelicienii tîrzii, A ver r oes identifica intelectul activ cu o putere (potenţă). căci "intrind In comunicaţie cu o existenţă relativă se supune el însuşi relativităţii. Uniunea i ntel e ctului cu sufletul in div idu al nu are loc nici prin multipli­ c area intelectului, nici prin unificarea indivizilor, ci prin acţiunea inte­ lectului asupl'a materiei . Această uniune nu este altce va decit participarea eternă a umanităţii la principiile eterne " . Unice şi unitare, acestea, sufle­ tul intelectual va fi şi el tot asemenea, într-o di mensiune a lui, pentru că in aita este multiplu . "Dacă ar fi absolut unic ar urma ca t oţi oomenii să p e r ce apă acelaşi lucru, Dacă s-ar multiplica după numărul subiecţilor cunoscători, unitatea îllţdeg�rii ar fi compromisă şi ştiinţa ar fi inc omu ­ nicabiiă" (ibidem, pp. 3-11 - 342),

.1ean de Janduu, a verr oist latin, sau, mai curind, ca filosoful arab in�llşi, ar istoteli cian heterodox (in op o ziţie cu ceea ce s-a numit aristo-


NOTE LA RAŢIONAMENTE SAU 900 DE TEZE

103

teIismul ortodox, albertino-thomist) înclina mai dfcgrabă d,tre ipoteza după care sufletul intelectual este m ul tiplu şi nu unic, deşi TIlI-i contestă c apacitate a unificatoare, în ordin0a ştiinţe i. "Eu gînd,,�c cii inte1€ctul nu este unic şi că există tot atîtt a sufle te intd( ltl:ak cite c orpuri omeneşti " (De anima, I, q. 7, art. 1). Existind un singur suflet care se multipl ică , socotea el, s-ar aj unge la un fel de metempsihoză. în multe, aşadar, Jean de ] andun "se dep ărt ează de opillia Comentatomlui" (Re­

nan, op. cit., p. 342) . 12 "N u mesc principii în o ric a re gen acele demente a căror existlnţă nu trebuie demonstrată .... Existenţa pri nc ipiil or trebuie să fie acc('ptată de la incep ut ; numai restul trebuie să fie demonstrat" (Aristotel, Anali­ ticile secunde, I, !O, 76 a). 18 Porphyrios prelu a, în mart' , intreaga "cate,:oriologie" aristotelică. Prin c ategorii sau genur i, comenta el, Aristotrl ,,;). denumit... ti purile de e x presii cu se n s, formulate cu privire la lucrur i. Aşa ilicit, or.ice t'xpn'­ sie gener al ă cu sens, formulată şi rostită cu FI hire la lucrul s('mnificat, se numeşte categorie" (Comentarii la CategO/'ii . . " 2, in Porfi r, Drexip, Ammonius, Comentarii la Catego riile lui A,istotel, tr. rom. de ('pnst. Noica, Bucureşti, Editura AC'adcmki, 1f;('P. r. !;1). 14 A bumaron llabilonianul, probabil, Abu Ma'ascher Dja'afar ben Moh amed, contemporan cu Averro es (S. Munk , Mehmges de plzilosophie juiV6 et arabe, Paris, A. Franck, 1859, pp. 429-430, in notă). 11 Moses Maimonide (vd. Indi ce de n um e) . 18 Mohame d Toledanul, identificat de G. di Kapoli (G. Pico della Mirandola .. " Roma, '1965, p. 125) cu Moham�d ben Musa al-Khwariz­ mi; în tra diţie (J. F. Buddaeus , Introductio ad historiam philosophiae hebreoru m, Halae Saxonum, 1702, p. 152 şi M. Fri�dlat'nder, The Guide of the PerPlexed of Maimonides, 1885, t. Ill, p. XXV), trecea drept Meir ben Todros ha-Levi Abulafia (Bohdan Kieszkow:,:ld, notă la G. Pico delIa Mirandola, Conclusiones, G�neva, Drez, 1973, p. 37). 17 Prob a bil, o lectură pri n tratatul ps(udo-aristotdic, d(' in�piraţie stoică, Despre lun;e , ca şi prin AvurofS. 18 Aceea şi interpretare stoicizantă, căci, aafd, Tt c>frH�t 'a fi fost extrem de rezervat i n problema fin al it ăţ ii: "e rezonabil 1'ă gÎulilll ('ă, In toate lu crur ile , natura tinde către mai bine", dar "n:ultl' lucruri IIU se supun acestei tendinţe". De actea, "noi trcLuie să J,:ăsim o limită în natură şi In substanţa Uninrsului în tf'ndinţa ditn' surnll�ul LiLe" (Teofr ast, Despre îndoielile simple sau Metafizica, 11 a-12 a; d. La Metaphysique, (d. T r ic o t , Paris, J. Vrin, 1948). 19 A r istotel , Despre suflet, II, 1, 20. 20 Prob abil , este vorba de pasajul: "Cu pri v i re la tot CHa ce fxistă ca esenţă în act nu e posibil să ne Î n şel ă m ; faţă de astfel de lucruri sîntem doar i n alternativă de a le con ce pe cu minte a sau de a. nu le concepe" (Metafizica, IX, 10, 105 1 b). 2lMetatfon, "figura CEa mai frapantă din lumEa îr.guikr, in care Enoch ar fi fost ţrefăcut dură ce a fest tramţOltat in dode ctnşti. El este considerat că peteni a t uturor inguilor şi aşezat aşa de sus dea­ supra lor, incît in Ca ,.tea lui Enoc h el este numit «micul YHW H ., micul Dumnezeu. Ca scri b ceresc, ce consemnEază toate grtţelile oHmtnilor, persoana sa ne aminteşte de ztul Egiptean Thoth. El t �te de aSEmEnea avocatul ceresc " . Este şi "foarte astn:ănăter cu L<1gC'wl lui Fikn din Alexandria şi cu Mt mr a din scritrile aţC'uife ( care ale tot s(1jful de


GHEORGHE VLĂDUŢESCU

104

«Cuvîntul. şi, biueînţeles, cu Verbul, Cuvîntul din Evanghelia lui Ioan. Etimologia "este neclară , afirmÎndu-se că provine fie din rădăcina ebraică n ata r , a supraveghea, fie din latinescul me/ator, cel care măsoară, fie din mater şi nutrona care în arameeană ar fi ma/ronita, una din denumirile kabalistice ale Shekinei, fiinţă divină, fie din grecescul mda thronon, după tron" (Constantin Daniel, Scripta dramaica, Editura Ştiinţifică şi Enciclo­ pedică, 1980, voI. I, p. 243). 22 Fiinţa în sine plotiniană apare ca Unu, ca Iutelect şi ca Suflet. Ipostaze, ele sînt, toto d ată, Întregul. Astfel încît, Fiinţa este În toate şi toate sînt Fiinţa. într-o ontologie a atributelor, cele trei ipostaze capătă legitimitate ca atribute infinite. Iiltelectui (sau inteligenţa) poartă în sine intdigibilele (formele, tipurile) , este totalitatea acestora şi , în acelaşi timp, altceva: sînt in "dual itate", d ar. cu m au " consubstanţialitate", prin aceasta le este asigurată identitatea. ( Plotin, Enneade, V, 1, 4). 23 Ipostază a Fiinţei în sine (a Binelui) , Sufletul s-ar mult iplica pen­ tru a însufleţi, dar nu s-ar divide: ca albul care " este albul unei părţi şi nu parte din alb" (EHneade, IV, III, 2) . Multiplidndu-se, descinde ca un "zeu inferior" " dintr-o inclinaţie voită, spre a-şi i mplini puterile sale" ( IV, IiI, 5). " Coborînd", el intră "In corpul Universului" dar, prin aceasta, înalţă lu mea în altă lume. Astfel incit, nu sufletul "coboară " , ci Universul este înălţat: "sufletul i se dăruieşte, dar nu se pierde, pentru că nu e luat în stăpînire, ci ia in stăpînire. Universul urcă in sufletul care şi-l asumă, participînd la acesta" (IV, III, 9) •• A d e pt al metempsihozei (faptul este atestat în citeva locuri din Enneade r, Il, IV, VII, 8; VI, IV, 1 6) Plotin nu zăboveşte prea mult asupră-i, nici prea lămuritor, E probabil că Plotin trata oral această " problemă, cu mult mai multe dezvoltări decît în scris, căci altfel nu ne putem inchipui" cum bazaţi numai pe puţine atestări, in Enneade, " dis­ cipolii şi contemporanii săi vorbesc mereu de a nalogiile ce există între Platon şi Plotin În ce pri veşte metempsihoza" ( Gr. T ă uşa n Filosofia lui Plotin, Bucureşti , Impr. Independenţa, 1 924, p. 27 1 ) . 25 Distincţia este tradiţională, încă pl aton ică. Iraţionalitatea ploti­ niană a sufletului' numeşte similiplatonic funcţia vegetativă şi sensitivă distinctă de cea raţională, dar comple mentară, formind un întreg nedivi­ zat. Cu rost vegetativ, �i sensitiv, sufletul raţional şi iraţional ar insufleţi (este principiul vital) şi, totodată, ar asigura deschidere a către existenţa corporală: "despărţit de trup, s ufletul n-ar mai simţi" (Enn, IV, IV, 24). Aşa fiind, iraţionalitatea este latura iuferioară distinctă de cea raţio­ nall, supre mă, prin cap acitat ea sa de a contempl a Fiinţa în sine şi de a se c;ontopi cu ea. . 18 Adeland, confundat, probabil, cu Adelard de BatII (? 1 070 - ? 1 1 42) care a tradus în latină lucrări arabe de matematică şi de astronomie (ef. Eugenio Anagnine, G. Pico dell a Mirandola, Laterza e Figli, Bari, 1 937, în notă, p. 79) . 27 Thebit ibn Qurra (835 - 90 1 ) . Referirea vine, după cîte se pare, dintr-o tr ad u cere medievală Liber prestigiorum Thebit (B. Kieszkowski, op. cit., p. 4 1, in notă) . • s "Pentru p artea sufletului cu apetiţii care ţin de natura corpului, zeii au fixat in trupul nostru intervalul dintre diafragmă şi ombilic ... ". D�parte de " sediul" sufletului raţion al, partea "concupiscentă" pare a fi fost re legată într-un loc din care să li-O poată tulbura pe "cea mai bună dint.re toate". în acelaşi timp, ştiind-o uşor "de sedus de către imagini •

i

,

"

"


NOTE

LA

RAnONAMENTE SAU

900

DE TEZE

------

105

şi fanto m e " , zeii ar fi a şe z at În opropierc fic atul care, ca o ( g l i r d il , ar reflecta gîn durile care vin de Ia partea raţional ă şi ar n:t d i a În t r e U e l asta şi cea inferioară. " Dulce" şi "amor " , totodată, cÎnd se Îr.chide î n sine, bilios, ficatul ar produce "dun riIe şi greaţ a " . Cînd Î m i'! " u n cuîlu Iiniş­ tito' " Yf'n it ,\inspre raţiune, îl purifică, ficatul ar determina în parte ' L iraţiu.l<l" l o , e acţie asemănăt oare . Liniştirea în somn , prih j u iqte a stfel visu l . Iar cum visu l este legat de ficat, acest a , ca o tablă de inregi strare a mişcărilor lu i , putea fi mijloc în divinaţie harnspi c i a l ă in C"le Pl aton credea, ca dealtfel şi Socrate ( Timaios, 7 1 b- 72 b) . 29 După dial ogul pl atonic Timaios "se poate asi m i l a r<, C( p,'c olul (khom) sau materia cu mama , m o delul cU t atăl şi n atu ra i nter ml d i ară I ntre acestea dou ă cu fi ul" ( 50 c - 51 c) . F ii pt u i t oJ r I (ptr /rc-lc7l1!l tam) la rir d u l ;: il u , ar fi dl nliUl gul J i u a c e l aşi dialog C ll Tl' , " c u C l h i i l a 11 , c delul etern" se v a fi a pl ic a t lr. att'Tid sau rcce p t acoiu : u i u l' i \ ( J � al ', � 7 c - :' �) c) . ao " în ce constă c e e a ce există tlintotd f f! u n a , f ă r u sii se fi r: i\srut ? Şi În Cf', pe de altă parte , ccea ce devine' mer, u fără să fie ('a fi:!-,' ,\ ? " ( Timaios, 2 7 ci . între bările privesc re gimul fiinţd î n sine ş i J!f Hda al fiinţei determinate într-o ordine metafizică, singura ('are le � i d L r.; c a legiti mitr.te. D i n cc alaltă perspe ctiv ă Însă, a fizicii mu a filosdid ;" e­ curde, apare o nouă Întrebare : "lume a a existat dintotdeauna fMă să ai1: e inceput sau a fost generată şi deci are început ? " Corporal ă , e a t'st e nll.'lCută, căci toate sensibilele "sînt su bi ect al devenirii şi al 1l ,, �t( fii" . Totuşi, "această lume este cea�'mai frumoasă dintre toate lucrurile create . De ci , ea a fost creată după un model etern" (ibid. , 27 c - 29 t ) . b� W' Ca imagine a acestuia, lumea, prin urmare, nu t'ste şi este . A c e a f t a , pe d e o parte, căci lu me a 'fiind corporală pre supune o " materi e " pe (' H It· şi-o ia din "receptacolul universal" (khora) , acea stranie lu rr, e a trda platonică. Altceva decît modelul, ea este prin sine, dar cu m "natura sa e de a fi o matrice", de "a fi pusă în mişcare şi decu pat ă de figl1TiJe geometrice pe care le receptează", are, pe de altă p arte , o d e mn i t ;: t e ontologică secundă. Ea, prin urmare, este şi nu este (ibid . , 50 ci. 81 Zeul porphyrian " este uni c, peste tot în toate lucruri le CU putui le sale şi guvernindu-le pe toate, prezent peste tot, Într-u n fl'! nc('orf ',r al şi inv i zibil " (Eusebius, Praeparatio evangelica, III, 13, 22) . 32 î ntr-o ordine care este aceea a procesiunii dinspre rnu ('ătre n, a­ terie, care sint extr e me l e, sufletul este termenul ce secţ i o n e a z ă la j U Il: ă ­ tate "verticala". Pri n aceasta. e l şi este analog a l întregului . Dea nl pra sa, Unul " suprad ete r mi nat " "coboară" În trei ipostaze : fiinţa, viaţa şi spi­ ritul. Dedesubt, simetric, ar fi " negativul" lor : sensitivitatc a , n�.tura1i­ tatea şi existenţa care se adună In corespondentul, şi el negativ , al tOnu­ lui, a di că În materie. Despărţind cele două pl anu rir dar şi unindu-Ie fu fle­ tul este descendent (dinspre Unu) : fiinţă, viaţ ă şi spirit şi ascf'nd ent (dinspre materie) : existenţă, naturalitate, sensitivitate. Astfd în cît, sime­ trice, ca mina dreaptă şi mîna stingă, ele se suprapun. Putînd fi identificat, in mare, şi la Iamblichos, motivul "s(' ării" lumii cu on, zoe şi nous, ca tr epte , in dublă ordine, dezvoltat, ii aparţ ine Insă lui: Proclos. sa S ugestii in Platon, Phaidros, 246![a şi urm. : sufletul care Îşi este "atelaj intr-aripat şi vizitiu" , totdeodată, (ca să înţelegem cum " ne apare" sufletul să-I comparăm cu "o putere " care-şi este "atel a j " şi "vizitiu " ) . în timp ce " caii zeilor ca şi vizitiii lor" sînt cu toţii "de soi", In cazul nostm " totul se prezintă in chip felurit şi ameEtl'cat. La noi,


1 0 'j

GHEORGHE VLĂDUŢESCU

pe de o parte , este conducătorul carului, pe�de alta cei doi cai . . . , dintre

care unul este fru mos şi bun şi de rasă, iar altul, dimpotrivă . . . . Fiecare suflet ia asupră-şi un corp neînsufleţit şi colindă tot cerul . . . " . 34 Unul, prin unitatea şi în unicitatea sa (hends) apare ca determinat (peras) şi indeterminat, infinit (dpeiron) . Pitagorizant, Proclos asociază determinatu! masculinului şi indeter minatul fe mininului. în genere, el se ataşează unui motiv statornic în'gîndir!' a greacă (vine încă din "hieroga­ miile" homerice) , anume că producerea nu este posibilă " decit prin con­ " juncţia principiilor antitetice (J. Trouillard, Le Neoplatonisme, in His·· toire de la philosophie, Gallimard, Paris, 1 969, t. 1, p . 922) . De aceea, unul apare î n citeva opoziţii : uuic, unitate (monds) ­ diadă (duds) ; determinat ; (peras) - ind eter minat (dpeiron) : repaos ; (stdsis) - mişcare (klnesis) ; identitate (taut6tes ) - alteritate (Mter6tes) ; ase­ mănare (h6m6iotes) - neasemănare (an6moiotes) ; ciclul aceluiaşi (kyklos tau ton) - ciclul altuia (kyklos thaterou) ; cerul (ouranos) - devenirea (ge­ nesis) ; forma (eidos) - materia (hYle) . 15 Adrasteias, zeiţă a ordinii şi necesităţii implacabile ; cea care hotă­ răşte şi soarta sufletelor (în Platou, Phaidros, 248 c- 249 d). 36 Unul (hen) apare în henadă (hends) . adică in unitatea sa care este tot ceea ce " purcede" din sine : în fiinţă, în suflet, ca demiurg (inteligenţa universală) , ca model, ca suflet. ( " Ierarhia ordinelor nu este prea clară " , co mentează J. Trouillard, în op . cit . , p. 920) . " Aceeaşi idee divină, ser vind de model demiurgului , poate să dea la fel de bine un zeu sau un demon sau un muritor ; imaginea slăbeşte, se degradează pe mă­ sură ce se îndepărtează de paradigmă . La capş.tul de jos al seriei nu mai găsim aproape nimic din splendoarea modelului de la care s-a pornit " (Felix B uffiere, Miturile lui Homer şi gîndirea greacă, tr . rom., Editura Univers, 1 987, p. 432 ) . 3' Platon, Phaidros, 247 b - c : hyperourdnios t6pon, locul supracelest. 38 Hebtlomada, prin simbolistica numărului şapte, in pitagorism, ca şi în neoplatonism. Philolaos, bunăoară, va fi socotit "numărul şapte hegemon şi conducător al tuturor lucrurilor" , care nu generează şi nu este " generat de alt număr, cu excepţia unităţii " . De aceea era "numit de către pitagorei (fecioara fără mumă . (parthenos amt't or) " . Altfel spus, era zeiţa Atena însăşi, cea care, " precu m povesteşte legenda, se ivi din­ tr-o dată, zămislindu-se din capul lui Zeus" ( Philo, De opif., 100 ; Anatol., Despre dec adă, p. 35 ; Philo, id., în Filosofia greacă pînă la Platon, Edi­ t ur a Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 984, voI. II, 2, pp. 95 - 96) . 39 " Zeus, Poseidon şi Pluton, zice Homer, de îndată ce au luat de " " la tatăl lor stăpînirea lumii şi-au împărţit-o între ei . "Domnia era insă a lui Zeus ( Platon, Gorgias, 253 a- ci . 'o î n manuscrisul de la Erlangen, în margine : ]uppiter. Neptunus et Pluto satumil'egnum . . . . în consecinţă, pentru înţelegerea simbolisticii proc1eene de mai departe, C onci ., 27 : primul este Zeus ( Iupiter) ; Conci. 28, al doilea este Poseidon (Neptun) , iar in Conci., 29, al treilea este , Hades ( Pluton). " Vd. Phaidros, 246 c : " î n urma lui Zeus se rlnduieşte armata de zei şi daimoni, in unsprezece cete . . . . Ceilalţi zei, meniţi să conducI cetele, doisprezece la număr, merg în fruntea lor . . . " . 41 Per se viuente, la proclos, aut6zoon ( In Theol., Plat., VI, 1 , 380) . " " Divinul este frumos, inţelept, bun şi în toate la fel . . . " ( Platon,


NOTE LA RAnONAMENTE

�haidros, 246

SAU 900

DE TEZE

107

e ) . La Proc1os : " Împătrirea a cee � ce este însufle ţ i t " pr e ­ Zeul unic ( Unul , Inteligenţa ca demiurg" modelul şi wfk tul. U în Corpus HermetJcum, XIII, 7 b, ed. W . Scott, Oxfur d , 1 92 4 . t. I, pp. 242- 243 : dgnoia- ignoranţă ; lype- tristeţc ; akra sia - inte m_ peranţă, slăbiciune ; epythym ia- dorinţă ; adikia- nedreptate ; Pleonexia ­ lăcomie ; apathe- apatie, dezamăgire ; jtonos- invidie, de n i gr ar e ; d6los­ ceea ce serveşte înşelătoriei, î n şe lăt orie ; ()rgM- m în i e ; pl'opeteia - :n abă , b lndrăzneală, nechibzuinţă ; k a ki a - infamie, perfidie. Sînt deci în număr de douăsprezece (În tt>xt, dealtfel , şi ap arc dode ­ kdte k aMa) . Pico însuşi enumeră d ouă spre z e ce . în ediţia prin ceps a tl l.dor sint omise deceptio şi temeritas (ef. B . Kieszkowski , op. cit., p . 49, în

)

supune :

notă) .

şi Con c i. ( 7 1 ) 56. Nomen iueffabi!e l101li en 72 cit. , pp. 50 , 88, în notă) . 4B Vd. infra, nota 6 1 . 4 7 Magnus A quilo, vint septentrional . în Cabala, Se ptentr ion, �li a­ " zlizi, Răsărit etc. " intens simbolizaţi , sînt termen i c u r e nţ i (E. A nag­ nine , op . cit., p. 130, în notă) . 48 Exaudi o celum ( 1 . !mpăraţi, 8, 36) . U

(ef.

Nu me inefabil . Vd.

B . Kieszkowski,

C.-

op .

'" Sufl etul , in Gabala, este i n triplă determinaţie , fiind superior, mij lociu şi inferior. în prima, Neshamah, provine din Sephirah Binah ( Inte ­ ligenţa) şi se afirmA ca facultate a contemplaţiei divine . în a dou a , ­ Ruah , legată de Sephirah Tiphereth apare ca suflet raţional, aplicat c u ­ noaşterii discursive ş i practice . î n fine, ca Nefel vene a di n Sephirah Malkuth şi reprezenta vitalul in ordinea umană individuală. De acee a, est � deschis către lumea sensibilă . D acă Sep hirah Binah e ste în p o z i ţ i a a 3 -a, c oborhea de care vorbeşte Pico va fi de la aceasta prin Seph i ra h Hesed şi prin Gheburah (4 şi 5) in lumea " i nfe ri oară " (cf. E. Ana g ni n e .

op . cit., pp. 1 29 - 1 30 ) . 6 0 Breş it (la Pico) . Bereşit- l a inceput, primul cuvin t al G eneze i . 6 1 C e a de-a zecea Sephirah Malkuth, împărăţia sau paradi sul ; c a

Tiphereth, 62

frumuseţea.

Mysterium magn i lobelei, în mistica particular ă a Cabalei " exprimă

destinul lumii " . Decada Sephiroth-urilor este structurată după modelul cdor două numere sacre , 3 ş i 7. In prima grupă intră : ](ether (coroana) . H o li h ­ mah (illţelepciunea) şi B inah (inteligenţa) , iar in a d o ua : Ght!du iah (grandoare a) sau Hesed (graţia) , Gheburah (forţa) sau Din (dreptatea) , Tiphe­ reth (frumuseţea) sau Rachamim (pietatea), Ne�ah (triumful), Hod (gl oria) , Yesod (fundamentul) şi Malkuth (împărăţia) . Acestea d i n urmă ar sim­ boliza cele şapte zile ale creaţiei şi ar corespunde, fiecare , unui mi leniu. Ultima Sephirah, marcind sfîrşitul lumii , este şi momentul de rei nto ar­ cere la st are a dintii. " Perioada mesianică", cea de-a şaptea, presu pune " deci " conversiunea tuturor lucrurilor. " Aceasta este semnificaţia m i ste­ " rului :Marelui Jubileu . "Misterul " mai are şi un sens m o r al şi psiho­ logic, .:a recîştigare a paradisului pierdut. (cf. E. A n agn i n e , vp . ci t., pp. 1 20 - 1 2 1 ; 1 43) . 68 " Drumul lui Avraam către sud " e interpretat de către Pi c o şi de­ altfel de cea mai mare parte dintre cabalişti . . . ca re pr e zent are simbolicA a ri dicări i omului de la lumina naturală a minţii şi de l a ex e r ciţiile ei " (E. A nag ni n e, cp . cit., logice l a zonele solare ale teologiei supranaturale p . 1 42) .


] I)I!

GHEORGHE

VLĂDUŢBSCU

5 . Avraa m , tată a multe neamuri ( " vei fi tatăl multor neamu nu te vei mai numi Avram, ci Avraam, căci te fac tatăl multor neamuri " � Geneza, 1 7, 4 - 5) . 65 Pentru u nii caba1işti J(neseth Israel (Ecclesia l\Iystica) este î n ide n­ titate cu cea de-a zecea Scphirah , Mall/ut;" de sex feminin. Uniunea cu Sephirah, Tiphereth (principiul activ) semnifică .. atingerea perfecţiunii spirituale " . După G. Schole m, Pico ar fi suustitu it e ro n at Beth lui Bath, Fiica , alt nume al comunităţii lui Israel (cL Anagllillc, op. cit., p. 1 44, în notă) . 6 0 Phylacteriorum mysterium, pri vitoare la Malkuth care primeşte în sine toate proprietăţile mistice ale Tetragramei (YH\VH) . , :retragrama invocată de evrei În ale lor Tephilim, la Pico, ia numele de Phylacterio­ f'u m mysterium" (E. A n agnine, op . cit" p. 1 6 1 ) . 6 7 t n primul car (Merkaba) a r i ntra Sephiroth-urile : 2 , 3 , 4 ş i 5 9i ar corespu nde literei vav, in timp ce al doilea car, alcătuit din Sephi­ rot-urile 6, 7, 8 şi 9, tot si mbolic, ar sta sub se mnul lui he. Cf. E. Anagnine, op . c it . , p. 1 60 . Merkaba, car şi tr on divin (lume divină) : .. Prima fază a misticii evreieşti se caracterizează prin importanţa ascen­ siunii ext atice pină l a tronul divin, JlJerh aba" (M. Eliade, Istoria credin­ ţelor şi ideilor religioase, tr. r o m . , Editura ştii nţifică şi encic1 op�dică, 1 988, voI. III, p. 1 72) . 68 " Prin inţelepciune a Înte meiat Du mnezeU pă mîntul " ( Proverbele lui Solomon, 3, 19) . 69 "Cel mai cunoscut Targu lll" (tradu cere ara maică a J3ibliei) po artă numele lui Onkelos (Ank helos) , probabil "o deformare " a lui Aquila care "a făcut o traducere cuvint cu cu vînt . . . a Septantei". Mai vero­ " simil este că Targum-nl Onk e lo s a fost redactat in B abilon, 'folosindu-se Insă izvoare palestiniene din şcoala lui R. Aqi ba, (leci din secolul al II-lea e.n. " (Constantin Daniel, op . cit . , p . 1 92) . 6 0 Principalul nume divin" al tetragramei �ste alcătuit din literele " YHWH (corespunzind lui Sephirah , Tiphereth , masculinul) . Dinspre cel de-al zecelea însă (Malkuth, fe mininul) nu mele este MZPZ. în multe " cărţi cabalistice, MZPZ este in identitate cu împărăţia lui David" (E. Anagnine, op. cit . , p. 1 60) . . . 81 Păcatul originar va fi semnificat "ruptura in unitatea primordială a lui Du mnezeu , i nceputul diversificării , al luptei şi conflictului " . Mai preci�, " această destrămare a armoniei universale" şi "i zo l area vieţii " in fanta sme", "in doctrina cabalistă este exprimată prin imaginea plantei " tăiate sau dezrădăcinate, uzuală In Gabala şi pe care o reproduce şi Pico" (E. Anagni ne, op . cit., p. 1 4 1 ) . o . B. Kieszkowski (in op. cit . , p. 5 2 , i n notă) trimite l a G . Schole m, Zur Geschichte rier A nfănge der christlichen Kabbalah, 1 954, p. 187 : " Pi c o interpretează trinitarist cele trei consoane : iod, Tatăl, ş i n , Logos şi waw, Sfintul Duh" .

la a) " Iosif a pus pe fiii lui Israel să j ure, ziCÎnd : Cind vă v a cerceta D umne ze u , să luaţi şi oasele mele de aici " (Geneza, 50, 25) . b) Şadic (Zaddik) , Fundamentul ( Sephirei Yesod) sau Dreptul (Zad­ dik, Ţadik) . 84 "Nimeni nu i-a cunoscut mormîntul " (Deuteronom, 34, 6) . OI " Mate ri a in sine nu poate fi cunoscută " (Aristotel, Metafizica, VII, !O, 1036 a) , căci, principiu, este de " ne cu prins " ca atare. Incognos­ cibilitatea ei, a principiului, In genere, nu are semnificaţie gnoseologică,


NOTE LA RAnONAMENTI'

li(

..

S A U 900

DE TEZE

.

109

b nt o l ogi c ă Astfel în cî t are valoare, dacă se p o ate spune aşa, ca argu­ ent o nto l o gic A zice că nu pute m cunoaşte esenţa absolutului însem­ ează a admitc pe tăcut c cxistenţa absolutului " (Titu Maiorcsc u , Prelegeri de filosofie, Craiova, " Scrisul românesc " , 1 980, p . 204) . Para­ doxal, numa i pcntru că, în sine, este incognoscibil, absolutul înte meiază conştiinţa ca neî ntreru pt ă asu mare a lui. 66 Transcendentia, între care : Ens, Unum, Verum, Bonu;n, fiind "din­ colo" de cate gorii. 67 Or ice lucru care se mişcă trebuie să fie pus în mişcare de cev a , pentru că, dacă nu are în el în suşi principiul mişcării, este c vid e nt că este pus in mişcare de alt lucru, că ci altul va fi cel care pune in miş­ care . . . " (Fizica, VII, 1, 24 1 b) . Concept extrem de a m b iguu şi contra­ dictoriu in aristotelism (este "lucru n e muritor şi divin" pentru că " miş­ carea veşnică trebuie să fie st î rnită de o f iinţ ă veşnică" , este actul pur, " pentru că ceea ce se mişcă se mişcă intrucit e mişcat , dar, prin aceasta, " nu şi "cauză final ă (Despre cer, II, 1 , 284 a 5 ; Metafizica, XII, 7, 1073 a ; Fizica, VIII, 1 , 25 1 a 25 l b, VII, 2 , 243 a - 243 b) . pri mul motor" avea să fie interpretat, cum era şi firesc foarte difcrit. Teofrast, încă, in imediată succesiune aristotelică, iar, ceva mai tirziu, Plotin, dcşi din puncte de v edere diferite, li aduc obiecţii severe ; Thoma însă il înţele ge ca Dumnezeu : "trebuie ca pri mul motor să nu mai fie mişcat de altcev a ; este ceea ce se inţelege prin D umne ze u (Summa theologica, 1, q. 2, a. 3) . Totuşi de l a accepţia aristotelică l a cea thomistă, conceptul a tre buit să fie resenmificat aproape radical, pentru că, în timp ce la Stagi rit este doar " act pur" care, pînă şi atu n ci cind estc socotit ca scop, este scop in inţeles c au zal (cauza care este şi scop) , care " mişcă o lu me pe care n-o produce şi n-o . cunoaşte " , l a Aquinat devi ne tot una cu "fiinţa infinit A , perfectă , su ver ană, b u nă creat o ar c , p ersonal ă " ( J. C hevalier , Histoire de la pensie, Flammarion, Paris, 1 956, t. II, p . 324) . Mai aproape de sensurile primare şi, incă, de cele mai puternice, din orizontul fizicii, va fi fost A verr oes (Comentatorul) : moto rul dă o biectul ui care se mişcă nu mai mişcare a" (Cartla metafizicii, introducere , în O. N i st or, Gindirea Evului Mediu, antologie, Editur a Minerva, Bucureşti, voI. I, 1 984, p. 253) , ca şi, ceva mai tirziu, Duns Scotus sau Burlacus (Walter Burleigh , m. după 1343) . C ee a ce il ne mulţu me a pe Pico, la a ccştia din urmă şi la Tho ma , era de natură diferită. Căci, dacă Tho ma punea pri mul motor în terme ni metafizici, dar cu preţul ideutificării sale cu Dumnezeu, l 1uns Scotus, cel puţin, îi c o nte sta deschiderea mctafizică, recunosd ndu -i sem­ nificaţie numai fizică. D acă fizica ar fi fost " În măsură să probeze ex is ­ t;nţa lui Dumne ze u , acest Dumnezeu nu ar mai transcc d e ordinii fizice " (Etienne Gilson, La PhilosoPhie a u Moyen-Age, P a y ot , Paris, 1 96 2, p . "

"

"

,

-

"

'

,

"

,

"

593) .

68 Fizica, Despre cer (Despre lume este un tratat tîrziu , fals atri buit lui A ristotel ), Despre generare şi distrugere, Meteorologicele ( autentic itatea cărţii a IV -a este contestată) Despre minerale (poate aristotelic ă , d ar, oricu m, pierdută) , Despre plante (nu va fi fost aristotelic ă) , Despre gene­ rarea animalelor, Despre pdrţile animalelor, Despre mişcarea an imalelor (poate i n autenti că) Despre mersul animalelor, Despre suflet, Parva natu­ I'ali a. Cit priveşte ordinea lor, cea pe care o dă Pico este posibilă numai in perspectivă logică şi nu cronologică. Aceasta din urmă este incă, in multe, o problemă deschisă. It Vd. in/l'a. Conci. (70) 53.

,

,


dfEORGHE

1 10

VLĂDUŢESCU

7 0 Petron din Himera, pitagoreic din prima gener aţie , va fi spus există 1 83 de lumi rînduite in f o r mă de t ri unghi , în c ar e fiecare latur are 60 de lu mi. Celelalte trei lumi r ăma se sînt aşezate în cite u n vîrf . . . " ( Plutarh, De de/ee/u oraeularum, 22, p. 422 B) . a " Trebuie s ă mai ce rcetăm şi î n care din următoarele două felur i na tura Totului cu pr inde Binele . . . " (Metafizica, X II, 1 0 , 1075 a) . 72 El e me nt ul (stoiheion) . . nu e nici unul şi nici nu sînt mai multe de două sau trei" : forma, m ateria şi privaţiu nea de for mă (Aristotel, Fizic a, I, 6, 189 b- 190 a) . 7' Species inimicitiae " : Si ovis videns lupum . . . " (Aegidius Roma­ " n us, Quodlibeta, 1 646, pp. 252- 255 ; B . Kieszkowsk i, op . cit., p. 63, in notă) . " Philia şi Neikos ( I u bire a şi Ura) la Empedocle care ar corespunde Sephirot uriIor 7 şi 8 (N eşah- durata, triumful ş i Hod, gloria sau maiesta­ tea) . 76 De Deseensu Chris/i ad In/eros, dispută !l1edievală ; Pico se ata­ şează opi niei lui Durand de Saint-Pour�ain. Motivul "coborîrii" este cu mult mai vechi : coboară Ghilgameş, D i onysos (pentru a-şi scoate mama) , Orfeu în căutarea Euridicei. . .Ca/abasa este legată de rituri iniţiatice" (M. Eliade, Istori a credinţelor şi ideilor religioase, tr. rom., Editura Ştiin­ ţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 986, voI. II, p. 1 79) . Coborirea lui Hristos in i nfern (ca lume de dincolo, ca împărăţie a morţilor, in genere) mai avea şi semnificaţia propovăduirii printre cei morţi, cum apare în cîteva scrieri ne can onice , dar o sugerează şi cele canonice. "Am coborit şi am stat de vorbă cu Avraam, Isaac şi Iacov, cu profeţii şi le-am anunţat În infern odihna in ceruri " (Epistola celor doisprezece apostoli, 38 ) ; "Ai propovăduit şi celor morţi ? " (Evanghelia dup ă Petru, XLI, 42) ; .. pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului n-o vor birui" (Matei, 1 6, 1 8) ; " am cheile morţii şi ale iadului" ( Ap ocaliPsa I, 18) . Să se vadă, pentru detalii : Georges Ory, Originile creştinismului, tr. rom., Editura Şt iinţifică şi Enciclopedică, 1 98 1 , p. 1 7 5 ş i urm.) . 78 Congregatio animarum in monte Ida, pentru că- pe muntele Ida (de la Eides) se va fi săvîrşit hierogamia dintre Zeus şi Hera. Faptul că " scena se petrece pe Ida, adică in lăcaşul divin al ideilor, arată că este vorba de o unire consumată deasupra lu mii terestre" (Felix Buffiere,op. cit., p. 435) . 77 " Pherekydes spunea că Zeus s-ar fi preschimbat in Eros atunci cind s-a gindit să făurească lumea, căci intr-adevăr, întocmind-o din con­ trarii, a condus-o către înţelegere şi armonie şi a implantat in toate aceeaşi năzuinţă, precum şi unitatea care străbate pretutindeni" (fr . 3, Diels ; Filos ofi a greacă pînă la Platon, Editur a Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1 979, voI. I, 1, p. 83) . 78 Pentru că cele . . ce p otrivite-s să se unească" ; ajungind deopotrivăI ele s-atrag reciproc prin iubire-Afrodita " , in Sphairos, Sfera originară " "toate sînt unite (Empedocle, fr. 22, 27, in Filosofia g re acă . . " I , 2, pp. 482, 484) . Ce-i drept, Empedocle va fi numit Sfera, zeu" ca şi ele­ mentele : "Zeus este focul; Hera, dătătoare a de viaţă, este pămîntul . . " Aidoneus, aerul . . . , Nestis este apa " (B, 29, A, 33 în Filosojia greacă . . . , pp. 485, 442) , d ar mai curind analogic decît prin identificare de sensuri .

"J. �

"

-

,

"


ţ

NOTE LA RAŢIONAMENTE SAU 90tl DE T E Z E

111

e aceea, interpretarea providenţialistă a sferei adaug ă o · determinaţie exterioară. Orice s-ar spune, sfera ca şi ele mentele, fie şi cu nume de zeităţi , nu acţionează intenţional. 79 în Sojistul, 24 1 b şi urm. 8 0 V irga Mercuris, cu proprietăţi magice, aducătoare de somn ; cu cei doi şerpi încolăciţi, simbol al concordiei. 8 1 S-ar putea să fie vorba de Syrianos (m. ? 438) , dască lul lui Proclos (in manuscrisele de la Erlangen şi Viena apare In margine Syrianus, dar ş i de Porphyrios (din Tyr In Siria) . Să se vadă, mai departe, şi Concl., 17. 82 Insuper ens, vere ens, non ens, non vere, vere non ens, "scara" platonică a lumii , citită însă neoplatonizant . Corespondenţele dintre inter­ pretarea pichiană şi construcţia platonică (acee a din Republica, VI, mai sugestivă pentru ideea de "scară") ar ii, probabil, acestea : Insuper ens, Formele sau Ideile în sine, vere ens, obiectele matematice, non ens, non vere, sensibilul, vere non ens, nefiinţa in adevăr : care este prin partici­ pare . Căci " adevărul " ei vine din participarea la fiinţă. "Cind e vorba de lucruri necompuse . . . , ce Înseamnă adevăr sau neadevăr ? ", se intreba Aristotel. in Metajizica, IX, 10, 105 1 b, în incon­ testabilă sugestie platonică. Nesupusă pro­ " nici naşterii nici pieirii, căci altfel ar î nsemna că vine din altce v a " , fiinţa in sine este adevărată (este adevărul) prin chiar faptul de a fi in sine , în timp ce nefiinţa (ca fiinţa determinată) este falsul cît nu stă prin sine, ci prin altceva. Dar de aici şi adevărul ei : este , deci, falsă în sine, dar adevărată prin " participare " la fiinţă. în discuţie, aşadar, este problema adevărului ontologic şi nu cea a adevăru­ luJ-corespondenţă (gnoseologic) . . ea în partea sa raţională, sufletul platonic, după cum se aplică sensi­ bilului şi inteligibilului, face posibilă, de o parte , opinia (do xa) cu eikasia (iluzia) care corespunde umbrelor şi pistis (cre di nţa, încredinţarea) , pri­ vitoare la lucrurile propriu-zise, iar de alta, episteme CU dianoia (di scursi ­ vitatea) , ca asumare in ordinea obiectelor matematice şi, in fine, cu noisis. intelecţia pură, a ideilor in sine . u Intelectul posibil : care "există ca potenţă, întoc mai ca o tablă pe care nimic nu stă scris în act" (Aristotel, Despre suflet , III, 430 a) ; " in­ telectul uman in potenţă, faţă cu inteIigibilele, acesta este intelectul po­ sibil" (Thoma, Summa Theologica, I, q . 87, a 1 , ad. 2) . 85 "Cind s-a născut Afrodita, zeii se ospătau. Şi erau mulţi acolo ; intre ei şi Poros, fiul nimfei Metis. După ce au mîncat, iată , sosi şi Penia, să cerşească ceva de la ospăţ . . ' . tn vre mea asta, Poros, ameţit de nectar (căci vinul nu exista incă) , ieşi in grădina lui Zeus. Acolo, îngreuiat cu m era, adormi. Atunci Penia impinsă de propria ei lipsă, işi puse in gind să aibe un copil cu Poros. Se culcă deci Ungă el şi concepu pe Eros. Fiindcă fu sese zămislit chiar în ziua de naştere a Afroditei . . ' . Eros se făcu insoţitorul şi sluj itorul ei plecat " ( Platon, Symposion. 203 b - c) . P6ros­ belşugul ; Pe n ia - sărăcia . tn manuscrisele Rationamentelor de la Erlangen (E) şi Viena (V) apare : ex cong ressu Penie �t Pori . Aceasta este şi lec­ ţiunea autentică . 88 Per duplice m Venerem : una, de bună seamă, este c ea mai ve cb e . " ş i e fără mamă. Fiind copila cerului o supranumim Afrodita Cere ască . A doua, mai tlnără, s-a născut din Zeus şi Diana ; o numim Afrodita Obştt>ard" (Sympolion, 180 d - e) .


112

GHEORGHE

VLĂDUŢESCU

8 7 C on c e ptu l de cauză este un u l dintre ede mai c ompli c at e şi comp lex pl atonism , avîn d , după Fritz Mautlmcr ( Schopmhauer, MUnch en, 1 9 1 2, 57 sqq.) , 64 de inţelesuri. Cauză (aition ) , citi m in Craty los, 4 1 3 a, este "aceea prin cue (di'M) există ce v a " . în plato nismul de la M,non la Republica, VI, cauza (primă) capătă sens prin conceptul participării : frumosul in sine (adică Ideea) , "rămîne in sine, pururea identic sie�i prin unicitatea form('i " ; din el "se i mp ă rt ă ­ şeşte tot ce -i pe lume frumos . . . " (Symposion, 2 1 1 b) ; "s-a c onve ni t �i s-a recunoscut că există pentru fiecare gen de lu cru ri , cite o idee de la care fiecare din celel alte lucruri, l uîn du-şi f iinţ a pr i n participare, de ţ i ne şi numele" ( Ph aidon , 102 a- b) . Di sti ngInd in Philebos, ca genur i ale fHn­ ţei : infinitul , finitul �i amestecul ( a ce st or a) , Platon mai punea şi probl e ma cauzei creatoare : " tot cee a ce vine In existe nţ ă vine tn r.:Hjd necesar pr i ntr -o cauză " (36 c - e) . tn Timaios, apoi, registrul de semnificare spo­ reşte pri n distincţia Intre cauze pr i me (divine) �i c auze secundare, ca şi prin ideea de- cau ză-scop (415 c - c ; (il'l e ; 7 6 d.l . 81 " I ubite Pan, iiI Voi, zei, clţi �int'2ţi, da�i- mi frumuseţea l ău ntrică şi faceţi ca toate. cele din afarA să fie In pri etenie cu cele sufl eteşti . . . . .

In p.

( Phaidros, 279 c) .

II . . . . . D up ă Cratylos, ar exista In chip firesc, pentru fi e c are dintre re alită ţi , o dre apt ă p otrivi re a numelui, iar nu mele nu ar fi ac ee a ce unii denumesc aşa prin c onve nţie , inTocind o parte din v or bi re a lor, ei s-ar fi pr odu s In chip firesc o dre aptă potrivire a nu mel o r . . . " (Cratylos, 383 b - 384 a) . •• O interpretare foarte liberă a pl atonis mului , din perspe ctiv ă ne o ­ platonică şi c ab alisti că . 81 " î n pri v i nţa cupr insul ui unei �tiinţe . . . , �tiinţa nu este u n a cu privire la trecut (la cele care s-au petr ecut dej a) , alta asupr a prezentului (cum se desfăşoară) �i o a treia despre viitor . . . , ci ea este u n a şi a cee aşi . pentru toate acestea" (Lah,s, 1 98 d). 81 Socral" Aşadar, trebuie ca specialistul in retorică să fie drept, " iar ca om dre pt trebuie să vrea să săvlr�e asc ă numai lucruri drepte ? Gorgias, Aşa se pare" (Gorgias, 460 c) . •• "Tre bui e să vedem dacă toate cîte se nasc se ivesc In acelaşi chip, adică din c ontr ariil e lor ; bineinţeles vorbim de cele ce au contrarii, cum este fru mosul faţă de urit, dreptul faţă de ne drept . . . " ; "faptul de a trăi e potrivnic ce lui de a fi mort ? " ; "se nasc u nul din altul ? " ; " ce este mort . . . provi ne din ce este viu " ; du "cei vii " ? ; "revenirea la viaţă . . . este oare ivirea din morţi a cel or vii 1 " ; " Putem recunoaşte . . . că cei vii intru nimic mai puţin nu pr ovin din morţi, pe cît cei morţi din cei vii . . . ". 1.a acestea , care ţin de " argumentul p otrivnicelor " , Cebes Indreaptă discuţia către reami nti re , care ar fi In măsură să aducă pr obe noi ipo tez e i soe ratice -pl ato ni ce a ne muri rii sufletului ( Phaidon, 70 e73 a) . " Liber de causis sau Liber A rislotelis d, expositione purae (carte anonimă , fals atribuită lui Aristotel ) . Albert cel Mare o socotea o com­ pilaţie tnto c mită de u n evreu pe nume David. Thoma tnsă recu noa şte tn cel e 32 de pr op oziţ ii ale ei texte din EI,mentatio theologica a lui Proclos. Opinia sa Incă rezistă (Vd. S. Munk, op. cit. , p. 259 şi urm. ; J. Jo ll ­ vet, op . cit., p. 1353 şi ur m .). ti Es te vorba de Gio a cch in o da Fiore ( 1 1 45- 1 202) , mistic it ali an . profeti z a nt.


NOTE LA RAŢI ONAMENTE SAU 900 DE TEZE

1 13

OI " Cele 74 de Î n t re bări constituie in mare măsură p r o gr amu l unei discuţii qu od li be t al e , in care, pe de o parte , trebuie subliniată for m a răspunsului per numeros şi de alta r a portul lui Pico deHa Mirandola cu filosofia scolastică din epocă şi in particular cu aceea a lui Nicolaus Cusanus . . . " (B. Kieszkowski, op. cit. , p. 73, in notă) . 17 Arie, Sabellius, Euc1iph. A rianism şi sabelism, erezii din primele secole ale existenţei creştinismului. Prima, legată de numele lui Arie ( ? 256 - (336), preot din Alexandria, este centrată intr-o interpretare a trini­ tă ţii socotită heterodoxă, cu deosebire de primul sinod ecumenic (325) . Fiul, Iisus Hristos, susţinea Arie, nu este Dumnezeu adevărat, ci doar părtaş la măreţia divină. Creaţie a Tatălui, prin ace asta se deosebeşte de creator prin fii nţă şi de lume, secundă ea insăşi, numai prin gradul de perfecţiune. Deşi făcut Inainte de timp, el are inceput. - Antitrini­ tarist va fi fost şi Sabellius (sec. III), chiar dacă admitea treimea (pe Dumnezeu în trei persoane ) , dar , In tradiţie clasică, el înţelegea prin "D1] mn('7�1l in trei persoane" ( " actorul " care intră mereu în alt rol, ia altă "mască " . Astfel incit s-ar numi Tat ăl , in rol de c re a to r al l u m ii , Fiul ca mintuitor şi Sfintul Duh ca dătător al graţiei divine (ef. Ludwig Hertling, s.j., L'histoir/1 de .l'lglise, Paris, Mame, 1962, p. 97) . Vd. şi infra, Concl., 5. Corolar. Euc1iph, John Wycliffe ( 1320- 1384) , precursorul reforme i engleze, " luceafărul" ei (The Morning Star of the Reformation) . 18 Itinerariul sufletului către Dumnezeu este reprezentat simbolic prin scara "din Tartar pînă la primul foc" (în Cabala) . Tartarul stă ca termen pentru lume care, in teologiile şi filosofiile emanatiste, era tot una cu răul şi tenebrele. (Cf. E. Anagnine, op . cit., pp. 176- 1 77) . t i în simbolistica pichiană : Hoa sau Hea (Ha) se referă, probabil, la principiul divin al pAmintului, Hades ( Pluton) , in timp ce Hos, la Aus (A6s, in interpretarea lui Damascius) , Poseidon sau Neptun (ef. G. Rowlinson, The Five Great Monarchies of the A ncient Eastern World, 1879, 1 , p. 1 2 1 , l i , p. 1 4 ; E. Anagnine, op. cit . , p. 1 76) . î ntr-o lecţiu ne din epocă, aceea a lui F. Patrizi ( 159 1 ) , raţi on a ment ul pich i an 58 .5 apare astfel : Heu, heu, ipsos tellus defltJI (Ah, ah, pe aceştia ii deplinge pA­ mintul . . . " ( B . Kieszkowski, op. cit., p. 76, in notă) . 1 0 0 Osia, poate Joshua ben Hananiah, interpret caldeu al Scripturii (ef. E. Anagnine, op. cit. , p . 176) . 1'" it,h �� � �f ) � ro· �· , � : ' 101 î n Imnurile o rfice , Bachus şi Silenus sint numiţi "quod mysterio­ rum praesides sunt " (W. KrolI, De Oraculis Caldaicis, 1894, p. 44 ; B . Kieszkowski, op . cit., in notă, p . 76) . 1 01 Mors osculi, - să se vadă nota 1 1 8. Ioa Capra in zoroastrism şi miel ul la c a b al işti numeau , simbolic. spi­ ritul. 1 04 C a pentru neoplatonicii tirzii ( Proc1os, Macrobius) , Orfeu este Magul prin ex celenţă, Întemeietor al magiei (ef. E. Anagnine, op. cii., p. 1 7 1 ) . 1 01 Cureţii ( Kouretikos) , " v e şn icii daimoni" cretani care, c u zăngănitul scuturilor de aramă, vor fi făcut ca zeul Cronos, devoratorul propriilor fii , să nu audă pl in setele lui Zeus, salvat de mama sa, Rheea. în Imnu­ rile orfice, Imnul cureţilor (Hymnos Koureton) este al 38-lea. 101 Imnurile : 75 (lui Polemon) , 74 (către Leucothea) , 23 (către Ne­ reus) , 3 (nopţii, vd. ConcI. 1 5) ; personaje mitice .

8

- Raţion amente sau 900 de teze


1 14

GHEORGHE VI.ĂDUŢESCU

1 0 7 . Cinta-voi Noaptea născătoare de oameni şi făpturi divine/Origine lumii . . . " (Imnul III ; în Orfeu, Imnuri, tr. rom. de Ion Acsan, Edi­ tura Univers, Bucureşti, 1 972) . în interpretarea lui Damascius (De prin­ �ipiis, 1 24) : Lucrarea intitulată de peripateticul Eudem Scrierea despre zei, a lui Orfeu . . . a pus Noaptea drept Inceput al lucrurilor, un inceput pe care îl constituie şi Homer . . . ( care) el însuşi trebuie să înceapă de la Noapte . Hesiod imi pare să fi istorisit că Haosul s-a născut cel dintii, numind Haos natura de nepătruns cu mintea a inteligibilului . . . 1 07 a Poros, ca fiu a l nimfei Metis, şi nu a l Diotimei ( i n Symposion-ul platonic, 203 a şi urm. ; Dioti:na, acest personaj a mbiguu al mitologiei socratice-platonice, va fi relatat doar despre el) , este .. fiu al sfatului", intrucit Metis simboliza înţelepciunea (intelectul, cum apare la neoplato­ nicii tîrzii, la Proclos, la Damascios) . Alkman îl socoteşte pe Poros .. ele­ mentul primordial" sau Intocmai unui element primordial" (fr. 1 ; in " Filosofia greacă . . " 1, 1, p. 9 1 ) . însemnlnd Incă in Iliada cursul unui du, iar In Odiseea "patul" mării, dacă nu chiar marea, era pus in legătură cu Tethys. Ca fiu al nimfei Metis (in alte interpretări) , trebuie Inţeles prin faptul că aceasta era, la riIidul ei, fiica zeiţei Tethys. En sof, vd. infra, nota 1 13.· 108 Imnurile : 22 (Mării) , 17 (lui Poseidon- Neptun) , 83 (către Oceanos) , 8 4 (către Hestia- Vesta) : " fiica lui Cronos cel atotputernic . . . /nestinsă flacără măreaţă ce arde-n fiecare casă . . . /te meinic sprijin pentru oameni") ; 6 (către Protogonos sau Primigenus, principiu al luminii) , 32 (către Ateua - Hymnus Palladis) , 13 (către Cronos- Saturn) , 45 (către Afrodita­ Venera) , 1 4 (către Rheea) , 64 ( Legii - Hymnos Nomou - Hymnus legis) . 1 0 a I mnul 34 (către Apollon) şi 52 (către B achus) . Trieterikos, Trie­ nal "de la început, figura lui Orfeu se iveşte sub se mnele conjugate ale lui Apollon şi Dionysos . . . . în timpul acelor orgia dionysiace se efectua o anumită unire a divinului cu umanul, dar ea era temporară şi dobln­ dită printr-o diminuare a conştiinţei. Orficii, deşi acecptlnd lecţia bachică adică participarea o mului la divin - au tras concluzia logic ă ; imortalitatea şi, prin urmare, divinitatea sufletului. Făcind aceasta, ei au inlocuit orgia prin katharsis, tehnică a purificării învăţată de la Apolion " ( M. n1iade, op . cit., III, p. 1 8 1 ) . 110 I mnurile 25 (către Proteu : "stăpînul cheii genunilor din si nul mării/EI, cel dintii venit pe lume, rosti-nceputurile firii/ Turnind materia divină in feluritele-i tipare . . . ", şi XI (către Pan : "putere ce cuprinde lumea/Şi bolta cerului, şi marea, şi-a tuturor crăiasă, glia/Şi focul veşnic - căci acestea sînt mădularele lui Pan") . -iu a)' m'U"ibis (un ' bleste-ill ovidian arun��t -��'upra l u i Hyginus:�pr;;: babil, pentru a-l fi persecutat) in care sînt invocaţi "zeii cerurilor-nalte" , "Iupiter fulgerătorul " , ş i pă mîntul ş i apa : " ogorul s ă nu-ţi poarte roade, izvorul valul să-şi ascundă " (Ibis, 1 0 7 - 130) . b) în stabilirea textului, B . Kieszkowski (op . cit . , p. 82) semnalează două variante : nomen ( = nume) şi numen (= semn, autoritate, putere/ v2!.nţă a zeilor, divinitate) . . 111 Cabala, tradiţie sau acceptare , etimologia este controversată, în­ tr-un sens larg numeşte o învăţătură esoterică, iar în altul, restrîns, �orpus-ul de texte care o va fi cuprins. O "definiţie globală" a mişclrU fi doctrinei cabalistice "nu se poate da" pentru că au "lmbrlcat carac­ tere diferite şi schimbătoare de la epocă la epocl şi de la ţarl la ţarl. .

a

..

...


SAU 900 DE TEZE

NOTE LA RAŢIONAMENTE

115

Dar c a element comun a l unei definiţii a Gabalei s e poate co n stata afir­ maţia insistentă că apropierea de divin nu se poate realiza nici prin speculaţii raţionale, nici printr -o viaţă cucernică, ci numai prin cunoaşte­ rea şi aprofundarea unei tradiţii secrete care merge pînă la primul o m (Adam Kadmon) . Aceasta s-ar împlini c u aj ut orul contemplării unor nu me şi a unor scrieri sacre. Pe de altă parte , Gabala acceptă o legătură struc­ turală, am zice , între om şi Cosmos, apoi socoate că tot Universul per­ ceput empiric este provenit dintr-o creaţie spiritu ală realizată prin mij ­ locirea unor Puteri şi Lumi intermediare între om şi divinitate . Pe l îngă aceasta, Gabala acordă o mare valoare persoanei umane pentru mîntuirea lumii intregi" (Constantin Daniel, Scripta aramaica, 1, p. 2 1 9) . După cum are o parte "speculativă " , de "cunoaştere " a su pr anaturalului" şi alt a iniţiatică şi ri tu al ă, Gabala era teoretică (iyunit) şi pra cti c ă (ma'asiyit) . " Scopul ultim al Gabalei practice era mintuirea lumii care nu s-ar putea grăbi decît printr-o asceză strictă şi printr-o concentrare intensă în timpul rugăciunil or (Ibidem) . P Tf: ce�,;tâ ş; [rc-:,:"tită d l.� o seama de �crieri, cu de os e bire de SePher ieşirah (Cartea Facaii) , Gabala işi află deplina expresie scripturar ă In Sepher Ha-Zohar (Cartea Strălucirii) sau, pe scurt , Zohar, în secolul al XIII-lea . Preluind motive mai vechi ale simbolismului cosmopoietic a l literelor şi numerelor, SePher ieşirah resistematizează şi dezvoltă o tradiţie In care cele 22 de litere ale alfabetului ebraic şi primele zece numere (Se­ phirot) ap ar " ca principii ale tuturor lucrurilor şi ca forme generale ale " fiinţei . împreună, ele ar fi tot una cu cele ,, 3 2 de căi ale inţelepciunii " , prin care Dumnezeu care ar sta la începutul lor, ar fi creat lumea (ef. S. Munk, op. cit . , p. 49 1 ) . Simbolistica literelor şi, mai cu seamă, cea a celor 10 Sephirot reapar in Zohar intr-o combinatorie cu rol demiurgic ,IDcă mai accentuat. 1 11 En SOf in ebraică (Ensoph fără sfîrşit) , adică ceea ce e fără de sfîrşit, nedeterminatul, cauza primă, cauza cauzelor. întru cit stă ca Inceputul absolut şi, in sine, este ne manifestat, Yahweh se pune în iden­ titate cu neantul (Ayin) . De aici şi numai astfel, ideea creaţiei din nimic. Ca neant, Yahweh apare ca En Sof. Prin urmare, mai întii, într-o ordine logică, el este şi, doar apoi, ca posibilitate infinită, este ca neant : "unic, unitate indivizibilă şi fără sfîrşit". Identitatea lui Yahweh cu nean­ tul este în si ne , dar ca între subiectul logic şi ontologic şi atributul infinit (Cf. S. Mu nk , op. cit., p. 492) . m Du mne zeu include în unitatea sa intelectul, inteligenţa şi iii­ teligibilele " ( The Guide of the PerPlexed of Maimonides, 1885, t. 1, p. 252 ; B . Kieszk ow ski, op . cit., p. 83 în n ot ă ) 116 Litera Iod ar reprezenta Tatăl ; He, Hokhmah (î nţel epciu ne a verbul) , iar Esh ar numi focul ca forţă elementară a cerului (Sfintul Duh) . CI. E. A na gni n e , op . cit . , pp. 1 82, 1 25) . 11 8 " Orice ge nu n chi se va pleca inaintea me a . . .. " ( Ro1l';ani, 1 4, 1 1 ) 117 Hokhmah ( " Ceea ce este nu mit de către kabalişti . . . "), adi;ă înţelepciunea. 11 1 Mors osculi : "suprema iluminaţie a sufletului este moartea mistică in Dumnezeu, mors osculi, e adevărată răpire extatică, o anihilare totală a voinţei şi a intelectului In prezenţa lui Dumnezeu, uniunea perfectă cu fiinţa" (E. Anagnine, op. cit., pp. 1 67- 1 68) . "

-

=

"

.

,


116

GHEORGHE

VLÂDUŢESCU

11 8 a ) Qui operatur in C a b a l a sine ad mixtione estranei, si d i u erit in opere , morietur e x binsica . . . " Orice preocupare din a f ar ă, comentează E. A n agni ne , tulbură mintea . . . Nu este suficient ri t u alul automat , nu este de aj u n s gestul sacramental : spiritul insuşi trebuie să si mt ă prezenţa divin ă " . Fără să se p urifi ce, sufletul nu va pute a ati nge su pre ma ilu m i­ n aţie a Unului. Ac east ă iluminaţie a s ufl e tul u i este mo ar te a mistică In Dumnezeu" ( op . cit., p. 1 67) . Ex binsica, ef. A . K i r ch er , Oedipus Aegyp­ liacus, Rome, 1 653, t. II, 1 , p. 180 : Et mortuus est Moses servus Do­ mini iubente D eo . . . " (B . Kieszkowski, op . cit. , p . 84, In notă) . b) Azazel (s au Alzael ) , spirit m alefic , uneori ca rival al lui Yahweh ; In u n ele apocrife ca geni u luciferic şi mesianic (Vd. Victor Kernbach , Dicţionar de mitologie generală, Ed i tur a Albatros, B u cureşt i , 1 983, art . A zazel) .

11 0 S ciabat (Şabat) , in ebraică, din tr e i l itere : taw, bdh, Şill, "i n di c ă misterul «sfirşitului . lu mi i " cînd se re ca p ăt ă sensul d iv i n ul u i (ef. E. Anag­

nine,

op.

11 1

cit . ,

p.

1 62).

a) 3 . " Cel ce împărăteşte î ntre o a meni cu dreptate , c el ce î mpără­ teşte in fric ă de Dumnezeu, 4. este ca l u min a di mineţi i , cin d răsare soa­ rele, e c a dimineaţ a fării nori , ca razele s oarelui d upă p loaie . . . 5. Măcar că nu este aş a casa mea, Inaintea lui Du mnezeu, totuşi EI a făcut cu mine un legămint veşnic . . . . Nu va face El oare să răsară din el tot ce �ste spre mintuire a şi bucuria �me a ? " (II. Regii, 23) . b) " Musaios şi fiul său dăruiesc celor drepţi, din p art e a zeilor, bunuri mai de preţ declt aceştia (Hesiod şi Homer) ; i ntr-ad ev 1!.r , duclndu-i In inchipuire c ătre H ad es , aşez i ndu - i la m asă şi rlnduind un ospăţ al cucerni­ -ellor, ii fac să-şi tre ac ă vremea i ntre agă , cu creştetele l ncu nun ate, sub :puterea vin ulu i , in părerea că cea mai frumoasă răsplată a virtuţii ar fi o beţi e veşnică . . . " ( Platon , Republica, II, 363 ci . 1 01 Aş a vorbeşte Domnul : ,Pentru trei păcate alt l u i Israel, ba chiar " ,pe ntr u patru, nu-mi schimb hotărîrea, pentru că au vîndut pe cel nepri­ 'hănit pe b ani şi pe cel sărac pe ntru o pereche de încălţăminte ." (A mos, 2, 6) . Explicaţia cabalistică" trimite , premonitoriu, l a vînzarea de c ătre " 'Iuda a l u i Ii sus Hrist o s . 1 23 "Avraam a l u at lemnele pe ntru arderea de to t , le-a pus îu spina­ �e a fiului său Isaac ; i ar el a luat in mină focul şi cuţitul" (Geneza, 22, 6) . 1 24 Vlnzindu-şi d re ptu l de i nti i născut, fratelui său Iac ov , pentru un blid de ciorbă "roşiatică " (Geneza, 25, 30) , Esav ar fi fost supranumit Edom-Roşul, i ar neamul lui e d omiţi . în interpretarea cărţii Midraş (co­ ment ar iu la Biblie) , Bereşit Raba la c are se refer ă Pi co, se ple acă de la profe ţia lui Isaia : "Cine este acesta, care vine din Edom . . . In h aine roşii, in haine strălucitoare . . . ? " "Eu si nt cel care am făgăduit mintu i­ rea " ; "dar pe ntr u ce îţi sint h ai nele roşii, şi v eş mi nte l e tale ca v eş ­ mintele celui ce calcă in teasc ? " . " Eu singur am călcat In teasc, şi nici un om dintre popoare nu era ca mine ; i-am călcat astfel In minia me a . . . ; aşa că si ngel e lor a ţlşnit pe veşmintele mele . . . " (63 ; 1 - 3) . 111 t n interpretare cabalisticl : prorocirea lui Hristos ca mIntuitor. UI I . Mariam şi Aaron au vorbit Impotriva lui Moise . . . . 5. Domnul " a-a coborit in stilpul de nor. A chemat pe Aaron şi pe Mariam . . . . 9. Domnul s-a aprins de mInie Impotriva lor şi a plecat. 10. Norul s-a de­ pArtat . . . . Şi iată că Mariam era plini de leprl" (Numerii, 12) . 1 1' Lin�a vi"idis este Sephirah Tiphereth prin c are , simbolle, este oDumitA "tmpărlţia lui Hristos". Pentru el "direcţioneazl" Universul, ar • . .


NOTE

LA RAŢIONAMENTE SAU

900 DE TEZE

117

fi in an alog i e cu motivul porphyri a n al l u i Dumnezeu care este peste tot

(deus ubique est) . 1 2 8 Mem claHsi : este vorba de botezul prin foc (Vd. şi ConcI., 45) . 1 19 Misterul incarnării Verbului este r epre ze nt at In Cabala prin " c onj u ncţi a literelor waw şi Iod" (E. Anagnine, op. cit., p. 1 84) . 130 Siste mul de corespondenţe ar fi următorul : 1 . Kether e mpi reul ; 2. Hokhmah- . . pri mul m ob il " ; 3. Binah - firmamentul ; 4. Hesed Iupi­ ter ; 5. Gheburah - Martc ; 6. Tiphereth - 8oarelp. ; 7. Neşah - 8aturn ; 8. Hod- Venus ; 9. Yesod - Mercur ; 1 0 . Malkuth - Luna. 131 "De la Avraam pină la David sint p atruspr eze ce neamuri de toate ; de l a David pi nă la stră mutarea in Babilon sînt patrusprezece neamuri ; şi de la strămutarea in B abilon pină la Hristos sint patrus­ prezece n ea muri (Matei, 1, 17) . u z Scemamphoras - homen separatum : "nu mele lui Dumnezeu distinct pronu nţat, adică nu mele tetragramat . ; acest nume de se mneaz ă in mod expres esenţa di vină . . . Această inter pretar e a fost adoptată in genere de teologii care i-au urmat lui Maimon ide ( 8. Munk, notă la Maimoni de, Guide des Egares, 1856, t. 1, p. 267 ; B. Kie szkowski , op. cit., p. 88, lu notă) 111 A udi Israel " (Deuteronomul, 6, 4) : c o mu n itate a lui Israel, spiri­ tualizată şi purificată, î n uniune mistică, al e gori c, cu Tipheret h, revine la sine prin restaurarea Templulu i din I eru sali m (pe a cărui distrugere caba1iştii o puneau în legătură cu ruptura de Sephirah Malkuth) şi, prin Hristos-Mesia, ca si mbol al re ge ner ării naturii şi omului In Dumnezeu (ef. E. Anagnine, op. cit., pp. 1 44- 1 45) . -

-

"

.

.

"

.


Despre demnitatea omul ui


NOTIŢĂ INTRODUCTIVA

De dignitate hominis (numită astfel, probabil, de nepotul marelu i umanist, Gian Francesco) este o cuvintare, un di sc urs (oratio) , " c ar men de pace", care trebu ia să servească drept introducere pentru o discuţie filosofică publică la Roma in 1 487, la "un fel de colocviu interne ţional de filosofie convocat de bogatul senior de Mirandola " . "Manifest" sau " apel", oratio are două teme dominante, după Garin (op. cit., p. 1 04) : "poziţi.} c':'l:trală ? om.nl \li in re alitate �i inti ma, profl1 I' c1 ă Inţelegere Intre " toate " firmă�i1e siuc",!e ale gin d ir ii . " Dintre "cele mai nobile mărturii ale unei epoci de cultură ( B u rck­ hardt, II, p. 92) , Desp re demnitatea omului a fost prea puţin cunoscută in epocă, dacă urmărim cele arătate de Gian Francesco Pi c o Intr-o scrisoare c ătr e LiIio G ira l di , Ull c ă rtur ar refugiat pe domeniul Miran­ dola : "Dar şi scrisorile (rămase de la Pi c o, n.n. Gh. VI.) in număr de vreo cincizeci, scrise in timpuri diferite, scrisori familiale, doctrinale sau de i ncuraj ar e , au dat la iveală o cuvintare, care la nici 24 de ani ( ai , filosofului) evidenţiază s pi ri tul deosebit de p ătrun z ăt or şi inv ăţătura foarte b o gat ă ce au generat toate scrierile sale, cuvintare care ne oferi o JUărturie extrem de convingătoare In privinţa deosebit de al un dentei elocinţe a a cest ui a " . Din aceeaşi epistolă, mai aflăm c ă{ De spre demn itateG om u lu i este "unica oratio" a lui Pico. Cultura Renaşterii 11'11 Italia, E d . pt. literatură , 1 969 Printr-un "exordium ex ab rupt o" , umanistul ne introduce In materia cuvlntllrli sale : omul ca miracol al lumii, creaţie divină ultimă, In "timp" dar primă, �atorită p oziţi ei sale privile giate, in urmarea[ predestinării sale ca ale gere Ş1 căutare. D.N. GH. VI·


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

C uvîntarea lui Giovanni Pico deHa l\1irandola. conte de Concordia

Prcaînvăţaţilor Părinţi, am citit în scrierile arabilor că sarazinul Abdala, fiind întrebat ce consideră el că ar trebui admirat cel mai mult în acest spL:ctacol al lumiil, a răspuns că nu consideră nimic mai admirabil decît omul . Acestei cugetări i se adaugă aceea a lui Mercurius : , , 0, Asc1epius, mare minunăţie este omul"2. Gîndindu-mă la sensul acestor spuse, nu mă mulţumeau acele numeroase argumente ce sînt a duse de mulţi în legă­ tură cu superioritatea naturii umane : (anume) că omul este un intermediar printre creaturi, fiindu-le sluj itor celor superiori şi stăpîn celor inferiori lui ; că prin ascuţimea simţurilor, prin spiritul creator al raţiunii, prin lumina inteligenţei (sale ) este interpretul naturii ; că este elementul de legătură al eternităţii şi al timpului trecător ; şi (după cum spun perşii) termenul de legătură în lume, ba chiar uni unea ei prin nuntă, el, cel cu puţin inferior îngerilor, după cum mărturiseşte Davi d3 • Desigur, aceste cugetări sînt măreţe dar nu esenţiale încît să-şi revendice privilegiul supre m�i a dmiraţii . De ce să nu-i a dmirăm chiar pe îngeri şi preafericite1e coruri ale cerului ? în sfîrşit, mi s-a părut că am înţeles de ce omul este cea mai fericită fiinţă şi prin urmare demnă de toată a dmi­ raţia, şi mai ales care este acea condiţie pe care şi-a ales-o în înlănţuirea Universului, condiţie care trezeşte invidie nu numai fiinţelor inferioare, ci şi astrelor' şi spiritelor cereşti. Lucru deasupra oricărei credinţe şi minunat ! De ce nu ? Căci tocmai de aceea se spune şi se consideră că omul este o mare minunăţie şi o fiinţă într-adevăr demnă de a dmirat. : '"_; Ascultaţi deci Părinţi, despre ce este vorba şi dăruiţi-mi încercarea :mea cu binevoitoare ascultare în folosul învăţă­ turii voastre .


122

G . PICO DELLA MIRANDOLA

Părintele Dumnez eu , s upre m ul a rhit(;ct, con struise deja după legile tainicei înţelepciuni, aceast ă casă a lumii 5, pe care o vede m, p re a m ă re ţ templu al du mnezeirii . -T ărîmul de dinc olo de cer l - a împodobit cu minţi 6 ; sferele celeste le-a în sufl eţit cu spirite ne muritoare ; părţile scîmave şi înt i na t e ale lumii de j os le-a umplut cu t ur ma feluritelor animale . Dar, după te rminarea lucrării, făurito­ rul dorea să existe cineva C2, re să ce rce te ze cu atenţie inţe­ le sul unei a tît de mari înfăptuiri, să-i îndrăge as că frumu­ seţea, să-i a d mire m ăreţia . Din această c a uză, după ce toate celelalte lucruri au fo s t duse' la cap ăt (după cum dove ­ desc Moise7 şi Tima.i ose) , s-a gî n d i t în sfîrşit , să creeze o mul . Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul dup ă care să plăs muia s că un no u nea m ; nici printre bogăţii nu mai avea ceva ce să-i dea moşt e nire noului f iu, ş i nici pri ntre locuri nu mai avea vreunul în care să şadă acest contem­ plator al Universului . Toate erau deja pline ; fuse seră t oa t e împărţite deja ordinelor celor mai de sus9, c el or de mij l o c şi celor mai de j os. Dar, nu i se p ot rivea puterii crea toru­ lui ca, din cauza ultimei sale creaţii, să st rice cele dej a făcute ; nu era înţe lept c a di n c a u za sleirii spiritu l ui să şovăie în privinţa unui fapt neces a r ; nu-i era propriu bine­ făcătoarei iubiri ca tocmai pe acela care avea să slăvească generozitatea divină în faţa celorlalţi, să-I silească să o condamne în el . în sfîrşit , preabunul creator a hotărît ca acela , căruia nu mai putea să-i dea nimic propr iu , să aibă ceva comun dar cu t o a t e ace ste a să fie deosebit de fiec a re în parte . Aş adar, a c onct put om ul ca pe o lucrare cu un aspe ct care nu îl dife renţiaz ă şi, aşezîndu-l în ce nt rul Universului , i-a vorbi t astfel : ,;0, A d a me ! nu ţi-a m dat nici un loc sigur, nici o înf ăţiş a r e proprie, nici vreO fa voare deosebit ă, pe ntru ca acel loc, acea înfăţişare , a cele îngă­ duinţe pe ca re însuţi le vei dori, tocmai pe acelea să le dobîndeşti şi să le st ăpîneşti după voinţa şi hotărîrea t a . Natura configurat ă în celelalte fiinţe este silită să e:riste în limitele legilor prestabilite de mine . Tu , ne î ngrădi t de nici un fel de oprelişti, îţi vei hot ărî natura prin propria -ţi voinţă în a căre i putere te-a m a şezat . Te-am pus în ce ntrul lumii pentru ca de a ici să prive şti ma i lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu t e - am făcut nici ceresc, nici pă­ mîntean, nici muritor, nici nemuritor, pentr u ca . singur să


DBSPRB

DBMNIT ATEA OMULUI

123

te înfl1ţişezi în forma Pe care îmuţi o preferi, ca şi cum prLn voia ta ai fi propriu-ţi sculptor şi plăsmuitor de cinste . Vei putea să decazi la cele de jos ce sînt lipsite de inteli­ genţă ; vei putea, prin hotărîrea spiritului tău, să rena şti in cele de sus ce sînt divin e " l o . 0, s upre m ă dărnicie a D umnezeului tată, supre mă şi d'� mnă de admirat fericire a omului căruia i-a fost dat să aibă ceea ce doreşte, să fie ceea ce el vrea ! D upă cum spun·� Luci1ius, a nim1.lele se nasc şi poartă totodată cu sine trăsături viitoare, încă din pu nga maternăl1. Spiritele superioare , încă d� la început sau puţin dup ă aceea , au fost ceea ce vor f i î n veacul vecilorl 2• Omului insă, Tatăl i-a dat la naştere seminţe ce pro duc d,� toate, şi germeni ai vieţii de toate felurile ; astfel, pe oricare din ele le va îngriji, acelea să Se dezvolte şi să poute în sin� rodul lor. Dacă le va alege pe cele vegetale , să devină plantă ; dacă pe cele legate de simţuri, să fie a nimal ; dacă pe cele raţionale , să devină o fiinţă cerească ; dacă p e cele cu s p irit, va fi înger şi fiu al l ui Dumnezeu ; iar dacă ne­ mulţumit de fiecare din felurile creaturilor, se va retrage în centrul unit ăţii sale, va forma un singur spirit cu Dumnezeu în întunecimea solitară a Tatălui care este aşezat deasupra tuturor, şi tuturor le va sta în frunte . Care dintre noi nu ar admira uu asemenea cameleon ? sau în general cine ar a dmira altceva mai m ult ? Atenianul AscIepios a afirma ' pe drept cuvînt că acela care se schimbă astfel şi a cărui natură însăşi este schi mbătoare , este simbolizat în m i ste re prin Proteul:!. De aici , acele metamorfoze celebrate de evrei şi de pitagoreici . Căci şi teologia tainică a evreilor cînd îl transformă pe Enoch s.f întul în înger al divinităţii pe care-l n u mesc

ill'::l1Uil

1tt' m ·

dud ii transformă pe a lţii in diferifp

forţe divi ne . Şi pitagoreicii ti meta morfozează pe . oamenii nele g i u i ţi În a n i m a le şi , dacă e să-i dăm creza re lut Em­ pedoc1e . chi a r in plante'4 . Luî n d u -le pe a cestea ca exemph, Ma homed spunea adesea �i pe bu n ă dreptate. el acela � 5(> " a depărta de legea sfintă. să de vină fiarl . Căci tiU l m·e l i şlli defi neşte pla uta , ci ' nat ura sa l i psită de inteli­ ge n ţ ă şi nesimţitoare ; nici pe a n i mal uu pielea II defi­ neşte , ci suflarea l i psită de

inteligenţă şi legată de si mţuri ;


124

G. PICO DELLA MIRANDOLA

nici cerul nu se caracterizează prin forma sa rotundă, ci prin raţiunea fermă ; nu absenţa corpului, ci spiritualitatea il defineşte pe înger: Căci dacă îl vezi pe vreunul dedat pîntecului, om şer­ puind pe pămînt , ceea ce ve zi, de fapt nu este un om, ci o plantă ! dacă l-ai ve dea pe vreunul privind tulbure în nălucirile goale ale fantezh�i , a semenea lui Calipso, liniştit la scărpinat, robit simţurilor prin momeală, acela pe care-l vezi nu este om, ci animal . Dacă vezi un filosof judedndu­ le pe toate prin dreapta r a ţ i une îl vei cinsti ; a cest a nu este nici fiinţă pămînte ană, nici cerească ; este pu te re a divină Învelită în trup omenesc . Cine oare să nu admire omul care în sfintţle scrieri mozaice şi cre ştine, pe drept cuvînt este desemnat cînd prin denumirea de "întregul trup " 15, cînd prin cea de înt rea ga creatură"16, şi aceasta deoarece el însuşi îşi pl ăs m u ie şte , îşi făureşte şi îşi meta­ morfozează înfăţişarea întregulu� trup şi esenţa înnăscută a întregii creaturi . ,

"

Di II a ce a st ă ca u z ă . sc r i e pe rsanul Eva IIte5, a t U l i U c i n d explică teologia pe rsa l l ă , c ă omul n u a re o î l l f ăţ i �a re pro­ pri e , elin lIa şte re , ci ma i multe, străi ne �i Ye n i t e din a fa r a l u i . D e a i c i � i a cea fo r mu l ă a caldeelli10r 'n"�l l"�D

n�:n

D' Ul11

, a dică omul este o fi i n ţ ă

R'lil

cu

l11'I l R

natura

sch i mbătoa re , diversă ş i va r i a t ă c a form ă .

Dar cu ce scop toate acestea ? Desigur, c a să înţelege m că după ce ne-am născut cu această condiţie, pentru a fi ceea ce dorim să fim, trebuie să ne îngrijim mai ales de aceasta ; astfel încît să nu devină stabilă în noi ideea că, fiind favorizaţi, nu am ştiut că sîntem făcuţi asemănători fiarelor şi animalelor fără judecatăl7. Dar, mai bine acea formulare a profetului Asaf : Sînteţi Dumnezei şi fii ai " celui Preaînalt cu tOţii " 18 ; aceasta, ca nu cumva, abuzînd de binevoitoarea dărnicie a Tatălui, libera alegere pe care el ne-a dat-o, să ne-o facem din binefăcătoare, vătămătoare. Sfînta stăruinţă să ne cuprindă sufletul , încît nemul­ ţumiţi de cele me diocre să tindem către culmi şi să ne străduim din toate puterile (căci putem dacă voim) să ajungem la ele . Să dispreţuim cele pămînteşti , să nu ţinem


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

125

seama de cele cereşti şi, în cele din urmă, preţuind prea puţin ceea ce aparţine lumii, să zburăm către sălaşul divin cel mai apropiat distinsei divinităţi1 9• După cum dezvăluie misterele sacre, acolo:..şi au locurile prime20 serafimii, cheru­ bimii şi thronii ; noi să nu dăm înapoi neştiutori ci, respec­ tînd cele inferioare (lor), să le imităm demnitatea şi gloria21• Dacă vom dori vom fi cu nimic mai prejos decît ei . Dar în ce sens, sau în sfîrşit, ce să facem ? Să vedem ce sfătuiesc aceia , ce viaţă trăiesc. Dacă aceea o vom urma şi noi (căci ne stă în putinţă) , vom ajunge la o stare egală cu a acelora . Serafimul arde în flacăra iubirii22 ; cherubimul străluceşte în lumina spiritului23 ; thro­ nul st ă în tăria j udecăriF4. Aşa dar, dacă, dedaţi vieţii active, vom lua asupra noastră printr-o dreaptă cercetare grij a celor in"erioare, vom fi întăriţi prin statornicia de neclintit a thronilor . Dacă, însă, eliberaţi de orice acţiune , gîndiu­ du-ne prin lucrare la făuritor şi prin făuritor la lucrare, vom fi preocupaţi de liniştea contemplării , vom străluci în toate privinţele de lumina cherubimilor. Dacă, însă vom arde de iubirea pentru însuşi creatorul unic25, de focul său ce este mistuit or, ne vom înflăcăra pe neaşteptate precum chipul serafic . Deasupra throllului, adică a dreptei j udecăţi, stă Dum­ nezeu, ju decătorul veşniciilor . El zboară deasupra cheru­ bimului , adică a contemplatorului, încălzindu-1 pe acesta ca şi cum l-ar cloci . Căci spiritul lui Dumne zeu se poart ă deasupra apel or26, a acelora / spun eu, care se afl ă deasupra cerurilor şi ca la Iov laudă pe Domnul în imnuri de di­ naintea luminii27• Cel care este un serafim, adică un iubi­ tor, este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în el, adică este unul şi acelaşi cu Dumnezeu28• Mare este puterea thronilor, pe care o obţinem judecînd ; supremă este strălucirea serafimilor la care aj ungem iubind. Dar în ce fel poate cineva să judece sau să iubească necu­ noscutul ? Moise l-a iubit pe Dumnezeu căci l-a văzut, iar apoi ca judecător i-a oferit poporului ceea ce înainte, ca pri­ vitor, văzuse pe munte . Aşadar cherubimul intermediar� prin strălucirea sa ne pregăteşte către focul serafic şi în egală măsură ne luminează către judecata throni1or ; el este legătura minţilor prime , ordinea paladică2 9, întîistătă­ torul filosofiei contempla tive3 0 ; pe el trebuie în primul rînd


126

G . PICO DE LLA MERANDOLA

să-I urmăm, către e l să ne stră d uim şi, m a i mult decît atît, trebuie de scop e ri t de unde sîntem a tr aş i către c ul ­ mile iubirii pentru ca apoi, bine instruiţi şi pregătiţi să . porni m către îndatoririle faptelor ! î ntr-adevăr, da c ă vi aţa noastră trebuie îndrumată după exemp l ul vi e ţi i cherubimilor, pentru a avea va l o a re a făp­ tuirii, e necesar să avem pre gătit înaintea ochilor ce şi cum trebuie să fie acea via ţ ă, ce fapte (să urmeze) şi care să fie rez ultatele a cestora . Dar deoarece nouă, care s î ntem trup31 ş i cunoaştem cde pămî nte şt i , nu ne este îngăd u it să aj unge m la ac ele a, să ne în d re ptăm către vechii părinţi ca re ne pot oferi o dova dă sigură ş i demnă de încredere , în le găt ură cu acele lucruri care lor le sînt cuno scute şi familiare d upă cum e şi fire sc . Să-I întrebăm pe apostol ul Pavel, che z ăş ie a al ege rii d umne­ z ei e şti, cum a văzut el m i şcătoar e le armate ale cherubi­ milor, at un ci cînd s-a înălţat la al treilea cer32• Ne va răs­ punde prin intermediul lui Dionisie , tălmăcitorul său j e i sînt pur if ica ţ i, ap o i, lum i na ţi şi în cele din urmă desăvîr­ şiţi33 : aşadar şi noi c a re imităm aici pe pămî nt viaţa cheru­ bimitor, să ne pu rificăm spi r it ul înl ăturîn d j os rri ci i le ne ştiin­ ţei ş i ale vici ul ui, ca nu cumva sentimentele s ă se de z ­ lăn ţui e la întîmpl are sau raţiunea, luată vreodată prin s u rp ri n de re, să rătăcească ; t otoda t ă să limităm pri n co n st rînge re pornir i le se nti me nte l o r pl ecîn d de la şt ii nţa mora­ lei ; de asemenea să în depărt ă m pnn dialectică unele neîn­ ţel e geri ale r a ţ iuni i . Atunci, spiritul nostru pregăt i t şi p u ri ­ ficat va fi i n u n dat de l umina filosofiei naturale încît, în c ele din urmă, prin c u no a şte re a lucrurilor divine , să aj unge m la acea desăvîr şire . Dacă acestea nu sînt de ajuns, să-i cerem sfatul patriar­ hului Iacov a căr ui ima gine întrupa t ă stră l uce şte în jil­ ţul gloriei . Pre a înţelept ul păr inte ce doarme în lumea pă mînteană, veghind însă în cea de sus, ne va sfăt u i . O va face însă printr-o a l e gorie (căci astfel le-a c u pr i ns pe t oate) în care aflăm scări ce se întind de la p ă mînt p înă la cul­ mile cerului, o rdo nate pri n succesiunea a numeroase trepte ' în c ulme stă Dumnezeu. î n gerii co ntempl at ori34 urcă şi c oboară aceste t repte, unul cît e unul , în or di ne35 Dar dacă şi noi, cei ce tindem către viaţa angeli c ă, trebuie să fa cem neîncetat acelaşi lucru, vă întreb cine ar atinge scările D omn ul ui , c u pi ci o rul murdar sau cu mîinile ­

­


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

127

întina te ? După cum a ra t ă misterele, este ne îngă duit să atingi ceva pur cu ceva impur. Dar ce se mni fi c ă aici picioa­ rele ? dar mîinile ? Piciorul sufletului rep re zi nt ă, fără îndoială, acea parte , cea mai di spre ţuită prin care sufletul se le agă de mater ie , tot aşa precum trupul omului, . prin t alpa pi cio rului , se ceagă de p ămîntul care e mamă, putere şi hrană ; este fla ­ tăra patimei tr upeşti şi cel ca r e ne înva ţ ă moliciunea volup1 ăţi i . Mîna sufletului de ce nu am numi-o vi olenţ ă ? căci ea,. fiind apărătoarea poftei , lupt ă pe nt ru aceasta şi ca o hoa ţă , îl răpeşte şi îl devorează pe faţă, sub pulbere şi s oa re ca să zic aşa , pe cel ce dormitează la umbră. Aceste mîini p re c um şi pi cioarele , a di c ă între a ga parte senzuală în care zace momeala trupului care, dup ă cum se spune, reţine sufletul prin s t rÎnsoa re a gîtului, acestea deci să le p urifi ­ căm în filosofia morală, ca Înt r - un fluviu viu, pentru ca nu cumva să fim re spinş i de la scări ca nişte neştiutori şi în­ t inaţi . Dar dacă dorim să fim Însoţitori ai îngerilor ce urcă şi coboar ă pe scara lui Iacov, nic i cele spuse înainte nu vor fi de aj uns ; va trebui să ne înălţăm pas cu pas conform ritului , să nu ne abatem n ic io da t ă de la calea treptelor şi, pregătiţi în prealabil, să fim capabili să st răbatem căile şi de jos în sus şi de sus în jos. Cînd am obţinut-o aceasta prin di a l e cti c ă, însufleţiţi dej a pe treptele scări lor de spiri­ tul cherubimic, adică fi l o s of în d pe t re pt el e naturii, străbă­ tîndu-Ie pe toate de la u n centru la altul pre c u m Os i ri s printr-o forţă titanică, risipin d unitatea într-o multitudine, vom coborî36 apoi, asemenea membrelor lui Osiris, prin puterea lni Phoebus, strî n gîn d multitudinea în unitate yom urca p în ă cîn d, aju nşi în sînul Tat ălui care e deasupra scării , ne vom linişti în cele din urmă împlinilldu-ne prin fericirea te ologi că . Să-I întrebăm şi pe dr<; pt ul Iov c a re încă înainte ca însuşi să se fi născut a încheiat o alianţă cu Dumnezeul vieţii37, s ă-I Întrebăm ce doreşte cu ardoare supremul Dum­ nezeu pentru cei de o mie de ori o mie ce-i stau aIăturj38. Pace mai cu seamă va răsp u n de cel ce în înaltul cerurilor face pa ce3 9 ; va răspunde prin ce le ce la Iov se citesc . Şi dat fiin d că învăţăturile ordinului suprem sînt tălmă­ dte celor de j os prin ordinul de mi jl o c40 , să ne l ămurească


128

G . PICD DIlLLA M I RAND DLA

nouă filosoful Empedoc1e v orb el e teologului Iov . D upă cum dove desc şi poeziile sale, filosoful ne arat ă că în spiri­ tul nostru este aşezată o natură duală : de una din laturile ei sîntem ridicaţi la cele cereşti, în timp ce de cealaltă sîn­ tem împinşi în j os ; aceasta ne-o redă prin dispută şi prie­ tenie, pri n război şi pace41• Î n aceleaşi poezii el se plînge că mînat de dispută şi discordie , alungat de zei precum un nebun, a trebuit să se arunce în adîncuri42• Î ntr-a devăr, discordia din noi, preaîllvăţa ţilor părinţi, are multe feţe . Avem în l ăca şul eului nostru discordii ce sînt mai grave decît războaiele civile . Dacă însă le refuzăm pe acestea şi dacă vom tinde către acea pace care ne înalţă astfel în strălucire încît să ne statornicim printre înălţaţii Domnului, deci dacă astfel vom face, filosofia morală în primul rînd va înfrîna şi v a linişti luptele din noi ; aceasta desigur, numai dacă omul nostru ar cere într-atît răgaz de la duşmanul său, încît să înfrîngă atacurile neînfrînate ale fiarei cu mai multe feţe şi certurile leului şi mîniile şi capriciile . Dacă, după aceasta, deliberînd cu înţelepciune, ne vom dori siguranţa eternei păei, aceasta va veni şi va împlini cu generozitate rugăciunile noastre şi, fiind ucise şi una şi cealaltă fiară, (precum porcul lovit cu putere ) , între trup şi spirit va fi încheiată o inviolabilă alianţă a păcii sacre . Dialectica va linişti tulburările raţiunii ce se agită cu neli­ nişte Între contradicţiile cuvîntărilor şi capcanele silogisme­ lor. Filosofia naturală va linişti acele dispute şi neînţeleger i din unele păreri, care cînd dintr-o parte cînd din alta zgu­ duie sufletul, şi aşa neliniştit, îl trag din toate părţile şi îl sfîşie . Se va linişti însă în aşa fel încît să ne silească să ne amintim că sîntem o natură născută din l uptă, după cum ara.tă Heraclit43, numită de Homer tocmai din această CaUZă " rivalitate " ; pornind însă de la aceasta, prin filo­ sofia naturală nu ni se poate oferi de fapt a devărata linişte şi pd.cea trainică, ci această sarcină şi privilegiu în acelaşi timp îi aparţine st ăpînei acelei filosofii, adică prea sfintei teologii. Ea însăşi ne va îndruma către acea cale şi ne va însoţi văzîndu-ne grăbiţi : " Veniţi la mine cei !ce vă chi­ nuiţi, - astfel ne va chema -, veniţi şi vă voi odihni ; vt:olţi la mine şi vă:voi :da pacea pe care l umea'::'şi natura . _ nu vi le-au putut da " ".


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

129

Chemaţi cu atîta blîndeţe , poftiţi cu atîta bunătate , zburînd cu picioarele înaripate ca şi cele pămînteşti ale lui Mercur, în braţele preafericitei mame , ne vom bucura din plin d� dorita pace ; de prea sfînta pace, de indivizibila legătură, de prietenia mutuală prin care toate spiritele sînt într-o singură minte ce este deasupra oricărei minţi, spi­ rite care nu se potrivesc într-atît Între ele , ci într-un mod de nespus aj ung cu totul unul45• Aceasta este acea priete­ nie pe care pitagoreicii o consideră a fi scopul întregii filo­ sofii46 ; aceasta este acea pace făcută de Dumnezeu în înăl­ ţimile sale , pace pe care au vestit-o îngerii coborînd pe pămînt , oamenilor de bunăvoinţă pentru ca prin aceea oamenii înşişi, înălţîndu-se la cer, să devină îngeri47 ; pacea aceasta să o dorim prietenilor, să o dorim veacului nostru precum şi fiecărei case în care intrăm48 ; să o dorim sufle ­ tului nostru încît acesta să devină prin ea, un lăcaş al l ui Dumnezeu ; să i-o dorim, pentru ca după ce şi-a în­ depărtat prin moral ă şi dialectică propriile-i întinări, să se împodobească cu numeroase l e feţe ale filosofiei precum în fa stul curtean, să-şi încoroneze frontoanele porţilor cu cu­ nunile teologiei şi astfel Regele gloriei4 9 să coboare şi venind cu Părintele, să-şi facă sălaş în epo. Dacă faţă de un atît de măreţ oaspete sufletul va sta demn , ceea ce reprezintă ne măsurata îngăduinţă, a aceluia, atunci să-I întîmpine în ve şmînt aurit ca înt r-o togă nup­ ţial ă, în conj urat de bogăţia cuget ărilor ; să-I întîmpine pe străl ucit orul oaspete, dar nu ca pe unu! oarecare ci ca p e un mire , de care nemai voind să se desp artă vreodată îşi va impune despărţirea de poporul său şi chiar uitarea de casa părintească şi de sine, va dori chiar să moară în sine pentn a trăi în mirele în a cărui privire jertfa sfinţeniei sale va fi cu siguranţă preţioasă ; spun moartea, dacă, după cum au spus şi înţelepţii, plinătatea vieţii a cărei meditare constituie conţinutul filosofiei, trebuie numită moa rte . Să-I cităm pe Moise însuşi, cel cu puţin mai prej os ca bogăţie decît izvorul prea sfintei şi de nespus inteligenţe din al cărui nectar se îmbată îngeri i . îl vom asculta pe j udecătorul demn de toată cinstirc:a stabilindu-ne legi, nouă celor ce să1ăşluim în pustia singurătate a acestui trup j cei întinaţi, pentru că mai au nevoie de învăţătura morală, să locuiască sub cerul liber cu poporul, în afara adăposturilor. precum preoţii tesalieni în timp ce se purificau. 9

-

Raţionamente s a u 900 d e teze


G. PICa

130

DELLA MIRANDOLA

Dar chiar şi cei care , primiţi în sanctuar, şi au compus obiceiurile dej a, să nu şi însuşească deîndr..t ă cele sfinte , ci să le slujească întîi pe acestea printr-o sclavie dialec­ tică, precum nişte silitori leviţi ai filosofiei. Abia după acea sta, fiind îngăduiţi l a cele sfinte, vor contempla ca sacerdoţi ai filosofiei numeroasele culori ale sălaşu1 ui lui Dumnezeu , împodobit cu stele pre cum un palat ; acum vor conte m pl a candelabrul ceresc împodobit cu cele şapte lumini , acum lucruri le îmblănite, pentru ca în cele din urmă primiţi la intrările templului prin binefacerile dărniciei teologice si fără să le stea în cr.. l e vreo plăsmuire, să se bucure di � plin de gloria divinităţii51• Aceste lucruri ni le porunceşte Moise , adică ni le amin­ teşte poruncind, ne încurajează şi ne îndeamnă pentru ca atîta timp cît putem, să ne pregătim pri n filosofie calea către viitoarea glorie cereasc ă. Căci, într-a devăr nu numai mist e rele mozaice sau cre ştine ci chiar şi teologia celor vechi ne demonstrează favoruple şi demnitatea acestor arte liberale despre care am hotărît că voi vorbi . Ce altceva să re prezinte în tainele grecilor treptele ce trebuie respectate şi prin care purificaţi aj ungem la însu­ şirea misterelor, dacă nu tocmai pe acelea pe care le-am numit arte purificatoare, adică morala şi dialectica ? Ce alt­ ceva poate să fie aceasta decît interpretarea tainicei naturi prin filosofie ? Numai astfel rînduite lucrurile, va apare acea S1t 07t't'eLIX, a dică cercetarea lucrurilor divine prin lumina teologiei. Cine nu şi-ar dori oare să se iniţie z e în atît de sfinte lucruri ? Cine nu ar dori, după ce le are pe toate cele omeneşti dispreţuind favorurile sorţii neglijîndu-şi trupul şi trăind pînă acum pe pămînt, să devină oaspete al zeilor şi fiinţă muritoare , dus52 de nectarul veşniciei să fie dăruit cu darul nemuririi ? Cine nu ar dori să fie atins de acele delinui socratice lăudate de Platon în Pha­ idros53, încît prin mişcarea aripilor şi a picioarelor să fie purtat într-un zbor necontenit către Ierusalimul ceresc, eliberîndu-se repede de aici, a dică din această lume ce a ost a ş ezat ă în rău ? Vom înainta preaînvăţaţilor Părinţi, conduşi fiind de fdelirurile socratice care astfel ne pun în afara minţii încît şi pe noi şi spiritul no st ru le aşează în Dumnezeu. Vom fi .conduşi de ele� dacă Întîi în şine am condus ce e a ce se afl ă -

-

,

,


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

131

în noi ; c ăci vom sorbi cu auzul armonia ce rească, tul b uraţi de delirul Muzelor , nu mai da c ă p ute ri le sentimentelor au fost astfel îndreptate pr in morală, în p r opo rţii hot ărît e , conform armoniei muzicale, încît s ă -şi sune una a lteia prin­ t r-o armonie statornică, şi da c ă prin dialectică raţiunea se mişcă îndreptîndu - se de ase me nea c ătre a r mo nie . Atu nci Ba c hus, c o nduc ăto rul Mu zel or , pri n miste rel e sal e adică p r in semnele vizibile ale natur i i , ne va a r ă ta nouă, celor ce filosofăm, lucrurile nevăzute ale lui Dumnezeu, şi ne va îm băt a cu b og ăţ i a casei lui Dumnezeu, în c are , dacă vom fi cre di ncio şi asemenea lui Moise, preasfinţita t e ol o g ie apro­ pii nd u - se , ne va îns ufl eţ i cu un îndoit del i r . J ude c în d din cel m a i îna l t l o c a l c ontempla ţ ie i celui lăudat, cele ce sînt, cele ce v o r fi şi toate cele ce au f o st în ve ş nic i a ne des p ărţit ă, g în di n d frumu se ţe a tine re a s c ă, noi pr eoţ i ai lui Phoebus, vom fi înaripaţii iubit o ri ai ac e s ­ teia mai cu sea mă, prin acea i u bi re ce nu poate fi sp usă 5t vom fi ca t ulbura ţ i de o pa si une, arzînd ca se raf i mi i şi mai mult chiar, aşezaţi în afara noa stră, plini de vo i nţa divină, nu vom mai fi noi î n ş i ne ci vom fi î ns u ş i acela care ne-a făcut55• Dacă ci ne va ar cerceta înţelesurile şi misterele a s c u nse ale nu mel or lui ApolIon ar vedea că a c e ste a ne a ra t ă în mod convingător că a cest zeu nn este mai puţin filosof decît profet . Lucrul acesta fiin d a r ăt a t în dea j u ns de Am­ monios, socotesc că nu mai e ste necesar s{t-l aprofundez eu. Dar, Păr i nţi , spi rit u l îl supun trL'Î p re cep te delfice, cu totul ne c esare celor care vor păşi în prcasfîntul şi mă­ r e ţ u l te m pl u al a devăratului Apol lon (şi nu a c e l ui fals) c a re luminează orice suflet ce vine pe l u mea aceasta ; veţi ve de a că acele precepte nu ne îndrumă către nimic altceva decît să ne consacrăm cu toate f or ţ e l e a cestei filo­ sofii, de s p r e care este acum vorba şi care e st e împ ăr ţit ă în trei . Căci a ce l [l'1/ Db ('rx.yocv, a d ic ă "nimic p r e a mult " după care a c ţi o ne az ă morala, arată j ust norma şi măsura t ut uror virtu ţ i1 0 r din pe r spe ctiva m o de ra ţ ie i . Apoi acel YVW 6L aeOtl) 't" o v , a dic ă " c un o a şte -te pe tine îns uţi " provoac ă şi îndea mn ă la cunoaşterea intregii naturi al cirei intermediar, precum o verigă, este natura omului. Căci cine...se cunoa şte pe sine, le cunoa�te pe toate în sine,


132

G . PICO DELLA MIRANDOLA

după cum a scris Zoroastru mai întîi şi Platon mai apoi în

A lcibiade56•

în cele din urmă, luminaţi de cunoaşterea prin filosofia naturală şi foarte apropiaţi lui Dumnezeu, vom spune El, adică " eşti " şi prin acest salut te ologic, îl vom chema în mod fericit şi familiar pe a devăratul Apollon . Să-I con­ sult ăm şi pe prea înţeleptul Pitagora , înţelept mai cu seamă pentru că însuşi nu s-a socotit niciodată demn de acest nume . Ne va sfătui în primul rînd să ne aşezăm deasupra măsurii57, adi c ă : a cea parte raţională prin care spiritul a precia ză, jude că şi cercetează, să nu ne-o îndepărtăm, odihni ndu-ne apoi într-o lenevi re fără griji, ci dimpotrivă. să o î n drum ă m şi s ă o aţîţăm prin măsură şi prin trezirea dialectică. Ne va dezvălui apoi nouă două lucruri de care trebuie să ne ferim înainte de toate : să nu urinăm în direcţia soarelui58 şi să nu ne tăiem unghiile în timpul sacrificiilor59• Dar, după ce am eliminat prin morală dorinţa poftelor năpăditoare şi am tăiat bucăţile unghiilor ca pe nişte ridi­ cături ascuţite ale mîniei sau nişte ghimpi ai sufletului, abia atunci , în sfîrşit , vom începe să luăm parte la cele sacre , a dică la misterele lui Bachus, al cărui tată şi condu­ cător al contemplării noastre e numit pe drept Soare . în cele din urmă, ne va sfătui să ne hrănim cocoşul60, a dic ă să n e ducem la " păscut " partea divină a sufletului nostru prin cunoaşterea lucrurilor divine din care să-i oferim ca dintr-o. hran ă îndestulătoare şi din ambrozie cerească. Acesta e ste cocoşul de a cărui înfăţişare chiar şi leul, adică întreaga putere pămînteană, se teme r�pectîndu-l. Acesta este cocoşul despre care citim la Iov că i-a fost dată inte­ ligenţa61• Atunci cînd cocoşul acesta cîntă, omul rătăcitor îşi vine în fire . La începutul fiecărei zile , cînd stelele dimi­ neţii îi a duc laude lui Dumnezeu, acest cocoş îşi potriveşte glasul . Tot despre el aminteşte şi Socrate atunci cînd înainte de a muri, aflat deja în afara ori�ărei primej dii a bolii , spune că speră, ca jertfindu-se un cocoş lui Esculap, adică medicului sufletelor, divinitatea sufletului său să fie unită cu divinitatea lumii 62 . Să parcurgem şi scrierile ca Ideilor şi (dacă le dăm cre­ zare) vom vedea că prin aceleaşi arte li se deschide murit 0rilor calea către fericire . Tălmacii caldei scriu că Zoroastru avusese o vorbă, cum că sufletul său este înaripat şi că


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

133

atunci cind aripile ii cad, îl poartă prăvălit în trup ; atunci însă cînd îi cresc din nou, sufletul zboară înapoi la zei63 • Acelor învăţăcei care s-au interesat de la el prin ce înţelegere le-ar putea fi hărăzite suflete zburătoare cu aripi bogate în pene le-a răspuns : " Stropiţi-vă aripile cu apele vieţii " . Din nou celor ce întreabă unde să caute aceste ape le-a răspuns printr-o parabolă (astfel fiindu-i obiceiul ) : Paradisul lui Dumnezeu este udat şi purificat de pat ru rîuri ; din acest loc vă veţi scoate binefăcătoarele ape . Xu­ mele rîului ce vine din nord, Pischon, semnifică dreptatta, al celui din apus, Dichon, se mnifică purificare a ; a l cclui de la răsărit, Chiddekel, înseamnă lumină, iar al celui ce vine de la sud, Perath, îl putem interpreta ca scmnificîll d evlavia 64 . Fiţi atenţi Părinţi şi judecaţi ce înseamnă aceste pr i nc i pi i ale lui Zoroastru : fără Îndoială, că, precum În apele apusene, să ne purificăm întinările ochilor prin ştiiuţa mioralei ; ap6i, prin dialectică, ca în rîul n or dic, să în drn­ măm privirea lor către dreptate . Astfel, ne vom obi şnu i să îndrumăm privirea lor c ătre dreptate . Astfel , ne vom obişnui să suportăm în contemplarea naturală, lumina adevărului , plăpîndă pînă atunci precum leagănul soare lui ce se naşte, încît în sfîrşit, prin evlavia teologică şi prin preasfinţita sfinţire a lui Dumnezeu, să n e purtăm c u putere asemenea vulturilor cere şti, pînă l a prea strălucitoa­ rea lumină a soarelui din miezul zilei . Aceste cunoaşteri de dimineaţă, din miez şi elin amurg au fost împărţite poate' prima oară de Davidti5 şi i nte r p re­ tate mai pe larg · de Augustin . Aceasta este acea lumină din sud care-i înflăcărează pînă la limită66 pe serafimi şi în acelaşi timp îi lumi llează pe cherubimi . Ace sta este acel ţinut spre care mere u s e îndrepta bătrînul părinte Avra amll7• După cum au a r ătat precepte1e cabaliştilor şi ale maurilor, acesta este locul unde spiritele Întina te nu pot intra . Şi, da c ă este îngăduit ca vreuna din tainele misteR lor să fie dezvăluit ă în public, fie şi ca o enigmă, după c e căderea nea şteptată ş i ameţitoare din ceruri a sortit corpul omului nostru, iar moartea , după cum spune Ieremia , intrînd pe fereastră a rănit a dînc68 ficatul69 şi inima , să-I chemăm pe Rafael, medicul ceresc, care prin morală şi di a­ lectică, precum prin nişte binefăcătoare leacuri , ne va eli­ bera .


G . PICO DELLA

134

MIRANDOLA

După ce am fost redaţi cu totul sănătăţii, puterea lui Dumnezeu, Gabriel, va sălăşlui în noi şi ducîndu-ne printre mi n unile naturii, dezvăluindu-ne pretutindeni virtutea şi puterea Domnului, ne va î ncre dinţa supremul preot Mihael ca re , după ce noi ne-am săvîr şi t toate îndatoririle filosofiei 11e va împodobi cu sacerdoţiul Teologiei precum cu o coroană cu pietre scumpe . , Preaînvăţaţilor Părinţi, a ce ste a sînt cele care nu numai că lll-au înclinat dar chiar m-au împins către studiul filo­ sofi d . De s i g ur, toate acestea nu aveam de gî nd să le SPUll da c ă n-ar fi trebuit să le răspun d acelora care obişnuiesc să c o n dam ne mai ales la bărbaţii de vază studiul filosofiei, precum şi acelora care trăiesc cu totul într-o soartă medio­ cră. Căci f i lo s ofi a este c u totul un l u cru de dispreţuit mai c L1rînd şi de insultă ( ac e a st a este nefericirea epocii n oast re) decît de onoare şi glorie . Astfel, aproape toate mi nţi le au fo:-; t cupri n se de această fatală şi monstruoasă credinţ ă c u m că fie n u trebuie să filo s ofe z i, fie aceasta să fie făcută de foarte puţi n i Ca şi cum, a avea ca u zele lucrurilor?O, căi le n at u rii ra ţiun ea Univer su l ui, sfat u ri le l ui D umne z eu , tai llde ce r ur il or şi ale pămîntului, toate ac e st e a a şezate ·cl a r în faţa ochilor, nu a r r e p re z e nt a nimica dacă de aici n u a r putea fiecare să-şi dobîndească vreo favoare sau să-şi procure vreun c î şti g concret . Ba mai mult , s-a a j u n s acolo, luci t , (\'ai ! cît e de dureros) nu sî nt socoti ţi î nţelepţi decît .cei ce f a c din studiul înţelepciunii o marfă, şi astfel p ut e m vedea cum virtuoasa Pallas ce se r i s ipe şt e prin darul zei­ lor p ri ntre oameni, este al u nga t ă, conda mnată şi huiduită ; 'u n a re pe nimeni care să o· în dră ge a s c ă sau să o aj ute, du:-ît dacă prostituîndu-se, după ce a primit p r eţul de nimic a l fecioarei ve stej ite înainte de vreme , ea însăşi îi î napoia z ă ln casetă iubitului suma atît de rău dobîndită . E u spun toate acestea, c u cea mai mare durere ş i re vol t ă , da r n u împotriva conducătorilor timpului nostru, ci împo­ tri ,'a "filosofilor " care cred şi ne p re v in că tocmai de aceea n u trebuie să filosofăm deoarece pentru filosofi nu există nici o simbrie ; ca şi cum nu ar arăta-o ei înşişi prin acest sing ur cuvî nt că nu sînt filosofi . Deoarece întreaga viaţă .a acestora este pusă fie în s l uj ba profitului, fie a interesului, ,ei nu se ocupă prin sine de însăşi cunoaşterea adevărului . în ce mă priveşte, îmi voi lua îngăduinţa şi nu voi roşi deloc în a mă lăuda pe mine însumi, avînd în vedere fap,

.

,


135

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

tul că niciodată nu am filosofat în alt scop decît pentru a filosofa ; şi nici din studiile şi lucrările mele (făcute În veghea nopţiiFl nu am sperat şi nu a m căutat vreo răs­ plată bănească sau vreun alt folos decît educar�a spi r itu

­

l ui şi cunoa şterea a devărului atît de mult dorit de mine. şi ne în c etat . Am fost mereu atît de dornic de aceasta şi pre aiubito r al său, încît p ăr ăsi n d cu totul grijile persona le şi publice , m-am dedicat în între gi me contemplării în l i ni ş-. te : nu m-au putut împ i e d i c a de l a aceasta, înainte sau mai a r oi , nici defăimările i nvi di oşilo r, nici ocările duşmanilor înţelepciunii . Filosofia Î ns ăşi m-a Î nvăţ a t să de pi n d mai degra bă de p rop ria - mi conştiinţă decît de j ude c ăţil e din a fa r ă , şi s ă mă gîndesc, nu atît la a nu asculta ceva rău, cît mai ales să nu spun sau să nu fac însumi ceva r{lU. Desigur, prea învăţaţi Părinţi , ştiam că vii toarea mva cuvîntare va fi pentru mulţi plictisitoare şi a păsăto a re . chiar dacă vouă tuturor vă este a cu m pl ăcut ă şi dragă,. vouă celor care încurajaţi artele l ibe rale şi care pri n pre ­ ze nţa voa st r ă aţ i voit să o cinstiţi ; şti u de asemenea că Il U; l ip sesc cei care încă înainte ne-au condamnat începutul şi. continuă să o facă şi în prezent sub diferite pre texte Astfel, nu puţi ni , ca să nu zic mulţi, s-au obişnuit să aib ă "Iătrători " care sînt îndreptaţi în mod bin e gîndit şi cu sfi n ţe nie " către virtute, dup ă cum şi , pe negîn dite şi d i n g re şe al ă , către v iciu Sînt unii care refuză în întregime dezbaterile de gCllul celei de faţă ; aceştia nu aprobă ni c i discutarea a nu mitor scrieri în faţa unui auditoriu, socotind că aceasta ar Sl'Tvi mai mult spectacolului s pi rit ului şi învăţăturii ostenfati,-e de cît puner i i la încercare a învăţătur ii a dînci . Alţii însă nu dezaprobă acest mod de exercitare a mi n-· ţii dar în privinţ a p e rsoa n ei mele nu-l aprobă nicidecum di n pricina vîrstei mele : cum adică am În dr ăz n it C lI , cel născut de nici 24 a ni , să propun o dezbatere despre subli­ mele taine ale teologiei cre ştine , de sp re cele ma i profunde l ocuri ale filosofiei, despre si ste me necunoscute , şi aceasta î n ora şu l cel mai l ău dat şi în acordul preageneros al celor mai înv ăţaţi b ărbaţi , adică în Senatul Apostolic ? Alţii însă dîndu-mi dreptul să dezbat acestea, refuză să-mi î ng ă duie discuţia legată de cele nouă sute de teze72, acuzÎndu-mă at ît că aş face-o din inte r e s şi din va ni t ate cît şi că aşa ceva a r fi mult peste p uterile mele . .

"

.


136

G. Pleo

DELLA MlRANDOLA

Eu de îndată mi-aş fi ridicat mîinile împotriva acuza­ ţiilor acestora , dacă filosofia pe care o cultiv astfel m-ar fi îndrumat ; şi dacă astfel m-ar fi învăţat ea ; nu le-a� răspunde acum acelora , considerînd că dezbaterea aceasta a fost hotărîtă pentru a ne certa şi a ne contrazice unii pe alţii. Dar care ar putea fi motivul ca întregul scop să fie doar defăimarea şi aţîţarea care, cum scrie Platon, rămîne mereu departe de corul divin73, în loc ca invidia să se retragă din minţile noastre şi prieteneşte să acceptăm ca trebuincioasă această dezbatere purtată de mine, ba chiar şi pe cea despre toate tezele . în primul rînd celor care învinuiesc acest obicei de a dezbate în publ ic, nu am de gînd a le spune prea multe, căci vina aceasta (de poate fi socotită vină) , a mea, vă e s t e comună şi vouă, prea distinşi10r dascăli care v-aţi folosit de această binefacere, a desea cu glorie, laudă, şi nu fără a utoritate ; mai mult , le este comună lui Platon, lui Aristotel şi celor mai apreciaţi filosofi ai tuturor timpurilor . Aceştia erau pe deantrcgul convinşi că pentru a urmări cunoaşterea a devărului pe care îl căutăm, nimic nu este mai de dorit decît să fie cît mai a desea puşi la practicarea dezbaterii , căci după cum prin gimnastică forţele trupului d,:,-in mai viguroase tot astfel în această p?Jestră a spiri­ tului puterile sale devin mult mai viguroase şi mai vioaie . Eu nu cre d că poeţii, slăvind a rmele zeiţei Pallas, sau evreii <:'i n d s p u n că ;1':l , f i e rul ,

e st e

s i I l l bo l l 1 l Î l l ţ (" k pţ i l o f ,

au

Vfllt

sr, n e semllificc a l tce nl decît t o c l l l a i a c ( ' s t e p rl"<l C l l l s t l t e l u pt e .de spiritului" atît de trebu i n c i oase pe l l t r u d o hî l l d i rea i n ­ ţ(� l e pciuni i .

Astfel caldeii pretin d a şti cum va fi un viitor filosof, înc ă de la naşterea sa în funcţie de modul în care Marte în apariţie triunghiulară îl are în faţă pe Mercur7', căci dacă ai înlătura întîlnirea acestora şi amintitele lupte, întreaga filosofie viitoare ar fi somnoroasă şi inactivă. Dar, într-adevăr, raţionamentul apărării mele îmi pare mai dificil în faţa acelora care mă numesc incapabil de a c(:a sarcină : căci, de mă voi socoti capabil s-ar putea să par necumpătat şi gîndind prea multe despre mine ; dacă însă mă voi mărturisi neputincios, ar putea părea că port a supra mea semnul mincinosului şi al nechibzuitului . Vede ţi


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

137

a şadar în ce strÎmtori a m c ăzut, în ce loc am fost oprit , a tîta timp cît nu pot ofe ri despre mine " nimic f ăr ă în vi­ nuire şi de oarec e mai apoi nu pot sta în faţă totHăr ă în­ v inuire . Aş putea din î ntîmplare să e voc acea f� rm u l ă a lui Iov cum că spiritul se află în toţ i 75, iar pe Tim otei s ă-I a s cu ltă� (spunîn d) : nimeni nu îţi dispreţuieşte tine re a "76 ţe " Dar mal în a devăr voi fi spus din con ştiinţa mea c ă ni mic n� est � măreţ şi unic în �lOi ; nu am tăgăduit că sînt stu­ . d10S ŞI poa te chIar dormc de artele liberale,_ dar n umele de învăţat nici nu mi-l în s u şe sc, nici n u mi-l a So ciez . Motivul pentru care mi-am silit umerii l a o atît de ma re pova ră, n? c: fo?t acel a că aş fi fost ne ştiutor de slăbici u­ nea m ea CI � a şham ca acest fel de l upt e , adică prin scrieri, este .d� os:blt . �e oare ce �îştigul est e să fii învins. Rezultă de aICI ca �ICI cel mal l sIa b n u trebuie să dispre ţuiască acele lupte CI dI. mpotrivă, trebuie şi poate , să le doreasc ă. Căci acela care se lasă învins obţine de la învingător o favoare şi nu o p e deapsă , ca unul care prin a ceasta se întoarce acasă mai demn de încre dere , a dică mai învăţat t ru vi itoarele b ăt ălii . . . şi mai pregătit pen Însufleţi t de această spera nţă, eu, nep-uhnclOsul s oldat , n u m-am t e mut defel să mă încerc într-o atît de g rea lupt ă c u cei ma i puternici şi cei mai viteji dintre toţi . Da că a ceasta s-a înt împlat totu şi cu vreun � rost sau nu, o p oat e j udeca fieca re mai drept , m ai cu seamă dup ă rezult a tu l uptei decît dUPă lupta me a . Rămîne să le răspund în al treilea rînd acelora care se arat ă copleşiţi de variata multitudine a proble �elor p ropuse , de parcă acea st ă pova ră ar · apăsa pe umerll lor şi nu eu si ngur ar trebui s-o îndur, oricît ar f i de mare truda . Este, fără îndoială, şi n e cuvii ncios şi foarte supăr ător să vrei s ă i mp u i mă s ura zel ului străin dar şi, dup ă cum spune Cicero, să dore şti moderaţia într-un lucru care e cu atît mai bun cu cît e mai mare . În atît de măre ţe îndrăz­ neli e ra inevitabil fie să mă prăbuşesc , fie să mi se de a dreptate ; dacă mi s-ar da dreptate , nu înţeleg tot u şi de ce spusele mele în ze ce tez e sînt socotite lăudabile în t i mp ce în nouă sute de teze ar fi condamnabile77• Da că însă m -a ş prăbuşi, cei c e m ă urăsc a r avea motiv să mă învinuia scă ; tot astfel cum ar putea să m ă scuze cei ce m ă îndrăge s c.


G.

138

PICO DELLA MIRANDOLA

Dar, deoarece într-o atît de mare şi serioasă prob l emă un tînăr om este lipsit de mult talent şi de învăţătură cu piscuri, el a r fi demn de î ngăduinţă mai degrabă, decît de învinuire . Deopotrivă i aceasta cu spusele POetului : " dacă lipsesc puterile, desigur îndră z neala spre laudă va fi : în cele mari să fi voi t doar, e deaj uns " 78. Căci dacă multora de vîrsta mea , imitîndu-l pe Gorgias din Le ontino i , le-a intrat în obicei , �i nu fără laudă, să propună dezbateri (nu neapărat despre cele nouă sute de te ze ) co m plete , despre problemele tutur or artelor, de ce nu mi-ar fi î ngăduit şi mie , desigur fără Învinuire , să dezbat în legătură cu lucruri care chiar multe fiind, sînt bine stabilite şi delimitate ? S-ar spune probabil că e un lucru a mbiţios şi peste măsură. î n realitate eu însu mi îmi pretind mie acest lucru în mod necesar şi nu peste măs ură, iar dacă aceia înşişi ar cerceta laolaltă cu mine sistemul de filosofare, neîndoios ar fi constrînşi să mărturisească faptul că am dreptate Căci aceia care s-au consacrat vreunei scoli filosofice , adică ' lui Thoma bunăoară sau l ui Scotus, care acum sînt cei mai potriviţi spre a fi citiţi , aceia cu sigura nţă că-şi pot pune în pericol învăţătura lor chiar prin examinarea unui număr restrîns de probleme ; eu însă, m am instruit în aşa fel î n cît fără "să jur pe cuvintele cuiva " 79, să mă întind peste toţi magiştrii filo s ofie i să verific toate paginile şi s ă c u nosc toate fa miliile . Deci, cu toate că a trebuit să vor ­ be sc despre toate acestea, ca să nu pară că preţuind mai puţin celelalte aş fi de dat unei singure dogme, ca apărător al ei, cu toate acestea , nu se putea ca acele puţine lucruri pe care le-am spus despre fiecare în parte, să nu fie de fapt foarte multe şi să nu se lege în acelaşi timp de altele . Apoi nimeni să nu condamne la mine faptul că ori încotro mă îndrept şi oriu n de mă poartă vremea, sînt pri mit ca oaspete80. Acest lucru a fost observat dealtfel şi de către antici care, citindu-i în întregime pe scriitori, în înlănţuirea cuge­ tărilor lor nu-l neglijau pe nici unul ; cel mai mult se ob­ servă aceasta la Aristotel care din această cauză a şi fost numit de către Platon, OCvIXY V W O'''C''Y)<;, adică cititorul ; căci este mărginire mi nţii în ade v ăr să rămînă fie numai la Portic, fie doar la Academie . Nu-şi poate alege j ust şcoala ,

-

.

-

,

"

,

,

"


D!!SPRE DEMNITATEA

OMULUI

139

potrivită lui, cel care mai Întîi nu le-a cunoscut făcîndu-şi­

le familiare pe toate81• Adaugă şi faptul că în fiecare ase­ menea familie există ceva distinctiv ce o diferenţiaz ă de

celelalte . Şi după cum în ale mele, adică în cele la ca re m-a dus filosofia mai apoi, există ceva (ceea ce voi şi arăta), tot astfel există la Scotus o anumită sănătate şi claritate, la Thoma - trăinicie şi nestrămutare, la Aegidius - ele­ ganţă şi precizie , la Francisc - energie şi ascuţi me , la Albertus - vechime , întindere şi măreţie, la Henric, după cum mi s-a părut mie, veşnic ceva sublim şi demn de cin­ stire . Tot astfel şi la arabi : există la Averroes ceva puter­ nic şi statornic, la Avempace , la Alfarabius - ceva s<:ri05 +i meditativ, la Avicenna - ceva divin şi platonic . ţii . după părerea grecilor, există în Univers ceva strălucitor printre toate şi acest ceva este virtuoasa filosofie ; la Sim­ plidos e bogată şi demnă de încre dere , la Themistios distinsă şi rezumativă, la Alexandru - statornică şi eru­ tlită, adînc alcătuită, şi la Teofrast, curgătoare şi plăcut ă la Ammonios. Şi dacă te vei îndrepta către platonicieni, (dar pe puţini îi număr care să o facă) , te vei delecta la Porphyrios cu bogăţia lucrurilor şi cu variata lui credinţă ; la lamblichos vei cinsti filosofia tainică şi misterele barbarilor ; la Plotin nu vei admira dintîi ceea ce se oferă de peste tot spre a fi admirat, căci platonicienii înşişi dîndu-şi silinţa abia înţeleg cele spuse de el în mod divin despre cele divine şi omeneşti prin caracterul învăluit al limbaj ului său . Trec mai în grabă pe lîngă învăţăceii Proc1os cel risipitor prin abunden­ ţa-i asianică, precum şi ceilalţi ce-şi au obîrşia ca şi el ; adică Hermeias, Damascios, Ol ympiodoros şi mulţi alţii în care acel -ro 6ELOV, a dică divinul , străluceşte pururi ca semn caracteristic al plat o ni c ienil o L Se întîmpl ă une ori ca o sect ă să atace principiile ade­ vărate şi să-şi bată j oc prin învinuire mincinoasă de pro­ blemele statornicite ale minţii ; dar astfel ea nu sl ăbeşte adevărul ci dimpotrivă îl întăreşte, tot aşa după c u m fla ­ căra mişcată prin agitare , î n l o c s ă s e stingă s e înteţe şte. Mişcat de această cugetare, m-am gîndit să okr, nu o singură direcţie (după cum le-ar fi plăcut unora) ci precep­ tele filosofiei ca totalitate, pentru ca al ăturînd astfel mai multe şcoli filosofice şi cercetînd cu atenţie varietatea filo­ sofiei, acel fulger al a devărului, amintit de Platon în Episto-


140

G . PICa DELLA MLRANDOLA:

le82, să lumineze spiritele noastre precum soarele ce răsare din mare . Ce-ar fi fost dacă aş fi tratat doar filosofia celor cu scriere latinească, a dică a lui Albertus, a lui Thoma, a lui Scotus, a lui Aegidius, a lui Francisc şi a lui Henric, l ăsindu-i la o parte pe filosofii grecilor şi ai arabilor ? îmi pun această întrebare căci întreaga înţelepciune a circulat de la barbari la greci şi de la greci la noi . Astfel cei din ţara noastră depind mereu de cei dinafară pe care-i descoperă, socoti nd că este de aj uns pentru sine să le cerceteze pe cele străine . Cum ar fi fost ca împreună cu peripateticii să fi meditat asupra problemelor naturii, lăsînd necercetat ă Academia platonicienilor a căror învăţătură despre cele divine martor ne este Augustin83 - este socotită pururi ca fiind cea mai sfîntă dintre toate filosofiile, învăţătură care după cîte ştiu, (departe fie invidia de cuvînt), acum, după multe veacuri, a fost adusă în dezbatere publică de mine mai întîi . Ce-ar fi fost dacă as' fi tratat toate idei le altora , oricît de multe ar fi fost ele ? - a r fi ca si cum, sosind la un ospăţ al înţelepţilor84, nu am putea să ne plătim cele con­ sumate dacă nu am adus cu noi ceva propriu, zămislit şi trudit de spiritul nostru ! După cum spunea şi Seneca, este o izbîndă lipsit ă de calitate , a fi înţelept doar din comentarii85, fără să produci ceva din tine , ca şi cum desco­ peririle străbunilor ar închide calea siguranţei noastre sau ca si cum forta naturii ar fi fost epuizată în noi ; a devărul, chi � r dacă n ; -l demonstrezi, cel puţin să-I indici fie şi de la depărtare . Căci dacă colonnl căsă.torit îşi urăşte soţia stearpă şi cîmpul ce nu dă roa de, cu siguranţă că, cu atît mai mult , mintea divină ar urî sufletul sterp cînd ar fi unită şi robită acestuia ; aceasta mai ales cînd dintr-o legătură se aşteaptă şi un urmaş cu mult mai ales. Din această cauză nemulţumit, am adăugat învăţătu­ rilor obişnuite multe altele despre vechea teologie a lui Mercur Trismegistos86, despre cea a caldeilor, despre învă­ ţăturile lui Pitagora şi despre tainicele mistere ale evreilor ; am adăugat chiar şi numeroase învăţături descoperite şi gîndite de mine în legătură cu cele naturale şi cele divine, propunîndu-Ie totodat ă spre dezbatef"e . Am propus, mai întîi armonia dintre Platon şi Aristotel, crezută înainte de mulţi dar de nimeni suficient dovedită. Dintre latini, Boe­ thius făgăduise că va săvîrşi aceasta87, dar nu se constată


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

141

că ar fi făcut vreodată ceea ce mereu voia să facă. La greci, Simplicios a promis la fel, dar ce bine ar fi fost dacă în loc să promită doar, ar fi făcut-o . Augustin de asemenea scrie în Contra A cademicilor că nu au lipsit cei mulţi care să încerce să dove dească prin pătrunzătoarele lor discuţii acelaşi lucru, anume că filosofia lui Platon şi Aristotel sînt una şi aceeaşi88• Apoi Johannes Grămăticul care, deşi afir­ mă că pe Platon şi Aristotel îi despart doar aceia care nu înţeleg spusele lui Platon, totuşi le-a l ăsat urmaşilor să dovedească aceasta . Am mai a dăugat şi numeroase fragmen­ te din Scotus şi Thoma, din Averroes şi Avicenna, frag­ mente despre care a m dovedit că se potrivesc unul cu altul măcar că unii le socotesc complet diferite . în al doilea rînd, cele ce le-am gîndit prin filosofia atît aristotelică cît şi platonică, le-am rînduit atunci în şapte­ zeci şi două de noi principii fizice şi metafizice ; dacă cineva le-ar reţine pe acestea , ar putea , dacă nu mă Înşel, să combată printr-o cu totul altă gîndire, orice problemă propusă în legătură cu lucrurile naturale şi cu cele divine (ceea ce cred că-mi va fi curînd evident) ; aceasta în locul celei învăţate , citite şi cultivate ca filosofie de către dascălii acestei epoci . Nu trebuie nimeni să admire, preaînvăţaţi10r Părinţi, faptul că eu încă din primii ani ai tinereţii voiesc să aduc o nouă filosofie pe care, dacă este funda mentată să o l ăudaţi iar dacă nu, să o condamnaţi ; ci, dacă veţi avea de gînd să j udecaţi descoperirile şi scrierile mele, să număraţi nu anii autorului, ci mai bine meritele sale sau foloasele acelora. Căci, după cum fac unii să se audă, mi-ar fi fost îngăduit deocamdată doar să citesc comentariile altora . Pe lîngă modalitatea de a filosofa, prezentată de mine, există şi una prin numere, veche şi mai puţin cunoscută j aceasta poate fi observată încă la vechii teologi, mai cu seamă la Pitagora, la Aglaophamos, la Philolaos, la Platon şi la platonicienii dinaintea noastră ; dar şi aceasta pre­ cum alte vestite lucruri în vremea noastră a fost lăsată să zacă în uitare din cauza neglijenţei urmaşilor, încît abia mai sînt descoperite unele vestigii ale acesteia . Platon scrie în EPinomis că dintre toate artele liberale şi ştiinţele contemplative, cea mai divină şi deosebită este arta numărătorii89• Tot el Întrebat fiind de ce omul este fiinţa cea mai înţeleaptă, rlspunde i pentru că ştie să


142

G. PICa DELLA MIRANDOLA

numere . De această cugetare aminte şte şi Aristotel în Problemata. Abumasar scrie că Avenzoar din Babilon obişnuia să spună că acela le ştie pe toate care ştie să numere . Dar acestea nicicum nu pot fi adevărate dacă prin arta de a număra ei ar fi înţe l e s acea " ştiinţă" în care astăzi mai cu seamă negustorii sînt pricepuţi ; chiar Platon afirmă, avertizîndu-ne cu voce clară, ca nu cumva această divină aritmetică să o înţelegem ca fiind un soi de aritmetică negustorească 90. Aşadar, socotind că prin îndelungată veghe am cercetat acea î năl ţa tă aritmetică, mi-am propus să mi-o pun la încercare aplicînd-o la cele şaptezeci şi pa tru de teze principale ale fizicii şi ale divinului şi astfel să răspund în public prin numere . Am propus şi teoreme de magie în care am demonstrat că aceasta are două părţi, dintre care una cpnstă din în­ treaga operă şi putere a demonilor, ceea ce este miraculos şi, cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie detestat . Cealaltă parte, dacă o cercet ăm cu atenţie, vom vedea că nu este altceva decît desăvîrşita încheiere a filosofiei naturale . Astfel grecii cînd o amintesc pe p rima , nesocotind-o demnă de numele de magie o numesc Y0'1J'tf:LClV, în timp ce pe-a doua o dăruiesc cu denumirea potrivită şi deosebită de lLOtyd�v c a pe o desăvîrşită şi supremă înţelepciune . După cum spune Porphyrios, şi în limba perşilor mag înseamnă precum în a noastră, tălmăcitor al celor divine şi preot 91. Cu toate acestea Părinţi, mare este deosebirea şi nepo­ trivirea între aceste două arte . Prima , eşte condamnată şi urît ă IlU numai de re l i gi a cre ştină ci de toate legiuirile şi de orice stat bine rînduit . Pe cealaltă însă o aprobă şi o preţuiesc t oţi înţelepţii şi toate popoarele ce se ocupă de lucrurile cereşti şi dh·il1e . Prima este ce a mai înşel ătoare dintre a rt e în t i m p ce a doua este puternică, trainică şi te poţi încre de în ea . Oricine a practicat-o pe prima , s-a prefăcut mere u căci practicantul însuşi se afla în dezol1oa re şi ocară, pe cînd din a doua se trag dintotdeauna suprema limpezime şi gloria scrierilor din vechime . Nici un bărbat filosof, dornic de a-şi însuşi artele bune nu a studiat-o pe prima ; ci , către cea de-a dona au străbătut marea, spre a şi-o însuşi , Pitagora, Empedocle, Democrit, Platon ; aceasta au împăr­ tăşit-o, întor? înapoi, şi au folosit-o în cele tainice .


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

l�

Prima, după cum este refuzată de orice mod de gindire, tot astfel, nu este a dmisă de nici unul dintre a utorii demni de încre dere ; cea de-a doua, cinstită de cei mai vestiţi Părinţi, are în principal doi autori : pe Zalmoxis, care a fost imitat de Abaris Hiperboreanul 92 şi pe Zoroastru, fiul lui Oromazos, deci nu cel la care ne-am gîndi în prima clipă. Dacă l-am întreba pe Platon, ce anume ţine de magie la fiecare din cei doi, ne va răspunde în A lcibiade93 : magia lui Zoroastru nu reprezintă altceva decît acea ştiinţă despre cele divine , prin care regii perşi astfel îi de săvîrşeau pe fiii lor încît aceştia să-şi conducă propriul stat după exemplul stat ului universal . în Charmides ne va ră s p u n de că magia lui Zalmoxis este acea medicină a spiritului prin care i se proc ură acestuia echilibru, tot astfel precum trupului sănă­ tatea prin medicină 94. Pe urmele acestora s-au st rădnit mai apoi Carondas, Damigeron, Apollonios, Hostanes şi Dar­ da nlls. La fel s-a străduit şi Homer care după cum voi dovedi deîndată, a tăinuit magia, în Teologia sa poetică, sub forma rătăcirilor lui Ulise 95 ; astfel se procedează şi în toate celelalte înţelepciuni . S-au străduit şi au perseve­ rat şi Eudoxos şi Hermippos, au perseverat, în cele din urmă toţi cei ce au cercetat profund misterele pitagoreice şi platonice . Chiar şi dintre cei mai noi îi cunosc pe ciţiva care au "adulmecat " aceasta ; pe Alkindi Arabul, pe Roger B a con şi pe Guillaume din Paris. Şi Plotin aminteşte de magie (de prima formă adică) , a t unci cînd afirmă că Magul nu este creatorul naturii, ci sI ujitorul de mijloc al acesteia 96 ; prea înţeleptul bărbat su s ţ i ne şi aprobă această magie , evitînd-o pe cealaltă care, după cum spunea el, este chemată către cele consacrate demonilor răi ; şi pe drept cuvînt, mai bine să-i lăsăm pe aceştia să se apropie de noi decît noi să ne apropiem de ei, căci magia adevărată ne face conducători şi stăpîni ai aces­ tora, în timp ce cealaltă îl face pe om j osnic şi supus puterilor nelegiuite ; aceea nu-şi poate revendica nici numele de artă, nici pe cel de ştiinţă ; aceasta, bogată în cele mai profunde mistere, cuprinde în sine cea mai a dîncă contem­ plare a lucrurilor celor mai tainict!, şi mai ales cunoaşterea întregii naturi . Aceasta, printre virtuţile semănate şi răs­ pîndite prin binefacerea lui Dumnezeu, nu produce atît minunăţii cît stă devotată în slujba naturii zămislitoare


144

G . P I C O DELLA MIRANDOLA

ca una care o scoate de la întuneric la lumină. Tot magia , după ce a cercetat consimţirea naturii, pe care grecii o numesc in mod semnificativ (j u fL1t OC e Z �IXV 97, deci după ce a făcut-o aceasta cu scrupulozitate şi în interiorul ei, cerce­ tînd cunoaşterea ascunsă a naturilor, adăl1gîndu-i fiecărui lucru farmecele ei înnăscute ce sînt denumite L UYYZ<; ale magilor, dezvăluie pe faţă, ca şi cum însuşi ar fi făuri­ torul, minuni le din colţurile ascunse ale lumii, din sînul naturii, din c ămările şi ascunzătorile lui Dumnezeu ; acestea sînt ascunse privirilor, dar după cum agricultorul împreunea­ ză ulmii cu viţa de vie 98, tot a stfel Magul uneşte pămîntul cu cerul , a dică pe cele de j os, cu zestrea şi virtuţile celor de sus . Astfel se face că pe cît de monstruoasă şi dăună­ toare apare cealaltă, pe atît de divină şi binefăcătoare este această magie . Mai cu seamă că aceea îl depărtează pe om de Dumnezeu, l ăsîndu-1 în puterea duşmanilor Domnului, cîtă vreme aceasta trezeşte acea a dmira ţie a făptuitorilor lui Dumnezeu, pe care o urmează în modul cel mai sigur dragostea binevoitoare , credinţa şi speranţa . Căci nimic nu ne îndreaptă mai mult către religie, către cinstirea lui Dumnezeu, decît sîrguincioasa contemplare a minunilor Domnului pe care cu cît le vom cerceta mai mult prin amintita magie natural ă, cu atît mai aprig vom fi însufleţiţi întru cinstirea şi iubirea creatorului şi vom fi îndemnaţi să cîntăm "Pline sînt cerurile, plin este întreg pămîntul de măreţia gloriei tale" 99. Dar, e de aj uns ceea ce am spus despre această magie , căci ştiu că sînt unii care a desea condamnă şi urăsc ceea ce nu înţeleg, tot aşa cum cîinii latră neîncetat la necu­ noscuti . Aj �ng acum la cele ce sînt scoase la iveală din vechile mistere ale evreilor ; le-am a dus şi p� acestea pentru a înt ări preasfînta cre dinţă catolică ; dar pentru ca nu cumva ne­ cunoscătorii să le considere a fi nişte nimicuri imaginare sau povc şti ale rătăcitorilor, doresc ca toţi să înţeleagă ce şi cum sînt acestea , de ullde au fost scoase , de care şi cît de vestiţi autori au fost dovedite şi cît de argumentate, divine şi necesare le sînt oamenilor noştri pentru a apăra religia împotriva neplăcutelor calomnii ale evreilor. Nu numai celebrii învăţători ai evreilor, ci chiar şi dintre ai noştri unii precum Ezra, Hilarius şi Origene scriu că Moise, pe lîngă legea lăsată urmaşilor cioplită în cinci cărţi, a


DESPRE DEMNITATEA OMULUI

145

mai primit prin inspiraţie divină, pe munte, chiar şi tăl­ măcirea mai ascunsă a acesteia100 ; a mai primit însă şi preceptul ca legea şi interpretarea legii să nu fie încredinţate cărţilor şi nici răspîndite mulţimii , ci doar Ie sua Nave însuşi, cînd îi va veni TÎndul101, să le dezvăluie succesiv celor dintîi dintre preoţi printr-o religie a marii tăceri. Mi-a fost de ajuns ca printr-o simpl ă povestire să cunosc cînd puterea lui Dumnezeu, cînd mînia împotriva ne cinstiţilor. cînd îngăduinţa faţă de cei buni, cînd dreptatea faţă de toţi ; şi astfel prin învăţături divine şi binefăcătoare spre a trăi bine şi fericit, am învăţat cinstire a adevăratei religii . Căci a da pe faţă mulţimii tainicele mistere , ascunse sub învelişul Legii sau sub văluI simplu al cuvintelor, ce altceva ar însemna decît să-I dai pe sfînt cîini10r sau să răspîndeşti mărgăritarele printre porci ?I02 Aşadar a păstra acestea fără ştirea mulţimii, pentru a le transmite celor desăvîrşiţi, (căci numai prin aceştia se transmite înţelepciunea, după cum spunea Pavel) , nu a fost un sfat omenesc, ci unul divin103. Obiceiul acesta l-au vegheat cu cea mai mare sfinţenie filosofii antici . Pitagora nu a scris mai nimicIM, decît oarecare lucruri scurte pe care le-a încredinţat fiicei sale Dama . Şi sfincşii ciopliţi în templele egiptenilor ne atrag atenţia tot asupra faptului că învăţăturile mistice sînt păzite prin înl ănţuirea tainelor spre a nu fi atinse de mulţimea neştiutoare . Platon spune următoarele , scriindu-i lui Dionysios ceva despre esenţele supreme : " prin enigme trebuie să spun, pentru ca dacă cumva ar cădea în mîinile altora, aceia să nu înţeleagă ceea ce îţi scriu " 105. Aristotel spunea despre cărţile Metajizicii în care este vorba de cele divine - că au fost editate şi nu făcute cunoscute106• Ce alte exemple să mai a duc ? Origene spune că Iisus Hg stos, învăţătorul vieţii, le-a dezvăluit învăţăceilor săi multe pe care nu aveau voie însă să le scrie pentru ca acestea să nu devină bunuri comune mulţimii . Preceptul acesta îl confirmă cel mai bine Dionisie Areopagitul, care spune că misterele cele mai tainice au fost transmise de către făuritorii religiei noastre "ex v o u Etc; v o u v i h a: fLEGO V My ov", a dică d e l a spirit l a spirit, ocolind scri­ sul, la mij loc fiind cuvîntul1 07. La fel de profund s-a pro­ cedat cînd, dezvăluită fiind a devărata interpretare a legii, transmisă l ui Moise din învăţătura lui Dumnezeu prin in­ spiraţie divină, a fost denumită Cabala, ceea ce la evrei -

10

-

Raţionamente

sau 900 de teze


G.

146

PICO DELLA MIRANDOLA

înseamnă acelaşi lucru ca şi la noi primire ; aceasta deoa­ rece acea învăţătură nu este obţinută din lucrări scrise, ci din succesiunile bine rînduite ale revelaţiilor, una de la alta , precum în dreptul de moştenireI 08. î n a devăr, după ce au fost eliberaţi de Cyrus din robia babiloniană, după ce sub Zerubabel a fost reconstruit Templul, evreii şi-au închinat spiritul refacerii Legii ; fiind atunci conducător al bisericii Ezra, după ce a corectat -c artea lui MoiseÎ o9, ştiind că în exil urile, în luptele , în fuga şi în captivitatea neamului lui Israel, nu a putut fi păzit obiceiul hotărît de strămoşi de a transmite învăţătura de la unul la al t ul a h otăr ît ca dintre toţi înţel e pţii ce-au supravieţuit, (după ce i-a a dunat laolaltă) fiecare în parte să a ducă ceea ce ţinea minte despre misterele Legii, iar acestea , fiind admişi şi scribi , să fie rî nduite în şaptezeci de suluri, (căci cam atîţia înţe l e pţi erau în sfat) ; a hotărît a cestea şi pentru că îşi dădea seama că tainele învăţăturii cereşti îngrijife de el prin inspiraţia divină, vor pieri în viitor, căci memoria nu le putea păstra mult timp fără a le a dăuga explicaţii l ămuritoare . Dar pentru ca de spre aceasta să nu fiţi ne vo iţ i să-mi da ţi crezare numai mie . ascultaţi-l Părinţi, pe Ezra î ns uşi vorbind astfel : " exact după patruzeci de zile a c u vî nt at Preaînaltul arătîndu-mi ; c ele ce le-ai scris la început, dezvăluie-le spre a le citi demnii şi nedemnii, însă cele şaptezeci de căr ţ i noi le "ei păstra s pre a le da în viitor înţelepţilor din poporul tău. Căci în aceste cărţi se află vîna spiritului şi izvorul înţelepciunii şi fluviul ştiinţei . Şi astfel am făcut " ll O. Acestea sînt cuvin tele lui Ezra . Acestea sînt cărţile ştiinţei Cabalei, cărţi în care după cum pe drept şi cu limpe de glas a spus Ezra , se află vîn a spiritului, a dică nespusa teologie despre Dumne­ zeirea suprasubstanţială11l ; izvorul înţelepciunii, adică de­ săvîrşirea metafizică despre formele inteligibile şi cele �n­ gelice ; şi fluviul ştiinţei, a dică cea mai durabilă filosofie despre lucrurile naturale . Supremul Pontif Sixtus al IV-leall2 care l-a precedat cu puţin pe Inocenţiu al VIII-lea sub care fericit trăim, s-a · îngrijit cu mare dragoste şi sîrguinţă ca aceste cărţi să fie încredinţate prin literele la tine folosului public al credinţei noastre . Şi astfel, la vremea cînd el a murit, trei dintre ele au aj uns la cei de limbă latină. Aceste cărţi sînt şi astăzi ,

­


DESPRE

DEMNITATEA OMULUI

147

cinstite la e vrei în a şa măsură î ncît nu-i este îngăduit nimănui să le atingă da că n u are vîrsta de patruzeci de ani. Cînd eu a m analizat aceste cărţi, printr-o trudă deloc obişnuită, cu cea mai mare atenţie, citindu-le printr-o­ sîrguinţă ne obosit ă, am văzut î n ele - martor mi-e Dum­ nezeu - nu atît religia mozaică cît mai ales pe cea creş­ tină. În ele am citit despre misterul Trinităţii, întruparea Cuvîntului, divinitatea lui :Mesia ; asemeni despre păcatul originar şi i spăşirea lui prin Hristos, despre Ierusalimul ceresc, căderea demonilor, ordinele îngerilor ; despre puri­ ficări, despre păcatele celor de jos şi altele asemenea pe care zilnic le citim la Pavel şi Dionisie, la Ieronim şi Augus­ t i n ; la ei, ele ce ţin de filosofie ascultă de Pitagora şi Platon ale căror principii sînt atît de înrudite cu credinţa creştină încît Augustin al nostru îi a duce suprem� mulţu­ miri lui D um nez e u pentru că i-au ajuns în mînă scrierile platonicienilor1l3 • Î n general, nu exist ă între noi şi evrei controverse legate de vretln l ucru despre care, cu ajutorul cărţilor cabaliştilor, ei să nu fie în stare să-I dovedească fals sau să nu-l poată respinge încît lor să nu le mai rămînă vreun ungher în care să se ridice . Ca martor cel mai serios al acestui lucru îl am pe Antonius Cronicarul, preaînvăţatul bărbat căruia i-am fost şi e u oaspete şi căruia i-a fost dat să-I audă p e Dactylos Evreul , cel priceput în acea ştiinţă, umilind cu totul cugetarea creştinilor despre Trinitate . Dar, ca să recapitulez capetele dezbaterii mele, să mă întorc şi să a daug cugetarea mea despre tălmăcirea poe­ ziilor lui Orfeu şi ale lui Zoroastru. La greci Orfeu este cit it în între gime ; tot l a ei este citit şi Zoroastru, dar par­ ţial , în timp ce l a cal dei cu totul . Amîndoi sînt socotiţi şi părinţi şi f ăur ito ri ai vechii înţelepciuni . Dar ca să în­ c et ez despre Zoroastru, c ar e este a desea amintit cu supremă cinsti re l a p latonic ieni, trec la Iamblichos Calcidicul care scrie că Pitagora a avut ca exemplu Teologia orfică atunci cînd şi-a plăsmuit şi şi-a format filosofial14• Ba mai mult, se afirm{l că spusele l u i Pitagora sînt socotite sacre tocmai pentru că izvoresc din învăţăturile lui Orfeu ; de aici şi tainica Învăţătură despre numere şi tot ceea ce a avut măreţ şi sublim filosofia greacă ; după cum s-a şi răspîndit de la cel dintîi izvo7. Dar (acesta fiind obiceiul teologilor din vechime) Orfeu, asHel şi-a acoperit tainele principiilor sale


1 48

G.

PICO DBLLA MIRANDOLA

cu vălul povestirilor şi cu veşmîntul poeziei, încît cel ce citeşte imnele acestuia , cre de că în dedesubtul lor nu se ascund altceva decît nimicuri şi povestioare foarte simple . Am vrut să spun toate a cestea pentru ca fiecare să-mi poată cunoaşte truda şi să ştie că pentru a scoate la lumină semnificaţiile ascunse ale filosofiei tainice din ascun­ zătorile poveştilor cercetate, deci într-un lucru atît de serios, de ascuns şi de necercetat nu m-am sprijinit de opera şi sîrguinţa altora ca de nişte intermediari. Şi totuşi mă latră cîinii pentru că mi-am strîns ceva nimicuri şi lucruri ne­ sigure pentru demonstrarea numărului ; de parcă n-ar fi toate problemele foarte neclare şi discutabile, iar în legă­ tură cu cele mai importante nu s-ar duce lupte în Aca­ demie1l5 ; de parcă nu aş fi adăugat suficient de multe pentru aceştia care se folosesc de ale mele, fie necunoscute, fie tratate deja, şi se cred conducători ai filosofilor. Eu însă sînt cu atît lUai departe de vreo vină cu cît am putut să-mi restrîng dezbaterea în foarte puţine puncte . Dacă aş fi voit s-o împart în capitole, după cum obişnuiesc alţii, şi apoi să le îmbucătăţesc şi pe acestea, s-ar fi împrăş­ tiat într-un număr nedefinit . Şi, ca să nu mai vorbesc des­ pre celelalte , cine este cel care să nu ştie că o teză din cele nouă sute , a dică cea despre legarea filosofid l ui Platon .cu a lui Aristotel, puteam, fără a fi bănuit că doresc numere mari, să o tratez în şase sute de capitole, ca să nu zic mai multe ? La fel, socotesc să a dun fragmentele faţă de .care alţii au reţineri, înşirîndu-I e unul cîte unul . Dar, pentru că trebuie să spun c�va , măcar că fără mo destie şi nu din propriu-mi hu, vo i spune totuş i, silit de invidioşi şi de cei ce mă ponegresc, că în această alcă­ {u ire vorbită a mea, am vrut să dove desc nu atît că ştiu Jll ulte , cît că ştiu multe l ucruri pe care mulţi nu le cu nosc . Dar pentru ca aceasta să vă apară pe faţă, Preaînvă­ ,ţaţi1or Părinţi, şi pentru ca dorinţa voastră preadistinşilor 'Învăţaţi, să nu fie pusă la încercare de cuvîntarea mea, văzîndu-vă pregătiţi şi dornici de a urmări cu mare volup­ tate lupta mea, fie ca tot ce urmează să fie norocos şi fericit, iaf noi, ca la chemarea unui semnal, să începem lupt? .


NOTE

1 Metafora lu mii ca spectacol (teatru) era deja uzată in vremea lui Pico delia :!IIirandola. Filosoful italian avea suficiente surse pentru a o folosi ; de exemplu Platon, Legile, 1, 644 : "Fiecare dintre voi, reprezen ­ tanţii făpturilor vii, să ne consideră m o marionetă de origine divină, co nfecţiouată de zei, fie ca o jucărie a lor, fie cu vreo ilol.tenţie serioasă " .

i='

î n aceeaşi m'lsură theatrum mundi putea f i rece ptat din Policmt lucrarea lui Ioan din Salisbury, foarte cunoscută încă din 1 1 59, anul publicării ei şi adesea retipărită pină în secolul al XVII-lea. Chiar dacă Pico cite ază mai j os o lucrare, i nfluenţa autorilor mai sus citaţi este evi­ dentă. ( Pentru motivul theatrum mundi, vezi îu E . Robert Curtius , Lite­ rat u ra europeană şi Evul Jl,{ediu latin, tr. rom., Editura Univers, Bucu­ reşti, 1 970, cap . ]}[etafore teatrale) .

2 Este vorba de un tratat de magie ( atribuit prin aproximaţie lui A puleius) în care se arată c ă : " datorită acestor ( aspecte) , mare minune este o mul, o Asclepios ; fiinţ:[ demnă de a fi adorată şi cinstită, acesta trece chiar în natura zeului, ca şi cum ar fi însuşi zeu ; . . . o parte din el aparţine naturii u mane, iar ce alaltă este încredinţată stării divine " . 3 Psalmul 8, v . 4- 5 : 4. " Ce este omul că-ţi a minteşti de el ?

Sau fiul omului, Ilă-I cercetezi pe el ?

5. �ficşoratu-I-ai pe dînsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai Încununat pe el " .

, A r putea f i o aluzie la paritatea dintre numărul spiritelor ş i cel al astrelor ; cf. Platon in Timaios : " D upă combinări, totul a fost împărţit Într-un nu măr de spirite egal cu nu mărul astrelor " . -5-0f� �ul;rre-asemănătoare intilnim la Cicero in D e rep ublica ( XIII) :

"Nu crezi că e în legătură cu c asele noastre să ştim ce se intImplă ? şi

ce se face in casa mea ? �u acea casă pe care o mărginesc pereţii noştri,

ei Universul acesta intreg pe care zeii ni l-au dat drept locuinţă, şi patrie tn comun cu ei".

P�

nu putea să preia expresia din fragmentul de mai sus (descoperit abia in anul 1 8 2 1 de cardi nalul Angelo Mai, in'B iblioteca Vaticanului) ' dar o putea face din celebrul S ni Scipionis (fragment tot din De rep ublica a lui Cicero) trans mis nouă de Macrobius. • Minţile nu sint al tceva d�cît ingerii, mai precis este denumirea generală pentru toate co mponentele ierarhiei cereşti stabilite de Dio nisie Areopagitul in celebra sa lucrare Despre ierarhia cerească, lucrare care, după cum se va vedea, l-a iufluenţat puternic pe Pico .

om um

':� D� fapt şi denu mirea de îngeri este una generală la Dionisie Areopa­ gitul, precum cele de inteligenţe cereşti şi virtuţi cereşti. (Vezi capitolele V. VII din Despre ierarhia cerească) .


DAN NEGRESCU

150

Denu mirea de îngeri este însă şi particularizatoare, conform împ iirţh ii inte li ge nţel or cereşti în trei distincţii a cite trei c ate gor ii , după cu m ur me ază : ierarhia primă ser afi mi c heru bim i throni ierarhia st ăpî niri

medi,

virtuţi

puteri ierarhia ultimlJ conduceri arh angh el i

Ingeri

7 V. Facere a , 1, v. 25- 26 : 25. A fă cut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele do­ mestice du p ă felul lor şi t oate tîrîtoarele pămîntului după felul lor. Şi a Tăzut Dumnezeu că e ste bine . 26. Şi a zis Dumnezeu : " Să facem om dup ă c hipu l ş i dup ă asemănarea noastră, ca să stăpinească peştii mării , p ăsări l e cerului şi animalele do­ mestice, to ate vie t ăţile c e se tîr ăsc pe pămînt şi tot pă mîntul " Mai apr opi at insă de Pico este textul din Meta»lOIfozel/l (1) lui Ovidiu (tr. rom. de D avi d Popescu , Editura ştiinţifică, B u cureşti, 1 959) : .,Lipsea a cu m o fiinţă mai vrednică şi înzestrată cu o minte mai înaltă, care să p oat ă st ăpini peste celelalte. S-a n ăs cut omul ; fie l-a creat din slminţă divină acel făc ător al lucrurilor şi obîrş i e a u nei lumi m ai bune. fie el lutul pr oasp ăt şi de curînd despărţit de înaltul eter păstra in sine seminţele cerului cu care er a înrudit, lut pe care f iul lui Iafet , după ce l-a amestecat cu ap ă de riu , l -a pl ăs mui t după chipul zeilor care cîrmu­ Iesc to ate . . . omului i-a dat c hip mîndru ş i i-a p oruncit să priVl' asc il cerul şi să-şi înalţe f aţ a spre stele " . 8 R ap ort are l a di al ogu l Timaios al lui Platon : "Dintre neamurile muritoare , trei nu au v e nit încă pe lume ; dar d a c ă ele nu-şi pri me sc existe nţa , cerul va fi i nc omplet . . . Dar pentru că şi acele feluri de muritori Îşi pri m es c existenţa şi au parte de viaţă prin mine, ele vor fi egalii zeilor . . . sămînţa o voi d a eu " . • Ordinele cele mai de sus s î nt ce l e an gelice stabilite de D i on isi e Areo­ p agitul . Vezi nota 6. 1 0 Ren aştere a omului În cele de sus ce sîn t divin e e ste o formulă sin­ tetiz ată de Pico di n Despre ierarhia cerească (cap. III, I) a lui Dionisie A re opa gitul : Aşadar, sc opul Întregii ierarhii este (În măsura În c are c ste " p osibil să fi e ) asimilarea lui Dumnczeu şi unirea cu el . . . . Aşadar, ori­ cine di ntr e aceia care au avut parte de or dine a sacră în c ar e este aşezată i mit ar e a sacră a lui Dumnezeu (conform Înţeleguii fiec ăru i a ) , ceea ce, d u pă cu m spun Sfintele Scripturi , constituie lucrul cel mai divin dintre toate, acela deci, se va Înfăţişa c a u n c o-f ăptuit or , care să dovedească în sine lllsuş i , atît cît poate , d ivi na f ăptui r e a lucrării ce străluceşte " .

11 For mul are preluată din satirele lui Lucilius (1 , 623) : " A stfel d u p ă cum fiecare din noi este înălţat la lumină din punga mamei" ; şi tot la Lucilius (244) : "punga, precum şi cev a din bani, le p oa r tă cu sine fie-

car e " .


NOTE LA DESPRE DEMNITATEA: OMULUI

151

11 Pico se referă la distincţia ange lică proximă lui Dumnezeu ; conform <:elor arătate de Dionisie A re opagitul in op. cit., (VI) : "Te ologia a denu­ mit toate substanţele cereşti prin nouă nume lămuritoare : pe ace stea , -divinul nostru iniţiator le-a separat In trei distribuiri a clte trei. El spune că prima este aceea c are se î nvîrteşte cu asiduit ate in jurul lui D u mneze u , fiindu-i acestuia î n perman enţă nedesp ărţită şi dată spre a fi unită cu e l in mod mai direct şi înaintea celorlalte distribuiri " . 18 L a Diodor din Sicilia, in Biblioteca istorică, Editura Sport -Turism B ucureşti, (cartea întii, L XII) , se spun următoarele despre Proteu : "Po­ trivit unei anumite tradiţii, Proteu era un bun cunoscător al vînturilor şi el se putea preface cind într-un animal, cind într-un copac, cind în foc Qri in orice altceva . Ei mai adaugă şi că regele dobîndi se această iscu sinţă în urma indelungatci sale vieţuiri cu astrologii. Dar ceea ce mito­ logia elenă povesteşte despre transformările lui Proteu işi are obîrşi a intr-o veche datină pe care o întilnim în l u mea regilor egipteni. î ntr­ ade văr, regii din Egipt îşi ac operă capul cu măşti în chip de leu, de taur sau de şarpe, simboluri ale domuiei . De asemenea, ei mai poartă pe cap crengi de c opac , foc şi chiar - uneori - ierburi înmiresmate " . 1 4 Referindu-se l a " tr u ditel e cărări ale sufletului", Emp e d o c1e ar ăta fragmentul 1 1 5) că : " Sufl etele trec dintr-un trup într-altul, silite să-şi schimbe locul, şi fiind pedepsite de Neikos şi nelăsate să popose asc ă intr­ unul singur. Dimpotrivă, sufletele trecind dintr-un trup intr-altul, suferă tot soiul de pe depse din partea Neikos-ului " . Empedocle le reco mandă discipolilor s ă s e abţină d e la toate fiinţele " acestui Univers dezbinat " , pentru că - zice el - trupurile ani malelor ce se hrănesc sint l ocuinţe ale sufletelor pedepsite (vezi Iamblichos, Pro­ ­

trepliwl) .

Referitor la mdamorfoza in plantă, citim in fra gme ntul B 1 1 7 ur m ă toarele : . , Eu am fost, de fapt , o dată băiat şi apoi fată, Plant ă şi pasăre, peşte de mare ee-i mut pe vecie " . � îu pr ivinţ a op ti mei transmigraţii, reţinem din fragmentul B 1 27 : " Printre-animale, (oamenii) ajung (prin transllligraţiuu e> Lei, ce în munţi locuiesc, cu culcuş pe pă mîntul [cel tare ] , Iar printre arbori frumos infrunziţi tot e i devin dafini " . ni Tot in legătură cu concepţia pit agoreic ă , Plotin (Enn . , IV, 8, l) r eproduce cîteva versuri ( B 1 1 5) p e care i le atribuie filosofului gre c preso cr ati c : "Este-o sentinţă a Necesităţii, o hotărire Veche şi veşnică, de zei votată şi pecetluit ă Cu jurăminte grozave, dacă vreunii-şi pătează Membrele dr agi cu o crimă . . . De trei ori zece mii de soroace acelora dat li-i Să răt ăce asc ă, pribegi departe de zeii ferice ; Din ei se nasc in scurgerea vre mii , chipuri diverse De muritori, ce schimbă tru dite cărări ale vieţii". 16 A propi at ă de u ne le citate biblice formula omnis caro este insi i nterpret at ă de Pieo în sens n ou. A se compara cu următoarele trimiteri : Facerea, 6, v. 1 2 : "Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pămînt şi iati era stricat, căci tot trupul se a bătuse de la calea sa pe pămlnt " . Psalmul 64, v. 2 : " Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni " . ­


152

D A N NEGRE seu

Matei, 24, v. 22 : "Şi de nu s-ar scurta acele zile, n-ar mai scăpa mcl un trup ; dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile " . 16 Intreaga creatură (sau făptură) îl traduce pe omnis creatura ce apare de asemenea În scrierile bi b li ce . Exe mplifică m cu Matei, 1 6, v . 1 5 : "Şi le-a zis : Mergeţi in toată lumea şi pro p oY ădtliţi Evanghelia la toată făptura " . 17 Psalmul 48, v. 2 1 : "Omul in cinste fiind n-a r r i ceput ; aIăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asc m ă n at l or" . 18 Psalmul 8 1, v. 6 : " Eu am zis : (, Put e r n ic i sinteţi şi toţi fii ai celui Preaînalt » " . 19 Pico se referă la prima ierarhie a n gelic ă aflată .. Înaintea altora, imediat lingă Dumnezeu, în apropierea celu i ridicat deasupra tuturora" (Dionisie Areopagitul, op. cit . , VI) . Vezi nota 1 2 . 2 0 Conform descrierii din op . cit . , (VII) : "Această primă ierarhie ce­ rească este condusă pe drept de naturile cele mai sublime, deoarece prin aceasta ea primeşte o ordine mai sublimă decît celelalte (ierarhii), ordine din care primele apariţii şi iniţieri ale lui Dumnezeu sînt în mod mai ori­ ginar derivate, dat fiind că ei îi este cea mai apropiată lui Dumnezeu, stindu-i alături in mod nemijlocit" . Il Vezi nota 1 0 . I I Pico preia interpretarea ierarhiei d e la Dionisie Areopagitul (op. dt.) , mai precis din capitolul al VII-lea al lucrării : .. Chiar sfinta denu mir e de serafimi este interpretată de cei pricepuţi la ebraică prin incendiator; sau prin cei ce înjlăcărează" . 1 3 QP . cit., VII : " Denumirea d e cherubim este interpretată d e aceiaşi (adică de cunoscătorii limbii ebraice, n.n., D.N.) prin bogăţia cunoaşterii sau prin răspîndirea înţelepciunii" . " Op . cit., VII : "Thronii, de asemenea, sint nu miţi cei ce injlăcă" ea:ă ; dar datorită înfăţişărilor lor deiforme sînt numiţi şi prin denumirea lă­ muritoare de răspîndire a înţelepciunii . . . Thronii re prezint ă ceea ce este inaccesibil oricărei umilinţe pămintene, adică ceea ce este purtat fără vreun amestec către cele superioare, prin dorinţa divină ; ceea ce nu zace in nici unul din lucrurile de jos, ci stă infipt cu fermitate, prin toate forţele, În ceea ce este cel mai înalt " . 1 5 Dionisie Areopagitul susţine că esenţele prime (serafimii, cherubi­ mii, thronii) " devin mai înalte faţă de virtutea supremă sau chiar faţă de toate virtuţile deiforme şi sînt antepusele onlinii lui Du n:l1ezeu, men­ ţimndu-şi prin iubirea de Dumnezeu mişcarea proprie şi uniformă, ne­ schimbătoare, fără a cunoaşte vre o diminuare dăunătoare " . 21 V . Facerea 1 , v. 2. 27 V. Iov, 26, v. 1 0 . 28 V . Ioan, 1 7, v. 20 - 23 . Ideea este dezvoltată la Dionisie Areopa­ gitul în capitolul III. Vezi nota 1 0 . U Ordinea pal adică este legată d e cifra 7 ş i după cum arată şi determinantul, de numele zeiţei Pallas (simbol al filosofiei în textul filo­ sofului italian) ; despre această cifră spune Cicero în Visul lui Scipio (De republica) c ă , , ('ste punctul nodal al tuturor lucrurilor " . O explicare mai generoasă o aflăm la Aulus Gellius in Nopţile atice (III, X, 1 ) : " în prima dintre cărţile sale intitulate Hebdomade sau Despre portrete M. Varro vorbeşte despre însuşirile şi puterile multe şi variate ale numărului şapte, pe care grecii îl numesc hebdomas. Căci - zice el - acest număr for-


NOTE LA DESPRE DEMl\'1TATEA: OMULUI

153

mează pe cer Ursa mare şi "C"rsa mică. Şi cercurile cerului, în j urul axei, ş a p te . Nici Zodiacului nu-i lipseşte numărul 7 . . . . P e lîngă a c east a e l scrie că !,una îşi termi nă ciclul de învîrtire în de patru ori cîte şapte zile. Numărul acesta are legătură şi cu naşterea oamenilor, căci - zice el după ce sămînţa ger minală a f o st introdusă în uterul femeii, în pr i mele şapte zile se Î nch ea gă , se conturează şi ajunge în situaţia de a căpăta formă şi figură . Şi fazele cele mai periculoase ale bolilor , socoteşte el că sînt În zilele cu numărul şapte . . . . Cei c e se hotărăsc să moară de foame, abia din ziua a şaptca pot să moară". 10 Despre ierarhia cerească . (VI) : " Cherubimii împărtăşesc alt ora puterea de a -l cuno aşte şi de a-l obse r v a pe Dumnezeu, precum şi capa­ citatea luminii ce se r ăspî n deşte ; ei au de ase menea puterea de a con­ te mpla frumuseţea divină În in!!ăşi prima virtute " . 31 Aluzie evidentă la cele ce sînt scrise In Epistola câtpe Romani II apostolului Pavel (8, v. 5) : " C ăci cei care sînt după trup cu getă cele ale trupului, iar cei care sînt după Duh, cele ale Duhului " . 3 2 V . A doua epistolă către Corinteni a apostolului Pavel ( 1 2, v. 2 - 4). 83 Despre ierarhia cereasccl (VII, III) : "Aşadar ierarhia pri m ă a inteligenţelor cereşti e ste p u rific at ă , luminată şi desăvîrşită ; ea este cons acrat ă de însuşi principiul fundamental de a iniţia, de acelea de care este Înălţată in mod ne mijlocit În Însăşi preasfînb purific are , Îwllţată, după putere a sa de Înţelegere, prin bogata lumină a celei mai d('s;'( vÎrşite sfinţiri ; este lipsit ă de orice d i minuare, este pl in" nc str.\ l:tcire a primă şi desăvîrşită prÎn Împărtăşirea cunoaşterii imediat" şi a ştiinţei ei" . 3< Op. cit. (VII) : Sînt de ase menea esenţe cont(� l1l p l atoar� ; dar ele " nu t re b ui e înţelese ca Stx�cbb,,-re ale simbolurilor (fie prin simţ, fie prin minte) . . . , ci ele sînt Îm pli nite prin cunoaşterea unică a a l te i lu mini şi prin conte mplare a frumuseţii ei ce strălu ceşte În cele trd, fiiud fiiuri­ t o are a şi originea frumuseţii şi stî nd de asupra substal1ţ" i " . 8 5 DE'scrierea r ei a aproape textual cele d i n Facerea, 28 . v . 1 2 - 1 3 : ,, 1.2. Şi a visat că era o scară sprij inită pe pămînt, iar ('11 vîrful atingea cerul ; iar Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pc ea. 13. Apoi s-a arătat în capul scării" Domnul şi i-a z i s : " E 'l sînt Do mnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău .

spune Varro că sînt

-36Urc;reâ'"'Ş"iCObâ'rfrea' că�(,sIWnde-�iş�ărir';�lg7-1 ic� " d,' Jl(' - scara lui Iacov. Se mnificaţia mişcării apare la Di o n isi e Areopagitul ( V II) . î n legă­ tură cu " membrele lui 05iris " , găsim următoarele în Biblioteca istoricil ( c arte a întîi, XXI) . a l 11i Dio,br ,1 hl Sid!:a : " Osiris ['!' fi d o mni t cu du hul dreptăţii asupra Egi pt ulu i şi ar fi fost ucis de către fratele său Typhon. un om apri g şi nelegiuit. Acesta i-a tăiat trupul în domlzeci şi şase de bucăţi, dind cite o bucată fiecăruia dintre acei Î n toyărăşia c ărE' i a se nă pustise asupra lui Osiris . . . dar Isis, sora şi soţ ia lui Osiris, riizbunl1 uciderea cu ajutorul fiului său Horus şi-i luă viaţa lui Typhon . . . Isis găsi toate părţile trupului lui Osiris în afară de părţile ruşinoase " . II a 7 Ieremia, r , v . 5 : " înainte de a t e fi ză mislit î n pîntece, te-am ctJ!. noscut, şi inainte de a ieşi din pîntece, te-am sfi nţit şi t e - a m rînduit proroc pentru p opoare " . 88 D aniel, 7, v. 10 : " Un rîu de foc se vărsa şi ieşea din el : mii de mii îi slujeau şi miriade de miriade stăteau inaintea Lui . Judecătorul s-a aşezat şi c ărţi le all fost deschise" . Dionisi e Are op agitul dezvoltă pro­ blema numărului îngerilor Î ntr - un c a pitol aparte ( XIV) din op. cit., arl-


154

DAN NEGRESCU

tind următlJarele : "Fără indoială că este demn de acest comentariu sp i­ ritual, ceea ce spune sfinta î nv ă ţ ătu r ă a Scripturi Jor despre ingeri, anume că sint de o mie de ori o mie şi de zece şi de o mie de ori o mie cîte zece, acele i nalte numere ce ne sint transmise ; adun ln du-I e şi inmulţin­ du-le intre ele, se dovedeşte că esenţele cereşti nu pot fi nu mărat e de noi ; căci numeroase sînt feri citele armate ale mi nţi l or cereşti ce depăşesc restrînsa şi n e putin c i oas a socoteală a numerel or noastre materiale" . 8 9 Isaia, 45, v. 7 : "Eu intocmesc lumina şi d a u chip intuner i cul ui, cel ce să ! ă şl uieşte pacea şi rcstriştei îi Iasă cale ; Eu sînt D omnul care fac toate aceste a". Luca, 1 9 , v. 38 : " Binecuvîntat este impăratul care vine intru n u ­ mel e Domnulu i : Pace în cer şi slavă întru cei de sus" . 40 Pico porneşte de la l egătur a exiştentă Între ordine şi in cele trei distincţii ierarhice prezentate de Dionisie Areopa gitul . în cadrul ierarhiei prime cherubi mii sînt interme diari Între serafimi şi throni, primind puterea de a-I cunoaşte pe Du mnezeu, de la serafimi şi transmiţînd-o celor din urmă "dar toate acestea atîta ti mp doar cit cele inferioare î şi derivă şi l mpărtăşesc fără invidie înţelepciunea tr a ns mis ă lor" (VII) . U E mpe doc le arată următoarele despre Ndkos şi Philotes (B, C frag me ntul 35) : "Cînd pe fundul v îrte jului Kcikos-adînc pătrunse 'N mijlocul lui apăru atuncea, la rindu-i, Philotes Care pe t o ate le -adună incît devin Unul sin gur, Nu dintr-o dată, ci îmbinîndu-se de bună yoie, De ici, de colo, şi din amtstl'cul lor se iviră Mii şi iar mii de soiuri şi specii de muritoare.

Înt ot de aun a Cit iese afară din Ncikos, pe -atîta-năuntru p,l trunde

Blin da şi nemuritoarea dorinţă a demnei Philotes". 42 Empedoc le de spre sine În su şi (fragmentul 1 1 5) : " Unul din ei mă aflu şi cu, pribeagul de-acuma, Care-s smintitului Neikos supus şi p r oscrisul pc care Divinitatea <îl urmăreşte prin cl1ile sale) " . 43 (Heraclit, fragmentul 10) : "in alternanţa pe c are o admit, Uni­ versul este cind unul şi plin de iubire datorită Afroditei, cind multiplu şi vrăjmaş lui î nsuş i prin acţiunea nu ştiu cărei vrajbe". Fragmentul 53 : Războiul este păr intele tuturor, regele tuturor ; datorită " lui unii apar zei, alţii o a me n i , pe unii ii face sclavi, pe alţii liberi" . Fr agme ntu l 5 1 : "există o armonie a tensiuni J ar opuse ca de pi ld ă la arc fi la lir ă" . Fr agme ntul 80 : "Trebuie să se ştie că războiul este c o mu n, că drept atea este luptă şi că toate se n asc din l uptă şi necesitate " . " Matei l I , v. 28 : " Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi impovăraţi ,i Eu vă v oi odih ni pe voi". U Vezi n ota 10 . •• La D i oge nes Laertios, in Vieţile şi doctrinele filosofilol' (XII) , în­ tîlnim următoarele referiri : .. Iar virtute a este armonie la fel ca sănătate a, la fel ca binele - sub orice formă s-ar găsi - la fel ca divinitatea. Din această cauză, t oate sint alcătuite potrivit le gii armoniei. Prietenia rezultă ,i ea dintr-un rap ort armonie al realităţii " .


NOTE

LA

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

155

&1 Luca, 2, v . 13- 1 4 : 1 3 . Şi de o dată s-au văzut. împreună cu înger ul mulţime de oaste cerească Iăudindu-l pe D omnul şi zicînd : 1 4 . Slavă Intru cei de sus lui Dumnezeu Şi pe p ă mînt pace , î ntre oameni bunăvoire" . " Cartea întîi a regilor, 25 , v. 6 : " ŞI-i zi ce ţi aşa : «Să trăiţi. P ace ţie I Pace casei tale I Pace la toate ale tale 1 . " Cartea a treia a regilor , 2, v. 33 : .. . . . iar D avid şi seminţia lui şi casa lui şi tr onul lui să aibă in veci pace de la D omnul " li D ionisie Areopagitul explică numele divi ne pr intre care şi cele de Rege al regilor, Rege al gl ori e i , astfel (în Despre numele divine, XII) : D u mne zeu se i m p ar te în regi, sfinţi , stăpîni dar (ră mî nînd) t otuşi unic e!lte numit Sfîntul sfi nţ i lor , Regele re gilor , Stăpînul st ă pî nil or ş i Dumne­ zeul dumaezeilor " . 1 0 V. Ioan, 1 4, v. 23. 51 Vezi no ta 49. II Dus il tra du ce pe madidus al cărui se ns foarte exact este acela de innebunit, n ebu n posedat. în acest context sensul lui dus este acela de posedat, intrat în delir. 1. Platon , Phaidros, 244 : D a că într-adevăr delirul ar fi ap r oa pe fără excepţie un r ău , are sens să vorbim astfel ; dar, fa pt este c ă d intr e toate bunurile . . . cele mai mari sînt cele care ne ', i n pr i ntr-un delir c u care sintem dăruiţi in mod cert print r o d ărnicie divină " . 64 Iubirea de DUlI1nezen este inefabi l ă . du pă c u m su s ţi ne Dionisie Areopa gitul, pentru că însăşi divin itatea este inefabi l ă . (Despre numel6 divine, 1 ) : vezi nota I I I . 6. Aceasta în urma contopirii CI1 Divinitate a , scop al p a rc u r ger ii ie­ rar h ie i cereşti şi a ierarhiei î n si n e (Vezi n ot e le 10 şi 2B) . 6. Platon, A lcibiade, 1 33 c : " A ceastă p ar te a sufletului, aşadar, se aseamănă CU ceva d i v i n , iar a c e l ce priveşte şi cu n oa şt e tot ce e divin intr·insa - Zeul lăunt r ic şi cugetarea - se v a cunoaşte astfel şi pe sine î n su ş i in ce l mai i n al t grad posibil " . 6' Măsură îl traduce aic i pe i"lodiu m care i n s{'am n ă baniţă (ca unitate de măsu ră) ; am prefer at î ns,i tr aducerea pr i n măsm'ă pe nt r u a prefigu r a astfel sensul pe care Pico dC'l l n Mirandola îl confer ă acestei acusmate, adic ă cel de folosire a măsuri i , c u mpătării. Pico l nşir ă citeva acus mnte ( precepte pitagoreice) pe c are pitag oreicii le consi der au esenţiale şi p� care le p u t u se afla in J'fotrepticul lui I a m blichos : 18. " Să nu te aşezi pe b a n i ţ a de grîne " . 6 8 Acusmata 1 5 la I a mhli ch o s : "Nu urina CU faţ a spre soare " . 6 . Acusmata 27 : " î n t i mpul- u 11u i sacrificiu Sfl n u -ţi tai unghiile " . Acusmata 32 : "Scuipă deasupra firelor tunse d i n păru l t ă u ş i peste r ă ­ măşiţele unghiil o r tăiate " . au Acus mat a 1 7 ( Protrepticul) : " Creşte u n coc oş, dar nu pentru sacrificii, cAci este con s ac r at lunii şi soarel u i " . 11 Iov, 38 , v . 36 : " C ine a pus atîta înţelepci une î n p as ă re a ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşu l ui ? " . .. Platon, Ph aidon 1 1 8 : " în acel moment el îşi descoperi chipul . . . şi pronunţă aceste cuvinte, într-adevăr cele di n urmă . . . Criton, zise el, li sintem dat ori lui Asclepios un cocoş. Voi, ceilalţi , achitaţi-mi această datorie 1 Nu uitaţi de ea 1 " ,

.

"

,

"

-

.

­


DAN NEGRESCU

156

63 Platon, Phaidros, 246 b- c : " Orice suflet . . . circulă în întreg Uni­ versul şi apare cînd sub o formă, cînd sub alta. Dar de vreme ce el este desăvîrşit şi îşi are propriile-i aripi, el îşi face drum prin înălţimi, .... eghind lumea în întregimea ei". 84 Facerea, 2, 1 0 - 1 4 : 10. Şi din Eden ieşea un rîu care uda raiul, iar de acolo se împărţea in patru braţe. 1 1 . Numele unuia era Fison ; acesta înconj oară toat ă ţara Havil a, in c are se află aur . 12. . . . . . . . . . . . . . . . . . 13. Numele rîului al doile a este Gihon. Acesta înconjoară toată ţara Cuş. 14. Numele rîului al treilea este Tigru : acesta curge prin faţa Asiriei ; iar rîul al patrulea este Eufratul" . 61 Psalmul 54, v. 1 9 - 20 : 1 9. Seara şi dimine aţa şi la amiezi spune­ voi, voi vesti, şi ya auzi glasul meu . 20 . I zv băv i-va c u pace sufletul m c u d e cei c e se apropie de mi ne " . 66 Limita este specifică tuturor eSl.. nţe l or, chinr şi cel or cereşti ; ne­ sfîrşit este doar Dumnezeu (vez.i Dionisie ArE opa gitul, Despre numele divine, XVIII) . Esenţ el e cereşti au o a nu mită deicapacitate (capacitate a de a-I conţine pe DU Jll Ill ZEU) l i l:;itată, v ariabilă în funcţie de p oziţ ia în ierarhie ( D esp'B iemrh ia cet'tască, III, VII, VIII) . 67 Facerea, 13, v. 3- 4 : 3. Şi a înaintat Avram pe unde ve nise, de la miazăzi spre Betel , pînă la locul unde fusese mai inainte cortul său , intre Betel şi Hai. 4. Adică pînă la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el m ai ina inte , şi acolo a che mat Avram numele Domnu l E ! . 68 Ie re mi a , 9, v. 2 1 : " C ă iată moart<. a intră pe ferestre le n0a.stre şi dă năvală în casele noastre, ca S'l piardă pe copiii din uliţă ŞI pe tinerii din pieţe " . 6 9 Ficatul era socotit organul i n care săIăşlu ia inteligenţa. 7 0 Formulare apropiată de cea a lui Vergilius : "Ferice cel ce-a lucrurilor cauze să le cunoască poate" . .. 71 Loc comun din litE ratura latină . Lu cretius, în Po e m u l natura gă spune : "noctes vigilare sUl nas" (a veghea în nopţile senine) - în le ­ tură cu spaţiul temporal al creaţi e i. Topcsul este mai evident la Au lus Gellius care-şi intitulează lucrarea Nopţile a l ic e , explicînd că a scriS -O In nopţile de veghe asupra lucrărilor citite la Atena : " Pentru că am in­ ceput să mă amuz cu scrierea acestor înse mnări în lungile nopţi de iarnă In Atica, le-am intitulat Nopţi atice" ( Prefata) . 72 Este vorba de cele nouă sute de teze filowfice , teologice şi cabalis­ tice propuse spre dezbatere de către Pico della ::I1il andol a, intenţia sa fiin d însă zădărnicită de către papalitate . 73 Platon, Phaidros, 247 a : " . . . clici inv i d i a este exclusă din corul zeilor" . Dionisie Areopagitul arată că (Despre ierarhia cerească, VII) împăr ­ tăşirea puterii de a-l cunoaşte pe D umne ze u are loc " atîta timp cît cele inferioare îşi deriv ă şi împărtăşesc fără invidie înţelepciunea transmisă .

lor" .

.

'

7 4 Referiri la astrologia caldeilor, la Diodor din SiciJia în Biblioteca

ist oric ă ( carte� a doua, XXXI) : " Fiecare planetă, potrivit spuselor cal­ deenilor, îşi are drumul ei şi se mişcă cu o iuţeală şi într-un răstimp proprii fiecăruia. Aceste astre ar avea cea mai mare înrîurire asupra naşterii oamenilor şi asupra soartei lor, bune ori rele ; datorită observării şi cunoaşterii naturii lor, se poate foarte bine şti soarta fiecărui om".


NOTE

LA DESPRE DEMNITATEA OMULU'I

157

75 Iov, 32, v. 8 : "Dar d uh u l din om şi suflarea celui Atotputernic dau pricepere a " . 76 Epistola întîi către Timotei a apostolului Pavel, 4, v. 1 2 : Nimeni " să nu dispreţ uiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvîntul, cu purtarea, cu dragostea, cu d u hul , cu cred i nţa , cu cură ţi a " . 77 Cele nouă sute de tez e a u suscitat numeroase controverse in epocă, culminind cu intervenţia p a pe i Inocenţiu YIII ( p apă între 1 484 şi 1 492) care i-a interzis comentare a tezelor , considerînd că o bună parte din ele sînt eretice . Intervenţia papei Inocenţ iu VIII a deter minat plecarea lui Pico d e H a Mirandola in Franţ a de unde s-a î nto rs in Italia abia după moartea suveranului Pontif (vezi Ioan nis Pici Mirandula e Vita, în Joan­ nis Francisci Pici, Opera o mn i a , Basika, ex o ffi ci n a Henricpetrina, 1 5 72) . 78 Propcrţiu, Elegii, II, 1 0 , v . 5 . 7t Horatius, Epistole, r, 1 , 1 3 , 1 4 : , "De mă-ntrebi ce călăuză sau ce Lar mă o c roteşte , Eu, pe vorb a unui das c ăl nesilit să jur orbeşte " . 8 0 Hor ati u s , Epistole, 1, 1 , v. 1 5 : "Mă opresc un t i mp , ca oaspe, u nde de furtuni si nt d u s " . 81 Principiul enunţat de Pico deHa Mirandola se reflectă bine In pţo­ pria-i titulatură de " doctor omnibus scientiis " , adică doctor în toate ştii nţele . 8 2 Pl at on , Scrisoarea a 7-a, 3 4 1 : " . . . dacă filosofia, asemenea u nei flăcări, i-a aprins în adevăr sufletul . . . " . 83 A u gustinu s, De vera religione, 3 : " se minunează unii de noi . . . cînd aud sau citesc (d espre faptul) că Platon a simţit acestea in legătură cu Dumnezeu , ci ne cu nosc în d cît de multe sînt cele apropiate adevărului cre d i nţe i n oastre " . 84 Loc comun al literaturii antice. Athenaios scrie chiar o lucrare intitulatii Osp ăţu l înţelepţilor. Alte numeroase lucrări se nasc " la ase­ " menea "ospeţe", precum Saturnaliile lui Macrobiu s . 85 Seneca, Epistulae morales, 33, 7 : " căci ruşinos este bătrînului . . . să simtă b ătrîneţ e a d o ar din a altui vorbă". 88 Sub numele zeului egipte a n Hermes Tris megi stos sînt cunoscute unele scrieri cu conţinut parţial astrologic . parţial de fil osofie neopitago­ rei c -platoniciană . Atribuirea numelui acestor scrieri poate fi explicată prin ceea ce spun e Diodor din Sicilia (Biblioteca istl1'rică, cartea întii, XVI) , anume că : "Hermes i-a inv ăţ at pe eleni a-şi tălmăci cugetările, şi de la această destoinicie a lui i se trage şi numele de Hermes " , 87 Boethius, Comentarii in librum A ristotelis de interpretatiane, 2, 43 : .. acestea fi i n d s ăvîrşite, nu numai că nu voi dispreţui rostirea învăţătu­ rilor lui Platon şi Aristotel într - o deplină armonie şi nu-i voi simţi, pre­ cum ceil alţ i, diferiţi în toate, ci voi demonstra că se potrivesc in filosofie prin toate celel alte " . 8 8 Au gu stinus , Contra A cadernicos, 3, 1 9 : "Nu au lipsit bărbaţii . . . care să ne inveţe in co ment a riile lor că Aristotel şi Platon se armonizeaz1i in aşa mă sur ă Încît celor n e pri cepuţ i le par a nu se deosebi chiar deloc" , 8 9 Platon, Epinomis, 976 e : " Să începem deci prin a cerceta, care poate fi acea cuno aştere uni ci! , in l i p s a căreia natura noastră uman1i ar fi cea mai iraţională şi cea mai insensibilă dintre speciile vieţuit oarelor existente acum. în adevăr, nu este nici o dificultate In a o identifica : să se compare cunoaşterile, una cî te una ; în lipsa celei care ne-o dă numă­ rul s-ar fi produs intr-adevăr acel rezultat in specia u mană",


DAN

158

NEGRESCU

90

Platon, Republica, 525 b- c : " Este deci o materie de studiu pe străduieşte să o insc rie în lege şi s ă -i convingă pe cei ce slnt -destin aţ i să participe la pri ncipalele funcţii în stat, să se orienteze către �tiinţa calculului şi să se ocupe de ea, dar nu intr - u n se ns vu lgar . . . să nu practice această ştiinţă precu m o fac traficanţii şi ne gustori i in sco­ pul vî nz ării sau cu mp ărări i" . 91 A p ule iu s, Apologia, 25 : " a m citit la mai mulţi că pe limba perşil or m agul (magus) este cel c a re pe lim b a noastră este denu mit sacerdos". o . A bar is pare să fie o figură mitologică fără vreo bază istoricll in ciuda fapt ulu i că Diodor din Sicilia il aminteşte în Biblioteca istol'icd ( c arte a a doua, XLVII) : " L a rîndul lui, un hiperborean pe nume Abyaris, -ar fi călătorit odinioară în Elada şi ar fi reînnoit cu delienii prietenia -c are l ega cele două popo are " . .care el se

83 Pl ato n, A lcibiade, 1 2 1 e - 1 22 a : "De două ori cîte şapte ani im­ plinind, copilul este dat in seama celor pe care perşii îi numesc peda­ gogii regali ; aceştia sint patru oameni în etate, aleşi din rindul celor m ai vrednici de l a ei, şi anume cel mai învăţat, cel mai drept, cel mai virtuos şi cel mai viteaz. Primul dintre ei îl învaţă magia, de la Zoroastru fiul l ui H or o mazes , citire ; aceasta se cheamă slujirea zeilor ; tot dî nsul -.tI • ma i invaţă şi rosturile impllrăţiei " . 9 ' Plato n , Charmides, 1 5 6 u - 1 5 7 a : " Tot aşa e, Charmides, ş i cu descî nte cul nostru . L-am deprins acol o în tabără de la un tr ac , unul din­ tre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice că stăpînesc me şteşu gul de a te face nemuritor. Şi spune a tracul acesta, că medicii greci pe bună - dreptate iau seama la cele pe care tocmai le pomenea m ; numai că «Zal­ moxis, adău gi el, re gele nostru , care e zeu, arată că, după cum nu trebuie să încercăm a vi nde c a ochii fără să vindecăm capul, ori capul fără să ţinem seama de trup, tot astfe l nici trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet . . . şi toate de aic i pornesc, îmi lămurea el, de la sufl et : atît cele bune cit şi ce l e rele ale trupului ori ale făptu rii noastre depline , şi de aici se revarsă ele, aşa cu m de la cap totul se resfrîn ge asupra ochilor . Prin u rmar e , mai ales sufletul se cade îngrijit, dacă avem de gind să adu­ cem la o b u n ă stare atit capul cît şi restul tr upului. I ar sufl etul, arăta el, dragul meu , se îngrijeşte cu anume descîntece şi descîntecele acestea nu sînt altceva decit rostirile frumoase . Din ase ­ menea rostiri se . iscă în suflete înţelepciunea " . 9 6 O idee asemănătoare la Plinius în Naturalis Histori a , 30 , 5 . î ncă in antichitate opera lui H o mer incepe să fie consider ată a fi o vastă metaforă ce acoperă misterele tairuce. La fel se intÎmplă cu Orfeu . 88 D eci magul are rolul distincţiilor ange l ice medii care fac legătura intre c ate gorii le ce le stau la nivel superior şi inferior. .7 Vezi Plinius, Naturalis H isto ri a , IV, 4, 42 : " Urile şi prieteniile lucrurilor, pe care grecii le-au numit sympatie şi antipatie " . IS L oc comun în literatura latină. De exemplu la Ovidius, în Meta· morfoze, c arte a X : "a ulmului împletire cu viţa de vi e " .. Isaia, 6, v. 2- 3 : , , 2 . Serafimi stăte au inaintea Lui, fiecare avînd cite şase anpl : cu douA -işi acopereau feţele, cu două pi ci oarele, iar cu două zburau, 3· Şi strigau unul c ătre altul, zicî nd : �Sflnt, sfint, sfint este Domnul Sav aot, plin este tot p ă mî nt ul de slava lu i � . 100 EZl'a, cartea IV, 1 4, v. 3 - 6 : .. i-am vorbit lui Moise, cînd poporul :meu a slujit in Egi pt , şi l-am trimis pe el, ş i mi-am adus pop orul din •


NOTE

LA

DESPRE DEMNITATEA: OMULUI

159

Egipt şi pe acela l-am adus sus pe muntele Sinai şi ţinutu-I-am la mine pe el zile multe ; şi i-am povestit lui fapte minunate multe şi i-am arătat tainele VTe murilol" ; şi l-am învăţat, spunÎndu-i : Aceste cuvinte sînt pe faţă, iar acestea tainice " . 1 01 Jn!elepciunea lui Iisus Sirah, 46, v. 1 : " Tare in războaie a fost Ioşua şi următor lui Moise în a proroci " . 0 l 2 1\Ja te i , 7, v. 6 : "Nu daţi cele sfinte cîinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în pi­ cioare şi, întorcîndu-se, să vă sfîşie " . 1 03 V . Ep i sto la întîi a ap ost o lu lui Pavel către Corintieni, 2 , v. 5- 7 1 0 & D i o gene s Laertios, V i ef i le ş i doctrinele filosofilor, VIII, (V) 6 : Ci unii spun că Pitagor a nu a lăsat nici o lucrare scrisă " . " Iosephus Fl avius, Contra Ap i on em I, 1 63 : " Prin consens general se admite că nu există nici o scriere (păstrată direct de la Pitagora) " . 1 05 Platon, Ep i sto le , 2, 3 1 2 d- e : " îţi voi vorbi deci prin semne enig­ matice peritru ca dacă cumva, prin vicisitudinile drumului ei pe apă sau pe uscat, scrisoarea va suferi vreun «accident», cel care o va ci ti să nu o poată înţell'ge " . 1 08 J oc de cuvinte provenit din folosirea aceluiaşi v erb , edo-, -ere, -idi, -itum, în două accepţiuni ale sale : edere în sea mn ă a p ublica dar şi a face c unosc u t adică a dezvălui. î n acest caz se subliniază deci că edi­ tarea cărţilor nu a însemnat însă şi dezvăluirea sensuriIor lor. 1 0 7 Dionisie Areopagitul, De spr e ierarhia cerească, IV : " Ni le-au făcut cunoscute de la spirit la spirit, la mijloc fiind cuvîntul " . "Şi pentru cll. însuşi Iisus a fost constrîns să intre în ordinul spiritelor care se arată, a fost numit î ngerul marii sfătuiri ; căci, după cum însuşi spune, cele ce le-a auzit de la T atăl , ni le-a făcut cunoscute conform indatoririi ves­ titorului" . 108 Dionisie A reopa itul , op. cit . , X : g " De la prima, urmează a doua împărţire, iar de la a doua, a treia, iar de la a treia, ordinea noastră sacră conformă acelei legi a alcătuirii drepte primordiale, ordine ce este împinsă înainte către originea superoriginară a intregii ordonări juste· şi către capătul ei, printr-o sfîntă ordine " . I o a Vezi în Ezl'a, 1 , v. 1 - 3 . 11 0 4. Ezra, 1 4, v. 4 5 - 47. 111 Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, I : Despre supersub­ " stanţiala divinitate nu trebuie să gindim nimic şi nici să spunem ceva " . 111 Sixtus IV , papă între anii 1 4 7 1 şi 1 484. Sprijinitor al artelor şi literelor. 118 Augustinus, C onfe s iu n i 7 , 9 : . . mi-ai procurat prin intermediul unui om . . . cîtev a cărţi ale platonicie niIor traduse din limba greacă in. latină ; şi în acestea am citit, fiind îndrumat nu numai de acele cuvinte. ci de multe şi numeroase argumente " . m Iamblichos, Vita Pyth., 28 , 1 45 : Modelul pentru teologia lui Pita-· gora ce operează cu numere, se află la Orfeu ". 11 0 Referire la Academia platonică din Florenţa, frecventată, dealt­ fel, de Pico insuşi, fără a i se ataşa însă. ..

,

,

,

.. .

"


INDICE DE NUME,

EXPLICATIV·

A barls, personaj legendar ; dup1l. unele versiuni , ar fi fost un con d u" cător hiperborean care i-a contac t at pe greci , încheind o înţelegere dt: pace cu ei ; după alte versiuni ar fi vorba de un poet hiperborean i nzes­ t rat cu d arul profeţiei de către Apollon, drept răsplat ă pentru poemul s1l.u in care descria vizita zeului la hipe r b oreeni. (D.N. ) . Abdaln, forma latinizată a numelui, (probabil) , l u i Ab d a l L atif, om de ştiinţă arab ( 1 160- 1 23 1 ) , preocupat mai cu seamă d e me dicină. D intre operele sale, cea mai cunoscută est e o De sCr ie re a Egiptului. (D .N) . AbulRfla, Abrah am, fil os of Şi gi ndit o r religios evreu (n. 1 240 la S ara­ gosa, m. ? 1 290) , t rece experienţa profetică (extatică) deasupra celei raţiona le, pe care n -o nesocot eşte însă . . . Ceea ce Abulafia numeşt e e xtru este vi z iunea profetic ă aşa cum au înţeles-o Maimonide şi gînditorii evrei din Evul Mediu ; unirea efemeră a intelectului uman cu Dumnezeu şi influxul în sufletul personal al lui intellectus agens al filosofilor " ( G. Scho­ lem, 1Vlajor Trends in Jewish Mysticism, New York, 1 960 ; în M. Eliade, Istoria credinţelor . . . , III, p. 1 78). (Gh. VJ . ) . Abum asar, nume europenizat al lu i I b n Masarrah, filosof arab mort in annl 93 1 . Prin intermediul său au fost transmise scolasticii elemente de gîndire hermetică. (D.N . ) . AeîJl dlus R omanus ( ? 1 247 - 13 1 6) , . . ministru general" al Ordinului ermiţilor Sf. Augustin. Cu deschidere către filosofia aristotelică şi thomist ă, receptează şi neoplatonismul (cu deosebire pe cel al lui Prodos) . Distin­ gind intre existenţă şi esenţă, spre deosebire de Thoma care o punea pe prima în ter m en de act faţă cu a doua ca formă determinantă (existenţa este actualitatea formei), Aegidius le separă ca pe două lucruri (sunt duae res) , sînt deosebite ca două lucruri (distinguuantur ut ,.es et res) , dar pentru a le uni ca în neoplatonism . . . Esse act" din thomism apare . . ca fiinţa formă a lui Prodos : prima rerum creaturum est esse" ( E ti enne Gil­ son, op. cit. , p. 547) . Lucr. pr. Liber contm gradus et pluritatem formarum, comentarii la Aristotel. ( Gh. VI) . Aglao p h amos, filosof grec, profes0r al lui Pitagora, după cum re­ zultă din Viata lui Pitagora a lui I a m l J l i chos . (D.N. ) . Al bertus J\I allnus ( 1 206, 1 207 ? - 1 280), filosof ş i teolog german (din fa ­ milia conţilor de Bollstadt) care, printre primii, a încercat să integreze aristotelismul în gindirea creştină. Este şi autorul unor lucrări de bota­ nică, de zoologie, în care, pe lîngă aspecte biblice apar şi observaţii ştiin­ ţifice notabile. Vd . supra , notele 2 şi 3 la Raţionamente . . . Lucr. pr. : Summa Theologica, De homine, De anima etc. (D.N. ) .

Cele prevăzute c u sigla D.);"., a parţin lui D a n Negrescu, iar cu Gh.

VI . , lui Gh. VIăduţescu.


I NDICE DE NUME , EXPLICA TIV

161

A l e x a n dru d i n Afrodlsla (sf. sec . I I - Înc. sec . II I ) , comentator 8 lui Aristotel (!oIetafiz ica A - E, A nalilic ile p,-ime, Topicele, Meteorolagicele dar şi autor ul unor scrieri mai personale (Despre Des/in , Despre suflet Despre intelect, aceasta din urmă, in cazul că-I aparţine ) : Preluind n oolo gia aristotelică, reinterpretează teza Imortalităţii intelectului activ, căreia îi conferă semnificaţie în ordinea definirii genu lui u man . Dar, totod ată, determină intelectul prin raport are la divin , pus în termen de gîndire care se gîndeşte pe sine însăşi. ( G h . VI) . AI .'a ra bl Abu Nasr Mohammad ben IIIohammad Abu Uzlag . . . , latinizat Alph arabius (870 - 950) . fi losof de l i mbă arabă, deschis către o ('onciliere intre platonism şi aristotelism din perspect i v ă neoplatonică şi re Jigios-islamic ă. Divinitatea este intregul în form a unităţii, din care l' 11lană existenţ!l' Distinge între intelectul activ şi cel pasiv, pe care Insă le subordonează intelectului dobîl1flit (intel/ectus adeptus) In stare să con­ temple, prin participare, formele . D upă S. Munk, cîştigarea condiţiei permanenţei de către i ntelect , cît se pune sub semnul intelectului dobin­ dit, ar fi inteligibilă prin ra portarea la doctrina ulterioară averroistă a (ap. cit. , p. 347). Lucr . pr. : comentarii la Aristotel unităţii sufletelor (Fizica, 10-[ etafizica, O'gatlaH ) , j)pspre ştiinţă, A cO>'dul înt" e doctrinele celor doi mari înţelepţi : Platon şi A ristotel; Cetatea ideală ş . a . (Gh. VL). Alkln dl, A hu I usuf ibn Ishak (800 - 897) , filosof şi savant encîclo­ pedist arab, iniţiator al orientării aristotelice în filosofia arabă. A subli­ niat necesitat ea fundamentării filosofiei pe studiul matematicii şi al ştiin­ ţelor naturale. ( D . N. ) . Amm onlos, interlocutor Î n rl ialogu l lui Plutarh, intitulat D e E apud Delphos. ( D . N . ) . Ammonlos d i n .-\Ie x a n drln (sec. V \'1) , elev a l lui Proclos şi dascăl . la rindul său , al lui SimpIicius, Ol ympiodoros. Neoplat onic, scrie comen­ t arii aplicate la Categorii, la Despre interpretare, la A n aliticele prime, (par­ ţial), aristotelice, ca şi la Isagaga lui Porphyrios. Nu este sigur că redac­ tarea îi aparţine, aceasta putînd fi a discipolilor. (Vd. C. Noica, tr. rom. a comentariilor la Categorii şi Desp" e inte,·pretare, in Porfir, Dexip, Ammo­ nius, Ca/l1 P1ltarii la Categoriile lu i A ristotel şi Ammonius, Stephanus, Co­ mmtarii la Tratatul Despre inlerpreta1's, Editura Academiei , 1 968, 1 97 1 , ( Gh. Vl. ) . Antonlus Cronlearul, contemporan a l lui Plco della Mirandola, unul din numeroşii cronicari renascentişti (D.N . ) . Apolion , fiul lui Zeus ş i a l Latonei . Zeu a l luminii ş i al Soarelui, al muzicii şi poeziei , priceput în tămăduirea bolilor - trăsătură transmisă fiului său Asc1epios. Fiind legat de Soare, cultul său a fost unul fun­ damental (D.N. ) . Apollonlos din Th yuna, neopitagoric (sec. i e . n . ) reputat, In epocă, mal cu seamă ca taumaturg decît filosof. Practică divinaţia şi magia şi trece drept deţinător al unor reţete de prevenire a furtunilor şi cutre­ murelor. într-o Viaţă a lui A pollollios (sec. III), i se va fi confecţionat o "biografie" calchiat ă după aceea evanghelică a lui Hristos . (Gh. VI.) Aristotel, filosof grec originar din Stagira (de unde şi numele de Sta­ giritul) ; discipol al lui Platon. A fost unul din cei mai mari ginditori ai omenirii, creator al logicii. Şi-a Întemeiat propria şcoală filosofică (peri­ patetică) numită Lyceul. A trăit între anii 383 - 322 te.n. Dintre operele sale : Metafizica, Fizica, Despre suflet. Etica nicomahicit etc. Vd. supra, in note ; passim. (D.N.). ,

-

11

-

Ralionamente s a u 900 de teze


162

GHEORGHE VLĂDUŢE SCU, D A N

NEGRESCU

Asrlp plos , l a gr ec i ( A esculap l a r omani) ; zeul s ă n Atăţii şi al m edi cin ei , fiu al lui Apolion (care de asemenea era vindecător) şi al nimfei Coro­ nida. Centaurul Chi ron l- a învăţat arta me d i c ală . A fost ucis de Zeu!! c are nu-i Îngăduia unui muritor at îta h ar . A fo s t zeificat după m ortea fizică. Dintre num er oasele-i te m ple , cel di n Epidaur este cel mal vestit. (D.N.). ASl'leplos Atpll lnnul, comentator a l o perei l u i Aristotel I n secolul VI e . n . (D.N . ) . Au gllstlnus- A urellus Au gustlnus (35 4-430 ) , cel m a i d e s e a m ă dintre Părinţii latini ai biserici i . C on ce pţi a fil osofic o-te ologică este de inspiraţie platonică şi n eoplat on l c ă . Este unul din întemeietorii d og m ati c i i catolice. Reprezentativă este lucrarea sa De civitate Dei. Confesiunile sale con!!tituie una din primele manifestăr! ale conştiinţei europene. In acest sens este memorabilă afirmaţia' sa " există în noi ceva mai adînc decit noi înşine" (D .N. ) . A vem pace ( m . 1 1 38, nu m el e europenizat a l lui Ibn B adja, medic ş i filosof arab născut l a Saragosa la sfîrşitul secolului al XI-lea, a fost pri mul cnre a făcut c un osc ut ă filosofia per i p atet lcă În Andaluzia. (D . N . ) . A venzoar (Abu - Merw a n Ibn Zohr) , ginditor arab d i n sec. X I I (D . N . ) A verroes ( 1 1 26 - 1 1 98 ) , numele l atinizat a l lui Ab u ' l -Wali d Moh ammad i im Ahmad ibn M oh a mm a d ibn Roshd, filosof şi medic cu presti g i u Imens În lu mea arabă şi in cultura europeană medievală (averroismul lat in) şi renascentist ă . C ome ntat o r al lui Aristotel şi aristotelic în fundamentele f ilosofiei sale, el se individualizează prin interpretări şi adăugiri care, de ­ altfel , aveau să fie condamnate ca heterodoxe, în 1 277, pri ntr- o h o tărî re a arhiepiscopatului parizian. Pe scurt , averr o is m u l se d i stin ge prin urmă­ ton-rele : form a se află 'numai virtu al În m at e ria eternă. Pr i m ul motor, de [l C'e<> a , este numai extmctor, adică extrage şi ac t u a l izează formele. între primul motor şi lume s-ar situa " inteligenţele " , sau sferele c are m e d i a z ă t r an s mit e r e a miş c ării ; lumea este externă ca şi cauza ei primă ; sufletul i ntelectual nu este multi pl u ci unic . Lucr . pr. : Tah afăt el Tah ăfăt (Dis­

t rugerea distrttgerii ) , Kităb falsafati' l . . . (E.'t:u menul critic şi soluţia pro­ lJlem6i acordu lu i dintre legea religio a sd şi filosofie) ş.a. (Gh. VI) . A vleen n a , n u m e l e latinizat al lui Abu AIi-al-Rosein Abd-Allah ibn Sin a ( 98 0 - 1 03 7 ) , fi l osof şi m e dic. Metafizica sa presupune diviziunea

fiinţei în : f i i n ţ a existentă pri n sine, fiinţa existentă prin altul şi creaţia divină in trepte sau e m anaţi i (inteligenţe) : pri m a este nous ; a doua, sufle­ tul motor al primului cer (sfera sferelor) , iar a treia , corpul eteric . Din aceste a rezultă cele zece inte l igenţe angelice ( K ar ubî y un , angeli inteIlec­ tuales) şi cele ale sufletelor cereşt i ( angeli caelestes ) . în fine, urmează tot e manat i at , s uflete l e omeneşti şi lu me a sensibilă (sublunară). Lucr. pr. : Canonul medicinei, Cartea judecăţii impartiale, " Povestiri mistice", comen ­ t arii la Aristotel . ( Gh. Vl.). Bacbus, core spondentul roman al zeului Dio n ys os . Zeul vinului ; de ser b ările date Î n cinstea sa este legat ă apariţia dram at urgiei antice gre­ ceş t i . Era fiul lui Ze us şi al n i m fei Semele (D.N.). Roger Bacon (n. intre l 2 1 O- 1 2 1 4 - m . 1 294) , " d oc t o r mirabilis", f i losof şi cercetător al naturii, englez, precursor al m et odei inductive ş i ex perimentale : "cel care do reşte să se b uc u re , , . de adevArurile pri vitoar e la b az a fenomenelor, tr e b uie să ştie cum să se dăruiască . experimentului" (Opus majus, VI, 1 ) . ( G h . V1.).


INDICE DE

NUME ,

EXPLICATIV

163

Doethlus, Anicius Manlius Torqu atus Severinus (480 - 524) ; filosof roman, adept al filosofiei platoniciene ; traducător in latină al unor opere din Aristotel şi a lucrării Eisagoge a lui Porphyrios, Cea mai cunoscută operă a sa, De consola/iane ph ilosophiae, este o meditaţie asupra binefa­ cerilor cugetării filosofice în vremea cînd creştinismul se impunea tot mai mult peste filosofia p ăgîn ă, (D.N. ) . Cnll pso, nimfă ; fiica lui Okeanos ş i a lui Thetys. L-a ademenit pe Ulise În ti mpul găzduirii, oferindu-i nemurirea în schimbul rămînerii eroului homeric pe insula ei. (D.N. ) . Cllron das, din unele scrieri (ale lui Apuleius, Plinius cel B ătrîn) , re­ zultă că ar fi fost un mag (Carm endas) dintre aceia de la care nu a d­ mas nimic scris. (D.N.). Cicero, Marcus Tullius ( 1 06 - 43 î . e . n . ) . Om de stat, unul din cei mai mari creatori ai antichităţii . Viziunea sa filosofică a fost edectică. Epistolele sale, cîteva sute, dau o imagine complexă a societăţii romane de la sfirşitul Republicii. Din operele sale : D espre prieten ie, Despre bel­ trîneţe, Despre republică, Despre orator etc. (D.N. ) . Cyrus, conducător persan care l - a eliberat pe evrei d in captivitatea babiloniană. (D.N. ) . Dactylos E vreul, personaj episodie amintit d e filosoful it alian . (D.N.). Dama, fiica lui Pitagora conform unor surse ; conform aceloraşi surse (greu de confirmat) , ei i-ar fi încredinţat filosoful scrierile înainte de moarte. Informaţia este discutabilă avînd în vedere că, după alte surse, Pitagora nu ar fi scris nimic. (D.N.) . Damlgeron , sub acest nume d e autor este cunoscut d e fapt u n tratat de magie despre diversele tipuri de pietre ; secolul II e.n. (D.N.) . Dardanus . Plinius vorbeşte de magul Dardanus, părintele mistic a l troienilor, cel care mai tirziu va trece drept intemeietor a l magiei ş i a l misterelor din Samotrake . (D.N. ) . Damasclus (n. între 480 - 490 ; m ? ) , elev a l neoplatonicului Ammo­ nios din Alexandria, el lnsuşi neoplatonic, ultimul scolarh al neoplatoni­ cilor din Atena. în deosebire de Prodos, dacă nu în opoziţie cu acest a, într-un Comentariu la « Parmenide,) ş i în Probleme şi soluţii privitoare la primele principii, prezumă că, întrucît este în absolut, prin aceasta, inte­ ligibilul nu poate fi socotit ca î n sine şi, i n acelaşi timp, ca temei, căci ar urma să fie şi să nu fie în condiţia sa definitorie. Altfel spus, Unul ar fi şi n-ar fi absolutul. Cum însă el trebuie justificat ca absolut şi rela­ tiv, ar rămîne să punem Unul în termeni antitetici, deci, să-I determinăm prin ceea ce este, in sine şi prin negaţia sa, care-l exprimă. în acest fel D amascius ne apare c a neoplatonicul " cel mai modern" ( Jean Trouillard, Le neoplatonisme, în Histoire de la ph ilosophie, I, p. 93 1 ) . ( Gh. Vl. ) . David, rege a l Iudeei, aproximativ între 1000 - 96 1 te.n. Este pro­ tagonistul victorios al legendarei confruntări cu uriaşul Goliat . Tradiţia biblică ii atribuie paternitatea Psalmilor. (D.N. ) . Dionisie Areopagitul, numit d e unii Dionisie Misticul , ceea c e însă nu aduce nici o lămurire în plus în legătură cu viaţa sa despre care nu se ştie nimic ; din această cauză este numit Pseudo-Dionisie A reopagitul. Nici perioada în care a trăit nu este cunoscută. Etienne Gilson aproxi­ mează între secolele III - V ( eventual VI). Aşa-numitul Co,-pus areopagitic (Despre ierarhia cereascil, Despre num e le divine, dintre cele mai cunoscute) este socotit ca fundamental în teologia creştină (D.N.) .


164

GHEORGHE

VLĂDUŢESCU, DAN NEGRESCU

Dun. Seot, J ohn ( ? l 266 - 1 308) , se individualizează î n pe i s aj ul filo­ s ofic medieval pri n id ent if ic a r e a pr i n c ip iului i ndiv i duaţ i c i in hafCceitas. Vd. supra, nota 1 0 la Rajionamente. Pri n aceasta în " cea rt a universaliil or" se detaşe az ă atît de rea lis mu l th omist cît şi de nominalism, pro movî n d un " r e alism concret " , prin c e ni r ar e a în ideea uni t ăţ i i fiinţei individuale. Lucr. pr. Opus oxoniense. ( Gh. V1.). Empe docle, din Agrigentum ( 492 - 430 e. n . ) . Poet şi filosof grec. Se p ar e că a fost e l e v al lui Pitagora. S-a oc upat cu oratoria, medicina şi m agia despre care datele nu sînt clare. Pornind pro b ab il de la a ce ast a, moartea sa a fost descrisă c a o apoteoză. N e - au rămas de la el circa 500 ve rsuri din două poeme' filosofice : Purificări, Despre natură. ( D . N . ) . Enoeh, în t r ad iţ ia ebraică, t atăl lui Matusalem ; i se at ri b uie scrierea unei A pocalipse, f ol osi te intens pîn ă în sec olul IX, cînd se pierde ; în religia mahomedană , Enoch apare sub numele I dr . is . (D.N.). Eseulap, vezi A scle p ios . (D.N.). Eudoxos, autor grec antic c are, după cum citim în Naturalis Historia a lui Plinius, a încercat o interpretare al egori c ă a Odiseei. (D.N.). E vantes, neidenti fi c at (D.N.). Ezra ( sec olul V î . e . n .) , cărturar ş i reformator evreu. Restaurator al iudaismului, d up ă capt ivi t ate a babilone ană. (D.N . ) . I<'ran �ols d e Me yronnes ( m ort după anul 1 325), supr anu m it "doctor illuminatissimus " , " magister acutus abstractionum " . Sub i nfl uenţ ă sco­ tistă (ca Duns Scotus aparţ ine Ordinului fr auciscan ) , el se desparte, pe alocur i , de doctrina maestrului său. Dacă D uns Sc ot u s at ri buie divinit ăţi i fii nţa în mod cviditativ, Fr a ns-o is de Me yr onnes avea 5-0 soc ote asc ă for­ mal, distinctă. Divinitatea (divinitas) şi e nt itate a (entitas) sînt " f or mali­ tăţi" distincte întrucît prima o înt em ei az ă pe a doua. D ar de unde deo­ ,'l ::!birea, şi identitatea. Căci esenţa lui Dumnezeu, " luată î n mod 'pur ca esenţă nu include direct e xi st enţa " . Nu rezultă de aici că Dumnezeu, ca t ermen prim, în met afiz ic a lui Fran s- oi s de Meyronnes, "nu este Bns per se, ci doar că exist e nţa prin sine este o modalitat e a es enţei sale şi nu esenţa luată ca atare" ( Etienne Gi ls on , La ' Philosophie au Moyen-Age, p. 6 1 1 ; Vd . şi Je an Jolivet, La philosophie medievale, în Histoire de la Philosophie, I, p. 1 482 şi urm . ) . Luc r . pr, De ttnivocatione entis, Tractatus primi principii complexi, De transcendentib us, De secundis intentionibu$. (Gh. Vl.). Hermelas din Al ex a nd ri a (a doua j umăt ate a sec. V), filosof ne opl a ­ tonic, elevul lui Syria nus ; c ont e mpo ra n cu Proc1os. S-a p ăs trat de la el un coment a riu la d ial ogul platonic Phaidros. (D.N.). Hermes Trlsmeglstul ( Trtsmeglstos, cel de trei ori f o art e mare ), numele grec al zeului e g ipte an Thoth. Corpus hermeticum (car e i se at rib ui e, ca revelaţi e) , este o cul egere de s crieri religioase şi filosofice de re d actare înd el ungată (sec . I I - III e .n . ) . EcIectice, în ce l e 1 7 t rat at e cîte alcă­ tuiesc Corpus-ul, s î nt recognoscibile cristalizări iudeo-egiptene, platonice şi ne op l atoni ce , pitag orice şi ne opitagorice, st o ice s au gn osti c e şi d eci rese mn ificări r el igioas e , filosofi ce , c h iar şt iinţifice , totul însă pe fond ocultist (astrologic, alchimist, oracular) şi i niţiati c . în t r aducere a latină a lui Marsilio Ficino, Corpus-ul, cu d e ose bi re tratatul Poimandres, avea să exercit e o i nfluenţă considerabilă asupra gîndirii renascentiste, de la Pico la Bruno. Panteismul şi antr opo -c osm is mul, motive dominante în epocă, sInt şi de sugest ie h er met ică, prin res e mnif icare a Trismegistulu i ca " triplă acţ i u ne In timp " şi deci " princ ipiul însuşi al devenirii" ca "su-


INDICE DE NUME, . EXPLICAnv

165

blimare a fiinţei" . DE'altfel, etimologia cuvi ntului egiptean cu semnificaţia de Hermes, Thoth sau T oout , ar ave a c a origine în primul caz o ră d ăc in ă care insemna "u amestec a" , "a at enua prin amestec" ; in cel de-al doilea, " a aduna i ntr-un tot, a totaliza" ( Gi lbert D ur an d , Structurile antl'Opologice ale i magin aru lui , tr. rom . , Editura Univers, 1 977, p. 376) . ( Gh. VI. ) . Herm l p pos (probabil, la sf î rş itul secolului V L e . n . ) , poet comic , au­ torul . unor i " 11 1 bi In care parodiază aventurile lui U l i s e , v ăzînrl in ele o posibilă critic ă la adresa contemporanilor săi . (D.N.) . IIllarlus (300 - 368) , episcop d e Poitiers , persecutat de impăratul C' olJstantinus pe care l-a ac uz at de arianism. Opere : Libd duodecim de Trin itate, De synodis sive de fide Orientalium . (D.N. ) . IIostanes, sau Ostanes - dintr-o scrisoare atribuită lu i Apuleius , rezultă că a fost un mag ; dar, sub acelaşi nume sint cunoscute şi unele scrieri de magie. (D . N . ) . He nrlc d i n Gon d ( m . 1307) . f i l osof şi teolog d e orient are augustinianll şi avicenniană (mai înainte, platonică) . Similiplatonic, absolutizează esen­ ţele pe care le justifică in fapt u l de a· fi in sine prin prezenţa lor in Dum­ nezeu . Anterioare ontologic, ele întemei ază ca m odele, fiinţa ese nţ e i esse essentiae. ( G h . VI . ) . Iaeov, conform tradiţiei bibli ce, a fost unul d i n patri arh ii care în urma c onfr unt ării cu un inger al lui D u mnezeu a primit numele de Israel ( D.N. ) . Iambll('hos din CRll'ls, în Siria, ( m . către 330) , f i losof neopit agoreic şi neoplatonic, teosof, fascinat de teurgie, mitolog, poate, chiar istoric al religiilor i n Despre miste " e , eclectic, nu este lipsit de însemnătate In cultura epocii şi , pentru noi , în vedere a cunoaşteri i acesteia, el d oc u ment i n d aplicat asupr ă-i . în modalitate neoplatonică, I amblichos i maginează o " scară" a lumii cu principiul ne const rucţie in ideea " degradării" fiinţei : există un zeu unic, i mobil " i n solitudinea unităţii sale, din care purcene monada n ăsc ut ă din unul" (monas ek tou henas ) , pr i n c i p iu l inteligibile­ lor şi corporal itatea însăşi (De mystel'iis, V ) . în comuniune cu întregul, s u f letul ar fi in m ăsură să refac ă drumul invers, în sus , printr-o contopire mistic- ă în divinitat e . Aceasta, printr-un ritual al "acţiunilor secrete " , î nţelese n u m a i de c.'ltre zei , care. in ordine diferite, sint peste t o t , pină şi în zonele i nferioare : arh angheli (arh angheloi) care ar purta sufletele c ătre divinităţile hipercosmice şi î ngeri (angh eloi) care le-ar dezlega de corporalitate. De monii (daimones) , eroii (heroes) şi stăpîn ito ri i (erhontes) , in schimb, a r f i a i lumii sensibile şi î n e a . Vd . E. R. Dodds, Dialectica spiritului grec (G rec i i şi iraţionalul) , t r . rom . , Editura Meridiane, 1 983, anexa II : Teurgie. ( Gh. VI. ) . Ieremia (sec. VII- V L e . n . ) , unul dintre profeţii evrei, (D.N. ) . Ieronlm (345 - 420 ) , numele său a rămas legat d e Vltlgata. A tradus din ebraică Vechiul Testament. Au rămas de la el o serie de Epistole, valoroase prin i nf ormaţii le in legăt ură cu unele provincii romane şi din punct de vedere literar. ( D . N. ) . Ies u Nave (Ioşua Navi) conform ·tradiţlei biblice, conducător al evreilor şi succesor al lui Mo ise. ( D . N . ) . Inollenţlll oi V I I I-lea, papă Între anii 1 48 4 - 1 4!t2. Vd . supra, nota 77, la Despre demn itatea omulu i. ( D . N. ) . •

tradiţia biblică i s e atribuie cartea o m on i m ă . (D.N.). (I� haq ben S olo mon Israeli), filosof ş i cabalist din sec. XII. (Gh. V1 .). Iov, i n

Isaae

Narbonenso


166

GHEORGHE VLĂDUŢESCU, DAN NEGRESCU

Johannes Gram a t l e u l , din Garlandia ( 1 1 90 - 1 260/70) . Lexicograf , teoretician al muzicii şi pedagog medieval, preocupat de rel aţia dintre, Platon şi Aristotel . (D.N. ) . Luclllas ( 1 8 0 - 1 0 3 Le. n . ) , poet sathic latin . A apărat c u consecv enţă cauza însănătoşirii moravurilor societ ăţi i romane. T,ucilius est e cel care a stabilit regulile satirei în forma în care o cunoaştem ast ăzi, putind fi , deci , considerat creatorul satirei ca specie litera ni . (D.N.). Mahome d , întemeietorul religiei care-i poartă numele ; a trăit intre anii 5 7 1 - 623. Tradiţia mahomedană s usţ in e că Mahomed ar fi transmis, celor ce ştiau să scrie, mesajele divine primite de l a Allah, compunîndu -se astfel Coranul. (D.N. ) . Malmonl de (Moise ben Maimon, n . 1 1 35 l a Cordoba, m . 1 204 la Cairo) , filosof evreu "de un prestigiu excepţional" (M. Eliade, Istoria cl'edinţelor . . . , III, p. 1 68) . Supunîndu-se, deopotri vă, tradiţiei greceşti (în particular aristotelismului) şi celei biblice, este nemulţumit şi de una şi de cealaltă pentru a nu putea proba eternitatea lumii. Filosofia greacă "o afirmă fără a o demonstra " , în timp ce textul biblic, deşi sugerează "creaţi a ex n i h ilo ca realitate", n-o afirmă. "Dezbaterea însă poate fi tranşati" numai În virtutea unui criteriu exterior cred inţei biblice şi filo­ sofiei greceşti ; acest criteriu este suveranitatea lui Dumnezeu, transcen­ denţa sa în raport cu natura" . De alt ordin decît "dinamismul natural " , "d inamismul divin" este unul "transn aiural", al creaţiei e x nih ilo (ef. Andre Ne h er , La Philosophie juive m cdievale, in Ris/oire de la philosophie, 1 969, t. I, p. 1 03 1 ) . Principala sa lucrare : M ore Nebukhim - Călăuza r ăt ăc iţi/or . Vd. Le Gu ide des Egares, ediţia S. Munk, 1 8 5 6 - 1 8 66. ( G h . VI.) �[ .. reurlus , corespondentul l atin al zeului Hermes într-o perioadă mai tirzie. Iniţial, la romani , el era zeul comerţului (in l atină mel'x, -cis marfă) . A vea un templu la Roma, iar serbările in cinstea sa aveau loc la d ata de 1 5 mai. Atenţia acordată cultului său trebuie explicată şi prin spiritul pragmatic al romanilor ; de obicei, comerci anţii îi ofereau jumătate <lin jertfe înaintea plecării la drum şi a doua jumătate abia la întoarcere , i n funcţie de rezultatele operaţiei comerci ale. (D.N. ) . :Uolse, î n tradiţia ebraică ş i creştină, unul dintre primii legiuitori ai omenirii ; cel care pe Muntele Sinai ar fi pri mit prin inspiraţie divină Tablele cu l e g i . (D.N.). Ol ym plo doros (sec. VI e.ll . ) , filosof d i n cadrul şcolii d i n A l ex andria, autor al unor comentarii la Platon (A lcibiade ) şi Aristotel (]o,1 eleorolo­ gicele) . ( D . N. ) . Or1 oene ( 1 8 5 - 254 e . n . ) - scriitor creştin ; discipol a l filosofului neoplatonician Ammonios Saccas. Succesor al lui Clemens din Alexandri a . A Încercat să realizeze o sinteză între concepţiile neoplatonismului, ale misticismului elenistic şi ale creştinismului . Excomunicat din biserică pen­ tru abateri de la dogme. A scris comentarii la Vechiul şi Noul Testament, Contra Celsum, D e spre princiP ii, ş . a . (D.N. ) . Odeu, real sau nu în ordinea existenţei individuale, este u n mit dintre cele mai fecunde. Cristalizat Într-un timp îndelungat, începuturile i se fixează uneori mai înainte de H omer, oricum, iradiind într-un cult iniţiatic, prin cele legate de Apollon şi de Dionysos, în care va fi fost integrat ca şi prin pitagorism (deopotrivă în dimensiune filosofică şi reli­ gioasă) , mitul străbate intreaga istorie greacă. Cele 87 de Imnuri orfice, de invenţie tirzie (sfîrşitul ant ichităţii) , o atestă. ( Gh. V!. ) . =

=


INDICE DE NUME , EXPLICA TIV Oromozos, per s onaj legendar unele surse . ( D . X ) .

c ăruia i

167

s e atribuie crearea magiei, după

()� Irls, zeu eg ipt e an al v eg etaţiei . A fost socotit erou c i vi li zat or, pro­ tector al ordinei şi al di sci pl in ei , fapt care i-a grăbit m oart e a . Cultul

său , conform unor surse, ar fi fost i nst ituit de soţi a sa Isis. (D.N. ) . POIIII S , numele zeiţei A tena tot l a greci. (D.N . ) . ,

( 3 - 6 5 e . n . ) , unul din convertiţii l a creştitlism dev e n it apostol , rnnform tr ad iţiei printr o v i ziune pe calea Damascului. Cunoscut pr i n Ep i s t o lele sale. ( D . N . ) . " o HI,

-

,

-

din S yros (sec. V I e . n. ) "teolog", iar n u physio l og pentru a fi căutat să l e redea " pe t oate î n chip mitic" ( Jfetaph . , XIV, 4 , 1 091 b 8). Ar fi stabilit ca "principii" : zas ( sim bo l al v ă z duhul u i ) , chtoll ia (pămîntu l ) şi Chronos (ti mpul ) . ( G h . VI . ) . Pherek y des

după

,

"

" ,

Ar is t o tel ,

I'hl lo!lIos din Crolono ( n . ? 470 - m. sf. sec . I V L e . n . ) , fi losof şi matem atician grec , pit agorician , probabi l , cu influl'nţă asupra p l atoni s ­ mului tirziu, din Timaios. tn Des p " e Cosmos, ar fi admis ca principii finitul şi indefinitul : "ordinea cosmică se alcăt uieşte din acordul princi­ piilor ce mărginesc ş i al celor nemărginite" (fr. 1 ) . ( G h . VI . ) . I'hoebus, unul d i n numele l u i A p olJon ( î n greacă Phoibos - strălu­ cito r ) (D.N. ) . -

.

(580 - 500 I . e . n . ) , filosof ş i m atematic i an grec, originar din Samos. Pit agorismul pune la b aza i nter pretării intre g ii realităţ i nu m ăr u l şi armoni a . l,ucrările sale nu s-au p ăstrat , ci , du p ă unele surse, s-ar părea că nici nu ar fi scris nimic, ceea ce, de asemenea, nu se p o ate confirma pe de plin (D.K ) . I'l f ll ll oro

.

( 427- 3 47 Î . e . Il . ) , unul dintre cei m a i mari ginditori ai anti­ chit ăţi i 'ii omeniri i , elev al lui Socrat e . A întemeiat şcoala filosofică de­ numită A cademia (387) . Di alogurile sale, în număr de 28, sînt atit capo­ do pere literare cît şi ('ulmi ale gîndirii. Influenţ a sa as upra gîndirii euro­ pene ul t e ri oa re a fost c api tală Vd. supra , în note ; passim . (D .N. ) . Plollln

.

l'l ofln d i n I, �' e o p olls ( ? 20S - 270) , filosof ne o platonic , cel care d ă indi­ vidu alitate neoplatonismului (în Ellneade). Yd. supra , notele 22- 25 la Rationam ente. Trad use de Marsi l i o Ficino In lat in ă , E1m eadele avea u să ca pet e un p r es ti giu i mens in Renaştere . (Gh. VI . ) .

( 23 2 - 303 ? ) , auditor a l lui Plotin ş i editorul gr e c eşti şi a "misterelor" or i entale ( c aldeen e ) , urmează, în linii mari, plotinismul , dar îl dublează pe acesta, dacă nu îl aş ează într-un c ontext cu dominante oraculare şi teurgice . O pe r a : Viaţa lu i Pitagol'Q , Viaţa lu i Plotin, Despre abstinenţă , Despre statu i, Peştera n imfelor, Introducerea (Eisagoge ) la Categoriile lu i A ristotel ş . a . ( Gh. VI . ) . P O r Jlh yrlos

din

Tyr

Enneadelor. Neoplatonic, Ia confluenţa gîndirii

Proclos d i n Xllnthos, î n Lycia ( ? 4 1 2 - 485 ) , neop l atonic , în şc o ala ateniană , autor al cîtorva comentarii : la Platon (Ia dialogurile : A lci­

biade, Phaidon, Phaidros, Republica, Theaitetos, Cratylos, Parm enide , Timaios) , la ElemBn tele lui Ellc1id, ca şi al unor s�ri �ri în care î ş i expune propria doctrină te ol og ică ş i filosofic ă (Elem Bnt� de teologie, Teolog ia pla ­ " tonică, Despre providenţă şi destin ) . " Scara lu m i i este fix�tă între Un ttl ­ (hen ) , ter men pentru fiinţa în sine şi m�terie (hyle) , trecind prin exis -


GHJ30RGHB VLADUTI3SCU, DAN NJ3GRJ3SCU

168

tenţă - viaţ ă , �piri t , in prima parte , a " procesiunii" pozit ive , şi, prin sensi t i v i t ate ( \' i aţ a sensitivă) - n atură şi ex i st e nţ ă , i n cea df-a dou a , negativ ă . î ntre cele d o u ă scri i , a r sta suflet u l rare este u n i n treg, f i i n d : existenţ ă sau · substanţ ă -- viaţ{! sau put ere şi gîndire s a u activ i t n t c . "d. supra , notele 32, 36 l a Ra!irm amenlr. (Ch. " 1 . ) . Protp u , fi u l lui Poseidon ş i a l zeiţei Thetys. i\ vea ci n Tu l el e a l u a OTke înfăţişare. Era u n hun cun osc ăt or a l \'iitorului , p e c are î l (kz \' ă! u i a i n să n u m a i (I acă e r a c on str i ns . (D.N.).

Rllfupl, a l ături de

cei

u n u l din G a hriel,

patru arh a n g h e l i d i n sni erea a pocrifă a l u i Enoch ,

Mihael şi

{-ri e I .

(D . N . ) .

Senpl'H , Lucius Annaeus ( 4 Î . e, n , - 65 e , n . ) . filosof ş i prozator. D u p ă

c l 1 I n a r a t ă Pierre Crimal , Seneca a fost u n u l din reprezentanţii conşt i i nţei de imperi u . Opera sa cuprinde lucrări în domeniul ştii nţelor n a t ura l e (Quae­

I.lIc iliu m şi

anticl aud i an A pocolokyn tosis , Epistu lae ad (]}[edeea, Phedra, A gamemnon etc. (D.N. ) ) .

pamfletul

stion es Natu rales) , t r agedi i

Slm pll('los dIn ClIIl'la (sec . VI ) , neoplatonic t i rziu , din şcoal a l u i Damascius, c o mentator foarte aplicat a l c i t orva scrieri aristotelke : Cate­

Despre suflet, Despre

gorii,

presocraticilor. Sl xtlls

Fiz ic a ; i nserea7.ă multe fragmente ale

81 IV-II'O, papă Î nt re a n i i 1 47 1 - 1 484 (D . N . ) .

(3 1 7- ?388 ) ,

Thellllsllos

secu llde,

cer,

( G h . VI . ) .

la

Dc.<pre sufM,

ret or, autor a l u u o r

aristotelke ,

nşor

parafraze la A n aliticele

n e o p l atonizante.

( Ch. VI . ) .

( ?372- 285 ) . filosof , l ogici an , cerret ător a i llaturi i , disci pol a l lui A ristotel . în Metafiz ica ( Dest,e il1doiPlile simple) , s e rapor­ tea7.ă cu ci rcumspecţie l a finalismul arist otelic c a şi l a t e o ri a cerul u i . Teolrast

(Gh .

dIn

:Erpsso�

VI.).

Th olll a

d I n "\<]UIIl O , ( 1 225 � 1 2 74) , fi l o� ()f ş i teolog m{' d i e v a l de se a m ă .

Disdpol al l u i Al bert us Magnus. A c ontribuit i m e n s l a reactu ali7.area a ris­ totelismul u i , pe care însă a i ncercat să-I pună in sinte7 ă c u gind i re a creş­ tină şi

Lucr.

sub

pr. :

supravegherea acest e i a . Vd . supra, note l e 5, 7, la Raţionamente. Su mm a Theologic a, Sumnza C on tra Gentiles, De mte el esse ll -

1ia. (D.N. ) .

dIn

T1l\1 alos

Mathelll atic a ,

aristotelic ă ,

i ar

pit agoreu , c ontemporan c u Plat on. A r f i scris : despre Viaţa lu i Pitagora . După o i nform aţi e , , c ă Universul este n ă scut , deoarece este percepti b i l ;

I� o('rl,

Despre 11atură ,

socotea

perceptibilul presn pune

a

fi n ăscu t ,

inteligibilul n enăscut" (Arist . , 2 , p. 24 1 ) . Acelaşi , per­

fr. 26 Rose ; Filosofia greacă Pînă la Platolt , II, sonaj În d i alogul platonic omon i m . ( C h . VI .).

TImoteI, d iscipol şi urmaş a l apostolului Pavel

(sec . 1

e.n.).

(D . N . )

Zal m o xls. sau Zamol x i s , Zamolxe, person aj , ze u geto-dac, Întemeietor al unei religii conform răre i a , prin procedee oculte omul poate obţine

nemurirea. lIerodot şi

Strabon afirmă c ă Zal moxis ar

fi

t răit in

timpul

expediţiei lui Darius În ţinuturile dacilor. După alte surse , Zalmoxis ar f i fost UI1 sclav al lui Pitagora, care şi-ar fi i nsnşit Î ntr-o formă origi­ nală doctrina st ăpînul u i său. D upă eliberarea sa din sdavie s-ar fi intors

în ţ in ut u ri l e de baştină uncle religii, ceea ce

a

a

propovăiuit cele

at ras zeificarea sa.

(D .N.).

înv ăţate,

sub forma unei


tNDICE DE NuME, EXPLtCATIV

169

Zorellsfru s a u Zarath ustra, reformator al religi ei ir aniene ; după unele surse , şi-ar fi Î nceput activitatea cu 258 de ani Înaintea lui Alex andru

cel Mare. Conform zor oastrismu lui , nesc ( D . N. ) .

Zr rllhohel ,

Te m p l u l .

(D.N. ).

conducător

evreu

doar În

Binele poate salva sufletul ome­ t i mpul

c ăr ui a

a fost

refăc ut


L'


CUPRINS

G. Pico delia Mirandola sau vocaţia n n iTersali tliţii

(Stu.iu j" t,.�5

tlucti u )

23

C uvÎntld /rad ltcr'tloyului

Raţi ona mente sau

900 de teze propuse spre fi 1 486, dar n8 ac c e pta te

l a Roma, In anul Notiţă introduc/jvd

.

de zbătute I n l'u bli c ,

25

26

T� xt

27

Note

1 00

Despre demnitatea omului ,

No/iţd introduo/iud

1 19

1 20

Te xt

121

Note

1 49

Indice

de n u me , e xpliclfliv

1 60


Redact o r :

Tehnoredac!o r :

Caii

tipar :

IOEL

1 0 , 75 p a g ,

Bun

de

tipar :

IMPRIMERI A

B-dul

22

SEG ALL

A NGELA

PlanĹ&#x;e

ILO V AN alb-negru :

2 3 . 04 . 1 99 1 .

ARDEALUL

Decem brie

nr.

146

Municipiul Cluj-Napoca RomAnia

Comanda nr.

461


Giovanni Pico della Mirandola - Rationamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you