Page 1


ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ LA GRECI. PLATON


ONTOLOGIE ET

METAPHYSIQUE CHEZ LES GRECS. PLATON


GH.

VLĂDUTESCU

ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ LA GRECI. PLATON

Univ. Bucureşti- Filosofie

11111 1 1 1 1 1 111111111 1 1 1 1 1 1 1 1 004578

EDlTURA ACADEMlEI Bucureşti, 2005

ROMÂNE


Copyright lt)

Editura Academiei Rormîne, ?005. ediţii �unt rezervate editurir.

l"o<tte drepturile a-,upra acestei

Adresa: FDI

ACADEMIEI ROMÂNE Septembrie, nr. 13, sector 5.

rl!RA

Calea 13

05071 i, Bucureşti. Ron1<înîa

Tcl.:4021-318 8146.4021-318 8106 Fax: 4021-3 18 24 44 1-:-rnaî 1: edacad(i4ear.m Adresa web: www.car.ro ReferL·nţî:

pror unîv.

dr.

V ASI LE

prof. unîv. dr. MARIN

TONOill AIFTINCA

r--- ---- --- -

1 2005

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VLĂOUŢESCU,GHEORGHE Ontologic şi metafizică la greci : Platon ; ( îh. V lăduţescu. - Rucuro;şti : Editura A cadem iei Romane,

ll-l(38

ISBN

ll73-27-1208-2

B.C.U. FILOSOFIE

J

!_!�----

11111111111111

Reda

12-20060198

Tehnoredactor: MAKLA

Coperta:

LKtc:> 1 vuu,

MARIA CĂLIN

Bun de tipar:

Format 16/61 "86 de tipar: 12,75 z l 'bl' . II(3S) . " pentru )1 rotect man: 184.1 C.L pentru biblioteci mici: 1 7.09.2005.

Coli

. ,

(

.

Imprimat

în

România


INTRODUCERE. PARADIGME DE INTERPRETARE

Despre Platon s-a scris mult, pe măsura lui

.

pn11111

Până la comentatorii din antichitatea târzie, şi până la

\criitori creştini ca, după aceştia, peste o vreme de ,.aşteptare'', p<înă la

Invăţaţii teologi care erau şi filosofi ai Bizanţului, ai lumii latine

-.colastice şi pânit la aceia care au urmat, de la Georgios Gcmistos Plcthon

şi

Marsilia

Ficino până

astăzi,

au

scris despre

Platon.

platonizând mai dogmatic sau mai critic platonicienii. Ba, s-ar putea ,

-.p une că primul care se va fi aplecat asupră-şi a fost Platon însuşi. . .Privitor la cele ce s-au scris ori se vor scrie, la toţi aceia care afirmă cft ar avea cunoştinţă a

de problemele cărora eu mă aplic, fie că pretind

mă fi ascultat pe mine, fie că pe alţii, tie că le-ar fi aflat ei înşişi.

După

vorba.

părerea mea, nici unul din aceştia n-a înţeles despre ce este

În

orice caz, nu există nici o scriere de a mea şi nu va exista

vreuna privitoare la problemele în cauză. Căci, nu este vorba. ca 'in

cazul altora. de

o

învăţătură

care să poată fi pusă 'in cuvinte. Dar,

printr-un lung şi repetat exerciţiu şi printr-o trăire continuă a acelor

probleme se poate întâmpla ca, deodată, ţâşnind, să se înalţe ca o

lumină ştiinţa în suflet care, ivită, se va hrăni din ea însăşi. Ceea ce,

lotuşi, ştiu bine este că, acelea despre care vorbesc, scrise sau rostite de mine. ar fi bine scrise şi bine rostite. Rău, de ar fi, m-aş întrista" ( P 1aton, Scrisoarea Vi/. 341 c e ). Şi ce altceva este partea critică (129 a -- 135 e) a dialogului !'armenides, cel puţin din acest punct de vedere, decât un ,.comentariu·· la "doctrina ideilor'' ca formă de expunere (cum ar fi zis Platon. prima -

__

navigaţie'') a ontologiei'?


Pornind de la o sugestie a lui Giovanni Reale, care identifica patru mari paradigme hermeneutice la Platon (prima: apărută cu filosoful, dar consacrată de discipolii direcţi; a doua: neoplatonică; a treia: cea a lui Schleiennacher; în fine, ultima: cea propusă de şcoala

de la Ti.ibingen) s-ar putea admite ceva mai multe, ceea ce nu modi fică principiul (Per una nuova interpretazione di Platane, p. 36). Prima ar fi cea originar-platonică, urmând dialogul Parmenides

129 a- 135 e, Scris. VIL

341.

c-e, dar şi Phaidros

274

b- 275 d

(privitor la scriitură şi oral itate). Cea de-a doua ar ţine de succesiunea mai ortodoxă, cu Speusippos şi Xenocrates. Cea de-a treia, heterodoxă, este instituită de Aristotel. Părând a fi pe alocuri chiar de respingere, "critica" aristotelică este cea mai în spirit platonic, oricât ar părea de

ciudat, de îndată ce, urmând-o pe aceea din dialogul Parmenides. avea ca scop relativizarea şi re funcţionalizarea modelului ontologic pentru in stituirea celui metafizic. A patra este academică şi nea­

academică, greacă (Arcesilaos, Carneadcs) şi romană (Cicero). A cincea avea să fie medioplatonică, şi ea, greacă ( Piutarchos, Albinos) şi romană (Apuleiu s). Neoplatonismul "păgân'' este cea de a şasea,

valoric, apropiată primelor trei. Cu următoarea,

a

şaptea, se schimbă

registrul, platonismul şi neoplatonismul trecând în orizont creştin, dar nu prin simplă translaţie, ci prin asimilare şi reconstrucţie. Aceasta în doi timpi, pentru că între primele veacuri (patristicc) şi

cele târzii (scolastice, în lumea latină) e ste un interval în care Platon era citit puţin, foarte puţin.

In

Apus, până la sfârşitul secolului Xlf şi

începutul celui următor nu circula decât traducerea parţială făcută de neoplatonicianul Chalcidius dialogului Ti.maios (voi. J.H. Waszink­ P.J. Jensen, Timaeus a Calcidio translatus commentarioque, în "Piato Latinu s", voi. IV, Brill, Leiden, 1962,

1975).

Paradigma a opta ar fi

reprezentată de neoplatonismul peloponesiac, din şcoala de la Mistra a lui Georgios Gemisto s Plethon şi acela italian (florentin, îndeosebi) cu difuziune în spaţii extra filosofice (literatură, plastică). Secolele următoare celui al renaşterii platonismului (XV) sunt de oarecare retragere ale acestuia în aşteptare. Până în anii '900, reprezentativ ar

fi doar platonismul de la Cambridge (paradigma

a noua), prea puţin

relevant ca filosofie, totuşi, de luat în sea mă pentru modelarea sa teologică.

6


Secolele XIX şi XX. într-o bună parte a lor par libere de platonism, dar numai cât se vor fi depărtat de metafizică. În măsura în t·arc însă aceasta revenea, ori filosofia se întoarcea la metafizică, te

năştea şi platon ismul.

Însă în

aceeaşi modalitate, aporetică. De altfel,

L·a şi aristotelismul. Cum metafizica avea să legitimeze "diversitatea··, umceptul- cheie trebuia să fie nefiinţa. Pornind de la "metoda doctrinei

idei lor''. ne fiinţa căpătă sens, arătându-se că "îşi are locul său necesar în

-,istemul conceptelor de bază; căci după prestaţia sa aceasta coincide

cu

,/il'ersitatea. Cum însă diversul este po sibil totdeauna numai In relaţie n1 un alt diver s, se obţine astfel sensul cel mai larg şi mai profund al

ttrllli principiu al relaţiei. Fiinţa este de definit astfel ca principiu pentru

•<comunitatea conceptelor», care, la rândul său, devine iarăşi unicul ltlij loc adecvat. Ncfiinţa se dovedeşte a fi un concept metodic, prealabil pL·ntru determinarea fiinţei. o cale logică

. 1 uloreferire ... , în

spre fiinţă" (Hartmann.

Vechea şi noua ontologie, p. 22-23 ). Nici Hartmann.

11ici Bergson, nici Heidegger nu sunt platonicieni; dar fiecare dintre ei. l;t

urma

urmelor,

întreaga

metafizică

a secolului

XX datorează

t onsiderabil interogaţiilor platoniciene. Şi încă, platonismul difuzează şi 111 medii ştiinţifice,

Openheimer,

dar

mai

cu

seamă

Heisenberg

ttrcditând platonic asupra realităţii fizice. "Cred că fizica modernă a decis ... în favoarea lui Platon. Deoarece cele mai mici unităţi ale 111ateriei nu reprezintă, de fapt. obiecte fizice în sensul obişnuit al tuvântului, ci ele sunt fonne. structuri sau, în sensul lui Platon. Idei .Nlpra

cărora

putem

vorbim

neambiguu

numai

în

limbajul

111atematicii ... " (W. Heisenberg. Paşi peste grani{ă, p. 240). Prezenţa polimorfă (ade sea mascată) a platonismului în filosofia. ',>liinţa, chiar arta veacului al XX-lea ar putea fi cea de a zecea paradigmă.

Toate a ce stea, nu e ste exclus să mai fie şi altele. dar nu

,,fl:ntificarea exhaustivă contează. sunt în sensul cel mai tare al hcrmeneuticii, adică interpretare în vederea altor reconstru cţii. În l·clălalt sen s,

filologic

şi

filosofic critic, după primii ..editori":

:\ristophanes din Byzantion, dar mai cu seamă Thra syllo s (vd. intra

1\ 1 ). Henri E sticnne ( Stephanus), repunea opera în circulaţie în 1 '>78: fl).u.rwvo4; mwvra w. rJcv(opr.va.. Platonis opera quae exlallf ''"111ia. Ex nova /oannis Serrani illlerpre/atione. perpetuis eiusdi! uutis ilustrata: quibus & methodus & doctrinae fimmw breuiter & f't'l',,picue indicatur.

-,1


Eiusdem Annotationes in quosdamfuo illius inlerprelalionis locas.

Henr. Stephani de quorundam locorum interprelalione ind ici u m ,

& multorum Uraeci emendathJ. Ceva mai târziu, F. Schleiermacher, Plat o 's Werke ( 1809-1 81 0), K. Fr. 1-Iermann (Platonis Dialogi secundum. Thra5ylh tet ralogis dispositi, 6 voll. Lipsiae, (1 851 -1 853; 1877-1880: 1921-1926, Bibl. Teu bner), J. Burnet, Platonis Opera, 5 voll. "Scriptorum Cla ssicorum Bi bliotheca

Translation.

Oxonien sis'',

1900-1907,

Plato,

1 2 voi. Cambridge - London,

With

1914

an

English

sqq.,

Oeu vre s

completes, Texte etablie et traduit, 14 t./27 voi., Paris, Les Bel les Lettre s, 1920 sqq. şi încă, sunt tot atâtea relansări. Totodată, hermeneutica s-a

extins atingând "ţinuturi" încă enigmatice ale platoni smului. Interesul pentru "doctrinele nescrise" era provo cat, încă de la începutul secolului trecut, mai cu seamă de

Leon

Ra bin, prin La the o rie

platonicienne des Jdees et des Nombres d 'apres Aristote

( 1908:

ed.

anast. 1 963). Şcoala de la Tlibingen (Hans Kramer , Konrad Ga"iser, Th. A. Szleziik la care s-a alăturat Giovanni Reale) interpretează

diferit ,,doctrinele ne scrise''. Dacă Rabin apăsa pe ultimul învăţământ,

oral, ti.ibingenezii iau seamă de presupuse ,.doctrine secrete", în expunere strict de şcoală, de stinată celor ce alcătuiau "nucleul" tare. Cu trecere încă, deşi departe de a fi acceptată printre ipotezele

cele mai posibile ca adevăr (era respinsă de H. Chemiss, de G. Vlastos),

ea taie. orice s-ar spune, o cale nouă de intrare în platoni sm. La u rma urmelor, nici o încercare nu e ste inutilă. nici măcar aceea ratată. Câte ipoteze n-au fost invalidate şi cu toate acestea mai fiecare a adus ceva cu sine, chiar în ordine negativă. Acceptat, de cele mai multe ori, câteodată cu fervoare mi stică, nu o singură dată a fost respins, în cel mai bun caz, dacă e ceva bun aici, prin identificare cu un moment anume al istoriei filosofice greceşti. Ceea ce este mai grav decât respingerea directă, de vreme ce, poate, prima condiţie a operei e ste a ceea de a fi deschisă. Doar pentru

timpul ei i storic, c contradicţie în termeni: opera de schi să, dincolo de

acesta. este devenire interioară pe mă sură ce dă şi primeşte.

Platonismul este ceea ce este pentru noi şi, tot aşa va fi ce va fi pentru cei viitori, deopotrivă prin faptul de a determina, dar şi prin

acela de a avea o capacitate de receptare şi, prin aceasta, de sporire de sine, fără seamăn.

8


A. FILOSOFIA CA OiVTOLOGIE ŞI jtfETAFIZIC{ PREL/1Yf/NAJUI

l. Ca mai înainte, dar şi

ca în timpul său, Platon foloseşte vechi, primar, ca dragoste- dorinţă de a şti, de a învăţa, dar şi, în acela mai restrictiv, epistemologie determinat, de iubin:-de-înţelepciune (de ceea ct.: este înţdept). Sacrale era încântat de a wdea "la altul (la Lysis) o atftt de mare dragoste de a învftţa" t':Kcivou 1)crOods Ti1 (pt),ocrocpia (Lysis 213, d 7); pe tâniirul Clcinias îl încurajeatii, în felul său, cum că "dragostea- dorinţa de înţelepciune este d obâ n d ir e a unei cunoaşteri" - l']cpt)"ocrocpia k-ri1crtS �.>7tncrn'lltl)S (Euthydemos, 2o9 d 8); trebuie să tindem către dragostea (sufletului) pentru înţelt:pciune" - 0/.Tpn:tv . . . Eis n'1v (pt)"ocroqnav al:m'1s (Republica 61 1 d 9). Mai frecvent est�:: însă noul sens, tarc, acela de limbaj specializat, adiciL Este vorba de philosophia ca nume pentru o ştiinţă distinctă, care nu se întoarct: la etimonuri pentru a st: defini elementar. Philosophia, deci, este ceea ce este în definire epistemologiciL Nominal se riscă încft în timpul lui Platon, chiar şi mai înainte, ambiguitatea. Că se lucra cu do u ă mari accepţii nu era grav, sau nu prea. Stânj enca însă faptul (care încă mai sâc;îie) că philosophia (epistt:mologic) era definită, mai înainte de toate, ca iubire - de Îllfelepciwre, de la cpiJ�.Eiv, a iubi, a dori şi cro q na , aceasta într-tlll polisernantism istoric dintre cele mai derutante în civilizaţia greac;i: meşteşug ("meşteşug - cror.pil1c; dăruit d!.! Athena", Iliada, XV, 4 1 2), abilitate, dibăcie, ("dibăcia meşl!.!ŞUgărească a Athenei"- 'AnJVOS n'1v cvTcxvov crocpiav (Platon, Protagoras, 321 d 2), "înzestrare firea::,c:Y' o li crocpi<i ... aUa cpucrct nvh (Apărarea ... 22 C 1), iscusită în ar Lr

plrilosoplria în

sensul

11


(muzic:1, po..:zic), înţekpciune politici, de guvernare, practicii (Cresus

Solon

către

"oaspete atenian, faima înţt.:kpciunii talc ... " :=:dvc

'AOqvuiL ... aor{'i1Jc;. . . ; între deni fruntaşi la înţc lcpcium:" în - urzirea unui p lan - 'EHTjvwv ... , (1-lcrodol, J, 30, 60), istt:ţim..: (a(h:sea vicleanft) ): "Lychas găsi ... monmîntul ciiutat ;�jutat de noroc şi de isteţime/vic lenie" - KcLi crocphj (Herodot, 1, 68), "0111 iscusit/înzestrat cu iscusinţft" - un6 crocpia; (Platon, Republica,

39g a 1 ).

Dar şi,

privindu-i pe nemuritori sau pe aceia "divini", dintr�: oameni, sophia era privi legiul zei lor ca şi al înţelepţi lor. "Pythagoras a fost ce l dint;îi

care

;,_

întrebuinţat temwnul de «filosofie» şi s-a numit pe el însuşi

filosof într-o convorbire în Sicyona cu tiranul Leon al sicionienilor sau fliasil:nilor ... spun;înd că nici un om nu e înţckpt, ci numai zcul �UJb{:vu yrip dva.t crocp6v [avOpwnov] a/-), Tj0c6v. Fi losofia se numea mai înaintc înţelepciune şi cel care o profesa �.:ra numit înţclcpt cro(p6c;, pentru a arăta c{t a ajuns la cel mai înalt grad de perfecţiune sutldească . . . " (Diog. Lat:rt. I, 1 2). Cei "şapk înţelepţi" (în lista lui P lato11: Thales, Pittacos, Solon, Bias, Cleobulos, Myson şi Chilon) îşi "tunwu" multa şi înalta lor ştiinţă în propoziţii scurt�: vn:dnicc şi uşor de memorat "pc care le rostea fiecare dintre ei şi pt: care adun{mdu-se cu toţii, le-au dedicat lui Apo l lo ca pc o larnur{t a �tiinţei, gravând pe tt:mplul de la D..: lfi cuvintde pe care toată lumea It: venen::ază: «Cunoaşte-te pe tine însuţi» şi «Totul cu mftsură»" (Platon, Prola;joras, 343 a b). "Cunoaşte-tt.: pc tine însuţi", pe frontispiciul templului, era "un fel de întâmpinare a zeu lui către cei care pătrund în lăc:1şul sfânt, urarea aceasta deosebindu-se întrudtva de cea a oamenilor. lată un g;înd pe care cred că 1-a avut, de ln111ă scamă, cel care a pus inscripţia. Jar de fit:carc dată, zeul rosteştt: către credinciosul care pătrunde în templu nu altceva dedt «fii înţelept». Numai cii o spune mai înviiluit, aşa ca un adevărat prooroc; iar «cunoaşte-te pc tine însuti» şi «fii înţelept» sunt unul şi acelaşi lucru ... " (P laton, Clwrmides 1 64 d). Înţelepţii nominalizaţi deveniseră un fel de pedagogi ai colectivit:1ţii şi templul, pentru semenii lor, devenise şcoala şi calea de a intra în comuniune cu zeu l. Maximele înţelepţilor erau de pr�.:gătire a sufletu lui. Mai cum seamft "cunoaşte-te pe tine însuţi" era îndemnul la interiorizarc, spre "omu l interior" cum aveau s{t zică primii scriitori

10


astfel, lumea aceasta cu ale ci să fie lăsată a fa ră . Devotul tn.:buia sii fie pur, în t em p l u , ca să poată să ia seamă de ce e a ce era

cn:�tini, ca

ascuns. În templu, ascunsul

era zeu l . El nu p u t e a fi

v ftzut,

tocmai

pentru că stătea în reprezentarea sa umană. Statuile zeilor, cărora le

consac rat

c u nî nd asc undea u decât semne ale ze i l or, ace st e a t:rau, totuşi, antropornorfizate; dar, semne aparte, diferite de sema, ca t•ikon, i m a g i n e, portret, i ma gine în ogl in dă , simulacru, ele erau era

un

templu sau altul, mai

dczvălu i au, e le adăpostind şi, apoi, de şi

ugalma ( p l . aga/mata), în genere, ornament, ofrandă adusă zeilor,

"Sunt ze i pe care îi o no ră rn , fiind ca ob iec t e ale unei viziuni clare, dar ne închin ăm ş i la sta tu il e şi imaginile lor ... , şi ->lăvind aceste statu i ( de şi neînsufleţite), cr ed e m că în ch i n ăr ile noastre sunt bine p r im i t e de către zeii vii pe ca r e ele îi r ep rezi ntă" (Pl aton, Legi, 93 1 a). În sine sunt neîn s u fl eţ i te, de ceea ce e l e, ca ;1tare, însea m n ă m ai p u ţ i n dec:ît "statuile" vii, părinţii, bunicii. O �tatu ie ca eikon, " n u îşi uneşte rugăciunii<: cu a l e noastre şi nu ne " hlestcmă când le insultărn (93 1 d). Ca aga/ma însă statu ile d i n t e m p le puteau să adăpostască zei i, fiiră ca prin a c e ast a să l i se identifi ce . Nu chiar ca ico a na în teologia creşti n ilor iconoduli, în oarecare măsură, deci, statuia cu aga/ma era în regim simbolic. Comentariul lui H i ero cle s la Democrit ( " num e l e sunt un f el d e ch ipur i grăitoare- ayu),�ta <poviv:vw) ale zeilor" (68 D 142 D.K.) se [ll)triveşte ş i "stat u i lor" nu doar numelor: "Numele lui Zeus este s im b o l şi totodată înc h id e în s un e t ul lui imaginea esenţei lui d t.! miur gicc pr i n aceea că ce i dintâi care au aşezat numele lucrurilor cheltuind m u l tă înţelepciune, au vrut să expr i me potenţialul lor dinamic, prin nume, întocmai cum fac u nii sculptori excelenţi, prin i ma gi n e a zeilor.

intermediul statuilor" (JÎ1 Pyth carm. aur.,

25).

sau a l tul, zeul era în t empl u l l u i , de aceea dc voţii se şi prt.!gătcau . l n ţ e lepciune a l o r, în această ipostazft, în deos b ire de aceea pro fanft, stătea în eliberarea de "lumesc" şi intrarea în comuniune cu zeu l , pr i n con t em p l aţi e (lheâria). Ec h i va lent ul roman pentru lheâria " (con- t ern plat io ) chiar trimite la " templu . Înţelepciunea, de dat a aceasta, era ca u n fel de r et ra g er e, dar una pozitivă, dacă se poate spune aşa, fiind cft sufletul pur i fi c at u rma sa p rim ea s că ze ul . Într - u!l fel

11


însă î n a in tare ca

Era

/\ristotcl, dispoziţi�

a

ştiinţii,

ctmoaştere, învăţare ori, ca, la

su f l e tului care, alături de celclalt� două: de

phro11csis (=prudent ia, lat.), de episleme, şi 11ous ne duce la

adeviir­

bncm'uu: Kai <ppovqms �:an Kai aorptct Kai vouc; (Eth Nic. 1141 a 3 - 5). "Cunoaştere a ce l o r primej dioase şi a a ce lor neprimejdioase ", lui Platon îi pfirea, în urmare, "contrară necunoaşterii lor" . . aorpia cvavria. TIJ ro(muv Ulta.Ofa. (Prt. 320 {f ) În Euthydemos 2S 1 b2 stăt�a . . .

.

.

alături de chibzuinţă <ppovwcwc; Kai

ştiinţft care, singură

r'Sd TC:Î>v

aveam

• . .

aceasta o înţelepciune, dar, apăsat practică):

(şi

aorpta; în . .

bncnutc'l)V

r;îvnă mare

hi1răzită elitei: "acea . meritft să fie n umit ă înţekpciune" -11v llOVIJV crorpfav Ka),dcr

are

8at.

A po i, "în vrem�a tinereţei

pentru c erc e tare a a ce se numeşte

rauntc; rijc; uo<piav (/'lui. croq)fflc; (Rep. 51 G c 4),

Dar o ricu m ,

a3 era

Republica, 429

96

a7);

"

ş tiin ţa p..: care

ştiinţa naturii"­ o avea"- n1c; EKci

ca abilitate, pricepere, ştiinţă, înţekpciunc, sophia

un spectru se m a ntic pn:a în tin s

ca arnbiguităţik, cel puţin dinspre oc o l ite "Dorinţa de a învăţa" a lui Solon (r�nUIIJt:lt:: lui :� unses e , î na int ea sa la curtea regelui Lydiei, " datoritft faptului că "do rn i c de a învăţa - c!)c; <ptJ,oaocptwv a străbătut .,ţinuturi întinse p e n tr u a le cunoaşte", Hdt.l, 30) era departe de ct:ea ce, epistemologie, awa sii fie p!Jilosopliia. Nici philosop!tia lui Pythagoras nu era mai aproape: "Pythagoras a fost cd dintâi care a în t n.:bu i n ţa t cuvântul de «filosofie» ... spun:înd cft n ici un om nu este înţelept, ci numai zeul ... filosof era iubitorul- de- înţelepciune"­ qnMcrorpo; 8t o cr orpiav amras61u:voc; (Diog. L a c rt l. 12). Aspazomai (cxcnrasbpat) înseamnă şi a iubi, a căuW, a cerceta, a fi mulţumit de ceea c.: urma sft fie philo

-

sophia, sft fie

.

.

(ceva,

cineva), a se ataşa: de bogftţic, de vreun animal, de înţelepciune.

S c: nsul este comun.

Scripturar, cuv:întul (chiar dacă llll

e

x pr e s ) apare în mai deplină

propridate, la H er a clit: "bfirb�Iţii iubitori-de c e e a -c e este înţelept trebuie sft se informeze asupra unei s ume d e n ii d�.: l u cruri - xpl] "fUP -

"

cu

pa)_u

35). Alte 40. "Mulţimea cuvintelor­ 112. Înţelepciune înseamnă să

nolcl.xov lGTOpet:; <pt/,oao<p6uc; av8puc; dvat (fr.

patru fragmente participă la determinare: rroÎ,UJH!.Or.m- nu te înva ţft sft

ai

minte";

te conforrnczi a c kvăru lui, d:înd ascultare naturii lucrurilor";

12

41. Înţelept


este un singur lucru:

să ai capacitatea de

a cunoaş!f..: ceea ce ciirmuie�tc

toate lucrurile"; 1 23 ; ,.naturii lucrurilor îi place să rămâ n ă ascu11sft".

Citindu-lc în această ordine, am putea spune că, întrucât mulţimea cunoştinţelor nu înseamnă şi identificarea naturii tainicc a lucrurilor,

comună tuturor, de ncnumit de geometru, d�.: geograf, de pocl, cum

să rămână ascunsft, caracteristica iubitorului-dc­ inţekpciune stft în dczvfduirca şi, deci, în conceptualizarea a ceca cc naturii

îi

intcmciazii

place

universal.

Separat

de

celelalte,

fr. 35 poate sii

pară

'cstrictiv, şi astfel philosophoi andres să însemne bărbaţii-iubitori-de­

sophmr (wplro.\), de CL'ca ce t.:ste înţelept, adică de ceea ce

este ascuns

(zcul, natura comună, principiul ordinii). Aceasta, probabil în urma rcscmnificării unui cuvânt, elementar, cu înţc ks în limitele umanului.

Ca

dike şi adi.'âa din

fr. 1 anaximandrian, po;1tc şi

soplws

-

sophon,

care trimitea la ceea ce era mai ad;înc şi mai ascuns în natura

omenească, într-un fd scop care este cauz;1, de vreme ce la d e pl in a realitate se ajunge pe aceastrt calc, a (ksilv;îrşirii wndiţici noastre. 0.-:

bună seamă este riscantă reducerea lui soplwn la at;ît, prccauţia lui lkide ggc r, privitoare la dificultătile d.-:tcrmini\rii t e rm e nul u i , p11ti'wd

tr�:cc ca avatis1 ncnt. O;tr nu este exclus ca de la sensul antropologie să

se

fi trecut,

prin extindere, la acela ontologic şi astfel

să numească principiul d�.: întcmcierc şi ordine

luăm în seamă f:tptul ci"i

logos şi

sophos,

soplws (-sophon)

din lume. Dacă mai

teologic şi antropologie, îşi asocia

nous, principiul lumii însuşi era şi

Logos şi Nous. Zeul/Unul

xcnophantic "tot vede, tot gândeşte - voc� tot aude", el

pc toate

cu g;îndirea/puterea minţii" - voou

"

le mişcă

<[lpcvi fr. 24,25). Nous

anaxagorian, apoi, "le onînduieştc p�: toate", "le domină şi pc ct:le

însuneţite", "are putcn: şi asupra rotaţiei întregului" (fr.

La nîndul s<1u,

logos, cd

12).

puţin la Heraclit, aduce cu principiul

ordinii, care dă. seamă de modul de a fi al lumii

kosmon tonde,

ordin�.:a aceasta.

Dar ca în atâtca altele, hotăr:îtor pentru determinarea fi losofici ca ontologie (şi ac.:asta, epistemologie chiar era Parmcnides. Ciind, în vis, sufletul înainta "pr: calca mult lăudată a z.:iţei", aceasta însemna, în c ome nta riul lui S�:xtus Empiricus, ,.speculaţia întemeiată pc rJţ ion a ­ mentul filosofic"- 1:0 <pl).ocmr['OV ),oyov (Adv. 111ath VII, 3; fr. 1 DK).

Il


Ontologie

se face dt: la începuturile filosofiei; de fapt aceasta se ca atare, istoric şi sistematic, mai înainte de orice în exerciţiul instituirii fiinţei. Numele, ce-i drept, este de invenţie târzie. Dicţionarele îl pun pe seama lui Goclenius, la începutul secolului al XVII-lea, care îl forma din onlontos {part.prcz. de la einai) şi logos. Totuşi, în felul său, încft Pannenidt:s avea un nume, dar mai cu seamft conceptul ei. Cele "două căi": "Calea Convingerii (căci însoţcştt: Adcvi"1rul)" m:tOOt)� wn Ke).L1.>0o� (Ah]OetlJ ycip OTCJ]Oel) şi acet:a care duce la afirmaţia că eon emmenai (cet:a ce este/fiinţează/ fiinţa, to 011, ck: mai tîrziu) "nuc şi cft trebuie să nu fie - l] 00)<:; OIJK l: cr nv n: Kai coc; xpcwv i:crn l!l] dvat (fr. 2 , v.v. 4,5), pe scurt a Opiniei. Cele două căi dau seamft de însăşi arhitcctonica rcalului, cu Llll prim nivel, acela al fiinţci-în-sinc" şi cu altul, secund, al lucrurilor, ta dokmmla, " aparentt:, cât apar (şi m: apa r), pentru cart: există o cale de întoarc�:re­ naA.iv-rporc6::; tun Kc)xuOoc; (fr. 6, v.9). Aparentă sau, mai cur:înd, ca o apan:nţă (cotK6ta), noapte " întun�:coasă şi greoaie", lumea lucrurilor, tocmai cât apare, presupurHînd astfel ceva dincolo de sine, este. Ca atare însft <:a nu este şi de aceea nici nu poate fi cunoscutii. În limitde discursului ont olo gi c ea trebuie "acoperită" (pu�ă între paranteze). Tot jocul se f.1ce "de-a lungul" celeilalte căi, ceea ce este şi firesc. Doar ontologia c o reconstrucţie a fiinţei prin e xerciţiu l pur (logica - lingvistic, deci anterior oricărei cunoaşteri - cunoştinţc) al minţii. Zeiţa însoţeşte sufletul "de-a lungul" drumului care duce la " ceea ce este (pentru noi) ceea ce <:ste în sine. "De-a lungul (cm) cftii "sunt semne (m'utcna) multe, pentru că, ncnăscut, ceea-ce-este/ti indul (iov) este şi nepieritor, întreg, neclintit şi Diră capftt". Multe, la rigoare, fliră de număr, dacă ceea-ce-este nu are Iimită, ele puteau fi determinaţii ale fiinţei, adicf1 atribute (Calogero, Studi .. , p. 78). Panncnides identi fidi 3 0, mai toate, de primă importanţă pentru definirea a ceea -ce- este: to eo11 era ncnăscut- aytvr]!OV (fr. 8, V.J), indestructibil/nepieritor - awo/,r:Opov (v. 4), întreg - ouo).opc).c� (v.4), care nu tremură, calm, neclintit 6!pqt�c; (v.4), fără sf<îrşit în timp, Iară limitii/margine, t�"'trft capăt/scop (în ambiguitatea capăt- �cop)­ a•tlceawv (vA), care "nu cra"- ouo� a:o!iiv (v.5), care "este acum"-

impune

-

'

.

14


vt'>vtcrnv (v.S).carc

nu

<'>!lOD năv 9V.5), unu-

va fi"- ou8'i:aw.t (v.S), laolalti't /împn:ună­ iEv (v.6), neîntrerupt- uuvexb:; (v.6), ,,care nu

d cvin e - ouTe yevcuOm (v.IJ), cmc ,.mr va pieri" - o6•'<'>1J.ucr0cu (v.l4), indivizibil (t'>u&t; otmpcrov (v.22), omogcn/pcstc tot la fcl-miv (>poiov (v.22), tot (peste tot) plin - năv&qmA.e6v (v. 2-n, imobil r:O;:ivqwv (v.26), fari'i început - avapxov (v. 27), fără sfurşil, fără î ntrerup ere - {maucrrov (v. 27), acelaşi T<J.(n6v (v. 29), care rămânc/rfirnânând în (lCdaşi loc- i:v wl'm'i> ptvov (v. 29), nu - f:lră­ capăt/margine, - o(>K u•e).cunrrov (v.320, Hîrft l ip s ii/ n cvo i - o(>K un&eub; (v. 33), întreg nemişcat- ou /.ov ci.Kivq•bv ( v. J:)), co m plct, întreg - Tt:Ti: )-Lopi:vov (v. 42), ascmcm:a un e i sf\:n: - <J<jl\ltplJ<; t:vaHh.IOV (v. 43), de forţă egală, în acceaşi măsură- tuoni::; (v. 44) "

neatins ăcru/.ov (v. 48), egal-iaov(v. 49). "După cum se wdc, o mare Par111cnides, sunt neg a t iv e . Accstca şi

parte a atributelor riinţci, la

sunt atributele prime din c:ue derivă sc u

elimină

rm ă toa rel e

atributele care atribute

se

negative

ncclintită, D\ră sliîrşit în timp,

atributele afirmalivc. Dacft

confuridă şi

sau

se

dubkazfi,

_ f) r imc : ncnăscută,

răm:în

nepieritoare,

Iară înc<.:put, ncîntr<.:ruptă, nedcknninată, nedegradabi lii" (rrl.!nkian, Originile Teologiei negafi1·e . . . , în Scrierifilosofice. Studii ... , p. 271-272). Eleatul nu doar d1 identifica :1tributcle p ri m e , ci inslrurnl.!nta­ liza logica apofalidi, d<.: înte.;meiere în ontologic. Procedaseră astfel înci't Anaximandros numind p rinc i piul apeiron (de la ct privativ şi ni:pa<;fu•o:;, margin<.:, limitf1) adică ilimitalul, ncmftrginitul, ncdetcr­ minatul, infinitus, cum aveau să traducă/adaptez�.: Cicero şi Lucrctius.

Ba chiar şi Thalcs, pri m ul

indivizibilă, imobilft,

filosof al gr�:cilor, nu

neapărat după C(;llvenţi�.:.

Poate că o cxplicaţic a faptului că milcsianul nun1<:a ,.acd c�:va

de unde se produce naştl:rca tuturor acelor ce <:xistă tol d<: acolo le t� 0)\' oi: ll ytvwfs can wic; O U<Jt, ldu n'lv (�>Oop<l.v d:; 't'UUTU yivwOut, zidnd astfel după i\naxi rn an dros (fr. 1) car<: găs�.:a cea mai potrivită txpn.:sie pentru a numi in-absolut-dc-ncnumitui-ÎII­ sine. Nu t.:ste de exclus prcsupuili.:rca că Thalcs, măcar în s11�cs1 j,· vine şi pieirea" -

miticf1, socotea "ascunsul" ca de m:cunoscut. Aristoh:l bănuia

Thales "zicea cii din Apă. vin toate, la a c eas ta tarfl îndoia l:'1,

<�jung<înd pe seama obscrvaţiei c?i toate îşi iau hrana din umczc.:ali1 �·'

r:1 l

1

t .1

1 '


ia na�tcre şi trăieşte p;înă şi caldul" . Obs�:rvaţia putea 11 dt:tcrminatii d..: rolul apei în natură, tiind ,,principiul" ct.:lor umede, dar şi de faptul ci'i "cei s t rft w chi îi puneau pe z<.:i să jure pe apă", găsind că �tccasta avea proprietăţi ascunse mai apark (Jit!taph A., 983 b 20). Doar zeii, dacă şi ei, aveau ştiinţft de tirea însăşi a in-sinelui şi astfel erau soplwi. Oame nii se apropiau doar, având "prin natur[t dorinţă de a şti''- -rou dof:vut opcyovmt cpucn::t (A, 980 al). Apropi�:rea nu era din

ca

.

.

"

posibilă decât pe calc apofatică

((J.nocpacrKOl,

U7rO<pacrt<;, opus lui Ka-rarpanK6<;, a nega,

negaţie, clnorpcnn�(l<;, în mod negativ, afirmativ). Thales însuşi pro ced a întrucâtva astfel dacă apa llll era, t otuş i , numele in-sinelui. Apa numea cu numcle ei ce nu era ea; la fel apeironul anaximandrian. Şi Thalcs şi Anaxirnandros, gândcau analogic, plcc�înd, adică, de la ,,lumea aceasta", sau cum avea să-i zică Platon, "de aici"- cvOaoc, ca, în temeiul f.'lptului de a exista s-o poată aproxima pe aceea "de dincolo", tot platonic, b::d. Ce era şi cum era, în sine, ornerwştc, nu se mai putea şti. Lumea ekei, sub scrnnul lui agnoslos, era, prin accasta, doar de grîndit, însă prin semne, parmcnidian, acestca de nevăzut, ci doar, cu trecerea lor în lllllllc, de auzit. Zeiţa le rosteşte numele, ca sunetul, care în lumina orbitoan.: a Fiinţt:i- Adevăr, Adevărului, doar aude, sft le treacă în l irnb � ul său şi în memorie pentru a le transmite, la rându-i, muritorilor. Aceştia, o dată cu numele semnelor, urmează să fie încredinţaţi că: nu11wi ji inţa este, pe când ne fr inţa nu este, ceea ce ontologic este în deplină

raţionalitate.

Că este numai tiinţa, iar netiiinţa nu, în deosebire de semne gâmlite prin analogic (trcdndu-se de la multiple la unu, de la născut la nenăscut, de la pieritor la nepieritor), se demonstrează logica­ lingvistic. Ce altă calc putea ti urmatft? În judecata - propoziţia: fi inţa "este şi nu poate s[t nu tic" f.crnv n:: Kai ci><; OUK ccrn ILli dvat (fr. 2, v.3), predicatul este conţinut de subiect, aşa cum se spune azi, analitic. Pentru că lucrurile ne par a ti, putem trece la gfwdirca a:f/-ului lor, comun tuturora, dar altceva dec<ît fiecare în parte. Ei111i (cu intinitivul eiuai, ceea ce;: este firesc) nu est�: neapărat numele acelui ceva în sine, cum, nici în teologie, Yahweh ori Deus. Acestea din unnă 16


dctenninaţiik, poate, cele mai concentrate, totuşi, sunt din 111linitatea de atribute, doar unul. Platon socotea (deconstructivist) că Ieus, dnd e numit Zena, provine din zen, cauzii a vieţii, iar când se cheamă cii t:sk Dia coboară din dia lwn, "prin el dobândesc viaţă" (:;I'n) rând pe rând toate fiinţele" (Cratylos, 396 a, b)). Yahweh inseamnft cel ce este" (aorist al verbului a fi, iar Dumnezeu, " 1 )ominus Deus, Stăpânul, cel ce stiip;îneşte. Nume impropriu", zice " 1111 teolog, dar cum altfel? (Ioan J'vtircea, Dicţionar al Noului restamenl, art. Dumnezu). Oricum i-arn zice, eon emenai, ei11ai, lo 011, lo 011 he on, fiinţa v.'>te doar primul dcterminativ. De aceea, probabil, Aristotel avea sii !�;,scascft o dublură". To on he 011, fiinţa-ca-fiinţă/fiinţa-ca fiind, " liindul-ca-fiind t:ste primul semn (şi nume) al acelui ceva în sint: care in 1\fetajizica se cheamă arklu!, începutul, principium la Cic«.:ro şi 1 ,ucretius. ArHu!, smuls din contt:xte care indică tcmporalitatea, .'>paţialitatea ori care marchează momentul prim în naştt:rea producerea a ceva, nu spune nimic. Ce poate să însernm: începutul-ca­ inceput şi nu a ceva anume? Doar interpretat, deci, prin alăturarea unui atribut, vorbeşte". El este ca temei, ca acela ce in-fiinţeazii, ce " ddermină sau zicând după Aristotel, ca acel ceva de la care începe 1nişcarea, acel ceva, "cel mai bun", de la care porneşte orice, acel ceva prim şi ,,prezent în" al gt!ncriirii, pe scurt ca act:l-ceva ce este "primul în ordinea înfiintării, generării şi cunoaşterii" (Xfelaph, 1 O 13 a) . El, prin urmare, în sine apărat de "agnostos", se dezvftluie/apare prin şi în semne. "A fi" ( firea", fiinţa") este unul dintre ele, cel mai de seamft, " " însă unul într-o serie fără de sfârşit. Zeiţa şi spune: Calt:a Convingerii <:ste aceea care dă seamă de faptul că, acel ceva în sine, este şi nu poate decât să fie. Altfel spus, acel ceva este, pentru că altfel n-ar putea fi g<îndit ca fiind. El nu are cum sft fie pn.:supus, ca nefiind, faptul de a nu fi neav:înd cum să fie gândit dccât ca nefiind. Aplicaţia ontologică a minţii noastrc cxcludea nefiinta sau, ceea ce este acelaşi lucru, dar mai potrivit formulat, afirma cii nefiinta nu cstt:, ntJ poate decât si'i fie. Identificat (simbolic) de Platon cu exerciţiul ontologic însuşi. Parmenides trecea cu întregul canon în sistematica de p<înă la dialogul llllliH.:sc

17


o m o n i m . Pa rcii 111:d u m ereşte î n s :1 f< 1 p t u l că exact în d i a l ogu r i l e în care

este pcstt..: tot o n t o l og i a este reco n s t ru i tă de " Socrate" (ca perso naj ) în t i m p ce " Parrn e n i d cs", î n d i a l ogu l în care d este c e l ce face j o c u ri l e ,

dccO i l Stru i eşte.

A p a rc n ţ d c îl apro p i e pe e l ea t

de

dogm at i s m . N u m a i că, spre

<lt:os c b i rc de i o n i e n i , ca ş i de pyth a go r i c i c n i , n u s�.: ata�ează de o

o p i n i e . Pannen i d i s rn u l este p r i m a ( ş i în ord i n e i st o r i c:i , ş i în ord i n e s i st e m a t i cft) reconstru c ţ i e a o n t o l og i c i î n s t r i ctă l o g i că . De a ceea, e l ş i

este p r i m u l s p i r i t c r i t i c (cri t i c i st), i nteresat c u m era s ă ră spu ndă l a o

în trebare : cum e posih ilâ Vlllologia. Proba b i l că

lui

S o c rate

în

şi

d i n accastft c a u zft, P l aton î l p u nea ca p a rt e n e r a l " d i a l og. T:l n ă r " S o c ratc , bătrâ n " P a r m e n i d e s",

în trudtva descu m pă n i t, a fl at într- u n t i m p d e c r i zft, pr i m u l , c r i t i c cu metodă, c e l de a l d o i l ea, acesta, ca pe rson aj , îl aj u t ă p�.: ce l ă l a l t s ă iasă

d i n i m pa s . D i n acest punct d e ved re, d i a l ogu l parc ş i o con fe s i u ne, fi e ş i i n d i rectă ş i , totod ată, c u a l te ro l u ri , în pa rti.:: ş i pcr�� o n :ţj c . N u va fi

fost, î n i s to r i a i n d i v i d ua l ă, Socra te p e n t ru P l a t o n , ce, în d i a log avea sft fi e P:mn c n i des p<.:ntru p r i m u l fi l o s o f aten i a n ? Ş i încft în d i a log llll �:ra

rc fă c u t ch iar i t i n� ra r i u l l u i S o c ratâ

D u pă trad i t i e , acesta ar fi fos t " e l evu l l u i A n a xago ras, dar ş i e l al l u i D a m o n . . . D u pft c o n d a m narea l u i A n axagoras deven i e l evu l l u i A rc h e l aos fi z i c ia n u l " ( D i o g . Laert., 1 f , 1 9) . P l aton î n să î i rdii cea

" b i ogra fi a", rcprczt.: n t â n d u - 1 ca pe un m a re ad m i rato r al eleatului

(Parmenides, 1 2 6

a şi

unn.).

Po�tte că, m a i l a t i n ereţe, rn i şdndu-sc î n cerc u l a n axago r i e n i l o r, Socra t e p u tea să fie i s p i t i t d e v reo în c l i n a re, daC:i nu către fi l osofia

"natura l i stft", p e n tru un t i p anume d e reconstru c ţ i e a l u m i i , o ri c u m . P l aton î n Plwidon

97- 1 00

a c h iar î l filcea

p e S ocrate sft rec u n oască o

t e n t a ţ i e a naxago r i a nă, aceasta m a i în t i n ereţ e . A r fi socot i t că ş i -a gfts i t

în fi l oso fu l d i n K l azo m t.: n a i d ascftl u l care să- i a rate "ca u ze l e ce l o r c a rt: sunt

.

. . Ş i n u d oar sft- rn i s p u nă, c i să- m i ş i exp l i ce pe d t.: p l i n c a u za ş i

n cces i t a ka c i ş i c e este m a i b i n e, ad i c ă d e ce este m a i b i n e ca

pă m :î n t u l sit fi e cum e s t e şi nu a l t fe l . . . A t �lta de m i -ar mai fi d o r i t să a fl u a l ttt s pec i e de cauza l i tate

-

fi

a ră t a t n -aş

fJ.i-rtn� & /,/,o d ooc;".

S pcr�m t:i d eşartă î n să, pen t ru că Nous care prom itt.:a at<Îta nu avea n i c i

1

<) "


1 1 11 r ost

lumii". /\naxagoras trecea asupra "aerului, eterului, . t ( ' c i şi a l tor c iud ă ţ e nii rostul a ce s t a (97 d - 1 8 a; 9S b - d). A fl<înd de l a " p h y s i o l og i ş t i ", (cel mai a d e s e a p l ural i ş t i ) plura­ l r · . r nul şi mobil ismu l, de la el ea ţi mo n i sm u l � i imobilismul, pc sc u rt a d : u· bogata istorie grecească a filo s o fi e i , Socrate era deja în măsuri"'t să . t d m i ti"'t că fi l o s o fia şi adevărul se găs ea u în tr-o re l a ţ i e specială. 1 t 1 ca l izate în aelaşi tennen, în suges t i a p la to n i că din Plwidon, p r i ncipiul "ordinii lu mii", de care parte avea să fie adevărul, dacă atât l l t l l l l i s m u l , ccît şi p l u ra l i sm u l , deopotrivă m o b i l i s m u l şi imobilismul , · r : 1 1 1 i pot e ze cu îndreptăţire? " Se mira cum de n-au înţeles ce su n t pentru noi aceste taine ( : t l c ă t u irca lumii, ca uzele şi reg u britatca rn işcă ri l o r cereşti - n.n . ) , de \ ' 1 c m e, chinr aceia care îşi închipuiau că vorbesc mai cu pricepere ' I L: spre ele aduceau cu nişte nebuni, după cum se deosebeau prin p. t rerih.: lor. Într-adevftr, printre nebuni unii nu se tl!m d e ceea ce ar l r cbui să se teamă, pe când alţii se tem şi de cet:a ce n-ar trebui; unii n�:d că pot spune ş i face orice în fa ţa m u l ţ i mii, alţii socotesc cft c rău ·,: t ai vreo legătmă cu oamenii; unii nu resp;;;c tă nici templu, nici altar, 1 1 i c i vreunul d i n lucrurile divine, alţii cinstesc pietrek, arborii şi ; t n i m a l c l e ca re le ies în cale. Tot astfe l , printre cd care cercetează l u mea în întregul ei: unii stabilesc un itall:a naturii ei, alţii rn ultipli­ c i tntea; unii adm i t că toate se n a sc şi pier, alţii că nimic nu se int<împlă " (Xeno fan, Memorab. l , 1 ) . Î ndreptăţitit este fiecare pozitit:, în întregul ci, lumea fiind una ş i rnultiplf1., în devenire ş i mereu în idt:ntitate cu sine, totdeodatil . D a r nici una m•-şi putea adj udeca ndevftrul, în a bsolut. În urmare, trebu ie S:i fie tot atâtea fi l oso fi i c;îtc exercitii - cxercitări în ordinea explicaţiei l t r mii ca întreg. Lăsând de o p a rte faptul că, în a ce s t fe l , nici una nu avea cum sit fie, nici adevărată, nici falsă, comunicaţia prin filosofie c r:t blo cată Dar peste diversitate, mintea o m l.!n cască era unitară, i ar, din nceast ă cauză, şi p roi ecţ i i le c i , în dura tă lungă, în durată scurtă, convergente. Uşor, sau m ai uşor de cercetat în manifestările ei, mintea s e d ezvăluia mai greu, ei însă�i, în realitatea sa ultimă. Ca och i u l care numai pe sine nu se vede, ea se gând cşte în obit:ctivările ci. Dar Cl' "în o rd i n ea

"

,

.

.

1' )


\:Stc în s i ne, m a i î n a i n t e de o r i ce c u n oaş tere? S o c ra t c d es c h i d ea caka

c r i t i c i i ra ţ i u n i i p u re. C a l e rcga l ă, d e

îndată

ce li l o s o fi a ca o n t o l o g i e şi

m e t a fi z i c ă , pe n tru a se l eg i t i ma, pres u p u nea c u rwce s i tate cercetan.:a

de sine

a

conşti i n ţ e i .

2 . Î n Charmides

1 53

d 4:

"Sacrale:

stat

d u pă ce a m

d t: vo rbft

p r i v i toare l a ace l e fa pt!.! (în t â m p l a te l a Pot i d eea în ti m p u l bătfd i e i -

1 1 . 1 1 . ) , i-am întrebat l a r;î n d t r - rn i asu p ra d t o rva l u c ru r i de p r i n Athena:

a s u p ra

stări i

prezen te a fi losofi e i - m:pi

p r i v i toa re la cei tineri

" i u b i rea mea,

ca

cp t),ocrocp ia; bnco� cxot,

. . . " În Gorgias 4 32 a

5 : Socr. :

F i l os o fi a,

s p u n e n eîncetat ceea ce a u z i a c u m de la m i n e . . . F i u l

l u i C l e i n i a s zice d n d 11 1 1 :1 , d n d a l ta, î n t i m p c t: fi l os o fi a - n1v rpt),os(p irtv este stato m i că. Ea s p u n e ceea ce, a c u m te m i ră, tu î n s u ţ i e ş t i d e fa ţă l a vorbe l e e i . Pri n u rm a re, e i treb u i e să- i probez i , c u m î ţ i z i ceam, cit a fi n e d rept ş i a n u d a socotea l ă p ...: n tru n e d re ptăţ i n u este cel mai m a re rău , i a r dacă n u vei l ltsa acest l u c ru n cd e m o n strat nu sr;: p u n e în acord cu t i n e , Cal l i c les, c i v e ţ i fi toatfl v i aţa în d ezacord " . În l'haidon 63 e 9, e ra fi resc ca u n u l "care ş i -a p e t recut v i a ţa în fi l os o fi c" - cv 'Jll/,ocro qna . . . TOV piov sil î n fru n t e moa rtea fă rft teamft. Î n Phaidros 247 c 3 -4 , d u p ă ce, c u Pa rrn e n i d e s în că, fi l o s o fi a ca o n t o l o g i e e ra p u să în i d e n t i tate cu C a l ca Conv i n geri i , p r i mea o d e fi n i ţ i e cu m u l t m a i

potr i v i t il : "adevărata ş t i i nţă c a re e s t e d e s p n; fi i n ţa c e a rea l ă" i: v -rco o

ccrnv ()v t'>vrco� bncrnhntv o D cr av.

Şi

în Republica 5 2 1

b

2

fi l o s o fi a era

a s oc i a tă a d evăru l u i , d a r în ord i n ea comportam e n t u l u i p o l i t i c : "c u n oşti a l tă v i a p n fa rft de aceea p ro p r i e ad evăratei fi l oso fi i

rrn l�.ocrorpia�

- Tll S UÂT]Otv� s

care să i n s p i re d i spreţ pen tru p u tere?" Ca să c o n t e n ească

re l e l e î n cetate " p u t e rea p o l i t i c ă şi fi l oso fi a" - OUVCLJUS

(p i/.ocro1p i a trebu i e să fie u n a

TC

(Rep. ,

n:oÂtnl\.ll

Kat

4 7 3 d . 3 ) . F i l os o fi a, " b i n e l e c e l m a i p re ţ i o s pc c a r e ge n u l tmw r 1 1-a p r i m i t" - <piJ.ocro<pias ytvo<;, ov J.!d�ov

ayaOc>v o\5-r 11 J..O cv ' ou O 't:sn ( Timaios .f-7 h l).

Toate acestea, cu s i gu ran ţă, şi pen tru că n u m a i ca � u nge la

<l d cv?i r, a t i ngâ n d fi i n ţa : " poate să aj u n gft la <Hlcvăr c e l ca rt: n - a aj u n s

p:l n ă l a fi i n ţă?" -

1 RG c ) . Aşad a r,

TC oDv a).ll OEiw; n>xdv, (t) Jll]OU oucriu� (Theaitetos, pri n

ceea

îi

re p rez i n t;l

cxce k n ţa,

o n to l o g i a

şi

meta fi z i ca, fi lo s o fi a a t i n ge ş i a ckvăru l î n s u ş i , a cda, d a că n u a b so l u t,

fi e ş i , d o a r în l i m i te l e c o n d i ţ i e i u m a n e, i re d n c t i b i l .

20


a p a n.: n !c l or, sarc i n a c i , a cc..:a d.: a da k:gi t i m i tatt: termen u l u i - l i m i tă ( l . i i n rc i), era cond i ţ i onată de <.ksch id crc . Fără de aceasta, concept u l l'i i n ţc i n u deve nea m a i tarc. D i 11 1 potrivă. l:lr c u un conc�.!pt s l ab, . . î n cotro se mai p u tea lndrept:1 gii n d i n.:a?" Ş i , atunci, "ce vei fa ce în priv i n ţa fi loso fi e i ?" - -r i ouv no ll'joctc; <.p tl,ooo<piuc; rccpi ( 1 3 5 c ) . G :î n d i rca, d�.: c:î n d înccpusc să se cxcrc itc: fi l osofic, s•.: în d repta:-;e c;l t rc ce l e m a i ll.: l 1 1 rite orizo n t u r i de s i tu are . Dar, cum ar fi zis Socrak, cel p u ţ i n în l i m i t e i �: t i p o l og i e i , t:iră ş a n s·� k con l lt n i cii r i i . Putea fi l o s o fia să se a ii nnc C<< u n a, în întreaga c i d i vers i tate, con t u r:�Ui, ş i să �cape d i n strii n so : t rca con trari i l or: mon i s m - p l u ra l ism, mu b i l i ,; m i m o b i l i sm ? Panm:n ides i m pusese c u at:îta rigoa rt: m o n i s m u l , încâ t fi l osofia, dt.: la e l , trebu ia sft fi e m o n i sti'i. Pyt h ago ras şi pyt h agori c i cn i i, E m pedoc l es, i\ n axago ras, Democrit, încercast.:rii i poteza cea l a l t tt (făni sit ren u n ţe la cano n u l o n to logici), ş i fi l o s o fi a ckvcn isc cu c i p l u ra l i sti"'t . Dacă F i i n ţa era una, tlf.: l i m i taiă, pcstc tot a ccca� i , genera rea �i p i c i n.:a 1 1 t 1 p u tea u fi gâud i t e, ca l u m <.:a, în să� i . A d m i �:1 tacit, aceasta n u a Vt.: ; l cum să fi e cxp l ic:tlă n i c i î n exi stenţa n i c i în actele c i . Tot u ş i , întregu l era "d ivizat - n cd i v izat, n:iscut - neniiscut, m ur itor - n e m ur i tor", .. conex i u n i s u n t întregu l cu ndntn.:gu l , conconlantul c u d i scordantu l , consonanta c u d i sonanţa; d i n toate u n u , d i n u n u toak"; "v i a ţa un ora este moartca celorlal ţ i , iar v i a ţa a cestora, moa rtea celor d i n t â i", ,,toate s e pn::sch i m b ft în ega l ă măsu ră cu foc u l . . . " , ,.nu n e pukm scu fu nda dt.: două ori în ace l a ş i r:îu" (Hera c l i t, fr. 5 0, 1 O, 62, 90, 9 1 ) . Aşadar, m o n ism - p l ura l ism, m o b i 1 i s m - i mobi 1 i s m , exc l u s i ve, totuş i , i poteze !�: se presupunea u . Astfe l încât, F i i n ţa în s i ne, Îlilrudl t n:bu i a sft exp l ice tot ceea ce este ş i se întâm p l ă, era tenwi pen t ru u n i tate ş i m u l t i pl i c i tak, n aştere ş i p i e i re, m i şcare ş i repaus, s i m p l u ş i com p u s etc . Atom i i dernocri t i c n i , socotea Gomperz, s u n t ti i n ţa parmcn i d i a n ă m u l t i p l icatii l a n es fârş i t ; î n c ă ma i m u l t, "pri n c i p i i l e" p l aton i c i e m: : idealeidos (.'ig.), ideaileidos (pl.). Co n s t i t u t i v i l u cruri l or, atom i i m 1 l e a s i gură însft ş i con figuraţ ia speci fică, gcnericii . L a j u m ii tatea dru m u l u i d i n tre o n t o l ogia form a l ă ( p ri mă) ş i a c ec:a materi a l i; (scc u n d ii , p r i v i toare l a exi sten ţ[t), D�:mocrit căuta să pii strcze regi m u l fi i n ţe i î n 23


s i n e, d a r, totodată, d u pă m u l t i p l icare, îi co n ferea, dacă n u corpora­ l i tate,

o

rea l i tate

apro p i atft

ori

s i m i l arft

(reg i m u l

îi

este

foa1te

a m b i g u u ) , de aceea. A s t fe l încât, deşi în s i n e m a i c u rând i n corpora l i , a to m i i , î n ag l o m e ra re, fac po s i b i l ă corpora l i tatea. De

b u n ft

seamă,

î n c e rca rea

nu

era

l i p s i tă

de

i m portan ţă,

a b d e r i ta n u l c ă u t:înd să în d n: p l ă (ească o n to l og i c l u c ru r i l e ş i , m a i a l es, trecerea de l a i ncorpora ! la corp ora l în p rocesu l î n t e m e i e r i i . Dar pen tru

aceasta rec urgea la " înch i p u i a "ato m i i

un p roced e u , aşa-z i cân d u - i , c c n t a u r . Ad i că, d e ş i îşi ca pe n i şte i n corp o ra l e , îi l u a ca

realită{i,

mai

degra b ă , î n s e n s u l phys i o l o g i s t a l l o r . E l n u s p u n ea n i m i c despre n a t u r�: aces t e i rea l ită ţ i ,

n ic i c h i a r

ca

an a l o g i c ( d c c i ca apa,

n u m ă ru l , ca horneom t:ri i le); t o t u ş i ato m i i ţi neau, într-tm fd , Or, în l i m i t e l e o n t o l o g i c i ,

cel

foc u l , ca

de physis.

p u ţ i n a l e ce l e i fo r m a l e , n u se p u n e

p ro b l e m a n a t u r i i/rea l ităţi i , c i a l e şanselor ş i p u teri i m i n ţi i n o astre d e a i n s t i t u i F i i n ţa. C ă c i "abso l u t u l treb u i e constru i t p t: n t ru c o n şt i i n ţă, i a tă

sarc i n a fi l os o fi e i " . "Raţ i u nea îl p roduce n u m a i în trucâ t ca l i bc n.:ază

conşti i n ţa de l i m i tări; această î n l ă t u ra re a l i m i t ă ri l o r este cond i ţ ion ată

de nel i m i tarea pres u p u să" filosofice, p . 1 4 1 , 1 40). Î n t r- tHI

fel

şi atomii,

(G .W.F. ideai

H ege l , Deosebirea . . , în Studii .

(Democvi t ar fi scr i s u n tra t a t Peri

ideon) şi ideai p l aton ice ca ato m i i . Asemănă ri l e l l ll m e rg însă pn.:a

departt: . Totuş i , n u se pot c o n testa dar c u l i m i tarea

în zon a

p ro b k m e i

ca p u n c t de p l ecart:. F i i n ţa parrn e n i d i a n ft n u e ra reco n s t r u i tft p e n t ru

j u s t i fi c a rea ca existt:n ţă a l u m i i sen s i b i le, ci în ve,h:rea î n ţe l egeri i de s i n e a m i n ţ i i , în ca pac i t atea ei de a i n s t i t u i ceea ce n-a c u n o s c u t.

În

m u l te, la fe l ş i idea p l <t ton i c i a n ă, cd p u ţ i n î n d i a l ogu r i l e socot i t e d e

t i ne n� ţ�;:; m a i potri v i t însă p ro p cd e u t i ce l a o n to l o g i a d i n Phaidon,

Plraidros

şi Republica.

Ad i c ă în ace l ea în. care idea (ca ş i

p r i meşte determ i na ţ i i răz k ţ e :

a n u m e de a fi :

te m e i ,

eidos)

m o d e l , (ca)

pro iect, (ca) u n u (în treg) . Part i c i parea n u m a i spora d i c este p r i nsă în " ,tj oc , l u m ea sen s i b i l ă p l aton i c iană n e fi i n d prea d eparte de aceea parrnt:n i d iană. Dar pe măsură ce capfttă tot mai m u l te dete n n.i n aţ i i , fi i n ţa p l ato n i că este tot m a i m u l t apro p i ată d e starea de cri tii . F iecan:

idea

în tr-o

asemenea

mod a l i tate

era

u na,

încât

d e s p n:

" l u mea

i n te l i g i b i l ă" n u se poate s p u n e că este m u l t i p lă. D u pă prima " m i şcan:"

24


în să, aceea d.: d ct�.:rm i n are în s i n e a fiecăre i e n t i tăţi , a doua 1 ' l e de i n trod ucere a " i n tt.:rpart i c i p{tri i " . Fără ca modelele să fie l t k n t ice, aşa c u m avea să fie monada l e i b n i z i ană, mai înainte d e o r i ce l : 1 rit desch i d c rc ş i apoi (onto logic) c u apet i ţ i e ş i reprezen tare, şi idea p l a t o n i c iană, n u m a i întruc:ît era ea însăşi sc .,re flec ta" în cel elalte. U n a 1 1 1 t oale ş i toate în u n a . P e m ă s ur ft ce part i c i parea (atât în orizo n t u l i nte l ig i b i lel or, d i t ş i 1 1 1 l re ce l e d o u ă " l u m i") devenea t o t m a i i n tcrogati vă, ontolog i a s e l l' O rgan i za pen tru a s e desăv;îrşi î n metafi zică (ori, ca m e ta fi z i că) . . 1 !�<î n d i r i i

J.

Filosojii,

. 1 r kviir, tre b u i e sli

proba b i l , ca să se d e părtez,.;

poată aj u n gt.: la fi i n ţ{t ş i

ast fe l

1tt

d e p l <1 ccr i l e l u m i i , " î n d rept<în d u - ş i

ciHre s u fl et" (PIJd. 65 d e). F i l o s o fi i ştiu că i u b i rea d t: l n ! :: kpc i u lll: e l i b :: rcază s u fl etu l d i n înch isoarea tru p u l u i ş i dovedesc .c: î t de i l u zori i c u noşt i n te nt: dă atât p r i v i rea sau auzu l , c<ît ş i orice . i m r' (83 a). Fi losofi cu ad evii rat sau "adevăraţi" - 'tOU <; &c aJ T]Otvou<; ­ . 1 1 11 t c h i a r ace i a care "s u n t d i spuşi să guste d i n o r i ce c u n oşti n ţă, care . 1 1 11t desch i ş i învăţături i ş i arată o ardoare de ne o s t o i t pentru aceasta . . . " " Pc când d i n tre ce i lalţi oamen i ch iar aceia i u b i to r i să asc u l te <JI I Î.l] KOOL erau doar "ase mănători/asemenea fi l os o fi lor" - O J!OlOU<; pi:v 'lll),6vo cpotc; (R.!!p. 475 d - 4 76 a). În t i m p ce fi losofi i se apl ică "şt i i nţe i ", dL: vreme ce se ra porteaztt la fi i n ţii, afim1ând cii fi i nţa este OLKouv l: mcHlHlll , ti;v Ln:i TW ovn rrtcpuKc, yvwvat (b <; ccrn TO ov, cei care iau · . -: a m a d o a r d e apare n ţe su n t fi l odox i , i u b i tori a i o p i n i e i (doxa). Ş i cL:ea ce ş t i u e i , este o filodoxie. Aceasta în seam n ă c ă sunt î n t re c u n oaştere ş i non-c u noaştere pentru că o p i n i a este m a i obscură decât " c u n oaşterea ş i mai l u m i n oasă dedt ign ora n ta " ( 4 76 a - 4 78 d ) . D a r "acela care este cu ad t:vărat i ub i to r de înv;i ţătu ră p r i n natură 'c îndreapt{t către fi i nţă şi n u se opreşte în l u rnt:a l ucru ri lor care sunt doa r a paren ţe". M a i m u l t, la fi losofie <�j ung n u m a i a c e i a cu su flet m a re � i d rept. Acel a prea l i p i t de d eşertăc i u n i le l u meşt i , mesch i n ş i rău, tru faş �i egolalru, n ed re p t, lăud ăros ar fi c<ît ar fi, ceva "art i fi c i a l "/s i rn u lat m:rr/.acrpcv(J):;, i a r nu " fi l osof verita b i l " - at.l]Ow:; qn)..ocro(p6; (4 85 d). ;\ceasta fi e ş i pentru aceea că, nH.: n i ţ i fi l oso fi i să conducă cetatea , c u m a r putea s t a în fru ntea cetă ţ i i o netrebn i că făptu rft? • ' . 1 1 1 d u l n u m ai

..

"

-

-

-


F i l oso fi arti ficial i/s i m u laţi/s i m u l a n ţ i n u erau, d i n p:icatt:, doar < t b stract-pos i b i l i ci ş i d e tot rea l i . Ş i aceasta nu n u m a i în t i m p u l l u i P l aton, dar ca m oricil n d . " Dt: c e n u se înţeleg fi l o:->o fi i ? " Este b i ne, este ră u? Proba b i l că ar fi mai rău să se înţeleagă d u l cc-perf�ct; şi mai rău însft va fi fost şi va fi dacă fi loso fi a ar fi fost sau ar li doar o m ască pen tru n eînţelegeri adesea porn ite d i n v i sc e re . Să n u s e înţe l eagă fi l osofi i n u m a i pen tru că, p r i n con d i ţ i e, trebu i e să stea sus de tot ş i so l i tari? D rept e, z i d n d astfe l d u pă N i etzs che, că v u l turi i n u zboară în c:î rd u r i . N i c i corb i i însă n u s u n t prea soci a b i l i . C a oric�.: fi losof hotăr:1t ş i înzestrat s ă sch i m be fa ţa l u m i i li loso fi e i , P l aton a trebu it să în frun t e var i i advers i til ţ i . M u l k d i n aceska n u vor fi fost n eapărat măru nt-s u b i ectivt:, ţ i nâ n d d e a l te opţi u n i . Ca d e a ltm i n teri ş i reac ţ i i l e l u i P b to n : u n eori h u m o ra l e, a l teori, cel mai adesea în să, rnetod ice. "Un i i autori , p r i ntre care ş i Satyros, spun că ( P l aton) a scris l u i D ion d i n S ic i l ia, rug<1ndu-l să- i cumpl:re tre i c!i rţ i pythago r i c i e n e d �: la Ph i l o laos " , c u u n scop nu prea on orab i l . S�: mai spu nea (/. l c i m os) că " 1 -a fo los i t m u l t şi pe Epich annos, poetu l com ic, pn: l u crând cek m a i m u l t�; pasaj�: d e la e l " . I3a, Ari stoxenos avea ,,să declare că ş i Repuh/ica era, aproapt: î n întregime, c u pr i n sft î n Controversele l u i Protagora s" (D iog. Laert., I II, 9 , 1 0 ; 3 7) . N ic i P laton însă n-ar fi l iisat s ă treacă de l a el. ,.În duşmăn i e c u A r i s t i p pos", în Phaidon s t recura "un rep roş, spun;înd că (ace l a) n-a fost de fa ţă la m oartea l u i Socrate, ci s e a fl a la Eg i n a", m i ca i n su l ă d i n go l fu l Sa lon ic, cu o rt:putaţie n u d i ntre ce le mai b u n e (I I I, 3 6). P c A i sc h i n e s î l desco n s i d cra d i n cau za siiră c i e i l u i . Jdomeneus "a fi rmă că vorbel e p<: care P l aton le-a atri b u i t l u i Criton î n î n c h i soare, pri n care acesta s tatuia pe Socrate să fugă, s u n t de fapt ale l u i A i sc h i nes, dar că P laton l e-a trecu t pe sea m a l u i Criton d i n cauza d u şm ftn i c i sa l e faţă d e A i s c h i n es" (Ibidem). S o fişti i erau, în pri m u l r<înd, v;î n ători de t i n eri boga ţ i , apo i negustori "de cunoşt i n ţe spre fo losu l su llt:tu l u i"; mai era u u n fd de v<înzii tori " de rn ă ru n ţ i �u ri " cu asemenea cunoşt i n ţe; î n al patru l ea rând a d u cea u c u n işk ,.artiz: l ll i ai şti i n ţe i pe care o ncgustoreau"; în al c i nc i l t::1 p:lrcau a t l t: ţ i ,.în l u p t e l e de c u v i nte, av:înd ca spec i a l i tate 26


, . , iot ica"; în s fârş i t, "tkşi se poate d i sc u ta", so fi st i ca trecea d rept o ,·oa lii "care p u r i fica s u lletu l d e op i n i i c a re stăteau în cal �:a şti i n ţe l o r" rSujistul, 223 a - b, 233 i 224 d, 224 e, 225 c - 226 a) . Tot u ş i , aspra 1 1 1 d ccată n u- i stigmatiza pe toţ i . Nu avea s{t fi e de acord cu teza o m u l u i ...

-

m ă s urii

a

l u i Protagoras, d a r s e raporta c u d i ferenţă la acesta, c a ş i la

l ' rod icos, l a G o rgias, la C r i t i as, la Kal i c l es.

Ce- i d r e p t, este o d eoseb i re de tona l i tate c:în d

se

raporteaz;l la

f i l o s o fi i cu o p i n i i asemănătoan: sau, fi e şi, m a i depărtate, dar c u k n d i n ţă d e convergen ţă şi c â n d ia seamă de ace i a cu orien tări o p u se

( l r i n u m a i d i fe r i te. Ş i într- u n caz, ş i în a l t u l însă, Platon procedează r n l r-un mod exem p l ar. A n u m e, el îi " c i teşte " pe cei l a l ţi pen tru a l e c o n verti o p i n i i l e în argu mente (d i recte, i n d i recte, u n eori p�n tru d t.: m o n straţ i i negat ive) m e n i te să part i c i pe la fas c i n a n ta c r i t ică a ra ţ i u n i i onto l ogice ş i , astfel, l a constru c ţ i a critică a nou l u i program al

fi l osofiei,

ca

acela meta fi z i c . Parrn e n ides ş i Ze n o n , heracl i t i s m u l p r i m ar, şi ace la scGtm d , craty l ea n , pythagori s m u l , Socrate, cel p u ţ i n ,

ll l o so fi i ş i fi l oso fi i l e c u d o m i n a n tă o n to-m �tafizicft ori n u m a i î n a t i n gere servesc, p r i n resem n i fi cări esen ţ i a le, no i i con strucţi i . P l aton nu se rapo rtează doxografic l a trad i ţ ie, sau, cum se zice azi ,

cvt.:n i m e n ţ i a l ist. El n u- i c i tea pe fi l osofi în s i n e, istoric i st, c u m a r fi . D c a i c i ş i i m pres i a cft " p l ato n izeaz;l" tot c e ati nge, ceea c e n u este u n defect. D i rnpotrivft, trecerea faptelor istorice î n e lemente d e s i stem era ş i este m i şcarea cea m a i potriv i tă pentru lectura " tare" . Fără

, , p l a t o n iza rea" de către P lato n , "aristotc l i c i zarea" de către Ari stotel etc. a fi loso fi i lor " istorice", <1cestea rămâneau în urma fi l osofi e i , în tr­ un trec u t i n e rt . P l ato n , ca de a l t fe l şi Ari stote l , îi gân d ea pe presocra t i c i şi pc Socrate p r i n fi l oso fi a sa şi pen tru ea. C u m P l aton

reco nstru ia, fo l o s i n d u-se de fi l oso fi a an terioari"t, onto l o g i a în stru ct u r i l e ei form a l e, dar în acelaşi t i m p şi d e-constru i a, în vederea treceri i în l og i ca m eta tizi c i i , "platon i zarea", n e fi i nd doctri n a r i stic­ d ogrnat ică, nu avea n i m i c red u c ţ i o n ist. Ş i , m a i cu scamft, n u era m e n i tă să re facă i storia ca p l aton i s m u l să fi e j u s t i ficat pe (sau şi pe) această cale. Istoria fi loso fi c i , câtă va fi fost, ea, în G rec i a pre­ p l aton ică n u deven ea o i storie a p l ato n i sm u l u i awmt h} leflre. Ci o i stor i e critică

a

ontolog i e i pen tru n.:co n stru c ţ i a s i s tematică a e i .

27


Î n l ec t urA para l e l ă, strict i stori c i stă î n să, fi l o s o fi i l e i s torice p o t să

p a ră n ec o m u n i c a n t e cu n.:co m p u nerea ( re i nterp retarea) l o r p l aton icf1. Dar dacă a d m i tem că ş a n s a lor ţ i n e de f.'lptu l de a fi desc h i � e şi a s t fe l

de

a

deve n i c u fi l osofia în �iiş i , red i m e n s i o narea p l aton i că

a

l o r n u era

totu n a cu m o d c m i zan.:a fa l s i fi a ntă. La r i goare, pe dt fi l o s o fi a spon.:a

în l og i c a ş i c u p ri n s u l ei, pe a tât fapte l e i storice devc.: n a u m a i a devărate, pri n cont i n u ă în treg i re .

Parrn e n i d e s şi Z e n o n m a i întâi .

Este l i m pede, pe n tru o r i c i n e d i n vremea noastră, cii pri m u l este

c reatoru l log i c i i o n to log i e i (sau a o n to l o g i e i în reco n s tm c ţ i e fo rma l ă).

E l e m e n t e l e (în s e n s e u c l i d i a n ) ale acesteia pot fi socot i t e u rrn[ttoare l e :

1.

e

tot u na

a

g:î n d i ş i a fi (care i n tro d u ce "proced e u l o n t o l og i c",

"argu m e n tu l " de m a i t ;îrz i u , fără de care i n st i t u i rea fi i n ţe i nu era pos i b i lă); 2. doar fi i n ţa este şi nu poate (kc;lt sft fie; 3 . n e fi i n t a nu este

ş i nu poa te decât să fie; 4. fi i n ţa, ca n o ţ i u nea e i să fi e n e c o n t rad i ct o r i u

orga n i za f ă, tre b u i e sii fie u n a, Ia ră încep u t ş i Iară s f<1 rş i t, tH.:născută ş i n e p i e r i toare, neco rn p u să ş i ned i v i z i b i l ă, peste tot acee a ş i ş i mereu în i d e n t i ta tt.: c u s i n e .

Da r d a c ă aceasta s a u , m a i c u râ n d , astfe l e s t e g:î n d i t ă fi i n ţa, nu mai a re h :g i t i m i tate. Î n fu n d ă t u rfL d ram a t i că: fi i n ţ a ,

e x i ste n ta

i m p erct.:pti b i l ft în s i n e, p o a te fi gân d i lă, pe când ex i stt.: n ţa , l u mea c u

toate l uc ru r i l e e i , i n c l u s iv c u om u l , ad ică, d e ş i percept i b i lă, n u arc

c u m s ft fi e g<î n d i t ă ca fi i n d .

D u pfl. o i n formaţie a r i stot e l i că, Parm c n i d es, "co n s t nî n s s ă ţ i n f1 sea m a de fe n o m t: ne", ar fi pres u p u s "do u ă c a u ze ş i două p r i n c i p i i " ­ ouo 't<':t t; ai•ia<; Kai 8t'JO 'ta<; apxa<;, cal d u l ş i rece k , "c u m s-a r z i ce, foc u l şi p ă rn â n tu l " , asi m i l a te, în ord i ne, fi i nţd şi n e fi i n ţe i

5, 986 b

27 . . . ) Ca .

(Mctaplr. A,

să existe a i c i vreo să m :în (ă de <Jdevăr, ar tre b u i ,

p roba b i l , sft p u nem i n fonn a ţ i a în structură i po t e t i cft: dacă a r fi să

exp l i căm l u mea cu l u cru ri l e ci, a t u n c i n e-am vedea n e vo i ţi să a d m i te m

douft c:l llze-prin c i p i i . Ceea c e însă, mai în s t i l ze n o n i a n, n-ar fi pos i b i l , pen t ru cft d o u ă p r i n c i p i i s u n t ru i nătoarc p e n tru cot.:renţa o n t o l og i e i . Zenon

parc

sft porneascft tocm a i

de

aici,

de

la

i potet ica

parmen i d i a n ă d e ca re d ă d e ş t i re A r i stote l , ad i că, şi î n a i n tează pe două c u loare : u n u l care d ucea l a p l u ra l i tate, a l t u l l a m i şca n.:. A ş a d a r:

28

1.

dacă


p l ur a l i tate e s t e ş i 2. d a c ă m i şcarea e s t e . În a m be l e cazur i , ca în

i p o t d i c a p lato n i cii d i n d i a l ogu l l'urmen ides, n e- a m p u t ea î n t reba: ct.:

rezu l tă pentru fi i n ţ;\ ca u n u?

Dacă cele-ce

su111 , . sunt

nw!te

"

:

a)

acestea "su nt m a r i ş i m i c i ;

m a r i până a a t i n ge o m :"i r i m e nesfârş i tă , m i c i p;lnii a n u m a i avea m ă r i m e". M a r i , la l i m i U, c o m po n e n t e l e (piir\ i k) cum a r c o m p u n e şi ce

ar

fi

com p u s u l ?

Douft,

cel

puţi n,

n c s fâ rş i t c

fi ecare,

ar

urma

a l că t u i ascft 1 1 1 1 înt rcg n c s fii rş i t? D i m po t r i vă, m ic i , tot l a l i m i tft, ad ăugate "a l t u i l ucru n u I-a r face c u n i m i c mai mare; căc i ceea ce nu an: n i c i o m ă r i me, oricât l-a m a d il u ga u n u i l u cru n u I-ar p u tea spori ciitu � i de

p u ţ i n " (S i m p l i c i u s, P!Jysica JJ9, 5;

m u l te,

19 E3 2 B K); b) "dacii l u c ru r i l e s u n t

e nccL:sar s:i fi e atâtea câte s u n t, ş i

nu m a i m u l te, n u ma i p u ţ i n e .

Dar dacă s u n t m u lte, s u n t n e m 1 măra tL:, ck i pri n tre e l e se găs<..: s c mt:rcu

a l te l u c ruri şi tot <tşa p r i n tre acestea a l t c k. În fd u l acesta l u c ru r i k s u n t

nenumărate" ( S i m p l . , Pliys. 1 40, 27; 1 9. B . 3 D . K . ) . Dadi mişcarea

este,

m a r i ş i de n c t n:c u t :! r fi d i fi c u l tă( i l e de

c o n c e p t u a l i zare. U rm â n d p r i m u l par; , d ox, ni (J;hotomiei, ,.î1 w i n t e d e a

a j u nge la c a p ă t, m o b i l u l t rebu i e sii aj u n gil la j u m ă.t a te şi :.��a m a i

departe". S a u , d u pii cea d e a t re i a, a Siigl!fii, : 1 c easta, ,,zv:1 r l itft, s t ă p e loc". Î n fi ec a re m o m e n t c a pres u p u ne u n

i n k rva l . Î n m o m e n t u l

u rmător, a r o c u pa a l t u l . Dar c u m se fa ce trecerea d e la acest i n terval l a

c d il l a l t? Ceea c e l e desparte, fie ş i i n i fi n i tezi m a l , n u ţ i n e n ic i < k p r i m u l , n ic i d e a l d o i l ea. Dec i săgeata n u a n: c u m sft treacă d e l a u n u l

l a a l t u l , în t re e k , l i m i t : r d i n tre e l e, fi i nd n e fi i n ţ a . Ca m o b i l u l s ?i aj u n gi!

d i n A în C tn.: b u i L: să treacă p r i n 13 (j u m iita t ca), u n d e nu esli: n i c i în A, n i c i C.

La fe l �i în cazu l săgeţ i i :

ce l e l a l te d o u �i

(mai

L:ste

i n tt:rva l u l

i n fi n i lt:z i m a l p r i n t re

c u r:l n d ) n u este, d a r toc m a i <k acce:1 :1 s i gu rii

acel

c i u dat

deodată

trecerea.

El

f.ţat�'lVl}�.

c u m va z i c e P l aton, în d i alogu l Parmenides, 1 5 6 d

d esăş u ra rca c e l e i d e a tre i a i polt:ze.

( c l i pa,

i n sta n t a n e u !)

Parm e n i d e s şi Zenon nu i eşeau d i n cerc u l o n to l og i c i . To t u ş i

acesta

Te)

-

c.,

în

di11

încercau s:l-ş i reprez i n te reg i m u l A l tu i a (a C e l o r l a l t e), z i c:Î 1 1 d

astfe l tot d u pă P l :t t o n . Ca l u crur i l e să fi e trdJ U i a p u sft în s c n 1 1 1 i fi c a ţ i l' , n e fi i n ţa, g:î n d e a u , deopotrivă, Parmen i des ş i Z c 1 1 0 1 1 . Ad m i ţ;î n d - o c a p r i nc i p i u , pres u p u nea p ri m u l , ca, m a i t:î n ă ru l c l eat s ă pornea sc.i d e l a


pluralita te pentru a formula, mai întâi, cele dou ă "<l lltinornii ale existentului" (Ki rk- Raven , Tlte Presocmtic Phi!osophers, p. 2 � 5 ) . Ş i u n u l ş i celălalt p a r să fi g<îndit î n l o gi că fi c ţ i o n a l i sti'i: c e ar fi pentru Fiin ţă, ca �i p e n t ru E x i s t e n ţă, să ti c şi să n u fie Ne fi i n ţ a ? Aşa stâ nd luc rur ile, pe n tr u că Platon însuşi în Parm enides proceda fi c ţ i o n a l ist, dar în amplu reg i stru şi, mai ales, cu ieş i rea din cercul ontologiei (în partea î n t âi a , propedeutică), p u şi să participe la această ope raţiune, n u li se reconstruia celor do i eleaţi o ima gi n e mai adevăra t it (mai î n tre gito a re ) dedt aceea în strictă istoricitate? Pytlwgorismul, la nîndul său, trecea în plato nis m, tot ce s e poatt.:, cu doctrina sullctului (fie şi parţ i al), dar, î mkosebi, c u aritm olog i a în cosmo l o g i a meta fizică d i n Timaios. C a p �:r s on aj Tirnaios va fi fost probabil, pendant- ul u n u i p ytha g o ricia n din " Locri". C.ît de real, cât de re prezenta tiv este, tot ce se poate, o pseudoproblemă. O r i c u m , fi losofia sa era rec o n s tru i t ă după aceea a lu i P h ilol ao s, ca şi a bunului său priete n , A rc hytas . Po rn i n d de la u n fap t care p u tea fi rea l , neav;î nd în e l nim i c n d iresc, Timo n din Phli us, sa rcasticul amar, în tr·-un poem Silloi, '"îl apostro feaz{i în term en i d e fă i mători pe filosoful Platon, fiindcă ar fi cumpărat . . . o ca rte de în v ă ţ ă t u ră pythagoreică şi ar fi scos de acolo materia prelucrată cu îndemânare în Timaios, acest frumos dialog. lată şi versurile (fr. 54 O) lui Timon de s pre această îm p rej u ra re : C h i a r ş i tu, P l aton, c u p r i n s d e r:îv na învăţătu rii, Dat-ai arginţi sumedeni e pen tru o ca r t e aşa mică; Pa rtea mai b u n ă tu scos-ai dt: acolo . . . " (Aulus Gellius, Nopfile allice I II, 1 7, 4 ; A S D . K . ) . N u e n i c i o îndoială, Timaios platonic este pythagore izan t, P l aton în s u ş i parc s-o spună dacă se dezvăluie pri ntr-u n py t h a gor i c i a n , Timaios, nu interesează dacă real sau i m ag i n ar. Era, în acest fel, o recunoaştere a faptului care n u avea în sine nimic vin ovat. Dimpotrivă, pythagorismul era relansat într-o cornponentit m<ti o ră a sa, integrat c u m va fi fost î n filoso fia cea mai co m p le x ă şi mai de lungă durată din epocă, pri n deschiderile săv;îrşite. Astfel înc:ît, fie ş i " prelucrarea" unei cărţi philolaice (la rigoare însă nici atâta) n u e ra tot una cu preluarea . O seamă dt: conj ecturi sugt:rt:ază că " Timaios era fi e ,

30


l t l l 1 1 l s c r i l: r i i ph i l o l a i cc, fi t.: o a t r. i b u i re co n w n ţ i o n a l ă, la c a re Ph i l o la o s ·

' ' l i p u t u t să recu rgă, d �..: o arect.: n u n : : t i era p:rm i s ă p u b l i cil rea u n u i 1 " p d t: doctrină py t h ago rc i dl. s u b n u m e l e u n u i autor în v i aţă. Oricum, I t - n:rt că d i a l o g u l p l n t o n i c Timaios p re l u crează o scrie de concepţi i .

, o o · , n m l o g i ce � i dc « b i o l og i c » de

lor a 1 " ' 1 1 1 1 fi 1 1 1 1 tratat a l d t u i t de Ph i l o la os, d a r în t reg u l s i stt:m exp u s de I 1 1 1 H I : i l o ru l A c a d e m i e i . . . . S u b o rd o n a i m ag i n t.:a d e s p re u n i v as u l " ' . 1 1 1 l c ţ i t u n e i g[m d i r i org i na lc" ( M . Nasta, Note la P!ti!o!aos, 37, în l tlosofla greacă JI(ÎII/'i la Platon, I l , 2, p. l 07). În gen�;:r�;:, py t h ag o r i c n i i , întruc:ît c i n c i k păn:au a fi "figuri l e 1 d i d c", a r fi a d m i s c ă "din c u b este gcm:rat p ă m :în t u l , d i n p i ra m i d ă , " ,· u l , d i n octat:d ru ae ru l , d i n c icosa t: d ru a p a , d i n dod�:cacd ru s fera l l u i vcrsu l u i (At: t i u s , 1 1 , 6, 5 ; A 1 5 D . K. ) . Şi P h i l o l a o s lii c t.:a s ii " ' c s p u n d ă p i ra m i d:t foc u l u i , octru.:d ru l n �.: ru l u i , e u b u l pă m ;î n t u l u i , " � � � a ed ru l a p e i , dod cc:, cd ru l U n i vt:rsu l u i" (c\'clwlii In Eucl. X I I I, l ; \ 1 5 a D . K . ) . T:îrz i u , c o l l l c n tari i k : d �: :1 c�.:st fd p u t <:au fi , d �.: l a caz l a , . 1 1, fit: plato n i za t�.: î n raport c u pythagori sm u l (dec i o l e c t u ră a Timaio.\), fi e pythagore iza nlt: C q ii cu p l aton i s m u l . Da r 1 1 ,· s t u ia pri n 1 1 1 a i i m portanti! est e con l l l l l i li i H.: a r�:c u noscu W . Î n totu l pythagon: i ct: sau n u (tot în Scholii S t.; atri b u i e octaed ru l factură

py l l tagore i c ă . S u rsa

1

1 i c osa e d ru l l u i T h �a i ktos), o r i c u m , în Ti111aios, awm ck a fa c�;: c u

· " · ,·caş i

pun ere

în

se m n i fi ca ţ i e c o s m o l o g i c :!

i l r i b u i tă l u i P h i l o l:ws . . n l i d e l or,

to t u l

Încă (kv i n c o

m a i m u l t,

în

fasc i n a n t ă

a

sol idelor

aceea

cu

fu n c ţ i t: de n u măru l baze lor

aritmetică .

Tra n s fo rm ă r i l c

i n frangi b i lc. " S e p a ra ţ i c e l e 20 de l o. tzt: tr i u ngu b rt: a k u n u i icost:dru regu l at: p;;; ntru c ii. 20 g x 2 + 4 I'L� ţ i vedea că se form�.:a zft baze l e a 2 octaedrc regu l a k ş i a k u n e i

, · l c m e n t t: l o r s e s u p u n u n o r regu l i

=

l ' i ra m i d c regu l ate, cec:a ce în s�;:am nă că l corp u s c u l dl.': a p i'i po�: tt: sft , ka 2 corp u sc u l i de a er, p l u s de fo r. La fd , p e n tru cft S 4 x 2, în tr-Lm =

1 1 claedru v e ţ i a fl a bazt.: k a 2 p i ra m i d t:, a d i e{; u n c o rp u s cu l dt: a e r pna tt: . ; t dea 2 corpuscu l i de fi.>r. Rec i p roc, î n tru d t ·1 x 2 8,2 c o r p u sc u l i (k l l l c pot sft se rcunea.<:că î n t r-1111 corpusc u l de aer �i pen tru că 8 x 2 + �:/2 2 0,2 corpuscu l i dt.: a e r, d i v i za ţ i urrmînd baz�.: k lor, pot să se rt:u n casc : ' 1 1 1 tr-u n c o rp u s c u l d e apă'' ( H . Mart i n , Ewde sur Timee, I l, p . 25 1 ) =

.

l i


P laton, rece ptiv l a e l eatism, l a pythagore ism, tot asemenea ar fi fost l�tţă c u HeracliL. El a îm b i nat doctri n c k l u i Hera c l i t, a k py thagoricienilor şi a l e l u i Socrate. C u pri v i re la l ucruri l e se n s i b i le, e l este d :: acord cu H e rac l it . . . " ( D i og. La ert. I J J , 3 ) . U n p u n ct d e vedere, de bună seam ă, pedcstru fi l iaţion ist, deş i , d i n colo de m i zeria fi l i ­ aţi onisrnului, cu ceva ad evăr, totuşi, cât P laton, d:1cft n u este.: fenomen a l u v i o n ar, ad ună în s i ne ş i n.:d i mensiont:ază, pc mi"isura sa ş i d u pă regu l i l t: sale, el făcând j ocurile, în treaga trad i ţ i e, . Î n istori a greacft, ş i n u n u mai, "postcritatea cri tică" n-a prea fost generoasă cu Hera c l it, perceput, cel mai adesea, prin n.: b t i v i sm u l cratykan, n ic i e l întotdcauna eval uat, c u m ar fi zis P laton, la o a doua navigaţie (sau scufunda re). Herac l it ismul a trecu t ca repraentat i v pen tru rnobi l i srn u l re lativ izant, chiar, nesepa nîndu-�:e întotd eauna c u rigoare în tre ceea c e a r fi spus fi loso fu l d i n E fes: " n u ne putem scu funda de două ori în acelaş i râu " (fr. 9 1 ) şi, la râ nd u l sii u, Cratylos: "Acesta credea c{t n i m ic nu mai trebu ie spus şi că era de :ti 1111s dacă m i ş ca u n deget. Îl critic:1 p e Herac l i t care spu sese c ă n u estt: c u putinţil si"t tc scu funzi de două ori în acet.:aş i apă. Părerea l u i era că nu- i cu putinţ{t să te scu fu nzi n ic i măcar o dată" (Ari stotel , 1\1etaph. , V, 5, 1 0 1 O a 7). ' Tot u ş i , Herac l i t d i sti nge, aproape parm e n i d ian, între c e l e două �e, cu deose b i re că ac�.: la secund, al ex i stt: n ţ e i , ckş i a pari ţ i e nu este şi aparen t. " Această l u me/o rd i ne rân d u ială aceeaş i pen tru to ţi n-a făuri t-o vreunul d i n tre ze i , n i c i vre u n u l d i n tre oameni, ci a fost d i n veş n i c i e (aei) ş i e ste şi v a fi foc veş n i c v i u care s e apri nde după măsură şi s e stinge după măsură" (fr. 3 0 DK). Etern, e l este unu, n u se n aşte ş i nu piere, e fără l i m i te, peste tot ace laş i, necomp u s şi n ed iv i zi b i l . Lu mea se naşte n u pri n tran s fonnare şi n u în a l�tra focu l u i care, nel i m itat, n u m a i lasă loc pen tru ceva d i nco l o d e s i n e . S t i ngerea, şi astfel apari ţia l u m i i , era cuvântu l cel m a i potri v i t, în 1 i psa altu ia m a i riguros, pentru trecerea d e la gâ n d i rea fi i n ţe i ( c a foc) la aceea a ex i stenţe i . Nu este n ic i u n risc dacă "st i n gerea" este l u ată ca ech iva l e n t, încă metaforic, pentru crea ţ i a d i n n imic ", s i ntagmă cu " care se poate opera ş i în fi l osofie, ch i ar dacă nu întocm a i ca în teo logie. Ce vrca să îns�:rn ne "d i n n i m i c" dacă nimic (ne fi i n ţa), o n tologic, nu semn i fică rea l, n u este uşor de răs p u n s . O calc pos i b i lă pare :t fi aceea arătată de Augusti n : D u m n ezeu a creat l umea d i n

32


n i m ic, ad ică d i n ceea ce n u este e l : " Căci ai făcut «ceru l ş i părnântul» n u din Tine, pen tru că atu n c i ar fi ega l c u U n u l - Născut a l Tău ş i prin aceasta cu T i m: . . . Iar a l tceva în afară d e Tine n u era" (Confesiuni, x n, 7). D i n s i n e crcând l u m ea, foc u l her'a c l i t i c u rm a să se transfom1e, litpt i m pos i b i l . De aceea, e l " se s t i n ge " , c uvânt en igmatic în context, t otuşi sugestiv, put;îndu-se presupune că, astfe l , l u mea este ce nu este lix u l . Acesta este etern, mereu e l însuşi, pc dud l u m ea ca stingere a l u i apare a fi al tceva. Î n t i m p ce foc u l este p r i n e l însuşi, l u mea a fost, este şi va fi ceea ce este prin e l . Cît este În tem e i u l focu l u i (fi i nţei) l u mea are rea l i tate, dar ca sti ngere ţine d e nefi i n ţă. De aceea " s u n tem " " � i n u s u n tem", întn.:gu l fi i nd "născut-n enăscu t , "muritor-nem u r i tor ( fr. 49 a, 50 D K). Focu l în suşi se apri nde ş i se stinge, este d ru m-în-j os � i d ru m-în-sus. Ca. e l şi U n u l p l aton i c d i n cea de a treia i poteză: U n u l , � <.: naşte ş i p i ere, "as u m ;îndu-şi fi i n ţa ş i p i t:rzând-o " ; " naşterea c a U n u 1 1 u este moartea sa c a m u l t i p l u ş i naşterea s a s a ca m u l t i p l u , moartea " c a U n u ? " A d eve n i U n u şi M u ltip l u nu este a se separa ş i a se reu n i ?" (Parmenides, 1 5 6 b). Şi l ucru ri l e l u m i i sen s i b i l e sunt, Întruc:ît se Împărtăşesc d i n fi i n ţă ( idea, ideai) ş i tot În măsura În care n u-şi au tem e i u l în e l e înseh:, nu �unt. Tot u ş i , e l e, cât l e este exp l icată onlologic natura în mai mar�;: măsură n u s u n t ckdt sunt, d�;: îndată ce, până la d i alogu l Timaios, n i m ic d i n cc..: e a ce este fi i nţa n u trece în existenţă, n u este prezent-În. Part i c i parea dă seamft d e con figu raţ ie; dar de unde ş i c u m corporal itatea? Onto l ogic, Î n concept pur, n i c i n u se poate pune problema p r i nc i p i u l u i în fu ncţia sa constitutivă. Acesta este ş i mot i v u l pentru care Platon o ocolea. Totodată, poate că, d in acelaşi motiv l u mea sens i b i l ă se com portă heracl itic, dar c u tend i n ţă către n: lati v i s m u l c raty l ean . Î n a l egoria peşteri i (Republica, 5 1 4 a - 52 1 c) l u c ru ri le sunt ca u mbre l e. Î n cealaltă însă, a l i n i i l or (509 d - 5 1 1 e) e l e capătă ceva mai m u l tă con s i stenţă ş i stab i l i tate. Mutarea accente lor wt, p robab i l , determ i n atft de punctu l de ved ere: gnoseologist, în pri m u l caz, ontolog i st, cu desc h i d ere către m etafizi că, fi e ea şi îngustă. Act:laşi re lativism ş i în Theaitelos, cu pri lej u l dezbateri i primei < k fi n iţi i a şti i nţei, ca senzaţie ( 1 5 1 c 1 8 7 b ). Ea este " cea mai d ramat ică şi mai abundentă" , d i scutând tc..: za lui Protagoras: " omu l este -

JJ


m11sura t u t u ror l u cru r i l or" şi cons<.:c i n ţd �.: e i (D ies, Notice la TIIIJJ/ete, p. 1 3 0). I n t erpretată "individual ist", teza tri m i tea cătn.: ,.n:lativisrnul", m a i c u r:î nd cratylean dedt hcrac l i tean, acesta, dacă real, l Ta însă estom pat. l n tcrpn.:tan:a " i n d i v i d uali stă" ş i astfe l rel a t i v i stfl a teze i l u i Protagora s, poate c ă n u este cea mai tare, însă era prc faatft d e a n t i c i : P l aton, întru câtva ş i A r i stote l, scep t i c i i , c u Sextus E m p i ricus. Dar ea, în context p l aton ic nu parc a ti , n ea pftrat, o i ntep rdare la Protagoras, ci o defi n i ţ i e pos i b i l ă, cel p u ţ i n în joc ficţional ist, a şti i n ţe i : senzaţie, opi n i e ad evăratft, op i n i e adevărată în s o ţită de raţi u n e . Prima i n te n ţ i e a l u i P l aton n u era res p i n gerea r:1 n d pe r;1nd a acestora strict cven i m e n ţ i a l , ca defin i ţ i i pom ite d i n tr-o doctr i n ă sau a l ta. P l ato n , tot ce st: poate, vo i a s ft iden t i fice pos i b i l e l e consec i n ţe n ega tive şi pozi t i ve rezu ltate d i n tr-o pozi ţie sau a l ta. Dar ş i pu nctu l de p l ecan: a l fi �.:c{l re i a, aceasta în ord i nea s i tuări i fi losofice. Toate, n u n u nw i , n u este exc l u s n i c i ca în pri m u l râ nd, cu fi n a l i tate c p i stt:rnolog i că. D �.: ş i despre ştiinţâ s u b i nt itu lat ( d a r s u bt i t l u ri l e n - a u fost d ate d e P l ato n), d ialogu l Theailelos ţ i n teşte ceva m a i d e partt.:, pro i ectându-s<.: ca o crit icii a fu ndam�:ntdor onto logice ale episleme-i. Întreban.:a, celebră p r i n grav i tall:a c i , d e la 1 86 c 7 : Ot6v ŢE ouv ciÎ,11 0dw; n>xdv (D llllOt oucnw;; Poate c i m:va să a t i ngă ad evăru l 1 să aj u ngii la ad evăr 1 dacft n - a atins fi i n ţa 1 n -a aj u n s la fi i n ţft? Este cl11..: i a d ialogu l u i ş i a între i te i c p i stemah i i , m a i cu sea m ă î n prima s a parii.:. Dacă "observa toru l u i " ceea ce î i apare este, p;.:n tru e l , aşa c u m î i apa rl.:, c e a r m a i fi "observato ru l "? ( Tiil. 1 70 a ) . În s i n t:, l uc ru r i l e 1 1 1 1 a r p u tea fi dderm i n a te. C eea ce, toc m a i ceea c e face m ă re ţ i a o m u l u i , fa ptu l ad icft d e a fi măsurii a c e l o r ce s u n t, bareazft d ru m u l c ă t re "în s i n e " . Dar c u m fi e ş i aprox i m ii r i l e acest u i a s u n t l o c u r i l e co nnm e a l e i n krsuhi�.:ct i v i t ă ţ i i , n eaj u ng:l n d u -se l a " fi i n ţă " , n u se v a aj u nge n i ci l a adev:ir. Proba b i l , rdat i v i sm u l acesta n u t:ra Iară de l egftturii cu mobi l i s m u l lwra c l i t e i s m u l u i c raty lean . N u nca pii ra t acesta poate fi î m p i n s doar către P ro t agora s . O m u l - m ă sură n u e s t e ncapii ra t o m u l i n d i v i d u a l ş i , n u m a i , c a senza ţ i e . N i c i , neapărat, om u l -ge n e r i c , oarec u m kant i a n , a l i n terpretă ri lor de m a i t:lrz i u (Gomperz, bun:ioară) . S �.: prea poate să fi e ceea ce b:i n u ia Protagoras că este prin ana l o g i c cu m f1 s u ra. C a vas u l -

34


t· t a I o n

sft m ftsoare 1 i ch i d u 1 tc b u i e să- I i a in ,,stflp<În i re", cc�.:a ce

p r es u pu n e

ca

1 J n t �.: rstc i n cr,

1.

"

m ă s u rab i l u l

"

ia

Sojisti, l , Protagora

fo rm a

" măsuri i " e Sen iade, p.

(vd .

13

Maria

ş i u r rn . ) .

A p ro p i erea d e re l at i v i sm u l c ra ty l ean poate să fi fost fii c u tă de P l ato n

c h i a r, aceasta nu p e n tru a se fi împărtăş i t e l în suş i d i n ace l a, c i în u rm a rea ace l e iaşi te h n i c i experi m e n ta l - fi c ţ i o n a l i ste .

Ca l ov i ţ i de strec he", zice Theodoros, "căc i con fo rm i d e i l or lor " -.; u n t şi e i în m i şcare", l u i Socrate, ş i e l ca perso n aj, herac l i k�.:n i i îi

păreau a coborî d i n m i tu r i , încă: "în ce o pri veşte, prob l e m a nu ne-a fost

t ra n sm i să de c e i vech i ca re, poetic, ş i -au asc u n s de m u l ţ i m e g<1 n d u ri le,

cum că Okeanos ş i Tethys, d i n care St! năşteau toate, nu e rau decât u n d e

c u rgătoare ş i dt n i m i c n u

e

încrem e n i t?"

( Till. 1 79

e,

1 80 d ) .

L u c r u r i l e s u n t, c e - i d rept, în m i şcare : "toate se m i şcă, d e s i g u r, ( 1 82 a) . Î n acest c az, rn i ş d n d u-sc toate, aş adar,

d i ferite l e srx:c i i a l e a i "

"orice răspu n s care s-ar d a p ri v i tor la i n d i fere n t ce l u cru va fi l a fe l de c o rect zicând că este ori că nu este aşa sau a l tcum " ( 1 83 a). Ce ar mai

li a d �:: v ăru l , ne��j u ng<1 n d u -se la fi i n ţă? ( 1 86 c). in absen ţa fi i n ţe i " ca re fe re n ţ i a l de î n t e rn e i cre, la l i m i tă, n-am " mai fi în măsu ră să n e j u st i fi c ă m pe noi î n ş i n e , ca l i m b aj ş i g:1 n d i rc .

Rost i rea care "ar e x p r i m a rea l i tă ţ i l e c u m s u n t" ar fi adevărată, i a r " fa l să (Cralylos, 385 a ) . N e a t i n gâ n d fi i n ţa, a m fi

"cea c u m n u s u n t

s o rt i ţ i înşe l ă r i i de s i n e . Am tră i , astfe l , î n t r-o l u m e

a

i l u z i i l o r,

în

care

n e-am a m ă g i c u s i m u l acre, l wî n d ca adevăr n u m a i ce n e pare (sau ce 1w co n v i n e ) .

Toate acestea, aşadar, dacă n - a r fi n i m i c în ord i n e abso l u t ă sau

c h i ar dacă ar fi nu n�:-ar fi nouă d at să aflăm ce este ş i cum este.

Ca în

a poretica n egat i vă a l u i Gorgias, p e ca re, d e a l t fe l , P l aton o v i za în Parmenides,

161

c � i u rm . , c a ş i

Sojistu/ 256

d ş i u rm . F i l os o fu l făcea

o "lectură" a l u i Gorg i as m e n i tă să- i "întoa rcă" n i h i l i smu l , ad i că

să-i

d e te rm i n e i n te n ţ i o n a l i tatea, b i n e asc u n să to cmai pen tru a " a m ă g i " ş i astfe l p e n tru a- 1 d u ce p e ace l a care acce ptă p rovocarea p â n ă u n d e poate să d u că "exper i m e n t u l " fi c ţ i o n a l i st .

Acc �:: a ş i teh n i că fo l o s i t ă în constru c ţ i a textu l u i p ro p r i u , P l ato n o

i n stru m e n ta şi în dccon stru c ţ i a celor d e a p l i ca ţ i e . Ast fe l încât, este i n structiv şi pri n ce şi c u m scri a, dar şi p r i n ce şi c u m c i tea.

35


Td m ica o în văţase:, d i rect, de l a Socratt.: ş i i nd i n:ct, de l a toţi fi losofi i de p:î nă l a d , convergen ţ i în e fortu l lor de a con stru i în adâ n c i m e, nu este exc l us cft, tocmai datori tft faptu l u i că ei crea u u n l i m b:0 i a r n u intra u în vreu n u l specia l i za t ( s e înţelege). Î n absenţa u n u i l i rn b:0 , c i s e fo l oseau d e acel a m i to-pod ic, d a r a l egoric. Adică vorbeau de a l tceva, d e d i ncolo: alle 1 allo ş i agoreuo, a vorb i despre ceea ce estt: în a l tă ord i ne, d i ncolo de. ,,Se sp u n e că Euripidc i-a dat ( l u i Socratc) să c i tt.:ască scrit:rea l u i Herac l it ş i i - a cerut părerea as upra ei : «Partea p e care a m înţt:l es-o c m i n u n a Ei ş i îndrăznesc să cn:d că e la fe l şi cea pe c<t r�.: n-am în ţd cs-o; dar c n�:voie de 11 1 1 c u fundător d i n Delos spn: a î n ţd ege totu l» (Diog. Laert. I I, 22). D u pă trad i ţ i e, către 20 de an i , P l aton î l înt:î l n l:a po: Socrate ş i d evenea " e l ev u l" să u . Un v i s I-ar fi prev�.:n i t pt.: fi losof. "Socratt.: a vftzu t în v i s, pe ge n u nch i i săi, un p u i de kbă dă, c:i ru i a îi cr�.:scuscrft deodati"i ari p i le şi zburn în sus d u pă ce scoase u n su n d putern ic ş i d u l c�..: . P l aton i s e prezen tă c a d i sc i p o l , i ar Socrn t�: r�:cu noscu î n e l lebăda d i n v i s . " ( D i og. Laert. l l l, 65). Î rn b i n :î nd în fi l os o fi a sa doctri nele l u i Herac l i t � i ale p i thago r i c i e n i lor, "cu priv ire l a l u cru ri l e sens i b i le" e r a "d t.: acord cu Herac l i t", iar "în doctri n a rea l ităţi lor i ntd i g i b i k", cu Pythagoras . Totuş i , "în fi l osofi a pol i t ică" î l urma pc Socrate ( I I I, S). A l tc�:va, d u pă t rad i ţ i t.: n i c i n u p rea avea ce să ia. Dacă o reconstitu i m după Xenofon, fi loso fi a socratici"'t , p recară, este departe ch iar ca struct u ră, nemaivorb ind d e constructia sa, de ac�.:ea p l aton idi. Ontologia socrat icft era mai curând o m i to-cosmologil.!; l og i ca i n d ucţ i �.: i , a conceptu l u i ş i a defi n i ţ i e i , urm:lnd douft cons ideraţ i i aristotd ice (Melaph. 9 l:i 7 b , 1 6 şi 1 0 7 8 b 1 7 3 2) extrem de g;;ncroase, este ce l m u l t pote n ţ i a lă. Pâ nă ş i m o rala p a r c să fi e mai m u l t mora l i s rn . Nescri i n d n i m ic, n u avem la ÎtHkrn:î n ă o sursă d i rectă. Ce le i n d i recte, mai a prop i ate: P laton ş i Xenofo n sunt d e două ori d i scutab i le, o datfl cii sunt i n d i recte, a po i , î n trucM a u c e v a hagiogra fic în ele. În pa rt i c u l a r, fit.:can: d i n cei doi mai estt.: îndo i e l n ic pentru aceea că P l aton era p rea perso n a l , p laton iz:î nd tot c�: ati ngea, pc c:î n d Xenofon, b u n scri itor, b u n istoric, n u avea î n s ă percepţia subti l i tă ţ i i l u i -

36

-


Socra t c . Ce l p u ţ i n . aşa �-ar p u tea n:zu m a "prob k : m a h o m c r i că" a cd c i

n t a i exa c t �.": m i'\ rturi i p r i v i toare l a fi l oso f.

Ce l e l a l te s u rsl: i n d i recte, u n e l e s u n t p rea p a s i o n a l e , în p l u s ş i l i terare ( A r i sto fa n ) , �! I t e l e (a r i stote l i ce) s u n t ş i de 3 d o u a gc n t: ra ţ i c ş i ,

a � a zicând, m o d e rn iza n t e . A r i st ote l o b i ş n u ia

să t ragă i storia c ă t re e l ,

; t r i stote l i c iz:î n d , c u m s-a r s p u 1 1 e, ceea c�.:, î n an u m i t l: l i m i k, n u est<.: u n

d e fect. Ba, d î m potrivă.

Con tra d i ctor i i s u r s d c , c i n e va

fi fo st Socratc ş i

c e soc ra t i s m u l ?

Probab i l cft Socra t c- l c i s t o r i c s a u , m a i c u nî 1 1 d , a c e l a apare n t e ra c e l

.-..: c n o fon t i c . N i c i d prea o b i ş n u i t, tot u ş i m a i p u ţ i n fi l osof ş i m a i m u l t l i l o � o t:mJ , c a m t:1 1 1 f:l ron , Socra t�: în Apom11emoneumata ( l'v k m o r:t b i l ia,

; 'ovcsti ri/Convorb i ri memora b i lc/ri:!a m i n t itc.: ),

în Apologie, Îll ()economica

( O i ko n o rn i kos) ş i Symposion e s t e u n 0 1 1 1 care fi l os o fcază i a r n u o i ( b: .

D i n acest p u n ct de vedere, î n s u rsă x c n o fo n t i c ft, e l este u n m a rtor

d e n eega lat.

F i loso fi a sa î n s ft este s l abă, as t fe l înc:î t trebu i c a l es î n t re a o

a d m i te : o r i că X t: 1 1 0 fo n u l te r i o a ră. A l te rn a t i va

a

, . p i erd u t-o", o r i cft ea a v e a sii fie de i n ve n ţ i e

urmează

însă u n e i j u decăţi a b s t racte, într- u n fe l

i l n.:d etcnn i n at�i.

Este l i m pede că socra t i s m u l 1 1 1 1 ml ucc cu S ocratc- l e x e n o fo n t i c .

Tot u ş i , p r i n var i i co roboră ri, " p o rtret u l - ro bot" a l fi l oso fu l u i parc m a i

a p ro p i at d e a c e l a xc n o f(m t i c . P�î n ii ş i P l aton porn eşte de l a o s;.;a mă d t:

d a k ca re, d a tor i t ă conscnsu l u i , p o t fi l u ate c a d d i n itori i , fi i n d constante. 1\: scu rt, �o:st�o: vorba d e : s t ructu ra m i tică a l u m i i (o onto-co s m o l o g i c

a rha i că), fi n a l i sm u l d i n a m ic ş i pcrsonal ist - prov i d c n ţ i a l i st, s u fletu l c�t rca l itate structu ratrt ( " va lori l e " mora l e ca stru c t u r i ) ş i n e m u r i t o r, o m u l c a u n i tate pasage ră a s u f l e tu l u i ş i corpu l u i , i ro n ia ş i m a icut ica ( i n d u c ţia).

Se

va

X c n o fo n , mai c u sea mă, î n rcg i s tra (re l a ta), a �a

fi fe rit (d i n

zi câ n d , j u rn a ( ier.

c�.: m o t i ve, n u i n teresează) dt: i n terpreta re ş i încă m a i

m u l t, d e rceva l u a rc

în

v�.:derea i n tegrări i î n a l t s i s k m . Socra t c aa

red u s la s i m p l a (cruda) t:tc t i c i ta k, în scricri le xen o fo n t i ce, rn i şcan.: d e loc n e fo l o s i toa rt: . "O m u l a � a C t l l l l

a

fost", c a procedeu ş i ca rezu l ta t,

n u e s te de d i s p re ţ u i t . Xl� n o lon n u era fi l osof, n i c i n u ţ i n tca la fi l osofi�;:. I storic, d f:l c ca o peră dc istoric, c u m ij l oace l e ac�:ste ia. De c �.: i - a m

cere m a i m u l t? H c ro d ot n u este m a i p u ţ i n "pă r i n te l e istori c i " dacă n u

37


m sc:t m ft de fi losofi i le po p o a re l o r <k a p l i c a ţ i e . S ursft cred i b i l ft, Xe n o lo n este m:cesar pe n tr u recon stitu irea l u i Socratc e l e m e n tar (î n

s e n s �.:uc l i d ian). Da r Socratc- l e a ce s t a n u este tot u n a cu s o c ra t i s rn u l , aşa cum se află d d o a r la P l a to n . N i c i b i ogra f, n i c i d oxog ra f, n i c i " i sto r i c ", fi e ş i foarte l i ber, "de i n t�:rpretare", P l aton î l gân d ea ş i î l reco n figu ra ca pe o idet.:. A ş a se fact.: că fi l osofia l u i S o crate era t re c u tă d i n c o n d i ţ i a i s torică în acea s i s te m a t i că, î n t r- u n fe l , pt!remzis. P laton nu "reve n ea" l a Socrate, c i îl i n t eg ra, ca fi l os o fie, în a l tă fi l oso fi e . De a ce ea , întrcban.:a: dt mai e s t e în S o c rate- l e p l a t o n ic d i n SoCJ·ate-le i stor i c? este tară d e ro st sau , or i c u m , c u pn.:a p u ţ i n , dacă ch iar are .

P l a t o n părea r e c o n s t r u cţ i e . Ad ică, m a i p u ţ i n sau deloc de fapt u l Parm c n i dt.!s, de f.1ptu l 1-l era c l i t , de fa pt u l Socratc şi mai m u l t d e t i p o l og i i p rea p u t i n i n s to r i cc, apăsat s i s tema t i ce : rnon ism şi p l ur a l i s m , rn ob i l i s m şi i m o b i l i s m , fi i i " pămâ n tu l u i " - yr]ycvd� ş i , , p r i ete n i a i eide " - Ta doc <piÎ.tat (Sofistul, 24 8 a, c). a . J\1onişl ii, mai întâi , "z i c că î n treg u l este u n u " - cv TO miv. Dar, în acest caz, ce m a i po t ei î n ţe l eg e pri n fi i n ţ[i?" Fiinta şi Unu sunt d o u ă n u m e pentru p:.:n tru ace laşi l u c ru (244 b ) , to t u ş i s i n o n i m i a n u pare a fi p..:rfec tă. Atu n c i , d o u ă n u m e p e n tru a c e l aş i termen? D a r, cum unul şi Îlztregul sunt în i den t i tate, dar acesta d i n u nnă, parm c n i d i a n , "as e m e n ea m a s s e i s fe re i , b i ne ro tu nj i te/î n toate p ă r ţ i l e s a l e ( e) d eo p o tri vă cumpfm i t faţă d e m ij l o c" (fr. 8), rez u l t ă că şi U n u ( î n t r u c â t î n t regu l este U n u ) are pftrţ i . N u m a i că " U n u l v e r i tab i l , b i n e d di n i t , n u poat e s ă fi e d :.: c â t în m o d a b so l u t fără de pă rţ i " apept� (24 5 a ) . C a Unu, a ş a stfmd l ucruri l e, fi i n ţa ar ur m a să fi e c o m p u să, ceea ce n u s e poate. A t u n c i , fi i n ţ a n-ar mai fi î n i d e n t i tate c u U n u , ş i astfe l n ic i c u Î n tregu l . D a r în aceste cond i ţ i i fi i n ţa ar fi " î n l i psă d e s i n e ", ceea c e ar p u te a d u ce la gâ n d i rca sa " c a n e fi i nd " - cau-tou crtcp6pcvov otn� ov t: mm 'tO ov (24 5 c). Ş i î n c ă ceva : d e î n d ată ce fi i n ţa şi î n t reg u l s u n t a l tceva decât U n u s u n t, l a o l a l tă, ş i mai m u l t d e d t a c est a. Pe d e a l tă parte, dacii î n t reg u l n-ar fi , n- a r fi n i c i fi i n ţ a - Jtll ov-ro� . . . (se î n ţe l e ge că n-ar fi în faţa g:î nd i r i i , n e p u tâ n d fi gâ n d i t ft) . Căc i , t reb u i n d să

ma i

38

4. Ca

S o c rak în s u ş i (d upă cde s p u s e de X e n o fon)

i n te resat d e fa pt e l e i storice d e g ra d u l n, d ej a de


1 1 1 , . l. l l l U n u l ş i Î n t regu l p r i n tr.: c.: k CI;! s u n t, c u m ace stea 1 1 1 1 a u c u m sit l 1 • l · :-.: p l icatc, tot asc n H.: n ea V < ! li ş i li i n ţa l u c ru ri l o r ş i deven i rca. "N i c i

fi socotitt: ca fi i n d " - m) 0tc1V ·ycv co Lv . . . (24 5 d ) . i\ stil: l î n d i t, u n a peste a l ta, d i fi c u l t ă ţ i l e s e pot

1 1 1 1 1 ( : 1 l ucruri lor n ic i devcn i r.:a IH I m a i p o t , , ·, 1 1 :

1 1 1 1 1 1 t d ţ i , m i r i ad e ,

l u c rtm d c u ac e:1st ă i potez:! ,

a

un icităţ i i, îr1

mod

i l • 1 r: 1 c t . Fă r:1 a p r i v i ş i L c:.:a l a l tă, a d i că .

Î n t i m p ce n ea m u l n o s tru d t.: a t i c - E1-c<nt K6v C'tVO�, î n c c p :'UJ d cu

\ , · 1 t o p h a nes, ,.n u

ved e <kdtt u n i t atea în ceea ct.: se.: m r mcşte Totu 1 ", 1 1 1 1 e k m u zc d i n l o n i a ş i d i n S i c i l i a vor fi c n.: z u t că m a i pos i b i l ă ca

"fi i n ţ a este bv ;n))J.â. ŢI: Kai i;v r; crnv, u ra ca ş i

, , ! t - v ;l r era îm p k t i rc a c e l o r d o u ă i poteze, p r i n u rm a rt.: di

' ' " ' 'd a tii u n a şi m u l t i p l ă" - Ţ<'> 1 1 1 l • i r�:a făc:î n d coa i u nea". ,,

nrd, z i ce, d i n t re a c e s t e

t . l l c tt

"

C ă c i <kzacord u l d i n s i n �: esk 1 1 1 1 c tt.: rn

nmze, cea mai

(8ta<pcp6pcvov . . . ou pq)CJ1CŢ(1l,

h ot{i r;î tfl d i n t re e l e", 1-l c nl c l i t , fr .

5 1 ).

, J\ I t e l .:

sunt

Î n să

· l l l ! �;l d u i toare», socot i n d că Î n treg u l t.: s t c "d r rd u r r u p r i n p r i c l e n i a pc , ,

. 1 1 e o tn !;! tt ( i n c A p h rod i te, d n d p l u ra l şi în d ...: z b i n a rc cu s i n t: d a tori ttt 1 1 1 c ş t i e căre i d u ş m ă n i i " .

. d i a ", E m p c d o c k s

' t l llL:SC p r i n l111

separă").

De

b u n tt se:u nil di m a i î n a i n t e d L: o r i c n re

e ra cd v i za t (vd . rr. 1 7 ,

Phi!otcs

V . \' .

7 :;; i S : .,Toate - ll l l l.: o r i

în U n u l s i ngu r. A l t e o r i N c i kos d e zb i n :\ ş i pă rţ i l e

Fiecare d i n t re ,,m u zc" ş i -a u r m a t pro p r i u l g:î n d Li ră : l ţ i n e s t.:a m a

" ' c L: i l a l ţ i , d a c ă î l

în ţt: l cgt.: s a u n u , d a c ă î i accepttL

" " ' " că " fi i n ţa es ll:: , a fost o r i

cstc

s :J u n u . S pu r Hî n d

m u l t i p l ă s a u u n i că s a u d u b i i! . , i a r,

t 1 1 1 1 l despre a m t.:sll:c u l d i n tre c a l d şi re ce, p resu p u n â n d c o m p u n �: r i ş i

. l , . . ,co m p u n e i

"ce

p o ţ i p r i c e p �.: ? " (243 b ) . R c p u g n a n k , c a re d i n t r�.:

l " ';.i ţ i i poate Ji ";Idcvft ratit"? Dacă ch iar este sft a kg�.: n L !\ l a i î n a i n te " ' · . ."t ,

d i n c.: s i t uare h o t ii nî m sau n u ? Pen t ru cii fi i n ţa csk s u b i �.:c t u l , s e

1 1 1 ( e kge c ă de l a

L: a .

În u rm a re, cum o î n ţe kgem rwc o n t r:t d i cto r i u dacă,

l t l l t l [t oară , ,,întregu l c s t t.: l u at d e ca l d ş i rece" o r i d e a l te l e ast.: m e H �;:a, tot 1 1 1 p e re c h e î n s it. Dar ce însea m n ă în ,.p <..: rcchc"? C ă este fi �:ca re în parte

1 l a un loc, totd e o d a t ă ? S ă fie u n al t re i lea tcrm c n ? Curn însi'i d i n d o i ,

' 1 1 1 1 1 ş i d i n t r e i , l u c r u l este u n î n t rt.:g? D u c â n d raţ i o n a m e n t u l m a i

. ! , · p a rte, ce a n u rm: î l face s ă

li e, forma!,

material, ' . 1 1 e îi dă i d e n t i ta tea s p e c i li că, gc n e r i cft? A n axagoras o pu nea pe , , · l�:tsta d i n urmă în l egit t u rft c u n u m tm l l (ca n t i t H tt.:a) " L:I L: m c n t e l or" ca u n ( c a î n t reg) ş i ,

39


asemenea, dom i n an te, ca Democrit s-o con d i ţ i oneze de ord i n ea, f(mna ş i poz i ţ i a "atom i lor". Em pcdoc lcs, dt îl priveşte, înţc kgca l ucru ri l e ca rezu l t : � t d i ntr- u n amestec " în d i ve rse proporţ i i " al celor patru " e l c m.: n tc " (f()c, a e r, a pă şi p ă m :1nt). Cam asemenea " i m ag i n i lor" în c h i p u i te de p i ctori care " iau cu m â i n i l e lor s u bstan ţe m u l t i co l ore/ arm o n ios mestcd n tl u - k în diverse p roporţ i i 1 şi fău resc ch i p u ri aşijd crea ce lor rea le " (fr. 23). Dar, p u n ând "pri n c i p i i le " în cond i ţ i e con s t i t u t i vă, astfe l încât l ucruri le:, deşi secu nd�:, k aveau în a l cătu i rea lor "pl ural işti i" (de la Empedoc l cs ş i An axagoras l a Leuc i p � i Democri t nu mai �.:rau în măsurii sft dea sea m:i de ck t�:rm i n a ţ i i le u n i versa l e . Dacă l ucruri l e i n d i v i d ua l e, î n dependenţă de a l ă t u rarea părţ i lor (ascm<:nca s a u n u), apăremt c;1nd e l e se d i s pcrsau, specia, genul nu aveau n i c i at;îta exi stenţă c:îtft l e revenea ace lora. Astfd că toc m a i determ i n a ţ i i l c ce l e mai stato m ice, în ord i nea l ucruri l or, ţ i neau în p l u ra l i s me, mai curft n d de nefi i n ţă. Î n p l u ral isrne s u n t m a i de înţeles i n d i v i d ua l e l e, d a r de c e ş i cum cel p u ţ i n " d o u ă p o t fi c u 11ecesilate asemenea", n u . b. Mobiliştii ş i imobilişlii, apo i , u n i i cu a l t i i se împotriwsc d u pii " c u m , cei d i ntâi "m i şcă fi i n ţa în tot fe l u l , pe dnd ct.: i l a l ţ i z i c ci"i " totu l este nem i şcat". G re u fi i nd de aks între o ipoteză ş i al ta, fi losofu l u i n u ­ i rămfl n e decât să fie reze rvat faţă cu amândouft, c a , d e a l t m i nteri, ş i faţă c u u n i tatea s a u p l u ra l i tatea, în abso l u t (24 9 c d ) . D a c ă " fi i n ţa u n i versală" - T<i) n:avn:ÎJ:U<; ov, întrucât este p;;:ste tot ş i pt.:stc tot ea însăşi, mărg i n i ndu-sc în s i ne, c u m ar fi zis Parrnen ides, doar cu s i ne, n ic i n u s�.: m işcă, n i c i n u g:îndeşte, n u are s u fl et, înseamă că " solem n ft " ş i sacră - /Î:ywv , fă ră de i ntelect, rămâne i n ertă, fă rft a se putt.!a e l i n t i ( 24 8 e - 249 a). Totuş i , ct:le ce ex istft în tr-un fe l sau a l t u l "s u n t " pu rtate ş i m i şcate într-un fe l s a u altu l . C e s a u c i ne s ă l e m i şte? Rărnân;înd mereu în ident i tate cu s i ne, pres u p u nând că vor fi fo st generate, m a i pot fi c u noscute? "N i c i de c u noaştere, pare-se, n-ar m a i fi vorba căc i pe d t t e apro p i i de e l e pc at:1ta e l e dev i n al tceva ş i d i ferik; de aceea n u p o ţ i să şt i i ce este ceva anu me, d a c ă n u - l c u n oşti " " ce este ( Cralylos 440 a). Ceea ce "Soc rate îi spune l u i "Cratyl os" v i zează agnos t i c i s rn u l rezu l tat d i n m ob i l i s m u l i n tcrn perat. Dec:ît Herac l i t, mai cur:î n d era avut în ved ere Cratylos care "credea cft n i m i c

40


1 1 1 1 l n: b u i e s p us ş i că �:ra d e aj u n s d a c ă m i şca 11 11 d eget", p ..: n tru a ară t a , d";1 r, de înd ată ce, " abso l u t n i cii i e r i ceea ce se sch i m bă n u poate ! ' \ prima a d evă r u l " (Aristotel, J\fetaph. , lV, 5 , 1 O 1 O a 7). Aşadar,

rn o b i l i s rn u l ,

pri n

re l at i v i s m ,

d u cea

la

agn ost i c i s m ,

• o n s l:'c i n ţă grav{L, ca ş i aceea trasă, p r i n a b so l u ti s m , d i n i m o b i l i s m . 1 ' 1 1 1 n m a i p u teau

l.t

fi g;înd i t e l u cru r i l e, în

acest caz?

G rave amândouă, şi o ipoteză şi a l ta tre b u i a să fie cercetate p;înă

Ceea ce au ş i tacut m a i c u s.:a m ii post­ l l ,·rac l i t i c i i ş i post- e l eat i c i i . N i c i rn o b i l i sm u l , n i c i i m o b i l i s m u l n u erau l rl'cerea în absu rd c h i a r.

( H ls i b i l e ca s o l u ţ i i c u trecerea însă în logica d e tip an t i - fi l o s o fi c, 1 p o l .:zc le se a n t: a n t iz·w ca fi losofia să încerce calea cea mai pro fi t a b i lă.

1 >c aceea, poate, P l a t o n î n s u ş i apăsa toc m a i pe u n i l atera l i tatea lor ş i p n: v .: n ea as u p ra faptu l u i c ă î n s i n e e l e n u d u c n i că i e r i , sau, m a i c u r:înd • ;t,

p� c:ît se depărteazft u n a d e a l t a ş i arnândouă d e d rea p t a m ă s u ră", "

pl· at;îta î i servesc aceste ia.

"

c . " Fi i i P ă m â n t u l u i şi "Pri eten i a i e ide " era u , în o rd i n e , . J I I a t c r i a l i ş t i i " ş i " i d e a l i ş t i i " ? . , Fiii Pămâ11tufui, a l căror m a t e ri a l i s m · . ,. o p u n e, în Soflstul, i d eal i s m u l u i Prieten ilor eide au fo st i de n t i fi caţi

l t l l a l c u « n o n - i n i ţ i a ţ i i » re sp i n ş i c u d i s p reţ în l11eaite/os,

1 5 5 e"

( I l i e s , Notice, Le Sophiste, p . 29 1 ) . "Ia sea m a, î l p rev i n e « S ocrate» p ..: «Theai tetos», să nu tra g ă c u urechea v re u n n e i n i t i at ( p ro fa n u p 1n'rroc;). C ă c i c i s u n t d i n tre ace i a care n u c red cft fi i n ţează decât ceea pot să ţ i n ă stnî n s în m â i n i : acţ i u n i l e ş i ge n e ră r i l e şi tot ceea ce nu se \' c d c r�:: fuzii să l e socoteascft părţ i a l e fi i n ţe i " ( Tht. 1 5 5 c). F i e şi aşa,

• L'

1 1 c i n i ţiaţi i/pro fa n i i nu erau , totuş i , ,,m ateri a l i ş t i ", p e n tru s i m p l u l m o t i v ,·a

t e r m e n u l era l i p s i t de s e n s în m e n ta l u l � i în exerc i ţ i u l fi losofic a l

: ·.rec i l o r . Aceasta m a i înt<î i pentru c ă " d i s t i n c ţ i a d i n t re m at e r i e ş i s p i r i t

l l l l fu sese înc[t înch i p u i tă" sau , o r i c u m , n u căpătas e fonna p e care

. t veau să i -o dea

m o d cm i i ( G u thrie,

O istorie

. . . !, ) .

În

a l d o i lea dnd,

111ateria l a gre c i , cd p u ţ i n î n c e p â n d c u A r i s tote l (dacă n u ch iar c u

l ' l a t o n , în măs u ra î n care klu5ra avea fu n c ţ i o n a l i t a te hy l e t ică), e ra " , . p r i n c i p i u sec u n d , i a r n u " p r i m " . A s t fe l în C<tt, core l at i v u l său (ori ca

la m o d e m i , opo n e n t u l ) era fo rma, i a r nu sp i ri t u l . În fi ne, rnaterial i sm u l

;. i i d eal i s m u l n u ţ i n d e o n to l og i e d e îndată c e aceasta, doar logică l i 1 rrn a l ă , dacă se poate spune a�a, are a ri"ts p u n d e la î n t r e b a rea : c u m

41


g:î n d i m n ec o n t ra d i cto r i u cct:a ct: cstl: m a i î n a i nil::t orică re i c u noa şteri �i p r i n c i p i u l este, poate, s i n g u ru l în ord i n t: a b:-; o l u tii? M a t c r i a l i s m u l ş i

i d e a l i s m u l s u n t u rrnăto a rc o n t o l og i e i , c a m a s e m e n ea m o b i l i s m u l u i ş i i m ob i l i s m u l u i , d <Î n d seamă, c a illfCIJJretare d e natura exi stenţe i . Î n

s i n e fi i n ţ a (onto l o g i e i ) n u este n i c i mate r i a l ă, n i c i i d t:a l ă , n i c i m o b i l ă, n i c i s t a t i c ă . Ea e s t�.: şi n u poate dec;ît să fi e , p t: ntru n o i , d ec:î t aşa c u m

l! S t e gft n d i tfi : u na, i l i m i ta tă- i n d cterrn i nată, m:co m p u să, Dl ră î n ce p u t, fă ră s f:îrş i t . Doar e x i stenţei i se poate determ i n a fi rea, ş i aceasta în

fu n c ţ i e de vari i con texte .

C e - i d rept, d u pă Theailetos, 1 5 5 e, F i i i Păm�în t u l u i " p a r sft fi " fo st "corpora l i şt i " . Proba b i l P l a to n î i awa în ved ere pe "phys i o l og i ş t i "

ori p t: a c t: ş t i a d e pc o pozi ţ i t: n n u rne d e l e ctură ş i eva l u a re . Stră i n u l " , " în l i m i t e l e în care u n perso n aj , fi e e l ş i Socrate, este nct: l a p r i n care P l a to 1 1 se d ezvft l u i a, trece în

Sofistul

în co n d i ţ i e c.k protago n i st. U n

c l eat, d a r te m p l: rat, p robii, încercarea de

pa r i c i d " , S trăi n u l ", poate " " p o l e m i c , îi coboa rft p e "corpora l işti" l a n i ve l u l conşti i n ţe i com u n e . Cel mai a d e s ea, d e a l t m i n t e r i , s-a vftzu t în

P l a to n

a

e p i s o d " o resp i n gere în care " pus m u l tft m a l i ţ ie, c h i a r p u ţ i n d i spn.:ţ. D li rn m l e r, Natorp ş i

Ze l l er p r� s u p u n eau cft v i za ţ i erau i\ n t i st h c n l: s ş i Cyn i c i i , C a m p b c l gă sea

res p i n ge rea

S c h k i amacher,

era

D ra n d i s ,

a

lui

A n t i sth t: n e s

H e nn a n n ,

I-l i rzd ,

�i

a

ato m i ş t i l o r,

Don i tz

m c n ţ i neau

a t o m i ş ti i a l ftt u r i d e c a re îl p u n eau pe A r i s t i ppos. G o rn p e rz doar pc a to m i şt i , pc d n d 13 u m et l u a în seamă pos i b i l u l m on i s t" a l u n u i c l eat, M c l i s sos

(Greek Philosophy, J , p .

re ţ i n ca

material ism

" 2 7 9 ; v d . Dies,

Notice, n. 1 , p. 29 1 ) . O r i c u m , cât l u ă m în sea m ă ceea ce s p u n e "Socrate" în Th!ailetos 1 5 5 c, F i i Păm â n tu l u i " putând fi "corpora l i şti i", însea m n ă " cii tri m i te la parad igma phys i o l og i stă, care î n s ă n u era recon stru ită i storic. A d i cft, a l tfe l spus, non i n d uctiv, pentru că în ea nu se rcgftScau

toţi fi losofi i , pri n conve n ţ ie, socot i ţ i "phys i o l og i ş t i " .

A ceasta n u pen tru a fi fost " m at e r i a 1 i ş t i", încă o dată, t e rm e n

o p e ra ţ i o n a l n u rn a i î n c e p â n d c u e poca m o d e rn ă . S - a r p u tea c a e i să fi

fost as i m i l a ţ i "pri m e i n av i ga ţ i i", aceasta dacft am s p o r i d m p u l de

�cm n i fica re a l cel ebre i m e t a fore p l aton ice. Pri n u rmare, dacă î n ţ e l egem

"a d o u a n av i ga ţ i e ca tre c e re cru c i a l fi dl: la p l a n u l fi z i c . . .

m et a f i z i c a l rca l i t ft ţ i i s u p rasen s i b i l e " (Rt:a le, l'er

lo::ione 42

di Platone,

p.

1 3 7).

una

111/0WJ

la p l a n u l

interpre­


I n ac�st caz, ,.pri eten i lor i d e i l o r" - T(OV d8wv cpiJ.ou<; l e-ar fi " ' ' ' l· n i l cdft l a l t "tărâm , e i pre s u p u n â n d că " n u m a i d c v e n i re a p a rt i c i p ă 1 , , p 1 1 l cn:a de a fi afectată şi de a afecta, pe câ n d fi i n ţe i - ou criav n u i se " l '" l r i w�te n ic i una n ic i alta (Sph 24 8 a, c).

C i n e erau a c e şt i a? a . Dacă Sofistul este apocri f, atu n c i autoru l necunoscut, antipla­ ' ' " ' ' l· i ; m , îl avea în vedere pe Pl a t o n (Ueberweg, \Vinddband); b. Platon, 1 1 1 I l: litţft cu s i n�, ca în Parmenides (Gomperz, Reader, L u t o s l aw s k i ); l ' l a t o n i c i en i i care n-au fost în stare să ţ i n ă p as u l cu P l aton (Natorp, 1 . u u pb e l l, R i t c h ie) ; d. "frac ţiu nea" şi "fracţion işti i" l u i S pe u s i ppos, . l l l s-ar fi fol o s i t de absen ţa l u i P l a t on (în t i m p u l ccki de a treia d . i l or i i la Syracu sa) pentru a da alt curs învăţământu l u i în Academie 1 1 l ·,·rz); e. Mega ric i i (Sch l e i ennacher, Ze l lcr, Apd t); f. U l ti m i i 1 ' ' 11J a g o r i c i e n i ( B u mct) sau, după D e u s e n , e kaţ i i (vd . D i cs, Notice, Le •f •ltiste, p. 292, în notă). D i c s, la râ n d u l său, găseşte "o c rea ţi e " 1 i l • 1 ;1 r;Y ', "o fic ţ i u n e , deopotrivft "defensivă şi o fens i vă, c o n s t ru i tit , , l l l pllrar pentru ne vo i l e p o l e m ic i i " . P l ato n, p o m i n d de la înru d i rea sa 1 1 d ca t i s m u l , ar fi p u s sub s i n tagmă "a l ianta d i ntre ekatism ş i Te o r i a 1 , •t l i H : I or" (ib idem, p. 293 ). Aceasta, metodic, în ve(krea i c ş i r i i d i n ' " l l l l l t l u l pri mar, o n to l og ic . "Pentru fi loso f . . . este n e c e s a r s ă ti t: , , I • Tvat ş i faţă d e c e i ce, prt.:: s upunând î n s i n e U n u l, dar ş i faţii dt: cei . l l l ' , <Hhn i ţ<înd o m u l ţ i me de eide, s u s ţ i n i rn ob i l itatea to t u l u i ; dar ş i faţă . 1 . l·c i care cred că tot u l este în m i ş c a re ş i cii fi i n ta ş i Î n t re g u l sunt una 1 . 1 1 1 a c e l a ş i t i m p, a l ta" (Sph 249 c - d). O "fic ţ i u n e" , dar nu în vederea res p i n geri i " a l i a n ţ t: i " . D e a ltfe l , " , , t ' : t -> l a fu s�.:: s e ruptă de " Parm e n i d e s în suşi în d i a l o g u l omon i m, n u I I I ' . ; ' p ..: n tr u a reven i la e leati sm u l "ortodox", c i pentru a t re ce d i nco l o " d o · r i g o r i l e canonu l u i său o n t o l ogi c . Îna i n t e d e "paricid u l d i n S(ifistul l l l i :Î m p l ă deci o s i n ucidere. "Parmt!n ides" (fictiv) trebuia să se . l l l l l c i d {t ca fi l osofia l u i să d ev i n ă cet.:: a ce t re b u i a să dev i nă: s t r u c t u ră a " " ' ' L dizici i . Astfe l înc;ît, " p ri e t e n i i Ide i lor ( l iterar, reprezen tati de ' " lTa tc ), st.:: m n i fi c a u exe rc i ţ i u l o n t o l o g i c , acum în p l i n ă criză. ,\ l o t i v u l , aşadar, cont i n u ă c r i t i ca ra ţi u n i i o n t o l o g i c e (doctrina ristic, 1 " 1 1 1 ccrcetarea model u l u i cu ideai 1 eide în cen tru) din d i a l og u l •

·,,

·

1 ', 1rntenides.

43


"

5. Ce- i va fi f a c ut p� " grec i , m i ra c u l o s c u m

s�.: s p u n e de o bună bu cată de vn:me, să se angajeze fi l o-so fi c ? Înt<Împl an:a, i n fl u e n ţe l e, p rogresul s p i ritua l? N u este exc l usă pa rt i c i p a rea expl icaţ i i l o r p r i n fi ecare tcnnen sau fa ctor d i ntre a ceş t i a R i scuri c n o n n c d e i n a ckcvaţie apar n u m a i atu nci când unul este izo l at ş i h i pertro li at. C e <l r p u tea s ă aducă n u m a i înt;î rn p larea? Ce este, l a urma unne lor, întâ m p larea în a ceastă ord i n e? Nu ad uce, m a i cunînd, cu o abd ica re, d i n ag n o s tic i s m d e la u n a n gaj a m e n t ceva m a i pro m i ţător? I n fl u e n ţele, apo i . G rec i i , de b u n ă seamă, c ă l ă to rea u m u l t . M o t i v u l p...: r icgctic avea să şi d i: v i n ă o componen tft tare a s p i ri tua l ităţ i i l or. M it u l a rgo n a u t i c, în toarc�.:n:a atâta de acc identată a l u i U lysse în ltlwca s u n t d i n tre cde d e întemciere ori aveau să dev i nă p r i n trecerea lor în m i t. A l t m i n teri vor fi fost de descop<.!rire geografică ş i d e c o l o n iza re ; de ce n u ? Ce a l tceva v rea să spună 1-Ierodot re l a tând că, v;întu l abătâ n d corabia a rgo rw u ţ i lor s p r e L i bya, "I ason se pomen i în ape l e puţin adânci a k lacu l u i Tr i to n i s A flându-se în mare încurcătu ră cum să iasft de a c o l o i s-a arătat Tri to n , care i-a cerut l u i rason să-i înch i n e tr �.: p i e d u l , spunfmdu-i c ft, în sch i m b, va p u n e pc corăb ieri pc ca lea cea b u n ă ş i i va lăsa să p l ece teferi . l ason, î n v o i n d u-se, Tr i ton k arată i eş i rea d i n ap e l e j oase (ale lacu l u i ) ş i aş�;:zi't trep i cd u l î n propri u l l u i sanctuar; d u pă aceea profeţi ch iar de pe tre p i ed, dczvăl u i ndu-lc tova ri'tş i l o r l u i Iason c e avea s ă l i s e î n tâ m p l e , ş i le mai s p u se cft, atunci c;înd v re u n u l d i n urmaş i i celor care fu seseră t o v ară ş i de d ru m pe Argo va l u a c u s i n e tre p i e d u l atu n c i va trebui negreşit ca în jurul lacului Trifon is sâ se ridice o sutâ de celâfi elene. Când au auzi t despre p ro feţ ie, l i bycn i i d i n împrej u ri m i au ascu n s t re p i e d u l ( I V, 1 79, s.n.). După cele legendare, călători i le g re c i l o r m a i erau, cel puţin în preaj mft, neguţătorqti . Două dru m uri duceau d i n J o n i a către Orientul apropiat: cel d e nord, traversâ nd ţ i n u t u ri l e lyd i en i lor, frig ien i lor, capadoc i e n i l or, c i l icicn i lor, arm e n i lor, matien i lor până la Susa, în Pt:rsia. U n drum l u ng. pentru că "de la marea E l lacki până la Susa su nt în tota l 14 000 de stad i i ", în t i m p, preţ de trei l u n i (1-kroctot, V, 49, 54). Celălalt, d e sud, pomea d i n Efes ca să atingă E u frat u l la Tom i sa (Strabon, XIV, 2, 29). Eg i p t u l era cel mai acces i b i l ; de aceea şi l egăt u r i le �:ra u stn!nse. Mai .

,

.

,

-

,

"

44


u t : t i n tt: de 1 - l <.: rod ot, vor li scri s, des pn.: ,,ţ i n u t u l mare l u i 1- l a p i", Cad mos

d i n i\l i kt

( sec.

V I ), H ckata i o s din a ceea ş i cd a l c {s l�î rş i t u l sec . V I ,

L·co l u l V ) , d a r n u m a i " i storia" "pilri n t c l u i i stor i e i ' ' s-a pi:istra t, o " i storic" 1 1 1 1 grec, dar ş i dcspn: "grec i i în

despre Egipt aşa c u m e ra vftzut d;: l · � � i pt'', a şa-z icfmd d u pi'i IJoa nJ m a n .

U n grt.:c d i n S a m os, Ko l a i o s, s t.:

îndr..:pta

c u c o ra b ia s a către

F •_! i p t , dar vân t u l d e răsii r i t 1 -a îm p i n s cii tre "Co l o a n d e l u i Hera k l es",

l rcc:î n d c h iar d i n co l o d ;; ...: k ,·a

( l l erodnt, I V . 1 52).

ru ta s p re Eg i p t aa p e n t r u el

" D i n poves t i re re il:se

o b i ş n u ită şi că extraord i n a ra sa

c;-d ă t o r i e a avut lcc în j u ru l �m u l u i 6 3 l:i a n te" ( Board m a n ,

f 1i'Sie

1 7 1 ). m a i :1j u n scscrft

mâri, p.

G rec i i

Grecii de

în Eg i pt ş i ca m e rcenari . Psam n h.: t i h o s,

, . : tj u n gând stăp:Î I I pt.:sll: întreg Egi ptu l " (d u pii 6 6 3 ), aj u u t fi i n d de i u n i e n i şi cari e n i s 'l - ş i n:cn p c t e p u k rea, "k-a cLi n t i t p ii m il n t u r i u n dt.: să

'. �.:

stato m i ceascii , u n i i în fa ţa a l tora, de-o partt.: ş i de a l ta

a

N i l u l u i'',

1 1 1t rn i te S tra pocka, : H i i cii Tabere". 7v'l a i t;'l rz i u , A m a s i s, " m a re p r i d c n a l L· k n i l o r", l e-a m a i d ă ru i t "ct.::l or v e n i ţ i î n E g i p t, pl!n lru aşt.:z:m:, c e t a t e a N a u c ra t i s , a lb t[i

( l l crodot,

I l,

1 n).

pe m a l u l st:î n g a l br:; ţ u l u i C:1 11 o p i s, <�1 N i l u l u i "

Î n c u rs u l că l ător i i l or, grec i i p u t t.: a u Sfi aJk m u l t e ck s p rc v i a ţ a ,

o b i c e i u r i l e , cred i n ţ e l e ş i î n d d c t n i c i r i l c , c u n o ş t i n ţe l e a l t o r sc n 1 i n ţ i i .

D a r toate i n form a ţ i i k, c h i a r bogak, n u p u tea u să exp l i ct.: n a ş t erea ş i

n r!ja n i zarea a l te i c i v i l i za ţ i i . C a i n fl t u.: n ţ a sTi. p r i n d ă csk n �.;vo i c c a să

e x i ste şi t e rm e n u l rl!c c p t o r . A l t fe l s-:1 r p i c n k , n c rod i n d , ca să1 n :î n ţa

pt.: p i atră.

C ;î n d esk vorba d e fo r m e a l e c u l t ur i i care s u n t fe n o m e n e în

l i m bă:

ca

poez i a ,

fi l o so fi a ,

l u c ru ri k

se

co m p l i c ă şi

mai

"Căutăr i l e fi l oso fi l or în Eg i p t n u n e s u n t c u n oscute ckdt în

m u l t.

mi"trtu ri i

t :î rz i i ; dacă este ad evărat d s�.: vor fi î n t;î m p l at, xe n o fo b i a e g i pten i l or nu k p e rm i tea să vadă ţara dec:ît d i n a fa ră.

Nu pukau sft - i frec v e n tez�:

p"; preo ţ i , i n acces i b i l i c h i a r eg i pten i l or l a i c i ; l i m ba p o p u l a r;i ( ( L : m o t i ca) pi.: care p u teau s-o vo rb�.:ască nu le as i g u ra accesu l la scri cri k h il.:: r; ; t icc" (S ch u h l , Essai sur la formation . . . , p . 1 77). Î n fi ne, era fi l o so fi a o rn i to s o fi e care, d i n ce în ce mai s u b t i l ă,

s u ferfl, la u n m o m e n t dat, nu se ş t i e c u m , su feră o sch i m bare 1:1 faţft?

45


Dacă în o a re c are (mi) �) m fts u ră fi losofic, c u m z i cea Aristote l , m i tu l era o p rdi l os o fi e sau o proto- fi losofic? Dacă era 1111/JWi în oarecare măsură, m i t u l era fi l oso fi e s la bă, iar fi l osofia m i tosofie tare? C u l tu ra l , cum p u t e m î n ţe l t:ge m o m e n tu l d e tă i e t u r ă i s t o r i c ă ş i c p i stc m o l ogicrt pc care î l n.: pr c z i n t ă i n s t i t u i rea fi l osofi t:: i î n G rt:: c i a cu Tl m l es d i n M i l et? Ce sft s e fi î n t â m p l a t î n l u mea m i t u r i l o r c a acestt:a sii fi s u fe r i t o tra n s fi g u rare, dacă <1 d m i t e m c ă fi l osofi a va fi a p ăr u t astf� l ? Cu s i g ur an ţ ft fi l osofia pres u p u n e m i to s fcra. Dar llll este c a o s i t u an: a m i n ţ i i în fata l u m i i în s i m p l ă deven i re m i t i că. Aceasta putea să ducă la s po r i rea de s i n e a l ogicii, l i mbaj u l u i şi puter i i de sem n i ficare ale m i tu l u i în s u ş i . Mai m u l t, mai b i n e, mai fru m os, m a i adevărat î n ord i n e m i t i c ă n u în seam nă tra n s c e n d e re a l i m i te l or d e s i t u aţii.'! ş i , d e c i trecere în ş t i i n ţ i fi e , în fi loso fi e, în artistic. Putem presupune o criz:1 a g:1 n d i r i i m i tice care să n u fi fost u na crepuscu l ară pi.!n tru m i t ( m i toge n e za avea să c o n t i n u e ) , dar care să fi d etenn i na t o re i n s t i t u i re a m i n ţ i i în f:tţa l u m i i , n i c i d e c u m opusf1 raportăr i i tra d i ţionale ş i nu neapărat superi oară. N i c i u n exerc i ţ i u a l conşti i n ţe i n u este mai presus de a l t u l , decât ce l e l a l te . C o m p l e m e n ta r e , deşi se deosebesc pr i n atâtea, ch iar p r i n câm p u l de aşeza re , pri n acu itate şi compre h e n s i une, pentru că întreg u l n-ar fi p o s i b i l fă ră u n a măcar, t o a t e au ega l ă dem n i tate. Nu trec i , în subso l , o l i terf1 d i n a l fabet n u mai p e n t r u a nu avea fr ecv e n ţa a l tor a ! C riza va fi fost a m i n ţ i i , dar s u b d ra p aj m i t ic. Sphynx, d i n m i t u l " o cd i p i a n , p i e r i nd, face să apară, de " d i n co lo de s i n e, asc u n s u l , invizi b i l u l . Pc1nă l a d e z l e ga re a e n i grne i de către O e d i p , th eban i i vedeau numai ce era d e văzut. Î n t r-u n fe l S phynx î i a pli ra , dar con strângându-i să trăiască în tr-un u n ivers l i m i tat ş i îară de co nş t i i n ţ a transcenderi i - tra n scen d e n ţ e i . P r iv i n d , e l î i l a s ă să vadă ce era "d i nco l o" de s i n e , dar exteri o r, d i nspre l u mea v i z i b i lă. Ce era acel ceva ca atare, nu puteau şti, nefi i nd în măs u ră sf1-l vadă în n a t u ra l u i adâncă. Totuşi, acel ceva e ra c a o p ro vo ca re , dec i , ca o i n terogaţ i e . I n terpretarea p o at e fi s u s ţ i n u tă d e " l ectu ra" m i tu l u i pri n " v i s u l " l u i Pannen ides . S u fletu l, călăuzit de d iv i n ităţi î n s o ţ i to a re ("specu laţia

46


î n h : n h.: i a tă pl.: raţ i o n a 1 1 1 c n t u l fi l o s o fi c , care raţ i o n a m e n t, în ch i p d t:

d i v i n i tati!

însoţitoare,

că l il u z i tc spre ş t i i n ţa u n i v e rs a l ă", decod i ficat<.:

S cx t u l E m p i r i c u s , A dv. marii. , V I I . 1 1 2 şi u rm . ) î n a i n t �.:ază "pc cah:a m u l t l i:i u dată " s pre " p ?i rţ i l c ce d e s p a rt cii ră r i l c N o p ţ i i ş i :de Z i l e i "

( 13 . 1 D K) .

L u m ea

acea sta

e s t e n o n - i n t e l i g i b i l ă,

su fi c i c n t:i, în ca se a m t.:stcc�i fi i n ţ a c u

pe n t ru

ndăcute

llli-Ş i

cstt:

ş i l u cru r i l e ei, p ..: n tru

tii doko unta. în s i ne, n u putea decât să fie gâ n d i t O.:t::l c e urma s:i f:1 cii fi l o sofia, şi a ş i t:l c u t . Se poate bi:t n u i criza ddenn i n a tă : ca s c p a ran:, d e s p ;1 rţ i re d a r, în li reasci"L u rm a re, :dcgc n..: , ca d e c i z i e sa u j mkcată a s u pra u n e i întrebă ri n o i , ase m e n ea u n o r sc:î ntc it.:ri în beznă, s u n t a p a ren ţe, Acel ceva d e d i n c o l o de S p hynx, i n s e s i zab i l .

sau înd o i e l i . Cu m u l t mai com p l exă, mirarea d i n Theaifefos 1 5 5 n u

este exc l u s s ă l l l l l l l casd ş i ac�.:as tii s t a re a c o n şt i i n ţ c i în f: q a acel u i

c�.:va d e - n e ş t i u t c i d o a r de-g:î n d it.

,.

Socrate: TI H.: a d o ro s n -a

greş it

d d oc, acest se n t i n w n t ; i l m i ră ri i , a p a rţ i n â n d u - i în în tr.:gi m e fi l o s o fu l u i --

-ro ;niOos, n) Oaup(tl;ctv. C i c i I H I a l t u l yap (.J.U.Tl urxil <p LÎ.o crorpin� . l-l e i (kgg�:r

l l!tAa yap, cp t).6cro<rou muro

..:ste începutu l fi l osofi d ' - ou

găsea în pathos d i s p ozi ţ i a astfe l îndt m i rarea era d i s p o z i ţ i a în c a re şi

p e ntru care s e dt.:sch i d ca F i i n ţa. Ea, p ri n u rm are, v a ti d c ter11 1 i nilt

specu l a ţ i a fi l oso ti c ii

(vd .

ş i A r i stote l , Metaph A 2,

9K2 b 1 O -

1 5).

6. C u m c i t i m sa u , a l t fd s p u s , c u m i n tt.: rp n.: tă m , d 11 c ă

c s l: n ţ i a l , e s t e

a

i n terpreta? L i k ra l ? D a r

n u cu mva,

c e i ce i n terprctca zil as t fe l c a d "în l l l l l llt:roa�c d i fi c u l tă ţ i '"?

e

a

citi,

avert i za Oc k h a m ,

ro ri ş i i nextrica b i l�.:

Se s p u n e că Eu r i p i d e

i-a d a t ( l u i S o c rat�.:) si"t c i tcască s c r i nca l u i l l e rac l i t ş i i-a cerut părerca a s u pra c i : " Pa rtea p e cart.: a m Î1 1 ţ d . :s-o c m i n u n ată ş i înd r{tzn esc să c red C<i t.: la fe l şi c e a pe c are n-am î n ţ t: l cs-o, dar c ncvo ie de un c u fu mLitor d i n D c l o s s p re a înţel ege totu l "

( D i ogcnes Lat:rt i o s , 1 1 , 2 2 ) . V i i toarea

":1

doua

p l aton ică, d i n Phaidon,

:;r).ou s dou a 8ct'ncpov n/.oC>v, b:i n) v

scu fu n d are/nav i gaţ i e

"-

ocl:rn:pos

99 c-d : "atu n c i , c t: a la l ti'i, cea de

n av i gaţ i e p e n tru descope r i rea cauze i "

-

TO V

a

47


rii r; ahiar; n'J nJcrtv fi n�:ttaypa -rwpat f3o(JÎ.t:t crot. . . , d i n Politicul 4 0 0 c - d; pt:n tru a nu greş i, ace ia care dau legi şi regu l i scri se, "cea d e a d o u a navigaţ i e - oc\rn:po; tt),our; v i n e s ă n u perm i tă n i c i i n d i v i d u l u i , n i c i m u l ţ i m i i să în trcprindă ceva câtu ş i de p u ţ i n con tra celor stato m i c i te " , din Pliilebos, 1 9 c : "dacă este b i ne, pen tru înţelept să c u n oască atotcu prinzător, mai ex istă, pentru e l , d u pă părerea mea ş i o a doua nav igaţie/sc u fu n dare care constă în a n u ign ora ceea ce este e l însuş i " - o�:(m:pos o dva.t rc),ou r; . . . , p . 1 2 5 . Expresia, ori c u m a m înţclcg<:-o: la seconda navigazione (Rca k, Fedone Îll Plalone, Tutli . . . , p . 1 07), Pa o l o Accat i n o, Politica, p. 1 2 5 , C l a ud ia Mazarc l l i , în Tulli . . . , p . 3 5 6 , 434, M a u r i z i o M i g l i o r i , Filebo, p . 67) navigation de rempi(Jcemenl (Rob i n , P la ton, Oeuvres . . . , !, p . 828; JI, 409, 5 6 1 ) , " a doua călătorie" (Papacostea - No i ca, Dialoguri, p. 3 84), o r i g i n a r, rnarinăreşte, n u mea " cel de al d o i lea mod de navigaţ ie, pen tru a - 1 în l ocui pe cel c e n-a reu ş i t''; în absen ţa van tu l u i , corăb ieri i trecea u la rame. "Metafora nautică r�is p u nde, aici, ce l e i a l u i S i m m ias Je l a 8 5 , cd pe care Socrate pare să- I evoce: (Notes, în Oeuvres . . . J, p. 1 3 3 0). Când este.:: vorba d e cele mai presus de oamen i , zicea S i m m i a s , certi tud i n ea este, î n această v i aţă, a noastră, o r i cu rwpu t i n tft, ori " foarte greu de dobând i t. Totodată, n u m a i un om s l ab s-ar abţ ine de l a exam i narea ate n tă a părt:r i l or privi toare l a acest su biect ori, pe scurt, ar ren u n ţa la cercetarea sub toate feţe le a p rob lemelor. La act.:ste chesti u n i , trebu i e să se înch:p l i neascii măcar una d i n tre i cond i ţi i : ori sft învăţam de l a a l tu l , ori sft aflăm s i nguri ce e de aflat ori, dacă n i c i u na, n i c i a l ta nu c pos i b i lă, să a l egem pe cea mai bună exp l i caţie d i ntre cele mai bune ş i să ne l ftsăm p u rtaţi de ea ca de o l u n tre cu care să răzbatt.:m pri n v i aţa de aic i ; afară de şansa de a face aceasta c u mai p u ţine pri mej d i i , pe o corab ie mai s i gură, având căl uză vrl.! u n a d i n învăţături l e d iv i n e " - Î.6you O�:wu . Prima prob lemă pe care o p u n e " m etafora " este u n a de l i mbaj , v i zând cele două n ivele a l e textu l u i î n genere, n u n u ma i a l e cel u i fi losofic. Ş i aceasta d e l a începuturi. Căc i u n a este " prima " sem n i­ ficaţ i e a "elemente l or" ş i a l ta cea de a " doua" , focu l , aeru l , apa şi pfunântu l stând ca nume pen tru fi i n ţă. Tot asemenea şi ideaileide, 48


poate, m a i p ropri i , d a r n ic i e l e sem n i ficante de grad I l . Dar, tari.! mai " tare decât cea "podi că" este "ra ţ i u nea m eta fizică . "1\Jagna Clwrta a mda fizic i i occ identale", deyteros plous "reprezi n tfl pr i m a d e m o n stra ţ i e a real ităţ i i unei fi i n ţe rnetaem p i rice, suprasensi b i l e ş i transcendente" ( Reak, Platone. Alia ricerca , p. 1 4 5 ) . A doua n av i gaţi e/scufu ndare, aşadar, în ord i nea interprdări i, trecerea de l a pri m u l l a c e l de al d o i lea n i v e l a l textu l u i , în arh i tccto n ica recon strucţiei era totu na cu înaintarea de la sen s i b i l la i n te l igi b i l , d t: la exi sten ţă l a fi i n ţă . M i şcarea l l ll i n tră n u m a i î n exerc i ţ i u l fi l osofiei. N i ci şti i n ţa n u t.!ste a l tceva d ecât o "a d o u a navigaţie" . Aceasta pentru că l u m ea în săş i o i m p u ne, astfe l încât m intea noastră ca l i m baj ş i gân d i re este pe miisură. Doar, o m u l ca m i crocosrnos, repetă m acrocosrnos u l . . . .

49


B.

DE LA OIVTOL OGIE LA.

l.

il!ETAFIZICA

Neajmtsuri/1! cronologismu!u;

Ari stophanl:s d i n Dyz.1 n tion, "gra m a t i c i a n u l"

(a prox. 25 0-1 SO

ant t:)

să p u n ă d o a r 1 5 " t i t l ur i " în tri l og i i , pe c e l e l a l t e a :;� cz;î n d u - l c u n e l t: Ia ră o o rd i n e a n u rn i t[t". Î n p r i m a t r i l og i c a�cza Republica, " Timaios şi Crit ias în cea (]!; a d o u a Sojist ul, Politicul ş i Cratylos. Cea d e a t r..:: i a a E i t u ra L egi le ,\{inos şi Timaios, cea d�.: a p:1 t ra : Theaitetos, Euth;phro11 ş i Apologia, i a r u l t i m a : Crito11, Plwidon şi Epistolele ( D iog. L a e rt . J I J 6 1 -62). T h ra sy l los însft prefera tetra l o g i a, ce.: ea ct.: n u �.: s t e 11 i c i s i ngu ra deos e b i n:, n i c i cea m a i i m portantă. îvl a i întft i , gra m a t i c i a n u l d i n R h o d o s c l a s i fi cft toat�.: o: c r i cr i l c atri b u i t e l u i P la t o n , p<înft ş i p e c d c avea

d u ptt a l tt: l �.:

,

,

apocr i fe. A p o i a ra nj a m c n t u l n u e s t e a rb i t rar, deş i c r i teri u l n u a p a re, peste tot, cu aceeaş i c l a r i tate . Î n n o u ă tctra l og i i , n u măru l rid ica la

titl uri lor

(Dialoguri

ş i L[Jistole) se

3 6 : 1: Eut hyp hro n sau de.\pre p i e ta t e (Th rasy l los d ;î n d m a i

" lîecftn.:i l u c ră r i d o u ii t i t l u r i : u n u l l ua t d e l a n u rn e h.: i n te r l o c u t o ru l u i ,

Apologia l u i Socratc, Cri to11 sa u de \p re datorie, Phaidcm ::; a u despre s ujlel ; I l : Cratylos sau de.\pre justeţea uumelui, Theaitetos sau despre ştiinfâ, Sojistul sau de vwe jiillfâ, Po !il ic ul sau de.\pre gu1·emare; I I I : Parmenides sau de.\pre idei; Pliilehos s a u de.\pre plâcere; S)'mposion sa u de.\pre frumos; Plwidros sau despre iuhire; I V : Alkibiades (/) sau de.\]Jre rugâciune, /Jipparchos s a u Lacoliw! de câşlig; Rimlii sau de.\pre jilo.wgie; V : Tlieages s a u despre jilosojie, Cliarmides s a u despre cumpiitare, LGclies sa u despre curaj, Lys is s a u de.\pre prietenie; VI . Euthydem o.1· s a u despre eristicâ, c c l ft l a l t d i n s u b i ect"),

.

.

50


Protagorm' sau c\'ojiştii,

Gorgias sa u de,\pre retoricâ, Afenon s a u

despre virtute; V l l : Hipp ias

(Jlinor) sau

sau de,\pre !/iada, 1\fenexenos s a u discursul funebru; VI I I : Cleitoplwn sau Exlwrtaţia, Rep ublica sau despre dreptale, Timaios sau despre naturâ, Critias s a u de.\pre Atlantida; IX. 1'finos sau despre legi, Legile sau de \p re legislaţie, Epinomis sau Adunarea noctumâ sau filosoful L/;istolele " în n u m ă r de t re i s p re zec e " ( D i og. Laert. HI, 5 7-60). Poate că n u este cea m a i bună " c l as i fi care", d eş i , fi e cft a putut să treacă d re p t cea m a i b u nă, fi e d i n o b i şn u i ntă, d i s p u n e re a tetra l ogistă a scrieri lor p l at o n i c e (ş i pseudo- p l aton ice) î nt r e pr i n sft de T h ra sy l l os este încă p rc feratft a l t o ra mai vech i sau m a i n o i , în orice criteriu v o r fi fost e l e, "s i stem a t i c i st" sau "cro n o l og i st". Joh n B u rn ct, poate ed i t o ru l modern a l l u i P l aton, îndt neegalat, p re l u a c l a s i fi c a rea thrasy l e iană; V o l u rn u l l d i n P la t o n is Opera, 5 vo i . < h ford 1 900- 1 907 c u p ri n d e p r i m e l e d o uă tetra logi i , ce l d e a l d o i lea p c: u rm ătoare l e, a t r e i a şi a patra, cel d e a l trei l ea, t e t ra l o g i i le : c i n c i , � a s e şi ş a p t e , c e l de a l patru lea t e t ra l o g i a a opta, c a u l t i m u l p e cea d e a n o u a ş i o p e ra apocr ifii. Tot ase m enea ş i G i ova n n i Rea l e în P l a tane despre minciunâ, Ion

.

-

Tu/li gli scritti (Bompiani,

2000).

Th rasy l l o s se fo l osea d e u n cri t e r i u t e m a t i c , pe a l o c u r i A l te o r i însft " t e m a " u n i fi c a t o a re ri"'HnânL': ob s c u ră Astfe l , p ri ma tctra l ogic poate să aibă ca " ra( i u ne" s l:îrş i t u l l u i Socrate (totu ş i " temă" s l abă), de înd ată ce Eutltyplzron dă 'camă de î nv i n u i r i l e care i s-au adus bătr;în u l u i fi l osof, Apologia rdacea scenari u l proces u l u i , Criton aduce a m i n t e de încercăr i l e a p ro p i aţ i l o r de a - 1 conv i n ge pe ace l a de a evada, i a r Plwidmr, o : l l l te n t i c ă t ra g e d i e e ra des p re s f:î rş itu l l u i ( cf. Reale, " Il Crilone " , î n Critone, p. 1 4 ). M a i e v i d e n t e sau m a i a scunse, dacă n u ch iar de I H.:găs i t, s u n t ş i teme l e d e l egăturii d i n alte tetralogi i . Cratylos, h 1 1 n ;l oară, e s t e despre îndreptă ţ i rea onto l ogică a l i m b aj u l u i , Theaitelos, lT i l t rat c u m e s t t: în î n t rebarea dacă <ţj u nge la adevăr acel a cart: n-a : 1j u n s la fi i n ţă, se a p l ică ra p o rtu l u i d i ntrt: aceasta ş i ş t i i n ţ ă , Sojislul \' i n e c u s i stem u l ge n u r i lor supreme, iar Politicul aduce cu o rnda fi z i că . 1 o m u l u i în exerc i ţ i u p o l i t i c . Î n tetralogia următoare, u n i tatea pare m a i v v i d e n t ă : Parmenides este d e s pre I d e i , Pheilebos, d es p re B i n e ş i Probab i l ,

l ra n spare n t n u n u m a i

.

.

,

. . .

51


concepte le de înterncicrc în onto logie �i h:o logic, Simposion despre frumos, iar Plraidros desp re iubire şi frumos. În mai mare măsurii, în mai mică, a lteori, poate, impcrccptibi lă, în principiu, deci, unitatea, pe orizonta lă, nu poatc li conkstată. I mpresia de artilicia litate nu poate li însft rcprinl<tlă. Şi totuşi, c lasi ficarea lui Th rasy l los este încă operaţiona lă, deşi llll în forma sa istorică. Aceasta din două motive: unul e că totuşi criteriu l unităţii nu funcţioneazii peste tot şi mai cu seamă la fe l (sau cam la fe l) de conc lucknt. A ltu l, apoi, ţine de faptu l că Thrasy l los nu distingca între dia logu ri le autentice şi ace lea apocrife. Deşi lăsa deoparte pc a ltele: i\fidnn, Feac ie n i i, Clielidon, Hebdomada, Epimenide (pierdute), Despre cel drept, As up r a virlu{ii, Demodoclws, Sis;plws, Erisyachos �i Axioc/ws ca şi Definifiile, "recunoscute ca false" încă d�: pc atunci (Diog. Laert. lJI, 62). Totuşi, atribuia lui P laton dia loguri le Alkibiades II, Hipparclws, l?im/ii, 1\Iinos, socotite de critica rnodernft ap ocr i fe şi Epinomis care, · tie şi ct.:a de a X[J[-a carte a Legilor , mai cur:înd îi aparţine lui Philippos din Opus, discipol, şi, cum s-ar zice azi, secretar al fi losofu lui. Ca, de altfel şi toate ce le 13 scrisori. Or, dintre acestea doar cea de a VI-a (sc risă după 3 5 1 ), cea de a VIII-a par a ti autentice. Scrisorile JII, V, IX, în oarecare măsură şi II, de inspiraţie p latonicft, sunt, totuşi, dubioase, p..: C<ind 1, IV, XII, XIII şi X, XI (acestea din u rmă, cele mai dcpft rtate de spiritu l lui P laton) t rec s igur ori, cu câtă siguranţă se poate avea, ca neautenticc. Astfel încât, de regulă se admit numai 2S de dia loguri ca tiind p latonice, oan.:cari dubii mai p lalliînd, totuşi, asupra lui Alkihiades 1 (deocamdatil însă îndepărtate de Paul Fricdliinder), asupra lui Hippias Afajor ca şi asupra lui Hippias 1\linor şi J1enexenos.

Lăs�îndu- le de o parte pe ace lca apocrife, unn;înd ordinea din tetra logiile dialogu ri le autentice (mai mu lt sau mai puţin) ar li: Euthyplmm, Apologia, Cril o n, Plwidon, Cratylos, Theaitetos, Politicul, Parme11ides, Philebos, Symposio11, Plwidros, Alkibiades !, Laches, ' .•

Platon, la sfârşitul celei de

a

XI II-a

cărţi

a

Legilor, munit<'t de unii

Filosoful

fh.:ntru c:·l cxarnincazi'l şi analizeaza ce caracter trebuie s:'l :1ibe filosoful"'. (Niconwchos

din Gcrassa, lntroductio aritmetica, l, 3, 5).

52


Lysis, Euthydemos, Prolagoras, Gorgias, A/enon, Hippias llfajor, Hippias Afinor, Ion, A!enexenos, Republica, Timaios, Critia�. Legile

(şi, binînţelcs, scrisorile VI, VII şi VJI!). Deşi presupusă, sistematica n u este în concept tarc. Totuş i succesiunea thrasyll iană este mai favorabi lft ci dcdt dispuneri i şi astfel lectur i i crono l ogice ignoram parcă din principiu. Ar fi sii ne întn:bi'im dacă d i n faptul cit problema era (este şi acum) extrem de comp l icată ori din îndoială în virtuţi le ci explicative şi operaţionale. Sau, llll este deloc exclus, pentru di Thr:1syllos avea informaţii cart.: î l l'ilceau sft nu mai socotească problema cronologiei de inlt.:n.:s, dacă, :1dmiţfllld că Platon a reven it men:u asupra dialogurilor, ca nu mai era n:lcvantă, într-tm fel oarecare şi într-o măsur:"t oarecare. Ipoteza cum cft, fiind pen tru învăţilmânt, dialogurile aveau să fie mereu revizuite (de unde şi punn.:a lor în comp lcmentaritatt: şi convergenţă) este de tot posibi lă ca adcvăr. În urmare, de interes, totuş i , n.:facerea cronologiei nu este dintre cele mai înscn111atc probleme în materie. 8:1, punerea ei între parankzc po:1te si\ njulc kcturii sistematicistc a dialogurilor, de (kpartc cea mai profitabilii. Thrasyl los şt i a, s e parc, sft aleagă. 2. De la ei'Oiu(ioni.wn la istoridsm

Crono login, de

bunft searnft,

îşi arc legile şi utilităţilc ci. D�.: ce mi n imalizată? Proasta sa reputaţie în h e r me neu t i c a modcrnft nu v i ne neapftrat din slăhici unilc-i genuine, ci din hipcrtrofierea în explicaţie. Că pa rt i cipă la aceasta nu e îndoialfl, dar când îşi i m pune logica şi sti lul t:ste prea mul t pentru t:a. De :1 ici şi mizeria sa. Când s-a însoţ i t cu evol uţioni smu l s-a compromis definiţia. Lste, totuşi, fo losi toare înseri�.:rca. temporală a că rţ i lor scriitorului pentru reconstituirea traseul u i deveniri i intcrioare c u ritmurik şi lonal ităţi l e l u i . Uneori o uni ta te temporală indicft o riisucirc, o tăiduril, c[Jleodată, o cădere. Anul 1637, când apărea Discursul asupra mctorlei ·� i 1641, acela a 1 /vfeditaţiilor mef(4izice, indică o succcsiu1H.: cu r;;kvanţil doctrinară. Discursul era proped�::utic, fiind (kspre drumul către (md, /wdo.\), pc dnd 1\Iedita{iile par a fi fost ca drumu l parcu rs. Prin ar

fi conkstată

sau,

111ăcar,

. . .

53


urmare, aşa-zidind dupft Marcel Granet, m etod a ca le chemi11 apres qu 'an 1 'a parcouru. În aşezarea k a nti a n i sm u lu i (n-aş zice evoluţia, p ._: n t ru că "etapa pr ccri tică" prcgfttca pe ccalaltft, "critică", de de�ăv;îrşirc) 1781, al Criticii ratiunii pure, aducea "marea lumină". Anul 347, al morţii lui Platon şi părăsirii Acackmic.:i de către Aristotel, îşi are rostul sftu pentru ddimitarea, în "evoluţia", dt: data a ceasta , a unui pl a t o nism de şcoală" şi a u n ui "platonism apor e t i c ", adică p ro gra m atic în constituirea aristotelisrnului. "

Cît însă cronolog i a dă seamă de lumea filosofiei platonice? în utilitatea întreprin<k:rii ori în mai mică rnftsură istoricizanţi, prcferau să prindă dialogurik în "reţele" ale căror raţiuni (ca în cazul elasificării lui Thrasyllos) rămân încft obscure. Era o cale către platonism. Alta avea să fie aceea evoluţionist-cronolo­ gistă, cu mari r iscuri de inadecvaţic însft, în caz de abs olut i z a re . Pe sc u rt, schema era aceasta: tlll platonisrn socratic (de t in e re ţ e), altul unnător, de maturitate (dteodată cu o su bs p c.:ci e : de maturitate târzie ) şi ultimul, de bătnîm:ţe. De bunft seamă că viaţa omenească în simplft ckmcntMitatc, mişcare, tot asemenea este şi conşti in ţa în exerciţiul său cult ur al Cine ar putea să nege devenirea în ordinea aceasta? Pare sit fie o banal it ate, ch iar este, cit Platon, într-un fel gândca spre 20 de a ni C<lnd "se spune că I-ar fi înUîlnit pe S ocratc şi alt fel pe rnftsura maturizării" (Diog. Lacrt. III, 6). Către 20 de ani, nu numai datorită vârstei, dar şi întruc<ît nu exersasc în cele ale filosofiei şi nu a v ea nici cuvenita pre g ăt i re culturală pentru acesta, nu putea să fie decât "socratic". Ceea ce îns�:amnft că, aserm:nea dascălului, c tic iza şi în cft , fapt m a i important, m a i e ut ic Adicft exersa în sp iritul metodei socratice (logos sola·aticos), ceea ce avea să-i devină mod de a gândi. Cum Socrate n-ar fi presupus că universaliile sunt "separate de lucruri", în p e rioada "socratică", n-ar fi făcut-o nici Platon însuşi ( Aristotel Metaph" M. ..f. 1078 b 30). Dar fie şi aşa, îndre pt a re a către universalii era problemă cu mult mai importantă, fiind de principiu, în deo s e bire de "separaţie", evenirnenţial-doctrinaristicii, pe care o A ntic i i , mai ne încre z ftt o ri

.

.

,

54


invăţas.;: de la Socralc. i\ccsta, ,.preocupat numai de.: probkrm:le morale şi dc.:loc de naturn însăşi, căut:1nd în primck universalul şi întrept:înd g;îndin:a e<îtrc ddln iţii, îl face să-I urmeze convins că trebuie sft ia în sc:,rnă alte real ităţi dec{tt ct:le sensibile" (Ibidem A. 7. IJS7 b 1--!).

limpeck, aşadar, că Socrate nu separa un ivcrsali ile ctnn va E1cc Platon, mmni ipotet ic, însă în modal itate ficţionalistă: ca şi cum (lucrur ile ar sta astfd), dar distingea între "sensibile" şi "inteligibil�:" 17trft de care kgitimarca unei filosofii critice a conşti inţ·�i nu era posibilă. De ipotcza scparaţi�.:i nu avL:a nevoic, încât a presupus-o doar llldodic. Pentru a fi în măsurft sii ia seamă dc conştiinţă nemijloci t, el trebuia să pun;'! în pr imul rfmd ontologia între "paranlt:n.:". Sensul ":tgnosticismului" său stă tocmai în accast{t mişcare. Fiinddi, .,acoperită" lumea, conşt iinţa putea să se cacdcze pe sine fTlrii de mijlocirea cunoştiinţei şi astfl:l sit ,h,;a scamă d:: posibilitAl:a şi de modalitatea (dadi şi cum există) de a fi ale filosofiei ca "koric" (lheâria) a fiinţl:i. După cele câteva experil:nţe, nu atât multt:, dt diverse, t:1pt care îl şi facea pe Socrate să vorbească de .,r11:bun ia" plinft de înţckpc iune a filosofilor, examenul critic era de tot !Jecesar pentru reconstrucţ i i care, prin logica şi st ilul lor, t.:rau f8cutc să rjspundft la întrebarea dt: existenţă şi la aceea de modalitak, poate, ma i cu scam{t la acl:asta. Socratismul în formaţia lui Pl:!ton şi în rormarea platonismului ţine, în pr imul nînd 'k acd exerciţiu critic de tot necesar pentru prima inst ituire, aceea ontologidl, acl:;lsta în:-;[t do�1r ca mijloc pentru c<.:a dt: a doua, finală, metafizică. Aşa st:înd lucrurile, "doctrina idl:ilor", îr1 contra aparenţelor, ţine de g<îndirt:a critică, li ind o reconstrucţit.: menită să dea seamă ck logica (ll!tologiei şi s{i asigure rcscmnificart:a metafizică a acesteia. În principiul �:i, schematica ontologicit presupusă de "doctrina idL:ilor" era preplatonică, ksnc de i'kntillcat mai cu seam{t în parmen idisrn. Dar cu distincţia dintre "fiinţa în sine" şi "fiinţa ddl:rtninatit" (existenţa) lucra încă Thales, altminkri n-ar fi fo:.;t primul filosor sau, mai exact, filosofia nu şi-ar fi început istoria cu el. 1-:scnţializat în forma: de unde vin toate, acolo au a :se întoarc<.:, frg. l .111aximandrian exprirn{i chiar structura constucţici ontologice. Forma Estl:

55


aproape în starea pură a logicii însf1 avea s-o dea Parml:nides. Din acest punct de vedere, până la platonisrn distanţa este mică. Dar, într-un fel, platoniciană este şi expresia (sau reţeaua "narativă", de susţinere, de"îndată ce distincţia formală dintre "fiinţa în sine" :ji "fiinţa deterrninatft este pusă în termeni similari. Ta dokounta parrnenidicne, acele apariţii-aparenţe care alcătuiesc ceea ce noi credem a fi lucrurile lumii (ca un fel de licăriri pe fondul irnpcrcep­ tibilului), nu sunt departe de acelea platoniciene, copii sau umbre, în regim de nefiinţă atâta cât nu-şi sunt suficiente, dar şi de fiinţ{t în măsur a în care au temeiul în Ideai. La nîndul lor semnele (.wmata) fiinţei, în sine insesi:z.:1bilă, de ne;:g;îndit şi de nenumit, aduc, întrucâtva, cu Ideile înseşi. Pluralismele, apoi, fie că este vorba de acela pythagoric, fi�: că se ia seamă de Empedocles, de Anaxagoras ori d�.; Democrit, presu­ puneau aceeaşi distincţie între "in sin<:" (numere, corpusculii de foc, aer, npă şi păm<înt, homoiarneriilc, atomii) şi "determinat", adică lumea lucrurilor care, asemenea acelora platoniciene, erau nefiinţă şi fiinţ{t. Atomii sau homoiomeriile, bunăoară, fiinţa veritabilă, gener<.:azii lucrurile doar prin simplă aliiturare mecanică. În urmare ce sunt acestea în sine? Şi c;ît? În sfârşit, Sacrale însuşi, în măsura în care punea pământul cu toate cele ale lui în dependenţă de cer şi zei, deşi în modalitate tradiţională, mai cunînd mitică dec<ît filosofid't (fapt ce SI.! legitimt::ază prin agnosticisrnul socratic, acesta f.1când ca lumea sft nu fie explicată ci donr presupusă, în logica în - credinţării, pis/L\), aduce cu Platon, mai ales cu acela din dialogul Phaidon. De altminteri s-a şi vorbit cândva de un platonism avanl la le!tre la Anaxagoras, iar un antic, istoricul sicilian Alcimos în Câtre Amyntas (acela, probabil, elev al lui Platon) îl citea pc Epichannos într-atâta de platonician încât îl " învinuia pe filosof de a întrebuinţa "adesea cuvintele poetului. "Judecaţi singuri. Platon afirmă că obiectul simţurilor este ceea ce nu durează niciodată, nici în calitate, nici în cantitate, ci-i mereu în curtere şi în schimbare. Presupunerea e că, dacă suprimărn numărul din aceste lucruri, ele nu mai sunt la fel, nici nu mai au ceva determinat nici în cantitate, nici în calitate; lucrurik sensibile se prefac mereu şi, prin natura lor, nu au niciodată existenţă. Obiectul riguroasă,

56


însft este de aşa fe l că de la e l nu se ia ni m ic şi nu i se adaugă este na t ura lucrurilor eterne, a căror însuşire e de a fi rr H : re u la fel şi aceeaşi ". Platonician, "dacă vrem să înţelegem principiile cart: stau la h;rza universului t reb uie mai înt:1i să deosebim Ideile în ele însele .. ; 111 al doilea rând, trebuie să presupunem existenţa frumosului, a binelui, a j ustiţiei şi a al t o r lucruri de acest fel, fiecare existând în sine ·:i pentru sine; în al treilea rând trebuie să ve dem care idei se r;rportează la altele, gândindu-ne că l ucru rile din lumea noastră '·l·rrsibilă poartă d e numiri omonime cu acl.!ste idei, din cauzft cft 11:rrticipă la el�:; înţeleg prin aceasta cft lu cru r i le drepte p artici p ă la rdcca de drept, iar lucrurile frum oa se participă la ideea de frumos. l·iccare idee este eternă De aceea Platon spune că ide ile în nat u ră ·,Iau ca modele şi cft toate celelalte lucruri s�: aseamănă cu acestl: idt:i, din caudt că sunt co piile acestor modele" ( D i og . Laert., III, 10, 12-13). V ers urile lui Epicharmos care îl "anunţă" pe P laton ţin cel " r nu l t de un "platonisrn gen eric, congener, la um1a u rm d or, nu numai ont ologiei aşa zicâ ndu-i filosofice, dar şi celei a rh a i ce ( mitice) ')11mcrologii pr esup un în enigmaticele ME un fel de modele ce re şti ale l ucru rilo r de pc păm<1nt. Tot "platonică" este şi o rn olo gi a dintre cer şi p:um1nt din mit olo gia chineză. "Z�ii din veci fiinţat-au, nicicând n-au fost fără fi in ţ it 1 To t ce pe lume-i din care şi Paidoma-avut-au izvoru l 1 « Cântul din Oaut e-un l 11c ru ? Fireşte, cum să nu fie 1 Omul ce dntă din Oaut, tot una-i cu ,·iersul? Ba nu e 1 Ce-i O autistul? Ce zici nu-i om? Vezi bi ne. Atuncea 1 Nu ţi se parc că e ste acelaşi cu binele însuşi? 1 B ine le este un lucru în ·.in..:. i\stfd a cela 1 Care-I învaţă şi-1 ştie, bun pe dată ce dev ine 1 Astfel 1· ll autist şi cel ce flautu-nvaţă 1 D ă n ţuitor cel ce dă n ţu ic 1 Rog oj inar cel IT ş ti e 1 Î mplctitul, aş ij d e r i orice lu cru tu lua-vei 1 Omul � i arta n u- i t o t trna; el artistul doar este" (Diog. Laert. Ill, 14). Ce este platonician în versurile poetului este în m itol o gia ·.11rneriană şi în filosofia io nienil or la eleaţi, la "pluralişti". Un "loc comun", a ş a d a r distincţia în cauză, elementar o nto lo gică, nu r11dividualiza, ci a propia Astfel încât, Platon intra în aceeaşi logică, r:rr nu se rup e a de ea. În acest caz nici originalitatea, nici !'.:lndirii

nimic. Aceasta

.

. . .

,

.

,

,

.

57


intention:tlitatea platonismului nu stiitt:au în "dcctrina ideilor", de bunii :-;..::11nă mai aparte ca "naratiun�..:", nu însă şi ca logicii, aceasta

liind a ontologiei însăşi.

3. O prohlemli de

limbaj

Aceasta mai înt:1i. În al doilea r:înd, Platon intra şi în limb<ţjul (h.:ja consacrat,

resemni fidnd însă mai mult dedt invent;înd.

Eidos şi !dea îi premt.:rg, şi nu doar în limbajul podic, ci şi în

acela filosofic, afl:îndu-sc, între alţii, la Mclissos, la Heraclit, la

Anaxagoras, la Protagoras, la Dcmocrit, la Philolaos, la Archytas, la

Antiphon.

De asemenea,

în limbajul istoricilor (1-Ierodot, Tucidide,

Xt.:nofon), în câteva tratate hippocratice. Mai vechi 'kdt idea, ehios

stătea în !liada III, 12·1: "ct.:a mai

chipe�:"t fiică"- Ouyarp0w d6o� (lptcr-cov. Peste tot în textul 1/iadei, " cuvântul eiclos este aplicat numai formei umarw". Doar în Odiseea,

într-un singur loc (XVI 11, 3080), semnificft "în ordinea tuturor fonn�:lor·', numind ,,frumuseţea" - eidei: ,.stăpânii îl ţin (câinele lui Odysseu) pcntru frumus<.:ţe" (Rivaud, Le prohlcme . . , p. 258-259). Herodot recurge la eidos dnd scrie 'kspn: ft.:meile "frumoase la chip " .

.

(1, 199)

�i la idea p..:ntru a numi aspectul (forma, apariţia) cămik:lor

ori felul de a fi al unor arbori din Caucaz, al hipopolamului ( Il, 203). Genurile (felurile)

de

cele de moarte nâoa t6tm

războaie sunt noU.m

OavaŢOU

t()cât

la Thucidide

71,

rco/,f:Jtuw, iar

(1, 109, lll, S 1 ).

Eidos şi idea, chiar cu frecvenţft (Campbell), apar în corpus-ul

hippocratic, unde stau p..;ntru "calitftţi" (cf.

De.vm.! vechea medicină,

1 5, 19, Despre natura ummrâ, 2, 5), Despre arte, 2, 4, 6).

Sensuri şi mai apropiatt.: <k cele platonice, eidos şi idea, capătă

încă de la presocratici.

1. În fr. 6, rvldissos: rr.oUi:J. KUL UtbiKU KUt dblj

l:x.ov·ra

-

(existl:nţdc)

"multe

şi

eterne

1ş1

ŢC

kai IOX.tlV

aveau

formele/

confignraţiik �i tflria/pulerea/ferrnitalca lor". lndicfmd "forrneh.:",

5S

eide


opun�: lui isc!tyu, ca Festigkeil, adică substanţă (materie), ceea ce p:m.: cam aristotelician. Kirk şi Rawn traduc, după Burnct, prin 1/Jnrgtlr, forţă, putere (Tire Presocratic Philosophers, p. 399). Pippidi opta pentru "tărie" (Filosofia greadi pânc'i la Platon, l, 2, p. 304). S-ar 111ai putea recurge la: fennitate, rezistenţă. 2. După fr. 69 (reprodus de larnblikhos în De Myst, V, 15; de .1cct:a cât dt: platonizant?) şi Heraclit ar fi folosit chios pentru mod ( llloduri), fel (feluri), tip (tipuri): "Jertfele le împart în două ';llcgorii/sunt de dou{t feluri - ctOTt unele săvârşite de oameni pe dL"plin purificaţi . .. , alte.: le de dţiva, pe care îi poţi număra"- Oucnmv llltVOV Ot't'Ca C101]. J. Anaxagoras, apoi, în fr. 4: şi înfăţişări/ forme de tot felul şi udori şi gusturi"- Kal iota� nuvroia� txov-ra Kai xpotac; Kai 1'1oova�. ,.Numftrul are două specii 1 esti: de două feluri 1 naturi carl!-i sunt proprii: imparul şi parul. Jar a treia specie rczuiU1 din combinarea celor doufc par şi impar. Şi din arn;îndouă speciile existii multe forme pe l·:1rt: le semnifică fiecare lucru în-de-sine"- o yapuv aptOqoc; cxr:t o1JO p:':v tOta dr5Jt, m:r)looov Kai apnov, -rphov, -rphov 6t cm'aţupo'"Ctpwv puzOtvnuv apnorrtptO'"COV. 'EKa-rtpw o{: ni:l c/r5o� no;Uai �lOpcpa� ac; u;rHnov a1nau<; cn]paivr:t (fr. 5). Philoluas pan: cel mai aproape de platonism, ca, de altminteri, pythagorismul în gernere, aceasta chiar în limitek Sl:rnanticii lui eirlos. Căci specii supreme, parul şi imparul '>tlllt acelea în temeiul cărora există formele 1110/]J!rai, care dau ·;L:amă dt: unitatea - identitatea în diversitate a lucrurilor ca şi de 1udividualitatea acestora. 5. Alt pythagoric, Archytas, foloseşte eide pentru fonnele", " ,.aspectele" ştiinţelor, dar şi ale lucrurilor (fr. 4). 6. Democrit, apoi, şi-ar fi intitulat o scriere (pierdută) llr;pi 11blJv, "plinul" (atomul, dupf1 Aristotel), fiind atomos idea (cf. Sextus 1 :mpiricos, Adv. ma fir., VI, 1 J 7). 7. La Protogaros, în fr. 4, idea stă p(;:ntru "manifestarea exterioară" ( fi.mna, aparitia- aparenţa) zeilor: ". .. nici în ce fel (formă) mani­ kstare"- oi30 {)potoi invcc; l&ă.v. ·, ar

-

59


S. De asenwnea, la Antiphon Sofistul: "Î n ce mit priveşte cu cred că ar te le şi-au luat chiar şi numele d�.: la însuşirile lor"-- bu'x TU ct8w (fr. 1 ) . Prc�.:xistând, nu înseamnă cft Platon n-a pus nimic nou în eidos şi în idea. Din tr-o asemenea o p�.:raţ i une dt: ickntifican: a ll:xtclor (şi conkxtt::lor) d nu iese rninimalizat, nici, dirnpotrivft, filosofii de dinaintt.:, prin p la tonizare . Deşi un finalism existii, dar în sensul că :;c<.:ca ce este mai aproape de desăv:1rşin.:, aduce cu s c o pul m i şcări lor antcrioar<.:. Zic:1nd după i\ri stotcl, este ca locul natural.

-!.

Îu continuarea criticii a pre.vocraticilor

Dar dacă intraţi în limb;�ul

filosofiei, cei doi t�.:nneni eidos şi dadt îndemnul către aflarea altor realitilţi decât cdt.: sensibile (prin urmare la cea de a doua navigaţie sau scufundare) îl primea de la Socrate (fără ca el să fie prea socratizat ori Socrat<.: platonizat), cum se face cTi dialogurile ceva mai sigur că de început, deşi "teoria ideilor" idea,

termenii în cauză sunt puşi în aşteptar�.:. Sunt Apologia, Criton, Lalres, bunăoarft, "socratice'', în timp ce construcţia doctrinei începe abia cu Euthyplrr011, dacă şi cu acesta? Chiar dacă I-ar fi avut ca dascăl numai pe Socrate, pri n aceasta putea s[t ajungă la înţelegerea critică a tradiţiei. Socratc (ca personaj), nu numai bun cunoscător al filosofiei anterioare şi a timpului său, dar şi conştiinţă critică sup�;;rioară, nu este ncaplirat inv�:nţie platonică. Ami11tirilc lui Xenofon, ca şi Eco/lomicclc sale ori Symposion garantt.:az:"i eli Socratt.: nu era fi l oso f doar nftscut, ci şi făcut. Condus cu m;înft sigură, Platon ştia bine ce este de f<icut. Aceasta după ce rcfăcuse traseele şi expcrimcntase aporiile. Poate mai cu seamă viziunea aporetidi asupra filosofiei, c<1tă şi cum era, 1-a făcut să g:îndeasc:\ asemenea lui Socratc, critic chiar din "etapa" socratică. Ar fi dt: mirare cum de nu 1-a urmat pe dascăl, alcg:înd, din contră, să construiască o d o c t rină vegheată pardi numai de daimonul creaţiei frenetice. Nu cumva însă, <kocarndată, îşi lua doar răgaz în vederea depâşirii critice a instituirii ontologice, operaţiun e care cert.:a preg;itirc îndelungată? se simte mai pesti.: tot,

60


Dacă aşa vor fi stat lucruri le, putem presupune că, pc măsură ce înainta în construcţia doctrinei (d�.: fapt

a

ipotezl'i în perfectă logică

llcţionalist5 ce ar fi dacă), Platon se apropia de ceea ce desprinsese,

prin Socrate, din tradiţi<.:. La o primii <.:valuare, timpul prcsocraticilor p<m: să fi fost unul al

ontologici. Poate chiar va fi fost, dar nu al ontologiei în sine, nu al ei ca

scop. Nu

e

îndoialfi că dc la Thalcs la Philolaos şi Democrit aceasta

era dominanta. La li.:l �i că, aproape în nccomunicare, în limitele ipoteticii, ei converg programatic.

Prinşi în jocul acesta, pard babclian prin tru fie, al instituirii

tiinţei în sine d<.: dtre conştiinp, p�: mi\sura înaintării, prcsocraticii se

aplicau lumii ca să afl<.: cum cra posibilă. Astfel, pc dt reoconstrucţia

nntologică devenea mai coerentă, pe atât se transfigura metafizic.

Tocmai aceastil mişcare subtaană şi subtilă este percepută de Pl:lton şi

tr<.: cu tă în program. Presocraticii se îndreptau către acea stare de graţie

care, pl:ntru ontologic, era criza; Platon

apan.:nţii fiicca acclaşi gcst.

însft

Sl:

fixa

în ea, d e ş i în

rcf:"icea istoria, cauza Rt.:pctarea (refacerea) istorici poate cii

În rcalitatc, el

întn.:prindcrii fiind chiar scopul.

avea şi rost did:1ctic. Dialogurik, doar, erau )i UJI fel ck manuale În

Academie. De aceea nu este exclus ca Platon să fi revenit mereu

:1supră-le din cerinţe didactice. Probabil că p.: seama dialogurilor se urmărea

fasonarea deprinderii

de

a

gândi ontologic, dar şi,

prin

/'armenides, Însu�irca tt.:lmicii "de constructiviste". Dcuă ar fi probck: 1111a internă, alta externă. În Scrisoarea a VII-a (341 c) Platon

prevenea că "nu există vrt:o lucrare de a mea pe această temă (car..: frământa) şi nici nu va exista: cilci nu e de fel ceva de pus

în

îl

vorbr..: , ca

alte înviiţături, ci doar printr-o lungă expcrienţft a lucrului accstuia şi printr-o convieţuire cu el s;; poate înt;împla să t�îşncască o lumin:l care,

ndatft ivită din suflet,

se hrăneşte cu sine însuşi?'' A doua probft este

:1ristotelici"L Mai cu seamă În Xfelafizica A

(deşi

nu numai, ci şi

în

Z, în

ivi, în N) Aristotel rda critica platonică a "doctrinei ideilor'' din l'armenides. Se poal\.: presupune că în i\ mai ales (carte redacta tii cu

putin timp înainte de a părăsi Academia, după moartea lui Platon, ori imediat

după

acL:ea,

la

începutul

aşa-numitei perioade

Assos), ()]


Aristote l repdă critica din Parmenides. Aceasta sc prea poate cil atît din motive didactice, dt şi, mai cu seamă, În wckrea rclansiiri i aporelicii. Aşa s-ar explica insistt.:nţa pe care Aristotel o punea în cri tica pla tonismului şi rm munai. Dacă În cartea O formula aporiile, În A le întemeia i st or ic . El îi c e rce ta pe cei de dinaintc pentru scoaterea la ivealft a marilor p robleme ale minţi i noastrc în e fo r tul ci de a g<îndi şi numi cct:a ce ca atare cstc doar de-cunoscut, dar nu c u no s c u t. Nu făcea istorie, cel puţin În se n s ul modem, p e ntru cft nu va fi urm<lrit explicaţia ist o ri cft a apariţiei şi dezvoltării filosofiei, nici, cu atât mai puţin, refacerea t ra seel or. Dc licean: dată el s e m n alează problemele ri d ica t e de fiecare filosofie, de la aceea pr i m a ră p ânft la aceea platonică. De : tl t m i nt eri, ca P l ato n î nsuş i , de îndatrL ce filosofii şi filosoliile din cpocft sufen.:au o transfigurare aporetică. Libertatea pc care şi-o lua Platon faţft de presocratici, pr i n dc-istoricizare, ţ ine a de aceast:1 tehnicft astralft de tre cere a fa ptulu i istoric în programele şi în construcţiile filosofiei.

5. "Primul platonism" Începi! cu Eu tl•yph ron?

fiind

extrem de controversată (şi până la

urmă, cât de pune altfel. i\nume, lu:înd ca reper d i al ogu l Eutlryphron (scris înainte de anul 367, al înh:meierii A c ade m iei ) , se cuvine să III.! întrebăm dacft el dă seamă de o "ruptură", pri m a, sau numai de trecerea de la o ontologie (centrată în eidos şi idea) i m pl i cit ă la a lt a explicită. Presupoziţia unei rupturi trebuie mult relativizată, de îndatii ce atât logica o n tolo g i e i , cât şi semantica filosofică a celor doi t ennen i i-au pre.:xistat lui Platon. Rămâne, atunci, ip ot ez a trecerii (marcată de Eutll)tJ!rron) de la i m pl i cit la explicit . Luând numai trei dialog ur i : Apologia, Criton şi Lahes, pornind de la ele, s- a r putea vorbi de o a se m en e a ontologic i m pl ic it ă, cu eidos/idea presupuse, dar ne i n t rate în li mbaj . Două contexte din Apologie, mai întâi: Socrate - rrim ii mei " acuzatori ", "înce rcau s ă v ă convingă adudndu-rni vini neadevărate: că ar exista un oarecare Socrate, om i s cusi t, care cugdă la cele din cer şi cerc e t ea ză toate dte se află sub păm:înt şi face sft învingft judecată Cronologia

utilă?), rroblerna "evoluţiei" s..-: p o a t e

62


.1r:m1bil" (1 g b); 2. Sucrate: "St.: aflft o:m.: cirwva care sft creadă că •·\istij lucruri om�:rH.:şti, f:lrft să crt.:<ld:i cft t.:xisLi oameni? . .. Este cin eva c;Jrc, fării să cn.:ad:i că cxistft C[:i, crede că �.:xistii cillftrie? Sau ITtră sft • rc:!dă că existft fhuli:;;ti, cr�.:de că există arta tlautistului?" (27 b) Altl:h: două din Crito11: 1. Socrate: "Nu trebuie să ne pes.: at�ît 1 k mult de c.:c:1 ce vor s pu r 1c despr�:: noi cei mulţi, ci dt.: ccc8 el: va ·111111.: cel car.: �tic ce .:sll: drept :;;i C(; este n.:drept, di.! el singur şi de .Jdcvftrul însuşi" (·1S a); 2. Socrate: ,.ivlai g:înch:şte-t�.: la cL:va: răm<Înc l'�"lltru n oi ackv:irat sau 11 u cft a triii conform binelui trebui�.: sft fi.: mai I'IL·ssus de a tr:li pttr şi simplu? ... Şi rfirn:înc oare ac.kviirat cii a tr:ii 1 onlorm bindui est;.: unul şi acela:;;i lucru cu a trăi frumos �i dcmn?" ( 1:·: b -c). Anterior sau nu lui EulhJplmm, faptul intereseaz:l prea puţin, .1dmiţând ipoteza lui R.G. 1-Jocrber, Lahes, prin structura narativă şi lllllividualitaka personajelor, ar t ri mi t e , departe, c ătre structura către arhitectonic:1 ",unrii" din Republica, 1 JIIJOaştcrii şi p r i n �:a \' 1. Lysim:tchos, mai îrtl<îi, nesigur în "ştiinţ:t car:.: îl face pe om mai lllllr{iwet şi mai curajo:-; în rftZl)Oi decât este din lire" (182 c- d), ar lltlc de iluzie (ciHHJtlt) �i prin acc:1sta de umbre, adică de "imaginik 11 ·lkctate în ap:t ori p<.: supra faţa lucruri lor lucioasl.!. .. " (Republica, •10 a). Laches, în schimb, era "in-crcdinţ:uea" (rcicrn<;), c�.:ea ce Jll':cmna că în existenţa, fit.: şi precarfi, a Cl!Va, în gl!nere a lucrurilor , în 1 ,t;:ttl particular, a cur:�jului �i ş tiin ţ ei privitoare bel: " m ic unuia mi sr..: 1•:m.: că am în minte c.: este curajul, dar nu ;;tiu p•.: unck a fugit mai .11lincauri, de thllil putut să-I p r ind în vorbe şi si! spun ce est<.:" (La. "J.J6). Nicias Stra kgul însă, mai sigur pe sini.!, n.::prczintfi cunoa�tcrca .Ji,cursivă/dcfinitoric (ouivota), corespunzi"ttoar\.! obiectdor matema­ ltL·c. "În ! rec c rii adevărate în care suntem şi noi lnptfltorii, pn:cum şi lt�rmclor în c a re ne cstt: ca statornicită, nu le fac faţii dt:dt act:ia ce se llt'>lnticsc .. . !" ( 1 H2 a ) . În st:'!rşit, doar Socrate cstt: ştiinţa însft�i ( n'n]<n�) aceea c:tre "nu cste una cu privire la trecut, alta :isupra 111cJ:entului şi a trch c!t.:sprc v i i tor, ci ca este una şi aceeaşi pcntnt toate 1n:::.tca" (198 :1). Căci, ontologic se înkrni.!iază pc fiinţa în sine, 1 ('prezentată ck Jdeai ( R.G. 1-locrber, Plat o 's La/ies, î11 "CI:tssical l'liilology", LXIII,

l96X, 2, p. 103-1 O·t). oJ


Nu este o lectură neapărat irnpresionistă sau de justificare, oricum, a ipotl:zei. Tcleologică însă, da, aşa cum este ori trebuie să tie oricare. Dacă citim in vederea a ceva, aceasta înseamnă că pornim de la ceva şi că kctura în condiţii de idealitate este ace�:ea inversă. Cine rămâne la prima lectură a lui Platon, adică dinspre dialogurile "socn;tice" către cele ultime, "logice", riscă grave incornprehensiuni. Actului primar trdmie să-i unneze acela şi el de a doua navigatie, adică lectura dinspre "ultimde" către cele "dintni" care, aşa cum au ajuns la noi, sunt asfel şi în ordine istorică, dar şi propedeutică, de constituin:: a sistematicii şi de expunere a sa. Prin unnan:, mai curc1nd de ocultarc (de pierdere) a scnsurilor major..:, o lectură "cvoluţionistă", aceea teleologică poak să ducil b o viziune holistică a operei. Dialogurile, mai depărtate sau mai apropiate de centrul-scop (aporetica din Parmenides), deşi în măsuri diferite, participă esenţial la întreg, fiind în relaţie de complementaritatc. Aceasta înseamnă că fiecare este pentru toate, dacă m1 în toate, după cum şi toate în fiecare, unnând regula lui en kai pun. Nu în toate dăm de viziunea întregului la fel de tare, dar fie şi abia conturată sau încă nestructurati\ în ad;1ncime viziunea întregului, din mereu altâ situare, este omn iprezcntă. Dacă sunt dialoguri anterioare lui Euthyp!Jron, mai din acelaşi timp ori puţin după, în care nu apar eidos, idea sau metexis, faptul acesta nu slăbeşte, cu atât mai puţin anulează ipoteza unităţii dinamice a platonismului. Dialogurile în cauză, propedcutic-didactic, sunt chiar mai "provocatoare" decât celdaltt.:, de îndată ce determină încercarea altor căi în vederea apropierii, sui generis, inductive de termenii cu cea mai tare încărcfttură ontologică. Ele urmau să refacă, într-un fel, chiar drumul istoric al filosofiei, într-un timp al acesteia când, deşi arclu!, principiul, era presupus, acesta primea un nume, altul: foc, aer, apă, pământ, număr, homoiomerie, menite să-I determine. Totodată, ele mai aveau şi rostul propedeutic-didactic de a face tot mai acută nevoia de un termen cât mai complex, într-o funcţionalitate cât mai operaţională. O probă, chiar dacă exterioară, 1 dar apropiată şi în timp şi în tehnică de platonisrn, o procurii cartea A 1 a 1\Jetajizicii aristotelice. Aceasta, mai înainte de orice trebuia să

64


s t : � b i l cascii o b i ec t u l ş i ro stu l fi l os o fi e i . P â n ă l a fo l o s i rea cuvân t u l u i i n s u ş i , n e m a ivorb i n d

d e determ inarea

ap l i caţi i l or fi l oso fi e i , A r i stotd

r�.:c u rgea l a o strate g i e de învăl u i re . În A , 1 , 982 a

2 era de o rd i n - ti

e v i den ţei : " î n ţ e l e p c i u n ea c a şt i i n ţă a u n o r p r i n c i p i i ş i cauze "

Cio<pia ncpi nvos â pas Kai al·r ias c crTiv i: mcnf unJ ; p u ţ i n m a i departe l a 2, 982

a4

"aceasta" era "şti i nţa căutată" -

n1v i:ntcm'uulv sll T Oiu::v,

i a r la 2, 9 8 2 a 3 3 "şt i i n ţa cea m a i de s u s 1 în c e l m a i îna l t grad " - •il u p t1t.Hna bncrTiJ!llV. La 3 , 9 8 3 a24 "şt i i n ţ a pe care treb u i e s-o d o b ;î n d i m " era a cauze l o r p r i m e - A.af3 dv t: mcrn' unJV. De u n fd sau

a l t u l , " fi l o s o fi a p r i m ă " - rrpm•11 cpvcocrocpia l a încep u t u r i l e ei a d u cea î n să

o b â l lnî i a l ă " . Dar p ropen s i u n ea exi sta. Ceea ce u r m a a se " î n t re p r i n d e era cercetarea aporet i c i i , pen tru înte m e i erea ep i s te m o ­

cu

l ng i c ii a fi l os o fi e i ( 1 0 , 9 9 3 a

1 5 ş i 11 r1n . ) .

6 . E i d os şi i d ca, Îu sinouimie perfectii? Rec u rgân d

la w'ioc; şi

la fr5ta,

ca n u m e

pentru " fi i n ţ ă, în r·uthyplrron, P laton n u pare a fi tac u t-o, s i m p l u , în urma u n u i p roces

t i .: l ă m u r i re . Dacă ce i doi tenn c n i n-ar fi fost puşi în s e m n i ficaţia cea 1 1 1 a i tarc, s-ar putea presupu n e o r i c e . Dar eirlos n u mc�tc krn c i u l , p r i n 1 1 rm are,

ct:ea

pa rad igm a t i c ă

ce

în-fi i n ţeazi"i,

p�

idea s t ă pen tru

când

a fi i n ţe i . Socra t e : " A m i n kş tt:-ţ i ,

· < � - l il i ariî ţi u n a s a u d o u ă d i n m u l te l e

fapte

cii

p i oase, c i aceea ce f;tce c a

fa p t e l e p i oase sii fi e p i oase - &;U.'bcdvo mho 't() doo� c'i ma o crta scrnv, dar 1mu

ai

fu n c ţ i a

n u t e - a m ru gat e u

6>

r.:avra m

s p u s că d atorită u n e i propri etă ţ i u n ice - yap

Jltă t8ta . . . ce l e n e l e g i u ite s u n t n e l t:g i u i te, i ar cele p i oase , s u n t

p i nase . . Î n vaţă- m ă ce poate fi această însu ş i re u n i că pen tru ca eu s ă .

fi u în m ă s u ră s ă s p u n că fapte l e p i oase ale t a l e ori

a c ct.:a ca parad igm ă - napa8dyJian îi vor I I L· I cg i u i te"

Nu

ale semăna; �i

a l t u i a fi i n d d u pă tot la fe l cu c e l e

(6 d - c).

n u m a i că eidos ş i idea sem n i fică tare, dar ş i d i ferit. O prob l e m ă

d d o c s i m p l ă, de aceea n i c i uşor de rezo l vat, e s t e aceasta: cei d o i

I L' n n e n i s u n t î n perfectă s i non i m i e? Pri n u m 1 a re, u n u l poate fi su bstitu i t

. l i t u i a fără n i c i o opre l i şte?

65


Greu de răs p u n s prin da sau n u , u n eo r i c e i d o i knnl:n i pilril n d s i non i m i , a l teor i , în să, d cspă rt i ţ i fi e ş i i n fi n i t ezi m a l . Cu am bigu i tă ţ i proprii pseudos i non i nw lor, ciclos ş i it!Ja v i n d i n l i m b;�j u l poeţi lor ş i istoric i l or, c a ş i al fi l osofi l or a n teriori l u i P laton . Dar p�ste aceea , ră m:îne că chios şi idea sem n i lidt, totuş i, ind ividual izat, deşi n u î n tot d e a u n a sau n u în toate con tcxte k la fe l de pregn a n t. În mare, eidos şi idea n u mesc con fi g u raţia, aspectu l exterior. Da r e idos parc a pri m i în m a i m are rnfts urfi sensuri care pri vesc fo rma a ceva, fo nna proprie, m o d u l d e a fi, spec i a, pe c â n d idea, odată cu a cestea, mai n u nH.:a apare n ţa, abstracţia. In l i m baj u l p laton ic, tot l a fe l , pt: alocuri , u n t e r m e n stă pen tru a l t u l ori sem n i fică foa rte a p ropi at, dacă nu identic. S u n t î n să, şi în d i st i n c ţ i e . Astfe l , eidos. în Flwidon 73 a, 76 c, 92 b n u m eşte fo rma OIT1Cll!:ască a omu l u i - TO avOpumiwo d&ct, a vOpcon:ou d8ct, (lvOpcimm<; d8o:;: " în ainte de a ne naşte în aceastâ Jormâ Olllelr eascâ . . . ", "suflete l e n oastre existau ş i înai nte de a se afla în fo rma/c h i p u l o m u l u i", " înainte d e sos i rea s u fletu l u i într-o form:"i u m a nă, în tr-un t r u p " . Omu l determ i n a t : Socrate, Kal i as, Kal l i les, �.:ste u n com p u s, p res u p u n ;înd, ckopotri vă, sufletu l ş i tru pu l . Dar ac�.:st întn.:g care este om ul, d i n co lo . d e faptul d e a fi u n u l ori a l t u l , este ceea c t: t:ste, u n în treg a d i că, d u pă în t regu l c a în treg (ka{(J /u)/o u). E l e s t e această fo nn ă/co n figu raţic, d u pă eidos corespun zfttor. În Republica !!, 380 d : d iv i n i tatea se m an i festă "cân d în tr-tm fe l , d n d î n a l tu l , o d a tă c u icknt itatea sa care îşi sch i mbă mpectul l wînd d i fe r i te forme - a ltădatft crdnd în s p i ritele noastre i l u z i i . . . ?" - f.v aHms i81:ms . . . . fx M.novTa -ro mhou d8o:; de; n:o/.J,rrs ftoprpac;. A i c i apare a tât eiclos, cât şi idea, în p l u s ş i fii OI]Jhe, ceva ce co m p l ică întrucâtva l u cru r i le. A p ro a pe în identitate, cei tre i termen i n u p rea m a i perm i t o d i sti ncţie c l ară. A ceasta î i ş i d eterm i n a p e u n i i e l i n i ş t i sfl n u caute d i fe re n ţ i c r i d edt poatt: st i l i s t i c e : "de s e p resen ter a n o u s tan tbt sous u ne forme ct tantot sous u n e autrc? U n e fo is avec s a pl:rsotmal ite dont e l l e c c h a n gc 1 'apparence extcrieure con tre de m u l t i p l e s fonnes . . . " ( Ro b i n , în Oeuvres . . . , I , p. 9 3 1 ) ; "una v o i ta i n u n a forma, u na v o i ta nc l l ' a l tro, o e ffetivamen te mod i fi cando i l s u o a.\fJello in m u l t i modi ... "(Rad ice, în Tulli . . . , L a Rep. , 1 1, 3 8 0 d) ; Fra nco S:� rtori, în s c h i mb, recu rge la "ca ract eristică " ( idca), la =

6()


la ,.formă (morphe) : "con certe caraclerisliche ora

,.aspect" (eido.\) şi c o n cert�;: a l tre?

Rep. I l , 3 80 d).

.

.

a m u ta n: i l s u o aspetto i n m o l tep l i c i

.

flmne " (La

N u t rebu ie n ea piirat să se c a u t e s e n s u r i i n d i v i d u a l izato;i r e ş i a co l o u nd e e l e n u p n:a exi stă. P u t e m pres u p u n e c ă P l aton în s u ş i în v a r i i con texte, c;înd d i stanţa

eicfos

de

idea, d n d , d i m potri vă, într-atâta

a p ro p i a u n termen d e a l t u l încât e i deveneau i n terşanj a b i l i . Mai p u tem

b ă n u i însă şi v reo i n terven ţ i e a c o p i şt i l or. Neavâ nd textu l - m artor

o r i g i n a r, i poteza este p l au z i b i l ă .

Totu ş i , ch iar ş i î n Rep. Il, 3 80 d , fi e ş i o uşoară depărta re a l u i eidos d e idea, p..:n tru a n u m a i vorb i d e a ceea fa ţft cu morplu!, este p o s i b i lă. Dacă este să le recunoaştem p ropri etatea, chios ş i-ar păstra , . p r i matu l " n u rn i n d , poate, rnai c u nî n d acel ct.:va·l�e-îş i - s c h i m bă -aspect u l

decât

"aspt.:ctu l " p u r ş i s i m p l u , p e când

( u n fel ori a l t u l ), ca

idea a r s t a pen t ru fe l u l-d e-a- fi nwq;he sft fie fonna (" m u l t i p l e l e form e"). 2 5 1 b eidos este m od u l d e a fi/teme i u l/ fi i n ţa

În Pha idro s s u fletu l u i " - l(luxii s

t:18os care "creşte d i n rădă c i nă" " p r i n e fl u v i u l

l'ru rn u s e ţ i i . A d esea ( î n

c l asft):

"două

(79

Phaidoll) eidos trece ş i ca spec i e (categorie,

spec i i/catego r i i

de

rea l i tăţ i :

ce l e

vizi b i l e

şi

cele

a. hias cUJ"o 1::T 8os" (97 d ) ; tre i a spec i e a b i n e l u i " - Tphov d 8 o ; ayaOou (3 5 7 c), " s p e c i i l e s u fletu l u i " - rii e; '1'U Xs d8rt ( 5 9 5 b) ş . a . Mai stă ş i p t.: n tru : i 1 1 v iz i b i l c "

Îll Republica:

a ) ; "a l t ă s p e c i e d e cauze" -

"a

c a racter - caractcr i s t i cft: a ceea ce ,.posedă m a i m u l t sau m a i p u ţ i n ; 1 cdaş i/aceeaşi caracter/c aract e r i s t i că" - tv yt d8oc; . " 1\1ellOll,

72

. .

c).

1'vl a i adesea însă t.:ste t e m e i ( ş i mod e l ), ca idea î n s ăş i : " ş i -au expri m at

; 1 c o rd u l ad rn i ţ;înd rea l i tatea s i ngu lară a fi ecă r u i eidos " - (D po/,oyd w

d vai EKacrmv -r&v d&&v (Piid. 1 02 a) ; referitor la "d rept ş i n ed n.:: pt, l a h i n e şi ră u, l a o r i ce a l t eidos . " - TCi>v doc!>v (Rep. , -1 76 a); 1 1 1 cşteşugaru l "produce eidos - n:'> d8or; nou:i d e s p re care s p u n e m că . .

5 9 7 a) . Eidos, a i c i , pare a fi atât tem e i u l care în-te m e i ază (în - fi i n ţează)

L· s t e rea l i tatea însăşi a patu l u i o r i u n pat oarecare?" (Rep. ,

dt şi parad igm a, spec i a, pe scu rt, u n i versa l u l . Rob i n recu rge l a flmuă, 1 · ranco Sarto ri l a spec i e : "constru isce l a spec ie"

(La Republica, 597 a).

1 ks P l aces găseşte că, în acest con text, ce l p u ţ i n , eidos s t ă ca

"

i d ee"

( !_exique . . . , eidos, 6). Poate că da. Totu ş i , a l teori idea însăşi pare a- ş i

67


l i m i ta s e m a n t ica. În Rep.

3 69 a, esli.: m o d de a fi d t t p:1 o para d i g m ft: fi :t i ce l u i mai m i c ni se dă i mag i n ea ce l u i mai m a rt.-:" ­ <pavra�wOa.t aUorc tlv u/J.. at<; t8ct<;. Ca m la fe l în Phd. 1 02 d : m od u l d e a fi/mode l u l triad e i : re a l it ă ţ i i c o res p u n zătoa re a cestu i a n u arc a se i m p u 1 1 e a l t u l o p u s "acdci fonnc care s c rea l izeazft în n:a l i ta tea respec t i vii " - 1) t': vavriu i8cu t;KdVlJ n] p op<p � . Î n Rep. - 505 a este ş i mod d e a fi , d a r ş i " n a t u ra " - es�;; n ţa: " n u exi stă o b i ec t m a i i m porta n t dc st u d i u d e c ilt n a t u ra/e senţa b i n e l u i " - TGU ayuOou i8cu; l a 5 0 7 b , ,,în m o d u l d e

a

a p o i l u cru ri l e m u l t i p l e " s u n t v ă z u te , dar n u s u n t ş i î n i n t e l ect", în t i m p

Ideile, u n i ce , s u n t î n i n t e l e c t n u însă ş i văzu t e'' - T!X � . . . i M:w; 1) odcr0ut ptv, 6 rx"icr0at8too . Ca " n a t u r i u n i ce" (natures unes, t rad uce cc

Robin), Jdeai

s u n t, deopotri vă, t e m e i şi m od e l , prin u r m ar�.: pre i a u

d i n ceea ce s e m n i fi di m a i cu sea m ă

eidos - eide,

întem e i a - în fi i n ţa. Ceva mai înco l o î n s ă

(la 596

şi

ad i c ă fa ptu l de a

b) idea - ideai p o t fi

l u ate c u pre că d e r e în fu n c ţ i e parad igmatică: "daci[ se î n t il m p l fl sf1 gfmdesc b i ne re l a t i v la arte facte b u n ăo a ră p t..: n t ru p: 1 t � i p e n t ru m a sft t: x i s t ă d o u ă idcai: u n a p e n tru pat şi a l ta p e n tru m a s ii " - iof.cn �tia )lCV KHvl]c;. ) tlU 8t rpurrc�l]�. În u rm are, m e ş teşugaru l 1 1 1 1 t r e b u i e si! fi�: c u o c h i i .,la idea, ca u n u l să facă pat uri ş i a l t u l m ese?" - n:p-;;) c; n]v, l8cuv j)l,bc(!)V . . . rrou;î tw; Khva<; . . . D.: b u n :i seamă, o d i st i n c ţ i e categorică n u se poate f:1ce neex i st:î n d , p o a t e , d i n b u n ft i n te n ţ i e . P l a to n n i c i n u fo los�:şte l a în tâm p l a re eidos s a u idea, n i c i î n s ă n u l e fi xează în c â m p u r i se m a n t i c e pc r f�:c t c i rc u m s c r i s e . Eido.s ş i idea com u n i că, i n terferează, ceea ce n u este o s l ă b i c i u n e . D i m potri vft.

7. C ii.J os, ca pro-iect În

d i s t i n cţ i e a t:îta încât să ca pt:te o p e ra ţ i o n a l itate rn ax un a, m

p l us, eidos şi

idea

5 03 d-e, eidos

arc u n în ţdcs p u ţ i n d i ferit, d a r , oric u m , co m p l em e n tar:

cel m a i a d esea se m n i fi c ă part i c u l a r în fu n c ţ i e d e

co n t ex t . Ş i aceasta fi ecare î n parte. T e m e i î n Eutlryplrrol/,

î n Gorgias

"om u l d �.: b i n e , a ce l a care a t u n c i c:înd zice ce�.:a ce z i c e v i zează mai b i n c l t:

vorbeşte

la

î n t<Î m p l an:

şi

nu

arc

c�.:va

an ume?

Este,

de

:J i t m i n kr i , ş i c a z u l 1 1 1\.:ştl.! ş u ga r i l o r c a re u r m ă r i n d să dea a r t e f: 1 c tc l o r o


. r n u m i tă

i d c n t i t a t t:li n d i v i d u a l i tate

(n)

r r r t :î m p l a rt: pe n t r u a-ş i f < 1 C C l u c ra n:a . . . "

doo;)

nu

p roced ează

la

P i cto r i i , arh i t ec ţ i i , c o n s t ructori i de nave, ca oric are a l ţ i i , aşca7i't

1 1 r : r te r i a l e l e î n t r-o o rd i n e a n u m e , fă d n d u - l c "si"t se potri veascii ş i sTt se

r m b i n e în tre e l e p :î n ft ce totu l se c o n st i t u ie într-o l u c rare ct: pn:s u p u 1w

u

ord i n e ş i o a r m o n i e . La fe l ş i c e i ce: st: ocu pfi cu t r u p u l , p�d ot r i b i i ş i

r n c d i c i i , p u n î n ord i n e

(taxis)

ş i armo n i e

(kosmo.\)

tru p u l Oln t: l h.: s c " .

M u t :î n d p l : n 1 1 1 l : ca l u c r u r i l e, fi eca re în parte, ş i toate î n t r- u n

: t n s arn b l u să ti c l) rd i n c ş i a r m o n ie, în ord i n e ş i în arm o n i..: , c a s ii. a i bft, 1 kc i i d e n t i ta tc/i n d i v i d u : d i t a !c: , u n mod de a

fi, la u nna u rm e l o r p e ntru

ti (întrudt c: k, cam asl:m cm:a mt e fa c t e l o r, sunt creaţ i i d i n n i m i c, : r p roape în s e n s u l d�: m a i t<î rz i u , c reşt i n ) c k : au n ev o i e de u n t e m e i :r

l l i O d e l ca m c u m fftpt u i r i l e o m e n e ş t i S L l l l t

(pre)

d derm i n a t e î n t r- u n

p r o i ect. P e n t r u e l �: h o t ă r;î t o r t.:ste acesta, i a r n u m a t e r i a .

f:. "lJupli Întreg " şi " dupâ parte "

În

1\ /e1/fm, eiclos t.:ste ş i fi gură, ch i p : "î m i p a re că sem e n i ş i la

c h i p şi a l t fd cu p�:ştd e - torp i l fJ. . . . " - dvm 1:0 <::: d8o� (80 a) d a r şi ( l a 72 c ) a c e l ceva c a n: face c a l u c ru r i l e să fie într-o s pesc i c s a u a l t a, i n tr- u n gen sau a l t u l : "ch iar d a c ă s u n t m u l te ş i dt: tot fe l u l , v i rt u ţ i k, 1-:l rft exce p ţ i e , a u ce l p u ţ i n o caractc r i s t icii/o ca l i ta te com u n fi care c.:: s te t 1 1 1 i că şi c a re face ca t.: l e să fi e v i rt u ţ i . . . " - i:v yt n d<So; wt'nov l t iC(tcrCLi cyouatv 6t o dc;i apctui. U n :t şi u n ică, V i rt u tea ca eidos poa te li d c.:: fi n i tă ca u n î n treg, n i c i d i v i z i b i l , n i c i dccompoza b i l : "s;l- ţ i ţ i i prom i s i u n ea şi să-m i s p u i ce c.:: s tc v i rt u tea ca în treg 1 tota l i tatae, Ci ră să ra e i d i n u n a m a i m u l t e . . . " - Kanx M...ou dnffiv ap::: ni � ntpt 6 Ti i:anv . . . (77 a) . C e l m a i a d e sea, KaTa 6/... on parc a î n s1; m n a : "general geueralitale.

gelterale,

la

Papaco s tea,

(Rob i n , fe l ş i

Lupa ş).

Dans

Rea l e ,

sa gel/(!ralite; Fra n ct:sco Adorno, i11 Îll general ş i în tra d ucer i l e ro m rîm:şti :

Or, d a că, d e rl.!gu l ă, Ko06/...ou estr;: ech i va l a t p r i n

universal ş i Ct.:t:a c �: c m a i i m port a n t, d a c ft universal sem n i fi cft m a i tare

în câm p o n to l o g i c dedt general, acesta m a i cur;î n d n u m i n d ct:ea ce.::

este com u n î n t r-o s;:ric - Ko tv6 �, l u i Kcna M.o n i - a r

fi ma i p ro p r i u : 42).

d u pft î n t reg (vd . Fre n k i a n , Note . . . , în L a methnde . . . , p.

69


Eidos - eide, idea

-

au con d i ţ i a u n iversa l i tftţ i i proprie f:Iră început ş i Hiră snîrş i t (precu m i n d i v i d ua l d c), n ic i m a i m u l t într-o pa rte, m a i p u ţ i n în al ta, sau într- 1 1 1 1 fd sau a l tu l , în vreo parte sau într-un t i m p . Ci I IH.:rcu în identitate cu e l e însele, ca Frumosul din Symposion 2 1 1 b , "pr i n u n ici tatea lor formală " . " " U n iversal i tatea este cond i ţ i e a " fi i n ţe i", în pri m u l n1nd datorită u n i c i t ăţ i i ci, pc c;înd "ge nera l itatea " a parţ i n e l ucrurilor. N u m a i acestea sunt în com u n i u ne ori au ceva com u n , ceea ce arc tem e i u l în u n i versal itate, p r i n part i c i pare. Genera l i tatea, prin u nnare, este concept ontologic de al doi lea gra d . " A l b i n e l e s u n t m u l te ş i de tot fe l u l", d a r e l e s u n t în i(knti t:1 tt: p r i n rapo rtare la faptu l d e a li a l b i n e " (72 b). La fe l , v i rtu ţ i le ş i " orice al tceva. Î n i<knti tate (în l i m itele gen e ra l i tă ţ i i ) a l b i nele sunt în p ri m u l rând pen tru eft există (sunt în- fi i n ţate). D e u n d e le v i ne fi i nţa, k v i ne şi identi tatea, la n iv e l pri m , întruc<ît toate sunt prin tem e i ş i apoi, p r i n aceea că, mai m u l te, ele a u ceva com u n . Mod u l de a li a l lor, î n fu ncţie de eidos ( " pen tru ce/d i n c e c a u z{t s u n t a l b i ne?" 7 2 b) înseam nă că sunt " d upă întreg", fi i nd, fiecare în parte, asemenea l u i . Şi, totu ş i , e l e sunt ş i deosebite, fi reşte, prin altceva d e d t prin ceea c e l e dă identitatea. Anume, prin "fnun useţe, prin mărime ş i altele l a fel " (72 b ). Dar, dacă fiecare alb i nă ori fiecare v i rtute (aceea a bărbatu l u i , aceea a feme i i , aceea a cop i i lor, aceea a vârstn ici lor, apo i , curaj u l , c h i bzu i n ţa, în ţe l epc i u nea, generozitatea şi atâtea al te le) s u n t con fonne cu alb ina, într-un caz, cu virtulea în celălalt de u n d e şi c u m deoseb iri l e? Doar eidos în sine este l a fel pen tru toate l ucruri l e d i n tr-o serie: albina pen tru a l b i ne, virlutea pen tru virtu ţ i . Dar cel p u ţ i n două a l b i n e şi două v i rtuţi se deosebesc. Mai "part i c i pă" ele l a în treg, ori n u ma i la parte "? Î11 urmare, deşi după Întreg sunt şi dupâ parte katha rneros? Dar eicfos n u are părţ i . Atu n c i ? N u avem a căuta u n răsp u n s n ic i a i c i , î n 1\lenon ad ică, n ic i în Parmenides, unde întebarea este form u lată în pură aporctici tate: part i c i pantu l part i c i pă la întreg ori n u mai la o parte? - 6 A.ou wn doo� 11tpou� ( 1 3 1 a). Cu m u l t mai i m portantă era pro b l ema, d u pă cât se pare, pusft (presupusă) încă în i\1enon Dac{t este aşa, d ialogu l hleai

jiinfei înseş i d acă s u n t m:co mpuse, i n d i v i z i b i k,

..

70

-


l'armenides

e ra d e dc,;iivâ rş i rc a u n ui pro i ect de j u s tificare a m d:1 fi zi c i i la î n c:: p u t . Din Aknon, fi e ş i în partt:, se întrcv�.:de l'armen idus. N u însă e xp l ic i t , pro p e d e u t i c a în ordinea d i dact i c i i (a dcprindcrii cx.crc i ţ i u l u i de a g rî n d i o n t o l o g i a c rit ic, r1 d i di pcntru m t:t a fi zică) i m p u n ;l n d , c a ş i în cazu l Idâi, c n.:: 1 rca n evoii: a c u m , d e :JC C ; J stă î n t rebare p�.: c;ît d e

g;î n d i t d e

t u l b u rii toare, pc a t :î t a d <.: î n � c m n a ti'i .

9. Dt!cfmslrucţir: şi ontologie

spune

" C u v â n t u l ononw îmi par�;: a fi construcţia u n d pcopoZJ ( l l c a re că n u m c k este c h i a r fi i n ţa/fi i n d u ! (/111) de ccrcel:1t" (Craty!os,

n u m d e ml l nt: l u i i nd icii fi i n ţa , a t u n c i p u ţ i n, d u p fi c u m este m a i a p ro p i at sau mai dcpi"i rt a t, dă sea m a de ace�:a. C rî n d ţesă t o ru l u i i se strid l s u v e i ca, t:î m p l a ru l nu f�t ce alta , 1 2 1 a). Dncă c h i a r

p r i v i n d -o pe aceasta, ci "ac ţ i o n â n d modc l u l

�i

pc

(eido.\)

d u p[t c a re o fă c u se

cea fd n W " . Pri n u rmare el u nn cază " s u v e ica-în-s i n �.: " , a d i că,

a ) . M e ş t e ş u garu l nu �<.: i a " d u pft "fim tezia" �a, c i d u pă însăşi " n a t u ra l ucru l u i . N u la f d proccdcazii

a l tfd s p u s ,

eidos

al o r i c ă re i s u v �: i c i

(389

� i " făuritoru l de n u nlC'' (llo/1/otht!te.,) ? D<.:c i , "m1 se c u v i n e ca kgi u i to r u l acela să ş t i e sii i m prime în son ete ş i s i l a be n tmwll: p o t ri v i t cu fi r�:a p ro p r i e l u c ru l u i ? " ' (3 89 d).

" " l n s t i t u i r..:a de n u m e: n u cste ceva d e rrî n d , p e n tru di p roven i n d " d i n în săş i " n a t u ra l uc r u ri l o r, p res u p u n e o ş t i i n ţ[t a d fi n cfl , p ro p r i e d o a r

"d i a l ectician ului" . T o t lui i s e cuvin e să- i învc:ţt: şi pe c c i l a l ţ i d reapta l iJ i o s i re a n u me l o r (390 c şi u rm . ) . A l t m i n t �: r i , v o r b i n d i n corect a d i c ă, �-ar săvârşi " n u n u m a i o gn.:şca lă în sin e", dar s-a r p:tcil t u i " ş i î m p o t r i v a s u fl ete l o r" î m potri va fi r i i Î l t s c ş i

(Phaido11, 1 1 5 e). a

G reşea l a î n s i n e ar p u tea sit fi e

l u cr u r i l o r ş i astfe l

a

adevăru l u i . N u m e l e, p r i n

lucrurile, " part i c i pă " l a " n a t u ra" acestora, fi i nd "pr i m u l " a d evăr cu p r i v i re la e l e . Ac�:a sta începfmd c h i a r cu n u m e l e d i vinităţi l o r . Zeus, b u n ă oarft, " cstc n i c i ma i m u l t n i c i m a i p u ţ i n d edt logos ", ad i c ă dt:- finin:a, v�:rba l izarea n a t u r i i asc u n s e (Cra. 3 96 a ; u rm are, ca

nl . J o ly, Le Ren va.\·ement platouicieu, p. 2 9 ) . C h iar d a c ii u n i i î l n u m e s c Zeua, a l ţ i i Dia. a m be l e n u m e, re u n i l e, " n e d ezvft l u i t.: n a t u ra

71


ze u lui, adică t ocm ai ceea ct: spunem noi că e potrivit n u m d ui , de îndatft ce prin el (dia lro n ) d ob ândesc v i a ţă (Zen) toate fi i n ţ e l e vii, iar ca "ivit" din tr-o mar e i ntdigenţă" (dianoia) este şi Dia (396 a - d). Înă lţa rea privir ii spre cer t: s t c o ura nia (cerc:l�cft) pentru că "vede ceea ce este în îna lturi" - lwrosa la (mo. De a i c i şi Ourauos, divinitatea s trftveche a ceru lui şi cer u l îns uşi (396 c - d ) . Dar ş i n u m e l e gen e ri c theos/tlreoi era expr esia n atu rii p rop rii . Vec hi i locuitori ai E l adei "n u credeau în alţi ze i <kd t în aceia p c care-i rec unosc şi astftzi mu lţi dintr e b arbari : soar e l e, l un a, păm:î ntu l, a stre l e şi Ct;:r u l . Văz:î n d cft toate se mi şcft ş i aleargft liir ft de o prir e, ci le-au n u mit =ei (lhe o i) da t o r Wi îns uş irii lor n aturale de a akrga - thei11 (397 d) . Ousia, a d ică "e sen ţa lucruri lor", era Hestia, V a t ra l umii şi ast fel centru-temei, în funcţie d e car e l u m e a er a ordi1 w (kosmo.\). Aceasta înseamnă că H estia era cct:a ce era p rin partici pare la Ousia (40 1 C - c). Ant6ropos, ad ică n ume l e fii n ţei n o a s t re, n o i , în <kosebi re de cekla lte v i e ţ u i toare, s u n tem a ceea c<.: "exa m i n ează ct: a vftzu t" - anathrou !ta opope şi astfe l se smu lge d in starea de i n d i st i n c t i e, întd ţ:înd u-sc ana ­ sus, în sus (399 c) . Trupu l - .w)ma era mor mân tu l - sema su fl et u l ui, dar şi ace la prin care ace sta se arăta. Datorită t r u p u lui , s u fl etul s emnifica (sema, semainei). R:înd uind, su fletu l - p.\yche era virt utea care mânâ - okltei şi men{ine - exltei natura - pltysis; pltysek!Je (4 00 a - d ) . Ş i în acest fe l, toate ce le lalte exerciţii de dcconstrucţi e, peste o sută ( 1 1 2) şi dintr-un câmp întins : pc ! lîngă Ouranos şi Zeus, "

Crmws, Poseidon, Apolion, Ares, Heplwistos, Erm, Hades, Atena, Ajrodita, Dionysos, dar şi foc, aer, eter, pâmânl, astre, fii/ger, inleligenfâ, Înfelegere, dreptate, şliinfâ, intelect, artâ (techne). bine, râu, fnmws, urât, plăcere, durere, dorinfă, ade vâr, minciună, pârere ş .a. Este inuti l de di sc u t a t valoarea et i rn o l og i că a ex erciţii l o r p lat o n i c e pent ru s implul motiv că e l e nu s unt etimologii . Sau n u identificarea sensuri lor p rime, gr amatical vorb ind, stătea în intenţia lui P l ato n. Operaţiunea de tip decon struct i v i s t pare sft fi urmărit aducerea limbaj u l ui în sprijinu l îndreptăţirii onto logiei şi meta fizicii. În sin e, rnirneo logis m u l , zic<înd ast fe l d upă G c rard Gene tte, este şi aşa va rămân e, fiind netesta bi l, o i poteză ca, de a l t fe l , şi c o n ­ ven ţiona lis m u l . Î n c o n s ec i n ţă, p ro bl e m a n u es te de a taşare snu, 72


d i m potri vit,

d�: deso l i darizara e, de

ipoteza p laton i că. Ea ţ i n e de c u

totu l a l tceva, a n u m e ca decon stru i n d , pri n cuvânt, sit se aj u n gă la

fi i n ţă. Era a l tă ca l e ş i încă rega l ă . Astfe l încât p r i ntr-o parafraz.� l a

11Jeaitetos,

1 86

c . , s-ar plltea întreba d acă � u n ge l a ti i n ţă, ace l a care

n-a aj u n s la cuvânt.

1 0. Jl1iirturia sufletului D e ş i cel m a i n arativ d i al o g p l aton i c

d t.: a

celei

(se

întâm p l ă ceva în m od u l

a l traged i e i ) , Phaidon, c e l p u ţi n pri n " m e tafo ra e m b l ema t i c ă a de a doua naviga{ ii ", poate să treacă d rept o 1\1agna Clwrla a

fi

m d a fi z i c i i occ i dentale"

(G. Reale, Platone. Alfa ricerca delia sapienza

segreda, p. 1 4 5 ) .

Deuteros plous treb u i a sit facă "pri m a demonstraţ i e a faptu l u i de " ti al fi i n ţt.:i n l i: t a �: rn p i r i ce, s u p rasen s i b i l e şi tra n sce n d e n t e (ibidem). De a l t fe l , î n t reg u l d i a l og, în s u b structura l u i, ac.:: e a la care se aj u n ge p r i n a d o u a n av i gaţ i e (ori sc u fu n d are, ca act:ea a s c u fu ndătoru l u i d i n 1 )dos d �.: s p rc care vorbea Socrate: " e nevok de u n s c u fu n d ittor d i n Ddos spre a înţelege totu l", d i n cartea l u i Herac l it - D i og . Laert. 1 1, 22), L' Sk o a s e m e n ea d e m o n s traţ i e . Paradoxa l , "nara ţ i u nea" o feră cadru l a s t fe l îndt ea însă ş i parc a fi part i c i pan tă. .1

P h a i d on d i n E l i s i stori seşte lui Echekrates " ce-a zis Socrate " l 1 1 a i n te de moarte , "cum ş i -a d a t sfârş i t u l " (Phaidon, 5 7 a). M a i

l rl: d n d ceva t i m p (atâta c â t a fost nevo i e ca s ă rev i n ă d e l a Del os

pro c e s i u nea ri t u a l ă m e n i tă să- I c e l ebrezc pe Theseos) în tre j u d e c at ă ş i

1 1 1 oa rte, Socrate s e pregătea p e ntru marea trecere dezvă l u i nd celor care

d înconj u rau tai n e l e, băn u i te de e l a l e l u m i i ascu n s e . Toată v i aţa îi fu sese p regăti re pen tru moarte - melete tlumatou dar n u e x p c ri i n d o, ri cxers:înd m e reu în cea d e a doua nav i gaţie. Exerc i ţ i u l o n to r m�tafizic, aşad a r, dădea sens ace l d pregă t i r i d e vreme ce m ed i t a ţ i a . r � u pra fi i n ţe i era, de fapt, a s u p ra asc u n s u l u i pe ca re cele ce îl • b:vă l u ie în ega lit m ă s u rit î l ş i î n vă l u ie . S u fl et ş i corp, n o i s u n t�;: rn ast ft: l d u p ft c u m este ş i l u m e a : într-o l ' : trte i n v i zi b i l ă ( s up rau ra n iană), în a l ta v i zi b i lă (păm:în tcană). Aşa · . t ;î n d l ucruri l e, u r me ază sit ne întrebăm s u fl e t u l ca el sit d e p u n it -

73


mărtur ie des pre ceea ce este în s i n e , s u p rase n s i b i l . M o t iv u l pare extra fi l osofic, d a r a p:m:nţa a c e : � s t a ţ i n e d<.: " p r i m a :' a n <ev i ga ţ i e" . Pre l uarea sa în metafizica ş i în teo logia cr�.-:�ti n�.-:, începând cu Tertu l ian în De leslimonia rmimae, este u n prim i n d i c i u . " . . . Ceva m a i asemi'inător ce l o r tarft c h i p v i z i b i l ", s u fletul este ace la ca re ş i poate sii treacă, înapo i , l i n i a de demarca ţ i e d i ntre cele d o u ft tă r;î m u r i . (l'hd. 79 b) . Că este " ceva m a i a s e m ă n ă t o r " , o d e m o n stn.:a ză c<îteva argu ­ mente : acela al c o n tra r i i l o r, ace la al " r ea m i n ti ri i ", ace l a al u n i W ţ i i ş i s i m p l i c i tăţi i su fletu l u i . Toate s e reazemă pe presupoz i ţ i i care privesc ,.pa rtea" i n vizi v i b i lft, ceea ct.:, dacă ele u rm ează să fa cii o ck m o n straţ ie <l kgi t i m i tă ţ i i id t: i i de fi i n ţă-în-s i ne, ar p u tea să pn rii fa lacios (în cerc). N u miti cii, întnrdtva ca în arg u m e n t a ţ i a o n t o l og i că" , se p res u p u n e " acel ceva dincolo de care 1/11 m a i poate ji gândit altceva, argu mentele vin sii facă trecerea de l a a fi În minte l a a fi în sine ori, a l t fel spus, la i n stitu i rea tran sc�: ndentu l u i . Argu mentele p l aton i c�.: sunt doa r m ij l o a c e î n a ceastă opera ţ i u n e, fa pt care le face să ţ i n ă de prima navigaţ�. Stă ca un p r i nc i p i u prove n i e n ţa a ceva d i n contrar i u l său: "nu n u m a i l a oarm:n i tre b u i e sft cercetezi acest l u cru . . . dar ş i l a ce l e l a l te v i e ţ u i t o a n: , ca şi la p l ante ş i , într-un cuv;înt, la tot ce are parte de n a ştere; t r� b u i � să ved em dacft toat� c:ît0 se na sc s e ivesc în acelaşi c h i p, ad ică d i n contrari i le lor. 13 i neînţcks, vorb i m de contrari i , cum este frum os u l fat{t de urâ t, d reptu l faţă d e m:cl rt:pt şi a şa mai departe cu m i i l e de rea l ităţi" (70 d - e). Prin urm are, toate cele ce s u n t, acum ş i aici, prov i n d i n ce n u sunt; la fe l ş i ace stea d i n cd e c e s u n t . " Dacii nu am î n cu v i i n ţa treceri reciproce şi neîntreru pte ale c o ntra r i i lor, mergâ n d ca într-un cerc, dacă am zice că este n u m a i o tn:cere s i m p l ă, de l a u n c o n tr a r i u spre cclftb l t, ş i n u am adm it�: întoa rcerea ditre ce l d i nt:î i , n i c i calea în toar�i'l, fii sigu r că, o d atil c u m o a r k a tuturor, toate ar pri m i aceeaş i în fă ţ i şa re ; a r aj u n ge în aceeaş i stare ş i toalt: ar înceta să se mai i veascii" (72 b ) . To;t te cele ce apar, ca în fragm entu l anax i rn andrian, s u n t c h e m : t t e înapo i . Ex isten ţa ş i n o n -exi stenţa :' e l eagă, pen tru că n i c i u n a n u �: s k în a bsolut. C:lt s c presu p u n , acea sta insea n m ă cft putem g:î n d i

7 -i


1 1 1 1 d i n c o l o de t:l e ş i d e c i d i n c o l o d e a

l· n a

în sine

a re

fi ş i a n u fi, totdcodată . De acest a-şi a d u c �: a m i n t e s u fletu l , o datil ce a reven i t ş i s-a

. t l ;i t u rat, tot pasager, v re u n u i trup .

.A}J(;,

sus, în s u s, ş i

a c ( i u ne a d e (re)a m i n t i re

umeme. m e m orie, a m i n t i re anamnesis n u meşte (reminiscentia, l a t . ) . În p l aton i s m sem n i fică

a l tceva sau, oric u m , m u l t mai m u l t d ecât î n accepţ i e e l emen ta r · ­

p s i h o logică. Pre fixu l ava, pe care

î l găs i m în CtVUJlY ll O't;; , i m p l ică " " i d eea u ne i întoarceri către", ceea ce poate să facă d i n "rem emorare", " "n în toarcere către ţ i n u tu l or i g i n ar ş i d i v i n al c u n oaşteri i ad evărate ( .kan Brun,

Socrate, p. 89).

Este "descoperi rea c u n oaşteri i a

priori

pe

d e o parte, a a u to n o m i e i c u n oaşter i i , pc de a l ta" (P.M. Sch u h l , r 'oeuvre de Platon, p. 9 1). S a u este "reîntoarcerea s p i r i t u l u i , d e îndată n:

v i n e în contact cu l u cruri l e sen s i b i l e part i c i pa n te, a m i n t i rea Ide i lo r

contem p l a te î n l u mea i n te l i g i b i l ă" (Pau l Fou l q u ie, R. S a i n t - Jea n ,

/ )ictionnaire . . . Reminiscence).

" Răd ă c i n ă ş i cond i ţ i e a c u n o şt i n ţ e i ",

i n d uccrc "de la ceea ce este odată pen tru totdeau n a către i n terioritatea '> t t fletu l u i nost r u (G . Reale, Storia delia filosofia antica, II, p. 1 8 7, ''

1 :·: 8). Î n A/enon (S 1 b - 86 c ), ca şi în PIIaidon ( 72 e - 77 a, 91

111

Plwidros (249 c),

l 'lrilebos, 3 4 b, î n

Republica (5 1 0 d), în Timaios, 4 1 c Legile 732 b , mai m u l t, m a i puţin în

e -

"

92 c), 4 2 b, în ·-

d o ctri n a

rca m i n t i ri i c o m p o rtă d o u [t feţe sau man i ere de abordare : u n a

"

miticâ,

: d t <t dialeclicâ " ( Reale, op. cit. , p. 1 8 8). Aceea m i t i cii , desc i n sft d i n 1 r: t d i ţ i a orlico- p i tago r i că, n eî n soţ i tă d e cea d e a d o u a î ş i p u tea păstra i n tactă s e m n i fi c a ţ i a. C u m însă ei î i u rm a "cu exerc i ţ i u maieutic c u o

e :draord i n ară

<ks c h i derc

d e m o n strat i vă",

aceasta în că în

1\lenon, 1 89).

l n:cea în reg i m de m ij loc, în aceeaş i ord i n e proped eutică ( i b i d . p.

Î\ 1 i to l og i a , m a i a l es în recon stru c ţ i e p l ato n i că, este, în gen ere, fasci­

n a n tă. N u se abate de l a regu lă n ic i aceasta a anam n eze i : " S u fletu l u i , t l c m u r i tor ş i născu t î n repetate rân d u r i , d u pă c e a văzut ce l e de-aici ş i p e c d c d i n l ăcaşu l l u i ·, : i n u - l fi învăţat.

1-Ja d es, toate l ucru r i l e, n u - i scapă n i m ic p� care

Şi nu-i nici o m inune

că are p u terea de a-ş i aduce

a m i n te de v i rtute ş i d e at<1tea a l te l e, pe care l e-a ş t i u t od ată mai i 1 1 a i n te . Î n trucât n a t u ra este toată în rud ită ş i în truc<Ît s u fl etu l l e - a i n viiţat pc toate, n i m i c n u - l opreşte ca, u nnând făgaşu l u n e i s i n g u re

: u n i nt i r i . să afle pe toate c e l e l a l te. Aceasta, când u n u l este în d răzn eţ ş i 75


n u-şi c u rmă cercetarea. C:ici fa p t u l ccrc�.:tiiri i � i a l învii ţ:i t u r i i n u - i , în d e fi n i t i v d edt o a rn i n ti n: " (/v/enon, 8 1 c - e), "Î n văţarea noa s tră n u - i a l tceva decât o re a m i n t i re După aces t p r i n c i p i u , î n ch i p n ecesar a m mai învăţat cândva, în a l t e vre m i , cele ce ne am i nt i m a c u m . Aşa ceva însft n-a r fi cu p u t i n ţii dacii s u fletu l nostru n-ar fi ex i stat într-tlll fe l mai îna i n te d c a fi apărut în tr-o întruc h i pa re o m e n ească. Ş i pc a ceastă cal c su fletu l a par<: c a n em u ri to r" Crt l ucru ri le stau întocma i , " d rt cu iva s ă dezl ege o p ro b lem ă d e geo m etric"; d a r m a i p o t fi a d u s e a l te dovez i . A s t fe l , dacă c i n eva a u d e s a u vede ori p e rc epe p e a l tii cale ceva, n u " c u n o aş t e n u m a i a c e l l ucru, c i gândeşte ş i u n altu l a ciini i c u n oaştere n u c a ceeaşi c i a l ta . . " Î n acest caz " oare n u z i c e m p e d rt:pt cuv :î n t d e :tccasta c ă - i rea m i n t i rt:a u n u i l u cru c e a fost dmdva în m i n te?" Î n m o d obişnu it, dacă vezi s a u a u z i ceva ce a aparţ i n u t c u i v a şti ut, î ţ i n d uci a m i n te dt.: acela. ,.Este o rea m i n t i re " . La fel , văz:îndu-1 pc S i m m a s îţi ream i n teşti d e Kebes, po rtretu l u n u i a îţi traeşte î n m i n te ch i p u l c e l u i l a l t . D o u ă l ucru ri egale fac sfi ritsară în s u fl d "id eea ega l u l u i " . Aceasta înscamnrt că "a treb u i t să fi c u n os c u t înt r-u n fe l ega l u l în s i ne, în ce este el". Prin u rm a re, s u n t e m c o n s t râ n ş i să a d m i tem că am d o b â n d i t "c u n oşti n ţa cga l u l u i mai în a i n t e d e a n e fi fo los it d e s i m ţu r i". Şi tot aşa, cu n o şt i n ţa c e l o rl a l t e : a fr u m o s u l u i , a b u nă t ă ţ i i , a d reptăţi i , a evlav i e i , a a ce s t o ra � i a celorl a l te în s i ne. C u noscute e l e, rt.:ztl ltft că s u flete l e noastre, ,,aveau fi i n ţă � i m a i înai nte d e a fi în tr-o înfăţi şare omeneascft, fără corp, ş i aveau pu t e rea de a cu noaşte". Dacă s u flet e l e îşi rea m i ntesc de ceea ct: este deasupra ce l o r perct.:pt i b i le, şi e l e îşi re:u n i n tesc, a t u n c i cu necesitate sunt "acele ese n ţe " . Iar, o datit cu e l t:, ş i s u lkte l e trebu ie să fi av u t o fi i n ţă îna i n te d e naştere (Piwidon ,

.

.

.

,

T2

e

- 77 a).

1\ semcnea cu "ct.:ea ce este n e m u r i tor , i n te l i g i b i l , s i m p l u, i n d ivizi b i l, veşn ic . . . idcntic c u s i n e" s u fletu l aduce astfe l " c u ct:ea ce t.:ste d i v i n " (Phd. , SO a-b). Î n ş i d i n locuri "su praura n i e ne", prin i n te l igenţă, "c:îrm u i toan: " a su fletelor, act.:s tea pot să c o nt em pl e " ceea ce fi i n ţează în s i n e şi este fă ră de c u l oart.:, fă ră de fom1ft, d �:: n e a ti n s În v n.: u n fe l". Î n "j uru l " (sau ca în poem u l parm e n i d i a n , "d e-a l u ngul" 8 ' cr.:t) ceea ce este în s i n e stă "neam u l/fam i l i a/ge n u l ytvo::; şti i nţei a u te n t i c e . , . D u p{! cum m i n tea zeu l u i S\! h răn eşte cu sp i ri t ş i şt i i n ţă -

"

76


p u ră, tot ast fe l g;î n d i n.:a o r i c ă ru i s u fl e t care u rn H.:az{l să p r i n H.:asc{t ce

i

se

c u v i ne,

m u l ţ u m i n.:a şi

p;î n ă

conk m p l â n d

re a l i t a t ea în

s i n e îş i

ceea

gă:;; cşll:

capăti't h r:mă şi d e s fătare în c o n te m p la rea a d e vă ru l u i cerc o a d u c e în a ce l a ş i punct. Î n t i m p u l a c e s t e i

ce rotaţ ia î n

rotaţ i i , ea pri ve�;tc

� t i i n ţa care n u

i a răş i

este

dreptatea în săş i,

tot ase m e n ea ş i c u m p ii tarca; ş i

ata şată deven i r i i o r i

s c h i m barea l u c rur i l o r, p r i n u rmare ş t i i n ţa

aceea care s e

n u m i tă

de noi

sch i m bă a

cu

rea l i tă ţ i lor

în s i n e . Astfe l conll:rn p l iî s u l l etu l toate cde ce s u n t în ş i pri n s i ne şi ( ksfătân d u -sc c u p r i ve l i ştea l o r se c u f u n d ă în lău n t m l cercu l u i ş i se

acasTJ'' (l'l10idros, 2-1 7 c - e). aceast<l este ,,naraţ i u n ea'' s a u , mai b i n e s p u s, pri m a aşezare ;I tl.:x t u l u i ( p r i m u l n ive l ), descumpfl n i tor dacă n u se trece la cea de a d oua, p ri n s i m p l a i g n o nuc a s a , ceea ce csll: grav . M i to l o g i a p l a to n i c ă este sed u cătoa n:, pasaj u l d i n Phaidros m a i c u seam ă fi i n d de o p o t.:t i c i tate to t a l ă . Ce sau d t m a i tre b u i a ca reprezen tarea l oc u l u i s u p raccresc", acolo u n d �.: s u il c t c k " i e s în a f:1 ra l • o l ţ i i ş i se opresc pc s p i narea e i , ş i c u m sta u e l e a i c i , ro t �1 ţ i a ceru l u i le i n v�î rteşk ş i pe e l e, iar ele p r i v e s c cele c�.: s u nt în aE1ra ccru l ui" dacă p:'lnă acum n i c i un poet pămâ n tean n u 1-a c:Î n t a t c u m s �.: c u v i n e ş i n i c i 1 1 1 1- l va pu tea c:î n t a vreodată"? (Piulr. 24 7 b - c). Dar p ro b l e m a estt.: a l ta decât poet i c i t a tcn mai p ur ă sau m �l i p ă m â n tească. M i t u r i l e p o e t i c e o r i m eta fi z i c c î n c d m a i b u n caz ră m â n în s p a ţ i u l i n cert a l p ă m il n t u l u i n i m ă n u i . C<î t k c i t i m d i n s pre p o e z i e , ek par rctran s fi gu r ă r i î n t r-o m ăs u r ă an u m e c u 111 ij l n a ce l e m eta fi z i c i i , i a r cft t n e r a p o rtă m fi lo so fic, dau s ea m ă d <.: v i rt u ţ i l e 1 1 1 da fi z i ce a l e p o e z i e i . D i a l og u ri l e acestca, Phaidon ş i Plwidros m a i cu seamă, s u n t ş i pnezie, s u n t ş i m i t o l og i e C i n e s e i n teresează d e u n a sau d e cealal tft poate, fără tea m a de a g re ş i , să-ş i ia l i b e rtat ea de a trece poezia ori 1 1 1 i t o l og i a în tre do m i n a n t e . D i n s pr e cea d i n u rmă, î n d e o s e b i , m o t i v u l fi/atonie al rt:am i n t i ri i îş i p o a t e d ezvfd u i v i rt u ţ i , a l t fe l de n c p n..: s u p u s . I n c o n ş t i i n ţ a m i t id (în l i m baj u l ş i î n l og i c a p ro p r i i ) ream i n t i rca c u i n t reaga s a reţea ( n c m u ri r c a s u fl t: t u l u i , cobo r:î. rea ş i u rc are a , m oarka ·: i n a ş te rea , metensorn atoza) este perfect pos i b i l ă. ca a d e vă r Aceasta, lot aşa cum î n că lători i le m i t ice imagi naru l �stc mai t:lre ( m a i , 11/r:vârat) d c c :î t rt:a l i s m u l , în zoo l o g i i l c fa n t a s t i c e , c c n t a u r i i , Ccrbcr, î n toarce iar

Cam

"

..

.

.

77


S p h i n x au m a i m u l tă rea l i tatc dec�ît a n i ma k l c zoo l ogi e i natural istice. P l u tarh n u ezită să a l eagă între "povestea f: t i moasă" şi "ca noan e": (kja o a m e n i ş i întâmp l ă ri ţ i n eau, deopotr i vă, d e spa ţ i u l real u l u i ş i d e ace l a a l i nw g i naru l u i . " 0 poveste at�ît de f:1 i m oasă (întâ l n i rea cu Cn:sus, 1 1 . 1 1 . ) ş i care are atâţ ia martori ş i , ceea ce este mai de seamă, care se potriveşte c u caracteru l lui Solon şi este vred n ică de rnări n i m i a ş i înţelepc i u nea l u i , e u IH I s u n t de părere s-o aru n c pentru n işte aşa-zise canoa ne cronolog i ce" (Solon, 27). Dar ceea ce este adcviirat (în funcţie d e coerenţă) într- u n orizo n t, n u m a i este în al t u l . Rcam i nt i rea poate fi acceptatft în dmp fi loso fic, doar dacă este altfel "decod i fi cată" . Pri ma ş i cea mai d e scamă pro b l e mii, hotăriitoare, este dacă p roce:m l ream i n t i ri i are sens în l i m ite cogn i ţion istc. A l fte l spus, rearn i ntirca este a unor cunoşti nţe, dec i estt: ea o re-cu noaştere? În unnare, se poate vorb i în p latonism d e motivu l cunoşt i n ţei înn(tscutc? D i n păcate părerea este răsp<înd i tă, poate, mai cu seamă pc ca l ea l i teratu r i i de colportaj . D i ntr-u n Dicţionar de filosofie şi de logicâ: " Idei Înnăscute ": Idei sau cunoş t i n ţe anate în m i nte anterior ş i indep�nde n t de experienţa senzorială. L a Platon, cunoaşterea Forme lor derivă d i n I d e i înnăscute, care s u n t acces i b i l e memori e i . La Descartes, toate pri nc i p i i l e şt i i n ţe i şi ale cu noaşteri i s e întem e i ază pe idei c l an.: ş i d i st i ncte, pc adevăru ri i ncorig i b i l c, care sunt în născute în m i nte ş i pot fi sesizate prin metoda raţ i u n i i". Acestea, mai încoace, în 1 98 4 , l a Pan llooks Ltd , iar în trad ucere românească, în 1 99 6 . Ceva mai d e m u l t, ş i în a l t spaţi u d e c u l tură, "Platon susţ i n ea că om u l care doreşte să cunoască adevăru l , trebu i e să renu nţe la tot ce e corporal [ . . . ] , să se c u funde în ob servarea propriei fi i n ţe şi să caute să-ş i reami n tească ceea ce sufletu l său nemur itor ar fi observat în l u mea ideilor înai nte ca omu l să se nască", iar Descartes aj u ngea " la concluzia că în i n telcctu l om u l u i ar exi sta idei înnăscute, ind ependente de experien ţă". Acestea, la rân d u l lor, sunt d i nt r- u n manual d e L\·toria filosofiei, trad us la n o i în 1 9 5 7 . Fftrft să fie o regu l ft, d icţionarde ş i man ual e l e repetft acel eaşi i rnproviza ţ i i ; m a i p u ţ i n lucrurile apl icate, mai întotdeauna, pr i n con d i ţie n u î n aceeaş i măsură dogmat ice ş i stereotipe. .

·


Repet:1nd u-sc adesea, a aj u n s a proa p <.: 1111 l o c com u n p u n c n..: a în a " i n n c i s m u l u i " c u "în n ă s c u t u l " în sen s cogn i ţ i o n i st. Dar pe l :îngă fa ptu l c ă n u există vreo fi l oso fi e v c.: r i t ab i lă care să fi l ucra t c u o i d c n t i tate

; t se m enea pres u pozi ţ i e , m a i în a i n te de o r i ce, : t e easta n u e ra în 1 1 1 od u l

d e.:

fi a l gii n d i r i i c r i t i ce. Tot c e se poate, P l aton dădea "aceste i p ro b l e m t: o sc m n i fi c a ţ i c :; p e c u l a t i vă, în care este vorba d e escn ţa c u n o a şt e ri i , ş i n u dcsr}re ll: l u l l: l l l p i r i c d e a vedea proccs u l câşt i gări i c u n o şt i n ţe l o r". A po i , "rca ! l l i n t i ­ rea'", termen ,.nepot r i v i t" î n e c h i v a l are m o d ernă), e t i m o l o g i c , t r i m i tea l a fap t u l i n te r i o r i zii ri i , "dt.: a i n t ra în s i n t.: ; a c e s ta �:sk s e n �; u l a d :î n c :l i l' l i Vâ n t u l u i . În :. ; cest s c n s , p u t t:m .•;pune cft l uarea de c u n o ş t i 1 1 ţă d e a

t l i l i v e rs a l n u t: s k : t l tceva dedt o

rea m i ntire,

o i n trare î n s i n �.:; se poate

� p u n e că d i n ccca ce se prezi n tă mai în t:î i în c h i p ex!l.:rior ş i cstt;

dete r m i na t ca d i v::rs i ta t e, noi fa cem ceva i n t e r i o r, ceva u n i versal p r i n " fa ptu l că i n t răm î n n o i î n ş i n e . . . ( 1- l e ge l , Prelegeri de istorie a filosofiei r, p. 4 89--490).

Şi

înd c t: v a , p o m i n d c h i a r d e l a m n i e u t i c a a p l icată s c l avu l u i , în

Menon, S2 b - X5 c . Filră d e v reo c u n o şt i n ! ă , s c l a v u l l u i M e n o n , d i a l ectic, este seama,

a d u s până l a

Menon,

c :î t

a

constru c t i a gc o m d r i cii

în a i n t <lt

pfm ă

acum

a

a cest

lui

.fi . "Î ţ i

s c l av

pe

dai

ca l ea

n: a rn i n t i ri i ? Căc i , l :t început, nu ş t i a c a r�:-i l a t u ra u n e i s u p r a fl: ţ C de opt p i c ioare, l u cr u p c care n u - l ş t i �: n i c i a c u m, î n s i"'t o şt i t: ş i riisp u n dea

î n d răzn eţ, c a u n u l care o ştie şi n i c i nu gâ n d cşte că c î n î n c u r că t u ră .

Dar acum

se soco teşte în î n c u rcă tură ş i, în m ă s u ra în c a re n u �t i �.:, n i c i

n 1 1 s e c rede şt i u t or"

(84

a - b ). Starea d �: n ed u m e ri re era încuraj a t o are .

l 'o t . întrebat ş i nu învăţat, s c l av u l aj u nge s ă - ş i dea sea m a cii

"dacă

:t sta- i n u m e l e ei, atu n c i c u d i a g o n a l a se dob<în dcşte o s u p ral�tţi"î î n d o i t " d e.: mare ( 8 5 b ) . Neşt i u tor l a î n c �: p u t, pri n î n trebă r i "părer i l e" i s e p u n

i n m i şcare "ş i - i a p ar ca u n v i s " . A s t fe l devenea " u n c u n oscător l?i ră s:t - 1 fi învăţa t n i m en i " (S5 c - d ) . Aj u n gea s c l a v u l geomdru fă ră să fi î n v ă ţ a t ge o m etr i a ? P rcex i s tă in e l şti i n ţ a ori ca în fi ecare ş i e l , aşa-z i d n d d u pă A r i stotd, era u n

ge o m etru d o rm i n d ? S o c ra k e s t e

pus ca,

�-�:î n d casci"i gco m d r i c ,

c e ea

p ri n

ce

i n terog a ţ i i ,

e s t e a l tceva.

s:t- 1 !:'leii pe sc l av

S<t

Î n n :t s c u t u l n u e s k ca 1 1 1 1 79


(k poz i t d e c u n oşti nţe. De unde şi cum l e-ar dob;în d i s u fl et u l ? M i t i c, d i n v i e ţ i a n terioare: - Le în suşise într-o a l tă vre m e? Le în văţase încă de pe atunc i ?"' (986 a). Ceea ce însă este mai greu de trecut în fi l osoli�,:. De a ceea, de îndată aceasta i n terv i n e sch im b<înd sensuri k:: "d acă ş i în tim p u l când este şi-n ace la dnd 1111 este o m , fi i n ţează în el unde păreri nckvă rate - am n u m i t pe acelea ca re, trezite p r i n întn.:bi:i ri, (kvi n c u n oşt i n ţe - a t u n c i n u cumva s u llt.:tu l l u i s e va fi pregă t i t d i n totdea u n a pentru C l l n oa� tcre?" ( 8 6 a) . Ş i su fletu l s c fa v u l u i era pregătit p c n t ru geometr i e fit rfl a asc u n d e în s i n e gcomdria. N e m u ritor ş i putf md trece d i n tr-o cxi stcn ţii în a l ta, c u fi ecare ava tar sporeşte prin parti c i p a re, f:1 ptu l n cînsem n ilnd dob;î nd i n.:a de n o i ş i n o i c u n o ş t i n ţe, c i p rcgil ti n.:a pen tru e le. M etcnso m a toza (mek i n p s i ­ hoza ) este c a a fc n o nw n o l o g i e a con� t i i n ţei. S u fl e t u l d ş t igr, m c n.: u în rea l i ta tc pe m fl s u ră ce d e v i n e mai p n.:gătit pen tru a şti . Dacă aşa stau l u cruri l e, su fl e t u l r�: n a ş l�: în tr- ur 1 trup ca o rea l i tate structura tă. Aceasta î l fa c�.: sfl-şi aducă a m i nte de ega l i tate, de fru mos, d e b i n e, d e evlavie � i de i'ncă m u l te a lte le. De aceea, dec:ît să întoarcem "rcmn i n t i rea" către m i t, este m a i fo l o s i tor s-o d<!sch idem, în cupri n s u l u n e i fi l oso fi i t a r i a conşt i i n ţ e i , către ine i s m u l cartt.:: zian ş i către aprior i s m u l ka n t i an . Î n i s toria id e i i de con ş t i i n ţă ca rea l i tate structurată, platon ism u l , cartczian i s m u l ş i kan t i a n s i rn u l sunt. c a tre i trepte ş i feţe, î n acelaş i t i m p, a l e acelu iaşi concept care era desftvârş i t într-o d i recţ ie în fen omen ologia hegel ianft, iar în alta (com p l emen tară) în fenomen o l ogia h uss�.:rl iană. A l tm i nteri, u n a d i n tre ce l e m a i rod n i ce i poteze p l aton i c iene ar fi p i erd ută pentru fi l oso fi e . Câştigată p r i n lectura i n versă (d i n sp re modcrn i ) pentru fi l oso fi e, ea n u- ş i p i erde sensuri l e m i tice. C i t i rea fi l os o fi că n-o an u l ează pe cealal tă, dar o acoperă, pri n m od u l generic d e a fi a l lectu ri i : i n tenţională. Totod atft, aceeaş i raportare fa ce d i n conşt i i n ţa p u ră an terioară oricărt: i c unoşt i n ţe o mărtu rie (un argu men t) pentru leg i t i m i tatea o nto­ metafi :>Îc i i . Căc i prin raportare la s i ne, p r i n s i ne conşti i n ţa pură era î n măsur{t să gândeascft, printr-o s u i -generis analogia enlis, fi i n ţa însăş i . L a aceasta m a i partic ipă ş i ce l de a l tre i lea " argu ment " , în tr-un fe l, u n i re (dar ş i mai m u l t) a primelor două. "

80


N e m u r i tor, aceasta în seam nă că s u fl etu l " a fi i n ţat m a i î n a i nte de " " a ne fi născ u t �i că " d u pă moarte va fi i n ţa mai d epa rte . " Dacă a fi i n ţat ş i

mai înai n te ş i t i n d e spre v i aţf1 şi

n l:ccs i tatc că n u

s-a

naştere, unneaxă cu " p u t u t n a�te decât d i n m oarte . Iar că este

n l: m u r i to r, ream i n t i rea o va fi argu m e n t a t î n d eaj u n s

(Piul. 77a - d).

Este s u fl etu l ceva com pus? Sau pot fi tot asemenea, c o m p u s e a d i dt, egal u l în s i n e , b i n e l e îo s i ne, pe scurt " fiecare d i n c e l e ce s u n t în " s i n e ? (78 - d). O caracteri s t i că

a ce l o r com puse este aceea d e a se s c h i m ba

m e reu, rn i cşorându-se o r i mări n d u-se, tocmai u n de n u au o natură u n i că. C e l e în s i n e însă n u au a

fi în tr- u n t i m p sau în tr- u n l o c mai

p u t i n , ca în a l te detenn i n ă ri să fi e m a i m u l t . Fru m o s u l în sine n u este în tr- u n ft: l sau a l t u l . N i c i b i n e l e . Com p u s e l e însă da. F i i nţa n oastră, b u n ăoa ră, a l cătu i t ă, c u m este, d i n s u flet şi corp. Ca alcătu i re, aceas ta, a l ta, oamen i i se deosebesc. Nu l a fe l însă stau lucru r i l e c u faptu l d e a fi oam e n i . A i c i , c u m ar z i ce Ari stote l , n u e x i stă va r i a ţ i e de gra d . " /\ ccasta însă în trucât camp u s u l d i n s u flet ş i corp part i c i pă la " esenţa core s p u n ză toa re, !dea o m u l u i . Născute p r i n c o m p u n ere, l uc ru r i l e l u m i i se n s i b i l e , n u n u m ai c ă s e m i cşorează ş i sporesc, d a r ş i p i er, p r i n d esco m p u n ere. Aceasta e s t e caracte r i s t i c a m aj o ră a " c o m p u s e l or" şi , p o rn i n d de la ea, "argu men tu l sen s i b i l e l o r c o m p u s e ş i a l i n te l i g i b i l e l or " s i m p l e se alătură c e l o r l a lte două în d e m o n strarea i d e i i faptu l u i de a fi

a l fi i n ţe i în s i n e . C u m ceea ce este s i m p l u este peste tot l a fel şi n u e m a i m u l t sau m a i p u ţ i n d i n tr-o parte sau al ta, fi i n ţa în s i ne n u are c u m s iT prov i n ă d i n ceea c e ar alcătu i -o ş i n i c i s ă piară. Dacă ar fi alcăt u i tă, nu i-ar pre m e rge e l e m e n t e l e? Dar o con d i ţ i e de l e g i t i m i tate a fi i n ţe i în s i n e este o r i g i n a r i tatea. Htră de aceasta s-ar aj u n ge la ceea ce constata A r i stote l la Ern pedoc l e s : acesta stab i lea "patru e l em e n te corpora l e : " fo c, aer, apă, pământ, c a n.: s u n t veş n i ce ( c a foc, ca a er, ca apă, ca pămân t), însă mai s p u nea " că îna i n tea lor au ex i stat părt i c e l e foarte m i c i d i n acestea, ca e l em e n t e pri m o rd i a l e anteri oare ce l o r l a l te . . " .

( Melaph A.4,

985 a

2 1 ; De gen. et corr. IJ. 7. 33-1

a

26).

Dacă însă fi i n ţa este simph1, d e u n d e ş i cum compusul? P laton w1 nu p e i n mod exp l i c i t întrebarea, dar m u l te d u c către ea. Pen tru că,

dt.:

înd ată ce toate ce l e ce ex i stă ş i se întâm p l ă în l u mea sen s i b i lă s u n t

� i au l o c în tenn e n d e ceea c e înte m e i ază, p â n ă ş i com p u n e rea, p;î n ă ş i

81


na�terea ş i p i t.: i n.:a tre b u ie sft fit.:

l u m e:t scn s i b i lft a r fi c e v a care p r i m a r cădt.:a d i n cond i ţ i t.: . D i a l og u l

Aici

exp l icatt.:

pri n act.: ka.

a r ţ i n e d e a l tce va. A t u n c i

A l t m i n t eri, în Însă term f;;! n u l

Phaidon parc, la act.:la� i n i ve l I a l tt.:xtu l u i , d ogmat i c .

m a i m u l t ca în

oricare alt

d i a l og, P l a ton d ă

i m pres i a u n u i ferm d i n dt.:mon straţ ia într- u n fe l , p<î nă l a l i m ita

ataş a nw n t l a doctri n ă . N u m a i că strateg i a l u i are ceva p r i n a b s u rd . E l

presu p u ne cft l uc ru r i l e sta u care s e s i m te n e v o i a i n terve n ţ i e i raţ i u n i i critice. Aşa dar ce cxp l i cft onto l og i c c o m p u s u l , naşterea, p i e i rea ş i a l k l c asern ;.;nea d acă idea cores p u n zătoa re n u are c u m să fie? " D u pft a rg u m e n t e l e trase d i n şti i n ţe ar u n n a sft fie Ideai fli.: n tru toatt.! c e l e d e s p re c a re ex i s t ă o şti i n t<1 , i a r d u pft ace l a al u n ităţ i i u n t.: i rn u l t i p l i c i tă ţ i ar tre b u i să fie ş i p e n t ru negaţi i , În s fâ rş i t, dacă cet.:a c e a p i �.:r i t e s t e d e gân d i t, a t u n c i ş i p e n t ru ce l e Ct.! a u d i s pftru t . . . R :1 ! i on a m e n t e mai r i gu roase n e-ar fa ce să ad m i te m u n d e Ideai ş i despre c e l e în re l a ţ i e . . . " (Aristotd, 1\Jctaph A.9, 990 b 1 0- 1 5 ) . Pt: s c u rt, a r lrehui sii fi e, î n s ă n u trebuie siifle admise. D i fi c u l tatea, e n o r m ă fi i nd de l i m i tă, este dt: t i p apore t i c , astfe l îndt n u s e p u ne n i c i prob lema depăş i r i i , n ic i cea l :1 l tft, a i m pa s u l u i abso l u t . Pri n u rm are, s u n t e m constnî n ş i s ă a d m item c ă re l a t i a, n cgaţia, apa ri ţ i a � i d i spari ţ i a, sch i m ba rea şi m i şcarea, creşterea ş i d �.: screştcrea, com p u s u l - co m p u n erea , ontologic rur au l egi t i m i tate, însă în reg i s tru metafizic, da. În aceste cond i ţ i i : î n t ru dt o n t o l og i a, în metafi zică e ra rc fu n cţional izntă s i n tact i c , se i m p u n ca adm iterea, deopotrivă, a fa p tu l u i ca fi i n ţa sft fie gâ n d i tă ca t e m e i absolut ca � i a act: l u i a c a existenţa: născu tă, p i ritoarc, m u l t i p l ft etc . , d e c i contra ră term en u l u i p r i m , s ă fie p u s ft î n depc n d e n ţft d e a ccl!a. Aceasta, de a l t m i n te r i , ş i esti.! a po r i a , m a rea apori c a rn c t a li z i c i i care strânge laolaltă d ialogu ri le p laton ic�:. Ea se d e s p l etcşte în c e l p u ţ i n nouă dacă l u ă m în seamă d i n c o l o de

,

d i al ogu l Parmenides, c u a poret ica sa a U n u l u i ş i l'vl u l t i p l u l u i , d a r în ceva

se

mai

m u l t �.: dec<î t se trece d i n co l o de aceasta şi,

coboa rft p â n fL

la

"cazu r i ", cel mai a d esea c r u c i a l t: ,

B u n ăoa ră, l'vW rimt:a

mai cu searnft, în să.

dt

în sine n u a d m i t e , . n i c i o d a t ă să fie ş i m a re ş i rn i cft În acelaşi ti m p" . Tot la fd , "măr i mea c t: s e a fl ă î n noi", ad i că act:t.:a care, d e ş i �ecund{t fi ind p r i n p a rt i c i p a ţ i.:, d ă i d t.: r l t i tatea rea l i tă ţ i l or sen s i b i l e (Piui. , 1 02 d).


În

con d i ţ i a m u l t i p l u l u i (ceea ce înseamnă, ce l p u ţ i n două),

n:al ităţ i l e acestea, în d eoseb i re de c e l e i n te l i g i b i l e , în reg im u l U n u l u i , u n t re l a t i ve, c u m avea s ă facii A r i stotel, în s e n s u l c ă pot fi "co nc ep u te " în comparaţ i e u n d e cu a l te l e ( Caleg. , 7, 6 a). Pr i n u nnare, despre acesta "se s p u n e toto dali"i că este mare şi că este m i c". A l tfe l î n sft, d e c i s

dt " m ă r i m ea" ("m i c i m ea") se a n ă în fi ecare i n d i v i d u a l i n d i v i d ual, deşi în tr-o scrie, p a rt i c i pă la fa p t u l de a fi ( p a rad i g m e i

corespunzătoare)

sau

d t fi ecare

un u al F i i n ţe i

ş i , prin aceasta e s t e c a u n u , m ă r i m ea

este mări m e ş i rn ic i m ea m i c i m e .

To t u ş i , d a c ă mărimea Îll sine

şi micimea Îll sine n u s u n t com pa­ în a l ta: " M ă r i mea n u-şi este, a d ică m a re, să d evi n ă m i că. Ş i

r: t b i k, n i c i , cu atât m a i p u ţ i n , nu trec u n a

poate îngăd u i , nî m <î n â n d ceea ce

tot

aşa rn i c i n ea d i n n o i

m art:, p recu m n i c i

un

totodatii să d ev i n ă ş i să

nu

con s i m t e n ic iodată sft d ev i n ă n i ci s ă fie

alt contra r i u n u poate să rănuî n ă ce cstt: ş i fi e contrari u l său

.

.."

(Phd. 1 02 e ) .

Tot a s e m e n ea, cu mărimea şi micimea în s i n e ex i s t ft "ceva" pt: " c a re îl n u m i m "ca l d şi "ceva " "rece" . C o n t ra r i i u n u l fa ţă cu a l t u l sunt " " " �i ,.al tceva d e d t "ză p a d a ş i " focu l . Dar, dacă zii pada p r i m eşte

c a l d u l , ea "nu va p u tea ră nHî n �;:, fi i n d c a l d ă, ce era, ad ică zăp a d ă" ş i

d a c ă d �: fo c se a p ro p i � rec e l e , ace l a "ori îi va ceda l o c u l , o r i n i c i o d a t[t n u

va pieri;

îş i

va p u tea îngăd u i , pr i m i n d rece le, să răm â n ă, fi i n d " rece, ce e ra, adică fo c ( Phd. C - e) .

În

p e rspectivă o n to l ogi că, m ii r i m ea ş i rn i c i rn t:: a , ca l d u l

re a l i tă ţ i în s i ne, n u com u n i că. Totu ş i l u c ru ri l e "c o p i i

şi

recde

şi Şi pas i u n ea" în o rd i n ea " lor de existen tf• dacă, on t o log i c , a c e l ea n u au legit i m i tate? " ' Q i a l ogu l , p o a k , cel m a i "parm e n i d ian , Pha idon era, în partea ·,a m a i ascu n să, în şi m a i m a re m ă s u rii. d eccît Afe11o11, e xe rc i ţ i u p re l i m i n ar a cd u i a d i n Pormenides ş i d i n Sojistul. Rad i ca l i tatea ra

-, u n t

d ctcnn i n a tc. De u n de ş i c u m "acţ i u n ea"

"

determ i n ă

d i s c u rs u l u i o n t o l og i c, p a rcă pus sub se m n u l l u i Parmen i d e s , fi i n d de " 1 1 111 i tă, a n u n ţa "pari c i d u l . M a i î n i <Î i , p r i n aceea di fi i n ţa în s i n e era rescrn n i fi cată m et afizic,

. d t ld s p u s , I l'

ea,

g i m u l ti i n ţ e i

rotod ată, r{umînca în concept o n to l o g i c , dar trecea ş i în d t:t er m i nak. Ad i că în cepea să fi e g<î n d i tă în d u b l ă

d et erm i n a re : c a te m e i şi î n te m e i at�. A p o i , pentru c[t " î n

Phaidon 83


exi sti! Astfd

,i�;j a

i d eea u n e i part i c i p aţ i i m u t u a l e, e t e rn reg l at it, a ese n ţe l o r" .

se a n t i c i peazii "doctri n a d i n

Sofistu/"

p r i v i to a n.: 1 <1 «co m u n icaţ i a

ge n u r i l or»" (Ra b i n , Platon, p . 1 09).

11.

Definiţia din Sy m pos iou 2Jlu

Pil n:-l la "ma rca m p t u ră" însii m a i era nevo ie d e câteva opera ţ i u n i , p u s e t o a t e s u b sem n u l s i n teze i .

Deodată, î n

�}mposion

d efi n i ţ i a fru m o s u l u i d e l a

2 1 1 a,

pcrJl:ct

o n t o l og i C:i , poate Ji ext i n sft, Iară de rezervă, asu p ra fi i n te i îns�.;:ş i , înt re ea ş i "ca n o n u l " p a rrnen i d i a n d i n

frg . o n e fi i n d deos e b i r i 'kcât d e

fomw l a n; : "fru mosu l care, m a i pres u s de orice, este e t e rn (oei ov) , n u s e naşte ş i n u p i e re , n u sporeşte ş i n u scade, care, n i c i n u e s t e fru m o s d i n t r- u n

p u n c t ' k ved ere ş i

tmît d i n

a l t u l , cflteodată m a i

puţin,

c:îfl:odată d a , a l teori n u , n i c i frumos pr i n ra portan.: l a ceva ş i u rât l a a l tccv:1 , n ic i m a i fru m o s în c u t a re loc, d a r u r;ît î n a l tu l , n i c i fru m o s

pen tru u n i i , dar u rât pen tru a l ţ i i ; c are n u a re faţft o r i b raţe sau o r i c e

a l tceva d i n cele a l e c o rp u l u i ; care n u este u n raţ i o n a m e n t s a u o ş t i i n ţă,

care nu stă în a l t ă fi i nţă fie şi cu o parte a sa, î n t r-o v i e ţ u i toare, d e

p i ldă, d i n ca sau d c pc părn< î n t, s a u în orice a l tceva, c i sc m a n i festii în

ş i p r i n s i n e în s u ş i , etern în iden t i tate c u s i n e pri n u n i tatea/u n i c i ta tea fo nn a l ft - a/J:aun) KC10 ' m) "tO )H:O 'mhou )I OVOC10i;c; ad ()v, în t i m p c e toa te c e l e l a l te c e s u n t frumoase" există prin participare.

12. rd ca, chi os, p a n tl�hl:>

on

S u tl etd e , dt:spre care s e zice c ă s u n t n e m u r i toare, în a b i a când aj u ng în

hyperouranios

Plwidros,

topos, l o c u l ace l a supracercsc pe

care " n i c i un p o et p ă m <în tcan nu 1 -a c â n t a t cum s e c u v i n e şi n i c i n u- l

va p u t e a c â n ta v reo d a tă", poa te, d a r n u m a i p r i n prin

noils (tJiux� c; KUP!:pvl] Jtovw Ownp·&)

"

cârrn a c i u l " său , ad ică

să co n te m p l e

F i i n ţa î n s ă ş i " care real m e n t e este, fă ră de c u l oare, frtră de fo m t ă ş i i n v i z i b i l ă"

( ' H "(C:t p d. pxci:l) lltTO t; t{: KUl U<rXt] pa:ttcrto; KUi avacp � c; o t3tJ[a. ovrw� OtJ(Ja .), te m e i ş i ob i e c t a l "ad evărat e i ş t i i n ţe" (24 7 c - d ) . S u tlet e l e . .

84


ne pu t i n c i oase î n �ă c:t d fă rft s[t fi aj u n s să con !t: m p l c fi i n ţa - chc/,cic;

n] c; -roD ovto� O{:w; c hcpzov-rct.t (24 8 b).

!dea �i e fdos, d e ş i m e n ţ i n u te în co n d i ţie, par să fie trecute în

u rma fap t u l u i-de-a - li , s�..: m n i fi c at de Fiinţa-ÎII.wlşi-care-realmente-esre.

! d ea n u mc�le

Îl!(âjişarea,

chipul, conjiguraţia: c e l

i n i ( i::t l "vede o

î n fă ţ i ş a r e ce adu:_:c cu aceea d iv i n ă ca re i m i tă b i n e frumuse ţea însfiş i

ori o a n u m i tă c o n fi g u ra ţ i e a co rp u l u i . . . " - <'> <:uv Oeoctoi: c; rrpo0w1cov

i8r1 . . il nvu octl pa-roc; .

"des frâ n a rea arc m u l t �.:

de

a

fi" -

7toÂu t:l8cc;;

l8tav (25 1

a

4 ) ; .1pecii, moduri de

a

fi:

n ume, pe n t ru că m u l t e s u n t părţ i l e şi fc l u r i k e i

ace l a c a re s e d i s t i n g e î n m a i m a re m ă s u ră îi dft

cd u i core s p u n ziilor n u m e l e , c a re n u este n k i fru mos n i c i meritori u o:ti-1 a i " - Kat -rotn(!)v ·n0v lOC{ilV t:K1rpmt) c; ll c1.v WXTJ ycvopL."·c; (2J S a 4); 11atura: d l! s p r�..: n a t u ra f u i / mod u l de a fi al l u i (su fl etu l u i . . . ) - ;rcpi . . "

"

ni c; l 8tac; aunj c;

.

( tpuzii c;; - 24 6 a4). =

C a m b fd ) i ehlos; formă, a s pect, mod de a fi : s u flete l e i n i ţ i att:

prind putere, prin însiî ş i fi i n ţa - mod u l lor de a fi - b -:ro nav '[() •il c; (25 1 b 7); spcc i t:, c a t ego r i e : ,.a p u tea si:i d i v izezi în spec i i/ u rrn 5 n d spcci i l c - Kn-r a:T81 1 · · · (265 e 1 ).

'!'UX � c; d8oc;

Num i nd

ş i d e faptul-de-a ji,

c o n t e x t , fa ptu l-d e-a- fi

fi e a l tceva,

n u meric,

idea şi eidos s;.;nm i fi d , m a i ta re în

într- u n fe l sau a l t u l în ord i ne es e n ţ i ală. fi'iră să f i i n ţa-în s ă ş i - c a re-rea l m e n te-este (într- t m

fe l ,

F i i n ţa c a fi i nd ari stote l i cft), fa ţă c u idea ş i e idos, a d uce, o a n:cu m c u

pantelâs

on,

d .:

m a i t;Îrz i u , cu " fi i n ţa tota l ft. care c u p r i n d e î n s i 1 1e to:J t e

ge n u r i le", ad i că ( D i es, A utour de Pla to n, p .

84).

Aceasta î n t ruc�ît -ro

1Cf1vtâJ:il c; ov at�Ît în Rep. -! 7 7 a J (ou TO flEV nav-rt:/.ci:l c; ov nav-rc}ii:J o �

yvwmcw - dadi fi i n ţa abso l u tă este î n a b s o l u t cognosc i b i lă), c:î t ş i în S'oph 24 8 e 8 (-ro n: a vm / u) c; ovn - n u m eşte l 'Cire unin:rsd (cu 111 trad uce D ies) (Le Sophiste, p. 25 ) sau essere assoluto (Realt.:, .Ytoria . . Il, p. 82). !deai (eide) înseş i su nt "adevărata fi i n ţă, [ . ] fi i n ţa în s e n s u n i ve rs a l [ . . ] fi i n ţa absolu tă" ( Reale, op. cii. ) . Tot u ş i d e :iduc cu .

.

. .

,

.

fi i n ţa abso l u tă (a o n t o l og i e i ) m u l t i p l i cată (aproape) l a tH.:s mrş i t . Deocamd ată e l e sunt î n c ă î n t r- o i d e n t i tatt: de con stru c ţ i e o n to l og i cft. O r i c u m în sii, d e ş i o total i tate abstractă, f i i n ţa însi\ ş i , d i n Plwidros, pare sft desch i d ă c a l ea către f i i n ţa-ca- U n u , pcsk t o t ace eaş i în măsu ra în care ideai (eide) d i n co l o de i n d i v i d u a l i tatea l n r, s u n t, aşa-z i cft n d xs


d<.!-o-fi i n ţă, d ar, totdcodată, s tructu ratft ( l:i rfi să fi t.: c o m p usii).

ldeui,

toc m a i u n d e s u n t d c-a- fi i n ţ ă, l l ll î m p a rt ş i n u co m p u n . F i �:c a re în parte

este fi i n ţa, pc dnd act.:asta nu �:stc fi ccan.:

idJa.

13. " Scara " din "Rep ublica " VI D i a log de.,pre dreptate, Republica (Politeia, p r i n u rm a re, ceva m a i exact,

Constituţia

sa u

Gu vemământul)

a re m u l t e desch i d e r i : poate

în pri m u l rân d către fi loso fi a p o l i t ică şi c fttre fi l osofia m o ra l ă : dar n u fliră d e î n s e m n ăta te s u n t ş i a l t c k : către fi l osofia arte i , c ă tre fi l osofia ş i

i sto r i a re l i g i e i , cătn.: fi lo s o fi a i m ag i n aru l u i , către i storia ş i fi l osofia

m e n ta l i tă ţ i l o r, cătr�: a n tropo log i t.: şi n u î n u l t i m u l râ n d că tre o n t o l o g i c ş i fi l oso fi a conşti i n ţe i ş i c u n o ş t i i n ţe i . a.

, .,A iegoria liniei " . S fâ rş i t u l Cărţ i i a V l-a

(509

d

- 51 1

e ) parc

să fie o expu n e re a doctr i ne i , ca de şcoală, a d i că în rezu mat, a p roape d o g m a t ică,

aşa

cum ş i c;lt i m p u n e d i dac t i ca, p rea p u ţ i n aporet i că şi

mai ddoc i n tcrogat i vă, p e scu rt, nu p rea în s t i l u l l u i P l at o n , p r i v i to r l a

care fi l os o fu l î n s u ş i avea să s e co n fL:sezc : " n u e x i stă vn:o l u c ran: de-a mea p ;; această tem ft

(a

p rob l e m e l o r care î l frăm �î n t a u , lUI . ) şi n i c i n u

v a e x i sta v reodată; c ă c i n u e d e fe l ceva pus î n vorbe, c a a l te învăţătu r i ; c i doar p r i n t r-o l u ngit exper i e n ţă a l u cru l u i aces t e i a ş i p r i n tr-o convieţu i re c u e l s e poate î n t<îm p l a c a d i n tr-o d a tă, ţ :îş n i n d ca d i n foc, să se îna l ţt.: o l u m i n ă ca re, o dată i v i tă în s u f kt, S<.! h ră n e ş te d i n c a însftşi " (Ep. VII, 34 1 c - e ) .

Dar, c a în gem:re, în tt:xt u l p l a ton ic, l a a doua scu fu n d a re, l u cruri l e

apar a l t fe l . S c h e m a t i c a de l a

5 09

d

- 51 1

c la o p r i m ă l ectu ră parcft

n e p l a to n ică, la a doua îş i dezvă l u i e o aporc t i c i tate atât de rad i c a l ă încât

în m a i m a re măsură ca de o r i u n d e , de aici se î n t revede m arca rup tură din

Purmenides. Pen tru a

to n i ca

adrn i te, la p ri m a m i şcare, d o u ft m a r i p l a n u r i în a rh i tec­ u n u l , lnteligibilul (NmJŢ6v) şi a l t u l Sensibilul

rea l u l u i :

(A lcr0 Irt6v)

sau V i zi b i l u l

( 'Opa-r6v).

Pres u p u nâ n d "o l i n i e sec ţ i o n a tă

în două părţi i n ega le, î m p ă rţ i n d a p o i pe fi ecare d i n acestea, în aceeaş i

p ro porţ i e " se va aj u nge la u rmătoarea "scarft" a rea l u l u i : în o rd i nt:a S e n s i b i l u l u i , pri m u l segm e n t, de l i m i tă, a r fi

86

al

i m agi n i l o r, i a r tu t u ror


vieţu i toare lor, al tuturor celor g�:ncrate ş i al o b i e c t e l or, iar în nceea a l n te l igi b i l u l u i , tot de j os în sus, ma i în t<î i esll: scc ţ i u m:a o b i ccldor matematice, c a , apoi, si·i fi e ldeai înseş i . I m a g i n i l e (ckovc<;) erau "um bre l e" ş i ,.fa n tas m e l e rdl ccf a k în a pă şi pe supra t:qa corp u ri lor opace, netede şi stră l u c i hw re" - Th c; m:uis. cm;na Ta u onm rfJunâ.apu.m (Rep. V I , 509 d - 51 O a) . C:ît l e priveşte p e c e l e l a l t e (�1 pUTU (v izi h i k) s a u OOSUCJ'tU (ce l e care fac o b i ectu l o p i n i e i ), e l e, în re nere, a lc;Jtu iesc l u m ea lucru r i l or. Deasupra orizont:dd, în :1 cca stli a doua al egorie d i n Republica, d u pă acl.!ea a peşte r i i , a l cgoria l i n i e i , l n te l i g i b i l c l e (vo l ] ta ) s u n t ,, i n feri oare": e n t i tăţ i le matemat i c e - pu0 J j ) I C11fl. ( n u 1 1 H.: rc, figuri geometrice) ş i "s u pl.!rioarc", a d i că l!ide în�cş i . Dru m u l "în j os", în ord i n e o n t o logidi : eide - > mutlwmata - > asisthelo11 f ( l ucruri l e ş i o b iect e l e) ş i asisthelo ! l !l ( i m ; 1 g i n i le), o scarii :t fi i n ţ e i , a l căre i scns desce ndent pre s u p u n t.: "degradarea'', îl Etc�: pos i b i l pc cel ă la l t, c p istrophcic, p:.: n t n l a zice ;1 stfe l d u pă P l o t i n , al ascens i u n i i s u fletu l u i . Ta doko u111a ca la Pa rm c n i d cs, d e ş i în grad�: d i ferite, i m ng i n i k ş i l ucru r i le, cck d i n t ;îi produc în su fkt i l uzia/ conj �.:ctu ra (r.i:Kctcr ia) pc d n d l ucru r i le, î n - c red i n ţarea (;wnu;). Îm prc u n ii a l cătu iesc op i n i a (o6�a), care dă seamă d e 0oţa a·ni. kfathemata ş i eide fac ob iectu l ş t i i n ţ e i - episteme, în d o u ;·t t r e pte ş i ca. C u noaşterea/cunoşt i n ţa matlw m a t i cii (dimroia) este "d i s c u rs i vă " (sau moyenne, c u m D i t:s socotea cii estt: m a i potri v i t), pe când n ceea s u perioară i n t u i t i văln od i c ă ) . "A c u m a p l ică celor patru sec ţ i u n i următoare l e opcr:1 ţ i u n i a l e s u llctu l u i : c e l e i m a i de s u s, i n tdecţia/ d i akct ica - Vbl j C HV p:';v bn T(l) UVOH(tTW, c c f e i d e a doua, d i scurs i v i tatea - (, uivomv 8i; bei TCi) oct.ntpw, ce l e i de a t re i a , î n c n.: d i n ţan:a - rr!l -rphw 8c nianv iar, u l t i m e i , conj cctura - Ţ(t) TC /.cumiw dKnu w.v (Rep. 5 1 1 d - e). Cum su flt.:tu l , ori g i n a r, ţ i n e de ,.pri ma" l u m e şi, deci, în aceea a sc n s i b i lclor este "căzu t", pri n n a t u ră ş i men i re el treb u i e să se î n toarciL ,.Dru m u l în su s", a şa d a r, îi este i m p us de cond i ţ i a sa, ca ş i , de altrn i nkri, d c n rh i tecto n i ca l u m i i . Opcraţ i u n i k s u l l c t u f u i corespunzătoan.: �:c n s i b i l e lor ş i acelea d ctcrm i n al l: de i nte l i g i b i l e s u n t în re l a ţ i a în care s;.: a fl ă cek dou:i n w r i


secţ i u n i

înseş i .

Acestea s u n t con trare c:î.t S �.: n s i b i l u l

are

reg i m u l

cxistenţe i , iar J n te l ig i b i l u l este fi i n ţa n u t �: n t ică. L a fe l î n ord i nea poz i ţ i e i lor fa ţă d e s u fl et : pr i m u l fi i nd opinabil ( 8ot;acnov) , pe c â n d

a l do i lea cognoscibil (yvwcrTCnv) s a u i n t d e c ţ i a

(v6J1<Jt,t<;): "a s e m ă ­

n ă toru l

faţă c u mode l u l c u care seamănă n u e s t e ca o p i n a b i l u l fa ţă c u cogn osc i b i l u l ?" - np o � 'tO yvwmov (Rep. 5 1 0 a 9); "[ . ] o p i n ia ia . .

seamă de l u cruri l e care cl t:v i n , i a r î n ţ c l t:gcrca l a t.:scn{ft. Raport u l acest � i a d i n u nn ă cu o p i n ia este p rec u m a c e l a a l i n telecţ i e i fa ţă c u o p i n i a" -

voqcrts rrpo � 8 o t;av (Rep. 5 3 4

a 7), deşi î n reg i m u l ş i în

re l a ţ i a î n care s u n t episteme şi doxa nu n u m a i p r i n pozi ţ i a de

s u bordonare a aceste ia, în

masura

î n care n u mai împre u n ă d a u sea mă

d e î n t reg, s e pres u p u n .

O n to l og i c, n u ma i episteme c a d i a lect i c ă ·�j u n g�.: la adcvftr: "ce este

adevftr şi ce n u " -

altlOcia

re

Kai �Lll (Rep. 5 1 O

a

9).

Sau altft: l spus,

n u m a i d i a lectica <ti u n gc la adevăr, de îndatft ce n u mai ea contc m p l ă fi i nţa. Ş i doar fi i nţa este ad evă ru l , întrucât

n u mai fiinfa este. Dar m e t a fi z i c l u c ru r i l e încep să arate a l t fe l , aceasta c h i a r o d ată cu Rep. 5 09 d - 5 1 1 e, p r i n l e g i t i m a rea n e fi i n ţe i , ceea ce bate " că tre "

Sofistul.

Pe vert i c a l ă, termen i i - l i rn i tft s u n t : F i i n ţa (repreze n tată d e Eide) ş i

de

Bine ş i

Ne-fi i n ţa (ca eikânes). Pri m u l tem1en i ntercala r (matliemata),

tocmai pri n p oz i ţ i a sa, capătă sensuri hotărâtoare pen tru trecerea la d i sc u rsu l m e ta fi z i c . Aceasta întrucât, d e ş i parte a Tntc l i g i b i l u l u i , ca med iator face posi b i l ă gândirea trecerii

de la U n u , m e re u in i d e n t i tate

cu s i ne, nenăscut şi n e p i e r i tor, n e l i m i tat ş i neco m p u s l a m u l t i p l u , co ru pt i b i l , c u început ş i s f<îrş i t, l i m i tat, c o m p u s . D e ş i i n te l i g i b i le,

mathemala s u n t,

tot u ş i ,

real ităţi

part i c i paţ i e n e m ij l oc i tă a u atâta

de

al

d o i lea

gra d .

Fi ind

prin

adevăr" cât îl as igură nern ij l oc i rca,

" ad i că, m a i m u l t dec<ît al rea l ităţi l o r de grad u l tre i , dar m a i p u ţ i n dec:ît

a l celor p r i m e . Nem ij l o c i t în tem1en d e eide, mathemata mai îna i n te de orice sunt, dar toc m a i u n d e nu au o r i g i n a r i tate, ş i m a i degrabft

există, e l e nu

- sunt. Prin u nnare aduc cu n i şte co m p u se, dar în sens meta fi z i c , e l e pres u p u nâ n d atât fi i n ţa, cât ş i n e fi i n ţa. Aceasta din unnft n u în accepţie o n to l og i c ă

(pamJC n i d i ană),

ca opusă fi i n ţei . E n t i tăţ i l e

matemat i c e nu sunt în sensu 1 că n u au d e p l i n ătate o n t idt. Rea l i tatea lor

este de tip existen ţ i a l , ad ică v i ne d i n , d e p i n d e de, stă în. A s t fe l încât 88


e l e n u au a ti în abso l ut ne născute, n e p te ntoare, fără inceput, fără sfârş it, ch iar dacă au cond iţia coetern ităţi i , ch iar dacă ar avea-o ş i pe aceea a coextensiv ităţi i ) . Decalaj u l ontologic d intre fi i n ţa-ca- fi i nţă ş i fi i n ţa-ca-ex i stenţă î i expl ică aceste ia d i n urmă faptu l de a fi ş i de a n u fi , c a ş i atribute le, altele decât ale c e l e i d i n tâ i . Lucrurile l u m i i sen s i b i le, l a rându l lor, pentru c ă part i c i pă la eide prin mathemata, deci nem ij l ocit, ele in m a i mare măsu ră n u sunt decât sunt. Totuşi exi stă, în măsura în care te m e i u l lor, fie şi depărtat, este fi i nţa. Numai imagi n i le s u nt nefi i n ţă : o dată că su nt ,,co p i i " de al trei lea grad , apo i întrucât, ca u m bre sau ca phantasmata sunt a l e l u c ru r i l or, tot în l u c ruri . G rafic, arh itecton i ca ar fi cam aceasta:

;z;

()

t3

Ei de

A

F.

------------------ ---------------------- J)

F.Nf. Mathemata z �-------+-- c N .fF. 6 Aistheta f-< � ---- ----- -------- --- ----------------- - - - � [: Eikones Nf. � B ()

-

-

-

-

-

-

<:r:

F i i nţa şi Nefi i n ţa îşi men ţ i n , dec i , statutu l ontologic. P l at o n nu să ren unţe la presupoz i ţ i i l e î n c ă parmen id iene p r i v i toare la r eg i m u l acestora fără a compro m i te şan se l e înseşi ale metafizici i . l 'cn tru că, î n c ă od ată, aceasta d i n u rmă pri n i ntegrare, n u anu la n i m ic d i n logica onto l ogi e i . Era doar trecută în a lta; d i n aceea de t i p r r r o rfo logic, î n aceea de t i p s i ntact ic. l n conti n u are, o i m po s i b i l itate onto lo g i că ( n e fi in t a n u este ş i n u poate d ecât s ă n u fie), ea capătă sens prin re l at i v i zarea fi inţe i . Astfe l r 1 1dt, cam c a î n Sofistul. fi i n ţa într-o oarecare măsură (d ej a) n u era, iar l l l' ll i nţa, tot asemenea, era. b . Binele este printre mot i ve l e cele mai stăruitoare, cu de ve n i re : 1 1 11 la fe l de ten s i onată ca aceea a m ari lor concepte a l e o n to l o g i e i ş i . r k metafi z i c i i p l aton ice. " S e poate urmări noţi unea acestu i unum . r vea cum

89


necessarium travcrsând d i a ( o!!;u r i l e p h t l o n icc" (Dil:s, In troduction, p. LXI). În Clwrm ides 1 74 b - d ,.nu o v i a ţ ă p u s ?i s u b sem n u l c u n oa�teri i era cea c a re siT- ţ i dea îm p l i n i re a ş i fe r i c i rea, n i c i î n tregu l �ti i n ţc l o r, afară d o a r de u n a s i n g u ră, d e s p re b i n e şi rău " ; în Lalres 1 99 d - c şt i i nţa b i n e l u i era " v i rtutea însftşi în î n t regu l ei"; în Gorgias 503 a - 505 a, scopu l trebuie să fie b i ndc; în Euthydemos 2SS b - 290 d , n i ci o şt i i n ţă n - o î n trece pc aceea care n e în vaţă c u m sf1. n e fo l os i m m a i b i n e l u c ru ri l e . " Frtră sft ş t i m să- I fo l o s i m , au ru l în s i n e n-ar fi l i ps i t d e o r i ce v a loare?"; în Phaido!l 9 9 c , b i n d e e s ti.: c t.:l c�.: leagă - ro ciyarov K aibto v în Symposion 205 e. P;înă la Republica d o m i n a n t a era m o ra l ă, tol u � i cu pr�.:supun�.:rca :dtor c o m p o n ente în mod deoseb i t a c e l or: o n t o l ogidi ş i e p i st e m o logică.

A t â ta n u m a i cfl acestea d i n u m 1 ft s u n t î m p i ns e î n aştepta re, cu s i g u r;mţă

cii d i n ra ţ i u n i mctod ice. F u n cţiona ş i aici a cec:aş i regu lă a n av i ga ţ i e i sec u n d e . Î n Republica 5 0 5 a - 509 d însft pozi ţ i i l e ::-: c s c h i m bă .

"De m u l te o r i m - a i a u z i t z i c â n d

este

idea

(tyaOou (505 a) .

d e b i n e" - ii rou

{kv i n u t i l e ş i fo l o s i toa re"

o b i ec t u l c u n o :1şte r i i s u pre m e

t8ta, p r i n c a re c e l c d re p t e ş i a l te le

D i s p u t e l e în l egătu ră cu B i n e l e vor li fo st ,. m a r i ş i n u m eroase", p c rn[J s u ra d i fi c u l til ţ i l o r prob l e m e i (505 d). În c ..: t e m �: i s-a r p u t ea a l ege o i potezft o r i a l ta, p e n tru a ti va l i d ată? " S ă n: n u n ţ ă m p e n t ru m o m e n t l a cerce t a rea b i n e l u i în s i ne", cflll tâ n d în sch i m b a ce l ceva care î i este ce l m a i a s e m ă n ător. U n fe l

de

"pu i " al său -

b'-(ovb� -re

rau ciyaOou .

Ş i de această d a tă P l aton· rec u rge l a o ,.alcgorie" o r i , c e l p u ţ i n , l a

o " i mag i n e", "peştera". Şi,

c u ace l a ş i

pregăteşte "scu fu n d a rea" P u te m

ros t ca ace l ea

mai

t:1 i m oasl.!:

, , l i n i a"

şi,

d i n c o l o de". " ca de l a s i ne, că l u c ru r i l e fru m oase, ace l e a b u ne,

ad m i te,

m u l t i p lt:, sunt c e "-: ce

sunt

a s t fe l , trecerea

şi cum s u n t prin a s(..: m ă n a rca c u

"

o idea

l u atr1. ca u na". Pe ce l e m u l t i p l e, în ge n e re, k vedem, d a r n u

g:î n d i m ; Î n sch i m b, idea poate fi gâ n d i t ă , d a r l l ll

0 1) c) p6.cr0ai <pa)tzv,

b puuOcn

15 'w0 (507

Î n tre a u z � i i n termed i a r,

90

şi

totodatft, în a c eea ş i l og i că, dac{t ş i a l cgo r i a " p u i u l u i "

v6iw0at

() ' ou , -ra �

le

şi

� i v ă z u t ft - KUL TU �ti;V 8'au to1:a� voir.uOat f ttv,

b).

l u c ru l c a re em i te s u n ete u u este n e v o i e d e u n

"zice, î n

m o d c u rios, P l a ton" ( D i �s, op. cit. p .

LXI I). La


ll:l în cele l a l t e s i m ţ u r i , a fară d e văz, care p res u p u ne " u n a l tre i l ea d e rn c n t", l u m i na. "Căru i a d i n tre ze i i d i n cer î i poţi atri b u i p u te rea d e a l u m i n a, un zeu, d e c i ,

a căru i l u m i n ă să perm i tă ca vederea n o astră

să vad ă cât se

roate de b i n e şi ca l u cru r i l e v i z i b i l e sft fi e văzute?" E l i m p ede că, soare l u i , "pu i al B i n e l u i , născut de B i n e în asem ă n a re cu s i n e" - f:. y

l : vvq crtv a vaÎcoyov EUUT(!) ( 5 0 8 b). Aceasta în trucât "ceea ce B i n e l e e s t e în l u m ea i n t e l i gi b i l ă fa ţă cu î n ţ e l egerea, ca

ş i faţă c u i n te l i g i b i lele

- n:p6� m vouv Kai Ta vooupcva, este ş i soare l e faţă c u vcderea ş i " l u c ru r i k v i z i b i l e ( 5 0 8 c ) . V cdcn.:a i a sea mă d e l u cruri c â t a ccstea s u n t l u m i n ate d e soare.

La fe l i dCa !Jille (lui) lÎ TOU a yaOou l bta - " l u m i n eazii" ceea ce este de cu noscut, fi i nd , astfe l , "cauza c u n oaşteri i şi a adevăru l u i " - u i -riav -

<'i ' t mcrrit �U]S o u crav K(ll a l.l] Oda� ( 5 0 8 e ) . Făcute pos i b i l e , de B i n e,

c u n oaşterea şi ad cvăru l înseamnă cft s u n t d e păş i te d e e l . Aceasta v i n e

d i n faptu l c ă , prec u m Soare l e pare, n u d ă c e l o r v i z i b i l e - -rots O p(J)fti:vo t � doar p u t i n ţa p ro p ri datea/ starea de a ti văzute - tou o pcwOat ouva�uv, "c i ş i pe aceea de existen ţă, de c reştere, de " s u b s i sten ţă, fără. Ca e l În s u ş i Să d ev i n ă a/J,a Kai "tYJ V )'CVCOtV Kai -

etl> <';cv Kai -rpo<pllY, ou ytvccrw aU'tOY ovm ( 5 09 b) şi B i n e l e . P r i n u rm are - "ce l o r de c u n os c u t/cogn o s c i b i l e - -rots yt)'V(J)crl�op tvou; l e v i n e d i n partea 13 i n d u i cognos c i b i l i tatea/ca pac i tat ea/p u t i n ţa dt! a ti

c u noscute - to ytyV(!)uKccrOat dar încă m a i m u l t, a n u m e e x i s te n ţa ş i

escnţa - -ro c tv a t t e Kai 'tijv oucriuv fără c a e l s ă ti e fi in ţft ese n ţ ă ovK ou criu� ov-ros ci d i n c o l o de ea/mai m u l t d ecât ea/depăş i n d -o în d e m n i tate şi pu tere - aU '!:n bctKctva rii s OlJcrias n:pccrBdu Ka i ouva�tzt tmcrtxovto; ( 5 09

b)

.

D i v i n itate i m person a l ft, pri nc i p i u su pre m , suprati inţă ('lnwpoucrtos,

ca la Proc l os, superesse ca la J o a n Scotus Eri uge n a, D u m n eze u)? Este greu de detenn i n at, în Republica, cel p u ţ i n . De a l t m i n teri, nu s-ar ti " - -ro -rau rc/,a-r(!)VO�

vorb i t încă d i n vech i m e despre " B i ne l e l u i P l ato n

-ruyuOov ca despre ceva obscu r, aşa-zicftn d , d i n d i fi c u l tatea prob lemei ş i d i n scurt i m ea v i eţ i i o m e neşti ? Totu ş i s u n t dteva e l e m e n te cu d e stu l d e l i mpede sem n i fica ţ i e on to-meta ti z i că . A n u m e, B i n e k-î n - s i ne, c a m ca "Stăpâ n u l - a vaţ al

91


�o: ă r u i orac o l se află la De l fi"', d i n ti-. 93 herac l i tean . , ll ll vorbeşte, n i c i .

n u t ă i n u i e şt e cev a , c i doar se arată/se dezvă l u ie p r i n semne" - oun;

JJ::ycL, o\in:

Kpun:n:L, a Ua <JlULatVCL.

Î ncă mai m u l t decât ideai, să n e

gân d i te d a r nu ş i văzute, ad ică Soarele care face ca l u cruri l e ,

.. a parii", dar e l î n s i ne n u poate fi văzut (paradoxa l , l u m i na care le l u m i n ează/d ezvă l u ie pe to a te , pe e l î l asc u nde), B i n e l e este doar de ­ gâ n d i t n u însă ş i de - c u n o s c u t . Des p re e l p u tem vorbi n u mai p r i n

a n a l ogie ş i apofa t i c . P r i n u rm a re, c u Soare l e care fa ce l ucru r i le v i z i b i le ş i , totodată, l e face să dev i nă, să c rească, le hrăn eşte ş i B i ne l e . Acesta, g â n d i m no i în l o g i c a a n a l o g i e i c a S o a re l e d a r în pro i ecţie a bsol ută ( fi i ndcă a l tceva mai m are decât el nu putem c o nc e p e) ca p r i nc i p i u a r i stote l i c d i n Metafizica V , 1 ), 1 O 1 3 a ("este p ri m u l term e n de la care porn i nd l ucru r i le s u nt, dev i n ş i pot fi c u n o sc u te ) El le face pe toate c e l e ce sunt nu doar cognosc i b i l e : mai î na i n te le î n fi i n ţe ază A cestea însă n u sunt asemenea l u i , fi i n d în- fi i n ţate . Despre s i n e n u p u tem p res u p u n e decât c ă î n- fi i n ţ â n d este . Dar ce-este-în-s i n e ş i c u m este n u ave m a şt i . C a , despre F i i n ţa parmen id iană, d e a ltfe l . Ceea ce este în p u ti n ţ a noa stră ţ i ne d e l i m itele l i m baj u l u i şi ale gân d i ri i p u re . .. Treb u i e s p u s şi gâ n d i t că ceea ce este ( s p u s şi g â n d i t ) este. C ăc i a fi/fi re este" - con yap dvaL ( fr. 6 ) . F a p t u l de a fi nu se ad augă ( s i nt e t i c ) cuvântu l u i . El este con ţ i n u t a na l i t i c A şadar, B i n e l e în fi i n ţân d u - l e pe toate. este d i nco l o de e l e ş i a l teva de cât fi i n ţa l o r . Să î n ţ e l e tem ast fe l OD K ooaiw; OV'tO� TOU aya0n1J . Ori că nu este fi i n ţa/esen ţa? Este l i m pede că B i n e l e nu are a fi t ot u n a cu ldl!ai î n întregu l l o r, poate că nu este n ic i o Te/ea, de ş i l a 5 0 5 o gă s i m că . J d ea B i ne l u i este ob iectu l ş t i i n ţ e i su preme �LeyLmov �tUTlJ JlU. Leo n Rob i n p referă să t raducă lÎ TOU aya9- ou LbEa p r i n la nature du h ien (la Repuhlique în Oc>uvrcs p 1 92 ) . Obsc u r i tatea care învăl u ie B i ne l e în Republica, predeterm i n ată p a rcă. nu se r i s i peşte d e c â t in t i m p . Deodată, P l aton provoacă în fe l u l s ă u ori î n t r- u n u l d i n e l e . Pentru c ă ţ i n e d e te h n i c a p l ato n ică p u nerea î n s i t u aţ i i î n aparenţă fă ră d e ieş i re . C u o p utere ieşită d i n com u n de a i magi n a d i fi c u l tă ţ i de a astu pa, provocator, i e ş i r i le, de a i m prov i za deruta n t de a a d em e n i î n şe l ăt o r, P l ato n , avâ nd gen i u l j o cu l u i tace d i n gân d i rea l a b i r i ntică şansa c ă u tăr i i P e cât s e a d u n ă m a i mu l te ,

,

,

"

,

.

-

,

·

.

,

--

. . . .

,

,

.

.


d i fi c u l tăţi, contrad i cţ i i , am b i gu ităţ i, pe atâta starea de i n terogaţ ie dev i n e mod de a fi . D e aceea n i c i n u tre b u i e s ă căutăm î n l i m itele u n u i d i alog răspunsu l , pentru ca fiecare d i ntre e le, de l a cele d i ntâi l a u lt i m e l e, este o ca le. U n de d u c toate, aflăm d i n intreaga i storie a fi l osofi e i , ca fenomenologie a sa. A ri stoxenes. u n d i sc i po l a l l u i Ari stote l , avea să povestească despre decepţia acelora care, spre sfârş itul v i eţi i , a nedumerit parcă m a i m u l t ca oricând prin m od u l c u m a vorb it, într-un curs (aKpoucrtc;) Despre Bine - m:pi 1:a y a<S oG Ideea de bază era că .. u n u l este B in e l e'' ayauov lcrnv lv. (Elemente de Armonie, I l , 30). Cel mai m u l t ar fi nedu merit, cel puţin în şcoală, i n s i stenta pusă de către P l aton în îndreptarea porn ită mai de mult ş i se pare că teleologie a doctri nei, aceea henologică, ad ică. Pentru că, p l aton i s m u l pare să fi e centrat în metafizica u n u l u i - m u l t i pl u l u i şi tot în fu ncţie de aceasta avea să facă i storie pri n neop l aton ism şi, în măsu ra în care marea prob lemă era c u m gân d i m t recerea de la un termen la celăla lt, îşi asuma ch i ar fi i nţa fi losofi e i , în partea e i , poate, cea m a i tare . Tot u ş i , tentaţia henologică n u i -a ad u s l u i P l aton popu l aritate, n u este exc l us, pentru a fi şocat pe u n i i , a-i ti nedumerit pe a l ţ i i . Totu ş i , î n -> u btext ea pare a fi fost perman entă, în d ialogu ri apărând treptat . Probab i l că, în ord i n ea aceea secu ndă, ea ţ i n ea de învăţătura ,.sec retă " Dar, deocamd ată, pentru a fi în măsură să p rezumăm cât mai potri v i t c u pri v i re l a ,,natura B i nel u i'' în Rep uhlica. trebu ie să încercăm lectura mversă, ad ică d i n spre Parmenides şi d i n spre i n formaţ i i l e despre .. doctrin e l e nescri se" Î n acest fe l , B i nele era apropiat tot m a i m u lt de l l n u . " Printre part i zan i i s ubstanţclor i mobile, avea să spună Ari stote L '>ll llt ş i d i ntre ace i a care cred că U n u l în s i ne este în i dentitate cu H i nele în s ine, e i gând i nd că substan ţ i a l mai îna i n te este U n u l". ( Metafizica. N. 4, 1 09 1 b 1 3 ). Î n con sec i n ţă, "la capătul l u m i i l· ognosci b i le", cât poate fi gând ită c a fi i nd ca uza a tot ceea c e este " d rept ş i fru mos'', ză m i s l i nd ,.în l u mea v i zi b i lă l u m i n a şi pe stapân u l ,· i ' " . iar în aceea a l ntel i g i b i l e l o r "peste care dom neşte" prod uce . . adevăru l şi i nte l ectul " . "hlea B i n e l u i'' poate fi gând i tă, pri n U n u de 1 1 1 a i târz i u , pri n Unu c a scop ş i măsură, ca o aprox i mare sau p u n ere î n .

-

93


expres ie încft nwtaforică, aceasta d i n ace leaşi motive ale procedări i anagogi cc (Rep. 5 1 7 c). Este idea ? N u este? Este o icJea su premă, u rm;î nd logi c i i u n e i arh ikcto n i c i cu ideai spec i i , ideai gen uri, ideai c l ase? Este cauză faţă cu ideai ş i dacă da, în ce sens? Gen erat iv? Ce însea mă că în analogie cu Soa rele face ca tuturor celor cognosc i b i k să le rev i n ă " p u t i n ţa de a fi c u noscute " , ca şi faptu l de a fi. C i ne ştie? Dar trebu ie ch iar să şt i m , ad i că sil răspundem la toate aceste întrebări şi, poate, l a încă m a i m u l te? E l e, ce- i d rept, parcă se ( i m)pu n . Totuş i , n u cumva, pri n aceeaş i strateg ie? Nu d tic c i t:, pe cât s e î n m u l ţl:sC, la băn u i ala că ţin d e teh n ica i n terogaţ i e i contin ue, efi s u n t m e n i t�.: să nedumerească pentru a îndrepta m i n tea? Î ncheind, dacă presupu nem că U n u l este pus ca B i ne, în Republica, atunci în această moda l itate, în lectură i nversă, B i ne l e îndep l i n eşte rol u l U n u l u i ! Prob lenw , în consec i n ţă, nu este pri v itoare la ce este B i ne l e ca B i ne, ci la măsura în cart:, în t i m p u l şi sarc i n i le program u l u i , D i nc l e ca Unu, încă abstract, era pen tru U n u în mari k l u i deter m i naţi i . l 4 . 1Uarea tiiietun1

l. Se adm i te, în mod o b i ş n u i t, n u însă ş i u n a n i m , o criză

a

platon ism u l u i, înreg istrată de d ia logu l Parmenides, car�: separă doctri narisrn u l dogmat i c de o etapă critică. U neori se supra l i c i tcaz[t, presupunând-se în prima parte a d ialogu l u i ( 1 27 b 1 3 3 b) c h iar o încercare de renunţare l a mod e l u l onto log i c cen trat în eidoslidea. Î n sprij i n ar pă rea să v i nft aşa- n u m i ta critică aristote l ic[t a p laton ism u l u i ap l icată tocmai doctri n e i " ide i l or". Câteva prec izări pre l i m i nare: a. D i al ogu l sftvârşeşte o "tă ietură " , dând astfe l i d e i i de criză u n sen s tare. Faptu l de a d isti nge, alegere, separare, contcstare, dl:c izie, judecată într-o problemă anu me, privitoare la o îndo ială, krisis arc o po l i scm ie încurajatoare . Criza d i n Parmen ides n u este u n a de i m pas, de istov i re a p uteri i de pro iecţie şi de construcţie, de îndoială ori, d i m potrivă, d e împ ietri re într-o opţ i une. Senti mentu l p lato n i c al crize i , -

94


contrad ictori u , a l u n�.:ci Hor, este de o complexitate (li,;rutantă. Formi1 su perioară a acd �.: i a t:î1a de d i ferită d e ceea ce î n ţ e kgcm n o i azi p r i n ironie, a i n tr:1duct i b i k: i ş i t:a eironeia socratice, krisis, în tl: n o rn e n o­ l o g i a p l a to n i sm u l u i , er;1 o m i şca re de trecere d i n tr-un o r i z o n t în a ltu l a conceptu l u i fi i n ţei s a u d e rcsem n i ficarc metafizică a rnodd u l u i o n t o l o g ic :-� 1 fi i n ţ e i . E a este n ega re - c o n tt: s t a rt: (mode l u l ontologic, d t este pus între para nt eze, p arc s ă fie ccrcdat pentru destitu i re), d a r în vederea u n e i decizi i , a a l t e i a l ege r i , a a l lu i ataşa m e n t la alti\ o p i n ie. b . Critica ( rev i z i o n i stii) a m o d e l u l u i o n t o l o g i c al fi i n ţL: i în Parmen ides estc cx t: m p l ară n u nea p ă ra t ca gest a uctoria l . P la ton a d ică nu tre b u i e a d m i ra t fh.: n t ru a fi ţ i n u t m a i l i l ll l t cu adcvăm l dec:ît cu s i n e însnş i , astfe l încât a trecut la dcstril marca a ceea ce împ l c t i se cu atiita a rdoare, at:îta vreme. A d m i ţând aşa ceva, în seam n ă că pres u p u n e m , în e tapa "o n t o l og i că", mai curând eroarea de c a n .: , ero ic, P l aton a fost în s t a re să se d�.:sp:irtil. Lucruri le însă par sft stea a I t fel dacă pr�.:s upunern d e p l i n a i n te n ţ i o n a l i tate în constru c ţ i e . Ct.:ea cc, d i n lcctura p a ra l e l ă a d ialoguri lor de o parte (pen tru a evita pc " m a i înai nte de") a l u i Parmenides (de l a Hipp ias, Prolagoras etc. l a Republica ş i n celor de alia (Sofistul, Philebos, Timaim) rczu l tf1 cu s u fi c i en tă. l im pezi me. D i n acest pu nct de vedt.:re, d i a l o g u l Parmenides a rc ş i ceva con fes i v s a u , oricum, o feră ch (;; ia de înţelegere a platon i s m u l u i p r i n tr-o a n u m t.: d esl u ş i r e a ccea ce e s t e pentru s i n e c e n t ru l de o rga n i zare, ad ict1 d t.: : t d u n a re a tuturor l i n i i l o r d e cvo l u ţ i e ş i de repro iccta re a a ltora, în a l t timp a l construct i e i . c . C r i t i c a nu s e a p l i c i! "d octri n t.: i " ( c u eidelideui ş i melexi.\) î n prima e i d i spu nere, ca scop. Iar rostu l nu este d e st i t u i rea s a , dovadă rd uarea în d ia l ogu l Tinwios . D i n c o l o de part i c u larităţ i l e "naraţ i u n i i", a rt i c u l a t ă însrt pe rnf1s u ra p ro i e c t u l u i ş i p�.:: n tru e l , p l a t o n i s m u l "doctri n a ristic " �.:stc o re facere est.:n ţ i a l i zată a o n to lo g i c i înseşi . C r i L ica d i n Parmenid..:s, c u uciderea pări n t e l u i nostru, a l tuturora" , în conscc in ţit, era a lim itelor gândirii ontoloi!)ce, i a r n u a u n u i exerc i ţ i u sa u mode l anurnt.:. Ca o dovadă în p l us, exterioară, d a r n u m a i p u ţ i n c o n c l u d e n t ă , poate sit stea ,,cr i t i ca aristotd icil , în l i n i i mari, re l u a re a cdei p l a ton ice, at:ît în i n tenţiona 1 itatc, cftt şi în d e s fă ş u ra re . M a i p ro l i x il 'kcât aceea d i n "

95


Parmenides, de conce ntraţ ie m ax i m ă, c r i t i ca ari stote l i c ă o repeta, ori

A r i stote l re mem ora exerc i ţ i i l e din şcoa l a p l aton ică, în care m u ltă

vreme fu sese el îns u ş i didaskalos. Ea poate să "decepţ ioneze'' pri ntr-o an ume "fizica l izare"' ( Rea le, A r i stote le. Metajisica. Sa:;;:o;io

introdultivo.

1 , p. 2 5 7) . Ca şi prin desplet i rea mari l o r a rgumente p l aton ice în m a i

m u l te. p rea part i cu larizante, c u coborârea î n exem p l e .

Poate că

A r i stote l proceda astfe l d i n motive d i dact ice, poate ş i pentru a- Ş i l ua cât m a i m u lte precauţ i u n i . Oricu m . exerc i ţ i u l său nu era i n ut i l n i c i pentru înţe legerea mai b u n ă a rost u l u i crit i c i i întreprinse de P l aton însuşi mode l u l u i onto logic a l ti i n ţ e i , n i c i pentru dezvoltarea de către sine a pro i ectu l u i meta fi z i c al dascăl u l u i său . , . F iz i c i zarea" în ,,crit i ca" sa n u poate fi con testată. Pro b l e m a e ste dacă ş i precari za mode l u l platon ic s a u dacă îi sch i m ba rad i c a l d i recţia. Aristotel a perceput exact sensu l înnoitor al d ialogu l u i Parmenides. deşi n-o spune n ică ieri în mod expres. Dar faptu l că opreşte c r i t i c a onto l og i e i u n d e o oprea ş i P l aton, netrecând m ai departe. la cerc etarea a poret i c i i U n u l u i şi M u l t i p l u l u i , arată, poate, că "pari u l ' ' pentru e l , era ac e l a ş i .

Dacă în aporet i c a p l aton ică întrebarea era : c u m gând i m

trecerea d e l a U n u l a M u l t i p l e pentru j u stificarea (ca ele să i asă d i n starea de tit

dokozmta

untolo:;;ică

a acestora

parmen i d i ană ori d i n aceea

craty leană de umbre sau de i l uzi i . despre ele neputân du-se s p u n e n i m i c. n i c i c ă s u n t , n i c i că n u s u nt). Po rn i nd de a i c i , Ari stotel avea să u rm eze altă cale. î n ord i nea pri m u l u i n i v eL ca sen s u l îndreptăr i i să fi e ace l a presu p u s de P l aton . " F izical i zarea·• era ş i ea n u m a i m ij loc, în vederea leg i t i mări i onto l og i c e

a i nd i v i d u aleJor. Astfel încât. ca l a P l aton , eide/ideai, la Ari stotel

. .fi zica l i zarea" cu morphe şi hyle. Peste toate, urma să fie i n st i t u ită

(ta on he on) una în toate şi toate î n u n a . 2 . Ascu ltându-1 p e Zen on, care îl în soţea p e bătrânul Parmen ides,

fi i n ţa-ca-ti i n d

l a mari l e Pan athence, S oc rate, "pe atunc i foarte tân ăr" (înti neri re cu tâlc) se ned u m e rea, în fe l u l l u i : "dacă cele ce s u nt (Ta

ovm)

s u nt

p l urale, u rmează să fi e totod ată asemănătoare şi neasemăn ătoare, ceea ce este c u neputinţă: dar n i c i c e l e neasem ănătoare n u pot să tie asemăn ătoare, n ic i ce l e asemănătoare n easemăn ătoare . N u ac easta a i

vru t s ă spu i?'' (Parmenides, 1 2 7 c . e).


Dar, d iscipol a l l u i Parmen ides, pare de acuma .,s-o sucească, încercând să ne facă să credem că susţine altceva" . "Î n poemu l tău, i se adresează l u i Pannen i des, care abia se întorsese în casa l u i Pythodoros, afirm i că Totu l este Unu şi în sprij i n aduci dovezi la fe l de l i m pezi pe cât de tari" ( 1 28 a). Dar dacă Totu l este Unu, plura l i tatea ce poate ti? Respingându-i pe cei ce adm it p l ural itatea, ceea ce " duce la rid icole consec i n ţe", ş i reafirmându-ş i ataşament u l la ipoteza parmenidiană, Zenon îl provoacă încă mai mu lt pe Socrate ( 1 28 d). Parm e n i des (ace la i stor i c ) i n stitu ia fi i nţa pe calca gând i r i i d e s i n e a gân d i r i i însăş i ; Zenon ( ş i e l ca personaj a l i storiei reale) î l confi rma. procedând negat i v . Ceea ce pare a fi este d o a r plura l i tatea; dar aceasta nu poate fi gând ită, dec i nu are cum să fi e pentru gân d i rea p u ră. A ltm i nteri ar tre b u i să adm item ca putând să fi e ca fiinţa inseşi, n e fi i n ţa. Totu ş i , lucrurile su nt, ceea ce în seam n ă că pluralitatea ş i mai departe nefiinta nu sunt fără de m ăsură . Luând, pentru exemp l iiicare, asemănarea ş i neasemănarea, este l i m pede că de un fe l este u na, de a ltu l , a lta. Dacă ce l e asemenea nu pot fi neasemenea ş i cele neasemenea asemenea cum p l ural itatea mai este cu puti nţă? Î n ord i n e sen s i b i l ă m u l t i p l u l este î n afară de orice îndoială, dar c u m î l ex p l i că m de îndată c e toate c e l e asem enea sunt asemenea p r i tt part i c i pare, pe când cele neasemenea sunt ceea ce ş i cum sunt part ic i pând la neasemănare ! Exti nzând, asu pra U n u l u i şi M u lt i p l u l u i se poate spune că fiecare l u c ru este unu prin participare l a U n u şi, în ace laşi t i m p, fi i n d u n u într-o serie, are ş i cond iţia p l u ra l ităţi i , dobân d i tă prin part i c i pare l a U n u . Raţionam entul nu arc n im i c i n firm î n s ine, c a ace la potrivit căru i a U n u l în s i n e este pri n s i ne şi p l u ral itate, iar p l ura l itatea şi Unu. Gen u ri le şi eide - aura ra ytVll Ka i d& c u adevă rat, n u au c u m să pri mească " două determ inaţ i i opuse, p e când l ucruri le, da ( 1 2 9 c ) . Dacă e să vorb i m de p i etre, de l e m n e ş i a lte asemenea, putem a d m i te că e l e sunt "plurale ş i U n u", dar nu ş i de U n u ca m u lt i p l u sau d e m u lt i p l i citate ca U n u . A po i , este ceva mai u ş o r s ă s e înţe l eagă faptul C ă " l uate În sine eide sunt d i stincte" btatpti tat xcupi<; UUTU Ka9 ' UUTU ra db11 , ca, de p i ldă, asemănarea şi neasemănarea, p l u ra l itatea ş i U n u l , 97


rcpaos u l ş i m i �can.:a ş i a şa m a i departt:, d a r ci'i în s i n t.: de î n �:e k ,,s u n t în s t a re s ă s e a m e s tec.: ş i srt se separe " a r fi d .: m i ra r:.: ( 1 29 d - �:). ,. Î n tot t i m p u l acesta, [ . . . ] S o c ra tl.! ş i -a î n c h i p u i t c:-t vorb d c l u i I-ar f i s u părat p c Pa n m: n i d es, ca ş i p e Zcn o n , d e.: a l tfd " . Aceştia însă e ra u c a fc rmecaţ i , b ă t nî n u l fi l o s o f n d nt:lrz i i n d să l a u d e râv n a" " t:î n ă ru l u i aten i a n ; "este d e m n ă de toată l a u d a a rdoarea pe ca re ai p u s-o î n a rgu m e n t a re" ( 1 3 0 a - b). Dar, ca a l t "Socrate'' în construcţia d i a l ogu l u i P a rm e n i d �.:s, d u pii c u v i n te l e d e l a u d ă ademe n i toa re, c u ceva de c tm t l:C de s i re n ă în e l e, începe să l oveascii, d a r la fe l , p reve n i tor: , , S p u n e- m i în să, n u - i aşa că tu ad m i ţ i separaţia de care vorbeşt i , p u n <Î n d a d i că an u m i te eide î n s i n t: ş i l u cruri - part i c i pa n te l a e l e? !.,(!)f)tS pi;v d&q at'm':t ('xua, zmpic; bc n':t 'tOU'tOW au f ! E'tl':xovra. Ş i c h i a r rt:cu noşti că c h i a r este Asemănarea-în-s i n e separa tfL de asem ă n a rea car<: e x i s tă în n o i , şi la fe l U n u l , P l ur a l i tatea şi c e l e l a l t e toate de care vorbea Zenon? " ( 1 3 0 b ) . Dacă acestea, atu n c i ş i a l t e l e c a : d reptatea în s i ne, fru m os u l în s i ne, aserm:nca şi b i n e l e? C h i a r şi eide d e s p ă rţ i te de rea l i trt ţ i ca: o m , foc, a p ă ? Î n cazu l d i n u rm rt, Sacrale a r c ezitii ri : "am :� u n s ad cst:a l a d i fic u l ti'iţi care m - a u fa c u t s ă mit în tn:b d acrt s e c u v i ne să s p u n despre de ceea ce s p u n despre c e l e l a l te". A l tm i n teri, ge m: ra l i zâ n d ad i cft, ar trebu i sft a d m i te m eide cores p u n ză toare ş i p�;:ntru c e l e ce s u nt " r i d i co k" - ydo ra s a u "ncdcnmc ş i josn i ce" - 1) (t.)J,o n fht J lO'tUŢOV n: Kai rpau).6Ţamv, ca fi r u l d�.: pftr, noro i u l , m u rd ă r i a ( 1 3 0 c - d ) . Parc î:iră d e n o i m {i, totu ş i , "nu trebu i e srt a d m i tem a ceeaş i i p o kz:-t pentru toate rea l i tă ţ i l e ?" " . . . M-a t u l b u rat ades�:a întrebarea". Dovadft, î l m ustră b rttrân u l Parm e n i d c s , tot "socratic", ca sti l , dt i " f l o s o fi a n u 1 -a l uat înch :<�j u n s în stăp:ln i re, altm i n teri n-ar mai fi n i m i c n c v re d n i c pentru s i n e". Î ncft p rea t:ln ăr, "mai l ua în seamă p�tn.:ri k com u n e" ( 1 3 0 d - e). A c e a s t a era pri m a î n t:îrn p i nare. Aşadar: d a di eide s u n t t o t u n a cu jiin{a, c t r m fi i n ţa (etern parmen i d i a n ) este una ş i astfe l ne l i m i tată (ar l i m i t : : -o doar c o n t ra r i u l srn1 , n e fi i n ta ad i că) ea înte m e i ază u n i ve rsa l . 1\d i di t o t cc.:ea c e este ş i c eea c e se î n t :î. m p l li î n l u mea sen s i b i) {t , d e l cr l u c ru ri !:: m a i a p rop i a te de c on d i ţ i a b i n e l u i ş i frum os u l u i la ce le i g n ob i le, de l a ce l e m a i stato rn i ce, l a c e l e repede t rcci'i!oarc, n a şterea 9 <,,>


ca ş i p l t: J rca, a l krarca (ca în exem p l u l d i n

Plwidon 1 03 c sq C] . , c u

�:i"ipada c a re s t i ng�: fo c u l ş i fo c u l c a re topeşte zăpada), s c h i m barea cu toatt.: fo rm e l e ei, com p u n erea şi d esco m p u n erea, re l a ţ i a, toatt.: acestea,

pc s c u rt, t reb u i e să- ş i a i bă tem e i u l în term e n u l pri m . A l tm i n teri acesta

ar cădea d i n c o n d i ţ i e .

C e e a ce prov i z o r i u n u m ea u "întâ m p i n are" e s tt.: de fap t o a po r i e : fi i n ţa în s i n e e s t e u n a, n e n ă s c u tă, n ep i er i toare, n e l i m i tată, neco rn p u să,

m e re u act.:eaş i , dar c u m trebu i <: sft întern e i eze u n i ve rsu l , dă sea mă de

tot ceea ce este şi s e înt;lrn p l ă în o rd i n ea existe n ţe i .

D u pă argu m e n t e l e trase d i n existen ţa ş t i i n ţe l o r a r fi necesare

cide pentru toate l u c ru r i le, d u pă p ri n c i p i u l u n ităţ i i m u l t i p l i c i t ăţ i i t:UTU Tt) cv c;n ,ro}Jii:l v ar treb u i să a d m i tem că s u n t şi pen tru negaţ i i ş i t o t aşa dacă ţ i n e m s e a m a d e fapt u l c ă ş i ceea c e a p i e r i t conti u u ă să fi e o b i e c t al gân d i r i i , at u n c i şi pen tru l u c r u r i l e d i spărute. A l te , . ra ţ i o n a m e n t e ş i m a i r i guroase" d u c şi c k rn �.:

p t.: n t ru

rc l at i v i .

,.Dar

re l a t i v u l

la ad m i terea u n o r m od e l e

nu

este

con s i dt.:rat

dc

noi,

p l ato n i c i e n i i , u n g t: n î n s i n e", avea să d c ta l i ezc A r i sto t e l (1\fetajizica, A, 9, 990 b 1 O - 2 0 ) ; vd . Ş i n r. 4 , 1 0 79 a 5-1 5). Pe deasu pra, c u m se puak exp l i ca acc i ch : ntu l , cum şi s c h i m barea: "eide n u sunt cauze n i c i : d e m i şcăr i i , n i c i a l e sch i m bări i l u c r u r i l or", n u const i t u i e su bsta n ţa acesto ra ş i nu l e exp l i că cx i st t: n ţa, "n e fi i n d i m an e n te part i c i pa n t d o r" ­

p rj

lvmrâ.pxovr6. yc ro t� pcrtxo vmv (A,

9,

99 1

a

1 0- 1 5 ).

Cea d e a doua "întâm p i na re", a p o r i e , d e fapt, este înc:'i mai d rast ică: fi ecare p a rt i c i pant este unu, d a r într- o serie. Part i c i p;; e l la

î n t regu l fi i n ţ e i o r i n u ma i l a o parte a e i (M,ou TOU dooo u<; 1] j.ti:pou<; ) ?

S a u a r m a i fi încă " u n m o d d e part i c i pa re" p c l ilngă acestea două:

. . eidos

în întregu l

r:i rn ;î rd n d u n a?"

ei

(1 3 1

A p o r i a, d e � i

rez i d ă în

fiecare d i n t re m u l t i p l e, ea însăş i

a) .

nu

s i ngura, pen tru

cii. ş i pri ma ş i u rm ăt oare l e

con verg, dar aceasta, c e a d e a d o ua, e s t e , poate, c e a mai tare d i n t re c e l e care p u n prob l e m a part i c i pa ţ i e i a d o u a - ca i m porta n ţă, în p l ato­

n i s m , d u pft aceea

a ti i n ţ e i . De a i c i

şi p rezenţa c i , aproa pe c o n c u re n tă

s t ă ru i n ţe i pusft în d ekrm i n a rea c o n ceptu l u i fi i n ţe i

( = eidoslidea).

De

i m portanţf1 m aj o ră, p u rta c u s i n e mari d i fi c u l tăţi cu m u l t mai m a r i

'kdt c e l e p ri v i toare l a fi i n ţă, d a c ă e ra termen u l care d i n i nterioru l o n to logi c i forţa "verbal i zarea" acest e i a, ad i cft tra n s fi g u rarea metafizică.

99


. , I s t or i i l e" celor d o i termen i : eidoslidea ş i metex;.'î s u n t în parte

asem{lllătoarc, în parte d i st i n cte. Se apropie cum se şi despart, pentru au a c e ea ş i fi n a l i tate . A m bele devin pri ntr-o ,.călătorie" înde l u ngată, c a o .. odysec", cu punerea în cât mai m u l te s ituaţ i i ca ,.experimente " . Da r. " i n a i n tări l e' ' în concept se ş i deosebesc, pri ma porn ind de l a acce p ţ ia t are (d i n Euthyphron, 5 e - d, 6 d - 7 a ) , p e când istor ia, pa rt i c i p a t i e i s e îndreaptă către sensu l tare ven i nd d i nspre alte le mai s l ahe . d a r, oricum. com p l ementare. Şi într-un caz ş i în altu l însă aceea ş i precau ţiunc metod ică: fi ecare determ i naţie benefic ia de cele a n te r i oare ş i , în ace laş i timp. îndeaj u n s de re lativă, se desch idea către a l te l e şi desc h idea a l te l e . .,N i m ic nu face să fie ceva fru mos decât preze n ţa în s i n e a Fru mos u l u i sau com u n i u nea lor, ori c i ne şt i e ce a ltă re laţie, în această pri v i nţă n e fi i n d prea s i g u r (J>haidon, 1 00 d ) . Term e n u l-scop. metexis (de la flcTEXm, �LETEXCtv, a împărţi, a l u a , a avea parte ; lat . participare, de la pars, parte ş i capere, a l u a), i n st i t u i t î ntr- u n proces în delu ngat. ca şi momentu l parcă, urmărit să fie supus u n e i critici de trecere în a l t câmp, este propri u l i mbaj u l u i d i n d ialogu l J>armenides: ,.part i c iparea l ucru r i l or l a eide ., - l'J fl!:9c�t� TOt� (.t)...ot� yiyweat ctD(t)V ( 1 3 2 d 3 ) ; ,.«ceea ce este» oare a l tceva decât pa rt i c i paţie la F i i n ţă în t i mpu l prezent?" - �t t8 c � t� oucr i c; �LcTa ;wov ou wu n:apovw ( 1 5 1 e 8 - ş i m a i d eparte, la 1 5 2 a). Reapare în Sojistul � 5 6 h 1 : .,Când zicem despre ca ( m i şcare) că e ste aceeaş i , l uăm în sea mă partic ipaţia ei la «ace laşi» - 81.U TTJV fleOd�tv muwu n:p6c; 1:am1 )V . . . ; .,d i feritul '(altu l ), cât este partici pant l a fi i n ţă, este pri n această part i c i paţie . . . - râ ţtE-'-v l!n:pov ţtcw.axov roD ovw� lan pi:v âio. w.{mp· u/v ţtl:fk,:Iv - (2 5 9 a 7 ) . Metekhein ( a partici pa) însă apare mai adesea ş i în d ia loguri le "de d i n ai nte" de Parmenides ş i Sofistul, şi î n cele .,de după" : " ace la care se a tl ă în fru ntea celor mai i mportante afaceri p u b l ice trebu ie să a i bă parte de cea mai înaltă înţe l epc i u n e - J..Lcyicrto� <ppoV11 m.:w� �LETtxnv- (Lahes 1 9 7 e 2 ) ; "om u l are partea sa d i n soarta d ivi nă" că

"

flda� �tntcrxe flO i.pa� (Protagoras, 322 "n i c i u n suflet nu part ic i pă l a v i c i u "

-

a

3, ca

şi la 322 d 5, 324

KaKi.a� ou8qtia

e

/) ;

J..LE 8c�Lt "dacă în afară de Fru mos u l în sine există ş i altceva fru mos. acesta este fru mos întrucât participă la Fru mosul în s i ne'' - KaAi>v dvut . . . 8t6n �tc'tEXct 1 00


i:Kdvou tau

KaAou (Phaidon, 94 a L 1 00 c 6): "prin ce m ij l m: are

parte un mu ritor de n em ur ire " - EhrlF<'>v a 8avacrtw:; J-1ET€Xet (..�vmposion, 208 b 4): "să a i bă (sufletul) parte de josnic ie" - w:r txou cr a (XVtÂ.Eu8ecriw:;: .,grija pe ntru î n tre ţ i nerea corpu l u i în mai m i că măsură part i c i pă la adevăr şi esenţă . . . " - "1F·rov a A1J8eiw; . . . J-IETEXH (Republica, 4 8 b a 4, 5 8 3 d 3). Î n S(�fistul, ap o i "una ca şi cea l a ltă (starea şi m i ş carea ) se va î m p ărtă ş i d i n co ntrar i u l său'' - ăre jlEmcrxov rou evavriov; .. neti inţa s-a doved it că part i cipă la fi i n ţă - J-�Er€xov tau ovro� ( 2 5 5 b 1 : 260 d . 7 - 8); t ot ceea ce are parte de v i aţă " - o nrrep av jlETaOXTJ TOU ��V ( Timaios 77 b 1 ) ; ,,ceea ce este d rept, fi i n d în com u n i une cu dre ptatea are parte , totodată, şi de fru m u s eţe (mora l ă)" - -rou KaA.ou jlErtxov (Legile, IX 8 5 9 c 9). Complementare ş i convergente, fi ind pregăt itoare, de încerc u i re porn ind d i n spre .,m argi n i " , d upă Parmen ides, sunt câteva ( v ag) s i n on i me. dacă le c i t i m d i n s p re cuvântu l care le ad u n ă pe toate, astfe l b i ne i n d i vidua l i zate, fiecare având a ltă dom i nantă: koinonia. parousia. ,

"

.,

metalepsis, metalam bane in. metaskheses, mixis. krasis, homoiosis, mimesis.

Kmvwvia, faptu l de a avea ceva în com un. comu n i u ne, part i ci­

pare la comun i tate, com u n i caţie, ati n i tate. sch i mb, relaţi i . Poz iţia comună într-un d i scurs cu pri v i re la ceva rfi � KOtvwvia� rou A.6you (Lahes 1 97 e 7 . În trad ucerea l u i Rabin, "prete-moi ton attent i on , et partic ipe ă ! ' examen de ce q u i se d i ra'', în P l aton, Oeuvres , L p . 3 1 5 ); "com u n i u n ea m u l t mai puternică decât cea d intre n o i ş i cop i i i noştri" - 11.d sw Kotvwviav ri1 � -r<il v rrmowv . (Simposion 2 09 C . 5 ): ,.com u n i tatea fe mei lor ş i cop i i lor la pazn i c i '' (Republica, 449 d 4 ); ,,am creat o com u n i u n e şi am în fi i nţat u n stat" - Kai Kmvwviav rrouj8UjleVOt rr6A.tv ( 3 7 1 b). ,,Part i c i parea l a/com u n i u ne cu fi i n ţ a oucrta� KOtvwvia ( Parmen ides. 1 52 a 2). urmărind ce anume oferă com u n itatea/com u n iu nea cu soti st u l " - tou crocptcrrou KOtV(J)via� (Sfiftstu/ 264 e 2). flo.po vaia., p rez en ţă stare prezentă, ocazie prezentă, c h i ar ocaz ie favorab i lă, ven i re, sosire. flapa - oucr ia, î n opoziţie cu a rr ou cr ia (arra - ou crta - absenţă, l i psă), prezenţa - In a fi i nţe i . (În greaca N .T . , în m od spec i a l . a doua ven i re, a l u i H ri stos: ,,spune nouă, care e sem n u l -

. . .

. .

"

. . .

,

101


w n i r i i T;t l e . . . " - ni � m1� n:upouaiu� -

Mal. 24;

3 9 ; 1 Tes 2 : 1 9 , 3 : 1 3 , 4 : 1 5 , 5 : 2 3 ; 2 Tes, 2 : 1 , 3 :9 ; 1 : 1 6 ; 3 :4 , 3 : 1 2 ; 1 loau, 2 : 2 8 ;

lat.

În

3 ; vd . ş i 24 , 2 7 , 3 7,

lac.,

adventw). De

5 : 7, 3 : 2 ; Petru

la rcup - r.t�n: a ti

pn.:ze n t, a fi ve n i t, " . . . . Datorită preze n ţ e i rău l u i . . . . " - o ta KaKoD mtpovoiuv (Lysis, 2 1 7 bb ş i la 2 1 S C 1 ); " . . . b u n i , ace i a în care e s t e

preze n t b i n e l e" - -roD � <tyaOo u � . . . aynOcov, xapouoia ayaOou�) Gorgias, 4 9 7 c 1 ) ; "n i m i c a l tceva n u con feră a c e l u i l u cru fru mu seţea dec;î t pn:ze n ţa î n el a Frumosu l u i sau com u n i u n ea cu e l " - l Kdv o u -rou :m/.ou d-rc n:apouoia KOtV(!)Vtu (Phaidon, 1 0 0 d 5 ) ; "datori tă p reze n ţ e i

număru l u i m a re/can t i tăţ i i " - o t u n:).f]OoD � mrpouoiav (Repuhlica,

4 3 7 e 3 ) . În Sojistul 24 7 a 4 " d e p r i nderea şi ş i prezen ţa d re p ţă ţ i i " ­ OtKawcr1> V I J S 1: ţr.t Kat rrap oooia.

,\lcrO.ht vnc;, a c ţ i u n ea de a l u a parte, de

a

part i c i pa la, s c h i m b (de

scri sor i ) ; în retor i cii, rneta l e p s a , în trebu i n ţa re a u n u i cuv;î n t în l oc u l a l t u i a p e n tru ev i tarea repetări i

s a u d i n ra ţ i u n i e u fem i s t ice. Ace i a

cărora " l i s-a r putea îrn părtăş i/" l i s-a r p u t�:a î m p ă rtăş i/care a r p u tea sft a i bă parte dt: nwtoda dt: argunwnta ţ i c" - bcO.oymv p c-ru)Jj \!fCt

(Republica,

. . . YC\'Ot "t O .

539 d

9).

În

JicuvorxpfJâvrLv

Parmenides 1 3 1 a 6:

a /J.1 1 -ru;

(şi)

a trad uce ( a trec!.!) d i n tr-o l i m bă î n

a l ta (d i ntr- u n l o c î n a l t u l ) . "La fi ecare d i n acestea u n i i într- u n

p ::nt)"1 ] \JIIS

( de la J l l:W),a ltf3civw, a ( ş i ) l u a partea, a

p ri m i pa rtea sa, . A ( ş i ) l u a l o c u l ,

a /J,ot

av

i a u p a r t e oa m e n i ,

fe l, a l ţ i i î n a l tu l - i.t:acr-rwv . . . m u-rwv )..u:-ra),ai L f3avocrtv

ă.Umv (Gorgias,

4 4 � c 7); "toc m a i p r i n part i c i parea l o r la

eide

n u m i�: l o r" - Twv d 8(tlV . . . ni/,u )!�TU ),altf3rLvovra ­ (Plwidon 1 02 b 1 ) ; "sufl e t u l ca part i c i pare" (Rep. 4 36 c 5 ) . Î n Parmenides 1 5 8 b 1 0 : "când ( l u c r u r i l e) part i c i pft " : - 6-rc l u c ru r i l e poa rtă

pc-ra/,apf3civct;

în

Tim.

51

a 8:

J..I Wl" J I f3civov . . . -roD VOl}LOU . ,\lcră.CT.t,rmc;, acţ i u nea de

" care p a rt i c i pă" la i n td i g i b i l -

a l u a parte, de a part i e i pa: " l a ceea ce

este p ropr i u rea l i tăţ i i la care part i c i pft " - Tijv

(Plwidon, 1 O 1

TIJ

ouaoa� )!l:"tCLOXClV.

c5).

lvfi(n; (Jicl�lS ) amestec

în

care

elementele

rărn ân

e l e î n se l e,

m ixtu ră, îm b i n are, u n i u n e, amestec u l d e sămân ţă d i n care iese co p i l u l (Legile 3 73 d ) . Î n Rep. 6 2 0 d 3 , Er, vt:d ea c u m u n e l e s u llde d e

1 02


la o a m e n i s a u la a l te a n i m a l e , ct.:le n c d n.: p t c l a licean.: p c d i n d c c k d re p t e î n v i ctii ţ i b l:'i n d e , ş i c u m s e lli cc:l ll a rn estccu r i - K!d ;w.uaoc; pcisetc; pdyvunOl!l. Î n co m u n i t atc cga l i ta r i s tă, oa m e n i i "vor fi d �;: h.: rl l l i n a ţ i ca de o n �.:ccs i ta t c n a t u ra l :\ s:l " - ă ţo v w. t ÎTJX) c; n] v s e U IH.:ască (să c o p a rt i c i p c d a ) u n i i c u a l ţ i i cx /,).1] /.c!)V pctţtv. Î n Sojistul 25 3 b 1 0 : ,,ge n u r i l e s u nt, m u t u a l , s u � ct:p t i b i l e d c rn n c stcc u r i ' ' - TU ')'I,: V l ] np<':> c; a /J.l jJ.U iWtU tl lU tC! pd�ewc; i:xew; în Philebos � 7 d 3 : " a m e stec de d u rere � i p l ă c e re" p dstc; p.ia /.{>mJc; re Kui 1'1 l'lov�c;, i a r la o-î d 4 : "n u e s t e gn.:u dc a tb t c a u za o r i c ă r u i a n w stec , d :tto r i t ii ci'i re i a d p o a t e fi prcţios s a u t o t a l a n i m a k t re c e a u

-

l ip s i t

ui" rdrfo.. l ' / Î n Tim . 60 a 1 ; su c u r i 1 cxlr:t ck ( v i n u l , s m o a l a -

,ud(t:wr:;

d e va l o a re''

u n o r am r..: s t ec u r i , : t ccst r..:

. . .

" , h t o r i tit ukiul de

r i c i n - u n t , k l:: m n u l , rn i ;;rea, oţt: t u l ) a u o : : t ii t de deose b i te" - & i u . . . .

rur;

pdstac;. Kpwnr:;,

acţ i u nea d ..: a rncskca, am eskc Î n cart: e l e m e n k l e pot <!-ş i p i ardi'1 i 'h.: u t i taka, cum ce n:zu l t ă d i n t r u n a rn �;:stcc (vd . O :t i l ly, ;; .v.). " Dat fi i 1 1 d ci\ t i m p u l nos tru s ă fie încordat ;i ţ i n u t În ech i l i bru pri n c a l d - frig, t l l lll: d u s c a t şi pri n a l ţ i o p u ş i d e ace l a ş i 11: 1 , -

-

c o rn b i narca/a m c s kc u l

şi

ann o n i a

a ce s t o ra ,

constitu ie

s u I ld u 1 ' '

-

::pci mv dvm xui u p p o viav ro(mwv n] v '!'ll/JJV 1'1 ţu yin· (Phaidon, :\G b 8); "îm b i 1 w rea d i n t re m u z i că şi g i m n :t s t i cii p o tJ O lKO� K(lt '{ U ţ tvaGTtK'Il c; Kpfwts (Rep. , 4 4 1 c9). În Philebos 63 e 7 - 64 a 1 : a r fi ...- �� trem d e i n c o n s t:cven ţ i ace i a ce s u n t p r i e k n i a i ncch i bzu i n ţ t: i ) i a i l u t u ror c e l o r b l tc v i c i i , sii le a m l!stecc pc a ct:stea c u i n tc k ct u l , . . .

-

c o n s idcnînd

m i xt u ra

şi

co m b i n a rca/a m estt:c u l ,

ca

pc

cck

mai

rrurnoase" - TUS () ad per cl:cppocmvqc; Kfll rii e; a :U.l]c; xmctw; bro ptvw; rrou a/.oyia t(Î) \'(Î) J IH')'\'ll \'Ctl tO V flo o ).6pE.VOV OTi K:u)JjuTl]\' lo(wm Kai cxuruma uTorci DJV peti;Lv Kctt xpamv . . . " Vpofwmc a s ;.; m ă n a rc, as i m i l a r e , a c ţ i u nea d;.; a dcv�";n i a s...: m ă n ă tor. ,,Nu a m s t a b i l i t :t:>t: m fi n a rca/ i d c n t i t a tea şi d i v<.: rs i t a t c a n a t u r i l or în s e n s a b s o l u t c i am a v u t î n v e d e re d o a r gt: n u l d i vcrs i U \ ţ i i şi a se rn ă r i l o r" - i: Kdvu n) ytvoc; ni c; a )J.O tcl)ul:(!) c; re Kflt O ţi (O l O G e (J) c; ( Rep. 454 c 9). În 11Jeaile/os, 1 76 b 1 : " ciit m a i : t �: c m ă n ă t o r z e u l u i " ­ '

l'> ţ LO irout<;

Oero .

1\fiplf mr:;,

ac ţ i u n ea

de

a

i m i t a,

de

a

r ;; p r o d u ce,

i m i ta ţ i e,

n: p rcz�.: n t a n.: . Cu trei m a r i S L: n s u ri : o n t o l o g i c - m e t a fi z i c, p o i c t i c ş i

1 03


mora l , mimesis n u m eşte ceva mai m u l t

şi

mai al tfe l decât i m itaţia în

accepţie m od ern ă . De aceea, aproape că este i ntrad uct i b i l , cel puţin

î n tr-o s i ngură ech i val enţă ş i aceasta im itaţ ie. Restrânsă

la

domen i u l

arte i ,

cu

sporad i ce

i eş i ri

în

câmp

antropo logie - soc i o l ogic (Gabr i e l Tarde), imitaţia sau, m a i pot r i v it, mimes is ca i m i taţie a pi erd ut pri ncipala dete rm i naţ i e ş i fu n c ţ i e care î i

d ă d e a t ă r i e , de s u rsă onto l og i că - metafizică. A fi p r i n part i c i paţie, î n p l aton i s m , era tot una c u a fi în temei u l m ode l e l or ca re-prod uceri,

cop i i

ale

l or.

" i magi n i le"

faţă

cu

l uc ruri le

şi

acestea

sunt

,. i m itaţ i i " : deopotri vă, l a n i ve le d i ferite, se poate vorbi d e "l ucruri"

d e "mode le i m i tate - ).lt).lf] 8Eiotv (Rep

..

şi

5 1 O b). Me şteşugari i care fac

u n u l u n pat, alt u l o masă se raportează la n i şte m o d e l e, pe care n u e i

le-a u creat . Dar dacă n u m eşteşugaru l a făcut mode l u l o\'n: ' ă pn­

�Levvrm rJ C'fE(, 6n OU

TO dbO(, 1IOtct,

..

dacă n u e) a dat fi i nţa celor ce

s u n t ).111 & ' t crr&v notd, î n seamnă că "e l n u prod uce pat u l real, ci u n l ucru care seamănă c u acesta, fără s ă fi e rea l" - ouK ' 6

bE ov ( 5 9 7 a -

b).

Prin

a n a l og i e,

l u cruri l e

l um i i

asemă nătoare mod e l e l or, dar nu au rea l itatea ac e l o ra· .

i:crn ol:ov T O ov sen s i b i l e su nt

Ca toţi ce i l a l ţ i term e n i, şi mimesis (în determ i n aţ i e ontologică )

d uce către conce pt u l - p ivot, adică methexis. În c o m p l e m e ntari tate,

toţi îş i află "ad evăru l " în terme n u l de convergenţă, încă o dată,

hotărât or pentru i n stitu i rea metafi zică, făcând trec erea de l a fi i n ţa-în­ s i n e a onto l o g i e i l a fi i n ţa-c a-ex i stenţă.

Î n d reptată încă d i n l'haidon. 1 02 b şi u rm . ( c a . a b i a in

Sojistul

ten d i n ţa să se desăvârşească) spre p roblem a " i n terpart i c i pări i ''. d e ş i d e pri mă i mportanţă aceasta n u trece î n plan secund d i m e n s i u nea cea l a l tă priv i toare

la

raport u l

fi i n ţă

-

ex i stenţă.

Poate

fi

..

ad e v ăratea

problemă'', c um zice J ean Beaufret , însă n u m a i cât i nterpart i c i parca urma să dea seamă de faptu l că l u mea ca a rmon i e

mode l u l în

(kosmos)

îşi avea

F i inţa însăşi mereu aceea ş i şi peste tot aceea ş i , dar

înte m e i etoare şi în ord i nea aceasta a cosmoticităţ i i (sau s i stemat i c i ­

tăţi i ) . A l t m i nteri c e ar expl ica-o? Aşadar, i n terpart i c i parea, hotărâtoare

pen tru l e g i t i m a rea vorb i r i i ( care " n e-a fost dată pri n comb i n area/c e l or &ia ya p ni v (XAAl)(l)V Tffiv d&wv cru�mA.oKT) v 6 A6yoc;

m u l te/eide "

' Pentru detal i i vd. Des P l aces. Lexiqw.>

1 04

. . .

s.v.


ytyor,v Ji �ti.v, Soph. 259 e), este, in aceea ş i măs ură , a semăn ăt o a re

F i i n ţe i , dar, p r i n con d i ţ i a secundă, ş i d i ferită. De la metekhein, a î m p ă rţ i , a l ua, a avea p art e , methexis e x p rim ă m a i exact actu l în-fi i n ţării de c ât ceea ce sem n i fi că ( m a i curând ) me ta fo ra p lato n i că priv itoare la l uc ru r i l e l u m i i ca u m b r e sau c o p i i ş i s i ntagma, într- u n fe l pusă î n c i rc u l aţie î n c ă de A r i stote l : sens i b i le sunt prin pa r i c i p are la I n te l i g i b i l e . , .P a rt i c i p a re'' " n u este n i m ic" - nu 8r,v c crnv, sau a ltfe l s p u s nu sem n i fi că n i m i c . A ceasta întrucât ch iar dacă . , eide s u n t " , "ceea ce p a rt i c i pă la ele n u are cum să devină in absenţa u n e i cauze mot r ice " (Metaph. , A . 992 a 29; 99 1 b 4-6). Zicând d u pă Thoma, "nu este în s i ne decât D u m n e zeu " . F i i n ţ a , " to a te l u c r u r i l e fi i n d p ri n part i c ipa re . Dar tot ceea ce e ste p r i n p a rt ici p are e ste cau zat de ace la ce este tot u n a cu esen t a sa" (Summa Theologiae, I, q . u . 6 1 , art. 1 ).

P a rt i e i p a re a e x p r i m ă a c t u l în tem e i e r i i , ceea ce, în re g i s tru

metafizic, presupune o " m i şc are " de "sus" în ,j os", cu mari p rec au ţ i u n i

cam ca proodos din m et a fi z ic a p l ot i n iană. Onto l og i c, ;,lucruri le s u nt

prin p art i c i pa re " n u este propoziţie fără de sen s, de î n dat ă ce. -4.1.1-. rm;�pu�i.tie HiFă Ge..--seflS.;-�de.-îJ�dată-ce,. d i n a ce a s tă s ituare, scopul este conceptual izarea F i i n ţe i . În acest caz, l ucruri le sunt pres u pu se ca fi i nd în teme i u l F i i nţe i gân d ită ca u n a ş i in abso l ut în - temeietoare. Astfe l acceptată, se şi poate e x p l ic a i ntrarea participaţ iei în c h i ar struc tura forma l ă a metafi z i c i i . � u m ită, î n continuare, aşa ori nu (ma i d egrabă n u ), pu s ă mereu în a l t e contexte (şi a fost pu să, de l a n e o p l at o n i c i e n i l a scolast ic i i " c e rt e i " u n i versa l i i lor ş i , mai departe, l a mode rn i , pân ă Ia i n stitu i r ea sa ca lege s a u pattern an t ro p olo g i e de Levy - Bru h l ), oricum, asi gurând articu larea " s i ntactică" a celor doi

termen i

p re s u p u ş i onto log ic, e a a fost i nstitu ită în c o n ce p t - c h e i e al

metafizici i . Pentru că, i n d iferent cum ar fi d efi n i tă aceasta, ră mâne faptu l că între cele ce o face necesară şi mereu "v re d n i c ă de s l avă",

c u m o găsea încă A r i stote l , este spori rea câmpu l u i de i n t e ro ga re ş i

d e s l u ş i re a p ute r i l o r m in ţ i i noastre p r i v itoare l a înţel egerea m eca­

n i s me l o r întemeieri i . Î n conceptu l " p art i c i pa ţ i e i " se st râ n g toate mar i le

teme a l e gân d i r i i g rece şt i , care, reconsiderate de P l at o n , aveau să ti e i n stitu ite ca intrebări ş i probleme et e rn e a l e fi lo s o fi e i .

105


Î m p i nse

tot m a i m u l t, cu fi ecare încercare, către zonele pure ale i n tcrngaţ i e i , te mele mari In care gân d i rea se p u nea pentru a l u a seamă de puteri le ş i l i m ite l e sa le, cu P l aton, Indeosebi cu acesta d i n d ialogul f>armenides, pe măsură ce se " onticizau'', trecând dec i în constituţia e L s e apropiau parcă de mod u l de a fi a l aporet i c i i p u re. C e a de a doua "aporie" pare, din acest punct de ved ere, ncm p l a ră, m a i ales prin partea sa de contri buţ ie, alături de aceea a celorla lte, l a aşezări atât de com p l i cate i fi losofi i (onto l og i i şi meta­ li�:ic i ) a u n i versa l i i lor."Nedumeriri le" l u i Porphyrios, expuse ch i ar în prezentarea Eisogoghe-ei la Calegvriile ari stote l ice sunt de tot lămuri­ toare : "cu pri v i re l a gen uri ş i spec i i , pro b l e m a e de tot a şt i dacă sunt i n s ine ori sălăşl u iesc numai In ganduri le s i m p l e ş i dacă sunt real i tăţi s u bstan ţi ale, sunt corpora le sau i ncorpora le, iar dacă sunt separate sau in cele se n s i b i le şi subzi stente In j u ru l acestora - i ată o temă pe care o \ O i lăsa de o parte, ca fi i nd cat se poate de ad âncă ş i având nevo ie de o a l tă cercetare m a i cuprinzătoare". S u nt, aşadar, u n i versa l i i le separte d e i n d i v i d uale sau nu; dacă d a, c u m se face că exe m p lare l e s u b i acente, deşi asemănătoare, sunt ş i deose b i te ; dacă n u , c u m spec ia, gen u l le rev i n tuturor i n d i v idualelor � i , î n ace l a ş i t i mp, subzi stă în fiecare. Separate, u n iversa l i i le sunt ca în tregu ri sau ca l) parte? Dacă ar fi a l cătu ite d in părţi, u n i versa l i i l e (In p l aton ism eide!ideai) n -ar mai avea primat onto logic şi i'n că, pentru că ar fi com puse, s-ar naşte prin com p u nere şi ar pieri pri n descompu­ nere. A po i , cum u n i versal i i le ar cădea din cond i ţ i a pri matu l u i , aceasta ar reve n i părţi lor. Dar în acest caz, pe l ângă faptu l acesta şi în urmarea l u i , fiecăre i părţ i ( d i n zona l ntc l igi b i l e lor) era mereu provocatoare . Î ncă m a i m u lt: dacă mări mea In s ine ar fi lmpărţită, lucruri le ar fi mari part i c i pând l a partea lor, dar aceasta, deşi d i n mărime, ar fi mai m ică decât ea, ceea ce ar fi ,,de-a d reptu l absurd " . (Parmen ides, 1 3 1 d). D i ficu ltăţile ti i n d mari, de n etrecut, d ucân d In acest caz al Î ntegu l u i compus d i n părţ i asemenea l u i (într- u n fe l , d i ntr-o m u l ţ i m e de întregur i ), F i i nţa n u v a m a i apărea ca una, c i ,,in fi n ită î n m u l t i­ p l ic itate" ( 1 3 2 b). Regresiunea la nesfârş i t este ru i n ătoare pentru orice s i stem, şt i i nţ i fi c sau fi losotic. Dar dacă i m pas intr-o tentat ivă (vd. i poteza 1 ), i m pas In a l ta ( i poteza I l ), nu cu mva, "ar fi spus Soc rate " , "fi ecare d i n aceste eidt! n u

1 06


este decât u n g â nd , şi n i m ic d i n s i n e n u p oate să ia fi i n ţă decât în c uge t? Astfe l că fiecare d i n ele ar fi u n a şi n-ar mai trece p r i n d i fi cu ltăţ i l e des p re ca re am vor b i t" - f.lTJ Tffiv Ei8rov EKa<nov 1) wu Tmv Kai ou 8 a �lOU UU't& 1tp<n1KTJ lyytyvw8at ă11ou 'tTJV ljiUXUL<; atm:!) ya p

av

EyY€ EKU'tOU dll Kai

OU K av ln micrxot el vuvor) '

EÂEYETO 1 3 2 b).

Pasaj u l acesta: 1 3 2 b - 1 3 3 d este u n u l d i n c e l e m a i puţi n o b i ş n u i te, ca ideat ică, într-un d i alog care, de a ltfe l , es te în î ntreg u l lui, de o original itate p arc ă tota lă ş i l a cota cea m a i de sus. E l intrerupe co n t i n u i tatea şi i p oteza sparge u n itatea d e mon straţ i e i care, de fapt, e st e in tre i marii apor i i : pri m e l e două ş i u l t i m a p r i v i toare la eidos ca paradigmă. S-a găsit a i c i un " idea l i sm p s i ho l og i c" cât eidvs este redus l a u n fapt "subiect i v " ş i a n t i c i parea conceptu a l i sm u l u i ch iar a nom i n a l i sm u l u i d i n sco l astica de m a i târz i u, ch iar a l u i Berke ley ş i Le i b n i z Poate c ă d a , una s a u a lta o r i toate l a u n loc ş i a l te l e însă, s u nt pos i b i le ca adevăr. Dar şi altceva ş i în a l tă ord i ne decât această a f"e nom enologiei fi l osofice. Dacă ar fi aşa, cere " Parme n ides" l ă m u r i r i , "fiecare d i n aceste gân d u r i este U n u , dar n u este gând a ceva?" "C u ne p uti nţă a răspuns Socrate" . "Atunc i , este, tot u ş i , a ceva . " Da''. "A l u n u i a care este sau care n u este?" " Care este". " N u este oare a l unui u n u pe care gân d i rea îl gândeşte ca fi i nd prezent î'n t o ate şi care este o reprex e n tare u n i că?" ,.Ba da". " Da r atun c i nu va fi eidos acesta, cel ce este gân d i t ca fi i nd o u n i tate, mere u identic în toae l ucruri le? " "C u s igu ranţă, da". " Ş i atun c i cont i nuă « Parmen i des» : zicând că a lte l ucruri part i ci p ă l a eide, n u este necesar ca tu să adm i ţ i : ori că fiecare exi stent este făcut d i n gâ nd uri şi tot u l gânde ş te, ori că t o at e sunt gâ ndur i care n u gân desc?" A lternat i va, în al căre i prim term e n s-ar "recunoaşte pri n avans teza l u i B erke l ey iar î'n cel de a l d o i l ea, o formă a gândirii l u i " Le ibniz", l u i Jean Wah l î i părea " u n peu forcee (Platon I n Histoire de la philosophie, 1 , p . 5 3 9). Dacă eide/ideai n u pot fi gân d ite necontrad ictoriu în s i ne şi pentru c e l ela l te ( p entru sensi bi le) ca fi i nd, rămâne să fie gâ n d i te ca noeme. De b u n ă seamă, faţă cu no i , fi inţa în s i ne este î n tru cât e s te g ând i tă . A gândi ş i a fi care, p arme n i d i a n , sunt u n a, sunt întrucât "tot u n a este a gân d i şi g ân d u l că ( c e va ) este" - muTov otlcrt vodv TE Kai oGvE:Kcv €crn VOTJ f.lU ( fr. 8. 3 4 ). ,

.

,

"

"

1 07


Oar ce este ace l ceva gân d i t ? De unde ştim că ace l ceva gând it are �em n i ficaţie reală? Un răs p u n s ar putea ven i pe calea argu mentaţiei ontologice, pusă în operă încă de Parmen ides. p r i n aceea că "Fi inţa gâ n d i tă'' era concept- l i m i t ă . Cum d i ncolo de ceea ce este gân d i t ca: u n u, nenăscut şi nepieritor, fără început ş i fără sfârş it, m i ntea noastră putea să treacă de la a fi gândit în s i n e la a fi gâ n d i t realiter. P l aton în s u ş i va fi procedat ,,onto l ogic" i n st itu ind ,,fiinţa''. I poteza a I I I -a, i'n tr-un fe l , provoacă .. argu mentaţia ontologică": dacă nu trecem d e la ,.a fi în m i n te" la " a fi gân d i t în ord i n ea rea l u l u i " ce rezu ltă? Două căi se desch i d : totu l fi ind noemat ic, gâ n d e ş te ori n u gâ ndeşte. Pe care d i n ele apucăm? Dacă totu l ar g â nd i n-am fi nevo iţi să trecem d incol o de Î ntreg pentru a identi fica o Gând i re l a care F i i n ţa parti c i pă? C h iar "fi i nd gând i rea, B i nele n u trebuie să gândească tot aşa cum m i şcarea n u tre b u ie să se m i şte" ( P lot i n , Enneude, V I , 7, 3 7 ). A ceasta întrucât B i n e l e ca s u b i ect abso l ut este mai îna i nte de toate a l a t r i bute lor s a l e . Cei �:are i-au dat B i ne l u i "gând i rea l u i în suşi", au ti xmat-o ca şi cum "aceasta ar putea să adauge ceva m ajestăţi i ace l u ia, ca şi �.:um a gâ nd i ar fi mai mult decât a fi ceea ce este. ca ş i cum n -ar fi B i nele care dă I n te l i genţe i măreţ i e . De la c i ne arc B i ne le mări rea? De l a gândire ori de la s i ne? Dacă o are de la gâ nd i re, n u mai este ce l ce este p r i n s i n e . . Dacă mări rea ş i -o arc de la s i n e , e l e perfect pri n s i ne iar nu datorită gând i ri i'' (Enn. V I . 7). Dar dacă toate noematice, n i c i întregu l , nici l ucruri le r m gândesc, i " i i nţe i în s i n e i-ar l i p si ceva . L i p s i n d u i n u mai era ceea ce a fost i n stitu ită să fie. Dacă n i c i noeme. mai rămâne ca''aceste t!ide să stea ca parad igme în etern itatea naturi i , pe când l u c ruri le l i se aseam ănă, fi i nd re prod uceri ale lor; iar această part i c i pare a altora l a eide n u însea m n ă a l tceva decât c ă ele apar ca i magi n e a lor " - nl. �v d&11 mt na ro crm:: p .

-

,

nl (jll)cri:t, TU oc a'A'Aa 'tOUTOv; totKeVat Kai fl �te9cţts; UUTIJ TOt<; U AAot<; yiyw:9at TW V ElOOW Pt'n;: a H11 ne; ij dmcr91ivat mhoic; (Parmenides. 132 d). napaodyJ.lata ccrTUVa t tv dvat 6�tolO�LUTa, Kai

Dacă ceva este asemănător mode l u l u i , n i m ic n u ne îm p i ed ică să a d m item ş i i nversa . Că d oar n-ar fi să se întâ m p l e "ca asem ă n ătoru l să n u fie asemănător asem ănătoru l u i". Dacă este aşa, atunci cu neces itate "asemănătoru l ' ' şi ce l "cu care se aseamăn ă" să , , formeze o u n i tate" 1 08


part i c i pând la un a l t u L ace laşi însă . Ceea ce înseamnă că acesta va fi eidosleide in s i n e . Dacă procedăm astfe l , pe lângă .,pr i m u l''mod e l , se i m pune a ltu l , d u pă acesta altul şi aşa la nesfârşit. Ca regres i u n ea să fie evitată ar tre b u i să ad m item că n i mic nu poate fi asemănător cu mode l u l , n i c i m od e l u l cu a ltceva, ceea ce ar fi incă mai absurd . Cum n ic i ,.prin asemăn are'' part i c i parea n u este m a i intel igibi l ă, rămâne ,,să se caute a l tceva pentru a o exp l ica - OUK a pa 6 �totorqn TU A.Â.a TWV d&lw w:mA.a� p avet, aUa Ţl liUo od �r.n:îv (tl �temUa�t � avr.t. Vezi Socrate i m ensa d i ficu ltate în care intrăm adm i ţând eide ca pe n i şte real ităţi în s i n e şi prin s ine? " - 'O pa<; vl>v. (jlUVal, ch LWKpa-ru; 6crq U 7topia tav ru; io<; iioq ovra au-ru Ka8, 'au-ra 8wpicrrt-rm ( 1 3 3 a ) . C a la ipoteza a J J -a, î n exem p l u l cu Mări mea (,,luând mări mea î n s i ne precu m ş i l ucruri le mari, dacă le-ai cu prinde p e toate cu m i ntea. oare nu ţi se va arăta o nouă u n itate a Mări m i i ? . . . O nouă M ărime în s i ne, aşadar, care a apărut alături de M ări mea în s i ne şi de cele ce part i c i pă la ea: ş i peste toate astea, a lta . . . '' 1 3 2 a - b ), ş i a i c i î ş i face l ? c· amen i n ţător. argu mentu l n u m it al "ce l u i de al tre i l ea om" -· rpt-ros av -rpw7to<;. A rgumentul era, d u p ă cât se pare, form u l at în cerc u l lui Eu c l ides megaricul de Po lyxenes ( u n sofist m egarizant), d i sc i pol al l u i Brison care pornise în şcoa lă polem ica an t i p l aton ică (vd. K . Dori ng, Oeber Jen Sophisten Po/ţ,:tenos. în ,.Hermes", 1 001 1 9 72, p. 29-42). Avea să- I fo losească ş i Ari stote l în Metaji::ica: H . 9, 990b 1 5 , 2 . 1 3 , 1 0 3 9 a 2 - 2 ş i M 4 , 1 0 79a 1 3 şi , o dată, in Re.\pingerile sojistice 2 2 , 1 7 8 b 3 7 u n d e argumentu l trece drept "sofism"; "se susţine c ă ar m a i ex i sta u n « a l tre i lea om» p e lângă «om u l în s ine» şi «oamen i i >> i n d i v i d ua l i . N um a i că om, ca orice pred icat, n u sem n ifică o su bstanţă i n d i v i d uală, c i o ca i itate sau o canti tate, sau o re laţie, sau orice a l tă categori e de acest fel . Tot aşa stau l ucruri l e când se pune în tre barea: Cori scos ş i muzicianul Corisc os sunt identici sau d i feriţi? Căci Coriscos expr i m ă o substanţă i nd ividuală ş i muzicianul Cori.w:os o cal itate, astfel încât n u - l putem separa pe acesta. ca ş i cum ar ii separat . Totuşi nu separarea u n i versa l u l u i duce la cel de a/ tre ile a om. ci considerarea acest u i a ca o su bstanţă i n d i v i d u ală, c u m este Ca l l ias". 1 0<J


Putând ti întrebu i nţat sofistic ş i , probab i l_ c u u n mare grad de probabi l itate. în med i i megarice va fi fost i n stru mentat asttel, "argu mentu l " stă însă ca un averti sment pentru buna întrebuinţare a m i nţi i în exerciţ i u l onto logic. Face, aşadar, parte d i n ceea ce Th i baudet zicea că e critica: u n serv i c i u de drumuri şi poduri, ş i încă d i n prima l i n ie a acestuia. Platon, cel d intâi şi în forma cea mai pură, îl ş i i m pune. De aceea, ch iar dacă n u - i aparţ i n e în l iteră, e l este platon ic prin resemn ificare crit ică, l u crul cel mai i m portant. Î ntrucâtva d i ferit ca i n strumentare faţă cu structura ari stote l ică, clasicizată, mai cu seamă prin expunerea d idactică a lui A l exandru d i n · Afrodi s ia argumentul ,.cel u i de a l trei lea term en'' d i n d ia l ogu l Parmen ides nu este mai p u ţ i n acut. D i m potrivă, poate unde n u era încărcat (şi puţin dev i at) de i ntenţi i pol e m i ce, v i zând dar coerenţa, este cu m u l t mai tare decât în vari antă ari stotel i că, Schemat izând : dacă participant u l (2) nu este asemenea terme­ n u l u i ( 1 ), şi n i ci acesta cel u i lalt, este nevoie de al tre i l ea . N i c i acesta însă nu va fr asemenea l u i 1 +2 , n ic i 1 +2 (ca termen) sieş i . Urmează al patru lea şi aşa ma i departe. Trebuie, dec i , ap ucată doar calea "asemă­ nării''. Dar c u m (ex i stenţa ) erau în l og i c i contrare : pri ma, gâ nd ită ca una, nenăsc ută. putea fi urmată nesm i n t it, dacă F i i nţa-în-s i n e ş i F i i nţa determ i nată nepieritoare. neco mpusă, i ncorpora l ă n u avea cum să fie asemenea cel e i l alte: m u ltiplă, născ ută, p ieritoare. com pusă, corporală, d upă c um nici aceasta c u aceea? Prin u rmare, ori adm i tem asemăn area ( ş i p r i n ea m a i departe, înte m e i erea). ori n easemăn arca şi în acest caz cei doi termen i sunt în d u a l i tate, de unde n evo ia de a l tre i l ea, care n i ci e l n u poate sft stea, fi ind pereche cu 1 ş i 2 într-o re laţie tot duală. Rămâne prima i poteză, n u m a i ea d ucând aco lo unde duce fi l osofia. •

.. Dacă ceea ce e s t e pred i cat

despre

mai

m u l te l ucruri e s t e . totod ată. şi separat

ar

de e l e . p\1t r i v i t

cu

zice de spre

m u l t i t u d i n e de oameni individuali �i este separat.

nevoie de

o

un

spu s e l e acel ora p r i v itoare la e ide

e x i sta un

al tre i l ea om. Aceasta î n trucât. dacă pred icatul

care pred ică � i stă pri n sine şi da<.:ă

este

În

în sine acest

care

caz.

se

este

d i ferit de cele despre

spune ş i despre oamenii individuali şi despre

altul. Î n aceste condiţii. va enunţa despre cel de al trei lea. d espre eidos ( (Jm) şi despre oamen i i i n d i v i d ua l i . la fel un al cincilea şi tot aşa la n e s fâ rş i t" ( In A ristol<'lis A1ctapl�vsica. cd. H aydw:k. 1 89 1 -- 1 956 ). Om. va

ca

atare.

va

li

un al

om se

om

1 i li nevo i e ş i de un

I lO

trei lea d i ncolo ş i de un termen ş i de

al

patru lea care

se


Î n sfârşit. în această pnma serie a ipotezelor-ap orii (care ar putea fi n u m i te) ontologice ( sau ale ontologiei). în deose b i re de ace lea, ur m ăto a re , metafizice (ori ale metqfizicii), ce a de a IV -a, a incognosc i b i l ităţi i , d i n mai ,.m u l te" mot i v e decât cele cercetate, este ,.cea ma i grea'" ( 1 3 3 b ). D u pă cele spuse dej a , putem a d m i te că "esenţele" n u s u n t în n o i (iv lJJ.lLV). ci î n s i n e . ,,Dar atu n c i eide. care s u nt ceea ce s u nt pri n raportări rec i p roce, e l e î ş i a u esenţa rel at i v l a e l e înse l e ş i n i c i d ec u m l a l ucruri, reprod uceri s a u c u m se v a v o i ce corespund pr i n part i c i pare l a ace l ea''. Cât l e pri veşte, la rân d u l lor, "e le sunt ele între ele şi nu în re laţie cu eide . De p i ldă, ar fi conti n uat ,. Parmen ides": dacă c i neva este sclav, nu este sclav al Stăpâ n u l u i-în-s i n e ; la fe l , un stăpân nu este al Sclavu l u i-ca-sc lav. Ci stăpân u l ,. de la noi " este stăpân al sc l a v u l u i ,.de la n o i'' ş i tot asemenea cu sclav u l . Corelat i v e l e , aşadar, sunt prin rec i proc itate în ord in e proprie. De a i c i , putem i nd u c e l a reg i m u l "Şt i i nţe i în s i ne'' ş i ace la al .,şt i i n ţe i de la n o i " . Prima. con s iderată în sine (ca atare) despre real ităţ i l e-esenţă şi astfe l este a Ade văru l u i însuş i . Şti i n ţa de la n o i na p ' l]�ttv cnt<m) �lll, l a rând u l său, este ş i e a a adevăru l u i , n u m a i ,,că a ace l u i a de la n o i'" iar fiecare d intre e l e ,,este a câte unei rea l ităţi de l a noi'' - nap' l) �tlv a v U A118da� dll , Kai au E KaOTll � nap ' inm'wq TCO V nap ' fJ J.ltV ovnov ixacrTOV avimcrn1 �lll GUJ.lBaiVOl f:lVat ( 1 3 4 b ). F i i n d în si ne, real ităţi le cărora l i se apl ică " Şt i i n ţa î n sine" pentru că "nu a v e m parte'· de aceasta d i n u rmă (fi i nd în s i ne) î n seam n ă că n u sunt c u n oscute de n o i - ouK ăpa u rro yr. l) J.lllw ytyvwcrKETUt ni> v do<J)V ou otv. N ic i una d i ntre e l e c u n osc ute, "de necunoscut pentru n o i '' ou K ' apa urro Y E ft J.l<O V yeyvwcrKr.Tat nl:Jv d &l:Jv ou otv. N ic i u na d i ntre e l e cunoscute, "de n ec u noscut pentru n o i a yv wawv ă pa l]�tiv vor ti ş i frumosu l în s i ne ş i b i nele ş i , mai departe, toate c e l e ce sunt socot ite ideai (Kai rravw i ()ta� ) în s i n e ( 1 3 4 a - c). Ceea ce rezultă este î n că "mai înfr icoşător , . - onvbTr.pov. Î n s i n e real ităţ i l e pri me , î n s i ne ş i şti i n ţa ( şt i i n ţe l e) despre e l e c i ne a l t u l a r putea "să part i c i pe la ea'' ( la e l e) decât ze u l ? Este î n să acesta în măsură să cunoască ş i l ucrur i l e ,,de la noi''? Cum însă ,,n i c i eide n u pot s ă se exercite asu pra l u cruri lor d e l a noi c u m l e este propri u s ă st "

- ­

· ­

I I I


exerc i te, n i c i l ucruri l e de la n o i faţă de cele ce sunt în sine , at unci n ici puterea lor n u se va înti nde peste noi ş i n ic i şt i i n ţa lor "nu va şti ceva despre n o i " ( 1 3 4 d). S-ar părea că, pe s te toate, i pote za d i n urmă h otără ş t e soarta i pote z e i cu ideai/eide în s i ne. Căc i n ecu n osc u te naturi i omeneşti'' &vrponiVll <pu m: t &yv(J)crm ce garanţie de adevăr am avea? Cel ce gândeşte astfe l nu o face ş i ră u . Da r, cu m i nte ascu ţ ită ace la care a fost în stare să înţeleagă faptu l că "fiecărei rea l i tă ţ i determ inate î i corespunde determ i nate î i co re s p u n de câte u n ge n , ceva c e fi i n ţează în si n e şi prin s i ne'' încă ma i de ad m i rat va fi ace la care ar descoperi toate a cestea şi ar fi în măsu ră să-i înveţe şi pe alţi i , fo losind u-se de o critică adec v ată Du:uKpt Vll G U!J.CVOV. [ n co nfo r1 ab i l ă ipoteza odată ad m isă, în şi în mai mare măsură, ar fi resp i ngerea e i . " la seama, Socrate, la ce s-ar p utea î n tâm p l a dacă c i n e v a ar pers i sta în n egarea rea l ităţi i unor eide pe ntru toate cele ce exi stă şi dacă n u va i n stitui un eidos anume pentru fiecare esenţă s i n gu l ară: acel a n u va mai avea încotro să-ş i îndrepte m i ntea, nead m i ţâ n d o idea pe nt r u fiecare d i n tre c e l e ce sunt, (idea) în t otdea u n a în iden t i tate cu s i n e Dar astfe l va fi d i strusă c h iar tăria d i al cctic i i . Şi ce se va întâ m p la c u fi l osofia? "Ce vei face în ord i nea aceasta a fi losofiei?" - -ri ouv nmftm:u; <pt.Aoao<ptac;, m':pt. E lan u l care te mână ( Soc r ate ) spre a rg um en t are este fru mos şi d i v i n dar mai exers e a ză, an t renează-te pri n e xerc i ţ i i , cât mai m u l te, în ceea ce m u l ţ i m i i îi pa re a fi fă ră de fo los, zicându-i vorbărie, fă-le cât m a i eşti tânăr: alt m i nter i ade văru l îţ i va scăpa pri n tre d egete'' - yU�Lvacrm "

,.

" -

.

"

�uiUov owrfi s OOKOUGTJS cipxil<JTOU dvm Kai KUAOUflEVl}; ()1t0 ŢWV noA.Wv & 8oA.t:x.iac;, E:ox; E:n v€oc; dot: �l�, ai> 8ta<pcUSEŢat fJ a h18Eta

( 1 3 5 c - d). "N u este de aj u n s să te l i m i tezi în fi ecare caz la i pote ză ş i să exam i nezi ce rezu ltă d i n ea, ci încă mai m u l t trebu ie să prez u m i pri v ito r la c e an ume se î n tâ m plă cons i derâ n d c e anu m e dec u rge d i n i poteza c ă acelaş i este ş i ce d i n presupoz iţ ia c ă n u este" ( 1 3 6 e). N u s-a exersat îndeaj u ns? P l aton , parcă pentru a se acoperi , îl înt i n ereşte pe Socrate: mot i v u l încurcături l or ar sta în ac e ea că fă ră un a nt ren ame n t prea labi l , deci care devreme, a incercat să definească fr umo s u l , j u stu l bine le şi fi e c are eidos în parte ( 1 3 5 c - d). "

"

,

1 12

"

"


Lăsând

l u cruri k

a i c i , s-ar p u tea prt:s u p u n e doar

doctrinari s t i c făcută d e P l aton propri e i i pot.:ze . La

o c r i t ică dt: t i p al d o i l ea n ive l a l

text u l u i î n s ă, P l aton pare să d ctenn i n e i potaa să- ş i caute co n fi rmarea

sau adevăru l d i n c o l o d e s i n e . A n tren a m e n tu l (jocu l d ialectic) mai m u l t In ord i n e a s a n u s e putea fac.:, d ecât c u r i scu r i l e căderi i î n e r i s t i cii. l poteza i m pu n e a câ t e v a p re s u p oz i ţ i i as u p ra cărora n u se pu tea re fl ecta c r i t i c d eccît p en t r u trecerea lor în a l t c :î m p . N i c i d c c u m însă p .: n tru an u l area lor. E l e ţ i n e a u de în s u ş i mod u l de a g:înd i o n t o l og i c . " D a r c u m o n t o l o g i a "acoperea exi s t e n ţa care, totu ş i , trebu ia exp l i cată, critica, o c r i t i că v e n i tă d i n s p re gân d i rea m e tafi z i că, însă, se i m p u nea. P l aton " tri m i t�:a", aşa-zicând, către Parmenides, îndi din d i alogu l Plwidon. Zăpada În sine ş i Focul În sine n u com u n i că, aşa c u m n..:afecta b i l e s u n t ideai în gen �.:re . Tot u ş i , ză p a d a " d e l a n o i " s ti n ge foc u l ş i foc u l to p e şt e zăpa da. De u n d e ar p u tea sft v i nii re l a ţ i a d i n tre ,

l u c ru r i l e de a i c i ( d e j os) - tvOa6�: dacă n-ar avea u n mod e l aco lo, sus ­ b;:d? Relatia in sine, ca B i n e l e , Frumosu l , Dreptu l , nu are c u m să fi e . Totu ş i , l u c ru ri l e s u n t re l a ţ i e ş i

în re laţ i e .

Jdeai în sine, î n m e tafo ra et i m o n u l u i (c'i8ro i6�:tv), v ă d ş i s e văd re c i p ro c Aceasta, a l t ft: l spus, însea m n ă cii d e " fi i n ţează pentru e l e î n s e k ş i p r i n e l e î n s e l e ş i s u n t re l at ive u n e l e l a a l t e l e - au•a c.n'milV Keti npo � CtUTU CKciva TC con (Pann. 1 3 3 e). Totod atft, c r i t i c a d i n Parm enides este desch izătoare pentru reco n s t r u c ţ i a metafizică a re l a ţ i e i d i n Sojislul, care poate s{t fie c h i ar " m i ezu l " d i a logu l u i (Joj a, Doctrina universa/ului . . în Siudii II. 335). Aceasta p ;;: de o p a rt e Pe d e a l ta , P l aton p u nea în ap oret ică ş i c o n c e ptu l şti i n ţ e i , în l i m i te o n t o l ogice i m pos i b i l e . C ă c i " form e l e-în-s i n e .

.

. . .

.

era u i n cognosc i b i l e pentru o m , i a r rea l i ta tea-d e-a i c i d e necunoscut d e către ze i" (D i es,

Nolice

în

Parmenide, p. 2 7).

Men i t ă ş i să l eg i t i m eze i reducti b i l u l în term e n abso l u t, ga ran ţ i e

p;,;ntru toate celelal te, re l a t i ve , d e î n te m e i e re ontologia în strictă d e te nn i n a ţ i e o făcea cu

a

fiecărei ş t i i n ţ e

în parte,

n e p u t i n ţA. Două " experi­ men te", parcă, u n u l parmen i d i a n ş i a l t u l craty l e a n , deci ven ite d i n

pozi ţ i i contrare (ceea c e îns�.:am n ă că, pri n a ceasta, ş i m a i t a r i ) p r i n "sti l i zare " ( ru p e re d e context) deven i seră u n fe l d e avert i s m e n t e . L u m ea-de-a i c i ,

pannen id ian, era

Ta doko unla ne păreau a fi

u n a a apare n ţe l or.

erau c e l e ce apăreatJ , ca l u m i n i ţe în bezn ă, şi de aceea

1 13


ceva, dar C l: , a s ';! Jl i C I H.: a .

d e t m d <: � i c u m , n u

ave:un n o i a � t i .

Cr< 1 Ly k : a n , a p o i , tot

În a c c a s t ii s i t u a ţ i e , p�: dt fi i n ţ a - Î n - s i n e cr: ; m a i

r i gu ro s

c o n s t ru i U1, p�: :tt<Ît h m H.: a- d e -a i c i , d i n c a re n o i î n ş i m: s u n t <: m pa rtt.:, era

Î m p i n s ă către n di i n ţa i m ag i n i . C h iar, p l a ton ică

d i n Repuhlica VII 5 1 ·1

a -

ea

51 7

ş i n o i e ram c:1 În peştera

c?

Î n t r- u n fe l ,

a kgoria

se

s p r ij i n e a , în s e n s n l c i as c u n s , p e c e e a ce p rcs u p u n c<l ll ca î n tr-o l o� i ci"i fi cţ i o n a l i s t ă Pa n w: n i d c s şi C ra t'; l o s , n:c u rt_�;î n d ş i c i , h u rm a u rm e l o r,

la a k :go reză . D:� crt n - a m t rece d i n c o l o de t e x t u l d i n Republica, l u m e a p u tea să

ră m :î n ă c : t o s u cces i u n e de i m : t g i n i ş i u m b re şi n o i , b i t: t c li i n !c ţ i n t u i t c

ca în fqa u n u i ecra n d t.: tea m a d e a l l ll p i e rd e o li g urrt d i n

a

pa ri ţ i i l e

fa n t o m a t ice. Neîn stare n i c i ch iar d e cunoa�:t�,;:n:a acestor :1 pa rc n ţe (e l e

! i n :î n d l l l < t i c u nînd d e rH : fi i n ţtt, a r ;�j u n ge l:t : ; d � v il r a t i n g[m d fi i n ţa), c e

ş : m s e n e-ar fi date să acced em l a e � c n t d e u l t i me? N o i , p r i n um�a rc, lhlm aj unge l a c t m o a ştt.: re�l a cestora , d u p ă c u m n i c i ze u l la aceea a l u m i i - d e- l a - n o i . Ce a r fi de c u n o s c u t în c a , da di. i n s 1 1 fi c i ..: n t:i o n t o l og i c , n u e s t e Jh: n t n l aclev:-t r? /\ p o r i a , î n trevă zu ti1 î n că de Pa rm e n i d �.: s ş i de C r: 1 ty l o s , p u s ă m a i î n tâ i d e Socrate ( l u m ea ze i l o r n u p o a t e ti c u n o �; c u t :L l n l il ea l u c r u r i l or nu trdm i e) este fn rn1 1 d a t ;l r i g u ro s e p i s tc m o l o t_! i c d e P la to n . O n t o l og i c în str:î n soarea e i , r: u n :Î I I :.:ii trecerea : 1 por i c i î n � e ş i î n tr-o n 1 1.: t : t li z ică a C l l l l ll;· �k r i i . Ca epistcme sil fi e cu p ut i n ! i! cr:t nevo i e d e sch i m barea de p e rs pect i vii d i n

Sofistul

(p r i v i toare l a li i n ţ;i :;; i n c ti i n ţ,t ) , a c e a sta d u p:l

d e s c h i t k rca d i n Farl/lcnides

Theaitetos.

A l t fe l s p u s, era de

lot

şi d u p:�t c r i t i c a r:� ţ i u n i i ş t i i n ţ i fi c e d i n

n eccsa rrt cxcrsa rea

n: g i s t m l u i însă as u p ra ctire ia şi prevenea la

con tinurt, cu sch i m ba rea

1 36

e. ,,H i poteti ca" l u i

z,: n o n era c<1 m p b u n pen tru 11 1 1 exerc i t i u a n a l i t i c , p r i n l u a rl.:a î n sea m ft a li cd n: i ipoteze d i n tre ce l e d o u iî c o n t rad i c t o r i i a k n n t i l og i c i ca să all i ce ;un n n ..: rezu ltă d i n ea. Era n c vo i c de ceva m a i m u l t, a m 1 m c de t n.: c c r e : 1 l a ccrceta rea a n t i n o l ll i c i de fu n d a l : ,,ac e l i! � i este", ,,ace l aş i n u .: s t t.: " . 1\ ceasta "dacft vrei să- ţ i p u i la tr.:a biî g i m n a s t i c a ta", a d i c ft d i :1 kc t i '.: <! ( 1 3 6 a). Pen tru crt n u m a i astfe l , e x p l i c < ! . , P a rm e n i des", p o m i n d c h i a r d e l a , . h i potct i ca" zeno n i a n ă am p u t e : 1 p re s u p u n e ce a r rt.:zt d t : < ,.p<: 1 1 ! ru p l ur a l i t a li.: H î n s fi ş i , în raport c u s i n e � i î n ra po rt cu U n u l , dt ş i pentru U n u î n ra port c u s i ne şi î n ra p o rt cu p l u ra l i taka , 1 14


d ; 1c:i p l ur a l itatea �:ste - d no)Jca ton; apoi, "dacii p l u ra l itatea nu este d l tl'] 1: an 7CO)J,a, tot aşa, să exa m i n ăm ce va rezu l ta pen tru u n u ş i , ) ,_'li tru p l u ral itat�,;, ti l.: î n ra port cu s i ne, fie î n raport c u a l tele". M a i t kparte, l wînd i potaa cii "asemănarea este" c a ş i pe ct:alaltă" că nu L· s ll.: : care vor ti consec i n ţe l e lor pen tru am b e l e, dar ş i pen tru ce l e l a l te, rdativ la e l e înse le şi pt:ntru a l tele. La fel ce va rezu l ta pentru n casemănare, pen t ru m i şcare şi repaus, p;;:ntru naştere şi p ieire, ca ş i pen tru ti i n ţft ş i n e ti i n ţ{i, p c scu rt, pt.:ntru orice i poteză ş i contrara . .. N u m a i excrsând astfe l v e i li perfi.:ct n n tn:nat în ved erea d i sc�:rner i i ;1dcvăru l u i " ( 1 3 6 a - c ) . Cu ce ar fi mai p otriv i t să se înceapft? "N-aţi vrea c u m va, jocul ince p <în d sft dev i n ă serios, să p o rn e s c de la mine î n su m i ş i de la propria i poteză, pres u p u n :înd despre Un u l în s i ne, dacă este şi dacă nu L'stc, c a apo i s ă cercdăm ct: d ec u rge" - 1rcpt Tou �:vo <; m) •ou \mo8f.pcvoc;. d-rc t;v tanv d-rt: I Lrl tv ( 1 3 7 b, Vd. şi s upra, a - d). U rm;î n d pasaj u l 1 3 6 a - c ar trebu i să fi e o p t i poteze : { 1 . dacft U n u l este u n u { 2 . dacii U n u l esli:, care vor fi u rm ă r i k pentru s l l l l.:

I. Dacii U n u l est�: { 3 . dacft U n u l , c c v o r ti A l t e l e (Ce l e l a l te) { 4 . dacă Un u l esti.:, ce vor fi m:gativ Altde

{5. dacă U n u l n u este, cc va u rm a pen tru s i n e { 6 . d a cft U n u l n u estc, n u este în n i c i u n fe l I l . D a cft

Unul nu

este

{ 7 . dac(t U n u l n u este, ce

va

u rm a, pen tru

A l te l e

p ; . Dacă U n u l n u estt.:, ce v o r ti n egati v altele. Tot u ş i , l a 1 5 5 c - 1 5 7 b c: s t e i n sr.:r:1tii o i poli.:ză car�,; rup..: conti n u itatea ,,jocu l u i", astfe l înc5 t, 3 (kv i n c 4, 4 ,�!;:v i n e 5 , 5 trece în (J �i aşa m a i departe p�î n ă la 9. I p oteza a tre ia, nccu pri nsă în "schema i n i ţ i a l ă", este "în afa ril d e scrie" (Robin, Platon, p . 1 3 3 ) . Este o s i m p l ă "pauză" cu s e n s rctro, pentru a refl ecta as u p ra treceri i d e la pri ma l a c e a d e a d o u a ( W a h 1 , Platon, în llistoire de la philosophie 1, p. 549). S e rev i n e b că i le l u i Hera c l it" (D ics, Notice la Parmen ide, p . 34 ). Prima ipote=ii: " Dacft ( U n u l ) este U n u" - d tv 1: anv . . . To cv, ; J t u n c i n-ar m a i fi ,.p l u ra l itatca". "Î n s i n e", deci în idi:ntitate cu s 1 ne __

1 15


î n s u ş i , U n u l ca 111111

inte l i�� i b i l c:t : m:

a orice

a

l t c c va. !vl ai întft i ,

pcir{ii ş i întregului. A p ă rţi i , întruc:î t U n u fi i n d . U n u l n u este

a

chiar

exc l ude legitimitatea

pa rt<: .

A în tcgu l u i

a p o i , tocm a i

u n d e d i nspre s i n �:

!' O.: I l S . D a r întregu l este ace l a citru ia "fl ll- i l i p�eşk n ic i o

u rm a re, d a c it U n u l e s t t: u n u, n u .,.

'

'

' 1

'

'

'

va fi n i c i ' t

pa rtea 1 1 1 1

p : t rte". " P r i n

întn:g ş i n u v a avea n ic i părţ i "

' r ' ( 13 7 bd) . - OU T U. pCl O �cOV !: GTat OUTE pcplj Ec.,Et, E i �:V ECHClt TO' !:V Frtrft de părţ i , " n - a r fi să a i bit n i c i în ct:put, n i c i s fârş i t, n i ci

m ij l oc", a l t m i n te r i acestea I-ar împftrţ i . Cum î n c e p u t u l şi s f;î rş i tu l s u nt l i m i t e pe n t u orice, U n u l va fi " n e l i m itat " - (bt::: t pov. N e m ă rg i n i t n c d c k rrn i n at, nu va n i c i v reo con fi g u ra ţ i e o a n.: c a n: ; ,.cii c i nu

:'l'Ve:l

piirt i c i pf1 n i c i la c i rc u l ar, n i c i l a rect i l i n i u

( 1 3 7 de).

Dar, n e mărg i n i t, fără contur, iă ră p ă r t i , p e ntru c ă , as t fe l , n-ar " " " n -ar fi n i căieri . P rt:s u p u n fmd că e în altul, îi l u ă m n cmiirg i n i rea, ad m i ţând că e Îll sine, p u tea fi ,,n i c i în a l t u l ckc:ît î n s i n e " , n ic i în "s i n t:

î n scam n i"t sft n i - l înc h i p u i m că el se c u p r i n d e pc s i n e, în s i n e . P r i n unnare, " U n u l n u e s te n i căieri, n i c i în s i n e, n i c i î n a l tă parte"

( 1 3 8 b).

C u n e p u t i n ţă ar m a i fi să- I g;î n d i m ş i în mişcare s a u Îl/ repaus. Dacii s-a r m i şca, fie că a r face-o p r i n a l t e rare (a )J.oiwcrt�), fi e prin c k p l a s a rc (Kivqcrt�) . Da că ar s u feri o sch i m ba re, n-ar m a i fi , n - a r fi fost, U n u . Iar dacă s-ar d e p l asa, ar u rm a s{t treacă d i n tr- u n loc în a l tu l . E l i n s ii n u este în n i ci u n l o c . P e desupra e ste ş i n e m i"1 r� i n i t . Aşadar, "este n e m i �cător" - ă. Ktvl jt"OV ( 13 8 b - 1 3 9 a). Tot l a fe l , llll poak fi g:î n d i t n i c i în i d e n t i tate cu s ine ş i în d i fen:nţft: U n u l " n u poate să fie i d e n t i c cu a l tu l d ecât în s i n t: ş i n i c i cu

fa ţă cu s i n e s a u fa ţ[i cu a l t u l d e c â t s i n t: " . D i fe r i t (t:n:pov) dt: s i n t: îns u ş i , a r fi a l t u l dec;ît U n u ş i a l t fe l n -ar mai fi U n u . I d e n t i c (nuhov) c u a l tu l dec�î t s i n e , atu n c i ar fi ace l a l t u l ş i n u e l î n s u ş i . P r i n urmare, " n u v a fi în ide n t i tate cu a l t u l d ecftt cu sine ş i n u v a fi în d i ferenţft faţ<i c u s i n e". N i c i d i ferit d e a l tu l n u va fi d e îndată ce esli: U n u . Doar, d i ft:re n ţa n u - i poak reve n i l u i ci n u m a i u n u i d i ferit fa ţă cu u n d i ferit, c e e a c e însea m n ă că n u p r i n fa p t u l d e a fi U n u va d i fe r i . D : t cft insft 11 11 va d i feri p r i n aceas ta, n i c i pri n s i n e î n su ş i ; d a că n i c i p r i n s i n e î n s u ş i , n u va d i ft.:ri d e l o c . "N ed i fe r i n d , e l î n s u ş i , în n i c i u n tt.: l , de n i m i c n u v a fi d i ferit". N i c i v a fi , mai m u l t, n i c i î n i d e n t i tate cu s i n t: , pentru cft " U n u l ş i i c k n t i c u l n u au aceeaş i n a t u ră" . A l t fe l , c â n d ct:va dev i n e iden t i c c u a l tceva, a r d e v c i ş i U n u . Ceea ce n u se s i ne, n i c i d i fe r i t

I lG


r r r t;î m p lă. Ot.:

c..: a c�.:asta? " D a cl\

r r i m i c, a d e ve n i

identic

d i feri p r i n deven i U n u ar dacă U n u l va ti i d e n t ic s ie ş i

Unul şi

i (k n t i c u l n - a r

: 1 r fi tot u na cu a d ev�.:n i U n u şi a

l i la fd c u a deve n i i d e n t i c" . P r i n u r m rc, v a f i u n u c u s i n e în - a r ş i , identitatea n e fi i n d u n i tatea. Astfe l , "ceea n: �.:ste un (4 1) 1 1 11 V<l fi u n ( u l )" - Ko.i oi'"nw t:v () v oox t:v 1: crmt. Lucru 1 1 1 1 p os i b i l , precum va fi ş i ca "U n u l s:i n u fi t.: n i c i în s i nr.:, n i c i a l tu l d.:c<ît s i n�;:, n ic i d i fe r i t, n i c i i d e n t i c " ( 1 3 9 b - 1 4 0 a) . Ş i în că, dac:"i " U n u l este U n u " , e l n u va putea fi gâ n d i t ca fi i n d rru

1 1 i c i a s e m e tH.:a

((tpowv), n i c i tH.:a � e m c n ca ş i ca fi i n d ega l (l crov) s a u e - 1 4 0 e) N i c i " m a i V<Î rs n i c , m a i t :î n ii r o r i d e

l l lcga l ( avtcrov) ( 1 3 9

. I C t.:ea ş i vn rstil Î l l

.

a l tceva". D a c ă nr fi d e :Jceea ş i V<Î rs t ii a r N u m a i cii {l c e stca nu pol fi , . ;1 1 1 d i t c ca ti i nd. A t u n c i , m a i t<î nfir s a u l l t h i v;îrst n i c . În acest cn a r t rebu i s ă fie "part i c i pa n t l a t i m p ş i 1111 �.: s i c în t i mp" - m'1 ol; t't pu zpovon 1 tt'nco pbtccrnv, ou o ' i: nnv 1:v nvt XJ)t)\'()L Dd cii î n s ii nu p ; l rt i c i p ă la 1 i m p, p r i n u rn t :1 re 1 1 Î c i l a "era " ( , . a fo st"), n i c i la "cslc"/"d r.:v i n �.:", n ic i ! : 1 ,.va fi " , "va <k v e n i", :1 r p u tea s ă rezu l tt.: d i " n u a fost c i n t.:va, că fi U . 1 p il ru s c s a u că l l l l fuscst.:, n i c i c:l, î n p n:z<.: n t, n u a dcvc11 it, f i U th:v i m: < l l l n u este, n i c i c ă v a d e v e n i , c:"t n u v a aj u n ge s ă fi e s;� u crl v a fi " .. D a r �.: st e cu put i 1 1 ţă că în a fmrt d e :H.:e;:slca sit fi c a l te te l u r i d t::: a p a r t i c i p a la fi i n ţil'!" P e n t ru că e s t e i m po s i b i l , a t u n c i U 1 1 u l rm part i c i pi) Î l ! n i c i t l l l c h i p Li ti i n ţj . D : l c il n u , : 1 r n:zu l t a cit "n i c i n u fi i n ţc : 1 z:'i vre u n 1\.: 1 ''. P�.: s c u rt, " U n u l n u .: s k u n u ş i (ch i a r) csk". Nc fi i n d g;î 1 1 d i t ca ll i n d , în sca m n li că 1 1 u - i rev i n e ceva, " n i c i n u m e , n i c i cunoşt i 1 1 ţă p r i v i toart.: la d. N-ar p u le:t, a�a<b r, , . n i c i să fi e n u m i t , 1 1 i c i reprezenta t, 11 i c i p res u p us, n i c i cu n o s c u t . . . " ( 1 4 0 e - 1 4 2 b ) Neg<înd i t � i 11en u m i t, Ct.: m a i cstc p e n t ru n o i ? in s i n t.: cstc ( s a u poate fi ) , d a r d a c :t n u cslc � i pen tru n o i , U n u l n u part i c i pfi în n i c i Ui t l d l a rcco nstru c ţ i : l o n to l o g i c rt a l u m i i . D a r dadi U n u l n u po: t l e fi ��tl l l d i t ca fi i nd, o n to l o g i a îns:l ş i n u m a i e ra pos i b i l ă ş i , od ată cu ..: . 1 11 i c i o Î l l k l l l e i c n.:, p r i n u rn w rc, n i c i o c u n oaştere . Dacă, t o tuş i , î l g:î n d i m ş i î l n u m i m , d a c ă î l ş i t u tun c a t e rn l t.: l l d e întem c icrc ş i con stru i m c u aceast{t presupoz i ţ i e, este U n u l o fi c ţ i u n e ş i , d ec i , i n s tru nH.: n ta re;:a l u i ad uce cu o "în a i n tare în go l ", aşa zic�înd cu D a m a s c i u s? (De l'rimiis raport c u

r � : ; rt i c i pa l a ega l i t a ti.:: ş i l a as e m ă n are.

.

"

.

Priucipiis, ed Ruelle, 1,

6.

23-24 ). 117


Pentru a fi gii n d i t ca fi i nd, c u ncc";s itatc U n u u rma să fie U n u , î11 nccupri n s ş i n c c u p r i nzit t o r, ncco n 1 p u s, fii rft î n c e p u t, lăril s f:îrşi t şi fii ră mij loc, ne1 1 1 ii rg i n it, f:l r;1 formft , c a re n u e în tr- u n loc, n i c i în t i m p, n i c i în rn i şc:m .:, n i c i în re p :l lls, n ic i i d :: n t i c , n i c i d i fe r i t cu s i n e ori cu a l tu l dec<Ît s i ne, n i c i a s t: l i i C I I C a , n ic i neasc rnL:m:a. O n to l ogic, nu este Il i m i c co n t m d i c t o r i u. D a r, l a 1 i m i tă, ori se a l ege "calca fui Gorgias": n i m i c n u este; c h i a r daci"• ar fi ceva n-ar pu tea fi g;îndit; ch i a r dncii ceva ar p u tt.: a li g:î n d i t, n-ar putea fi n u m i t, ca re a parţ i ne o n tol o gi �,; i · încă în exerci ţi u d e s i ne , ori "i po!l:za" se lasă pri nsă într-o a p o r i e, ceea ce îns<.:amnă că ipole::a a do ua i n trii în j o::: : presu p u n e m c ă U n u l " eslt: - !;V d CGHV s ă vedem C : t rc s u n t u r m ări l e pen tru c f Î n s u � i " . M a i înt:î i : .,este c u p u t i n ţ:i ca U n u l s1i fi e ş i , totu � i , sf't nu parti c i p e l a fap t u l de a ti ?" E l e m e n tar, în " U n u l e s lt! " , , , t: s k ' ' 1 1 11 s p u n e a l tceva dt:c;ît c ă " U n u l part i ci pă l a fi i n ţă" 1'1 on OU <J t(l <; ) l i:TCXi:l "tO 1lv. Da r, m a i ckpa rk: dacă ,,este " se zice despre " U n u l (ca re) est�:", iar "U n u l " des p re " Fi i n ţa c:1 re e s k : U n u l " şi d acă ,. F i i n p " şi U n u l '' nu " su nt în i d cn t i t:tte, t o t u ş i revi n :1cc l u i:1 � i su biect, " U n u l ( c : 1 re) e s tt: ' ' , nu c u mva U n u l (care) e s t e " p o a tt: fi în tn.:gu l , pe când " U n u l " ş i "t:slt.:", " părţi l e sal e? n) pi;v o /,ov !;V ()y i:vut ut.h6, "tOl>"tOU 6i; yiyvcuO::.tt ţ.t6pta -ro n: 1:v Kai -ro dvm. În a c �:st caz î n s ii , U n u l este în treg ş i , totodată, s e co n { Î I I L: p "; s i n t: ca parte a l ă t u ri d t: " F i i nţă '', c u m p o t s ă fi e î n s ă separate însă " U n u l " ş i " F i i n ţa" în î n t regu l " U n u l care este''? Oacf1 s-ar î n c e rc a , rcz u l t:I t u l ar fi c ă : U n u l ar lips i p1i rţii c:1 re t:ste F i i n ţ a, F i i nţa ar lipsi părţ i i c : t re este U n u l . Ceea ce c s k i m pos i b i l . A tu n c i , fi L:c a re pa rte c u p r i n d t: U n u l ş i F i i n ţa . D e a i c i , cxt i n z:î n d , tot ce stii sf't aj u n gă pa rte va fi a l cătu i t ă d i n d o u ă p fl rţ i , a s t fe l în cât, tot apăn1nd d o i , l l l l va ti n i c i c:md U n u . U n u l , atu n c i , ll l l v:1 li o p l u ra l i tate " i n fi n ită?" ( 1 4 2 b - 14 3 a). U n u l , c;î t e ra l u a t prin ra portare l a fi i n ţă, p u tea fi g:i n d i t cu p l u ra l , ca u n u însi""t, rc l a tiv la s i n e . Toate a c t: s t e a , u m l :î n d " i poteza" s i ne,

-

-

' În

a p : ! rCIJ !<'t n i h i l i s tă, în rca l i t:Jte, poate, d c n w n s t ra t i a l u i Gorgias este c r i t i cft. �c li p r i n s î n t r- o l og i c :i de t i p li c p o n : i l i s t C L� C a ce i l şi tn:cca in c:lm p u l

G o r g i as p a rc s:l

a n t i ll l o � o ll .: i . P r i n urmare: Zidind

ca

ca re,

�ccpt i c i i

E rn p i r i c u s , î l

urm a u

a r 11 ( l a

ce

� i unde

�-:tr

dup:·, Sc!Jiţc(lc)

: lj un::<.:)

d<t ci"1 nimic

pyrrlwn il'llc a l e l u i

pc G o r g i as, d a r ş i p ..: Platon î n critica o n t o lo�! i c )

s u s p e n d area j udec:!( i i .

1 18

ce

l u ;i n d u - n c

,.c

n - ar

Ji?

Sextus

aj u nt;ca

l:t


; m k r i o a r:i. P o rn i n d , d �: a s �:l lH : n ca, dl: l a �:a, c u m U n u l n u c s l t.: F i i n ţ:t,

dar, jiind,

p<l rt i c i p.i la

� i F i i n ţa, U n u l n u c�;tc

t: : t ,

fi i n ta l u i pare d i fL: r i t :i d c s i n t.: . D i fe r i t e U n u l

d!furit

p r i n aceea cii e U n u , n i c i P i i n ţa, b rtl l l d u l

e i , n u t: s l e altcera ckc :î t U n u p r i n t�! p ! u l d e n f i fi i n ţă. U n u ş i F i i u ţ; 1

" s t:

d i fe n: n ţ i azi\ m u t u a l p r i n D i fe r i t �i A l t u l " - <J.JJou ni> htpq> TC Kni

<lD,q> f:rcpu aHijlowv. D i fi.: r i t u l (ro r:n:pov) nu

e s l t: i d ..:: n t i c

(mt'nc)v)

n i c i cu U n u l , n i c i

c u F i i n ţ a , A t u n c i , a H l t u r i d t: p e n: c h c a "U n u l - F i i nţă", v i n t: să stea ş i " F i i n ţa - D i fe r i t t d '', " U n u l - D i fe r i t u l " ' . i\ l tc �.: v a fieca re

în pa rt�:, tot u � i ,

d a c ii s u n t în pcrech�: n:zu l ti'i c{t, dou:, c:'ilc d o u il , s u nt u n a ( u n u ) . D a r c b c ă , d o u il în p: n·c h ..: , i n s i n e î n s ii ş i U n u l � i F i i n ţ a, U n u , l l lt se

pn.;�upune d u b l u l , n u ş i t n.: i t r i p l u ! ? a d m i t e ş i d e doui'i ori tn: i u l :; i de t r e i o r i

aj u n ge

l a tre i ? C u 1 11 d o i

E x i s t<î n d d u b l u l ,

tri p l u ! , putem

doitJI.

;\ � a d a r, ti i n d U n u , .,va li ş i n u m ă ru l . . . F i i n d n u m :'i ru l , v ;: fi :�i

p l u ra l i t a t ea, i n fi n i tft m u l t i p l i c i tatc a ti i n ţd o r; căc i n u s�: poall: ne g <!

r; l p t u l dl l l ll l l l i'tru l aşa fi i n d s{t nu fie în l l l U i t i p l i c i l a t e i n fi n i tii ş i să l l U

part i c i pe la ti i n ţ:i"

( 1 43

:1 -

144 b).

D a c i'i U n u l , d a c ft � i p l u ra l i t:J k:: p u tea

ea

s ft l i ps�.:asci'i v ru 1 n u i l u c r u ,

Ct:va dacă :1ccas ta

e

este înseam n ă

(ca l l l l l l l il r) part i c i p:! b fi i n ţ:l , " a r fi e: e l 1 1 1 a i m a r�:, fi e d 1 1 1 a i l i l i c T

că e s t e î n t L: m e i u l F i i n ţ e i . D a r c u m , p �.: n t r u cii

u n a, p,.: d n d î n k m c: i a t t: l c: m u l t i p l c:? St: d i v i zcn zi"i : r e cea,

c u m va? Dacă , � : � , p :i rţ i k t rdnr i t: s:i li e n u m e r i c G r:i l i m i t :i . A c �.::· �la cu a d m i te rea, în :1 c c L1 Ş i t i m p ,

:1

l�1 p t u l u i c{t fi eca re p a rtc:, p e ntru că este

( part i c i pft la F i i n ţ Z't ), t:sk � i u n u . Î n � ft U n u l în s i n e este U n u , p:.: d n d

u n u e m u l t i p l u � i , tkc i , î n m a i m u l t �.: l o c u r i ckod a U . A c �:a s ta i'n :-: ,:a m n ii

c ă �:ste î m - pi"irţ i t . C e ş a n s <: d e i n t c l i g i b i l i tatc s ă m a i a i b ft U n u c a li i n d i n s i n c: , th r ş i m u l t i p l u ? 1\ porc t i c i tat�.:a, a i c i , e s li: a p roape agre s i vii: U n u l (ca F i i n ţ:l ş i/sa u

ca

F i i n ţă) t reb u i e st1 fi e m e r e u g:î n d i t ca U n u ,

n c: î m pi! rţ i t, n ec o n 1 p 1 1 s dar, în ace l a ş i t i m p , ş i ( F i i n ţa) s �.; d i s t r i b u i e l a toak m u l t i p l c k''

( 1 44

t o t c u n c cc s i t a k e l

b - 1 45

a).

A pu r i : t ,

t:: : l ,

d t: a l t fd , t o a t e c a rt.: d e c u rg d i n CL�a d e - a d o u a i potezft, fa ce l rc c c n: a l a

Sofistul ş i

la 11/iilebos, d ec i , d <: l a

propcclc utic{t sau c k l a c r i t i ca L: ţ i u n i i Sojlstul, l'hilebos, în a l ti'i

o n t o l o g i c�; l a cum esti.: pos i b i l ii m e ta fi z i ca . s i t u a re,

Timaios

s u n t tot at:î t ea p u ne r i

în cerc ă r i de a k w r i fi c: 1 o p�.: r:q i on:d i ta tea.

în

s i t u a ţ i '.:

a

a po r i i l or s a u

1 19


A � a d ar, pitrţ i k s u n t p ă r ţ i a lt: u n u i întreg. Aşa fi i n d , deodat{t,

U n u l tre b u ie să fi t: gân d i t ca l i m i ta t, c:lt,

ca

î n t reg, c u p r i n d e părţ i l e .

D a r c�ca c�.: c u p r i n d e este l i m i tă - n) yr. ;rr.p ti:zov n:{:pw; i':tv d l ] . U n u l ş i m u l t i p l u l , U n u l m a i apare ş i ca î n treg - pă rţ i - (o Aov

- i l i m i ta t

(n:cm:pucrp tvov - am�tpov) ,

po p Ht),

l i m i tat

( 1 44

1 4 e) .

c a n t i ta t i v . L i m i ta t ck ar fi , U n u l

a r avea începu t, m ij lcc ş i s lă rş i t, prin u n n a r�.: o co n figuraţie

e-

L i m i ta t- � i - i l i rn i tat, U n u l este tot u n a cu a fi în s i n e d a r ş i în a l tu l ? Î n trucât p;1rţ i l e sunt a l e în tregu l u i şi în t reg u l e s t e U n u l , U n u l este c u p r i n s d e s i n t: ş i a s t fe l este î n s i n �: î n s u ş i . Tot u ş i , întregu l î n s u � i n u este î n p ă rţ i ; n i c i Î I J toate , n i c i î n u n a sau a l ta. Dacă a r fi î n toa te, a r tre b u i sit fi e ş i î n u n a , a l t m i n teri n - a r m a i p u tea fi în toa t e . Î n s {i fi eca re p a rte este în tr-o tota l i tate care n u este în ea. A t u n c i c u m s-ar găs i în

tota l i t:J tc? O r dacă nu este în n i c i una d i n t re p ă rţ i , n ic i în mai m u l t e,

n i c i în toate, "nu este necesar ca î n t n:gu l să fie î n ceva d i fe r i t sau, dacă nu, n i că i e r i ? " Ceea c e rev i n e l a a s p u n e că n u este î n n i c i u n ch i p .

Dec i : U n u l , C<Ît e s t e l u at ca î n treg este în a l tu l , i a r d t este " tota l i t:ttea părţ i l o r este î n s i n e". A s t fe l , a p or i a : " Unul este în mod

necesar Îll siue şi în altul decât sine "( 1 4 5

b

-

1 46

a). U rm ă t oarea este

aceea a mo b i l i tă ţ i i ş i i rn o b i l i ti"it i i .

Aşa fi i n d , n u este necesar c a U n u l , s ă fi e m i ş ca t ş i n e m i ş cat?

(l..I.V clcrOat Kul cawvat).

Doar în s i n e d acii cste,

î n s ă ş i î n a l t u l , s e m i şcă. Aşadar " Unul etern

l l ll

se

m i ş că. F i i n d

În siue ş i ÎI J altul decât

Îll mişcare " - at'n{) Tf. 1:V {:auTCi} a c t OV K<it cv CTCf)Ql , act KtvdaO at T U Kai EG'tUVUl ( 1 4 5 c - 1 4 6 b ) . Î n s i n e ş i pt:ntru a l t u l , U n u l "trebu i e să fi �: identic cu sine � i diferit de sine, totodat{t identic şi diferit .fată cu celelalte. " ( 1 4 6 b). A ş a fi i n d, n u v a fi , totodată " ş i asemenea şi neaseme11ea cu sine şi c u ce/efa/te? " - KUL 0 �1010V T C KUl avopOtOV ( 1 4 7 C ) . "A l tă p rob l e m it " : c u m î n ţ e l egem Un u l î n contact - ănwOat ş i î n n o n -con tact - IL� ărc'tr.oOat cu s i n e în s u ş i , dar ş i cu cc k l a l te .

sine, etern l'a fi nemişcat Şi

Î n truc:1t este în ce l e l a lte, Un u l i n tr{t în contact c u e l e ; dar î n t ru cât

se aflft în s i ne, nu va fi în a t i n gere cu ce l e l a l te, ci doar c u el în s u ş i . Dar

ce vrea să î n s e m n e con tact u l c u s i n e, dacă ati n ge rea p res u p u n e

a l ă t u rarea a ceva d e a l tceva. Dacă U n u l este în con tact c u s i ne, e l ar

trebu i să fie Do i , ceea ce nu se poate . N i c i î n c o n tact c u cd e l a l tc n u va fi însit. Î n contact, două e l e m e n te, în tre ele, va fi o s i n g u ră ati n gere;

1 20


fi

u n a m a i p u ţ i n decât e n t i t ă ţ i k în contact. Dacft î n s ă estt.: n u m a i U n u l , iar Doi nu, n u va fi n i c i u n co n t act. Celelalte, a l te le d e c â t U n u , nu s u n t U n u , fi i n d a l tele. P r i n u nnare, dacă nu s u n t U n u n u p o t fi n i c i Do i . N e fi i nd D o i , m ă car, n u su n t în ati n gere. Aşadar "nici U n u l n u le at i n ge pe C e l e l a l te, n ic i Cele lalte, n u a t i n g U n u l . "Astfd Unul, cu Celelalte şi cu sine, este şi n u este îu col/lael " ( I •I S d - 1 4 9 e) . Egalitatea şi inegalitatea, apoi : " este oa re ( U n u l) ega l şi i n egal cu s i ne, dar şi cu Celelalte?". Î n ceea ce este U n u l , nu poate fi g:lndită n ici m i c i rn ea, n ic i m ă r i m ea. Mărim ea p e n t ru că, trebu i n d sft fi e d o a r o pa rti.: în întn:g, va fi ega l ă cu a l ta ori m a i m are. "Pr i n u nn a re, n u va fi m ic i m e . . " Dar n ic i m ă r i m e ; de-ar fi , a r e x i sta ceva m a i mare dedt m ă r i m ea însăş i , decât î n t re g u l ad i că . N e fi i n d n ic i m a i m a re, n i c i m a i m ic d ecât în cel e l a l te, n eavând t re i , vor

d o uii, d e c i cu

.

î n s i n e n i c i m ă r i m ea, n i c i m i c i m ea, U n u l nu va fi "n i c i l i psfl., n i c i p r i sos". Rezu ltft că " v a fi cât e s t e e l î n s u ş i , va fi ega l s i e ş i . Astfe l , va fi ega l at:lt cu s i n e, c:î t ş i cu ce l e l al t e . E l î n s u ş i în

el

î n s u ş i , U n u l î n s f1,

cât se c u p r i n d e , este

m a i mare ş i

c ;î t e s t e c u pri n s e m a i m i c " . Dec i : U n u l poate fi g;î n d i t ca m a i mare şi mai m i c d ecât este î n s i n e . Î n a c e s t caz, n i m ic n u se va afla în afara

ce se află în c ev a , estt: în ceva m a i mare. C u m î n s ă n i m i c nu este separat de U n u şi de cdelal te, n-ar re z u l t a ca U n u să fie în cde l a l te şi ce l e l a l te în Un. Ori, dacă nu, n ică i e ri? F i i n ţ:înd în celelalte, U n u l nu va fi mai m i c decât e l e? Pe d e a l tă parte, ce l e l a l te fi i n d în U n u , U n u l n u va fi m a i m a re decât e l e ? "Prin u rmare U n u l este egal c u s i n e î n s u ş i , dar ş i cu C e l e l a l te, m a i mare şi m a i rn i c d ecât e l în s u ş i , ca ş i d ecât C e l d a l t e ( 1 49 d - 1 52 a) ! Participâ11d la jii11{â, Unul participă şi la timp? D a c ă da, ar fi p r i n s în tr�: acum (vuv) � i apoi (br�:rra). Î n a c e st "drum" însă, ar t re b u i s ft fie la j u mătatea d i s ta n ţ e i d i ntre c e l e d o u ă momente . Ceea c e (cel ce) dev i n e, fiind, mai î n a i n te d e a deven i , ad ic:'i d e a-1 î m p i n g e pe acum în apoi, este în aceaslâ i n s t a n ţ ă, d e c i , "se opre şte d i n deve n i re". A s t fe l e st e acum, dar şi în c u rs d e d e v e n i r e Deja este "mai vâ rst n i c în raport cu ace l a fa ţă c u ca re deven ise mai biitrâ n . Ceea ce înseam n ă că deve n i s t: faţă cu s i n e . C u m î n s i1 v :î r stn i cu l este mai vârstn i c p r i n Unului

ca

şi a ce l o r l a l t e . Totu ş i ,

ceea

ce

poate.

Dar tot

"

.

121


raportare l a 1111 mai t:întir, <�lunci t.:stt.: în :�eda�i timp, �i mai t:înăr faţii cu silll.:. Ctici, mai vârstnic cli.:v�.:n ind, d :1 i ntrat ,,în :•cum", care, însă, trebuit.: s;·!- i fic coeternă, dacă este. A�adar, Unul est� m ere u el însuşi dar � i <kv i ne, deopotrivtt, mai v:îrstnic �i mai tân:lr. Totu�i , etern el în s u� i, are acct:aşi vârstă (152 a - 153 a). Ce mai înst.:amnă, în acest

tt:mporal itatc:J? De regu lă, ne reprezentăm t i m pul în trei d i mensi uni: trc.:cut, pn.:z�:nt şi v iitor, prin u rmare, d i n ct:ea cc nu mai este, d i n ceea ce este �i d i n ceea ce umwa=â sâ fie, dar n u este încă. Dar cek ce nu sunt nu part icipă la fi inţă. Cum t impu l este, totuşi , dar e :dcătui t şi din c::t:a ce n u este? 0i c e vn.:a s:i spuni'i t i m p u l ca întreg, <bci""t " n u parc că este compus din pi""t rţi lc cari.! existii :1cum"? Greutiiţ i l e în defin irea t i mpului, se vedc, sunt mari. Fact: el parte d i n c:.:k ct.: sunt ori din cele cc nu sunt, este mişc:!rt: ori nu? (Aristotel, Physi{;a, IV, 217 b- 220 a). Ontolog i c, probl!.!ma t i m pului cstt.: d i n tr�: cck mai com p licate. U nul c:m: este nu are cum si""t fie Îlltr-o partc devt:nirc d i n cet:a ce n u t:ste C:! î n alta să tread! în ce�.:a ce nu ;;ste. În ac.:st caz, 111ai estc, d i nspre Unu? Dar di nspre Cdelalte? Acestea altek <kc;ît Unu, "di n monH:nt ce sunt al t�:k şi llll altul sunt mai mu lt;.; de Unu". În ,.al teritatc singuh11·tl, ar fi Unu"; în ,.altcr itate p l urală sunt îns<'i. mai multe. 1\�a fi i nd, t:k au parte de u n număr ma i mare dec;ît Unu. Numere l e mai mari :q1ar dt!pi""t cele m ic i. Pr i n urmare, ct:l mai mic di ntre tonle este primul, i;;r acesta este unu. Dar �i Celt:lalte :n1 lllll!l:ir, fi i n d al tele ş i nu altu l . Ap:m1tt: d u pă, sun t ,.ma i tinert:" dcdit ,.pr imul n{tscut" (Par/Il. 135 ;: - c). Dac<l particip:i la t i m p - zpovou p::TC;(l:t, ş i astfd la imbătr:î n i re şi înti nl.!rirc rezu l tă c<i, deşi, în sine, el îm11şi, ia parte şi la "odinioarâ ", la "apoi", şi la "acum" - 'tOU rmTi: pr.Ti:zr.tv Kfti -rou bn::m1 Kui -roD vuv. (155 d- c ) . Ontologic este cu neputi nţă. Dar cum c ri za t:sk ontologic gcnerat[i, �c impune trcct:rca în alt câm p. Poalt: ce:t ma i tare, d..: :dtfd st.: ş i (kspklc�tc în mai multe apori i (unitalt: �i dtral i tafe i n defini tă, u n i tate şi p l ur:ditak, întreg şi parte, 1 im itaţic - i Iim itaţie, rn işcare şi i m obi litate, i<kntil:!ll: şi d ift:rcn ţă, a�em?m;m.: şi neas;;:nJ;Ina n.:, cont:tct şi concontact, cga 1 italt: şi incga­ li tali:, Unu şi Timpn l , În s i n t.: �i devcnir�.:, pentru sint.: şi pcntru altul), cea dt: a doua ipoteză se şi des f7işoar[i în amp l u spaţ i u : 142 b- 155 c, cd ma i întins. c;�z,

1:?.2


Vizflnd multipkk

ipokza cstl!

(ce rezul/ii pentru Unu relativ la multiple?),

s�:: supun�::, parcă, n:gulii oglinzii, pentru că intt:nţionalitaka nu

Celelalte, ci Unul însuşi.

Oglindin:a" t:stc ca o ieşire din sine, în " vcdcrea autoconternpll ; rii, celui ct: se oglindeşte, dar ca obiect. Dar,

imaginea de sine, o dată refacutii se

imagologic, deşi, revine la subiect,

reinstituie. Cum ar fi zis Hegel, de la abstract trece la concrct.

Capătă o dimensiune în pl11s, aceea a achîncimii, şi, ceca ct: esk mai important se deschide calca conversiunii morfologicului în sintactic (=a ontologicului în metafizic). Paradoxal,

tocmai de act:ca, Platon

procedează

morphologizare, cd puţin în prima mişcare. " Î n

la

o intensii

Par111enides,

dupit

prima ipotezit, (Platon) parc că lasă Unul tară Fiinţă, căci Fiinţa- Unu parc suprirnată, deşi nu este suprimată. Poate că, pc calca negaţiei ;1bsolute şi a suprimării complete a oricărei cunoaşteri, se indicibilitatca c:t

. . . În

indică

ipoteza a doua el pune în mod limpede acest Unu

pc un Unu- tot..." (Damascius, De Primiis

.. . , R. 92).

Era ncvoie de Unul pur, dincolo de orice atribut al său şi de orice participan: a sa, pentru a sc identifica, dacii nu mai toate, c;",t mai llllllh: aporerm:, nccesart: marii ti'ii �.:turi. De aceea ori şi de aceea, cu siguranţft, cea de a doua poziţie a " Unului" a fost studi;!tii într-o serie de analizt.: care fac si> i se întrevadă bogăţia. Ele se vor fi îndreptat către trecut ca şi către viitor. Către un tn:cut îndcp�rtat, în vederea n.:citirii mai atente a primei p?lrţi a poemului parmenidian, obs�.:rv:îndu-sc

cft

Platon n-a li1sat de o parte

aproape nici un detaliu. Citn.: un trecut mai apropiat: cd puţin două din argumentele folosit.:, în al doilea act, în critica fonn�.:lor reapar aici, în formula lor textuală". Estt: vorba d..: prima obiecţie: Unul este prez�.:nt întreg fiind,

în

mai multe locuri? Dacft nu t:ste luat ca întreg,

este împărţit, dar ccca ce poate

fi împărtit trebuie să fie de tot at:îtea ( 144 cd, vd. I J 1 bc ) . Şi de a doua,

ori multiplicat dte părţi cuprinde"

privitoare la mărimea în sine care nu poate fi superioară în raport cu

altceva dcdt micirnt.:a însăşi. . .

(150 cd; vd. 133 d-e). Analizt.:le de

act:st fel, cu ch:scoperin.:a paralelismelor, sunt "fecund�:" ce

avl:a

pentru

ceea

să urmeze. Bunăoarfi, urman.:a dt: către Aristotel a dabatcrii

din dialogul

Par111enides (acl:asta în contra cărora care socotesc că, 123


dirup:)trivă, 1-a ignorat) avea să fie bene ficii p�:ntru probkma cont a c tul ui : 14S d- 149 e; 1'/iys. 1� 3, 226 b- 227 a. "Iar o paginil din Analitici!e prime (149 a b) 1111 face dcdt să aplic e tcnncnilor şi premi�dor �i logis m ului raţionamentul din Parmen ides (149 ab) pri vi t or la nurnil r ul comparat al termenilor şi contactelor" (Dics, No t ice ... , p. 33). Cea de a treia ipotezii: cbcă Unul .:ste şi nu eslt.:- lanv tv Kai ot'n;: l:anv, "pauză", "odă", zice Jcan \Vahl, între "strofde" 1 şi 2 şi 4 şi 5 parc a fi do;1 r o continuare, chiar dacft printr-o uşoarii d evie re , a celei de dinaintc. De altfel Platon şi a t ra ge luarea aminte astfel: "Î ncă dată, în al treil ea mod, reluăm argurnentarca" - ''E'n OlJ TO Tpiwv Îxywwv. Aceasta în pasajul 155 e 4 - 157 b 5. Dacii nu o a tre ia s:.:rie ck de d u c ţii , atunci acest tri!mr/Jgomell ar putea fi o a treia m oda li ta te de abordare şi ex a m in are a rap ort ul u i dintre Unu şi Tim p (vd. Allcn, 1'/ato 's <<Parmenide.\·>) . . . , p. 261). Accasta dup{l ce problema r aport u lui dintre Unu �i Timp mai fusese ccrct:tată, mai întâi, la 140 c- 141 eşi o

apoi la 151 De ce

155 d. revenirea? Luc Brisson

e-

o

socotcştt: dczvoltan.: ulterioară (La question du sla/ul ... , în Recherclres . .. , p. 9-29. Vd. �i Francesco Fronkrolla, Note la Platon, Parmenide, p. 133). Poate că da, fiindcii nu cstt.:, orice s-ar spune, simplă complt.:tare la primele douft ipoteze.

Dr;.:pt este că nu :1re individualitatea cdor opt poziţii, aşa cum apar

la 136

a c. Arc, totuşi, ceva care o separ:! şi o circumscrie. Este

ck

vorba

fi - şi- a-nu li, de n a şt erc (în-fiinţare) şi distrugcn.: (des- fiintare). Fiind Unu şi Multiplu şi nefi ind, "aşa cum am p rob at" (vd. i pote za a doua) �i ,.particip:înd la ti mp " , "nu este n;.:cesar ca Un ul, pentru ci'i este Unu sil part icip e la Fiinţă şi, totodată, întrucât nu este să 1111 p:1rticipe?" Dar c cu putinţă ca "atunci c:înd pa rtici pă să 11 1 1 p : 1 rti c i p c" sau "ctmd n u partici pă să participe?'' D:1cil da, una sau alta ar trebui să se intâmple în timpi di fe r iţi . În acest c:!z, într-un timp ia parte la fiinţă, iar în a l tu l se îndepărtează de ea. A participa este tot una cu a lua fiinţil, iar a părăsi (a se înd cp ii rt a de ea), înseamnti pieire. Unul şi Multipl u , a pă rfl n d şi dispădnd, dd ia naştere ca Unu nu di..!

a-

cumva U n ul pi<.:r.: ca i l u l ti plu �i na�terea ca Multiplu nu înseamnă v

dispariţia ca

124

Unu?


Cf1t <kvin<.: Unu şi Mult i plu, Unul se separ;! �i se rcune;:te.

Cînd

<kvin�.: mai mare, mai m ic , egal, cn:�te, scade, �.e �:ga 1 izează. Când ceva

în

mişcare se opreşte şi dnd, imobil, se pune în mişcan:, toate acestea

sc înt:împlfi se,

în

î ntr- 1 m moment

din aE1ra

timpului. Imob i l, apo i mişcându­

m i şcare, ca după aceasta sii tn::1că Îll repaus, fur:'i de sc him ba r e ,

ceva anlllw:

(ca sub i �.: ct),

n-ar fi.

Intr-o

,,stan:" sau alta.

Nu ex i stă timp

în care acdaşi si) nu fie nici mi�c:ue nici i mob i l. Nic i sch i mbare fără sii. s�.:: schimbe. Dar în ce t i mp se înt:1mpl:'t aceasta,

d:tcă

nici c:înd

este

imobi l, nici când est<: în mi�c:m:, el nu se: sch imllfl; nici ca allat într-1111 timp. Ar rămâne "o naturii stranie:- (jlllJlc; cttonoc; care s-ar putea z i ct:

despre ceea ce

(instantaneu!) -

st: schimbi"! în m o m c ntul

e�uf(pvq;. a nun1c ,

dnd

se schimbă,

d�.·udatâ

ceva în i n tt:rvalul di nt r�: nlişc:m.: şi

rt.:paus, în afara oricTtrui timp, p u nctu l către care ti n de şi cd d�.: b c:nt.:

pomcşte "atât pentru sch imbarea mişcătorului, care tre ce către n.:p<lllS,

îndreaptii cătrt: mişcare. Ascn1cnca şi Un11l, dcopotrivii imobil şi mob i l, d.:opotri vă, se va sch imba în u!llhcle dirt.:cţii. Dar scldmlxîndu-sc astfel, Unul o va t!1et.: Îll rnradigma lui

c<Ît şi a ncmişcatuiHi, care se care

deodat/i. Accasta înseamnă că, �1tunci se schimbft, �:: 1 nu poate ti în nici llll timp, şi încă, nici în mişcare, n i c i rnişci'itor. Ceea ce est<: vahbil pcntnr mişc:1re est<: pentru toah.: formele s ch i m b ă r i i . Bun:t�);!ri'i, ;ttunci cfmd ccca-c�:-estc (dvm) se îndreapti'l către ceea-cc-nu-cst�.:/pit.:ire - Jlll dvlti �i invers, se află în intervalul dintre anumite feluri dt: mişcare şi <k stiiri, astfel încât nu se poatL: spune "nici cf1�.:ste nici dlnu este- mhc t:crn . . . ohc o{n;: t:an, nici cft �e naşte nici c::i p i ere"- Ct>'n: )'t"(\'!:Ţnt m)Ţe cbr6/J.ur(Lt. "Dupi"t aceeaşi raţiune"- Krnc'x ŢOV Î.6yov, dnd se trec�: d<: la ,.a ti Unu" la multi ple şi dt.: la multi ple la Unu, U n u lr111 este nici u nu nici mai multe, nu se separft în sine ni c i nu se reuneşte - o{)Ţe tlv 1:anv oi'm: no/J.a, ot)ŢC &taKpiw:mt oihc GU'fKpivenu. Tot la fd în privinţa asemănării şi neascrnăniir i i (n u este nici- nici), a micirnii şi mărimii, :1 egal ităţi i şi i negal i tăţ i i, a crc�ter i i şi dcscn:şter i i . ,.lată determinările/

afectările- naO{lllC:Hrt pc car<: trebuit: să It: suporte/sufere Unul,

dacă

csk"- d tcrnv. Jocuri It: în problema sch imbăr i i, căre i a i se aplicit i poteza, se fac între heracl i t i sm �i c lc a ti s mul zenonian, fără să se op!t:zt.: pentru unul sau altul. Pun:îndu-k faţii în faţ:! în dialog, ,,Parmcnidt.:s" indicftun alt

125


spaţiu ck situ:trl.!. La prima kctur:\ n:pugnante, la a doua, încă odată,

prin ie � i n.: din c:împullor, de

se raportt.:az:1 ca "ipotezek:" într-o ap orie zenonian, ,.Parmcnides" n.:lanscaztt marea p rov o c nre :1 conceptualiz:lrii schimbilrii, o p e ra ţ iun e ce presupunea modi!'idtri esenţiale alt: reginllllui nefiinţei, ca şi al fiinţei, în urmare .

1-kr:tclitic, dar şi

firească. ,.ivluritorii JH:ştiutori", "Onmeni cu doui'i

cap:.::t!.!"- &h::pnvot, ci"ici

nepric e p c n: a k cill?iuzcştc "minka r;"ităcită"- n/,ctK't<'>v v6ov, "vor fi şi

orbi, p r os t i ţ i, gloatf1 fitrii d�.: jud�.:caU-i", orbcc ăia u p<..: calca de JH.: u rma t,

aceea după care "a fi şi a nu li" e tot una şi nu-i tot una, pentru care la licee lucru este o cale de întoarcere" (Parmenides, fr. 6 AK).

Heraclit şi heraclik�.:ni ernu aeeştia, alungaţi din cdatca fil os o fil o r cu vorbe tot atttl de aspn.: pe cât aau cele ak efcsianului în stignutizarea ,.polymatheilor''? Dids încil presupunea cii de ei era vo rba; la Ici şi Guido C alo g e ro De bun:i seamă, circulaţia ideilor în epl)cii nu era prea l es n i c i oasă deşi nu se po:tte conksta o wwm�: ri"isp�îndin: a "ciirţii", .

,

chiar. Venind către locul de j uckcati"'t,

(în agora

.,cărţik

Socrate vede:t în Orcbestreion

erau ridicate sta tuile lui 1-larmadios şi A ristogiton) i\naxagoras" care se p u ka u c u mpăra cu o drahmi"'t

unde

lui

(Apologia lui Socrate, 26 d). O scriere dt: a lui Ze n o n fu�e:--:e copiatft hoţ c� t c de careva, fapt car�: l-:1 făcut pe clt.:at s:i JIU SL: mai în grij e a s c ft de scoaterea �.:i ,.la lumină" (J'arm. 128 d). Ca rtea lui Heraclit (1\fu::e/e, Dec\pre natura, Nor111a sau transformarl!a lumii aceeaşi pentru toate, ori cum s�:: va fi lltllnil ea), poate, JIU va fi avut "

"

aceca5i circulaţie sau nu va fi fost cunoscutft decât de a p ro p ia t ii filosofului, acl.!sta nefiind prea dispus

să-şi răsp:îndcascft

convins că nu este la mintea oricui. Dar, fi�;: că,

elemente alt: învăţăturii sale au i n t ra t

înviiţătura,

într-un fel sau a lt ul,

în circulaţi�:, fie că Pannenides a presupus (reinvcnt:înd, ip o t eza lui Heraclit ca alternativit la ace<.:a

proprit:) . f ragmen t u l 6, Iară dt: latura elench tic ă pare heraclitic. Zenon, în ceea ce prcsupunt:, pe n t ru a face o criticfl :1 puterii de judec:ttă, este b c r a clitic în şi mai mare mftstml. Ca un mo b il să parcurgă un interval trebuie să :�uJigil î n t r un punct (în paradoxul dihotomiei, de mijloc) în c a re el nu mai este nici ÎJI cd de plecare, nici în cel de so ri re Dacă intervalul este A-C, în B, mij lo cu l , mobi l ul -

.

126


ocupă şi nu ocupii poziţia. În 13, i111obilul stit în ;1ccl exaiJJIIIII!S p l ato nic

in cart! �.:sk şi llll cste, ori cum av�a sii zici\ Platon, pmdi para­ rraz{indu-1 pc l k r: u.: li t , ,.naşkn.:a ca Unu ·

naşterea ca multiplu, na:;;tcrc:l c:1 Unu?" Nu po::te fi vorln ck

IIU

este moartca

(Parm.,

.. hcr:tcliitczarca''

C:î lllllltiplu

şi

156 b).

lui Platon. Un "Platon

h�;;racliticul'' ţin�.: de 1111 gcst reducţionist. Problema, în gencr�;, 1111 este

d�..: a stabili <�SCI..:JHknţ�: (ori descL:nd�:nţe), inf luenţ e, tîliaţii ckctrinare. Poate de heraditt.:eni ca şi ch: pLilonici�..:ni, de aristotclickni de. s�: poate vorbi numai în şco:tlă. Dar şi în acest caz cu pn::cauţi..:. Cît ck p l <1 toni c i cni aveau si"i iie Spcusippos, Xt:nocratcs? Şi, mai cu �.t:<llllii, ce vrea sfi spun;!: a ti hc:r:lclitic, :1 tî p l a to n i ci : m , a ti aristotclician? Daci! cim.:v:1, din succl:siunea lui Platon, ;�r ti ah.:s si"i-1 contintl�: în proiL:ctul ontologic (l:!pt ce nu s-a înt:'lmplnt), :lr fi risc:1t s;; c:1d:i Îll banalull�pigoni�;lll. Aull.:nticit:ttca în actul prclu:irii continniirii ţine dt.: 1.:xtragcrca şi ckzvoltan.:a problemelor, a întn..:b;îrilor, într-tnJ c u v :'111t, a a po n.: ti c ii . Din acest punct de veck:n:, Aristotel cm nwi pbtonici:ill <h.:dt Sp..:usippos ori Xenocrates, aceştia cu O<lrcc;tre ortodo:-:ie în

rd i m: doctrinarii, pcntr11 c:·•. au avut percepţia exact:) (s:111 c:ît m:iÎ ·..::-:actă ) a c!t.:schid...:rilor platonic�:. Ca, de altfel, şi n�.:opl:itonicicnii de LI P l oti n la Proclo:-> �i D:11nascius. N�:ctînd "n�.:oplatoltislllului" St.:llS do:.;trinaristic, ci pun:îndu-1 în lcg�Itur:i cu aporetica, Aristutd ar puk:; o

tr..:ce

dn:pt

primul n<.c:oplatonician.

!��.:venind, însii, hcr:;clit�..:isnllll dt.: "primă navigaţie" constt Îll

.. physiologisllllll" propriu ionienilor, din stadiul iniţial, cme 1 1 i ci 11-n

dt.:schis o succesiune. D:..: f:1pt, nici nu s�..: ptlka. Şi nu

e do:1r cazul lui 1 k:raclit, ci şi al milcsicnilor, n ici ci, ind i v idual, nefădnd �co:d:i. Ceea ce se numeşte ,.�:coala din 1vl i kt" �.:sit.: de sursft istoriogralîcă. Atftta dt ��.: află într-o :1nunJe c o n w n i t m e , faptul ţine ck cct.:a Cl: îi une?te cu toţi lilosolîi timpului lor sau de mai t<îrziu, i:1r 1111 ,��...: c�:t.:a ce îi �:..:p::r:i. La "a doua navigaţie'' ( scufundare"), IH.::r:lclitismul ;;p;\n.:a cu " l(y:ul ca llllllle :-ti fiinţei, ckrn (aci), adicli 1 n cr e u <lceb:;:i, UliU, larit li1nitii, nenllscut şi ncpicritor, f:lr:'i de început şi 11irD. cit: sfirşit, la urma urme l or, cu aceleaşi ..�t:mne" (a t r i b u t e ) ca lîinta p:mnt.:nidi:m:!. Ct:ea cc

îl individualizc:v:i în�ă este redi11H.:nsionan.:a

cu punerea în s�..:lnnilic:lţi...: a ndîinţci

mcl.:Jiizic:i

a

ontologiei

şi, astfel, cu k:gilimarea naşt<.c:rii

�i pieirii. Focul her;Jclitic, ,.sting;îndu-sc" şi ,.aprinz:îndu-s<.c:", unnLind

127


adică "drumul în jos"- 68oc; avw (moartea focului, naşterea aerului, moartea :1�:rului- naşterea apei, rnoarka apei, naşt�.:rea pănHîntului) şi

"drumul În SUS"- 000<; KUT(!) (de la pătn:Înt la foc), generează lumea Şi rămâm: el însuşi. De aceea, şi este deopotrivă întreg şi divizat nedivizat, născut şi pieritor (fr. 62, 60). În acest fd trecerea dt..: b jiinfâ la existenfâ putea fi g<îndită conceptualizat:i). Presupusă, dnar cir..: Heraclit, act..:asta era ct..:rcdată critic, în dialogul Parmcnides, şi impusă logicii pun.: a rndafizicii înse�i. Ipoteza a patra, dacă Unul este ce vor li (ce rezultă pentru) Altele (celelalte)? Ti oi; TOl<; a)J.ot<; npov{JKOA av 7[(lG;(EtV, �V d tcrnv (f'arm. 157 b). Fiind şi Altele <h:cftt Unu, este limpede că ele nu sunt Unul. Deşi diferite de Unu, Celelalte participft, totuşi, la acest într-un fel anume - a/)i:t. pntxct ηCYJ. Ele sunt altdc dec<lt Unu având piirţi; altminteri ar li "în mod absolut Unu" - navn:Jjoc; av tv dlJ. Cum pftrţile sunt ale unui întreg şi întregul este Unu, Ceh:lalte nu sunt privati: de faptul de a fi ca Unu. Aşadar, "altele dedt Unu sunt în mod necesar un întn.:g, unitate desăvftrşitft, alcătuită din parţi" (157 c- 158 a). Ceea cc estt: valabil şi pentru fiecare dintre părţi, întrucât şi acestea trebuie sft participe la Unu. C u m toate acelea care participf1 la Unu (întregul şi părţile) sunt mai multe decât Unu, ele vor fi o multiplicitate nemărginită" " ni.11Qct an1>1pa. Dar fiecare parte, întrucât este parte, se delimitează faţă atât de altele, cât şi de întreg, ca şi întregul, în raport cu părţile. "Drept aceea, t\ltele dec:ît Unu, ca întreguri dar şi ca părţi, sunt ilimitate şi participante la limită"- annpu TE C(J'tt KUi ntmo:; wrtxtt ( 1 58 b - e). Urmând cam aceeaşi argumentaţie, ele tn:buic s{i fie şi asemenea şi neasemenea- upoia . Kai av6Jtota ( 158 e- 1 59 b ). Ca în cele de mai înainte, dar şi în desfăşuyrarea ipotezelor următoare, dialogul "oferă încă mai bine dedt Topicele lui Aristotel, o colecţie de scheme dialeclice create de eleatism şi care se vor transmite p:înă la sceptici" (Dies, Nole 1, în Parmenide, p. 1 07). Sextus Empiricus, de altfel, pentru a face dovada cii nu m ărul " "conceput ca existând prin adăugare sau prin scădere , cum "nu există nici una dintre acestea", trebuie g:îndit ca nefiind(" . să declarăm că nu există nici un nurnftr") pornea de la aporctica platonicii a Unului şi -

-

.

.

. .

128


J'vlultiplului. ,.Fonnul<înd conceptul lui Unu într-un chip dt mai pitagoreic, Platon spun!.!: «Unu este lucrul fărft de car�: nimic nu s;;: poate numi Unu», sau «lucrul prin participarea la care fil.!carc lucru este numit Unu şi Multiplu». Căci planta, bunăoarft, sau animalul, sau piatra sunt declarate Unu, dar nu sunt Unu din propria lor naturf1, ci sunt concepute ca Unu prin participare, acest Unu ndiind niciunul d in celelalte lucruri. Nici planta, nici animalul, nici piatra, nici altceva din lucrurile numerabile nu sunt realmente Unu. Căci dacă unitaka ar fi planta sau animalul, în general, ceea ce nu este plantă, nici animal, nu va puh.:a fi declarat Unu. Dar

se spune că planta e Unu şi animalul şi

mii de alte lucruri. Deci unitatea nu e nimic din lucrurile numerabile,

iar fiecare lucru care participă la t:a devine unu şi multiplu. În adevfir,

fiecare

Unu în sine e Unu, dar e

multiplu prin agregare.

Dar

pluralitatea, iarăşi, nu există în mulţimea bunurilor: plante, animale, pidn::. Cici, prin participare la ea, acestea sunt declarate a fi multiple, dar pluralitatea nu este în de" (Adv. math, IV, Ipoteza a

ci11cea:

34;

11-14).

"Dacă Unul este, negaţii((.! lor/altele decât

tv d ccrnv i:xn TU UIJ.a -roi} f.voc, ll othm w'wov ("dacă u Il u1 este CI:

Unu/nu se aplicMnu pot fi atribuit!.!/altora decât Unu?"

apa Kai

OUK

vor fi negativ Altele", cf. Dies, p. 1 04).

-

Dacă Unu est�:, este separat de Cdclalte şi Celelalte de d?

În

m:lsura în care aşa ar sta lucrurile, pe l:îngă acestea ar mai fi un Altul

dedt Unul şi un altul faţă cu Cdelalte, d�: îndată ce atunci c:înd rostim Unul, rostim Totul.

În consecinţă,

nu mai existe! un Altul decât acestea

cart: să cuprindft atât Unul cât şi pe Celelalte. Nl:llind în acelaşi amplasament, înseamnft că sunt separate. Pe de altă parte, acel Unu ca Unu nu are părţi. Dl.':ci Unul nu va

fi în Celelalte, nici ca întreg, nici prin presupuse părţi, fiind şi separat de Altele şi fără părţi. În acest caz, Celelalte nu vor participa la Unu, p�.:ntru cft nu participă nici la vreo parte, nici la întreg. Atunci,

Cdelalte nu vor fi, sub nici un raport, Unu şi nu vor avea în ele nimic ca Unu. De aici ar rezulta că Altele nu sunt nici pluralitate. Dactt ar fi fiecare Unu ca parte a întregului. Or, 1\ltcle-dedt-Unu (Celelalte), neparticipând la Unu, nu sunt nici Unu, nici pluralitate, nici întreg, nici părţi. Prin urmare, Celelalte nu sunt şi nici nu conţin doi, trei,

dacă sunt private de U�HJ.

Iar mai departe, Celelalh: nu vor mc1 129


:1:-:I.:IJJ,:nc:l, nici JH:a�;�..:mcJH::t cu Unu, 111CI

di.

:lll în

:.:le :tscmănarea

nc:a:c.::mănan::t. ,\ltmint�.:ri ar participa la dou<'i forntc opuse.

nu participft la Unu

cc

11

ici

<•SCIIH.:nea,

Il ici

1 111

Însă

şi

ceea

p:1rticipă nici la doi. Ceklalll:, deci, nu s un t

ncast.:nH.:nca,

nici, tot<kodatft, amn ndou{i. De-ar fi

într-un fel sau în :!ltul, ar participa la una, iar dacă şi la una şi

la

alta ar

p:1rticipa la contr:1rii, ceea ce, Unu lui s-a arătat, csk imposibil. Deci,

nu sunt nici i d c n tic;.:, nici diferite, nici în mişcare, nici în repaus, nici în curs dc apariţi..:, nici de dispariţie, nici mai mari,

nici

mai mici, nici

egale. Prin extindere, ar particip:t şi b Unu, b doi, 1:1 trei, la par şi la

impar, luc ru imposibil, fiind privat\: de Unu sul> orice raport. Fiind cum �c poate mai adevăratft

- rlÎ.ljOtanuu

concluzi:t, n.:zultil mai

departe cii "dacă Unu t:stt:, în raport cu sine si, totodată, cu Altele,

Unul csk oric t: şi nu este ni mic - 1w.na rt /an TO 1:v Ket.t ouo1: f;V 1:crrt. .. ( 159 b-160 c). Concluzia reztun[t rt:ztlltatele cdor cinci ipotae, ndicfl. Unul est;;: una cu toate, adicft toate modurile de a fi şi de a fi cunoscut: 2 şi 4, non- unu: 1 şi 5, toate şi non unu: 3" (Dics, op. cit .. p. 105). ipoteza a şasea: dacă Unul nu este, care vor fi unniirik pentm sine- d JLTJ ton n'l cv, n 1.1'� m>pflr1t\'U!) m::pi m'>TGt> ( 160 b ) . Î n ce consUl i p otez a : dacă Unul1111 este- d ��v1n'1 ��anv? Diferă �:a de: dacft non-Unul nu esli:- d llll tv llll i:anv? De fapt, cele douft ipoteze nu doar difcrfl.; ele sunt contrare, "absolut contrare" - miv "

'

'

TOU VO.\'TIOV.

,.Nu este" viz�:mi ceva diferit de Cclcl:tlk. Prin urmare, cin e spune "cbcfl Unul nu este" înţelege că ,.n11 e:-.te'', dft t"Camă de ceva diferit de Cdidaltc. t\ceast:1 înseamnă cit ,.1 111 ;:; ;..: cunoaşte mai puţin acda ch:spn.: c:1r�: se spum: ctt 1111 este decât e<''i el este dil�rit de Celelalte". Astfel înc[it, ipot<.:zci ,,dac{i Unul nu este" îi revine în mod ncctsJr o ştiinţ:i a faptului; altminteri

1 111

se va şti ce presupune "dacă

Unul nu este". Totodatft �:e mai ştie şi cii Altele

sunt

diferite de Unu; în

caz con tra r nu se va putea spune ci'i U nul dil�r{l de celelalte.

Prin

urman:, Unului îi esh: proprie şi diferenţa, dar nu în sensul dt el este

di fi: rit de Altele, ci dill:renţa lui, ca Unul (160 d - 16 1 b ). Îi mai revine şi neascmimarca în r:tport cu c d d a lt c , fiindcft acc:.;k:J, diferite de Unu, sunt, iicc:lrc, altfel. C�:ea ce însc<�mnft şi di neasem�:m::t între ele, dar şi faţă cu U nu. Şi Unului însfl îi revine ne;l�emănart:a în raport cu

130


C�:ldaltl.:. Rcvenindu-i ac�.:asta în ac�.:st mod, faţii cu sint: îi este proprie a�emiinar�.::t. ( 161 a - c). La fel cu egalitatea, miirirm:a şi mici mea: "Unul cart: nu este participă la egalitate, la mi'irime, la micime" (16 1 c- �.:). Trdmie să participe şi la fiinţft, de îndată ce Unul-care-nu-t:ste trebuie, totuşi, să fie într-un fd anume. Altminteri, "n-arn putea spune nirnic adevărat când rostim: Unul-nu-este - ouK (x.v ci).l]O� )�yoipcv r)pdc; /,tyovn:� TO 1:v �LI·l dvat. "Dacă îns:l rostim adeviirul e limpede cft vorbim ch.:sprc ceea ce este". ,.Întruc:ît afirmăm adevănrl rostirii noastre, este necesar să rostim c�.:ea cc este - (Xl,l]O� ),t·tr.tv ... (ivnt )J:yr.tv. Prin urmare, s-ar părea că, esti.! şi: "Unul-can.:-nu-cste"­ n> flv OUK ov. Dac:i, nefiind fiin d n-ar fi se leagii de a-nu-fi prin a-fi­ nefiind; ",a lt:l cum şi fiindu! poate fi a-nu-fi-ncfiindul. Pentru că, numai aşa c�:ea c�: estt: va fi în ct:l mai înalt grad, iar ceea ce nu este nu va fi, particip:înd la a fi al lui a fi fiind şi la firptul de a nu fi al lui a-fi­ nefiind .... (n) �111 ov OllK U\'Wj, pCTCXOVLC1. TC) pi:v bv ouaiu:; 1'00 dvC1t bv, )ll] 0\.l<Jl(J� OC 1'00 1:ivC1t )Hl OV . . . ), lllllllai dacă �:stc să fiinţt:ze p<.: deplin. Dar şi c�.:ea ce nu este va trebui să participe la nt.:fiinţarea lui :1-nu-fi-nefiind dacii �e vrea ca, la r:îndul său, �i ce-ntH.:ste "să-şi realizeze p�rfl:cţiunea de a nu fi''. Prin urmare, intrudt ceea ce estt: " particip;; la a-nu-fi şi ceea ce nu csk la-a-fi, �i Unul, în măsura in care nu c:-.11: participă la a fi, pentru a-nu-fi ... A\'adar, Unul, dacă nu este apare ca fiind ... , ins:t şi ca nefiind dadi el nu este" ( 161 c - 1 62 c ) . "În afara argumcrJtclor lui Zenon, o piesă dialecticii cu care ipolezdt: din Pormc11ides <III o analogi�.: frapantft, este tratatul de.\pre fhnfâ s:w despre lvaturli al lui Gorgias" (Dies. Notice, p. 19). În fragmentele câte s-au păstrat transmise de Se:-\.tus Empiricus (Adv. math VII, 65-87), dramatica dezbatere a ct:ki dintâi: "nimic nu este" pare a fi, dacă se poate sputw aşa, visul platonic al lui Gorgias ... Dacă este ceva, ar Ji: 1. ori fiinţa, 2. ori nefiinta şi 3. Ori at<ît fiinţa, cât şi nefiinţa. Cea dintili, fiinta, adică, nu are cum să fie gândită. Prt:supun;înd că faptul e posibil, atunci ar trebui s-o lu;1m ori în condiţia unicităţii, ori în aceea a multiplicităţii, fie ca având un început, fie eternă. Una (ca unu), fiinţ a ar urma să fit.: g:îndită în dteva atribut�.!: cantitate, continuitate, mărime, corporalitate, (kci şi divizibilitate, iar prin toate acestea m ul tip W . Astfd însă ar fi ,.punere laolaltă a ct:lor luate

131


unul c<îtc unul". Născut:1 de ar fi (cu început)

înseamnă că ar veni din îi precede. Deci n-:1r mai fi ca fiinţa ca început (arclu!). În fini.!, de-ar fi etemă, n-ar avea nici înct.!put, nici sfâr�it, altfel spus limite. Nelimitată însf1., ea nu se află în vreun loc; altmint e ri ar fi mărginitft de acesta. Dar dad ar fi nici unde, cum ar mai fi? (fr. D 3 D.K.). Aşadar, dacă ar fi (g:îndită ca fiind ), fiinţ[L ar face im po s i b i lă pluralitah:a. Daci'�, dimpotrivă, n-ar fi (gândilă ca fiind), am putea admite m ultiple k , altfel spus lumea cu toate cele ale ci. Legitimarea lor însă este cu preţul elimim1rii conceptului de înt c m t.:i ae . Ajungem, astfel, în str:însorea lui ori- ori. Ceea ce, la limită, datoritil dificultă­ ţilor produse, ne înd ca rn nft către şi- şi. Cum însă gfllldim u nu l - şi­ multiplul, fiinţa- şi- nefiinta, identitatea- şi- deosebirea? Ceea ce inangura încă Parmenides şi, din alt{t s i tu are , Heraclit, ca, apoi, să dezvolte Zenon, în felul lui şi Cratylos, Gorgias duct.:a critic:1 ra ţiunii în aplicaţie ontolog i că pânftla limitele dintrt: filosofic şi antifilosofie. Pentru cii, "sofistul" g:îndea intens fic ţion al i st : ce ar fi dacă, spn; a id e nt i fica, doar, c ăile de luat în seamit în ved e re a afl{irii celei mai drepte. Mai mult sau mai departe, poate, prin p ro gram nu întreprinscs�.:. Platon însă, mai cu ��eamft în pasajul 161 e- 162 c din Parmenides, caută ie ş irea din "sau- sau", cu aplica ţi e la fiinft şi nefiinţfi, cea d int ft i In s i ste m ul opoziţiilor g:înditc din l ăuntrul ontologiei. Unul-care-nu este particip:înd la Fiin(i'i înseamn:1 că este; "Unul-care-nu-este este". Altminteri, n-ar fi nimic ad e vă rat în chiar Unul-nu-este". Adevărul " ar fi doar în limitele Unul (în cart.:) este", ceea ce ne-ar fixa " d e fi ni tiv în spaţiul logic al fiinţei, cu totala a bdic a re de la j usti fica rea e xist e n ţ e i . "Este un adevâr În nega{ ie şi în a c est sens, şi o jiinţâ a lle­ Jiinţei" (Robin, Noles, în op. cii., p. 1442). "Paricidul" din Sojistul 241 d t:ra pre gft tit în d i alo gul Parmenides de Parmenides" însuşi, ca " personaj, dar şi de acela i storic, de îndatft ce negarea ne-fiinţei: nefi inta nu esle şi m1 poale decât sâ nu fie era tt:ză a onto l ogiei atftt în s i n e , c:ît şi ipoteză, prin raportare la contrara ci, ipoteză, deci, în sens zc:non ian. Articulate, ele îrnpingc:a u către întrebftri le de mai t:îrziu, în m a niera lui Gorgias sau a lu i Platon: dacii este numai fiinţa, ce.: se înt :î m pl ft cu cclclaltc.:, dacă, dimpotrivă, n-ar fi ce urm e az ft pcntru t.:a ca şi pentru ccl�.:laltt.:. altceva cnrc

132


Ipoteza

a

şaJJtea: Dadt

Unul nu este în nici un fdhw nrc nici o

detcrminaţie- tv m'>K ov �:zct nCD�

ouoa1u1 ( 164

b).

rezulta p en tru sint:? Când - "nu est" - .,nu t:ste " spunem <J t:spre ceva- ca e - f U ] cun, �ti m.e egem ca în sens absolut, prin urmare că "nu :tre ni ci liintft nici nu participă la fiinţă în vn.:un 11.:1 oarecan:". C;1nd vorbim de naşkre şi <k picin.: :tvcm în vedere fitptul cii se are parte de fiinţă şi, în ordine, sc pierde fiinţa. Deci Unul-care-nu-estL: - n) flll ov {;v oii n; nici 1111 se naşte, ni ci JIU pien:, neparticip;înd la fiinţii. Nici nu tn:cL: în altccva, nu este nici în mişcare, nici în repaus. Pc scurt, ,.nimic din cele ce sunt nu-i revine, căci dacă ar participa h ceva, ar pdrticipa şi la fiinţă". Astfel cft "Unul care nu este, sub nici 1 11 1 raport, nu :tre n ici o dcterminaţic''. "Prima şi cea de;; şaptea ipoteză ating şi una şi ccabltft, n..:antul, dcspre care nu se poate gândi şi v o rbi ceva". În prinw, neantul ouotvcw, era suprimare a Unului pentru instituirL:a "tran�c�:ttcknţei inscsizabile''; cea de-a şaptea însft, dup il D:una:-:cius, �:r:t chiar suprimare a g :în d î ri i (O ies, Nole, în Parmeuidc, p. III). Punctul de pornire era pannenidian (ontologic): dadi (nu m a i) a lî este tot una cu a g:îndi, ceea ct: nu este, pentru cii nu esk, JIU are cum sft fie g<îndit. Limbr�jul şi g;1ndirca sunt posibil;: numai întrudt ceea-ce-este dii semn(�:). Zeiţa le n ume şt e şi sutktul IL: ia cu sine pe ntru a le spune rnuritorilor. Dacă n-ar av�:a nici o determinare (atribut), fiinţa ar fi inscsizabilă, ca transcendentul de carc avca să vorbească Danwscius. Ar fi, dar, cum în sine e d�: JH.:ctmoscut, pentru noi (ce e a ct:-esk-cste indic i b il (orrlzetos, aporrlzetos). Nu însă ,,în �ensul ct.:lmai rfttl, de care vorbea Platon" (în Sojistul, 2JS, c 9), ci în Prin urmare, dac;'1 Unul

n u este, ce '

va '

acela "cel mai bun", "care produce toatc lucrurile în ae�:eaşi manicr{t'', indicibilft (Darnascius, R. 1, 7). "Sensul rftu" ţin�:a de faptul de

ca în

Sofistul: "nu

c

a

nu fi,

posibil ca aceea ce nu este, ca atare, sft fie

proclamat, rostit sau conceput, ci el cste de JH:conceput, ca şi de ncrostit, de ncproclarnat şi iraţional".

Cum ar putea fi numită rw fi inţa în sens absolut dacft semne

(at r ibute) nu are, nefiind ea ca subiect, şi dacă dcspn:: ea se vorbqte

tenm:n de fiinţi"i: ue)iin{a nu este. Ipo teza a opta : dadt Unul nu estt:,

negativ, în

ce

( 'elelalte/ce vor fi Celelalte/ce însuşiri unncazft sft

va

urma

pentru

primească- 1:vd It�

1 33


�an, ăUa pf:v nou IScl

m'na

dvm

( 1 64

b ) C e le l a l te, aşa fi i n d , s u n t ş i .

d i ferite. Ş i A l tt! l e ş i d i fe r i t t: e l e n u s u n t a s t fe l faţ;'t d�.: U n u , c a rt: n u este. Răm{m e să fi e a l t e l e , �: l e în tre e l e . Dar c a m u l ţ i m i , fi �:carc în

parte, î n tru cât el<.: nu pot fi c o n s i d e rate ca U n u . Î n a pa re n ţ l ("c e l c e prive�te d e d c p a rtt:") ori ce m u l ţ i m e ( p l u ra l i tate) a d u c e c u U n u ; d a r ace la c a re ,.pi"i tru n d c cu g<înd u l " are rep reze n tarea exactă. P r i n u r m a re A l te l e d ecât U n u a pa r ca U n u , d a r ş i ca M u l t i p l e . La fe l , asemenea ş i neas e m e n ea, i d e n t i c e ş i d i fe r i te, în a t i n gere ş i neati ngere, m i şcătoare şi nern i şcatc, î n curs de a p a r i ţ i e ş i pc ce l e de d i spa r i ţ i e ( 1 64 b -

Ipoteza

a no ua: d a că U n u l nu este, ce v o r

1 65 c).

fi n e g a t i v C e l e l a l te/ce

n egaţ i i u r m ează p e n t ru C e l e l a l te, "dacă U n u l n u este n i m i c n u este" ­

tv

d J!ll tcrnv, ou ocv t: crnv ( 1 66

c). Porn i nd m a i de d i n a i n te, dacă

Unu nu este, C e l e l a l te nu vo r fi U n u . Da r n i c i p l u rale, pen tru că şi în

ce ţine -

de acestea se va gi1 s i şi U n u . O r, U n u nu este, deci ş i p l u ra l c l e

p l u ra l i t{tţi le u r rn c a:ti't să

1111

fi e . Aşatb r, "dacli U n u l n u este, n ic i u n

l u cru d i n rând u l ce l o l a l te n u p o a h.: fi i m a g i n a t, n i c i ca U n u , n i c i c a m a i m u l te"

-

C\' ă pC1 d

os no Ua (166

a).

J!Jl ton, nxUa

oii-re ta nv o U TC

oo�nsemt t:v

ou

N e fi i nd U n u l ş i , în u rm a re, n i c i Ce l e l a l te, cad d i n

s e n s ş i asem ă n a re a ş i IH.:a�cmfma n.:a, i d e n t i tatea ş i d i feren ţa, co n ta c t u l ş i n o n c o n tact u l , n aştt:rca � i p i e i rea

( 1 66 bc).

O n to l og i a nega t i vă (sa u, mai exa ct, h e n o l o g i a n ega t i v:! ), p u rtată d e i poteze l e s i n e , ci

6 - 9,

mai

pare a s liîrş i n i h i l i st . N u m a i dt n i h i l i s m u l nu este în

m u l t "ca o con tra p robă" m e n i tă să d u că l a o n o u ft

con s truc ţ i e ( \Va h l , Platon, în

Histoire . . , .

p.

5 5 4). Ca re, în a c eeaş i

l ogică a "pro iectu l u i " ( p ro i ec ţ i e i ) o r i a "expe r i m e n t u l u i " i m a g i n ar, u rn1ează în Soflstul, î n l'hileb os, c h i a r în

Timaios.

În con d i ţ i o n a l , h e n o l og i a n eg a t i v ă în ge n e re este ca o "con tra­

probă", u rm â n d să i d e n t i fi c e consec i n ţe l e p'.: n tru U n u în s u ş i ca şi

p e n tru Ce l e l a l te, nu în p ri m u l r:î n d în s i n e, ci d o a r at:îta cât e ra necesar des l u ş i ri i meca n i s m u l u i l o g i c în vederea dcterm i n ări i henologiei poz i t i ve în reg i m m e t a fi z i c . D i a l ogu l se în c h e i e p r i n c h iar d e sc h i d e rea c a re î i e ra în p rogra m . "Dac:-t U n u l n u este, n i m i c n u este" e ra ca o rea fi r m a re a p r i m a t u l u i

onto l og i c i , propoz i ţ i a fi i nd c a u n pri n c i p i u de n ec l i n t i t . C u u rm ă toarea,

de trecere, era a s i g u ru tft d esch i derea. " F i e că U n u l este, fie că nu este,

e l în s u ş i dar şi C e l e l a l te, :-� tiit p r i n rapo rtare

1 34

la de

înse l e cât ş i în


ra portare m u t u a l ft, d i n toa k p u n c tl:k d�: ved�:r e po s i b i l e , s u n t tot u l � i r w s u n t n i m i c , a p a r c a fi i n d t o t u l ş i a p a r a fi n i m i c "

15. Prima

(1 66

c).

couslrm.:ţk: mdt!/izicii

S t ră i n ul d i n Elea, care în Sofis!UI p rda ro l u l lu i Socratc, se p u n e,

cu P a rm e n i ck s , n u m a i în aparen ţă, î n t r-o re l a ţ i e contrad ictorie. Aceasta, poate, ca u rm a n: a d u b l u l u i ro l pe c a rt: d ea l u l îl j oacă în d i alogu l o m o n i m , ca ş i ,

în partea nev{izu tă,

a

Srdistului.

" Pann c n ides" p l ato­

n i c i a n ( fictiv) este tot m a i m u l t un A n t i - Pa rm cn i d es i st o r i c .

Sa u,

d a c ă se p rdi.:ră, un Pa n n e n idcs care trece cu c r i t i c i s m u l să u d i n c o lo d e m a rt:a tă i d u r ii d i n t e o n t o l o g i e ş i nwta fi z i cii . Parmt:n id es, i s t o r i c s e

fi xase în c e rc u l o n t o l o g i e i p e n t ru a- 1 s t ru ctu ra c fl t m a i cocrt: n t . C u m însă p r i n d c s il v[u·ş i re s e a p ro p i a d e stan:a d e c r i ză, d i n

i n te r ior,

Parm c n i ch:s în cepea să se în trebe şi p r i v i tor la "Ce l e l a l t e". N u m a i

i n terior în să. I n c u r s i u n i în cerc u l rn t.:tn fi z i c i i avt:a ., Panm:n i d cs"

( ca

sfi

din

fa crt d o a r

pt:rs o n aj ) . A s t fe l î n d t S t ră i n u l St.;: a fl ă î n t re u n u l ş i

c e l ă l a l t. D e a c eea ş i p n.:v i n t: di n u e î n s t a re s ă săvârşcască u n pari c i d .

Tot u ş i , p u nea l a încercare părer i l e ,.p;i r i n k l u i nostru",

(Sojislul,

Pa n n e n icks

242 d).

Eleatu l , d i n orizo n t u l o n l o l o g i e i , n u a v e a c u m s ă

ad m i tă c ă

n e fi i nţa este, aceas ta, l l l l n u m a i l o g i c , c i ş i l i n gv i s t i c . Log i c , î n ega l ă

î n d re p tă ţ i re, c u fi i n ţa, rH.: fi i n ţa c o m p ro m i tea ideea d e tot n t:ct:sară a u n i c i t<1 ţ i i ş i i l i rn i t a ţ i e i p r i n c i p i u l u i . L i n gv i st i c , 11t: fi i n ţa n u a wa c u m să a i bă aceeşi d e m n i tate, �i p e n t r u d,

:tlirmiind

despre

ea

raportfun la li i n ţ:'t. Dec i e n u n ţ u l d e s p re ea n u ;m.: a fi s intetic.

Dar c a

fh.:rso n aj

este,

o

a n a l i t i c, c i

î n d i a l o g u l c u a c c l:i ş i n u n H :, avea sit

p res u p u n ă că ş i U n u l , c a re n u este, este. A l t l l l i n te r i , c u m a m m a i p u ll.:a s p u n e a d evănr 1 cks pre ct.:ca ce ll l l este d a că n u estt.:?

( vd. 1 62 a - c).

C u m ş i fa l s u l ? Pt:ntru că, d a c ă n e fi i n ta n - a r fi, " fa l s u l n u s-a r pu tea

ivi" (Soph. 23 7 n u va face să

a).

Pan w . : n i des însrt zicea că " n i c icâ n d vreo constr;î n gcre

fi c c e le - c e - n u - s u n t. De act.:astit c a l e de cercetare

d e p ă rtează- ţ i c u ge t u l " m ă rt u r i e"

(23 7 b)

( fr.

7 ) . "Aşadar el î n s u ş i t: s t e cel ce n e dă

.

1 35


Tot u ş i a re vreo l e g i t i m i t a t e "a- n u - fi -în-abso l u t"?

Şi

,

pentru

cii, n u c î n d o i a l ă ,

câtă u n i ver­

acest n u m e : n e- fi i n ţă" - ro Wl " " ov, dacă n u se a p l i c ă fi i n ţe i , a tu n c i n i c i as u p ra a "ceva". Doar, "cl!va sal i ta te arc,

"

este "ceva a n u m i t", n u m eştt: ct:va, pc când " n o n - c e v a , n u . "C i n e n u z i ce ceva, î n

a

b so l u t , n u z i c e n i m ic" - �nJoi.:v /.Lyctv, astfd î n c â t pa re

că n i c i n u v o r b t.!ş te ex p ri mat,

n ic i

(23 7 a - c). Ceea-ce-n u

esk,

a ş a d a r, n-ar fi (n i c i

ros t i t , n i c i gfm d i t", fi i n d ,.n o n - i n te l i g i b i l , i n e fa b i l ,

i n exp r i m ab i l , i ra t i o n a l " - U 0 1 fl\'01 JTOV T C Kni (lpf11JTOV

Kai (l/.oyov

(23 8 c)

Kai a<pOcyrov

.

I n t e l i g i b i l ă ş i expri rn ab i l ă ar fi , dec i , n u m a i fi i n ţ a, în tru cât este.

A l t fe l , d oar t.:a a r p u tea fi şi adcvăra t ft. " P r i n adevăr în ţ e l e g i ceea-ce­ este-rea l" - OVT(!); ov. Iar "prin n o n -a,kvă r -

adcvitn d u i " (24 0

llll a),.T]Otvov

. .

. c o n t ra r i u l

b).

Care este însă re g i m u l i mag i n i i a ceva? E a pare a fi l uc r u l - reper,

ceea ce;: înseam nă cft n u e ca acesta, a d e v ă r a tă ; ea csk d o a r ase m c n ea.

Dacă adevărat este n u m a i ceea-ce-este, ase m ă n il toru l p i.! n t r u că e imagi ne, e aclevftrat ca i m a g i n e . "Prin urmare, ceea ce noi n u m i m ase mănare/ i m a g i n e este î n m o d real/adevărat ceva c e n u este i r ea l / nead evărat". " S u n tem în p r i mej d i e sil se p etreacă o î m p let i re între ceea

ce este şi ceea ce n u este în t r- u n mod c:ît S o fi stu l ,

în

ge n e re

,

nega

se poate de bizar" (240

pos i b i l i t at e a

ero r i i ,

c)

.

d e s e m n i fi dnd

Eutlrydemos: ce l e ce nu există nu există . . În c o n s ec i n ţă, se ra p o rt e z l a c e l e ce n u s u n t astfe l îndt c e l e ce n u sfl în ce a pă să parit c ă e x i stă?" (Eutliydemos, 2 84 a - c ) . D a r

ne fi i n ţa.

. . .

.

poate c i n eva să ex i stc:ă

d a c ă n u c fa l s u l , ce ş i c u m ad<.:văru l ?

O p i n i a fa l să ljFEUo� c; ooţa pare să fi e p riv i toar e l a cck c o n t rar�: l u c ru ri l o r care s u n t . Dec i e s te d e sp re ce l e ce n u s u n t - nl. 11� ovra.

Tot u ş i , ea te b u i e să ia fi greş i tă.

În

seamă

de a c e st e a

şi

ca fi i n d , de în d a tă ce poate

acest caz am fi detenn i n a ţ i să alăturfun fi i n ţ a n e fi i n ţe i .

Dar n u c u mva, astfe l , s-ar aj u n ge l a u n p a r i c i d ? narp a/,o ias. C ă c i "am

fi s i l i ţ i să p u n em în chest i u n e teza pări n te l u i nos t r u Pa rrn en i d e s - mu mrrpo c; napţu:vioou p re su pu n â n d că n e- fi i n ţa, î n t r u n fe l , t:ste şi că fi i n ţa s u b un an u m i t ra p o rt, nu este" - ro TE ţu] 6v <Îl<; t on Ka ra n Kai TO ov au m:l/ctVW <; OUK Cun mJ (24 0 d - 24 1 e). Tre b u i a, aşadar, atacată "teza p ă r i n t e asc ă" - rcî) narpn:& /,.oyw, a l t fe l spus, e l e rn e n tarfl, ţ i n <î n d de p ri m u l cerc , al o n to l o g i c i (242 a). -

,

1 36


) a r, cu p rec a u ţ i e , pen tru că, totuşi, s ăv â rş i t "p ar i c i d u l " ar fi fost, aşa P!Jaidou, nu n u m a i o greşeală în s i ne ci şi f:tţă t k su flet. O n t o l o g i c , " F i i n ţ a este " , o s p u n ea încă Parm c n ides, era p r i m a p ro p oz i t i e . Deo p o trivă n e fi i n ta , aceasta n u - ş i câ ştiga l eg i t i m i ­ I : J IL:a, i a r fi i n ţ a ş i - o p i e rd e a . Tot as em en ea, în ord i nea adevă ru l u i . " < ) n to l ogi c, " fi i n ţ a î n ega l ă d e m n i t a t e însem na tot ascnwnca c ă u n a îş i p i crdt!a a d ev ă r u l , fără ca, p r i n aceasta ceal a l t ă sft- 1 c ftş t i g e pe al sh u . Pen tru c ă i n s t i t u i t ă ontologic, n e fi i n ta a r fi c o m p rom i s o n t o l o g i a 1

1. i d n d , d u pă S o c ra te , în

de

alt

d i s c u rs, de a l tă l o g i c ă . Dar c u m era pos i b i l ă p u n erea " n e fi i n ţe i "

î n s ă ş i , dar fără ea C e l e l a l te n u pu teau fi

în

ex p l i c ate , era n evo i e

' c n m i ficaţic rea l ă d ad, t ot u ş i , n u m a i fi i nţ a e r a? To11 eidou philo us, p r i eten i/s u s ţ i n ători a i eide, d i sti n g ş i s�:pară

" fi i nţa "

ş i "devcn i rea", în t i m p ce glreglreuei.s, fi i i păm â n t u l u i , a d m i t a c e l e a ce s u n t n u sunt a l tct:va decât a- fi-pu t i n ! ft-a-ceva" (24 8a, " 247 e). Î n exc l uzi u n c, c e l e d o u ă p oz i t i i , nu i - a r ră m ;î n e fi l oso fu l u i ! k :cât s ă n u ad m i tă n ic i p e aceea ca re, c e n t ratil în U n u sau în p l u ra l i tatea de eide, pn:supune i rn o b i l i t a t e a a tot ce este, n ic i pe cea l a l tă, d u pă care totul se m i ş c ă (24 9 c - d ) . O p u se, m i ş c a r e a ş i s ta r e a n u p a r a se ş i exc l ud e . E l e sunt, : 1 1 n :îndouă ca a t a re , dt ş i z i c care în parte. F i i n d a m b e l e, n u îns e am nă c ii d eopotrivă s u n t în m i ş c ar e , precu m n ic i în repau s . D ar d a că s u n t o p u se ş i , totu şi, n u se res p i ng, faptu l v i n e d e la a cel..! a că au ceva c o m u n , a n u m e , fi i n ţa rea . Dacit şi e l e s u n t, î n t ru d t s u n t , pre s u p u n fi i n j ft ca p e u n a l tre i l e a t e rm e n . " Parti c i pând'' l a fi i n ţă, a c ea s t a e d i n c o l o de e l e ş i co m u n i tate a l o r . Astfe l că, fi i n ţa n u u rm ează a fi n ici în m i ş c a re , n i c i în repa u s (250 a - d). Pro b l ema care se pune d e acuma este: fi i n ţa, m i ş c a re a ş i st a rea pa rt i c i p ă toate, u n e l e la a l t e l e, n u , sau u n e l e d a, a l te l e n u, ori n i c i u n a? Dacft m i şcarca şi starea n - a r p ar t i c i p a l a fi i n ţă , n-ar fi . Dar d a c fl toate ar fi în m ă s u ră să com u n ice? În acest caz m i şcare a ar sta şi s t a n.: a s-ar m i şca - Jo...'l.Vl]Otv Te i:o-raooat r;:ai oniotv nvctoOat (252 el). Mai ritmâne cea d e a tre i a i po t e z ă, deci că u n e l e co m u n i că, pe când a l t e l e nu. Cam c a în cazu l l i t e r e l o r : voca l e l e se ră s p â n d e sc p e s t e tot, pe c â n d c o n soan e l e o fac î n re g i m r e s t r i c tiv . Şt i i n ţ ă a a c e s to r i n terpart i c i păr i , ),!,ra m a t i ca , d i a l ec t i ca ar fi aceea men i tă s ă dea seama de p o s i b i l e l e c ;-t

137


com u n icaţ i i - co m u n i u n i (252 d 2 5 3 e). P rogr;t m <t t i c , "şt i i n ţa d ia lt:cti c i i " avt:a să stau i l t:asdi princ i p i i !.: ccrcctii r i i i n krp,t rt i c i piiri lor, porn i n d de l a ceea ce s-a stab i l it d�:j a , �l l l U i lH.: că "pri n t re gt.:nuri, u n e l e s u n t su�ct:pt i b i l c l a o com u n i u n e rn u tua l ă, p e când a l td c n u ; lii H.: I c c u m a i p u ţ i ne, a ltele cu m a i m u lte; a l tdc, î n fi n e, i r:tdiazft peste tot . . . " Cerceta rea n u u nn a să cuprindă toate eide llll ;rr.pi mivn!lv TWV d8mv, operaţ i u n e i m po s i b i lă, poate că ş i de prisos, c i doar pe cde m a i mari - T&v p::-rhr(!)\' (2 54 b - d). În tre aceska, " fi i n ţa îns;l ş i , repa u s u l (starea) ş i m i şcarea - n) ov w. ho Kai cmxcn� Kai KiVl]ut� sunt c e l e mai rnari/în �cm nate - fJE'(tam. F i i n ţa, atri bu ibnd u-sc/i rn h i nându-se/ameste­ d nd u-sc cu fi ecare, starea şi m işcarea, repugnan te, oricu m, aceasta îns:.:a m n ă că gen urile, cele tre i , s u n t l uate i n d iv i d u a l , ele însdt:, act: h:aş i , dar ş i d i ferite. "Fiecare d i ntre e l e este a l tu l decât celelalte două Ş i ace leaşi fa ţă C U s i ne" - ETl:pov CO"TtV, Ut)'t() O ' CUUTW TUlHOV (254 d). l d enticu llacel aş(ul) - To Tm'nov şi d i feritu l/altu l/alteri tatea ­ ro 0:1n:pov, în u rm a re, vor fi , în ord i ne, a l patru l ea şi al c i n c i lea gen, şi ele con trart:, a s c m c i w a n:pausu l u i ş i m i şcări i . Com u n idnd cu accstt:a d i n urm {t, idt.:nticu l şi d i ferit u l în�ea m nă cit rev i n fi ecă ru i a . N u :tccJaşi l ucru S C poate spune despre rcra u s ş i m i şcare, faţfl C U identicu l ş i d i lcritu l . N e fi i nd stare pe loc, m i şcarea 1:stc diferi/ii de aceasta. Totodatft, nefi i n d , i d c n t i c u l este d i feriti , ş i fn ţă de e l . Totuşi, întrudt este, este în id e:: n t i tate cu s i ne. Prin u rmare este şi n u estc ceva identic. Dar, aşa cum era d i feritrt d e i d e n tic ş i d e �tare, este d i ferită ş i de d i ferit. Şi încft, mai estL: d i lcriUi şi d l: fi i nţă. În a cest c a z m i şcarea este n e- fi i n ţă, dar şi fi i n ţă, întru c {it part i c i pă la ac..:a sta. Ext i n z;î nd a rgumentaţ i a, n e fi i nţa rev i n t: ş i ce lor l a l te gen u r i , d e în dată ce "natura " a l teritf"l ţi i făcând d i n fiecare altul dcdt fi i n ţa, l e aduce neti i n ţa . Totu ş i , part i c i pând la fi i n ţft, e l e ş i s u n t . Aşadar, ,.privitor l a fiecare eidos e x i s ti! m u l tă fi in ţă, dar ş i n e s fâ rş i t de m u l tii n e fi i n ţă" m:: p i l:Jmarov ăpa nl">v ct8cov Jco/,0 p cv i:an TC) ()v, (im:tpov H rrhJOct TO JLTl (iv. D i lcri tfi de ce lelal te ş i fi i n ţa, rczu lt:1 că "ori ck dtc ori altele s u n t, d e ;1t:'1 tea ori fi i nţa n u este" (2 565 a - 2 5 7 b). Î m b i nâ n d u-se ge n u ri le, c i ne ar mai proksta, cu temei? Ca nc fi i n ţa - să-n u-fie ar tn: b u i o a l tă d::monstra ţ i e încă m a i conv i n gătoare (25 7 :1 ). S<: în ţckgc c!i n ic i decu m p r i n î n to a rct.:rca l a presupozi ţ i i le -

-

-


o n to l og i c � . D i n s p re acestea este l i m pcck că " n i c idnd vreo con strân­ gere nu

va

putea face ca rw-n cfi i n ţa sft fie"

-

dvm

J.!ll [6vra

(Parm c n i d cs, fr. 7 ) . "N o i însii n u n u m a i cft n-arn fo st m u l ţ u m i ţ i să

arătăm că ne-fi i n ţ d c s u n t, dar, privitor l a eidos, ce rev i n e n e- fi i n ţe i am făcut J u m i n ft . Odată d e m o n s tnî n d că e x i stă o natură a a l t u l u ild i fcr i t u l u i ş i c ă ea este d i s tri b u i tă asupra t u t u ro r fi i n te l or în re lati i le l o r m utuale, a m înd răzn i t să spunem d e s p re fiecare ex i stent că partea opusă a sa " este ca atare ceea-ce- n u este (25 3 de). Poate că, într-adevăr, ideea de re l a ţ i e este centra l ă în

vreme

ce

a tât

com u n i c a ţ i a/com u n i u nea

" mari/în st:mnate gcn u ri

gen uri l o r",

(JlCftOra ni>v ycv&v),

a

Sofistul de celor

mai

c â t � i "neti i nţa" ca pătă

sens în funcţ i e de ea.

Com u n i u nea" ca şi "nefi i n ţa" făceau pos i b i lă " l eg i t i m area metafizică a vorb i r i i şi adevă ru l u i! fa l s u l u i . "Vorb i n.:a n e-a

fost dată p r i n m u t u a l ă com b i nare a eide " (259 e). A l tm i n teri, cel m u l t tautolog i a

n e- a r

ti pcnn i si"'t:

Socrate este Socrate", "Cal l ia s este " Cal l i a s", d acft şi atâta. Adevă r u l şi fa l s u l apo i : "dacii şi când a fi rm ă m c eea c e este ( l egat) ş i n egăm ceea ce n u este o r i , d i m potri vă", l a l i m i tă,

dec i , în cond i ti i "-: î n care gen u r i l e com u n i că, vorb i m despre ce l e ce s u n t că s u n t ş i c u m ori p u n �.:rn în re l a ţ k ce n u e s t e ş i d �.: s fa ct:m ce esh.: făcut.

despre ceea ce este, c u m este" " �i fa lsă c;î n d exp r i m ă "al tceva dcc:ît ce l e ce s u n t" (263 b ) .

Vorb i rea adcvă ratft este atu n c i c:î n d s p u i

Dar com u n i u n ea/co m u n i carea însea m n ft ş i a l tceva, cu bilt: l i e m a i l u ngă, c h i ar, p �;; n tru

a t i nge, poate, prob l e m a c e a mai greu de

d eterm i n a t, fi i n d cea d i n t i i , în o rd i nea i m porta n ţe i , ca � i a po l i m orfi c i , a n u m e <� ceea a înteme i e r i i . L u c ru r i l e l u m i i s e n s i b i l e era u ceea c e era u , ş i c u m , p r i n part i ­ " c i p are", aceasta însem n tmd că e l e îşi d o b â n d eau ex i s t t: n ţ a fo rm a l ă, ca şi

mat1: ri a l ă,

d �.:opotri vii,

temc i u l u i

însuşi .

I n te l i g i b i l ă

i n t e l i g i b i l ii ) c e a d i nt î i , idea (eidos) fi i n d u ş o r d e î n ţe l e s

(sau

mai

ca principium

.\pecificalion is, e:sk greu de aflat un răs p u n s la în tr�ba rea privi toare l a mate r i a l i tatea (corpora l i tatea) l u crur i l o r, ca ş i l a i n d iv i d u a l i tatea l o r .

Aceasta î n cazu l în care n e-o p u n e m , rw soco t i n d î n mare măs u ră program u l ontologiei în g�.:ncre, în spec i a l a l ce l e i p laton ice. De u n d e ş i c u m l uc ru r i l e ca l u c ru r i : corpora l e ş i com p u s e , î n l i m i te l e onto l og i e i n u ave m c o m p u se, î n l i m i te l e o n to l og i e i n u a v e m a n e î n treba. Cît l u a part i c i p a rea îmkoseb i ca <1 s e m fm a re, P l aton, în ega l ă rnăsu rft atrăgea 1 39


l uarea a m i nte a s u p ra i d e n t i tă ţ i i , ca

cxislenfâ.

şi

deoseb i ri i

d i n tre

flinfâ Ş I

ceea ce ţ i nea d e sarc i n i l e o n t o l og i e i . L u c ru r i l e e rau

în fi i n ţa p r i n fa pt u l de a fi (d�.: a fi i n ţa, în- fi i n ţ a k fi i nd ) ş i , tol d i n <� t.: e l a ş i motiv, în deose b i re. Deoca mdatii însă aceasta d i n unnă era abstractă, sern n i fi c :î n d doar că l u cr u r i l e nu s u n t tot u n a cu fi i n ţa p e n t r u cii , secu nck, î n - temei atc, Il l i - Ş i sunt s u fi c i ente l or î n s e l e . in tennen de fi i n ţă, existenţa, t o t u ş i , nu este s i m plă co p i e sau u m bră. Ea, d e c i, a re o a rh i kcto n i c{t d is t i nctii ca rt: îş i con feră o, fi e şi i d e n t i tate

(asem enea)

rdalivă, a u tono m i e .

cu

Î n c o n sec i n ţă, de u n d e aceasta?

1'-kcorpora l ă fi i n ţa, de u n d e

corporal i tatea existe n ţ e i ? S i m p lă fi com p u s ă al c e l t: i l a l t e ? Căc i , fi l: ş i p r i n aceste două detenn i n aţ i i , ex i stenţa se i n d ivid u a l i za, fi i n d ce n u este şi c u m n u este fi i n ţa. La cea d i ntâi întrebare avea să răs p u n drt d i alo g u l Timaios, l a cea d e a d o u a Sofislul. S e în ţ e l ege d "răs p u n suri le" ll ll

una,

de u n de faptu l d e a

,

s u n t d..: t i p rezo l ut i v ci n u m a i i pote t i c , d u p{t spec i fi c u l fi l oso fi e i . P r i v i tor la d ia l ogu l

Sofislul,

p r i m a p ro b l e m ii com:x{t c e l e i a

compu neri i - s tr u c t u r i i ex i s te n ţ e i este : dacă gen u r i k supn.:mc (fi i n ţa, n:pausu l ş i m i şcarea, i d e n t i cu l ş i d i fe r i t u l ) s u n t c i n c i n u nH : r i c, o r i doar ca specificaţie. Pentru aceasta d i n unn{t vari ant{t, dou{t ar p u tea fi argumentele t ar i P r i m u l ar fi c{t n u ma i fi i n ţa st{t ca s u b i e c t , în t i m p ce m i şc a rea şi r e pau s u l , i d �.: n t i tatea ş i deo s e b i rea sunt î n t r- u n s u b i L: c t sau în fu n c ţ i e d i.! un s u b i ect. În al d o i lea râ n d , ş i d i n această caun"i, d a r ş i în t r u etî t n u m a i fi i nţa s e rn i ş c{t î n toate, d e m n i t a k a s a o n to l og i c ă o în trec�: p..: aceea a gen u r i l o r u rmătoare . În consec i n ţă, c h i a r a d m i ţând C:t este vorba de c i n c i ge n u r i , n u m eric, fi i n ţa pare a fi cam asemenea U n u l u i - rn onadă pyth agoric, în a fara seriei ş i , totu ş i , desch iz;1nd-o. G e n - s u b iect, fi i n ţa l e " s u s ţ i n e " pe ce l e l a l te, aceska ca a t r i b u te, şi, în ace l a ş i t i m p , este ca s i st,�m a l l or, ca d eterm i n aţ i i . Fiiră ca analogia să fi e s u p ra l i c i tată, fi i n ţa d i n Sojislzll tri m i t e l a substanţa ari stote l ică d i n Categorii. Aceasta, d o a r s u b i ect ş i n i c i c u m î n t r- tm s u b it.:ct, e st e în toate c:1 tegori i le ( l oc, t i m p , c a n t i tate, c a l i tate, re l a ţ i e, a c ţ i u n e, pas i u n e, p oz i ţ i � şi pos�.:s i e), ctît e l t: n u au a fi în s i n e . Aşa fi i n d , ele s u n t, fi ecare în pa rtt:, su b i ectu l , s u b i ectu 1 fiecare şi toate la u n loc, d ar u n a, cu e l i m i n a rea c e l o r l a l t t: . În întregu l său can t i tate, în î n t reg e s t e ş i cal itate sau t i m p, sau re l a ţ i e . De aceea, este prin toate şi toate sunt una. S u bsta n ţa a r i s totel i ert, u n a, este tota l i tatea de term i n a ţ i i l o r, s i m p l ă ş i .

1 40


totodată c o m p u s ă . Dar n u în m od u l fizic d e a fi al com p u s u l u i co m p u n er i i , " catego ri i l e " n e fi i n d ca părţ i k, e l e n c pa rt i c i p â n d î m p ă rţ i n d u-sc. C o n s t r u c ţ i a a ri st o t e l i c ă a substa n ţe i ţ i nr.:a dt.: logica m et a fi z i c i i , ousia fi i nd t o t u n a cu existenfa, d i n l i m b aj u l tk mai târz i u . Prin u rmare, a ri stote l ic, c a v �: n ea d i n fi i t qa c a fi i n ţă care î ş i păstra co n d i ţ i a (intransformabi lil, n c.:d i v i z i b i lii , u n a, n d i m i tată), dar c u toate a cestea era în toate. Trect:n.:a de la a - lî-g<înd i t-în-s i n e la a- fi-g<î n d it-ca-a ltu l în : t r i s t ot e l i sm s e t'il cca pri n p u n c.: rca fi i n ţe i să m e d i e ze cu ea i'nsăş i . Î n c e p u t (arche), cra ş i c a u ză. Faptu l acesta înst:am n ă că m e reu î n i d e n t i tate cu s i ne, c a orc/u! (pri11cipium) e a întcmda deopotri vă ş i î n în tregu l s ă u (deci n u p ri n d iv i za re - împărţ i re) form a l ş i n w t::r i a l . S c ă p <înd d i n strâ n soarea i d e n t i t :1 r i s m u l u i o n to l og i c, ra ţ i u n ea p u ră trecea în logică b i n ară, d i n câm p u l căreia p u t e a fi kg i t i m a l t ă d i ada ş i as t fe l i n d i v i d u a l e l e rea l i tă ţ i co m p u se, fărft ca, î n acest fe l , fi i nţei s ă i se ia cond i ţ i a s i m p l ităţ i i - o moge n i tă ţ i i ( " peste tot l a fc l", cum zicea

-

Pa n n c n i d es).

Poate că scL:nari u l treceri i aristote l ice de l a ti i n ţă (onto l og i c) la (metafi z ică) e ra sugerat d e a c e l a p l ato n i c, d i n S(�jistu/, d i n Philebos, d i n Timaios. M o d a l i t ii ţ i k d e co n s t ru c ţ i e s u n t d i fe r i t e, pentru că d o m i n a n t c l e î n s e ş i st: deosebesc. D i ncolo de toate acestea însft m a i tare este converge n ta. D i n acest punct d e v e d e re, m o d e l u l din Sofistul se şi poate c i t i a l t fd dcdt în l e c t u ră p l a to n i zant�i. S a u , m a i pL: potri vă, nu doctr i n aristic p l aton i zan tă, ceea ce ar înse m n a că în c h i să, când l e c tu ra , pe11 tru auten t i c i tate, t re b u i e să fi e desch i să. F i i n ţa p l aton i că, aşadar, p o a t e fi l uată c a u n a, în t e r m e n a bso l u t, p r i n u rmare cu toate "sem n e l e" p a r rn c n i d i e n e (onto l o g i ce). La :ti d o i lea n ivel de descrit:rt: şi i n t e rp re t a re (al d o i l ca, cât metafizica ţ i n e de o a doua m i şcare) e a poate fi l u ată ca s u b i ec t a l rt:pa u s u l u i � i m i şcări i , i d e n t i tftţ i i ş i d i fc n.: n ţ e i ca pred icate. C a fi i n ţa, ş i aceska a u co nd i ţ i a u n i c i tăţ i i c a ş i pc act.:ea a i l i m itaţ i e i ; tot asem e n ea, s u n t f?i ri\ d e început ş i fără d e s f<î rş i t n e n ăscutc ş i n e p i e r i toare. D e c i , fi i n ţ e i îi e x i ste n ţa

,

su n t coexte n s i ve şi coekrne.

Jucru ri k :, dacii c h i a r p o t să stea astfe l , fi i n ţa co n t i n uă să ră m â n ă u na, peste tot aceen ş i , necompusă, ş i , totuş i , să fie m o d e l pen tru ce l e d i n or d i n u l existenţe i : ş i e l e ca unu, dar com pus�.:. Pen tru Aşa st;înd

141


că, fi i n d , s u n t ş i în identitatc ş i în <ko�cbirc ş i în m i şca re ş i în re paus. Ca fi i n ţa însftş i , oricc existent d i n scria cxistcntclor este sub iect, pc când faptu l d e a fi în m i şcare ş i în repaus, în identitate ş i în d i fen:n ţft ţ i ne d e cond i ţ i a pred icatu l u i . Ex istenţe le apar astfe l ca entităţi compuse, n u însă în accep ţ i e fizică (d i n părţi), c i metafizică. Prin u nnare, com p u n en.:a însi.l ş i ca pătă legiti m i tate on to- m c tafizică.

1 6 . O construcţie ttltem atil'ft

" După Parmenides, Soflstul ş i Philebos pot fi con s i derate o dezvo l tare a ce l e i d e a patra ipoteze : cău tarea unor ddcrrn i n aţi i exacte tv au-roi<; mi<; doc<:n în ldeai însele, ca u rmare a part i c i pări i lor m u t u a l e". D i nspre cea de a patra i poteză (dacă Unu este ce se întâ m p l ă cu c e l e l a l te) "se văd i v i n d u-st: la orizo n t «m ixte le» d i n Philebos " (Bcau fret, Lecţii . . . ! , p . 6 5 , 64). Este, într- u n fe l , de m i rare că "M u l t i p l u l cslc Unu şi U n u l multi p l u " - l:v . . . Ta rro/)Jt. dvm, TO 13v 1ro/J..h (Phi!ebos, 1 4 c). N u este greu dc în ţeks ca u n u ceea ce se naştc şi p iere . ,.Dar dnd c i neva ar încerca să pună u n i tatea - om sau u n i tatea - bou sau fru mosu l - unu sau b i nele - unu ori altele asemenea" ar :� unge la "d ispută" - Ti <; Eva . . . ă vOpffinov . . . mi fJ ouv ifva KUl n) r:a)J>v i;v KUlTO ayaOov i:v ( 1 5 a). S u n t as�.:rnenea entităţi " cu adevăra t r�.:ale" - a t.110w <; oi.icra�. este fiecare în parte una ş i accca:;; i , neni"tscută şi n e p ieritoare, nH.:reu în identitate cu s i ne? i n cck m u l t i p l e se d ivid şi se m u l t i p l ică e l e însek? Ori îşi păstreaz:i i d e n t i tatea? Ce a r însem na, în acest caz, ca act:ea ş i enti tate sft fi e, totodată, în u n u ş i în m u l t i p l u ? "Î n trebări care s u n t cauză a tuturor d i fi c u l tăţi lor/problem e l o r, d a dl n-au fost pe măs u ră rezo l vate; dacă d i m potrivă s-a conven i t, se va p u tea i e ş i lesne d i n e l e" ( 1 5 b - c). Celor wc h i încă, fi i nd e i ,.m a i vred n i c i ş i tră i nd mai a p roape d e zei", le-a fost dat să ne tra n s m i tă "m t:saj u l " că ace lea despre care zicem că s u n t d i n veş n i cie constau în u n u ş i m u l t i p l e ş i cft k-ar li " congenere ş i l i m i tă ş i i l i rn itatu l " (p. 1 6 cd). S a u , ma i c u rând, apeiron ca nedetermiuat(ul), st:înd cam în aceeaş i scmn i fic:t t i c ca dJ'as aoristos a pythagoric ien i lor. "N tmH.: Ie de L i rn itft co n v i n e de bună

1 42


fo r m a l e (ca re la P l a to n este t o t în a c e l aş i t i m p cll u za N e l i m i l a t u 1/l ndderm i n a t u l core s p u n d <.: însă p ri nci p i u l u i r n a t c r i a l care e i n fo r m ( S. Petrc m e n t, Eseu asupra dualismului la !'Ialon . , p . 82). O d a t ă s t a b i l i t c p r i m e l e ge n u r i , ră m â n <.: d e v ă z u t d a c ii este o .., j n g u ră idea p e n t r u toate cc k ce exi stă, ca, a p o i , să cercet ăm dacă n u c u mva î n u rma cc l <.: i a n u s u n t doutt s a u tre i , sa u m a i m u l t e . Ş i a ş a c u :, c a n lft ca uze i

jj n a lă)".

,.

"

. .

j i ec a r e u n u , p:înft

ce

"un i tatea

i n iţia lă a r

fi văzută n u doar

c a u n u , ca

rn u l t i c i p l i tate şi ca i n fi n i tate , ci m u l t i c i p l i tatca s ă poată fi a p l i c a t ă

n a turi i i l i m i tatu l u i , m a i îna i n t e d e a fi d�;:tcrm i n a t n u m ii ru l n ccste i r n u l t i t u d i n i , a d icii :r l a c e l u i ceva s i t u a t în tre i n fi n i t şi Unu"

lk

re g u l ft "în ţe l ep ţ i i ,

(1 G

d - e) .

l u m i i n o a s t re", m a i repede s a u mai în cd, ţ i n s ă

: u u ng5 l a u n u ş i l a i l i m i t a t ş i c h iar aj u n g dar " k scapă i n krmcd i : 1 re l c'' ,

-

Tcl 11tcra. "Pri n aceasta S<.! şi d i s t i n ge î n t re p ro c e d e u l d i a l ect i c -

8ta),cTUil<; ş i c e l c r i st i c ll p tcrnK(Îl <; . Un exem p l u p e n t r u m a i b u n a î 1 1 ţ e legc n: : s u n e t u l v o c a l c s t e u m 1 ş i n c l i m i t a t, d eopotri vă, l a toţi -

la fiecare în p a r h.: . Nu ştim mai (sau prea) m u l t d e s p re ..: rn i s i u n ca voca l ă n i c i d n d îi c u n o a şt e m " i l i m i ta ţ i a " , n i c i că esli.: c a 1 1 n u , c i n u m a i cu l uarea î n sea m ă a I I U il l ă ru l u i d e s u n ete � i i d e n t i tăţi i

oamen i i şi

l or. " l ată ce ne face să ti m c u n o s c?\ t o ri

în

c e l <.: a l e gram at i c i i " . A c e l a

c a r<.: v a fi rdkct:tt a s u p r:1 voc i i , "ze u o r i d i v i n", d u pă ce a d i st i n s î n t re

voc a l e ş i c o n s o a n e , i a r în s p a ţ i u l acestora între "n fo n e", "se m i -vocale"

� i " m u t e", l e-a r li n u m i t l i te rc/e l e m e n te - crTo tzdov. C u m în s i n e , îr1 : t bscnţa c c l o rl a l tl: n i c i u n a/ u n u l n - a r fi d e î n ţ e l e s sta b i l i n d regu l i l e de : 1 so c i ere "va fi p ro c l a m a t că toate a c e s t e a con s t i t u i a u o b i e c t u l u n e i singure este p e care a nu m i t o gr a m a t i ca ( 1 7 a - c ; 1 X cd). Reven i n d : "zc.: u l n e v a fi fă c u t să v e d e m c ă , pe n t ru toate c e l e exi stente, e s t e a t :î t n e l i m i tatu l - apâro11, ciit � i l i m i t a pcras. Dar ş i "amestecu l " l o r , c : 1 a t re i a spec i i; (eidrH). F i i n d î n să vorba de o a trei:! -

"

"

-

re z u l ta t ft d i n a m eskcarea prinwlor d o u f; - TO oe Tphov �;� tl ! ltfl O LV, a r fi n evo i e de o a p a t r: 1 c:mză , : t d i c ă La l i m i t ă , n u m :t i t re b u i a peste t o a t e încfL u n a m e n i t tt sii aj ut�: la săvârş i rea d i s c ri m i n ă ri i? N u e r a î n s ă nevo i e d e câ t de m a i m u l te, de prt:a m u l t e (23 b - e). La u rm a u r m d o r, n i c ic<înd e n u m e ra rea nu va fi com p l etă, n i c i c h i a r în această o rd i n e a g e n ur i l or e l e p u t :î n d fi fârft de n u rn ii r. P ro b l e m a cstc ca e l e să fi e .

,

1 43


îndeaj uns de d o ved it o a re , să

s p r rJ m e

ad i c ă

i poteza

î ntr-u n

fd

con v i n gător. U n a l c i n c i l ea care să poati"i separa - 8 uiKptcriv nvos 8uvap.tvon (23 d 1 O) ar fi u t i l , dar dacă s u n t s u fi c i e n te pe n t r u : L i m i tatul (ncpas), I l i m itatu l (<im:tpov), Amestec u l (�tdsv;) ş i Cauza (ahia), en u m <:rarea poate (şi t re b u i <: ) să se o p rească la acestea patru . D e a l t m i n teri, gen u l d i scri m i n ator nici n u pare să a i bă d e m n i t ate e gală c u ac.:ea a c e l o r d i n t:î i . Şi î n că ceva: n-ar acţiona în contra ace lora? D o a r, d e ş i " tot ceea ce a ll.lst l egat poatl: li dezlegat", "a voi să separi ceea ce a fost bine î m b i n a t ş i fu n c ţ i o n e ază bine, ar fi să fac i rău " . Dem i u rgu l ştia că puta i l e s e p a ra t o a re " l ov i n d un campus, îl separă în l ă u n tru l său " . Făc<înd "corpu l u n i v e rs u l u i", i-a dat atâta u n i tak ,.pr i n p ro p o r ţ i e geometrică", î n c:î t acela era dezb i nat î n s i n e d e a l tceva, d e altci neva decât d e s i n e (Timaios, 4 1 b ; 3 2 c). P e dt:as u pra , un gen d i scr i m i n ato r d i stinct, cam asement:a " Disco rd iei" (neikw) cmpcdo­ c leene, d u b la fi re ş i partia l Ca uza Amestec u l u i . Aceasta î n trucât ceea ce u nt:şte (amestecă) şi separii . Mai i m p o rt a n tă este î n să a ltii prob lemă. A n u me, i n d i fe re n t d acă Pliilebos, c ro n o l o g i c , este a n k r i o r sau u l terior d ia logu l u i Sojistul, d �.: c e două s isteme, c u patru gen uri, într- u n u l , c u c i n c i , î n ce lălalt, şi d i sti n ct e ? Avem ck a face cu două v a r i a ţ i u n i pe ac eea ş i tcmii? D a şi n u . D:1, în măsura în care şi de o parti: şi de a l ta, fo rm al, d o m i n a n t ă este ideea sistcrnaticităţii ti inţei (Un u l u i)� n u , î n t r u cft t progra m e l e s u n t ind i v idual izate î n fu n c ţ i e de fi n a l i t atea i n stru m e ntăr i i s i stem u l u i . "Î n timp ce genuri le în Sojistu! s u n t esenţe l e de î n t em eie re ale c o n st r u i r i i rea l u l u i , sau « I dei le>> pri mt:, cele d i n Pliilebos Îm i par a fi modalitliţile ultime şi i red u ct i b i l e a l e acestei «puteri de a ac t i o na ş i de a p ri m i >> care, în Sofistu/ 24 7 d - e, a s e rv i t la defi n i rea adevăratei e x i ste n ţ e . Se vede cft, pri n tre aceste « fu n c ţ i i » a l e fi i nţei, două sunt active ( l i m ita şi c a uza) ş i două pasive (i l i m itat u l ş i amestecu l); a l c i nci lea gen, n e fi i n d prea e x p l i c i t, n-a fo s t c a l i fi c a t sub u n ra port anume" ( Rabin, No tes, în : P l a t o n , Oeuvres . . . I I , p . 1 486). Ce l e douil s i ste m e, d i n Sofistul ş i d i n Philebo.s, toc mai p ri n jocul de a fi şi de a n u fi variaţ i u n i pe ac e e a ş i temă, sunt corn plentare ş i , mai departe, desch ise că t re Timaios. Acela din Sojis t ul este cen trat în co nc e ptu l Fiin{ei; celălal t în devenire. "În tot ceea ce n o i zicem că există" su nt doi tenncn i : " u n u l în s i ne şi prin s i n e iar altul care ti nde

1 44


m ere u către al tceva" - -ro ptv au -ro KaO ' a{no , ŢQ o ' act C <p ttp cvov ă),ou ( 5 3 d). Cel d i n tâ i sem n i fică tot ce poate fi m a i tare, "ceea ce " este, p r i n natură, m a i n o b i l", pe când cel<l l a l t, "ceea ce este i n ferior . " Prima " rea l i tate " este întotdeauna "în ved erea a ceva - -ro JlCV tvcKa; a doua, în sch i m b, presupune rea l i tăţ i l e care, "generate În vederea a ceva" - ŢQ nvo c; CVCKU ytyv 6 p cv ov act yiyvcmt (53 c). A l tfe l spus, cei " d o i tenmm i sunt: u n u l - " fi i n ţa tuturor l ucru r i l o r - n1 v 8t ou criav; " ce l ă l a l t, " gen erarea tuturor ytvccrtv n:av-rwv. Pe scurt, oucriav Kai yi:vccrtv, fi i n ţa!fi i n ţarea şi generarea. Pres upunând u-se, care d i n tre cei doi tenncn i este în vederea c e l u i l a l t? Generarea este pentru fi i n ţare sau fi i n tarea În vederea generăr i i ? Aşa c u m construcţia navelor este pentru navigaţie, "u n e l tele, " materialele şi orice al tceva aj utăto r s u n t În vederea gcnerări i ; pe de a l t�i parte, fiecare generare are loc pentru ceva an u m t: : în sf<îrşit, " în a n samb l u l ei genera rea este în vederea fi i nţări i în ansam b l u l său" cru 1macrav oi; yi:vccrtv oucrtac; i:vcKa yiyvccrOat (Jl)JmamJc; (54 a - c). Pri n aceasta " În Philebos s u n tem martori a i pregăt iri i u l t i m e i sch i m b ă r i în gând i rea p l aton i c i ană. Socoti m c ă treb u i e s ă d ă m cea m a i mare i m porta nţă expresi i lor: generare către esen ţă ş i esenţă deven ită . " Căci, pe fo n d u l d i s t i n c ţ i e i , cu neces itate menţ i n ute în tre sen s i b i l şi i n te l i g i b i l , se desch ide cale către presupu nerea " i n te l i g i b i l u l u i care se " forrneaz{t În s<în u l sen s i b i l u l u i îns u ş i . În p re l un g i rea d ia l ogu l u i S'ojistul, dacă Sofistul este an terior, î n care m i şcarea era făcută s ă i ntre " în zona cea " mai n o b i lft, în i n te l i g i b i l , ad ică , p r i n Philebos " se merge " " m a i departe putându-se vorbi, de acum, dt: esenţe atât "deve n i nde " (devenant) cât şi " deve n i te (deven u es) [Rob i n , op. cit.) . Astfe l se face desch iderea către Timaios. -

17. Rel'euire peulru

o

IIOUtr desc!tidere

Politicul (f1o),mK6c;), parte d i ntr- u n p ro i ect "despre sofi st, o m u l p o l i ti c şi fi losof', u rm a d i a l ogu l u i Sojistul (vd . 2 1 7 a). De a l t fe l , Politicul ş i Sofistul îm părţeau aceeaş i zi (Pol. 2 5 & a ) . Doar c ă , în deoseb i re de pri m u l , cel de al d o i lea avea în rost u l l u i , d u pă c u m " " î l prev i n e " Străi n u l d i n E l ea pe " Socratc c e l t�înăr , ,,să cercetăm 145


om u l po l i t i c" - ITOJ,lTlKOV(TOV uvopc.1) ()w�ljTî.tV \'lt)\' 2 5 () b). Aceasta pentru a şti ce este, ce tn:bu i e sil ştie ş i cum, c<.: pres u p u n e "şti i n ţa . . . păsto r i r i i oa m e n i l or" 926 7 b) s a u a rta c o n d u ceri i " l o r " ( 2 7 6 c) . Dar ca în orice întrepri ndere de acest fe l , �e i m pune a flarea ri scuri l or şi capca nelor c a nu cu mva o p era ţ i u nea de "întrcţ..:scre" ca re u n neazii s-o porneas cft ş i s-o conducă "om u l po l i tic" să nu fie compro m i să. Ciici scopu l întreţesări i " - \irpacrpr.Jro;;. rezu ltat al " ,.:tct i v i t ii ţ i i p o l i t i ce" - rro).mldi� nprii:;GoJ:; b i n e con d u să <..: S tt: prod ucerea u n e i ,,ţ t:s:'ituri" m e n i tli s{t- i învelească pe to ţi, fk ci sc lavi sau l i beri (3 1 1 c). 1\:: ntru acc.:asta, mai înainte de orice, este.: prcvcn itoa rc.: "a rta milsurilri i" - f!i:Tf)l ] TlKll , întrucât "k priveşte pe toate cele ce dev in" (2S5 a ) . Î n ord i m:a acestora, mare şi mic se dctl.: n n i nft prin ra portare: "ceea ce este mai mare es te faţ{i cu a l t u l mai m ic şi �i cc:ea ce este mai m i c este re lativ l a altul mai mare" (2B3 e). N u m a i a s t fe l , n u d i spare chiar mări mea ş i m ic i mea? Lucru ri l e sunt ceea ce sunt (sau ceea ce n e par a fi) în raportare rcc i p roC:t. D i n <tccst pu nct de ved n: fi ecan; în pa rt�.: este m i c �i ma re, în a c e l a ş i timp. Dar ce�:a ce este m a i m i c fa ţă cu ceea ce esli: mai m are nu c:.; te m i c şi în s i ne, iar celăla l t, tot a� a, ma re? Aşa c u m "în cazu l sofi stu l u i c o n strn ngeam n di i n ţa s[t fi e", c tvat ro fl� ov, ca "r�1ţionarnentu l să nu a l u n ece", �i de a cea stft lhtft tre b u i e ca marele � i m icul, pri n rapo rtare m a i c u r:1 n d non-cx i stt.: n t�.:, sft fi e p u s �.: în krm c n u l fi i n ţ �;: i . Pentru ac�.:asta e s t e nevo i e s[t măsură m " ş i p r i n ra portare la ceea ce este dreapta m ă sură" în s i n e (2 g4 b - c ) . Astfd , ac<.: l aş i - u l va fi d u b l u dctcnn i n at, fi i n d ş i nefi i n d , în acest caz, fi i n d ş i n c fi i n d ca măs urii . Est�.: rcg i m u l o r icăru i l u c ru . ;\ stie i , Politicul, ITr d n d o a p l icaţ ie, proba pa rctt o p era ţ ional i tatca mari i pro b l e me, fiir{i de ca ri: m da fizicn nu e ra pos i b i lă, a ne fi i nţei­ care-est e. a m ;î n d o i

:L S.

Aplicaţie la lume

Dadt Timaios este u l teri or, în t i m p, d i a l ogu l u i Parmen ides, parc să n cd u m e rea scft reîn to:!fccn:a l a m o d e l u l o n to l og i c a l fi i n ţ �.: i . De a l tm i nteri, ,.Socratc" c h i a r pune n o u l ,.�cc n a r i t r " în con t i n u a rea ce l u i

14 6


d i n Republica, deşi în com ponenta pol i t i că: "Ceea ce spuneam ieri privea, în esenţft, con stitu ţia cetăţi i , anume c a re pu tt:a să fie, d u pft m i ne, cea mai bună d i n trt: toatt: ş i pri n ce fe l de oameni se p utea " în fll p tu i " ( Tim. 1 7 c ) . La cdc spu se, "Socrate mai arc p u ţ i n e de " a d ă ugat, dar îl provoacii pe "Critias să povestească ce auzise el de l a b u n icu l s ă u omon i m , care ş i e l ştia o neob i ş n u i tă, ş i t o t u ş i pe depl i n " " adevărată povesti; d e la Dropide, iar acesta d e l a S o l o n "ct: l ma i " înte l cpt d i n t rt: cei şapte ( Tim. 20 d - e). " Este vorba de legenda A t l a n t i d e i , de care " C r i t i as şi-a tot " a m i n t i t pe când "Socrate l e vorbea despre "constituţia v i sată: "Ieri, pe când tu vorbt!ai cks pre cetatea ta . . . , m?i m i n u nam . . . , m -am gân d i t c[t printr-o rn i ra b i l ă înt;î m p l are, spusele ta l e s e în t;î l neau î n m a i toate cu cele ale l u i Solon . . . " ( Tim. 25 d). " " Dar "Critias" ş i " 1-Ierrn ocrates , care îl adusescrft şi pe "Ti maios , " "cel m a i b u n astro n o m d i n tre n o i , în c u rsu l ba nchetu l u i pe care s-au pregă t i t să- I d \.. a în c i n stea l u i Socratt:, vo iau sft- 1 asc u l te pe ace la vorb i n d despre u n i vers. "Al vostru e acum cuvân t u l , cu, în sch i m b u l " celor spuse i e r i , mă voi od i h n i ascu l t â n d u -vă ( Tim. 26 e). "Tirn a ios" esti.! u n med iopyth agorician de i n venţil: p lato n i c<1, se pa re cft pe sea m a u n u i personaj real , Ti m a i os d i n Locri, căru i ; , i se atr i b u i e un tr;1ta t de.\pre natura cosmosului şi sufletului. În rea l i tate, un f.1 l s ca re nu n u m a i dt nu va fi fost modd pen tru d i a l ogu l p l aton ic, ci, d i m p o trivtt, era u n rezu mat a l acl:st u i a, cu oarecari accente a r i s tok l ict: (c f. Rea le, Preze11tazione di " Ti111eo " în Platrme. Tutti gli scriiti, p . 1 3 5 0 . V d . ş i \V . M a rg, T i m a c u s Locri, De natura mundi el auimae, Br i l l , Lc iden, 1 977). Ca "Socrate " î n s u ş i în ce l e l a l te sce n a ri i p l a ton ice, în :1cesta " "T i m a ios" îl re prez i n trt pc fi l osof. De ce " Socrate , acum este lăsat stt se od i h nească, n u este de loc o p ro b l end m i n oră, ca, de a l t fe l , n ic i " aceea, de m a i îna i n te, a "în t i n eriri i l u i în l'ormen ides. După avataruri l e d i n Parmenides, d i n Sojistul, "Socrate" trebuia s {t s e retragă, n u m a i în aparL!nţă în să, pen tru că n u m a i în ap::renţă Timaios era o reve n i ri.! l a mode l u l onto logic a l fi i nţl: i . În p l us, ca pythagorism u l să poată fi cu m a i m u l tă cred i b i l i tate/dar şi precauţie) " "exper i m e n tat , personaj u l-narator tre b u i a să fie 1 1 11 py thagorician . 147


ad icii, i m p u n ea puncn.:a în s il l l a ţ i e pyth agoricft, însft cu preca n ţ i u n i metod ic�: P l aton, cart: prea ş i -1 a s u m a s e p�.: Socrate, fie ş i în ord i nea ficţi u n i i , ca sft-ş i p u n ă noua încerca re sub s�.:m n u l l u i "ca şi c u m ", avea m:vo it: de un a l t personaj şi încă pyth agori c i a n . Aşa fi i n d , ce a l tceva pu tea s ă facă dcdt să reconstru iască lu mea ca pe o aritrn d icft? Dar, u n pythagorician ca re (fictiv) se m i şca în cercu l l u i Socra te-Pi aton, Timaios refuncţiona l i za aritmologia în lu mea pl::ton ică. Aşa se fa ce di el î ş i începe l u n gu l d i scurs cu două probkmc de strictii observan ţft p l aton ică: "în ce cons istă ceea ce este d i n totcka u n a., ş i n u ckv i n e ; în c e consi stft ceea ce vt:şn ic d ev i ne ş i n u este?" Ex istenţă, dar nu fi i nţă, ceea ce este genera t (n) ytv6pcvov), "dev i n e în mod nec�.:sar pri ntr-o cauzfi, fi i ndcă �ste cu n c p u t i n ţft să ia naştere ceva Di ră de o cau ză". D i n tre "ce l e născute cel mai fru mos'' �:ste l i m pede cft dem i urgu l l u i este cea m a i bunft d i ntre cauze". Fru moasă l u mea , bun " creatoru l , " c l i mpede cf< acesta era cu och i i l a mod d u l d e r u " . Prin mm are, u n ivt:rsu l a c esta n u p u tea să fi e decât "co p it: a ceva" ( Tim. 27 d - 2:: c). D a r, etern mode l u l şi bun dem i u rgu l , dovadă fa ptu l că " Î<i rii de " i n v i d i e "a vru t ca tot u l s ă fi e c;ît mai asemănător cu s i n e" ( Tim. 29 e). În consec i nţft, ca întreg (nc1�), cosmosu l are con d i ţ i a d i nt<î i a mode l u l u i, aceea a u n i c ită ţ i i . "Acest cosm oslîn tn:g (cer oupavo;) n-a fost născut, nu este şi nu va fi ca u n u şi u n ic". Totu ş i , "trt:bu i e să fie corpora l şi ca atare vizi b i l şi tan g i b i l". Cum v i zi b i l itatt.:a ţ i n e de foc şi �o l i d i taka de pământ, dem i u rgu l a porn it să facfl_ l u m ea d i n aceste douii d enH.-:nte. Dar Diră termen i de m ed iere, n i m ic nu e pos i b i l , fi i nd n ecesar "ceva la m ij loc care să lege''. Astfel că, dem i u rgu l a p u s între foc şi părmînt, aeru l şi apa ( Tim. 3 1 b - 3 2c). Cr�.:an.:a U n i versu l u i , "ca u n corp n eted , p e ste tot acelaşi, ech i d i stant faţă d e centru, în treg ş i desăv;î rşit, compus din corp uri " perfcz:te era pri m u l "ep isod" a l scen a ri u l u i , a n u m e ace l a a l în făpt u i r i i "prin acţ i u nea i n tel igen ţei" ra otO.voi) ( Tim. 3 4 ; 4 7 e ) . L a acesta trebu i e adăugat încă. u n u l , acela al ac{iu11ii !lecesitâ{ii pentru cii acest " Exper i m e n t u l " ,

-

-

llltivers creat prin inteligentei este

îmbinarea acţiun ii comb inate

a

necesitâţii şi

un a mestec. D u p{t sau prin i n te l igen (ft voD � exp l i ca faptu l de a fi al u n ivL:rs u l u i ca un înrreg a l lucruri lor supuse deven i r i i în care dom inanta 1 4S


era

asemănarea. Dia noii

voia

sit

spunii. că Dem i u rgu l acţ i o n a în vederea mode l u l etern scop u l . C a u za este,

a ceva, asem ă n a n:a prc.:\ u p u n i"m d în

fi nal itatea, de a l tm i n teri �i .. cea m a i cxi stenţă ( Tim. 7G d).

dcc i , de

i m portan tă",

ind iciind ra ţ i unca

D u pă/p r i n a cţ i u n ea neccs i tăţ i i - 1a 'avu:f"-î ls în sol idaritate c u dia 1101; u n n;1 s:i � i dea U n i v e rs u l u i o exp l icaţ i e " m a i cuprinz(Ltoarc'' decât cea dt: d i n a i n te, a cea s t a cu "două s pec i i " : " u n a , i n t e l i g i b i l ă � i totdeau na a ccea ) i , pre� u p u sfî a fi mode l u l ; aha, o cop i e a m od e l u l u i , su pusă dt:wn i r i i :;d v i z i h i l il " .Pc atunci însă n u a m d i s t i n s ş i o a l rcia, două pănî n d s u f i c i e n t e". Dar, ra tionam t:ntu l i n t p u n c i n t rod ucerea a l te ia, "obscură şi gn.:u de determ i nat". " Ea c">ft: rcceptacu l u l o r i cftrei ge nerări i " (49 a ) . Xropu/�, imoooxil c e l p u ţ i n , în l i m baj u l p l a to n ic, s u n t în oa recare s i no n i m i e sau, oricu m , com p l e n h� n t a r i t a k . K.lwra cstc.: loc": "în " al trt: i lca rând, Încă un gen, locu l . " - Tţ) l"WV "(CVOc; Tc'l TÎj � X(;lpa� (52 b 1 ) ş i cam l a fc.: l î n 52b5, 5 2 d 3. D a r în Legile 705 c2 �i 7,.1 5 c 2 este reg i u n e , teritori u . 1-Iypodoklli!, la r:lnd u l său, n u m eşte ,.r�:cept :lco l u l o r i c ă re i generări" - ycvtacw� i>rroooz� v ( 4 9 a 6), ,,mama � i reccpt;; co l u l " - ) lll-rtpa Kai {mooox{Jv 5 1 a 6). a ceea c e a fost generat Cu o b s c u r i t �i ţ i şi d i fi c u l t ă ţ i de dch:rm i n arc, a d m i se d � P laton î n su ş i , ori, m a i c ur :î n d provocate, p r i n u rm a re, puse CII d t.: l i h�.:ra re, rcccptaco l u l " este, în ace laş i t i m p, u n u l d i n t r �: cd e m a i prom i ţătoare " conce pte p l aton i c i e n e . Poate în acc.:st fe l d i n urm�'i, p e n t r u că "receptac o l u l", k!J6ra, p u rta cu s i n e s e n s u r i a tftt de în n o i to a re îndt, dco d a trt, tot u l tre b u i a pus sub sc m n u l ipotct i c u l u i , al c ă ut ă r i i , al n e s i g u ra n ţ e i , c h i ar. Concept u l era vă zut ca "în tr- u n v i s " (52 b ) poate şi u n d e Platon v i sa l a d. " "0 fi i n ţă a cttre i esen ţă este d e a nu o avea , n e n u m i n d " n i c i aceasta, n i c i act:ea" doar ş i ,.aceasta ş i aceea", p ă nî n d u n eo r i " ; 1 l l ll fi n i c i acl!asta, n i ci aceea, a l teori deopotri vă, � i aceasta şi aceea", K h ora, d i n t r u n a n u m i t punct de vcdcre, m ij l o c e ş t e în tre ce l e două l u m i , ca d i n altu l să fie d i n co l o de ele, c u ş a n s ă d e a l e.: absorbi pc a nHî ndoui"i ( R o b i n , Notes la P lato n , Oeuvres , p. 1 4 73 ; Dt:rri da, K/u)ra, p. 20). Aşad ar, d i sti ngând, e l emen tar, o p r i m ă ord i n e, aceea c u eide m e reu în i d cnti t:tte c u s i n e , n c n itsc u tc.: ş i 1 w p i e r i toare, care n u p r i mesc ceva, n i c i n u s u n t partl: în a l t c e v a , care n u sunt p e r c ep t i b i l e , ci d o:1r .

.

. .

• . •

• . .

,

-

. . .

1 49


pot fi gân d i te, d u pft cea p'-.: a d o u a, cu n.:n l i tă ţ i care poartă acelaşi n u m e cu c�.:h.:laltc, fi i n d u - l e as.:n1cnea, n u mai c ă s u n t sens i b i le, n ftscute î n veşn ică m i şc a re, apănînd ş i d i spă nî n d , ses i zab i l e pri n op i n ie însoţită de s c: n za ţ i c ş i/în fi n e pe cea de a tre ia, ar fi "locu l " (la p lace i n d e fi n C.: m e n t, trad uce Ro b i n), " care n u este s u p u s d i s t rugeri i , le găzd u i eşte pe toa te cele ge n e ratt:, care nu este perc�.:pt i b i l , ci poat�: fi s e sizat pri n t r- u n ra ţ i o n a nw n t b a stard, este l i m pede cii a l t u l va fi rnodc l u l fi i n ţe i " (5 2 a - b). P i a tra turnn ntfl, în această mod i fi ca re, este " toc n u i a cea st:i obuscură " l u m e a tre ia . Ekrnă, mai exa ct codcrnă c c k i d i n t<î i , " l u mea a tre i a " n u este însă ca a l d o i lea p ri n c i p i u . Sau, c;î t este com p l e n w n tarft, acea sta ţ i n e de u n a l d o i lea n iv e l de i n taprdare. Ad ică, în m ă s u ra în care " " devc n i nd e l e nu s u n t p ()s i b i l c dec:î t p r i n copa rt i c i pan.:a cclor două l u m i : 1 ş i I I T, ambele p a r să fi e p r i n c i p i i , d a r, z i d n d c a în sco lastidî, princ i p i i secunde. A r i st o tt.: l încă prevcnca as upra unei în ţd egcri de acest fe l , dar pcntru a res p i nge, poak, p rea rap i d . Este greu d e spus " c t: e s t e locu l ş i an u r m . : da cii u n u l d i n tr�: c e l e d o u ;1 l u c ru ri : materia ş i fo m l:l''. " Locu l n u este n ic i pa rte, n i c i sta re a corp u r i l o r, ci separa b i l ck fi ecare " . Dar c e semn i fi dt topos n u pres u p 1 1 n c Khrîra. "Aşa c u m s-a s p u s î n Timaios cons�.: m n a Ari stote l , c u oarecarc obsc u ri tate, locu l estt: p a rt i c i p a n t u l -ro pcm/. 1]7CttK6v, fie că acest parti c i p a n t " este _Mare l e sa u M ic u l ,jie c ă esle materia " (Fi=ica, 4 ,2, 209 b 1 O - 1 5 ). N u este îndo i a l ă c ă " n:ccptaco l u l " p l a t o n i c nt r c s lt: "locul" aristote l i c, ş i , în genere, Kluîra în Ti111aios n u m eşk cu tot u l a l tccva. Dar tocma i de aceea ş i îndcp l i n �:ştt: a l t ro l d �:c:ît locu l . "Part i c i pa n t", c u m ii zice P l at o n , "rec cptaco l u l " este c o n st i t u t i v " dcvcn i nd e l o r " , ad ică ace lora car�: a l c ftt u i e sc " l umea a doua". Pri n acea sta n u e ra trec u t în co n d i ţ i e de ega l ă d e m n i ta te cu " l u m ea a întâia " . Aşa c u m i m p u nea l o g i ca d e c o n st ruct i e însăş i , aceea co n t i n u a s ă rărnână fi i n ţa" în săş i în strictft dete n n i naţie ontologică . " Pro b lema, m u l tft vreme l itsată în aştepta re, era urmă toarea: cu teme i u l în ideai/eide, d e u ndt: îş i luau corp u ri le, corpora l i ta lca, dt.! vrem;.: ce " fi i nţa" era incorporalft? Pentu aceasta P l aton, fo rm a l , trebu i a să treacă d e la g<î nd i rea u n ită ţ i i la gcî n d i rea d o i m i i . M a i înainte o filcuserft pythago r ic i i care, nu este d e l o c exc l u s, să f i stat ca punct de p l ecare cu monada {Jt ova�) ş i doi mea nedefi n i t;\ (8uuc; cx6ptgo;), a d ică ",

-

1 50

..


"su bstmtu l". Cii c i , dnc<!. "pri n c i p i u l tuturor l ucruri lor cstl: u n i taka" d i n aceasta ,.prov i n e d o i m:.:a ncdc fi n i t il , s�.:rv i n d c a s u port material u n i tă ţ i i , care est�: cauza" i: K of: n1 s pm·Mios (t t\ptcnov 8na aios iiv tJ !JJV nj t p ovao t ahion ( D i og. Lacrl. V I I I , 25). Agitatc d e "receptaco l " , fi i n d e l ca u n i n stru m e n t d ;.; scuturat" " foc u l , aeru l , ;1 pa ş i p�i m â n t u l , cart: îna i n k d�: acc:asta "a: n1 fii rii proporţ i e � i fii ră m iis u ră", Îltct:p sft o c u pe a l t l oc, '"în a i n tt: c h i a r ca U n ivers u l a lcil t u i t din ele să ti l uat na ştere " . (53 a - b). ,. Este e v i d e n t, şi pL:ntru o r i c i ne, cii foc u l , p;1 mân l u l , <1pa ş i a eru l s u n t corpuri". C u m oric-.: fo rm ă a u n u i corp arc ş i :,, <.hî n c i me, ş i pro fu n z i m ea , est..: , c u J l cces i t11tc, cu pri n să ck o su pra f<1 ţă, i a r o r i c;.:: s u pra faţ;l s�: dc:;co m p u n c în tri ungh i u r i , a c c s h :a, ca c n t i Ui ţ i o r i g i n a re, ar sta, în i po t eza noasthi", ca pri nc i p i i pe n tru f(�c, pi'imânt, npi'i şi a e r . " La o asl:m e n c:a pres u pozi ţ i e "am :�j u n s urm:î n d calca dcducţ i i lor necesare, într- u n r<l ţionament doar vcros i 1 1 1 i l . Cilt l e pri veştt:, p r i nc i p i i l e cele: m a i o<: sus n u m a i de z�:u s u n t � t i u te, ca şi d e oamen i i î n d răg i ţ i d �: d " (53 c - l:). ,,F i i n ţft a cll re i <:� 1..! 1 1 \ ft e s ll: a n u o avt:a", kluîra part i c i pft a tât ca " l oc", c;î t ş i prin ceea ce primeşt-.: , " fo rma" e k m c: n t e l or, ad ică. Agi tate ca u rma re a m i şcftri i/sc u t ur ă r i i sa l e cont i n ue, ck m i u rgu l , acela care l e­ a tra n s m i s m i şc a n.:a, k : e s t e: ş i ordon atoru l . ,. Dem i u rgu l a înc-.:put p r i n a l e d a c o n ii gu raţ i e c u ro rl l l l: ş i J l l l n H :re" (53 b ) Lucruri l e care a l c i H u iesc l u mea a d o ua" s�.: n a s c ş i pier, s u n t " corpora le, d a r sc:a m ii J t :î m mk l c l o r p r i ma re . În metaforrt b i o l og i c :l , pri m u l termen a l ace l e i noi a r h i tecto n i c i est�.: ase m e n e a tată l u i , K/u)ra s i m b o l izeazft m a ll:rn u l , ca l u nwa l u cruri lor, a deven i ri i să fi e în s i tuaţie fi l i a l ă . :V I a r i l e n ive l e, a n a l i t i c sau o n t o l ogic, îş i m e n ţ i n i d e n t it atea. A v e m d e - a face cu pozi ţ i i d i st i ncte, c a în morfo l ogie subst<l n t i v u l , v�.:rbu l etc. Dar dacă a p u cil m d ru m u l i n vers, d i n spre l u cru ri , putem i d e n t i lica în aceska n u nunw i d �.:nH.:J l tc l �.: care l e con ferft co rpo r;d i t a t ca, c i ş i p:.: a c e l ea car�.: l e :t s i g u r;\ i n d i v i d u a l i t a tea ş i spcc i fi c itatt:a. Ohkct e l e mate n w tice (tri u ngh i u ri lc) fu ncţioncaz:t a t <Î t c a pri n c i p i u a 1 i n d i v i d u a ţ i e i , d t ş i a l spec i ficati e i . Lucrmi l e �.c a r n ă n ă cu modelele pri n aceea că, într-mi fe l , s u bstitute a l e nc�:stor:1, i n tră î n :l l c:i t u i rea l or. Ele s u n t î n co n d i ţ i a l u i meta!eptik/m, a part i c i p:m tu l u i , în tru c:ît i a u n aşt erL: p r i n o a l c .i t u irc . E l e part i c i pii la , s u n t pa rt i c i p:t ţ i �.: .

151


la - f!l:<al,lpjf� pentru cft metalepsa s�;:rn n i fică opcraţ i u n...: a de pennutare. Într- u n fe l , l ucru r i l t: s u n t ,.parte" fără ca p r i nc i p i u l lor th.: i n d i v i d uare ş i spt:ci fica n.:: să se îm partă. În cond i ţ i a Un u l u i , fi ecare eidoslidea, ob iecte l e matemat ice s u n t tot asemenea, n u m a i cil d u pă termen u l p r i m . De aceea e l e s u n t ca ww, ceea c e însea m n ă c ă pot ti î n serie fără de s f:1rş it. Eidoslidea malhemala reprez i ntă mod e l u l ontologic a l re laţiei d..: t i p m e t a fi z i c d i n tre u n u ş i m u l t i p l u , c u u n u l tra n scendental, în sen s u l med i eva l a l term ..: n u l u i . D ia l ogu l Timaios, d u pft Parmen ides, Sr!fistul, Philehos, este tocm a i aceastii trecere d e l a mode l u l o n to l ogic al fi i nţei p r ima r (ace l a parm c n i d ian) la cel d e a l <.l o i ka, de trecere: mode l u l o n t o l og i c a l U n u l u i ş i M u l t i p l u l u i , ş i p r i n acesta l a mod e l u l rm :ta fi z i c . P l a ton " recu rgea l a u n .,ar t i fi c i u rod n ic. f\:ntru a exp l i ca l ucruri l e în rn u l t i p l icitatea l o r dar şi, n eapărat, ca u n i tăţi, n u a v e a , poate cft n ic i nu est�;: a ltă cak, de ales dec;ît să pres u p u n ă ex istenţa unor atri but�;: care, în tt:me i u l princi p i u l u i , e le era u în măsură să aj u tt: la înţel egerea l ucru r i lor. Pro b lema nu era , n i c i d e data aceasta, ori m a i cu seamli de d ata ac�asta, u na de cxp l ican: cogn i t i ţ i o n i stft a l u m i i . Ea era a l ta: anume c u m o înţe l e ge m . Nu eslt: rH.:vo ie să zăbov i m prea m u l t asu pra "povesti ri i". Ea poate că are m:aj u n suri, P l aton făcând, pardt, exces de m i tur i , ca şi de aritmetică şi geometric, în sti l pyt hagoric; naraţ i u n ea se "ru pe" adesea, sch i m b:înd u-st:, dteodată, h a l u c i n a n t plan u ri le. Dar, poate, !ill!rar, tocma i baroc h i s rn u l ţesăt u r i i face d i n Timaios u n fasc i n a n t roman a l l u m i i . Nu t:ste exc l u s c a popu l a r i tatea s a în evu l med i u (Jie ş i fragm e n tar, p:înă în s�;:co l u l a l XII- l ea s i nguru l d i alog c u n o scut) să fi ven i t de a i c i sau ş i de a i c i . Ş i aceasta în m ed i i l e c t: l c m a i d i ferite, de la ce le gnostice l a ce l e teo l ogice creştine, d e l a reco nstrucţi i l c cosmo logice la l i teratură ş i metafizică. " Timaios, ca orice roman sau "pot:rn" a l l u m i i , este ş i 1 i tera tură. " Domi nanta însă este fi l osoficft în rnftsura în care d i alogu l este în serie str<însft cu Parmenides, c u Sofistul, cu Plrilebos, la u nna u n n e l or, cu toate ce l e l a l te. Lectura l i terară se poate fixa asupra fab u l a ţ i e i plato n ici ene, ca şi asupra şanselor ace l e i l u m i de a fi u n a perfect pos i b i lă. L u m ea d i n Timaios es t e ademe n i toare, deopotrivă c u fru m useţ i l e şi cutre rn u rări le ci. -

1 52


Dar ceea ce

Literar,

i n trfl în

ceri n ţ e l e kct u r i i fi l oso fi c e c s t t: a l tceva.

re prezen tarea u n e i

l u m i cu t r i u n g h i u ri , tetraed re, octaed rc, at<1ta este t i t i c i tate, câtă coeren ţă. Doar, va l oarea, ca l iteraturft, a d i a l ogu l u i pen tru

d o d e c a e d re

şi

i cosaedrc, are

n i m en i n u se poate î n d o i v i zi u n ea matemat i za n tă.

de

Tot cam l a fe l , n i m e n i nu a re c u m sft facă o l ecturft fi l oso fi că

ril r n;î n<înd

la "naraţi u n �:a" însăş i ,

aceasta cu

d em i u rgu l ,

c k m e n te, cu ob iecte l e matemati ce, cu "receptaco l u l " .

cu c e l e

patru

P l aton reco n stru i eşte u n m o d e l ca l o c d e s i tuare în v e d e rea în cercări,

din

sau,

c tmînd,

mai

altă

fi z i că. De aceea,

altei perspect i vă, d e trecere a onto log i c i în meta fi zică a d e t e r m i n ă ri i o n to l og i e i să fu n c ţ i o n eze ca m e ta­ s u bstru c t u ra "narativă" i n teresează doar atil ta cât

poartă sen s u r i l e u rrn ă r i t e . Este, d e a l t rn i n tt: r i , d e tot e v i d e n t că

"povestin:a" s e s u p u n e i n te n ţ i e i fil o s o fi c e . Aceasta ş i cxpl i cft ru ptu­ ri le, sch i m bări i ;;: d e reg i s t ru, rnetaforism u l , m a i i n te n s ca o ri u nde, ca ş i mate rnat i s m u l , m ij l oc i a r n u scop . C ă c i m a t e m a t i ca, în concept p l aton ic, era " i pocri tă, d i n m o m e n t ce ţ i n e asc u n se d e d e s u b t ( h ypo­ t eză) p ri n c i p i i l e înseş i a l e l u c ru l u i d espre care ea vorbeşte m iirg i­ n i n d u-sc să c u l eagă c o n s ec i n ţ e l e u n or astfl: l d e p r i nc i p i i pres u p u s e . L u m i n a sa este, a�adar, ase m ă n ă toare c u c e a a l u m i i care m r a re stră l u c i re d ecât în i p o t e za soare l u i i n v i z i b i l " ( B ea u fret, Lectii de filosofie, I , p . 3 7) . 1 9. JJoclriucfc uescri.vc

,,Prin part i c i pare ar e x i s ta eidos în p a rte . . . Î n t rucât eide

p l u ra l i tatea c e l o r ase m e n ea în fieca re s u n t c a u ze le t u t u ror c e l o r l a l te (ale

l u c ru r i l or), el ( P l ato n ) co n s i d era că e l e m e n te l e l o r s u n t e l e m e n t e l e t u t u ro r l u crur i lor care e x i stă.

De asemen ea, ca m aterie, p r i n c i p i i l e sunt ş i M i cu l , iar ca esen ţă, U n u l . C ă c i d i n participa rea ace l o ra l a U n u p rov i n n u m e re l e ş i eide. C e e a ce d a c ă U n u l e s t e s u bstan ţă ş i n u p red icat a l unui l u cru d espre care se z i c e că e s t e U n u, a p ro p i e foa rte m u l t d e pythago ri c i şi încă m a i m u l t atu n c i dnd fa ce d i n n u m e re cauza substan ţe i ce l o r l a l t e exi ste n te . Dar, p u n <î n d în loc u l l l i m i ta t u l u i î n ţe l es c a U n i tate D i ada, ş i astfe l al cătu i n d-o d i n Mare ş i M i c e l se i n d ividualizeazft. . . Mare l e -

"

1 53


" S c p a r;î nd u n u l ş i şi ll llmt:rdc, în <ko s c b i rt.: d e: Pythago r i c i , ş i i n lro d ucfmd

eide,

( P l at o n ) u rm e a ză u n o r p ro b k n H.:

de

l og i C:i. . . , i a r c :î t

fa ce d i n d i adă o n a tură sec u nd ii, proccdt:ază astfe l p ..: n t ru d n u m c rd c , cu exce p ţ i a cel o r i m p a re , p rov i n d i n e a , c u u ş u r i n ţă , ca d i n tr- o matrice.

De

fa pt,

l u cru ri l e stau a l tfe l .

Cli c i pi'i rerca l u i n u cslc

raţ i o n a l ă . D i n materie se p res u p u n e că poate i�.:şi o m u l ţ i m e , pc dnd

eidos prod uce o s i ngură d a ti. Dar, d i m po t r i vft, e s t e l i m pede di d i n tr-o s i n g u rii m a t e ri e s..: scoate o s i ngură rn asil.,

în t i m p ce eidos, cu toate eli

u n a , prod u c e m a i m u l t e . La fe l m ascu l u l f: qi!

dt:: ll: m d :l . Aceasta

este

fcc u n d a t ft d i n tr-o s i n gu r fl î m p rc u n a rt:: , pc când m a sc u l u l fec u n d cază m a i m u l te 1i.: m e l c . Dar, n u m a i i m a g i n i ca i l u stra re a ace l o r p r i n c i p i i .

d e fi nea P l a t o n ce l e î n cercdare ()uno 6t(!)plcrcv. D i n i n terprepta rca de p :înă A s t fe l î ş i

-

m:pi niw

�ll'tOllptvolV

a c u m , csk c h r că el se

doar de d o u i'î c a u zt:: de aceea priv itoan.: la c�.: este - 'tt lan şi de a c �.:a d u pft - m a h.: r i e - Krnu 0 AllV. C ă c i eidc s u n t ca u za a ceea ce st: rvca

s u n t l u c r u r i l e ş i U n u l a cc�.:a ce s u n t

�S7 b 5 - %8

a- 1

-

1 0).

eide "

(A r i stote l ,

,. P r i n tre m od u r i l e p r i n car�: n o i p ro b i"i m c;l este dar.

Unde

d i n tre e l e n u

s e :t rt i e u l cazii

i\ !eh{/izica,

eide s u n t, n i c i

A,

6,

unul nu

s i l o g i s ti c a stfe l în cât

dec urgcrea să fie necesa rft, a l t e l e p res u p u n eicle ş i pen tru l u c ruri des p re cnrc n o i g;î nd i m efi n u au. Într-adevil r, d u p{t a rgu m e n t e l e trase d i n şt i i n ţ e, ar u rm a să fie e ide toate c e l e des pre c a r�: cx i s t ft o şt i i n ţft, iar d1 1 pă : 1 c t: l a al 1 1 n i ti"i ţ i i u n e i m u l t i p l i c i tă ţ i a r t rd l l l i să fi e şi pt:: n t ru nega ţ i i . . . ş i p e n t r u c�.: l c ce au d i s păru t . . . Ş i <h: s p n: c e l e în re l a ţ i e, pc c a re î n s ;i n u le a d m i ll: m ca gen d e s i n e s t ă ti\ t o r . . " A po i , p o t i v i t c o n ce p ţ i e i d u pft c a re ideai s u nt, u rm eazi\ ca e l e să fie n u n u m a i pen tru s u bstan ţe, ci ş i pe n t r u m u l t e a l tl: l c . . . d u p ft ce l e ce <kc urg c u neces itate şi d u pii o p i n i i l e cores p u n zătoare, dacft a d m i t e 1 1 1 pa r t i c i p:t ţ i :J la eide, ar t rdll l i să fie !deai ntl n u m a i p e n tru su bsta n ţ e de p : 1 rt i c i paţ i e d u pă

(in sii) n u

poate vorb i . . . , d a r p o r b l c m a cea m a i grea a pa n.: d n d n..: î n t n.: b ă m cu ce c o n t r i b u i e , exp l i c at i v, cidc l a ce k eterne, ca şi 1:1 ct: l e s e n s i b i l e , ca re se nasc ş i p i er. Ek, doa r, t llt s u n t cauza n i c i a m i şci1 r i i , n i c i a s c h i m bă r i i acestora . Ş i n u s u n t de v r e u n fo l os n i ci pen tru şt i i n ţa c e l o r la l te . . . n i c i pt.:n tru exi stenţa l o r, n di i n d p reze n te în p a rt i c i p a n te . . . Zit.:<1nd c,-t ele sunt p a ra d i g m e i a r ce l c la l t c parti c i p a ţ i i , ncc idcnt

1 54

se


toate act:ska s u n t vorh:.:: goale ş i metaforă poetică . Tot ce se po:tk să fi i n ţeze ş i să dt:v i nă ct.:va in as�.:mănare c u a l tceva, fă ră a fi d u pă c h i p u l acestu ia, a ş a cum existând s a u n u Socrate, u n Socrate c a ace l a ar fi pos i b i 1 srt se nască ş i tot l a fe l am p res upune u n Socratt: ncpi�.:ritor. A p o i ar tre b u i să fie rn a i m u l t e parad igme pen tru fiecare, deci m a i m u l te eide, bunăoară pentru om a r u rma s ă fi e cea d�.: an i ma l , de b i ped, c a şi aceea de om în s i n e . Apoi, parad igme pen tru sr..: n s i b i l t:, e ide ar trdm i să tit: asenwnea şi in o rd i n e proprie, precu m gt:n u l ca gen p..:n tru toatt: sp�:c i i lr..: s u b iacente l u i . În acest caz, acelaşi va fi parad igrn<l ş i cop ie. Ş i încă, part: i m pos i b i l ca s u bstanţa să fie scparatil. de acd ceva căru ia îi este su bstanţă. Cum, deci, în afara l u c ru r i lo r eide s u n t substan ţa l o r? În Phaidon se spune că eide s u n t c;n m.: l c tuturor ct:lor ce ex istă ş i dev i n . Dar ad rn i ţ;î nd c ă eide sunt fi i n ţa, totuşi c d t:! c �;: part i c i pă la e k n u i a u naştere d a c ă n u i n tc:rv i n e ceea ct: d ă m i şcare, ba, m a i m u l te din elt:, de exe m p l u o casă şi u n i n d , pentru cart: n o i zicem crt l l l l sunt cide corcs p u n ză t o a n.: , există totuşi . . . Apo i , d a c ă eide sunt n u rn �.:re, cum v o r fi cauze? (A, 9, 990 b 1 O - 99 1 a 1 O ; vd . ş i M . , 1 O, N, 1 -6). "Esen ţa U n u l u i este ck a fi p r i n c i p i u pt.:ntru n umăr. Doar miis ur a p r i m it este p ri n c i p i u" ( D, 6 , 1 O 1 6 b 1 5 - 20). "Materia e s t e c�:va dcos�:b it d t: mărime, fi ind ceva ce este înconj u rat şi dd i m i tat dt: fo rmă, cum este de s u p rafaţă ş i de marg i n i.: . . . Când st: su pri m ă l i m i ta ş i a fecţi u n i l e s ferei, nu rnai rii rwî n t: n i m ic în a fa ră de materie. D t: a cct:a ş i P laton spu ne, în Timaios, c ii m a teri a ş i loc u l s u n t un u l ş i acelaşi l u c ru (Fizica, I V , 2 0 9 b 1 O - 1 5 ). În mod o b i şn u i t (sau trad i ţ i o n a l ) toate aceste pas:�j e (ca, de :t i t le i , priv itor la su fl et ş i dt.: Anima, l, 3 ) s u n t socotite a . fi de critică a p l aton isrn u l u i . Ct:ca ce n u este de tot nt:adevărat. Numai că n u aceasta este com ponenta c�.:a mai tare. Pe l <î ngă aceea pe care P l aton însu ş i o i n stru mcntase în d i:dogul Parll/ellidcs, în pri ma parte (vd . supra), a r mai fi al ta, tot a t â t de i m port a ntă, d acă n u mai presus d e ea. A n u me, Aristote l înregi stra, poate, căutări h.: l u i P l aton, de ce n u , a l e Acadt.:rn iei înseş i , într-un program de contimrft ad:în c i rt: în ordine aporetic/1. N u e s t e exc l u s ca învăţăm;întu l în şcoa l ft, pom i n d de la text, "cxpcri mt:ntat" mereu alte . .

,

"

1 55


" i potl:z.:" m e n i t e atât reco n stru c ţ i e i meta ti z i ce a o n to log i c i , cât ş i exersări i d i d a c t i c e în ciirnpu l cu at;îtea i m p rev i z i b i l �: a l aporet i c i i . Ora l i tatea, în st i l u l depri n s d e l a Socratl.:, care este o m n i p n:ze n tă, d e a l tfe l , ş i î n textu l s c r i s , d e b u n ă seamă cft e ra cea m a i p otri v i tă pen tru exerc i ţ i u l apon: t i c . "Doctri n e l e m:scri se"

-

aypacpa OO'fprna, î n t r-o pri m i·t d eterm i ­

n a re ş i , p o a t l: , d e neco n t es tat, ar cons ta, m a i î n t ii i , î n c o m e n tari i l e fie şi n u m a i d i dact i c�.:, l a d i a l o g u r i î n m ăs u ra în care ;1cestea era u ş i "cărţi de şcoa lă". A p o i , în în văţărn<întu l înci"i n e p u s î n o p .: ră, a c e l a u l t i m ş i n u n u m a i . Pri m u l este i m p o s i b i l d e reco n st i t u i t p c o ca l e d i rectă. A l t fe l , i n d i rect, a d i d1., u nnări nd reflexe ale sale la S p .: u s i p pos, la X �.: n oc ratcs, dar c u întâietate la A r i stote l , în cărţ i l e mai a p ro p iate în t i m p s e poate aprox i m a . Probab i l , în şcoa l ă s e v a

fi exersat i n t e n s

în ved e rea trcc�.:ri i de la

l o g i c a i n stitu i r i i o n to l og i c e l a aceea a g;î n d i r i i trec�.:r i i d e l a în s i n e l a d e k nn i n a n t, d e In

Unu

la lvl u l t i p l u . Î n a c e s t sens av e m ş i o m ă rturie

s c r i pt u rară, a n u m �.: pri m a p a rte, aceea d e a " c r i t i c ă " a n:con stru c ţ i e i

o n t o l og i c e cen trate î n

idea - ideai, eidos - eide.

P u t e m însft p res u p u n e

că, în l'armenides, cs e n ţ i a l i zată, î n în văţii rn <î n t u l oral era, d:tcă n u m a i

a d :î n că, o r i c u m m a i a m i "m u n ţ i tă, exe m p l i fi câ n d , re ven i n d ( n: p e t â n d),

(p� a l oc u ri), toatt: ace stea d i n 9, 990 b 993 a, M 4, 5, 1 07 8 b

c h i ar s i m p l i fi dnd

Metaji::ica A,

-

ra ţ i u n i d i d a ct i ce. -

1 OS

a pare a ti

mărtu r i ..:, A r i stot e l , ::;;; p rea p o a t e, re l wînd date a l e î n văţăm:î n t u l u i d i n şcoalii., l a ca re, d e a l t fe l , part i c i pase d î n s u ş i c a didaskalos.

C h i a r a d r n i ţ:î n d , fie � i în parte, cu Chcrn i ss, că P l ato n n u m a i

o ti c i a în u l ti m i i an i , p rogra m e l e fi i n d d e zvo l t at e d e d i sc i po l i i s ă i , d e l a A r i stote l

la

p la to n i zant.

S pe u s i ppos Dacă

şi

A r i stote l

Xcnocrates,

tot u ş i

aceşt i a

doar c o m e n ta d i a logu r i l e,

o

făceau

în

spec i al

Parmen ides, pri v i t o r l a va l a b i l i tatea şi o p cra ţ i o n a l i tatea m o de l u l u i o n to l o g i c , o ri a d i"w ga fi�: d e l a s i ne, fi e d i n ceea c e n u este exc l u s ca P la to n în s u ş i să m a i fi d czvo l tat o ra l însă este gre u de sta b i l i t . Tot u ş i , c h iar p res u p u nând cft A r i s tote l ex p l i ca, p �: a l o c u r i fie ş i perso n a l , text u l p l aton i c , în s nî rş i t, a�a-n u rn ita "cri t i că a doctr i n e i ", ve n i nd d e l a d ascft l , ţ i n ea d e p l aton i s m , d e u n p l aton i s m n u atâta d e r i g u ro s ca a c e l a scripturar, îns[l c u e l e m e n te su p l i m e n t a re în ord i n e d i d a c t i că.

1 56


Rcn u n t:m .:;l

de.:

Ari stote l , ş i n u n u mai, la doctri naristica d e t i p tic ţ i o n a l i s t, c c n tra U 1 c u m era î n idea - eidos, fa ce ş i m a i i n tc l i g i b i lft d.:zkgarca de e : t a l u i P l ato n însuşi, opcra ţ i u rw, paradoxa l , p rc găt i t i1 c h i ar de ( s a u od a tă c u ) i n stitu i rea a c e l e i a . I n d i rect, pozi ţ i a l u i A ri stot e l , a l u i S p<..: 1 1 s i ppns, a l u i Xen ocra tt.:s, întrucâtva ş i a l u i Eudoxos <k p u n rn ă rt 1 1 r i c d es p re înd c l u ngatu l proces, totoda tă, al constru c ţ i e i ş i tk·co n s t r u c ţ i c i o n to l og i ce, rn i şcftri i îndrcpt:;tc d�,; P l aton s p re i m p u nen:a 1 1 1cta fi zi c i i . P r i n u rmare, c e e a ce s e înt:î m p l a în Parmen ides e r a dcsiivâ rş i rea u n u i program în c a r.: P L1 t o n a n �wj ase în treaga şcoa l :t. ,\ s t fl: l î n cât, pare l i m pede că el nu ţ i nea c:J d i scipol i i să- i învcţ�.: " doc t r i na", pcntru că n u a ct:asta e ra fi l oso fi a sa. Presu­ pu nând în acet.:a doar 1 1 11 m ij l oc, ei erau c o n d 1 1 ş i cii tr�.: tăni m 1 1 l at;}ta de prom i ţă t o r al nH.:tafizi c i i . Cazu l l u i Ari stotd �.:stl: exem p l a r a t n t a dt d e zvo l t a progra m u l p l aton i c a l metafizi c i i , d a r :;; i în m ă s ura în care co n s t ru i a 1 1 1 1 m o d d , pa rcă, d � testare . Nu l:'i ri1 d e gn.: u t : 1 1l: s u n t ş i mărtur i i l e " m i n o r i lor" . S p;.;us i p pos, b u n ă oa ră, -.:ra d i n tr�.: a ce i a care socotea că ,Jdeai n u s u n t n i c i în mod abso l u t, n i c i ca a n u m ite n u m ere " , fi i nd do:tr " e n t i tăţ i l e matt:matice . . . " ( A r i stotd, A feloph J f, 8 , 1 Ol-:3 a 2 0 sqq). X e n o c rates, l a r<î n d u l s ă u , py t h a go re i za n t, cr;,;(ka c ă !deai ş i Aritmo i ; wcau "aceca ş i n a t 1 1 ră ş i ci'i toa!t.: c e l d a l ll: : l i n i i l e şi su prafeţde, s u b s t a n ţ a Ceru l u i ş i a l u cruri l o r p rove nea u d i n c: k" (!bid. , Z 2, 1 028 b 24 sqq). Deş i n u va fi fost 1 1 1 1 p b ton i c i a n de şcoa l ă, tocmai d l: aceea, Eudoxos d i n C n i d o s esli.: m artor de l u a t în scamft pentru m i şcări l e d i n a d ;î n c ur i, p o a t e , m a i tarc c k c ;î t S p c u s i ppos, d ecât Xenocrates. Jdeai p u teau fi cauzt.: "doa r în fd u l în carc a l b u l , într-un am estec, e c a u za faptu l u i de a ti a l b a l u n u i l ucru " (lb id. A 9, 991 a 1-1 sqq). Prin u rm are, " o r i c e existent ar a v e a cauza în tr- u n a m c t�.:c a l idcEai ' ' (A l exandru, l�r Arist. Metaph. , p . 9 7 , 1 7- 1 9 ) . La rft n d u l său, c�.: lăla l t învăţft rnânt e s t e ş i d grt.:u d e r�.:const i t u i t, măcar în partt.:. După d ia l ogu l 1)armenides, programa t i c se i 1 1 1 p u ncau "t.:xpe r i ­ rn e n tări le". Ceea c e P l aton avl:a s ă ş i în trt.:pri n cHi î n So.fistul, în Politicul, în Philebos, în Tinraios. De ce m e re u al tceva şi a l t fd , întrebarea an:, tot c � s e poate, u n s i ngur rfts pu n s . A n u me, program u l ti i n d d e întcm e i e rt:, era n e vo i e d e m a i m u lte s u p u n eri la probii . F i ec a n: d ialog, d i n trt.: c e l e de "proba re", v e n ea c u ceva d i s t i nct, P'-= dt î n s fi c :l t n.:

1 57


mai

i n d i v i d u a l izat, pe at:ît m a i d e s c h i s c ă t re ce l e l a l t �; .

d i a l o g u r i , ca p u n e re în o p l! ră, se

mai

La

aceste

pot adă uga ct:le pos i b i l e ,

con s<l cra tc de A r i stotd ca "doctri ne n es c r i s e".

P u lt: m pres u p u n e că, dacă ar mai ti trăit, P l aton Ic-ar fi desăvârş i t.

Dar cât �;ra să tră iască ş i , la u rm a u rm e l o r c5te "experi m ente " o m i n te

fie

o menea scă,

ea ş i

de l i m i tă s u perioară, pu tea să i m a g i n eze ş i să

cro iască? Doar, de la P l aton până astăz i , mcta li zicn avea să- ş i d ezvă l u ie p rogram u l p u n :înd u -se m e re u în a l te ş i în a l te s i tuări . În tr- u n te l , aşadar,

Sojism!, Po!iticu!, Phi!ebos, Timaios, ca ş i

agrapha dognwta

d e sc h i d

istoria metafi z i c i i c a deve n i re î n i n tc n ţ i o na l i tatca fi x a m în Pannen ides

prin " experi mente" mere u m a i m u l te ş i mereu m a i provoca toa re, la pri m ii lect u ră, tot mai d i wrgcnte u n e l e în ra port cu a lh : l c, c h ia r

rep u f:.;i ve . S u b semn u l l u i "ca ş i c u m " în să, e l e exp lorau î n ţ i n uturi d i n

c e în c e m a i înd epărtate pentru a ad uce progra m u l u i dcterm i n ări ş i n o i c u p r i n deri, p .; orizo n t a l ă ca ş i p c v..:rt i ca l ă . În c o n sec i n ţă, a l ătu r i ş i , î n o a re c a re m ăs u rii, d u pă ace l e

"expe­

r i m e n t e " ca p u n e ri î n m e reu alti.! s i t u a ţ i i ale p rogra m u l u i d i n Sojisf u !,

Politicul, Phi!e b os,

Ti111aios,

agraplw dogma/a, e ra u co m p l c m e n ta n.: .

S u rsa p r i n c i p a l ii , p e n t ru reco n s t i t u i rea acestora, rănd n e A r i stote l (vd .

s u pra),

(Afelajizica

dar

sunt

6 b 1 2 - 1 6),

î n t n.: g i toarc Ari stoxeno:>

i n fo r m a ţ i i l e

lui

T h e o p h rast

(E/ementa Harmonica, I l, 3 0-3 1 ).

A l exa n d ros d i n A p h rod i s i a

(111 A ristotelis Afetaphysica, p . 5 5 , 56), 2 1 , 24 cd), Sextus Empiric us (Adversus lvfathematicos, X, 2 5 2 , 2 5 3 , 2 5 8 , 262, 263 sqq, 1 29, 274, 2 7 5 , 277, 283 ) , D i ogcnes Laert i o s ( Vieţile şi doctrinele filosoji!or, JV, 1 3 , V 22, 8 7), Proc l o s (In Phi/e lms, p . 688, 4-1 8 ; In Parmenidem, 38 sqq), S i m p l i c i u s (In A ristote/is Physica, p. 1 5 1 , b - 1 , p. 24 X, 1 3- 1 6 , p. �l 5 3 , 25-3 1 , p . 4 5 3-4 5 4 ) . Thcm i s t i u s

(Orali o,

Tema d o m i n antă a " doctri n e l o r n escri se", a şa c u m era fi resc, n u p u tea să fi e a l ta d e c â t a ct:ca a U n u l u i , i m p u s ă J c d i a l o g u l Parmenides

ca termen de organ i za re.:

a meta fi z i c i i .

"În ceea ce- l p r i v eşte p e P l ato n , s-a r

părea

că, î n a i n 1 <1 n d c ă t re

p r i n c i p i i , t ratează d e s p re a l tt: ( l u cru r i ) pc care l e ataşează I d e i l o r, pe acestea n u mere l o r ş i , astfd , de la e l e

aj unge

la p r i nc i p i u , ca apoi să

urmeze (log i c i i ) generări i " (Thcoph rast, A1etaph , 6b,

13). Pythagorc izant, (ro i:v) ş i Dya da

în cond i ţ i a " p r i m e l o r pri nc i p i i " era u trec u te U n u l

1 58


n�ddcrm i n ati"i (l'J Ot)(Jc; a6ptm:oc;), accka, a;,adar, d i n c a re v� m::l ll t l l l i t u k şi d o i mt.:a n ..:d c fi n i t ă �; e t rag n u nlt.�re l e, d i n n u r u e re p u n c te l e, d i n pu ncli.: l i n i i l e, d i n l i n i i fi g u r i i �: p l a nc, d i n ti g u r i k p l :mc fi gu r i l e s o l i d �:, d i n tig u r i l e so l i d e c o r p u r i k se n s i b i l:;; , ak c ă ror dcmenk s u n t pdru l:l m u n ii r, fo c u l , apa, pfindn t u l şi acm l . A cestea s1: t ra n s fo r m ă ş i t n.:c, pt.: r;i n d , p r i n toate l u c m ri k". Ast fe l sr.: 1 1 ă �tea u n i w r s u l " py t l wgo r i c ( D iog. La<.:rt. VIII, 2-!). ldeai (ehle) con l i n uau să fi e înciî ce tn: b u i a să fie şi cet:a ce toate: ,.d i n

"

a vt:a u să ri1 rn fl l l 1 , : t d i d struct u r i l e de întc l l l c i�.:rt:, u n i v e rs a l i i l c . C u m

însrt e ra u în n u t n ;l r ucd ...: k rm i n a t , d a r m a i c u sea m ă p r i n se într-o a rh i tecl o n i d î n c.;re s pe c i i l e s e s u ho rd o n a u gen u r i l o r (c i t i a r <Lid prin ;; c<..: a s t a n u ş i pro v�: n ca ! l d i n e l e), c a ş i gen u r i k, c l a s <.: l or, c u m i po lL:za î n t iî m p i n a şi :d te d i li c u l tii ! i cerce t a t e d�.: P l aton în s u ş i în Parm enidcs, ( 1 3 0 b, 1 3 3 a), ideai (cide) n u puk: 1 u fi , . p ri m e l e pri n c i p i i " în c o ml i ţ i �.: idea l ri, ad ică I I I.: C O l l t rad i c t o r i u . Cd� c i n c i ge n u ri s u p rcn H..: d i n s(�/istu! ca şi a c e l a d i n Phi!ebos erau i poteze prot o l og i cc men ite s;'i n.: i n s t i t u i e ideea pri n c i p i u l u i , dar de a ceas tii dat{l m c t a li z i c . 1\ l t:i i pot ezii e ra a cea sta, încă " m: s c r i s{i" : " p ri m t.: l e p ri n c i p i i ", ca Un u! şi Dymla. D<.: ce t re i , i a r d a crt î l m a i socot i m pr.: a c d a d i n Timaios, a p ro p iat d e n:co n s t r u c ţ i a "ora l i'i'', p a t r u ? D e rH.:: s i g u nm ţ 5 , n u p o a t e fi v o r b a . De ci1 u t:m.:a u n u i m o d e l i<k:d

i n h.: n ţ ia l u i P l a ton nu p ii rea să fi �: e x p l i c a t i v­ j u dc-cil nd d u pii slan.:a " p ri m u l u i platon ism", a c e l a O t l t o l o g i c , n i c i cd d1,; a l d o i l e a , m etafi z i c , n u a vea ca scop i n st i ­ tu i n.:a u n u i n w d c l ; ; n u n . e ca a n a lognn :d real u l u i . A pon.:ti c:l p l : i l o n i d d i n Parmenides t:stc co n t i n ua t:] ck Sr�jistu!, Politicul, P!Ji!ei!Os, Tililaios, ca ş i Î l l "d octr i n �.: k nesni sc", l l t l l lw i ci'i în a l tft moda l i tate. În Parmenides e ra sta b i 1 i t progra m u l ; nw i d c part e urma să fit: veri fic:1t, fi i n d p u s în v a r i i s i t u a ţ i i p e n tru a da sc:mth de n i c i atâta,

dt: v n.: r n c c�.:

d o c t r i n a r i st i c ă . ,\ l l fd s p us,

fu n c ţ i o n a l i ! a l t.: . i\ k n i t sii p u n ă în trebarea î n t n : bil ri lor: .

CU I I I

1 1 1 in lea

no:1str:'i poate să tn.:acr1 d t.: la gâ n d i rea U n u l u i la g:î n d i rca M u l t i p l u l u i d i n Parmeuidcs, d ialog ur i l e u rr 1 1<1 f o a n.: ş i doctr i n e l e nescris;;" " t rdlll i a u si"i c a u t e şi să î n c e rce c ă i şi m o d a l i L'i ţ i d\.: rea l i za re. D i t:..: r i t e d:.: la un monu.:nt la a l t u l , p ro i e ct e lt.: nu se a n u la u , c i , d i rn p o l r i vrt, :-:•.: co rn p l c t a u ş i , a s t fe l , se: î n tărea u . Aceasta în trudt sco p u l 1 1 1 1 era o progrm u l

1 59


constru c ţ i e a n u me, p ro p r i e fi ecăre i încacă r i , n u at<Îtea, d e c i , î n fiecare în p :1 rt c, c i d i n co l o d i n e l e . U n

dincolo

care se d cpiirta mer�: u tocmai

prin sporire d e s i n e şi astfe l prin desc h i d ere n eîntre m ptă şi d i n ce în ce mai p rovoca toare. U l t i m a i pote:n1 p l aton ică, aş a dar, pentru

e ra mai m u l t sau m a i

p u ţ i n u nn ătoarc ce l o r l a l t t.: , n u înscarnnft cft l e dcst i t u i a o r i măcar le l u a ceva d i n d e m n itate .

Dac;'"i

aşa s t a u l ucru r i le, n i c i reze rva (cel p u ţ i n

rezerva) l u i Aristotel fa ţă d.: " u l t i m u l p l ato n i s m " , n u tre b u i e h i pertro­

fi atft p:în:"i la perce perea t.:i ca res p i n gere. Re l aţ i i k l u i A r i s t o t e l c u p l a t o n i s rn u l s u n t extre m d e c o m p l exe, poak toc m a i u n de se con c e n t rează în zo n a cea mai fi �.: rb i n te, a n u m e aceea a d e term i nftri i statu t u l u i meta fi z i c i i ş i a l e g i t i mări i aceste i a . U n "A ristote l an t i p l a to n i c " este d oar d e " p ri m ă n a v i ga ţ ie " ş i a re cam ace l a ş i scop şi c:-un aceeaş i ft.: n o rn e n o l o g i l; ca

"

P l a ton a n t i p lato n i c" .

N i c i faţft c u p l aton i s m u l d e p â n ă l a Parmenides, n ic i f.'lţă cu u l t i m u l " " e l n u s e ra porta dogm a t i c , a l tfe l s p u s , n u fă cea o c r i t ică d e

p l ato n i s m

res p i ngere . C a P l aton în s u ş i , d ar, p e a l o c u r i m a i apăsa t , cc.:ea

ce

era ş i

fi rc.:sc (deş i n u întotd eau na nt.:cesar), Ari stotel trecea d �.: l a o c r i t icii a " doctri n e i la cea l altă (ca scop) a o n t o l og i e i , i a r aceas ta, încă o d a tă, " în vederea i n st i t u i r i i rneta fi z i c e . A s t fe l încât, în m ă s u ra în care p u n e " u l t i m u l p l aton i s m " sub se m n u l întrebări i, A r i s t o t e l n-o fa ce dogm a t i c . De a l t m i n te r i , d e l a " proto logie p l aton i că, a "doctri n e lor nescri se", cu douft

"ultima

p r i n c i p i i la proto l o g i a aristo tc l i di d i stan ţa n u este prea m a re.: . C eea ce

n u vrea să însem n e cft aristo t d i s m u l este un post - p l a t o n i s rn în sens doctr i n a r i s t i c . Î n c e l mai bune caz, A r i s t o t e l poate fi socot it ca p r i m u l neop laton i c i a n . Aceasta î n s ă î n cond i ţ i i l e în care n e o p l aton i sm u l este

fermă Parmenides.

pus în l egătură d i a l og u l Ca

doar c u aporetica Un u l u i şi M u l t i p l u l u i d i n

P l ato n , căutător,

A r i s totel

mai

mult

se

î n t reabă <k e<Ît

o b i ec tează, cum poate fi exp l i cată necon trad ictori u p l ur a l i tatea de îndată ce "n i c i Dyad a i n d e fi n i tă, n i c i Mare l e ş i M i c u l n u s u n t cauze a l e faptu l u i de a fi două fe l u r i de a l b, sau al u n e i rn u l t itud i n i de c u l o r i , d e gu st u r i ş i de fi g u r i , n u m a i d a c ft n u socot i m aceste l u c r u r i ca n u m ere

şi

u n i tăţ i " (ceea ce înseam nă că ş i su bstan ţe) . Dar dacă pentru

exp l i carea p l ura l ităţi i fi i n ţe i n u s-ar vorbi decât despre s u bstan ţft

1 60


( .,că c i l u cru r i l e ge n l.! ratc astfe l s u n t doar n u m e re, l u ng i m i ş i c o rp u ri " ), "c abs u rd

să cercetez i c u m fi i n ţa

est!.! m u l t i p l ă n u m a i ca s u bstanţă ş i

n u c a rc este cauza rn u l t i p l i c i tăţi i cal ităţ i lor ş i can t i tăţ i lor l or"

N.

2, 1 0 89 b 1 - 3 ; 1 0 l)9 a J 0 - 3 5 ).

(Metaph ,

P ro b k m a, aşadar, este aceea ş i pe care P l a ton o trect:a p r i n

Sofistul, pri n experi m e n t u l " Philebos s a u Timaios sau " " p r i n ace l a l ăsat desc h i s , a l doctri n e l or n e s c r i s ..: " . Şi pc car!.! A r i stotd " î n s u ş i o cerceta, p u n ;înd-o în tr- u n scenari u c u F i i n ţa (cu U n u), pt: d e o e x p e r i m entu l "

p a rte, i ar pe d�;: a l ta cu Forma ş i Materia (ca Dyadă). O fo n d ", aş adar ( Rea l e, Sto r ;a . . .

"

tangcn ţă d e

II, p . 3 8 8). C e e a ce n u vrea s ă s p u n ft că

A r i stotd l.!Ste în s i m p lă s u cces i u n e p l ato n i c ft . Ar fi fo st doar dacă a l egea sft p l ato n i z!.!ze d octri n a r i s t i c , ceea ce nu era pos i b i l dec;ît în gfm d i re s l a bă. C u m însă l uc ra, ca P l aton, c�:- i d re p t, d a r a l tfe l , c u m?, în cârn p u l a ce l u i aş i pro i ect şi c u m d ă dea mai m u l tă coere n ţă (deci :Hkvăr) m etafi zi c i i , el s m u l sese p l aton i s m u l d i n re ţeaua eve n i m e n ­ ţ i a l i stil pentru a- 1 trece în o rd i nea fo nn a l ă a fi l os o fi e i , în gen ere, î n

part i c u l a r a metafizi c i i . De a l t m i n tt:ri, Ari stot e l î n s u ş i , l a " a d o u a n a v igaţ i e", avea să proced ezt: la fe l . Pro b l e m a, ş i î n c e e a ce- l p r i vt:şte,

nu este act:ea a i d c n t i t ă ţ i i fi i n ţe i (ca U n u , a U n u l u i ca F i i n ţă) ori a

e l e m e n t e l o r dyad e i . În fu n c ţ i e de i n tcn ţ i o n a l itate (deci de întrebări),

aceea p u tea fi a l ta, mulalis mutandis ca, od i n i oară, o p ţ i u n ea preso­ crat i c i l o r p e n tru un e l e m e n t sau a l t u l d i n cck p atru .

De aceea., p r i rn cază s c h e mat i ca, aceast a cu Fiinţa (ca U n u, U n u l

ca F i i n ţă) ş i Dyada, term e n d e m ed i ere între c e i d o i term e n i p res u p u ş i

trecerea de la U1rul la celâlalt, î n t rebart:a care acop eră i n terva l u l , sarc i n ă a m e t a fi z i c i i , p u tea sft capete răs p u n s n u ma i p r i n i m p l i carea rn c d i a t o ru l u i , a l o n t o l o g i c , d a r în s i m p l ă m o r fo l o g i e . Cum gândim

Dya d e i , aşad ar. Pre l uată d e A r i stote l , cum d e la u n p u n c t încolo, în i n s tru men­ ta r�;; p l ato n i că, ca nu-i "

mai părea operaţ i o n a l ft, o p r i n d u-se în fata

exp l i ca ţ i e i rn u l t i p l i c i tăţ i i şi a l tora, n u n u m a i a s u bsta n ţe i " - doov av

ahtov Kai -ro cv cKdvo�, " fi e şi pri n a n a l o g i e", u rm a să fie fă c u tft î n c e rcarea de de b l ocare (1\letaph N .2 , 1 039 b 4 - 5 ) . C u m p u t e m g<î n d i " m u l t i p l i c i tatea u n i tăţ i l o r î n a fitra U n u l u i p r i m " - no/J a i �LOvaoc� napa -ro 7rp5nov cv, în trebarea era b i n e pusă. ..

Dar atât, p e n t ru că mai d e parte n u se m e rgea. Or, era n evo ie de a l ta

161


s u bs�:cvcn tii : c u m poate 11 g:î n d i ti"i " m u l t i p l i c i t : I tl: ; t d .: i n ;.:ga l u ri a l ă t u r i

de

l n e ga l u l p r i m " ? Ş i , totu ş i , s e va 11 n:c u r s h

ş i P u ţ i n , pcntru a (kd u ct.: n u m ere le, la

Lung

şi

M : 1 1 t: � i i'vl ic, la M u lt Scurt, pen tru l u ng i m i ,

l a L 1 rg � i S t râ m t pen t ru s u p ra feţe, l a S u s � i J os p ;.; n t ru s o l i d e . "Care

e ra , p <-: n tru :t cest�.: fo rm t.: a l e J n cg a l u l u i , ca u za m u l t i p l i c i tăţi i l or?

(N. 2 1 OS9 b 1 O - 2 1 0 89 b

1 5).

" Este n e c t: s a r să a d m i t t.! m pen tru li eca n.: I I Jcru ct:en-ct.!-este e l în pot�.:n f(t" - T O 8uvcipn ov, p r i n u rm a re în ord i 1 1 c;: ti i n ţe i î n seş i , i a r n u a n: l : t t i v u l u i s a u a ca l ittiţ i i ori a a l t e i spcc i li c i tit ţ i . " Este p re ferabi l sii cerc cHml raţ i u n ea m u l t i p l i c i tă ţ i i 1 ucruri l o r, 11 11 m i i rg i n i n d u -ne la u na ş i :t c�.:ca � i catego r i c (cn , de ex e m p l u , s u bst a n ţa s a u ca l i ta h.:a), c i raţ i u n c:i m u l t i p l i c i t5 ţ i i pentru t o a t e c e l e ce exi stft, c il c i l u crnr i l e p o t fi m u l t i p l e, fie ca su bsta n ţ e , fi e con s i (k,ra te în mod u l n.: la ţ i c i sa u în a ce l a . . .

a l ca l i t i"> ţ i i " ( N . 2

1 0 X9

b 1 9 ; 2 0-2 5 ) .

E m o calc, poate, d i ntrt: ce l e m a i ferm t ă i at e . D-:� i , z i ce 1 -l e i d egger, n u e s t e prea în sp i ri t e l i n , to t u ş i , dynmnis, în acest c o n t ext, c e l p u ţ i n , s �.: m n i li c a ,.pu t i n ţa ş i po s i b i l i t a tea" propr i i u n u i l uc r u . A r 11 c u m u l t " m a i con v i ngfitor" (kc:î t "rea l i t a l ea p rt.: m e rge p o s i b i 1 it ii ţ i i ", "ca să ti e rea l şi sf1 pna tii 11 rea l ceva tre b u i e sil fi e m a i în tii i lh) S i b i l " (De.\pre pltysis la Aristotel, în Repere , p . 2 5 8 ) . . . .


ÎNCHEIERE PLA TOJ\'lSllfUL CA " OPER/[ DESCHISĂ "

1 . D u p ă moa rtea l u i P la t o n , proba b i l

în

3 4 8/7, A r i stote l p � răsea

Academ i a, dar nu şi p l aton i s m u l . Avea s � - 1 dezvo l te în pa rt<.:a sa tare, a p o rc t i c ă . N i c i S p c: u s i p p o s , n i c i X e n o c rates, m a i c o n s ervat o r i , n u vor fi r<1 m a s pn.:a d e p a rtt.: d e p ro i ect u l p l ato n i c , m a i cu s e a m ă de ace l a încă " n es c r i s " . A s t fd , Speusippos, m a i întâ i , s c o l arii d u pă moartea l u i P l at o n (p;î n ă în 3 3 9/3 3 8) socotea că ,Jdeai n u s u n t n i c i în abso l u t, n i c i ca n u m e re de un fe l a n u m e, fi i n d do:t r e n t i tăţ i l e/o b i ecte l e m ate m a t i ce ) tcLOll JlUTlKU , ş i că N u m e rt.: l e s u n t pri m e l e fi i nde - aptO) lOU � rrpcirrou; nov ovnov şi că p r i n c i p i u l n u mere l o r este U n u l-în -s i ne" - Kai apxi] v ath(iw dvat amo To c v (A r i s tote l , 1\Ietap!J. M . S 1 O S 3 a 2 0 - 2 5 ) . Toate a cestea p�;; seama d i st i n c ţ i e i d i n p l aton i s m u l târz i u d i ntre " n u m ere l e s �: n s i b i l e

-

t u ata0 J}T6. (ace l t:a l u ate " p e n tru

fi ecare

�: x i s t e n t",

" s e n s i b i l e înseş i"), mate m a t i ce - TU paOqpetnKcl: ( " n u m ă r u l a r i t rn d i c - aptO)lll'!tKO � a p t O p o � C S t l.! o u n i tatl.! a u n i tăţ i l o r " ) ş i " i cka l e" - ideai " ("n u m l.!rde în carl.! ex i stă a n t erior ş i poster i o r, acestea s u n t n u m e re l e ideai - Ta � i otu� . , separate ş i de Ideai şi d e l u cru ri " ), p r i n u r m a re, în .

.

s i n e , în reg i m aute n t i c ă misia

1 5 ; M 6, 1 0 8

(1\fetaph.

A,

8990

a 30

sq q ; M S, 1 0()3 b

b 1 0).

Dar, z i ce A r i stote l , este a b surd - chc'm(J)c; "să e x i ste un Unu p r i m

fa ţă c u c d e l a l t e u n i t ă ţ i ş i c ă , ast fd, n - a r p u tea fi ş i o Dya dă a n terioară

în raport cu a l te dya d t.: ş i tot astfe l o Triadă a n ter i o a ră tri a d e l or,

fi i nd c ft ş i în tr- u n caz, şi în a l t u l se a p l i c ă a c d a ş i raţ i o n a m e n t". Dar 1 63


dacii, h e n o- p roto l ogic, a d m i t e m U n u l - i n - s i n e ca pri n c i p iu, a r fi n ecesar ,,să a d m i tem mai cu r:î n d ceea ce z i c e P l a to n , a m t m �: ci"'t �: x i stă o dyadă p r i m ii �i o Tri a d ă p r i m ii şi că N u mere l e nu s e pot :ld n n a în tre c k" . Dar şi p u n c t u l ck vt.:ckrc al l u i P l aton e ra d i s cu t a b i l (M g 1 0 8 3 a 3 0 - 3 5 ; vd . f�o b i n , L a Tlu!orie . . . , p . 4 3 7) . Pcrcep;î n d "d i fi c u l tă ţ i l e ş i art i fi c i a l i tate« d o c t r i n e i p r i v i toare l a

cide . . - nr.pi T i:t d OlJ S p <.: u s i p pos abandona ,,ll l l ll l i't rl l l i d e a l " - am) 'tOU db!JTtKOV apLOpoÎ) n:ţ i n ii n d u - 1 d o a r pc c �: l m a temat i c , pe când X e n o c rat<:s avea să f<tci"'t d i n eide, numere. "Toatt.: a c estea d u pii ce P l ato n , " cel d i nt:î i " c a re a vorb it " d e s p re eide, şi că s u n t n u J w:re, şi a s u sţ i n u t ex i s te n ţa e n t i t ă t i l o r m a tt:m a t i ce, l e-a separ:1 t cu î n d n.:ptrtţ i re " . Î n t r- u n fe l , "t o ţ i avt.:au d rep t ate, în a l t u l în sfi, n u " . Ca u za va

stat,

tot ce

(M9

1 O X 6a2

aşada r,.

se

poate,

sq q).

"în

fa l s i tatt:a

i p o t e ze l o r ş i a

fi

p r i n c i p i i l o r" .

N i c i P l a to n , n i c i S p e u s i ppos, n i c i X e n o c rates,

n u s p u n e a u at;lt ce se putea s p u n e şi c u m se p u tea s p u n e . Era

î n s ă ş i p o s i b i l ? Ş i cl : t c ri. da, ş i în

b e n e fi c i u l fi l o s o fi �: i mereu căutăto a n.:?

M a i î n d re p t ă ţ i t u n u l decât a l t u l ori d c d t c e l ă l a l t , dar n i c i u n u l

î n t o t u l , aşa c u m n i c i ,\ r i s tot e l n u avea sii fi e , d a r to c m a i p r i n

acea s ta ,

<Hi t:v{irat

c ă , în

grad�.:

d i ft:r i te, trec.:a u fi l o s o fi a d e pc u n

pa l i er p...: a l t u l . N eavâ nd a ceeaş i fo rţi't c a P l a t o n , c�:ea ce î l s a l va e ra

p : ut i c i pa r�:a l a m n rca m i şca re de î n n o i r e . A l t fe l , m a i e ra p l a to n i c i a n ?

C a , ck a l t m i n t e r i , ş i

Xenocrates (sco l a rh î n t re 3 3 9/3 3 6 ş i 3 1 4 /3 1 3 ) ,

În d e o s e b i re d e S p c u s i p p e s , X e n o c ra t e s socoka c:i c idc ş i n u m e r e l e , , a u a c eeaş i natu r{t, crt t o a t e ce k l a l t e l i n i i ş i s u pr:t fl: ţ e p ro v i n d i n c k ş i c ă a r c o n s t i t u i s u b s t a n ţa C e ru l u i ş i a l u c r u r i l o r se n s i b i l e " (Metoph. Z, 2 , 1 02 8 b 2 5 ) . M a i m u l t, e l p u n e a î n

d .: ş i în m a i m i c ă m il s u ră .

i d e n t i ta t e " n u m e re l e -

cide (

=

i d e a l e) c u

acelea

. . . a ptO p t'lv Tov n!w d o(!w Kui Tov paOq panK6v,

m a t e m a t ice" -

"cea m a i

rea" d i n t re

toate i p o t eze l e , p c n t r u că a d o pt:î nd-o, " s u n t s t râ n s e la u n l o c d o u ă ero r i " : u n a, p r i v i to a re la n u m ă ru l m a t e m at i c c a re n u p u tea fi aşa c u m î l socotea X c n o cratcs, i a r a l ta în l egă t u ră c u "toate d i fi c u l tă ţ i l e ce <h :cu rg�:au d i n a d m i te rea n u m e re l o r i d ea k " , în

ad m i se (lvl , S, 2.

1 0 83 b

l - 1 0) .

fe l u l în c a re erau

Polcmou, scolarhul u rm ă tor ( î n t rc 3 1 4/3 1 3 ş i 2 7 0/269), a t r a s

c:i trc fi l o :- o fi e de X e n o c rates î n s u ş i , î l u r m ea z:\. pe acesta "în toate 1 64


p r iv i n ţe l e" ( D i o g . Lant. I V ,

1 9) .

Ca ş i s u c c �: s o ru l sfn t , Crute.\· (în t re

2 7 0/2 69 ş i 2 6 1-:/2 () 7 ) , n u prea a rc co n t u r. E l ev a l l u i Pn k m o n � i C ra ks,

Arcesi!aos din l'itrme,

scn l a rh , p :î n il în an u l 240, îm p i ngea în vii ţ:1 m :î n t u l

d i n Acad e m i c , p r i n s c e p t i c i s m , către prob a b i l i s m . "N u cx i stă n i c i o

s o l u ţ i e d c c o n t i n u i t �t t e î n t re V e c h e a ş i N o u a Acad e m i c ş i această

d i s t i n c ţ i c mt L a e rt i o s

a

fi rii

m �: rgea

u n u i a rt i fi c i u . D i oge n e s

i n t ro d u cerea

i n t w d u s , de a c eea, o s u bd i v i z i u n e s u p l i m e n t a ră, v o rb i nd

d e s p re o A c a d e m i e n t ed i c " ( O ru n , L 'A cwh!mie în llistoire de la

p!Ji!osophie !, 6 1 2 ) .

Ca,

ma i

S extus

î n a i n te,

"cu

Empi ricus:

el

(A rces i l a os) î n ccpt: Ac:Hk m i a d e m ij loc" (Schiţe pyrrhonienc, 1 , 2 2 0 ) . E p i so d i n c n t, A c a d e m i a d e m ij l o c s a u c e a de

a

d o u a, e�k

u rm a f {t d e a l ta, n o u ă, c t..: a d e a tre ia, în Lar,:ydcs sco l a rh î n t re 24 1 124 0 ş i

224/223 sau 2 2 2 , ckv a l l u i A rces i l a o s . Dar adcvii rn t u l î n t e m e i e tor a l N o i i Academ i i estt.:

Comuadcs

din Cyrcne ( m . î n 1 2 9), c a re î n să , p r i n

p robab i l i s m u l ex p l i c it, n u m a i pftstra n i 1 1 1 i c d i n p l n t o n i s 11 1 . L u i

i-ar fi

u rmat l a c o n d u ce rea şco l i i u n a l t Carmeodcs, fi u l l u i Po k n w c h ocs,

acest u i a

un

i n cert

O·ates

din

Tars,

CleiLomaclws diu Cartagiua (p;î n ii în I l di11 Larissa

ca

0).

(m.? i\ 5 ), princeps A cu de m ia e

apo i

s :t

ia

co n d u ce n:a

f'hilon i\9),

Cu s u cc�.:soru l silu,

1 1 m ·ae (Cicero,

Brufus,

şi C h arm i d as se d e s c h i dea ct.:a ck :1 p a t ra A c :Hk m i e . D i sti n gând u-S(;! de

pro b a ba b i l i s m u l c a rn t.: a d i c, P h i l o n

ar

- /'hilo

fi v e n i t cu n oi o p i n i i

dum m·a quaudam commm ·et ( C i c t: ro , A codemica priora,

autem,

V I , 1 :-: ) . C i cero f'ii ct:a ":t l u z i c la Ll ll î n v ii ţ ă m :1 n t m i s t e r i o s şi csott:ric pe c a rc acad ern i c i c n i i refu za u să- I �:xp l i ce" ( O ro c h a rd , Les scep!Îtf llcs grecs, p. 1 93 ) . Si"i fi s ! : t t acesta într-o r e v e n i re;: la p l ato n i s m ? Dupft C i cero (Acad. Post. , I V, 1 3 ) în toarccn:a la "V cchca Ac:J (k m i �:" t l \ 1 e s t e i m proba b i l ft. Dar m a i c m:î n d react u a l iza p r o b a b i l i s m u l , n t.: s u pri m:î n d ad evăru l ş i fa l s u l . "Î n s ft le : t d m i t c m , ar fi s p l t s d , c a a p a r e n t e în favoarea probab i l i t ă ţ i i , iar nu ca sem n al p e rce p ţ i e i (adevărate) ,,n u n egăm că ex i stă ad evăru l , î n s :t ne î n d o i m cil p o a t e fi c u n o s c u t (A cad. "

pr.

X I, 3 4 ; XXI I I, 73). C u u r m ătoru l sco l a r h , .Autioclws

cea de

S toa în Acad em ic" ş i

P l at o n

diu Ascalo11 ( 1 1 1 . ? 69), s t.:

a c i ncea A cadem ic, desch isă către sto i c i s m . "An t i ochos

"

,.a

t rece la a

m u tat

d e m o n s t rat că o p i n i i l e sto i c i l o r �c gi 1 sesc la

( S cxtus E m p i ri c u s, Schife

...,

1, 2 3 5 ) .

În p l u s ,

area l u l ro m a n , u n d e pro i ectu l acade m i c t.:stt: prd uat

o i n t rod uci.!

de C i cero.

în

1 65


Un d�:s t i 1 1 , ce l p u ţ i n în ncc.:astă p r i m ă secven ţă, s t ra n i u : res p i n s p ;.; n t r u a fi fos t " do g m a t i c " , P l a t o n era a cceptat d t.: a l ţ i i ca fi i n d " î n c l i n a t spre d u b i u sa u m ă c a r " în parte". Acad e m i c i i med i i ş i no i , " d e ş i se d e p ă rtau d l: "dogmat i s m , atâta cât pe rc <..: pea u c i în învăţătura l u i P l a t o n , trt.:ccau m a i î n faţi"i "înc l i n a ţ i a sa dt.: a se e xe rc i t a şi d<.: a p u n e l u c r u r i Il: la îndo i a lă" ( Scx t u s E m p i r i c u s , Schite !, 22 1 ) Ce- i drept, P laton nu era n ic i măcar prec u rsor a l "sce p t i c i sm u l u i " ca fi l o so fi c (sau a n t i - fi l o s o fie). C h iar ş i "academ i c i i " re c u n o � tca u de

unii

"

. . .

.

"deo:> c h i rc<l d i ntrt..: P laton ş i n o i " (sct:pt i c i i , a d i că) . Nu poate fi co n s i derat "sceptic", d a r n u se poate n i c i nega dt "ex p r i m ă u n e l e l u cru ri d u p ă fo rm u l a sceptică a t u n c i d nd , c u m spun u n i i , se exer c i t ii

"

1 11 <1 ·1 a 1 ec t 1. ca

� "

("S'c 1uţe . . . . l ? "? ? ? ? J ) ,

,

---,

__

.

Med i o ş i nt.:oaca d e m i c i i , aşad ar, n u dădeau p l at o n i s m u l u i o tu rn u ră p o t r i v n i c ă s p i r i t u l u i său. I z o l a u o c o m po n e n ti"t ş i ast fe l o rn ăreau e n o nu , ceea ce făcea d i n p l a t o n i sm tl l l a l t scept i c i s m ş i u n a l t p ro b a b i l i s rn Tot u ş i , e i p�rcc p u seri"t ceva d i n s p i r i t u l critic - cr it icist al p lato n ismu l u i, d a r p u n ;î n d u - 1 s u b sem n u l unei îndoieli dt:_ja rescm n i ­ fican (în fu n c ţ i e d e u n c o n h.:x t doctri naristic a n u m e ) , p a ra d oxa l , î l d ogn wt izaseră. Adicft îl făcuseră să fu n c ţ i o n t.:ze într-un orizo n t l i m itat, c u pred ctenn i nări şi fi n a l i tate doctr i narft. Astfel, îndoiala" p l at o n i că era l i p s i tă toc m a i de ceea ce î i d:1dea " t ă r i e , ad i c ă dt: fa pt u l d e a fi m et o d i dt U n as pect ese n ţ i a l ,.al g;î nd i ri i l u i P l at o n era n e l i n i ş tea aceasta mereu s ti m u l a t i vft. C o n t i n u u c ă u t ă toa rc d e a d ev ă r, ea era « fi l o s o f» (- i ci"t ) î n s e n s u l stri ct a l c u vâ n t u l u i , d eoarece, aşa c u m p ro c l a m ă c u l eg i t i m ă m ;î n d r i e în Phaidros 278 cd, în acca st:"i a t i t u d i n e rezidă n o b l e ţea cond i ţ i e i u m a n e " (Ro b i n , Platon, p. 3 3 2 ) . .

.

J. Postp lato n i s m u l u i p r i m a r ş i ce l u i aca de m i c î i u rrncaz[i a l t u l ck m ij l oc (med iop l aton i s rn u l), secve n ţ ă r u p t ă at;ît de cea a n t erioară (sau d e c e l e a n teri oart:, d e îndată ce d e l a S p c u s i ppos l a Ph i lon avem d e-a face m a i cunînd cu d o i t i m p i d e l o c s o l i d a r i ) c:ît ş i de n eo p l a t o n i s rn u l d e d u pă seco l u l a l 1 1- l ea ş i până î n an u l 529, c:î nd era desfi i n ţată şc o a l a d i n Atena. C eea ct.: mt în sea m n ă că n e o p l a t o n i s m u l şi p ierea. Acela " po st - a n t i c " , s u pravieţu i tor, avea să mai stăru i e un t i m p, d ar, astt:n ic, nu are şanse de revigorare şi n u renaşte . Î n c e p u se însă ş i ,

1 66


aceasta într-tm u n i v e r s p a ra l e l , deja de cfttcva vt:acuri, c a m de p n n ren a�. că în med i i cn.:şti ne. Med i o p l ato n i s n l ll l ( u n pre-neop l a to n i s m d upă W . The i l lcr) î n foarte m i cti mi'is ur:l c o n t i n u ă fi l o s o ti a acad c m icii, ti i n d , în s c h i mb, d esch i s , î n t r- t u ! fe l prcgă t i t or , c ă t re n e o p l ato n i s m u l d e m a i t ii rz i u . A c e a sta, m a i cu �;ca mi'i, pr i n ,.rcCU JX:rarca suprasc n s i b i l u l u i , a i l il a tcria­ l u l u i ş i transct:nd�:nţei" ( Reale, Storia . . . , I V, p. 3 1 5). Pri m i i rned i o p l a to n i c i : Dercillides ş i Eudoras diu A lexandria (63 a nte - 2 1 post) 1 1 1 1 s u n t p n:a b i n e c u no s c u ţ i , p r o b a b i l , u n d e n-au fos t pn.:a i n d i v i d u a l iz< � ţ i . P r i m u l , d u pft i n fo rma ţ i a l u i S i m p l i c i u s (În A risl. , Phys. 247, 3 1 � i u nn . ) a r li s cr i s o "carte" despre li l o s o ti a l u i P l a t o n , d espre ca re s e ş t i e însă prea p u ţ i n . C:l t î l p r i v c � t c pc Eudoros, acesta deducca rea l i tatea d i n Unul s u p n.: m (vd . C. Mazza rc l l i , Raccolta an i i 1 00, să

e Îll teqJrela::: irme de/le lcslimon iaunze c

de i Jrammenti del m.;diopla­

lon ico Eudoro în ,.Ri v i s t a di F i l osotia neo-sco bstica", p .

1 97-209; 5 3 5-5 5 5 ; Rea l e, ,)'to ria . . . I V, p . 3 1 9). Din Alexa n d r b m ed io-plato n i sm u l s e răs p â n d eştc în în treg u l I m p eri u . Thrwyllos din Rhodos ( m . 3 6), p l a to n i c i a n pyt h a go n.: i za n t, o rd o n a d ialoguri le Î l t c m e it:toru l u i Aca dcm i c i în 9 t e t ra l o g i i . Ona.wndros a r fi scr i s u n comenta r i u ( p i erd u t) l a Rep uhlica ( S u d a, s . v . ) . Plutarclws din Chcroneea ( n . ? 4 6 - 111 . 1 2 6 s a u d u p ă ) , c e l m a i p r o e m i n e nt, a d u n ft l a 1\ tl: n a u n gru p d e p l a to n i c i c n i e n t u z i a ş t i . /\ re d i sc i p o l i ş i pri n tr�: ro m a n i , Calvis ius Tauro, b u n ă oarli, c a re , l a nî 1 t d u l său, t ra n s m i t e p l ato 1 1 i sm u l l u i Herodes A th ic us ş i l u i A ulus G<!.llius. Gaius este u r m a t d e , 1 /b inos, care î n toc m t: a u n rt:zu lnat a l fi l o s o l i c i p l a to n i c iene (Ep itome s a u Didaskalikoslon Platonos dogmafo11) şi d t: Apuleius, a u t o ru l u n e i e x p u n e r i De Platone 1!1 e ius dogmale. P l a to n i c i c n i m i n ori s u n t şi Theo11 di11 Smyrna, Nigrinos, Nicosfralos, A llic us, ,J IJJOcralioncs, Ce/sus, Afaxymos din Tyr (c f. Rea le, op. cit. , p. J 1 9-3 29). Plutarchos, mai c u n os c u t pt:n tru Vietile paralele (cu s i g u ra n ţă capodopera sa), este ş i fi l oso f cu a p l icaţie mora l ă ş i l l l t.:ta lizici't, ec lect i c î n s ă ş i fi\ ni dt: a l tă în s e m nătate dedt co n l cxt u �d ă . Ct:a ce n u este puţin, d a r n i c i m u lt. Platon i srn u l său, pytlwgorc i zant ş i ll:ologizant, n u este u n u l d e d e sc h i d ere ş i desc h i s , t o t u ş i , ca m a rtor, este de i n teres 1 67


major p�.:ntru r�.:f:tct.:: rea geogra fi c i s p i r i t u a l e

�: p o e i . Ş i încft, pen tru r e c o n s t i t u i re a i storiei p l a to n i s m u l u i ca m o d d�: a fi . Aceasta în sen s u l că, fi l o s o fia p l aton i că este m a i m u l t d cc;i t re fl exie a m i n ţ i i a s u p ră - ş i p..: n t ru a d a sea m ă d e p o z i ţ i a e i î n fa ţa l u m i i ş i d e p u t i n ţ a e i d e a o conci�ptu a l i za; poate, î n m a i ma re m a s u rii, e s te pro i ect u l ese n ţ i a l ş i etern a l fi i n ţe i noa stre. D i n acest p u nct d e vedere, nu.:d i o p l a t o n i s rn u l , î n g c n e n.: , deş i s l a b c a nH.:ta li z i că î n sen s u l d i n t:î i , e s t e m a i t:m.: în c e l d e a l d o i lea . Fără de e l , o m u l grec a l seco l e l o r T ş i I l ar ră rwî n e, p e n t r u n o i , în b u n ă p a rt e rwc u noscut. " I storia p o l i t i cii '' di'l sea rn .i. de stru cturi ; istoria fi l osofică de nH : n ta l i t ăţ i şi co rn portarm:nh:. În mod deose b i t, acea sta n u în tr-tlll t i m p al s u prem a ţ i e i m e t a fi z i c i i în s i n e, c i în c c l il l a l t, în care fi l o s o fi a trecea în reg i m u l co rn p k m entar. P l u tarchos, p r i n u rrn n r..:, nu este p l a t o n i c i a n în o rd i nea s t r i c t ă a meta fizi c i i sau n u este un rn e t a fi z i e i a n aşa c u m era p ro i e c t a t în d i a l o g u r i l e Parmeu ides, Sofistu!, Timaius sau în " d o c tr i n e l e n escri se". El ţ i m: mai m u l t să cons tru i ască u n model al l u m i i , ca şi cum ar fi ace la rea l, d cdt la m e t a fi z i c ă ( o r i la fi loso fic, în gerwre) ca apon.::t ică. F i i n ta a u t e n t i c ă e s tr.: Theos, d e îndată c�.:, ncniiscul ş i n e p i er i tor, mereu în i d e n t itate cu s i ne, stă ca t e m e i pentru ceea ce a pare ş i d i s pare . C e l e d o u ă l u m i a l e o n to l o g i c i p l a t o n i c e se regăsesc, d e c i , în te o - o n t o l o g i a l u i P l u tarchos, c u Theos, F i i n ţa atemporală şi i rn o b i l ă , ş i l u mea fi z i că, m a i curtînd, "ne- fi i n ţă", c a u rm a re a <kve n i ri i n e î n c e t a t e . Ca l u c rur i l e l u m i i , pr i n trup, ca s u flet, oamen i i ţ i n n e m ij l o c i t de tra n scen d e n ţă. De aceeea ş i darul s ă u d e a i n t ra în lcgii t u rft cu Zeu l . Îndem nu l d e l fi c : "Cun oaşte-te p e t i n e în s u ţ i " fitce pos i b i l ă c o m un i c a ţ i a : ,.dacă" ("tu eşt i ") - Ei, se î n ţe l ege că F i i n ţa, află s u fl et u l . Fa p t u l a r fi posi b i l p r i n t r- u n fe l d e reve lare, i a r n u cogn i ţ i o n i st, p e n t r u că l u m ea (fiz ică) se des făşoară în s c e n a r i u h eracl i t i c , "o feri n d n u m a i fa ntasme ş i a pare nţe". S i m ţ u r i l e p r i n d n u m a i ceea ce apa re, dar fi i n ţa - în - s i n e cstc eternă. Este c�:ea ce n u se n a ş te. Ş i I I LJ p i ere. Este ceva care n ic i m ăcar o c l ipă nu este în deve n i re" (De E apud Delplws, 3 92 a - 3 9 3 b ) . llu:os, ca fi i n ţ a î n s {t ş i , este i n co rp o ra ! . A l tm i n te r i , d e m o n s t ra A lb ilws, "ar fi a l c ă t u i t d i n m ater i e ş i fo rmă; căci orice corp estt: u n compus d i n ma ter i e ş i fonnă . . . ; acest compus e asenw n e a I d e i i ş i

1 6S

a unei


p a rt i c i pă la fi i n ţă într- u n m od greu d t: d e fi n i t; atu n c i , e a bs u rd ca Ze u l s ă fi e făcut d i n materie ş i fo rmă, p e n t ru c ă n -ar m a i fi s i m p l u ş i o r i g i n a r. Pri n urmare, este i n corpora! " . S a u : " d acă ar fi corp, ar fi a l cătu i t d i n ma terie, d e c i d i n foc, apă, pă m ît n t ş i aer. . . Dar n i c i u n u l d i n acestea n u a re caracter i st i c i l e " p r i nc i p i u l u i (Didaskalikos X , 7-S ). C u p r i m a t abso l u t, Ze u l ( Dem i urgu l , Gân d i rca care se g<î n dc�te p e s i n e), Ideile erau 11oema - no emala (, , i n td i g i b i l u l pri m") cart:, l a r:î n d u l lor, p r i n pro i t:c t i e, i n - formând materia, d ă d t.!au real i tate l u cru ri lor. Dacii

Ideai

alcătu iau " l n t e l i g i b i l u l p r i m", pro i ec ţ i i le lor, eide (= fo rme), " const i t u iau " i n t c l igi b i l u l sec u n d (Didasc IV, 7). Prin u rm a re a ce l o vo q-ros KOOi toS, expre s i e , d e al tfe l , d e i nvcn ţ i t: t;î rz i e, m ed io-pl aton ică, d i n cari.! nu l i psesc i n fl uenţe sto ice. Ca ntare p la ton i c

ea

nu se atlft în tex t u l

(cf. A. C h a r l es - Saget, L 'archilecture du diviu, p. 25).

N u prea d e p a rte d e o perc e p ţ i e d e a cest fd a p l aton i s m u l u i , împotriva căre ia, cu a n t i c i paţie preve n l.!a încft fi l osofu l î n Ep.

V U,

34 1 c - d (cu m cft n u exi sta şi n ic i n-ar fi pos i b i l ă o t:xpuncre s i stematică, de şcoalii a fi loso fi e i sak) avea sft fi e şi Apu!eius din 1\fadaura, ; cesta c h i a r t l.! rtl . ,,De I'latone el eius dogmate SI.! prezi ntă ca un rau m a t şcolar ş i t e rn a l an�arnb l u l u i doctri n e i platon i c i ene" (Beaujeu, Introduc/ion l a Op uscules . , p . 49). S c r i i tor ce l e b ru pentru " rom an u l " kfetamoq;/wses (sau A1âgaru! de a ur) A p u l e i u s ( n . ? 1 2 5 d u pft 1 70), c a re "se flata", z i c e Be<l uj e u , socot i n d u-sc J>hilvsophus Platonicus i\Jadaurensi.,·, s c r i a, aşad a r, u n . .

,

-

" m a n u a l" "med iocru", d e l u at în s e a m ă n u m a i ca m ărt u r i e, " u n a d i n " c e l e m a i p re ţ i oase m ărtu r i i a l e p l aton i s m u l u i rm:d i u (ibidem). P l a ton pres u p u n ea t re i p r i n c i p i i a l e l u cruri l or: Ze u l , materia n e d etenn i nată şi fomJ C i e " care se cheamă

io8as" (V, 1 9 0 ) .

Apu l e i u s ,

aşadar, p re i a d i s t i n c ţ i a tripart i t ft, p u s ă în c i rc u l a ţ i e de P l u tarchos ş i re l uată d e A l b i n os. Ze u l

" este

i ncorpora ! ,

i n fi n i t , creator şi

art i z a n a l

t u t u ror

l u c rur i l or, fer i c i t şi s u rsft a fer i c i r i i , pt:rfect, fără vreo l i psă, d ătător de existenţă pen t ru toa te l ucru r i l e". M ateria, l a r<înd u l său, dcşi n i c i creată, n i c i d i structi b i lă, n i c i foc sau apă sau păm:î n t sau aer, "este p r i m a d i n t re toate rea l i tăţ i l e capabi l e

p r i mească forme"

(V, l 9 1 ) CîL l e .

pri veş te,

169


'1 8cat, "a d ică form e l e tuturor l uc ru r i l o r" - id

est fimnas onmiuf!l,

sunt

i ncorpora k ş i m o d e l e, "a l:.:�c d ..: Ze u " , p;.:n tru l ucru r i l e � i v i i toan.:. "Toate.: cele c t: s e n a s c a u , c a î n cearft, forma ş i iigu r:; l ll; tn.:atc p r i n a m p renta aces tor m od e l e" (V, 1 92- 1 93). Prin u rm :m.: , exi stă d o u ă ousiai, p..: c a re l e n u m i m c � e n ţ c - d i n care p rov i n toak l u c r u r i l e ş i l u m e a î n s :iş i : u n a c a re nu este c o n c e p u t{i ch :dt d e g:î n d i re, alta c a re cade s u b s i m ţ u ri " . Cea d i n t:î i , l l l i..! r cu în i ck n t i tatt: cu s i n e, este l u mea Z e u l u i , d e a se m e n e a , a s p i r i t u l u i ş i a fo rme l o r l ucru ri l o r ş i s u fl d u l u i ; cea l a l t ă, n ii s c u tii. ş i p i c r i tore, î ş i are o r ig i 1 t •:a ş i mod e l u l în p r i m a (V I , 1 93 , 194). P l a t o n i s rn u l m ed i u , ck la P l u t a rc h os l a A p u l c i u s II IH.:şte c e l e d o u ii m o d t: l c : a c e l a ck p â n ii la Repuhlica VI (ontologic) ş i acda d i n Timaios (metafiz ic), d o m i n ant. N u m a i cit a 11ieu h rca l o r a n;: o a recari s u feri n ţt.:, afară de fa ptu l c:t Z!.!u l , în d eoseb i n: de Dem i u rgu l p l a t o n i c , c:l pftU\ de m n i tatt: su pc rioară c e l o r l a l t e d o u i1 p r i n c i p i i . Jdcai, d o a r, s u n t J W C/11'1 n o e mata. M o t i v u l avea să re a pa ră în rt:al i s n t c m e d i evn I t: , d e l iln i tii rz i u , c a în ace l a :m s d m i o n , b u n il o:: ri"i . s i m p k, ctcrnc, preze n t e

,,

-

· L F �.! n o m �: n d e tr:l l l z i ţie, m�d i o p l a to n i s m u l încft este, î n m a i mart: m T: s urit, î n parad i g m ă post <kc â t neo. P o s t- p l a t o n i s m u l , î n ge n e re, d:.:� i ;t l t c e v a dedt p l a t o n i s m u l o r i g i n a r, i r e p da b i 1 , mai pte l u n g e � t e d o � t r i n a r i s t i c a ş co l i i . A l t fe l s p u s, î n dt �: c m a i menţine l a pr i m u l n i v e l a l l i m b:�j u l u i ş i a l con strucţ i e i , a c d a centrat î n ideai ­ eidc. I n c u rs i u n i (,.��cu fu n d i1 r i ") d i nco lo de acesta

s0

i; t c , d a r n u p:î n ;i l a

a t i nge rea a poret i c i t iăţi i . S pc u s i pp o s , Xenocratcs, n w rt o r i a i u l t i m u l u i avatar a l p laton i s m u l u i , caut�i s ă p u n ă î n a l ţ i t�.:n n en i re laţ i a d i ntre Jdeai - eide, n umere ş i Unu. Tot u ş i t.:i răm :în încă în l i m itele o n t o l o g i c i , c h i a r d a cfi a l e a ceste i a î n prag de cri:.r-<1, deci, de t ra n s figurare metafizică. Neo, în sch i m b, s e î n t <Î m p l ă în o r i zo n t m eta fi z i c . Î n p ri m u l r<înd p r i n :dcgerea a porcti c i i ca p u nct de p l ecare şi m dodiL De la P lo t i n la f' roc l o s şi Damas c i u s, a poret i ca U n u l u i ş i M u l t i p l u l u i d i n d i a l og u l Parmen ides <:ste a c�.:�.:a care face d i n JH.:o p l a t o n i s m o li l oso fie p l a t o n i c ;[ n u mai într-o ord i n e eve n i m en ţia lii. A l t fe l , �.:xt rftg<î n cl a p o rct i ca U n u l u i � i ivl u l t i p l u l u i d i n t r- u n c o n text d oc t r i n a r, aş:1 c u m t e x t u l p l a t on i c î n s u ş i i l l l pl1 1 1 C11, 0 : t d o p t : l lll Ca j)'_: ll ll p rograU d e t i p fo rm a l . 1 70


Ivkta fi z i ca, t.: s !l.; d r.:pl, n u s;;: red u c<.: l a at<ît; d a r pen tru a răs p u n d e l a întrebarea: c u m g[m d i m necon tra d i ctori u tn;cerea d<.:: la Fiin[â l a Existenft'i <.:ra necesară "experimen tarea" rnodt.d u l u i Un u - M u l t i p l u . Dacă acesta a fost pri m u l , fi i nd tare, cru c i a l , însea mnă c ă aşa trebu ia să se înt:î m p lt!. În orice caz, aşa porn it:'i metafizi ca, nu s - a u p rod u s fenomene d t:: "res p i n gere", oco l i ş ur i , căderi. Neopla ton i s m u l grec este u l t i m a n.: l a n sare a g:înd i ri i antice care, ast fe l , îş i în c h e i a istoria, tare. D i n s pre o i stori ogra fi e în parad igmă evo l u ţ i o n i s t - b i o l og i stă, G rec ia, d u pă u n t i m p aurora! ş i a l tu l de în flori re, sHl r�ca într-un timp de dccadt.!nţă. Şco l i l e post-a ri stot cl ice (d i n epoca c:kn istică) ern u f:l cut;.: să i l u stn:ze criza de d i so l u ţ i e . D a r d e undt.: ş i până unde sto i c i sm u l, ep i c u re i sm u l ş i m a i cu sea mii sct:pt i c i sm u l , întrerniitor tocmai prin îndoia lă, erau fenomene crepuscu la rc? Ori, mai t:îrziu, neoplato n i s rn e l e care, cel puţin în variantă p l ot i n iană ş i în reconstrucţie procka nii, red au g:înd iri i grect.:şti str{! l uc i rea de od i n i oară. Pri m u l ep isod îl n.:pn.:z i n t ă .)coala din A lexandria, cu Amm onios Saccas ( m . ? 220), d a scă l a l l u i P l ot i n , un înţt.:l ept în fe l u l l u i So�ra te. N - a scris n i m ic, astfe l încât ce s-a putut a fla dcspn.: d a wnit prin surs(.: i n d i recte: 1-l i eroc ks, Nemcs ios. "A m mon ios, maestru l lui l ' l o t i n, zicea că rea l i tatea i n tel i g i b i l ă a r c un fd d e p utl:ri u n i ficatoare Lţă cu l ucruri l e rect.:pti vc, c a re sunt corupt i b i le". Astfe l s c prod uce com p l e ta tra n s form a re a l u c ru l u i-sub i ect, care trece.: în al tceva : " h rana în s<î n ge, s:Î i l);ck în ca rn t.: şi în a l te părţ i a l e corpu l u i " (N t.:mesios, De natura !wminis, 3 , 1 29). D i s c i po l u l si1u, Plotin din Licopo!is (205-2 7 0), în k rn e i a cea dt: a doua şcoală neoplaton ică, la Roma, poate, cea m a i t a n: , c h i a r d�.:cil t a ceea de mai târzi u , pro c l eanft, prin origi n a l i tatea învăţi! mântu l u i . Era cd d i ntâi care, a p l i d n d u -sc a poret i c i i U n u l u i ş i îvl u l ti p l u l u i, con stru ia u n vast s i st e m men i t s:'l- i vai fi ct.: operaţional i tatea. D up:'i A r i stote l , dar în a l tă mod a l itate, cornpkmen tară totuşi, P l o t i n este cel de al d o i l ea m a re nwtafiz i c i a n în s u cccs i u n t.: p l ato n ic<"i, tară sft !i t:, asemenea Sta g i ritu l u i , u n p l aton i c i a n de şcoală. Aceasta ş i pen tru că îş i a s u m ft aporetica p l : ! t o n ică pe care o trece ş i pri n ari stotel i s m . De ;: ceea, H ege l îl socotea, fi t.: ş i în o a recare m ă s ură, şi u n ncoari stote l i c i a n (Prelegeri de istorie a jilosojiei, II, p. 1 66).

171


Part i c u l a rii meta fizic i i p l o t i n ient: esk i dt:ea U n u l u i In tre i i postaze:

O i n de,

l ntd igc n ţ a

şi

u n i v e rs a l .

S u fletu l

M a n i fesUiri

CO\.:Xte n s i w

şi

cod e r m: e l e s u n t toate î n U n u ş i c a U n u , precu m ş i U n u l e s t e î n toate,

dar c u <k : m n i t n t c onto l o g i c ă d i fc ren ţ i a t ă , în fu n c ţ i e d e n t p t u l d e a fi în ncm ij l o c i re sau 1 1 1 1 î n rn i şcarca p roc t: s i v fi (în J os) - proodos. A s t fe l , d a c ft 13 i n e l e est e n e m ij l o c i t în i d e n t i tate c u U n u l ş i , î n u rm are , m a i ase rn e n �o:a acestu i a în ord i nea perfec ţ i u n i i , I n t e l i g e n ţa e s t e sec u n d ă , c�o:ea ce î n s ea rn n i! că

cea d e

ş i <ko s e b i t ă . U n u ca U n u , î n p r i m a i pos tază, î n

a d o u a e s tt: c a d u a l i tat�o:, c u " s u b iect u l

(Emreade, V, 1 , 9 ) . O p u n e şi s�o: rcc u n oaştt:

g<î n d i t" ca tennen i p o l ari

noua

i postaz.<l. U n u l s �..:

g ;î n d it o r " ş i "ob i ectu l

du al i t alt:, p e n tru cft în

ca o g:î n d i n.: c a re se

gâ nckştc pe s i ne. D a r o d u a l i tate în c:! re s u b i ectu l

esk î n i d c r 1 t i ta te cu

o b i ectu l , p e n tru cil, l a l i m i tă, U n u l este a c e l a care se g â n d e ş t c pe s i n e . T o t u n a c u fo rme l e s a u ese n ţ e l e, l n t e l i g c n ţ a s e d e fi n e ş t e în ra p o rt c u ncestea ,

asemenea "gen u l u i

care c u p r i n d e s rH:c i i l c î n tr e gu l u i î n ra port

cu pilrţ i l e" . Ş i înctt, în u nn a re fi rească, de îndată ce i n tel ige n ţa este

"tota l i tatea form e l o r", ş i " fieca n.: fo n 1 1 ft estt.: i n t d i ge n ţa"

9, 8).

f(mnn

(Enn. V, 9 , 6,

Î n t n:gu r i , în sft i n d i v i d u a l izate, pentru că " fi eca re i n d i v i d a rc

(eiclos)

sa în l u mea i n t d ig i b i l ft", fo rm e l e au va l oare pa rad i gma­

t i că în rap()rt c u

l u cru ri l e l u m i i . D e a i c i

fo rm e l e, d e c i , stii nd ca p r i n c i p i u

s i n e , l i p s i tft de o r i c e p ro p rktate n u s e în t :î m p l a

nemij l oci t,

ci

şi d i v e r s i t a t ea acestora,

al i n d i v i d u aţ i d ; e l e , �i nu materia în (Enn. r� 7; I l, 4, S). l nd i v i d u a ţ i a î n s ă p r i n i n tt.: rmed i u l S ufl et u l u i , c a re ş i

c o n s t i t u i.:, u l t i m a , cea de a trt: i a i postază, ceea c�: î n s en m n ft că este l u a t în s �: n s o n t o l o g i c .

De a l tfe l , P l ot i n ş i d i st i nge între " S u fletu l

u n i versa l " ş i "su fl ete l e i n d i v i d u a k", a c es t ea în o r i zo n t c o s m o l o g i c­ a n tro p o l o g i e . Î n fu n c ţ i e d e U n u , c a d i v i n i tate, totu ş i , materia n u a rc reg i m u l " i posta zc l or, fi i n d c a o " s k i re a p r i n c i p i u l u i , p r i n "depărtare" d e d

(En11. 1 , o).

Te rm e n u l t i m , d e l i m i tft , în m i şcarea în jos

(proodos)

ea

e s t e � i :1ceea în care se man i festft cu pn:gn a n ţ ă ten d i n ţa cea l a l tă, com p l t:m t: n ta rft, de convers i u n e

(onodos

sau

episJrophe).

Unu l nu

poate fi g :î n d i t ca o rea l itate "în c h i să" î n s i n e; a l t m i n te r i , n-ar m a i

ex i sta n i m i c " c a p l u ra l i t a t e c o n st i t u i til de fi i n ţ e l e n ăscute d i n e l " . Or,

este fi resc ,.ca fiecare e s e n ţ ă să p rod u că înci'i ceva, stt i vea s cft d i n s i n �.:

1 72


p r i n tr-o dezvo l ta n.:, asc m u l C<l esli.:

s...: m i n ţci" (Enn. I V,

8,

6).

Procl:s i u n ca

ccnzu ra tft de m i ;: c , m:a i n vers;'\, d ...: convers i u n e , ca i n s t i t u i rc a

s u pe r i oru l u i , ca :�c o p . C'i c i p r i n ,.tra n s m i krca de s i n c în i n f(; r i or act.:Ja l l ll Se p i c n i c, C <l p r i n tr-O a n c a ntiza rc; d i m potr i v ii , C<tpiiti"i m a i m u l t rea l i tate, d czvid u i ml u - s c creat o r . Dckrm i n:în d u - s e î n s i n e , p roces iv, n u s c n �o: ;l g fi , c i se afi rmă. De a c;;ca, p roc�.:s i l l lh..:a ş i c o n vers i u n ca 1 1 1 1 s u n t 1 n i şcări s ucces i ve, ca î n t r-un d u -te-v i n o mecan i c . C o m p l e m e n t a re , e l e s u n t ş i conco m i tc n k, cu spec i ficaţia d o a r c ă m i şcarea ( k c o n v c r s i u n �.: �.: s t c logic u l te r i o a rft cc l t: i b l tc . A s t fe l , p l a to n i s m u l , c �.: l p u ţ i n în ac�.:st m o t i v, esti.: încă s u gest i v (cu n • v a fi fo st, d e-a l u n gu l v e:J c u r i l o r, J oa n Scotus E r i ugc n a cu i(b;a "d i v i z i u n i i n a t u r i i " - fi i n ţ t.: i ) pro b � , p c n t ru o m e ta fizică : i , J n.:ptc l o r d e �.:x i stt:nţ[i." cu u n i v e rs a l i i k : ca m ed iatori într<: fi i n ţa în s i n e ( U n u l) ş i fi i n ţa dderm i nantă (M u l t i p l u ) . D is c i po l ş i ed itor a l l u i P l o t i n , PorJ;lz) rios di11 1) r, u n p i c ta u m n turg, ,.păg:În ferwnt ş i �.:c l <:cti c", ma i îna i n t e de a - 1 Îl l liî l n i p c cd ce u rma sft- i tic în viiţă lor, � c r i s c �e o Filosofie a oracolelor î n care tra t a d es p re ze i, dcmou i ş i �.:ro i ( T ro u i l l a rd , Le Nc:oplatollisme, î n Histoire de la philosophie, 1 , p. 9 0 5 ) . M < l i scrie Peştera Nill!(elor din Odiseea, în man iaft a l cgo r i Z<I I I lă. U m cdă ş i u m b roasft, grota s i m bo l i7�l l u m ea scn s i b i l ft, dar în 1 1 1 i'i s u ra în care tri m itea l a o "subst a n ţi"i i nacccs i b i lii s i mţuri lor, so l id :'i :;; i fermă" n u mea i n tc l i g i b i l u l (Peştera , 9, 1 0). Ceca ce îus:i l - ;1 fă c u t m e m o rab i l a fost Eisagoglte, a d i c ft Introducere a l a tratn t u l a r i s t o t d i c d e s pre Categorii. 1\d r<:s;1 tii d i s c i p o l u l u i său C l uys:t oros, începe cu o n e d u m <: r i r e m o � tc n i t :i de.: l a P l a t o n , de l a Aristote l : " c u p ri v i re la gen uri ş i :-. pcc i i , c h e :-,t i u u c�l d a c ă s u n t c<:va rea l s a u se î n tc m l: i ază n u n w i p c rep rezc n t il r i k I I Orb l rc, ş i dacft fi i n d c c v a rea l , d e s u n t corpora l e s a u n ecorpora k, în s f:î rş i t, dacă t: l e s e înt<Îi nesc separat e în s i n e sau în ş i In c�;:ea ce t s e n s i b i l e u nu voi vorb i despr.: aceast a , d eoa rece o ast fe l dc ct.:rccta r�.: m e rge foark adân c şi cerc o L: X fHI I J e n: m a i l a rgă d c c:î t poate fi Hi c u Ei a i c i " ( 1 a 1 ) . Tracl usft î n l a t i n ă m a i în t:î i d e V i ctori n u s, a p o i d e Doet i u s, In troducerea porp hyriană avea sft d e t e rm i n e , pri n aceast:\ i s toricii ned u m er i re ( a p o rc t i c ă) m a rea "cartil a u n i v c rsa l i i lor" mcd i e v ; l l i"i. Discipo l u l l u i Porphyrios, la111h!ikhos din Chalcis (250/24 5 - ? 325), desch i dea l a rând u l său o şcoală la Apameea cu tl l l învftţ{i m :î n t i n te n s

",

,

. . .

,


,.anterior pri m u l u i zeu ş i rcgt.!, i m o b i l sol itud i n ea u n ităţ i i sa le'', p rod u c e m o r w d ă (nftscută d i n U n u l ţwva � bc Tou �vor;), pri n c i p i u a l i n td ig i b i k l or ş i su bsta n ţ i a l ităţ i i m u l t i p l e l o r (de mysteriis, V l l l ) . Ş co l i i s i r iace a l u i l :J m b l i khos î i urm ează :1 ccca d i n Pergam a l u i 1-lt:(h:sios (ca re î i fu scs�..: d i ::;c i po l a cd u i a), M a x i mos, Euscbios d i n M i n d . S e a lătură ş i J u l ian (Aposta t u l ), î m p ă rat d i n 3 6 1 p d n ii î n 3 63 ş i S . Sa l us t i u s Secundus. "Ca r:1cterist i c i k: şcol i i s u n t : 1 . Pukrn ică n.:d uccre a co m ro r H.: nt c i m c t : l fi z i co-spcc u l a t i v e . 2 . În n.:p l i c:·� :1 cccn t u a rca tot mai pukrn icft a cornponcntl! i n: l igioasc- m isticl!-teurgic�,; . . . 3. Aproap;: tota l dezin kres faţi't dl.! OJY.:: ra l u i P laton ş i Aristote l " (Reale, Storia . . . , I V, p. 65S). În s f<î rş i t, u l t i m a ş i c �: a m a i pers i st e n tă ş i tare este Ş coa la d i n Ate n a, c u o istoric ca re v ine d i n med i n p laton i s m . Dacă n u în tt:­ rneietoru l , pn:deccsor csk Plutarchos di1 1 ."J tena (11 1 . -!3 1 /-1 3 2), urmat dl.! Syrianos ( sc o l a r h pflllă î n 43 8), care t re c e a d rept ,,cd mai Im n i n terprt:t a l l u i P l at o n ", , , m od e l u l fi l oso fi l or", "v icaru l s fi n ţ i l or", în o c h i i l u i Proc los, c e l p u ţ i n , u rmaşu l său , ca re, peste toate acestea, d e c l a ra c{t Î i d :ttorcaz;i Întreaga sa ÎIIV<1(i'i t u ră. Probab i l orga n i zarea şco l i i : în pr i m i i doi a n i se s t u d i a u tra t ;J t c l e ari stotd i�e (în s p c d a l ce k d e logicft), p ro p ed c u t i cc, ca a c e s t o ra sit k u rmeze: co m e n tari i l e la P l ato n . Î n cepeau c u d i a l og u l d e s p n: Cli iWa:,:te­ rca de s i ne, ..-l lkibiade.s 1 ş i c o n t i n u a u cu cartea a X-a a L eg ilo r, cu Plwidon, cu Plrilebos, c u Republica şi Timaios. Parmenides e ra de încoro n a re, îi va fi aparţ i n ut. La fe l şi d e s c h i d e r ea că tre a pordica U n u l u i şi M u l t i p l u l u i d i n l'armen ides. Era, ck :tl t Cc l , glori fi c:1 t p:: n t ru "a fi descoperit p r i n c i p i u l d e i n t er p re t a r e l a Parm enhles " (Tro u i l l:i rd, op. cit. , p . 9 1 2) . Tot c e se poate, Syr ianos î l v a li i n iţ iat p �..: P ro c l o s "în toa te a devft r u r i k d i v i ne, a d e l i m itat mai exact m od a l i ta tea nedeterm i n a t ă de a cerct.:ta pc c e i mai vc.:c h i , a făc u t d i s t i n c ţ i i m a i prec i s g<l n d i te în amestecu l dezo rdonat al d i feritelor ord i n e ş i (îl) va fi s fă t u i t să lie fixatii ş i urmată exact d i ferenţierea dctenn i naţi i lor" (Theologia Platonicâ, [, 1 O, 2 1 -22). Da r mart: l c fi losof al şco l i i este totu ş i l'roclos din Xanthos, în Lyc ia (4 1 2-4 8 5). Comenta tor s u bt i l al l u i P l a t o n , s-a ap l ecat memorabi l a s u p ra m u l tor d i a l o g u r i : A lkib iades !, Craty!os, pythagore iza n t . U n u l , zeu u n i c ,

în

1 74


Phaidon, Plwidros, R ep u blic a, Parmenides, 711eaitetos,

Tima ios ş i [!

71u!ologia Flatonica, Elementatio 7'lli!Oiogica, Du decem dub ilalion ilms circa pro l ' identium, De providentia 1.'/ fato, /)._- mu!orum su!Jsistcn tia � . a . Î n i'i l ţat:! " c 1 1 Î l l C I I V i i n ţa n.:a ze i l o r , fi l o sofia p roc ka n :i u rrna sii d ezvă l u i e " i n tc kc t u l < i S C u n < ' prt:CI I I I l şi "adevăru l ce a rc p a rtea s a în i n t e r i o r u l a c c ..: a c �.: e x i st:t". Nu poţ i să în ţ e l e g i ceva despre c d c asc u n s �..: f:i riî s i! p r i n �<.: � t i l u m i n a "pr i n b u n i."w o i n ţa ze i l o r . P r i n �:: a, s u l 1t.: t u l n o s t r u în p:ll'tc-:1 sa i n tc k :c t u a l it, t.:ste cond u s , . p :î n :i la v a t ra l u i P l a to n " . "O,bti: < Jj u n ;; i : ! c o l o, vo 1 1 1 p r i m i î n tn:�u l adevăr c u p r i v i re 1:! ze i " ( 111eol. Plat. 1 , 1 ) Ce l c e S\: pn:gi."t t�ştc p c n t m a c t u l fi l o s o f i c trebu i e m a i întâ i " s ă fi e î m p o d o b i t cu v i rt u ţ i l e m o ra l i t:l. ţ i i ' ', apu i sii fi e exersat în l og i cii , d :.: p r i n z:'i n d a b i l it a tca d i a l cct i c i i , ,. c u n n a •;: t:..: re a g e n u r i l o r d i v i n e ş i a :1dcv:1 ru r i l o r pe c a rt: l e con( i n "; în l i ne, s:; l l l l fi e i gn o ra n t în ş t i i n ţ d �.: n a t u r i i ş i i n a b i l "în p r i v i n ţ,t d i tl.: r i t c l o r c:-; i a k c u noaşte r i i " (ibidem, !, 2). Toa te a cestea s u n t p re l i m i n a re la m c t a fi z i crt, t o l u n a c u teo l og i a , (b ei':. ze i i s u n t t o t ceea ce e s t e , p r i n fa ( fi , m a i î n Ui i . Zeii: p r i n c i p i i l e p r i l l l c ş i �1 1 1 t:uh i c su pn.: 1 n c, i n r şt i i n ţ : 1 l o r, t e o l o g i c'' ( 1 , 3 ) . D �.: a s u p ra t u t u ro r stii U n u l c e rev i n e tot m d a liz i c i i el te o l o g i �.: ( k o l o g i c i c a m e t ; di z i că), s i n g u ra î n m ?i s u r;� sti d i s t i ngă " l u 1 1 1 i n a s a i n co g n o sc i b i l ă " ( 1 , ·1 ) . A c e asta u r m â n d c a l c : t d i a l cc t i c i i î n v i'i ţ :1 t :: de l :t P l a t o n cu U n u l �;- i ld u l t i p l u l ca k n n c n i de o rga n i za re . P r i m e l e şase p ro p o z i ţ i i al�.: E/,;m,!ntelor de IL' o log ie rea m i n tesc, de :d t l l l i n k r i , dt: a po r d i c a d i n !'armenides. Prop. J. " O r i c e rn u l t i p l i c itnte p a r t i c i pă la U n u în t r- 1 1 1 1 fl:l a n u me". ( Dacă n -ar p: i rt i c i pa, n i c i într�.:�� u l l l ll va fi u n u , n i c i fi cc: t r..: d i n m u l t i p l e : "d i n co n t ră, fi e c a re d i n ace l ea va fi p l u r : d i t a t e , � i ; 1 c ca s 1 a la n e s fârş it, ş i fi eca re d i n a c e s t e n e s fâ rş i t ur i va li la r:în d u l si\ u o p l ur a l i ta te i n l i n i fi . Pri n mmn n:, c.:ca c�:, de n i c i t l l l te l , 1 1 1 1 p : : rl i c i p ii la n i c i tl l l U n u , n i c i p ri n t.:l î n s u ş i ca î n t rt: g , n i c i p r i n fi ccn re d i n a c ,:: ka c �.:: :-; u n t în e l , va fi i n fi n i t s u b t o a t e a spect e l e ş i în tot ceea ce .:stc". F i ec a re d i n t re m u l t i p l e va fi o ri U n u l ori n o 1 1 - U n u l . D : J c ii e s t e n o n u n u l , va fi sau m a i m u l te, sau n i m i c . ,. D a c rt li cea n.: m 1 csk n i m i c , c a m p u s u l c a r e este aceste fi ecare va fi, de a st.:m c n ca, n i m i c ; ş i d a c ă fi t:c:l rc e:.; k m a i m u l k , li cc:m: � s t c fi c u t d i n i n fi n i t e h î n t oc m i t

ex p u n e r i

d o c t r i n :m.: :

"

"

.

"

-

-

1 75


i n fi n i te . Ceea ce este i m p o s i b i l ; aşadar, n u este ceva c�1rc să fi e făcu t d i n i n fi n i te la i n fi n i t, ş i este i m pos i b i l d e a c o m p u n e ceva porn i n d d e la n i m i c . Deci orice p l u ral itate part i c i pft într- u n fe l a n u m e la U n u "

(Element. Theol. , p r .

1).

" Ra ţ ionamen tu l este p r i n absurd ", negat ia a cet.:a c e este d t.: demonstrat conduc:înd la o contrad icţie. S i nuos " , raţ ionamen t u l ar fi " u rmătoru l : pri m u l t i m p, a nu participa la Unul, pres upune a ji o pluralitate injinitâ. În a l d o i l ea, ,,non-u n u l " este ,.ma i rn u l tt: sau n i m ic"? Argu menta ţia, zice în conti n u a re A n n ick C h a r h :s-S agd, "u rrneaz:'i două d i n:cţ i i desc h i se pri n a l ternat ivft care conduc amândouft la con scc inţc i nacccptab i le". Prima: dacă partea este cu multiplicitate fărâ Un u, ea este făcutâ dintr-o infinitate de infinituri; ceea ce este imposibil. Ea se sprij ină pc două ax iome: 1 . "ceea ce estt: 1 1 1 1 întreg este m a i m u l t dcc<ît fi ecare" (tran s p u n e rea a x i o m c i 5 d i n Elementele 1 l u i Euc l id : "întregu l este m a i m a n:: dcdt parka"; 2 . ceea ce este mai m u l t d e d t i n fi n it u l " n u este" ( c f. A . C h a rlcs - Saget, op. cit. , p. 2 1 2-2 1 3 ) . Prop. 2: "Tot ceea ce partic i pă la U n u e s t e totodată 111 / ll ş i n on wm. Dacă partic ipantu l n u este u n u l p u r - mhotv fi i nd cft, pen tru a part i c i pa la u n u trebu i e să fi e a l t u l decât u n u l , part i c i parea sa consistil în pri v i rea u n ităţ i i ca mod i fi ca re şi în fi i nţa s u b i �.:ctu l u i p roct.:su l u i d�.: u n i ticare. Dacă partic ipantu l n u este n i m i c a l tceva decât u n u l , el �.: s h.-: n u m a i unu ş i nu va paratic i pa la u n u l , dar va fi u n u l pur. Dacă, d i n contr:i, est<.: o dctcnn i na ţ i e d i sti nctă d e u n u l , încetînd sft fi e u n u, part i c i pă la u n u l , d e v i n e u n u ş i n u t.:ste ma i m u l t u n u l rigu ros u n u . Dar ceea ce este, totodatft unu ş i part i c i pant l a u n u l şi care d i n această cauzii posedă în s i n e non-u n u , este atât u n u cât şi non-u n u , fi i nd o dcterm i naţie d istincttt de Un u l . Pri n excesu l pri n care se dă este non unu, dar pri n mod i fi dtri l c pri m ite este u n u - (� pi;v br)xovacrcv, ouK ifv <P 8t nbrovOcv �v. Deci ceea ce part i c i pă la u n u l este a tât unu C<Ît şi non u n u". Element . pr.2). Prop. 3. Tot ceea ce devine u n u , d ev i n e part i c i pând la u n u l . Prop. .f. Întregu l u n i fi cat este al tceva d ecât Unul în s u ş i . Prop. 5 . Orice rn u l t i p l i c i tate este d u pă Unul. Prop. 6. Orice m u l t i p l i c i tate este compusă d i n henadc ( u n i tăţi). .

1 76

.


" P r i m c k şas;;; propozi ţ i i ddenn i n au i e rarh i a d e p e n d e n ţ e i între p l u ra l i tă ţ i ş i U n u l , dar p ri n m ij l oc i rea part i c i paţ i e i . Propozi ţi i l t: d e la 7

la 1 4 con s t i t u i e: o n o u ft g ru p ft pe care Dod d s o p u n e s u b t i t l u l : De.\pre

cauze. Ord i n ea, d ec i , estt.: i n vt.:rs ă : n u s e u rcă d e la m u l t i p l u l a U n u cât se m erge de

la un termen la derivate l e s a l e . Aceste i d i vers i u n i î i

cores p u n d e u n n o u t e rm e n : 1: 0 7rapaKnK6v, ceea c e p rod u ce. Acest

termen este su portu l u n e i n o i i e rarh i i , dacă este: adevărat că. «tot ceea ce p roduce este s u pe r i o r c e l o r ce s u n t prod u se»" op.

cit. ,

p.

225).

Dacă agen t u l

(A.

C h a r k s - S a get,

tra n s feră a s u p ra ce l u i l a l t krrn e n ,

d ctenn inat, generat, d i n su bstanţa l u i , deopotri vă, tra n s m i te � i d i n p u t erea co n form ă s u bsta n ţ e i s a l e . Pr i n act.:asta n u s l fi bt.:şte, fi i ndcă "pu tt.:rea creatoa re ră m â n e în

el" ( Pro p .

7).

Într-un fe l , s i stem u l d i n Elementatio T!Jeologica, more geometrico (d u pă m o d e l u l Elementelor l u i E u c l i d ) , cu ax i o m at i ca sa ( p r i m e l e şase propozi ţ i i ), dă sr.:amă d e îns u ş i s i stem u l Î n trr.:gu l u i , constru i t ierarh ic. A ceasta înseam nă că U n u 1 pres u p u n e p l u ra l i tatea hen a d e l o r ca mai

.ck parte;: să se;: tn:acă l a p l u ra l i tatea c o m p u s e l o r. Hena d e k, prin u rm a re, cam ca

Jdeai p laton ice m ij lo cesc în act:: a stă o n t o l o g i c IH.:n o l o g i că între

Unul şi Multiple. A c t:: e a ş i d e s c h i d e re către o n to l o g i a d e t i p h e n o l og i c , ş i l a

Dmnascios ( n . între 4 SO - 4 9 0 - m d u pă

5 3 3 ),

sco larh, u l t im u l înct.:pând

c u 520. D u pft î nc h i dt.:rca şco l i i d e către .I u st i n i a n , p l eca în O r i c n t, la c u rte;:a rege l u i C h o sro �;: s a l Pers i e i , d e u n d e trecca în Eg i pt. A p o i , u nna

i s-a p i erd u t . U l t i m u l dascăl a l ce l e i mai mari şco l i d e fi l osofie g re;:acă

i eşea d i n l u m e s i m b o l i c parcă pentru fe l u l în care G re c i a fi l osofică

însăşi s e va fi ocu l tat. Ea d i spărea ca si!rn;înţa cart:, pen tru a rod i , p i ere . D a m a s c i os, în trad i ţ i a şco l i i , a scr i s c o m e n t a r i i l a Phile ho s, p ro b ab i l ş i l a Plraidon , l a Parmen ides, d i a l ogu l de î n c o ro nare în Ş c o a l a d i n Atena. A lkib iades era d e i n t rare, fi i n d com parat cu P ropy l ee l e, p e când Parmen ides t recea d rept a 8uwsfov, a l taru l (ct:ea ce;: este i n acces i b i l profa n i l o r) tem p l u l u i (O i i rn p iodoros, CommenlmJ'

011 t lz e Firsl A lkih iades of Plato 1 0 . 1 S 1 1 .6). De a i c i şi i nteresul , c o n sta n t pen tru e l . Pro c l o s î n s u ş i îl corn e n tasc, iar ct:va m a i în a i n te şi -

d i n a l tă şcoală Porphyrios (vd . Commentario al ((]>armenide» di

Pla/(me, a cura di Pierre J-Jadot).

1 77


Poa te eli,

atftta

dt îl p r i vcşll:

pt.: D;u n :t:-; c i u s ,

c h iar tratatui .Aporii

hluGIS m::pi 't<ÎJV <'! pz<!J v 1 D u b i t a ti �J n c s ct so l u t i o nes de p ri m i i s p r i n c i p i i s ) era " u n şi solutii privitoare la primele principii ( ' Ano p lat Kui

c o m e n t a r i u la d i a l og u l l'armenides . . . " (Tro uillard, op. cit. , p .

929). Rez<.:rvat liq:t dt.: P l o t i n po l e m i c faţă cu Pro c l os, Da m a s c i u s , în c o n t i n u a r e în pro kc t u l p l a to n i c n u se o p u n <.:a a ce l o ra sau n u , se d ezl ega d e e i , e l c o n s t ru i n d doar o i poteză cn m pc n H.: n tară. Pro ce<hî nd cat:t fA i c şi a p o fn t i c , P l ot i n şi P ro c l o s st: o p reau In U n u l o r i g i n a r Danw scios, i n t e n s apo ii1 t i z: l l l t, gflll dea man.:a t n.:ccr<.: către d i ncol o-de­ U n u , ad i c:t la un I n e fa b i l , s i n g u r u l , a b so l u t, fi i n d autarkestaton, perfect, fă r?i s ă - i l i p s ca scii ceva, l i ber de orice detcrm i n < t n.:. Despre a c t: si: , m i n t ea no:lstr?t nu d i sp u n e d ec:ît de " o p i n i i " ca " fie ţ i u n i " : " n u a u o b i ect deciit î n n o i şi î n n o i în a i ntează î n v i d " (Aporii . R. l 2). C u desfi i n ţarea Ş c o l i i d i n A k n a, n c o p l a to n i s m u l grt;C, post­ a n t i c , n u -ş i înch e i e p�r i p l u l , dar se rn u tă în O r i e n t în cdah.:a ,\ l cx:m d r i e i . Dacii nu cu Hypatia ( n . aprox. 3 70-4 1 5 ), cu Syn esios din (l 'rCJi t:, v i i t o ru l e p i s c o p ş i m i t ro p o l i t a l P e n t a p o l c i , cu Eneas din Gaza ( �: ,:c . V-V I ) , Nemcs ios t; p i s cop d i.: E m esa, c e l ce a � c r i s De nat ura lw lll ili is, : e race t recerea spre c re� t i n i s m ş i j o n c ţ i u n e a cu e l . .

. .

5 . În a n u l

5 2 9 era desfi i n ţată

Ş c o a l a n eo p lato n i c i a n ă d i n

Atena, întrucftt d ej a d i n t i m p u l Ji e orga n iza U ş i s ă fu n c ţ i o n ez�.:

d u pă d t c s e p:m .: n u p e n t ru fi l o s o fia c i , c i

s c o b rh:llu l u i

l u i Proc l o s e n î n c ..: p u se s:'i

ec l es i a l . fmn ele l u i Pro c l o s e ra u i n c l lr st: în ri t ua l .

N c o p la to n i s m u l p roc k;m, ce- i d rept, era î m p i n s t o t m a i m u l t către o "dogm a t i c:i " a şco l i i . D i n acest p u n c t de vedere p u tea s:1 i n tr�:

ş i , proba b i l , că a ş i i ntrat în opoz i ţ i e a g res i vă cu teo logb c reşt i n ă . N u l a fe l s e v a fi ra portat în să c:1 jilo.mjie l a filosofia d i n i n t t: r i o ru l crcşt i u i :.; m l l i l l i ,.ră săritcan", b i za n t i n , c a ş i a cel u i "apusean " s t r uct u rat[!

p la to n i c - n e o p b to n i c . Act.::tsta î n s ă l l l l p r i n s i m p l a tra n s l a rc a p l a ton i s m u l u i ş i rwop l a to n i s m u l u i . Ca a l t e fi l os o fi i grec e ş t i , a d u c crt:a l o r î n o r i zo n t creşt i n s e s u p u n e n;gu l i l o r d e t i p stro r n a t e i c, z i c :î n d astfe l d u pă Strolllatele (Comcm.:le) l u i C l e m e n t d i n A k :xand ria. F i loso fi i lc greceşt i , c a î n t r- u n covor, t.:ra u d o a r "bătea l a " , " u rzt:a L! ", ad ică p ro i e c tu l s t r u c t u r:m t, fi i n d :1 s i g u m t{1 d<.! teo l o g i a c rc ş l i n Tt. A ş :1 sUind l u cru ri le,


Platon al tra d i ţ i l� i tn.:ct:a în , J> I a to C h r i st i a n u s", despre care scri a E n d rc von lva n ka

(Plato Christimms. La reception critique du plalonisme

c!rez les l'eres de 1 'Eglise).

A s i m i l area ş i recon stru cţ i a filosofi cfi î n cep cu S f. J u st i n

ş i Orig�.:nc (sec .

(Peri

ar

Hf).

(sec.

Il)

D u m n ez�.: u , î n tratatu l orige n i a n Despre prin c ipii

ch on) , I, 6, este "d e fi n it" cam as�.: m e n ca f ru m os u l u i ca !dea a platon i c : " n u tre b u i e să n i - l î n c h i p u i m pe

d i n S),mposion 2 1 1

D u m n ezeu ca şi cum a r fi o fi i n ţă tru pească o r i ca ş i cum a r loc u i

într-un c o rp oarecare, c i c a p �.: o fi i n ţă c u gdiitoan: s i m p lfL, ci! re i a n u i se m a i poate a d ;l. uga abso l u t n i m i c ş i ac�.:asta pentru că n u p u lt: rn crede

că a r exi sta în e l ceva « m ai m u l t » sau ceva «mai p u ţ i n » , ci fi i n d în

S i n e ca un fel d �.: monadă a bsolută

s i ne, o raţ i u n e

absol ută,

sau,

ca

să zicem aşa,

o u n i t : i t e în

care e i zvo r u l o ri cilrei fi i n ţ e c u getătoa re,

î n s ăş i ra ţ i u n e a de a fi a lum i i întreg i".

N e o pl a ton i s m u l c reş t i n s e afi r m ă c e v a

mai tâ rz i u, cu A u g u s t i n ,

c u P s . D ion i s i e A reopagitul. O b u n ă bucatfi d e vrem e, d u pă foan

S c o t u s E r i u ge n a ( ? 8 1 O - ? 8 7 7 ), şi el un m:oplato n i c i a n , dar în m od e l u l

Timaios

Timaios, P l a to n n u m a i este c i t i t . D u p ă fragm e n t e l e d i n

t r:1 d u s;.: în lat i nă

de

n eop l ato n i c u l C h alc i d i u s,

abia

la

înct.:p u t u l

secolulu i al X l i i- l ea E n r i co A r i st i p p o el i C a t a n i a re p u n e în c i rc u laţ ie

d i a l ogu r i le 1\1enon ş i Plra idon.

Ceva m a i târz i u ,

e

m i g rant u l d i n

O i zan ţ, M a n u d C h ryso l a ros începl! să tra d u c ă Rep ub lica, Leon ard o Oru n i

( 1 3 70/4 - 1 444) Plraid(JII, Gorgias, Plwidros, Apologia, Cr ito n,

Scrisorile ş i , în parte, Symposion

To t u ş i , c h i a r d acă n: i n t rat târz i u în c u ltu ra la t i n i! , platon i s m u l

fu s..:sc într- a t âta a s i m i la t, în cât s e gând ea p l a to n i c, p a rcă, î n mod

nat u r ;l l . Cel p u ţ i n în cele b ra "ceartă a u n iversal i i lor", plato n i s m u l estt.: a cela ca re face ,,j o c u ri l e", dacă , progr am u l c i d esc i n d c a d i n acela .

"

platon ic, centrat c u m era, în proble m a r a po rt u l u i d intre u n i v c rsa l i i ş i i n d i v i d ua l e, d i ntre u n u ş i m u lti ple. Astfe l , meta fi z i ca îns ă ş i (k \ ' c n ea

po s i b i lă . Cii c i f i i n ta ca D u m n ezeu, m e t a fi z ic i i î i răm â n ea să dea

seamă de ca pac i ta t ea m i n ţ i i n o a stre d �.:

d e t e rm inat, de la unu l a m u lt i ple.

a g{i n d i trecerea

de l a în s i n e la

G ;înd i n d p l a to n i c în spaţ i u creşt i n de dnd (r�.:)d escopcră scripturor plato n i s rn u l, " rn ed i eval i i " d e k rm i n ă o reîn n o i re . D eja, cu D n l l l i , e l i n t ră, d u pă pren:naşkrea m ed i evalft, într- u n t i m p a l Renaştcri i . 1 79


F i g u ri l e

d o m i n a n t e s u n t Georgios Gemistos Plethon ( 1 3 5 5/

1 3 6 0- 1 4 5 2), s c o l ar h u l

de la M istra în Pe loponcs �i Marsifio Ficino cel ca re îl traducea pe Plato n , d a r şi pc Plotin, ş i înte m e i a J\cadc lll i a p l aton ică d i n F l o ren ţa. P l et h o n I"D cusc d i n ş c o a l a dc la M i stra o rep l ică b i za n t i n ă a Ac a d e m i e i c h s icc. i'vl ai p u ţ i n o meta fi z ică ncoplato n i sm u l în noua şcoa l ft trebu ia s� fi..: re formator în ord i n e pol iticft ş i mora lft. P l ethon ch iar scria o c a r ii.: despre Legi (Nomoi) care nu pre l ua doar t i t l u l d i alogu l u i p l a to n i c, d a r, în pri n c i p i u , ş i i n tt:n ţ ia, tarft a fi, tot uşi, rn i m c:t i cft. T i m p u r i l c erau alte l e, d e c i ş i p rograme l e p o l iti c e . Ceea ce e s te de n.: ţ i n u t eslc fa p t u l di p la lo11 i s m u l reînn o i t sau adaptat era a d us să răspu ndă u n o r i nkroga ţ i i a l e vrem i i în vederea unor s o l u ţ i i fi �: ş i utop ice. Martor a l d �:c<t dcnţci 13 iz:l l l ţ u l u i , P l e t h o n căuta salvarea în refornw n.:a p l a ton i c i a n ă a v i eţ i i . "Prc:J p u ţ i n c ri t i c prea p u ţ i n istoric", n ed i sting:î nd "su fi c i e n t aport u l genera ţ i i lor succes ive", totu ş i , p l aton i s rn u l d..: l a M i stra este î n fd u l său u n a rg u m e n t t:t rc p e n tru d esch i d e rea ş i p o l i va l enţa p<.:rpetuc a l e p l aton ism u l u i (M as a i , Plethon et le platol /isme de Mistra, p . 1 66). Tot a�e rn e n ..:a, d a d i n u în ş i m a i mare m ă s u rft, poate fi perceput �i p l a t o n i s m u l ll o rc n t i n , n u n u m a i fi losofic, dar şi c u d i fu z i u n e în p last ic[t, în pocz i c . ( 1 4 3 3 - 1 499),

,

,

lnstaurator platon icanm1 disciplinarum ş i columen academiae,

cum

f'1l a rs i l io F ic i no, l a început, într- u n m i c tratat de ideis, era împotriva c o n c i l i c r i i a r i s totc l i s m u l u i ş i p laton isrn u l u i . E l se a taşa de plnton ism de trînitr: încă "ck pc când î m p l i n ea m douiîzcci şi trei d t.: a n i " porn..:a la stu d ierea "doctri n e i p laton ice" (Episl. X I , p. 926). Î n c u raj at de Cos imo dd Med i c i , î n cepe sr-t- 1 traducă p c P l aton, pe Plot i n ş i întcrm:iaz.tt ,,J\cadern ia s a de la Caregg i, c a într-un tem p l u al mcd itaţici" (De l i a Tem..:, Storia , p . 53 8). "N u m e l e d e Acad em ie, dat unei case part i c u l a r.:, ne pa re curios a sti'tzi , dnd ne-am <kpri n s să-I dăm n u mai u n o r i n sti t u ţ i i de c u l t ură, cu caracter p u b l i c . . . Pc atu n c i însă o ase m enea î n trebu i n !a re a cuv<1ntu l u i ril rnânea p..:n tru u m a n i şt i , în t ra d i ţia c l a s i că (P.P. Negu lescu, Filosofia Renaşterii, p. 1 69- 1 70). Mai m u l t decât al<Îta, F i c i n o scrie câteva c:1 rţi în care î ş i expune p ro p ri i l e ved e r i , în s p i r i t u l ş i în l o g i c a u n u i alt neop lato n i s m c reşt i n avea sft i se s p u n ft,

. . .

"

.

De christiana reliKiolle, Theologia platon ica, De imorlalitate videlicet animoru111, De aeterna felicitate, Sopra /o a1110re o ver Con vito di

I XO


fllatone îl i n d i v i d u a l i zt.:ază în pdsaj u l Rcnaşkri i , cam a s t.: n H : n t.:a ce l u i

t ra d i ţ i o n a l , tot p l a to n izant. " R t: p l i ca" sa, sti l i st i c , a d u c-.: a m i n te d t:

m:op la to n i s m u l p roc k a n , ş i :� c csta o fi l osoti t.: c a teologic. D -.: a ltii.: l , fi l osofi a l u i P l a to n , l u i F i c i n o î i pă n.:a a fi fo st "o re l i g i e i n i ! i a t i c ă" (N a m c r, La pltilosophie italienne, p. 4 1 ) P u n c t dt.: vt:d c rc d i sc u ta b i l , d a r a l tc e v a este dt.: l ua t î n s ea m ft . A n u m e, d e sc h i s o r i căre i kc t u ri ş i va l or i zii r i , p l a t o n ismu 1 ap ro;J pc c[t .

st.:

i d e n t i ficasl: cu fi loso fia î n s ăş i .

N u era ş i n u avea s:l fi e, s p re b i n d t.: sii u ş i a l fi l l•s o ti �.: i î n ge n e re. Î n seco l e l e u rmăto:m;, s �.: cksch i d ş i a l te c ă i , s e î n a i n ka ză adesea p:u·că Îl l rftspăr faţ[i cu p b to n i s m u l , i a ril ş i c h i a r ş i î n l)l.: l ! di c i u l s:l t l . Dar d t.: p ă rtarea n u este � i d e z l ega re. Ş i : t c c a s t a, p roba b i l c ii , n i c i d n d .


BIBLIOGRA FIE

1'/a/onis Opera, ed . J . B urn et, 5 v o i . O x o n i i - 1 9 00- 1 9 0 7 ; P l aton, Oe/ll·rcs C0111pletes. Tl.:xte e t a b l i e t trad u i t, P�tris, Soc k k d ed i t i o n "Les B e l ks L e t t re s , 1 4 t - 27 vo i . , 1 92 0 sqq . ; Ocurres c omp ll:t es, t ra d u c t i o n n o u v e l l es e t r w k s par L e o n R o h i n . P a r i s , Ga l l i m a r d , 2 v o i . , 1 9 5 0 ; Opere, tr. ro m . , l3 u c u reşti, E d i tura Ş t i i n ţ i fi c:t, 7 v o i . , 1 9 74 - 1 () 9 3 ; P l aton.:, Tu ui gli .1·cril ti. A c u ra di G i ovan n i Reale, M i l a n o 13 o m p i a n i , 2000; Cr i lone . Sagg i o i ntrod u t t i v o , tr:1 d u z i o ne , n ote e a p p a ra t t i d i G i o v a n n i Rea l e , IJ o m p i a n i 2 0 0 0 ; Menu/1(!, Trad u z i o n c e l n tro d uzione d i Fra nccsco A d o m o , L a tl.: rza, 1 9 'J 7 ; Simp os io. l n t ro d u z i o n e . Trad u z i o n e d i G i o v a n n i R e a k , Mondadori, 2 00 1 ; Fedro, ibid. , 1 99 :{ ; La Republica, Trad u z i o n e d i F r a n c o Sarto r i . 1 n t ro d u z i t• n c d i M a r i o V �.:g�:tti, Lakrza, 1 9 99. Tectcto. Tra d u z i o n e d i M a nero V dg i m i � l i . 1 n t ro d u z i o n e d i M a r i o J o p p o l o, La tt.: rza, 1 9 9 9 ; l'ami r:n ide. T r a d u z i o n e d i G i u s c p p �o: C a m b i ano. l ntroduziom: d i Fr:mccsco Frontcrotta, LMerza, 1 9 9 8 ; l'luto 's l'orm en ide, R.E. A l lc n , t r;m s b t i o n and a r w l y ; i s l3 l ackwe l l , O x ford, ! 9 S 3 ; Fileho. l n t rod u �>: i o n::, tr; • d uzionc d i :'v l a u rizio M i g l i o r i , B o m p ian i , 2000; l'olitico. Tr�tduzione e l n l rml u z i o n e d i P :1 o l o Accat in o , L a t e rza, 1 9 9 7 '

,

.

A l b inos,

Lettres, 1 945 ; •

Didaskulikl!s ( E p i t om c), ed. P.

A k xandri A p h rod i s i e n s i s

e d i t i t i'vl. 1-layduck,

1 89 1 ( 1 9 5 6)

în

Louis,

Pnris, Les

Ik l l es

in Arisrotclis ,\ lelaphys ica Commenrarii, co l . Com m e n t a ria in Aristotelem Graeca

(C . A . G . I ). ·�

1\ p u l e i us (Apu lce), Opuscules philosofJiu'ques el

Ikauj eau, l i'\2

Paris,

Les B d les Lettr�:s, 1 973 ;

Fragmenls,

e d . kan


A r i stote l , klduf 'ltysica, cu. J n c�cr, O x ford, 1 9 8 5 ; Metafis ica. Sagg i o

$

grcca c o n trad u z i o n c a c u rra di G i ovan i R e a l e , 1-1 1 1 , M ilano, Vita c PL'IJs icw, 1 995; ,\ fetajizica A - E. tr:H. I u ccrc ro mâncuscă d e G h . V I :J d u ţcsc u , P a i d e i :r , 1 9 9 8 ; "' A u gus t i n, Conji:siz11 zi, trad u-:: crc romD nc. r;:.c;.'i N . l . Darbu, Ed. I n st itutul u i D i b l ic . . . , B t r c u r q t i , 1 9 � 5 ; * A u l u s G e l l i us. NoJJfile alice, tra d u cere ro m <i n ea sc:i de Da v id Popescu, Ed. A c a d e m i e i , 1 9 6 5 ; i n t ro d u t t i va, t c <: t o

4'· D a rn a s c i u -> , Jlrcm iers priiiCÎfi L'S.

G a l p e r i n c , Pa r i s , *

D u b itatio n l!s

Parmenid.:m, cel .

l'lut unis

el solutio11es de prim is principii.1·.

C . A . R u d l e , 2 vo i . , P a r i s ,

! u t rod u c t i o n , n o t c s

Vcrd icr, 1 9 8 7 ;

et tra d u c t ioncs

D i ogc l h.: S L > i.' rt ios, Despre vil!ţi!e ş i doctrinele

românea�c:t t1 t: C . l . Ed. Acadcm i c i , 1 963 ;

D a l m u ş,

St n d i u

i n t roduct i v

1

X 8 9 ( 1 %6).

In

Des

p�t r l\ l a r i o:- C i a i n.:

ji/oso{lfor, tr<:duccre

de Ara m M .

Fr cnkian,

l 'ruzn:pticlls, c d . P i � te l l i , L i p s i ae 1 8 8 8 ( 1 9 6 7 ) ; Ed. Des F b ccs, P ;; r i s , L e s l.k l ks Lcttres, 1 9 8 9 ; L es mysteres J 'Eg) 'f lle, cd. Ed. ( ) r; s I ' L! c e s , Lt.:s l k l ks LcHres, 1 9 89; + \V . 1vl:r rg. '1/illih'IIS Locri de natura nnrndi d animuc, Bri I l - L:idc:n, *

l a m b l ichos,

l'rotreptiq ul!,

1 97 7 ; +

N u n �;: n ios,

Fro,j�ll/ents,

Ed.

Dcs l' laccs,

Pnris, Lt:s

O..:l les

L c l t rc>;, 1 97 3 .

Pa rn h.: n idt:s, TcstiJ:IIJIIian=e e l frammenfi, E d . l\'1 . U 1 1 t e r:;k i n cr, f i renze, 1 95 3 , 1 9G 7 ; L e Poeme de Parmcn ide, text grec, tr. fr. cngl. D c n i s O B riul, Pau l Ft!r:.:, în Etudes sttr l'arm cnide, ed. P i e rrc A u h e n q u c, P a r i s , �

J . Vrin, 1 9 8 7 ;

,, P l o t i n ,

EJ, n .:udcs, eJ.

(_:: m i k t r�·h icr, 6

v o i . , P ; t r i s , Les Lk l k :s L c t trcs,

1 924- 1 9 3 8 ( 1 95·t- 1 963 , 1 9 � 9- 1 9 9 3 ) ; EnneaJi, ..:d. !L

2000. <�>

M ondadori,

In Aristotelis Ca t egurias com mentariw1r, '.: d . 1 ; l '..:ş tera n im(efor În .. Odisel!a " lui în a n e :-d l a F . B u fficn:, Mit 11ri/e l11i /!om er,

Porph y r i o s , /sagoge el

A. Bussc,

1 8 �7 ( 1 9 5 7 ) , în C . t\ . G . I V ,

Hom er, tra d u cc n.: ro m d n c a � c ii

U n i vers,

l·b d ico:,

1 987.

J . Tro u i l la rd, P ar i s , ,\ u b i ..: r, 1 9 o 5 ; TluJologie platonicien ne 1 - V, e d . H . D . S :1 llrcy - L. \V cstc r i n k , Paris, Lt.:s B e l ks Lettres, 1 9 6 :->- 1 9 8 7 ; Comm entariwn i n 1'/utunis Parmenid.:111 î n Opera inedita, /il, ed . Cous i n, 1 864 ( 1 962). ·�

Proclos, Efemcnts de

thJ.ofogie,

ed.

J :) J


Plutarch,

paralele, 1- 1': tra d u ce re ro m . ck N. 1. Barbu, E apud Dclp/ws, ed. R. Flacd i C:re, in Oeuvres mura/es VI, Paris, C . U . F . , 1 974 . + S ex t u s E rn p i r i c u s , Schi(t! pyrrhoniene (P. I-1.), Contra in l'ii(aţilor (A Jv. matlz.), tr. rom . de A ram M . Frenk ian, Opert! jilusofice, !, Ed. Aca d e m i e i , 1 9 6 5 ; Opera 1 -· 11< e d . M ubclunan, L i p s i a c , 1 9 1 2- 1 954 . • S peus i p pos, Fram111 enti. Edizionc, traduzionc ct commcnto, ed . M. Isnard i - Pare nte, N a p o l i , 1 9 3 0 . ·t T h .: n p h rast, Melaji= ica, tr. ro m . I r i n a I l ie, s t u d i u i n troduct i v ş i n o te de G h . V l ;i d u ţ e � c u , Paidda, 1 9 9 8 . �

Vieţi

Ed. Ş t i i n ţ i fic?i, 1 9 60- 1 9 7 1 ; De

Xenocratt:s, Framm enti, c d i z i onc, t ra d u z i o n c e t com m e n to, c d . l s n a r d i

1 932. Xcnofon, A m intiri

Parc n te, Napo l i , •

despre Socrate (1\ fcmorah.), tr.ro m . de S t . B czd ec h i ,

B u cureşti, C u l t u ra Naţi o n a li:i , 1 92 5 .

>t>

c.

A. Da i l ly, Diclionnaire grec - fran(:ais, e d . 1 , Paris, 1 894 ( c d i t i o n L. S e c h an et P . Chantrainc, Paris, Hac hette, 1 963). E. Des P l aces, Lexique de la langue plzilosophiqut! el religieuse de

rcv u e par •

1'/aton, Paris, Les D e ! l e s Lc t t res, 1 9 6 4 . • A n t h o ny Flew, Diclionar de filosofie

şi

/ogicâ,

tr.

r o m . 1 Iu m a n i t as,

1 9 96. •

Pa u l

Fo u lq u ie,

Raymond

Saint-Jean,

philosophique, Par i s , P . U . F . , 1 9 62. +

G. Vlăduţcscu, O enciclopedic

a

Dictionnaire

filosofiei greceşli,

de la lang ue

Pai d e ia, 2 0 0 1 .

D. •

Dan id B a b ut , 1'/utarque el

le sto icisme,

+ J o hn Doardrnan, Grecii dt! peste miiri,

Paris, P . U . F . , 1 9 6 9 .

tr. ro m . , Bucureşt i , Meridiane,

1 9 86. • Jean Deau fret, Lecţii defilosofie, /,

la

V i c tor B roch ard, Les scepliques grecs, Paris, J . V ri n , 1 9 32.

Luc D r i s s o n , La question du statut de " l'arm. " 155e

se conde

partie

platonicienne, •

du

, . l'armenide ",

Paris, V r i n , 1 9 7 7 .

În

Rechaches

sur

- 15i b5 la

1, Paris, G al l i rn a r d , 1 9 6 9 . ]

dans

traJition

Jean D n m , Socrate, P a r i s , 1 9 94 ; L 'A cadem ie în Histoire

philosophie

1 84

II, tr. rom . , T i m i ş oara, 1 9 9 9 .

de

la


� J o h n 11 u m ct, Greek Philosophy !,

London, Mac M i l a n , 1 9 1 4 . du divin Mathem atique et

,:. A n n i c k C h a r l e s - S aget, L 'architecture

philosophic chez Plotin et l'roclos, Paris, Les D e l l es Lettrcs, 1 9 82. ·:1> G u i d o C a l ogero , Studi

suli 'Eicatismo,

R o m a, IJ a rd i , 1 932 ( 1 977).

Derkdcy a n d Los Criticism of !'Iafo ami the A cadcmy, New

• I-1 . C h e m i ss, The Ridle of the Early A cademy,

A n ge l es , 1 94 5 ( 1 962); Aristol ele 's York, 1 9 62. •

Larnbros Cou l o u barits i s , A ux origines de la ph ilosophie europeenne,

de Baeck, 1 9 92 . + Jaeques D e rr i d a, Khora, tr. rom . , Cra i ova, Scri s u l Ro mânesc, 1 9 9 8 . -� A u g u s t �: D i � s , A utour de Platon, 1 II, Paris, l3 e a u c l w s n c , 1 92 7 ; Notice l a Parmenide, Tfu!etete, Le Sophiste î n Oezll'res , t . V I I I ( 1 -3 ) , Les l3 d ks Lettrcs, 1 950. B ru x e l l e s ,

-

...

A r a m M . F re n k i a n , L a methode h ipp ocratique dans l e . . Phedre "

de Platon, B u ca rest, I m pri m e r i e N a t i o n a l e , 1 94 1 ; Les origine.1· de la thco logie n es;ative de l'armen ide c1 !'lot in, î n " Re v i sta c l as i di", XV / 1 94 3 ( ş i î n Scr ieri filosofice, Ed . Ararat, 1 998). �> P. Reg. G a rrigou - Legrangc, Le Realisme du principe de jinalite, P a r i s , Descke de B ro u wer, 1 9 3 2 . + W. K.C.

U n i versitas, •

G u t h r i c,

1 99 9 .

Istoria filosofiei greceşti, t r . ro m . , B u c u reş t i ,

G . W . F . H e ge l , Studii filosofice, tr. ro m . D . D . Roş ea, Ed . Academ i e i ,

1 9 6 7 , Prelegeri de istorie

a filosofiei,

!,

Il.

tr. rom . D . D . Roşea, Ed. Aca d e m i e i ,

1 9 63 , 1 9 64 .

Ed.

�<

M. H e i d egger, Rep ere pe drumul gândirii, tr. ro m . E. P . , 1 9 8 8 .

(!

\Vemt:r 1-l t: i s e n b l.! rg, Paşi peste grani(â, t r . ro m . , E . P . , 1 9 6 7 .

t.

R. G . 1-I oerbcr, Plato 'Lahes, i n " C i ass i ea l P h i l o l ogy", X I I I , 1 9 6 8 .

.- A t h . J oj a, D o c t r in a un iversalului la Pla ton, în Studii de logicii, II, Acad e m i e i , 1 9 6 6 . * 1-I enry J o ly, L e renn versement platon ique, P a r i s , J . V r i n , 1 9 74 . •

I-1 .

Kriimer, Platone e i fondamenti delia metafisica, tr. i t . , lvl i l ano,

1 9 82. t

Th. A. M a rt i n , Etudes sur . . Tim ee ", tr. fr. , Il, Paris, 1 94 1 .

F ra n <;:o is M assa i , Pletlzon et le platonisme de Mistra,

��>

C. i'vl azzare l l i , Raccolta e interpretazione dellc testimon ianze

Paris, 1 95 6 . e

dei

frommenti de! medioplatonica Eudoro di Alessandria, ,,R i v i sta d i F i loso fi a Neosco last ica", 78/ 1 9 8 5 .

1 85


'�' E. Ivl o u t 5 u p o u l os, S'tructurc, prcscnce e l fimctione du kair os chez Proclus, /\cade m i c d ' A t h e n e s , 2 0 0 3 . .;. E m i k N a mcr, La phifosophie itulienne, Paris, S cgh·: rs, 1 970. i' l ' . P . Ncgukscu, Filosofia Renaşterii, Bucureşti, E d . E m i ne:-:cu, 1 % 6. � S . Pc t n.: m ..: n t, Eseu as upra duafis111 ufui platonician, tr. rom . , llucureşti, Sym p :J S Î \)11, 1 9 9 6 . * M i iKtda P o p , Frumosul platonian, intre ontologic şi estetic, Ducureşti, Pri ntt:ch, 2000. • G iov::m n i Reale, Storia delia filosofia an t ica , 1-V, M i lano, V i ta e l ' c n s i -: ro 1 9 9 6 ; l'er una III/l'a intcrprelaziune di P lat on e, M i la n o, V i ta e l'en s i •:: rn, 1 9 9 7 ; 1'/atone. A/la ricerca delia sapienza segreta, Rizzo l i , 1 9 9 :\ . il A. R i v a u d , Le prohh�nn : du devenir el la notion de la m atiere dam la

ph ilo.\ Of l/i ie grecquc, Paris, 1 9 0 6 .

des !dees 1!1 d.:s Nomhres grccq ue, P a r i s , 1 9 3 ·1 ; Platon, la conn aissan ce d 'apres Platon,

"' L�:on Rob i n , La theorie plalonicennc

d 'ap n\1·

A ristote,

1 9 0 :-1 ; La p ens ee

Paris,

P:1 r i s , 1 9 3 5 ; L es rapp orts

de

l 'Etre et de

Paris, 1 95 7 . 1,

l'au!

l'r e s s , 1 % 5 . <�

P.M.

Scho rey, Sch u h l ,

A ! c a n , 1 9 3 ·1 ; L 'ueuvre

Whal

/'!alo S'aid, T h c

U n i wrs i ty

Essai sur la j(Jrm ation de la de 1'/aton, Paris, Vrin, 1 9 7 1 .

pensee

o f C h i cago

grecq ue, Par i s

,

E m a n u d e S e v eri n o , L a filosofia ant ica, M i l a n o , R i zzo l i , 1 9 9 5 . �- Jc: a n Trou i l lard, Le neoplalonism e în llistoire de la ph ilosoph ie 1 , P:tris, l lJG�l. �> Jc::m Walt 1 , 1'/atol l în lfis t o ir e de fa ph ilosophic !, Paris, 1 969; Eludc.1 s u r le " l 'armcn ide " d e Platon, P a r i s , 1 95 2 . t-


RESUJJJE Ontofogie et mrftap!tysique citez les Grecs. Platou

La

c h ro n o l og i e a des l o i s et des u t i l i tcs i n d i sc u t a b l c s . Pourq u o i

saa i t-e l l e

con testec

o t':t ,

m o i n s,

au

m i n i m a l i sce ?

Sa

m a u va i se

rcp u ta t i o n d a n s l ' h e rm c n c u t i q u e m o d e m e n e v i e n t pas de fa i b l esses

gcn u i n cs m a i s d e l a hypert ro p h i er dans l ' exp l icat i o n . Q u ' d l e y p a rt i c i pe, i l n ' y a pas d o u te, rn a i s l o rsq u ' t.:f l c s ' i m pose a vec sa l o g i q u c e t s o n t sty l e c ' est lx:aco u p p l u s

pour so i . D ' i c i , sa m i se rc . Lorsq u ' e l l e

s 't.: st acco m pagnee d e l ' cvo l u t i o n n i s nw, e l k s ' est d e

d c fi n i t i v t.: m e n t

c o m p ro m i s e. Et p o u rtant, le fa i t d e m ettre en s c r i e t e rn p o r e l l e des l i vn.:s d ' u n a u tc u r est m:ces s a i re

po u r

l a recon s t i t u t i o n

du

tracc d u

d e ve n i r

i n tcri e u r a vcc s e s ryt h m es et s e s to n a l i t6s. Parfo i s u n e u n i tc t e m p o r e l k: i n d iquc

un

re n vase m e n t ,

1 63 7,

une

co u p u n.:,

q u e l q u c fo i s ,

unc

c h u te.

Discours s ur la mellwde et 1 64 1 , 1 ' a n net.: d e s i\JCditalions metaphysiques i n d i q u e u n e s u cccss i o n avec l a re k va n ce d o ct r i n a i re . Le Discours . . . ctait proped cut i q u e, il Cta i t s u r la vo ie vers (mei ' lwdo.\), a l ors q u e les J\1edilafions sem b l e n t etre

L ' a n n ee

quand apparaît l e

co m m e le chcm i n p a rco u ru ; pou r a i n s i d i re, avec M a rc e l Gra n et, l a m e t h o d e est co m m e l e c h e m i n a pres 1 ' a v o i r parco u r u . D a n s l ' etab l issem e n t d u kan t i s m e U t.: n t.: d i s p a s que

1 70 1

«

l ' etapc prcc r i t i q u e »

l 'evofulion parce

la pr�para i t l ' a u trc, de c o u ro n n e rn e n t ) ,

apporta it la gra n d e l u m i erc . L ' a n n ee

347,

de I ' Aca d cm i e, il

a

d e la m o rt de P l aton d de ! ' abandon par Ari stote du sen s p o u r d d i rn i t t.: r, d a n s le deven i r i n t e l l e c tu e l ,

1 87


1111

p l a to n i s m e

d ' cco l e

d

un

p l aton i s m c

:tporcl l q ue,

c ' cst-:1.-d i re

p rogram mati q u c p o u r le d c v c l o p p e m ;,: n t u l tc r i e u r de la ph i l o soph ic, d ' a bo rd de l ' a r i s totc l i s m c .

ivla is, d :1 n s l a q u e l k mcsure l a c h ro n o l og k rc n d - c l l e c o m p t e d a n s l e rn o n d e de la p h i l oso p h i e p l cl t o n i c i �.: n n e ? Les

anciens,

Ull

p �.: u

m e ti ants face <t l ' u t i l i te de

! ' acte Oll

s c c p t i q ucs, so i t en p e t i tt.: m c s u re, face a u x p ra t i q u cs h i s tori a l i sa n tt.: s ­ h i st o r i c i santcs, p rCferaicnt p rc n d re l e s d i a l ogucs d a n s l e s n!! s eaux d csq u c l s les ra i s o n s (co m m e d a n s l a c l as s i fi c at i o n T h rasy l l c ) res t c n t c n c o rc obsc u re s . C ' c t a i t ll llc v o i e v e r s l e p l ato n i s rn e . L ' a u t rc ava it e t re c�: l l e d e l ' cvo l u t i o n n i s t c - c h ro n o l o g i s tc, a v c c gra n d s r i s q u e s d ' i nadeq u at i o n , m a i s seu l c m e n t en c a s d ' abso l u t i s a t i o n . D re l� le scheme c ta i t k su i va n t : u n p l aton i s m e socra t i q u e (d�.: j c u n essc), l ' au tre, d e rn a t u r i t t.! d l e d e rn i c r d e v i �.: i l l essc. Sans d o u te, la vie h u m a i n e, C I I s i m p l e c l e m e n ta r i t c , c t a n t l e n w u v :.: n H .: n t d e l a c o n s c i e n c c d a n s s o 1 1 excrc i c e c u l t u rd , c l k 1.:11 est d e liH � n H .: . Q u i p o u rra it n i�.:r l e dcvt.:n i r d a n s c c t o rd n.: ? C ' cst u n e ban a l i tc, i l est v ra i , d e d i re q u e P l a t o n p e n s a i t d ' u 1 11.: cl.!rt a i n c m a n i e re vers S I.! S 2 0 a n s , q u a n d , « o n d i t » q u ' i l Socratc d touta u t re m e n t ;\ la m at u ri te ( D iogcne Lacrce, scs

20

cu

ph i l o s o p h i e,

a

n:n c o n t rc

I I I , 6). V t:rs

a n s, non sc u l c m e n t gr:îcc it l ' ;1ge, m a i s p u i sq u ' i l n ' exerc;a it pas eu

plus

n ' ava i t p a s

i1

la

n ccessa i rt: prcpa rat i o n

c u l t u rc l l c p o u r c;a, i l n e p o u va i t pas l: t r c q u c so:;:rat i q u c . C e q u e s i gn i fi e q tw, scm b l a b l e it son m aîtrc,

i l c t h i c i sa i t c h� n c o re, p l u s

i m porta n t d a n s l a m a n i ere ma"Jc u t i q u c . C ' est-it-d i rc, i l cxerc; a i t d a n s 1 \ :s p r i l 'k l a methock socra t i q u c

(logos sokraticm),

ce q u i cta i t son

mode d e p;;:nser. J\ i n s i , Socra t e n ' a c c o rd a i t pas « u n e l.! X i s t e n c e s e parce a u x u n i v cr!': t l l X»

l.!t

J\1Jtaphysique,

P l aton M4 ,

ne

1 078

1 ' a pas b

3 0).

fa i t n o n Ivl a i s

so i t

p l us ainsi,

( A r i stote,

La

l ' o r i e n tat i o n

i n tc n t i o n ne l l e v e rs l e s u n i ve rsaux c ' da i t p l u s i m po rtante, c ' ct a n t d e p r i n c i pe,

a

la

d i ffC rc n ce

de

la

« scpa rat i o n » ,

cvc n i rn c n t i c l

-

doctri n a i rc, d e l ' c n s c i gn c m e n t socrat i q u c . S o c rate « d o n t l e s l ec; o n s


port a i c n t exc l u s i v �.: rm: n t s u r la nat ur�.: d e s c h nscs m o ra l �.:s, d n u l k m e n t s u r l a n a t u rc e n t i crc

a v a i t p o u rta n t, d : m s ce d o m a i n e, c h c n.: h e

>>,

l ' u n i vcrsd d fi xe, l e p re m i e r, la p c n s�c s u r l e s d e fi n i t i o n s . P l aton s u i v i t son e n s e i g n c m c n t, m a i s il fut �l m c n � �� pcnser que e d t l l t i vcrscl (( dcva i t c x i s t c r dans scn s i b ks »

rca l i t c s d ' l l l l

scs

a u t re ordre

quc

ks Gtrcs

(All! ta;Jh i\ . 6, 9X7b 1 - 6).

Il est c l a i rc quc S o cra k n e s c p a ra i t pas ks u n i versaux, P l at o n

plus

t< l rd ,

quoique

s �.: u k m e n t

hypothet i q ue r m: n t

m o d al i t e fi ct i o n a l i s t c : u!s ob : ks c h oses s e t ro u v t.: ra i c n t i l d i s t i n g u a i t t.: n t r c << l e s

sc

nsi b l es

>>

c t « l es i n te l l i g i b l cs

d i st i nc t i o n la l cg i t i n w t i o n d ' u n e p h i l osop h i e cr i t i q u e

COIJ1 111C

(dans

ai n s i), »

la

mais

sa n s ccttt.:

de la co n sc i c n cc

n ' et a i t pas poss i b k . D e l ' hypoth esc de la se parat ion i l l t ' a v : t i t p:ls bcso i n , :'t pe rspect i v e c o n sc i c n c c

l a r i gu c ur c l i c para i t ctrc s u p po s � c s e u l c m c n t dans

m�tl rod ique.

Pou r etre

d i rc c tc m c n t,

il

CII

fa l la i t

la

m c s u rt: d e p n: n d n..: cnm p te p a r l a passcr

da n s

pre m i e r

le

nl l l g

1 ' o n to l og i c c n t rc l e s p a rc n tht:scs. Le s e n s d e..: son :1gnnst i e i s m c r�s i d e p rl!c i s c m c n t d a n s ce m o u v e m e n t . P u i sq u c, k m o n d c c o n s c i e ncc pass a i t

se

«

n:c o u vcrt

»,

la

c h erc h «;:r s a n s m (·d i :l t i o n d a i n s i c..:l k d o n n c

c o m p t c d e l a pos s i b i l i t c d d e l a moda l i t c d ' ctrc d e l a p h i l osoph i e co m m e t h co r i c

(si ct <:omme e x i s t e n t- i l s ) (the<îria) de 1 ' c trc. A p r0s

q u e l q ucs cxpc r i c n ccs, rn s s i n o m b rc u scs q u e d i vcrscs, ce q u c d .: t c n n i n c Socratc it parlcr d1..: l a fo l i e p l c i n c de sagcssc dc..: s p h i l osophcs, 1 \.:xamen c r i t i q u e Cta i t nccessa i rc..: po u r des rcco nstnrctions q u i , par l e u rs l o g i q u c..: ct sty l c eta i c n t f<t itcs p o u r rcpondrc ;'t la q u �.:s t i o n d ' cx istcnce, s u rtout ;,

ce l l c de la rnoda l i tc, p e u t-ct re, la p l u s i m porta nte. Le secratis1 1 1 C d:ms la fonn a t i o n d e P l at o n t i �.: n t, 1.: 11 pr�.:m ier ra ng, par cct excrcice c rr t rq u e abso l u nu.: n t n cccs sa i rt p o u r 1 ' i nsti t u t i o n o n t o l og i q u e ,

c e..:

l i c-e i com r n c..:

moyen p o u r la d e u x i l: m e metaphys i q u c..: , q u i est k but. P o u r ce l a, « l a d o c t r i n e..: d e s i d ccs », a u - d e h't d t.: s appart.:J ICt.:s, t i e n t par

ia

pensee

c r i t i q u e,

UllC

C!a n t

rec o n s t ru c t Î Oil

rcs ign i fi c a t i o n mdaphys i q u e d t: l o n t o l og i t: '

dcst i n t!e

it

la

.

D a n s s o n p r i n c i p l: l e sc h e m a t i s m �: o n to l og i q ue s u pposc p a r « l a ,

doctri ne d l: s i d e e s

»

Cta i t p re p l aton i c i e n , li1 c i k m c n t i d e n t i fi c a b k : d a n s

I H9


avcc la d i s ti n c t i o n

le pan n e n i d i s m e . M a i s « l ' elre detcn n i n �

»

c n t n: « l ' etre t: n - s o i » e t

( l ' cx i stt.: n ce) trava i l l a i t cncorc

n ' a u ra i t cte l e pre m ier p h i losophe o u ,

plus

Thales,

autre rn c n t i l

cxacte m e n t, l a p h i l os o p h i c

n ' a u ra it c o rn m e n ce son h isto i re avec f u i . E sse n t i a l i se d a n s la fo rm e : se

1

tous

nS t o u rn e n t

a n ax i m a n d r i e n

la

d ' o LI

ils

vicn ncnt.

ex p r i m e c x a c t e m c n t

o n t o l og i q u c . M a i s

Le fr . avec l e n u m e r o

l a s tru c tu r e de

forme r i g o u re u s e , pres q u e d a n s

l a co n s t r u c t i o n

s i t u a t i o n p u re log i q u e c ' cst Parm c n i d c, q u i la d o n n era . De ce po i n t de vue, j u sq u ' :\ u p l a t o n i s m e , l a d i st a n c c est p e t i t e . Mais, en q u t: l q u e s o rt , 1 ' o n t o l o g i e p laton i c i e n n c est d ' e x p rcs s i o n (ou le reseau n arra t i t: d e s t i n e a s o u t e n i r la s u pras tructure, d u moment q ue, l a d i s t i n c t i o n fo rm e l l e t: n trc « l ' e t r e - e n - s o i » et « l ' c tre ch� te rr n i n e » est passee d a n s l e s tcnm:s s i m i l a i re s . Ta dokou111a parm e n i d i e ns, cd les- lc't ap pa r i t i o n s - a p pare n c e s q u i c o n s t i tu c n t ce q u e n o u s croyon s etrc les c h o s e s d u m o n d e (co m m e u n c s o rt e d e s l e u rs s u r u n fo n d i m pe rcep t i b l c ) ne s o n t p a s l o i n d e a ppa r i t i o n s - a p parc n c cs p l a to n i c i e n nes, les co p i c s o u o m b res, d a n s l e reg i rne d e n o n -etre ta n t q u ' i l s n ' o n t p a s ori g i n a r i t e . To u t de m e m e i l s ont l e re g i m e de l ' ctre d a n s la rnes u re ou i l s o n t le fo n d e rn e n t d a n s les Jdeai. A s o n t o u r, l es s i g nes ( s c m a ta) d e l ' c tre, en so i inst:nsisablc, ct non p e n sab l c resst: m b l e n t d a n s u n c ccrta i ne

la

la

de b

m c s u re, ceux idces m e m e s . Puis

les

p l u ra l i s m es , so i t l e pythagore i q u c,

A n a xago re ou Dc rnoc ri te

soit

E m p e d o c l c,

s u p po sa i e n t la m e m e d i st i n c t i o n e n trc « t:n ( l es n o rn b res, l e s c or p u s c u l e s d e fe u , a i r, cau ct te rn:, les homoemeries, lt:s a to m es ) et « d et e r m i n e » , c ' cst-:1-d i re l e m o n d�..: d e s chos�s q u i , s t: m b l ab l t: ;-'t c e l u i d e P l aton c' etaient norH�tre d c t re . Les atomes ou les homoemeries, par exe m p l e , en reg i m e d ' etre veri tab le, En e n ge n d re n t les choscs scu l e rn e n t par s i m p l e rmScan i q u e . c o n s e q u en t , q u e s o n t c c u x- 9 i e n so i ? En fi n , Soc rate l u i-rnemc, tant q u ' i l p o s a i t la terre en d c p e nd a n c e de;: c i e l ct de D ieux, q u o i q u e d ' u n e m a n i ere trad i t i o n n e l le, p l utot m yt h i q u e que p h i lo so p h i q u e (ce q u ' on legitime par l ' agnosticisrne s o c rat i q u e , ce l u i-c i fa i sa n t q u c l e m o n d e n �: s a i t ex p l i q u c r , a m o i n s soi »

1 90


q ue s u p pos.Se d a n s l a l og i q u c de pistis, la c roya n c e as s u ra n c�.:) s c m b l e :1vcc P l a to n (spec i a k m e n t d e d i a l og u e unc

:l llcien,

A lc i mos

,

A u t re m c n t

011 a

parh�

cn Ou vrages adn:s.\·es ii .Amynlos, i l l i s:l Î t E p i c l t a r m e

d e t e l l e sort q u ' i l paraît

p:1 raît

P la ton

l:trc

un p l a ton i c i e n avant P l aton ou, p l u t 6 t,

1 1 1 1 pa u v n.:: p l a g i a i re . « I l es t e v i d e n t q u e P l <t to n repre 1 1 d

de n o m b re u x passages d ' E p i c h a nne. It:

Pltidmr).

fo i s p a r 1 1 1 1 p l a t o n i s rn �.:, ava n t l a l dtn.:, <t 1' A n axil gorc, d , 1 1 11

sen

siblc

c\ :st

ce

Qu 'on

q u i n e d c m c u re n i e n

Jugc. P l a to n ccrit q u c q u a l i tc, r i e n q u antitc, m a i s CJI

cou k sans cess<: c t s :l i i S ccsst: S l: tra n s fonn c . A i n s i q u a n t ;) u n gro u p e

de c h o s e s ou e l eve

sous aucun

c n q ua l i t e . Td l c s s o n t

ra pport, n i e n n a t u re n i c n q u a n t i t c n i ,

,

les c h o s c s q u i pa rt i c i pc n t de l ' ex i st c n c c

n o n d e l a su bstancc. L ' i n te l l i g i b l e a u c on t ra i r;;: n e p erd

mais

n i n ' :1 c q u i t:rt

r i c n , il es t d ' e s s e n c e c k rn e l le, to uj o u rs sem b l a b l c et i d e n t i q u c ;1. l u i ­

mcmc

( D . L. I I I, 1 0 ) . l e s vr..: r s d ' E p i c h a rrnc,

M a i s, P l a to n

,

tout a u

pl us,

q u i , d ' aprcs A l c i m os, a n 1 1 o n c c n t

t iennent d ' u n

gc n c r i q uc, c o n l t a t md <t ! ' o n t o l o g i e

p l a t o n i s m e , pour u i n s i d i n;:,

tan t

p h i l o soph i q u c quc a rc l w "lq u e . t L-;; s S l l l l l c ro l ogu..:s s u p po�cn d a n s l es cn i gm a t i q u r..: s l'vi E l l l l sort de

m od c l es cekstcs po u r t o u t l e s c h oscs te rrcst r c s . « P la to n i c i e n n c

»

est

a u s s i l ' n n a l o g i �: d u c i e l d d e l a tern; de l a m y t h o l o g i e ch i n o i s c .

« A . - L e s D i c u x o n t t o uj o u r s cxi sk, t o uj o u rs ele Et ce

do n t j e

park n ' a j a m a i s m a r i e

A . - Le .l eu d e l a l l îl lc est- i l ch osc? O . - O u i

D . - Est-e:.: j o u c u r d e tl G!c ? O . - Pas d u tout. A . - Et k j o u e u r d e fl u te, q u ' est- i l ? Est-ce 1111 h o m m �.: ? I3 . - D i c n s u r . A . - Eh b i c n ,

11 C l l

na d e m e m c d u b i cn , v a i s t u . L e b i cn

Est en s o i une c h osc, e t q u i l

'

ap

p re n d

ct l e sa i t

Dev i e n t t l l t hom m c d e b i e n C o m m c dev i c n t j o u c r d e ll Otc q u i sa i t c n j o uer, Da n s e u r q u i sait (b n scr, t i ss e ra n d q u i sait t i s scr,

191


Et

a insi

Ne

sera

pour les arts, q u i ks saura pas s c m b l a b l e it l ' art m a i s a rt i ste » .

(D.L. f i r, 4). Ce q u i est p l aton i c i c n d a n s c e s vers se re trouve a u s s i d a n s l a myth o l o g i l.! s u m e r i c n n c, a u s s i d a n s l e s p h i losoph i t:s des i o n i e n s,

ch e z l es e l eates, c h cz les p l u ra l i stcs . Un ! i e u com m t r n , l a d i st i n c t i o n en trc « l ' cn so i » et « d eterm i n e » ( l e s c n s i b l e ) n ' i n d i v i d u a l i s e p a s a p p ro c l w p l u tot. A i n s i , P l a t o n c n tra i t d a n s la rn e r n e logiq u e, t::t non pcnsa i t e n l ' autr e. Dans s e cas, ni l ' or i g i n a l it�, ni l ' i ntentiona l i te d u p l a ton isme n e nbs i d a i c n t d a n s l a « d o c t r i n e des i d ccs » , p l u s d i fft: re nte c o m m e n arrat ion, m a i s n o n com m e l og i q u e, parce q u e ce l l c c ' e st de 1 ' o n tologie rncme. Toutcs c e l lcs-c i , d ' abord . Ensu i t<.:, P l aton entra i t dan s l e langage d ej a consacre, mais res i gn i fia n t bcaco u p .

Eidos

ct

idea s o n t d ' i nven tion, rn e m e p h i l o so p h i q u e, anteri eurc,

recon trees c hcz fl l es presocratiq ues. 1 . A i n s i , d ' :\bord , chez l e Me l i ssos d e Samos, dans l e fr. 8 : noAJ.:\ kai ai8ta Imi d81l n: KUi icrx\>V cxovra - (« nous d i sons )) q u ' i l y a norn bre d ' e x i stences) (( nombreaux et cternc l l es q u i ava i e n t scs forrncs - e i d e et sa force pouvo i r/fcrmetc >, . 2 . C h c z 1-lerac l i te, le fr. 69 . M a i s u n c q u estion : tran s m i s de Jamb l ique (de Afyst. V , 1 5 ) le fragm e n t n ' a pas ete p l a to n isc ? Pcut­ etre. Nean m o i ns, d a n s l e fr. 69 eiclos nomrne l e mode d ' etre des choscs, typologiq uerm:nt : « les offra ndes sont de deux sortes » : Tucru]roV totvu

8 itta d8e. 3. Chez An axago rc : « d ans tous l�:s com poses il y

a des

parties

n o m b re u ses et d e s to utes sortes sernences de toutes choses pn!sen tant

des fonnes - i8eu�, des cou l eurs et des sauve u rs de toute espece >> (fr. 4). 4 . C h ez Ph i l o laus : « le nornbre a deux e speces/natu rcs ; l ' i rn p a i r et le pair. L a troisieme re su l te de l a co m b i naison d e ceux- l a » - 8\JO 1 92


i61u etDTJ .

J ttv «

Plus

cn corc,

de

p l u s i e urs des fonn es : por<pui. . P h i l o l a u s paraît

le

( fr.

.

plus

l ' i m pa i rc et

de

le

p m rc

resu l te

5).

p l aton i c i e n ,

ava n t

de

p lato n i s rn e ,

com m e l e pythago r i s m e

en

p a i r ct l ' i m p a i r c s o n t

e n t i tes q u i fo n d e n t l e s c h oscs, q u i s o n t d e s

l es

ge n e ra l . C a r , d e s cspcces s u p rc m e s , l e

fo rm e s - moqJ!wi.

5.

Un a u t rc pyth ogori c i c n , i l s ' ag i t de A rchytas, n o m m e « e i d e »

l e s fo nn es, les aspects d e s sc ie nces ; au s s i , des c h oses ( fr.

6.

,

l i v re perd u c ' eta i t Peri ideon. Dan s l e fr. tou tes sortes d e

7.

4).

D cm ocri te a so n t o u r, llOITl m a i t l e s atomes, idea

formes-d8cov

Chcz Protago ras ( fr.

-

ideai. Un

1 67, « Un tour b i l lon d u

s ' est separe d u tou t. »

4),

l ' idea n o rn m c

«

l a m a n i festat ion

ex ter ie u re » (la fo nn e, l ' appari tion - l ' apparcnce) des D i eux : « De D i eux, j e ne pu i s sav o i r n i s ' i l s sont n i s ' i l s ne sont pas, n i en q u e l sorte

.

.

.

» -

ouO!l'Ol]Otot nvc� l8tuv . . .

8. A u s s i A n t i p h o n l e S o p h i st e ( fr. 1 ) :

s ' ont n o m m e s

d ' a pres l es tra i ts -

D ' i nv e n t i o n p h i losoph i q u e P l aton

n ' a rien

poser d a n s

« Je ero i c q u c l es arts

8ta -ra d8ca des c h oses » . a n tcr i e u re, le fai t n e s i gn i fi e

l a s c rn a n t i q u c

d ' eidos

pas q u e

c t d ' idea.

Le

p l a t o n i s rn e n ' a pas ete un p h e n o m c n e a l uv i o n a i re, n i e n del10rs de l ' h i sto i re . I l a co m p r i s p l u s fo rternent l e sens de l a trad i t i o n , c ' est p o u rq u o i

il

l ' a devcloppe !

En fi n , la tro i s i cm e q u est i o n . Si

l ' eidos et l 'idea entrent d a n s

le

langage

ph i l osoph ique,

pour q u o i P l a ton a recouru a eux a p res : L 'Apologie, Crito11, Laches. C ' ctait p l u s socrat i q u e , donc, com m e son rn aître, ne separa i t- i t pas les u n i versa ux par les choses ? Rcco u rant it l ' eidos et l ' idea, c o rn nw n o rn s

pour

l ' etrc, dans

/ 'Euthyphron, P l ato n n e paraît pas que fa i t ce chose en su iva n t d ' u n s i m p l e p roce s s u s de c l ar i fi cat i o n . j u sq u ' a S ocrate c ' est,

anabasis,

pour ainsi

dans

L ' h i sto i re an teri c u rc, d e P l aton

sa part i e

forte,

u n ava ncernent,

une

d i re, apres Xenophon, d a n s ! ' u n ivers d e l ' etre e n

so i . L e pro b l e m e p ri nc i p a l etait : com rn e n t

nous penson s

e t corn rne n t

1 93


n o u s n o m m o n s ce q u i est i nc6 n n u c o m m e te l , q u o i q w.: c o n n a i ssn b l e. Pa rce q u c, i n crc!.:,

1 ' 0tre, d ' a p r0s scs s i gnes

i m p;.:rs i s a b l c,

c o m p l et,

(semaia) p a rmen i d i�;:nes,

i m rn o b i le,

n 'a

ni

n a issancc,

est sans

com m c n ce m c n t, sans fi n , q u i n e s u b i t n i accro i s serm: n t, n i d i m i n u t i o n , q u i t o u t c n t i c r i l e s t re m p l i d e so i , n o u s n e p o u v o n s p a s compre n d re. C o m m c n t nous co m p re n d ro n s q u ' i l est l ' i l l i m i tc e n s o i ?

C ' eta i t l a m i ss i o n d�.: la p c n sce pure, d a n s l ' cxerc i ce de ty pc o n t o l o1:; i q u c . Car, l ' c n to l og i e d o i t rec o nstru i n.: ce q u i c t a i t c t n:st a i t s a n s k s i gn e d 'agnostos. Le g ran d IH.! ritage des presocra t i q u es a ete l ' o n to l o g i t.: co m m e l a

l og i q u c d e l a reco n st ru c t i o n de 1 'ctrc e t co m rn e p l u s i t.: u r s modcks o u

0x�.:rc ices. Tres n o m b rl!ux, rn e m .: ty po log i q u e m cn t, q u i cta i t vm i ? Socrate, d ' a p rcs Xenophon, d is a i t q u e les p h i l osoplws ressl.;!m b l a nt avcc d e s fo us, parcc q u e u n t e l est m o n i stc, u n te l p l u ra l i s t e , u n t e l rn o b i 1 i ste, u n t e l i m m o b i 1 istt:. En p a rt i <:

to us

ont

ra i s o n , m a i s n i l ' u n ni l ' au tre o bso l u rn c n t.

C 'î.: s t po u r q u o i i l s ne s ' c n t e n d a i e n t pas tro p b i e n et m . : s ' e n t c nd c n t pas c n c o n.: . C \ :st l a m e i l l eurc d i sc o rd e ou q u e re l l e ! C e l u i - c i Cta i t l ' etat d e s c h o s e s . P l aton d o i t rcc o n stru i rc l ' h i sto i re c n t i l:rc, m a i s syste rn a t i q u e, ce q u i est s o u s k s i gn c du fo rm �:: l . C t: l l c-c i , d ' a bord. P u i s, l a nouve l l c construct i o n o n t o l og i q u c ava i t bcso i n d ' u n �:: aut n.: strat�g i e . A i n s i P laton, d ' apres l a l eyon socrat i q u e i l a a d o pte

la mcthodf.': i n cl u ctive p o u r exposer ct rcco nstru i re.

Unc i n d u ct i o n toute sor t e s pec i a l e, pa rcc q u c ' d l c a v a i t cond u i t

au c o n c e p t d ' idec 1 e idos, c o m m c s i i n d u c t i v e m e n t . N o u s po u v o n s

'

s u p poscr, q u i l

ne

v o u l a i t u n c cx p o s i t i o n dogrn a t i q u e . D ' a i l leurs,

com m c d i ra dans Lellre VII, il n ' a p<1s e n , il n ' a pas v o u l u avant une i n te n t i o n systcmat i q uc : « En t o u t cas, i l n ' existe pas d ' ec r i t q u i soit de m o i , d i l n \ .: n c x i stera j a m a i s n o n p l u s : e ffcc t i v e rn e n t, ce n ' cst pas u n

savo ir q u i , <1 l ' e x c m p l c d e s autrcs, p u i sse a u c u n c m e n t

s e fo rm u l er e n

p ro p o s i t i o n s ; m a i s res u l tat de l ' etab l i ssem e n t d ' u n c o rn rn erce re p e t e

avec

ce

q u i et la m a t i cre m c m c de ce s a vo i r, rcsu l t : 1 t d ' u n e ex i stence

q u ' o n p a rt ag e avcc c l l e, souda i ne rn e n t, com m e s ' a l l u m c unc l u rn i e re


lorsqu� bond i t l a fl a rn m c, ce savo 1 r sc prod u i t dans l ' âmt: et, d csorrn a i s, il s ' y nourrit tout seul lu i-m �rne » (34 1 c ) Donc, P l aton vo u l ait arriver au concept q u i preexi stai t, to ut de rnerne, dans son âme. M a i s, l ' u n e c ' etait l e programme dej a con fi gure, etait une chose, et, l 'expos i tion scripturaire, un autre. C ' est pourq uoi dans les pre m i ers d ialogues eidos et idea n ' apparaisscnt pas; m a i s s o n t supposees . Dans I 'Apologie, d ' abord. Je suppost: q u ' i l existe deux con textes, au m o i n s deux, q u i renvoya nt a 1 ' idea et 1 'eidos, pour le moment non mentionnes. Le prem ier, 1 8 b : « . . . q u ' i l exi ste u n certa in Socrate, docte pt:rsonnage, songeur q u ant aux choses d ' e n haut, fou i l leur au contra i re d e tout ce q u ' i l y a sous la te rre, ce q u i de l a cause la p l u s fai b l e fa it la cm1 se p l u s forte » . L e d e u x i e r n e : « Y a-t- i i pers o n n e pour cro i re :\ l ' exi stence d ' affai res h u maines sans cro i re <1 cc l l e des hom mes ? Y a-t- i i personne qui, sans croire q u ' i l exi ste des chcvaux, ero ic d ' autre part au alfaires d e chcva l , q u i , sans cro i re a l ' cxi stenct: d e fl Otistes, eroic cependant aux aff:'lirc de fl Otc » . (27 b) Dans l e Crilon, aussi dcux : l ' u n , 48 a : « i l n e nous faut abso l u m ent pas prendrc tel lement en considerat i o n ce q u e d i ra le grand n o m bre, mais ce q u e d i ront, et cel u i q u i , et l a verite e l le­ memc » . L ' autre 48 b - c : « l ' iden t i te t:n tre v i vre et b ien v i vre d ' u n e fa<;on be l l e et j u ste, subsi stc-t-e l l e auss i , o u i o u non ? » Laches, mai ntenent. Adrnettant l ' hypothese d ' Hoerber, Laches, avec sa structure narrative et l ' i nd i v i d ual i tc des p�rson nagt:s renvoyes, p l u s l o i n vers l a structure de la co nnai ssance e t l ' arch itecton i q u e de l ' etre de la .

Republique, VI.

A i n s i , Lys i rnaq ue, d 'abord, c ' est u n personnage i ndec i s dans « t l l l ensemb l e d ' etudes et d ' occu pat ions, qui sont fo rt bel les, q u i mcritent grandement q u ' on e n soit i n stru it e t qu'on les prat i q u e » ; «tout horn m e grcîce a cette conna issancc, aura it chance pour la 1 95


con fi a nct: e n s o i d p o u r h: co uragc » Ctre associe rcprcscntcs

t'> 8am

( I S2 c). C ' ;;; s t p o u rq u o i i l peut a 1 ' eikasia de la Repub/ique ct a u x orn bres, « l e s fan t 6 m e s dans l 'cau et l a surface d e corps o p a q u e s . . . » - c v t o ic;

tpuvT{m�am (Rep. 5 1 O a).

Lach es, cn c c h a n g e se ,

con fia it,

c ' C ta i t

sous le

s ig l ll.: de

pistis, i l

croya i t d a n s l ' cx i stenct:, m e m e prcca i re, d e s c h oses n a t u re l les o u h u rn a i n e s .

« Perso n n e l lt:ment, d i t- i 1,

p..:rsonnage, j e le cro i s, j 'ai des co n n a i ssancc s u r l a natu rc d u cou rage et voi la q ue, sur 1 ' heure, e l l es se sont s i b i e n enfu i es, q u e cctte nGture d u c o u ragc, j..: n 'ai pas de mots pour k rc ten i r t.:n rnon ctre i n t t: et pour d i re ce qu 'cl i c est » ( 1 94 b ). N i c i as, le strategc p l u s stî r de ses forct:s, n.:prcscnterait la co n n a i ssance d i scurs i ve, dianoia, q u i c o rrţ s p o n d aux obj ets rn a t h e m a­ t i q ucs de la Republique VI « S G re rn c n t, ce l u i q u i posscde cette sciencc 1 ;\ (d u courage) n ' a u ra r i en �\ redouter, ma lgn.: son isolt:ment, d ' u n advcrsa irc iso l c, n i non p l u s probablt.:rnent d ' u n p l u s grand nombn: » ( 1 l:i2 b). En fi n, st:u krnent Socrak c ' cst la science c l ll.;!- m c m e (noesis), c e l l c- l it q u i « n ' est pas a u tre q u n n d i l s ' agi t, p ou r l e passe, de savoir com rn c n t l e s choses o n t cn l i c u ; autre cncon.:, pour ce ! ieu p ress�: nti mcnt, d e savo i r com mcnt cda a ! i eu ; autre cn fi n, a l ' egard d t: ce q u i n ' a pas en ! ieu j u sq u 'a present, de s a v o i r co m rn e n t c e l a pourr:l i t s ;.; prod u i re . . . ; la sc i cnce en est a u con tra i rc b ml:mc » ( 1 98 d). Car ! ' o ntologie se fo n d e s u r l ' etre e n soi re prcse nte par Ideai (vd . R . G . 1 l oe r b e r , Plat o 's Lahes, d a n s « C l as s i ca l Ph i l o l ogy » , LXI l f, 1 968, 2, p. 1 03 - 1 04). Ct.: n ' est p a s u n c kcture i m pression n i ste ou po u r j ust i ficr pan n i n ' i m porte q u o i m oyen, 1 ' hypothese. C ' est te lco logiqm:, s a n s d o ute, d ' a i l l c u rs c o n nnt.: sont l es toutt:s. M a is, l a l c c t u re est i n te n t i o n n e l h.:: ; nous l i s o n s pou r u n e certa i n e fi n ce q u i s i gn i fi e q ue l a fi n a l i tc dete rm i n e , com m l.;! d a n s l a theorie a r i st o t c l i c i e n n e de la cau s a l i t e, ou « l a sante » c ' es t-a-d i re l ' e ffet, « est c a u s e <h: la pro m e n a d e ». La ! ee t u rc n ' est pa s i n tc n t i o n n e l l c, mais . . .

-

i nvcrs ·� m e n t . 1 96

com m e


A i n s i la kctun..: scra p ro fonde, p c u t-ctre, l a scconde lecture p l aton icit:n ne, la �econde r w v i ga t i o n . A la d i ttcn: n c e d e l a !ecture « cvo l u t i o n n i ste » , l a lecture teleo log i q u e cond u it ;l une v i s i o n h o l i st i q u e de l ' o;uvre. A i n s i les d i a l ogu c s p l u s a p proc h c s ou p l u s cloignes d u centn:, q u i d a n s le p l a t o n i s r m: c ' cst Pa n n c n i d c, q u o i q u c dan s des m e s u r�;; s d i ffcre n tcs, pa r t i c i p c n t essen t i e l leml.!nt [t l ' e n t i c r, to u s tanl com p l e m e u t a i res. M ais, re ven a n t. Parce q u l.! exi ste-t- i i des d i a lo g u es a n terieurs it Euthyphron ou concom itants, m0me u ltcri curs, a u m o i n s aprc s , l ' hypothese d e ! ' un i te dyn a m i q u e du p l ato n i s m e n e t o m h c pas. Au contrn i rc, pa rcc quc tous l es d i a l o g u c s s ' o rgan i s e n t a u to u r d u ParmJn ide ot'r P la t o n fi xa i t le p ro g ra m rm: d e la metaphys iquc. fvtl i s , cel u i-ci e s t u n autre p rob l eme. Ă propos des t h c rn c s d i � c u tces, it la fi n , U l t c a u t re q u cs t i o n , e l le­ nt��m e;; provoc a t r i cc . Recourant A 1 'eidos ct 1 'idea, com m e nous pour 1 ' 0 t n.: - en - s o i d a n s l 'Euth)JJhron, P l a f o n n c paraît pas proctSdcr :t i n s i , s i m p l emcnt, en s u i vant u n p roce s s u s de c l a r i fi c a t i o n . Si lcs deux te rm e s n ' ava i en t pas t.:n i m poses, l a sign i fi c a t i o n l a p l u s f(xt, on aurait pu supposcr n ' i m porte q u o i . Mais, l ' eidos n o n r me d a n s l e p rem i L: re rang le fon d�:mcnt, c 't:: st-:1d i re ce q u i fondc, pendant q ue 1 'idea, avec la prcsca ncc, sign i fic l a fonction para d i grnat i q u c de;: 1 ' Ctre. S o c ratt: : ' rappc l l e-to i , c t.: n ' est pas sur c e l a q u ' i l t ' i n v i t a i s h m ' i n stru i re, sur u r t c ou s ur dcux p a rm i la fo u l e d es choscs p i c u s c s , m a i s s u r cette !!idos, q u i , ;'t e l l c scu l e, fa i t q u e s o n t p icuses tantes lcs choses p i l.! u scs . . . l n s t ru its mois s u r ce quc peut b i e n etrc ccttt: propriCte essenticl lc, pour n H.: perm e t tn.:, fi xant mon regard sur c l l t: ct m ' e u s e rv a n t corn rm: d ' u n modt:lc d e dccbrer pieux tout ce q u i , fa i t pa r toi o u par 11 1 1 :urtre, l u i rcssc m b l cra napaosty�ta-ti ct (k dcc larer n o n p ieux tout ce q u i ne l u i ressem b lera pas » ( 6 d - e) Non seu lcmcnt q u e / 'eidos ct / 'idea s i gn i licnt fo rt, m a i s d i ffe re n t . U n prob leme pas d u t o u t s i m p l e c ' est : l e s deux term cs s a n t­ i l s en perfecte synonym ie ? Donc, l ' un p c u t - i l etrc substituc it l ' a u t re

1 97


sans l i m i tes ? C ' est trcs d i ffi c i l e Ol.! rcpo n d re s i m p l e m c n t, avec l ' o u i et l e non, p a r fo i s l e s deux terrn l.!s para i ssant en sy n o nym i e , d ' a u trefo i s separes s o i t i n ft n i t es i m a k . Avec l es a m b iguHcs propn:: s a u x pscudo­ syn o n i rnes, eidos ct idea p rov i e n e n t du l a n gage des poetes et des

h i storiens, des ph i losophcs a n t e r i c u rcs a u ss i . Mais au dela d e c e l l es- l a, reste h� f�1 i t q u e eidos et idea s i g n i ti c n t to u t de mernc i n d i v i d u a l i se,

q uo i

que pas touj o urs Oll pas d a n s t o u s

l e s contcxtcs

( a lllCtne

p rcgnance. En ge n e ra l , eidos et idea nomment l a co n fig u rat i o n , 1 ' aspect exterieur. Ma is / 'eidos paraît reccvo i r les p l u s des s e n s q u i e n voyant it

la fo rme d e q u e l q u e chose, l a fo rme p roprc, le m od e d ' etre l ' espece, ta n d i s q u e idea, e n p l u s , l ' apparcnce, l ' abstracti o n . D a n s le langage

p l a ton icien, au m o i ns, par- c i , par- la, un tenne s i g n i fi e p o u r l ' a u tre, q u a n d , il n ' est pas en i d e n t i t e . Mais i l ex i ste et en d i st i n c t i o n . A i n s i

7 3 a, 76 c , 9 2 b n o m m e l a fo rm e h u rn a i ne, l a fo rm e de l ' h o m m e ('rb anopwnivw doct, ă vrp6mo u doct, ăvtp(J)nws d oos : « avan t de rn c ttre d a n s la fo n n t: h u rn a i n e - eidos q u e v o i e i » , « l e s ;îmt:s ava i e n t u n e existence, a n t c r i e u re rn e n t <l la l e u r d a n s u n e fo rme - eidos d ' ho m m �: » ; « q u e l ' âm e e x i s t e avan t d ' Ctre p a rv�: n u e eidos, d a n s l e Plu5don

d a n s u n e forme » - eidos ; « l ' âmc ex i ste ava n t d ' Ctre pa rve n u e dans u n e fo rme,

- eidos,

dans u n corps d ' h o rn m e » . L ' h o rn rn e d etenn i n .S :

S o c rate, Kal i as, Ka l i c les c ' est u n com pose, s u p p osant ega l e rn ent

l ' â rnc et les corps. Mais ce com p let q u i est l ' ho m rn c au dt: l il d ' Ctre ! ' u n et l ' au tre est ce q u e est, c ' e st-a-d i re u n e n t i c r d ' a p res l ' en t i er com m c e n t i e r (Kata h 6 1 o u ). 1 1 est cette 1 c o n fi g u ra t i o n , apn!s l 'eidos correspondant. Dan s nous :

do o�

«

la

Republique Il,

JSO

d,

l a d i v i n i te se pres e n te a

tant6t ree l l c m e n t presen t et changean t son i rn a ge

e n une fo u l e de fi g u rcs d i fferc n tcs

- d�

n: o Uas

- T6

auTo�t

ftap<pa� tant6t

n ' o ffran t de l u i - rn c rn e que des fan t6mes tro m peurs et sans rc al i te ? » i c i apparaît ta n tot eidos q u e idea, ct en p l us

morphe,

ce q u i co m p l i q u e

les choses d a n s unc certa i n e rnesure a pcu pres e n iden t i te, les tro i s temws n e permettent pas u n e d i s t i n c t i o n c l a i re. C ' est

1 98

It:

fa i t q u i les


dcterm i n a i t cert:1 i n s d i n i sks q u ' i l s n �.: pas cherchcr des d i ffe n.: n c e s s i

ce n ' cst peut-ctrc d e s d i fTc n.: 1 1 c e s sty l i st i q u c s :

tan lot sans u n c f(mnc ct t : l l l l 6 t

« ck c e pr0s�.: n te r i't

sa n s u n e a u trc

nous

'? U n e lo i s a v t: c

sa

p c rson n a l i tc dont d l i.! cc h a n ge l ' a p p a re n c c extc r i c u rc con tre des rn u l t i p l c s fo rmcs » ( lz o b i n în P l n t o n , 011\'res . , La . .

« u na v o l t�1 i n u n a fo r m a , u n a v o i t : ! n e l l , a l t ra , m od i ii c a n d o i l s u o a:-. p d t i o i n m u l t i 1 1 1 o d i

gli scritli,

»

Rep. , J X O c.l. ) ;

a

dli.: t i va m e n te

( Ra d i cc în P la ton,

Tutli

i b i d . ) Fra n c o S a rt o r i reco u rt :1 l a caracteristiq ue p o u r

l ' i dca, a l a aspecf p o u r l 'eidos ct

:\ laforme

caracta i s t i c h �.: a ra co n c�.:rtc a ltre m o l tep l i c i forme » .

?

. .

pou r m o rp hJ : «con cert e

. a m u tare

i l s u o a s p d to i n

(La Rep. , ibid)

J l ne fa u t pas <t tout p r i x chercl11.: r d�.:s sens pour ks i n d i v i d ua l i s cr

m c rn e 1<! O LJ i l s n ' e x i ste pas. N o u s p o u vo n s s u p p o s !..! r avcc P l a t o n l u i - llH �ITl e q u an d d a n s l es t n ! s d i ffe re n tS COl l lCXlCS, e l o i gn a i t

eidos

d ' idea q u a n d a u c o n t ra i rc, t a n t appro c h e u n t c r l l l e pnr l ' :l ll t n.:: q u ' i l s ,

dcvt:na i c n t i n tt.: re h a ngcab l es . M a i s c n p l u s n o u s p o u v o n s s u p p o s e r et q u e l q u e s 1 ' i n tt.:rvc n l i o n s des co p i s t c s . N ' ay a n t p a s k t c x t �.: tem o i n o r i g i n a i re, l ' h y p o t h c s e c ' e s t p l n u s i b l t: . To u t d e m G n u.: , d a n s La

Republique l l , 3 8 0

d n o u s p o u vo n s p c rccvo i r au m o i n s

tm

l�gcr

c l o i gn e rne n t ck 1 'c hios l�tce ;\ 1 'idca, p o u r ne pas p a r k : c n c o re d e ce l u i d e l a

morplu5.

S ' i l eta i t p o s s i b l c d e n:c o n n aîtrc l a p ro p r i c t e

eidos se gardc k p r i m a t, m o u v e m e n t, p c u t-etn:, p l u t o t q u d q u e c h o s c q u i s t: c h a n gc s o u a s pect q u e l ' a s p c c t p u r e t s i m p l e , c n k m p s

q u e idea s i gn i ii c ra i t k m o d e d ' Ctrc, p l u tât q u d q u e c h o s �.: q u i

se

c h a n gc s o u a s p c c t q u e l ' a s pcct p u r c t s i m p l e , p c n d a n t q u �.: idea s i gn i fi e ra i t le m o d e d ' ctrc ( l ' u n ou l ' au tr�.:) q u e morphe a i t l a fo rm e ( l es p l u s i c u r s fo rmes). D a n s l e Pht!dre

25 1 b eidos

est l e m o d e d ' l:trc d e

I '<Î mc, ':' u X {J S

d8o; : « l e s etudes des p l u rn m es se s o n t go u il es a part i r de la r:1 c i n e ; dans to u t l ' i ntcr i e u r de la n a t u rt: dt.: l ' â m e i l sont part i s a pouss�..: r » ; S o u v c n t eiflos paraît c o m m c 1 ' cspeces ( l a catego r i e, e l a sse) « deux especes d 'etre, d ' u n e part i n v i s i bl e »

(Phd.

l ' e s p ec e

:

v i s i b lc, d e l ' a utn.: 1 \ :s pcce

7 9a) ; « u ne au lre es pece de c a u sa l i te

-

atriuc: n/J..o

1 99


do o ; (Piui. 97d) ; « u rH.: tro i s i c m c cspece de b i e n » - 'tphov dooo; « les cspcces de l ' ârnc » - rr'JS 'lmxfto; doq (Rcp. 3 5 7 C, 595 b); 1 l e caracten.: - l a caracteristiq tw, ce qw..: « possedcn t d u m o i n s u n ccrta ins cara ctere i d c nt i q u c » i v y t n dooo; (1\1enon , 72 c ) . P l u s âyaOou,

s o u v c n t i 1 est le fo n d e rn e n t ( et mod de) c o rn rn e itlea, e l l c - rn e m e :

s u r l 'cxi stcnce s i n g u l i ere de chaquc e idos » doâw (Phd 1 02a) ; re l a t i f r't « d u J ustl; ct 1 ' i nj u ste, ou bon et d u rn a u va i s ct de toutes eide » (Rep. 4 76a) ; « l e m c n u i s i f.!r, ne d i sa i t- i l pas tout a l ' h e u re q u ' i l ne f:Lit pas ! ' i d ee q u i cst, s e l o n nous, l ' cssence du ! i t, rnais un l i t partic u l icr ? » - 'tO doos no!Ci (Rep. 597 a) . Eidos, i c i , paraît ctrc tant l e fondernent q u i fo nd�.! q u e l e « q u ' o n se rn c tte d ' accord

- o � oÂoyd'to dvai n tkacrwv 't<OV

parad igme, l ' e s p ecc, b rc l� l ' u n i v e rse l . L c o n Rab i n recou rt <t i a fo rme,

Franca Sartori a l ' cspcct.:. Edou ard des P l accs trouve q uc, d a n s ce

( Vocab. , art. Peut-ctre . M a i s d a n s l es a u tres s i tuations, idea paraît, sern a n t i q u e m cnt, l i m i tee. D a n s la Rep. 369 b e l l e est m o d e d 'ctre d ' aprcs u n para d i gme : « d a n s l e s caractercs d u p l u s p c t i t, n o u s con tt.:xte,

ou eidos, 6).

rno i n s, l 'eidos est cq u i v a l c n t d e

d o n n era l ' i r n age - resse m b l ante au p l u s gra n d

«

» -

l ' i d ce

»

<p av'tan:Oat a )J.o-rE

iv â :V..at� l otms. Pare i ! , i n J>lrd. 1 04 d . : l a man i ere d ' ctrc/le m od e l \.! de l a triade : « q u e l l e s q ue soient l es

'

d o n t pre n n e l e possess i o n

choscs

l a na t u re d u Tro i s, i l 1 1 y a p a s s e u k m e n t tro i s c h oses, rn a i s

encorc

de un

n o m b re i m pa i r » ; d !.! s l o rs, d i so n s - n o u s , j a m a i s n ' i ra i t a l ' enco n tre a

bien

pu trouver son a c h everne n t . . . ; de

q u i est t e l l ' es s e n cl!

ce

con tra i re

de l a fo rme d a n s l a q u e l l e c \.!tte forme eta i t la forme d e l ' l rn p a i r ? »

Dans

'

l a Rep. 5 0 5 a, l 'itlea est mode

d ' etre,

la nature, l ' essence :

« i l n y a i t pas de p l us i m portant o bj e t d ' etude q u e la nature/ l ' essence d u b i e n » - 'tau ayaOou

iota ;

p u i s, en 5 0 7 b, l e s

choses/les

rca l i tcs

m u l ti p l e s « nous d e c l aro n s q u ' o n l e s ava i t, rnais q u ' o n n ' e u a pas l ' i n td l igence ;

tandis q u 'au

con tra i re

les

natu rc s u n es (on

en

a

l ' i n te l l i ge n ce )) - lows V08tcr0at JU:V, o pacrOat o ' o v. Co m m e (( natures u n ies » (d ' apres Ro b i n), Id&li sont, ega l e m e n t, l e fo n d e r n c n t et le m o d e l e, do ne e l l es pre n n c n t

200

qudque ch ose

de la s i gn i fi c a t i o n d ' eidos,


c ' cst-:1-d i re

l e fa it dt: fondcr/d e prcnd re etre . Un pt.!U p l u s l o i n

( 5 9 6b) idea - ideai pt.!uvcnt etre

co rn p r i s awc pn!sancc cn fo nction mais i l y a b i c n , j e pensc, des fonn e s re latives a ces obj ds fabri q u es , aux fo rrm:s : u n e forme u n i q u e du l i t, u ne forme u n iq u e de la tab le » iocat . . . !.tia K).ivl] �, J.tia 8t tparct -r C)K Dane, 1 ' artisan ne fau t pas a it a v e c l e s yeux it l e u r idea « q u e, d e la sorte i 1 prad u i t cel u i - c i des l i ts, cc l u i- l a d e s ta b l es ? » np<)r; TI]V i 6co:v parad igmat i q u c : - «

-

pl. tnwv . . .

notd TU� K),ivo:r; . . .

C e rta i n e rn e n t, u n e d i s t i n c t i o n

catego r i q u e n ' est pos p o s s i b l e, pe u t-e t re n ' etant i ntentionn e l le. P laton n i n ' a pas u t i l i se au hasard eidos ou idea rn a i s n i n ' a pas les li xees d a n s l e s c h a m ps sernan t i q u es parf.-1it c i rconscrits. Eidos et idea com m u n iq uent, s a n t cn i n terferences, ce q u e n ' es t pas une fa i b l esse ou contra i rt:.


CUPR!iVS

Introducere.

P a ra d igme de i n tcrpretan; . . . . . . .

.

...

.

.

.

.

. ...

..

.

.

. ....... . .... .. ... .

.

. .

.

ca o n t o l o !,' ie ş i m eta fi z i ctL P rc l i m i n a r i i

... .. . .

A.

F i losofia

B.

la o n t o l og i c h r m .:tlfizică . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . ... ... .. . ....... 1 . Neaj u n s u r i l e crono l o g i s m u l u i . . . ..... .. . . ..... .. . . .. ....... 2 . D e l a e v o l u ţ i o n i s m l a i s to r i c i s m . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 . O p rob l �nl<i de l i r n baj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. .. .. .. . . ,1 _ Î n co n t i n uarea c r i t i cit a prcsocrat i c i l o r . . . ... .... . .... .. .... .. 5 . ,.P r i m u l p l a to n i s m " începe cu EulfiJphron/ . . . . . . . . . . . . . . . 6. Eidos şi idea, în s i no n i m i e p e r fect!? . .. . .. . .. ... .. .. . 7. Eidos, ca pro-il.:ct . . . . . . .. . . . .. . .. . . . . . . . .... . . . ..... ... . ..... . �� - " D u p�i în tn.:g" ş i "dup�'i parte" . . . . . .... . .. .. .... . .... .. ... .. .. 9. D:..: c o n s tru c ţ i c ş i ontol o g i c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 O . M iî rt u r ia s u fletu l u i . . . . . . . . . . . .. ... .. . . . ... .. ... .. . . . .. . . . . . . . .. I l . D efi n i ţ i d i n Symposion 2 1 l a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2 . !dea, eillos, pante!os 0 1 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 . S cara d i n Repuhlica VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 4 . Marca t1 i d u r:i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 5 . P r i m a c o n stru;:ţ i c m d a fi z i cit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 6 . O constru c ţ i e a l t c rn at i vi'i . . . . . . . . . . .. . . .. .. .. .......... .. . .. .. De

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

..

.

.

.

..

.

.

.

.

..

.

.

. . . .

.

. .

.

.

.

.

.

.

. . .

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

. . . .

. . .

.

. . .

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

50 50 5 ��

.

(, 0

.

..

.

.

.

.

.

.

.

a

.

.

...

.

. .

. .

.

. .

.

. .

.

.

.

.

. .

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

53

. . .

.

..

9

.

.

.

.

5

. .

. .

.

. .

.

.

. .

..

.

.

.

.

.

. .

.

.

. .

. .

. .

.

.

.

.

.

.

.

. .

. .

.

.

.

.

.

. .

. . . .

.

.

.

.

. .. ..

.

... .... .. ..... ..

.

G2 65 63

69 71 73

:-;4 E4

:\ G lJ-1

nou;·t d e s c h i dere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 35 1 42 145

1 8 . A p l i c a ţ i �: l a l u m e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 -1 6

.

.

1 7 . Reve n i rc pen tru

o

1 9 . Doctri n d c r w s c r i s c . . . . . . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

........ ...

. .

.

....

.

.

..

..

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

1 53

. ..... . . ..... ..

1 63

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ....................... . . ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 :-:2

. ..

1 �: 7

P l at o n i s rn u l

B i b l i ogra fi c

.

..

.

Încheiere.

.

.

.

ca "o peră desch i s it"

.

..

.

. ... ..... .

.......... .

.

.

.

.

... . .. ...

.. .. .. .

.

.

.

Resume. O n t o l o g i c ct mdaphys i q u e chcz l e s grccs . P l ilton

.

.

... .......... .

. . .

....

.

. .

.

.

.

....

.

.

.

203


" . . . Privitor la cele ce s-au scris ori se vor scrie, la toţi aceia care afirmă că a r avea cunoştinţă de problemele cărora eu mă ·aplic, f i e c ă pretind a mă fi ascultat pe mi ne, fie că pe alţii, fie că le-ar fi aflat ei înşişi. După părerea mea, nici unul din aceştia n-a înţeles despre ce este vorba . . . În orice caz, nu , există nici o scriere d e a mea şi nu va exista vreuna privitoare la problemele În cauză. Căci, nu este vorba, ca În cazul a ltora, de o învăţătură care să poată fi pusă În cuvinte. Dar, printr-un lung şi repetat exerciţiu şi printr-o trăire continuă a acelor probleme se poate. întâ mpla ca, deodată, ţâşnind, să se înalţe ca o lumină ştiinţa în suflet care, ivită, se va hrăni din ea înşăşi. Ceea ce, totuşi, ştiu bine. este că, acelea despre care vorbesc, scrise sau rostite de mi ne, ar fi bine scrise şi bine rostite. Rău, de ar fi, m-oş întrista" . ( Platon, Scrisoarea VII, 341 c-e)

Gh. Vladutescu - Ontologie si metafizica la greci. Platon  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you