Page 1


Gilles Deleuze Diferentă Ĺ&#x;i repetitie


Gilles Deleuze

Diferenţă şi repetiţie

Traducere de Toader SAULEA

Editura Babel

Bucureşti, 1995


Coperta de Vasile SOCOLIUC

Lucrare publicată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Frantei, Directia carte, în cadrul programului «Nicolae Iorga»

© Presses UniversÎtaires de France, 1968 Gilles Deleuze, Difference el repetition Toate drepturile asupra prezentei versiuni rezervate Editurii Babel.

ISBN: 973-48-1020-0


Cuvînt înainte Scăderile unei cărţi sînt adesea o contrapondere pentru intenţii nude, ce nu s-au putut împlini. În acest sens, o de­ claraţie de intenţie mărturiseşte o reală modestie în raport cu cartea ideală. Se spune deseori că prefeţele nu trebuie citite decît la sfirşit. Şi invers, concluziile trebuie să fie citite înainte, lucru întru totul adevărat pentru cartea noastră, în care con­ cluzia ar putea face ca citirea restului să fie de prisos. Subiectul tratat aici este în mod evident la modă. Iar semnele pot fi următoarele: orientarea tot mai sensibilă a lui Heidegger către o filozofie a Diferenţei ontologice; practica structuralismului întemeiată pe distribuţia unor trăsături dife­ renţiale într-un spaţiu de coexistenţă; arta romanului contem­ poran care se învîrteşte în jurul diferentei §i a repetiţiei, nu doar în planul reflecţiei celei mai abstracte ci în Înse§i tehnicile lui efective; descoperirea, în felurite domenii, a unei puteri proprii de repetiţie, care ar fi §i a inconştientului, a limbajului, a artei. Aceste semne pot fi puse toate pe seama unui antihegelianism generalizat: diferenta §i repetitia au luat astfel locul identicului §i negativului, identitătii §i contradictiei. Căci diferenta nu implică negativul §i nu se lasă dusă pînă la contradictie decît în măsura în care continuăm să o subordonăm identicului. Pri­ matul identităţii, în orice mod ar fi ea concepută, defineşte lumea reprezentării. Ori gîndirea modernă se n3§te din fali­ mentul reprezentării, ca §i din pierderea identitătilor şi din descoperirea tuturor fortelor ce actionează sub reprezentarea


8 identicului. Lumea modernă e lumea simulacrelor, în care omul nu supravietuie§te lui Dumnezeu, ident ita t ea subiectului

nu supravietuie§te identitătii substantei. Toate id enti tăţi le sînt

doar simulate, produse ca un "efect" optic, printr-un joc mai profund, acela al diferentei şi repetitiei. Noi vrem să gî n d im diferenta în ea îns ăşi, şi raportul diferitului cu diferitul, inde­ pendent de formele reprezentării care le readuc la Acelaşi şi le trec prin negativ. Viata noastră modernă e de aşa natură încît, confruntati cu cele mai mecanice, mai stereotipe repetitii, în afara şi înăun­ trul nostru, nu Încetăm o clipă să extragem din ele mici diferen­ te, variante şi modificări. Şi invers, repetitii tainice, deghizate şi neştiute, animate de perpetua deplasare a unei diferente, restituie în noi şi în afara noastră repetitii goale, mecanice,

stereotipice. În simulacru, repetitia are deja ca obiect repe­

titiile, iar d i feren ta are deja ca obiect di fere ntel e. Repe tiţiile

se repetă iar diferentiantul se diferentiază.

Sarci na vieţii constă

în a face să coexiste toate repetitiile în spatiul de distributie a diferentei. La originea acestei cărti stau două d irectii de ce r ­ cetare: una, privitoare la un concept al diferentei fără negatie, tocmai fiindcă diferenta, nefiind subordonată ide nticulu i , nu ar merge sau "nu s-ar cădea să meargă" pînă la opozitie şi la contradictie - cealaltă, privitoare la un concept al repetitiei, astfel că repetitiile fizice, mecanice sau goale (repetitia

Ace­

luiaşi) şi-ar afla temeiul în structurile mai adînci ale unei repeti­ tii ascunse în care se deghizează şi se d eplasează un "diferential". Cele două cercetări s-au unit în mod spontan, fiindcă aceste concepte de diferenJă pură şi de repetitie complexă păreau să se întîlnească şi să se confunde în orice ocazie. Acestei veşnice divergente şi descentrări a diferentei îi cores­ pund îndeaproape o deplasare şi o deghizate în cazul repetiţiei. Nu putine sînt primejdiile ce apar CÎnd se invocă dife­ rente pure, eliberate de identic, aj unse independente fată de negativ. Cea mai mare primejdie e să cazi în reprezentările sufletului-frumos; doar diferente, ce se pot concilia şi uni,


a '"

departe, de luptele încrîncenate. Sufletul-frumos afirmă: sîntem diferiţi, dar nu opuşi ... Iar nopunea de problemă, pe care o vom vedea legată de cea de diferenţă, pare să hrănească şi ea stările unui suflet-frumos; doar problemele şi întrebările contează . . . Cu toate acestea, credem că, atunci cînd proble­ mele ating gradul de pozitivitate ce le este propriu, şi cînd diferenţa devine obiectul unei afinnări corespunzătoare, ele eliberează o forţă de agresiune şi de selecţie care distruge sufletul-frumos, destituindu-l din însăşi identitatea lui şi nimi­ cindu-i bunăvoinţa. Problematicul şi diferenţialul determină lupte sau distrugeri în raport cu care cele ale negativului nu mai sînt decît nişte aparenţe, iar doleantele sufletului-frumos tot atîtea mistificări împrumutate aparentei. E în căderea simu­ lacrului, nu să fie o copie, ci să răstoarne toate copiile, răstur­ nînd totodată şi modelele: orice gîndire devine agresiune. a carte de filozofie trebuie să fie, într -o măsură, o specie cu totul particulară de roman politist, iar într-o altă măsură un fel de literatură ştiintifico-fantastică. Prin roman politist vrem să spunem că conceptele trebuie să intervină, cu o zonă de prezentă, pentru a rezolva o situatie locală. Ele se schimbă odată cu problemele. Au sfere de influentă, în cadrul cărora actionează, cum vom vedea, în raport cu nişte "drame" şi pe căile unei anumite "cruzimi". Trebuie să aibă o coerentă între ele, dar aceasta nu trebuie să fie a lor. Trebuie să-şi primească coerenta din altă parte. Acesta e secretul empirismului. Empirismul nu e nici­ decum o reactie împotriva conceptelor, nici un simplu apel la experienta trăită. El purcede, din contra, la cea mai necum­ pătată creatie de concepte care s-a văzut sau de care s-a auzit vreodată. Empirismul, adică misticismul conceptului, dar şi matematismul lui. Şi asta tocmai fiindcă el tratează conceptul ca pe obiectul unei întîlniri, ca un aici-acum, sau mai curînd ca pe un Erewhon de unde ies, la nesfîrşit, o puzderie de "aici" şi "acum" mereu noi, altfel distribuiti. Doar el, empiristul, poate declara: conceptele sînt înseşi lucrurile, dar lucrurile în stare


10

liberă şi primitivă, dincolo de "predicatele a�tropologice". Eu Îmi fac, refac şi desfac conceptele pornind de la un orizont mişcător, de la un centru mereu descentrat, de la o periferie mereu deplasată ce le repetă şi le diferentiază. E de datoria filozofiei moderne să depăşească alternativa temporal-in tem­ poral, istoric-etern, particular-universal. Descoperim, după Nietzsche, că intempestivul e mai profund decît timpul şi eter­ nitatea: filozofia nu e nici filozofie a istoriei, nici filozofie a eternului, ci e intempestivă, mereu şi numai intempestivă, adică "împotriva acestui timp şi, nădăjduiesc, în favoarea unui timp ce va să vină". Descoperim, pe urmele lui Samuel Butler, Erewhon-ul, semnificînd totodată acel "nicăieri" originar şi acel "aici-acum" deplasat, deghizat, modificat, mereu recreat. Nici particularităti empirice, nici un universal abstract: Cogito pentru un eu ("moi") dizolvat. Credem Într-o lume În care individuatiile sînt impersonale şi singularitătile preindividuale: splendoarea "anonimului"l. De aici aspectul de ştiinţifico-fan­ tastic, ce derivă inevitabil din acest Erewhon. Cartea aceasta ar fi trebuit aşadar să evidenţieze abordarea unei coerente care este cu atît mai putin a noastră, a omului, cu cît nu este nici cea a lui Dumnezeu sau a lumii. în acest sens, ea ar fi trebuit să fie o carte apocaliptică (al treilea timp în seria timpului). Ştiintifico-fantastic şi Într-un alt sens, în care scăderile sînt evidente. Cum să faci ca să nu scrii despre ceea ce nu ştii, sau despre ceea ce nu ştii bine? Or, noi tocmai aici ne închipuim că avem neapărat ceva de spus. Nu scriem decît la limita ştiutulu� la acea extremă ce desparte ştiinţa noastră de ig­ noranta noastră, §i care determină trecerea uneia în cealaltă. Numai în acest mod sîntem determinati să scriem. A birui ignoranţa înseamnă a lăsa scrisul pe altădată, sau mai curînd a-l face să devină imposibil. Poate că există aici un raport şi mai periculos decît cel pe care scrisul se consideră că-I are cu moartea, cu tăcerea. Am vorbit aşadar despre ştiintă Într-un mod care, din nefericire, simtim prea bine că nu este ştiintific. I In original.,on" (n. te.).


11

Se apropie timpul în care nu va mai fi cu putintă să scrii o carte de filozofie în felul în care o facem de-atîta vreme: "Ah! tot stilul vechi. .." Căutarea unor noi mijloace de expresie filozofice a fost inaugurată de Nietzche, şi ea treabuie con­ tinuată astăzi în raport cu reînnoirea altor arte, precum teatrul şi cinematograful. In această privintă, putem pune de pe acum problema utilizării istoriei filozofiei. Ni se pare că istoria filozo­ fiei trebuie să joace un rol oarecum analog celui pe care-l are un colaj într-o pictură. Istoria filozofiei este reproducerea filozofiei înseşi. AI trebui ca în istoria filozofiei rezumatul să actioneze ca un adevărat dublu şi să comporte maxima modi­ ficare proprie dublului. (Se poate imagina un Hegel filozofic bărbos, un Marxfilozofic spîn, ca şi o Giocondă cu mustată). AI trebui să ajungem să povestim c carte reală din filozofia trecutului ca pe o carte imaginară şi simulată. Se ştie că Borges este neîntrecut în a rezuma cărti imaginare. Dar el merge şi mai departe atunci cînd consideră o carte reală, precum Don Quijote, ca şi cum ar fi o carte imaginară, reprodusă ea însăşi de un autor imaginar, Pierre Menard, pe care-l consideră ca real. Ca atare, repetitia cea mai fidelă, cea mai strictă posibil are drept corelat un maximum de diferentă ("Textul lui Cer­ vantes şi textul lui Menard sînt verbal Identice dar al doilea este infinit mai bogat . . . "). Rezumatele de istoria filozofiei trebuie să reprezinte un fel de încetinire, de încremenire sau de im­ obilizare a textului: nu numai a textului la care se referă, ci li a textului în care se inserează. încît ele au o existentă dublă şi, ca dublu ideal, pura repetitie a textului vechi şi a textului actual unul în celălalt. De aceea a trebuit uneori să integrăm notele istorice în însuşi textul nostru, spre a ne apropia astfel de această dublă existentă.


Introducere REPETIŢIE ŞI DIFERENŢĂ Repetitia nu e totuna cu generalitatea. Ea se cuvine a fi distinsă de generalitate, şi asta în mai multe feluri. Orice for­ mulă ce presupune că ele se confundă e supărătoare: bunăoară cînd spunem că două lucruri seamănă ca două picături de apă; sau cînd identificăm "există doar ştiintă a generalului" cu "exis­ tă doar ştiintă a repetabilului". Diferenta dintre repetitie şi asemănare este una de natură, ba chiar una radicală. Generalitatea prezintă două mari ordini, ordinea cali­ tativă a asemănărilor şi ordinea cantitativă a echivalentelor. Simbolurile lor sînt ciclurile şi egalitătile. Dar, oricum, gene­ ralitatea exprimă un punct de vedere conform căruia un termen poate fi schimbat cu un alt termen, un termen poate fi substituit prin alt termen. Schimbul sau substitutia particularelor defi­ neşte comportamentul nostru corespunzînd generalitătii. De aceea empiriştii nu greşesc prezentînd ideea generală ca pe o idee particulară în ea însăşi, dar asociată cu simtămîntul de a putea fi înlocuită de orice altă idee particulară care să semene cu ea sub raportul unui cuvînt. Dimpotrivă, noi constatăm că repetitia nu e un comportament necesar şi întemeiat decît în raport cu ceea ce nu poate fi înlocuit. Repetitia ca comporta­ ment şi ca punct de vedere priveşte o singularitate neschim­ babilă, nesubstituibilă. Reflexele, ecourile, dublurile, sufletele nu sînt de domeniul asemănării sau al echivalentei; şi aşa cum


13 nu e cu putintă substituirea între adevăratii gemeni, tot Cl§a nu e posibil să-ti schimbi sufletul. Dacă schimbul este criteriul generalitătii, furtul şi darul sînt criteriile repetitiei. Între cele două există Cl§adar o diferentă economică.

A repeta înseamnă a te comporta, însă În raport cu ceva

unic sau singular, care nu-şi are seamăn sau echivalent. Şi poate că această repetitie ca comportare exterioară răspunde în ce o priveşte ca un ecou unei vibratii tainice, unei repetitii lăuntrice şi mai afunde în singularul ce o animă. Sărbătoarea nu are alt aparent paradox: a repeta un "nerepetabil". Nu să adaugi o a doua şi o a treia oară la prima, ci să ridici prima oară la puterea "n". Sub acest raport, al puterii, repetitia se răstoarnă prin interiorizare; Cl§a cum spune Peguy, nu sărbătoarea Federatiei comemorează sau reprezintă căderea Bastiliei, ci căderea Bas­ tiliei sărbătoreşte şi repetă dinainte toate Federatiile; tot Cl§a

primul nufăr al lui Monet îi repetă pe toti ceilalti 1. Prin urmare,

opunem generalitatea, ca generalitate a particularului, repe­ titiei ca universalitate a singularului. O operă de artă se repetă ca singularitate fără concept, şi nu din Întîmplare un poem trebuie învătat pe de rost. Capul este organul schimburilor, pe cînd inima este organul îndrăgostit al repetitiei.

(E adevărat că

repetitia priveşte şi capul, dar tocmai fiindcă ea este teroarea sau paradoxul lui.) Pius Servien distingea pe bună dreptate

două limbaje: limbajul Ştiintelor, dominat de simbolul egalitătii,

şi În care fiecare termen poate fi Înlocuit cu alti termeni; limbajul liric, din care fiecare termen, neînlocuibil, nu poate fi 2 decît repetat . Se poate "reprezenta" în continuare repetitia ca o leită asemănare sau o perfectă echivalentă. Însă trecerea treptată de la un lucru la altul nu împiedică defel o diferentă de natură între cele două lucruri. Pe de altă parte, generalitatea este de ordinul legilor. Dar legea determină doar asemănarea subiectilor supuşi ei, precum şi echivalenta lor cu termeni hotărîti de ea. Departe de a întemeia repetitia, legea arată mai curînd cum repetitia ar fi cu neputintă pentru puri subiecti ai legii - subiectii particulari.


14 Ea îi condamnă la schimbare. Formă vidă a diferentei, formă invariabilă a variatiei, legea îşi constrînge subiectii să o ilustreze numai cu pretuCpropriilor lor schimbări. Există, fără îndoială, atît constante cît şi variabile în termenii hotărîti de lege; iar în natură există tot atîtea permanente, perseverente, cîte fluxuri şi variatii. Dar o perseverentă nu este nici ea o repetitie. Constantele unei legi sînt la rîndul lor variabilele unei legi mai generale, aşa cum, de pildă, cele mai dure stînci devin nişte materii moi şi fluide la scara geologică de un milion de ani. Şi, la fiecare nivel, un subiect al legii simte, tocmai în raport cu mari obiecte permanente din natură, propria neputintă de a repeta, descoperă că această neputintă e deja cuprinsă în obiect, reflectată în obiectul permanent în care el îşi citeşte propria condamnare. Legea uneşte schimbarea apelor cu per­ manenta fluviului. Despre Watteau, E lie Faure mărturiseşte: "El orînduise ceea ce dăinuie o clipă în ceea ce ochiul nostru află ca pururea durabil: spatiul şi codrii". E metoda veacului XVIII. Wolmar, în Noua Eloiză, făcuse din ea un sistem: imposibilitatea repetitiei, schimbarea drept conditie generală la care legea Naturii pare să condamne toate creaturile par­ ticulare, era percepută în raport cu nişte termeni fieşi (fără îndoială ei înşişi variabili în raport cu alte permanente, în functie de alte legi mai generale). Acesta e sensul boschetului, al grotei, al obiectului "sacru". Saint-Preux află că el nu poate repeta, nu numai din pricina schimbărilor sale şi celor ale Juliei, ci din cauza marilor permanente din natură, care capătă o valoare simbolică şi nu fac decît să-I excludă de la o adevărată repetitie. Dacă repetitia e posibilă, ea tine mai mult de miracol decît de lege. Ea e împotriva legii: împotriva formei asemă­ nătoare şi a continutului echivalent al legii. Dacă repetitia poate fi găsită, chiar şi în natură, aceasta se întîmplă în numele unei puteri ce se afirmă împotriva legii, ce lucrează dedesubtul legilor, fiind poate superioară legilor. Dacă repetitia există, ea exprimă în acelaşi timp o singularitate opusă generalului, o universalitate opusă particularului, un fapt remarcabil opus


15

unui fapt ordinar, o instantaneitate opusă variatiei, o eternitate opusă permanentei. Repetitia este, în toate privintele, trans­ gresiune. Ea pune în discutie legea, denuntă caracterul nomi­ nal sau general al acesteia, în folosul unei realităti mai adînci şi mai fine. TotU§i pare greu să negi orice legătură a repetiţiei cu legea, din punct de vedere al experimentului ştiinţific ca atare. Dar trebuie să întrebăm în ce condiţii anume experimentul poate asigura o repetiţie. Fenomenele naturii au loc în aer liber, orice inferenţă fiind posibilă în cadrul unor vaste cicluri de asemănare: în acest sens orice influenţează orice şi orice seamănă cu orice (asemănare a divers ului cu sine). Dar ex­ perimentul constituie medii relativ închise, în care noi definim un fenomen în funcţie de un număr redus de factori selecţionaţi (minimum doi, de pildă spaţiul şi timpul pentru mişcarea în vid a unui corp în general). Aşadar, nu are rost să discutăm despre aplicarea matematicilor la fizică: fizica este nemijlocit mate­ matică, factorii retinuti sau mediile închise constituind la fel de bine sisteme de coordonate geometrice. În aceste conditii, fenomenul apare în mod necesar ca egal cu o anumită relatie cantitativă între factori selectionati. Aşadar, în experiment, e vorba de a substitui o ordine de generalitate altei ordini: o ordine de egalitate în locul unei ordini de asemănare. Asemă­ nările se destramă, pentru a scoate la iveală o egalitate ce permite identificarea unui fenomen în conditiile particulare ale experimentului. Repetitia nu apare aici decît în trecerea de la o ordine de generalitate la alta, ieşind la iveală cu ajutorul, cu prilejul acestei treceri. Totul se petrece ca şi cum repetitia s-ar ivi deodată, între două generalităţi, sub două generalităti. Dar chiar şi aici, riscăm să luăm drept o diferentă de grad ceea ce diferă prin natură. Căci generalitatea nu reprezintă şi nu presu­ pune decît o repetitie ipotetică: dacă sînt date aceleaşi conditii, atunci . . . Această formulă înseamnă: în cadrul unor totalităti asemănătoare, se va putea oricînd retine şi selectiona factori identici ce reprezintă firea-egală a fenomenului. În felul acesta


16

nu se arată însă nici ce anume este temeiul repetitiei, nici ceea ce e categoric sau ceea ce constituie valoarea legitimă în repeti­ tie (ceea ce constituie valoarea legitimă, este "n" ori ca putere a uneia singure, fără a fi nevoie să se treacă printr-o a doua, a treia oară). În esenta ei, repetitia trimite la o putere singulară ce diferă prin natură de generalitate, chiar şi atunci cînd, spre a ieşi la iveală, profită de trecerea artificială de la o ordine de generalitate la cealaltă. Eroarea "stoică" înseamnă să aştepti repetitia de la legea naturală. Înteleptul trebuie să se convertească în virtuos; do­ rinta de a găsi o lege care să facă repetitia cu putintă trece de partea legii morale. Mereu o obligatie cu care să o iei de la capăt, o statornicie reluată iarăşi şi iarăşi într-o viată de zi cu zi ce se confundă astfel cu reafirmarea de fiecare dată a Datoriei. Biichner îl pune pe Danton să spună: "E tare plicticos să îmbraci mai întîi cămaşa, apoi pantalonul, seara să te tîrîi în pat iar dimineata jos din pat şi să pui mereu un picior dinaintea celuilalt. Nu există sperantă că asta se va schimba cîndva. E de-a dreptul trist că milioane de oameni au făcut astfel şi alte milioane vor face la fel după noi, şi pe deasupra sîntem con­ stituiti din două jumătăti care fac amîndouă acelaşi lucru, astfel că totul se face de două ori". Dar oare la ce-ar servi legea morală, dacă ea nu ar consfinti repetitia, şi dacă mai cu seamă nu ar face-o posibilă, dîndu-ne astfel o putere legislativă de la care ne exclude legea naturii? Se întîmplă ca moralistul să prezinte categoriile de Bine şi de Rău sub următoarele chipuri: de fiecare dată cînd încercăm să repetăm după natură, ca fiinte ale naturii (repetare a unei plăceri, a unui trecut, a unei pa­ siuni), purcedem la o încercare demoniacă, condamnată di­ nainte, fără altă ieşire decît deznădejdea sau plictisul. Binele, dimpotrivă, ne-ar da posibilitatea repetitiei, a izbînzii repetitiei şi a spiritualitătii repetitiei, fiindcă el ar depinde de o lege care nu ar mai fi legea naturii, ci aceea a datoriei, şi căreia nu i-am mai fi supuşi fără să-i fim şi legislatori, ca fiinte morale. Iar ceea ce Kant numeşte cea mai înaltă încercare, ce altceva poate fi


17

dacă nu o încercare de gîndire trebuind să determine ceea ce poate fi reprodus de drept, adică ceea ce poate fi repetat fără contradictie sub forma legii morale? Omul datoriei a inventat o "probă" a repetitiei, el a determinat ceea ce putea fi repetat din punct de vedere al dreptului. El consideră aşadar că a învins deopotrivă demoniacul şi fastidiosul. Şi ca un ecou al frămîn­ tărilor lui Danton, ca un răspuns la aceste frămîntări, nu există oare moralism pînă şi în uimitoarea jartieră pe care Kant şi-a confectionase el însuşi, în acel aparat cu repetitie pe care biografii lui îl descriu atît de amănunţit, ca şi în punctualitatea plimbărilor lui zilnice (în sensul în care neglijenta în îmbrăcă­ minte fi lipsa exercitiului fac parte din comportamentele a căror maximă nu poate fi gîndită, fără contradictie, ca lege universală, nici să facă deci obiectul unei repetitii de drept)? Î nsă ambiguitatea conştiintei este aceasta: ea nu se poate gîndi ca atare decît instituind legea morală exterioară, superi­ oară, indiferentă fată de cea naturală, dar ea nu poate gîndi aplicarea legii morale decît restaurînd în ea însăşi imaginea fi modelul legii naturale. Astfel că legea morală, departe de a ne da o adevărată repetitie, ne lasă tot în generalitate. Dar, de data asta, generalitatea nu mai este aceea a naturii, ci cea a obişnu­ inţei ca a doua natură. E de prisos să invocăm existenta unor obişnuinte imorale, unor obiceiuri rele; ceea ce este esential moral, ceea ce are forma binelui, este forma obişnuintei sau, cum afirma Bergson, obişnuinţa de a căpăta obişnuinte (între­ gul obligatiei). Or, în acest întreg sau această generalitate a obişnuintei, regăsim cele două mari ordini: cea a asemănărilor, în conformitatea variabilă a elementelor de actiune în raport cu un model presupus, atîta timp cît obişnuinţa nu e încă deprinsă; cea a echivalentelor, cu egalitatea elementelor de actiune în situatii diverse, odată cu deprinderea obişnuinţei. Astfel că obişnuinta nu formează niciodată o adevărată repeti­ tie; cînd actiunea este cea care se schimbă, şi se perfectionează, o intentie rămînînd constantă; cînd actiunea rămîne egală, în intentii şi contexte diferite. Şi aici, dacă repetitia este posibilă,


18

ea nu apare decît între aceste două generalităti, de perfectio­ nare şi de integrare, sub aceste două generalităti, chit că le răstoarnă, dovedind o cu totul altă putere. Dacă repetitia este posibilă, asta se întîmplă împotriva legii morale cît şi a legii naturale. Se cunosc două moduri de a răsturna legea morală. Cînd printr-o reîntoarcere la principii: se contestă ordinea legii ca fiind secundară, derivată, împru­ mutată, "generală"; se denuntă în cadrul legii un principiu de a doua mînă, ce deturnează o fortă sau uzurpă o putere origi­ nară. Cînd, dimpotrivă, legea e răsturnată cu atît mai lesne, cu cît se coboară spre consecinte, cu cît te supui legii cu o minutie desăvîrşită; tocmai ascultînd orbeşte de lege un suflet aparent supus reuşeşte să o ocolească, gustînd astfel plăcerile oprite prin însăşi menirea ei. Asta se vede limpede în toate demons­ tratiile prin absurd, în grevele de prea mult zel, dar şi în unele comportamente masochiste de ridiculizare prin supunere. Pri­ mul mod de a răsturna legea este ironic, şi ironia apare aici ca o artă a principiilor, a reîntoarcerii la principii, şi a răsturnării principiilor. Al doilea mod este umorul, artă a consecintelor şi coborîrilor, a suspensiilor şi căderilor. Să întelegem oare că repetitia se manifestă în această suspensie şi în această urcare, ca şi cum existenta s-ar relua şi s-ar "reitera" în ea însăşi, de îndată ce nu mai e constrînsă de legi? Repetitia apartine umorului şi ironiei; ea este prin natură transgresiune, excePtie, manifestînd mereu o singularitate în pofida particularului su­ pus legii, un universal în pofida generalitătilor cu caracter de lege. * *

*

Există o fortă comună lui Kierkegaard şi lui Nietzsche. (Ar trebui adăugat Peguy pentru a forma următorul triptic: pas­ torul, antihristul şi catolicul. Fiecare din cei trei, în felul lui, a făcut din repetitie nu numai o putere proprie limbajului şi gîndirii un patos şi o patologie superioară, ci categoria fun-


19

damentală a filozofiei viitorului. Fiecăruia îi corespunde un Testament, ca şi un Teatru, o conceptie despre teatru, şi un personaj eminent în a.cest teatru ca erou al repetitiei: Iov­ Avraam, Dionysos-Zarathustra, Ioana d'Arc-elio). Deo­ sebirile dintre ei sînt considerabile, manifeste, bine cunoscute. Dar nimic nu va putea şterge această prodigioasă întîlnire în jurul unei gîndiri a repetitiei: ei opun repetip.a tuturor formelor generalităpi. Iar în ce priveşte cuvîntul "repetitie", ei nu îl iau în chip metaforic, ba dimpotrivă, au un fel anume de a-l lua în litera lui, şi de a-l trece în stil. Putem, se cuvine chiar, să enumerăm mai întîi principalele propozitii care marchează congruenta dintre ei: 10 Să faci din repetitia însăşi ceva nou; să o legi de o încercare, de o selectie, de o încercare selectivă; să o iei drept obiect suprem al vointei şi al libertătii. Kierkegaard precizează: nu e vorba să scoti din repetitie ceva nou, nu e vorba să sustragi din ea ceva nou. Căci numai contempla tia, spiritul ce con­ templă din afară, "sustrage". Dimpotrivă, e vorba să actionezi, să faci din repetitia ca atare o noutate, adică o libertate şi o sarcină a libertătii. Iar Nietzsche: trebuie să eliberezi vointa de tot ceea ce o înlăntuie făcînd din repetitie însuşi obiectul vointei. Fără îndoială, repetitia e deja ceea ce înlăntuie; dar dacă se moare din cauza repetitiei, tot ea este cea care mîntuie şi vindecă, şi care vindecă mai întîi de cealaltă repetitie. În repetitie, se află aşadar concomitent întreg jocul mistic al pieirii şi al mîntuirii, întreg jocul teatral al vietii şi al mortii, întreg jocul pozitiv al bolii şi al sănătătii (cf. Zarathustra bolnav şi Zarathustra convalescent, prin singura şi aceeaşi putere care este cea a repetitiei în veşnica reîntoarcere). 20 Aşadar, repetitia trebuie opusă legilor Naturii. Kierkegaard declară că el nici măcar nu vorbeşte de repetitia în natură, de cicluri sau de anotimpuri, de schimburi şi de egalităţi. Mai mult decît atît: dacă repetitia priveşte străfundul vointei, asta se întîmplă fiindcă totul se schimbă În jurul vointei, conform legii naturale. Conform legii naturale, repetitia este


20

imposibilă. De aceea Kierkegaard condamnă, sub numele de repetitie estetică, orice efort de a obtine repetitia legilor natu­ rii, nu doar precum epicureul, ba chiar şi ca stoicul, iden­ tificîndu-se cu principiul legiuitor. Se va spune că, în privinta lui Nietzsche, situatia nu e atît de limpede. Cu toate acestea, declaratiile lui Nietzsche sînt de netăgăduit. Dacă el descoperă repetitia chiar în Physis, asta se întîmplă fiindcă el descoperă în Physis ceva superior domniei legilor: o vointă voindu-se pe sine prin toate schimbările, o putere opunîndu-se, legii, un interior al pămîntului ce se opune legilor de la suprafată. Nietzsche opune ipoteza "sa" ipotezei ciclice. El concepe repe­ titia în ve§nica reîntoarcere ca Fiintă, dar el opune această fiintă oricărei forme legi uite, atît fiintei-asemănătoare cît şi fiintei-egale. Şi cum ar putea oare gînditorul care a împins cel mai departe critica notiunii de lege să reintroducă ve§nica reîntoarcere ca lege a naturii? Şi cum ar mai fi el, cunoscător al grecilor, îndrituit să-şi considere propria gîndire ca prodi­ gioasă şi nouă, dacă s-ar multumi doar să formuleze această platitudine naturală, această generalitate a naturii bine cunos­ cută de cei vechi? Zarathustra corectează în două rînduri interpretările gre§ite ale veşnicei reîntoarceri: cu mînie, la adresa demonului său ("Spirit greoi ce e§ti. . . nu simplifica atîtea lucruri! "); cu blîndete, la adresa animalelor sale ("O, nebunaticilor, o papagali ce sînteti. . . ati şi făcut din asta un refren!"). Refrenul, iată ve§nica reîntoarcere ca ciclu sau cir­ culatie, ca fiintă- asemănătoare şi fiintă-egală, într-un cuvînt ca certitudine animală naturală şi ca lege sensibilă a naturii înse§i. 3° Să opui repetitia legii morale, să faci din ea suspensia eticii, gîndirea de dincolo de bine şi de rău. Repetitia apare ca logosul solitarului, singularului, ca logosul "gînditorului pri­ vat". La Kierkegaard şi la Nietzsche, se dezvoltă opozitia dintre gînditorul privat, gînditorul-cometă, purtător al repetiJie� şi profesorul public, doctor al legii, al cărui discurs de a doua mînă purcede prin mediere şi-şi află izvorul moralizant în genera­ litatea conceptelor (cf. Kierkegaard opunîndu-se lui Hegel,


21

Niet:lSche opunîndu-se lui Kant şi lui Hegel şi, din acest punct de vedere Peguy opunîndu-se Sorbonei). lov este nesfirşita tăgăduire, Avraam, nesfirşita resemnare, dar amîndoi sînt unul şi acelaşi lucru. Iov pune în discutie legea, la modul ironic, refuză toate explicatiile indirecte, înlătură generalul pentru a ajunge la ceea ce e mai singular ca principiu, ca universal. Avraam se supune în chip hazliu legii, dar regăseşte tocmai în această supunere singularitatea fiului unic pe care legea cerea să fie jertfit. Aşa cum o întelege Kierkegaard, repetitia este corelatul transcendent comun tăgăduirii şi resemnării ca inten­ tii psihice. (Şi cele două aspecte s-ar regăsi în dedublarea pe care o cunosc Peguy, Ioana d'Arc şi Gervaise.) În ateismul fulgurant al lui Niet:lSche, ura fată de lege şi acel amor fati, agresivitatea şi consimtirea sînt dublul chip al lui Zarathustra, înfiripat din Biblie şi întors împotriva ei. Ba într-un anumit fel, fi vedem pe Zarathustra În întrecere cu Kant, cu experienta repetitiei în legea morală. Veşnica reîntoarcere se rosteşte astfel: orice lucru ai vrea, să-I vrei în aşa fel înCÎt să-i vrei şi veşnica reîntoarcere. Există aici un "formalism" care-l răstoar­ nă pe Kant în propriul său teren, o încercare care merge mai departe, de vreme ce, în loc să raporteze repetitia la o presu­ pusă lege morală, ea pare să facă din repetitia însăşi singura formă a unei legi dincolo de morală. În realitate, însă, lucrurile sînt şi mai complicate. Forma repetitiei în veşnica întoarcere, este forma brutală a imediat ului, aceea a universal ului şi a singularului la un loc, care uzurpă orice lege generală, spulberă medierile, nimiceşte particularul supus legii. Există un dincolo al legii, precum şi un dincoace al legii, care se contopesc în veşnica reîntoarcere aidoma ironiei şi umorului negru la Zarathustra. 4° Să o pu i repetitia nu numai generalitătilor obi§nuitei, ci şi particularitălilor memoriei. Căci poate obişnuinta reuşeş te într-adevăr să "scoată" ceva no u dintr-o repetitie contemplată din afară. În obişnuintă, noi aclionăm doar cu condiţia să existe în noi un mic Eu ("Moi") care contemplă: căci el extrage noul,


22

adică generalul, din pseudorepetitia cazurilor particulare. Iar memoria, probabil, regăsc§te cazurile particulare topite în ge­ neralitate. Aceste mişcări psihologice contează prea putin; la Nietzsche §i la Kierkegaard ele dispar în fata repetitiei con­ siderată ca dubla condamnare a obi§nuintei §i a memoriei. Tocmai prin asta repetitia este gîndirea viitorului: ea se opune categoriei antice a reminiscentei, ca §i categoriei moderne 8 habitusului. Căci în repetitie, prin repetitie Uitarea devine o putere pozitivă, iar incoD§tientul, un incoD§tient superior pozi­ tiv (de pildă, uitarea ca fortă face parte integrantă din ex­ perienta trăită a vC§nicei reîntoarceri). Totul se rezumă în putere. Atunci cînd Kierkegaard vorbe§te de repetitie ca de a doua putere a coD§tiintei, "a doua" nu înseamnă a doua oară, ci infinitul ce se afirmă ca o singură oară, vC§nicia ce se afirmă ca clipă unică, incoD§tientul ce se afirmă ca al coD§tiintei, puterea "n". Iar cînd Nietzsche prezindă vC§nica reîntoarcere ca expresia imediată a vointei de putere, vointă de putere nu înseamnă nicidecum "a voi puterea", dimpotrivă: orice ai vrea, să ridici ceea ce vrei la puterea "n", adică să desprinzi din ea forma superioară, datorită operatiei selective a gîndirii în vC§­ nica reîntoarcere, datorită singularitătii repetitiei în vC§nica reîntoarcere însă§i. Formă superioară a tot ce există, iată iden­ 3 titatea imediată dintre vC§nica reîntoarcere §i supraom . Nu sugerăm nici o asemănare între Dionysos al lui Nietzsche §i Dumnezeul lui Kierkegaard. Dimpotrivă, presu­ punem, credem că diferenta este insurmontabilă. Şi atunci cu atît mai mult: de unde oare coincidenta în privinta temei repetitiei, a acestui obiectiv fundamental, chiar dacă el e con­ ceput diferit? Kierkegaard §i Nietzsche sînt dintre cei ce aduc filozofiei noi mijloace de expresie. Se vorbc§te adesea, în ce-i privc§te, de o depă§ire a filozofiei. Or, ceea ce intră în discutie în ansamblul operei lor este tocmai�Χcarea. Ceea ce-i impută ei lui Hegel, este rămînerea la nivelul falsei mişcări, la mişcarea logică abstractă, adică la "mediere". Ei vor să pună metafizica în mişcare, în actiune. Să o determine să treacă la act, la acte


23

nemijlocite. Nu se multumesc 8§adar să propună o nouă repre­ zentare a mişcării; reprezentarea este deja mediere. E vorba, dimpotrivă, de a isca în operă o mişcare susceptibilă să emo­ tioneze spiritul în afara oricărei reprezentări; e vorba de a face din mişcarea însăşi o operă, fără interpunere; să substitui sem­ ne directe unor reprezentări mijlocite; să inventezi vibratii, rotatii, vîrtejuri, gravitatii, dansuri sau săltături care să atingă direct spiritul. Or, asta este o idee de om de teatru, o idee de regizor - depăşindu-§i epoca. Tocmai în acest sens ceva cu totul nou începe odată cu Kierkegaard §i Niet�che. Ei nu mai gîndesc teatrul în felul lui Hegel. Dar nici nu fac un teatru filozofic. Ei inventează, în filozofie, un incredibil echivalent de teatru §i prin asta întemeiază acest teatru al viitorului con­ comitent cu o filozofie nouă. Se va spune că, cel putin în privinta teatrului, nu există realizare defel; nici Copenhaga anilor 1840 §i profesia de pastor, nici Bayreuth §i cearta cu Wagner, nu puteau fi conditii prielnice. Un lucru e sigur, totU§i: cînd Kierkegaard vorbe§te de teatrul antic §i de drama moder­ nă, elementul e de-acum schimbat, nu ne mai aflăm în acela al reflectiei. Descoperim un gînditor care trăie§te problema măş­ tilor, care simte acel vid lăuntric propriu măştii, §i care încearcă să-I astupe, să-I umple, chiar §i cu "absolut diferitul", adică cu toată diferenta dintre [mit §i infinit, creînd astfel ideea unui teatru al umorului §i al credintei în Dumnezeu. Cînd Kierkegaard spune că un cavaler al credintei seamănă leit cu un burghez în haine de sărbătoare, această indicatie filozofică trebuie luată ca o precizare de regizor, arătmd cum trebuie jucat cavalerul credintei. Iar cînd îi comentează pe Iov sau pe Avraam, cînd imaginează variantele pove§tiiAgnes §i Tritonul, maniera nu poate în§ela, e un fel de scenariu. P"mă §i în Avraam §i în Iov vibrează muzica lui Mozart; §i e vorba de a "dăntui" pe melodia acestei muzici. "Numai la mişcări mă uit", iată o frază de regizor, care pune cea mai mare problemă teatrală, problema unei mişcări care ar atinge direct sufletul, §i care ar fi aceea a sufletului4•


24

Cu atît mai mult în cazul lui Nietzsche. Naşterea Trage­ diei nu este o reflectie despre teatrul antic, ci întemeierea practică a unui teatru al viitorului, deschiderea unei căi pe care Nietzsche mai crede că-I poate împinge pe Wagner. Iar despăr­ tirea de Wagner nu e o problemă de teorie; dar nu e nici una de muzică; ea priveşte rolul respectiv al textului, al istoriei, al zgomotului, al muzicii, al luminii, al cîntecului, al dansului şi al decorului în acest teatru la care visează Nietzsche. Zarathustra reia cele două tentative de dramă referitoare la Empedocle. Iar dacă Bizet e mai bun decît W�gner, lucrul e adevărat din punct de vedere al teatrului şi pentru dansurile din Zarathustra. Ceea ceei reproşează Nietzsche lui Wagner, este răsturnarea şi denaturarea "mişcării": ne-a făcut să ne băIăcim şi să înotăm, într- un teatru nautic, în loc să mergem şi să dansăm. Zarathustra e conceput în întregime în cadrul filozofiei, dar tot în întregime şi pentru scenă. Aici totul e sonorizat, vizualizat, pus în mişcare, totul este mers şi dans. Şi cum să-I citeşti altfel decît căutînd sunetul exact al glasului omului superior, cum să citeşti prologul fără a-l pune în scenă pe funambulul ce des­ chide întreaga istorie? In anumite momente e o operă bufă despre lucruri îngrozitoare ; şi nu întîmplător vorbeşte Nietzsche de comicul supraumanului. Să ne amintim cîntecul Arianei, pus în gura bătrînului Vrăjitor: aici sînt suprapuse două măşti - cea a unei tinere femei, aproape a unei Core, ce se suprapune pe o mască de bătrîn respingător. Actorul trebuie să joace rolul unui moşneag ce tocmai joacă rolul Corei. Şi aici e vorba, pentru Nietzsche, de a umple vidul interior al măştii într-un spatiu scenic; multiplicînd măştile suprapuse, înscriind în această suprapunere omniprezenta lui Dionysos, punînd aici infinitul mişcării reale ca diferenta absolută în repetitia veş­ nicei reÎntoarceri. Atunci cînd Nietzsche spune că supraomul seamănă mai curînd cu Borgia decît cu Parsifal, cînd sugerează că supraomul tine atît de ordinul iezuitilor cît �i de corpul ofiterilor prusaci, iarăşi nu putem întelege aceste texte decît


25

luîndu-le drept ceea ce sînt, drept observatii de regizor arătînd cum trebuie să fie jucat supraomul. Teatrul, adică mişcarea reală; din toate artele pe care le foloseşte, el extrage mişcarea reală. Şi acum ni se spune: aceas­ tă mişcare, esenta şi interioritatea mişcării, este repetitia, nu opozipa, nu medierea. Hegel e denuntat ca cel ce propune o mişcare a conceptului abstract, în locul mişcării apartinind de Physis şi de Psyche. Hegel substituie raportul abstract al par­ ticularului cu conceptul în general, adevăratului raport dintre singular şi universal în Idee. El ramine aşadar la elementul reflectat al "reprezentării", la simpla generalitate. El repre­ zintă concepte, in loc să dramatizeze Ideile: el realizează un teatru fals, o dramă falsă, o mişcare falsă. Trebuie să vezi cum trădează şi denaturează Hegel imediatul pentru a-şi întemeia dialectica pe această incomprehensiune, şi a introduCe medie­ rea într-o mişcare care nu mai e decît aceea a propriei sale gîndiri, şi a generalitătilor acestei gîndiri. Succesiunile specula­ tive înlocuiesc coexistentele, opozitiile se grăbesc să acopere şi să ascundă repetitiile. Cînd se afirmă că mişcarea, dimpotrivă, este repetitia, şi că aici este adevăratul nostru teatru, nu se vorbeşte de efortul actorului ce "repetă" în măsura în care piesa nu e încă ştiută. Ne gindim la spatiul scenic, la vidul din acest spatiu, la modul în care este umplut, determinat, prin semne şi măşti, cu ajutorul cărora actorul joacă un rol ce joacă alte roluri, şi Ia cum se tese repetitia de la un punct remarcabil la altul cuprinzînd in sine diferentele. (Atunci cînd Marx critică şi el falsa mişcare abstractă sau medierea hegelienilor, se lasă el însuşi condus de o idee, pe care mai curînd o semnalează decît o dezvoltă, idee esential "teatrală": în măsura în care istoria e un teatru, repetitia. tragicul şi comicul în repetitie, formează o conditie a mişcării, la adăpostul căreia "actorii" sau "eroii" produc în istorie ceva efectiv nou.) Teatrul repetitiei se opune teatrului reprezentării, precum mişcarea se opune con­ ceptului şi reprezentării ce o raportează la concept. În teatrul repetitiei se simt nişte forte pure, nişte trasee dinamice în


26

spatiu ce actionează asupra spiritului rară intermediar, şi care-l unesc direct cu natura şi cu istoria, un limbaj ce vorbeşte înaintea cuvintelor, gesturi ce se elaborează înaintea corpuri­ lor organizate, măşti înaintea chipurilor, spectre şi fantome înaintea personajelor - întregul arsenal al repetitiei ca "pu­ tere teribilă". E uşor, în acest caz, să vorbim de diferentele dintre Kierkegaard şi Nietzsche. Dar nici chiar această problemă nu trebuie pusă la nivelul speculativ al unei naturi ultime a Dum­ nezeului lui Avraam sau a lui Dionysos din Zarathustra. Mai curînd e vorba să ştim ce vrea să însemne "a face mişcarea", sau a repeta, a obtine repetitia. E vorba de a sări, cum crede Kierkegaard? Sau cumva e vorba să dansezi, cum crede Nietzsche, căruia nu-i place să se confunde a dansa cu a sări (numai maimuta lui Zarathustra, demonul, piticul, bufonul său sare) 5. Kierkegaard ne propune un teatru al credintei în Dum­ nezeu; şi ceea ce opune el mişcării logice, e mişcarea spirituală, mişcarea credintei. D e aceea ne poate el îndemna să depăşim orice repetitie estetică, să depăşim ironia şi chiar umorul, ştiind însă, cu durere, că ne propune doar imaginea estetică, ironică şi umoristică a unei astfel de depăşiri. La Nietzsche, e vorba de un teatru al necredintei, al mişcării ca Physis, care este deja un teatru al cruzimii. Umorul şi ironia sînt aici de nedepăşit, lucrînd în adîncul naturii. Şi ce-ar fi veşnica reîntoarcere, dacă s-ar uita că e o mişcare vertiginoasă, că e înzestrată cu puterea de a selecta, de a expulza ca şi de a crea, de a distruge ca şi de a produce, şi nu de a face să se reîntoarcă Acelaşi în general? Marea idee a lui Nietzsche, este aceea de a întemeia repetitia în veşnica reîntoarcere totodată pe moartea lui Dumnezeu şi pe destrămarea Eului. în teatru credinta însă, alianta e cu totul alta; Kierkegaard o visează între Dumnezeu şi un eu regăsiti. Tot felul de diferente apar atunci în lant: oare mişcarea e în sfera spiritului sau în pîntecele pămîntului, care nu are cunoş­ tintă nici de Dumnezeu nici de eu? Unde va fi oare mai la adăpost de generalităti, de medieri? Repetitia e oare suprana-


27

turală, în măsura în care se află deasupra legilor naturii? Sau este cumva lucrul cel mai natural, voinţă a Naturii în ea însăşi şi voindu-se pe ea însăşi ca Physis, fiindcă natura este prin ea însăşi superioară propriilor ei regnuri şi propriilor ei legi? În condamnarea repetitiei "estetice", Kierkegaard n-a amestecat oare tot felul de lucruri: o pseudorepetitie pe care am atribuit-o legilor generale ale naturii, o adevărată repetitie în natura însăşi; o repetitie a pasiunilor într-un mod patologic, o repetitie în artă şi în opera de artă? Nu putem rezolva acum nici una din aceste probleme; a fost suficient să găsim confirmarea teatrală a unei diferente ireductibile între generalitate şi repetitie. • •

Repetitie şi generalitate se opuneau din punct de vedere al comportării şi din punct de vedere al legii. Trebuie să preci­ zăm şi a treia opozitie, din punct de vedere al conceptului sau al reprezentării. Să punem o problemă quid iuru: conceptul poate fi de drept acela al unui lucru particular existent, avînd atunci o comprehesiune infinită. Comprehensiunea infinită este corelatul unei extensiuni = 1. E neapărat nevoie ca acest infinit al comprehensiunii să fie afirmat ca actual, nu ca virtual sau doar ca indefinit. Cu această conditie numai predicatele ca momente ale conceptului se păstrează, şi au efect în subiectul la care se aplică. Comprehensiunea infmită face astfel posibilă rememoratia şi recognitiunea, memoria şi conştiinta de sine (chiar cînd aceste două facultăţi nu sînt infinite în ce le pri­ veşte). Se numeşte reprezentare raportul dintre concept şi obiectul său, sub acest dublu aspect, aşa cum se realizează el în această memorie şi această conştiintă de sine. De aici se pot extrage principiile unui leibnizianism vulgarizat. Conform unui principiu de diferenţă, orice determinare este în ultimă in­ stantă conceptuală, sau face acum parte din comprehensiunea unui concept. Conform unui principiu de ratiune suficientă, există întotdeauna un concept pentru fiecare lucru particular.


28

Conform reciprocei, principiului indiscernabilelor, există un lucru şi unul singur pentru fiecare concept. Ansamblul acestor principii formează expunerea diferentei ca diferentă concep­ tuală, sau expunerea reprezentării ca mediere. Dar un concept poate oricînd fi blocat, la nivelul fiecă­ reia din determinările lui, al fiecăruia din predicatele pe care le include. Propriu predicatului ca determinare este faptul că el rămîne fix în concept, devenind însă altul în lucru (animal devine altul în om şi în cal, umanitate, altul în Petre şi Paul). Tocmai d� aceea comprehensiunea conceptului este infinită: devenit altul în lucru, predicatul e ca obiectul unui alt predicat în concept. Dar şi de aceea fiecare determinare rămîne gene­ rală sau defineşte o asemănare, fiind fixată în concept şi cores­ punzînd de drept unei infinităti de lucruri. Conceptul este aşadar constituit, aici, în atare fel încît comprehensiunea lui merge la infinit în utilizarea lui reală, dar este oricînd pasibilă de un blocaj artificial în utilizarea lui logică. Orice limitare logică a comprehensiunii conceptului îl dotează pe acesta cu o extensiune superioară lui 1, infinită de drept, deci cu o atare generalitate încît mci un individ existent nu poate să-i cores­ pundă hic et nunc (regula raportului invers dintre comprehen­ siune şi extensiune). Astfel principiul diferentei, ca diferentă în concept, nu se opune, ci dimpotrivă lasă cît mai mult loc posibil sesizării asemănărilor. Bunăoară, din punct de vedere al ghicitorilor, întrebarea "ce diferentă există?" se poate ori­ cînd transforma în: ce asemănare există? însă, mai ales în clasificări, determinarea speciilor implică şi presupune o eva­ luare continuă a asemănăQlor. Fără îndoială că asemănarea nu este o identitate paI1ială; dar aceasta numai fiindcă predicatul în concept, în virtutea faptului că devine altul în lucru, nu este o parte a acestui lucru. Am vrea să subliniem diferenta între acest tip de blocaj artificial şi un cu totul alt tip, care trebuie numit blocaj natural al conceptului. Unul trimite la simpla logică, iar celălalt la o logică transcendentală sau la o dialectică a existentei. Să presu-


29

punem într-adevăr că unui concept, luat în momentul anume al comprehensiunii sale finite, i se atribuie silit un loc în �patiu §i în timp, adică o existentă corespunzînd normal extensiunii = 1. Atunci s-ar spune că un gen, o specie, trece la existentă hic et nunc fără cre§terea comprehensiunii. Există 3§adar o ruptură între această extensiune = 1 impusă conceptului §i extensiunea = 00 pe care o cere în principiu comprehensiunea lui slabă. Rezultatul va fi o "extensiune discretă", adică o puzderie de indivizi absolut identici în ce prive§te conceptul, dar tinînd de acee3§i singularitate în existentă (paradoxul dublului sau al gemenilor). Acest fenomen de extensiune discretă implică un blocaj natural al conceptului, care diferă ca natură de blocajul logic: el formează o adevărată repetitie în existentă, în loc să constituie un ordin de asemănare în gîndire. Există o mare diferentă între generalitate, care desemnează tot timpul o putere logică a conceptului, §i repetitie, ce dovede§te neputin­ ta sau limita lui reală. Repetitia este faptul pur al unui concept cu comprehensiune finită, silit să treacă ca atare la existentă: cuno3§tem oare exemple de o astfel de trecere? Atomul epicu­ rian ar fi unul din aceste exemple; individ localizat în spatiu, el are cu toate acestea o comprehensiune săracă, ce se recu­ perează ca extensiune discretă, astfel că există o infinitate de atomi de acee3§i formă §i mărime. Dar ne putem îndoi de existenta atomului epicurian. în schimb, nu ne putem îndoi de existenta cuvintelor, care sînt într-un fel atomi lingvistici. Cu­ vîntul posedă o comprehensiune în mod necesar finită, de vreme ce este prin natură obiectul unei definitii doar nominale. Aici dispunem de un argument în virtutea căruia comprehen­ siunea conceptului nu poate merge la infinit: un cuvînt nu se define§te decît printr-un număr finit de cuvinte. Cu toate acestea, vorbirea §i scrisul, de care nu poate fi despăqit, dau cuvîntului o existentă hic et nunc; genul trece 3§adar la exis­ tentă ca atare; §i de data asta extensiunea se recuperează ca dispersiune, ca discontinuitate, sub semnul unei repetitii ce formează puterea reală a limbajului în vorbire §i în scris.


30 întrebarea este următoarea: există alte blocaje naturale în afara celui al extensiei discrete sau al comprehensiunii fi­ nite? Să presupunem un concept cu comprehensiune nefinită

(virtual infinită). Oricît de departe s-ar merge în această com­ prehensiune, totdeauna ne vom putea gîndi că el subsumează obiecte perfect identice. Contrar celor ce se petrec în infinitul actual, unde conceptul este suficient de drept pentru a-şi dis­ tinge obiectul de oricare alt obiect, acum ne aflăm în fata unui caz în care conceptul poate să-şi continue la nesfiI'§it com­ prehensiunea, subsumîndu-şi mereu o pluralitate de obiect ea însă§i nefinită. Şi aici conceptul este Acelaşi - la nesflI'§it acelaşi - pentru obiecte distincte. Trebuie să recunoaştem

atunci existenta unor diferente neconceptuale între aceste obiecte. Kant a subliniat cel mai bine corelatia dintre concepte dotate cu o specificatie doar nefinită şi determinări neconcep­ tuale, pur spatiotemporale sau opozitionale (paradoxul obiec­ telor simetrice)6. Dar, tocmai, aceste determinări sînt doar figurile repetitiei: spatiul şi timpul sînt ele însele medii repeti­

tive; şi opozitia reală nu e un maximum de diferentă, ci un minimum de repetitie, o repetitie redusă la doi, întorcîndu-se la sine şi făcîndu-şi ecou sieşi, o repetitie care a găsit mijlocul

de a se defini. Repetitia apare aşadar ca diferenta fără concept,

care se sustrage diferentei conceptuale ce continuă la nesfirşit.

Ea exprimă o putere proprie existentului, o stăruintă a existen­ tului în intuitie, care rezistă oricărei specificări prin concept, oricît de departe ar fi ea împinsă. Oricît de departe ati merge cu conceptul, spune Kant, veti putea mereu repeta, adică făcînd să-i corespundă mai multe obiecte, cel putin două, unul pentru stînga unul pentru dreapta, unul pentru plus unul pen­ tru minus, unul pentru pozitiv unul pentru negativ. a atare situatie e mai bine înteleasă dflCă se socoteşte că conceptele cu comprehensiune indefinită sînt conceptele Na­ turii. Din care cauză, ele sînt mereu în altceva: nu sînt în Natură, ci în spiritul care o contemplă sau o observă, şi care şi-a reprezintă sieşi. Fapt pentru care se spune că Natura este


31 concept alienat, spirit alienat, opus sie însU§i. Unor astfel de concepte le corespund obiecte care sînt ele însele lipsite de memorie, adică nu-şi au şi nu-şi adună în sine propriile mo­ mente. Ne întrebăm de ce Natura repetă: fiindcă ea estepartes extra partes, mens momentanea. Noutatea trece atunci de par­ tea spiritului care-şi reprezintă: tocmai fiindcă spiritul are o memorie, sau capătă obişnuinte, el poate forma concepte în general, poate scoate ceva nou, sustrage ceva nou repetipei pe care o contemplă. Conceptele cu comprehensiune finită sînt conceptele nominale; conceptele cu comprehensiune indefinită, dar fără memorie, sînt conceptele Naturii. Or, aceste două cazuri nu epuizează încă exemplele de blocaj natural. Fie, de pildă, o notiune individuală sau o reprezentare particulară cu com­ prehensiune indefinită, înzestrată cu memorie, dar fără COD§­ tiintă de sine. Reprezentarea comprehensivă este într-adevăr în sine, amintirea e prezentă, îmbrătişînd întreaga particulari­ tate a unui set, a unei scene, a unui eveniment, a unei fiinte. Dar ceea ce lipseşte, dintr-un motiv natural determinat, e tocmai pentru sinele coD§tiintei, tocmai recognitiunea. Ceea ce-i lipseşte memoriei e rememorarea, sau mai degrabă elabo­ rarea. CoIl§tiinta stabileşte între reprezentare §i Eu ("le") un raport mult mai profund decît cel care apare în expresia "am o reprezentare"; ea raportează reprezentarea la Eu ca la o facul­ tate liberă ce nu se lasă închisă în nici unul din produsele ei, dar pentru care fiecare produs este deja gîndit §i recunoscut ca trecut, prilej al unei schimbări determinate în sensul lăuntric. Ond lipseşte coIl§tiinta §tiintei sau elaborarea amintirii, §tiinp, 8§a cum este ea în sine, nu mai e decît repetarea obiectului ei: ea este jucată, adică repetată, săVÎI'§ită în loc de a fi cunoscută. Repetitia apare aici ca inconştientul liberului concept, al §tiin­ tei sau al amintirii, inconştientul reprezentării. Lui Freud îi revine meritul de a fi stabilit ratiunea naturală a unui astfel de blocaj : refularea, rezistenta, care face din repetipa însă§i o adevărată "constrîngere", o "compulsie". Iată 8§adar un al


32 treilea caz de blocaj, care de data asta prive§te conceptele libertătii. Şi aici se poate degaja, din unghiul unui anumit freudism, principiul raportului invers între repetitie §i coD§­ tiintă, repetitie §i rememorare, repetitie §i recongitiune (para­ doxul "înmormîntări1or" sau al obiectelor îngropate): repetăm cu atît mai mult trecutul cu cît ne reamintim mai putin de el, cu cît sîntem mai putin coD§tienti că ni-l amintim - amintiti-vă, 7 elaborati amintirea, pentru a nu repeta . CoD§tiinta de sine în recongitiune apare ca facultatea viitorului sau functia viitoru­ lui, functia noului. Nu-i oare adevărat că singurii morti care se întorc sînt cei care au fost prea repede §i prea adînc îngropati, fără a se bucura de cele cuvenite, §i că remU§carea devedqte nu atît un exces de memorie cît o neputintă sau o nereU§ită în elaborarea unei amintiri? Există un tragic §i un comic de repetitie. Repetitia apare

chiar întotdeauna de două ori, o dată în destinul tragic, cealaltă dată în caracterul comic. în teatru, eroul repetă tocmai fiindcă este rupt de o cuno8§tere esentială infinită. Această cuno8§­ tere se află în el, în adîncurile lui, lucrează în el, dar lucrează ca un lucru ascuns, ca o reprezentare blocată. Diferenta dintre comic §i tragic tine de două elemente: anume de natura cuno8§­ terii refulate, cînd cuno8§tere naturală nemijlocită, simplu dat al simtului comun, cînd temută cuno8§tere ezoterică; de aici §i felul în care personajul este exclus, felul în care "el nu §tie că §tie". Problema practică este în general următoarea: această cuno8§tere nqtiută trebuie să fie reprezentată ca învăluind toată scena, impregnînd toate elementele piesei, cuprinzînd în sine toate puterile naturii §i spiritului; dar în acel8§i timp eroul nu poate să ji-o reprezinte, el trebuie dimpotrivă s-o actualize­ ze, s-o joace, s-o repete. Pînă în momentul acut pe care Aris­ totel îl numea "recuno8§tere" , cînd repetitia §i reprezentarea se amestecă, se înfruntă, fără a-§i confunda totU§i cele două nivele, reflectîndu-se unul în celălalt, hrănindu-se din celălalt, cuno8§terea fiind atunci recunoscută acee&§i, reprezentată pe scenă §i repetată de actor.


33 • •

Discret, alienat, refulat: trei cazuri de blocaj natural, corespunzînd conceptelor nominale, conceptelor naturii §i conceptelor libertătii. Dar în toate toate aceste cazuri se invocă forma identicului în cOncept, forma Acelui8§i in reprezentare, pentru a explica repetitia: se vorbc§te de repetitie in cazul unor

elemente în mod real distincte, §i care au totU§i în mod strict acel8§i concept. Repetitia apare deci ca o diferentă, dar o diferentă absolut fără concept, in acest sens diferentă indife­ rentă. Cuvintele "în mod real", "in mod strict" , "absolut" sint considerate ca trimitind la fenomenul de blocaj natural, în opozitie cu blocajul logic, ce nu determină decît o generalitate. Un inconvenient grav compromite însă întreaga tentativă. Atî­ ta timp cît invocăm identitatea absolută a conceptului pentru

obiecte distincte, sugerăm doar o explicatie negativă §i în lipsă. Că lipsa aceasta i§i are temeiul in natura conceptului sau a reprezentării ÎnsC§i, situatia nu se schimbă cu nimic. în primul caz, există repetitie fiindcă conceptul nominal are în mod firesc o comprehensiune finită. în al doilea caz, există repetitie fiind­ că conceptul naturii este în mod firesc fără memorie, alienat,

exterior siCli. în al treilea caz, fiindcă conceptul libertătii rămî­ ne incoO§tient, amintirea §i reprezentarea rămîn refulate. în toate cazurile, ceea ce repetă o face doar cu pretul de a nu "intelege", de a nu-§i aminti, de a nu Iti sau de a nu fi coD§tienL Tocmai insuficienta conceptului §i a concomitentilor lui repre­ zentativi (memorie §i coO§tiintă de sine, rememorare §i recog­ nitiune) e menită a purta peste tot răspunderea repetitiei. Acesta e prin urmare defectul oricărui argument întemeiat pe forma de identitate in concept: aceste argumente nu ne dau decît o definitie nominală §i o explicatie negativă a repetitiei. Fără îndoială că se pot pune în opozitie identitatea formală, care corespunde simplului blocaj logic, §i identitatea reală (Acela§z), 8§a cum apare ea în blocajul natural. însă blocajul


34 U�j tural are el ÎDSU§i nevoie de o fortă pozitivă supraconcep­ tuală, capabilă să-I explice şi, totodată, să explice repetitia. Să revenim la exemplul psihanalizei: repetăm fiindcă refuIăm. . . Freud nu s-a multumit niciodată cu o astfel de schemă negativă în care repetitia se explică prin amnezie. E adevărat că refularea indică, de la bun început, o putere pozi­ tivă. Dar ea împrumută această pozitivi tate de la principiul plăcerii sau de la principiul realitătii: pozitivi tate doar derivată, şi de opozitie. Marea cotitură a freudismului apare în DincoLo

deprincipiuLpLăcerii: instinctul mortii e descoperit, nu în raport cu tendintele distructive, · nu în raport cu agresivitatea, ci în functie de o examinare directă a fenomenelor de repetitie. În mod cu totul ciudat, instinctul mortii are valoare de principiu pozitiv originar pentru repetitie, aiCi e domeniul şi rostul lui. El joacă rolul unui principiu transcendental, în timp ce prin­ cipiul plăcerii e doar psihologic. De aceea el este înainte de toate liniştit (nedat în experientă), în timp ce principiul plăcerii e zgomotos. Aşadar, prima întrebare ar fi următoarea: cum e cu putintă ca tema mortii, care pare să concentreze ce este mai negativ în viata psihologică, să fie în sine ce e mai pozitiv, transcendental pozitiv, pînă într-acolo încît să afirme repetitia? Cum poate fi ea raportată la un instinct primordial? Dar o a doua întrebare se întretaie imediat cu prima. Sub ce formă este repetitia afirmată şi prescrisă de instinctul mortii? La nivelul cel mai adînc e vorba de raportul dintre repetitie şi deghizări. Oare deghizările în elaborarea visului sau a simptom ului condensarea, deplasarea, dramatizarea - acoperă, atenuînd­ o, o repetitie brută şi goală (ca repetitie a Aceluiaşi)? Încă de la prima teorie a refulării , Freud indica o altă cale: Dora nu-şi elaborează propriul rol, şi nu repetă dragostea pentru tatăl ei, decît prin intermediul altor roluri jucate de altii, şi pe care le joacă ea însăşi în raport cu aceştia (K, Doamna K, guvernan­ ta. . . ). Deghizările şi variantele, măştile sau travestiurile, nu vin "pe deasupra " , ci sînt dimpotrivă elementele genetice interne ale repetitiei înseşi, părtile ei integrante şi constituente. Aceas-


35 ar fi putut îndrepta analiza incoD§tientului către un adevărat teatru. Totup, daci ea nu izbute§te, lucrul se întîmplă în măsura în care Freud nu se poate împiedica să nu menpnă modelul unei repetitii brute, cel putin ca teodinp. Aceasta se vede limpede cind el atnbuie fixatia Sinelui ("9a ") ; deghizarea este atunci înteleasă din perspectiva unei simple opozitii de forte, repetitia deghizată nu mai e decît rodul unui compromis secundar Între fortele opuse ale Eului §i Sinelui. Chiar fi în acel dincolo de prlncipiul plăcerii subzistă forma unei repetitii goa­ le, de vreme ce Freud interpretează instinctul mortii ca o tendinp de reîntoarcere la starea unei materii neînsuf1epte, care menpne modelul unei repetitii în întregime fizice sau materiale. Moartea nu are nici o legătură cu un model material E suficient să întelegem, dim potrivă, instinctul mortii în raportul lui spiritual cu mă§tile fi travestiurile. Repetipa este cu adevă­ rat ceea ce se deghizează constituindu-se, ceea ce nu se con­ stituie decît deghizîndu-se. Ea nu se află îndărătul mă§tilor, dar se formează de la o mască la alta, ca de la un punct deosebit la

tă cale

altul, de la un moment privilegiat la altul, cu fi în variante. Mă§tile nu ascund nimic, în afara altor mă§ti. Nu există un prim

termen care să fie repetat; fi chiar dragostea noastră de copil fată de mamă repetă alte dragoste de adulp fap de alte femei, cam în felul în care eroul Căutării joacă din nou cu mama lui pasiunea nutrită de Swann pentru Odette. Nu există 8§adar nimic repetat care să poată fi izolat sau abstras din repetitia în care se formează, dar în care se fi ascunde. Nu exis tă repetitie goală care să poată fi abstrasă sau inferată din deghizarea însă§i. AceI8§i lucru este deghizant fi deghizat Un moment hotărîtor pentru psihanaliză a fost acela în care Freud a renun­ tat, în unele puncte, la ipoteza unor evenimente reale din copilărie, care ar fi ca DΧte termeni ultimi deghizati, pentru a-i substitui puterea fantasmei ce coboară în adîncul instinctului mortii, acolo unde totul e dintru început mască fi iară§i de­ ghizare Pe scurt, repetitia este simbolică în esenta ei, simbolul, .


36

si.!IlUlacrul este litera repetitiei însqi. Prin deghizare şi prin ordinea simbolului, diferenta e cuprinsă În repetitie. De aceea variantele nu vin din afară, nu exprimă un compromis secundar între o instantă refulantă şi o instantă refulată, şi nu trebuie întelese pornind de la formele încă negative ale opozitiei, inversării sau răsturnării. Variantele exprimă mai curînd meca­ nisme diferentiale care tin de esenta şi geneza a ceea ce se repetă. Ar trebui chiar să răsturnăm raporturile dintre "gol" şi "îmbrăcat" în repetitie. Fie o repetitie goală (ca repetitie a Acelui8§i), un ceremonial obsesiv de pildă, sau o stereotipie schizofrenică: ceea ce e mecanic în repetitie, elementul de actiune aparent repetat, serveşte drept acoperire pentru o repetitie mai adîncă, care are loc într-o altă dimensiune, ver­ ticalitate tainică în care rolurile şi măştile sînt alimentate de instinctul mortii. Teatru al groazei, spunea Binswanger în legă­ tură cu schizofrenia. Iar acel "nemaivăzut" nu este aici con­ trarul lui "deja văzut", ambele înseamnă acel8§i lucru şi sînt trăite unul în celălalt. Sylvie a lui Nerval ne introducea deja în acest teatru, iar Gradiva, atît de aproape de o inspiratie nerva­ liană, ni-l arată pe eroul ce trăieşte repetitia ca atare ii, totoda­ tă, ceea ce se repetă ca mereu deghizat în repetitie. In analiza obsesiei, aparitia temei mortii coincide cu momentul în care obsedatul dispune de toate personajele dramei sale şi le reu­ neşte într-o repetitie al cărei "ceremonial" e doar înveli§ul exterior. Peste tot e masca, travestiul, înveşmîntarea, adevărul goliciunii. Masca, iată adevăratul subiect al repetitiei. Tocmai fiindcă repetitia diferă prin natură de reprezentare, repetatul nu poate fi reprezentat, el trebuie să fie mereu semnificat, mascat de ceea ce n semnifică, mascînd el Însuşi ceea ce sem­

nifică.

Nu repet fiindcă refulez. Refulez fiindcă repet, uit fiind­ că repet. Refulez fiindcă, înainte de toate, nu pot trăi anumite lucruri sau anumite experiente decît în modul repetitiei. Sunt determinat să refulez ceea ce m-ar împiedica să le trăiesc astfel: adică reprezentarea, care mediază trăirea raportînd-o la forma


unui obiect identic sau asemănător. Eros §i Tanatos se deose­ besc prin aceea că Eros trebuie repetat, nu poate fi trăit decît în repetitie, în timp ce Tanatos (ca principiu transcendental) este ceea ce dăruiqte repetitia lui Eros, ceea ce fi supune pe Eros repetitiei. Numai un atare punct de vedere ne poate ajuta să înaintăm în problemele obscure ale refulării, ale naturii, cauzelor ei §i ale termenilor exacp la care ea se referă. Fiindcă, atunci cînd Freud, dincolo de refularea "propriu-zisă" care se referă la reprezentări, arată necesitatea de a sustine o refulare originară, privind în primul rînd prezentări pure, sau felul în care pulsiunile sînt în mod necesar trăite, credem că el se apropie la maximum de o ratiune pozitivă internă a repetitiei, care mai tîrziu i se va părea determinabili în instinctul mortii, §i care trebuie să explice blocarea reprezentării în refularea propriu-zisă, departe de a fi explicată prin aceasta. De aceea legea unui raport invers de repetitie-rememorare este nesatis­ făcătoare în toate privintele, atîta timp cît face să depindă repetitia de refulare. Freud sublinia de la bun început că, pentru a nu mai repeta, nu este suficient să-ti amintefti în mod abstract (fără afect), nici să-ti formezi un concept în general, nici chiar să-ti reprezinti în toată particularitatea lui evenimentul refulat: trebuie să cauti amintirea acolo unde se află ea, să te fixezi in trecut de prima dată pentru a opera jonctiunea vie dintre §tiintă §i rezistentă, reprezentare §i blocare. Nu te vindeci prin simpla mnezie, 8§a cum nu te îmbolnăvqti prin amnezie. Şi aici ca §i în alte cazuri, coIl§tientizarea înseamnă prea putin. Operatia cu deosebire teatrală §i dramatică prin care ne vindecăm fi, de asemenea, prin care nu ne vindecăm, are un nume: transferul. Or, transferul este tot repetitie, în primul rînd repetitie8. Dacă repetitia ne îmbolnăvefte, tot ea ne §i vindecă; dacă ne încătu­ §ează §i ne distruge, tot ea ne descătU§ează, dovedindu-§i în ambele cazuri puterea "demoniacă". întreaga cură este o călă­ torie la capătul repetitiei. Există în transfer ceva analog ex­ perimentului §tiintific, de vreme ce se presupune că bolnavul


38

repetă ansamblul tulburărilor sale în conditii artificiale privile­ giate, luînd ca "obiect" persoana analistului. Dar repetitia în transfer are mai putin functia de a identifica evenimente, persoane şi pasiuni cît pe aceea de a autentifica roluri, de a selecta mă§ti. Transferul nu e o experientă, ci un principiu care întemeiază întreaga experientă analitică. Rolurile sînt prin natură erotice, dar jocul rolurilor face apel la acest principiu mai înalt, la acest judecător mai profund care este instinctul morţii. într-adevăr, reflectia asupra transferului a fost un motiv determinant în descoperirea unui "dincolo". Tocmai în acest sens repetitia constituie prin ea însă§i jocul selectiv al bolii §i sănătătii noastre, al pieirii §i mîntuirii noastre. Cum putem raporta acest joc la instinctul mortii? Fără îndoială că într-un sens apropiat de cel exprimat de Miller, în admirabila lui carte despre Rimbaud: "Am înteles atunci că sînt liber, că moartea, prin experienta căreia trecusem, mă eliberase". Rezultă că ideea unui instinct al mortii trebuie înteleasă în functie de trei exigente paradoxale complementare: să conferi repetitiei un principiu originar pozitiv, dar şi o putere autonomă de deghi­ zare şi, în sfir§it, un sens imanent în care spaima se amestecă intim cu IIlΧcarea de selectie şi libertate . • •

Problema noastră prive§te esenta repetitiei. E vorba de a şti din ce cauză repetitia nu îngăduie să fie explicată prin forma de identitate în concept sau în reprezentare -în ce sens reclamă ea un principiu "pozitiv" superior. Această cercetare trebuie să se refere la ansamblul conceptelor naturii şi ale hOertătii. Să examinăm, la granita dintre cele două cazuri, repetarea unui motiv decorativ: o figură se află reprodusă sub­ un concept absolut identic. . . Dar, în realitate, artistul nu pro­ cedează astfel. El nu juxtapune nΧte exemplare ale figurii , ci combină de fiecare dată un element al unui exemplar cu un alt element al unui exemplar următor. El introduce în procesul


39 dinamic al constructiei un dezechilibru, o instabilitate, o disi­ metrie, un fel de întredeschidere ("Mance") ce se vor rezolva doar în efectul de ansamblu. Comentînd un astfel de caz, Uvi-Strauss scrie: "Aceste elemente se îmbucă detaşîndu-se, totuşi, unele de altele §i doar la sfiqit figura Χi capătă acea aparentă de stabilitate care confirmă §i dezminte totodată ,,9 procedeul dinamic prin care a fost realizată . Aceste con­ sideratii sînt valabile pentru notiunea de cauzalitate în general. Căci, în cauzali tatea artistică sau naturală, nu elementele de simetrie prezente contează, ci acelea care lipsesc §i nu se află în cauză - tocmai posibilitatea cauzei de a avea mai putină simetrie decît efectul. Mai mult, cauzalitatea ar rămîne pe veci ipotetică, simplă categorie logică, dacă această posibilitate nu ar fi, la un moment oarecare, efectiv realizată. De aceea rapor­ tul logic de cauzalitate nu poate fi despărtit de un proces fizic de semnalizare, fără de care el nu s-ar realiza. Numim "semnal" un sistem dotat cu elemente de disimetrie, prevăzut cu ordine de mărime disparate; numim "semn " ceea ce se petrece într-un astfel de sistem, ceea ce străfulgeră în interval, precum o comunicare ce se stabilefte între disparităti. Semnul este într-adevăr un efect, dar efectul are două aspecte, unul prin care, ca semn, exprimă disimetria producătoare, celălalt, prin care tinde să o anuleze. Semnul nu este întocmai de ordinul simbolului; totuş� el îl pregătefte implicînd o diferentă internă (dar lăsînd încă în afară conditiile reproducerii sale). Expresia negativă "absenta simetriei" nu trebuie să ne inducă în eroare: ea denumefte originea §i pozitivitatea pro­ cesului cauzal. Ea e pozitivitatea însă§i. Lucrul esential pentru noi, 8§a cum ne îmbie exemplul cu motivul decorativ, constă atunci în a dezmembra cauzalitatea pentru a distinge în ea două tipuri de repetitie, unul privind doar efectul total · abstract, celălalt privind cauza activă. Una e o repetitie statică, cealaltă, dinamică. Una rezultă din operă, pe cînd cealaltă este oarecum "evolutia" gestului. Una trimite la un acel8§i concept, ce îngă­ duie doar o diferentă exterioară între exempl�ele obi§nuite


40 ale unei figuri; cealaltă e repetitia unei diferente interne pe o cuprinde în fiecare din momentele ei, şi pe care o vehiculează de la un punct remarcabil la altul. Putem încerca să asimilăm aceste repetitii spunînd că, de la primul la cel de-al doila tip, s-a schimbat doar continutul conceptului sau figura care se articulează altfel. însă asta ar însemna să se ignore ordinul respectiv al fiecărei repetitii. Căci în ordinul dinamic nu mai există nici concept reprezentativ, nici figură reprezen­ tată într-un spatiu preexistent. Există o Idee, şi un pur dina­ care

mism creator de spatiu corespondent. Studiile asupra ritmului sau a simetriei confirmă această dualitate. Distingem o simetrie aritmetică, trimitînd la o scară

de coeficienti întregi sau fractionari, şi o simetrie geometrică, întemeiată pe proportii sau pe raporturi irationale; o simetrie statică, de tip cubic sau hexagonal, şi o simetrie dinamică, de tip pentagonal, ce se manifestă într-un traseu spiralic sau într-o

pulsatie în progresie geometrică, pe scurt, într-o "evolutie" vie şi pieritoare. Or, acest al doilea tip se află în ma primului, e miezul acestuia şi, deci, procedeul activ, pozitiv. într-o retea de pătrate duble, descoperim trasee radiante ce au drept pol asimetric centrul unui pentagon sau al unei pentagrame. Re­ teaua e aidoma unei stofe pe o armură, "dar croiala, ritmul principal al acestei armături, este aproape Întotdeauna o temă

independentă de reteaua respectivă": precum elementul de disimetrie ce servqte totodată de principiu de geneză şi de lO reflectie pentru un ansamblu simetric • Repetitia statică în reteaua pătratelor duble trimite 3§adar la o repetitie dinamică, formată de un pentagon şi "seria descrescîndă a pentagramelor

ce se înscriu în el în mod firesc". Ritmologia, la rîndul ei, ne invită să distingem îndată două tipuri de repetitie. Repetitia­ măsură e o diviziune regulată a timpuiui, o revenire izocronă de elemente identice. însă o durată nu există decît determinată

de un aecent tonic, comandată de intensităti. Am gre§i în ce privqte functia aecentelor dacă am spune că ele se reproduc la intervale egale. Dimpotrivă, valorile tonice şi intensive aClio-


41 nează creînd inegalităti, incomensurabilităti, în durate §i spatii metric egale. Ele creează puncte remarcabile, clipe privilegiate ce marchează întotdeauna o poliritmie. Şi în acest caz inegalul este cît mai pozitiv cu putintă. Măsura nu e decît înveli§ul unui ritm, §i al unui raport de ritmuri. Reluarea unor puncte de inegalitate, a unor puncte de flexiune, de evenimente ritmice, e mai profundă decît reproducerea unor elemente obi§nuite omogene; astfel că, trebuie să deosebim pretutindeni repetitia­ măsură de repetitia-ritm, prima fiind doar aparenta sau efectul abstract al celei de-a doua. O repetitie materială §i goală (ca repetitie a Acelui8§i) nu apare decît în sensul în care în ea se deghizează o altă repetitie, constituind-o §i constituindu-se ea însă§i deghizîndu-se. Chiar §i în natură, rotatiile izocrone nu sînt decît aparenta unei mi§cări mai adînci, ciclurile revolutive nu sînt decît ni§te abstracte; puse în relatie, ele dezvăluie cicluri de evolutie, spirale de relatie de curbură variabilă, a căror traiectorie are două aspecte disimetrice precum dreapta li stînga. Şi tot în această întredeschidere, această strungă, ce nu se confundă cu negativul, făpturile Χi tes repetitia lor §i primesc în acel8§i timp darul vietii §i al mortii. Să revenim, în fine, la conceptele nominale. Identitatea conceptului nominal să explice oare repetitia cuvîntului? Să . luăm, de pildă, rima: aceasta e într-adevăr repetitie verbală, dar repetitie care cuprinde diferenta dintre două cuvinte, §i care o înscrie în sînul unei Idei poetice, într-un spatiu determinat de ea însă§i. De aceea, rostul ei nu este să marcheze intervale egale, ci, mai curînd, 8§a cum se vede într-o conceptie a rimei forte, să pună valorile de timbru în sluJba ritmului tonic, să contribuie la independenta ritmurilor tonice în raport cu rit­ murile aritmetice. în ce privefte repetitia unui cuvînt, acel8§i, trebuie să o gîndim ca o "rimă generalizată" ; §i nu rima, ca o repetitie limitată. Există două procedee pentru această genera­ lizare: fie că un cuvînt, luat în două sensuri, asigură o asemăna­ re sau o identitate paradoxală între aceste două sensuri; fie că, luat într-un singur sens, el exercită asupra cuvintelor vecine o


42

fortă de atractie, le comunică o surprinzătoare gravitatie, pînă ce unul din cuvintele alăturate preia ştafeta şi devine la rîndul lui centru de repetitie. Raymond Roussel şi Charles Peguy au fost marii repetitori ai literaturii; ei au ştiut să ridice puterea patologică a limbajului la un nivel artistic superior. Roussel porne§te de la cuvinte cu dublu sens sau de la omonime, şi acoperă întreaga distantă dintre aceste sensuri cu o povestire şi cu obiecte la rîndul lor dedublate, prezentate de două ori; el învinge omonimia în propriul ei teren, înscriind un maximum de diferentă în repetitie ca şi în spatiul deschis în sînul cuvîn­ tului. Acest spatiu e încă prezentat de Roussel ca fiind acela al mă§tilor şi al mortii, unde se elaborează concomitent o repeti­ tie ce înlăntuie şi o repetitie ce eliberează - ce eliberează în primul rînd de cea care înlăntuie. Roussel creează un după-lim� baj în care totul se repetă şi reîncepe, o dată ce totul a fost spus 1 1. Cu totul alta este tehnica lui Peguy: el substituie repeti­ tia nu omonimiei, ci sinonimiei; ea prive§te, de data aceasta, ceea ce lingvi§tii numesc functia de contiguitate, şi nu pe cea de similaritate; ea formează un antelimbaj, un limbaj auroral în care se purcede cu diferente foarte mici pentru a se crea din aproape în aproape spatiul interior al cuvintelor. De data aceasta, totul deschide calea către problema mortilor prema­ turi şi a îmbătrînirii, dar şi, tot în această problemă, către extraordinara şansă de a afirma o repetitie salvatoare în pofida celei înrobitoare. Peguy şi Roussel, şi unul şi celălalt conduc limbajul la una din limitele acestuia (similaritatea sau selectia la Roussel, "trăsătura distinctivă" între "bilIard" (biliard) şi ''pilIard'' (tîlhar); contiguitate a sau combinarea la Peguy, fai­ moaselepuncte de broderie). Ambii substituie repetitiei orizon­ tale, cea a cuvintelor obişnuite pe care le repetăm, o repetitie de puncte remarcabile, o repetitie verticală prin care se urcă în interiorul cuvintelor. Repetitiei prin carentă, prin insuficientă a conceptului nominal sau a reprezentării verbale, ei substituie o repetitie pozitivă, prin prea plinul unei Idei lingvistice şi


43

stilistice. Oare în ce fel moartea inspiră limbajul, fiind tot­ deauna de fată cînd se afIrmă repetitia? Reproducerea Acelui8§i nu e nicidecum un motor al gesturilor. Se ştie că pînă şi imitatia cea mai simplă cuprinde diferenta dintre exterior şi interior. Mai mult, imitatia nu are decît un rol regulator secundar în montajul unui comporta­ ment, căci ea nu instaurează mişcări, ci doar permite corectarea celor în curs de desfă§urare. Învătarea nu se realizează în raportul de la reprezentare la actiune (ca reproducere a Ace­ lui8§i), ci în raportul de la semn la răspuns (ca întîlnire cu Celălalt). Semnul cuprinde eterogeneitatea în cel putin trei feluri: mai întîi în obiectul care îl poartă sau îl emite, şi care prezintă neapărat o diferentă de nivel, ca două ordine de mărime sau de realitate disparate între care străfulgeră semnul; pe de altă parte, în el însuşi, fiindcă semnul acoperă un alt "obiect" în limitele obiectului purtător, şi întruchipează o pute­ re a naturii sau a spiritului (Idee); în fine, în răspunsul pe care îl solicită, mişcarea răspunsului nu "seamănă" cu aceea a sem­ nului. Mişcarea înotătorului nu seamănă cu mişcarea valului; tocmai că, mişcările profesorului de înot reproduse de noi pe uscat nu înseamnă nimic în comparatie cu mişcările valului pe care învătăm să le parăm numai sesizîndu-le practic ca semne. De aceea e 8§a de greu să spui cum învată cineva: există o familiaritate practică cu semnele, înnăscută sau dobîndită, care face din orice educatie ceva drag, dar şi ucigător. Nu învătăm nimic cu cel ce ne spune: fă ca mine. Singurii noştri învătători sînt cei ce ne spun "faceti împreună cu mine", şi care, în loc să ne propună gesturi de reprodus, au ştiut să emită semne de dezvoltat în eterogen. Cu alte cuvinte, nu există ideomotrici­ tate, ci numai senzorimotricitate. C'md corpul îşi uneşte unele puncte remarcabile cu acelea ale valului, el înnoadă principiul unei repetitii care nu mai e a Acelui8§i dar care-l cuprinde pe Celălalt, care cuprinde diferenta,.de la un val şi de la un gest la altul, şi care transportă această diferentă în spatiul repetitiv astfel constituit. A învăta, înseamnă a constitui acest spatiu al


44 întîlnirii cu semnele, în care punctele remarcabile se regăsesc unele în celelalte, şi în care repetitia se formează deghizîndu-se în acelaşi timp. Şi totdeauna există imagini ale mortii în învă­ tare, la adăpostul eterogeneitătii pe care ea o dezvoltă, în limitele spatiului pe care îl creează. Pierdut în depărtare, sem­ nul e ucigător; dar şi cînd te lovqte în fată. Edip primqte semnul o dată de prea departe, o dată de prea aproape; şi între ele se tese o groaznică repetitie a crimei. Zarathustra Χi pri­ mqte "semnul" cînd de prea aproape, cînd de prea departe, şi abia la urmă presimte distanta cea bună, care va schimba ceea ce îl îmbolnăvqte în vqnica reîntoarcere într-o repetitie elibe­ ratoare, salvatoare. Semnele sînt adevăratele elemente ale teatrului. Ele sînt mărturia puterilor naturii şi ale spiritului care actionează Îndărătul cuvintelor, gesturilor, personajelor şi obiectelor reprezentate. Ele semnifică repetitia ca mişcare reală, în opozitie cu reprezentarea ca falsă mişcare a abstrac­ tului. Sîntem îndrituiti să vorbim de repetitie, atunci cînd ne aflăm în fata unor elemente identice avînd absolut acelaşi concept. Dar trebuie să distingem, de aceste elemente discrete, de aceste obiecte repetate, un subiect tainic ce se repetă prin ele, veritabil subiect al repetitiei. Trebuie să gîndim repetitia pronominal, să găsim Sinele ("le Soi") repetitiei, singularitaţea în ceea ce se repetă. Căci nu există repetitie fără un repetitor, nimic repetat fără inimă repetitoare. De altminteri, mai degra­ bă decît repetatul şi repetitorul, obiectul şi subiectul, noi tre­ buie să distingem două forme de repetitie. Oricum, repetitia e diferenta fără concept. Dar într-un caz, diferenta e pusă doar ca exterioară conceptului, ca diferentă Între obiecte reprezen­ tate sub acelaşi concept, căzînd în indiferenta spatiului şi a timpului. În celălalt caz, diferenta e înlăuntrul Ideii; ea se desfăşoară ca pură mişcare creatoare a unui spatiu şi a unui timp dinamie ce corespund Ideii. Prima repetitie e repetitie a Aceluiaşi, care se explică prin identitatea conceptului sau a reprezentării; a doua e cea care cuprinde diferenta, şi se cu-


45

prinde pe ea însă§i în alteritatea Ideii, în eterogenitatea unei "aprezentări". Una e negativă, prin carenta conceptului, cea­ laltă e afirmativă, prin preaplinul Ideii. Una e ipotetică, cealaltă categorică. Una e statică, cealaltă dinamică. Una e repetitie în efect, cealaltă În cauză. Una e în extensie, cealaltă e intensivă. Una e obi§nuită, cealaltă e remarcabilă §i singulară. Una e orizontală, cealaltă verticală. Una este desfă§urată, explicată; cealaltă e înfă§urată, §i trebuie interpretată. Una e revolutivă, cealaltă evolutivă. Una e repetitie de egalitate, de comen­ surabilitate, de simetrie; cealaltă e întemeiată pe inegal, incom­ ensurabil sau disimetric. Una e materială, cealaltă spirituală, chiar în natură §i în pămînt. Una e neînsufletită, cealaltă e taina mortilor §i a vietilor noastre, a încătu§ărilor §i a descătu§ărilor noastre, a demonicului §i a divinului. Una e o repetitie "goală", cealaltă o repetitie îmbrăcată, care se formează ea însă§i îmbră­ cîndu-se, mascîndu-se, deghizîndu-se. Una e repetitie de exac:­ titate, cealaltă are drept criteriu autenticitatea. Cele două repetitii nu sînt independente. Una e subiec­ tul singular, inima §i interioritatea celeilalte, profunzimea ei. Cealaltă e doar înveli§ul exterior, efectul abstract. Repetitia de disimetrie se ascunde în ansamblurile sau efectele simetrice; o repetitie de puncte remarcabile îndărătul celei de puncte or-· dinare; §i pretutindeni Celălalt în repetarea Acelui8§i. Aceasta e repetitia tainică, cea mai adîncă: numai ea dă ratiunea celei­ lalte, ratiunea blocajului conceptelor. Şi în acest domeniu, ca §i în Sartor Resartus, tocmai masca, deghizarea, travestirea se întîmplă să fie adevărul nudului. Inevitabil, de vreme ce repeti­ pa nu e ascunsă de altceva, ci se formează deghizîndu-se, nu preexistă propriilor deghizări, §i, formîndu-se, constituie repe­ titia goală în care se ÎDÎ8§oară. Consecintele sînt importante. C'md sîntem în prezenta unei repetitii ce înaintează mascată, ori comportă deplasări, precipitări, încetiniri, variante, dife­ rente capabile, la limită, să ne ducă foarte departe de punctul de plecare, aici înclinăm să vedem o stare mixtă, În care repeti­ tia nu e pură, ci numai "aproximativă: ÎnsU§i cuvîntul repetitie


46

ni se pare atunci întrebuintat simbolic, prin metaforă sau prin analogie. E adevărat că noi am definit repetitia în mod strict, ca diferentă fără concept. Dar am greşi reducînd-o la o dife­ rentă ce recade în exterioritate, sub forma Acelui8§i în concept, fără să vedem că ea poate fi interioară Ideii, şi detine în ea însă§i toate resursele semnului, simbolului şi alteritătii care depă§esc conceptul ca atare. Exemplele invocate anterior priveau cele mai diverse cazuri, concepte nominale, ale naturii sau ale libertătii; şi ni s-ar putea reproşa că a, amestecat tot felul de repetitii, fizice şi psihice; şi chiar în domeniul psihic, repetitii goale de tipul stereotipiei şi repetitii latente şi simbolice. Pro­ cedînd astfel voaim să arătăm în orice structură repetitivă coexistenta acestor instante, şi în ce fel repetarea manifestă a unor elemente identice trimitea neapărat la un subiect latent ce se repeta el însuşi în aceste elemente, formînd o "altă" repetitie în sînul primei. Despre repetitia ceastălaltă vom spu­ ne 8§adar că nu e deloc aproximativă sau metaforică. Ea este, dimpotrivă, spiritul oricărei repetitii. Ea este chiar litera ori­ cărei repetitii, în starea de filigran sau de cifru constituent. Tocmai ea constituie esenta diferentei fără concept, a dife­ rentei nemijlocite, în care constă orice repetitie. Ea este sensul prim, literal şi spiritual, al repetitiei. Din cealaltă rezultă sensul material, secretat ca o cochilie. Începusem prin a distinge generalitatea de repetitie. Apoi am distins două forme de repetitie. Cele două distinctii se leagă; prima nu-şi dezvoltă consecintele decît în cea de-a doua. Căci dacă ne multumim să luăm repetitia într-un mod abstract, golind-o de interioritate, nu mai putem întelege de ce şi cum poate fi un concept în mod firesc blocat, lăsînd să apară o repetitie care nu se confundă cu generalitatea. Şi invers, cînd descoperim interiorul literal al repetitiei, avem posibilitatea să întelegem nu numai repetitia de exterioritate ca acoperire, dar să şi recuperăm ordinul generalitătii (şi să operăm, după dorin­ ta lui Kierkegaard, reconcilierea singularului cu generalul). Căci, în măsura în care repetitia internă se proiectează printr-o


47

repetitie goală care o acoperă, diferentele pe care le cuprinde apar ca tot atîtia factori ce se opun repetitiei, o atenuează şi o fac să varieze după legi "generale". lnsă dedesubtul lucrării generale a legilor subzistă tot timpul jocul singularitătilor. Generalitătile de cicluri în natură sînt masca unei singularităti ivindu-se printre interferentele lor; iar dedesubtul generalită­ tilor de obi§nuintă în viata morală, aflăm învătături singulare. Domeniul legilor trebuie înteles, dar pornind tot timpul de la o Natură şi de la un Spirit superioare propriilor legi, şi care îşi tes mai întîi repetitiile în străfundurile pămîntului şi ale inimii, acolo unde legile nu există încă. Interiorul repetitiei este întot­ deauna înzestrat cu o ordine diferentială; or, în măsura în care ceva este raportat la o repetitie de un alt ordin decît al său, repetitia, în ce o priveşte, apare exterioară şi goală" §i lucrul însU§i, supus categoriilor generalitătii. Tocmai inadecvarea dintre diferentă §i repetitie instaurează ordinul generalului. Gabriel Tarde sugera în acest sens că asemănarea însă§i nu e decît o repetitie decalată: adevărata repetitie este aceea care corespunde direct unei diferente de acel8§i grad ca a. Şi nimeni n-a ştiut, mai bine decît Tarde, să elaboreze o nouă dialectică descoperind în natură şi în spirit efortul tainic de instaurare a unei adecvări din ce în ce mai bune Între diferentă şi repetitie 12 •

• •

Atîta vreme cît luăm diferenta ca diferentă conceptuală, intrinsec conceptuală, şi repetitia ca o diferentă extrinsecă, Între obiecte reprezentate sub un acel8§i concept, problema raporturilor dintre ele pare să poată fi rezolvată de fapte. Există, da sau nu, repetitii? sau orice diferentă este în ultimă instantă intrinsecă şi conceptuală? Hegel îl ironiza pe Leibniz că a invitat doamnele de la curte să facă filozofie experimentală plimbîndu-se prin parcuri, spre a verifica faptul că două frunze nu au acel8§i concept Să înlocuim doamnele de la curte prin politi§ti ştiintifici: nu există două fire de praf absolut identice,


48 două mîini cu acele8§i puncte remarcabile, două m8§ini de scris acee8§i bătaie, două revolvere care să strieze gloantele în acel8§i feL . . Dar de ce presimtim oare că problema nu e bine pusă, atîta vreme cît căutăm în fapte criteriul unui principium individuationis? Asta fiindcă o diferentă poate fi internă fi cu toate acestea nonconceptuală (acesta e şi sensul paradoxului obiectelor simetrice). Un spatiu dinamic trebuie definit din perspectiva unui observator legat de acest spatiu, şi nu de pe o pozitie exterioară. Există diferente interne care dramatizează o Idee, înainte de a reprezenta un obiect în acest caz, diferenta este înlăuntrul unei Idei, dC§i este exterioară conceptului ca reprezentare a unui obiect De aceea opozitia dintre Kant şi Leibniz pare să se atenueze simtitor pe măsură ce se tine seama de factorii dinamici prezenti în cele două doctrine. Dacă, bună­ oară, Kant recuno8§te în formele intuitiei diferente extrinseci ireductibile la ordinul conceptelor, aceste diferente nu sînt mai putin "interne", de§i nu pot fi determinate printr-o judecată ca "intrinseci" şi nu sînt regrezentabile decît în raportul lor ex­ terior cu întregul spatiu . Asta înseamnă, conform anumitor interpretări neokantiene, că există din aproape în aproape o constructie dinamică internă a spatiului ce trebuie să preceadă "reprezentarea" totului ca formă de exterio ritate. Elementul acestei geneze interne ni se pare a consta mai degrabă în cantitatea intensivă decît în schemă, şi a se raporta mai degrabă la Ideile decît la conceptele intelectului. Dacă ordinea spatială a diferentelor extrinseci şi ordinea conceptuală a diferentelor intrinseci au în cele din urmă o armonie, cum o dovedc§te schema, aceasta se datorează într-o mai adîncă măsură acelui element diferentia! intensiv, sinteză a continuului în clipă, care, sub forma unei continua repetitio, creează mai întîi interior spatiul conform Ideilor. Or, la Leibniz, afmitatea diferentelor extrinseci cu diferentele concep tuale recurgea deja la procesul intern al unei continua repetitio, întemeiat pe un element diferential intensiv operînd sinteza continuului în punct pentru a crea spatiul din interior. cu


49

Există repetitii care nu sint numai diferente extrinseci; există diferente interne, care nu sint intrinseci sau conceptuale. Atunci sintem in măsură să situăm mai bine originea am­ biguitătilor precedente. Cmd determinăm repetitia ca diferen­ tă fără concept, credem că putem conchide asupra caracterului doar extrinsec al diferentei in repetitie; atunci considerăm că orice "noutate" internă e suficientă ca să ne indepărteze de litera ei, §i nu e compatibilă decît cu o repetitie aproximativă, zisă prin analogie. Nu e deloc 8§a. Căci incă nu §tim care e esenta repetitiei, ce desemnează in mod precis expresia "dife­ rentă iară concept", natura interioritătii pe care o poate im­ plica. Şi invers, cînd determinăm diferenta conceptuală,

credem că am făcut destul pentru determinarea conceptului de diferentă ca atare. TotU§� nici acum nu avem vreo idee de diferentă, vreun concept al diferentei proprii. GrC§eala filozo­ fiei diferentei, de la Aristotel la Hegel trecind prin Leibriiz, a fost poate aceea că a confundat conceptul diferentei cu o diferentă pur §i simplu conceptuală, multumindu-se să inscrie diferenta in cadrul conceptului in general în realitate, atîta vreme cît diferenta e inscrisă in cadrul conceptului in general, nu facem decît să răminem in elementul unei diferente deja mijlocită de reprezentare. Ne aflăm 8§adar in fata a două intrebări: care e conceptul diferentei - care nu se reduce insă la simpla diferentă conceptuală, ci pretinde o Idee proprie, ca o singularitate in Idee? Pe de altă parte, care este esenta repetitiei - care nu se reduce la o diferentă fără concept, care nu se confundă cu caracterul aparent al obiectelor reprezen­ tate sub un acel8§i concept, dar care la rindul ei mărturisc§te .

singularitatea ca putere a Ideii? întîlnirea dintre cele două notiuni, diferentă §i rep etitie, nu mai po ate fi hotărîtă chiar de la plecare, ci trebuie să apară la adăpostul unor interferente §i intretăieri ale celor două linii, una privind esenta repetitiei, cealaltă, ideea diferentei.


50 Note 1 2

3

4

5 6

Cf. Cbarles P�GUY, CIio, 1917 (N.R.F., 33e �.), p. 45, p. 1 14. Pius SERVIEN, Principes d'uthltique (Boivin, 1935), pp. 3-5 ; Science el pohie (FIammarion, 1947), pp. 4447. In comparatia de adineauri, textele lui Nietzsche şi cele ale lui Kiertegaard la care ne referim sint dintre cele mai cunoscute. In cazul lui KlERKEGAARD, e vorba de: LA npitition (trad. şi M TISSEAU); pasaje din JOU17IlJl (IV, B 1 1 7, publicate tn apendirele traducerii lui TISSEAU); Crainte el tremblemenl; DOta foane importanta din Le concept d'angoisse (trad. FERLOV şi GATEAU, N.R.F., p. 26-28). Iar tn ce priveşte critica memoriei, ef. M.ettes phiJosophiqua şi EtDpes sur le chemin de la vie. - In privinta lui NIETZSCHE, ZoraIhustra (mai cu seamă canea II, "Despre izbăvire"; şi cele două pasaje din canea m, " "Despre viziune şi enigmă" şi "Convalesceotul , unul referitor la Zarathustra bolnav şi discutfnd cu demonul lui, celălalt referitor la Zaratbustra convalescent discutind cu animalele lui); dar şiLu notes de " 1881-1882 (fn care Nietzsche opune explicit ipoteza "sa ipotezei ciclice, şi critică toate notunile de asemănare, egalitate, echilibru şi identitate. Cf. Volonll de pWsstulCe, trad. BIANQUIS, N.R.F., 1. 1, p. 295-301). ­ In sftrşit, pentru P�GUY, ne vom referi tn principal la JetllUle d� ti la C/io. Cf. KIERKEGAARD, CrainIe el tremblemenl (trad. TISSEAU, Aubier, p. 52-67) asupra naturii IDifcării reale, care este repetitie" §i nu " mediere, şi care se opune fatsei mîfcări logice, abstracte a lui Hegel, cf. observatiile din Joumal, fn apendice la LA ripitilion, trad §i ed. 115SEAU. - Găsim şi la P�GUY o critică profundă a "mişcării logice". P�guy o denuntA ca pe o pseudomi§care, ce conserva, acumulea1A, capitalizează· ef. CIio, N.R.F., p. 45 sq. E aproape de critica kiertepar­ diană. Cf. NIETZSCHE, Zarathwtra, canea III, ,.Despre vechile şi noile table", par. 4: "Dar numai bufonul gfndeşte: se poate sări şi pe deasupra omului". La Kant există fntr-adeYAr o specificatie infinită a conceptulu� dar acest infinit nu e decit virtual (indefinit), nu se poate extrage de-aici nici un argument favorabil pozitiei unui principiu al indiscemabilelor. - Dim­ potriYi, dupA LEIBNIZ, conteazA mult ca această comprebensiune a conceptului unui existent (posibil sau real) să fie actual infinită: Leibniz afirmA clar acest lucru In De la libmi ( Numai Dumnezeu vede, dar nu, " desigur, s1trşitul rezolvării, sftrşit care nu are loc_."). Ond Leibniz


51

7

8

9

10 11

folaqte cuvfntul ..virtual " pentru a caracteriza ineren18 predicatului rn cazul adevărurilor de fapt (de pildă, Discours de milaphysique, § 8), virtuol trebuie atunci Inteles, nu drept opusul lui actual, ci ca lnsemntnd " "tnmşurat , "implicat", ..impres" , ceea ce nu exclude nicidecum ac­ tualul. 10 sens strict, notiunea de virtual este bine invocata de Leibniz, dar numai referitor la o specie de adevăruri necesare (propozitii non­ reciproce): ef. De Uz Iibertl.

FREUD, Remimoralion, ripitition el l/aboration, 1914 (trad. BER­ De Uz lechnique psychanalytique, Presses Universitaires de France). - Pe calea aceasta a unei interpretari negative a repetitiei psihice (repetăm fiindcă ne Inşelăm, fiindcă nu elaborăm amintirea, fiindcă nu avem conştiinta faptului, fiindcă nu avem instincte), nimeni n-a mers mai departe şi cu mai multă rigoare ca Ferdinand ALQUIE, Le dbir d'lternite ( 1943, Presses Universitaires de France), cap. II-IV. FREUD invocă tocmai transferul pentru a-i pune In discutie legea globală a raportului invers. Cf. Au-deltl du principe de p/aisir (trad. S. JANKELEVITCH, Payot, p. 24-25): amintire şi reproducere, rememorare şi repetitie se opun In principiu, dar practic trebuie să acceptăm că bolnawl retrăieşte In timpul curei anumite elemente refu­ late; "raportul care se stabileşte astfel Intre reproducere şi amintire variază de la un caz la altul". - Cei care au insistat cu cea mai mare profunzime asupra aspectului terapeutic şi eliberator al repetitiei aşa cum apare ea In transfer, au fost FERENCZI şi RANK In E1IIWick­ lungziele der PsychoanaJyse (Neue Arbeiten zur artzlichen Psychoana­ Iyse, Viena, 1924). MAN,

Oaude LEVI-SlRAUSS, Tristes tropiques (pIon, 1955), p. 197-199; tn romtneşte de Eugen SCHILER U, Irina pISlARU-LUKACSIK: Oaude LEVI-SlRAUSS, Tropice triste, Editura ştiintifică, Bucureşti, 1968, p. 199.

Matila GHYKA, Le nombre d'OT (N.R.F., 1931), 1. 1, p. 65.

In ce priveşte raportul repetitiei cu limbajul, dar şi cu măştile şi moartea, tn opera lui Raymond Roussel, cf. frumoasa carte a lui Michel

FOUCAULT (N.R.F., 1963): "Repetitia şi diferenta sInt In aşa măsură

tntrepAtrunse şi se fmbucă cu aUta precizie Incft nu e cu putintă să spui ce este mai InUi... .. (p. 35-37). " Departe de a fi un limbaj ce caută să tnceapă, el este figura secundă a cuvintelor deja vorbite. E limbajul de totdeauna măcinat de distrugere şi moarte ... Repetitiv prin natura lui. . (nu mai e vorba de repetitia) laterală a lucrurilor spuse din nou, ci de aceea, radicală, care a trecut pe deasupra nonlimbajului şi care, tocmai datoare acestui vid străbătut, e poezie ..... (p. 6 1 -63). - A se consulta, .


52

12

de asemenea, articolul lui Micbel BUTOR despre Roussel (Ripertoire, 1, Editions de Minuit), analiztnd dublul aspect al repetitiei: cel tnrobitor şi cel salvator. In Les lois de l'imilation (Alcan, 1890) Gabriel TARDE arata cum asemănarea, de pildă Intre specii de tip diferit, trimite la identitatea mediului fizic, adică la un proces repetitiv afecttnd elemente inferioare formelor considerate. - I ntreaga filozofie a lui Tarde, cum o să vedem mai desluşit, e Intemeiata pe cele două categorii de diferentA şi repetipe: diferenta este totodata originea şi destinatia repetitiei, Intr-o mişcare din ce In ce mai " puternică şi ingenioasă", care tine "din ce tn ce mai mult seamă de gradele de libertate ". Aceasta repetitie diferentială şi care diferentiazA, Tarde pretinde să o substituie In orice domeniu opozipei Roussel sau P�guy ar putea revendica formula lui: Repetitia e un procedeu stilistic cu mult mai energic şi mai putin obositor decit antite7Jl şi, de asemenea, mult mai potrivit să retnnoiască un subiect" eL 'opposilion universelJe, Alcan, 1897, p. 1 19). In repetitie, Tarde vedea o idee strict franceză; e adevărat că Kierkgaard vedea rn ea un concept strict danez. Ei VQr să spună că ea IntemeiazA o cu totul alta dialectică decit cea a lui Hegel. I n legătură cu diferenta internă, care nu e totuşi intrinsecă sau concep­ "

13

tuală, cf. KANT, Proiegomene, § 13 (ef. opozitia dintre innen

Verschiedenheil

şi innerlich

V

I


Capitolul 1

DIFERENŢA îN EA îNSĂŞI Indiferenta are două aspecte: abisul mediferentiat, ne­ antul Întunecat, animalul indeterminat În care totul e dizolvat - dar şi neantul alb, suprafata redevenită calrnă pe care plu­ tesc determinări nelegate, ca n i§ te membre risipite: cap Îară gît, brat Îară umăr, ochi Îară frunte. Indeterminatul este cu totul indiferent, dar ni§te determinări nestatornice nu sînt nici ele mai putin indiferente unele în raport cu altele. Oare diferenta e intermediară Între aceste două extreme? Sau nu cumva e singura extremă, singurul moment al prezentei şi al preciziei? Diferenta e acea stare în care se poate vorbi de ceea ce numim determinarea. Diferenta "între" două lucruri e doar empirică, iar determinările corespunzătoare sînt extrinsece. Dar în loc de un lucru care se distinge de alt lucru, să ne imaginăm ceva care se distinge - şi totU§i lucrul de care se distinge nu se distinge de acel ceva. Fulgerul, de pildă, se distinge de cerul întunecat, dar trebuie să-I tîrască după el, ca şi cum s-ar distinge de ceea ce nu se distinge. S-ar spune că fondul urcă la suprafată, dar continuînd să rămînă fond. Există ceva crud, şi chiar monstruos, de o parte şi de alta, în lupta aceasta cu un adversar insesizabil, unde ceea ce se distinge este opus fată de ceea ce nu se poate distinge de el şi continuă să fie legat de ceea ce se desprinde de el. Diferenta e această stare a determinării ca distingere unila­ terală. Despre diferentă, trebuie spus aşadar că o facem, sau că


54 se face, ca în expresia "a face diferenta". Această diferentă, sau determinarea, e totuna cu cruzimea. Platonicienii spuneau că non-Unul se distinge de Unul, dar nu fi invers, de vreme ce Unul nu se sustrage acelui ceva ce i se sustrage: fi la celălalt pol, forma se distinge de materie sau de fond, dar nu fi invers, de vreme ce distinctia însă§i este o formă. La drept vorbind, toate formele se împră§tie, atunci cînd se răsfrîng în fondul ce urcă la suprafată. A încetat el ÎDSUfi să mai fie purul indeter­ minat ce rămîne la fund, dar fi formele încetează să mai fie determinări coexistente sau complementare. Fondul care iese la suprafată nu mai e la fund, dar el dobîndqte o existentă autonomă; forma ce se reflectă în acest fond nu mai e o formă, ci o linie abstractă actionind direct asupra inimii. C'md fondul urcă la suprafată, chipul uman se descompune în acea oglindă în care indeterminatul fi determinările se confundă într-o sin­ gură determinare ce "face" diferenta. Ca să creezi un monstru, e sărăcăcioasă reteta cu îngrămădirea unor determinări hetem­ clite sau cu supradeterminarea animalului. E mai bine să scoti fondul la suprafată, fi să dizolvi forma. Goya lucra cu acvatintă fi acvaforte, cu grisaiul uneia fi rigoarea celeilalte. Iar Odilon Redon, cu clarobscurul fi linia abstractă. Renuntind la modele, adică la simbolul plastic al formei, linia abstractă Χi capătă întreaga ei fortă, fi participă la fond cu atît mai vîrtos cu cît se l distinge de el fără ca el să se distingă de ea . Şi ce deformate sînt chipurile într-o astfel de oglindă. Şi nu e sigur că numai somnul Ratiunii n3§te mOD§tri. O face §i veghea, insomnia gîndirii, căci gîndirea este acel moment în care determinarea ajunge să fie una, după atîta sustinere a unui raport unilateral fi precis cu indeterminatul. Gîndirea "face" diferenta, dar diferenta e chiar monstrul. Nu trebuie să ne mirăm că diferenta pare blestemată, că ea e grqeala sau păcatul, chipul Răului menit ispă§irii. Nu există alt păcat în afară de acela de a urca fondul fi a dizolva forma. Să ne amintim ideea lui Artaud: cruzimea e doar determinarea, acel punct precis in care deter-


55 minatul intretine raporţul său esential cu indeterminatul, acea linie riguros abstractă alimentată la clarobscur. A sustrage diferenta stării ei de maledictie pare a fi atunci obiectivul filozofiei diferentei. Oare diferenta nu poate deveni un organism armonios, raportind determinarea la alte determinări într-o formă, adică în elementul coerent al unei reprezentări organice? Elementul reprezentării ca "ratiune" are patru aspecte principale: identitatea în forma conceptului indeterminat, analogia în raportul dintre concepteledetennina­ bile ultime, opozitia în raportul detenninărilor în interiorul conceptului, asemănarea în obiectul detenninat al conceptului însuşi. Aceste forme sînt ca cele patru capete, sau cele patru legături ale inedierii. Vom spune că diferenta e "mijlocită" în măsura în care reuşim să o supunem cvadruplei rădăcini a identitătii §ia opozitiei, a analogiei §i a asemănării. Pornind de la o primă impresie (diferenta e răul), ne propunem să "sal­ văm" jiferenta reprezentînd-o, §i să o reprezentăm raportînd­ o la exigentele conceptului în general. E vorba să determinăm atunci un moment fericit - fericitul moment grec - în care diferenta e ca §i împăcată cu conceptul. Diferenta trebuie să părăsească caverna, să nu mai fie un monstru; sau, cel putin, nu trebuie 'să subziste ca monstru decît ceea ce se sustrage momentului fericit, ceea ce constituie doar o întîlnire nepriel­ nică, o ocazie nefavorabilă. Aici, expresia "a face diferenta" Χi schimbă deci sensul. Ea denumqte acum o încercare de selec­ tie ce trebuie să determine ce diferente pot fi §i cum pot fi înscrise în general în concept. O atare încercare, o atare selec­ tie pare efectiv realizată de Mare §i Mic. Căci Marele §i Micul nu se referă în mod natural la Unul, ci mai întîi la diferentă. întrebăm 8§adar pînă unde poate să meargă diferenta - cit de mare?, cit de mică? - peritru a intra in limitele conceptului fără să ne pierdem dincoace §i fără să trecem dincolo de el. FIre§te, e greu de §tiut dacă problema e bine pusă astfel: diferenta era într-adevăr un rău în sine?; întrebarea trebuia oare pusă în ace§ti termeni morali?; oare trebuie să "mijlocim"


56

diferenta pentru a putea fi totodată trăită şi gîndită?; selectia trebuie oare să conste în această încercare? Încercarea trebuie oare concepută în acest mod şi în acest scop? Dar nu vom putea răspunde la aceste întrebări decît dacă vom determina mai precis presupusa natură a momentului fericit . • •

Aristotel spunea: există o diferentă în acelaşi timp cea mare şi cea mai desăvîrşită, p,eylO"C'1 şi -rEA-EtOS. Diferenta în general se distinge de diversitate sau de alteritate; căci doi termeni diferă cînd nu sînt aceiaşi, nu prin ei înşişi, ci prin ceva, deci cînd convin de asemenea în altceva, în gen pentru diferen­ te de specie, sau chiar în specie pentru diferentele de număr, ba chiar şi "în fiintă conform analogiei" pentru diferente de gen. - Care e, în aceste conditii, diferenta cea mai mare? Diferenta cea mai mare e, întotdeauna, opozitia. Dar dintre toate formele de opozitie, care e cea mai desăvîrşită, cea mai întregită, cea care "convine" cel mai mult? Relativelese enuntă unul despre celălalt; contradictia se enuntă deja despre un subiect, însă pentru a-i zădărnici subzistenta, şi califică doar schimbarea prin care el Începe ori încctează să fie; privatiunea exprimă, Încă, o neputintă determinată a subiectului existent. Numai contrarietatea reprezintă puterea unui subiect de a primi opuse rămînînd substantial acelaşi (prin materie sau gen). Totuşi, în ce conditii contrarietatea comunică perfectiu­ nea ei diferentei? Atîta vreme cît considerăm fiinta concretă prinsă în materia ei, contrarietătile ce o afectează sînt modifi­ cări corporale, ce ne dau doar conceptul empiric accidental al unei diferente încă extrinseci (extra quidditatem). Accidentul poate fi separabil de subiect precum "alb" şi "negru" de "om", sau inseparabil precum "mascul" şi "femelă" de "animal": diferenta va fi numită, după caz, communis sau propria, dar ea va fi mereu accidentală, întrucît vine de la materie. Aşadar, numai o contrarietate În esentă sau în formă ne dă conceptul


57

unei diferente ea însăşi esentială (differentia essentialis auI propriissima). Contrarele sînt atunci modificări ce afectează un subiect considerat în genul său. Intr-adevăr, în esentă propriu genului e tocmai faptul de a fi divizat de diferente, ca "pedes­ tru" şi "cu aripi", ce se coordonează în chip de contrare. Pe scurt, diferenta perfectă şi maximă, este contrarietatea în gen, iar contrarietatea în gen este diferenta specifică. Dincolo şi dincoace, diferenta tinde să se apropie de simpla alteritate şi mai-mai se sustrage identitătii conceptului: diferenta generică e prea mare şi ea se instalează între incombinabile ce nu intră în raporturi de contrarietate; diferenta individuală este prea mică, între indivizibile care nu comportă nici ele contrarietate2• În schimb, diferenta specifică pare să răspundă tuturor exigentelor unui concept armonios sau unei reprezentări or­ ganice. Ea este pură fiindcă e formală; este intrinsecă, de vreme ce operează în esentă. E calitativă; şi în măsura în care genul desemnează esenta, diferenta e chiar o calitate cu totul spe­ cială, "conform esentei", calitate a esentei însăşi. E sintetică, fiindcă specificatia este o compunere, iar diferenta se adaugă acum genului care nu o contine decît virtual. E mediată, ea însăşi e mediere" termen mediu în persoană. E productivă, căci genul nu se divide în diferente, ci este divizat de diferente ce produc în el speciile corespunzătoare. De aceea ea este întot­ deauna cauză, cauză formală: cel mai scurt este diferenta speci­ fică a liniei drepte, comprimantul e diferenta specifică a culorii negre, disociantul, aceea a culorii albe. De aceea ea este, de asemenea, un predicat de un tip atît de particular, de vreme ce ea se atribuie speciei, dar în acelaşi timp îi atribuie genul, şi constituie specia căreia ea i se atribuie. Un atare predicat, sintetic şi constituent, mai degrabă atribuitor decît atribuit, adevărată regulă de producere, are în sfîrşit o ultimă proprie­ tate: aceea de a lua cu sine ceea ce atribuie. într-adevăr, calitatea esentei este destul de specială pentru a face din gen altceva, şi nu pur şi simplu ceva de o altă calitate3. Aşadar e dreptul genului să rămînă acelaşi devenind însă altul în diferen-


58

tele care-l divid. Diferenta duce cu sine genul şi toate diferen­ tele intermediare. Transport al diferentei, diaforă a diaforei, specificatia leagă diferenta de diferenlă la nivelurile succesive ale diviziunii, pină ce o ultimă diferentă, cea care ajunge la species infima, condensează în directia aleasă ansamblul esen­ tei şi al calitătii ei continuate, reuneşte acest ansamblu într-un concept intuitiv şi îl contopeşte cu termenul de definit, deve­ nind ea însăşi lucru unic indivizibil (ar:oţwv, adtacpopov �tdoS'). Specificatia garantează astfel coerenta şi continuitatea in intelegerea conceptului. Dar să ne întoarcem la expresia "cea mai mare diferen­ ţă". A devenit limpede că diferenta specifică nu e cea mai mare decît cu totul relativ. Absolut vorbind, contradictia este mai mare decît contrarietatea - şi îndeosebi diferenta generică este mai mare decît cea specifică. Felul în care Aristotel dis­ tinge diferenta de diversitate sau de alteritate ne arată deja drumul: doar în raport cu identitatea presupusă a unui concept diferenta specifică e numită cea mai mare. Mai mult, tocmai în raport cu forma de identitate în conceptul generic diferenta merge pînă la opozitie, e împinsă pînă la contrarietate. Aşadar diferenta specifică nu reprezintă nicidecum un concept univer­ sal pentru toate singularitătile şi înconjururile diferentei (adică o Idee), ci desemnează doar un moment particular în care diferenta se împacă cu conceptul în general. De aceea, la Aristote� diafora diaforei nu e decît un fals transport: niciodată nu se vede că diferenta şi-ar schimba natura, niciodată nu descoperi un diferenpant al diferenlei care ar pune in raport, in respectiva lor imediatete, cel mai universal cu cel mai singular. Diferenta specifică nu desemnează decît un maximum cu totul relativ, un punct de acomodare pentru ochiul grec, şi încă pentru ochiul grec al căii de mijloc care a pierdut notiunea elanurilor dionisiace şi a metamotfozelor. Acesta e deci prin­ cipiul unei confuzii ruinătoare pentru întreaga filozofie a di­ ferentei: se confundă atribuirea unui concept propriu al diferentei cu înscrierea diferentei în cadrul conceptului în


59

general - se confundă determinarea conceptului de diferentă cu înscrierea diferentei în identitatea unui concept nedeter­ minat E jongleria implicată în fericitul moment (§i poate tot restul decurge de aici: subordonarea diferentei opozitiei, ana­ logiei, asemănării, toate aspectele medierii). Atunci diferenta nu mai poate fi decît un predicat în comprehensiunea concep­ tului. Această natură predicativă a diferentei specifice este în mod constant amintită de Aristotel; însă el este silit să-i împru­ mute puteri stranii, precum aceea de a atribui ca §i de a fi atribuit, sau aceea de a altera genul ca §i de a-i modifica acestuia calitatea. Toate manierele în care diferenta specifică pare să satisfacă exigentele unui concept propriu (puritate, interiori­ tate, productivitate, transport . . . ) se arată astfel iluzorii, §i chiar contradictorii, pornind de la confuzia fundamentală. Diferenta specifică este 8§adar mică în raport cu o dife­ rentă mai mare ce prive§te înse§i genurile. Chiar în clasificarea biologică ea devine neînsemnată în raport cu marile genuri: fără îndoială nu diferentă materială, ci totU§i simplă diferentă "în" materie, operînd cu cel mai mult §i cel mai putin. Aceasta fiindcă diferenta specifică este maximumul §i perfectiunea, dar numai cu conditia identitătii unui concept nedeterminat (gen). E putin lucru, dimpotrivă, dacă o comparăm cu diferenta dintre genuri ca ultime concepte determinabile (categorii). Căci aces­ tea nu mai sînt supuse conditiei de a avea la rîndul lor un concept identic sau gen comun. Să retinem motivul pentru care Fiinta însă§i nu este un gen: §i asta fiindcă, spune Aristotel, diferentele sînt (ar trebui deci ca genul să se poată atnbui diferentelor sale în sine: ca §i cum animal s-ar enunta o dată despre specia umană, iar altă dată despre diferenta rational, constituind o altă specie . . )4. A§adar un argument preluat naturii diferentei specifice îngăduie să se conchidă despre o altă natură a diferentelor generice. Totul se petrece ca §i cum ar exista două "Logosuri", diferind ca natură, dar, întretesute: există logosul Speciilor, logosul a ceea ce gîndim §i a ceea ce spunem, care se sprijină pe conditia de identitate sau de uni.


60

vocitate a unui concept în general luat ca gen; şi logosul Genurilor, logosul a ceea ce se gîndeşte şi a ceea ce se spune prin noi, care, nesupus condiţiei, se mişcă în echivocitatea Fiinţei ca şi în diversitatea conceptelor celor mai generale. C'md spunem univocul, în noi nu se spune oare încă echivoc? Şi oare nu trebuie să recunoaştem aici un fel de fisură introdusă în gîndire, ce va continua să se adîncească într-o altă atmosferă (nearistotelică)? Dar, mai ales, nu e cumva aici o nouă şansă pentru filozofia diferenţei? nu se va apropia ea de un concept absolut, odat� eliberată de condiţia ce o menţinea într-un maximum cu totul relativ? Totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa la Aristotel. Fapt este că diferenţa generică sau categorică rămîne o diferenţă, în sens aristotelician, şi nu cade în simpla diversitate sau alteritate. Fiindcă subzistă încă un concept identic sau comun, deşi într-un fel cu totul special. Acest concept de Fiinţă nu este colectiv, aidoma unui gen în raport cu speciile sale, ci numai distributiv şi ierarhic: nu are un conţinut în sine, ci numai unul proporţionat cu termenii formal diferiţi al căror predicat este. ACC§ti termeni (categorii) nu trebuie să aibă un raport egal cu fiint a; e suficient ca raportul fiecăruia cu fiinţa să fie lăuntric fiecăruia. Cele două caractere ale conceptului de fiinţă - a nu avea un simţ comun decît distributiv, a avea un simţ prim ierarhic - arată limpede că el nu are, în raport cu categoriile, rolul unui gen în raport cu specii univoce. Dar ele arată şi că echivocitatea fiintei e cu totul particulară: e vorba de o analo­ 5 gie • Or, dacă ne întrebăm care e acea instanţă capabilă să . proporţioneze conceptul la termenii sau la subiectele cu care este afirmat, fireşte că aceasta e judecata. Căci judecata are tocmai două funcţii esenţiale, şi numai două: distribuţia, pe care o asigură cu împărp.rea conceptului, şi ierarhizarea, pe care o asigură prin măsura subiectelor. Uneia îi corespunde facultatea în judecata pe care o numim simţ comun; celeilalte îi corespunde cea pe care o numim bunul-simţ (sau simţ prim). Ambele constituie dreapta măsură, "dreptatea" ca valoare a


61

judecăpi. în acest sens orice filozofie a categoriilor ia ca model judecata - aşa cum se vede la Kant, ba încă şi la Hegel. Dar, cu ale sale simt comun şi simt prim, analogia judecătii lasă să subziste identitatea unui concept, fie sub o formă implicită şi confuză, fie sub o formă virtuală. Analogia este ea însăşi analogul identitătii în judecată. Analogia este esenta judecătii, dar analogia judecătii este analogul identitătii conceptului. De aceea nu putem aştepta de la diferenta generică sau categorială, şi cu atît mai putin de la diferenta specifică, să ne furnizeze un concept propriu al diferentei. în timp ce diferenta specifică se multumeşte să înscrie diferenta în identitatea con­ ceptului nedeterminat în general, diferenta generică (dis­ tributivă şi ierarhică) se multumeşte la rîndul ei să înscrie diferenta în cvasiidentitatea celor mai generale concepte determinabile, adică în analogia judecă tii înseşi. Întreaga filozofie aristotelică a diferentei e cuprinsă în această dublă înscriere complementară, întemeiată pe un acelaşi postulat, trasînd limitele arbitrare ale fericitului moment. Între diferentele generice şi specifice se tese nodul unei complicităti în reprezentare. Nicidecum fIindcă ar avea aceeaşi natură: genul nu e determinabil decît din afară prin diferenta specifică, iar identitatea genului în raport cu speciile contras­ tează cu imposibilitatea pentru Fiintă de a forma o asemenea identitate în raport cu genurile însele. Îns ă, tocmai natura diferentelor specifice (faptul că ele sint) este temeiul acestei imposibilităti, împiedicînd diferentele generice să se mporteze la fiintă ca la un gen comun (dacă fiinta ar fi un gen, diferentele ei ar fi asimilabile unor diferente specifice, dar atunci nu s-ar mai putea spune că ele "sînt", de vreme ce genul nu se atribuie diferentelor sale în sine). În acest sens, univocitatea speciilor într-un gen comun trimite la echivocitatea fiintei în diversele genuri: una o reflectă pe cealaltă. Lucrul se va vedea limpede în exigentele idealului clasificării : marile unităti VETJ f.l.tytura, care vor fi numite pînă la urmă încrengături - se determină după raporturi de analogie ce presupun o alegere a carac-


62

terelor operată de judecată în reprezentarea abstractă, şi, tot­ odată, micile unităti, micile genuri sau speciile, care se deter­ mină printr-o perceptie directă a asemănărilor ce presupune o continuitate a intuitiei sensibile în reprezentarea concretă. Chiar şi neoevolutionismul va regăsi aceste două aspecte legate de categoriile Mare şi Mic, atunci cînd va distinge mari diferentieri embriologice precoce, şi mici diferentieri tardive, adulte, intraspecifice sau specifice. ar, deşi cele două aspecte pot intra în conflict, după cum marile genuri sau speciile sint luate ca concepte ale naturii, ambele constituie limitele reprezentării organice, şi supozitii la . fel de necesare pentru clasificare: continuitatea metaforică în perceperea asemănă­ rilor nu e mai putin obligatorie decît distributia sistematică în judecata de analogie. Dar atît dintr-un punct de vedere ca şi din celălalt, Diferenta apare doar ca un concept reflexiv. Într­ adevăr, diferenta permite să se treacă de la specii asemănă­ toare vecine la identitatea unui gen care le subsumează, deci să se preleve sau să se decupeze identităti genetice în fluxul unei serii sensibile continue. La celălalt pol, ea permite să se treacă de la genurile respectiv identice la raporturile de analo­ gie pe care le întretin între ele în inteligibil. Concept de reflec­ tie, diferenta îşi mărturiseşte deplina supunere fată de toate exigentele reprezentării, care tocmai prin ea devine "reprezen­ tare organică". Într-adevăr, în conceptul de reflectie, diferenta mediatoare şi mediată se supune pe bună dreptate identităpi.i conceptului, opozitiei predicatelor, analogiei judecătii, asemă­ niirii perceptiei. Regăsim aici caracterul în mod necesar cvadri­ partit al reprezentării. Problema e de a şti dacă, sub toate aceste aspecte reflexive, diferenta nu-şi pierde cumva conceptul şi realitatea proprii ei. Diferenta nu încetează, într-adevăr, de a fi un concept reflexiv, şi nu regăseşte un concept efectiv real decît în măsura în care desemnează catastroff�: fie rupturi de continuitate în seria asemănărilor, fie falii de netrecut între structurile analoage. Ea nu Încetează de a fi reflexivă decît pentru a deveni catastrofală. Şi, fără îndoială, nu poate fi una


63

fără cealaltă. Însă, diferenta În chip de catastrofă nu e tocmai dovada unui fond rebel ireductibil ce continuă să actioneze sub echilibrul aparent al reprezentării organice? • •

*

N -a existat, de cînd se ştie, decît o propozitie ontologică; Fiinta e univocă. N-a existat, de cînd se ştie, decît o singură ontologie, aceea a lui Duns Scot, care dă fiintei o singură voce. Spunem Duns Scot, fiindcă el a ştiut să ridice fiinta univocă pînă la cel mai înalt punct al subtilitătii, chiar dacă cu pretul abstractiei. Dar de la Parmenide la Heidegger, aceeaşi voce se reia mereu, într-un ecou ce numai el formează întreaga des­ făşurare a univocului. O singură voce formează glasul fiintei. Nu ne este greu să întelegem că Fiinta, chiar dacă este absolut comună, nu e din cauza asta un gen; e suficient să înlocuim modelul judecătii cu acela al propozitiei. În propozitia luată ca entitate complexă, distingem: sensul, sau exprimatul propo­ zitiei; desemnatul (ceea ce se exprimă în propozitie); expri­ mantii sau designantii, care sînt moduri numerice, adică factorii diferentiali caracterizînd elementele înzestrate cu sens şi de­ semnare. Se întelege ca nume sau propozitii să nu aibă acelaşi sens deşi desemnează strict acelaşi lucru (conform unor exem­ ple celebre luceafărul de seară-luceafărul de dimineată, Is­ rael-Iacov,plan-blanc). Distinctia Între aceste sensuri este evi­ dent reală (distinctio realis), dar ea nu are nimic numeric, şi cu atît mai putin ontologic: e o distinctie formală, calitativă sau semiologică. Problema de a şti dacă cumva categoriile sînt direct asimilabile unor astfel de sensuri sau, mai verosimil, derivă din ele, trebuie lăsată pentru moment deoparte. Impor­ tant este că putem concepe mai multe sensuri formal distincte, dar care se raportează la fiintă ca la un singur desemnat, ontologic unul. Este adevărat că un astfel de punct de vedere nu e încă suficient pentru a ne împiedica să considerăm aceste sensuri ca fiind analoage, şi această unitate a fiintei ca o


64

analogie. Trebuie adăugat că fiinta, acest desemnat comun, în măsura în care se exprimă, se enuntă la rîndul său într-un singur şi acelaşi sens al tuturor designantilor sau exprimantilor nu­ meric distincti. A.§adar, în propozitia ontologică, nu numai desemnatul este ontologic acelaşi pentru sensuri calitativ dis­ tincte, ci şi sensul este ontologic acelaşi pentru moduri in­ dividuante, pentru designanti sau exprimanti numeric distincti: aceasta e circulatia în propozitia ontologică (expresie în an­ samblul ei). într-adevăr, esentialul univocitătii nu înseamnă ca Fiinta să se se nunte într-un singur şi acelaşi sens. Înseamnă să se enunte, într-unul şi acelaşi sens, cu toate diferentele sale indivi­ duante sau modalitătile intrinsece. Fiinta este aceeaşi pentru toate aceste modalităti, dar aceste modalităti nu sînt aceleaşi. Ea este "egală" pentru toate, dar ele însele nu sînt egale. Ea se enuntă într-un singur sens pentru ele toate, dar ele însele nu au acelaşi sens. Intră în esenta fiintei univoce de a se raporta la diferente individuante, dar aceste diferente nu au aceeaşi esentă şi nu fac să varieze esenta fiintei - după cum albul se raportează la diverse intensităti, dar el, rămîne în mod esential acelaşi alb. Nu există două "căi", aşa cum se crezuse în poemul lui Parmenide, ci o singură "voce" a Fiintei care se raportează la toate modurile ei, cele mai diverse, mai variate, mai dife­ rentiate. Fiinta se enuntă într-un singur şi acelaşi sens despre tot ceea ce ea se enuntă, dar lucrul despre care ea se enuntă diferă: ea se enuntă despre diferenta însăşi. Fără îndoială că în fiinta univocă mai există o ierarhie şi o distributie, care privesc factorii individuanti şi sensul lor. Dar distributie şi chiar ierarhie au două acceptiuni cu totul diferite, fără posibilitatea concilierii; la fel şi expresiile logos, nomos, în măsura în care trimit şi ele la probleme de distributie. Trebuie să distingem mai întîi o distributie care implică o împărtire a distribuitului: e vorba de a repartiza distribuitul ca atare. Toc­ mai aici regulile de analogie în judecată sînt atotputernice. Simtul comun sau bunul-simt în chip de calităti ale judecătii


65

sînt deci reprezentate ca principii de repartitie, ce se declară ele înseşi cel mai bine împărJite. Un atare tip de distributie procedează prin determinări fIXe §i proportionale, asimilabile unor "proprietăti" sau teritorii limitate în reprezentare. E posibil ca problema agrară să fi avut o mare importantă în această organizare a judecătii ca facultate de a distinge părti ("de o parte §i de altă parte"). Chiar §i printre zei, fiecare Χi are domeniul lui, categoria lui, atributele lui, §i toti împart muritorilor limite §i loturi conform destinului. Cu totul alta e o distributie pe care trebuie să o numim nomadă, un nomos nomad, fără proprietate, împrejmuire sau măsură. Aici nu mai e vorba de împărtirea unui distribuit, ci mai curînd de repartitia celor ce se distribuie într-un spatiu deschis ilimitat, sau cel putin 6 fără limite precise . Nimic nu revine §i nu apartine nimănui, dar toate persoanele sînt dispuse ici §i colo, astfel încît să acopere cît mai mult spatiu cu putintă. Chiar cînd e vorba de partea serioasă a vietii, s-ar zice că e un spatiu de joc, o regulă de joc, în opozitie cu spatiul ca §i cu nomos-ul sedentar. A umple un spatiu, a se împărti În el, e cu totul altceva decît a Împărti spatiul. E o distributie-rătăcire §i chiar o distributie­ "delir", în care lucrurile se desfă§oară pe toată întinderea unei Fiinte univoce §i neîmpărtite. Nu fiinta se împarte conform exigentelor reprezentării, ci toate lucrurile se repartizează în cuprinsul ei în univocitatea simplei prezente (Unul-Tot). O atare distributie e mai curind demonică decît divină; căci par­ ticularitatea demonilor constă în a opera în intervalele dintre cîmpurile de actiune ale zeilor, precum §i în a sări peste bariere §i împrejmuiri, încurcind proprietătile. Corul lui Edip exclamă: "Ce demon a sărit mai mult decît saltul cel mai lung?" Saltul e aici dovada marilor tulburări pe care le introduc distributiile nomade în structurile sedentare ale reprezentării. Şi trebuie să spunem acele8§i lucruri despre ierarhie. Există o ierarhie care măsoară fiintele după limitele lor §i după gradul lor de proxi­ mitate sau de îndepărtare în raport cu un principiu. Dar există §i o ierarhie ce consideră lucrurile §i fiintele din punct de


66

vr.dere al puterii: nu e vorba de grade de putere considerate în mod absolut, ci numai de a şti dacă o fiinţă "sare" cumva, adică îşi depă§c§te limitele, mergînd la capătul a ceea ce poate, la un grad oricît de înalt. Se va spune că "pînă la capăt" definc§te încă o limită. Însă limita, nepar, nu mai desemnează aici ceea ce menpne lucrul sub o lege, nici ceea ce îl sfif§C§te sau îl separă, ci, dimpotrivă, acel ceva pornind de la care el se desfă­ şoară şi-şi deslaşoară întreaga putere; hybrisul nu mai e pur şi simplu de condamnat, iar cel mai mic devine egalul celui mai mare de îndată ce nu mai e separat de ceea ce poate. Această măsură înfă§urătoare este aceeaşi pntru toate lucrurile, aceeaşi şi pentru substanţă, calitate, cantitate, etc., căci ea formează un singur maximum în care diversitatea desfăşurată a tuturor treptelor se apropie de egalitatea care o înfăşoară. Această măsură ontologică este mai aproape de lipsa de măsură a lucrurilor decît de prima măsură; această ierarhie ontologică e mai aproape de hybrisul şi anarhia fiinţelor decît de prima ierarhie. Ea este monstrul tuturor demonilor. Atunci cuvintele "Totul e egal" pot răsuna, însă ca fiind bucuroase, cu conditia de a fi spuse despre ceea ce nu este egal în această Fiinţă egală univocă: fiin ta egală este imediat prezentă la toate lucrurile, fără intermediar sau mediere, dC§i lucrurile stau inegal în această fiintă egală. Dar toate sînt într-o proximitate absolută, pînă acolo unde le duce hybrisul şi, mare sau mic, inferior sau superior, nici unul nu participă la fiintă mai mult sau mai putin, sau n-o primc§te prin analogie. Univocitatea fiintei înseamnă deci şi egalitatea fiintei. Fiinta univocă este totodată distributie nomadă şi anarhie încoronată. Oare nu se poate totuşi concepe o împăcare a analogiei cu univocitatea? Căci dacă fiinta este univocă în ea însăşi, ca fiinp, nu e oare "analoagă" de îndată ce e luată cu modurile ei intrinseci sau factorii individuanti (ceea ce numeam mai sus exprimantii, designanţii)? Dacă este egală în ea însăşi nu e oare inegală în modalităţile ce se tin în ea? Dacă desemnează o entitate comună, nu o face pentru fiintări care nu au "real-


67

mente" nimic comun? Dacă are o stare metafizică de univo­ citate, nu are oare o stare fizică de analogie? Şi dacă recuno8§te un cvasiconcept identic, univocitatea nu recuno8§te o cvasiju­ decată de analogie chiar §i pentru a raporta mnta la aceste mntări particulare?� însă astfel de întrebări riscă să denatureze cele două teze pe care încearcă să le apropie. Căci esentialUl analogiei, după cum am văzut, se întemeiază pe o anumită complicitate (în ciuda diferentei lor de natură) între diferentele generice §i cele specifice: fiinta nu poate fi afirmată ca un gen comun fără a distruge ratiunea pentru care e afirmată astfel, adică posibilitatea de a fi pentru diferentele specifice . . . Nu ne vom mira deci, că din punct de vedere al analogiei totul se petrece în mediere §i în generalitate - identitate a concep­ tului în general §i analogie a conceptelor cele mai generale în regiunile medii ale genului §i ale speciei. De acum este inevitabil ca analogia să cadă într-o dificultate fără iqire: ea trebuie, în mod esential, să raporteze fiinta la fiintări par­ ticulare, dar, în acel8§i timp, ea nu poate spune ce anume constituie individualitatea lor. Căci neretinînd în particular decît ceea ce e conform cu generalul (formă §i materie), ea caută principiul de individuatie în cutare sau cutare element al indivizilor gata constituiti. Dimpotrivă, cînd spunem că fiinta univocă se raportează esential §i imediat la factori individuanp, nu întelegem desigur prin aOO§tia indivizi constituiti în cadrul experientei, ci ceea ce actionează în ei ca principiu transcen­ dental, ca principiu plastic, anarhic §i nomad, contemporan cu procesul de individuatie, §i care nu e mai putin capabil să dizolve §i să distrugă indivizii decît să-i constituie temporar: modalităti intrinsece ale fiintei, trecînd de la un "individ" la altul, circulînd §i comunicînd sub forme §i materii . Individuan­ tul nu e simplul individual. În aceste conditii, nu e suficient să spunem că individuatia diferă în natură de specificatie. Nici măcar nu e suficient să o spunem în felul lui Duns Scot, care nu se multumea totU§i să analizeze elementele unui individ constituit, ci se ridica pînă la conceperea unei individuapi ca


68

"ultimă actualitate a formei". Trebuie să arătăm nu numai în ce fel diferenta individuantă diferă în natură de diferenta specifică, dar mai întîi şi mai ales în ce fel individuatia precedă de drept forma şi materia, specia şi părtile, şi orice alt element al individului constituit. Univocitatea fiintei, în măsura în care se raportează imediat la diferentă, cere să se arate în ce fel diferenta individuantă precedă în fiintă diferentele generice, specifice şi chiar individuale - în ce fel un cîmp prealabil de individuatie în fiintă conditionează şi specificatia formelor, şi determinarea părtilor, şi variatiile lor individuale. Dacă in­ dividuatia nu se realizează nici prin formă nici prin materie, nici calitativ nici extensiv, asta se întîmplă fiindcă ea e dej a presu­ pusă de formele, materiile şi părtile extensive (nu numai fiindcă ea diferă prin natură) . Aşadar, în cadrul analogiei fiintei, e limpede că nu în acelaşi fel diferentele generice şi diferentele specifice se me­ diază în general, în raport cu diferente individuale, şi nu în acelaşi fel, în univocitate, fiinta univocă se afirmă îm mod nemijlocit despre diferentele individuante, sau nu în acelaşi fel universalul se afirmă despre cel mai singular independent de orice mediere. Dacă e adevărat că analogia tăgăduieşte că fiinta ar fi un gen comun fiindcă diferentele (specifice) "sînt", invers, fiinta univocă e foarte comună, în măsura în care diferentele (individuante) "nu sînt" şi nu au a fi. Vom vedea fără îndoială că ele nu sînt, într-un sens cu totul particular: dacă nu sînt, asta se întîmplă fiindcă ele depind, în fiinta univocă, de o nefiintă fără negatie. Dar apare dej a clar, în univocitate, că nu diferen­ tele sînt şi au a fi. Ci fiinta e Diferentă, în sensul În care ea se enuntă despre diferentă. Şi nu noi sîntem univoci într-o Fiintă care nu este univocă; ci noi, individualitatea noastră rămîne echivocă într-o Fiintă, pentru o Fiintă univocă. Istoria filozofiei determină trei momente principale în elaborarea univocitătii fiintei. Primul este reprezentat de Duns Scot. Î n Opus Oxoniense, cea mai mare carte a ontologiei pure, fiinta e gîndită ca univocă, dar fii nta univocă e gîndită ca neutră,


69 neuter, indiferentă fată de infinit şi finit, de singular şi de universal, de creat şi de necreat. Scot merită aşadar numele de "doctor subtil", fiindcă privirea lui discerne fiinta dincolo de încrucişarea universal ului cu singularul. Pentru a neutraliza fortele de analogie în judecată, el o ia inaintea ce lorl alti şi neutralizează mai Întîi fiinta într- un concept abstract. De a ceea el doar a gîndit fiinta univocă. Şi vedem duşmanul de care încearcă să fugă, conform exigentelor creştinism ului : panteis­ mul, în care el ar cădea de bună seamă dacă fiinta comună n-?r fi neutră. Cu toate acestea, el ştiuse să definească două tipuri de distinctie care raportau la diferentă această fiintă neutră indiferentă. Distincfia formală, într- adevăr, e o distinctie reală, de vreme ce e Întemeiată în fiintă sau în lucru, dar nu este în mod necesar o distinctie numerică, fiindcă ea se s t abileşte între esente sau sensuri, între "ratiuni fo rm a l e " ce pot lăsa să sub­ zis te unitatea subiectului căruia le sînt atribuite. Astfel că, nu numai univoci tatea fiintei (in raport cu Dumneze u şi cu crea­ turile) se prelungeşte în univocitatea "atributelor", ci, sub conditia infinitătii sale, Dumnezeu poate poseda aceste atri­ bute univoce formal distincte fără a pierde nimic din unitatea lui. Celălalt tip de distinctie, distincfia modală se stabileşte între pe de o parte fiintă şi atribute şi, pe de altă parte, variatiile intensive de care sînt capabile. Aceste variatii sînt, precum gradele albul ui, modalităti individuante ale căror intensităti singulare sînt tocmai infinitul şi finitul. Din punct de vedere al neutralitătii proprii, fiinta univocă nu implică aşadar numai forme calitative sau atribute distincte şi ele univoce, ci se raportează şi le raportează la factori intensivi sau grade in­ dividuante care-i schimbă modul fără să-i modifice esenta ca fiintă. Dacă e adevărat că distinctia în general raportează fiinta la diferentă, distinctia formală şi distinctia modală sînt cele două tipuri sub care fiinta univocă se raportează la diferentă, În ea însăşi, prin ea însăşi. Cu al doilea moment, Spinoza marchează un progres considerabil. Î n loc să gîndească fiinta univocă ca fiind neutră


70 sau indiferentă, el face din ea un obiect de afirmatie pură. FIinta univocă se confundă cu substanta unică, universală §i infinită: ea este afirmată ca Deus sive Natura. Şi lupta dusă de Spinoza împotriva lui Descartes nu e fără legătură cu cea pe care Duns Scot o ducea împotriva Sfintului Toma d'Aquino.

împotriva teoriei carteziene a substantelor pătrunsă întru totul

de analogie, împotriva conceptiei carteziene a distinctiilor, care amestecă strîns ontologicul, formalul §i numericul (sub­ stantă, calitate §i cantitate) - Spinoza organizează o admira­

bilă repartitie a substantei, a atributelor §i modurilor. Chiar din primele pagini ale Eticii, el subliniază că distinctiile reale nu sînt niciodată numerice, ci doar formale, adică calitative sau

esenpale (atribute esentiale ale substantei unice); §i invers, că distinctiile numerice nu sînt niciodată reale, ci numai modale (moduri intrinseci ale substantei unice §i ale atributelor sale).

Atnbutele se comportă efectiv ca sensuri calitativ diferite, ce se

raportează la substantă ca la un singur §i acel8§i desemnat;

fi, la rîndul ei, această substantă se comportă ca un sens ce e ontologic unul în raport cu modurile care îl exprimă, §i care sînt

în ea ca factori individuanti sau grade intense intrinseci. De aici rezultă o determinare a modului ca grad de putere, §i o singură "obligape" pentru mod, aceea de a-fi desfă§ura întreaga putere

fiinp în cadml limitei însC§i. Atributele sînt deci absolut comune substantei §i modurilor, dC§i substanta §i modurile nu sau

au aceea§i esentă; fiinta însă§i se enuntă într-un singur §i acel8§i

sens

al substantei §i modurilor,

dC§i modurile §i substanta nu

au acel8§i sens, sau nu au această fiintă în acel8§i fel (in se §i in alio). E negată orice ierarhie, orice reliefare, în măsura în care substanta este în mod egal desemnată de toate atributele con­ form esentei lor, în mod egal exprimată de toate modurile conform gradului lor de putere. Cu Spinoza fiinta univocă încetează a mai fi neutralizată §i devine expresivă, devine o adevărată propozitie expresivă afirmativă. Mai subzistă totu§i o indiferentă între substantă §i moduri: substanta spinozistă apare independentă de moduri,


71

iar modurile depind de substantă, dar ca de altceva Ar trebui ca substanta să se enunte ea însă§i despre moduri, şi numai despre moduri. O astfel de conditie nu poate fi îndeplinită decît cu pretul unei răstumări categorice mai generale, în virtutea căreia fiinta se enuntă despre devenire, identitatea despre diferit, unul despre multiplu, etc. Faptul că identitatea nu e primă, că ea există ca principiu, dar ca principiu secund, ca principiu devenit; că ea se învîrte în jurul Diferitului, iată natura unei revolutii copemicane ce deschide diferentei posibilitatea propriului ei concept, În loc să o mentină sub dominatia unui concept în general afirmat deja ca identici Cu veşnica reîntoar­ cere, Nietzsche nu voia să spună altceva. Veşnica reîntoarcere nu poate însemna întoarcerea Identiculu� de vreme ce ea presupune, dimpotrivă, o lume (aceea a vointei de putere) în care toate identitătile prealabile sînt abolite şi dizolvate . Reve­ nirea este fiinta, dar numai fiinta devenirii. Veşnica reîntoar­ cere nu face să revină "acelaşi", dar revenirea constituie sin­ gurul Acelaşi a ceea ce devine. Revenirea este devenirea-iden­ tică a devenirii înseşi. Revenirea este aşadar singura identitate, dar identitatea ca putere secundă, identitatea diferente� iden­ ticul care se enuntă despre diferit, care se învîrte în jurul diferitului. O astfel de identitate, produsă de diferentă, este determinată ca "repetitie". Tocmai de aceea repetitia în veş­ nica reîntoarcerea consistă în a gîndi acelaşiul pornind de la diferit. Dar această gîndire nu mai e nicidecum o reprezentare teoretică: practic ea operează o selectie a diferentelor după capacitatea lor de a produce, adică de a reveni sau de a suporta încercarea veşnicei reîntoarceri. Caracterul selectiv al veşnicei reîntoarceri apare clar în ideea lui Nietzsche: ceea ce revine, nu e Totul, Acelaşi sau identitatea prealabilă în general Şi nici marele sau micul ca părti ale totului sau ca elemente ale aceluiaşi. Se reîntorc doar formele extreme - acelea care, mici sau mari, se desfă§oară În limită şi merg pînă la capătul puterii, transformÎndu-se şi trecînd unele în altele. Revine numai ceea ce este extrem, excesiv, ceea ce trece în celălalt şi devine


72

identic. De aceea ve§nica reîntoarcere se enuntă doar despre lumea teatrală a metamorfozelor şi a măştilor Vointei de pute­ re, a intensitătilor pure ale acestei Vointe, ca factori mobili individuanti ce nu se mai lasă închişi în limitele factice ale cutărui sau cutărui individ, ale cutărui sau cutărui Eu. Veşnica reîntoarcere, revenirea, exprimă fiinta comună tuturor meta­ morfozelor, măsura şi fiinta comună a tot ceea ce este extrem, a tuturor gradelor de putere ca fiind realizate. Este fiinta-egală a tot ceea ce e inegal, şi care a ştiut să-şi realizeze pe deplin inegalitatea. Tot cea ce este extrem, devenind acelaşi, comu­ nică Într-o Fiintă egală şi comună care-Î determină reîntoar­ cerea. De aceea supraomd e definit prin forma superioară a tot ce "este". Trebuie să ghicim ceea ce Nietzsche numeşte nobil: împrumutînd limbajul fizicianului energiei, el numeşte nobilă energia capabilă de a se transforma. C'md Nietzsche spune că hybrisul este adevărata problemă a oricărui hera­ clitian, sau că ierarhia este problema spiritelor libere, el vrea să spună un singur şi acelaşi lucru: că tocmai în hybris găseşte fiecare fiinta care îl face să se reÎntoarcă, precum şi felul acela de anarhie Încoronată, acea ierarhie răsturnată care, pentru a asigura selectia diferentei, începe prin a subordona identicul diferitului8. Sub toate aceste aspecte, veşnica reîntoarcere ete univocitatea fiintei, realizarea effectivă a acestei univocităti. în veşnica reîntoarcere, fiinta univocă nu e numai gîndită şi chiar afirmată, ci efectiv realizată. Fiinta se enuntă în unul şi acelaşi sens, dar acest sens este acela al veşnicei reîntoarceri, ca reîn­ toarcere sau repetitie a acelui ceva despre care ea se enuntă. Roata în veşnica reîntoarcere este totodată producere a repeti­ tiei pornind de la diferentă, şi selectie a diferentei pornind de la repetitie. * *

*

Proba cu Micul şi cu Marele ni s-a părut că denaturează selectia, întrucît ea renunta la un concept propriu al diferentei


73

în avantajul exigentelor identitătii conceptului în general. Ea fixa doar limitele în cadrul cărora determinarea devenea dife­ rentă înscriindu-se în conceptul identic sau în conceptele ana­ loage (minimum şi maximum). De aceea selectia care constă în "a face diferenta" ni s-a părut că are un aIt sens: mai curînd să lase să apară şi să se desfăşoare formele extreme în simpla prezentă a unei Fiinte univoce decît să măsoare şi să repar­ tizeze forme medii după exigentele reprezentării organice. Cu toate acestea, putem spune oare că am epuizat toate resursele Micului şi Marelui, în măsura în care acestea se aplică dife­ rentei? Nu le vom regăsi oare ca pe o alternativă caracteristică a formelor extreme înse§i? Căci extrema pare să se definească prin infinitul în mic sau în mare. Infinitul, în acest sens, sem­ nifică însăşi identitatea dintre mic şi mare, identitatea ex­ tremelor. Ond reprezentarea află în sine infinitul, atunci ea apare ca reprezentare orgiacă şi nu organică: ea descoperă în sine tumultul, neliniştea şi pasiunea sub calmul aparent sau limitele organizatului. Regăse§te monstrul. Atunci nu mai este vorba de un fericit moment ce ar marca intrarea şi ie§irea determinării în concept în genera� acele minimum şi maximum relative, acele punctum proximum şi punctum remotum. E nevoie, dimpotrivă, de un ochi miop, un ochi hipermetrop, pentru ca conceptul să ia asupră-şi toate momentele: conceptul este acum Totul, fie că-şi extinde binecuvîntarea asupra tutu­ ror părtilor, fie că sciziunea şi nefericirea părtiior se reflectă în el pentru a primi un fel de absolupune. Conceptul urmează aşadar şi îns0te§te determinarea de la un capăt la altul, în toate metamorfozele ei, şi o reprezintă ca pură diferentă încre­ dintînd-o unui fundament, în raport cu care nu mai contează să ştim dacă ne aflăm în fala unui minimum sau a unui maximum relativ, în fata unui mare sau a unui mic, nici în fata unui început sau a unui sfîrşit, de vreme ce ambele coincid în fundament ca un singur şi acelaşi moment "total", care este totodată şi acela al pierderii şi al producerii diferentei, acela ai disparitiei şi aparitiei.


74

Vom remarca, în acest sens, cîtă importantă acordă Hegel, nu mai putin decît Leibniz, mi§cării infinite a disparitiei ca atare, adică momentului în care diferenta se fterge, care este fi acela în care ea se produce. însăşi notiunea de limită Χi schimbă complet semnificatia: ea nu mai desemnează hotarele finite, ci, dimpotrivă, matricea în care determinarea finită nu conteneşte să dispară fi să se nască, să se uuaşoare fi să se desfă§oare în reprezentarea orgiacă. Ea nu · mai desemnează limitarea unei forme, ci convergenJa către un fundament; nu distinctia formelor, ci corelatia dintre fundat fi fundament; nu încetarea puterii, ci elementul în care puterea e efectuată fi fundată. într-adevăr, calculul diferential nu este, mai putin decît dialectica, o problemă de "putere", fi de putere a limitei. Dacă tratăm bornele reprezentării finite ca pe două deter­ minări matematice abstracte care ar fi acelea de Mic fi de Mare, observăm fi de data asta că pentru Leibniz (ca fi pentru Hegel) nu contează dacă determinatul este mic sau mare, cel mai mare sau cel mai mic; luarea în considerare a infinitului face ca determinatul să devină independent fată de această problemă, supus fiind unui element arhitectonic care dezvăluie în toate cazurile ceea ce e mai desăvîrşit sau mai bine întemeiat9. Tocmai în acest sens reprezentarea orgiacă trebuie numită a face diferenta, de vreme ce ea o selectează introducînd acest infinit ce o raportează la fundare (fie o fundare prin Bine care actionează ca principiu de alegere fi de joc, fie o fundare prin negativitate care actionează ca durere fi muncă). Iar dacă tratăm bornele reprezentării finite, adică Micul fi Marele În§i§� în caracterul sau continutul concret pe care li-l dau genurile fi speciile, fi în acest caz introducerea infinitului în reprezentare antrenează independenta determinatului de gen ca determina­ bil fi de specie ca determinare, retinînd într-un termen mediu atît universalitatea adevărată care scapă genului cît fi sin­ gularitatea autentică care scapă speciei. Pe scurt, reprezen­ tarea orgiaică are ca principiu fundarea, fi infinitul ca element - contrar reprezentării organice care păstra ca principiu for-


75 ma §i ca element finitul. Căci infinitul face ca determinarea să fie susceptibilă de a fi gîndită §i selectată: diferenta apare deci ca reprezentarea orgiacă a determinării, nu ca reprezentarea ei organică. în loc de a genera judecăti asupra lucrurilor, reprezen­ tarea orgiacă face din lucrurile înse§i tot atîtea expresii, tot atîtea propozitii: propozitii analitice sau sintetice infinite. Dar de ce există oare o alternativă în reprezentarea orgiacă, din moment ce ambele puncte, micul §i marele, maximumul §i minimumul, au devenit indiferente sau identice în infinit, iar diferenta total independentă de ele în fundament? Aceasta findcă infinitul nu e locul în care a dispărut determinarea finită (ceea ce ar însemna să proiectăm în infinit falsa conceptie a limitei). Reprezentarea orgiacă nu poate descoperi în sine infinitul decît lăsînd să subziste determinarea finită, ba mai mult, spunînd infinitul acestei determinări finite ea însă§i, re­ prezentînd-o nu ca volatilizată §i dispărută, ci ca evanes�ntă §i pe p unctul de a dispărea, deci §i ca generîndu se în infinit. Această reprezentare e de 8§a natură încît infinitul §i finitul au aici aceeaşi "nelini§te", care tocmai permite reprezentarea unuia în celălalt Dar cînd infinitul se enuntă despre finitul însU§i sub conditiile reprezentării, el are două feluri de a se enunta: sau ca infinit mic, sau ca infinit mare. Cele două feluri, cele două "diferente", nu sînt nicidecum simetrice. Dualitatea se reintroduce astfel în reprezentarea orgiacă, dar de data asta nu sub forma unei complementarităti sau a unei reflectii a două momente finite atnbuibile (ca în cazul diferentei specifice §i al diferentei generice), ci sub forma unei alternative între două procese neatribuibile infinite - sub forma unei alternative între Leibniz §i Hegel. Dacă e adevărat că micul §i marele se identifică în infinit, infinitul mic §i infinitul mare se despart din nou, §i mai îndîrjit, în măsura în care infinitul se enuntă despre finit. Leibniz §i Hegel, scapă fiecare în parte de alternativa dintre Mare §i Mic, însă amîndoi cad în alternativa dintre infinitul mic §i infinitul mare. De aceea reprezentarea orgiacă -


76

se deschide spre o dualitate care-i dublează neliniştea, sau care e chiar adevărata ei cauză, împăriind-o în două tipuri. Reise că, după Hegel, "contradiciia" constituie prea putin o problemă. Ea are o cu totul altă functie: contradictia se rezolvă şi, rezolvîndu-se, ea rezolvă diferenta raportînd-o la un temei. Diferenta e singura problemă. Ceea ce reproşează Hegel predecesorilor, e faptul că au rămas la un maximum cu totul relativ, fără a atinge maximumul absolut al diferentei, adică contradiciia, infinitul (ca infinit mare al) condradictiei. N-au îndrăznit să meargă pînă la capăt: "Diferenta în general este deja contradictie în sine . . . Numai cînd este împins la capătul contradictiei se treze§te şi se înviorează variatul, mul­ tiformul, iar lucrurile făcînd parte din această varietate primesc negativitatea ca pulsatie imanentă a mişcării autonome, spon­ tane şi vii . . . Cînd împingem destul de departe diferenta dintre realităti, vedem că diversitatea devine opozitie, şi prin urmare contradictie, astfel că ansamblul tuturor realitătilor devine la rîndu-i contradictie absolută în sine 10 ". Hegel, ca şi Aristotel, determină diferenta prin opozitia extremelor sau a contrarelor. Dar opozitia rămîne abstractă atîta vreme cît nu merge pînă la infinit, iar infinitul rămîne abstract de fiecare dată cînd este pus în afara opozitiilor finite: introducerea infinitului, aici, antre­ nează identitatea contrarelor, sau face din contrarul Celuilalt un contrar de Sine. E adevărat că contrarietatea reprezintă numai în infinit mişcarea interioritătii; aceasta lasă.să subziste indiferenta, de vreme ce fiecare determinare, în măsura în care îl contine pe celălalt, este independentă de celălalt ca de un raport cu exteriorul. Ba mai trebuie ca fiecare contrar să-I expulzeze pe celălalt al său, să se expulzeze aşadar pe el însuşi, şi să devină celălalt pe care-l expulzează. Aceasta e contra­ dictia, ca mişcare a exterioritătii sau a obiectivitătii reale, con­ stituind adevărata pulsatie a infInitului. în ea este aşadar depăşită simpla identitate a contrarelor, ca identitate dintre pozitiv şi negativ. Nu în acelaşi fel sînt pozitivul şi negativul Acelaşi; acum negativul este totodată devenirea pozitivului


77

cînd pozitivul e negat, şi revenirea pozitivului cînd el se neagă el însU§i sau se exclude. Fără îndoială că fiecare din contrarele determinate ca pozitiv şi negativ era deja în contradictie, "dar pozitivul nu e această contradictie decît în sine, pe cînd negatia este contradictia afirmată". Tocmai în contradictia afirmată i§i află diferenta conceptul ei propriu, e determinată ca negativi­ tate, devine pură, intrinsecă, esentială, calitativă, sintetică, productivă, şi nu lasă să subziste indiferentă. Suportarea, sus­ citarea contradictiei, iată încercarea selectivă care "face" dife­ renta (între efectiv-real şi fenomenul trecător sau contingent). Astfel diferenta este împinsă pînă la capăt, adică pînă la fun­ damentul ce nu e mai putin reîntoarcerea sau reproducerea decît aneantizarea ei. Acest infinit hegelian, cu toate că el se enuntă despre opozitia sau determinarea finită, este tot infinitul mare al teologiei, al acelei Ens quo nihil majus. . . Ba chiar trebuie să consderăm că natura contradictiei reale, în măsura în care ea distinge un lucru de tot ceea ce nu e el, a fost formulată pentru prima dată de către Kant, care o face să depindă, sub numele de "determinare completă", de pozitia unui tot al realitătii ca Ens summum. Aşadar nu avem a a§tepta o tratare matematică a acestui infinit mare teologic, a acestui sublim al infinitului mare. Lucrurile nu stau la fel în cazul lui Leibniz. Căci, pentru modestia făpturilor, pentru a se evita orice amestec al lui Dumnezeu cu făpturile, Leibniz nu poate introduce infinitul în finit decît sub forma infinitului mic. În acest sens, vom ezita totU§i să afirmăm că el "nu merge atît de departe" ca Hegel. Şi el depăşeşte reprezentarea organică înspre reprezentarea or­ giacă, deşi o face pe o altă cale. Dacă Hegel descoperă în reprezentarea senină betia şi neliniştea infinitului mare, Leib­ niz descoperă în ideea limpede şi finită neliniştea infinitului mic, făcută tot din betie, din ameteală, din evanescentă şi chiar din moarte. Se pare deci că diferenta dintre Hegel şi Leibniz tine de două feluri de.depăşire a organicului. Desigur, esentia­ lul şi neesentialul sînt inseparabile, precum unul şi multiplul,


78 egalul §i inegalul, identicul §i diferitul. ÎIlsă Hegel pleacă de la esentialul ca gen; iar infinitul este ceea ce introduce sciziunea în gen, §i suprimarea sciziunii în specie. Genul este 8§adar el

it

însU§i §i specia, întregul este el însU§i §i partea. în concecin el îl contine pe celălalt tn esenJă, îl contine în mod esential 1. Leibniz, în ceea ce privefte fenomenele, pornefte, dimpotrivă,

de la neesential - de la mi§care, de la inegal, de la diferit Tocmai neesentialul, în virtutea infinitului mic, este pus acum ca specie §i ca gen, sfir§ ind din acest motiv în chip de "cvasi­ specie opusă": ceea ce înseamnă că nu-l contine pe celălalt în esentă, ci doar în chip de proprietate, de caz. E fals să impui analizei infinitezimale următoarea alternativă: o are e un limbaj al esentelor, sau o fictiune comodă? Căci subsumarea sub sau limbajul proprietătilor, Χi are propria ei origina­ litate. Acest procedeu al infinitului mic, care mentine distinctia

"caz",

esentelor (în măsura în care una j oacă în raport cu cealaltă rolul neesentialului), este cu totul diferit de contradictie; de aceea trebuie să i se dea un nume particular, acela de ''vice-dictie".

în infinitul mare, egalul contrazice inegalul, în măsura în care îl posedă în esentă, §i se contrazice pe el ÎnSU§i în măsura în care se neagă pe el ÎnSU§i negînd inegalul. Dar în infinitul mic, inegalul vice-zice egalul, §i se vice-zice pe el ÎnSu§i, în măsura ÎÎl care el include în caz ceea ce îl exclude în esentă. Neesen­ tialul cuprinde esentialul în caz, în vremea ce esentialul contine neesentialul în esentă. Trebuie să afirmăm oare că vice-dictia nu merge tot atît de departe precum contradictia sub pretextul că ea nu prive§te decît proprietătile? în realitate, expresia "diferentă infinit de mică" arată că diferenta dispare în raport cu intuitia; dar ea Χi găsefte conceptul §i mai degrabă intuitia este cea care dispare ea însă§i în folosul raportului diferential. Ceea ce arătăm spu­ nînd că dx nu e nimic în raport cu x, nici dy în raport cu y, ci că

este raportul calitativ intern, exprimînd universalul unei

functii separate de valorile ei numerice particulare. Dar dacă


79

raportul nu are determinări numerice, el are în schimb grade de variatie corespunzînd unor diverse forme §i ecuatii. Aceste grade sînt ele însele aidoma raporturilor universalului; §i, în acest sens, raporturile diferentiale sînt prinse în procesul unei determinări reciproce care traduce interdependenta coeficien­ tilor variabili 12. Dar §i de data asta, determinarea reciprocă nu exprimă decît primul aspect al unui adevărat principiu al ratiu­ nii; al doilea aspect este determinarea completă. Căci fiecare grad sau raport, luat ca universalul unei functii, determină existenta §i repartitia de puncte remarcabile ale curbei cores­ punzătoare. Aici trebuie să avem mare grijă pentru a nu confunda "complet" cu "întregul"; aceasta fiindcă, pentru ecu­ atia unei curbe spre exemplu, raportul diferential trimite nu­ mai la linii drepte determinate de natura curbei; el este deja determinare completă a obiectului, §i totU§i el nu exprimă decît o parte a obiectului întreg, partea considerată ca "derivată" (cealaltă parte, exprimată de functia numită primitivă, nu poa­ te fi găsită decît prin integrare, care nu se multume§te defel să fie inversul diferentierii; de asemenea, integrarea este cea care define§te natura punctelor remarcabile determinate anterior). De aceea un obiect poate fi complet determinat - ens omni modo determinatum - fără ca prin aceasta să dispună de integritatea sa, singura care îi constituie existenta actuală. însă, sub dublul aspect al determinării reciproce §i al determinării complete, reiese deja că limita coincide cu puterea însă§i. Limita e definită de convergentă. Valorile numerice ale unei functii i§i află limita în raportul diferential; raporturile diferen­ tiale i§i află limita în gradele de variatie; §i la fiecare grad, punctele remarcabile sînt limita unor serii ce se prelungesc analitic unele în celelalte. Nu numai că raportul diferential este elementul pur al potenpalitătii, dar limita este puterea con­ tinuumului, 8§a cum continuitatea este aceea a limitelor înse§i. Diferenta i§i află astfel conceptul într-un negativ, dar un nega­ tiv de pură limitare, unnihil respectivum (dx nu e nimic în raport cu x) . Din toate aceste puncte de vedere, distinctia dintre


80

remarcabil şi obişnuit, sau dintre singular şi regulat, formează în continuum cele două categorii proprii neesentialului. Ele animă întregul limbaj al limitelor şi proprietătilor, constituie structura fenomenului ca atare; vom vedea, în acest sens, tot ceea ce trebuie să aştepte filozofia de la o distributie a punc­ telor remarcabile şi a punctelor obişnuite în descrierea ex­ perientei. Dar cele două feluri de puncte pregătesc şi deter­ mină deja, în neesential, constituirea esentelo r înseşi. Neesentialul nu desemnează aici ceea ce e fără importantă ci, dimpotrivă, lucrul cel mai adînc, stofa sau continuumul univer­ sal, acel ceva din care sînt făcute pînă la urmă esentele înseşi. într-adevăr, Leibniz, în ceea ce-l priveşte, nu a văzut niciodată o contradictie între legea continuitătii şi principiul indiscemabilelor. Una regizează proprietătile, modificările sau cazurile complete, celălalt esentele întelese ca notiuni indivi­ duale întregi. Se ştie că fiecare dintre aceste notiuni întregi (monade) exprimă totalitatea lumii; dar o exprimă tocmai sub un anumit raport diferential, şi în jurul anumitor puncte remar­ cabile ce corespund acestui raport 13 . Tocmai în acest sens raporturile diferentiale şi punctele remarcabile indică deja în continuum centri de înfăşurare, centri de implicare sau de involutie posibili, ce sînt efectuati de esentele individuale. E suficient să arătăm că continuumul modificărilor şi proprie­ tătilor precede de drept, într-un fel, constituirea acestor esente individuale (ceea ce înseamnă că punctele remarcabile sînt ele însele singularităti preindividuale; şi ceea ce nu contrazice nicidecum ideea că individuatia precedă specificatia actuală, deşi ea e precedată de întreg continuumul diferential). Această conditie este îndeplinită în filozofia lui Leibniz în felul urmă­ tor: lumea, ca exprimat comun al tuturor monadelor, preexistă expresiilor sale. E adevărat totuşi că ea nu există în afara a ceea ce o exprimă, în afara monadelor înseşi; dar aceste expresii trimit la exprimat ca la requisit-ul constituirii lor. Tocmai în acest sens (după cum Leibniz aminteşte tot timpul în scrisorile sale către Amauld) inerenta predicatelor în fiecare subiect


81

presupune composibilitatea lumii exprimată de toate aceste subiecte: Dumnezeu nu l-a făcut pe Adam păcătos, ci a făcut mai întîi lumea în care Adam a păcătuit. Continuitatea, fără îndoială, este cea care defineşte composibilitatea fiecărei lumi; iar dacă lumea reală e cea mai bună, aceasta se întîmplă în măsura în care ea prezintă un maximum de continuitate într-un maximum de cazuri, într-un maximum de raporturi §i de puncte remarcabile. Ceea ce înseamnă că, pentru fiecare lume, o serie ce converge în jurul unui punct remarcabil se poate prelungi în toate directiile în alte serii ce converg în jurul altor puncte, incomposibilitatea lumilor definindu-se, dimpotrivă, în vecină­ tatea punctelor ce ar antrena divergenta seriilor obtinute. Vedem de ce notiunea de incomposibilitate nu se reduce nici­ decum la contradictie, §i nici măcar nu implică o opozitie reală: ea nu implică decît divergenta; iar composibilitatea traduce doar originalitatea procesului vice-dictiei ca prelungire anali­ tică. în continuumul unei lumi composibile, raporturile dife­ rentiale şi punctele remarcabile determină aşadar centri ex­ presivi (esente sau substante individuale) în care, de fiecare dată, întreaga lume se înfăşoară dintr-un anumit punct de vedere. Invers, ace§ti centri se desîaşoară §i se întind restituind lumea, §i jucînd atunci ei ÎD§Î§i rolul de simple puncte remar­ cabile §i de "cazuri" în continuumul exprimat. Legea con­ tinuitătii apare aici ca o lege a proprietătilor sau a cazurilor lumii, o lege de desfăşurare ce se aplică lumii exprimate, dar §i monadelor înseşi în lume; principiul indiscernabilelor este un principiu al esentelor, un principiu de înIaşurare, ce se aplică expresiilor, adică monadelor §i lumii în monade. Cele două limbaje se traduc necontenit unul în celălalt. Amîndouă rapor­ tează diferenta, în acelaşi timp ca diferentă infinit de mică §i ca diferentă finită, la ratiunea suficientă ca temei ce selectio­ nează, adică alege lumea cea mai bună - cea mai bună lume, în acest sens, implică într-adevăr o comparatie, dar nu este un comparativ; fiecare lume fiind infinită, superlativul este cel ce ridică diferenta la un maximum absolut, în însă§i încercarea


82

infinitului mic. Diferenta finită e determinată în monadă ca regiunea lumii exprimată clar, diferenta infinit de mică luînd chipul temeiului confuz ce conditionează această claritate. Aşadar, în aceste două feluri, reprezentarea orgiacă mijlocqte determinarea, face din ea un concept al diferentei atribuindu-i o "ratiune". Reprezentarea finită este aceea a unei forme cuprinzînd o materie, dar o materie secundă informată fiind de contrare. Am văzut că ea reprezintă diferenta mijlocind-o, subordonînd­ o identitătii ca gen, §i asigurînd această subordonare în ana­ logia genurilor înse§i, în opozitia logică a determinărilor, ca §i în asemănarea continuturilor materiale ca atare. Nu la fel stau lucrurile cu reprezentarea infinită, fiindcă ea cuprinde Totul, adică fondul ca materie primă, §i esenta ca subiect, ca Eu sau formă absolută. Reprezentarea infinită raportează în acel8§i timp esenta §i fondul, ca §i diferenta dintre cele două, la un temei sau o ratiune suficientă. Medierea însă§i a devenit temei. însă, cînd fondul este continuitatea infinită a proprietătilor universalului ce se în.I8§oară el însU§i în Eurile particulare finite, considerate ca esente; cînd particularele sînt doar pro­ prietăti sau figuri ce se desfă§oară în fondul universal infinit, dar care trimit la esente ca la adevăratele determinări ale unui Eu pur sau mai degrabă al unui "Sine" în.I8§urat în acest fond în ambele cazuri, reprezentarea infinită este obiectul unui dublu discurs: cel al proprietătilor §i cel al esentelor - cel al punctelor fizice §i cel al punctelor metafizice sau puncte de vedere la Leibniz, cel al figurilor §i cel al momentelor sau categorii la Hegel. Nu vom spune că Leibniz nu merge atît de departe ca Hegel; la el există chiar mai multă profunzime, mai multă orgie sau delir bahic, în sensul în care fondul se buc\U'ă de o mai mare initiativă. Dar §i în cele două cazuri, reprezen­ tarea infmită nu pare a fi suficientă astfel încît gîndirea diferen­ tei să devină independentă de simpla analogie a esentelor, sau de simpla similitudine a proprietătilor. Şi aceasta fiindcă, în ultimă instantă, reprezentarea infinită nu se degajează din prin-


83

cipiul de identitate ca presupoziJie a reprezentării. De aceea ea rămîne supusă conditiei convergentei seriilor la Leibniz, ii

conditiei monocentrării cercurilor la Hegel. Reprezentarea infinită invocă un temei. Dar dacă temeiul nu este identicul însU§i, el nu este mai putin un mod de a lua cum nu se poate mai în serios principiul de identitate, de a-i da o valoare infinită, de a-l face coextensiv totului ii, prin aceasta, de a-l face să domnească asupra existentei însqi. Prea putină importantă are faptul că identitatea (ca identitate a lumii ii a eului) e con­ cepută ca analitică, sub specia infinitului mic, sau ca sintetică, sub specia infinitului mare. într-un caz, ratiunea suficientă, temeiul este cel care vice-zice identitatea; în celălalat caz, el o contrazice. Dar în toate cazurile, ratiunea suficientă, temeiul, nu face prin infinit decît să conducă identicul spre a exista în însă§i identitatea sa. Şi aic� ceea ce este evident în cazul lui Leibniz, nu e mai putin evident în cazul lui Hegel. Contradictia hegeliană nu neagă identitatea sau noncontradictia; ea rezidă, dimpotrivă, în inscrierea în existent a celor doi Nu ai noncon­ tradictie� de atare manieră încît identitatea sub această condi­ tie, în această întemeiere, să fie suficientă pentru gîndirea existentului ca atare. Formulele după care "lucrul neagă ceea

ce el nu este" sau "se distinge de tot ceea ce el nu este", sînt mOD§tri logici (Totul a ceea ce nu este lucrul) în slujba iden­ titătii. Se spune că diferenta este negativitatea, că ea merge sau trebuie să meargă pînă la contradictie, de îndată ce e dusă pînă la capăt. Lucrul nu e adevărat decît în măsura în care diferenta

e deja pusă pe un drum, pe un fir întins de identitate. Lucrul nu e adevărat decît în măsura în care chiar identitatea o împin­ ge pînă acolo. Diferenta este fondul, dar numai fondul pentru manifestarea identicului. Cercul lui Hegel nu e vqnica reîn­ toarcere, ci numai circulatia infinită a identicului prin negativi­ tate. Cutezanta hegeliană este ultimul omagiu, ii cel mai vi­ guros, adus vechiului principiu. între Leibniz şi Hegel, con­ tează prea putin că negatiwl presupus al diferentei este gîndit ca limitare vice-zicătoare, sau ca opozitie contrazicătoare; aşa


84 cum prea putin contează dacă identitatea infinită este afirmată ea însăşi ca analitică sau sintetică. Oricum, diferenta rămîne subordonată identitătii, redusă la negativ, încarcerată în simili­ tudine şi în analogie. De aceea, în reprezentarea infinită, deli­ rul nu e decît un fals delir preformat, care nu tulbură cu nimic repaosul sau seninătatea identicului. Reprezentarea infinită are aşadar acelaşi defect ca şi reprezentarea finită: acela de a confunda conceptul propriu de diferentă cu înscrierea diferen­ tei în identitatea conceptului în general (deşi ea ia identitatea

ca pur principiu infinit în loc să o ia ca gen, şi extinde la nivelul întregului drepturile conceptului în general în loc să . le fixeze limitele). • •

Diferenta îşi are experienta ei crucială: de fiecare dată cînd ne aflăm în fala sau în interiorul unei limitări, în fata sau în interiorul unei opozitii, trebuie să ne întrebăm ce presupune

o astfel de situatie. Ea presupune un roi de diferente, un

pluralism al diferentelor libere, şălbatice sau neîmblînzite, un spaliu şi un timp propriu diferenliale, originare, care persistă prin simplificările limitei sau ale opoziliei. Ca să se contureze opozilii de forte sau limitări de forme, e nevoie mai întîi de un element real mai profund ce se defineşte şi se determină ca o multitudine informală şi potenlială. Opoziliile sînt tăiate gro­ solan dintr-un mediu fin de perspective încălecate, de distante, de divergenle şi de disparităli comunicante, de potentiale şi de intensităli eterogene; şi nu e vorba în primul rînd să fie rezol­ vate tensiuni în sînul identicului, ci să se distribuie disparate într-o multiplicitate. Limitările corespund unei simple puteri a primei dimensiuni - într-un spatiu unidimensional şi unidirec­ tional, precum în exemplul lui Leibniz vorbind de corăbii duse de curent, pot exista şocuri, dar acestea au în mod necesar o valoare de limitare şi de egalizare, nu de neutralitate sau opozitie. în ceea ce priveşte opozitia, aceasta reprezintă la


85

rîndul ei puterea celei de-a doua dimensiuni, ca o etalare a lucrurilor într-un spatiu plan, ca o polarizare redusă la un singur plan; şi chiar sinteza se face doar într-o falsă profunzime, adică Într-o a treia dimensiune fictivă ce se adaugă la celelalte şi se multumeşte să dedubleze planul. Ceea ce ne scapă oricum, e profunzimea originară, intensivă, care e matricea spatiului în întregime şi prima afirmare a diferentei; în ea trăieşte şi se agită în stare de diferente libere ceea ce va apărea apoi doar ca limitare şi opozitie plană. Cuplurile, polaritătile presupun pes­ te tot fascicule şi retele; iar opozitiile organizate, iradieri în toate directiile. Imaginile stereoscopice nu formează dacît o opozitie plană şi plată; ele trimit cu totul altfel la o etaj are de planuri coexistente mobile, la o "disparare" în profunzimea originară. Profunzimea diferentei este pretutindeni prima; şi nu serveşte la nimic să găsim profunzimea ca a treia dimen­ siune, dacă nu am instituit-o la început ca înfăşurîndu-le pe celelalte două, şi înfăşurîndu-se ea însăşi ca cea de-a treia. Spatiul şi timpul nu manifestă opozitii (şi limitări) decît la suprafată, dar preSupun în profunzimea lor reală diferente deosebit de voluminoase, afirmate şi distribuite, care nu se lasă reduse la platitudinea negativului. Întocmai ca în oglinda lui Lewis Carroll unde totul e contrar şi invers la suprafată, dar "direct" în adîncime. Vom vedea că aşa stau lucrurile cu orice spatiu, geometric, fizic, biopsihic, social şi lingvistic (cît de nesigură apare din acest punct de vedere declaratia de prin­ cipiu a lui Trubetzkoy: "ideea de diferentă presupune ideea de opozitie . . . "). Există o falsă profunzime a luptei, însă, sub aceas­ tă luptă e spatiul de joc al diferentelor. Negativul e imaginea diferentei, însă imaginea ei aplatizată şi răsturnată, precum lumînarea în ochiul boului - ochiul dialecticianului vizînd o luptă zadarnică? Şi în acest sens Leibniz merge mai departe, adică mai adînc decît Hegel, atunci cînd distribuie în fond punctele re­ marcabile şi elementele diferentiale ale unei multiplicităti, şi cînd descoperă un joc în creatia lumii: s-ar spune deci că prima


86

dimensiune, cea a limitei, rămîne, cu toată imperfecpunea ei, mai apropiată de profunzimea originară. Singura grefeală a lui Leibniz n-ar fi oare faptul că a legat diferenta de negativul de limitare, fiindcă mentinea dominatia vechiului principiu, fiind­ că lega seriile de o conditie de convergentă, fără să vadă că divergenta însă§i e obiect de afirmare, sau că incomposibilită­ tile apartin acelei8§i lumi şi se afirmă, ca cea mai mare crimă şi cea mai mare virtute, despre o singură şi acee8§i lume a vefnicei reîntoarceri? Nu diferenta presupune opozitia, ci opozitia presupune diferenta; şi departe de a o rezolva, adică de a o conduce pînă la un temei, opozitia trădează şi denaturează diferenta. Spu­ nem nu numai că diferenta în sine nu e "deja" contradictie, ci şi că ea nu se lasă redusă şi condusă la contradictie, fiindcă aceasta e mai putin profundă, şi nu mai profundă ca ea. Căci cu ce conditie este diferenta călăuzită astfel, proiectată într-un spatiu plan? Tocmai atunci cînd a fost pusă cu forta într-o identitate prealabilă, cînd a fost pusă pe această pantă a iden­ ticului care o duce în mod necesar acolo unde vrea identitatea, şi o face să se reflecteze acolo unde vrea aceasta, adică în 14 negativ • S-a remarcat adesea ce se petrece la începutul Feno­ menologiei, acel bobîrnac al dialecticii hegeliene: aici şi acum sînt puse ca identităti vide, ca universalităti abstracte ce pretind să antreneze diferenta odată cu ele, dar tocmai că diferenta nu le urmează deloc, rămînînd agătată în profunzimea propriului ei spatiu, în acel aici- acum al unei realităti diferentiale alcă­ tuită tot timpul din singularităti. Unor gînditori li se întîmpla, St;; spune, să explice că mişcarea este imposibilă, şi aceasta nu împiedica mişcarea să aibă loc. Cu Hegel, lucrurile stau invers: el făurefte mişcarea, şi chiar mişcarea infinitului, dar fiindcă o făurefte cu cuvinte şi reprezentări, aceasta e o falsă mişcare, şi nimic nu se leagă. Aşa se întîmplă de fiecare dată cînd există mediere sau reprezentare: Reprezentantul spune: "Toată lu­ mea recuno8§te că . . . ", dar există întotdeauna o singularitate nereprezentată care nu recuno8§te, tocmai fiindcă ea nu este


87

toată lumea sau universalul. "Toată lumea" recuno3§te univer­ salul, de vreme ce ea înse§i este universalul, dar singu1arul nu o recuno3§te, adică acea adîncă coll§tiintă sensibilă care e totU§i îndrituită să-i suporte consecintele. Nenorocirea de a vorbi nu rezidă în a vorbi, ci în faptul de a vorbi pentru ceilalti, sau de a reprezenta ceva. Coll§tiinta sensibilă (adică acel ceva, diferenta sau 'ta lLUa) e îndărătnică. Se poate întotdeauna media, trece în antiteză, combina sinteza, însă teza nu urmează drumul, ci subzistă în imediatetea ei, în diferenta ce face în sine adevărata mişcare. Diferenta este adevăratul continut al tezei, îndărătnicia tezei. Negativul, negativitatea nu capturează nici măcar fenomenul diferentei, ci prime§te de la ea doar fantoma sau epifenomenul, §i întreaga Fenomennologie este o epifeno­ menologie. Ceea ce filozofia diferentei refuză: omnis determinatio negatio . . . E refuzată alternativa generală a reprezentării in­ finite: sau indeterminatul, indiferentul, indiferentiatul, sau o diferentă deja determinată ca negatie, implicînd §i ÎnÎ3§urînd nega tivul (prin aceasta e refuzată §i alternativa particulară: negativ de limitare sau negativ de opozitie). ti esenta ei, diferenta e obiect de afirmare, ea înse§i afirmare. în esenta ei, afirmarea este ea însă§i diferentă. însă aici, filozofia diferentei nu riscă oare să apară ca un nou chip al sufletului-frumos? într-adevăr, sufletul-frumos e cel ce vede pretutindeni dife­ renta, recurge la diferente respectabile, conciliabile, federa­ bile, acolo unde istoria continuă să se facă cu atîtea contradictii sîngeroase. Sufletul-frumos se comportă ca un judecător de pace nimerit pe cîmpul de luptă, care ar vedea doar simple "diferende", poate neîntelegeri, în bătăliile necrutătoare. To­ tU§i, invers, dacă e vorba să trimiti gustul pentru dif�rentele pure la sufletul-frumos, §i să legi soarta diferentelor reale de aceea a negativului §i a contradicpei, nu e suficientă duritatea ieftină §i invocarea complementaritătilor bine cunoscute ale afirmatiei §i negatiei, ale vietii §i mortii, ale creatiei §i distrugerii - ca §i cum ele ar fi suficiente pentru a întemeia o dialectică


88 a negativitătii. Căci astfel de complementarităti nu ne dezvă­ luie încă nimic despre raportul unui tremen cu celălalt (afir­ matia determinată rezultă oare dintr-o diferentă deja negativă şi negatoare, sau cumva negativul rezultă di ntr-o afirmatie deja diferentiaIă?) în termeni cît se poate de generali spunem că există două feluri de a recurge la "distrugerile necesare": acela

al poetului, care vorbeşte în numele unei puteri creatoare, aptă să răstoarne toate ordinile şi toate reprezentările pentru a afirma Diferenta în starea de revolutie permanentă a veşnicei

reîntoarceri; şi acela al pol iticului, preocupat mai întîi să nege ceea ce "diferă", pentru a păstra, a prelungi o ordine stabilită în istorie, sau pentru a stabili o ordine istorică care solicită deja în lume formele reprezentării sale. Se poate ca cele două feluri să coincidă, într-un moment deosebit de frămîntat, dar ele nu sînt niciodată acelaşi . Nimeni mai putin decît Nietzsche nu poate trece drept un suflet-frumos. Sufletul lui este extrem de

frumos, dar nu în sensul de s uflet-frumos; nimeni mai mult ca el nu are simtul cruzimii, gustul distrugerii. Şi tocmai că, în

întreaga lui operă, el opune întruna două conceptii despre raportul afirm atie- negatie. într-un caz, negatia este realmente motorul puterii. Afir­

m area rezultă de aici - să spunem ca un erzat. Şi poate că două negatii nu sînt prea mult pentru a da na§tere la o fantomă de afirmatie, la un erzat de afirmatie. Dar cum ar putea rezulta afirmati a din negatie dacă nu ar păstra ceea ce e negat? Tocmai de aceea Nietzsche semnalează conservatismul înspăimîntător

al unei astfel de conceptii. Afirmarea se produce cu adevărat, însă pentru a spune da la tot ceea ce este negativ şi negator, la tot ceea cepoatefi negat. Astfel, Măgarul lui Zarathustra spune da; însă pentru el, a afirma înseamnă a duce, a lua asupră-şi, a purta povara. El duce totul: poverile cu care este încărcat (valorile divine), cele cu care se încarcă el însuşi (valorile umane), ş i greutatea muşchilor lui obositi cînd nu mai are nimic 14 de dus (absent a valorilor) . Există un teribil gust al respon­ sabilitătii la acest măgar sau acest bou dialectician, şi un gust


89

moral persistent, ca şi cum nu s-ar putea afIrma decît ispă§ind, ca şi cum ar trebui să se treacă prin marile încercări ale sciziunii şi sfi§ierii pentru a ajunge să se spună da. Ca şi cum Diferenta ar fI răul, şi deja negativul, care nu putea produce afIrmatia decît ispă§ind, adică luîndu-şi asupra-şi atît povara negativului cît şi pe aceea a negatiei înseşi. Mereu vechiul blestem ce răsună de la înăltimea principiului de identitate: se va salva, nu ceea ce e pur şi simplu reprezentat, ci doar reprezentarea infInită (conceptul) care conservă întregul negativ pentru a reda în sfiqit diferenta identicului. Dintre toate sensurile cu­ vîntuluiAujheben, nu există altul mai important decît acela de a ridica. Există fIreşte un cerc al dialecticii, dar acest cerc infinit nu are peste tot decît un singur centru care retine în el toate celelalte cercuri, toate celelalte centre momentane. Reluările sau repetitiile dialecticii exprimă doar conservarea totului, toate figurile şi toate momentele, într-o Memorie uriaşă. Re­ prezentarea infinită este memorie care conservă. Repetitia nu mai e aici decît un muzeu, o putere a memoriei înseşi. Există într-adevăr o selectie circulară dialectică, dar totdeauna în avantajul a ceea ce se conservă în reprezentarea infinită, adică a ceea ce poartă şi a ceea ce e purtat. Selectia functionează în răspăr, şi elimină fără milă ceea ce ar face cercul şerpuitor, sau ar sparge transparenta amintirii. Aidoma umbrelor cavemei, purtătorul şi purtatul intră întruna şi ies ca să intre din nou, în reprezentarea infinită - şi iată că pretind a fi luat asupra lor puterea dialectică însă§i. însă conform celeilalte conceptii, afirmatia e cea dintîi: ea afirmă diferenta, distanta. Diferenta este cea U§oară, cea aeriană, cea afirmativă. A afirma nu înseamnă a duce, ci exact contrarul: a despovăra, a U§ura. Nu mai e negativul care pro­ duce o fantomă de afirmatie, ca un erzat. Este Nu-ul ce rezultă din afirmatie: el este la rîndul lui umbra, dar mai degrabă în sens de consecintă, am zice de nachfolge. Negativul e epifeno­ menul. Negatia este, ca într-o baltă, efectul unei afirmatii prea puternice, prea diferite. Şi e nevoie poate de două afirmatii


90

pentru a produce umbra negatiei ca nachJolge; şi poate există două momente, care sînt Diferenta ca miazănoapte şi miazăzi, cînd umbra însăşi dispare. Tocmai în acest sens Nietzsche opune Da-ul şi Nu-ul Măgarului, Da-ului şi Nu-ului lui Dionysos-Zarathustra - punctul de vedere al sclavului care scoate din nu fantoma unei afirmatii, punctului de vedere al "stăpînului" care scoate din Da o consecintă de negatie, de distrugere - punctul de vedere al conservatorilor valorilor vechi, celui al creatorilor de noi valori 15. Cei pe care Nietzsche îi numeşte stăpînii sînt cu siguranţă oameni de putere, dar nu oamenii puterii, de vreme ce puterea se judecă după atribuirea valorilor în curs; nu e suficient ca sclavul să ia puterea pentru a înceta să mai fie sclav, chiar legea însăşi a cursului sau a 'suprafetei lumii e de a fi condusă de sclavi. Distinctia dintre valorile stabilite şi creatie nu trebuie nici ea înţeleasă în sensul unui relativism istoric, ca şi cum valorile stabilite ar fi fost noi la vremea lor, iar cele noi ar trebui să se stabilească şi ele la timpul lor. Dimpotrivă, există o diferentă de natură, precum între ordinea conservatoare a reprezentării, şi o dezordine creatoare, un haos genial, care nu poate niciodată decît să coincidă cu un moment al istoriei fără să se confunde cu el. Diferenta de natură cea mai profundă este între formele medii şi formele extreme (valori noi): extremul nu se atinge ducînd la infinit formele medii, servindu-ne de opozitia lor în finit pentru a afirma identitatea lor în infinit. în reprezentarea infinită, pseudoafirmatia nu ne face să ieşim din formele medii. De aceea Nietzsche reproşează tuturor procedeelor de selectie întemeiate pe opozitie sau pe luptă, că vin în avantajul mediei şi operează în beneficiul "marelui număr". Veşnicei reîntoar­ ceri îi revine datoria de a opera adevărata selectie, fiindcă ea elimină dimpotrivă formele medii şi degajează "forma super­ ioară a tot ce este". Extremul nu e identitatea contrarelor, ci mai degrabă univocitatea diferitului; forma superioară nu e forma infinită, ci mai degrabă veşnicul informal al veşnicei reîntoarceri înseşi de-a lungul metamorfozelor şi al transfor-


91 mărilor. Veşnica reîntoarcere "face" diferenta, fiindcă ea cre­

ează

forma superioară. Veşnica reîntoarcere se serveşte de negatie ca nachfolge, §i inventează o nouă formulă a negării

negatiei: este negat, trebuie să fie negat tot ceea ce poate fi negat. Geniul veşnicei reîntoarceri nu e în memorie, ci în risipă, în uitarea devenită activă. Tot ce e negativ §i tot ce neagă, toate aceste afirmatii medii care poartă negativul, top acei palizi Da neaveniti care ies din nu, tot ce nu suportă încercarea veşnicei reîntoarceri, trebuie să fie negat. Dacă veşnica reîntoarcere este o roată, aceasta mai trebuie dotată §i cu o mi§care centrifu­ gă violentă, care să înlăture tot ce "poate" fi negat, tot ce nu suportă încercarea. Nietlsche nu le anuntă decît o pedeapsă U§oară celor ce nu vor crede în veşnica reîntoarcere: ei nu vor simti §i nu vor avea decît o viată trecătoare! Ei se vor simti, se vor §ti drept ceea ce sînt - epifenomenej aceasta va fi Ştiinta lor absolută. A§adar negatia în chip de consecintă rezultă din deplina afirmatie, consumă tot ce e negativ, §i se consumă ea însă§i în centrul mobil al veşnicei reîntoarceri. Căci

C"Savoir" )

dacă veşnica reîntoarcere este un cerc, Diferenta se află în centrul lui, iar Acel3§i doar în perimetrul lui - cerc în fiecare clipă descentrat, în mod constant §erpuitor, care nu se roteşte decît în jurul inegalului. Negatia este diferenta, însă diferenta văzută din partea mică, văzută de jos în sus. Dimpotrivă, văzută în picioare, de sus în jos, diferenta este afirmatia. Dar această propozipe are multe sensuri; că diferenta e obiect de afirmape; că afirmatia însă§i e multiplă; că aceasta este creatie, dar §i că ea trebuie să fie creată, ca afirmînd diferenta, ca fiind diferentă în ea însă§i. Nu negativul este motorul. Ci mai degrabă există elemente diferentiale pozitive, care determină totodată geneza afirma­ tiei §i a diferentei afirmate. Că există o geneză a afirmapei ca atare, faptul ne scapă de fiecare dată cînd lăsăm afirmatia în indeterminat, sau cînd punem determinarea în negativ. Nega­ tia rezultă din afirmatie: asta înseamnă că negarea tΧneşte în urma afirmării, sau alături de ea, fnsă numai ca umbra elemen-


92 tului genetic mai profund - al acestei puteri sau al acestei "vointe" care dă naştere afirmării şi diferentei în afirmare. Purtătorii negativului nu ştiu ce fac: ei iau umbra drept reali­ tate, hrănesc fantomele, rup consecinta de premise, dau epife­ nomenului valoarea fenomenului şi a esentei. Reprezentarea lasă să-i scape lumea afirmată a dife­ rentei. Reprezentarea nu are decît un singur centru, o perspec­ tivă unică şi fugară, şi prin aceasta o falsă adîncime; ea mij­ loceşte totul, dar nu mobilizează şi nu mişcă nimic. În ceea ce o priveşte, mişcarea implică o pluralitate de centre, o supra­ punere de perspective, o încrucişare de puncte de vedere, o coexistentă de momente ce deformează esential reprezen­ tarea: un tablou sau o sculptură sînt deja astfel de "defor­ matori" ce ne obligă să facem mişcarea, adică să combinăm o vedere razantă cu o vedere de sus în jos, sau să urcăm şi să coborîm în spatiu pe măsură ce înaintăm. E oare suficient să multiplicăm reprezentările pentru a obtine un astfel de "efect"? Reprezentarea infinită cuprinde tocmai o infinitate de reprezentări, fie că ea asigură convergenta tuturor punc­ telor de vedere asupra aceluiaşi obiect sau asupra aceleiaşi lumi, fie că face din toate momentele proprietătile unui acelaşi Eu. Dar ea păstrează astfel un centru unic care adună şi reprezintă pe toate celelalte, ca o unitate de serie ce or­ donează, ce organizează odată pentru totdeauna termenii şi raporturile lor. Aceasta fiindcă reprezentarea infinită nu poate fi despărtită de o lege care o face posibilă: forma conceptului ca formă de identitate, care constituie cînd în-sinele reprezen­ tatului ( A este A), cînd . pentru-sinele reprezentantului (Eu =Eu). Prefixul RE - în cuvîntul reprezentare semnifică această formă conceptuală a identicului care îşi subordonează diferentele. Aşadar nu multiplicînd reprezentările şi punctele de vedere ajungem la imediatul definit ca "sub-reprezentativ". Dimpotrivă, deja fiecare reprezentare componentă trebuie să fie deformată, deviată, smulsă centrului ei. Trebuie ca fiecare punct de vedere să fie el însuşi lucrul, sau ca lucrul să apartină


93

punctului de vedere. Trebuie 3§adar ca lucrul să nu fie nimic identic, ci să fie sfîşiat într-o diferenlă în care se pierde atît identitatea obiectului văzut cît şi cea a subiectului care vede. Trebuie ca diferenla să devină elementul, unitatea ultimă, să trimită deci la alte diferenle care niciodată nu o identifică, ci o diferenliază. Trebuie ca fiecare termen al unei serii, fiind deja diferenlă, să fie pus într-un raport variabil cu alli termeni, şi să constituie astfel alte serii lipsite de centru şi de convergenlă. Trebuie să se afirme, în seria însăşi, divergenla şi descentrarea. Fiecare lucru, fiecare fii nl ă trebuie să-şi vadă propria identitate înghilită în diferenţă, fiecare nemaifiind decît o diferenţă între diferenle. Trebuie arătat că diferenţa purcede diferind. Se ştie că opera de art ă modernă tinde să re alizeze aceste condiţii: ea devine în acest sens un adevărat teatru, alcătuit din metamor­ foze şi permutări. Teatru fără nimic fIX, sau labirint fără fir (Ariadne s-a spînzurat). Opera de artă părăseşte domeniul reprezentării pentru a deveni "experienţă", empirism trans­ cendental sau ştiin ţă a sensibilului. E ciudat că estetica (ş t ii nţ ă a sensibilului) a putut fi întemeiată pe ceea ce poate fi reprezentat în sensibil. Nu e mai bun, ce-i drept, nici demersul invers care sustrage din reprezen­ tare sensibilul pur, şi încearcă să-I determine ca ceea ce rămîne după ce s-a su prim a t reprezentarea (un flux contradictoriu, spre exemplu, o rapsodie de senzaţii). Desigur, empirismul devine transcendental, iar estetica, o disciplină apodictică, atunci cînd sesizăm direct în sensibil ceea ce nu poate fi decît simţit, fiinla însăşi a sensibilului: diferenla, diferenţa de po­ tenlial, diferenla de intensitate ca raliune a diversului calitativ. Aici, în diferenţă, scîntei ază fenomenul, se explică în chip de semn, iar mişcarea se produce ca "efect". Lumea intensă a diferenţelor, unde calităţile îşi află raţi une a lor iar sensibilul, fiinla sa, este tocmai obiectul unui empirism superior. Acest empirism ne dezvăluie o stranie "raliune", multiplul şi haosul diferentei (distribuliile nomade, anarhiile încoronate). Întot­ deauna diferenlele se aseamănă, sînt analoage, opuse sau iden-


94

tice: diferenta e în spatele oricărui lucru, dar în spatele dife­ rentei nu există nimic. Fiecărei diferente îi revine menirea de a trece prin toate celelalte, şi de a se "vrea" pe sine sau de a se regăsi ea însăşi prin toate celelalte. De aceea ve§nica reîntoar­ cere nu se iVe§te în al doilea rînd, sau nu vine după aceea , ci este deja prezentă în orice metamorfoză, contemporană cu ceea ce face să se reÎntoarcă. Ve§nica reîntoarcere se rapor­ tează la o lume de diferente implicate unele în altele, la o lume complicată,fără identitate, haotică în sens propriu. Joyce pre­ zenta acel vicus of recirculation ca făcînd să se învîrtească un haosmos; iar Nietzsche spunea deja că haosul şi ve§nica reîn­ toarcere nu sînt două lucruri distincte, ci o singură şi aceeaşi afirmare. Lumea nu e nici finită nici infinită, ca în reprezentare: ea este limitată şi nelimitată. Veşnica reîntoarcere este nelimi­ tatul limitatului însuşi, fiinta univocă ce se enuntă despre dife­ rentă. În ve§nica reîntoarcere, hao-rătăcirea se opune coeren­ tei reprezentării; ea exclude coerenta unui subiect care se reprezintă ca şi pe cea a unui obiect reprezentat. Repetitia se opune reprezentării, prefIXUl şi-a schimbat sensul, căci într-un caz diferenta este enuntată doar în raport cu identicul, pe cînd în celălalt caz univocul este cel ce se enuntă în raport cu diferitul. Repetitia este fiinta informală a tuturor diferentelor, puterea informală a fondului care duce fiecare lucru la această "formă" extremă în care reprezentarea lui se destramă. Dis­ pars-ul e ultimul element al repetitiei, care se opune identitătii reprezentării. De aceea cercul ve§nicei reîntoarceri, acela al diferentei şi al repetitiei (care îl desface pe cel al identicului şi al contradictoriului), este un cerc şerpuitor, care spune doar Acelaşi-ul a ceea ce diferă. Poetul Blood exprimă profesiunea de credintă a empirismului transcendental ca adevărată es­ tetică: "Natura este contingentă, excesivă şi mistică în esentă. . . Lucrurile sînt stranii. . . Universul e sălbatic . . . Acelaşi se reîn­ toarce doar ca să aducă diferitul. Cercul uşor al spirei gravoru­ lui cre§te doar cu grosimea unui fir de păr. Însă diferenta se ,, distribuie pe întreaga curbă, niciodată potrivită întocmai 16.


95 Se întîmplă să se determine o schimbare filozofică con­ siderabilă între două momente reprezentate de prekantianism şi postkantianism. Primul s-ar defini prin negativul de limitare, celălalt, prin negativul de opozitie. Unul, prin identitatea ana­ litică, celălalt, prin identitatea sintetică. Unu� din punct de vedere al substantei infinite, celălalt, din punct de vedere al Eului finit. în marea analiză leibniziană, deja Eul finit se introduce în desIa§urarea infinitului, dar în marea sinteză hegeliană, infinitul e cel ce se reintroduce în operatia Eului finit. Ne vom îndoi totU§i de importanta unor astfel de schim­ bări. Pentru o filozofie a diferentei, nu prea are importantă dacă negativul e conceput ca negativ de limitare sau de opozi­ tie, iar identitatea, ca analitică sau sintetică, din moment ce diferenta este oricum redusă la negativ şi subordonată iden­ ticului. Unicitatea şi identitatea substantei divine sînt cu sigu­ rantă singurul chezaş al Eului unu şi identic, iar Dumnezeu subzistă atîta timp cît mentinem Eul. Eu finit sintetic sau substantă divină analitică, e acelaşi lucru. De aceea permutările Om-Dumnezeu sînt atît de dezamăgitoare şi nu ne ajută să facem nici măcar un pas. Nietzsche pare să fie cu adevărat primul care îşi dă seama că moartea lui Dumnezeu nu devine efectivă decît odată cu disolutia Eului. Ceea ce se dezvăluie atunci, este tocmai fiinta, care se enuntă despre diferente ce nu sînt nici în substantă şi nici într-un subiect: tot atîtea afirmări subterane. Dacă veşnica reîntoarcere este cea mai înaltă gîn­ dire, adică cea mai intensă, aceasta fiindcă extrema ei coerenţă, în punctul cel mai înalt, exclude coerenta unui subiect �ditor, a unei lumi gîndite ca şi a unui Dumnezeu chezaş 7. Mai degrabă decît ceea ce se petrece înainte şi după Kant (şi care înseamnă acelaşi lucru), trebuie să ne intereseze un momemt precis al kantianismului, moment furiş strălucitor ce nu se prelungeşte nici măcar la Kant, care se prelungeşte şi mai putin în postkantianism - făcînd poate exceptie la Holderlin, în experienta şi ideea unei "detumări categorice". Căci, în mo­ mentul în care Kant incriminează teologia ratională, el intro-


96

duce cu aceeaşi ocazie un fel de dezechilibru, de fisură sau de spărtură, o alienare de drept, de neînvins în drept, în Eul pur din eu gîndesc: subiectul nu-şi mai poate reprezenta propria spontaneitate decît ca pe a Altuia, şi prin aceasta invocă în ultimă instanţă o misterioasă coerenţă ce o exclude pe a sa proprie, aceea a lumii şi a lui Dumnezeu. Cogito pentru un eu dizolvat: Eul din Eu gîndesc are în esenţa sa o receptivitate intuitivă în raport cu care, deja, EU e un altul. Prea puţin contează că identitatea sintetică, apoi moralitatea raţiunii practice restaurează integritatea eului, a lumii şi a lui Dum­ nezeu, şi pregătesc sintezele postkantiene; am intrat pentru o clipă în această schizofrenie de drept ce caracterizează cea mai înaltă putere a gîndirii, şi care deschide direct Fiinta către diferenţă, în pofida tuturor medierilor, a tuturor reconcilierilor conceptului. • •

Sarcina filozofiei moderne a fost definită: răsturnarea platonismului. Că această răsturnare păstrează multe caractere platoniciene nu e un lucru doar inevitabill, ci şi dezirabil. E adevărat că platonismul reprezintă deja subordonarea dife­ renţei puterilor Unului, Analogului, Asemănătorului şi chiar ale Negativului. Aidoma animalului pe cale de a fi domesticit, ale cărui mişcări, într-o ultimă zbatere furioasă, exprimă mai bine decît în stare de libertate o natură neîntîrziat pierdută: lumea heraclitiană mocneşte în platonism. Cu Platon reuşita e încă îndoielnică; medierea nu şi-a găsit mişcarea gata făcută. Ideea nu e încă un concept de obiect ce supune lumea exi­ gentelor reprezentării , ci mai curînd o prezenţă brută ce nu poate fi evocată în lume decît în fun;.;ţie ce ceea ce nu e "reprezentabil" în lucruri. De aceea Ideea nu a ales încă să raporteze diferenţa la identitatea unui concept în general; ea nu a renunţat la găsirea unui concept pur, un concept propriu diferenţei ca atare. Labirintul sau haosul sînt descurcate, dar


97

fără fir, fără ajutorul unui fir. Aristotel a văzut foarte bine ceea ce e neînlocuibil în platonism, dqi face din asta tocmai o critică îndreptată împotriva lui Platon: dialectica diferentei are o metodă care îi este proprie - diviziunea - dar aceasta ope­ rează fără mediere, fără termen mediu sau ratiune, actionează în imediat, şi mai curînd invocă inspiratiile Ideii decît exigentele unui concept în general. Şi e adevărat că diviziunea, în raport cu presupusa identitate a unui concept este un procedeu capri­ cios, incoerent, care sare de la o singularitate la alta. Dar oare nu aceasta e forta lui din punct de vedere al Ideii? Şi departe de a fi un procedeu dialectic printre altele, care ar trebui să fie completat sau schimbat de altele, oare nu diviziunea înlo­ cuiqte, în momentul în care apare, celelalte procedee, nu ea adună întreaga putere dialectică în beneficiul unei adevărate filozofii a diferentei, şi nu ea cumpăneşte totodată platonismul şi posibilitatea de a răsturna platonismul? Grqeala noastră constă în a încerca să întelegem divi­ ziunea platoniciană pornind de la exigentele lui Aristotel. După Aristotel, e vorba de a diviza un gen în specii O?use; or, acest procedeu nu e numai lipsit de "ratiune" prin el însuşi, ci îi lipsqte şi o ratiune pentru care se hotărăşte că ceva tine mai degrabă de cutare specie decît de cutare alta. Spre exemplu, arta este divizată în arte de productie şi arte de achizitie; dar de ce pescuitul cu undita tine oare de achizitie?; ceea ce lipsqte aici, e medierea, adică identitatea unui concept capabil să servească de termen mediu. Dar este evident că obiectia cade dacă diviziunea platoniciană nu-şi propune nicidecum să determine speciile unui gen. Sau mai degrabă îşi propune acest lucru, dar superficial şi chiar ironic, pentru a ascunde mai bine 8 sub această mască adevăratul ei secret 1 • Diviziunea nu este inversul unei "generalizări", ea nu este o specificatie. Nu e nicidecum vorba de o metodă de specificatie, ci de selectie. Nu e vorba de a diviza un gen determinat în specii diferite, ci de a diviza o specie confuză în descendente pure, sau de a selecpona o descendentă pură pornind de la un material care nu este


98

astfel. S- ar putea vorbi de "platononi" care se opun "aris­ tc teloni lor", a§a cum biologii opun "jordanonii" "linn&milor". Căci specia lui Aristotel, chiar indivizibilă, chiar infImă, este o mare specie. Diviziunea platoniciană operează într-un cu to tul alt domeniU, care este acela al micilor specii sau al descen­ dentelor. De aceea punctul său de plecare este, în mod in­ diferent, un gen sau o specie; dar acest gen, această specie cuprinzăto are, este pus ca o materie logică nediferentiat ă, un material indiferent, un mixt, o multiplicitate nedefinită repre­ zentînd ceea ce trebuie să fie eliminat pentru a scoate la iveală Ideea ca descendentă pură. Căutarea aurului, iată modelul diviziunii. Diferenta nu e specifică, între două determinări ale genului, ci în întregime de o parte, în descendenta selectionată: nu contrarele aceluia§i gen, ci purul §i impurul, bunul §i răul, autenticul §i inautenticul într-un mixt ce formează o specie largă. Pura diferentă, purul concept de diferentă, §i nu dife­ renta mij locită în concept în general, în gen §i în specii. Sensul §i scopul metodei diviziunii sînt selectia rivalilor, punerea la

încercare a pretendentilor - nu avrupaat�, ci aţJ,(ţ)tao1J7:1Jat�

(aceasta se vede limpede în cele două exemple principale din Platon; în Politicul, unde omul politic e definit ca cel ce §tie să

"pască o amenii ", însă multi oameni, comercianti, plugari, bru­ tari, gimna§ti vin §i spun: adevăratul păstor al oamenilor sînt eu!; §i în FedIU, unde e vorba de a defini delirul cel bun §i

adevăratul amant, §i unde multi pretendenti vin să spună: amantul, iubirea, sînt eu!). Nici vorbă de specie în toate aces­ tea, exceptînd cazurile ironiei. Nimic comun cu preocupările lui Aristotel: nu e vorba de a identifica, ci de a autentifica. Singura problemă care străba te întreaga fIlozofie a lui Platon, care s tă la temelia clasificării §ti intelor sau a artelor, este aceea de a evalua rivalii, de a selectiona pretendentii, de a deosebi hicruJ de simulacrele lui în cadrul unui pseudogen sau al unei specii cuprinzătoare. E vorba de a face diferenta: deci de a opera în profunzimile imedi atului, în dialectica imediatului, periculoas a încercare, fără fir §i fără plasă. Căci după obiceiul


99

antic, acela al mitului §i al epopeii, fal§ii pretendenti trebuie să moară. Problema noastră nu e încă de a §ti dacă diferenta selec­ tivă intervine efectiv între adevăratii §i fal§ii pretendenti, în felul în care o spune Platon, ci mai degrabă de a §ti cum face Platon această diferentă, cu ajutorul metodei diviziunii. Citi­ torul are, aici, o mare surpriză; căci Platon face apel la un "mit". Am spune deci că, de îndată ce-§i leapădă masca de specificatie §i-§i dezvăluie adevăratul scop, diviziunea renuntă totU§i la realizarea acestuia, lăsîndu-se înlocuită de simplul "joc" al unui mit. Într-adevăr, de îndată ce ajungem la problema preten­ dentilor, Politicul invocă imaginea unui Dumnezeu ce porun­ cc§te lumii §i oamenilor în perioada arhaică: numai acest zeu merită la drept vorbind numele de Rege-păstor al oamenilor. însă tocmai că, în raport cu el, nu toti pretendentii au acele8§i merite: o anumită "grijă" a comunitătii umane trimite în primul rînd la omul politic, fiindcă el este cel mai aproape de modelul lui Dumnezeu-păstor arhaic. Pretendentii sînt într-un fel eva­ luati după o ordine de participare electivă; şi printre rivalii politicului, se vor putea distinge (conform acestei măsuri on­ tologice furnizate de mit) rude, servitori, o§teni străini, în sfir§it şarlatani, măsluitori 19. Acel8§i demers şi în Fedru: cînd e vorba de a deosebi "delirurile", Platon invocă pe ne8§teptate un mit. El descrie peregrinarea sufletelor înainte de încarnare, amin­ tirea pe care o duc cu ele despre Ideile pe care le-au putut contempla. Tocmai această contemplare mitică, natura sau gradul acestei contemplări, genul de ocazii necesare reamin­ tirii, determină valoarea şi ordinea diferitelor tipuri de delir actuale: putem determina cine e falsul amant, cine e adevăratul amant; am putea chiar determina cine, dintre amant, poet, preot, ghicitor, filozof, este în mod electiv părt8§ la reminis­ centă §i la contemplare - cine este adevăratul pretendent, adevăratul participant, şi în ce ordine vin ceilalti. (Se va obiecta că al treilea text mare privind diviziunrea, cel din Sofistul, nu prezintă nici un mit; aceasta fiindcă, printr-o utilizare para-


100 doxală a metodei, printr-o contrautilizare, Platon Χi propune să izoleze aici falsul pretendent prin excelentă, cel care are pretentii la totul fără nici un drept: "sofistul".) Însă această introducere a mitului pare să conftrme toate obiecţiile lui Aristotel: diviziunea, lipsită de mediere, nu ar avea nici o fortă probantă, şi ar trebui să predea ştafeta unui mit care să-i furnizeze un echivalent de mediere sub o formă imaginară. Şi aici, totuşi, trădăm sensul acestei metode atît de misterioase. Căci, dacă e adevărat că mitul şi dialectica sînt două forte distincte în platonism în general, această distinctie încetează să mai aibă valoare în momentul în care dialectica descoperă în diviziune adevărata ei metodă. Diviziunea este cea care învinge dualitatea, şi integrează mitul în dialectică, face din el un element al dialecticii înseşi. Structura mitului apare limpede la Platon: e cercul, cu cele două functii dinamice ale lui, a se învîrti şi a se reîntoarce, a distribui sau a repartiza - repartitia loturilor apartine rotii care se învîrteşte aşa cum metempsihoza apartine veşnicei reîntoarceri. Motivele pentru care Platon nu este desi�r un protagonist al veşnicei reîntoar­ ceri nu ne vor retine aici. însă nu e mai putin adevărat că mitul, atît în Fedru cît şi în Politicul sau în altă parte, stabileşte modelul unei circulatii partiale, în care apare un fundament apt să facă diferenta, adică să măsoare rolurile sau pretentiile. Acest fundament se află determinat în Fedru sub forma Ideilor, aşa cum sînt ele contemplate de sufletele ce umblă pe deasupra boltii cereşti; iar în Politicul, sub forma lui Dum­ nezeu-păstor ce prezidează el însuşi mişcarea circulară a uni­ versului. Centru sau motor al cercului, fundamentul este in­ stituit în mit ca principiul unei încercări sau al unei selectii, care dă întregul ei sens metodei diviziunii fixînd gradele unei par­ ticipări elective. Conform celei mai vechi traditii, mitul circular este aşadar povestirea-repetitie a unei întemeieri. Diviziunea fi cere ca temeiul apt să facă diferenta; şi invers, el cere diviziunea ca starea diferentei în ceea ce trebuie să fte întemeiat. Diviziunea este adevărata unitate a dialecticii şi


101 mitologiei, a mitului ca întemeiere, §i a logosului ca loyOf T:Op,ev�.

Acest rol al fundamentului apare deosebit de clar în concepţia platoniciană a participării. (Şi fără îndoială că el este cel care furnizează diviziunii medierea ce părea să-i lipsească, §i care, totodată, raportează diferenţa la Unul; dar Într-un mod atît de aparte ...) A participa vrea să însemne a avea parte, a avea după, a avea în al doilea rînd. Cel care posedă în primul rînd, este fundamentul însU§i. Numai Dreptatea e dreaptă, spune Platon; în ce-i prive§te pe cei numiţi de noi drepti, ei posedă în al doilea rînd, sau în al treilea, sau în al patrulea... sau ca simulacru, calitatea de a fi drept. Că numai dreptatea e dreaptă nu este o simplă propoziţie analitică. E desemnarea Ideii ca fundament ce posedă în primul rînd. Şi propriul fun­ damentului este de a da spre participare, de a da în al doilea rînd. Astfel, ceea ce participă, §i care participă mai mult sau mai puţin, în grade diferite, este în mod necesar un pretendenL Pretendentul este cel ce recurge la un fundament, pretentia este cea care trebuie fondată (sau denunţată ca fără funda­ ment). Pretenţia nu este un fenomen printre altele, ci natura oricărui fenomen. Fundamentul este o încercare care dă, pre­ tendentilor, calitatea de a participa mai mult sau mai putin la obiectul pretenţiei; tocmai în acest sens fundamentul măsoară §i face diferenta. Se cuvine deci să deosebim: Dreptatea, ca fundament; calitatea de drept, ca obiect al pretentiei posedat de ceea ce fondează; cei drepţi, ca pretendenti ce participă în mod inegal la obiect. De aceea neoplatonicienii ne oferă o întelegere atît de profundă a platonismului atunci cînd Χi expun triada sacră: Imparticipabilul, Participatul, Participantii­ Principiul care întemeiază e aidoma imparticipabilului, dar el dă ceva spre participare, §i îl dă participantului, posesorului în al doilea rînd, adică pretendentului care a §tiut să treacă prin încercarea întemeierii. Am putea spune: tatăl, fata §i preten­ dentul. Şi fiindcă triada se reproduce de-a lungul unei serii de participări, fiindcă pretendentii participă într-o ordine §i în


102

grade ce reprezintă diferenta în act, neoplatonicienii au văzut clar esentialul; că diviziunea are ca scop, nu distingerea spe­ ciilor în Iătime, ci stabilirea unei dialectici seriale, de serii sau încregături în adîncime, care marchează actiunile unui funda­ ment selectiv ca şi ale unei participări elective (Zeus 1, Zeus IT, etc.) Reiese prin urmare că, departe de a însemna încercarea fundamentului ÎDSU§i, contradictia reprezintă, dimpotrivă, sta­ rea unei pretentii nefondate, la limita participării. Dacă dreptul pretendent (întîiul fondat, legitimul, autenticul) are drept rivali cum ar fi rude ale sale, ajutori, slujitori, participînd în diverse calităti la pretentia lui, el are împotrivă şi simulacre, măsluiri demascate de încercare: aşa este, după Platon, "sofistul", bu­ fonul, centaur sau satir, care pretinde totul şi, pretinzînd totul, nu e niciodată fondat, ci contrazice totul şi se contrazice pe sine . Dar în ce constă exact încercarea impusă de fundament? Ne-a spune mitul: mereu o sarcină de împlinit, o enigmă de dezlegat. Este întrebat oracolul, dar răspunsul oraculului este el ÎnsU§i o problemă. Dialectica este ironia, dar ironia e�te arta problemelor şi a întrebărilor. Ironia constă în a trata lucrurile fi fiintele ca pe tot atîtea răspunsuri la întrebări ascunse, ca tot atîtea cazuri pentru probleme de dezlegat. Ne amintim că Platon definqte dialectica nu altfel decît ca procedînd prin "probleme", pe firul cărora ne ridicăm pînă la purul principiu care întemeiază, adică le măsoară ca atare şi distribuie solutiile corespunzătoare; iar Menon nu expune teoria reminiscentei decît în raport cu o problemă geometrică, care trebuie înte­ leasă înainte de a fi rezovaltă, şi care trebuie să aibă solutia pe care o merită după modul în carre a înteles-o reminiscentul. Nu avem a ne îngriji acum de distinctia pe care se cuvine să o facem între cele două instante care sînt problema şi întrebarea, ci mai degrabă să luăm seama la rolul esential pe care-l joacă complexul lor în dialectica platoniciană - rol comparabil în importantă cu acela pe care îl va avea mai tîrziu negativul, de pildă în dialectica hegeliană. Însă tocmai că nu negativul joacă ..


103 acest rol la Platon. Încît trebuie să ne întrebăm dacă celebra teză din Sofistul, în pofida anumitor echivocuri, nu trebuie înteleasă astfel: acel "ne", în cuvîntul "nefiintă", exprimă

alt­

ceva decît negativul. În

această privintă, vina teoriilor tradi­ tionale este aceea că ne impun o alternativă îndoielnică: cînd

căutăm să evităm negativul, ne declarăm multumiti dacă ară­ tăm că fiinta este realitate pozitivă plină, şi nu admite nici o nefiintă; invers, cînd căutăm să întemeiem negatia, sîntem multumiti dacă reuşim să punem în fiintă, sau în raport cu fiinta, o nefiintă oarecare (ni se pare că această nefiintă este în mod necesar fiinta negativului sau temeiul negatiei). Alternativa este aşadar următoarea: sau nu există nefiintă, şi atunci negatia este iluzorie şi neîntemeiată; sau există nefiintă, care pune negativul în fiintă şi întemeiază negatia. Poate avem totu§i motive să spunem totodată că există nefiintă, şi că negativul este iluzoriu.

Problema sau întrebarea nu sînt determinări subiective, privative, marcînd un moment de insuficientă în cunoaştere. Structura problematică face parte din obiecte, şi permite sesi­ zarea lor ca semne, aşa cum instanta interogatoare sau proble­ matizantă face parte din cunoaştere, şi permite sesizarea pozitivitătii acesteia, specificitătii ei în actul de a învăla. Într-un

plan şi mai adînc, tocmai Fiinta (Platon spunea Ideea) "cores­ punde" esentei problemei sau întrebării ca atare. Există un fel de "deschidere" «JJeance»), un "pliu" ontologic care rapor­ tează fiin ta şi întrebarea una la cealaltă. În acest raport fiinta este Diferenta însăşi. Fiinta este şi nefiintă, dar nejiinla nu este

este fiinta problematiculu� fiinta problemei şi a întrebării. Diferenta nu este negativul, dimpotrivă, nefiinta

fiinla negativului,

este Diferenta: E-cepOV, şi nu evavrwv. De aceea nefiinta ar trebui să se scrie mai degrabă (ne)fiintă, sau, şi mai bine, fiintă­ Se întîmplă, în acest sens, ca infinitivul, esse, să desemneze mai

putin o propozitie cît interogatia Ia care propozitia e chemată să răspundă. Această (ne)fiintă este Elementul diferential în care afirmatia, ca afirmatie multiplă, află principiul genezei


104 sale. at despre negatie, ea nu e decît umbra acestui principiu mai îna lt , umbra diferentei alături de afirmati a efectuată. Atunci cînd confundăm (ne)fiinta cu negativul, contradictia

este inevitabil dusă în fiintă; dar contradictia este încă aparenta sau epifenomenul, iluzia proiectată de către problemă, umbra unei întrebări care rămîne deschisă şi a fiintei care corespunde ca ata re cu această înt rebare (înainte de a-i da un răspuns). Oare nu în acest sens deja contradictia caracterizează, la Platon, starea dialogurilor zise aporet ice ? Dincolo de con­ tradictie, diferenta - dincolo de nefiintă, (ne)fiinta, dincolo 20 de negativ, problema şi întrebarea • * *

A§adar, cele patru figuri ale dialectici platoniciene sînt: selectia diferente� instaurarea unui cerc mitic, stabilirea unei întemeieri, pozitia unui complex întrebare-problemă. însă prin aceste figuri diferenta este raportată încă la Acelaşi şi la Unu. Şi, fără îndoială, ace/ali nu trebuie confundat cu ioentitatea conceptului în general; el caracterizează mai degrabă Ideea ca fiind luc rul "însU§i". Dar în măsura în care el joacă rolul unui adevărat temei, nu prea se vede care este efectul său dacă nu acela de a face să existe identicul în întemeiat, de a se servi de diferentă pentru a face să existe identicul. într-adevăr, dis­ tinctia dintre aceiaşi şi identic nu dă roade dacă Acelaşi este supus unei convertiri care-l raportează la diferit, în acelaşi timp lucrurile şi fiintele Care se disti ng în diferit suportînd în mod corespunzător o distrugere radicală a identităJii.lor. Numai cu această conditie diferenta este gîndită în ea însăşi şi nu repre­ zentată, nu mediată. Dimpotrivă, întregul platonism este do­ minat de ideea distinctiei ce trebuie făcută între "lucrul însU§i" şi simulacre. în loc de a gîndi diferenta în ea însăşi, el o raportează deja la un fundament, o subordonează aceluiaşi şi introduce medierea sub o formă mitică. A răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original


1 05

asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea dom­ niei simulacreleor §i a reflectărilor. În articolele pe care le citam mai înainte, Pierre Klossowski a subliniat acest punct: ve§nica reîntoarcere, luată în sensul ei strict, înseamnă că fiecare lucru nu există decît revenind, copie a unei infinităti de copii ce nu îngăduie să existe originalul §i nici chiar originea. De aceea ve§nica reîntoarcere e numită "parodică": ea califică ceea ce face să fie (§i să revină), ca fiind simulacru21 . Simulacrul este adevăratul caracter sau forma a ceea ce este - "fiintarea" - cînd ve§nica reîntoarcere este puterea Fiintei (informalul). Ond identitatea lucrurilor e dizolvată, fiinta scapă, atinge univocitatea, §i începe să se învîrtească în jurul diferitului. Ceea ce este sau revine nu are nici o identitate prealabilă §i con­ stituită: lucrul se reduce la diferenta care îl sfi§ie, §i la toate diferentele implicate în aceasta, §i prin care el trece. În acest sens simulacrul este simbolul ÎnsU§i, adică semnul în măsura în care interiorizează conditiile propriei sale repartitii. Simu­ lacrul a sesizat o disparitate constituentă în lucrul pe care îl destituie din rangul de model. Dacă, 8§a cum am văzut, ve§nica reîntoarcere are ca functie stabilirea unei diferente de natură între formele medii §i formele superioare, există §i o diferentă de natură între pozitiile medii sau moderate ale ve§nicei reîn­ toarceri (fie ciclurile parti ale, fie reîntoarcerea globală aproxi­ mativă, in specie) §i pozitia ei strictă sau categorică. Căci, afirmată în toată puterea ei, ve§nica reîntoarcere nu permite nici o instaurare a unei întemeieri-temei: dimpotrivă, ea dis­ truge, înghite orice temei ca instantă ce ar pune diferenta Între originar §i derivat, între lucru §i simulacre. Ne face martorii unei destemeieri (eeeffondement") universale. Prin "desteme­ iere" trebuie să întelegem această libertate nemijlocită a teme­ iului, această descoperire a unui temei îndărătul oricărui alt temei, acest raport dintre fără-temei §i neîntemeiat, această reflectie imediată a informalului §i a formei superioare care constituie ve§nica reîntoarcere. Fiecare lucru, animal sau fiintă este adus la starea de simulacru; §i atunci, gînditorul ve§nicei


106

reintoarceri, care nu se lasă desigur scos din cavernă, ci mai degrabă ar găsi o altă cavernă dincolo de ea, mereu o alta unde să se ascundă, poate spune pe bună dreptate că este el ÎDSU§i împovărat cu forma superioară a tot ce există, aidoma poetului, "impovărat cu umanitatea, cu vietuitoarele chiar". Î nse§i aces­ te cuvinte îşi au ecoul în cavernele suprapuse. Şi această cruzime care la început ni se părea că întruchipează monstrul, şi că trebuie să ispăşeacă, că nu poate fi îmblînzită decît prin medierea reprezentativă, acum ni se pare că formează Ideea, adică conceptul pur al diferentei în platonismul răsturnat: cel mai inocent, starea de inocentă şi ecoul ei. Platon a desemnat scopul suprem al dialecticii: să facă diferenţa. Numai că aceasta nu se află între lucru şi simulacre, între model şi copii. Lucrul este simulacrul însuşi, simulacrul este forma superioară, şi dificultatea pentru orice lucru este să atingă propriul său simulacru, starea sa de semn în coerenta veşnicei reîntoarceri. Platon opunea ve§nica reîntoarcere hao­ sului, ca şi cum haosul ar fi o stare contradictorie, trebuind să primească din afară o ordine sau o lege, aidoma lucrării Demi­ urgului frîngînd rezistenţa unei materii rebele. Sofistul era constrîns de Platon la contradictie, la acea presupusă stare a haosului, adică la cea mai mică putere, la ultimul grad de participare. Dar sigur că puterea n nu trece prin doi, trei, patru, ci se afirmă indată pentru a constitui cel mai inaltul: ea se afirmă despre haosul însuşi; şi, aşa cum spune Nietzsche, haosul şi veşnica reîntoarcere nu sînt două lucruri diferite. Sofistul nu este fiinta (sau nefiinta) contradictiei, ci doar acela care aduce toate lucrurile la starea de simulacru şi le duce pe toate în această stare. Nu trebuia oare ca Platon să împingă ironia pînă aici � pînă la această parodie? Nu trebuia oare ca Platon să fie cel dintîi care să răstoarne platonismul, sau să arate măcar direcţia unei astfel de răsturnări? Ne amintim de sfîrşitul gran­ dios din Sofistul: diferenţa e deplasată, diviziunea se întoarce împotriva ei înseşi, functionează în răspăr, şi, de atîta adîncire a simulacrului (visul, umbra, reflectul, pictura), dovedeşte im-


107

posibilitatea de a-I deosebi de original sau de model. Străinul d� o definitie a sofistului care nu se mai poate deosebi de Socrate însU§i: imitatorul ironic, procedînd prin argumente scurte (întrebări §i probleme). Atunci fiecare moment al dife­ rentei trebuie să-§i găsească adevăratul său chip, selectia, repe­ titia, înîntemeierea, complexul întrebare-problemă. . Am opus reprezentarea unei formări de o altă natură. Conceptele elementare ale reprezentării sînt categoriile defi­ nite ca fiind conditii ale experienţei posibile. Dar acestea sînt prea generale, prea largi pentru real. Năvodul e atît de rar încît pe§tii cei mai mari se strecoară prin el. Nu e de mirare, din acest moment, că estetica se scindează în două domenii ireductibile: pe de o parte cel al teoriei sensibilului care nu reţine din real decît conformitatea lui cu experienţa posbilă §i, pe de altă parte, cel al teoriei frumosului care receptează realitatea rea­ lului în măsura în care aceasta e reflectată. Totul se schimbă atunci cînd determinăm condiţiile experienţei reale, care nu sînt mai largi decît condiţionatul, §i care diferă în natură de categorii: cele două sensuri ale esteticii se confundă, astfel că fiinţa sensibilului se revelează în opera de artă §i, totodată, opera de artă apare ca experimentare. Repro§ul adus repre­ zentării este acela de a rămîne la forma de identitate, sub dublul raport al lucrului văzut §i al subiectului privitor. Identitatea nu e păstrată mai putin în fiecare reprezentare componentă decît în întregul reprezentării infinite ca atare. Reprezentarea in­ finită îşi multiplică zadarnic punctele de vedere, organizîndu-le 'totodată în serii; aceste serii nu sînt mai putin supuse conditiei de a converge către un acel3§i obiect, către o acee3§i lume. Reprezentarea infinită îşi multiplică zadarnic figurile §i mo­ mentele, zadarnic le organizează în cercuri înzestrate cu o automi§care; aceste cercuri nu au mai putin un singur centru care este acela al marelui cerc al con§tiintei. Dnd, dimpotrivă, opera de artă modernă î§i desfă§oară seriile permutante §i structurile circulare, ea arată filozofiei un drum ce conduce la părăsirea reprezentării. Nu e suficient să multiplici perspec-


108

tivele pentru a face perspectivism. Trebuie ca fiecărei perspec­ tive sau fiecărui punct de vedere să-i corespundă o operă autonomă, avînd un sens suficient: contează doar divergenta seriilor, descentrarea cercurilor, "monstrul". Ansamblul cer­ curilor §i seriilor este 8§adar un haos informal, destemeiat, care nu are altă "lege" decît propria sa repetitie, reproducerea sa în desfă§urarea a ceea ce e divergent §i descentrat Se cuno8§te deja împlinirea acestor conditii în opere precum Cartea lui Mallarme sau Finnegans Wake a lui Joyce: opere prin natura 22 lor problematice • Aici, identitatea lucrului citit se dizolvă efectiv în seriile divergente definite de cuvintele ezoterice, 8§a cum identitatea subiectului cititor se dizolvă în cercurile des­ centrate ale multilecturii posibile. TotU§i, nimic nu se pierde, fiecare serie existînd doar prin reîntoarcerea celorlalte. Totul a devenit simulacru. Căci, prin simulacru, nu trebuie să întele­ gem doar o simplă imitatie, ci mai degrabă actul prin care însă§i ideea unui model sau a unei pozitii privilegiate e contestată, răsturnată. Simulacrul este instanta ce cuprinde o diferentă în sine, ca (cel putin) două serii divergente pe care el joacă, fără nici o asemănare, fără ca în acest caz să se poată arăta existenta unui original §i a unei copii. Tocmai în această directie trebuie căutate conditiile, însă de data asta nu ale experientei posibile, ci ale experientei reale (selectie, repetitie, etc.). Aici aflăm realitatea trăită a unui domeniu subreprezentativ. Dacă e ade­ vărat că reprezentarea are ca element identitatea, §i un asemă­ nător ca unitate de măsură, pura prezentă 8§a cum apare ea în simulacru are ca unitate de măsură "dispars-ul", adică mereu o diferentă de diferentă ca element imediat Note

1.

Cf. Odilon REDON,A soi-mime (Joumal, Floury, �., p. 63): "Nici o formă plastică, adică percepută obiectiv, pentru ea tnsăşi, sub legile umbrei §i ale luminii, prin mijloacele conventionale ale modeleului, n-ar putea fi găsită tn lucrările mele Intreaga mea artă se limitează doar la •..


109

2

3.

4. 5.

resursele clarobscurului şi, de asemenea, datorează mult efectelor liniei abstracte, acest agent din străfunduri, actionind direct asupra spiri­ tului." Aristotel, Metafizica, X, 4, 8 şi 9. Despre cele trei feluri de diferentă, comună, proprie şi esentială, PORPHYRIOS, Eisagoge, 8,9. Cf. şi manualele tomiste: de pildă, capitolul de differentia" in E1ementa " philosophiae aristotelico-tJwmisticae de Joseph GREDT (Freiburg), t. 1, pp. 122-125. PORPHYRIOS, Eisagoge, 8, 20: Diferenta rational adăugtndu-se " animalului n face altul, rn timp ce diferenta mişcare n face doar de o calitate alta decit fiinta in repaus." ARIST01EL, Metafizica, III, 3, 998 b, 20-27; şi Topice, VI, 6, 144 a,

35-40.

Se ştie că Aristotel nu vorbeşte el insuşi de analogie rn legătură cu fiinta. El determină categoriile ca nişte lrpor ev şi, fără indoială, şi ca nişte ef{Je�1Jf (cele două cazuri, in afară de echivocitatea pură, tn care există diferente" fără gen comun). - Numitele lrpor ev se spun tn legătură " cu un termen unic. Acesta e ca un simJ comun; dar acest simt comun nu e un gen. Căci el formează doar o unitate distributivă (implicată şi confuză), şi nu, precum genul, o unitate colectivă, explicită şi distinctă. Cind scolastica traduce numitele lrpOf ev prin "analogie de proportio­ nalitate", ea are aşadar dreptate. într-adevăr, această analogie nu trebuie inteleasă In sens strict matematic, şi nu presupune nici o egalitate de raport. Ea se defineşte, ceea ce e cu totul altceva, printr -o interioritate a raportului: raportul fiecărei categorii cu fiinta este interior fiecărei categorii, fiecare avfnd unitate şi fiintă pe cont propriu, in virtutea propriei sale naturi. Acest caracter distributiv este bine marcat de Aristotel, atunci ctnd identifică categoriile cu nişte dtatpeaetr. Şi in pofida unor interpretări recente, există cu adevărat o impărtire a fiintei corespunzătoare modurilor in care ea se distribuie fiintărilor". însă " in lrpor ev, termenul unic nu e pur şi simplu fiinta ca simt comun, ci e deja substanta ca simJ prim. De unde alunecarea către ideea acelor ef{Je�1Jf, implictnd o ierarhie. Scolastica va vorbi aici de analogie de " proportie": nu mai există un concept distributiv care să se raporteze formal la termeni diferiti, ci un concept serial ce se raportează formal in cel mai inalt grad la un termen principal, şi Intr-un grad mai mic la ceilalti. Fiinta este mai intri, tn act, analogie de proportionalitate; dar nu prezintă ea oare, virtual", şi o analogie de proportie? " Cf. E. LAROCHE, Histoire de la racine nem - en grec ancien (Klincksieck, 1949). - E. Laroche arată că ideea de distributie in VOţtOf -vellaJ nu e intr-un raport simplu cu aceea de impărtire ('rellvaJ, -

-

6.


110 dcuOJ, dtcupew). Sensul pastoral de ve,uOJ (a duce la păscut) nu implică

7.

8.

dectt ttrziu o Jmpărtire a pămlntului. Societatea homerică nu cunoaşte Jmprejmuirile şi nici proprietatea asupra păşunilor: nu e vorba de a distribui pămfntul animalelor ci, dimpotrivă, de a le distribui pe ele insele, de a le repartiza ici şi colo intr-un spatiu ilimitat, pădure sau flanc de munte. Cuvintul vo,uor desemnează mai rotti un loc de ocupare, dar fără limite precise (de pildărntinderea din jurul unui oraş). De unde şi tema nomadului". " Etienne GILSON ridică toate aceste probleme tn cartea sa despreJean Duns Scot (Vrin, 1952), pp. 87-88 , 1 14, 236-237, 629. El insistă asupra raportului analogiei cu judecata, şi mai ales cu judecata de existentă (p.

101). Cf. NIETZSCHE: ,.Acest cuvînt periculos, hybrisul, este piatra de

tncercare a oricărui heraclitian" (Filozofia in epoca tragediei grece, in naissance de la phiIosophie, trad, BIANQUIS, N.R.F., p. 66.) Şi asupra problemei ierarhiei, problema noastră, a spiritelor libere", " Humain trop 1wman, pr�face § 6-7. - Supraumanul, ca formă superi­ " oară a tot ce este": Ecce Homo (Ainsi parlait Zaralhoustra, § 6). Asupra indiferentei fată de mic sau mare, cf. LEIBNIZ, Tentamen anagogicum (G.,Ph. Sc/u., 1. VII). - Vom observa că, pentru Leibniz, nu mai putin dectt pentru Hegel, reprezentarea infinită nu se Iasă redusă la o structură matematică: există in calculul diferential, şi ro continuitate, un element arhitectonic, nonmatematic sau supramatematic. Invers, Hegel pare să recunoască in calculul diferential prezenta unui adevărat infinit, care este infinitul raportului"; ceea ce reproşează el calculului, " e faptul că el exprimă acest veritabil infinit sub forma matematică a ,,seriei", care este un fals infinit. O. HEGEL, Logique (trad. S. JANKELEVITCH, Aubier), t. 1, pp. 264 sq. - Se ştie că interpretarea modernă explică ro tntregime calculul diferential ro termenii reprezentării finite; acest punct de vedere n analizăm in capitolul IV. HEGEL,Logique, 1. n, pp. 57, 70 şi 71. O.şiEncyclopidie, § 1 16-122. - Asupra acestei treceri de la diferentă la opozitie, şi la contradictie, ef. comentariile lui Jean HYPPOLTIE, Logique et e:xistence (presses Universitaires de France, 1935), pp. 146-157. In legătură cu infinitul, genul şi specia, cf. Phinomenologie (trad. HYP­ POLITE, Aubier), 1. 1, pp. 135-138, 149-151,243-247. Cf. LEmNIz, Nova calculi differentialis applicatio. .. (1964). - In legătură cu un principiu de determinare reciprocă, precum cel pe care Salomon Malinon n degajează din Leibniz, cf. M. GUEROULT, lA philosophie transcendantale de Salomon Mafmon, A1can �it.J p. 75 sq. lA

9.

10.

11. 12


111 (dar nici Marmon şi nici Leibniz nu disting fntre detenninarea reciprocă a raporturilor şi determinarea completă a obiectului). 13. LEIBNIZ, Lettre aArnau/d (Janet, 2e td., t. 1, p. 593): ,,Afirmasem că inima, exprimind fn mod natural intregul univers fntr-un anumit sens, şi tn virtutea raportului pe care celelalte corpuri n au cu al său, şi prin unnare exprimind mai nemijlocit ceea ce aparţine corpului său, trebuie, in virtutea legilor raportului care fi sint esenţiale, să exprime indeosebi cfteva mişcări extraordinare ale părţilor corpului său " . Cf. de asemenea, tn Lettre du 30 avriI1687, "gradele de raport " (p. 573). 14. Louis ALTIlUSSER denuţă in filozofia lui Hegel atotputernicia iden­ titătii, adică simplitatea unui principiu intern: "Simplitatea contradictiei hegeliene nu e într-adevăr posibilă decn prin simplitatea principiului intern care constituie esenta oricărei perioade istorice. Tocmai fiindcă este pe drept posibil să se reducă totalitatea, infinita diversitate a unei societăţi istorice date ... la un principiu intern simplu, aceeaşi simplitate, dobindită astfel de drept de către contradictie, se poate reflecta in aceasta " . De aceea el reproşează cercului hegelian faptul de a nu avea decft un centru, în care toate figurile se reflectă şi se conservă. LA ii opune lui Hegel un principiu al contradictiei multiple sau supradeter­ minate, pe care crede a-l găsi la Marx: ,,DiferenJele ce constituie fiecare din instanţele in joc ... , dacă se contopesc tntr-o unitate reală, nu se împrăştie ca un pur fenomen in unitatea interioară a unei contradictii simple". (însă, după LA, tot contradicţia este supradetenninată şi diferenţială, şi ansamblul diferentelor sale se con topesc legitim fntr-o contradictie principală). - Cf. Pour Marx, Contradiction et surd�ter­ mination (Mas�ro, 1965), pp. 100-103. 14. NIETZSCHE denuntă tot timpul asimilarea lui "a afinna " cu "a duce" (cf. Dincolo de bine şi de rău, § 213: ,,A gtndi, şi a lua un lucru in serios, a se impovăra cu el, e totuna pentru ei, o altă experientă in acest sens nu au ".) Aceasta fiindcă a duce implică o falsă activitate, o falsă afinnare care fşi asumă doar produsele nihilismului. Astfel Nietzsche fi defineşte pe Kant şi pe Hegel ca "muncitori ai filozofiei ", care adună şi păstrează o masă enormă de judecăti de valoare stabilite, chiar dacă pentru ei e vorba să iasă tnvingători in lupta cu trecutul; in acest sens, ei sint incă sclavi ai negativului (§211). , 15. Dincolo de bine şi de rău, § 211. Asupra acelui "nu " al stăpinului, care e consecintă, in opoziţie cu acel " nu " al sclavului, care e principiu, cf. Genealogia moralei, 1, § 10. 16. Citat de Jean WAHL, Les philosophies pluralistes d 'A ngleterre et d'Amt!rique (A1can, 1920), p. 37. - întreaga operă a lui Jean Wahl e o profundă meditaţie asupra diferenţei; asupra posibilitătilor empiris-


1 12

17.

18.

19.

20.

mului de a exprima natura ei poetică, liberă şi sălbatică; asupra ireduc­ tibilitătii diferentei la simplul negativ; asupra raporturilor nonhegeliene dintre afirmatie şi negatie. In două articole care reTnnoiesc interpretarea lui Nietzsche, Pierre KLOSSOWSKI a degajat acest element: ..,Dumnezeu a murit nu rnsemană că divinitatea rncetează fn chip de explicitare a existentei, ci doar că chezaşul absolut al identitătii eului responsabil dispare la orizon­ tul conştiintei lui Nietzsche, care, la rindul său, se confundă cu această disparitie ... Conştiintei nu-i mai rămfne decft să declare că Jnsăşi iden­ titatea ei este un caz fortuit mentinut in mod arbitrar ca necesar, cu riscul de a se lua ea fnsăşi drept acea roată universală a fortunei, cu riscul de a rmbrătişa, dacă e posibil, totalitatea cazurilor, insuşi fortuitul rn totalitatea lui necesară. Ceea ce subzistă, e aşadar fiinta, şi verbul a fi, care nu se aplică niciodată fiintei tnseşi, ci fortuitului" (Nietzsche, le polytMisme et la parodie, Tn Un si [uneste desir). N.R.F., 1963, pp. 220-221). - "Adică subiectul ginditor şi-ar pierde identitatea pornind de la o gindire coerentă ce l-ar exclude din ea tnseşi? .. Care e partea mea rn această mişcare circulară in raport cu care sint incoerent, rn raport cu această gtndire atit de desăvîrşit coerentă inclt mă exclude chiarrn clipa fn care o gindesc? .. Cum dăunează ea actualitătii eului, a acestui eu pe care ea n exa1tă totuşi? Eliberind fluctuatiile care-i asigurau semnificatia de eu astfel tncit doar revolutul răsună mereu In prezentul său . . . CircuJus vitiosus deus nu e decit o denumire a acestui semn ce capătă aici o fizionomie divină precum Dionysos" (Oubli et anamn� dans l'�rience v6cue de l'intemel retour du Meme, ro Nietzsche, CaJUers de Royaumont, Editions de Minuit, 1966 , pp. 233- 235). Asupra criticii diviziunii platoniciene de către Aristotel, ef. AnaliIicele prime, 1, 3 1 ; Analilicele secunde, II, 5 şi 1 3 (fn acest ultim text Aristotel mentine, pentru diviziune, un anumit rol rn determinarea speciei, cu riscul de a corecta printr-un principiu de continuitate illsuficientele pe care crede a le descoperi in conceptia lui Platon). - Darrn ce măsură determinarea de specii e doar o aparentă ironică, şi nu scopul diviziunii platoniciene, se vede limpede, de pildă, In Politicul, 266 b-d. Tocmai sub acest aspect mitul trebuie să fie completat cu un model de un alt gen, paradigma, care permite să distingi prin analogie rudele, servitorii, oştenii străini, măsluitorii. Incercarea aurului cuprinde şi ea mai multe selectii; eliminarea impuritătilor, eliminarea altor metale "din aceeaşi familie" (cf. Politicul, 303 d-e). Notă asupra filozofiei diferenJei la Heidegger. - Se pare că principalele neintelegeri denuntate de Heidegger ca fiind contrasensuri asupra filozofiei sale, după FiinJa şi timpul şi Ce este metafizica?, se refereau la


113 următorul lucru: NU-ul Heideggerier trimitea, nu la negatiwl tn fiintă, ci la fiinta ca diferentă; şi nu la negatie, ci la tntrebare. Ond Sartre, la tnceputul lucrării FiinJa li neantul, analiza interogatia, el făcea din ea preliminarii la descoperirea negativului şi a negativitătii. Ceea ce, tntr-un fel, era contrarul demersului heideggerian. E adevărat că aici nu era nici o neintelegere, Sarte nepropuntndu-şi să-I comenteze pe Heidegger. însă Merleau-Ponty avea fără indoială o inspiratie heideggeriană mai reală, atunci cind vorbea de "pliu" sau de "plisare" t ncepind chiar cu Fenomenologia percepJiei (fn opozitie cu "găurile" şi "lacurile de nefiintă" sartriene) - şi ctnd revenea la o ontologie a diferentei şi a t ntrebării In cartea lui postumă, VIZibilul li invizibilul. Tezele lui Heidegger ne par a putea fi rezu mat e astfel: 1° Nu-ul nu exprimă negativul, ci diferenta fntre fiin tă şi fiintare. Cl. Prefata la Vom Wesen des Grundes, ed. a 3-a, 1949: "Diferenta ontologică este nu-ul intre fiintare şi fiintă " (şi postfata la Was isI Metaphysik?, ed. 4-a, 1943: Ceea ce nu e nicictnd şi nicăieri o fiintare nu se dezvăluie oare ca Ceea ce se diferentiază de orice fiintare? " (p. 25); 2° Această diferentă nu este "intre " fn sensul obişnuit al cuvfntului . Ea este Pliul, Zwiefalt. Ea este constitutivă fiintei, şi felului tn care fiinta constituie fiintarea, In dubla mişcare a "luminării " şi a "tnvăluirii". Fiinta este efectiv diferentiatorul diferent ei. De aici expresia: diferentă ontologică. Cf. Dtpassement de la metaphysique, trad. fr., fn Essais el conferences, pp. 89 sq.; 3° Diferenta ontologică corespunde cu Intrebarea. Ea este fiinta fntrebării, care se dezvoltă tn probleme, jalontnd cimpuri det erminate rn raport cu fiintarea. Cl. Vom Wesen des Grundes, trad. fr., tn Qu'est-ce que la metaphysique?, pp. 56-58; 4° Astfel tnteleasă, diferenta nu este obiect de reprezentare. Reprezentarea, ca element al metafizicii, subor­ donează diferenta identitătii, măcar şi raportind� la un tertium ca centru al unei comparatii fntre doi t ermeni presupuşi a diferi unul de celălalt (fiinta Ii fiintarea). Heidegger recunoaşte că acest punct de vedere al reprezentării metafizice este tncă prezent In Vom Wesen (ef. trad. fr., p. 59, unde tertiul este găsit rn "transcendenta fiintării Intrebătoare"). Dar metafizica e neputincioasă In a gtndi diferenta In ea Insăşi, şi importanta a ceea ce separă ca şi a ceea ce uneşte (diferentian­ tul). Nu există sinteză, mediere şi nici reconciliere rn diferenlă, dar există, dimpotrivă, o obstinalie in diferentiere. Aceasta e "cotitura ", dincolo de metafizică: "Dacă fiinla insăşi poate lumina fn adevărul ei diferenta pe care o păstrează In ea dintre fiintă şi fiintare, o poate face numai cind diferenta se manifestă ea tnsăşi fn mod special . . . " (Dtpassement de la metaphysique, p. 89). Asupra acestui punct, ef. Beda A1l emann " HlJlderlin el Heidegger, trad. fr., Presses Universitaires de France, pp. 157-162, 168-172, şi Jean Beaufret, Introduction au Poeme de "

•..


1 14 Parmenide, Presses Universitaires de France, pp. 45-55, 69-72; sO Diferenta nu se Iasă aşadar subordonată Identicului sau Egalului, dar ea trebuie gfndită Tn Acelaşi, şi ca Acelaşi. Cf. ldentitllJ und Differenz (GOnther Neske, t957). Şi L'homme habite en poete, trad. fr., tn Essois etcon!erences, p. 231: "Acelaşi şi egalul nu se suprapun, şi nici acelaşi şi uniformitatea goală a purului. Egalul se leagă mereu de fără�iferentă. pentru ca totul in el să fie în acord. Dimpotrivă, acelaşiul este apar­ tenenta mutuală a diferitului pornind de la reunirea operată de diferentă. Acelaşiul nu se poate spune decit atunci cind diferenta e glndită . . . Acelaşiul inlătură orice grabă de a rezolva diferentele rn egal: de a egala mereu şi nimic altceva. Acelaşiul adună diferitul tntr-o unire originală. Egalul, dimpotrivă, dispersează in unitatea fadă doar de-alde unu uniform". Retinem ca fundamentală această "corespondetă" dintre diferentă şi întrebare, dintre diferentaontologică şi fiinta tntrebării. Ne vom intreba . totuşi dacă Heidegger nu a favorizat el tnsuşi nefntelegerile, prin con­ ceptia lui despre "Nimic", prin modul său de a "bara " fiinta in loc să pună tn paranteză (ne-ul) din nefiintă. Pe de altă parte, e suficientă oare opozitia dintre Acelaşi şi Identic pentru a gindi diferenta originală şi a o smulge medierilor? Dacă e adevărat că unii comentatori au putut regăsi la Husserl ecouri tomiste, Heidegger, din contra, merge tnspre Duns Scot, şi dă o nouă splendoare Univocitătii fiinteLlnsă operează el oare convertirea in virtutea căreia fiinta univocă trebuie să se afirme doar despre diferentă şi, tn acest sens, să se invirtească in jurul fiintării? Concepe el oare fiintarea in aşa fel fncTt să fie cu adevărat sustrasă oricărei subordonări fată de identitatea reprezentării? Se pare că, nu, judecind după critica pe care o face veşnicei retntoarceri nietzscbeene. 21. Cf. supra, p. 105, nr. 1. (Şi asupra acestei idei a simulacrului, aşa cum apare la Klossowski In raport cu veşnica retntoarcere, ef. Michel FOUCAULT, La prose d'Act�on, Nouve/le Revue frtulfoise, martie 1964, şi Maurice BLANCHOT, Le rire des dieux, Nouve/le Revue frtulfaise, iulie 1965.) 22 Cf. Umberto E CO, L'reuvre ouverte (trad. ROUX, Le Seuil, 1965), Eco arată că opera de artă "clasică" este văzută din mai multe perspec­ tive şi pasibilă de mai multe interpretări; dar că, fiecărui punct de vedere sau fiecărei intrepretări, nu·i corespunde Yncă o operă autonomă, cuprinsă in haosul unei mari-opere. Caracteristica operei de artă "moderne" apare ca fiind absenta centrului sau a convergentei (ef. cap. I şi IV).


Capitolul II

REPETIŢIA PENTRU EA ÎNSĂŞI Repetijia nu schimbă nimic în obiectul care se repetă, însă ea schimbă ceva în spiritul care o contemplă: această celebră teză a lui Hume ne duce în inima unei probleme. Cum ar schimba oare repetitia ceva în cazul sau în elementul care se repetă, de vreme ce ea implică de drept o totală independentă a fiecărei prezentări? Regula de discontinuitate sau de simul­ taneitate în repetitie se formulează astfel: unul nu apare fără să fi dispărut celălalt. La fel şi starea materiei ca mens momen­ tanea. Dar cum am putea spune "al doilea", "al treilea", şi "e acelaşi", de vreme ce repetitia se desface pe măsură ce se face?; ea nu are în-sine. În schimb, ea modică ceva în spiritul care o contemplă. Aceasta este esenta modificării. Hume ia în chip de exmplu o repetitie de caz, de tipul AB, AB, AB, A ... Fiecare caz, fiecare secventă obiectivă AB este independentă de cea­ laltă. Repetitia (însă tocmai că nu se poate încă vorbi de repetitie) nu schimbă nimic în obiect, în starea de lucruri AB. în schimb, se produce o modificare în mintea care contemplă: o diferentă, ceva nou în minte. C'md A apare, mă aştept acum la aparitia lui B. Aici să fie oare pentru-sinele repetitiei, ca o subiectivitate originală ce trebuie să intre neapărat în con­ stituirea ei? Paradoxul repetitiei nu e oare acela că nu poti vorbi de repetitie decît prin diferenta sau schimbarea pe care


116

ea o introduce în mintea ce o contemplă? Printr-o diferentă pe care mintea o sustrage repetitiei? Î n ce constă această schimbare? Hume arată că respec­ tivele cazuri identice sau asemănătoare independente se Înte­ meiază în imaginatie. Imaginatia se defineşte aici ca o putere de contractie: placă sensibilă, ea îI retine pe unul cînd apare celălalt. Ea contractă cazurile, elementele, alunecările, mo­ mentele omogene, contopindu-Ie într-o impresie calitativă in­ ternă de o anumită pondere. Cînd A apare, ne aşteptăm la B cu o fortă ce corespunde impresiei calitative a tuturor acelor AB contractaţi. Aceasta nu e nicidecum o memorie, şi nici o operaţie a intelectului: contradicţia nu e o reflectie. Mai exact, ea formează o sinteză a timpului. O succesiune de clipe nu doar face timpul, ci îl şi desface; ea numai marchează punctul lui de naştere mereu eşuînd. Timpul nu se constituie decît în sinteza originară Întemeiată pe repetitia clipelor. Această sinteză con­ tractă unele clipele succesive independente. Ea constituie ast­ fel prezentul trăit , prezentul viu. Şi tocmai în acest prezent se desfăşoară timpul. Lui îi apartin şi trecutul şi viitorul: trecutul în măsura În care clipele precedente sînt retinute în contractie; viitorul, fiindcă aşteptarea este anticipare în însăşi această contracţie. Trecutul şi viitorul nu desemnează momente, dis­ tincte de un moment presupus prezent, ci dimensiunile prezen­ tului însuşi în măsura în care contractă momentele. Prezentul nu are a ieşi din sine spre a merge din trecut în viitor. Prezentul viu merge deci de la trecut la viitorul care-l constituie in timp, adică şi de la particular la general, de la particularele pe care le înfăşoară în contracţie, la generalul pe care îI desfăşoară în cîmpul aşteptării sale (diferenţa produsă in spirit este generalitatea însăşi, în măsura în care ea formează o regulă vie a viitorului). Această sinteză trebuie numită, în toate privţn­ lele, sinteză pasivă. Deşi constituentă, ea nu este cîtuşi de putin activă. Nu e făcută de spirit, ci se face în spiritul care o COD­ templă, precedînd orice memorie şi orice reflectie. Timpul e subiectiv, însă e subiectivitatea unui subiect pasiv. Sinteza


1 17

pasivă, sau contr acti a, este în mod esential asimetrică: ea merge de la trecut la viitor în prezent, deci de la particular la general, §i prin aceasta orientează sageata timpului. Considerînd repetitia în obiect, rămîneam dincoace de conditiile care fac posibilă o idee de repe titie . însă considerînd schimbarea în subiect, sîntem deja dincolo, în fata formei ge­ nerale a diferentei. De aceea, constituirea ideatică a repetitiei implică un fel de mişcare retroactivă Între aceste două limite. Se tese între ambele. Tocmai această mişcare este analizată de Hume în profunzime, atunci cînd arată că, bunăoară, cazurile contractate sau contopite în imaginatie nu rămîn mai putin distincte în memorie sau în intelect. Nu că s-ar reveni la starea materiei care nu produce un caz fără ca celălalt să fi dispărut. Ci, pornind de la impresia calitativă a imaginatiei, memoria reconstituie cazurile particulare ca distincte, păstrîndu-Ie în "spatiul de timp" care îi este propri u . Trecutul nu mai este atunci cel imediat, al retentiei, ci trecutul reflexiv al repre­ zentării, particularitatea reflectată şi reprodusă. Î n corelatie, viitorul încetează şi el a mai fi cel imediat, al anticipării, spre a deveni viitorul reflexiv al previziunii, generalitatea reflectată a intelectului ( intelectul proportionează aşteptarea imaginatiei la numărul de cazuri asemănătoare distincte observate §i amin­ tite). Asta înseamnă că sintezele active ale memoriei §i ale intelectului se suprapun cu sinteza pasivă a imaginatiei §i se sprijină pe e a. Constituirea repetitiei implică deja trei instante: acel în-sine, care o lasă negîndibilă sau care o desface pe măsură ce ea se face; pentru-sinele sintezei pasive; §i înte­ meiată pe aceasta, reprezentarea reflectată a unui "pentru­ noi" în sintezele active. Asociationismul are o subtilitate de neînlocuit. Nu ne vom mira a§adar că Bergson regăse§te anali­ zele lui Hume, de îndată ce se love§te de o problemă analoagă: bate ora patru . . . Fiecare bătaie, fiecare vibratie sau impuls, este logic independe nt ă de cealaltă, mens momentanea. însă noi le contractăm într-o impresie calitativă inte rn ă, în afara oricărei amintiri sau a vreunui calcul distinct, în acest prezent


1 18

viu, în această sintezăpasivă care este durata. Apoi le restituim într-un spatiu auxiliar, într-un timp derivat, unde le putem reproduce, reflecta, socoti ca pe tot atîtea impresii-exterioare cuantificabile 1 . Exemplul lui Bergson nu este, fără îndoială, identic cu cel al lui Hume. Unul desemnează o repetitie închisă, celălalt, una deschisă. Î n plus, unul desemnează o repetitie de elemente de tip A A A A (tic, tic, tic, tic,), celălalt, o repetitie de cazuri, AB AB AB A . . (tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic . . . ). Principala deo­ sebire dintre aceste două forme se întemeiază pe următorul fapt: în cea de-a doua, diferenta nu apare doar în contractia elementelor în general, ea există şi în fiecare caz particular, între două elemente determinate şi reunite printr-un raport de opozitie. Functia opozitiei, aici, este să limiteze de drept repe­ titia elementară, să o închidă asupra grupului cel mai simplu, să o reducă la minimumul de doi (tac-ul fiind un tic inversat). Diferenta pare aşadar să abandoneze prima ei figură de gene­ ralitate, ea se distribuie în particularul ce se repetă, însă pentru a isca noi generalităti vii. Repetitia este astfel închisă în "caz", redusă la doi, însă ea îşi deschide un nou infinit, care este repetitia cazurilor înseşi. A§dar, ar fi o greşeală să credem că orice repetitie de cazuri este prin natură deschisă, ca şi orice repetitie de elemente, prin natură închisă. Repetitia cazurilor nu e deschisă decît trecînd prin închiderea unei opozitii binare între elemente; şi invers, repetitia elementelor nu e închisă decît trimitînd la structuri de cazuri în care ea însăşi joacă în ansamblu rolul unuia din cele două elemente opuse: nu numai că patru este o generalitate în raport cu cele patru bătăi, însă "era patru" intră în duel cu jumătatea de oră precedentă sau următoare şi chiar, la orizontul universului perceptiv, cu ora patru inversată de dimineata şi seara. Cele două forme de repetitie trimit mereu una la cealaltă în sinteza pasivă: cea a cazurilor o presupune pe cea a elementelor, dar cea a eleme­ telor se depăşeşte în mod necesar În cea a cazurilor (de unde .


1 19

şi tendinta naturală a sintezei pasive de a simti tic-tic-ul ca pe un tic-tac). De acee a, mai mult decît distinctia celor doua forme, contează distinctia nivelurilor la care una şi cealaltă se exercită şi se combină. Exemplul lui Hume, cît şi cel al lui Bergson, ne lasă la nivelul de sinteze sensibile şi perceptive. Calitatea simti­ tă se confundă cu contractia de excitatii elementare; însă obiec­ tul perceput însuşi implică o atare contradictie de cazuri încît o calitate să fie citită în alta, şi o structură în care forma de obiect să se îngemăneze cu calitatea cel putin ca parte intentio­ nală. Însă, în ordinea pasivitătii constituente, sintezele percep­ tive trimit la sinteze organice, după cum sensibilitatea simturilor trimite la sensibilitatea primară care sîntem. Suntem apă, pămînt, lumină şi aer contractate, nu doar înainte de a le recunoaşte sau de a le reprezenta, ci înainte de a le simti. Orice organism este, în elementele lui receptive şi perceptive, dar şi în viscerele lui, o seamă de contractii, de retentii şi de aşteptări. La nivelul acestei sensibilităti vitale primare, prezentul trăit constituie deja în timp un trecut şi un viitor. Acest viitor apare în nevoie, ca formă organică a aşteptării; trecutul aşteptării apare în ereditatea celulară. Mai mult: aceste sinteze organice, combinîndu-se cu sintezele perceptive încropite pe ele, se redesfăşoară în sintezele active ale unei memorii şi ale unei inteligente psiho-organice (instinct şi învătare). Aşadar, nu trebuie să distingem doar forme de repetitie în raport cu sinteza pasivă, ci niveluri de sinteze pasive, şi combinări ale acestor niveluri între ele, şi combinări ale acestor niveluri cu sintezele active. Toate acestea formează un domeniu bogat de semne, acoperind de fiecare dată eterogenul, şi stimulînd com­ portarea. Căci fiecare contractie, fiecare sinteză pasivă, intră în componenta unui semn, care se interpretează sau se desfă­ şoară în sintezele active. Semnele după care animalul "simte" prezenta apei nu seamănă cu elementele după care tînjeşte organismul lui însetat. Felul în care senzatia, perceptia, dar şi nevoia şi ereditatea, învătarea şi instinctul, inteligenta şi me-


120

moria participă la repetitie, se măsoară în fiecare caz prin combinarea formelor de repetitie, prin nivelurile la care se elaborează aceste combinări, prin punerea în relatie a acestor niveluri, prin interferenta sintezelor active cu sintezele pasive. Dar despre ce e vorba în acest întreg domeniu, pe care a trebuit să-I extindem pînă la organic? Hume o spune limpede: e vorba de problema obişnuintei. Dar cum să explicăm că, atît în cazul bătăilor orologiului lui Bergson, cît şi în cazul sec­ ventelor cauzale ale lui Hume, ne simteam într-adevăr atît de aproape de misterul obişnuinţei, şi totuşi nu recunoşteam ni­ mic din ceea ce numim "în mod obişnuit" o obişnuinţă? Ex­ plicaţia trebuie căutată, poate, în iluziile psihologiei. Aceasta a făcut din activitate fetişul ei. Marea ei teamă de introspecţie o face să nu observe decît ceea ce mişcă. Ea întreabă cum se capătă obişnuinţe acţionînd. Î nsă, în felul acesta, întregul stu­ diu al leaming-ului riscă să fie denaturat atîta timp cît nu se pune întrebarea prealabilă: oare acţionînd se capătă obiş­ nuinţe . . sau, dimpotrivă, contemplînd? Psihologia consideră ca pe un fapt de necontestat că eul nu se poate contempla pe sine. Î nsă nu aceasta e problema, problema este de a şti dacă eul însuşi nu este o contemplaţie, dacă nu este în el însU§i o contemplaţie - şi dacă putem deprinde, dacă ne putem forma un comportament şi ne putem forma pe noi înşine altfel decît contemplînd. Obişnuiţa sustrage repetitiei ceva nou: diferenta (in­ stituită mai Întîi ca generalitate). Obişnuinţa este în esenta ei contracţie. Limbajul stă mărturie, atunci cînd vorbeşte de "a contracta" un obicei şi nu foloseşte verbul a contracta decît cu un complement apt să constituie un habitus. Se obiectează că inima nu are (sau nu este) un obicei atunci cînd se contractă mai mult decît atunci cînd se dilată. Î nsă noi confundăm două genuri de contracţie cu totul diferite: contractia poate desemna unul din cele două elemente active, unul din cei doi timpi opU§i Într-o serie de tipul tic- tac . . . , celălalt element fiind destinderea sau dilatarea. Dar contractia desemnează şi contopirea tic-tac.


121 urilor succesive într-un suflet contemplativ. Aceasta e sinteza pasivă, care constituie obi§nuinta noastră de a trăi, adică 8§tep­ tarea noastră ca "aceasta" să continue, ca unul din cele două elemente să urmeze celuilalt, asigurînd perpetuarea cazului care sîntem. Cînd spunem că obi§nuinta este contractie, nu vorbim 8§adar de actiunea instantanee ce se contopqte cu cealaltă pentru a forma un element de repetitie, ci de fuziunea acestei repetitii în spiritul contemplator. Trebuie să atribuim un suflet inimii, mU§chilor, nervilor, celulelor, dar un suflet contemplativ avînd doar rolul de a căpăta deprinderea. Nu e nicidecum vorba aici de vreo ipoteză barbară, sau mistică: dimpotrivă, obişnuinta Χi manifestă aici deplina generalitate, care nu prive§te numai deprinderile senzorimotoare pe care le avem (psihologic), ci mai întîi obi§nuintele primare care sîn­ tem, miile de sinteze pasive ce ne compun organic. în acel8§i timp, doar căpătînd deprinderi sîntem obişnuinte, însă doar prin contemplare căpătăm deprinderi. Suntem contemplări, sîntem imaginatii, sîntem generalităti, sîntem pretentii, sîntem satisfactii. Căci fenomenul pretentiei nu e nici el altceva decît contemplarea contractantă prin care ne afirmăm dreptul fi 8§teptarea asupra a ceea ce contractăm, precum fi multumirea de noi îD§ine în chip de contemplatori. Nu ne contemplăm pe noi îD§ine, dar nu existăm decît contemplînd, adică deprinzînd acel ceva din care purcedem. Problema de a fti dacă plăcerea este ea însăşi o contractie, o încordare, sau dacă e mereu legată de un proces de destindere, nu e bine pusă; astfel, vom găsi elemente în succesiunea activă a destinderilor şi contractiilor de excitanti. Dar cu totul altceva e să ne întrebăm de ce plăcerea nu este pur şi simplu un element sau un caz în viata noastră psihică, ci un principiu care o guvernează imperios în toate cazurile. Plăcerea este un principiu, în măsura în care e trezirea unei contemplări ce umple, care contractă în ea însăşi cazurile de destindere şi de contractie. Există o beatitudine a sintezei pasive; şi toti sîntem aidoma lui Narcis prin plăcerea pe care o simtim contemplînd (autosatisfactia) de§i contemp-


1 22

lăm cu totul altceva decît pe noi înşine. Suntem mereu aidoma lui Acteon prin ceea ce contemplăm, deşi sîntem precum Nar­ cis prin plăcerea pe care o obtinem. A contempla Înseamnă a sustrage. Mai întîi trebuie să contempli mereu altceva, apa, pe Diana sau codrii pentru a te umple cu o imagine de tine însuti. Samuel Butler a arătat ca nimeni altul că nu există altă continuitate în afară de cea a obişnuintei, că nu avem alte continuităti în afara miilor de obişnuinte componente, alcă­ tuind în noi tot atîtea euri superstitioase şi contemplative, atîtia pretendenti şi atîtea satisfactii: "Căci pînă şi grîul ogoarelor creşte întemeindu-se pe o superstitie în ce priveşte existenta sa. netransformînd tărîna şi umezeala în grine decît multumită trufaşei încrederi în propria lui iscusintă. încredere sau cre­ dintă în sine fără de care ar fi cu totul neputincios ,,2. Numai empiristul poate risca cu succes astfel de formule. Există o contractie a pămîntului şi a umiditătii pe care o numim griu. iar această contractie este o contemplatie şi autosatisfactia acestei contemplatii. Prin însăşi existenta lui, crinul de cîmp cîntă slava cerurilor, a zeitelor şi a zeilor. adică a elementelor pe care le contemplă contractînd. Care organism nu e făcut oare din elemente şi cazuri de repetitie, din apă. azot, carbon, doruri. din sulfati contemplati şi contractati, împletind astfel toate obişnuintele prin care se alcătuieşte? Organismele se trezesc sub cuvintele sublime din a treia Eneadă: totul e contemplatie! Şi poate e o "ironie" să spui că totul e contemplatie, chiar stîncile şi codrii, animalele şi oamenii, chiar Acteon şi cerbul. Narcis ş i floarea. chiar actiunile şi nevoile noastre. î nsă ironia este la rîndul ei o contemplatie. o contemplatie şi nimic alt­ ceva . . Plotin afirmă: nu-ti de termini propria imagine, şi nu te bucuri de ea, decît întorcîndu-te. spre a-l contempla. către acel ceva din care p urcezi E uşor să multiplici motivele care fac ca obişnuinta să fie independentă de repetitie: a actiona nu Înseamnă niciodată a repeta. nici în actiunea care se Împlineşte. nici în acti unea împlinită. Am văzut cum actiunea are mai degrabă particularul .

.


1 23

ca variabilă şi generalitatea ca element. Dar dacă e adevărat că generalitatea este cu totul altceva decît repetitia, ea trimite totU§i la repetitie ca la temelia ascunsă pe care se construieşte. Actiunea nu se constituie, în ordinea generalitătii şi în cîmpul variabilelor ce îi corespund, decît prin contractia unor ele­ mente de repetitie. Doar că această contractie nu se săvîf§eşte în ea ci într-un eu care contemplă şi care dublează agentul. Iar pentru a integra nişte actiuni într-o actiune mai complexă, trebuie ca actiunile primare la rîndul lor să joace Într-un "caz" rolul de elemente de repetitie, dar mereu în raport cu un suflet contemplativ subiacent subiectului actiunii înfăptuite. Sub eul care actionează există mici euri care contemplă, şi care fac posibile actiunea şi subiectul activ. Nu spunem "eu" decît prin acei mii de martori care contemplă în nui; mereu un al treilea spune eu. Chiar în şobolanul din labirint, în fiecare mU§chi al lui, trebuie să admitem aceste suflete contemplative. Or, cum contemplalia nu se n3§te în nici un moment din actiune, cum ea este tot timpul în retragere, şi cum ea nu "face" nimic (cu toate că ceva, şi ceva întru totul nou, se face în ea), e uşor să fie uitată, şi să se interpreteze procesul complet al exercitării şi reactiei fără nici o referire la repetitie, de vreme ce această referire apare doar în raportul reactiilor ca excitatii cu sufletele contemplative. Să sustragă repetitiei ceva nou, să-i sustragă diferenta. acesta este rolul imaginatiei sau al spiritului care contemplă în multiplele lui stări fărîmitate. Tocmai de aceea repetitia, în esenta ei, este imaginară, din moment ce numai imaginatia formează aici "momentul" acelei vis repetitiva din punct de vedere al constituirii, făcînd să existe ceea ce ea contractă cu titlu de elemente sau de cazuri de repetitie. Repetitia ima­ ginară nu e falsă repetitie, ce ar veni să suplinească absenta celei adevărate; adevărata repetitie este imaginatie. Între o repetitie ce nu conteneşte a se desface în sine şi o repetitie care se desfăşoară şi se păstrează pentru noi în spatiul reprezentării, a existat diferenta, care este pentru-sinele repetitiei, imagina-


124

rul. Diferenta locuieşte în repetitie. Pe de o parte, ca în lun­ gime, diferenta ne face să trecem de la un ordin la celălalt al repetitiei: de la repetitia instantanee care se desface în sine, la repetitia activ reprezentată, prin intermediul sintezei pasive. Pe de altă parte, în profunzime, diferenta ne face să trecem de la un ordin de repetitiie la altul, şi de la o generalitate la alta, în sintezele pasive înseşi. Mişcările din cap ale puiului însotesc puIsatiile cardiace într-o sinteză organică, înainte de a-l ajuta să ciugulească în sinteza perceptivă a boabelor. Şi deja, dintru început, generalitatea formată prin contractia "ticurilor" se redistribuie în particularităti în cadrul repetitiei mai complexe a "tic-tacurilor" la rîndul lor contractate, în seria sintezelor pasive. Oricum, repetitia materială şi goală, repetitia zisă a aceluiaşi , este învelişul exterior, ca o piele ce se desface, pentru un miez de diferentă şi de repetitii interne mai complicate. Diferenta este între două repetiJii. Oare nu se poate spune, invers, că şi repetiJia este între două diferente, că ea ne face să trecem de la un ordin de diferentă la un altul? Gabriel Tarde delimita dezvoltarea dialectică astfel: repetitia ca trecere de la o stare a diferentelor generale la diferenta singulară, de la diferentele exterioare la diferenH" internă - pe scurt, repetitia ca fiind diferentiantul diferentei . Sinteza timpului constituie prezentul în timp. Nu că prezentul ar fi o dimensiune a timpului. Numai prezentul există. Sinteza constituie timpul ca prezent viu, iar trecutul şi viitorul ca dimensiuni ale acestui prezent. Totuşi, această sin­ teză este intratemporală, ceea ce Înseamnă că acest prezent trece. Putem fără îndoială concepe un prezent perpetuu, un prezent coextensiv timpului; e suficient ca obiectul contem­ platiei să fie infinitul suecedării clipelor. Dar nu există posibili­ tatea fizică a unui astfel de prezent: contractia în contemplatie operează întotdeauna calificarea unui ordin de repetitie după elemente sau cazuri. Ea formează în mod necesar un prezent de o anumită durată, un prezent ce se epuizează şi trece, variabil în functie de speciile, indivizii, organismele şi părtile


125

de organism considerate. Două prezent uri succesive pot fi contemporane cu un acelaşi al treilea, mai Întins prin numărul de clipe pe care le contractă. Un organism dispune de o durată de prezent, de diverse durate de prezent, în funcţie de aria naturală de contI"acţie a sufletelor lui contemplative. Cu alte cuvinte, oboseala aparţine efectiv contemplaţiei. Se spune pe bună dreptate că tocmai cel ce nu face nimic oboseşte; oboseala caracterizează acel moment în care sufletul nu mai poate contracta ceea ce contemplă, în care contemplaţia şi contractia se destramă. Suntem făcuti atît din oboseli cît şi din con­ templări. De aceea un fenomen precum nevoia poate fi înteles sub specia "trebuintei", din punct de vedere al actiunii şi sintezelor active pe care le determină şi, dimpotrivă, ca un "sar extrem, ca o "oboseală", din punct de vedere al sintezei pasive care o condiţionează. Tocmai nevoia marchează limitele pre­ zentului variabil. Prezentul se întinde Între două iruptii ale nevoii, şi se confundă cu timpul cît durează o contemplatie. Repetitia nevoii, şi a tot ce depinde de ea, exprimă timpul propriu al sintezei timpului, caracterul intratemporal al acestei sinteze. Repetitia este în mod esential înscrisă în nevoie, fiind­ că nevoia se întemeiază pe o instantă ce priveşte în mod esential repetitia, care formează pentru-sinele repetiţiei, pen­ tru-sine de o anumită durată. Pornind de la contemplările noastre ni se definesc toate ritmurile, rezervele, toti timpii de reactie, sumedeniile de împletiri, prezenturile şi oboselile ce ne alcătuiesc. Regula este că nu poti merge mai repde decît propriul tău prezent, sau mai degrabă decît prezenturile tale. Semnele, aşa cum le-am definit noi, ca habitus-uri, sau con­ tractii trimitînd unele la celelalte, aparţin mereu prezentului. Una din măretiile stoicism ului constă în a fi arătat că orice semn este semn al unui prezent, din punct de vedere al sintezei pasive unde trecut şi viitor sînt doar dimensiuni ale prezentului însuşi (cicatricea este semnul, nu al rănii trecute, ci al "faptului prezent de a fi avut o rană": adică ea este contemplare a rănii, ea contractează toate clipele care mă despart de ea într-un


1 26

prezent viu). Sau, mai curînd, aici se află adevăratul sens al distinctiei Între natural şi artificial. Sunt naturale semnele pre­ zentului, care trimit la prezent în ceea ce semnifică ele, sem­ nele întemeiate pe sinteza pasivă. Sunt artificiale, dimpotrivă, semnele care trimit la trecut sau la viitor ca la nişte dimensiuni distincte de prezent, de care prezentul ar depinde poate la rîndul lui; astfel de semne implică sinteze active, adică trecerea de la imaginatia spontană la facultătile active ale reprezentării reflexive, ale memoriei şi ale inteligentei. Nevoia însăşi este aşadar defectuos înteleasă după struc­ turi negative care o raportează deja la activitate. Şi nici măcar nu e suficient să invoci activitatea în desfăşurare, în curs de elaborare, dacă nu determini solul contemplativ pe care ea se elaborează. Chiar şi aici, pe acest sol, sîntem tentati să vedem în negativ (nevoia ca lipsă) umbra unei instante mai înalte. nevoia exprimă deschiderea ( «Ceance» ) unei întrebări, înainte de a exprima nonexistenţa sau absenta unui răspuns. A con­ templa, înseamnă a Întreba. Nu-i este oare propriu întrebării faptul de a "sustrage" un răspuns? într-adevăr, întrebarea prezintă totodată această îndărătnicie sau această obstinatie, dar şi această lasitudine, această oboseală corespunzînd nevoii. Ce diferentă există . . . ?, iată întrebarea pe care sufletul con­ templativ o pune repetitiei şi al cărei răspuns îl sustrage aces­ teia. Contemplările sînt întrebări, iar contracţiile care au loc în repetitie, şi care vin să le umple, sînt tot atîtea afirmatii finite ce se nasc aşa cum se nasc prezenturile din veşnicul prezent în sinteza pasivă a timpului. Conceptiile despre negativ vin din graba noastră de a întelege nevoia în raport cu sintezele nega­ tive, care, de fapt, se elaborează numai pe acest fond. Mai mult chiar: dacă reaşezăm sintezele active însele pe acest fond pe care-l presupun, vedem că activitatea înseamnă mai degrabă constituirea de cîmpuri problematice în raport cu întrebările. Întregul domeniu al compor tamentului, întreteserea semnelor artificiale cu semnele naturale, interventia instinctului şi a învătării, a memoriei şi a inteligentei, arată cum se dezvoltă


1 27

întrebările contemplaţiei În cîmpuri problematice active. Pri­ mei sinteze a timpului îi corespunde un prim complex între­ bare-problemă aşa cum apare el în prezentul viu (urgenta vieţii). Acest prezent viu şi, împreună cu el, întreaga viată organică şi psihică se întemeiază pe obişnuinţă. Pe urmele lui Condillac, noi trebuie să considerăm obişnuinla ca acel temei din care derivă toate celelalte fenomene psihice. Şi aceasta fiindcă toate celelalte fenomene, sau se întemeiază pe con­ templări, sau sînt ele însele contemplări: chiar şi nevoia, chiar şi întrebarea, chiar şi "ironia". Aceste mii de obişnuinţe ce ne alcătuiesc - aceste contracţii, aceste contemplări, aceste pretentii, aceste împău­ nări, aceste satisfacţii, aceste oboseli, aceste prezenturi varia­ bile - formează aşadar domeniul de bază al sintezelor pasive. Eul pasiv nu se defineşte pur şi simplu prin receptivitate, adică prin capacitatea de a avea senzaţii, ci prin contemplarea con­ tractantă ce constituie organismul însuşi înainte de a-i constitui senzatiile. De aceea acest eu nu are nici un caracter de simpli­ tate: şi nici nu e suficiennt să relativizezi, să pluralizezi eul, păstrîndu-i de fiecare dată o formă simplă atenuată. Eurile sînt subiecte larvare; lumea sintezelor pasive constituie sistemul eului, în condiţii de determinat, însă sistemul eului dizolvat. Există eu de îndată ce se înfiripează undeva o contemplare furişă, de îndată ce funcţionează undeva un mecanism de contractat, în stare, un moment, să sustragă o diferenţă repeti­ tiei. Eul nu are modificări, este el însuşi o modificare, acest termen desemnînd tocmai diferenta sustrasă. Pînă la urmă, nu sîntem decît ceea ce avem, tocmai printr-un a avea se formează fiinta aici, iar eul pasiv este. Orice contractie este o prezumtie, o pretentie, adică emite o aşteptare sau un drept asupra a ceea ce contractă, şi se desface de îndată ce obiectul îi scapă. În toate romanele sale, Samuel Beckett a descris inventarul proprie­ tăţilor căruia i se consacră nişte subiecţi larvari, pradă oboselii şi pasiunii: seria de pietricele a lui Molloy, de biscuiti a lui Murphy, de proprietăti a lui Malone - de fiecare dată fiind


128 vorba de a sustrage o mică diferentă, biată generalitate, repeti­ tiei elementelor sau organizării cazurilor. Fără îndoială că una din intentiile cele mai profunde ale "noului roman" este aceea de a atinge, dincoace de sinteza activă, domeniul sintezelor pasive care ne constituie: modificări, tropisme şi mici proprie­ tăti. Şi în toate ostenelile lui alcătuitoare, în modestele lui autosatisfactii, în semetii le lui derizorii, în mizeria şi sărăcia lui, eul dizolvat continuă să cînte slava lui Dumnezeu, adică a ceea ce contemplă, contractă şi posedă . • •

Prima sintez ă a timpului, cu toate că originară, nu e mai putin intratemporală. Ea co nstituie timpul ca prezent, însă ca prezent ce trece. Timpul nu iese di n prezent, dar prezentu l nu

conteneşte a se mişca, prin salturi ce se calcă unele pe altele. Iată aşadar paradoxul prezentului: să constituie timpul, dar să şi treacă în acest timp consti tuit. Nu trebuie recuzată con­ secinta necesară: e nevoie de un alt timp în care să se opereze prima sinteză a timpului. Aceasta trimite în mod necesar la o a doua sinteză. Insistînd asupra finitudinii contractiei, am arătat doar efectul, nu am arătat nicidecum de ce trece rezentul, şi nici ceea ce îl împiedică să fie coextensiv timpului. Prima sinteză, aceea a obişnuintei, este cu adevărat temelia timpului; însă trebuie să distingem între temelie şi temei. Temelia se referă la sol şi ea arată cum ceva se stabileşte pe acest sol, îl ocupă şi îl st ăpîneş te ; însă temeiul vine mai curînd din cer, de la acoperiş la temelii, măsoară solul şi pe posesorul lui fată în fată, după un titlu de proprietate. Obişnuinta este temelia timpului, solul mişcător ocupat de prezentul care trece. Să treacă, iată pretentia prezentului. Însă ceea �e face să treacă prezentul şi ceea ce apropriază prezentul şi obişnuinta, trebuie să fie determinat ca temei al timpului. Temeiul timpului este Memoria. Am văzut că memoria, ca sinteză activă derivată, se sprijină pe obişnuintă: într-adevăr, totul se sprijină pe temelie.


12 9

Dar ceea ce constituie memoria nu e dat în acest chip. În momentul în care ea se întemeiază pe obişnuintă, memoria trebuie să fie întemeiată de o altă sinteză pasivă, distinctă de obişnuintă. Iar sinteza pasivă a obişnuintei trimite ea însăşi la această sinteză pasivă mai adîncă, care este memoria: Habitus şi Mnemosina sau alianta cerului cu pămîntul. Obişnuinta este sinteza originară a timpului, care constituie viata prezentului ce trece; Memoria este sinte:t.a fundamentală a timpului, care constituie fiinta trecutului (ceea ce face să treacă prezentul). S-ar spune mai Întîi Ch trecutul este prins între două prezenturi: cel care a fost el, şi cel în raport cu care el a trecut. Trecutul nu este fostul prezent însuşi, ci elementul în care e vizat acesta. De aceea particularitatea este acum în lucrul vizat, adică în ceea ce "a fost", în vreme ce trecutul însuşi, acel "era", este prin natură general. Trecutul în general este elementul în care se vizează fiecare fost prezent în particular şi ca particular, Conform terminologiei husserliene, trebuie să distingem re­ ten tia de reproducere. Dar ceea ce numeam adineauri retentie a obişnuintei, era tocmai starea momentelor succesive contrac­ tate într-un prezent actual de o anumită dur�tă. Aceste mo­ mente formau particularitatea, adică un trecut imediat apartinînd în mod natural prezentului actual; în ceea ce pri­ veşte prezentul însuşi, deschis către viitor Ge aşteptare, el constituia generalul. Dimputrivă, din punct de vedere al repro­ ducerii memoriei, trecutul (Ch mediere a prezenturilor) a deve­ nit general, iar prezentul (atît actualul cît şi fostul) a devenit particular. Î n măsura în care trecutul în general este elementul în care puteam viza fiecare fost prezent care se conservă în el, fostul prezent se află "reprezentat" în cel actual. Limitele acestei reprezentări sau reproduceri sînt b fapt determinate de raporturile variabile de asemănare şi .::ontiguitate cunoscute sub numele de asociatie; căci fostul pre7:ent, spre a fi reprezen­ tat, seamănă cu actualul, şi se disociază în p! ezenturi partial simultane de durate foarte diferite, de acum contigui unele fată de celelalte şi, la limită, contigui cu cel actual. Măretia asocia-


1 30

tionismului constă în faptul de a fi întemeiat o întreagă teorie a semnelor artificiale pe aceste raporturi de asociere. ar, fostul prezent nu este reprezentat în cel actual, fără ca acesta să nu fie el însuşi reprezentat în această reprezentare. E prin esentă în căderea reprezentării de a reprezenta nu numai ceva, ci şi propria ei reprezentativitate. Fostul şi actualul prezent nu sînt ca două momente succesive pe linia timpului, însă cel actual are în mod necesar o dimensiune în plus prin care el re-prezintă fostul prezent, şi în care se reprezintă el însuşi. Actualul prezent nu e tratat ca viitorul obiect al unei amintiri, ci ca ceea ce se reflectă în chiar timpul în care el formează amintirea fostului prezent. Sinteza activă are aşadar două aspecte corelative, deşi nesimetrice: reproducere şi re­ flectare, rememorare şi recognitiune, memorie şi intelect. S-a subliniat adesea că reflectarea implică ceva mai mult decît reproducerea; dar acest ceva mai mult e numai acea dimen­ siune suplimentară în care orice prezent se reflectă ca actual în acelaşi timp în care el reprezintă fostul prezent. "Orice stare de conştiintă cere o dimensiune în plus fată de starea a cărei amintire o implică''''. Astfel că putem numi sinteză activă a memoriei principiul reprezentării sub acest dublu aSpect: re­ producere a fostului prezent §i reflectare a celui actual. Aceas­ tă sinteză activă a memoriei se întemeiază pe sinteza pasivă a obi§nuintei, de vreme ce aceasta constiuie orice prezent posibil în general. însă prima diferă profund de cea de-a doua: asime­ tria constă acum în creşterea constantă a dimensiunilor, în proliferarea lor la nesfîrşit. Sinteza pasivă a obi§nuintei con­ stituia timpul ca contracJie a momentelor sub conditia prezen­ tului, însă sinteza activă a memoriei îl constituie ca îmbucare a prezenturilor însele. Toată problema este: sub ce conditie? Tocmai prin elementul pur al trecutului, ca trecut în general, ca trecut a priori, cutare fost prezent a reproductibil, iar ac­ tualul prezent se reflectă. Departe de a deriva din prezent sau din reprezentare, trecutul e presupus de orice reprezentare. Exact în acest sens, sinteza activă a memoriei încearcă în zad . .


131

s ă se întemeieze p e sinteza pasivă (empirică) a obi§nuintei, în schimb ea nu poate fi întemeiată decît de o altă sinteză pasivă (transcendentaIă) proprie memoriei înse§i. În timp ce sinteza pasivă a obi§nuintei constituie prezentul viu în timp, şi face din trecut şi din viitor cele două elemente asimetrice ale acestui prezent, sinteza pasivă a memoriei constituie prezentul pur în timp, şi face din fostul prezent şi din cel actual (deci din prezentul în reproducere şi din viitorul în reflectare) cele două elemente asimetrice ale acestui trecut ca atare. Dar ce În­ seamnă trecut pur, a priori, în general sau ca atare? Dacă Matiere et memoire este o carte mare, aceasta se datorează poate faptului că Bergson a pătruns adînc în domeniul acestei sinteze transcendentale a unui trecut pur, degajîndu-i toate paradoxurile constitutive. E inutil să pretindem a recompune trecutul pornind de la unul din prezenturile care îl blochează, fie cel care a fost, fie cel în raport cu care el este acum trecut. Nu putem crede, într-adevăr, că trecutul se constituie după ce a fost prezent, nici fiindcă apare un nou prezent. Dacă trecutul ar aştepta un nou prezent spre a se constitui ca trecut, nicicînd fostul prezent nu ar trece, nici noul prezent nu ar sosi. Nicicînd un prezent nu ar trece, dacă el nu ar fi trecut "în acelaşi timp" ca prezent; nicicînd un trecut nu s-ar constitui, dacă mai Întîi nu s-ar fi constituit "în acelaşi timp" 10 care a fost prezent. Acesta e primul paradox: acela al contemporaneitătii trecutului cu pre­ zentul care el însuşi a fost. El ne dă ratiunea prezentului ce trece. Tocmai fiindcă trecutul e contemporan cu sine ca pre­ zent, orice prezent trece, şi trece în folosul unui nou prezent. Un al doilea paradox rezultă de aici, acela al coexistentei. Căci dacă fiecare trecut e contemporan cu prezentul care a fost, întregul trecut coexistă cu noul prezent în raport cu care el este acum trecut. Trecutul nu este mai mult "în" acest al doilea prezent, decît este "după" primul. De unde ideea bergsoniană că fiecare prezent actual nu e decît trecutul întreg în starea lui cea mai contractată. Trecutul nu face să treacă unul din prezen-


1 32

turi fără să facă să vină şi celălalt, însă el nici nu trece nici nu vine. De aceea, departe de a fi o dimensiune a timpului, el este sinteza timpului întreg ale cămi prezent şi viitor sînt doar dimensiunile. Nu se poate spune: era. El nu mai există, nu există, însă insistă, consistă, este. Insistă cu fostul prezent, consistă cu actualul sau cu noul. El este în-sinele timpului ca temei ultim al trecerii. Tocmai în acest sens el formează un element pur, general, a priori, al oricărui timp. într-adevăr, cînd spunem că e contemporan cu prezentul care a fost, vorbim în mod necesar de un trecut care nu a a fost niciodată prezent, de vreme ce el nu se formează "după". Felul său de a fi contem­ poran cu sine ca prezent constă tocmai în a se afirma deja-aici, presupus de prezentul ce trece, şi făcîndu-1 să treacă. Felul său de a coexista cu noul prezent constă în a se afirma în sine, păstrîndu-se în sine, presupus de noul prezent care nu vine decît contractîndu-l. Paradoxul preexistentei le completeaă aşadar pe celelalte două: fiecare trecut este contemporan cu prezentul care a fost el însuşi, întregul trecut cooexistă cu prezentul în raport cu care el este trecut, însă elementul pur al trecutului în general preexistă prezentului ce trece5 . Există aşadar un element substantial al iimpului (Trecut care nu a fost niciodată prezent) jucînd rolul de temei. El însuşi nu e repre­ zentat. Ceea ce e reprezentat, e întotdeauna prezentul, ca fost sau actual. însă tocmai prin trecutul pur timpul se desfăşoară astfel în reprezentare. Sinteza pasivă transcendentală are ca obiect acest trecut pur, din triplul punct de vedere al contem­ poraneitătii, al coexistentei şi al preexistentei. Sinteza activă este, dimpotrivă, reprezentarea prezentului, sub dublul aspect al reproducerii vechiului şi al reilexiei noului. Aceasta e înte­ meiată de cealaltă; iar dacă noul prezent dispune întotdeauna de o dimensiune suplimentară, acest lucru se întîmplă fiindcă el se reflectă în elementul trecutului pur în general, în timp ce fostul prezent e doar vizat ca particular prin acest element. Dacă vom compara sintezC\ pasivă a obi§nuintei cu sinte­ za pasivă a memoriei, vedem în ce măsură s-a schimbat, de la


1 33

una la alta, repartitia repetitiei §i a contractiei. Oricum, prezen­ tul apare fără îndoială ca rodul unei contractii, dar raportată la dimensiuni total diferite. Î ntr-un caz, prezentul este starea cea mai contractată de momente sau de elemente succesive, inde­ pendente unele de altele în sine. În celălalt caz, prezentul desemnează gradul cel mai contractat al unui trecut întreg, ce este în sine ca totalitate coexistentă. Să presupunem, într-ade­ văr, conform cerintelor celui de-al doilea paradox, că trecutul nu se conservă în prezentul în raport cu care el este trecut, ci se conservă în sine, actualul prezent nefiind decît maxima contractie a acestui întreg trecut care coexistă cu el. Va trebui mai întîi ca întreg acest trec'lt să coexiste cu sine însuşi, la diverse grade de destindere . . . §i de contractie. Prezentul nu e gradul cel mai contractat al trecutului care coexistă cu el decît dacă trecutul coexistă mai întîi cu sine, la o infinitate de diverse grade de destindere §i de contractie, la o infinitate de niveluri (acesta e sensul celebrei metafore bergsoniene a conului, sau al patrulea paradox al trecutului) 6. Să examinăm ceea ce nu­ mim repetitie într-o viată, mai exact într-o viată spirituală. Prezenturile se succedă, lezÎndu-se unele pe altele. Şi totU§i avem impresia că, oricît de mare ar fi incoerenta sau opozitia posibilă dintre prezenturile succesive, fiecare din ele joacă "acee3§i viată" la un nivel diferit. E tocmai ceea ce numim un destin. Destinul nu constă niciodată În raporturi de deter­ minism, din aproape în aproape între prezenturi care se succe­ dă după ordinea unui timp reprezentat. El implică, Între pre­ zenturile succesive, legături nelocalizabile, actiuni la distantă, sisteme de reluare, de rezonantă §i ecouri, hazarduri obiective, semnale §i semne, roluri care transcend situatiile spatiale §i succesiunile temporale. Despre prezenturile ce se succedă, §i care exprimă un destin, s-ar zice că ele joacă mereu acel3§i lucru, acee3§i piesă, doar cu o diferentă de nivel: aici mai mult sau mai putin destins, dincolo mai mult sau mai putin contrac­ tat. De aceea destinul se Împacă atît de greu cu determinismul, dar atît de bine cu libertatea: libertatea e să alegi nivelul.


1 34

Succesiunea prezenturilor actuale nu e decît manifestarea a ceva mult mai adînc: modul în care fiecare îşi reia întreaga viată, dar la un nivel sau grad diferit de cel precedent, toate nivelurile sau gradele coexistînd şi oferidu-se alegerii noastre, din adîncul unui trecut care nu a fost niciodată prezent. Numim caracter empiric raporturile de succesiune şi simultaneitate între pre­ zenturi ce ne compun, asocierile lor după cauzalitate, con­ tiguitate, asemănare şi chiar opozitie. Însă caracter numenal, raporturile de coexistentă virtuală între niveluri ale unui trecut pur, fiecare prezent nefăcînd decît să actualizeze sau să repre­ zinte unul din aceste niveluri. Pe scurt, ceea ce trăim empiric ca o succesiune de prezenturi diferite din punct de vedere al sintezei active este şi coexistenta mereu crescîndă a niveluri/or trecutului în sinteza pasivă. Fiecare prezent contractă un nivel al întregul tot, dar acest nivel e deja de destindere sau de contractie. Adică: semnul prezentului este o trecere la limită, o contractie maximă ce vine să sanctioneze ca atare alegerea unui nivel oarecare, el însuşi în sine contractat sau destins, printr-o infmitate de alte niveluri posibile. Şi ceea ce spunem despre o viată, putem să o spunem despre mai multe vieti. Fiecare fIind un prezent ce trece, o viaţă poate astfel relua pe alta, la un alt nivel: ca şi cum ftlozoful şi porcul, criminalul şi sfintul ar juca acel8§i trecut, la diferitele niveluri ale unui con gigantic. Ceea ce numim metempsihoză. Fiecare îşi alege înăl­ timea sau tonul, poate cuvintele, dar aria este aceeaşi şi, sub toate cuvintele, se regăseşte acel8§i tralala, pe toate tonurile şi la toate înăltimile posibile. Există o mare diferentă Între cele două repetitii, cea materială şi cea spirituală. Una este o repetitie de momente sau de elemente succesive independente; cealaltă e o repetitie a Întregului, la diverse niveluri coexistente (cum spunea Leib­ niz, "pretutindeni şi mereu acelQ§i lucm exceptînd gradele de perfectiune") 7. De aceea cele două repetitii sînt într-un raport foarte diferit cu "diferenta" însăşi. Diferenta este sustrasă uneia, în măsura în care elementele sau momentele se con-


1 35

tractă într-un prezent viu. Ea e inclusă în cealaltă, în măsura în care Totul cuprinde diferenta între nivelurile sale. Una e goală, cealaltă e îmbrăcată; una e a părtilor, cealaltă a întregului; una e de succesiune, cealaltă de coexistentă; una e actuală, cealaltă virtuală; una e orizontală, cealaltă verticală. Prezentul e tot­ deauna diferentă contractată; dar într-un caz el contractă mo­ mentele indiferente, iar în celălalt caz el contractă, trecînd la limită, un nivel diferential al întregului care este el însuşi de destindere sau de contractie. A§a încît diferenta prezenturilor înseşi este între cele două repetitii, aceea a momentelor ele­ mentare cărora le este sustrasă şi cea a nivelurilor întregului în care e cuprinsă. Şi, conform ipotezei bergsoniene, trebuie să concepem repetitia goală ca învelişul exterior al celei îmbră­ cate: adică repetitia succesivă a momentelor ca cel mai destins din nivelurile coexistente, materia ca visul sau ca trecutul cel mai decontractat al spiritului. Dintre aceste două repetitii, nici una nici cealaltă nu este la drept vorbind reprezentabilă. Căci repetitia materială se desface pe măsură ce se face, şi nu e reprezentată decît prin sinteza activă care îi proictează ele­ mentele într-un spatiu de calcul şi de conservare; dar în acehlşi timp, devenită obiect de reprezentare, această repetitie e su­ bordonată identitătii elementelor sau asemănării cazurilor conservate şi aditionate. Iar repetitia spirituală se elaborează în fiinta în sine a trecutului, în timp ce reprezentarea nu atinge şi nu priveşte decît prezenturi în sinteza activă, subordonînd atunci orice repetitie identitătii actualului prezent în reflectare ca şi asemănării fostului prezent în reproducere. Sintezele pasive sînt în mod evident subreprezentative. Însă întreaga problemă pentru noi e de a şti dacă putem pătrunde în sinteza pasivă a memoriei. Într-un fel, să trăim fiinta în sine a trecutului, aşa cum trăim sinteza pasivă a obiş­ nuintei. Întregul trecut se conservă în sine, dar cum să-I salvăm pentru noi, cum să pătrundem în acest în sine fără a-I reduce la fostul prezent care a fost, sau la actualul prezent în raport cu care el este trecut. Cum să-I salvămpent7U noi? Cam acesta


1 36

e punctul în care Proust îl reia pe Bergson, preluînd ştafeta. Or, se pare că răspunsul a fost dat de foarte multă vreme: reminiscenta. Aceasta desemnează într-adevăr o sinteză pasivă sau o memorie involuntară, care se desosebe§te prin natură de orice sinteză activă a memoriei voluntare. Combray nu reapare cum a fost el prezent, şi nici cum ar putea fi, ci într-o splendoare care nu a fost nicicînd trăită, ca un trecut pur ce îşi dezvăluie în sfîrşit dubla ireductibilitate la prezentul care a fost, dar şi la actualul prezent care ar putea fi, gratie întrepătrunderii celor două. Fostele prezent uri se lasă reprezentate în sinteza activă dincolo de uitare, în măsura în care uitarea este empiric învinsă. Dar aici, Combray lÎşneşte tocmai în Uitare, şi ca imemorial, sub forma unui trecut care nu a fost niciodată prezent: în­ sinele Combray. Dacă există un sine al trecutului, reminiscenta este numenul său sau gîndirea care îl înveste§te. Reminiscenta nu ne trimite pur şi simplu de la un prezent actual la foste prezenturi, de la iubirile noastre recente la cele infantile, de la amante la mame. Şi aici, raportul prezenturilor ce trec nu dă seamă de trecutul pur care profită de ele spre a tîşni sub reprezentare: Fecioara, cea care nu a fost niciodată trăită, dincolo de amantă şi dincolo de mamă, coexistînd cu una şi contemporană cu cealaltă. Prezentul există, dar numai trecutul insistă, procurînd elementul în care prezentul trece iar prezen­ turile se întrepătrund. Ecoul celor două prezenturi formează doar o întrebare persistentă, ce se dezvoltă în reprezentare precum un cîmp de problemă, cu imperativul riguros de a căuta, de a răspunde, de a rezolva. Însă răspunsul vine mereu din altă parte: orice reminiscentă este erotică, fie că e vorba de un orll§ sau de o femeie. Întotdeauna, Eros, numenul, ne face să pă­ trundem în acest trecut pur în sine, în această repetitie vir­ g i n a l ă , Mnemosina. El es te însotitorul, logodnicul Mnemosinei. De unde are el această putere, de ce explorarea trecutului pur este erotică? De ce detine Eros secretul între­ bărilor şi totodată al răspunsuribr, ca şi pe acela al unei insis-


1 37

tente În întreaga noastră existentă? Numai dacă nu avem incă ultimul cuvînt, §i dacă nu există o a treia sinteză a timpului . . . • •

Nimic mai instructiv, temporal vorbind, adică din punct de vedere al teoriei timpului, ca diferenta dintre cogito-ul kantian §i cogito-ul cartezian. Totul se petrece ca §i cînd cogi­ to-ul lui Descartes ar opera cu două valori logice: determinarea §i existenta nedeterminată. Determinarea (eu gîndesc) implică o existentă nedeterminată (eu sînt, de vreme ce "pentru a gindi trebuie să fii ") � §i o determină tocmai ca existenta unei fiinte ginditoare: gîndesc, deci exist, sînt un lucru care ginde§te. Intreaga critică kantiană constă în a obiecta, împotriva lui Descartes, că nu e posibil să raportezi direct determinarea la nedeterminat. Determinarea "eu gindesc" implică evident ceva nedeterminat ("eu sînt"), dar nimic nu ne spune încă cum acest nedeterminat este determinabil prin eu gîndesc. "în con­ §tiinta pe care o am despre mine în simpla gîndire eu sînt fiinta însă§i, dar despre care, desigur, încă nimic nu-mi este dat prin S aceasta pentru gîndire" . Kant adaugă 8§adar o a treia valoare logică: determinabilul, sau mai degrabă forma sub care nede­ terminatul este determinabil (prin determinare). Această a treia valoare e suficientă pentru a face din logică o instantă tmscendentală. Ea constituie descoperirea Diferentei, dar de data aceasta nu ca diferentă empirică dintre două determinări, ci ca Diferentă transcendentală intre DETERMINARE §i ceea ce ea determină - dar nu ca diferenlă exterioară ce separă, ci ta Diferentă internă, §i care raportează a priori fiinta §i gîndirea una la cealaltă. Răspunsul lui Kant e celebru: forma sub care existenta nedeterminată este determinabilă prin Eu gindesc, este forma timpului. . . 9. Consecintele sînt de o ex­ tremă importantă: existenta mea nedeterminată nu poate fi determinată decît în timp, ca existenta unui fenomen, a unui subiect fenomenal, pasiv sau receptiv apărînd în timp. Astfel


1 38 încît spontaneitatea de care sînt conştient în Eu gîndesc nu poate fi înţeleasă ca atributul unei fiinţe substanţiale şi spon­ tane, ci doar ca afecţiunea unui eu pasiv care simte că propria sa gîndire, propria sa inteligenţă, acel lucru prin care el spune EU, se exercită în el şi asupra lui, nu prin el. Şi atunci începe o poveste lungă la nesfirşit: Eu este un altul, sau paradoxul sensului intim. Activitatea gîndirii se aplică unei fiinţe recep­ tive, unui subiect pasiv, care mai degrabă îşi reprezintă această activitate decît o săvîrşeşte, mai degrabă îi simte efectul decît o simte ca propria-i iniţiativă, şi care o trăieşte ca pe un Altul în el. Lui. "Eu gîndesc" şi lui "Eu sînt", trebuie să-i adăugăm eul, adică poziţia pasivă (ceea ce Kant numeşte receptivitate intuitivă); determinării şi nederminatului trebuie să-i adăugăm forma determinabilului, adică timpul. Şi "a adăuga" nu e cuvîn­ tul potrivit, de vreme ce e vorba mai degrabă de a face dife­ renţa, şi de a o interioriza în fiinta gîndirii. De la un capăt la altul, EUL e străbătut parcă de o fisură: e fisurat de către forma pură şi vidă a timpului. Sub această formă, el este corelatul eului pasiv apărînd în timp.

O

falie sau o fisură în Eu, o

pasivitate în eu, iată ce semnifică timpul: şi corelatia dintre eul pasiv şi Eul fisurat constituie descoperirea transcendetalului sau elementul revolutiei copernicane. Descartes nu conchidea decît cu pretul reducerii Cogi­ to-ului la clipă, expulzînd timpul, încredinţîndu-I lui Dumnezeu în lucrarea de creaţie continuă. La un mod mai general, presu­ pusa identitate a Eului nu are drept garant decît unitatea lui Dumnezeu însuşi. De aceea substituirea punctului de vedere al "Eului" punctului de vedere al lui "Dumnezeu" are mult mai putină importantă decît se spune, atîta timp cît unul păstrează o identitate pe are o datorează tocmai celuilalt. Dumnezeu continuă să trăiască atîta timp cît Eul dispune de subzistenta, de simplitatea, de identitatea ce exprimă întreaga lui asemă­ nare cu divinul. Şi invers, moartea lui Dumnezeu nu lasă să subziste identitatea Eului, ci instaurează şi interiorizează în el o disp aritie esentială, un "nonsemn" în locul semnului sau a


139 pecetii lui Dumnezeu. Tocmai ceea ce Kant a văzut cu atîta profunzime, cel putin o dată, în Critica ratiunii pure: disparitia simultană a teologiei rationale §i a psihologiei rationale, felul în care moartea speculativă a lui Dumnezeu antrenează o fisură a Eului. Dacă cea mai mare initiativă a filozofiei trans­ cendentale constă în a introduce forma timpului în gîndirea ca atare, această formă, la rîndul ei, ca formă pură §i goală, semnifică indisolubil Dumnezeul mort, Eul fisurat §i eul pasiv. Ce-i drept, Kant nu continuă initiativa: Dumnezeu §i Eul cu­ nosc o resurectie practică. Şi chiar în domeniul speculativ, fisura este repede umplută de o nouă formă de identitate, identitatea sintetică activă, în timp ce eul pasiv e definit doar prin receptivitate, neavînd ca atare nici o putere de sinteză. Am văzut, dimpotrivă, că receptivitatea ca facultate de a trăi stări afective nu e decît o consecinţă, §i că eul pasiv este constituit la un nivel mai adînc de o sinteză ea însă§i pasivă (contem­ platie-contracţie). Posibilitatea de a primi impresii sau senzatii decurge de aici. E cu neputinţă de mentinut repartitia kantiană,

ce constă în supremul efort de a salva lumea reprezentării: sinteza e concepută aici ca activă, §i face apel la o nouă formă de identitate în Eu; pasivitatea e concepută aici ca simplă receptivitate fără sinteză. într-o cu totul altă evaluare a eului pasiv initiativa kantiană poate fi reluată, iar forma timpului mentine totodată Dumnezeul mort §i Eul fisurat. în acest sens, e corect să se spună că efectul kantianismului nu se regăsqte la Fichte sau la Hegel, ci doar la Holderlin, care descoperă vidul timpului pur fi, în acest vid, continua deturnare a divinului, concomitent cu fisura prelungită a Eului ("le") §i pasiunea lO constitutivă a celuilalt Eu ("Moi") . în această formă a tim­ pului Holderlin vedea esenta tragicului sau aventura lui Edip, ca un instinct al mortii cu figuri complementare. E oare posibil ca filozofia kantiană să fie astfel mo§tenitoarea lui Edip? Introducerea timpului în gîndirea ca atare, oare acesta să fie totU§i aportul prestigios al lui Kant? Căci reminscenta platoniciană părea să aibă deja acest sens. Ineitatea este un mit,


140 nu mai putin decît reminiscenta; dar e un mit al instantaneului, fapt pentru care i se potriveşte lui Descartes. Cînd Platon

opune anume reminiscenta ineitătii, el vrea să spună că aceasta din urmă reprezintă

("savoir" ),

doar

imaginea abstractă a cunoaşterii

dar că actiunea reală de a învăta implică în suflet

distinctia dintre un "înainte" şi un "după", adică introducerea unui timp prim pentru a uita ceea ce am ştiut, de vreme

ce ni

se întîmp lă ca într-un timp secund să regăsim ceea ce am uitat 1 1 . Intreaga problemă e însă următoarea: sub ce formă reminiscenta introduce oare timpul? Chiar şi pentru suflet e vorba de un timp fizic, de un timp al Physis-ului, periodic sau

subordonat evenimentelor ce se petrec în el sau miş­ pe care el le măsoară, avatarurilor care îl scandează.

circular,

cărilor Fără îndoială că acest timp îşi află temeiul într-un în-sine, adică

în

care organizează în cerc prezenturile lor descrescătoare şi crescătoare cu idealul, dar care ş i scoate din cerc sufletul ce a ştiut să păstreze pentru el însuşi sau să regăsească tin u tu l în-sinelui. Nu e mai putin adevărat că Ideea este Într-un fel ca temeiul pornind de la care prezenturile succesive s e org anizează în cercul timp1:llui, astfel încît trecutul pur care o defineşte pe ea însăşi se exprimă în mod necesar tot în termeni de prezent, ca un fost prezent mitic. Acesta era bunăoară întregul echivoc al celei de-a doua sinteze a timpului, întreaga ambiguitate a Mnemosinei. Căci, de Ia înăltimea trecutului ei pur, aceasta depăş eşte şi domină lumea reprezentării: ea este temei, În-sine, numen, Idee. Dar ea se raportează încă la reprezentarea pe care o întemeiază. Ea ridică cu o treaptă principiile reprezentăm, şi anume iden­ titatea, din care face caracterul modelului imemorial, şi asemă­ narea, din care face caracterul imaginii prezente: Acelaşi ş i Asemănătorul. &te ireductibilă la prezent, superioară repre­ zentării şi cu toate acestea ea face doar ca reprezentarea prezenturilor să fie circulară sau infinită (chiar şi la Leibniz sau Ia Hegel, tot Mnemosina întemeiază desfăşurarea repre­ zentării în infinit). Aici e şi insuficienta temeiului, anume fap tul trecutul

pur

al Ideii

după asemănările


141 că el se raportează la ceea ce întemeiază, că împrumută carac­ terele a ceea ce întemeiază, §i că se probează prin ele. Ba chiar în acest sens formează cerc: intrOduce mai curînd mi§carea în suflet decît timpul în gîndire. A§a cum temeiul este într-un fel "proptit", §i trebuie să ne arunce- spre un dincolo, a doua sinteză a timpului se depă§e§te către o a treia ce denuntă iluzia în-sinelui ca fiind încă un corelat al reprezentării. ÎIi-sinele trecutului §i repetitia în reminiscentă ar fi un fel de "efect", ca un efect optic, sau mai degrabă efectul erotic al memoriei înse§i. Ce înseamnă: formă goală a timpului sau a treia sinteză? Printul Nordului spune că "timpul a ie§it din tîtîni ". E posibil oare ca filozoful Nordului să spună acelaşi lucru, §i să fie hamletian de vreme ce este oedipian? ntîna, cardo, asigură subOrdonarea timpului punctelor numite tocmai cardinale, pe unde trec mi§cările periodice pe care ea le măsoară (timpu� ca număr al mi§cării, atît pentru suflet cît §i pentru lume). Timpul ie§it din tîtîni înseamnă, dimpotrivă, timpul sărit de pe fix, ie§it din curbura care îi conferea un zeu, eliberat de figura sa circulară prea simplă, dezlegat de evenimentele care-i alcă­ tuiau continutul, răsturnînd raportul său cu mi§carea, pe scurt, dezvăluindu-se ca formă goală §i pură. Timpul ÎDSU§i se des­ fă§oară (adică încetează aparent de a mai fi un cerc), în loc ca ceva să se desfă§oare în el (conform cu figura prea simplă a cercului). lncetează de a mai fi cardinal §i devine ordinal, o pură ordine a timpului. Holderlin spunea că el încetează să mai "rimeze", fiindcă se distnbuie în mod inegal de o parte §i de alta a unei "cezuri" în raport cu care începutul §i sfir§itul nu mai coincid Putem aşadar defini ordinea timpului ca această distnouire pur formală a inegalului în functie de o cezură. Distingem atunci un trecut mai mult sau mai putin lung, un viitor în proportie, însă viitorul §i trecutul nu sînt aici deter­ minări empirice §i dinamice ale timpului: sînt caractere formale §i fixe ce decurg din ordinea a priori, ca o sinteză statică a timpului. Neapărat statică, de vreme ce timpul nu mai este


1 42

subordonat mi§cării; formă a celei mai radicale schimbări, dar forma schimbării nu se schimbă. Tocmai cezura, cu acel înainte §i acel după pe care le ordonează odată pentru totdeauna, constituie fisura Eului (cezura este exact punctul de naştere al fisurii). Renegîndu-§i continutul empiric, răsturnîndu-§i pro­ priul temei, timpul nu se definc§te doar printr-o ordine formală goală, ci §i printr-un ansamblu §i o serie. Ideea unui ansamblu al timpului corespunde în primul rînd acestui fapt: cezura oarecare trebuie determinată în imaginea unei actiuni, a unui eveniment unic §i formidabil, adecvat timpului întreg. Această imagine există ea însă§i sub o formă despicată, în două portiuni inegale; şi totuşi, ea adună astfel ansamblul timpului. Ea tre­ buie să fie considerată ca un simbol, în functie de părtile inegale pe care le subsumează §i le adună, dar pe care le adună ca inegale. Un atare simbol adecvat ansamblului timpului se ex­ primă în multe feluri: scoaterea timpului din tîtîni, explodarea soarelui, aruncarea în vulcan, uciderea lui Dumnezeu sau a tatălui. Această imagine simbolică constituie ansamblul tim­ pului în măsura în care ea reunc§te cezura, ceea ce este înainte §i ceea ce este după. Dar ea face posibilă o serie a timpului în măsura în care ea operează distribuirea lor în inegal. Există, într-adevăr, totdeauna un timp în care, actiunea în imaginea ei e dată ca "prea mare pentru mine". Iată ceea ce definc§te a priori trecutul sau ceea ce e înainte: prea putin interesează dacă evenimentul însuşi e împlinit sau nu, dacă actiunea e deja făcută sau nu; nu după acest criteriu empiric se distribuie trecutul, prezentul §i viitorul. Edip a făcut deja actiunea, Ham­ let, nu încă; dar, oricum, ei trăiesc prima parte a simbolului la timpul trecut, trăiesc ei înşi§i §i sînt aruncati în trecut atîta timp cît simt imaginea actiunii ca prea mare pentru ei. Al doilea timp, care trimite la cezura însă§i, este aşadar prezentul meta­ morfozei, devenirea-egală a actiunii, dedublarea eului, pro­ iectia unui eu ideal în imaginea actiunii (marcat prin călătoria pe mare a lui Hamlet, sau priIT rezultatul anchetei lui Edip:


1 43 eroul devine "capabil" de actiune). at despre cel de-al treilea timp, care dezvăluie viitorul - el semnifică faptul că eve­ nimentul, actiunea au o. coerentă tainică excluzînd-o pe aceea a eului, întorcîndu-se împotriva eului care le-a devenit egal, proiectîndu-l în mii de bucăti, ca şi cum gestatorul noii lumi ar fi luat pe sus şi risipit de explozia a ceea ce, prin actiunea lui, s-a născut înmultit: lucrul cu care eul s-a egalizat e inegalul în sine. Astfel, Eul ("Je") fisurat conform ordinii timpului şi Eul ("Moi") divizat conform seriei timpului îşi corespund şi găsesc o ieşire comună: în omul fără nume, fără familie, fără calităti, fără eu ("moi") şi fără Eu ("Je"), "plebeul" detinător al unei taine, deja supraomul ale cărui membre împră§tiate gravitează în jurul imaginii sublime. Totul e repetitie în seria timpului, în raport cu această imagine simbolică. Trecutul însuşi este repetitie în lipsă şi el pregăteşte repetitia ceastălaltă, constituită de metamorfoza în prezent. Se întîmplă ca istoricul să caute corespondente em­ pirice între prezent şi trecut; însă oricît de bogată ar fi, această retea de corespondente istorice nu formează repetitie decît prin similitudine sau analogie. într-adevăr, trecutul însuşi este repetitie, ca şi prezentul, în două moduri diferite ce se repetă unul în celălalt. Nu există fapte de repetitie în istorie, însă repetitia este conditia istorică sub care ceva nou se produce efectiv. Nu reflectiei istoricului i se prezintă în primul rînd o asemănare între Luther şi Sfintul Pavel, între revolutia de la 1789 şi repubhea romană etc., ci, dimpotrivă, revolutionarii sînt hotărîti să se simtă mai întîi pentru ei ÎD§Î§i ca ni§te "romani înviati", înainte de a deveni apti pentru actiunea pe care au început prin a o repeta în chipul unui trecut propriu, deci în conditii de aşa natură încît ei se identificau în mod necesar cu o figură din trecutul istoric. Repetitia este o condiJie a acţiunii fnainte de a fi un concept al reJlecJiei. Nu producem ceva nou decît cu conditia de a repeta o dată în acest mod care constituie trecutul, iar altă dată în prezentul metamorfozei. Şi ceea ce e produs astfel, noul absolut însuşi, nu e, la rîndu-i, altceva decît


1 44

repetitie, a treia repetitie, de data aceasta în exces, aceea a viitorului ca ve§nică reîntoarcere. Căci de§i putem prezenta ve§nica reîntoarcere ca fi cum ea ar afecta întreaga serie sau ansambl ul timpului, trecutul fi prezentul nu mai putin decît viitorul, această prezentare rămîne doar introductivă şi ea nu are decît o valoare problematică fi nederminată, şi nici altă functie decît aceea de a pune problema vqnicei reîntoarceri. În adevărul ei ezoteric, vqnica reîntoarcere nu privqte fi nu poate privi decît al treilea timp al seriei. Ea numai aici se determină. Fapt pentru care e numită textual credintă a viito­ rului, credintă în viitor. Ve§nica reîntoarcere nu afectează decît noul, adică ceea ce se produce sub conditia lipsei şi prin inter mediul metamorfozei. Dar ea nu face să se reîntoarcă nici condiţia nici agentul; dimpotrivă, ea alungă fi pe una fi pe celălalt, îi reneagă cu toată forta ei centrifugă. Ea constituie autonomia produsului, independenta operei. Este repetitia în exces, care nu lasă să subziste nimic din lipsă fi nici din deve­ nirea-egaIă. Este ea însăşi noul, întreaga noutate. Este, ea singură, al treilea timp al seriei, viitorul ca �tare. Aşa cum afirmă Klossowski, ea este acea tainică coerentă care nu există decît excluzînd propria mea coerentă, propria mea identitate, aceea a eului, cea a lumii fi cea a lui Dumnezeu. Ea nu (ace să se reîntoarcă decît plebeul, omul fără nume. Şi, în cercul ei, antrenează zeul mort fi eul dizolvat Nu face să se reÎntoarcă soarele, de vreme ce presupune explozia acestuia; nu privqte decît nebuloasele, se confundă cu ele, nu se mişcă decît pentru ele. De aceea, atîta timp cît prezentăm vqnica reîntoarcere ca fi cum ea ar afecta ansamblul timpului, nu facem decît să simplificăm lucrurile, 8§a cum Zarathustra mărturisqt� o dată demonului; facem din ea un refren, după cum tot el spune altă dată vorbind cu animalele sale. Adică: rămînem doar la cercul prea simplu avînd drept continut prezentul care trece, fi drept figură trecutul reminiscentei. Dar tocmai că ordinea timpului, timpul ca formă pură fi goală a desfăcut acest cerc. L-a desfăcut 8§adar, însă în favoarea unui cerc mai putin simplu şi mult mai

..


1 45

tainic, mult mai sinuos, mai nebulos, cerc ve§nic excentric, cerc descentrat al diferentei ce se reformează numai în al treilea timp al seriei. Ordinea timpului nu a sfărîmat cercul Aceluiaşi, §i nu a pus timpul în serie, decît pentru a reforma un cerc al Celuilalt la capătul seriei. Acel "odată pentru totdeauna" al ordinii se află aici doar pentru acel "totdeauna" al cercului final ezoteric. Forma timpului nu e prezentă aici decît pentru dez­ văluirea inform al ului în ve§nica reîntoarcere. Extrema for­ malitate nu e prezentă aici decît pentru un informal excesiv (acel Unform1iche al lui HOlderlin). Astfel temeiul a fost de­ pălit către un fără-temei, universal destemei (<<effondement») ce se învîrte în el însU§i, făcînd să revină numai acel va-să. - 12. vma Iată că, în această ultimă sinteză a timpului, prezentul §i trecutul nu mai sînt la rîndul lor decît dimensiuni ale viitorului: trecutul ca conditie §i prezentul ca agent. Prima sinteză, cea a obi§nuintei, constituie timpul ca un prezent viu, într-o înte­ meiere pasivă de care depindeau trecutul §i viitorul. A doua sinteză, cea a memoriei, constituie timpul ca un trecut pur, din punctul de vedere al unui temei care face să treacă prezentul §i să-i urmeze un altul. Dar în cea de-a treia sinteză, prezentul nu mai e decît un actor, un autor, un agent sortit pieirii; iar trecutul nu mai e decît o condi1ie operînd în lipsă. Sinteza timpului constituie aici un viitor ce afirmă concomitent carac­ terul neconditionat al produsului în raport cu conditia sa, independenta operei în raport cu autorul sau actorul ei. Pre­ zentul, trecutul, viitorul se dezvăluie ca Repetitie în cele trei sinteze, dar în modurI cu totul diferite. Prezentul e repetitorul, trecutul e repetitia însă§i, iar viitorul e repetatul. Or, secretul repetitiei în ansamblul ei rezidă în repetat, ca semnificat de două ori. Repetitia regală este aceea a viitorului care §i le subordonează pe cele două §i le destituie din autonomia lor. Căci prima sinteză nu privc§te decît continutul §i întemeierea timpului; cea de-a doua, temeiul lui; dar dincolo de ele, cea de-a treia asigură ordinea, ansamblul, seria §i scopul final al tim-


1 46

pului. O filozofie a repetitiei trece prin toate "stadiile", con­ damnată să repete repetitia însăşi. Dar prin aceste stadii ea Χi asigură programul: acela de a face din repetitie categoria viito­ rului - de a se servi de repetitia obi§nuintei §i de cea a memoriei, dar de a se servi de ele ca de stadii §i a le părăsi pe drum - de a lupta cu o mînă împotriva lui Habitus §i cu cealaltă împotriva Mnemosinei - de a refuza continutul unei repetitii care lasă cît de cît să i se "sustragă" diferenta (Habitus) - de a refuza forma unei repetitii care cuprinde diferenta, dar spre a o subordona încă Acelui8§i §i Asemănătorului (Mnemosina) - de a refuza ciclurile prea simple, atît aCeia pe care îl suportă un prezent obişnuit (ciclu cutumiar) cît §i cel pe care îl or­ ganizează un trecut pur (ciclu memorial sau imemorial) - de a schimba temeiul memorial în simplă conditie in absentia, dar §i întemeierea obişnuintei în faliment al "habitus-ului", În me­ tamorfoză a agentului - de a expulza agentul §i conditia în numele operei sau al produsului - de a face din repetitie, nu lucrul căruia i se "sustrage" o diferentă, nici cee a ce cuprinde diferenta ca variantă, ci de a face din ea gîndirea §i prOducerea "absolut diferitului" - de a face ca, pentru sine, repetitia să fie diferenta În sine. Majoritatea punctelor din acest program stimulează o cercetare În aria protestantă §i catolică: Kierkegaard §i peguy. Nimeni n-a §tiut să opună, cum au Iacut-o acqti autori, "pro­ pria" repetitie celei a obi§nuintei §i a memoriei. Nimeni n-a §tiut să denunte ca ei insuficienta unei repetitii prezente sau trecute, simplitatea ciclurilor, capcana reminiscentelor, starea diferentelor pe care pretindem că le "sustragem" repetitiei sau, dimpotrivă, intelege ca simple variante. Nimeni nu a revendicat cu atîta insistentă repetitia în chip de categorie a viitorului. Nimeni nu a recuzat cu mai multă sigurantă temeiul antic al Mnemosinei §i, împreună cu el, reminiscenta platoniciană. Temeiul nu mai este decît o conditie În lipsă, fiindcă pierdută prin păcat, §i care trebuie să fie redată în Hristos. Iar înte­ meierea prezentă în Habitus nu e mai putin recuzată: ea nu


1 47

scapă de metamorfoza actorului sau agentului în lumea moder­ nă, chiar de-ar fi să-şi piardă prin asta cOerenta, viata, obi§nu­ intele 13. Numai că Kierkegaard şi Peguy, cu toate că cei mai mari repetitori, nu erau pregătiti să plătească pretul cuvenit. Această repetitie supremă în chip de categorie a viitorului, ei o lăsau în seama credintei. Or, credinta are fără îndoială destulă fortă pentru a desface şi obişnuinta şi reminiscenta, şi eul obi§nuintelor şi zeul reminiscentelor, şi întemeierea şi temeiul timpului. însă credinta ne îmbie să regăsim odată pentru tot­ deauna atît pe Dumnezeu cît şi eul într-o înviere comună. Kierkegaard şi Peguy îl desăvîrşeau pe Kant, împlineau kan­ tianismul lăsînd credintei grija de a depăşi moartea speculativă a lui Dumnezeu şi de a închide rana eului. Aceasta e problema lor, de la Avraam la Ioana d'Arc: logodirea eului regăsit cu un zeu redat, astfel încît nu se iese cu adevărat nici din conditie nici din agent. Mai mult: obi§nuinta se reînnoieşte, memoria se reînÎprospătează. Dar există o aventură a credintei, în virtutea căreia eşti totdeauna bufonul propriei tale credinte, come­ diantul propriului tău ideal. Aceasta fiindcă credinta are un Cogito propriu şi care o conditionează la rîndul ei, sentimentul harului ca lumină lăuntrică. Tocmai în acest cogito cu totul deosebit se reflectă credinta, constatînd prin experientă că conditia nu-i poate fi dată decît ca "redată" şi că ea, credinta, este nu numai separată de această conditie ci şi dedublată în această conditie. Credinciosul nu s-a văzut atunci numai ca un păcătos tragic, întruCÎt lipsit de conditie, ci şi ca comediant şi bu fon, ca propriul lui simulacru, întrucît dedublat şi reflectat în conditie. Doi credincioşi nu se pot privi fără să rîdă. Harul nu exclude mai putin ca dat decît ca absent. Kierkegaard afirma că el este mai degrabă poet al credintei decît cavaler, cu alte cuvinte un "umorist". Nu e vina lui, ci a conceptului de cre­ dintă; iar teribila aventură a lui Gogoi e poate şi mai pil­ duitoare. Cum ar putea oare credinta să nu fie propria ei obi§nuintă şi propria ei reminiscentă, şi cum ar putea repetitia


1 48

pe care ea o ia drept obiect - o repetitie care purcede în mod paradoxal odată pentru totdeauna să nu fie comică? Sub ea se face auzită o altă repetitie, cea nietzscheeană, a ve§nicei reintoarceri. Şi aceasta e o altă logodnă, mai funebră, între Dumnezeul mort şi eul dizolvat ca formînd adevărata conditie în lipsă, adevărata metamorfoză a agentului, ambii dispărînd in caracterul neconditionat al produsului. Ve§nica reîntoarcere nu e o credintă ci adevărul credintei: ea a izolat dublul sau simulacrul, a eliberat comicul pentru a face din el un element al supraumanului. De aceea, cum spune iarăşi Klossowski, ea nu e o doctrină ci simulacrul oricărei doctrine (ironia cea mai înaltă), nu e o credintă ci parodia oricărei credinte (umorul cel mai înalt): credintă şi doctrină ve§nic viitoare. Prea am fost îmbiati să-I judecăm pe ateu din punctul de vedere al credintei, care pretindem că-l însuflete§te încă, pe scurt, din punct de vedere al harului, ca să nu fim ispititi de operatia inversă: să-I judeci pe credincios prin ateul violent care săIăşluiqte in e� antihrist ve§nic dat în har şi pentru "totdeauna" . -

• •

Viata biopsihică implică un cîmp de individuatie în care diferente de intensitate se distribuie ici şi colo, sub formă de excitatiL Numim plăcere procesul, cantitativ şi calitativ, de rezolvare a diferentei. Un astfel de ansamblu, repartitie mobilă de diferente şi rezolvări locale într-un cîmp intensiv, cores­ punde cu ceea ce Freud numea Sinele ("(:'a "), cel putin cu stratul primar al Sinelui. Cuvîntul "sine" nu desemnează în acest sens doar un pronume redutabil, n�unoscut, ci şi un adverb de loc mobil, un "ici şi colo" al excitatiilor şi al rezolvării acestora. Şi tocmai aici începe problema lui Freud: e vorba de a şti in ce fel plăferea va înceta să mai fie un proces pentru a deveni un principiu, va Înceta să mai fie un proces local pentru a căpăta valoarea unui principiu empiric ce tinde să organizeze viata biopsihică în cadrul Sinelui. E limpede că plăcerea face


1 49

plăcere, da r acest lucru nu constituie nicidecum un motiv pentru ca ea să capete o valoare sistematică în virtutea căreia să o căutăm "ca principiu". Tocmai asta semnifică. în primul rînd Dincolo de principiul plăcerii : nu excepţii la acest principiu ci, dimpotrivă, determinarea condiţiilor în virtutea cărora plă­ cerea devine efectiv principiu. Răspunsul freudian este că exci t aţi a ca diferenţă liberă trebuie, într-un fel, "investită", "legată", legată fedele§, în 3§a fel încît rezolvarea ei să fie sistematic posibilă. Aşadar legarea sau investirea diferenţei face posibilă În general, nu plăcerea Însăşi, ci valoarea de

principiu pe care o capătă plăcerea: se trece astfel de la o stare

de rezolvare dispersată la un statut de integrare, care constituie

al doilea strat al

Sinelui sau Începutul unei organizări.

Or, această legare e o adevărată sinteză de reproducere,

adică un Habitus. Animalul Îşi formează un ochi făcînd ca exci taţii luminoase dispersate şi difuze să se reproducă pe o suprafaţă privilegiată a corpului său. Ochiul leagă lumina, este el Însuşi lumină legată. E de ajuns acest exemplu pentru a arăta cît de complexă este sinteza. Căci există Într-adevăr o activitate de reproducere luîndu-şi ca obiect diferenţa de legat; dar la un nivel mult mai adînc există o pasiune a repetiţiei, de unde iese o nouă diferenţă (ochiul format sau eul văzător). Excitaţia ca diferenţă era deja contracţia unei repetiţii elementare. În mă­ sura în care excitaţia devine la rîndul ei element al unei repe­ tiţii, sinteza contractantă e ridicată la puterea a doua, reprezen­ tată tocmai prin legare sau investire. Investirile, legările sau integrările sînt sinteze pasive, co n templări -co n tractări de gra­ dul doi. Pulsiunile sînt excitatii legate şi nimic altceva. La nivelul fiecărei legări, un eu se formează în Sine; dar un eu pasiv, partial, larvar, contempla tor şi contrac tan t. Sinele se populează cu euri locale, ce constituie timpul propriu S i nelui , timpul prezentului viu, acolo unde se operează integrările corespunzînd legărilor. Faptul că aceste euri sînt imediat nar­ cÎSiace se explică lesne dacă considerăm că narcisismul nu e o contemplare de sine, ci umplerea unei imagini de sine atunci


1 50

cînd contempli altceva: ochiul, eul văzător, se umple cu o imagine de sine contemplînd excitatia pe care o leagă. Se produce el însuşi sau "se sustrage" de la ceea ce contemplă (şi de la ceea ce contractează şi investe§te prin contemplare). De aceea satisfactia ce decurge din legare este neapărat o satis­ factie "halucinatorie" a eului însuşi, de§i halucinatia nu con­ trazice nicidecum aici efecti\itatea legării. În toate aceste sen­ suri, legarea reprezintă o sinteză pasivă pură, un habitus ce conferă plăcerii valoarea unui princiu de satisfactie în general; organizarea Sinelui este aceea a obişnuintei. Problema obişnuintei este aşadar prost pusă atîta timp cît aceasta e subordonată plăcerii. Cînd se consideră că repeti­ tia în obişnuintă se explică prin dorinta de a reproduce o plăcere obţinută; cînd se consideră că ea poate privi tensiuni neplăcute în ele însele, însă spre a fi stăpînite în scopul obţinerii unei plăceri. E limpede că aceste două ipoteze presupun deja principiul plăcerii: ideea plăcerii obtinute, ideea plăcerii de obtinut acţionează doar la adăpostul principiului şi formează cele două aplicatii ale acestuia, trecută şi viitoare. Î nsă obişnuinta, ca sinteză pasivă de legare, precedă, dimpotrivă, principiul plăcerii şi-l face posibil. Şi ideea de plăcere decurge de aici, aşa cum trecutul şi viitorul, lucru pe care l-am văzut, decurg din sinteza prezentului viu. Legarea are ca efect in­ staurarea principiului plăcerii; ea nu poate avea ca obiect ceva ce presupune acest principiu. Cînd plăcerea dobînde§te dem­ nitatea unui principiu, atunci şi numai atunci ideea de plăcere acţionează ca fiind subsumată de către principiu, într-o amin­ tire sau un proiect. Plăcerea trece atunci dincolo de propria instantaneitate pentru a lua aspectul unei satisfactii în general (iar tentativele de a substitui, instanţei plăcerii considerată ca prea subiectivă, concepte "obiective" precum cele de reuşită sau de succes, sînt tot o dovadă a acestei extensii conferită de principiu, În conditii de aşa natură încît ideea de plăcere a trecut, de data aceasta, numai în capul experimentatorului). Se poate ca, empiric, să trăim repetitia ca fiind subordonată unei


1 51

plăceri obtinute sau de obtinut. Dar în ordinea conditiilor lucrurile stau invers. Sinteza de legare nu se poate explica prin intentia sau efortul de a stăpîni o excitatie, deşi ea are acest efect 4. încă o dată, trebuie să ne ferim să confundăm ac­ tivitatea de reproducere cu pasiunea repetitiei pe care o aco­ peră. Repetitia excitatiei are ca veritabil obiect ridicarea sin­ tezei pasive la o putere din care să decurgă principiul plăcerii şi aplicatiile lui, viitoare şi trecute. Repetitia în obişnuintă sau sinteza pasivă de legare este aşadar "dincolo" de principiu. Acest prim dincolo constituie deja un fel de Estetică transcendentală. Dacă această estetică ni se pare mai profundă decît cea a lui Kant, motivele sînt următoarele: definind eul pasiv prin simpla receptivitate, Kant îşi dădea senzatiile gata făcute, raportîndu-le doar la forma a priori a reprezentării lor determinată ca spatiu şi timp. Prin aceasta, nu numai că unifica eul pasiv interzicîndu-şi să compună spatiul din aproape în aproape, nu numai că priva acest eu pasiv de orice putere de sinteză (sinteza fiind rezervată activitătii); mai mult, el des­ părţea cele două părti ale Esteticii, elementul obiectiv al sen­ zatiei garantat de forma de spatiu, şi elementul subiectiv incar­ nat în plăcere şi suferintă. Analizele precedente aveau drept scop, dimpotrivă, să arate că receptivitatea trebuie definită prin formarea de euri locale, prin sinteze pasive de contemplare sau · de contractie, care să dea seama totodată de posibilitatea de a avea senzatii, de capacitatea de a le reproduce şi de valoarea de principiu pe care o capătă plăcerea. Pornind de la sinteza pasivă apare însă o dublă dezvol­ tare, în două directii cu totul diferite. Pe de o parte, se stabileşte o sinteză activă pe temelia 'sintezelor pasive: ea constă în a raporta excitatia legată la un obiect dat ca real şi ca termen al actiunilor noastre (sinteză de recognitiune, ce se sprijină pe sinteza pasivă de reproducere). Proba de realitate într-o relatie numită "obiectuală" este cea care defineşte sinteza activă. Şi tocmai în virtutea principiului realitătÎÎ Eul tinde să " se mobi­ lizeze", să se unifice activ, să reunească toate micile euri pasive


1 52

componente şi contemplatoare, şi să se deosebească topic de Sine. Eurile pasive erau deja integrări, însă, cum spun mate­ maticienii, doar integrări locale; eul activ e o încercare de integrare globală. Ar fi cu totul greşit să considerăm pozitia reală ca un efect produs de lumea exterioară, sau chiar ca rezultatul eşecurilor sintezei pasive. Dimpotrivă, proba reali­ tătii mobilizează şi însufleteşte, inspiră întreaga activitate a eului: nu atît sub forma unei judecăti negative, ci sub forma depăşirii legării către un "substantiv" ce serveşte de suport legăturii. Ar fi de asemenea o greşeală să considerăm principiul realitătii ca şi cum el s-ar opune principiului plăcerii, I-ar limita şi i-ar impune capitulări. Ambele principii sînt pe acelaşi făgaş, deşi unul îl depăşeşte pe celălalt. Căci renuntările la plăcerea imediată sînt deja cuprinse în rolul de principiu la care accede plăcerea Însăşi, adică În rolul pe care îl ia ideea de plăcere În raport cu un trecut şi un viitor. Nu devii principiu fără să ai îndatoriri. Realitatea şi renuntările pe care ni le inspiră nu fac decît să populeze marja sau extensia dobîndită de principiul plăcerii, iar principiul realitătii nu face decît să determine o sinteză activă în măsura În care e Întemeiată pe sintezele pasive precedente. Însă obiectele reale, obiectul dat ca realitate sau suport al legăturii, nu constituie singurele obiecte ale eului, după cum nici nu epuizează ansamblul relatiilor zise obiectuale. Distin­ gem aşadar două dimensiuni simultane: astfel sinteza pasivă nu se depăşeşte către o sinteză activă, fără să se adîncească şi într-o altă directie, unde rămîne sinteză pasivă şi contemplativă, ser­ vindu-se În acelaşi timp de excitatia legată pentru a ajunge la altceva, dar Într-un mod diferit de cel al principiului realitătii. Mai mult, reiese că niciodată sinteza activă nu s-ar putea construi pe sinteza pasivă dacă aceasta din urmă nu ar persista simultan, nu s-ar dezvolta concomitent în contul ei, şi nu ar găsi o nouă formulă, disimetrică şi totodată complementară a ac­ tivitătii. Un copil care începe să meargă nu se multumeşte să lege excitatii Într-o sinteză pasivă, presupunînd chiar că aceste


1 53

excitatii sînt endogene şi se nasc din propriile lui mişcări. Nimeni n-a mers vreodată în mod endogen. Pe de o parte, copilul depăşeşte excitatiile legate către pozitia sau inten­ tionalitatea unui obiect, de pildă mama ca tintă a unui efect, la care se trudeşte să ajungă "în realitate", şi în raport cu care îşi măsoară eşecurile şi izbînzile. Dar,pe de altă parte şi fn acelaşi timp, copilul îşi constituie un alt obiect, un cu totul alt tip de obiect, obiect sau centru virtual ce vine să reglementeze şi să compenseze progresele, eşecurile activitătii sale reale: îşi bagă mai multe degete în gură, trece în jurul acestui centru celălalt brat şi apreciază situatia în ansamblu din punct de vedere al acestei mame virtuale. Faptul că privirea copilului e Îndreptată spre mama reală, că obiectul virtual es .e finalul unei aparente activităti (sugerea, de pildă), riscă să inspire observatorului o judecată eronată. Sugerea e activată doar pentru a furniza un obiect virtual de cont�mplat într-o aprofundare a sintezei-pasi­ ve; invers, mama reală e contemplată doar pentru a servi de scop actiunii, şi de criteriu la evaluarea actiunii într-o sinteză activă. Nu se poate vorbi serios de un egocentrism al copilului. Copilul care începe să mînuiască o carte prin imitatie, fără a şti să citească, nu greşeşte niciodată: o pune totdeauna pe dos. Ca şi cum ar întinde-o celuilalt, tinta reală a activitătii sale, În timp ce el însuşi retine dosul ca centru virtual al pasiunii sale, al contemplării sale aprofundate. Fenomene foarte diferite pre­ cum folosirea cu precădere a mîinii stîngi, scrisul în oglindă, anumite forme de bîiguit, anumite stereotipii s-ar putea explica pornind de la această dualitate a centrilor în lumea copilăriei. Important este însă faptul că nici unul din cei doi centri nu este eul. Printr-o aceeaşi neîntelegere se interpretează purtările copilului ca tinînd de un pretins "egocentrism", iar narcisismul copilului era interpretat ca excluzînd contemplarea a altceva. Într-adevăr, pornind de la sinteza pasivă de legare, de la ex­ citatiile legate, copilul se construieşte pe o dublă serie. Însă cele două serii sînt obiectuale: cea a obiectelor reale ca corelate ale sintezei active, cea a obiectelor virtuale ca corelate ale unei


1 54

aprofundări a sintezei pasive. A§adar, contemplînd centrele virtuale, eul pasiv aprofundat se umple acum de o imagine narcisică. O serie nu ar putea exista fără cealaltă; şi cu toate acestea ele nu se aseamănă. De aceea Henri Maldiney, ana­ lizînd comportarea copilului de exemplu, afirmă pe bună drep­ tate că lumea copilăriei nu e nicidecum circulară sau egocentrică, ci eliptică, cu un dublu centru diferit în natura sa, ambele fiind totuşi obiective sau obiectuale 1 5 • Se poate chiar ca, de la un centru la altul, în virtutea deosebirii lor, să se formeze o încrucişare, o torsiune, o elice, o formă de 8. Iar eul, ce e oare, în distinctia lui topică fată de Sine, dacă nu la încrucişarea acestui 8, la punctul de jonctiune al celor două cercuri disimetrice ce se întretaie, cercul obiectelor reale şi cel al obiectelor sau centrelor virtuale? De această dualitate a două serii corelative trebuie să legăm diferentierea pulsiunilor de conservare şi a pulsiunilor sexuale. Căci primele sînt inseparabile de constituirea prin­ cipiului realitătii, de întemeierea sintezei active şi a eului global activ, de raporturile cu obiectul real perceput ca satisfăcător sau amenintător. Pulsiunile sexuale nu pot fi nici atît despărtite de constituirea centrelor virtuale, sau de aprofundarea sintezei pasive şi a eului pasiv care le corespund: în sexualitatea prege­ nitală actiunile sînt întotdeauna observări, contemplări, dar lucrul contemplat, observat este totdeauna un lucru virtual. Că cele două serii nu există una fără cealaltă, înseamnă că ele nu sînt numai complementare ci se împrumută şi se alimentează una de la cealaltă, în virtutea deosebirii şi a diferentei lor de natură. Constatăm totodată că virtualele sînt prelevate în seria realelor, şi că sînt încorporate în seria realelor. Această pre­ levare implică mai întîi o izolare sau un suspans, care im­ obilizează realul spre a extrage din el o poză, un aspect, o parte. Însă această izolare e calitativă; ea nu constă pur şi simplu în a sustrage o parte din obiectul real; partea sustrasă dobîndc§te o nouă natură functionînd ca obiect virtual. Obiectul virtual este un obiect parJial, nu doar fiindcă îi lipsc§te o parte rămasă în


1 55

real, ci în el însuşi şi pentru el însuşi, fiindcă se despică, se dedublează în două părti virtuale din care una îi lipseşte mereu celeilalte. Pe scurt, virtualul nu este supus caracterului g10bal afectînd obiectele reale. El este, nu numai prin origine, ci şi prin natura lui proprie, fişie, frîntură, rămăşită. E lipsă la propria-i identitate. Mama bună şi mama rea, sau tatăl serios şi tatăl de joacă conform dualitătii paterne, nu sînt două obiecte partiale, ci acelaşi obiect care şi-a pierdut identitatea în dublu. In timp ce sinteZa activă depăşeşte sinteza pasivă către integrări globale şi pozitia obiectelor totalizabile identice, sinteza apro­ fundîndu-se se depăşeşte ea însăşi spre contemplare de obiecte partiale ce rămîn netotalizabile. Aceste obiecte partiale sau virtuale se regăsesc, din motive diverse, în obiectul bun şi obiectul rău al Melaniei Klein, în obiectul "tranzitional", în obiectul-fetΧ, şi mai ales în obiectul a al lui Lacan. Freud demonstrase în mod definitiv că sexualitatea pregenitală cons­ tă în pulsiuni parti ale prelevate în exercitiul pulsiunilor de conservare; o atare prelevare presupune constituirea de obiec­ te ele însele partiale functionînd ca tot atîtea centre virtuale, ca poli mereu dedublati ai sexualitătii. Invers, aceste obiecte virtuale sînt încorpora te în obiec­ tele reale. In acest sens ele pot corespunde unor păqi ale corpului subiectului, sau al altei persoane, sau chiar unor obiec­ te cu totul speciale, de tipul jucăriei, fetΧului. Incorporarea nu e nicidecum o identificare, şi nici chiar o introiectie, de vreme ce depăşeşte limitele subiectului. Departe de a se opune izo­ lării, ea îi este complementară. Oricare ar fi realitatea în care se încorporează obiectul virtual, el nu se integrează în ea: mai curind este plantat, înfipt, şi nu găseşte în obiectul real o jumătate care să-I împlinească ci, dimpotrivă, adevereşte în acest obiect cealaltă jumătate virtuală care continuă să-i lip­ sească. and Melanie Klein arată cît de multe obiecte virtuale contine corpul matern, nu trebuie să întelegem că acesta le totalizează sau le înglobează, şi nici că le posedă, ci mai curind, că ele sînt planta te în el precum arborii unei alte lumi, precum


1 56

nasul la Gogol sau pietrele lui Deucalion. Nu e mai putin adevărat că încorporarea este conditia în vjrtutea căreia pul­ siunile de conservare şi sinteza activă ce le corespunde pot, la rîndul lor şi cu propriile lor resurse, să îndrepte sexualitatea către seria obiectelor reale şi să o integreze din afară dome­ niului guvernat de principiul realitătii. Obiectul virtual este prin esenţă trecut. Bergson pro­ punea, în Matiere et memoire, schema unei lumi cu două centre, unul real şi celălalt virtual, din care emanau, pe de o parte, seria "imaginilor-perceptii", iar pe de altă parte seria "imaginilor­ aminitiri", ambele organizîndu-se într-un circuit fără sfirşit. Obiectul virtual nu este un fost p�ezent; căci calitatea prezen­ tului, şi modalitatea trecerii, afectează acum în mod exclusiv seria realului ca fiind constituită de sinteza activă. însă trecutul pur, aşa cum a fost definit anterior, ca fiind contemporan cu propriul său prezent, preexistînd prezentului care trece şi fă­ cînd să treacă orice prezent, califică obiectul virtual. Obiectul virtual e o fIŞie de trecut pur. Deci de la înăltimea de la care contemplu centrele virtuale asist şi veghez la trecerea prezen­ tului meu şi la perindarea obiectelor în care se încorporează aceste centre. Motivul îl găsim în natura acestor centre. Pre­ levat în obiectul real prezent, obiectul virtual se deosebe§te prin natură de el; îi lipseşte nu numai ceva în raport cu obiectul real căruia i se sustrage, ci îi lipseşte ceva din el însuşi, fiind mereu o jumătate din sine însuşi, cealaltă jumătate punînd-o ca diferită, absentă. Or, absenta aceasta este, vom vedea, con­ trarul unui negativ: veşnică jumătate de sine, el nu este acolo unde este decît cu conditia de a nu fi unde trebuie să fie. Nu se află acolo unde îl găsim decît cu condiţia de a fi căutat unde nu este. Totodată, el nu este posedat de cei care îl au, ci este avut de cei care nu-l posedă. El este mereu un "era ". în acest sens ni se par exemplare paginile în care Lacan asimilează obiectul virtual cu scrisoarea furată a lui Edgar Poe. Lacan arată că obiectele reale sînt supuse în virtutea principiului realităţii legii de a fi sau de a nu fi undeva, dar că obiectul virtual are,


1 57

dimpotrivă, proprietatea de a fi şi de a nu fi acolo unde este, oriunde s-ar duce: "Ceea ce e ascuns e totdeauna doar ceea ce nu este la locul său, cum o �emonstrează căutarea unui volum rătăcit în bibliotecă . . . Fiindcă nu se poate spune textual că nu e la locul său decît despre ceea ce poate să şi-l schimbe, adică despre simbolic. Căci, în ce priveşte realul, oricît de zdruncinat ar putea fi, el e mereu la locul lui şi în orice situatie, îl poartă , 16 în tălpi, rară a socoti că ceva l-ar da afară , . Niciodată nu a fost opus atît de fericit prezentul care trece, şi care se ia cu sine, trecutului pur a cărui universală mobilitate, universală ubi­ cuitate, face prezentul să treacă, şi diferă perpetuu de ea însă§i. Obiectul virtual nu este niciodată trecut în raport cu un nou prezent; şi el nu e trecut nici în raport cu un prezent care a fost el însU§i. El este trecut �a fiind contemporan cu prezentul care este el însU§i, într-un prezent întepenit; ca lipsindu-i, pe de o parte, partea care, totodată, el însU§i este pe de altă parte; ca nelalocul lui atunci cînd este la locul lui. De aceea obiectul virtual există doar ca fragment de sine: e găsit doar ca pierdut - există doar ca regăsit. Pierderea sau uitarea nu sînt aici determinări ce trebuie depă§ite, ci ele desemnează, dimpotrivă, natura obiectivă a ceea ce regăsim în sînul uitării, ca şi pierdut. Contemporan cu sine ca prezent, fiindu-şi sieşi propriul trecut, preexistînd oricărui prezent ce trece în seria reală, obiectul virtual este trecut pur. El este pur fragment, şi fragment de el însU§i; dar, ca în experienta fizică, tocmai încorporarea frag­ mentului pur schimbă calitatea, şi face ca prezentul să treacă în seria obiectelor reale. Aceasta e legătura dintre Eros şi Mnemosina. Eros smul­ ge trecutului pur obiecte virtuale, ni le dă.să le trăim. Sub toate obiectele virtuale sau partiale, Lacan descoperă "falusul" ca organ simbolic. Dacă el poate da această extensie conceptului de falus (a subsuma toate obiectele virtuale), faptul e posibil pentru că acest concept cuprinde efectiv caracterele prece­ dente: îşi adevereşte propria absentă, şi se adevereşte pe sine ca trecut, este esential deplasat în raport cu sine, este găsit doar


1 58 ca

pierdut, existentă mereu fragmentară ce-şi pierde iden­ titatea în dublu - de vreme ce nu poate fi căutat şi descoperit decît în directia mamei, şi are ca proprietate paradoxală pe aceea de a-şi schimba locul, neposedîndu-l cei ce au un "penis" , şi totuşi avîndu-/ cele care nu au, aşa cum o demonstrează tema castrării. Falusul simbolic nu semnifică mai putin modul erotic­ al trecutului pur decît trecutul imemorial al sexualitătii. Sim­ bolul este fragmentul mereu deplasat, în locul unui trecut care nu a fost niciodată prezent: obiectul = x. Dar ce semnifică această idee, anume că obiectele virtuale trimit în ultimă in­ stantă la un element el însuşi simbolic? Fără îndoială că întregul joc psihanalitic, adică îndrăgos­ tit, al repetitiei se află în cauză. Problema e de a şti dacă se poate concepe repetitia ca efectuîndu-se de la un prezent la altul, unul actual şi celălalt trecut, în seria reală. În acest caz, fostul prezent ar juca rolul unui punct complex, acela al unui termen ultim sau originar care ar rămîne la locul lui şi ar exercita o putere de atractie: el ar furniza atunci lucrul de repetat, el ar conditiona întregul proces al repetitiei, dar în acest sens ar fi independent de el. Conceptele de fIXatie şi de regresie şi, de asemenea, de traumă, de scenă originară, ex­ primă acest prim element. În consecintă, procesul repetitiei s-ar conforma de drept modelului unei repetitii materiale, brute şi goale, ca repetitie a aceluiaşi: ideea unui "automatism" exprimă aici modul pulsiunii fixate, sau mai degrabă repetitia conditionată de fixatie sau de regresie. Şi dacă acest model material este în fapt tulburat şi acoperit de tot felul de de­ ghizări, de mii de travesti uri şi deplasări ce disting noul prezent de cel vechi, asta se întîmplă doar într-un mod secundar, deşi necesar întemeiat: deformarea, în mjoritatea cazurilor, nu ar apartine fixatiei şi nici repetitiei înseşi, ci s-ar adăaga lor, s-ar suprapune, ar veni neapărat să le îmbrace, dar ca din afară, explicîndu-se prin refularea ce traduce conflictul (în repetitie) dintre repetitor şi repetat. Cele trei concepte foarte diferite de fixatie, de automatism de repetitie, şi de refulare, sînt o măr-


1 59

turie a acestei distributii între un termen presupus ultim sau prim în raport cu repetitia, o repetiţie presupusă goală în raport cu deghizările ce o acoperă, şi deghlzările ce se adaugă în mod necesar prin forta unui conflict. Chiar şi mai ales conceptia freudiană a pulsiunii de moarte, ca reîntoarcere la materia neînsufletită, nu poate fi despărtită totodată de pozitia unui termen ultim, de modelul unei repetitii materiale şi goale, de dualismul conflictual dintre vi ată şi moarte. Prea putin inter­ esează că fostul prezent actionează nu în realitatea sa obiec­ tivă, ci în forma în care a fost trăit sau imaginat. Căci imaginatia intervine aici doar pentru a culege ecourile şi a asigura deghi­ zările Între cele două prezenturi în seria realului ca realitate trăită. Imaginatia adună urmele fostului prezent, modelează noul prezent după cel vechi. Teoria traditională a compulsiei la repetitie în psihanaliză rămîne esential realistă, materialistă, şi subiectivă sau individualistă. Realistă, fiindcă totul se "pe­ trece" între prezenturi. Materialistă, fiindcă modelul unei re­ petitii brute automate rămîne subiacent. Individualistă, subiec­ tivă, solipsistă sau monadică: fiindcă fostul prezent, adică elementul repetat, deghizat, şi noul prezent, adică termenii actuali ai repetitiei travesti te, sînt considerate doar ca repre­ zentări ale subiectului, inconştiente şi conştiente, latente şi manifeste, refulante şi refulate. În treaga teorie a repetitiei se află astfel subordonată exigentelor simplei reprezntări, din punct de vedere al realismului, materialismului şi subiectivis­ mului ei. Repetitia este supusă unui principiu de identitate în fostul prezent, şi unei reguli de asemăndre în cel actual. Nu credem că descoperirea freudiană a unei filogeneze, şi nici descoperirea jungiană a arhetipurilor, pot corecta insuficien­ tele acestei conceptii. Chiar dacă opunem în bloc drepturile imaginarului faptelor realitătii, tot este vorba de o "realitate" psihică considerată ca ultimă sau originară; chiar dacă opunem spiritul materiei, e vorba şi în acest caz de un spirit gol, dezvă­ luit, aşezat pe identitatea lui ultimă, sprijinit pe analogiile lui derivate; chiar dacă opunem inconştientului individual un in-


1 60

coO§tient colectiv sau cosmic, acesta din urmă nu actionează decît prin puterea lui de a inspira reprezentări unui subiect solipsist, fie el subiectul unei culturi sau al lumii: S-au subliniat deseori dificultătile de a gîndi procesul repetitiei. Dacă considerăm cele două prezenturi, cele două scene sau cele două evenimente (infantilul şi adultul) în rea­ litatea lor separată de către timp, cum ar putea oare fostul prezent să actioneze de la distantă asupra celui actual, şi să-I modeleze, de vreme ce trebuie să primească retrospectiv de la acesta întreaga lui eficacitate? Şi dacă invocăm operatiile ima­ ginare indispensabile pentru a umple spatiul de timp, cum să nu absoarbă acestea în ultimă instantă întreaga realitate a celor două prezenturi, lăsînd repetitia să subziste doar ca iluzia unui subiect solipsist? Dar dacă e adevărat că cele două prezenturi sînt succesive, la o distantă variabilă în seria realelor, ele for­ mează mai degrabă două serii reaLe coexistente în raport cu obiectuL virtuaL de o aLtă natură, ce nu conteneşte a circula şi a se deplasa în ele (chiar dacă personajele, subiectii care efec­ tuează pozitiile, termenii şi raporturile fiecărei serii rămîn, în ceea ce îi priveşte, temporal distincti). Repetitia nu se con­ stituie de la un prezent la un altul, ci între cele două serii coexistente pe care le formează aceste prezenturi în functie de obiectul virtual (obiect = x). Tocmai, fiindcă circulă în mod constant, mereu deplasat în raport cu sine, el determină în cele două serii reale în care apare, fie între cele două prezenturi, transformări de termeni şi modificări de raporturi imaginare. Deplasarea obiectului virtual nu e aşadar o deghizare printre altele, ea este principiul din care decurge în realitate repetitia ca repetitie deghizată. Repetitia nu se constituie decît cu şi în deghizările ce afectează termenii şi raportur;Je seriilor rea­ litătii; însă aceasta fiindcă ea depinde de obiedul virtual ca de o instanţă imanentă căreia îi este proprie în primul rînd depLa ­ sarea. Nu putem, în consecin!ă, considera că deghizarea se explică prin refulare. Dimpotrivă, tocmai fiindcă repetitia este în mod necesar deghizată, în virtutea deplasării caracteristice


161

a principiului ei determinant, se produce refularea, ca o con­ secintă răsfrîngîndu-se asu pra reprezentării prezenturilor. Freud simtea acest lucru, atunci cînd căuta o instantă mai adîncă decît aceea a refulării, chiar dacă o concepea tot în acelaşi mod, ca o refulare zisă "primară". Nu repetăm fiindcă refulăm, ci refulăm fiindcă repetăm. Şi, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, nu deghizăm fiindcă refulăm, ci refulăm fiindcă deghizăm, şi deghizăm în virtutea centrului determinant al repetitiei. A§a cum deghizarea nu are un rol secund în raport cu repetitia, nici repetitia nu are un rol secund în raport cu un termen fix, presupus ultim sau originar. Căci dacă cele două prezenturi, cel vechi şi cel actual, formează două serii coexis­ tente în functie de obiectul virtual ce se deplasează în ele şi în raport cu sine, nici una din aceste două serii nu mai poate fi desemnată ca originară sau ca derivată. Ele pun în joc termeni şi subiecti divef§i, într-o intersubiectivitate complexă, fiecare subiect datorîndu-şi rolul şi functia în seria sa pozi\iei Aintem­ porale pe care o ocupă în raport cu obiectul virtual 7. In ceea ce priveşte acest obiect însuşi, nici el nu poate fi tratat ca un termen ultim sau originar: ar însemna să i se dea un loc fIX şi o identitate care repugnă întregii sale naturi. Dacă poate fi "identificat" cu falusul, lucrul e posibil în măsura în care acesta, conform expresiilor lui Lacan, nu e niciodată la locul lui, se sustrage identitătii sale, se sustrage reprezentării sale. Pe scurt, nu există termen ultim, iubirile noastre nu trimit la mama; în seria constitutivă a prezentului nostru mama ocupă doar un anumit loc în raport cu obiectul virtual, care este în mod necesar ocupat de un alt personaj în seria ce constituie prezen­ tul unei alte subiectivităti, tinînd cont mereu de deplasările acestui obiect = x. Asemenea, întrucîtva, eroului din În cău ­ tarea timpului pierdut, care, iubindu-şi mama, repetă deja iubi­ rea lui Swann pentru Odette. Personajele pârentale nu sînt termenii ultimi ai unui subiect, ci termeni meJii ai unei inter­ subiectivităti, formele de comunicare şi de deghizare de la o serie la alta, pentru subiecte diferite, în măsura în care aceste


1 62

forme sînt determinate de vehicularea obiectului virtual. Îndă­ rătul măştilor se află aşadar alte măşti, iar lucrul cel mai ascuns este tot o ascunzătoare, şi aşa la nesfirşit Nu există altă iluzie în afară de aceea de a demasca ceva sau pe cineva. Falusul, organ simbolic al repetitiei, nu e mai putin o mască cu toate că el însU§i e ascuns. Şi aceasta fiindcă masca are două sensuri. "Dă-mi, te rog, dă-mi . . . ce anume? o altă mască". Masca înseamnă mai întîi deghizarea care afectează imaginar termenii şi raporturile a două serii reale coexistente de drept; însă la un nivel mai profund, ea semnifică deplasarea ce afectează în mod esential obiectul virtual simbolic, în seria sa ca şi în seriile reale unde circulă necontenit. (Deplasarea face astfel să corespundă ochii purtătorului cu gura măştii, sau nu lasă să se vadă chipul purtătorului decît ca un trup fără cap, chiar dacă un cap se conturează la rîndul lui pe acest trup). Repetitia în esenta ei este aşadar simbolică, spirituală, intersubiectivă sau monadologica. O ultimă consecintă decur­ ge de aici în ce priveşte natura inconştient ului. Fenomenele inconştientului nu se lasă întelese sub forma prea simplă a opozitiei sau a conflictului. Nu numai teoria refulării, ci şi dualismul în teoria pulsiunilor favorizează la Freud primatul unui model conflictual. Totuşi conflictele sînt rezultanta unor mecanisme diferentiale cît se poate de subtile (deplasări şi deghizări). Iar dacă/ortele intră firesc în raporturi de opozitie, lucrul se întîmplă pornind de la elemente diferentiale ex­ primînd o instantă mai profundă. Negativul în general, sub dublul său aspect de limitare şi de opazitie, ni s-a părut secund în raport cu instanta problemelor şi întrebărilor: adică nega ti­ vul exprimă numai în conştiintă umbra unor întrebări şi proble­ me fundamental inconştiente şi, totodată, el capătă puterea sa aparentă de la partea inevitabilă de "fals" în pozitia naturală a acestor probleme şi întrebări. E adevărat că inconştientul do­ reşte, şi nu face decît să doreasca. Î nsă, concomitent cu faptul că dorinta îşi află principiul diferentei ei fată de nevoie în obiectul virtual, ea apare nu ca a putere de negatie, şi nici ca


1 63

elementul unei opozitii, ci mai curînd ca o fortă de căutare, interogatoare şi problematizantă, ce se dezvoltă Într- un alt cîmp decît cel al nevoii şi al satisfactiei. Î ntrebările şi proble­ mele nu sînt acte speculative, ce ar rămîne din acest motiv cu totul provizorii şi ar marca ignoranta momentană a unui subiect empiric. Ele sînt acte vii, investind obiectivitătile speciale ale incofi§tientului, acte destinate supravietuirii în stare provizorie şi parţială, aceasta afectînd, dimpotrivă, răspunsurile şi solu­ tiile. Problemele "corespunrl" cu deghizarea reciprocă a ter­ menilor şi raporturilor ce constituie seriile realitătii. Î ntrebările ca surse de probleme corespund cu deplasarea obiectului vir­ tual În functie de care se dezvoltă seriile. Tocmai fiindcă se confundă cu spatiul lui de deplasare, falusul, ca obiect virtual, este Întotdeauna desemnat În locul unde lipsc§te prin enigme şi ghicitori. Chiar şi conflictele lui Edip depind mai întîi de întrebarea Sfinxului. Naşterea şi moartea, diferenta dintre se­ xe, sînt temele complexe ale unor probleme înainte de a fi termenii simpli de opozitie. ( Î nainte de opozitia sexelor, deter­ minată de faptul de a avea sau a fi lipsit de penis, există "chestiunea" falusului ce determină în fiecare serie pozitia diferentială a personajelor sexuate). Se poate ca, în orice întrebare, în orice problemă, ca şi în transcendenta lor în raport cu răspunsurile, în insistenta lor prin solutii, În felul în care îşi mentin propria întredeschidere ("Mance"), să existe inevitabil ceva nebunesc 18• E suficient ca întrebarea, cum se întîmplă la Dostoievski sau la Şestov, să fie pusă cu destulă insistentă pentru a neutra­ liza răspunsul în loc de a-l provoca. Aici i§i descoperă ea dimensiunea esential ontologică, (ne)fiinlă a întrebării ce nu se reduce la nefiinta negativului. Nu există răspunsuri sau solutii originare şi nici ultime, numai întrebările-probleme sînt astfel, la adăpostul unei măşti în spatele oricărei măşti şi a unei schimbări de loc dincolo de orice loc. Ar fi o naivitate să se creadă că problemele vietii şi morţii, ale iubirii şi ale diferentei dintre sexe, tin de solutiile şi chiar de pozitiile lor ştiinţifice,


1 64

deşi aceste pozitii §i solutii survin în mod necesar, trebuie să intervină în mod necesar la un moment dat în cursul procesului lor de dezvoltare. Problemele privesc veşnica deghizare, între­ bările privesc veşnica deplasare. Nevropatii, psihopalii explo­ rează poate cu pretul suferintelor lor acest fond originar ultim, unii întrebînd cum să deplaseze probleme, ceilalti unde săpunii întrebarea. Suferinta, patosul lor este 8§adar singurul răspuns la o întrebare ce nu conteneşte a se deplasa în ea însă§i, la o problemă ce nu conteneşte a se deghiza în ea însă§i. Nu ceea ce spun sau ceea ce gîndesc, ci viata lor este exemplară §i îi depă§eşte. Ei adeveresc această transcendentă, precum §i ex­ traordinarul joc dintre adevărat §i fals, care nu se mai stabileşte la nivelul răspunsurilor §i solutiilor, ci în problemele înseşi, în întrebările înseşi, adică în conditii de 8§a natură încît falsul devine modul de explorare al adevăratului, propriul spatiu pentru deghizările sale esentiale .sau pentru deplasarea sa fundamentală: pseudos-ul a devenit aici patosul Adevăratu­ lului. Puterea întrebărilor vine întotdeauna din altă parte decît răspunsurile, §i se bucură de un fond liber ce nu se lasă rezolvat. Insistenta, transcendenta, mentinerea ontologică a întrebă­ rilor §i a problemelor nu se exprimă sub fo�a finalitătii unei ratiuni suficiente (la ce bun? de ce?), ci sub forma discretă , diferentei §i a repetitiei: ce diferentă este? §i "repetă putin". Diferenta, ea nu există niciodată, dar nu fiindcă e totuna cu răspunsul, ci fiindcă nu e altundeva decît în întrebare, §i în repetarea întrebării, care-i asigură transportul §i deghizarea. Problemele §i întrebările apartin 8§adar incoD§tientului, însă incon§tientul este §i el prin natură diferential §i iterativ, serial, problematic §i interogator. C'md ne întrebăm dacă incoD§tien­ tul este la urma urmelor opozitional sau diferential, necoD§­ tient de marile forte în conflict sau de micile elemente în serii, de marile reprezentări opuse sau de micile perceptii dife­ rentiate, ni se pare că reînviem foste ezitări, precum §i foste polemici, între traditia leibniziană §i traditia kantiană. Dar dacă Freud ar fi cu totul de partea unui postkantianism hegelian,


1 65

adică a unui inconştient de opozitie de ce ar aduce atîta laudă leibnizianului Fechner, şi finetei lui diferentiale care este aceea a unui "simptomatolog"? Î ntr-adevăr, nu e deloc vorba de a şti dacă inconştientul implică o nefiintă de limitare logică, sau o nefiintă de opozitie reală. Căci aceste două nefiinte sînt oricum figurile negativului. Nici limitare nici opoziţie - nici inconş­ tient al degradării, nici inconştient al contradictiei - inconş­ tientul priveşte problemele şi întrebările în diferenta lor de natură fată de solutiile-răspunsuri: (ne)fiintă a problematicu­ lui, care recuză şi cele două forme ale nefiintei negative, aces­ tea din urmă comandînd doar propozitiile conştiintei. Afir­ matia celebră: inconştientul nu îl cunoaşte pe Nu, trebuie luată în litera ei. Obiectele parţiale sînt elementele micilor perceptii. Inconştientul este diferential, şi din mici perceptii, dar tocmai de aceea se deosebeşte prin natură de conştiintă, priveşte problemele şi întrebările, care nu se reduc niciodată la marile opozitii sau la efectele de ansamblu pe care conştiinta le primeşte de la el (vom vedea că teoria leibniziană indică deja această cale). Am întîlnit aşadar un al doilea dincolo de principiul plăcerii, a doua sinteză a timpului în inconştientul însuşi. Prima sinteză pasivă, cea a Habitus-ului, prezenta repetitia ca legă­ tură, în modul unui prezent viu reînceput. Ea asigura înte­ meierea principiului plăcerii, în două sensuri complementare, de vreme ce de aici rezultau totodată valoarea generală a plăcerii ca instantă căreia viata psihică îi era acum supusă în Sine, şi satisfactia particulară halucinatorie ce venea să umple fiecare eu pasiv cu o imagine narcisică de sine. A doua sinteză este cea a lui Eros-Mnemosina, care stabileşte repetitia ca deplasare §i deghizare, şi care functionează ca temei al prin­ cipiului plăcerii: în acest caz e vorba într-adevăr de a şti cum se aplică acest principiu la ceea ce se află sub stăpînirea lui, cu conditia cărei utilizări, cu pretul căror limitări şi aprofundări. Răspunsul este dat în două directii, una fiind aceea a unei legi de o realitate generală, în virtutea căreia prima sinteză pasivă


1 66

se depă§e§te către o sinteză şi un eu activi, cealaltă în virtutea căreia, dimpotrivă, ea se aprofundează într-o a doua sinteză pasivă, care receptează satisfactia narcisică particulară şi o raportează la contemplarea unor obiecte virtuale. Principiul plăcerii prime§te aici noi conditii, atît fată de o realitate pro­ dusă cît şi fată de o sexualitate constituită. Pulsiunea, care se definea doar ca excitatie legată, apare acum sub o formă dife­ rentiată: ca pulsiune de conservare conform liniei active de realitate, ca pulsiune sexuală în această nouă profunzime pasi­ vă. Dacă prima sinteză pasivă constituie o "estetică", e drept să o definim pe a doua ca echivalentul unei "analitici " . Dacă prima sinteză pasivă este aceea a p rezentului . a doua este a trecutului. Dacă prima se serve§te de repetitie pentru a-i sus­ trage o diferentă, cea de-a doua sinteză pasivă cuprinde dife­ renta în sînul repetitiei ; căci cele două figuri ale diferentei, transportul şi travestiul, depl as area care afectează simbolic obiectul virtual, şi deghizări1e care afectează imaginar obiec­ tele reale în care el se înco rpo rează, au devenit elementele repetitiei însă§i. De aceea Freud se simte oarecum stînjenit cînd distribuie diferenta şi repetitia din punct de vedere al lui Eros, în măsura în care el mentine opozitia acestor doi factori, şi întelege repetitia sub model ul material al diferentei anulate, în timp ce îl define§te pe Eros prin introducerea sau chiar p roducerea de noi diferente 1 9. Dar, de fapt, forta de repetitie a lui Eros derivă direct dintr-o putere a diferentei, cea pe care Eros o împrumută de la Mnemosina, şi care afectează obiectele virtuale ca pe tot atîtea fragmnte ale unui trecut pur. Nu amnezia, ci mai curînd o hipermnezie, aşa cum presimtise Janet în anumite privinte, explică rolul repetitiei erotice şi com­ binarea ei cu diferenta. Acel "nemaivăzut" care'caracterizează un obiect mereu deplasat şi degh!za t se cufundă în "deja­ văzut", caracter al trecutului pur în general din care este extras acel obiect. Nu ştim cînd l-am văzut şi niciunde , conform naturii obiective a problematicului; iar la limită numai straniul e fami­ liar, şi numai diferenta se repetă.


167

E adevărat că sinteza Eros-Mnemosina mai suferă de o ambiguitate. Căci seria realului (sau a prezenturilor care trec în real) şi seria virtualului (sau a unui trecut care se deosebqte prin natură de orice prezent) formează două' linii circulare divergente, două cercuri sau chiar două arcuri ale aceluiaşi cerc, în raport cu prima sinteză pasivă a Habitus-ului. Dar în raport cu obiectul = x luat ca limită imanentă a seriei vir­ tualelor, şi ca principiu al celei de-a doua sinteze pasive, pre­ zenturile succesive ale realitătii formează acum serii coexis­ tente, cercuri şi chiar arcuri ale aceluiaşi cerc. E inevitabil ca cele două referinte să se confunde, iar trecutul pur să cadă astfel în starea unui fost prezent, fie el mitic, reconstituind iluzia pe care trebuia să {) denunte, reînviind această iluzie a unui originar şi a unui derivat, a unei identităti în origine şi a unei asemănări în derivat. Mai mult, Eros se trăiqte el însuşi ca ciclu, sau ca element al unui ciclu, pentru care celălalt element opus nu poate fi decît Tanatos în adîncul memoriei, cele două combinîndu-se precum iubirea şi ura, constructia şi destructia, atractia şi repulsia. Mereu aceeaşi ambiguitate a temeiului, de a se reprezenta în cercul pe care îl impune lucrul pe care îl întemeiază, de a reintra ca element în circuitul reprezentării pe care îl determină în principiu. Caracterul esential pierdut al obiectelor virtuale, carac­ terul esential travestit al obiectelor reale, sînt puternice mo­ tivatii ale narcisismului. însă cînd lIbidoul se reîntoarce sau refulează asupra eului, cînd eul pasiv devine în întregime nar­ cisic, el o face interiorizînd diferenta dintre cele două linii, şi simtindu-se el înSuşi ca vqnic deplasat în una, vqnic deghizat în cealaltă. Eul narcisic este inseparabil nu numai de o rană constitutivă, ci de deghizările şi deplasările ce se tes de la un capăt la altul şi constituie modificarea lui. Mască pentru alte măşti, travesti sub alte travestiuri, eul nu se distinge de proprii lui bufoni, şi el merge şchiopătînd pe un picior verde şi pe unul roşu. Cu toate acestea, nu ar trebui să exagerăm importanta reorganizării ce se produce la acest nivel, în opozitie cu stadiul


168

precedent al celei de-a doua sinteze. Căci, concomitent cu eul pasiv devenind narcisiac, activitatea trebuie gîndită, şi ea nu poate fi decît ca afectarea, chiar modificarea pe care eul nar­ cisiac o încearcă pasiv pe contul lui, trimitînd în consecintă la forma unui Eu ("Je") care se exercită asupra lui ca un "Altul". Acest Eu activ, dar fisurat, nu e numai baza supraeului, el este corelatul eului narcisic, pasiv şi rănit, într-un ansamblu com­ ZO plex pe care Paul Ricceur l-a numit "cogito avortat" . De altfel, nu există cogito decît avortat, nu există subiect decît larvar. Am văzut anterior că fISura Eului era doar timpul ca formă goală şi pură, degajată de continuturile ei. Aceasta fiindcă eul narcisic apare în timp, dar nu constituie nicidecum un continut temporal; libidoul narcisic, refluxul libidoului asu­ pra eului, a făcut abstractie de orice continut. Eul narcisic este mai degrabă fenomenul ce corespunde formei goale a timpului fără să o umple, fenomenul spatial al acestei forme în general (acest fenomen spatial se prezintă în mod diferit în castrarea nevrotică şi în fragmentarea psihotică). Forma timpului în Eu determina o ordine, un ansamblu şi o serie. Ordinea formală statică a lui înainte de, a lui în timpul şi a lui după marchează temporal diviziunea eului narcisic sau conditiile contemplării sale. Ansamblul timpului se reface în imaginea actiunii for­ midabile, aşa cum este ea concomitent prezentată, interzisă şi prezisă de supraeu: actiunea = x. Seria timpului desemnează confruntarea eului narcisic divizat cu ansamblul timpului sau imaginea actiunii. Eul narcisic repetă o dată, în modul lui înainte de sau în lipsă de, în modul Sinelui (această actiune e prea mare pentru mine); a doua oară, în modul unei deveniri­ egale infinite proprie eului ideal; a treia oară, în modul lui după, care realizează predictia supra eului (sinele şi eul, conditia şi agentul vor fi ele însele anihilate) ! Căci legea practică însăşi nu semnifică nimic altceva decît această formă goală a timpului. Ond eul narcisic ia locul obiectelor virtuale şi reale, cînd el ia asupra sa deplasarea unora ca şi deghizarea altora, el nu înlocuieşte un continut al timpului cu un altul. Dimpotrivă, am


1 69

intrat În cea de-a treia sinteză. S-ar spune că timpul a aban­ donat orice continut mnemorial posibil §i, prin aceasta, a spart cercul în care îl antrena Eros. S-a desfă§urat, s-a redresat, a luat ultimul chip al labirintului, labirintul în linie dreaptă care este, cum spune Borges, "invizibil, neîntrerupt". Timpul gol iC§it din tÎtÎni, cu ordinea lui formală §i statică riguroasă, cu ansamblul lui zdrobitor, cu seria lui ireversibilă, este exact pulsiunea de moarte. Pulsiunea de moarte nu intră într-un ciclu împreună cu Eros, nu-i este nicidecum complementară sau antgonistă, nu-i este în nici un fel simetrie, ci este dovada unei cu totul alte sinteze. Corelatiei Eros-Mnemosina i se substituie cea a unui eu narcisic fără memorie, mare amnezic, §i a unei pulsiuni de moarte fără iubire, desexualizată. Eul narcisic nu mai are decît un corp mort, el §i-a pierdut corpul în acela§i timp cu obiectele. Prin pulsiunea de moarte el se reflectă în eul ideal, §i-§i pre­ simte sfif§itul în supraeu, ca în două bucăti ale Eului fISurat. Acest raport dintre eul narcisic §i pulsiunea de moarte este cel pe care Freud îl subliniază atît de adînc, atunci cînd spune că libidoul nu revine asupra eului fără a se desexualiza, fără a forma o energie neutră deflasabilă, esential capabilă de a se pune în slujba lui Tanatos 1. Dar oare de ce consideră Freud că pulsiunea de moarte preexistă acestei energii desexualizate, că este independentă de ea în principiu? Fără îndoială că din două motive, unul trimitînd la persistenta modelului dualist §i conflictual care inspiră întreaga teorie a pulsiunilor, celălalt, la modelul material din fruntea teoriei repetitiei. De aceea Freud insistă cînd asupra diferentei de natură dintre Eros §i TaI1atos, în virtutea căreia Tanatos trebuie calificat în ce-l privc§te în opozitie cu Eros; cînd asupra unei diferente de ritm §i de amplitudine, ca §i cum Tanatos s-ar întoarce la starea de ma­ terie neînsufletită, §i s-ar identifica astfel cu acea putere de repetitie brută §i goală, pe care diferentele vitale venite de la Eros se presupune doar că o acoperă sau o contrariază. Oricum însă, moartea, determinată ca reîntoarcere calitativă §i can­ titativă a viului la această materie neînsufletită, nu are decît o


1 70

definitie extrinsecă, ştiintifică şi obiectivă; În mod ciudat, Freud refuză orice altă dimensiune a mortii, orice prototip sau orice prezentare a mortii în inconştient, deşi el admite exis tenta unor astfel de prototipuri pentru naştere şi castrare22. Or, reducerea mortii la determinarea obiectivă a materiei pune în lumină acea prejudecată conform căreia repetitia trebuie să-şi afle prin­ cipiul ultim într-un model material nediferentiat, dincolo de deplasările şi deghizările unei diferente secunde sau opuse. Însă, într-adevăr, structura inconştientului nu este conflictuală, opozitivă sau de contradictie, ea este interogatoare şi proble­ matizantă. Repetitia nu este nici ea putere brută şi goală, dincolo de nişte deghizări care ar afecta-o într-un mod secun­ dar ca tot atîtea variante; ea se tese, dimpotrivă, în deghizare, în deplasare ca elemente constitutive cărora nu le preexistă. Moartea nu apare în modelul obiectiv al unei materii indife­ rente, neînsufletite, la care s-ar "întoarce viul"; ea este pre­ zentă în sînul viului, ca experientă subiectivă şi diferentiată înzestrată cu un prototip. Ea nu răspunde la o state a materiei, ci corespunde, dimpotrivă, unei forme pure care a abjurat orice materie - forma goală a timpului. (Şi este exact acelaşi lucru, adică un fel de a umple timpul, faptul de a subordona repetitia identitătii extrinsece a unei materii moarte, sau identitătii in­ trinsece a unui suflet nemuritor). Şi aceasta fiindcă moartea nu se reduce la negatie, nici la negativul de opozitie, nici la nega­ tivul de limitare. Ea nu este nici limitarea vietii muritoare de către materie, nici opunerea unei vieti nemuritoare materiei, care dau mortii prototipul acesteia. Moartea este mai degrabă forma ultimă a problematicului, izvorul problemelor şi între­ bărilor, semnul permanentei lor dincolo de orice răspuns, acel Unde şi Cînd? ce desemnează (ne )fiinta la care se alimentează orice afirmatie. Blanchot spunea că moarte are două aspecte: unul, per­ sonal, care priveşte Eul ("Je"), eul ("moi"), şi pe care îl pot înfrunta Într-o luptă sau atinge într- o limită, îl pot întîlni în orice caz Într-un prezent care face să trecă totul. Însă celălalt


171

aspect, în mod ciudat impersonal, fără legătură cu "mine", nici prezent nici trecut, ci totdeauna viitor, sursă a unei multiple fi necontenite aventuri în sînul unei întrebări persistente: "Fap­ tul de a muri include o răsturnare radicală prin care moartea, care era forma extremă a puterii mele, nu devine doar ceea ce mă deposedează aruncîndu-mă în afara puterii mele de a înce­ pe şi chiar de a stirşi, ci devine ceea ce e fără legătură cu mine, fără putere asupra mea, ceea ce e lipsit de orice posibilitate, irealitatea indefinitului. Răsturnare pe care nu mi-o pot reprezenta, pe care nici nu o pot concepe ca definitivă, care nu este trecerea ireversibilă dincolo de care nu există întoarcere, căci ea este ceea ce nu se împlinqte, interminabilul şi neîn­ cetatul. . . Timp fără prezent cu care nu am nici o legătură, ceva spre care nu mă pot avînta, căci în (el) eu nu mor, sînt decăzut din puterea de a muri, în (el) se moare, nu contenim şi nu isprăvim a muri . Nu termenul, ci interminabilul, nu moartea proprie, ci moartea oarecare, nu moartea adevărată, ci, cum spune Kafka, rînjetul grqelii ei capitale. . ',23. Confruntînd cele două aspecte, vedem limpede că nici chiar sinuciderea nu le face să corespundă fi să coincidă. Or, primul înseamnă această disparitie personală a persoanei, anularea acestei dife­ rente pe care o reprezintă Eul, eul. Diferentă ce există doar pentru a muri, şi a cărei disparitie poate fi obiectiv reprezentată într-o reîntoarcere la materia neînsufletită, ca fiind calculată într-un fel de entropie. în ciuda aparentelor, această moarte vine totdeauna din afară, chiar în momentul în care constituie posibilitatea cea mai personală, fi din trecut, chiar în momentul în care este cel mai mult prezent. însă celălalt chip, celălalt aspect desemnează starea diferentelor libere atunci cînd nu mai sînt supuse formei pe care le-o dădea un Eu, un eu, atunci cînd ele se dezvoltă într-o figură ce exclude propria mea coe­ rentă ca fi pe aceea a unei identităti oarecare. Există totdeauna un "se moare" mai profund decît acel "eu mor", şi nu numai zeii mor neîncetat fi în multiple feluri; ca fi cum s-ar ivi lumi în care individualul nu mai este întemnitat în forma personală a . .

.


1 72

Eului §i a eului, §i nici singu1arul nu mai este întemnitat în limitele individului - cu alte cuvinte, multiplul insubordonat, care nu se "recuno8§te" în primul aspect TotU§i la primul aspect trimite întreaga conceptie freudiană; dar tocmai din această pricină îi scapă pulsiunea de moarte, §i experienta sau prototipul corespunzătoare. Nu vedem 8§adar nici un motiv pentru a preconiza o pulsiune de moarte ce s-ar distinge de Eros, fie printr-o diferentă de natură între două forte, fie printr-o diferentă de ritm sau de amplitudine între două mi§cări. în ambele cazuri diferenta ar fi deja dată, iar Tanatos independent. Ni se pare, dimpotrivă, că Tanatos se confundă în întregime cu desexua­ lizarea lui Eros, cu formarea acestei energii neutre §i depla­ sabile despre care vorbe§te Freud. Aceasta nu trece în slujba lui Tanatos, ci îl constituie; între Eros §i Tanatos nu există o diferentă analitică, adică deja dată, într-o acee8§i "sinteză" care i-ar reuni pe amîndoi §i i-ar face să altemeze. Nu că diferenta ar fi mai mică; dimpotrivă, ea este mai mare, fiind sintetică, tocmai fiindcă Tanatos înseamnă o cu totul altă sin­ teză a timpului decît Eros cu atît mai exclusivă cu cît este prelevată din el, construită pe cioburile lui. în acel8§i timp 8§adar Erosul se reîntoarce asupra eului -, eul ia asupră-§i deghizările §i deplasările ce caracterizau obiectele, făcînd din ele propria lui afectiune mortală - libidoul Χi pierde orice continut mnezie, iar Timpul Χi pierde figura circulară, -pentru a căpăta o formă dreaptă necrutătoare - iar pulsiunea de moarte apare identică cu această formă pură, energie desexua­ lizată a acestui libido narcisic. Complementaritatea libidoului narcisic §i a pulsiunii de moarte definc§te cea de-a treia sinteză, 8§a cum Eros §i Mnemosina o defineau pe cea de-a doua. Iar cînd Freud spune că, de această energie desexualizată, co­ relativă libidoului devenit narcisic, trebuie poate să . legăm procesul în general de a gfndi, trebuie să întelegem că, contrar vechii dileme, nu mai e vorba să §tim dacă gîndirea este înnăs­ cută sau dobîndită. Nici înnăscută, nici dobîndită, ea este geni-


1 73

tală, adică desexualizată, prelevată din acest reflux ce ne des­ chide timpului gol. "Sînt un genital înnăscut", spunea Artaud, voind să spună şi o "achizitie desexualizată", pentru a sublinia această geneză a gîndirii într-un Eu mereu fisurat. Nu se pune problema de a dobîndi gîndirea, nici de a o exercita ca pe ceva înnăscut, ci de a zămisli actul de a gîndi în gîndirea însăşi, poate sub efectul unei violente care face să se reverse libidoul asupra eului narcisic şi, în paralel, să se extragă Tanatos din Eros, să se separe timpul de orice continut pentru a-i degaja forma pură. Există o experientă a mortii, ce corespunde acestei a treia sinteze. Freud atribuie inconştientului trei mari lucruri ignorate de acesta: Nu-ul, Moartea şi Timpul. Şi totuşi în inconştient nu e vorba decît de timp, de moarte şi de nu. Oare acestea sînt puse doar să actioneze fără a fi reprezentate? Mai mult: inconş­ tientul nu îl cunoaşte pe nu fiindcă el trăic§te din (ne)fiint a problemelor şi a întrebărilor, şi nu din nefiinta negativului care afectează doar conştiinta şi reprezentările ei. El nu cunoaşte moartea fiindcă orice reprezentare a mortii privc§te aspectul inadecvat, în timp ce inconştientul sesizează contrarul, des­ coperă celălalt chip. El ignoră timpul fiindcă nu e niciodată subordonat continuturilor empirice ale unui prezent care trece în reprezentare, ci operează sintezele pasive ale unui timp originar. La aceste trei sinteze trebuie să revenim, ca fiind con­ stitutive ale inco"§tientului. Ele corespund figurilor repetitiei, aşa cum apar în opera unui mare romancier: legătura, cordeluta mereu reînnoită; pata pe perete, mereu deplasată; guma, me­ reu ştearsă. Repetitia legătură, repetitia-pată, repetitia-gumă: cei trei dincolo ai principiului plăcerii. Prima sinteză exprimă întemeierea timpului pe un prezent viu, întemeiere ce dă plăcerii valoarea ei de principiu empiric în general, căruia i se supune continutul vietii psihice în Sine ("<;a"). A doua sinteză exprimă temeiul timpului printr-un trecut pur, temei ce condi­ tionează aplicarea principiului plăcerii la continuturile Eului ("Moi"). însă cea de-a treia sinteză desemnează fără-temeiul,


174

în care ne precipită temeiul însU§i: Tanatos este descoperit al treilea ca acest fără-temei dincolo de temeiul Erosului şi de întemeierea Habitus-ului. De aceea el are cu principiul plăcerii un tip de raport descumpănitor, adesea exprimat în parado­ xurile de nepătruns ale unei plăceri legată de durere (dar în fapt e vorba de-.:u totul altceva: e vorba de desexualizarea din această a treia sinteză, în măsura în care ea frînează aplicarea principiului plăcerii ca idee directoare fi prealabilă, pentru a proceda apoi la o resexualizare în care plăcerea nu mai in­ vesteşte decît o gîndire pură fi rece, apatică şi glacială, aşa cum se vede în cazul sadismului sau al masochismului). A treia sinteză reuneşte, într-un fel, toate dimensiunile timpului, tre­ cut, prezent, viitor, fi le face să joace acum în forma pură. În alt fel, ea antrenează reorganizarea lor, de vreme ce trecutul este aruncat înspre Sine ca fiind conditia în lipsă în functie de un ansamblu al timpului, iar prezentul este definit de metamor­ foza agentului în eul ideal. Şi iară§i în alt fel, ultima sinteză nu priveşte decît viitorul, de vreme ce ea anuntă în supraeu dis­ trugerea Sinelui ii a eului, a trecutului ca ii a prezentului, a conditiei ca fi a agentului. Tocmai la acest punct extrem linia dreaptă a timpului formează din nou un cerc, dar ciudat de întortocheat, ori pulsiunea de moarte dezvăluie un adevăr neconditionat în "celălalt" chip al său - ii anume veşnica reîntoarcere în măsura în care aceasta nu face să revină totul, ci, dimpotrivă, afectează o lume care a scăpat de defectul conditiei fi de egalitatea agentului pentru a afirma doar ex­ cesivul fi neegalul, interminabilul fi neîncetatul, informalul ca produs al extremei formalităp. Aia sfÎr§e§te istoria timpului: ei îi revine rolul de a desface cercul ei fizic sau natural, prea bine centrat, ii de a forma o linie dreaptă, dar care, în virtutea propriei lungimi, formează din nou un cerc veşnic descentrat. Vefnica reîntoarcere este putere de a afirma, dar ea afirmă totul despre multiplu, totul despre diferit, totul despre hazard, cu excepJia a ceea ce îi subordonează Unului, Aceluiaşi, necesitătii, cu excepJia Unului, Aceluiaşi fi Necesarului. Des-


1 75

pre Unul, se spune că el §i-a subordonat multiplul odată pentru totdeauna. Şi nu-i acesta chipul mortii? Şi nu-i oare celălalt chip, să faci să moară odată pentru totdeauna, la rîndu-i, tot ceea ce operează odată pentru totdeauna? Dacă vqnica reîn­ toarcere se află într-un raport esential cu moartea, aceasta fiindcă ea promovează §i implică "odată pentru totdeauna" moartea a ceea ce este unu. Dacă ea se află într-un raport esential cu viitorul, aceasta fiindcă viitorul este desî8§urarea §i explicarea multiplului, a diferitului, a fortuitului pentru ei îfi§işi §i "odată pentru totdeauna". Repetitia în vqnica reîntoarcere exclude două determinări: pe Acel8§i sau identitatea unui concept subordonat, §i negatiwl conditiei care ar raporta repetatul la Acel8§i §i ar asigura subordonarea. Repetitia în vqnica reîntoarcere exclude totodată devenirea-egală sau de­ venirea-asemănătoare conceptului, §i conditia în lipsă a unei astfel de deveniri. Ea privqte, dimpotrivă, sisteme excesive care leagă diferitul de diferit, multiplul de multiplu, fortuitul de fortuit, într-un ansamblu de afirmatii mereu coextensive întrebărilor puse §i hotărîrilor luate. Se zice că omul nu §tie să joace: aceasta fiindcă, chiar atunci cînd Χi permite o întîmplare sau o multiplicitate, el Χi concepe afirmatiile ca destinate să o limiteze, hotărîrile ca destinate să-i îndepărteze efectul, repro­ ducerile ca menite să determine reîntoarcerea acelui8§i sub o ipoteză de cîştig. Tocmai acesta e jocul prost, în care rişti atît să pierzi cît §i să cîştigi, fiindcă nu afirmi în el tnJregul hazard: caracterul prestabilit al regulii fragmentare are drept corelat conditia lipsă În jucător, care nu §tie ce fragment va iqi. Sistemul viitorului trebuie numit, dimpotrivă, joc divin, fiindcă regula nu preexistă, fiindcă jocul privqte deja propriile lui reguli, fiindcă copilul-jucător nu poate decît să cîştige - între­ gul hazard fiind afirmat de fiecare dată §i pentru toate dătile. Nu afirmatii restrictive sau limitative, ci coextensive între­ bărilor puse §i hotărîrilor din care ele izvorăsc: un astfel de joc antrenează repetitia loviturii necesar învingătoare, de vreme ce ea nu reU§qte decît imbrătişînd toate combinatiile§i regulile


176

posibile în sistemul propriei sale reîntoarceri. în acest joc al diferentei §i al repetitiei, în măsura în care e condus de pul­ siunea de moarte, nimeni n-a mers atît de departe ca Borges, în întreaga sa operă insolită: "Dacă loteria e o întetire a hazar­ dului, o infuzie periodică a haosului în cosmos, oare nu s-ar cuveni ca hazardul să intervină în toate etapele tragerii §i nu doar într-una singură? Nu este evident absurd ca hazardul să dicteze moartea cuiva, dar ca hazardului să nu-i fie supuse împrejurările acestei morti: rezerva, publicitatea, răgazul de un ceas sau de un veac? . . în realitate numărul tragerilor este infinit. Nici o hotărîre nu e finală, toate se ramifică. Ignorantii presupun că pentru trageri la nesfir§it e nevoie de un timp nesfir§it; în fapt e suficient ca timpul să fie infinit subdivizibil . . . în toate fictiunile, de fiecare dată cînd se prezintă diverse solutii, omul adoptă una §i le elimină pe celelalte; în fictiunea aproape inextricabilului Ts'ui Pen, el le adoptă pe toate simultan. El creează astfel diverse viitoruri, diverse timpuri care proliferează de asemenea §i se bifurcă. De aici contradictiile romanului Fang, de pildă, detine un secret; un necunoscut îi bate la U§ă; Fang hotărqte să-I ucidă. Firqte, există mai multe demodăminte posibile: Fang îl poate ucide pe intrus, intrusul îl poate ucide pe Fang, ambii pot scăpa cu viată, ambii pot muri, etc. în lucrarea Ts 'ui Pen, toate deznodămintele se produc; 24 fiecare e punctul de plecare al altor bifurcatii" . • •

Care sînt aceste sisteme afectate de vqnica reîntoar­ cere? Să examinăm cele duă propozitii: numai ceea ce se 2S aseamănă diferă; §i numai diferentele se aseamănă • Prima formulă pune asemănarea ca conditie a diferentei; Iară îndo­ ială că ea cere §i posibilitatea unui concept identic pentru ambele lucruri ce diferă cu conditia să se asemene; §i mai implică §i o analogie în raportul fiecărui lucru cu acest concept; fi, în sfir§it, antrenează reducerea diferentei la o opozitie


1 77

determinată de aceste trei momente. Conform celeilalte for­ mule, dimpotrivă, asemănarea, precum §i identitatea, analogia, opozitia nu mai pot fi comsiderate decît ca efectele, ca pro­ dusele unei diferente prime sau ale unui sistem prim de diferente. După această formulă, trebuie ca diferenta să pună în relatie în mod nemijlocit termenii care diferă unii de ceilalti. Trebuie, conform intuitiei ontologice a lui Heidegger, ca dife­ renta să fie în ea însă§i articulatie §i legătură, să raporteze diferitul la diferit, fără nici o mediere prin identic sau asemă­ nător, analog, sau opus. E necesară o diferentiere a diferentei, un sine ca diferenJiant, un Sich-unterscheidende, prin care dife­ ritul se află în acela§i timp reunit, în loc să fie reprezentat sub conditia unei asemănări, a unei identităti, a unei analogii, a unei opozitii prealabile. în ce prive§te aceste instante, încetînd de a fi conditii, ele nu mai sînt decît efecte ale diferentei prime §i ale diferentierii acesteia, efecte de ansamblu sau de suprafată ce caracterizează lumea denaturată a reprezentării, §i care exprimă modul în care în-sinele diferentei se ascunde el însuşi suscitînd ceea ce îl acoperă. Trebuie să ne întrebăm dacă cele două formule nu sînt doar două feluri de a vorbi care nu

schimbă mare lucru; sau dacă ele se aplică unor sisteme total diferite; sau dacă, aplicîndu-se acelor8§i sisteme (§i, la limită, sistemului lumii), nu înseamnă cumva două interpretări incom­ paubile §i de valoare inegală, din care una e capabilă să schimbe totul. Conditiile în care în sinele diferentei se ascunde iar diferenta cade în categoriile reprezentării sînt acele8§Î. în ce alte conditii dezvoltă diferenta pe acest în sine ca "diferen­ tiant" §i adună diferitul dincolo de orice reprezentare posibilă? Primul caracter ni se pare a fi organizarea în serii. Un sistem trebuie să se constituie pe baza a două sau mai multe serii, fiecare serie fiind definită prin diferentele dintre termenii ce o compun. Dacă presupunem că seriile intră în comunicare sub actiunea unei forte oarecare, rezultă că această comunicare raportează diferente la alte diferente, sau constituie în sistem


178

diferente de diferente: aceste diferente de gradul doi joacă rolul de "diferentiant", adică raportează unele la altele dife­ rentele de primul grad. Această stare de lucruri se exprimă in mod adecvat în anumite concepte fizice: cuplaj între serii eterogene; din care derivă o rezonanlă internă în sistem; din care derivă o mişcare [ortată a cărei amplitudine depă§efte ea însă§i seriile de bază. Se poate determina natura acestor ele­ mente care contează atît prin diferenta lor într-o serie din care fac parte, cît §i prin di ferent a lor de diferentă, de la o serie la alta: e vorba de intensităti, caracteristica intensitătii fiind aceea de a fi co nstituită dintr-o diferentă ce trimite ea însă§i la alte diferente (E-E' în care E trimite la e-e', §i e la e-e ' . . . ) . Natura intensivă a sistemelor luate în consideratie nu trebuie să ne conducă la o judecată pripită în privi nta calificării: mecanică, fizică, biologică, psihică, socială, estetică, filozofică, etc. Fie­ care tip 'de sistem are fără îndoială conditiile lui particulare, dar care se conformează caracterelor precedente, dîndu-le în ace18§i timp o structură adecvată in fiecare caz: de pildă, cuvintele sînt adevărate intensităti în anumite sisteme estetice, concep­ tele sint de asemenea intens ităti din punct de vedere al sis­ temului filozofic. Vom remarca, conform celebrei Schile freudiene din 1895, că viata biopsihică se prezintă sub forma unui astfel de cîmp intensiv in care se distribuie diferente determinabile ca excitatii, §i diferente de diferente, deter­ minabile ca facilitări. Sintezele Psyche-ului, mai cu seamă, reprezintă în contul lor cele trei dimensiuni ale sistemelor in general. Căci legătura psihică (Habitus ) operează o cuplare a unor serii de excitatii; Eros desemnează starea specifică de rezonantă internă care decurge de aici; pulsiunea de moarte se confundă cu mi§carea fortată a cărei amplitudine psihică depă§qte seriile rezonante însele (de unde diferenta de ampli­ tudine dintre pulsiunea de moarte §i Erosul rezonant). Atunci cind comunicarea se stabilefte între serii etero­ gene, tot felul de consecinte decurg de aici în sînul sistemului. Ceva "trece" printre ; se iscă evenimente, tΧnesc fenomene de


1 79

tipul fulgerului sau trăsnetului. Dinamisme spatio-temporale umplu sistemul, exprimînd totodată rezonanta seriilor cuplate li amplitudinea n:ri§cării fortate care le debordează. Sistemul e populat de subiecti, totodată subiecti larvari şi euri pasive. . Pasive, fiindcă se confundă cu contemplarea cuplajelor fi rezo­ nantelor; larvari, fiindcă sînt suportul sau pacientul dinamis­ melor. într-adevăr, în participarea sa necesară la n:ri§carea fortată, un pur dinamis spatio-temporal nu poate fi simtit decît la limita trăibilului, în conditii fără de care el ar antrena moar­ tea oricărui subiect bine construit, înzestrat cu independentă li activitate. Adevărul embriologiei spune deja că există mi§cări vitale sistematice, alunecări, torsiuni, pe care numai embrionul le poate suporta: adultul ar ieşi de aici sfî§iat. Există mi§cări pentru care nu poti fi decît pacient, însă pacientul la rîndul lui nu poate fi decît o larvă. Evolutia nu se face în aer hber, li numai involuntarul evoluează. Coşmarul e poate un dinamism pe care nici omul treaz, nici chiar visătorul nu l-ar putea supor­ ta, ci numai cel ce doarme adînc, într-un somn fără vise. în acest sens, nu e sigur că gîndirea, în măsura în care ea constituie dinamismul propriu al sistemului filozofic, poate fi raportată, precum în cogito-ul cartezian, la un subiect substantial împlinit, bine constituit: gîndirea tine ma degrabă de acele tenbile mi§cări ce nu pot fi suportate decît în <;andipile unui subiect larvar. Sistemul nu cuprinde decît astfel de subiecti, căci Dumai ei pot face n:ri§carea fortată, făcîndu-se pacientul dinamismelor ce-l exprimă. Chiar şi filozoful este subiectul larvar al pro­ priului său sistem. Iată aşadar că sistemul nu se deflne§te doar prin seriile eterogene care n mărginesc; nici prin cuplajul, prin rezonanta li n:ri§carea fortată care constituie dimensiunile lui; ci li prin subiecti care îl populează li dinamismele care n umplu; li în sfir§it, prin calitătile li întinderile ce se dezvoltă pornind de la aceste dinamisme. însă dificultatea majoră subzistă: oare diferenta este cea care raportează diferitul la diferit în aceste sisteme intensive? Diferenta de diferentă raportează oare diferenta la ea însăşi


1 80

fără alt intermediar? Atunci cînd vorbim de punerea în comu­ nicare a unor serii eterogene, de un cuplaj §i de o rezonantă, nu o facem oare cu conditia unui minimum de asemănare Între serii, §i a unei identităti În agentul care operează comunicarea? O "prea mare" diferentă Între serii nu ar face oare orice operatie imposibilă? Nu sîntem oare condamnati să regăsim un punct privilegiat în care diferenta nu se lasă gîndită decît în virtutea unei asemănări a lucrurilor ce diferă §i a identitătii unui al treilea? Aici trebuie să acordăm cea mai mare atentie rolului respectiv al diferentei, al asemănării §i al identitătii. ş� În primul rînd, ce este acest agent, această fortă care asigură comunicarea? Trăsnetul se produce Între intensităti diferite, însă el este anuntat de unprecursorsumbru, invizibil, insensibil, care îi determină dinainte drumul răsturnat, În gol. La fel, orice sistem Χi are un precursor sumbru care asigură comunicarea Între seriile mărgin8§e. Vom vedea că, în functie de varietatea sistemelor, acest rol este îndeplinit de determinări foarte diver­ se. E vorba totU§i de a iti cum Χi exercită rolul acest precursor. Nu încape îndoială că există o identitate a precursorului, §i o asemănare între seriile pe care el le pune în comunicare. Dar acest "există" rămîne cu desăVÎI'§ire indeterminat. Oare iden­ titatea §i asemănarea sînt aici conditii sau, dimpotrivă, efecte de functionare ale întunecatului precursor care fi-ar proiecta în mod necesar asupră-§i iluzia unei identităti fictive, iar asupra seriilor pe care le adună iluzia unei asemănări retrospective? Identitatea §i asemănarea n-ar mai fi atunci decît DΧte iluzii inevitabile, adică DΧte concepte ale reflectiei care ar indica obi§nuinta noastră Înveterată de a gîndi diferenta pornind de la categoriile reprezentării, însă aceasta fiindcă nevăzutul pre­ cursor s-ar ascunde, el §i functionarea lui, §i ar ascunde cu acee8§i ocazie În-sinele ca adevărata natură a diferentei. Fl.ÎDd date două serii eterogene, două serii de diferente, precursorul actionează ca diferentiantul acestor diferente. Astfel el le pune nemijlocit În legătură, prin propria lui putere: el este În-sinele diferentei sau "diferit diferitul", adică diferenta de gradul doi,


1 81 diferenta fată de sine care raportează diferitul la diferit prin sine. Fiindcă drumul pe care fi trasează este invizibil, §i nu va deveni vizibil decît pe dos, ca fiind acoperit §i parcurs de fenomenele pe care el le induce în sistem, el nu are alt loc în afară de cel din care "lipsqte", §i nici altă identitate în afară de cea care îi lipsqte: este exact obiectul = X, cel care "lipsqte de la locul lui" §i e lipsă la propria-i identitate. Astfel că identitatea logică pe care reflectia i-o atribuie în mod abstract, §i asemă­ narea fizică pe care reflectia o atnbuie seriilor pe care el le reunqte, exprimă doar efectul statistic al functionării sale asupra ansamblului sistemului, adică felul în care se ascunde în mod necesar sub propriile lui efecte, fiindcă el se deplasează

vqnic în el însU§i §i se deghizează vqnic în seriile respective. Astfel, nu putem considera că identitatea unui al treilea §i asemănarea părtilor sînt o conditie pentru fiinta §i gîndirea diferentei, ci doar o conditie pentru reprezentarea ei, care exprimă o denaturare a acestei fiinte §i a acestei gîndiri, ca un efect optic ce ar tulbura adevăratul statut al conditiei 8§a cum este ea în sine.

Numim dispars precursorul sumbru, această diferentă în sine, de gradul doi, care pune în legătură seriile eterogene sau disparate ele însele. Spatiul său de deplasare §i procesul de deghizare determină în fiecare caz o mărime relativă a dife­

rentelor puse ,în legătură. E un lucru cunoscut că, în anumite cazuri (în anumite sisteme), diferenta diferentelor puse în joc poate fi "foarte mare"; în alte sisteme, ea trebuie să fie "foarte mică,,26. Ar fi însă o grqea1ă să vedem, în acest al doilea caz, expresia pură a unei exigente prealabile de asemănare, care nu ar face decît să se relaxeze în primul caz, extinzîndu-se la scara lumii. Se insistă, de pildă; asupra necesitătii ca seriile disparate să fie aproape asemănătoare, ca frecventele să fie apropiate (Q) apropiat de wo), pe scurt, ca diferenta să fie mică. Insă tocmai

că nu există diferentă care să nu fie "mică", chiar la scara lumii, dacă presupunem identitatea agentului care pune în legătură diferitii. Micimea §i mărimea, după cum am văzut, se aplică cu


1 82

totul nepotrivit diferentei fiindcă o judecă după criteriile Ace­ luiaşi §i asemănătorului. Dacă vom raporta diferenta la diferen­ tiantul ei, dacă ne vom feri să atribuim diferentiantului o identitate pe care nu o are §i nu o poate avea, diferenta va fi numită mică sau mare după posibilitătile ei de fractionare, adică în functie de deplasarea §i deghizarea diferentiantulu� dar în nici un caz nu se va putea pretinde că o diferentă mică e dovada unei stricte conditii de asemănare, aşa cum nici una mare nu este dovada persistentei unei asemănări pur §i simplu destinse. Asemănarea este oricum un efect, un produs de functionare, un rezultat extern - o iluzie ce se iVe§te de îndată ce agentul i§Î arogă o identitate care îi lipse§te. Important nu este aşadar ca diferenta să fie mică sau mare §i pînă la urmă mereu mică în raport cu o asemănare mai cuprinzătoare. Im­ portant, pentru în-sine, este ca, mică sau mare, diferenta să fie internă. Există sisteme cu mare asemănare externă §i mică diferentă internă. Contrarul e posibil; sisteme cu mică asemă­ nare externă §i mare diferentă internă. Cu neputintă însă este contradictoriul; asemănarea este totdeauna la exterior, iar diferenta, mică sau mare, formează nucleul sistemului. Exemple pot fi găsite în sisteme literare foarte diverse. În opera lui Raymond Roussel, de pildă, ne aflăm în fata unor serii verbale: rolul precursorului este jucat aici de un omonim sau un cvasiomonim ("bmard- pill ard", biliard-tîlhar), însă a­ cest precursor sumbru este cu atît mai putin vizibil §i sensibil cu cît una din cele două serii rămîne, la nevoie, ascunsă. întîm­ plări ciudate vor umple diferenta dintre cele două serii, încît să includă un efect de asemănare §i de identitate externă. Or, precursorul nu actionează niciodată prin identitatea lui, fie ea nominală sau omonimică; acest lucru se vede limpede în cvasi­ omonimul ce nu functionează decît confundîndu-se în între­ gime cu caracterul diferential a două cuvinte (b §i p) De asemenea , omonimul nu apare aici ca identitatea nominală a unui semnificant, ci ca diferentiantul unor semnificate distinc­ te, care produce în secundar un efect de asemănare a sem-


183

nificatelor, ca un efect de identitate în semnificant. De aceea ar fi insuficient să spunem că sistemul se bazează pe o anumită determinare negativă, şi anume carenta cuvintelor în raport cu lucrurile, fapt pentru care un cuvînt este sortit să desemneze mai multe lucruri. Aceeaşi iluzie ne face să gîndim diferenta pornind de la b asemănare şi de la o identitate presupuse prealabile, şi care o face să apară ca negativă. Î ntr-adevăr, nu prin sărăcie ci prin exces de vocabular, prin puterea lui sintac­ tică şi semantică cît se poate de pozitivă, limbajul inventează forma în care el joacă rolul de precursor sumbru, adică în care, vorbind de lucruri diferite, el diferenţiază aceste diferente raportîndu-le imediat unele la altele, în serii pe care le pune în rezonantă. De aceea, şi am văzut acest lucru, repetitia cuvin­ telor nu se explică mai curînd negativ, după cum nici nu poate fi prezentată ca o repetitie goală, fără diferentă. Opera lui Joyce face apel, evident, la cu totul alte procedee. Dar e vorba tot de a aduna maximum de serii disparate (la limită, toate seriile divergente constitutive ale cosmosului), făcînd să func­ tioneze precursori sumbri lingvistici (în cazul de fată cuvinte ezoterice, cuvinte-valiză), care nu se sprijină pe nici o iden­ titate prealabilă, care mai ales nu sînt "identificabile" în prin­ cipiu, ci induc maximum de asemănare şi de identitate în ansamblul sistemului, şi ca rezultat al procesului de diferen­ tiere al diferentei în sine (cf. scrisoarea cosmică din Finnegan 's Wake). Ceea ce se petrece în sistem între serii rezonante, sub actiunea precursorului sumbru, se numeşte "epifanie". Exten­ sia cosmică e totuna cu amplitudinea unei mişcări fortate, măturînd şi debordînd seriile. Pulsiune de moarte în ultimă instantă, "nu" al lui Stephen care nu este nefiinta negativului, ci (ne)fiinla unei întrebări persistente, căreia îi corespunde fără să-i răspundă acel Da cosmic al Doamnei Bloom, pentru . . ca numai e l o ocupa ŞI o ump 1e ID mo d adecvat 27 . Problema de a şti dacă experienta psihică este stru�­ turată ca un limbaj, sau chiar dacă lumea fizică este asimila bilă unei căqi, depinde de natura precursorilor sumbri. Un precur �

A


1 84

sor lingvistic, un cuvînt ezoteric, nu are prin el însU§i o iden­ titate, fie ea destinsă la nesfif§it; nu e doar un cuvînt complex sau o simplă reunire de cuvinte, ci un cuvînt asupra cuvintelor, care se confundă complet cu "diferentiantul" cuvintelor de primul grad, şi cu "neasemănătorul" semnificatiilor lor. De aceea el contează doar în măsura în care pretinde, nu să spună ceva, ci să spună sensul a ceea ce spune. Or, legea limbajului, aşa cum se exercită în reprezentare, exclude această posibi­ litate; sensul unui cuvînt nu poate fi spus decît de un alt cuvînt care îl ia pe primul drept obiect. De aici această situatie para­ doxală: precursorul lingvistic apartine unui fel de metalimbaj, şi nu se poate încorpora decît într-un cuvînt lipsit de sens din punct de vedere al seriilor de reprezentări verbale de primul grad. El este refrenul. Această dublă stare a cuvîntului ezoteric, care îşi spune propriul sens, dar nu îl spune fără a se reprezenta şi a-l reprezenta ca nonsens, exprimă perpetua deplasare a sens ului şi deghizarea sa în serii. Astfel încît cuvîntul ezoteric este obiectul = x propriu lingvistic, însă, în acelaşi timp, obiec­ tul = x structurează experienta psihică ca pe aceea a limbajului - cu conditia de a se tine seama de veşnica deplasare invizibilă şi tăcută a sensului lingvistic. într-un anumit fel, toate lucrurile vorbesc şi au un sens, cu conditia ca vorbirea să fie în acelaşi timp şi ceea ce tace sau, mai curînd, ca sensul să fie ceea ce tace în vorbire. în foarte frumosul său roman Cosmos, Gombrowicz arată cum două serii de diferente eterogene (cea a spînzură­ rilor şi cea a gurilor) cer punerea lor în legătură prin diverse semne, pînă la instaurarea unui precursor sumbru (uciderea pisicii), care actionează aici ca diferentiantul diferentelor lor, precum sensul, incarnat totU§i într-o reprezentare absurdă, însă pornind de la care în sistemul Cosmos se vor declanşa dinamisme, se vor produce evenimente ce-şi vor afla ieşirea finală într-o pulsiune de moarte debordînd seriile28 , Astfel, se degajează conditiile în care o carte e un cosmos, cosmosul o carte. Şi tot astfel se dezvoltă, prin tehnici foarte diverse,


1 85

identitatea joyciană ultimă, cea pe care o găsim la Borges sau la Gombrowicz, haos =cosmos. Fiecare serie formează o poveste: nu puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi poveşti, aidoma punctelor de vedere asupra oraşului Ia Leibniz, ci poveşti cu totul distincte care se dezvoltă simultan. Seriile de bază sînt divergente. însă nu relativ, în sensul în care ar fi de ajuns să te întorci înapoi pentru a găsi un punct de convergentă, ci absolut divergente, în sensul în care punctul de convergentă, orizontul de convergentă se află într-un haos, mereu deplasat în acest haos. Acest haos însU§i este cît se poate de pozitiv, iar în acelaşi timp divergenta este obiect de afirmare. EI se confundă cu marea operă, care contine toate seriile complicate, care a5rmă şi complică toate seriile simultane. (Nu e deloc de mirare că Joyce manifesta atîta interes pentru Bruno, teoreticianul complicaJiei.) Trinitatea complicatie-explicatie-implicatie ilustrează ansamblul siste­ mului, adică haosul care rezistă bine, seriile divergente care ies şi intră în el, şi diferentiantul care le raportează pe unele la celelalte. Fiecare serie se explică sau se dezvoltă, însă în dife­ renta ei fată de celelalte serii pe care le implică şi care o implică, pe care le înfăşoară şi care o înfăşoară, în acest haos care complică totul. Ansamblul sistemului, unitatea seriilor diver­ gente ca atare, corespunde obiectivitătii unei "probleme"; de aici metoda întrebărilor-problemă cu care Joyce îşi animă ope­ ra şi, mai înainte, felul în care Lewis Carroll lega cuvintele­ valiză de statutul problematicului. Esentialul este simultaneitatea, contemporaneitatea, coexistenta tuturor seriilor divergente împreună. E sigur că seriile sînt succesive, una "înainte", cealaltă "după", din punct de vedere al prezenturilor ce trec în reprezentare. Şi tocmai din acest punct de vedere cea de-a doua e considerată că seamănă cu prima. Dar lucrurile nu mai stau Ia fel în raport cu haosul care le contine, cu obiectul = x care le parcurge, cu precursorul care le pune în legătură, cu mişcarea fortată care le debordează: diferentiantul le face tot timpul să coexiste. Am


1 86

întîlnit de mai multe ori acest paradox al prezenturilor ce se succedă, sau al seriilo r care se succedă în realitate, dar care coexistă simbolic în raport cu trecutul pur sau cu obiectul virtual. C'md Freud arată că o fantomă e constituită pe două serii de bază cel putin, una infantilă şi pregenitală, cealaltă genitală şi postpubertară, este evident că aceste serii se succedă în timp, din punct de vedere al inconştientului solipsist al subiectului în cauză. Ne Întrebăm atunci cum să explicăm fenomenul de "întîrziere", adică timpul necesar pentru ca scena infantilă presupusă originală, să nu-şi afle efectul decît la distantă, într-o scenă adultă care să-i semene, numită deri­ vată29. E vorba de o problemă de rezonantă Între două serii. însă tocmai că problema aceasta nu e bine pusă, atîta timp cît nu se tine seama de o instantă în raport cu care cele două serii coexistă într-un inconştient intersubiectiv. Într-adevăr, seriile nu se repartizează în una infantilă şi cealaltă adultă, într-un acelaşi subiect. Evenimentul din copilărie nu formează una din cele două serii reale, ci mai de grabă precursorul sumbru care pune în legătură cele două serii de bază, cea a adultilor pe care i-am cunoscut copil fiind, cea a adultului care sîntem împreună cu alti adulti şi alti copii. De pildă, eroul din In căutIlrea timpuluipierdut: iubirea infantilă pe care i-o poartă mamei este agentul unei comunicări între două serii adulte, cea foni1ată de Swann împreună cu Odette, şi cea formată de eroul crescut mare, împreună cu Albertina - şi mereu aceeaşi taină în ambele, veşnica deplasare, veşnica deghizare a prizoniere� care indică şi punctul în care seriile coexistă în inconştientul intersubiectiv. Nu e cazul să ne întrebăm cum se face că eve­ nimentul din copilărie nu actionează decît cu întîrziere. El este această Întîrziere, dar această întîrziere însăşi e forma pură a timpului care face să coexiste cee a ce e înainte şi ceea ce e după. C'md Freud descoperă că fantasma este poate realitate ultimă, şi implică ceva care trece dincolo de serii, nu trebuie să con­ chidem de aici că scena din copilărie este ireală sau imaginară, ci că, mai degrabă, conditia empirică a succesiunii în timp face


1 87

loc în fantasmă coexistentei celor două serii, cea a adultului care vom fi împreună cu adultii care "am fost" (cf. ceea ce Ferenczi numea identificarea copilului cu agresorul). Fantas­ ma este manifestarea copilului ca sumbru precursor. Şi lucrul originar în fantasmă nu este o serie în raport cu cealaltă, ci diferenta dintre serii, în măsura în care ea raportează o serie de diferente la altă serie de diferente, făcînd abstractie de succedarea lor empirică în timp. Dacă în sistemul incoll§tientului nu mai e posibil să se stabilească o ordine de succesiune între serii, dacă toate seriile coexistă, nu mai este nici pe atît posibil să o considerăm pe una ca originară şi pe cealaltă ca derivată, pe una ca model iar pe cealaltă drept copie. Aşadar seriile sînt simultan simtite drept coexistente, în afara conditiei de suc�esiune în timp, şi ca diferite, în afara oricărei conditii în virtutea căreia una s-ar bucura de identitatea unui model iar cealaltă, de asemănarea unei copii. Cînd două întîmplări divergente se desfăşoară si­ multan, e cu neputintă să privilegiezi pe una fată de cealaltă; e cazul să spunem că totul e echivalent, însă "totul e echivalent" se spune despre diferentă, nu se spune decît despre diferenta dintre cele două serii. Oricît de mică ar fi diferenta internă dintre cele două serii, dintre cele două întîmplări, una nu o reproduce pe cealaltă, una nu serveşte de model celeilalte, însă asemănarea şi identitatea nu sînt decît efectele functionării acestei diferente, singura originară în sistem. E drept să spunem prin urmare că sistemul exclude atribuirea unui ori­ ginar şi a unui derivat, ca şi a unei prime şi a unei a doua ori, pentru că diferenta este singura origine, şi face să coexiste independent de orice asemănare diferitul pe care îl raportează la diferit30• Fără îndoială că sub acest aspect se dezvăluie veşnica reîntoarcere ca "legea" fără fond a acestui sistem. Veşnica reîntoarcere nu face să revină acelaşi şi asemănătorul, ci derivă ea însăşi dintr-o lume a purei diferente. Fiecare serie revine, nu numai în celelalte care o implică, ci pentru ea însăşi, căci ea nu este implicată de celelalte fără a fi la rîndul ei integral


1 88

restituită ca cee a ce le implică. Veşnica reîntoarcere nu are alt sens decît acesta: absenta originii prescriptibile, adică desem­ narea originii ca fiind diferenta care raportează diferitul la diferit pentru a-l (sau a le) face să se reîntoarcă ca atare. În acest sens, veşnica reîntoarcere este consecinta unei diferente orginare, pure, sintetice, în sine (ceea ce Nietzsche numea vointa de putere). Dacă diferenta este în-sinele, repetitia în veşnica reîntoarcere este pentru-sinele diferentei. Şi totU§i, cum să negi că veşnica reîntoarcere este neseparabilă de Ace18§i? Nu este oare ea însăşi veşnică reîntoarcere a Acelui8§i? însă trebuie să fim sensibili la diferitele semnificatii, cel putin trei, ale expresiei "acel8§i, identicul, asemănătorul". Ori Acelaşi desemnează un subiect presupus al veşnicei reîntoarceri. Atunci el denumeşte identitatea Unului ca prin­ cipiu. Însă tocmai aici este cea mai mare, mai îndelungă eroare. Nietzsche spune limpede: dacă ar fi vorba că Unul se reîntoar­ ce, întîi şi-ntîi el n-ar fi ieşit din sine însU§i; dacă ar fi să determine multiplul să-i semene, mai întîi ar fi căutat să nu-şi piardă identitatea în această degradare a asemănătorului. Re­ petitia nu este permanenta Unu-lui aşa cum nu este nici asemă­ narea multiplului. Subiectul veşnicei reîntoarceri nu este ace­ l8§i-ul, ci diferitul, nici asemănătorul, ci nesimilarul, nici Unul, ci multiplul, nici necesitatea, ci hazardul. Mai mult, repetitia în veşnica reîntoarcere implică distrugerea tuturor formelor care îi împiedică functionarea, categorii ale reprezentării incamate în prealabilul Acelui8§i, al Unu-lui, al Identicului şi al Asemă­ nătorului. Ori acel8§i şi asemănătorul sînt doar un efect al functionării sistemelor supuse veşnicei reîntoarceri. Astfel o identitate este în mod necesar proiectată, sau mai degrabă retroiectată asupra diferentei originare, iar o asemănare este interiorizată în serii divergente. Despre această identitate, despre această asemănare, trebuie să spunem că sînt "simu­ late": ele sînt produse în sistemul care raportează diferitul la diferit prin diferentă (fapt pentru care un asemenea sistem este el însU§i un simulacru). Acelaşi, asemănătorul sînt fictiuni cre-


1 89

ate de ve§nica reîntoarcere. De data aceasta, aici se află, nu o eroare, ci o iluzie: iluzie inevitabilă, care se află la originea erorii, dar separabilă de aceasta. Ori acehlfi fi asemănătorul nu se disting de ve§nica reîntoarcere însă§i. Ele nu preexistă ve§­ nicei reîntoarceri: nici acel8§i nici asemănătorul nu revin, ci ve§nica reîntoarcere este singurul acel8§i, fi singura asemănare a ceea ce revine. Şi nici nu se lasă abstrase din ve§nica reîntoar­ cere pentru a reactiona asupra cauzei. Acel8§i se spune despre ceea ce diferă fi rămîne diferit. Ve§nica reîntoarcere este acel8§i-ul diferitului, unul multiplului, asemănătorul nease­ mănătorului. Sursă a iluziei precedente, ea o creează şi o păstrează doar pentru a se bucura de ea, şi a se oglindi în ea ca în efectul propriei sale optici, fără a cădea vreodată în eroarea contiguă. * *

*

Aceste sisteme diferentiale cu serii disparate şi rezo­ nante, cu precursor sumbru fi mişcare forţată, se numesc simu­ lacre sau fantasme. Ve§nica reîntoarcere nu prive§te fi nu face să revină decît simulacrele, fantasmele. Şi aici regăsim poate punctul esential al platonismului şi al antiplatonismului, al platonismului şi al răsturnării acestuia, piatra lor de încercare. Căci, în capitolul precedent, am procedat ca şi cum gîndirea lui Platon s-ar învîrti în jurul unei distinctii deosebit de impor­ tante, aceea dintre originar şi imagine, dintre model şi copie. Modelul e presupus a se bucura de o identitate originară superioară (numai Ideea nu e altceva decît este, numai Curajul este curajos, şi numai Pietatea e pioasă), în timp ce copia e judecată după o asemănare interioară derivată. Chiar în acest sens, diferenta nu vine decît în al treilea rînd, după identitate fi asemănare, şi nu poate fi gîndită decît prin ele. Diferenta nu e gîndită decît în jocul comparat a două similitudini, simili­ tudinea exemplară a unui original identic fi similitudinea im­ itativă a unei copii mai mult sau mai putin asemănătoare:


1 90

aceasta e încercarea sau măsura pretendentilor. Mai profund Însă, adevărata distinctie platoniciană se deplasează şi-şi schim­ bă natura: ea se află, nu între originar şi imagine, ci între două feluri de imagini. Ea se află nu între model şi copie, ci Între două feluri de imagini (idoli), ale căror copii (iconi) nu repre­ zintă decît primul fel, celălalt fiind constituit de simulacre (fantasme). Distinctia model-copie apare aici doar pentru a întemeia şi aplica distinctia copie-simulacru; căci copiile sînt justificate, salvate, selectionate în numele identitătii mode­ lului, şi datorită asemănării lor interioare cu acest model idea­ tic. Notiunea de model nu intervine pentru a se opune lumii imaginilor în ansamblul ei, ci pentru a selectiona imaginile bune, cele care seamănă din interior, iconii, şi a le elimina pe cele proaste, simulacrele. Întregul platonism e construit pe această vointă de a alunga fantasmele sau simulacrele identifi­ cate cu sofismul însuşi, acest diavol, acest insinua tor sau simula­ tor, acest fals pretendent încontinuu deghizat şi deplasat. De aceea ni s-a părut că, odată cu Platon, a fost luată o decizie filozofică de cea mai mare importantă: aceea de a subordona diferenta puterilor Aceluiaşi şi Asemănătorului presupuse ini­ tiale, aceea de a declara diferenta negîndibilă în ea însăşi, şi de a o expedia, atît pe ea cît şi simulacrele, în oceanul fără fund Dar tocmai fllndcă Platon nu dispune încă de categoriile con­ stituite ale reprezentării (ele vor apărea odată cu Aristotel), el trebuie să-i întemeieze decizia pe o teorie a Ideii. Atunci apare, în starea ei cea mai pură, o viziune morală despre lume, înainte să se poată desfăşura logica reprezentării. Simulacrul trebuie exorcizat mai întîi din ratiuni morale, şi prin aceasta diferenta trebuie subordonată aceluiaşi şi asemănătoruJlli. însă tocmai din acest motiv, pentru că Platon ia decizia, pentru că victoria nu e cîştigată aşa cum va fi în lumea cîştigată a reprezentării, duşmanul, insinuat peste tot în cosmosul platonician, murmură continuu, diferenta nu se lasă înjugată, Heraclit şi sofiştii fac mare tărăboi. Straniu dublu care îl urmează pas cu pas pe


1 91

Socrate, care ajunge să bîntuie pînă şi stilul lui Platon, inse­ rîndu-se în repartitiile şi variatiile acestui stil3 1 . Căci simulacrul sau fantasma nu e doar o copie de copie, o asemănare infinit diminuată, un icon degradat. Catehismul, atît de mult inspirat din Părintii platonicieni, ne-a far-tiliarizat cu ideea unei imagini fără asemănare: omul este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, însă prin păcat am pierdut asemă­ narea păstrînd imaginea . . . Simulacrul este tocmai o imagine demoniacă, lipsită de asemănare; sau mai curînd, contrar ico­ nu lui, el şi-a lăsat asemănarea în exterior şi trăieşte din diferentă. Dacă produce un efect exterior de asemănare, acest lucru se întîmplă ca iluzie şi nu ca principiu intern; el însuşi e construit pe o disparitate, a interiorizat disimilitudinea seriilor sale constituente, divergenta punctelor sale de vedere, astfel încît arată mai multe lucruri, povesteşte mai multe întîmplări deodată. Acesta e primul lui caracter. Dar oare asta nu înseamnă că, dacă simulacrul se raportează el însuşi la un model, acest model nu se mai bucură de idenitatea Aceluiaşi ideatic, şi el este, dimpotrivă, model al Celuilalt, celălalt model, model al diferentei în sine din care decurge disimilitudinea interiorizată? Printre paginile cele mai insolite ale lui Platon, manifestînd antiplatonismul în inima platonismului, se află acelea care sugerează că diferitul, neasemănătorul, inegalul, pe scurt devenirea, ar putea la o adică să nu fie doar defecte ce afectează copia, ca o răscumpărare a cararterului ei secund, o compensare a asemănării sale, ci modele ele însele, redutabile modele ale pseudos-ului în care se dezvoltă puterea falsului32• Ipoteza e repede înlăturată, afurisită, interzisă, da.r ea a tΧnit totuşi chiar şi pentru o clipă, ca mărturie în noapte a unei activităti persistente a simulacrelor, a actiunii lor subterane şi a posibilitătii lumii lor proprii. Oare nu înseamnă, în al treilea rînd, că în simulacru ai cu ce contesta, şi noţiunea de copie şi cea de model? Modelul se afundă în diferenţă odată cu copiile ce se scufundă în disimilitudinea seriilor pe care le inte­ riorizează, fără să se poată spune vreodată că una este copie,


1 92

cealaltă model. Acesta este sfiqitul Sofistului: posibilitatea triumfului simulacrelor, căci Socrate se distinge de sofist, însă sofistul nu se distinge de Socrate, şi pune în discutie legiti­ mitatea unei astfel de distinctii. Amurgul iconilor. Oare nu desemnăm astfel punctul în care identitatea modelului şi ase­ mănarea copiei sînt greşeli, iar acelaşi şi asemănătorul, iluzii născute din functionarea simulacrului? Simulacrul functionea­ ză întru sine trecînd şi retrecînd prin centrele descentrate ale veşnicei reîntoarceri. Nu mai e vorba de efortul platonician de a opune cosmosul haosului, ca şi cum Cercul ar fi amprenta Ideii transcendente capabilă să-şi impună asemănarea unei materii rebele. E chiar contrarul: identitatea imanentă dintre haos şi cosmos, fiinta în veşnica reîntoarcere, un cerc cum nu se poate de întortocheat. Platon încearcă să disciplineze veş­ niea reîntoarcere făcînd din ea un efect al Ideilor, adică făcînd­ o să copieze un model. însă în mişcarea nesfiqită a asemănării degradate, din copie în copie, ajungem în acel punct în care totul îşi schimbă natura, în care copia însăşi trece în simulacru, în care asemănarea în sfîr§it, imitatia spirituală, face loc repe­ titiei. Note 1.

2.

3.

Textul lui BERGSON se află rn Les DoMtes immidiates. cap. fi (�. du Centenaire, pp. 82-85). Bergson distinge aici cele două aspecte: al contopirii sau contractiei ro spirit şi aI desfăşurării ro spatiu. Contracpa ca esentA a duratei, şi ca opertod asupra unor alunecări materiale elementare spre a constitui calitatea percepută, este şi mai precis anali­ zată ro Matiere et memoiTe. Textele lui HUME se află ro Tratat despre natura wnană, mai ales partea a 3 -a, secl. 16 (trad. LEROY. Aubier. t. 1. pp. 249-25 1). Hume distinge cu hotărîre unirea sau contopirea cazurilor In imaginatie - unire ce se face independent de memorie sau de intelect - şi distinctia aceloraşi cazuri in memorie şi intelect. Samuel BUTLER , La vie et ['habitude (trad. Valery LARBAUD. N.R.F.). pp. 86-87. Filozofia lui Gabriel Tarde este una din ultimele mari filozofii ale


1 93 Naturii, moştenitoare a lui Leibniz. Ea se dezvoltă pe două planuri. latr-un prim plam ea pune fn joc trei categorii fundamentale ce guver­ nează toate fenomenele: repetitia, opozitia, adaptarea (cf. Les lois sociales, A1can, 1898). Iasă opozitia nu e decit figura sub care o diferenţă se distribuie m repetipe spre a o limita pe aceasta din urmă, şi pentru a o deschide către o nouă ordine sau un nou infinit; spre exemplu, dnd viata fşi opune părtile două ctte două, ea renunţă la o creştere sau o multiplicare la nesftr§it pentru a forma toturi limitate, dar ea dobrndeşte astfel un infinit de un alt soi, o repetitie de o altă natură, aceea a generapei (L 'opposition universeUe, A1can, 1897). Adaptarea insăşi este figura sub care curenti repetitivi se incruci§ează şi se integrează fntr-o repetitie superioară:1ncit diferenJa apare între douăfeluri de repetitie, şi fiecare repetitie presupune o diferenţă de acelaşi grad ca ea (imitatia ca repetitie a unei variatii, propagarea ca repetitie a unei perturbări, suma­ tia ca repetitie a unui diferentia!. , cf. Les lois de l'imitation, A1can, 1890) Dar mtr-un plan mai admc, mai curtnd repetitia este "pentru" diferenţă. Căci nici opozitia şi nici chiar adaptarea nu manifestă figura liberă a diferentei: diferenta "care nu se opune la nimic şi care nu serveşte la nimic", ca "sftr§it final al lucrurilor" (L 'opposition universeUe, p. 445). Din acest punct de vedere, repetiJia este între două diferen/e, şi ne face să trecem de la un ordin la altul al diferentei: de la diferenta externă la diferenta internă, de la diferenta elementară la diferenta transcendentă, de la diferenta infinitezimală la diferenta personală şi monadologică. Repetitia este aşadar procesul prn care diferenta nici nu creşte nici nu scade, ci "se diferentiază" şi "se dă ca scop sieşi" (ef. Monadologie et sociologie şi Variation universelle, m Essais el mBonges sociologiques, �. Maloine, 1895). E complet greşit să se reducă sociologia lui Tarde la un psihologism sau chiar la o interpsihologie. Ceea ce Tarde ti reproşează lui Durkheim, e faptul că-şi oferă sieşi ca un dat ceea ce trebuie explicat, anume: "simi­ litudinea a milioane de oameni". Alternativei: date impersonale sau Idei ale marilor oameni - el substituie măruntele idei ale măruntilor oa­ meni, micile inventii şi interferentele Intre curente imitative. Dacă TlU'de instaurează ceva, aceasta este microsociologia, care nu se stabileşte neapărat mtre doi indivizi, ci e deja mtemeiaUi m unul şi acelaşi indivic' (de pildă, şovăiala ca "opozitie socială infinitezimaIă", sau investitia ca "adaptare socială infinitezimală" - ef. Les lois sociales). Aşadar prin această metodă, procedind prin monografii, se va arăta cum repetitia sumează şi integrează micile variatii, mereu pentru a degaja ''variat diferitul" (La logique sociale, A1can, 1893). Ansamblul filozofiei lui . .


1 94

4.

5.

6.

Tarde se prezintă astfel: o dialectică a diferenlei şi a repetitiei, care lntemeiază pe o tntreagă cosmologie posibilitatea unei microsociologii. Michel SOURIAU, Le Temps (A1can, 1937), p. 55 Cele trei paradoxuri fac obiectul capitolului III din Matiue et mimoire. (Sub aceste trei aspecte, BERGSON opune timpul pur sau amintirea pură, care este fără a avea existentă psihologică, reprezentării, adică realitătii psihologice a imaginii-amintire). BERGSON, Matiere et mimoire: "Aceeaşi viată psihologică s-ar repeta aşadar de un număr indefinit de ori, la etajele succesive ale memoriei, şi acelaşi act al spiritului s-ar putea săvîrşi la multe tnăltimi diferite . " (M. du Centenaire, p. 250); e loc pentru mii şi mii de repetitii din viata noastră psihologică, figurate prin tot atnea sectiuni A' B', A" B", etc., ale aceluiaşi con . . . " (p. 302). Vom remarca faptul că, aici, repetitia priveşte viata psihologică, dar nu este ea tnsăşi psihologică: tntr-adevăr, psihologia nu incepe decrt cu imaginea-amintire, tn timp ce secţiunile sau etajele conului se conturează in trecutul pur. E vorba aşadar de o repetitie metapsihologică a vieţii psihologice. Pe de altă parte, crnd Bergson vorbeşte de "etajele succesive" , succesiv trebuie Inteles Intr-un mod cu totul figurat, in functie de ochiul nostru ce parcurge desenul propus de Bergson; căci, fn realitatea lor proprie, toate etajele stot considerate coexistente. LEIBNIZ, Nouveaux essais sur l'entendement humain, Cartea 1, cap. 1. KANT, Critica raJiuniipure, Notă generală privind trecerea de la psiho­ logia ratională la cosmologie (trad. N. BAGDASAR, E. MOISUC, Ed. ştiintifică, Bucureşti, 1969, pp. 334-335). /bid. , Analitica tracscendentală, n,)ta de la § 25. Asupra formei pure a timpului, şi asupra fisurii sau "cenzurii" pe care ea o introduce in Eu, cf. HCLDERUN,Remarques sur lEdipe, Remar­ ques sur Antigone (10/18), şi coffi'�ntariul lui Jean BEAUFRET, care subliniază stăruitor influenta lui K3nt asupra lui HOlderin, HlJlderlin et Sophocle, mai cu seamă pp. 16-26. (In ce priveşte tema "fisurii" EuLJi, fntr-un raport esential cu forma timpului ca pulsiune de moarte, ne vom aminti trei mari opere literare foarte diferite totuşi: Bestia wr.ană de ZOlA, Fisura de F. S. FITZGERALD , Sub poalele vulcanului de M. LOWRY.) Asupra opozitiei explicite dintre reminiscenţă ş i ineitate, cI. Fedon, 76 a-d. NOTĂ ASUPRA CELOR TREt REPETIŢII. Teoria repetitiei istorice a lui Marx, aşa cum apare mai cu seamă rn Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte, se invirte In jurul următorului principiu ce nu ..

"

-

7. 8. 9. 10.

11. 12.

-


1 95 pare a fi fost suficient Inteles de ditre istorici: anume di repetitia In istorie nu e o analogie sau un concept al reOectiei istorice, ci mai intii o conditie a actiunii istorice fnseşi. Harold RO'lenberg a luminat acest punct In pagini deosebit de frumoase: actorii, agentii istoriei nu pot crea decit identifictndu-se cu figuri ale trecutului; tocmai In acest sens istoria e un teatru. "Actiunea lor se prefăcu spontan rn repetitia unui rol vechi Tocmai criza revoluti'1nară, strădania de a crea ceva cu totul nou obligă istoria să se tnvăIuie In mit..." (Trodipa noului, cap. xn intitulat "Romanii relnviati", trad, fr. de Anne Marchand, Ectitions de Minuit, pp. 154-155.) Dupa Marx, repetitia este comidi <-ind stlr§e§te brusc, adidi atunci clnd, In loc să dudi la o metamorfoză ş; la producerea noului, ea formează, dimpotrivă, un fel de involutie, contrarul unei creatii autentice. Tnwes­ tiul comic rnlocuicşte metamorfoza tragidi., Dar se pare di, pentru Marx, această repetitie comidi sau grotesdi vine In mod necesar după repetitia tragidi, evolutivă sau creatoare ("toate marile evenimente şi personaje istorice se repetă, ca să ne exprimăm !Utfel, de două ori ... prima cată ca tragedie, a doua oară ca farsă: ). Această ordine temporală nu pare totuşi Intemeiată In mod absolut. Repetitia comidi operează In gol, In modul propriului trecut. Eroul Infruntă ro mod nectsar această repetipe aUta timp crt "actiunea e prea IDare pentru el": uciderea lui POlonius, prin disproportie, e comică; ancheta oedipiană de asemenea. Repe:'tia tragidi vine dupa aceea, ca moment al metamorfczei. E adevărat di aceste două momente nu sint independente şi nu există dedt pentru un al treilea, dincolo de comic şi tragic: repetitia dramatidi în producerea a ceva nou, care exclude eroui Insuşi. Dar ctnd primele două elemente capAtă o independentă abstractă, sau devin genuri, atunci genul comic urmează genului tragic, ca şi cum e,ecul metamorfozei, ridicat la ab­ solut, ar presupune o fostă metamorfozA deja petrecută. Vom observa că structura In trei timpi a repetipei nu e mai putin a lui Hamlet decit a lui Edip. HOlderlin o demonstrase, In cazul lui Edip, cu o rigoare mrA ega1: ceea ce e lnainte, cezura, şi ceea ce e dupA. E1semnata di dimensiunile relative ale lui Inainte şi dUpa pot varia rn functie de pozitia cezurii (precum moartea imediată a Antigonei In opozitie cu lunga rătăcire a lui EcIip). Esentialul e tnsă persistenta structurii triadice. In această privintă, Rosenberg n explidi pe Hamlet Intr-un mod ce cofl;spunde Intru totul schemei hOlderlinier.e, cezurL constituind-o călă­ toria pe mare: ef. cap. XI, pp. 136-151. Hamlet Sfamănă cu Eclip nu numai In planul materiei ci şi ca formă dramatică. Drama nu are decit o formă reunind cele trei repetitii. E evident că Zarathustra a lui Niewche e o dramă, adidi un teatru. Cea mai mare .••

-


1 96 parte a cărtii revine lui Inainte, rn modul disproporţiei sau al trecutului: această actiune e prea mare pentru mine (ef. ideea "criminalului alb la fată", sau toată povestea comică a morţii lui Dumnezeu, sau toată frica care-I cuprinde pe Zarathustra In fata revelatiei veşnicei refatoarceri "Fructele tale sint coapte, rosă tu, tu nu eşti pentru ele"). Apoi vine momentul rezurii sau al metamorfozei, "Semnul", efnd Zarathustra devine capabil. lipseşte cel de-aI treilea moment, acela al revelării şi afirmării veşnicei relntoarceri, implidnd moartea lui Zarathustra. Se ştie că Nietzsche nu a avut răgazul să scrie această parte pe care o avea In plan. Fapt pentru care am putut considera tot timpul că doctrina nietzscheeană a veşnicei relntoarceri n� a fost expusă, că ea a fost rezervată pentru o operă viitoare: Nietzsche nu a expus dectt conditia trecută şi metamorfoza prezentă, dar nu şi neconditionatul care trebuie să rezulte din ele ca "viitor". RegAsim, găsim deja tema celor trei timpi In cea mai mare parte a conceptiilor ciclice: de pildă, cele trei Testamente ale lui Gioacchino da FIore; sau cele trei vtrste ale lui Vico, virsta zeilor, vtrsta eroilor, vtrsta oamenilor. Prima este in mod necesar in absenJia, şi ca inchisă In sine; cea de-a doua, deschisă, este o mărturie a metamorfozei eroice; dar esentialul şi tainicul fa cel mai fnalt grad se află rn cea de-a treia, care joacă rolul de "semnificat" rn raport cu celelalte două (astfel, Gioac­ chino da FIore scria: "Există două lucruri semnificatoare pentru un lucru semnificat" - L'Evangile tlemel, trad. tEgester, Rieder &tit, p. 42). Pierre BaJJancbe, care datoreazA mult lui Gioacchino da FIore şi lui Vico tmpreunA, Incearcă să determine cea de-a treia vtrstă ca fiind aceea a plebeului, Ulise sau "nimeni", "Omul fără nume", regicidul sau acel Edip modem "In căutarea mădularelor rispite ale marii victime" (ef. straniile Essais de paJinginhie sociaJe, 1827). Trebuie să deosebim, din acest punct de vedere, mai multe repetitii posibile, care nu se tmpacă Intocmai: 10 0 repetitie intraciclică, ce constă In felul In care primele două vtrste se repetă una pe cealaltă, sau mai degrabă repetă acelaşi "Iucru";aceeaşi actiune sau acelaşi eveniment viitor. Aceasta e mai cu seamă teza lui Gioacchino da Fiore, care constituie o tablă de concordanle Intre Vechiul şi Noul Testament; tnsă această teză QU poate Incă depăşi simplele analogii ale reflectiei; 2° O repetitie ciclică In care se presupune că, la sflrşitul celei de-a treia vtrste şi la punctul extrem al unei disolutii, totul relncepe cu prima vtrstă: analogii, In accest caz, se stabilesc rntre două cicluri (Vico); 3° Intreaga problemă e tnsă următoarea: oare nu există o repetitie proprie celei de-a treia vtrste şi care singură ar merita numele de veşnică retntoarcere? Căci ceea ce repetau primele două vtrste, era ceva ce nu apare pentru


1 97

13.

14.

15. 16.

17.

sine decit tn cea de-a treia; iosă tn cea de-a treia, acest "lucru " se repetă in el tnsuşi. Cele două "semnificatii " sint deja repetitive, însă sem­ oificatul tnsuşi e pură repetitie. Această repetitie superioară concepută ca veşnică reîntoarcere in cea de-a treia situatie e tocmai suficientă pentru a corecta ipoteza intraciclică şi, totodată, pentru a contrazice ipoteza ciclică. Pe de o parte, intr-adevăr, repetitia in primele două momente nu mai exprimă analogiile reflectiei, ci conditiile actiunii gratie cărora veşnica reintoarcere se produce efectiv; pe de altă parte, primele două momente nu revin, fiind dimpotrivă eliminate de reproducerea veşnicei reîntoarceri in cel de-aI treilea. Din aceste două puncte de vedere, Nietzsche are perfectă dreptate să opună conceptia "sa" oricărei conceptii ciclice (cf. KrOner, xn, prima parte, § 106). tn legătură cu modul In care repetitia kierkegaardiană se opune ciclului cutumiar, precum şi cercului reminiscentelor, cf. comentariile lui Mircea ELIADE privind jertfa lui Avraam, Le mythe de l'eternel retour (N.R.F., 1949), pp. 161 sq. Autorul deduce de aici noutatea categoriilor istoriei şi ale credintei. Textul foarte important al lui KIERKEGAARD, asupra adevăratei repetitii care nu trebuie să lase să i se "sustragă" o diferentă, se află in Le concept de l'angoisse (trad. FERLOV şi GATEAU, N.R.F.), p. 28. Teoria kierkegaardiană a conditiei, a neconditionării şi a absolut dife­ ritului face obiectul Fărîme/or filozofice. Damel LAGACHE a examinat posibilitatea de a aplica conceptul psiho­ logic de obişnuintă inconştientului şi repetitiei in inconştient (lasă se pare că in acest caz repetitia e considerată doar in perspectiva unui control al tensiunilor): cf. Problema transferului, Revue frtlnfaise de psychanalyse, ianuarie 1952, pp. 84-97. Cf. Henri MALDINEY, Le Moi, curs rezumat, Bulletin Facult� de Lyon, 1967. Jacques !ACAN, Seminarul despre scrisoarea furată (Ecrits, Editions du Seuil, p. 25). Acesta este fără indoială textul in care Lacan fşi dezvoltă in modul cel mai adinc conceptia sa despre repetitie - Unii discipoli ai lui Lacan au insistat mult asupra acestei teme a "nonidenticului", şi asupra raportului dintre diferentă şi repetitie care decurge de aici: ef. J.-A MILLER, Sutura; J.-C. MILNER, Punctul semnificantului; S. LECLAIRE, Elementele In joc lntr-o psihanaliză, in Cahiers pour l'analyse, numerele 1, 3 şi 5, 1966. Existenta seriilor este degajată de LACAN tn două texte foarte impor­ tante: Scrisoarea furată, citată anterior, (prima serie: "rege-regină-mi­ nistru", a doua serie: "politie-ministru-Dupin"); şi MltUl individual al


1 98

18.

nevrozatului, C.D.U., comentariu la "omul cu şobolanii" (cele două serii, paternă şi filială, care pun in joc in situatii diferite datoria, prietenul, femeia săracă şi femeia bogată). Elementele şi relatiile rn fiecare serie stnt determinate tn functie de pozitia lor In raport cu obiectul virtual mereu deplasat: scrisoarea fn primul exemplu, datoria in cel de-al doilea. - "Nu numai subiectul, ci subiectele in intersubiectivitatea lor intră rn rfod . . . Deplasarea semnificantului determină subiectele rn actele lor, rn destinul lor, fn refuzurile lor, în orbirile lor, rn izbtnda şi soarta lor, In pofida darurilor tnnăscute şi a avantajelor sociale, indiferent de caracter sau de sex.. " (Herits, p. 30) Astfel se defineşte un inconştient intersubiec­ tiv care nu se reduce nici la un inconştent individual, nici la un inconştient colectiv, şi In raport cu care nu se mai poate desemna o serie ca fiind originară şi cealaltă ca derivată (deşi Lacan continuă să folo­ sească aceşti termeni; pare-se din comoditate de exprimare). Serge LEClAIRE a schitat o teorie a nevrozei şi a psihozei tn raport cu notiu nea de Intrebare ca o categorie fundamnetală a inconştientului. El distinge In acest sens modul de Intrebare la isteric ("oare sint bărbat sau femeie?") şi la obsedat ("oare sint mort sau viu?"); el distinge de asemenea pozitia respectivă a nevrozei şi a psihozei rn raport cu această instanţă a tntrebării. - Cf. Moarrea tn viata obsedatu lu i , LA psychana­ lyse, nr. 2, 1956; In căutarea prin·;ipiilor unei psihoterapii a psihozelor, Evolution psychiatrique , II, 1958. Aceste cercetări asupra formei şi continutului tntrebărilor trăite de bolnav ni se par de o mare importanţă, fi ele antrenează o revizie a relului negativului şi a conflictului In inconştient tn general. Şi rn acest caz ele fşi au originea In indicatiile lui Jacques lACAN: despre tipurile de tntrebare tn isterie şi obsesie, ef. Ecrits pp. 303-304; iar despre dorintă, diferenta dintre ea şi nevoie, despre raportul ei cu "cererea" şi cu "intrebarea", pp. 627-630, 690-693. Unul din punctele cele mai importante ale teoriei lui Jung nu era deja aici: forta "cbestionării In inconştient, conceptia inconştientului ca inconştient al "problemelor" şi �I "sarcinilor"? JUNG trăgea de aici consecinta: descoperirea u nui proces de diferentiere mai adtnc decit opozitille rezultante (ef. EuL şi inconştientul). E adevărat că FREUD critică violent acest punct de vedeie: In Omul cu lupii, § V, unde sustine că copilul nu tntreabă, ci doreşte, nu e confruntat cu sarcini, ci cu emotii dominate de opozitie - şi de asemenea tn Dora, § II, unde arată că nucleul visului nu poate fi decit o dorinţă angajată tntr-un conflict corespondent. Totuşi, discu lia fntre Jung şi Freud nu e poate la locul ei, de vreme ce e vorba de a şti dacă inconştientul poate sau nu să facă altceva decit să dorească. tntr-ad�r, oare nu trebuie să ne tntrebăm mai degrabă dacă dorinta este numai o fortă de opozitie, sau o fortă "


1 99

19.

20.

21. 22.

23. 24. 25.

26.

27.

fntreagă tntemeiată fn puterea fntrebării? Chiar şi visul Darei, invocat de Freud, nu se iasă interpreta t decit tn perspectiva unei probleme (cu cele două serii tată-mamă, D. K.- Dna K.) care dezvoltă o Intrebare de formă isterică (cu caseta de bij u terii juctnd rolul de obiect = x). In măsura In care Eros implică unirea a două corpuri celulare, şi introduce astfel noi diferenJe vitale, "nu am putut găsi tn pulsiunea sexuală această tendintă spre repetitie a cărei descoperire ne-a permis să conchidem că există pulsiuni de moarte" (FREUD, Dincolo de principiul plăcerii, trad. JANKELEVITCH, fn Essais de psychanoJyse, Payot &i., p. 70). a. Paul RICOEUR, De ['inlerpritation (Ectitions du Seuil, 1965), pp. 413-414. FREUD, E!d şi Sinele, "Essais (!e psyehanalyse" (tr. JANKELEVITCH �. Payot) , pp. 212-214. FREUD , Inhibipe, simptom, angoasd (trad. TORT, ed. a doua, Presses Universita ires de France, 1968), pp. 53 sq. Lucrul e cu am mai ciudat Cu cit Freud ti reproşează lui Rank că-şi face o conceptie prea obiectivă despre naştere. Maurice BLANCHOT, L'espace litth-aire (N.R.F., 1955), p. 107, pp. 160-161. Jorge Luis BORGES, Fictions, trad. VERDEVOYE et mARRA (N.R.F., 1951), pp. 89-90, 129-130. a. Claude LEVI-STRAUSS, Le totimisme aujow-d'hui (presses Universitaires de France, 1962), p. 1 1 1: "Nu asemănările, ci diferentele se aseamănă". - Uvi-Strauss arată cum se dC'LNOItă acest principiu ro constituirea a cel putin două serii, termenii fiecărei serii diferind rotre ei (de pildă, pentru totemism, seria speciilor animale distincte şi aceea a pozitillor sociale diferentiale): asemănarea este "mtre aceste două sis­ teme de diferente". Uon SELME arăta că iluzia unei anulAri a diferentelor trebuie să fie cu am mai mare cu cit diferentele realizate fntr-un sistem sfnt mai mici (ca la maşinile termice): Principiu/ lui Carnot contraformulei empirice a lui CIausius, Givors, 1917). In privinta importantei seriilor disparate, şi rezonantei lor interne In constituirea sistemelor, vom trimite la Gilbert SIMONDON, L'individu et sa genhe physico-biologique, Presses Universitaires de France, 1964, p. 20. Insă G. Simondon mentine drept conditie o exigentă de asemănare Intre serii, sau de micime a diferentelor puse tn joc: ef. pp. 254-257.) NOTĂ ASUPRA EXPERIENŢELOR PROUSTIENE. - Ele au ro mod evident o cu totul altă structură decit epifaniile lui Joyce. Dar e


200

28.

29.

30.

vorba de asemenea de două serii, aceea a unui fost prezent (Combray aşa cum a fost trAit) şi cea a unui prezent actual. FărA tndoială că, dacă rămTnem la o primă dimensiune a experien�ei, există o asemănare tntre cele două serii (madlena, micul dejun) şi chiar o identitate (savoarea Tn chip de calitate nu numai asemănătoare, ci şi identică cu sine Tn ambele momente). Cu toate acestea secretul nu este aici. Savoarea nu are putere decit pentru că ea fnvăJuie ceva = X, care nu se mai defineşte printr-o identitate: ea tnvăluie Combrayaşa cum e el fn sine, fragment de trecut pur, Tn dubla lui ireductibilitate la prezentul care a fost (percep�ie) şi la actualul prezent tn care ar putea fi văzut sau reconstituit (memorie voluntară). Or, acest Combray tn sine se defineşte prin propria sa diferentă esen�ială, "diferentă calitativă" despre care Proust spune că ea Oti există "Ia suprafa� pămrntului", ci doar Tntr-o profun­ zime singulară. Şi tocmai ea produce, Tnvăluindu-se, identitatea calită�ii ca şi asemănarea seriilor. Identitatea şi asemănarea nu sTnt aşadar, Tocit o dată, decit rezultatul unui diferen�iant. Iar dacă cele două serii stnt succesive una rn raport cu cealaltă, ele coexistă, dimpotrivă rn raport cu Combray Tn sine ca obiect = x care le pune rn rezonată. Se rntTmplă, de altminteri, ca rezonanta seriilor să dea spre o pulsiune de moarte care le debordează pe amrndouă: de pildă botina şi amintirea bunicii. Eros e constituit de rezonantă, rosă el se depăşeşte spre pulsiunea de moarte, constituită de amplitudinea unei mişcări for�te (tocmai pulsiunea de moarte Tşi va afla ieşirea glorioasă tn opera de artă, dincolo de ex­ perientele erotice ale memoriei involuntare). Formula proustiană, "un dram de timp tn stare pură", desemnează mai Tntii trecutul pur, fiin� Tn sine a trecutului, adică sinteza erotică a timpului, Tnsă, mai profund, ea desemnează forma pură şi goală a timpului, sinteza ultimă, a pulsiunii de moarte care duce la veşnicia retntoarceri Tn timp. Witold GOMBROWICZ, Cosmos, Denoel, 1966. - Prefa� romanului Cosmos schitează o teorie a seriilor disparate, a rezonantei lor şi a haosului. Vom trimite de asemenea la tema repetitiei Tn Fer­ dydurke (Julliard, 1958), pp. 76-80. Asupra acestei probleme, (,.f. Jean lAPlANCHE şi J.-B. PONTALIS, Fantasme originaire, fantasmes des origines, origine du fantasme, Les Temps modernes, avril 1964. In paginile care privesc mai ales fantasma freudiană, Jacques DER­ RIDA scrie: "Aşadar tntirzierea este originară. Altfel diferen� ar fi răgazul pe care şi-I' acordă o conştiintă, o prezentă fa�ă de sine a prezentului. .. A spune că (diferenta - "Ia diff6rance" -) e originară, tnseamnă să spulberi in aceeaşi clipă mitul unei origini prezente. De aceea "originar" trebuie inteles ca menit ştergerii, altfel am deriva


201

31.

diferenta ("di�rance") dintr-o origine plină. Căci tocmai nonoriginea este originară" (L 'icritun et la diffirence, Editions du Seuil, 1967), pp. 302-303. - O. de asemnea Maurice BlANCHOT, Le rire des dieux, N.R.F" Jouillet, 1965: "Imaginea trebuie să Inceteze a mai fi ascunsă In raport cu un pretins prim obiect şi ea trebuie să revendice un anumit primat, tot aşa eum originarul, apoi originea Işi vor pierde privilegiile de puteri inipale ... Nu mai există originar, ci doar o veşnică scintilalie In care se dispersează, In jocul ocolirii şi reintoarcerii, absenta originii". Raponamentele lui Platon sInt marcate de reluări şi repetitii stilistice, care dovedesc o minutie, ca şi un efort de a "redresa" o temă, spre a o apăra lmpotriva unei teme vecine, dar neasemănătoare, ce ar sta să se "insinueze" Tocmai revenirea temelor presocratice este Impiedicată, neutralizată de repetitia temei platoniciene: paricidul se consumă astfel de mai multe ori, şi niciodată aşa de mult ca atunci ctnd Platon Ii imită pe cei denuntati. - O. P.-M. SCRUHL, Remarques sur la techique de la re�tition dans le PMdon, in Etudes plaJoniciennes, Presses Univer­ sitaires de France, 1960, pp. 1 18- 125 (ceea ce P.-M. Schuhl numeşte "litaniile ideii"). Asupra "cestuilalt"model, care constituie in platonism un fel de ecbivaIent al geniului rău sau al Dumnezeului Inşelător, ef. Teetet, 176 e, şi mai ales Tuneu, 28 b sq. Privitor la fantasmă, la distincţia dintre iconi şi fantasme, textele prin­ cipale smt mSojistul, 235 e-236 d, 264c-268 d. (Cl. şi RepubIica, X, 60 1 dsq.) .

32


Capitolul

III

IMAGINEA GîNDIRII Problema începutului în filozofie a fost întotdeauna con­ siderată, pe bună dreptate, ca deosebit de delicată. Căci a începe înseamnă a elimina toate presupozitiile. Dar, în timp ce în §tiintă ne aflăm în fata unor presupozitii obiective care pot fi eliminate printr-o axiomatică riguroasă, presupozitiile filozo­ fice sînt atît subiective cît §i obiective. Sînt numite presupozitii obiective conceptele explicit presupuse de un concept dat. Descartes, de pildă, în a doua Meditafie, nu vrea să definească omul ca animal rational, fiindcă o astfel de definitie presupune cunoscute explicit conceptele de rational §i de animal: prezen­ tînd Cogito-ul ca o definitie, el pretinde 8§adar să Înlăture toate presupozitiile obiective ce grevează procedeele operînd prin gen §i diferentă. Cu toate acestea, este limpede că el nu se poate sustrage unor presupozitii de altă natură, subiective sau implicite, adică învăluite într-un sentiment în loc să fie îmbră­ cate într-un concept: se presupune că fiecare §tie fără concept ceea ce înseamnă eu, a gîndi, a fi. Eul pur din Eu gîndesc nu este 8§adar o aparentă de început decît fiindcă §i-a expediat toate presupozitiile în eul empiric. Iar dacă Hegel îi repro§ează deja acest lucru lui Descartes, nu se pare că, în ceea ce îl prive§te, Hegel ar proceda altfel: fiinta pură, la rîndul ei, nu e un Început decît cu pretul expedierii tuturor presupozitiilor sale în fiinta empirică, sensibilă §i concretă. O astfel de atitu-


203 dine ce constă în a recuza presupozitiile obiective, dar cu conditia de a-şi îngădui tot atîtea presupozitii subiective (care de altminteri sînt probabil aceleaşi sub o altă formă), este şi cea a lui Heidegger in�ocînd o întelegere preontologică a Fiintei. -Se poate conchide de aici că nu există un adevărat început în filozofie, sau mai degrabă că adevăratul început filozofic, adică Diferenta, este deja în el însuşi Repetitie. Însă formula aceasta, şi evocarea filozofiei ca Cerc, sînt supuse atîtor posibile inter­ pretări încît va trebui să dăm dovadă de multă prudentă. Căci dacă e vorba d a regăsi la sfîrşit ceea ce era dintru început, dacă e vorba de a recunoaşte, de a aduce la lumină, în chip explicit sau conceptual ceea ce era cunoscut pur şi simplu fără concept şi implicit - oricare ar fi complexitatea procesului, oricare ar fi diferentele dintre procedeele folosite de cutare sau cutare autori - se cuvine să spunem că toate acestea sînt încă prea simple şi că într-adevăr cercul nu este destul de Întortocheat: Pentru filozofie, imaginea cercului ar dovedi mai degrabă o neputintă de a începe cu adevărat, dar şi de a repeta în mod autentic. Să ne gîndim mai bine ce este o presupozitie subiectivă sau implicită: ea capătă forma acelui "toată lumea ştie . . . ". Toată lumea ştie, înaintea conceptului şi într-un mod prefilo­ zofic . .. , toată lumea ştie ce înseamnă a gîndi şi a fi . . . , astfel că, atunci cînd filozoful spune Eu gîndesc deci sînt, el poate presu­ pune ca implicit înteles caracterul universal al premiselor sale, ceea ce vor să spună a fi şi a gîndi . . . şi că nimeni nu poate tăgădui că a te îndoi înseamnă a gîndi, şi a gîndi înseamnă a fi . . Toată lumea ştie, nimeni n u poate tăgădui, iată forma reprezentării şi discursul reprezentantului. Atunci cînd filozo­ fia îşi asigură începutul pornind de la presupozitii implicite sau subiective, ea poate prin urmare să facă pe nevinovata, de vreme ce n-a mai păstrat nimic, ce-i drept cu exceptia esentia­ lului, adică forma acestui discurs. Şi atunci ea pune fată în fată "idiotul" şi pedantul, pe Eudoxiu şi pe Epistemon, întelep­ ciunea şi intelectul deplin, omul particular înzestrat doar cu .


204

gîndirea lui naturală şi omul corupt de generalitătile vremii lui 1. Filozofia trece de partea idiotului ca om fără presupozitii. însă, la drept vorbind, Eudoxiu nu are ma putine presupozitii decît Epistemon, numai că el le are sub o altă formă, implicită sau subiectivă, "particulară" şi nu "publică", sub forma unei gîndiri naturale, ce îi permite filozofiei să-şi dea impresia că începe, şi că începe fără presupozitii. Or, iată că încep să se audă strigăte, răzlete şi pătim3§e. Cum să nu fie răzlete de vreme ce ele tăgăduiesc că "toată lumea ar şti "? Şi pătim3§e, de vreme ce ele neagă ceea ce nimeni, zice-se, nu poate nega? Protestul acesta nu se iveşte în numele unor prejudecăti aristocratice: nu e vorba de a afirma că putini oameni gîndesc, şi că putini ştiu ce înseamnă a gîndi. Dimpotrivă, există unul, chiar dacă numai unul, cu modestia cuvenită, care nu izbuteşte să ştie ceea ce toată lumea ştie, şi care tăgăduieşte timid ceea ce toată lumea recuno3§te în mod obişnuit. Cineva care nu se lasă reprezentat, şi care nici nu vrea să re prezinte ceva. Nu un particular înzestrat cu bunăvointă şi cu o gîndire naturală, ci un ins singular plin de reavointă, care nu reuşeşte să gîndească, nici în mod natural nici în mod conceptual. Numai el e lipsit de presupoziţii. Numai el începe efectiv, şi repetă efectiv. Iar pentru el presupozitiile subiective nu sînt mai putin prejudecăţi decît cele obiective, Eudoxiu şi Epistemon sînt unul şi acel3§i om viclean, de care trebui� să te fereşti. Dacă e să facem pe idiotul, să o facem în stil rusesc: ca un ins din subterană, care nu se recuno3§te mai mult în presu­ pozitiile subiective ale unei gîndiri naturale decît în presupo­ zitiile obiective ale unei culturi a epocii, şi care nu are un compas pentru a trasa un cerc. El nu este nici temporalul nici veşnicul, ci Intempestivul. Ah! Şestov, cu întrebările pe care ştie să le pună, cu reavointa pe care se pricepe să o arate, cu neputinta de a gîndi pe care el o pune în gîndire, cu dubla dimensiune pe care o dezvoltă în aceste întrebări exigente, care privesc totodată începutul cel mai radical şi repetitia cea mai îndărătnică. . . .


205

Multi sînt interesati să spună că toate lumea ştie "acest lucru" că toată lumea recunoaşte acest lucru, că nimeni nu poate tăgădui acest lucru. (Şi izbînda lor e uşoară atîta timp cît nu se găseşte un interlocutor ciufut care să răspundă îndată că el nu vrea să fie reprezentat astfel, că nu e de acord, că nu-i recunoaşte pe cei care vorbesc în numele lui.) Filozoful, e drept, procedează mai dezinteresat: el afirmă ca universal recunoscut doar ceea ce înseamnă a gîndi, a fi şi eul, adică nu cutare lucru, ci forma reprezentării sau a recognitiunii în gene­ ral. Forma aceasta are totuşi o materie, dar o materie pură, un element. Acesta constă doar în pozitia gîndirii ca exercitiu natural al unei facultăti, în presupozitia unei gîndiri naturale, cu aplecare pentru adevăr, în afinitate cu adevărul, sub dublul aspect al unei bunăvointe a gînditorului şi a unei naturi drepte a gîndirii. Tocmai fiindcă toată lumea gîndeşte în mod natural, se consideră că toată lumea ştie implicit ce înseamnă a gîndi. Forma cea mai generală a reprezentării se află aşadar în ele­ mentul unui simt comun ca natură dreaptă şi bunăvointă (Eu­ doxiu, ortodoxie). Presupozitia implicită a filozofiei se află în simtul comun ca cogitatio natura universalis, în care filozofia îşi poate găsi punctul de plecare. E inutil să multiplicăm decla­ ratiile filozofilor, începînd cu "toată lumea are, din fire, dorinta de a cunoaşte", pînă la "bunul-simt este lucrul cel mai bine împărpt din lume", pentru a verifica existenta presupozitiei. Căci e mai putin importantă prin propozitiile explicite pe care le inspiră, decît prin persistenta ei la filozofii care o lasă vădit în umbră. Postulatele din filozofie nu sînt propozitii pe care filozoful să le revendice, ci, dimpotrivă, teme de propozitii ce rămîn implicite, şi care sînt întelese Într-un mod prefilozofic. În acest sens, gîndirea conceptuală filozofică are ca presu­ pozitie implicită o Imagine a gîndirii, prefilozofică şi naturală, împrumutată de la elementul pur al simtului comun. Conform cu această imagine, gîndirea este în afinitate cu adevărul, pose­ dă neîndoielnic adevărul şi vrea material adevărul. Şi tocmai fn temeiul acestei imagini fiecare ştie, este îndrituit să ştie ce


206

înseamnă a gîndi. Şi atunci contează prea putin dacă filozofia începe cu obiectul sau cu subiectul, cu fiinţa sau cu fiintarea, atîta vreme cît gîndirea rămîne supusă acestei Imagini care prevede totul, şi distribuţia obiectului şi subiectul, şi fiinta şi fiinţarea. Această imagine a gîndirii o putem numi imagine dog­ matică sau ortodoxă, imagine morală. Ea are în mod cert variante: nu în acelaşi fel o presupun instituită, de pildă "ratio­ naliştii" şi "empiriştii". Mai mult, după cum vom vedea, filozofii sînt cuprinşi de numeroase remuşcări şi nu acceptă această imagine implicită fără a-i adăuga şi numeroase trăsături, prove­ nind din reflecţia explicită a conceptului, care reacţionează împotriva ei şi tind să o răstoarne. Totuşi ea rezistă în implicit, chiar dacă, pînă la urmă, filozoful precizează că adevărul nu e "un lucru uşor de obţinut şi la îndemîna tuturor". De aceea noi nu vorbim de cutare sau cutare imagine a gînd irii, variabilă în funcţie de filozofii, ci de o singură Imagine în general con­ stituind presupoziţia subiectivă a filozofiei în ansamblul ei. Cînd Nietzsche examinează presupoziţiile cele mai generale ale filozofiei, el spune că acestea sînt eSential morale, căci numai Morala e aptă să ne convingă de faptul că gîndirea are o natură bună, iar gînditorul o voinţă bună, şi doar Binele poate întemeia presupusa afinitate dintre gîndire şi Adevăr. într-ade­ văr, ce altceva decît Morala? Şi decît acest Bine care încre­ dinţează gîndirea adevărului, şi acest adevăr gîndirii. . . De acum apar mai limpede conditiile unei filozofii care nu ar avea presupoziţii de nici un fel: în loc să se sprijine pe Imaginea morală a gîndirii, ea şi-ar avea punctul de plecare într-o critică radicală a imaginii şi a "postulatelor" implicate de aceasta. Ea şi-ar afla diferenţa sau adevăratul ei început, nu într-o înţele­ gere cu Imagineaprefilozojică, ci într-o luptă riguroasă contra Imaginii, denuntată ca nonfilozojie2. Prin aceasta, ea şi-ar afla repetiţia autentică într-o gîndire fără Imagine, chiar dacă cu pretul unor distrugeri, unor demoralizări de neînchipuit, ş i a unei asemenea încăpătînări încît ea, fllozofia, nu ar mai avea


207

de partea ei decît paradoxul şi ar trebui să renunte la forma reprezentării ca la elementul simtului comun. Ca şi cum gîn­ direa nu ar putea începe să gîndească, şi mereu să reînceapă, decît eliberată de Imagine şi de postulate. Zadarnic vom pretin­ de că remaniem doctrina adevărului, dacă mai întîi nu tinem cont de postulatele ce proiectează această imagine deformantă a gîndirii. * *

*

Că a gîndi este exercitiul natural al unei facultăti, că această facultate are o natură bună şi o vointă bună, lucrul acesta nu se poate întelge în fapt. "Toată lumea" ştie că de fapt oamenii gîndesc rar, şi mai curînd sub efectul unui şoc decît sub imboldul unui gust. Iar celebra propozitie a lui Descartes, bunul simt (puterea de a gîndi) este lucrul cel mai bine împărtit din lume, se. sprijină doar pe o mai veche glumă, de vreme ce ea aminteşte că oamenii se plîng la o adică de faptul că nu au memorie, nu au imaginatie sau chiar că nu pricep bine, dar altfel sînt întotdeauna destul de bine împărtiti din punct de vedere al inteligentei şi al gîndirii. Dar dacă Descartes este filozof, lucrul se datorează acestei glume de care el se serveşte pentru a erij a o imagine a gîndirii aşa cum este fn drept: natura bună şi afinitatea cu adevărul ar apartine de drept gîndirii oricare ar fi dificultatea de a traduce dreptul în fapte, sau de a regăsi dreptul dincolo de fapte. Bunul simt sau simtul comun natural sînt astfel luate ca determinarea gîndirii pure. Aşadar e de datoria simtului să prejudece propria lui universalitate; şi să se postuleze ca universal de drept, comunicabil de drept. Pentru a impune, pentru a recăpăta dreptul, adică pentru a aplica spiritul bine dotat, e nevoie de o metodă explicită. Fără îndoială că e greu de fapt să gîndeşti. Dar lucrul cel mai dificil în fapt trece încă drept cel mai uşor în drept; fapt pentru care metoda însăşi este considerată facilă din punct de vedere al naturii gîndiri (nu e o exagerare dacă afirmăm că acest facil e


208

o noţiune ce otrăveşte întregul cartezianism). C'md filozofia Χi găseşte presupoziţia într-o Imagine a gîndirii ce pretinde a avea valoare de drept, nu ne putem mulţumi atunci să-i opunem fapte contrare. Discuţia trebuie adusă chiar în planul dreptului §i trebuie văzut dacă această imagine nu trădează cumva însăşi esenţa gîndirii ca gîndire pură. În măsura în care este de drept, această imagine presupune o anumită repartiţie a empiricului §i a transcdentalului; §i tocmai această repartiţie trebuie jude­ cată, adică acest model transcendental implicat în imagine. Există într-adevăr un model, cel al recogniţiunii. Aceasta se defineşte prin activitatea oonvergentă a tuturor facultăţilor exercitată asupra unui obiect presupus acelaşi: acelaşi obiect poate fi văzut, atins, amintit, imaginat, conceput. . . Sau, aşa cum spune Descartes despre bucata de ceară, "este aceeaş i cea pe care o văd, o pipăi, mi-o închipui, §i, în sfîr§it, aceea care tot timpul am crezut că este la început". Fiecare facultate Χi are fără îndoială datele ei particulare precum sensibilul, memo­ rabilul, imaginabilul, inteligibilul. . . , §i stilul ei particular, actele ei particulare ce investesc datul. însă un obiect este recunoscut atunci cînd o facultate îl vizează ca fiind identic cu obiectul alteia, sau mai degrabă cînd toate facultătile laolată Χi rapor­ tează datul sau se raportează ele însele la o formă de identitate a obiectului. Recognitiunea reclamă aşadar simultan un prin­ cipiu subiectiv al cooperării tuturor facultăţilor pentru "toate lumea", adică un simţ comun drept concordia facultatwn; iar forma de identitate a obiectului reclamă, pentru filozof, o întemeiere în unitatea unui subiect gînditor, toate celelalte facultăti ale acesteia trebuind să fie moduri. Acesta e sensul Cogito-ului ca început: el exprimă unitatea tuturor facultătilor în subiect, exprimă aşadar posibilitatea pentru toate facultătile de a se raporta la o formă de obiect care reflectă identitatea subiectivă, dă un concept filozofic presupozitiei simtului co-" mun, este simtul devenit filozofic. La Kant, ca §i la Descartes, tocmai identitatea Eului ("Moi") din Eu gîndesc ("Je pense") întemeiază concordanta tuturor facultăţilor, §i acordul lor asu-


209

pra formei unui obiect presupus Acelaşi. Se va putea obiect a că noi nu ne aflăm niciodată în faţa unui obiect formal, unui obiect oarecare universal, ci totdeauna în faţa obiectului cutare sau cutare, decupat şi specificat în cadrul unui anume aport al facultăţilor. Dar tocmai aici trebuie să intervină diferenţa pre­ cisă dintre cele două instanţe complementare, simlul comun şi bun ul -s imţ . Căci dacă simţul comun este norma de identitate, din punct de vedere al Eului pur şi al formei de obiect oarecare ce îi corespunde, bunul-simţ este norma de împ ărţire, din punct de vedere al eurilor empirice şi al obiectelor calificate drept cutare sau cutare ( fapt pentru care e socotit în mod universal împărţit). B u n u l -simt este cel ce det ermin ă aportul facultătilor în fiecare caz, atunci cînd simtul comun aduce forma Acelui8§i. Iar dacă obiectul oarecare există doar ca fiin d calificat, dim­ potrivă, calificarea nu operează decît presupunînd obiectul oarecare. Vom vedea mai tîrziu cum bunul-simt şi simtul co­ mun se completează astfel în imaginea gîndirii, într-un mod absolut necesar: ele amîndouă constituie cele două jumătăti ale doxei. Pentru moment e de ajuns să notăm precipitarea pos­ tulatelor înse§i: imaginea unei gîndiri în mod firesc dreaptă, şi care ştie ce înseamnă a gîndi; elementul pur al simtului comun ce decurge de aici "de drept"; modelul recognitiunii, sau forma reprezentării ce decurge de aici la rîndul ei. Gîndirea e presu­ pusă în mod firesc dreaptă, fiindcă ea nu este o facultate ca şi celelalte, ci, raportată la un subiect, unitatea tuturor celorlalte facultăti, care sînt doar modurile ei, şi pe care le orientează asupra formei Acelui8§i în modelul recognitiunii. Acesta din urmă este în mod necesar cuprins în imaginea gîndirii. Că se ia în considerare dialogul Teetet al lui Platon, MeditaJiile lui Des­ cartes, Critica raJiunii pure, tot acest model este rege, şi tot el "orientează" analiza filozofică a ceea ce înseamnă a gîndi. O asemenea orientare e stînjenitoare pentru filozofie. Căci triplul nivel presupus al unei gîndiri natural drepte, al unui simt comun natural de drept, al unei recognitiuni ca model transcendental, nu poate constitui decît un ideal de ortodoxie.


210

Filozofia nu mai are nici un mijloc de a-şi realiza proiectul, acela de a rupe cu doxa. Filozofia recuză, fără îndoială, orice doxa particulară; ea nu retine, fără îndoială, nici o propunere particulară a bunului-simt sau a simtului comun. Şi fără îndoială că nu recunoaşte nimic în particular. Dar ea păstrează din doxa esentialul, adică forma; iar din simtul comun, esentialul, adică elementul; iar din recognitiune, esentialul, adică modelul (con­ cordanta facultătilor cu temeiul în subiectul gînditor ca univer­ sal, şi exercitîndu-se asupra obiectului oarecare). Imaginea gîndirii nu e decît chipul sub care universalizăm doxa ridicînd-o la nivel ul rational. Rămînem însă prizonieri ai doxei atunci cînd facem abstractie doar de continutul ei empiric, păstrînd uzul facultătilor ce îi corespunde, şi care retine implicit esentialul din continut. În zadar descoperim o formă supratemporală, sau chiar o materie primă subtemporală, s ubsol sau Urdoxa, nu facem nici măcar un pas înainte, rămînînd prizonierii aceleiaşi caverne sau ai ideilor vremii, pe care doar le " regăsim " din cochetărie, binecuvîntîndu-le cu semnul filozofiei. Forma re­ cognitiunii n-a sanctificat nicicînd altceva decît recognoscibilul şi recunoscutul, forma n-a inspirat nicicînd altceva decît con-' formităti. Şi dacă filozofia trimite la un simt comun ca la presupozitia ei implicită, oare ce nevoie are simtul comun de filozofie, el care în fiecare zi arată, din păca te, că e în stare să-şi facă una în felul lui? Dublu pericol ruină tor pentru filozofie. Pe de o parte, este evident că actele de recognitiune există şi că ele ocupă o mare parte din viata noastră de zi cu zi: aceasta e o masă, acesta e un m ăr, aceasta e o bucată de ceară, bun� ziua Teetet. Dar cine poate crede că aici e în joc soarta gîndirii şi că, în consecintă, gîndim, atunci cînd recunoaştem? Degeaba distingem, precum Bergson, două tipuri de recognitiune, cea a vacii în prezenta ierbii, şi cea a omului chemîndu-şi amintirile, nici cel de-al doilea nici primul nu poate fi un model pentru ceea ce înseamnă a gîndi. Spunem că trebuie să judecăm imaginea gîndirii după pretentiile ei de drept, nu după obiec­ tiile de fapt. Or, ceea ce trebuie să reproşăm acestei imagini a


211

gîndirii, este faptul de a-şi fi întemeiat presupusul ei drept pe extrapolarea anumitor fapte, şi a unor fapte cu totul insig­ nifiante, reprezentînd banalitatea cotidiană însă§i, Recognitiu­ nea, ca şi cum gîndirea nu ar trebui să-şi caute modelele în aventuri mai ciudate sau mai compromitătoare. Să luăm ex­ emplul lui Kant: dintre toti filozofii, el este cel care descoperă prodigiosul domeniu al transcendental ului. El este, prin analo­ gie, un mare explorator; nu e 'IOrba de o altă lume, ci de muntele sau subterana acestei lumi. Şi totuşi, ce face Kant? Î n prima editie a Criticii rafiunii pure, el descrie amănunt it trei sinteze ce măsoară aportul respectiv al facultătilor gînditoare, toate culminînd în cea de-a treia, aceea a recognitiunii, care se exprimă în forma obiectului oarecare în chip de corelat al lui Eu gîndesc la care se raportează toate facultătile. Evident, Kant reproduce astfel structurile zise transcendentale după actele empirice ale unei conştiinte psihologice: sinteza trans­ cendentală a aprehensiunii este direct indusă dintr-o aprehen­ siune empirică, etc. Pentru a masca acest procedeu atît de vădit, Kant suprimă pur şi simplu textul în editia a doua. Deşi ceva mai ascunsă, metoda copierii dăinuie totuşi, cu tot "psihologis­ mul" ei. În al doilea rînd, recognitiunea nu e insignifiantă decît cu titlul de model speculativ, însă ea încetează să mai fie în scopurile pe care le serveşte şi în care ne antrenează. Recunos­ cutul e un obiect, dar şi valori privitoare la obiect (valorile intervin chiar esential în dis tribut ii le operate de bunul-simt). Dacă recognitiunea îşi găseşte finalitatea practică în "valorile stabilite", atunci întreaga imagine a gîndirii în chip de Cogitatio natura dă dovadă, sub acest model, de o îngrijorătoare com­ plezentă. Cum spune Nietzsche, Adevărul pare a fi mai degra­ bă "o făptură blajină tinînd la tabieturi, dînd întruna asigurări tuturor autoritătilor zilei cum că ea nu va pricinui nicicînd şi nimănui vreun necaz oricît de mic, căci, la urma urmei, ea nu e decît ştiinla pură . 3 Ce e oare o gîndire care nu face rău nimănui, nici celui care gîndeşte, nici celorlalti? Semnul cele. .

,,

.


212 brei recogniliuni a logodnei mosntruoase, în care gîndirea "regăseşte" statul, regăseşte "Biserica", regăseşte toate valo­ rile vremii pe care cu subtilitate le-a făcut să treacă sub fqrmă pură a unui veşnic obiect oarecare, veşnic binecuvîritat. Cînd Niet�che distinge între crearea valorilor noi şi recogniliunea valorilor stabilite, această distinclie nu trebuie, desigur, înle­ leasă într-un mod relativ, istoric, ca şi cum valorile stabilite ar fi fost noi la vremea lor, iar noile valori ar avea pur şi simplu nevoie de timp pentru a fi consfinlite. E vorba, într-adevăr, de o diferenlă formală şi de natură, iar noul rămîne în veci nou, în puterea lui de începere şi reîncepere, aşa cum cele stabilite erau stabilite de la bun început, chiar dacă ar fi nevoie de pupn. timp empiric pentru a se recunoaşte acest lucru. Ceea ce se stabileşte în nou nu e tocmai noul. Căci propriul noului, adică diferenţa, este să solicite în gîndire forte care nu sînt cele ale recognitiunii, nici acum şi nici mîine, puteri de un cu totul alt model, într-o

te"a incognita

niciodată recunoscută sau cu pu­

tinlă de recunoscut. Şi dinăuntrul căror forle vine el în gîndire, din ce natură rea şi din ce reavoinlă centrală, din ce prăbuşire centrală care văduveşte gîndirea de "ineitatea" ei, şi o tratează de fiecare dată ca

pe ceva care nu a existat dintotdeauna, dar

care începe, prin constrîngere şi fortă? Şi cît de neînsemnate sînt, prin comparalie, luptele voluntare pentru recognitiune. Nu există luptă care să nu se dea în numele unui siml comun, şi în jurul unor valori stabilite, pentru a-li atribui sau a li se atribui valori curente (onoruri, bogălie, putere). Ciudată luptă a cOfi§tiinlelor pentru cucerirea trofeului reprezentat de

Cogi tatio natura universalis,

trofeu al recogniliunii şi al

reprezentării pure. Niet�che rîdea numai la ideea că ar putea fi vorba despre asta în ceea ce el numea voint� de putere. Şi nu numai pe Hegel, ci şi pe Kant îi numea "muncitori ai filozofiei",

căci filozofia lor rămînea marcată de acest model indelebil al

recogniliunii. Cu toate acestea, Kant părea înarmat pentru răsturnarea Imaginii gîndirii. El înlocuia conceptul de eroare cu cel de


213 iluzie: iluzii interne, în interiorul ratiunii, în locul unor erori venite din afară şi care ar fi doar efectul unei cauzalităti a corpului. Eului substantial el îi substituia eul profund fisurat de linia timpului; astfel că, printr-o aceeaşi mişcare, Dumnezeu şi eul cunoşteau un fel de moarte speculativă. Cu toate acestea, Kant nu voia să renunte la presupozitiile implicite, chiar cu pretul compromiterii aparatului conceptual al celor trei Critici. Gîndirea trebuia să se bucure în continuare de o natură dreap­ tă, iar filozofia să nu poată merge mai departe şi nici în alte directii decît o face simtul comun însuşi sau "ratiunea populară comună". În acest caz, Critica constă cel mult în a conferi stare civilă gîndirii considerată din punct de vedere al legii naturale: întreprinderea lui Kant multiplică simturile comune, face tot atîtea simturi comune cîte interese naturale ale gîndirii ratio­ nale. Fiindcă, dacă e adevărat că simtul comun în general implică întotdeauna o cooperare a facultăţilor privind o formă a Acelui8§i sau un model de recognitiune, nu e mai putin adevărat că o facultate activă printre celelalte este însărcinată, după caz, să furnizeze această formă sau acest model, căruia celelalte îi supun aportul lor. Astfel imaginatia, ratiunea, in­ telectul colaborează în cuno8§tere şi formează un "simţ comun logic"; însă aici intelectul este facultatea legislatoare, furnizînd modelul speculativ cu care celelalte sînt chemate să coopereze. În ce priveşte modelul practic al recogniţiunii, dimpotrivă, ratiunea este cea care legiferează în simtul comun moral. Dar există şi un al treilea model, În cadrul căruia facultătile acced la un acord liber într-un simt comun estetic în sens propriu. Dacă este adevărat că toate facultătile cooperează în sînul recognitiunii în general, formulele acestei cooperări diferă în functie de conditiile a ceea ce este de recunoscut, obiect de cunoaştere, valoare morală, efect estetic . . . Departe de a răs­ turna forma simţului comun, Kant nu a făcut decît să-I multi­ plice. (Oare nu acelaşi lucru treb uie spus şi despre fe­ nomenologie? Aceasta nu descoperă cumva un al patrulea simţ comun, întemeiat de data aceasta pe sensibilitate ca sinteză


21 4

pasivă, şi care, pentru a constitui o Urdoxa, nu rămîne mai putin prizonier al formei pe care o îmbracădoxa4?). Observăm cît de respectuoasă este pînă la urmă Critica kantiană: niciodată cunoaşterea, morala, reflecţia, credinta nu sînt puse ele însele în discutie, fiind considerate ca răspunzînd unor interese naturale ale ratiunii, ci doar utilizarea facultătilor, care e dec­ larată legitimă sau în funcţie de cutare sau cutare din aceste interese. Modelul variabil al recognitiunii fIXează peste tot buna utilizare, într-o concordie a facultătilor determinată de o facultate dominantă la adăpostul unui simţ comun. De aceea, utilizarea nelegitimă (iluzia) se explică doar prin aceea că, în starea ei. de natură, gîndirea i§i contopeşte interesele şi-şi lasă domeniile în voia uzurpării reciproce. Ceea ce nu o împiedică să aibă o natură bună în fond, o lege naturală bună căreia Critica îi aduce consacrarea civilă; şi ca domeniile, interesele, limitele şi proprietăţile să fie sacre, întemeiate pe un drept inalienabil. Totul se găseşte în Critică: judecătorie de pace, registratură, cadastru - cu exceptia capacităţii unei noi politici de a răstur­ na imaginea gîndirii. Chiar Dumnezeu mort şi Eul fisurat sînt doar un moment neplăcut ce trebuie depăşit, momentul spe­ culativ; şi unul şi altul resuscitează, mai integrati şi mai vădiţi ca oricînd, mai siguri de ei înşişi, însă într-un alt interes, în interesul practic sau moral. Aceasta este lumea reprezentării în general. Spuneam mai înainte că reprezentarea se defineşte prin anumite ele­ mente: identitatea în concept, opozitia în determinarea con­ ceptului, analogia în judecare, asemănarea în obiect. Iden­ titatea conceptului oarecare constituie forma Aceluiaşi în recogniţiune. Determinarea conceptului implică compararea predicatelor posibile cu opusele lor, într-o dublă serie regresivă şi progresivă, parcursă pe de o parte de rememorare şi, pe de altă parte, de o imaginatie care să regăsească, să recreeze (reproducere memorială-imaginativă). Analogia se referă fie la cele mai înalte concepte determinabile, fie la raportul con­ ceptelor determinate cu obiectul lor respectiv, şi face apel la


21 5

puterea de repartitie în judecată. În ce prive§te obiectul con­ ceptului, în el însuşi sau în raport cu alte obiecte, el trimite la asemănare ca la ipoteza unei continuităti în perceptie. Fiecare obiect solicită aşadar o facultate în particular, dar el se stator­ niCe§te şi trecînd de la o facultate la alta înăuntrul unui simt comun (de pildă, asemănarea dintre o perceptie şi o reme­ morare). Acest Eu gîndesc este principiul cel mai general al reprezentării, adică sursa acestor elemente şi unitatea tuturor acestor facultăti: concep, judec, îmi imaginez şi îmi amintesc, percep - ca cele patru ramuri ale Cogito-ului. Ramuri pe care, efectiv, e crucificată diferenta. Cvadruplă constrîngere în ca­ drul căreia nu poate fi gîndit ca diferit decît ceea ce este identic, asemănător, analog şi opus; numai în raport cu o identitate

concepută, cu o analogie judecată, cu o opozqie imaginată, cu o similitudine percepută ca atare diferenJa devine obiect de reprezentare5• Diferentei i se dă o ratiune suficientă ca pri.n­ cipium comparationis sub aceste patru figuri concomitent. De aceea, lumea reprezentării se caracterizează prin incapacitatea ei de a gîndi diferenta în ea însăşi; şi, prin aceasta, de a gîndi repetitia pentru ea însăşi, de vreme ce aceasta nu mai este sesizată decît prin recognitiune, repartitie, reproducere, ase­ mănare ("ressemblance") in măsura în care acestea alienează prefixul RE în simplele generalităti ale reprezentării. Pos­ tulatul recognitiunii era aşadar un prim pas către postulatul reprezentării, mult mai general. * *

"Arăt, dacă tu observi, că unele lucruri sensibile nu atrag intelectul spre a le cerceta, fiind ele îndestulător judecate de către senzatii; altele însă cer din partea intelectului o cercetare deoarece senzatia nu face nimic trainic. - E cl ar că te referi la lucrurile aflate la depărt are sau la desenele în clar-obscur. ­ Nu intelegi întru totul ceea ce spun . . .' .6. Acest text dis tin ge aşadar două feluri de lucruri: cele care lasă gîndirea liniş tit ă, şi


21 6

(Platon va spune acest lucru mai încolo) cele care /orJează la gîndire. Primele sînt obiectele de reco gnitiune. Gîndirea li toate facultătile ei Χi pot afla aici o deplină utilizare ;gîndirea poate stărui aici, însă această stăruintă şi această utilizare nu au nimic în comun cu a gîndi. Gîndirea nu se umple aici decît de o imagine de sine, în care se recunoaşte cu atît mai b ine cu cît recunoaşte lucrurile: acesta e un deget, aceasta este o masă, bună ziua Teetet. De unde şi întrebarea formulată de inter­ locutorullui Socrate: oare atunci cînd nu recunoaştem, cînd ne e greu să recunoaştem, gîndim cu adevărat? Interlocutorul pare deja cartezian.·Dar este limpede că îndoiala nu ne ajută să ieşim din punctul de vedere al recognitiunii. De aceea ea nu inspiră decît un scepticism local, sau o metodă generalizată cu conditia ca gîndirea să aibă deja vointa de a recuno8§te ceea ce deosebeşte în mod esential certitudinea de îndoială. Ce e valabil pentru" lucrurile îndoielnice e valabil şi pentru cele sigure: ele presupun bunăvointa gînditorului şi buna natură a gîndirii concepute ca ideal de recognitiune, această pretinsă afinitate pentru adevăr, această fJwa ce predetermină toto­ dată imaginea gîndirii şi conceptul filozofiei. Şi, după cum lucrurile îndoielnice nu constrîng la gîndire, nici cele sigure nu 6 fac. Că cele trei unghiuri ale triunghiului sînt în mod necesar egale cu două unghiuri drepte, acest lucru presupune gîndirea, vointa de a gîndi, şi de a gîndi la triunghi, ba chiar li la unghiurile lui: Descartes observa că nu putem nega această egalitate dacă ne gîndim la ea, dar că ne putem foarte bine gîndi, chiar la triunghi, fără să ne gîndim la această egalitate. Toate adevă­ rurile de acest fel sînt ipotetice, de vreme ce nu sînt în stare să determine naşterea actului de a gîndi în gîndire, de vreme ce ele presupun tot ceea ce este pus în discutie. într-adevăr, conceptele nu desemnează niciodată decît posibilităp. Le lip­ seşte o pecete, aceea a necesitătii absolute, adică a unei vi0lente originare pricinuite gîndirii, a unei întîmplări stranii, a unei învrăjbiri în stare să o scoată din stupoarea ei naturală sau din veşnica ei posibilitate : pe atît se adevereşte că nu există


217 gîndire decît involuntară, ca iscată constrîngere în gîndire , cu atît mai necesară în mod absolut cu cît ea se naşte prin efractie, ca fortuit manifestat în lume. Mai întîi, în gîndire, e efractia, violenta, duşmanul, şi nimic nu presupune filozofia, totul por­ neşte de la misozofie. Să nu contăm pe gîndire pentru a înte­ meia necesitatea relativă a ceea ce ea gîndeşte, ci, dimpotrivă, pe întîlnirea întîmplătoare cu ceea ce constrînge la gîndire, pentru a în ăl ta şi statornici necesitatea absolută a unui act de a gîndi, a unei pasiuni de a gîndi. Conditiile unei adevărate critici ş i ale unei adevărate creatii sînt aceleaşi: s pulberarea imaginii unei gîndiri ce se presupune pe ea însăşi, geneza actului de a gîndi în gîndirea însăşi. Există în lume ceva care co nst rînge la gînd ire Acest ceva este obiectul unei fntîlniri fund amenta le, şi nu al unei recog­ nitiuni. Lucrul întîlnit poate fi bunăoară Socrate, templul sau demonul. El poate fi perceput sub tonalităti afective diverse: admiratie, iubire, ură, durere. Dar în primul său caracter, şi sub indiferent ce tonalitate, el nu poate fi decît simtit. Tocmai În acest sens el se opune recognitiunii. Căci sensibilul în recog­ nitiune nu e nicidecum ceea ce nu poate fi decît simtit, ci ceea ce se raportează direct la simturi într-un obiect care poate fi reamintit, imagin at, conceput. Sensibilul nu e raportat numai la un obiect care poate fi şi altceva decît simtit, ci poate fi el însuşi vizat de alte facultăti. El presupune deci exercitarea simturilor, şi exercitarea altor facultăti în cadrul unui simt comun. Dimpotrivă, obiectul întîlnirii determină efectiv naş­ terea sensibilitătii în simt. Nu e un ata(Jrrrov, ci un atmn,eov. Nu e o calitate, ci un semn. Nu e o fiintă sensibilă, ci fiinta sensibilului. Nu este datul, ci acel ceva prin care datul este dat. De aceea el este, într-un fel, insensibilul. Este insensibilul tocmai din punctul de vedere al recognitiunii, adică din punct de vedere al unui exercitiu empiric în cadrul căruia sensibili­ tatea nu sesizează decît ceea ce va putea fi sesizat şi de alte facultăti, şi se raportează sub un simt comun la un obiect care trebuie de asemenea perceput de celelalte facultăp în pre.

.


21 8

zenta a ceea ce nu poate fi decît simtit (insensibilul în acelaşi timp), sensibilitatea se află în fata unei limite proprii - semnul - şi se ridică la înăltimea unui exercitiu transcendental puterea n. Simtul comun nu mai există aici pentru a limita aportul specific al sensibilitătii la conditiile unei activităti con­ jugate; sensibilitatea intră atunci într-un joc discordant, or­ ganele ei devin metafi.zice. Al doilea caracter: cee a ce nu poate fi decît simtit (sen­ tiendum sau fiinta sensibilului) impresionează inima, o lasă "perplexă", adică o silqte să pună o problemă. Ca §i cum obiectul întîlnirii, semnul ar fi purtător de problemă - ca §i cum ar ridica o problemă� Trebuie cumva, conform altor texte ale lui Platon, să identificăm problema sau întrebarea respec­ tivă cu obiectul singular al unei Memorii trancendentale, care face posibilă învătarea în acest domeniu, sesizînd ceea ce nu poate fi decît amintit? Totul indică acest lucru; e adevărat că reminiscenta platoniciană pretinde că sesizează fiinta trecu­ tului, imemorială sau memorabilă, în acelaşi timp marcată de o uitare esentială, conform legii exerciliului transcendent care cere ca ceea ce nu poate fi amintit să fie §i imposibilul de amintit (în exercitiul empiric). Există o mare diferentăîntre această uitare esentială §i o uitare empirică. Memoria empirică se adresează unor lucruri ce pot §i chiar trebuie să fie sesizate altfel: lucrul pe care n amintesc trebuie să-I fi văzut, auzit, imaginat sau gîndit. Lucrul uitat, în sens empiric, este ceea ce nu reU§im să percepem cu memoria cînd n căutăm a doua oară (e prea departe, uitarea mă desparte de amintire sau a §ters-o p� §i simplu). însă memoria transcendentală sesizează ceea ce, prima dată, de prima dată, nu poate fi dec!t amintit: nu un trecut contingent, ci fiinta trecutului ca atare §i trecut din totdeauna. Uitat, iată modul în care lucrul se fn/ăJişează per­ sonal memoriei car� îl sesizează în esentă. El nu se adresează memoriei fără a se adresa uitării în memorie. Memorabilul este aici şi imemorabilul, imemorialul. Uitarea nu mai este o nepu­ tintă contingentă ce ne desparte de o amintire ea însă§i con-


219

tigentă, ci ea există în amintirea esenţială ca puterea n a memoriei fată de limita ei sau faţă de ce n� poate fi decît reamintit. La fel stăteau lucrurile şi cu sensibilitatea: insen­ sibilului contingent, prea mic, prea îndepărtat pentru simturile noastre în exerciţiul empiric, i se opune un insensibil esential, care se confundă cu ceea ce nu poate fi decît simtit din punct de vedere al exerciţiului transcendent. Iată 8§adar că sen­ sibilitatea, silită de întîlnire să simtă sentier.dum-ul, sile§te la rîndul ei memoria să-şi amintească de memorabil, de ceea ce nu poate fi decît amintit. Şi, în sfiqit, ca un al treilea caracter, memoria transcendentală forţează la rîndul ei gîndirea să sesi­ zeze ceea ce nu poate fi decît gîndit, cogitandum ul acel V01'J'fEOV, &enta: nu inteligibilul, căci acesta nu este încă decît modul prin care gîndim ceea ce poate ti altceva decît gîndit, ci fiinta inteligibil ului ca ultimă putere a gîndirii, adică negîn­ dibilul. De la sentiendum la cogitandum, s-a dezvoltat violenta a ceea ce constrînge la gîndire. Fiecare facultate şi-a ie§it din tîtîni. Dar ce sînt tîtînile, exceptînd forma simtului comun care determină rotirea şi convergenta facultătilor? Fiecare din aces­ tea a spart, pe seama ei şi în ordinea ei, forma simtului comun care o mentinea în elementul empiric al doxei, pentru a ajunge la puterea ei n, ca la elementul paradoxului în exercitiul trans­ cendent. În loc ca toate facultătile să conveargă, şi să contnbuie la efortul comun de a recuno8§te un obiect, asistăm la un efort divergent, fiecare fiind pusă în prezenta "propriului" ei în ceea ce o prive§te în mod esential. Discordie a facuItătilor, lant de fortă şi cordon de pulbere în care fiecare se confruntă cu limita proprie, şi nu prime§te de la cealaltă (sau nu comunică celei­ lalte) decît o violentă ce o pune fată în fată cu elementul propriu, ca în fata disparitătii sau incomparabilului ei. Să ne oprim totU§i la modul în care Platon determină natura limitelor în fiecare caz. Ceea ce se întîlneşte în mod esential, ceea ce trebuie să se distingă de orice recognipune, este definit în textul din Republica ca obiectul unei "senzatii în acel8§i timp contrare". în timp ce degetul nu e niciodată altceva -


220

decît un deget, §i este totdeauna un deget ce solicită recu­ n08§terea, tarele nu este niciodată tare fără a fi §i moale, de vreme ce nu poate fi separat de o devenire sau de o relatie care pun în el contrarul (la fel marele §i micul, unul §i multiplul). A§adar tocmai coexistenta contrarelor, coexistenta lui mai mult cu mai putin într-o" devenire calitativă nelimitată, con­ stituie semnul sau punctul de plecare a ceea ce constrînge la gîndire. Recognitiunea, în schimb, măsoară §i limitează calita­ tea raportînd-o la ceva, ea îi stopează astfel devenirea-nebunie. însă, definind prima instantă prin aceastăformă de opoziJie sau de contrarietate calificativă, oare Platon nu confundă deja fiinta sensibilului cu o simplă fiintă sensibilă, cu o fiintă calitativă pură (atafJrrrov)? Bănuiala se întăr'efte de îndată ce luăm în consideratie cea de-a doua instantă, aceea a reminiscentei. Căci reminescenta rupe numai în aparentă cu modelul recog­ nitiunii. Ea se multumefte mai degrabă să-i complice schema: în timp ce recuno8§terea se referă la un obiect perceptibil sau perceput, reminiscenta se referă la un alt obiect, presupus a fi asociat cu primul sau mai curînd învăluit în el, §i care cere să fie recunoscut pentru el ÎnsU§i independent de o perceptie distinctă. Acest alt lucru, învăluit în semn, ar trebui să fie în acela§i timp lucrul niciodată-văzut §i totU§i deja-recunoscut, straniul angoasant. E ispititor atunci să spui, ca poetul, că lucrul a fost văzut, dar Într-o altă viată, Într-un prezent mitic: tu efti asemănare . . . Dar prin aceasta se trădează totul: mai întîi natu­ ra întîlnirii, în măsura în care ea nu mai propune recognitiunii O încercare deosebit de grea, o învăluire nu tocmai lesne de desfăcut, ci se opune oricărei recognitiuni posibile. După aceea, natura memoriei transcendentale §i a cee a ce nu poate fi decît amintit; căci această a doua instantă e concepută doar sub forma similitudinii în remin.iscenlă. Astfel că se iVefte acee8§i obiectie; reminiscenta confundă fii nta trecutului cu o fiintă trecută fi, din neputinta de a determina un moment empiric în care acest trecut să fi fost prezent, invocă un prezent originar sau mitic. Măretia conceptului de reminiscentă (§i


221 ceea ce face să se deosebească radical de conceptul cartezian

de ineitate ) , constă în faptul că introduce timpul, durata tim­

pului în gîndirea ca atare: prin aceasta, el stabileşte o opacitate

proprie gîndirii, arătînd o natură rea, ca fi o reavointă, ce

trebuie să se clatine sub actiunea din exterior a semnelor. însă, aşa cum am văzut, fiindcă timpul nu este introdus aici decît

ca

un ciclu fizic, fi nu în forma lui pură sau în esenta lui, gîndirea este încă presupusă ca avînd o natură bună, o strălucitoare limpezime, care doar s-au întunecat ori s-au rătăcit în ava­ tarurile ciclului natural. Reminiscenta este încă un refugiu pentru modelul recognitiunii; fi, nu mai putin decît o face Kant însuşi, Platon copiază exercitiul memoriei transcendentale du­ pă figura exercitiului empiric (aceasta se vede bine în ex­ punerea din Fedon).

Cît despre a treia instantă, cea a gîndirii pure sau a ceea

ce nu poate fi decît gîndit, Platon o determină ca fiind contrarul separat: Mărimea care nu e nimic altceva decît mare, Micimea care nu e nimic altceva decît mică, Greutatea care nu e decît

grea, sau Unitatea care e doar una - iată ce sîntem siliti să gîndim sub presiunea reminiscentei. Aşadar tocmai

ldentităJii reale (Acelaşi înteles ca avro Xa(J avro)

forma

defineşte

esenta, după Platon. Totul culminează cu marele principiu: anume că există, în ciuda a toate fi înainte de toate, o afinitate,

o filiatie, sau poate e mai potrivit să spunem o philiatie între gîndire fi adevăr, pe scurt, o natură bună fi o dorintă bună,

de analogie in Bine. Astfel că Platon, care a scris textul Republicii, a fost fi cel dintîi întemeiate în ultimă instantă pe fonna

care a făurit imaginea dogmatică fi moralizantă a gîndirii, care neutralizează acest text, nelă8îndu-1 să mai functioneaze decît în chip de "căintă". Descoperind exercitiul superior sau trans­

cendent al facultătilor, Platon îl subordonează formelor de opozitie în sensibil, de similitudine în reminiscentă, de iden­ titate în esentă, de analogie în Bine; el pregăteşte, prin aceasta, lumea reprezentării, operează o primă distribuire a elemen-


222

telor ei şi acoperă deja exerciţiul gîndirii cu o imagine dog­ matică care o presupune şi o trădează. Forma transcendentală a uni facultăti se confundă cu exerciţiul ei disjunct, superior sau transcendental. Transcen­ dent nu înseamnă nicidecum că facultatea se adresează unor obiecte din afara lumii ci, dimpotrivă, că ea sesizează în lume ceea ce o priveşte în mod exclusiv, şi o face să se nască în lume. Dacă exercitiul transcendent nu trebuie să fie calchiat pe exerciţiul empiric, lucrul se datorează tocmai faptului că el percepe ceea ce nu poate fi perceput din punct de vedere al unui simţ comun, care măsoară utilizarea empirică a tuturor facultătilor după ceea ce revine fiecăreia sub forma colaborării lor. De aceea transcendentalul, în ceea ce-l priveşte, tine de un empirism superior, singurul în stare să-i exploreze domeniul şi regiunile, de vreme ce, contrar credintei lui Kant, el nu poate fi indus din formele empirice ordinare aşa cum apar ele sub determinarea simtului comun. Dizgratia în care a căzut astăzi doctrina facultătiior, piesă totuşi absolut necesară în sistemul filozofiei, se explică prin neîntelegereil acestui empirism pro­ priu transcendental, căruia i se substituia în van un transcen­ dental calchiat pe empiric. Fiecare facultate trebuie dusă pînă la punctul extrem al dereglării sale, unde este într-un fel prada unei triple violente; violenta a ceea ce o forţează să se exercite, violenta a ceea este forţată să perceapă şi pe care doar ea îl . poate percepe, care este totuşi şi imperceptibilă (din punct de vedere al exercitiului empiric). Limită triplă a ultimei puteri Fiecare facultate descoperă atunci pasiunea ce îi este proprie, adică diferenta ei radicală şi veşnica ei repetitie, elementul ei difereoiial şi repetitor, ca purcedere instantanee a actului ei şi veşnică repetare a obiectului ei, felul său de a se naşte deja repetînd. Intrebăm, de pildă: ce anume forţează sensibilitatea să simtă? Şi ce anume nu poate fi decît simtit? Şi care în acelllşi timp e insensibilul? Şi această întrebare, trebuie să o mai punem nu numai pentru memoria gîndirii, ci şi pentru ima­ ginatie - există o are un imaginandum, un (ţJavraareov, care .


223

să fie totodată limita, imposibilul de imaginat? - pentru limbaj - există oare un loquendum, �n acel8§i timp tăcere? - fi pentru alte facultăti care §i-ar afla locul înr-o doctrină completă - precum vitalitatea, al cărei obiect transcendent ar fi la fel de bine monstruosul, sau sociabilitatea, al cărei obiect transcen­ dent ar fi anarhia - §i, în sfir§it, chiar �entru alte facultăp nebănuite încă, urmînd a fi descoperite Căci nu se poate spune nimic dinainte, nu se poate anticipa cercetarea: se poate întîmpla ca anumite facultăti, bine cunoscute-prea cunoscute, să se dovedească a nu avea o limită proprie, un adjectiv verbal, fiindcă nu sînt impuse §i nu se exercită decît sub forma simtului comun; e posibil, în schimb, să se ivească alte facultăti, care erau refulate de această formă a simtului comun. Această incertitudine în ce privc§te rezultatele cercetării, această com­ plexitate în studiul cazului particular al fiecărei facultăti, nu au nimic condamnabil pentru o doctrină în general; empirismul transcendentului este, dimpotrivă, singurul mijloc de a nu cal­ chia transcendentalul pe figurile empiricului. Subiectul nostru în cazul de fată nu este stabilirea unei astfel de doctrine a facultătilor. Noi nu căutăm să determinăm decît natura exigentelor ei. în această privintă, însă, deter­ minările platoniciene nu pot fi satisfăcătoare. Căci acestea nu sînt figuri deja mediate §i raportate la reprezentare c� dim­ potrivă, stări libere §i sălbatice ale diferentei în ea însă§� care sînt capabile să ducă facultătile pînă ha limitele respective. Nu e vorba de opozitia calitativă în �ensibil; ci dt: un element care e în el însU§i diferentă §i care creeaza in acel8§i timp calitatea în sensibil §i exercitiul transcendent în sensibilitate: acest ele­ ment este intensitatea, ca pură diferentă în sine, totodată insensibilul pentru sensibilitatea empirică care nu percepe intensitatea decît deja acoperită sau mediată de calitatea pe care ea o creează, §i, totU§i, ceea ce nu poate fi decît simtit din punct de vedere al sensibilitătii transcendente care o sesizează imediat în întîlnire. Iar cînd sensibilitatea transmite propria ei constrîngere imaginatiei, cînd imaginatia se ridică la rîndul ei .


224

la exercitiul transcendent, atunci fantasma, disparitatea în fan­ tasmă este cea care constituie acel cpavracrceov ceea ce nu poate fi decît imaginat, inimaginabilul empiric. Şi cînd vine momentul memoriei, nu similitudinea în reminiscentă ci, dim­ potrivă, neasemănătorul în forma pură a timpului constituie imemorialul unei memorii transcendente. Şi tocmai un Eu fisurat de această formă a timpului e constrins în sfiqit să gîndească ceea ce nu poate fi decît gîndit, nu Acelaşi, ci acel "punct aleatoriu" transcendent, mereu Altul prin natură, în care toate esentele sînt învăluite ca diferentiale ale gîndirii, §i care nu semnifică cea mai înaltă putere de a gîndi decît cu p retul desemnării §i a negîndibilului sau a neputintei de a gîndi în uzanta empirică. Ne amintim textele profunde ale lui Heidegger, arătînd că atîta timp cît gîndirea rămîne la presupozitia naturii ei bune §i a bunăvointei ei, sub forma unui simt comun, a unei ratio, a unei cogitatio natura universalis, ea nu gînde§te defel, rămînînd prizonieră a o piniei, încremenită într-o posibilitate abstractă . . . : "Omul §tie să gîndească în mă­ sura în care are posibilitatea aceasta, dar acest posibil nu ne garan tează încă faptul că §i sîntem în stare"; gîndirea nu gîn­ de§te decît constrînsă §i fOI1ată, în prezenta a ceea ce "dă de gîndit", a ceea ce e de gîndit iar ceea ce e de gîndit este §i negîndibilul sau negîndirea, adică faptul perpetuu că "nu gîn­ dim încă" (conform cu forma pură a timpului)9. Este adevărat că, pe drumul Ce duce la ceea ce e de gîndit, totul pome§te de la sensibil i ta te De la intensiv la gîndire e vorba tot de o intensitate prin care ne vine gîndirea. Privilegiul sensibilitătii ca origine apare în faptul că, ceea ce constrînge la a simti §i ceea ce nu poa te fi decît simtit sînt un singur §i acelaşi lucru în întîlnire1 în timp ce ambele instante sînt distincte în celelalte cazuri. Intr-adevăr, intensivul, diferenta în intensitate, este totodată obiectul întîlnirii §i obiectul pînă la care întîlnirea ridică sensibilitatea. Nu zeii sînt cei întilniti; chiar ascuD§i, zeii nu sînt decît forme pentru recognitiune. Cei întilniti sînt demo­ nii, puteri ale saltului, ale intervalului, ale intensivului sau ale -

.


225 momentului, §i care nu umplu diferenţa decît cu diferit; ei sînt portsemnele. Şi acesta e luc rul cel mai important: de la sen­ sibilitate la imaginaţie, de la imaginaţie la memorie, de la memorie la gîndire - cînd fiecare facultate disjunctă comunică celeilalte violenţa care o duee pînă la propria ei limită - de fiecare dată o figură liberă a diferenţei este cea care trezqte facultatea, §i o treze§te ca pe diferitul acestei diferenţe. A§adar diferenţa în intensitate, disparitatea în fantasmă, disimulitu­ din ea în forma timpului, diferenţiala în gîndire. Opozipa, ase­ mănarea, identitatea şi chiar analogia nu sînt decît efecte produse de aceste prezentări. ale diferenJei, în loc să fie condiţiile care îşi subordonează diferenţa §i fac din ea ceva reprezentat. Niciodată nu se poate vorbi de o C{JlN.a, dezvăluind o dorintă, o iubire, o natură bună sau o bunăvoinţă prin care facuItătile ar poseda deja, sau ar tinde către obiectul la care le ridică violenta, §i ar prezenta o analogie cu el sau o omologie Între ele. Fiecare facultate, inclusiv gîndirea, nu are altă aventură decît cea involuntară; uzul voluntar rămîne înfipt în empiric. Logosul se fărîmitează în hieroglife, fiecare din ele vorbind limba transcendentă a unei facultăti. Nici chiar punctul de plecare, sensibilitatea în întîlnirea cu ceea ce constrînge la a simti, nu presupune vreo afmitate sau vreo predestinare. Dim­ potrivă, tocmai fortuitul sau contingenta întîlnirii garantează necesitatea a ceea ce ea constrînge la a fi gîndit. Nu e o prietenie, ca aceea dintre asemănător §i Acel3§i, sau cea care une§te contrarele, care leagă deja sensibilitatea de sentiendum. E suficient precursorul sumbru care face diferitul să comunice ca atare, §i îl face să comunice cu diferenta: precursorul sumbru nu e un prieten. Pre§edintele Schreber relua în felul lui cele trei momente ale lui Platon, restituindu-Ie violentei lor origi­ nare §i comunicative: nervii §i anexarea nervilor, sufletele exa­ minate §i uciderea sufletelor, gîndirea constrînsă sau constrîn­ gerea la gîndire. Chiar principiul unei comunicări, fie ea de violenlă, pare să menţină forma unui simt comun. Totuşi, lucrurile nu stau


226 3§a. Există O înlănţuire a facultătilor §i o ordine în această înlăntuire. Î nsă nici ordinea, nici înlăntuirea nu implică o coo­ perare pe o formă de obiect presupus acel3§i sau o unitate subiectivă în natura lui Eu gîndesc. Un lant fortat §i sfărîmat străbate bucătile unui eu dizolvat ca §i marginile unui Eu fisurat. Uzul transcendent al facultăţilor este, la drept vorbind, paradoxul, ce se opune exercitării lor după regula unui simţ comun. De aceea acordul facultăţilor nu poate fi obtinut decît în chip de acord discordant, de vreme ce fiecare din ele nu comunică celeilalte decît violenta ce o pune în prezenta dife­ rentei §i a divergentei sale fată de toate celelalte lO . Kant a arătat cel dintîi exemplul unui astfel de acord prin discordantă, prin cazul raportului dintre imaginatie §i gîndire a§a cum se exercită ele în sublim. Există 3§adar ceva ce se comunică de la o facultate la alta, dar care se transformă, neconstituind prin urmare un simt comun. Am putea spune chiar că există Idei care străbat toate facultătile, nefiind obiectul nici uneia în particular. Poate că într-adevăr, 3§a cum vom vedea mai de­ parte, trebuie să rezervăm numele de Idei, nu purelor cogitan­ da, ci mai degrabă unor instante ce merg de la sensibilitate la gîndire, §i de la gîndire la sens ibi litate, în stare să dea n3§tere în fiecare caz, conform unei ordini ce le apartine, obiectului­ limită sau transcendent al fiecărei facultăti. Ideile sînt pro­ bleme, însă problemele aduc doar co nditiile în virtutea cărora facultătile acced la exercitarea lor superioară. Sub acest aspect, Ideile, departe de a avea un bun-simt sau un simt comun drept mediu, trimit la un parasens ce determină numai comunicarea dintre facultătile disjuncte. De aceea ele nu sînt luminate de o lumină naturală; sînt mai degrabă lucitoare, aidoma unor luciri diferentiale ce sar de colo colo §i se metamorfozează. Î nsă§i conceptia unei lumini naturale nu poate fi separată de o anu­ mită valoare presupusă a Ideii, "limpedele §i distinctul" §i de o anumită origine presupusă: "ineitatea " . Însă ineitatea repre­ zintă doar natura bună a gîndirii, din punct de vedere al unei teologii cre§tine sau, în plan mai general, al exigentelor creatiei


227 (de aceea Platon opunea reminiscenţa ineităţii, reproşîndu-i celei din urmă că ignoră rolul unei forme a timpului în suflet în funcţie de gîndirea pură, sau necesitatea unei distincţii formale între un Î nainte şi un Du p ă, aptă să întemeieze uitarea în ceea ce constrînge la gîndire). Insuşi "limpedele şi distinctul" nu este separabil de modelul recogniţiunii ca instrument al oricărei ortodoxii, fie ea raţională. Limpedele şi distinctul reprezintă logica recogniţiunii, după cum ineitatea este teologia simţului comun; ambele au vărsat deja Ideea în reprezentare. Res­ tituirea Ideii în doctrina facultăţilor antrenează disoluţia lim­ pedelui şi distinctului, sau descoperirea unei valori dionisiace în virtutea căreia Ideea este în mod necesar obscură în măsura în care e distinctă, cu atît mai obscură cu cît e mai distinctă. Distinctul-obscur devine aici adevărata tonalitate a filozofiei, simfonia Ideii discordante. Nimic mai pilduitor, în această privinţă, ca schimbul de scrisori dintre Jacques Riviere şi Antonin Artaud. Riviere susţine imaginea unei funcţii gînditoare autonome, înzestrată cu o natură şi cu o voinţă de drept. Întîmpinăm, desigur, cele mai mari dificultăţi de fapt în a gîndi: lipsa metodei, a tehnicii sau practicii, şi chiar şubreda noastră sănătate. Dar aceste dificultăţi sînt fericite: nu doar fiindcă ele ar împiedica natura gîndirii să devoreze propria noastră natură, nu doar fiindcă ele ar pune gîndirea în raport cu obstacolele care sînt tot atîtea "fapte" fără de care ea nu ar fi în stare să se orienteze, ci fiindcă eforturile noastre pentru a le depăşi ne permit să menţinem un ideal al eului în gîndirea pură, ca un "grad superior de identitate cu noi înşine", pe parcursul tuturor variaţiilor, diferenţelor §i inegalităţilor ce nu contenesc să ne afecteze în fapt. Cititorul constată, cu mare surprindere, că, cu cît Riviere crede că se apropie de Artaud, şi că-l înţelge, cu atît se depărtează mai mult şi vorbeşte despre altceva. Rar a existat o asemenea neîn­ ţelegere. Căci Artaud nu vorbeşte pur şi simplu de "cazul" său, ci el presimte deja, în acele scrisori din tinereţe, că propriul său caz îl pune în prezenţa unui proces generalizat de a gîndi, care


228 nu-§i mai poate afla adăpostul sub imaginea dogmatică linişti­ toare, confundîndu-se, dimpotrivă, cu distrugerea completă a acestei imagini. De aceea, dificultălile prin care spune că trece nu trebuie întelese ca fapte, ci ca dificultăti de drept privind şi afectînd esenta a ceea ce înseamnă a gîndi. Artaud precizează că, (pentru el), problema nu constă în a-şi orienta gîndirea, şi nici în a perfectiona expresia a ceea ce gîndeşte, nici în a dobîndi exercitiu şi metodă, sau în a-şi perfectiona poemele, ci în a reU§i pur şi simplu să gîndească ceva. În asta constă, după el, singura "operă" ce se poate concepe; ea presupune un impuls, o compulsie la a gîndi ce trece prin tot felul de bifurcatii, care porneşte de la nervi şi se wffiunică sufletului pentru a ajunge apoi la gîndire. Prin urmare, gîndirea e silită să gîn­ dească şi propria ei prăbU§ire centrală, propria ei fisură, pro­ pria-i "neputere" naturală, care se confundă cu cea mai mare putere a ei, adică cu acele cogitanda, acele forte neformulate, tot atîtea furturi sau efractii de gîndire. Artaud urmăreşte în toate acestea temuta revelatie a unei gîndiri fără imagine, şi cucerirea unui nou drept ce nu se lasă reprezentat. El ştie că dificultatea ca atare, cu tot cortegiul ei de probleme şi de întrebări, nu constituie o stare de fapt, ci o structură de drept a gîndirii. Că există un acefal în gîndire, după cum există un amnezic în memorie, un afazic în limbaj, un agnozic în sen­ sibilitate. El ştie că faptul de a gîndi nu e înnăscut, ci trebuie să se nască în gîndire. El ştie că proalema nu este de a conduce şi nici de a aplica metodic o gîndire care e prin natura ei şi de drept preexistentă, ci de a face să se nască ceea ce nu există încă (altă operă nu există, restul e arbitrar şi ornament). A gîndi înseamnă a crea, altă creatie nu există, însă a crea Înseamnă mai întîi a-l izvodi pe "a gîndi" în gîndire. De aceea Artaud opune, în gîndire, genitalitatea ineitătii, dar şi reminiscentei, afirmînd astfel principiul unui empirism transcendental: "Sînt un genital înnăscut . . . Există imbecili ce se închipuie fiinte, fiinte prin ineitate. Însă eu, eu sînt cel care, pentru a fi, trebuie să-şi biciuiască ineitatea. Cel care prin inei tate e cel ce trebuie


229 să fie o fiintă, adică să biciuiască Întruna acest soi de haită negativă, o, cătele de bicisnicie . . . Sub gramatică se află gin­ direa, care e o ruşine mai greu de învins, o fecioară m ult mai anevoie de Înduplecat atunci CÎnd o iei drept un fapt Înnăscut ll Căci gîndirea e o matroană ce nu a existat dintotdeauna" . * *

*

Nu e vorba de a opune imaginii dogmatice despre gindire o altă imagine, împrumutată, de pildă, din schizofrenie. Ci, mai curînd, de a aminti că schizofrenia nu este doar un fapt uman, ea este şi o posibilitate a gîndirii, ce nu se dezvăluie ca atare deCÎt în abolirea imaginii. Remarcabil e faptul că, În ce o priveşte, imaginea dogmatică nu recunoaşte decît eroarea ca rătăcire a gîndirii, şi reduce totul la fizionomia erorii Acesta e chiar al cincilea postulat pe care îl vom sintetiza: eroarea, prezen ta tă ca singurul "negativ" al gîndirii. Şi fără îndoială că acest postulat este legat de celelalte, aşa cum şi celelalte sînt legate de el: ce i se poate întîmpla unei Cogitatio natura univer­ salis, care presupune o bunăvointă a gînditorului ca şi o natură bună a gindirii, dacă nu să greşească, adică să ia falsul drept adevăr (falsul conform naturii drept adevărul conform voin­ tei)? Iar eroarea nu atestă oare ea însăşi forma unui sim t comun, de vreme ce nu se poate întîmpla ca o singură facultate să se înşele, ci cel putin două din punct de vedere al colaborării lor, un obiect al uneia fiind confundat cu un alt obiect al celeilalte? Şi ce es te o eroare, dacă nu întotdeauna o falsă recognitiune? Şi de unde vine eroarea dacă nu dintr-o falsă repartitie a elementelor reprezentării, dintr-o falsă evaluare a opozitiei, a analogiei, a asemănării şi a identitătii? Eroarea nu e decît reversul unei ortodoxii rationale, şi ea este tot o măr­ turie în favoarea lucrului de care se îndepărtează, în favoarea unei onesti tăti, a unei naturi bune şi a unei bunăvointe din partea celui considerat a greşi. Eroarea aduce aşadar un om a­ giu "adevărului" în măsura în care, neavînd formă, ea conferă .


230 falsului forma adevărului. În acest sens, sub imperiul unei inspiratii cu totul diferită de cea din Republica, Platon con­ struic§te, în Teetet, atît modelul pozitiv al recogniliunii sau simtul comun cît şi modelul negativ al erorii. Nu numai că, bunăoară, gîndirea împrumută idealul unei "ortodoxii", nu numai că simtul comun îşi află obiectul în categoriile de opozi­ tie, similitudine, analogie şi identitate; ci şi eroarea implică în ea însăşi această transcendenţă a unui simt comun fată de senzatii, şi a unui suflet fată de toate facultătile pe care le determină să coopereze (ovUoyw,uos) în forma Acelui3§i. Căci, dacă nu pot confunda două lucruri pe care le percep, sau pe care le concep, pot oricînd confunda un lucru pe care îl percep cu un lucru pe care îl concep sau de care îmi amintesc, ca atunci cînd strecor obiectul prezent al senzatiei mele în engrama unui alt obiect din memorie - de pildă, "bună ziua Teodoros " cînd trece Teetet. Î m nimicnicia ei, eroarea este tot · o dovadă în favoarea acelei Cogitatio natura. Am putea spune că eroarea este un rateu al bunului simt sub forma simtului comun care rămîne intact, integru. Prin aceasta, ea confirmă postulatele precedente ale imaginii dogamtice, în acee3§i mă­ sură în care şi derivă din ele, oferind totodată o demonstratie a lor prin absurd. E adevărat că această demonstraţie este cu totul inefi­ cace, operînd în acel3§i element ca şi postulatele însele. Î n ceea ce privc§te conciliere a dintre Teetet şi textul Republicii, poate că aceasta e mult mai uşor de descoperit decît pare la prima vedere. Nu întîmplător Teetet e un dialog aporetic; iar aporia cu care se încheie, este tocmai aceea a diferenţei sau diaphora (pe cît gîndirea cere pentru diferenţă o transcendentă în raport cu "opinia", pe atît opinia cere pentru ea însăşi o imanentă a diferentei). Teetet este prima mare teorie a simtului comun, a recogniţiunii şi a reprezentării, şi Ci erorii în chip de corelat. Însă aporia diferentei arată C§ecul ei, încă de la început, şi necesi­ tatea de a se căuta o doctrină a gîndirii într-o cu totul altă directie: oare în cea indicată de cartea a VII -a din Republica ? . . .


231 Cu această rezervă totU§ i, că modelul din Teetet continuă s ă action eze subiacent, şi că elementele persistente ale repre­ zentării compromit încă noua viziune din Republica. Eroarea este"negativul" ce se dezvoltă firesc în ipoteza acelei Cogitatio natura universalis. Cu toate acestea, imaginea dogmatică nu uită nicidecum că bunăoară gîndirea mai are şi alte peripeţii în afara ero rii, oprobrii mai greu de înfruntat, negări nespus de greu de dezvol tat . Ea nu ignoră faptul că nebunia, prostia, răutatea - oribilă trinitate ce nu se reduce la acelaşi - nu se reduc nici pe-atît la eroare. încă o dată însă, aici nu sînt, pentru imaginea dogmatică, decît fapte. Prostia, răutatea, nebunia sînt considerate ca fapte cu cauzalitate ex­ ternă, ce pun în joc forţe exterio are ele însele, în stare să modifice din afară probitate a gîndirii - şi aceasta în măsura în care nu sîntem numai gînditori . Tocmai că singu rul efect al acestor forţe în gîndire este asimilat cu eroarea, socotită a cumula de drept efectele cauzali t ăţilor de fapt externe. A§adar trebuie de drept înţeleasă reducerea prostiei, a răutăţii , a nebu­ niei doar la figura erorii. De unde caracterul hibrid al acestui concept fad, care nu ar aparţine gîndirii pure dacă aceasta nu ar fi deturnată din afară, dar care nu ar rezulta din acest afară dacă nu s-ar afla în gîndirea pură. De aceea, în ce ne priveşte, nu ne putem mulţumi să invocăm anumite fapte spre a le opune imaginii de drept a gîndirii dogmatice. Ca şi în cazul recog­ niţiunii, trebuie să continuăm discutia în planul dreptului, re­ flectînd la legitimitatea distrib utiei empiricului şi transcenden­ talului aşa cumm este ea operată de imaginea dogmatică. Căci ni se pare că există mai degrabă fapte de eroare. Dar ce fapte? Oare cine spune "bună ziua Teodoros " atunci cînd trece Teetet, şi "e ora trei" cînd de fapt e ora trei şi jumătate, şi 7 + 5 = 13? Miopul, distratul, copilul la şcoală. Acestea sînt exemple efective de erori care, ca cea mai mare parte a "fap­ telor", trimit la situaţii cu totul artificiale sau puerile, şi care dau despre gîndire o imagine gro tescă fiindcă o raportează la întrebări foarte simple la care se poate şi trebuie să se dea


232 răspuns prin propozitii independente 12. Eroarea nu capătă sens decît atunci cînd jocul gîndirii încetează de a mai fi spe­ culativ pentru a deveni un fei de joc radiofonic. .A§adar trebuie răsturnat totul: tocmai eroarea e un fapt, arbitrar extrapolat, arbitrar proiectat în transcendental; cît despre adevăratele structuri transcendentale ale gîndirii, şi despre "negativul" ce le învăluie, poate că trebuie �ă le căutăm în altă parte, în alte figuri decît cele ale erorii. Într-u n anumit fel, filozofii au avut întotdeauna o vie con§tiintă a acestei necesităţi. Putini sînt cei care nu simteau nevoia să îmbogătească conceptul de eroare prin determinări de o altă natură (Să amintim CÎteva exemple: notiunea de superstitie, 3§a cum este elaborotă de Lucretiu, de Spinoza şi de filozofii secolului XVIII, mai cu seamă de Fontenelle. E limpede că "absurditatea" unei superstitii nu se reduce la nucleul ei de eroare. De asemenea, ignoranta sau uitarea lui Platon se distinge de eroare tot atît cît reminiscenta însăşi de ineitate. Notiunea stoică de stultitio. este totodată nebunie şi prostie. Ideea kantiană de iluzie internă, interioară ratiunii, se distinge radical de mecanismul extrinsec al erorii. A1ienarea hegelienilor presupune o profundă remaniere a raportului adevăr-fals. Notiunile schopenhaueriene de vulgaritate şi de stupiditate implică o răsturnare completă a raportului vointă­ intelect). Însă ceea ce împiedică 3ceste determinări mai bogate să se dezvolte în contul lor, � tocmai mentinerea imaginii dogmatice, §i a postulatelor de simt comun, de recognitiune şi de reprezentare care o insotesc. Şi în acest caz, corectivele nu pot apărea decît în chip de "căinte", ce vin să complice sau să tulbure pentru o clipă imaginea, fără să-i răstoarne principiul implicit . . Prostia nu e totuna cu animalitatea. Animalul este prote­ jat de forme specifice care îl împiedică să fie "prost". S-au stabilit deseori corespondente formale Între chipul uman şi capetele de animale, adică între diferente individuale ale omu­ lui şi diferente specifice ale animalului. Dar în felul acesta nu


233 se analizează prostia ca bestialitate propriu umană. Atunci cînd poet ul satiric parcurge toate treptele batj ocu rii, el nu se opreş­ te la formele animale, ci purcede la regresiuni mai adînci, de la carnivore la ierbivore, aj ungînd pînă la urmă la o cloacă, la un fond digestiv şi leguminos universal. Mai profund decît gestul exterior de atac sau manifestarea voracitătii, se află procesul interior al digestiei, prostia cu mişcări peristaltice. De aceea tiranul nu are numai cap de bou, ci şi de pară, de varză sau de cartof. Nimeni nu este vreodată superior sau exterior lucrului de care profită: tiranul institutionalizează prostia, dar el este cel dintîi servitor al sistemului său şi cel dintîi instituit, tot un sclav ce porunceşte sclavilor. Cum ar putea conceptul de eroa­ re să explice, şi în acest caz, unitatea prostiei şi a cruzimii, a grotescului şi a înspăimîntătorului, care dublează cursul lumii? Laşitatea, cruzimea, josnicia, prostia nu sînt doar puteri cor­ porale, sau fapte de car ac ter şi de societate, ci structuri ale gîndirii ca at are Astfel peisajul transcendental se însufleteşte; trebuie introdus în el locul tiranului, al sclavului şi al imbe­ cilului - fără ca locul să semene cu cel care îl ocupă, şi fără ca transcendentalul să fie calchiat vreodată pe figurile empirice ce le face posibile. Ceea ce ne împiedică să facem din p ros tie o p robemă transcendentală, este întotdeauna credinta noastră în postulatele acestei Cogitatio: prostia nu mai poate fi decît o determinare empirică, trimitînd la psihologie sau la anecdotă - ba şi mai rău, la polemică şi la inj urii - şi la culegerile de idiotenii ca gen pseudoliterar de-a dreptul execrabil. Dar a cui e vina? Oare nu e în primul rînd a filozofiei, care s-a lăsat convinsă de conceptul de eroare, chiar dacă şi pe acesta l-a împrumutat de la fapte, d ar de la fapte prea putin semnificative şi cu totul arbitrare? Literatu ra cea mai proastă antologhează idioteniile; însă cea mai bună literatură a fost obsedată de problema prosti ei, pe care a ştiut să o ducă pînă la portile filozofiei, dîndu-i întreaga dimensiune cosmică, enciclo pedică şi gnoseologică (Flaubert, Baudelaire, Bloy). Ar fi fost de ajuns ca filozofia să reia această problemă cu propriile ei mijloace şi .


234

cu modestia necesară, considerînd că prostia nu e niciodată a altora, ci ea e obiectul unei întrebări specific transcendentale: oare cum e posibilă prostia (şi nu eroarea)? Ea e posibilă în virtutea legăturii dintre gîndire şi in­ dividuaţie. Legătura aceasta e mult mai adîncă decît cea care apare în Eu gîndesc; ea se înfiripă într-un cîmp de intensitate care constituie deja sensibilitatea subiectului gînditor. Căci Eul ("le") şi Ego-ul ("Moi") nu sînt poate decît indicii de specie: omenirea ca specie şi părţi. Fără îndoială că specia a trecut la starea implicită în om; astfel că Eu poate servi de principiu universal recogniţiunii şi reprezentării, în timp ce formele specifice explicite sînt doar recunoscute de el, iar specificarea nu e decît regula unuia din elementele reprezentării. Eul nu este aşadar o specie, şi asta fiindcă el conţine implicit ceea ce genurile şi speciile dezvoltă explicit, adică devenirea reprezen­ tată a formei. Au o soartă comună, Eudoxiu şi Epistemon. Individuaţia, dimpotrivă, nu are nici o legătură cu specificarea, chiar prelungită. Nu numai că se deosebeşte prin natură de orice specificare dar, cum vom vedea, ea o face posibilă şi o precedă. Ea constă în cîinpuri de factori intensivi fluenţi care nici atît nu împrumută forma Eului sau a Ego-ului. Individuaţia ca atare, operînd sub toate formele, nu poate fi despărţită de un fond pur pe care îl scoate la iveală şi-l tîrăşte cu sine. E greu de descris acest fond, care suscită groază şi atracţie totodată. A răscoli fondul e îndeletnicirea cea mai periculoasă, dar şi cea mai ispititoare pentru o voinţă obtuză în momentele ei de stupoare. Căci acest fond urcă la suprafaţă deopotrivă cu in­ dividul şi totuşi el nu ia nici o formă sau o figură. El este de faţă, ne fIXează, totuşi nu are ochi. Individul se deosebeşte de el, însă el nu se distinge de individ, continuînd să se lege de ceea ce se dezleagă de el. El este indeterminatul, dar în măsura în care continuă să îmbrăţişeze determinarea, aşa cum se lipeşte lutul de pantof. Or, animalele sînt într-un fel ferite de acest fond, prin formele lor explicite. Nu acelaşi lucru e valabil pentru Eu şi pentru Ego, măcinaţi de cîmpurile de individuaţie


235 care îi chinuie, rară apărare în fata unei ridicări a fondului ce le întinde oglinda lui diformă şi deformantă, şi în care toate formele acum gîndite se topesc. Prostia nu e nici fondul şi nici individul, ci tocmai acest raport în care individualia scoate fondul afară rară a-i putea da formă (el urcă prin Eu, pătrun­ zÎnd cît mai adînc în posibilitatea gîndirii, constituind nerecu­ noscutul oricărei recognitiuni). Toate determinările devin ne­ crutătoare şi rele, nemaifiind percepute decît de o gîndire ce le contemplă şi le inventează descărnate, desprinse de forma lor vie, plutind pe fondul acesta întunecat. Fond pasiv pe care orice este violentă. Fond digestiv pe care orice este agresiune. Aici are loc sabatul prostiei şi răutăţii. Aceasta e probabil şi originea melancoliei ce împovărează cele mai frumoase fizio­ nomii ale omului: presentimentul unei hidoşenii proprii chipu­ lui uman, al unei ieşiri la suprafaţă a prostiei, al unei deformări în rău, al unei reflectări în nebunie. Căci, din punct de vedere al filozofiei naturii, nebunia izbucneşte în punctul în care individul se reflectă în acest fond liber şi, prin urmare, ca urmare, prostia se reflectă în prostie, cruzimea în cruzime, şi nu se mai poate suporta. " În mintea lor prinse atunci a se dezvolta o jalnică facultate, aceea de a vedea prostia şi a nu o mai putea răbda . . . ,, 1 3 . E adevărat că această facultate atît de jalnică este şi facultatea regală atunci cînd ea însufleteşte filozofia ca filozofie a spiritului, adică atunci cînd ea induce toate celelalte facultăti spre acest exercitiu transcendent ce face posibilă o reconciliere violentă între individ, fond şi gîn­ dire. Atunci factorii de individuatie intensivă se iau drept obiecte astfel încît constituie elementul cel mai de sus al unei sensibitităti transcendente, acel sentiendum; şi astfel, din facul­ tate în facultate, fondul e purtat tot timpul în gîndire ca negîn­ dit şi negînditor, însă acest negîndit a devenit forma empirică necesară sub care gîndirea în Eul fisurat (Bouvard şi Pecuchet) gîndeşte în sfîrşit cogitandum-ul adică elementul transcendent ce nu poate fi decît gîndit ("faptul că nu gîndim încă" sau ce e . ?. ) . prostIa


236 • •

Profesorii ştiu foarte bine că rar se întîmplă să întîlneşti în "teme" (cu exceptia acelor exercitii în care trebuie să traduci propozitie cu propozitie, sau să obtii un rezultat exact) greşeli sau ceva neadevărat. Dimpotrivă, nonsensurile, observatiile lipsite de · interes sau de importantă, banalitătile luate drept lucruri remarcabile, confundarea unor "puncte" obişnuite cu puncte singulare, problemele prost puse sau al căror sens a fost deturnat, reprezintă situatia cea mai rea şi cea mai frecventă, de-a dreptul amenintătoare, soarta noastră a tuturor. C'md se iscă o polemică între matematicieni, e îndoielnic că unul i-ar reproşa celuilalt că s-a în§elat în rezultatele sau calculele sale; ei îşi repro§ează mai degrabă că au el�borat o teoremă insig­ nifiantă, o problemă lipsită de sens. Intră în sarcina filozofiei să tragă consecintele. Elementul sens este întru totul recunos­ cut de filozofie, a ajuns să ne fie chiar foarte familiar. TotU§� poate că acest lucru nu este încă suficient. Sensul e definit ca fiind conditia adevărului; cum însă se presupune că conditia posedă o extensie mai largă decît conditionatul, sensul nu întemeiază adevărul fără a face posibilă şi eroarea. O propo­ zitie falsă nu este aşadar, din acest motiv, mai putin o propozitie cu sens. at despre nonsens, acesta ar fi car acterul a ceea ce nu poate fi nici adevărat nici fals. într-o propozitie distingem două dimensiuni: cea a expresiei, în virtutea căreia propozitia enuntă, exprimă ceva ideatic; cea a desemnării, în virtutea căreia ea indică, desemnează obiecte cărora le corespund enuntul sau exprimatul Una ar fi dimensiunea sensul� cealaltă a adevă­ rului şi a falsului. în felul acesta însă sensul nu ar întemeia adevărul unei propozitii fără a rămîne indiferent la ceea ce întemeiază. Adevărul şi falsul ar fi o problemă de desemnare (aşa cum spune Russ ell), "problema adevărului şi a falsului priveşte ceea ce indică termenii, nu ceea ce exprimă ei"). Ne aflăm atunci într-o situatie stranie: descoperim domeniul sen.


237 sului, însă n trimitem pur şi simplu la un fier psihologic sau la un formalism logic. La nevoie, adăugăm la valorile clasice ale adevărului şi falsului o nouă valoare, cea a nonsensului sau a absurdului Se presupune însă că adevărul şi falsul continuă să existe în aceeaşi stare de mai înainte, adică independent de conditia ce li se atribuie sau de noua valoare ce li se adaugă. Despre acest lucru se vorbeşte ori prea mult ori insuficient: prea mult, deoarece căutarea unui temei formează esentialul unei "critici" ce ,ar trebui să ne inspire noi moduri de a gîndi; .

insuficient, deoarece, atîta timp cît temeiul rămîne mai cuprin zător decît înteme iatul, această critică nu face decît să justifice modurile de gîndire traditionale. Se presupune că adevărul şi falsul rămîn nea fectate de conditia ce nu-I întemeiază pe unul fără să-I facă posibil pe celălalt Prin trimiterea adevărului li falsului la raportul de desemnare în propozitie, se concede un ­

al şaselea postulat, cel al propozitiei ÎDSe§i sau al desemnării, ce le reuneşte pe cele precedente li intră în lantul lor (raportul de desemnare nu e decît forma logică a recognitiunii). De fapt, conditia trebuie să fie aceea a experientei reale, fi nu a experientei posibile. Ea formează o geneză intrinsecă, nu o conditionare extrinsecă. Adevărul este, în toate privintele,

o problemă de producere, nu de adecvare. O problemă de genitali tate şi nu de ineitate, nici de reminiscenta Nu putem crede că întemeiatul ră mîne acelaş� acelaşi ca înainte, cînd nu era întemeiat, cînd nu trecuse prin proba întemeierii. Dacă ratiunea suficientă, dacă temeiul este "cotit", acest lucru se întîmplă fiindcă el raportează ceea ce întemeiază la un adevărat fără-temei. Se cuvine să o spunem: nu mai poate fi recunoscut A întemeia însemană a metamorfoza. Adevărul li falsul nu

privesc doar o simplă desemnare, pe care sensul s-ar multumi să o facă posibilă rămînînd însă indiferent Raportul de la ' propozitie Ia obiectul pe care n desemnează trebuie să fie

stabilit în cadrul sensului însuşi; este obligatia sensului ideatic de a <Se depăşi către obiectul desemnat Desemnarea nu ar fi niciodată întemeiată dacă, efectuată fiind în cazul unei propo-


238

ziţii adevărate, ea nu ar trebui gîndită ca limita seriilor genetice sau a legăturilor ideatice ce constituie sensul. Dacă sensul se depăşeşte către obiect, cel din urmă nu mai poate fi pus în realitate ca exterior sensului, ci doar ca limita procesului său. Iar raportul dintre propozitie şi ceea ce desemnează ea, ca raport efectuat, se află constituit în unitatea sens ului, con­ comitent cu obiectul care îl efectuează. Există un singur caz în care desemnatul este totuna cu sine şi rămîne exterior sens ului: e tocmai cazul propoziţiilor sin julare, luate ca exemple, des­ prinse arbitrar de contextul lor 4. Dar iarăşi, cum am putea crede că nişte exemple de şcoală, puerile şi artificiale, ar putea justifica imaginea gîndirii? De fiecare dată cînd o propoziţie este repusă în contextul gîndirii vii, reiese că ea are exact adevărul pe care îl merită conform sens ului ei, precum şi falsul ce îi revine conform nonsensului pe care ea îl implică. Din adevăr avem totdeauna partea pe care o merităm în functie de sensul a ceea ce spunem. Sensul este geneza sau producerea adevărului, iar adevărul nu este decît rezultatul empiric al sens ului. În toate postulatele imaginii dogmatice regăsim ace­ eaşi confuzie, care constă în a ridica Ia transcendental o simplă figură a cmpiricului, chiar şi cu pretul coborîrii în empiric a adevăratelor structuri ale transcendentalului. Sensul este exprimatul propozitiei, dar ce este expri­ matul? Acesta nu se reduce nici la obiectul desemnat, nici la starea trăită de cel care se exprimă. Trebuie chiar să distingem sensul de semnificaţie în felul următor: semnificatia trimite numai la concept şi la modul în care el se raportează la obiecte condiţionate Într-un cîmp de reprezentare; însă sensul este precum Ideea care se dezvoltă În determinările subreprezen­ tative. Nu ne va mira că e mai uşor să spui ce nu este sensul, decît ce este el. Î ntr-adevăr, nu putem niciodată formula con­ comitent o propozitie şi sensul ei, niciodată nu putem spune sensul a ceea ce spunem. Din acest punct de vedere, sensul este adevăratul loquendum, ceea ce nu poate fi spus În uzanta empirică, deşi nu poate fi decît spus în uzanţa transcendentă.


239

Ideea, care străbate toate facultăţile, nu se reduce totuşi la sens. Aceasta fiindcă, la rîndul ei, ea este şi nonsens; şi nu există nici o dificultate în a concilia acest dublu aspect prin care Ideea este constituită din elemente structurale ce nu au sens prin ele însele, dar constituie ea însăşi sensul a tot ceea ce produce (structură şi geneză). Doar un singur cuvînt se spune pe sine şi sensul lui, şi acesta e tocmai cuvîntul nonsens, abraxas, snark sau blituri. Iar dacă sensul este în mod necesar un nonsens penru uzajul empiric al facultăţilor, invers, nonsensurile atît de frecvente în uzajul empiric sînt ca secretul sensului pentru observatorul conştiincios, ale cărui facultăţi sînt toate îndrep­ tate spre o limită transcendentă. A§a cum au recunoscut atîţia autori în diverse feluri (Flaubert sau Lewis Carroll), mecanis­ mul nonsensului este cea mai înaltă finalitate a sensului, după cum mecanismul prostiei este cea mai înaltă finalitate a gîndirii. Dacă e adevărat că nu spunem sensul a ceea ce spunem, putem cel puţin lua sensul, adică exprimatul unei propozitii, drept desemnatul unei alte propozitii - căreia iarăşi nu-i spunem sensul, şi a§a le nesfîrşit. Astfel că, dînd "nume" fiecărei propo­ zitii a conştiintei, aceasta din urmă este antrenată într-o regre­ sie nominală fără sfîrşit, fiecare nume trimitînd la alt nume, care desemnează sensul precedentului. Însă neputinta conş­ tiintei empirice este aici ca puterea "n" a limbajului, iar repeta­ rea lui transcendentă, ca nemărginita putere de a vorbi a cuvintelor înseşi, sau de a vorbi despre cuvinte. Oricum, gîn­ direa e trădată de imaginea dogmatică şi în postulatul pro­ poziliilor, conform căruia filozofia şi-ar afla un început într-o primă propozitie a conştiinţei: Cogito. Dar Cogito-ul este poa­ te numele ce nu are sens, şi are alt ob,iect decît regresia la nesfîrşit ca putere de reiterare (gîndesc că gîndesc că gîn­ desc . . . ). Orice propozitie a conştiinţei implică un inconştient al gîndirii pure, care constituie sfera sensului în care se regre­ sează la infinit. Primul paradox al sensului este aşadar cel al proliferării, în virtutea căruia exprimatul unui "nume" este desemnatul


240

altui nume, care îl dublează pe primul. De acest paradox se poate scăpa, fără îndoială, dar pentru a cădea în altul: de data aceasta suspendăm propoziţia, o imobilizăm, exact cît să ex­ tragem din ea un dublu ce nu-i reţine decît conţinutul ideatic, datul imanent. Repetiţia paradoxală proprie limbajului nu mai constă atunci într-o dublare, ci într-o dedublare; nu mai rezidă într-o precipitare, ci într-o suspensie. Acest dublu al propo­ ziţiei ni se pare �adar distinct totodată de propoziţia însăşi, de cel care o formulează şi de obiectul la care se referă. El se distinge de subiect şi de obiect, fiindcă nu există în afara propoziţiei care îl exprimă. Se distinge de propoziţia însăşi, fiindcă el se raportează la obiect ca atributul lui logic, ca "enunţabilul" sau "exprimabilul" lui. E chiar tema complexă a propoziţiei şi, prin urmare, termenul prim al cunoaşterii. Pen­ tru a-l deosebi totodată de obiect (Dumnezeu, cerul de pildă) şi de propoziţie (Dumnezeu este, cerul e albastru), îl voIp. enunţa sub forma infinitului sau participiului: Dumnezeu-fiin­ ţă, sau Dumnezeu fiind, fiind-albastrul cerului. Acest complex e un eveniment ideatic. E o entitate obiectivă, dar despre care nici măcar nu se poate spune că există în sine: ea insistă, subzistă, avînd o cvasifiinţă, o extrafiinţă, minimum de fiintă comună obiectelor reale, po:>ibile şi chiar imposibile. în felul acesta însă ne pomenim într-un hăţiş de dificultăţi secundare. Căci, cum am putea evita ca propoziţiile contradictorii să aibă acelaşi sens, de vreme ce afirmaţia şi negaţia sînt doar moduri propoziţionale? Şi cum s-ar putea evita ca un obiect imposibil, contradictoriu în sine, să aibă un sens, deşi nu are "sem­ nificaţie" (fiindul-pătrat al cercului)? Mai mult, cum să împaci precaritatea unui obiect cu veşnicia sens ului său? În sfiqit, cum să faci pentru a scăpa de efectul-oglindă: o propoziţie trebuie să fie adevărată fiindcă exprimabilul ei este adevărat, însă exprimabilul nu e ădevărat decît dacă propoziţia e adevărată? Toate dificultăţile acestea au o origine comună: extrăgînd un dublu din propoziţie, am evocat o simplă fantomă. Sensul definit asfel nu e decît un abur plutind la limita dintre lucruri


241

şi cuvinte. Sensul apare aici ca urmare a unuia din cele mai puternice eforturi ale logicii, însă ca Ineficacele, ca necorporal steril, lipsit de puterea de geneză 15. Lewis Carroll a făcut o minunată enumerare a tuturor acestor paradoxuri: cel al dedu­ blării neutralizante îşi află întruchiparea în zîmbetul fără pisică, aşa cum cel al dublării proliferante se regăseşte în cavalerul ce dă Întruna un nume nou numelui de cîntec - şi între aceste două extreme, toate paradoxurile secundare ce formează aven­ turile lui Alice. Am cîştiga oare ceva exprimînd sensul mai curînd sub o formă interogativă decît sub aceea a infinitivului sau a par­ ticipiului ("Oare Dumnezeu este?", mai curînd decît Dum­ nezeu-fiintă sau fiindul-Dumnezeu)? La prima vedere cîştigul e substantial. Şi aceasta fiindcă o interoga tie este întotdeauna calchiată pe răspunsuri ce pot fi date, probabile sau posibile. Interogatia este aşadar ea însăşi dublul neutralizat al unei propozitii presupusă a fi preexistentă, ce poate sau trebuie să servească drept răspuns. Oratorul îşi pune întreaga măiestrie în elaborarea unor întrebări corespunzînd răspunsurilor pe care vrea să le capete, adică propoziţiilor cu care vrea să ne convingă. Şi chiar atunci cînd nu cunoaştem răspunsul, nu întrebăm decît presupunîndu-l deja dat, preexistînd de drept într-o altă conştiinţă. De aceea interogarea, conform etimo­ logiei, se face întotdeauna în cadrul unei comunităţi: a interoga implică nu numai un simţ comun, ci şi un bun-simt, o distribuire a ştiintei ("savoir") şi a datului în raport cu conştiinţele em­ pirice, conform situatiilor lor, punctelor lor de vdere, funcţiilor şi competentelor lor, astfel că o conştiintă e considerată că ştie deja ceea ce ignoră cealaltă (cît e ora? - dumneata care ai ceas, ori te afli lîngă o pendulă. Cînd s-a născut Cezar? dumneata care cunoşti istoria romană). În ciuda acestei imper­ fectiuni, formula interogativă prezintă totuşi un avantaj: con­ comitent cu faptul că ea ne invită să considerăm propozitia corespunzătoare ca un răspuns, ne deschide o cale nouă. O propozitie concepută ca răspuns e întotdeauna un caz par-


242 ticular de solutie, considerat ca atare în mod abstract, izolat de sinteza superioară care l-ar raporta laolaltă cu alte cazuri la problemă ca problemă. La rîndul ei, interogarea exprimă deci felul În care o problemă este dezmembrată, măruntită, trădată În experientă şi pentru conştiintă, conform cazurilor ei de rezolvare sesizate ca diverse. Deti ne dă o idee insuficientă, interogarea ne dă astfel presentimentul a ceea ce dezmem­ brează. Sensul este în problema însăşi. El este constituit în tema complexă, însă tema complexă este acel ansamblu de probleme şi de Întrebări în raport cu care propozitiile servesc ca elemente de răspuns şi cazuri de rezolvare. Totuşi, această definitie ne pretinde să ne descotorosim de o iluzie proprie imaginii dog­ matice despre gîndire: trebuie să încetăm a mai calchia proble­ mele şi întrebările după propozitiile corespunzătoare ce ser­ vesc sau pot servi de răspunsuri. Ştim care este agentul iluziei; e vorba de interogarea ce desface, în cadrul unei comunităti, problemele §i întrebările, reconstituindu-Ie apoi după propo­ zitiile conştiintei comune empirice, adică după verosimilitu­ dinile unei simple doxa. Prin aceasta se compromite măretul vis logic al unui calcul al problemelor sau al unei combinatorii. S-a crezut că problema, întrebarea erau doar neutralizarea unei propozitii corespunzătoare. Cum să nu se creadă, aşadar, că tema sau sensul e doar un dublu ineficace, calchiat pe tipul propozitiilor pe care le subsumează, sau chiar pe un element prezumat comun oricărei propozitii (teza indicativă)? Din ne­ putinta de a vedea că sensul (problema) este extrapropozi­ tional(ă), că diferă prin natură de orice propozitie, ratăm esentialul, geneza actului de a gîndi, exercitiul facultătilor. Dialectica este arta problemelor şi a întrebărilor, combina­ toria, calculul problemelor ca atare. însă dialectica îşi pierde puterea proprie - şi acum începe lunga istorie a denaturării

ei, ce o face să cadă sub puterea negatiwlui - atunci cînd se multumeşte să calchieze problemele pe propozitii. Aristotel scrie: "Dacă spunem de pildă: Animal-pedestru-biped e defini-


243

tia omului, nu-i aşa? sau Animal e genul omului, nu-i aşa?, obtinem o propozitie; dar dacă spunem în schimb: Animal­ pedestru-biped este sau nu definitia omului?, aici apare o problemă. La fel şi pentru celelalte noţiuni. De aici rezultă în mod cu totul firesc că problemele şi propoziţiile sînt în număr egal, de vreme ce din orice propozitie se poate face o problemă, schimbînd pur şi simplu turnura frazei". (Pînă şi la logicienii contemporani regăsim lungul drum al iluziei. Calculul proble­ melor e prezentat ca extramatematic; ceea ce e adevărat, de vreme ce el este în mod esenţial logic, adică dialectic; dar el este inferat dintr-un simplu calcul al � ropoziţiilor, mereu co­ piat, calchiat după propoziţiile înseşi) 6. Sîntem făcuţi să credem totodată că problemele sînt date de-a gata, şi că ele dispar în răspunsuri sau în soluţie; sub acest dublu aspect, ele nu mai pot fi deja decît nişte fantome. Sîntem lăsati să credem că activitatea de a gîndi, precum şi adevărul şi falsul în raport cu această activitate, nu încep decît cu căutarea soluţiilor, nu privesc decît soluţiile. Probabil că această cre­ dintă are aceeaşi origine ca şi celelalte postulate ale imaginii dogmatice: mereu ace l eaşi exemple puerile scoase din contex­ tul lor, arbitrar erijate în modele. E vorba de o prejudecată infantilă, conform căreia magistrul dă o problemă intrînd în sarcina noastră să o rezolvăm, iar rezultatul străduinlei noastre fiind apoi calificat drept adevărat sau fals de către o autoritate puternică. Aceasta e şi o prejudecată socială, cu interesul vizibil de a rămîne copii, care ne îmbie tot timpul să rezolvăm pro­ bleme venite de aiurea, ne mîngîie sau ne confortează spu­ nîndu-ne că am învins dacă am ştiut să răspundem: problema ca obstacol, iar dezlegătorul în chip de Hercule. Aceasta e aşadar originea unei imagini groteşti a culturii, ce se regăseşte în teste, în instructiunile guvernului, în concursurile de presă (în cadrul cărora fiecare e invitat să aleagă după gustul propriu, cu conditia ca acesta să coincidă cu gustul tuturor). Fiti voi înşivă, întelegîndu-se că eul vostru trebuie să fie eul celorlalti. Ca şi cum nu am rămîne sclavi atîta timp cît nu dispunem de


244

problemele înse§i, de o participare la probleme, de un drept la probleme, de o administrare a problemelor. Soarta imaginii dogmatice a gîndirii este tocmai aceea de a se sprijini mereu pe exemple puerile din punct de vedere psihologic, reactionare din punct de vedere social (cazurile de recognitiune, cazurile de eroare, cazurile de propozitii simple, cazurile de răspunsuri sau de rezolvare) pentru prejudecarea a ceea ce ar trebui să fie punctul cel mai înalt în gîndire, adică geneza actului de a gîndi §i sensul adevărului §i falsului. A§adar, la celelalte postulate trebuie adăugat un al §aptelea: cel al răspunsurilor §i solutiilor, conform căruia adevărul §i falsul nu încep decît cu solutiile sau califică răspunsurile. Deja, cînd se întîmplă ca într-un examen §tiintific să fie "dată" o falsă problemă, acest fericit scandal vine la momentul potrivit pentru a aminti familiilor că problemele nu sînt gata făcute, ci, dimpotrivă, că ele trebuie să fie con­ stituite §i investite în cîmpuri simbolice care le sînt proprii; §i că, prin urmare, cartea profesorului are neapărat nevoie de un profesor, neapărat failibil, pentru a fi făcută. Unele tentative pedagogice au gîndit §i participarea elevilor, chiar foarte tineri, la alcătuirea problemelor, la constituirea lor, la pozitia lor ca probleme. Mai mult, toată lumea "recuno8§te" într-un fel că lucrul cel mai important îl constituie problemele. Dar nu e suficientă această recuno8§tere de fapt, ca §i cum problema nu ar fi decît o mi§care provizorie §i contingentă hărăzită dis­ paritiei în constituirea §tiinţei ("savoir") §i a cărei imJX>rtanţă ar tine doar de conditiile empirice negative la care e supus subiectul cunoscător; această descoperire trebuie, dimpotrivă, ridicată la nivelul transcendental, iar problemele trebuie con­ siderate nu ca ni§te "date" (data), ci ca ni§te "obiectităti" ideatice ce î§i au suficienta lor, implicînd acte constituente §i investitoare în cîmpurile lor simbolice. Departe de a se referi la solutii, adevărul §i falsul afectează mai întîi problemele. O solutie are întotdeauna adevărul pe care îl merită în functie de problema la care răspunde; iar problema are întotdeuna solutia pe care o merită în functie de adevărul sau falsitatea ei, adică


245

de sensul ei. Tocmai aici Χi află semnificatia unele formule celebre precum "adevăratele mari probleme se pun numai atunci cînd sînt rezolvate", sau "omenirea nu-§i pune decît problemele pe care le poate rezolva": §i aceasta nicidecum fiindcă problemele, practice sau speculative, ar fi ca umbra unor solutii preexistente ci, dimpotrivă, fiindcă solutia decurge în mod necesar din conditiile complete sub care problema e determinată ca problemă, din mijloacele §i termenii de care dispunem pentru punerea ei. Problema sau sensul este toto­ dată locul unui adevăr originar §i geneza unui adevăr derivat. Notiunile de nonsens, de sens fals, de contrasens trebuie rapor­ tate la problemele înse§i (există probleme false prin indeter­ minare, altele prin supradeterminare; §i, în sfir§it, prostia este facultatea falselor probleme, dovedind incapacitatea de a con­ stitui, de a întelege §i a determina o problemă ca atare). Filo­ zofii §i savantii năzuiesc să treacă proba adevărului §i falsului în probleme; acesta e obiectul dialecticii în chip de calcul superior sau combinatorie. Dar §i această năzuintă functio­ nează doar ca o "pocăintă", atîta timp cît consecintele trans­ cendentale nu se trag în mod explicit §i cît dăinuie de drept imaginea dogmatică a gîndirii. Iluzia naturală (cea care constă în calchierea probleme­ lor pe propozitii) se prelunge§te, într-adevăr, într-o iluzie filo­ zofică . Se recunoaşte exigenta critică, se face efortul de a duce proba adevărului §i falsului pînă în interiorul problemelor; se mentine însă ideea că adevărul unei probleme rezidă doar în posibilitatea ei de a primi o solutie. Noua figură a iluziei, caracterul ei tehnic, vine de data aceasta din faptul că forma problemelor e modelată peforma deposibilitate a propozitiilor. Lucrurile stau deja astfel la Aristotel - acesta îi stabilea dialecticii sarcina ei reală, sin..,gura ei sarcină efectivă: arta problemelor §i a întrebărilor. In timp ce Analiticele ne dau mijlocul de a rezolva o problemă deja dată, sau de a răspunde la o întrebare, Dialectica trebuie să indice cum se pune între­ barea întemeiat. Analiticele studiază procesul prin care silogis-


246

mul conchide în mod necesar, însă Dialectica inventează su­ biectele de silogisme (pe care Aristotel le numeşte exact "probleme") şi creează elementele de silogism privitoare la un subiect ("propozitii"). Numai că, pentru a judeca o problemă, Aristotel ne invită să luăm în considerare "opiniile care sînt aceptate de toti oamenii sau de cea mai mare parte dintre ei, sau de întelepti", pentru a le raporta apoi la puncte de vedere generale (predicabile) şi a forma astfel acele locuri ce permit stabilirea sau respingerea lor într-o discutie. Locurile comune sînt aşadar proba simtului comun Însuşi; va fi considerată ca falsă problemă orice problemă a cărei propozitie corespun­ zătoare contine un viciu logic privind accidentul, genul, pro­ priul sau definitia. Dacă la Aristotel dialectica apare ca devalo­ rizată, redusă la simplele verosimilitudini ale opiniei sau ale doxei, acest lucru nu se datorează faptului că el nu ar fi înteles bine sarcina ei esentială ci, dimpotrivă, modului defectuos în care a conceput realizarea ei. Pradă iluziei naturale, el cal­ chiază problemele pe propozitiile simtului comun; pradă iluziei filozofice, el face să depindă adevărul problemelor de locuri comune, adică de posibilitatea logică de a primi o rezolvare (propozitiile indicînd ele însele cazuri de rezolvare posibile). De-a lungul istoriei filozofiei, forma posibilitătii în cel mai bun caz variază. Astfel, partizanii unei metode matematice pretind că se opun dialecticii; totuşi ei păstrează esentialul acesteia, adică idealul unei combinatorii sau al unui calcul al problemelor. însă În loc să recurgă la forma logică a posibilului, ei degajează o altă formă de posibilitate, specific matematică - fie geometrică, fie algebrică. Problemele continuă aşadar să fie calchiate pe propozitii corespunzătoare şi să fie evaluate după posibilitatea lor de a primi o solutie. Mai precis, dintr-un punct de vedere geometric şi sintetic, problemele sînt inferate din propozitii de un tip particular numite teoreme. E vorba de tendinta generală pe care o are geometria greacă de a limita, pe de o parte, problemele în folosul teoremelor, iar pe de altă parte, de a subordona problemele teoremelor înseşi. Şi aceasta


247

fiindcă teoremele par să exprime şi să dezvolte proprietătile esentei simple, în timp ce problemele privesc doar evenimente şi afectiuni ce atestă o degradare, o proiectie a esentei în imaginatie. În felul acesta însă, punctul de vedere ai genezei este în mod obligatoriu coborît la un rang inferior: se demons­ trează că un lucru nu poate să nu fie, în loc să se arate că el este, şi de ce este (de aici şi frecventa, la Euclid, a rationamen­ telor negative, indirecte şi prin absurd, ce mentin geometria sub dominatia principiului identitătii, împiedicînd-o să fie o geometrie a ratiunii suficiente). Dintr-un punct de vedere algebric şi analitic, esentialul situatiei nu se schimbă. Proble­ mele sînt acum calchiate pe ecuatii algebrice, şi evaluate în functie de posibilitatea de a efectua asupra coeficientilor ecua­ tiei un ansamblu de operatii ce furnizează rădăcinile. însă, aşa cum în geometrie ne imaginăm problema rezolvată, în algebră operăm asupra unor cantităti necunoscute ca şi cum ele ar fi cunoscute: astfel continuă strădania ce constă în a reduce problemele la forma propozitiilor putînd să le servească drept cazuri de rezolvare. Lucrul se vede limpede la Descartes. Metoda carteziană (căutarea a ceea ce e clar şi distinct) este una chemată să rezolve probleme presupuse ca fiind date, şi nu o metodă de inventie, proprie constituirii problemelor înseşi şi intelegerii întrebărilor. Regulile ce privesc problemele şi între­ bările nu au decît un rol în mod expres secundar şi subordonat. Descartes combate dialectica aristoteliciană, dar are însă un punct comun cu ea, un punct decisiv: calculul problemelor şi al întrebărilor rămîne inferat dintr-un calcul al "propozitiilor simple" presupuse ca prealabile, deci tot postulatul imaginii dogmatice 17. Variatiile continuă, dar în acP..eaşi perspectivă. Ce alt­ ceva fac empiriştii, în afara faptului de a inventa o nouă formă de posibilitate: probabilitatea, sau posibilitatea fizică de a primi o solutie? Nu face la fel şi Kant? Totuşi, mai mult decît oricare altul, Kant cerea ca proba adevărului şi falsului să fie trecută în probleme şi întrebări; şi chiar astfel definea el Critica. Pro-


248

funda lui teorie a Ideii, ca problematizantă şi problematică, îi îngăduia să regăsească adevărata sursă a dialecticii, şi chiar să introducă problemele în expunerea geometrică a Raţiunii practice. Dar, fiindcă critica kantiană rămîne sub imperiul imaginii dogmatice sau a simţului comun, Kant defmeşte încă adevărul unei probleme prin posibilitatea ei de a primi o soluţie: de data aceasta e vorba de o formă de posibilitate transcendentală, conform unei folosiri legitime a facultăţilor aşa cum e ea determinată în fiecare caz, prin cutare sau cutare organizare a simţului comun (căreia îi corespunde problema). Regăsim mereu cele două aspecte ale iluziei: iluzia naturală, ce constă în calchierea problemelor pe propoziţii considerate ca preexistente, pe opinii logice, teoreme geometrice, ecuatii algebrice, ipoteze fizice, judecăţi transcendentale; şi iluzia filo­ zofică, ce constă în evaluarea problemelor în funcţie "rezol­ vabilitatea" lor, adică după forma extrinsecă variabilă a posibi­ lităţiii lor de rezolvare. E inevitabil atunci ca temeiul să fie el însuşi doar o simplă condiţionare exterioară. Ciudat salt pe loc şi cerc vicios, prin care filozoful pretinde că duce adevărul, anumite soluţii pînă la probleme, dar, în continuare prizonier al imaginii dogmatice, el trimite adevărul problemelor la posi­ bilitatea soluţiilor lor. Î n acest fel e ratată caracteristica internă a problemei ca atare, elementul imperativ interior care hotă­ răşte mai întîi adevărul sau falsitatea sa, şi care măsoară capa­ citatea sa de geneză intrinsecă: însuşi obiectul dialecticii sau al combinatoriei, "diferenţialul". Problemele sînt probe şi selec­ tări. Esenţial este faptul că, în sînul problemelor, are loc o geneză a adevărului, o producere a adevărului în gîndire. Pro­ blema este elementul în gîndire, elementul genetic în adevăr. Noi putem aşadar substitui un punct de vedere al genezei efective simplului punct de vedere al condiţionării. Adevărul şi falsul nu rămîn în indiferenţa condiţionat ului în raport cu condiţia sa, şi nici condiţia nu rămîne în indiferenţă în raport cu ceea ce face posibil. O producere a adevărului şi falsului prin problemă, şi în măsura sensului, iată singurul mod de a lua în


249

serios expresiile "adevărată §i falsă problemă". Pentru aceasta, e suficient să se renunte la copierea problemelor după propo­ zitii posibile, ca §i la definirea adevărului problemelor prin posibilitatea de a accepta o solutie. Dimpotrivă, tocmai "rezol­ vabilitatea" trebuie să depindă de o caracteristică internă: ea trebuie să fie determinată de conditiile problemei, în acel8§i timp cu solutiile reale, născute prin §i în probemă. Fără această răsturnare, faimoasa revolutie copernicană nu înseamnă nimic. Aşadar nu există revolutie atîta timp cît rămînem la geometria lui Euclid: trebuie să mergem pînă la o geometrie a ratiunii suficiente, geometrie diferentială de tip riemannian, care tinde să creeze discontinuul pornind de la continuu sau să întemeieze solutiile în conditiile problemelor. Nu numai că sensul este ideatic, ci §i problemele sînt Ideile înse§i. între probleme §i propozitii există întotdeauna o diferentă de natură, un interval esential. O propozitie prin ea însă§i e particulară, §i ea reprezintă un răspuns determinat. Un ansamblu de propozitii se pot distribui astfel încît răspunsurile pe care le reprezintă să formeze cazurile unei solupi generale (de pildă, pentru valorile unei ecuatii algebrice). însă, tocmai că, generale sau particulare, propozitiile nu-§! află sensul decît în problema subiacentă care le inspiră. Numai Ideea, numai problema e universală. Nu solutia împrumută generalitatea ei problemei ci, dimpotrivă, problema împrumută universalitatea ei solutiei. Niciodată nu e suficient să rezolvi o problemă cu ajutorul unei serii de cazuri simple jucînd rolul de elemente analitice; mai . trebuie determinate §i conditiile în care pro­ blema dobînde§te maximumul de cuprindere §i de extensie, putînd comunica deci cazurilor de rezolvare continuitatea ideatică ce îi este proprie. Chiar pentru o problemă care nu ar avea decît un singur caz de rezolvare, propozitia care ar desem­ na acest caz nu §i-ar afla sensul decît într-un complex suscep­ tibil de a cuprinde situatii imaginare §i de a integra un ideal de continuitate. A rezolva înseamnă a crea tot timpul discon­ tinuităti pe fondul unei continuităti functionind ca Idee. De


250

îndată ce "uităm" problema, nu mai avem în fata noastră decît o solutie generală abstractă; şi cum nimic nu mai poate sustine această generalitate, nimic nu poate împiedica această solutie să se fărîmiteze în propozitiile particulare care formează cazu­ rile ei. Separate de problemă, propozitiile cad iarăşi În starea de propozitii particulare, numai cu valoare de desemnare. Conştiinta se străduieşte atunci să reconstituie problema, însă după dublul neutralizat al propozitiilor particulare (interogări, îndoieli, verosimilitudini, ipoteze) şi după forma vidă a propo­ zitiilor generale (ecuatii, teoreme, teorii . . . ) 18. Atunci începe dubla confuzie ce asimilează problema seriei de ipotetice şi o subordonează seriei de categorice. Natura universalului s-a pierdut; dar odată cu ea şi natura singularului. Căci problema sau Ideea nu e mai putin singularitatea concretă decît univer­ salitatea adevărată. Raporturilor ce constituie universalul pro­ blemei le corespund repartitii de puncte remarcabile şi singula­ re ce constituie determinarea conditiilor problemei. Mentinînd primatul teoremei asupra problemei, Proclus o definise în mod riguros pe cea din urmă ca referitoare la o ordine a evenimen­ telor şi a afectiunilor l 9. Iar Leibniz spunea clar ceea ce des­ parte problema de propozitii: tot felul de evenimente, "moda­ litatea şi circumstantele", în care propozitiile îşi află sensul. Îns ă aceste evenimente sînt ideatice, de o altă natură şi mai profunde decît evenimentele reale pe care le determină În ordinea solutiilor. Sub marile evenimente zgomotoase se află micile evenimente liniştite, aşa cum sub lumina naturală se află micile licăriri ale Ideii. Singularitatea nu e mai putin dins:olo de propozitiile particulare, decît este universalul dincolo de pro­ pozitia generală. Ideile problematice nu sînt esente simple, ci complexe, multiplicităti de raporturi şi de singularităti cores­ punzătoare. Din punct de vedere al gîndirii, distinctia proble­ matică dintre ordinar şi singular, şi nonsensurile ce rezultă dintr-o repartitie defectuoasă în conditiile problemei, sînt fără îndoială mai importante decît dualitatea ipotetică sau catego-


25 1

rică dintre adevărat şi fals, cu "erorile" ce provin din confun­ darea lor în cazurile de solutie. O problemă nu există în afara solutiilor ei. Însă departe de a dispărea, ea insistă şi persistă în aceste solutii care o acoperă. O problemă e determinată în acelaşi timp în care e rezolvată; însă determinarea ei nu se confundă cu rezolvarea, cele două elemente deosebindu-se prin natură, iar determina­ rea e ca şi geneza solutiei concomitente. (Astfel repartitia singularitătilor apartine în întregime conditiilor problemei, în timp ce specificatia lor trimite deja la solutiile construite sub aceste conditii). Problema este totodată transcendentă şi im­ anentă în raport cu solutiile ei. Transcendentă, fiindcă ea constă într-un sistem de legături ideatice sau de raporturi diferentiale între elemente genetice. Imanentă, fiindcă aceste legături sau raporturi se concretizează în relatiile actuale ce nu seamănă cu ele, şi care sînt definite de cîmpul de solutie. Nimeni nu a arătat mai bine ca Albert Lautman, în admirabila lui operă, că problemele sînt mai întîi Idei platoniciene, legături ideatice între notiuni dialectice, privitoare la "situatii eventuale ale existentului"; dar şi că ele se actualizează în relatiile reale constitutive ale solutiei căutată Într-un cîmp matematic sau fizic, etc. Tocmai în acest sens, după opinia lui Lautman, ştiinta participă mereu la o dialectică ce o depăşeşte, adică la o putere metamatică şi extrapropozitională, deşi această dialectică nu-şi întru� legăturile decît în propozitiile unor teorii ştiintifice efective20• Problemele sînt întotdeauna dialectice; de aceea, atunci cînd dialectica "uită" raportul ei intim cu problemele ca Idei, atunci cînd se multumeşte să calchieze problemele pe propozitii, ea îşi pierde puterea ei adevărată pentru a cădea sub stăpînirea negativului, şi substituie în mod necesar obiec­ titătii ideatice a problematicului o simplă înfruntare a propo­ zitiilor opuse, contrare sau contradictorii. E vorba de o lungă denaturare ce Începe cu dialectica însăşi, şi atinge forma ex­ tremă în hegelianism. Dar dacă e adevărat că, în principiu, dialectice sînt problemele, iar ştiintifice solutiile lor, trebuie să


252

distingem într-un fel mai cuprinzător: problema ca instantă transcendentă; cîmpul simbolic în care se exprimă conditiile problemei în mişcarea ei de imanentă; cîmpul de rezolvabilitate ştiintifică în care se întruchipează problema şi în functie de care se defineşte simbolismul precedent. Numai o teorie generală a problemei, şi a sintezei ideatice corespunzătoare, va putea preciza raportul dintre aceste elemente. * *

*

Problemele şi simbolica lor sînt legate de anumite sem­ ne. Tocmai semnele "pun probleme", şi se dezvoltă într-un cîmp simbolic. Folosirea paradoxală a facultătilor, şi în primul rînd a sensibilitătii în cadrul semnului, trimite aşadar la Ideile ce străbat toate facultătile şi le trezesc la rîndul lor. Invers, Ideea trimite la folosirea paradoxală a fiecărei facultăti, şi ea însăşi îi oferă limbajului sensul. E acelaşi lucru să explorezi Ideea, şi să ridici fiecare din facultăti la exercitiul ei transcen­ dent. Acestea sînt cele două aspecte ale unui a învăla, ele unei învătări esentiale. Căci, pe de o parte, cel care învată constituie şi investeşte probleme practice sau speculative ca atare. A învăta e numele potrivit pentru actele subiective operate în fata obiectitătii problemei (Ideii), în timp ce a şti desemnează numai generalitatea conceptului sau stăpînirea liniştită a unei reguli a solutiilor. O experientă celebră în psihologie este cea cu maimuta căreia i se propune să-şi găsească mîncarea în cutii de o anumită culoare amestecate printre alte cutii de diverse culori; vine un moment paradoxal în care numătul "erorilor" scade, fără ca maimuta să posede totuşi deocamdată "ştiinta" sau "adevărul" unei solutii pentru fiecare caz. Moment fericit, în care maimuta-filozof se deschide către adevăr, şi produce ea însăşi adevărul, dar numai în măsura în care începe să pătrundă în hătişul colorat al unei probleme. Aici vedem cum discon­ tinuitatea răspunsurilor se naşte pe fondul de continuitate al unei învătări ideatice, şi cum adevărul şi falsul se distribuie în


253

functie de ceea ce întelegem dintr-o problemă, cum adevărul final, atunci cînd e dobîndit, tÎşneşte ca limita problemei în întregime înteleasă şi determinată, ca produsul unor serii gene­ tice ce constituie sensul, sau ca rezultatul unei geneze ce nu se petrece numai în capul unei maimute. A învăta, înseamnă a pătrunde în universalul raporturilor ce constituie Ideea, şi în singularitătile care le corespund. Ideea de mare spre exemplu, cum arăta Leibniz, e un sistem de legături sau de raporturi diferentiale între particule, precum şi de singularităti cores­ punzînd gradelor de variatie ale acestor raporturi - ansamblul sistemului incamindu-se în mişcarea reală a valurilor. A învăta să inoti, înseamnă a conjuga puncte remarcabile ale propriului corp cu punctele singulare ale Ideii obiective, spre a forma un cîmp problematic. Această conjugare determină pentru noi un prag de conştiintă la nivelul căruia actele noastre reale se îmbină cu perceperile relatiilor reale ale obiectului, oferind atunci o solutie de problemă. Însă, tocmai că ideile proble­ matice sînt totodată elementele ultime ale naturii şi obiectul subliminal al micilor perceptii. Astfel că "învătarea" trece în­ totdeauna prin inconştient, se petrece totdeauna în incon­ ştient, stabilind între natură şi spirit legătura unei profunde complicităti. Pe de altă parte, cel care învată ridică fiecare facultate la exercitiul transcendent. La nivelul sensibilitătii, el caută să determine naşterea acestei a doua puteri, care captează ceea ce nu poate fi decît simtit. Aceasta e deci edUt;8tia simturilor. Iar violenta se comunică de la o facuitate la alta, dar cuprin­ zîndu-l întotdeauna pe Celălalt în incomparabilul fiecăreia. Pornind de la care semne ale sensibilitătii, prin ce comori ale memoriei va fi oare suscitată gîndirea? Şi sub torsiuni deter­ minate de singularitătile cărei Idei? Niciodată nu se ştie dina­ inte cum are să invete cineva - prin ce îndrăgostiri ajungi bun la latină, multumită căror întîlniri eşti filozof, în ce dictionare înveti să gîndeşti. Limitele facultătilor se îmbucă unele în altele, sub forma sfărîmată a ceea ce poartă şi transmite dife-


254

renta. Nu există o metodă pentru descoperi rea comorilor, şi cu atît mai putin pe ntru a învăla, există însă un dresaj violent, o cultură sau o paideia ce parcurge individul in întregul lui (un albinos în care se naşte actul de a simti în sensibilitate, un afazic în care se naşte cuvîn tu l în limbaj, un acefal în care se naşte a gîndi în gîndire). Metoda este mijlocul pe care îl are ştiinta ("savoir") pentru a reglementa cooperarea tuturor facultăti­ lor; de aceea ea este manifestarea unui simt comun sau realiza­ rea unei Cogitatio natura, presupunînd o bun ăvo int ă ca o "hotărîre premeditată" a gînditorului. Î nsă cultura este por­ nirea de a învăta, aventura involuntarului, înlăntuind o sen­ sibilitate, o memorie, apoi o gîndire, cu toate violentele şi cruzimile necesare, cum spunea Nietzsche, tocmai pentru "a dreSa un popor de gînditori", pentru "a da un dresaj spiritului". Fire§te, recunoaştem adesea importanta şi demnitatea învătării. Dar ca un fel de omagiu adus conditiilor empirice ale Ştiintei ("Savoir"): găsim o noblete în această însufletire pre­ paratorie, care trebuie totuşi să se piardă în rezultat. Şi chiar dacă insistăm asupra specificului învătării, şi asupra timpului implicat în învătare, o facem pentru a îndulci scrupulozitatea unei conştiinte psihologice ce nu-şi permite, desigur, să dispute ştiinlei dreptul înnăscut de a reprezenta întregul transcenden­ tal. Invătarea e doar intermediarul dintre ne§tiintă şi ştiintă, trecerea vie de la una la cealaltă. Degeaba spunem că, la urma urmei, a învăta este o întreprindere infinită; aceasta nu e mai putin împinsă către circumstante şi dobîndirea cunoştintelor, lăsată în afara esentei, presupusă simplă, a ştiintei ca ineitate, element a priori sau chiar Idee regulatoare. Şi, pînă la urmă, învătarea cade mai degrabă în partea şobolanului din labirint, în timp ce filozoful din afara cavemei ia cu sine doar rezultatul - ştiinta - petru a degaja din ea principiile transcendentale. Chiar şi la Hegel, formidabila învătare la care asistăm în cadrul Fenomenologiei rămîne subordonată, în rezultatul şi nu mai putin în principiul ei, idealului ştiintei ca ştiintă absolută. E adevărat că, şi de data aceasta, Platon face exceptie. Căci, la el,


255

învăţarea este cu adevărat mişcarea transcendentală a sufle­ tului, ireductibilă atît la ştiintă cît �i la neştiinţă. Pe "învăţare" şi nu pe ştiintă trebuie prelevate conditiile transcendentale ale gîndirii. De aceea conditiile sînt determinate de Platon sub forma reminiscenJei şi nu a ineitătii. Un timp se introduce astfel în gîndire, dar nu ca timpul empiric al gînditorului supus unor conditii de fapt, ci ca timp al gîndirii pure sau conditie de drept (timpul ia gîndirea). Iar reminiscenta îşi află obiectul propriu, memorandumul ei, în materia specifică a învătării, adică în întrebările şi problemele ca atare, în urgenta problemelor independente de solutiile lor, în Idee. De ce trebuie oare ca atîtea principii fundamentale, privind ceea ce înseamnă a gîndi, să fie compromise chiar de reminiscentă? Căci, cum am văzut, timpul platonician nu-şi introduce diferenta în gîndire, iar învătarea eterogeneitatea ei, decît spre a le supune încă formei mitice a asemănării şi identitătii deci imaginii ştiintei înseşi. Astfel că întreaga teorie platoniciană a învăţării functionează ca o pocăinţă, zdrobită fiind de imaginea dogmatică născîndă, şi suscită un fără-temei pe care nu e în stare să-I exploreze. Un nou Menon ar spune: tocmai ştiinţa nu e nimic altceva decît o figură empirică, simplu rezultat ce cade şi recade în experientă, însă învătarea este adevărata structură transcendentală care uneşte fără mediere diferenta cu diferenta, neasemănarea cu neasemănarea, şi introduce timpul în gîndire, dar ca formă pură a timpului vid în general, şi nu în chip de cutare trecut mitic, de cutare fost prezent mitic. Regăsim mereu necesitatea de a răsturna relatiile sau repartitiile presupuse ale empiricului şi ale transcendentalului. Şi trebuie să lăum în considerare, ca pe un al optulea postulat în imaginea dogmatică, postulatul ştiin­ ţei care nu face decît să recapituleze, să le adune pe toate celelelate într-un rezultat presupus simplu. Am expus opt postulate, fiecare cu două figuri: 1 0 pos­ tulatul principiului, sau al Cogitatio natura universalis (bună­ vointa gînditorului, şi natura bună a gîndirii); 20 postulatul idealului, sau al simtului comun (simtul comun în chip de


256

concordia Jacultatum, §i bunul-simt ca repartitie ce garantează această concOrdie); 30 postulatul modelului, sau al recognitiu­ oii (recognitiunea invitînd toate facultătile să se exercite asu­ pra unui obiect presupus acel8§i, §i posibilitatea erorii ce decur­ ge de aici în repartitie, atunci cînd o facultate confundă unul din obiectele ei cu un obiect al alteia); 4° postulatul elemen­ tului, sau al reprezentării (cînd diferenta este subordonată dimensiunilor complementare ale Acelui8§i §i ale Asemănă­ torului, ale Analogului §i Opus ului); sa postulatul negativului, sau al erorii (în care eroarea exprimă totodată orice se poate petrece p rost rn gîndire,dar ca produsul unor mecanisme a­ teme); {f postulatul functiei logice, sau al propozitiei (desem­ narea este considerată ca locul adevărului, sensul nefiind decît dublul neutralizat al propozitiei, sau dublarea ei la nesfiqit); l' postulatul modalitătii, sau al solutiilor (problemele fIind material calchiate pe propozitii, sau definite formal prin posibi­ litatea lor de a fi rezolvate); ffJ postulatul final ului sau rezul­ tatu� postulat al §tiintei (subordonarea învătării §tiintei, §i subordonarea culturii metodei). Dacă fiecare postulat are două figuri, aceasta fiindcă el este o dată natural, o dată filozofic; o dată în arbitrarul exemplelor, o dată în presupozitia esentei. Postulatele nu au nevoie să fie spuse: ele actionează cu atît mai bine în tăcere, în această presupozitie a esentei ca §i în alegerea exemplelor; toate la un loc, ele formează im­ aginea dogmatiCă a gîndirii. Zdrobesc gîndirea sub greutatea unei imagini care este aceea a Acelui8§i §i a Asemănătorului în reprezentare, dar care dezvăluie cel mai adînc ce înseamnă a gîndi, alienînd cele duă puteri ale diferentei §i repetitiei, ale începerii §i reînceperii fllozofice. Gîndirea care se n8§te în gîndire, actul de a gîndi zămislit în genitalitatea lui, nici dat în ineitate, nici presupus în reminiscentă, este gîndirea fără im­ agine. Dar ce e o astfel de gîndire, §i operarea ei în lume?


257 Note

1. 2.

3.

4.

5.

6. 7.

8.

Cf. DESCARlES, Recherche de Ia verite par Ia lumiere lUltUre/le (&1. A1quit, Garnier, t. II). FEUERBACH e dintre cei care au mers cel mai departe in problema inceputului. El denuntă presupozitiile implicite in filozofie in general şi in cea a lui Hegel in particular. EI arată că filozofia trebuie să plece nu de la intelegerea ei cu o imagine pre-filozofică, ci de la "diferenta" dintre ea şi non-filozofie. (El consideră fnsă că această exigentă a adevăratului inceput este suficient realizată atunci cind se porneşte de la fiinta empirică, sensibilă şi concretă). - Cf. Contribution a Ia critique de la philosophie de Hegel (trad. ALTiiU SSER, Manifestes philosophiques, Presses Universitaires de France, in special p. 33). NIETZSCHE, Considerations intempestives, Schopenhauer educatezu, §3. Privitor la cest simt comun şi la persistenta modelului recognitiunii, cf. Maurice MERLEAU-PONTY, Phenomenologie de Ia perception (N.R.F., pp. 276 sq., 366 sq.). - In legătură cu teoria kantiană a simţurilor comune, cf. indeosebi Critica puterii de judecare, § 18-22 şi 40. Şi declaratiile de principiu din Critica raJiunii pure: "Filozofia, fie ea cea mai rnaltă, nu poate duce, In raport cu scopurile esentiale ale culturii umane, mai departe decrt o face directia dată de cea din urmă simtului comun "; "ideile ratiunii pure nu produc o aparenţă rnşelătoare decit prin abuz, căci ele ne sint date prin natura ratiunii noastre, şi este cu neputinţă ca acest tribunal s:.Jprem pentru toate drepturile şi toate pretentiile speculatiei noastre să cuprindă in el insuşi iluzii şi prestigii originare". In ce priveşte dubla subordonare a diferentei fată de identitatea con­ cepută şi de asemănarea percepută, in lumea "clasică" a reprezentării, cf. Michel FOUCAULT, Les malS et les clwses (N.R.F., 1966), pp. 66 sq., 82 sq. PLATON, Republica, rn PLATON, Opere, t. V, Editura ştiintifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986, VII, 523 b sq., trad. Andrei CaRNEA Ibid., 524 ab. - Vom observa cum, In Le rationalisme applique (preSses Universitaires de France, 1949, pp. 51-56), Gaston BACHELARD opune problema sau obiectul-purtător de problemă indoielii carteziene denuntind modelul recognitiunii in filozofie. Cazul imaginaJiei: singurul in care KANT consideră o facultate ca fiind eliberată de forma unui simt comun, şi descoperă pentru ea un exercitiu legitim cu adevărat "transcendent". lntr-adevăr, imaginatia


258

9.

10.

1 1. 12

13.

scbematizanta se află tncă, rn Critica rapunii pure, la adăpostul simlului comun zb logică; imaginatia reflexivă, In j udecata de frumusete, se aflA Incă sub imperiul simtului comun estetic. Cu sublimul tnsă, imaginatia, dupA Kant, este fortata, constrfnsă să-şi Infrunte propria limita, propriul ei �aureov, maximumul ei, cai·e este la fel de bine inimaginabilul, ioformul sau diformul ro natură (C�icll puterii de judecare, § 26). Iar ea transmite propria constrtngere gindirii, la rindul ei silita să gindeascA suprasensibilul, ca temei al naturii şi al facultatii de a gindi: gindirea şi imaginatia intră aici Intr-o discordantl esentială, fntr-o violentl reciprocă ce condiponeazA un nou tip de acord (§27). Astfel că modelul reoognipunii sau forma simtului comun pierd terenul, In cazul sub­ Iimului, rn favoarea unei cu totul alte conceptii despre gindire (§29). HEIDEGGER, Qu 'appeUe-t-on penser'! (trad. BECKER et GRANEL, Presses Universitaires de France), p. 21. - E adevArat că Heidegger pAstrează tema unei dorinte sau a unei ţp,x,a, a unei analogii sau mai bine zis a unei omologii Intre gindire şi ceea ce e de gindit. Aceasta fiindcă el păstfează primatul Aceluiaşi, chiar dacă acesta este considerat ca adunfnd şi cuprinzrnd diferenta ca atare. De aici metaforele darulu� care se substituie celor ale violentei . 10 toate aceste sensuri, Heidegger nu renunti la ceea ce numeam anterior presupozipile subiectiYe. Aşa cum se vede tn I'itre et le temps (trad. BOEHM et WAEHLENS, N.R.F., p. 21), exista Intr-adevAr o Intelegere preontoiogică şi implicită a fiintei, dqi, precizează Heidegger, de aici nu trebuie stI decurgă con­

ceptul-explicil.

Nopunea de "aoord-discordantn e bine determinata de Kostas AXELOS, care o aplică lumii, şi care recurge la un semn particular ("sau/şin) pentru a desemna tn acest sens diferenta ontologică: cf. Vers la pensie pIonitoin, Editions de M\nuit, 1964. Antonin ARTAUD, Correspondance avec Riviere (Oeuvru compUtu, N.R.F., t. 1, pp. 9- 1 1) - Privitor Il! aceasta corespondentA. a se vedea comentariile lui Maurice BLANCHOT, Le Iivre It veniT, N.R.F. Cf. HEGEL, Plrh'IOminologie de 1·:spriJ (trad. HYPPOIITE, Aubier) t. 1, p. 35: "Maniera dogmatică de a gindi tn domeniul cunoaşterii ("savoir") nu e altceva decit opinia după care adevArul consta tntr-o propozipe ce este un rezultat fix salI tntr-o propozitie care este imediat ştiu ta. La tntrebAri precum: dnd s-a născut Cezar? crte picioare are un stadiu'!, etc., trebuie să se dea un răspuns precis • . • losă natura unui

asemenea adevăr numit astfel este diferita de adevArurile fiIozoficen• FLAUBERT, Bouvard et Ncuchei Despre rău (prostie şi răutate), despre izvorul lui care este oarecum Fondul devenit autonom (mtr-un -


259

14.

15.

raport esential cu individuatia), şi despre toată povestea ce decu rge de aici, SCHELLING a scris pagini splendide in Recherchesphilosophiques sur Ia nature de Ia Iibene humaine, ef. Essais, trad. S. JANKELEVITCH, M. Aubier, pp. 265-267; "Dumnezeu a lăsat acest fond să actioneze Intr-o deplină independentă . . . " De unde şi atitudinea lui RUSSELL, care privilegiază propozitiile sin­ gulare: cf. polemica lui Oirnap, In Sigmification et verile (trad. DEVAUX, Aammarion), pp. 36<'-357. Cf. excelenta carte a lui Hubert E!.JE, Le Complexe significabile (Vrin, 1 936), ce pune in evidenţă importanţa şi paradoxurile acestei teom a sensului, aşa cum se dezvoltă e3 In secolul al XIV -lea In şcoala lui Occam (Gregorius din Rimini, NicoLlUs din Autrecourt), cum o va regăsi şi Meinong. - Sterilitatea, iileficacitatea sensului conceput astfel apare chiar şi la HUSS ER L, atunci cInd scrie: "Stratul expresiei nu este productiv. Sau, dacă vrem, pnductivitatea lui, aCliunea lui noematică se epuizează odată cu exprimarea şi In forma conceptului care se introduce cu această functie" (Idees directrices pour une phenominologie, trad. R I CO EUR N.R.F., P. 421 ). Cf. ARISTOTEL, Topice, 1 , 4, 1 0 1 b, 30-35. Aceeaşi iluzie se prelungeşte rn logica modernă: Calculul pro bl e me lo r , aşa cum e definit tn special de KOLM O G O R O FF, este rncă calchiat pe un calcul al propoziţiilor, rn "izomorfism" cu el (cf. Paulette DESTO U CHES ­ FEVRIER, Rappon entre le cele"l des problemes et le caleul des proposi­ tions, Referate ale şedinţelor Academiei de Ştiinle, aprilie 1 945). Vom vedea �, o Încercare de "matematică fără negaţie", precum cea a lui G.F.C. Griss, nu-şi află limita decit fn functie de această falsă conceptie despre categoria de problemă. LEIBNIZ, dimpotrivă, presimte decalajul variabil, dar Intotdeauna profund, dintre probleme sau teme pe de o parte, şi propozitii pe de altă parte: "Se poate spune chiar că există teme care stnt intermediare Intre o idee şi o propozitie. Acestea sint întrebările, dintre care unele cer numai un da sau un nu; şi acestea sint cele mai apropiate de propozitii. Dar sInt şi unele care cer modalitatea şi circumstantele, etc., rn cazul cărora trebuie suplinit ceva mai mult pentru a face din ele propoziti i (Nouveaux essais sur /'entendt;ment humain, IV, chap. 1, §2). DESCARTES distinge pre.:eptcle referitGare la "propozitiile simple" de preceptcle referitoare la "Tntrebări" (Regulae, XII). Tocmai că cele din urmă nu incep decît cu regula XIII, şi se deduc din primele. Descar­ tes subliniază chiar el punctul de asemănare dintre metoda sa şi dialec­ tica aristoteliciană: "Iată num'li În ce anume ii imităm pe dial ecticieni : ,

1 6.

---

"

17.


260

18.

19. 20.

pentru a expune formele silogismelor, ei presupun că se cunosc termenii şi materia lor; la fel şi noi, aici, cerem ca intrebarea să fie perfect in�eleasă" (XIII). - De asemenea, rolul subordonat al "intrebărilor" la MALEBRANCHE: cf. Recherche de la verite, VI, 2, cap. 7. Iar la Spinoza, nici o "problemă" nu apare in folosirea metodei geometrice. Totuşi, in Geometrie, DESCARTES sublinia importanta procedeului analitic din punct de vedere al constituirii problemelor, şi nu numai al solutiilor lor (in pagini deosebit de frumoase, Auguste COMTE insistă asupra acestui punct şi arată cum repartitia "singularită�ilor" determină "conditiile problemei": cf. Traite eLementaire de geometrie analytique, 1843). în acest sens, se poate spune că Descartes geometrul merge mai departe decit Descartes filozoful. Unul din caracterele cele mai originare ale epistemologiei moderne este recunoaşterea acestei duble ireductibilităti a "problemei" (in acest sens, folosirea cuvintului problematic ca substantiv ni se pare un neologism indispensabil). Cf. Georges BOULIGAND şi distinctia pe care el o face intre "elementul-problemă" şi "elementul-sinteză globală" (indeosebi Le declin des absolus mathematico-logiques, M. d'Enseignement su�rieur, 1949); Georges CANGUILHEM şi distinc�ia problemă­ teorie (indeosebi Le normal et lepathologique, Presses Universitaires de France, 1966). PROCLUS, Les commentaires SUT le premier livre des ELements d'EucJide (trad. VER EECKE, Desclee de Brouwer), pp. 65 sq. Albert LAUTMAN, Essai SUT les notions de structure et d 'existence en mathematiques (Hermann, 1938), t. 1, p. 13; t. II, p. 148 (singurul element a priori pe care-l putem concepe e dat In experienta acestei urgente a problemelor, anterioară descoperirii solutiilor lor . . . "). - Şi asupra dublului aspect al Ideilor-probleme, transcendentă şi imanentă, cf. Nouvelles recherr:hes SUT la structure dialectique des mathimatiques (Hermann, 1939), pp. 14-15.


Capitolul IV

SINTEZA IDEA TICĂ A DIFERENŢEI Kant aminteşte că Ideile sînt esenţial "problematice". Şi invers, problemele sînt Ideile înseşi. El arată fără îndoială că Ideile ne fac să cădem în false probleme. Dar caracterul acesta nu e cel mai profund: dacă, după Kant, raţiunea pune false probleme în particular, deci poartă iluzia în sînul ei, acest lucru se întîm plă fiindcă ea este mai întîi facultate de a pune pro­ bleme în general. O astfel de facultate, considerată în starea ei naturală, nu are Încă mijlocul de a distinge ceea ce este adevărat sau fals, ceea ce este întemeiat sau nu într-o problemă pe care o pune. Însă rostul operatiei critice constă tocmai în a-i da acest mijloc: "Critica nu are a se ocupa de obiectele raţiunii, ci de raţiunea însăşi sau de problemele ce se nasc din sînul ei" 1. Vom afla că falsele probleme ţin de o folosire nelegitimă a Ideii. De aici rezultă că nu orice problemă este falsă: conform naturii lor critice bine înţeleasă, Ideile au o folosire Întru totul legitimă, numită "regulatoare", în virtutea căreia ele constituie adevă­ rate probleme sau pun probleme bine întemeiate. De aceea regula tor înseamnă problematic. Prin ele însele, Ideile sînt problematice, problematizante - iar Kant, în ciuda unor texte în care asimilează termenii, se străduieşte să arate diferenta Între "problematic", pe de o parte, şi "ipotetic", "fictiv", "ge­ neral" sau "abstract" pe de altă parte. În ce sens aşadar, ca facultate a Ideilor, raţiunea kantiană pune sau constituie pro-


262 bleme? Î n acela că, numai ea este în stare să reunească într-un tot demersurile intelectului privind un ansamblu de obiecte2. Intelectul prin el însuşi ar rămîne împotmoiit în demersuri fragmentare, prizonier al unor interogaţii sau căutări empirice parţiale referitoare la cutare sau cutare obiect, dar el nu s-ar ridica niciodată pînă la conceperea unei "probleme" în stare să dea tuturor demersurilor sale o unitate sistematică. Numai intelectul ar obţine, pe ici pe colo, rezultate sau răspunsuri, însă acestea nu ar putea constitui niciodată o "solutie". Căci orice soluţie presupune o problemă, adică (',o nstituirea unui cîmp sistematic unitar orientînd şi subsumînd căutările sau intero­ gaţiile, în aşa fel încît răspunsurile să formeze la rîndul lor tocmai cazuri de reL:olvare. Lui Kant i se întîmplă să spună că Ideile sînt "probleme fără solutie". El vrea să spună nu numai că Ideile sînt în mod necesar false probleme, aşadar insolubile, ci, dimpotrivă, că adevăratele probleme sînt Idei, şi că aceste Idei nu sînt suprima te de soluţiile "lor", de vreme ce eie sînt condiţia indispensabilă fără de care nici o solutie nu ar putea exista vreodată. Ideea nu are o utilizare legitimă decît raportată la conceptele intelectului; invers, conceptele intelectului nu-şi află temeiul deplinei lor utilizări ,�xperimentale (maxime) decît în măsura În care ele sînt raportate la Ideile problematice, fie că se organizează pe linii ce cO'lverg spre un focar ideal din afara experienţei, fie că se reflectă pe fondul unui orizont superior ce le Îmbrăţişează pe tuate3. Astfel de focare, astfel de orizonturi sînt Ideile, adică problemele ca atare, în natura lor imanentă şi transcendentă totodată. Problemele au o valoare obiectivă, ideile au, într-un fel, un obiect. "Problematic" nu Înseamnă doar o specie deosebit de importantă de acte subiective, ci o dimensiune a obiec­ tivităţii ca atare, investită de aceste acte. Un obiect din afara experientei nu poate fi reprezentat decît sub o formă proble­ matică; ceea ce nu înseamnă că Ideea nu are obiect real, ci că problema ca problemă este obiectul real al Ideii. Obiectul Ideii, amintf!§te Kant, nu este nici o fic!iune, nici o ipoteză, nici o ens


263

rationis: e un obiect ce nu poate fi nici dat nici cunoscut, dar care trebuie reprezentat fără a putea fi determinat direct. Lui Kant îi palce să spună că Ideea ca problemă are o valoare obiectivă şi indeterminată În acelaşi timp. Indeterminatul nu mai este o simplă imperfectiune în cunoaşterea noastră, şi nici o lacună .În obiect; este o structură obiectivă, întru totul pozi­ tivă, actionînd deja în cadrul perceptiei cu titlul de orizont sau de focar. Î ntr -adevăr, obiectul indeterminat, obiectul în Idee, ne serveşte la r�prezentarea altor obiecte (cele ale experien­ tei), cărora le împrumută un maxiumum de unitate sistematică. Ideea nu ar sistematiza demf :rsurile formale ale intelectului, dacă obiectul Ideii nu ar împrumuta fenomenelor o unitate asemănătoare din punct de vedere al materiei lor. Î nsă astfel indeterminatul nu este decît primul moment obiectiv al Ideii. Căci, pe de altă parte, obiectul devine indirect determinabil: el e determinabil prin analogie cu acele obiecte ale experientei cărora le conferă unitatea, dar care îi propun în schimb o determinare "analoagă" raporturilor pe care le întretin între ele. Î n sfirşit, obiectul Ideii poartă în el idealul unei determinări complete infinite, de vreme ce el asigură o specificatie a con­ ceptelor intelectului, prin car� acestea cuprind din ce în ce mai multe diferente dispunînd de un cîmp de contin uitate în esentă infinit. Ideea prezintă prin urmare trei momente: indeterminată În obiectul ei, determinabilă în raport cu obiectele experientei, purtînd idealul unei determinări infinite în raport cu concep­ tele intelectului. &te evident că Ideea reia aici cele trei aspecte ale Cogito-ului: Eu sînt, ca existentă indeterminată, timpul ca formă sub care această existentă este determinabilă, şi Eu gîndesc ca determinare. Ideile sînt exact cugetările Cogito-ului, diferentialele gîndirii. Şi în măsura în care Cogito-ul trimite la un Eu fisurat, despicat de la un capăt la celălalt de către forma timpului care îl traversează, despre Idei trebuie să spunem că ele mişună în această fisură, că se ivesc continuu pe marginile acesteia, ieşind şi reintrînd întruna, alcătuindu-se În mii şi


264 felurite chipuri. De aceea nu e vorba de a umple ceea ce nu poate fi umplut. Dar aşa cum diferenţa reuneşte şi articulează îndată ceea ce distinge, fisura reţine şi ea ceea ce fisurează, Ideile conţin şi ele propriile momente sfîşiate. E îndatorirea Ideii să interiorizeze fisura şi locuitorii ei, furnicile ei. În Idee nu există nici o identitate sau confundare, ci o unitate obiectivă problematică internă între indetermint, determinabil şi deter­ minare. Este poate ceea ce nu apare suficient la Kant: două din cele trei momente rămîn, după el, caractere extrinseci (dacă Ideea este în ea însăşi indeterminată, ea nu e determinabilă decît în raport cu obiectele experienţei, şi nu e purtătoare a idealului de determinare decît în raport cu conceptele intelec­ tului). Mai mult, Kant întruchipa aceste momente în Idei dis­ tincte: Eul ("Moi") este mai ales indeterminat, Lumea e deter­ minabilă, iar Dumnezeu, ideal al determinării. Poate că aici trebuie căutate adevăratele motive pentru care Kant, după cum i-au reproşat şi neokantienii, rămîne la punctul de vedere al condiţionării fără să aj ungă la cel al genezei. Iar dacă greşeala dogmatismului constă mereu în a umple ceea ce separă, cea a empirismului constă în a lăsa separatul în afară; în acest sens, există încă prea mult empirism în Critică (şi prea mult dog­ matism la postkantieni). Orizontul sau focarul, punctul "critic" în care diferenta are funcţia de a reuni, ca diferentă, nu e Încă stabilit. * *

*

Î l opunem pe dx lui non-A, ca simbolul diferenţei (Dif­ ferenzphilosophie) opus celui al contradictiei - ca diferenţa în sine opusă negativităţii. Contradicţia, e adevărat, caută Ideea în direcţia celei mai mari diferente, în timp ce diferenţiala riscă să cadă în prăpastia infinitului mic. Dar problema nu e bine pusă astfel: e o greşeală să legi valoarea simbolului dx de existenta infinitezimalelor; dar e o greşeală şi să-i refuzi orice valoare ontologică sau gnoseologică în numele unei recuzări a


265

acestor infinitezimale. Astfel că, în interpretările vechi ale ca lcul ul ui diferenti al, numite barbare sau prc§tiintifice, există o comoară ce trebuie degaj a tă din ganga ei inifinitezimală. E nevoie de multă naivitate într-adevăr filozofică, şi de mult entuzi asm, pentru a lua În serios simbolul dx: Kant şi chiar Leibniz, în ceea ceei p rivc§te, au renuntat la el. Dar În istoria exoterică a filozofiei d iferentiale există trei nume strălucitoare: Solomon Maimon, în mod pa radox al, întemeiază postkantia­ nismul printr-o reinterp retare leibniziană a calculului (1790); Hoene Wronski, matematician profu nd, elaborează un sistem deopotrivă pozitivist, mesianic şi mistic, im plicînd o interpre­ tare kantiană a calculului (1814); Bordas-Demoulin, cu prilej ul unei reflectii asupra lui Descartes, dă o interpretare platoni­ ciană a calculului (1843). Multe bogăt ii filozofice nu trebuie sacrifica te, în cazul de fată, tehnicii ş tiintifice moderne: un Leibniz, u n Kant, un Platon al calculului. Principiul unei mozo­ fii dife re n tia le În ge nera l trebuie să facă obi ect u l unei expuneri riguroase şi să nu depindă Întru nimic de infiniturile mici. Simbolul dx a pare deo po t rivă ca i ndeterminat, ca determinabil şi ca determin are. Acestor trei aspecte le corespund t rei prin­ ci pii , care formează rati unea s uficientă : indeterminatulu i ca a ta re (dx, dy) Îi corespunde un principiu de determinabilitate;

(�), îi corespunde un principiu de deterinare rec procă ; efectiv determinatului (valori de �) îi cores­

real determin abjl ului m

i

punde un principiu de determinare completă. Pe scurt, dx este Ideea - ideeea platoniciană, leibniziană sau kantiană, "pro­ blema" şi fiinta ei.

Ideea de foc subsumează focul ca o singură m asă con­ tinu ă susceptibilă de crc§tere în continuare. Ideea de bani îşi subsumează obiectul ca o continuitate lichidă de metal fin. Dar dacă e adevărat că continuul trebuie să fie raportat la Idee şi l a folosi rea ei problem a tic ă , aceasta doar cu conditia de a nu mai ti definit prin caractere împ rum ut a te de la intuitia sensibilă


266

sau chiar geometrică, aşa cum se face încă atunci cînd vorbim de interpolare de intermediari, de şiruri intercalare infinite sau de părţi care nu sînt niciodată cele mai mici posibile. Continuul nu aparţine cu adevărat Ideii decît în măsura în care se deter­ mină o cauză ideatică a continuităţii. Continuitatea Împreună cu cauza ei formează elementul pur al cantitabilităţii. Aceasta nu se confundă nici cu cantităţile fIXe ale intuiţiei (qua ntum ), nici cu cantităţile variabile ca concepte ale intelectului (quan­ titas). De aceea simbolul care îl exprimă este cu totul iodeter­ minat: dx nu este absolut nimic În raport cu x, nici dy în raport cu y. Întreaga problemă însă se află în semnificaţia acestor zerouri. Cîtimile ca obiecte ale intuiţiei au întotdeauna valori particulare; şi chiar unite într-un raport fracţionar, fiecare păstrează o valoare independentă de raportul ei. În chip de concept al intelectului, quantitas are o valoare generală, gene­ ralitatea desemnînd aici o infinitate de valori particulare posi­ bile, tot atîtea cîte poate primi variabila. Dar e nevoie mereu de o valoare particulară, care să reprezinte pe celelalte şi să aibă valoarea lor: p recum ecuaţia algebrică a cercului x2+

l -R2= O. Lucrurile nu mai stau la fel cu ydy+xdx =0, care înseamnă "universalul circumferinţei sau al functiei corespun­ dx şi dy exprimă anihilarea cÎtimii şi a zătoare". Zerourile din cantităţii, a generalului ca şi a particularului, În folosul "univer­ salului şi a aparitiei sale". Iată forţa interpretării lui BordasDemou 1010: ceea ce se anu1 eaza -

10

A

dx sau O ' nu S10t cantttatile � O A

-

diferenţiale, ci numai individualul şi raporturile individualului în functiue (prin"individual" Bordas înţelege deopotrivă par­ ticularul şi generalul). S-a trecut de la un gen la celălalt ca de cealaltă parte a oglinzii; functia şi-a pierdut partea ei muabilă sau proprietatea de a varia, ea nu mai reprezintă decît imu­ abi lui împreună cu operaţia care l-a degajat. " În ea se anulează ceea ce se schimbă, i anulîndu-se lasă să se vadă dincolo ceea ce nu se schimbă . Pe scurt, limita nu trebuie să fie concepută ca limită a funcţiei, ci ca o adevărată tăietură, o


267

limită a schimbătorului §i neschimbătorului în cadrul functiei însqi. Grqeala lui Newton constă în a egala diferentele cu zero, iar cea a lui Leibniz în a le identifica cu individualul sau cu variabilitatea. Prin aceasta Bordas se află deja aproape de interpretarea modernă a calculului: limita nu mai presupune ideile de variabilă continuă §i de aproximare infinită. Dim­ potrivă, tocmai notiunea de limită întemeiază o nouă definitie statică §i pur ideatică a continuitătii, §i care nu implică, pentru a fi definită ea însă§i, decît numărul sau mai degrabă universalul în număr. E datoria matematicilor moderne să precizeze natu­ ra acestui universal al numărului, ca rezidînd în tăietură" (în sensul dat de Declekind): tăietura constituie, în acest sens, genul proxim al numărului, cauza ideatică a continuităţii sau elementul pur al cantitabilitătii. Dx este total indeterminat în raport cu x, iar dy în raport l cu y, dar sînt perfect determinabili unul în raport cu celălalt. De aceea un principiu de determinabilitate corespunde in­ determinatului ca atare. Universalul nu este neant, fiindcă există, după expresia lui Bordas, "raporturi ale universalului". Dx §i dy sînt total nediferenţiati, în particular ca §i în general, însă total diferentiati în universal §i prin el. Raportul

� nu e

ca o fractie ce se stabileşte între cîtimi particulare în intuiţie, dar nu e nici un raport general între mărimi variabile sau cantităti algebrice. Fiecare termen nu există decît în raport cu celălalt; nu mai e nevoie §i nici măcar posibil să se indice o variabilă independentă. De aceea, în cazul de faţă, un principiu de determinare reciprocă corespunde ca atare determin abi­ lităţii raportului. Tocmai într-o sinteză reciprocă î�i poate Ideea situa §i dezvolta functia ei efectiv sintetică. Intreaga problemă este deci următoarea: sub ce formă e determin abil raportul diferential? EI este mai întîi sub formă calitativă şi, în această postură, exprimă o functie care diferă prin natură de funcţia zisă primitivă. Qnd primitiva exprimă curba,

�=-;


268

exprimă, în ce o priveşte, tangenta trigonometrică a unghiului pe care îl face tangenta la curbă cu axa absciselor; şi s-a subliniat deseori importanta acestei diferente calitative sau a acestei "schimbări de functie" cuprinsă în diferentială. De asemenea, tăietura desemnează numere irationale care diferă prin natură de termenii seriei numerelor rationale. Dar acesta nu e decît un. prim aspect; căci raportul diferential, în măsura în care exprimă o altă calitate, rămîne încă legat de valorile individuale sau variatiile cantitative corespunzătoare acestei calităti (tan­ gentă de pildă). Aşadar el este diferentiabil la rîndul lui şi atestă doar puterea Ideii de a da naştere la o Idee a Ideii. Universalul în raport cu o calitate nu trebuie confundat aşadar cu valorile individuale pe care le posedă încă în raport cu o altă calitate. În functia sa de universal, el nu exprimă doar această altă calitate, ci un element pur al calitatibilitătii. Tocmai în acest sens Ideea are ca obiect raportul diferential: atunci ea in­ tegrează variatia, dar de data asta nicidecum ca determinare variabilă a unui raport presupus constant ("variabilitate"), ci, dimpotrivă, ca grad de variatie a raportului însuşi ("varietate"), căruia ti corespunde de pildă seria calificată a curbelor. Dacă Ideea elimină variabilitatea, ea o face în folosul a ceea ce trebuie să numim varietate sau multiplicitate. Ideea ca univer­ sal concret se opune conceptului intelectului, şi ea are o com­ prehensiune cu atît mai largă cu cit e mai mare extensia ei. Dependenta raciprocă a gradelor raportului, şi, la limită, de­ pendenta reciprocă dintre raporturi, iată ceea ce defineşte sinteza universală a Ideii (Ideea Ideii, etc.). Solomon Maimon este cel care propune o remaniere fundamentală a Criticii, depă§ind dualitatea kantiană dintre concept şi intuitie. O asemenea dualitate ne trimitea la criteriul extrinsec al constructibilitătii, şi ne lăsa în cadrul unui raport exterior dintre determinabil (spatiul kantian ca pur dat) şi determinare (conceptul gîndit ca atare). Faptul că unul se adaptează la celălalt întăreşte şi mai mult paradoxul ueni ar­ monii doar exterioare în doctrina facultăţilor: de unde şi redu-


269 cerea instantei transcendentale la o simplă conditionare, şi renuntarea la orice exigentă genetică. La Kant, aşadar, diferen­ ţa rămîne exterioară şi, în această calitate, impură, empirică, agătată de exterioritatea constructiei, "între" intuitia deter­ minabilă şi conceptul determinant. Geniul lui Maimon constă în a arăta cît de insuficient este punctul de vedere al conditio­ nării pentru o filozofie transcendentală: cei doi termeni ai diferentei trebuie ginditi şi ei - adică determinabilitatea tre­ buie ea însăşi gîndită ca depăşindu-se înspre un principiu de determinare reciprocă. Conceptele intelectului cuoosc deter­ minarea reciprocă, în cauzalitate sau în actiunea mutuală de pildă, dar numai într-un mod cu totul formal şi reflexiv. Sinteza reciprocă a raporturilor diferentiale, ca sursă a producerii obiectelor reale, aceasta e materia Ideii în elementul gîndit al calitabilitătii în care ea se scaldă. De aici decurge o triplă geneză: cea a calitatitilor produse ca diferentele obiectelor reale ale cunoaşterii; cea a spatiului şi timpului, ca conditii ale cunoaşterii diferentelor; cea a conceptelor ca condiţii pentru diferenta şi distingerea cunoştintelor înseşi. Judecata fizică tinde astfel să-şi asigure întîietatea asupra judecăţii matema­ tice, iar geneza întinderii nu e separabilă de cea a obiectelor care o populează. Ideea apare ca sistemul legăturilor ideale, adică al raporturilor diferentiale între elemente genetice reci­ proc determinabile. Cogito-ul recuperează întreaga putere a unui inconştient diferential, inconştient al gîndirii pure care interiorizează diferenţa dintre Eul ("Moi") determinabil şi Ego-ul ("le") determinant, şi care pune în gîndirea ca atare ceva negîndit, fără de care exercitiul lui ar rămîne în . veci imposibil şi vid. Maimon scrie: "Atunci cînd spun de pildă: roşul e diferit de verde, conceptul de diferenţă ca pur concept al intelectului nu e considerat ca raportul calitătilor sensibile (altfel problema kantiană a lui quid juris ar rămîne întreagă). Dimpotrivă: fie, conform teoriei lui Kant, ca raportul spatiilor lor în chip de forme a priori, fie conform teoriei mele, ca raportul diferen-


270

lelor lor care sînt Idei a priori . Regula particulară a producerii unui obiect, sau modul diferentialei sale, iată ceea ce face din el un obiect particular, iar raporturile dintre diferitele obiecte , se nasc din raporturile diferenlialelor lor ,5 . Pentru a întelege mai bine alternativa prezentată de Maimon, să revenim la un exemplu celebru: linia dreaptă e drumul cel mai scurt. Cel mai scurt se poate interpreta în două feluri: fie din punct de vedere al conditionării, ca o schemă a imaginatiei ce determină spatiul conform conceptului (linia dreaptă definită ca suprapunîndu­ se ei însC§i în toate portiunile ei) - şi în acest caz diferenta rămîne exterioară, întruchipată de o regulă de constructie care se stabileşte "între" concept şi in tuitie. Fie că cel mai scurt se interpretează din punct de vedere al genezei, ca o Idee ce depăşeşte dualitatea conceptului şi a intuitiei, care interiori­ zează de asemenea diferenta dintre dreaptă şi curbă, şi care exprimă această diferentă internă sub forma unei determinări reciproce şi în conditiile de minim al unei integrale. Cel mai scurt nu este schemă, ci Idee; sau este schemă ideală, nu mai e schemă a unui concept. Î n acest sens, matematicianul Houel preciza că cea mai scurtă distantă nu e nicidecum o notiune euclidiană, ci arhimedică, mai mult fizică decît matematică; că nu poate fi separată de o metodă de exhaustiune, şi că ea servc§te mai putin la determinarea dreptei, decît a lungimii unei linii curbe cu aj utorul dreptei - "facem calcul integral ,, fără să ştim 6. Raportul diferential prezintă în sfirşit un al treilea ele­ ment, cel al potentialitătii pure. Puterea este forma deter­ minării reciproce în virtutea căreia nişte mărimi variabile sînt luate unele ca functiile celorlalte; de aceea calculul nu ia în considerare decît mărimi dintre care măcar una se află la o putere superioară alteia. Fără îndoială că primul act al calculu­ lui constă Într-o "depotentializare" a ecualiei (spre exemplu în . .

loc de 2ax -x2=l, avem

� ; =

a x .

Dar analogul se află deja în

cele două figuri precedente, în care quantum şi quantitas dispă-


27 1 reau ca o conditie pen tru aparitia elementului cantitabilitătii, iar discalificarea era o cond iti e pentru aparitia elementului calitatibilitătii. De data aceasta, depotentializarea conditio­ nează potentialitatea pură, conform prezentării lui Lagrange, permitind o desfăşurare a functiei unei variabile într-o serie constituită de puterile lui i-(cantitatea indeterminată) şi de coeficientii acestor puteri (noi functii ale lui x), as tfel încît functia de des făşurare a acestei variabile să fie comparabilă cu functiile celo rl alte. Elementul pur al potentialitătii apare în prim ul coeficient sau prima derivată, celelalte derivate şi, prin urmare, toti termenii seriei rezultînd din repetitia aceloraşi operatii; însă tocma i că în treaga problemă constă în a deter­ mina acest prim coeficie n t, el însll§i independent de i. Aici intervine obiecti a lui Wronski, care contrazice atît prezentarea lui Lagrange (serie Taylor) cît şi pe aceea a lui Carnot (com­ pensarea erorilor). Conform ob iecti ei pe care i-o face lui Car­ not, ecuatii le zise auxi liare nu sînf inexacte fiindcă ele implică pe dx şi pe dy, ci fiindcă ele neglij ează anumite cantităti com­ plementare care scad în acelaşi timp cu d.x şi dy: departe de a explica natura calculului difere ntial, prezentarea lui Carnot mai curînd o p res upune. La fel stau lucrurile şi cu seriile lui Lagrange, în care, din punct de vedere al unui algo ritm riguros care caracterizează, după Wronski, "filozofia transcenden­ taIă", coeficientii discontinui nu primesc semnificat ie decît prin functiile diferentiale care îi compun. Dacă e adevărat că in­ telectul produce o "sumare discontinuă", aceasta nu e decît materia producerii cantitătilor; numai "gradarea" sau con­ tinuitatea le constituie forma, care apartine Ideilor rati unii. De aceea diferentialele nu corespund desigur nici unei cantităt i produse ca atare, ci sînt o regulă n econdition ată pentru geneza cunoaşterii ca ntit ătii, şi pentru generarea d isoo n tinuit ăti lor ce 7 constituie materia ei sau pentru cons tructia seriilor . După cum m ă rturiseş te Wronski, diferentiala este o " difere ntă idea­ lă", fără de care can ti tatea indeterminată a lui La$range nu ar putea opera determinarea ce se aşteaptă de la ea. In acest sens,


272

diferentiala este pură putere, Cl§a cum raportul diferential este element pur al potenţialitătii. Elementului potentialitălii îi corespunde un principiu de determinare completă. Nu vom confunda determinarea com­ pletă cu determinarea reciprocă. Aceasta privea raporturile diferentiale şi gradele lor, varietătile lor în Idee, corespunzînd unor forme diverse. Cealaltă privc§te valorile unui raport, adică compozitia unei forme sau repartitia punctelor singulare ce o carecterizează, de pildă cînd raportul devine nul, sau infinit, sau

*. E vorba de o determinare completă a părtilor

obiectului: deci acum tocmai în obiect, adică în curbă, trebuie găsite elemente ce prezintă raportul "liniar" definit anterior. Şi numai acum forma serială în potenţialitate capătă sens pe deplin; devine chiar neces ar ca ceea ce e un raport să fie prezentat ca o sumă. Căci o serie de puteri cu coeficienti numerici înconjoară un punct singular, şi numai unul în acelaşi timp. Interesul şi necesitatea formei seriale apar în pluralitatea seriilor pe care le subsumează. în dependenţa lor fată de punctele singulare, în maniera în care se trece de la o parte a obiectului în care functia e reprezentată printr-o serie, la o altă parte, în care ea se exprimă într -o serie diferită, fie că cele două serii converg sau se prelungec, fie că, dimpotrivă, diverg. Aşa cum determinabilitatea se depăşea către determinarea reci­ procă, aceasta din urmă se depăşeşte către determinarea com­ pletă: toate trei formează figura ratiunii suficiente, în triplul element al cantitabilităţii, al calitatibilitătii şi al potentialităţii. Ideea este un universal concret, în care extensia şi comprehen­ si unea merg împreună, nu numai fiindcă ea cuprinde în sine varietatea sau multiplicitatea, ci fiindcă cuprinde singularitatea în fiecare din varietăţile ei. Ea subsumează distribuirea punc­ telor remarcabile sau singulare; întreaga ei distincţie, adică distinctu/ în chip de caracter al ideii, constă tocmai în repar­ tizarea ordinarului şi remarcabil ului, singulamlui şi regulatului, şi în prelungirea singularului pe punctele regulate pînă în


273 vecinătatea unei alte singularităti. Dincolo de individual, din­ colo de particular ca şi de general, nu există un universal abstract: ceea ce e "preindividual", e însăşi singularitatea. * *

*

Problema interpretării calculului diferential s-a prezen­ tat fără îndoială sub forma următoare : infiniturile mici sînt reale sau fictive? Î nsă, de la bun început, e vorba şi de altceva: soarta calculului e legată oare de infiniturile mici, sau el trebuie să primească mai degrabă un statut riguros din punct de vedere al reprezentării finite? Adevărata frontieră definind matema­ ticile moderne s-ar afla, nu în calculul însuşi, ci în alte activităti precum cea a teoriei ansamblurilor care, în ce o priveşte, chiar dacă are nevoie de o axiomă a infinitului, acest lucru nu o împiedică să impună o interpretare strict finită a calculului. Se ştie, într-adevăr, că not iunea de limită şi-a pierdut caracterul ei foronomic şi nu mai acoperă decît consideratii statice; că variabilitatea încetează să mai reprezinte o trecere progresivă prin toate valorile unui inte rval, pentru a însemna doar asump ­ tia disjunctivă a unei valori în aces t interval; că derivata şi integrala au devenit mai curînd concepte ordinare decît can­ titative; că, în sfîrşit, diferentiala nu desemnează decît o mări­ me pe care o lăsăm indeterminată pentru a o face la nevoie mai mică decît un număr atribuit. Tocmai aici s-a născut struc­ turalismul, în timp ce se stingeau ambitiile genetice sau dina­ mice ale calculului. Atunci cînd vorbim de "metafizica" cal­ cululu� e vorba deci de această alternativă între reprezentarea infinită şi reprezentarea finită. Pe lîngă faptul că, această alter­ nativă, şi deci această metafizică, sînt riguros imanente tehnicii calculului însU§i. De aceea întrebarea metafizică a fost enun­ tată de la bun început: de ce, din punct de vedere tehnic, diferentialele sînt neglijabile şi trebuie să dispară în rezultat? E limpede că a invoca aici infinitu l mic şi caracterul infinit mic al erorii (dacă există "eroare"), nu are nici un rost şi prezumă


274 reprezentarea infinită. Răspunsul a fost dat de Carnot, în celelbrele sale Rejlec[ii, dar exact din punct de vedere al unei interpretări finite: ecuatiile diferentiale sînt simple "auxiliare" exprimînd conditiile problemei la care răspunde o ecuatie căutată; însă între ele se produce o strictă compensare a erori­ lor, care nu lasă să subziste diferentialele în rezultat, de vreme ce acesta nu se poate stabili decît între cantităti fixe sau finite. Dar invocînd în esentă notiunile de "problemă" şi de "conditii de problemă", Carnot deschidea metafizicii o cale ce trecea dincolo de cadrul teoriei. Leibniz arătase deja că bună­ oară calculul este instrumentul unei coinbinatorii, adică ex­ primă probleme care nu puteau fi rezolvate înainte, nici chiar şi mai cu seamă puse (probleme transcendente). Ne vom gîndi mai ales la rolul punctelor regulate şi singulare care intră în determinarea completă a unei specii de curbură. Fără îndoială că specificatia punctelor singulare (de pildă coroane, noduri, focare, centre) nu se face decît prin forma curbelor integrale ce trimit la solutiile ecuatiei diferentiale. Nu e mai putin adevă­ rat că există o determinare completă privind existenta repar­ titiei acestor puncte, care depinde de o cu totul altă instantă, adică de cîmpul de vectori definit de însăşi această ecuatie. Complementaritatea celor două aspecte nu suprimă diferenta lor de natură, dimpotrivă. Iar dacă specificatia punctelor arată deja imanenta necesară a problemei în solutie, angajarea ei în solutia ce o acoperă, existenta şi repartitia atestă transcendenta problemei şi a rolului ei directiv în organizarea solutiilor înseşi. Pe scurt, determinarea completă a unei probleme se confundă cu existenta, numărul, repartitia p unctelor determinante care tocmai îifumizează cOndflil!.e (un punct singular dă naş ţere la două ecuatii de conditie) . Dar în aceste conditii e din ce în ce mai greu să vorbeşti de eroare sau de compensare a erorilor. Ecuatiile de conditie nu sînt simple auxiliare şi nici, cum afirma Carnot, ecuatii imperfecte. Ele sînt constitutive problemei şi sintezei acesteia. Din pricina neîntelegerii naturii obiective ideatice a problematicului ele sînt reduse la erori utile chiar,


275 sau la ficţiuni chiar bine întemeiate, oricum la un moment subiectiv al ştiinţei ("savoir") imperfecte, aproximative sau eronate. Noi numeam "problematic" ansamblul problemei şi al condiţiilor ei. Dacă diferenlialele dispar în rezultat, lucrul se întîmplă în măsura în care instanţa-problemă diferă prin natură de instanţa-soluţie, în virtutea mişcării prin care soluţiile vin În mod necesar să acopere problema, în sensul în care condiţiile problemei sînt obiectul unei sinteze de Idee ce nu se lasă exprimată în analiza conceptelor propozitionale constituind cazurile de soluţie. Astfel că prima alternativă: real sau fictiv?, cade de la sine. Nici real, nici fictiv, diferentialul exprimă natura problematicului ca ai.are, consistenta obiectivă ca şi autonomia lui subiectivă. Poate că şi cealaltă alternativă cade, cea a reprezentării infinite sau finite. Infinitul şi finitul, după cum am văzut, sînt caracterele reprezentării în măsura în care conceptul implicat de aceasta îşi desfăşoară întreaga comprehensiune posibilă sau, dimpotrivă, o blochează. Şi oricum, reprezentarea diferenţei trimite la identitatea conceptului ca principiu. De aceea putem trata reprezentările ca propoziţii, desemnînd cazuri de soluţie în raport cu conceptul în general. Însă elementul problemati­ cu lui, în caracterul lui extrapropozitional, nu cade în reprezen­ tare. Nici particular nici general, nici finit nici infinit, el este obiectul Ideii ca universal. Acest element diferential este jocul diferentei ca atare, care nu se supune medierii prin reprezen­ tare, şi nici nu se subordonează identitătii conceptului. An­ tinomia dintre finit şi infinit se iveşte tocmai atunci cînd Kant, în virtutea caracterului special al cosmologiei, se crede obligat să verse în reprezentare continutul corespunzător al Ideii de lume. Şi după el, antinomia se rezolvă atunci cînd, pe de o parte, el descoperă, tot în reprezentare, un element ireductibil totodată la finit şi la infinit (regresie); şi cînd, pe de altă parte, el adaugă acestui element pura gîndire a altui element ce se deosebeşte prin natură de reprezentare (numen). Dar în măsu­ ra În care această gîndire pură rămîne indeterminată - nu e


276

determinată ca diferentială - reprezentarea, în ce o priveşte, nu e în mod real depăşită, după cum nu sînt nici propozitiile conştiintei care constituie materia şi detaliul antinomiilor. Or, cu toate că într-un alt mod, şi matematicile moderne ne lasă în cadrul antinomiei, deoarece stricta interpretare finită pe care ele o dau despre calcul nu presupune mai putin o axiomă a infinitului în teoria ansamblurilor care o întemeiază, deşi a­ ceastă axiomă nu-şi găseşte ilustrarea în calcul. Lucrul care ne scapă mereu este elementul extrapropozitional sau subrepre­ zentativ exprimat în Idee de către diferential, în modul precis al problemei. Trebuie să vorbim despre o dialectică a calculului, mai degrabă decît despre o metafizică. Prin dialectică, nu întelegem nicidecum o oarecare circulatie a reprezentărilor opuse, care le-ar face să coincidă în identitatea conceptului, ci elementul problemei, în măsura în care se deosebeşte de elementul pro­ priu matematic al solutiilor. Conform tezelor generale ale lui Lautman, problema are trei aspecte: diferenta ei de natură fată de solutii; transcendenta ei în raport cu solutiile pe care le produce pornind de la propriile ei conditii determinante; ima­ nenta ei în solutiile ce vin să o acopere, problemajiind cu atît mai bine rezolvată cu cît ea se determină mai mult. Legăturile ideale constitutive ale Ideii problematice (dialectice) se întru­ pează aşadar aici în relatiile reale constituite de teoriile mate­ matice, şi aduse ca solutii la probleme. Am văzut cum toate aceste aspecte, aceste trei aspecte, sînt prezentate în calculul diferential; solutiile sînt ca discontinuitătile compatibile cu ecuatiile diferentiale, şi ele se produc pe o continuitate ideatică în functie de conditiile problemei. Dar trebuie să precizăm un punct important. Calculul diferential apartine vădit matemati­ cilor, e un instrument în întregime matematic. Ar fi aşadar greu să vedem aici mărturia platoniciană a unei dialectici superioare matematici lor. Cel putin ar fi greu, dacă aspectul de imanenţă al proplemei nu ne-ar oferi tocmai la timp o explicatie justă. Problemele sînt întotdeauna dialectice, dialectica nu are alt


277 sens, şi nici problemele nu au alt sens. Ceea ce este matematic (sau fizic, sau biologic, sau psihic, sau sociologic. . . ), acestea sînt solutiile. Dar e adevărat, pe de o parte, că natura solutiilor trimite la ordini diferite de probleme în cadrul dialecticii însC§i; şi, pe e altă parte, că problemele, în virtutea imanentei lor nu mai putin esentială decît transcendenta, se exprimă ele însele tehnic în acest domeniu de solutii pe care produc le în functie de ordinea lor dialectică. Aşa cum dreapta şi cercul sînt dublate de riglă şi de compas, fiecare problemă dialectică este dublată de un cîmp simbolic în care ea se exprimă. De aceea trebuie să spunem că există probleme matematice, fizice, biologice, psi­ hice, sociologice, dC§i orice problemă este dialectică prin natu­ ra ei şi nu există problemă decît dialectică. Matematica nu cuprinde aşadar numai solutii de probleme; ea cuprinde de asemenea expresia problemelor privitoare la cîmpul de rezol­ vabilitate pe care ele îl definesc, şi pe care îl definesc prin însă§i ordinea lor dialectică. De aceea calculul diferential apartine în Întregime matematicilor, chiar în momentul în care el îşi află sensul În descoperirea unei dialect ici care depăşc§te mate­ matica. Nici măcar nu putem considera că, tehnic vorbind, cal­ culul ar fi singura expresie matematică a problemelor ca atare. Există domenii foarte diverse în care metodele de exhaustiune au jucat acest rol, la fel şi geometria analitică. Mai recent, acest rol a putut fi mai bine realizat prin alte procedee. Să ne amintim, într-adevăr, cercul În care se învîrtc§te teoria proble­ melor: o problemă nu e rezolvabilă decît în măsura în care este "adevărată", însă noi avem mereu tendinta să definim adevărul unei probleme prin rezolvabilitatea ei. În loc să întemeiem criteriul extrinsec al rezolvabilitătii în caracterul interior al problemei (Ideii), noi facem să depindă caracterul intern de simplul criteriu extern. Or, dacă cercul acesta a fost sfărîmat, lucrul se datorează în primul rînd matematicianului Abel; el elaborează o întreagă metodă conform căreia rezolvabilitatea trebuie să decurgă din forma problemei. În loc de a căuta, ca


278 la întîmplare, dacă o ecuatie e rezolvabilă în general, trebuie să determinăm conditii de probleme care specifică progresiv cîmpuri de rezolvabilitate, astfel încît "enuntul să contină ger­ menele solutiei". Există aici o răsturnare radicală în raportul solutiei-problemă, o revolutie de mai mari proportii decît cea copernicană. S-a putut afirma că Abel inaugurează astfel o nouă Critică a rafiunii pure, şi că depăşeşte tocmai extrinsecis­ mul kantian. Aceeaşi judecată se confirmă, cînd o aplicăm lucrărilor lui Galois: pornind de la un "corp" de bază (R), adjunctiile succesive acestui corp (R', R", R'" . . . ) permit o distinctie din ce în ce mai precis ă a rădăcinilor unei ecuatii, prin limitarea progresivă a substituirilor posibile. Există aşadar o cascadă a "rezolvantelor parţiale" sau o îmbuca re de "grupuri", care fac să decurgă solutia din conditiile înseşi ale problemei: că o ecuatie nu e rezolvabilă algebric, de pildă, lucrul nu mai este descoperit în urma unei căutări empirice sau a unei tato­ nări, ci după caracterele grupurilor şi rezolvantelor parţiale care constituie sinteza problemelor şi a conditiilor ei (o ecuatie nu este algebric rezolubilă, adică prin radicali, decît atunci cînd rezolvantele partiale sînt ecuatii binoame, iar indicii de gru­ puri, numere prime). Teoria problemelor este complet trans­ formată, în sfirşit întemeiată, fiindcă nu ne mai aflăm în situatia clasică a profesorului şi a elevului - în care elevul nu întelege şi nu urmăreşte o problemă decît în măsura în care profesorul cunoaşte soluţia ei şi, în consecintă, face adjuncţiile cuvenite. Căci, aşa cum subliniază Georges Verriest, grupul ecuatiei caracterizează la un moment dat, nu ceea ce ştim noi despre 9 rădăcini, ci obiectivitatea a ceea ce nu ştiam despre ele . lnvers, această neştiintă, nu mai este un negativ, o insuficientă, ci o regulă, o învălare căreia îi corespunde o dimensiune funda­ mentală în obiect. Nou Menon, întregul raport pedagogic e transformat astfel, însă, odată cu el, şi multe alte lucruri, cu­ noaşterea şi raţiunea suficientă. "Discernabilitatea progresivă" a lui Galois reuneşte Într-o aceeaşi mişcare continuă procesul determinării reciproce şi pe cel al determinării complete (pere-


279 chi de rădăcini, şi distinctia rădăcinilor într-o pereche). Ea constituie figura totală a ratiunii suficiente, şi introduce aici timpul. Cu Abel şi Galois teoria problemelor este, din punct de vedere matematic, în măsură să răspundă tuturor exigentelor sale propriu dialectice şi să spargă cercul care o stÎnjenea. Aşadar matematicile moderne îşi au fixat punctul de plecare în teoria grupurilor, sau teoria ansamblurilor, mai cu­ rînd decît În calculul diferentia!. Cu toate acestea, nu e o întîmplare dacă metoda lui Abel priveşte înainte de toate integrarea formulelor diferentiale. Ceea ce ne interesează, e mai putin determinarea cutărei sau cutărei tăieturi în istoria matematicilor (geometrie analitică, calcul diferential, teoria grupurilor. . . ), cît, În fiecare moment al acestei istorii, felul în care se alcătuiesc problemele dialectice, expresia lor mate­ matică şi geneza simultană a cîmpurilor de rezolubilitate. Din acest punct de vedere, există o omogeneitate ca un fel de teleologie continuă în devenirea matematicilor, care trimit în plan secundar diferentele de natură între calculul diferential şi alte instrumente. Calculul recunoaşte diferentiale de ordin diferit. Însă notiunile de diferenţială şi de ordin corespund mai Întîi dialecticii în cu totul alt fel. Ideea dialectică, problematică, e un sistem de legături între eleme nte diferentiale, un sistem de raporturi diferentiale între elemente genetice. Există dife­ rite ordine de Idei, unele presupunîndu-Ie pe celelalte, în functie de natura ideală a raporturilor şi a elementelor luate în considerare (Ideea Ideii, etc.). Aceste definitii nu au Încă nimic matematic. Matematicile Îşi fac aparitia odată cu cîmpurile de solutie în care se concretizează Ideile dialectice de ultim ordin, şi cu expresia problemelor referitoare la aceste cîmpuri. Alte ordine în Idee se incarnează în alte cîmpuri şi în alte expresii corespunzînd altor ştiinte. Astfel, pornind de la problemele dialectice şi de la ordinele lor se produce o geneză a diverselor domenii ştiinţifice. Î n sensul cel mai precis, calculul diferential nu e decît un instrument matematic care, chiar în propriul său domeniu, nu prezintă în mod necesar forma desăvîrşită a ex-


280 presiei problemelor şi a constituirii solutiilor în raport cu or­ dinul Ideilor dialectice pe care le întruchipează. Ceea ce nu fi împiedică să aibă un sens larg, prin care trebuie să desemneze în mod universal ansamblul compusului Problemă sau Idee dialectică - Expresie ştiintifică a unei probleme - Instaurare a cîmpului de solutie. În plan mai general, trebuie să conchidem că nu există nici o dificultate privind o pretinsă aplicare a matematicilor, şi mai ales a calculului diferential sau a teoriei grupurilor, la alte domenii. Mai curînd fiecare domeniu născut, în care se întruchipează Ideile dialectice de cutare sau cutare ordin, Χi are propriul lui calcul. Ideile au întotdeauna un element cantitatibilitate, de calitabilitate, de potentialitate; întotdeauna procese de determinabilitate, de determinare re­ ciprocă şi de determinare completă; întotdeauna distribuiri de puncte remarcabile şi ordinare, întotdeauna corpuri de ad­ junctie care formează progresia sintetică a unei ratiuni sufi­ ciente. Nu e nici o metaforă aici, cu exceptia metaforei con­ substantiale Ideii, cea a transportului dialectic sau a "diaforei". În aceasta rezidă aventura Ideilor. Nu matematicile se aplică altor domenii, dialectica este cea care instaurează pentru pro­ blemele ei, în virtutea ordinii şi conditiilor lor, calculul diferen­ tiaI direct corespunzător domeniului examinat, propriu do­ meniului examinat. Universalitătii dialectice îi răspunde în acest sens o mathesis universalis. Dacă Ideea este diferentiala gîndirii, există un calcul diferential corespunzător fiecărei Ide� alfabet a ceea ce înseamnă a gîndi. Calculul diferential nu este calculul plat al utilitaristului, grosierul calcul aritmetic care subordonează gîndirea altui lucru ca şi altor scopuri, ci algebra gîndirii pure, ironia superioară a problemelor înseşi - singurul calcul "dincolo de bine şi de rău". Tot acest caracter aventuros al Ideilor rămîne de descris.


28 1 • •

Ideile sînt multiplicităti, fiecare Idee este o multiplicita­ te, o varietate. în această utilizare riemanniană a cuvîntului "multiplicitate" (reluat de Husserl, reluat şi de Bergson), tre­ buie să acordăm cea mai mare importantă formei substantivale: multiplicitatea nu trebuie să desemneze o combinatie de mul­ tiplu §i de unu ci, dimpotrivă, o organizare proprie multiplului ca atare, care nu are nicidecum nevoie de unitate pentru a forma un sistem. Unul şi multiplul sînt concepte ale intelectului care fondează ochiurile prea largi ale unei dialectici denatu­ rate, procedînd prin opozitie. Peştii cei mai mari se strecoară printre ele. Putem oare crede că detinem concretul atunci cînd compensăm insuficienta unui abstract cu insuficienta opusului său? Putem spune mult şi bine "unul este multiplu, şi multiplul este unu" - căci astfel vorbim aidoma tinerilor lui Platon care nu crutau nici păsările de curte. Se combină contrariile, se discută în contradictie; în nici un moment nu s-a spus lucrul important: "cît", "cum", "în ce caz". Or, esenta nu este nimic, e o generalitate goală atunci cînd e despărtită de această măsură, de acest mod, de această cazuistică. Se combină predi­ catele, e ratată Ideea - discurs gol, combinatii goale din care lipseşte un substantiv. Adevăratul substantiv, substanta însăşi, este "multiplicitatea", care face unul inutil, şi nu mai putin multiplul. Multiplicitatea variabilă este cîtul, cum-ul, fiecare caz. Fiecare lucru e o multiplicitate în măsura în care întruchi­ pează Ideea. Chiar şi multiplul e o multiplicitate; chiar şi unul e o multiplicitate. Faptul că unul e o multiplicitate (cum au arătat şi de data aceasta Bergson şi Husserl), e suficient pentru a respinge una după alta propozitiile adjectivale de tipul unul­ multiplu şi multiplul-una. Diferentele de multiplicităti, şi dife­ renta în multiplicitate, înlocuiesc peste tot opazitiile schema­ tice şi grosiere. Există doar varietateade multiplicitate, adică diferenta, în locul enormei opozitii dintre unu şi multiplu. Şi


282 poate că e o ironie să afirmăm: totul e multiplicitate, chiar şi unul, chiar şi multipluL Î nsă ironia însăşi e o multiplicitate, sau mai degrabă arfa multiplicitătilor, arta de a sesiza în lucruri Ideile, problemele pe care le întruchipează ele, şi de a sesiza lucrurile ca nişte incarnări, ca nişte cazuri de solutie pentru probleme de Idei. O idee este o multiplicitate definită şi continuă, cu n dimensiuni. Culoarea, sau mai degrabă Ideea de culoare este o multiplicitate cu trei dimensiuni. Prin dimensiuni trebuie să întelegem variabilele sau coordonatele de care depinde un fenomen; prin continuitate trebuie să întelegem ansamblul raporturilor dintre schimbările acestor variabile, de pildă o formă pătrată a diferentialelor coordonatelor; prin definitie trebuie să întelegem elementele reciproce determinate de aceste raporturi, care n u se pot schimba fără ca multiplicitatea să nu-şi schimbe ordinea şi metrica. Dar cînd trebuie să vorbim de multiplicitate şi cu ce conditii? Acestea sînt în număr de trei, şi ele permit definirea momentului de emergentă al Ideii: 10 elementele multiplicitătii trebuie s ă nu aibă nici formă sensibilă nici semnificatie conceptuală, prin urmare nici functie atribui­ bilă. Ele nu au nici măcar existentă actuală, şi sînt inseparabile de un potential sau de o virtualitate. Tocmai în acest sens ele nu implică nici o identitate prealabilă, nici o pozitie a unui ceva pe care l-am putea numi unu sau acelaşi; însă, dimpotrivă, indeterminarea lor face posibilă manifestarea diferentei ca eliberată de orice subordonare; 20 trebuie Într-adevăr ca aceste elemente să fie determinate, Însă reciproc, de raporturi reci­ proce care să nu mai îngăduie să subziste nici un fel de inde­ pendentă. Astfel de raporturi sînt de-a dreptul legături ideale, nelocalizabile, fie că ele caracterizează multiplicitatea În chip global, fie că purced prin j uxt a p u n ere de vecinătăţi. Î nsă mul­ tiplicitatea este Întotdeauna definită intrinsec, fără a ieşi din sau a recurge la un spatiu uniform în care ar fi cufundată. Relatiile spatio-temporale păstrează fără Îndoială multiplicita­ tea, Însă pierd interioritatea acesteia; conceptele intelectului


283 păstrează interioritatea, însă pierd multiplicitatea pe care o înlocuiesc cu identitatea unui Eu gîndesc sau a unui ceva gîndit. Dimpotrivă, multiplicitatea internă este numai caracterul Ideii; 3° o legătură multiplă ideală, un raport diferential trebuie să se actualizeze în relapi spatio-temporale diverse, în acelaşi timp în care elementele ei se întruchipează actual în termeni §i în forme variate. Ideea se defineşte astfel ca structură. Structura, Ideea, este "tema complexă", o multiplicitate internă, adică un sistem de legătură multiplă nelocalizabil între elemente dife­ rentiale, care se îmbracă în relatii reale §i în termeni actuali. În acest sens, nu vedem nici o greutate în punerea de acord a genezei §i a structurii. Conform lucrărilor lui Lautman §i ale lui Vuillemin privind matematicile, "structuralismul" ni se pare chiar singurul mijloc prin care o metudă genetică i§i poate realiza ambitiile. E suficient să întelegem că geneza nu purcede de la un termen actual, oricît de mic ar fi, la un alt termen actual în timp, ci de la virtual la actualizarea lui, adică de la structură la întruparea ei, de la conditiile de probleme la cazurile de solutie, de la elementele diferentiale §i de la legăturile lor ideale la termenii actuali §i la relatiile reale diverse care con­ stituie în orire moment actualitatea timpului. Geneză fără dinamism, evoluînd în mod necesar în elementul unei suprais­ toricităti, geneză statică care se întelege în chip de corelatul notiunii de sinteză pasivă, şi care luminează la rîndul ei această notiune. Greşeala interpretării moderne a calculului diferen­ tiaI nu a fost oare aceea de a-i condamna ambitiile genetice, sub pretextul că degajase o "structură" ce disocia calculul de orice consideratie foronomică şi dinamică? Există Idei ce co­ respund realitătilor §i relatiilor matematice, altele, faptelor §i legilor fizice. Există altele, care, conform oroinii lor, corespund organismelor, psihismelor, limbajelor, societătilor: aceste co­ respondente fără asemănare sînt structurale-genetice. După cum structura este independentă de un principiu de identitate, tot aşa geneza este independentă de o regulă de asemănare. Î nsă o Idee se iveşte cu atîtea peri pe tii încît se poate ca ea să


284 răspundă anumitor conditii structurale şi genetice, şi altora încă nu. De aceea aplicarea acestor criterii trebuie căutată în domenii foarte diferite, aproape în voia exemplelor. Unprim exemplu, atomismul ca Ideefizică. - Atomismul antic nu numai a multiplicat fiinta parmenidiană, ci a conceput Ideile ca multiplicităti de atomi, atomul fiind elementul obiec­ tiv al gîndirii. Prin urmare, este esential ca atomul să se rapor­ teze la celălalt atom în sînul unei structuri ce se actualizează în compusele sensibile. Î n această privintă, clinamen-ul nu e nici­ decum o schimbare de directie în mişcarea atomului; şi cu atît mai putin o indeterminare atestînd cumva o libertate fizică. E vorba chiar de determinarea originară a directiei mişcării, de sinteza mişcării şi a directiei ei, raportînd atomul la celălalt atom. Incerto tempore nu vrea să însemne indeterminat, ci neatribuibil, nelocalizabil. Dacă e adevărat că atomul, element al gîndirii, se mişcă "la fel de repede ca şi gîndirea însăşi", cum afirmă Epicur în scrisoarea sa către Herodot, atunci clinamen­ ul este determinarea reciprocă ce se produce "Într-un timp mai mic decît minimul de timp conti n uu gîndibil". Nu e de mirare că Epicur foloseşte aici vocabularul exhaustiunii: există în clinamen ceva analog unui ra port în tre diferentiale ale atomilor în mişcare. Există aici o declinare care formează şi limbajul gîndirii, există în cazul de fată ceva în gîndire care dovedeşte o limită a gîndirii, dar pornind de la care ea gîndeşte: mai repede decît gîndirea, "într-un timp mai scurt . . . ". - Cu toate acestea, atomul epicurian păstrează încă destulă inde­ pendentă, o figură şi o actualit�te. Determinarea reciprocă mai are aici prea mult aspectul unei relatii spatio-temporale. Pro­ blema de a şti dacă atomismul modem îndeplineşte, dimpotri­ vă, toate conditiile str ucturii sale, trebuie pusă în functie de ecuatiile diferentiale care determină legile naturii, în functie de tipurile de "legături multiple şi nelocalizabile" stabilite între particule, şi de caracterul de "potentialitate", recunoscut în mod expres acestor particule. Exemplul al doilea, organismul ca Idee biologică. -


285

Geoffroy Saint-Hilaire pare să fie primul care cere examinarea unor elemente numite de el abstracte, luate independent de formele §i de funcţiile lor. De aceea el le reproşează predece­ sorilor săi, dar §i contemporanilor (Cuvier), că rămîn la nivelul unei repartiţii empirice a diferenţelor §i a asemănărilor. Aceste elemente pur anatomice, §i atomice, ni§te oscioare de pildă, sînt unite prin raporturi ideale de determinare reciprocă: ele constituie astfel o "esenţă", un fel de Animal în sine. Tocmai aceste raporturi diferenţiale între elemente anatomice pure se incarnează în diversele figuri de animale, în diversele lor or­ gane §i în funcţiile acestora. Acesta e triplul caracter al anato­ miei: atomică, comparativă §i transcendentă. Î n Notions synthetiques et historiques de philosophie naturelle ( 1 837), Geoffroy Χi poate preciza visul, care a fost, spune el, şi visul tînărului Napoleon: să fie un Newton al infinitului mic, să descopere "lumea detaliilor" sau a conexiunilor ideale "la foarte mică distanţă", sub jocul grosier al diferentelor sau al asemănărilor sensibile §i conceptuale. Un organism este un ansamblu de termeni §i de relaţii reale (dimensiune, poziţie, număr) care actualizează în contul său, la cutare sau cutare grad de dezvoltare, raporturile dintre elemente diferenţiale: de pildă, hioidul pisicii are nouă oscioare, în timp ce al omului nu are decît cinci, celelalte patru aflîndu-se către craniu, în afara organului redus astfel de poziţia verticală, Geneza sau dezvol­ tarea organismelor trebuie concepute astfel ca actualizare a esenţei, conform unor viteze şi raţiuni v�;r;ate determinate de mediu, cu accelerări sau opriri, însă independent de orice trecere transformistă de la un termen actual la un alt termen actual. Aici e geniul lui Geoffroy. Dar §i în acest caz, problema unui structuralism în biologie (conform cuvîntului "structură" utilizat deseori de Geoffroy) depinde de ultima determinare a elementelor diferenţiale §i de tipurile lor de raporturi. Oare ni§te elemente anatomice, în primul rînd osoase, să fie în stare să joace acest rol, ca §i cum necesitatea muşchilor nu ar impune limite raporturilor dintre ele; §i ca §i cum ele însele nu ar avea


286

încă o existentă actuală - prea actuală chiar? E posibil, atunci, ca structura să renască la un cu totul alt nivel, prin alte mijloace, cu o determinare întru totul nouă de elmenete diferentiale şi de legături ideale. E tocmai cazul geneticii. Tot atîtea diferente există, poate, între genetică şi Geoffroy, ca între atomismul modem şi Epicur. Î nsă cromozomii apar ca nişte loci, adică nu doar ca nişte locuri în spatiu, ci ca nişte complexe de raporturi de vecinătate; genele exprimă elemente diferentiale ce carac­ terizează in mod global un organism, şi care joacă rolul de puncte remarcabile Într-un dublu proces de determinare reci­ procă şi completă; dublul aspect al genei constă în a comanda mai multor caractere deodată, şi de a nu actiona decît în raport cu alte gene; ansamblul constituie un virtual, un potential; şi această structură se incarnează în organismele actuale, atît din punct de vedere al specificatiei cît şi al diferentierii părtilor lor, după ritmuri numite tocmai "diferentiale", după viteze sau încetineli comparative, care măsoară mişcarea actualizării. Al treilea exemplu: există Idei sociale, în sens marxist? În ceea ce Marx numeşte "muncă abstractă", se face abstractie de produsele calificate ale muncii şi de calificarea muncitorilor, dar nu de conditiile de productivitate, de forta de muncă şi de mijloacele de muncă Într-o societate. Ideea socială este ele­ mentul de cantitatibilitate, de calitatibilitate, de potentialitate a societătilor. Ea exprimă un sistem de multiple legături idea­ tice, sau de raporturi diferentiale între elemente diferentiale: raporturi de productie şi de proprietate care se stabilesc, nu între oameni concreti, ci Între atomi purtători de fortă de muncă sau reprezentanti ai proprietăţii. Economicul este con­ stituit de o astfel de multiplicitate socială, adică de varietătile acestor raporturi diferentiale. Cutare varietate de raporturi, cu punctele remarcabile corespunzătoare, se incarnează în lucră­ rile concrete diferentiale care caracterizează o societate deter­ minată, în relaţiile reale ale acestei societăti (juridice, politice, ideologice), în termenii actuali ai acestor relatii (de pildă capi­ talist- salariat). Althusser şi colaboratorii săi au perfectă drep-

-


287 tate să arate, în Capitalul, prezenţa unei adevărate structuri, şi să recuze interpretările istoriciste ale marxismului, de vreme ce această structură nu acţionează nicidecum în mod tranzitiv şi după ordinea succesiunii în timp, ci întrupîndu-şi varietălile în societăli diverse şi prezentînd, în fiecare şi de fiecare dată, simultaneitatea tuturor relatiilor şi termenilor care constituie actualitatea ei: de aceea, la drept vorbind, "economicul" nu e niciodată dat, ci el desemnează o virtualitate diferenţială de interpretat, mereu acoperită de formele ei de actualizare, o temă, o "problematică" mereu acoperită de cazurile ei de solutie 1 0. Pe scurt, economicul este dialectica socială Însăşi, adică ansamblul problemelor ce se pun unei societăti date, cîmpul sintetic şi problematizant al acestei societăti. Î n termeni riguroşi, nu există probleme sociale decît economice, deşi solu­ ţiile sînt juridice, politice, ideologice, iar problemele se exprimă de asemnea în aceste cîmpuri de rezolubilitate. Fraza celebră din Contribuţie la critica economiei politice, "omenirea nu-şi pune decît problemele pe care le poate rezolva", nu înseamnă că problemele sînt doar aparente, şi nici că sînt deja rezolvate, dimpotrivă, că aceste conditii economIce ale problemei deter­ mină sau dau naştere modului în care ea îşi găseşte solutiile în cadrul relaţiilor reale ale unei societăţi, fără ca totuşi obser­ vatorul să poată afla aici un cît de mic optimism, de vreme ce aceste "solutii" pot cuprinde prostia şi cruzimea, groaza de război sau "soluţia problemei evreieşti". Mai exact, soluţia este întotdeauna cea pe care o meriti'! o societate, pe care aceasta o plămădeşte, în funcţie de felul în <.;.lre a ştiut să pună, în relaţiile ei reale, problemele ce se pun în ea şi i se pun în raporturile diferenţiale pe care ea, societatea, le incarnează. Ideile sînt complexe de coexistentă, într-un anumit fel toate Ideile coexistă. Însă pe puncte, pe margini, sub licăriri care nu au niciodată uniformitatea unei lumini naturale. De fiecare dată există zone de umbră, întunecimi ce corespund prezentei lor distincte. Ideile se disting, dar nicidecum În ace­ Iaşi fel în care se disting formele şi termenii în care se întrupea-


288

ză ele. Ele se fac şi se desfac obiectiv, conform conditiilor ce determină sinteza lor fluentă. Şi aceasta fii ndcă ele leagă cea mai mare putere de a se diferentializa cu neputinta de a se diferentia. Ideile sînt varietăti care cuprind în ele însele sub­ varietăti. Vom distinge trei dimensiuni de varietate. Mai întîi varietăpie ordinale, pe verticală, după natura elementelor şi a raporturilor diferentiale; Idee matematică, matematică-fizică, chimică, biologică, psihică, sociologică, lingvistică. . . Fiecare nivel implică diferentiale de "ordin" dialectic diferit; însă ele­ mentele unui ordin pot trece în elementele altuia, sub raporturi noi, fie că se descompun în ordinul superior mai cuprinzător, fie că se reflectă în ordinul inferior. Apoi, varietăpie caracteris­ tice, în lărgime, ce corespund gradelor unui raport diferential în acelaşi ordin şi distributiilor de puncte singulare pentru fiecare grad (precum ecuatia conicelor dînd, după "caz", o elipsă, o hiperbolă, o parabolă, o dreaptă; sau varietătile ele îDSe§i ordonate ale animalului din punct de vedere al unitătii de compozitie; sau varietătile de limbi din punct de vedere al sistemului fonologic). Î n sfirşit, varietăpie axiomatice, în adîn­ cime, care determină o axiomă comună pentru raporturi dife­ rentiale de ordin diferit, cu conditia ca această axiomă să coincidă ea însă§i cu un raport diferential de ordinul trei (de pildă, aditiune de numere reale şi compozitie de deplasări; sau, în cu totul alt domeniu, teserea-vorbirea la dogonii lui Griaule). - Ideile, distinctiile de Idei, nu sînt separabile de tipurile lor de varietăţi şi de modul în care fiecare tip pătrunde în celelalte. Propunem cuvîntul perplicape pentru a denumi această stare distinctivă şi coexistentă a Ideii. Nu că "perplexi­ tatea", ca percepere corespunzătoare, ar însemna un coefi­ cient de îndoială, de şovăială sau de mirare, sau orice altceva neîmplinit în Ideea însă§i. E vorba, dimpotrivă, de identitatea dintre Idee şi problemă, de caracterul exhaustiv problematic al Ideii, adică de felul în care problemele sînt obiectiv deter­ minate de conditiile lor de a participa unele la celelalte con­ form exigentelor circumstantiale ale sintezei Ideilor.


289 Ideea nu este nicidecum esenta. Problema, ca obiect al Ideii, se află mai degrabă de partea evenimentelor, afectelor, accidentelor decît de partea esentei teorematice. Ideea se dezvoltă în auxiliare, în corpurile de adjunctie care măsoară puterea ei sintetică. Astfel că domeniul Ideii este neesential. Ea se revendică de la neesential într-un fel atît de hotărît, cu aceeaşi aprigă îndărătnicie cu care rationalismul revendica pentru ea stăpînirea şi întelegerea esentei. Raţionalismul a vrut ca soarta Ideii să fie legată de esenta abstractă şi moartă; ba chiar voia ca, în măsura in care forma problematică a Ideii era recunoscută, această formă să fie legată de problema esen­ tei, adică de "Ce este?". Dar cîte neînţelegeri în această vointă! E adevărat că Platon se serveşte de această problemă pentru a opune esenta aparentei, şi a-i recuza pe cei ce se multumesc să dea doar exemple. Numai că scopul lui nu este altul, în acest caz, decît acela de a pune stavilă răspunsurilor empirice pentru a deschide orizontul indeterminat al unei probleme transcen­ dente ca obiect al Ideii. De îndată ce e vorba de a determina problema sau Ideea ca atare, de îndată ce e vorba de a pune în mişcare dialectica, întrebarea ce este? face loc altor întrebări, deosebit de eficace şi de viguroase, cît se poate de imperative: cît, cum, în ce caz? Întrebarea "ce este?" înviorează doar dialogurile zise aporetice, adică cele pe care însăşi forma între­ bă rii le precipită în contradil;!ie şi le împinge spre nihilism, fără îndoială pentru că nu au alt rost decît propedeutic - acela-de a deschide regiunea problemei în general, lăsînd altor proce­ dee grija de a o determina ca problemă sau ca Idee. Atunci cînd ironia socratică a fost luată în serios, cînd întreaga dialectică s-a confundat cu propedeutica ei, consecintele au fost extrem de supărătoare; căci dialectica a încetat astfel să mai fie ştiinta problemelor şi, la limită, ea s-a confundat cu simpla mişcare a negativului şi a contradictiei. Filozofii au început să vorbească aidoma tinerilor despre curtea de păsări. Din acest punct de vedere, Hegel este încununarea unei îndelungate traditii care a luat în serios întrebarea ce este?, şi s-a servit de ea pentru a


290 detennina Ideea ca esentă, dar care, prin aceasta, a substituit negativul naturii problematicului. Acesta a fost rezultatul unei denaturări a dialecticii. Şi cîte prejudecăti teologice nu intră în povestea aceasta, căci "ce este?", este Întotdeauna Dumnezeu, ca loc al combinatoriei predicatelOI abstracte. Trebuie să ob­ servăm cît de mic e numărul filozofilor care au acordat încre­ dere întrebării "ce este?" pentru a avea o Idee. Aristotel, mai cu seamă eL .. De Îndată ce dialectica îşi macină materia, în loc să se exercite În gol În scopuri propedeutice, peste tot încep să răsune de-alde "cît", "cum", "În ce caz" - şi "care? ", al căror rol şi sens îl vom vedea mai tîrziu 1 1 . Acestea sînt întrebările privind accidentul, evenimentul, multiplicitatea - diferenta ­ opuse celor privind esenta, unul, contrarul şi contradictoriul. Hippias e peste tot victorios, chiar la Platon deja, Hippias care recuza esenta, şi care nu se mulţumea totuşi cu exemple. Problema este de ordinul evenimentului. Nu numai pen­ tru că respectivele cazuri de soluţie se ivesc ca evenimente reale, ci fiindcă conditiile problemei implică ele însele eveni­ mente, sectionări, ablatii, adjuncţii. În acest sens, e corect să fie reprezentată o dublă serie de f.!venimente ce se desfăşoară pe două planuri, intrînd în rezonantă dar fără asemănare, unele reale la nivelul solutiilor ivite, celelalte ideatice sau ideale în conditiile problemei, ca nişte acte sau mai degrabă ca nişte vise de zei ce ar dubla istoria noastră. Seria ideatică beneficiază de o dublă proprietate, de transcendentă şi de imanentă, în raport cu realul. Am văzut, într-adevăr, ci\ existenta şi repartitia punc­ telor singulare apartin în întregime Ideii, deşi specificatia lor e imanentă curbelor-solutii ale vecinătătii, adică relatiilor reale În care se întrupează Ideea. Î n admirabila lui descriere a eveni­ mentelor, Peguy punea două linii , una orizontală, iar cealaltă verticală, care relua în profunzime punctele remarcabile cores­ punzătoare celei dintîi, mai mult chiar, care anticipa şi crea veşnic aceste puncte remarcabile precum şi Întruparea lor în cea dintîi. La Încrucişarea celor două linii se înnoda "temporal veşnicul" - legătura Idee-actuai, cordonul de praf - şi se


29 1 hotăra cea mai mare biruint ă a noastră, atotputernicia noastră, cea care prive§te probemele înse§i: "Şi, deodată, aveam sim;ă­ mîntuI că nu mai sîntem ccnaşii dinainte. Nu s-a întîmplat nimic. Şi o problemă căreia nu-i dădeam de capăt, o problemă fără dezlegare, o problemă de care toată lumea se agăta cu îndărătnicie, dispare ca pri n farmec, de ajungi să te întrebi despre ce era vorba. Şi aceasta fiindcă, în loc de a accepta o solutie obişnuită, o solutie p..! care o descoperi, această solutie,

această dificultate, această imposibilitate a trecut printr -un punct de rezolvare fizic, ca să spunem aşa. Printr-un punct de criză. Şi aceasta fiindcă ltiml.!a întreagă a treCut în acelaşi timp printr-un punct de criză aşazicînd fizic. Există puncte critice ale evenimentului aşa cum există puncte critice de temperatură, puncte critice de fuziune, de congelare; de fierbere, de C9nden­ sare; de coagulare; de cristaEzare. Ba chiar există în eveniment

stări de suprafuziune care :1U precipită, nu cristalizează, care

nu se determină decît prin introducerea unui fragment din evenimentul viitor"

12.

De aceea procedeul

vicedicJi.ei,

propriu parcurgerii şi

descrierii multiplicitătilor şi temelor, e mai important decît cel al contradictiei care pretinde a determina esenta şi a-i păstra

simplitatea. Se va spune că cel mai "important" lucru este, prin natură, esenta. Tocmai aici este întreaga problemă; şi în primul rînd aceea de a se şti dacă notiunile de important şi neimpor­ tant nu sînt cumva notiun i care privesc evenimentul, acciden­ tul, şi ca atare mult mai "importante" în sînul accidentului decît opozitia dintre esentă şi accidentul însuşi. Problema gîndirii nu e legată de esentă şi de evaluarea a ceea ce are importantă şi a ceea ce nu are, de repartitia a ceea ce este singular şi ceea.ce

este regulat, a ceea ce este remarcabil şi ceea ce este ordinar, care se face toată în neesential sau în descrierea unei multi­

plicităti, în raport cu evenimentele ideale ce constituie condi­ tiile unei "probleme".

A avea o Idee nu înseamnă altceva;

iar

gîndirea greşită, prostia însăşi, se define§te înainte de toate prin veşnicele confuzii în legătură cu ce e important şi ce e neim-


292 E în căderea vicedicliei de la auxiliare şi de la adjunctii. Ea însăşi guvernează repartilia pun.;telor remarcab ile în Idee; ea hotărăşte modul în care o serie trebuie prel ungită de la un punct s ingular pe puncte regulate, pînă la un alt punct singular şi care anume; ea st abi le§te dacă seriile obtinute în Idee sînt convergente sau divergente (aşadar există singularităti ele în­ sele ordinare după convergenta seriilor, şi singularităti remar­ cabile, după divergenta lor) . Intervenind totodată în determi­ narea conditiilor prob lemei şi în geneza corelativă a cazurilor de solu tie, cele două procedee ale vicedictiei sînt, pe de o parte, precizia corpurilor de adjuncJie şi, pe de altă parte, condensarea

portant,

ce e ordinar şi ce e singular.

că creeze cazurile, pornind

singularităJilor.

Pe de o parte, trebuie într-adevăr să descope­

în determinarea progresivă a conditiilor, adjunctiile ce comp letează corpul initi al al problemei ca atare, fie varietătile multiplicitătii în toate dimensiunile, fragmentele de eveni­ mente ideale viitoare sau trecute care fac, în consecintă, pro­ blema rezolubilă; şi trebuie să stabilim modul în care ele se înlăntuie sau se îmbină cu corpul initial. Pe de altă parte, trebuie să condensăm toate singularitătile, să precipităm toate circumstantele, punctele de fuziune, de congelare, de conden­ sare într-o ocazie sublimă, Kairos. ce determină explozia solu­ tiei ca ceva neaşteptat, brutal, revolutionar. A avea o Idee mai înseamnă şi aceşt lucru. Fiecare Idee are parcă două chipuri, unul fiind dragostea, celălalt mînia: dragostea în căutarea frag­ mentelor, în determinarea treptată şi înlăntuirea corpurilor de adj unctie ideale; mînia în condensarea singularitătilor, care define§te cu o ploaie de evenimeLte ideale concentrarea unei "situatii revolutionare" şi determină explozi a Ideii în actual. în acest sens a avut Lenin ceea ce numim Idei. (Există o obiec­ tivitate a adjunctiei şi a condensării, o obiectivitate a con­ ditiilor, care înseamnă că Ideile, şi cu atît mai putin Problemele, nu sînt numai în capul nostru, ci şi pe ici pe colo în crearea unei lumi istorice a ctu ale). Iar în toate aceste expresii precum " puncte singulare şi remarcabile", "corp de adju nctie ", " conrim,


293 densare de singularităti", nu trebuie să vedem metafore matematice; şi nici metafore fizice în "puncte de fuziune, de congelare . . . "; nici metafore lirice sau mistice în "dragoste şi mînie". Acestea sînt categoriile Ideii dialectice, extensiile cal­ culului diferential (acea ma:hesis universalis, dar şi fizica uni­ versală, psihologia, sociologia universală) care corespund Ideii în toate domeniile ei de multiplicitate. E aspectul revolutionar şi cel al dragostei în fiecare Idee, acela prin care Ideile sînt întotdeauna inegale licăriri de dragoste şi mînie ce nu formează nicidecum o lumină naturală. (Lucrul cel mai important în filozofia lui Schelling este analiza puterilor.Şi cît de nedreaptă este, în această privintă, critica lui Hegel despr� vacile negre. Dintre cei doi filozofi, Schelling este acela care ştie să scoată diferenta din bezna ldenticului, şi o face cu fulguratii mai fine, mai variate, dar şi mai zguduitoare decît cele ale contradictiei: treptat-treptat. Mînia şi dragostea sînt puterile ideii ce se dezvoltă pornind de la un ţlfJ ov, adică nu de la un negativ sau de la o nefiintă (mx ov), ci de la o fiintă problematică sau de la un nonexistent, fiintă implicită a existentelor dincolo de temei. Dumnezeu-iubire �i Dumnezeu-mînie nu sînt de prisos pentru a avea o Idee. A, A , 3 A alcătuiesc jocul depotentializării şi al potentialitătii pure, adeverind, în filozofia lui Schelling, prezenta unui calcul dife­ rential adecvat dialecticii. Schelling era leibnizian. Dar şi neo­ platonician. Marele delir neoplatonician care dădea un răs­ puns problemei din Fedru, îi eşalonează, îi îngemănează pe diferitii Zeus după o metodă de exhaustiune şi de dezvoltare a puterilor: Zeus, Zeus2, Zeus 3 . . . Tocmai aici diviziunea îşi află toată importanta ei, dar nu în lărgime, în diferentierea speciilor unui acelaşi gen, ci în adîncime, în derivarea potentializării, deja într-un fel de diferentializare. Atunci se învigorează într-o dialectică serială puterile unei Diferente care uneşte şi apropie (o OVVOVlXm), şi care devine mînios titanică, drăljăstos demi­ urgică, şi nu mai putin apolinică, areică, atenaică ).


294 * *

*

Aşa cum nu există o opozitie structură-geneză, nu există opozitie nici între structură şi eveniment, între structură şi sens. Structurile posedă tot atîtea evenimente ideale CÎte varietăti de raporturi şi de puncte singulare, care se încrucişează cu evenimentele reale determinate de ele. Ceea ce numim struc­ tură, sistem de raporturi şi de elemente diferentiale, este la fel ce bine şi sens din punct de vedere genetic, În functie de relatiile şi de termenii actuali În care e Întrupată. Adevărata opozit ie se află în altă p arte: între Idee (structură-eveniment­ sens) şi reprezentare. In reprezentare, conceptul e ca posibi­ litatea; însă subiectul reprezentării determină încă obiectul ca fiind în mod real conform conceptului, ca esentă. De aceea reprezentarea în ansamblul ei este acel element al ştiintei ("savoir") care se efectuează în reculegerea obiectului gîndit şi recunoaşterea lui de către un subiect gînditor. îns ă Idxa prezintă cu totul alte caractere. Virtualitatea Ideii nu are nici în clin nici în mînecă cu o posibilitate. Multiplicitatea nu supor­ tă nici o dependentă de identic în subiect sau în obiect. Eveni­ mentele şi singularitătile Ideii nu lasă să subziste nici o pozitie a esentei ca "ceea ce este lucrul". Şi fără îndoială că putem păstra cuvîntul esentă, dacă tinem la acest lucru, dar cu conditia de a declara că esenta este tocmai accidentul, evenimentul, sensul, nu numai contrarul a ceea ce numim îndeobşte esentă, ci contrarul contrarului: multiplicitatea nu e mai degrabă apa­ rentă decît esentă, mai degrabă multiplă decît una singură. Procedeele vicedictiei nu se lasă 3§adar exprimate în termeni de reprezentare, fie ea infinită; ele îşi pierd aici, aşa cum am 'o,ăzut în cazul lui Leibniz, principala lor putere care constă în a afirma divergenta sau descemrarea. în tr-adevăr, Ideea nu este elementul ştiintei, ci acela al unui nesfirşit "a învăta", care se deosebeşte prin natură de ştiintă. Căci a învăta evoluează în întregime în cadrul comprehensiunii problemelor ca atare, în


295 sesizarea şi condensarea singularitătilor, în alcătuirea corpuri­ lor şi evenimentelor ideale. A învăta să înoti, a învăta o limbă străină, înseamnă a împleti punctele singulare ale propriului nostru corp sau propriei noastre limbi cu acelea ale unei alte figuri, ale unui alt element care ne destramă, dar totodată ne face să pătrundem într-o lume de probleme necunoscute, ne­

maiîntîlnite pînă atunci. Şi cărui lucru sîntem oare sortiti dacă nu unor probleme care cer chiar transformarea corpului nostru şi a limbii noastre? Pe scurt, reprezentarea şi ştiinta ("le savoir") se modelează · în întregime după propozitiile

coD§­

tiintei care desemnează cazurile de solutie, însă, prin ele însele,

aceste propozitii oferă c r.otiune cu totul inexactă despre

instanta pe care o rezolvă sau o dezleagă, şi care le generează în calitatea lor de cazuri. Ideea şi "învătarea" exprimă dim­ potrivă această instantă problematică, extrapropozitională sau

subreprezentativă: prezentarea incoD§tientului, nu reprezen­

tarea coD§tiintei. Nu ne va mira faptul că structu.ralismul e însotit atît de frecvent, la cei care îl promovează, de apelul la un nou teatru, la o nouă interpretare (nearistotelică) a

tea­

trului: teatru al multiplicitătilor, care se opune în toate privin­

tele teatrului reprezentării, care nu mai Iasă să subziste iden­ titatea unui lucru reprezentat, a unui autor, a unui spectator,

sau a unui personaj de pe scenă, aşadar nici o reprezentare ce

ar putea face obiectul, gratie peripetiilor din piesă, unei recog­

nitiuni finale sau a unei reculegeri a ştiilltei ("savoir"); prin urmare, un teatru de probleme şi întrebări mereu deschise, antrenînd spectatorul, scena şi personajele în IIlΧcarea reală a

unei învătări a întregului incoD§tient, ale cărui elemente ultime sînt tot problemele înseşi. Oare cum trebuie să ÎDtelegem caracterul în mod necesar

inconştient al Ideilor? Trebuie să întelegem oare că Ideea este obiectul unei facultăti particulare exclusive, care descoperă cu atît mai mul t în el elementul ei limită sau transcendent cu cît nu-l poate sesiza din punct de vedere al exercitiului empiric?

Această ipoteză ar avea dej a avantajul că ea elimină Ratiunea


296 sau chiar intelectul ca faculta te a Ideilor şi, într-un plan mai general, că ea elimină orice facultate constitutivă a unui simt comun sub care e subsumată exercitarea empirică a celorlalte facultăti privind un obiect presupus acelaşi. Faptul că gîndirea,

de pildă, descoperă în sine ceva pe care nu-l poate gîndi, care este totodată negîndibilul şi ceea ce trebuie să fie gîndit, negîn­

dibilul şi ceea ce nu poate fi decît gîndit - acest lucru nu este incomprehensibil decît din punct de vedere al unui simt comun

sau al unui exercitiu calchiat pe empiric. Conform unei obiectii care i s-a făcut deseori lui Maimon, Ideile, concepute ca dife­ rentiale ale gîndirii, introduc în ele un "dat" minimal ce nu poate fi gîndit; ele restaurează dualitatea intelect infmit-in­ telect finit, ca şi dualitatea conditii de existentă- conditii de cunoaştere, pe care întreaga Critică kantiană îşi propusese totuşi să o suprime. Însă această obiectie nu e valabilă decît în măsura în care, în conceptia lui Maimon, Ideile au ca facultate intelectul, aşa cum, după Kant, ele aveau ca facultate ratiunea, adică o ricum o facultate constitu;nd un simt comun, neputînd suporta el însU§i în sînul său prezenta unui nucleu de care s-ar sfărîma exercitiul empiric al facultătilor conjugate. Numai în aceste conditii negîndibilul în gîndire, sau incoll§tientul unei gîndiri p ure, trebuie realizat într-un intelect infinit ca ideaJ al

§tiinlei ("savoir'), iar diferentialel'! sînt sortite să devină simple ficJiuni dacă nu află cumva, în acest intelect infinit, măsura unei realităti întru totul actuale. Însă alternativa este încă o dată falsă. Ceea ce înseamnă că specificul problematicului şi apar­ tenenta incoll§tientului la gîndirea finită rămîn insuficient cu­ noscute. Lucrurile nu mai stau la fel

în măsura în care Ideile

sînt raportate la exercitiul transcendent al unei facultăti par­ ticulare eliberată de un simt comun. Cu toate acestea, nu credem că acest prim răspuns este ;mficient, şi că Ideile sau structurile trimit la o facultate par­ ticulară. Căci Ideea parcurge şi priveşte toate facultătile. Căc�

în functie de ordinea ei,

Ideea face posibile atît existenta unei facu!tăti determinată ca atare cît şi obiectul diferential sau


297 exercitiul transcendent al acestei facultăti. Fie multiplicitatea lingvistică, ca sistem virtual de legături reciproce între "fone­ me", care se materializează în relaţiile şi termenii actuali ai diverselor limbi: o astfel de multiplicitate face posibilă vorbirea ca facultate, şi obiectul transcendent al acestei vorbiri, acest "metalimbaj" care nu poate fi exprimat în exercitiul empiric al unei limbi date, dar care trebuie exprimat, care nu poate fi decît exprimat în exerciţiul poetic al cuvîntului coextensiv virtualită­ tii. Fie multiplicitatea socială: ea determină sociabilitatea ca facultate, dar şi obiectul transcendent al sociabilitătii, care nu poate fi trăit în societăţile actuale în care se incarnează multi­ plicitatea, dar care trebuie trăit şi nu poate fi trăit decît în elementul răsturnării societătilor (adică libertatea, mereu aco­ perită de resturile unei foste orînduiri şi de începuturile unei orînduiri noi). Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre celelalte Idei sau multiplicităti: multiplicitătile psihice, imaginatia şi fantasma; multiplicitătile biologice, vitalitatea şi "monstrul"; multiplicitătile fizice, sensibilitatea şi semnuL . . Dar astfel Idei­ le corespund rînd pe rînd tuturor facultăţilor, şi nu sînt obiectul exclusiv al nici uneia în particular, nici măcar al gîndirii. Lucrul esential este totuşi ca, astfel, să nu reintroducem nicidecum forma unui simţ comun, ci dimpotrivă. Am văzut că discordia facultăţilor, defmită prin exclusivitatea obiectului transcen­ dent pe care îl sesizăm fiecare, nu implică mai puţin un acord, în virtutea căruia fiecare transmite violenta ei celeilalte de-a lungul unui cordon de praf, însă tocmai un "acord discordant" care exclude forma de identitate, de convergenţă şi de colabo­ rare a simtului comun. Ceea ce ni se părea că corespunde Diferentei care articulează sau reuneşte prin ea însăşi, era chiar această Discordantă acordantă. Există aşadar un punct în care a gîndi, a vorbi, a imagina, a simţi, etc., sînt unul şi acelaşi lucru, însă acest lucru afirmă doar divergenta facultăţilor în exercitiul lor transcendent. E vorba, prin urmare, nu de un simt comun ci, dimpotrivă, de un "parasimt"(în sensul în care para­ doxul este şi contrarul bunului-simt). Acest parasimt are ca


298 element Ideile, tocmai fiindcă Ideile sînt mult ip licităti pure ce nu presupun nici o formă de identitate într-u n simt comun, dar care, dimpotrivă, sti mulează şi des criu exercitiul disjunct al facultătilor din punct de vedere transcendent. Astfel Ideile sînt multiplicităti de luminite diferentiale, un fel de flăcăruie tre­ cînd de la o facultate la alta, "virtuală dîră de foc", fără a avea vreodată omogeneitatea acelei lumini naturale ce caracteri­ zează si mtul comun. De aceea a învăt a poate fi definit în două feluri complementare ce se opun deopotrivă reprezentării în ş tiintă ("savoir"): a învăta, înseamnă fie a pătrunde în Idee, în va rietăt ile şi punctele ei remarcabile; fie a ridica o facultate la exercitiul ei transcendent disjunct, a o ridica la acea întîlnire şi acea violentă ce se comunică celorlalte. De aceea inco ll§ tientu l are şi el două determinări complementare, care îl exclud în mod neces ar de la reprezentare, dar care îl fac demn şi capabil de o prezentare pură: fie că Inconştientul se defmeş te prin carac­ terul extrapropozitional şi neactual al Ideilor în parasens, fie că se defineşte prin caracterul nonempiric al exercitiului para­ doxal al facultătilor. Nu e mai putin adevărat că Ideile se află într-un raport cît se paote de particular cu gîndirea pură. Fireş te, gîndirea trebuie considerată aici nu ca forma de identitate a tu turo r facultătilor, ci ca o facultate particulară definită, ca şi celelalte, prin obiectul ei diferential şi exercitiul ei disjunct. E adevărat că parasensul, sau violenta ce se comunică de la o facultate la alta după o anumită ordine, îi fixează gîndirii un loc special: gîndirea nu e determinată să-şi sesizeze propriul ei cogitandum decît la capătul cordonului de violentă care, de la o Idee la alta, pune în mişcare mai întîi sensibilitatea şi propriul ei sentien­ dum, etc. Acest capăt poate fi considerat şi ca originea radicală a Ideilor. Dar în ce sens trebuie să întelegem oare "o rigine radicală"? Î n acelaşi sens, Ideile trebuie numite "diferentia le" ale gîndiri i, "Inco ll§t ie nt" al gîndirii p ure, chiar în momentul în care împotrivirea gîndirii fată de orice formă a simtului comun este mai îndîrjită ca oricînd. De aceea Ideile nu se raportează


299

nicidecum la un Cogito ca propozitie a conştiintei sau ca temei, ci la Eul fisurat al unui cogito dizolvat, adică la universala destemeiere ("effondement") ce caracterizează gîndirea ca facultate în exercitiul ei transcendent. Totodată, Ideile nu sînt obiectul unei facultăti particulare, ci ele privesc în mod surprin­ zător o facultate particulară, astfel că se poate afirma: Ideile se ivesc (pentru a constitui parasensul turor facultătilor). Î ncă o dată, ce înseamnă aici a se ivi, sau a-şi afla originea? De unde vin Ideile, de unde vin problemele, elementele şi raporturile lor ideale? A venit momentul să determinăm diferenta dintre cele două instante, problema şi întrebarea, pe care am lăsat-o în suspensie pină acum. Trebuie să amintim că, într-o bună mă­ sură, complexul întrebare-problemă este un cîştig al gindirii moderne, la baza renaşterii ontologiei: fiindcă acest complex a încetat de a mai fi considerat ca exprimînd o stare provizorie şi subiectivă în reprezentarea ştiintei ("savoir"), pentru a deveni intentionalitatea Fiintei prin excelentă sau, mai precis, singura instantă la care răspunde Fiinta, fără ca prin aceasta întrebarea să fie suprimată sau depăşită, de vreme ce numai ea are, dimpotrivă, o deschidere coextensivă cu ceea ce trebuie să îi răspundă, şi cu ceea ce nu poate să-i răspundă decît mentinîn­ d- o, reluind-o, repetînd-o. Această conceptie despre întrebare ca aptitudine ontologică însufleteşte atît opera de artă cît şi gîndirea filozofică. Opera se dezvoltă pornind de la şi în jurul unei fisuri pe care nu o umple niciodată. Faptul că romanul, îndeosebi de la Joyce încoace, şi-a descoperit un nou limbaj în modalitatea "Chestionarului" sau a "Interogatoriului", că a prezentat evenimente şi personaje esential problematice, nu înseamnă, fireşte, că nu sintem siguri de nimic, că el aplică o metodă a indoielii generalizate, şi nu este nici semnul unui scepticism modem ci, dimpotrivă, descoperirea problematicu­ lui şi a întrebării ca orizont transcendental, ca focar transcen­ dental apartinind în mod "esential" fiintelor, lucrurilor, eveni­ mentelor. Aceasta e descoperirea romanescă a Ideii, sau des-


300

coperirea ei teatrală, sau muzicală, sau filozofică . . . ; şi, în acelaşi timp, e descoperirea unui exercitiu transcendent al sensibilitătii, al memoriei-imagistice, al limbajului, al gîndirii, prin cre fiecare din aceste facultăti comunică cu celelalte în deplina ei discordanţă, şi se deschide către diferenta Fiintei, luînd drept obiect, adică drept întrebare, propria ei diferentă: bunăoară această scriere care nu mai e nimic altceva decît întrebarea Ce înseamnă a scrie?, sau această sensibilitate care nu mai e nimic altceva decît Ce înseamnă a simti? şi această gîndire, care nu mai e decît Ce înseamnă a gîndi? De aici se ivesc monotoniile cele mai mari, slăbiciunile cele mai mari ale unui nou simt comun atunci cînd lipseşte geniul Ideii; dar şi "repetitiile" cele mai puternice, şi inventiile cele mai prodi­ gioase apar în parasens atunci cînd ţîşneşte, impetuoasă, Ideea. Să amintim doar principiile acestei ontologii a întrebării: 10 departe de a însemna o stare empirică a ştiintei ("savoir") sortită să dispară în răspunsuri, odată răspunsul dat, întrebarea amuteşte toate răspunsurile empirice care pretind să o su­ prime, pentru a "forta" singurul răspuns care o mentine şi o reia neîncetat: cazul lui Iov căutînd cu îndărătnicie un răspuns de prima mînă ce se confundă cu întrebarea însăşi (prima putere a absurdului); 2° de unde şi puterea întrebării, aceea de introduce în joc atît pe cel care pune întrebări cît şi obiectul acestora, şi de a se supune ea însăşi chestionării: cazul lui Edip şi felul lui de a lungi discutia cu Sfinxul (a doua putere a enigmei); 30 de unde revelatia Fiintei ca, bunăoară, cores­ punzînd întrebării, care nu se lasă redusă la obiectul întrebă­ rilor şi nici la cel ce pune întrebări, ci îi uneşte în articularea propriei Diferenţe: p,v ov care nu este nefiinţă sau fiintă a negativului, ci nefiind sau fiintă a întrebării (cazul lui Ulise, şi răspunsul "Nimeni", a treia putere, cea a Odiseei filozofice). Această ontologie modernă păcătuieşte totU§i prin une­ le deficiente. Ea mizează uneori pe indeterminat ca putere obiectivă a întrebării, însă pentru a trece întreaga ei imprecizie subiectivă în contul Fiintei, substituind astfel fortei repetitiei


301

sărăcia răszicerii sau stereotipiile unui nou simt comun. Pe de altă parte, i se întîmplă chiar să disocieze complexul, să lase întrebările în seama evlaviei unui suflet-frumos, trecînd pro­ blemele în rîndul obstacolelor exterioare. Cu toate acestea, ce-ar mai fi o întrebare, dacă ea nu s-ar dezvolta la adăpostul unor cîmpuri problematizante, singurele ce pot să o determine într-o "ştiintă" caracteristică? Sufletul-frumos pune întruna propria lui întrebare, cea cu logodna; dar CÎte logodnice nu au dispărut sau au fost părăsite, de îndată ce întrebarea îşi afla adevărata ei problemă, care reactiona asupra ei, o corecta şi o deplasa cu întreaga diferentă a unei gîndiri (precum eroul lui Proust întrebîndu-se: "oare mă voi căsători cu Albertine?", dar dezvoltînd întrebarea în probLema creării operei de artă, unde Întrebarea însăşi trece printr-o metamorfoză radicală). Tre­ buie să descoperim cum se desfăşoară întrebările în probleme într-o Idee, cum se înfăşoară problemele în întrebări în gîndire. E nevoie, şi de data aceasta, să confruntăm imaginea clasică a gîndirii cu o altă imagine, cea pe care o sugerează această ren8§tere, astăzi, a ontologiei. Căci de la Platon la postkantieni, filozofia a definit miş­ carea gîndirii ca o anumită trecere de la ipotetic la apodictic. Chiar şi operatia carteziană, de la îndoială la certitudine, este o variantă a acestei treceri. O altă variantă e trecerea de la necesitatea ipotetică la necesitatea metafizică în Originea radi­ caLă. Însă la Platon dialectica se definea deja astfel: să pleci de la ipoteze, să te serveşti de ipoteze ca de nişte trambuline, anume ca de"probleme", pentru a te ridica pînă la principiul anipotetic ce trebuie să determine solutia problemelor precum şi adevărul ipotezelor; de aici decurge întreaga structură a dialogului Parmenide, în asemenea conditii încît nu mai e posibil, 8§a cum s-a făcut cu prea multă uşurintă, să vezi aici un joc, o propedeutică, o gimnastică, un exercitiu formal. Însuşi Kant este mai platonician decît crede atunci cînd trece de la Critica rafomii pure în întregime subordonată formei ipotetice a experientei posibile, la Critica rafomii practice, în care des-


302

coperă, cu ajutorul unor probleme, pura necesitate a prin­ cipiului categoric. Şi cu atît mai mult postkantienii, atunci cînd vor să opereze pe loc, şi fără să schimbe "critica", transfor­ marea judecăţii ipotetice în judecată tetică 14. A§adar, se poate rezuma astfel pe bună dreptate mişcarea filozofiei, de la Platon la Fichte sau la Hegel, trecînd prin Descartes, oricare ar fi diversitatea ipotezelor de plecare şi a apodicticitătilor finale. Cel puţin există există ceva comun: punctul de plecare găsit într-o "ipoteză", adică într-o propoziţie a conştiinţei căreia i s-a atribuit un coeficient de incertitudine (fie şi îndoiala car­ teziană), şi punctul de sosire, găsit într-o apodicticitate sau un imperativ de ordin eminamente moral (U nul-Binele lui Platon, Dumnezeul neînşelător al cogito-ului cartezian, principiul ce­ lui mai bun al lui Leibniz, imperativul categoric al lui Kant, Eul lui Fichte, "Ştiinta" lui Hegel). Or acest demers se apropie la maximum de adevărata mişcare a gîndirii, dar tot el o trădează, o denaturează la maximum; această îmbinare de ipotetism şi de moralism, acest ipotetism scientist şi acest moralism rationalist fac ca lucrul pe care îl abordează să fie de nerecunoscut. Dacă vom spune: mişcarea nu merge de la ipotetic la apodictic, ci de la problematic la întrebare - mai întîi se pare că diferenta e foarte mică. Cu atît mai mică cu cît, dacă apodic­ tica nu poate fi despărtită de un imperativ moral, întrebarea, la rîndul ei, nu poate fi despărtită de un imperativ, fie el de un alt fel. Între aceste formule există totuşi o prăpastie. În faptul de a asimila problema unei ipoteze, există deja trădarea proble­ mei sau a Ideii, procesul nelegitim al reducerii lor la propozitii ale conştiintei şi la reprezentări ale ştiintei ("savoir"): proble­ maticul diferă prin natură de ipotetic. Tematicul nu se con­ fundă nicidecum cu teticul. Şi în această diferentă e în joc întreaga repartitie, întreaga determinare, întreaga rînduire, întregul exercitiu al facultătilor în cadrul unei doctrine În gene· raI. De asemenea, e o mare diferentă să vorbe§ti despre in· stanta apodictică, sau despre instanta-întrebare, fiindcă e vorba de două forme de imperativ, necomparabile din toate punctele


303

de vedere. Întrebările sînt imperative, sau mai degrabă tntre­ bări1e exprimă raportul dintre probleme şi impera tivele din care ele purced. E oare nevoie să dăm exemplul politiei pentru. a sublinia natura imperativă a Întrebărilor? "Eu pun Întrebările", însă, în realitate, prin glasul călăului vorbeşte deja eul dizolvat al celui supus interogatoriului. Problemele sau Ideile emană din imperative întîmplătoare sau din evenimente ce se prezintă ca nişte întrebări. Tocmai de aceea problemele nu pot fi sepa­ rate de o putere decizională, de un fiat care, străbătÎndu-ne, face din noi ni§te fiinte semidivine. Oare matematicianul nu se pretinde deja din neamul zeilor? În cele două procedee fun­ damentale, adjunctia şi condensarea, se exercită în cel mai înalt grad această putere de decizie, Întemeiată în natura proble­ melor de rezolvat, de vreme ce o ecuatie este sau nu reductibilă totdeauna în raport cu un corp ideal adăugat de matematician. Putere infinită de a adăuga o cantitate arbitrară: nu mai e vorba de un joc în felul lui Leibniz, în care imperativul moral al regulilor predeterminate se combină cu conditia unui spatiu dat ce trebuie umplut ex hypothesi. Mai curînd e vorba de o aruncare de zaruri, şi de cerul întreg ca spatiu nemărginit, şi de aruncare ca unica regulă. Punctele singulare sînt pe zar; Între­ bările sînt zarurile însele; imperativul este aruncarea. Ideile sînt combinările problematice care rezultă din jocul zarurilor. Şi aceasta fiindcă jocul zarurilor nu-şi propune defel să des­ fiinteze hazardul (cerul-hazard). A desfiinta hazardul Înseam­ nă a-l fragmenta după regulile de probabilitate la mai multe încercări, astfel că problema este deja dezmembrată în ipoteze, ipoteze de cîştig şi de pierdere, iar imperativul este deja moral în principiul alegerii celei mai bune aruncări care să determine cîştigul. Dimpotrivă, zarurile afirmă hazardul într-o singură dată, fiecare aruncătură de zaruri afirmă întreg hazardul de fiecare dată. Repetarea aruncărilor nu mai este supusă persis­ tentei aceleiaşi ipoteze, şi nici identitătii unei reguli constante. Să faci din hazard un obiect de afirmare, este lucrul cel mai dificil, dar acesta e sensul imperativului şi al întrebărilor lansate


304

de el. Ideile emană de aici, după cum singularitătile emană din acest punct aleatoriu care, de fiecare dată, condensează între­ gul hazard Într-o unică dată. Se va spune că, atribuind acestui punct originea imperativă a Ideilor, nu facem decît să invocăm arbitrarul, simplul arbitrar al unui joc de copil, de copil-zeu. Asta ar însemna însă să întelegem gre§it ceea ce vrea să însem­ ne "a afirma". în hazard nu există arbitrar decît în măsura în care el, hazardul, nu este afirmat, îndeajuns afirmat, În măsura în care el este repartizat într-un spatiu, într-un număr §i sub imperiul unor reguli menite să-I elimine. C'md hazardul este afirmat îndeajuns, jucătorul nu mai poate pierde, de vreme ce orice combinatie, §i orice mi§care ce o produce, sînt prin natura lor adecvate locului §i imperativului mobil al punctului alea­ toriu. Ce înseamnă 8§adar a afirma întreg hazardul, de fiecare dată, dintr-o dată? Afirmatia aceasta se măsoară după punerea în rezonantă a disparatelor emanînd dintr-o aruncare, §i for­ mînd o problemă cu această conditie. întregul hazard este atunci în fiecare aruncare, de§i aceasta este parţială, §i el se află aici dintr-o dată, de§i combinatia produsă e rezultatul unei determinări progresive. Aruncarea zarurilor operează calculul problemelor, determinarea elementelor diferentiale sau distri­ buirea punctelor singulare constitutive ale unei structuri. Ast­ fel se formează relatia circulară dintre imperative §i proble­ mele ce decurg din ele. Rezonanta constituie adevărul unei probleme ca atare, în care imperativul se încearcă pe sine, dC§i problema se n8§te ea însă§i din imperativ. Odată hazardul afirmat, orice arbitrar este suprimat de fiecare dată. Odată hazardul afirmat, divergenta însă§i este obiect de afirmare într-o problemă. Corpurile ideale de adjunctie ce determină o problemă ar fi sortite arbitrarului, dacă corpul de bază nu ar rezona incorporînd toate mărimile exprimabile de către ad­ junct. O operă în general este Întotdeauna un corp ideal, o operă În ea însă§i, un corp de adjunctie ideal. Opera e o problemă născută din imperativ; ea este cu atît mai desăVÎIJită §i mai întregită dintr-o dată cu cît problema este mai bine


305

determinată progresiv ca problemă. Autorul operei este aşadar pe bună dreptate numit operatorul Ideii. Ond Raymond Rous­ sel propune propriile"ecuatii de fapte" ca probleme de rezol­ vat, ca fapte şi evenimente ideale ce încep să rezoneze sub impulsul unui imperativ de limbaj, fapte ce sînt ele însele nişte /iat; cînd multi romancieri modemi se opresc în acest punct aleatoriu, această "pată oarbă", imperativă, interogatoare, de la care opera se dezvoltă ca problemă punîndu-şi în rezonantă seriile divergente - ei nu fac nicidecum matematici aplicate, ori vreo metaforă matematică sau fizică, ci stabilesc această "ştiinţă", mathesis universală nemijlocită pentru fiecare dome­ niu, ei fac din operă o învăţare şi o experimenta re şi, în acelaşi timp, ceva întreg de fiecare dată, în care întreg hazardul e afirmat în fiecare caz, reînnoit de fiecare dată, fără ca vreodată să subziste, poate, un arbitrar15. Această putere decizională din inima problemelor, a­ ceastă creaţie, acest joc de zaruri care ne face asemenea zeilor, nu ne aparţine cîtuşi de puţin. Zeii înşişi sînt supuşi lui Ananke, adică cerului-hazard. Imperativele sau întrebările care adastă în noi nu emană din Eu, acesta nici măcar nu e de faţă ca să le audă. Imperativele sînt fiinţă, orice întrebare e ontologică, şi ea distribuie "cea ce este" în probleme. Ontologia este jocul zarurilor - haosmos din care se iveşte cosmosuL Dacă im­ perativele Fiintei au o legătură cu Eul; ete o au cu acest Eu fisurat, deplasîndu-i şi reconstituindu-i de fiecare dată fISura conform cu ordinea tipului. Imperativele formează aşadar ace­ le cogitanda ale gîndirii pure, diferentialele gîndirii, în acelaşi timp cee a ce nu poate fi gîndit, dar care trebuie să fie şi nu poate decît să fie gîndit din punct de vedere al exercitiului transcend�.nt. Iar întrebările sînt aceste gînduri pure ale numi­ telor cogitanda. Imperativele în formă de întrebări semnifică deci cea mai mare neputinţă a mea, dar şi acel punct de care Maurice Blanchot vorbeşte necontenit, acel punct aleatoriu originar, orb, acefal, afazic, care desemnează "imposibilitatea de a gîndi ce este gîndirea", şi care se dezvoltă în operă ca


306

problemă, şi unde "neputinta" e transmutată in putintă. De­ parte de a trimite la Cogito ca propozitie a conştiintei, im­ perativele se adresează Eului fisurat ca inconştientului gîndirii. Căci Eul are dreptul la un inconştient fără de care el nu ar putea gîndi, şi mai cu seamă nu ar putea gîndi purul cogitandum. În pofida a ceea ce enunţă banala propozitie a conştiintei, gîn­ direa nu gîndeşte decît pornind de la un inconştient, şi ea gîndeşte acest inconştient în exercitiul transcendent. Tocmai de aceea, Ideile care decurg din imperative, departe de a fi proprietăţile sau atributele unei substanţe gînditoare, nu fac decît să intre şi să iasă prin această fisură a Eului, care face mereu ca altcineva să gîndească în mine, ce trebuie el însU§i gîndit. Preeminent, în gîndire, e furtul. Neputinta poate rămî­ ne, bineînteles, neputinţă dar, totodată, numai ea poate fi ridicată la cea mai înaltă putere. Exact ceea ce înţelegea Nietzsche prin vointă de putere: această transmutatie impera­ tivă ce îşi are ca obiect neputinta însăşi (fii laş, leneş, ascultător dacă vrei! numai să . . . ) - această aruncare de zaruri în stare să afirme întregul hazard, aceste întrebări care ne săgetează în ceasurile de foc sau de gheată, aceste imperative ce ne hărăzesc problemelor iniţiate de ele. Căci "există ceva ireductibil în străfundurile spiritului: un monolit de Fatum, de hotărîre deja luată în toate problemele, în măsura şi în raportul lor cu noi; şi, în acelaşi timp, un drept al nostru de a accede la anumite probleme,. ca sigiliul lor înscris cu fierul roşu pe numele noastre" 10. • *

*

Dar cît de dezamăgitor pare răspunsul! Întrebam care este originea Ideilor, de unde vin problemele; şi, în schimb, invocăm jocuri de zaruri, imperative şi întrebări ale hazardului în locul unui principiu apodictic, un punct aleatoriu unde totul se destemeiază ("s'effonde") în locul unui temei solid. Opunem acest hazard arbitrarului în măsura în care el este afirmat, în


307

mod imperativ afirmat, afirmat în acest mod atît de particular care este întrebarea; iar această afirmare însăşi, o măsurăm după rezonanta ce se stabile§t.e între elementele problematice ie§ite din aruncarea zarurilor. Oare în ce fel de cerc ne învîrtim, din moment ce nu putem vorbi altfel despre origine? Am discernut patru instante: întrebările imperative, ontologice; problemele dialectice sau temele care rezultă din ele; cîmpurile simbolice de rezolubilitate, în care aceste probleme se exprimă "ştiintific", în functie de conditiile lor; solutiile pe care ele le primesc în aceste cîmpuri, întrupîndu-se în actualitatea cazu­ rilor. Dar, întîi de toate, ce e cu aceste imperative de foc, cu aceste întrebări care sînt începuturi de lume? Adevărul e că fiecare lucru începe cu o întrebare, dar nu se poate spune că Întrebarea însăşi începe. Oare întrebarea, ca şi imperativul pe care îl exprimă, să nu aibă altă origine decît repetiJia? E meritul unor mari autori ai vremii noastre de a fi pus în valoare acest raport atît de adînc dintre întrebare şi repetitie (Heidegger, Blanchot). Nu că ar fi totuşi suficient să se repete aceeaşi Întrebare ce s-ar regăsi intactă la sflf§it, fie ea şi aceasta: Ce e cu fiinta? Doar zarurile aruncate anapoda se înscriu în aceleaşi ipoteze (reprezentînd propozitiile conştiintei sau opiniile unui simt comun), apropiindu-se mai mult sau mai putin de acelaşi principiu apodictic (reprezentînd determinarea cîştigului). Doar jucătorii slabi repetă, fiindcă ei fragmentează hazardul jucînd de mai multe ori. Dimpotrivă, jocul de zaruri izbutit afirmă întreg hazardul dintr-o dată; şi tocmai aici e esenta a ceea ce numim întrebare. Cu toate acestea, există mai multe aruncări, aruncarea zarurilor se repetă. însă fiecare aruncare antrenează hazardul dintr-:o dată, şi în loc să aibă, ca rezultat al Aceluiaşi, diferitul, diferite combinatii, ea are, dimpotrivă, acelaşiul sau repetitia ca rezultat al Diferitului. Tocmai în acest sens repetitia consubstantială întrebării se află la originea "per­ plicării " Ideilor. Diferentialul Ideii nu este el însuşi separabil de procesul de repetitie care define§te deja jocul zarurilor. Există în calcul o iteratie, există în probleme o repetitie care


308

reproduce ea însă§i pe cea a întrebărilor sau a imperativelor din care purced respectivele probleme. Numai că, iară§i, nu e vorba de o repetitie obişnuită. Obişnuitul este prelungirea, continuarea, această lungime a timpului care se lungqte în durată: repetitie goală (ea poate fi discontinuă, dar rămîne în mod fundamental repetitie a aceluiaşi). Or, cine se prelungeşte astfel? O singularitate, pînă în vecinătatea altei singularităti Dimpotrivă, reluarea singularitătilor unele în celelalte, con­ densarea singularitătilor unele în celelalte, atît Într-o aceeaşi problemă sau o aceeaşi Idee ca şi de la o problemă la alta, de la o Idee la alta, definqte puterea extraordinară a repetitiei, repetitia îmbrăcată, mai profundă decît repetitia goală. Repe­ titia este tocmai această lansare a singularitătilor, totdeauna într-un ecou, într-o rezonantă care face din fiecare dublul celeilalte, din fiecare constelatie redistribuirea celeilalte. Şi e acelaşi lucru să afirmăm, la nivelul problemelor, că repetitia îmbrăcată e mai profundă, iar la nivelul întrebărilor din care ele purced, că repetitia rezultă din diferit. Heidegger arată pe bună dreptate cum repetitia între­ bării se dsfăşoară ea însă§i în legătura dintre problemă §i repetitie: "Întelegem prin repetitia unei probleme fundamen­ tale punerea în lumină a posibilitătilor ascunse în ea. Desfăşu­ rarea acestor posibilităti are ca efect transformarea problemei examinate şi, prin aceasta, păstrarea continutului ei autentic. A păstra o problemă Înseamnă a elibera şi a salva fOrJa inter­ ioară care se află la originea esenJei ei §i care o face posibilă ca problemă. Repetitia posibilitătilor unei probleme nu este 3§8dar o simplă reluare a ceea ce este în mod curent admis în legătură cu această problemă... Posibilul înteles astfel ar zădăr­ nici orice repetitie adevărată şi, prin aceasta, orice legătură cu istoria... (O bună interpretare trebuie, dimpotrivă, să hotă­ rască) dacă întelegerea posibilului care domină orice repetitie a fost suficient activată şi dacă ea este la înăltimea a ceea ce e Într-adevăr cazul să fie repetat,,17. Ce este oare acest posibil în sînul problemei, care se opune posibilităţilor sau propozipilor


309

conştiintei, opiniilor îndeobşte admise care formează ipoteza? Nimic altceva decît potentialitatea Ideii, virtualitatea ei deter­ minabilă. Prin aceasta, Heidegger este nietzschean. Despre ce se enuntă oare repetitia în veşnica reîntoarcere, în afara vointei de putere, a lumii vointei de putere, a imperativelor şi a jocu­ rilor ei de zaruri, şi a problemelor ivite din aruncarea zarurilor? Repetitia în veşnica reîntoarcere nu înseamnă niciodată con­ tinuarea, perpetuarea, prelungirea, nici chiar reîntoarcerea discontinuă a ceva care ar fi cel putin în stare să se prelungească într-un ciclu partial (o identitate, un Eu «"le"», un Ego «"Moi"»), ci, dimpotrivă, reluarea unor singularităti prein­ dividuale, reluare ce presupune mai întîi, pentru a putea fi sesizată ca repetitie, dizolvarea tuturor identitătilor prealabile. Orice origine e o singularitate, orice singularitate e un început pe linia orizontală, linia punctelor ordinare pe care ea se prelungeşte, ca în tot atîtea reproduceri sau copii ce formează momentele unei repetitii goale. Însă ea este un reînceput pe linia verticală ca condensează singularitătile, şi pe care se tese cealaltă repetitie, linia de afirmare a hazardului. Dacă "fiinta­ rea" este mai curînd diferentă şi începere, fiinta este ea însăşi repetitie, reîncepere a fiintării. Repetitia .este "înzestrarea" conditiei ce autentifică imperativele fiintei. Aceasta e mereu ambiguitatea notiunii de origine, precum şi motivatia deceptiei noastre anterioare: o origine nu e atribuită decît într-o lume care contestă atît originalul cît şi copia, o origine nu atribuie un temei decît într-o lume deja aruncată în universala des­ temeiere. De aici de degajează o ultimă consecintă cu privire la stat�tul negatiei. Există o nefiintă, şi cu toate acestea nu există negativ sau negatie. Există o nefiinţă care nu este nicidecum fiinta negativului, ci fiinta problematicului. Această (ne)fiinţă, această ?-fiintă are ca simbol

%.

Zeroul nu

desemnează aici

decît diferenta şi repetitia ei. Î n acel NE zis "expletiv", care pune atîtea probleme de interpretare pentru gramaticieni,


310

regăsim această (ne)fiinţă care corespunde formei unui cîmp problematic, deşi modalităţile propoziţiei tind să o asi mileze unei nefiinţe negative: în totdeauna NE e:x-p le tiv apare în pro­ poziţia în legătură cu întrebările dezvoltate în probleme, ca martorul unei instante gramaticale extrapropozitionale. Nega­ tivul e o iluzie: e numai umbra problemelor. Am văzu t cum problema este în mod necesar acoperită de propozitiile posibi­ le corespunzînd cazurilor de soluţie; atunci, în loc să fie sesizată ca problemă, ea nu mai apare decît ca ipoteză, ca serie de ipoteze. Fiecare din aceste ipoteze, ca propozitie a conştiinţei, este flancată de un dublu negativ: dacă Unul este, dacă Unul nu este . . . dacă e vreme frumoasă, dacă nu e vreme frumoasă . . . Negativul e o iluzie, fiindcă forma negaţiei se iveşte cu propo­ ziţiile care nu exprimă problema de care ele depind decît dena turînd o, ascunzîndu-i adevărata structură, de îndată ce problema e tradusă în ipoteză, fiecare afirma tie ipotetică e dublată de o negaţie, care reprezintă acum starea problemei trădată de umbra ei. Nu există Idee de negativ, după cum nu există nici ipoteză în natură, deşi natura acţionează prin prob­ lemă. De aceea nu are prea mare importantă dacă negativul e conceput ca limitare logică sau opozitie reală. Să examin ăm marile notiuni negative, multiplul în raport cu Unul, dezor­ dinea în raport cu ordinea, neantul în raport cu fiinta: e acehl§i lucru dacă le interpretăm ca limita unei degradări sau ca an­ titeza unei teze. Procesul se află, cel mult, întemeiat cînd în substanţa analitică a lui Dumnezeu, cînd în forma sin tetică a Eului ("Moi"). Însă Dumnezeu sau eul, e acelaşi lucru. În ambele cazuri rămînem în elementul ipotetic al simplului con­ cept, căruia îi sînt subsumate cînd toate gradele infinite ale unei reprezentări identice, cînd opozitia infinită a două reprezentări contrare. Criticile negativului nu sînt aşadar niciodată decisive atîta timp cît ele invocă drepturile unui prim concept (Unul, ordinea, fiinta); şi mai putin, atîta ti mp cît se multumesc să traducă opozitia în limitare. Critica negativului nu �te eficace decît denuntînd indiferenta opozitiei şi a limitării şi, prin aceas -

-


311

ta, denuntind elementul conceptual ipotetic care conservă în !D0d necesar pe unul şi pe celălalt, şi chiar pe unul în celălalt. Intr-un cuvînt, critica negativului trebuie făcută pornind de la Idee, de la elementul ideatic, diferenţial şi problematic. Noţiu­ nea de multiplicitate este cea care denuntă totodată Unul şi multiplul, limitarea Unului de către multiplu şi multiplul ca opunîndu-se Unului. Varietatea e cea care denunţă totodată ordinea şi dezordinea, (ne)fiin ţa, ?-fiin ta este cea care denuntă totodată fiinta şi nefiinta. Complicitatea dintre negativ şi ipote­ tic trebuie desfăcută peste tot, în folosul unei legături mai profunde dintre problematic şi diferentă. Într-adevăr, Ideea e făcută din raporturi reciproce între elemente diferentiale, complet detenninate în aceste raporturi, care niciodată nu au vreun termen negativ sau vreo relatie de negativitate. at de grosolane par opozitiile, conflictele, contradictiile în concept, greoaie cîntări, anevoioase aproxima ţii, in comparatie cu finele mecanisme diferentiale ce caracterizează Ideea - sprintena. Trebuie să rezervăm cuvîntul pozitivitate pentru desemnarea acestui statut al Ideii multiple sau această consistentă a proble­ maticului. Şi trebuie să observăm de fiecare dată modul în care această (ne )fiintă cu desăvîrşire pozitivă înclină către o nefiinţă negativă, şi caută să se confunde cu umbra ei, însă, la adăpostul iluziei conştiinţei, descoperă aici cea mai adîncă denaturare a ei înseşi. Fie exemplul, atît de des invocat astăzi, al Ideii lingvis­ tice. A§a cum e definită de fonologie, Ideea lingvistică are desigur toate caracterele unei structuri: prezenţa unor ele­ mente diferenţiale numite foneme, prelevate din curentul so­ nor continuu; existenţa unor raporturi diferentiale (trăsături distinctive) determinînd în mod reciproc şi complet aceste elemente; valoarea de puncte singulare pe care o asumă fone­ mele in această determinare (particularităţi pertinente); carac­ terul de multiplicitate al sistemului limbajului astfel constituit, caracterul său problematic care reprezintă obiectiv ansamblul problemelor pe care limbajul şi le pune sieşi, §i pe care le


312

rezolvă în constituirea semnificatiilor; caracterul incoIl§tient, nonactual, virtual, al elementelor şi al raporturilor, şi dubla lor stare de transcendentă şi de imanentă fată de sunetele articu­ late actuale; dubla actualizare a elementelor diferentiale, du­ bla incarnare a raporturilor diferentiale, totodată în diversele limbi şi în diversele părti semnificative ale aceleiaşi limbi (dife­ rentiere), fiecare limbă întrupînd anumite varietăti de raport şi anumite puncte singulare; complementaritatea sensului cu structura, a genezei cu structura, ca geneză pasivă ce se revelă în această actualizare. - ar, în pofida tuturor acestor aspecte ce definesc o multiplicitate pe deplin pozitivă, se întîmplă în mod constant ca lingviştii să vorbească în termeni negativi, asimilînd raporturile diferentiale dintre foneme unor raporturi de opozitie. Se va spune poate-că aici e vorba doar de o terminologie conventională, şi că "opozitie" este utilizat în loc de corelatie. E adevărat, ce-i drept, că notiunea de opozitie apare, la fonologi, destul de pluralizată, de relativizată, de vreme ce fiecare fonem întretine mai multe opozitii distincte cu alte foneme, din puncte de vedere diferite. În clasificarea lui Trubetzkoy; de pildă, opozitia este atît de dezmembrată, distributivă în varietăti coexistente de raporturi, încît ea nu mai există ca opozitie ci, mai degrabă, ca mecanism diferential complex sau perplex. Un hegelian nu şi-ar regăsi aici odrasla, adică uniformitatea marii contradictii. Cu toate acestea, atin­ gem un punct esential: atît aici cît şi în altă parte, atît în fonologie cît şi în alte domenii şi în alte Idei, e vorba să ştim dacă ne putem multumi să pluralizăm opozitia, sau să supra­ determinăm contradictia, să le distribuim în figuri diverse care păstrează încă şi cu străşnicie forma negativului. Ni se pare că pluralismul este o gîndire mai periculoasă şi mai stimulatoare: nu fărîmitezi fără a răsturna. Descoperirea, în orice domeniu, a unei pluralităţi de opozitii coexistente, nu poate fi despărtită de o descoperire mai adîncă, cea a diferentei, care denunţă nega tivul şi opozitia însăşi ca aparente în raport cu cîmpul problematic al unei multiplicităti pozitive18. Nu poti pluraliza


31 3 opozitia fără a ie§i din domeniul ei şi a intra în cavernele diferentei care trîmbitează pura lor pozitivi tate şi resping opo­ zitia ca pe un gol de umbră văzut doar din afară. Să ne întoarcem aşadar la ideea lingvistică: de ce oare, în momentul în care descoperă că "în limbă nu există decît diferente", Saussure adaugă că aceste diferente sînt "fără ter­ meni pozitivi ", "veşnic negative"? De ce mentine oare Trubetzkoy, ca un principiu sacru, că "ideea de diferentă" constitutivă limbajului "presupune ideea de opozitie"? Totul demonstrează contrarul. Nu e aceasta o modalitate de a rein­ troduce punctul de vedere al conştiintei şi al reprezentării actuale în ceea ce ar trebui să fie explorarea transcendentă a Ideii inconştientului lingvistic, adică exercitiul cel mai înalt al vorbirii în raport cu punctul zero al lin�bajului? Atunci cînd interpretăm diferentele ca negative şi sub categoria opozitiei, nu ne situăm oare de partea celui care ascultă, şi chiar a celui care nu e auzit bine, care şovăie între mai multe versiuni actuale posibile, care încearcă să "regăsească firul" stabilind opozitii, de pe poziţia măruntă a limbajului şi nu de pe poziţia celui care vorbe§te şi atribuie sensul? Oare nu am trădat deja natura jocului limbajului, adică sensul acestei combinatorii, al acestor imperative sau aruncări de zaruri lingvistice care, aidoma stri­ gătelor lui Artaud, nu pot fi sesizate decît de cel care vorbe§te în exercitiul transcendent? Pe scurt, traducerea diferentei în opozitie nu ni se pare nicidecum că ar privi o simplă problemă de terminologie sau de conventie ci, dimpotrivă, esenta lim­ bajului şi a Ideii lingvistice. Atunci cînd citim diferenta ca o opozitie, am deposedat -o deja de propria ei consistentă, în care îşi afirmă pozitivitatea. Fonologiei moderne îi lipseşte o dimen­ siune care ar împiedica-o să se joace cu umbre pe un singur plan. &te, într-un fel, ceea ce lingvistul Gustave Guillaume afirmă necontenit în toată opera lui, a cărei importantă e sesizată din ce în ce mai mult astăzi. Căci opozitia nu ne Iămure§te deloc natura a ceea ce e îndrituit să se opună. Selectia fonemelor avînd, în cutare sau cutare limbă, o valoare


314 pertinentă, nu e separabilă de morfeme ca elemente de con­ structii gramaticale. Or, morfemele, care fac să actioneze în contul lor ansamblul virtual al limbii, sînt obiectul unei deter­ minări progresive, procedînd prin "praguri diferentiale", şi implicînd un timp pur logic, apt să măsoare geneza sau ac­ tualizarea. Determinarea reciprocă formală a fonemelor trimi­ te la această determinare progresivă care exprimă actiunea sistemului virtual asupra materiei fonice; şi numai atunci cînd fonemele sînt privite în mod abstract, adică atunci cînd virtualul a fost redus la un simplu posibil, raporturile lor au forma negativă a unei opoziţii vide, în loc să ocupe pozitii diferentiale în jurul unui prag. Substituirea unui principiu de pozitie dife­ renfială principiului de opozitie distinctivă re�rezintă contri­ butia fundamentală a operei lui Guillaume 1 . Această sub­ stituţie se face în măsura în care morfologia nu prelungeşte pur şi simplu fonologia, ci introduce valori efectiv problematice, care determină selecţia semnificativă a fonemelor. În ce ne priveşte, tocmai din acest punct de vedere lingvistic nefiinta îşi află confirmarea disocierii ei necesare: pe de o parte, într-un NE care a putut fi numit "discordantial", dispers sau dife­ renţial, şi nu negativ, NE problematic ce trebuie să se scrie (ne)fiintă sau ?-fiinţă; pe de altă parte, într-un PAS zis "rorc1uziv", care trebuie să se scrie nefiintă, dar care, În propozitia formată, marchează numai rezultatul procesului precedent. În realitate, nu numai NE expletiv prezintă un caz particular de negaţie prea puţin explicabil; dimpotrivă, NE expletiv este sensul originar, astfel că din el rezultă negatia PAS, dar aceasta rezultă totodată ca o consecinţă necesară şi ca o iluzie inevitabilă. "Ne . .. pas" se divide în NE problematic şi în PAS negativ, ca în două instante ce se deosebesc prin natură, iar a doua nu o atrage pe prima decît trădînd-o. Geneza negativului este următoarea: afirmatiile fiintei sînt elemente genetice, în forma unor întrebări imperative; ele se dezvoltă în pozitivitatea problemelor; propozitiile conş­ tiintei sînt ca nişte afirmatii zămislite care desemnează cazurile


315

de solutie. Să retinem, însă, că fiecare propozitie are un dublu negativ, exprimînd umbra problemei în domeniul solutiilor, adică modul în care problema subzistă în imaginea ei deformată pe care o dă reprezentarea. Formula "nu este cazul" desem­ nează faptul că o ipoteză trece în negativ în măsura în care ea nu reprezintă conditiile actual îndeplinite de o problemă, căro­ ra le corespunde, dimpotrivă, o altă popozitie. Negativul este aşadar pe bună dreptate umbra rotitoare a problematicului asupra ansamblului propozitiilor subsumate de acesta drept cazuri. Ca o regulă generală, critica negativului rămîne inefi­ cientă atîta timp cît ea capătă în propozitie forma afmnatiei gata făcute. Critica negativului nu este radicală şi bine înteme­ iată decît atunci cînd ea operează o geneză a afirmării şi, simultan, geneza aparentei de negare. Od e vorba de a şti cum poate fi afirmatia însăşi multiplă, sau cum poate fi diferenta ca atare obiect al unei afirmatii pure. Acest lucru nu este posibil decît în măsura în care afirmatia ca mod al propozitiei este efectuată pornind de la elemente genetice extrapropozitionale (întrebările imperative sau afirmatiile ontologice originare), apoi "dusă la bun sfiqit" prin probleme, determinată de pro­ bleme (Idei problematice sau multiplicităti, pozitivităti idea­ tice). Doar cu aceste conditii trebuie să spunem într-adevăr că negativul stă în propozitie &Iături de afirmatie, dar numai ca umbra problemei la care propozitia e chemată să răspundă, bunăoară ca umbra instantei genetice care produce afirmatia însăşi. Ideile contin toate varietătile de raporturi diferentiale şi toate distribuliile de puncte singulare, coexistînd în ordini diverse şi "perplicate" unele în celelalte. Atunci cînd continu­ tul virtual al Ideii se actualizează, varietătile de raporturi se întrupează în specii distincte, şi, corelativ, punctele singulare ce corespund valorilor unei varietăţi se incarnează în păqi distincte, caracteristice cutărei sau cutărei specii. De pildă, Ideea de culoare este asemenea luminii albe în care sînt imbri­ cate elementele şi raporturile genetice ale tuturor culorilor,


31 6

dar care se actualizează în diversele culori şi în spatiile lor respective; sau Ideea de sunet, care e asemenea zgomotului alb. Există şi o societate albă, un limbaj alb (cel care contine în virtualitatea lui toate fonemele şi raporturile menite a se ac­ tualiza în diversele limbi şi în părtile remarcabile ale aceleiaşi limbi). Odată cu actualizarea, locul distinctiilor ideatice fluente este luat de un nou ti}) de distinctie specifică şi partitivă. Numim diferentializare determinarea continutului virtual al ideii; nu­ mim diferentiere actualizarea acestei virtualităti în specii şi păqi distinse. O diferentiere de specii şi de părţi, corespunzînd cazurilor de solutie ale problemei, se petrece întotdeauna în raport cu o problemă diferentializată, cu conditiile unor pro­ bleme diferentializate. Un cîmp problematic este Întotdeauna cel care conditionează o diferentiere în sînul mediului în care este întrupat. Prin urmare, tot ceea ce vrem să spunem se reduce la faptul că nega tivul nu apare nici în procesul de diferentializare, nici în cel de diferentiere. Ideea ignoră negatia. Primul proces se confundă cu descrierea unei pozitivi­ tăti pure, după modul problemei în care sînt atribuite raporturi şi puncte, locuri şi functii, pozitii şi praguri diferentiale, ex­ cluzînd orice determinare negativă şi afîndu-şi sursa în ele­ mente de afirmare genetice sau productive. Celălalt proces se cudundă cu producerea de afirmatii zămislite şi finite, referi­ toare la termenii actuali ce ocupă aceste locuri şi pozitii, la relatiile reale care întruchipează aceste raporturi şi aceste functii. Formele negativului apar într-adevăr în termenii ac­ tuali şi în relatiile reale, dar numai în măsura în care ei sînt rupti de virtualitatea pe care o actualizează şi de mişcarea actualiză­ rii lor. Atunci, şi numai atunci, afirmatiile finite par limitate în ele însele, opuse unele celorlalte, suferind din pricina unor cusururi sau frustrări personale. Într-un cuvînt, negativul este întotdeauna derivat şi reprezentat, niciodată originar sau pre­ zent; procesul diferentei şi al diferentierii este întotdeauna primul în raport cu cel al negativului şi al opozitiei. Comen­ tatorii lui Marx, care insistă asupra diferentei fundamentale


317 dintre Marx şi Hegel, amintesc pe bună dreptate că, în Capita­ lul, categoria de diferentiere în sînul unei multiplicităti sociale (diviziunea muncii) se substituie conceptelor hegeliene de opozitie, de contradictie şi de alienare - care formează doar o mişcare a aparentei şi nu sînt valabile decît pentru efectele abstract� izolate de principiul şi de adevărata mişcare a produ­ cerii lor . Filozofia diferentei trebuie, fireşte, să se ferească de a cădea aici în discursul unui suflet-frumos: diferente, dife­ rente şi nimic altceva, într-o coexistentă paşnică în sînul Ideii a locurilor şi functiilor sociale ... Î nsă numele lui Marx este suficient pentru a o feri de acest pericol. Problemele unei societăti, aşa cum sînt ele determinate în infrastructură sub forma muncii zisă "abstractă", capătă o solutie prin procesul de actualizare sau de diferentiere (divi­ ziunea muncii concrete). Dar în acelaşi timp în care umbra problemei persistă asupra ansamblului de cazuri diferentiate formînd solutia, acestea din urmă reflectă despre problema însăşi o imagine falsificată. Nici măcar nu se poate spune că falsificarea vine după aceea; dimpotrivă, eu însoleşte, dublează actualizarea. Problema se reflectă întotdeauna în fa lse proble­ me în timp ce se rezolvă, astfel că solutia este în general pervertită de o inseparabilă falsitate. De pildă, fetişismul este, după Marx, o "absurditate", o iluzie a conştiintei sociale cu conditia de a întelege prin aceasta, nu o iluzie subiectivă ce s-ar naşte din conştiintă, ci o iluzie obiectivă, o iluzie transcenden­ tală născută din conditiile conştiin!:.!i sociale în .:ursul actualiză­ rii. Există oameni a căror întreagă existe!,tă socială diferentiată e legată de falsele probleme din care trăiesc, şi altii, a căror existentă socială e în întregime mentinută în aceste false probleme de care suferă, şi cu care ei umplu pozitiile trucate. In corpul obiectiv al falsei probleme apar toate figurile non­ sens ului: adică contrafacerile afirmatiei, malformatiile elemen­ telor şi raporturilor, confuziile dintre remarcabil şi ordinar. De aceea istoria nu e mai putin locul nonsensului şi al prostiei decît procesul sensului. Problemele scapă prin natura lor conştiintei,


318 acesteia revenindu-i atribulia de a fi o falsă conştiinlă. Feti§ul este obiectul natural al conştiinlei sociale ca simt comun sau recuno3§tere a valorii. Problemele sociale nu pot fi sesizate decît în cadrul unei "rectificări", cînd facultatea de sociabilitate se ridică la exercitiul ei transcendent, zdrobind astfel unitatea simtului comun fetişist. Obiectul transcendent al facultătii de sociabilitate este revolutia. Tocmai în acest sens revolutia este puterea socială a diferentei, paradoxul unei societăti, mînia insă§i a Ideii sociale. Revolutia nu trece nicidecum prin negativ. Nu putem fixa prima determinare a negativului, umbră a pro­ blemei ca atare, fără a fi deja aruncati într-o a doua deter­ minare: negativul este corpul obiectiv al falsei probleme, fetişul în persoană. Umbră a problemei, negativul este de asemenea falsa problemă prin excelentă. Lupta practică nu trece prin negativ, ci prin diferentă şi prin puterea ei de a afirma; iar războiul celor drepti este cucerirea celei mai înalte puteri, aceea de a hotărî asupra problemelor restituindu-Ie adevărului lor, evaluînd acest adevăr dincolo de reprezentările cOll§tiinlei şi de formele negativului, găsind în sfirşit calea de acces la imperativele de care depind aceste probleme. * *

*

Am invocat necontenit virtualul. Nu alunecăm oare pe terenul vag al unei notiuni mai aproape de indeterminat decît de determinările diferentei? E totuşi lucrul pe care voiam să-I evităm, vorbind tocmai despre virtual. Am opus virtualul rea­ lului; acum trebuie să corectăm această terminologie, care nu putea fi încă precisă. Virtualul nu se opune realului, ci numai actualului. Vutua lul ca virtua l are o rea lita te deplină. Despre virtual trebuie spus exact ce spunea Proust despre stările de rezonantă: "Reale fără a fi actuale, ideale fără a fi abstracte"; şi simbolice fără a fi fictive. Virtualul trebuie definit chiar ca o parte strictă a obiectului real- ca şi cum obiectul ar avea una din păqile lui în virtual, cufundîndu-se în acesta ca într-o


319 dimensiune obiectivă. În expunerea calculului diferential , dife­ rentiala este deseori asimilată cu o "porţiune a diferentei". Sau, conform metodei lui Lagrange, ne întrebăm care e partea obiectului matematic ce trebuie considerată ca derivată şi care prezintă raporturile în discuţie. Realitatea virtual ului constă în elementele şi raporturile diferentiale, şi în punctele singulare ce le corespund. Structura este realitatea virtual ului. În ce priveşte elementele şi raporturile care formează o structură, trebuie să ne ferim totodată de a le da o actualitate pe care nu o au şi de a le retrage realitatea pe care o au. Am văzut că un îndoit proces de determinare reciprocă şi de determinare com­ pletă defineşte această realitate: departe de a fi indeterminat, virtualul este complet determinat. Atunci cînd opera de artă se revendică de la o virtualitate în care se cufundă, ea nu invocă o determinare confuză, ci structura în întregime determinată pe care o formează elementele ei diferentiale genetice, ele­ mente "virtual izate", "embrionate". Elementele, varietătile de raporturi, punctele singulare coexistă în operă sau în obiect, în partea virtuală a operei sau a obiectului, fără să se poată atribui un punct de vedere pivilegiat fată de celelalte, un centru care le-ar unifica pe celelalte. Dar cum se poate vorbi în acelaşi timp de determinare completă şi numai de o parte a obiectului? Determinarea trebuie să fie o determinare completă a obiec­ tului, şi să nu formeze totuşi decît o parte din acesta. Aceasta în virtutea faptului că, conform indicaliiler lui Descartes din Reponses a Amauld, trebuie să d:Stingem cu grijă obiectul ca fiind complet şi obiectul ca întreg. Elementul complet nu e decît partea ideatică a obiectului, care participă împreună cu alte părţi de obiecte în Idee (alte raporturi, alte puncte sin­ gulare), dar care nu constituie niciodată o integritate ca atare. Ceea ce lipseşte determinării complete, e ansamblul deter­ minărilor proprii existenţei actuale. Un obiect poate fi ens, sau mai degrabă (non)-ens omni moda determinatum, fără a fi în întregime determinat sau a exista în mod actual. Există aşadar o altă parte a obiectului, care e determinată


320

prin actualizare. Matematicianul întreabă care este acea altă parte reprezentată de functia zisă primitivă; în acest sens, integrarea nu este nicidecum inversul diferentializării, ci for­ mează mai degrabă un proces original de diferentiere. În timp ce diferentializarea determină conţinutul virtual al ideii ca problemă, diferenţierea exprimă actualizarea acestui virtual şi constituirea soluţiilor (prin integrări locale). Diferenţierea e ca a doua parte a diferenţei, şi trebuie să formăm noţiunea complexă de diferenţi �e ("differen� ation") pentru a dec e semna integritatea sau integralitatea obiectului. Literele a şi e (fr.: t şi c ) sînt aici trăsătura distinctivă sau raportul fonologic al diferenţei în persoană. Orice obiect este dublu, fără ca cele două j umătăţi ale sale să semene, una fiind imagine virtuală, cealaltă imagine actuală. Jumătăţi inegale impare. Diferenţia­ lizarea însăşi are deja două aspecte în contul ei, care corespund varietăţilor de raporturi şi punctelor singulare depinzînd de valorile fiecărei varietăţi. Însă diferenţierea are la rîndul ei două aspecte, unul care priveşte calităţile sau specii diverse actualizînd varietălile, celălalt care priveşte numărul sau părţi­ le distincte actualizÎnd punctele singulare. De pildă, genele, ca sistem de raporturi diferenţiale se întrupează totodată într-o specie şi în părţile organice care o compun. Nu există calitate îrigeneral care să t1� trimită la un spaţiu definit de singularită­ . tile corespunzînd raporturilor diferenţiâle incarnate în aCeastă calitate. Lucrările lui Lavelle şi cele ale lui Nogue, de exemplu, au demonstrat existenţa unor spaţii proprii calităţilor, şi felul în care se construiesc aceste spaţii în vecinătatea singularită­ ţilor: astfel că o diferenţă de calitate este întotdeauna subîntin­ să de o diferenţă spaţială (diafora). Mai mult, reflecţia pic­ torilor ne învaţă totul despre spaţiul fiecărei culori, şi despre racordarea acestor spaţii într-o operă. Despre specii se poate spune că nu sînt diferentiate decît în măsura în care fiecare din ele are părţi ele însele diferentiate. Diferenţierea este întot­ deauna concomitent diferentiere de specii şi de părţi, de calităţi


321

şi de întinderi: calificare sau specificare, dar şi împărtire sau organizare. În consecinţă, cura se leagă aces te două aspecte ale diferenţierii cu cele două aspecte precedente ale diferentia­ lizării? Cum se îmbucă cele două aspecte neasemănătoare ale obiectului? Calităţile şi speciile incarnează varietăţile de raport într-un mod actual; părtile organice incarnează singularitătile corespunzătoare. Însă precizia imbricării se vede mai bine, privită din două puncte de vedere complementare. Pe de o parte, determiO'lrea completă operează diferen­ ţializarea singularităţi.Ior; dar ea priveşte doar existenţa şi dis­ tribuţia lor. Natura punctelor singulare nu este specificată vecinătăţii lor decît de forma curbelor integrale, adică în func­ ţie de specii şi spatii actuale S'lU diferenţiate. Pe de al tă parte, aspectele esentiale ale ratiunii suficiente, determinabilitatea, determinare reciprocă, determinare completă, i§i găsesc unita­ tea sistematică în determinarea progresivă. Reciprocitatea de­ terminării nu înseamnă, într-adevăr, o regresie, şi nici învîrtire pe loc, ci o înaintare adevărată în care termenii reciproci trebuie cîştigaţi din aproape în aproape, iar raporturile însele trebuie puse în legătură unele cu altele. Completudinea deter­ minării nu implică mai putin progresivitatea corpurilor de adjunctie. Mergînd de la A la E, apoi revenind de la B la A, nu regăsim un punct de plecare ca într-o repe titie goală; între A şi B, B şi A, repetiţia este mai degrabă parcursul sau descrierea progresivă a ansamblului un ui cîmp problematic. Lucrurile se întîmplă ca în poemul lui Vitrac, unde diferitele demersuri care formează fiecare un poem (Scrierea, Vis area, Uitarea, Cău­ tarea contrarului său, Umorul, în sfirşit regăsirea analizîndu.-l) determină treptat ansamblul poemului ca P roblemă sau Mul­ tiplicitate. Tocmai în acest sens, orice str uctură posedă, în virtutea acestei progresivităţl, un timp pur logic, ideatic sau dialectic. Însă acest timp virtual determină el însuşi un timp de diferentiere sau, mai degrabă, nişte ritmuri, diverşi timpi de actualizare ce corespund raporturilor şi singularitătilor s truc­ turii, şi care măsoară în contul lor trecerea de la virtual la actual.


322

În această privinţă, există patru termeni sinonimi: a actualiza, a diferenţia, a integra, a rezolva. Aceasta e natura virtualului, anume că, pentru el, a se actualiza înseamnă a se diferenţia. Fiecare diferenţiere e o integrare locală, o soluţie locală, care se leagă cu altele în ansamblul soluţiei sau în integrarea globală. Astfel că, în lumea viului, procesul de actualizare se prezintă totodată ca diferenţiere locală a părţilor, formare globală a unui mediu interior, soluţie a unei probleme pusă în cîmpul de constituire a unui organism21 . Organismul nu ar însemna nimic dacă el nu ar fi soluţia unei probleme, lucru valabil şi pentru fiecare din organele sale diferenţiate, de pildă ochiul, care rezolvă o "problemă" de lumină; însă nimic, nici un organ nu <:r fi diferenţiat în el fără mediul interior înzestrat cu o efica­ citate generală sau cu o putere integrantă de reglare. (Formele negative din sînul vietii, opozitia şi contradicţia, obstacolul şi nevoia, sînt şi de data aceasta secundare sau derivate în raport cu imperativele unui organism de construit, ca şi ale unei probleme de rezolvat.) Singurul pericol, în toată problema asta, este acela de a confunda virtualul cu posibiluL Căci posibilul se opune rea­ lului; procesul posibilului este deci o "realizare". Dimpotrivă, virtualul nu se opune realului; el posedă o realitate deplină prin el însuşi. Procesul său este actualizarea. Am greşi dacă am vedea aici doar o ceartă de cuvinte: e vorba de existenta însă§i. De fiecare dată cînd punem problema în termeni de posibil şi de real, sîntem nevoiti să concepem existenta ca pe o ţîşnire brută, un act pur, un salt care are mereu loc în spatele nostru, supus legii care vrea totul sau nimic. Ce diferentă poate exista oare între existent şi nonexistent, dacă nonexistentul este deja posibil, cuprins în concept, avînd toate caracterele pe care i le conferă conceptul ca posibilitate? Existenţa este aceeaşi cu conceptul, dar în afara conceptului. Afirmăm aşadar existenta în spatiu şi în timp, însă ca medii indiferente, fără ca producerea existentei să se facă ea însă§i într-un spatiu şi într-un timp caracteristice. Diferenţa nu mai poate fi decît nega tivul deter-


323 minat de concept: fie limitarea posibilelor între ele pentru a se realiza, fie opoziţia dintre posibil şi realitatea realului. Vir­ tualul, dimpotrivă, este caracterul Ideii; tocmai pornind de la realitatea sa se produce existenţa, şi ea se produce conform unui timp şi unui spaţiu imanente Ideii. Î n al doilea rînd, posibilul şi virtualul se mai disting şi prin faptul că unul trimite la forma de identitate în concept, în timp ce celălalt desemnează o multiplicitate pură în idee, care ex­ clude în mod radical identicul ca o condiţie prealabilă. Î n sfîrşit, în măsura în care posibilul e destinat "realizării", el însuşi este conceput ca imaginea realului, iar realul, ca asemănarea posibi­ lului. D� aceea nu prea înţelegem ceea ce adaugă existenţa conceptului, dublînd asemănătorul cu asemănătorul. Aceasta este tara posibilului, tară care îl denunţă ca pe un produs ulterior, fabricat retroactiv, după imaginea a ceea ce seamănă cu el. Actualizarea virtual ului se face, dimpotrivă, prin dife­ renţă, divergenţă sau diferenţiere. Actualizarea nu rupe mai puţin cu asemănarea ca proces decît cu identitatea ca principiu. Termenii actuali nu seamă n ă niciodată cu virtualitatea pe care o actualizează: calităţile şi speciile nu seamănă cu raporturile diferenţiale pe care le întruchipează; p ărţile nu seamănă cu singularităţile pe care le întruchipează. In acest sens, actualiza­ rea, diferenţierea este întotdeauna o adevărată creaţie. Ea nu se face printr-o limitare a unei posibilităţi preexistente. E o contradicţie să vorbeşti de "potenţial", aşa cum fac unii biologi, şi să defineşti diferenţierea prin simpla limitare a unei puteri globale, ca şi cum acest potenţial s-ar confunda cu o posibilitate logică. Pentru un potenţial sau un virtual, a se actualiza înseam­ nă întotdeauna a crea liniile divergente care corespund fără asemănare multiplicităţii virtuale. Virtualul are de împlinit realitatea unei sarcini, ca pe a unei probleme de rezolvat; problema este cea care orientează, condiţionează, creează soluţiile, însă acestea nu seamănă cu condiţiile problemei. De aceea Bergson avea dreptate să spună că, din punct de vedere al diferenţierii, chiar asemănările care se ivesc pe linii de


324

evoluţie divergente (de pildă ochiul ca organ "analog") trebuie raportate mai întîi la eterogen e i t ate în cadrul mecanismului de producere. Şi, printr-.o aceeaşi mişcare, trebuie răsturnată atît subordonarea diferenţei faţă de identitate cît şi subordonarea diferenţei faţă de s imil itudine . Dar ce înseamnă această cores­ ponde nţă fără asemănare, sau d i fere nţi ere creatoare? Schema bergsoniană care leagă Evolupa creatoare de Materie şi memo­ rie începe prin prezentarea unei memorii gigantice, multi­ plicitate formată de coexistenţa virtuală a tuturor secţiilor " co nu lui " , fiecare secţie fiind ca o repetiţie a tuturor celorlalte şi deosebindu-se de ele doar p rin ordinea raporturilor ş i dis­ trib u ţia pu nctelo r s ingulare. Actualizarea acestui virtual mne­ monic apare apoi ca o creare de linii divergente, fiecare din acestea co res pu nzînd unei sectii virtuale şi reprezentînd un mod de a rezolva o problemă, însă întruchipînd în specii şi părţi d ifere nţia te ordinea de ra.,Eorturi şi distributia de singularităţi proprii secţiei examinate 2. Diferenţa şi repetiţia în virtual în temeiază mişcarea actualizării, a diferenţierii ca creaţie, sub­ stitu in d u -se astfel identităţii ş i asemănării posibilului, care nu inspiră d ecît o pseudomişcare, falsa mişcare a realizării ca limitar e abstractă. Orice ezitare între virtual ş i pos ib il, ordinea Ideii ş i ordinea co ncept ului este ruinătoare, de vreme ce ea suprimă realitatea virtualului. Urmele acestei oscilări le găsim în filozo­ fia lui Leibniz. C.ăci, de fiecare dată cînd vorbeşte des pre Idei, Leibniz le prezintă ca pe nişte multiplicităţi virtuale constituite din raporturi diferenţiale şi din puncte s ingulare, şi pe care gîndirea le sesizează într-o stare vecină cu sOJIln ul, cu ameţeala, cu l�inul, cu moartea, cu amnezi a, cu murmurul sau cu be­ 23 tia . . . Iată însă că acel ceva în care se actualizează ideile e conceput mai degrabă ca u n posibil realizat. Această ezitare dintre posibil şi vi rtu al explică fap tul că nimeni nu a mers mai departe decît Leibniz în explorarea ratiu nii suficien te; şi că, cu toate acestea, nimeni nu a mentînut mai mult ca el iluzia unei subordonări a acestei ratiuni suficiente fată de identic. Nimeni


325 nu s-a apropiat mai mult de o mişcare a vicectictiei în Idee, dar nimeni nu a mentinut mai bine ca el pretinsul drept al reprezen­ tării, chiar cu pretul de a o face i nfinită ; Nimeni n-a ştiut mai bine ca el să cufunde gîndirea în elementul diferentei, să o înzestreze cu un inconştient diferential, să o înconjoare cu luminile şi singularităti; însă toate acestea, pentru a salva şi a recompune o mo geneitatea unei lumini naturale în sensul lui Descartes. Căci la Descartes apare, într-adevăr, principiul cel mai înalt al reprezentării ca bun-simt sau simt comun. Acest principiu îl putem numi principiul "clar şi distinctului", sau al proportionalitătii dintre clar şi distinct: o idee este cu atît mai distinctă cu cît este mai clară; clar-distinctul constituie această lumină care face gîndirea posibilă în exercitiul comun al tuturor facultătilor. ar, în fata acestui principiu, nu am putea exagerea importanta unei observatii pe care Leibniz o face în mod constant în a sa logică a ideilor: o idee clară este prin ea însă§i confuză, ea este confuză ca idee clară. Această observatie se poate împăca fără îndoială cu logica carteziană, însemnînd că o idee clară este confuză doar pentru că nu este încă destul de clară în toate părtile ei. Şi pînă la urmă nu astfel înclină să o interpreteze Leibniz însuşi? Dar nu este ea oare susceptibilă şi de o altă interpretare, mai radicală? Ar exista aşadar o dife­ rentă de natură, şi nu de grad, între clar şi distinct astfel încît clarul ar fi prin el însuşi confuz şi, reciproc, distinctul, prin el însuşi obscur? Ce este acest distinct-obscur răspunzînd clar­ confuzului? Să ne întoarcem la cel'ebrele texte ale lui Leibniz despre murmuru l mării; iarăşi sînt două interpretări posibile. Ori afirmăm că aperceperea zgomotului de ansamblu este clară dar confuză (nondistinctă), pentru că micile perceptii com­ ponente nu sînt ele însele clare, sînt obscure. Ori afirmăm că micile perceptii sînt ele însele distincte şi obscure (nonclare): distincte pentru că sesizează raporturi difer�ntiale şi singulari­ tăti, obscure fiindcă nu încă "distinse", nu încă diferentiate ­ şi, condensîndu-se, aceste singularităti determină un prag de conştiintă în raport cu corpul nostru, ca un prag de diferentiere,


326

pornind de la care micile percepţii se actualizează, însă se actualizează într-o apercepţie care la rîndul ei nu e decît clară şi confuză, clară fiindcă distinsă şi diferenţiată, şi confuză fiindcă clară. Problema nu se mai pune atunci în termeni de părti-tot (din punct de vedere al unei posibilităţi logice), ci în termeni de virtual-actual (actualizare a raporturilor diferen­ ţiale, incarnare a punctelor singulare). Iată că valoarea repre­ zentării în simţul comun se sparge în două valori ireductibile în parasens: un distinct care nu poate fi decît obscur, cu atît mai obscur cu cît este distinct, şi un clar-confuz care nu poate fi decît confuz. E în căderea Ideii să fie distinctă şi obscură. În termeni mai exacţi, Ideea este reală fără a fi actuală, diferen­ (ializată fără a fi diferenfiată, completă fără a fi întreagă. Dis­ tinct-obscurul este beţia, ameţeala propriu filozofică sau Ideea dionisiacă. Aşadar, pe malul mării sau lîngă moara de apă, Leibniz era cît pe ce să-I întîlnească pe Dionysos. Şi poate că e nevoie de Apolo, gînditorul clar-confuz, pentru a gîndi Ideile lui Dionysos. Însă cei doi nu se Întîlnesc niciodată pentru a reconstitui o lumină naturală. Ei alcătuiesc mai degrabă două limbi cifrate în limbajul filozofic, şi aceasta pentru exerciţiul . divergent al facultăţilor: stilul disparat. * *

*

Cum are loc actualizarea în lucrurile înseşi? De ce dife­ renţierea este, corelativ, calificare şi compunere, specificare şi organizare? de ce se diferenţiază ea în aceste două căi com­ plementare? Mai profunde decît calităţile şi întinderile ac­ tuale, decît speciile şi părţile actuale, sînt dinamismele spaţio­ temporale. Ele sînt actualizatoare, diferenţiatoare. Trebuie să se ţină evidenţa lor în fiecare domeniu, deşi ele sînt de obicei acoperite de întinderile şi calităţile constituite. Embriologii arată că diviziunea unui ou în părţi este secundară în raport cu unele mişcări morfogenetice foarte semnificative precum spo­ rirea suprafeţelor libere, întinderea straturilor celulare, in-


327

vaginarea prin plisare, deplasările regionale ale grupurilor. Apare o întreagă cinematică a oului, care implică o dinamică. Mai mult, această dinamică exprimă ceva ideatic. Transportul este dionisiac şi divin, el este delir, înainte de a fi transfer local. Tipurile de ou se disting prin orientări, prin axe de dezvoltare, prin viteze şi ritmuri diferentiale ca primi factori ai actualizării unei structuri, creînd un spatiu şi un timp proprii lucrului ce se actualizează. Î n acest sens, Baer conchidea, pe de o parte, că diferentierea merge de la ceea ce este cel mai general la cee a ce este cel mai putin general, de vreme ce caracterele struc­ turale dinamice ale marilor tipuri sau încrengături apar înain­ tea caracterelor pur..şi simplu formale ale speciei, genului sau chiar clasei; pe de altă parte, că faliile dintre aceste tipuri sau ireductibilitatea dinamismelor limitează în mod surprinzător posibilitătile evolutiei, şi impun distinctii actuale între Idei. Aceste două puncte de vedere ridică totuşi mari probleme. Căci, întîi de toate, cele mai Înalte generalităti ale lui Baer nu sînt generalităti decît pentru un observator adult care le con­ templă din afară. Î n ele Însele, ele sînt trăite de individul­ embrion în cîmpul său de individuatie. Mai mult, aşa cum remarca Vialleton, discipol al lui Baer, ele nu pot fi decît trăite, şi nu pot fi trăite decît de individul-embrion: există "lucruri" pe care numai embrionul le poate face, mişcări pe care numai el le poate efectua sau mai degrabă suporta (de pildă, la broaştele testoase, membrul anterior suferă o deplasare relativă de 180°, sau gîtul implică alunecarea înainte a unui număr variabil de protovertebre) 24 . Faptele de vitejie şi destinul embrionului constă în a trăi neviabilul ca atare, şi amploarea unor mişcări forta te, care ar zdrobi orice schelet sau ar rupe ligamentele. E adevărat că diferentierea este progresivă, în cascadă: carac­ terele marilor tipuri apar Înaintea celor ale genului şi ale speciei în ordinea specificării; iar în ordinea organizării, cutare ochişor este ochişor de labă înainte de a deveni labă dreaptă sau stîngă. Î nsă această mişcare indică mai curînd o diferentă de natură decît o diferentă de generalitate; ceea ce descoperim,


328

mai curînd decît cel mai general sub cel mai putin general, sînt pure dinamisme spatiotemporale (trâirea embrionului) sub caracterele morfologice, histologice, anatomice, fiziologice, etc., care privesc calitătile şi părtile constituite. Mai degrabă decît de la cel mai general la cel mai putin general, se merge de la virtual la actual, conform determinării progresive şi primilor factori de actualizare. Notiunea de "generalitate" prezintă, în cazul de fată, inconvenientul de a sugera o confundare a virtual ului, în măsura în care se actualizează prin creatie, cu posibilul, în măsura în care acesta se realizează prin limitare. Şi înaintea embrionului ca suport general de calităti şi de părti, există embrionul ca subiect individual şi pacient al unor dina­ misme spatiotempc,rale, subiectul larvar. Cît despre celălalt aspect, cel al unei posibilităti a evo­ lutiei, trebuie să-I gîndim în functie de polemici preevolu­ tioniste. Marea polemică dintre Cuvier şi Geoffroy Saint­ Hilaire se referă la unitatea de compozitie: există un Animal în sine ca o Idee de animal unive;-gal - sau marile încrengături introduc cumva falii de netrecut între tipuri de animale? Dis­ cutia îşi află metoda şi proba poetică în pliere: se poate oare, prin pliere, trece de la vertebrat la cefalopod? se poate plia vertebratul astfel încît cele două părti ale şirei spinării să se apropie, iar capul să ajungă că tre picioare, bazinul către ceafă, iar viscerele să se dispună ca l:: cefalopode? Cuvier tăgăduieşte faptul că plierea ar putea duce :a o astfel de dispunere. Şi care animal ar putea suporta proba, chiar redus la schelet pur şi simplu? E adevărat că Geoffroy nu sustine că plierea ar opera efectiv această trecere, argumentul său e mult mai adînc: ar exista nişte timpi de dezvoltare, care ar opri cutare sau cutare animal la cutare grad de compozitie ("organul A va fi într-o relatie insolită cu organul C, dacă B nu a fost produs, dacă, lovindu-l %ea devreme, oprirea dezvoltării i-a zădărnicit pro­ ducerea") . Introducerea factorului temporal este esentială, deşi Geoffroy îl concepe sub formă de opriri, adică de etape progresive ordonate în realizarea unui posibil comun tuturor


329

animalelor. E suficient să dăm timpului adevăratul lui sens de actualizare creatoare, pentru ca evolutia să descopere un prin­ cipiu care o conditionează. Căci, din punct de vedere al ac­ tualizării, dacă dinamismul directiilor spatiale determină o di­ ferentiere a tipurilor, timpii mai mult sau mai putin accelerati, imanenti acestor dinamisme, întemeiază trecerea de la unele la altele, sau de la un tip diferentiat la un altul, fie prin înceti­ nire, fie prin precipitare. Se creează astfel alte spatii cu timpi contractati sau destinşi, conform unor ratiuni de accelerare sau de întîrziere. Chiar şi oprirea capătă aspectul unei actualizări creatoare în neote/lie. Factorul temporal face posibilă, în prin­ cipiu, transformarea dinamismelor, deşi ele sînt asimetrice, spatial ireductibile şi complet diferentiate, sau mai degrabă diferentiatoare. Tocmai în acest sens vedea Perrier fenomene de "repetitie accelerată" (tahigeneză) la originea încrengă­ turilor regnului animal, găsind în precocitatea de aparitie a tipurilor o dovadă superioară a evolutiei însăşj26. Lumea întreagă este un ou. Dubla diferentiere a speci­ ilor şi a părtilor presupune întotdeauna dinamisme spaliotem­ porale. Fie o diviziune în 24 de elemente celulare înzestrate cu caractere asemănătoare: nimic nu ne spune încă prin ce proces dinamic a fost obtinută, 2x 12, sau (2x2) + (2x lO) . . . , sau (2x4) + (2x8) . . . ? Nici chiar diviziunea platoniciană nu ar avea o regulă pentru a distinge două laturi, dacă mişcările şi orien­ tările, liniile În spatiu, nu i-ar oferi această regulă. De pildă, în cazul pescuit ului cu undita: capturezi prada sau o loveşti, o loveşti de sus în jos sau de jos în sus. Procesele dinamice sînt cele care determină actualizarea Ideii. Dar în ce raport sînt oare cu ea? Ele sînt exact nişte drame, dramatizează Ideea. Pe de o parte, ele creează, trasează un spatiu corespunzînd rapor­ turilor diferentiale şi singularitătilor de actualizat. Atunci cînd se produce o migratie celulară, după cum arată Raymond Ruyer, tocmai exigenta unui "rol" în functie de "tema" struc­ turală de actualizat determină situatia şi nu invers27 Lumea e un ou, dar oul este el însuşi un teatru: teatru de regie, în care •


330 rolurile au întîietate fată de actori, spatiile fată de roluri, Ideile fată de spatii. Mai mult, în virtutea complexitătii unei Idei, şi a raporturilor ei cu alte Idei, dramatizarea spatială se joacă la mai multe nivele: în constituirea unui spatiu interior, dar şi în modul în care acest spatiu se răspînde§te în întinderea exterioară, ocupă o zonă a acesteia. Nu vom confunda, de pildă, spatiul interior al unei culori şi felul în care ea ocupă o întindere în care intră în relatie cu alte culori, oricare ar fi afinitatea celor două procese. O fiintă vie nu se define§te numai genetic, prin dinamismele care determină mediul ei interior, ci şi ecologic, prin mişcările externe care prezidează distributia ei într-o su­ prafată. O cinetică a populatiei se întîlne§te, fără asemănare, cu cinetica oului; un proces de izolare geografic nu e mai putin formator de specii decît variatiile genetice interne, şi uneori le 28 precedă pe acestea . Totul e şi mai complicat, dacă con­ siderăm că spatiul interior este el însuşi făcut din multiple spatii ce trebuie să fie local integrate, racordate; că această racor­ dare, care se poate face în multe feluri, împinge lucrul sau fiinta vie pînă la propriile ei limite, în contact cu exteriorul; că acest raport cu exteriorul, şi cu alte lucruri şi alte fiinte vii, implică la rîndul lui conexiuni sau integrări globale care se deosebesc prin natură de cele precedente. Peste tot e o regie la mai multe nivele. Pe de altă parte, dinamismele nu sînt mai putin tem­ porale decît spatiale. Ele constituie timpi de actualizare sau de diferentiere, dar trasează şi spatii de actualizare. Nu numai nişte spatii încep să întrupeze raporturile diferentiale între elemente ale structurii, elemente reciproc şi complet deter­ minate; ci timpi de diferentiere întrupează timpul structurii, timpul determinării progresive. Astfel de timpi pot fi numiti ritmuri diferentiale, în functie de rolul lor în actualizarea Ideii. Şi, pînă la urmă, nu găsim, sub specii şi părti, decît aceşti timpi, aCe§ti indici de cre§tere, aceste viteze de dezvoltare, aceste încetiniri sau precipitări, aceste durate de gestaţie. Nu e gre§it să spunem că numai timpul aduce răspunsul la o întrebare, şi


33 1

numai spatiul aduce soluţia la o problemă. Un exemplu, privind sterilitatea sau fecunditatea (la ariciul de mare femelă şi la anelida mascul) -problemă: anumiti cromozomi paterni vor fi încorpora� în noile nuclee, sau se vor împrăştia în proto­ plasmă? Intrebare: vor sosi oare la vreme? Distinctia este însă prin forţa lucrurilor relativă; este limpede că dinamismul e simultan tmporal şi spatial, spaţiotemporal (în cazul de fată fusul de diviziune, dedublarea cromowmilor şi mişcarea care îi duce la polii fusului). Dualitatea nu există în procesul de actualizare însuşi, ci doar în consecinta lui, în termenii actuali, specii şi părti. Mai mult, nu e vorba de o distinctie reală, ci de o strictă complementaritate, de vreme ce specia desemnează calitatea părţilor, după cum părţile desemnează numărul spe­ ciei. Specia concentrează tocmai într-o calitate (leonitate, broscăitate) timpul dinamism ului, în timp ce părţile îi detaliază spaţiul. O calitate străluceşte întotdeauna într-un spatiu, şi durează tot timpul acestui spaţiu. Pe scurt, dramatizarea este diferenţierea diferentierii, totodată calitativă şi cantitativă. însă, atunci cînd spunem totodată, spunem de fapt că diferen­ ţierea se diferenţiază ea însăşi în aceste două căi corelative, specii şi părţi, specificare şi împărţire. Aşa cum există o dife­ renţă a diferenţei, care reuneşte diferitul, există şi o dife­ rentiere a diferenţierii, care integrează şi sudează diferentiatul. Rezultat necesar, în măsura în care dramatizarea întruchipează inseparabil cele două trăsături ale Ideii, raporturi diferentiale şi puncte singulare corespunzătoare, cele din urmă actuali­ zîndu-se în părţi, după cum cele dintîi se actualizează în specii. Aceste determinări dinamice spatiotemporale, nu sînt oare deja ceea ce Kant numea scheme? Există totuşi o mare diferentă. Schema este bunăoară o regulă de determinare a timpului şi de constructie a spatiului, dar ea este gîndită şi valorificată în raport cu conceptul ca posibilitate logică; aceas­ tă referintă este prezentă chiar în natura ei, pînă într-acolo încît ea converteşte doar posibilitatea logică în posibilitate trans­ cendentală. Ea face să corespundă relatii spaţiotemporale cu -


332

relatiile logice ale conceptului. Exterioară conceptului totlJ§i, nu vedem cum ar putea asigura armonia dintre intelect ii sensibilitate, de vreme ce ea îns 㧠i nu -şi poaţe asigura propria armonie cu conceptul intelectul ui, fără a recurge la un miracol. Schematismul are o putere imensă: tocmai prin el poate fi divizat un concept, specificat după o tipologie. Un concept este cu totul inapt să se specifice sau să se divizeze prin el ÎDSlJ§i; însă sub el actionează, ca o artă ascunsă, ca un agent de diferentiere, dinamismele s patio temporale. Fără ele, am rămî­ ne tot la întrebările pe care le ridica Aristotel împotriva împăr­ tirii platoniciene: şi de unde vin jumătătile? Doar că, schema nu dă seamă de această pu te re cu care actionează ea. Totul se schimbă atunci cînd considerăm dinamismele, nu ca scheme de concepte, ci ca drame de Idei. Căci dacă dinamismul este exterior conceptului, şi în această calitate e schemă, el este interior Ideii, şi în această calitate el este dramă sau vis. Specia e divizată în linii, linneonul în jordanoni, conceptul în tipuri, însă aceste divizări nu au aceleaşi criterii ca divizatul, nu sînt omogene cu divizatul, şi se stabilesc într-un domeniu exterior conceptului, însă interior Ideilor care prezidează divizarea însă§i. Dinamismul cuprinde atunci propria lui putere de a determina spatiul şi timpul, de vreme ce el incarnează nemij­ locit reporturile diferentiale, singularitătile şi progresivitătile 29 imanente Ideii • Cel mai scurt nu este pur şi simplu schema conceptului de dreaptă, ci visul, drama sau dramatizarea Ideii de linie, în măsura în care exprimă diferentierea dreptei ii a curbei. Distingem Ideea, conceptul şi drama: rolul dramei este acela de a specifica conceptul , întruchipînd raporturilediferen­ tiale şi singularitătile Ideii. Dramatizarea se face în capul visătorului, dar şi sub ochiul critic al savantului. Ea actionează dincoace de concept şi de reprezentările subsuma te de el. Nu există lucru care să nu-şi piardă identitatea aşa cum este ea în concept, şi asemă­ narea aşa cum este ea în repreze n tare, atunci cînd se descoperă spatiul şi timpul dinamic al constituirii lui actuale. "Tipul coli-


333 nă" nu mai e decît o şiroire în linii paralele, "tipul coastă", un afloriment de structuri dure de-a lungul cărora stîncile se profil� perpendicular pe directia colinelor; însă, la scara milionului de ani care constituie timpul actualizării lor, stîncile cele mai tari sînt la rîndul lor materii fluide ce curg sub foarte uşoarele presiuni pe care le suportă singularitătile lor. Orice tipologie e dramatică, orice dinamism este o catastrofă. Există în mod necesar ceva necrutător în această naştere de lume care este un haos mos, în aceste lumi de mişcare fără subiect, de roluri fără actor. Atunci cînd Artaud vorbea despre teatrul

cruzimii, el îl definea doar printr-un "determinism" extrem, acela al determinării spatiotemporale în măsura în care ea incarnează o Idee a naturii sau a spiritului, ca un "spatiu agitat", mişcarea de gravitatie învîrtită şi vătămătoare capabilă să atin­

gă direct organismul, pură regie fără autor, fără actori şi fără subiecti. Nu se durează spatii, nu se precipită sau se încetinesc timpi decît cu pretul unor torsiuni şi deplasări care mobilizează, compromit întregul corp. Ne străpung puncte strălucitoare, ne iau în răspăr singularităti, peste tot e gîtul testoasei cu aluneca­ rea vertiginoasă a protovertebrelor ei. Cerul însuşi suferă din cauza punctelor cardinale şi a constelatiilor ce Înscriu în carnea lui o Idee, ca nişte "actori-sori". - Există aşadar actori şi subiecti, dar ace§tia sînt larve, fiindcă doar ele, larvele, sînt în stare să suporte traseurile, alunecările şi rotatiile. Apoi e prea

tîrziu. Şi e adevărat că orice Idee face din noi nişte larve care au lepădat identitatea Eului ca şi asemanarea ego-ului. Ceea

ce exprimăm în termeni nepotriviti atunci cînd vorbim de regresie, de fixatie sau de oprire a dezvoltării. Căci noi nu sîntem fixati la o stare sau la un moment, ci sîntem întotdeauna fixati de o Idee ca de licărirea unei priviri, sîntem întotdeauna fixati într-o mişcare în curs. Ce ar fi o Idee dacă ea nu ar fi Ideea fixă şi crudă de care vorbeşte Villiers de l'lsle-Adam? în ceea ce priveşte Ideea, rămînem mereu un pacient. Dar nu e vorba de o pacientă sau de o fIXatie obişnuită. Fixul nu este de-a gata făcutul sau deja făcutul. Atunci cînd rămînem sau redevenim


334

embrioni, mai curînd mişcarea pură a repetitiei se distinge în mod fundamental de orice regresie. Larvele poartă Ideile în carnea lor, pe cînd noi rămînem la reprezentările conceptului. Ele ignoră domeniul posibilului, fiind foarte aproape de vir­ tual, alegînd să-i poarte primele actualizări. Asemenea in­ timitătii dintre Lipitoare şi Omul superior, ele sînt, la un loc, vis şi ştiintă, obiect al visului şi obiect al ştiintei, muşcătură şi cunoaştere, gură şi creier. (Perrier este cel ce vorbea de con­ flictul dintre gură şi creier, dintre vertebra te şi viermii inelari). O Idee se dramatizează la mai multe niveluri, dar se întîmplă şi ca dramatizări de diferite ordine să intre în rew­ nantă şi să traverseze nivelurile. Fie Ideea de insulă: drama ti­ zarea geografică o diferentiază, sau îi divizează conceptul după două tipuri, tipul oceanic originar care marchează o eruPtie, o ridicare deasupra apei, tipul continental derivat, care trimite la o dezarticulare, la o fractură. Însă visătorul insulei regăst!§te acest dublu dinamism, de vreme ce el visează că se separă la nesfirşit, în urma unei lungi derive, şi, de asemenea, că reîncepe în mod absolut, într-o întemeiere radicală. S-a făcut adesea observati a că, bunăoară, comportamentul sexual global al băr­ batului şi al femeii tinde să reproducă mişcarea organelor lor şi că, la rîndul ei, aceasta tinde să reproducă dinamismul ele­ mentelor celulare: se întîlnesc aici trei dramatizări de ordine diferite, psihic, organic şi chimic. Dacă menirea gîndirii este să exploreze virtual pînă în străfundul repetitiilor sale, menirea imaginatiei este aceea de a sesiza procesele de actualizare din punct de vedere al acestor reluări sau al acestor ecouri. Im­ aginatia este cea care străbate domeniile, ordinele şi nivelurile, dărîmînd zidurile, fiind coextensivă lumii, căIăuzindu-ne trupul şi inspirîndu-ne sufletul, sesizînd unitatea naturii şi a spiritului, conştiinta larvară mergînd întruna de la ştiintă la vis şi invers. Actualizarea se face urmînd trei serii, în spatiu, în timp, dar şi Într-o COIl§tiintă. Orice dinamism spatiotemporal este emergenta une coIl§tiinte elementare care trasează ea însă§i directii, care dublează mişcările şi migratiile, şi care se naşte în


335

pragul singularitătilor condensate în raport cu corpul sau cu a căror coll§tiintă este. Nu e suficient să spunem că COll§tiinta este COll§tiintă a ceva, ea este dublul acestui ceva, şi fiecare lucru e coll§tiintă fiindcă posedă un dublu, chiar foarte departe de el şi cu totul străin. Repetitia e pretutindeni, atît în ceea ce se actualizează cît şi în actualizare. Ea este în primul rînd în Idee, parcurge varietătile de raporturi şi distributia punctelor singulare. Ea determină de asemenea reproducerile spatiului şi timpului, ca şi reluările conştiintei. În toate aceste cazuri însă, repetitia este puterea diferentei şi a diferentierii: fie că condensează singularitătile, fie că precipită sau înceti­ neşte timpii, fie că variază spatiile. Repetitia nu se explică niciodată prin forma de identitate în concept, nici prin asemă­ nător în reprezentare. Blocajul conceptului face să tîşnească, fără îndoială, o repetitie goală, care e reprezentată efectiv ca repetitia aceluiaşi. Dar cine blochează conceptul, dacă nu Ideea? De aceea blocajul actionează cum am văzut, conform celor trei figuri: spatiul, timpul şi cOll§tiinta. Tocmai excesul Ideii explică carenta conceptului. Şi, totodată, tocmai repetitia îmbrăcată, repetitia extraordinară sau singulară, depinzînd de Idee explică repetitia ordinară şi goală, cea care depinde de concept şi joacă doar rolul de ultim veşmînt. în Idee şi în actualizarea ei, aflăm în acelaşi timp ratiunea naturală a bloca­ jului conceptului, şi ratiunea supranaturală a unei repetitii superioare celei pe care o subsumează conceptul blocat. Ceea ce rămîne exterior conceptului trimite într-un mod mai pro­ fund la ceea ce este interior Ideii. Întreaga Idee este prinsă în .aliză . . . . . . . SIStemul matematIco-biOlogIc al dlferen1t--m. Însa matee maticile şi biologia nu intervin aici decît ca modele tehnice pentru explorarea celor două jumătăti ale diferentei, jumă­ tatea dialectică şi jumătatea estetică, expunerea virtual ului şi procesul actualizării. Ideea dialectică este dublu determinată, în varietatea raporturilor diferentiale şi în distributia singulari­ tătilor corelative (diferentializare). Actualizarea estetică este obiectul

-

_


336

dublu determinată, în specificare şi în compozitie (diferen­ tiere). Specificarea incarnează raporturile, după cum com­ pozitia incarnează singularitătile. Calitătile şi părtile actuale, speciile şi numerele, corespund elementului calitatibilitătii şi elementului cantitatibilitătii în Idee. Dar cine efectuează al treilea aspect al ratiunii suficiente, elementul de potentialitate al Ideii? Fără îndoială că dramatizarea precantitativă şi precali­ tativă. Într-adevăr, ea este cea care determină sau declanşează, care diferentiază diferentierea actualului, în corespondenta sa cu diferentializarea Ideii. Dar de unde vine această putere a dramatizării? Nu este ea oare, sub specii şi părti, sub calităti şi numere, actul cel mai viu sau cel mai individual? Nu am arătat ceea ce Întemeiază dramatizarea, atît pentru actual cît şi în Idee, ca dezvoltarea celui de-al treilea element al ratiunii suficiente. Note

1.

KANT, Critica rtlfiunii pure prefata editiei a doua (tr. Nicolae BAG­ DASAR, Elena MOISUC, Bucureşti, Editura ştiintifică, 1967, p. 27): "Căci acesta este caracterul propriu al ratiunii pure speculative, că ea poate şi trebuie să măsoare capacitatea ei proprie după diversitatea modului cum tşi alege obiectele pentru gtndire, şi chiar să enumere complet diferitele moduri de a-şi pune problemele . . . ,

"

2. 3. 4.

Id., Despre ideile transcendentale, p. 296. Cele două imagini se află in Appendice il la diolectique, ef. KANT, Critique de la raison pure (trad. BARNI, Gibert &1., II, p. 151 şi 160). Jean BORDAS-DEMOUUN, Le cartisianisme ou la vtrilllble renova/ion des sciences (paris, 1843), 1. II, p. 133 sq. şi 453 sq. Charles -

RENOUVIER, deşi ostil tezelor lui Bordas, le analizează comprehensiv şi profund: cf. La critique philosophique, (f annre, 1877.

5.

Solomon MAIMON, Versuch aher Transzendanta1phiJosophie (VOS ed., Berlin, 1790), p. 33. Cf. cartea foarte importantă a lui Martial GUEROULT, La philosophie transcendantaJe de Solomon Mafmon, Alcan, 1929 (indeosebi asupra "determinabilitălii" şi "determinarea reciprocă", pp. 53 sq., pp. 76 sq.). -


337 6.

7.

Jules HOUeL, Essai critique sur les principes fo�ntaux de la gtometrie ilimentaire (Gauthier-Villars, 1867), p. 3, p. 75. Hoene WRONSKI, Phi/osophie de l'infini (Didot, 1814) şi Phi/osphie de la technie algorithmique (1817). Tocmai Tn această din urmă carte lşi expune Wronski teoria şi formulele seriilor. Operele matematice ale lui Wronski au fost reeditate de către Hermann in 1925. Despre filozofie, cI. L 'oeuvre phi/osophique de Holne Wronski, ed. Vega, 1933, de Francis WARRAIN, care face confruntările cuvenite cu filozofia lui Schelling. Albert lAUTMAN a subliniat această diferen1ă de natură intre exis­ tenta sau repartitia punctelor singulare, care trimit la elementul prO-' blemă, şi specificatia aceloraşi puncte care trimite la elementul solutiei: cf. Le probleme du temps (Hermann, 1946), p. 42. EI evidentiază cu acest prilej rolul punctelor singulare in functia lor problematizantă, genera­ toare de solutii: punctele singulare " 1 ° permit determinarea unui sistem fundamental de solutii apte a se prelungi analitic pe orice drum care nu tntnneşte singularităti; 2° rolul lor este acela de a descompune un domeniu astfel incit functia ce asigură reprezentarea să fie definibilă pe acest domeniu; 3° ele permit trecerea de la integrarea locală a ecuatiilor diferentiale la caracterizarea globală a functiilor analitice care sint solutii ale acestor ecuatii" (Essai sur les notions de structure et d'existence en maJhematiques, Hermann, 1936, t. II, p. 138). C. Georges VERRIEST, Evariste Galois et la theorie des equations algebriques, 1 961 , p. 4 1 , in O Euvres maJhematiques de GALOIS (Gauthier-Villars). - Marele manifest privind problema-solulie se află in O Euvres completes de N H . ABEL (Christiania, 188 1), t. II, Sur la resolution algebrique des equations. - Despre Abel şi Galois, cf. cele două capitole esentiale din Jules VUILLEMIN, La phi/osophie de l'algebre (Presses Universitaires de France, i 962), t. 1. Vuillemin analizează rolul unei teorii a problemelor şi a unei noi conceptii despre critica Ratiunii la Abel, rolul unui nou principiu de determinare la Galois: mai ales pp. 213-221; pp. 229-233. CI. Louis ALTHUSSER, Etienne BALIBAR, Roger ESTABLET, Lire le Capital (Mas�ro, 1965), t. II; mai cu seamă pp. 150 sq., pp. 204 sq . Jacques BRUNSCHWIG, de pildă a arătat că intrebările aristoteliene n -ro ov; şi nr TJ ovota; nu insemnau nicidecum Ce este fiinta? şi Ce este esenta?, ci: care (lucru anume) este fiinta (care, fiindul?) şi ce este substanţă (sau, cum spune Aristotel, care sint lucrurile ce sint sub-

8.

9.

.

10.

1 1.


338

12. 13.

14.

1 5.

stanle)? - Cf. Dialectique et ontologie chez Aristote,Revue phi/Qsophi­ que, I964. Charles PEGUY, Clio, N.R.F., p. 269. Cf. una din cele mai importante cărli ale neoplatonismului, care intro­ duce in joc o dialectică serială şi potentială a diferentei, Dubitationes et solutiones de primis principiis a lui DAMASCIUS (�d. Ruelle). - In legătură cu teoria diferenţei şi a puterilor, a lui SCHELLING, eL indeosebi Les confuences de Stuttgart (trad. S. JANKELEVITCH, In Essais, Aubier �d.) şi Les IJges du monde (trad. JANKELEVITCH, Aubier). Cu privire la PLATO N: cf. Republica, Partea a III -a, Cartea a VI -a, 5 1 1 b : .. . . . ea nu socoteşte "postulatele" drept principii, c i drept ceea ce, In realitate, sint: mijloace de a ataca, de a aborda ceva, pentru ca, mergfnd pină la ceea ce nu este postulat, la principiul tuturor, intrind in contact cu acesta şi apoi, avind de-a face, din nou, cu acele entităti ce tin de acesta, să coboare astfel către capăt. . .", in Platon, Opere, V, Bucureşti, Editura ştiintifică şi enciclopedică, 1986, p. 3 1 1. - Acest text e comentat cu profunzime de PROCLUS, care face din el expresia metodei din Pannenide, şi care ii serveşte la denunţarea interpretărilor formale sau sceptice deja curente in vremea lui: e limpede că Unul, aşa cum apare el distribuit in ipotezele din Parmenide nu este Unul anipotetic la care ajunge dialecticianul, din ipoteză in ipoteză, şi care măsoară adevărul fiecăreia. Cf. Commentaire du Pannenide (trad. CHAIGNET, Leroux �d.). In ce priveşte transformarea judecătii ipotetice in judecată categorică, in filozofia lui Maimon şi in cea a lui FICHTE, cf. Martial GUEROULT, L 'evolution el la structure de la Doctrine de la Science chez Fichte (Les Belles-Lettres, 1930), 1. 1, pp. 127 sq. In legătură cu Hegel şi transformarea analoagă, cf.: raportul dintre in-sine şi pentru-sine in FenomenJogia; raportul dintre Fenomenologia tnsăşi şi Logică; ideea hegeliană de "ştiinţă", şi trecerea de la propozitia empirică la propozitia speculativă. Să cităm, de pildă, romanul lui Philippe SOLLERS, Drame (Editions du Seuil, 1965). Romanul işi ia ca deviză o formulă a lui Leibniz: "Presupunind, de exemplu, că cineva face pe hirtie o mulţime de puncte la intimplare . . . , eu afirm că se poate găsi o linie geometrică a cărei noţiune să fie constantă şi uniformă după o anumită regulă, astfel ca această linie să treacă prin toate punctele . . .. " Inceputul cărtii este In intregime construit pe cele două formule: "Problemă. . . " şi ..Ratat . . .... Se conturează astfel serii in raport cu punctele singulare ale corpului


339

16. 17.

18.

19.

20.

naratorului, corp ideal, "mai curind gindit dectt perceput". - In legătură cu "pata oarbă" ca punct originar al operei, ef. intelVentiile lui Philippe SOLLERS şi cele ale lui Jean-Pierre FAYE, rn Dtbat sur le roman (Tel Quel, no 17, 1964). NIE1ZSCHE (Musarion-Ausgabe), XVI, p. 35 HEIDEGGER, Kant et le probl�me de la mttaphysique (trad. WAEH­ LENS et BIEMEL, N.R.F.), p. 261. Nimeni nu a mers mai departe dectt Gabriel TARDE rn clasificarea opozitiilor multiple, valabilă rn orice domeniu: fonnal, opozitii statice (simetrii) sau dinamice; opozitii dinamice succesive (ritmuri) sau simul­ tane; opozitii simultane liniare (polarităti) sau radiante. Material, opozitii calitative de serie, sau cantitative; cantitative de grad, sau de fortă, Cf. L 'opposilion universelJe (Alcan, 1897). Tarde este, după părerea noastră, singurul care degajează consecinta unei astfel de clasificări: opozitia, departe de a fi autonomă, departe de a fi un maximum de diferentă, e o repetitie minimă rn raport cu diferenta însăşi. De unde şi pozitia diferentei ca realitate a unui cfmp virtual multiplu, şi detenninarea unor microprocese rn orice domeniu, opozitiile nefiind rezultate sumare sau procese simplificate şi rngroşate. Cu privire la aplicarea acestui punct de vedere la limbaj, şi la principiul unei microlingvistici, el. Les lois sociaJes (Alcan, 1898), pp. 150 sq. ­ Se pare că Georges GURVITCH regăseşte In multe privinte o inspiratie apropiată de cea a lui Tarde, ro DiaJectique et Sociologie (F1ammarion, 1962). Gustave GUILLAUME, mai ales Conferences de 1'/nstituJ de Linguis­ tique de 1'/nstituJ de Paris, 1939. - Găsim o expunere şi o interpretare a operei lui Guillaume ro frumoasa carte a lui Edmond ORTIGUES, Le discours et le symbole (Aubier, 1962). De asemnea, cu privire la NE expletiv şi la negatie, cf. ORTIGUES, pp. 102-109; şi, citati de Ortigues, Jacques DAMOURETTE şi Edouard PICHON, Essai de grOl7lmllire de lil lilngue frtulfaise (td. d'Artrey, 191 1 -1952), t. VI, capitolele 4 şi 5. Lui DamoureUe şi lui Pichon le datorăm distinctia dintre "discordantia1" şi "forcluziv". Louis ALTHUSSER, Jacques RANCIERE, Pierre MACHEREY, Etienne BALIBAR, Roger ESTABLET,Lire le Capital (Asupra naturii şi rolului conceptelor de opozitie, de contradictie şi de alienare, ef. RANCIERE, t. 1, pp. 141 sq., MACHEREY, 1. 1, pp. 233 sq., BALIBAR, 1. II, p. 298 sq). In legătură cu schema "problemă­ diferentiere" rn chip de categorie, ne vom referi la Amold TOYNBEE, ce-i drept prea putin suspect de marxism: "O societate, putem spune, -


340 se confruntă rn cursul existentei sale cu o serie de probleme pe care fiecare membru trebuie să le rewIve el tnsuşi şi CIt poate mai bine. Enuntul fiecăreia din aceste probleme capătă forma unei sfidări ce trebuie suportată ca pe o incercare. Prin acest şir de rncercări, membrii societătii se diferentiază progresiv unii de ceilalti" (L 'Histoire, un essai d 'inJerprltation. trad. JULIA, N.R.F.), p. 10. 21. In legătură cu corelatia dintre mediul interior şi diferentiere, cf. FranCjOis MEYER, Probltmatique de l'tvolution (Presses Universitaires de France, 1954), pp. 1 12 sq. - H. F. OSBORN e unul dintre cei care au insistat cu cea mai mare profunzime asupra vietii ca pozitie şi solutie a unor "probleme", probleme mecanice, dinamice sau chiar biologice: cf. L 'origine el /'tvolution de la vie, 1917 (trad. SARTIAUX, Masson M). Diferitele tipuri de ochi, de pildă, nu pot fi studiate dectt in functie de o problemă fizicobiologică generală, şi de variatiile conditiilor ei rn tipuri de animale. Regula solutiilor este aceea că fiecare din ele are cel putin un avantaj şi un inconvenient. 22. BERGSON este autorul care duce cel mai departe critica posibilulu� dar şi cel care invocă in modul cel mai oonstant notiunea de virtual. Incepind chiar cu Les doMtes itnmtdiates, durata este definită ca o multiplicitate nonactuală (Editions du Centenaire, p. 57). In Matiţre el mbnoire, conul amintirilor pure, cu sectiile sale şi acele "puncte strălucitoare" rn fiecare sectie (p. 310) este complet real, dar numai virtual. Iar in L 'lvolution crlatrice, diferentierea, crearea liniilor diver­ gente, este concepută ca o actualizare, fiecare linie de actualizare păr1nd să corespundă unei sectii a conului (cf. p. 637). 23. LEIBNIZ, Nouveaux essais sur l'entendement hwnain, cartea a II-a, cap. 1. 24. Louis' VIALLETON, Membres el ceinJures des vertlbrls tltrapodes (Doin, 1924), pp. 600 sq. 25. Etienne GEOFFROY SAINT-HILAIRE, Principes de philosophie zoologique, Paris, 1830, p. 70. - Textele polemicii cu Cuvier stnt reunite in această carte. 26. Edmond PERRIER, Les colonies animales el laformation des organis­ mes (Masson, 1881), pp. 70 1 sq. 27. Raymond RUYER, La genese des formes vivanles (Flammarion, 1958) pp. 91 sq.: "Nu se poate imprăştia misterul diferentierii făcfnd din aceasta efectul diferentelor de situatie produse de diviziunile egale . . . " - Nu mai putin dectt Bergson, Ruyer a analizat şi el in profunzime notiunile de virtual şi de actualizare; intreaga lui filozofie biologică se


341 sprijină pe ele şi pe ideea "tematicului": cf. EI�ments de psycho-biologie (Presses Universitaires de France, 1946), cap. IV. Lucien CUENOT, L 'espece (Doin, 1936), p. 241. 28. 29. Teoria kantiană a schematismului se autodepăşeşte de altminteri in două directii: spre Ideea dialectică, care fşi este sieşi propria schemă şi care asigură specificarea conceptului (RaJiune pură "a scopului final al dialecticii"); şi spre Ideea estetică, care foloseşte schema la procesul mai complex şi mai comprehensiv al simbolismului (Critica puterii de judecare, § 49 şi 59).


Capitolul V

SINTEZA ASIMETRICĂ A SENSIBILULUI Diferenta nu este totuna cu diversul. Diversul este dat. Însă ea, diferenta, este acel ceva prin care datul este dat. Acel ceva prin care datul este dat ca divers. Diferenta nu este fenomenul, ci numenul cel mai apropiat al fenomenului. Este întru totul adevărat că Dumnezeu creează lumea calculînd, însă calculele sale nu ies niciodată exact, şi tocmai această inexactitate în rezultat, această inegalitate ireductibilă for­ mează conditia lumii. Lumea "se face" în timpul în care Dumnezeu calculează; nu ar mai exista nici o lume dacă, într-adevăr, calculul ar fi exact. Lumea este întotdeauna asimi­ labilă unui "rest", iar realul în lume nu poate fi gîndit decît în termeni de numere fractionare sau chiar incomensurabile. Orice fenomen trimite la o inegalitate care îl conditionează. Orice diversitate, orice schimbare trimit la o diferentă care este ratiunea lor suficientă. Tot ceea ce se petrece şi ceea ce apare este în corelatie cu anumite ordini de diferente: diferentă de nivel, de temperatură, de presiune, de tensiune, de potential, diferenJă de intensitate. Principiul lui Carnot exprimă acest lucru într-un fel, iar principiul lui Curie îl exprimă în alt fel l . Ecluza e pretutindeni. Orice fenomen luminează într-un sis­ tem semnal-semn. Numim semnal sistemul aşa cum e el con­ stituit sau mărginit de două serii eterogene cel putin, două ordini disparate susceptibile de a intra în comunicare; fenome-


343

nul este un semn, adică ceea ce, în acest sistem, luminează datorită comunicării disparatelor. "Smaraldul ascunde în fate­ tele sale o ondină cu ochi limpezi . . . ": orice fenomen este de tipul "ondină cu ochi limpezi", pe care doar un smarald îl face posibil. Orice fenomen este compus, fiindcă cele două serii care îl mărginesc nu sînt numai eterogene, fiecare la rîndul ei este compusă din termeni eterogeni, fiind subîntinsă de serii etero­ gene ce formează tot atîtea sub fenomene. Expresia "diferentă de intensitate" este o tautologie. Intensitatea este forma dife­ rentei ca ratiune a sensibilului. Orice intensitate este diferen­ tială, diferentă în ea însăşi. Orice intensitate este de tipul E-E', în care E trimite la e-e ', şi e la e-e ' , etc. : fiecare intensitate este deja un cuplaj (în care fiecare element al cuplului trimite la rîndul său la cupluri de elemente de un alt ordin), şi dezvăluie astfel continutul propriu calitativ al cantităti l. Numim dis­ paritate, această stare a diferentei dedublate la nesfîrşit, într-o infinită rezonantă. Disparitatea, adică diferenta sau intensita­ tea (diferenta de intensitate), este raţiunea suficientă a feno­ menului, conditia a ceea ce apare. Novalis, cu turmalina, e mult mai aproape de conditiile sensibilului decît este Kant, cu spa­ tiul şi timpul. Raţiunea sensibilului, conditia a ceea ce apare, nu este spatiul şi timpul, ci Inegalul în sine, dispararea aşa cum este ea înteleasă şi determinată în diferenta de intensitate, în intensitatea ca diferentă. '" '"

'"

Cu toate acestea, întîmpinăm mari dificultăti atunci cînd încercăm să considerăm principiul lui Carnot sau principiul lui Curie ca manifestări regionale ale unui principiu transcenden­ tal. Noi nu cunoaştem decît forme de energie deja localizate şi repartizate în cadrul întinderii, întinderi deja calificate prin forme de energie. Energetica definea o energie prin com­ binarea a doi factori, intensiv şi extensiv (de pildă, fortă şi lungime pentru energia liniară, tensiune superficială şi supra-


344 fată pentru energia de supra fată, presiune şi volum pentru energia de volum, înăltime şi greutate pentru energia de gravi­ tatie, temperatură şi entropie pentru energia termică . . . ) Re­ iese că, în cadrul experientei, intensio (intensitatea) este in­ separabilă de o extensio (extensitate) care o raportează la extensum (întindere). Şi, în aceste conditii, însăşi intensitatea apare ca fiind subordonată calitătilor ce umplu întinderea (calitatea fizică de ordinul întîi sau qualitas, calitate sensibilă de ordinul al doilea sau quale). Î ntr-un cuvînt, noi nu cunoCl§­ tem decît o intensitate deja desfăşurată într-o întindere, şi acoperită de calităti. De unde şi tendinta noastră de a considera cantitatea intensivă ca un concept empiric, şi încă insuficient întemeiat, amestec impur dintre o calitate sensibilă şi întindere, sau chiar dintre o calitate fizică şi cantitate extensivă. E adevărat că această tendintă nu ar avea sorti de izbîndă dacă intensitatea nu ar prezenta ea însăşi, în ce o priveşte, o tendintă corespunzătoare în întinderea în care se desfăşoară şi sub calitatea care o acoperă. Intensitatea este diferentă, însă această diferentă tinde să se nege pe ea însăşi, să se anuleze în întindere şi sub calitate. E adevărat că aceste calităti sînt semne, şi că ele luminează în interstitiul unei diferente; însă, ele măsoară tocmai timpul unei egalizări, adică timpul folosit de diferentă ca să se anuleze în int Inderea în care este dis­ tribuită. Acesta e continutul cel mai general al principiilor lui Carnot, Curie, Le Châtelier, etc.: diferenta nu este ratiune suficientă pentru schimbare decît în măsura în care această schimbare tinde să o nege. Mai mult, în felul acesta, principiul cauzalitătii îşi găseşte, în procesul de semnalizare, determina­ rea fizică categorică: intensitatea defineşte un sens obiectiv pentru o serie de stări irevocalibe, ca o "săgeată a timpului" în virtutea căreia se merge de la cel mai diferentiat la cel mai putin diferentiat, de la o diferentă productivă la o diferenţă redusă, sau chiar - la limită - anulată. Se ştie în ce fel, la sfîrşitul veacului al XIX-lea, aceste teme privind o reducere a diferen­ tei, o uniformizare a diversului, o egalizare a inegalului, au


345 încheiat pentru ultima dată cea mai stranie aliantă: între ştiintă, bu nu l -s i mt şi filozofie. Termodinamica a fost cuptorul de mare putere al acestui aliaj. Se stabilea astfel un sis tem de definitii de bază, satisfăcînd pe toată lumea, inclusiv un anumit kan­ tian is m : datul ca divers; ratiunea ca tendintă spre identitate, proces de identificare şi de egalizare; absurdul sau iratio nalul ca reziste nt ă a diversului fată de această ratiune identifica­ toare. Cuvintele "realul este rational" îşi aflau aici un nou sens, căci diversitatea nu tindea să se reducă ma i putin În natură decît în ratiune. Astfel că diferenta nu forma nici o lege a naturii, nici o categorie a spiritului, ci doar originea = x a diversului: datul, şi nu "valoarea" (cu exceptia unei valori reglatoare sau 3 compensatorii) . De fapt, tendinta noastră epistemologică de a suspecta notiunea de cantitate interu;ivă nu ar putea dovedi nimic, dacă ea nu s-ar cupla cu cealaltă tendintă, cea a diferen­ telor de intensitate înseşi căutînd să se anuleze în sistemele înt inse calificate. Intensitatea ne este suspectă numai fiindcă ni se pare că merge direct spre sinucidere. Ştii nt a şi filozofia au dat aşadar aici o ultimă sa ti sfactie b unul u i -s i mt . Căci nu ştiinta intră aici în discutie, care rămîne indiferentă fată de extensia principiului lui Carnot - şi nici filozofia care, într-un anum it fel, rămîne indiferentă fată de principi ul lui Carnot ca atare. Ori de cîte ori se întîlnesc la un loc ştiinţa, filozofia şi b unul -s i mt, e inevitabil ca bunul-simţ însuş i să nu se autoconsidere o şt iin ţă şi o filozofie (tocmai de aceea astfel de întîlniri trebuie evitate cu cea mai mare gijă). E vorba aşadar de esenta b unul ui -sim t . Această esentă este bine releva tă de Hegel, şi Într-un mod concis, în Diferenta dintre sistemul lui Fichte şi cel al lui Schelling: bunul -simt este ade.­ vămi partial la care se adaugă sen t i men t ul absolutului. Adevă­ rul ca rat i un e se află aici partial, iar absolutul ca sen timen t. Dar cum se uneşte oare sentimentul absolutului cu adevărul par­ tial? B un ul -s imt este în mod esential distribuitor, reparti tor: pe de d parte şi pe de altă parte, iată formele platitudinii sale sau ale falsei sale p rofunzi m i. El tine seama de lucruri. E limpede


346 totuşi că nu orice distributie este de bun-simt: există distributii ale nebuniei, repartitii nebune. E poate chiar îndatorirea bunu­ lui-simt să presupună nebunia, ca mai apoi să vină să corecteze partea de nebunie dintr-o distributie prealabilă. O distributie este conformă bunului- simt, atunci cînt tinde prin ea însă§i să evite diferenta în ceea ce e distribuit. Numai atunci cînd ine­ galitatea părtilor se presupune a se anula cu timpul şi în cadrul mediului, repartiţia este efectiv con1.ormă cu bunul-simţ, sau urmează un sens considerat a fi cel bun. Bunul-simţ, e prin natura lui eshatologic, proroc al unei compensări şi al unei uniformizări finale. Dacă vine în rîndul doi, aceasta se dato­ rează faptului că el presupune distributia nebunească. Dis­ tributia nomadă, instantanee, anarhia încoronată, diferenta. Î nsă el, sedentar şi răbdător, el care are timplil la dispozitie, el corectează diferenţa, introducînd-o într-un mediu ce trebuie să aducă anularea diferentelor sau compensarea părtilor. Este el însuşi "mediul". Gîndindu-se între extreme, bunul-simt reu­ şt!§te să le evite, să umple intervalul. Nu neagă diferentele, ci dimpotrivă; face în aşa fel încît să se nege chiar ele, în conditiile întinderii şi în ordinea timpului. El multiplică mijlocirile şi, aidoma demiurgului platonician, lucrează întruna, cu răbdare, la trec.erea inegal ului în divizibil. Bunul-simt este ideologia claselor medii, care se recunosc în egalitate ca produs abstract. El năzuit!§te nu atît să acţioneze, cît să constituie mediul natural, elementul unei acţiuni care merge de la cel mai dife­ rentiat la cel mai putin diferentiat: de pildă, bunul-simt al economiei politice în secolul al XVIII-lea, care vede în clasa comerciantilor compensarea naturală a extremelor, iar în avîn­ tul comertului procesul mecanic al egalizării părtilor. A§adar el năzuit!§te nu atît să actioneze cît să prevadă, şi să îngăduie actiunii să se desfăşoare în voie, de la imprevizibil către previzi­ bil (de la producerea d ife rentelor la reducerea lor). Nici con­ templativ, nici activ, bunul-simt es te prevăzător. Pe scurt, de la ce se cuvine lucrurilor la ce este sortit focului: de la diferentele produse la diferentele reduse. El este termodinamic. Tocmai


347 în acest sens uneşte sentimentul absolutului cu adevărul par­ ţial. Nu e nici optimist, nici pesimist capătă o tentă pesimistă sau optimistă, după cum partea hărăzită focului, cea care ia totul şi uniformizează toate părţile, îi apare sub pecetea mortii sau a unei disparitii inevitabile (toti sînt egali în fata mortii), sau, dimpotrivă, ca fericită împlinire a ceea ce este (avem şanse egale în faţa vietii). Bunul-simt nu neagă diferenţa; dimpotrivă, el o recunoaşte, dar exact cît trebuie pentru a afirma că ea se neagă pe sine, dacă are suficientă întindere şi suficient timp. Între diferenţa nebunească şi diferenţa anulată, între inegalul în divizibil şi divizibilul egalizat, între distributia inegalului şi egalitatea distribuită, bunul-simt este neapărat trăit ca o regulă de împărtire universală, deci ca universal împărţit. Bunul-simt se întemeiază pe o sinteză a timpului, tocmai pe aceea determinată de noi ca prima sinteză, cea a obişnuintei. Bunul-simţ este cel bun doar fiindcă se însoteşte cu sensul timpului în virtutea acestei sinteze. Adeverind un prezent viu (şi oboseala acestui prezent), el merge dinspre trecut spre viitor, ca şi de la particular la general. Î nsă el defineşte acest trecut ca fiind improbabil sau cel putin probabil. Într-adevăr, orice sistem partial avînd ca origine o diferenţă care îşi in­ dividualizează domeniul, cum ar putea oare un observator situat în interiorul sistemului să sesizeze diferenta altfel decît ca trecută, şi cît se poate de "improbabilă", din moment ce ea se află în spatele lui? În schimb, în sînul sistemului, săgeata timpului, adică bunul-simt, identifică: viitorul, probabilul, anu­ larea diferentei. Această conditie se află la temelia previziunii înseşi (s-a făcut observatia că, în cazul în care nişte temperaturi mai întîi indiscernabile ar începe să se diferentieze, nu s-ar putea prevedea care din ele va creşte sau va scădea; iar dacă vîzcozitatea şi-ar înteti ritmul, ea ar smulge corpurile mobile din starea de repaos, dar într-un sens imprevizibil). Boltzmann comentează, în cîteva · pagini celebre, această garantie ştiin­ tifică şi termodinamică a bunului-simt; el arată cum se iden­ tifică, într-un sistem partial, pe de o parte trecutul, improba-


348

bilul şi diferenta, iar pe de altă parte viitorul, probabilul şi uniformitatea4. Această uniformizare, această egalizare nu se face numai în ficare sistem partial, ci este visată de la un �istem la altul, într-un bun-simt cu adevărat universal, care, adică, uneşte Luna şi Pămîntul, sentimentul absolutului şi starea adevărurilor partiale. Î nsă ( aşa cum observă Boltzmann), această unire nu este legitimă, după cum nici această sinteză a timpului nu este suficientă. Sîntem în măsură, cel putin, să precizăm raporturile dintre bunul-simt şi simtul comun. Simtul comun se definea, subiectiv, prin identitatea presupusă a unui Eu ca unitate şi temei al tuturor facultătilor şi, obiectiv, prin identitatea obiec­ tului oarecare, la care au menirea să se raporteze toate facultă­ tÎle. Dar această dublă identitate rămîne statică. După cum nu sîntem Eul universal, nu ne putem găsi nici în fata obiectului oarecare universal. Obiectele sînt decupate prin şi în cîmpuri de individuatie, ca şi Eurile. E nevoie aşadar ca simtul comun să se autodepă§ească înspre o altă instantă, dinamică, în stare să determine obiectul oarecare ca fiind aşa şi aşa, şi să in­ dividualizeze eul situat în cutare ansamblu de obiecte. Această instantă este bunul-simt, care porneşte de la o diferentă la originea individuatiei. Î nsă, tocmai fiindcă asigură repartitia diferentei astfel încît aceasta să tindă la anularea ei în obiect, fiindcă aduce o regulă conform căreia diferitele obiecte tind ele însele la egalizare, iar diferitele Euri la uniformizare, bunul­ simt se autodepă§eşte la rîndul lui înspre instanta simtului com.u n, care îi oferă forma Eului universal ca pe a obiectului oarecare. Aşadar, bunul-simt are el însuşi două definitii, una obiectivă şi una subiectivă, corespunzătoare celor ale simtului comun: regula împărtirii universale, regula universal împărtită. Bunul-simt şi simtul comun, fiecare trimite unul la celălalt, fiecare îl reflectă pe celălalat şi constituie jumătatea ortodo­ xiei. În cadrul acestei reciprocităti, al acestei duble reflectări, putem defini simtul comun prin procesul recognitiunii, iar bunul-simt prin procesul previziunii. Unul ca sinteză calitativă


349

a divers ului, sinteză statică a diversităţii calitative raportată la un obiect presupus acel8§i pentru toate facultătile acelui8§i subiect; celălalt, ca sinteza cantitativă a diferentei, sinteză dinamică a diferentei de cantitate raportată la un sistem în care ea se anulează obiectiv şi subiectiv. Nu e mai putin adevărat că diferenta nu este datul însU§i, ci acel ceva prin care datul este dat. Oare cum ar putea gîndirea să se fe�ească să ajungă pînă aici, cum ar putea evita să gîn­ dească ceea ce se împotriv�te cel mai mult gîndirii? Căci, în cadrul identicului, gîndim efectiv cu toată tăria, dar fără a avea cît de cît o gîndire; dimpotrivă, în cadrul diferitului, nu avem oare cea mai înaltă gîndire, dar pe care nu o putem gîndi? Acest protest al Diferitului este plin de sens. Chiar dacă diferenta tinde să se repartizeze în divers astfel încît să dispară ea însă§i, şi să uniformizeze diversul pe care îl creează, ea trebuie mai întîi simtită ca ceea ce aduce diversul la dispozitia simtirii. Şi ea trebuie gîndită ca ceea ce creează diversul. (Nu că ne-am întoarce în acest caz la exercitiul comun al facultătilor, ci fiindcă facultătile disociate intră tocmai în acest raport violent în care una transmite constrîngerea celeilalte). Delirul este, în fond, bun-simt, de aceea bunul-simt este întotdeauna secund Gîndirea trebuie să gîndească diferenta, acest diferit al gîndirii, care totU§i dă de gîndit, îi dă o gîndire. În pagini deosebit de frumoase, Lalande scrie că realitatea este diferentă, în timp ce legea realitătii, ca principiu al gîndirii, este identificare: "Reali­ tatea se află 8§adar în opozitie cu legea realitătii, iar starea actuală cu devenirea acesteia. Cum s-a putut oare ajunge la o asemenea stare de lucruri? Cum de lumea fizică este constituită de o proprietate fundamentală pe care propriile ei legi o atenuează neîncetat?S ". Cu alte cuvinte, realul nu este rezul­ tatul legilor care îl guvernează, ca şi cum un Dumnezeu satur­ nian ar mistui la un capăt ceea ce a făurit la celălalt, legiferînd împotriva propriei creatii de vreme ce creează împotriva pro­ priei legislatii. Iată că, prin urmare, sîntem nevoiti să simtim şi să gîndim diferenta. Simtim ceva ce se împotriveşte legilor


350 naturii, gîndim ceva ce se împotriveşte principiilor gîndirii. Şi chiar dacă producerea diferenţei este prin definiţie "inex­ plicabiIă", cum am putea evita să implicăm inexplicabilul în sînul gîndirii însăşi? Cum s-ar putea ca negîndibilul să nu fie în inima gîndirii? Iar delirul, în inima bunului-simţ? Cum ne-am putea oare mulţumi cu surghiunirea improbabil ului la înce­ putul unei evoluţii parţiale, fără a-l sesiza şi ca cea mai înaltă putere a trecutului, ca imemorialul din memorie? (Tocmai în acest sens, sinteza parţială a prezentului ne arunca deja într-o altă sinteză a timpului, a memoriei imemoriale, cu preţul de a ne împinge chiar şi mai departe . . . ) Manifestarea filozofiei nu este bunul-simţ, ci paradoxul. Paradoxul este patosul sau pasiunea filozofiei. Există chiar mai multe feluri de paradoxuri, care se opun formelor complemen­ tare ale ortodoxiei: bunul-simţ şi simţul comun. Subiectiv, para­ doxul zdrobeşte exerciţiul comun şi aduce fiecare facultate în faţa propriei sale limite, în faţa incomparabil ului ei, gîndirea în faţa negîndibilului pe care e totuşi singura putînd să-I gîn­ dească, memoria în faţa uitării care este şi imemorialul ei, sensibilitatea în faţa insensibilului care este totuna cu inten­ sivul ei . . . Î n acelaşi timp însă, paradoxul comunică facultăţilor zdrobite astfel, acest raport care nu e deloc de bun-simţ, şi care le situează pe linia vulcanică ce le face să ardă una la flacăra celeilalte, să sară de la o limită la alta. Iar obiectiv, paradoxul pune în valoare elementul care nu se lasă însumat într-un ansamblu comun, dar şi diferenţa care nu se lasă egalizată sau anulată în direcţia unui bun-simţ. Spunem pe bună dreptate că singura refutare a paradoxurilor îşi află originea în bunul-simţ şi în simţul comun însuşi; dar cu condiţia ca acestora să li se dea totul, şi rolul de judecător şi cel de parte, şi absolutul şi adevărul partial.


351 * *

*

Faptul că diferenta este efectiv "inexplicabiIă" nu are de ce să ne mire. Diferenta se explică, dar ea tinde totodată să se §i anuleze în sistemul în care se explică. Ceea ce înseamnă doar că diferenta este în mod esential implicată, că fiinta diferentei este implicarea. Pentru ea, a se explica, înseamnă a se anula, a evita inegalitatea care o constituie. Formula conform căreia "a explica, Înseamnă a identifica" este o tautologie. Nu se poate conchide din asta, că diferenta se anulează, sau cel putin că se anulează în sine. Ea se anulează doar în măsura în care iese în afara ei, în întinderea §i în calitatea care umple această întin­ dere. Î nsă această calitate ca §i această întindere sînt create de diferentă. Intensitatea se explică, se desfă§oară într-o extensie (extensia). Tocmai această extensie o raportează la întindere (extensum), în care apare în afara ei înse§i, acoperită de calita­ te. Diferenta de intensitate se anulează sau tinde să se anuleze în acest sistem; însă ea este cea care creează sistemul ex­ plicîndu-se. De aici dublul aspect al calitătii ca semn: pe de o parte, ea trimite la o ordine implicată de diferente constituen­ te, pe de altă parte, ea tinde să anuleze aceste diferente în ordinea întinsă care le explică. De aceea §i cauzalitatea găsqte în semnalizare totodată o origine §i o orientare, o destinatie, destinatia dezmintind într-un fel originea. Specificul efectului, în sens ca uzal, este aptitudinea lui de a face "efect" , în sens percep tiv, de a putea fi desemnat priatr-un nume propriu (efect Seebeck, efect Kelvin . . . ), fiindcă el se ivqte într-un cîmp de individuatie specific diferential, putînd fi simbolizat prin nume. Prin urmare, volatilizarea diferentei nu poate fi izolată de un "efect" ale cărui victime sîntem noi în§ine. Dife­ renta ca intensitate rămîne implicată în ea însăşi, atunci cînd ea se anulează explicîndu-se în întindere. De aceea nu e deloc nevoie, în dorinta de a salva universul de la moartea calorică sau de a lăsa toate §ansele vqnicei reîntoarceri, să închipuim


352 mecanisme extensive de înaltă "improbabilitate", socotite a fi în măsură să resta ureze diferenta. Căci diferenta nu a contenit de a fi în sine, de a fi implicată în sine, atunci cînd se explică în afara ei înseşi. Există aşadar nu numai iluzii sensibile, ci şi o iluzie fizică transcendentală. Î n acest sens, credem că Uon Selme a făcut o mare descoperire6. Atunci cînd îl opunea pe Carnot lui Clausius, voia să arate că, bunăoară, creşterea entro­ piei este iluzorie. Şi el indica anumiti factori empirici sau contingentl ai iluziei: gradul relativ mic al diferentelor de temperatură realizate în maşinile termice, amortizările uriaşe ce par să excludă făurirea unui "berbec termic". Dar el degaja, mai ales, o formă transcendentală a iluziei: dintre toate exten­ siile, entropia este singura care nu poate fi direct măsurabilă, şi nici chiar indirect, printr-un procedeu independent de ener­ getică; dacă lucrurile s-ar petrece la fel cu volumul, sau cu cantitatea de electricitate, am avea neapărat impresia că ele cresc în transformările ireversibile. Paradoxul entropiei este următorul: entropia este un factor extensiv, însă, spre deose­ bire de toti ceilalti factori extensivi, ea este o extensie, o "explica tie" ce se află implicată ca atare în intensitate, care nu există decît implicată, care nu există în afara implicatiei, şi aceasta, fiindcă functia ei este de a face posibilă mişcarea generală prin care implicatul se explică sau se întinde. Există aşadar o iluzie transcendentală legată în mod esential de calita­ tea Căldură, şi de extensia Entropie. Trebuie subliniat că întinderea nu dă socoteală de in­ dividuatiile care se petrec în ea. Susul şi josul, dreapta şi stînga, forma şi fondul sînt, desigur, factori individuanti care trasează în întindere căderi şi urcări, curenti, afundări. Î nsă valoarea lor e numai relativă, de vreme ce ei se exercită într-o întindere deja desfăşurată. De asemenea, ei decurg dintr-o instantă mai "adîncă": profunzimea însăşi, care nu este o extensie, ci pur implex. Fireşte, orice adîncime este o lungime, o lărgime posi­ bilă. însă această posibilitate nu se realizează decît în măsura în care observatorul îşi schimbă locul şi reuneşte într-un con-


353 cert abstract ceea ce pentru el e lungime şi ceea ce pentru celălalt e lungime: de fapt, tocmai pornind întotdeauna de la o nouă adîncime, cea veche devine lungime sau se explică în lungime. Lucrul este fireşte valabil şi dacă luăm în considerare un singur plan, sau o î n tindere cu trei dimensiuni, dintre care a treia este omogenă cu celelalte două. De îndată ce adîncimea este percepută în chip de cantitate extensivă, ea face parte din întinderea creată, încetînd să mai cuprindă în sine propria ei eterogeneitate în raport cu celelalte două. Constatăm atunci că ea este dimensiunea ultimă a întinderii, dar constatăm acest lucru ca pe un fapt, fără să-i înţelegem rostul, de vreme ce nu mai ştim că ea este originară. Mai constatăm atunci, în întin­ dere, şi prezenta unor factori indivicluanti, dar fără să întele­ gem de unde provine puterea lor, de vreme ce nu mai ştim că ei exprimă adîncimea originară. Adîncimea �e explică aşadar în stînga şi în dreapta din prim a dimensiune, în 51lsul şi josul din cea de-a doua, în forma şi fondul din cea de-a treia omoge­ nizată. Intinderea nu apare, nu se desfăşoară fără a prezenta o parte stînga şi o parte dreapta, un sus şi un jos, un deas upra şi un dedesubt, care sînt într-un fel mărcile disimetrice ale propri­ ei sale origini. Iar relativitatea acestor determinări adevereşte încă absolutul din care provin. Căci întreaga întindere iese din adîncimi. Adîncimea ca dimenSIUne eterogenă (ultimă şi origi­ nară) este matricea întinderii, inclusiv a celei de-a treia dimen­ siuni considerată omogenă cu celelalte două. Fondul mai cu seamă, aşa cum apare el Într-o întindere omogenă, este o proiectie a " adîncului": numai acesta poate fi numit Ungrund sau fără fund. Legea formei şi a fondului nu ar actiona niciodată, pentru un obiect detaşîndu-se pe fond neu­ tru sau pe fondul altor obiecte, dacă obiectul însuşi nu ar întreţine mai întîi un raport cu propria lui profunzime. Relatia dintre formă şi fond e numai o relatie plană extrinsecă care presupune un raport intern şi voluminos dintre suprafete şi profunzimea pe care o acoperă ele. Această sinteză a profun­ zimii, care înzestrează obiectul cu o umbră proprie, dar care ÎI


354

face să răsară din chiar această umbră, constituie dovada celui mai îndepărtat trecut, ca şi a coexistentei trecutului cu prezen­ tul. Prin urmare, nu ne vom mira dacă sintezele spatiale pure reiau aici sintezele temporale determinate mai înainte: ex­ plicatia întinderii se sprijină pe prima sinteză, cea a obişnuintei sau a prezentului; însă implicarea adincimii se sprijină pe cea de-a doua sinteză, cea a Memoriei şi a trecutului. Î n plus, trebuie să mai presimtim în această adîncime proximitatea şi clocotul celei de-a treia sinteze vestind "destemeierea" uni­ versală. Adîncimea este aidoma celebrei linii geologice de la N.-E. la S.-V., cea care vine din miezul lucrurilor, în diagonală, şi care repartizează vulcanii, pentru a contopi o sensibilitate care clocoteşte cu o gîndire care, "tună în craterul ei". Schelling afirma pe bună dreptate: adîncimea nu se adaugă din afară la lungime şi la lătime, ci ea rămîne îngropată ca principiul sublim al diferendului ce le creează. Ieşirea întinderii din adîncimi nu e posibilă decît dacă adîncimea poate fi definită independent de întindere. Intin­ derea căreia încercăm să-i stabilim geneza, este mărimea ex­ tensivă, euensum-ul sau termenul de referintă a tot ce este euensio. Dimpotrivă, adîncimea originară este spatiul întreg, dar spatiul în chip de cantitate intensivă: purul spatium. Ştim că senzatia sau perceptia au un aspect ontologic: tocmai în sintezele care le sînt proprii, fală de ceea ce nu poate fi decît simtit, sau de ceea ce nu poate fi decît perceput. Or, reiese că adîncimea este în mod esentia! implicată în perceptia întin­ derii : nici adîncimea şi nici distantele nu sînt apreciate după mărimea aparentă a obiectelor ci, dimpotrivă, adîncimea înfă­ şoară în ea însăşi distantele, care se explică la rîndul lor în mărimile aparente şi se desfăşoară în întindere. De asemenea, reiese că, în această stare de tmplicare, profunzimea şi dis­ tantele sînt fundamental legate de intensitatea senzatiei: toc­ mai capacitatea de diminuare a intensitătii simtite este cea care dă perceptia adîncimii (sau, n.ai curînd, care dă adîncimea perceptiei). Calitatea perceputi. presupune intensitatea, fiind-


355

că ea exprimă doar un caracter de asemănare pentru o "felie de intensităţi izolabile", în 'imi tele căreia se constituie un obiect permanent - obiectul calificat care îşi afirmă iden­ titatea prin mijlocirea distanţelor variabile7. Intensitatea, care înfăşoară distanţele, se explică în întindere, iar întinderea des­ făşoară, exteriorizează sau omogenizează aceste distante înseşi. Î n acelaşi timp, aceas tă întindere este ocupată de o calitate, fie în chip de qualitas care defineşte mediul unui sens, fie în chip de quale ce caracte' izează cutare obiect în raport cu acest sens. Intensitatea este totodată insensibilul şi ceea ce nu poate fi decît simţit. Cum ar putea fi oare simţită în ea însăşi, independent de calităţile care o acoperă şi de întinderea în care se repartizează ?; dar, pe de ,1ltă parte, cum ar putea fi oare altfel decît "simţită", din moment ce ea însăşi dă ceea ce e de simţit, şi defineşte limita proprie a sensibilităţii? Adîncimea este totodată imperceptibilul şi ceea ce nu poate fi decît per­ ceput (în acest sens Paliard afirmă că ea este în acelaşi timp condiţionată şi condiţionantă, şi arată existenţa unui raport complementar invers între distanta ca existenţă ideatică şi distanţa ca existenţă vizuală ). De la intensitate la adîncime, se încheie dej a cea mai stranie alianţă, cea dintre Fiintă şi ea însăşi în sînul diferenţei, care aduce racultătile în faţa propriilor lor limite, făcîndu-le să comunice doar la hotarul singurătătii reci­ proce. Î n sînul fiinţei, adîncimea şi intensitatea sînt Acelaşiul - însă acelaşiul care se afirmă despr diferenţă. Adîncimea este intensitatea fiintei, sau invers. Şi din această adîncime inten­ sivă, din acest spa tium , ies totodată extensia şi extensum, qualitas ş i quale. Vectorii, mărimile vectoriale ce parcurg întinderea, dar şi mărimile scalare în chip de cazuri particulare de potentiale vectoriale sînt martorul dintotdeauna al originii intensive: precum altitudinile. Faptul că ele nu se aditionează în indifeient care sens, sau că se află într-un raport esential cu o ordine de succesiune, ne trimite Ia sinteza timpului ce se exercită în adîncime. Kant defineşte toate intui}iile drept cantităti extensivc,


356 adică în aşa fel Încît reprezentarea părtilor să facă posibilă şi să preceadă în mod necesar reprezentarea întregului. Î nsă spatiul şi timpul nu se prezintă aşa cum sînt reprezentate. Dimpotrivă, tocmai prezentarea întregului constituie temeiul posibilitătilor păIlilor, acestea nefiind decît virtuale şi actualizîndu-se doar în valorile determinate ale intuitiei empirice. Extensivă este intui­ tia empirică. Greşeala lui Kant, în clipa în care refuză spatiului ca şi timpului o extensie logică, constă în aceea că el mentine o extensie geometrică, şi păstrează cantitatea intensivă pentru o materie ce umple o întindere în cutare sau cutare grad. Î n corpurile enantiomorfe, Kant recunoştea în mod exact o dife­ renJă in tern ă ; dar nefiind conceptuală, ea nu se putea raporta, L upă părerea lui, decît la o relape exterioară cu întinderea întreagă ca mărime extensivă. De fapt, paradoxul obiectelor simetrice, ca de altfel tot ceea ce priveşte dreapta şi stînga, susul şi josul, forma şi fondul, are o origine intensivă. Spatiul ca intuitie pură, spatium, .este cantitatea intensivă; iar intensitatea ca principiu transcendental nu este pur şi simplu anticiparea perceptiei, ci izvorul unei cvadruple geneze, geneza acelor extensio ca scheme, cea a întinderii ca mărime extensivă, cea referitoare la qualitas ca materie ocupînd întinderea, cea refe­ ritoare la quale ca desemnare a unui obiect. De aceea Hermann Cohen nu greşeşte atunci cînd acordă o valoare deplină prin­ cip'iului cantitătilor intensive în reinterpretarea kantianismu­ lui8. Dacă este adevărat că spatiul este ireductibil la concept, nu se poate nega totuşi afinitatea sa cu Ideea, adică putinta sa (ca spatium intensiv) de a determina în întindere actualizarea legăturilor ideale (ca raporturi diferential continute în Idee). Şi dacă este adevărat că condiţiile experientei posibile se rapor­ tează la extensie, lucrul nu este mai putin adevărat în ceea ce priveşte conditiile experientei reale care, subiacente fiind, se confundă cu intensitatea ca atare.


357 * *

*

Intensitatea are trei caractere. Conform unui prim carac­ ter, cantitatea intensivă cuprinde inegalul în sine. Ea reprezin­ tă diferenţa în cantitate, ceea ce este neanulabil în diferenţa de cantitate, neegalizabil în cantitatea însăşi: ea este aşadar calita­ tea proprie cantităţii. Ea apare mai puţin ca o specie a genului cantitate decît ca figura unui moment fundamental sau origi­ nar, prezent în orice cantitate. Ceea ce înseamnă că, pe de altă parte, cantitatea extensivă este figura unui alt moment care indică mai curînd destinatia sau finalitatea cantitativă (într-un sistem numeric partial). Î n istoria numărului, se vede limpede că fiecare tip sistematic este construit pe o inegalitate esenţială, şi reţine această inegalitate în raport cu tipul inferior: astfel fracţia conţine în ea însăşi imposibilitatea de a egaliza raportul dintre două mărimi şi un număr întreg, numărul iraţional ex­ primă la rîndul lui imposibilitatea de a determina pentru două mărimi o parte alicotă comună, deci de a egaliza raportul lor cu un număr chiar fracţionar, etc. Este adevărat că un tip de număr nu reţine în esenţa sa o inegalitate fără a o îndepărta sau a o anula în ordinea nouă pe care o instaurează: numărul fracţionar compensează ine­ galitatea sa caracteristică prin egalitatea păq l l a licote; numărul iraţional o subordonează pe a sa unei egalităti de raporturi pur geometrică, sau şi mai bine, în plan aritmetic, unei egalităţi limită marcată de o serie convergentă de numere rationale. Dar aici regăsim numai dualitatea explicaţie şi implicit, întindere §i intensiv; căci, dacă numărul îşi anulează diferenta, el o face numai explicînd-o în extensia pe care o instaurează. Î nsă el o păstrează în sine în ordinea implicată pe care o Întemeiază el însuşi. Orice număr este initial intensiv, vectorial, în măsura În care el implică o diferenţă de cantitate neanulabilă propriu-zis; însă extensiv şi scalar, în măsura în care el anulează această diferenţă pe un alt plan creat de el, şi în care el se explică. Chiar


358

şi tipul de număr cel mai simplu confirmă această dualitate: numărul natural este mai înti: ordinal, adică originar intensiv. Numărul cardinal rezultă dm el, şi se prezintă ca explicarea celui ordinal. Ordinalitatea nu presupune nicidecum repetarea aceleiaşi unităţi, care ar trebui să se "cardinalizeze" de fiecare dată cînd se ajunge la numărul ordinal următor. Construcţia ordinală nu implică o unitate presupusă aceeaşi, ci doar, aşa cum vom vedea, o noţiune ireductibilă de distanlă - distanţe implicate in adîncimea unui spatium intensiv (diferenţe ordo­ nate). Unitatea identică nu este presupusă de ordinalitate; dimpotrivă, ea aparţine numărului cardinal, şi presupu ne în numărul cardinal o egalitate extensivă, o echivalenţă relativă de termeni extericâzaţi. Să nu wmva să credem, prin urmare, că numărul cardinal rezultă analitic din cel ordin al, sau din fiecare ultim termen al unei serii ordin ale finite (în care caz, obiecţia precedentă ar fi intemeiată). De fapt, ordinalul nu devine cardinal decît prin extensie, în măsura în care distanţele înla§urate în spatium se explică sau se desfăşoară, � i egalizează, într-o întindere instaurată de numărul natural. In concluzie, conceptul de număr este de la bun început, sintetic. Intensitatea, este neanul lbilul în diferenţa de cantitate, însă această diferenţă de cantitate se anulează in extensie, extensia fiind tocmai procesul prin care diferenţa intensivă este scoasă în afara ei, repartizată ?stfel încît să fie evitată, compen­ sată, egalizată, suprimată în ;ntinderea pe care o creează. Î nsă cîte operaţii nu sînt necesare şi trebuie să intervină în acest proces! Cîteva pagini admirabile din Timeu aduc faţă în faţă divizibilul şi indivizibilul 9. Important este faptul că divizibilul este definit ca fiind ceea ce contine în sine inegalul, în timp ce indivizibilul (Acelaşiul sau Unul) caută să-i impună o egalitate care să-I facă docil. Or, Demiurgul începe să facă un amestec din cele două elemente. Î nsă tocmai fiindcă B, divizibilul, se sustrage amestecului şi îşi afirmă inegalitatea, imparitatea sa,

Demiurgul nu obţine decît:A + =c. Astfel încît trebuie să mai


359

facă un al doilea amestec: A +

+C,

adică A +

+

(A + �) . Însă

aces t amestec este în continuare nesupus, Demiurgul trebuind să suprime această nesupunere: el îl distribuie atunci în părţi după două progresii aritmetice, una de raţie 2, care trimite la elemetul A ( 1 , 2, 4, 8), cealaltă de raţie 3, care trimite la C, şi care recunoaşte imparitatea lui B ( 1 , 3, 9, 27). Acum iată că Demiurgul se află în faţa unor intervale, a unor distanle de umplut: o face cu ajutorul a două medietităţi dintre care una este aritmetică (corespunzînd lui A), şi cealaltă armonică (co­ respunzînd lui C). De aici derivă nişte raporturi, şi între ele alte raporturi, care urmăresc cu îndîrjire, în tot amestecul, să alunge inegalul din sînul divizibilului. Mai mult, Demiurgul trebuie să taie ansamblul În două părţi, să le încrucişeze, apoi să le cur­ beze în două cercuri dintre care unul, exterior, conţine egalul ca mişcare a Aceluiaşi, iar celălalt, interior, orientat după o diagonală, reţine restul de inegalitate din divizibil, repartizîn­ du-l În cercuri secundare. Pînă la urmă, Demiurgul nu a izbutit să învingă inegalul în sine; el i-a sustras doar divizibilul, l-a înconjurat doar cu un cerc de exterioritate, xvxAo� e�(J) eev. El a egalizat divizibilul în extensie, însă sub această extensie care este cea a Sufletului lumii, În străfundul divizibilului, vuieşte tot intensitatea inegal ului. Dar pe Demiurg nu-l interesează acest lucru; căci el umple întreaga extensie a sufletului cu întinderea corpurilor şi cu calităţile lor. El acoperă totul. Însă dansează deasupra unui vulcan. Niciodată nu s-au încercat atîtea operatii, din cele mai diverse, din cele mai nesăbuite, pentru a scoate o întindere senină şi docilă din adîncurile unui spatiu intensiv, şi a înlătura o Diferentă care subzistă în sine, chiar şi cînd se anulează în afara ei. Cea de-a treia ipoteză din Pannenide, cea a clipei diferenţiale sau intensive, ameninţă tot timpul lucrarea Demiurgului. Un al doilea caracter decurge din primul: cuprinzînd inegalul în sine, fiind deja diferenţă în sine, intensitatea afirmă diferenta. Ea face din diferentă un obiect de afirmare. Curie


360 observa că este comod, dar sup ărător să vorbeşti

de d is ime t rie

în termen i negativi, ca de o abs e ntă de simetrie, fără a crea cuvintele pozitive sus cept i b ile de a desemna in fin it a tea opera­ tiilor de neacoperire. Lu cr u l e valabil şi pentru i negali t a te : căci prin ineg a lită ti descoperim formula afirmativă a nu m ăru l u i i ratio n a l (pentru p, q înt re gi , fiecare număr 2 va depăşi m er e u o anumită val o a re ) . Tot prin i n egali t ă t i se de­ mo nstre az ă pozitiv convergenta unei serii ( fun c t ia maj o ra n t ă ) . Initia t iva atît de i m po rta n tă a unei matematici fără negare nu

� -q..f[)

Întemeiază, fi reş te, pe identitate care, dimpotrivă, deter­ m i nă negativul în t e rt u l exclus şi în noncontradicţie. Ea se bazează axiomatic pe o definitie afirmativă a inegalitătii ( ;t; ) pentru două nu mere naturale şi, în celelalte cazuri, pe o defini­ tie pozitivă a distan/ei ( ;t; ;t;) care pune în joc trei termeni într-un şir infinit de relatii afirmative. E suficient să examinăm di feren t a formală dintre următoarele două propozitii: "dacă a ;t;b este imposibilă, avem a =b şi" "dacă a este distan/al de orice nu m ă r c ca re este di s ta n ta t de b, at un ci avem a =b" penru a p res imti dej a puterea logică a unei afirmări a dis­ tantelor în elementul pur al dife re nt ei po zi t ive l O. Vom vedea însă că dist a nt a înţeleasă astfel nu e nicidecum o mărime extensivă, şi că ea trebuie raportată la originea ei intensivă. Şi cum intensitatea este dej a d i fe re nt ă , ea trimite la un şir de alte diferen t e pe care le afirmă afirmîndu-se. Observăm, î n ge n e r al , că nu există ra po rt u ri de fre cvent e nule, nici po te n t i al efectiv nul, ni ci presiune abso lut nulă; ca pe o riglă de gr a du a re logaritmică, zeroul se află la i n fi n i t de partea fr act i il o r din ce în ce m ai mici. Dar trebuie să mergem ş i mai de p arte , cu riscul de a cădea într-o "etică" a c a n t i tătilor intensive. Construită pe cel p uţ in două serii, una sup e r i o ar ă ş i u na in fe r ioa ră , fiecare serie tri m itîn d la rî n du l ei Ia alte serii i mp l icate, intensitatea afirmă chiar şi ce este cel m ai jos, ea face din cel mai jos un obiect de afirmare. E nevoie de puterea unei Cascade sau de o cădere în adîncuri pentru a aj u nge pînă acolo, pentru a face din d egr a d area însăşi o afirmare. Totul e un zbor de vultur. se


361 vedere de la înăltime, plutire şi coborîre. Totul merge de sus în jos şi, prin această mişcare afirmă ceea ce este cel mai jos sinteză asimetrică. Sus şi jos sînt de altfel moduri de a spune. E vorba de adîncime, şi de fundul care îi apartine în mod esential. Nu există adîncime care să nu "scotocească" un fund: tocmai aici se elaborează distanta, însă distanta ca afirmare a ceea ce distantează, diferenta ca sublimare a josului. Cînd se iveşte negativul? Negatia este imaginea răstur­ nată a diferentei, adică imaginea intensitătii văzută de jos în sus. Totul se răstoarnă, Într-adevăr. Ceea ce, de sus, devine afirmare a diferentei, jos devine negare a ceea ce diferă. Aşa­ dar, şi de data asta, negativul apare doar odată cu întinderea şi calitatea. Am văzut că prima dimensiune a întinderii este pute­ re de limitare, după cum cea de-a doua este putere de opozitie. Şi aceste două figuri îşi află temeiul în caracterul "conservator" al extensiilor (nu se poate să crească o extensie într-un sistem, fără să descrească extensia de aceeaşi natură în sistemul aflat în relatie). La rîndul ei, calitatea nu pare a putea fi despărtită de opozitie: opozitie de contradictie, cum a arătat Platon, în măsura în care fiecare calitate afirmă identitatea dintre "mai mult" şi "mai putin" în intensitătile pe care le izolează; opozitie de contrarietate în distributia cuplată a calitătilor înseşi. Iar cînd contrarietatea este absentă, ca în cazul mirosurilor, ea lasă locul unui joc de limitări Într-o serie de asemănări crescînde sau descrescînde. De altminteri, asemănarea este fără îndoială legea calitătii, după cum egalitatea este legea întinderii (ori invarianta cea a extensiei): pril aceasta, întinderea şi calitatea sînt două forme ale generalitătii. Ceea e însă tocmai suficient pentru a face din ele elementele reprezentării, fără de care reprezentarea însăşi nu şi-ar putea împlini datoria ei cea mai intimă, care constă în a raporta diferenta la identic. La cele două ratiuni determinate anterior pentru a pune în lumină iluzia negativului, putem adăuga astfel o a treia. Diferenta nu este negatie, dimpotrivă, negativul este diferentă răsturnată, văzută la capătul cel mic. De fiecare dată


362 ca lumînarea în ochiul boului. Diferenta e răsturnată mai întîi de către exigentele reprezentării care o subordonează iden­ titătii. Apoi, de către umbra "problemelor", care provoacă iluzia negativului. Î n sfirşit, de către întindere şi calitate care vin să acopere sau să explice intensitatea. Prin urmare, tocmai sub calitate, în întindere apare intensitatea cu capul în jos, iar diferenţa ei caracteristică îmbracă chipul negativului (de limi­ tare sau de opozitie). Diferenta nu-şi leagă soarta de negativ decît în întindere, în calitate, care tind tocmai să o anuleze. Ori de cîte ori ne găsim în fata unor opozitii calificate, şi într-o întindere în care se repartizează ele, nu trebuie să contăm, pentru a le rezolva, pe o sinteză extensivă care să le depăşească. Dimpotrivă, tocmai în adîncimea intensivă trăiesc disparitătile constituente, distantele înfăşura te, care se află la originea iluziei negativului, dar care sînt şi principiul de denuntare a acestei iluzii. Numai adîncimea rezolvă, fiindcă numai diferen­ ta ridică probleme. Nu sinteza elementelor diferite ne conduce la reconcilierea lor în întindere (pseudoafirmare), ci dimpotri­ vă, diferenJierea diferenţei lor care le afirmă în intensitate. Opoziţiile sînt Întotdeauna plane; ele exprimă numai pe un plan efectul denaturat al unei adîncimi originare. Observatia a fost făcută adesea în legătură cu imaginile stereoscopice; şi, într-un plan mai general, orice cîmp de forţe trimite la o energie potenţială, orice opoziţie trimite la o "disparare" mai adîncă, opoziţiile nu sînt rezolvate în timp şi în întindere decît în măsura în care disparatele şi-au inventat mai întîi ordinea lor de comunicare în adîncime, şi şi-au găsit acea dimensiune în care să se înfăşoare, trasînd drumuri intensive ce abia pot fi recunoscute în lumea ulterioară a întinderii calificate l l . Ce este fiinţa sensibilului? Î n virtutea conditiilor acestei întrebări, răspunsul trebuie să desemneze exitenla paradoxală a unui "ceva ", care, totodată, nu poate fi simtit (din punct de vedere al exercitiului empiric) şi nu poate fi decît simtit (din punct de vedere al exerciţiului transcendent). Î n cuprinsul cărtii a VII-a din Republica Platon arăta cum o astfel de fiinţă


363 transimte încercarea de fortă celorlalte facultăti, le smulge din toropeala lor, emotionînd memoria şi fortÎnd gîndirea. însă

Platon determina

această fiintă În felul următor: sensibilul­

contrar în acelaşi timp. Platon vrea să spună, cum apare În mod expres în Filebos, că o calitate sau un raport sensibil nu pot fi separate în ele însele de o contrarietate, şi chiar de o con­ tradictie în subiectul căruia îi sînt atribuite. Orice calitate fiind o devenire, nu POti deveni mai "dur" decît erai (sau mai mare), rară ca, prin aceasta, să devii în acelaşi timp mai "moale" decît

qti acum (mai mic decît qti). Nu vom rezolva problema dis­ tingînd timpurile; căci distingerea timpurilor este posterioară devenirii care îl situează pe unul În celălalt, sau care afirmă în acelaşi timp mişcarea prin care se constituie noul prezent şi mi§carea prin care fostul prezent se constituie ca trecut Se

pare că nu putem scăpa de o devenire nebună, de o devenire nelimitată implicînd identitatea contrarelor ca şi coexistenta lui mai mult şi a lui maipuJin în calitate . Acest răspuns platonician prezintă însă inconveniente grave: de fapt, el se sprijină deja pe cantitătile intensive, însă nu le recunoaşte pe acestea din urmă decît în calitătile în curs de desraşurare - şi de aceea desemnează fiinta sensibilului ca fiind contrarietatea în cali­ tate. însă sensibilul-contrar sau contrarietatea în calitate pot constitui fiinta sensibilă prin excelentă, ele nu constituie nici­ decum fiinta sensibilului. Tocmai diferenta în intensitate, şi nu contrarietatea în calitate, constituie acea fiintă "a" sensibilului. Contrarietatea calitativă nu e decît reflexia intensului, reflexie

care îl trădează explicîndu-I în întindere. Intensitatea, dife­ renta în intensitate, constituie limita proprie a sensibilitătii.

Ea

are de aceea caracterul paradoxal al acestei limite: ea este insensibilul, ceea ce nu poate fi simtit, fiindcă este mereu acoperită de o calitate care o înstrăinează sau o "contrariază", distribuită într-o întindere care o răstoarnă şi o anulează. într-un

ceea

ce

alt mod însă, ea este ceea ce nu poate fi decît simtit, definqte exercitiul transcendent al sensibilitătii, de

vreme ce ea dă ceva de simtit, şi prin aceasta trezeşte memoria


364

şi forţează gîndirea. Sesizarea intensităţii independent de în­ tindere sau înaintea calităţii în care ea se desfăşoară, iată obiectul unei distorsiuni a simţurilor. O pedagogie a simturilor e îndreptată spre acest scop, şi ea face parte integrantă din "transcendentalism". Unele experienţe farmacodinamice sau experienţe fizice precum cea a vertij ului sînt oarecum apro­ piate: ele ne dezvăluie această diferentă în sine, această adîn­ cime în sine în momentul originar în care ea nu mai este calificată şi nici întinsă. Atunci, caracterul sfişietor al inten­ sităţii, oricît de slab ar fi, îi restituie adevăratul sens: nu antici­ pare a percepţiei, ci limita proprie a sensibilitătii din punct de vedere al unui exercitiu transcendent. Conform unui al treilea caracter, care le rezumă pe celelalte două, intensitatea este o cantitate implicată, îmaşu­ rată, "embrionată". Nu implicată în calitate, căci asta vine abia în al doilea rînd. Este implicată mai întîi în ea însăşi: im­ plicatoare şi implicată. Trebuie să concepem implicarea ca pe o formă de a fi perfect determinată. In cadrul intensitătii, numim diferenJă ceea ce este în mod real implicator, înfăşu­ rător; numim distanlă ceea ce este în mod real implicat sau înraşurat. De aceea intensitatea nu este nici divizibilă precum cantitatea extensivă, nici indivizibilă precum calitatea. Divizibi­ litatea cantitătilor extensive se definc§te prin: determinarea relativă a unei unităţi (această unitate nefiind niciodată in­ divizibilă ea însăşi, ci marcînd doar nivelul la care se opreşte divizarea); echivalenta părtilor determinate de unitate; con­ substantialitatea acestor părti cu întregul care este divizat. Divizarea se poate aşadar face, şi se poate prelungi, fără să se schimbe ceva în natura divizatului. Dimpotrivă, atunci cînd precizăm că o temperatură nu se compune din temperaturi, şi o viteză din viteze, vrem să spunem că fiecare temperatură este deja diferenţă, şi că diferenţele nu se compun din diferente de acelaşi ordin, ci implică serii de termeni eterogeni. Aşa cum arăta Rosny, ficţiunea unei cantităţi omogene se to pc§te în intensitate. O cantitate intensivă se di�ază, însă ea nu o face


365

fără să-şi schimbe natura. într-un sens, ea este 8§adar in­ divizibilă, dar numai fiindcă nici o parte nu preexistă divizării şi nu păstrează acee8§i natură divizîndu-se. Trebuie să vorbim cu toate acestea de "mai mic" şi de "mai mare": exact în măsura în care natura cutărei părţi presupune cutare schimbare de natură sau este presupusă de ea. Astfel, accelerarea sau înceti­ nirea unei mi§cări definesc în aceasta părti intensive pe care trebuie să le numim mai mari sau mai mici, în acel8§i timp în care îşi schimbă natura şi conform ordinii acestor schimbări (diferente ordonate). în acest sens 8§adar diferenta în adîn­ cime se compune din distante, "distanta" nefiind nicidecum o cantitate extensivă, ci o relatie asimetrică indivizibilă, de carac­ ter ordinal şi intensiv, care se stabile§te între serii de termeni eterogeni şi exprimă de fiecare dată natura a ceea ce nu se divizează fără a-şi schimba natura 12. Contrar cantitătilor exten­ sive, cantitătile intensive se definesc 8§adar prin diferenta înfă§urătoare - distantele înfă§urate - şi inegalul în sine care aduce dovada unui "rest" natural ca materie a schimbării de natură. Prin urmare, trebuie să distingem două tipuri de mul­ tiplicităti, precum distantele şi lungimile: multiplicitătile im­ plicite şi multiplicitătile explicite, cele a căror metrică variază odată cu divizarea şi cele care contin în metrica lor principiul invariabil. Diferentă, distantă, inegalitate, iată caracterele po­ zitive ale adîncimii ca spatium intensiv. Iar mi§carea explicatiei este aceea prin care diferenta tinde să se anuleze, dar şi dis­ tantele să se întindă, să se desfăşoare în lungimi, iar divizibilul să se egalizeze. (Aici apare încă o dată marele merit al lui Platon, acela de a fi înteles că divizibilul nu formează o natură în sine decît cuprinzînd în el inegalul). Ni s-ar putea reproşa că am situat în intensitate toate diferentele de natură, şi că astfel am împovărat-o cu tot ceea ce în mod normal revine calitătii. De asemenea, în ce prive§te distantele, că le-am atribuit ceea ce în mod normal apartine cantitătilor extensive. Aceste reproşuri nu ni se par întemeiate. Este întru totul adevărat că diferenta, desf"8§urîndu-se în ex-


366

tensie, devine o sim p lă diferenţă de grad, fără să-şi mai aibă ratiunea în ea însă§i. Şi este întru totul adevărat că, în această situatie, calitatea beneficiază de ratiunea alienată, şi Χi asumă diferenţele de natură. Însă distincţia dintre cele două, ca şi cea dintre mecanism şi " calit ativism " , se întemeiază pe o scama­ torie: unul profită de ceea ce a dispărut în cel ăl alt, însă adevă­ rata diferenţă nu a p artine nici unuia din cei do i . Diferenta nu devine calitativă decî t în procesul în ca re ea se anulează în extensie. În natura ei proprie, diferenta nu este mai curînd calitativă decît extensivă. Să observăm mai întîi că, bunăoară, calităţile au mult mai multă stabilitate, imobilitate şi genera­ litate decît se afirmă uneori. Fiindcă ele sînt ordini de asemă­ nare. Faptul că se deosebesc, şi se deosebesc prin natură, e sigur, însă lucrul se întîmplă mereu într-o ordine presupusă de asemănare. Iar variatiile lor în asemănare trimit efectiv la variatii de un cu totul alt fel. Des igur, o diferenţă calitativă nu reproduce sau nu exprimă o d iferenţă de intensitate. Dar în trecerea de la o calitate la alta, chiar sub maximum de asemă­ nare sau de continuitate, exis tă fenomene de decalaj şi de nivel, şocuri de diferenţă, d ist anţe, un joc întreg de conjunctii şi de disjuncţii, o întreagă adîncime care formează mai curînd o scară graduală decît o durată propriu-zis calitativă. Şi ce-ar fi oare durata atribuită calităţii, dacă nu o cursă mortală, ce-ar fi timpul ei, dacă nu cel necesar anulării diferenţei în întinderea cores­ punzătoare, dacă nu timpul necesar uniformizării calităţilor între ele, în cazul în care intensi tatea nu ar veni să o dilate, să o susţină şi să o reia ? Î ntr-un cuvînt, nu ar exista nicicînd diferenţe calitative sau de n atură, după cum nu ar exista nici diferenţe cantitative sau de grad, dacă nu ar exista intensitatea care să le constituie pe unele în calitate, pe celelalte în întin­ dere, cu riscul de a părea că se topeşte şi în unele şi în celelalte. De acee a critica bergsoniană a intensitătii pare prea puţin convingătoare. Ea Χi acordă calităţi gata făcute şi întin­ deri deja constituite. Repartizează diferenta în diferenţe de n a t u ră , în calitate, şi în diferente de grad , în întindere. Din acest


367

PUDct de vedere, intensitatea apare prin forta lucrurilor ca un amestec impur; ea nu mai este sensibilă, şi nici perceptibilă. În felul acesta însă, Bergson a plasat deja în calitate tot ceea ce revine -cantitătilor extensive. EI voia să elibereze calitatea de mi§carea superficială care o leagă de contrarietate sau de contradictie (de aceea el opunea durata devenirii); însă nu putea face acest lucru decît atribuind calitătii o adîncime care este tocmai aceea a cantitătii intensive. Nu poti fi în acelaşi timp împotriva negativului şi împotriva intensitătii. E surprin­ zător faptul că Bergson define§te durata calitativă, nicidecum ca indivizIbilă, ci tocmai ca, bunăoară, ceea ce îşi schimbă natura divizîndu-se, ceea ce nu încetează să se divizeze schim­ bîndu-§i natura: multiplicitatea virtuală, afirmă el, în opozitie cu multiplicitatea actuală a numărului şi a întinderii care nu retin decît diferente de grad. ar, în cadrul acestei filozofii a Diferentei pe care o reprezintă bergsonismul în ansamblul său, vine UD moment în care Bergson începe să-fi pună întrebări privitoare la dubla geneză a calitătii fi a întinderii. Iar această diferentiere fundamentală ( calitate-întindere) nu-şi poate afla ratiUDea decît într-o mare sinteză a memoriei care asigură coexistenta tuturor gradelor de diferentă în 'chip de grade de destindere fi de contractie, şi care redescoperă în sînul duratei ordinea implicată a acestei intensităti care fusese denuntată doar din afară fi provizoriu 13. Căci diferentele de grad, fi întindere care le reprezintă mecanic, nU-fi au ratiunea în ele însele; iar diferentele de natură, fi durata care le reprezintă calitativ, nu o au nici atît Inima mecanismului declară: totul e diferentă de grad Inima calitătii răspunde: peste tot există diferente de natură. Însă acestea sînt inimi false, inimi fătar­ nice, părta§e. Să luăm o clipă în serios întrebarea celebră: există oare o diferentă de natură, sau de grad, între diferentele de grad fi diferentele de natură? Nici una nici alta Diferenta este de grad numai în întinderea în care se explică; ea este de natură numai sub calitatea care vine să o acopere în această întindere. Între ele două există toate gradele diferentei, sub ele două,


368

există întreaga natură a diferentei : intensivul. Diferentele de grad sînt doar gradul cel mai scăzut al diferentei, iar diferentele de natură sînt cea mai înaltă natură a diferentei. Din acel ceva pe care diferentele de natură şi de grad îl separă sau îl dife­ rentiază, gradele sau natura diferentei constituie, iată, Acela­ şiul, însă acelaşiul care se afirmă despre diferit Şi, după cum am văzut, Bergson mergea pînă la această concluzie extremă: identitatea dintre natura şi gradele diferentei, acest "acelaşi", este probabil Repetitia (repetitia ontologică) . . . Există o iluzie legată de cantitătile intensive. Insă iluzia nu este intensitatea însăşi; e mai curînd mişcarea prin care se anulează diferenta de intensitate. Nu că ea s-ar anula în apa­ rentă. Ea se anulează în mod real, dar în afara ei, în întindere şi sub calitate. Trebuie să deosebim prin urmare două ordini de implicare, sau de degradare : o implicare secundă, care desem­ nează starea în care sînt înfăşurate intensitătile şi în întinderea care le explică; şi o implicare primară, desemnînd starea în care intensitatea e implicată în ea însăşi, în acelaşi timp Înfă§ură­ toare şi înlaşurată. O degradare secundă, în care diferenta de intensitate se anulează, cel mai de sus unindu-se cu cel mai de jos; şi o putere de degradare primă, în care cel mai de jos e afirmat de cel mai de sus. Iluzia este tocmai confundarea acestor două instante, a acestor două stări, extrinsecă şi intrin­ secă. Şi cum ar putea fi ea oare evitată din punct de vedere al exercitiului empiric al sensibilitătii, de vreme ce acesta nu poate sesiza intensitatea decît în ordinea calitătii şi a întinderii'! Numai studiul transcendental poate descoperi că intensitatea rămîne implicată în ea însăşi şi continuă să înf"aşoare diferenta, în momentul în care ea se reflectă în întindere şi în calitatea pe care o creează, şi care nu o implică la rîndul lor decît în secundar, exact cît trebuie pentru a "o explica". întinderea, calitatea, limitarea, opozitia desemnează într-adevăr nişte rea­ Iităti; dar iluzoriul, acesta este tocmai chipul pe care îl îmbracă aici diferenta. Diferenta îşi continuă viata subterană atunci cînd se tulbură imaginea ei reflectată de suprafată. Şi este


369

privilegiul acestei imagini, dar numai al acestei imagini, de a se tulbura, după cum este privilegiul suprafetei de a anula dife­ renta, dar numai la suprafată. Ne intrebam cum să extragem din principiul empiric al lui Carnot, sau al lui Curie, un principiu transcendental. Atunci cînd căutăm să definim energia în general, sau tinem cont de factorii extensivi şi calificati ai întinderii: şi atunci ne vedem siliti să afirmăm că "există ceva care rămîne constant", for­ mulînd astfel marea şi plata tautologie a Identicului. Sau, dimpotrivă, luăm În considerare intensitatea pură aşa cum este ea implicată în acea regiune adîncă unde nu se desfă§oară nici o calitate, unde nu se aşterne nici o Întindere; noi definim energia prin diferenta Îngropată În această intensitate pură, şi chiar formula "diferentă de intensitate" este acum purtătoarea tautologiei, dar de data aceasta a frumoasei şi profundei tauto­ logii a Diferitului.A§adar ne vom feri să confundăm energia în general cu o energie uniformă în repaus care ar face imposibilă orice transformare.În repaus nu poate fi decît o formă de energie particulară, empirică, calificată în întindere, în care diferenta de intensitate este deja anulată, de vreme ce este scoasă În afara ei şi repartizată În elementele sistemului. însă energia în general sau cantitatea intensivă este spatium, teatru al oricărei metamorfoze, diferentă în sine care înfă§oară toate gradele sale în producerea fiecăruia.În acest sens, energia, cantitatea intensivă, este un principiu transcendental şi nu un concept §tiintific.În virtutea repartitiei principiilor empirice §i tra.nscendentale, numim principiu empiric acea instantă care -guvernează un domeniu. Orice domeniu este un sistem paqial­ întins-calificat, care este guvernat astfel încît diferenta de in­ tensitate care îl creează tinde să se anuleze în cadrul său (legea naturii) . Domeniile sînt însă distributive şi nu se aditionează; nu există întindere în general, după cum nu există nici energie în general în întindere.Există, în schimb, un spatiu intensiv fără altă calificare, iar în acest spatiu o energie pură. Principiul transcendental nu guvernează nici un domeniu, însă el oferă


370

domeniul de guvernat principiului empiric; el dă socoteală de supunerea domeniului fată de priilcipiu. Tocmai diferenta de intensitate creează domeniul, şi îl încredintează principiului empiric conform căruia ea se şi anulează (în el). Tocmai ea, principiul transcendental, se conservă în sine în afara actiunii principiului empiric. Şi, în acelaşi timp cu legile naturii care guvernează suprafata lumii, veşnica reîntoarcere continuă să vuiască în ceastălaltă dimensiune, cea a transcendentalului sau a spa tium -ului vulcani�. Atunci cînd spunem că veşnica reîntoarcere nu este reîntoarcerea Aceluiaşi, a Asemănătorului sau a Egalului, vrem de fapt să arătăm că ea nu presupune nici o identitate. Dimpotrivă, veşnica reîntoarcere se afirmă despre o lumefăni identitate, fără asemănare, ca şi fără egalitate. Ea se afirmă despre o lume al cărei fond însuşi este diferenta, în care totul se întemeiază pe disparităti, pe diferente de diferente care se repercutează la nesfiqit (lumea intensitătii). Ea însăşi, veşnica reîntoarcere, este Identicul, asemănătorul şi egalul. Cu toate acestea, ea nu presupune nimic din ceea ce este ea în acel ceva despre care ea se afirmă. Ea se afirmă despre ceea ce nu are identitate, asemănare sau egalitate.Ea este identicul care se afirmă despre diferit, asemănarea care se afirmă despre purul dispars, egalul care se afirmă numai despre inegal, proximitatea care se afirmă despre toate distantele.E nevoie ca lucrurile să fie sfirtecate în diferentă, iar identitatea lor dizolvată, ca să poată deveni prada veşnicei reîntoarceri şi a identitătii în VC§­ nica reîntoarcereJn consecintă, putem măsura acum prăpastia care desparte veşnica reîntoarcere în chip de credintă "moder­ nă", ba chiar de credintă a viitorului, de veşnica reîntoarcere în chip de credintă antică sau presupusă antică. La drept vorbind, faptul de a opune timpul istoric, care ar fi al nostru, timpului ciclic, care ar fi fost al anticilor, este un cΧtig derizoriu al filozofiei noastre a istoriei. Astfel s-ar putea crede că, la antici, lumea se fnvfrtelte, în timp ce la modemi lumea merge drept: această opozitie dintre un timp ciclic şi un timp liniar


37 1

este o idee săracă. Ori de cîte ori este pusă la încercare o asemenea schemă, ea se prăbU§qte cu totul, §i aceasta din mai multe motive.În primul rînd, ve§nica reîntoarcere, a§a cum este atribuită ea anticilor, presupune identitatea în general a ceea ce este menită să-i determine reîntoarcerea. Or, această reîn­ toarcere a identicului este supusă unor anumite conditii care o contrazic în fapt. Căci, ea sau se întemeiază pe transformarea ciclică a elementelor calitative unele în celelalte (vqnica reîn­ toarcere fizică), sau pe mi§carea circulară a corpurilor cerqti incoruptibile (ve§nica reîntoarcere astronomică).În ambele ca­ zuri, reîntoarcerea este prezentată ca "lege a naturii". Într-un caz, ea este interpretată în termeni de calitate, în celălalt caz, în termeni de întindere. însă, astronomică sau fizică, extensivă sau calitativă, această interpretare a vqnicei reîntoarceri a redus deja identitatea pe care o presupune la o simplă asemă­ nare foarte generală; căci "ace!a§i"proces calitativ, sau "ace­ ea§i" pozitie respectivă a a§trilor nu determină decît asemănări grosolane în fenomenele pe care le guvernează. Mai mult, vqnica reîntoarcere este atunci atît de grqit înteleasă încît ea ajunge să se opună tocmai lucrului care este intim legat de ea: pe de o parte, ea i§i află o primă limită calitativă în metamorfoze ii transmigrări, nutrind idealul unei iqiri în afara "rotii na§te­ riIor"; pe de altă parte, ea întîlne§te o a doua limită cantitativă în numărul irational, în ireductibila inegalitate a perioadelor cere§ti. Iată a§adar că cele două teme atît de adînc legate de vqnica reîntoarcere, cea a metamorfozei calitative §i cea a inegalitătii cantitative, se întorc împotriva ei, pierzîndu-§i orice raport' inteligibil cu ea. Nu vrem să afirmăm că vqnica reîntoar­ cere, "cea în care credeau anticii", este eronată sau insuficient întemeiată. Vrem să spunem că anticii nu credeau în ea decît aproximativ şi partial. Nu era o veşnică reîntoarcere, ci era vorba de cicluri partiale, şi de cicluri de asemănare. Era o generalitate, adică o lege a naturii. (Chiar şi Anul cel mare al lui Heraclit nu e decît timpul de care are nevoie partea de foc constituind o fiintă vie pentru a se transforma în pămînt şi a


372 14 redeveni foc) . - Sau, dacă există bunăoară în Grecia sau în altă parte o adevărată ştiintă a vqnicei reîntoarceri, aceasta este o necrutătoare ştiintă ezoterică, care trebuie căutată într-o altă dimensiune, cu mult mai misterioasă, cu mult mai ciudată decît aceea a ciclurilor astronomice sau calitative şi a generaIi­ tătilor lor. Cum se face oare că Niewche, cunoscător al grecilor, ştie că vqnica reîntoarcere este inventia sa, credinta intempes­ tivă sau credinta viitorului? Fiindcă vqnica "sa" reîntoarcere nu este nicidecum reîntoarcerea unui acelaşi, a unui asemă­ nător sau a unui egal. Nietzsche spune limpede: dacă ar exista identitate, dacă ar exista pentru lume o stare calitativă nedife­ rentiată sau, pentru aştri, o pozitie de echilibru, acest lucru ar constitui un motiv ca să nu se iasă din ea, şi nu unul pentru a intra Într-un ciclu. Nietzsche leagă astfel vqnica reîntoarcere de ceea ce părea că i se opune sau că o limitează din exterior: metamorfoza integrală, inegalul ireductibil. Adîncimea, dis­ tanta, afundişurile, şerpuitura, cavemele, inegalul în sine for­ mează singurul peisaj al veşnicei reÎntoarceri. Zarathustra amintqte acest lucru bufon ului, dar şi vulturului şi şarpelui: nu e vorba de un "refren" astronomic, şi nici de o sîrbă fizică . . . Nu e o lege a naturii.Veşnica reîntoarcere se făureşte într-un afund, într-un fără-fund în care natura originară săIă§luiqte în haosul ei, deasupra regnurilor şi legilor care constituie doar natura secundă. Nietzsche opune ipoteza "sa" ipotezei ciclice, adîncimea "sa" absentei adîncimii în sfera imuabilelor. Vqnica reîntoarcere nu este nici calitativă nici extensivă, ci este inten­ sivă, pur intensivă. Adică: veşnica reîntoarcere se afirmă des­ pre diferentă. Aceasta este legătura fundamentală între veşni­ ca reîntoarcere şi vointa de putere. Una nu se poate afirma decît despre cealaltă. Vointa de putere este lumea sCÎnteie­ toare a metamorfozelor, a intensitătilor comunicante, a dife­ rentelor de diferente, a suf/uri/or, insinuărilor şi expirărilor: lume de intentionalităti intensive, lume de simulacre sau de ,, 15 "mistere . Vqnica reîntoarcere este fiinta acestei lumi, sin-


373 gurul Acel8§i care se afirmă despre această lume, excluzînd orice identitate prealabilă. E adevărat că Nietzsche se interesa de energetica vremii sale; dar nu era vorba aici de nostalgia ştiintifică a unui filozof, mai curind trebuie să bănuim ce anume căuta el În ştiinta cantitătilor intensive - mijlocul de a realiza ceea ce el numea profetia lui Pascal:să faci din haos un obiect de afirmare.Simtită În pofida legilor naturii, diferenta În vointa de putere este obiectul cel mai înalt al sensibilitătii, acea hohe Stimmung (ne vom aminti că vointa de putere a fost prezentată mai Întîi ca sentiment, sentiment al distantei). Gîndită în pofida legilor gîndirii, repetitia în veşnica reîntoarcere este gîndirea cea mai Înaltă, acea gross Gedanke. Diferenta este prima afir­ mare, veşnica reîntoarcere este cea de-a doua, "veşnica afir­ mare a fiintei", sau a n-a putere care se afirmă despre prima. Gîndirea se desemnează pornind întotdeauna de la un semnal, de la o intensitate primă. Prin lantul sfărîmat sau inelul şer­ puitor, sîntem condU§i în mod precipitat de la limita simturilor la limita gîndirii, de la ceea ce nu poate fi decît simtit la ceea ce nu poate fi decît gîndit. Tocmai fiindcă nimic nu este egal, fiindcă totul se scaldă în diferenta sa, in neasemănarea şi inegalitatea sa, chiar şi fată de sine, tocmai de acee a totul se reîntoarce. Sau, mai curind, nu totul se reîntoarce. Nu se reîntoarce tocmai ceea ce neagă veşnica reîntoarcere, ceea ce nu suportă această Încercare. Nu se reintoarce calitatea, întinderea, - frindcă diferenta în chip de conditie a veşnicei reîntoarceri se anulează în ele. Nici negativul nu se reîntoarce - fiindcă în el diferenta se răstoarnă pentru a se anula. Nici identicul, nici asemănătorul şi nici egalul nu se reîntorc - fiindcă ele constituie formele indiferentei. Nici Dumnezeu, nici eul ca formă şi garant al identitătii. Nu se reîntoarce de asemenea tot ceea ce nu apare decît sub semnul legii "Odată pentru totdeauna", inclusiv repetiţia atunci cînd este supusă conditiei de identitate a aceleiaşi calităţi, a acelui8§i corp întins, a acelui8§i eu ("învierea ", de pildă) . . . Asta în­ seamnă, într-adevăr, că nici calitatea nici în tinderea nu se


374

reîntorc? S au cumva nu aj unseserăm noi să distingem, chipurile, două stări ale calităţii, două stări ale extensiei? Una în care calitatea luminează ca semn în cadrul distantei sau intervalului unei diferente de intensitate; cealaltă, în care, drept răspuns, ea reactionează deja asupra cauzei sale §i tinde să anuleze diferenta. Una în care extensia rămîne încă im­ plicată în ordinea în f㧠urătoare a diferentelor, cealaltă, în care întinderea explică diferenta §i o anulează în sistemul cali­ ficat.Această distinctie care nu poate fi făcută în cadrul ex­ perientei devine posibilă din punct de vedere al gîndirii veş­ nicei reîntoarceri. Legea dură a explicatiei este tocmai aceea că, tot ceea ce se explică se explică odată pent1U totdeauna. Or, etica cantitătilor intensive are doar două prin cipii : să-I afirmi chiar §i pe cel mai de jos , să nu se (prea) explice. Trebuie să fim aidoma tatălui ca re îşi mustra copilul fiindcă a spus toate cuvintele murdare pe care le §tia, nu doar fiindcă aceasta era o faptă urîtă, ci deoarece copilul spusese totul dintr-o dată, fiindcă nu mai păstrase nimic, nici măcar o fărîmă pentru materia subtilă implicată în vqnica reîntoarcere.Iar dacă Ye§­ nica reîntoarcere, chiar cu sacrificiul coerentei noastre §i în folosul unei coerente superioare, va aduce calitătile la starea de semne pure, §i nu va retine din întinderi decît ceea ce se combină cu adîncimea originară, atunci vor apărea calităti mai frumoase, culori mai strălucitoare, pietre mai pretioase, exten­ sii mai vibrante, de vreme ce, reduse la ratiunile lor seminale, rupînd orice legătură cu negativul, ele vor rămîne pentru tot­ deauna agătate în spatiul intensiv al diferentelor pozitive - ii atunci se va împlini la rîndul ei prezicerea fmală din Fedon, cînd Platon promite, sensibilitătii eliberate de exercitiul empiric, temple,8§tri §i zei cum nu s-au mai văzut nicicînd, afmnări nemaipomenite. Prezicerea nu se împlinqte, ce-i drept, decît în răsturnarea platonismului însU§i.


375 • •

Afinitatea diptre �antită1ile intensive şi diferen1iale a fost deseori tăgăduită. Insă critica se referă doar la o falsă concep1ie despre afinitate. Aceasta nu trebuie întemeiată pe luarea În considerare a unei serii, a termenilor unei serii şi a diferen1elor dintre termeni consecutivi, ci pe confruntarea a două tipuri de raporturi, raporturi diferen1iale în sinteza reci­ procă a Ideii, raporturi de intensitate în sinteza asimetrică a sensibilului. Sinteza reciprocă

� se prelungeşte în sinteza

asimetrică care îl leagă pe y de x. Factorul intensiv este o derivată par1ială sau diferen1iala unei functii compuse. Între intensitate şi Idee se stabileşte un întreg curent de schimb, ca între două figuri corespunzătoare ale diferen1ei. Ideile sînt multiplicită1i virtuale, problematice sau "perplexe", alcătuite din raporturi între elemente diferen1iale. Intensită1ile sînt mul­ tiplicită1i implicate, "implexe", alcătuite din raporturi între elemente asimetrice, care dirijează cursul de actualizare al Ideilor şi determină cazurile de solutii pentru probleme. De aceeea estetica intensită1ilor îşi desfăşoară fiecare moment în coresponden1ă cu dialectica Ideilor: puterea intensită1ii (adîn­ cimii) este întemeiată în poten1ialitatea Ideii. Iluzia întîlnită la . nivelul esteticii o reia deja pe cea a dialecticii; iar forma negati­ vului este umbra proiectată a problemelor şi a elementelor lor, înainte de a fi imaginea răsturnată a diferen1elor intensive. Cantită1ile intensive nu par să se anuleze mai pu1in decît par să se volatilizeze Ideile problematice. Inconştientul micilor percep1ii în chip de cantită1i intensive trimite la inconştientul Ideilor. Iar arta esteticii răspunde ca un ecou artei dialecticii. Cea din urmă este ironia, artă a problemelor şi a Întrebărilor, care se exprimă în mînuirea raporturilor diferen1iale şi în dis­ tnbutia ordinarului şi a singularului. Însă arta esteticii este umorul, artă fizică a semnalelor şi a semnelor, determinînd


376

solutiile partial sau cazurile de solutie, pe scurt, artă implicată a cantitătilor intensive. Aceste corespondente cu totul generale nu indică cîtU§i de putin cum se exercită de fapt afinitatea, §i cum . se face jonctiunea dintre cantitătile intensive §i diferentiale. Să relăum mi§carea Ideii, care este inseparabilă de un proces de ac­ tualizare. O Idee, o multiplicitate cum este cea de culoare, de pildă, e constituită din coexistenta virtuală a unor raporturi între elemente genetice sau diferentiale de un anumit ordin. Tocmai aceste raporturi se actualizează în culori calitativ dis­ tincte, în timp ce punctele lor remarcabile se incarnează În întinderi distinse ce corespund acestor calităti. Calitătile sînt astfel diferentiate, ca §i întinderile, În măsura în care ele repre­ zintă linii divergente în functie de care se actualizează rapor­ turile diferentiale ce nu coexistă decît în Idee. în acest sens, am văzut că orice proces de actualizare este o dublă diferentiere, calitativă §i extensivă. Şi, fără îndoială, categoriile de dife­ rentiere se schimbă în virtutea ordinii raporturilor diferentiale constitutive ale Ideii: atribuirea unei calităti §i partitia sînt cele două aspecte ale unei actualizări fizice, 8§a cum s�ificarea §i organizarea sînt cele ale unei actualizări biologice. însă regă­ sim întotdeauna necesitatea unor calităti diferentiate în functie de raporturile actualizate de ele, ca §i a unor întinderi dife­ rentiate în functie de punctele remarcabile pe care le întru­ chipează. De aceea a trebuit să elaborăm conceptul de d·fi I erenl1.aZiza --re, pentru a e

. ID

d·lca totodata starea raporturilor -

diferentiale în Idee sau multiplicitatea virtuală, §i respectiv starea seriilor, calitativă §i extensivă, în care ele se actualizează diferenliindu-se. Dar ceea ce rămînea astfel cu totul nedeter­ minat, era tocmai conditia unei astfel de actualizări. Cum e determinată oare Ideea să se întruchipeze în calităti dife­ rentiate, în întinderi diferentiate? Ce determină oare rapor­ turile coexistînd în Idee să se diferentieze în calităti §i în întinderi? Răspunsul este dat tocmai de cantitătile intensive.


377

Intensitatea, iată determinantul în procesul de actualizare. Intensitatea este cea care dramatizează. Ea este cea care se exprimă nemijlocit în dinamismele spatio temp�rale de bază, şi care determină un raport diferential, "indistinct" în Idee, să se întruchipeze într-o calitate distinctă şi într-o întindere dis.,. tinsă. Prin aceasta, într-un anumit fel (însă, aşa cum vom vedea, numai într-un anumit fel), mişcarea ş i categoriile diferentierii se confundă cu cele ale explicării. Vorbim de diferentiere în raport cu Ideea care se actualizează. Vorbim de explicare în raport cu intensitatea care se "desfăşoară, şi care tocmai deter­ mină mişcarea de actualizare. Dacă este întru totul adevărat că intensitatea creează calitătile şi întinderile în care ea se explică, acest lucru se întîmplă fiindcă, bunăoară calitătile şi întinderile nu seamănă, ba chiar nu seamănă deloc cu raporturile ideatice care se actualizează în ele: diferentierea implică producerea unor linii după care ea se efectuează. Oare cum îndeplineşte intensitatea acest rol determi­ nant? Ea nu trebuie să fie, în ea însăşi, mai putin independentă de diferentiere decît de explicarea care purcede din ea. Ea este independentă de explicare prin însăşi ordinea de implicare ce o defineşte. Şi este, de asemenea, independentă de diferen­ tiere, prin procesul care îi apartine în mod esential. Procesul esential al ca�t;tătilor intensive este individuatia. Intensitatea este individualizantă, cantitătile intensive sînt factori indivi­ dualizanti. Indivizii sînt sisteme semnal-semn. Orice individua­ litate este intensivă: aşadar prăpăstioasă, zăgăzuitoare, com­ unicantă, cuprinzînd şi afirmînd în sine diferenta în intensi tătile care o constituie. Gilbert Simondon arăta recent că indivi­ duatia presupune mai în tîi o stare metastabilă, adică existenta unei "disparări", cum ar fi cel putin două ordini de mărime sau două scări de realitate eterogene, între care se repartizează niş te potentiale. Această stare preindividuală nu este totuşi lipsită de singularităti: punct ele remarcabile sau singulare sînt definite de existenta şi rep a rtitia potentialelor. Apare astfel un cîmp "problematic" obiectiv, determinat de dist anta dintre


378

ordini eterogene. Individuatia apare ca actul de rezolvare a unei astfel de probleme, sau, ceea ce este acelaşi lucru, ca actualizarea potentialului §i punerea disparatelor în stare de comunicare. Actul de individuatie constă, nu în suprimarea problemei, ci în integrarea elementelor disparării într-o stare de cuplaje care să-i asigure rezonanta internă. Individul se află aşadar cuplat cu o jumătate preindividuală, care nu este imJ><?r­ 16 sonalul din el, ci mai curînd rezervorul singularitătilor sale • Sub toate aceste aspecte, credem că individuatia este în mod esential intensivă, iar cîmpul preindividual, ideatic-virtual, sau constituit din raporturi diferentiale. Individuatia, oare ea să răspundă la întrebarea Cine?, după cum Ideea răspundea la întrebările cît? cum? Cine? este însă tot o intensitate . . . Aşadar, individuatia, este actul intensitătii care determină raporturile diferentiale să se actualizeze, conform unor linii de diferen­ tiere, în calitătile şi întinderile pe care ea le creează. Tocmai a/iza ·& de aceea notlUnea comp 1eta� este aceasta: ne-dl1erent �e e .

.

(ne-drama-diferenti�e.) Nici chiar ironia, artă a Ideilor e diferentiale, nu se întîmplă să ignore cumva singularitatea; dimpotrivă, ea profită de întreaga distributie a punctelor or­ dinare §i remarcabile. Dar e vorba întotdeauna de singularităti preindividuale repartizate în Idee. Ironia ignoră încă individul. In schimb, umorul, ca artă a cantitătilor intensive, profită de individ §i de factorii individualizanti. Umorul confirmă jocurile individului drept cazuri de solutie, în raport cu diferentierile pe care el le determină, în timp ce ironia procedează în contul ei la diferentierile necesare în calculul problemelor sau în determinarea conditiilor lor. Individul nu este nici o calitate, nici o extensie. In­ dividuaţia nu este nici atribuirea unei calităţi, nici o partiţie, nici o specificare, nici o organizare. Individul nu este o species infima, după cum nu este nici un compus constituit din părţi. Interpretările calitative sau extensive ale individuaţiei nu sînt


379

în stare să stabilească un motiv pentru care o calitate ar înceta să mai fie generală, sau pentru care o sinteză de întindere ar începe aici şi s-ar termina dincolo. Calificarea şi specificarea presupun deja indivizi ce urmează a li se atribui calităti; iar păqile extensive se referă la un individ, inversul nefiind valabil. Nu este Însă suficient să marchezi o diferentă de natură între individuatie şi diferentierea în general. Această diferentă de natură rămîne neinteligibilă atîta timp cît nu acceptăm con­ secinta ei necesară: şi anume că individuatia precedă de drept diferentierea, că orice diferentiere presupune un cîmp intens de individuatie prealabilă. Tocmai sub actiunea cîmpului de individuatie se actualizează asemenea raporturi diferentiale şi asemenea puncte remarcabile (cîmp preindividual), adică se organizează În intuitie conform unor li.lii diferentiate în raport cu alte linii. Sub această conditie, ele formează atunci calitatea şi numărul, specia şi părtile unui individ, Într-un cuvînt gene­ ralitatea sa. Fiindcă există indivizi de specie diferită şi indivizi de aceeaşi specie, sîntem înclinati să credem că individuatia prelunge§te specificarea, chiar dacă ea este de altă natură şi recurge la alte mijloace. Însă, orice confuzie între cele două procese, orice reducere a individuatiei la o limită sau la o complicare a diferentierii, compromite efectiv ansamblul filo­ zofiei diferentei; se comite, de data aceasta în cadrul actualului, o gre§eală analoagă celei care se făcea confundîndu-se vir­ tualul cu posibilul. Individuatia nu presupune nici o diferen­ tiere, Însă o provoacă. Calitătile şi întinderile, formele şi mate­ riile, speciile şi păqile nu sînt prime; ele sînt ferecate în indivizi ca În nişte cristale. Şi, ca Într-o bulă de cristal, lumea întreagă se DOate citi În adîncimea mobilă a diferentelor individua­ Iizante sau diferente de intensitate. Individul este purtător al tuturor diferentelor, dar ele nu sînt prin aceasta individuale. Cu ce conditii e gîndită o diferentă ca individuală? Vedem limpede că problema clasificării a fost Întotdeauna ordonarea diferentelor. Însă clasificările vegetale sau animale arată că nu poti ordona diferentele decît cu con-


380 ditia de a recurge la o retea multiplă de continuitate de asemă­ nare. Ideea unei continuităti a fiintelor vii nu a fost niciodată distinctă de cea de clasificare, şi cu atît mai putin opusă ei; nici măcar nu a fost o idee menită să limiteze sau să nuanteze exigentele clasificării. Ea este, dimpotrivă, requisit-ul oricărei clasificări posibile. Se cere, de pildă, ca dintre mai multe dife­ rente să se arate care este cea care formează un adevărat "caracter", deci care permite să se grupeze într-o identitate reflectată fiinte ce se aseamănă printr-un maximum de puncte. Tocmai în acest sens poate fi genul deopotrivă un concept de reflexie şi totuşi, un concept natural (în măsura în care iden­ titatea pe care şi-o "croieşte" este împrumutată de la specii

vecine). Dacă luăm în considerare trei plante, A, B, C, dintre care A şi B sînt lemnoase, C nelemnoasă, B şi C albastre, A roşie, tocmai aspectul "lemnos" formează caracterul, căci el asigură cea mai mare subordonare a diferentelor ordinii asemă­ nărilor crescînde şi descrescînde. Şi putem, fără îndoială, de­ nunta ordinea asemănărilor ca apartinînd perceptiei grosiere. Dar numai cu conditia de a substitui unitătilor de reflectie mari unităti constitutive (fie marile unităti functionale ale lui Cuvier, fie marea unitate de compozitie a lui Geoffroy), în raport cu care diferenta este gîndită încă în judecăti de ana­ logie, sau ca variabilă intr-un concept universal. Oricum, dife­

renta nu este gîndită ca diferentă individuală atîta timp cît ea este subordonată criteriilor asemănării în cadrul perceptiei, identitătii în cadrul reflectiei, analogiei în cadrul judecătii sau

opozitiei în cadrul conceptului. Ea rămîne doar diferentă gene­ rală, deşi individul este cel care o poartă. Marea noutate adusă de Darwin a fost poate aceea de a

instaura ideea diferentei individuale. Laitmotivul Originii spe­ ciilor este următorul: nu ştim ce poate diferenta individuală! , n u ştim pînă unde poate merge, dacă i s e adaugă selectia naturală. Problema lui Darwin se pune în termeni destul de asemănători cu cei de care se va folosi Freud cu o altă ocazie: e vorba de a ajunge să ştim cu ce conditii nişte diferente mici,


381

libere, nestabile sau nelegate, devin diferente apreciabile, lega­ te şi fIXe. Or, tocmai selectia naturală, care joacă Într-adevăr rolul unui principiu de realitate şi chiar de succes, arată cum se leagă şi se acumulează nişte diferente Într-o directie, dar şi cum caută ele din ce în ce mai mult să diverge în directii diferite sau chiar opuse. Selectia naturală are un rol fundamental: să diferentieze diferenta (persistentă a celor mai divergente). Acolo unde selectia nu se exercită sau nu se mai exercită, diferentele rămîn sau redevin nestabile; însă acolo unde ea se exercită, o face ca să fIXeze diferentele şi să le determine să diverge. Marile unităti taxinomice, genuri, familii, ordine, cla­ se, nu mai servesc la gîndirea diferentei raportînd-o la asemă­ nări, la identităti, la analogii, la opozitii determinate ca tot atîtea conditii. Dimpotrivă, tocmai aceste unităţi taxinomice sînt gîndite pornind de la diferentă, şi de la diferentierea diferentei ca mecanism fundamental al selectiei naturale. Fără îndoială că diferenta individuală, fiind gîndită pentru ea însăşi, materie primă a selectiei sau a diferentierii, nu are încă un statut precis la Darwin: liberă, nestabilă, nelegată, ea se con­ fundă cu o variabilitate nedeterminată. De aceea Weissmann aduce o contributie esentială la darwinism, atunci cînd arată cum diferenta individuală găse§te o cauză naturală în repro­ ducerea sexuată: reproducerea sexuată ca principiu al "produ­ cerii neîntrerupte de diferente individuale variate". În măsura în care diferentierea sexuală rezultă ea îmăşi din reproducerea sexuată, vedem că cele trei mari diferehţieri biologice, cea a speciilor, cea a părtilor organice şi cea a sexelor, se învîrt în jurul diferentei individuale şi nu invers. Acestea sînt cele trei figuri ale revolutiei copernicane a darwinismului. Prima se referă la diferentierea diferentelor individuale, ca divergentă a caracterelor şi determinare a grupurilor; cea de-a doua pri­ ve§te legătura diferentelor ca o coordonare a caracterelor în cadrul aceluiaşi grup; cea de-a treia, producerea diferentelor ca materie continuă a diferentierii şi a legăturii. Doar în aparentă - într-o aparentă, desigur, bine înte-


382

meiată - reproducerea sexuată se află subordonată criteriilor speciei şi exigentelor părtilor organice. E adevărat că oul va trebui să reproducă toate părtile organismului căruia îi apar­ tine. E adevărat, de asemenea, cu aproximatie, că reprodu­ cerea sexuată are loc în limitele speciei. S-a observat însă de multe ori că toate modurile de reproducere implică fenomene de "dediferentiere" organică. Oul nu reconstituie părtile decît cu conditia de a se dezvolta într-un cîmp care nu depinde de el. Şi el nu se dezvoltă în limitele speciei decît cu conditia de a prezenta şi fenomene de dediferentiere specifică. Numai fiinte de aceeaşi specie pot depăşi specia, şi pot produce la rîndul lor fiinte functionînd ca nişte încropiri, reduse provizoriu la nişte caractere supraspecifice. Tocmai ceea ce descoperea von Baer, atunci cînt arăta că embrionul nu reproduce forme adulte ancestrale apartinînd altor specii, ci simte şi suferă unele stări, încearcă unele mişcări care nu sînt viabile specific, care trec dincolo de limitele speciei, genului, ordinului sau clasei, şi care nu pot fi trăite decît de el, în conditiile vietii embrionare. De aici Baer trage concluzia că epigeneza merge de la cel mai general la cel mai putin general, adică de la tipurile cele mai generale la determinările generice şi specifice. Dar această înaltă generalitate nu are nici o legătură cu un concept taxino­ mic abstract; căci ea este, ca atare, trăită de embrion. Ea trimite, pe de o parte, la raporturile diferentiale care constituie vir­ tualitatea preexistînd actualizării speciilor; iar pe de altă parte, ea trimite la cele dintîi mişcări ale acestei actualizări, şi mai ales la conditia acestei actualizări, adică la individuatie, aşa cum îşi află ea cîmpul de constituire în ou. Astfel, cele mai înalte gent:ralităti ale vietii depăşesc speciile şi genurile, însă le depă­ şesc înspre individ şi singularitătile preindividuale, nu înspre un impersonal abstract. Dacă vom observa, împreună cu Baer, că nu numai tipul embrionului apare foarte devreme, ci chiar şi forma sa specifică, nu vom deduce în mod necesar de aici ireductibilitatea tipurilor sau încrengăturilor, ci viteza şi ac­ celerarea relativă a actiunii exercitate de individuatie asupra


383 17 actualizării sau a specificării • Nu individul este o iluzie în raport cu geniul speciei, ci specia este o iluzie, ce-i drept inevitabilă şi bine întemeiată, în raport cu jocurile individului şi ale individuatiei. Problema nu este aceea de a şti dacă individul poate fi, de fapt, despărtit de specia sa şi de părtile sale. Nu poate fi, fireşte. însă această "inseparabilitate" însă§i, şi viteza de aparitie a speciei şi a părtilor, nu adeveresc oare primatul de drept al individuatiei asupra diferentierii? Ceea ce se află deasupra speciei, ceea ce precedă de drept specia, este individul. Iar embrionul, este individul ca atare, luat direct din cîmpul său de individuatie. Reproducerea sexuată defineşte chiar acest cîmp; dacă ea este însotită, în cadrul produsului, de o aparitie cu atît mai precoce a formei specifice, aceasta se întîmplă fiindcă însăşi notiunea de specie depinde mai întîi de reproducerea sexuată, aceasta accelerind mişcarea de declan­ şare a actualizării prin individuatie (oul însuşi este deja sediul primelor mişcări). Embrionul este un fel de fantasmă a părin­ tilor săi; orice embrion este o himeră, aptă să functioneze ca o înfiripare, şi să trăiască neviabilul pentru orice adult specificat. El purcede la mişcări fortate, constituie rezonante interne, dramatizează raporturile primordiale ale vietii. Problema com­ parării sexualitătii animale cu sexualitatea umană constă în a căuta să aflăm în ce fel sexualitatea încetează să mai fie o functie şi rupe legăturile sale cu reproducerea. Aceasta se întîmplă fiindcă sexualitatea umană interiorizează conditiile de producere a fantasmei. Visele sînt olJăle n'Jastre, larvele sau indivizii noştri psihici propriu-zişi. Nu t:: rHai putin adevărat că oul vital este deja cîmp de individuatie; că embrionul însuşi este individ pur; şi că unul în celălalt adevereşte întîietatea in­ dividuatiei de actualizare, adică, deopotrivă, fată de specificare şi de organizare. Diferenta individualizantă trebuie gîndită mai întîi în cîmpul ei de individuatie - nu tardivă, ci, într-un fel în ger­ mene. începînd cu lucrările lui Child şi ale lui Weiss, în ou sînt recunoscute axe şi planuri de simetrie; însă, şi de data aceasta,


384

partea pozitivă se află mai puţin în elementele de simetrie date decît în cele care lipsesc, care nu sînt prezente. De-a lungul axelor, şi de la un pol la celălalt, e vorba de o intensitate care îşi repartizează diferenţa, formînd o undă de variaţie care străbate toată protoplasma. Regiunea de activitate maximală intră în joc cea dintîi, şi exercită o influentă dominantă asupra dezvoltării păqilor care corespund unui grad inferior: individul în germene este o adevărată cădere, mergînd de la cel mai de sus la cel mai de jos, afirmînd diferentele de intensitate în care este cuprins, în care se petrece căderea lui. Într-o gastlUla tînără de amfibian, intensitatea pare maximală într-un centru median "susblastoporal", şi descreşte în toate directiile, însă ceva mai încet spre polul animal; în foiţa medie a unei newula tinere de vertebrat intensitatea descreşte, pentru fiecare sec­ tiune transversală, de la linia mediodorsală la linia medio­ ventrală. Trebuie multiplicate direcţiile şi distanţele, dinamis­ mele sau dramele, potenţialele şi potentialităţile pentru a sonda spatium-ul oului, adică adîncimile lui intensive. Lumea e un ou. Iar oul ne dă, într-adevăr, modelul ordinii raţiunilor: diferenţializare-individua ţie-drama tizare-diferentiere (speci­ fică şi organică). Considerăm că diferenta de intensitate, aşa cum este ea implicată în ou, exprimă mai întîi nişte raporturi diferenţiale, ca o materie virtuală de actualizat. Acest cîmp intensiv de individuaţie determină raporturile pe care le ex­ primă să se întruchipeze în dinamisme spaţiotemporale (dramatizare), în serii ce corespund acestor raporturi (diferen­ tiere specifică), în păqi organice ce corespund punctelor re­ marcabile ale acestor raporturi (diferentiere organică). Întot­ deauna individuatia comandă actualizarea: părtile organice nu sînt induse decît pornind de la gradientii vecinătăţii lor inten­ sive; tipurile nu se specifică decît în funcţie de intensitatea individualizantă. Intensitatea are pretutindeni întîietate în ra­ port cu calităţile specifice şi cu extensiile organice. Notiuni precum cele ale lui Dalcq, "potential morfogenetic", "cîmp­ gradient-prag", care se referă în mod esenţial la raporturi de


385

intensitate ca atare, rezumă acest ansamblu complex. De aceea problema rolului nucleului în oomparatie cu cel al citoplasmei, în ou ca şi în lume, nu se rezolvă deloc U§or. Nucleul şi genele desemnează doar materia diferentiată, adică raporturile dife­ rentiale constituind cîmpul preindividual de actualizat; însă actualizarea lor e detenninată doar de citoplasmă, cu gradientii şi cîmpurile ei de individuatie. Specia nu seamănă cu raporturile diferentiale care se actualizează în ea; părtile orGanice nu seamănă cu punctele remarcabile corespunzătoare acestor raporturi. Specia şi păr­ tile nu seamănă cu intensitătile pe care le determină. Aşa cum precizează Dalcq, atunci cînt un apendice caudal este indus de vecinătatea lui intensivă, aces: apendice depinde de un sistem în care "nimic nu este caudal (! priori" �i corespunde unui anumit nivel al potentialului fl torfogenetic 8. Oul este cel care distruge modelul similitudinii. Jar două neîntelegeri par să-şi piardă mult din sensul lor pe măsură ce dispar exigentele asemănării. Pe de o parte, prefonnismul şi epigeneza încetează să se mai opună Între ele, de îndată ce admitem că prefomlările înfăşurate sînt intensive, for mă riie desfăşurate, calitative şi extensive, şi că unele nu seamănă cu celelalte. Pe de altă parte, fIxismul şi evolutionismul tind să se reconcilieze, În măsura în care mişcarea merge, nu de la un termen actual la altul, şi nici de la general la particular, ci tie la virtual la actualizarea sa ­ prin intennediul unei individuatii detenninante. Cu toate acestea, nu am înaintat deloc În ceea ce priveşte difIcultatea principală. Invocăm un cîmp de individuatie, o diferenţă individualizantă, în chip de conditie a specificării şi a organizării. Însă acest cîmp de individuatie nu este afirmat decît în chip general şi fonnal; el pare să fie "acelaşi" pentru o specie dată, şi să varieze în intensitate de la o specip. Ia cealaltă. El pare să depindă aşadar de specie şi de specificare, şi să ne trimită încă la diferente pe care le poartă individul, şi nu la diferente individuale. Pentru ca această dificultate să dispară, ar trebui ca diferenţa individualizantă să nu fie doar gîndită


386

într-un cîmp de individuaţie în general, ci să fie ea însă§i gîndită ca diferenţă individuală. Ar trebui ca forma cîmpului să fie în ea însă§i şi În mod necesar umplută de diferente individuale. Ar trebui ca această umplere să se facă îndată, cel mai timpuriu, şi nu tardiv, în ou, - astfel încît principiul indiscernabilelor ar avea formula pe care i-o dădea Lucretiu: nu există două ouă sau două boabe de grîu identice. Or, noi, credem că aceste conditii sînt satisfăcute din plin în ordinea implicării inten­ sităţilor. Intensitătile nu exprimă şi nu presupun nimic altceva decît raporturi diferentiale; indivizii nu presupun nimic altceva decît Idei . . Or, raporturile diferenţiale în Idee nu sînt încă nicidecum specii (sau genuri, familii, etc.), după cum nici punc­ tele lor remarcabile nu sînt încă părti. Ele nu constuie încă nicidecum calităţi, şi nici extensii. Dimpotrivă, toate Ideile coexistă împreună, toate raporturile, variaţiile şi punctele lor, dqi există o schimbare a ordinii în functie de elementele luate în consideratie: ele sînt pe deplin determinate sau diferen­ tializate, dqi sînt cu totul nediferentiate. Un asemenea mod de "distingere" ni s-a părut a corespunde perplicafiei Ideii, caracterului ei problematic şi realitătii virtualului pe care îl reprezintă ea. De aceea Ideea avea drept caracter logic pe acela de a fi deopotrivă distinctă şi obscură. Î n măsura în care este distinctă (omni modo determinata) ea este obscură (nedi­ ferentiată, coexistînd cu celelalte Idei, "perplicată" cu ele). E vorba de a şti ce se întîmplă atunci cînd Ideile sînt exprimate de către intensităţi sau indivizi, În această nouă dimensiune care este aceea a implicării. Iată că intensitatea, diferentă în ea însă§i, exprimă rapor­ turi diferentiale · şi puncte remarcabile corespunzătoare. Ea introduce în aceste raporturi, şi Între Idei, un nou tip de distinctie. Acum Ideile, raporturile, variatiile acestor raporturI, punctele remarcabile sînt oarecum separate; în loc să coexiste, ele intră în stări de simultaneitate sau de succesiune. Totuşi, toate intensitătile sînt implicate unele în celelalte, fiecare din ele fiind la rîndul ei înf'aşurătoare şi înfăşurată. Astfel încît


387

fiecare continuă să exprime totalitatea schimbătoare a Ideilor, ansamblul variabil al raporturilor diferentiale. Însă ea nu ex­ primă limpede decît unele din ele, sau anumite grade de varia­ tie. Cele pe care le exprimă limpede, sînt tocmai cele pe care le vizează direct atunci cînd are functia de înfă§UI"ătoare. Ea nu exprimă însă mai putin toate raporturile, toate gradele, toate punctele, însă în mod confuz, în functia ei de înfăşurată. Cum cele două functii sînt în reciprocitate, cum intensitatea este mai întîi înraşurată de ea însă§i, trebuie spus că limpedele şi confu­ zul nu sînt mai separabile, în chip de caracter logic în intensita­ tea care exprimă Ideea, adică în individul care gîndeşte, de cît sînt distinctul şi obscurul în Ideea însă§i. Dinstinct-obscurului ca unitate ideatică, îi corespunde clar-confuzul ca unitate in­ tensivă individualizantă. Clar-confuzul clarifică nu Ideea, ci pe gînditorul care o gîndeşte sau o exprimă. Căci gînditorul este individul Însuşi. Distinctul nu era altceva decît obscurul ca distinct fiind; însă acum clarul nu e altceva decît confuzul, şi este confuz ca fiind clar. Am văzut că din punct de vedere al logicii cunoaşterii, viciul teoriei reprezentării fusese acela de a stabili între clar şi distinct o proportie directă, în ciuda rapor­ tului invers care leagă aceste două valori logice; întreaga ima­ gine a gîndirii era astfel compromisă. Numai Leibniz se apro­ piase de conditiile unei logici a gîndirii, inspirată de propria sa teorie a individuatiei şi a expresiei. Căci, în ciuda ambiguitătii şi a complexitătii textelor, se pare, în anumite momente, că exprimatul (continuitatea raporturilor diferentiale sau Ideea virtuală incoD§tientă) este el însuşi distinct şi obscur: cum ar fi toate picăturile din apa mării, ca elemente genetice cu rapor­ turile lor diferentiale, variatiile acestor raporturi şi punctele remarcabile pe care le cuprind. Şi că exprimantul (individul care percepe, imaginează sau gîndeşte) este prin natură clar şi confuz: cum ar fi perceperea de către noi a vuietului mării, care cuprinde în mod confuz totul, dar care nu eJl.-primă clar decît anumite raporturi şi anumite puncte în functie de corpul nos­ tru, şi de un prag de conştiintă pe care îl determină acesta.


388 Ordinea implicării nu cuprinde mai putin înf"<l§ urătorul decît înfăşuratul, adîncimea şi distanta. Aturici cînd o inten­ sitate înf"<l§urătoare exprimă în mod clar cutare raporturi dife­ rentiale şi cutare puncte remarcabile, ea nu exprimă mai putin confuz toate celelate raporturi, toate variatiile şi punctele lor. Ea le exprimă atunci în intensitătile pe care le înf"<l§ oară, în intensitătile înfă§urate. Însă cele din urmă sînt în interiorul celei dintîi. Intensitătile Înfăşurătoare (adîncimea) constituie cîmpul de individuatie, diferentele individualizante. Intensită­ tile Înfă§urate (distante le) constituie diferentele individuale. Cele din urmă le umplu aşadar în mod necesar pe cele dintîi. Oare de ce intensitatea înfăşurătoare este deja cîmp de in­ dividuatie? Fiindcă raportul diferential pe care îl vizează nu este încă o specie, nici punctele sale remarcabile nu sînt părti. Ele vor deveni părti, Însă numai actualizîndu-se, sub actiunea acestui cîmp pe care îl constituie ea. Oare trebuie măcar să spunem că indivizii aceleiaşi specii au acelaşi cîmp de in­ dividuatie, de vreme ce ei vizează originar acelaşi raport? Cu sigurantă că nu, fiindcă două intensităti individualizante pot fi aceleaşi în mod abstract, prin expresia lor clară; ele nu sînt niciodată acele<l§i prin ordinea intensitătilor pe care le înfă­ §Oară sau a raporturilor pe care le exprimă în mod confuz. Există o ordine variabilă în functie de care ansamblul rapor­ turilor este divers implicat în aceste intensităti secunde. Ne vom feri totuşi să spunem că individul nu are o diferenţă individuală decît prin sfera sa c�nfuză. Ar Însemna să uităm iarăşi de indisolubilitatea dintre clar şi confuz; ar Însemna să uităm că, bunăoară, c1arul este c0nfuz prin el însuşi, .în măsura în care este clar. Într-adevăr, intensităţile secunde reprezintă proprietatea fundamentală a inf ensitătilor prime, adică pute­ rea de a se diviza schimbîndu-şi natura. Două intensităti nu sînt niciodată identice, decît în plan abstract; dimpotrivă, ele se deosebesc prin natură, măcar şi prin felul în care se divizează În intensitătile pe care le cuprind. Ne vom feri în sfirşit, să spunem că indivizii acelei<l§i spe.;ii se disting prin gradul lor de


389

participare la alte specii: ca şi cum, de pildă, fiecare om ar fi un pic măgar şi un pic leu, un pic lup şi un pic oaie. Există ceva din toate acestea, iar metempsihoza îşi păstraeză întregul adevăr simbolic; însă măgarul şi lupul nu pot fi considerati ca specii decît în raport cu cîmpurile de individuatie care le exprimă clar. Atît în aspectul confuz cît şi în cel înfăşurat, ei joacă doar rolul de variabile, de suflete componente sau de diferente indivi­ duale. De aceea Leibniz nu greşea atunci cînd substituia notiu­ nea de "metaschematism" celei de metempsihoză; prin aceasta el întelegea că un suflet nu-şi schimbă trupul, ci că trupul său se re-înfăşoară, se re-implică pentru a intra la nevoie în alte cîmpuri de individuaţie, întorcîndu-se astfel la un "teatru mai subtil ,, 19. Orice corp, orice lucru gîndeşte şi este o gîndire, în măsura în care, redus la ratiunile lui intensive, el exprimă o Idee a cărei actualizare o determină. Însă gînditorul însuşi face din orice lucru diferentele sale individuale; în acest sens, el are în seama lui pietrele şi diamantele, plantele "şi chiar animalele". Gînditorul, gînditorul veşnicei reîntoarceri fără îndoială, este individul, universalul individ. El este cel care se serveşte de toată puterea darului şi confuzului, a dar-confuzului, pentru a gîndi Ideea in toată puterea ei ca distinctă-obscură. De aceea trebuie să amintim intruna caracterul multiplu, mobil şi com­ unicant al individualităţii: caracterul său implicat. Indivizibili­ tatea individului tine doar de proprietatea cantitătilor inten­ sive de a nu se diviza fără a-şi schimba natura. Sîntem făcuti din toate aceste adîncimi şi distanţe, din aceste suflete intensive care se desfăşoară şi se re-înfăşoară. Numim factori individua­ lizanţi ansamblul acestor intensităţi întaşurătoare şi îtltaşurate, al acestor diferenţe individualizante şi individuale, care nu contenesc a pătrunde unele în altele prin cîmpurile de in­ dividuatie. Individualitatea nu este caracterul Eului ci, dim­ potrivă, ea formează şi alimentează sistemul Eului dizolvat.


390 * *

Trebuie să precizăm raporturile dintre explicare şi diferentiere. Intensitatea creează întinderile şi calitătile în care ea se explică; aceste întinderi, ca şi aceste calităti sînt dife­ rentiate. O întindere este din punct de vedere formal distinctă de o alta şi cuprinde în ea însăşi distinctii de părti corespun­ zînd unor puncte remarcabile; o calitate este material distinctă şi cuprinde distinctii corespunzînd unor variatii de raport. A crea, înseamnă întotdeauna a produce linii şi figuri de diferen­ tiere. E adevărat însă că intensitatea nu se explică fără să se anuleze în acest sistem diferentiat pe care ea îl creează. Ob­ servăm, de asemenea, că diferentierea unui sistem se face prin cuplare cu un sistem mai general care se "dediferentiază". Tocmai în acest sens nici m ăcar fiintele vii nu contrazic prin­ cipiul empiric de degradare, iar o uniformizare de ansamblu vine să compenseze diferentierile locale exact cum o anulare finală vine să compenseze creatiile originare. Vedem Însă că apar, în functie de domenii, variatii destul de importante. Un sistem fizic şi un sistem biologic se disting mai întîi prin ordinea Ideilor pe care le întruchipează sau actualizează: diferentiale de cutare sau cutare ordin. Ele se disting prin procesul de individuatie care determină ac�astă actualizare: o singură dată în sistemul fizic, şi numai pe margini, în timp ce sistemul biologic primeşte oboluri succesive de singularităti şi deter­ mină întregul său mediu interior să participe la operatiile ce se efectuează pe limitele externe. Ele se disting în sfiqit prin figurile de diferentiere care reprezintă actualizarea însăşi: spe­ cificarea şi organizarea biologică, în deosebirea lor fată de simpla atribuire de calităti şi simpla partitie fizică. Însă, oricare ar fi domeniul examinat, anulal ea diferentei producătoare şi ştergerea diferentierii produse rămîn legea explicării, care se manifestă atît în nivelare a fizică cît şi în moartea biologică. Încă o dat ă, principiul de degradare nu este niciodată dezmintit şi


391

nici contrazis. Şi totuşi, dacă el "explică" totul, el nu dă seama de nimic. Dacă în el intră totul, �a cum s-a mai spus, din el nu iese nimic. Dacă nimic nu-l contrazice, dacă nu cuno�te con­ traordin şi nici exceptie, există în schimb lucruri de un alt ordin. Dacă creşterea locală de entropie este compensată de o degra­ dare mai generală, ea nu este nicidecum cuprinsă şi nici produ­ să de aceasta. Soarta principiilor empirice este să lase în afara lor elementele propriei lor Întemeieri. Principiul degradării nu explică fireşte nici crearea sistemului cel mai simplu, nici evolu­ tia sistemelor (tripla diferentă dintre sistemul biologic li sis­ temul fizic). Astfel lumea vie aduce mărturia unei alte ordini, a unei ordini eterogene, şi a unei alte dimensiuni - ca şi cum factorii individualizanti, sau atomii prin§i individual în puterea lor de comunicare mutuală şi de instabilitate fluentă, ar bene­ ficia aici de un grad de exprimare superio�. Care este formula acestei "evolutii"? Cu cît un sistem e mai complex, cu atît mai mult apar în el valori proprii de implicare. Tocmai prezenta acestor valori ne îngăduie să apre­ ciem complexitatea sau gradul de complicare al unui sistem, şi determină caracterele precedente ale sistemului biologic. Va­ lorile de implicare sînt centri de înf'�urare. Aceşti centri nu sînt factorii intensivi individualizanti însi§i; însă ei sînt repre­ zentantii acestora într-un ansamblu complex, în curs de ex­ plicare. Ei constituie �adar insulitele, creşterile locale de en­ tropie, În sînul unui sistem al cărui ansamblu este totuşi con­ form cu degradarea: astfel, luati individual, atomii nu confirmă mai putin legea entropiei crescînde de îndată ce sînt luati în masă, în ordinea de explicare a sistemului în care sînt implicap. Făcînd dovada unor actiuni individuale între molecule orien­ tate, un organism, un mamifer de pildă, poate fi asimilat cu o fiintă microscopică. Functia acestor centri se defmeşte În mai multe feluri. Mai întîi, în măsura în care factorii individua­ lizanti formează un fel de numen al fenomenului, spunem că numenul tinde să apară ca atare în sistemele complexe, că elΧi găseşte propriul său fenomen în centrii de înf'� urare. Apoi, în


392

măsura în care sensul este legat de Ideile care se întruchipează şi de individuatiile care determină această întruchipare, spu­ nem că ace§ti centri sînt expresivi sau că ei revelează sensul. În sfir§it, În măsura în care orice fenomen i§i află ratiunea Într-o diferentă de intensitate care îl Încadrează, ca nişte margini între care străluminează, spunem că sistemele complexe tind din ce În ce mai mult să-şi interiorizeze diferentele constituente: centrii de înfă§urare purced la această interiorizare a factorilor individualizanti. Şi cu cît diferenta de care depinde sistemul este mai interiorizată în fenomen, cu cit repetitia însăşi este mai lăuntrică, cu atît depindt! mai putin de conditii exterioare care ar trebuie să asigure reproducerea "aceloraşi" diferente. După cum o dovedeşte mişcarea vietii, diferenta şi repe­ titia tind în acelaşi timp să se interiorizeze în sistemul semnal­ semn. Biologii au dreptate atunci cînd, punînd problema eredi­ tătii, ei nu se multumesc să-i atribuie acesteia două functii distincte, cum ar fi variatia şi reproducerea, ci vor să arate unitatea profundă a acestor fur.ctii sau conditionarea lor reci­ procă. Aici e punctul în care teoriile ereditătii intră în mod necesar într-o filozofie a naturii. Cu alte cuvinte, repetitia nu este niciodată repetitie a "ace;uiaşi", ci întotdeauna a Dife­ ritului ca atare, iar diferenta în ea însăşi are ca obiect repetitia. în momentul în care ei se explică Într-un sistem (odată pentru totdeauna), factorii diferentiali, intensivi sau individualizanti, dovedesc persistenta lor în implicare, şi veşnica reîntoarcere ca adevăr al acestei implicări. Martori fără grai ai degradării şi ai mortii, centrii de înIaşurare sînt de asemenea precursorii sum­ bri ai veşnicei reîntoarceri. Dar, şi de data asta, tot martorii fără grai, precursorii sumbri sînt cei care fac absolut totul sau, cel putin, cei în care se face totul. Vorbind atîta de evolutie, trebuie să ajungem neapărat la sistemele psihice. Pentru fiecare tip de sisteme, trebuie să ne întrebăm ce anume revine Ideilor, ce revine individuatiei-im­ plicării şi respectiv diferentierii·explicării. Dacă problema ca­ pătă o acuitate deosebită în ceea ce priveşte sistemele psihice,


393

aceasta se datorează faptului că nu e nicidecum sigur că Eul ("le") sau Ego-ul ("Moi") apaqin domeniului individuatiei. Ele sînt mai curînd figurile diferentierii. Eul formează specificarea propriu psihică, iar Ego-ul organizarea psihică. Eul este calita­ tea omului ca specie. Specificarea psihică nu este de acelaşi tip ca specificarea biologică, fiindcă determinarea trebuie să fie aici egală cu determinabilul sau de aceeaşi putere ca şi el. De aceea refuza Descartes orice definitie a omului prin gen şi diferentă, ca pentru o specie animală: de exemplu, cea de animal rational. Însă, tocmai că, Eu gîndesc este prezentat de el ca un alt procedeu de definire apt să manifeste specificitatea omului sau calitatea substantei sale. În corelatie cu Eul, Ego-ul trebuie înteles în extensie: Ego-ul desemnează organismul propriu psihic, cu punctele sale remarcabile reprezentate de diversele facultăti care reintră în comprehensiunea Eului. Ast­ fel încît corelatia psihică fundamentală se exprimă în formula EU MĂ gîndesc PE MINE aşa cum corelatia biologică se exprimă în complementaritatea speciei şi a părtilor, a calitătii şi a extensiei. De aceea Eul, Ego-ul, fiecare în parte începe prin diferente, însă aceste diferente sînt, de la bun început dis­ tribuite astfel încît să se anuleze, conform exigentelor bunului­ simt şi ale simtului comun. Eul apare aşadar şi la urmă ca formă universală a vietii psihice fără diferente, iar Ego-ul, ca materia universală a acestei forme. Eul şi Ego-ul se explică, şi nu contenesc a se explica de-a lungul întregii istorii a Cogito-ului. Factorii individualizanti, factorii de individuatie implica­ ti, nu au aşadar nici forma Eului şi nici materia Ego-ului. Aceasta, fiindcă Eul nu poate fi despărtit de o formă de iden­ titate, iar Ego-ul, de o materie constituită de către o con­ tinuitate de asemănări. Diferentele cuprinse în Eu şi în Ego sînt fără îndoială purtate de individ; cu toate acestea, ele nu sînt individuale sau individualizante, în măsura �n care sînt gîndite în raport cu această identitate în Eu şi această asemă­ nare în Ego. Dimpotrivă, orice factor individl!alizant este dife­ rentă şi diferentă de diferentă. El este constituit pe o disparita-


394

te fundamentală, functionează pe marginile acestei disparităti ca atare. De aceea, aCe§ti factori nu Încetează să comunice între ei prin cîmpuri de individualizare, înÎCl§urîndu-se unii pe altii, într-o mişcare ce răscole§te atît materia Ego-ului cît şi forma Eului. Individuaţia este mobilă, ciudat de suplă, fortuită, beneficiind de franjuri şi de margini, fiindcă intensităţile care o promovează înfă§oară alte intensităţi, sînt înfăşurate de al­ tele şi comunică cu toate. Individul nu este nicidecum in­ divizibilul, el nu încetează de a se diviza schimbîndu-şi natura. El nu este un Ego în ceea ce exprimă; căci el exprimă Idei ca multiplicităti interne, făcute din raporturi diferentiale şi din puncte remarcabile, din singularităti preindividuale. Şi cu atît mai mult nu este un Eu ca expresie; căci şi de data aceasta el formează o multiplicitate de actualizare, ca o condensare de puncte remarcabile, o colectie deschisă de intensităti. S-a sem­ nalat adesea rezerva de nedeterminare de care beneficia in­ dividul, şi caracterul relativ, flotant şi fluent al individualităţii înse§i (de pildă, cazul a două particule fizice a căror individua­ litate nu mai poate fi urmărită atunci cînd domeniul lor de prezentă sau cîmpul lor de individuatie se uzurpă reciproc; sau distincţia biologică dintre un organ şi un organism, care depin­ de de situatia intensitătilor corespunzătoare, după cum sînt sau nu înÎCl§urate într-un cîmp de individuatie mai cuprinzător). Eroarea constă însă în a crede că această relativitate sau aceas­ tă nedeterminare Însemană ceva neterminat în individualitate, ceva întrerupt În cadrul individuatiei. Dimpotrivă, ei exprimă toată puterea pozitivă a individului ca atare, şi felul în care aceasta se deosebe§te prin natură de un Eu ca şi de un ego. Individul se distinge de Eu şi de ego, precum ordinea intensă a implicărilor se distinge de ordinea extensivă şi calitativă a explicării. Nedetemlinat, instabil, fluent, comunicant, înfăşu­ rător-înfă§urat, sînt tot atîtea caractere pozitive afirmate de individ. De aceea nu e sufcient să multiplicăm ego-urile, şi nici să "atenuăm" Eurile pentru a descoperi adevăratul statut al individuatiei. Am văzut totuşi cît de multe ego-uri trebuia să


395

presupunem în chip de conditie a sintezelor organice pasive, jucînd deja rolul de martori tăcuti. Însă, tocmai că sinteza timpului care se efectuează în ele trimite la alte sinteze ca şi la alti martori, şi ne conduc astfel în domenii de o altă natură unde nu mai există nici ego şi nici Eu, şi unde începe, dimpotrivă, domnia haotică a individuatiei. Şi aceasta datorită faptului că fiecare ego mai păstrează o asemănare în materia sa, şi fiecare Eu, o identitat�, chiar şi atenuată. Dar ceea ce are drept temei o asemănare, sau drept netemei o diferentă de diferentă, nu intră în categoriile Eului şi ale Ego-ului. Marea descoperire a filozofiei lui Nietzsche, sub numele de vointă de putere sau de lume dionisiacă, cea care marchează ruptura dintre el şi Schopenhauer, este aceasta: Eul şi ego-ul trebuie cu sigurantă depăşite într-un hău nediferentiat; însă acest hău nu este un impersonal şi nici un Universal abstract, dincolo de individuatie. Dimpotrivă, Eul, ego-ul sînt univer­ salul abstract. Ele trebuie depăşite, însă prin şi în individuatie, înspre factorii individualizanti care le consumă, şi care con­ stituie lumea fluentă a lui Dionysos. Nedepăşibilul este in­ dividuatia însăşi. Dincolo de ego şi de Eu, se află nu imper­ sonalul, ci individul şi factorii săi, individuatia şi cîmpurile sale, individualitatea şi singularitătile sale preindividuale. Căci pre­ individualul este încă singular, aşa cum anteego-ul, anteEul sînt încă individuale. Nu numai "încă", ar trebui să spunem "în sfirşit". De aceea individul în intensitate nu-şi găseşte imaginea sa psihică nici în organizarea ego-ului, nici în specificarea Eului, ci, dimpotrivă, în Eul fisurat şi în ego-ul dizolvat, şi în corelatia dintre Eul fisurat şi ego-ul dizolvat. Această corelatie ne apare cît se poate de limpede, ca fiind aceea dintre gînditor şi gîndire, dintre gînditorul clar-confuz şi Ideile distincte-obs­ cure (gînditorul dionisiac). Ideile sînt cele care ne conduc de la Eul fisurat la Ego-ul dizolvat. Aşa cum am văzut, pe marginile flSurii mişună tocmai Ideile, ca tot atîtea probleme, adică în chip de multiplicităti alcătuite din raporturi diferentiale şi variatii de raporturi, din puncte remarcabile şi transformări de


396

puncte. Aceste Idei se exprimă Însă În factorii individualizanti, În lumea implicată a cantitătilor intensive care constituie uni­ versala individualitate concretă a gînditorului sau sistemul Ego-ului dizolvat. Moartea se află înscrisă În Eu şi În ego, ca anularea diferentei într-un sistem de explicare, sau ca degradarea ce vine să compenseze procesele de diferentiere. Din acest punct de vedere, cu tot aspectul ei inevitabil, orice moarte nu e mai putin accidentală şi violentă, şi ea vine mereu din afară. Dar moartea are simultan un cu totul alt chip, de data aceasta în factorii individualizanti care dizolvă ego-ul: ea este atunci ca o "pul­ siune de moarte", putere internă care eliberează elementele individualizante ale formei Eului sau ale materiei ego-ului care le încorsetează. Am greşi dacă am confunda cele două chipuri ale mortii, ca şi cum pulsiunea de moarte s-ar reduce la o tendintă de creştere entropică, sau de Întoarcere la materia neÎnsufletită. Orice moarte este dublă, prin anularea marii diferente pe care o reprezintă în extensie, prin mişunarea şi eliberarea micilor diferente pe care ea le implică în intensitate. Freud sugera ipoteza următoare: organismul vrea să moară, dar el vrea să moară în felul lui, astfel că moartea care apare în mod real aduce întotdeauna prescurtări, prezintă un caracter exterior, accidental şi violent care repugnă unei vointe-de-a­ muri lăuntrice. Există o inadecvare necesară Între moartea ca eveniment empiric şi moartea ca "pulsiune", ca instantă trans­ cendentală. Freud şi Spinoza au amîndoi dreptate: unul în ce priveşte pulsiunea, celălalt în ce priveşte evenimentul. Voită dinăuntru, moartea vine mereu din afară, sub un alt chip, pasivă, accidentală. Sinuciderea este o Încercare de a adecva şi a face să coincidă aceste două chipuri care se eschivează. Însă cele două margini nu se Întîlnesc niciodată, fiecare moarte continuă să fie dublă. Pe de o parte, ea este "dediferentiere", care vine să compenseze diferentierile Eului, ale Ego-ului, într-un sistem de ansamblu care le uniformizează; pe de altă parte, ea este individuatie, protest al individului care nu s-a


397

recunoscut niciodată în limitele Ego-ului §i în cele ale Eului, fie ele universale. Mai este nevoie ca, în cadrul sistemelor psihice pe cale de explicare, să existe valori de implicare, adică centri de înf'aşurare care să adeverească factorii individualizanti. Ace§ti centri nu sînt firqte constituiti nici de Eu §i nici de Ego, ci de o structură cu totul diferită apartinînd sistemului Eu-Ego. Această structură trebuie desemnată sub numele de "celălalt". Ea nu numqte pe nimeni, ci doar pe mine pentru celălalt Eu §i pe celălalt Eu pentru mine. Grqeala teoriilor constă tocmai în faptul de a oscila tot timpul între un pol în care celălalt este redus la starea de obiect §i un pol în care el este redus la starea de subiect. Chiar §i Sartre se multumea să înscrie această oscilatie în celălalt ca atare, arătînd că celălalat devine obiect atunci cînd eu sînt subiect şi nu devine subiect fără ca eu să fiu la rîndul meu obiect. Astfel, structura celuilalt rămînea necu­ noscută, ca §i functionarea ei în sistemele psihice. Celălalt care nu este nimeni, dar este eu însumi pentru celălalt §i celălalt pentru mine însumi în două sisteme, CeLăLaLt a priori. se defi­ nqte în fiecare sistem prin valoarea sa expresivă, adică im­ plicită §i înf'aşurătoare. Să luăm în considerare de pildă, un chip înspăimîntat (în conditii de experientă în care eu nu văd, §i nu simt cauzele acestei spaime). Acest chip exprimă. o lume posi­ bilă - lumea înspăimîntătoare. Prin expresie, întelegem, ca întotdeauna, acea relatie care prezintă în mod esential o tor­ siune, între un exprimant §i un exprimat, astfel încît exprimatul nu există în afara exprimantului, de§i exprimantul se rapor­ tează la el ca la un cu totul altceva. Prin posibil, nu întelegem aşadar nici o asemănare, ci starea implicatului, a înfă§uratului în însă§i eterogeneitatea sa cu ceea ce îl înf'aşoară: chipul înspăimîntat nu seamănă cu ceea ce îl înspăimîntă, dar îl înfă­ §oară în starea de lume înspăimîntătoare. Există, în fiecare sistem psihic, o sumedenie de posibilităti în jurul realităţii; dar, pentru noi, cele posibile sînt Întotdeauna Ceilalti. Celălalt nu poate fi despărtit de expresivitatea care îl constituie. Chiar şi


398

atunci cînd considerăm corpul celuilalt ca pe un obiect, ure­ chile şi ochii săi ca pe nişte piese anatomice, ele nu Χi pierd orice expresivitate, deşi noi simplificăm la extrem lumea ex­ primată de ele: ochiul este o lumină implicată, ochiul este e�resia unei lumini posibile, iar urechea, a unui sunet posi­ bil 1. În mod concret însă, acestea sînt calitătile numite teqiare, al căror fel de existentă este mai întîi înr8§urat de celălalt. Dimpotrivă, Eul şi Ego-ul se caracterizează nemijlocit prin functii de desfăşurare sau de explicare: nu numai că ele simt calitătile în general ca fiind deja desfăşurate în întinderea sistemului lor, dar şi caută să explice,să desfăşoare lumea ex­ primată de celălalt, fie pentru a participa la ea, fie pentru a o dezminti (desfăşor chipul înspăimîntat al celuilalt, îl desfăşor Într-o lume înspăimîntătoare a cărei realitate mă cutremură, sau a cărei irealitate o dau în vileag). Dar aceste relatii de desfăşurare, care alcătuiesc atît ceea ce ne este comun cît şi ceea ce respingem la celălalt, îi dizolvă structura, şi îl reduc, într-un caz, la starea de obiect, iar în celălalt caz îl ridică la starea de subiect. Tocmai de aceea, pentru a-l percepe pe celălalt ca atare, ne vedem îndrituiti să cerem conditii de experientă speciale, oricît de artificiale ar fi ele: momentul în care exprimatul nu are încă (pentru noi) existentă în afara a ceea ce el exprimă. - Celălalt ca expresie a unei lumi posibile. Aşadar, într-un sistem psihic Eu-Ego, Celălalt functio­ nează ca centru de încolăcire, de înf'8§ urare, de implicare. El este de fapt reprezentantul factorilor individualizanli. Şi dacă este adevărat că un organism este ca şi o fiintă microscopică, lucrul este cu atît mai adevărat, în sistemele psihice pentru Celălalt. El formează creşterile locale de entropie, în timp ce explicarea celuilalt prin eu reprezintă o degradare conformă legii. Regula pe care o invocam anterior: să nu ne explicăm prea mult, însemna înainte de toate să nu ne explicăm prea mult cu celălalt, să nu-l explicăm prea mult pe celălalt, să mentinem valorile sale implicite, să multiplicăm lumea noastră populînd-o cu toti acei exprimati care nu există în afara exprimărilor lor.


399

Căci nu celălalt este un alt Eu, ci Eul este un altul, un Eu fisurat. Nu există iubire care să nu înceapă prin revelatia unei lumi posibile ca atare, înÎ3§urată în cel care o exprimă. Astfel, chipul Albertinei exprima un amalgam de plajă şi valuri: "Oare din ce lume necunoscută mă întrezărea?" Întreaga poveste a acestei iubiri exemplare, este îndelunga explicare a lumilor posibile exprimate de Albertine, şi care fac din ea cînd un subiect fascinant, cînd un obiect deceptionant. Este adevărat că celă­ lalt are la îndemînă un mijloc pentru a conferi o realitate lumilor posibile pe care le exprimă, independent de desfăşu­ rarea pe care le-am da-o noi. Acest mijloc este limbajul. Rostite de celălalt, cuvintele conferă o pozitie de realitate posibilului ca atare; de unde şi întemeierea minciunii înscrisă chiar în limbaj. Tocmai acest rol al limbajului în functie de valorile de implicare sau de centrii de înfăşurare îi conferă puterile pe care le are în sistemele cu rezonantă internă. Structura celuilalt şi functia corespunzătoare a limbajului reprezintă în mod efectiv manifestarea numenului, creşterea valorilor expresive, în sfir§it, această înclinare a diferentei spre interiorizare. Note 1. 2.

In legatură cu disimetria ca "raţiune suficientă", cf. Louis ROUGIER, En marge de Curie, de Carnot et d'Einstein (Chiron &1., 1922). J.-H. ROSNY, arnt (Boex-Borel), Les sciences et le pluralisme, A1can, 1922, p. 18: "Energetica arată că orice activitate derivă din diferenţe de temperatură, de potenţial, de nivel, după cum, de altfel; orice acceleraţie presupune diferenţe de viteză: după ctt se pare, orice energie calculabilă implică factori de forma E-E', fn care E şi E' ascund ei fnşişi factori de forma e-e' Cum intensitatea exprimă deja o diferenţă, ar fi necesar să definim mai bine ceea ce trebuie să Inţelegem prin aceasta şi, Indeosebi, să facem să se inţeleagă că intensitatea nu se poate compune din doi termeni omogeni, ci din cel puţin două serii de termeni eterogeni", In această frumoasă carte referindu-se la cantitătile intensive, Rosny dezvoltă două teze: 10 asemănarea presupune diferenţa, diferenţele srnt cele care se aseamănă; 20 "numai prin diferenţă se poate concepe fiinţa". ...

-


400

3.

4. 5.

6. 7.

8.

Rosny era prieten cu Cu rie. In opera sa romanescă, el inventează un fel de naturalism intensiv, care, in consecintă, se deschide spre cele două extremităti ale scării de intensitate, cavernele preistorice şi viitoarele spatii ale literaturii �e anticipatie. Cf. Val eur de la diff�rence (Revue philosophique), avril 1955), tn care Andr� LALANDE rezumă principalele sale teze. Pozitia lui Emile MEYERSON este tntru totul analoagă , deşi Meyerson evaluează total dife rit rolul şi sensul principiului l ui CarnoLlnsă acceptă acelaşi sistem de definitii. La fel şi A1bert CAMUS care, in Le Mythe de Sisyphe, t i invocă Pe Nietzsche, pe Kierkegaard şi pe Şestov, iosă e mult mai aproape de traditia lui Meyerson şi a lui Lalande. Ludwig BOLTZMANN,Lef"ons SW' liJ thiorie des gaz (trad. GALLOT­ TI et BE-NARD, Gauthier-Vil lars), L II, p. 251 sq. Andr� LALANDE, Les i1Jusions evolutionnistes (61. 1930, A1can), p. 347-348. Şi p. 378: "Producerea diferentei, lucru contrar legilor generale ale gindirii, este, rigu ros vorbind, in explicabilă ". UDn SELME, Principe de Carnot conlTeformule empirique de Clausius (Givors, 1917). A) In ceea ce priveşte Intăşu rarea sau "implicarea" adiDcimii ro per­ ceperea întinderii, cf. opera in gener al am d e i m portantă şi atn de putin cu noscută a lui Jacques PALIARD. (Paliard analizează formele de implicare, şi arată diferenta de natură dintre gIndirea pe care el o numeşte implicită şi cea expl i ci tă. Mai cu seamă Penste implicite et perception visueUe, Presses U niversitaires de France, 1949, p. 6: "Nu numai că există un implicit Infăşurat, dar mai există şi un implicit rnfăşur'Hor", şi p.46: "Această ştiintă implicită . . . ni s-a tnfătişat totodată ca un infăşu răto r, precum adincimea sau afirmarea sintetică a unui univers vizibil, şi ca un tofăşurat, cum stot m ultiplele sugestii conferind detaliilor un caracter conspirativ, multiplele relatii de distantiere In sinul adrncimii tnseşi...") B) Privitor la caracterul intensiv al perceptiei adtncimii, §i statutul calitAtii care decurge de aici, ef. Maurice PRADINES, Traiti de Psychologie gtneTaJe ( Presses Universitaires de France, 1 943), t 1, p. 405-431 şi 554-569. C) Iar din punct de vedere al ac tivitătii, In legătură cu spa tiul intensiv şi operatiile spaliale cu caracter intensiv, cf. Jea n PIAGET,Introduction il l'tpistimologie gtnitique (presses Universitaires de France, 1949), t. 1, p. 75 sq. şi 210 sq. Hermann COHEN, Konts Theorie der Erfahrung (20 61, DUmmler, 1885), § 428 sq. -In legătură cu rolul cantitătilor intensive In inter-


401

VUILLEMIN, L'heritage kontien et la revolution c opemicienne (Pres­ ses Universitaires de France, 1954), p. 183-202. 9. PlATON, Timeu, 35-37. 10. G. F. e. GRISS este �I care, In cadrul intuitionismului brouwerian, a creat şi dezvoltat ideea unei matematici fără negare: Logique des maJhi17Ulliques intuiti onnistes sans nigation (e. R. Ac. des Sc., 8 nov. 1948); Sur la negation, (Synth�, Bussum, Amsterdam, 1948-1949.) Despre notiunea de abatere, de distantă sau de diferentă pozitivă după Griss, ef. A HEYI1NG, Les fondemenlS mathematiques, Intuition­ nisme, Thiorie de ladernonstration (trad. FEVRIER, Gauthier-Villars). Paulette FEVRIER, Manifestations et sens de la notion de complhnentarite (Dialectica, 1948) - şi mai cu seamă Nicole DE­ QUOI,Axiomatique intuitionniste sans negation de la geometrie projec­ tive (Gauthier-Villars, 1955), În care autorul dă numeroase exemple de demonst ratii ale lui Griss fn opozitie cu demonstratiile care contin negatii Limitele acestei matematici, aşa cum le subliniază doamna F�ier, nu ni se par a proveni de la notiunea Jnsăşi de distantă sau de diferentă, ci numai de la teoria problemelor pe care Griss a alipit-o acesteia: cf. supra, cap. III. 11. In legătură cu adincimea, imaginile stereoscopice şi "rezolvarea an­ tinomiilor", ef. Raymond RUYER, Le reliefaxiologique et le sentiment de la profondeur (Revue de metaphysique et de morale, juillet 1956). I ar [n ce priveşte primatul "disparării In raport cu opozitia, ef. critica făcută de Gilbert SIMONDON "spa tiului hodologic" al lui Lewin: L 'individu et sa genese physicobiologique (presses Universitaires de France, 1964), p.232-234. 12. A10is MEINONG (Ober die Bedeutung des Weberschen Gesetzes, Zschr. f. Psych. IL Phys. d. Sinnesorg., XI, 1896) şi Bertrand RUSSELL (The Principles of mathemaJics, 1903, chap. 31) au subliniat distinctia dintre lungimi sau extensii şi diferente sau distante. Unele sfnt cantităti extensive divizibile fn păqi egale; celelalte sint cantităti de origine inten­ sivă, relativ indivizibile, adică care nu se divizează fără a-şi schimba natura. Leibniz este cel care a rntemelat primul teoria distantelor, legindu-Ie de spatiwn, şi opunrndu-le mărimilor extensiei. ef. Martial mJEROULT, Espace, point et vide chez Leibniz,RMM., 1946. 13. BERGSON defineşte durata, de la bun fnceput, ca o "multiplicitate", ca O divizibilitate, dar care nu se divizează fără să-şi schimbe natura: &sai SUT les donnies immidiates de la conscience (lEuvres, Editions du

pretarea kantianismului de către Cohen, cf. comentariile lui Jules

-

·

"

-


402

14.

Centenaire). p. 57 sq., şi mai ales MoJibe el memoire , p. 341- 342. Aşadar nu există numai o diferentă de natură Intre durată şi Intindere, ci durata se distinge de Intindere tot aşa cum diferenJele de natură se disting ele Insele de diferenJele de grad (două tipuri de "multipliciatte"). Totuşi, Intr-un alt mod, durata se confundă cu natura diferenJei şi, In această calitate, ea cuprinde toate gradele diferenJei: de unde şi reintroducerea unor intensităti interioare duratei, şi ideea unei coexistente In durată a tuturor gradelor de destindere şi de contractie (teză esentială din MoJibe el memoire şi din LA Pensie el le mouvant). Cu privire la reticenta grecilor, de pildă, In legătură cu veşnica relntoar­ cere, cf. Charles MUGLER Deux themes de la cosmologie grecque. deveniT cyclique el pluroJili des mondes (KIincksieck &1., 1953). Pierre KLOSSOWSKI a arătat legătura dintre veşnica relntoarcere , unele intensităti pure functionind ca "semne"; ef. Oubli et anamn� dans I'exptrience v&:ue de I'ttemel retour du Meme ro Nietzsche, Cahiers de Royaumonl, Editions de Minuit, 1967). 10 povestirea saLe Baphomel (Mereure, 1965), K1ossowski merge foarte departe ro descrierea acestei lumi a "suflurilor" intensive care constituie materia proprie a veşnicei relntoarceri. Ce. Gilbert SIMONDON, L'individu et sa gen� physiaH>iologique (presses Universitaires de France, 1964). In legătură cu viteza de aparitie a tipului formei specifice, cf. Edmood PERRIER,Les colonies animaJes el la formation des orgonismes (Mas­ son, &1.). p. 701 sq. - Perrier subliniază dependenta notiunii de specie de reproducerea sexuată: "Cu fiecare generatie nouă, caracterele c0mune capătă o fixitate din ce ro ce mai mare . . . Toate cercetările recente concordă In a dovedi că specia nu există In grupurile animale unde reproducerea se efectuează fără fecundatie prealabilă. Astfel, aparipa speciei este intim legată de cea a generatiei sexuate" (p. 701). A1bert DALCQ, L'Q!Uf el son dynamisme organisateur (A1bin MicbeI, 1941), p. 194 sq. LEIBNIZ, Principes de la Nature el de la GrtJce (1714), § 6. Fran�is MEYER, Probltmatique de l'ivohllion (presses Universitaires de France, 1954), p. 193: "Functionarea sistemului biologic nu este aşadar contrară termodinamicii, ea este doar exterioară cfmpului ei de aplicatie . . . " - F. Meyer aminteşte In acest sens Intrebarea lui Iordan: "Un mamifer e oare o fiintă microscopică?" (p. 228). Celălalt ca expresie, implicare şi Infăşurare a unei lumi "posibile": cf. Micbel TOURNIER, Vendredi ou les limbes du Pacifique, N.R.F., 1967. ,

15.

16.

17.

18. 19.

20.

21.


Concluzie

DIFERENŢĂ ŞI REPEI1Ţ1E Atîta vreme cît diferenta este supusă exigenţelor repre­ zentării, ea nu este gîndită în ea însăşi, şi nici nu poate fi. întrebarea: a fost ea "dintotdeauna" supusă acestor exigente, ii din ce motive?, trebuie examinată cu luare-aminte. Reiese însă că pureledisparate formează ori acel dincolo ceresc al unui intelect divin inaccesibil gîndirii noastre reprezentative, ori acest dincoace infernal, pentru noi de nepătruns, al unui Ocean al neasemănării. Oricum, diferenţa în ea însăşi pare să excludă orice raport dintre diferit şi un diferit care ar face-o gîndibilă. Gîndibilă, ea nu devine, pare-se, decît îmblînzită, adică supusă acelui cvadruplu corset al reprezentării: identitatea în concept, opozitia în predicat, analogia în judecată, asemănarea în per­ ceptie. Dacă există, 8§a cum a arătat atît de bine Foucault, o lume clasică a reprezentării, ea se defineşte prin aceste patru dimensiuni care o parcurg şi o coordoneaZă. Acestea sînt cele patru rădăcini al e principiului ratiunii: identitatea conceptului care se reflectă într-o ratia cognoscendi; opozitia predicatului, desfă§urată într-o ratia fiendi; analogia judecătii, distribuită într-o ratio essendi; asemănarea perceptiei, care determină o ratio agentii. Orice altă diferentă, orice diferentă care nu se înrădăcinează astfel, va fi fără măsură, necoordonată, neor­ ganică: prea mare sau prea mică, nu numai pentru a fi gîndită, ci şi pentru a fi. Încetînd să mai fie gîndire, diferenta se împrăş-


404

tie în nefiintă. De unde conchidem că diferenta în sine rămîne blestemată, şi că trebuie să ispă§ească, sau să fie răscumpărată sub speciile ratiunii care o fac acomodabilă şi gîndibilă, care fac Cl§adar din ea obiectul unei reprezentări organice. Cea mai mare strădanie a filozofiei a fost poate aceea de a făuri reprezentarea infinită (orgiacă). E vorba de a extinde reprezentarea pînă la acel prea mare sau prea mic al diferentei; de a deschide reprezentării o perspectivă nebănuită, adică de a născoci tehnici, teologice, ştiintifice, estetice care să-i îngă­ duie să integreze adîncimea diferentei în sine; de a face astfel încît reprezentarea să cucerească obscurul; să cuprindă volatili­ zarea diferentei prea mici şi dezmembrarea diferentei prea mari; să capteze puterea ametelii, a betiei, a cruzimii, şi chiar a mortii. Într-un cuvînt, e vorba de a strecura un pic din sîngele lui Dionysos în venele organice ale lui Apolo. Această stră­ danie a cuprins dintotdeauna lumea reprezentării. Suprema năzuintă a organicului este să devină orgiac şi să cucerească în-sinele. Acest efort a avut însă două momente culminante, cu Leibniz şi cu Hegel. Într-un caz, reprezentarea cucerc§te in­ fmitul, fiindcă o tehnică a infinitului mic cuprinde cea mai mică diferentă şi volatilizarea ei; în celălalt caz, fiindcă o tehnică a infinitului mare cuprinde cea mai mare diferentă şi sf'lrtecarea ei. Şi ambele sînt în concordantă, fiindcă problema hegeliană este şi aceea a disparitiei-volatilizării, iar problema leibniziană este şi aceea a sfirtecării. Tehnica lui Hegel constă în mişcarea contradictiei (diferenta trebuie să meargă pînă aici, să se întin­ dă pînă aici). Ea rezidă în faptul de a înscrie neesentialul în esentă, şi de a cuceri infinitul cu armele unei identităti sintetice finite. Tehnica lui Leibniz este o mişcare pe care trebuie să o numim vicedictie, ea constă în a edifica esenta pornind de la neesential, şi în a cuceri infinitul prin identitatea analitică infinită (diferenta trebuie să se adîncească pînă aici). Dar la ce servc§te oare să faci reprezentarea infinită? Ea îşi păstrează toate exigentele. Ceea ce se descoperă astfel, este doar un temei care raportează excesul şi defectul diferentei la identic,


405

la analog, la opus: ratiunea a devenit temei, adică ratiune care nu mai lasă să-i scape nimic. Nimic nu s-a schimbat însă, diferenta rămîne în continuare lovită de bles­ tem, s-au descoperit doar mijloace mai subtile şi mai desăvîI"§ite de a o face să ispăşească, sau de a o supune, de a o răscumpăra sub categoriile reprezentării. Astfel contradictia hegeliană pare să impingă diferenta pînă la capăt; acest drum însă, este cel fără ieşire care o readuce la identitate, şi datorită căruia identitatea este suficientă pen­ tru a o face să fie şi să fie gîndită. Căci numai în raport cu identicul, numai în functie de identic, contradictia este cea mai mare dife rentă. Betiile şi ametelile sînt simulate; obscurul este deja Iimpezit de la bun început. Nimic nu demonstrează mai bine acest lucru decît insipida monocentrare a cercurilor dia­ lecticii hegeliene. Şi poate că, într-un alt mod, acelaşi lucru trebuie spus despre conditia de convergentă în lumea leib­ niziană. Fie o notiune precum cea de necomposibilitate la Leibniz. Toată lumea recunoaşte că necomposibilul este ire­ ductibil la contradictoriu, iar composibilul este ireductibil la identic. Ba chiar în acest sens composibilul şi necomposibilui reprezintă dovada unei ratiuni suficiente specifice, şi a unei prezente a infinitului, nu numai în ansamblul lumilor posibile, ci în fiecare lume la alegere. E mai greu de spus în ce constă aceste noi notiuni. Or, ni se pare că, bunăoară, composibili­ tatea e constituită numai din următorul lucru: conditia unui maximum de continuitate pentru un maximum de diferentă, adică o conditie de convergentă a seriilor stabilite în jurul singularitătilor continuum-lui. Invers, necomposibilitatea lu­ oiilor se hotărăşte în vecinătatea singularitătilor care ar inspira serii divergente între ele. Într-un cuvînt, zadarnic devine repre­ zentarea infinită, căci ea nu dobîndeşte puterea de a afirma divergenJa şi nici descentrarea. Îi trebuie o lume convergentă, monocentrată: o lume în care nu eşti beat decît în aparentă, în care ratiunea îl face pe betiv şi cîntă o arie dionisiacă, dar aceasta e încă ratiunea "pură". Aceasta fiindcă ratiunea sufisuficientă,


406

cientă, sau temeiul, nu e decît mijlocul de a face să domnească identicul asupra infinitului însU§� şi de a -introduce în infinit continuitatea de asemănare, raportul de analogie, opozitia predicatelor. La aceasta se reduce 3§adar originalitatea ratiunii suficiente: să asigure mai bine supunerea diferentei acelei cvadruple subjugări. Marele pericol nu este 3§adar numai exi­ genta reprezentării finite, care constă în a fixa pentru diferenp un moment fericit, nici prea mare nici prea mic, între exces şi insuficientă; ci exigenta aparent contrară a reprezentării in­ finite, care pretinde că integrează infinitul mare şi infinitul mic al diferentei, excesul şi insuficienta însele. De fapt, tnJreaga alternativă dintre finit şi infinit se aplică total neadecvat dife­ rentei, fiindcă ea constituie doar antinomia reprezentării. De altminteri, am văzut acest lucru în legătură cu calculul: inter­ pretările finitiste moderne nu trădează natura diferentialului mai putin decît fostele interpretări infinitiste, fiindcă ambele lasă să le scape sursa extrapropozitională sau subreprezen­ tativă, adică "problema", din care calculul i§i trage puterea. Mai mult, e vorba de alternativa dintre Mic fi Mare, fie in reprezentarea finită care le exclude pe amîndouă, fie în reprezntarea infinită care vrea să le cuprindă pe amîndouă, ii pe una prin cealaltă - de această alternativă în general, care nu se potrivc§te nicidecum cu diferenta, fiindcă ea exprimă doar oscilările reprezentării în raport cu o identitate mereu dominantă, sau mai curînd oscilările identicului în raport cu o materie mereu rebelă, al cărei exces şi a cărei insuficientă cînd le respinge, cînd le integrează. Să ne întoarcem, în sfir§it, la Leibniz şi la Hegel în efortul lor comun de a duce reprezen­ tarea la infinit. Nu sîntem deloc siguri că Leibniz nu merge "cel mai departe" (fi că, dintre ei do� nu e cel mai putin teolog); conceptia sa despre Idee ca ansmablu de raporturi diferentiale şi de puncte singulare, felul său de a pomi de la neesential, şi de a construi esentele ca nişte centri de w3§urare în jurul singularitătilor, de presimtire a divergentelor, procedeul său de vicedictie, apropierea sa de o ratiune inversă Între distinct fi


407 clar, toate acestea arată de ce afundul vuieşte cu mai multă putere la Leibniz, de ce betia şi ameteala sînt aici mai putin simulate, obscuritatea mai bine sesizată, iar tărmurile lui Dionysos efectiv mult mai aproape. Oare din ce motiv a fost subordonată diferenta exigen­ telor reprezentării, finite sau infinite? &te corect să definim metafizica prin platonism, dar nu este suficient să definim platonismul prin distinctia dintre esentă şi aparentă. Prima distinctie riguroasă stabilită de Platon este cea dintre model şi copie; or, copia nu este nicidecum o simplă aparentă, de vreme ce ea întretine, cu ideea ca model, un raport interior spiritual, noologicşi ontologic. Cea de-a doua distinctie, şi mai profundă, este cea dintre copia însăşi şi fantasmă. &te limpede că Platon nu distinge, ba chiar nu opune modelul şi copia decît pentru a obtine un criteriu selectiv între copii şi simulacre, unele fiind întemeiate pe raportul lor cu modelul, iar celelalte descalificate fiind că nu suportă nici proba copiei, nici exigenta modelului. Aşadar, dacă există aparentă, atunci e vorba de a deosebi splendidele aparente apoliniene bine întemeiate, de alte apa­ rente, nesănătoase şi malefice, insinuante, care nu respectă nici temeiul nici Întemeiatul. Tocmai această vointă platoniciană de a exorciza simulacrul antrenează supunerea diferentei. Căci modelul nu poate fi definit decît printr-o pozitie de identitate ca esentă a Aceluiaşi (av'fo XaO av'fo); iar copia, printr-o trăsătură de asemănare internă în chip de calitate a Asemănă­ toiului. Şi fiindcă asemănarea este interioară, copia trebuie să întretină ea însăşi un raport lăuntric cu fiinta şi adevărul care să fie pentru ea analog cu raportul fată de model. Copia trebuie să se construiască, în sfîrşit, în cursul unei metode care, din două predica te opuse, să i-l atribuie pe cel care se potriveşte cu modelul. În toate aceste moduri, copia nu poate fi deosebită de sim ulacru decît subordonînd diferenta instantelor Acelu­ iaşi, Asemănătorului, Analogului şi apusului. Şi, fără îndoială, aceste instante nu se distribuie încă la Platon aşa cum o vor face în lumea desraşurată a reprezentării (pornind de la Aristotel).


408

Platon inaugurează, initiază, fiindcă el evoluează în cadrul unei teorii a Ideii care va face posibilă desfăşurarea reprezentării. Însă, tocmai că la el se afirmă o motivatie morală în toată puritatea: vointa de a elimina simulacrele sau fantasmele nu are altă motivatie decît morala. Ceea ce este 8§adar condamnat în simulacru, e tocmai acea stare a diferentelor libere oceanice, a distributiilor nomade, a anarhiilor încoronate, toată acea răutate care contestă atît notiunea de model cît şi pe cea de copie. Mai tîrziu, lumea reprezentării va putea uita mai mult sau mai putin originea sa morală, presupozitiile ei morale. Acestea din urmă vor continua totU§i să actioneze în cadrul distinctiei dintre originar şi derivat, dintre originar şi urmare, dintre temei şi întemeiat, care însufleteşte ierarhiile unei teo­ logii reprezentative prelungind complementaritatea modelu­ lui şi a copiei. Reprezentarea este locul iluziei transcendentale. Aceas­ tă iluzie are mai multe forme, patru forme întrepătrunse, care corespund îndeosebi gîndirii, sensibilului, Ideii şi fiintei. Într-adevăr, gîndirea se acoperă cu o "imagine", compusă din postulate care denaturează exercitiul şi geneza ei. Aceste pos­ tulate culminează cu pozitia unui subiect gînditor identic, ca principiu de identitate pentru conceptul în general. S-a produs astfel o alunecare, de la lumea platoniciană la lumea reprezen­ tării (de aceea îl puteam prezenta, şi de data aceasta, pe Platon ca fiind la originea, la răscrucea unei hotărîri). Prin urmare, "acel8§iul" Ideii platoniciene ca model, garantat de către Bine, a cedat locul identitătii conceptului originar, întemeiat pe subiectul gînditor. Subiectul gînditor conferă conceptului COD­ comitentii săi subiectivi, memorie, recognitiune, COD§tiintă de sine. Însă, tocmai viziunea morală despre lume se prelungeşte astfel, şi se reprezintă, în această identitate subiectivă afirmată ca simt comun (cogitatio natura universalis). AtuDci cînd dife­ renta este subordonată de subiectul gînditor identitătii concep­ tului (această identitate fie şi sintetică), ceea ce dispare e tocmai diferenta în gîndire, această diferentă de a gîndi cu


409

gîndirea, această genitalitate de a gîndi , această fIsură adîncă a Eului care îl aduce în situatia de a nu gîndi decît gîndindu-ş i propria pasiune şi chiar propria sa moarte în forma pură şi vidă a timpului. A restaura diferenta în gîndire, înseamnă a desface acest prim nod care constă În a reprezenta diferenta sub iden­ titatea conceptului şi a subiectului gînditor. Cea de-a doua iluzie priveşte mai curînd subordonarea diferentei asemănării. Aşa cum se distribuie ea în reprezentare, asemănarea nu mai are nevoie să fie exact cea dintre copie şi model, ci se lasă determinată ca asemănare a sensibilului (di­ vers) cu sine însuşi, astfel Încît identitatea conceptului să i se poată aplica şi să primească de la el, la rîndul ei, o posibilitate de specifIcare. Iluzia capătă forma următoare: diferenta tinde în mod necesar să se anuleze în calitc2tea care o acoperă, în acelaşi timp În care inegal ul tinde să se egalizeze în extensia în care se repartizează . Tema egalitătii sau a egalizării cantitative vine să o dubleze pe cea a asemănării şi a asimilării calitative. Am văzut că această iluzie este cea a "bunului-simt", com­ plementară iluziei precedente şi "simtului comun" al acesteia. Această iluzie este transcendentală, fIi ndcă este Întru totul adevărat că diferenta se anulează calitativ şi În extensie. E totuşi o iluzie, căci natura diferentei nu se află nici În calitatea care o acoperă, nici În întinderea care o explică. Diferenta este intensivă, ea se confundă cu adÎmcimea ca spatium neextensiv şi necalifIcat, matrice a inegalului şi a diferitului. Însă inten­ sitatea nu este sensibilă, ea este fiinta sensibilului în care diferitul se raportează la diferit. A restaura diferenta în inten­ sitate, ca fIintă a sensibilului, Înseamnă a desface cel de-al doilea nod, care subordona diferenta asemănătorului în per­ ceptie şi nu Îngăduia sesizarea ei decît cu conditia unei asimilări a diversului luat ca materie a conceptului identic. A treia iluzie priveşte negativul, şi felul în care acesta îşi subordonează diferenta, sub forma limitării ca şi sub cea a opozitiei. A doua iluzie pregătea deja această descoperire a unei mistificări a negativului: tocmai în calitate şi în întindere


41 0 se răstoarnă intensitatea, apare cu capul în jos, iar puterea ei de a afirma diferenta este trădată de figurile limitării calitative şi cantitative, ale opozitiei calitative ii cantitative. Limitările, opozitiile sînt jocuri de suprafată, în prima ii în a doua dimen­ siune, în timp ce adîncimea vie, diagonala, e populată cu dife­ rente fără negatie. Sub platitudinea negativului, se află lumea "disparării". Prin urmare, originea iluziei care supune diferen­ ta falsei puteri a negativului trebuie căutată, nu în lumea sensibilă însăşi, ci în ceea ce actionează în adîncime şi se

întruchipează în lumea sensibilă. Am văzut că Ideile sînt adevă­ rate obiectivităti, alcătuite din elemente şi din raporturi dife­ rentiale, ii dotate cu un mod specific - "problematicul". Pro­

blema definită astfel nu desemnează nicidecum o nqtiintă în subiectul gînditor, după cum nici nu exprimă vreun conflict, ci caracterizează în mod obiectiv natura ideatică aşa cum este.

Există aşadar unţltJ 011, dar pe care nu trebuie să-I confundăm

cu OVX 011, ii care înseamnă fiinta problematicului, nicidecum fiinta negativului: un NE expletiv, în locul unui "nu" al negatiei.

AcestţltJ 011 se numeşte astfel fIindcă el precedă orice afirmare; în schimb, el este pe deplin pozitiv. Ideile-probleme sînt mul­

tiplicităti pozitive, pozitivităti pline ii diferentiale, descrise prin

procesul determinării reciproce şi complete care raportează problema la condItiile sale. Tocmai faptul de a fI "pusă" (şi de

pe

a fi astfel raportată la conditiile sale, de a fi deplin deter­ minată) constituie pozitivitatea problemei. Este adevărat că,

din

acest punct de vedere, problema dă naştere la propozitii

care o efectuează ca răspunsuri sau cazuri de solutie. Aceste propozitii reprezintă la rîndul lor afirmatii, avînd ca obiecte diferente ce corespund raporturilor şi singularitătilor cîmpului

diferential. Tocmai în acest sens putem stabili o distinctie între pozitiv şi afirmativ, adică între pozitivitatea Ideii ca pozitie diferentială, şi afirmatiile la care dă ea naştere, care o întruchi­ pează şi o rezolvă. Despre cele din urmă nu trebuie să spunem

doar că sînt afirmatii diferite, ci afirmaJli. de diferenJe, în functie de multiplicitatea proprie fecărei Idei. Afirmatia, ca afirmatie


411

de diferentă, e produsă de pozitivitatea problemei, ca pozitie diferentială; afirmatia multiplă este generată de multiplicitatea problematică. Ţine de esenta afirmatiei, să fie în ea însă§i multiplă, şi să afirme diferenta. În ceea ce priveşte negativul, el este doar umbra problemelor deasupra afirmatiilor produse; alături de afirmatie, negatia apare ca un dublu neputincios, dar care este mărturia unei alte puteri, cea a problemei eficace şi persistente. Or, totul se întoarce pe dos dacă plecăm de la propozi­ tiile care reprezintă aceste afirmatii în conştiintă. Căci Ideea­ problemă este prin natura ei inconştientă: este extrapropozi­ tională, subreprezentativă, şi nu seamănă cu propozitiile ce reprezintă afirmatiile cărora le dă naştere. Dacă încercăm să reconstituim problema după imaginea şi asemănarea propozi­ tiilor conştiintei, atunci iluzia capătă formă, umbra se însufle­ teşte şi pare să dobîndească o viată autonomă: s-ar zice că ori� afirmatie trimite la negativul ei, nu are "sens" decît prin nega rea ei, în acelaşi timp în care o negatie generalizată, unOVX ov, ia locul problemei şi al acestui,ull ov al ei. Şi acum începe lunga poveste a unei denaturări a dialecticii, care îşi află punctul culminant la Hegel, şi care constă în a substitui actiunea negati­ vului jocului diferentei şi al diferentialului. În loc de a fi definită printr-o (ne)fiintă ca fiintă a problemelor şi a întrebărilor, instanta dialectică este acum definită printr-o nefiintă ca fiintă a negativului. Complementaritătii pozitivului şi a afirmativului, a pozitiei diferentiale şi a afirmării diferentei, se substituie falsa geneză a afirmatiei, produsă de negativ şi ca negare a negatiei. Şi, la drept vorbind, toate acestea nu ar însemna nimic fără implică riie practice şi presupozitiile morale ale unei astfel de denaturări. Am văzut tot ceea ce înseamnă această valorizare a negativului, spiritul conservator al unui atare demers, felul în care sîntem în acest caz îndepărtati de la cea mai înaltă obligatie cea care constă în a determina problemele, în a le conferi puterea noastră de decizie şi de creatie. De aceea conflictele, opozitiile, contradictiile ni s-au părut a fi efecte de suprafată, ­

-


412

epifenomene ale conştiintei, în timp ce incoD§tientul trăie§te din probleme şi din diferente. Istoria nu trece prin negatie, şi prin negarea negatiei, ci prin puterea de decizie a problemelor şi prin afirmarea diferentelor. Ceea ce nu înseamnă că ea este mai putin sîngeroasă şi mai putin crudă. Numai umbrele istoriei trăiesc din negatie; iD§ii adevărati participă la ea cu toată puterea unui diferential mărturisit, a unei diferente afirmate; ei trimit ce e umhră la umbră, şi nu tăgăduiesc decît ca o consecintă a unei pozitivităti şi a unei afirrnări prime. A§a cum spune Nietzsche, la ei afirmati a este primă, ea afirmă diferenta, iar negativul e doar o consecintă, un reflex în care se dublează afirmaţia 1. De aceea adevăratele revolutii au şi un aer de sărbătoare. Contradicţia nu este arma proletariatului, ci mai curînd modul în care burghezia se apără şi se autoconservă, umbra în spatele căreia ea îşi mentine pretentia de a hotărî în toate problemele. Contradictiile nu sînt "rezolvate", ci risipite, prin captarea problemei care nu făcea decît să-şi proiecteze umbra în cadrul lor. Negativul este pretutindeni reactia coD§­ tiinţei, denaturarea adevăratului agent, a adevăratului actor. De aceea, atîta timp cît rămîne în limitele reprezentării, filozo­ fia este prada antinomiilor teoretice care sînt cele ale conştiin­ ţei. Alternativa: diferenta trebuie oare concepută ca limitare cantitativă sau opozitie calitativă? nu este mai putin lipsită de sens ca alternativa dintre Mic şi Mare. Căci, limitare sau opozi­ ţie, diferenţa este pe nedrept asimilată cu o nefiintă negativă. De unde o altă alternativă iluzorie: ori fiinta este pozitivitate plină, afirmatie pură, Însă atunci nu există diferentă, fiinta este nediferenţiată; ori fiinta prezintă diferenţe, este Diferentă, şi atunci există nefiinţă, o fiintă a negativului. Toate aceste an­ tinomii sînt legate, şi ele depind de aceeaşi iluzie. Trebuie să spunem totodată că fiinta este pozitivitatea plină şi afirmaţia pură, dar că există (ne)fiintă, care este fiinta problematicului, fiinţa problemelor şi a întrebărilor, nicidecum fiinta negativu­ h.ii. într-adevăr, originea antinomiilor este aceasta: de îndată ce nu se tine seamă de natura problematicului, şi de multi-


413

plicitatea care define§te o Idee, de îndată ce Ideea este redusă la Acel�i, sau la identitatea unui concept, negativul Χi ia atunci avînt. în locul procesului pozitiv al determinării În Idee, e determinată aparitia unui proces de opozitie a predicatelor contrare, sau de limitare a predicatelor prime. A restaura diferentialul în Idee, iar diferenta în afirmatia care decurge din ea, înseamnă a rupe această legătură nedreaptă care subor­ donează diferenta negativului. A patra iluzie, În sfîrşit, prive§te subordonarea diferentei analogiei judecătii. într-adevăr, identitatea conceptului nu ne dă încă o regulă de determinare concretă; ea se prezintă doar ca identitate a conceptului nedeterminat, Fiinta sau Eu sînt (acel Eu sînt despre care Kant afirma că este perceperea sau sentimentul unei existen te independent de orice determinare). Trebuie aşadar ca nişte concepte ultime sau predicate prime, originare, să fie afirmate ca determinabile. Le recuno8§tem după faptul că fiecare Întretine cu fiinta un raport lăuntric: tocmai În acest sens conceptele sînt nişte analoage, sau FIinta este analoagă în raport cu ele, şi dobînde§te totodată iden­ titatea unui simt comun distributiv şi a unui bun-simt ordinal (am văzut că analogia are două forme, care se întemeiază nu pe egalitate, ci pe interioritatea raportului de judecată). Re­ prezentării nu îi este 8§adat suficient să se întemeieze pe identitatea unui concept nedeterminat, trebuie ca identitatea să fie ea însăşi reprezentată de fiecare dată într-un anumit număr de concepte determinabile. Aceste concepte originare, în raport cu care Fiinta este distributi"y'ă şi ordinală, se numesc genuri de fiintă sau categorii. Or, sub imperiul lor, nişte con­ cepte derivate specifice pot, la nndule, să fie determinate de o metodă de diviziune, adică de jocul unor predicate contrare în fiecare gen. Astfel, diferentei i se atribuie două limite, sub două chipuri ireductibile dar complementare, care marchează cu exactitate apartenenta ei la reprezentare (Marele şi Micul); categoriile ca concepte a priori şi conceptele empirice; concep­ tele determinabile originare şi conceptele derivate determina-


41 4

te; analoagele şi opusele; marile genuri şi speciile. Această distributie a diferentei, întru totul relativă la exigentele repre­ zentării, apartine în mod esential viziunii analogice. Insă aceas­ tă formă de distributie comandată de categorii ni s-a părut că trădează şi natura Fiintei (în chip de concept colectiv şi car­ dinal), şi natura distributiilor înseşi (ca distributii nomade, şi nu sedentare sau fixe), şi natura diferentei (ca diferentă individua­ Iizantă). Căci individul nu este şi nu mai este gîndit ca purtător de diferente în general, şi în acelaşi timp Fiinta se repartizează ea însăşi în formele fixe ale acestor diferente şi se afirmă, analogic, despre ceea ce este. Trebuie să constatăm însă că cele patru iluzii ale repre­ zentării nu deformează mai putin repetitia decît denaturează diferenta; şi aceasta, din motive comparabile în anumite privin­ te. În primul rînd, reprezentarea nu dispune de nici un alt criteriu direct şi pozitiv pentru a deosebi repetitia de ordinea generalitătii, asemănare sau echivalentă. De aceea repetitia este reprezentată ca o asemănare perfectă sau o egalitate extremă. într-adevăr, - şi acesta este al doilea punct - repre­ zentarea nu invocă mai putin identitatea conceptului pentru a explica repetitia decît pentru a întelege diferenta. Diferenta este reprezenată în conceptul identic, şi, prin aceasta, ea este redusă la o diferentă pur şi simplu conceptuală. Dimpotrivă, repetitia este reprezentată în afara conceptului, ca o diferentă fără concept, dllr întotdeauna sub presupoziJia unui concept identic: astfe� există repetitie atunci cînd nΧte lucruri se disting in numero, în spatiu şi în timp, conceptul lor [tind acelaşi. Aşadar, prin una şi aceeaşi mişcare identitatea conceptului în reprezentare cuprinde diferenta şi se extinde la repetitie. De aici decurge al treilea aspect: este evident că repetitia nu mai poate primi decît o explicatie negativă. E vorba, într-adevăr, de a explica posibilitatea unor diferente fără concept. Sau vom invoca o limitare logică a conceptului în fiecare din momentele sale, adică un "blocaj" relativ, astfel că, oricît de departe am împinge comprehensiunea conceptulu� întotdeauna există o


415

infinitate de lucruri ce pot să-i corespundă, de vreme ce nicio­ dată nu vom ajunge, În fapt, la infinitul acestei comprehensiuni care ar face din orice diferentă o diferentă conceptuală. Dar iată că astfel repetitia nu este explicată decît în functie de o limitare relativă a reprezentării pe care o avem despre concept; şi tocmai din acest punct de vedere ne lipsim cu bună ştiintă de orice mijloc de a deosebi repetitia de simpla asemănare. Sau, dimpotrivă, vom invoca o opozitie reală, aptă să impună con­ ceptului un blocaj natural absolut, fie atribuindu-i o com­ prehensiune în mod necesar finită de drept, fie definind o ordine exterioară comprehensiunii conceptului chiar infinită fiind, fie recurgînd la forte ce se opun concomitentilor subiec­ tivi ai conceptului infinit (memorie, recognitiune, conştiintă de sine). Am văzut cum aceste trei cazuri păreau şă-şi afle ilus­ trarea în conceptele nominale, conceptele naturii şi conceptele libertătii - în cuvinte, în natură şi în inconştient. Şi în toate aceste cazuri, datorită distinctiei dintre blocajul natural absolut şi blocajul artificial sau logic, avem fără îndoială posibilitatea de a distinge repetitia de simpla asemănare, de vreme ce lucrurile se spune că se repetă atunci cînd ele se deosebesc sub un concept absolut acelaşi. Totuşi, nu numai această distinctie, ci repetitia însăşi sînt explicate aici într-un fel cu totul negativ. Limbajul ("on") repetă, deoarece cuvintele ("on"), nu sînt reale, fiindcă nu avem altă definitie decît nominală. Natura ("on") repetă, fiindcă materia ("on") nu are interioritate, fiind­ că lumea este partes extra partes. Inconştienul ("on") repetă, fiindcă eul ("on") refulează, fiindcă Sinele ("on") nu are capa­ citate de rememorare, de recognitiune şi nici conştiintă de sine - în ultimă instantă fiindcă nu avem instinct, instinctul fiin d concomitentul subiectiv al speciei. Într-adevăr, întotdeauna repetăm în functie de ceea ce nu sîntem şi nu avem. Repetăm fiindcă nu auzim. După cum spunea Kierkegaard, aceasta e repetitia surdului, sau mai curînd pentru surzi, e surditatea cuvintelor, surditatea Naturii, surditatea inconştientului. For­ tele care asigură repetitia, adică multiplictatea lucrurilor


416

pentru un concept absolut acelaşi, nu pot fi determinate decît negativ în reprezentare. Fiindcă, în al patrulea rînd, repetitia nu se defineşte numai în raport cu identitatea absolută a unui concept, ea trebuie, într-un anumit fel, să reprezinte ea însăşi acest concept identic. Aici se produce un fenomen corespunzător analogiei judecăţii. Repetitia nu se multumeşte să multiplice exemplare­ le sub acelaşi concept, ea scoate conceptul în afara sa, şi îl determină să existe în tot atîtea exemplare, hic et nuc. Ea fragmentează identitatea însăşi, aşa cum Democrit a fragmen­ tat şi a multiplicat în atomi Fiinta-Unu a lui Parmenide. Sau, mai curînd, multiplicarea lucrurilor sub un concept absoluţ identic are drept consecintă diviziunea conceptului în lucruri absolut identice. Materia este cea care realizează această stare a conceptului în afara sa, sau a elementului în afara sa, sau a elementului repetat la nesfif§it. De aceea modelul repetitiei se confundă cu materia pură, ca fragmentare a identicului sau repetiţie a unui minimum. Repetitia are aşadar un sens prim din punct de vedere al reprezentării, acela al unei repetitii materiale şi nude, repetitie a aceluiaşi (şi nu numai sub acelaşi concept). Toate celelalte sensuri vor fi derivate din acest model extrinsec. Adică: de fiecare dată cînd întîlnim o variantă, o diferentă, o deghizare, o deplasare, vom spune că este vorba de repetiţie, dar numai într-un fel derivat şi prin "analogie". (Chiar şi la Freud. prodigioasa conceptie a repetitiei în viata psihică nu e doar dominată de o schemă a opozitiei în teoria refulării, ci· şi de un model material în cea a pulsiunii de moarte.) Totuşi, acest model material extrinsec ia repetitia gata făcută, o prezintă unui spectator care o oontemplă din afară; el suprimă acea consistentă în care, pînă şi în materie şi în moartea msăşi, repetitia se elaborează şi se constituie. De unde şi, dimpotrivă, îdcercarea de a reprezenta deghizarea şi depla­ sarea ca elemente constituente ale repetitiei. Atunci, însă, cu conditia de a confunda repetitia cu analogia însăşi. Identitatea nu mai este cea a elementului ci, conform semnificatiei traditio-


417

nale, cea a unui raport între elemente distincte, sau a unui raport între raporturi. Adineauri, materia fizică dădea repe ti­ tiei sensul eiprim, iar celelalte sensuri (biologic, psihic, metafi­ zic.. . ) se afirmau prin analogie. Acum, analogia prin ea însăşi este materia logică a repeti�iei, şi îi dă acesteia un sens dis­ tributiv2. Dar aceasta se întimplă întotdeauna în raport cu o identitate gîndită, cu o egalitate reprezentată, astfel încît repe­ titia rămîne un concept al reflectiei, care asigură distributia §i deplasarea termenilor, transportul elementului, dar numai în reprezentare pentru un spectator încă extrinsec. * *

*

A întemeia, înseamnă a de termina. Dar în ce constă oare determinarea, şi pe ce se exer cită ea? Temeiul este operatiunea logos ului sau a ratiunii suficiente. Ca atare, el are trei sensuri. În primul său sens, temeiul este Acelaşiul sau IdenticuL El beneficiază de identitatea supremă, cea care se presupnn� că apartine Ideii, acea aV'w Xa() avro. Ceea ce el este, CCC3 ce el are, el este şi îl are întîi de toate. Şi cine ar putea fi curajos dacă nu Curajul, cine ar putea fi virtuos dacă nu Vil1utea? Ceea ce temeiul are de întemeiat, este aşadar numai pretentia celor ce vin după aceea, a tuturor celor care, în cel mai bun caz, vor poseda în al doilea rind. Ce'!a ce revendică un temei, ceea ce recurge la un temei, este întotdeauna o pretentie, adică o "imagine": de pildă, pretentia oamenilor de a fi curajoşi, de afi virtuoşi - într-un cuvînt, de a avea parte, de a participa (p.eT:eXf:lV, înseamnă a avea după aceea). Distingem astfel t�meiul ca Esentă ideatică, întemeiatul ca Pretendent sau pretentie, şi acel lucru la care se referă pretentia, adică exact Calitatea pe care temeiul o posedă în primu1 rind, şi pe care pretendentul, dacă este întemeiat, o va posed?- în al doilea rînd. Această calitate, obiectul pretentiei, este diferenta logod­ nica, Ariadna. Esenta ca temei, este identicul în măsura în care cuprinde în mod originar diferenta fată de obiectul său. Înte-


418

meierea îl face pe pretendent asemănător temei ului, acesta îi dă din interior asemănarea şi, prin aceasta, sub această con­ ditie, îi face parte la calitate, la obiectul la care pretinde. Asemănător cu acel8§i, despre pretendent se afirmă că sea­ mănă; însă această asemănare nu este o asemănare exterioară cu obiectul, ci este o asemănare lăuntrică cu temeiul însuşi. Trebuie să semeni cu tatăl ca să obtii fata. Diferenta este gîndită aici sub imperiul principiului Acelui8§i şi al conditiei asemănării. Şi vor exista pretendenti în al treilea, al patrulea, al cincilea rînd, tot atîtia CÎte imagini întemeiate în ierarhia acestei asemănări interioare. Tocmai de aceea temeiul triază, făcînd În acel8§i timp diferenta Între pretendentii înşişi. Fiecare imagine sau pretentie bine întemeiată se numeşte re-prezen­ tare (icon), de vreme ce prima în ordinea ei este deja a doua în sine, În raport cu temeiul. În acest sens, 8§adar, Ideea inau­ gurează sau Întemeiază lumea reprezentării. În ceea ce pri­ veşte imaginile rebele şi fără asemănare (simulacrele), ele sînt eliminate, îndepărtate, denuntate ca fiind neîntemeiate, ca fal§i pretendenti. Î ntr -un al doilea sens, odată ce lumea reprezentării a fost instaurată, temeiul nu se mai defineşte prin identic. Identicul a devenit caracterul intern al reprezentării înseşi, după cum asemănarea a devenit raportul său exterior cu lucrul. Identicul exprimă acum o pretentie care trebuie la rîndul ei Întemeiată. FlÎndcă obiectul pretentiei nu mai este diferenta în chip de calitate, ci ceea ce este prea mare şi prea mic în diferentă, excesul şi insuficienta, adică infinitul. Ceea ce trebuie înte­ meiat, e tocmai pretentia reprezentării de a cuceri infinitul, pentru a nu datora fata decît sieşi şi a pune stăpînire pe inima diferentei. Acum nu imaginea se străduieşte să cucerească diferenta 8§a cum părea ea la început cuprinsă în identic ci, dimpotrivă, identitatea caută să cucerească ceea ce nu cuprin­ dea din diferentă. A întemeia nu mai înseamnă a inaugura şi a face posibilă reprezentarea, ci a face reprezentarea infinită. Te­ meiul trebuie să actioneze acum în sînul reprezentării, pentru


419

a-i extinde limitele la infinitul mic ca şi la infinitul mare. Aceas­ tă operatie este efectuată printr-o metodă care asigură o mono­ centrare a tuturor centrilor posibili şi finiti de reprezentare, o convergentă a tuturor punctelor de vedere finite ale repre­ zentării. Această operatie exprimă ratiunea suficientă. Aceasta nu este identitatea, ci modul de a subordona identicului, şi celorlalte exigente ale reprezentării, ceea ce le scăpa din dife­ rentă în primul sens. Cele două semnificatii ale temeiului se reunesc totU§i într-o a treia. Într- adevăr, a întemeia înseamnă întotdeauna a îndoi, a încovoia, a încovriga - a orîndui anotimpurile, anii şi zilele. Obiectul pretentiei ( calitatea, diferenta) este astfel prins în cerc; unele arcuri de cerc se disting în măsura în care temeiul stabile§te, în cadrul devenirii calitative, anumite staze, mo­ mente, opriri cuprinse între cele două extreme care sînt mai multul şi mai putinul. Pretendentii sîrit distribuiti în jurul cer­ cului mobil, fiecare primind lotul corespunzător meritelor vie­ tii sale: o viată este asimilată aici cu un strict prezent care are pretentie la o portiune de cerc, care "contractează" această portiune, care se alege de aici cu o pierdere sau un cΧtig în ordinea lui mai mult şi a lui mai putin în functie de propria sa înaintare sau regresie în ierarhia imaginilor (un alt prezent, o altă viată contractează o altă portiune). Se vede clar cum, în platonism, circulatia cercului şi distributia loturilor, ciclul şi metempsihoza, formează punerea la încercare sau loteria te­ meiului. însă, încă la Hegel, toate începuturile posibile, toate prezenturile se repartizează în cercul unic neîntrerupt al unui principiu care întemeiază, şi care le cuprinde în centrul său după cum le distribuie şi pe circumferinta sa. Iar la Leibniz, composibilitatea însăşi este un cerc de convergentă în care se distribuie toate punctele de vedere, toate prezenturile care compun lumea. A întemeia, în acest al treilea sens, înseamnă a reprezenta prezentul, adică a determina ivirea şi trecerea lui în reprezentare (finită sau infinită). Temeiul apare atunci ca Memorie imemorială sau Trecut pur, trecut care nu a fost


420

niciodată prezent el însU§i, care mijl<>Ce§te aşadar trecerea prezentului, şi în raport cu care toate prezenturile coexistă în cerc. A întemeia, înseamnă Întotdeauna a întemeia reprezen­ tarea. Dar cum să explici o ambiguitate esentială întemeierii? S-ar putea spune că ea este atrasă de reprezentarea pe care o întemeiază (în aceste trei sensuri) şi, în acelaşi timp, dim­ potrivă, aspirată de către un dincolo. Ca şi cum ar şovăi, între căderea sa în întemeiat şi înghitirea sa într-un hău. Am văzut acest lucru pentru temeiul-Memorie: acesta tinde el însU§i să fie reprezentat ca un·fost prezent, şi să reintre ca element în cercul pe care îl organizează în principiu. Şi nu este acesta oare caracterul cel mai general al temeiului, anume că acest cerc pe care îl organizează este şi cercul vicios al "dovezii" în filozofie, unde reprezentarea trebuie să dovedească ceea ce o dovedeşte pe ea, aşa cum la Kant posibilitatea experientei serveşte ca dovadă propriei dovezi? Cînd, dimpotrivă, memoria transcen­ dentală domină propriul său vertij, şi prezervă ireductibilitatea trecutului pur la orice prezent care trece în reprezentare, ea o face în vederea dizolvării acestui trecut pur într-un alt fel, şi desfacerii cercului în care el distribuia neaşteptat de simplu diferenta şi repetitia. Astfel, cea de-a doua sinteză a timpului, cea care îi unea pe Eros şi pe Mnemosina (Eros în chip de căutător de amintiri, Mnemosina ca tezaur al trecutului pur), se autodepăşeşte şi se răstoarnă într-o a treia sinteză care pune fată în fată, sub forma timpului vid, o pulsiune de moarte desexualizată şi un eu narcisic esential amnezic. Şi cum s-ar putea evita ca temeiul, în cele bei sensuri ale sale, să nu fie contestat de puterile divergentei şi ale descentrării, ale simu­ lacrului însuşi, care răstoarnă falsele distributii, falsele repeti­ tii, ca şi falsul cerc şi falsa loterie? Lumea temei ului este minată exact de ceea ce ea caută să excludă, de simulacrul care o aspiră şi o fărîmitează. Iar atunci cînd temeiul, în primul său sens, revendică ideea, o face cu conditIa de a-i împrumuta acestuia o identitate pe care nu o are prin ea însăşi, care îi vine doar de


421

la exigentele a ceea ce ea pretinde să dovedească. Ideea nu implică nicidecum o identiate, după cum procesul său de ac­ tualizare nu se explică deloc prin asemănare. Sub acest "ace­ laşi" al Ideii murmură o întreagă multiplicitate. Şi fără îndoială, descrierea Ideii ca o multiplicitate-substantiv, ireductibilă la acelaşi sau la Unu, ne-a demonstrat că ratiunea suficientă este în stare să se autocreeze, independent de exigentele repre­ zentării, în parcursul multiplului ca atare, determinînd elemen­ tele, raporturile şi singularitătile corespunzătoare Ideii, sub triplul chip al unui principiu de determinabilitate, de deter­ minare reciprocă şi de determinare completă. Însă, pe ce fo nd se produce şi actionează această ratiune multiplă, în ce necuge­ tare se cufundă ea, de la ce joc, de la ce loterie de tip nou îi vin oare singularitătile şi distributiile ireductibile la tot ceea ce am văzut pînă acum? Cu alte cuvinte, rafiunea suficientă, temeiul este surprinzător de cotit. Pe de o parte, el înclină spre ceea ce întemeiază, spre formele reprezentării. Pe de altă parte însă, el coteşte şi merge de-a dreptul într-un hău, dincolo de temeiul care rezistă tuturor formelor şi nu se lasă nicidecum reprezen­ tat. Dacă diferenţa este logodnica, Ariadna, ea trece de la Tezeu la Dionysos, de la principiul care Întemeiază la univer­ sala "destemeiere". Aceasta fiindcă a întemeia, înseamnă a determina nede­ terminatul. Dar operatia nu e deloc simplă. Atunci cînd deter­ minarea "a" se exercită, ea nu se multumeşte să dea o formă, să informeze nişte materii sub conditia categorii1or. Ceva de la fund urcă la suprafată, urcă fără să capete formă, mai curînd insinuÎndu-se printre forme, existentă autonomă fără chip, bază informală. Acest fund ridicat acum la suprafată se numq­ te profund, fără-fund. Invers, formele se descompun atunci CÎnd se reflectă în el, orice relief se destramă, chipurile mor toate, mai dăinuie doar linia abstractă ca determinare absolut adecvată nedeterminatului, ca fulger totuna cu noaptea, ca acid totuna cu baza, distinctie adecvată obscuritătii întregi: monstru. (O determinare care nu se opune nedeterminatului,


422

şi care nu îl limitează.) De aceea cuplul materie-formă este cu totul nesatisfăcător pentru a descrie mecanismul determinării; materia este deja informată, forma nu mai poate fi separată de modeleul species sau morphe, ansamblul se află sub protectia categoriilor. De fapt, acest cuplu este interior reprezentării, şi el defineşte starea sa initială, fIXată de Aristotel. Este deja un progres să putem invoca complementaritatea dintre fortă şi fond, ca ratiune suficientă a formei, a materiei şi a legăturii lor. Dar mult mai profund şi mai amenintător este cuplul format de linia abstractă şi de acest fără-fund care dizolvă materiile şi destramă modelele. Ca determinare pură, ca linie abstractă, gîndirea trebuie să Înfrunte acest fără-fund care este nedeter­ minatul. Acest nedeterminat, acest fără-fund, este tot atît de bine animalitatea propriei gîndiri, genitalitatea gîndirii: nu cutare sau cutare formă de animal, ci prostia. Căci, dacă gîndi­ rea nu gîndeşte decît presati şi silită să o facă, dacă ea rămîne bleagă atîta timp cît nimic nu o sileşte să gîndească, oare ceea ce o obligă să gîndească nu e cumva şi existenta prostiei, anume că ea nu gîndeşte atîta timp cît nimic nu o fortează să gîndească? Să reaminim cuvintele lui Heidegger: "Ceea ce ne dă cel mai mult de gîndit, este faptul că încă nu gîndim". Gîndirea este cea mai înaltă determinare, înfruntînd atît pros­ tia cît şi nedetQ'IIlÎnatul care îi este adecvat. Prostia (şi nu eroarea) constituie cea mai Ir are neputintă a gîndirii; dar şi izvorul celei mai înalte puteri a sa în ceea ce o sileşte să gîndească. Avem, ca pildă, prodigioasa aventură a lui Bouvard şi Pecuchet, sau jocul dintre nonsens şi sens3. Astfel că nedeter­ minatul şi determinarea rămîn la egalitate, fără să înainteze, unul potrivindu-se mereu celuilalt. Ciudată repetitie, care îi aduce şi pe unul şi pe cealaltă la vîrtelnită sau mai degrabă la acelaşi pupitru dublu. Şestov vedea în Dostoievski încheierea, adică împlinirea şi ivirea Criticii rafiunii pure. Să ni se îngăduie o clipă să vedem în Bouvard şi Pecuchet încheierea Discursului asupra metodei. Cogito-ul este cumva o prostie? Aici avem în mod necesar un nonsens în măsura în care această propozitie


423

pretinde că se enuntă, pe sine şi sensul ei. Dar avem şi un contrasens (şi Kant arăta acest lucru) în măsura în care deter­ minarea Eu gîndesc pretinde că se referă nemijlocit la existenta nedeterminată Eu sînt, fără a indica forma sub care nedeter­ minatul este determinabil. Subiectul cogito-ului cartezian nu gîndeşte, el are doar posibilitatea de a gînd� şi rămîne aşa, prostit, în sînul acestei posibilităti. Îi lipseşte forma deter­ minabilului: nu o specificitate, nu o formă specifică informînd o materie, nu o memorie informînd un prezent, ci forma pură şi vidă a timpului. Aşadar, tocmai forma vidă a timpului intro­ duce, constituie Diferenta în gîndire, pornind de la care ea gîndeşte, ca diferentă dintre nedeterminat şi determinare. Ea este cea care repartizează, de o parte şi de alta a ei înseşi, un Eu fisurat de linia abstractă, un eu pasiv ieşit dintr-un hău pe care îl contemplă. Ea este cea care dă naştere lui a gîndi în gîndire, căci gîndirea nu gîndeşte decît cu diferenta, în jurul acestui punct de destemeiere. Prin urmare diferenta, sau forma determinabilului, asigură functionarea gîndirii, adică a întregului mecanism al nedeterminatului şi al determinării. Teoria gîndirii este ca şi pictura, ea are nevoie de această revolutie care o face să treacă de la reprezentare la arta abs­ tractă; acesta e obiectul unei teorii a gîndirii fără imagine. Reprezentarea, mai ales atunci cînd se ridică spre infinit, e străbătută de un presentiment al afundului Dar fiindcă ea s-a făcut infinită pentru a lua asupra ei diferenta, ea reprezintă afundul ca un hău absolut nediferentiat, un universal fără diferentă, un neunde de beznă nesimtitor. Fiindcă reprezen­ tarea a început să lege individuatia de forma Eului şi de materia eului. într-adevăr, pentru ea, Eul nu este doar forma de in­ dividuatie superioară, ci principiul de recognitiune şi de iden­ tificare pentru orice judecată de identificare referitoare la lucruri: "Este aceeaşi ceară . . . " Pentru reprezentare, trebuie ca orice individualitate să fie personală (Eu), şi orice singularitate, individuală (Ego). Acolo unde încetăm să spunem Eu, înce­ tează aşadar şi individuatia, şi acolo unde încetează individua-


424

tia. încetează şi orice singularitate posibilă. În acest caz, este imperios ca afundul să fie reprezentat ca lipsit de orice diferen­ tă. de vreme ce este fără individualitate §i fără singularitatc. Aceasta se vede încă la Schelling, la Schopenhauer, sau chiar în primul Dionysos, cel din Naşterea tragediei: afundul, în cazul lor, nu suportă diferenta. Cu toate acestea, eul ca eu pasiv nu este decît un eveniment ce se petrece în cîmpuri de individuatie prealabile: el contractă şi contemplă factorii individualizanti dintr-un asemenea cîmp, şi se constituie la punctul de rezo­ nantă al seriilor lor. De asemenea, Eul ca Eu fisurat lasă să se strecoare toate Ideile definite prin singularitătile lor, prea­ labile ele însele cîmpurilor de individuatie. Individuatia ca diferenţă individualizantă nu este mai putin un ante Eu, un ante ego, decît este preindividuală sin­ gularitatea ca determinare diferentială. O lume de individuapi impersonale, şi de singularităp preindividuale, aceasta este lu­ mea ANONIMILOR ("ON") sau lumea acelor "ei", care nu se reduce la banalitatea co tidianfl, lume în care, dimpotrivă, se elaborează întîlnirile şi rezonantele, ultim chip al lui Dionysos, adevărată natură a profundului şi a afundului care trece din­ colo de reprezentare şi determină ivirea simulacrelor. (Hegel îi reproşa lui Schelling că se împresoară cu un întuneric neutru în care toate vacile sînt negre. Însă atunci cînd, datorită oboselii şi înfrigurării gîndirii noastre fă�ă imagine, ni se întîmplă să şoptim "ah, ticăloşilor! ", "ăştia se Întrec cu gluma", etc. , cîte diferente nu simtim mişunînd în spatele nostru, cît de diferen­ tiat şi de diferentiant este, acest întuneric, deşi neidentificat, neindividualizat sau abia individualizat, cîte diferente şi cîte singularităti se distribuie ca tot atîtea agresiuni, cîte simulacre nu se ivesc în această noapte devenită albă pentru a alcătui 4 lumea "anonimilor" şi a "ălora ,, ) . Faptul că afundul este lipsit de diferentă, deşi în realitate el mişună de diferente, este iluzia limitată, iluzia exterioară a reprezentării, care rezultă din toate iluziile interne. Şi ce sînt oare Ideile, cu multiplicitatea lor


425

constitutivă, dacă nu aceste furnici care intră şi ies prin fisura Eului? * *

*

Simulacrul este acest sistem în cadrul căruia diferitul se raportează la diferit prin diferenta însă§i. Astfel de sisteme sînt intensive; ele se sprijină în adîncime pe natura cantitătilor intensive, care comunică tocmai prin diferentele lor. Faptul că · există nişte conditii ale acestei comunicări (mică diferentă, proximitate, etc., nu trebuie să ne încline să credem Într-o conditie de asemănare prealabilă, ci numai în proprietătile particulare al e cant itătilor intensive, în măsura în care ele se divizeaZă, însă ele nu se divizeaZă fără a-şi schimba natura conform ordinii ce le este proprie. î n ceea ce priveşte asemă­ narea, ni s-a părut că ea rezultă din functionarea sistemului, ca un "efect" pe care îl luăm în mod greşit ca pe o cauză sau o conditie. fu tr-un cuvînt, sistemul simulacrului trebuie descris cu ajutorul unor notiuni care par, de la bun început, întru totul diferite de categoriile reprezentării: 1° adîncimea, spatium-ul, în care se organizează intensitătile; 2° seriile disparate pe care acestea le formeaZă, cîmpurile de individuatie pe care le dese­ neaZă (factori individualizanti); 3° "precursorul sumbru" care le face să comunice; 4° cuplajele, rezonantele interne, mişcă­ rile fortate care rezultă de aici; 5° constituirea de euri pasive şi de subiecti larvari în sistem, şi formarea de pure dinamisme spatiotemporale; 6° calitătile şi extensiile, speciile şi părtile care formează dubla diferentiere a sistemului, şi care vin să acopere factorii precedenti; 7° centrii de ÎnI8§urare care atestă totuşi persistenta acestor factori în lumea desfă§urată a calită­ tilor şi a întinderilor. Sistemul simulacrului afirmă divergenta şi descentrarea; singura unitate, singura convergentă a tuturor seriilor este un haos informal care le cuprinde pe toate. Nici o serie nu se bucură de vreun privilegiu în raport cu alta, nici una nu posedă identitatea unui model, nici una asemănarea unei


426

copii. Nici una nu se opune alteia, şi nici nu este analoagă cu ea. Fiecare e constituită din diferente, şi comunică cu celelalte prin diferente. Anarhiile încoronate se substituie ierarhiilor reprezentării; distributiile nomade se substituie distributiilor sedentare ale reprezentării. Am văzut că aceste sisteme constituie locul de actuali­ zare al unor Idei. În acest sens, o Idee nu este nici una nici multiplă: ea este o multiplicitate constituită din elemente dife­ rentiale, din raporturi diferentiale între elemente, şi din sin­ gularităti corespunzînd acestor raporturi. Aceste trei dimen­ siuni, elemente, raporturi şi singularităti, constituie cele trei aspecte ale ratiunii multiple: determinarea sau principiul de cantitabilitate, determinarea reciprocă sau principiul de calita­ tibilitate, determinarea completă sau principiul de potentia­ litate. Ele se proiectează toate trei într-o dimensiune tem­ porală ideală, care este cea a determinării progresive. Există aşadar un empirism al Ideii. Î n cele mai diverse cazuri, trebuie să ştim dacă-ne aflăm într-adevăr în fata unor elemente ideale, adică fără chip şi fără functie, însă reciproc determinabile într-o retea de raporturi diferentiale (legături ideatice nelocaliza­ bile). De pildă: particulele fizice se află oare în această situatie, şi care din ele?, genele biologice sînt oare în această situatie?, fonemele sînt oare în această situatie? Trebuie să ştim de asemenea ce distributie de singularităti, ce repartitie de puncte singulare şi regulate, remarcabile şi ordinare, corespund valo­ rilor acelor raporturi. O singularitate este punctul de plecare al unei serii care se prelungeşte pe toate punctele ordinare ale sistemului, pînă în vecinătatea altei singularităti; aceasta din urmă dă naştere unei alte serii care acum converge, acum diverge de prima. Ideea are puterea de a afirma divergenta, ea stabileşte un fel de rezonantă între serii care diverg. Probabil că notiunile de singular şi de regulat, de remarcabil şi de ordinar, au, pentru filozofia însăşi, o importantă ontologică şi epistemologică mult mai mare decît cele de adevărat şi de fals, privind reprezentarea; căci, ceea ce numim sens depinde de


427

distingerea şi de distributia acestor puncte strălucitoare în structura Ideii. Aşadar, tocmai jocul determinării reciproce din punct de vedere al raporturilor, şi al determinării complete din punct de vedere al singularitătilor, face ca Ideea să fie progresiv determinabilă în ea însăşi. Acest joc în sînul Ideii este acela al diferentialului; el parcurge Ideea ca multiplicitate, şi constituie metoda vicedicJiei (pe care Leibniz a mînuit-o cu atîta geniu, deşi a subordonat-o unor conditii de convergentă nelegitime, care vădeau încă presiunea exigentelor reprezentării). Ideea definită astfel nu dispune de nici o actualitate. Ea este virtualitate pură. Toate raporturile diferenţiale, în virtutea determinării reciproce, toate repartitiile de singularităti în vir­ tutea determinării complete, coexistă în multiplicitătile vir­ tuale ale Ideilor, conform unei ordini care le este proprie. Însă Ideile se întruchipează, în primul rînd, în cîmpuri de indivi­ duatie: seriile intensive de factori individualizanti înlaşoară singularităti ideatice, în ele însele preindividuale; rezonantele între serii pun în joc raporturi ideale. Cu cîtă profunzime a arătat Leibniz, şi de data aceasta, că esentele individuale se constituie pe fondul acestor raporturi şi al acestor singularitătÎ. În al doilea rînd, Ideile se actualizează în speciile şi în părtile, în calitătile şi în întinderile care acoperă şi desfăşoară aceste cîmpuri de individuatie. O specie este alcătuită din raporturi diferentiale între gene, aşa cum păqile organice şi întinderea unui corp sînt alcătuite din singularităti preindividuale .ac­ tualizate. Trebuie să subliniem totuşi conditia absolută de neasemănare: specia sau calitatea nu seamănă cu raporturile diferentiale pe care le actualizează, după cum nici păqile organice nu seamănă cu singularitătile. Posibilul şi realul se aseamănă, nicidecum virtualul şi actualul. După cum Ideea nu se reduce nici pe departe la Identic sau nu dispune de vreo identitate oarecare, întruchiparea şi actualizarea Ideii nu pur­ ced nici ele prin asemănare şi nu pot conta pe o similitudine. Dacă e adevărat că speciile şi păqile, calitătile şi Întin­ derile, sau mai degrabă specificarea �i partitia, calificarea şi


428

extensia, constuie cele două apecte ale diferenJierii, vom spune că ideea se actualizează prin diferentiere. Pentru ea, a se actuali� înseamnă a se diferentia. În ea însăşi, şi în virtualitatea ei, ea este prin urmare complet nediferenJiată. Cu toate aces­ tea, ea nu este nicidecum nedeterminată: dimpotrivă, ea este complet diferenJializată. (Tocmai în acest sens virtualul nu este nicidecum o notiune vagă; el posedă o realitate obiectivă depli­ nă; nu se confundă deloc cu posibilul, care e lipsit de realitate; de aceea posibilul este modul identitătii conceptului în repre­ zentare, în timp ce virtualul este modalitatea diferentialului în sînul Ideii.) Trebuie să acordăm cea mai mare importantă tializa t . .. . . . . . ca Simbol al Diferentei: a "trasatum dlStmchve" Îia t diferenJializa şi a diferenJia . Ansamblul sistemului care pune în mişcare Ideea, întruchiparea şi actualizarea ei trebuie să se tia a re". Orice exprime în nOliunea complexă de "ne-diferen _

_

;

lucru are într-un fel două "jumătăti", impare, disimetrice şi neasemănătoare, cele două jumătăti ale Simbolului, fiecare divizîndu-se ea însăşi în două: o jumătate ideatică adîncindu-se în virtual, şi constituită, pe de o parte, de raporturile diferen­ tiale iar, pe de altă parte, de singularitătile corespunzătoare; o jumătate actuală, constituită, pe de o parte, de calitătile ac­ tualizînd aceste raporturi şi, pe de altă parte, de părtile ac­ tualizînd aceste singularităti. Individuatia este cea care asigură împreunarea celor două mari j umătăti neasemănătoare. Pro­ blema acelei ens omni modo determina tum trebuie pusă astfel: un lucru în Idee poate fi complet determinat (diferentiat), şi totuşi să-i lipsească determinările care constituie existenta actuală (ea este nediferentiată, şi nu încă individualizată). Dacă numim "distinctă" starea Ideii complet dif