Page 1


(!Jeorg �il�elut jjriebridj ,Pegtf'jţ <!)runllrtnien

�aturw[Jt uun Staattiwi[feuflf)aft im l!lrunbriffr.

Dr. (fbuatb Qjan�.

ilritte �lul{nge. !lhl

.!tiini(\1. ®1ir!rmfmgif�tm, <'Jroj,l)'n �o<j!. {lrfiifd)tlll tull.l bn f�drn 6tabl i)'rilnfiutl $dl.li!fgium grgrn !:cu Dl�d}�rud nub 9l�d}brmtM!Jttfanf.

.6 nliu 1 1854. U!erl11g uon ':Dundn unb ,fjum6{ol.


GEORG

WILHELM

FRIEDRICH HEGEL

PRINCIPIILE FILOZOFIEI DREPTULUI sau ELEMENTE de

DREPT NATURAL ş1

de

ŞTIINŢĂ A STATULUI

Tradueere de VIRGIL BOGDAN şi CONSTANTIN FLORU

E!DITURA

ACADEMIEI

REPUBLICII !SOCIALISTE

Bucureşti

-

1 96 9

ROMÂNIA


Traducerea lucrării Grundlinien. dcr Philowphir drs Rechts, orler

filo­ zofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ş ti intă a sta tului) c orespunde textului bi G.W.F. Hegel di n volumul 8 (1854) al edi tiei in.grijîtă de elevii săi (a cărei paginaţie s-a avut în vedere la edi(ia de faţă).

Naturrecht und Staatswisenschaft im Gnmdrisse (Principiile

Traducerea p refeţei, introducerii şi părţilor I şi lUi VIRGIL 80G0.'1.!>;. Traducerea părţii III aparţine lui CoNSTA:'i!Tl� FLORU.

II

aparţine


PREFAŢĂ Motivul nemijlocit al publrkării acestui manual este nevoia de a pune în mîna auditon�Ior mei un fir condud·tor pentru ,pre­

legerile pe ,care, 1potriVlit funcţiei mele, rle fac a supra fi

dreptu

s

l Q z 10 f i ei

1 u i. A•ceS't man:uai es.te o prez.entare m<l'Î largă, în :oqJC­

cial mai sis·tematid, a aceloraşi concf!pte de bază, ,conţinute deja asl.l!pra acestei părţi a filozofiei (Heidelberg,

1 8 1 7),

Deoarece

,�n Enciclopedia ştiinţelor filozofice

consacrată prelegerirlor mele.

acest

tratat trebuie

ajungă astfel şi în fata rnareiui

v

apară însă

tipărit,

publioc, s-a �·vit .ocazia caD b se r-

aţi i.I e, care, mai ,întii .într-o rprezentare scurtă, trebui11u să

lămurească ·concepţiile inrudite sau .divergente, consecinţele mai îndopă·rtate şi a�lte in:di,caţii de

acest fel (�care îşi vor căipăta

expli. carea Uilterioară în lecţii), să fie dezvoltate chiar aid mai departe, sp. re a

clari�i,ca

uneori conţinutul mai ab.strctct al tex�

tulu1 şi spre a ,Jua în mai hrrgă cooSli,derar·e unele :idei ·cunente ce ne stau iliproa.pe .în acest timp. S-a:u născ o ut astfel un număr de observaţii mai intinse decît le mmportă de obicei �copul şi U:1 adevărat .compendiu a·re totuşi ca

shlul unui wmpend;iu.

obiect domeniul considerat ca . te11minat aJ! unei ştiinţe ; şi -ceea

ce îi este p-ropriu, in afară poate de o mi-că .indicaţie

,suiPLimen­

tară aici şi acolo, este îndea&ebi reunirea şi ordonarea momentelor esenţiale ale unui conţinut, a-dmis .şi ·ounoscut de mult, după cwn a'cea formă are regul'i şi procedee de

mult stabi,Jite. De la un


PREFATA manual fillozo�i,c nu a:şteptăcrn această cr:o'iallă, deoarece ne repre­ zentăim că aceea ce firlozofia ne rpre21intă a fi o operă după o noapte de veghe, ca ţesătura Penelopei, trebuie în fiecare zi să fie luată de la ÎDCfiPUt. In orÎ'Ce ·caz, aJcest manual diferă de un ·compendiu obişnuit eJ. �irUJl c· onJducă t· or. Este presupus

prin metoda care -eonstituie în

aici că modul filo�ofi,c de a tr·oce de

l.a o materie 1a alta -

ca şi al probei ştiinţifice -, acest mod de recunoaştere specula­ tivă în genere, ,se .deooobeşte e;senţial de alte m01dui1i de cunoaş­

tere. Numai vhînd neoes'itretea unei atare diferenţe vom puteJ. rupe filozof.ia din ru�inoasa de.cădere în car.e a ·chut în

timpul

nostru. S-a recunosrut insufidonţa, 1În 'ce .priveşte ş.tiinţa spe­ cuLativă, a formelor .şi regutlilor ve.chii .Ing�ce, a defi.ni,ţiei, a divi­ ziunii şi a deducţiei, care conţin regulile cunoaşterii prin intelect,

decît cuno-s­ atrunci anunca:te, ca fiind lanţuri,

sau mai degralbă aceasta a fost mai mult simţită cută; şi aJceste regUJii au fost spre

a

vorbi în voie, din i·nimă, din fant·ezie sau di-n intUJiţia

întimplătoare; .şi

fiiod!Că totuşi trebuia să intr,e în joc refllexia

şi rap.orturi!le intre @induni, ,se procedează illlconştient dUipă metoda di51 1 preţ<uită

a deducţiei cu

totu•!

obişnuite şi a

raţionamentu­

·lui. - Natu·ra ounoaşter:ii 51pecula:bive, am dezv;olbt-·o complet în a mea

a

logicei; de aJceea în acest .m<muaJ nu a fost adăugată decît aici .şi ,colo {JÎ'f.e o e:xjpl'Îtcare asupra mer:suJui idei­ •lor şi al metod.ei. Dat fÎiÎn'CI carademl 'concret şi in sine atTt de 11

Ştiinţă

felurit al obiectului, s-a neglijat a se sublinia şi releva continuitatea logică în fiiocare detaliu. In !Parte,

aceasta !JlUtea

fi

·considerat C · a inu61, d: a t fi· ind .cunoaLŞterea ,presUjpl.IJsă a metQdei .ştiinţifiic o e ; pe de aJtă paTte,

Va'

apărea de la .sine că .în.tr�U!l, ca

.şi dezvoltarea pă:r1ţi'bor s.aile, se bazează ,pe ·S{Pir.itu:l logÎic . . Alcesta

este �tul sub 'Care aş dori in i&pe�oiJ. a ,ca ace�st tra:ta:t să fie luat e�l este ş ti :i n ţ a,

şi judecat. Căci a1ceea .despre ·ce este vonba în

�i în ştinţă conţinutul! este ese111ţial l·egat -de f o rm ă.

Se poate anume auzi de la aceia care iiJar a lua 1ucrurîle

in modul cd mai ,şeriJO.s, d fo11ma ar fi ceva exteri'Or şi indi·ferent


PREFAŢA lucruJrui, că lucrul sing:ur al'e timport<mţă. Se p.oa'te S!pune <11poi că tre<l!ba scr�itomlui, 'În �pecial a .Hlo:rofUll u-i, este de a deSJooperi ad e v ă r u r i, de a spune a d e v ă r u r i, de a răspîndi a d e­ v ă r u r i şi conc<!!pt·e jllliste. DaJCă Î111Să conSiderăm .moduil în -care o atare operaţie oste implini,tă Te<lll , veJdean pe de o parte d <rce­

leaşi }, ucruri răsuClate .sînt fierte din nou .şi răs,pîndite în toate părţi'le - o operaţie care desigur va avea meritwl ,să'U pentru for­ mularea şi deşteptarea sentimentek•r, .dad ea ar . putea fi pnivită -ca �iind ma�i mult deoÎit -o agitaţie ,de .priJSos. - "CătCi ei ll au pe Moise şi

fPe 1pro.feţi, ,pe ·ei .să-i asculte ·deoi". În �pecial, avem mul­

t�p'la ocazie .să ne .mimmă.m rde ·tonul,şi 1pretenţia ure se I, asă .recu­

noscute wco1o, ca şi oum lumUi nu i-ar mai fi !Upsi-t deaît aceşti zel·oşi propagatoni de adevăruri şi tCa şi ,cum acea:stă vo.nbă:rie reîndlzită ar aJdwce adevăruni noi şi nemaiauziote. Şi în special "în �pul de a·stăzi'' a:r trebui să le ,punem la inimă. Pe d·e altă parte vedem .că ce este spus dintr-o pa-rte despre as· emenea ade­ văruri este ÎJ]lăturat şi luat de .curentUl! altor adevăruri de acelaşi fel, ce sînt răsipîndite din alte părţi. Ceea ce însă în acest iureş de adevăruni IliU ar fi nici nou, .nid vechi, <C.i ceva care rămîne, wm a:r .putea .acest<! ,să .se NdOCe .din acele ,consideraţii fără .formă care merg Îil'CO<l!Ce şi încolo, adeverească .a,ltJfel ,decît .prin De altfel,

as.Up i ra

wm

să .se deosebea:&că el şi să se

rŞ ti in t ă?

d r e p tu•l u.i, e t i ·c uJ,u:i, s t a-t u l ui,

adevărul este tot a tit. d'e v e:eh.·i, ,p e d-t e1l ers t e î nfă ţ i­ ş at .ş i c u n o s·c u t tn .l eg i,Je •p ulb,Jice, �n m o r a,J.r

pu·

b 1 i c ă ş i i n r e 1 i g i e. De ce mai are nevoie acest adevăr, în mălsura in ·care spiritul care gU'�doşte nu este mulţumi·t să-.1

posede in acest fe11�media:t, deoît de ,a..jl concfl.pe şi a găsi pentru acest conţinut .deja Sn ·el 1nswşi raţi-onal ş.i forma raţiona'lă, aşa el s, ă apară jurliNc<.rt pentru gU:ndirea ,Ji, beră, ,care nu rărrnine

1nrait

�a •Ce e dat, He că .a·cest conţinut e sprijinit de a.utoni.t-atea pozi­

tivă, exterioară, a startJU1ui, sau [prin .arcondul între oameni, sau prin autoritatea ,sent�men' tului IÎnterior .şi <fiÎJ1ÎmÎIÎ ,şl pnin mărburia deter;m.inanrtă a spiritului, şi .care porneşte de la sillle şi cere toc-

o


PREFAŢA mai de aceea .să se ştie unilfii1cată în -c·e ar - e ma1 interior adevănrul?

ou

Comportarea s:itnplă a sentimentulruri naJi'V este de <r se ţine cu o convingere plină .de încredere la a�clevăml publk •cunoscut şi de a-şi ulădi 1pe a·ceastă bază fermă conduita .şi poziţia sa femnă în viaţă. În fa-ţa acestei c�rtări sill1e 1p'l , se illdri.<Că deja

p.retim<r di�i-cultate a m'IXLuU m ,care, din p ă r e r i [ e infinit d i , f e r i te, s-ar ,putea rdooserbi .şi ,gălsi .ce .ar fJi unriversaJl recunos­ cut şi vaJhubiJ în ele, IŞi aceaJstă nedumerire poate fi lruată uşor drept seriozitate }ustă Şli adevărată .în ce priveşte lucrul. In fapt insă a-ceia care se folose&: de aoeaostă IÎncUI'cătură sî'nt în situaţia

nt.rmai care ei înşişi o r�di!Că ; a·cea:stă millÎ .degrabă 1proba că ei V'Or alt.ceva decît ce e univensal recunoscut şi valahi.!, decl.t substanţa drep-

de a nu vedea ,pădurea din cawa ,cQPaoilor, şi este dată Îillcuncă1ura

şi

greutatea

pe

încuncătură şi greutate<r esote

?

tului şi a eti•ouJui. Că'Ci dacă ar .fi într-a:d·evăr vo-rba de aJceasta

şi nu de v a n i·t a t e a şi p a r t"Εc u l a r i ta t.e a op:inieri şi

f irinţei lor, ei ar ;ămîne la dreptru'l ,Siubstanţiail, anume la normele

eticului şi a.-le statuhM şi şi-ar ·conduce via:ţa lor ·durpă ek Difi­

cultatea care urmea:ză vine însă din f3JPirud. .că omu� g 'În rd e ·Ş t e şi că .el caută în gîndir- e libertatea sa şi temeiua mora1liotăţii Acest

dre"�pt, o·ricît de îna:It, de divin este el, va fi tra.nsfonma:t însă în nedreptat-e, .dacă numai

.el este recunoscut drerpt gJndli.re şi dacă

gîndirea nu se ştie li·beră decît întrucît se îndepărtează de ce e un iv ers a

1,

r

e cun o s :Cu t şi v

ceva ce-i este propriu.

o:r I

ah ti

l şi crede a fi găsit

Cel mai adîn-c ar 1putea părea înrădătoi.nată in ·timpul .nostru, în r a p o r t •c u s t a t u rl, părerea după care l�bertaka

gîndirii

şi a s-pinitullui în genere nu se rprobează decit prin neconformi'ilm şi chiar prin ostilr i• t· ate faţă .de ce este public recunosrcut : şi, în consecinţă, o firloz.ofie <f.Supra sta·htlui ar pă-rea să aibă, •În m(d } esenţjaJ. sarcina să găsească

ş.i să dea ş i ,o t e ·O r i e, ,şi anume

una nouă şi ,parhrulară. Cînd vedem a•ceaJstă concepţie .şi ag.itaţia potrivită ei, ar treburi să rcredem .că nu .a exis-tat încă în lume ni oi


PREFATA un stat .şi constituţie, nici că a r eXliista arlăczi, ci că trebuie să înc{1pem a c u m (şi a'cest a ·c um durează mereu) cu totrul de la Îil!ceput şi

d lumea etitcă nu ar fi .aştopt.at .decit o astfel de năs­

cocire, o cercetare ,şi o fl(mdare a 1C tu a J, ă. 1n ce priveşte natura, se acordă .că fiJo:wfia tr®uie .să!() reounoalSICă aşa cu ttn e a e s t e, că piatra filozo.fa:lă stă .ru>cun�>ă u n d e v a, în .s ă ş i, că natura este

r aţi o n

dar

in

n a

tur a

a 1} ă î n s i n e şi că cunoaşterea

trebuie .să .cer.ceteze şi să ,prindă În

con-cept

această raţiune

r e a 1 ă, prezentă în ea, nu formele şi contingenţde ce se arată

la suprafaţă, ci armonia ei eternă, ca fiind legea ei i m a n e n t ă şi esenta ei. Lu m e a

rn

ora l ă, din contra, statul, raţiunea aşa

cum ·ea s·e re.atizează Ln elementul .conştiinţei de sine, nu ar urma să se b.uoure 1de no.rooul că raţiunea este aceea care s-a r.idi'Cat de fapt ,în .acest element la forţă .şi aut>onitate, că ea se afirmă .şi este imanentă acestor instituţii"'. Univepsul srpiritua�l ar trebui mai

e n i ul t d e e 11a!urii* sT:;s î� ��� f:����u:l ş/ !int: 1!�ia�·�fe ��r �u� �i�t ��r�?� �� ;u f�Ji nici o încăicare, de"�i în unele cazuri putem greşi în ce le priveşte. Spre a şti care e legea naturii trebuie să înviităm să o cunoa>tem, căci aceste legi sînt juste ; numai re.prezentările noastre despre ele pot fi false. Mă­ sura acestor legi t>Ste în afara noastră şi cunoaşterea noastrf1 nu le adaug� mmic, nu le ajută: numai mnoaşte;·ea noastră despre ele se poate lărgJ. Cunoştinţa despre drept este pe de o . parte la fel, pe de alti parte nu. Învăţăm să cunoaştem legile deopotnvă aşa cum sînt prc.:e;Jtc; astlcl cetăţeanul l<" pvsedJ. mai mult oau mai putin, şi juristul pozitiv nu rămîne n:ai puţin la ce cstr� dat. Diferenţa est� insii dL cu pri�ire la legile' juri­ d;ee se ridică spiritul considerăni. şi ch1ar deosebirea legilor ne face atenti cii ele nu �înt absolute. Legile dreptului sînt 1 e g i p r o v e n i n d de la oameni. Cu acestea vocea internă poate, necesar, să intre în conflict sau să adere la ele. Omul nu rămîne la existenţa-în-fapt, ci afirmă că are p at te tă şi s s u �:f.:;it��� :.���ri�a��, Js;� �fci�d;:ă ;a �e��s���1i� n���fi ��ci in��r1t::�l ;;;�: îi spunt:: totdeauna cum trebuie să fie şi el găseşte în el însuşi confirmarea sau nenmfîrrnarea a ce este valabil. În n�.tură, adevărul cel mai îualt este c ă o 1 e g e e x i s! ă; în legile dreptului, lucrul nu este valabil fiindcă este, ci fiecare cere ca el să corespundă propriului său criteriu. Aici este de�i posibil un conf,Jict între aceea ce este si ce trebuie să fie,. lntre drept�! elmtînd în şi pentru sine, care rămîne nescbtmbat şi arbitrarml determinăni ce trebuie să valoreze ca dr�pt. O atare sepJrare ?i o asemenea se găseşte doar pe terenul spintului, şi deoarece primatul spiritului astfel să duc� la nemulţumire şi nefericire, sîntem a· d esea trimişi inap()i _ arbitrarul vieţii la cons1derarea naturii şi urmează să găsim un model

8


PREFAŢA

10 &

degra�bă lăsat .în vo·ia întiÎimrpJăr�i şi a

bunuilui plac, eol ar -urma

să fie p ă·r ăs it d e D um n e z e u, a�stfel ÎlliOÎt, conform acestui

morale, a d e v ă ruJ .s-ar găsi în afara areetStei lUIIIlJi, ş.i, in <IJoeila'Şi timp, fiindcă ·tot'llşi trebuie să .fie .şi raţiune în ea, adevă11U1l nu ar avea dedt o .existenţă ,probilema<tică. De aici ate�sm a'l lumii

ar decurge

însă îrrdrC"lptăţirea,

ba

chiar

daooria, .pentru orice

g�inidire de a-·ŞÎ lua zborul ei, nu tot'UIŞi �e a c ă u ta piatra fill ozofa'lă, - căci lprin niozofare� tilln!puilui nostru căutarea este economisită şi �ie.care este s.i,gur, aşa cum stă sau merge, că are această piatră in puterea sa. Se întîimplă desigur că a-cei care trăi·esc · în ace<l!S'tă realitate a sta+ului şi ηşi găsesc sati�făcute în ea ounoaş.terea ş.i voinţa lor, - şi de aceştia ,SIÎnt mulţi, chiar mai mUJlţi dedt o cred şi ,o ştiu, .că,ci i n f o n 1d sî. nt t o ţ i, - că deci

cel puţin acei care-şi au cu c

o n ş t i i n ţ ă satisfacţia lor în stat

rîd de acele avî. nturi şi asigurări ş.i le iau drf1,pt un joc gol- , mai murit sau mai ,puţin vesel sau seri·os, mai desfătătGr sau ,perio • llllos. hcea agitaţie neliniştită

a

retfllexîei .şi a vanităţii, ca şi p�im-irea

şi favoarea care le întiimpină, se dezvoHă

ar

fi un }UJcru pentru sine, care

in domeniul său, .în ,felul

'Său.

Dar fiI o z o f

i

a

în

în aceasta. Tocmai însă din această opoziţie a dreptului care e în şi pentru sine şi a ceea ce bunul plac face valabil ca fiind drept, stă nevoia de a cunoa.şte în mod temeinic ce est� drept. Raţiunea sa, pentru om, trebuie să meargă în întîmpinarea dreptului; el trebuie deci să considue ce este raţiona.! în drept; şi acesta este obiectul �tiinţei noa.stre, în opoziţie cu jurisprudenta pozitivă care nu are ade;seori de-a fa-ce decît ru contra­ dicţii. Lumea contemporană are în această privinţă, o nevoie mai impe­ rioasă, căci in timpurile vechi exista înd respect şi veneraţie fată de legea ex:istentii: acum însă cultura epocii a l uat o a.ltă întorsătură şi g�îndul s-a situat în vil'fnl a tot ce urmează să aibă vaJoare. Teorii se opun exi·sooţii-în-fapt �i v.or să l!lopară ca fiind î.n 'Sine ju.s-te şi necesare. Acm!l este o nevoie ma1 specială de a cunoaşte şi de a concepe gîndurile dreptuJm. Fiindcă gindul s-a ridicat la forma esenţială, trebuie să căutăm să sezizăm şi dreptul ca gind. Aceasta pare a deschide uşa şi poarta unor opinii iuHmplă·toare, dacă gîndul trebuie să se întindă .wupra dreptului, da� gîwduJ a-devărat nn este o părere asupra lucrului, ci conceptul lucrulu• înmşi. Conceptul lucmlui nu ne vine din natură. Fiecare om are degete, poate să aibă o pensulă şi culori dar prin acestea el nu este ind pictor La fel este cu gîndirea. Gi111dul dreptului nn llSte ceva pe care fiecare îl are din prima mînă, ci gindirea justă este cunoaşterea şi recunoaşterea lucrului şi cunoaşterea noa!l'tră trebuie deci să fie ştiinţifică,


PREFATA

11

gene - re este aceea 'care .s-.a eX!pUs unui dis.preţ ,şi d�SJcredi1 multiplu prin această situaţie. Cel mai grav dispreţ ·este că, aşa cum s-a �s, fiecare este co.tl'VIins, aşa cum el stă sau merge, că e�ste în

10

fi,lozof:ia şi că este în stare să o oonteste. Nici o artă sau ştiinţă nu este S \.llpusă a:c·estui ultim dispreţ, de a ·cr-ede că -curent cu

fiecare o posedă dintr-o dată. <CU

ln

fZ��pt, dnd veldem .ceea ce Ji•lozofia timpuiui nou

a

(produs,

cea mai mare pretenţie. asUIPra statu1ui, aceaJsta îndreptă:ţea

;pe fiecare care avea prlărcere să vorbe<tSJcă ş.i el în conVling-erea că că

<IT

putea face el ÎnJsuşi ceva asemănător, ddndu şi as tfd dovada el se găseşte în posesia filoz.ofiei. De a:ltfeJl, <��ceea ce se inti­ fillozof�·e a declarat în mod e :x,pres d a ·d e v ă r u l

tulează

!in s u ş i nu p·o a·t e f i -c u n o�c ut, dar că ade v ă r ul este aceea ce fieca<re la.să 1să s .e r i ·d 'i •C e d -i n .i ni .m a ,sa, din suflet şi din enbuziasm desipre obiectele e6ce, în

&pecial despre stat,

guvernare şi constituţie. Ce n-a fost spu:s în arce<11stă privinţă,

în Sipecial pe ,gustul tJineretului? TineretUl! a lăs, at de altfell ca

să i se spună. "AJ'Or

s ăiÎ

El

1l

e dă

în

·hmtPU'l

-som­

nuil ui": aceste C · uvim:te au fost apJi, cate ştiinţei şi asiJfel fie . care dintre oei ce dorm s-a considerat ca (iind î n t ·r e a '1 e :ş i. Ceea ce a primit în tiarwul somnwlui .conrcaptel.or era desLgur rşi marfă

de aceeaşi calitate. Un strate:g ad a<eeiStei SUiperffiiciaiLi1ăţi, ·care îi dă numele de fiWzofare, domnllll F -r ·i ·e IS *, nu , s-a sfiit ca într-o cuvSntare, cu ocazia unei solemnităţi puhlOCe devenite ceJlebră,

: .,,Ln poporul în ocare domneşte un autentlÎ>c spinit de comunitarte,

pt:ivi·toare la obiechN .şi ronstituţia statllllui, să propună ideea

pentru orice acţiune de interes public v i a ţ a a r v e n i d e j os,

d i n p o por : societăţi vii, unite i ndisolubil p r i n l a n ţ u 1 .s f în t aU p r 1i e t ·e n i e i, s-ar ,consacra oni1că-rei Cl!Pere singwlare a . cul tu·ri,j ·pqporului şi senv�ciwluiÎ pQpular", şi

a�l

tele a:sflmănă­ toa:re -. Acesta este principailfllll sens atl supenfOCî:alhtăţ-ii : de a

�eza şHinţa nu pe dezvoJtfJarea g�îndului şi a c<IDCeptului, ci mai Despre neprofunzimea �tiinţei 8\rl e , am logicii (Niimberg, 1812). lntrod., p. XVII.

ară.tat in aHă

parte ; v. Ştiinţa

11


PREFAŢA

12

degr.arbă pe pei"Cepţia imediată şi pe .ima�inaţ ia întt�lătoare şi să lase să se dizolve articuhrrea bogată a e60UJlui în sine� care este statul, arhitectonica Taţionailităţii sale, care prin deose­ birea pre.oi:să a cerou61or v:ieţi� pubiLke şi a îndr�tăţh1Hm· f.or, şi prin strideţea măJsurii în care se menţine fiecare

fiecare

stJlltp,

arc şi fiecare .străduinţă fa.ce să izvmaJsiCă forta întregului din

aPmonia m embredr 0r sarle, - s ă lase să se di2lO.lve aceaJstă con­

stnocţie savantă in f>iert:ura ":in�mii, prietel11Îei ş.j entuziasmuiui�. Lumea nu este d�·igur wşa

curm

o tratează Epi:cur, dar după o

atare concepţie, hunea moraJă ar trebui lăsată pradă hazal'du­

lui subiectiv al părerii şi aJl arbitra·rului. Prin mij.locul simplu, casni-c, de a pune pe seama s e nt1Î1m e n t uiu i ceea ce este munca şi anume munca milenară a raţiunii şi a intelectuJ.ui

este desigur economisită toată ost en eal <J înţelegerii

a cunoaşterii, coil!dusă de

oonctJPte

ale gîndirii.

Goethe, - o bună wutoritate, - Slpune desrpre aceasta am citat deja

ei,

raţionale şi

Mehstofel, la

ceea ce

în altă parte: Dad dispreţuieşti înţelegerea şi ştiinţa, .\le omu-lui cele mai inalte daruri,

Atu.nd

te-a·i

Si trebuie

dat

diavolului,

te prăbuşeşti.

Nu mai rămîne acestei wncerpţi� docM să ia forma t ă ţii

:

că cu ce nu a încencat acest mod de a proceda

cîş­

El îşi închi.puie că, avînd cu el piebtea şi Biblia, el îşi găseşte cea mai mare îndre,ptă.ţire spre a drispreţui or·dinea morală şi obiectivitatea le g i.l or . Căci înh·-a.devăr pie­ tatea ei este aceea care readuce adevărul, desfăcut, în lume, în membrele unui ÎllJJ_pe riu or.g an k, la intuiţ, ia simrplă a s. ·eniiimentige auto11it.ate?

12

tu'.lui. Dar dacă pietatea este de un feJ pur,

.ea

pădseşte fopma

în lumina sJ divină, interioară, veneraţia pentru un adevăr şi o lege existînrl în şi pentru sine, ridi.cată deasu;pra f'll rmei subiective a senti­ a�cestei regiuni de îndată ce i·ese din interior ş.i intră

dezv;oltării şi a bogăţiei revelate a ideii, aducind din Sllujba

mentului.


PREFAŢA

13

aid fOJ.llJla particulară a reilei conşt�inţe

Poate fi observată

care se arată în fedu[ eloavenţei cu care llcearstă supeDfi:cia:litate se funpăunează ;

şi anume mai

întîi, că

acoJo unrde este mai

l .i .p s i tă d e s pi r i t, ea VIOrbeşte ma�i mult doo,pre Sipinit, acolo unele ea vorbeşte 1Într-un lfol mai .mQrt !şi duce cuvîntele de

�v i a ţ ă"

şi de

"a

m.:ri ?edant, ea intra­

adu<ee

î n v i a ţ ă",

acolo unde se arată cd mai mare eg>oÎisnn, al vam.ităţi1 goa1le, ea <rre cel mai mult în gură adevărat, însă pe care-1!

cuV'Înbi.Jil p 'O

poartă

rp o r. SemnUl! propriu,

pe frunte este ur.a ţll\pCI'tri.va

le�i,i. Faptul că dreptul şi mora1 . 1itatea, şi lumea lui şi moraE-tăţii, sînt ses.izate prin g1înd, î:şi

rea.lă

a drf1Ptlu­

dau prin _g1îndnri

forma raţiunal-ităţii, a:nume univens.allitatea şi, detemninaţia aceasta, ce

1 eg e a, este aceea

sentimentul care-şi rezervă pentru sine

arbitrarul, conştiinţa care f<IJce să con'Si. i�te dreptul în conV1inge­ rea sub�ectivă, pnivet;;te pe drept ca ce îi este mai duşmănos. For.ma pe care o ia dreptUl! ca fiind o d a tor

î e şi ca J eg e

este simţită de ea ca .o literă .m o a r t ă, rece, şi ca o ,c ·o n st r în­ g e r e : ·căci ea nu s.e recunoaşte pe sine în lege şi nu se regă­ .seşte liberă ,pe sine îutr-.Îl11Sa, deoarece legea este raţiunea lucru­ lui şi

a,ceasta

nu

permite

sentÎiillentllllui să

se încăJlzea'Soeă

în

prop11ia'-i ,parti,cularitate. L.e g e a este as�fel (aşa cum va fi ob­ sewat undeva Îlll CUI'SUl acestei cărţi)

şi lozinca p11in care se

despart frulşii fraţi şi pri. eteni ai aşa-Z�9Ului p()por. Intnucit şicancle bunului plac au pus stăpînire pe numele de f i l 'O z of i e şi ·credinţa că ata:re

alU

reuşit să aducă un pu - blioc numeros

agitaţii ar fi {i�to1loVie, a devenit

la

aproape o

dez·onoare a vorhi în mod Blozofi•c deSipre natura statuJlui şi nu trebuie rf1Proşat

oa:menilor oneşti dacă ei sînt prinşi de nerăJb­

daJCe de îndată ce aud vonbi.nrd<u ...se d�re o ştiinţă filozo:Hcă a statUJlui. Trebuie să ne mirăm şi mai puţin

dad guverne�le

şi�au îndreptat în cdl·e din urmă atenţia spre un atare fel de f&zofie,

întmcîot

la

exemplu la Greci, ca

o

ooi,

fiLozofia nu

este

artă privată, ci ea a" f e

exencitată,

ca

de

o existenţă publică

care priveşte colectivitatea constînd mai a.les sau numai în ser-

13


PREFAŢA

14

;:ru

VJi,ciul statului. Dacă guvernele

acordat increderea lor în­

consacrat acestei discipline, lăsîndu-le în �n ce priveşte dezvoltarea �i conţinutul filozo­ fiei, - ahiar dacă aici ş� aco,lo nu ar fi Eoot, dad v.rem, atît văţaţiJlor care

s-au

întregime grija

încredere cît irudUterenţă faţă de şti.inţa însăşi, şi predarea aces­ teia nu ar fi

fost .păstrată decît în mod tradliţiCm ' al (d'Uipă rum,

în Franţa, atît cît îmi este cunoscut, au fost lăsate catedrele de metarfizid), acea.qtă încredere a fost ră.u răsplătită acestor guverne.

Sem dacă, în celălla�lt caz, v oim să vedem indiferenţă. unei cunoaşteri mai adînci. i ndiife r enţe . La prÎillla

atunci rezultatUil, care este decăderea

ar trebUJi fi privit ca o ispăşire a ateestei

vedere, SlliPerftiiCialitatea paf\e a fi cel .puţin perfect condl.iabi.lă cu

OI'd·ine::l şi lini'Ştea exterioară, deoarece ea nu ajunge să

atingă substanta lucrurilor, nici barem să o presimtă; ea nu

ar avea astfel' , cel puţin din punct de vedere po'liţienes.c, nimi'c împotr.i'Va sa, dacă statul nu ar ·CUiprinde i n el şi neV'oi a unei ege i mai adînci şi nu ar cere satisfa.cerea

culturi şi a unei î nţe

l

r

·inrsăşi în in genere, la acele pnin­

acest· ei·a de la ştiin·tă. Dar, superficirulii tatea duce ea

ce priveşte etirul, dreptlll şi da·toria

cirpi.i care în această sferă constituie ce este la suprabţă, la H

ptincipiile s otfiştăJo r, pe ca·re invăţăm să le cunoaştem at:St de bine la pe

Pbton, - prinrcia_:>iile care situează ce este drf!ptllil

s c o,p uriie ş i p ă r e r·i1e

me n t ul

s ubi ec.t i v şi pe

s uhie c t!ÎVe, pe

c•o n vi . ngeride

se nti­

partic u-

1 .a r e ; - principii din ,care urunează atît distmgerea mora:lităţfii interioare şi a ool11Şti1mţei oneste, a i'ubi ·ri i şi a dreptului în ce şi distrug erea ordinei pubdlce

prive · şte persoanele pDÎ.vate, .oî:t şi a legDJlor statr ului.

Irrnportanţa pe

trebuie să o cape-te l})entru guverne

nu

care

asemenea

fenomene

va .putea f.i eludată prin

pe încrederea coillferită şi pe arutoritatea ca el să lase să dă:inu­ şi să stă[p:ineaiS'Că aceea ce d:irst�e izvorUl SUibstanţial al falp'telor, pnÎinicÎ[pÎile generirle, şi să întreţie, t:a şi cum s-ar cuveni astfeil, revoilta. "Aicduia căruia ' Du rm .n e ·Ze u J i dă o f unc ţ i e,

titdu, -care s...a.r .sprij1ini

unui servidu 1pub1Îic, :q>re a cere stattlllui Îa!Scă


/ PREFA'J'A

15

e 1 ii d ă ş j m 'Î n te" - e&te o glumă veche pe care, în

noastre, nhmerri nru .ar v-rea s ă In i·mporta nţa felului

o

.ia ân serios.

şi modu[ui fi11ozo.fării, care

rilele

a foot

reînvia t ă, prin ciroU!IllS tanţe, pentru guv.erne, nu trebuie uitat momenbllll p . rot e·cţiei şi ajutorUilui de .care f�loz.of1ia pare în multe

aJI1:e privimţc să aibă nevoie. Călci, aî.nJd citim în m'Ul1te pro­

ducţii

J;ltei

xle

ştiinţe lor pozitive sau aie pietă:tii rel1igioaJse şi ade

li teratuilÎ

pre ţ u l faţ ă de

oarecare, oum este arătat in de nu numai dis­ ��lozofi.e, pe care l-am aminHt înainte, - cum

acei care probează toto.dată că sînt cu totul în unmă în ce pri­ voşte

formarea ideiJlor, şi

filozofia

le e�ste

cev;:r

cu totul

�trăin, o tratează totuşi ca pc ceva depă·şit în sine, - dar şi

t'Um

aceş tia se n�pustesc

în mod desoh · is contra

fiilt)Zofie · i

şi

deolară că conţinutal ei, c u n oaşt e r ea c once(Ptuală

a

1 u i Dumnezeu şi a natul"ii fizi,ce ,şi srpirituaJ!e, cun o oxş ter e a a .d e v ă r u !l 'Il i ar fi o prezumţie nebunească, chiar wl­ pahi�ă, după cum r a ţ i un e a, şi iarăşi r a ţ ,ju n e -a, şi înlr-o nesfir:ş.Hă repetare r aţiu n e a, ·este acuzată, deilli,grată şi con-

damnată, - .sau, cum se laiSă ceJl ,puţin să se vadă, cît de inco­ mode apar cerinţffi,e, totuşi de neinJ.ăturat, aile conooptului, 1ntr-o mare parte a practicii ce ar ur.rmt' să fie şilinţ Îlfică, 1.1ind ne gălsim, spun eu, în faţa unor atare fenomene, am putea aproximati v să ne wîndim că p e alce aiSt ă lat'llră tradiţia nu ar mai fi onorabirlă, nici ISUfi,cientă spr·e a asigura studiului fl iÎ lozofic t o ,J e r .a n ţ a şi existenţa puhHcă *. * Am fost frapat .de atare feluri df' a vedea tntr-o scrisoare a .!ui Joh. v. MillJer (Opere, VIII, p. 56) unde se spune intre altele ld�re staa e a :Î�t�b0a� ::u;�a f�ti !!'ţ�&o�înje î��itfmfntll ��i�� � ;:!��� f;::;:! � On les toli?rc commc les -bordels". - Putem auzi cum aşa-numita tt e o r i e a r a ţ i u n i i, anume l o g i ca, mai este recomandată, oarecum cu con­ vingerea că sau nu �c va mai ocupa nîmenea de ea, ea fiind o ştiinţă wca tă şi sterflă, sau, dacă aceasta s-ar intimpla aici şi CQ']o, nu ae vor obţine decî-t f<lnnule ,Jipslte .de conţinut, care deci Jlu ·dau nimic şi nu dis­ trug nimic , că, in acest fel, .reC{}<Oandarea nu .poate în orice caz strica, aşa cwn nu e nid uHlă.

u


PREFATA

16

im zhldle noastre oontm , Jit a te ourios .că, pn. in acea SU,rperHoia

Aceste .d{Xllama,ţii şi atatouri cure nte f�lozofiei oferă :;:.p edac ol ul la care

a fost degradată aceas tă ştiinţă, e le au pe de o pa rte . u rărdă!Cinile îndroptă.ţirea lor, iar, pe de rultă parte, e�le liş.i a

în aJces.t element în coO'tva căruia stnt cu in�r.art�tudine în­ Călci, intruoÎ't aş: a-zis.a Hlo:ro�are <:t declar at cunoaştere a

oh iar

dreptat e .

adevă:ruJ.ui ca fiind o Î n>ee PCare fără seil!S, ea a ni ve ;l a t orke

gî·ndrire şi orke materie, 3.1Şa

CllllTl

de�potilsmul imper·Îal

31! R()'l11ci

pe <lieela.şi plan ,pe n·01 b�l i şi .pe sdav.i, virtutea ş.j v;iţiul, onoarea şi li,plSa de -onoar · e, cunoaşterea şi lipsa de cuno�ere : a pus

-

astfel

încît

conmpt e le

adevănului,

alrt:ceva detcît op inii şi c onvi ngel'Î mai 18

cr.irrn inale sint puse,

legi1e eOi·oului nu

sînt

subi·ective , şi prinoitp.i ile ce.Je

ca ·fii nd c o n vin g e r i, pe a,ceea:şi

de!l1l!Ilitate cu a c ('.l}e leg�î; deopotr ivă, ol'ice o b ia ct onicît de sterp şi d e par ticul ar, precum şi materi ile cele ma i pli ctico ase sînt

si buate pe .a.cala:şi rang cu ceea ce fonmează interesul tuturor

oamenilor care glind : e.c ş.i legă tur i le lumii m oralle . Trebuie deci conside r�t ca un n ,o ro c pentru ş ti� nţ ă, - în fatp este, cum a fost observa t, n e'c ·e 1s i t a t e a l u1c rul ui· , că acea fi.l ozo fare care ar fi i v;oit să se dezvo:lte în e<�.

ca o

î n ţ e '1 e,p ·c'i un e ş 'c o.! ară s-a pus într -un rap<lli ma!i strîm

cu realit atea, realitate în c are pr�ndpi,�le d re,pt'Uilui ş.i datoriei sUnt luate

în seni'O.s şi care tr ăi eşte în lumi na co nş t i·i nţei a�ces­

tora; s-a ajuns a:stfdl la o ruptură pub.Lid. Tooma:i acea�s tă s i­ tua r e a f il l.o zQf ,i e i f aţă

de r e a,Iita te ('.lste ce pro­

duce ntilnţel eg edle ; ş-i eu mă întor.c cu a ceas ta la ce observam înainte : că filozofia, fiindcă este

p ă t r u n d e r e a ce e r a­

ţion<!l. , este tocmai de ac eea s e:s i z a r e a ce e p r e ze n t şi

r e a!},

nu con strucţia

unui

"d i m :c o 1 o"

care · s-ar gă ·si

Dumnezeu ştie unde - sau deSipre cape şt�m de fa�pt să spunem unde este : anume în eroar ea unui raţion ament unnJ.atel m , gol. În cumu l

lucrănii ce urmea ză am observat că chiar rept�bJ,icil

pla1:o nkă care tr-ece drept imaginea proverhiaJă a unui i d e :'1 1

g o 1, nu a sesizat în os.enţă nimi.c alltceva decît nat ura et os,Uilui


PREFAŢA

17

grec şi că, apoi, în conştiinţa unui ,princip,iu mai adînc

pătrundea ;n acesta, p.ri. no�u ca:re nu putea să apară nemij­

lncit în el decît ca o doninţă ·Încă nesatisfă'cută ş.i deci ca o

mruptie. Platon, din chiar această dorimţă, a trebuit să caute

un ajutor, ca să iarsă dintr-�IliSa, dar ·CUm ajut-onul trebuia să \·ină de sus, el nu putea să...} carute decît într-o fonmă particu­ bră, ext. erio , ară <� a�cdhri etos prin care el credea a stăpîni acea

<

ompţie

şi pnin

care {;()l(llll ai răn-ea,

mai adinc,

inS'tinctul cel

mai pro-fund <�Jl ei: 1pOI1sonail>itatea Hberă, infinită. El s-a arătat însă ca f.iin:d un �irit mare, prin a.ceea că tocm<:ri Pl'Încipiul în jurul căruia se înv;irte ce este hotărîtor în ideea sa, este pivotul

în jurllll căruia s-a înv:1rtit revoluţia lumii care se pregătea

.tlunci.

Ce este raţional, este real Si ce este real, este raţional. Aceasta este convingerea în care stă orice conştiinţă sin­ �·eră, ca

ş.i f�lozofia, şi de aid ple<��că aceasta din urmă în con­

sp , i r . i tu a,J, ca ş.i pe a celui natural. Atunci cind refl: exîa, sentimemtul sau ani,oe f011mă ar avea con­ �ti, inţa subiectivă, prive51; p r e z e n t u1l ca fiind ceva v a n, 'i.derarea universului

î! depăşesc şi pretind că ş-tiu mai bine, dle se găsesc în gol ; ;;i cum nu <.ru re3lli.tate deoH în prezent, s.înt ele in:seşi doar \·anitate. Dacă, invers, ideea trece drept a fi idee numai ca re­

l)l"ezentare într-o opinie, fiLozofiia ne oferă din contra gerea că nimic nu este mai rea:l decît ideea ;

înţele­

şi atunci esre

\'orba de a recunoa�Şte, în a;p�enţa a ce e în timp

şi trece,

\Ubstanţa, care este imanentă, şi eternul, care este prezent. Că:ci

cu ideea, întmcît în re<l1itatea sa el îm existenţ<t exterioară, păşeş.te într-o < bo·găţie in­ fini•tă de forme, de a.pariţii şi man�festări, şi !şi infă:şoară Silm­

raţionalwl, care e sinonim

i ntră totodată

buretle lrui cu coaja colorată .in care î:şi are mai intii Iălca;all conştii· nţa, pe care ahia conct'1Ptul o pătrunde �pre a descoperi pUJlsaţÎ<t interioară şi

a

o simţi mm bate în manifestănile exte-


PREFAŢA

18

rioare. RaJport ur� l ·e infinit de variate ce se pr-o du c în a.ceastă exteni,cJor·itate, prin reHexuil

esenţei în ea, wcast ma t er i.all �nfinit

şi pune.rea lui în ondine, nu este obiect al filowf1eri. Ea s-ar amestea c t�tuni c în lucruri care nu o pri ves c ; ea poate să-.şl

cmţe de a da sfatur.i bune putmt să se l ipseas c ă de a

în

a!Ceastă

mateni.e. P :J a t on ar fi

re c oman1 d a doicirl or

de

a

nu sta

nki.odată l in�şt.i te c u c opi i i, de a--i le,găna mereu pe braţele lor; la fill F i·cht-e,- de a coniSt.ru i, cum se spUlllea, perfecţi a

înoît pen t ru cei sur.pecţi să fie puse în p ruş apor t nu numai St'liil naJ1mentele, dar şi portretul lor. în atare deolara ţi>i nu se mai vede nici o urmă de filoz ofie p·o, l :i ţ ie i p.a ş apo·rtur il-o:r,

18

şi e<r poa-te negrlija cu atît mai muilt a·ceaJStă prudenţă extremă. cu dt ea trebuie toGmai să se arate cît mai liberailă in ce p ri ­

veşte această mulţime de d eta'l ii . Astfel şti in ţa se va arăta

cîf:

mai îndopărtată de osti1iiatea 1pe care v·<miiatea de a şti ma i bine o aruncă asupra multor circumstanţe şi insti t uţii , - osti· litate în ca r e se com.pllace de cele mai multe ori

medioc:r:tatea,

deoar ece nu maiJ prin aceasta ea ajung"e la satisfa: cţ ia de sine. nu

Astfel acest tratat, întmcît

d c uprinde ştiinţa de�pre staL c o n .c e D e şi

tr eb uie să fie a . ltce va decît încercarea d e a

·c eva i:n s�i n e

d e a prezenta st atul •Ca

i � n a l.

oriu Ca scriere fiJ.ozofidi , el trebuie să fie mai de a constru i un 5-tat (ideal), aşa cu m c ,J t învăţătura care poa l e •sta ·Înir - îmă, nu să f ie .de :: statul cum oi t re bu ie să Die, ci mai să ne ar::tte felul în car e eL u niversul etk, trebuie să f i e cunoscut.

'I8o& P68o�, t3o& xcd -.O Hie Rhodtts,

A .concepe -c e ea

!tic

c e e .s t e,

ceea c·e ,este, este raţi•unea. ln

este sar-cina fi,lozofiei c e .priveşo te

ă c CJ

individu l,

es t e desig ur un fiu<!� tim:puJu - 1i săru; aşa eS'te .şi filozofia, t;im.p u l s ă u p'flins î n g�nduri E'Ste tot aHt de nebunesc a-şi inchi!pu.i că

o

filozof ie trece dincOlo de lu mea con t em,p.or an ă


PREFAŢA ei ca şi a crede că

un

19

individ dq>ăşeşte tirmpu:l său, rcă el sare

dinwio de Rhodos. Dacă teoria !Sa depăşeŞite de fapt a�coste !Limite. daJCă ·el i\Şi .corus'truieşte o h.l!tne a ş a ,cum e a t

r

eibru i e s ă f i e,

desigur, dar numai in [părerea sa slab in cJ.re se poate imagina orice.

atunci această lume există - un element

Cu puţine modificări, acea formulă ar putea suna astfel : A i ·Ci es-te tmndafirllll, dansează aici.

Ceea ce stă intre

raţiunea ca

spirit con�tient de sine şi

raţiunea .ca Eind realitate dată, ·ceea .ce sepa:ră acea raţiune de acea-sta şi

o

Îill:l(piediC J ă să-şi gă!sească în

ea

lsatÎlS.faJCţie, este lantul

unei abstracţii d·e care e:t nu s-<r eliberat, trans.ftOrmînd-o în ,concept.

A

recuno<11şte raţiunea ca fi.inJd trandafJr.ul in crucea

prezentului şi astfe[ a ne bucura de prezoot, privirea aceasta raţion.mă

n c

este î m p ăc·a·r e a cu reailitatea, pe �care filozofia

procură acelora care au simtit necesitatea interioară de a

o n c e p e şi, �n ceea ce este substanţial, de a lrivă, libertatea su - biectivă, după cum cu Jibertatea nu .se aHa în ·ceva particular ş i conti:n.gent, ci în ceea ce

Je a

c>te in

pentm sine.

este şi ceea ce constitui·e sensul concret a ce a fos t indic;:_� mai sus în mod abstract, ca unit a t e a f ormei şi a dci f o r m a, 1n semnifi.caţia ei cezt mai rrmcretă, este r�ţiunea ca cunoaşter·e .care concepe, iar c o n ţ i­ n u tu J este raţiunea ca fiind esenţa ,substanţială J. realităţii c o n ţ inu t ulrui:

ctke şi a celei naturale ; identitatea conştientă a celor două este

ideea fi1lozofid. - Este o

mare încă!păţînare, o lncăpăţînare :în prin gind ; - şi

care Calce onoare omului, de a nu V!OÎ să rccunoa:&că nimi'c sentimentele sale

care

această încăpăţînare

să nu .fie justifkat

este caracteristică timpului modern ; este

de altfel ,pri,noi-piul propriu al protestantismu1rui. C eea ce L u the .r a început în s-entiment şi în mărturia S/l)it1itului, c:l credinţă, este acela..".i lucru pe care s,piritu:1 matunizat mai deplin �e străd.uie să-.1 prindă în con 'c e rp t şi as.t:fill să se libereze în

1t


PREFATA

20

!prezen t , şi prin a ceas ta să se regăsea& ă c pe sine. Aşa u c m spune

o vorbă

celebră :

ă c o jumătate

de f1tlowfiie înd epărtează d e

Dumnezeu ( a cea-s tă jumăh te est e a� c eea ,care sit·uează cunoaş t erea

a 1p ro p i ere de a d evăr) , dar d ad evărata filozofie d u ce

in t r- o

la Dumnezeu, la f el se petrec lu c rurile ş i

cu statul. Aşa

raţiunea nu .se mll'lÎJUi meş t e cu apn�pierea, care nu es t e ni ci nici re ce ş i d e

cu m cal d ă

aceea ea t reibuie lepăda tă din gură, t o t atit de

puţin se m ul ţ umeş t e ea cu

d esperarea re ce,

t rebuie menţinută p ac ea

.pa ce mai caJ dă ·cu at ceasta.

cu

care adimite ă c în

cel .puţin med io· c ru, dar

a ceste t impuri t (} tu l mer,ge .pmst s . au tocma i n u se .poate aşh!pta

c eva m<t�i b un şi numai rea:Etatea;

Pen t ru a spune în că un

cunoaş t erea

d e a c eeJ

p ro cur ă

o

r

ii

ouvÎint asup ra î n vă ţ ă t u

în d al lu mii, e::t ::tpare in t imp abia,

desp re u c m t rebu:ie să fie !lUme a, ��Iozofia ajunge la a ceas ta or: ce caz prea tîrziu. Ca g :i n după

e c reali tatea a t erminat pro cesul ei

gata săv1rşi tă. A cee a , c e ·ne deopo t rivă in mod ne cesar :

de f o r mare şi

,invaţă conceptul, ă c abia în

idealul apare în faţa rea-lul'l1i şi el îşi

ist oria

este

o ara:\5.

matuni, t a t e a realităţii

construieşt-e a ceeaşi lume.

sesiz<rtă în substanţa ei, în f o rma unui d o meniu in t el e chual

Cînd

fHDzofia îşi .pidează cenuŞ'iul ei pe cenuşiu, atunci o f o rmă a vieţii a îmbă t rl.nit, ş i u c cenuşLu pe cenuşiu ea nu poate fi în­ t i neri tă,

ci

zborul d ecî t

numai

cunos cu tă ;

buf ni,ţa

Minervei nu-şi

în cepe

în căderea serii .

D a r es t e t i mpwl d e a termina a. ceastă p ref a ţă ; c a p ref a ţă, mod e::derior şi subie c­ desp re punctul d e v·ed er·e a l s c ri·e ri i .pe a c re o preced e. Dacă unmează să se vvDheaSJ ă c în mod f i!oz()fi�C d es;pre un c onţinut, ca nu er<r desbinată dedî t s · ă vorbeas ă c în

tiv

sing u ră a c re convine aici este o t ratare ş t iinţ]Jfid, ohie c t ivă, şi, la f el, o ri ce con t rad �cţie de o r�ce aH f el ţif i ă c a obio ctuJrui au t o rul o va considera subie c t ivă şi o asi.gu rare arbitrară, f eren t . Berlin,

2: 5

iunie

1 S20.

d ecî t

o

t ratare ştiin­

c<r fiin d

o adăugi.r e

care t rebuie să- 1 lase i n d i ­


NT R O D U C ER E § 1 Ş t ·i i n ţ a

f i ,l o z o if i .c ă

ideea d r e p tu '1 u

"

a

d r e rp t u 1l u i are ca

obiect

i, ·Conceptu:! dreptului şi realizarea acestuia.

21

Frhlozofîa are de a fa:ce ,cu idei, şi de aceea nu ·cu eeea ce obişnuim să numim s i m p l e c o n c e p t e ; ea arată mai degra�bă unilateralita-tea şi neadevărul ace.stora, după mm arată că c o n c e rp .t u 1 (nu ceea ce auzim adesea nwnindu-·s e astfel, fără a fi însă decît o determinare abstractă a intelectu­ ilui) este singurul care are r e a 1 ·i t a t e şi ::rnUJill e în fe[uJ. că el şi-o dă el însuşi. Orke n:u este această rea'ldtate !PUSă pdn însuşi con.cepturl, este e x ·i ,s t e n ţ ă-ft n-f a rp t trecătoare, o contingenţă exteni.oară, opinie, apariţi·e ·inesenţ.ială, neadevăr, înşclare etc. C o n ,f i g ru r a ţ ,j a, pe care şi-o dă conceptul în reailiza·rea .sa, este pentru cunoaşterea c o n 'c .e p t u 1l 1u i însuşi, oelăila.lt moment esenţial al ideei, deosebit de forma de a fi numai ca c o n c e p t.

Adaus. Conceptul şi existenţa s a sînt două laturi, sepa­ rate şi unite, c a .suftletul şi corpul. Conpu:l este aceea.şi v,i<LJţă ca şi sufletul, şi totuşi ambele pot fi spuse ca fiind separate. Un .suHet fără co rp rm ar fi .ceva ca·re trăi·eşte, ,şi tot astfel invel\S. Jn feilul acet>ta, ex-i.st.enţa-î�-.filiP't a conceptului este conpu:l său, duiPă cum ocest·a <l!scultă de .Sllflletul care l-a produs. Germenii poartă pomuJ in sine şi conţin într.eaga 1lui ,putere, deşi ei nu sînt încă pomul însuşi. PomU:l .corespunde ,în totul �maginei

2z


�simpl e a germenUJ1ui. Dacă cor:pul nu core�punde .sufl.etUJlui, atunci el este ceva mizer. Unitatea eXJiJs'tenţii-·în-fapt ş.i a con­ ·ceptului, a ICOrpuJu i ş.i a .sufletul•ui, este id ee a. Ea nu este numa.i armonie, ci perfectă întrewătrundere. Nimi,c nu trăieşte care să n u fie, într�un fel oarecane, idee. 1deea cl r �pt ulu i este lib e rt a ­ tea, şi, pentru ·ca ea să fie într- a•d·evăr sesizată, ea tl'ebuie să fie oun()�cută în conceptUl! ei şi în eXJistenţa în fwpt a acestuia.

§

2

Ştiinţa dreptului este o .p a r t e a f i ,J o z o f i e i . Ea tre­ buie deci să dezvo.J.te, di111 conct1pt, ideea, ca fiin-d raţiunea unui ohi·ect, saru, ceea ce este a-0elaşi lucru, să urmărească evoluţia .proprie imanen tă a l uc mlui . Oa parte, ea: are un î n 'c e p u t determinat, care este rezulta hul

•Ce p r e c e d e, şi este ceea ce formează

punc t de

adev ărul a ceea dovadă a aces-

tuia. Concerptul dreptului cade dooi, în oe priveşte .d e v e n i r e a sa, în afara ştiinţei dreptului ; deducţia sa este aici presupusă

şi

el

trebuie

luat

ca

fi in d

d a t.

Adaus. Filozofia constituie un cerc ; ea are ceva prim,

nemij•locit, fi.inckă ea trebuie în genere s ă încearpă, ceva ce nu este demonstrat, !(are nu este rezultat. Dar, a.ceea cu -ce filo­ zofia încap.e este, nemij,locit, r el ati v . în-trucît la un alt punct fin<lll trebuie să apară ca rezultat. Ea este o urmare care nu atîrnă în vint, nu este ceva ce În'Cepe nemij1lodt, ci e.s t e ceva :c·e se rotunj eş te in sine.

llJ

După metoda fonnaJlă, nehlozohcă, a ,ştiinţelor s-e caută şi se cere mai Î1ntîi d e ,f i n ·i ţ i a, cel puţin în ce priveşte for.ma ştiinţ i fic ă exteri-oară. De altf-el, şt� int a _poz iti v ă a dreptuJ.llli nu poate avea mult de a face cu aceasta, caci ea urmăreşte în spe­ cial s ă inidke c e e a c e aparţine drt�Pin.Dlui, rucearsta înseamnă care &Înt detenninaţi•ille J,egale p art i cu'l are , din care cauză se spunea spre avertizare : omnis definitio in iure civili periculosa. Şi, de f<��pt, cu <lÎt determinaţiille unui drept s\Înt mai in.coerem.te şi mai .contradictorii în sine, ou arlJît mai mai puţin S'Înt posih�le in el defiini1iille, căci defiiniţi�Ie trebuie dimpotri'Vă să co.n.ţină


23 ddc r mi naţii generalle, acestea însă pun in lurnirnă in mod ne� t u i j l ocit ceea ce se contrazke, aici ceea ·ce este nedrept , in gol-i­ l i 1 1 nea sa. Astfel, de ex OOljplu , nki o definiţie a o rm u :l u i nu

posibilă pentm dreptul roman, deoarece Sldavlll} nu ar putea subsumat ei ; în .s.itua�ţia lui, aJcel concept este mai degrabă ; tot atN de peri1CU1Lowsă ar apărea definiţia pw,pri·etăţii şi t proprietarului în ce priveşte mUJlte situatii. - Deducţia defi­ H i tici este însă oarecum trasă di.n etimolo.gie, dar m<li ales din 1 d.p t uJ .că ea este ahstr.asă din cazuri partirulare şi atunci îi s·înt la bază .sentimentul şi reprezentarea omului. Justetea defi­ va sta atu ci in concordanţă cu rt"lprezentările da e. P.rin tccastă metodă se lasă de o ,parte ceea ce singur es-te mai şhin­ t i ric esenţi al , î n o e pniveşt.e conţinutul : n e 1c ,e 1s i •t a- t e a l u c r u1 u i :în ş.i pentnu sine (aici, a drelptUJlui) ; în ce ,pniveşte însă forma : natura conceiPtUJl ui. Or, în cu oaşterea filozofiei, n e c e­ , i t a t e a unui concept este lucrul principaJ şi mersul, faptwl < I t.: a a unge r e z u ·l t a t, este dovada şi deducţia sa. Intrucit l">l.fel c o n ţ i n u t u 1 s ă u p e n t r u s ,j n e este ne:cesar, este l o cul, în aJ do i ea rinrl, de a căut a ce îi corespunde în reprezen­ l ;irî şi în limbă. Felul în care acest concep·t este pentru sine în 1 d e v ă r u 1 s ă u şi feLul în care el este . în r e p r e z e n t a r e 1 1 1 1 poate fi numai diferit unul de aJltul, dar trebuie să fie diferi le şi prin formă şi configuraţie. Dacă totuşi reprezentarea nu falsă şi prin conţi utul ei, se poate ca conceptul să fie ca fiind wprins în ea şi ca dat, prin esenţa sa, în ea, I("Casta înseamnă reprezentarea să fie ridkată la forma- con­ n�ptului . Dar ea este abÎ't de puţin măsură şi criteriu al con­ n�ptului, necesar şi adevărat ,p ent sine însuşi, îndt ea trebuie 1 1 1 ai degrabă să-şi ia adevămJJl din el, să se rectifice şi să se nmoască din el. - Dacă însă aoea mo.daJitate a cunoaş<teri i cu forma}IÎ,smele ei oonsticr:Ld din definiţii, s�lo�irune, probe şi alte p!-ocedee asemănătoare a d �ărut mai mult sau mai puţin, este �lin contră un surogwt mai ră.u pe care 1-a dobîndit într-un alt di'Îip, anume a<:ella de a se.siza şi .afi.nma nemijiliocit idehle în �e­ ncre, şi cloci şi .cell e aJle dreptu1l111i şi aile determinărhlor lui, ca r a p t e a l e c o n :ş t i ·i n ţ e i, şi a lua .ca izvor al d ep ului sen1 imentul nahurail sau un ·sentiment mai nildjca,t, c ·O n V i n g e T e a p r o p r i e şi e n t u z i a s m u l. Dacă această metodă este cea mai comodă dintre toate, ea este totod'ată cea ma:i ndfii'Lozofi:că, - ,pentru a nu vol'bi ruilci de alte la.tJuni aJe unei a1semenea con� <:opţÎ'Î, care nu se raportă numa:i la cu.noaştere, ci în mod nemi -

n

t

n

j

l

n

ru

j

r t

j

2'


24 rlooit la acţiune. Dacă prima metodă, deşi fonmală, cere încă totuşi f o r m a con.ceptllllu i în definiţie, şi .în demonstraţie f o r m a unei n .e c e os i t ă ţ i a cunoa�Şterii, în s-chimb mamiera conştiinţei imediate ş i a senttimentului tra.nsformă subiectivitatea, corrtin­ genţa, şi bunul pJax:: al cunoaşterii în pi'irucipiu. - In ce constă procedarea ştiinţifică a filozofiei, trebuie presupus aici din logica fillv.zo.fid.

§

3

p o z i t i v •În genere a) prin f o r rn ă, pfi.n aceea de a fi valahi•! ·într--'lln stat, .şi această autoritate este princi,piwl cunoaşterii aocestuia, ş t i i n ţ a ip o z i t i v ă ,a r e .pt u l u i . b) ·În 1ce .priv.eşte .c o n ţ ri n u t u l ·său, acest ,drept pri ­ Dreptul este

26

meşte run element �,p-ozitiv a) !prin

c a r a c t e r u ri

n a ţi

parti•rular a..! l.lltl U Î 1popor, prin eta[�a .de:z.vo:ltăr·ii ,s<!Jle i .s t o

o r

n a1

i ·c e, ăti i n a t u r a 1 e, �) ,prin neces.itaterr ca un rsistem a1 unui drept .le­ gal să conţină a 1p ·l i c a r e a conceptu!lui general la natura riJ<lr­ ti.culară a -obiectdM si -::lZll ril or, ldate d ·i n a f a r ă . - o şi prin iiegăhlra tuturor raportudl:or ce aparţin

a•ţd icare •care nu ·mai

este gîndire '!!Peculativă ·şi .dez·v.ol tah:

conoeptu:l•ui, ci este " rSubsumare a i-ntdledului nările

u] t i m e,

n e c e rS i t

necesare

,pentnu

; "1)

-d e •c .i z i e,

a

,prin rdetermi­ ·în

rea,!itate.

A;totmci dnd drer_ptului jpOzitiv rşi legilm •ÎÎ -sînt .opuse sentimentul in�mii, iool·inaţia şi rbunuil plruc, nu ·fi'lozofia 1poate fi, !Cel !puţin, aceea •care .să l'CCUll!oas.că .arsemenea .autorităţi. Faptul rcă .forţa rşi tircmia rPot �ă fie un element al dreptllllui pvzitiv este <liccidentaJ 1pentru acesta ,şi rrliU rpriveşte �natura -sa. Se va .arăta mai .tUrziru. ·(§ :211-2 14) :lorul unde .dreptul 'tre­ buie ,să :devină pozitiv. Aio:i, rdetenminării1e ·care vor fi .date abunci au fost .introduse nUJm<liÎ ISipi'e a arăt-a g ra n Î.ţell e rdr(jp­ t uilui .fi,Io-zofic şi .srpre a "infiă:tura tobadată eventuala l'e'iprezen­ tare 1sau •chiar cerinţa :că un cod pozitiv, ,aceasta ân-s eamnă unul <le 'care are :nevoie sta:tul real, ar rputea -rezulta dirn .dez­ vo-ltarea .sistem-atiiCă a rd.reptu'lui .filorofi.c. :Pnin faptllll iCă drep­ tul natural sau dreptuJ ifaozoifi�c este difenit r.de ·dreptul 1pozitiv,


25 a .fa·ce de aici aEl'maţia ·că ele 1si:nt 'OP'llJse şi că tse .contrazic,

ar fi .o mare .greşall ă ; aceJla este ,faţă de a.cesta din urmă mai mult •În ra:portull .insN·tuţii,lor Ja:ţă de IPandecte. - În LCe .pri­ veşte ellemenWl -istoDi,c �n id:rt"lptul p.ozibiv !(menţionat ,întîi în acest paragraf) Montesquieu .a dat IPIÎV'ire.a �storică adevă­ rată, adevăratul [pU ct 11}e veder·e filozofic ; de 'a mu �oons�dera n legiferarea .în .genere şi !determinaţiil1e ei rpartkulare 'in mod izolat şi abstract, ci dimpotrivă ca moment dependent al unei totalHăţi unice, iin ICOr.eilaţie -cu toate cell ehllte tdete:r;mina,ţili care formează 'caraJCteml unei naţiurui şi rul unui ·tiilliiP ; 1n această .corelaţie rele rprimes'C ·inljportanţa 'lor ,aJdevăra:tă �i, IPtin mmare, justifkarea ·lor. - A DonsiJdera ivirea ,ş.i dezvo1brea a •P ă r i n d î n t ·i .m p a determinaţi-hlor jUl'i.di,c e, a·cea:stă stră­ danie •p u r � IS t ·O r ·i ·C ă, ·Ca şi ·cunoaşter.ea iCOTIJsecven�ei 1or inteligibile, rezultînd din •companrea •lor cu ·raporturi de drept dinainte date, are .În .sfera sa prO!Prie meritul ei ,şi a,prooierea ei ; .ş.i •ea ose află în aiarJ. raportului cu •considerarea filozo­ fică, întrucît rdezwltarea din temeiuri •istorke nu se ·confundă ea însăişi c.u ,dezwlllta rea: din .concept şi ·explicarea :şi ju•stif:i­ carea istorică nu este ..lărgită la ·importanţa unei just�fobcări v a •l a b ·i :l e ·Î n .ş i .p e n t r u s i n e. Această diferenţă, rcare este foarte importantă şi trebuie bine menţinută, este totodată foarte vă,d·ită; ·O determinare juridi·că •etSte poate să ,s-e arate perfect .f o n d a t ă <Şi c o n ,s e •c v e n t ă pnin c i r re ru. ms t a n ţ e 1 e şi .instih�ţioile jurid-ice ,d a t e, ,şi totuşi \Să rfi·e ân şi pentru sine injustă ş i neraţio.naJlă, ·ca o mUilţime de deter­ minări ale dreptUJlui privat roman care decurgeau 5n mod -ou totul •constx'vent din atare instituţii �Ca puterea pa:ternă .ro­ mană, din căsătoria romană. Chiar dacă aceste reguli de drept ar fi juste şi uţiona1·e, .este •totUIŞÎ •cu {otuJ. a1tbceva ·de a arăta e l c r e s a d n ' ;�;: � o.� c�:t: şf �I���a ' de � ��&��� ����]��i -:::;t� ;. t�J��� cil'cumstanţelle, ·caxurile, rnevoll·e IŞÎ oca�ii le 1care au dus .Ja s-ta­ ' bilirea lor. O atare •Înd'ircare oş.i cunoaştere (jpragrrn atid) .din cauwl·e ,j,storice mai a!pm.piate .SalU ·'Îll!depărtate ·este nucrn:ită adesea : o e x p .J j c a r .e, ;Sau mai ICur.înd i.ncă, u 'C o n c ep e r e ·şi •se ·cred-e 1că prin ,acea�Stă ·arătare a CliSipectuJui i.stork se bce totul, sau mai ldegrabă esenţiallul, ISipre a S n ţ e 1 -e g e legea Mu instiotuţia jruridilCă ; .in timp ·ce dimpotrio/ă 3Jceea 'Ce este cu adevărat esenţial, ·conceptul iUJcrulu•i, a f.oot of:recut cu totul sub tăcere. - Se mai obişDIUJieşte �ă se vorbeas-că d�re

26

27


26

c o n c e p t e d e d r e p .t romane, germanke, de concepte aş<r cum ®Înt deftinibe �n 'CUtare sau ,cutare ·cod, ,în timp ce aco'lo .nu apare nimuk de&pre ooillc�te, d numai d e t e r m i­ n ă r i j u r i ·d 'Î LC e generaJl.e, !P r i n ,c i rp i ri a rb rs t r a •c t e, axiome, rlegi rşi. aHeJe asemănătoare. NeglijSnd această ,di:fe­ nenţă, se ajunge ila 'dev.ierea rpunctului rde vedere şi la pre­ fa<:erea �ntrebării deSipre adevărata Î'll!dreptăJţire juridid într-o j1liS'ti.,firc are rprin dncumst311lţe, .în rCOnsecinţă din prffiupoz·iţii care .sJÎnt tot aşa ·de puţin iindreptăţite, LŞÎ, !În gener.a.J, ISă se pună relativul in rloou:l absolutullui, apariţia ,exterioară in Jo­ cul naturii lucrului. Se IÎnt,Lmp'lă just�ficăf'ii istonice a dreptu­ lui, atunci cînd ea confundă ori ginea exte11Îoa:ră cu con:stihli­ rea •din 'Concept, 1că f3Jte atulllci iÎn mod inconşti·ent IContr,al'iul a ceea ce ea urnn ăneşte. Dacă naşterea unei iru;tituţii se dove­ deşte rea perfect adecvată .S•CO!pul!ui 1şi necesară ·s-ub ·cir·cum­ stanţele ei ·determinate, IŞÎ prin aceasta este :realizat ceea ·ce cere :pundul d� vedere ·ÎIStoric, atunci, d3Jcă aceasta u11mează să fiie •privit drept o justificare .genemlă a lucrului însUrŞi, l'e­ zultă mai degrabă contrariul, anume rcă, fiindcă atare ·circum­ stanţe nu mai ISÎnt da:te, 1ns-ti·bll!ţia •şi-a ·pierdJut 1ma.i degratbă sen.scl şi dr·eptul ei. Aşa de -ex. cind !Pentru menţinerea m ă­ t i r i o rdeşerturirr :a fo.st ofăcut me11itul •lor inIPrindefric;: area şin ă.p•Sopularea r, în valabil menţinerea culturii învăţă­ mint şi ·copieni etc., şi acest merit ·a ,fost privit •ca .temei .şi determinare pentru •Continuarea eXJÎrstenţei rlor, urmează de ai.ci mai degrabă d, 5n CÎJ1Ctlllilsl tanţe iCU totulr :schimbate, de au devenit, �n a•cerustă măisură :cel .puţin, de prisos .şi lipsite de IS•· cop. - întmdt !Însă semn�Hcaţi:a 1i<Storid, înfăţişarea şi v t iă i, · !:�efil�z'�{���·gj��1!ot;i;ă :� ��i;�f�f a ş�o·��e;��tfî���-J�: ;� gă�S.es'C ·În sfere di,f•e rite, ele IPOt păstra JÎn măsura aceasta o poziţie inidiferentă 11ma faţă 1de alta. Deoarece 1Însă chiar �n cercetarea tŞtiinţ�f.i.că acea5tă pozi.ţie 'Eni•şti<tă este >totdea­ una 1păstrată, eu mai 1introdU1C 10eva ICe rpriveşte aoe;astăroman gere, .aşa arpare •Î:n Manualul de istorie dreptului atin­ a Lui H u g o, din 'Care poate to1odată rei eşi o explilcare mai largă a a{;e!lui mod de opozitie. rDomfllul H u g o iprdinde a1eoJQ {ediţia a S-'a, § 58) ".că C·i ·c e r o butdă oole 1.2 table cu privire sarcastică pentru filozofiÎ", şi că �filozoful P h a­ vOrÎ Us ae tratează •ex:aJCt aşa 1unii mari fillozofi au tratat de atunci dreptul pozitiv". D-�1 H ugo ·eX\l)rimă ·În ea

.1

nu

<Cum

o

n

Îmă

a

•Ollm


27 acelaşi 'loc 'condamnarea o da�tă pent11u rtotdeauno:r a unei ase­ menea tmtări, cu argumentul ·că ",P h a v o r i n u s a întdes t o t a t î t d e iP .U ţ ri n 'cde 12 twblle, rcum tfill ozoflii in ţ el e g e au dreptul pozitiv". - în ·ce rpriveşte IÎilidrtjptarea filozofullui P .h a v o r i n u ,s de d!Jtre învătatll!l jurist S e xe<! ex­ t u .s -C ii c i J .i n :s r�în Gdlius, Noct. Attic., XX, primă mai ·întîi prÎinrcÎIPÎul ore rămîne a·.devărat, aJ. justifri ­ cării, a -ceea ·ce prin <:onţinutu:l său este ljJIU-r pozitiv. Non ignoras, r�une Cti,cilius ,foarte just !lui Phavorinus, legum

I),

o ,h p o r t u n i t a l e s et medelas pro t e m p o r u m mori­ bus et pro rerum jmblicarwn g c n e r i b u s, ac pro utilitajJ r a e s e n t i u m rationibus, proque v i t i o r u m, meriPndurn est, f e r v o r i b u s, m u t a r i ac f l c e l i, s t a t u c o n s i s t e r e, quin, ut facics coeli r e r u m atque f o r t u n a e t e m p e s t a t ic n t u r. Quid salubrius visum este rogatione illa etc. quid utilius plebiscite V.oconio etc. quid tam nec­ cxtinwtum est, quam lex Licinia. etc. ? Omnia t am c n, o b l i t c r a t a et o perla sunt civitatis opu­ lc«tia ct,c. - Aceste �legi 'sînt pozitive irn măsura !În care de

i�i au importanţa şi utihta,tea 1or 1după :c i r ·c u m s t a n ţ e. Ele nu an deci decît o valoare istorică !Şi ide aceea :sînt de o natură trecătoare. Cuminţenia legiuitorului şi ·a guvernelor, în ce au fă:cut pentru 1irmprej urări :dabe şi au stabilit pentru situaţiile epocii, este un clucru pentru ·s ine 'Care aparţine apre­ cierii istoriei, de ,care ea va fi cu a�ît mwi mult recunoscută, cu oît mai .mult această justi:fiicare va fi rSpnijinită de •un punct de vedere filozofic. - ln 'ce priveşte j.ustifiÎICăr�le ulter,ioare ale ce'lor 12 table, �'impotriva 1lui Ph a v o l"'i n u s, vreau însă să ,dau un exOITIJPilu, deoarece C a c i '1 i u :s aduce în a,ceasta înşelarea perpetuă a me:t.oăei inteledulUIÎ. ,şi a raţionărW. -sa:le, anume aceea d e a a d 'U c e rp e n ,t r u u n l u c r u r ă u u n t e m e i h u n ,şi de a cr-ede d !JlrÎn aJCeasta 1-a justiJfi,ca't. Cu privire :la ilegea oribi,lă ·care 1dădea ·creditorului d reptul, după temnemnl 'eXJpirat, -'iă omoare 1pe da:torni:c sau .să--Jl V'Î111 dă ca sclav, - ba chiar, cînd erau mai mulţi creditori, să-şi t a i e p ă r ţ i ld ,i n e J ;ş i IS ă - 1 8 m jp a r t ă .a s t f e l i n t :r ·e e .i, anu:me �n fedllll că d a -c ă ru n u l a r ,f i t ă i a! t p r e a m u l t 1s a u p r e a p ru ţ i n e 'l 1s ă n u IP o a t ă f i o b i e 'C'I: u :l u n o r i .n � t a n ţ e j u d i d a r e ,((llau:ză care lui Shyi]"Ok al Jui S h a k e .s p e a ·r ,e, 1În Neguţătorul din Ve-

29

J


28 30

31

neţia i-ar fi ,profitat .şi ar fi ,fost !Primită de el cu recuna.ştinţă), Căcilius aduce argum entul bun că prin aceasta fideli­ tatea IŞÎ increderea sînt cu atît mai asi,grurate şi ICă <liceastă lege, tocmai <din ;Cauza grozărviei ei, nu .a trebuit niciodată ISă fie .31_P'hcată. Gpsei lui de ,g.îndire nu-.i 'S'C3ipă atunci numcn. rfjflexlia că, tocmai prin această ,de�enmi.nare, acea intenţie, asi,gurarea ,finaJlităţii şi a 'credinţei, .este diJstrusă, dar :că ed însuşi, imediat după aceasta, dă un exentljplu destpre J·iprsa efecl,ului legii asupra rmărturiaor fal1se, ,.daJtorită •pedf1PiseÎ saJe dilsp.r01porţionate. - Dar nru trebuie să uităm .ce vrea d-<l H :u g o cînd spune că Phavm.inus nu a 1 n ţ e '1 e 'S legea ; orke .ş-cOilar esie ·capab�l să o •Înţelleagă .şi .cel mai :bine ar fi înţeles numitul Shylok 'ŞÎ rcia"Uza •oitată, a·tît de avantajoasă pentru d ; - prin J n ţ e .·1 e .g e r e, d-11 Hugo trebuia ,să .g(J(I1deasd numai a·cea ,formaţie a intelectului care, cînd e wrba de o <hSemenea lege, se Jin+şteş·te ,printr-un hu n t e m ei Un alt ,Joc în •care C ii c i } ,j u ,s reproşează lui P ih a v o r i ­ n u s .că nu a înţeles, ,poate fi mărturisit fără Gă ·se ruşineze ş i de către un Hlozof, - d, anurrn e, după 1lege, unui bolnav, spre a-I aduce 'ca ,martor în faţa tribunalu'lui, trebui·e !Să i se dea un iumentum ş i nu o arcera, ceea .ce ar însemna nu nu­ mai un ·cal, ci ,şi o trăsmă ·Salll o ·căruţă. Ciidli•us !Putea Bă tragă din această d�spoZii.ţie legail.ă o 1pr01bă nouă a exceJlenţei şi 1preciziei vechilor •legi, anume că ele prevedeau, .pentru prezentarea unui maTtor bolnav 1Înaintea judecăţii, nu numai difer.enţa .înb1e .un cal :şi o trăsură, ·ci şi a •tmci tră.suri de o aHă trăsură, a unei trăs-uri acopeni.te şi capitonate, cum ex­ phcă CăciJ.ius şi a uneia ·care nu est·e atît de com·Qdă. Alm avea astfel de ales între severitatea: a.celei !legi şi 'lirpsa ,de im:portanţă a unor atare dauZJe, - d.ar a mărtur�si rlipsa de i.m.portanţă a un-or atare 1lucr.uri ·ş.i ,deci a comenta·niiilor �Sa­ vante aJle acestora ar fi una din celle mai maf'i greşeli faţă de a·ceastă erudiţie .şi d·e arltele asemăJnătom-e. ln manualul cit ai, ,d-1 H u g o vo.rheşte şi ,de r a ţ i o­ n a ! li t a t e ·in ceea ce pr.irveşte rdr·ept:t.rl roman. lată ceea 'ce m-a :iZ'h+t ,în acerusta : după ce ·a SlpU:S ,cu privire •la tratarea p e r i ·o a d e i .c a r e m e r g e de l·a c o n .s H t u i r te a s t a t u 1l 11.1 i p ·î n ă l a J e g e a •c e ·I o r t .a b J e (§ 3& şi 39) an>Urne 'Că (în Roma) erau multe n evoi ;şi •era n �ces.ar să se mu nc e as că, pentru ca:re, 1Ca a j u t o r, era nevme de animaJl.e de tras \ŞÎ de povară, aşa cum ,s,înt cele .d e a a n o i.

12


29 'că terenul era o 1Surocesiune de ·cdline 1şi de văi ŞI că oraşul era s.i:tuat .pe o 'C OOO.nă etc. - inrdicaţii prin care ar ,fj tr·ebuit poate atins sensul �-wi M o n .t e .s q u i e u, dar in care ·este greu de socotit !Că •s-i! ajuns .<SJPiritu! Jsău - ·el declară în § d ",starea de 1d r e •p t ·era :ind foarte depărtată de a satis­ face c e l e m a i î n a l t e cerinţe ale r a ţ i u n i i " . (Foarte drept : dreptul roman privitor la familie, sclavaj etc. nu -sa!tisfac nki ,foarte modeste •cerinţe ale m�iunii), ,dar, Îin ·ce priveş•te perioa·da unmă:toare, .d-1 H u g .o uită 1să ne 51pună în care, sau ,dacă în una din .ele, drt'lptul roman a s atisfăcut c e r i n ţ e 1 e :c e 1! ·e 1111 a i J: n a l t e a 1! e ·r a ţ i u n i i . To­ tuşi, ·S e spune {§ 289) des..pre juriştii dasi•oÎ, [n perioada <cdei ma:i Î n <.t 'l t e p e r f .e c ţ i i a d r e rp t u rl u i roman, că şti­ inţa, că ",s-a .remaf'cat deja de mUJH ICă jruri:ştii dasici au fost ,formaţi de dtre filozofi e " . În:să "puţini ştiu {pnin mul­ te'l·e ediţii a:le manualu1rui d-lui H u .g o o ş'tiu ·tot�i acum mai mllll ţi) că nu există ,Siclliitori care .să merite să fie rpuşi lîngă matematicieni, in ce priveşte deducţia consecv-entă din principii, Gr juri·ştii romani, şi să fie ,puşi IHngă creatorul nOIU al metafizicii jn ce pri·V·eŞJte orig.imditatea ou totul extraordi­ nară a ,dezvoltării 'conceptelor : acest pUllcl t din urmă este probat de Jruptllll r ·e m a r c a b i .l că nicăieri nu apar atîtea t r i h o om i i ca Ia jut<i,�tii dasici şi 1a Kant " . - Acea con­ secinţă .Io�ică Iăurdată de Leibniz este desigur o proprietate esenţia'lă a ·ştiinţei dreptului ·ca şi a mat·ematidlor .şi a ori­ cărei ştiinte rationak ; dar acea:s·tă consecvenţă a intelelctului nu are ·Încă nimi'c de-a Ja�ee cu :sati,sfacerea cerinţeLor raţi.unii şi cu ştiinţa fi!lozO!f,id. În afară de a.ceasta, {rebuie să admi­ răm mai degmbă •i n •c o rn ,s e ·c v e n ţ a juri·ştirlor ,şi rpretorilor roonani, ,ca ·�iind una din maril!e lor virtuţi prin care ei ,i ti n e i e i1 -c a ·s · ţi e c d s ti r e le aceea de a numi bonorum possessio 'ceea 'ce in rewl1itate ,era totuşi o moştenire) şi chiar să recunoască un refugiu prostesc (prostia este deopotrivă inconsecvenţă) în •snwul de a salva litera legii, aşa cum prin fictio, U7t6xptcr�<;, o /ilia fJatroni ar fi un filius (Hei.n-ecc., Antiq. Rom., !loib. I, t·it. Il, § Este insă caraghios de a ·crede 'că din 'cauza unor irrupărţiri t r i­ h o t o m i •C ·e - mai a!les diupă exempleile aduse acolo în obs. juriştii darsid 'S-ar fi 81pr.op1at de Kant, şi de a ve­ dea aşa ,ceva numindllHSe dezvol bre a ·conceptelor.

40

t

�� � �1!�� �f � j�J:� ���iJ� { ��i� �� g:f �� (�� 24). -

5

-

32


30

§ 4

dr u

TerenuJ !

ept lui

este IÎn genere •ce e

locul său mai apr(ljpiart ş-Î punctuil rSău care ·este Bberă, :astfel ss

terminaţia lui ; în!fă!Pl!uite,

o

<SipÎribullui

de

s p i.r â t u ai

rp1ecare este

v ·O i ib tă .n

ţ

şi­

a,

Jibertatea ·Constituie substanţa şi de­

d

idreptul•ui •este î OIIIl en iul

produsă ;d'Î.n

el 'Î

ns

uşi,

l

•cct

er

o

ţii

i t t voinţii .poate fi bin c Libertatea st n vo n i, după g ­ o t este n l tor îs, n c de greutate în rpniv.eşte materia ; a:cea�sta •este cons it e est <Corpul. te rt .şi voinţa, căci •ce este este vointa. Voinţa c n g , e esbe o n ă, b ln ·ce priveşte însă vo n cu în ir sînt de observat următoonele : s.:)iritu'l este gîndir·ea .în genere d o ş .de g nd re. Dar n o parte g'inde.ŞJte, at ?Î .că el înd r , în -ce.lălalt voinţa, deoarece a o repre­ zentare goa·lă. Diferenţa între .g-îndire şi voinţă m:mai aceea dintre comportarea teo-reti-că pradi·;::ă, ăti deosebite, vo n o p c ă ri gîndirea -în f ţ n f , d fiinţă-,în-fapt. c s ă şi vo n ă exp.r-imată -în modul următor : at-und oînd un obiect, îl transform în ,gîn1d .ce t tr n o ceva n t căci numai î.n g i i , co p r -în îi .în i mine, el avea: -sine. ,cum d din os din tot . n r i •ce e t ăin p t

Adaus. L ber a ea •Cel mai e ·e�h ată .printr-o trimi•tere la natura fi-zid. e e anume deo­ i eter.mi aţie ,fu.ndamentaO. ă a i ţ-e •oum ra vitatea este de erminaţie fundamentală a cmpuri,Jor. Cînd se spune : materia ;grea, s-ar rputea ·crede •că acest ,predi·cat ar fi doar 5 tîmpi ă ; el nu este n ă dJCi imi nu este lirpsit ce mai .d·eg-rabă gravitatea În<S ăşi. Ceea ce e greu t ui cor·pul şi 'e La .fel es cu ;l ibe atea Eber fără libertate ·este un . uvî t ol aşa . c,um lib rtate a nu reală decit ca v i ţ c� ,su iect. legii­ tura i ţi i g d ea şi o mul .se ' e s ebe te anim<tl pr.in î i u trebuie .să ne rep.re:�e.ntăm d omul pc (L: pc d'c - J ă parte vrea, are într-un huzu­ nar g i ea ceasta ar .fj este şi dar nu ·sînt -două facul­ t fi i ţa este modalitate ' arbi. ubr a gîndi i : >Ca traducîndu--se i in a-.î - apt ·ca impuls e a-5i da A ea t deosebire între g.îndire i ţ poate fi gindesc şi ,îi iau es e sensibil ; H a: s f rm în care este esenţial -şi e.mijJoci al meu pmpriu ; înd- re eu sînt la m ne numai ; illoe e ea este sfrede'lirea obiec­ tru,l-ui, care nu-mi mai ·s-tă faţă şi căruia eu i-am luat ceea ce este ,prop11iu, �ceea :ce, opoz ţie cu p-entru D.Uipă A am .spune Evei : tu .eşti carne carnea mea şi osul meu, astfci spu e <Spiritul: a1cesta este ,spirit din s-pi itUil meu .ş ,s r a di,s ăru . Fie-care repreZ!entare este

potr vă ·o d

u

şi sistemul}

lumea

d ua na·tură.

incit


31 o generarlizare, ;şi a-ceasta aparrţine g(rucH rii. A bce ceva general a î i r ă 0 . î n u , Ia ă e t r i · cttracter:ul, firea mea, cunoştinţele, VIÎllsta. Eull CJSte !Cu totul g�1. punctu al, rsimplu, dar este activ �1n aoeastă simplitate. TaMoul variat al rlumii .este în rfaţa mea : eu .stau în faţa 1ui şi ·îo <tJceastă romporta·re s-uprim Qpoziţia, fac .ca aJcest conţinut rsă fie al meu. Gul ·este, ·în lume, la eli acasă, dnd d ·o •cunoaşte, mai mult :încă, cînd a ·concewut-o. P•înă aici merge cunoaşterea teoretid Com­ . portarea practică începe din contra cu gîndirea, începe cu eul însuşi şi apare mai 'Înt.J:î ca ·opusă, fiindcă ·ea ,s-tabirloşte imediat o separare. lntruoît .sînt practk, activ, adică rînf.rU!oÎ't ac.ţionez, eu mă determin pe mine şi a mă deter:1nina îmea:mnă tocmai a pune o diferenţă. Dar aceste diferenţe ipe care tle pun ·sînt ap()Î i :t'r ale mele, ·determinările .îmi revin mie, şi .s.corpuritle către care 'înt impins îmi <t�parţi.n mie. Chiar dacă ·eu ex.kr.iorizez acum . • ceste detenminări şi diferenţe, adică ;Je pun .în aşa-zisa lume exterioară, ele răm·În totuşi a:le meJ,e ; ele iSÎnt ceea .ce am realiam fă·cut, ele tpoartă urma s.piritmilui meu. D<l'că aceasta dife:·enţa ·Comportării teoretice şi prad�ce, atunci putem acum raportul celor două. Teoreticwl este esenţial conţinut prJ.dic este contr:1 re.p rezcntării că crezi .că ambele sînt des­ i <' rtite, căci nu put.em avea vo.intă fără inteJ.igenţă. Din contră, 11inţa .conţine teoreticul în e:t voinţa se determină ; a!C·ea.s tă dderminare este mai btîi ceva interior : ceea ce vreau, eu mi-I P <'t!p'tm, este obiect pentru mirrc. Animalul acţionează după in�ct. este .Înc,p;.•B de ceva inieri·or şi st f l este ş.i el practic, c ' c i c el nu «rt': FJÎnţă, fiindcă el 11-'u-şi rCJpr·ezi: ntă .ceea ce u rmă­ ' c�te. To·t ap d e puţin putem îmă să ne .comportă.m tc.::> rc:tic 1 ;\ ră vointă, s<J:u :să gîndim, căci întrucît gînd.im :sîntem tocmai ;�c�ivi. Continutd c: ceea ·ce este g.îndit obţine intr-adevăr forma ce ex•istă, dar acest exi·stent este ceva mij.locit, a.ctivitatea noastră. Aceste diferenţe sînt d e·c i sînt una .şi ace�e�i, şi în fâ·ecare activitate, atît a a voinţii, ·se găsesc cele două momente. 1n ·ce priveşte .l·ibertatea voinţi.i poate fi amintit modul de pro.cedare anterio·r ati •cunoaşterii . .Se rpresupunea anume r e­ p r e z e n t a r e a voinţei şi se căuta •Ca din ea să s-e .scoll'tă şi �tabilească o definiţie a acesteia, apoi, în felul vechii psihologii empirke, d'in diferite simţiri şi ifenomene ale ·conştiinţei obiş­ nuite cum ·este ,că·inţa, vina şi aJHale asemănătoare, 'care nu se

��d;� � � �� ;� e:�td: � !� � �1:! ��� :J:ri���:

;

;

"-' c


32 e xp a -i c a dec1t prin voinţa 1 i b e r ă, se -scotea aşa-21ilsa probă că voinţa ar fi lib eră. Mai comod este însă să te mentii pe SICurt la a-ceea d liberta>t<ea este .d a t ă ca un f a rp t .al con­ ştiinţei şi d :trebuie să K: r e d e m in ea. C ă voinţa este 1li,beră şi ·c e este voinţa şi 'libertatea, - deduo0ţia tin acea,stă pr.irvinţă, după rom a ,fost deja observat (§ 12), ,poate l'lă a�bă loc numai in l·egă,tură cu întrogu'l. Fundarmentelle a'cestei premiiSe, - că s p i ,r i t u '1 es t e mai întîi j n t ·e 1 1i .g e n ţ ă şi că •determinările prin care ea p.wgl'es ează Qn dezv()lltarea ei, de b :s e ill t i m e n t, prin r e p r e z e n t a r e, la g � n d i r e, ISI"mt drumul prin care ea se produce ca v o i n ţ ă, care, ca Hirud spi ni tu! rpractic în genere, este adevărul unmător a:l intelig-enţei, - a<Jeast<r am arătat-o .în a m ea Enciclopedîe a ştiinţelor filozofice {Heidel­ berg, 1 ·8 1 7) şi Slper ISă rpot rda o dată o CXipunere mai largă a ei . .Acrn .cu atit .mai mult nevoie să aduc astfel, după cum sper, con­ tri:buţia mea: ] a o mai adîncă .cunoaştere a naturii spiritului, ·dat fiind că, aşa cum a fost remarcat acolo, nu se găseşte uşor o ştiinţă fi;Jozofi că in o ·s tare atît d-e negtlij ată şi de rea cum este ş t i ri n ţ a .s p i ,r i t u l u i, care este numită de obi.ce.i psiho­ logie. - ln considerare a mament·elor ,conceptUJlwi V·o inţei, date ·in a�cest paragraf şi în cele unmă!toa·re a:le introducerei, care sînt r ezulta tul .acestei 'Premise, se poate inv ac a :în folosul reprezen­ tării, oo�tiinţa de 'sine a fiecăruia. Fiecare va găsi mai întîi în sine pos îbi;Ji tate a .de a face aOOtracţie de toate, orice ar ş1 deopottivă de a se determina el insUJşi, de a-şi putea da conţinut prim el însuşi, şi deopotrivă, pentru .determinăr1le ulte­ rioare, de a găsi exemplul în conştiinţa sa de sine. pot

36

§

5

conţine · a) eleme ntUJl p u r e i n e d e t e r m i­ n ă r i, �cLică a purei reflexii a Eului în sine, .în care orice l-imi­ tare, orice .conţi·nut dat şi deterrrn inat pnin natură, nevoi, :dorinţe şi i mp ul suri , sau prin orke aitcev.a ar Ei, este diz ol va t ; in:finita­ tea �l imi tată , J. a tb :s t r a ,c ţ .i .e i a h s o .l u t e sau u n i v e r s a­ l ri t ă ţ ·i i, ,pura g .î n d i r e de :sine �nsuşi. Vo-inţa


33 Acei li care co!liSideră g!η11di 1 irea ·ca o f a re u 1l ta �t .e ipar­ timlară ·5pecifică, sqparată de voinţă, ColllSiderată �ca o f ac u 1 t a t e tot atît de ,speOÎifiJCă, şi �care mai d�.arte conrsideră gîndirea chiar ca păgubitoare pentru voinţă, în special pentru \'oinţa bună, arată de la înc eput că ,nu ştiu nirrn ilc despre na­ tura voinţei : o observaţie care va fi încă adesea de făcut <��Supra aceluiaşi obiect. - Oînld u n a s·ing.ură din .l a t ur ·i ·1 e voinţei, cea •specificată a.ki, - a•ce<rStă 1p o IS •i b i J it a t e a h s 'll ,l u .t ă d·e a mă ,putea .a :b rs t r a :g e de la orke determinaţie .în .care Eu mă găJsesc sau p e care Eu am pu:s-o în tiDne, această fugă dinaintea oricărui conţinut •Ca :fiiind o J i mihwe, este a,ceea la car·e s e determină voinţa, .saJu este, ceea ce e menţ1nui 1pentru rsine de către repn�entare ca fiind libertatea, aceasta este atunoi libertatea n e g a t i v ă, adid l ibertatea intelectuilui. - Este libertatea vidullu i, care •se poate ridica la o formă .rea�lă rŞÎ deV>ine o pJJSiune : ş i anume ră­ mînînd pur teoretid, devine fanati·smul neligios al purei corn­ tcmplaţi-i indiene ; sau, întoroiOOu-se !Către realitate devine, în polittică ca şi in reiliig-ie, fanat1snnllil distr:u;gerii onicărei mdini sociaile ex-iiStente şi înlătur:area -oricăror indivizi su:s­ pocţi de a parbi.c1pa la vre-o ortl-ine, •ca şi d�strugerea oricărei urg<mizări, •care vrea să-şi bcă iarăşi Joc. Numai ,di•strug.înd ceva, această voinţă negabi.vă al'e sentime.nturl existenţei-sale­ in-fapt ; ea crede fireşte că •vrea o stare ipOZJitivă oanocare : de ex. starea de e,gail�rt ate universailă sau a vieţii universa:le re�'igioase, dar ea nu vrea de fapt reallitatea I!_){)Zitivă a aces­ tora, .căci acea!Sta introduce imed� at o oarecare ·ol'dine, o pa-r­ tiCUI1al1Îzane atît a ÎIJrstituţiilor oît ,şi a indiWzillor ; .în t� ce partkularizarea ş i determinarea obiectivă este Cliceea din dLs­ truger·ea -căneia emană pentru a.cea!Stă l�bertate negativă mn­ ş.tiinţa ei de ,sine. Astfel ceea ce ea cr-ede că vrea poate fi pentru sine ltlUIJIIJai o I'ejprezentare abstractă, şi reari�zarea a'ces­ teia poate fi numai �u11ia dilstrugerii.

Adaus. În <IJoest element ad. v.ainţ·ei stă că eu mă q:.ot Ii� l>tTa de orice, pot să renunţ la toate -soo.pudte, [pOt faoe ahstrac­ (ie de orişice. Omul .9i.ngur rpoate să Iatse \';ă ca:dă totul, clli.ar şi v•iaţa sa : el poate să se .sinucidă ; animalul nu poate aceasta ; �il răm&ne totdeauna nwnai negativ ; înt-r-o determinare care ii u'lte s·trăină, ,faţă 'de care el numai rse •db.iş.nuieiŞile. Omul este J.:'Îndirea pură a lui îmuş.i, � i numai gindind om'UJl este a•cea.stă

37

:18


34 putere de a-şi da univensa.Htate, .adkă de a şterge "Orice parti­ cu:lari�ate, oni.ce dete11minaţie. A1cea�tă libertate negativă, adică această J,iibertate a intelectllll ui este uni1l a ter ru!ă, dar a·cest uni­ latJeraJ conţine into tdeaun<l ·o determinaţie ·esenţiaJ.ă în sine ; nu trebuie de aceea lepăd.at, dar li'Psa intetlectu'lui e<ite d ,el face dintr-o detei,minare uni!latera·lă, o determinaţie unică şi reea m<H înaltă. In istorie, ace<W·tă foi,mă a 'Ii.bertăţii 1se înbî:!neşte de&e­ ori. La Indieni, ,de ex., •este colliS-i.dera:t dr{1pt ·ce est·e suprem să per.si:;;ti ,doar în cunoaşterea iJdentităţ�i tale simp'Ie :cu tine, să răiTI'Îi în acest .�>paţ�u gol a�l interiorităţii ·twle, aşa CUJill rămîne lumina lipsită de culloa•re în ·intuiţia >pură, şi ·să renunţi la: vr,in· a·ctivitate a vieţii, ·la o6ce SiWp, la orice repnezentare. în a.cest mod >OmUl devine B r a h m a n : nu mai este niiCi o diferenţă între omul finit �i llrahma : orke diferenţă a diÎisiPărut mai de� grabă în această universalitate. In mod mai cOJJJC r d:, această fonmă <��p are în ·fanatirsmul adiv al vieţii po!Hice şi religioase. Aid aparţine, de ex., epoca de teroare a .rev-oluţiei franceze în caPe orice deosebire a talentelor, a autorităţii, trebuia �upri­ mată. Acest timp a frOSt o tresărire, o IC'Utremurare, o intoJ.eranţă

faţă de or-�ce e tpartirular ; d.ci fanatimiUil v·rea ceva abstract, nu mernbJ'e artioolate ; acolo unde apar diferenţe, dl găseşte 3/Ceasta c-ontrar nedeterminării sale ş.i le suprimă. De aaeea, şi poporul!, ·în revoluţie, şi�a di·stras iarăşi .instituţii1le p e care 1} e fănJSe singur, deoarece orice i ns titu ţie este opusă conşti-inţei de sine a�bstrwcte a egalităţii .

§ 6 B) Deopotrivă,

E u 1 este trecere din nedeterminare nedi�

d i f e r e •n ţ -i e r e, .d e •l i .m it a r e .şi punerea unei - Acest ICon-ţinut de -către natură <Sau tprodus ·din conceptul ;S�piribukill . Prin aceaJStă punere a lui -Însuşi ca ceva d e t ·e r m i­ ferenţiată Ja

deteroninaţii, ca �iinJd un conţinut şi ohi.ect.

poa:te ii dat de albfel

n ·a t, EuJ intră în e x i s t e n ţ ă

f a p t i -c ă in gen·era.l ; 'os-te

momentul absolut al f i n i t ă ţ i i adică al p a r t i c u

Eului.

1arităţii


35 Aces t a�l doi lea moment .aJ. de t e r m oi n ă r i ti este deo­ potrivă n e g a t i v i t a t e, supr imare, ca şi primul - este anume s t.��pr imar ea pr imei ne ga�ivităţi aibs tr ade. - CUJm ipa:t'ti­ cular ul este conţinut -în univers al, de <��c eea, a.c est al doilea moment -es le deja ocmţinrut Iîn pr Î:mllll şi este numa:i o punere a ceea ce [pr imul es te dej<:r î n ·s ·i n ·e ; - .pr imu;l moment, 'c a pr im pentr u ,s ine, nu este ad-evăr ata infin • itate '3au univensa:li­ tate c .o n ,c r e ·t ă, oonceput ul, - d numai oeva lf e, t e r mi ­ n , a .t, uniilater aJ ; an ume .fiind•că .e l este abstr wcţia de onΕce de­ terminare, e'l însuşi nu este făr ă det>er min<bţie ; şi a fi •ceva abs tr act, unilater a l , a"ceastn for mează deter min aţi a sa, bps a sa, finit·ud•inea s.a. - Disti ncţi a şi deter minar ea c e l or două momente ·ind·i c ate &e găsesc în fî.Jozofi a lui Fi ·C h t e , ·şi deo­ potri vă .în aceea lui K a n t .�.a.mo�d. ; numai că, pentru a r ămîne h ex,p-unere a lui Fichte, E .u :1, ca nehmitat .(,în rpdmuJ. prino�piu a1l Doctrinei ştiinţei) e.<;te l. ua:t numai ·c a fiind p o z i ­ t ,i v ( a l este astfe l gener aiitatea l şi identitate a inte lect ului), aşa încît ac e&t Eu abs tr atct tr ebuie s ă fie, p e n .t .r u ,s ,i n e. · onsecinţă, 'l 'i m ·i t a ·r e a - n e� g a t i v u 1 a d e v ă r u 1 şi, în c în gener e, fie el ca o limitar e dată, exterioară, s au ca propr ie activitate a Eu:L·ui, - (în a doua pi1otpoziţie) · apare ca adăru­ gată. - A concepe negati Vlibte a .imanentă în 'ce c universail s au iden tic, Gt tŞJi -În Eu a fost 1pas-ul următar ipe care fîdo­ zofia spec ulativă tr ebuia să-1 facă, - neces itate pe car e nu o bănuiesc aceia care nu .conrxw d u a l j ,ş rm uJ i n [ 'i n i t ă ţ i i şi f i n i t ă ţ i i, nici har em, c a Fichte, în imanenţă şi abstracţie. Adaus, Aces t al doilea moment apare ca momentul opus ; el trebui-e c orliSider at în mod aJ!itarl:ea sa generală ; eil ruparţine ihe .J, rtăţii, dar nu constituie Îni11ea.ga Jii,ber>tate. E ul mer ge aici de la ne deter min area lÎplsită d-e ditfe r e nţe, 1la punerea unei de ­ tcrminaţii, ca a UDUÎ c onţinut şi vbiect. Eu nu vr eau numai, ci vr eau c· e v a. O voinţă c r a�r e , a�a cum a foot eXlptliS în para­ gr afe le anterioar e , vr e a nurma:i gener allurl ab:s tt'la-ct, nu vr,ea n i m � c -ş.i nu es-t·e de aceea voinţă. Par ticulaml, pe .care -I vrea vo·inţa, rute o rimitar l ,e. ICăci v;oinţa tn�buie ,�re a fi voinţă s ă se măr g.inească .în genere . C ă voinţa vr e a c e v a , este imitn, l negaţia. Pal"tieularizare a eLSte as trfel aceea c - e se numeşte de regtUJlă finitate . ln mod ohiş.nui1t, -re:lfUe�ia cowild.er ă primul mo­ ment, anume ·ce e necJ..etenninat, .ca fiind .ahs01lutul şi ce e mai în a l t, şi în opoziţie limitatul ca pe o simplă negaţie a acestei


3G nedenminări. Dar această nedeterminare este ca însăşi nwnai o negaţie faţă de .ce e detenminat, faţă de finita-te. Eul 'este ac e as tă singurăt llt e şi negaţie abs.�Jlută. Voinţa nedetenminată este aşa­ dar tot atî1 de unilaterală ca aceea care s tă numai li:n deter­ i aţi e .

mn

§ 7 Y)

Vo i nţ a

m

i t

est-e un •t a ea acestor două

om ent e

; - este

p a r t i c u ! ,a r i ·t a t e a reHcdată În �ine şi fPTÎn aJOea.sta ri di ­ e. ; - ,g i n g u d a r i t a t e ; a u t o­ E l ui ·COnstă, în una, în a s e �sitma ca negativul

cată la u n i v e r .s a l i t a ·t

d erm inare a

s ău

însuşi,

u

anume

ca

rămîne la sine, adică în 41

d e t e r m i n a t,

mărginit

i dentitatea

sa

cu

.a 's

eg

a

e!l 5nsu:şi.

a ti vităţi i l a si n e U!P r a s a, el eS'te fiind

Eul •se determină fJntruoît el ·este raportarea n 1nsuşi ; ·e<r fiind această r a .p o r t a .r e

şi

s i n e şi în

univers·a�J.itatea ·s a ; şi , .î n determinare, a se -lega doar •cu

deopotrivă indiferent faţă de această determinaţie, o ştie ca

li

i d e a ă, ,ca fiind o ,p ură p o s iib i 1l i t at e, :prin care d,c ă el se pune este 1 i b ·e r t :tt e a v i ţ· i, care îi cons·bi � t ui·e conce.putul sau S'lllbstantiallitatea, g.raV!itatea sa, aşa cum gr.avi1:atea oeonst•it'llie ·suhstamţi.alitatea ·w11pului. a sa şi

in

r

e'l nu est-e l egat, d în /Qa e el es te numai fi

în ea.

oni

- Aceasta

Fi·eoare iC OO!Ş'ti� nţ ă -«:: e -.sin e se .ştie ca ceva universal, ca de a ee ab tr a e de tot �ce ,e d te mi nat, - ca c e\'a p ar titculcu cu urn obiect, rconţinut, ·scop d te m i nat. Aceste două momente sînt totuşi ntmnai abs'tmcţii ; �concretuil ş.i ade­ vărul ·(.şi orice 'adevăr ·es te 1conc r et ·etSbe •unirversa'Iitatea, care are ca opus pai'ti,culaml, ca·re insă prin rdiexia str în sine, s-a acordat cu universalul. - Această unitate este s i n g u1 a r i t a t e a, dar nu în nemijlocirea e i c a una, aş a <.um 'l n c c

posilbiJibtea

e n e r

s g-

)

d:loţ}:Ji� a;;i�t/d � Ji%���a�i;���f

�i�ă1 :�i!�ă

o d, singuladtate nu este de fapt alrbcen d î•t concepuhuil !Însuşi . .Acele două prime momente, anume că voinţa poate să fad abstracţie de orice şi că ea ar fi ş i determinată, (prin ea s au

oo


37 p�in altceva) - vor fi uşor a1condarte şi sellirzate deoarece ,pen­ tru sine e'le sînt neadevărate ş.i ,(lut momente aJe i11tcleclwlui ; dar a�l treil}ea, .adevărul ş i �ecu:l ativul, (tşi ori.ce adevăr, întrucît el este conceput, nu poate fi gîndit decît speculativ), este accla .în �Care intelectuil refuză ,să ,piH!1Unrdă, el care num�te tocma�i ·conceputwl ceea ce ·er&te de nepătr.uns. Dovada şi tcer­ cetarea mai amănun�ită a aJce.stui intenior ultirm al s.pecwlaţiei, a!l inf�nităţii, ca ·fiind negativitatea oe se r<Ijportă tl.a sine, a aceshli uH�im izvor a!l or.i cărei actiV'iiăţi, vieţi şi conştiinţe, aparţine L o .g i 'C e i, n prurei ,filozofii speculabive. - Se mai poate ldoar obserwa .air0i, că atunci CÎnJd ISe vorheşte ·ul felrul că : v o ·i n ţ a este univ.ersală, v o 1 n .ţ a se deterJmnă, se exprimă dej a v o i n ţ a ca s u b i e c t presupus, adică ca un s u b s t r a t, însă nu este .ceva gata ,şi universail �naintea determinării sale ş i înaintea suspendării şi idealităţii acestei determînă1'Î, ci ea erste rvoinţă abi<f 'ca f1ÎÎilld această activi­ tate c.:tre s e mij loceşte pe sine :.î:n sine şi ca o reîntoarcere în sine.

Adaus. Aceea ce numim la propriu voinţă conţine în ca cele două momente anterioare. Eul este mai intîi, ca atare, acti­ vitate pura, universailll.l!l, .care este l a sine ; da:r acest unive11sa1l se determină ş i iln aJceaJStă rmălsură el nu rmwi e.s te l,a sine, -ci .s.e .pune ca al·tcev.a şi încclea,ză de a fi universaJ. Al -trei"Iea mo­ ment este aOUIJll că in ���mitm·ea .sa, în <.rcC!St a.lbllll, d ·esLe la �ine însuşi, că, în ti.mp ce el se detenmină, eil totuşi rămine la sine şi nu IÎncetează să menţină sQlird univers.rulutl ; acesta este atunci conceptull .concret a�l libertăţ-ii. în tÎilllp ce cele două momente antel'ioare au fos t găsite cu toh11l abstracte IŞ-Î unila­ terale. Ac·ea�Stă 1L�bertwte o avem ·;:nsă deja în fDrma simţirii, de ex. În .prieteni-e şi iubire. Ai.ci nu ;:.şoti unikt{eraJ 5n tine, ci te mărgineşti vDll u ntar în raport cu ailtul, te 1ştii ·însă iln anastă mărginire ca fi�lJlld tu ,însruţi. în determina-ţie, omul nu trebuie să se simtă determinat, ci oînd eil -consideră pe altul ca arltul, atunci el are, ahia in wceasta, sentimentul !Său de tSine. Liber­ tatea nlll stă deci nici în nederminare, nici in determinare, oi ea este amîndouă. Voionţa, care s.e mărgineşte pur şi ISÎmplu la un Acesta, o are îucă,păţinahlil, care crede !Că nu esrte liber, dnd e:l nu are a ·c e <l 1s ·t ă voinţă. Voinţa nu es-te insă -l:egată

42


"

de ceva mărginit, ci trehuâ·e să meargă mali 1<:l:eparte, căci natura voi-ntei nu este ac-ea.c;tă runi!ateralitate şi dependenţă, ci liherta· tea înseamnă a vrea ceva determina:t, ,însă, î.n a•ceastă determi­ na·ţie, a fi la sine ş.i a \Se întoarce din nou în universalitate. § 8 Ce e determinat mM dqparte ,în p a r t 'i c u l a r i z a r e (�, § 6) formează diferenţa formelor voinţii ; a) in măsura in care determinat·ia este opoziţia f o r m a 'l ă a s u .b i ee t i v u I u i şi o b i e c t i v u 1 u i, ·Ca existenţă eX!terioară imed�ată, avem atunci voinţa f o r m a 1 ă ca conştiinţă-de-sine, care g ă s e ş t e î n a i n t ·e o lume exterioară, şi ca fiind singubd,tatea cart în determinaţie se reintoarce în sine, ea este procesul care prin mij1locirea activităţii şi a unui mijl<Oc, tran51pune IS 'C 'O p u l s u­ b i e c t i v în o b i .e JC ,t i v -i t a t e. In spirit, ,aşa cum el este în şi pentru sine, ca fii·nd acela în care determinaţia: este a00o1ut a .s a şi este adevărată ,{Enciclop., § 363), rapo1·tul conştiinţei formează numai l a t u r a a p a r i ţ i e i voinţei, care aici nu mai este considerată pentru sine. Adaus. Considerarea determinaţiei voinţei aparţine inte­ lec-tului :Şi întîi nn este specuilativă. Voinţa este in genere de­ terminată nu numai in .sensul conţinutUJlui, ci şi în sensul for­ mei Determinaţia dqpă formă {lste scQpuil şi tîcrnpLinirea oco,pu­ lui ; scopul este mai 1Întii numai :ceva rce imi este interiw, ceva s u b i e -c t i v, dar el Wehuie să devie şi o b ,i •e ,c •t i v, să leqJ'ede Jipsa purei subiectivităţi. Se poate întreba aici de ce el este a•ceastă lipsă. Dacă .a�eeea ce are o l1psă nu stă în aced·a:şi timp dea:s111pra a oe îi 1liJpseşte, atunci lipsa nu este pentru el o ·lipsă. Pentru noi, auima.Uurl ·es·te ceva care :a:re lipsur-i, !Pentru ed nu. Scorpul, în mă:sura ln -oare 1-a inccwut este numai a,j} oostru, este rpentru noi o rHpsă, ICăd lillbertaiea şi voinţa sînt rpentru noi uni" tate a subîectivului şi obiectivului. Scopul trebuie deci pUtS obiectiv, şi el nu ajunge 1pr.in aceaJSta lntr-o det-ermina�ţie nouă, unitlaterailă, ci numai la reailizarea :l ui.


,.

§ 9 b)

'Întrucît

determinatiile

voinţei

sint

ale S n s i n e, al V{J,inţii,

proprii

voinţ-ei, .�nt 1În gtmer·e parti<ouJ1a.rizarea ·ei reflectată dle sînt -c o n ţ i n u t. Alcest >Conţinut, �ca conţinut

este .pentru ea după forma dată Sn a), .s c o p : pe de ,o parte, <;eo<p interior sau subi,ectiv rîn voinţa -care î:şi repnezintă, de aHă parte S<:Qp

realizat, 1ndepl,inrirt -p.rin mijlocirea

aodivităţii

care

tran'ltpune subiectivUJl în dbioctivitate.

§

10

Acest conţinut, ·a�did deteruninarea diferită a voinţei, este mai întîi n e m .i j il o c i t. As!lfel, voinţa nu .este il i h ·e ·r ă decît i n s i n e, adică p e n t r u n o i, adică este în genere v o i n ţ a i n c o n c e 'P t u .I e i. Nllimai atunci cind v.oinţa ,&e are pe sine <·ct obiect, ea es-te p e n t r u s i n e ceea ce ea este î n 8 i n e. Finitatea constă, conform acestei determinatii, în aceea că ,ceea ce ·este 1ceva in s ,j n e, aJdi,că prin ·concflptul să,u, este existenţă sau un fenomen dilfe11it de •Ceea ·Ce este p e n t r u s <i n e : a·stfel, de ex., exte6oritat-ea a.bstractă a nat-urii este ri n s i n e spaţiutl, rp ·e n t r u .s .i n e .este î'nsă ·timiPul. Trebuie făoută <t1ci 'dubla observaţie : întrîi, că deoarece adevărul nu este decit ideea, atunci ·cînrd sesizăm un ohi·ect .sau o determi­ naţie numai aşa •cum este :Î .n .s i n e, aJd�că în 'concept, nu-1 avem încă in adevăruri :său ; apoi, că l()eva ex�stă deo:potrivă, aşa cum el este c a c o n c e p t, adică î n s i n e, şi că această existenţă este o formă proprie a obiectului (ca mai înainte spa­ ţiurl), 'separarea �iinţei ·În sine şi !Pentru sine, •care este dată în ce e fini•t, oonstrituie in arcda:ş.i timp simpla f i i n ţ ă-'î n­ f a p t a •sa, adid a p a t oi ţ i a rsa ·(·cum se va v.edea imod:ia:t .în .exemplul cu pr,ivire ,}a voinţa natura1ă şi �po..i la dreptul fonnarl ebc.). Imelectul răuru"n.e .Ia s�m,.pftul a-rfli.,î -n-'!S i n e, şi numeşte <llstfel ·li•bertatea ·o rf .a c u .J.t a t e, dUJPă acest a-fi-1in­ sine, rdn.�pă •cu:m ea n�ci .nu este în .fapt decit iP o .s ·i b i 1! i ·t a­ o

t e ·a. Dar e�l comideră aceaJstă determinaţâe ca absolută şi rper-


40 manentă 'şi .ia ·reportarea e.i 1a ceea ce vrea, la realitatea ei in _g1enere, nuanai ·ca o a p l i ·C a r ·e la o mateni.e dată, care nu aparţine esenţei !ÎniSăJŞi -a lihertătii ; în a<:es-t fel ed are de--ra fa-ce numa·i cu ce e .ahstrad, nu cru ideea ei .şi adevă­ nuJ său.

Adaus, Voinţa, care nu este voinţă decît după concept, este �n sine ,J:�beră, dar în aroelaşi timp ne1Hberă, dici intr- adevăr ea ar fi liberă numai ca conţinut perfect determinat ; atunci ea este 1iheră !Pentru rSÎne, are libertatea ca obied, este 'libertate. Ceea ce este numai prin oonc�tul său, ceea ·Ce este numai în s·ine, este numai nemijJodt, numai in mod Acea!Sta ne este cunoscut şi in rep��entare. Copilllll etSte ·Î n s ,j n e om, are doar Îi n s i n e raţiune, este mai întll i pos�bilitatea raţiunii şi a libertăţii şi el este as!IDel liber numai IPr.În conce;pturl său. Ceea ,ce este astfe1l :doar Sn sine, nu este în realitatea aui. Omu�, care este raţional î n s i n e, trebuie să se prelucreze, produ­ ·oîndu-se pe el ,Însuşi, pr in ieşirea din ·sine, dar deo-potrivă prin aceea d se plăsmuie.şte in ,sine, aşa ândÎt el să devină şi p e n­ t r u s i n e.

natural.

§ Il s i n e, Dekrmim­

Voinţa, care nu eiSte încă voinţă liberă deoît î n este

voinţa

n e m i j ,} O ·C i t ă,

adică

n a t u r a rl ă.

ţiile di.Jerenţei, rpe oeare conceptul det·er.minîndu-,se el însuşi le prune in voinţă, apa·r in v-oinţa nemijlocită ca un !COnţinut dal •6

î n m o ·d i m ,e .d i a -t : ţ e l ·e,

- -ele 'SÎnt

i n s t i n c t e r! e,

d o r i n-

1 n re .I ri n ă r i 1 e, prin care voinţa .se gă-seş.te .detenminată

de 'Către natură. Acest conţinut Îllllpreună cu determinările lui .dezvoHate v,ine deJSigur din <Je este raţio-nal în voinţă, da r ,

-Iă�a't

în această fonmă a nemiJlodrii, el nu este încă în forma raţio­ naJlităţii. Acoot conţinut -este anume 1p e n t r u m i n e, în gener.e ; a,ceastă formă .şi

a.cel

conţLnut .sînt însă .încă

voinţa este asdetl i n :s i n ·e voinţă f i n i t ă.

aJ

meu

d�ferite :


Psihologia OOJGl'Îrică enwnără şi descrie ace.ste instincte, înc1inaoţii 1şi nevoille care se bazează pe ele, aşa cum ea le gă­ seşte in e;�Qperienţă sau aede <:ă Je găseşte oşi .iucea11că tSă cla­ si.fi.ce această materie dată �n modul ·Obişnuit. Se va vedea mai departe <:are este natura o b .j e c t i rv ă a acestor jnstincte şi •aurm ace31Sta est.e a!Lcătuită în a:d.evăruil ei, fără fornn.a ira­ ţionalităţii, în care ea este Onstlinct, şi cum se JnfăţÎişează În exi•stenţa 8a. Adaus. Şi animalul are instincte, dorinţe, inclinaţii, dar animwlul nu are v·oinţă, şi .trebuie să asouil.te de instiillct, dacă nu ,iJ reţine ceva eX>terior. Omul :stă însă ,ca ceea ce e <:u totul nede�errninat, dea&\lipra im;,tindellor, şi .le poate detenmina şi pune ,ca fiind a�le sale. .Instinctul este în natură, dar faptul ICă eu �� :pun în <lJcest Eu depinu:te de voinţa mea, ,care, deci, nu poate invoca faptUl d el se gă.seşte în natură.

§ 12 Sistemul

austui conţinut, aşa cum el s ·e g ă s e ş t e .nemij­ lo.cit în voinţă, nu este deoH ca o masă şi o diver:sitafie de instinrcte, dintre ·care fiecare ·este 1î n g e n e r e ai meu lîngă altele, şi 'În a<:elaşi timp es·te ceva �enenal şi nedete·Dminat, care are tot felul de obiecte şi moduri de a se satisface. Că vointa işi dă, în această dublă nedet·enminare, forma: singularităţii (§ 7), ea deVIine h'O'tărîtoare, şi numai ca voinţă care decide, ea este voinţă adevărată. 1n loc de a d e c i d e cev.a (besckliessen), a.ce<tsta .înseamnă a :Suprima nedeterminarea în care un conţinut dt şi altUJ! este mai întîi rmmai unul pos,ihiJ, limba noas·tră !posedă şi ·expr·esia : a s e d e c 1 -d e {sich entsch!iessen), :întruoît nedeterminarea v:()inţei �nsăşi, ·Ca ,fiind ce e neutru, însă infinit fecundat, ger:menele primitiv al oricărei fiinţ.e în fapt, conţine În s�ne dclenuinări:J..e şi scorpurile şi nu le pro­ dl}{)e decît din sine.

47


42

§

13

Prin hotărîre, voinţa se rpun e

ca

v;oinţa unui indii.v i.d de­ de ailtceva. ·In afara voinţa nernij,tocită

'terrrnina{ ·Şi ca d�ferenţiindu-·s.e (Jn .afară faţă a• cestei f i n i t ă ţ i, ·ca .f1tind

este

c-on şhiinţă

( § 8),

rf o r m a 1 ă şi pPin deosebirea Eormei :saile şi conţinutului

său ; nu îi 31Parţine decît d e 1c i z i a

a .b ·s t r a -c t ă ca atare, şi

conţ�nutul nu este înd con ţinutul şi opera libertăţii saile. Pentru j.n t. eiigenţa car· e ��indeşte obiectul şi conţinutul rămîn ceva u n i v e r s ·a! il ; ea .'insăşi ,s e ·comportă .ca activitate tll11Î versală. !n v-o-inţă, uniV'et1swlul a re .in acel<tJŞi tim,p, prin ·esenţă, semnifi,ca-ţia ,a ce este al meu, ·ca s i n g wl a r i t a t e, ·şi in voinţa imediată, ad:i'Că fomnailă, ·Ca fiind singu1l ::rritate aibstradă şi n u Încă ·urrupil ută ou u nive rsa:lita·tea ei l ib eră . în voinţă începe deci p ro p r ri a f i n i t a t e a i ntel igen{ ei , şi numai p�in ac eea că vll'inţa , s e r�dică .din nou Ja g·înd ire şi că ,dă scnpurirlor sale univers.alitate<r i manentă, ea suprimă diferenţa tonmei şi a con ţin uhil•u i şi se tralllsformă în voinţ5. obiectivă, illlfini1ă. rlnţe!leg d.eci rpuţin din natura •g1îndirii şi a vointei aceia ·car·e ·Cred d în V'oinţă 1În genez,e omul -este in�i­ ni·t, că în gîndire eil ar f,i însă limitat, ba chiar rati unea ar fi Jirmitată. 1n mătsura -În .c<ne g(Jndirea şi voinţa sî nt încă deose­ bite, inver<lul este mai rdegmbă adevărat, ş i raţ iun e a care gînrde�e este, ca voinţă, fa.ptul d,e a .se hotănî ·la f i n i 1 a t e.

Adaus. O voinţă care nu hotăreşte nimic nu este o voinţă rea:lă ; ced ,J�pJSit de carader n u <�junge ni-ciodată :la o hotănl:re. Motivuil şovăiel.ii 1poate sta şi într-o de!lircateţă a · sufletuJlui care <ştire că �n d-eterminare ea .s e înt.ov ărăJş·eş te •CU finitatea, d îşi pune ro graonită, 1şi reă renunţă Ja iiJJf initate ; ea nu vrea însă să renunţe la rtotaHbte, 1pe c<rne ea o urmă·reşte. Un aseme nea suflet este un suflet mort, diar .da:că e;l 'V'tea ,să fie un suf�et frumo.s. Cine vrea .ceva mare, ,.<qlUne Goehhe, trebuie ·să se !POată limita. Numai prin hotăr.ire omul intră în rea�litate, oridt de amar i-ar veni, .căci inerţia nu vrea .să ,ia�să drirn m edit area în sine, în 'care ea î.şi IPălst �ea.z ă o pos· �hiili-ta f.e gen era1ă. DaT pos·ihillitatea nu este încă reallitate. V10inţa, care este sr�gură de sine, nu se piende încă de a.ce.ea 'În .ce este .determinat.


43

§ 14 Voinţa finită, m fiinld E u :l i n ,f ·i n i t {§ 5) f,iinţînd la refl.ectîndu-se în .SIÎne numai pe latura �onnei, s ·t ă de a­ s u p r a conţinutului, a instinctelor .d�ferite, ca ·şi ·dea.supra -celor­ lalt-e fdurri rSÎngulare a.I·e rea!Iizării şi :sa·bsfa•c.erii saJl.e : după cum, în aceila�i timp, ca fiind infinită numai în mod .fmmal, ca este 1 e K a .t ă de acest <:onţinut 1Ca fiind determinările naturii sa;le şi 11eali tăţii :saJe eJclerioa.re, totuşi, •Ca nedetemninată, ea nu este legată de conţinutul acesta .s.a.u ce1ă1aJ!t (§ 6 şi 1 1). A�cest conţinut este în a!ceastă măi!llură pentm re.Hex:ia Ellllui ·.în sine numai ceva 1posihi'l, ca puhînd fi al meu sau nu, şi EUJl estt':' p o ,s i b i l i .t a t ·e a de a mă detemnina la acest .conţinut sau la J.!MJ.l, de a a !} e g e între a,ceste 1deteilminări, care pentru el pe :tcea'Stă latură {,forrnaJlă) sint exteri-oal'e. sin e .şi

§

15

Libertatea voinţei este, ·după a:ceastă deberminal'e, 1 i b e r a r b i t r u, - i.n are sînt reunite ruceste dO<uă asiPede : liber,t ref1l·exie, fădnd ah!�tracţie de tot, ş.i dependenţa de mnţinutul şi materi.a dată intenior ·sau -exte6or. Deoar·oce �oe11t conţinut n-ecesar i n s i n e -ca scop ·este 1În acelaşi timp definit ca posi bijl faţă .de a-cea reBlexie, bberwl a:nbHru este c o n t i n g e n ţ a, :in lfclul în care ea este voinţă. Re;prezentarea •Cea mai ob�şnuită pe care o avem despre liJbertate este a,ceea a 1 1i b .e .r u � u i a .r b ·i t r u, - ·termenul mediu al rdl.exiei !Între •voinţa det-erminată '{lrin i.nstinctele naturarle -şi voinţa în ş-i pentru sine ��beră. Gind ISe aude &pu­ nînd că libertatea în genere oste s ă p o ţ i a c ţ i o n a a ş a c u m v r e 1i, o ata;re r·�rezentare poa•te .fi luată numai ca o totală lipsă a culturii g1Îllldirii, in .car·e nu 1Se găse�te �nrcă nici o urmă despre aceea <:e este voinţa 1liberă Jn şi rpentru sine, dreptutl, mo rali tatea ebc. Refi1exi<r, univemallitatea •Şi unitatea

411


formală a conşti,inţei..,de-tSine, oote .cerhi·tudinea a b ,s t r a 'c t ă. a voinţ·ei derwre J.ihertatea sa, <I a r ea nu ,este încă a ·d e v ă r u J acesteia, tpent-ru că e a n u s e �'.:e ncă ,pe .sin ; c a: con� inu� JÎ . . v scop, �latura su:b1echva este d001 .mea o ailta .d eCilt cea obtt'ld:iva; conţinubu'l a.cestei detenmină.ri rde sine rămîne de aceea strid numai ceva finit. Li1beru1l arbitru este, ·În loc să f.ie v;oinţa în adevărul .ei, mai degrabă volnţa' ca 'fiiind 'c Q n {: r a d i c ţ i a. În disouţia dusă mai a:les �n HIIl!PUil metafizi,cî·i lui Wolff dad vointa este cu a.devămt liheră sau :daJCă ·cunoaşte!'ea: Hber­ tăţi'i S<lile nu este decît o illuz·ie, - ,se avea îna in t ea ochil'Or liberul aribitru. D e r m i n ci. ,s m u 1 a opus .ou drtjptate certitu­ dinii acelei abstracte determjnări -de-sine c o n ţ i n u t u 1, care fiind ceva g ă s i t nu este conţinut în ac.ea certitudine şi de ac·eea îi v,ine d i n a f a r ă, deşi acest afară al instinctului, al reprezentării esk în gener·e, în orice mod ,ar �i, ·conştiinţă lim­ ·fllinită, aşa încît co:nţirnutuJ nu este ce e pr10priu a,cti,vităţii deteruninl:ndu-1se ea insălşi ca ata-re. Intruoî-t astfel numai ele­ mentiull formati al Hberei autodetenminaţi·i oste 1imanent liberu­ lui arb�tru şi că ce�lă:1a1t eleanent îi ·este ceva dat, hberllll arbi­ tru, care rpretinde a fi Hbertatea, poate fi numai des�gur o iluzie. Libertatea, în <mi'Ce fi;lozofie a refilexiei, ca in aceea a lui K a n t şi arpoi în aceea a ,J,ui F r i e s .care e o degr<t(bre a f�lozofiei kantiene, nu este a:Itceva decît �cea autoactivi tat·e fonmală.

Adaus. Intrucit am posib ilitatea de a mă determina pen­ tru aki sau aJColo - a-ceasta înseamnă fi1indcă pot <lll�-e posed a�stfel liber arbitru, ceea ce se numeşte de obi>Oei Hber­ tate. Alegerea pe ·care o fac stă în univevsa:litatea voinţei, în faptul că pot să fac .ca a·oesta saru acela să fie al meu . Acest "al meu" nu-mi este potrivit, ca -conţinut parti'Cuhrr, el este deci separat de mine 1şi este numai î.n posibi.litat.ea de a fi al meu� aşa ·Cum eu sînt pos i b-ili_.ta t ea de a mă uni cu eL AJ!egcrea stă deci în .nedetenminarea Eului şi în cararcterwl determinat aJ} .unui conţinut. Voinţa nu este deci, daJtorită acestui conţinut, hberă. deşi ea ar.e f.ormwl în ISÎne latura infinităţii ; ei nu i l'iC potri­ veşte nici unul din aceste conţinuturi ; în nici unul ea nu se are într-adevăr pe sine. In Hbeml anbitr;u ·este cuprins acea'Sta : că conţinrutllll nu ·este idetermimrl să fie aJl meu prin natura voinţei mele, ci prin i '11 t 1 m .p .l a r e ; eu sint deci de01potrivă dependent de acest conţinut, .ş-i a·cearsta este contradkţia care


45 zace în liberul ar.bitru. Omul obişnuit crede -că ·este 1iber cind îi este permis să acţioneze după bunul plan, dar tocmai in bunul plac stă faptul că el n u este liber. Cînd vreau ce este raţional, eu nu lucrez ca un irndiv�d particular, oi dQpă oon1cep­ tcl.e etOCu:lui în genenal ; într-o .a.cţi-une cu ·caracter etic nu mă proţlll'i-esc pe mine, d fa,c \Să preva1lere lucmL Omul •Însă, ,inb1U­ face ceva pe dos, lasă să :se iveaJscă •ccl mai mult partÎICU­ la.ritatea sa. Raţiona1h.ul este dTumul :mare pe •care mer.ge fieca11e, unde nimeni nu se di:stinge. C"md arti:şti mari d•ooăVlîrşesc o o:peră, putem s.p une : aşa trebuie să fie : a.cea:!rta �nsea.mnă parti­ ctrlaritatea arti!stului a dios.părut cu totul şi nu apare 'în ·ea ni'Ci o manieră. Fi-dias nu are nici o manieră. Fmma ea însăşi tră­ ieşte şi Îtlse în evi,J.enţă. Dar ou cît un artist este mai �lah, -cu atn mai mult i:l vedem pe el, pal'tilculari·tatea şi bunUJl plac al său. Da�că în ·contempllare răm3uem la bunul ,plac, la aJCeea că omul poate să vnea a·cewsta sau aceea:, aJceasta este '.desi,gur liber­ tatea Lui, dar dacă rămînem la părerea că conţi,nutul �este ceva dat, a,tunci .omul ·este determinat ,pr i n acesta ,ş i tocmai pe acea·stă latură el nu mai este liber.

cît

§ 16

Ceea c e este aJ.oes î n decizie ( § 14), voinţa poate din nou

să-1 părăsească (§ 5). Cu această posibilitate însă, de a trece deo� potrivă peste ori10e ail't conţinut pe car.e-11 pune <În lO'c şi rle a

mer.ge mai departe �n i n f i n i t a t e, v.oinţa 111'll scapă de fin i ­ tate, deoarece fiecare din a-ceste conţinuturi este ceva d�fe!'i t de fo:rnn ă, deci ceva finit, şi deoa11ece oontrariu·l determinări i , ne:determinarea, - 1Upsa d e decizie s:ru abstracţia n u este decît

cdăllaJtt moment, deopotrivă de uillblateral. § ca

se

17

Contradicţia, care este bunul plac ( § 15), a p a r e, d i a il e 1c t i <: ă a instinctdl'Or ,şi inchnaţ.iilor, in fd.u:I .că de

turbură n•cilproc, .că 1sati.sfacerea

unuia

.cere &ubondonarea

5t


"

sau jertlfir-ea sat�sfacerii .caluila�I·t etc. ; şi .cum inM<inctul nu este d�ecît &im[Idă dil'ecţie a deternninaţiei saJ,e :ş.i nu hş.i are deci în el însuşi măsura, acea!Stă determinare care sulbordonează •Şi sacri­ fică este decizia întîmplătoare a bunului plac oricum ar proceda : cu in-taligenţă ca�oulatoare, socotind de la ce instinct ar obţine mai muită .sat ilsbcţ i e, sau după o6care wltă .consi­ deraţie. Adaus. Instinctele şi înclinaţiile sînt mai intii conţinut al vo i nţi i , şi numai refrleX"ia stă d·easl!lpra aces tor a ; dar aceste instincte devin ele înseşi impulsive, se împ ing unul pe altul , îşi. opun ohsta·cole şi vreau să fie toate sa·ti:sfăoeute. Cin.d .a-cum mă situez numai într-unul din a'Cestea, n egrl ijînd pe t-oate celel alt e, atunci mă găsesc Într-o m ărgi ni re distrugătoare, dci bJcmai prin <�Jceasta am sutprim at U01ivensalitatea m ea , caore este un sistem al tuturor instinctelor. Tot atît de putin se cîştigă printr-o simplă subordonar·e a i nsti nctelo r, la .care inteil·octul ajunge în mod obi•şnui•t , pentru că aici nu 1poate fi d.ată ni<li o măsură � aceiStei orînduiri şi ·ceri nţa S'fiî.I1Şeşte de aceea obi-şnuit În plic­ tiseala unor moduri de a V'orhi generai.e.

§ 18 î n ce priveşte a p r e c 1i e r e . a i n-stin cte�lo r , dia�lectica s e manifestă în seru;uJ d, fii nd i m a n e n t ·e, deci !P o z i t i v ·e, de­

terminările voinţei nemijLocite .sînt b u n e ; o m u l este 1designat astfel c.a f ,i i n ld b u n d i n n a t •u r ă. Dar intrucit ele sînt d ·e t e r m i n a ţ i j n a t u r a l e, deci OJPlllS e J� bertăţi i lii Î conrcop­ turlui spiritUJlrui în genere şi s'int ce e n e g a t i v, ele trebuie e x t e ;r m .i n ao t •e ; omul este ll!UIIIlÎ t astfeil prin n a t u r ă, r ă u. Ceea ce hotăr eşte pentru una sau ceailaltă afirmaţie •OSte, din acest punct de vedere, deopo tri v ă, bunul plac subiectiv. Adaus. Doctrina creştină, că omul este prin natură rău, stă mai sus decit cealaltă care îl consideră bun ; în interpre­ tarea filozoflid ea trebu i e .s·esizată în moduJl următor. Ca spirit,


47 omUl este o fiinţă Hiberă care are .poziţia d e a n u se lăsa de­

temnin::rt prin irmpUILsur i ale naturii. OmUl, IÎn starea nem.ij1Lociiă şi necuHivată, este deci :intr-o situaţie în care el nu t.mbuie să fie şi din care tr·ebuie să se eliJbe:ueze. D odrina păcatului ori­ ginar, fără de c are c reş ti nismul nru ar fi rehgia libertăţii, are a·ceas-tă semniHc aţi e .

§

19

În ccPi.nţa p u r i f i •C ă ·r i i i n s t ·i n c t e 1l o r stă reprezen tarea g en e rală că ele sînt l ib er ate de f ·O r m a deter:mina.ţiei

lor naturale .imediate şi de sUJl>i·ectiv;i·t�tea şi haza1:1dul c o n ţ i-

n u t u 1 u i, ş.i că ele sînt aduse la esenta lor substanţială. Ce să

este adevărat în a-ceastă cerinţă imprecisă es•te că instinctele

fie sisttm1uil r aţio mul .al det ermin ări lo r voinţi·i ; a le în.ţ(.'jle;ge in

acest fel din wnctjpt este conţinutul ş tiinţ ei dreptului .

Conţinutul ac este i şti1 nţe 1poate fi p r ez entat in to at e momentele sale <Singuilare, de ex. : di'ep·t, pr o p r ietat e, mora­ litate, familie, stat e tc . în forma că omul .a r e, de la natură, i n s t i ne t u J dreytuilui , d e a ·s e 1m e n e a instinctllll pro­ pr iet ăţi i, al moral ităţii , ş i î n c ă insbi'llJCI:u'l sextUail, instinctul social etc. DaJCă vrem ca in locul ·aJCestei forme a psihologUei empi·r ic e să avem intr-un chip m ai rnobid un aJS{Pect fhlmod"ic, il obţinem ieftin prin ceea .ce, aşa ·rum am ohservat anterior, a trecut şi trece încă dr.ept ,filazofie, dnd ea spune că 0\IIliUll găseşte in sine, <: a f .a p t a .l c o n ş t ri -i n ţ e ,i s a l e, <Că el v r e a dreptutl, ,PI'IO\Pnietatea, .sta·tu'l etc. Mai departe va apărea o altă f'Onnă a a,.celuiaşi .mnţlinut care aici apare în fonma ]Il!S'tinctelor, anume aceea a d a t o r i i 1 o ·r.

§ 20 ReJfUexia c a·r,e se

calcuHndu-le,

urmărid·e •lor şi

r aport ă la

iDSti nde,

comp arin du ....le intre ele şi cu

run :în treg ail

reprezentîndu-le,

ap o i cu

mijloacele,

satilsfacţiei - cu f e r i c .i r e a -

u


48

aduce in această materie u n ·i v e � s .a 'l i t a t ·e a f o r m a l ă şi o pur�fică î.n ·aoos1: fcl exterior de •Cruditiâea şi de harbania S3. . .A!Ceastă punere în evidenţă a univel"sarlită�ii gindi·rii constitui-e valoarea absolută a c u 1 t u r i (vezi § 187). Adaus : În fericire, gîndul are deja o putere asupra forţei naturale a instinctelor, tntruroit ea nu ·este mulţumită cu .ce e momentan, d -cere .o feriâre �ntreagă. Aceasta mef)ge ,î n pas cu .cultur<.r, în mălsura în care aceil!Sta din unmă este toomai şi ea aceea care face ,ca un UiliΕversa'l să 1fi,e valaJb�l. În idealliul feri­ cir-ii stau îrusă dOuă mounente : 'Înbii ceva univensa.!, ·care este mai sus decît ori-ce partil('Ujlaritate ; fiindcă însă conţ.inurul acestui univensal este i::trăşi plăcerea numai gener3Jlă, 3ipare ai,ci încă o d3'tă singularul şi part�ou1laru:J., deci .ceva f,init, şi trebuie să ne 1ntoaocem la in9tind. lntnudt conţinutUl! fericirii .stă în sUJbiec­ ti,-VIita:tea şi simţirea f•iecăr:ui.a, a-cest scop universa.l esbe, de partea sa, rpartircular .şi 'DU •erste încă do:rtă Îin el ni>c i o unita·te adevărată a ·ConţinutuJlui şi a formei.

§ 21 Dar ardevărUJ! <tJCestei univensalli:tăţi formale, nedeterminate pentnu si.ne IŞÎ ·găisillld.u..,-şi detemninaţia sa ·În a,cea maberi.e, e s t e u n i v e r s a l i t a t e <! c a .r e s e d e t e r m i n ă e a Î n 1S ă ş i, v .o i n ţ a, l ,j .b e r ;t a t e a. Înt.rltwît voinţa are, d·rfipt conţinut al ei, drept obiect şi scop universalitatea, pe sine însăşi, ca formă iMin,ită, ea nu mai este numai î n s i .n e vointă 1iiberă, ci deo­ potrivă p e n t r 'l1 s ,j n e. - l:deea adevărată. Conştiinţa-de-sine a VQÎnrţei, ca ·dorinţă, instinct, este :S e n z o r i a '1 ă, după cum în genere senzori alu! .ÎMeaann ă extei1i.oritaJtea, şi, prin aceasta, faJptul de a fi un exterior a! •conştiinţei de ::Mne. Voinţa c a r .e r e ,[ il ·e c t ă are .cele două elennrente : pe cel seiliSihitl .şi unÎivoensall<it<Jtea car.e g1indeşte ; v:oinţa fimd Î n ş i p e n t r u s .j n e are ·Ca obiect a] ei voin·ta insăşi ca atare, adică pe ea însăşi in pura ei universalitate, uni:vemallitate care este toomari fa�ptul că nennijlocirea a ce c


,. natural şi p a r ·t i c U 1l a ·r i t a t·e a -cu care este deopotr.ivă afectată natnua.litatea, abunci oînd ea .este prodl.l!Să -de refrl exie, sînt Slll5q)enda-te. Acea.stă �endare şi ridicare în un�versal es-te in.să ceea ce •Se nUirneşte aJCtivitate a g i, n 1d i r i i Con­ ştiinţa-de-tsine, care roură.ţă .şi ridiiCă obiectu!l, conţinutul şi scopul său pînă la aoeastă un-iversallitate, face aceasta ca fiind g 1î n d i r e c .e s e Î tm rp u n •e în voinţă. Ai-ci este p u n c t ,u 1l � n c a r •e .s e v . e .d .e c ll a r -că voinţa nu este voinţa ardevăra:tă, Litberă, decît ca fiind .inteligenţă care g î n d e ş t e. Sclavul nu işi cunoaşte esenţa, infinitate a şi lilbertabea, e�l nu ,se .cunoaşte ca esenţă ; - şi astfel e�! nu se cunoaşte, aceasta înseatmnă .că el n u ,s e g .i n ,d · e •ş t .e pe .sine. Această conşt�inţă de sine, ·care prin gîndire se 1sesizează ca esenţă, .şi care tomnai rp.rin aceasta se separă de contingent şi d·e neadevărat, formează prino�pi.tJI dreptului, ai mora'lităţii, !Şi a�l ori-cbei etici. Aceia ure �Jibesc filozofi1c d�re drept, monulitate, etic, şi vreau ca totdeauna 'să eXKlludă grînd,i rea, şi ne trimit .la soo.tirrnent, la inimă şi 11a elan, la iÎn:sufileţire, e�pr>imă prin a-ceasta dt�spreţul în ·care a căzut ghJJdllll şi ştiinţa îns&ş.i, că.z.ută în dl:sperare şi în cea- mai mare oh(}seală, �i face un prin.cilpiu din barba!'ie şi ,din ce esote liiP"sit de g,i n­ dire ; şi, în măsura in care ar putea, ar răpi omului orice ade­ văr, varlQare şi demnitate.

55

Adaus. Adevărul în filozofie înseamnă aceea că con­ ceptul corespunde realităţii. Un trup este, de ex., realitatea : sufletul este conceptul. Suflet şi corp trebuie să-şi fie însă po­ trivite ; un om mort este altfel încă o existenţă, dar nu mai este una adevărată, este o existenţă-în-fapt lipsită de concept : de aceea corpul mort putrezeşte. Voinţa adevărată constă În aceea că ceea ce ea vrea, conţinutul ei, este identic cu ea, ci deci libertatea vrea libertate.

§ 22 Voinţa exi31:ii' nd în şi .pentrru sine este î n t r-a d e v ă r i n-

f 1i n 1 tă, fiindd obiectul ei este ea Îl11săşi ·Şi in consecinţă nu constifuie pentru ea un a 1 t u 1, nki o l i m i t ă, ci ea! mai de-

56


50

gral9ă s-a intons OUIIIlai in sine. Ea DU ·es·te, apoi, pură poslibili­ -tate, ditspozirţie, rp u t e r e (potentia), ci ·e5te un r ·e a l-i n ,f i n i t (infinitum actu), pentnu că e::d:stenţa conceptului, adkă exterior.i­ tatea lui obiectivă, este tinteni'Orul 8nsuşi. Gind vorbim deci de voinţa rlilberă rmmai ca at<!re, fără �eci!ficarea 'Că ea este VO:Î.II!ţa :în .şi pentru sine liberă, atunci vorbirm ntlllllai des,pre a p ·t ,j t u (l i n e .a l�hertăţii, adOCă de5!Pre voinţa naturatlă ş.i firnHă (§ 1 1), ş.i tocmai prin aJCeasta, in 1ci00a cu:vinrtedor şi a ,părerii noastre, nu despre voinţa liberă. - lntrucît inteleotul ia infinitul numai ca un negativ şi, în consecinţă, ca ceva ce e d i n c o 1 o, el cre-de că dă infinitu­ lui cu atît mai multă onoare ou oft N ·respinge mai depai'te ·de sine şi îl înid.epărteruză de sine ca pe .ceva străin. În voinţa Hheră, infinitul adevărat .are re<llitate şi prezentă. - Ea în­ săşi este această idee prezentă în si ne. Adaus. S-a reprezentat pe drept infinitatea prin imagi­ nea unui cerc, dJCi linia dreaptă merge �nainte ,şi mereu mai depa-rte inainte, ş.i ea semnifi-că infinitatea pur negativă, rea, care nu are, ca cea adevărată, o reîntoarcere în ea însăşi. Voinţa :Il:beră este cu adevărat i111finită, căJOi ea nu ·este numai ·O pos.i­ b1litate şi o di&poziţie, ci ex i s tent a- ei -8 n - bpt exterioară, este in­ teriorirtatea ei, ·este ea însă.şi.

� 23

bl'

Numai ·În aceaJStă Libertate voinţa este strid 1 a s i n e, fiindd ea nu se rap-ortă la nimi,c deoit la .e a insălşi, dUipă cum di'Spare orice raport de d e p e nd e n ţ ă faţă de a a te e v a. - E<l este a d e ,v ă r a t ă, .sau mai degrabă a d e v ă -r l ld î n­ s ,u .ş i, deoarece detemninarea ei coillstă ,în a fi, în exLS'I:·enta-ei­ :În·fil!pt, - aoea.sta .înseamnă 'ca fiill!du-şi opusă sieşi, re ee a ce es te conct:�Pt'llll ei, adică ,conc�l pur are .intuiţia Jui însuşi ca scop � reailitate a sa.


51 §

Ea

mărginire ,ş,i

24

u n :i v e .r ·s a1l ă, deoarece .in ea orice sing!UI:acitate .rpaNi'ouJiară �este ;supr.irma:tă ; aceasta

(voinţa)

este

stiind numai în doosebirea dintre COD�CCWt şi (lbiectull .c;au conţi­ nutul .s ău ; sa"ll, �n adtă loom.ă, în .deosebirea fiinţei s.aile pentru sine .subioctive şi a :fi1ntei saJle i n .sine, - a 1singUla�ităţii ·S<llle c a r e e x d u d e şi ohotăreşte, - şi a un-iversaJită!ţii IDsiş:i a ei. Determinăni1Le d�ferit·e ade u n ·i v e u a J .i 1: ă ţ i i 1Se ob­ ţin în Logi-că {v;ezQ Enciclopedia ştiinţelvr filozofice, § Prin aJceaJStă .expresie -este dată m a i intîi .re,prez.entării univensallît<rlea albstractă ş1 extedoară ; 1dar în ce priveşte unirv;erna!Lirtatea ex.i·stîr:nid IÎn şi pentru -sine in fdluil î:n .care ea s-a deteroninat aici, nru trebuie să ne .g�indim ni•cÎ Ja univ·er­ salitatea refilex.iei, Ja c a r a .c t e r u •I c o rm u n s<W la t o ·t a1 i t a t e, nici la unirversalitatea a b s 't r a •C t ă care stă în afara singu'larului, de cea�altă parte, Ja identitatea abstradă a intelectUlui {§ 6 obs.). Este vo11ha de univensallitatea c o n ­ e r e t ă ,în �.;jne .şi .deci existentă ,pentru ,sine, .care este sub­ stanţ<r, ,genul imanent sau 1ideea �manentă a rconştiinţei <de sine ; este conoccptul v.oinţei Bbere, ca fiiru:l u .n ,i v ·e r lS a 1 u l ce înca�kă peste ohi·ectul său, s·tră.bate prin dderminaţia .lui şi .care, ,în ea, es·te identic ,ou sine. - Univer.salul fiin�Ml:d ,jn şi :pentru ISÎne este in ,genere ceea rce se m.Imer.ş·te r a ţ i ·O n a Il u 1 şi care nu poate fi înţeiles .decît în acest mod s,peoulabiv.

1 18-

126).

§ Subi ecti vu

25

1 înseamnă, in ce priveşte voinţa î:n genere,

l::rtura conştiinţei sale .de ,sine a ,singular1Î-tăţii (§ 7), spre .deose­

bire de conceptul ei fii.nţind ,în sine ; de aceea sUJbi·ectivitatea sa ÎtliSeamnă a) formă p u r ă,

a h 1s o il u t ă

ştiinţei de sirne cu sine, Jn care ea, ,ca Eu

=

u n i t a t e a con­

Eu, este slni.ct inte­

rioară şi este întem·eiere abstractă .pe ·sine - .pura .c e r t i 1: u­

d i n e de sine însăşi, diferită de adevăr ;

�)

parti cui ar

1

t a­

te a voinţei .ca li.ber a11bitru ş.i .ca conţinut .Înt!Î'mpJător al unnr


52 scopuri oarecare; y) în genere, forma unilaterală (§ S), îmrucît ceea ce este vo.it, oric, are ar fi mnţinutul său, nu este decit doar un conţinut aparţinînd con.ştii · nţei de sine şi un Sico,p nerea�lizat.

§ 26 Voinţa, a) in măsura în 'care ea .se are pe ea msaş1 ra detenminare a ei .şi este astfel ,conformă ,conc·eptului ei şi ade­ vărată, este voinţa s t r i c t o b .i e c t i v ă; �) dar voinţa o bi e c­ t i v ă, ea fiind f ă r ă f o r m .a i n f i n i t ă a conştiinţei-de-sine este voinţa .căzută in obiectul ei sau in starea ei, o6oum .ar fi ea coostituită în conţinutul ei, - vointa .co.pi!uJui sau cea etică (datina) ca şi aceea a sclaviei, a superstiţiei etc.; y) o b i ect i­ v i t a t e a este în sfîrşit forma unilaterală, în opoziţie cu deter­ minarea subiectivă a voinţei; prin ·urmare nemijlocirea fiinţei­ in-fapt ca existenţă -e x t e r i o a r ă : în acest sens, vointa îşi devine (1 b i e c t ,j v ă abia :prin reailizarea .seo:purilo r si11le. Aceste determinări logice ale subiectivităţii şi obiecti­ VIÎtăţii au fost în Sipecia!l intwcLUsJ e aici ;stPre a rema rca în mod -expres în oe le pniveşte (f1 �indrcă vor fi ,întrebuinţate adeseori în cele ·Ce urmează) că lor .li se înbÎI. lliplă, .înto,cmai ca şi aHor d-i·stinc, ţii şi dete�minări QPUSe ale -re:filexiei. de a se transforma din ·cauza fin1tăţii Ior şi deoi a naturii lor diaiectice, în opusUl! 'lor. Pentru alte determinări ale opo­ ziţiei, .se:mnirficwţia Lor rămîne totuşi fixă .pentru r�prezen­ tare şi intele·d, întrudt identitatea lor ·este încă c e v a i n­ t e r i ·O r. în vo�nţă, din contră, atare opoziţii, .care trebuie ·să fie abstracte şi în aceJaş tim,p .determ.inări a·l e e i (voinţii), -�Care nu poate fi cunoscută deaît ca ·c o n c.r e·t ă,- duc de la sine la aJCe· astă identitate şi ,la -confundarea sensurilor lor; -o confundare care se prezintă inteJ,eJCtului numai fără ştiinţa lu,i. Astfel voinţa, ca Jiind l�berta-tea 'c e e tS t e în si n·e, este subi·ectivitatea însă:.şi; aceasta este deci conceptul ei şi astfel este obiectivitatea ei. F·initatea este insă ,subiec­ tivitatea ei, în opozitie .cu obiectivitaLea, dar toomai în această opoziţie voinţa nu este 1la 1sine, este .Jegată .de obiect, şi fini-


tatea ei co111stă deopotrivă Sn a•ceea de a - Ce semni.ficaţi.e va av.ea deoi, în .cele tivul ·sau obiecti•vllil voinţei, va trebui să care dat· ă din raportul pe care 1pozitia totalitate.

nu fi subiectivă etc. -ce urmează, s. ubiec­ fi,e elucidat de fie­ lor o are faţă de

Adaus. Se crede obişnuit ca subiectivul şi obiectivul stau opuse, r i .g i .d, unu;! în faţa altuia. Ac·easta nu este însă cazul, căci se trece mai ,degrabă din unul în aJturl, dki ele nu .sînt determi.natii. a�bstracte, ca pozitiv şi negativ, ci au dej.a o sem­ ni•fi. caţie mai concretă. Dacă cons�derăm ma·i î. ntîi exprosia .su­ biectiv, a•ceasta poate Îillsemna un scop care nu .este decît al unui subiect determinat. în acest sens -este o foarte rea O!Peră artifircia,Jă, .care nu atinge .lucrul însuşi, -este ceva ·pur subiectiv. Acest termen poate privi însă conţinutul voinţei, şi el are a.tunci aproape aceeaşi semnificaţie ca bunul plac. Conţinutul subiecti·v este ac · el!a care .aparţine numaJÎ ISubiedullui. Aşa de ex. actiunile rele stnt numai subiective. Atunci poate însă fi numit s11biectiv deopotrivă acel Eu ·cu totul g01l ·care nu se a<re decît ·J)e d 'ca obiect şi ,care are forta de a face abstra<:tie de orice · l pe de o parte o semniali conţinut. Subiectivitatea are astf e fi.caţie cu totu'! ,partioUilară, IPC .d.e a:ltă parte o ,semniJica,ţie ,per­ fect îndl'�ptăţită, întrucît tot ,ce treblllie să recunos•c are · şi sar­ cina de a deveni ceva al meu şi de a dobîndi vabh�litate în mine. Aceasta este lăcomia infinită a subiectivităţii, de a cu­ prinde totUl! în acest izvo . r simplu a�l Eului pur şi a-Il consuma. Nu mai puţin .ce e ob . 1ectiv poate fi înţeles �n .chip diferit. Putem să înţelegem prin aceasta tot ceea ce noi ne facem obiec­ tiv, fie existente reale sau simple gînduri pe care ni le punem în faţă ; ·Concepem deopotri•vă .prin aceasta nemijlocir - ea exis­ tenţei-ân-fapt, în care scopllll trebuie să .se realizeze. Chiar dacă scopul este el h�:suşi cu totul ,particular şi subiedi. v, îll nlllffiim t-otuşi obiectiv atufliCÎ cînd eJl aware. Dar voinţa obiectivă .este �i aceea în care exM-tă aldevăr. Aşa, voinţa lui Dumnezeu, voinţa morală, este ceva obiectiv. ηn sfîrşit, poate fi numită obiectivă voinţa care este cu totul cufunda.tă în obiectul său, voinţa copi­ lului, care, increzătoare, stă fără .lihe11tate subiectivă, şi aceea a sclavului, care încă nu se ş.tie ca fiind li.beră şi este de aceea o V'Oinţă 1Wsită de voin. ţă. Obi-ectivă .în aJoest senrs este orÎlce voinţ· ă care rucţionea.ză înrdrurmată de o autonitate străină, şi care nu şi-a ÎlmiPlinit 1i.n:că reîntoarcerea infinită 1n sine.

6�'


54 § 27 Destinaţia absolută, sau, .d<l!că vrem, instinctul absolut al spiritului liber (§ 21) - acela d libertatea sa să îi f1ie obiect - obiectivă ath în sensul oa ea să fie sistemul raţional al ei însăşi cît şi în sensul ca acets.t sistem �ă fie rea;litate irmediată (§ 26) - spre a fi pentnu sine, ca i. dee, ceea .ce voinţa este în s. ine ; - concoptul abstract al ideii voinţei este în genere v-o i n ţ a l i b e r ă c a r e v r e a v o i n ţ a l i b e r ă. § 28 Activ.itatea voinţei de a . suprima ·contradkţia suhiectiv,ităţii şi obiectivităţii şi de a traduce SCQpuri•le sale din aJCea deter­ minare în aceasta, şi de a rămîne, în acelaşi timp, în obiecttvi­ tate, 1 a s i n e, este, în afara modului formal al ·conştiinţei (§ 8) in care obiectiv:·it' atea este numai ca realitate imctlială, d e z­ v oI t a .r e e '5 e n ţ i a l ă aJ ·conţinutului suhstanÎial al ideii (§ 21), o d-ezvoltare, în ,care conc�ptul a,duce ηdeea mai întîi e a în s ă ş i a ib s· t r a c t ă l a totalitatea sis-tronului ei, cal'e, ,ca fiind substanţialul, este independentă de opoziţia unui scop pur subiec·­ tiv şi de realizarea acestuia, fiind a c e e a ş i în aceste două forme.

§ 29 .AJcea:sta, 1Ca 10 exilstenţă-Îtn-f;a,pt, .în genere, e· ste e x i :S t e n ţ ă a voinţii ,Hbere, este D r e,p•t ud. - DreptUl! este wstfel în genere lDbertate, ca �dee. Definiţia kantiană (Kan t, Doctrina dreptului, Introdu­ cere) şi cea arlmisă în mod generatl în 1ca:re "'1 i m 1i t a r e. a .libertăţii med-e sau a liberului meu arbi·tru, aşa îndt e'l să .se ,poată aror1da cu 1ilberul arbitnu aJl .fiecăruia duiPă o lege generală, este momentul .prindpatl" - •COnţine ,pe de o parte nUIIIlai o determinal'e n e g a 1 i v ă, aceea a limitănLi ; de a;ltă


55 ·parte pozitivUl! pe care îl conţine, l·egea unive�sa1; ă sau a-şa­ numita lege <r raţiunii, acordUJl între liher.ul arbitru aJ unuia : er.tlll arbitru <Il cel'lllillalt, ajunge la cunoscuta identitate cu lib 'fo-rmală ,şi ,la prindpiul contradkţiei. Definiţia citată a drep­ tului ,cuprinde ideea foarte ră:sipîndită, .mai ales ,de la RoUJsseau, după ca11e baza .substanţia�lă şi ceea ce es�e pri:m trebuie să fie nu v.oinţa ca ex�stînd în şi pentru sine, ra�iomulă, nu spi­ rit· llll .ca spirit ade v ă r a t, c. i S1pirihil ·Ca individ pa!r.ticular, ca voinţă a individuJ'Ui singu'lar în ,propni,u]_ său l�ber arbitru. Principi11l arcesta odată acceptat, ceea ce este ra.ţionaJ nu 1poate să apară fireşte decît cao o limibre pentru această libertate şi deci nu ca o raţiune imanentă, ci numai ·Ca un univer.sal exteri'Or, formal. Actj} fel de a v·edea este deopotrivă l�� psit de ori,ce g.înd :>peculativ şi !'e�pins de ·COn'Ct'lptul Hlozofi,c, după {)Uffi el a ,prod - ,us .în minţi şi în realitate evenimente a căror oroare nu-şi găse'jie .paralele decît în .pla . tit· udinea gânduriJ, or pe care ele se bazau.

§ 30 Dr�tu� este ceva in g-ene r e s. •. f î n t, numai fiindcă el este existenţa-în-fapt a 'concQpttllui absolut, a ,libertăţii conştiente de sine. - F o r m aliscrnull dreptului însă (,şi mai de;parte al datoriei) rezuHă din fajptu'l că sînt diferenţe în dezvolt<rrea -con­ ceptului de l. ibertate. Faţă de •un drept mai fiormal, aceasta în­ seamnă m a i a b 15 t r a ,c t şi de <��ceea mai mănginit, sfera şi ni­ velul spirituJ,ui, în -care eJl. a .adus .in sine la determinare .şi rea­ litate momentele următoare conţinute în ideea sa, au ca fiind mai c o n c r e t e, mai bogate în sine şi cu adevărat universale, tocmai de aceea, un drept mai îna:lt. Fiecare treaptă a -dezvoltănii ideii libertăţii are dreptul ei propriu, ,fiindcă ea est- e ex>ilstenţa-<în...Japt a lihertă!ţii în­ tr-una din determinaţi�le ' ei prcwrii. Cî.nJd se votibeşte d�re opo71i.ţia moralităţi�. a etilcu'lrui, faţă de dr ept, atund nu se .inţelege prin drewt deoît cel fomnail all pe11Sonailitătii abstracte. Moralita-tea, etirul, 'Întere&uil shrtului este fi-eca·re un d.rq>t spociai1, �iindd �iecare dintr-a<este forme este o detemninare

62


56 şi o exi stenţă în fapt .a libe r t ă ţ i i. ln co nfaict Bie nu pot intra decît în măsura în care stau pe <11ceea-şi linie, aceea de a f i drepturi ; dad plllltlC ul de v etdere moratl al �pi ritu­ lui nu ar f i ,şi el un drt'1pt, l b rtatea in una din fm·me1le sale, ea nu ar putea să intre în nici un fel în conflict cu dr·eptul pers . ona�lităţii sau cu un arltul ; .fiindcă dr.eptul ·OU ­ prinde în sine concc:u>tUJl ,ib ertă ţii, cea mai înaJl.tă determi­ naţie a spiritUJlui, faţă de ca:re orke altceva este li.psit de l a 0 · i ·t c . a as el u r subordonat altuia ; numa i dreptul sp ir itul ui lumii este abso­ llutUJl neîngrădit.

ie

J

::�:�:�· � � � �f:7:�: ��;��� �� �� � �, ;� ăJ��i� § 31

Se presupune aici, de asemenea, din Logică metoda prin ca re, în ş.tiinţă, concerptul se dezvoltă d in el însUJşi şi este numai

un progres i m a n e n t şi o producţie a determinaţiilor s ale, că procesul nu se realizează prin asigmarea că ar e x i � t a

raporturi variate, şi că el s-ar face apoi prin ap 1 ic a r e a uni­ versalului asupra unei . a tare materii luate din altă parte.

Pninc�p iu:l care pune in m:i,şcare conceptuil, ·Care nu nwmai dJizolrvă .partN::ull ari'Ză.r.i�e un iv·er:s alutl•ui , d le şi p r o­ d u·c e, eu �l mlllnesc d•ia1l e·ctică. - DialectiiCă deci nu in sen�llll ·că ea desfa ce, Îillourcă, duce .în.coace şi încolo o prop oz iţie, un obieK:t da:t sentimentului, COil!Ştiinţei .�mOO·iate în enere .ş nu :se 'OC1JiPă decit !de deducţia contrar�ului ,său, o diariechid nt'lg<rlivă, .cum a ori o dhiar l - a P � a t o n. Ea poate să prive<liSCă ca u:JUm rerul·tat ail ei contrariul un i l'le1pre.zentăn i, sau, îrn mod hotă.rtît, ca vechiul scepticisan, con­ tradicţia acesteia, sau încă, in chip vag, o a p r o p i ere de adevăr, o jumătate :de 'SOI!uţie · morlennă. Dia.lecti.ca mai înaltă a conceptulllli Î lllSeam. nă a prodoc e determinarea n.u nUJllaÎ .ca o pură J·i:mită şi un cont-rariu ci de a scoate şi sesiza din ea conţinut·ul poz itJiv şi l'eZ'Ultatul, p rin care numai determi­ narea este d e z v o ,<fof e şi progres ima nent. Aoceastă dia­ �ectică nu este atlUlliCÎ acţiunea e x te r j o a ,r ă a unei ,gîndiri subieclive, ci este s •u f 1 e u 11 .p ro IP r .i ru ruJ conţinutuJl ui , care ]şi generează în tnO'd organi.c ramuT.ille şi fr uc t le sa!l-e.

g

, i

d.etse

găsim

e

,

il t

t

e


57 Gindirea ca subiectivă aLSistă numai .la a'ce<J.Stă dezvoltare a ideii, ca IPropri.e activitate a raţiunii sa:le, fără să-i aJdauge vre-un ingredient din partea ei. A mmi:dera ceva în mod raţional nu înseamnă a adăuga obiectului din afară o ratiune şi a-1 pre!IIJICra prin aceasta, ci obiectuJ este pentru el însuşi raţiona·! ; aici spiritul este în l�bertatea J. ui, virful ·cel mai· înalt al raţiunii conştiente de sine, care îşi dă realitate şi se creea'Ză ca lume existentă. Ştiinţei nu ii aparţine docît �pe­ raţia de a aduce în conŞ'tiL· nţă această muf]că pro prie a ra­ ţiunii Iucrului.

§ 32 D e te r .m in ă r i ·1 e

în deZJvoltarea wnceptuluci sînt, pe

de o parte · , ele �nseşi. .concepte ; de <llltă parte, fiindcă c . onceptul este in mod ·esenţial ca 1dee, ele ·SIÎnt �n diomna exis : tenţei-in­

fapt; şi rseria rcoooepteiJ.or rcare rezultă a.stfeil e· ste ·în acellaş.i timp prin aceasta o Sr erie de rfomnaţii rconcrete ; Un acest mord trebuie de 'considerate ân ştiinţă. rîn .sem; !Sipeculativ, rmodu:IId,e e xirs ten ţ ă -,î·n - f. aiPt a unui rconct:�pt :şi rd e t ·e r m ci naţ i a sa sînt unul şi wcelaşi. Dar t11ebuie observat 'că moment.ele . al c · ăror rezultat este o tormă mai lhine ' determinată preced aces.t ·rezultat, rea deter­ minări arie conct:�ptl.lll•ui �n rdoovoltarea ştiinţ�firc ă a ideii, rdar nu îi! rp11eced în ldezvo:ltar,ea tWJwurLui, rea !formaţii concrete. A-stfel ideea, aşa cum este dretenminată e r a famiLie, are ·ca 'PremÎisă rdeterminărirJ.e 1Conoeptuale •drept ail reăror re.zu'ltat ea va -fi a · rătată IÎn rcele rce Ulllla l'e ză. Dar d arcoote IJ>remii'ie .inte­ rioare �sînt deja date �pentru rSÎne <:a . formaţii {�concrete), rea drerpt aii IP roopri.etăţi i, 'Contrad, morallit<rte \Ş.a.rm.d., aceasta este <:eaJ!altă rfaţă a rdevvoirtării, cal'e r:l'UIIla l i �ntr-o ,rui·tură mai 1naH r ă, mari limpllinirtă, a ldus ·la ac • eastă .ex,Bstenţă 'Sipelcific de­ finită a momentelor ei.

Adaus. lrdeea: trebuie rsă �Se rdetei"l11ine �n .OO.ne tot mai de­ par-te, deorece, ila inceput, ·ea nu .e:s.te decit concqpt abstract. Alcest <COncept abstract iniţiad nu va lfi IÎOISă nicioda-tă IPără.sit,

64


58 es oi ed va deveni doar tot mai obo.ga:t 'În ISÎne, ,şi ·cea �din urmă de­

66

terminare este astfel cea mai bogată. Determinările care sint rna.i înlii nUllliai �n 1sine ajung prin aceasta �a Îilld epen d enţa �or liberă, aşa însă încît conceptul rămîne sufletul care ţine totul imtPreună şi ajunge numai !Printr-un procedeu imanent 1la dLs­ tincţiile 1'lli IPTO!Pnii. Nu ISe fPOa:te I.Sipune �ar d 1COrtoe:ptul ajunge la rceva nou, .ci uJt�ma deterrmionare .cade ·iar ·În unitate tiiiJPreună cu rcea dintîi. Chiar IOÎnd ·COnceptUl 1pare deci a 1se fii dispers•at �n :fiinţa sa IÎ.n fapt, a·cea.sta nu ·este •d ecit o ·<l!pmenţă care .se 'dovedeşte ;ca atare �n :progl'esul 1lui, �ntruoît •orice singu1al1ităţi se .înto.Ilc rpînă ila urmă �n ·conc-e�pt•ul 'llllÎVe!'salUJmi. ln şrtiinţe'le empirirce 1Se anaJlizează de obkei ,oeea ,ce elste gă:s.it în pe!1cetpţie, şi .cînd .singuilarul a· fost adl\.lls 1la .ce e!· Ste ·c omun, atunci acesta e.5'te numit concept. Noi nu proced ăm arstfel, ..căci noi vrem nUJmai 1să ve:d·em modul .în care ·concf!ptul .se detenmină singur şi ne •cons-tringem ,să nu ad ăugăm nimic d.jn părer·ea şi g:în.direa noa�stră. Ceea ce .obţinem .însă 'Pe această cale ·este un şir de ,gînduri, IŞi un alt IŞ•ir de ,forme existind pentru si·ne, ila "Care se rpo at·e IÎ nt]mpl a Gt' ·ordinea timpului ,în apariţia r·eală .să fie, în parte, alta deoî·t o11dinea concf!phllui . .As·tfel nu se poate SfP!Une, de ex., reă 1proprietatea a existat 1Înaintea 1famiLr iei, şi to­ tuşi ea va fi tratată înaintea acesteia. S-ar ,putea deci pune aici între:barrea : de ,ce nu Îm:;erpem 1CU 1ce este mai :.naH, aceasta 1 n­ ,seamnă 'cu ,ce ·e adevărat î· n an od concret. Răspunsul va fi : de­ oal'oce tocmai vrem să ve d eun 1ce e adevărat i'În �o rma unui re­ xulf.tat, şi pentru aceasta ·trebuie :în mod esenţial .ca mai 'Întîi să în�elegerrn .conceptul ahstmct 'însu�i. Aceea 1ce �este r.ea.l, .!orma concretă a conceptului, e· ste astfel pentru n01i nuanw:i ce 10rmează, şi este mai departe, �chiar dacă in .reaJitate arr ,fi 1ceea ce este mai întlîi. Progresul nostru ·este ·a:cffia 'că ,formele abstracte arată ca subzisllÎnd : .pentru ele, ·CÎ c<r ·fiind neadevărate. IMPĂRŢIREA LUCRĂRII

După et �pete dezvoltării ideii voinţii in IŞÎ 1pentru ·sine ..Ii­

·bere, vointa

este :


59 A. n e m 1 j J o ,cit ă,

c omf1p t lu ,său

s ona l> i t a t e•<r, cru n emij1locit

es be ,d e ci abst rad, - per� est e 'l1ll

-ş.i fi i n ţ a-e i -·î n -f a pt ex t e11io r; - sf era dr ep t m!lui

a h :s t

adică lf o rm a l.

B. Vo in ta r � . Elect tă <t ca

în

s i n e .din -exitst-enţa -:în -fa,pt

a

u n i v e rs

ex t en Lo a r ă,

1S wbi e ' c t i v ă, deter minată în 1 u 1 u i, - aceSJta .f�ind , in rpar te ca in ­

t erior,

B i n e l e,

în pa r t e ca

ex t erior,

ş i acest e ld ouă . latu r i ale id·e �i .oa

fiind

o

lu m e d a t ă ,

m i]Ll o dt e n umai una

p ri.n alta ; ·est e i!d ee <r ,în divizar ea -ei , adid :În p a rt i -cul ară,

.d r . e1p -t ul

v o in ţ e i

exis ten ta

s u b i e .ct i v e,

r�p o r t cu drp e tul lumii .ş i : ca d r eIP

id eii 1ca re nu

e :d ecît

1Î n

(mor aditat ea · .s.u bi·ectivă) .

C.

ht­

a ct,

s Εn gu l a .ri ·t a t e

faţ a

în

T

Un i t a t e a

şi

a :d ev ă r u rl

st r a ct e, - id e ea ref,J e ,ct a -t ă - aşa

în cît

l i b er.t at ea

ca

�l ume a

în v o i n ţ a

e x t er i o a ră ;

fiind su bstanţa ,

ex is t ă d eopo ­

rea l � itJ.t e ,ş i necesita te, �oa ·ş i ca v oinţă

t ri vă ca ;

aces to r două mom en t e a b ­

gîndită a Bin elu i rea lizată

'În s in e IŞÎ ·în

t i v ă ; - i d e ea v er s aJ. ă

h11l i<lei i , dar wl i n e ; •S .f · er 'a m-o ra 'ii t ă ţ i i

in

s u h i e<:­

ex i1s t enţa · ei � în .ş i rpen t u r s in e un i ­

eti.oUJl (.mo ral� ltat ea abi,ect ivă) .

Su b.s tan va et i. că es b· e msă tot odată : a. !Jlpi r it natu r al ; b.

a f miI i a,

, ul în d i v iz a r ea .ş i mo d

a pa r i ţ i ei e &t e - so ci e­

t a t e'a · c i v i l ă, c. s t a t u

1,

ca

fiind l i bertat ea d eopotrivă u n iv ersa lă şi o bi ec-67

ti.vă , tn Hb era illldep end enţă a vo in ţii par ti cUJla re ; - · ca re �p îr ît re a!! ş i o rgan � c ar! un ui

ipQPO.r ş i (pr in r arportul sp i rit e­

l or pa r;t �cuJ !ar e al e p o p oar el or într .e e1·e, in its bo r.i-a u n iv er­

IS·e ma n�festă ca . Sip i rit u n ivers aJl rul ·l umii, al căru i ,d r e1p t ost e'Ced ma i .î n a 1� 1.

s al ă deVIine r eaJ,şi

ă Că un il ucnu ,s aru •conţimrl, car e est e IPUJS mrui ''înt îi dup con·c ept u1l său, adică aşa •cum el est ·e tÎ n iSÎn e, a re a�pect u l n e m ,j j l o · c i r i i, adică al lf � i n ţ ei, e ste rp resu-


60 pus di n iJ ogi c , a �eru]ativă ; 3l tceva es t e iCOfloCeptu} 1Care aste pentru sine îr n lf o r ma l((ln c·eptudui; acesta nu mai es t e ceva nemijlooit. - La ��el este pr esupus princi pi ul ,car e d et enn in ă diviz iun ea . Divizi un ea .poate fi pr i vi,t ă IŞ'Î ca o înainte-indicare i s t o r i c ă a părţ]lor, .căci ld�feritel e etrupe trebuie s, ă ,se producă 1Ca momente aJJ.e dezvoltării �deii, din Î111săşi natura 'conţ.inutului. O di viziun e filozo fică nu est e de lo·c o olasifi,care exterioară făcută după un Ul! rsau :mai multe prin ci pi· i de di viz iu n e a unei mat er ii -date, 10Î eS'te diferenţie­ rea .�manentă a co nceyrllul.ui rîoo,-uşi. .M .o r a rl i t ate a .(mora­ litatea: 6UJb iect i·vă ) - •şi e t i c ul (mora�lritatea ob ie ct i vă) , 'care de 'Oibicei sînt luat e în a oehş i ,sens, sîn t l ua t e aici in sensuri esenţia�le id ifr er i'k De al tfel şi reprezentarea ip<lre a lle doosebi ; limbajul kantian .se serveşte mai ales de eXIPres.ia an ·o r al i­ r f. ii (Se t a t e, dll!Pă Cllim rp-nin dpii:J e pr actice ale aJces ·t ei !(ilozo măr gi nes c �n totul la acest C ·on cept rş,j fac pu nctul de vedere al e t i e r u il u i chiar im;:msih�l, ri distl'ug ,.jn mod 1expres şi il revolt tă. Dar, chiar dacă , prin et imo- l� o gia lor, mo ra!.it at ea şi eticll!l ar avea a cehuşi sens, a c . ea sta: nu n-e-ar ,]lliiPi edi ca să în tr ebu inţ ăm a ceste ICUV1Înte totu�i 'd if eri te rpentru ·concepte diferite. 6g

Adaus, Cînd vo. rbim aici dewr e dr ep t, noi nu 'înţelegem nUJmai dre�ptul cirvil, ·Care �e .1n�eJ e. ge de ob ircei 1prin ,eJ , d rmora­ litatea, > eticul, ;ş i �stmia ·lU!IIlil i, car e aiParţin d eop o tr i vă aki, !POtrivit ad evăr ul ui . fi irxkă ICOnceptu'1 ad uc e �Illlpreună g�J'ndudle . Vioi1 1 ţa liberă •tr e bu i e mai lînbîi, :spre a nu rămîne abstractă, să... ş i d ea o exi,stenţă...în-.fapt, şi ;pr�mUJl materia:l Sr entS 1bit1 ai a-cestei existente-în-fapt sînt lucrurile, aceasta îns ea mnă •lucrucile exte­ r ioar . e. Ac eas tă rpri mă modalitate a Jiher tă �ii est-e a c � e ea .p e car e tr ·e bu i e rsă o 'Cunoaştem •ca propri e tate, Sf era dreptului fo 11m all şi ahstrad, .căreia îi aparţin nu lffiaJÎ <putin rprQPri etat ea in forma ei mijllocită, 1ca oc <o n t r a d, rşi drfUJtul rtn !l ezar ea lui, ca ,cr i mă şi IP e il ea p .s ă. Liibertate<r, iPC rcare 1() aVlem a id es t e ceea ·ce n:umirrn persoană, a-cerusta .însearmnă ;s ub ie ctul car e este 1li!ber şi a1 1 ume es-te �ilber IPenlTu sin e r ş i car e rÎişi dă r ex irstenţa ­ în ..f "1>'t în ,hJicruri. Această ISimpllă TI'emijllocire a eristenţiin S f�t nu es t e rînJSă portr i rvită �.Jbertălţii, şi nogaţi'a aoesbci det enmin ari est·e sfem 1m 0·r a .Iită ţi i. 1Eu nu mai Mnt KLoar 1·iher IÎn acmt lucru nemijll ocit, "Ci .sînt IŞÎ Jn nemijlocir.ea IS�rima!f:ă, a o ea.sba îm­ seaan nă d sînt �'Il min e �Mumi, în ICe e ISUJbiocti'V. �n 3100a1&lă

Bber


61 :..feră este vonba ·.de �nţeiegerea şi de ·inten.ţia mea, de 'scopul meu, ,în timp .ce ·exteriorirtaltea •este rpusă 'Ca ÎilldÎifer·enţă . .Binele, care este aici 1soopu:l .generali, nu tDebuie ,să rămînă �nrsă îr n rinte­ riorul .meu, ICi eJ •trebuie rsă .se re�lizeze. VQÎnţa •subiectivă rcere anume •ca interiorul! ei, aceasta ÎIJJseamnă L'lC'Opllll .ei, rsă 1prime::uscă o existenţă-fin-:fwpt exterioară, prin urrmare ca lbineie rsă ,fie , ,1m­ piinit ·în .exi!St·enţa .exteniloară. Mor<llita!tea, ca rşi ,momentul ante­ rim al · d!'eptului rformaal, tSÎnt amirrdouă abstractii al teăror ad-evăr este abia ·e t i ·Cu •1. EtiJcul .este a&tfel runitatea voinţei 1Îll -con­ Cqltul .săru, .şi a v01inţei ·indiv!cLuilui .singUJlar, acea.st<t rînseamnă a subiectului. Prima sa fiinţă.,în-.bpt este iarăşi ceva naturali, .în forma dragostei :şi a iSllmţiTii, fa m i1l .j ..a; indivt�dul a ISUipricrnat aici p-ersonallritatea sa �ră 1şi s e ,găseş·�e, ·C'll rconştliinţa ,sa, in­ tr-·un înt11eg. Dar în et<wa următoare trebuie văzută IPi,erderea prCJipr.iul,ui eti-c şi a unităţ�i sUJbSJtanţi·ale; familia i<J..ocade IŞÎ mem­ brii ei se - 1co-mportă oa independenţi unul faţă de ailttul, $ntmdt numai legătura nevoaor r· eCÎIPI'IOCe îi reuneşte. Această treaptă a s o c i e t ă ţ i i c .j v i :1 e ·a .f01st privită a�des·ea ca lfiillld :statuL Insă ,s t a ,t u 1 ·este de-a�bia a treia ·etapă, este etic r uil ·Şi �s.piritUJI în care tşi g r ăseşte lorul irmensa uni'f1ic r are a ind·fiJ,end-enţei indi­ vidualită�ii rşi rsulbstanţiaHtăţii generaJle. Dreptul .statului .este de aceea mai rinailt ldeoît a:lte trepte : .este ol�bertatea ,în fonmele ei ·Ct'Jle mai ·concrete, ·care 'cade nrumai încă .sub adevă11ul a:bsolut, cel mai' înalt, a�l-spîri:tului ,Jumii.

69


PARTEA INTii

DREPTUL ABSTRACT §34 Voinţa în şi

pentru s ine J�beră , aşa

ICUllll

ea ,es -te iÎn c on -

ce:ptul e i �OOtr e:ct , �est e tn det e rm inaţ ·ia n e mij 1 o 'c i.r i i. Prin areeasta , ea est e· rea 1ibtea e i n e gat iv ă 1faţă rde 10e e r eal, lfapor­ t în du-se n um ai ,1n .m od a bst rac - t Ia ISIÎne , - !Voi nţă i n di v .j_ d u a 1 ă in lS i n e a un ui 1s u lb.i e 'ct. Prin mome nt llll rpar t i cu 1 a r i t ă ţ i i vo inţ e. i, ea are un conţinut ma i ilar g de 'SCop ur i dete nninate, 'iar ca ind ivciduaEta·te �car e ' ex nl ude, - .ea are lin a ce ­

l aJŞi tirrnp acest :co nţ inu t lo cit in

faţa e i.

m

pe o 'l ume .ext er . joară , .găs ită n em ij­

. iberă ,în .şi .pe ntru sine, Adaus. Cînd s e s, pune , că voinţa l aşa cum e <r es te in co n c o eptul 'e i -a bs.tra d, ,s e gă se şte în d etenm i­ naţ ia

ne mij.lo dr ii, atu nci ,pr in aceasta .t rebu ie să se înţ eJlea.gă

urmă toar ele : ideea �IlliJ.) lin ită a y,oinţ oi ar , f i ,s·tar ea 1În ar.e •c on ­ ce ptu l .s -a • r

fi reatl.i·zat depl i n şi •În ·care -e x i� ! t enţla-În -bpt.

a a -ces ­

tu ia nu ar fi :d ecM dezv o. J tarea ,J ui ·Îl11SlliŞJi. La Jn ooput �nsă, �con ­ oeptu!l

este ·rubs tra d, aoea sta

&1n t anume •Co nţ inu te �n

însea mnă ICă •toate de ter:min aţ iille

el, dar numa i ·co nţinute ; ele sînt do<.u

în .s ine şi nu �n c- ă de zv O'ltate 'Ca �totaJ it ate 1În ele înseş i. Oînd

7o


••

H

spun : eu sînt liber, atunci eul este încă acest a-fi-în-sine fără IOÎnd <lin wntră 'in �ce este morail ·ex:i!stă rdeja o opozitţie, căJci a�ci eu �înt ·ca V'Oinţă IS-Î11181ulară, şi .b indle este uni".ner­ salrull, d.·e�i el es-te 'În mine însumi. Aioci VID'În.ţa 1<:rre deja �n ea in:s.e.ş.i diis tinoţÎi a 1ntre rs ingularU1ate .şi universaJlÎit·ate .şi e s t e, prin aceaJSta, determinată. Dar, .'la !inceput, o atare dirs-ti.ntcţie nu este îocă .dată, dki 'În prima urri:bari:e ' abstra-ctă nu •este 1Încă nid un progres şi nid •o mijrloci11e ; v;o.inta ·este a�Stfel ân lfonma nemiji·o­ cirii, a ·Eiinţei. Evidoo·ta es enţii}jl ă 1care ar fi de , dobînd it aid este ICă această primă nerletenminare . eiS te ea �ns�i o deter:mi­ nare. Căci n edetemnimtr ea 1stă IÎn a.ceea că &ntre voinţă .şi con ­ ţinutul ei nu este încă nici o distincţie ; dar ea insăşi, o pusă l::l op021iţi·e, pe

c e ·e 'd.etenminat, ·cade 'În determinar·ea de 1a fi run dete1.1minat : identitatea abstractă este aceea •o<rre if onneaz ă ai'ci determinrt­ rea ; v-oinţa :devine prin ac ea sta vo inţ ă

s i ngul ară, � rp e r .s ·o a n a.

§ 35 Univers a 1 i t a t .e a

acestei W)'Înţe Jibere p entru -sine i m 1p � a! rapontal'e conlŞiflientă de sine CJJsupra � subiectlll. este în această măsură pe r,s o·a n ă. In pe r,s,on a,I i t a t.e es te irrn­

este .formală, esrte

sa, ,fără ailt ·conţ inut , în ·si.ngu!l adtatea sa,

plicat că

eu,

ca a c e s t a, fiind ,compl-et determi na·t şi fi n�t ldin

t o at·e puncteie :de veldere {.in Lihenllll-atîbitru interior, 1n ·instinct e oa şi rin ce q>riv r eşLe ex is tenţa-;in-f�pt necrnij�oc.ită, ex­

şi .dorinţ·e,

teriaară) �&int <totUJŞ"Î in -oh�p aJbsolut, :simplă raq> orta re -la mn 1 e; şi că, în fini tate, eu mă .ounoSJc ,ca ce .aste un i v e Jt 1s a 1l, ·i n­

f i n i t şi li b e r.

Pe11sonaJlitatea .incepe numai ·atunci idnd ,subiectul nu are d espre 'sine doar Q c onşt iin ţă-de ...,s ine &n genere, ea fiind un eu .c oncret , determinat 8ntr-u � n .fe:l oarecare, d mai de­ gr<tJbă 'O ,conştiin ţă dCIS{P-re 1S.Îne •ca fiind un eu .cu totutl ab­ stract, în care orice mărgim.i 11e şi vtailaibhl itate ,concretă :sîn t


65 n�au:: :şi fără valoane. ln ip<lr:sOnalli-tate se ană 'deci cunoaş� terea de ,g i n e, ca ob i e ,c t, !dar rea run obiect ridicat prin gîndire h infiinitate<a .sianuxlă ş-i, 1prin a.cea:st;a, rea un obiect pur ·ilden6c cu ,sine. Indivizii rşi pc,poa11ele .nu au �ncă perso­ naJ1itate r}n III1ă-sura qn c· are nu au •<�juns !Încă ·Ia 'aceaJstă gîn­ dire ş.i cunoaştere pură de rsine. .Spill'it; ul exist· înd în şi rpentru · e $p!Îritu� car·e aiPare, 1prin aceea că rîn ruceeaşi sine ·Se .distinge d detenminare !În ·care aJGe!Sba nu este d-ooî{ re o n � t i i n ţ ă de s i n e,- este conştiinţă d espr e s i n e, ,dar mJmai prin voinţ.a natur<lllă .şi prin qp oziţi�le încă exterioare a.le acesteia, spiritul tse are ca -obiect ,şi rscop, ca 1fiind eu ·abstnact .şi anume liber, şi astfel el este !p e riS o a n a. Adaus. Voinţa, �iintJînd rpentru sine, .adid voinţa 'abstractă, este .pePSoana. Ce este 1mai Înatlt pentru ·.om este ide a fi .persoo:rnă, dar ·ou toate ac· eMea s1.rqpla a:bs·tracţie �·persoană" ·est·e , ·chiar in expr·esie, ceva .de di,spreţuit. Pensoana este esenţiaJl ldeo.sebită de subiect, căci subiectul este numai posibilitatea personalităţii dat fiind -că fiecare :fijnţă vie în gener·e este un '&Uibi·ect. Persoana e.sote .deci ,subiectul ,pentru {)are este a.ceatStă subiectivitate, ,căci, in :persoană, eu ·sint s.tnict pentru mi'Ile : ea este ,singUII.al'itatea Ubertăţ.ii .î.n pura fiintă�pentru-sine. Oa :fiind �ceastă per.soană, eu mă ştiu hber .î'n mine Însl.llmi ·5Î •pot .face laJb:straoţie 1de toat· e, deoarece nimic nu lStă ,înaintea mea 'deoît pura if>ensonaJitate, şi totuşi eu sînt, c. a ;fiiirnd 1a 1C e s. t a, ceva cu totul detenminat : atît d·e vhstnic, atlit de îna:lt, ,în ,J,ocul acf'ls.ta, şi -o.r:i.car.e •wlte particu­ larităţi ar mai ifi date. .Persoana este a;stfel, rtn :una, c· e •e mai înalt şi oe e ·cu totul jos ; stă · În ea 1aoeastă unitate .Of iillfinitului şi a ceea ce ·e .strict fini·t, a limitei :'determinate şi <tJceea ce trece pes.te ·orice il�mită. Caracterul ,înailt al 1persoanei este acela -care pao<rle .suporta aoe<lSită contradici ţie, care .nu are lin s�· ne •sau nu ar putea ISă"'l .sup()rte nimic naturilll .

§ 36 1)

�· n genere •capacitatea dreptului 'Şi formează conceptul .şi baza, ea Î!llsălşi ahst!'iactă, a dreptUJlui ahst!'a�ct ,şi .deci .f·o r ma l. J.mperatiV'ul dre;pttilui este deci : Personalitat-ea -conţine

72


fi i

o

perso a n ă ş i r e ·spe c t ă p·e c e il·a l ţ i :ea ;pe r-

§ Si 2) P a r t i c u 1 a r it a t e a voinţei es,te desigur moment al înt.regii conştiinţe a vointei (§ 34), drar ea nu e Încă 'conţinută în pers.ona'iitat·ea abstractă ca atare. E<t este de,ci ce e drept d-ată, dar, fi.i·nd încă di,fenită de personalitate, de det.erminaţia libertăţii, - ea este dorinţă, trebuinţă, instinct, prefer.inţă în­ t�mpJătoare etc. În dreptUl! fonmal nu .este deci vorba de inte ­ resul ,partkular, de ,fO<lo·&LU! meu 1sa-u de ce este bine pentru mine - ·şi tot •<rti't de ,puţin de�pl'e temeiul parti. cular al voinţe-i mele, des[>re înţeil.e.gerea sau intenţia mea.

Adaus. Fiindcă �n pensoană partilcurlaritatea nu ·este .dată încă oa fiind libertate, to.t ce 1priveşte .p.articularitatea este aici oeva i n ,d ,j fe r e n t. Dacă oinev<:r · nu are ni.ci un ionteres decît dreptul •său forma�!, atunci acesta poate ,fj 1S'Î�lă in-căpă�înare, aşa mm S>e înl:lîmpil . ă ·adesea pentru o .inÎimă ,şi u conş,Hinţă măr­ ginită, dki omul primi·t-iv ·insi,stă -c.el mai rmul1: asupra -dreptului său, în ��IlliP 'ce !lnţellege. rea .la11gă tprivoşte 1CC ,anume ,Ja.turi ma-i poate să ai•bă ,Ju�trul. Dreptu'i arbstract nu este deci decît doar .pură ,po.siibi:l•itate, şi !In aJceastă mălsură .ceva �o n· ma.l ,faţă de in­ treaga sferă a rapor, t ului. De .a:oeea -determin.aţia j urJ.dică idă o împukrnicire, dar nu este ahmlut necesar ca eu ,să-mi urmăres.c dr<'!p.tul, lfiiillcLcă e,jJ nu .este decît 10 ,latură a ·ÎntPegului ra,pol't. Posi:bi,Lit>atea este anume fiinţă, .care are ,semni.f·icaţia ,şi de a nu fi.

§ 38 în m:port cu ilJcţ.iunea .c o noe r dă şi ·CU ,reil.aţillle morale ş i etice, ,dr.epturl ahs.tract nu este, în ,faţa conţinutului. 1lor mai lar.g, decH o p os i .b i J i t a t e ; •hotănîr,ea juridid nu este decit


67

o 'Pe r m i,s .i e, adică o a u.t o r i z a,ţ i e. Necesâtatea acestui drep t ,s-e h mi·t·ează, din am�J.aşi mo tiv a1l arhstrucţiei sa·le, la ce e negativ, Ia a n u 1 e z a person a!Lt atea .şi -c-eea ce ·decurge din­ tr-însa. Nu exilstă decit i n t e ,r d i •C ţ i i j u r ri d i .c e, .şi forma po�i tivă a li mpemti-velor ju ri,dk e .se fonldează, în uHim r a •a:na1iză, pe o inte rdk ţie .

§

39

3) Singularitatea ,care hotăr.eş.te şi este n e m 1Î j rl :0 c i t ă a ;p erso ane i rSe rap.o:rtă la o nalmră ·dată, căreia cloci pe rson aJ!ita ­ tea voinţ.ei i .se apun-e •ca .cev•a: s u h i e ·c t ·i v ; dar rpentru aceasta, ca fiind în IS'ine infini ·tă şi universaJlă, .limit.area, fapt·ud de a fi numai s-ubi ec tivă, est e contr <lJdicţie .şi n e a n t. Ea este aJcti�Vi­ t atea de a .suprima această Hmită şi ·de a:-ş. i •da 11eahtate , .sau, ceea ce ·est·e ·acelaşi ·lucru, de a pune aceaJS tă exi.stenţă4n-fapt

ca �iind a ei.

§ 40 Dre,pt ull e:.te mai 11ntî· i eX'irs.ten ţa nemijlr •ocită 1pe ca11e şi·o dă în mod nem'ijrlocit hhel'tatea, a) p o S·erS i a, ·oare este ip r o1p r i et a1 e; - :lirber.tatea est-e aid a·ceea a voinţei abstracte ,î n g e n e r e ; adid toamari prin aceasta a u n e j petso,a:ne ,s •Î n 1g ula r 'e, .rapo rllîndu·>SJe. numai la sine . b) P er-mana, deosehi'lld l :u·.se ·pe sine de t<iÎne, t'ie compor;tă faţă de o a 1 t ă .p e r s o a n ă IŞÎ anume ambel-e au existe n ţă una pentru alta numai ca ,.propnietzeri. Identit atea Jor, car.e este î n sr i n e, .qpătă exÎistenţă.�n·f3ipt oprin :trecerea p-rqpl'idăţi.i uneia în propri·et at ea .cellei:lalite, prin •consimţărni'1'1t comun, şi cu menţionarea dreptul ui Jor - 1În c -o n t r ·a c ·t.

14


68 c) Voinţa ca fiind (a) în f<ljpOf.t.aJrea ei aa •&ine, dif.r eren­ ţiată nu faţă de aHă pensoană, (b) d dM.erenţiată în ea ,însăşi, este, .ca voinţă p a rti ,c u 1 .a r ă, .doos-ebită ide 1>Îne IŞ·Î opusă sieşi, ca fiind ln ş i p·e ntru s i ne, - n edr eptat e şi •c r i m ă.

•Îtlllipărţir·ea dreptU:lui 'În dr�t al IP e r 1S o a n do r şi l uer udJo r, şi i·n drt:JPtul la o<r•cti urn i, are, ca ,şi ceJI·e­ lail te mruH : e împărţiri asemănăt-oare, mai .întîi .scOrpUJ! .de a aduce 1Într-o ond•ine ·e�ter.ioară mU1lţ�mea materiei neorganice care .se prezintă. Stă în aceasotă •Împărţ�re ,(ndeosebi •conf;uzia de -a amesteca lao�.a�ltă .drepturi care au ca condiţie a -lor ra­ porturi ,substanţi·a.le, oa rfami.lia IŞÎ sbtul , .şi 1dr-e.pturi ·care se referă !a . si·miJia pem>onal.itate aibstractă. în aoeastă confuzie se găseşte Î:mpărţire<.l kantiană, -care a devenit, ide ailtfeJ, îu­ hită, Î111drepturi r e a l·e {siichliche), pe r,s o·n a1l e ( per­ sOnliche) ş.i r e a 1 - pe r ,s o n a 1! e (din glich jJ - ersOnliche). A dezvo�t·a ce e'i'te eronat şi lipsit de conce;prt ,în Lmipărţirea între d r!".pt a ,I IP'e r:s o a n ell or ş i a'l �l ure r u r i·l o .r 1carc s-tă ,Ja baza dreptului roman (dreptul procedural apliprea carea .dr,eptUJII\.IIÎ şi nu 'aiparţine r�Jcest-ei or;d·inil ta.t ea departe. Aioi apare deja dar că numai p ·e r.s o n dă un drept <t.Js-upra J u ,c r u r i J o r şi 'că, -de a>Ccea, 1dre;ptUJl persc·nal este I}Jrin esenţă UJn ·drttpt .aii 1 u c r u r i il ,o r, - lu­ crul luat în se111s generali, -oa ce este �exterior hbertăţii 'în ge­ nere, .căruia t. i .aparţin şi c01iptll .meu, viaţa mea. Acest drept al lucrudlor ·este dreptul ,p e r1s o n a il i·t ă ţ i ·i IC'a a t a r e. În .oeea ·Ce ;priveşte însă aşa-IJJurrruLtUJ! d r e p t .a ,J pe .r s o a­ n e 1 •O r, În drf!ptn.tl roona:n, ormUJI trebuie să fie m<Ui întîi con­ s�derat 'cu un ·oarecare status, ��pre a ,fi o persoa,nă {Heineccii Elem . iur. civ., -§ LXXV) ; în dreptul roman, personalitatea însă:şi este aşadar, ca opusă sclavi•ei, nUJmai o s t 'a r e, un r a n g. Conţinutul a'şa-zi-su�ui drept roman a.l pensoandor priveşt.e, în afară -de .drt'lptu•I la :s·Cil a v.i, cărora I.e aparţin a p r o x i m a t i v şi copiii, şi starea l i p s e i d e d r e p t (c a p it is d im in ut i.o), r a.p o.r t,u ri•l ·e d e f amili e. La Kant, raporturile de 'f,am_i�ie aon:.ti-buie 1În 'întregime drep­ tuoi !Pe r s o .n a.l e ·î n m o,d a l ita ,t e a ,Juc rur ,iilor. - Dre,ptU. Jl roman nu este deci ·dreptul pers-o-anei ·ca ataTe, dar .cel puţin ,al pe�soanei par t i c u•l are: - mai 1tîrriu se


69

va arăta d r.a!PortUJl de famiJi 'ie ave <:a bază suibstan�ia.1ă sa mai degra.bă renunţarea }a pensonallitate. Nu rpoate să aiPară decît ca în:tons pe doo f . aptul d·e a trata dreptuil .pensoanei s p e c i .a 1 de t e ·r � n ai ·e ·în<l!i.ntea dl'elptului general al pwsonaJLităţii. - D·r eptur i l .e ,p.e rlson ar1e, lla Kant, sînt drt'lptruri ce decurg dintr-run · contrad, ca eu să dau - iSau fac rceva, - e�s·te ·a·cel jus ad d1n .dneptJuil roman, .car,e iz­ vmeŞJte dintr-o ·o b 1l i g aţi e. Bste de�s�ur o singmă per­ soană �aceea rc.are are de făJrut ceV'a ·printr-un .cootract, pre­ cum ş.i o .singură pe11soană, aceea ·care d.obîndeşte rdreptul la o atare pr.es.ta·ţie, dar un asemenea odrf1pt nu 1poate ifi numit de aJceea un 1d11ept pensonail ; orice feil de drep . t revine numai la o peMoană, ,şi, lin mod ·abiedi•v, un drept •care .se na.ş.t·e dintr-un contract nu este idnwtnJI asupra unei Qle�;soane, ci nuanai as-upra ·a ceva ex.t•erior ei saJU ru<;�r.a a -cev·a ce ea urmează să exteriorizeze, ,intotdeauna: a'Supra unui lucru. a

rm

rem

SECŢIUNEA fNTil PROPRIETATEA

§ 41

o

Perso • ana trebuie să-şi dea s _fer ă extenioară ,} i h e r­ tă ·s1pr.e ·a fi Idee. Fiindcă ,pensoana este in şi pentru .sine în 3.1ceastă primă .determinaţie încă cu abstractă, d·e aceea, acest element rdi:stins de către voinţă, care ipvate forma sfem iHbertăţii sa:Ie, est·e totodată .determinat ca ce e ·n em1i j1l o,c it ,şi de ea.

ţii s<rle, finită to-tul

1ca

voinţa in­

. J,if e r i t se,p a r ab irl t io r· nevoirl!���i5·î��-�< c::� �c a;lp��aP,�i�ţ� f�fta�� � �p!���!ttf�;i� �: suprimă. Albi·a ln proprietate, .pet:soana etSte raţiune. Ohiar dacă prima reaJlitate a l�ihertăţ.ii mel' e �Stă într-un .Iucru �extenior, este aşadar o rea:lita.te rea, ,per.sonalitate.a abstractă IPOate, toomai în nemij.lCI'cirea ei, să aibă existenţă-in-farpt deaH �n de­ .c-a

·DU

terminati'a nemijrlodrii.

76


§ 42 Ceea ce e&te nemi}locit d M erit d'e s.piritwl l!.iher este, pell­ tru el, ·Ca .şi in ,sine, e x ·t e r i o r u 'l în genere, - un l u c r u, ceva nehber, nerpeilSOnail ş-i de drept.

lipsit

c r u are, .ca si ce e obieotiv, semnDfi.caţili .opuse : Odată .cînd Sipunem : a c e s t a e .s ·t e il u 'c r u ,J , es.te de l u •c r u, nu de pensoană ,g u :b a n ţ a:1 u 1 u i ; de ,ceaJlaJHă pat1te, .faţă -de ·pensoană (nu în ;sens de particullar), luc:ruJI o p u . u rl a C ·e e t a n ţ ia 1, a .ceea ce prin deter.m1naţia S·� l1IU decît ceva exterior. - Ceea ce :pentru �irihlll Nber, care .tJie uie de 'Ce e nu:mai s. ilmplă con�tiinţă, este exteniorml, eSite 1n şi penhru . s ine, de aceea definiţia prin con<ef!pt a n a t u r 1 i este aJceea de .a fi e x ·t e r i o r i t •<r ·t e a â n e a i n ,s ă ş i . Lu

semni:Eicatia este s

subiect s deosebi·t

vorba i sub­ este b

.s t

se

Adaus. Fiindcă s·ubiectiVJî.tatea deSiprinde de lucru, acesta nu este numai pellltnu ci pentru el înmşi ceva ex­ terior. &paţiul şi 'timpul sînt exterioare .în acest m o,d. Eu, ca sen1JOriaJ, 1s.Înt eu exterior, în şi 1t.imp. Eu, .întrucît intuiţii senzoriale, �e am despre ·ceva ,oar e işi sie lnsuşi exterior. AnimaJ.wl poate intui, .dar sufletllll animaJiului nu are sufletul, nu s·e are pe sine ca obiect, .ci ,ceva ext·ePior.

subiect,

!Însumi

am

spaţiu

este

§ 43

78

Ca fii111d conceptul n e m i j 1 o c i t şi ast�el ca f,jjnd_ tot­ odată es.enţial singu:I.aml, ,pensoana are o exi:stenţă n a t :u r a l ă, .parte în ea însăşi, pante ca ceva faţă de care ea se 'wmpo.11tă Cl. faţă de o .lume ·exJte:rioară. - AiiCi, cu !privire la 1Pe11soana, care ea însă.şoi ,încă în ipdma .ei nu · te deoîr de aoes•te l·unuri ca n'flmijlhlciote, nu 1ck deteliminări ·c<�JpabÎI!e să devie lucruri iPrin mij�odrea voin.ţei.

.este

nemij1lioaire,

es v;onba

A!hi.Iităţi rule spiritU1U'i , ş tî. inţe, arte, .ohiar ce e religios Gpred�ci, :slujlbe, rugăduni, bineouvlîntări) desc�erir::i de-

etc.


71

i e ale , actele cliiiiiPărării,

vin ob ect conJt r actului as�milate 1 u c r u r i :1 o r recu­ noscute ,în "V'inzăr i etc. Ne putem ,întreba dacă ·artist·UJl, .î.nvă�<1hull etc. mte .în pos s ia j u dic a artei sale, a ştiinţei, a ·capadtăţi i s al rde a face o IP edk de a sluj-i o i s , 1dad asemenea obi eate s&nt :1 u re u n umi 1 u 'C r u .r î d î.n r i , ounaşt nţ , ca­ paoităţi ebc. o parte asu;p.ra unei atare pme­ siuni trat �i .contraJde z ca .şi as\.llp ra il•ucrurilor, pe de altă par,te .însă, . e <r est inkrior şi s,pi riJtua,l, înţele­ poate fi în î n curcătură ,în ce <p r i e te c iJ ca,rea ei j u ri c Il'U ar .î.n a:inte decît -orpo i ţi a : că ceva este s a u aucru, .s a u nu este 1ucru (•la fel este s�u1 n�i nit, 1sau finit). Des i,g u r •cumo tinţe ştiinţ•e, talente · tc. s·înt proprii sp ri.b l u .sînt 1cev;a nt· rior ace!Situia, nu ce a de bine să r i n xpr o 'f inţ ă-în- f<ljpt {v. mai jos), r n d t rmi naţ de 1l ucrur Ele nu :s.înt deci la înc<1 u t ceva nemijlocit, nemij1lodte numai p n mij• Qdr ea ;�piritul•ui , n i j1l re clauza n j st i dr t'1ptu' u roman, co;piii ra u ,pen­ tru tată, l u 1c ru r şi aces t , astfel, în p seSJi a j.uri,dică a săi ; .şi el totuşi 1În r<��portUJl thc iubirii faţă ei (car fireşte, IP i n acea inj·usti·ţie, ·treb ui fie �o-arte scăzut). a�l .deci o unire, .dar •cu .to tu nedr a, t , a ·odor do u de.ter lln ăr : .;:r ,J, c ru1ui şi nu :l ucru 1pensoana ;ca atare ; în o s ci , <:are a;pa1'tine existenţei�în-fap·t a .p e:�;s oan i sfere !libertăţii sal , obiect decît C•a ceva s.epar i· .de ea nemijlocit d if r i t, -fie că aceasta constituit detenrninaţia sa esenţială •sau că nu-;l .poate obţine deoît pr n jll oc i ea o nţe ti tăţitl e .spiritu - , IŞ·ti�nţdle etc. ,să n u vi-e în ccms id r ţ -e d d t ob i ec <11 l rposesiei ilor jmidi•ce ; IJ)OSesia COI1Pllli ui şi c -e est e ·o�şti· t pr n cultivare, stucliu, 01h�ş ui nţ et<C. a e .collls tituie o p o 1S e 1S e ·n t • .i Q ,r pi tu lrui, nu t eb-ui e rt ·c e r e a Îillsă a unei ata e .p t:i r e t ţ �i i �uaJ! în exteriori ta-te, 1in care ea .c d e sub t:l:eten inaţia une 'P o ri et�ţi j u r.1dJOC de d -ept, o bi va :fi vorba de î n .s 1t r ă i n a r e.

i e ri ă , e r ă, mă r r i. Se va ezita de a .i aJtare n em ă i e ; ··întrucît pe de se ează •se a ă, e ceva gerea v ş al i :di· ă. deoare.ce ea e z cum i , ş , e i u i liber şi v i e exterior, dar el poate tot afjît ,J.e dea, p e i­ mare, i ex,terinară şi să ,Je a il i e n e z e p i aJceasta e,le fiind puse sub e e ia .i. p ci devin ri l oa:re Lşi coboară interiorul să'U la om ocî şi ex.teri·o,ritak - Dl.J!pă e u ă ş •contrară eticei a li e , i, a o co.pilllor stătea e ·311 de e, r a să Se a · l e pă ă m i u a ceea .ce este . Dreptul aJbSitrad are .ca 01bioct numai c n e 11ţă ni.ci partkula11ul, e şi i e nu-i este ab l e ,ş i i mi r v i i slllbie�ctiv·e ; aocea�ta face ca abi­ al e e ai e ca t a 1$pi­ ri•tului, ar ga ă i n ă şi c r i i e r a ă a lSi ri ­ r tra·ta·tă aici . .OeSlpre r e r r pi ăi r e a m i rp e, r se va v r num<li dnd

;g


72

§ 44

Perso·ana .are dr,erptuil. să-IŞi pună voDnţa sa .în orke lucru, care prin aceasta ·es.te a il m ·eu, reare ,pl"Îtme�te ca scQp substan­ ţi,rul al lui ��deoarece el nu 31re un at;�re scop în el însuşi) vroinţa mea .ca d.etei'Illinare şi SJufilet wl Jui - drept ahoolut de 1 u .a r e în IP o 1s e s i .e rul olfll!UI!rui a:supra tuturor •lucrur.ilor. Acea a:şa-ziiSă f�lozoiie, care acondă l'Uicrurillor �Singulare, nemij1Iocite, la ,ce e .imiPel'sonaJl, reailitate în sen'sull indepen­ dem.ţei ·şi .a adevăratei fi1inţe pentnu -Ş>i în sin-e, şi la fel aceea care asigură •Că �iriltuil nu po.ate cunoaşte adevăml �� nu poa�t.e şti .ce este lucrul ,î n s i n e, .este nemijlocit contrazisă de comportarea Vloinţeî ·l!ihere faţă d·e arceste lucruri. Dacă pentru ccmiŞtiinţă, pentru inruiţ. ie şi reprezentare, a.şa-1l�sele l u c r u r i e x t •e r i o a r e au apart:'nţa independenţei, di;n contră, voinţa liberă este idea:l�SITnul, adevăml unei atare rea�!iltăţi. Adaus. Toate lucrurile pot deveni proprietatea omului, fiiJl:dd acesta este voinţa liberă şi ca atare este în !Şi penb;u sine ; ;pe cînd ce ;ii .-stă ;Înainte are a:cea·stă proprietate. f,ie­ .care are ·deci d-mptuJ să fa·că din voin�a- sa um lucru, .sau .să f,acă d'i n lucru voinţa sa, acea/Sta IÎilJsearmnă cu wlte •cuvinte să .�us,pende lucrul �i .să-J tr.anSiforme în lucru al .să.u ; căci lucrul, ca extedorit.a:te, nu are sco;p 1propriu, nu es.te raportarea in'finită sa asup,ra sa însăşi, ci ,işi este Sli'e însuşi ceva exteri-or. Un -atare exterior este şi ·ceea ce tră1eşte ;(animaluil) şi ,în a.ceastă măsură este el tnsruşi un lucru. Numai VQÎnţa este infinitu.J, a h .s o l u t u.I faţă de orice a:ltceva, .i.n .t�InJP �ce •celălallrt de 1par­ tea sa, nu ·es·te dedt r e:l a t.i v. A-;ş.i însuşi înseamnă în fond numa�i a mani,testa supr-emaţia voi.nţei :mele faţă -de ,}.ucru, şi a dovedit că aceasta nu este in .şi pentru sine, nu este scop în sine. Manifestarea are loc prin aceea că eu pun în lucru un alt scop decît a•cela pe •care i'l avea nemij1locit ; eu dau la cev,a ce tră­ ieşte, ca fiind .propriet·atea mea, un alt ,suflet de-cît avea : -îi ldau suf,letul meu. Voinţa liberă este a:s·ilf.al �de�li;Simul care nu so-co­ teşte lucruni1le ��şa cum ;sînt, Diind în şi ;pentru .sine, ,în timp ce !'ea:lismul le .consideră ca fiind abSiolute, măcar d el-e se găses-c numai 1În forma finităţii. Nici �ohiar animalul nu mai are nu

a:

·ca


73 a:ceastă .fiaozofi. e rerelilstă, dl.oi el COlliSUIID ă astJfel ,că ele nu Mnt absiOIIut inde�_penkiente.

lucrufl�le

şi

arată

§ 45 F<t�pih.JJ că eu am ·ceva în puterea mea, ea însăşi ex•berioară,

p o s e s i u n e a ; -d�ă cum I�atura par.tiwlară că eu 'Ca: ceva să Eie

cons1ituie

fac di'll nevoie nat·urailă, Î'llStÎnct sau ,J,)ber-al1bitru,

al

meu,

constituie intertb-ul. pantinlllar a.l -posesiei. Latura însă

prin oa11e eu,

ca

voinţă ��beră, imi sînt mie, în rposooie, o'bi:ediv,

şi astfel sînt mai :întîi voinţă .reală, coo.&tit'll'ie .ce este •ad-evărat şi juridiJC în ea

: -det.enminaţi•a p r o •p r i e t ă ţ ,j i .

av.ea prDIPI'Îetate <l!pare, din punc tul de vedere a l nevoi-i, 'CÎnd ,se face din acesta fadol'uil pr�m, ca fiind mij1oc ; pozi·ţia adevăr-ată este .însă că, din punctul de vedere al lihe.rtăţii, ,pmpâetatea ca pr�mă f i i iil ţ ă--,î n-J a 1p t a aces­ teia oote S'cop 'est'nţiwl ,pentru -sine.

A

§ 46 Cum în ,pn�pt'ictate voinţa mea ·Îmi devine o.biedivă ·ca per­ sonală, aşadar ca voinţa inidiv�dului, -proprietatea ,primeşte camc­ terul de .proprietate

p r i v a t ă, iar proprietatea comună, <:are

pnin nabura ei poate fi pOtSedată indiVliJduall, primeşte d·etermi­ naţia s

.i n e,

unei

•Comuni,tăţi

ce

se

p o .a ·t e

,d e •s c o m ,p u n ·e

în

tn Î care .f�ptul de a...,m i lăsa partea mea este pentPu sine

un act al liberului arbitru. Întrebuinţarea obiectelor e 1 e m e n t a r e nu este, prin natura 1l.or, ·capahi.lă de a fi panticularizată ca proprietate privată. - L e g ·i U e a ,g r ·a .r e la Roma ·conţin o luptă între comunitatea şi -po.sesi.a rprivată a proprietăţii ,furnciare : a<:easta din U11mă trebuia, .oa fiillid momentul mai raţicrnal, <să păstreze supremaţia, deşi ,pe speseJle unui rult drept. Propriet-atea f a m i-

81


I,

74

DREPTUL

ABSTRACT

a r ă IP1'Î.n f ·i 1d e ,j �c � 1m i .s e conţine un moment care .se opune dr{lptu:l ui !per.sonailităţii .şi, pr.in acesta, proprietăţii .private. Dar determinăriiJ,e care privesc prop6eta!tea privată pot ,trebui să fie SUipus.e unei Slfere mai În<tjJte a�Ie ,dr�ptului, unei fiinţe colll.'lctive, statului, .oum es-te cazul in ce priveşte •Caracterul privat al prQprietăţii unei a-ş.a-m.Im�te pensoane moraJe, al .proprietăţii de mînă moartă. Totl.IIŞ Î a.semeuea exceptii nu pot fi fondate pe h-azard, pe fantezia prLvată, uti1lri.tatea particu­ lară, oi numai în orgamî·smul ratiomul a:l statului. - Ideea sta­ tului p J a t o n i •c con�ine, • ca princLpiu ,genenl, nedrepta·tea faţă de persoană, de a o •f,a,ce .ΕIliC3fpa.b1lă de proprietate pri­ v-ată. Reprezentarea U"nei înfră:ţiri a oameni.lo.r, pioasă .sau prieten ea�că, ·sau chi·ar Îiliiipu:să, cu ,c o .m u n 1i t a t e a b u n u­ r î 1 o r şi cu eliminarea princ�p�ului proprietăţii .p rivate, s e poa'be oferi u ş o r unei mentaJlităJţi caJ'e nu cunoaşte natura libe�tăţii Srpiritului şi a d.rf'lptu:lui ·şi ·nu o sesizează în mo­ mentele ei .detellm'Înate. ln ce priveş.te latura mora<lă sau religioasă, Epicur a opri,t p e prietenii săi de a funda, aşa cum <llceştia in�enţionau, o atare alkmţă a comunităţii bunru­ niior, tocmai din motivul că lllcea.sta ar ,demonS1tra o neîncre­ dere şi aceia care slnt ndncrezători unii fată de alţii nu slnt prieteni (.Oiog. Laert., I .X, n. VD.

,J i

Adaus. ln proprietate, voinţa mea este personală, p er­ soana este însă o ,.aceasta", proprietatea devine deci ce este personal acestei voinţe. Deoarece eu dau, prin proprietate, voin­ ţei meil'e o ex'ÎISitenţă-<În-lfatpt, .prQprietatea trebu�e să aibă şi determinarea de ·a fi aceaJsta, de a fi a mea. Aceasta este inrvă­ ţătura importantă despre necesitatea proprietăţii p r i­ va t e. Dad pot fi ,făcute eXJceţpţii de cătne sta-t, a•cesta eJSte totuşi singurul car.e .le poate face ; adesea ,însă, mai ales în timpul nostru, proprietatea privală a .fost :din nou restabilită de către acesta. Astfel, de e x . , multe state au suprimat cu drt1J)t mănăst•ir�le, deoare�ce o wmunita.te nu ar.e în cele din urmă acelaşi drept l a proprietate, ca persoana.

§ 4i Ca per,soană,

d lll a 1 i t a t ·e,

-

eu ,însumi

sîont n e

m

.j j I o .c i t ă

irr1

.d i v 1-

aceasta 'iillsea.mnă în determinarea ei mai pre-


75 ci să ; eu sînt v i u În

acest

co

r

p o r g a n i c,

care

este

exis­

tenţa -me<r-.ln - fapt ex,ternă, n edivi.z ată, u n i v e r� a l ă prin con­ ţi'llutul

ei, posibi•Nta·tea

reală

a

o6cărei

exi·s tenţe -în-fapt

de­

terminată uH.enior. Dar, ·ca pe ns o ană, eu posed ,în acelaşi timp v i a ţ a şi c o r p •u ,J acesta este voinţa

m e u ca pe a;lte l ucruri,

nu:mai

întrucît

mea.

Că eu sint v •i u �i că am un •Corp organic, pe l atura după ·corre ·eu nu ·s,înt · ca cu fiintînd pentru -sine, ci exist c.1 Hind conceptul nemij.Jocit, se bazează ,pe ·conceptul vieti i şi pe acela al spiritului ca suflet, - p e momente care sînt Juat.e din filozofia mturii Eu am .aceste membre, v k aţa numai î n m ă s u r a. Î n c a r e v r e a u. Animalul nu ·se poate mutÎila sau sinucide : omul lnsă da.

A d a u s. A nimalele se au anume în posesie ; sufletul l o r este î n posesia conpului lor, d a r e l e ·nu a u n i d u n drept asupr:t Vlieţii lor, fiiindcă ele nu o vreau.

§ 48 Corpllll , .întrucît

el

es1te

nemij l ocit

ex�stenţă-În-fapt,

;1u

mt•e ad ecv·a't �pi.ritnlui ; spre a fi •Un organ docil! şi un mij-loc însufle ţ it wl

aces-tuia, el

trebuie .s ă

fi e

J u a .t mai în tî i î n

p 1J s e s i .e de către :spi ri t (§ 57). - D a r, penb•u c ·e i l a :l ţ i, eu s1nt esenţ ial J. �ber în CO!îpul meu, aşa cum il am 'llemijlol':"i t. Numai fiindcă în conpul meu eu sînt viu ca fii n ţ!;. liberă, nu es'te :îngădui t ca acea�stă existenţă V1ie să .fie d-egra­ dată, folosi-tă G:f run an im al d e povmă. A tî ta •GÎ.t trăiesc, sune­ tul meu {conc f!Ptul , şi mai preS'uS, ,J�be rtatea) ş i Wllpll!l nu sînt separ ate ; <lleesta ,este fiinţa-.în-bpt a l1ihertăţii ,şi eu s imt în el. E ste deci numai un intelect lipsit d e idei, sofistic, aceb. ca!'e poa•te f<llc e .cfistincţia .după care 1 u tC .r u :1 î n s •i n e, sufleml, nu este . <ftins şi atacat ·aînd c o r rp u J oote ma:ltratat şi cînd e x i s .t e n ţ .a ,pers o anei es te s upusă Vliolenţei d in par­ tea rultuia. Eu p ot să mă reh�ag în mine din exÎlstenţa mea ş i

sJ


76

să o fac cmr·a exterior, - să ţin arfară di'II mine simtirea· parti,cui-ară ey.i JSă fiu ,J�ber � lanţuri. Dar ace�S>ta este voinţa m e a ; ,p •e n t r u ·c ell ă l a l:t, eu sînt în conpul meu ; eu nu sînt 1 i h e,r \Pentru a.l t u:l .deoît ca f. iind 1!1ber în e x1i ,s·t ·e n ţ a­ î n-f a p t : aceasb este o propoziţie identid. O violenţă făcută de a•lţii c o r1p u ll u i m e u este violenţă făcută m i e. F<liptul că, fiiindcă o .simt, .a'tirngerea şi vi'O'lenţa faţă de corpul meu mă ating nemijloci.t pe mine ca ceva r e a l şi p r e z ·e n t, comtituie di•frerenţa între ofelllsa per:s(mală şi violarea ,p11oprietăţii mele exterioare, în care v-oinţa mea nu se găseşte în a•ceastă prezenţă şi reallitate nemijaodtă. o

eu

§ 49

În raportul .cu 1ucrul'ile exterioar.e, cre e r a ţ i o n a l eS'te ca să ,posed propri·etak ; latura p a r t'i ,c u tl a r u,I u .i cu­ prinde însă scopurile subiective, nevoile, bunul plac, talen­ tele, cincumstan�ele eJrterioare etc. (§ 45); de acestea dtipinde poiSesia doar ca atare, d·ar a•ceastă latură particulară nu este Sn!Că, în această sferă a pens.cm<llli·tă�ii abisltracte, 1pusă •Ca fi.ind identică .ou libertatea. C e poiSed şi c � t ,pos-ed este deci o con­ ti.ngenţă juridkă. În ·ce tpriv·eşte pensonwlitatea, m u � t e l ·e persoane (cladi vrem să vorbim aici de mai mul,te, unde nu se găseş·te Εnci:i o atare diferen1ă) sÎint eg.arle. Acea�Sta eS�te însă o propozitie goa<lă, tautologid ; că.ci IPer:soana este, ca fiind ce e abstract. tocmai ce nu este incă par.tkula11izat şi pu:s în diferenţă de­ terminată. - E g a .J i ·t a t e a este �demitatea .�bstractă a inOOlectUI!ui, peste care dă î.ntîi gîndirea refi!e c tantă şi cu ea ă u g io it d a e la fu� d; �ted�t[j;��ă� ��i :�lfta�� 1! ar �o�;· eţ��l�t�\� .ţ� pensoanelor ahstrade ·ca atar.e, Î:n a f a r a c ă r o r a cade, toomai de aceea, tot ce priv.e�te posesiunea, a1cest d ·O m e n i ari i n e .g a 'i ti tă ţ i i. Revendicarea făcută IUneori J:n ,ce tpriveşte e g a 1 i t a t e a Îilllipărţirii pămîntului sau chiar a averii date în .alt fel, este o concepţie cu atît mai goală şi su,penf,idală, cu cî-t în această .partirulari·tate .nu intervine numai hazardul eu

u


77

�xterior al natuMi, ci şi ·într eag a sferă a naturii SţpirÎ'huale, în padi.cuhr.itatea şi dirvei'sltatea ei infinită, pre�um .şi în raţiunea ei dezvoltată ca organism. Despre o n e d r e p t a t e a n a t u r i i În ce pâveşte neeg.�J.a împăr ţi r e a posesiei .şi a a\'ellÎÎ nou s·e •poate vor.hi ; căci natura nu este liberă, şi de ,_ceea. -ea nu este nici d r e aptă, nici nedreaptă. Că toţi oamenii trebuie să aibă un venit pentru nevoile lor, este pe de o pa·rte o d ·O r i n ·t ă moraJă, şi, eXlprimată în a•ceastă impre­ cizie, e d r ept bine ·inll:enţironată, dar, ·ca tot ce e nUJmai bine intenţionat, o ,dorinţă are nu are nLmic obi•ectiv ; de aJ!tă parte, y,enitw! este a'hcev.a decît p o s e 15 i un e a, şi aparţine a:ltei sfere, S()cietă.ţ�ii civile.

s5

Adaus. Egalitatea pe care am voi să o introducem în raport cu �Illi părţima- hunur.]Jor ar �i, dat fii.nd că averea depinde de sîr.guinţă, desigur iarăşi în ,g,curt t �mp di1str.u.să. Ceea ce nu se poate însă împlini, aceea nici nu trebuie împlinit. Căci oamenii s.lnt d.esi,@Ur egali-i, dar numai ·ca persoane, a·ceasta înseamnă în p.rivinţa izvomlui posesiei lor. Ca urmare, fieca:re om ar tre­ bui să aibă prop r i e t a te. Da:că vrem .deci să V'orbim de egalitate, atunoi aceasta este egali-tat-ea pe ·care trebuie să o con�ideră.m. în afara a!cesteia cade însă determinarea p arti wl ar i-tă tii , între­ barea de-srpre cî-t posad. Ai·ci -este fa!Lsă afirma!'ea că jus·t-iţia cerc -ca prorprietatea fiecăruia să fie egală ; căci ju:stiţia nu cere decît ca fliecare să aibă propri·et-ate. Mai cunîn:d parti,cU!aritatea es1te aceea în care .tacmai .neega'li�a:tea �şi are locul ei, şi egwl i tat e a ar fi aici nedreptate. Est•e foarte jUJst -că oamenii capătă adesea gust peflltru bunuril-e altora ; aceasta este însă to·cmai ce este nedrept, deoarece dreptul este ceea ce rămîne indiferent faţă de p ar.tilcul ai"it a te .

§

50

Că �-m.:rul apartine .a-celuia .care d i n .î 'nt î m p 1 a r e este, în tirmp, p r i m u � care îll i a în ,poses·ie, este d-etenminare de prisos, .care se înţ-elege de la sine, fii-ndcă un al doilea -nu poate lua în pooeG'ie ceea ce este dej'cr proiPrietatea alltuia. Adaus. Constatările de pînă acum au privit în special propoziţia că personalitatea trebuie să aibă existenţă-in-fapt în

86


78

proprietate. Că, acum, primul care ia în posesie este şi pro­ prietar rezultă din cele spuse înainte. Primul nu este proprietar de drept fiindcă este primul, ci pentru că el este voinţă liberă, căci numai prin aceea că un altul vine după el, el devine primul.

§ 51 Pentru prop-�,ietate, ca .f]ind e x i 's t e n ţ a-î n-f a p t a personalităţii, 1ropnezentarea m •e a i n .t .e r i o a r ă 'ŞÎ voinţa că ceva trebuie .să fie a .1 m e u nou sint suficiente, ci pentru aceasta se cere l u a r e a .î n .p o s e ,s i e. E x i ·s ,.t e n ţ a-î n-f a p t pe care acea voinţă o dobîndeşte astfel, in�plid ·În sine tap-tu! posi­ bihtăţii recunoaşterii de dtr•e wlţii. - Ca lucrul pe .care pot să�! iau ηn pos-esi·e să fie fă r ă .s t ă,p ,j n es.t·e o ·cond1·tie nega­ tivă ce se înţelege de la sine, adică se raportă mai degrabă l a relaţia amtic�pată faţă de aJlţii. Adaus. Faptul că persoana îşi pune voinţa sa într-un lucru formează mai }nt.îi conceptul prqprietă.ţii, şi ce urmează este tocmai rea'l izarea acesteia. Actul meu de ·voinţă interior, care spune că .ceva etSte ail meu, trebuie să fie de 1\ecuno;r;,cut .şi pentnu alţii. Darcă eu fac ca un luc11u să fie ai · i meu, •eu îi dau deci aees.t predicat, care t-rebuie să a;pară în el .în formă exte­ -rioară şi nu să rătmî.nă doar în ·vni,nţa mea interioară. Intre mpii se întîmplă 01bişnuit că aceştia ·Oihiedează contra luării în posesie d'e cătrce Wţii �aptul ,că ei au vrut int.îi ; pentru adulţi, auest fcl de a vrea nu esk însă .suficient, dici fo11ma subiecti­ vităţii trebuie în'liepărtată şi să 'S e transforme în obiectivitate.

§ 87

52

Luar·ea în p01s-esie face din m a t e r 1i .a �ucnului propnetatea mea, dci materia pentru ,sine nu îi este prQprie. Materia îmi opune o rezistenţă (şi ea nu este decît aceasta, faptul că îmi opune o rezistenţă), aceasta înseanmă că ea îmi arată fiinţa ei pentru sine abstractă numai întrucît


79

sînt spirit abstract, anume .ca s e n s i b i 1 (reprezentarea sen­ sibilă consideră, invers, fiinţa sensibilă a spiritului drept con­ cretă, şi raţionalul drept fiind abstract), dar, în raport cu voint·a şi cu pr.o prietatea, această fiintă-pentru-sine a mate­ riei nu are adevăr. Luarea în posesie, ca f_ a p t ă e x t e r i o a r ă, prin care este realizat dreptul de a-şi îmuşi luuu­ rilc naturii, apare în condiţiile forţe! fizice, :J vidcniei, inde­ mînării, în genere a mijlocirii prin care aj ungem corpvral în posesia a ce\·a. Prin diferenţa calitativă a l ucruri lor na­ turii �tăpînirea lor şi l uarea lor in posesie arc un sens ;nfini: de variat şi o tot atît de infinită limi-tare şi contingl"nf,i.i. De altfel, gen:.rl şi ce e elementar ca atare nu sînt o b i e c t p c n ­ t r u si n g u 1 a r i t a .t ea p e r s o n a l ă : spre a deveni acea�t.1 şi spre a putea fi sesizate, ele trebuie să fie întîi divizate, indi­ vidualizale (o respiraţie a aerului, - o înghititură de apă). În imposibilitatea de a lua în posesie un gen exterior c::a atare şi ce este elementar, nu imposibilitatea exterioară, fizică, trebuie consi,derată ca decisivă, ci faptul că persoana, ca voinţă, se determină ca singulari.tate şi, ca persoană, ea este totodată singularitate nemijlocită, deci se comportă ca atare faţă de ce e exterior ca faţă de singularităţi ( § 13, remarcat ; § 43). - Luarea în stăpînire şi posesia exterioară devin deci intr-un mod infinit mai mult sau mai puţin nedeterminate ş: imperfecte. întotdeauna însă materia nu este fără formă esen­ ţială, şi numai prin aceasta ea este ceva. Cu dt mai mult îmi apropriu această formă, cu atît intru ma:i mult în posesia r e a 1 ă a lucrului. Consumarea obiectelor de alimentaţie este o pătrundere şi o schimbare a naturii lor calitative, prin care ele sînt ceea ce sînt, inainte de consumare. Perfecţionarea corpului meu organic spre a dobîndi aptitud-ini, ca şi culti­ varea spiritului meu este de asemenea o mai mult sau mai putin perfectă luare în posesie şi pătrundere ; spiritul este acela pe care pot în mod mai perfect să mi-I apropriu. insă această r e a 1 i t a t e a l u ă r i i î n p o s e s i e este diferită de proprietatea ca atare, care este împlinită prin voinţa libt:ră. In faţa acesteia, lucrul nu şi-a păstrat pentru sine ceva ct-i este propriu, chiar dacă în posesie, .ca raport exterior, rămîne o exterioritate. Gîndirea 't rebuie să devie stăpînă asupra ab­ stractului gol al unei materii fără calităţi, care, în proprietate. trebuie să rămînă în afara mea şi proprie lucrului.

78


80 Adaus. Fichte a lansat întrebarea : dacă atunc i cînd dau formă mateniei, aceasta ar fi ,�j ea a mea. �retbuie, dUJPă el. da'că am }ucr3lt un pafuar din aur, ca un aJ.tu:I să poată 'lua au­ rul, d ac ă prin aoeaost;:r el nu--mi distr uge munca mea. Oricît de separa'bi'l ar fi aceasta fn .repnelientare, acea�stă di;fierenţă este d·e fapt o suht�litate gnatlă ; .căci dad iau În po.sooi e un .teren ş.i �� ar, atunci nu numai brazda este prop11ietatea mea, c i şi ce e diiowio, .pămîntul care aparţine bnaZJcLei. Eu v :r .e a 'u anume să iau în posesie această materi,e, întregul : ea nu rămîne deci fără st�pî n, nu rămîn·e a ei proprie ; dUci ch iar dacă materia rămlîne în afara f.oronei pe care eu vreau să o dau ob i ectul ui, forma este tocmai un semn că lucr·ull trebuie să fie a.il m eu : materia nu rămîne deJci în l!fara voinţei m e1l.e, nu rărmîne în af.ara de .ceea ce am VGÎ.t. Nu este deci nimic aici care ar putea fi luat in pos•esie de către un aH& o

>sg

§ 5J Proprietatea are determinădle saie mai precise în rapor ­ tuil voinţei bţă de lucru ; aceSit .r<�jport este : a) 1 u a r e nemij ­ locită i n p o ,s e si e, întruoît voinţa are existenţa-ei-în-fapt în lucru, ca ceva p o z i ·t i v ; �) intmcit l ucrul este oeva negativ faţă de ea, voinţa işi are exi,stenţa-:sa-tn-fap t în el, ca în cevi". de negat - f o -1 o s i r e, "1) rer!Uexia voinţei �n sine din lucru î n s t r ă i n <t r e ; - judecata rp o z i t i .v ă, n e g a .t i v ă şi i •n rf i n i t ă a v o i n ţ e i a:s\]pr.a JIUcrului.

A. LUAREA IN POSESIE

§ 54 Luarea în p os-esi e este parte s e ,s i z a r e a c o r :p o r a 1l ă nemijl()cită, pade f o r m a r e .a, parte snnp,la i n d .i •c a ,r e. Adaus. Aceste modalităţi ale luării în posesie conţin mer­ l.a deternn1naţia singularităţii h:.r aueea a univensalităţii.

:9Ul de


81

Sesizarea oorpora.lă nu poate av.ea Joc dooît în ce priveş�e lucrul singular ; d-in contră, indioarea este luarea în posesie prin repre­ zentare. 1n indicare eu mă COJnlport re,prezentîndu-mi şi cred că lucrul este al meu Î'll într�ea lui, nu numai ,partea pe care pot să iau în ,posesi e în mod cotporal. D

§ 55

S e s i z a-r ,e a c .o r p o r a 1l ă este, pe latura senzoricLlă, întrucît sînt în această po:sesie nfmllij!l·o cit prezent, şi prin aceaJ&ta voinţa mea d eopotâ·vă este de recuno&cut, modul ceJ mai :pedect {de a lu<r în posesi e) ; dar, ea es,te în g·eneral un ad doar subiectiv, temporar şi foarte limi.tat î·n ·Ce priveşte sfera cît şi prin natura calitativă a obiectelor. - Prin legătura în car:: p.ot .p une oeva cu lvcruri care d·eja imi ap arţin, sau în ·care întrA ceva în mod întimplător, s�eror ace�tei luari în posesie es te putin lărgită pr.in alte medi aţii. Forţe mecanice, avme, instrumente, .lărgesc domeniui puterii mele. - Legături, ca aceia a mării, a fluviului care Îlmi udă terer::ul meu, a unui teren favorab11 vînătorii, păşu­ natului sau aHGr întrebuinţărj ·Care măr�ineşte pnoprietatea: mea fixă, a pietrelor sau alto-r depozite minera:le aflate sub .cîmpul me.u, comori în ,sau sub proprietatea mea teritorială sau l egături care se .p rod uc în timp şi într-<un mod a:ocidental (ca o parte a aşa-<nlllffiitelor aocesiuni naturale, a:luviuni şi accidente similare; precum şi obiecte naufrag.iate -, foetura, constituie într-adevăr o accesiune b aver·ea mea, însă, q fiind o r el aţi e organ1că, nu este o a.dăuga11e exterioară la un lucru totul d�ferit de cele­ ,p-os edat de mine .ş i este deci d.e un �el lalte a•ocesiuni, - sînt p o s .i b i .1 i t ă ţ i, în park mai uşoare, în parte exolusive, de a lua ceva în ,posesie şi de a fi folosite de către un pGsesor f<llţă de un altul ; în pal1te ceea ce s-a ad ăugat poate fi privit ca un a·c •C i d e n t nei ndependent a l lu c r u •l u ,j la care s-a adăugat. A-cestea sînt în genere legii.turi e x t e r 'Î o r e, care nu au drept .ce le Ieagă concep­ tul şi viaţa. Ele cad deci în s::rrcina intel edu1ui în ce pri­ veş·te aducerea în faţă şi cîntărirea argmmenteil or pro şi con­ tra şi a legi ferări i pozitive, în ce priv·�te decizia, conform a)

eu

·CU

a

90


82 mai mult sau raporturilor.

91

mai puţinei

importante

sau

neimportante

a

Adaus. Luarea în posesie este de natură cu totul sîngu­ hră ; eu nu iaru mai mult �n pooosi,e decît ating cu corpul meu, dar imediat intervine al dQ�}ea a�ct : că lucrurile exterioare au extindere mwi largă decit aceea pe ca11e o pot prinde. întru­ cît eu am aşa .ceva în pos-fl!>ie, altceva este în legătură cu acesta. Eu exercit luarea în poses-ie prin mină, domeniul acesteia poate fi însă lăPgit. Mina este acest mare or:gan pe care animalul nu-11 are, şi ceea ce eu apuc cu ea poate fi ol ÎDJsuşi un mijloc prin care ajung mai doparte. Oi:nd posed ceva, inteledu:l trece imediat dincolo : la pretenţia că nll.l nucrnai ceea ce posed ne ­ mij.lodt, .c i ce se leagă de acoota ar fi al meu. .AJici dr<-wtul pozitiv trebuie să-şi facă constatările sale, căci din concept nu se poate dedru.ce nimi1c m-a:i mwlt.

§ 56 �) Prin

fo rmare

că ceva este al meu

(fabricare,

Formirung), determinarea

primeşte o exterioritate

ce

s u b z i s tă

p e n t r u s i n e şi încetează d e a fi limitată la prezenţa mea

în

a c e s t spaţiu şi a c e s t timp şi la prezenţa cunoaşterii şi voinţei mele. Formarea este in aceaiStă măsură luarea în posesie cea mai adecvată ideii, hindocă ea uneşte în ea subiedivul şi obiec­ tivul, de atltfel infinit diferi·tă dllllp ă natura caHtativă a obiec­ telor şi dlliPă varietatea scopurilor subiective. Aparţine aici şi fo�mar,ea organi.o ului, în car:e aceea ce eu fac pen1tru el nu răm:ine ca oeva exterior, ci este a.s.imil.at ; lucrarea pămîntului, cultura rpJantelor, dOJilestLca·rea, hrănir,e<t şi creşterea anima­ lelor ; - apoi instalaţii mijiocitoare în scopul utilizării ma­ teriilor sau forţelor elementare, acţiune amenajată a unei materii asupra ailteia etc.

Adaus. Această formare poate să ia, empiric, cele mai felurite forme. Cimpul pe care H lucrez este prin .a ceasta fo1rmaL 1n ce pniveşte .;:mmganicul, formarea nu este totdeauna directă.


83

e

Cînd ol ăd s.c de ex. o moară de V1Înt, eu nu am rformat V"1ntuJ, dar realizez o formă pentru utilizarea vintului, c are nu-mi poatte fi luad:, pentru motivW că nu eu J-am focmat. Şi f.aprtwl că eu menajez vi:natul rpoate fi ,pr�vit ca o modaJibte a for­ mării, căci est e .o ICOlllJPOl'tare care rpriveşte menţinerea obiec­ tului. Desi,gur însă dresruna ,animalelor esfe o formare ma:i di­ rectă, care pteru c ă rmai mult de h mine.

§ 57 o ,c 'Î 't ă, in el î n­ ; ahia ,prin d e s ă ­ · e 1 s · e n ţ i .a 1l G?tin .aceea

Omul .este prtim existenţa lui n e m i j l suşi, ceva natural, ex.terior OODJCeptllllui s ău

v i r ş i r e a propn iu:lui s ău c-orp şi .spirit, d c o n ş t i i n ţ 1a sa: .de si-n·e se s e 1s 1 z .e .a .z ă .ca fiinid H h e r ă ea s e ia În posesi.e rpe sine şi devine ,�etatea lui însuşi, şi in �ziţie cu .Mţii. Această .lrt.tar.e ;in posesie este, invers, tot­ odartă trans.punerea in r·ealitat. e a c·eea .ce el est e prin .conc�l său (rea o p o s ,j b i '1 i t _a .t e, �� a·rultate, .d�oziţiel , prin 3JOe�s�a abia eil. fiind pm deopotrivă ca .ce este ,a.l său, 1d.upă <:Ullll ş� ca

obiect, şi, .deos.elbit de ,s.iiiiiP 1a con.$tiinţă de sine, dev.enind prin aceasta -ca,paMl ,să primească f o r m a J u c r u l u i (vezi obser­ vaţia" la § 43).

Indreptăţirea pl'elinsă a s 'C l a v a j u 1 u 1 .(.în .t o ate î n ­ dr.f'[pt ăţi riJ e mai proci:S e aJJ,e ei, prin fo-rţa fizid, prizonierat de război, .sailvarea şi menţinerea v.ieţii, h.rămire, educaţie,

binefacere, ·ConsimţămîiJJt propriu e� c . ) ca şi j lllstifi-car-ea unei s .t ă p ·Î n i r i -c<t s impJu drr· e;pt ,3Jl stăipînru1ui în gener·e, .şi toate privi ni le i .s •t o r i -c e .asupra dr·eptului .sdav.iei .şi st î n i , sînt fondate .pe punotuJ. de V'ed e re ·oare ia omud oa f i i n ţ ă n a t u r al ă în genere d·ll!P ă .o e x i .s t e n ţ ă (d in -care face parte ,şi ,Jiben.;.l arb i tru) ,care nu es te pe măsu r a .conce:ptulm său. Din contră, afi.rmarea nedireptăJţii a!bso1lute a ţine s trîn s d·e c o n ·c e p t u 1 omului ca fiind B.pi!"'it, c:t cee a ce este î n . s ,Î n ·e liber, şi - es-te unilateraJă in ac e ea omul ca fiind liber p r i n n a t u r ă, sau, c ee a ce este acelaşi lucru, ia drept a d evă r ,conce,ptul ca atare în nemijlocire.a lui, nu

ail ărp itr i

s!C!avajului

că ia


••

ideea. Această a n t i n o m i e se bazează, ca orice antinomie, pe g;indirea formarlă .car·e ţine şi .afirnmă :Sflparat cele două momente ale urn ei �dei, fi,ecwre p-entru .s<Îne, aşadar inaJd.ecv.at ideii şi în neadevăml l:or. Spiritul liJbe r este tocmai aceasta (§ 2 1 ) de ,a fiiimţa nu ca cooct'lpt pur, adkă i n .s ·i n e, ci de a swprilna aJcest 1oi1II1aH$1ll aJl. .său însuş·i şi deci exiJstenţa nillbu!'ală, nemijllociltă, şi de a-1şi da existenţa numa i ca fiind a sa, ca exi.s.t.enţă ,l i b e r ă. Latura .antinomid ·Oa,re afirmă <:On­ Cf'!ptul Hbcrtăţi.i a.re as:trfel a v,antaj ul de a 'conţine p u n ,c t u l d e p :I ·e ·C .a r e abso.J ut, dar num<lli punctul de plecare, pentru adevăr, î.n timp ,c e .cealaltă ,Jatură, 1c ar e r ăm î ne l a ex is t enţ a l i.psit ă de .conceprt, nu ·conţine de loc :punotul de vedere .al r,aţionaihtăţi.i şi al .d.r e;ptului. Punctul de v.edere ,aJ v o i nţe i J·�bere, p rin care începe dr (lptul şi ştiinţa d re;ptu t lu i , se află .dej•a dincolo de punctul :de vedere >1eadcvăwat du,pă care omul este ca fi i nţ ă natura,lă ş.i num:cl ca concerp•t ce fii,n�roză în sine, şi deoi ·este Cll!paJbi;l să fie sclav. Această aparenţă anterioară :l i.� s i t ă de aJdevăr p r iv:eştc spi.rilul care se găs eş.t e numai pe .punctrol de V1eder.e al conştiinţei sale ; diaiectiCla -concepitU:lui şi a oonşti:inţei in!Că nemij,!o>eite a liber tăţi i , pro­ duce aici 1 u p t a IP e n ·t r u r e ·C u n o a ş t ·e r c şi r apo r tu l s t ă p î n ·i ,r i i şi al s •e r v i t u ţ i i. Pentr.u c�t î ns ă spir�tul obi·ecti.v, -con(i.n•.Jtul drcpl·ului , si nu mai fie iarăşi el însuşi conceput doar în c o ncf]ptul său s nb i ecti·v ş i pentrm ca prin­ c ip i ul că omul în şi pen tr u sine nu este destinat sclavajului .să nu fie conceput iarăşi ca un .pur "t r e b u i e " , pentru a· ce a.s.ta est.e nev:oi·e să in tervi n::i cuno.aşberea că ideea liber­ tăţii este ad·ev ăr<JJtă .n U!llla i ca fiind s t a •t u .ol.

91

Adaus. Dac:t s usţ i nem ferm că o mu l este în şi pentru ,a,ceasb condamnZilm sda vaj ul . Dar faptul stă în ,priJip Fi a ,lui as tfel cum stă deci nu numai în voinţa unui popor dacă d es t e subj'l1gat. o n edr eptat e a ;:;. cdora care fac .s·olavi sau oare subjugă, ci a în trecerea cade Solavajllll s ubjugaţi insă.şi. sdavil·or şi a a oameni-lor l a a.dev3.rata st a r e etî1că ; el de l a starea t . Aki ne­ ({p r d incă este ne·dreptate o e ar c în caJde i.ntr-o lume drt:ptarl:ea a ,r e v <r i a b i ] i t a t e şi se găseşte în mo d neces<l!f �ine liber, atunci că cinev.a est e

la Locui ei.


85

§ 58 y) Luarea în posesie care nu e reală pentru s i ne , ci nu­

mai r e 'p r e z e n t a ,t i v ă pentru voinţa mea, este un s e m n ataşat lucrului a .cărui semnificaţie tr eb u ie să fie di eu mri-am pJ,a.s<ft în el V'oinţa mea. Această luare în posesie este ·Cu totul

nedetermiruată în :privinţa .sfel'ei obiectiVle şi impo11tanţei ei u .

Adaus, Luarea în posesie prin "indicare" e s t e cea mai periectă �din to.at e, d.i.oi şi ce.ldaLtc felu,ri au mai mulit <SJau mai puţin in eJ.,e efectul s e rm nu 1 u i. Cînd eu sesi,sez un luoru, s au îl fonmez, ulrtima semnLfic.aţie este d e or:mtriv ă, un /Semn, şi anume pentru alţii, 51Pre a-i cxdud e şi spr·e a .a.răta ,că eu arm pus, în lucr-u, voinţa mea. Cornceptul semnului este an11me c ă lucrwl nu .a:ne valoarea a aeea c e .el este, ci a ceea ce el trebuie să tnsemne. Cocanda insearrnnă de ·exemplu .c ă eşti c-etăţean ail unui &tart:, deşi culoarea nu aTe nid o le gătur ă cu naţiunea, ş i ea nu se reprezintă pe ea, ci 11E!pr ez;i nt ă naţiunea. Pldn a�Ceea că omul poate da un semn şi că prin .arcesta poate dobîndi, el a�rată tocmai stăpîn�r-ea sa asupra lucrurirlor. B. [NTREBUINŢAREA LUCRULUI

§ 59 Prin luarea în posesie 1ucrul 1pr�meşte predircatul d este

al m e u, şi voinţa are un raport p o z i t i v bţă de el. ln <1100ast ă identitak, Juaruil ook ,pus, tot pe wbît, ca ·ceva n e g a t i v, .şi în acea�stă dettermin.a-re voinţa ,mea es.t.e voinţă ,p a r t i <: u J a r ă,

·nevoire, gust etc. lnsă nevaia mea, ·ca 1Parbculari1tate .a u n e 1 rointe, -este pozi·tiV'Ul, car·e se satisface, iar lucrul, c-a .fiind în

sine negati-vu:l, nu e.<>'te dedt pentru a c ·e .a s t a şi o s e T v e IŞ t e. - -1 n t r e b u i n ţ a r e a este această realizare a nevoii me l e, prin sc'hÎimlbanea, dils.trugerea, COIJiSumarea lucrulrui, .a cărui na­

tură depenidentă este rev,el•ată prin aceaiSta şi ·Care as.tf,eJ. hşi Îtm­ plli·neşte destinaţia lui.

�6


I. DREPTUL ABSTRACT

86

Că într-ebuinţarea este latur.a r e a l ă şi reaHtatea pro­ prietăţii apare pentru reprezentare atunci cînd ea priveşte , o proprietate de ca:re nu se face ni·c i un uzaj .ca fiind moartă şi fără .stălpin, şi dnd în caz'U!l .I.uănii ei în mod i1J.egal în stă­ pî-nire, se aduoe ca motiv f.aptul că .prorpriotaruJ nu s-a folo­ si·t de ea. - Dar voinţa proprietanuUui, po-trivit căreia un lucru este al său, este prima bază substanţială, faţă de nre rleteFminarea uiterioară, uzajul, este numai apar.iţia ş i mocla­ litat.ea par.ticulară, caJre vine în urma acelei baze un:iV'eJ1S:hle.

Adaus. Dacă, în semn, e u iau în genere lucrul în posesie în mod general, in întrehuinţ..a.re zace un raport î:ncă mai gene­

raJl, întrucît lncrul nu este recunos.cut atunci în pai't-iculari·�alea

lui, ci este negat �de mine. Lucrul est.e coborît ca mlj io,c al sa6sfa�cerii nevoii meJ·e. Cînd eu şi lucrul ne reunim împr-eună, atunci trebuie, .spre a deVleni identici, ca unul să-şi piardă cali­ taJt.ea sa. Eu sînt .IDsă viQI, sînt cel �car·e vreau şi ceJ cu adevă.rat ,afirmativ. Lucrul, din oontră, este ce e natural. El tr.ebuie deci să piară şi eu mă menţin, ceea ce este în genere privilegiul şi raţiune:r organi,cllll ui. § 60 Ut i J i z .a r e a

96

unui lucru în sesizare nemij,l.o oită este pentm sine o luare in ,posesie s 1 n g u ,l a ·r ă. În măsuma însă in ca11e utilizawa se fo111dează pe o nevoie durabilă şi este utiH­ zar.ea re'1l)etată a unui .produs ce se reînnoieşt·e, sau chiar se limitează în scopul menţinel'ii ooestei l'eÎnnoiri, a�unci aceste saru alte .circlillllstanţe fac din acea s.esizar.e nemij l ocită un s -e m n : că ea .trelbuie să aibă semnifkaţia unei luări generale in posesie, cu această 1ua,re în poses�e a b a z -e i elementare sa-u organke, sau a celonla:He oondiţii ale unm atare pr()ducţii . § 61 .Jeoar-ooe suhstanţa lucnrl:ui pentru sine, care este pro­ prietatea meo:r, este exterioritatea lui, a:dică nesuhstanţiaJli,tatea


87 l ui - ea nu este în faţa mea scop-final in ea insăşi cwn

(§ 42)

- şi

wcea:s�tă exterioritate t1eaJizată este utiiJizal'ea sau întrebuin­

tarea pe car.e i-o d�u, de aceea î n t r e a 1g a u ,t ,i 1 i z a r .e sau l!lJf.Tlehuintare este ,l u ,c r ru l î n .t o :a t ă ,i n l't .i n d ·e r e a ,J u i : aşa

îndt, clnd acest uzaj fu-ti aparţine, eu sînt proprietarul Lucrului, din care nu rămîne nim i•c ;:: e

ditllcolo de sfera întreagă a utilizării

ar putea fi proprietate a altuia.

Adaus, Raportul întrebuinţării fată de proprietate este dcelaşi ca al subS'tanţei faţă .de ce e aoci-den:taJI, al inteMorUJlui faţă .d-e eXJter.ior, a forţei faţă de exteriorizarea acesteia. Aceastzr din u!'mă nu este decit în măisum în care .se exteriorizează, ogorul este o·gor numai .întrunit el are un pro.dus. Gine ame deci folosinta unui ogor, este pr�ri-etarul întreguilui şi ·este o .abstrac­ ţie goal ă să recuno_şti încă o a�lotă proprietate în a priveş.te obiectul îns-uşi.

§ 62 r

Numa:i a r ă,

o

i .n t r e h u i n ţ a ·r e p a ,r ţ i .a il ă

sau

t e m .p o ­

precum şi o .p o s e .d a r e .p a r ţ i a J ă sau .t ·e m p o r a r ă

(ca p o s i b ·i :J i ,t a t e ·ea însăşi parţială sau temporară de

a

în­

trebuinţa lucrn.tl) care �mi ap.arţine, es.te deci d e o s ·e :b ·i t ă de

p r o � r i e •t a •t e a lucrului însuşi. Da�că întreaga s�eră a uti:li­

zăr.ii mi-1ar .a parţine mie, proprietatea abstractă ar fi însă a unui a,ltul, atunci .lucml, ca fiind .al meu, <llr f,i total păt!'uns de voinţa mea (.p.:uagraful amterior şi

§ 52),

şi totuşi

într-:însul

s-ar afla ceva de nepătruns pentru mine : voinţa altuia, şi anume Yoinţa Lui goală. - Eu aş fi pent!'u mine, în a�ce:s:t lUJcru, ca v;oinţă pozitivă, obiectiv şi în acelaşi tUmp neobiectiv : r·el aţia unei contra�dicţii

abs.olute.

-

Proprietatea este deci

esenţial

prO!Prietate .! i b ·e r ă, ,î n t r e a g ă . Distincţia Îlllt!'e drt!jptUJl ,La î n t .r e ag a s f e r ă a î n ­ t r e b u i n ţ ă r .i i şi între p r o :p r •i e t a 1t e a a b s ..t .r a ·c t ă aparţine intelectului gol, pentru care ideea - aici ca uni-


88

I.

DREPTUL

ABSTRACT

tate a proprie t ăJţii, sau încă a voinţei .personaJe în _g1enere şi a r e a 1l i t ă ţ i i a'C'Wteia - nu este adevărdl, ci pentru care aceste două mo.m.ente oonrte-ază în izOilarea lor ,ca fiind ceva adevărat. Aceasrt:ă distin-cţie este deroi, ca r3iport rea:!, r-J,portul unei S1tă1ptniri goaiJ,e, care ar put.ea fi numită o s�nînteală a personadităţîi (dacă SCJ1Întea1La nu s-ar spune cLDar deSipre simpla r�pnezentare a subiectul'llli ş.i d.espre reaJ!i ta·tea sa, care &Înt una, în contrad�cţ�e nemij:lo.cită), fiindcă a fi a 1 m e u î n 1t r-u n obi·ect ar tnobui să �ie, în mod nemij�odt, voinţa mea patrtkul:ară, exdusivă şi o altă voinţă particu­ lară, exclusivă. - I n Institut., cartea I I , tit. IV, se spune :

usus/ructus este jus a l i e n i s rebus utendi, /ruendi salva rerum s u b s t a n t i a. Tot ruo01lo s e &pune mai de;pante : ne lamen in universum i n u t i l e s essent profJrietates, pe T abscendente usufruclu : p l a c u i t certis modis usumfructum el ad proprietatem reverti. - Placuit ·- ca

curm rur fi nurrn a i o prderinţă sau o decizie de a d<:r un sens acelei distincţii goale prin această determinare. O fJroprietas s e m p e r abscendente usufructu nu ar fj n1Jill1 ai i n u t i l i s, ci nu au mai fi p r o ·P T i e t a s. - At1te deosebiri a·le :p ro­ prietăţii insăşi, ca in r e s m a n c i p i şi n e c m a n e t p i, d o m i n i u m Q u i r i t a r i u m şi B o n i t a r i u m şi aJlteJle asemănăJtoare, nu îşi au locul aid, fiindcă eLe nu s e ra,portă la nici o de,te1·minaţie a conceptu!ll.llÎ prqprietăţii şi sînt pure subtiJităţi istorice aJe acestui dr.flpt ; dar raponturile lui d o­ m i n i i d i r e c t i şi d o m i n i i u t i l i s, contractul c m f i­ t e u t i c şi celelalte raporturi ale domeniilor feudale cu rile lor de mo:ş.tenirre şi a:lte dări, corv·ez1 şi plată în muncă etc., în determinaţi·iJ1e 101' cînd aceste s.a.rcini rnu s e pot răsou.mpăra, ele oConţin pe de o parte distilll.ICţia de mai sus, de altă parte nu, toonai lntrudt cu d o m i n i u m u t i l e sînt legate sarcini prin care d o m i n i u m d i r e c t u m de­ vine în acel1a:şi ti'llljp un d o m i n i u m u t i l e. Drucă �tare rap(wtur i nu ar •conţine decit acea d�s.tincţie în strida ei ab­ stracţie, atunci n u a·r fi aici d o i s t ă p i n i (domini), ci un p r o p r i e t a r şi u n s t ă p î n iluzoriu, unul în fata altuia. Da·r, din muza mrdniJLor, sînt d o i p r o p .r i e •t .a r i, c<ure stau în r<��p o.rt. Totuşi ei nu s e găses.c în rrap o rtutl unei p ro­ p.:ridăţi c o .m u n •e. Că:tr;e ocest rwpo:nt tnocer.ea de la cel<u!al·t �­ se află ·<llproap e : o treoore care a început deja oînd m i n i u m d i r e c t u m s-a ca.Lou1at venirul şi a toot prlVlt

dă­

mrultJ�pJe,

Îifl �


89 ca: fiiind ce e esenţiaJ ; prin a�ceasta 'ce e nec<t�lculahil în stă­ pînirea unei prOjpridă�i, şi era oarecum ·considerat ca n o b i J, este pus în urma ru 't 'Î .I u 1 u i, care este aici raţionalrul.

Sint mai bine de o mie şi jumătate de ani de .cînd 1i r .t a t oe a rp e r .s o .a m e i a i-nceput să înUorea&că, .prin creştinism, şi a dev,enit, de a1i1tfel pentru o mică park a uma­ nităţii, un .principiu general. L i h e r t a t e .a p r o rp ,r ti e t ă ţ i i însă recunos·rută .ca _principiu, putem spune, de-abia rde i.eri, ici şi .colo ; - un exemplu din istoria lumii in ce priveşte lungimea timpruiui d·e care .aTot neVJoie ·.spiritul s;pr.e a progr·esa in .conştiinţa sa de sine, şi împotriva nerăbdării �piniei.

be

§

63

Lucrul, la întrebuinţare, .este singular, determi.na�t în cali­ tate şi cantita� ş i în ra.port

.eu

o nevoie �Wecifid. Dar utililtatea

1 ui specifică, fiind definită ·totOdată în mod c ;a n •t 1i t .a t i v, este compa.rahilă cu alt.e lucruri aV1�nd a.ceeaşi întrehuinţa:r.e, după cum 'nevoia s.pecif•ică •căr.oia el îi serv.eţ.e este în a.celaşi timp

nevo i e

î n g e n e r a .l şi, după parti<mlaritatea ei, poate fi

şi ea comparată cu a�lte nevoi ; şi,

în comecinţă, şi l.ucml poate

fi GOIDiPara.t ·Cu luoruri IÎntrebuinţab]le pentru alte nevoi. A·ceas-tă

u

n i v �e r s a ,1 ,i ,t a ·t e a Jui,

a că!'ei determinaţie s-implă rei·ese

lucrulrui, în f.elul că se face tobodată a:b­ de .această cal•itate 1specirfi.că, ·es-te v a J o a T ·e a lucrului,

din par.tkularibtea stracţie

prin care adevărata sa substamţiatliltate este d 'e 1:e r m i n a .tă şi

aJ lucrulrui, al înti'ebuinţării lui.

este obiect al ccmştÎ!inţei. Ca fiind proprietar deplin eu sînt şi

al

•V

a •1 o .r ·i i .sa:le, ca şj

Cel care ţine în arendă are, în c e priveş.te proprietatea deosebir·ea că el urmează să fi,e mnnai prcq>ri·etar a.! u t i­ li z ă r i i, nu al v a l o r i ,j lucruiui.

sot,

Adaus. Calitativul dispare aici în forma cantitativului. Atunci cînd vorbesc despre nevoie, acesta .este 'titlul !la care se

gG


00

a

•lasă adruse cele mai multiple lucruri, şi c omu nit at e lor face oea eu să le pot măsmu g;Lndului merge deci ai-ci de Ia ·ta.Htate� specifică a u ul ui im:1itferenţa <IJcestei dderminaţii, deci can6tate. La f.el tSe petrec lUtCit'urille in ma­ ttemaJtică. Gînd efi n s c de exe.llllplu ce este cercul, ce este elipsa sau para!hola, vedem că ele sînt găsitte ·Ca spe if,j, dif•erite. Totuş.l urhe d·�ferite .s•e determină pur c<mt itati v, anume astfel ÎlllOÎt se revine b :o d·iferenţă canti­ ta·tivă care s e r tă ooeHcient, simpla mărime empirkă. ln p op i t a t e determinaţila cantit<tbivă câre rei.ese din 10ea ca,}itativ5, es te v a l o a r e a. Ca,Jitativrnl dă aid cuan­ tumul pe tru cantirtate şi este ca atare eoputrivă, păJstrwt, ca şi su1p rirnat. Cînd cons�derăm coltlJcep tul în1s ăşi esk pnivit doar ca un semn ş i ·ei nru mai .contează ca el însuşi, ci ca aceea ce r e ui eş te . O pol i ă de ex. nu ep ezi nt ă na­ tw-a sa de hîrtie, ci es-Le numai un semn unui a.lt universa�l, vaJ,oarea. Valoarea unui lucr u poate fi foarte felurită în rap.cu�t cu nevoia, a .oînd vr.em să ex,primăm nu s.pecififfilll , ci ahs t ac v o ii acosta este a- n u Banul fC1!)11ezintă ofli1ce lucru, dar înt rucît el nu t!lprezlintt ă nevoia nsăş i , d o r un semn !pentru .a ce<Wta, el însu�i eJS�te la st ă;pîni t de v.aJloar·ea .s,p ecifi c ă pe ca·re fiind abstract, o ex.prÎimă n umai . să fii în t'lne e prO!PrÎ.etarul unui I.uc!lu, fără ca s ă devi·i în a•ce!a)ii tin�p valorii lui. O familie care nu-·şi poate vinde sau ama­ rneha bunul său, nu flSUe stăpînă a vrulorii. Deoa:r.ece această �Grmă a propni e t ăţi i eSite conoopt u ui aces.teia, �e­ menea limi·tări fe u e ·fideicomi;siuni) sînt mai mUJlt în dis­ pa riţie.

imediat. Progresul ,L cr la

100

la d e diferenţa aJcestor c rapo . numai la r re , n el ,p > ţ

tul a�l r

,

dr

r el,

-

g r aJl

(

d,

c c

doar

d

ţ

v.ail-orii, lucml r r rul

.r ­

l.

b

la

·-î

dm:iul său

nepotriv�tă §

este d

a.

Poţi

l

64

Forma dată pasesiei şi semnul sînt ele înseşi c ir

cums tanţ e con­

exterioa-re, fără ,pr·ezenţa subi,ectivă a voinţei, care simgură

stituie semn if ica ţ ia .ş i valoarea lor. <Dar wceastă pr.�enţă, caJlc eSite întrebuinţarea, folosir,ea, sau a.ltă mwni.fes-tare a vo�nţii,

se

produce î n t i m p, cu privire la care o b i e •c rt i v -i t .:a rt e a este


91 .c -o n t i n u i .t a t e a

acestei

exter.ioriză:ri.

Fără

aceasta,

luo11UJl,

c a �iind părăJsit d·e reahtatea VIDÎnţei ş i a posesid, devine f ărră stă!pîn ; eu pierd sau dştig �deci prc;prietatea �rin p r •e

s

'c r i ·p ţ i e.

IOH

Prescripţia nu a fost deci .introdusă in drept doar din­ tr-o cons�deraţie exte.rioară, mergind .in ·contradktie m dreptul aceeJ. de a curm<� confiHctele ş i colllfuzii;le car.e prin pretenţii ar turbura si.g.ur:anţa .proprietăţii etc. Ci pres­ se fondează pe determinaţia r e a l i 1t ă ţ i .i pro,pri·e ­ a necesită�ii .ca v;oinţa, spr-e a avea ceva, s ă s e exte - M o n u m e n t c l ·e p u b -1 i .c .e sînt proprietate naţi..onru1ă sau, la pwpriu, ca o.p-ereJ.e de artă în genere în ce .p.rive�t·e utilizarea lor, eLe valorează ca sco,puni vii ş i inde­ pendente, pTin sufletul care trăi.eş.-te în ele, al! amÎirutirii sa�u onoarei. Părăsite de aJCeStt suf1l et, ele devin pe această latură, pentru o naţiune, fără stă�p1n ·şi o ipOISesiune �oontingentă, priv,a:tă, ca de ex. oper.ele de ar'tă peceşti, egiptene, în Turcia. - D r e p .t 'll ll d e p r 0 1p r i e .t a t ·e p a r t 1i 1c uJ a r ă

al fam�liei un ai s ,c r i i t o r asupr:a' pr.oducţiiior aoe.stuia se pi'escri'e din motive asemănătoave : aceste opel'e dev�n fără stă1pîn în s.ensul că (!într-un mod invers ca la a�cele .monu­ mente) eile ·intră in patlrimoniul comun, şi, dt pr'ive.ş.te :intre­ buinţar.ea pant1rulară a lucmlui, într-o posesie privată întim­ .plăltoa!'e. - Un t e ,r e rn silll!plu, destinat monmintel or sau

.sortit pentru veşn-i·cie a n u f i î n ·t 1r e b u j n ţ a t pentru .sine, conţine în el un bun plac gol, fără prezenţă, prin violarea căruia nu este violat nimic real, a cărui respectare nu poate fi deci nici ea garantată.

Adaus. Pr.escripţia se bazează pe presupunerea >eă ,eu am încetat de a ,considera a·ucruJ ca .fiind al meu ; .căci, pentru ,ca oeva 'să rămînă al meu., tJr.eJbuie ·continuitart·e<� voinţei :mele, şi acea:sta se arată tprin intrebuintare 1sau 1pălstrar·e. - Pierderea valorii rnonumenbellor puMi,oe s-a arătat adooeori in reformă în ce priveşte aşezăminbeile rd�·gJ Îo <lls e. Spidtul vechei confesiuni, adică al aşezăminteJor 11eligiJoase di.Sipăruse şi ele puteau fi deci .luate 'În ,posesie ca proprietate.

1{12


l.

.,

DREPTUL

ABSTRACT

C. ALIENAREA PROPRIETĂŢII

§ 65 E u p o t să-:mi

a J i e ne

este a m e a num ai �.ntruaît i m i

z

propri etatea mea, deoarece e ce

pun î, n ea 'Voinţa mea, - .aşa :incît de mine, 6.1 Ja.s ca rfiind fără s.tă­ �n pooesie unui aJLtul , - dar numa-�

d espart în gen ere lucrul meu

pfn (derelinquo) sau �1 cedez î ntrucit

prin

natura

s a,

1UJcrul 'OSte

•C

eva

ex teri

Adaus. Dad p.rescripţia res�te o .a:lienare fămtă cu

o r_

o

.voinţă care nu e ldir.ect :declarată, adevărata ali-enare est.e o dealanaţ.i.e a vo inţe� ·că .eu nu mai vreau ,să :priv,esc lucm1 .ca fliind ati meu. I ntreaga :s·ituaţie rp.oate r�i înţ eLeasă şi i'n �ms·UJl d ahen.:nea ar fi o rluar e 'în pooesie .c!Jd,evărată. Luarea în rp.osesi·e imediată este primul momenJt ail ,proprietătii. Prin 'intrebuinţare, se •dohî11d eşt·e de asemen·ea pmpri·etate ; :şi a:! he�lea moment este a tunc: unita-tea celor !două, -luarea rîn posesi,e IPrin .ail ienar.e.

ş 66

ma·i de rg rab ă, determinări rs.UibstanţiaJ.e, idoqpă rcum rşi idreptllll :În rce rlre priveşte· este i m p r e rs c r i p t i h i .1, 'care oonstituie rpn:wria rmtea per­ soană şi ·esenţa runivensală a •conştiin Qei -de-s,i ne a mea, rcurrn este personahtaitea mea în ·genere, Uiher<tatca univens.aJă a v ainţe i Inaiiena�biJe 1dnt ·de aJceea aoole !bunuri, sau

m ele, etkul , !f'dlig1ia.

Ca rceea rc.e rsrpiritul reste rpotrivit conceplull u i rsău, adi·că ·Î n .s ,j 11 e, <eil rsă fie rşi �n rex�st.enţa..fÎn-faJpt, rşi pentru .sine (.a.ş.ad.ar rea rdl �ă fie rpe:r;soană, rsă fie qpabi:l �de [pfOjptrietate, să .aihă o ,etiK:ă, -o nolrj,gie), - această irdee es.te {la âllSUişi ron­ ceptul rsău •(rea fiind causa sui, ra�ceas.ta 'ÎMeaJmnă rea fiind cauza J-i:b eră, ,eJ ·este un atare, cuius natura -non .potest concipi nisi existens. (S p i n o z a, Eth., S. I, def. ln {:hiar acest concept, de a fi ceea roe rei este n u m a i ,p r i n el lî:oouşi, şi rea i n f i-

1.).


93 n i t ă r e î n t o a r iC ·e r e ,î n s ·i n e :din nemijlocirea naturală a ,existenţ-ei-!!iztle-.în-fa.pt, &tă pooib.�Htatea opoziţiei &ntre • c eea ,ce -e�l este numai î n •s !Il e, ,şi nu şi pentru �·ine ; •cum şi invers, ·Între ·ceea oe ·el wte numai 1p e n t r u :s i n e, :Şi nu î n s ine voinţă, !tăul) ; - şi în .aceasta, ;p o ,ş i h ,j :I i t a t ·e a a 1 ·i e n ă r i i p e r ,s .o n a .l ·i t ă ţ .i i şi a ·Viinţei Jui \Substanţiale, fie că această alienare se !Întîmplă lintr-un mod inconştient sau 'i'n m od ,ex,plic�t. Exemple de a-Lienarea .pe:r;oonaJ.ităţii sint sol.a­ ·inGatpacitatea de a avea ·o [ptO!prietate, !lipsa de vajul, ,libertate a acesteiJ. et-c. ; .atliena11ea raţiona•lităţii .inteligente, a moralităţii, a eti•cului, a redigi·ei apa11e •În ISUJpensbiţie, ;in auto·ri­ tatea şi puterea deplină îngă.duiJtă altora de ::r-mi determina şi preocrie ·Ce acţiuni �trebuie 'eu .să îndeplinesc, ,car·e este datoria de wnştiinţă, adevăml :nell_,j.gios etc. .(dnd oeilllev.a ,se :În;voi,e.şte .în mod ex,pres la furt, ;crimă etc., ·s.au ,Ia ev·entua1itatea unei •c ri me). - Dreptul la acest f-ond inalienahî,l •CSite 'impr.escr�p­ tihi.l căci aotul prin care iau posesie Kl'e tper_sonahtat·ea mea �;i de cSJenţa mea .substanţ1ală şi .prin ·Ca!'e mă ·constitui 'ca 1su ie ct de hotăr�ri d e dDf!pt şi de r;esp on swbi: l it at e, ·ca ,sub.iect moral, religios, 'Smul ge tocmai aoeste 1determi'Ilări �din exterio11i:tate, care sing u r ă ·le dădea posib�lita.tea de fi 1În p01sesia altu i a. ·Cu această s up r im are a ·exterio.r:ităţii di,s.pare .debm"minarea tηlT'<pllllul .şi orice .temeiuri ce 1p ot 1fi luate 1d in ·consimţimîntul sau În§;'ăduinţa .mea ante6oară. Ace�Sită 1l'eiÎnt o.a r·c e r e a mea 1'n mine însumi, ,prÎ'n 1care eu ,Îim i .dau 'eXlist e nţ ă ca ·idee, ca e o an c1ridică :şi morală, .suprimă raportul :de 1pînă wcum şi nedreptate<:r pe ·care .eu 1şi celărla!,t ·o ·comi·s-esem •Contra :con- t o:eptului meu şi a raţiunii, aceea de a 'lăsa !Să 1se trateze şi de 1n a fi tratat e u - în s um-i ·existenţa infin!tă a conştiinţei-de-sine ca ceva exterior. - Această r-eîntoarcere 1În mine descoperă contradi.cţia : de ,a ,fj ,dat în .pooooia wHo-ra 1c�pa:citatea �nea juridi:că, eticul, l'Oli�iozitatea, p.e 1care · C U :însum i nu ;Je 1J ose­ d am, şi c ar e de îndată ce le posed, există tocmai esenţial nu� m ai ca al meu, nu .ca oeva exterior.

·i

t(§ 57)

(in

io:b�gia,

,

b

.a

p rs

ă j

,

Adaus. Stă în natura .lurcrul ui că sdaV'ul ,ar,e un ·drept ah� :wl u l de a se face .l iber ; <:ă dacă :cineva ş.i-a învoit eticUrl său :;;p JCe furt şi ,crimă, wceasta este 1n şi pentll'u ,si.n·e neant, .şi fie­ care a re imputernicirea ·de .a T·evoca a<:est ,conJt:r;act. La �el se pe� trece cu angajarea r.eligiozităţii faţă d e un :Pr-eot 1car,e .este con­ fesoml meu, �căci omnl nu poat'e !lichid a u .atar,e interior·itate


94 decit cu el �nsuşi. O :religioZ'ita.te, �n oa.re una din părţi ·este pusă fn mina celu�la:lt, nu mai este :re1mgiozi.tate, căci spiri,tUJl nu este­ decît uml!l 1ŞÎ el tr.ebuie !Să :Locuiască 1n m�ne ; mie rtrebuie bSă-m.i apar ţină uniTea �ntre !Ce es.te lin sine şi pentru sine.

§ 67 Eu

pot

·i n .s t r ă � ,n a

c a .p a iCi •t ă ţ i d o .r

şi

aJe

m 'e l e

unele pro d'OC ţi i corporade

i z o l a ,t e

şi

ale

S ip d r i t u a � e

pmibiHtăţii mel,e de activitate, sau Înt11ehuinţarea lor

ai1Jturl, !Fiindcă, rt o t a­ .ailien�r e a î n t ,r e g u 1 u i meu rtÎ:lllfP co ncret datorită muncii şi a total i ­ tăţi� pr oducţi,ei rmeie, aş ifaJCe <ea substanţi aJl uJ ei, act irvi ta.t ea ,şi reall•ibte a rmea u n i v e .r s a J ă, peroon.a.Jitatea mea să -devi·e prQPriertatea runui ailtul. p e n t ru

un

rt .i m p

n i mi t a t

prin .acestă limitare, ele ·Obţim

.J ,i t a t e a

�i

run

de cătiDe un

ra<po.rt: exterior faţă lde

u n i v e r ,s a [ i ,t .a ·t e .a

m ·e a.

Prin

§ 61

Este aJCel.a.şi .raport ca mai sus în •În t re IS'Ubstanţa l u c r u ll u i 1ŞÎ u t i J i z a .r e a l.ui ; d�pă rctmJ. <l!Ceasta, nu­ mai intrucit ea oste ·,HJm itată, 1Se distinge de 1cea !din tî i, tot aosbfel 1ntr-ebuinţa rea Jorţ.elor m ol.e nu se ,cHSIHnge de i{mţele însăşi .şi prin aceasta de mine, decît IÎntrudt este ·cantitativ limitată ; - t o t a ·1 i ta t ·e .a ex,temiorizări�'Or unei 1for �e es:te forţa ea Însăşi, - a a ccide n telor , es-te IS.uOOt anţa, - a ;pa11ti­ cUJlari.tăţ]Ior este universalul. Adaus. Diferenţa e:x;pJi.cată aici este aceea d 1Illl: r e run sclav şi seTVÎ1toral ,de astăz.i ·sa.u un ,sa:lahor. Sdavul ate ni an avea .poate o treaibă mai uşoară şi o muncă mari &pirituală decît au de tre­ gulă servitorii noştri ; .dar el era totuşi sclav, fiindcă întreaga sfer ă a adiv·ităţii sale era iootrăi nată ,stăp�nului. ş

Ceea ce •este

68

p r op ri u in pro dUJc ţi a 1Sip iri t·ual ă iPOate, prin felul şi modul exterio·riză11ii, să se .tnmforme n em ijlloci t într-o


95

atare exterioritarte a unui obiect, !Care !POate d':i .aoUilll pmdUJS deo­ po tri vă .d-e un aLtul ; aşa înclt, pi"Îm achllziţiona:rea ilui, noul pro­ priet ar, în .af<!lră de rfapt ul d prin arcewsta el !pOate să-ş.i insu­ şească

.g.îndur�J,e

,sau

tehnice

1descoperinide

posib�li.taJte !COnstituie �n rpa:nte (in .oper1Le

comunkate ,

literare)

tenminar·e •ŞÎ vaJlo are

a

pososia

g e n e r a [ 1de a se expr�ma Mtfdl

m o -d u 1l u i

rce

a foot

ptodUIC e mui.t�plicat asemen ea

Gare

s ingur a de­

aahi1JiţUonat, ajrunge totodată in

şi

de a

lUionuri.

La ope�ele de artă, fonma .care întruchipează gmdu! într- un maJf:•eriaJ. exter.io.r, ca J.ucru, •flste ,aJtit rde /P'OOIPf.Îe •indi­ vidulu-i 1cre ator, înoit o ianirt:aţie a aoesteia este e:s.enţial [ptO­ dusu1 propri ei 'îude!III!Î!l1ări �f\pinirtua;le !Sau tehnOOe. In ..:e p ri ­ veşte .op era ,Ii,terară, foruna pr i n !Care ea este run llucnu ext erior este, ·în<tomnai ca �n inv:e nţria unui !pl'Oidus t ehn i·c , de un fel m e c a •n i •C, - arcolo, deoarece g1indrul este, pvezentat num ai într-o -seri·e .de s e rn n •e abstrarote, iwl at·e, nu :într-'o IJ:)lăs­ mui�re :co n cr etă, aici, fi indcă e1 are llln oonţi.nut .mecanic ; şi modul de a p roduce atare lucruri , c a l ucrur i , ap arţ i n î n de�năr i i obri·şnuite. :Intre ex tremdle oper ei de rtă :şi a!Le pro ­ ducţiei meş'teşugăr;eşti s-e :g ăsesc 'de .aJt:t1dl rpulllote de trecer e care au iÎn :Sηne cin d mai lllllil t , dnd mai !puţin, din unul (SaU di n •celălalt

a

69

întrucît .cel ce achiZiiţionează un a tare -produs .posed ă, în exempla·rul :p a -r t ·i c u ,1 a r, :întreag a tui a , el este idt1pl i n

.folosi nţ ă IŞÎ val oa re .a

şi lliber posesor al

aces­

aces t ui a ·ca · exemplar ·sin ­

gu l ar, ·deşi c el :ee a •compus o Slcriere �Sau .c.eJ rcare .a i nv•entat p r odusu l tehni•c, rămîne •P�'DpfÎ.et ar al .fel'llllrui �i m odului ,g •e n e­ r a 1 .de a muJti,pLica pr o dus e

nemij:loci:t acest fel

şi

şi

•lucră·ri, .d eo arece

el nu .a alienat

procedeu geneml, clar .şi ,J-a :rezerv;<>.t ca

fiind o exteriorizare proprie.

106


•• Ce •e

,:;mbstanţiad ,în ldm:lptul ISCr�itorului /Sau a:l inv•ent a­

torului nu t11ebui·e c ăut at mai &ntWi 1in 1f<l!pltul !Că •eli, :in mo­ mentrull alienărl-i ex,emtpl aruil.W .singular, pune vo1untar c o n­

d i ţi a fCa •J>OS�bi!li•tabea <i.ntraJt ă ,astfel Εn posesia a1J.tui a de a produc e :şi -ell aourn atare ,prod'l.me .c a lluoruri rSă nu devi e rpro­ prietatea ce l uil al t, c i s ă r ămîie propr ietatea descoperitorului. Prima int:nebare -est e !dacă o atare 1s�ara�e ]ntne ipi'qpri·e tatea lu.cr.urlui .şi IPOsi:b�IHatea, ,dată •o dată 1cu el, rde a.J} 1procLuoe de asemene a, •e&te ·În •C0111Cflpt aldnn�s ibill ă , şi dac ă ·ea nu rs UJpr imă d� i na şi hbera tp ropni etate (§ 00), rtn rprivinţa c ă rei a ap a r­ ţine .do ar bunului .pl a c aii 1primu:lui !p roduc ăto r ,s pi ritu <lil de a--şi păst r a pentru sine ,a:cea;stă IPOSi:bbl i tate, rsau 1de a o ahe n a ca pe .o vailoare, sau de a nu fPUll!e :pent ru , s i n e , ·e a, nici o vruloar.e, :şi 1de a o păTăJsi o 'dată ou ' obi ec tul singular. Această po sibil i t at e are anume propriu de a fi , �n c e priveşte lucrul, Latura 1pri n care ace.«ta .nu este nuan ai o 1pos es i e , 'C·i un 'C a p i ­ t a !l .(a :se vedea mai jos § 1 7·0 IUJtm. ) , aş a �ndt aoesta constă în modull 1pa>rtkular al �nt rebuinţării ex;to:r;ioane ce :Se dă ,lu­ cruLui şi ·f'!Ste .di�eri t ·. şi .s epar ab� l .de ,Jnt�ebuinţar.ea ,pen tr u car·e lucrul ,este n em ij l oci t dest�nat. '(Nu �est e, cum ,s•e spun e , o as t fel de accesio naturalis c um e joetura.) D e oa rec e deci dife11enţa •cade ·iln 'ce este p11in nat u r a sa ,di viz ilb Ul, ,î:n Jntre­ huinţar:ea ·ex'ttlrioad, pă:strar.ea unei rp ărţi dnd '0ea1laltă p a r te a ilntrebuinţări·i e5te alienată, nu este reSJtr kţi a runei s:.tvera­ ni t ăţi , hpsi tă ,de utile. - .Cer i n ţa pur neg ativ ă, dar pr:nw oe rinţă a ştiinţelo r .şi antel or , este ·de a ,asi,gura 1pe ac ei a .car� lucrează în ele ·împotriva 1f u r t u .l u i ·şi :de a 1le acolfda -pro­ t.ecţia pr o prie t ăţ i' i .lor ; după cum prima< şi :Ce::J. mai ·�mporb.ntă ce r i nţă a comerţulu i .şi industriei era .de a 1Le as i gur.a 'contr:t h o ţilo r .de ,drum. - Întrucît, pe de altă !Parte, .prod.usul spi­ ritual are d et erminaţia de a fi s esi zat ·eLe al,ţii ,ş i de a fi i n ­ su.şit de �repl'ezent:.l!'ea, m em ori a, gîndir ea 1lor ebc. iar e Jqp r i­ marea lor, p!'in care ei fac ca ceea 'Ce au ,î n v ă ţ a 1t (•căci a învăţa nu îns·eamnă doar a 1nv�ţa pe dinafară 'c uvintele pri n memori· e - g;îndm]l, e aMora po t ,fj sesi zate .doar prin gîndire şi această @lndire ·din nou esbe .şi ea !î n văţare) s ă .fie in acelaşi timp un 1lucru a 1 i e n a h i ,1 , <�Jre into tdeau na uş.or o f o r m ă ,propr i e , aşa :încît ei :consideră ·cap acitat et:t care izvoreşte din a�ceasta ·ca fiind proprietat ea ,lor ,şi IPOit r even ­ dica pe ntru e i dr ep tul unei ata r e produc ţi i . Transmiterea ş t i inţel o r :în genere şi îin ,specia�! activitatea det e rm i na tă di n

1În


97

învăţămînt este, q>rin sco.pul şi , dator ia ei (în .spec i a în ştiin­ ţele pozitive, •in înviţătura unei h e dc i , rîn j u.rtsp.r.udenţă e tc . ) r e p e t a r e a unor nd i hine ISta.biJi'te, dej a .exrt:er.ior izate şi Juate din af ră ; deci .şi în scrief1i c a e au · c a ·se� această Îlnvăţare şi !Propagarea .şi -răspîndirea �tiin�elor. In 1oe m ăs ură f o r m a ·Ge .rez u t ă din •Cx:beriorizarea r-ep nocLucăt oa l'e 'trans­ f.ormă .comoara ,şt ii n ţiHcă 'dată, ,şi 'În ISIPeci l iddie acetlor altora car>e .sînt încă în pr vi etatea eXJterioară a p nodlliSelor lor .�i ritu a�1e, î·nLr-o propri etate i!ipi r i tu aiă !SjpCC i a ă aceluia care o r ep d uc e şi îi rdă .ac es tui a aSit�dl rd r.ep u să o �i facă propri et ate a r!ui exterio ară tsau nu, - 1În ICC ur ă o atare r�pertare într-o operă rlirterară devine un p il a g i a t nu poate �i i ndi c at •în tr-o .d�te r i n r e prec isă, .şi .deci ,fixat ,în mod j.u � 1·idic şi l e a De · ac ee a p ag i atul ar trebui să fie şi o chestiune d e o n ·O a r e ·şi ,să :fie Îimp i· ed�c at de •către aceasta. - Le­ gil e împo.triva c o n t r a -f a c e T .j i 1 it·er a re �şi ating 'd eci a a i

l

gtî

a

is-

m

ll

L

O!P

tl mllis

m

l

a

m

gL

108

a�

l

l

:d�f!l:[' .1:tr:o �fc�ă j,�����id'�ă�r��a�e{o�c;ti�t��uJ��i�Ită�

Uş.m i nţa de a ,găs i în m10d inten�ionat ce v a 1de >Soohilllliha t �Sau o mid .m odi fic are într-'O ��]inţă ,largă, ,într-,o �teorie <CUiprin­ zătoare .care este op er a ail t uia , s au .chi ar imiPosLbili"ta�te a de a rămîn e .în exp n er ea a 'ce e prezJeilltat ,Ja cuvinto1e aut·orul,u i, duc p en tru sine, 1În afara ,s c op u ri lor part c ular e pen t ru 'care o at <rre repetane ·este nec esară, ,Ja multi.piidtaJtea inf·inită a sch ii111h ăr i or , -care impr1m ă prop rid ă-ţii ,SJtrăin e stamJp i.J a mai mul1 sau mai puţin 'Sll!Perfici.ală că este a s a - .î ;r. .s ă .ş i ; este c eea ce arată ISUteile de wmpend·i i, �extrase, c olec ţi i etc., că't"ţi de ariotme�id, g eom et r i i, .scrieri 'de ·edifi-care etc., dl.l!pă cum oric e sdntei·ere a .unui jurnal 'orit�c, alm3'!1ah al muze� lor, Lexi,con de convensaţie etc. 1poate ,fi Dt.jp eltat ă imediat rSUb a c elaşi titlu sau 1SUJb un titlu 1Sdhimba.t, dar poate fi pr.i vi tă ca ceva original ; - astfol dşti.gul ,pe 'care .scriitoml sa-u ,în­ t r epr i nz ăto rul •car·e .l - a găs it 'Şi�! pnomitea •din cw-era ,sau i n� v e nti a sa .este uşor ·redus Ja n e ant, -sau :.căzut !Pentru .arnhii sau ruinat perutru toţi. - tn ce priveşte !Însă e f e •C t u 1l o n o a: r .e i .faţă de p 1 a g i a t, · t t' ebui e 1remat'cat că .expresia de pl a.g ia t sau .chiar ·de h o ţ i ,e i n ·t e ll ·e 'C t u .a .J ă nu mai oste a uzi,tă , fie că onoarea :şi-a avut efectul de a dim i n a plagi atul , sau că .aces�ta- a rfuJJc etat să fie ,c on tra onoavei şi d seUII:imentul în ac e ast ă pri vinţă a ,di�ărut, fie că o .mid in-

u

l

1

69


98 ten-;enţie şi schimbare a unei .forme ·exterioare este :socotită atit d·e .mU!lt -ca fiillld ori.gimillitate .şi producţie ootonomă, înoÎit !IlU Jasă ca grilidul unui ·plagia:t să 1s.e rrnai naocă.

§ 70 Totalitatea v i a ţ a,

c ·U

p r i n z ă 1t o a r e

a

activităţii

exterioare,

nu este 'ceva ·exrterior ��sonalităţi·i , .care este ea-'lnsăşi .,a c e a s 1 cr" IŞÎ n e m i j J o c i ,t ă. Allienarea sau sa.crif1carea vieţii este dimpotrivă contrarul, ca fiind existenţa .:-onalităţi.

Eu

nu

am

deci

absolut

nici

un

acestei per­

drept

la

acea

alienare şi numai o idee etică, ca fiind aceea în care a c e a s t ă personalitate

singulară,

n e m i j l o c i t ă,

bită şi care este puterea ei r e a 1 ă,

este

în

sine

absor­

are un drept asupra ei ;

aşa încît, l a fel cum viaţa ca atare este nemijlocită şi moartea este negativitatea n e m i j

l o c i t ă a acesteia, de aceea ea tre­

buie primită din mînă străină, din afară, ca o cauză naturală sau in serviciul unei idei.

110

Adaus. Persoana '&ingulară este des�g.ur ·ceva subordonat care trebuie .să .se dedice ·întregului ,etVc. Oî·nd statul cene de aceea v-iaţa, •individul otrebuie să o dea ; da·r 1poak omul să-,şi ia sirng;ur _v;iaţa ? Pmem privi b îruceput sinuciderea ca un act de ·curaj, dar ca un ·curaj rău, al croirbo rilor .şi <Ser:v.itoarelor. Apoi, .ea poate Ji priv·ită iarăl.ş.i ·ca o neno.ITO!C�re., Ja <::a:r;e duce destrămarea .interiomLui, daa- .întrebare<"f ,pnintCirpală ·este : am eu un drept în acea.sltă rpriv-inţă ? R�unsul va fi că .eu nu rsînt stărpîn, ca fi·ir»d acest i. ndiv�d, rpe viaţa mea, d:ci totalitatea c::u­ pri-nzătoa·re a adivirtăţii, vriaţao, am eS�te ceva ·exterior faţă .de pensonrulita.te ·care este nemijriocit ac·ea.sta ,Jnsă.şi. Dacă vorbim deci d�pre un dn� pe •Care pensroana r�l are •aJSU[pra vi·eţii ei, aceastce ,este o :oontradOCţie, dki ar Însremna rcă rpersoana are un drept asupra ·ei. Ea nu are .î:nsă aoest .drept, că:.ci ea :nu ,stă dearsupra ei şi no ,se poate judeca. Dacă Hercule rs-a .ars, dacă Bru·tus . s -a aruncaJI: în . s :mi.a lui, aceasta este -c ompor.tarea erou-


99

lui faţă de pensonaditatea 1sa ; dar, dnd ®e vonbeşte de:wre dr<'!P­ tul .s)mplu de a s.e omorî, atunci a>C·esta poate fi refuzat ohiar eroilor. TRECERE DE lA PROPRIETATE lA CONTRACT

§

71

EJdst,enţa-1n-fapt este, 1ca fiinţă determinad:ă, prin esenţă fiinţă pentru al},toeva (a se rvedea obs. 1la § 48) ; ,pr�ietwtea, pe latura că ea este o existenţă ca lucru exterior, este pentru alte exteriorităţi şi se află în legătura acestei necesităţi şi contingenţe. Dar, ca existenţă-in-fapt a vointei, ea este, ca pentru aJtceva, numai p e n t r u v o ·i n ţ a unei ,al]_ te rper:soame. Această relaţie de 'la 'VIOÎnţă .la voinţă es.te terenul propriu şi adevărat în 'care libertJJtea ar·e e x i 1S t e n ţ a - ;î n - f a p t. .A!oeaSită media:ţie, -d�pă •ca.re propriet•atea se dobîndeşte nu nou­ mai .pmin in�enmed-iUJl unui lucru şi al 'V"Dinţei mele subiectiv-e, ci deopotrivă ,prin mijlocirea unei alte voinţ-e, ·şi, ,jn conrsetcinţă, o am 'ilntr-o voinţă ·comună, formează sfera c o n .t r a c tu 1 u i. Este, prin raţi.une, ·tot atrt de necesar ca oamenii să intr.e rn relaţii de conbract - a dărul, a .sch�mba, � negocia etc. - 'cum eSite de a poseda pn:)lpri.etate {§ 4 5, obs.). Dacă pentru wn:ştiinţa l'Dr, nevoia ,în genere, dor�nţa de bună stare, utirl i.tatea es-te •Ceea ce Ji duoe rla 'contract, apoi ân sine este raţiunea, anume i'deea ex;i.&tenţei-�în-fapt rea�le {adică dată numai în V'oinţă) a pensonaHtă'ţii ,JlJbeve, - Contraotul ,pr-e­ supune rcă <tJcei oe<tre-l .fac se r e c u n o 1s c ca .pensoane .şi .ca fcii nd proprietari. Dat fiin'd că oeontrarotul este un ·rmport ari s.pirirtului obiectiv, mDmentuil reounroaşterei -e·ste deja cujprins şi p-reSUipUS în el (§ '35 ; 57, remar.ca). Adaus. -în reontract, eu am pro,pl'ietate prin voirnţă co­ mună ; este anume interesul raţiunii, .ca voinţa subie-ctivă să devi,e mai generală şi să se nidice J� această r.ea1izare. ,Determi-

111


100

a c .e s t e i voinţe rămîne deci în contrad, .da.r in .comu­ n�ta1e .cu o altă v:oinţă. Voinţa univer,sa..J ă in �chirrnlb <l!pare aioci ntJmai in forma .şi .sub chipwl comunităţii.

-narea

SECŢIUNEA A DOUA C O N T RA C T U L § 72

1 a: t u r ă a existenţii-in-fapt, adid t i i, nu mai elS te numai un luc.ru, d ·conţine und wlteia), se stalb�leşte :prin c -o n t r a c 1, ca fiind pmcos.tll l .în ,car,e .se înfăţi­ PI'Oiprietatea, a droi

a

exteri ori t ă

în sine momentul unei voi,nţe (,şi IPT�n aceasta a

şează şi se mi}loceşte contradicţia de

a-

f i şi ,r ă m ,î n e ·pentru

mine proprietar, exdludînd cealaMă voinţă, .î·n 1mă,sura -În care, într -urn a.ot ,de voinţă p roprie t a r .

âden hc ·cu al ·celuiiarlt, eu încetez de a fi

§ 73

M) ,să.,mi a.lienez ,o propri etate -ca pe -un lU!C!1U exterior, ci 't r e b u i e, p rin �concept, să o a1liniez ca 'Pr CJlPrÎ.et a:te a .mea, pentnu ca vointa m e a, .ca e x i .s t e n 't ă ­ Eu nu 1pot numai (§

112

î n - f a p t,

să devie obî.ectîvă. Dar, prin acest moment, vo inţa

mea, ca fiind a�lienată, este în acelaşi t�mp o .a 1l 1t a. acesta este

Momentul

a'Ş adar, 1Î<n •Cal'e aceaJstă necesHate a ,con:ct:Jptului este reală,

u n .i t a t e a unor vointe .deosebite, ,în .care :deci se .pierde

d�fer.enţa şi ·caracteml .lor .pleopriu. Dar .în a<:·eastă �dent1tatte a Vloinţ ei .Lor ,este ,c UJp ri ns (la ooest nivt.U) ,şi Japtul !Că ,Heca.re di n­ tre ol·e es.te

n

,e i

d e n 't i c ă

sine o voinţă proprie.

cu :ceallaJ11tă ,şi d rărrMn·e pentru


101

§ 74 Ac-est raport este rp:rin urmare mij,looinea unei voirnte care rămine identi-că in ,distingerea ahsolută a unor p�Qprieta.ri ex.is­ tînd pentru ,sine, şi IÎMeamnă că fiecar.e, prin voinţa sa şi a ccl.ruhlalt, Î n >e e rt e a z ă de a rfi prC��priet�, r ă rm î n ·e şi d e­ v i n e propnietar ; - mediaţia v-oinţei, de a r·enunţa la o pro­ prietate, ·şi anume Ja una singrulară, şi a voinţei de a a.<JCflpta o a.tarre ,p nllprietate, rdoci pe a unui altul, şi anunne in Jegătură identică că una din voinţe .ajung,e J,a hotă.rîre numai înrtrudt este dată ceaJaJtă v:oinţă.

§ i5 Deoarece ·cele dl()uă părţi contractamte se rapCIJ'tă una la aHa ca per.soane nemijrlocit .ind·�endent.e, contradUJl emană : o) din ,J .j b e r u 1 - a rr h i t r u ; �) voinţa identid, oare prin contract Înitră în .exi�tenţă, este numai voinţă p u .s ă .prin e rl e, aşadar numai c ·O m .u ,n ă, nu În şi ,pentru sine univer.sală ; <) obiectUJl ,con1:radului 'este un lll'cru ,s 1i n ,g u l a ,r, e x 't ·e r i o r, căd numai un atare este 'supus ,s·iflllplului Jm . liber-arbitru, de a-d a.liena (§ 65 şi urm.). C ă 1S ă t o ,r i a nu .se poa�te deci subs,uma sub conct�ptui contractului : această subsumare .este fălcurtă - •În toată w­ ş.inea ei, trebuie :să o s:punem - ode dtre Kant (Principiile metafizice ale .doctrinei dreptului, p. 106 urm.). - Tot atî·t de puţin na,tura s t a t u 1 u i stă înrtr-o .relaţie ·contractuală. fie că statrul este privit .ca oo 1Con:tmrot al 'tuturora cu to�i sau ca un contract al a'oestor 1toţi ·cu prinţul .sau cu .guv.ernul. Ame5Jtecul acestuia ca .şi ari -rapor.turiilw proprietăţii private în ·genere în r<l!PorturiJe de stat a adus ,oetl·e mai ma·ri ·confuzii în dreptul ,pu.IJIJ,ic şi în reruHtate. AJ�a după .cum <În perioade antePi'Oare drt'lptu.ri•Ie !Statului .ş.i oMi.gaţi·il·e statului erau .pri­ vite şi afirmate ca o .nemij,Iocită propriet<�Jte priva1:ă a unor

113


102 indiv·izi parbkulari .contra d:reptului ,suveranului şi a�l .sta­ tului, tot astfel, i1nt1t-o mai nouă ,perioaidă a ti�uiui, rdrep­ turiie suveranllllui şi aJe statuLui au fost .considerate 10a fiind obiecte de contract şi fondate de .el, ca ceva dua.r c Q m u n roinţei ş i ca rezult<rt al 1liberului a.nbitru aJ. ·Ceilor uniţi în­ tr-un Stat. - Oridt rde dirfei'ηt.e ar .fi, rpe de o pa.Jite, a"oes!e do.uă punote de v;eder·e, ele ,totuşi au Jn COIIUUn că MI trailLS­ portat caracterele pi'Icwri·etăţii privat·e rîntr-o rSferă ·care e de o nalrură cu .totUJl .d�feJrită şi mai inaită . .(Vezi mai jos eti­ cul .şi .statul.)

114

Adaus. t,n tLIDIPUI'irJe noi a �ost bine privi•t f�ul de a Vledea statul ,ca un ·contract al tuturora cu to�i. Toţi ar încheia - a.-,;a se spune - un 'oontraat cu suveranUl!, şi .ace:>ta iarăşi ·cu supuşii. Acea�Stă pă11ere provine de acolo că, ,în mod rsuperlfi!Ci,al, este g;îrndită doar o .s ·i n g lll r ă unitate a unor •voinţe diferite. ln .contrad ηnsă .sînt d o u ă .voinţe .identirce, ,ca,11e sînt amîn­ două persoane rŞ i v.o r să rămînă prCJipnietari ; contractul rpleacă asbfel de .La .li-berul a1.1b-Îitru al per:soanelor, <Şi aces�t pu111a t rue lp'l e­ care rcă.să·t oria ÎlÎ are în comun cu ·contraduJ. În rce prive�te însă sta?UJI, acea.sta este cu totud aJlrtJfetl, .c�ci nu s,tă Ja .bunul l}llac al i.ndiviidrulrm de a se delSjpărţi de sta:t, întmo]t .eşti deja rcetăţean aJ} acestuÎ'a ,pc ,latura naturii. Menirea raţion;ilă a omului este ca el să �trăiască -În stat, ,şi, d3ică nu este înd dat nici un stat, atunai -es.t·e dată cerinţ<r raţiunii ca -el ISă .fie fondat. Un Sltat tre­ buie tocmai să ·dea permi'S-i:unea de a .intm rrn al sau rde a-l pă­ răsi ; aceasta nu d�pinde deci de liberul anbitru al indivizilor şi statul rm este aJStf.el fondat pe ·contraot, care .presupune liber­ <tf1birtru. Este fad!s oînd tSe ��pune că ar sta .la bunUl! 1plac al! tuturora .să înt·emeieze un •stat ; este mai degrabă ah-solut necesar pentru fiecare ca ,eiJ să fie î.ntr-'Un stat. Marelle p.mg.res .aJ{ sta­ tu�ui în tirm!Puriile mai nQÎ reste că 3Jcesta ·rămîne rscop în ş i p-en­ tru sine şi că nu poaJte fiecare să rproce'dez.e în rarport -cu el, ca în eVlllll mediu, după sti1pu:laţia sa parti·rulară. § Contractul este

f o · r .m a

1,

i6 i n măsura in car,e ambele con­

simţăminte prin .care se stahJleşte voinţa ·comună, .momentUl ne-


103

�ativ aJ. a!lienării unui Jucru şi nll pozitiv al primirii acestuia, sînt reparti-zate cel·or doi contradtanţi, - re o n 1t rr a c t ,de do­ n<fţie. - Dar ·dl poate .�j numit re a l, cînd f i .eca r e din cele d o u ă vointe contraJCtam1e este totruiitatea acestor mo­ mente mij 1odtoare, aş.a�dar cum devine şi, deopotrivă, rămîne proprietar, - c o n Lr a.c tu,'l d e S'C h irrnb. Adaus. Contractului ii <l!parţin .două .consimţăminte asupra a OOuă lucruri : eu vreau ;mume să dobî111desc şi .s ă părăsesc o prqprietate. Contradul reali -oste acela in care fieoare .faJCe totul, renunţă 1a proprietate şi o dDIJîndeşte, şi, în renunţare, rămîne propPietar ; contractul formall este acdla în ,care ·numa�i unul do­ bîndeşte sau renunţă b proprietate.

§ 77 Intrucit ,jn contmduil real -fiecare păs.trează a .c e e aş i proprida,te cu ca,re ·el intewine -şi .la .care el totdeod<ltă renunţă, se ditstinge acel element care rămîne i-de n t ic, 'ca fiind pro­ prietatea ex:i,stînd în ·s i n e în contract, de .lucruritle exterioare cane ·ÎIŞi s.ohirnbă în acttnl. de .sah�rnb rpro;prietaml .Iar. Alc.ell ele­ ment este v ari o a r e a, în care obiectele ·oontnaJOtuaile sînt e .g a 1 e unele cu .wltde, cu toată diferenţa calita6vă exterioară a lucrurilor, este u n i v e r s a 1 u 1 lor (§ 63). Determinaţia d o laesio enormis S\JtPirÎmă indatoririle c�rinse $n conltraJCt �şi are .deci izvorurl în conoe.ptul cont:rac­ butlui, ·şi, în mod pantkular, în moonenturl potrivit căruia .con­ bractantUJl, prin .altienavea propri·etăţii ,satLe, r ă m 1 n e p .r o­ p r i e ta .r şi, mai precis, în a·c·eea.şi •Cantitate. Lezarea însă nu este numai ,erno11mă (ea este luată ca atare dnd ea depă­ şeşte j umă t a t e a valori�), ci i n f i n ită, atunci dnd printr-un oontract sau ·o stîpula�be s-ar .fi consimţit la .a�Ji.e­ naTea unui brun i n arl i e n arb i !l (§-66). - O s t ipu�a ţ i e se deosebeşte de altf<dl de cO'ntrad, ma�i întîi JlrÎn ·wnţinutul ei, deoarece ea jnseatmnă o par,te oarecare sau un moment

m


104

singular al 1tntreg'lllu l i contract, apoi fiiOOcă ea este stabilirea f o .r m a 1 ă a acestuia, cum se va v.erlea mai dqparte. Ea conţine, pe latura d.intîi, doar determinarea formală a con­ trad.ului, a«�tarea de către unUJl de a ind�lini 'oeva şi ac� ceptarea celuilalt de a primi acest lucru ; de aceea ea este socotită între contradei·e u 11 -i !l :a t e.r a� e. Lmpărţ�rea •coo­ tractelo.r in uniilatera:1.e şi bili ater(ljJ.e, ca şi rulte Î[ll\păr.ţiri alle acestora în dreptU ' l roonan, sînt în ipar�. e a�lăJturări super�i­ cial• e, făcute ,dintr-un .punct de y;edere .singular, adesea exte­ ri-or, ca acela a! fonrn.a:lită-ţi1or lor ; în parte, ele amestecă îrrilre aJltele dete.rminaţii ca!"'e [pTiwelSIC natur- a c. ontraotului în­ suşi şi determ-inaţi. i care se rapor.tă doar ,Ja procedură (actio­ nes) şi la efectele juridice după legea pozitivă, şi care adest'a tşi au originea in cir·cumstanţe cu t{)tul exterioare .ş.i lezează conceptul dreptului. § 78 11 6

Diferenţa dintre ,proprietate şi .posesie, dintre latura substanţială şi cea exterioară (§ 54), devine în contract diferenţa între vo·inţa comună ca în ţ e J e K·e re ·şi realiz.are.:t a>e.esteia prin e f e c tua r e. Acea Î'!lJţe},egere odată stabilită este, pen­ tru sine, ca diferită de efectuare, ceva roprez;entat, căreia trebuie deci să i se dea, după modul particular de e x i s t e n ţ ă al r e p r ez e n t ă r i 1 or în semne (Enciclopedia ştiinţelor filo­ ::: ofice), o e x i s t e n ţ ă f a p t i c ă particulară, în expresia stipu­ lării prin formalităţi ale g e s t u 1 u i şi ale altor acţiuni sim­ bolice, în special printr-o declaraţie precisă, prin l i m baj, elementul cel mai demn pentru o reprezentare spirituală. Stipularea este, după această determinare, anume forma p.ri.n care .conţinutul î n .che i 'a t .în contract îş. i are exis­ tenţa sa în fapt ca ·Ceva . mai întîi r e IP r e z e n t a t. Dar reprezentarea nu esk decit fol'mă şi nu are sensul ,că, prin aceasta:, conţinutul ar fi incă ceva subi.ectiv, de dorit sau de


voit<

aşa sau aşa, ci oonţi nut:ul este încheier-ea adusă la Jim.

pl·i niue de voi nţ ă în această .privinţă.

Adaus. Aşa cum în studiul despre proprietate aveam

deooebil'ea între ce e substantirul şi ce -e numai exterior, tort: aşa, în conttr.act, avem di,fere . nţa între vo - inţa •oonrună, .ca înţel�e:re, -cea IParti•cUJiară, •ca ef eduare . In natura contradllllui stă ca atH voinţa comună, clt şi cea rparti:cU'l<tJră, 1Să 1se exltel'ioriwze, deoarece aki voinţ<f se rarPortă la voinţă. lnţel.eg erea, car.e se manifestă într·un ·semn, şi efectu.area <SÎnt de iliC·eea, la popoa· rele culte, separate, în timp ce la popoarele primitive de pot să coincidă. I'n păJdurHe din Ge)"'J ,on rSe g ăseş.te un ,pQpOr care .pra'C· tică •comerţul, ca-re ·.şi depun e proprieta�tea -sa şi aşteaptă liniştit ca ceilal,ţl să vie să o pună în faţă pe .a .Jor : aki dedlarar·ea mută a voinţei nu este .deosebită d e ef·ectuare.

şi

§ 79 Stipularea cuprinde latura

vointei,

deci

sub s t a n t 1 a·

l u 1 juridiwlui i'n contract, faţă de ca:re ,posesoia, ce .se meu."lţine în:că a�tîta dt contr actul nu este în.d.eplinit, nu este p.en:tru sine decît exterioJ'Illl, avîndu-,şi destinaţia numai �n acea latură. Prin stipulare, eu am renunţa� la o ,pr�ri eta,te şi la lib.erul arbitru i!s.Upra ei, şi ea a dev·enit deja o p r .o p r i e t a t e . a aIt u j a ; sîn:t deci ju-ridi,c oblligat prin ea, în m o d nemij,Io·cit, Ia e x e c u t a re. Di-ferenţa dintre o simplă !pllomi.sîune şi un contr a,c t stă in aceea •Că în prima ceea ce v:r;eau să dăruiesc, să fa�c, să execut, este exprimat oa cev a v i i t •o r şi r ămîn e încă o de· terminaţ i e s u b i e 1C .t _j v ă a voin�ei meJ.e , pe .care eu pot deci încă să o madific. Stipula�ia contradllllui, din •Contr ă, este deja ea însăşi exi.st.enţa·, În·fapt a hot ăr î.r ii mele v;oluntare, în sen'3ul că prin acea.sota eu aJi.enez lucrul meu, .că el a încetat acUJm să fie .propri.etatea mea şi d il .roounoSic chiar de acum ca Ei,ind prQprietatea- al·tuia. Di'Siti ncţi a ·mmană .Între pactum şi contractus este d'e o rweţă proast- ă. - Fi .ch t -e a făout Aa,tă afi.rmarea că o b 1l i g a ţ i a de · a respecta wntraotu:l au î n c ep-e pentru mine decît o dată 'cu execut. area i n c ·j. p i e n t, ă a celui�aoJ.t , căci in ai nte de · executare aş fi în necu-

111


106 noştinţă dacă celălla�Jt a loat ·În serios <��fi, nmaţia .sa ; obligaţia, ·trnaintea execuţi-ei, a.r �� d-e aceea numai m o r a 11 ă, nu ck natură Dar exiPrimarea stiputaţiei n.u oote o ·e:x�pri­ mare oarecare, ci <ecmţine voinţa IC 10 m ă ajlll'Ilsl ă Ia rea­ ,Lizat"e, din •Caore bunul plac aJl .d i IS 'P •o z i •t i e i şi all modificării ei Nu etste deai vot1ba de ,pooiJbillirta.tea oa celă.:. mod interior, să .fii f'Ost sau să devină aJ!tfdl jntenţio­ Il'3Jt, ci dacă el are d:repl'Uil la aceasta. Ohiar daJCă cdăJlalt înce:pe să execute, Îlmi răJmţne mie de�tr:ivă bunul <Jdoc aJl injustiţiei. Acea qpÎini·e �şi arată de î111d:ată nean'IJuil ei, p11În aceea că u· stetea contractului ar .fi situată rPe .reooa infinitate, pe procesul la infinit, pe i nfiinita divizibilitate a timpului, a matef'iei, a faptei etc. Fi i n ţ a-î n-f a p t pe care v o i n ţ a o are în forma:li.smUl ge�sturHor sau in limbajul determinat• .pentru ·sine este deja exirstenţa •Sa .completă, ca f�i. nd intelec­ tu<lllă, faţă de 1care executia nu este de�rut urmarea lipsită de autonomie. - Că de altfel î-n drepli ul (p•ori1tiv se gă:oos.c aşa­ zi,se c o n t r a C•t e r e a 'l e, �re deosebire de aşa-numttde C{)ntracte c o n :s e n :s u •a il e . , în sensul că p:rimcle ·sint privite ca .perfe , ct va1Ja� . bhle numai atunci .aind executarea !1eaJlă (res, traditia rei) se adaugă consimţămîntului, nu schimbă nimic d-in sitruaţie. În pwte, a-ceLea siDt •CazurÎ'le particulare În care abia <tJceastă pre.9ta·ţie mă !PUne în .si•tu<Iţia de a putea înde­ plini dion !partea mea Cllblig'1aţ.ii\.e mole, şi obhgaţia mea de a înd : eptlini ·se ra.portă numai .la luoru întrucît 1-,am, primit η n mLnă, ca î, n ce pl'irv.eşte împmmutul, corutmctul de ÎIIIlif';TU­ mut şi 9-e.pozi, tul ce poate fi cazuliŞi în aolote contr-acte),­ o circumstanţă car.e nu ;priv.esşte . natura mportmilo.r între stipu­ laţie .şi ex·ecuţ.ie, ci modruHtăt�le execu�iei, - în parte, ,rămîne liherUJ!ui ar:bi>tpu de a stipula într-un contract, că obliga;ţia de a p�e�sta a unei ,pă11ţi nu ar .mma să fi•e conţinută in -con­ tractul ca atare, ci trebuie să depindă de prestaţia celuilalt.

juri'did.

un

s-a �rirmat. .JaM, în j

(1ceea

§ 80 C 1 a .s i fi •c a r ea

contracteJ!or

şi

o ·

trata:te

adecvat, ă

bazată pe ea a s,pe�etlor l-or t11ebuie luat, ă nu din circuiDS'tanţde eXlterio - are, ci din deosebirile cane stau în nabur,a .însăşi 119

a:

con­

trructului. Aceste deosebiri sînt a.ceea -dintre contraotllll fonmwl şi real, dintre proprieta:te şi posesie sau intrebuintare, dintre va-


107 'Aoare ,ş-i lucrul s.pecitfi!C. &e zul,tă de aî.ci s IP .e te J e u-rmă t o a r e �olas�f�ca:re·a dată aid -coindde in ma.r.e cu olasilf0Caf'ea kruntiană

- Fundamentele metafizice ale ştiinţei dreptului, p. 120 unm.­ ş.ri ar fi de dorit de mUlt .ca rutina nbioşnuită a împărţirii contrac­ ·tel·or în contracte numite - 11eale şi consen.s.uaile - şi oontrade nenUilllite ·etc. 1să .fie păr&sită rfaţă ·de ·împărţirea raţ�on�ă) : A. Contract de do n a ţ i e 'ŞÎ a!ltume : l) al unui !.ucrn, ad.evă.rata aşa-nUJmită d·o n a ţ i e; 2) î m IP r u mu t u il uniU'Î lucru, ca .donaţie a unei p ă r ţ i, adid a unui u zaj ş.i i n t r ·e.bru i n ţ ă r i limitate a a.oelui Jucr.u, cel ce în�prlllltlJU ă răJmînînd p ro IP r i •e ta r aU lucrului (mutuum şi comnwdatum fără dobîndă). Lucrul es:be aici sau un lucru .s p e ,c � rf .j c• , sau, deşi el este un atane lucru spedfi.c, -el este considerat totUJşi ca uni,vernal sau trece {.de ex. bantJl) ca fiind pentru &ine un lucru univerna�l. 3) D ă r u i r e a unei p r e s t ati i de s e r v i c i u în ge­ aer.e, ·de ex., simpla păstrare a unei .pn01p6etăţi (defJoritum); -­ don�ţia unui !t�cl'u cu c-ondiţia partkuiară că celăJ!alt va deveni prqprietar numai l a m o a ,rIt e a donator:u1ui, a�ceasta înseamnă în momen<tul în care ilicesta nu mai este de faipt proprietar, diS!poziţia t.e s 1t am e n t a 1r ă nu intră hn conc�ptul oontradului, ·ci preSiupune societatea civ!lă 'Şi o Iegis.laţie pozitivă. B.Co n t r a c t d e s chi m b: I) Schimb ca atal'e: a) a unui 1 u c r u oarecare, aceasta înseamnă a unni lucru !ipedf1,c mn.tra wltuia de a�cel·aşi fel. �) C. u mpă.r a r e.vlî n z a r e (emtio venditio); s.oh�mb al unui ,Jucru speo�fk .contra unuia care e definit ca fiind lucml general, aceasta înseamnă care nu e luat decit ca v a 1 o a r e fără cele!.a1lte determinări Srpedfice aile întrebuinţării, - schimb 12o <:ontm ba n i. 2) In chi r i e r e {locatia conduclio), alienare a uz a j u­ Ju i t·em:p.o r ar a:l unei .prOij)rietăţi În s.chimlbu1 unei chi r1·i, .şi anume:


108 a

) a unui lucru

p e c i f i c, -�

împrumut propriu-zi�, -

�) a unui lucru u n i v e r s a 1, aşa încît împrumutătoruJ nu rămîne decît proprietarul acestuia, sau, ceea ce este acelaşi lucru, al v a 1 o r i i, - împrumut (mutuum, sau commodatum cu plata unei chirii : - celelalte calităţi empirice ale lucrulu1, fie el baston, un eaJită, casă etc., fie că aste res fungibilis sau non fungibilis, aduc aJlte condiţii &pecia�le, da-r de ailtfel nu �mpor­ tante. (Ca în împrumtul ca donaţie nr. 2.)) 3) C o n t r a1c t de s a a ar ,j u (locatia operae). A:lienare a p r o d ucţie i mele, a:di'Că a p.reiS'tă,ri·i d e s erv ic·i u. în măsura ,în car.e anume e:r .s e ,poate ailiena, pe un timp Iirn.itat sau după o aJtă mărgini11e (vez-i § 67). Înrudit ·CU ilJCes.t fed. de contract e,s�te m a n d a •t u J sau alte contracte în care pr.estaţia se [l(mdea:ză pe caroax:-ter şi încre­ der.e sau pe tarlente scuperioar.e şi în care intervine o i n c o­ m e n s, u r a b j 1 i t a t e într.e ceea ce eSite .reaJiza�t şi o valoare exterioară (:care nu se mai nume�te ai•ci salariu, ,cj o n o r a r). C. C·om.pa·e·t a r e a unui c•o n t r a·c t (cautio)iPrÎn arna­ n e t a r e. În •COntractele în ca,re înstrăinez întrebuinţarea unui lucru, eu nu mai sînt in .p osesi,a lui, dar Sηnt ·.încă propri.etar al lui {ca .în închiriere). De aJltă part•e, eu pot, În con:tradul de SJchimb, cumpărar·e .S<fU chiar donaţi·e să fi devenit p11oprie­ tar, fără să fiu încă în posesie, după CUJm aoea:stă separare intervine în .priv.inţa orkărei pr6Staţii dad ea nu esote făcută d.e 1 a m î n ă J a m�n ă. Pentvu ·Ca acum îmăşi p ose.s i a reală a v a 1 o r i i , care este încă sau a devenit proprietatea mea, într-un caz să-mi rămînă, in celălalt să-mi fie atribuită, fără ca eu să fiu în posesia lucrului s p e c i f i c pe care-I cedez .sa'll care trebuie să devină al meu, pentru <IJcea;sla este n·ev-oie de un .g a j - un lucru specirf.i,c, ·care nu este însă propni eta­ te<l mea decît după v al o a r e a ,pr·oprietăţii me!.e lăsată în posesie sau a proprietăţii care mi-e datorată (Mehrwert), dar care după cons-tituţia sa s.pecifi.că şi ,plllliU:l ,d-e vaJ.oa.re rămîne proprietatea aceluia care o pune Îin gaj . De aceea punerea


în gaj nu este ea însăşi un contract, ci numai o stipulaţie (§ 77), momentul care completează un contract în privinta posesiunii •proprietătii. - 1 p o t e c a şi g a r a n ţ i a sint forme .partiwlare �n această privinţă. Adaus. ln contract a fost făcută deosebirea că prin inte­ legere (!Stipulare) ,proiPrÎetatea devi·ne anume a mea, dar eu nu am încă posesia • ei, şi aceasta UI"mează să o Gbţin de-a�bia prin efectuarea contractUJlui. Dacă sînt d·eja din ca.pul locului pro­ prietar ari lucrului, a-tunci intenţia amanetă·rii este ca eu în aceLaşi tirn,p să intnu şi în posesia va.Iorii prqprietăţii, şi ast�eil chia · r prin înteleger.e să-mi fie asigurată efectuarea. Urn fel padkular al amanetăr.ii este garanţia, prin care cineva îşi dă promis· iunea, creditul său, pentm .oeea ce urmează să îndepli­ nesc. Mei S·e rea.lizează prin persoană, ceea ce în amanet·arc 5e efoctuează numai pe planul .lucrului.

§ 81 La relatia dintre persoane imediate În genere. unele fată de altele, voinţa lor, tot aşa cum ea este .j d e n t i c ă·Î n-s in c 5Î pusă de ei În contract ca fiind c o m u n ă, este totuşi ceva pa r t i c u l a r. Deoarece ele sint persoane nemijlocite, este accidental dacă voinţa lor p a r t i c u 1 a r ă este în acord cu \'oinţa f i i n d î n s i n e, care nu îşi are existenţa sa decît prin cea dintîi. Ca fiind particulară, d e o s e b i t ă p e n t r u si n e de voinţa generală, ea apare în bunul plac şi în caracterul în­ tîmplător al înţelegerii şi al voinţei, opusă la ce este î n s i n e ·dreptul,- este n e d r e p t a t e a. Tr·e.oerea la nedreptate o ·iiJrmează necesit. atea logică Slllperioară, ca momentd• le .conoe1ptului, aid dreptul î · n 'Si 111 e sau voinţa ca fiind g·e n e r allă, şi d·r·eiPtul în e x iste n ţa sa, care ·este toomai p a .r t ic u '1 a r ·i t a 1t ·e a voinţei, să fie puse ca p e n t r u �i n ·e d·ife r i,t·e; ceea ce atparţine r e a­ li t ă ţ i i a b s t r a c t e a conceptului. - Particularitatea voinţei pentru sine este .Unsă bun 1pilac şi contingenţă, l. a care, -În contract, eu am renunţat numai ca bun pilac faţă de un

122


110

::�

i.

s i ng u1

ar,

nu ctl bun p:ac şi omtingenţă a voinţei

Adaus. în contract aveam raportul intre două voinţe, ca Hind VlOinţă comună. Acea&tă voinţă identi<:ă es-te însă rrumai

relativ Ul11ÎV·ef1Sială, voinţă uniV'ens.allă pusă, ş.i a.stfW înd în opo­ ziţie faţă de V'oinţa parti;culară. În contraJct, în întd·e�ere, stă desigur dreptul de a •Cere ex·ecutarea ; aceasta este însă iarăşi o ohestiune a voin�ei particuilare, care ca at� are po<rle să acţio­ neze împotriva a <:e eS�te în sine. Aici işi face deci <11pariţia negaţia, care SJe gă:sea deja înainte în vo · inţa: ca fii nţa în sine, şi această negaţi·e este n e d .r e tp t a :t e a. Mersul, în g.enere, esbe de a curăţa voinţa de nemijl, odrea ·ei şi aBtfel de a fa , JCe să se de!\prindă din c ·O m un ,j t·a ·t ea: acesteia particubritrut.ea care i .-se împotriveşte. În .contract, cei ce cad de acord păstrează încă voinţa lor parti: < ulară, co ntractul nu a ieşit d-eci încă de pe treapta bunului plac şi rămîne de aceea în voia nedreptăţii.

SECŢIUNEA A TREIA

NEDREPTATEA § 82

123

în contract, dreptul î n s i n e este ceva pus, universal în universalitatea sa interioară ca ceva c o m u n apartinind libe� rului arb itru şi voinţei particulare. Această a p a r i ţ i e a dreptu­ lui, în care el însuşi şi existenţa�în�fapt esenţială a lui, voinţa particulară, ·coincid nemijlocit, aceasta înseamnă în mod întîm� plător, devine, în n e d r e p t a t e, a p a r e n ţ ă, - ca opoziţie între dreptul în sine şi voinţa particulară, în care el devine un d r e p t p a r t i c u 1 a r. Adevărul acestei aparenţe este însă că ea e lipsită de valabilitate şi că dreptul, prin negarea aceste] negaţii a sa, se restabileşte, - prin care proces de mijlocire a sa, de r·eîntoarcere li.t 5ine di' n negaţia sa, el se determioă ca fiind


111 r,e aJ şi v a ·lah11, în timp ce mai intîi el nu era deoîot in s i n e şi ceva nemjjrl o cit.

Adaus. Dreptul în sine, voinţa universală, ca fiind esen­ tial determinată prin cea particulară, este în relaţie faţă de ceva neesenţial. Este raportul esenţei 1aţă de fenomenul ei. Deşi fenomenul este conform cu esenţa, totuşi, privit din altă latură, eil este iarăşi neconform ·cu aceasta, căci fenomenul e&Site treau:rta con�ingenţii, este esenţa raportată la neesenţial. În nedrep­ taote îrusă, fenomenul -devine apar;enţă. .A(parenţa este exiLStenţa­ în-fapt care e neconformă esenţei, desprinderea şi punerea goală a esenţei, aşa încît în ambele distincţia (Unterschied) este ca fj, ilnd dive�rsi-tate (Verschiedenheit). AJParenţa este de<ci n.eru::le­ vărul, care dispare întrucît vrea să fie pentru sine, şi în această dispariţie esenţa s-a arătat ca fiind esenţă, adică ca putere aJSurpr.a �parenţei. Esenţa a nega't negaţia ei, şi este aSJtfel ceea ce a fost confirmat. Nedreptatea este o atare aparenţă, şi, prin dispariţia ei, dTeptUJI obţine detet1minarea a ceva stabid şi v.ai.abiil. Ceea ce numeam mai sus esenţă este dreptul în sine, bţă de care V'Oinţa parti1c\iJ..ară se suprimă ca fiind neadevărată. Dacă îna·inte el nu avea de · oit o ,fiinţă nemijllodtă, oi devine aoUJm r e a Il, înLruoît el se re'Întoa11ce din negaţia s<r ; căJci rea­ li-tatea este tll ceea ce .produce un deJCt şi se menţine Îln reali- tatea sa, în timp ce nemij�o · citul e'St·e încă posi.b�l de negaţie.

§ 83 Dr�tul c,a,re, ca fiind parbrul<ll r şi prin <l!CeatSta vavi.alt, prim�te, in opoziţie cu .unive , nsaEt::ttea .sa :in s in e şi reu sim­ plitatea sa, forma unei a IP a r e n .ţ .e, este o atare aparenţă în pa:rte î n ,sine, a:dkă nemijll oci:t, în JParte ed este pus de -către s u b i e c t, ca aparenţă, in par.te absolnJJt -ca n e · e xj\St ent: n·edr e p t ate ·i n v'Oil u n t a ·r ă sau c i v i1l ă, inşe , lă,c i u n e şi c r i m ă.

Adaus. Nedreptatea este astfel aparenţa esenţii, aparenţă care se a.firmă ca irrd,�endentă . Dacă <��pa.renţa este numai în sine şi nu şi pentru sine, adică dacă nedreptatea are pentru mine valoare de drept, .atunci ea este aici involuntară. Aparenţa este

12'


112

125

aici η n ce priveşte dreptul, nu însă pentru mine. A doua nedrep­ tate este înşelăciunea. Aici nedreptatea nu este o aparentă pentru dreptul în sine, dar se întîmplă în felul că eu îi produc celuihl.t o aparenţă. Atunci cînd înşel, dreptul este pentru mine o aparenţă. 1n primul caz, nedreptatea era, pentru drept, o aparenţă. - ln al doilea caz, dreptul este pentru mine însumi, ca fiind nedreptate, doar o apal"'enţă. A treia nedreptate este în sfirşit crima. Aceasta este în sine şi pentru mine nedreptate : aici însă eu vreau nedreptatea şi nu mă ma1 folosesc nici de aparenta dreptului. Celălatt, cel contra căruia se întîmplă crima. nu .trebuie să privească nedreptatea, care e în şi pentru sine, ca fiind drept. Diferenţa .între crimă şi înşelăciune este că în aceasta din urmă mai stă încă, în forma actiunii, o recunoaştere a dreptului, ceea ce îi lipseşte în crimă.

A. NEDREPTATEA NEINTENŢIONATĂ § 84 Luarea in posesie {§ 54) şi ·Contractul pentru sine şi după fe1urfle .Jor partk.Ubre, mai întîi exrterinrizări ş.i urmări dife­ rite al-e voinţei meie în goo,e.re, sînt, deoarece -voinţa este uni­ versalul în sine, în rG��por.t cu recnnoaşt· erea a>l,tora, t ·e .m e i u r i de d r e1p t. În exterioritat·ea l•or rec�l'ocă şi diversitatea lor stă că, "în .raport cu unul şi aJoela.şi lucru, ele pot aparţine la persoane d1ferite, dintl'e care, din motive de drept ce îi sinf particulare, fiecare priveşte lucrul ca fiind proprietatea lui : de unKk .r·ezulltă c oJi zi u n i J,e dr e pt. § 85 Această coliziune, în care lucrul este revendicat p e u n tem e i j u r id i.c ş.i care .forunează sfera p r o'c e:sel o r civile, contine •r.ecunoaşter-ea drejptWui ca fiind universal şi cel care decide, aşa ·în()Ît .lucml trebuie ·să aparţină <lceluia 'care are drept asupra lui. D�scuţia prive�te numai s uh1s u.m'a r e a lrucrUIIui sub prqprietabea unuia sau ail·buia; - o s i mrp.l ă judecat, ă


113

n e g a t i v ă, în care, in particuiarul.

predicatul

«al meu», este nega.t numai

§ 86 ln ce prîv.eş.te pă.rţile, h eie recunoaşterea dreptului este l.egată cu i.nter.Me partJi.cuJiai'e opus-e ş.i cu opinia .partDculară. Contra acestei a p are n ţ e apare totodată, în a p a r c n ta î n s ă şi (§ anter ior), dreiptul î n s i n e ca fiind reprezentat şi ceM. El nu este insă mai .întîi decît un <�t r eibu-i e», dki vo­ inţa nu -este ind dată ca o voinţă ce s-ar fi etiberat de nemij­ locituJ interesului, .care, ca fiind particulară, şi�<rr da ca scop voinţa universală ; aici ea .oote î·ncă determinată ca o re<lli�ate 126 recunos.oută, faţă de care părţ�le ar tnebui ;să rermnţe la părerea şi in1ereseJe lor pa11biculare. Adaus. Ceea ce este în sine drept are un temei determi­ şi nedrf1pta:bea mea, pe care eu o susţin ca fiind drept, eu apăr tot printr-un temei. Este natura finitului şi parhoolarului de a lăsa loc con.tingenţclm ; coliz.juni hehui·e deci să s-e intimple aiiOi, căci >SÎntem ai·ci pe tre�a finitulul. AJCeaSJtă ,primă nedi'ep­ tate neagă numai voinţa particulară, î.n timp ce dreptul univer­ sal este re51pectat, este deci cea mai uşoară nedreptate Jn genere. Gînd eu spun : .de&pre un trandafir că nu e roşu, eu recunosc totl!.Ş'i încă că el are o ·culoa.re, doci nu contest genul, ci neg nu­ ma·i parfi.cula:rul, roşu!. La �el este aki recun{}scut dreptul : fiecar.e pe:r;soană vrea ce este dr<:Wt ş.i vrea să i se dea numai· ce este drc;wt ; nedreptatea ei stă numai în wceea că ea men­ ţine ca fiind drept aceea ce ea vrea. nart, o

B. INŞELĂCIUNEA

§ Si Dr·eplrul i n s in e, în dilfeDooţa tui faţă de drept ca parti­ cula.r şi ex istent�în-fa.pt, este determinat ·Ca o e x ig e n t ă,


114 anume ca Hind esenţiaJliUJl, însă totodată n uma i ca

o exi­

genţă, şi, pe această latură teeva pur subiectiv, deci neersn e ţia;J · e11srulrul, redUIS de voinţa p<lrti.culară şi nru:mai a.parent. Astfel univ la ceva ce doar apare, - mai înt'ii in con�aK:t mdus la wmu­ nitat: ea doar exterioară a voinţei, este î n� e ,{ ă.c i une a.

127

Adaus. Voinţa particulară este respectată pe această a doua treaptă a nedrQPtăţ·ii, ăa;r drQPtul universal, nru. Îrn înşelă­ ciune, vointa parti'Dulară nu este vătămată, întrucît cel'llli înşelat :i se impută d ·este dll!Wt ce i se înrll�lllj}llă. Dreptul cerut este deci pus ca ceva subiectiv şi .pur apa·I"ent, ceea •Ce constituie înşelădunea.

§ 88 În contract, eu achiziţio • nez o proprietate .pentru ca.Htă,ţil• e particllllare aI1 e lu : crului, şi, în ;oce1aşi tirr![p, în ce priveşte uni­ versalitat-ea sa interioară, pe de o 1parte după v a . J

o

a r e a ei, pe

de aJ. tă pa!lte ca provenind din ,p .r o0 p r i e �a t 1e a altui&. Prin

aJ! ce:luidaJt, poate să-mi fie prezentată o faJ1să <llpa­ ! enţă i n ac . ea�!>l:ă .pr-ivinţă, aşa i111cilt, illt pri>"eşte contradUJl c<r

bunllll _plac

liberă învoi.re a schimbului as�pra a\CietS.tui• l.uc:rru, în ce pn­ v.eşte SlingUJlaritatea sa n e mi j l o ,c irt: ă, el -îş.· i are just.eţea sa, În6ă lipseşte di· ntr-î· nsUtl latura univ•ersalw!ui ca-re este î n .sin e. (judecata infinită, după ·ex'Prof.\'iÎa ei ·pozitivă .sau 5·emnificaţia identică, - a se vedea Enciclopedia ştiinţelor fizofice.)

§

89

Că în contra acestei a•cce;ptări a lucrului ca fiind numai acesta: şi faţă de voinţa ce se întemeiază pe pura opinie şi pe fie ,

voinţa arbitrară,

obiectivul

adică

universalul

urmează

pe de o parte, recunoscut, ca v a 11 o a II" .e, pe de all:tă parte


115

să fie valabil cad r'ept, iar pe de rultă parte că hberul <l!r·bi­ tru subi-ectiv, opus .dreptUJlui, să fi.e suprimat, - este aici mai întîi n:uma,i o ex'i g enţă. Adaus. în ce priveşte nedreptatea civilă şi inocentă nu este aplicată nici o pedeapsă, căci eu nu am voit aici nimic îm.potri.va ·dreptUJlui. Din contră, î· n . înşelăciune, intervin pe� depse, fiindcă aici este vorba de drept, care a fost încălcat.

C. CONSTRINGEREA ŞI CRIMA § 90 în faptul că în pNpri,etate voinţa mea se situează într-un u c r u e x t e r i o r, este implicat că ea, tot aşa după cum este reflectată în el, este prinsă in el, şi supusă necesităţii. Vo­ inţ<t poate, în par:te, su�eri în g e.nere �n aaasta o v i o 1! e n ţ ă, în parte poate să i s-e imp-ună prin forţă, ca condiţie a unei 129 posesii sau a fiinţei pozitive, un sacrificiu sau o acţiune - ea poate fi supusă c o n s t r î n g e r ii. 1

Adaus. Adevărata nedreptate este crimă, în care nici drep­ tul în sine, nici felul în care el imi apare, nu este respectat, În care deci ambele laturi, cea obiectivă şi cea subiectivă, sînt încălcate.

§ 91 Ca fi ·inţă vie omul poate fi .SUipUS constrînge, rii, aJd1că ,Jatura .�a fizică şi de altfel exterioară poail:e fi adUISă sub forţa adtora ; dar voinţa liberă nru poate 3n şi .ptmtru sine �i c o n s t T în s ă (§ 5) decît numai întru dt ea n u s e r e t r a g e e a î n s ă ş i din eXiterior.ita.tea în car.e ea este reţinută, .sau din reprezentarea


116

aCCS�teia (§ vr e a să se

7). Nu poa!te fi con.strÎills la ceva decît aoo]a caL .. c o n;st rJ n s.

l ase

§ 92 Deoarece fiinţa este i:dee adiiCă .într-adevăr iliberă nu­ mai :întrudt ea are exi.s:tooţ a-iÎn-.f<t�pt, şi că eXJistenţa-În-fapt în <:are ea s-a înc;rrnat eS'te fiinţa Bbevtă.Jţii, de aceea viol enţa şi const11îngerea se d�stmg nemij,lodt ele iOJSeşi în COil!Ceptul lor, ca fiind exterio·rizare a unei voin�e care SU[lrimă exteriorizarea sau exi,stenţa-în-fapt a unei v;oinpe. Violenta şi corustllînge· rea sint de a-ceea, luate <l!hstract, n'e d r ·eiP't e.

§ 93 V.iol·enţa, p r i n a c ·e e a d ea se distruge în mnceptul ei, are manifestar·ea ei reală în aceea ,că v ·i o ,J e n ţ a e ste su p r i m a t ă p.r i n v i o l e n ţ ă: ea nu este astfel doar con­ d�ţionată juridic, ci condiţionată necesar, - anume ca o a d o u a constrîngere· , care est·e o suprima'!'e a .primei constnîngeri. Violarea unui contract prin neexecutar·ea a ce e stipulat. sa.u violarea dat· nri�lo.r de drept faţă de bm�lie, faţă de stat, printr-o wcţiune sau omisiune, est-e o ,p rimă vio.lenţă sau cel puţin un abuz de forţă, atunci cînd eu reţiu sau sustrag o pro.priebate · Care aparţine altuia sau ·ceva ce ii da,tor.ez. Con­ strîngerea pedagogică, adică constrîngerea exercitată con­ tra săllhăti,ciei ,ş.i primitivităţii, apare - ·este drept ·- -ca fiind prima, nu ca urmînd pe o alta care a precedat-o. Dar voinţa doar naturală este i n s i n e violenţă contra ideii in sine a libertăţii, care trebuie luată în apărare contra unei atare voinţe necultivate şi trebuie făcută valabilă în ea. Sau este deja pusă în familie sau stat o existenţă etică, faţă de care acea naturaleţă este un act de violenţă, sau nu este dată decît o stare de natură. - de violenţă în genere şi atunci ideea instituie contra acesteia un d r e p t d e s t ă p î n i r e.


117 Adaus. În stat, nu mai pot exista eroi; aceştia apar nu­

mai intr-o stare neformată. Scopul lor este un scop drept, un scop necesar şi de stat şi pe acesta ei îl îndeplinesc ca fiind Jucrul lor. Eroii, care au fondat state, care au introdus căsă­ toria şi cultivarea pămîntului, nu au săvîrşit desigur aceasta ca un drept recunoscut, şi aceste acţiuni apar încă ca voinţa lor particulară ; dar, ca dreptul mai înalt al ideii, faţă de natu­ ralitate, această violenţă a eroilor este ceva just, căci cu bună­ tate se poate înfăptui puţin împotriva forţe i naturii.

§ 94 Dreptul abstract este d·r ep t

d·e

c o ns t r î n.g e r-e, de­

oarece nedreptat·ea comisă ÎffiiPOhÎva acestuia ·este o vio�enţă contra existen�ii-in-fapt a Libertăţii mele, într-un hocm e x t e­ r 1 o r. Mcmţine.rea aceshei existenţ·e în contra vi{ll}enţei este astfel ea însăşi o acţiune e::derioară şi o violenţă care SUiprimă pe prima. A defini de la început dreptul abstract, adică strict, ca fiind un d r e p t la care este îngăduit să constrîngem ·­ înseamnă a-l înţelege ca pe o urmare care intervine numai prin ocolul nedreptăţii.

Adaus. Aici trebuie avut În vedere în special diferenţa diMre ce este drept şi ce este morali. Şi in ce e mor.aJ., aceasta înseamnă în ce .priv�te reflexia în mine, este o duailitate : căci binele îmi este swp şi eu trebuie să mă determin după a·oeastă idee. Eldsl:enţa-dn-.f�t a binelui este hotănîrea mea şi eu o .rea­ lrnez in mine, dar aceaJStă exi:�tenţă eSite cu totUl! inte.r.itoară şi de aceea ·nu poate avea loc constrîngere. De aceea legile sta­ tUlui nru pot să voiască să se întindă a5Il.liPra intenţiei, căci in ce e moral eu sînt pentru mine însumi ,şi forţa nu are nici

11�


118

§ 95 Pricrn<f coiJJstrîngere, ex-ercitată ca violenţă de ÎMllil Hber, care lez�ează exg i tenţa liber.tăţii ID se rnsul ei c-o n ,c <T ei, care lezează d!'optul .ca .dn;pt, este .c r i m ă, - o j u .d 'e .c at ă ne g a­ t .i v ă inf' �nită în sensul ei df'Jplin, prin care este negat nu nuttna'i partitOw! arul , s uhsumar·ea unui lucru s ub v oin ţa mea (§ 85), ci totodată unive11 sallul, infinitul în IPredka•tul a "ce este aJ meu"', cap ac i t a t e a j u r �·d i c ă, şi anu:m-e fără m i j.lo cirea Qpiniei mele ( c a in înşelare) (§ 88), ci tot astfel împotriva aces-teia, s�era d.r eptu-lu i .p ena l. Dr ept ul, a cărui violare este crLmă, nu are, e a�dev ăra t, .pînă a�cum docît fonmele pe care le-am văzut şi d-eci nid criana nu are intîi decît semn iHcaţia m ai ap rO!Piată ce se raportă la a-oC�ste d ete nm inaţii . Dar suhs:t<rnţialul d in aceste foi'llle este univef'S<Iilul care, în dezvoltarea şi întruchiparea 1ui ul1t-e rio ară rămtne acelaşi şi deci, del)_potr ivă, lezarea Jui, ori- ma, potrivit conc�tUiLui e i . Determinare<r stab�lită în pa - ra­ gr-al'llll urmă:tO'r priv-eşte deoi şi conţinutUl! particular, definit mai dep arte, de ex. în 51re rj ur , crima contra statului, fail:sifi­ car-e de monetă şi poliţă etc .

§ 96

111

voinţa e xi s t e n ţ ă-IÎ n....f a;p t es-te si ngu:ra care poate fi lezată, ace<tJsta Însă, în e x> iste nţ a -î n -.fapt , a in trat în sfera unei întinderi canti.ta,tiVIe ca a uno r determinări c · alit<IJt i-ve , deci est•e diferită dtupă aoestea, tot astfel -constitui-e o d iferenţă in C·e .pr.ive�te latura obiectivă a crimei, drucă o atare exk9knţă şi determinaţio:r e i eSJ!ie lezată în genere ηn toată Sfera ei, doci în infini:tate.a eg ală con.c�tllllui ei (•ca Îrn omor, sdavaj, constrîn­ gere ralig ioas ă) sau n umai �n parte, şi după ce determ inaţ ie cruli-tat ivă. Lntrucît


Opinia sto�că, că

nu

ex-isotă decît

o

s, ingură virtut.e şi un

��u������: �e:i�a���[t��:� �� ;>�%�:�l ��: c;.�! a e

e e in orice ilezar.e ptmsonaJI,it.atea infi:rWtă, au ]n comun faptul că ele răm1n . l a gfindi'l'·ea aibstra-ctă a . voinţei Hbere şi a personwli­ tăţii şi nu o iau în eX!ist-enţa-·ei�în..,fo<��Pt concretă ş.i determi­ nat. ă pe -ca.re rea trebuie să o �ilbă, ca idoe. - D�ferenţa dintr·e j e f u i r e şi h o ţi e se referă la deosebirea ca�litativă că în prima eu sînt Iezat şi ca oom;tiim,ţă prezentă, deci ca fiind a c eaS l t ă infini�ate .s uib i. e1cti v ă, şi că o constrîngere per­ sonaJ.ă este exer.cit< ată contra mea. - Unde determinări caJli­ ta,tive, oea p er j,c o�u l .p e n t, 'l' u se 'c u rit a•t e a .p u . b.l i<: ă, au baza lor în ra1porturi definite llllterior, dar eLe sînt adesea luate doar pe ocoilul umnărillor, şi nu din wncC�ptul lucru­ J.ui: - cum crima .cea mai perÎIOUloasă p , entru sine Îln struc­ tura sa imedia · tă este o lero.r-e mM g>rea in ce prîveşt·e s�era "Sau c<lJlitatea. - CaJ!itastea m o raii ă subieotivă se referă la o diferenţă mai lnailtă : in ce măsură o î:nthln!plare şi o faptă este în .genere o aJcţiune, şi ea IPriveştJ e însăşi natura subiec­ tivă a acesteia de�rt' 31CeGIJsta, mai tîrziu.

;

Adaus, Felul în care fiecare crimă trebuie pedepsită nu poate fi indicat prin gînd, ci în această privinţă sînt necesare determinări pozitive. Prin progresul culturii, părerile asupra crimelor devin totuşi mai indulgente şi astăzi nu se pedepseşte nici pe departe atît de sever ca acum o sută de ani. Nu anume crimele sau pedepsele sint acelea care se schimbă, ci rapor­ tul lor.

§ g; -o

Violarea

exi s t e n ţă

vrinşită

a

drtWtului

-ca

dr{1Pt

este,

adevăral,

;p'O z11 i v ă, exterioară, dar care în �ine es�c

ninnic . nid.e. Man i f e.s t a,r e a aroestei nim�onicii a ei este nimi­ cirea acelei vialări, �care intră deopotr-ivă şi ea în exi,stenţă, reai1itat.ea dreptllli1uÎ ca necesi1ta.te a sa, mijl-ocindu-se cu sine prin suprinnarea vi·OilăTii S : ajJe.

1az


120

Adaus. Printr-o crimă ceva este schimbat, şi lucrul exista În această schÎimbar-e, dar acea�S�tă ex,�stenţă este O!PUSU! ei însăşi şi in această măsură este în sine nimknide. Nimi1Cll'1cia ei es-te de a fi suprimat dreptul ca drept. Dreptul, anume ca fiind abso­ bt, este nesuprimabil, deci exteriorizarea crimei este în sine neant, şi aJceast. ă nimicn�cie este esenţa :rezlllltatului cdmei. Ceea ce este însă nimicnici·e trebuie să se mani.feSit•e ca atare, aceasta înseamnă să se înfăţişeze ca fiind ceva vioiaL�l. FăptuLre . a crimei nu es:te oeva , prirm, pozitiv, La ·care pedeaps a nu este decît negaţia negaţiei. Dreptul real este <l!CUm !rupfÎmarea acet.ei. V•ÎO­ lă.ri, arătinldu-şi tocmai in ace<IJsta vaJlah�litatea sa şi adcve­ rindu-se ca o existenţă-<În-hpt mij1ocită, necesară.

§ 98 Viola·rea, ca privind 133

numa1

exiiS't.enţa-in-fapt

eXJteri oară

sau posesia este un r ău, o p a g u 1b ă adusă într-un mod oarecare pro - prietăţii sau averii : suprimarea -violării ca fiind o paguLă este satisfacţia civilă ca d e s p ă g u b i r e, în măsura în care aceasta poate avea loc. Pe această latură a indemnizării, in locul detcrminatiei calitatiJVe, s;pecifi-ce a pagubei - întruci<t: paguba .este o dLs­ trugere ·şi nu po�te fi în gen-ere restab1lită, trebui'e să se substituie dete�minaţia ei u n i v e r's a il ă, ca v aJ o a,r e.

§ 99 Violarea însă care prÎ!Vqte voinţa fiinţînd-î n-�S ·i ne

(şi

anllitlle astfdl deopotrivă această voinţă a celui ce l�ează, ca .şi a celui lezat şi

a

tutunora) nu are

o

ex:i.s t enţ ă

1po z i­

t i v ă în ce plfiveşte <��eeastă voinţă oe fiinţează î IIl s i n e ca atare, to.t a:tît ·de puţin ca IÎn purul ,prod'l.lls. P e n t .r u s 1 ,n e această voinţă fiinţllnd în sine (drtjptUJ!, legea in sine) este dim­

potrivă ceea ce nu ·ex·istă ce - nu .poate fi violat. La

în mod exterior, 'Şi, în cons-e-cinţă, -ceea �el, vioiarea este pentru V'frinţa parti-


121

cu'lară a · celui lezat ş.i a celmlaJlti nUJffi ai ceva negativ. E x i s­ t e n ta p o z .i t i v ă a 1 e z ă r i i nu es.te decît ca voi n ţ ă p a r t i c u·l a r ă a c.r im:in alru1lui Lez.area acest·eia ca voinţă existind-tîn-bpt este deci suprimarea- crimei, 'care aHfei ar rămîne valabiJ, ă 1şi este restabi.l irea dreptului. Teoria , pedepsii. este uoa din ma.t.eriile care în ştiinţa pozi,tivă a dreptului modern au avut soarta cea mai rea, deoarece în ateeastă teocie intelectUJl nu este suficient, ci �rehuie în mod esenţial să se revurgă h con-cept. - D.acă crima şi Su1primarea ei, care se determină mai deq>arte ca pede<ilJlSă, este ·com�derată numai -ca un r ău în genere, Munci putem pr·ivi desigur ca neraţionad de <t vrea un rău numai f i ion d,c ă u n a1lt r ă u e1s t e da t (Klein, Tratat de drept penal, § 9 şi urnn.). Acest mracLer superfiJCial} ali unui r ă u este presupus ca fiind ce e prim în diferitele teorii asupra pedepsei, teoria prevenirii, intimidării, ameninţării, îndrft>tării etc., şi ceea :ce t!lebruie să interV'ină împotriva lui eiS.te tot atâ-t de superJiociaJ definit ca un b ,i n e. D<llr nu avem de-a fa·oe nici cu un rău, n�ci cu acest sau acd bine, c� este vonba în mod preiCis despre n edr ept a t e şi d-espre d r-eipt a t e. Prin acele pruncte de veder·e sur.�rficiale se lasă însă de-oparte cons�derarea­ obiectivă a d r, e p t ă ţ i i, care este primul ş.i suhstanţiaJ,ulr punct de vedere în ce priveşte crima, şi urmează de la sine ca punctul de vedere moral, latura subieotivă a crimei, ame9tecat cu reprezentări psihO'togice bana�le des.<>pre exd­ taţii şi despre puterea impuJ,surÎilor s·enzoriaJ,e contra ra­ ţiunii, despre constdngerea psilho'logid şi influenţa exer­ citată asupra reprezentării (ca şi orm o ata>re infiluenţă nu ar fi cGbGrîtă, prin lihertate, deopotrivă, la ceva dGar accidental) devine esenţialul. Diferiteil,e cQnsideraţii ce i1iparţin pedepsei ca fen·omen şi r. aporbului ei faţă de con­ ştiinţa ,pa,rti'Cllllară 5Î care privesc Ul1mările ei asupra n�re­ ZJen1ării (de a intimida, a îmbunătăţi etc.) sînt la lo'Ourl ·lor, ş.i anume în special numai cu priv:ire la m o .d a 1! i .t a te a pedepsei, .chiar o consideraţie esenţiaJ!ă, însă prtlSll!pun mai înainte dovada că pede3J?Sa e9te în .ş.i ,pentru sine j u s .t ă. In a.ceastă ceJ1cet<rre nu este vorba deoî.t despre faptul că

n•


122

crima, şi anume nu ca provocare a unui r ă u, ci ca YÎO­ la.re a .dr�ptului ca dn�pt, trebuie sUiprimată, oşi ahmci oare este e x i .s 't e n ţ a IPe care o are cr.1ma şi car.e trebuie SUrprimo:ttă ? Această existenţă este adevă.r.alt:UJl rău care tre­ buie eliminat, şi punctul esenţial este acolo !Uilllde se gă­ seşte ; atita timtP cît conceptele m aJoeastă pr-ivinţă nu sînt ·cunoscute precis, va trebui să domneaJ!Jlcă confuzia în ceea ce pri,ve�te ,ped·ea.psa. 13�

Adaus. Teoria pedepsii a lui F e u e r b a c h întemeiază pe.de<�Jpsa· pe ameninţar.e şi crede ·Că dwcă <:ineva, .cu t'Oa:te •ate{lSo�ea, comHe o •Crimă, .pedeapsa trebui.e să urmez.e, fiindcă criminalul a cunoscut-o mai dinainte. Cum rămîne însă cu în­ dre:ptăţir·ea ameninţării ? Aceasta IPNS\.lipune ,pe om <ea nefiind Bber şi vrea să ·Const:nîn,gă prin .reprezentarea unui ră:u. Dre'Ptul şi dneptatea trebuie însă să""şi a1be sediul ,în ,libertate ş.i voinţă, şi nu în li�sa de ,Jibert::de căreia i •se adresează ameninţarea. Motiv:în:d ,pedeapsa în acest fel, lucruriJle :stau •Ca a,tunci cînd rildidilill bă.ţul a!Su,pra unui dine : omul nu este tratat con�orm onoarei şi Ji,bertăţii ,J.ui, ci ·este tratat >ea un .oîine. Dar amenin­ ţarea, care poate fi în fond revolta pe om, aşa încît el să-şi pro­ bez.e lihe11tatea sa conba acest·eia, hllsă dreptatea .cu totull .La o parte. Constrî ng e re a psihologkă nu se ,poate .r<l!porta decit l a (H�erenţa .calitativă şi .cant�tati vă a .cn�mei, nu .la natura ,crimei 'i:nsăşi, .şi .codur�le de legi care au plli1c.es din această Înv-ăţă­ tură, s-au lipsit prin acea�a de fun:damentuil .p r�ri<U-.zi.s.

§ 1 00 Jignirea ,pe care o suferă ·cr�minaJ!ul nu este numai justă

1 n s i n e, - ca fi�nd j1u:stă, ea este în acelaşi timp voinţa sa ,fiind î n s in e, ex.·istenţa-.în-.fapt a Jihertăţ.ii salie, dreptU'l s ă u ; dar ea este un dT.tWt ş i a o; u p r a c r i rm i n a l u � u i însuşi, aid�că este pusă în voinţa Lui e:lristentă ,î n f a iP 1t, 1-n acţiru nea sa. Că'Ci, în acţiunea sa, ,ca a unei f.iÎIIlţe r a ,ţ .i o n a 1! ·e, stă •că ea este ceva 'WlÎVersal, .că prin ea este ,stabiilită o 'lege, !Pe care el a


123 recunoscut-o pentru sine, în .actiunea !Sa, fi

Slli_PUIS ca sub dr·eptlil

rS

ău

o

1p .r o ,p r i u.

1J.eg.e sub ·care

el poate

B ·e ·C ·c a 'f i a a ·contestat .st<Ltului d r{lptt.Jl de .a peldepsi ou moartea, deoareoe nu se poate ,prevuma că în contractUtl ,social ar fi 'Oonţinut .CIQilJs�mţă.tuînttil irudi,viz.�lor de a se Jăsa omodţi, ci trebui'e admis mai .degta�bă .ccmtra:rwl. Numai că statul nu este în .genor.e un ·contraot (10f. § 75), nid esenţa Jui substanţială nu este atît de necondi\].10nat p .r o t ·e c ţ i a .şi a s i g u r a r e a vieţii şi .pmpPietăţii ind'i:vizillor ca singru­ :lari ; mai degrabă el .este .f-o.rul mai inailt, .care are pretenţia a:su;pra acestei vieţi şi pro,prietălţi lnsăşi şi ·car.e oere sacrifi­ ciul acestora. - Apoi, ceea ce statul trebuie să facă valabil nu este numai c o n c e p t u l crimei, raţionalul acesteia î n ş i :P e n t r u s i n e, c u sau f ă r ă aprobarea individului, ci

136

·şi raţionalitatea forrnailă, v o i n ţ a i n d ,j v i d u J u i, se aHă Prin f.aJptllll ,că ,pedeapsa este privită ca conţ.inînd propriul s ă u dr·t:�pt, prin aceasta orirmi­

1n a . c t ·i u n e a criminarlulrui.

nallUil ·este o n o r a t Cl ·o fiinţă raţi'Onală. - .AJceaoSită onoare nu-.i va fi acordată dad COiliC'elptul şi măsura pedeps.ei nu vor fi lua:te din faprta însăJşi ; - şi tot atît de jpuţin cî01d el va fii considerat nrumai ,ca un animal ,păgu!bito,r care .trebuie .s ă fi, e făcut inofensirv sau ,s ă .fie speriat s<ru ,ameiliurat. Apoi, in c·e priv·eşk modallJitatea .exi'Stenţii dreptăţii, fo<tma .pe ca:r;e ea o are în .stat, anume .c a p e d e a p IS ă, nu este desigur singura formă şi statul nu este p:r;emi,sa care cond'iţi'onează dr�ptatea în .sine.

Adaus. Ceea ce cere B e c c a r i a, ca omul să-şi dea anume consimţămîntul in ce priveşte pedepsirea, este foarte just, dar criminalul o acordă deja prin fapta sa, Este deopo­ trivă na.tura crimei, ca şi pro-pria voinţă a criminalului, ca crima făcută de el să fie suprimată. Cu toate acestea, această oste­ neală a lui Beccaria, de a face să se ,suprime pedeapsa cu moartea a avut efecte avantaj oase. Dacă nici Iosif al II-lea, nici fran­ ce2lii nu a . u putut să impună la întreaga suprimare a acesteia, totuşi a început să se vadă care .sînt crimele -care merită moartea şi care nu. Pedeapsa cu moartea . a devenit prin aceasta mai rară, aşa cum o meri·t ă acest vîrf cel mai inalt al pedepsei.

1 3_

'


124

I. DREPTUL ABSTRACT

§ 101 SuiPrimarea crimei este - r ă .s rp ,l a t ă (oompensaf1e), întru­ \QÎ,t, prin concept, CDaJl!Pensar·ea este vdarlarea violării, ş i prin ex�tenţa-IÎn-,fapt crima are caHtativ .şi ·cantitativ o sferă deter­ minată, deci şi negarea ei ·ca existenţă-;ηn-f<lJPt a.re o sferă ase­ mănătoare. Dar a.ceastă �dentitate, ·care se ·!\l) rijină ,pe concept. nu este însă e ,g a 1l i t a t e a în de00r'!l1inaţia �eoilfid a violării. ci în determinaţia fiinţînd î n s i n e, - după valoarea a c e s­ t e i a. Dat fiind .că în ştiinţa obişnuită definiţia unei deter­ minări, aid a pedtUJsei, trebuie să fie ,!Juată .în r e IP r e z e n­ t a r e a g e n e ·r a .l ă a experi.enţei psihoilogice a conştiinţei. aceas-ta ar .arăta într-adevăr că sentLment\.]1 g;enerrnl al pD­ poareior şi ali indiviz1lor în priv,inţa Ol'imei este şi a fost în­ totdeauna acela că oriana rm ·e r i 1t ă pede<l!p.să şi că crimina­ lului t r e b u i e s ă i se î n t î m p 1 e c e e a c e e 1 a f ă c u t . Nu se poaof:e înţdege .cum aceste ştiinţe care Î'Şi au izvonul ·determinaţi.i:lm lor în rt"Jprellentarea generaJlă, admit pe de ailtă .parte tez;e care conbraz�c tm aşa-z·is f a p t universal al con.ş.tiinţ.ei. - O di.fi,culta:te tPrinc�paJă a introd'US-o însă de­ t·enminarea e g a .J i t ă ţ .i i în ce p:riv-eşte rotjprez;entarea ,com­ pensării, justeţea determinărilor pedepsei după conţinutul' Ior calitativ şi cantitativ este însă fără îndoială ceva u J .t e­ r i o r faţă de subs.tanţialul :lucrului ÎllfSUŞÎ. ChiM dacă pentru această determinare ulterioară ar tr.ebui luate î'n cons�der.are şi aHe princ�rpii d'ecît pentru univer.salUJl pedo,p5ii, totuşi acesta rărnrîne ceea ce el este. Numai că conctWtuil însuşi tPebuie în g·enere să ·conţină .prindpirul de b.ază şi în ce priveş-te pa�rti­ cUJlarUII. Acea�SJtă deter1minare a conceptului este Însă tooma·Î acea legătură a neces-ită.ţii, anume d cri:ma, m voinţă în .s�ne negativă, ·conţine .în ea di.sbrug.erea ei, care apare ·Ca pe­ deapsă. J d e n t i t a t e a interioară este aceea care În exis­ tenţa exterioară se reflectă pentru intelect ca e g a 1 i t a t e. Determinaţia caJJ,�tati;vă ş.i cantitativă a crimei şi a S'LIIPrimării ei cade însă în Slfera ex,teriorităţii ; în aceasta nki o deter­ minare ahs-oltută nu este po'S�bilă (GollliP . § 49) ; în d o m e-


125

n i u 1 f ,j n i t u J u i aceasta nu rămîne decît o cerinţă, pe <:are inWlectul trebuie tot mai. mtllt să -o J,imit·eze, ceea ce -este de cea mai mare ÎilliPorrtanţă, dar care progresează la in�ini.t şi nu ,permite decît o a p T :e c i e r e care e�te pempetuă. - Dacă nu se trece numai cu vederea această natură a .finitului, ci se şi rămîne cu totul la e g a 1 i t a t e a s p e­ e i f i c ă, abstractă, atunci se naşte nu numai ·O greutate de neînvins în determinarea pedepselor (în .special cînd psiholo­ gia adaugă mărimea irmpulsmi:lo.r sensibi1Ie şi le�ate cu aces­ tea, c -u m v ·o i m, sau c u a 't î t m a i m a r ·e a t ă r i e a voinţei rele sau c u a t î t m a i m i c a t ă r i e şi libertate a voinţi'i în genere), da.r este f-o arte uşor d·e a pr·ezentJa răJ!\,Plă­ tirea pedepsei (astfel hoţia pentnu hoţie, tîlhăria pentru tîl­ hărr ie, O·chi pentm ochi, dinte pentru d�nte, pe 11ngă că ne 'putem reprezenta pe făptaş ca fiind chior şi fără dinţi) ca fiind o absurditate, dar cu aceasta conceptul nu are nimic ·de-a .fia,ce, ci numai singura e g a l i ,t a 1t e s p e ·c i f .i 'C ă a<>te responsabilă. V a l o a r e a, ca e . c .h i v a il e n t i n t e r i o r al lrucru6lor, ccrre l'n existenţa lor f'!peci,fică sint cu totul dife­ rite, este o det.e.rminaţ.i.e carre <l!pare d·eja la contracte (a se vedea mai sus), şi tot astfel în actiunea civilă împotriva crimei (§ 95) şi J!rin care repr·ezentatrea este ridiută de la starea n e m i j 1} o 'C i tă a lu-c·rului la univer:sa.I. în crimă, în care 139 i n J i n i t a t e a fa;ptei este determinaţia fundamentală, dis­ pare cu atît mai mult ce e�te Il!umai ext·er.i,or stpocific şi ega­ litatea rămtne numai regula de bază pentm ce este e .s e nt i a 1, pentru ce.ea ce uiminalul a meritat, dar nu pentru forma s;pecifică exterioară a acestei r�pilătiri. Numai prin a�cea"sta din mmă, furtul, tNhări1a ca şi p edeapsa .in bani sau închisoare sînt abso.Iut inegale, dar prin valoarea lor, prin calitatea l.o.r comună de a fi pagube, ele .sînt c om p a r ah i 1 e. Este atunci, cum a fost O'hservtat, obiectul intelectului de a căuta aprO!Pierea de egalitate a a,cestei v.al'ori a lor. Dad nu oste prinsă legătura ce există în sine a crimei ş i di:strugerii ei şi arpcJii gîndul v a ·1 •O r i i şi al comparării am­ bel·or după vaf.oare, atunci se: po.ate ajunge să nu se vadă (Klein, Principii de drept penal, § 9) în;tr�o pedeapsă ,prOjpriu zisă decît legăbura a r b i t r a r ă a unui rău cu o acţiune nepermisă.


Adaus, Compensarea faptei este legătura interioară şi· identitatea a două ddeJlminări, care aJpa'r ca diferite şi care au o ex·i�tenţă exterioară diferită una faţă de alota. C'întd cri­ minailul ÎIŞÎ ia r�plata, ate·easta are a�eduJ unei detemninaţii străine 'Ca·re nu-i aparţine Iui, dar pdde<��psa este to:f:lliŞ Î, a:şa cum am văzut, nurrn ai o maniifestare a u�mei, - aJceasta ÎlliSeamnă cea�hl1tă jumătate pe care prima o pres\lipune în mod necesaT. Ceea ce ped·eapsa compensatoare a.re b înc�ut în contra sa, este că ea apare ca ceva imoral, ca răzbunane, şi că astfel ea poa:te trece dfif'jpt ceva personal. Dar nu .ceea ce este [>ersonal, ci conceptul singur aduce la îndeplinire răsplătirea faptei. R ă z­ b ru n a r e a e :s .t e a rn e a, Sipune Dumnezeu în Bîblw, ş i dacă in cuvintul de răsplătire s-ar ciuta oarecum reprezentarea unei dorinţe pa:rticula11e a voinţei subiective, atunci trebuie să spunem că ea nu inseamnă decit inrv.ersarea oh�pUilui însuşi aJ. crimei în mntra sa. Eumenideile dorm, insă crirma .le deşteaptă şi <RStfeJ fapta pr01pr·ie este aceea awe .se face valaJbi1lă. Dacă a.currn in ce priveşte rălsiplata nu se poate �inti la o egal1tate su>ec�fid, .şi

uo

totuşi în oe pri.veşte crima lU1Cru.ri1k stau aJltfel, pentru car;e mod

necesar

unme.ază

pedeapsa

cu

moartea.

Căci,

în

deoarece

viaţa este într·e3Jga sf.eră a eXIhstenţei, podeaps.a nu poate corusta într-o v a .1 o a r .e .care nu ex�stă pentru aceasta, ci nurrnai ia:ră:şi• în rid·i.c area vieţii.

§ 102 a dr.t!lptulrui u n a r e, care este justă potnivit c 10 n ţ ,j n u­ 1 u i, întmoît ea este răsplată. D<l!r potrivit f o r m e i , ea este &boli.rea cdmei este mai întîi, în această sferă

nemijlloci,t, r ă z lb

tu

aJcţiunoa unei voinţe s

<U

b i e 1c ·t ,j •V ·e care în orice lezare inflîm­

plată poate să-şi pună i

.n

-f i n i t a t e .a

ei .şi

d

cărei dreptate

este deci întiîlmplătoar·e, aşa cum şi ,p e .n t .r u c e •l ă ,J a l t ea nu este decît ca p a r t i 'C u 1l 1a .r ă. Ră.vbunarea devine fa.ptul

că este acţiunea ,pozitivă a unei

vointe

astfrel, prin

parti,cula.re,

a.

n ·o u ă l ·e z a r e : ea ca.d.e, ca fiind această contradicţie, în pro­ gresul în infinit şi se transmi-te eLin �enera�ie in �eneraţie fă.ră limită.


127

Acolo unde crilffiele sînt unmărite şi pedflPsite nu ca crimina publica, ci ca privata (ca la evrei, la romani furtul, răpirea, la engll ezi încă în cîte-v<t cazuri etc.), pedeapsa a:re în sine cea puţin o ,parte din răzbunare. De răzbunarea pri­ vată este diferită exeocitarea răzbunării către emi, cavaleri, aventurieri etc., care aparţine constituirii statelor. Adaus. Într-o stare a societăţii în care nu sînt nici jude­ cători tnd legi, pedeapsa are înto:tdeaun.a f.ouma răzhunări,i şi atCeasta rămîne defjcientă, într11dt este acţiunea unei voinţe subiective, deci nu esbe potrivită conţinutwlui. PersoaneJ.e instanţei de jruidecată s5nt Ş·Î ele de s·igur .pensoane, dar voin�a Ior es-te voinţa @enerală a J,�jj şi ei nu vo.r să introducă în pede<IJpsă nÎIIni!c ce nu SJC găseşte în natura ll.lC'rului. Din contră, celui lezat :nedr.eptatea nu îi apare în limitarea ei cantitativă şi cali­ tativă, ci numai ca nedn'1ptate in g.enerwl, şi, în ră:s.plătire, el poat.e să facă excetS, •Ceea 'Ce ar duce iarăşi la o nouă nedreptate. La popoavele necuHivate, răzbunarea este nenmri.toare, ca la arabi, la care ea nu poate fi înhîntă decît printr-o forţă mai ina.lită s�u prin Înllpoo�biJitatea exercitări.i ei, şi in mai multe leg·i uri de astăzi a ,rămas încă un rest al răzbunării, întrucît se lasă la latitudinea indiviz�lor dad ei V'or sau nu să ad!lld o lezar.e în faţa j udecăţii.

§ 1 03 Cerinţa ca <OCeastă contradi,cţM! (ca şi contrad�cţia în pri­ vinţa a!ltei nedreptăţi) (§ 86, 89), care ai�ci e dată in felUJl şi modU!l slllprimă.rii nedreptăţiD, s ă fie soluţionată, este oerionta unei d r e p 1t ă ţ i lÎiberate de intert�Sll.il şi aspectul subioctiv� prectnm .şi de hazardul puterii, astlteil n u a unei dreptăţi r ă z­ h lll n ă t o a r e, 'ci a unei d11�tăţi <::lire p .e d e p s e ş t .e. In aceas1a se .găJseşte m a i i n t Îi cerinţa unei voinţe ca�e. ca VlOÎnţă s u .b i ·e c t i v ă, IPar�iiCtdară, wea unÎVlersalul ca ataJ"e. Acest con­ cept al m o r a 1 i t ă t i i nu este insă numai ceva cerut, ci el a rei eşit el însuşi in această mişcare.

1u


128

TRECERE DE LA DREPT LA MORALITATE § 104 Crima şi justiţia răzibunării prezintă anume re h i p u 1 dez� v-ofltării voinţei, •Ca angaj ată în deooe!bit�ea dintf1e VlOÎnţa u n i­ v e r s a :l ă f i i n ţ 1î n d i n s i n re şi :cea ,s i n .g u J a r ă f i i n ţ S n d u2 p e n t r u s i n e, opusă ceJ,ei dintîi ; şi, mai dew<ttte, îrn faptul că y,oinţa f -i i n t rÎ n d î n s ,j n e, prin .suprianaPea arcestei con­ tradiotii, .s -a reintor� în sine ş.i prin aoeasta a dev:eni't ea însăşi p e n t r u s i n .e \IÎ r e a Il ă. &tful, confi.rlmat C()f)tra voinţ-e i sin­ gub!'e e x i ,s t iÎ nd do .a r ,p e n t 1r u .s i n e, dneptul e iS t e şi a J' e V a Q a lb i a Î La t .e , oa fiind r -e a l} p11ÎU ne�cesÎitatea lui. A.ceaJStă formaţie este deo.potrivă în ruce!laşi 6mp deteruninaţia internă, dezvOOrtată a concewtului. După con:c�plruil ei, realizanea voinţei în ea însăşi este aceasta că fiinţarea ]n sine şi forma nemijllo­ cirii în care ea: se găseşte mai în��i şi ,p e care o are ca �ormă a cLreptuJui abstract (§ 21) să f·�e suprimată, - <ilşadar de a se pune întîi în contradictia voinţei universale î n s i n e 5i a voinţei singulare fiinţînd p e n t r u s i n e, şi apoi, prin suprimarea acestei opoziţii, negaţia negaţiei, să se determine ca voinţă în e x i s t e n ţ a-e i-î n-f a p t, aşa încît să nu fie doar voinţă liberă în sine, ci pentru sine însăşi, să se de­ termine .ca negativitate raportîndu-se pe sine la sine. Per­ sonalitatea ei la care se reduce voinţa în dreptul abstract. voinţa o are acum ca o b i e c t al ei ; subiectivitatea libertăţii infinită astfel p e n t r u s i n e consti·tuie principiul p u n c t u­ l u i d e v e d e r e m o r a l. Dacă privim înapoi mai rupro31pe mome111tele prin care conof!ph.d l�bertăţii se dezvoltă d� la deter.minaţia m<lli întîi ahstr.aJCtă a voinţei la cLeterminaţia Vlo.i nţei ce se r<l[)ortă la ea Î111săşi, deci la au t o d e t 'e r m i n a ţ i a s u 1b ·i ·e .c .t i v i t ă ţ i i, atulllc i, în prGprietat·e, <tJceastă d•eterminaoţie este un mi m e u a b s t •r a c t şi dooi într-un lucru exterior, - în contract, ea este un al meu m i j J .o te i t p r i n v o i n ţ ă şi numai ai meu


129

î n c o ro u n, - I'n nedneptate, v-oinţa s.ferei dreptului în sinele său abstrnct, a.dir<:ă nemijdocirea sa, eSlte .pusă ca t e în i n f� �Jn�� 'd/��J:r� :;��:e��ă :::�ifi;a�e stradă .este dtjp�tă în felul că ac{la.stă contingenţă însăşi ca retlectată î n s i n e şi i d e n t i c ă c u s i n e este contin­ genţa infinită fiinţîrnd în sine a voinţei, es�e s u b i ·e 'c t i v i­ t a te a sa.

; � � � ��

�b�

Adaus. Aparţine adevărului ca conceptul să fie, şi ca această existentă-.în-fa.pt să-i corespundă acestuia. în drep:. voinţa are exi�tenţa-sa-.în-f�pt în cev;a exteri·or ; momentul ur­ mător .este �nsă ca voinţa să aibă această existenţă în ca lnsăşi, 1n�r-un interior : ea tr·ebuie să fie pentru ea În'Săşi subiectiV'i­ tatea şi să se aibă pe sine însăşi în faţa sa. Această raportare la .sine est·e a f .i r m a ·t i v •U l, dat· ea nu poate ajunge .l a acesta decît prin suprimarea nemij·locirii ei. NemijlociJrea s-upr�mată în crimă duce astfel, prin pedeapsă, aceasta inseamnă, prin nimic­ nidrea acestei nimkni.ai i, l:t afirmaţ.ie, - la m o r a 1 i t a t e.

143


PA RTEA A D O UA

MORALITATEA § 105 PunctuJ de vedere rnor<IJl este punctul dJe y,edere a1l v•o inţei, intrucit ea nu este numai în sine, ci este p 'e n t r u s i n e i nf i n i t ă (.par<llgrafuJ preced(:nt). _A,cea;stă r.eflexie a v·o inţei în sine şi identitatea ei fiinţllnd pentru sine, faţă de finţarea-în­ sine şi de nernij.I>Ocire şi deberminaţi�Le care se dez-voltă ai.ci, determină p e r s o a n a ca fiind s u b i e c t. § 106

întrucît subiectivitatea constituie wcum determinaţia con­ cq>Tuilit.Ri flÎ eJ>�te doosebită de concept c� atare, de V'OÎnţa fi-imţind În sine, şi anume intrucit voinţa subiectului ca voinţă a indi­ vidului fiinţînd pentru sine totodată e s t e (are încă în ea nemijlocirea), subiectivitatea constituie e x i s t e n ţ a-i n-f a p t a conceptului. S-a determinat astfel pentru libertate un teren supe­ rior : ideii i se adaugă acum latura e x i s t e n ţ i i, adică mo­ mentul ei real, s u b i e c t i v i t a t e a voinţii. Numai în voinţa ca subiectivă, libertatea sau voinţa fiinţînd în sine poate fi reală. A dou:a s�eră, morallbtea, înfăţişază deci in intr,eg Ia­ tura rea.lă a concCW'turlui libertăţii ; şi pwcesul acestei sfere

lH


132 este d·e a suprima V!OÎnţa fiinţînd mai întîi nQ)[IJJaÎ pentru sine,

care nemijiocit nu , este decît î n s i n e identkă cu voinţa fiiind î n s i n e, adkă cu voinţa universală, potrivit acestei diferoo�e ,în -care ea se adînceşte în sine : şi de a o pune pentru sine ,ca i d ·e n t i c ă cu voinţa fi,inţJnd în sine. Această mişcare .este a:stfel .pnolucrarta rucesbui nou tel'en ad libertăţii, aJl subiectivitătii, •Care este mai întî:i a ,b .s t T -a 'c .tă, antune diferită .de cOn<:t'lpt, �re a fi adecv<rtă acestuia şi prin ooea.sta a ohţine pentru idee adevărata ei realizare, - că voinţa su:bi>ectivă se determi·nă dre,pt deopotrivă ob�ectivă şi aJstfel într-adevăr con'Cretă.

Adaus. In dreptul strict nu era vorba despre ce era prin­ citplluil tne>u sau intenţia mea. AceaJStă întrebane privind aiUto­ detemninarea ş i mobi1lele v;oin�ei, ca şi pr.ivind proiectul, inter­ vine acum aici în domeniul maraiL lntrudt omul vrea să fie judlelcat după ,autodeterminarea sa, el es-te ,liber sub acest raport, ori,cum .s-ar wmporta determinaţi�le exter.ioa,re. în această con­ v.i tll_glere .r omului în si,ne nu p-o�i pătruncLe cu forţa ; a·cesteia nu i se poate întîmpla 111�ci o vio1enţă şi V'Oinţa morală este de <fceea intangibilă. Val-oo.l'ea orruului este apreciată după compor­ tafiea sa interioară şi, cu acea3ta, punctul de vt�d erc mor<tll este Bbertatea fiinţînd pentru sine. lOi Arutodeterminarea voinţei este î n a.celaş.i timp moment al coo�tullui ei şi subiectivitatea nu es.te numai latura exiisten�ei­ sad,e-1n-"fapt, ci propria s a determinaPe

(§ 1 04).

Voinţa deter­

minată ca subiectivă, liberă pentru sine, mai întîi ca concept, are, .spre a fi ca i d e ,e, ea illlsăşi .e x i .s t e n ţ a-.i n-:f a p t. Punctul de vedere moral este

s u b i e .c t i v e.

drooi , în f.o rma sa, d .r e ,p t uJ v o i n ţ e i

Potriv.jt acestui dr.ept, V'Oinţa r ,e ,·c u n o a .ş ·t e şi

•e iS te oeva numai intrucit

ea es�e oevl! a 1l s ă u, întrucîJt

in

acesta ea Lş.i este si.eşi ca subiectivă. Acelaşi proces al punctului de vedere moral (a se vedea remai"'ca de la paragraful precedent) are, pe a�ceastă latură,


133

înfăţişarea de a fi dezvoltarea d r e p t u 11 u i voinţei subi·oc­ tive - adid a mod ailiităţii exi·stentei-rsaJe.,în-fapt, - in Eelul m că ceea ce v oi nt a rocunoa:şte ca fiind al ei în obiectuil ei, ea determină mai d�arte ca fiind conceptul său adevărat, ce e obioctiv în sensul universalităţii sale. Adaus. Această întreagă determinare a subiectivităţii Yoinţii este iarăşi un întreg , care, ca fiind subiectivitate, trebuie să aibă şi obiectivitaJte. In subi,ect, se ,poate ahia realiza liber­ tatea, căci el este materialul adevăra,t peilltru ruceastă realizare ; dar această existenţă-in-,ţapt a v-oinţei, pe care am numit- o su­ bîecbivitate, este deoseb�tă de voinţa în ş-i pentru sine. De aoeastă altă uni-lateraHt a te a purei subiectivităii VlOÎnţa tl"ebui'e anume să se libereze spre a dev·eni voinţrt exist.erută în şi pentru sine. In morailitate este în cauză i t,eresul ,pro:p riu a,J omUJLU!Î şi tocmai n aceasta est'e vaJo a.l'ea înaltă a lui, că .fll se ştie pe sine însuşi ca fiind abS'olut şi .se determină ca abs<Jl'llt. Omul Il'OCiv1liza,t I<tsă să i SJe i�ună totul de cătl'e pu:terea fortei Ş·Î a determi ­ naţi�lor naturii ; copiii nu au o voinţă morală, se lasă deter­ minati de părinţii lor ; dar omul civilizat, care devine interior, vrea să fie el însuşi în tot ceea ce ol face.

§ 108 Voinţa subiectivă, ca n emijLocit pentru sine şi deosebită de voinţa fîinţînd in sine (§ 106, r ema !'ca), este în COiliS,ecinţă ::tbstr<IJctă, mă'l"ginită şi forr.1wlă. S.ubi.ectivi.tatea nu este însă nu­ mai formaJă, ci ea consti:tu�e, ca fiind ddermirnaţia-de-tSine in­ finită a voinţei, f ·o r m a 1 u 1 acesteia . Fiindcă în această primă :tpariţie a .sa, la niv·elul voinţei singulare, formatul nu este pus încă ca identic cu conceptul VO'Înţii, pu nctul de vedere moral este punctul de vedere al r a p o r t u l u i , acela al d a t o r i e i, adică al cerinţei. - Şi întrucît difer enţa subiectivităţii conţine deopotrivă determinarea opusă obiectivităţii ca existenţă-în-fapt exterioară, intervine aici totodată punctul de vedere al c o n- tu ş t i i n ţ e i (§ 8) - in general, punctul de vedere al diferenţei, al f i n i t ă ţ i i şi otl a p a -r i ţ i e i voinţei.


Mor<lllu.l nu este intii d-otermin<llt ca o,pusul imoraLuLui, tot aşa cum drep-tul nu etste nemij[ocit QPUJSUl nedveptăţii, ci ol este punctul de ved·ere univensaJ ail moralului, tot ast�el ca 'Şi .al imoral-ului, avînd Ja bază .subiectivitatea v oinţe i . Adaus. Autodeterminarea trebuie gîndită, in moralitate, .ca fiind ,pură nelinişte şi a�otivitate care n'll poate însă aj,unge la <:;eva ce e .s t e. Mia în domeniul etOCuLui voinţa este identid cu conceptul V1oirnţ·ei şi �1 .are numllli pe <roesta ca conţinut al ei. În ,ce e moral, VO'ioţa se r.apo.rte az ă .încă la ceea oe este în s i ne : moralitatea este deci punctul de V'eder·e a�l diferenţei şi pi'OIOesUil a c. est ui punct de vedere este identi�i�earea voin�i su­ biectiv.e ou concf!ptul ac-esteia. Alc�l "trebuie", care se a.tlă deci in1că în moralitate, este, wbins numai în e t i �. şi al1Ullll e acest a1ltu.l faţă de care voinţa sub i·ect i,v ă s.tă într-.un r aport este dublu : odată substan ţia!lul conof!ptlllui şi apoi ·exist enţ a în fapt exterioară. Chiar dacă B i n e l e ar fi pus în vointa subiectivă, el nu ar fi în-eă r<C�a:l�zat prin a;cewSJhr.

§ 109

118

Acest element formal conţine, prin definiţia l u i generală, mai întîi opoziţia s ubi e cti vi t ăţii şi a obiectivităţii şi activitatea care s e referă la ace asta {§ 8), a1l·e dUnei momente dnt mai precis u rmăt oa r ele : e x i ,s t e n ţ a-.î n""f 1a p t şi d ·e t e r m i n a ţ i a sînt în conoept identi,ce (comp. § 104) şi vo·inţa ca sub1ectivă este ea în săşi aces.t ·conct'1pt, - ambii termeni, şi a:nume p ·e n t r u s i n e, unmează să fi.e deosebiţi şi să fi.e puşoi ca ident.i·ci. Deter­ minaţia este în voinţa ·ce se dete:nmină în ea înHi, •A ) mai întîi, ca pusă î n e a prim ea însăşi, - partku1l1ar·iz.area ei în ea îns ăşi, un c o n ţ 'i 10 u t, .pe care ea şi-d dă. Aceasta esbe p r ·i m a negaţie şi granî·ţa ei forma'lă est.e de a- fi numai ceva p u s, ,;:eva suhi.ediv. Ca fiind r ·e f ,J e x i a i:nfini·tă în sine, această graniţă ·este p e n ,t r u v o i n ţ a e a î n ,ş ă ş i şi ea �) este vo·inţa de a suprima aceaJstă limită, - a c t i v i ,t " t e a de a tradu c e acest conţinut din subi·ectivitate în obi.odivit,ak în genere, într-o


e x i s t e n ţ ă-î n-J a p .t n e m i j ,J o :c i t ă. Y) S�mpla i d e n t i­ t a t e a voinţii cu sine în a.ceaJStă Qpoziţi·e est-e c o n ţ i n u t u 1, care rărnlîne acelaşi, in am�beLe, şi indikrent faţă de a�eeste deo­ sebiri de formă, s c o p 11.1 l.

§ 110 Această id·entitate a conţinutului obţine însă, p e planul morar!, urxde lihe.r�atea, a.oeastă identitate a V'Oi•nţei cu sine, este pentru ea (§ 105), determinarea pr01prie <t!lăturată : a) conţinu­ tlll este deberminat pentru mine, ca f i i n ·d a .1 m e u, în felul ca }n identitatea lui el să c o n ţ i n ă p e n -t ·r u s i n e subiecti­ vitatea mea, nu numai ca fiim.d SICCJipllll meu i n t e r i o r, ci şi iatrudt wcesta a căpătat o b i e .c t i v i t a t e " e x t e r i o a r ă. Adaus. Conţinutul voinţei subiective, adică morale, con­ ţine o determinane ,pr.opri•e : e�l tr·ebuie anume, chiar cînd a că­ pătat forma obiectiV'ităţii, .să conţină totuş.i mai df!Parte subiec­ tivitatea mea, şi fapta trebuie să aibă valoare numai întrucît ea este determinată interior de mine, întrucît ea era proiectul meu, intemţi.a mea. Eu nu recunooc, î·n exteri-orizare, ca fiind al meu mai rnUJl:t decît stăt•ea in voinţa mea subi·ectivă, şi într...însa, pl'etind să văd Î <:nă.şi conştiinţa mea subiectivă.

§ 111 b) Conţinutul, deşi e l cuprinde ceva singular (acesta fiind ailtfel luat de oriunde ar fi), are, ca conţ�nut al voinţei r e f l c c­ t a t ă ·Î n s i n .e .în ;determi,n aţia sa, deci JJl voinţei identi·ce cu sine şi universală, a ) deberminarea în ea 1nsăşi, de " fi con­

formă voinţei fiin�înd în s.ine, adi·că de a avea o b i e •c t i v i ­ t a t e a >C o n c e -p t u 1l ,u i. J)) Dar întruaît v-oinţa subiectivă ca fiind pentru .s;ine este în acelaşi timp încă formală (§ 1 08), aceasta este numai o c e r i n ţ ă, şi voinţa conţine de�pob·ivă posibi.litatea de a nu fi conformă conce:ptwlui.


136

§ 1 12

c) !n timp ce eu m ·e n ţ i n subi,ectiVlita:tea mea în rea:l i ­ .tarea scopurilor mele (§ I l O), eu suprim t o t o d a t ă în ea, f i i ndc ă le ohicrtivez, suMoctivitatea ca n e m i j 1l o" i ·tă, cleei ca fiind si ngul ară a mea. Dar wbieob�vitatea exterioară, ast6el iden tid .cu mine, este v o ·Î n ţ a altora {§ 73). - TerenU:l e x i s­ t 'e n ţ ei voinţii este acum subiectivi,ta1:·ea (§ 1()6) ş i voinţa alt<ora, este în a-oelaşi timp exis telllţa, alta pentru mine, p e care eu o d au SJcopulu� meu. - Rea:lizarea scopului meu a�re dlflci în sine aoea:stă identibte a voi nţii mele şi a wltona, ea ar.e o relaţie :P o z i t i v ă faţă d.e voinţa a�ltora. O b i e .c t i v i t a t ·e a SCCJiPUlui .readizat închUd'e deci în ea cel·e trei secrnnifkaţÎii, adică conţine m ai degr ab ă în una cele hei momen te : a ) ex·istenţa în fa,pt e x t ·e r i '() a .r ă, ne­ m ij J o ci tă (§ 1 09) ; �) faptul de a fi wnformă c o n :c 'e rp t u ­ l u i (§ 1 1 2) ; ·t) acela de a fi ruMeot�vitate u n i v re .r s a •l ă. S u b i ·e c t i v i t a t e a c ar e se m e n ţ i m e în a.ceastă obiec­ tivitate este a ) că S·copul obiectiv este a -l m e u, aşa încît eu mă menţin în el ca fi i n d a c ·e S t <! (§ 1 1 0) ; �) şi Y) aole subiectivităţii au conds dej a cu momenteile �) şi Y) ail_,e obioec­ tivităţ�i. - Fa;ptu1l că aceste determin aţii , dirs tingîndu -s e as tfel pe t er·e nul moralitătii, nu sînt unite d:eci:t pentru .co nt ra d i cţi e constituie :a s .p e c t u � f e n o m ·e n a il, aodkă f i n .i t a t e a acestei sfere ( § 1 08) şi dezvoltarea a·ces·l:rui punct de vedere dezvoltarea aJCestor co nt rad i,cţi i şi a sol uţ.i·i,J or lor, care în l i m i t el e saie, nu pot fi de cît r e J a .t i v e. Adaus, în ce pl·iveşte d r ept ul formal a fost spus că el nu conţine dedt interziceri, că acţirunea strkt judiciară nu are, în pr i v inţ a vo i nţei aolto ra , deci t un CMa!0t er pur ne �a.t iv. în ce e 150 moral, d in cootră, determinarea voinţei meie în .rapor.t cu Yointa celorlalţi este po zi ti vă, aceasta înseamnă că v o i nţ a subiectivă are, în ·Ceea ce ea realizează, i n terioară ·ei, voinţa fi,inţînd în sine. Es t e dată aici o producere, s au o s chi mbar e a existenţei­ in-fapt, şi a c ews ta ar.e o .veferire la vo,i n ţa celor.la:lţi. Conceptul m or al i t ăţi i es t e comport am entul interior al v oi nţ i i faţă de ea


137 tn:saşt. Dar aid nu este numai o s i n .g u .r ă voinţă, ci oibiocti­ varea are în acell.aşi timp in sine detemninaorea că voinţa indi­ viduală se suprîmă in obiectivare, şi că, prin urmare, tocmai t i n c e t me t c . n dr � vo11ba despre faptul dacă voinţa a:f.tora ar dori ceva în raport cu voim.·ta mea, c<rre işi dă existenţă în prqprietate. În ce e mor<��l , dimpotrivă, e5Jbe vorba şi de bine1e ailtora, şi <tJceastă determinaţie pozitivă nu se poate ivi decît aici.

�? : :�!i������ă : l��::� �::ă � ���- f :�\:o �f

§ 113 Exter·iori:zm.rea v.o inţii ca s u b i e 1c t i v ă s au m o r a 1 ă este a ·c ţ i u .n e. ActiJUnea cuprinde dieter.minaţiile : a) de a fi cunoscută de -mine, t:n 1exterioritatea ei, ·ca 'fiind a mea, j3) de a fi taporta:tă la concept .ca la un "trebuie'' şi "f ) de a fi rcwor­ tată la V1oinţa atltora. Numai exte.rioriza!'ea voinţ.ei morale este a ·C .ţ i u n e. E x i ,s t e n ţ a pe care 'V'oinţa şi-o dă in dreptul .formal es·te într-un ·l u c ·r u n e m i j l o c i t, este ea Însăşi n<emij,lodtă ş.i nu are pentru ·sine nici o referire 'e:qpr,esă ila •con­ Ctjpt, - car·e, nefiind �ncă opus 'V·OÎnţJei -subi,ectiv·e, nu •este diferit rde ea -. nici ·o r.eferire rp o z i t i v ă Ja voinţa .altora ; legea juridîd ·esr()e, pnin ·det·e rrrninarea d .fundamenta�ă, nu­ mai i n 1 e r z j 1c e J" e ,(§ 38). Cont•radu] 'ŞÎ nedreptatea Slllcep anume să aibă o ref.eriTe 1la voinţa •celol'lailţi - ·dar a •c o rd u 1l care ,ş,e produce in ·contract s.e bazează pe Hbe.rwl ar­ bitru ; şi .r·eferirea e s e n ţ i a .! ă raare .se află ,jn a·cesta la vointa mluiJaJ.t, este, .(la juridică, nO<rma negativă de a-mi păstra ,propnietatea mea (in ce .priV'eŞt.e valoarea) şi de a lăsa o.ltuia pe ,a �a. D.in contră, ;latura ·c rimei ca izv.orînd ·din v o i n ţ a .s·ubiectivă şi .după felul .în 'mre ea îş.i are în a-ceasta existenţa ei, V'Îille :abi•a ai.ci .�ntîi �n -considerare. A c ţ i fll n ,e a jruridid (actio), <:are oprin •Conţinutul ei, de­ finit prin preocripţii, nu Jmi este imputabi.Iă, conţine numai unel-e :momente aile acţÎiunii propriu Z1Îs mora•Ie, :şi ::mume �n­ tr-un mod exterior : .a fi acţiune morwlă [p'ropriu-zisă este deci o J<l!tu.ră diferită de 'ea 'Ca acţ�une juridică.

m


138

§ 114 D r eptttl ·Voinţei morale 'cuprinde rcele 'trei a.Sipecte :

a) Dreptul a b iS t r a iC t, adică lf o r m a J, all <�Jcţiunîi ; anuane d aşa 'oum ea esbe •reahlza.tă -in elci>Stenţa :oomijl•ocită, .conţ illlUJt uil. ei eslie �n geoo11e a 1! rm e u, •că 1rustfel 1ea •este p r o­ i e c t (Vorsatz} aal y,oirnl;lei !>lllhi·ectiv·e. b) P a r t i 1c u 1 a r u rl .acţliunii ,este .oo nţi nu:tul ei i n t e­ r i o r : a) modUl! in !Care, est e detoominat IP 'e n t r u m i n e caraderul -universaîl aJI a·c eSit u ia, aoeea 1Ce 'formează v ;;r il o a r -e a ac ţi'lllili i •şi aceea ·prin 10e ·ea este valabillă rpentru mirne, �onsti·tuie i n t e n ţ i a (die Absicht) ; - B) oo nţ inubull ·ei, K:a ooopurl m e u p .a r t i ·c u 1! a .r ad exi st enţei m�le rpa•rti:oulare, Gubi,ective, e.s.t·e bi·ne1e pernonaJl (das Wohl).

c) A-ces t -con�inut, ca i n t •e ,r i o .r ritdircat ;to tod ată i:n u n i v e ,r s a ,J i •ba rt e a .lui, ca •În o -b i e ·c ·t i v i lt a t e a fiinţînd î n şi pentru sine, •oste sc opul absolut <�li rvQinţii, B ·i n e :1 •e (das Gute), 'În �s.fera re.�lexiei cu 'O'Poziţia un iv·et\'ial ităţ i i !S u b ,j e c­ t i v e, în ;parte a r ă ·u l u i, în p 011r te a c u g •e t wl u i rm o­ r a 1 (des Gewissens). :

Adaus. Fiecane acţiune trebuie 'Sipre a fi mO'Tailă să m­ r·e�pu n d ă mai întîi •CU pmi·ec tul meu ; căJci !d-r ep tul V"'Înţ�i mo­ ralle .este ·ca 'În ex'Î.ste nţa.,î:n- fapt a aceSit.ei<t •să nu fi.e Tecun o s.cu t decît •ceea ·ce în interior se afla ·ca ipnoioct. P.roiectul nu iPri veş.te d ec ît to rm al ul , anume d v.oin·ţa exterioară :să lfie .ş i în anine •ca ceva i ntel'i•or . f.n momentrul 1al doi.J.ea ·n e rîntrebăm, in schimb, d�e intenţia ateţiuni i , aceasta ,în.searrmă OOspr·e va�loa:rea re­ lativă a acţ i un ii in raport cu mine ; al treilea moment este în­ sf.irş.it nu numai vaJ.oarea rel at ivă, ci valoarea univ·ersală tiunii, B i ·n e il ·e. Prima spărtură a aJcthmii .este aceea ce ·e proi•ectul şi ce e existent-"Î<n.,fa.pt ş i 1p110dm ; a d'0ua tură este 1ntre •.ac eea .c e este prezeot, în .ex·te ri or , ca voinţă uni ­ versală şi determinarea :p arti c ul ară , interioară, .pe ca1'e eu i - o dau ; a •t re i a ,însf,irşi t es.te •Ca in t en ţi a 1 s ă rfioe ! Ş i .conţinutwl •uni­ vensail. -Binoele (dar Gute) este i.ntenţ i a .(A bsicht) ridi.cată în .con­ ceptul voinţii.


1. !"ROIECTU.L

ŞI

VINA

139

SEC Ţ I U N E A I N TII

PROIECT U L Ş I V I N A § 1 15 F i n i t a t e •a wirn�ei •sub1•eotiv;e in nemijloc it ul acţiun ii oconstă nemijlodt în a100e a că voinţa IP .r e �> u IP u n e, pentru acţlirune a ei, un obioot •exterior -cu mult �pJ e circumstanţe. F a p t a introdiuce ·o ,schimbare ;În a.cea.s·tă •ex�stenţă-in-fapt dtftă şi voinţa are o v i n ă :in g en ere în a.oeastă privinţă, i ntr ucit ân exi·s­ t enţ a - în -tfapt .schimbată \Sită predicatul a.bstract că este a m e a. Un ev·eniment, o ,stare car.e s-a produs, •este ·o �rea1 i t a t e ex-terioară .c • n c ,r e t ă •Ca'fle de a�ce<ea comportă cir cum­ stante în număr ned e te rm i nat . Fiecar·e moment singular, care !le a r at ă •ca .fiind co n •d i ţ i •e , t e m e i , •C a u z ă a unei atwre drmmstanţe şi .ca11e astf,e.J. a adus oeva a � s ă u, poate fi socotit c ă e d e v ·i nă :pe n tr u ace.asta, sau ·ce1 putin că el a r e -o v i n ă •i;n -aoea:sta. ln•kdecttnl rform a:.l are deci, in faţa unei r•e alităţi ,tOimpJ.exe .( de ·ex., a revolu ţi ei f rancez e) ·de ales Îlfltre o mul ţime nenumărată de ciJ,cumsta·nţe .pe •Care din de vr.ea să o afirme •ca una care este de vină.

O

Mi .s-e poai'e 1Îrm,puta numa i •ce a stat ·În !Proiectul •Ce priveşte 10rima, des.pre ac eas-t a ·este :în speci al �ba. Dar în v in ă stă iîncă n um ai jud ec a r ea •ou totul ·e.xJteri­ <Oa.ră, dacă eu am :făcut 1CeV1a .sau nu ; ,şi faptu1 •că .sînt de vină pentru -ceva, încă nu face ca l un�ul •să-mi po. a t ă fi impu t a � .

Adaus. :meu ; i<l!r ·î n

§

116

Nu oste anume ·tapta .mea 1p r 0ip ri·e dacă lucruri al ·c ă ror proprietar •s.înt rş.î ca:re, •ca exterioare, •&tau şi .a cţi oneaz ă 5:n legă­ turi multipl e {•cum fPOate fi •caZ'llll ·Şi cu mine ca •COI'p mecani•c sau ca .fiinţă vie) produc alt ora ·o 1p.agu-b ă. Aceas ta •cad•e 5:nsă m a i .m u :1 t sau m •a i p u ţ i n -in saPcina mea, .pentpu că

103


acek lucruri ,sînt în ,genere ale mele, deş,1, chiar prin natura lor propri,e, ele sint supW:!e rn1Hll a i mai mult sau mai puţin stă­ pîn�rii rude , atenţiei mele etc.

§ 117 Voinţa actionind ·ea existenţa�în-fapt

· dată,

însăşi are �în smplll e,i, orienta t către r e �p re z e n t a •r e a

•C

i r c u m .s t a n­

ţ e .! o r acestuia. Dar, fiindcă ·în v�f'tutea acestei rpnesupoziţii ea este f i n i t ă, t a

realizarea

obiectivă este pentru ea a c c i d e n­

1 ă şi ipiOate •conţine în si·ne altceva dcdt in repr.ez,entarea

.ga. Dreptul voinţei este însă 'd'e a nu r e;oo noa,şte ·În .f a p t a ca

a •c ţ i u n e

a sa şi de

El

nu purta o

vină

sa

decit :pentru

ceea ce �ştie, din .presupoziţiÎi]e :acţiunii, ân 'scopul său, •pentru ceea ·ce 1Se afJa .din ele în p .r o .i e .c t u 1l său. - Fapta nu poate fi

i m p u t ::d ă

,decît ·ca v i n ă

a

v o i n ţ ·e i , - dneptul

c u­

n o a ş t e ·r e i.

Adaus. Voinţa ar·e o existenţă în f.ata .ei, asupra ·cărei a ea acţi o.neaz ă ; spre a .putea î n s ă h c e a· ceast a , ca trebu ie să aibă o reprezentare a ·ei, ·şi vină .adevămtă ·port numai ,jn mine. întrudt existenţa�în-fapt ce îmi stă în 1faţă ·se a:tLa în .c onş.tiin(<l mea. V.oinţa, deoareoe ·ea are o atave :pmsu.poziţie, es-te filll i tă, adi.că m a·i d�egmbă fiirudd 'este finită ea are o atare !Pr-esupo­ ziţie. Întrucî t .g;înde.sc şi vreau ·În mod naţional, reu nu mă .gă­ sesc pe acest ·punct ·de v,ed:ere a:l ,finit ăţii, dci ·obi-octuil ::tsu;pra căruia a>cţionez nu este un altul faţă de .mine, dar finitatea zrre grani·ţa ei .stat o:rnid 1ŞÎ .limitarea ei în , s �nre. Eu am �rn Eaţa mea un aJ.tcev.a, care nu e decît !Ceva" .co n ti ngent, .ceva necesar nu­ mai .în mod exterior 'Şi care ·poate .să ,coincidă ·cu mine -saru .să fie diferi1t ,de mine. Eu n u sînt ·Însă dedt ,ceea ,ce e ·În .relaţie cu .libertatea mea, şi fap ta este vi,nă a voi n ţ.eri ma1e numai :i n­ trudt ştiu despre ea. Ed�p, .care a omol'i:t pe t<ttăll său fără -ca Eă .o ştie, nu �trebuie acuzat 1ca ucigaş de .fa.tă, dar .în Jegiuirile v-ochi nu s-:a pus atîta bază pe ce 'este ,subiectiv, pe r0Sjponsabi1itate, ca astăzi. De aceea illU apărut ,}a •ooi ·V'ochi :loour.i de azi:!, pentru ca cel scăpat de răzbuna11e să fi,e ocrotit şi r.ridkat.


1 . PROIECTUL ŞI VINA

141

§ 118 Acţiunea, mai departe transpusă î n existenţa exterioară, care

prin

relaţiile

sale

se

dezvoltă în necesitatea exterioară

pe toate l aturile, are

urmări

fo rma

suf

ce

are ca

1et

variate. Urmările, s copu

1

a cţiun i i,

ca fiind sînt

ale

ei (aparţin a.c ţ iu n i.i) - to:toda:tă însă •ea, .ca 1fi,ind 1Soeopul pus în

e x t .e r i o r i •t a t e ,

es·be Jăsată .în voia puLeririor eX'.teri•oare ·ca re

lea·gă de ea ceva .cu t ot ul .altul decît .ea este pentru s·ine şi o

rostogolesc în rm·mări df1părtate -şi .str.iine. Este tot astfel drep­ tul voinţi.i de a nu-şi a-tribui decît rpri.mel•e dintre ele, fiindcă numa:i eie �Stau în

p r o i e e t u J ei.

Ce sî n t urmări î n t î m p 1 ă t o a •r e ,sau n ·e c e s a r c, ace ste a conţin o nepneci2li·e prin faptul, că, 1la ni v el ul fini­ tului, necesitatea interioară intră în ex1stenţa-.în-fapt ca ne­ ce sitate ·e x t e r i o a r ă , •ca un naport ail unor Jucruri ,sin­ gulare unele tfaţă ·de altele ,cane, ca independente, �s.e SntÎiln e s c în mod inldifer•ent •şi exterior. J' r i noipiul : 1în a�Cţi'llni să dis­ preţuieşti con5ecinţo!e, •Şi .celă.laH : ,să jud•eci <llcţJiu n�1e ,d J.W ă mmă•ri1Le 1or şi ·să lle ηei .ca măisură a 1ceea •ce este drept şi bu n , - 1aparţin aanbe.le inteLectului abstralct. Ur.mărille, aa propria ,în tr uch �pare i m .a n 'e n t ă a a"cţiunii, m a ni fest ă nu­ mai natura >ei 'Ş'i nu ,sJlnt altceva rdecît ·ea cînsăşi ; ac.ţiunea nu poate deci :să 1J.e ·renege şi 1să l}e td�spreţuia�scă. Dar, Îny.ers, în de este 1ouprins ·tot .astfel 'ceea roe intervine <din .exterior şi s e adaugă din întîmplare, care nu priveşte natura acţiunii însăşi. - Dezvoltarea oeontradicţiei ,pe •care 10 conţine ne lC es i t a t •e a ,f i n i t 1t1 ,l u i, este 1În •exksbenţa-Sm-:fapt t o om ai trans.fo.nrua11ea neoesi.tăţii in .co.nbtgenţă şi invens. A acţio n a înseamnă .cl-oci, pe această .lafu.rră, 1s ă t e il a ş i IP r . ad ă a c e s t e i � ·e g li. - In aceas ta .stă .că atunci dnd racţiunea sa are ul'lnări mai puţin rele, aceasfla •este .în fawoa.rea .arimi­ nal'l..Jilui, :la fe1 . cum .acţiunea ibună •trdbui•e .să ISupo.rte de .a nu aVlea niduna •sau puţ in e urmări, -şi ca aces tea !Să .oadă 3ISII.llp rn cricrnei dnd 'eLe s-.au rdezvoilta·t din ·ea din prLin. Conştiinţa de-sine •e .r o i ·c ă (1ca IÎn tra�ediile ·cet1m 'V•e.chi, ·&lip etc.) nu s-a :ridicat Und din ·�eJ'mitatea ·ei 1La refJ.ex.ia: as.�ra diferen-

155


421

e,

ţei ,dintne f a p t ă şi a rC ţ i u n dintre evemmentul exte­ rior .şi proiectul şi ·cunoaşterea &mpreju·rări�or , .c a IŞÎ [a de<iip i­ ca-nea urmărillior, d .ea accept ă vina <În !intreaga ,s.feră 1a bptei.

Adaus. ln aJceea ·că eu recunooc numai ce e.ra reprezen­ tarea mea, rs-tă trecerea la intenţ�e (Absicht). Nu mi \Se po.ate anume lj)Une .în ·socot;eală !decît ceea ce :şrbiaan desp.re �nliPrejmări. Dar xi tă mmări neoesa·!'e ·care sînt U-egate de tfieca.Te acţiune� oridt eu produc numai �ceva !Singular, ·nemijaooit, ·şi 'care sint doci uni'V'ersrulul qJe care acesta Wl ,are în rsine. Urmăl'i·le, ar putea fi IÎlllWÎedlkate, eu nu J,e pot anume preveJdrea, dar eu tre­ buie să cunosc natura universaJă a f:a,ptei singulare. Lucrul nu este ai·ci ,singrularul, ci ·Întvegu!, 1 a !'e nu IS'e riJ:1po.rtă Ia ce e de­ terminat 1n acţiunea p.articullară, rei ·la natura universa�lă a .aces­ teia. Trecerea eLe Ia rproiect (Vorsatz) 1a intenţi'e (Absicht) este deci aoeea .că -eu trebui-e să ·cunosc nu doar wctiunea mea sin­ gulară, ci car·e stă �n legătură 'ou ea. A.[l ă ri nd h� felllll acesta, universa�lul este aceea 'ce am 1voi·t, i n t e n ţ 1 a mea_

e s

•Ca!'e

C

unive11salliul,

SE C Ţ I U NEA A D O U A

INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL (das Wohl) §

1 19

Existenta .exterio-ară a acţiunii este o conexiune complexă care poate fi considerată ca Împărţită la infinit în detalii sin­ gulal'e, şi a�cţiunea ca din v ·e r

s

n e a t ,i n .g � n d:

� n t � i irl ·e \C :Î: .t u n u l

este u n i ­ este pentJlU sine un ci llll1 ICon.ţinut

aJceste idetall ii. Dar adevărul ls i n g ru [ .a .r u J u i a1

u

l

şi rdetenmi.naţia

actffini,j nu

conţinut izolat 1Într-o singularita�te exherioa!fă, un i v e r s aJ

'ctmţ,jnind

ca pornind de aa

o

1n .el ICQneX'Îunea mudti[ilă.

i n t e n ţ i a.

Proiectul,

fiinţă •care g iÎ ill id e � :t e, nu �rinde numai

sin.gularitatea, ci, [[nÎn e5�enţă, acea htUU"ă

lll

n i v ·e

r

'S a i ă, -


2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL

1n

ten ţ i a

H3

conţine ·etillltOJogi,c a bs t r a: ct i a, pe de o rp.ar.tre ·fonma u n i V ·e r rs a[ i t ă ţ i 1, pe !de a!.tă paPile .sooatenea in evidenţă a unei l!taturi rp a •r t i ,c u tl a r e a -f�lrui coocret. -Efortul prin intenţi,e reste �o­ Iarea tmei bturi ·sin.guilar-e rîn ·genel:'e, rca.re esk afi,rrnată .ca fiind esenţa subirectivă a rucţiuni•i. - Judecata aslliPm unei arcţiuni .ca hpt exterior, fără precizarea încă a laturii ei le­

(Abs.icht)

justiifurcării

157

gitime sau nelegitime, ti atribuie atees-teia un rpredicat u n i ­ v e r s a ;I, :că este incend�e:re, omorî.rre etc. - D e t e .r m in a ţ i a ,izolată a .rooJ.ităţii exterio.are arată în ea oeea ce este n a t .u r a ei, ca c o n ,e x i u n ·e exteri'Oată. Reruli.tatea es-te mai �ntîi atinsă numai Wn.tr-un rsiogur punrct (aşa ·Cum incendi-ul nu atinge decît un mηC rPUnrct ail d�emnu­ lui, {)eea ce dă doar o prOrpoziţie, nu o .UJdr eca ă) dar natuna univflrsatlă a aoostu� [plllld l imprrlircă rlăr.gi:r·ea sa. In oe 'e vi-u, singutl arul nu •este 1rH�mijll'();ci:t .ca parte, ci rea or-gan, in care uniVlet1saJluJ ·ca atare există ca pre�ent ; as-tfel, în crimă, nu este rănită o pa-rte de .carne .ca ceva ·singular, d ·În acelli'ita

nemijLocit

j

t

este rănită ·vtiaţa !în-s ăşi . Pe de o parte, reflexia subirect i vă ca!'e nu rc-unoaşte natura ilo-gircă ,a si ngul amlu i şi uniV'ersall u­ lui, oote .ac ee a ICM"e &e angaJează in de:spkarea în silllgulari� tăţi şi rconsecinţre, jpe de a!l:tă parte na·tura finite IÎ111S ăşi

fil!Ptei

este de a conţine aJStfrel de izodăTi arie contingenrţ·dlor. Invenţia unui dolus indirectus �şi are funJd.arrnentul ei rÎn rcele oonsiderat·e.

Adaus. Este negreşit cazul -ca ·in ce priveşte o <l!Cţiune ISă interV'i.nă mai mult .:sau mai ,puţ.ine -c ir.cum&ta'Jlţe ; rla •o incen­

diere focul poate să nu izbucnească, sau, .de altă parte, el să se întindă mai mult decît voia rfăptuito rul . Cu toate .aces·tea nu tte�bui,e făcută aici 10 dîstinrcţie între nororc rşi nenoroc, dîJCi a.c­ ţionînd, omllll �trebuie l'lă aibă de a lia.oe cu re xteri or ita·te a-. Un provterb vechi spune pe drrept : ,piatra care ·es te aru111cată din mînă <��parţine rdi a.voJ.'llll ui. Atunci dnd adfoonez mă rexpun eu însumi nenorocirii : aceasta ane rdeci un drept asup ra m.e<:r şi este o exiostenţă--1n-fapt a IPmpriei mele V'Oinţe.

158


'"

§ 1 20 Dreptul s i n e

calitatea

ş tiut ă

intenţiei

este ca să nu fie numai î n

universa lă

a acţiunii, ci ca

ea

3ă fie

de ·Cell ce acţione<l!Ză, adid !Să rSe .fi aflat dej,a în

v:oinţa sa suhi·ecti.vă ; 1după ;cUJm, inv•ers, drq>l:iul

obi

ee

t i v i­

t ă ţ i i •<!Jcţilunii, •CUJm el .poate fi ;n.rtrmi•t, este .ca >t'Jl .să -fi.e atfimmat către ISttbi•ect, ca •c e rl •C .e g ,î n ,d ·e .ş t e.

ca ş:ti.ut .şi voi·t de

Dr�ptu;J 1 a acest discernămînt aduoe 1cu rSÎne întreaga mai mka U r e s 1p o n s a h i •l i t � .f .e a oo.piHor, irrnibeci­ l�Ior ·s au ali•enaţ�lur .etc . .im acţiunitle 1lor. - La .fel dl.liPă :cum acţiun:ill•e ·îndhitd ·În ede, :În •oe pr i·v. eşte ·existenţa :Lor exterioară, conting.enţ.e ale urmări1lor, l a fte'l •existenţa-Un-,fa,pt ·s u :b i e •C· t ,j v ă .cuprinde şi 'ea r:nedeterrninwea ce se ·r�poPt ă ila for(J. şi tăria ,oonş.tiinţei-1de-sine şi tla cumintenie, - o ned·etermi­ nare 1care nu rpoate totuşi .f� 1luată în ,consideraţ�e dedt cu privire la imbecilitate, n-ebun�e şi 1stări .asemănătoare, ca şi la vhsta copiiilor, cărei numai aoeste stări ;traTIŞante ISUprimă caractetml ·gÎt111di:rii şi ,aJ! Libertăţii vroinţ·ei 1şi 1p ermi t �de a nu consid,era rpe ,ot'll ce acţionează conf.orm ono are i de a fi ,cineva ce gîndeşte şi de a fi o voinţă. swu

§

121

Ca1litatea universailă a alcţiunii ·esbe

tu1

&n ,g.eneve c o n ţ i n u­

dive r s al acţiunii readus la f o r m a

s i m p l ă a univer­

salită.ţii. Dar

Mtbl!edUil are rea T·efilect<tJt 1în 1sine, deci ca 1p a .r t i­ c ru 1l .a r �n fa.ţa iparti.cUIJ,ari·tăţii .obi·ediVIe, în �co,pul .săru, tp:ropriul său ,oonţinut 1parti1CU!lar, care .este ISlllffietwl detemninant a1l ac­ ţium�i. Fan>tul ICă a.oest moment al s i n g u J a 1r i rt ă ţ i i 'ceilui oe arcţionează este 'conţinut şi rerulizat ,în acţiune, :fiO'rmează \1 i1511

b e r t a t .e a d r ep tul facerea

s u .b i e c t i v ă ,s u b i e ·c t u 1 u i

na.

in 1d,ete11mim:rr,ea ei mai reoocretă, Ilie

a

găsi

&n

acţiune

s a t ·i s­


2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL

145

Adaus. Eu, pentru mine, ,nefJectat in mine, s.În;t .încă 'ceva parttoular faţă de extel'ioritatea <110ţiltmii mele : IS oC Q 1p u l meu

formează -conţiuutu1 determinat al acesteia. Omor •Şi incendiere. de exemplu, nu sint ca universale încă conţinutul pozitiv a! meu, ca subiect. Dacă 'ci n eva a făptuit a.S>emenea .crime, atunci ne ·Întrebăm 1de 10e Ie�a ,săvinşit. Cr�ma nu ,s�a petvecut de dra� gul ·crimei, d 1se m ai ama! acolo, încă, .un scqp pozitirv, [particu­ lwr. Dacă :am '9pune insă că .crima tS�a fă.cut din plă:ce:r;ea de a ucide, a·tunci ,rplă.oerea 'ins ăş i a:r fi 'COn�inutUJl rpozitiv al subie.c­ tW.ui ca atar·e şi f<J�pta este atunci ,s�i:sfacerea voinţii ace s tui a . M o b i ,f u l JUnei fa,pte este as:t�dl mai precis ceea 10e numim m o r a ·1 u ,I. Şi a ce sta are 'În ooeastă lffiăls-ură .sensul dublu : al unirv.ersalului, În IPl'Oiect, şi rul pa:rticU1am.tilui intenţid. In tim­ puri-Ie mai noi a !Început să se ,ţntl"'ebe, •CU priviTe 1la a•c ţiuni, totdeauna mai ·ades d�pre mob]luri, pe -cînd adtă ·dată 'se !În­ treba nlllffi ai : .este aJoost om •onest ? •ÎnfăipiJui.eşte 'el .datol'Îa l u i :1 Acum vrem să Vreldem în inLma ·omlllui .şi ipf'esurpun.em o rup­ tură între <Ce e ·Ohi.ed.i.v ,în acţiuni ,şi .ce e interior, suhitectivul tll.O'b ihrril'Ci l r. Negreşj.t, t·rebuie -consider.:rtă .decizia 51lbie otu:Lu i : el vrea ceva, Gl!re estle f·o111dat •în dl ; ol v.rea r.să satirsfa:că [Jilăc::­ rea .sa, să dea 'CUDS pG��siunii ..saJk D ar rce e bun -şi dr·ept este de asemenea <Un conţinut nu num<t�i natura!l, ci pus rprin .raţi.onali­ tatea mea : ·şi ,Jihertatea mea, făcută .conţinut al v�inţei mele, este o d.eterminare rpură a l ibe r tăţi i mele cÎ:nsăşi. PunctUl! cle v e de re moral mai 'înait este deci .de a -găsi �n aJCţ�uTl!e saHsfacţia şi de a nu •rămîne la rrtl[ptura /Între roonşti�nţa�de-sine a Oomului wo şi ·ob�ecti'Vitatea f.a[)tei, mod .de a înteleg,e .care totuşi îşi ;;;. tît în istoria mondia1lă ca şi în istoria indivizi•lor, repoclle

§

122

Prin acest rparticular, acţiunea a·re o tivă,

i n t .e

r

larg este redus

scop

v a ·1 o ar e

e 1s pentru .mine. Jn faţa a.cestui ,s;cop,

pot r iv i t oonţimrtulrui, nemijlocitul

acţiunii

,1n

·subiec­

i ntenţi

:t

conţinutUJl ei mai

!la� rolruil de mij,loc . .Jn mă•sura •În rcare un atare este •Ceva finit, .el !Poate fi i ar ăşi ,cobm'Ît .Ia rolul d·e mij­ şi astfel la infinit.

loc pentru o altă intentie etc.


116 § ! !3

P·entru conţinutllll aJcestor ocorpuri �este ·dată aid numai o..�) activitatea -f ormală ea însăşi, - că subiectul, in ac ee a ce el trebui-e .să considere :ş.i 1să tTanSipUIIlă ca 15>00p .ail .său, ·să s·e afJe limpreună ou a c t i v i t a t e a sa ; ilucml 'd.e .care -oamen i i se ·i nteresează 1sau tl'lebui'e să 1se ,jntere!leze 'ca fiind a.Jl lor, pen­ tru aceea �ei vor să He adi vi . ]3) Un -con�inut ddenminat mai dt'lparte .are însă 1iibertat-ea încă abst-radă -ş-i lfonnadă a subiec­ tiviHiţii numai in e x Î 1s t -e n ţ a - 1s a -� n -f a 1p t rS u .b i e ,c­ t i v ă, n a t u r a .I ă, in nev:o i, :înd1Illa ţii, rpa!OO. n i, opinii, fan­ tezii etc. Sat�sfaoerea aCJOStui conţinut este b i n ,e d ·e 'P 'r o p ,r i u (das Wohl), sau f e r i -c i r e a în determinaţi�le ,ei particUlare şi în general , <Scopuri,Je rfinităţii lin gener-e. Acesta, 'ca fiind punctrul .cte v edere al r a p ·o •r t u l u i (§ 1 08) în .care ·subiectul este .tuat in ;oe-il dist-inge, cLeei ca p a r t i c u .I a ,r , este 1locuJ :unde ap-are conţinutul voinţei na­ turale (§ I l) ; od:1r ell nu este aki aşa CUJm este necrnijloocit, ci acest ,conţinut, ca ap.3irţinînd v.oinţei !'ef.Iedate în sine, este nidkat ,Ja treapta de scop u n i ve r 1s a 1l, a b i n e­ l u i - p e r s o n a l (des Wohls) sau a ferkirii, - iPun-ctul de vedere al g-îndirii Gl:re nu sesizează •încă v·oinţa (Jn l ib er ­ tatea ei, ·CÎ doar r e f l ·e c t e •a z ă asrL��pr a •conţinuUUJ\ui ei .ca fiind natural şi dat, - ca de ex. în tionwllil lui C .r e s u s şi S o ri o n. Adaus. In măsura în care determinăriLe feridrii ISÎnt gă­ s i t e gata, de n u sînt adevăratele detetminări aloe 1libertăţii, care nu îşi este sie însăşi adevărată decît întru cît îşi este scop sieşi, în Bine. Aki ,putem pune într.e barea : are omul un drept de a-şi fixa .atare .scopuri lipsi.t·e de 1libertate care nu stau decit rpe aceea că subiectul este o fiinţă vi·e ? Fa.ptllll d omuJ e.st.e o fiinţă vie nu este ,însă întîmplă:tor, ci ,oonfO"Dm raţiun.ii, şi in ace<l!stă măsură d are un dreJPt să-•şi fa.că un SCOJ? di n ne;'oile .�a.le, Nu este -nimi,c înjo.sitor în aceea 1că dnev a traieşte, şi omu­ lu i nu-i ·s tă în faţă nici ·O s.pir i tu ali·ta:te mai în aJ.tă în ·car e s-ar putea exi s t a. Numai •ridiiCar.ea a cee<.t •oe este găsit Ja !Ceva ce


2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL

147

es.te creat din sine dă cercul ma i IÎnaJlt aJ. Bin elu i, ,dil�er-enţă care totuşi nu închi:de în ea incompatibi1it.atea celor două <laturi.

§ 1�4 Deoaroce saHs.f a-cţia

s u b ·i e 'c .t 1 v ă

{fiind cuprins ă în a�eeasta ·recunoaşterea 1lui,

rea şi gloria) este v a l a b i l -e ·in ş i

cuprinsă

şi

ea

în

a indiv id ului ÎMLNfi rin oe IP'rÎ\"eşte onoa­

real izar e a

scopurilor

p e n t r u s .j n e, <mllhffie, atit exig-enţa -ca

numa·i un atar·e scocr> rSă apară •Ca voit şi art:ins, dt şi rpărerea că

ln vo i nţă unele pe

�copuri.Ie ohi•ective şi subiective �e exdud

;1\tde, sînt o afirmare ·go.a.lă a int-etectului a�bstrad. Ea devine chiar -ceva ră·u dm.d trece ·în a·ceea de a reonsidera sat·isfalcţia

sub ie c tivă , .fiindcă -ea este daltă {ca operă :re<tlizată) .ca fiind

i n t •O t d •e a u n a

i n t -e n ţ i a ·e ,s ·e n ţi

a

,J ă

�ntr-o

a celui ce

�-cţionează şi :de a -considera d sco:pul ,c,�ohiectiv ar .fi ·Fost pen t ru el n umai un mijiioc pent·ru .cea -dintîi. - Ceea ce ·e •s .t e su­ biectul,

e s t e 1s e -r i a

ac ţ i u n •i 1l o r d ru i.

Dacă a.c·es-te a sînt

o serie de producţii fără v:aăoare, �tunci su!:ri·edÎ.\-•Îtate a v;oinţei este şi ca fără val·oare ;

d acă, din contră , .s eria actdor -stt�l•e .este

-de o n a tur ă substanţia,lă, ::rtuniC Î şi voinţa

i nter i oa ră a indivi­

cLului este as tfel. Dr-e,ptllll p a ,r t i c u .l a r i t ă ţ i i .s ub i·ect ulu i de .a fi s a tis f ăcu tă , -sau, ceea •oe • e aJc el a ş i }ucnu, d r eptul ,J i h -e r t ă­ s u b i e re t i v ·e 'Constituie punctul de întoarcere şi punctul .centml în de os ebi rea dintre a n ·t i c h i t a t e şi t i m p u -r i 1l -e .m o -d e r n e. Aces t d r ept este ·ex;primat în in­ finitatea lui ·În 'creştinism, şi a .fos t făout !Principiu real, un1Yersa.!, al unei fO'l'me noi a lumii. întne f or m aţ i i 1e mai apro­ piate ale acestuia sînt iubire.a, romantismul, scopul .�eridrii veşnice a ·indiV'idului etc., - apoi illl.oralita.tea şi 'conştiin ţa mora:lă, ·În sfîrşit celela.He for m e Gl!l'e, parte, s-e vor d es!l_)r i n d e în cele ce urmează •Ca principiu al s oci et ăţi i •civiJ.e ·ş i ca mo­ mente a�le co.nsti.fuţiei .pOiloitice, pe d e altă part-e 'Îillsă &e iv.esc în g ener al in i s t o['] .e , 1În spe ci al ·În is to r;ia a·11tei, a ş tii n�el or şi

tii

1�2


a nlollofid. - Ac-est principiu al -partieularită.ţii est·e de­ si:gur un moment ati ·O!poziţJiei şi, ,Ja :îocq:mt ·Cel puţin, deopo ­ trivă identk 'ou uniVIet'saHui dt şi deooebit de el. Refilocţia ahstt:adă !fixează însă a.oest moment în tcLitf.er,enţa şi .qpoziţia sa faţă de uni•vet'<&ail IŞÎ dă n&Ştere unei oonoepţii a moralităţii til.)Jpă 'Care aceasta nu ISe menţine decît .ca l�tă strllnsă .con­ tra proipviei LSaJoe satiJSif131cţii, - IC&Înţei ca .,să

fad

cu scîrbă 'ceea ce datoria comandă".

{

Tocmai a:cest 1ntd,ed ahstraot) aduoe acea privir-e psiho­ logkă a istoriei Ul'e se prÎ.Ctjpe 1să t'1eiducă ş>i să coboare din d·emni;tate ro.ate .f.31pte!.e rmari şi indivizii mari, trans­ fonnîrni ·În in�enţie prindpală şi ·î n 'l'esort efi,cace al acţiu­ niilOT înclinaţi-i şi pasiuni <ear·e ÎIŞÎ 'găseau ;şi el·e satisfacţia Lor Εn ef�cacitatea ,substanţială, .cum este , r i a şi onoavea şi a.J-te urmări, în genere latura •partitculm-ă tpe care intelectul o decretase mai înainte ·ca •ceva .rău pentru ·sine ; - -el asi­ gură, 'deoar·eoe 'ac�iuni mari ş.i oe�fkaci:t.atea caile ,stătea .într-o Sler�e de atta'r.e ,acţiuni a adus în ,Lume .ceva mare şi a avut pentru -j n d i v i .1 c a r e a 1c .ţ ,j •O n :a •Consecinţa puterii, gr o , că nu a, a rţ n -ceea ,este ma.l'e, ci numai ace�l -a:srpeot par t o ar şi .exteri'Or 'ce a rezultat pentru el ; deoarece acest aspect pal'ticular a fost consecinta, el ar fi fost d e a c e e ·a .şi swpllil, şi anume singurul scc;p. O atstf,el -de r·efJex:ie se opr.eşte tla .ce e s b i e i în marii in­ diviZI, -ca fiind aceea ·în .care stă ea însă�i, IŞÎ 't .r e c e c u v e d e -r e a 1În :această vanita<te năs.cocită de ea 1nsăşi, baza substanţială a .lolf ; - ,esbe feilul de a ved•ea aJ "valleţi1or de cameră IPSihol·o-gi, pentru .care nu -t:XIÎistă .ero-i, nu fi i n dcă aceş­ ti a nu ·sînt 1enoi, iCÎ fiindcă nu sînt •d·eoi<t vaieţi de cameră- .

g1J o

du onoarei ..şi l riei

p i e individului � tll

1ce

· u: ut v

Adaus. I n magnis voluine s a t e s t a r e .sensu!l adevă�a·t c ă trebuie .să vrei -ceva rmare, d a r mai trebuie s ă : ş i poţi îndepilini ce este :mar.e ; rultfel este o o i nţă nulă. Lamii purei voinţe sînt fmn:lie uscate care nu au ÎnV'erzit ni.ci,odată.

v

§ 125 Subieotivul

lu i -

persona1

conţinutul (des [Uohls)

cu

IP ar t i IC u a a r

al

b i n e-

stă, ca fiind 'fdlectat ·În sine,


2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL

149

infinit, în a1aeda.şi timp �n raport cu uniVlersaJul, . Q U voinţa fiin­ ţînd ,în sine. Acest moment, pus mai IDtîi ·în a>Oeastă ,particula­ ritate

însăşi,

este

şi

b i n e ,} e

-J> .r o IP r ·i u

( das Wohl) aJ

a l t o r a, - în ld·etermina:re •COillJţl!l etă, însă cu totllil goală, bi­ no!.e-propriu a

al

t u t .u r ·o r a.

1 t o r pa-rticulari,

<��1 m u ·1 t o r în gener.e, este �tund totodată scop şi dre.pt Binele-propriu

esenţial a"l suJbi,ectivi:tăţii. Întmcît însă ţîn d

în

partircular,

ş i p e n t ,r u .s •i n -e,

nu

u n ·i v te r s a tl u ,1

diEeri,t d,e un

f i i n-

atare mnţinut

-s-a definit ÎDcă aici ·mai der�rte, OOcît ca fiind

dreptul, de aoee:t a�e.ele soopuri ale partkularului pot fi di,Eerite de

el, .se V'Or oonforma acestuia sau nu.

§

126

PartkulaT�tatea mea, c a şi numai dacă ·eu

!SÎnt

o

a

-celonlaJlţi, este însă un drept

fiin ţă 1liberă. Ea nru se 1po<rte afirma deci

în contraJdicţi'e .cu aaastă bază substanţimlă a ei şi o intenţie a binelui

meu

P,Nllpriru

ca

şi a bineltuhpr'Qpriu

c;:n ea va [i nllimită în SIP't'CÎal poate jUJStifitca o a .c ţ i u n e

n

i n t te n

e d r .e a ip

mi aMora - iÎ:n .car·e t i e m o ,r a ,J ă - nu

t ă.

Este în specia:! una dilll. maximele pervertite ale �·innpu­ l'lli nostru, care provine pe de o JP<�<l'te ·din JPerioa:da pr.e­ kantia.nă a "inimii hune" şi constituie de ,exemplu chintesenţa unor •Cunoscute �pedacole drannatÎ'Ce, emoţionante, de a ne tl'ezi inte!'esutl, ·în a.cţiuni n e ,d r e 'P t e, pentru aşa...zi6a in­ tenţie m o .r a J ă ş1 d·e a ne •ft:pmez;enta ·SiUbLecţi .răi ca a'Vlind o inimă ce trehui·e .să fie bună, .acesta înseamnă ·o inimă care vrea binel.e propriu 'ŞÎ .chiar şi lbint:ile aJ. tora ; rpe 1de adtă paTte însă aoeastă invăţătură a foot, ,jntr�o formă rexag;erată, iarălşi r·eJîocăJ.zită şi �nsuflleţi.rea interioară şi sentimentalita­ t.ea, aceasta :Înseamnă 1f tO r m a partitcul.arităţii tCa atare, a fost făcută .crit-eriul a ·ce ar f·i drf1pt, r.aţj.onal şi ex,cetlent, a-şa Îlnclt ·crima şi g�îndirille care D .conduc, ,chi.ar d•e llir fi file imaginaţiile cele mai plate, mai g:oa.J!e şi opiniile cele

164


150 mai nesăbuite, ar fi rdrepte, m·ţiona�le ,şi 'eX!cerlente, fiindlcă ar veni ·d ·i n s .e n t i m e n t şi din î n ,s u f l} ,e ţ i r ,e. {Pentru detalii vezi mai jos § 140 obs.) - Trebuie făcută de altfel atenţk ·a.sup.ra IPUDCtuJlui de V'etdere din >Car.e sînt considerate t i · �n ti r a b i n e-u n i v e r s a •l, b ,i n e ll c !Propriu aJl statl.llui, acea!sta Înş.eamnă drt{ptul sp�ri:tul'lli concr.et, �eal, este cu totul <��l tă sferă, in care drflp�ul .formnJl este un moment subordonat întocmai ca binde partkular şi feriârea indivi­ dului. A fo.st deja robservat mai :sus că una din gr�lile abstr<IJcţi·ei este de a .reVIendica drt'lptul privat •Ca şi bitnele privat ca fiind î n .ş i p e n t r u s i n e în wntra univer­ sa:l·ităţii statului.

f���;{�� �� t � (�;hl?;!� �f; �o���;id�i; � ::��

(Wohl)

Adaus, Aici e la locul lui celebrul răspuns dat libelistu­ lui care se scuza cu un il faut donc que je vive, anume : je n'en vois fms la nCcessite. Viaţa nu este necesară faţă de ce e mai înalt decît ea, libertatea. Cînd sfîntul Crispinus fură pirele pentru -glhetel·e ;săracilor, a.cţiunea est-e morală şi ne­ dreaptă, şi prin aceaJsta nevalabilă.

§ 12Î P a r .t i .c u ll a r i t lf t e ,a i:nter.eselor voinţei naturale, co-n­ siderată în t o t a l i t a t e a ei simplă,

este existenţa personală,

ca v i a ţ ă. Aceasta, în p �e r i ·c o ,J u �

.-; u p T e m .şi in confil'ilct

cu pr-opri·etatea juridică a altuia, are tde invocat un d :r ·e 'P 't n e c .e ,s i t ă ţ i .j

(nu ,ca echi-tate, ci

ca

drept),

intrucit

de

a1 o

parte .se af'lă vătăma.r.ea infinită .a ex�sbenţ-ii-1n�f�pt, şi ·În a.ceastă l�psă

tortală .de drept,

eLe 'cealla.ltă .parte ·numai

lezarea

unei

exri"st.enţre-.în-fa.pt mărgini-te, singulare a libertă-ţii. Astfel dreptul ca

at�re

:şi

îndr�ptăţire

jruridircă

a

acelui

lezat

numai

în

a c e a s t ă proprietate sînt În acelaşi timp recunoscute. Din cLrf1Ptllll necesi·tăţii decurge binefacerea ·competinţei. că unui debitor ,jj iSÎnt ;lăsate i·n gener-e ·din av.erea sa, atdică din pr-oprietatea Clitdît-omlui, instrumente de ateli(!ţ', unelte


2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL

151

agriooie, -haine, a.tît dt sînt privite ·ca rnecesare &pre a servi întreţinerii ·s<tJ"e, ţ;inind seama chiar 1de ,starea sa ·sociadă.

Adaus. Viaţa, ca ansamblu al scopurilor, are un drept faţă de dreptul abstract. Gînd de ex. p.rin :furtui unei p.iin i poţi să ,subzişti, prin aoeasta este anume Jezată proprietatea ucrmi om, rdar ar fi nedrept să -cons�deri acea�stă arcţiune drrt'lpt o hoţi-e -ob�şnuită. Da'Că nu ar fi omuJlui a cărui viaţă e ameninţată ode a 1pr.ocerda .astfel, ca el să se conserve, el a-r fi consid-erat 'ca lipsit de 1drept, şi întrudt viaţa i-ar fi contesta:tă, ar fi negată Înh,eaga sa l.ilbertate. Alsigurării vieţii îi aparţin desigur muJt.e ,Joucruri, şi, .dacă 1privim în viitor, atunci trebuie �ă -intrălffi în aceste SJÎn,gUJl<�'rităţi. Neoosar ·Însă este numai de <r trăi a c u m, viitonul nu este aOOolut şi rămÎIU·e supus 'contin­ genţii. De aceea numai nev;oia PI'ez�entului imediat ne poate îndreptăţi la o acţiune necLreaptă, deoarece în omiterea ei ar sta iarăşi comiterea unei nedreptăţi, şi anume a celei mai mari, ald·i·că totala negaţie a .exilstenţii-�n ...f<l�Pf: a hb-er.tăţii ; - bene­ ficiwn competentiae Lşi ane aici locul ,său, pe cînd îrn ra-porturi de înrudire sau în alte raporturi de apl'OJPiere stă dreptul de a cere să nu ·tii sa.crifî,cat in totul cLneptu.lui.

permils

Nevoia

<:tt-ît

revelează

finitatea

şi,

prin

aceasta,

contingenţa

a -dreptului dt .şi a .binelrui--JPens.onal (des Wohls), - a -exis­

tenţii

ab-stracte

a

libertăţii,

fără

ca

ea

fie

exi.�tenţă

a

persoanei particulare, şi a sferei voinţei particulare, fără uni­

Unilaterrulibtea şi idea!litatea 1lt0.r este IP ·u IS ă, aşa cum .ea este deja determinată în ele

versa-litatea dr.e1Ptului. prin atceasta

îru;eşi, în concept ; dreptllll şi-a determinat dej a {§ 1 06) e x i s­ t e n ţ a-s a cularitatea

ca voinţă particulară, ş i ei cuprinzătoare,

este

subiectivitatea,

ea însăşi

în

parti­

existenţa-în-fapt

a

libertăţii (§ 1 2 i) ; aşa cum în sine, ca relaţie infinită a voin­ ţ.:i faţă de sine, ea este universalul libertăţii. Cele două mente, inl:.elgrate astfel in

mo­

de tn adevărul lor, 1iJdentitatea l()r,

dar mai IÎontîi încă fin raport r .e l a t i v unul faţă de .31ltul sînt Bine

1 e (das Gute), ·Ca fiind univ,ersalnl 1î m ,p :l i m i t, determi-

166


152 167

Εn ŞI pentru sine, şi •C u g e t u 1 m o r a� ( das Gco:vissen}, ca fi-ind !SUbiectivitatea infinită car-e tştie în ,sine şi determină

nat

în sine conţinutul.

SEC Ţ I U N E A A T RE I A

B I N E L E ŞI C U G E T U L M O R A L § 129 B i n •e J e

Iui

(das Gute)

abstTacl (das Wohl) şi .subiectivitatea cunoaşte-11i i

voinţei şi a voinţei parHcular·e, - in ca.re dreptl.lÎl

ca şoi binele-personal şi

este id-eea, ca unitate a c o n •c e p t u ­

contingenţa

existentei

exterioare sint suprimate

pendente

pentru

tinute

păstrate

şi

s i n e,

este J.iobertatea r •e a •l i z :a •t ă,

ca

i n d e­

prin a�ceasta însă, sint c o n ­

potrivit esenţei lor în aceasta, S ·C O IP u l

f i n al

a .b s o � ru t

al

l u m i i.

Adaus, Fiecare treaptă este propriu-zis ideea, dar cele anteriQare o •Conţin nUi111a i -într-o f-omnă m<ri ahstractă. Aşa de ex. Eul ca \Persoană -este şi el deja iideea -dar sub ch i pul cel ma-i a.bstrad. Binel•e (das Gu.te) este irdeea d e t e ·r m i .n a t ă m a i d e p a r t e : este unitatea conceptului voinţei ş i a voin­ tei part-iCU!lare. rEI nu este ceva juridic abstract, -ci ·ceva plin de conţjmut a cărui .contenenţă formează atî-t dreptul cît ş� binele­ personal (das Wohl).

§ 130 Binele-personal

(das Wohl)

nu are .în aJceastă idee niri

o val<fbiaitate pentru sine ca exDs.t-enţă a v-oinţ·ei rp:articulare singulare, d numai ca bine-personal u n i v e r s a rl şi, esenţial, c a u n i -v e r s a 1] î n s i n e, ace<liSta �nseamnă conform liber-


153

tăţii. - Binele-tpet�snnaJl (das Wohl) nu ,este :un B1ne (cin Gutcs) în [ipsa d r ·e ip tu '1 u i. 1n acelaşi �el, dreptul nu este Binele fără hineie-persona.I. (Fiat justitia nu trebuie să aibă ca ·con­ secinţâ pereat mundus.) Binele (das Gute) aşadar, ca fiind nece­ s�t�tea de a fi �reaJ prin voinţa :partim1lară ŞI totoda•tă ca fiind substanţa aJcestei<f, are un .d r e iP t a b s oU u t faţă de dreptul abstract al pro.prLetătii şi de ,scqpuriJe particulare all e birnelui - 16S personal. Fiecare dintre aceste momente, rÎntrucît es-te deos,ebit de Bine, nu ar·e vaJlaMHtate decit întrucît îi este potrivit şi sub­ ordonat lui. §

131

Pentru voinţa s u b i e . c t i v ă, Binele este deopotrivă ·ce este absolut esenţia!l şi ea nu ar·e valoat1e şi demniflat·e decît întrucît îi este ccxnl'mmă ,Jui, in �nţdlegerea "Şi în inten�ia ei. întrucît Binol·e esate înJCă aici aoeaJStă i d e e ah s t r a 'C ,t ă a Binelui, voinţa suhiectivă nu este incă integrată în el şi tpu:să ca ,fiind conf.oTmă �fll i ; ea stă .deci într-un r a p o r t ou acesta, şi anume <.feeia că Binele t r .e h u i e să fie [pentru ea subostan­ ţialul, - că ea t r e b u i e :să �i-l facă scop şi să-[ l'e.ailizett, după cum Bir:tel.e are, de 1partea sa, numai în voinţa subiectivă mijlocirea prin ,ca,r.e el intră în J'eaJitate. Adaus. Binele este adevărul voinţei particulare, dar voinţa este numai a·ceea dre;pt ce ea se pune ; ecr nu est.e de a.a orLgine bună, 'ci poate dev·eni 'ceea .ce este nlli1Ilai !Prin munca s.a. De aHă parte Bine1·e, fără voinţa subi.ecbirvă îmă,�i, ·este numai o abstmcţie fătră reaJitat.e, care .tr-ebu�e să-i vină de-a!bia prin aceasta. Dezvoltarea mnelui 00II1p 1 ortă doci tr.ei studii : 1) ,ca Binele, pentru mine, cel ce vuieşte, să fie winţă parHcubră, şi ca eu să şt·iu a·cea.sta. ·2 ) Ca să se spună ce ·este bine şi să se dezvolte determinaţii:le .particulare a.le Binelui. 3) tn sfîrşit, determinarea Binelui pentru sine, partkulari•tatea Binetlui ca subiectivitate infinită, f.iinţl1nd pentnu sine. Această detePminare interioară �te .c u g e .t u .l m o r a L


154

§ 132 Dreptul

v o i n ţe i

s u b i .e ,c t i v e

este, ca aceea ·ce

r .e c u n o s 'c u t d e ca scop păşind in obiecsă-i fie im:putată po t ri vit •C u n o a ş te r i i o are ca j ustă saru injm>tă, bună �u rea,

ca trebuie să recunoască ca varlaJbid, să fie 169

ea ca

fiind bin tiv:itatea ·exterioară, va�lorii pe care ea l ega,J ă

sau iJ e.gaJl ă,

e,

şi

ca

o

acţ iun e

în ac.e<IJstă obiecti·vitate.

B 1 n e l e este în gen e r al esenţa voinţii în s u b s t a n­ ţ i a l i t a t ea şi u n i v e r s a l ·i t � t .e a ei, - al voin�ei î n adevărul ·ei - etl es te de aceea str�ct numai î n g i n d i r c şi p r i n g î n d i r e. AJirmarea -deci, că omul nu poate cu­ noaşte ad-evărul, că el nu ar.e de-a fa'<"e dedt •cu wparenţa·, că gînd1re.a strictă voinţei bune, aces t e a ş:i alte -co n cep ţi i as-e­ mănătoare r ăpes c 1s,piritUJ!ui ·o do e valoare şi d·emnitate atît imtdeduaJă cît şi m ora:lă . - Dreptul de a nu •recu noaşte n imic din ceea ce ·eu nu ,p riv � •Ca raţi o n al este drt{ptul cel mai înalt al subiectului, d ar , :prin determinarea lui s.ubi-e c­ tirvă, el este totodată f ·o r m a 1l, şi .dr{lpturl r a ţ i 'O n a 'l u 1 u i •Ca 1drept ce este obiectiv faţă de subi,ect rămîne neolintit în faţ<r ,pr i:m ul ui . - Datorită deberminării e i formale, convinge­ rea este de op o t ri vă cJJpa;bilă de a fi a d e v ă 1r a .t ă, ca şi de a fi -simplă p ă r e r e sau -e r o a r e . F<l!ptul d indi,vi,dul ajung·e ,Ja a·cel drept aJ apre cierii sad-e, aceasta a.parţine, po­ trivit punctUJlui de veder.e al sf,er,ei !�nocă m.oraJe, wlt>uri i s ale parti,OUI!are, .subiective. Eu .pot să-rmi impun ce ri nţa .ş.i să

.prriv{:lsc .ca fiind un -drept subj·ectiv rîn rminoe 1ca eu să �nţeLeg o obligaţie din b u n .e motiv.e, :şi 1s ă aun ·c o n v i n g e •r e a îndr,E1Jllt i.Î.ţirii ei şi Jnreă rmai mult s ă '() recunosc din conc�tul şi natura ei. Geea ce eu prebind pentru satisfacerea convin­ gerii meJ.e cu privire la caracterul b u n , iPerunis s au :ne;perrni·s al u ne i acţ�uni, ·şi prin a-oea:s-ta La r�ponswbill itatea •ei în acea­ stă privinţă, nu duce încă nici un pr ej ud ic i u d r 'e tp t u J u i o b i e c -t i v i t ă ţ i ·i. - Acest dr f!pt ·la înţelege rea Bjnelu-i es te di�erit de ,dr,e;ptu:l la î nţel� re (§ 1 1 7) in ce p.rirveşte a ·c ţ .i un e a ·Ca atare ; -drerptul obiectivităţii are, î n p11Î vi n ţ a a.cersteia, �orm;:r .că, derorece acţiunea -este o schimbare care trebu i e să existe într-o lume reallă, deci vrea să fi-e <t'ecunm-


3.

BINELE ŞI

CUGETUL

155

.cută în aceasta, ea trebuie să fie în genere .conformă -cu ce es·te v.alalbil �n i!Jceastă 'hume reală. Acella 1carre vrea să acţio­ neze .in .aoeiiJStă 11ea1litate s-a supUIS :tocmai p .r i n a 'c e a .s t a leg�lor ei şi a recunoocut dreptul obiectivită.ţii. In mod ase­ mănător, 1În s t a ·t, ca fiind o :b i e •c t 1 v i ·t a t e a ·conc�ptllllui raţiunii, ,r ă .s ·p u n d e r e a j u d i ·c i a ·r ă nu :trebuia să ră­ mî-nă :Ia •ceea oe unllll consideră ca .po t rivit raţiunii sail•e sau nu, la înţelegerea subiectivă a c e este drf!pt ,sau ned!'tjpt, a ce este bu n sau du 'Şi la -cer in ţcl• e IPe cane el le fa.ce an v.edere.a .satis.fac·erî·i ,c onvi•ngerii sale. ln acest teren obiectiv ·d r erptul apr·eci.e rii .contează ,ca înţelegere a ,c e e 1 e g a l s<�Ju i •l e g a 1, ca înţ.e:leg·er e a dr.eptullu i v a 1 a b i .J, ·şi ea s·e mărgineş-te 'la cea mai �propiată 1Setnnifi.caţie a ei, anume l a cuno a;ş;te re •C a f a p t ·d e a f 1 i n ,f o r m a t de o ee a ce e.ste legal, şi, prin aceasta:, obiJ.ignto.riu . P.r.in publi·citatea legi1lor şi prin moravu­ ri.le g.enemle statul ia .dl.'eptului .Ia înţdeg;ene a:spedul for­ mal şi rucCÎJdentailitatea în ce priveşte sUbiectul, pe care acest drept o ar.e lnd d in wcel ,punct de voedere. Dreptul sub ie ct u:llll i de a •CU[Ij(Ja.şte alcţiunea in determinaTe a b i n e l u .î .ş 1 .r ă u ­ l u i, a 1ce est e leg<tJl şi j,J.ega,J, ar.e urmarea de a scăd-ea sau �uprima răspunderea �n ce priveşte pe copii, idioţi, n e buni . O graniţă dete rminată nu s·e poate totuşi stabi.tli pentru aceste :s tări şi p e nt·ru co:tpaci t ate a lor de .r ăJS�pu ndere. A fa.oe &nsă din orbirea clipei, din i·rital'ea pasiun�lor, din beţi.e şi în g-enere din ce se numeşte �orţa reso.rtum�lor :serusibi,J,e {în mălrura în care este exclus ceea ce întemeiază un drept al nevoii (§ 1 20)), temeiuri cînd e vorba de imputarea şi de determi­ n<l'rea c r i m 'e i insăşi şi de p e d e .p ,s .i .r e a ·ei, şi a priv.i astf·e-1 de ci rcumsta:nţe ca şi c um !prin de v i n a •cnirrni n�Lu:lui ar fi îndepărtată, înseamnă t otodat ă {,conform § 1 00, l l9 ob:s.) a nu-•1 trata după dr-ept şi onoare, ·'Ca l(}'lll , a cărui natură este tocmai aceaJsta de a fi prin e.s.enţă <reva univensad, nu ceva abstract, instantameu, şi iz·olat 1ca 'cunoaştere. - .AJşa OUJm incendiatorul nu a pus focul acestei supratf.eţe mOCi de un deget a unei clliSe pe care el a atins-o ICu lfă,olia .sa, ca iZJo­ lată, ci a aprins pri n ea Jntrog.u:l, c asa, tot ·astfel C<f subiect, e l nu este si n gu l arul a c e s t e i clipe, sau această simţire izolată a furiei r ă.ztbun ă.r ii ; el ar fi a:stfdl un .an imaJ ca:r·e, dat:o rită nocivităţii .sa:le şi a nes.�guranţei 'de a fi •SUIPUS a.oceselor de furie, ar t:l'ehui 1lovit în ca:p. - .Că criminalu:!, în momentul acţiunii 1ui, ar trebui să-·şi fi r .e rp r e z -e n t a t 'În mod clar


nedreptatea şi iminenta pedepsei, pentru ca acţiunea să-i poată fi inJ.putată -ca ·crimă - ��ceastă cerinţă .car,e pare a-i apăra d�eptul subiectivităţii sale morale, îi neagă mai de­ grabă natura int.aligentă, ·bnterio<rră, oeare, Jn prezenţa ei activă, nu este legată de forma psihologică wolffiană a unor r e p r e z e n t ă r i c 1 a r e, ,şi numai Ln cazul nebuniei este atît de a.lterată pmtnu a ,fi SClpamtă de •cunoaşterea ş.i a�cţiunea unor lucruri singulare. - Sf.era 'În care acef.e circumstanţe intră în consideraţie �ca motiv-e 'de micşorare a ped.e,psei es�e o a!t<r decît a :dreptului, sfera i n d u ,1 g e n ţ e i.

§ 133 BineJe are, faţă de subj.ectul pa·rti.cu:lar, raportul de a fi esenţi a o

1 u 1 voinţei lui care, cu aceasta, are în el strid sa. ·Întrucît p a r t i c u l a r i t a t e a este deo­

b1 igaţia

sebită de Bine .şi -ea cade în voinţa .sub�ocHvă, BineJ.e are mai 172

întîi

numai

determinarea

u n i v e r s a l e, determinări

a

e s e n ţ .i .a 1l i t ă ţ i i

a h ·s -t r a ·c t e

aceea a d a t o r i e i ; - din cauza a.cestei ei,

d a t o r i a trebuie fălcută î n

v ·e

der ea

d a t o r -i e i .

Adaus. Esenţialul vomţei este pentru mine datorie ; dacă însă ·CU nu ş.tiu dedt că Binele îmi esbe dato-rie, eu rămîn ind l a abstra•cţia acesteia. Datoria, eu tr·ebuie să o fa:c pentru ·ea însăşi şi propria mea obiectivitate în adevăratul ei înţeles este ceea ce eu îndeplim-esc 'În datorie ; 'întrucît eu o indepi,inesc, eu sînt la mine-insumi şi liber. Este meritwl şi :p.uillctul de "'odere în aJ,t aJl JjJozofiei k a n t i ·e n e în ce priv·eşte puadicul, de a fi •pus in evidenţă a'ceas-tă importanţă a datOTηe i .

§ 134 Deoarec·e acţiunea cere pentru sine u n conţinut padkular şi un

sc01p det.ermÎln.at, ,însă abstractul datoriei nu conţine li:nre ă


3.

un atare con�inut,

se

DlNELE ŞI CL'GETUL

na�şte întrobarea

: .c

157

e

-e ,s t 'e

dato ri a

?

Pentru acearstă determinar.e nu este ·dat mai î.ntîi nimic �n afară de aceasta : să acţionelli 'In mod d r ·e 1p t şi să te îngrij-eşti de ce e b i n e

(das Wohl),

de binoLe tău porsonal şi de bineJ.e-'Per­

-sonal in detcrminaţie universală,

de binele personaJ aJl a'ltma

(cf. § 1 1 9).

Adaus. Aceasta este aceea�i întrebare care a fost pusă lui Iisus cînd se voia a s e şti de la .el .ce t11ebuie făcut .spr e :t doMndi viaţa veşnică ; d k i universalU:l binelui (des Guten), :�bstradul, nu ,se poate înciepilini ca abstract ,şi el trebui.e să primească încă d.et.erminaţi<.r particuLarităţii.

§

135

Aceste ·determinări nu sint însă cuprinse în determinarea dakl,r.iei Înll �Î,

ci,

intruolt ambeil.e sînt condittonate şi mărgi­

nite, ele aduc tocmai prin aceasta trecerea in sfera mai înaltd J.

n e c o n d i ţ i o n a t u -l u i, a datoriei. Da·toriei însăşi, întru­

dt în ·conştiinţa de sine mo.raJlă ea este esenţialul, adică universaJ!rtd a-cest-eia, în felul în -care în intenior,ul ei ea nu se raportă dedt Ja sine, îi rămîne de aceea doar univ.ersailit�t.ea abstra-ctă, ea

c

are

ca

o n ţ i n u t,

determinar,e

a ei

adică p o z i t i v

u

i ,d e n t i t a t e a

.l i IP ·s i ·t ă

·d e

1 .abstract, ce este lipsit de de­

terminare. Pe cit ·este de esenţial .de a rpune în evi-denţă 'Pu.r.a şi neconditionata determinare de sine a voinţei, ca rădăcină a datoriei , aşa cum �cunoaşterea voinţii a căţpă·tat întîi prin fill ozof1a k a n t 'i an ă baza şi punctul ei solid de plecare prin gînduJ autonornid ei inHnite (§ 133), tot pe atît de evLdcnt este că menţinerea punctului de vedere d·oar mor<rl, care nu tre.ce în 'conceptul etiwJmi (social), coboa·ră acest oii:rtig la un f o r m a J i s m g o [ şi ştiinţa morală la o vorbărie de�pre d a t o r i ·e în v�edru-ea d a t o r i: e 1. Pornind de la acest punct de vedere nu este posilbi:lă ·nici o ·doct,rină imanentă a dato-

173


158 ri�lor ; putem lua in atdevăr un material d i n a f .a r ă, şil prin a'oeasta să ajung.em la datorii pa,!'tÎtculare, dar din acea determinaTe a datoriei ca fiind l i 1p IS ă ,d e c o n t r a d ,j c­ ţ i e, a a .c o r d u .J u i f o r m a: 1l c u s i n e, car.e nu este a!-keva .decît fixarea n .e d e ,r m ·i n ă T i i a h l8 t r a c t e, nu se ,poate tl'ece la determinarea unor datorii padiculare, nki, dacă un atare ·Conţinrut parfirnla:r Wne IÎn considenre .ca ac­ ţiune-, nu stă în acel principiu un ,oriteriu dacă E'!} este sau nu datorî,e. - Din conrtră, orice mod de aJcţiune nedreaptă sau i.morwlă poate fi justi,ficată pe a�ceastă caJe. - Forma UJlterioară k ::t n t i a n ă, C<l!pacitatea unei wcţiuni de a fi reprezenta·tă .ca rnax�mă u n i v ·e r s a :l ă, introdoce l'{lprezen­ tar.ea m a i c o n c r .e t ă a unei stări, dar nu conţine pent:ru: sine nid un alt principiu decit acea hpsă a contraJd,�cţiei şi id,ent itat ea formală. - Faptul că n i ,c i o p r o p r i ,e t a t e n u a ·r e x i s t a i.11l1JP1 •ică 'Pentru sine tot atît de puţin •O con· tradkţie, ca şi ace!.e că <tJcest sau acel po,por, fam�lie ek să nu existe, sau ca -în gener.e nici un om să nu trăia�că. Dad este stabirlit p·entru sine şi presupune că 1proprict<rtea şi via:,;:; omenea·s.că tr·ebui.e să fi.e şi trebuie 'reSipedate, atunci �ste G eontradicţie a comite o crimă sau un furt ; o •contradi.cţic nu poate avea loc decît cu ceva, adică cu un conţinut care se aJf!ă ca principiu ferm de mai înainte la ba·ză. ln r�po-rt un atare princ�piu numai, o aJcţ1une este mai .întîi în sau în contradi.ctie cu el. Îil11să datoria car.e trebuie atare, nu pentru un conţinut, i d e n t i t <r t e a f o r m este tocmai aceasta ; de a elimina orice conţinut determină.ri. CetJ.i:,Jalte antinoanii şi fo-rma·ţii ajJe veşnicului <<t r e­ b u i e» (Sollen), în care punctul de v,edere pur moral at r a p ·o r t u ·1 u ·i se zbate numai, fără să J,e soluţionez.e şi să se poată ridica: deasupra lui "trebuie'', le-am dezvol t a t in

Fenomenologia spiritului.

Adaus. Dacă şi mai înainte am scos în evidenţă punctul de y.edere al filozofiei kantiene, care, ·Înt:ruiGÎ.t s·tabileşte aoordul datoriei cu raţiunea, este un punct de v�eder.e nobil, trebuie totuşi dezvăluită aici lipsa că acestui punct de vedere îi lipseşte ori.ce articulaţie. Căci prQpoziţia : consideră dacă maxim<r ta poate fi .stabi.J,ită ca principiu univ.ersal, a•r fi foarte bună daoeă am avea deja principii determinate asl.lipra ceea ce ar fi de


a. BINF.LE

ŞI

CUGETUL

159

făcut. întrucît cere.m anume unui princi.piu ca el să poată fi şi determinarea unei legiuiri universale, aceasta presupune deja un conţinut, şi dad acesta ar f dat, atufllci ap;Hcarea ar trebui să fie uşoară. Aici insă nu este încă dat şi criteriul că nu tr.elbuie să exist.e nici o contradictie nu produce nimic, deoarece a-colo nu este nimic, nu .poat·e fi nki o ·COn­ trad,i.cţie.

i prioc�piui însuşi

§

136

Dată fiind structura a!bstractă a Binelui, ceJ!ălalt moment al ideii, p a r t i c u J a r j t a t e a în genere, cade .în subiectivi­ tate, car.e, în universwlitatea ei reflectată în sine est·e absoluta certitud1llle a ei însă.şi în . sine, a-ceea ce pune pa-rti-cuJLa-r.itat.ea, ce det·ermină şi hotăirăşte, - certitudinea c u g e t u l u i

ceea

( das Gewissen). Adaus. Se poate vorbi despre datorie cu multă noblete şi aceaSită vorbire înalţă pe om şi î i lărgeşte inim3, dar, dad nu se ajunge la nid o .determi111 a re, pînă la urmă ne .pJ�ctisim ; spiritul cere o partkularizotre, la care el este îrudre.ptă.ţ it. Din contra, cugetul este acea:stă cea mai .adîncă interioritate cu sine, în <:are orice ext.eriorid:ate Ş·Î măr�inire au dispărut, această retragere generală tn sine însruşi. Ca cuget, omul nu mai este lnJănţuit de 11copuri!lie prtrticularităţii şi acesta este astfel un punct de veder.e mai înal1:, un punct de vedere al lumii mo­ derne, car.e ea a ajuns mai în�îi la această conştiinţă, la a·oerustă scufundaf\e în sine. Timpurile anterioare, mai senzoria!le, au înaint.ea lor ,ceva exteri.o'r şi dat, fie religia sau dreptul ; dar cugetuJ se ştie pe .sine .c a fiind gîndirea şi că această gfi.rn dire a mea este singura C<fre mă ob�igă. §

137

Adevăratul ouget moral este d'i·spozi·ţia de a vrea ce este bun î n

şi

p e n rt r u

s

i n ·e

anume acestea sînt pentru

; el are deci principii �erme ; şj el determinaţiile ş i datoriile obiective


160

176

pentru sine. Diferit de a>Costea, de conţinutUil 8ău, de adevăr, el este numai l ;:r t u 'f a f o r m a 1l ă a activităţii vointei care. ca f:iimd a 'c e a s t a, nu a:re un conţinut propriu. Dar sistemul obiectiv wl .acestor principii ş.i datorii şi unir·ea conştiinţei subiec­ tiv·e 'cu acesta, sînt date mai .întii pe planul etkU:lui (social). Aici, p e planul formali aJ. moralităţii, cugetul este fără a.cost conţinut obiectiv, aşadar pentru sine oertirt:ud1nea formală infi­ nită de sine însuşi, care t{)'(lffiaÎ d·e ace.ea .este în aceila:şi timp ca certitud'ine a ace.stui subi·ect. C u g e t u l exprimă absoluta justeţe a conştiinţei-de­ sine subiective, anume de a şti î n s i n e şi d i n s i n e însuşi ce este drept şi datorie şi de a nu recunoaşte nimic decît ceea ce el ştie astfel a fi binele, totodată cu pretenţia că ceea ce el ştie şi vrea în acest fel este într-adevăr drept şi datorie. Ca fiind această unitate a cunoaşterii subiective şi a ceea ce este în şi pentru sine, cugetul este ceva sfînt, pe care ar fi o crimă să-I atingi. Însă, dacă cugetul unui i n­ d i v i d d e t e r m i n a t este conform acestei îd�i a cuge­ tului, dacă aceea ce el c o n s i d e r ă sau dă d r e p t b i n e este într-adevăr bun, aceasta se recunoaşte numai din c o n­ ţ i n u t u 1 acestui pretins bine. Ceea ce este drept şi dato­ rie, fiind în şi pentru sine raţionalul determinărilor voinţii, nu este, prin esenţă, nici proprietatea p a r t i c u 1 a r ă a unui individ, nici în f o r m a sentimentului sau a altei cu­ noaşteri singulare, aceasta înseamnă sensibile, ci esenţial în formă de determinări universale, gîndite, adică în forma I e g i 1 o r şi p r i n c i p i i l o r. Cugetul este deci subor­ donat acestei judecăţi : dacă el este a d e v ă r a t sau nu : şi apelul cugetului numai la s i n e l e s ă u este nemij­ ,1o.cit opus la -ceea c-e el vrea să fie, regula� unui mod de actiune raţiana:lă, valabil universal în .şi pentru sine. Statul nu po:lte de a·ceea reounoaşte cugetllil în f.o.rma sa pa.rtku­ lară, a:ceasta înseamnă ca c u n o a ş t -e •r e s u ib i e •c t i v ă, tot a�ît -de puţin p-e d-t in ştiinţă are valaJbiiJ,�tat·e ip ă r e r e a subi-ectivă, a s i .g u r a r e a şi a ip e il u ,1 la o O:pini.e s-ubiec­ tivă. Ceea ,ce in cugetul adevărat nu e:ste des.părţit, poate f! însă des.p.ărţit, .ş i subiectivi;tatea dete�minantă a cunoaşt-eri1 şi a v-oinţei se poate separa de conţinutul adevărat şi .s e


S.

BINELE ŞI CUGETUL

161

.poate pune pentru sine, cobof1înd conţinutul la ·O formă şi o pură aparenţă. Echivocul Sn ce priveşte cugetul stă deci în a-ceea că el .p reslliPllne în semni.f�·caţia wool.ei i,d·entităţi .între cunoaştevezt .şi v-oinţa sub�edi.vă şi adevă-ratul hine, şi ed este astfel afirmat şi recunoocut •Ca ceva s�înt şi tobodată ca refilecţia 'doar subiectivă a mnştiinţ.ei-de-.s ine în Sline ; el ar e tatuşi 1p retenţia la legitima r.e a car.e îi revine a·ccl.ei identităţi însăş i mJJm.zti .p rin continutul ei raţ î,on a.l , valahi•! în şi pentru •sine. P.urrctului de vedere mora.l, aş<r 1cum d este deo·:>ebit în acest �ratat de cel e ti c (s oc i al) , îi aparţine numai c ugetul formal ; .cel adevărat, a fost .do:J.r menţionat Sipre .a indica deosebirea sa şi spre a înlătur a greşeala p o sibilă, de a c r e de că ai·ci u nde nu e 'tratat decît .cu ge tul .formal ar fi vorba de cel adevărat care es te conţinut în c onvi ngere a etică, care va veni numai pe urmă. Cugetul r elig i o.s nu ap ar ţine însă d e loc acestui cerc. Adaus. Cînd vo rb im desp1·(! cu ge t, atunci putem gîndi cu uşu riniă ră arcest:t, datorită formei sal.e car e e i n t eriorul ab­ stract, ar fi deja în şi p en t r u sine veri·dicd. Dar cugetul, ca fiind ce e vcti dtc, este a oe aSJt ă .d.et.ermi•nar.e a !ni îmaşi de a voi ceea ce e�te în şi penbru sine binele (das Gutc) şi datoria. Aici însă nu .a>- cm d·e a fac e dedt cu binele abstrad şi cu:;etul este încă fără <Lcest continut ohlediv, este numZ!.i ·cerhtudinea i.n fi n i tă a lui 'Însuşi. �;

13S

Această su.bi.ectivitat.e, ca de t erm inar e a d e s i n e abstractă. şi p ur a certi,tudine numai a ei însăşi, d i z o 1 v ă d eopotr.iv ă , :in sine, o·rice d e t e ,r m i n a: ţ i i al e dr·a?talui, dalurici şi al e x i '; lcnţci-în-fapt, după c a re ea este puler'C'J. ·c a r .e j u d e c ă , determinînd numai din sine, pentru un c on ( im:t , ceeZJ. ce este bu n , şi totodată fiind puterea căreia binele, mai �nt.îi numai r epre zen tat şi doa r t r .e b u i n J. ,să fie, îi da t oreşl·e r ea,Jit a t e a . Conştiinţa de sine, c<tre in genere a ajuns la a·ceastă reflexie ·În sine, se ştie în aceasta ca una pe ,care ni:ci o

178


162 dete.rmi,naţie exi.s.tentă sau ,da.tă nu .poate nici nu b·ebui.e să o atingă. Ca figură ma·i g.enemlă a istoriei (la SO'crate, l a stoici etc.) ap<l'r·e t·endinţa de .a căuta î n i n t e r i o r, ,în sine, şi de a cunoaşte şi determina din sine ce este drept şi bun, în epoci în care ceea ce este socotit ca f,ii n d dn�IPt şi bun, în realitate şi în moravuri, nu poate satisface o voinţă mai scrupuloasă ; cînd lumea dată a libertăţii i-a devenit in.fi­ delă, voinţa nu se ma:i regăseşte în datoriik curente şi trebu·ie să .caut.e să dştige armonia, car.e în .realitate a foot pierdută numai în interioritatea ideală. Intmdt conştiinţa-de-sine şi-a sesiz.a.t .Ş·Î a obţinut astfel dr,aptUII său formaJ!, totul revine acnm b a .ş ti cum este constîlruit 'conţinutul pe care ea şi_,J dă.

m

Adaus. Dacă considerăm mai de aproape această volati­ l i zare �i vedem că în acest concept simplu toate determinările se des�<llc -şi trebuie ca iarăşi să pilece de 12� el, apoi ea constă mai întîi în ace.ea că tot ce .recunoştem ca d rep.t şi datorie poate să fie arătat de căltre ,gînd ca un ne<rnt, ca ceva rnărg,init, şi ni.cid.ecum absoJ.ut. În schimb, subiectivitatea are dreptul aşa cum ea dizolvă în sine ortce conţinut, să dcz\'olte din nou din sine acest conţinut. Tot ce aparr'e în domeniul etic t{lSte produs prin a-eeastă activitate a spiritului. De altă part.e .ce lipseşte ace&tui punct de vedere este că el este pur abstract. Dacă eu cunosc libertatea mea ,ca p e o .substanţă în mine, atunci eu sînt inadiv şi nu actionez. Dacă trec însă h acţiuni, caut principii, artunci recurg Ja detemninări, şi cerinţa este atunci ca acestea să fie derivate din conceptul vointei libere. Dacă este deci just de a dizolva -dreptUJI şi datoria în subi,e.otivitate, este­ pe de altă parte nejust dacă -acest fundament abstract nu se dezv01ltă din nou. Numai Jn ti mpuri în care reaJitatea este o existenţă goa:.lă, fără s.pirit şi susţinere, poate să fie ingăduit i:nJdividulrui de a se ·ref.ugia din viata reală în viaţa in1erioară. Soorates s-a ridi·cat în t'i:Illlpul decăderii democraţiei at.eniene ; el a diwlvat .ceea ce exista în fapt şi s-a retras in ISine, spre a căuta acol-o dreptul şi bi·nele. Şi ,jn ti;mpul nostru se întiilliPlă mai mult sau mai puţ.in că respeotul fată de ceea ce subzistă n u IUaJÎ este daJt şi <:ă omul Vl'el.f !Să posede ce este varlabd ca voinţă a sa, -ca ceea .ce este recum-osOUJt d e el.


3. BINELE ŞI CUGETUL

163

139

Conştiinţa de s i n e , î n mij,J,o.ml vanităţii tutu'ror determi­ naţiilor, valabile de altă parte, ş.i în .pura interioritate a voin­ tei. este tot atîrt de mult posib�li•tatea de a· -şi lua ca principiu u n : v e r s a l u l..,î n-.ş i-p e n t r u •s i n e, dt ş i aceea rde

a

pune

b u n u 1 plac, prOîpr.ia p a r t i •C u l a r i t a t e, deasupra unîver­

saluJui, şi de a o realiza prin a:cţhme - de

;:r

fi r ă u.

Cugetul, ca subiectivitate formală, este stri-ct ace<tsta : de-a fi pe punctul de a se schimba în r ă u : în ·Cert-i tudinea de sine, exis-tînd _pentru sine, .cunoscînd şi hotărlnd pentru sine, ambele, moralitatea şi răul, a'll ră.dă,cina lor comună. O r i g i n e a r ă u 1 u i î n genere stă .în misterul, aceasta înseamnă in .caracterul Sipeoulativ al :J,ihertăţii, în necesitatea ei de a ieş-i din naturalitatea voinţii, .şi de a fi, opusă ei, ca inte!'Îoară. Aleea-stă naturalita.te a voinţii vine la existenţă ca contradicţie a e i însăşi ş i ca î n dezacord cu sine în ;:,ceastă opoz.iţie, şi a.ceastă p a .r t i cu 1 a r i t a t e a voin�ei �nsă.şi se determină mai dt�parte ca fiind răul. Parti.cuJaritatea există anume numai ca oeva d .e d u b 1 a t, aic·i o-poziţia naturali­ tăţii faţă de interioritaJtea voinţei care, în această opoziţie, este .o Jiinţă-.pentru-�ine doar r e l a t ·i v ă ş i formală, care nu-şi poate Ju� conţinutUil .ei ·decît din determinările vointei naturale, ale dorintei, instinctului, înclinaţiei etc. Despre aceste dorinţ.e, ·instincte de. ·Se S:pune d ele p o t fi bune d a ·r ·Şi rele. Dar, �ntrucît Vl(linţa 1le i<r ,în a·ceastă deter­ mina•re a c o n t i n g -e n ţ e -i , rpe care ele o au 'Ca fiind na­ tmale, ş i prin actrusta forma pe ·car.e ·ea o are ai.ci face ICa! partioula·rita·tea ·Î nsăşi să fie determinaţie a conţinutuhLi ei, voinţa devine astfel .o_pu.;ă u :ni v e -r s a .l ·i t ă ţ i .i , 1ca obiecti­ vitate interioaa·ă, .bineil1lli, care, o dată cu rdileXlia voinţei in sine şi -cu 'conştiinţa cunoscătoare, intră ,în ·scenă ,ca fiind celă.la.lt -extrem faţă .de obiectivita·tea imediată, a si:mpl•ului natur�l. şi deci această inte:rio-ritate a voinţii 'este r e a. Omul este ·de <11ceea rău î.n a•celaşi t·Înl!p atî.t in IS i n e, adică prin m. a t u .r ă, dt şi pll"in r .e f l ,e x i a ,s a ,î n 1s i n e, aşzr incît nici natura ca atare (aceasta înseamnă dacă ea nu ar f,i naturaleţă a V'oinţii .care ·rămîne IÎn ,conţinutuJ d tp�rti<m-

180


164 Iar), nici reflexia c a r e i n t r ă î n s i n e, cunoaşterea in wem.erad, dacă ea nu ,s -ar ţine /În ·acea opoziţi.e, nu rSint pent-ru , sine răul. - De a�ceastă ,Jaitură, .a n e c .e !S ·i tă ţ -i i or ă U 'l u i

ost.e ,lega<t, /În mod tot atit rde absolut, ICă ·a,cest .rău este de­ t.ermina.t ca aceea -ce 'În rmod neoesar n u t r e b u i e rs ă f i e, acea-sta �n�eamnă 1că 'el trdbuie suprimM - n u d a•col prim :momemt al IScindănii nu treb:.Iie 1să .apară, - .el formează dimpot6vă di·ferenţa !Între anima.lul ·Î·raţion;:rl .şi ·om - dar că nu {lrebui e •rămas ��n .el :şi particularitatea r111U trebuie men­ ţinută ca es-enţi-ală �n faţa univer.salului, d momentul treibuie dewăşit •ca ,fi,ind neant. �poi, în acea.stă neces�tate a răului, s u b i e <: t i v •i rt a t e a este a•ceea care, •ca infinitate a acestei retllexii, are in faţa ei a.ceastă opoziţie, şi :se ·găs•oşte �n e<t ; d�că ea ră1nîne în ea, aoeasta ·înseaiTII!l ă dacă este r e a, ea oste tdeci IP e n t r ru s i n e, ·se ·menţine oca rsingulară, şi este ins uşi acest bun-rp�ac. S u b i e c t u l illldividua'l ca atare are de a c e ea, iÎn mod absolut, vina .răului .său.

tsz

Adaus. Certitudinea abstractă care se ştie pe ea î•1săşi ca .�undamcnt a tot, are în sine posib�l-itatca de a vrea u ni v er ­ salul conceptu•l ui, rdar :şi (pe aceea de a. fu:ce :ca principiu u n conţinut parbcurbr şi ,de a-•1 re.aliz:l. R ă u ,J ·u i, ·cue .este a·ceasta din urm5, j,j ;:..p artine astfei totdeauna aJbs t r a c ţi a ·cer�itudinii de sine şi numai omul, şi anume, întru cît el poate fi şi rău, bun. Binele .-;; 1 răllll sînt ne.s ep a rabile şi ins.t;1parahi,Jitak:l lor în a:c eea dî. concepl•llll >�i ·devi.ne obiectiv, şi, n. obi e c t , el are n emij,Joci t rdetermir.area· .diferenţii. Voinţa ·!'ea v;o i c.ş t.e •ceva univcrsa:\ităţii voinţei, vea b u n ă din ·contră se ·compo r tă -concc:ptului .ei adevărat. Greutatea în .întrebar-ea cum poate voinţa .să ,fie IŞÎ re-a v•ine obişnuit din .fa.ptu.l -că gîndim voin!a numai în uport 1pozitiv faţă de ea ·Însăşi ş.i ·că .o rq:J-rezentăm .ca .pe cev<r determinat, o:tre ·este .pentru .el, ca fi i nd binde. Dar întrebarea de�pre .originea răului are acum un sens mai prc ::: i s : cum ajunge, [n pozitiv, negati vtJ l ? Dacă ,în or.earea Iumii Dumnezeu este presupus ca fiind ce e absolut pozitiv, atnnci ne putem .inv"mti cum vrem, ne.gativul nu 1poate ,fi -r e cu n os·c ut ,jn aoest pozitiv ; •căci ,da.că .vrem să admitem o ·îngăduirnţă din partea lui Dumnezeu, un atar.e r.<��port 1pa1Siv este •Ceva linsuficient şi 1care m1 �une n�mi-c. în rf!prezJe.ntarea m1to,logi.c-reli ­ gioasă originea răului nu e s t e concepută, aceasta înseamnă c ă U n u l nu e s t e recunoscut î n celălalt, ci e s t e d a t ă numai o repre-


3.

BINELE

$1

CUGETUL

165

zentare a unei succesiuni ş i a unei alăturări, aşa încît nega­ tivul vine pozitivului din afară. Aceasta nu poate insă mulţumi gîndul, care cere un temei ş i o necesitate şi vrea să conceapă negativul ca avîndu-şi rădăcina in pozitiv însuşi. Soluţia acum, a felului cu conceptul sesizează aceasta, este cuprinsă dej a în concept : dacă conceptul, sau, vorbind mai concret, ideea, are esenţial în sine faptul de a deosebi şi de a se pune ca negativ. Dacă rămînem numai l a pozitiv, adică l a bunul pur, care trebuie să fie bun în originaritatea lui, atunci aceasta este o deter­ minare goală a intelectului, care ţine strîns un atare abstract şi unilateral, şi, prin aceea că el pune întrebarea, o ridică tocmai făcînd-o mai grea. Din punctul de vedere al conceptului însă, posivitatea este înţeleasă in •sensul că ea este activitate şi diferenţiere a ,sa de ea insuşi. Răul are de�ci, ca şi rbinele, ori­ ginea 1sa ,în voinţă, .şi vcoinţa est·e •În •Conceptul .ei atÎ:t hună cît ş.i rea. Voinţa •naturală este în �sine -contradi-cţia •de a •se deosebi de .sine în.sălşi, de a -f.i pentru <Sine şi ·interioară. Dad acum .s-ar spune :că răul �conţ.i ne detenminaţia mai 1prcci.să omul -este rău, întruclt el este voinţa naturală, .a·ceasta ar ;f,j <>,pus r{'1pre­ zentării -obi,şnuite, /Care gînde�te tocmai voinţa natruraJlă -c a fiind nevinovată şi bună. Dar Vl()inţa na-turrulă stă .în -o;poziţie cu ·Con­ ţinutUl! !l.i:bertă.ţii, şi mptlul , omul nocultivat, care o au pe 1oea dintî:i, sînt ,supuşi de aceea unui -g1rad mai mi·c de r�ponsabUi­ tate. Cînd V'ol'h�m �nsă d.er�>pre ·()m, atunci nu ne giÎndi.m 1la cop�l IS:J c i !la omul conştient de 1sine ; dnd· VIOI'bim de&pre bine, tÎnţelegem cunoaşt•erea acestuia. A·otlm de�i.gur naturalu:l -este :În .sine nevi­ novat, nki bun n.ki rău, dar natura:hrl raportat la v-oinţă -ca fiind .libertate ,şi 'Ca .ounoa'i tere a a..cest-eia, wnţine determinaţia a ,ce nu es1te rli-ber şi es·te în ,consecinţă .rău. lntruoît omul vrţa ceea ·ce ·este natu.ra.l, ace�ta nu mai est'e simplu natural, d nega­ tivul faţă de bine, ca ·mnct'lpt rul voinţ-ei. - Dacă s-ar încerca însă să se IS\Pună deoarece răllll JStă ·în 'concept şi �este necesar, omul .ar �i fără vină dnd el îl wlege, a·tunci trebu�e re;plkat că hotărlrea ·orrmlui este bpta 1proprie, ·fapta .Iihe:ntăţi.i sale şi a vinei sa:le. ·În mitllll religios s e spune .că -omul e&te asemenea lui Dumnezeu ,prin a•ceea că .ffi. are cunoaşterea bine:lui ,şi răului, şi asemăma!'eao -cu Dumnezeu .este -desigur dată, Întruoît nece­ si tat-ea nu este •aici o necesitate a naturii, d decizia este tocmai suprimarea acestei dualităţi a binelui şi a răului. Eu am, fiindcă binele ca şi răul stau înaintea mea, de ales între ele pot să mă decid ·pentru orÎ>ca•re ,şi să preiau pe unul. llaU pe :rultul

d

d,


în subi-ectivitatea mea. Este ·deci natura răului ca omul poată voi, dar nu trebuie îm m(}d necesar să-J voiască.

să-I

§ 140 Întrucît

•conştiinţa-de.....,ine

privire la 'scopul ei

D

ştie

să puna

m

evidenţă cu

JaJtură ,p o z i t i v ă .(§ 1 35) din ,cele pe

care scopul l e are cu necesitate, deoarece el apartine proiectului acţiunii c .o n .c r e t e, r e a rl ·e, -conştiinţa-de-,sine 1p(}ate, în vir­ s4

tutea acesteia, ·ca a unei d a t .o ,r i ·i ·şi i n t ·e n ţ i i e x 'c 'e 'l e n t e, să afirme pentru a

1 ţ i i şi pentru ·e a î n ·s ă ş i ca bună acţiu­

nea al cărei •Conţinut �esenţi<IJl, negzrtiv În acelaşi ti.m.p inh-1ns:l ca .rdJ.ectat în ,·s ine, d·eci ca

fiind

c.onştient de univ.er.saJitatea

•�oinţii, stă 1n colll!Par.aţie cu aceasta - rpenhu alţii, atunci eil este i

p o ,c r ,j z ·i e, - pentru e a ·Î n .s ă ş i , atunci e<r este y,îrful

încă mai �nal't al s u h i .e ·c t i v i t ă ţ i i c a r e s e a f i r m ă c a f i i n d a b s o l u t u l. Această ultimă formă, cea mai încur ::: a tă, a răului, prin care răllll este •transformat ,în bine :Şi bîrnele :În rău, În care con�tiinţa s.e :ştie czr ,fiind această rput·ere ,şi de aceea drept absoiută, este culmea superioa•ră a ,şubieotivităţii din punct de d e moral, este .forma 'În care răul s-a răs.ptîndi t în timpul nostru, şi anume JPrÎn filozofie, adid pl'Într-o .super­ f�ci.a:litate a g:îndului care a întors pe dos în acest ·chip un concept adînc, IŞÎ care-şi a11ogă numflle de H!.ozofie aş.a cum dă răului numele de bine. Vreau să r.edaru pe ·s-curt în această observaţie pr.incitpaJ.ele forme al'e aceS'tei f.mbiedivităţi ,care au deveni1t cu totul 'curent-e. a) În ce 1prive�te i ,p o <t .r i zi a sînt conţinute in ea următoarele momente a cunoaşterea adevărzrtului univers::tl, fie doar ,în forma :sentimentului de d ,r .e p t şi de d a t o r i ::, fie în forma unei cunoaşteri ·şi reounoaşte11i mai preciS-e a lor. B ) Voinţa 1p a r t i c u 1l a .r u -1 u i opun:indu-s·e acestui uni­ varsa! ,şi anume ca >Cunoştinţă ·compa:rînd cel e două mo­ mente, aş.a îndt pentru oonşliinţa ·În:să:şi car.e v-oieŞJte vointa s a particulară este determinată ca ,f iind răul. Aceste deter-

ve er

)

v)


3.

BlNELE Şr

CUGETUL

167

m�nati� 1SÎnt expresia a c ţ i u .n 'i i făoute cu .c o n ş t i i n ţ ă r e a, nu .încă ipocrizia 1Ca <!tare. - Este o .într.ebar.e care a d.evenit foa!'le in11portantă ·Îotltr-<Un timp : .d a c ă .o a c ţ i u n e e s t e r e a n u m a i .î n t .r u c Îl t .e a .s-a tf ă ,c u t c u c o n­ ş t i i n ţ ă .r -e a, a·ceaSita înseamnă cu conştiinţa d ,e z v o 1 t a t ă a momentelor date mai sus. - Pascal arată foar.te bine (L('s Provinciales, 49 lettre) urmarea 'tăiS!punsului af.innativ : Ils

seront tous damnts ces demÎ-f;Jcheurs, qui ont quelquc amour pour la vertu. Mais fJOur ces francs-jJr!du:urs, pecheurs endurcis, pt:cheurs sans mClange, pleins et archevffs, l'en/er ne les tient pas ; ils ont tromfJk le diable a force de s'y a b a n d o n n e r *. - Dreptul subiectiv al conştiinţei de sine, că ea ·să •C u n ·O a .s ·c ă a.cţiunea în determinarea .ηn -care

aceasta .este în ş i pentru sine hună .sau rea, nu trebuie gîn­ diltă ca intrînd în co·li·ziune cu -drept111l ahSiolu't al o b i •e c t iv i t ă ţ i i acestei determinări, in felul d ambele, ca s e p ar a b i .l e, ar fi .reprez·entate ,ca i n d i f e .r •e n t .e şi c o n t ,i ng e n t .e unul f ţă de ceJlălaJt ; ra;port .care a fost pus la a bază şi .cu .privire la întrebăriile de .odinioară asupra g r a.e i e f i ,c i e n t e. Răul este pe la1tura �o.rmailă ce e mai propriu individului, întrudt estoe tocmai subiectivitatea sa care se pune stri,ct pentru .sine, şi astfel pnopria sa vină an e a a i la § a a .l�:��a 0�f:cti�ă,ob����Îţ ��e: /o � f� ;: c � �i���� ;p ,� ��l s ă u ca S!P•i rit. ceva ra't�ona.l în genere şi are ,strid in el de­ tuminanea �universa�lităţii care 1se cunoaşte pe sine. înseamnă

ţi

Jf

185


168

deci a nu-l trata după onoarea conceptului său dacă latura hinelui, ,şi prin urmare dderminarea- acţiunii saJJ,e reie ca fiind rea, ar fi .separată din el ,şi ace3lsta nu i - ar fi imputattă ca r.ea. Cît de �prec·is 1sau În ce grad de {llari,tate sau o.bSJcu­ ritate oonştiinta' a d e z v o 1 t a t aod1e momente .În di�eren­ �ierea lo.r dtre ,o 'c l1 n o a ş t e ,r e, .şi 1Îin ce măsură o acţi,une rea a fost �nde!p!lini,tă mai mult sau mai puţin cu un cuget f o r m a J rău, a'ceasta este latura mai �ndiferentă, llfivind mai mul.t ernpirkul. b) A acţiona însă .rău ş i ·Cu ,conştiinţă rea- nu ·est·e încă i p ·o ·C r i z i e : în aceasta se adaugă determina•rea tor-maJă a .nea:ckvănl'lui, aoe.ea .de a afirma, mai ÎnbÎi, IP e n t r u a ,J t i i r ă u l ca- fiilnd h u n ş·i de a .se prezinta în ge-ne.re, exterior, ca fii-nd bun, ,conşHi ndos, pias etc., •ceea ce În a.cest fel este numai un ·arli.filciu al înşt�lării .p ·e n t r 1U a� ţ i i . Cel rău poate mai departe găs,i in bcerea de bine sau pietatea sa, în genere în m -o t i v e b u n .e, o j ustifi·c<�Jre IP e Ql t .r u e l însuşi ,J a rău, răstumind prim <uoea�sta pentru sine răwl in bine. A!ceastă posih�!itaJte re.zidă în subi,ectivi•tate cwre, ca ne­ gativitate abstractă, ştie că toate detenni.nă.rile îi �înt supuse şi vin de Ia ea. c) !n a·ceastă ir:vcrtire trebu�e socokită mai Înlt.ÎÎ forma cunoscută ca p r () h a h i l i s m. El pune ca prindpiu că . o acţiune pentru care conştiinţa ştie să invoce un motiv bun o a r e< a -r .e, - tie acf\'lta nl.l!l11 ai a u t o r i t a t e a unui teoLog ş.i chiar dacă ea ştie că atlţi teologi se depărtează încă muil.t de acewtă judecată - eJSte permiRiă, şi că cugetul poate fi sigur în a•cea.stă privinţă. Ghiar ·În această .reprezentare s e gălseşte b c ă această conştiinţă jUJstă, un atare .temei ş i autoritate n u l d ă decit ,p r . o h a h i 1! ,j t a t e, ,deşi rucea.sta este suficientă <)J·entru singuramţa cugetului ; este ac1mis a:s:tfd că un motiv bun este doar de aşa ·�el ,încît pe Lîngă el pot fi date a.l1:e motive 'ce.\ IPuţin tot ab�t .de bune. Se mai află ai.ci încă această urmă de obiectivi1ta:te, că trebuie să exi:stc un t e m e i .care să determine . .Dat fiind însă că hotărîrea asu­ pra binelui ş i răuiui .os te rez·oma•tă 1pe multaJ.e b 1U n e t e­ m e i u r i , .intre crre s�nt ·CUiprinSoe ş i a,ce1e alJitorităţi, dar că a,ceste temeiuri S.Î1nt atît de multe şi o.puse, urmează de aici totodată că .n u a·ceastă ohioctivitate, ci s u b i e c t i v i t a t e a este a�ceea care rămîn-e s ă decidă, - latură prin care pre­ ferinţa -şi bunul plac sînt instituite ca hotărînd asupra bine-

d


3. BINELE ŞI CUGETUL

169

lui şi răului .iar eticul ca şi religiozitatea sînt S.ngmpat.e. Dar faptul că .propria subiectivitate este aceea căr.eia ii revine hotărtrea, acea.st� nu este încă ex.pri.mat .ca IPnindpiu, dirmpoo ­ trivă, aşa cum a fost ob.servat, 'se dă un temei ·ca fiind ceea � e d� c.i, e ; proba:b�li6mul este 'Εn acest fel .înd o formă a 1pocnz1et. d) Tr·eapta imediat :su.penioară este că voinţa bună tr.e­ bui•e ISă .conste<r în aceea, •C ă ·e a v r e a h i n e 1 e, această voinţă a b i n e 1 u i a b s t r a c t urmează 1să •fie wfi•dentă, ba chiar ,să lfie 1singura 'cerinţă pentru 1ca acţirunea 1să fie bună. întrucît .ac ţiu nea, a ,fiind Vloinţa •d ·e t e r m i n a It ă are un conţinut, 1că ·Îinsă b i n e ,f .e a .b :s t r a c •t nu determină ni­ m�c, rămîne r.ezervat •subiectivităţii p<rf1ti.culare să :dea acestui bine determina•rea ·ş i i, lllliPl inirea :lui. 1După .cum �n probabi­ limn, .pentru acela care nu este el •însuşi un r/:vJrand phc învă ţat, autor�tatea unui atare teo!Qg •este reea [)fÎn •care poate fi .făcută ,mhsumareor unui .conţinut 'determinalf: sub detenmi­ narea generală a .b i n .e ,J u i , ai oi ,fiecar.e :subiect mt.e JPUS nemij,Jocit ·Î n ·demnitatea de a pun e .conţinutul 1În bine'le ab­ stract, sau, ceea .ce est·e a·cela.şi 1lucru, de a subsuma un ·con­ ţinut sub un univer.saJ.. în aocţîunea 'ca ,fiind wncn�tă lin ge­ nere, acest conţinut este o Ja.tură printr·e .cele multe pe ·care le are, .laturi car·e pot chiar să-i :dea l)lredi.catul de a.cţiune criminală şi rea. Acea determinare subiectivă a mea, a bineloui, este însă, .în ce /Priveşte a•ctiune<f, binele IŞ t i IU 1t de mine, i n t e n ţ i a b u n ă (§ 1 1 1 ) . Apare a.s-Hel un contraSJt a.! de­ terminărilor : .d�pă una, a•cţiunea •este hooă ; d'l.lipă altele, ea este însă criminală. Cu aeeasta pare a ,se ,ivi şi IÎntrebar.ea, în ce ,pri·vOŞ<te a'cţiunea reală, rd a c ă i n t e n ţ ,j a a r ,f i i n t r -ad e v ă r b u n ă. Dar d ibinele .este iil'tenţie r e a l ă, a<:easta nu num ai , ,]n genere, poate, rdar trebuie totdeauna ..să po ată fi cazul din ,punctul .de vedere in ar.e subi.e::tul are binde abstract ca principiu determinant. Cee::r ce este Ie.zat de .către buna intenţie printr-o acţiune, care prin alte aspocte •Se :determină ca fiind .criminală ,şi rea, este dt�sigur .şi .eJ hu10 ·şi 1s-ar părea .că hebuie să ajungem ,să ne întrebăm ·care dintre .a,ceste a�pecte eSJtc c ·C J .m a i e s e nţ i a 1 . Dar a.ceastă 5ntrebare obiectivă nu poate fi pusă aici, sau mai degrabă subiectivitatea conştiinţei ânsăşi e:ste aceea a cărei decizi·e constituie .s i ng ură obiectivitatea. E .s •e n ţ •i <t ]

tss.


170

şi b u n au desigur <l!Ceeaşi s emnificaţi e ; ,primul este tot rpe atit o ab.stracţie ca şi ail doilea ; este hun /Cee a ce es t e .esen­ tia�l în 1ce priveşt·e voinţa, şi ese nţi a.l'llll în ace as tă 1p ri-vinţă trebuie rSă 1fi.e tocmai faptuJ că ,o acţiun e este determinată 'pentru mine ca .f iind bună. Dar .suhsumarea unui <Conţinut, oricar.e ar tfi el, s ub b i n e, rezultă pent-ru ,s-i_ne, nemijlocit din aceea ·Că acest bine ab:shact, fiindcă nu are nid un 'con­ ţinut, 'Se r-educe numai l}a f<iJPtul de a •repr.eZJenta .în genere ceva p o z i t i v, - 'ceva c e e varlab�l ,într-o oarecare pri­ vinţă ,şi •care, ln determinarea sa nemij!u.oirtă, poak fi hut şi ·Ca un SCO!p es·emţiwl ; - de ex. ISă fad bine ,săradbx, să .îngrij,esc de mi ne, ode viata mea, de familia mea etc. Apoi, .după ,cum 1binele este abstradul, tot aşa :ŞJÎ răul este ,ce e Hpsit de 'conţjnut, ,primindu-cşi determinarea •Sa :de :la subiec­ tivitatea mea ; şi r·ezultă pe a·ceas.tă .latură .şi ·snl!pllll moral, .de a ml şi rextirpa .răul nedeterminat. - Ho.ţia, la:şitat:ea, crima et,c ., au •ca acţiuni, adi.că ca ,săvîr.şi·te •În .genere de o vointă !Subiectivă, în mod nemij:locit distincţia de a fi s a­ t i s f a c e r e a unei atare voinţe, d e ci .de a Ji oeva p o z i­ t i v, ·şi, spre a f ac e dim. <tJcţiune o a,cţiune .bună, revine numai la aceasta : a cunoaşte această .latură pozitivă ca fiind -i n t e n ţ i a .m ea În această acţiune ; 1Şi această liatură este in ce p riv eşt.e determinaJrea acţiunii 'ca .fi.ind bună c e a e s e n­ ţ i a 1 ă, deoarece eu o cunosc ca .fiind ,ce es t e :bun în in­ tenţia mea. Hoţia, 'Slpre a fac·e b�ne celur rsăoraci, furtul, fuga din Ju�tă ca ·O d ato ri e .faţă :d·e viaţa ,sa, spre a .îng1riji de familia sa: ('care în plus poate este .şi săracă), crima din ură şi răzbunare, aJceasla :înseamnă .spre a .satisface ·s entimentu� pr op r iu al ·droptUilui său, al dreptului 'În genere, .şi ,sentimen­ tul răutăţii cdui.lalt, ai noclr.eptăţ�i lui .f aţă 'd e mine tS.au de alţii, f aţă de 1lume .sau de :popor •În genef'e, �ţ�rin distrug e r ea: a·cestui om rău, care are răul îlnsuşi ,in d, - distrug.ere I)Jrin care se aduce ·col puţin o contribuţie Ja ,scopul desiiinţării răului, - .sînt :în a.c es t mod tra-nsf:oTmate, graţie 1laturii ,po­ zitive a conţinutului lor, în intenţie bună şi prin aceasta într-o acti·une bună. Ajunge ·o -c î t d e m i ,c ă cuH·ură a ·intelec­ tului .spr.e a des c o.p e ri , .ca şi ace i teologi savanţi, o latură pozitivă pentru fiecare acţiune, :şi 'Prin aceasta un motiv bun şi o intenţie lhună. - S-a ,s-pus astfel că nu .e xist ă ,de lfapt nici un o m r ă u, căci el nu vrea răul 1pentru rău, adică


3. BINELE

ŞI

CUGETUL

171

nu vrea p -u r u 1 n e g a t ,j v ca atare, d vrea totdeauna ceva p o z i t i v, -alstfel, ,din acest 'Punct de vedere, un bine. tn acest hine ahstract, !deosebirea dintre b i ne :ş.i 'f ă u tŞi orice datori e ·reală au rdi·spărut ; de aceea, a vrea dQar sim­ plu bi:nele .ş i, ,într-o a·c ţiune, a avea Q intenţi-e bună, -a'ceasta 19(1 este mai mult răul, >întrucît binele oste vo.it numai :în această abstr<IJcţie şi 1prin a·ceasta d •e t e r mi n a r e a sa este rez.cr­ vată bunului :plarc ruJ ,subiedului. Aid •Îşi -are IIoCUJl şi propoziţia faimoasă : 1s .c o p u l s f i n t e ş t e m i j 1! o a •C e 1 e - ,luat astfel, mai :întîi, pen­ tru sine, această e�presie este banală <ŞÎ nu "Sipune nimic. Se poate rt�pl,ica ·În mo.d tot atît de nedeterminat -că un .scop s�înt sfinţ.eşte .mijlloaceJ.c, dar 1că un ,51cap nodrept nu l.e ·sfin­ ţeşte. Dacă scopul este drept, mijloacele sînt şi ele : aceasta este o eXiprima-re tautologi-că, •Întrucît mijlocul este tocmai cee:l ce nu exi.stă 1pentru .sine, d IÎn virtutea unui altul, şi işi găseşte .în ac-easta, ·În :scop, .determinarea -şi valoarea sa, d a c ă a n u m e .e ·l ·e ,s t e 1Î n t r - a rd ·e v ă r u n m i j 1 o c. - Dar :prin <.rceastă IPtopoZiiţie nu se înţelege sen­ sul pur iformilll, -ci se ·inţelege prin .ea :ceva mai detenminat. anume ·că, .în ved�J>ea unui .sco,p bun, ar .fi ip•ermis, ba ar fi chiJ..r o datorie ·să întrebuinţezi ca IIDijl-oc ·ceva ,ce :pentru sine nu este de loc -un mijoloc, să J.ez.ezi ceva <Le 1pentTu sine este sfînt, ,să bei aşadar -dintr-o nimă un .mij•loc .în vedere:� unui scop hrm. P-lanează Î:n ac-ea propoziţie JP'E - de o parte conştiinta vagă a ldialecti-cii p o z i t i v u J u ,i CJ.bservată mai înainte în ldeterminări,Je izola�te juridic-e sau morale, sau a p ropoziti i-lo-r generale tot atît d e nedeterminate ca : n u t r e b u i e ·s ă u c ,j z i, sau t r ·e ib u i -e s ă ,j n .g r i j e ş -t i d e b i n e l e t ă u, d .e b i n e 'l e .f a m i ,J i e i. 1t a 1l e. Tri­ bunalele, răz.boini·cii au nu numai ·dreptul, ·ci şi .datoria de a ucide o ame n i, da:r numai acol•o unde es te prec,is det-erminat ce. calib.te ,de oameni .şi .sub 'ce circumstanţe aceast-a es te p er datGrie. Astf.eJ .trebuie 'ca şi .b inele meu -şi bimelle să f,je ,puse 'în urma unor scopuri mai nele inalte si 1sînt cobor.î'te astfel la rangul de mij.loace. Ceea ·ce se prezintă ·însă •Ca: .crimă nu este o astfe!l de universalitate u1 lăsată nedeterminată, car·e ar fi supusă .în-că unei dialecti.ci, ci are deja rlelimitar-ea ei obiectivă, determinată. Ceea .ce este acum ·opus unei atare determinări, �n scopul <rare ar


172 trebui !Să ia >Crimei natura s�, -scopul sfiÎnt, nu .este aitceva dedt 1p ă r e -r e a 's u b i e c t i v ă des.pre ceea >Ce ·este bun şi mai bun . .Este acelaşi :lucru 1ce .s e fint�rrwlă dn.d' ·Vioinţa ră­ mîne l a binele ahstrad, anume ·orice determinare v<lll a­ bi:lă şi ,fiinţînd ,în :şi !P-entru sine a binelui şi .răUJl•ui, a dr.ep­ tului ş i nedreptu1lui, este suprima1ă şi ICă această determinare s e atribuie $JCntirmentului, reprezentări-i şi 1pmf-erinţei indivi­ dului. - P ă r e r e a s u b i e ·c t ·i v ă este pr.o•olamată în. sfîrşit ·in mod ·expres ca re·gulă a dreptului :şi a datoriei at-unci cînd e) ,c .o n v i n .g e r e a cane p r i v e :Ş 't e ,c .e v a c a f i i n d d r e IP t urmează s ă fi.e ace-ea prin ;care eSJte deter­ min<ttă na<tura mora:lă a unei <IJctiuni. Binele, IPe •care il vrem, nu are încă nÎIOÎ un .conţinut ; prindpiul convingerii conţine însă această precizare ·Că 1mhsumarea unei acţiuni .sub deter­ minarea bin.eilui �parţine s u b .i .e c t u 1 u i. Piin a.ceasta, chiar a.p arenţa unei -obi.eoctivităţi morale a: dis,părut .cu totuL O asemenea dodnină este nemij,Iocit legart:ă cu aşa-zisa filv­ zofie, aminti,tă .de mai mwlt.e ori, care neagă rpo,sibiJitatea cunoaşterii � d ·e v ă r u 1 u i (1�i adevărul spiritlliLui care vo­ ieşte, raţionrulitatea r.>a, qntrudt el se rea,lizează, sînt ·i.IIl!pe­ mtivele etice). întrucît o atare tHlozofi.e prezintă -cunoaşterea adevămlui .ca fiind o rprezumpţie goală, zburind pe d.eas111pra cer·cului 'CUnoaşterii, care nu e decît a,parenţa, ea ·trebui.e tot­ odată să fad nemij1Locit din a,parenţă un princio?1u ş-i in ce priveşte ·acţiunea, 'Şi ,.;ă situeze a:;tfel eti>Curl �n [p r o IP r i a viziune rles.pre 1iume a individului .şi 1n ,c o n v i n g e r ·e a sa particUJlară. De�rarda,rea in care a !Căzut ·in acest !fel f,ito­ zofia a.pare desVgur �nnii Jumii JCa un aocildent ,cu total indi­ ferent privind doar .oţi'Oasă tillndneală �colăreasoeă ; da·r, in mod neeesar, -o a•tare conoopVic se introduce in .conceptia eti· cul!tli ca �ntr-o parte esenţiaJ!ă a f-�loz;o:fiei 'ŞÎ atunci numa.i a.pal'e :în ,reallitat·e şi ip•ent11u ea: ce zaoe in acest-e ,concetpţii . ­ P·rin răls.pîndirea <:oncepţî.ei că oeonving.erea ·subi.ectivă ar fi ace-ea prin 1care singură poate f,i dete�minată natura eti·că a unei a-cţiuni, 1s-a lntîm,plat d dacă îna�nte s-a ·vorbi't mult, astăzi se vonbeşte mult mai !puţin des.p re i ,p ·o c r -i z i e; căci caliHcarea răului ca ipocrizie are ca bază d"aptul d anumi,te acţiuni s-înt în şi pentru sine g.reşoei i, viţii ·şi �Crim-e, că .cel care l e face 'le �t-ie :)n mod necesar ca fiind as-tfel, inh'll CÎt

d


3. BINELE

ŞI

CUGETUL

173

el ş.tie şi recunoaşte .principi>ile ş.i acţi.uni.le exterioa·re <lll.e pie­ tăţii şi jootiţiei ch-iar În <IJP<rrenţa 'Prin �Care el abuzează de ele ; sau, ,'jn ce jpriveşte răul în genere, era :valaJbirlă presupo­ zitia că 'tlSte .o dat>Ori-e de a cunoaşt-e hinele \lÎ de a şti �Să-•1 distingi de ,rău. ln orke •caz însă rdomnea cerinţa absolută ca omul .să nu comită o <OCţiune vidoa.să -şi criminală şi d aceasta trebuie .să-i fie -imputa:tă, întrucît fli reste un om şi nu o vită. Dacă 5nsă inima bună, intenţia bună şi convinge­ r.ea subiectivă es te arătată <"a ceea ce dă a:cţiunD!or vaLoarea lor, atunci nu rrnai există i,pocrizie şi .în genere nici un rău, căci ,ceea ce unul face, el ,şti·e 1prin reCJ.exia asupra .bunelor int•enţi-i ş.i a mobilelor acţilMlii să-I prefacă ln •ceva hun şi este bun .prin momentul c o u v î n g e ,r i i .sa!.e *. Alstfel nu 1n mai există crimă şi viciu în şi pentru sine, şi, în locul culpa­ bLlităţii neturburate, francă .ş i liberă, inrăită, prezentată mai sus, a apărut c onş tii nţa perfectei j ustificări prin intenţie .şi convingere. Intenţia mea spre bine, în ce priv·eşte acţiunea mea, şi .convingerea mea de�pre ea că este .bună, o f a c s ă f i e b u n ă. întrucît va fi vo-rba de o <l!p reiC Î ere şi jude­ care a acţiunii, tre-buie în virtutea acestui principiu, -ca fă!p­ tuitoml ,să fie j-udocat numai după in t e n ţ i a .şi ·convingerea lui, după c r e d i n ţ a lui, - nu în sensul în care Hristo� pretinde -o -cr-e din ţă în adev ărul o b i c .c t i v, acşa încît pentru acela -care are o cred.inţă -rea-, adi· că u convingere re::t prin ,conţinu,tul ei , ş.i jud.ecat a să .fi,e rea, a-ceast·a ,îns,eamnă potri v it ă a·ces-tui wntinut rău, - .ci după credinţă .în sensul f i d e l i t ă ţ i ·i c o ,n v i n g e r ·i i, dacă omul a rămas ·în acI hmea sa fidc,l convingerii .SLI'lc, În sensul .fide.Jirtăţii .subiec­ tive, forma·l c, c:tre singură conţine ·CC e con fo rm dato-


174

ri.ei. - La a-cest princ�piu al .conving·e-rii, deoarece ea este­ determinată Jn acelaşi ·timp ·Ca ceva :s u b i e ,c t i v, trebuie să se .skecoare şi gîndul pO&ibilităţii u n e i e r ·O r i, ceea ce imphcă arstfe] presupoziţia unei legi :care este &n 1şi pentru s�ne. Dar J e g e a n u a c ţ i o n e a z ă, numai omul real este cel ce acţionează şi, in privinţa vaJlorii acţiuni·lor ome­ ne.şti, •conform acelui ,p·rincipiu, nu 1poate f,j vorba decî:t de măsura .in care omul a aJccepta·t această .lege în n v i n­ g e ·r e a .s a. Dacă insă nu acţiunile .sî,nt acelea care trebu­ iesc jude,cate după a·ceaJs1:ă Jege, ad·id să fie ·în genere mă­ surate după ea, atunci se .mai vedt: ·de ce aceasta lege trebuie să :fie şi la •ce ·ea ar servi. O atare J.ege es1te coborîtă la treapta de ,l ,j t e r ă doar .e t e r i o a ră, .de fapt devine un cuvint gol, .căJci numai prin .convinger.ea mea ea .este formată în ,l .e .g în .ceva tCe mă obligă şi mă rleagă. o astfel .de J.ege are pentru !Sine autorjtatea Iui Du:n:mezeu, a statu1ui, şi de asemenea autoritaotea anHenii,Jor in care ea a fost !Iegătura .în care se menţin şi au ·subzistenţă oam(;nii şi întreaga lor a·ctiv·itate .şi .soartă, - autorităţi rare inchid în ele ·O infinitate de ·c o n v i n g e r i a .I .e 'i n d i v i z i­ l o r, - şi dl eu ·Îi opun acesbeta a u t o r i t a t e a rp r o­ p r i e i illlele .conving.eri (valabilitaJtea ei es-t-e autor:tate, numai ca f,iind conv.ingerea mea subiectivă), acest orgoliu ce apare întîi .ca monstruos este ,�rrlăturat ,.prin principiul însuşi ca·re ia ca regulă •convingerea subiectivă. - Deşi acum, .prin inconst-cvenţa mai .înaltă pe care o introduce raţiunea şi ·CU­ getul, <Care nu pot fi 'înlăturate print-r-o ş-tiinţă fDivolă .ş i sofistică rea, este admisă p o s i h i .l i :t a t .e a u n e i e r o r greşarla este red·usă, ,prin a1ceea <Că crima ·şi răul a:r .fi o la mininml 'ei. Căci a g r e ş i ·e s t e c e v a o .m e n e ; CÎine nu s-a ·Înşelat despr•e aceasta .sau aceea, dacă ·ieri la prînz eu am mîncat salată sau varză, ·şi .asupra a nenumă? Totuşi, dife­ - rate lucrruri neimportante şi mai ·�mportant.ecade, dnd 'Datul renţa între ce important şi neimpor.tant � revine doar la subiectivitatea convingerii şi la persistenta ităţii unei l ihil s po. a nsă î r ară o · su,per,i în ea. A'oea inconsecvenţă r l r v e ·� r;���;�tu�= �ă � co��in;:l��· �e:lli�� '�'te 5�e���f{)��:rtr� a necin:stei. l�tîi tr�buie fapt, 1În altă .incons.ecvenţă, aceea ca ,cCIIllvingerea să ,fie aceea .pe ·car.e este s1tuat ebcuJ ŞI cea c .o

nu

x

e,

o

1,

.s

e


3. BINELE ŞI CUGETUL

1i5

mai înaltă V<liloare a ·omuJl ui ; ea es te proclamată prin <tCea'sta drcpt •ce este mai ·ÎnaiH rş i mai sfînt ; ş i de ·cea'laJltă dată nu mai e&te vQ.rba de nimk decît rdesip:re ·o eroare. Com·,ingerea me-a e&te <eva neglijabil şi aocidental, propriu zis c-eva· exte­ rior, care mi ·se p o a t .e î n t î m p rl a .î n t r - u n f e l s a u a l t u l . De fapt, faptul că eu . sînt convins este ceva cu totul neg;lij ab.il ; ·da·că eu nu pot ·cunoaşte •ceva adevărat, atunci este indiferent ·C u m -gîndes.c ;şi îmi rămîne de g"�Îndit acel bine gol, abstractul intelectului. - Rezwltă de aHfel, - spre a observa încă aceasta, - :după wcest prin6piu al j ustifi­ cării pe baza .conving-erii, consecinţa ,în ce rpriv.eşt.e modul de a acţiona a altora faţă .de acţiunea mea, •că ei rp ·r o •c e­ d e a z ă ·CU t o t uli. d r e p t aturrwi cînd .du,pă reredinţa ;şi convingerea 1 o r ei •consid·eră acţiunile mel-e drept o c r i m ă ; - o cons.ecinţă faţă de ·Care .eu nu numa:i că nu păs t r ez nici un avantaj, ci, din ,contra, s.înt ·coborit doar di.n planul .I ibertătii şi al onoarei ·în situaţia l·ipse i de ·libertate şi a dezonoarei, amune în justiţia, •care in sin-e este .şi a me::r, de a face experienţa .doar a unei convirnger,i subiective străine, •şi, în ·exerciţiul ei, de a mă considera doar tratat de către o putere s t r ăină . f) In .sfîrşi't, forma cea mai înarltă în clre a·ceastă 'su­ bi.edivita.te .se conc·epe .şi se CXfprimă în mod complet , .este chi,puJ •Ca·re, •cu un nume împrumutat .J ui P J a t o n, s-a nu­ mit i r o n i e : - .căci numai n um ele este ,Juat .de la Platon, care ·H întrebuinţa d upă un mod •de a fi ctl lui S 10 •C r a t e, pe care ace st a ,îl folos.ea într-o ·conversaţie 'P'ersonaJlă impo- 1gs triva înf umurării con�tiinţei inculte ş i rsofistice, :s.pre profi·tul ideii de a-devlil- şi dreptate, dar •care trata în mod ironic nu­ m i acea conştiinţă, nu ideea ·în.săJşi. lro-nia priveşte numai a o comportare a c-onversaţiei faţă de p .e r ·s '() ::r n e : făTă orientarea pers o n ail ă, miş(;area esenţială a gîndui u i este dia­ lectÎICa şi Platon era atît rde dewavte de a 1ua diailocticul iJCntru sine, sau chiar i'!'onia odr.ept .cuv:înt uJtim ·ş i rdrept ideea Însăşi, Sncît din ·contră el cuft.unda şi t erm in a mersul .încoace ş i 1ncoJo al g,îndului şi .mai aJI•es aJ! unei 01pin i i .subie.ctive iin substanţia:Htatea ideii "". � Colegul meu decedat, profesorul S o 1 g e r, a reluat anume �x­ presia de i r o n i e, propusă de d�I Briedrich von S c h l e g e l �ntr-o perioadă timpurie a carierii sale literare .şi ri-dicată de el pînă la acea ex-


176

Vârful r�uprem, rde considerat încă aici, ad subi.eotivi­ tăţii ce !Se .concepe .ca ·termen-ultim nu poate fi decît faptul de a se rşti, in plu:s, ca ceea ce hotăreşte şi d-ecide asup ra ad·evărului, rdreptulllli �Şi dat'Orlei, ocare in formdle ·anterioare sint deja .date &n ISÎne. Aoea:sta constă d•eci în a cunoa'Şte în adevă-r obiectiv.i tatea morrulă, dar nu a te adÎllltCÎ in seriozi­ tatea aceleia şi a acţiona plecînd de la ea, uitîndu-te pe tine ş.i rrenuntînd Ua <tine, ci raportîllldu-te la ea, :să o ţhi totodată ·dewarte ide tine şi să te ştii .pe t i n ·e rea fiind ce1l -ce v T e a şi h o t ă r e ş t e �a, şi car-e tot atît de lbine poate rsă vrea


�- BINELE

ŞI CUGETUL

177

sau .s ă hotărască ,cu ttot<ul ruJt.ceva. ViOi ,luaţi 1n aJdevăr şi în mod onorab�l 'o tle:g:e ·ca fitinid în şi pentru 'Sine ; !Şi eu tsînt a�lături de voi şi a:d'mi-t aceasta, dar .sînt in plus mai d�arte -ca 'V'OÎ, eu o dt'lpllişosc ·şi pot fa,ce a :ş a s a IU a tŞ a. Nu lucrul însuşi -este •exceient, rei excelent :Siinlt .e u, ,şi eu SIÎnt stăpîn asu­ pra legii .şi 1lucrului, sînt 'Cel care, .a:şa ·cum ii :P"lJice, :se j o a c ă n u m a i cu ele, - şi în ac-eastă .conştiinţă ironLcă, în care eu l<tS ,să se cufunde ce e mai JnarH, m ă b u c u r d o a r ld ·e m i n e . - A�cest as.pect nu -este numai v a n ·i­ t a t e a oricărui c o n t i n u t etic aJ. drt=�ptului, datoriilor, legilor, - răul, şi anume răul in .sine cu totul univensal - -ci el, mai adaugă şi forma vanităţii s u .b i -e >C t ,j v e, de a se şti pe ,sine .însuşi ca a�oeastă va.n�tate .a -ori,cărui -conţinut, şi, în a·ceJJstă -cunoaştere, de a .se şti ipe .s i n e -ca absoiut. - In <:e măsură această a:bsotlnlă -complez enţă cu .sine nu rămîne o idolatrizare singuratică a sa însăşi, d poate constitui şi o comunitate a căr.ei legăltură IŞÎ substanţă sint .de prtdă asi­ gurarea reciprocă asl.lipra •conştiindozităţ,ii, a bunelor ·intenţii, buomia acestei punităti mutuale, .în ·rwecial !Însă de!.ect<.rrea în S!plendoa·rea acestei .cunoştinţe .ş i exprimări ·de iSÎne şi 'În S[lllendioaf'ea acestei gr-i ji şi răisfăţări, - �n .ce mălsură ceea ,ce a Vo.st numi·t s u tf l e t f r u rm o .s, ·subiectivita,tea mai nobilă sti ngîndu-·şe �n vani-tate<.r odcărei ohiectivită.ţi şi prin ţiome morală (căci .căderea justă a unor pure cana•lii sau crimin�1i, ca de _ exemplu eroUJI dintr-o tragedie modernă, Vina, a.re doar un interes po-h ­ ţist, dar nici unul pentru arta adevărată -despre care este vorba aici) nu poate interesa, .ină.Jţ-a şi împăca .cu sine insălji de>dt dacă asemenea figuri il!PM unde faţă de a-ltele cu rputeri etke ·diJerite, tot atît de justificate, care '<!intr-o nenorocire intră în c o n .f : l • i ,c t şi a'!ltfol prin acea:stă opo­ ziţie au o v i n ă faţă de tceva moral ·di·n •Care apare dreptatea �i nl'ldrep­ ta-tea ambelor, şi astfel adevăra·ta idee etică, -curăţită şi triumfătoare asupra acestei u n i 1 a t e r a,J i t ă ţ i, ·apare în acest ftil 'impăcată ·În ·noi,. aşa înoit nu ce eoste mai i n a 1 t în noi e ceea -ce se 1prăbuşeşte şi noi ne r i d i c ă m nu prin d e -c ă d e r e a a 'c e e m a i .b ·u n, c i ldin contra prin •triumful adevărului ; că acesta este interesul adevărat, pur etic, aii ·tragodiei antice (în cea romantică, această determinare suferă ind 10 altă modificare) am arătat-o în Fenomen.ologia .spiritului. Dar ideea etică, f ă r ă a c e a n e­ n o r o c i r e a c o n f l i c t u l u i şi a căderii indivizilor prinşi .îu această nenorocire, este r e a l ă şi a c t u a ,] ă în .lumea etică, şi că aocest bine suprem să nu se prezinte ·În r e a l i t a t e a .l u i c a un n e a n t, aceasta este ce urmăr�te şi produce existenta etică reală, �tatul, şi este .ceea ce conştiinţa de sine etică posedă, intuit*e şi cunoaşte l:n el, şi ceea ce cu­ noaşterea �are gîndeşte concepe.


<11ceasta :În ir.e<ll1 itatea ei .înseş.i, IŞ'Î încă alte forme sînt inru­ dite cu .eta.pa oCOillsiderart:ă, - IJucrul acesta ,J-am anaJ!iza�t în

Fenomeno�ogia spiritului din care �n1treg cajpitolul C u g e t u 1 (das Gewmcn) rpoate f.i oomparat, 1În ��eci<lJ! 1n ce .priveşte treoerea la o în alt mod.

etapă

Siliperioa:ră, definită

acolo

de

altfel

Adaus. Reprezentar·ea ,poate merge mai departe .şi să-.şi răstăllmăcească voirnţa •rea, .în mparenţă a binelui. Dacă ea nu poat·e 1scltimba răul! după natura lui, ·ea poate totuşi .s ă-i .împru­ mute aces-tuia aparenţa d ar fi binele. Căd fiocare acţiune are ceva ,poz;iti,v, şi •ÎntTuoît determinarea binelui faţă de rău se reduoe deopotrivă la ce c pozitiv, eu pot afirma acţiune<r, în riijport cu intentia mea, rea fiiilld lbună. Deci nu numai În conştiinţă, -ci ş i .pe btura ·pozilt ivă răul stă în legătură -cu bÎFlle le. Dacă -conşt.iinţa de &ine ,prezintă numa.i pentru wlţii acţiunea ca fii.nd bună, 3!CeaJstă forună �est-e i ·p •O ·c r -i z i a, dacă ea ajunge În5ă să afi.nme fapta pentru sine însă'Şi ·ca fiind bună, atunci a·ceaBta 'constituie v.irful şi mal înalt aJ :subi·ectiv.ităţii ce se şti e ca un ah.rolut, pentru Cire binele ş-i răul în şi ent,r u sine a dis­ părut şi 'car-e 1po<rte să pre-z- inte dre;pt hine -ceea ,ce ea vrea sau poate. Aoe8ta .a<;te pundul de ved-ere al :sofi,sticei abs-o lute, care se ,prodamă ca dătărtoare de legi şi r<��p ortă di1ferenţa di.ntre bi10e şi rău ·la 1bunul său pll c. ln ,ceea ,ce JJ.riveşte acum i rp o­ c r i z i a, ei .ηi aJpa,rţin de exemplu .mai aJes ipocriţii religioşi (T a r t u f f i ·i) care se Sll!Pun tuturor 'ceremon,i ilor şi ipDt fi şi pentru sine �oucerni.ci, de ·Ceatlailtă parte însă fac tot C·eea .ce vor. Astăzi se vorbeşte mUJlt mai ;puţin despre irpo criţi, deoarece pe d e o parte ace-astă înv-i nuire pane a f.i prea dură, pe de a-ltă parte �nsă 1pentru că 1pocrizia a fdi,s.pă.rut ma·î mUJlt sau mai puţin în forma ei nemijlloci,tă. Acea;sotă minciună goală, această acoperire a binelui a devenit astăzi prea tram.sparentă ca să nu poţi ,să o 1st-rătpungi cu lpniv,i rea, ,şi .separarea prin care se pune binele de o .parte, răul de pa-rtea .cealatltă, nu mai .este atît de prez,entă, de dnd .cultura •Care a progresat a făcut oSJci1iante dc­ terminări l'e 01pus.e. Fmma mai fină, în &chimb, pe care a ,Jua•t-o ' st t ăz 1 c · ' . � a a � i a - p bun pent·ru IPnllpria conşti�nţă. Ea nu 1poate apărea decît acolo unde oe este morail şi bun este determinat .de o autor-itate, aşa încît sînt d<11te, ,spre a afi,rma ITă'liJ dnept hine, tot at-îtea autori-

p

aJ

�00

�ă � -�:����ă ; �� f �� �: �����: b Jă \ �f� �â��= �� ��!�


3.

BINELE

ŞI CUGETUL

179

tăţi ca şi temei uni. T·eolo.gii -cazuistki, în Slpecia�l iesui,ţ ii, au pre­ lucrat atare cazuri de co�tiinţă şi le-a�u �mnud.ţit la ·i·nlfinit. întrucît aceste cazuri pot fi adUJse l<r 1cea .mai înaltă ,subti­ litate, apar muHe c-01liziuni ş.i OIPOziţi&le rbinelui şi răului devin atît de şovăelnice, îrncît "Îin rapo,r t •CU Ca:lllll ,pa-rticular ele s e arată ca reversibile. Ceea ·ce este cerut, este numai IP r o b a­ h i 1l u l, aJdi,că ceea .c e _s,e a!Propie de bine .şi care poate fi aco­ perit cu un moti·v oarecare sau 1CU o autoritate oarecare. Acest punot de vedere are deci dete11minarea ca·racter�st�că reă d nu conţine decît ceva abstract, iar conţinutllll conrerert este pr·ezentat ca- ceva neesent,iarl care es1te lăsat mai degrabă p-uroi ·Opinii. Astfel cinev·a poate .să fi comis o crimă ş•Î ·botuşi să fi voit bi­ nele. Dacă, ,de exem.pl}u, ·este omorît un om rău, a.tun!CÎ poa.te fi invQcat ca latură pozi·tivă că am vrut a ne ÎIII�o trivi răului şi a-J mi,cşora. Progresul mai dC�parte de l a probabi-li\Silll este că nu mai e vorba .de referi.rea l a autoritate şi ,Ja aifirmar.ea .unui altul, ci la referirea la .subiectul! e-l însuşi, aceasta înseamnă con­ ving,erea l u i, şi d ceva nu �poate fi btm docît p•rin .e a. Ceea ce ·lipseş�e aici este că treb-uie să te r-aportez� doar l a convin­ g-ere şi ·Că nu mai exirstă un dropt f�intrînd în şi 1penhu sine, pentru care aoearstă convingere nu ar fi deoît forma. Nu oote desigur ind·iferent dacă fa.c ceva din obişnui·nţă :sau dat,ină, sau 20 pătruns de ade·vărul .acesteia, d'ar adevărul obiectiv este şi el deosebit de convingerea mea ; căci aceasta din urmă nu are de loc deosebirea .dintre bine şi rău, dat fiind că :convingerea es:te totdeauna convingere şi rău nu ar fi dedt aceea deS!pre ce nu s}n1t convins. lntmcît a-c·est punct de vOO·ere este unul .suprem, că el şterge binele şi răul, se admite totodată că acest s.uprem ar fi şi d su;pus erorii, şi, ;în a·ceas.tă mărsură, cobor-ît din inăJl­ t�mea ·sa, el va fi iaTăşi ·COnting,ent şi nu ,pare a merita ·nid o t i st in c a n i : in 1 ng 11� m �p i acest .cri'f.e11iu suprem nu .domneşte decît bunuJ plac. Acest ,punct de v;ed·ere a :plecat prorpriu zLs din fiLozofia 1lui F i c h t e, cJ.re proclama Eul ca fiind absolutul, aceasta înseamnă ca fiind cer­ ti·tud.inea ahs01lută, ca ego-itatea (/chheit) univer,sa!lă .care, pr i n dezvoltarea ulte11ioară, trece în obi-ectivitate. De�pre fi,chte nu se poate propriu zis spune ,că în domeniul practicului el ar fi trat;t s-forrna't bunul .plac al subîectUJ!ui ,în .p rinci1piu ; dar, mai �îrz1u, în sensul egoităţii parti·culare, F r .j e d •r i c h von S c h l e .g e ,l a prezentat acest. particular însuş.i in c-e tpriv.eşte

�� ����: �� ��1� ! ����t � 1 �� � :yu�.: d ���t� �'ă i!


180

binele şi frumOI'sul rdr�pt Dumnezeu, a�ş.a îndt rbinole ()biectiv nu ar fi decît o cr-eaţ1e a conViing.erii mole, nu dobîndeşte un �l.Jiport dcdt prin mine, şi d eu, .ca doonn ş i st�pin, iÎ1! pot fa�Ce să .apară sau :să d�s,pară. În ti'llliP .ee rrnă CO·mport faţă de ceva obiectiv, el a şi pierit ,pentru mine, şi !aJstfeJ plutesc peste un spaţiu imens ·chemînd ,la viaţă şi distrug1înd ch�puri (Gestalien). Acest punct de vedere cel mai înaJl:t ai suJb.i,edivităţii rpoate <��pă­ rea numai într-un tÎilll:P de âv�lizaţie înaltă, în .care seriozihtea credinţii s-a pier;dut .şi nu-.,şi mai are esenţa sa decît în vanita­ tea tuturor lucrurilor.

TRECERE DE LA MORALITATE LA ETIC § 141 Pentru Bine, c a f.i,ind lll11Î vers al'llll subs,t anţial aJ ! .libertăţii, dar înd a b ,s t r a .c t, &Înt c e r u •t ·C deopotrivă determinări în genere !Şi principiul a.oestora, care ,să if'J·e i d 'e n t i c cu el, drupă cum 1pentru .c u g ·e t, princi@i,ul numai abstract a.l d et er­ mină:rii, l'>Înt cerute univ,er.saHtatea !Şi O'hiectivitatea dertermină­ dlor sale. Almibii te11meni, fri·ecare dd�cat a.stf.el ,pentru sine la totailitate, dev.in nedeiterminatul ·e>e t 'r e b u i e dete:r;minat. Dar intt1"grar·ea .celor ,două totailităti rolati.ve 'În �d,entitatea absolută este deja 'Înnpl i nită î n s •i n e, 1Illtmcît hxm11ai .<LCeastă subiectivitate a p u r e i c e .r t i t u id i n i de sine, dispăfmd pentr u .sine în vanitatea ei, este �de111tLcă cu u n i v e 'r � a d i t a­ t e a a b 1s 1t :r a .c t ă a Binelui. - Identitatea, aJStfel c o n­ c r e t ă, a Bind1ui şi a v-ointei subiediv.e, adevărul acestora, e�Ste e t i -c u 1 {mora}ita�bea ohiecHvă). Deta,Jiru,J în pri·vinţa unei atar·e t-receri a conctjptului se fwce înţeles ,în Logid. Aici numai atît : d natura limita1tului şi a filllitului, - :Şi atare ,sînt aki Binel'e a:bstrad, 1 r e­ b u i n id numai ,s ă f i e, şi .subiectivitatea tot atît de ab­ stractă, t r e b u i n d numai s ă f i e b u n ă, - are în e i


:1. BINELE Şl CUGETUL

181

i n ş i ş i opusul ei : binele, realitatea lui, ş i subiectivitatea (momentul r e a 1 i t ă ţ i i eticului), binele, - dar care ca •un�lateraiLl, nu sUnt .:încă puşi drept oeea ce �&Înt î n 1s i n e. Acest faJPt-de�a.Jfi .,pu.s ei îl ating în negativirtate;e lor, în aceea oeă, aşa nliln ei SJe .wnsltituie pentru sine u n i il a rt e r a 1 ca totailitate, Hecar;e netrebuind să a�bă în el ·ceea ·ce :î n s i n e este în el (binele, fără mbiectivitate şi determinare, şi, de a�ltă parte, detonminantU:[, sulbieotiwitat•ea fără .existenţa în sine) , ei .se suprimă .ş i ,prin aceaJsta S·e reduc ·la mo.menbe, la mOiiil ente ale c o n ·c e p t .u 1l u i, .care 15e arată .ca fiind unitat.ea J.or, şi care a căpătat r e ,a 1l i t a 't .e toamai priD această

·P u

n

ere

a

momentelor

sa&e,

şi

este

20 3

a,cum .ca

i 'd e e, - .conc�pt care :şi-a dezvtOiltat determinări,le •Ca real·i­

tate şi care totodată, în identitatea •1or, ·este ·Ca esenţa f i i nţ î n d î n s i n e a 1 o r. - Existenţa libertăţii, care era era nemij:locirt .ca fiind d ·r e pif: u .I, este determinată în Ie­ fUex.ia conşti�ntei-de-..sin.e ca �iinld B i n •e 11 e ; ,aJl trei•! ea pa1s, ai.ci, în devenirea .lui, .ca fiind adevărul acestui bine şi aJ subiectivităţii, este deoi .JeopotrWă adevărul acesteia şi a�l d:r;�ptului. - E t •Î •C u l .e,srte di•,sjp01liţi.e subiectivă, dar a drep­ tului fiinţîiJJJd �n sine ; că aceaJstă idee .este .e v ă T u l conce.ptuJui d.e Li·berrtate, aceasta nu poat-e rfi c·eva ,presupus, luat din sentiment sau din ori.care ·ailtă ,pa:rtt·e, ci - .in fÎI1o­ w.fie - poate fi numai ceva dov;edi't. Acearstă deducţie a lui este conţ�nută numa:i în aceea d dr�tllll şi .oonştiinţa de s-ine mo.ratlă se arată, în ele Îills�i, ca ·revenind :în această idee, ca r e z u l t a.t a.J lor. - A�eeia •ce -ered că se pot .di8pensa in filozofi·e de demonstraţie şi deducţie arată -că sînt încă dt'lparte de (JH�mul gîn:d despre ce .este fil!oZOifia, ş� IPOt ruJ.t­ undeva să vorbe<tscă, da·r în ni-orofie nu au d:r;�:�pt să vor­ bească acei ce vreau să vorbească .fără conoopt.

ad

Aadaus. Ambelor principii pe care le-am considerat pînă acum, Binele abstrad ai!Ît dt şi .cugetul, le li[pl'leşte 'opusul lor : bineie ahstract se voilatt � lizează in cev•a cu 'totul ,Iip:sit de pute:re, în care eu pot .a:duce orioe •Conţinut, iar .subiectivitaJtea spiri­ tului nu este .mai puţin lipsită .de conţinut, cînd ·semnificaţia obiectivă îi s.capă. Se po a te deci naşte dorinţa către o •obiedi­ vitate, în car.e omul se injoseşte mai bine la .condiţia de servi,tor şi ,l a o dependenţă totală, numai ,să S;mpe de chinul go�ioiunii şi al ne.ga1ivităţ·ii. Dacă d·e curînd unii protestanţi au trecut la

204


182

b�serica ca·tolică, aceasta s-a întinlJpl.at .fiindcă şi-au găsit inte­ riorul .lor lipsit ,de conţinut şi d s-au agăţat de ceva so�id, de un suport, autoritabe, chiar dacă nu tăria .gîndllllui ·era aceea pe care o d-obîndeau. Unitatea binelui subi.ectiv şi a ·celui ohiec­ ti·v fiinţînd rîn şi .pentru ,sine este e t i c u;l (die Sittlichkeit) şi în el este reailizată potrivit conceiPtului ,impkarea. Căci, dacă moralitatea este forma: voinţei în gener.e pe latura subiectivi­ tăţii, eti.cul nu este numai forma .subiectivă şi determinarea de s�ne a vointii, ci eSJte faptul 1de a av.ea conţinut <:onceiPtul ei, anume liibertatea. Ceea ce ţine de d-rept tŞÎ morală nu 1poate exi1sta pentru ,sine, şi e�J.e treibu.ie să aibă eHrul ,ca suport şi ca bază, căci drf!philui ,îi 1i1pseşte momentul <Soubiectivităţ.i i, pe ·car·e morala îl! are sin,�ur iarăşi numai pentru ea, şi asMeJ. ambele momente nu au pentru sine nici o 'r·ea!litate. Numai infinitul, ideea, este reaJlă ; .dreptul ex.istă numai ca ra�mură a unui în­ treg, ca o plantă ce se caţără pe un pom în şi pentru sine solid. o


PART EA A TREIA

ETICU L

§ 142 EHml este 1 d e e a 1 ci b r t ă ţ i i, ca fiind binele viu, care lşi are în conştiinţa-1de-·sine ştiinţa, voinţa :şi, .prin acţiunea acestei'a, ·nea:litatea sa, aş.a ·CUJm conştiinta-de-,sine îşi are in fi.inţa et·i,cului fundamentul J:n""lşi-�pentru-JSine ail .său şi scopul de .ca-re este .mişcată, - c o n ,c e p t u l l i b e r t ă ţ i � d e v e­ n i t l u m e p r e z e n rf: ă ş i n a t u r ă a c o n oş t i i n­ ţ .e i - d e - s i n e. § 143 Intrucit unitatea aceasta a c o ·n ·c e IP t uri u i voinţei şi a f1inţ·ei S<��i e hptice, ·care este VtO�nţa partkulară, -este ştiinţă, conştiinţa 'distiocţiei acestor momente ale .Ldeii este 1prezentă, ît'lrSă în felul că fdecare din eie ·Ost.e pentru sine in:suşi totaJitatea Ideii şi aTe Ideea dr� temelie .şi conţinut. e

acum

§ 144 obiectiv, care ia lOCU!l .bin>dlrui aibstraiCt, este, in virtutea subiectiv;itătii, ca f o r m ă i n f i n i t ă, substanţa a)

Eticul

.

,


'"

c o n c r e t ă. Ea

aceea c c

c

pune d e d i !S t i n ·c ţ i i în sine, are sînt ,deci .de!terminahe prin o n ept , şi prin .care eti,cul �biîn deşte un c u n ţ i n u t s()J,�d, nec·esar 1pentru .sine, conrstituind o s ubZii:st enţă înă!l.ţată dea:sll[pl'a erpiniei .şi C<ijprilciului surbiectiv, ­ legile şi o d n d u i e l i .l e f i i n ţ J n ,d - 1 n - ş. i - p e n­ t r u - s .i n e. �06

­

Adaus. În î nt r.egul ·etoswlui este .prezent deopotriiVă momentul obiectiv ca şi ,oei .subi ecti'v : ambde însă nu ,s·Înt dedt

Lorme alle e'ticuilui. Binde este aid substanţă, adi.că ÎlrntpilÎalire a ohiec tiv trlui Pr ivi nd oehcul din punctul de V'e'dere obiectiv, 1pU'tem s,pun e .că omul ca om .eti'c eS!te incon­ ştient de sine. ln sensul de cl ar ă Anti,gona că nimeni nu şt.ie de u de ne vin ,Jegille ; că e!.e sînt v·eşn�ce : ceea ,oe în­ seamnă că ele sînt porunca fLin�înd în şi pentru sine, .porun ca dec ur_g1înd d�n natura l·ucrului .însuşi. ,Dar, nu m<ri .puţin, st antiailul aoesta fl<l'Sedă totodată •COlllŞ!tiirnţă, deşi acesteia îi re­ vine totJd·eauna doar rohil unui mome nt .

n

-cu :subiectivitatea. wcesta

sub­

§ 145

t

Faptul că el es e s i s t e m u .l ac estor determinări a:le Me11 dă elti:cu1ui c a r a t .e r •u ll .lui r .a ţ i o n a ,J . El este în felul acesta Jihe:ntat.ea, .adid voinţa fi.inVînd ,în şi ,pentru sine, •ca alcătuind el,ernentul obiectiv, un cerc al necesitătii, mie cărui momem't·e sînt p u t e . r .i ll e · t i c e care guvernează viaţa indi ­ viziilor şri Î'ŞÎ au in aceştia, .ca aocidenrl:·e ale l or , reprezentarea, fonma care eJe apar şi realitatea.

c

e

sub

Adaus. Deoarece determinările etice consti•tuie conce;ptui libertăţii, e.le a�lcătuiesc •Su'bstanţia:litatea, a:di.că 'esenta univer­ ,sală, .a care sînt 'în r aport .cu ea numai .ceva acci­ es te sau nu, a:cea:sta pentru etosul o iec ­ tiv es-te tot un a cl fi·ind numai permanentul şi ,puterea .care guvennează viaţa indivizilor. De aceea ·eticul a: to.s t înfăţ�ş.at

indrivizi•l or, dentaL Dacă indiv,idul ,

b


popoarelor ·Ca fiin:d justiţia V1e.şnică, sub f.orma zeităţir1or .fiin­ ţînd în şi !Pentru S1Îne, J:n faţa !Cărora agitaţia deşartă a indivi­ zilor rlmuţne doar un joc all rvatludltor. § �) Substanţa re al ă

în

146

această

C <l n .ş t i i n ţ ă - ,d e - s i n e

a ei se cunoa.şte :pe sine, este ,prin urmare obiect de

ii1uhiecl, .subs tanta etid, legirl.e .şi puter�le ei parte, aa obiect, raportul faţă d e el, de a f i , în

cunaa�tere. Pentru aU p<.! de

o

sensul

cel

putere

absolută,

mai

Înalt

al

independenţei,

infinit mai solidă

decît

-

o

fiinţa

autoritate

şi

o

naturii.

Soarele, lun:l, munţi.i, nîurhl.e, 5n g�enere 01biecteile na­ turii ,care ne f!nconjoară s rî n t, ele au pentru conştiinţă <tJutoritatea, nu numai de a f i, în genere, ci şi de a po9eda o natură partinulară, pe ·care conştiinţa o recunoaşte, oriem­ tîndu-·se rdupă ea în .comportare<! sa faJţă de ele, în îndeletnia to ·e t c i . î �� . d e a na:litatea numai î[} modalitatea ei cu totul exterio�ră şi sin­ gulară, ascumlÎnd-o sub forma acddentallului.

f�ff� /� :} �� �� .ffi�:S��l t���:i\� ;����� r f:f��i; �� � ţi�� §

147

Pe d e aUtă rparte, de nu s.înt pentru ISubieot ,c e v a s t r ă i n , ci

su.biectUJ!

:1lcătuind

aduce m ă r ·t u r ·i a

p r o rp r i a

t i m e n t u rl

de

rn

s

a

ISIP i r i 't u ri u i .despr,e ek, ca -el rîşi are ·s e n­

e s e n t ă, .în -care

n i t ă ţ i i 'Sa!le şi 6n .ca:re el trăieşte ea în

elementul ,său ned·esrpărţit ·-de ISÎne, - un -r�port care este ne­ mijlocit mai i:dentic deaît însăşi c r e d i n ţ a şi -î n ,c r e d ,e 'f e a. Credinţa şi .încred,erea <:t�p<!rţin ·ÎnceiPututui reE!eXJiei şi presupun o re,pr.ezenta-re şi o distincţie prealabirlă ; - aşa de pîrklă, cum este <11Hceva, a <:rede ηn ·r·eli.gi'a •păgină -şi a fi pă�în. Acei ra1port, sau mai .d :::grabă acea i.dentitate ,Jipsită .de­ raport, în .care eti.CU'l este pllll sal rearl al 'conştiinţei-de-&ine.

2 a.


186 poate ,preface, fără �nid{l ială, într-un raport -de .credinţă şi de conving·ere, şi mai dt:�Pa11te :într-unUJ! mij1lodt rprin r e f 1 e x i e u l t e r i o a r ă, într-o ·evidenţă bazată pe teme­ imi, c;:rre s.e :pot naşte şi din SCC\puri ;par ticula r e, din ·interese şi consideraţii, din karmă şi din ,speranţă, sau din presUJpoziţii i-storice. C u n o a !Ş t e r e a a d e c v a t ă a <lcestora ţine însă .de concept şi de cugetare. § 148 Ca determinări ,sub:o�tanţia:le, ·ele constituie pentru indi­ vid, - care se d�sting·e de ele •Ca Jind :subiectiv ş i în sine nedeterminat, :sau determina-t în mod particular, şi care p r i n u r m a r e :se a:filă .î n r a ,p o .r t fa,ţă de de, ca faţă de :sub­ stanţia:lul ,său, - .d a t ·o r i i, care s�nt o ·legătură pentru voinţa sa. T e o r i a etid a d a t o r i i l o r, adică aş<r cum es:te ea in chip o b i e c t i v, n u cum ar urma să fie cuprinsă �n prin­ cipiul} go.l wl subie-C tivităţii moraJe, care .dimpotrivă nu de­ termină nimi·c (§ 1.�4) - es'k aşadar dezvoltarea si:stematid a sferei necesităţii ·etice, ca.re va urma �în această a t r e i a p a r t e a 1l unării noa:stl'e. Deosebi·r·ea ace:stui mod de pre­ zentare, ,de forma unei t e o r i i a d ·a t ·o r i i >1 .o r, stă numai :În faptul că, 1În ceea ce urmează, determinări•le eti-ce apaT !Ca fii·nd raJporturi onecesa·re, eXlpunerea rămrînîn-0: aid şi nema·i­ adă:ugînd în .plus, d�pă fiecare din .eJ!e, condruzia d a ş a d a r •p e n t r u o m d e t e r m i n a ţ .i a a ·c e a 1s t a e .s if: e o d a­ t o r i e. - O teorie a datorii:lor, în măsura în .care ea nu este ştiinţă filozofică, îşi ia materialul din raporturi date în fapt, ş i arată 1Iegătura acestui material -cu rf.lprezentărP1e noastre pmpriri, •cu .prin:cipi�Ie ·ş.i .gîndurile, scopurile, porniri'le şi sim­ ţirile cele mai g·eneraik, l a care poate adă,uga drept rtemei consecinţe/le .fi.ecărei datorii, în raport w nOOlaJlte ra1p0r�uri eti:ce, ca ·şi asupra ·bunei stări .şi a opiniei. O teorie imanentă şi oonsecvenl!:ă a datori.�lor însă nu rpoat.e fi ni:mÎ<: aJ.tceva decît dezvoltarea r a ;p o .r 1t u r i .J o r, �Care �n virtutea Ideii l i bertăţii sînt necesare şi de aceea r e a l e in întrt:aga lor sferă, în stat.


!S7 §

14 9

Drept ,} i m i t a ·r e, Iegătura datoriei

poate aqlăr.ea numai

faţă d e subîoctivi1tatea nedeterminată, adică faţă de 1lilbertat·ea abstractă, şi bţă d-e IPDmir�le V'oinţei n at ural e, .s au a-le voinţei mo ra:l� care ,jşi

dete l'm i n ă binele ei ne d eter m i n at dapă b u nul e i rplac. ln:di.vidul însă găs eş.t e în datori-e d�nwotrivă ,J i b -e r ar e a sa, 1pe de o ,pa·rte de atîrnarea in a r e fli se a f:l ă cînd e .st�pîn it de rpura- pornire n.aturailă, premm şi de aqJăsarea sub care el se aUă ca ,parti,culanitak subiectivă, 'în .re�lexiunile mo.rale privitoare la c e trebuie şi ·Ce e -cu putinţă : ,pe de a1ltă parte, de sUbiectivitatea nedet·erminată, .care nu aj u ng e ht f ii n ­ ţare faptică ş.i l a determinaţia obiectivă a acţi un ii, r ămî nî n d î n s i n e şi ca o irealitate. În d ato ri e, indivi,dul se liberează, r�didnd u-se .Ia Jibertate suh.stanţială.

Adaus. Datoria limitează n um ai arbitrarul subiectivitătii şi loveşte numai în binele abstract la care se opreşte subiecti­

vitatea. Cînd o a men i i spun : vrem să fi m liberi, lucrul acesta înseamnă la început numai : voim să fim liberi în chip abstran, ş i or.i<:e determinare şi articulare în stat, e Juată drept o ,limi­ tare a a<:ootei lilbertăţi. În m ăsura �ceasta, d�t()ria nu e:s t e limitarea ,Ji:be-rtăţ,ii, ci doar a ·abstracţi,ei aA:esteia, adică a l ip ­ sei de libertate : ea es te ridicare l a esenţă, dobîndirea 1iher­ tăţ1j a�fi rmative.

§ ! 50

t n tr unH se relilectă în caracterul indiv�dua�l ca atare, determin at de natură, constituie v i r tu t e •a, care, dacă ea nu manifestă decît ;sÎimpla conrformare a individului la dator·iiJe decurgînd din raportudle .în ·c<rr·e se a�lă, este p r o b i t a t e. Eti-<:ul

C e trebuie să facă omul, c a r e sint datoriile pe care .trebuie să ·le înd epiJ.i.nea!Sic ă, !Pentru a .fi virtuos este, într-o CQill u ni·tate etică, lesne .de spus, - el nu ar e nimi'c altceva

21)0


188 de fă-cut .docJt 'ceea ce �i erste irrdkat, -cerut ·ş i cnnoscut, în raporturiJ,e sa:le. Pro.b itatea .este univensallul care po�te fi :pretins de if.a dl, parte pe bmnei jmildic, !parte pe temei etic. P·entru Jpunctull de vedere a1l mora.lităţii e a Jipare ânsă t.L,"ror ca ,oeva .subo.�don.at, dincoLo de care 1trebuie să preti111dem, de Ja noi şi de la altii, ceva mai mult ; căci mania de a fi 'oova p a 'r t i ,c u 1! ,a T nu se 1mrwlţumeşte cu ceea oe este în şj ,pentru .sine, .cu .c e ·Wk univ-ersal ; ea .�i găseşte numai -într-o e x .c e IP ţ i e <:Olliştiinta sin�ularităţii. - A s :p e c t e ,J e d e o­ .s e b i t e ale probităţii pot fi numite ltot a·�ît ·de bine viTtuţi, căci ele sînt în aceeaşi măsură proprietate - deşi, în cnmpa­ ,raţi·e cu alţii, nu IParticubră - a indilv.i1dului. Vorba .însă despre virtute î n g e n e r e este vecină 'cu d'eolamaţi.a goaJă, înt·rudt �n ea nu e vonba deaît de ceva ,a;bstrad şi nedetermi­ •nat, şi ,pe dea�supra, 'cu argumentele şi deocrie·r �Ie ei, ·ea �J·e îndreaptă doar către in:di,vid, ca pură :voinţă arbitrară ş.i ,pre­ ferinţă :subiectivă. ·Intr-o ,s-ituaţie etică deja .prezentă, în care rruporturile s.int carrwJ.et .dellViOiJtate ŞÎ reaJÎZlate, a d •e V ă r a t a v i r t u t e ,îşi are 1ocrnl şi realii tate a ei .numai în împrejurări extraordinare şi în conflictele acelor raporturi ; - în adevă­ rillt e c o n ,f � i 'c t e, căci refJexia moraJă .�şi poate făur·i pretu­ tindeni conflicte, :pentru a-1şi da wn$tiin�a parti>cUJJ.arităţii .swle şi a .s a ·c r i f i ,c i i J o r pe care Je face. tn starea ne(fez­ voltată a societăţii şi a vieţii pulb!Lce, apare de aceea mai mult forma VIÎrtuţ�j ca atare, deoarece aici etkUJl .şi rea.l iza­ rea sa cOills tituie mai mult o pr.e�erinţă individuală, nilltura genială �peoifică a indivi;d'llli u i, - ·cum au şi Jnţeles cer vechi, atnihuiilld virtute cu deosebire .lui H e .r c u 1l ·e. Tot ast­ fel, în IStatBJ.e vechi, 1eoarece •În ele ·eti.cllll nu ajunsese la ,si:stemUJl liber a1l unei dellvo:l tă,ri 1şi -obiectivităţi �ndqpendent·e, g;enialHa.tea specifi-că a ind.iv.i z1lor era .chemată să înlocu­ i<.ts.că lipsa a·ceasta. - Teoria virtuţilor, ·În măsura în .care ea nu ·este doar "O teorie a da'to:r ilor, ci �mbrăţ]şeaJZă parti­ rula.ru.J .caraderului, ,întemeiat p.e detei1minaţ1i1Le naturii, va fi aşadar ·O i .s t ·o r i e .s p i r i t u a 1l ă a n a t u r i i (eîne geistîgc Xaturgeschichte). - •Întrucît virtuţile sînt eticul în apli­ c<rtia ,lui .Ja particular, şi :pe această .l·atură .subiectivă eJle sint nedeterminate, interv�ne pentru ,d.eterminarea lor .considera­ ţia cantitativă, ac�ea de mai mult sau mai puţ�n ; studierea lor a.t.rage deci pe aoeeea a lipsuril1or sau !Păcatelor .ce 1l i .l:ie opun, -· ca la A r i s t o t e 1 , de pildă, care, cu judecata.


189 Jui justă, .definea v.irtutea rpartirulară a rfiind :paziţia de mij­ ll.oc 1ntre un p r e a m u 1 lt ş.i un p -r e a! p u ţ i n. - Acelaşi .conţinut care -ia Eorma de d a t o .r i i şi apoi de v i r t u t i, ar·e totodată forma de porniri na.rtur.all.e (� 19, remar.ca). Şi acestea au acelaşi .conţinut ,ca b<eză a ,lor, fi·indcă rînsă într�în­ rsele el pa ţ ne .in.că voinţei nemijlocite şi simţirii naturale, .si nu s-a dezV'Diltat pînă l a .d.etel1minaţi.a e i cului, ele nu au 'În comun cu conţinutul datoridor şi virtuţirlor decît obi,ectul absrtract, care Eind lÎipiSi·t 1n .sine Unsuşi d e determinaţii, nu cupri nde !Pentru ele li.mi.ta între bine şi răn, - adică ele sint, potr,ivit ahstracţiei pozitivului, b u n e, •ş·i invers, potri­ v-it stracţi ei negativului, r e 1 e .(§ 1 8 ) . Adaus. C î n d un om săvîrşeşte cutare s a u cutare acţiune -etică, e l nu e te numaidecît virtuos, - virtuos în sch imb el e-ste atunci cînd �elul aceS<ta de conduită este o ·coostantă a caraderului său. Virtutea este mai mult virVuozitai-e eti că, şi d<IJcă în ziua de 3Jstăzi nu se vorbe!Şte de virtute atît de mul.t ca altădată, ceasta lşi are temeiul ·În fwptul că c.t i c.ul nu mai constituie �n aceeaşi măsură fo�ma prqprie unui indi·vild parti­ cuhr. Francezii mai ·cu seamă sînt :p�orul care vorbeşte mai mul,t -de virtute, deoarece la ei individul este în primul rind eXJpr-esia singul arităţii şi a unui mod de aocţiune ţim.înd de natură. Germani-i în schimb sînt mai mult înalinaţi �pl'e cuge tare, ş.i la ei acela:şi conţinut dobî·nldeşte rforma univens<IJhtăţii.

<l! r i

t<

,

ab

s

a

§ 151 l n i .d -e :n t i t a t e .a lui .simplă .cu !'eal.itatea •in:divi-ZiiJor, eti­ cul a,pare însă ,ca fiind mo,dul JgeneraJI de a acţi.o-na rul aces­ tora - o .b -i c e i (Sitte), - d e -p r i n d e r e a e6cului,

a

dou

ca o

a n a t u r ă care tlSte 1pwsă În locuJl _pr.imei voinţe, pur

naturale, şi constHui·e sufletul Îlmanent, �emniifi.caţia şi rerulitatea exiL'ltenţlei 1J.or fapti.ce, - s p .i r i t u 1l viu şi prea:ent ca o lume, a cikui .substanţă abia

in felul acesta este .ca spLrit.

Adaus. Aşa cum natura işi are legile ei, aşa cum anima­ lul, arborii, SOaTel!.e âlŞIÎ ·înd�lin.e.sc legea 1lor, în acelaş.j fel

aparţine spiritului l�bertăţii, obi.ceiul (die Sitte). Ceea

ce

.d·rep-

zu


190

21 3

tu! şi morala nu sînt încă, 'aceasta oste obk.eiul, - anume spi­ rit. Căci În drept, :J>artiCllll aritatea nu est.e încă particulari t<l!te a .conct1putului, oi numai ;:r y,oinţei natur<JJ!e. T'll t astfel, p-e pozi­ tia mor<IJl i tăţii, conştiionţa-de-:sine ţncă nu este conştiintă spi­ rituală. Este vorba aici numai de valoarea subiectului în sine ÎlliS>UJŞÎ, - -cu alte .cuvinte subiectul care se decide către bine, împotniva răului, are încă fonna arbitra:ml.ui. Ai.ci în schimb, în planul etk, voinţa .s e află ca voinţă a �piritu.lui şi ea are un .conţinut substanţiaJ coreSipunzător sieşi. Pe:dag.ogia este arta d.e a dct oa:meni1lor caracte-r etî,c : ea consideră pe o,m -ca fiinţă n<lJturală ş i arată drumUl! -pentru a�! naşte din nou, pentru a .preface prima lui natură înt-r-o a doua, srpi rituală, astferl încît spiritualul acesta să devină în om d e p r i n d e r e. în deprin­ dere -di1Sipare o.poziţia voinţei n::rturade şi a <:el ei -subiective, ,lupta subiectului este frîntă, ş i în măsura acea5ta eticului îi aparţine în mod necesar deprinderea, aşa cum ea aparţine şi g·îndirii fillozof,i ce, Întrucît a<easta cere ca spiritul să fie educat să reziste năzărir ilor arbi,trare, ca acestea să fie frînte ş i biruite" pentnu .ca g:îndi,rea raţiona�lă să aibă drum liber. Totodată omul moare şi datorită deprin'derii, <tdică atunc-i cînd s-a obişnuit deplin ·CU v:iaţa, dnd a devenit sufileheşte şi t-rupeşte obtus şi a di,spărut 01pozi�ia :Î<ntr� conşti,inţa subioctivă .şi activita:tea s.pi­ ritua1lă, - căc·i activ osle ocrnul numai în mă.<;ura în -care eJ are încă ceva de atins, şi voieşte să se :producă şi să ose afirme în rarport cu aceSit ţel. Oînd lucrul acesta a fost înde,plinit, plll ls-ul vieţii scade ş i activitatea dispare, şi lipsa de interes ca;·e mează îndată înseamnă moarte spirituală sau fizică.

§ 1 52

S

u

h s t a n ţ i a 1 ·i t a t e a

e t i -c ă

şi-a

dobîndit

acesta d r e p t u ll ei, iar acesta v a .l a b ,i l i ,t ::r t e a

în

lui,

felul' întru­

cît într-însa v;oinţa anbitr:uă .şi conştiinţa mora�lă a indivi-dului. �ca .exi-5tînd pentru 5Îne şi constituind un 1pol opUJs în faţa dicu­ lui, au di�părut ; în a•d-evăr, -c aracterul ·etic cunoaşte drept smp al ·său, de care .este mişcat, universalul nemişcat, dar deschis către raţionalitate reaJ!ă in dete"tminaţi1le sale ; el î-şi recunoe�şte demnitatea precum şi întreaga 5ubzistenţă a scopuri l o r particu-


Iare ca întemeiate în univer.sal şi reale într-.însul. Subi·edivitatea este ·ea însăşi forma ahsolută şi realitatea ex�st.entă a suhstanţ.e i, iar deosebirea subioctwh.Li ,de aceasta, ca 'constituind obioctUJl, scopul şi puterea :lui, este numai deosebire a formei, tot atîrt de nemijlocit d�s,părută, Subi·ect·ivitate<t', care constituie terenul exi:stenţei pen­ tru conceptul J,i,ber.tăţii (§ 1 06) şi car.e pe .po·z iţia morală se aLlă tncă în di,stincţia faţă d-e acest concept al ei, este în domeniul etic existenţa adecvată sieşi a acestuia.

§ 153 D re p t ti ;l i n d i v i zi ,J o r privind d e 1'; t , j n a ţ i a lor u b i e • C t i v ă : 1 a 1 j :b e r t a t e �şi crre în faptUl! că ei aparţin reali,tăţii eti.ce, împlinirea lui, întrucît c e r t i t u d .j n e a 21t libertăţii lor îşi află într-o atare obiectivitate a d e v ă r u l ei, şi ei posedă în di.c, î n c h i p r ·e a l, p ro p r i a lor esenţă, uni­ versaiitatea Jor i n t ::- r i c a r ă (§ 1 4 i ) .

>S

La intrebare.:t unui părinte, care ar f i cel m a i b u n f etl d e a educa e t i c ,pe fiul său, un pîtagoreic (sfatul acesta eSJte atribuit şi a!lto.ra) a ră:spuiliS : acela de a'"l �face c d ă ţ e a n a l u n u i s t a t c u ,J .e g i b u n e. Adaus. Încercările pedagogice de a sustrage pe vm din viaţa generală a prezentului şi d.e a-1l educa l a ţară .(R .o u .s s e a u în Emite) au fo.st zaJdarnice, fiindcă nu putem reuşi .să înstrăi­ năm ,pe om de legi1le !UJmii. -Chiar dacă educaţia tineretului tre­ buie să aihă loc .în singurătate, totuşi nu trebuie să credem că suf,lul lumii spiritelor nu pă:trunde în .ce!le din urmă În acea:stă singurătate, ·ş i d puterea .51pi,ritu\ui lumii ar fi prea 1slabă ca să ia în stăpînire zonele acestea depărtate. Numai prin :J.ceea că este .cetăţean aJ! unui stat b-::m , ajunge individul să aibă ce i se cuvine de drept.


192

§ 1 54 Dr"'PtUJl indiv·iz�lor b p a r t i c u 1 a r i t a t e a lor este ş.i el ,cuprins în .s-uhstantiailitatea etică, ;de vreme •ce .particularitatea este modul de manifes-tare exteri(}ară în care există eticul.

:215

§ 1 55 In identitatea aoeasta a voilllţei g.enerale şi " celei parti­ culare, d a t o r ia şi .d r e p t u 1 devin deci una, şi omul, în virtut·ea eticul.ui, are dr1:1pturi în măsura 'În · C are are datorii, şi datorii în măsura în .uue el are drepturi. In dreptUl} abstract eu am dreptul şi un altU!l datoria de a re:specta acest drept, în domeniul moral, drf'1ptul aparţinînd ştiinţei şi voinţei mele. ca şi ace'la a1l binelui meu ,propriu, u r m e a z ă {sol!) numai să fie unit cu datoriil·e şi să devină obiecti•v. Adaus. Sclavul nu poate avea nici o datorie, şi numai omul liber are datorii. Dacă toate drepturile s-ar afla lntr-o parte, şi toate datoriile în alta, atunci întregul s-ar dizolva, căci singură identitatea constituie baza lui, pe care trebuie să p�străm aici neclintită o

§ 156 Subst:mţa etică, întnuoît ·conţiDe înăuntml ei con.ştiinta­ de-tSine fiinţînd-:pentru..,sine, ,unită ·CU conceptU'l său, este s p i­ r i t u 1 r 'e al aii une-i .famÎili·i .şi a1 unui ipopDr. Adaus. Eticul nu este abstract, ca binele, ci real în sens intemiv. Spiritul are realitate �i aoddontele acestei reaJităţi sînt indivizii. De aceea în etic sînt posibile totdeauna numai două pllill·cte de ved.ere, <IJcela .de a pleca de .la I&Ubsta.nţiaJitate, sau ·cel de a ,proceda atomiiSti-c şi de a ,se ridOCa pornind de la singubPi.tate, luată ca Jbază : pundUJl de verlene din ur;mă e.st: J.�psit de spirit, deoarece nu duce deoH la o ,gtr,îngere laolztltă,


, 93 s.p irit·u l însă nu uni ve r s ul ui.

a

este ceva sing-ular, ci unitate a singularului şi

§ 157 acestei I d e i nu este ca spiri t, ca ceea ce s e ştie pc s i n e ŞJ este real, decît întrucît e l este ohi·ectivarea de sine îns uş i ,\ lui, mişc:trea: de trecere prin forma momentelo r s:tle­ De acee<t el este : Conceptul

A) s�·iritul F a m i 1 i a.

etic nemijlocit sau n a t u r a l . -

Substanţiali tatea aceasla se transformă .pi.erzîndu-şi uni· tatea, �jungînd la diviziune şi la punctul de vedere al relctti­ vului : c21 este astfd : B) s o c 1 c t a t e c i v i 1 ă, o reunire de m e m b r i , ca i n d i­ ..,. i z i i n d e p e n d c n ţ i , intr-o u n i v e r s a 1 i t a l e deci f o rm a 1 ă, - legat i prin t r e b u i n ţ e .l e lor şi prin o r g a n iz a ţ i a j u d i c i a r ă, ca mijloc de apă ra r e a persoandot şi cr .prop�·idătii, şi pri ntr-Il r e g l e m e n t a r e e X t e r i o a r 3. în vedere:t intereseior particulare şi comune ale lor ; s t a t 11 l c x t e r i o r. care C) se reintoarce ş i se concentrează în scopLtl ş i realitatea unîversalului substanţial ş i a vieţii publice consacr<ltc a-ces ­ tuia·, - Î'll o r î n d u i r e a d e s t a t.

SECŢI U N E A lNTÎI

FA M I LIA § 1 58 Familia ca s u b s t a n t i a l i t a t e n e m i j J o c i t ă a s.pi­ ritului, �r·c drept deter.minaţie a ei unitatea d e s i m ţ i r e a

216


194

aces·tuia, i u h i .r e a, aJStifed că iSÎmţămîntul care -stă:pineşte �ntr-însa este 'c� hecar.e să-;şi aibă conştiinţa sa .de sine î n a c e a s t ă n i t a ·t e, ·ca esenţi<tlitate fi,int.înd în şi pentru sine �Spre a fi ,în ea nu ca o peus.oană !Pentru sine, .c i ca m e m­ b r u a,l ei. Adaus, Iubirea înseamnă în genere conştiinţa unită(ii mele cu un altul, astfel încît eu nu sînt izolat, pentru mine, ci îmi dobîndesc conştiinţa de mine numai în renuntarea la fiinţarea mea pentru mine, şi prin faptul de a mă şti ca unitate a mea cu celălalt, şi a celuilalt cu mine. Iubirea este însă simţire,. adică eticul în forma naluralului : în stat ca nu mai există : acolo sîntem conştienţi de unitate ca lege, acolo conţinutul tre­ buie să fie raţional şi eu trebuie să-I cunosc. Primul moment in iubire este acela că eu nu voiesc să fiu o persoană de sine stătătoare, pentru mine, şi că, dacă aş fi astfel, aş simţi în mine o lipsă, m-aş simţi incomplet. Al doilea moment este acela că eu mă dobindesc, in altă persoană, pe mîne, că găsesc intr-însa preţuire, ceea ce, la rîndul ei, ea dobîndeşte în mine. Iubirea este de aceea contradicţia cea mai prodigioasă, pe care intelec­ tul nu o poate rezolva. 1ntrudt nu există nimic mai greu de înţeles decît acest caracter punctual al conştiinţei de sine, care este negat, şi pe care totuşi eu trebuie să-I posed ca afirmativ. Iubirea este producerea şi totodată rezolvarea contradicţiei : ca rezolvare ea este faptul uniunii etice. u

211

§ 1 59 D r e ,p t u .1 care revine i n 'd i v ,j d 'll ll u i asupra fondului unităţii familiale, şi care este m<ri întîi v,iaţa ,lui în această uni­ tate însăşi, nu <��pare �n fo r m a u n e i r e v e n d i ,c ă r i d e d r e p 1 , di11 partea momentului abstract al i n d i v i d u a 1 i­ t ă ţ i i de te r m i n a t e, decît cînd familia intră în disoluţie şi aceia care trebuie să fie membrii devin, în modul de a simti şi în realitatea lor, persoane independente, iar ceea ce în fa­ milie ei îşi luau pentru un moment determinat, ei dobîndesc


195

acum în chip separat, aşadar numai după laturi exterioare (avere, alimentaţie, costul educaţiei etc.). Adaus, Dreptul familiei consistă propriu vorbind in aceea că sub:stanţia.lita!tea ci trebuie să aibă existenţă f3iphcă : el ·este deci un drept împotriva exterioJ;ităţii, Îmjpotriva ·ieşirii din ooi­ to:rte. Pe de ailtă parte însă, j,ubirea este un sentiment, ceva subiectiv, fată de care unitatea nu se poate impune. Cînd se .cere aş<tJdar unitat-e, ea nu poate fi pr.etinsă decît cu privire la lucrur.i care sînt prin natura lor extel"'ioare, şi care nu sînt con­ diţiO'!la'te de simţire. § 160 Fami.Jia- se desăvârşeşte pe trei 1laturi : a) în forma conceptului ei nemij:lodt, ca fiinld ă s ă t or i e, b) în existenţa ei faptid exterioară, în p •r o IP r i e t a t e a şi a v e r .e a fami,I iei şi în îng;rijirea de de ; c) în e d u c a ţ i a copiilor şi în disoluţia familiei. -e

A CĂSĂTORIA

§

161

Căsătoria, fiind r a.p ,o r t u.l e t i c n e m i j 1l o .c i ·t, con­ ţine mai î n t 1î i momentul vitaJ.ităţii t u r a� e, şi anume, ca raport substanţial, viblitatea în total,�tatea ei, ca real�tate a u n i r i i g e e r i c e (Gattung) şi ca proces al acesteia. In conştiinţa de sine însă, în al d o i 1 e a rind, u n i t a t e a numai i n e r i o a r ă, adică fiinţind î n s i n e, şi tocmai prin aceasta numai exterioară în existenţa ei, a sexelor naturale, este trans­ formată intr-o unitate s p i r i t u a J ă, în iubire conştientă de sine. Adaus. Căsătoria este esenţial un raport etic. Mai înainte, cu doo·sebire în cele mai multe sisteme de drf1})t natural, ea a Ula

11

t


196

fost p ri v i tă pe latura ei fizică, potrivit cu ceea ce ea este de la na,tură. Ea a fost deci considentă numai ca un raport al sex�:lur, şi ·Orice drum spr·e ·Cel elalte dckrminatii a,le .căsătoriei a r ămas închis. Tot atit de elementară �nsă este conce:perea căsă­ toriei ca un simplu contract civil, conceptie care mai apare încă la Kant şi în cai e arbit rarul re cipr oc a\ vo i nţelo r se acordă asupra indivizilor, ia·r căsător i a este coborîtă la fo rma unei fG!osinţe r ec �p r occ t ontractua\e. A treia concepţie tot atlt de condamnabi.lă este aceea care pune !egălu ri1 tăsM(Hici numai în dragoste, căci d r ag oste a, care este simţire, b.să l o c a'0cid;:n­ talitătii sub t o at e raportur-il e , o Î'llfăf.şJ.rc pe care cti.ml nu este îngăduit să o aibă. D!? aceea, căsăt o r i a t r:::h u i e mai dea­ proape definită ca fiind iubi.rea juridic-etică (rcchllicft ··.,·iuti­ chc), În felul acesta ceea ce este trecător, capricios şi pur subiec­ tiv, d i s p ărî nd dintr-însa. § 1 62

2t9

Ca p un ct

de pleca·re subiecti v al căsătoriei poate ::tp�rea mai mult î n c 1 i n a ţ i a p a r t i c u 1 a r ă a celor două per­ soane cart: in1ră în acest raport, sau p r e v e d e r e a şi aranj :l­ mcntul piirintilor etc : punctul de plecare obiectiv îmă este în voirn liberă a persoanelor, şi anmne ca ele să constituie o s î n ­ g u r ă p e r s o a n ă, să-şi lepede personal itatea lor nalurală şi s i ngul ară, în această unitate, care din punct de vedere natural este o autoJ,imitare, dar car-e tocmai întrucît ele îşi dobîndesc intr-·:Însa conştiinţa lor substanţială de sine, constituie lib.e­ ra.rea lor. Destinatia obiectivă a noastră, aşadar datoria noastră etică este să intrăm în starea de căsătorie. De ce naturd. c>tc punctul ei exterior de plecare, lucrul acesta este accidental ş i atîrnă cu deosebire de dczvoliarc:\ r ef le xi c i . Cele dnuă extreme sînt aici : prima, că aranjamentul p<irin(îlor bine intentionati trebuie să facă începutul şi că în pe.-3oancle destinate să se unească în iubire, se va naşte inclinatia din faptul că ele se cunosc ca fiind destinate una alteia, - cea­ laltă, că înclinaţia În sinul persoanelor, ca a c e s t e persc>ane


197

i n f i n i t particularizare, trebuie să a p a r ă mai î n t î i . - P r i m a c a l e , a d i c ă in genere a c e e a în c a r e hotărîrea căsătoriei face începutul ş i ea are c a mmare inclinatia, :�stfd că în că�ătoria reală sînt reunite ambele, poate fi socotită drept calea cea m a i etică. - În odrema n:>a l a l tă, caracterul i n f i n i t a r­ t i c u l a r es!e cel c:ue î-;.i afirmă pretentiile, şi el este d e principiul subiectiv a:! lumii moderne (a se vedea ma·i sus § 1 24 , rem:�rn ) . - in dr:1mele moderne i n s ă ş i În a.lte repre­ zentări ;Jrt'st;ce În care dragostea sexelor const i t u i e interesul fundamenta.!. c1·emmt u l d e pătrunzătoare răceală pc care-I p:d.sim în aceasta e�tc tr:msformat în d:Udura pwsiunii înră­ tişak, prin h a z a r d u 1 total legat de pasiune, adică prin faptel ci:i întregul interes este reprezentat ca întemeiat nu­ mai pc p a �: i u n i , - ceea ce poate fi desigur de o infinitiî '"�o impurlan(ă pentru c l e, dar î n s i n e nu are i m portanl;ă.

Adaus. La popoare unde sexul femeiesc se bucură de pu­ ţină consideraţie, părinţii sînt cei car·e de.cid căsătoria, du.pă vointa ]{l'" arbit rilră, fără să întrebe indivizii, şi .a�ceştia >eon­ �imt l a rLătorir;, întrucît partîmlari-tatea s i mţirii nu ri,dică aio încă nici c; pretenţie. Fata n u a1· e în ve,dere decît un bărh:tt, nu.mit; o fem�·ie în gen er e. ln alte situaţii, ceea ce decide P<'� c: n s i d cratii,\e de avere, de whti i , de SCO:pur.i politice. Aici [H'� interveni m:tri :t'Hperităti, Îli :rucît dî,,s ător i a devine un m i j l o c în vcrlE'rea a.! ior sco.puri. În t i mpuri.!.e moderne dimpo­ triv� ,.,; w;ur i m portant este socotit punctu,i de vedere subiec­ tiv, Llnt :!t î n d r ă g o s t i r i i . Părerea este alei că fi·ecarc tre­ lmie .-;:;: a�t.epte .pînă îi �nnă cnsul, şi că Jragostea nu poate fi amn:.!a ' ă decît unui indiv!d anu m i t .

§ 1 63 E 1 em en tu 1

et i c

al

căsătoriei

constă

in

conştiinţa

CJ.cestei

unităti ca. sco.p substan(ia.l, prin urmare ,j,n iubire, în încrederea şi comunitatea: întregei exi,stenţe indivi.duale, - sim­ tămînt ş i reali tate în care ins-tinctul natu·ral este coborît l a mo­ dalitatea unui mome.n t a·l naturii, destinat .să se stingă în însăşi �atisfacerea lui, iJ.r legătura s-p iritu�lă :se afirmă

ηn

d re

p

tu 1


198

e ,j, ca fiind ceea ce os te sub.stanţia;l, aşadar ca înăLţată peste hazardul ,parsiuni1w şi ruJ. înd.răgostirii partkurl<ue trecătoare, ca o legătură ·Îndilso1ubilă i n .i n e. S-a observat mai sus (§ 75) despre căsătorie că ea nu este un raport contractual privind baza .ei esenţială, întrucît ceea ce o const.ftuie este tocmai bptul de a pieca de la- punc­ tUJl de v.edere al cont•ractului, propriu per:sonali:tăţii indepun­ dente în singuhrîtatea ei, pentru a-1 depăşi. Id.enLificarea per­ sonalităţilor, în virtutea căreia familia constituie o p e r­ o a n {t un i c ă, iar membrii familiei accidente (substanţa este însă esential raportul ei însăşi în accidente, - a se vedea Enâdopedia ştiinţelor filozofice) constituie spiritul etic ; acesta, despuiat de exterioritatea multiplă pe care el o posedă in existenţa sa faptică, ca subzistînd in a c e ş t i in­ divizi şi in interesele fenomenalităţii legate de timp şi deter­ minate în feluri variate, - a fost desprins pentru sine ca o figură pentru reprezentare, venerat ca p e n a ţ i etc., şi for­ mează în genere elementul în care constă caracterul r 1 i­ gi al căsătoriei şi al familiei, p i e t a t e a. Un pas mai departe în abstracţie s-a făcut cînd divinul, substanţialul fost despărţit de existenta lui faptică, şi astfel la rîndul ei sim(irea şi conştiinţa unităţii spirituale a fost izolată şi denu­ mitiî în chip fals i u b i r e p l a t o n i c ă ; separarea aceasta este legată de opinia monahală care socoteşte momentul vieţii naturale drept n e g a t i v u 1 absolut, tocmai prin acea->tă separaţie dîndu-i insă o infinită importanţă, pentru sine. Adaus. Căsătoria se deosebeşte de c o n c u b i n a j prin aceea că în acesta dim urmă este vorba mai cu seamă de sat�sfa­ cerea instinctului naturad, în 6mp ce în căsătorie acesta este res.pins pe al do�lea pilan. lată •motivul pentru care în căsăto­ >l'Îe se vorbeşte fără a ro.şi de even�mentc naturale, care în legături extraconjU,_�ţale ar pro-voca un sentiment de r.u.şine. De aceea ·insă .şi căsător,ia tmbuie considemtă î n s in e drept indi­ .sclllu1billă ; .căci s.co,pul căsătoriei es.t.e cffi etic, care stă atît de sus, înoît orke aJlt scop este faţă de ell fără putere .şi a.pare subo11donat lui. Că:sător·ia nu trebuie să fie turburată prin pa­ siune, căci acea:sta .îi e.ste subordonată. Ea însă nu este indi­ sol'llbiilă decît în i n .e, căci cum SIPune Hr�stos : separaţia nu s

s

c

o s

a

iS


199

este .îngăJdui.tă decit .pentru duritatea inimii. Deoarece căsătoria conţine momentul simţiDii, ea nu este .absolută, ci şovăitoare, şi are în sine posibi,J,itatea desfacerii. Legiuirile însă &ebuie să îngreuieze în .cel mai .înaJt �rad această pGsibilitate, pentru a menţine dreptul e�i,cului în faţa qpriciului.

zt!l

§ 1 64 Aşa cum în

contract

st�pulaţia

conţine dej a pentru sine

transmis.iunea adevărată a pr·o,prietăţii (§ 79) , tot astfeJl decla­

raţia

so•lemnă a consLmţămîntului 1la

legătura:

etică a căsătoriei,

însoţită de recunoaşterea şi confirmarea ace9tei legături de către faJmiJie

ş.i

wmunitarte (f�pt\]1 că în aceUJStă privinţă intervine

b ,j .s e r i c a este o precizare mai d4parte, car·e nu unmell:lză să fie de.zvoltată ai,ci) constituie

l i t a ·t e a

dsătoriei,

aşa

c

on

c

,J ud .e ,r e a ioJlmală şi r e a­

înoîi: legătura aceasta este col1Jstitui·tă

num<lli prin p r e a lill b u l u 1 acestei ceremonii, ca adu� cere la îndeplinire a .s u h ,s t a n t i a ,} 'll ,1 u .i prin mijlo cirea

ca etică s

e m n u l u i , a limbii - cea mai spirituală existenţă în fapt a

spiritu<JJ ! ului (S 78). În felul aces.ta, momentul s.ens·ih�l aparti­ nind vietii naturale este pus Εn raJportul său cti.c drapt o urmare şi o

accidenta.litate, apartinînd existenţei

legăturii

etice,

care se .poate

ccmsuma

f�ptice exterioare

a

şi numai în �ubirea şi

ajutorul reciproc. Cînd se pune întrebarea : ce trebuie socotit drept scop principal al căsătoriei, pentru ca de aici să se poată scoate sau aprocia det.erminaţiille legaJe ale ei, - prin acost scop principal se înţelege : care dintre laturile realităţii ei trebuie o:: o nsiderată esenţ]aJ!ă, înaintea celorlalte. Însă nici una din ele nu constituie pentru sine întregt��l Cll!prins al conţinutului fiinţind în şi pentru sine al e i , etic, şi una sau din laturile ex:Îlst·enţei sale ,poate să lipsească fără a dăuna esenţei căsătoriei. - Dacă c o n d u d e r e a c ă .s ă t or i e i, ca atare, prin care esenţa acestei 1legături este declarată şi c o n -s 1 a t a ca o etică ridic,ltă 223

al conţinutului

alta

sulemniha:t·ea

legătură


200 deasupra :: c r i d c n t a l i t ă ţ i i simţirii şi inc 1 i năr1 i p a r ( i r u 1 <1 r c, e.5te lua.tă drept o f o r m a 1 i t a t c e x t c­ r i o a r ă 5i d1 ept o pură aş<t-!1ttmită o b l i g a \ i e b u r­ g h e z ă. atunci nu mai rămîne acestui act nimic a l t r cv21 tl �rit să aibă d nopt edificarea morală ş i ccrti fi.careot l cgăl- u n i �5 �e reducă la purul arbitrar pozi t i v a.l civile, - In unui C01'1.a.nzh.meilt c i v i l s-�·u hi�criccsc, care :�r fi nu num·oi indi ferent n ct,tu r i i că.'lăt o r i c i . dar care p:: d�asll<pra, d:1d. sufl e t u l ar pune p 1·et datorită comandamci! 1 L• ' u i pe acc:_l �lă COfl r : ulkre fom1 a l ă , �i ar con<; Îder:. - o drept con d i t i e preab­ bi:1 ă a· dăru i r i i r!cpi i n c rcci;woce, a ,· dezuni 'l e n t i m c !J l ul i uhi r i i �j ar cont! <V i t:e. Ca., ·: e v a s t r ă i n . i n t i m i bJe:t <l ccstei u n i u n i . O <:�semcnea o p i n i e , deşi arc preteh(;a d-e a a:rluce conce,pti:t c:.1 mai ina.ltă despre libertatea. i n t i m i l'alca şi dc�ăvîqi n:::t i u ! ) i r i i . n ti l iu r r���;��L����i·tdin:t i 1�cta a I �!��;-; i � ;�t/��� chip natw ;t!, sînt continute chiar în r u ş i n t:. şi sînt ridi cJ.i-c ;&,J.nj de conş t i i n h.. s:p i r i l u.ală mai determi n a t ă, pînă 1 � c ur ;\ t c n j c ş i i a c a s t i t 'a t e. M a i precis. p r i n ace_a:>tă opinie .�c leapădă determinarea etică obicctiYă, care constă în t·c:ukgu ea conştiintei d i n natural itatea ş i subiectivitatea e i , şi În 1 id icarea ei l a g-indul sllbstanlialului, şi care în loc să-şi păc:trcze mai departe contingenta ş i arbitrarul înclinării s i m !_ u r i l or. smulge legătura sa din acest arbitrar şi o predă Htbst;mti�tl ului, - urmînd datnrii l o r către penaţi - ş i •:o · bo.tr�t J t . omentul sensibiL făcînd din el un moment c o n d i t i o n a t de ceea ce este veritabil ş i etic în raport, si d e recu­ fl(l<l' dCH:a k.�-ăturii drept legătură eti ca. - I mpertinenta sîn­ gură şi i n k l ectul care o sm;ţine nu sînt în stare să scsÎzt:Le natur.! specul ativă a raportului substanti a l , căruia însă CUt{ C­ tul etic de depravare, ca şi legiuirile popoarelor creştine

�����:.�� �in1:�; j��:�a

����::��

îi

Adaus. Că cerem o n i a concluderîi căsăt o r i e i este sos ş i este o formal i t a t e care poate fi lăsală l a o parte,

rri-

iubirea este suhstanf.::tlu.l şi ea pierde chiar din va,lo: lr·:' această so·! emnit:ate, - l u crul acestd a fost smtinut de F e­ d r i c h v. S c h l e g e 1 în Lucinda, şî Je un d i s c , o a.} aces­ tuia, în Scrisorile âitrc o ncwnosculil (Li't beck şi ei z 1 800) . ru si e n ns i ă e l ca e � :�:r /e n� ti ; �: �f;;if ��t � o � �:�J; t i i i u r t

Pr� �

A��� t

� �

ip l L p ig


201

§ 1 65 D�krminaţia n a t u r a 1 ă a celor două sexe dobîndeşte prin r a t i o n <:I1 Î 1 J l e a lor semnifi.c a (ie i n t c ! c ·c t u a l ă şi e t i c ă . Semnificatia aceasta este determinată de di s t i nc ţi a în C J n' suhstan(îa,\î taka etică se desface î n sine insăşi, ca concept, pentm ca din distingere să-şi dŞJtig e v ita.litatea ei ca u n i t ;de concretă.

§ 166 a r t e este deci sp i r i tualu l ca dezbinat Î n n�.J. t î r fii ntînrl-p c n t r u-s i n e si în şti in ţ a 5i vointa i t ă t i i l i b c r e, - conş•t iin�ii-de-sine a· g î n d ul 11Î şi voinţă a s �·upu l u i ult.im obi ectiv ; d e c e acare se mentine În un:ta.te, ca ştiintă şi YOÎntă a s u b s t anţial u,\ u i in forma s i n g u l a ·r i t ă 1 i i c onc rd e ş i a s i m ţ i r i i : cel dintîi fiind, in raportUl! cn exteriorul, hc­ torul p u t e rnic si activ, cel din urmă factorul pa1s.iv şi subiectiv. De ac e e a bărlntu.l îşi a r e adevărata s a v i,a ţ ă sub s t a n t i a.J ă în stat, În .]Î în alte activităti de a c es t feJ, - în genere în lup t a munca, cu lumt:<r externă şi cu sine însuşi -, ast fe l că numai din sfî �i erea lăuntrică el îşi cu c e r eş-t e unitatea inde­ p ende n t ă cu s·ine, unitate pe care el o posedă, ca i n t u i ţ i e împă-

De

narc;:: t< n i v

c

o

r s a i

�2:.


202 cată şi ca ebid subiectivă a �Simţirrii, în famili-e, în care f e m e ·i a p i e t \a t e, sim­

işi ar·e dostinaţia ei suhstanţia!lă şi, în această (ăJmintul eti·c al ei.

De aceea pieta-tea este 1proolamată, într-·una din cele mai sublime înfăţişări ale sa:Ie, 1în Antigona lui S o f o •C l .e, cu deosebire aa leg.e a femeii, şi ca fiind legea substanţiali­ tăţii subiective a s]mţirii, legea interiorităţii care n-a ajuns încă la deplina sa realizare, - ca leJ e a zeilor vechi, a tărî­ mului subpămîntean, ca lege vecinica de care nimeni nu are ştiintă cînd a apărut : ea este înfăţişată ca fiind opusă legii publice, legii statul u i . - o opoziţie care î n domeniul etic es{e cea mai Înalltă şi d::: aceea -cea mai tragică, şi crure este individualizată în principiul feminităţii şi aJ bărbăţiei.

Adaus. Femeile pot fi desigur cultivate, dar pentru ştiin­ ţele mai înalte, .pentru filozofie şi pentru anumi.te rpr-oducţii de artă, care pPetincl ceva universal, ele nu sînt făcute. FemeiJe pot arvea inspiraţie, gu,st, graţie, dar eLe nu ajung l a ideal. Deosebirea între bărbat şi femeie este aceea dintre animal şi plta.ntă : animalul răspunde mai mult ·caractemlui bărbatului, planta mai -mult aceluia al femeii, căci ea este mai muJt dez­ vol,tare calmă, care păstrează drept principiu ari ci unitatcu 221 mai puţin detet�minată a simtirii. O�nd în fruntea guvernămîn­ tului se -află temei, .sta:tul este în pericol, căci ele nu acţionează după cerinţele univ·ersali tăţii, ci după înclinaţii ş i opinii În'tÎ.m­ ·plătaar-e. Cultura femeilor se dobîndeşte, nki nu ştii cum, oare­ cum -din atmosfera de idei în care trăiesc, mai mult prin viaţă decît prin a'chiziţie de cunoştinţe, în timp ce bărbatul ajunge l a poz-iţia lui numai ,prin cuceririJ.e gindului si datorită multor osteneli de ordin tehnic.

§ 167 Căsătoria este esenţi<l!l. m 'O

n

o g .a m i e, 'deoarece .persona­

libtea, s i n g u l a r i t a t e a nemijlocit excLusivă este aceea care intră în acest raiPort şi i s e dărui(')Şte, adevă.nlli. şi i n t ,j m i t a� t -e a

a f e -c t i v ă (f o .r m a

s u b i e -c t i v ă a s u b \S t a .n ţ i a ·l i-


203 t ă ţ i i) a ace!li:uia izvor:înd numai di11 dăruirea reciprocă n e î m·­ p ă r ţ i t ă a acest.ei pt:.r.sonal.ihî.ţi ; aJceasta dohîndetşte ceea ce-i

c

rev.ine de drt'lpt, anume ca în .ce:lă1aJt să a�bă onştiinţă de ea însăşi, numai în mălsur.a in care

celălalt,

c-a persoană, deci ca

s i ngttla:ri tate atomică, .se găseşte în ac eastă identitate.

Căsătoria, şi esenţial monogamia, este unul din prinoi­ piile absalute pe care se reazemă etiJca unei c omu nit ăţi ; de aceea instituirea căsători·eÎ este prezentată ca fiind unul din momentele �undării divine sau eroke a statelor.

§ 168

e

i n fi nit pr o ­ .C·el or două sexe, este ac e ea d'in a cărei 1 i b e r ă căsătoria, aceasta nu tr.ebuie să se condludă înăuntrul cercului deja n a t u .r a l-i d e n t ,j c, cunoscut sit'lşi ş i i nt im ,pînă în toate amănuntele, cerc în care indivizii nu au unii falţă de alţi·i o person<lll itat·e pr op rie sieşi, ci să se contradeze Mai

d parte,

dcoare,ce a•ceastă perso,nalli t ate

pri-e sie înseşi, a

d ă r u i r e s e naşte

din familii separate, cu personaJitarte originar deo.sebită. Cllisă­ tori:a

între

r

u

.d .e

·d e

.3

înge

es te

de aceea

contrară

con­

ceptu:lui, p-entru care căsătoria este o acţiune etică liheră, nu

o

leg ă tu r ă ţinînd

acesteia,

de

n at urail itat ea nemij l ocită

şi

de porni r ile

- ea es•te deci contrară chiar unei a.devărate s�mţiri

naturale. Dacă s-a considenat căsătoria î,nsăşi ca întemeiată nu pe ă r e 'P tu 1 n a t u r a l , ci doar pe inst·inotul sexuarl natu­ ral, ş i drept un contrad voluntar arbitr�r, tot astFel dacă pentru monogamie s - au adoo argumenk ·exteriaare, luate pînă ş i din rttportul fiz1c wl numărll!lui bărbaţ�lor faţă de al femei­ lor, ş.i tot aşa, dacă pentru interzicerea căsătoriei între rudele de S:Î-ng.e s-au invoca:t doar sentimente obscure : tuturor aces­ tor ,01pinii l e stă la bază rerpr-ezentar-ea obişnuită a unei stări de natură ş i a unei natur.af!iHi.ţi a drf1Ptu1ui, _şi lo�psa unui oonct:�pt al raţionaJlităţii ş i lihe11tăţii.

227


între rudele de sînge este con­ ruşine. Fiorul acestei �ficli îşi lucrului insuşi. în adevăr, fi reunit ahia prin căsătorie. în a raportului, este că mai de anima.l_c pt oduc a se uni trebuie c e va : puterea procrcati::, ca şi aceea a spi­ m:1! mare cu cît �Îo1t m ai mari opDzi(iile din care ea ::e rcconstttui·c. 1 ntimitatea, n!!loaşterea rc6procă, dep-rindel"ea aclivită\ii comune nu trebuie sa existe încă, înainte

concc·phtl

de că-să-torie : e.l.e trebuie descop-erite perirea

aceas·ta

ahia

într-însa:, şi desco­

are o va,loarc cu atit mai îna.ltă cu cît ea

este

mai bog,tt:i şi cu cît arc laturi mai multe.

§ 169 Familia: îşi arc, ca persoană, re::t�litatoa ci exterioară într-o·

p r i c t a t c, in care ca îşi a rc nalitătii '>ale substanţiale numai sub

pro

existenţa faP'ti'că

a

persn­

foNlM unei averi.

B. AVEREA FAMILIEI

§ liO Fa:llilia nu are doar

ci pentru e�1,

ct

persoană

g e r, c r <t 1 ă şi p e r si s t e n t în ti m p, apare nevoia şi cina unei posesii s tatorn i c c şi s i g u r e. ,a u n ei ave r J\1omentu.!, arbitrar în proprietate::t abstractă, al nevuii Iare a i n d i v idul u i

s i n g u] a r, şi egoismul

se

transformă a.i-ci în grija şi în agoni.sirca pentru o c omu n i­

t

a te, în c eva e t i c. Imtaurarea pro.prietă(ii stabile apare, instaurarea căsătoriei, în legendele privitoare

În

b

\egălu1 ă cu fundarea sta-


205 telor. sau cel puţ in acea�tă avere şi sînt che siîuni caro..:

a

nnei vieţi soci a l e civ1l·iza te. rn ce constă este adevăr:\!tul mod dt� a o wn.solîda de sfera soc i etăţii civile.

§ 171 fata :t1tora. trebui-e să lui mai ale'l, trebuintde f.lmiexterioare, î i revine sarcina liei. precum .5i şi admn i istrare� d:.: dvdul lui. Acest avut e3le pro,prielCJ.te comună, etsHc! încît ni.c;unul din memhrii hmilie · i m, a r e CJ prnprictate f"-�:ne Îşi are dreptu-l său îns:i la nutL!Il nrmun. ro ga-t-iva recunoscută capu lui famili ei de a pot intra însă în confli-ct, întrucît silnţămîntul lo ci t în fam:-.lic (§ l5H). est-e expus l-larticubriză.rii 5i o

Famili'l ca per soană roprczintc b iirba t ul. -ca

al

e1

în

§ 172 o f a mi It e nouă, nr:· i nd-ep end en t pentru sine, în fa1a neamuri\ o r sa u cas-elor din ca r t a luat na5·tere: ·legătur:t cu a cestea are la bJ.ză înrudirea naturală de singe, f amÎ'iizt ::: e:1 nDuă însă se constituie pe i u b irea eti-că. Propridatea unui indiv:,J stă d� a ceea şi ea în legătură esenţial ă ,cu ra,portul lui matr�monial, şi numai într-o legătură ma i derp - .ărta•lă cu n� :1 mul sau -:::as:� din

Printr-o căsătoi'Îc se constitui e

este cev:t

care

3C

t ra g e .

Pa ci e 1 e d e căsăto r i e, cîn d ele li- mitînd comun:talea de bunuri a soti-lor, consilier juri-dic al femeii etc., au Îl1 măs ura ac e::t-sla

de a prevedea cazul d - e . sf a�cerii căsăt{Hi ei, pTin mo arlc nalu­ r ală, divorţ etc. şi constituie m ăsuri ,Je si gu r anţ ă prin car e se conservă membrilor de�ărţiţi pantea .lor din averea mmună.

22g


206 Adaus. ln multe ,legiuiri s-a menţinut s�era mai brgă a familiei şi eet este ums. i derată drept :J.egătura ·esenţimlă, faţă de care cealrultă, 'Sipeciarlă f.i.ecărei familii, <�,pare mai puţin impor­ tantă. Astfel, î. n ·dreptul rom-an mai v. e chi, femeia aparţinînd ·căsMoriei laxe IS·e 'găse�şte în rafYOrt mai IS:l:·r.îns cu rudele ·e·Î, :decît •CU tcopiii .şi 1CU .soţul său, iar �rn t iliiiipuri,J.e :dreptUlui ferndaJ!, · con­ servarea unei .s IP J e n d o r f am i l i a e făK:ea ne.cesar ,ca nu­ mai membrii de sex băJ,bătesc să Hc consi,deraţi ICa aparţinîndu-i, şi ·ca întregul fam�liei .să tfie socotit 1lucrul IPrinci,p <lll, ·În ti·mp .ce familia nou cons · t ituită .să dispară în ·falta .ce,ki .vechi. Cu toat. e ace< S tea: noua famitHe 'este mai esenlia�lă, rfaţă de ,legătura largă a rudeniei de rsînge, <Soţii şi copiii oonst,i tuind rudevămtul l!ludeu, •În qpoziţie <CU ·ceea .ce mai est•e încă numit, •Într-un anuanit sens, famili-e. Raoportu! de avere .al indiv,izi-lor trebuie 1să ai. bă de aceea o legătură IDlai e&enţială <eu căsători:t decît cu legătura mai 1largă de sînge.

C. EDUCAŢIA COPIILOR ŞI DESFACEREA FAMILIEI § 280

ln c.�ii, este numai

un i t a te a

•i n t i mi•t a t e

173

bm�liei,

care

ca substanţi·ală

su f l e t e a scă 1Şi

-

, s . i m ţ ămiÎnt,

da:r •care !Ca exist. enţă .este .sf!parată •În ·cele .două ,subie.cte, - de­ -vine,

·ca

pentru

unitate

i n e,

şi un

fiind ÎO>Săşi iuhirea ,Jaturii

na' t uraile,

·insăşi,

o

5c

presupoziţia

unor

penaţiJ.or

1persoane

n

e mi j ,J

o

:c i t

r e z u ,J t a t, - o ;succe­

desfă·şoaTă :in pro.gl"'esul infinit al ,g•eneraţiillo.r care

se na:�c şi se 1presl11Pun, al

lf i i n ţ î n d

ob i e c t IPe car·e aceştia il iuhes•c ca

loT, existenţa ei substanţială. - Potrivit

date, - .ca părinţ.i, - devine aici siune ce

e x i·s t·e n ţ ă

��j

-

modul in ,car.e 'Srpir.itul unic, simpLu

IÎnfăţişează

în

naturalitatea

finită,

existenţa

ca goo.

încă

Adaus. rn�:>re bărbat şi fem·eie raportUJl iubirii nu esle obiect-iv ; <căci deşi simţirea este unitatea L'iubstanţiaJă,


207 aceaJsta nu are încă nic . i o obiectivitate. A:cearstă obiectivitate părinţii o dobi'nd.esc abia în co.p iii lor, ·În .care d au rîn fată întregul uniunii lor. Mama işi iub-etŞte ·În C01PÎ1l J:>oţul, ;acesta tin copirl soţia ; ambii au în faţă, m wpi.!, iubirea Jor. în timp ce în avere uniunea se găseşte nucrnai într-un Juc.ru ·ext · e rior, ea se aiHă, în co.pii, 1În;tr-0 .făptură spiri·tuală, în ·Care părinţii sînt iubiţi şi pe rmre ei o iubesc.

§ 174 Cop iii au dreptul ,să fie

h r ă n.i ţ .i

şi

educa ţ i

averea rcomună ta familiei. Dr�ptul .părinţLlm 1la

din

,s e.r v i c i i 1 e

GOIPÎilor, .ca servi, o ii, se întemeiază .şi !Se ili.mik.ază

h gr·iJa •CO­

mună purtată ,fam�liei lin genere, Tot a�tf·el dPeptul părinţilor

asL�Jpra v o i n ţ •e i a r b i t r ;:r r . e a • copii•lm este deteJ'minat de s·c01pul de a-i tine 'În 1limiteJ.e ldi,sc�pl·inei .şi 1de a-i eiduca. Scopul pedeps·elo.r nu este :dretr�atea e r a atare,

d este de nrutură �Subiec­

tivă, morală, - intimidarea lihertăţii rlor, prinsă 5rncă ln legă­ turile

naturii,

şi

·înălţarea

universal-ului

in

rconştiinţ::r

şi

în

voinţa l'Or.

Adaus. Ce trebuie omul !Să fie, eli nu posedă din instinct, ci trebuie mai rîntîi să . dohînrd·ea&că. Pe 3!CeaJ s ta ,se !bazează drCJptul corpillului ,]a edUICaţie. To·t ast�ol sta· u rlucrur�Le reu popoarele, �n regimuri 1patriarhalt e : ai.ci oamenii 'SÎnt ;hră·niţi r din d�;ipazite şi nu 1Sint 1priviţi rea inde;pendcnti şi majori. ServiciÎile <eare esle îngă.duit să se pretindă lde tia copii nu ;pot avea, prin urmare, decît scopul educă'fii •lor 1şi tr·ebuic .să se raporteze li.a ,acea;sUa : ele nu trebui·e . s ă 'tindă ·a .fi .ceva pentru sine, dirci .cel mai imo­ ral .rarport ,în genere este raJportul d'e s·clavie a copiiilor. Un mo­ ment principa�l aJ educaţiei este disc�plina, care are 1senswl .de a frlnge încăpăţiÎillarea rCIJ4)illului, 1pentru 'ca ceea rce tine r�n el numai de .simţuri .ş.i rde natură !Să fie extiliPat. Nu tr.ebuie să ne Sndhirpuim -că ajunge pentru aceasta: s ă recurgem numai .Ja bună­ tate, dLci tocmai voinţa nemijll{)cită acţionează idu[pă :ceea ·ce nemij.locit ·i 1se năzare, - dl.lipă ·Caprire-iu, nu după argumente şi d upă idei. Dacă recurgi faţă de -copii h argumente, a'tnnci îi

231


208

la�i llC ei să d.ecirlă dacă le. admit sau nu, şi totul rămîne -la voi,t lor. De gîndul că părintii constituie univ.er:salul şi .esen­ tialul c !egală nevoia copii l o- r de ascultare. Cînd ,:-�entimentu! aspiratiei l o r dt' a .ajurrg-e subordonăt·ii ,]a copii, care dă mari. nu este alimentat. prudu-c firi -im,pertinente şi indisc- rete. § li5

�:��

Copiii .sint î n si n c fiinţe libere, şi viata nu osk a lt­ ceva cle-dt cxi.stent:t f01pt·Î'că nemij!ocită a a.cestei libertăţi,- ei nu apartin deci altora, nin pilrin\ilor. ca lucruri. E·d l1 c a t i a lor are în ce .priveşte raJportu.l familia[ 'destinaţia poziti v ă, ra eticul să f.ie adus în ei la s i m t i r e nemijlocită, lipsită încă de opoziţie, şi ca sufletul să-şi fi trăit în -sontiment, Gl în dragoste. înt e m e l i e a vieţii e-tice, cea dintîi viaţă a credere şi as.wltlMe ; - ca are însă, în ce a•wJa.şi r::rpo rt , şi destinatia n e g a t i v ă de a r·idîca .pe .co,pi·i, din ne­ mijlocirea natura.lă în care ei se află la origine, pînă h indctpendentă ·şi la liberă perso.nalitate, şi pri·n <:Ke<lista, .Ja c:tpa­ citatea de a· ieşi din unitatea natur:�.lă 'a fam�liei. Raportul de sdwie .în care se una rlin in�t.itutiile care- păt.ează jignirea accaJ_.;ta admă eticc-î, în şi mai delicată, este unul di 11 tive p e-nt ru �nţclegerea lllanilor �i .a orientări-i loc de a fi educati -se n::.multL'mire CIJ sine, a p3 r ti ne l ur'li i a dulţi lo r, pe care o dorinţă de a aj ung e mari. Pedagogi<r �wcoLqte 'copi­ lăria ca avînrl deja ea îmi::i�;j o valo<Jre in sine, o .prezintă copiilor ca at3re şi ·coboară a�ti'd -(eea ce este serios, şi pe ea Însăşi, la o for;11ă copi.lă-rec::>că, puti.n pre\u:tă de copiii în�i�i. Străduindu--se astfel să-i facă să s-e închjpuie desă­ văqiţi, în nedElsăvîr.şirea în care ei -simt ·că ;se află, .şi să fie


�09

sat1sfăcuţi ·într-însa, - ea turbură şi pătează adevărata tre­ buinţă mai bună a lo r, şi provoacă, ,pe de o parte lipsa de interes şi o.pacitatea .flaţă de nporturiiie substanţiale a.Ie lumii spirituale, .pe de altă jpaf' te dispreţul pen tru oamenii <adulţi, - întrucît lor, ca copii, aceştia li s-au înfăţi!lat ei înşişi în moa ropilăroo .şi domn de d�spreţuit -, IŞÎ rupoi vanita·tea şi în� chipuirea încîntată de pr·oprita sa e:�roelenţă. Adaus. Ca copil , omul trebui·e .s ă �s e fi aflat, ,Ja părinţi, în cercul iubir�i 1şi rul 'Încrederi,i, iar raţiona.lrul trebuie să apară in el ca fiind subiectivitatea .cea mai proprie a Jui. Cu deose­ bire importantă, în epoca din tîi , este educaţia :mamei, dci eticuJ trebuie 'să fie h început sădit •Ca ,giJm.ţire. Trebuie !Să observăm u3 -că, în total, copiii iubesc mai puţin pe 1părinţi, decît părinţii pe mpii, căc, i aceştia merg .spre independentă şi �se întăresc, prin urmare ei au 1pe 1părinţi înapoia ,J.or, 'În tÎim;p -ce părinţii posedă într-înşii realitatea obiectivă a J.egăturii ·lor.

§ 176 lntrucît .căsăWria oote numai Meea etică nemij,Jocită şi işi are deci ·realitatea .ei obiectivă 'În intimitatea ·cugetului şi a simţirii subiective, 1n aceasta -constă :prima contingenţă a exi1stentei ,sale. 'tot atît de puţin .cum .îşi poate găsi locul c· on­ strîngerea, la .contractar-ea căsătoriei, tot !Pe atît >eXiÎIStă, pe de al�tă parte, vre..,o .Jegă·tură juridid 1pozitivă î, n stal'e să ţină laolaltă soţii, dnd s-au născut 'tntr·e ei ·sentimente c. ontrare şi s-au produs acţiuni ostile. Se cere ·Î,nsă 'o .a treia autoritate etică, prin ·Care .să se .menţină dreptul că.sător·iei, aJ ISUJb&tanţia­ lităţii etice, în faţa simplei păreri despre atare sentimente, şi a hazardului unei 'dispoziţii •Iliumil>Î temporare ·etc., - o autoritate care să deosebească această �d1spoziti·e :temporară, de totala în­ străinare, .şi să .constate .înstrăinarea, pentru c a numai in acest caz să ·poată d e IS face c ă s ă t o r i a.


210 Adaus.· În trudt dsăt.oria- se r.eazemă numai . pe .simţirea subiectivă, supusă hazardului, 'eia poate -fi deci !desfăcută. Statul îrt ·,schimb nu poate fi supus desfacerii, 1dci el ,se reaz·emă pe _ lege. Căsăt-oria ,fără 1îndoială t r e b u i e ,să .fie inseparabiJJa, dar se rămîne ak · i numai :la un t r e b u i e. Întruclt 'îrn:să ea eat.e ceva- etk, ea nu rpoa•te fi desfăcută de v.o in�a <�rhitrară, ci numai .de cătr.e o autorih�e .eti.că, :fie aceasta 'bi·se· rica, :.fie ·ea curtea de justiţk. Dacă a intervenit .o .înstrăinare totală, de pildă rprin adUJlter, atunci trebuie ca -şi arutoritatea religioasă să îngăduie divorţul.

§ 1 71 Diz01lvarea did a fam1liei rezultă <lin faptul că, fiind educaţi ,�pre a ajurnge �a liberă ,penronallitate, .copiii sînt r·ecuno.·swţi la. m a j ·O r a t ldren�t per;so ane jur idice şi ·ca :avînd Cl­ 234 pa�citatea, pe 1de o ·parte să pose.de ipWprie. tate 'liberă pn�prie, pe de altă parte, rsă 1Întenneieze rfamilii 1propriî, - fij,j •ca şefi de .fam�lie, fiicele ca rSOţii, - o �aJmilie •În care de acum înainte �i .t.şi au destinaţia ,lor :substooţiaJă, ·În f<tţa căreia prima Ja­ milie cedează, rămîillînd ,do ar fundamentul rşi [p uncluil de !["le­ care, şi faţă 1de mre. mai mult .încă, a�hstracţia neamului nu are nici un drept.

§ 178 Dizoilvarea naturală a familiei !Prin moartea IPăr�nţilor, în ce priv;eşte averea, r. e1a: <potrivit esenţ·ei s-a!le, o intrare �n .posesie pro­ pri·e a ave. rii, •comune •Î n •s i n e, - intrare ,în posesie care, o dată reu .gradele mai .depărtate d.e rudenie, -ş-i •În .starea de .di·s­ persiune a societăţii civile, ce duce la in depen denta persoa­ nelor ş.i a J<ami•liill or, devine cu ratit mai puţin determinată ,cu cît sentimentul uni tăţii se pierde mai mult, şi ·CU dt fiece căsăcu

!d

eosebire a hărha'bUilui, are ,ca umnare,

mo ş t e n i


1. FAMI):,IA

211

tor.ie înseamnă tot mai- mult renunţarea ,Ja ·raporturitl e U.e ,fa­ miJ. ie anterioare -şi �ntemeier,ea unei fami,Iii independente. A considera ·drf!Pt temei arl moştenirii �mprejurarea că prin moarte averea devine un bu;n Ii,p,s i t <1e- stă . p.în şi 'Ca atare re. v,ine ·celui care o ia mai ,întîi rrn ;po·sesi·e, - o luare 1n rposesie .săvîrşită m a ·i a 1 e .s de •rude, •ca fiind d e o b i c e >i •cer-cul cel mai apro,p:iat, rpentru ,ca <.��poi 'conul acesba obiş, nuit ,să ,fie ridicat ila ra-ngul ,de regulă, de :legile pozitive, în vederea ordinei, - ideea .acesta nu ţine s-eama de naturi rapor;tUJlui �amirlia.l.

§

179

Din a!ceastă descompunere ia naştere pentru indivizi li­ bertat-ea arbitrară, pe de .o parte de a-şi IÎntreJbuinţa averea aşa curm le place, mai m.llll t d , upă 1păreri 'Şi �sco,puri pet1sonale, pe de -altă parte, ·de a a. ve- a -de pilld r ă r.n vedere run C· erc de IPr.ieteni, de ou.no&cuţi de., in ,Jo.c de o fam�lie, .şi de a declara aceasta, cu urmările juridice .ale mo.ştenirii, într-un t e s il: a rm ,e n t. În alcătuirea unui astfel de cerc, ca jmtificare etică a voinţei privind o atare rdiS(-poziţie asupra -averii, intră, mai a1les .în măsura 'În ,care ea atmg-e 'după "3ine referinţa ila tes­ tare, at· .îta a.ccid.entalitate, atîta arbitrar .şi umnărire intenţio­ nată de ,scopuri ego�ste de., rîncît rnomenhlll .etic devine foarte vag, iar recunoar$terea -dr·f!ptului ,de a testa durpă voi'e ajunge mai mut.t o ,ocazie ·de 'lezare a r<��porturilor eti·ce •şi de- .stră­ duinţe tidblraase şi rsubordonări abJecte, - rdupă ,cum ea de­ vine prilej şi justiJkare a capric- iului şi ·a rpel'fiJdi.ei, <Care Leagă -cOJldiţii ,de vanitate şi t-ortură desa>otid, de aşa:-ziwle binefaceri şi daruri ·În ·caz de .mo;arte, :deşi 1in a-cest ,.caz avu­ tul meu 1În•cdează aricum să ma·i fie al mem. § 180 Principiul :după r care membrii 1fam�liei !devin persoane ju­ ridice independente ·(§ 1ii) introduce înăuntrul lfamiliei .ceva

23'


212 din această voirnţă arbitrar ă .şi distincţie 'între moşt.enitorii na­ turali, care �nsă nu poate interveni decit ,în măsură rfoarte limi­ tată, pentru a nu 1eza principiul de bază. Simpla voinţă ·arbitrară directă . a decedaţiJJo r nu opoate fi luată ca .prindpiu pentru d r e tp tu 11 de a te ,s ,t a, .cu deooeb ire nu, � măs ura in •C<tre ea se opune dr-eptllllui sub­ stanţia<l al familiei, a .căr-ei ·iubire, veneratie faţă de mem­ brul ei de ailtă dată ar [pUtea fi, ea ma:i ·cu �eamă, aceea eaTe să ţ i n ă :seam<.r de v:oinţa lui dup ă .ffi{)arte. O atare voinţă arbitrară nu conţine pentru •sine nimi.c care · ar merita să fie respectat mai mult decîrt .însuşi dreptu l fam�liei ; dimpotrivă. Altă vala:bH.ibte nu poate reveni unei di.s.poziţii ultime a voinţei ·decît din recunoaşter,ea voluntară a •c ffionl a Jţi. O atare valabil.itate nu i se I})Oate .în:să admite .de dt in măsura 5n care raportul famm.aJ în care această dispoziţie . es'te rabsorbită de­ vine m�i dopărtat şi mai ineficient. O ineficienţă .a aJcestui raport, acolo uncie el ex·istă cu adevărat, este �nsă ·contrară etiocii, şi 'O va�bbilitate targă acordată vroinţei arbitrare, im­ potriva raportului famiiial, ]nsea.mnă ,slăJbirea caraderului etic al acestuia. - A face -'Însă ·din acerustă voinţă arbitrară, înăuntrul fam�liei, .principlul fundamental al transmiterii moştenirii, aceasta ţinea de duritatea Jegi.J .or mmane şi de nesocotirea e 6cului intr-însele , .cum am observ;at mai sus, - după ele fj, uJ putînd fi chiar v:îndut de !Părintele s ău , şi dnd era 1l•iberat de .alţii, el intol'cîndu-s, e ,înaiPoÎ .sub puterea tatălui ·său, ca să d.evină liber cu adevărat din .scla­ vie, abia J 1la a treia .!ibcrare; - legi d'llfPă care fiu:!_ nu de­ venea niciodată major de iure şi o persoană juridkă, şi nu putea posed a ca 1Pr01prietate deoît pr<Itd a •d e r ă2Jh oi, peculium castrense, jar cind, după a treia vînzare .şi Hherare, ieşea de sub .puterea 1părint- eas·că, el IIlU moştenea alături d·e ·cei care rămăseseră tincă în servitutea familiei, dedt prin intervenţie testarmentară ; - tot arstfd, femeia - (în măsura ·În .care e3 in:tra în ·căsător.ie ca m a t r o a n ă, .şi nu ca �într-un ratport de sdavaj, in manum conveniret, in mancipio esset) rămînea să <1Jparţină, nu atît .fam�liei pe care, de partea ei. o intc­ meia.se pr.in .căsătorie ·ŞÎ care <fCI.llffi era a e i, dt ·mai de­ grabă aceleia :din oare desc-indea , •ŞÎ de aceea era exclusă de la moştenirea averii cel.ar .cu a d e v ă r a t a i e i, după


.,. soţia .şi mama nu era moştenită de aceş,tia. - F�ptul 'că ceea ce .era 1mpotriva eti.cei, -in acest-ea .şi ·În a�Lk drepturi, a fost eiludat o dată cu trezirea ulterioară a 5entîmentelor raţionalului, pe cale<f ;procedu6i juridice, de .ex. cu ajutorul ex:presiei 'de : bonorum possessio {că aceMta l}a clnd.ul ei se d·eooob�te de possessio bonorum, lucrul 1acesta ţine rde eru- :m diţia juridi·că), în .loc de hereditas, prin f.OCţiunea de a boteza o filia în1r-un filius, :S-a observwt mai ;sus {§ 3, rema:t'ca) dro e pt o necetSitate tristă pentru jud.ecători, de a :Strecura ·prin su:bterfugii raţionalul impotriva unor legi rele, cel puţin în privinţa unora ·din ·urmările lor. InspăimDntătoarea in.sta.bili­ tate a instiotuţiH · or celor mai importartl!te şi o legiferare tu­ multuoa:să !Împotriva reieJlor d-ecurg;înd ·dintr-insa, 'SIηnt legate de această ,situaţie. - Urmările imorale 1pe .ca<re .le-a avut dreptul acesta de t·eshare arbihară ·b romani .gînt cunoscut.e pînă la -saţietate din istorie, din Lu c i a n şi descrierile altora. - Stă în natura căsătoriei însăşi, ca fiind eticul ne­ mij,Jocit, să fie un amestec de r.<llpOrt ,sub9tanţial, ·Contingooţă r ă a in ci a �;��i���! �î� ���� ;, e ;fi�� d;t p�·� :cJj:lt:��i���z leg;ate de aceasta, 1pe care l·e-a.m pomenit, - .pe deasupra, prin uşurinţa :desfac·erii ·dtsător�ilor la romani -, 6e da pre­ cădere �rbitrarului voinţei asupra dreptului .substanţ.iadului, încît însuşi C i c e r o - cu toate lucrurile frumoase pe care le .:ct scris cu privire la honestum şi decorum, în cartea sa De oficiis şi �·n altele - .făcea 'socoteaila 1Să-:şi r<1pudi. eze soţia pentru a-:şi plăti datoriHe ·cu zestrea unei noi :soţii, - atunci se deschide o cale .legrulă .corupţiei moravuri,lor, sau mai de­ grabă, legile ,înseşi duc ·CU nec-esitate ·la aceasta. Instituţia dreptrului de succesiune oare Sn sco,puJ .c o n­ s e r v ă r i i şi str ă l u c i r i i f a m ili e i ·exd.ud..e de la moştenire, 1prin s u b, s t i t u ţ i u n•Î şi fi :de i- c om-i.ş i ai familiei, fie .pe fiice - ·în favQarea fi>iJIQr, ,fi,e pe .ceill aJţ.i copii 11310 în favo<tr-ea f-iul•ui -celui mai mare, sau care Sngăduie · sc in g.enere .să intervină o ine.g.alitate, lezează pe de Q parte prin­ cipiul libertăţii proprietăţii ; -pe de altă pa:rrl:e are la bază o hotărire arbitrară, care �n şi pentru ,sine nu are nici un drt'!Pt să fi. e recunoscută, - mai .precis, ·gîndul de a căuta să pălstreze ·În ,picioare nu atit a c e a s t ă f,amiilie, cl't ac e s t neam sau această •casă. Nu hwă casa -sau neamul ace&ta, ci f a mi 1 i a ca 'a t a r e este I.deea, .c::rre are un atare drept ; cum

-�;ii

{§ 62)

itti


214

m.

ETICUL

prin libertatea avutului :Şi pr·În -egalitatea dreptuJrui rl:e moş­ ten-ire, în soh1mb, nu numai ·Că ·se menţine •caracterul etical a·ce�stora, dt:tr şi f am i 1 i i J e ,se co!11Servă mai 1Iesne rdecît prin ·d·i�ziţia ·contrară. Jri 'instituţii ca cele r·omane -este iÎn genere nesocotit 'dN<ptul -căsătoriei '(.§ 172), acela de a con­ stitui ·înt.runeierea unei adevărate familii .aparte, faţă lde care ceea ce se numeşte farrni.Iie iÎn genere, stirps, gens, rdevine doar o abstracţie ce se îndepărtează cu generaţiile succesive şi -devine. din oe tin ce mai tpuţin -reală {§ 177). Iubirea, de­ ment•U!l etic aJ căsătoriei, est. e, ca i· ub.ire, \Sentiment pentru indivizi reaJ·i, prezenţi, - nu .faţă 'd-e un .abstrad. - Că abstracţia intelectului ISe dovedeşte a :fi tprinci[piul universwl istorilc �1 .dreptului roman se va ved·ea mai departe, în § 356, - V:om ved·ea Snsă in § ·306 ,că .sfe11a politică mai înal.tă aJduoe cu &r ine .în chi.P necesar un drept .de pr.imo­ genitură şi in�SJti-tuţia unei averi de fier a :ginţii, totuşi nu .C<:f voinţă arbitrară, .ci ca !decurgînd din l.deea .statului.

lt!9

AdauS. La romani, ·În tirn,pur.i.le mai v·eahi, tatăl! �îşi 1putea desmoşten11 <:OJpiii, 1aşa cum putea să 'ÎÎ şi ·omoare ; mai tîrziu nici unul din alceste 1lucruri nu a mai fost :îngăJduit. Inconsec­ venta aceasta, a ·ceva con1trar eticii ,şi a .eticizării saJle, s-a in­ cercat să .s.e reducă ·Într�un sistem, şi .per,soverarea ln a-resta constituie ·difi.culbtn şi eroarea dreptului noslru suocesor.al. Fără îndoiaJlă, testamente 1pot Si .tngăduite, :dar :punobuJ .de vedere .in acest caz trebuie ·să fie că acest drept acordat voinţei ar;bitrare ,se naşte .sau .creşte ·O .dată cu .Stlparati� şi înd.e;părtarea membrilOr familiei, şi că aşa-numita f a m i l.i e a p r i e t e­ n i e i, ca!'e dă ·na�tere testamentului, nu 1poa-te interveni .decît r � a fami.liei · maÎ' ·:strînse a căsătoriei şi a ·copi�lor. De în t}ip testament ·este legat ceva ostil şi neplăcut, căci IÎn d eu dedar car·e sînt aceia pentru •care am ·înolinaţie. Indi11 1 aţia .însă este arbitrară, ea IPOat> e -f i qpt<ftă într-un fel :sau în aMul, 1poate fi lega. tă de cutare rsau cutare temei 'pueril, ha ,se !POate !Pretinde de 'ia un mo�tenitor 'ca eil să se .supună . în acest t:cop rla \Cele mai mar.i josnicii. ln Ang.lia, unde ·În ·genere I&Îrnt 1la .eJ.e a1c�să multe marote, sînt !legate de testamente multe capricii pueriJ·e.


215

TRANSFORMAREA FAMILIEI ÎN SOCIETATEA CIVILĂ

§ 181 F.amilia 1se desface 1În mod natural, şi esenţial .în vi·rtutea

principiului 1personalităţii, ηntr-o nt u ,} t i�,} i c i t a t ·e :de ,fa­ mi.Hi, care 1se raportă una: la alta ca fPersoane ·OOncrete ind�pen­

tlente ,şi prin urmare, în mod e:X'l-erior. Cu arlte •Cuvinte momen­

teole 'legate .în unitatea familiei, ca ,fiind Ideea etică 1afJată •Încă in conceptul ei, trebuie ,Jiberate de conoewt, rdohî·ndind realitate ind{1pendentă·: tre<��pta .d ,j fe r e n ţ e i. Ex.primată mai !Întîi abstract, aceasta •duce 1a dderminaţia parti.culari•tăţii, .care ,se raportează e ldrcwt ,Ja u n i v •e r s a li ta t c, a.stfel d aceasta constit· uie �undamentul, dar 1Încă numai i n t e r i o r :şi a.EJ..în­ du-se !În particular doar 1În ·oh�p fo11mal şi c a -r ·e f rl e x. Ra­ po1'tllll a�cesrta de reUectare se !prezintă de aceea !la ·inceput .ca

fiind pierderea eticului, :sau, .întrUJCÎt ,aeesta ·ca esenţă este .cu

necesitak r e f 1 e c t a t, ca fiind eticului, ·s o c i e t a :t e a c i v i 1 ă.

1 ume a

r ef 1 e c t ă r i i

Lărgirea ·namiliei, ca trecere a ei Îlntr-un alt princ�piu, es.te, '.cît priveşte existenţa, 1pe rde o parte iîntindere rîn !linişte a fa1mi:liei, rspre a ·constitui un pQpor, o n a ţ i u n .e - care .pr.in urmare are O ·obîrşie nalrurală ·comună, - rpe rde altă .parte, reunirea unor .comunităţi familiale ��prăştiabe, fie prin s-u;punere ;violentă, 'fie de bună voi·e, iÎndetnnat,e 1de nevoile care ·le. 'leagă şi �de rec1procita�tea satisfacerii rlor. Adaus. Univef�a�li:tatea a•re aici 'ca 1punct de ,plecare inde­ pendenţa ,particularităţii, :şi .eticul pare \:leei pe racea·stă !POZÎţie o pierdut, căci •pentru conştiinţă, identitatea familliei .este acee<t ce e cu adevărat !Prim, ·divin, .şi ·ea 'Î.mipune rdatorii. Acum �nsă apare un rZ��port nou, potrivit .căruia particularul utmează �ă a i � :m�;: ,d���������a 5�etkt mă �nşel, căci rln tiifiW "'e eu CI"ed 'Că ,reţin IParticularul, 'llniver­ s al ul şi necesitatea legăturii rămîne ceea ce e prim şi esenţial :

�de!��dati. l�i���l����· �t���

24\l


216 eu mă aflu ,deci pe treapta aparenţei, şi 'În Hm.p ce pentru mine particubri twtea me<r rămîne .ceea ce mă determină, adică scopul, printr-lDSa eu stau :în servi-ciul universaJităţi.i oare păstrează în realitate puberea uMi.mă asupra mea.

SECŢIUNEA A DOUA

SOCIETATEA CIVILĂ § !82 P.ers-oana concretă, ·care .i!Şi este scop ,sieş-i •ca p a· r t i cu1 a r ă, ca fiind un IÎrntreg rde .nevoi ·şi un .a:mo. stec d.e necesitaJte este u n u 1l din IP r ·i n c .i p i i 1 e societăţii civile, - persoana .particulară 'însă .stă osenţiall � n r e 1 a ţ i e •cu o aHă <rlare partkularitate, Mtfe.l încît ;fiecare îşi

natu11ală şi de v-oinţă arb��rară, 2n

afirmă v<lllahiliitr atea şi ,se .satisfa.ce numai IPl'·În .oealaltă, şi tot­

odată numai

ca

mij.Iocită rPrin forma

un i ver s a 1 i

t ă ţ i i,

c elăla l t ,pr i n c ip iu.

Adaus. Societatea civilă este diferenţa, .care ·intervine intre familie .şi ,srt�t, deşi desăvir:şir.ea ei este mai tîrzie decit aoeea a statului ; căci fiind diferenţa, ea presupune mai înainte statul. · , pentru ca să subzi;ste, ea trebuie să-1l aibă î n .faţ<t ei ca pe care ceva de ·sine ;stătător. Creaţia societăţii ·civile ap [ ar�ine de altfel lumii moderne, care ea abia recunoaşte tuturor determinărilor Ideii .îndreptăţirea l·or. Oînd datul este re;prezenrtat .:a· o unitate­ de pe�;soane di,ferite, ca o uni ta te <:e s-e -reduce la viaţa în co­ mun, prin a·ceaJst;a .se ar-e în vedere numai determinaţia pr�rie so cietăţii .c ivi;le . Mudţi dintre pr.ofes.orii de di'€!Pt mai noi nu au pwtut ajunge Ia nici o z!ltă -oonce;pţ.ie despre Sltat. In woietatea. civilă fiecare îşi ·este sieş i tSoop, to t restul nu este p 1 entru el ni­ mic. To tuş i fără recunsu! ,\a wlţii, d nu �şi ,poate reaJiza rsfera scopurilor sale: acOŞJti ,JJ!ţii sînt de aceea rnij�·oc 'În .slujba par­ ticularului. lnsă pi1În rruportarea la alţii soopwl iPa nhmla r tşi dă forma universalită�ii şi d nu se . satisface decît dînd în a·cela.şi timp satisfacţia binelui urmărit de -celăk1lt. lntrudtt particulari­ tatea este legartă de c · ondiţitt univcrs3Jl·ită,ţii, întregul Uevine terenul mijlocirii, pe care toate particulari'lăhJ.e, toate aptitu-


2.

SOCIETATEA CIVILA

217

'co nt n i ge nto e l de naştere şi de noroc îşi .dau wrs liber, terenul pe care se rev�aTsă v a u l r i. el tuturor pah'liun�lor, care nu 1pot f,j guve r na t e decît :prin rarţ.iunea aJ ·cărei r efd ex le .pă­ trunde . PaJ1ticularitatea, limitată prin unive rsal-it r a te, este s in­ gură mă:sura, prin care fie . ce p artiCUi aT l ti ate i"şi promov-ează dinile , toate

bine�le p:ro,priu.

§ 1&3 Scopu l egoi,st, c � n o dţ i ionat aste f l în re a lizare a sa prin uni­ versalitate, pune haz.ele u nui .si.<item rde dependenţă u ni v e rs al ă, d ato ri tă căruia subzistenta 'Şi binede individuluisng i u:lm, 'Şi e:x>is­ te nta sa juridică, este î n�pl ffi.i tă ·În su bz its e na t , hine �tl .şi dr<;ptul tuturor, estt· înteme ai t ă pe aceştia şi nu işi are realitatea şi s gi uran ta sa de ât în acea.stă legătură . - Putem numi ac est sistem ma i înî t i: s t a tu l e xt e r n,- s t a tuJ t r e b u i n­ ţe i ş i aJ inteI . e .ctu l u i.

§ 184 dezbinare a ei acordă m o m ent e­ Jo r e x i,s,t e n ţ ă :Pr ·o pr ie : p a rti.c u,Ja r i t ă ţii, dr-op­ tul de a se dezvodta IPe toate .Iatur�le şi de a 1 s e IT!lan�foota, şi universa�lităţii drt'1pbul de a se afirma ·ca teme i .şi. formă nece­ sară a partku ad l tătii, pre oum .şi ca ,putere peste e a şi scop ult m i al ei . SiiSt-emul acesta �a l etiwlui pie rdu1t i � n extremii săi este oe1l care ·con.stituie momentUl! abstract al r e a 1 ită tii Ideii, readitate .care ai-ci est e num<lli ca t o t a J ·Î 'ta :t e r e 1 a­ ti vă ·şi ca n e-c esit a t e i nt e r i o .a r ă a acestei apa­ r i t i i exter oi ar e . ldeed 1n a ceastă

Adaus. Eticul este pie rdut aici în te rme nii s ăi extremi ş i u ni tatea nemi j,Jocit ă a fam li i ei s-a d esco mp us în tr --o mu rtl�pl i:ei­ tate . Re a litate a este aici exterioritate, desfacere a conceptu­ lui, i ndepend· e ntă a mome nt cl.o.r deve nite liber-e ·în ex sit enţa fa,p­ ti-eă a lor. Deşi p ant icu a l ritart ea şi universalitate a IS-au desfăcut

u2


218

���

una de aJ!ia .în .societatea rciv1lă, .ele s.înt totuşi [·egate IÎm,preună şi -condiţionotLe r·edproc. In timp ,ce una <��pare a fra·ce exad · COn· trarul ceteila.lf.e, ·şi OO<Joteşte 1că nu :poate exista rdecit 1înt-rucit 1Se lea,pădă d.e ,cea.la.Ită, fiecare are totuşi rpe ceaJlaJtă dreiPt 'coilJdi­ tie a sa. AtstfCll ·d-e ·exetn!Pilu .cei mai muLţi văd in aJ<lah ÎIDJ)ozi­ · eva în1dreptM .î�ti'iva !lor, tdor o lezare a par:Hcularităţii Ior, o Împotriva scopUJ!ui pe care-l urmăresc: dar ·oricit de ade­ vă:·at p a r e lucrul acesta, totuşi particularitatea scopului nu poate fi satisfăcută fără universal, şi o ţară în care nu s-ar plăl.i impozite nu s-ar distinge nici prin prosperitatea particu­ larului. Tot astfel s-ar putea părea că universalitatea ar sta mai bine dadi ar absorbi în sine puterile particularităţii, ap mm -esk înfăţişat de exemp , lu _in statul ipla'tonk ; dar ,şi acea.sta este -iarăşi numai a;parenţă, ·Întrudt ambele -elemente fiinţează numai unul prin ailtul, :şi .se .prefac unul iÎ:n ,ceJălaJlt . .Pwmo;vîn­ du-crni ISOJ:Pllll meu, eu 'promovez unive1�sahtl, 'Şi acesta iarăşi !pro­ movează scopul meu. §

!85

·Parti.cularitatea iJ?entru ,sine, ,pe de ·o :parte .ca ·satisfacere

pe toate ·latu6Ie, a nevoiilor s · a:le, ca :şi a •capridului 1ntîlll1[p!lător a ihunului rprla.c iSubi·ectiv, rse idi.struge, 'n juiS r ăr.ile \'laJ,e, pe

şi

sine

.însăş·i tprecUJm şi -concClJIItUil ei �ubstanţJiall ; pe de :altă parte, rin ldeyendenţă totailă faţă de

ca indeJfinit excitată, rşi aJ�îndu"se

contingenţa exteri·oară ,şi de hunU!l :plaJc, <Şi totoda!tă 'limi,taltă de

puterea umversalităţii, !Satisfacerea trebuinţei nece�sar.e ca şi

a

celei accidentale este -întîmplătoare. Societatea civilă prezintă, , otrivă ,;s.pecta�colul ex­ în aceste opoziţii IŞÎ rtrn ·împloetirea lor, rleop

ceselor şi al mizer·iei, JP.recum :şi

eti·ce, comune amîndumra.

IPe acela a�l decăderii -fizi:ce şi

Dezv.01ltarea independentă a [particularităiţii :(comtpară § remarca) este momentul .care 'În v�eohile !State se momi­ festă ,su:b lformil corupţiei .ce •invadează moravur.itle, .şi -este te­ mei, u l ul.ti.m aii ruinii lor. Aceste state IÎntemeia:t·e !Pe de o •parte pe principiul patriarhal •şi roligios, pe de altă parte

124,


2, SOCIETATEA -CIVILA

219

pe principiul ·unei •etici .mai spirituaJI.e 'dar mai ·simple, - in genere ,pe intuiţia natural- ă o r i g i n a r ă -, ,nu au putrut să SUIPOri-:o: -conflictul acestor princ�pii_. ·şi r-efilexi<! :ID lsi- ne ·inJinit- ă a conş•tiinţei ;de sine, .şi .s-a.u prăbuşit IPrin acea-stă reEiexie, cînd ea a ,început ,să <Se afirme - ,întî:i �n .simţăminte 1şi .apoi 'în rcalitatt: �, deoarece principiului lor încă simplu ii lipsea z" puter-ea -cu <�Jdevărat infinită, .care se gă5e.şte numa.i ,:î,n �cea unitate care de z v o� 't ă 10 p o z.i ţ i a raţiunii î n � n t r e a­ g a e i t ă r i -e, ,şi o l'IU[>une, .car-e IPrin munare .se .menţine, in opoziţie, ·şi m e n ţ i n c î n s i n e o IP o z i ţ i a, nelă&înd-o să se de�facă. - P l a t o n în Statul său înfăţişează etosul substanţial în f r u m u s e t e a ideală şi a d e v ă r u l ideal al său ; el nu ·găse�te .însă cdtă ieşire în faţa ,princi�piUJ!ui •parti­ cularită�ii independente, care in vremea Jui Îşi -făcuse irupţia în etosul -grecesc, decît 1o,pun1ndu-i -statul 1Să·u numai substan­ ţi.a:l, şi excluz-înd cu -totul acel principiu, ;p·înă ,li.n inceputurile lui în prop r i e t a t e a p r i v a t ă (cf. § 46, remarca) şi -în f a rn i 1 i e, şi apoi, în dezvoltarea sa ulterioară, ca voinţă proprie arbitrară şi alegere a profesiei etc. Lipsa aceasta este cee2, ce face să se nesocotească marele adevăr substanţial al statuh1l platonic făcînd ca acesta să fie privi.t de obicei ca (' himeră a gîndului abstract, ca un simplu i d e a 1, cum se obişnuieşte adesea. să se spună. Principiul p e r s o n a l i­ t ăti i i n d e p e n d e n t e i n f i n i t e î n s i n e a indivi­ dului �ingular, al libertăţii subkctive, care a apărut, interior, în religia creşt i n ă, iar exterior, şi de aceea legat de univcJ salitatea abstractă, în lumea r o m a n ă, nu îşi dobîndeşte în ace<t formă numai substanţială a spiritului real, dreptul său. Principiul acesta este istoric mai tîrziu decît lumea greacă, şi tot astfel, reflexia filozofică coborîtă pînă la această adînc!me este mai tîrzie decît Ideea substanţială a filozofiei greceşti. Adaus. Particularitatea pentru sine este excesivul şi lipsa ,de măsură, şi însăşi formele a·ce- stui ex.ces sînt ,la .dndUJl :lor 1�psite de măsură. Omul. ·îşi lărgeşte ,prin repre- zentr ările •şi re­ filex,i�le sale -d-orinţele, care nu .constituie un ,cerc ,închis, •ca ins­ tin-ctul .animalului, şi el . le m·înă .în infinitul r. ău. Tot astfel î-nsă, 245 de cea.la;ltă parte, 1lipsa şi nevoia sin1t 1la 1 rînduil �-or fără margini, şi confuzia wcestei stări- nu .poat-e ajunge 1la armonie ·decît {Prin


220

m,

ETICUL

constrînger,ea exercitr ată de \Stat. Cînd statul platonic voia să ·ex­ cludă particuJari-tat.ea, ducruJ acesta mu era de ni.ci un aju�or, cătci remedi·uli ar ·fi contrazis :dreptul Îillfini1 al Ideii :de a lăs::r libertate 'Parti.cw!ar.it�ţi�. ln religia �Creştină, ·CU ·deosebire, a <l!pă­ rut -dreptul subiectivităţii, precum 'Şi infinitatea fiinţării pentru­ sine, şi o .da<tă cu aceatSta rîntregul trebuie să d-oMndeaocă ·În acelaşi timp tăria de a pune rin armonie iParticularitatea cu uni­ tatea eti'Că.

§ 186 Princ�illll rparticularităţii însă, prin faptul tocmai că se dezvoltă pentru sine pînă la tota·litatc, trece în u n i v e r s a 1 i­ t a t e şi �i are nu:mai 1În aceasta adevăml 1său ,şi îndreptăţirea realităţii rsaile pozitiv·e. Unitatea aceasta, care datorită independen­ ţei -celor dQuă IPr.incipii pe treapta acea'S'ta a dezbinării {§ 184) nu este identitatea etică, nu se află, tocmai de aceea, ca 1 · i b e r­ t at e, ci .ca o n e.c es it ate, ca nevoie rpentru IPa r t icul ar de a se ridica .Ja fo rma un i ve r,sa,Ji t ăţ i i, de a-şi căruta şi dobîndi subzistenta sa Î n această formă.

§ 187 Indivizii sînt c a cetăteni ai acestui stat p e r s o a n e p r i ­

2te

v a .t e care au drept scop wl ,for propriu · l l o r interes. Intrucit acosta este mijlocit prin uoniversall, ·care 1le apa r e astfcl drf!pt m i j 1 o c, scopul nu poate fi ations de ei dedt �11 măsma în care ·ei 1nşişi 1işi. determină voinţa, hotărîr.ea şi acţiunea lor în mod univ.ersa:l, � se transformă î n m e m b r i ai .Ja.nţului aces­ tei c o n exi u n i. Interesul Ideii, aid, interes -care nu se gă­ se-şte în conştiinţa acestor membri ai societăţii :civ�le ca atare, stă J.n p r o 'Ce s ' ul de a ridi.ca �iongularitatea ·şi naturaditatea :�cestora, prin necesitatea ca şi prin arbitrarul trebuintelor, la

J i b e r t a t e a fo r m ală şi . f a uni v ·e r s al i t a t e a formală


c u n o a ş t e r i i .şi a v o i n ţ e i, de a c u l t i v a .subiec6vi­ iatea închisă �n particularitaotea ei.

.a

De roprezentă·rile privitoare la= n e v i n o v ăţ i a stării de natură, la simplitatea moravurilor popoarelor inculte, pe de parte, - pe de ailtă parte, de ·concepţia după care trebuin­ "ţlele, .satisfacerea !lor, plăcerile şi .comodităţile vieţii parti­ .culare etc. sint scopuri a rb s o J u t e, - ·este l egat faptul că .c u 1 t u r a este consi-derată, în primul o:tz rdrept -ceva nu­ ·mai ·e x t e r i o r, dooi-nd Ja .corupţie, ·În :cazul din Ul'mă, dr.ept un simplu m i j ,J o c 'în ved·erea altor scopuri ; at.it una cît �i cealaltă păr.erc d · ovedeşte ne-cunoaştere a naturii spiri­ tului ·ş i a ·sooputlui .ra.ţiooii. Spiritul îşi '<lobîndeşte rea.litatea s<r .numai prin rfa.ptul că ·se 1s-cindează ln sine însuşi, �ă în trebuinţele •naturale .şi în rconexiunea .acestei necesităţi exte­ rioare, el işi dă ISηeşi această rli.mită .şi .finitate, şi ·chiar prin aceasta, s e i m p r i m ă ri n ă u n t r u l ·e . Î , o înfrînge .şi î.şi cîş:tigă într-însa fiinţa ·lui fapti.că .o b i e 'c t i v ă. Scopul ra­ ţiunii nu il constituie ·deci nici acea .naivit::tte naturală a mo­ ravur1J.or, nici, în dezvoltarea particul arităţ ii , plăcerirle ca atare, dştigate .prin ,cultură, .ci stră.druinţa ca n a i v i t a t e a n a t u r i i, adkă de pe •O :pZtrte indiferenta pa&sivă, tpe de alta primitivitaf.ea ·cunoaşterii şi a voinţei, .cu �!te cuvinte n e­ m i j J o c i r ·e a şi .s i n g u .1 a r i t a t e a în care este cufundat spiritul, să .fie tnlăturată, .şi mai 'Înbîi ca a.ceastă exteriori­ tate <Y sa 6ă rdo,hîndeasd raţionalitat.ea ·d e ·C a r e e s t e ·c a­ p a b i 1 ă, anume f o r m a u n i v e r s a .1 i t ă ţ i i, i n t e­ l e . c t u a 1l i t a t e a (Verslândigkeit). Numai ·î n felul acesta !1pi1'itur! ,se .găs�te � a .e 1 a c a s ă şi J a ,ş i n e, în a·ceastă e x t e r i o r i t a t e ca atare. Libertatea .sa .are a·stfel în exte­ I Î<Oritate o fiinţare .fa-ptid .şi, în ac · est ·element -străin 1n s i n e destinaţiei sale către l!ihertate, oei ·este p e n t r u s in e, nu are .de a rfa·ce decît cu aceea pe ·ce d şi-a pus p ecetea sa şi cu ceea ce este p r o d u s de el. - Tocmai prin aceasta ajun - 2n a i i e ir nţ 1 a e · r ă � n r �t 0 t l e t x� tenţa Ideii. - De a·ceea, .în determinaţia= ·ei absolută, c u ,1 t u­ r a oste ,Ji b e r a r e a ·şi m u n c a liberări·i mai înalte, rpunctul absolt�t de trecere Ia substanţialitatea infinit subiectivă a eti-cului, .substanţi<llitate care nu mai ·este nemij,locită, natu.o

f� � �!�� : � �:t � � :t:;e� � d �� ;�� :J �


222 rală, ci -5pir-itua.lă, ri,dka-tă 'totodată la fo rma uni v e 11sa.lit ă.ti.i . - Liberarea aceasta pres�pune Jn ·subiect m u n c a d u r ă 1tnJp{MÎva !PUrei �subi edivi tlliţ i în conduită, $mpot ri v a nemij­ Io.cirii do r i nţ-ei , -ca ·şi .Îmjpotr.iva vani,tăţii subiective i! simţirii şi arbitrarului !bunului plac. Munca dură (Pe •car-e o ·�lică cultura .contribuie h ddavoarea ;în 1care ea se aHă. Totuşi în mun c a acea!sta .de -cultivare voinţa ;subiectivă cîştigă ea- Sn­ să,şi :În ,sine o b i e �;: t i v i t a t e a, prin -care singură ea este demnă .şi ca.pabiJă -să fie r -e a J i t a t e a Ideii. - Tot astfel, forma . aceasta a •un i ve r sa�li tăţi i Ja care s-a ridi<Cat particula­ ritatea, prin muncă şi cultură, consti•tuie treapta intelectulm, - ea face !Ca IPafltiwlaritatea s ă .d ·e v i n ă <!!devăra:ta f i i n ­ ţ a r e-p t: n t r u-s i n e a singularitătii, şi dînd universali­ tăţii conţim1tul care o umple şi determinarea ei infinită de sine, se găseşte ea însăşi, în etos, ca subiectivitatea liberă fiinţînd infinit pentru sine. Acesta este punctul de vedere din care cultura �S-e arată a fi un moment imanent aii abso ­ lutului .şi -îş-i 1dovedeşte valoare� ei i nfinită. Adaus. Prin oameni edu.cati putem înţelege mai întîi oa� meni care 1pot ,face tot ceea ce fac -cei,Ja,Jţi , ·şi ca-re nu 'Î-şi !Scot înainte partiCUJlaritatea, �n t irrnp ce -!1a oamenii needu.caţi toc2� mai aceasta se a:rată, -conduita neorientându-se după prnrprie­ tăţile g-enerail·e aile .o bi-e ctulu i . Tot astfel, ,j n ra'poDtul faţă : lde alţi oam-eni, <Omu� needucat ii poat-e 1lesne j ign-i , dă<Sîndu-şi frîu IHber şi fi i nd 1�psit de refJ.exie as.upra :sent�mootelor .celor­ lalţi. El nu vrea să jignească pe ceilalţi, dar conduita sa nu este în a-cor-d 1cu ceea -ce voi-eşte. Cultura aşadar .este netezirea aspe·· r i tăţ.ilo r particularităţii, 1pentru •ca -ea -să se conducă după n a­ tura- lucrului. Adevărata originaJitate, ca fiind , scoaterea �nainte a lucrului �nsuşi, :cere .rultură adevărată, în timp -ce fal-sa ori­ ginwlitate afirmă nerozii «:are trec 1prin minte doar oameni·lor fără 'Cultură.

1 88 Societatea civilă .conţ-ine unmătoa·rele trei momente :

A [mpăcarea . .. t r .e b ru i p ţ e ,I o r ş.i satisfacerea

i n -d i v i d

u-


2,

SOCIETA'i'EA CIVILA

I u i s i"n g u ,l a r, prin· munca SI! şi rprin munca -ş.i satMfalCe­ rea trebui[)ţelor t u t u r o r c e 1l' o r 1l aJ, ţ i, - sistemul- t r eh u i n ţ e .l .o r. B. Reali•tat-ea universaJluJui ,} i b e r t ă ţ i i, conţinut în aCest 'Sis­ tem, ocroHrea pl'opr·Î·etăţii prin e x -e r ·c iţ i ru J j u s t i ţ i e ·i. C . Asi-g.Urarea 5mpotriva acci-dentalirtăţii 1persistînd încă· în a-cele sist-effie, şi grij a de interosul ,parti-cuJlar CI! .fiind un intere'> <: o m u n, prin mijlocirea p o 1 i ţ i e i [a administraţiei] şi a c o r p o r a ţ i e i. A. SISTEMUL TREBUINŢELOR §

189

Parti•cularitate<:f, .mai .întîi •ca fii.n•d în genere, faţă d-e uni­ versalu:l voi-nţei, ceea -ce e determinat (§ 60), e5te t r e b u i n ţ ă s u ·b i e c t i v ă, car-e i.ş.-i !dobîndeşte .o-biectivi-tatea, adică .s a t i sf a c e t· e a, prin mijlocirea : a) a unor lucruri exterioare, care sînt :însă tot .-astfel p r -a .p r i-e t a t e a •Ş.Î IPTOdillluJl ailtor tr,ehuinţe şi V -o -i n ţ ·e , şi B) 'Prin muncă .şi activitat-e ca mij,locitoare între ambfjle aatuTi. Jntrudt •SCOtpul ·ei -este ISatis.faocerea IP a r t i - �·9' c u 1 a r i t ă ţ i i .subiective, însă iîn .r"portar-ea Ia trebuinţ·eile <ti­ tora şi ia voinţ,a 1Lor arbitrară iSe afil1mă u n i v e r s a J i t a t e a, refJexuJ acesta aJl raţi.onal_.ităţii iÎn această sferă a finităţii, i ·nt e 1 e 'C t u l, este .latura la ·care urmează .să ne .referim in cer­ cetarea aceasta 'şi -care constitui-e factoml d-e •conciliere inăJun­ trul acestei sfere. E c o n o m i a p o 1 i t i c ă (Staats Oekonomie) este ştiinţa care .îş� a:re încf!lputul ln aceste (ptm<:te de vedere, dar e che­ mată <l!poi să înfăţişeze .rapol1l'Ul -şi mişcarea maselo.r :in de­ terminaţia şi îm,pletirea Jor .calitativă şi cantibtivă. - Ea este una di-n ştiinţde 'Care s-au năs.cut in timpul din urmă, pe terenul ilui. DezvoQltarea ·ei -este interesantă prin felul .cum gîndirea (la S m i t h, S a y, R i c a r d o) deswperă în mul­ ţimea nesfîrşită a faptelor singulare, care îi stau la început in faţă, 1princi-piile simple aJ!e ducn.dui ,însuşi, intelectUil .care


224

250

acţionează în lucru şi îl guvernează. - Aşa cum, pe de o parte, recunoaşterea �n �Sfera trebuinţelor a acestui reflex al raţiona.I ită.ţii, imanent lucrului şi acţionînd in el, .constituie factorul de con.ciJiere, tot astfel, invers, a-cesta este terenul pe care inteledul ocopur�lor .subiective :şi �purelor opinii ffi011a ­ le dă .curs nenmlţumi.riri şi inc:Jispoziţiei :sale mora:le. Adaus. Există anumite trebuinţe generale, ca mîncarea , băutura, .îmbrăcămintea etc., ,şi felul -cum ·ele s.înt satisfăcute atîrnă de Împrejurări cu totul intimplătoare. Pămîntul este, aici Sa'll acolo, mai rodnic .sau mai puţin .rodnic, anii sînt deo­ sebiţi ·În beLşugul �or, un om este vredni-c, -celălatlt 1leneş, - dar puzderia aceasta de arbitrar naşte din sine determinări generale, şi această masă, în aparenţă fără legătură şi lipsită de gînd, este stăpînită de o necesitate care intervine de la sine. A des­ coperi aici elementul acesta necesar este obiectul economiei politice, o ştiinţă care cinsteşte gB.ndul, intrucâ.t în masa feno­ menelor accidentale, ea descoperă legile. Este un spectacol interesant -să vezi .cum toate ,conexiun�le sînt in acţiunea lor redproce, cum sferele 1partkul ar·e se ,grupează, ,îşi exercită ac�i·unea asupra altora IŞÎ ,sînt f<JV,o rizate sau rîntâmpină ohsta­ cole din partea lor. A�ceasrtă implicare reciprocă, ,pe care la început o socoteşti neverosimilă, întrucît totul pare lăsat pra­ dă voi·nţei arbitrare a 1ndivi,dului, ·este d:e.rnnă de remarcttt ,fna­ inte de orice 'Şi are o anrulogi.e tCU .sistemul rpJanetar, care pre­ zintă mereu ochiului doar mirşcări neregulate, dar ale cărui legi pot fi totuş-i cunoscute.

a) FELUL TREBUINŢEI ŞI MODUL DE SATISFACERE A El § A n i m a ri u ri

190

are un ·cerc limitat

·de mijLoace

şi ·de mocLal i ­

tăţi d e a...ş i s<ttirsfa.ce trebuinţ.ole, . ş i e l e de asemenea

O mu1

a

o <l�Wăiş-i, şi univer.saiHatea "'a, mai întîi

prin

d i v e r .� i rf i c a r e a

prin

d e s c o m rp u n e .r e a

r e a in

Jimitate.

işi dovedeşte, .chia·r în acea.stă •dependenţă, în acelaşi

timp ·capacitatea de ea

p a r t i c :11

trebuinţ.elor şi

mijrloacerlor,

hebuinţei ·concrete .şi

şi

a1poi

d i s t i n g e­

a unor părţi şi .laturi, care devin trebuinţe ·diferite,

1 a r i z a t e,

rşi rprin taoea.sta rm a i

a b s t r a c t e.


2.

SOCIETATEA CIVILA

225

ln ,drept, .obiectul corwiderării ·este rp e r .s ,o a n a, (In rper­ s.pectiva marală, IS u b i e ,c t u 1, in ,familie m e m b T u J f a­ m i l i e i, 1În ,socidatea dviJă IÎn genere, •c e t ă ţ e a n u J (ca bourgeois) - ai.ci, pe !Planul t!'ebuinţelor (cf. § remar.ca) , obiectul ,îtl .constituie ·ConcretUl! r e p r e z ·e n t ă r i i , pe care $1 numim o m ; abia aici arşa:dar, ba ,drtjpt vorbind ·nlliUlai ai<Ji, este vorba de o m în înţelesul acesta al cuvîntului. Adaus. Animalul este o făptură particulară, el are instinc­ tul său IŞi mijloa:ce ,lim�tat.e lde .a-1! ·sati·s<face, pe ,care el nu le poate ·depăşi. Există insecte .car·e ,sînt •legate rde o anumită plantă, alte animalle au .o sferă mai ,Jangă, pot trăi .în alimate deosebite, totdeauna 'Însă .a:pare o 1 �mi tare faţă de cercul 1pno,priu omului. Nevoi?� de locuinţă şi de Vmbrăcăminte, necesi•ta1:ea .de a nu lăs"l. hrana crudă, ci de a ş i - o face adecvată ş i de a dis­ truge nemij ! ocirea ei naturală, toate acestea fac ca omul să n u se acomodeze atît de lesne ca animalul, ceea ce ca spirit nici nu ii e ..,te ingăduit. Intelectul, care sesizează deosebirile, introduce varieta·te în aceste trebuinţ·e, �i rîntrucît gustul .ş.i ut�J.itatea devin criteriile de apreci·ere, trebuinţele 1Înseşi 1se Slllpun ..şi e.le aces­ tora. In .cele ·d�n m�mă, nu trebuinţa ci 1părerea este aceea care tre.bui·e satisfăcută, şi ţine tocmai .de ·cultură ca 'concretul .să fie descompus .în particularităţile sale. ln diversitatea trebuinţelor stă tocmai o frînarc a dorinţei, căci cînd oamenii folosesc multe lucruri. impulsul către unul din ele, de care ar avea nevoii:-, :1u mai este atît de puternic, ceea ce e un semn că nevoia în genere nu este atît ·de imperativă.

123,

§ T o t astfel cele

191

se î m p a r t şi . s e d i v e r ·s i f i c ă . ş i m i j ·!o a ­

.care au tn vedere trebuinţele parti,culare · ş i , în genere,

modurile de satisfac-ere a 'lor, -ele ;dev;enind 1la rîndul lor, sco­ puri relative .şi hebuinţe abstracte ; - o diversificare ·care mer­ ge I a nesfîr.şit şi Gue reprezintă, 'În .acee�i măsură, o .d i

5

t i n c­

ţ i e a acestor determinări şi o a rp -r e •c i e r e a adecvării mij­ loacelor

la

scopurile

lor,

-

r a .f i n a .m ·e n t u ,! ,

Adaus. Aceea ce engJlezii nuunooc comfortable este �<:eva cu totul inepuizahil ş i .ca.pa.bi.l de dezvoltare :la nesUtişÎt, .-căci fiece comoditate îşi arată iarăşi incomoditatea ei, ş i aceste

2n


226 262

invenţii nu iau sfir,nşi t . O ne.vl()ie, d'e a'ceea, nu se dator�te aWa .celor a:re o s�mt în mod nemij1locit, !Ci 'celor •car·e c;rută \Să o Stpeculeze, trăgînd dş•Ng de I_Pe urma naşterii ei. § 1 92 Trebuinţele şi mijloacele dobîndesc ca existenţă reală o f i i n ţ a r e pend:m a 1 ţ i i, prin •trebuinţele .şi munca a.cestol'a satisfacerea tfiind .condiţionată ·rec�proc. Abstracţi�, care devine o .ca•l itate a trelminţelor :şi a mij:loa,ceJ.o r -(paragraful prec.e­ dent), devine totodată o :deter1minaţie a raportului recipr()c al indivizilor, unii faţă de alţii ; universalitatea aceasta, a faptului r e c u n o a .ş . t ·e r i ·i 1lor, este momentul .care face din ele, in singulari.tat.ea şi abstq·a.c.ţia lor, trebuinţe, lffiijloace .şi modur.i de satisfacere c o n c r e t e, ca avînd caracter s o c i a 1. Adaus, Prin faptul că eu mă dirijez după celălalt, se introduce ai·ci forma universwlit ăţ ii. 1Eu dobîndesc de la aJţii mij1l.o<IJcele de ·satisfacere şi t!'ebuie ,prin unmare să acc�t opi­ illÎa lor. în .wcela.şi timp rtnsă eu sînt constl'ÎlllS să produc mij.loace pentru satisfacerea ,a;Jf..o ra. Una se IÎ.mpleteşte aJşad·a,r <:u cealaJtă şi es:te �egată de ea : tot ce ·e�ste .parti<'l.l!lar devine as·tfcl <:eva .socirul ; ·i·n .ce priveşte tfelul 'Îmb-rădminţii, ora mesei, domneşte o anumită ,conv-eni•enţă, .p e ·care trebuie .5ă o acc(1ptăm, fiindcă ,1n aceste lucruri nu merită să te osteneşti să-ţi dovedeşti deşteptă­ ciunea, şi cel mai ·cumint.e <este ,să te 1porţi ca cei,Jalţi.

§ 1 93 MomentUl •a·cesta rdevine astfel o detenminaţie .particwlară a &oopu:lui, �n •Ce 1prive�e mij,J.oace!le ,pentru rs.ine şi jpOSesia �.oor , ca ·şi în .ce priveşte modul de ISa't�sfaJoere a trebuinţeLor. El irrnp!J,ică mai departe, .nemij,J.o,cî,t, ceri-nţ� e g a� i t ă ţ i i GU .cei­ ila'l�i, .sub acest ·raport ; n-evoia Jde aoeastă ·e..gaJJi.tate, .pe de o part·e, şi :faptul de a rSe pune la ruoo cu ced alţ.i , i m i t a ţ i a, precum ,şi, tpe de a!l1tă parte, nev;oia de IP a r t i c u r1 a r i •t a t e,


2, SOCIETATEA CIVILA

227

prezentă şi ea aici, nevoia de a se afirma prin ceva deosebit, devine ·ea �nsăJşi un izvor real ide rd�ferenţiere a trebuinţelor şi. de răspîndi re a Jor. § 1 94 Deoarece in trebuinta socială, ca legătură a trebuinţei ime­ diate, adică naturale, .şi a trebuinţei ·s;piritua'le IP.roprie ·r e p .r c­ z ·e n t ă r i i, 'cea din u11mă, ca fi ind universaolul, rdevine predo­ minantă, .se .găseşte ·deci în acest momenrt 1Socia:1 aspectul �iheră­ rii, faptul că necesirtatea s·trictă a trebuinţei n!3Jtura:le esk as­ cunsă şi omul se raportează la opinia s a, şi anume ca o p i n i e generală, şi lla o necesitate pe care el insu.şi şi-a făurit-o ; �n ·loc de a se raporta r1a conlingenţa exterioară, el se referă Ja oea interioară, 'la a r ,b i t r ai r u :l voinţei. Concerpţia că omul �ntr-o aşa-numi•tă rstare de na:tură, în care ar fi avut doar raşa-numite ·simpl·e lrebuinţe natumle, pentru satiiSfarcerea .cărora nu ar fi tolosirt de{lît mij'ioa·celle pe care i lle oferea nemij locit o natură accidentală, trăia sub raportul rtrebuinţelor !În .J i b ·e r t a t ·e, este - chiar tfără a ilrua în considerare momentul 1 i b e r ă r i i care se află în muncă şi .despre ·care va rfi vmba utlterior - ro părere rl�psită de a'de­ văr. căci trebuinta natu11ală ca atare şi satisfacerea imediată a ei ar oonstitui numai cufundarea •În natură ai spiritualită­ ţii ş.i rpdn urma11e :S'tar·ea rde prirmiti.vi'tate ,şi de !lipsă a Jiber­ tăţii, - căci libertatea stă numai în reflexia spiri.tului în sine, -în rdistingerea rsa de 'Ceea ,ce .aparţine naturii, ·şi 'În r·eflexul lui a·supra acesteia. § 195 L�berarea ace31Sta ·e:Yte rf o r m a l! ă, rÎntrUIOÎt rparticularitatea scopurilor rămine conţinutul fundamenrtal. Orientarea vieţii so­ ciale spre muiltiplicar.ea neldetenninată ,şi spedficarea trebuin-

2n


228

zu

telor, mij,loacelor .şi rplă.cerillor car.e, 1ca şi disting-erea trebuin­ ţei naturail·e de cea .cllltivată, nu ar.e !hotar, - l u x u .1, -consti­ tuie o creş•tere 1tot atât 1de .infinită a depend·enţei şi a ·hpsei, care ·a!'e 1de a .face {)U •O unat>erie opunînd .rezistenţă infini,tă, anu­ me cu mijloace exterioare avînd caracteristica rde a fi pro.pi'έ etate a voinţei ,libere, aşadar cu ceea •ce ·este absolut dur. Adaus. J) i o g e n e în întreaga sa întruchipare cinică este în realitate numai un !Produs al 'vieţii soci,aLe ateniene, şi •ce­ ca ce îl determina era opinia, împotriva căreia în genere acţiona felul său de a fi. Figura ace<llsta nu •eSite deci independentă, ci s-a născut numai .d<tJtorHă acestui ·Cilement !social, şi ·este ea �nsăJşi ·un .produs hpsit rde cuv.iinţă ati rluxu1ui. Acolo unde pe de o parte luxul ·S e rid1că :mai .sus, acdl·o pe !de a!ltă 'parte ,Ji.psa şi ticăloşia este rla rîndul ei tot a-tît de mare, - 'Şi cinismul ia naş­ t·ere di!ll a:poziţia faţă de rafinament.

b) NATURA MUNCII

§ 196 MijrlocUJl 1prin care se pregătesc şi ose Qbţin, ,pentru sabi8facerea .trebuinţelor p a r t -i c u 1 a r i z a t e, mijloace a�decvate tot atît de p a r t i c u l a r i z a t e, constituie m u n c a, specifica­ rea materialului furnizat nomij:locit .de natură, în .vederea aces­ tor scopuri diverse, prin cele mai variate procese. Formarea aceasta dă mij,locului valoarea şi ut]litatca sa, astf.el incit omul se rapoi'tează, in consumaţia sa, cu deosebire la produse o m e­ n ·e ş t i şi ·ceea ce el întrebuinţează sînt a'tare (}SteneE omeneşti. Adaus. Materialul nemij locit care nu are nevoie să fie prelucrJJt este numai redll.lS ; :chiar aerul trebuie să .ni-:1 procurăm, întrucît trebuie să-1 încălzim : ,singură !POate apa o putem bea aşa cum o găsim. Sudoare<J şi :munca omenească agoniseşk omului mij1oacele rde satisfacere a trebuinţelor.


2. SOCIETATEA CIVILA

229

§ 197 O

dată cu dive1·sitatea determinaţi�lor şi obiectelor spre care ,şe îndreaptă interesul, se dezvoltă c u 1l t u .r a il: e o r e t i c ă, - nu numai urn ansamblu de reprezentări şi cunoştinţe yariate, ci .şi o anumită mobilitate şi promptitudine ·În r-ep.rez-entare şi în trecerea de 1lcr o reprezentare .Ia alta, surprinderea unor re­ laţii COilli}llexe -şi generale etc. - cul,f>ura intelectului în genere şi ,pri!l acea:sta .şi a Jimbajului. - C u l 1t u r a p r a c t i -c ă, do­ bîndită prin muncă, constă în crearea nevoii şi a d e p r i n­ d e r i i u n e i o ·c u rp a ţ i i în .genere, arpoi în 'l i m i t a r e a activităţii proprii, - pe de o parte după natura materialului, pe de altă 1parte însă, .şi .mai ales, după dorinţa all ton:r, - şi în de­ pr-inderea cîştigată ,prin a:ceastă di:sdplină, a unei activităţi o b i ­ e c t i v e şi a unor abi.lităţi de u ·t i l i t Ja •t e g e n e r a l ă. Adaus. Barbarul este leneş şi se deosebeşte de civilizat prin a-ceea că -el .î.ş i -cloceşte stupirl virul, fără QPrÎre, pe cind cultura practică .constă tocmai �n daprinderea �i în nevoia de ocupaţie. Omul neindem:tnat.i c obţine totdeauna adtceva decît voieşte, deoarece el nu este stăpîn pe propria lui a-ctivitate, în timp :ce un muncitor poate fi numit 1ndemînatic cînd el produce lucrul aşa -cum tl"'ehui-e .să fie, şi -aînd eJI nu întîmpină lin ac­ tiunea lui subiectivă n-ici un obstacol 1ÎD faţa ISCO[pllli ui ;pe care-I urmăreşte.

§ 1 98 Elementul univer.sal şî obiectiv în muncă 'stă însă �n a b­ s t r a .c ţ i e, care duce ,la .spedfkarea mijJloacelor şi a trebuinţe­ lor, .fÎ prin aceasta 'spedfid totodată p.r01ducţia idînd na:ştere la d i v i z i u n e <r m u n c -i l o r. Munca individului singular dev.ine datorită diviziunii m a i :s i m IP il ă, şi jprin aceasta :înde­ mî:naTea sa (În munca Jui a!bstractă, precum 1şi -canti,tatea pro­ ducţiillor .sale devine mai mare. ·În acelaşi il:imp, a-ceastă abis­ tracţie a lndemînării şi a mijlo-cului, desăvîrşeşte d e p e n d e n ţ a

255


230 şi r e 1 a ţ i a r e ·c i IP r ,o 1c ă a r0amenilor, an .satis!averea .ceior · la�lte

nevoi, .tranS'�omn"md-o IÎntr-o

necesitate

tota:lă. hbstna-c ţia

producevii face, mai departe, mnnca din ce 1n ce mai m e .c a­ ,

j c ă 'ŞÎ de aceea ,îngăduie IÎn hr o parte şi să hs.e maşina să S i n

'Cele din urmă omului ·să 1se dea ia 1locul.

t) AVUŢIA §

206

Prin dependenţa şi

199

reciprocitatea acea-sta a munci

şi

a

satisfacerii trebuinţelor, e g o i s m u 1 s u b i e c t i v se preface

în

c o n t r i b u ţ i e 1 a s a t i s f a c e r e a t r e b u i n ţ e 1 o r t u t u­ , r o r .c e l o r 1l a 1 ţ i, - ,în mijlocirea ,pa-rticularului prin univer­ sal, ca mişcare dia.lectică, astfel încît,

iÎn timp ce ifie·care agoni­

seşte, produce şi se bucură pentru sine, seşte,

tocmai p r �n

aceasta,

el produce şi agoni ·

pentru .folosinţa

celonl•a:J,ţi. Necesi­

tatea a'Ceasta 'Car-e �stă .în ,1mpiletirea tdependenţei ttuturor, ,p e toate laturiJ-e, constÎituie acum pentru ,fiecare a v u ţ i 'a .g e n e r a 'Î ă ,p e -r m a n -e n t ă {v-ezi § 1 7 0), •Care reprezintă pentru

el posibi­

litatea de a participa IÎa -ea, p r in cultura şi ahilirt:at-ea sa, ,pentru a fi asigurat în ce priveşte subzistenta sa, - aşa cum ceea ce

el agoniseşte tprin munca .sa ,conservă tşi măreşte avuţia gener;:: l ă.

§ Po si

200

b i 1 i t a t e a p ,a r t i c ,j p ă r i i la avuţia generală,

averea p a r t ,i c u ll a r ă ,este �nsă c o n d -i ţ .i o n a t ă, !Pe de o parte printr··O bază proprie nemijlocită

(capitalul),

pe de altă

parte prin abilitate care şi ea la rîndul ei este condiţionată prin avere, dar şi prin împrejurările întîmplătoare, sitate dm:e la naturale

d e o s e b i ·r i în

corporale şi

spirituale,

a căror diver­

dezvoltarea deja

pentru

aptitudiniloo s

ine

ne -


231 e g a l e, - deosebiri care in sfera aceasta a particularităţii se manifestă în toate direcţiile şi pe toate treptele, şi care împreună cu l1azardul

exterior şi arbitrarul individual

necesară n e e g a

are drept urmare

1 i t a t e a a v e r i i şi a a b i 1 i t ă ţ i l o r in­

divizilor.

A ·o;pune rd r e .p rt u ll u .i ·01biectiv al 1p a r t i c u l a r i t ăţ i i spiritului, drfWt conţinut în Idee, .şi .care nu numai că nu suprimă, înăuntrul societăţi·i civile, inegaJl·i,tatea pusă de natură - ace'!St ·eLement al inegali·tăţii - ·î ntre oameni, ci o pro­ duce din .spi1�Ît, o ridică 1la o inogalitate de .a;pti•tudini, de avef'e şi ,chiar ·de ·educaţie ·intel·ectuaJ!ă şi mora:lă, - a ·opun e a<cestui .drept ·exigenta e g a ,l i t ă ţ i i, acea<; ba .ţine de ,jn­ telectul goJ, care ia abstracţia, acest " t r e b u i e " al lui, drept ce-ea .ce ·e .r ea!! şi raţiona!!. Sfera acea&ta a rparticu.larităţii, care îşi imprimă în sine universalul, păstrează în această identi ­ tate numai .l'elativă !CU d, ,deopotrivă pa�rticularitaka na'lu­ nală ca 1Şi pe -cea arbitrară, •şi în ,feilul acesta r·estul stării de natură, trn si.ne. Mai .departe, ·r a�iunea Îmm1entă 'Sistemului trebuinţelor ·omene�ti şi mişcării lor este aceea .car,e ·co.ondo­ nează această .sf.eră făcînd ·dintr ... însa un întreg organic de d�ferenţe (vez·i paragraful următor).

§ 201 Mijloacele variolte ,!a infinit �i m�şcarea împletesc

tot

astfel .fără

s.fâl'şit,

ca ,să ISe

5n car.e ele

[producă

şi

'se

să 5e

sohimbe unele ·cu ai)Jt.ele, se a ,d u n ă datorită runiversrul ului să­ l ăJŞiuind r a 1 ·e,

în conţinutuJ ,J.or şi 1se :d e o ,s e ib e s ,c ,în m a s e g e n e­

astfel Jndt ansamblul ·Conexiunii 1se Jdezv.oltă al.căJtuind

s i s t e m e rp a r t ,î -c u ,l a r e .de trebuinţe, .cu mij,loac-eile ,şi mun­ cil·e respedive, 1CU modurile ·Lor de satisfacere IŞ.i cultura •teoreti­ că şi practică pe car,e o presupun, - ,si·steme in care s.înt re­ pal1tizaţi

indivizii,

s o c i a l e.

- ,şi ·care constituie !distincţia

1S

t ă .r i J ,o r

257


232 Adaus. Modul de a participa la avuţia generală este lăsat in seama fiecărei particular.ităţi a indivizilor, însă ·deose­ birea generală în felul cum se particularizează societatea civilă are ·caracter necesar. Dacă prima ,bază a startului este fami,Jia, a;poi a doua o .constituie stăl'iJe sociale. Aceasta din urmă este atît de importantă datorită fapbului că .pers-oanele private, deşi egoiste, au necesitatea să se orienteze unele după altele. Aici se atilă rădăci.na prin care egoismul se ,leagă cu nniversalul, .cu statul, in .seama .căruia trebuie să stea grija ca legătura aceasta să Jie saHdă .şi skutornică.

§

202

Stările soci&le ,se determină potrivit <COnceptului ca fiind : starea s

u ;b s t a n ţ i a ,J ă .sau nemij.1ocirtă, 1Sl<trea reflex.iei sau

f o r m a .! ă �i starea u n i v e ·r s a J ă.

§

203

h s t a n ţ i a 1 ă :Dşi are averea ·În produsele naturall e ale ip ă m î n t u 1 u i, .pe ·care ea î,l muiiKeş.te, un pă­ a) Starea

s u

mî-nt c<wabÎil .să devină pmprietate privată eXlalru.sivă, şi care nu îngăduie doar .crare

.a

01biectivă.

eXJPIIIOatare nedeterminată, F.aţă d.e aegă1ura

d pretinde ,o prdu­

muncii .şi

a

agonisir.ii

de

a n u .m ·i t e epoci fixe alle naturii şi faţă de falptul că produsUJl

atîrnă .de des.fă.ş.u rarea variabi,lă a iPmce.sului ajpi'Opiat a l sati-sfacer.ii dere

·d e

modalitatea unei şi

trebuinţei

se

preface

s·oopul IP r e v e­

natural,

într-o

v i ,j ·t o r ; însă datorită -condiţii'lor, ·ea işi păstrează su.bzistenţe

mijloQcite .mai

puţin

de

reflexie

de voinţa proprie, şi deci, în genere, caracterul substanţial al

unui etos nemij'locit, rezemat .pe I'aportul faaniJial şi pe .încre­ derea T·eciJI>rocă. Cu dreptate s-a văz.ut înceyutllll a:devăribt şi prima fun­ datie a .statului in introducerea a g r i ·c u J 1t u r i i, atlături de


233

introducerea c ă s ă t o r i e i, - intrucît pr i mu l din aceste p ri n­ cipii aduce cu sine [prelucrarea s-ol ului şi o dată cu aceas·ta •propr ie t alte a ,privată exd'lllsΕvă :(cf. § 1 70, remarca), redu­ cînd viaţa rătăcit·oare a sălibati.cului care Îiş i caută .în peregri­ nări sub zi s k nţ a, la ·stabhhtatea drf'lptului privat ,ş i Ja siguranta satisJacerii trebuintelor ; 'de acearst a s e .l-e agă !limitarea rapor­ tur�J,or sexuaJ!e l a d.să!tO<ri e , .ş.i, prin urmare, tran.s:formarea acestei legături ,într-·o a1l ianţă d u r ah i 1l ă, univer.s3Jlă 1n sine. Lot astfel, a nevoii .subioctive, in .g r i j a d e ,f a m i 1 i e, şi a posesiei, în <l! v e r e a f a m ·Î ,l •i .e i. hsigurarea, consdli,da­ rea, durata ·sati•sfacerii ·treb uinţelor etc., - caraot. erel.e pr i n ca1'e aceste in s tituţii 1se .recomandă mai J:ntîi �, nu ·sînt alt - �u.t ceva de.cît forme ale univcr.srulităţii Ş<Î .întruchipări ale felului în care raţionallUJl, ;Scopul ultim abs01lut, �şi .man-ifestă valabi­ lirtatea în aceste obiecte. - Ce poate .fi mai interesant pent r u acecstă materie decît lă m u r i r i ,J e pr Î d·e nulu i meu onorat, d-l Creuzcr, tot atît de ingenioase pe cît sînt de erudite, 1lămuri.ri cupr·inse ICU deosebi re in volumul a ll rp a t r u l e a al Mif.(J!ogici şi Simbolicei sale -, cu privi re l a sărbătorile, i.magin�le şi san otuarel e a .g r ·o n o m i ,c e ale celor v eohi, care au avut conştiinţa introdUJcerii <t�g·rÎ.CUII turi i ;şi a insti-tuţiilor l egate de ea, ca a unor acţiuni dhnine, şi J.e-au teons:rcra[ astfel veneraţia Jor .religioasă. F apt ul .că totuşi caraderul substan ţial al acestei stări suf.e ră modificări, din pantea legilor dreptului 1pr iva�t , cu d eo-sebi re a e xerciţ i ul ui j-us ti ţiei, din partea învăţălffin iÎ tului ,şi a cul turi i, şi tot a,.s.tfel a religiei, - nu în ce pri v·�te c o n ţ i n u t u 1l s u b s t a n ţ i a -l, dar ,în ce priv eş·te f o ,r m a şi d e z v .o 1l t a r ·e a r e H ·e x i e i -, este o urmare mai departe c a r e s.e produce ,şi ,î n cazul celorblie ,stări.

Adaus, în vremea noastră economia agricolă este practi­ cată .şi 1n mod refilectat, 1ca o :manufactură, şi dobînd.eşte rus.tfel un caracter opus naturalită:ţii ei, un caracter pr-opriu stării a doua. Cu toate a'cest ea starea aceasta 1primă va !Păstra ,tO'fldeauna mai mul t modalitatea vieţii patri �Fh ale ,şi m en tal it atea s.ubstan­ ţial!ă a atees tei a. OmuJ!. ia aici .ceea c e ii �esot·e da�t şi cee a ce pri­ meşte, cu un sentiment nemij,loci t, .este recunos.cător l ui Dumne­ zeu pentru ceea ce iii dă şi trăieşte cu increderea n'll igio asă că bunăta�tea .aceasta va dura mai .departe. Bunul pe care $1 pr i­ meş t e îi ·este ·Îndestulă!tor, el îl cO>lllS umă, <"ălci ii revine d-in. nou.


"'

!:60

MentaJitatea aoe<ffi ta este :s�lă, neindt'eptată IS!p�e dobîndirea d e bogăţii : ea rpoate fi numită mentalitate a v ·e c h ,j i n o b 1 e ţ e, care ·consumă ceea .ce gă.seşte :În lfaţa ei . .ln .această 1Sitar·e, natura îndephneşte ,Jucrul principal, iar vrDedni.eia ,proprie �est-e faţă de natură ceva 15nbondonat ; în starea a d'Oua .î.n sch�mb, toomai intelectul este esenţial}, iar rprodusu!l naturii nu poate ,fi consi­ derat decît drept marteria1 .de .prelucraJt.

§

204

b) S t a .r e a car·e se consacră i n d u s t r i e i are :în seamă

prelucrarea rpmdUJ&UJlui naturii, şi pentru agoni·sirea mijloacelor de •sul>-'listenţă ea ·trebuie să recurgă 1la m u n •c a sa, 1la r e f 1 e­ x

i e şi la intel.igenţă, :precum .ş.i .s ă ţină esenţi<��l seama de nevoiie

ş-i

de mundle ·ceionlailţi. Ceea ce agoniseşte .şi ceea ,ce con­

sumă, ea îşi datoreşte sie înseşi, propriei sale activităţi. Ocupa­ ţia

ei

se

deosebeşte la rîndul ei : în munca practicată în mod mai

concret, pentru .satis.fa·cerea unor trebuinte izolate IŞi la cererea - c o n .d i ţ ,i .a m e ,ş t -e :ş u .g u ,J u i ; - în

a�numitor indivizi,

mills a g1ll)bwlă :de muncă mai ahsbractă, destinată unor tl'ebuinţe indiv,iduaJ!e, dar de ră�pîndire generaJlă - -c o n d i ţ i a de

m

un ci i

f a b T i -c ă ; - ş.i ·În activitatea schimbului de mij:loace sin­

gul<:l!re unele

1CU arltele, ·ou deo-sebire prin rmij·locirea instru­

mentuJui univerrsad de schimb, banuJI, în care v-a�loarea aibstractă a

tuturor

mărfurilor

Jşi

a·re

rewli:tat,ea,

-

c ·o n ld i ţ i a

c o­

m e r ţ u -l u i.

Adaus, Individul în s t a r e a i n d u s t r i a 1 ă contează numai pe .sine şi a·cest sentiment al! y,aJ!or-ii prop�ii stă în cea mai s.tr-însă 1legătură cu revendicarea nnei ·situaţii corespunză­ toare dreptului. SimţăltnJîn:tul :l�bertă-ţii ey i ,ai ordinei s-a ivit d-e acee� cu deoseJbire în or<l!şe. Prima stare, ,în schimb, are puţin de g;îndit ,prin .sine : ceea c-e agoniseşte •este 1darul unei puteri străine, al naturii ; sentimentul acesta al dependenţei este la ea fadorul .prim, şi de aici decu11g·-e !lesne pentru om, pasivi­ tatea lui, fapturi d el suportă tot ce i se intÎ111l1Pl ă : pr.ima stare


235

2. SOCIETATEA CIVILA

este de �ceea înclinată mult spre libertate.

mai mu.U

·S!Pre ISUpunere, a

doua, ma·i

§ 205 c) S t a r e a consacrată u n i v e r s a l u l u i se o cupă de i n t e r e s e 1 e g e n e r a 1 e, privind situaţia societăţii : de aceea ea trebui•�

fie scutită de munca directă pentru

satisfacerea

trebuinţelor, fie prin avere privată, fie prin întreţinerea ei fără 1pll�tă, de -către statul care recurge .La sewiciiJ..e ,saJe ; - ,in felul ac-esta, interesUl! privat :la ea îşi găseşte satisfa·cerea în munca oi ,pentru universal.

§ 206 Starea obiectivă si·eşi,

socială,

ca

se divide

particularitate

care

şi-a

<UStfel, pe .de o trarte potrivit

deV'enLt concerp­

tului, :în di:fer.enţierile ,Jui generaLe. Cărei stări :Particulare îmă apartine, 1pe :de altă parte, i n d i v i 1d u .1, este un fapt .asupra

îi

căruia

au

influenţă

..firea,

naşterea

care :decizia uHimă .şî esenţială tive

şi

v ·o i n ţ e i

şi

împrejurări,Je,

rămâne .o 1p i n

<t r b i t r a r e

,j e

i

p a r t i c u .l a ,r e,

dar

s u b .j care

în e

c­ îşj

acordă în sfera aceasta dreptul cuV'cnit mcritului său şi cinstea sa, - astfel încît c ,e e a

•c e se petrece .într-,însa în virtute a este în acelaşi :tinw m ·i j J o ,c i t

n ·e c e .s i t ă .ţ :i i i n rt e r n e, d ·e v .o i n ţ a a r b .j t r a r ă

şi

se

înfăţ�şează conştiinţei subiec­

tiJve ca fiind .o.pera voinţ,ei swle. Şi sub acest r�port iese la .i veală, în· ce priveşte princi­ piul rparti.euilarităţii şi aJ voinţei subi·ectiv·e ai'bitraPe, ·deosebi­ rea înt•re viaţa •pOilÎiti-că a 1lumii o rien t.a.Je �i a lumi·i occ.iden­ tale, precum �i a lumi.i anti.ce şi a ·ceJ.ei moderne. Di·vÎ'.,;iunea întregului în 1stă.ri sociale s·e ,pro:duce in celle dintîi, este ade­ vărat, o b .i e ·c t .i v d e .Ia � i n ·e, deo<lrece ea este f n � i n e

261


236 raţiona-lă, însă prindpiul pa-rticularităţii subiectiv·e nu îşi do­ bîndeşte .într-�mel-e dreptul său, căci de ex. rflpartizarea indi­ vizi,Jor În .s.tări sociale este �.ăsată Tegenţilor, ca în s tatul p 'l a­ t · o n .j c (De Rep., III, p. 3-20, ed. Bi:p., t. VI), sau ţine de p u r a naşt ere, ca în c a s t e 1 e i n d i c e. Nefiind astfel încor­ ·porată în of'ganizaţia întregurlui, ş.i rămînînd •Într-însuJ ndm­ pă.ca·tă, partiwlaritate« subiectivă se manifestă, - întrucît ca moment esenţia'i ea iese totuşi la iveală, � c a ostilitate, ca corupere a ordine.( sociale (,v, § 1 85, remarca), fie rătstur­ nînd-o, ca în statele greceşti şi în republica romană, fie, cînd aceasta, deţinînd puterea de constrîngere sau fiind autorita­ tea rerli.gioa.să, s e menţine. ca dt:1prava.re int·ernă şi degradare desă·vî·rşită, - cum a fost cazul întru.oîtva la L a c e d e m o ­ n i e n i şi cum este astăzi, în chipul cel mai deplin. l a 1 n z i. Menţinută în:să de ol'dinea obiectivă în acord cu ·ea, 1şi tot­ odată în dreptul ei, partiCUilaritatea subiectivă devine princi­ piUl! care însufileţeşte întw·aga soc.ieta'te civirlă, dezvoWnd .a di­ virtatea g1îndirii, meritul şi .sent�mentul de onoare. Recunoaş­ t-erea şi dr�ptul ca aceea ce, Îln societatea civilă şi în stat. este necosar în virtutea .raţiunii să fie totodată m i j ,J o c i t rrl' e v o i n ţ a 1S u h i e c t i v ă, aoc easta consti.tuie determina­ rea mai predsă a ceea ce îns-eamnă, cu deos·ehi·re pentru repre­ zental'ea generaJă, l i b e r t a t e (§ I 2 l ) .

§ 207 Individul 4i ·dă reaJ,itate numai ·întrucît el intră în e

x

i s­

f a p t i •C ă, aşadar în p a r t ·i c u ·1 a r i t a .t e d e rt e r­ j n a t ă, şi ,prin aceasta Be !iJmitează, prin e x c l u z i u n .e , la

t ·e n ţ a m

una din :sferele ,p a r 't i • C u ,J a r e ale trebuinţei. Sentimentul etic

•propriu acestui sistem

este o n e s t .j ,t a •t e a şi o n o a r e a 'P r o ­

f e,s i o n aJ ă,

străduinţa de a aj:tmge, şi anume din pmprie ' hotărîre, prin activitate, 2lel ş i ab�litate, un membru al unuia din momentele societăţii civ.ile, .şi de a se menţine ca atare, a r&e

de

.ingriji de �S-ine numai 1prin mij.Iocirea aceasta cu universa­

Jull, precum .ş<i, În felwl acesta, de a fi r .e c u n

o

s c u t în pro­

pria sa reprezentare şi în reprezentarea altora. M o r a l i t a t e

a


237 îşi are locul ei specific in această sferă, în care domneşte reflexia �upra activităţii proprii, scopul trebuinţeJ,or 1particuJ:a.re şi pms,perităţii

personaJe,

al

- a,cc.identalitatea \Sat�s:fa.cerii ac�tora

făcînd tot a.�tfel din ajutorul întîmplător ş i singular, o datorie. Faptul .c ă individUJI s e revoltă la l:nceJI>ut (adică rna·Î ales in adoles-centă) împotriv<t �deii de a se .dedde pentru o condiţie socială pavticulară, priv.inrd a·c·easta ca Q limitare a V'ocaţiei sale pentru universaJI şi doar ca o necesitate e x t er i o a r ă, ţine de g1îndirea ahstractă, care se opreşte .Ia uni­ versal, ş i deci l a ceea ce nu are realitate, .şi ,nu recunoaşte că pentm a e x i s t a î n f a ,p t conceptUJ! .În genere păşeşte l a distincţia conceptului şi a realităţii lui, şi prin acc:asta la determinaţie şi ,partictlJlaritate (v. § 7), şi că numai astf,el el poate dobîndi r·ea.Jitate .şi obiectivitate etică.

Adaus. Cînd se spune că omul trebuie să fie c e v a, prin ac-easta: se înţelege că .eJ trebuie să a.parţină unei stări sociale anum i t e : căci acest ceva înseamnă că el este atunci ceva substanţial. Un om lipsit de -condiţie sociaJă est-e ·O ·simplă per­ soană privată şi nu se .afilă în univ>ersalita:te re�lă. Pe ,de altă parte, individul 3ingular :se poate lua, În partticularitatea sa, dn'lpt universa,lul, şi 1poa.te socoti ·că, dacă ar intra într-o •con­ diţie determinată, s-a:r ooborî la ceva mfer-ior. Aceasta vine din concepţia greşita că, atunci oî-nd ceva do.binde:şte o exj.stenţă 1n fa;pt, care îi e necesară, prin aceasta se 1limitează şi renunţă la sine.

§

208

Pr.inci_piu! a<:: es-tui .sis·tem al trebuinţelor, ca fiind particu­ larita.fea proprie a cunoaşterii şi a voinţei, are în el universali­ tatea fiintînd î n

şi

p e n t r u s i n e,

universalitatea

l i b e r­

p r o­ j n .e, ci în

t ă ţ i i, numai în mod a b •s t r a c t, aşadar ca drept la

prietat

e,

care însă aici nu mai este doar î n

s

,

realitatea sa valabiJ.ă, ca oc r 'O t i r e a p r o p r i e t ă ţ i i prin e x e r c i ţ i u l j u s t .i ţ i e i.

263


238

B. EXERCIŢIUL jUSTIŢIEI § 209 Relati

vu1

raportul ui d e reciprocitate a trebuinţelor şi a

muncii pentru .satisfacerea lor îşi are mai î'·ntîi r e f 1 e x i a s a i n IS Î ll ·e, :în gener.e în pe11sonall.itaka ·infinită, 1În d r -e rp t (ca dr{1pt a:bstrad). S�era acea:sta însă a relaHvUJlui, ca c u 'l t u r ă, eSite ea în săşi cea care dă d�eptUJlui e x ·Î ;s t e spre .a fi r e c u n o s .c u t,

,ş t i u t şi v .o i t

nţă 1n

în

f a p t,

mod

g e n e­

r a 1, .şi prin mijlocirea :faptului de a fi ştiut şi voit, să ai'bă vada­ bi,Ii,tate ş.i realitate obiect-ivă. Ţine ·de cultură, de .g î n d i r e , ca fiind conştiinţa sin­ guJanlll u i în forma univ•ersaWăţii, să i.a eul ca pe rsoan ă i v e r s o 1 ă, e senţ ă în care t o ţ i oamenii sînt identici. O m u l <t r •e d e c .j v a -l -o a r e, f i i n d 1c ă e .l e s t e o m, nu fiindcă este iudeu, catolic, protestant, german, italian etc., - .c onştiinţa acea·sta, pentru care ceea ·ce e valabiJ este g i n d uJ , , ar.e nesfikşi t ă Înljportanţă ; - ea nu este greşită deaî't atunci d'nd, d e p ÎI1d ă în ·c o .s 1m ·O IP (1 1! i t i s m, ea se fixează într-o poziţioc ca•r.e o ri di·c ă iîmp otriv a y.icţii concrete a statului.

un

Adaus. Pe de o parte, p ri n sistemul particularităţii drep­ tul devine o necesi,tate exterioară, ca fiind p.rotecţia particula­ rităţii. Deşi d d ecurge .d.in concept, totuşi ol nu trece în ex�s­ tenţă decit fiindc ă r ăs,p u nde ·trebuinţelor. Pentru a avea gîndu� d r·eptu1ui , trebui·e >Să fi ,primit o educaţ i e a gî.n di ri i şi să nu fi rămas ,în -puml .s ensihiJ , trebuie să arpJ1căm Jucruri-lor forma univ.enswl.i tăti�, şi, tot asbfol, să ne indreptăm viata după un universal. Numai după ce .oamenii şi-.au născo·cit trebuinţe mttl­ i�pl�e şi oîn.d d obînd i r ea acestora se Îlmpleteşte cu satisfacerea }{lr, numai a1tunci se pot alcătui J.egi.

§ 210 Reaiitatea 286

obiectivă

in f31ptul că fj} există

a dreptlllui

penku conşti inţ ă,

constă că el

pe ·este

de

o

cun

parte

o 'S c u t


2. SOCIETATEA CIVILA

239

1n genere ; pe de <lll tă parte, în faptul de a poseda !Puterea re<lJlităţii şi de a se i m ip u n e, şi rprin aceasta totodată de a fi ,c u n o s ·c u t ·c a u n i v e r s a l v a l a b i L a) DREPTUL CA LEGE

§ 21 1 Ceea c e e�te dr·ept în s i n e este p u s Î n existenţa sa obiectivă, adică este determinat de g:înd pentru conştiinţă, şi este c u n o s ·C u t ca fi,ind ceea ce este dr<1pt rşi valabil, 1 e g e a ; în virtutea acestei determinări, drtifltul este drept ,p o z i t i v în genere.

A pune ,ceva .ca u n i v ·e r .ş a ,J , adi.că cr-J aduce ,la .con­ ştiinţă ca: universal - ·Însemnează, cum se şhe, a g î n d i (d. mai .sus § 1'3, remarca, şi § 2 1 , .remar<:a) ; redudnd .astfel conţinutul la forma sa cea mai simplă, gîndirea ti dă d e­ t .e r m ·i n a r e a sa ult�mă. Ceea ce effi e drept dobîndeşte abia prin aceea că devine lege, nu numai f o r m a universalităţii sale, ci adevărata sa determinare. De aceea, cînd ne reprezen­ tăm legiferarea, nu trebuie .să avem înaintea ochiJor numai unllll d·in mo.m ente, acela că prin lege se dedaoră ceva dr.ept regulă de conduită, v.alabillă pentru .to�i ; ·ci momentul esen­ ţial intern, inainte de cestălalt este c u n o a ş t e r e a c o n­ ţ i n u t u l u i în u n i v e r s a 1 i .t a t e a lui d e t e r m i­ n a t ă. Ohiar drt'1pturi1le c u .t u m i e r e (.întrudt numai ani­ malele îşi au leg-ea în instinct, şi singuri oamenii o ,pose-dă ca obicei), conţin momentul de a exista ca g î n d u r .j .ş i de a fi c u n o .s c u t ·e. Deosobirea lor, de legi, nu cons.tă deoît în ac·eea ·că ele sînt cunoocute într-un mod ,subiectiv .şi acci­ dentaJ, d.e aceea ,ş,int pentru sine mai nedeterminate, iar uni­ versalitatea gîndului este în ele mai turburată ; afară de acea­ sta, cunoştinţa dreptului, pe o latură sau pe aha, rămîne în gooere ,proprietatea întîmplătoare doar a puţinora. Pret-en­ ţia că datorită fonmei Jar, de a exiiSta ca o b i c e i u ·r i, ele ar avea avantajllD! de a fi trecut în v i a ,ţ ă, (- se vorbeşte astăzi, de rulbferl, tocmai acol-o mai mul·t de v .i a ţ ă şi de

U6


2.(0 t r e ·C .e r e a

î n v ,j a ţ ă, unde e vorba tocmai de materia­ l ul cel mai mort ,şi de wîndurile .cele mai moarte), este o iluzie, întrudt !Prin lfruptul că ele sînt rscrise şi adunate, Jegile în vigoare aJl'e unei naţiuni .nu încetează pentru aceasta de a fi şi ele obiGeiuri. Cind ·drC'lptur�Ie cutumiare ajung să fie adunat.e .şi stdnse la un iloc, - ceea ce tr-ebuie •Să se întrmple curînd i]a orice pC\:Por ajuns .chiar numai la o oarecare cul­ tură -, atunci culegerea ace:tsta con:stituie r e o .d u 1 de 1 e g .i, - care desigur, întrucît este o s�mplă culegere, se va caracteriza prin l i p s a ,d ·e f o r m ă a sa, pr·in neddermi­ narea ·şi ilacuncle sa.le. El se va .deosebi de ceea ce merită cu ad.evărat numele de cod, cu deosebire prin faptul că a.cesta sesizează principiiie de drept şi le ex;primă 1pe ca1lea gîndirii în uni·versali•tatea l].o r, şi ,prin aceasta, .in 'determinatia Jor. D ·r ·e p t u rl p .r o v i n .c i a l aJ A n .g ·l i ei, <Udică ·dreptul ei comun, se ,găseşte, cum se ştie, în s t a t u t e '('legi Jopmu­ late), şi într-o aşa-numită leg;e n e rs c r i s ă ; legea aceasta nescrisă este de a-ltfel şi ,ea tot atît de scrisă ca celelalte, �i cunoaşterea ei poate .f.i .ş i urmează să fie dobîndită doar prin lectură (cf. numeroasele in-cvarto pe care ea le umple). Ce monstruoasă încurcătură însă domneşte acolo, atit în .exer­ ciţiul justiţiei cît şi în dreptul însuşi, ne spun cunoscătorii acestora. Ei oMervă mai aJles 3crnprejurarea că, întrucît legea aceasta nescri·să este cuprinsă ,În dc-cizii·le .curţi'lor lde justiţie �i al·e judecătoriilor, judecătorii s·înt 'În ·continuu chemaţi să l e .g i J e r e z e, �prin aceea că ei ,-.înt deopotri.vă t�nuţi să se mfere la auto.r.itatea predecesor�lor lor, care nu au făcut deeîrt 1să pmnunţe legea nescrisă, dar totodată ·şi liberi să n ll1 se refere la această autoritate, J.ntrucît ei :înşişi .au în ei ,Jegea nescrisă, şi .p e a-c·est temei au dreptul de a se pronunţa asJJtPra decizi�Ior anterioare, dacă ele s.înt sau nu în .acord cu această lege. - în faţa unei încurcături asemănătoare, care .se putea naşte în admini·strarea dr(lptului roman tîrziu, din autori:ta­ tea atâtor vestiţi jurirS.c<msUJlţi deosebiti, a fost găsit .de către un împărat e:x.pedientu.l ingenios care poar.tă numele de 1 e g e a c i t a ţ i ei şi care introducea un fel de întocmire colegială, un .recurs la .erud iţii în .drept d e m u J t d e c e­ d a ţ i, cu majoritate .a vocirlor şi cu un prez�dent (v. Istoria dreptului roman, de Hugo, § 354). - A refuza unei naţiuni ..:i·vilizabe sau breslei juriştilor într-însa, competenta de a ::tkătui un cad de legi, - Î11rtrudt nu I])Oate fi vo-rba într-insul


1. SOCIETATEA CIVILA

241

de a alcătui un sistem de legi n o i în c o n t i n u t u l lor, ci numai de recunoaşt.erea oonţinutlblui JPrezent aJ. Uegirlo.r, în uni­ versaJ,itatea ,sa determinată, adică de consÎiderar.ea Jui pe caJea g :î n d i r i i, cu adausul aplicaţiei .Ia particula-r, - ar fi una din cele mai mari ocări ce s-ar .putea duce unei naţiuni, sau acelei bresle. Adaus. Soarele ca şi planetele au şi ele legile lor, dar ele nu le cunosc : barbarii sînt cîrmuiţi de instincte, de mora­ vuri, de sentimente, dar .ei nu au conştiinţă de acea-sta. Prin faptul că d're:ptllll se insti·tuie şi că el ·elste cunoscut, t.S.e înlătură tot accidentalul simţirii, .al opi:ni•ei subiective, forma răzbunării, a milei, a ogoi·smului, şi numai asdel işi .dobîndeşte dreptul deterrninaţi.a ser a�devărată �i ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecînd prin disciplina înţelegerii el devine "apabil de univ·ersailitwte. Că în apl.i-carea .Je�hl<lr se ivesc co.Jiziuni, În care îşi are cuv:Înbul inteligenţa ju.d·ecătoruJ.ui, aceasta es t.e o nece­ sitate abso1ută, căci wltfel execuţia ar fi ceva cu totul maş�nal. Dacă s-a imaginat să se înlăJture coliziunile prin măsur::t de a .se lăsa multe chestiuni la simpla · <llpredere a judecătodlor, apoi o atare ieşire este mult mai rea, rintruclt caliziunea ţine 268 şi ea· de gînd, de conştiinţa cugetătoa·re şi de dialectica aoest·eia, în timp ce hotărîrea pură a judecătorului nu ar fi decît o de­ terminare arbitrară. Se aduce de regulă în s,pri i inul .dreptUJ!ui cutumiar, argumentul că el esle viu, ·însă această viaţă, adică identitatea detemlinării cu subieotUJ!, nu constitui,e încă esenţa lucrului : dreptul trebuie să fie cunoscut pe calea gîndirii, e�l trebuie să fie el însuşi un ·sistem, şi numai ca: atare el poate să aibă valabilitate la natmnÎ'le civi,lizate. Dacă în t1mptd cel mai ncent s-a refuzat popoarelor chemarea de a legifera, apoi lucrul acesta nu este numai o ocară, ci conţine absurd.itatea că în faţa mulţimii nesfîrşite a leg}lor prezente, nu se acordă indi­ vizilor nici măcar înc-rederea în carpacitatea lor de a le aduna într-un sistem oonsecvent, şi aceasta tocmai cînrl. s�stematiza-rea, adică ridicarea la universal. este tendinţa nesfi�nşită a ·tiliiJlJHll ui. Tot astf{'l!. ·culegeri de decizii, -cum se găsesc în Corpus juris, au fost socotite preferab�le unui co-d de 1legi prelucrat Jn sensul cel m<lli gener3<l, deoarece în ashf.el de .deci.zii se mai păstrează încă o oarecare parti cularitate şi o amintire i·sklrică, la care nu se voieşte să se renunţe. Gît sînt de re1e <l!Stfel de culegeri arotă -suhci·ent .praiCtica dreptului eng:lez.


242 §

212

In ·identitatea aceasta a c e e a c eea ce

·e

s t e p u tS

deaît ceea 'Ce este

'C e

e.s te

in

s i n e şi

a

(gesetzt}, nu are obi.igativi:tate ca d r e IP t 1 e :g e pusă (Gesetz). ÎIJJt rudt faptul de a fi

pus constitui·e latura existenţei în fapt, 1n care poate interveni şi

reccitd.ontali-tatea v;oinţei

arbitrare tŞi

a

altor

particularirtăţi.

d e a·ceea, ceea ce ·este lege [pOate fi încă deosebit

în conţjnutul

său de aceea ce e-ste di'ept în sine. De aceea, în dre:ptuJ pozitiv, ceea ce este c o n f o r m l e g i i este ·Îzvoml cunoa.şrterii a ceea ce constituie d r e p t u l , adi.că, î n fond, a ceea ce este p o ,t r i v i t j u s t i ţ i e i (was Rechtens ist} ; - .ştiinţa po:uitivă a dr,eptului este in a<eest sens o ştiinţă istorică, av.înd ca princ�piu al e-i autoritatea. Ceea ce mai .poate interveni, pe deasupra, arparţine intelectUilui şi priveşte ordinea exter.i.oară, stnîn:gerea împreună, consecventa, aplicaţia ulterioară et.c. Oînd intalectwl s e amestecă în natura lucmlui insuşi, se v�ede din teoriHe, .d e piMă, a.le dreptului ,penal, la ce rezultate îJ duce raţionamentul său din kmeiuri arbi,tmre. - Dacă, 1pe de o parte, ştiinţa ;pozitivă nu are numai dre:ptul, c i şi dartoria necesară, .să deducă atît procesele .istorice, cît şi apLicatiile Ş'Î di,stincţi�le ,determinărilor pozitive ale dreptului, ·în toate amănunt·ele, din datel·e ei, şi să arate con&ecvenţa lor, totuşi, pe de arltă parte, ea nu trebuie să se mire în chirp 'abso'iut că se pune întrebarea dacă. după toate aceste dovezi, o determinatie de drept e ste r a ţ i o n a 1 ă, oricît ar socoti ea această intrebare drept o c h e s t i u n e s t r ă i n ă de �preocll!păl'ile ei. - Gu priv.ire !la î n t e a e g e r e, compară § 3, remarca,

§ 213 Dreptul <care trece î n existenţa fo11mă, !prin faptul că este

fruptică

mai

intii

prin

pw ca lege, intră de asemenea şi

potrivit c "O n ţ i n u t u 1 u i, ca a p l i c a ţ i e, in relatie cu m a-


243

2. SOCIETATEA CIVILA

t e r .i a l u 1 raportur.ilor şi fclurilor ,de proprietate şi de

con­

tracte, care în tsocietaiea civi,lă se im:lividuaJiZiează şi se împle­ tesc la infinit, - mai dflparte, cu a·ce:la al r<li)Jorturilo.r etice bazate pe 'sentime.nt,

-pc dragoste ş.i încredere, - totuşi a:l aces­

tora numai în măsura în care ele privesc la!tura dreptului ab­ stra.ct :(§

159) ;

latura

morală,

şi

;comandaanentele

morale,

întrucît ele privesc voinţa ş i subiectivitatea în particularitatea ci cea- mai proprie, nu pot fi obie-ct aJl 1leg�ferării ,pozitive. Alt material .furnizează drepturile şi datoriHe decurgînd din îtnsăşi administrarea justiţiei, din stat eic.

Adaus. în ce priveşte raporturile mai înalte ale căsătoriei, iu:bir.iî, reJi,giei, ale statului, în ele nu pot deveni obieot de I.egiferare decît laturile -care, potrivit naturii lor, sint ca.pa­ bile să aibă Î!n .sine . exterioritatea. Totuşi .legislaţia diferitelor popoare prezintă aici '0 mare de()Sebire. La Ohinezi de ex. este lege de stat că !bărbatul trelbuîe să."şi iubească mai mtilt prima soţie, d.ecît pe cellela:lt.e femei pe care Le are. Da�că ·es-te dovedit că a făcut contraml, el este pedepsit cu bătaie. Tot astfel se 'gă:ses.c în aegiuri mai voohi multe prescripţii ,privitoare l a fi,de­ litate şi onestitate, deşi acestea ,sînt inadecvate natur.ii legii, d.eoarece de cad cu totu.J pe latura internă. Numa·i în ce pri­ ve.şte jurămîntul , unde aucrurile sînt puse pe seama conş-tiinţei, onestitatea şi fDddliotatea trebu!e luate :în consOClea-are, ca apar­ ţinînd substanţial-ului.

§

214

În afară d e <llpil i caţia la p a r t i .c u rl a r fapturl d e a fi pus ca lege dă dreptului p o s i la c a z u l tativului

.b i 11 i t a t e a rl e a fi a p � i c a t

s i n g u l a r. Cu aceasta el p�eşte 'În !Sfera canti­

ned.eteruninat

IPrÎn

concqpt

(a

cantitatLvuO.ui

rpenh·u

sine, sau .ca determinare a valorii. în schimbul dintre cev:a tativ şi

alt<:eva

calitativ).

ca'li­

Determinaţia ronce;ptului [>Une nu­

mai o 1ÎI11lită generală, înăuntrurl căreia rămîne 1ncă loc pentru

llio


244 o mişcare înlr�un rSens şi 'Celălalt. Aceasta însă trebuie între­ ruptă, ca să se <fjnngă la realizare, - incit în felul acesta inter­ vine o decizie ·care înăuntrul acelei rlimite este accidentală şi arbitrară. În această î n .g u .s t a r e (ZusjJilzung) a universalu:lui, nu numai Ia particularităţile, ci la singularizare, adică la a p l i c a ţ i a n e m i j l o c i t ă, in ea cu deosebire stă natura pur p o z i t i v ă a l e g i i . Nu se poate determina pe cale r :t­ ţ i o n a l ă, nici decide prin simpla aplicare a unei determinaţii luate din concept, dacă penb·u o contravenţie .se cuvine o pede�psă corporală de 40 de lovituri, sau una de 40 fără una ; nici dacă o pedeapsă bănească .de 5 taleri, sau una de numai -1- laleri şi 23 de .gwşi este ·cc::t dreaptă ; .şi tot aşa, dad se cuvine o .pedea,psă cu ·Închisoarea de un an, sau numai de trei sute ş'aize-ci şi patru de zi.le, .sau de un an şi una, două sau trei zile. Şi totuşi, chiar o lovitură mai mult, un taler sau un groş, o săptămînă, o zi de închi�So::rre mai mult sau mai putin, comtituie o nedreptate. - Raţiunea însăşi este cea care recunoaşte că accidentalitateZI, contradicţia şi aparenţa îşi au s�era şi dr�ptul J.o r, î .n s ă 1 i m i ,t a t e, şi ea nu se trudeşte .să wplaneze astfel de contradicţii şi să le reducă la justitie ultimă ; ceea �ee rămîne aici este singur inten�sul r e a 1 ,j z ă r i i, interesul să se ajungă in genere l.a determi­ nare şi deciziune, - oricare ar fi (înăuntrUl! unei ,Jimite) mo­ dal Î-n care s-ar face aceasta. Decizia acea·sta a�p:trţîne certitu­ dinei formaile de sine, subiectivităţii .abstracte, care nu a're al•tceva ode făcut decît, î n ă ·u n .t r u .J a C ·e il e ·i 1 i m i t e, să se oprească şi să decidă, numa:i pentru .ca .să fie decis, - sau să recurgă la temeiuri - m acela al unui număr , r -o t u n d, sau poate al pref.erinţei .pentru numărul ..J.O mai puţin unu. Faptul că legea nu 1preci�ează d-eterminati:t .ul timă pe c:trc o pretiillde ·reailitatea, ci lasă judecătorului să o hotărască, limitându..,l ,numai ,printr-un minimum şi un maximum, nu schimbă cu nimic lucrul ; 'Căci acest minimum şi maximum este el însuşi un atare Jljumăr rotund şi nu interzi1ce ca o asemenea decizie finită, J)Ur" pozitivă, să fie luată a,poi de judecător, ci îi aco11dă această lat�tudine, cum şi est·e necesar.


245

Există esenţial o latură în legi şi în exerciţiul justiţiei care >C·onţine o contingenţă şi care constă în aceea că legea es.te o determinare uni,vensală care trebuie aplicată la cazul singu!ar. Dacă ne-am pronunţa împotriva acestei CQntîngenţe, nu am face decît să eXlprimăm o ablstracţie. Laturao cant1tativă a unei pedepse nu poate fi de p�ldă adecvată nici unei determinări conceptuale, şi oricare este decizia. pe latura aceasta ere rămîne totdeauna o decizie a11bitrară. Contingenţa a•ceasta î:nsă esk ea insăşi necesară, şi ciilJd, pornind de aici, se argumentează de p-i1ldă împotriva unui cod de legi in genere, că fll nu este desăvîrşit, atunci se u�tă tocmai latura pe care nu se poate ajunge la desăvî1�şire, şi care de aceea trebuie luată aşa cum se găseşte. Adaus.

b) EXISTENŢA

27ll

IN FAPT A lEGII

§ 215 Obligaţia supunerii faţă -cJ..e Jege implică, î n virtutea drep­ tului conşti.inţei-de-:sine (§ 1:3:2, cu r-emarca) , necesitatea ca Jegj.}e să fie aduse la c u n o ş t -i n ţ a g e n ,e r a l ă. A atîrna- legi,le, cum făcea D i n y ,s i u ..s T i r a n u I, atît tie sus încît nici un cetăţean să nu le poată citi, - sau a le înmormînta în �p aratuJ v:ast al căr��lor erudite, a;l -c ule­ geri-lor de decizii, de judecăţl şi Qpinii diverg-ente, cutume­ etc. şi pe dea6upra, Jntr-o lim:bă străină, - astf�l încît cunoarterea dreptului în vigoare să nu fie a•ocesi.bilă decît celor care s-au instnuit în această materi,e, - constitui.e una şi aceiaşi injustiţie. - Gînmuiborii care au dat p01poametlor J.qr chiar numai o culegere infmmă, ca Justim.ian, cu a�tît mai mult un d r .e p t ,c i v i :1 ,sub formă de -cod -ordonat şi preci·s , au devenit nu numai cei mai mari binefăcători ai ac-estor po,poare, fiind .lăudaţi de ele cu rocunoştinţă, ci ei au înfă'Ptuit .prin aceasta :şi un mare a- c .t d ·e d r -e p t a� e. Adaus. Breasla juriştilor, care posedă cunoştinţa parti ­ culară 'a leg�lor, o păstrează ade.sea ca monqpol ari ei, şi celui

ara


246

care nu este de meserie nu îi este ,îngălduit ,şă-,şi dea părerea. 'liot aşa fizicienii au luat teoria lui Goethe a cul<OrHor în nume de rău, fiindcă el nu e�a de meserie .şi ,pe dea:>upra era şi po-et. Dar tot a�tîi de puţin cît are cineV'a nev-oie să fie cismar, pen­ tru a şti dacă ghetele i se .potrivesc, to-t atît de puţin .are el nevoie, în genere, să He de meserie, pentru a avea cuno.ştinţă de lucrurile �e inkres general. Dreptul priveşte Hbertatea, ·oeea ce are mai divin .şi mai stînt în el omul, aceea 'ce, devreme ce urmează să devină pentru el ·o obligaţie, trebuie el ,Însuşi să CUOOJ.S1Că. § 2!6 Pentru codul oficial de legi, pe de o parte trebuie pre­ tinse detenminări universale s i m ,p 1 e, pc de altă parte naotura m a t e r i aJ u l u i f i n i t duce h .d-eterminare fără sEîrş.it. Sfera legilor trebui·e pe ,de o pal'te să fie un tot t e r m i n a t, închis, pe de aHă ·parte &ubzi,stă nevoia continuă de noi determi­ năJr.i legal·e. Deo<fl'ece antinomia aceasta însă cade ,în s p e c i a­ l i z a r e a principi�lor genemLe, care răm1n neclintite, droptul la un wd complet răllliÎne tdeci neatiiJJs de ea, ca :şi cerinţa ca aceste principii silmp'le univ-ersa.le să poată fi Sf'lsizate pentru sine, .separat de !iJle<:ia:l izare.:f lor, .ş i să se poată formula '<:a atare. Unul din pr.incirpalele izv.oare din ca�re decurge com­ _plicaţia legiferării este faptul că in instituţiile originare con­ tinî.n:d o nedr.f1ptate, şi deci aVlînd caracter pur istorOC, pătrun­ Ue cn timpul .raţionalul, a ceea ce este j ust în şi pentru sine ; cum am rema<!'cat mai sus (§ 180, r·emarca) cu priviu·e la instituţiile romane sau Ja dreptul vechi feudaJl ek. Este însă esenţi·al să înţelegem că însăşi natura materiaJului f·init aduce cu sine urmarea că a�plicarea la el, fie şi a determina­ ţi.ilor ,\'n şi pentru sine ra�ţionale, a detePminaţi�lor uniVer­ swle în !Sine, duce la rpl'ogresul la infinit. - A pretinde de la un cod de legi ca 1el să fie absolut com{llet, terminat, să nu mai fie capa!biJl ,să primească o determina·re mai dejparte, o .pretenţie •Care este mai a.lcs .o boală n e m ţ ·e a s 'C ă, - .şi,


2. SOCIETATEA

CIVILĂ

247

din motivul că el nu :poatte fi tenminat î-n acest ahip, a-1 �Ill!piedica să dev.ină ceva aşa-zi1oînd nodosăv:îr.şit, adid. în fond să devină o realitate, înseamnă a nu cunoaşte natura obiectelor finite, cum ·este dre;ptul .privat, - ca ,fiind obi.ecte în care aşa-;numita desăvinşire stă în p r o c e 1S u 1l i r11 f ,j n i t a l <t p r o x i m ă r i i, - şi a nu recunoaşte deosebirea uni­ versalului raţiunii de universalul intelectului şi de a p ! 1 c a­ r e a acestuia .la materialul mergînd la infinit al finităţii şi singularităţii, - Le fJlus grand ennemi du b i e n c'est le m z e 11 x, - este expresia adevăr atei judecăţi sănătoase a omului, în faţa zădărniciei intelectului care se pierde în motivări �i în reflexii. Adaus. Completudine înseamnă strîngere completă a tutu­ ror datelor singulare aparţinînd unei sfere, şi în înţelesul acesta, nici o ştiinţă .şi cunoştinţă nu poate fi completă. Cînd deci se spune despre filozofie, sau despre o ştiinţă oarecare, d ar fi necompletă, nu e departe credinţa că trebuie să aştep­ tăm pînă ce ea s-a ·completat, căci s-ar putea ca tocmai ce este mai bun să î i lipsească încă. Pe calea aceasta însă nu se duce nimic mai departe, nici geometria, care pare încheiată, dar :în care apar totuşi determinări noi, nici filozofia, ·Care fireşte are de a face cu Ideea universală, dar care totuşi poate fi mereu mai departe specializată. Legea universală a fost de totdeauna cuprinsă în cele 1 0 porunci : a nu stabili ca lege porunca : să nu ucizi. pe temeiul că un cod nu poate fi complet, apare de­ sigur ca o absurditate. Fiece cod de legi ar putea fi şi mai bun decît este : fireşte, îi este :îngăduit reflexiei frivole să afirme aceasta, întrucît ce e mai minunat, mai înalt şi ma1 frumos poate fi gîndit ca şi mai minunat, şi mai înalt, şi mai 275 frumos. Totuşi un pom bătrîn şi mare îşi întinde ramurile mereu mai departe, fără ca pentru aceasta să devină un pom nou ; şi ar fi o absurditate să nu vrei să plantezi pomi, în aşteptarea ramurilor care ar putea să le crească.

§ 217

tot

Aşa cum Î n societatea civ�lă .drflptul î n s i n e devline 'lege, astfeU existenţa faptică, mai lliainte n ·e m i j d o e ,j_ t ă şi


248 a b s t r a c t ă, a dreptului meu individual, se preface în sem­ nificaţia recunoaşterii lui ca existenţă faptică înăuntrul voin\cl şi cunoştinţei generale exis�ente. Achiziţiile şi actele care prive8C proprietatea trebuie întreprinse şi prevăzute de aceea cu f o r m a care le conferă acea exi.stenţă faptică. Propr·i etatea se ba.z·ează astfel pe c o n t r a c t şi pe f o r m a 1 i t ă ţ i 1 e care-i servesc de dovadă şi îi dau valabilitate judiciară. Moduri,Ie originare, :a.did nemij1l ocite, de achiziţj.e şi t�tlurile •re�peotive {§ 54 .şi urm.) .sint ,în fond !Înlăturate, ln .societatea .civilă, şi intervin doa.r ca ac6d.ent.e :sin,gu�!ar·e .sau ctt momente limirtabe. - Numai 1pe de01parte .sentimenhhl, care rămine cufrmrdat 'În stllb iectivitabe, 1şi rpe lde altă parte re­

:f.lexia, -care nu d t'1.pă.şeşt.e a.bstra'Oţia .esenţiarhtăţillor ei, con­ damnă for.matlităţiie, - pe care rfireş-te, tla .r3ndul său, inte­ lectul .hpsit de v'iaţă le poate ·opune .rig�.d �ucruriJor 'ŞÎ inmulti l a nesf,i:rş�t. - Stă de a1ltfel Εn ânsu.şi mersllll culturii ca·, priu muncă î.ndel()Jngată şi grea, ea să trea'Că de ila 1forma sensi­ bilă ·şi nemijJ.odtă a unui conţinut, la f.orma gîndul ui .s ău, şi astfel la o expresie simplă şi adecvată lui, - aşadar. ca în sta­ -diul unei CUJbturi juridice a.fiJ.ate abia l a inc e:put, .s-flletmnităţi:k şi ,fmmalităţ�le !Să fie de o mare amănunţime ·ş i ,să ·fie ,sQ,cO­ tite mai degrabă drept 1ucruJ însuşi, deaît ca .-semn a•l ·a:ces­ tuia, - de 111nde şi vine fatptul că în drep1HI roman .au fost păstrate o murl<ţime de di,s,pozitţii şi ma i aJ.e.s de eX'presiî ipiro­ venind din .solemnităţi, fără a fi ,înlo cu:te prin determinaţii arie gîndirii .şi pr in expresia adecvată a acestora. Adaus. Legea es·!·e dmptu1l, pus pentru aceea ce el era ·îa sine. Eu rpos.ed •ceva, am o ipi'Otpri.etate, pe care mi-am .îrumşit-o găsind-o făd ,stăpîn : ea trebuie acum, IÎn p.l us, ·să fie recuniYs­ cută ·Ca fiind a mea, ·să fie pusă ca atare. De acce:::t &n wciet:::t te intervin f o r ma a i t ă ţi în -ce prirv eşte !Pro,prietatea : .se pun IPÎetre de hotar, ·ca ,semne -pentru recunoaşterea ei ·de către alţ.ii ; se instituie cărţi ipot·ecare, certi.Hcat'e !d e p r op r i e tat e . Cea mai mare parte ca pr op ri etăţ i i este in .soci.etaica ·c î v i,!ă pc bază de contract, fonmaHtăţile a•cestuia fi�nd fixe şi .determinate. Aceste formaliităţi IPOt trezi Hlpulisie, se .poate socoti că ale există nu­ mai ca 1să procure bani autorităţi·lor ; e:le pot fi comider:::tt e


2. SOC!li.'TATZA ClVn..A

249

chiar 1ca ceva j ignitor .şi ca ,semn al .lips·ei :de ancred·ere, ·.intrucit nu 1s-ar rmai •recunoaşte :dictonul vechi "un om, un ICUVIÎnt" : dar es.enţialul formei stă •În · cerinţa •Ca •ceea ce este drept în sine să fie şi pus ca a·tar.e. Voinţa mea este voinţă .ra\iunală, ea .a:rc valabilitate, şi această vailabilitate trebuie .•să fie ·recuno.scută de celăblt. Aici .aşadar subiedivitaJtea mea şi ac·eea a celu�laJlt tre­ buie lepădată şi voinţa .trebuie 1să dob!.nd ească o rsiguranţă, o stabi1litate .şi o obi.eotivitate p e care ect IliU .o poate dştig.a dedt prin formă. §

218

întrucît iprOip-ri.etatea şi ,perS{)naJlitatea rposedă ,în civilă recunoa�tere legal ă ş.i vBJlabil·itate, doar

leza:r·e

g ·e n e r a

1,

a

unui

i

n

crima

f i n i t - s u h i e c t ,j v,

.ci

societatea

nu mai ·este a

•lucrului

a •lucrului public, care rpofledă o existenţă sta;billă şi sol�dă în sine . .Ajparc · cu aceasta punctul de vedere .al ip e r i c

o ,l

ul ui

pe care-1l prezintă

Q

acţiune pentnu ·societate, punct

de vedere .pr.in 1Cal"'e, p e de o rparte, .gravitatea ·crimei .este mă­

rită ; pe de altă paortc însă, ajunsă .la siguranta ·de sine, socie­ tatea scade

i

m

p o r t a n ţ a exterioară a ofensei şi de.sthide

drum unei mai r:mari indulgenţe în r�resiune. FaptUl! că în ,f i e c e membru •al 1so.cietăţii 1SÎnt •lezaţi t o ţ i ceilalţi, nu .schimbă natura crimei, 1Î.n. .concf:!ptul ei, rei pe latura .e x ·i s t e n ţ ·e i exterîoar.e ·if 1lezării, cau.e atinge acum 'concepţi:J. şi conştiinţa societăţii civirl-e, nu numai exis­ tenţa faptică :1 •celui nemij,laci,t leza·t. În timpurile ·ero�lor (vez:i tragediile ·celor vechi), ·cetăţenii nu .\Se ISocoteflc lie:z:J.ti prin crimele {Pe .ca,re membrii caselo0r regale ,J.e comit unii împotrÎ\'a celonlalţi. - întrucît crima, 1Î n 1 5 i n e o ofensă infinită, trebuie, ca ·e x i s t e n ţ ă ,f a .p t i c ă, .să ,fie măsu­ rată după distincţii 1calitative şi cantitative {§ 96), - ·Ceea ce se .defineşte esenţial ca r e p r e z e n rt a r e 1şi 'C o n ş t i ­ inţă a v ·a .l a b i :l i t ă ţ i i .J e g i 1l o .r, - p r i m e j d i a p e n t r u 's o c i e t a t .e a c i v i 1l ă ·este astfel o determi� nare .a ,măr�mii .crimei, .sau, de �emenea, u n .a 1din ldeter­ minaţiile cei ·cali-tative. - Această calitate IÎinsă, ·sau măuWne,

m


::!50 este variab�lă dup ă .s i -t u a ţ i a s o cie t ăţ i i civille, ,şi �o ace as. t ă situaţie rSe a�lă, atit ?nklr·ewt ătir ea de a pedepsi lf.urtul ·cîtorva gol.ogani •sau al unui rm·orcov, au �moartea, cit ,şi a1ceea de a lPe d epsi un furt de ·a ,sută IŞÎ mai 1multe mi mai mare , w Q !Pedeaps ă iblaj ină . .Punctul d e vodere a1l peri, oolului !Pl'ezentat

·pentru 1societatea civiiă, •Care pare ,să agraveze 'crirrnele, este dlil111JPQtr-�vă ,el acela .cawe tndul c eş te rped<jpsi r ea 1lor. De ,ac eea un cod .pena·l :ţine cu deosebire de t impul :lui ş i ide situaţia s o ci etăţii .civi1le din ac el timiP.

Adaus. ·I mprej u�· are a c ă cr i ma ·săviÎnşi:tă 1ÎJnjpotriv.a .socie­ tăţii apare ma:i mare şi t o tuş i este ,p edepsi t ă maoi hlrînd, !Pare in}lplice o contradicţie. Dacă :ÎillSă, ·p-e lde o p arte , ar fi ·CU �s Oflpu ti n ţ ă pellltru ,so-cietate ·ca ea .s ă 1l.ase 1crima n e;pe d epsi t ă, fiindcă aoeasta ar insemna că , ea este .pus ă w ·dr.ept, t o tu Şii , de oai'ece .societatea est e •sigUJr ă de 1sine, crima n u ·e.stc .în !faţa ei decit u n fapt •s ingul ar , c ev a trec ăto r ş i i zol at . P r i n ,st abi l it ate a societ ăţi i ,însăşi oerima dobîndeşte si tu aţ i a a 'ceva doar :subi ectiv, care pare izvorît .nu atît din v o i n t a re�lectată, cît .d in .por n iri ale n aturii . in virtut·ea aces t ei .opinii •crima do bî.ndeş te o califi­ car·e mai :tngădu i.to ar e 'Şi pedeapsa devine astfdl :şi 'ea mai htîndă. Gînd societatea este ,incă şovăitoare în -s in e, trebuie :pr e vă zu te e xempl e pe calea .pedepse l o r, căci pede �p sa este ea însăşi IUTI exemplu b faţa exemplului crimei . .Cînd 'îns ă :societatea este consoHdată ,în sine, p ri mejdi a .cri:mei ·este atit d.e :s.l.ahă :Înc.Îit ş.i s�primarea ei t r ebuie ·să urmeze aceeaşi măsură . .Pedepsele as­ 'Pre nu s:înt aşwdar în .şi :pentru :sine ·ceva n ed r ept , 'Ci ele stau :in raport cu :situaţi a vremii : un c od !Penal nu :poate lfi vwla'bil ,pentru to at e timpurile , iar (;rimele ;sînt •exirstenţe Î:luZ'Orii, ·care pot atrag.e id lllp ă sine .o represiune rmai :mare :.s.au mai mică.

.să

t} CURTEA DE JUSTIŢIE

§ 219 D r eptul, 1ntrat ·SUJb forma .l egii Sn existenţa 'fa�pti'că, este ,afilă de 1sine stătător tn f, aţa v <1 i n ţ e i şi o p i­ e i p a r ,t i c ru J a r e -a�SUjpra d rep t ului, ,ş i urmează să se illm -

pentru sine, ;se ni


2. SOCIETATEA CIVILA

251

p ună ca u n i v e r iS a J . Ace31Stă r ·e ,c u n o ,a .ş t e r e ,şi �r e a­ ,} i z a r e a ldnwtuilui ·În cazUJl part·iculaT, fără -i.nter·venţia simţirii sub iec ti.v e a �inter esului lP a r t i -c u l .a .r, 'c illde Sn ·s arcina unei puteri publice, te u r t e a :d e j U IS t i ţ i e. Ori.gina ·istorid a , funcţi ei j w:iecăto r.ului IŞÎ a •c urţii de justitie ·a p utut avea �orma ·r�portului IP<rlriarhal, :sau ·a :unui ad .de constringere, \SaJU a ,JLb er ei alege r i ; p en t r u con c ep t ul lucrului însuşi aceasta este indiferent. A 'Socoti i n tr odu oerea juri·s.di cţiei ·de către .principe şi .guvernămint.e 1Ca un fapt id e mmplezen ţ ă arbitrară ·.şi de pură graţie, a.ş<r cum ,face d o mn u :1 v o n H a 1 •1 e ·r ��în a sa .·Restamare a ştiintci statului) d.ov:edeşte rlipsă de g;în:dire, ·Însemnează a nici nu bănui că în lege şi în stat .este vo rb a .de fap tUJl c ă in s tit uţi �l e lor, ca raţionale ·În gemwe, ,sî n t .în ·şi 1pen tru sine neces<�:re, IŞi ·că forma cum au ,Juat n aş te re ·Şi cum au ,fo,st introduse nu este în d·i s-cu ţ i c, dnd se .cercetează temeiul raţional al rlor. - Ce­ lălalt .eXJtrem faţă 'd e ace a�st ă 'păre re .este 1concep.ţia .rudimem­ tară după care exerciţiul justiţiei ·este �considerat -ca: fi i nd , întocmai .c a lj)f' hm,pul :dreptului .pumnului, un act <le vio­ l enţă neîngă:duită. as u,p ri.r.e a !l i bertăţ i i :şi desp o tism . Exer-ci­ ţiul justi(.iei t reb ui e consi<lerat :d eo pot rivă ·ca dato r ie şi ca dr ept aJ ,puterii' publice ; eli ar e .t ot atît de :puţin h hază bunul plac al ·indivizilor de ·<! ·i ncr.edin t a sau n u acc::tstă :sar­ cină unei puteri anc�.mite.

§ 220 D r ep t ul 1mp otr i va 'crimei, sub fo rma r ă z b u 111 ă r i i (§ 102), .este drept numai 1Î n ·s i n ·e, nu :in fo rma j llSt i ţ i ei , adi.că 1În -exi s tenţa ·lui d nu �es te just. In ,hr.cUl !Părţii lezate in­ terv·ine ru n i v e ·r !S a il u :l 1lezat, care ,posedă rtn ourtea 'de jus­

tiţi.e realitate fP ropri e . şi preia unmărirea cyi rrewr�mare<! <Crimei :

ai:easta încetează astfel} să mai fie doar .răs cump ărare s u­ h i e c t i v ă şi a cc ident a�lă ,prin �:răZJbunare 1ŞÎ 1se trar.ttS'form ă în adevărată :î�ăca:re .a rdreph�lui 1cu sine î-nsuş i , ·în 'P e 1d e a p s ă,

2�


252

1 e g i i, ·care [prin supri­ ·Însăşi �i bSe r ·e a l i z e a z ă 1 ă, iar ,sub -ra.portul subiectiv .al criminalu­ lui, .prin faptul că e :vorba •de ,J e g e a 1! u i , .c u n o s c u t ă - ,sub raport .obi.ectiv, .ca Împăcare a marea crimei <'ie restabileşte pe •sine astfel

de :'.SO

a

e l

v a � a lb i

1ş i

:v a 1l a b i :l ă

[pentru el

1şi

1p e n t r u

protecţia

1 u •i, - în apl i c ar-ea J·egii ,împotriva sa, el însuşi găsind astfel dreptăţii, o acţiune a p r o p .r i u 1 u i său principiu.

satisfacerea

§ Memb rul societăţii faţa

j u .s t i ţ i e i ,

î n a i n t .e a

!Ca

•c u r t i i

şi

221

civi.le a r e

drept

•ŞÎ ,d a t o r i a ·de

de

u

a

1

s ă

s e

.s

t ea

în

infăţiş

a

a-şi ,dobîndi dreptul contestat nu­

mai .de la ·curtea lde j•ustiţie.

Adaus. Deoarece ,fiece individ are dr(1ptul de a 1st<t în faţa j ustiţiei, el trebuie să şi .cunoască legile, căci altfel acest privilegiu nu i-ar serv1 la nimic. Dar individUl a'fe şi datoria de a se infăţişa inaintea j ustiţiei. în oarînduirea -feud�lă, cel puternic ad-esea nu .se înfăţişa, .sfida -curtea :de justiţie IŞÎ trata ca nedrept .din rpartea curţii să 'Cheme p-e cel puternic ,înaintea ei. Acest-ea lnsă .sînt ,situaţii ca•re contrazic ceea .ce {rebuie să fie o curte 1de justiţie. 1n timpul din urmă, principele insuşi este obligat să recunoască .în treburile private auloritwtea curţi­ lor de j ustiţie asupra ,Jui, :şi de obicei, ·î n •statele 1lihere, proce­ sele sale .sînt pierdute. §

222

În faţa curţilor de j ustiţie, 1dreptul ia o det-elimÎnaţie .nouă : el

trebuie ,să ·fie

d e m o n s t r a b i l.

d i c ă pune părţile ,în -situaţi<t de meiurile

ju6di•ce,

de

a

cunoştinţă -de cilestiunc. î n s eş i

·d r ·e .p t u r

face

a--şi

Procedura

j u .r i­

valor�fi.c a pr-obele şi <t e­

ou 1putinţă

.D e m e r :s u r i J

e

judecătorului a.cestea

să ia

s 1 n t •e 1 e

·Î, .aşadar cursul 1lor trebuie 1să Jie ldeter-


253 mina t p ri n �egi .şi ele cons-tituie reti.că a d reptul ui.

o

rpaDte esenţiad.ă �n :ştiinţa te o ­

Adaus. P.oate tSă r.evolte �pe om faptul de .a 1şti că ·el .ar e un rdr erp t , care îi este .refuzat ,fiindcă nu po ate fi ,J>Ovedit, - to­ tuş.i d r eptul 1p e care IÎl am ltf.ebui·e ,să fie ,în rucelaşi •tirrJw 111 n ,drf1pt r ec un os cu t de 1leg·e (ein Gesetztes) : eu tr·ebuie .să-J �pot 1tnfăţ.� ş a, dov.edi, •ŞÎ num ai rprin faptul !Că ce.ea <ce .este Iηn .sine -este .tot­ odată r e cuno s cut l]lr i n •lege (gesetzt}, d poate .av·ea v.a!l aibi Htate în s·ocietate. § 223 P ri n fă!iî.mi ţar e;:r a-cestor demersuri ·În aJcţi u ni din ce in ce mai ,s qp a r at e şi în od rC�pt Ur�l e r o::;p ect i v·e , fărîmiţare care nu are în sine nici un hotar, p r o c ed u ra j uri d i că , d ej a î n s i n e nu­ mai un mij.loc, .cupJ:re 1ca ceva exterior, .străin rsc opUlui ei. - Deşi dreptul d e a urma rformabs.mul acesta ·complicat .stă la diriij>o­ ziţia părţiJor, cJ. f i i nd dreptul rl o r, 't o t uş i, 'întrucît formaHsmul po ate .deveni un rău, iba 1poate fi transformat chi a r !Într-un i n ­ strument al nedreptăţii, :curtea, :pentru a ·OC r o t i rpărţllle ş i dl,eptul lnsuş.i, - .ca fiind 1ucml �uiblsbmţial ca:re i mportă, - ·împo­ triva pro cecLu ri i juri·dÎc·e ,şi a OJbuzului ·ei, .trebuie �să Jndwtoreze părţ!le să se ou,pună unei ·instanţe :sLmpiie {curte .de .avbitraj , de Împăci u i re ) şi .î nceJ�căr ii de :lipiLan are, .înainte de a rpăşi ,în faţ.a tribunalului

Recursul la e c h i t a t e (Billigkeit) ÎllllJ)l ică o ruptură cu dre p tul ,f ormal, r din 'considerente morale sau de alt or1din, se referă rîn primul rînd Ia c o n ţ i n u t u ri Jaigitllll ui ju­ ridic. O c u r t e a e .c h i 't ă ţ i i (Billigkeitsgerichishof) va avea însă s.ensllll de a decide 'a:su.pra cazurlui ISÎngular, făJră a se opri la .formahtăţÎile de 1p roced ură rşi <U r d oo sebi r e Ja .pro­ bele obiective, ila {dlul •CI.Iiiil rpot rfi ele rîncadrate ,în iLege, pre­ cum .şi ·de a d ec id e •În interesUl! fPI'opri u al cazUilui ,singular

şi

281


254

ca a t a r e. nu in interesul unei di·spoziţii 1lega:le ·genera.le, de înfăptuit. § 224 Aş::t cum Jpublicarca oficială a .legilor face rpaJTte din drep­ turile conştiinţei subiectiv-e (§ '2 15), tot .astfel face ,p::rrte tŞÎ posi­ b�litatea .de a -cunoaşte r e a 1 i z a r e .a legii ·in cazul parti.cubr, anume .cursul acţiun�lor exterioare, al temeiurilor juridi•ce etc., - ·intrucit acest curs constituie ·În .sine u istorie universal vab­ bil!ă, ş.i, deşi cca:;,uJl, .potrivit conţinutului său 1particular, priveşte doar interesul !părţil·o;, ·conţinutul universal dintr-insul priveşte dr·eptul, iar decizia asupra �ui, interesul tuturor, - p u !b � i c i­ t a t e a e x e r <: i ţ i u ll u :i j u s t i ţ i e i. Deliberări,le membriJor .curtii •de j usliţi.e .între ei, asupra sentinţ-ei care :urmează să se dea, ·sînt ·ex.presi.a unor opinii şi puncte de vedere incă p a r t i c u l a r e, aşadar potrivit naturii lor nu au nimic oficial. Adaus. Pubili·c itatea ex:e�ciţiului justiţiei, judecata dreaJptă a omului o consideră IPQitrivi·t ă şi justă. Un mare .argument îrrn ­ pot.riv<t ei �-a •Constituit totdeauna demnitatea membrilor -curţii de justiţi-e, ·care n:u voieJSc �ă ;Se arate oricui şi .s e ·consideră .ca un rrefugiu .sfînt aJ! drejptwl.ui, �1!1 •care tlaioii nu trebuie să IPă­ ·trundă. Dreptllll implică Jmă mai cvle� încrederea lPe care o au în el cetăţenii, ş.i la-tura aceasta .re-alamă tpublicit�tea jurisdic­ tki. Dreptul .la •pubJi,citat.e :se r·eazemă pe f<l[ptul ,c5. scopul urmă­ rit d-e curtţ este dreptu:l, ·care fiind o univel.lswlitate trebuie să apară i n f a ţ a universalităţii ; însă totodată pe faptul că în feiluil a·cesta cetăţ·enii dohîndes.c convingerea că deciz.ia este î, n aldevăr justă.

§ 225 I.n exeJ�ciţiul justiţiei, ca aplicatie .a legii la c a z u J s i n­ g u l a r, se deosebesc d o u ă t} a t u ·r i : î n t î i -cuno�terea


255

naturii ca.zuilui, �n s i n g u � a r i t a t e a ·lui n e m i j l o c i t ă - dacă exilstă un contract etc., dad a fo.s t ,coonis ă 10 acţiune de vătămare, şi .cine .este fă[>tuitorul -, iar in dreptul p .e 11 a J, reflexia ca td etenmin a're a acţiunii in ·ce priveş.te uracterul ei s u b s t a n ţ i a :l, 'cr.ÎlininaJ {§ 1 1 9, remarca) ; - a li d Q i l e a, subordo.n area ,cazmlui .sub l e tg e a 'chemată S ă rest.a,bi,Jea:scă dreytul, ,J.ege �n ca�re în ,dr�ptuJ penal este cuprinsă ped.ea.psa-. Hotărâri,J.e asupra acestor 'două �aturi deosebite constituie func­ tii .deosebi te. În organizarea romană a j usti ţiei, dist i nge rea acestor funcţiuni �păr·ea în f.aptUJl că 1pretorul .îş-i pPonu nţa :hotă.r.îrea, pentru c a z u 1 'În r.ar·e lucmrile ar ,sta ·Într-run fel �au în altul, şi 'Că d ;Însăr,cina .cu 'cercetarea acestei 1situaţii pe un j udex particllll ar. - Caraderizarea unei .acţiuni 1in crulitatea ei cr�minaJă idet·erminată (da-că, tde pil;dă, e vorba de rusasi­ nat sau numai de u-cid.ere) .este lăsată .în ,procedura juridică cngU.eză !P e .seama inţerJ.eg.erii sau a voinţei anbitrare a pro­ curorului, şi .curtea nu poate schimba carlilfic<l!rea, dacă -o gă­ seşte neju.stă. § 226 Conducerea întregului ·curs ,aJl cer.cetării, 'cu deo.se'JJ,Î.·re, i'llpO Î a acţiunilor judiciare aJle părţilor, -care cons:titui·e şi ele­ drepturi {§ 222), ârn>fil·nşit a doua ,Jatură a sentinţei juddke (Yezi § anterior), cad în sarcina proprie a judecătorului, - pen­ tru teare, ca or,gan .a:l llegii, trebuie ,pregătit cazml spre a .putea fi �subsumat, adică �ridicat din .a!ldtuirea empirică ,în care apare Şi Înfăţişat 1C� rfa:pt IY.tCUOOSCUt, pa:s�bij de calificare generar\ă. § 227 Prima btură, 'C u n -o aş t .e r e a ,cazului •În -sîngular.i,tatea lui n e m i j 1l o c i t ă şi ·calificarea ,{ui, nu conţine rpent·ru sine-

203


nici o pronunţar·e de ()rdiol1 juddic. Ea este .o '00nstatare pe care o .poa·te bce mioce -o m c uJ t i v <f t. lntmoit rpentru calificarea ac�iunii este esenţia�l mounentul I'>UJbiectiv al 1inţolegerii şi al in­ tenţiei fiîw<tuitorUJlui ,(v. iPantea a II�a), ·i31r .dovada !Pe de altă parte nu priveşte chestiuni raţionale sau abstracte, intelectuale, ci numai singular.irtăJţi, 1Îrnprejurări ,şi obiecte aparţi nînd intuiţiei selliSi.bile .şi .certitudilll ii subiectiv.e, - prin ur.mar.e nu ,conţine nici o deter.minare a:hso.lut obiectivă, - de aceea, IU'lt�mul cu­ vînt în -decizie U constituie c o n v i n ,g e r e a 15 uh i e c t i v ă şi conştiinţa (animi sententia), aşa cum, în ce priveşte rluvada, ca�re se ·S!prij ină IPe dealaraţi.j şi măr-twrii aile altora, j u r ă­ m ,î n t u 1 rămîne garcmţia ulti:mă, d·eşi tSuJbiectivă. În chestiunea de care vorbim, un lucru principal este să avem în vedere natura dovezii de care poate fi vorba aici, şi să distingem ace;ustă ·dovadă de cunoaşterea ·ş i dova�da .de aJt .fel. Pentru a d ov edi o determinaţie de ordi n r aţi onal, cum este ,concfWtul dreptului ,însuşi, adică pentru a-i r.ecu­ noa-şte ca•·.acterui necesar, se 'cere o altă metodă .dedt pen­ tru dov·edirea unei kon.,me geometrice. Mai d�partc, 'î n ·cea din urmă, .figura es t e determinată de ·intelect şi dej1. redusă. potrivit unei 1logi, Ia o wbstraoţie ; intr-un ,conţinut empiric insă, cum este o IS t a 1· e d e f a IP t, materialul cuno<tşteuii îl constirtuie intuiţia .sensibi1lă dată ·şi certitudinea 1sensihilă sub i e.ctivă, .c<t' şi declaraţia şi măl'tur·ia [privind atare 'date ; - asupra .Lor ISe exencită apoi actirvitatea de •condudere, IP rin corobor..uca acesl.o·r decl.araţii, mărturii, ,circumstanţe etc. Adevărul obi-ecti'V rezuJ!bînd 1dintr-un atare mate.rial ·Şi din mdoda .corespunzătoa•r.c lui, care, 1În 1Încercarea 1de a-1l de­ termin<�. pentru sine în mod obiectiv, duce numai la j u m ă ­ t ă ţ i d e d o v e z i şi, ca o consecinţă veritabilă •(,care conţine in .sine toboda'tă o lncons.ecvenţă ,forma:Iă), mai de­ lParte, .la 'P ed e p :s ·e ,e x t r a o r d i n a r e, are cu ·totul alt sens d·edÎt adevărul unei det.emnina�ţii raţi·onade 'sau al :lmei ,propoziţii a 1cărei :materie intelectul �şi-.a rleter.minat-o deja in chip .ahstrad, Că destinaţia ;de .a constata adevărul acesta empiri·c .ruJ unei antÎlniPlări .s-a�r afla ;În competenţa !Specia.! juridică a unei curţi, d aoeasta ar poseda o caJlitate pr·cwrie


257 în acest s.mp, şi 1prin ur:mare un drept 1i n s i n -e exclusiv ş i o necesitate, - demonstr-area acostui 1lucru ar constitui un punct rde vedere princip<rl, ,în c-hes tiunea .de a şti dad hotă­ rîrea privitoare l a factum trebuie atribuită curţilor formale de j ustitie, aşa cum le este aceia priv.ind chestiunea dreptului. Adaus. Nu există ni-ci un temei .-să ·admitem că judecă­ torul juri,st ar trebui ,singur să stahilea.scă farptde 1n cmză, întrudt lucrul acesta este de competern;':l ori·cărei ·cuHuri gene ­ rale şi nu numai a un e i culturi Sipecifk jurid-ice : aprecierea f:11ptelor pleacă de la �împrejurări enwi,ri"Ce, .de .la mărturii asu­ pra -acţiunii .şi de 1b intuiţii a-semănătoare, - a1poi .iarăşi, de la f011pte din care se poate conolude asupra acţi u nii ,�j >C are o fac :probabi.lă ,şau neprobabillă. Trebuie să .se dobîn-deas-că ai·ci o c e r t i t u d i n e, nu un adevăr în sens mai :î nalt, c<rre este cev-a cu totul veşnic : .ce11titudi,nea ace<11s ta este aici ,convingerea sUJbiectivă, co nşt ii nţa, şi in t r eb are a este ce 1formă 1Să primească aa3!Stă certitudine în faţa j-ustiţiei . Pr-etinderea unei mărturi­ siri <r crimei ,din partea făiptuitomlui, cerinţă ,pe -care .o găsim 0bi·şnuit în dr,eptul german, cuprinde în ea adevărul că p ri n­ tr-însa se dă satisfacţie dreptului c-onştiinţei-ide-,sine .subiective : căci ceea ce pronunţă judecători! nu trebuie să apară deosebit în conştiinţa vinovatului, şi numai după •ce criminalul a măr­ turi-sit, nu se mai a.Elă în judecată ni mi-c 1s-trăin ,faţă de d. S e iveşte însă .greutatea că rcrimina.lul 'poate nega, şi prin a·c-e asta interesul dreptăţii este 1pri.mejduit. Pe de <��i tă parte, dacă ră­ mîne să .se impună conv-i'llgerea :subiectivă a judecătorului, atumci intervine iarăşi o .-duri·tate, !Întrucît roon.uJ nu mai -este tratat ca om !liber. Soluţia �de mij,Joc este d-eci ac·eea .de a se pretinde a p ron unţarea vinei sau a nevinovăţiei să Jie făcută pornind de la sufl.etul criminalului, - c u r t e a c u j u 1r i.

§ 228 Dreptul conştiintei ...de-!Sine a .p ărţii este re!lpectat 'În .sen­ tinţa judecătorilor, pe .latura s u b s u m ă r i .i ·cazului calificat, sub 1 e g e, în ce p-riveşte 1 e g e a prin aceea că :legea este cuno-scută şi C:S�te deci ,lege a părţii "insăşi ; ·iar ηn ce ,priveşte

28.>


2S6

s u b ·s u m a r e a, prin faptul d ·dezhateriJe sînt publice. Cit priveşte însă decizia asupra c o n ţ i n u t u l u i p a r t i c u l a r, subiectiv ·şi exterior al ,lucrului, a cărui ·cunoaştere ·cade Un primeie laturi ·entunerate :În § 225, dreptUJl canŞJtiinţei-de-ISine î.şi găseşte satisfacerea in ,î n ·c r e d e r ·e a acordată subi.ectivită·ţii celor ahemaţi să decidă. lnorederea aceasta se .î.n temeiază cu deosebire ;pe egalitatea tpărţîi cu aoeştia, tn ce priveşte iparti·cu­ laritate.:r 'lor, 'COndiţia sociaJ.ă şi celelaMe aspecte. Dreptul ·conştiinţei-d,e-.sine, momentul 1ibertăţii s u b i e c t i v ·e, poate fi pri·vit ca fiind punctul de vedere substanţial Îln întrebarea referitoar.e Ia necesitatea IPUibl ici­ tăţii exerciţiului justiţiei ş.i Ja aşa-numitele cu r ţ i id e j u­ r a ţ i . La el ·.se reduce 'În ·esenţă ceea ce poate fi cffius 1n spriJinul acestor instituţii, .sub .forma u t i 1 i t ă ţ i i. D�n alte puncte de vedere şi potrivit altor temeiuri, plecînd d·e ;}a unele sau de aa alte avantaje -sau dezavantaje, se poaJte dis­ cuta într-un ,sens ·sau :În allruil ; ca toate temeiurille raţiona­ mentelor ·intelectului, ele sînt �>ecundare .şi nehotărîto<rre, .s au &Înt luate din a,J,te .sfere, po-ate mai ,îm_aJte. Că exer·ciţiul j us­ tiţiei a r 1p u ·t e a fi in .sine ,ind.eplinit bine de >CU·rti pur juri.di·ce, - poate mai bithe ,decît ·de alte instituţii, - de posibilitatea .aceasta nu .este v0rba, .întrucît, chiar dad �ceastă posi·b�litate .s-ar ridica pînă la probabi·litate, ba c:hiar .la ne­ cesitate, totuşi d r ·e p t u 1 c ·o n ş t i i n ţ e i - d e - iS i n e işi păstrează, pe de wltă 1parte, cerinţele .sale, şi nu �e găseşte satisfăcute. - .Cînd, datorită modului de alcătuire a legilor, in .s.fera lor, �i .cursului procedurii j UJri·dice, cunoaşterea drep­ tului şi ,posibm,tatea de a-1 urmări .devin !P r o p r i .e t a t e a unei conditii sociale, care prin însăşi terminologia pe care o­ foloseşte - şi care, pentru cei de wl ·căror drept este vorba, con:otituie o limbă străină - îşi atribuie un caracter ex­ olusiv, atunci membvii .cei�aJ!ţi ai ·societăţii civi-le, car·e pentm subzistenta lor :sint reduşi la a c t i v i t a t e a 1 o r, ;la c u­ .n o ş t i n ţ a şi V o i n .ţ a .J o r ip r o rP r i e. sint ţi·nuţi s t r ă i n i nu numai .de ·ceea ce le ·est·e mai per.son<��l şi mai propriu, ·ci .ş i rde .suhstantiaJul şi ·raţion<I�lul din acesta, rd •r e p­ t u 1 , - 1ŞÎ ei sint .puşi su:b t u t e � ă, Iba chiar intr-un .fel de


2. SOCIETATEA CIVILA

259

robie faţă de această condiţie. Dacă ei au fireşte dreptul să fie trupeşte de faţă la curte, cu p i c i o a r e l e (in iudicio s t a r e), apoi aceasta este puţin, dacă ei nu urmează să fie prezenţi :şi :în mod .s p i r i t u a ,1, cu propria lor 'Ş t ,i i n ţ ă, iar dreptul pe care îl dobîndesc rămîne pentru ei un d e s­ t i n exterior. § 229 Prin -exerciţiul j ustiţiei !Societatea civiJă, în care Ideea este pierdută Jn par.ticul arita:te şi descompusă Jn dualitat,ea interio­ rului şi a exteriorului, se reintoarce la c o n c e rp t u 1 acestora, l<r unitatea universalului fiinţtnd-în-sine, cu rparticulaTitatea su­ biectiv:J., totuşi particularitatea luată în cazul singular şi universaJul în înţelesul d r e rp t u 'l u i a b s t r a c t. Reali"larea acestei unităţi tn toată .întinderea ei, în întreaga lsf,eră <r parti­ cularităţiî, mai întîi ca reunire relativă, constituie determinaţia a d m i n i s t r a ţ i e i (Poli::ei) şi, în totalitatea limitată, dar con­ cretă, c o r ,p o .r a ţ i a. Adaus. În societ<rtea ·civilă universalitatea este numai ne­ cesitate : in ra;portul trebuinţelor ·singur dreptul -ca aJtare este statornic Acest ·drept însă, un cerc doar mărginit, priveşte nu­ mai protecţia avutwlui meu : ,pentru dreptul ca atalre, bună� starea individwlui este ceva exterior. HunăJStarea aceasta totuşi este, în .sistenml trebuinţelor, -o determinaţie esenţială. Univer­ salul aşadar, care la început este numai dreptwl, trebuie să se întindă peste într.egul domeniu aJ particwlarităţii. Echitatea este un lucru ma�re ln 1societatea civilă : 11-egi bune vor face .statul să prm;perez·e, şi proprietatea !liberă este o 'COndiţie de bază a străJudrii lui ; dar întrucît eu sînt .prins cu totul! in (!�letirea parHmlariotăţii, eu arrn un drtjpt ,să ,pretind ca: în legătura aceasta să ·fie avut J.n vedere şi binele .meu .p articulalf : -trebuie să S-e ţină seama de binele meu, ;de .particuJaritatea mea, 'Şi ·aceasta se întîmplă prin mijlocirea administraţiei (Polizei) şi a cor� poraţiei.

2u


260

C. ADMINISTRAŢIA ŞI CORPORAŢIA

§ 230 ! n s i s t e m u ,J t r e b u i n ţ e ·l o r, subz�stenţa şi binele fiecărui -indivLd sînt o p o s i 'b i l i t a t e, a cărei realitate e condiţionată ,de voinţa lui arbitrară şi de particwlaritatea .lui naturală, întocma•i ca şi de si stem11l obiectiv al trebuinţelor ; prin exerciţi.ul justiţiei v i o l a r e a proprietăţii şi a personaWăţii este curmată. Dreptul însă r e a •l , .i n 1p a ·r t i ·c u 1 a r i t a t e, implică <11tît •cerinţa ca a c c i d e n t e l e ce 1se ·opun unui scop saou celuilalt să :fi.e s u p r i m a t e .şi -ca 1s i g u r a n ţ a n e­ t u r b u r a t ă a rp e r ·s o a n e i şi a p r o p r i e t ă ţ i i să fie asigurată, cit şi ·ca a ·s i g u r a .r e a 1Subzistenţei ·Şi bunei stări a individului să .f ie garantată, - ca 1b i n e 1 e p a r t i c u 1 a r s ă f i e t r a t a t c a d r e p t 1ŞÎ rs ă f i e r e a ,J i z a t. a) ADMIN ISTRAŢIA

§ 231 Puterea universalului dostina,tă siguranţei ramme :ma1 î n ­ tîi, întrucît pentru un ,SOlip s a u celăilaih prindpiwl e s t e ·încă vointa particulară, limi1tată b .ce!'cu! a c c i d e n t a ,J i t ă t i i, pe de altă parte ea c()llstituie o o r .d i n e e x t e r i o a r ă. § 232 In afară de crime, 1pe .care .puterea 1univ.eroa!ă urmează să le ·îm,piedioe 1sau să le aducă în faţa j ustiţiei, ;pentru a fi jude­ cate, - adică ,în afară .de accildentalitate ca voinţă a .răului, voinţa arbitrară lîngăduită, a unor acţiuni !legitime .pentru sine şi a fo.J osinţei private a prOiPrietăţii, are şi raporturi exterioare


2. SOCIETATEA CIVILA

261

cu alţi indivizi, .ca .şi cu alte aş ezăminte publice de interes co­ mun. Pe această latură gen erală, acţiunLle ,private devin ceva accidental, care porn eşte din ,pu.teiea mea şi ·care p .o a t e rpri­ cinui sau chiwr pricinuieşte daune şi nedreptate celor1lalţi. § 233 Este vorba e dr ept n u m a i de o rp o s i b i .} i t a t e de a dăuna, dar nici hptul că lucrul nu dăunează nÎimănui nu este - -ca acddenta:litate - ceva mai muJ .t ; aceasta ·este lartura de n e d r e p t a t e, care se găseşte 'Îin atare acţiuni, şi ea con­ stituie t-emeiul ultim al indreptăţirii rerpr esi'llnii p01litieneşti, adminiMrative. § 234 Rela•tiile proprii existenţei Ja.ptice, exterioare, ·cad în infi­ nitatea intelectului ; dt: aceea nu există nki o •limită î n s i n e pentru ce este dăunător sau neJdăunător, nici, în ce priv eşte cri­ mele, pentru ce este suspect 1sau nesu!Sipect, pentru .ce tr ebuie interzis sau .supravegheat, .sau dimpotrivă .scutit de interdicţii, de supraveghere şi suspiciune, de interogaţii şi justifi·cări. De­ terminările mai precise le aduc moravurile, spiritul întregei constitutii, situaţia de ·fiemre dartă, tperi·colUJ! momentului de. Adaus. Nu se ·JX!t da aici ·determinări fixe şi nu se pot trage hotare absolute. Aici totul este .pers-onal, i,n tervine păre­ rea Slubiectivă, - şi tSipiritul constituţiei, iper.i.coJuJ momentului au să p1'ocurt'" împrejurările mai apropiate. În timp de război, de ex emplu, mul•t.e lucruri .socotite n evătămătoare rpot .fi .prh'lit-e C<l v�ămătoare. Datorită aSJp ectelor •de a-ccidentalitate şi de arbitrar p ersonal, administraţia dobîndeşte un aspect o d i o s. Cîn-d r efl.exia este foarte dezvoltată, ea poate tinde să atragă În sfera ·ei tot ce e cu putmtă : căci în orice se poo:tte desco,peri un raport datorită căruia ceva ar putea deveni dăunător. Po­ liţia p . oate proceda dtci foarte p edant şi poate jena viaţa ob}ş-

28•


262 290

nuită a indiviziJor. Dar, oricare ar fi inconvenientul, o linie de .hotar obiectivă nu ISe poate trag.e a�ici.

§ 235 Din diversificarea indefinită şi din împletirea trebuinţe­ lor zilnice t ezultă, în ce priveşte p r o c u r a r e a şi s c h i m b u l m i j l o a c e 1 o r de satisfacere a lor, pe posibilitatea neîngră­ dită a căreia contează fiecare, ca şi în vederea reducer:i CÎt mai mari a (·ăutării şi a negocierii acestor mijloace, - laturi care constitmc un interes general şi pot fi în acelaşi timp, pentru t o ţ i, ocupaţia u n u i a s i n g u r, - şi mijloace şi dis­ po.litive care pot servi uzului comun. 1 n t r e p r i n d e r i 1 e aces�cu g c n e r a 1 e şi aşezămintele de f o 1 o s c o m u n cer supraveghere şi grijă din partea puterii publice. § 236 Interesele deosebite ale producăto rilor şi ale consuma­ torilor pot intra .în conflict unele 'CU altele, şi d�i mpmtul just se stabi1leşt.e i n a n .s a m b ,} u de 1la ,sine, totuşi a�planare:f cere şi intervenţia conştientă a uoei �egTirunentări l'lituate deasupra ambelor 1pănţi. Dr.eptul ,la a�ceastă .reg�lementare pentru individ (de exemplu 'în ce priveşte taxarea arti eaielor ră'S.punMd nevo­ i-lor celor .mai comune ale vieţii), .stă in bptlll\ d expunerea plllb lică a mănfuriior de uz cu totul geneml, zilnic, nu se pre2iÎntă atita unui individ ca atare, cît indiv.idUJ!ui ca universaL adică piU'blicului, rul ·cărui dr-ept de a nu fi ·înşelat, ,ş i d.eci cercetarea mărfurilor, pot fi preluate şi îngrijite de o putere pu­ blid, ca t.ntr.e;prhndere comună. Cu deoseb�re rînsă, dftpendent:� unor mari ramuri .jrrdu.striale faţă de împrejurări externe şi com­ hinaţii d�ărtate, ,pe care indivizii însăr,cinaţi cu acele :sfere şi Jegaţi ·de ele nu :1e pot îmbrăţişa în conexiunea lor, face nece­ sad o priveghere şi ·o co-nducere generală.


263

Fată .de libertatea indootriei .şi <f comerţului, din soeieta-tea civ�lă, celăJ.aJt extrem este repartizarea rşi rewlemen­ tarea muncii tuturor prin di,&poziţie ofi.cia:lă, - curm era de pildă munca antică -la rpiramitde 'şi Ja -ceJehtlte monstruoase lucrări egiptene .şi .asiati-ce, ;care s-au 'Cons truit -în sco-puri publi-ee, -fără mij1ilxirea muncii -individului !Singular rezultată din voinţa lui wbistradă ş i din interesul JSău pa-rtiwlar. In­ teresul a-cesta 'fa.oe -<lp l el �.a J�bertate, 5-mpotriva -reglementării de sus, - totuşi, cu cit este mai orbeşte cufundat în scopul lui egoist, cu atit d are mai mult ne\'oÎ.e .de o ata�I'e reglemen­ tare, pentru a fi ,refintol1S dtre unÎV'e!1saJ �i tpentru ca zVlirco­ liri.!.e tper�culoase să �ie atenuate, scurtindu..,se durata inter­ valului �n care oonflidele urm.ează să ,se apla.neze pe calea necesită.ţii inconştiente.

2�1

Adaus. Grij a şi privegherea administrativă are scopul de a mij-loci individului �ccesul l a posibiHtăţile generale IPr·evă­ zute pentru atingerea scopuri,l(Jr lui individuale. E<t trebuie să poarte grijă de Juminatul st.răziilor, de .constrUlCţia podurilor, de taxarea trebuinţelor zitni•ce, precllllTl şi de 1săm.ătate. Aici însă domnesc două puncte de ·v-t1d·el'e principale. Dl.lipă unul, se ·cu­ vine ca administraţia să se îngrijească de toate ; oelălalit ipre1inde că ea nu a·re nimic de hotărit ai,ci, întrucît :fiecare va av:ea în vedere nevoia celu�lalt. Fără •îrudoială, .individul trebuie să aibă dreptul de a-şi ag;onisi pîinea î.n felul acesta 'Sau ,J,n ce'lălalt, datr pe de arltă 1parte, publicul are .şi d drerptllll .să pr.e­ ·tindă ·ca cele nect'JS.:tre 1să fie înd.f!Plinite in modul trebuitor. Ambele laturi trebuiesc .satisfă-cute, şi llibertattea industriei nu trebuie să pună î n pericol ·binele suprem general.

§ 23i Da-că însă po.sibiil itatea de a se împărtăşi d i n avutul gene-

ral există pentru individ .şi este asigurată de puterea publi .că . totuşi, pe .Jîngă că această asigurare e .desthlmtă l'!ă rămină in­ CCI'mpletă, ea rămîne .î ncă, pe .latura .subiectivă, supusă .contin� genţelor ; cu atît mai muH, cu cit ea presupune mai multe con· d.iţii de îndemînare, de sănătate, de •C<llpita,J etc.

e9e


264

§ 238 La .inceput ,familia este �llitregul ,substantia:l căruia îi re­ vine grija de această ,latură partkulară a individului, atît în ce 1priveşte mijl.oacele şi rubiJităţile .de a-şi putea agonisi partea lui ·di.n. avutul general, dt ş i 'ÎJl ·ce priveşte ·subzistenta IŞÎ îngri­ jirea sa, in cazul în care ar interveni

o

incapacitate de· muncă.

Societatea civilă scoate insă individul din această legătură, in­ străinează membrii familiei unii de alţii şi-i recunoaşte ca per­ soa·ne independente ; ·ea .s ubstituie apoi naturii exterioare neor­ ganice şi

moşiei

părinteşti,

în care

individul

îşi găseşte sub­

zistenta, legătura ei, şi subordonează existenţa întregei familii înseşi,

dependenţei de ea, -

v-enit astfel

fiu

a ,l

accidentalităţii.

tS o c i e 't ă ţ i i

ci v i1

Individul a de­

e,

care .pretinde

de la el, tot aşa cum şi el a�e drewturi asupra ei. Adaus. Familia fără îndoială trebuie să se 1ngrijească de piinea indivizilor, dar in societatea civilă ·ea este ceva .subordo­ na1, -constituie numai lbaza : ea nu mai aT'e atita inHuenţă. Soci­ etatea civilă dimpotrivă ·este puterea monstruoasă care zmul­ ge la ·sine omul, rpretinde .de l a ed .să muncească 1pentru ea, ca el să fie şi să facă totul .prin el!. Dacă omul urmează să fie astfel un membru aii l' l Ocietăţiî tCivi,le, atunci el are la dndu! rlui drepturi şi pretenţii asupra ei, .aşa -cum l e avea Jn familie. So­ cietatea civiJă trebuie ·să protejeze pe membrul ei, să-i apere drt"pturile, aşa cum individul singular este dator să respecte drep-tufi.le .societăţii civile.

239 Avind caraderul acesta ·de fa m i .J i e g

c

n

c r a rl ă, socie­

tatea civiiă are datoria şi dreptul să supravegheze ş i ,să inter­ vină, împotriva v o i n ţ e i ri nţ i

a rr h i t r a r e şi

a

capriciului p ă ­

1 o r, î n e d u c a ţ i e, în măsura în care ea se raporlează

la capacita-tea individului de a deveni membru <11! .societăţii, mai atles atunci dnd ea urlffi e ază •Să fie îndeplinită, nu de pă-


2. SOCIETATEA CIVILA

265

rinţii înşişi, ci de că-tre a.lţiri, - ,şi h>t astfel, în mătsura în care se pot iace aş.ezăminte com-une !Pentru a o reaJliza. Adaus, Hotarul intre drepturile părinţilor şi ale socie­ tăţii civile este foarte gl'eu de traJs. .Păminţii socotesc de obicei că au în privinţa educaţiei Ji.bertate completă 'ŞÎ că pot face tot ce doresc. În faţa ori'Cărei oficiailizări a edumţiei, opoziţia prin­ dpa:lă vine de obicei din partea părinţ.ilm, şi -ei l'lÎnt aceia care -strigă .şi vo!'besc des,pre pwfesOJri 1ŞÎ ·despre instituţii-le de învăţămînt, - deoarece bunul phc ail 1or ,se revoltă împotri­ va a,cestora. Gu toate a�c-estea, ,societatea �re un d.rept ,să •pro­ cedeze aici potrivit veder.flor ei cnnfirmate, ,s ă con�t11îrngă !Părin­ ţii să-şi trimeată -cc.�op iii l a şcoală, .să-,i vaccineze ,impotriva văr.sa­ tului etr. Discuţiile care se poartă -1n Franţa între pretenţia ca învăţămîntul ,să fi-e Jiber, adică să ,fie lăsat ,]a bunul ,plac a.l părinţilor, şi supravegherea lui de către -Stat, aici işi .găsesc ·locul.

§ 240 Tot as>tfel societatea dviJă a.re datoria şi dreptul .s ă ia sub tutelă pc aceia care, prin risipă, îşi distrug siguranţa pro­ prie ca şi subzistenta familiei lor, şi să aducă în schimb l a în­ făptuire scopul societăţii şi pe al lor înşişi. Adaus. La Atena o lege cerea ca fiecare cetăţean să fie obligat să dea so·coteaJă din ce trăieşte ; a.stăzi domneşte .păre­ rea că lucrul acesta nu priveşt.e 'Î n nici un fd ,pe a1ltul. Desigur fiece indivi,d este, pe de o par.te, 1pentru .sine, IPe de altă .parte însă el este !Şi mernbru 1În ,sistemul societăţii dv�le, şi î-ntrucît fie.care om <lire dreptul să pretindă de 1la ea :subz;i:s tenţa -sa, ea t rebuie să-1 _protejeze şi înlpotriv� ilui însuşi. Nu este vorba doar ca -el să nu moară de foame, ci punctul ,de vedere mai larg est·e aceJa ·că nu trebuie să ia naş-tere .o ,plebe. Deoarece societatea civilă este datoare să hrănească indiviz;ii, ea are şi dreptul .s ă-i oblige să cse ,îngrijea'scă de ·subzi.stenţ� pro,p rie a lor.

2gt


�136

§ 241 Dar întocmai ca bunul plac subiectiv, şi împreJUran în­ tîmplătoare fizice, sau legate de raporturi exterioare (§ 200), pot să cufunde indivizii în sărăcie, - o stare care l e lasă întregi trebuinţele pi'Oiprii societăţii :dviîle, 1ŞÎ ,care, 'dUipă .c·e totodată societatea ·i-a privat de rnijllo�cele naturaile de agoni1si·re (§ 2 1 i) şi a SUiprimat 1J.egătura mai largă a familiei ca gintă .(§ 1�8 1 ) , îi hce ·în schimb 1să piardă mai mult -sau mai rputin toate avanta­ j ele S()cietărţii : capacitatea ,de a-şi insUJşi abiJităţi şi cultura în genere, ocwtir·ea juridică, 'Îng.rijirea ·sănătăţii, ba adesea ohi<fr consolarea religiei etc. Forţa publică ia locul familiei la cei s ă r a c i, atît întrucît priveşte lipsurile lor imediate, cît şi în ce priveşt.e mentalitatea 'lor .refract<.rră muncii, ost�l�tatea lor ,ş i -cele­ l�Jt.e păcate care s e nasc 1dintr�o atare .situaţie şi din 1sentimentul nedreptăţii ce ,J i se face.

§ 242

::t95

Latura subie'Cti:vă a sărăciei ,şi IÎn genere a lipsei de orice fel, la care fiece individ este expus deja în cercul lui natmal, pretinde -o asi\Stenţă tot s u �b i .e c ·t i v ă, atît în ·ce .priveş-te îm­ prejurările il a r t i c m l a r e, .cît şi în .ce priveşte .s u 'f! e t u l şi i u h î r e a. Aici .este locul unde, cu toate aşezăanintel.e gene­ rale, m o r a l i t a t e a 1găseşte multe de .f ăcut. Deoarece ,insă as�stenţa aceasta, 1pe-ntru sine şi în efectele ·ei, atîrnă ,de hazard, de aceea străduinţa societăţii este să desprindă din indigenţă şi din a!Sist.enţa �ei, universaiua ,Jor, şi săMl transforme in insti­ tuţie, făcînd ca asistenta in'd ivÎiduadă să Jie mai puţin indispen­ sabi1lă. Ceea ,ce este accidenta.! ,în milostenie, .în aşezăminte ca wprinsllll ca:ndelelor la icoanele sfinţilor etc., esk COIJ1ipletat prin fundaţii pu:blke !Pentru să.mci, .s:pita.le, luminatul străz�lor etc. Rămîne încă destuJ de făcut 1pe seama carită.ţii, şi este


2.

SOCIETATEA CIVILA

267

o

pă:rere .gH!IŞÎtă a:ceea care la:să această a.<>i:stenţă a .săraci.lor numai in seama p a r t i c u 1 a r i t ă ţ i i ·cugetului şi h a z a r· d u •1 u i .înclinaţiei şi ·cunoştinţei, - ,şi .se .simte lezată .şi j i g ­ n i t ă .pr-in di•�oziţiile ş i .de.cr-etele generaJ,e o h ;1 i g a t o r i 1 . Dimpotrivă, .situaţia .publică tr-ebuie să fie considerată c u atît m a i .perf.ectă, c u dt m a i puţin .rămîne . d e .fă-cut .mdividului pentru sine, d!..lipă părerea .sa .parti.culară, .în C0'1IJiParaţie cu ceea ce es-te onînduit în chitp genenl.

§

243

Gînd .societatea civi,Jă se găseşte în plină a·otivi-tate şi nu întîmpină obstacole, atunci într-însa

popul aţi a

este

în

c re ş t e r e şi, o dată cu ea, i n d u \S t r i a. - Prin g -e n e r a­

l i z a r e a legăturii între oameni, datori<tă trebuinţelorr lor şi a modudlor d'e a produce şi procura .mij1loacele pentru .sa;tbsface­ de o par.te a c u m u •l a r .e a d e b o g ă­

rea acestora, creşte IPe

ţ i i , căci din a.c erustă îndoită gener.rlitate s-e scoate cel mai mare dştig -, a.şa cum .p e de altă 'Part·e cr-eşte s p e c i f i ·c a .r e l i m i t a r e a muncii .parti.culaf'e, .şi prin aceasta d e lP .e n şi

1ip

s

a

şi

denţa

a clasei legate de această muncă, lipsă din care urmează

inca1Hcitateu. de a simţi şi a se bucura de celelalte libertăţi, şi

Ci

deosebire de avantajele spirituale ale societăţii civile.

§

U4

Căderea unei mari ma:se .sub nivel.UJI unui anumit mod de subzistenţă, care se stabi,J,('lŞ'te de la sine .drt1pt necesar pentru un membm al so-cietăţii, - .şi 1prin a•cea-sta, pie11de�rea in sînul ei a sentimentUJlui drf1ptului,

<t

legit�mităţii şi <lnoarei de a sub­

zista prin activitate şi muncă proprie, - duce Ia apariţia p l

b e i, care, l a rîndul ei, atrage ,după sine uşurinţa şi .mai

mare

concentrării de bogăţii di,S:proporţionate, în mîini puţine.

e-

a

29�


268

Adaus, Cel mai coborît mod de subzistenţă, acela al plebei, se stabileşte de la sine : acest minim totuşi este deosebit la diferite popoare. ln Anglia chiar cel mai sărac crede că îşi are dreptul său, şi a.cesta reprez:ntă ,cu totul .altceva decît dreptul cu care se mulţumesc săracii din alte ţări. Sărăcia în sine nu face pe nimeni plebe : aceasta se defineşte abia prin men­ talitatea care e legată de sărăcie, prin revolta interioară împo­ triva bogaţilor, împotriva societăţii, guvernămîntului etc. Mai departe, de ea e legat faptul că omul care e redus la o viaţă de hazard devine uşuratec şi se fereşte de muncă, ca de exem­ plu Lazzaronii din Neapole. Se naşte în plebe astfel răul că ca nu posedă onoarea de a-şi cîştiga subzistenta prin munca ei, şi totuşi îşi afirmă dreptul de a-şi găsi subzistenta. In fata naturii nici un om nu îşi poate afirma vreun drept, in starea de socie­ tate insă, lipsa dobîndeşte îndată forma unei nedreptăţi ce se face unei claS<· sau alteia. Importanta întrebare, cum se poate veni în ajutor sărăciei, este o întrebare care agită şi chinu­ ieşte cu deosebire societăţile moderne.

§ 245

297

Dacă s-ar impune clasei mai bogate sarcina directă, sau dacă s-ar găsit în vreo altă proprietate publică (spitale, funda­ tii, mănăstiri bogate) mijloacele directe care să menţină masa pornită spre mizerie, la nivelul modului ei normal d e viaţă, atunci subzistenta celor nevoiaşi ar fi asigurată, fără a fi mij­ locită prin muncă, - ceea ce ar fi împotriva principiului societăţii civile şi a sentimentului indivizilor despre indepen­ denţa şi onoarea lor ; dacă însă ea ar fi mijlocită prin muncă (a cărei ocazie i-ar fi oferită), atunci cantitatea produselor s- ar mări, - exces în care tocmai, ca şi în lipsa cons umatorilor deveniţi ei înşişi relativ producători, constă răul, care în am­ bele feluri nu face decît să s e mărească. Reiese astfel de aid cum, cu tot s u r p 1 u s u 1 ei de b o g ă t i e, societatea civilă (burgheză) nu este indeajuns de boga'lă, - adică n u p o s e d ă


2.. SOCIETATEA CWILA

269

s u f i c i e n t ă a v u ţ i e pentru a evita excesul de sărăcie şi naşterea plebei.

Fenomenele a.ces.tea se pot studia, în mare, �n ex empl ul A n g 1 i •e i, şi mai preci.s, în rezultatele .pe car.e le-au avut taxa săracilor, fundatii nemăsurate şi o t o t wtît de fără mar­ gini binefac-ere ;privată, - înainte -de orice -însă Sl.liprimarea .:mcp or aţi�lor. Cel mai dire ct mij,]oc împotriva sără ci ei , şi cu deo sebi re împotriva lepădării ruşinei şi a onoarei, b:tzel e .su­ bi ective a:le societăţ,ii, ca şi Înlfpo tri va· lenei şi a ri.s�pei, din care se naŞJte pl-ebea, ,s -a dovedit a fi. în Anglia însă:şi (mai a:les în Scoţia) , lă.sarea sărac i-l or în voia destinul ui lor, redu­ cîndu-i la cerşitul public. § 246 Prin dialectica acea!Sta a ei, .s ocietatea civiilă este mînată afară, dincolo de sine, de societatea a c e a s t a d e t e r m i n a t ă mai întîi, spre a-şi căuta afară dintr-însa, la alte popoare, care îi sînt inferioare în mij1loacele pe care ea ,Je ,posedă in exces, sau în genere în industriozita�e etc., consumatori, şi astfel mij.loa­ cele necesare de .subzi•stenţă.

§ 247 Dacă pentru principiul vieţii familiale condiţia o constituie p ă .m î n t u ,J, t e r e n u 1 solid pe care l.ocui·e.ş'te şi pe care..,l munoeşte, pentru industrie ID schÎIIIlbl , m a 1r e a este e�\e­ ment"llll natuml care o 'imbi-e către exterior. In goana după cîştig, prin faptul că 111 ex.pune .pericolului, industria se ridică în acelaşi tiiQP deasupra cî.ştigu1ui şi schimbă fixarea şi ade­ renta- la glie şi la ce!'curille mărginite ale vieţii civ�J.e, plăceride ş i do�inţele ei, cu elementwl f!luirdităţii, a:l peri"colwlui ş.i wl expunerii •la ruină. Î.n ,feolul acesta ea pune 'deci, prin acest cd mai

298


270 intins mediu de legătu r ă, ţări îndflpărtate ,în relaţii de schimb,­ raport juridic care int rod u ce contraotul, - aoest schimb consti­ tuind în ac elaşi timp mijlocul de cul tu r ă cel mai important şi dînd comerţUJ!ui semnific<tţ:ia lui universaJ! istorică. Că fluviille n u .s î n t g r a n i ţ e n a t u r a J e, cum au ajuns în tÎ.Ifl\Puri mai noi să fie c onside rate, ci d.impotrivă, că ele ca IŞÎ mar·ea unes.c .pe oameni, că gîndul pe .care î:l eXiprimă Horaţiu cînd .spune (Carm., 1 3) : ... deus a b s c i d i t Prudens Oceww dissoriabili Terras, ... nu este jus.t. o dovedesc nu numaJi bazinele �luvi i1o r care sînt locuite de o singură seminţie, sau d-e un .singur popor, ci şi. de .p�Jdă, raporturile de odinioară ale Greciei, Ionici şi Greciei Mari, - ale Bretaniei şi Marii Britanii, ale Dan c ­ ma.rcii, Norv·egiei, Suediei, Finlwndei, Letoniei etc, - în o·po­ ziţie mai ales .cu legătura mai .mică dintre ,Jocuitori·i .coaste!or şi cei ·din ţinuturi1le interioare. - Ca :să înţelegem .ce impor­ tant mij;J,()c d-e cultură constituie legătura cu marea, nu avem dedt să comparăm .sub a·cest raport naţiuni·le unde a înflorit indll'Stria, cu natiunille care şi-au interzÎ1s navigaţia, şi care, ca Eg ipt en i i şi lnzii, sufocate în sine, s-au cufundat în cele mai gr oazni·c e şi mai abjecte supe�s t iţi i, - precum ,şi cît se străduiesc să ajungă la mare toate naţiunile mari şi doritoare de proga-es.

§ 248 Lărgirea <liCestei Jegă:turi oferă totoda�tă societăţii mij-lo­ cul •c o 1 o n i z ă .r i i, .spve ,car·e - .fie •că e -s.por.adică, fie că e sistematică, - ISOCietak<! 1cirvLlă demroltată este minată, şi prin c are, pe de o rparbe ea 'p rocu r ă unei părţi dj,n popul aţia ·sa rputinţa


2.

SOCIETATEA CIVILA

271

de .a se 1Întoaoce la principiul 1famhliaJ, IPe un teritoriu nou, pe de ailtă cparte :Îf;iÎ procură astf.ffi sine 1Înseşi o rpiaţă nouă şi un cîmp ,des;chis muncii şi vrednici ei sale. Adaus. Societatea civilă este mînată să fundeze colonii. Înmulţirea populaţiei are deja pentru sine acest efect, - mai ales însă atunci cînd producţia intrece nevoile consumaţiei, ia naştere o mulţime care nu îşi poate agonisi mijloacele de satis­ facere a nevoilor prin muncă. Colonizare sporadică se pro­ duce cu deosebire în Germania. Coloniştii se îndreaptă spre America, Rusia, rămîn fără legătură cu patria ş i astfel nu aduc acesteia nici un folos. A doua colonizare, cu totul deosebită de cea dintîi, este cea sistematică. Ea este provocată de către stat, cu conştiinţa şi reglementarea modului potrivit de înfăp­ tuire a ei. Modul acesta de colonizare a apărut în chipuri va­ riate la cei vechi, şi cu deosebire la Greci, la care munca grea nu era treaba cetăţeanului, activitatea lui îndreptîndu-se mai degrabă spre treburile publice. Cînd insă populaţia creştea într-atîta încît se putea ivi nevoia de a i se purta de grijă, atunci tineretul era trimes într-o regiune nouă, care uneori era aleasă în mod special, alteori însă lăsată la voia desco­ peririi ei. în timpurile mai noi, coloniilor nu ii s-au acordat drepturi egale cu acelea ale locuitorilor din patria-mamă, şi de aici au rezultat războaie şi în cele din urmă emancipări soo din această stare, cum arată istoria coloniilor engleze şi s pa­ niole. Liberarea coloniilor se dovedeşte ea însăşi drept cel mai mare avantaj pentru statul-mamă, după cum liberarea sclavilor prezintă cel mai mare avantaj pentru stăpîn. § 249 Privegherea admi·nidrati'Vă r.ea�J,iz-e ază şi conservă univer­ salul continut în pawticularibtea societăţii civi-le, mai întîi .sub forma unei o r d i n i şi a unui d i iS p O Z ·Î <t i v e x t -e r i o r, des­ •tinat protecţiei şi siguranţei mulţimii de .sco.puri şi inter-ese particulare care îşi au subzistenta Ior .în acest universal ; aJ�a cum totodată, ca indrurnătoare superioară, e<.r poartă g�rijă de interescle (§ 246) c-e trec dinoolo de această so-cietate. Întrucît


272

însă, potrivit Ideii, pa-rticularitatea insăşi face ·din acest uni­ versal imanent intereselor ei un scop şi un obiect al voinţei şi al activităţii sarle, e t i ·c u 1 s e î n t o a r c e deci, ca imanent, î n a p o i în societatea civilă ; aceasta constituie destinaţia c o r p o r a ţ i e i.

b) CORPORAŢIA

§ 250 t a r e a a g r i c u a 1t o r i .] o r îşi are, datorită caractc:­ rului substanţial al vieţii ei de familie şi de natură, în ea însăşi, nemijlocit, universalul ei concret, în care ea trăie.şte ; s t a r c a u n i v e r s a 1 ă are .în destinaţia ei universwlul, pentru sine, ca scop al act ivităţii şi teren al ei. Starea mijlocie între amîn­ dou:i, stare�' industriei, este orientată esenţial către p a r t i c u1 a r, şi d� aceea, ei cu deosebire îi este proprie corporaţia. S

§ 251

aGt

Munca lin ,societatea dviclă se divide, după natura parti­ cularităţii ei, în ramuri deosebite. Intrucît acest element identic ·În sine, din particularitate, ajunge Ia exiSitenţă ·ca element c o m u n, în i n t o v ă r ă iŞ i .r e, - la ,rindul lui scopul e g o i s t, îndreptat către particularul său, se sesizează şi acţionează în aoelaşi timp ca univ·ersaJ, ,şi membrul societăţii civile e,s.te, po­ trivit a b i l i t ă ţ i i lui p a r t i c u 1 a r e, membru al corpora­ ţîd ; - scopul .general al acesteia este astfel cu totul c o n c r e t şi nu ar·e altă sferă mai [argă decît cea eare se afJă în meserie, în ocupaţia şi interesul propriu.


2. SOCIETATEA CIVILii

273

§ 252 Cor;poraţia are, potrivi•t ace.stei deter:minări, dreptul să se ingrijească, sub suprav�herea ,puteMi pud:llice, d.e ·interesele ei prqprii, cu.prinse inăuntru.l celonla.lte, să admită membrii in sinul ei, după calitatea obiectivă a a.billităţii şi a onestităţii lor, într-un număr determinat de oonjundura generailă, şi să poai'te grijă de membrii ei in ce ,pri·veşte accid·entele -care pot surveni, pre-cum şi în privinţa formaţiei lor profesionale, pentru a fi apţJi să-i fi.e repartizaţ.i; - Ni .genere, să intervină pentru ei, ca o a doua famil.ie, poziţie care pentru societaJtea civÎilă genera�ă, mai depărtată de indivizi şi de necesităţ�le lor particulare, rămîne mai ,puţin definită. Omul profesiei, meseriaşul, se deosebeşte de lucrătorui cu ziua, ca şi de muncitorul gata să înd.flplînea:scă un ser­ vi.-ciu întLmplă:tor, izolat. Cel dintii, m a i •s t r u .] , sau cel care vrea să devină mai1strm, ·Oste momlbru aJ întovărăşirii nu Îln vederea unui dştig izol<11t, intimplător, ci în oe ,priveşte î n t r e a g a sferă, univet"salul subzilstenţei sale partieurlare. P r i v i 1 ·e ·g i i .1 e, ca dropturi ale unei raunuri a societăţii -civ�le alcătuind o oorpo.raţi-e, se deooebosc de privilegiile propriu-.2li.se. potrivit otLmologiei lor, prin aceea că ce1l-e din urmă �int exof1pţii de la regula generală, Ja întUmplare, cl'l'le dintîi însă nu sînt deoi•t determinări legiferate, oerute de Îll!Săşi n a t u r ;:r p a r t i ·c u 1 a r i t ă ţ i i unei ramuri esernţiale a .c;o-cietăţii. § 253 In conporaţie fam�lia nu-,şi a r e nlliiilaÎ baza ei soli-dă, ca a s i g u r a r e a subzistenţei, condiţionată de c a p a c i 't a •t e şi o a v e r e stabilă (§ 1 70), ci ambele sînt -totodată r e c u n o �c u t e, astfel încît membrul unei corporaţii nu are nevoie să-şi dov.edească destoinicia şi bptul că se des-curcă şi o s-coate la capăt onorabil, că el este c .e v a, .prin nici .o altă c e .r 't i f i -

wz


.,. c a r e e x t e r i o a r ă. Este astfal. recunoscut toto.dată că eJ a.pa�rţine unui întreg, care est-e al ioouşi un măJdular al socie­ tăţii generale, şi că el nrutr·eşk interes pentru �opui neegoi:s.t al acestui întreg şi se osteneşte pentru el ; - el îşi are astfel în breasla c ă r e i a îi aparţine c i n s t e a s a

Instituţia corporaţiei răspunde astfel, prin asigurar.ea acea:sta a avuturlui, �nrtroducerii muncii agricole şi a proprie­ tăţii l})rivate, într-o altă sferă ,(§ 230, remarca). - Dacă bre­ buie ,să depl3ngem luxul şi mania ris�pei la clasele care prac­ tică industria, excese de care este legată naşterea plebei (§ 2H), nu trebuie, pe deasupra, să se uite, lăsînd la o .parte alte cauze {de ex. bphfl d munca devine din ce in -ce mai mecanică), - 'temeiul e t i ·C ex,pus mai sus. Fără a fi membru al unei conporaţii re-cun{)scute de lege (şi numai înbrucît e legal recunoscută o comunitate constituie o corpo­ raţie), indivi.dul este li·psit de c i n .s t e a <: o n .d i ţ i e i pro­ fesionale (Standesehrc), redus .prin iZOI!area lui la latura egoistă a meşteşugului, suz�stenţa· sa şi bucurarea de bunuri nu au s t a b i 1 i t a t e. El va căuta p-rin urmare să do.Mn­ dească r e c u n o aş t e r e a cSa prin demonstrări exterioare aJle ,succesdor saJJ.e în meserie, - demonstrări car.e SiÎnt fără hotar, întrucît o viaţă .potrivit condiţiei prof?rii nu poat-e a<vea ·loc a·coll-o unde această c-On.d_i,ţie nu exi&tă, - căci în socie­ tatea civi1lă numai comunitaotea -constituită şi recun{)s cută prin lege e x i ,s t ă ; - el nu îşi întocm-e�şte deci un mod de viaţă adecvat lui, de un or1din mai general. - În corporaţie, asis­ tenţ:::r .pe .car-e o primeş:te .s ărăcia Jşi rpier.de latura accidenta­ Ji,tă�ii saJ,e, premm şi ceea ce este, fără dretPtate, umi1litor în ea, - iar bogăţia, în datoria pe care ş.i-o îndeplineşte faţă de comunitate, îşi pi-erde trufia şi este •Scutită de invidia, ·care se pot naşte - cea dinrllîi în posesor, cea din urmă în ce�laHţi; onestitatea îşi dohîndeşte astfel adevărata ei recunoaştere şi cins•tire. § 254 În CollpOraţie se afilă o -limitare a aşa-numitului d re IP t n a t u 1 a 1, de a-ţi exercita indeminarea şi de a-ti agonisi astfel


2. SOCIETATEA CIVILA

275

cî.ştigul cuvenit, numai întrucît într-ÎIIIS a acest.ea [primesc o orien­ tare raţion<��lă, anume întrud.t ele sînt ,liberate de opinia .p r·o. prie

$i de accidentalitate, ide per�colul pentru sine ,şi pentru cei­ lalţi, - fiind recunoscute, conwHdate şi totodată ri•dicate pe trea•pta unei activi tăţi conştiente în .s.ervkiul unui OCQ.P comun.

§ 255 Alături de f a m i l i e, c o r p o r a ţ i a constituie a doua rădăcină a statului, răd.ăci.na lui e t i c ă, avîndn-'Şi temeiul în societatea civilă.

Prima: conţine momentele partioularităţii su­

biective şi universalităţii

obiective, în u n i t a 't .e

ţ i a l ă ; a -doua însă, conţine aceste momente tat<..:a civilă

s

u b :s t a n ­

- care în socie­

�înt mai întîi dezbinate, ca particularitate r e f 1 e c­

t a t ă î n .s i n e a: trobuinţei şi a folQsÎnţei tate juridică abstraotă -

ş i ca universa.l i­

unite in ch�p interior, astfel încît în

această unire bunăstarea particulară se aHă ca drept ş i

este

realizată. Caraoterul sfînt al că:sătQriei şi onoarea: În conporCJ.ţie sînt cele două momente, axele în jurul cărora se învîrteşte d'ezorga­ nizaţia pmpri'e .societăţii civile.

Adaus, Dacă în timpul din urmă corporaţia a fost abo­ lită, lucrul acesta are sensul că individul trebuie să-şi poarte singur de grijă. Chiar însă dacă se poate acorda aceasta, totuşi datoria individului de a-şi procura singur cîştigul nu este suspendată prin corporaţie. În statele noastre moderne cetăţenii au numai o participare limitată la treburile generale ale sta­ tului : este însă necesar să se acorde omului, ca subiect etic, dincolo de scopul lui privat, o activitate universală. Universalul acesta, pe care statul modern nu i - 1 oferă întotdeauna, omul îl găseşte în corporaţie. Am văzut mai înainte că indi­ vidul, îngrijindu-se în societatea civilă de sine, acţionează ş i pentru a l ţ i i . Această necesitate inconştientă î n s ă nu este de ajuns : acţiune etică, pătrunsă de cugetare şi conştientă, ea

a!Ho


devme ab1a în corporaţ1e NegreşJt, deasupra acesteia trebuie .să s e afle controlul mai inalt al statului, căci altfel ea s-ar osifica, s-ar închide în sine ş i ar deveni o coterie mizerabilă. In şi pentru sine însă corporaţia nu este o coterie închisă : ea este dimpotrivă transfigurarea etică a profesiunii, care sub­ zista izolată, ridicarea ei într-\Ul cerc în care ea dştigă putere .şi onoare.

§ 256 Ca J,irmitat şi finit, ,scopul COIJPOraţiei Îlşi are adevărul lui 1ntocmai

ca separaţia proprie rînduielii exterioare administra­

tive {poliţieneşti) şi identitatea relativă a acesteia - în scopul în

şi

pentru

acestui<1 ; de

sine

u n i v e r s a l,

aceea

sfera societăţii

şi

în

civile

realitatea

absolută

se preface în s t a

a

t.

Oraşul ,şi ·ogoru'l, cel ,dintîi .sediul -industriei bur@heze, a l r-effi.exiei care .se consumă în sine ,şi �se izol·ează, - al doilea, sediul etosului rezemat pe natură, - indivizii care ÎlşÎ mijlocesc conservar-ea -pro;prie în raportul Ior cu ·alte per­ soane juridice, şi familia, - alcătuiesc cele două momente, în-că ideatle, din care •S e n <f , ş t e •Statul ca fiind adevărat-ul .Jor t e m 'e i ; - ,dezvo-ltarea aceasta a ·eto,sului nemijlocit, trecînd prin sfîşierea societăţii burgheze, ca să ajungă la -stat, care se arată a ,fi adevăratul ,Jor temei, :ŞIÎ numai o atare dezvolt·a re, este d e m o n ·s -t r a r e a ş t i i n ţ i f i c ă a con­ ceptului istatului. - Deoarece �în mel'sul conceptului 'wii.inţi­ fi.c Sltatul apare 1d:re!Pt r .e z u l t a t, 1În timp ce e1! ,se ,dovedeşte a .fi a d e v ă r a� t u 'i .trunei, acea m i j 1l .o ·c -i r e ş.i a.cea a.pa­ Tenţă s -e 's u .s p ·e n .d ă "1Î .ea, dev;enind n em i j il o c i r e. Statul este ·de aceea, ,în realitate, .ceea 1ce e p r i m 1n 1genere ; în sim11I 1lui abia, hmilia 1s.e dezvoltă ca să devină :societa t e civ.i,Jă, şi ideea statului ·ea �nsăşi este acee<l ,cane ISe divide în ace�te două momente ; �n dezvoltarea ISocietăţ,ji civile, substanţa etică îşi dobîndeşte f o r m a e i i n f i n i t ă, care C'Ontine ·in ·sine cele două momente : 1 ) acda al d i .s t i n­ g e r i i infini·te pînă 1a fi i n ţ a r e a�î n�s i n e, ffiinţînd pentru sine, a conştiim.tei-d.e-JSine, şi 2) aceb al ·formei un i v e r s a-


2, SOCIETATEA CIVILA

277

i t ă t i i, care se găJS.eşte 'În oul tură, al formei ,g 'Î n ·d u J u i, prin ·care .spiritul îşi este obi·ectiv şi rea:l rsie.ş.i Sn l e g i şi i n s t i t u ţ i i, - voinţa g 1 n d i t ă a ISa, ca .totaJ.i tall: e o r ­ g a n i c ă. 1

SECŢIUNEA A TREIA

STAT UL § 257 Statul este rea:litatea Ideii etice, - spir.itul eti·c, -ca voinţ<t substanţială r e v e 1 a t ă, lămuri.tă sie însăşi, care se ginJeşte şi �e cunoaşte .'Pe .sine 1şi care aduce ila .înd·f1Plinire aceea <:·e ea ştie şi în măsura :în .care o �tie. În d a t i n ă .(Sitte), el âlşi are e:cis­ tenţa nemijlocită, iar .în c o n ş t .i i n ţ a-�d e-rS i n e a individu­ lui, în ştiinţao 1ŞÎ activitatea acestuia, existenta sa mij,locită, aşa cum individul, prin simţămîntul 1său et.ic, are in !Stat, ca fiind esenţa 1sa, scorpul .ş i prod'oou:l activi·tăţii !Sale, ,J i ,b e r t a t e :t sa s u b s t a n ţ i a l ă. P e n a ţ i i sînt zeii interiori, s u b t e r a n i, - s p i­ r i tu 1 p o p o r u I u i (At·ena) este divinul <:are ,s e ·C u­ n o a ş t e :pe 'sine şi ,s e 'V o i e ş t e ; ,pidcrtea ·este \Sentim-entul şi dosul ce .se reculege în sentiment, - virtutea politică, ,în sohÎimb, ·este voinţa închinată scopullui ifiintînd in şi 1pentru sine, .scQpului gîndit. § 258 StMul, <:a r.ealitate a v o i n ţ e i substanţiale, IPe care el o posedă in c o n ş t i i ţ a-d e-s i n e partirulară înălţată la universalita-tea sa, este r a ţ i o n a 1l u il 1În şi pentru 'Sine. Uni­ tatea aceasta suhstanţia�ă �şi -este ,scop >Sieşi, absoilut, IIe(l}inHt. in -care .l.ihertaJt:ea ·ajunge ia dreptul ei ISlliPrem, după <:um acest

3 06


278 ,scop ultim ·îşi păstrează îndreptăţirea 1supremă ,î;n ,fat<.r indivi­ zilrJJ', a căror s u p r e m ă d a t o r i e este ca ei să fie membri ai ·statului. Gînd statUl! este confundat .cu societatea civ]lă şi se reduce ·destinaţia :lui la siguranţa şi apărarel.f rproprietăţii şi a .!i:bertăţii !Personale, atunci i n t ·e r .e s u 1 j n d i v i z i 1 o r s i n g u l a r i, ca atare, este .s co.pu:l •suprem în vederea căruia ei sînt reuniţi, - ş i de aici rezultă, tot astfel, că a fi membru a1\ statului este 'ceva ·ce atî.rnă ·de bunul :lor plac. Statul stă ,însă �n ·CU totllll all1t .raport cu .indivi.dul ; 5.n timp ce -el es.te rs.pirit obiectiv, indiv�dul însuşi nu are obiectivitate, adevăr .ş.i .c aracter etic deoît •întruaît el .es te ·un mennbru a�l statului. R .e u n i r e a. ca atare este ea iinsă:şi adevăratul con­ ţinut �Ş-i ,sco,p, şi -destinaţia indi'v,izi,Jor ·e1ste ·Ca< ei să 'ducă o viaţă univer:saJă ; ,sati·sfacerea :partimlară mai ,df]parte a ,J or, activitatea, ·c onduita 1lor partkulară, are ca: punct de plecare şi ca r.ezultat acest .element ·sUJbstanţiall 1Şi un�verswl-vai1abil. - RaţioOnaliltatea, ·con-'>iderată abstract, constă ,în genere .în unitatea univ·or.salităţ�i ;şi a 1Slngularităţii, care 1se ,intrepătrund ; iar aici, concret, - potrivit conţinutului, 1În unitatea �.i.ber­ tăţii {)biectiv:e, adi·că a vointei (<;ubstanţiaJ!e ·uni,v.ersale, şi <f libertăţii 1SUJbiecHve, aparţinînd cunoa$terii individului şi voint·ei :sale care ur:măreşte 1scopuri 1particulare, - .şi de a�ceea, potri·vit .formei, ·.într-o activitate �ce ·se determină potrivit unor legi ,şi !Princi:pi.i g � n d" i 4: e, adică ou n i v e r :s a l e. - Ideea a-ceasta ·este 1fiinţa în şi [pentru .sine veşnkă şi necesară a spiri;tu.l ui. - Care ·e însă, sau care a fo:st origi,nea i s t o r i c ă a statu:lui în .genere, .sau -mai dt'lgraJbă a 1fi.ecărui stat iparti­ cuilar, a dreiPturiJor şi ldeterminădl,or ule, - da.că el s-a născut ·din ra;porturi pa1riarhale, din teamă 1Sau din 'încredere, <lin C011poraţie .etc., - 1ŞÎ cum s-a înţeles IŞÎ 1s-a fixat ·În .con­ ştiinţă 1principiul rpe care ·se tîntemeiază acest·e ·drt.'lpturi : ca iJJT Înc�piu divin, 'dr.e�pt ,pozitiv 'sau <Contract, obicei etc., aceasta 1nu !priveşte Ideea 1statului .însUJşi, ci este, 1SU1b ·raportul cuno�terii şti.inţ�fi.ce ·de care singură �este vonba aici, ·Ca la­ tură fenomen<ljlă, ·o oheJstiune istorkă ; în ce .priveşte autori­ tatea unui iStad: TeaJ, tn .mălsura în care ea face apel lla te­ meiuri, acestea sînt 'luate din ·formele drt'!ptului vaJabi.l 'intr-însuJ. Considerarea fiolozofică are de-a .face numai cu in-


279 teriorul tuturor acestor tucruri, ·cu c o n c e IP t u Il ,g ,j n d i t. J,n urmăTirea acestui concf!pt, RoUJSISeau are meritul rde a fi pus la baza Sltatului un principiu care, nu numai ip<ltrivi t formei ·s ale, (ca bunăoară ·instinctul ,sociabilităţii, autoritatea divină), ci potrivit continutului, este ,g ,î n d, rna:i exaot .g î n � 'd i r e a !Însăşi, anume v o i n ţ a. Numai ·că, deoarece el a luat voinţa numai în forma d e t e r m i n a t ă a vointei s i ng u 1 a r e .(cum a .făcut .dUJpă d 1ŞÎ Fichte), ş i a rînţeles voinţa generală, nu ca ·ceea ·ce este in .şi penrtru 1sine ra'tional in voinţă ci do �r ca e 1 e m e n t � 1 ve o .m u n c are rez �ltă in . . :.. v : .reumrea m­ . v ca v-o-�nţa •con.ş.henla aceasta vomţa smgulara, d·i vizilor ,în stat devine un c o n t r a c t, care are .Ia bază bunul lor plac, opinia .ş.i COiltSÎ.mţămîntul ex:pJicit a-rbitrar ; - de unde urmează <:�leh:he consecinţe 1pe care ,le trage ·in­ te.lectul .abstract, ruinind divinUJl suhzi.stent ,în şi rpentru .s ine, autoritatea <JJb o;olută �i m:1ieMatea acestuia. Ajunse stă.pîne pe putere, aceste abstracţii au tdus, ·de aceea, pe de o parte l a monstru()sul .'lpedaco·l, - 1primurl d·e oîn.d avem 1ştiinţă d·espre neamUl} omenesc -, ail 'încercării de a 'întocmi un stat mare -şi rel!l, după dăd.marea a tot ce .suibzi:sta ,şi .era .da,t în el, cu totul de 1!a ·ÎncClput, pornind numai de la g î n .d, şi a: 1 v o i n ţ e i de a-i d a ca bază singur raţiona1u1 p r ez u m a t ; - pe de a�ltă 1parte, deoarece aeestea sînt numai abstracţii ilipsite rde l.dee, ole au transformat încercarea aceasta în ev·enimentul col mai groazni.c .şi ma.i strigător. - împo ­ triva prindpiului vointei singulare trebuie amintit conceptul fundamental, acela că voinţa obiectivă este ceea ce e raţional în sine, ·în c o n c e rP t u J său, fie că el ·este ·cunoscut de către ifli(Hvizi ,şi voit .de liberul lor arbitru, ,fi·e că nu ·este ; - că la-tura -Oiplllsă, ·Subieotivi,tatea 'f,�bertăţii, ·cunoaşterea şi voinţa, care s i n g u r ă este reţinută în acel principiu, nu conţine decît unul din momente, de aceea numai unilateral, ale 1 d e i i voinţei ,r a ţ i o n a ,J e, care este raţionailă numai prin aceea că e a este ·deopotri•vă ·î n s ·i n e, după cum este p e n t r u -s i n c. -- Cealaltă atitudine opusă gîndului de a considera în cunoaştere .s-tatul 'Ca ·ceva raţional, rpentru 1sLne, ·este aceea de a .considera ·e x t e r i o r i t a t e a ma.ni�estări:Lor, hazardui treb-uinţei, al nevoii de ncrotire, al puter,ii, �1 bogăţiei etc., nu ca momentele .dez\'{lll tării istorice, •CÎ dn;pt s u b s t a n ţ ă a statului. Singula.ri,trutea indivizilor constituie tot astf.el, şi aici, pdndpillll cunoaşterii, totuşi nu cel ,puţin g :i n d u l

3{)8


280 acestei singularităţi, ci 'dimpotrivă ,singularităţile empirice, potrivit JPro.prietăţilor lDr accidentale, for.ţă şi slăbiciune, bogăţie �i sărăde de. Fără .îndoirulă, hotănîrea de a nu Jua în ,seamă ·c eea ce este i n f i n î ·t � r a ţ i -o n a l în .şi !Pentru sine, 1n ,stat, _ şi de a e x ·c l u d ·e din înţelegerea naturii ,lui interne ,g ,î 11 d ru rl, nu a atp ărut ni oi odată �în star·e atît de p u r ă, ca Sn cartea d-Jui v -o n H a .l 'i e r : Restaurarea ştiin­ ţelor statului, - dci tin ·toate încercările de a sesiza esenţa statului, oridt ar fi .princi!Piille de un�laterale ·ş i de super­ ficiale, intenţia însăşi de a î n ţ e 1 e g e ;statul în c -o n­ e e p t u 1 său adlllce c u ;sine ginduri, Jdeterminaţii univ-ersa:l·e ; aici însă nu numai ,că ;se r·enunţă, în chip conştie�t, la con­ ţinutul raţlona�l -care este statul, şi la forma gîndului, d ,s e şi atacă pasionat atît unul cît şi celălalt. O parte din in­ fluent<� largă 1pe care - .după dt ne asigură d-J ·v . Haller au avut-o principiile sale, această R e s t a u r a r e o dato­ reşt·e fără îndoială împrej urării d în .expunere el a ,ştiut să se abţină de J!a o r i c e g � n d, şi a ş-tiut să pă·str.eze astfel î-ntregUl! de :la un capăt la altUJl fără gînduri ; în ad-evăr, în felul <rces:ta <l·Î!ipar·e 1Încurcătura şi ·turburarea, 'care slăbesc im,pmsia unei -expuneri în care, 1printre .ceea ce .este ·ac-ciden ­ tal, s-e amostecă apelul la substa.nţiJ.l, .p rintre ceea ce este pur empiric �şi exterior, invocaţia universalului şi a .raţiona­ lului, - şi astfel, :în 1sfera .lucruri.lor ·săra:ce şi lipsite d-e va­ loare, aduce aminte de ce este ,înalt JŞÎ infinit. - C o n s e c­ v e n t ă fără .îndoială aceaJstă .eXlpunere este, căci Întrocît în locu� substanţial ului este -considerată ca esenţă a statului s-fera accid-entalului, cînd -e vorba de un a�stfel de conţinut consec­ V·e nţa constă tocmai 1n incons-ecvenţa totală a lipsei oricărui gînd, care merge Înainte fără să se uite inotpoi şi se -găseşte tot atît de aca:să, ,în ceontrariul lucrudlor ,pe .care o clipă mai înainte l a aprobase *. � Cartea amintită este, datorită caracterului arătat, originală în feluf ei. Supărarea autorului .ar pu-tea avea pentru .sine ceva nobil, dici ea a luat foc de l a teoriile false amintite mai înainte, porni!t cu ,deosebire de la R o u s s e a u , şi mai ales de la încercarea de realizare a lor. Dar pentru a s e salva, d-1 v. Haller s-a precipitat într-o pozitie contrară, care con­ stituie o Jipsă totală de .ginduri, şi în care din această pricină nu poate fi vorba de conţinut valabi-l, - anume în ura cea mai ·amarnică împotriva l e g i l o r, impotriva oricărei l e g i f e r ă .r •i, împotriva oricărui d r e p t d e t e r m i n a t 1În -chip e:x:pres p r i n J e g e. Ura contra l e g i i, contra d r e p •t u l u i dete-rminat p r i n l e g e este şibuletuJ (·l·ozinca) prin


281 Adaus. Statul în şi pentru sine este întregul etic, realizarea libertăţii, .şi .este St:Oipllli abwlut al ,raţiunii ca libertatea să .fie reală. Statul este .sP'iritul care se atfilă în Jume .şi se rea­ Ezează într-ţnsa c u c o n ş t i i n ţ ă, în timp ce în natură d nu se realizea�ză deoît ca "aJ!tuJ" său. ca spiri·t care doarme. Numai

care se dezvăluie fanatismul, imbeciHtatea ş i ipo.crizia bunelor intenţii, şi ele arati! fără gre.� ceea ce sînt, oricare ar fi vestmintcle în care ar căuta să se imbmce - . O .originalitate ca cea haJ,!eriană este totdeauna un fe­ nomen ce merită să fie retinut, şi .pentru aceia dintre cititorii mei care încă nu ·cunosc c::�rtea, voi prezenta citeva extrase ca probă. După ce d-1 v. H. (.p. 342 şi urm., voi. I) şi-a stabilit principiul său fundamental, anume că , "aşa cum în c e e a c e n u a r e v i a ţ ă, lucrul mai mare dă la o parte pe cd mai mic, cel mai .pu:ernic pe cel mai slab etc., tot astfel intre a n i ­ m a 1 e. şi apoi între oameni, ·se repetă a c e e a ş i lege, sub forme mai nobile" {ba uneori d1iar puţin nobile !), ş i că deci "a c ea s t a este o r­ d i n e a v e s n i c ă, n e s c h i m b ă t o a r e p u s â. d e D u m n e z e u, ca c e 1 m a i p u t e r n i c să clomneas·că, că el trebuie .să domnească ş i tot­ deauna va domni� ; - se vede chiar de aici, şi tot astfel din ceea ce urmează, în ce sens e.stc inţcleasă aici p u •! e r c a, nu ca putere a ceea ce este drept şi a ceea ce e etic, ci ca putere accidentală a naturii ; - el documentează deci aceasta mai departe, printre alte temeiuri, cu acela (p. 365 ş i urm.) că natura a orlnduit cu admirabi.lă înţelc.pciune, ca tocmai sentimentul p r o p r i e i .s u p e r i o r i t ă ţ i să innobileze irczi�tibil carac­ terul şi să -favorizeze dezvoltarea toanai a acelor virtuţi care sînt mai ne­ cesare 6UbalterniJ.or. El ,întreabă într-o întinsă peroraţie de retorică şcolară, dacă în domeniul ştiinţelor, .oare cei tari sau cei slabi S-Înt aceia care abuzează mai mult de autorita·te şi de incredere, în scopuri josnice, egoiste �i spre ruina oamen�lor încrezători; dacă între oamenii de legi, nu cumva ma:ieştrii versaţi .in ştiintil. :sint avocatii ş i chiţibuşarii care înşealil. speranţa clienţilor ereduli, fac albul negru şi negrul alb, abuzează de legi tral1!Jfor­ mîndu-le în vehicu-l aJ nedreptăţii, duc pc cei care au ne>,oie de protecţia lor, ·la .sapă de lemn, ş i sfîşie mielul nevinovat ca ni�te ulii fJămînzi etc.� D-1 v. H. uită aici că el foloseşte retorica aceasta tocmai .în sprijinul tezei că d o m n i a .c e l u i m a i p u t e r n i c este ordinea veşnică a lui Dum­ nezeu, ordinea ·după care uliul sfîşie -mielul nevinovat, a�adar cii. cei mai puternici, datontă cunoaşterii .legilor, procedează foarte drept cînd jefuiesc pe cei încrezători, care au nevoie de apărare, întrucît aceştia sînt cei �]abi. Ar fi să cerem însă prea mult, dacă am voi să se împace două ginduri, acolo unde nu se gil.seşt� nici mil.car unul. - Că d-1 v. Haller este duşman al coduriJor se înţelege de l a sine ; .Jegi.le civile sînt după el, pe de o parte "inutile, intmcît ele se inteleg d e l a s i n e, din ·l e g e a n a t u r a l ă � ; ' s-ar fi cruţat, de cînd există statul, multă os-teneală cheltuită în ·legiferate si în coduri, şi ·Care se mai cheltuieşte încă pentru aceste lucruri ş i pentru studiul dreptului scris, dacă lumea s-ar fi oprit de totdeauna l a gîndul te­ meinic că t o t u l s e •i n t e l e g e d e l a s i n e ; - pe de ailtă parte,

sn

stt 3 13


28> ca prezent în conştiinţă, cunosoîndu...,se pe sine Î[)suşi ca obiect existent, el este statul. Oînd e vorrba de Iibertate nu trebuie să ,porqim de la singularita,te, de ,la conştiinţa-de-sine.-singulară, ci numai de ,fa esenţa ·Coll.Şitiinţei-de ....sine, căci, fie că omul o ştie sau că nu o ştie, esenţa aceasta .se -realizează ca putere l �gile nu sînt date, propriu vorbiru:i, persoanelor private, ci sînt date ca i n s t r u c ţ i i .pentru judecătorii subalterni, pentru a li se aduce la cuno�­ tinţă voinţa preŞedintelui curţii. C n 1 e a j u d e c ă t i i (voi. I , p. 29i ; partea 1, p. 234 ş.i în alte locuri) nu este, în orice caz, o datorie a statului, ci un act de bunăvoin(i, aoome o acţiune de ajutorare din partea unora mai puternici, �� este doar .ceva sup limentar ; printre mijloacele de a.sig�­ mre a dreptăti1 ea nu este cel ma1 desăvărşit, dimpotrivă ea este n e s t1 5 n r rt i ud i ă d c ca � - � eş i u i t i a e t ij o c a r n e i _ i tocmai cele care duc mai i u t e şi mai s i g u r l a ţ i n t ă, şi ,pe care natura p r i e t e n ă .]e -l dat omului, în abra celui dintîi, ca a s i g u r a r e a libertăţii s a l e î n f a ţ a j u s t i ţ i e i ; - ş i acestea trei sint (ce vă înch-ipuiţi ?) : 1) ,u r m a r e a d e c ă t r e n o i a .Jegii naturale şi r e c o m a n d a r e a ei, 2) r e z i s t e n t a Împotriva nedreptăţii, 3) f u .g a, cînd nu o.istă altă scăpare�. (Cit si-nt de duri juriştii 'in comparaţie cu binevui•toarea natură !). - "Leg-ea n a •t u r a •l ă, d i v i n ă însă, pe care (voi. 1, p. 202) natura plină de bunătate a dat-o fiecăruia, e�te : să .:ios!eşti în fiecare om, un semea al tău (după principiul autorului ea ar trebui s ă fie : onorează pe c e l c a r e n u îţi e s t e asemenea ţ i e , ci c a r e e s t e mai puter­ nic) ; nu ofensa pe nimeni, d a c ă e l n u t e - a o f e n s a t ; nu pretinde de la el nimic ce el nu îţi e5le d a t o r (dar ce îţi este d dator ? ) , ba mai mult : iubeşte .pe a.proa.peie tău şi vino-i în ajutor oriunde poţ� �. - I � ­ _ c u l c a r e a în sutlete a a -c e s t e 1 l e g i uvmează să facă de pnsos legi­ ferarea şi constitutia. Ar fi curioo de văzut cum îşi exphcă d-� v. H. faptul că totuşi, cu toată incu.Jcarea aceasta, au apărut în lume legislaţii şi con5litu( ii ! - În vdl. III, .p. 362 ş i urm., d�l autor aj-unge la "aşa-numi.tde li­ bertăţi nationale", - adică legile po-litice .şi constituţionale ale natiun�lor ; fiece dr�pt determinat prin lege s-a numit, în senml acesta mare, o .J i­ b e r t a t e ; - el spune dell])re aceste legi, .printre altele, că �.de obicei, co-nţinutul lor c<tte cu t o t u 1 neînsemnat, oridt de mare preţ s � ar pune în c ă r ţ i as.tpra unor atare libertăţi î n s c r i s e -î n d o -c u m e n t e " . Cînd v e t i apoi că legiuirile de c a r e vorbeşte autorUl\ s î n t libertăţile naţio­ nale ale Stări·lor Reichului German. ale naţiunii engleze - C h a r t a M a g n a, �·c a r e î n s ă este puţin citită şi, datorită e x p r e­ s i i l o r î n v e c h i t e. cu atît m a i p u ţ i n înţeleasă", t h e ·B i 1 1 o f r i g h t s etc. -, acelea ale naţiunii ungare etc. ; atunci te minunezi să afli că aceste achiziţii, socotite pînă acum atît de importante, s.int ceva fără importanţă, şi că la aceste naţiuni se pune pret n u m a ·i î n c ă r t i pe legile lor, - legi care totuşi au jucat un rol în fiece parte de îmbră· căminle pe care o poartă indivizii, în fiece bucată de pîine pe care o mănîncă, .şi care intervin încă to-ate în fiecan z i .şi .în fiecare oră. - Des-

f � � � �!F �� �

� ��

�: t� fe �� :J:/�� �� �

j,l-! � �


283 inJd�endentă în care indivizii singularî sînt numai momente : statul constituie ,în:suşri anersul lui Dumnezeu .in lume ; temeiul statutul este puterea raţiunii care se realizează <:a voinţă. Gînd vorbÎIIll de Ideea statului nu trebuie să avem în fat<� ochi·lor state particulare, nici instituţii particulare, - trebuie dim­ potrivă să cons�deră:m pentru sine I.deea, acest Dumnezeu rewl. Fi.oce stat, ohiar <Iad după principiile JPC care le admite.m noi l-am declara rău, chiar dacă recunoaştem ,Ja .el cutare sau cutare defect, - are într-însu! totdeauna, mai ales cînd apar­ ţine statelor <lezvoHate ale t1mpului nostru, moment-ele esenţiale ale exi,stenţei .sale. Fiindcă ,însă e mai uşor să :descoiPeri defecte, codul general rp r u � î a n. oa si! mai amÎ1]tim şi de acesta, von Hal!cr vorb::şte densebit de rău (voi. 1, p. 1 85 ş i urm.). întrucît greşeli izn1rite din lipsuri fillozufîce (nu este cel puţin vorba încii de filo­ zofia k a n t i an ă, împotriva căreia d-1 v. H. se ridică cel mai amarnic) şi-au dovedit influenta d e n e c r e z u t asupra lui ; printre altele, ma1 ales prin faptul că într-insul se vorbeşte despre s t a t, de;pre domeniul statului. �copul statului, despre capul suprem a-l statwlui, despre datorii ale capului suprem etc. Ctll mai supărător i se pare d-lui v. Hahler ,dreptul -de a pu11e d ii r i asupra ave-rii privarte a persoanelor, asup�a indu.strilli lor, a prodllselor şi consumaţiei, p e n t r u a a c o p e r i n e v o î •l e s t a t u ­ l u i ; - deoarece r e g e 1 e )nJsuşi, de vreme .:e avu'i:ul statului, nu este califi­ cat drept propriet a le privat� a principel-ui, ci drept avut al statului, şi tol . astfel c e t ă j e n J_ J_ p r u s 1 e n i nu mai p o s e d ă n 1 m i ·c p r o p r i u , pre

d-1

nici trapul, nici bunurile ·lor. şi toţi supuşii sînt d u p ă l e g e r o b i . căci nu l e este îngăduit să se sustragă de l a s e r v i­ c i u l datorii s t a t u l u i " . D u p ă t o a t e aceste crudi-tăţi de necrezut, nimk nu poate fi mai comic decit emotia cu .care d�l v. HaHer descrie ine:x;pri-mabila sa bucurie În fat a descoperirilor sale (voi. 1, prefata) - _O bucurie pe care nu o poate simţi deoît prietenul

adevămlui.

CÎ11d după

cercetare onestă el

rea că a aflat o a r e c u m (fireşte doar oarecum n a t u r ă. cuvîntul lui D u m n e z e u î n s u ş i "

!)

cîştigă

convinge­

sentinta pronunţată d e (dimpotrivă. cuv-intul lui

Dumnezeu deosebeşte cu totul explicit revtllaţii.!e şale, de sentinţele naturii ş i ale omului natural), - .cum, plin de admiratie pură, ar fi voit să cadă in genunchi, !lll rîu de lacrimi de bucurie i - a cur� din ochi şi astfel a luat

naştere în d religiozitatea vie" ; - din religiozitate, d-d v. H. ar fi trebuit mai degrabă să plîngă ca în fata celei mai aspre pedepse a lui Dumnezeu ; căci ce se poate întin�pla omului mai rău. decît ca el să se fi a:bătut în­ tr-atîta de .la gindire ş i de la ce e raţionad, - de la einstirea legilor şi d e ia înţelegerea importanţei nesfîrşite, divine a faptului că datorii-le sta­ tului şi drepturile cetăţenilor. precum şi drepturi.Je statului şi datoriile cetăţenilor, sînt determinate prin l e g e, - încît să ia absurdul drept c u­ vînt

al

lui Dumnezeu


284

decît .să sesizezi conceptllll a c-eea ce este afit,ma-tiv, - se cade uşor in greşeal-a de a se uita, din 1pri'cina unor laturi izolate, însuşi organismUl! interior al ·statUlui. Statul nu este o operă a artei, el se a:fJă :În lume, �adar 'În sfera V'oinţei arbitrare, a accid-entului şi a greşelii ; o rund·uită rea il poate desfigura su:b multe laturi. Totuşi chiar omul cel mai urît, ,c riminalul, un bolnav şi un .sch:Hod este încă un om care trăi.eşte ; afirm:J.tivu1 din el, viaţa, subz�stă ·cu .tot :defectul, 1şi .de crcest afirmativ este vorba aici. § 259 Ideea statului are : a) realitat·e n em i j ,J o c i t ă şi este statul individual, ca organi-SJll ce ,se r<I!portează la ,s ine, c o n s t i ­ t u t i e sau d r e p t p u b 1 i c i n t e r n ; b) ea .devine r <t p o r t u ,} 1statului singUJlar cu alte state. - d r e p t p u h l i c e x t e t i ,o r ; c) ea este J.deea universală ca g e n �i ca putere absolută peste statele ind·ivi'd uale, 'spiritul, care :�şi dă rea!litatea sa în procesul i s t o r i e i l u m i .i. Adaus. Statul ca real este în chip esenţial stat individual şi mai de,parte, în plu:s stat pal'ticular. Indivi.dua�litatea trebuie deQsebită de particularitate : e a este moment al Ideii .sbtului însuşi, în timp ·ce ,particularitatea a�parţine j,s toriei. Statele ca a:tare 'sînt independe111te unele de a:ltele ,ş.i raportul 1or nu rpoate fi deci decît un mport ext.erior, astfel înoit deasupra 'lor .trebuie să ,se atle un al tr.ei·lea .element care .să le .lege. Acest al treilea este s,piritu:l, care :îişi 'dă realitate in Î!storia lumii şi constituie judecătorul absolut peste ea. E adevărat, mai multe state pot constitui, a:li,indu-se, un fel de .tribunal peste ailrte1e, pot lua naştere coniederări de ,state, ca de rpill.dă SHnta Alianţă, dar acestea sînt numai reJative şi mărginite, ca- .şi pacea veşnică. Si:n,guml judecător a.bwiut, care .se impune •totdeauna lfaţil de particu:lar, est-e �pi,ritul 1fiinţînd ηn 'Şi pentru sine, ·care se în­ făţişează în istoria •llliffi i i ca fiiDJd univensatlul .şi genul ce acţio� nează într-rÎillsa.


285

A. DREPTUL PUBLIC INTERN § 260 t:

Statul este

reallitatea

·libertăţii

concrete ;

1

ib

ertate

o n c r e -t ă constă însă ·.în faptul că singularitatea personală

i n teresele ei

.particulare îşi află

lor depHnă

sine

deopotrivă

d e z v o ,l t a r e

:t

şi

a

şi .r e c u n o a ,ş t e .r e a d r e p t u 1l u i l o r pentru (�n sistemul fa.mj,Ji.ei şi al societăţii civile), după .nrm tot­

odată ele s e t r a n s f o r m ă, pe deoparte, prin ele Înseşi, în interes al universalului, pe de aUă .parte r.emnosc .cu ştiinţă

şi :şi an u me ca fiind propriul lor s p i r i t t a n ţ i a I, IŞÎ a c ţ i o n e a z ă _ în ·servkiul lui, ca fiind sco-pul ultim wl lor, - astfel încît, nici unLversatluil s ă nu se a.f irme �i să nu fie î. nf�truit fără interesul, .ştiinţa ş i voinţa p:uti culară, nici i ndivi z ii să nu trăiască doaT pentru acestea, ca persoane particulare, ,şi să nu voîa.scă, in a�celaşi timp, în ş i pentru unîve�31l, ,să ai.bă o activitate conştientă de acest scop. Principiul statelor moderne are tăria şi adîndme<J imensă de a ingădui pri n cip i ului suh1ecti·v ităţii să se ,desăvî�şească pentru sine, ca e x t .r e m î n d e p e n d e n t al particularităţii !perso­ nale, şi totodată tsă-tl î ·n t o a r c ă î n a 1p o i in u n i t a t e a s u b s t a n ţ i a 1 ă şi ast�el să conserve ·În el însuşi această uni­ vointă universa-lul,

s

ub s

tate.

Adaus. Ideea statului în timpurile noi are drept carac­

teristică a sa că ,statul este reaJJi.zarea l�bertăţii, nu ,potrivit ar­ bitrarului subiectiv, ci •potriv�t .concelptului voinţei, adi.că tpotrivit

universali tăţi.j .şi di·�inităţii sa.J.e. Impenfecte sînt statele tÎn care I·deea ·s tatului este încă invăJluită ş i Sn care d.eterminările parti­ culare a·le ei nu au ajuns l a indf!Poodenţă liberă. In 15tatt1le antichităţii dasi•ce se .găseşte dej a fără .îndoială univer.sallitatea, dar parti!cularitatea Il'U se descătu.şa:se tÎncă, nu era liberată, spre a fi reintoansă la universalitate, ad'ică J.a scopul uni•versal al întregului. Esenţa statului nou constă în cerinţa ca univer­ saJ.ul să fie leg�t cu .�ibl':rtatea deplină a particularit.ăţii şi cu

81 5


286

HE

propăşi,rea intdi vizi,J or, aşax:lar în cerinta ca interesul fami.liei şt al societăţii civile să se reunească, supunindu-se statului, dar totodată în recunoaşterea că univensalitatea •ScQpului nu poate progresa fără ştiinţa şi vointa rpmprie a partimlarităţii, care trebuie să-şi tpăstreze dreJIJturî.le ei. Aşadar universwlul trebuie î111făptuit, .dar pe de altă parte, .s ubiectivitatea trebuie �i ea să fi.e în întregime şi .viu dezvoltată. Numai oîn.d ambele momente îşi păstrează puterea, atun·ci numai .statUII .poate fi considerat ca stat de.pllin articrulat şi cu adevărat organizat. § 261 Faţă de sfera ·dreptului <privat şi a bunei ·stări private, a fam�liei şi a societăţ.ii civi,Je, .statUJl este pe de o parte o nece­ sitate e x t e r i o a r ă şi puterea superi.oară .pe,ste ele, putere naturii căreia îi sînt subordonate Ieg�le ,şi interesele lor, o fiind df1pendente de ea ; dar 1pe de altă .p arte, el este scop ul lor i m a n e n t, şi tăria lui ;stă în unitatea scopului său ultim, uni­ vffi'saJ, cu intereml parhcular al indiviziLor, în fapt·Uil că aceştia au d a to r i i faţă de eil, îm mălsura în care ei au totodată drep­ tuc; (§ ! 55). Am observa:t dej a mai sus (remarca la § 3) că cel care a conceput g.indul dependenţei legillor, cu deosebire a celor de ·drept privat, de 'Caracterul ,determinat al statului, şi punctul filozofic de vede-re că partea trebuie con.siderată numai în relaţia ei cu .întregul, a fo.s t mai cu .seamă M o n­ t e ·s q u i e u, ·În vestita s� operă : Sf;iritul legi.lor, .în care el a încercat totodată .să dezvolte în amănunt aceste idei. - ln­ tmoît d a t o r i a .este mai întîi conduita f a .ţ ă d e ceva s u b s t a n ţ i a ,J pentru mine, faţă de ceva în şi pentru sine universal, în tim!P ·Ce dre.ptul este din11potri·vă ln genere e x i s t e n ţ a î n f a p t a acestui substanţial şi, prin aceast<.1. latura p a r ,t i c u 'l a r i t ă ţ i i lui şi a lihertătii mele ,p a r t i­ c u 1 a r e, de aceea, ,Pf' tr�tele formale, ambele ap 1:· r:·;_nr­ tizate la laturi sau pensoane ,deosebit.e. Statul, ca realitate de ordin eti.c, ca lntrepătrundere a substanţia�luJlui şi a parti­ cularuiui, implică senml că 'indatorire-a mea faţă de subSltan-


287 ţial est·e în acelaşi ·timp exi,stenţa în farpt a libertăţii mele particulare, cu aJte cuvint·e, că ·Într-1însul ·datoria şi dreptul sint unite în u n a ş i a c e e a ş i r e l a ţ i e. Deoarece însă, ma:i departe, în stat momenterl·e di!Stime ajung totoda·tă la: forma şi realitatea lor .s IP e c i f i c ă, ·ŞÎ prin urmare distincţia drf1Ptului şi a datoriei re31pare din nou, de aceea, în 3 11 tÎ111!P ce � n .s i n e, aidid forma.!, ele sînt identice, potrivit C ·O n ţ i n u t u ll u i l o r, ele sînt în ::tcelaşi timp d e o :s e b i t e. În domeniul drepf:Uilui ,privat şi în .cel moral, lip&eşte a .d ev ă r a t a necesitate a relaţiei ş i deci nu .este iPrezentă decît ega.litat. ea (Gleichhcit) a b s t r a c t ă a conţinutului ; c e e a c e în Slfererle a•cestea ahstracte este drept pcrutru unul, tre­ buie să fie drept •ŞÎ .pentru celălla•lt, şi c e e a c ·e ·este datorie pentru unul, trebuie să fie datorie .şi .pentru celălalt. Iden­ titatea aceea abso-lută .a datoriei şi a dreptului nu îşi află loc decît ca ega,Jă identitat-e a continutului, .cu determinarea că a-cest conţinut este conţinutul cu totul general, anume principiul unic <lll da·torie; şi a.! dre�ptuilui, libertatea perso­ nală a omului. De aceea 1solavii nu au dat·o rii, deoarece ei nu au drqpturi ; şi invens - (de îndatoriri rehgio<tJse nu este vorba a•i.ci). - Îillsă în Meea concretă ce .se dezvoltă iin sine, momente1le ei se disting şi determinaţia lor 1C0n1s tituie în acelaşi ti.'llljf> un conţinut deooobit ; in familiie, fiul nu are drepturi cu a c d a ş i •c .o n ţ i n u t ca datoriile 1pe care le are faţă de tată, iar cetăţeanul nu ,ar·e drCij)turi cu a iC •e � a' ş c o n ţ i n 'll t ca datoriile faţă de principe şi de ,guvernămînt. - Acel con­ cept aJl unirii ,datoriej cu dr(!Jptul este una ,din determinările cele mai Î<IIIJP0 11tante şi conţine în sine tăria internă a state­ lor. - Latura abstractă a datoriei se reduce la neglijarea interesului parhcular şi la excluderea lui, ca moment ne­ esenţial, ba •chiar nedemn. Cons�derarea concretă, Ideea, arată momentul .par6cu1arităţii ca fiind tot atî-t de esenţial, şi prin urmar.e sati,sfa,cerea 1lui ca absolut necesară ; în 'îm­ plinirea datoriei sa1e, indirvidu'l trebuie să î-şi găsească în acelaşi timp, într-un fel oareca•re, propriul său interes, satis­ �a·cerea sau 15o-cotdi1le saile, şi ,din .raportul în care el se află �n .stat, trebuie .să ,s e na,s,că pentru el un drept ,potrivit căruia lucrul :public să devină lucrul l u i IP r o IP r i u, p a r ti ·c u l a r . Interesul particular, ÎIIl .adevăr, nu trebuie Jăsat b o parte, 31s sau chiar .sug.nrmat, ci trebuie :pus în concordanţă cu univer­ saJul, în .fdl:ul acesta fiind conservat atît el însuşi, cÎt şi uni-


268

v-ers<��lu:I. Indiv-�dul, potrivit .datori�lor srule supusul statului, găseşte ca cetăţean în împlinire<! datoriilor sale apărarea pernoanei şi a propr:i·etăţii ,sale, consideraţia hinolui său par­ tfcuilar şi sa1i'Sfacerea �esenţei sale substanţiale, conştiinţa şi mîtxlria d-e a fi .memb.ru a:l ac-estui ·întreg, - în această în­ deplinire a datorij�or, ca reailizări şi ,îndeletnidri în .serviciul statului, el l.şi a:tilă conservarea şi .subzistenta sa. Potrivit la­ turii abstracte, interesul univcnsalului ar cere d{lar c;� trebu­ rile sale, realizărille 1pe care el le !Pr-etinde, să fie îndeplinite ca datorii. Adaus. La unitatea universalităţii şi particularitătii revine totul în stat. in v·e chile state, scopul ,mbiectiv era absolut una cu voinţa statullui ; în stat.etle moderne, dinwotrivă, pretindem o opinie a norustră, o v·oinţă şi .o conştiinţă pro-prie. Cei v-echi nu aveau nimic de felul acesta : ultimul cuvînt era pentru ei voinţa .statului. ln timp ce în despoţiile asia'fi,ce individul nu are nici ,o interiori·tat.e şi nici o îndreptăţire în sine, omul în lumea modernă voieşte .să fie onorat În interiorita.tea sa. Legă­ tura dintre datorie şi drept a1·e dublul as-p oet că ceea ce statul pretinde ca datorie tr•ebuie să fie, nemijlocit, şi dreytul indivi­ dualităţii, întrucît datoria .nu este decît toomai organizarea con­ ceptului libertăţii. Determinările voinţei individuale sînt aduse, prin stat, la o exisenţă obiectivă şi ajung abia printr-.însul l a ardevărul Io.r şi la ·realizare. Statul este co.ndiţia e�clUJsivă a atingerii S>copului şi binelui particular.

§ 262 319

Ideea rea'lă, spiritul, care se divide el însuşi în cele două sfere ideale ale conceptului său, familia şi societartea civilă, ca alcătuind finitatea sa, pentru ca din idealitatea lor să fie spirit real infmit pentru sine, distribuie deci acestor sfere materialul .acestei realităţi finite a sa, indivizii ca m 1U � ţ i m e, astfel încît această n;partiz<fre ,aJpare în individ m i j ,1 o c i t ă de împreju­ rări, de arbitrar şi de propria alegere a destinaţiei sale (§ 185 şi rem.).


Adaus, ln statul platonic libertatea subiectivă nu are nici valabilitate, autoritatea publică fiind încă aceea care desem­ ne<rză indivizilor �nd·etletni-cirile Ior. În multe state orienrtale desemn'area aceasta decurge !din naştere. Libertatea subiecti-vă, de care trebuie să se ţină seama, pretinde însă aleger·e liberă din partea indivizi1l.o r. o

§ 253 în aceste sfere, în care ,momentele sale, singu.laritaterr şi partimla6tatea, îşi au realitatea nemijJocită şi rdiectată a lor, :spiritul s� află ca universalitate obiectivă a lor, o g l i n d i t ă î n e l e, ca fiind puterea raţionalului acţionînd în necesitate (§ l IH) şi anume constituind i n s t i t u ţ i i 1 e, considerate de noi mai înainte Adaus, Statul ca spirit se divide în determinările parti­ .culare ale conce1ptului său, �le felului său de a fiinţa. Ca să aducem aici un ex.emplu dî.n natură, sÎrs.temul nervos este a:de­ văratuJ sistem stnzitiv : el este momentUl! abstract al <1fll ării la sine Însuşi, şi al identităţii sa:J.e înseşi în 3lceasta. Analiza sen­ zaţiei distinge însă două laturi, şi .se imparte astfel ÎlliCÎt latu­ rile di·s.tinse apar ca si1steme întregi : pr·imul este simţirea ab­ ::tractă, păstrarea !a sine, mişcarea ohscură în sine, reproduce­ rea, - nutriţia, produoerea de sine şi digerar.ea interioară. Momentul wl doiJ,ea constă în faptul că fiinţarea aceasta la· sine s2o însuşi îşi are în faţă, ca opus, .momentul dif.erenţ.ei, ieşirea spre exterior. Aceasta este iritabi.litatea, indreptarea în afară a senzaţiei. Jritabilitatea constituie un sistem al ei propriu, şi există clase inferioare de animale care nu şi-au dezvoltat decît ace·;t �istem, nu au ajuns la unitatea pătrunsă de suflet a sim­ ţirii în sine. Comparînd aceste relaţii naturale cu acelea ale spiritului, găsim că familia trebuie pusă alături de sensibili­ tate, societatea civilă alături de iritabilitate. Al treilea moment este statul. sistemul nervos pentru sine ; el este organizat în sine, dar este viu numai întrucît ambele momente, aici familia şi societatea civilă, sînt dezvoltate într-însu!. Legile care le guvernează sînt instituţiile raţionalului, care se oglindeşte în


200

ele. Temeiul, adevărul ultim al acestor instituţii, este însuşi spiritul, care este scopul lor universal şi obiectul de care ele au ştiinţa. Familia, e adevărat, are şi ea caracter etic. Totuşi într-însa scopul nu se află ca ştiut ; în societatea civilă, în schimb, separaţia este principiul determinant. § 264 lndiv.iz·ii care akătu.iesc muJţimea, întrucît ei inşi.şi <ru în ei naturi spirituale şi contin deci dublul moment, extremul s i n­ g u 1 a r i t ă ţ i i, care ştie şi voieşte .p e n t r ·u s i n e, şi extremul u n i v e r s a J .i t ă ţ i i, care ştie .şi voieşte .suhstanţiaJul, şi în­ truoît asMd ei nu roaJ·izează dreptul coresrpunzăto,r celor două laturi, decît în măsura în care ei au realita:te atît ca persoane priva-te cît şi ca persoane substanţiale, - dob-îndes-c în acele sfere, parte nemijlocit primul lucru, parte pe celălalt, astfel că în instituţii, ·Ca alcătuind u n i v e r s a 1 u 1 fiinţi:nd in sine al int·er.es elor lor pa<rticllll a re, ei îşi au conştiinţa lor de sine esenţiaJ.ă, şi că, pe de altă parte, instituţiile procură indivizilor o indeletnicire şi activitate îndreptate către un scorp general, în corporaţie.

§ 265 lnstituţiiil.e l(lJCestea alcătuies-c o r î n d u i r e a statului� adică r.aţiona.J.itatea dezvoltată .şi realizată ·î n p a r t i ce u ·l a r, şi de .aceea ele .sî·nt baza so.Jidă a statului, ·ca şi a încrederii şi a devot:amentUJlui indivizilor faţă de stat, - coloanele care susţin libert<rlea publi.că, întrucît �tr..,însele libertatea parti•culară este realizată şi este raţională, şi prin urmare, .într-îns-ele este dată în s i n e r<:unirea libertăţii .ş i ,a necesităţii. Adaus.

Cum s-a observat deja mai sus, caracterul sfînt

al că.o>ătoriei .şi instituţ:iille in c.a.re societatea burgheză î,ş-i mani-


291

festă natura eti·că, constituie tăria întregului, - cu alte cuvinte, univ:ensrulurl est·e în acel�şi timp scopul fi,ecăruia, ca particular. Totul este .ca legea raţiunii şi aceea a libertăţii partinlllare să se pătrUUldă, şi ca scopul meu partku:lar să devină id·enti·c cu universa.lul, altfel statul .rămîne în aer. Sentimentul de sine aJ indivizilor constituie realitatea statului, şi tăria lui stă în iden­ titatea acelor două laturi. S-a spus adesea că 'scopul statului este fericirea cetăţ.enilor ; fără îndoială .lucrul acesta este ade­ vărat : dacă cetătenilor nu le merge bine, dacă scopul lor S'U­ biectiv nu este satisfăcut, dacă ei nu găsesc că .mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul însuşi, ca atare, atu•nci statul stă pe picioare sJabe. § 266 Dar spiritul nu este numai ca această necesitate ş i ca do­ meniu rul aparenţei, ci, fiind i d e a l i t a t e a acesteia şi ink­ riorul ei, el îşi este obiectiv sieşi şi real ; aşadar această uni­ ve�sa1itate substanţială �şi este obiect şi sc0;p s i ·e î n s e ş i, şi prin aceasta, necesitatea îşi este totodată [prezentă] sieşi in f o r m a libertăţii. § 2G7 N e 'c e s i t a -t e a în idea:litate este d e z v o ll ·t a r e a Ideii înăuntrul ei 9nseşi ; ea este, ca substanţialitate s u b i -e ·C t i v ă. s i m ţ ă m î n t u .1 politic, iar oa substanţiaJ-itat.e o .b i ·e c t i v ă, în di-stincţia ei de cea dinrtîi, o r g a n i s m u l statului, statul pro,priu-zis ,p o 1 i t i c şi c o n s t i t u ţ i a l u i. Adaus. Unitatea libertăţii ce se voieşte şi se ştie pe sine este mai tntîi co:t necesitate. Suhstanţialul este aid .ca ex-i·stenţă subiectivă a indivizi,lor ; .cea:la:ltă modalitate a necesităţii este însă organ�smul, - cu alt-e cuvinte spir/..11 es.t-e un proces tn sine Jmruşi, deosf':lbeşte în sine membre, pune in sine dÎistincţii prin care el işi îndep-lineşte cursul său.

�22


292

§ 268 S i m ,ţ ă m î n t u ,l p ()l i ti'c , p a t .r i o t ,i .s m u il în genere, ca

certitudine �temeiată pe a 1d e v ă r (certitudinea doar subiec­ tivă nu se naşte di.n .a d ·e v ă r şi este nwna:i op�n ie) şi voinţă devenită d e ip r i n d e r e, este doar rezultat al inst i tuţi il or exis­ tente în �Stat, în cal'e raţionaJita'tea este p rez_e.ntă ·Î 10 c h i p r e a l, � aşa cum el tşi găiseşt.e .ruplica.ţia sa in activitatea ·eor.es­ pu nzăt o are iusti-tuţi•i1or. - Sentimentul ac esta constă Îln genere în î n c r e d ·e r e a (ca!'e se ,poate ,prefa-c e 'în înţ elegere mai m'Ult sau mai .puţi n cwlt i.vat ă) , - conşti�nţa -că inte resul meu substan­ ţial şi partkubr este conserv.at ş.i conţi n ut în interesul şi SCOipUI altcuiva {aid a.J statwlui), care se află �n mport cu mine ca inrHvi'd ; - ,p-rin a·c earS ta el însuşi n emaHi ind n emij ,J o cit un altul, pentru mine, şi eu, cu această ccmşiii:nţă, fi i nd liber. P r i n patri otism se în ţelege aidesea n umai di s p o zi ţia la sacrificii şi arcţiuni •e x t r ·a o r d j n a r e. În mod esenţial el este În'Să simţămintu:l care în situaţii1le şi raporturi1e obiş nu i,te al-e vieţii este de.prins !Să consideie lucrul c omu n , drept t-eme­ lie suhstanţia·I ă şi .d r-ep t swp al i ndi vid ul ui . Această conştiintă dovedită in cUJ:sU'] obi.ş.n uit al vieţii, în tDat e r-a�porturLle ei, este ea îns ăşi teme-i!Ul din care d ecurge ş i dispoz i ţia la efo r ­ turi afară di n comun. Cum însă oamenii sînt adesea m ai degrabă genero.şi decît echita.bili, ei se convirng lesne că .posedă acel patriotism extraordinar, ,pentru a se scuti de adevărahtl simtămînt patr}oti,c, sau pentru 2t scuza li.p:sa lui. - Cînd, mai departe, s ·e n t i m ·e n 1t u rl este considerat ca ce:! ce tre­ buie să f ac ă pentru sine înce:putul, ;şi ca put ind u -s e naşte din reprezentări şi din gîndi ri subiective, el este confundat ou pura o,pi:nie, căci este lipsit în a1cest fel de a ved-ea, de temeiul său v-eritabil, de .rea!J.itatea o biectivă. Adaus. Oamenii fără de cultură se complac în raţiona­ m e nte şi în critid, c ăci este uşor să găseşt i de criticat, m::ri greu însă, să recun oşti binele ş.i n eces itat ea internă a acestuia . Cultura începătoare ,pieacă înl!:o td-eauna de la -critid, c ea desă­ vîrşită însă vede IÎ:n fiooare lucru ceea ce e pozitiv. Tot astfel,


293 în religie, e J,esne de .s:pus că lucrul a.cesta sau celăllatlt este o superstiţie, dar este infini-t mai greu să înţelegi adevărul din­ tr-însele. Sentimentul 1p01liti-c a;parent trebuie cloci dem;ehit de ceea ce oa.menii voie�c cu ad.evărat, călci în interiorul lor ei voiesc de fapt lucrul însuşi (die Sache), dar ei se o,presc l a deta-lii şi se compl ac Îlll vanitartea pr.etenViei de a înţelege mai bine d.ecît cdlalţi. Oamenii nu se îndoiesc de f31ptul că statuii tJ ebuie să subziste, şi că numai într-însu! se poate realiza inte­ resul parti.cular, dar obişnuinţa ne face să nu mai vedem pe ce se reazemă întreaga noastră existenţă. Oind cineva merge noaptea pe stradă, în siguramtă, nu ii tr.oce prin minte că lucrul acesta ar puLe.a fi altfel ; "Căci obi.şnuinţa cu siguranţa a devenit o altă natură, şi nu gîndim pr·ea dar că etl este numai rezul­ tatul unor instituţii particulare. Re.prezenbarea obişnuită işi În­ chipuie că unitatea st<IJtului se reazemă pe forţă, - ceea ce--l menţine ;nsă est.e singur sentimentul fundamenta1 al ordinei, su pe care-1 au toţi. § 269 C ·o n ţ i n u t u I lui determina't in partiwlar, .,;imţămîntul civic şi�l ia din laturÎ'le dirferPJ:.e ale organi.smului statUlui. O r­ g a n i ·S m u 1 mce&ta este dezvoJtar.ea IdeiU în distincţiHe ei şi în realitatea obied�vă

sînt astfel p u t e r i l e

a aces-klra. Laturi'l e a.cestea d i f e r i t e,

doosebite

şi funcţiile şi activităţile

lor, prin care univ:er.s all ul s e p r o d u ,c e neoooteni•t

.pe sine, şi

anume, întnudt e.le s·înt determina�e prin n .a t u r a

c o n c e p­

t u l u i, se produce în mo-d n e c .e , ş a r ş.i, deo-arece el oste tot­

odată .presu,poZiiţia producţiei sale, se şi c o n 1s e r v ă ; - orga­

nismul acesta este .c o D l'l t

j ,t u ţ i a p o ,J i t i c ă.

Adaus. Statul este organism, adică dezvoltare a Ideii în distincţiile ei. Laturile acestea deosebi,te sînt astfel puterile diferite şi funcţiile şi activităţile lor, prin care universalul se produce pe sine necontenit şi în mod necesar, şi deoarece el este presupus în producţia sa, se .şi conservă. Organismul acesta este constituţia politică : ea se naşte veşnic din stat, aşa cum el se conservă printr-Snsa : clind ele se desf<OC, cînd la�turile dreose­ bite se 1iher-ează una de a.lta, •atunci un�tatea ca:re le dădea


294

naştere nu mai es-te pusă. Li se potriveşte deci fabula stomacu­ lui şi a membrelor. Natura orgamis.mului face că, dacă toate părţile nu trec în identitate, rfacă una din ele se pune ca in.J.e­ pendentă, toarl:e trebuie să se prăibuşea.�că. Cu predioote, prin­ cipii etc. nu ajungem departe în judecarea statului, care trebuie inţeles ca organi·sm ; tot abî.t d·e puţin cît se poa-te conc{lpe prin predicate natura lui Dumnezeu, a cărui viaţă trebuie dimpo­ trivă să o contemplu î.n sine însăşi. § 2i0 325

Faptul că scoiPul statului este int·eresul general ca ataf'e, ş i înăurntrul acestuia, care e substanţa lor, co.nserva�rea intere­ selor partkulare, consti-tuie : 1) r .e a 1 i t a t •e a lui a b s t r a c t ă, sau subs.tamţi,aJhtatea lui ; dar acealSta este 2) n e .c e s i t a t ·e a lui, în m�ura în care ea se divide, potrivit conceptului, în d i s t i n c ţ i i l ·e activităţii sale, care datorită wcelei substan­ ţialităţii sînt şi ele determinări reale, s t a b i l e, puteri ; 3) aceeaşi substanţialitate este Însă spiritul t r e c u t p r i n f o r m a c u 1 t u r i i , care s e ştie şi se voieşte pe sine. Statul ş t i e aşadar ce voieşte, şi ştie lucrul acesta în u n i v e r s a­ l i t a t e a lui, ca lucru g î n d i t ; de aceea el lucrează şi acţionează după scopuri pe care le ştie, după principii pe care le cunoaşte şi după legi, care nu sînt legi numai î n s i n e, ci pentru conştiinţă ; şi totodată, întrucît acţiunile sale se referă la împrejurări şi la raporturi date, după cunoştinţa precisă a acestora. Este locul aici să atingem problema r a p o r 1: u I u i s t a t u 1! u i f a ţ ă d e r e ,J i g i e, întrucît în timpurile mai recente s-·a rt�peta1 atît de des că reJligia est·e fundamentul startul ui, ba aJirmaţia acea.sta ,s-a făcut chiar cu pretenţia că printr-însa s-ar fi şi epuizat ştiinţa statului, - şi întrucît nici o afirmaţie nu este ma:i pro.p rie să dea naştere la aLÎl::J. confuziune, ba chiar să ridioe confuzia însăşi ]:a tre<1!pta d� constituţie a statului, de formă pe care ar trebui să o aibă cun()l,lti,nţa. - P.oate părea de la înct�put SUS:pect că religia este f'eoomand�tă ,şi căutată cu deosebire pentru nemuri de


295 mizer-ie publică, de sEtş.i•ere şi asuprire, ş i se recurge la ea ca la o mingîi,ere în faţa n e ,d r e ·p t ă ţ i i şi u . la o -S!Peranţă · d� răS!plată după .p a g u b ă. Cind , mai departe, se socoteşte drept un precept al religi-ei acela ca să fim indifer·enţi fată de interesele lumeşti, faţă de cunsUJl reaJităţii ş i de hcebudle ei, în timp ·ce dimpotrivă ,statuil .este spiritul care s ă l ă ş l u- s26 i e ş t e .î n 1 u m e : reCUI"Sul la relig�e pare atunci, sau impro­ priu să ridice interesul şi tl'eburile statului şj să facă din ele un SOOip serios, esenţi•al, sau el ,pare să considere totul în conducerea statului c<r aJthn:ind .de bunul plac arbitrar, fie că se vorbeşte numai de f<llptul că in stat ceea ce ar domina ar fi soopurile dictate de pasiune, puter.ea nedreaptă etc. , fie .că recursul acesta la religie încearcă să se impună singur, pentru si.ne, ş i vrea să--Şi rezerve det.erm�nare<r şi apli­ carea dr(1ptului. A:ş•a cum s-ar sowti drept o batjocură, să se înlăture orice sentiment de reV'oltă Vmpotriva tiraniei, cu consolarea că asupritul îşi găseşte mîngîierea în relig1e : tot astfel nu trebuie să se uHe că religia poate lua o for:mă care să a-:bă drept urmare sclavia cea mai dură, sub aspectele supers·tiţiei, şi degradarea omulu-i sub niv·etlllll amimaJului (ca la Egipteni ş i la Inzi care venerează anumite animale, soco­ tindu-le drept esenţe mai ridicate decît ale lor înseşi). Feno­ menul acesta :poate ·C el puţin ,să ne .facă atenli 'că nu des-pre religie cu totul în genere ar trebui să se vorbească, ci mai degrabă, cînd ea apare în anumite forme, se cere intervenţia împotriva ei, a unei puteri salvatoare care să-şi asume 3lpă­ rarea drerpturi·lor raţiunii şi ale con�tiinţei de sine. - Deter­ minarea esenţia-lă însă î n ce priveşte raportul dintre reli·gi·e ş i stat se obţine numai ţin1n:d .seama de conct1ptul lor. Religia are d'rept conţinut al ei aJdevărul absolut, şi deci tntr­ însa intră şi ce e mai inalt în simţămîllltul omului. Ca in­ tuiţie, sentiment, CUOI}Ştinţă prin repr·ezentar.e, care se ocupă de Dumnezeu, ICa fiind temeJi,a .şi cauza nemărginită de care atîrnă totul, ea cupri,nde în sine cerinţa ca totuJ să fi.e luat în această relaţie şi să-şi dobîndewscă într-însa ,confirmarea, juSitifi·carea, certific-area. Statul şi legile, ca şi d:rtoriile, în 327 raportul acesta îşi do.b'indesc, pentru conştiinţă, confirmarea lor cea mai înahă şi o.b.lig.a tivita!tea lor ; căci însuşi statul, legi'le ş i datoriile sînt în ,realitat.ea lor ceva determinat, ceva -care trece într-o s.feră mai înaltă, ca fumdament al său (v. D e aceea religia con-

Enci,clofJedia ştiinţelor filozofice).


296

ţine toto.dată locul care oferă, în prebcerea generală şi în pierderea scopurilor, interesdor şi posesi.unilor reale, con­ ştiinţa nes·chianbătoruJlui şi a ceJei mai înalte libertăţi şi satis­ faceri *. Dacă 'lnsă religia constituie f u n d a m e n t u 1 care conţine în sine eticul în genere, şi ma<Î precis natura startu­ lui, ca .fiind V'Oinţa diV'ină, ea nu esk în acelaşi timp decît f u n d a m e n t, şi ai�ei este punctul care J,e de9:parl·e. Statul este voinţă divină, oa s:pi.rit prezent ce s e 'Cl. e z v o l t ă luînd formă reală şi dîndu-şi o r g a n i z a r e 'a u n e i 1 u m i. Cei care în faţa sta�tului vor să s-e opre3!Scă la forma religiei, se com;portă ca aceia care, în cunoştinţă, socotesc că po.sedi tot ee trebuie dnd rămîn doar .Ia e .s e n ţ ă, şi nu trec mai deJparte, de J,a acest abstrmctum, Ia existenţa în fapt ; s<m >ea aceia (v . .mai .sus, § 140, remanca) care vor numai b i .n e l e a b s t r a 'c t şi lasă în seanna bunului plac să decidă c e este bun. R.eligia es,te raportarea Ia absolut in f o r m .a s ·e (fl t i­ m e n t u 'l u i, a r e .p r e z e n t ă r i i, a c r e d i n ţ e i, şi în c-entrul ei, car·e ct.•prinde totul, totul nu este decît ca ceva a.c-cidenbl şi ,pi·eritor. DaJCă ş.i :în ce .priveşte statul se rămîne la �ceeaşi formă, lin sensUl! că .şi pentru stat ea ar fi ln chip eS1enţiiall detterminantă şi valahilă, atUillCi statul, ca ongani,sm dezvo.Itat •În d�stincţii, legi şi or"mduiri subzistente, ,este dat pradă zguduirilor, nesi.gura.nţei şi dezordinei. Obiectivul şi universallUJl, leg:iJe, în loc de a f,j determinate ca avÎnd sub­ zistenţă şi vailahiiHta�te, dobîndesc dete.rminaţia uami negativ, faţă de acea formă, car·e işi anmcă văllul p<este ce este deter­ minat, ea însăşi devenind astfel ceva subiectiv ; pentru purta­ l'ea Oallnen iJ.or rezuJ.tă de aici conduZ'ia : omului dre!Jlt nu i . eVIl�vie, .întoolo puteţi falce orice se dau le.gi ; fiţi pilini de voiţi, vă puteţi lă:sa în voia bunului vo,stru p�ac şi a pasiu* Ca şi c u n o ş t i n ţ a şi ş t i i n ţ a, r e l i g i a are drept prin­ cipiu al ei o formă specifică, deosebită de aceea a statului ; de aoeeca ele intră in stat pe de o parte sub raportul de m i j 1 o a c e ale culturii şi ale simţămintelor, pe de altă parte, întrucît ele sînt esenţial s c o ·p u r i - î n ­ s i n e, sub aspectul existenţei fapti.ce, exterioare a lor. Sub ambele aspecte, principiile statului se raportează la de ca la nişte aplicaţii ale lor ; într-un tratat complet concret asupra sllaltului, sferele acelea, w şi arta, raporttwile pur naturale etc., trebuie � i ele cercetate sub raportul şi în situaţia p e care ele o iau în stat; aici însă, în tratatul acesta în care este urmărit .prm,cipiul statului, în sfera sa s p e c i f i c ă, potrivit Ideii sale, nu se .poate vorbi decît în treacăt de principiile lor şi de a p .! i c a r ea dreptului sta­ tului la ele.


297

nilm, iar pe ceiJtaJ.ţ.i, care SUJferă nedre�ptate de ope urma voastră, indrt:lp'taţi-i către m1ngiierea şi speranţa .religiei sau mai rău, rf�S?irngeţi-i şi condaJmnaţi-i ca fi�nd Ii[J.siţi de ,,e]igie. Cînd însă atitud.inea aoeasta negativă nu rămÎne doar .sentiment intern ş i arpinie personaH, d ·Se îndr·eaptă către rewhtate şi se afirmă într-·insa, atunci se naşte f a n at i s m u ,J reli,gios, ca·re, ca şi cel pohtk, ·Înlătură ork·e orîn­ duire a statului .şi ori•oe {ll1di.ne legală, ·Ca reprezentînd limite înguste, nerpot·rÎV'Îte cu infinitaiea internă a cugetului, şi care prin urmare .exdude prop6etatea priva-tă, căsători-a, rapo:l'tu­ rile şi mund.Ie di.n snci.etatea civi.Jă ebc., ca ned•emne de iubire şi de libertatea sentimentului Intrucît totuşi urmea•ză să fie luate decizii privind ·exi.stenţa reală şi ·acţiunea, intervine aid acdruşi lucru ,ca în ce priv-eşte subieotivibtea vointei în gener.e, care se consi,deră pe .s:ne dr�t a;bsolutul (§ 140) , - anume, d deciziile sînt luate pe baza reiP:rez·entării subiec­ tive, a�did a o p ·i n ,i e i şi a b u n u · l u i p il :a .c a r b i t ,r a r. - 92� Ceea ce consti·tui.e insă .adevăml veritalbill, faţă de �cest ade� văr oe s-e învăluie Îin s'lllb iectivitatea .sentLmen1:LJ]ui şi a r(1pre­ zentiîrii, tste tre<:erea prodigioasă a interiorului dincolo de .sine, în exteri'O.r, imrprimarea raţiunii în realitate, la care <r lU'ornt înt11eaga i,storie a lumii, - o murucă prin care ome­ nirea civlll.izată şi-a do:bîndi·t rea!Htat·ea şi conştiinţa exi;ste.nţei sa�le raţion illl e, .a odnduir�J.or de stat şi a legilor. De la cei care c a u tă p e D o m n u 1! şi care .s.�nt convitnşi că ÎJn o-pinia lor necu:ltivată ei posedă î n m o .d n oe m i j ,1 o 'c i It totuJ, în loc să-:şi i�pună munoa de a-şi 6di,ca subiectivitatea la cunoaşterea adevă:rllllui şi la t(}nştiinţa dreiPtllilui obiectiv ş-i a datoriei -, nu poal;e I'ezuH<r deaît ruina tutur·or rap.ortu­ dl'Or eti-ce, nerozi·e şi aibominaţie ; a.ce!>ltea sînt cons-eciulţele necesare ale mentalităţii r-eligioase, dnd -ea se menţine l a forma eXJolusivă a ei şi s·e illldl'eaptă ashf,el În11p otriva -realHăţi·i şi <r adevărului, care este p.rez·ent în fornta univer.s.alului, a 1-egillor. TotUJŞÎ nu este necesar ca tllteas-tă menta1itat-e să meargă ,pînă la realizare, ea poate fireşte răm-îne, cu pun1otul ei de vedere neg1ativ, ceva intern, se poote .înca:dm în orîn­ druidi şi în loegi, şi mulţ1ll1Tli să oedez·e şi să oft.elie, sau să dî,Sjpreţuiască şi să dorească. Nu puterea, ,ci slăbiciunea a făcut din rel�i,ozitate, in ti-mpurile noa:stre, o formă p o l em i .: ă a evla-vi·ei, - fie că ea este legată de nevoie adevă-


298 rată, fie d e vorba doar d e vanitate nesatisfăcută. ln loc să îţi supui, prin munca studiului, opinia ta suhi·edivă şi , dÎislcioplinei, ri didnd- o <ll'ltfel pe să-ţi .subordonezi voinţa, treapta ,Jiberei a'SCUJ!tări, mai eftin este să renunţi la cunoaş­ terea adev ă.rul,ui obiectiv, să păJstr;ezi un sentiment de arpăsare şi o da.t ă cu el vanitatea personală, socotind 'Că in bar ul credinţei posezi dej a tot ce este necesar pentru a pătrunde natura legi,J.or \ŞÎ a o :nîndui el i,l or de stat, - pentTU a l e .con­ damna: şi a indica felul cum ele ar urma şi cum .ar trebu i să ..fie ; şi ta.oeasta, în t ruDÎ t judecata ta vine dintr-o inimă evlavioasă, îin mod infai1li:bi.I şi de newntestat, - căci pr i n faptul că intenţi.i.le şi aHrmaţ;ii.J,e îşi atribui·e drept fund:l­ ment al lor r eligia , nu te !poti atinge de ele, nici cît priveşte superficia�itatea, ni,ci cît .priveşk inechit,atea l or . lntruoi't însă rel ig i.a, dnd ea este de n atu ră a;d·evărată, este lipsită de 10 a-Care IOnienta!'e negativă şi polfwică impo­ triva statwlui, ba dilllipotrivă il r ecun o aşte 1şi îl confirmă, ea îşi are pentru sine s it u a ţ î a şi m a ,n i f e .s t a r e <r ei pro­ prie. Funrcţ.ia c ul tu l u i constă IÎon a c ţ i u n i rşi în d O •C t r i n ă ; ea are n e v.o·i e pen-tr u ·a.cea.sta de p o s e s i u n i şi p .r o p .r i e­ t ă ţ i, ca şi de i n .d i v i z i consacraţi s e r v i c i u 1 u i co mu ­ nităţii. Se na�te asb�el un r aport întne 1sta:t şi comunibtea bis-ericii. Definirea acest:ui ra.port este :>implă. Este in natura lucrului că s ta tu l î,şi îndeplineşte o dat(}rie dînd comuni tăţii toată înl esn i r ea pentru lscopul ei .r el igi os ş.i of,e rin du -i pro­ tecţia sa, ba întrucît ,neJl i gi a e:>te momentul care integrează :>taotuJ în ce are mai adînc ca simţămînt, trebuie să se ceară de l a ,toţi membrii 'lui, ca ei să fie în nap o rt 'CU o comuni­ tate religioasă, - de altfel cu o r i·care, căci asu1pra conţinu­ tului, in măsura în care el 1se referă la inter�ori·tatea repre­ zentării, statu•l nu 1poate interv.eni. Statul a cărui organiz<rţie este desăvî rşi·tă şi oare de a·-ceea este tare, se pocate co � r t.a în această priv�nţă cu atît mai l iobe ral ; el po ate t:rece cu totul peste detalii .care LI .ating, ,şi ,chiar tolera ·în 'Sine .comu­ nităti {hreşt·e ac·ea.Jsta abîmîOO de numărul l o r) care, reli•g.i os, nu recunosc nbci chiar datoriile di:Pecte ,faţă de el, lăsînd membrii .acestora pe seama societăţii civllle !Şi a , l e g i,J or ei, şi mulţumindu..,se cu împlinirea pwsivă, m ij;J.odl ă de pi'!.dă prin trandormare şi Sichimb ,de presta•ţi i, a Lndatorir�lo.r directe


299

fată de el * . - lntruoît însă \Comunitatea bisericea.scă posedă p r o p .r i e t a t .e, exeroită a c ţ i u n i de cult şi are în ser­ viciu, în v·e derea a·oestuia, indivizi, ea iese ,din planuJ inte­ riDr, trece în h1mes.c ş i intră astf-el in domeniUl! st<l!tttlui, punîndu-s.! prin aceasta n e m i j 1 o c i t sub legile lui. Este ade­ vărat, jurămîntul, etkul în genere, ca şi raportul că:sătoriei, aduc cu ele concentrarea interioară ş i înălţarea s i m ţ ă m i nt e 1 o r, care-şi dobîndesc prin religie confirmarea lor cea mai adîncă. Întrucît naporturile etice sînt esenţial! ra:porhlri ale r a ţ i o n a 1 i t ă ţ i i r e a l e, drepturi·Le acesteia 1trebuie afir­ mate mai întîi î'ntr-insele, confirmarea bisefÎicîi fiind doar la­ tura in�ernă, mai abstractă, care se wd!augă a�poi l a ek În privinţa alt{)r exteriorizări, ·car>e pornes.c din comuniunea bi-

-

• Deopre Quakeri. anahaptişti etc. se poate spune că ei slnt doar memb�i activi a i societăţii civile ş i stau doar, ca persoane private, In relaţii privJte cu altele, - ba .chiar sllb acest raport ei au fost .scutiţi de jLirămînt ; datoriile directe faţă de stat ei le indeplinesc într-un mod pasiv, şi în ce .pri­ veşte una din l11datoririle cele mai importante. aceea d e a apăra statul im­ potriva du5mani1or, datorie pe care ei o tăgăduiesc in chip făţiş, se admite ca ei să o îndeplinească prin înlocuirea ei ·cu altă prestaţie. Faţă de atare sede es:e cJzul, în adevăratul sens, ca statul să manifeste t o 1 e r a n t li ; căci întrucit ele nu rccuno�c datoriile faţă de el, ele nu pot pretinde nid la dreptul de a fi membri •ai •acestuia. Odată, în timp ce În oo.ugresuJ n-ordamer.ican se urmiirea cu mare energie abolirea sclaviei negrilor, un deputat din provinci i l e s u d i c e a r � p l i c a t în mod nimerit : .,admiteţi-ne negrii, ş i vă <!dmitem şi noi pe Quakeri·'. - Num<!i prin tliria sa sub celelalte raporturi poate statul să treacă peste asemenea anomalii �i să le rabde, bizuindu-se mai ales pe puterea obiceiurilor şi pc caracterul rational interior al institu!iilor sale, şi aşteptînd de l a acestea ta. - întrucît el nu Î5Î impune drepturile sale cu stricteţe, - să micşoreze ele doosebirea şi să o inliture. Oridtă .dJrepbfllte aT fi �xistat formal împotriva i u d e i 1 o r, chiar în re privcjte acordarea de drepturi civile, din motivul di ti nu s-:u considera numai ca un partid rcoligîos particular, ci ca aparţinînd unu1 popor strli.in, totu1i acuzarea ridicată de pe acest punct de vedere fÎ de pc altele, a uitat ră ei sînt înainte de toate o a m e n i şi că aceasta nu cote doar o simplă calitate ordinară. abstractă (§ 209 remarca), ci implic;'; în sine urmorea eli prin acordarea drepturilor civile ·se creează în oameni ; e n t i m c n t u 1 d c m n i t ă ţ i i proprii, con:ştiin(a de a fi rccunoseuţi ca persoane 1 o i a 1 e în societatea civilă, �i din această rădăcină infinită, liberă de orice altceva, decurge asimila, ea dorită a lor, în felul d e a gîndi ş i de a simţi. Separaţia reproşa·tă iudeilor s-ar fi păstrat, dimpotrivă, şi ar fi fost reprosată cu drep-t, .ca o vină, statului care i-ar fi exolus, - căci el ar fi neso­ cotit prin aceasta propriul său principiu, instituţia obiectivă ş i puterea ei {să se comp�re § 268, 1remarca, ·la sfîrşit). Tez.a ,acestei excluderi, deşi pretindea că C�re în cfll mai înalt grad ·dreptate, s-a dovedit chiar în expericntă. cu totu . � ască ; d1mpotrivfi conduita guvcrnămintfllor s-a �r5tot în(eleaptă ş1 'i

d��� �

!

332


300

sericii, în c1 o c t r i n ă interiorul este c el c ar e pre do mină asupra exteriorului, spre de01sehire de a c ţ ,j u n i J e .cuHului şi de aJ,f.e c omportări legtate de cUJ!t, în ca11e .cel 1puţin �a{ura j u­ r i d i c ă apa:rc îndată pent:ru sine, ca priv,ind direct statul ; (fără îndoiJJlă anumi t e biserici .au obţi.nut e:::c ept.ar ea S'iuj i­ torilor şi a iprorprietă·ţii h is,eri,cii , scoaterea l·or de sub pute rea şi juris.d·kţia statllll ui, ba şi-au r.ezerv;at chiar jurisdi<:ţia asu;pra p e�soane1 o r llai.ce, în tr ebu ri le unde .int,e rvine bis·eri.ca, de pTI!dă în cheSiti:uni.l-e pr i v i n d desfacenca căsătoriei, jură­ mîntul et c. ) . Latura a d m i n i s t r a t i v ă (p oliţienească) în atare <JJcţiuni .este, Hreşte , mai puţ�n prec izată, dar .lucrul a cest a ţine de na.tu11a a1:estei laturi, chia r ]n wlte a·ctiun i cu totul dvi1Ie (v. mai sus § '234). ,In măsura în care comuniunea religioasă între ind i v,i z;i se r·�did pe t!'eapta de c omun i tate, de. conporaţie, ea se aHă în g.enere sub suprav.eg1h erea suprem­ aclmini:stratÎ'vă a ,stla-t·u•l ui. - În ce priv e.ş'te d o ,c t r i n a tn­ săşi, ea Îişi are însă d omeni ul în conşti·imţă, a1parţine dr�·tu­ lui libertăţii suJbiaoti•v,e a cOitŞJti;,nţei de sine, - sferei ink­ riorităţii, ·Care aa at.a•re nu constituie .domeniUl! ,s.tatului. Totuşi şi statul are l'a nîndul lui o doctr�nă, că'Ci onînduî·e1iJ.e sale şi C·eea ce ed recuno aJş-te în genere aa varlabi.J, .in privin�a justiţiÎei, teoostituţiei etc., se găseşte es enţial în forma g î n­ d u 1 u �i. ca lege ; şi întrooît el nu est•e ·Un m oca�n�sm , ci viaţa r.aţio.na!lă a l îbentăţii co111şbi:enk de si:ne, sistemul lumii etice, de ooee'a s i m ţ ăm i n t e ·l e c i v i ·C e şi <!ip o i wnş1iinţa acestora, fixarea lo.r •În IP r i n c i p i i, constitui•e un moment esoenţ.ial în statuii l'ea!l. La r.tndrul ei, doctrilll a biser1cii nu este doar ceva interior ,pno,priu uonŞ'ti.i nţei, ci ca d 10 1c ·t r IÎ n ă, ea este dimpotrivă e x !P re iS i e e x t e r i ·o a r ă, şi ,totodată, ex­ ,pr esLe ,privi nd un oon·ţinut care stă in -cea mai :stnînsă l eg ă­ tură cu p rindpi �le eti10e şi cu leglllc statl.lll ui, ,sa u oane ch-ia·r se !l'elferă ân mod nemijllocit la eJle. Silaltul şi b ise r irca se î n­ t î .l n -e s -c lliŞ<lldar aid dind, f i.e că sînt de ac o rd , fie că s e c i o c n .e ,s ·c între e:l e. Deoseb i rea ·celor două domenii poate fi .impinsă de biserid ,pî.nă la 10poziţia directă, după care bi.s-eri.ca, întrudt cuprinde in sine conţinutul absolut al reli­ giei, con s i d eră s p i r i t u a l u 1 în genere, şi o dată cu el şi sentimentul eti!C, rea -aparţinînidu-i, şi în srohimb statul, .drept un eşafodaj mecaniiC desbinat SCO!puri,J,or eXJterioa'l··e, <ne�S�Piri­ tua1e ; ea S·e co.01oetPe pe sine di'f'!Pt i1npără.ţi1a lui Dumnezeu, sau cel puţin ca fi,iUJd ca!l.e;a şi antifca.me11a �&pre LCer, shrtul


301 în s.ohimib, dr·fjpt impă:răţ�a lumii, <tJ dbcă a ceea ce e schim­ bător şi finit : ea se oonsUderă deci .pe 1sine ca scop in sine, in s·chimh statul, ca pe un pur m i j :1 o 'C, De aoearstă pre­ tenţie e leg�a:tă mai d�arte, Îin ce pri,ve.ş.te i n 1S t r u IC ţ i .a, cerinţa ca statul nu numai să Lase bbseridi d't'1pilină libertate de :procediar.e, ci ca el să aihă respect necondiţionat fată de invăţătura ei, orThmm ar ·fi ea întoomită, căJci menirea .invă­ ţături.i nu ar rev•eni d·edt Msericii. DaJCă însă biserica ajung.e 1a ace�astă pret.enti•e, prin ex·ti.nderea teru.eiurlui că .elementul Sipirituad. in genere este pnllp6ctatea ei, ·Ş t i i n ţ a .ş i cunoaş­ :terea în g;enere fac şi ede parte din acest domen�u, constitu­ indthSC .pentru s�ne ca o b�s.erid, m o totaJ.itwte de .principii spec ifi.oe , care se paa·t·e pune în !D'cul biseridi însăJşi, ba chiar sst­ cu mai mare �ndreptăţir·e ; - se pretinde 1atunci pentru ştiinţă aceeaşi indepenldenţă faţă de stat, care nu ar fi dedt un mij,Joc .._pUls -În servidul ştiinţei, conside11ată drept scop În sirne. - .Pc!'Mru r-,a,por-tu-1 a·cesta este indiferent, de altfel, daocă indivi·zii cane se .consa,cră �ervi.ciUJlui wmunHătii şi su­ periorii aJcestei,a au ajuns pînă la o v�aţ:ă des-părţită ,de stat, astfd î.no�t numai restul membr�lor sint 'Sll(puşi .statului, sau dacă ei &e găs·e�,c 1altfel tn stat, şi dest�lliaţ�a ,]or :re]i,gioosă nu este dercît o latură a condi-ţiei lor pe •Care .ei o ţin sepa­ rată de stat. Mai ,întîi trebuie să observăm că un atare ra­ port e legat de re1Pre:?je!11tarea rdupă care sttlltul şi-.ar aVlea destiooţj.a lui numai în -prot.ecţia: şi sîgura'lJţa vieţii, a pro­ prietăţii şi voinţei .arbitra!'e 1a fiecăruia, - în măsu:na în care a.ceasta nu ,J.e:;>jează viat':t, pro.pri•etatea şi voinţa oolor­ la\ţi, - şi sta:tul este cons.iderat astf,el doar ca odnduială impusă r1e .nevoi. Elementul .s-piritual mai înaJ·t, aceea ce este În şi pentru •sine ad·evăr.at, esrte pus ast�eJ dinwl,o de stat, ca wligiozitate subîeotivă sau oa ştiinţă teor-etică, - şi sta­ tului, ca fiind .J a i 'c u ,J în şi pentru sin>=, nu î i rămîne decît ""ă respecte, - adevăratul etic fiind cu totul exclus dintr-insul. Că au exli.stJ.t îstori·c ti-mpuri şi stări de ba:rharie, în car;e tot ce era mai ]nailt .srp iritua!l t.ş.i avea sediul în bVseriiCă, iar sbatwl nu ·era d-ecît o c0rnduoere lumea�că izvmită din vio­ lenţă, arbitrar şi din ,pasiune, Umpuni ·în care a�oe,a o.po­ zi·ţire abstrac-tă er:a ,prindpiul de -e�peteni.e al roo]ÎJtăţi.i (§ 358) , JlllCrul acesta ,a1parţine istoriei. - Bste însă o procedare prea o-arbă şi pi'ea su.perfidală să cons�deri poziţia <roea:sta ca fiind cu adevămat oon.formă Ideii. Dimpotrivă d'ezvarltarea

di.n


302

a,cestei Idei a dovedit că sp ir i tul, fiind :liber şi raţional, are· în sine ca ra,ot e r etic, că Ideea adev ăra tă est·e raţiona1lita.tea r e a l i z a t ă, şi că a�ceaJsha există ca stat. A rezultat mai dep a rt e din a:ceastă Idee, tot astfel, că a: d e v ă r u t etic Î.Jlltr-ins-a există pentru co n şt ii nţ a c u g e t ă t o a r ·c, c a c o n­ t i n u t prelucrat în forma u n i v e r s a ,J i t ă ţ i i, ca 1 e g e, - că Statul în �enere îşi ş t i e scopurHe sa!e, le mno·��te şi le ânfăptuieşk cu conştiinţă determinată şi după princi,pii. Cum s-.a observat mai sus, rdigi� are adevărul dr ept obicd g eneral al ei, totuşi nU!lilaÎ ca un conţinut d a t, care în de­ term i naţ i·il e sale fundamen t al·e nu este cunoscut pe calea gîn­ dirii şi a .cornceptdor ; tot astfel, l'ap o rtul individului cu a.ce.st obiect este o obli.gaJţie întemeiată pe autonibte, iar m ă r t u­ r i a p r o p r i u :1 u i s,p i rit şi ·a propriei inimi, �n care este oonţinut mom en t ul Jihefltăţ i i , este aici c r -e d i n ţ ă şi simţire. I n telege r ea fi'.lowfid este cea c are rerunoaş·te că bis e ri·ca şi­ statul nu _s,e o.p un în c o n ţ i n u t u 1 .adevărului ş i ::';! r:tţ i o­ naJ,i tăţii, -ci se d eoseb es c numai î.n ce p ri veşte forma. De aceea, cînd b iseric a devine în v ă ţ ă t u r ă (ex�stă şi a·u existat şi bi s e ri c i car·e au avut numai cult ; al t el e în care cdtul era lucrul p r inc i p al , im invăţăltum şi co nş t�Înţa cultivată doar lucru secun d-a r) , şi dnd înv ăţ ătura ei prive-şt·e p r i n c i ·p i i o b i e c t i v e, gî ndur �le eticu!ui şi raţiona'lului, ea treoe în a-ceastă manifes·tm·e eXlteri-oa,ră a ei nemij:J.ocit ÎJil domeniul statului. Fată d·e c r e d i n ţ a bi,seri,cii şi de a u t o r i t a t e .a pe oare o ex-e pcit ă asupra eticului, a di't'pt ului, .a leg �l o r şi Î n Sit i tu ţ.iiJ, o r, fată de c e r t ,i t u d i n e .a s u b ·i -e ,c t i v ă a ei, statal rerprezintă dim,piQ't ni v ă pr incip i ul ş t i i n ţ e i ; în pri n ­ c itpi Uil său continutul, în mod es en ţ i a,I, nu rămîne cum se afl ă în form a sentimentului şi a creclinţ.ei, ci e l JJp a r ţin e gmidul ui dderminat. Cî t timp conţinutul fiinţînd în ş i IP'Cntru sine a.paf'e în Forma reli.g i ei , ca conţinut parHcwlar, ca învă­ ţături p rop rii comunităţii .rel i gri 01ase a bi.seridi, a-cestea rămîn în afara .sf.e['ei sbtuJui (in pro-t.estanti,sm nirci nu exi.stă o pă­ tură ol,ericarlă, care s ă fie d-eJPOZ:Î1oarul e:tclusiv al în văţă-turi i bisericii, deoareoe în el nu ·există 1 -a i .c i) ; întrucît pr in-ci ­ pi'ile eti·oe şi ordinea strutul'lli in genePe p ătr und .lrn domeuiul r elj,gi,ei .şi nu numai că fM1t fi sta,b ilite �n Legătură cu ea, dar urmează 'chi,ar să fie înteaneilate pe ' rel igie , Mportul acesta aduce, pe de o parte, statului _glaran·ţia ral:�giei ; pe de aJtă pa-rte însă rămîne statului dreptul .şi forma :raţirm·a 1ită.ţii oon-


303 ş6ente de 1sine, obiective, dre,ptul de a l e impune şi de a le susţine împotriva pretenţiilor izvorîte din forma s u b i e ct i v ă a adevărului, oricare ar fi c e r t i t u d i n e a şi � u t od t a t e a cu care s-ar înconjura ·aceasta. Deoai'Iece princi­ pillll formei sale, pa univer�.al, est·e în mod esenţial gîndul, de aceea l i b e r t a t e a g î n :d i r i i şi a ş t i i n ţ e i s-,a şi întîmplat să pornească d i n p a r t e a s a (în timp ce, dim­ potrivă, o biserică a ars pe ] o r d a n u s B r u n o , a pus pe G a l i .1 e i să �ad în genunchi pen�OOnţă pentru e x [J u lll cr e a sistemului sOOar c o .p e r n i C 'a n *. De partea sta­ tului îşi are de aceea locul -şi ş ·t i i n .ţ 1a : căci eiemootull for-

)

* L a p 1 a c e,

-

Expunerea sistemului lumii,

cartea V, cap. IV. "Publi­ cind .descoperirile oa.le (la care i-a servit telo:-scopul, fazeJe luminoase ale lui Venus etc.) G a 1 i 1 e i a arătat în acelaşi timp că ele dovedesc fără putintă de tăgadă mişcările pămîntului. Concep(ia acestei mişcări a fost însă declarată drept eretică, la o adunare a cardinali lor, iar G a l i 1 e i , apărătorul cel mai vcsti,t al ei, chemat în faţa otri•bunalului ln;;h iâtiei şi silit să le renege, pentru a scăpa de o închisoare aspră. La omul închin;�t spiritului pasiunea adevărului este una din pasiunile cele m;�i puternice. G a 1 i 1 e i, convins prin propriile sale ·observaţii de mişcarea pămîntului, s-a gîndit multă vreme la o nouii lucrare, in care işi propusese să dez­ volte toate dovezile respective. Dar pentru ca în accbşi timp să se su>­ tragă urmăririi, a cărei victimă ar fi trebuit să fie, el a l es subterfugiu! să o prezintă in formă de dialoguri între trei I: ers. oane ; se vc-c� . bine _ într-însa că avantatul se află de partea apărătoruhu SJStemu.!ui copcrwun ; deoarece însă, Galilei, nu ·dccidea între d, ş i dădea Qbiecţiilor disci­ pol•iJo.r Jui Ptolqneu numai atîta greu!Jate cîtă cra cu putinţă, îi era în­ gădu�t în mod .fire�c să se aştepte ,să nu fie tulburat în H.niştea pe care o meritau vîrsta sa înai'lltată şi lucrănle sale. El a ·fost totuşi, la 70 d e ani, din nou chemat În faţa tribunalului Inchiziţieî ; a fost închis într-o in­ chisoare unde i s-a pretins o a doua rene,:.ţare a •părerilor sale. sub am.c­ ninţarea pedepsei cuvenite ereticilor redizuţi în eroare. A fost silit să subscrie următo::!rea formulă de lepădare prin jurămînt : "Eu Gali.Jei, aflîn­ du-mă ·în persoană, la şaptezeci de ani, ln fata tribunalului, stînd în genunchi şi cu ochii îndreptaţi spre sfintele evanghelii, p e 'Care le ating cu miinile mele, reneg cu jurămînt, blestem ş i afurisesc, cu inima cinstită şi credinţă adevărată, absurditatea, falsitatea ş i erezia învăţăturii despre mişcarea pămîntultui etc. ". Ce spectacol a fost ac�ta să vezi un bătrîn venerabil, vestit printr-o lungă viaţă devotată numai cercetării na\Llrii, împotriva mărturiei propriei sale conştiinţe, în lepădînd cu jurămînt. genunchi, adevărul! pe care-I dovedise cu putere de convingere. O judecată a Inchiziţiei 1-a condamnat la închisoare perpctuă. Un an mai tîrziu el a foct pus în lihrtatc prin intervenţia marelui Duce din Florenta. - El a murit în 1642. Pieirea lui a lndoliat Europa, p e care o lumina.seră lucră­ rile lui, şi a revoltat-o împotriva judecăţii pronunţate de u n tribunal odios contra unui om atît de mare�.

a

�37


304 mei esbe la ea acelaşi ca şi pentm stat, - ea ·are ca SCQP c u n o a ş t ere a, şi anume aceea a adevărului gîndit o b i e c­ t i v şi a raţionaJit. ăţii. Cunoaşterea pe calea gîndirii poate e drept să şi degenereze, din ştiinţă in simplă opinie şi ratiocinarc din temeiuri subiective; - îndreptlndu-iSe asl.lipra chestiuni­ Iar etke şi a orgranizării sbatului, ea se palate ridi>Oa iÎIIljpO­ triva prindpii!·or acestora, şi eventual cu acel-e,J.şi pretenţi·i pe care le ridică biserica În ceea oe îi ,este prOjpriu, - cu P'l'etenţLa de .a fii Hberă fn opinia şi convingerea sa, pe care o socoteşte naţiune şi drf!lpt ali .conştiinţei de sine sUJbi,ective. Rrinci.piu:l a.cestei subiectivi. tăţi a cunoaşterii 1-,am cer.cetat mai sus (§ 140, rema11ca) ; ai.ci rămîne să bcem dl(}.ar obser­ vaţia că, pe de o .p.art.e staJtul poate mani,fieSita o infini·tă in­ diferenţă fată de o ,p in 1 e, tocmai în mă1sura în c::Lre ·ea nu eSJte decH apini·e, un con : ţinurt subiectiv, ne;Bvînd în sine nici o adevărată forţă 'Şi put: ere de convins'ere, o6c:ît de sus s-ar socoti ea in prezumţia ei, - aşa cc.m fac pictorii care pe pruleta lor se menţin la cele kei .culori fund,arrnenta.le şi rămîn indife , nmţi faţă 1d,e t e o r i .a p e d a n tă a oelor şapte culori. Pe de �·ltă parte însă, împotriv'a acest·ei o .p i 111 i i, a afir­ mării de principii �ele, fC.ind -ia proporţiile unei existente genemJe , care atacă l'eali-tatea şi o macină, - mai al,es da:că foemalis-mu:l .subioctivităţ.ii necondiţionate mută să ia drept princÎJpÎ'll ,aJl său punctul de ,_plecare ştiinţiflj,c şi să riodke insti­ tuţii:le de învăţănn!Înt ,21le statului însuşi la pretenţia de bise­ rică, întordnd,u�Ie Îllljpo!triva statului, - statul tre.bll!ioe să ia sub protecţia sa adevărul obiediv şi prill!C�piiie vi.eţii eti-ce, - aşa cum, în g:enera,l, împe>triV1a bis.eri·cii dnd ea p-retinde La o au Lor i t a t e nelimi-tată şi necondiţionată, el trebuie, invers, să �ad să prevaleze d!'eptul form<lli al conştiinţei de sine la ev:i ·den(ă, 111a convinge!r.ea . prorprie, şi în genere la , văr gîndi11c, în tot C · eea ce unmează să fie a:dmis. ca ade obiectiv. Uni t a t e a s t ,atu 1 u i şi a b i :s ·e r i -c i i, concepţie mult dezbă�ută Îln timpuri,le noi ş.i înfiţi:şată ca 1ideal suprem, poate fi şi ea .aauint1 ită aici. Da-că uni-tabea es.enţiarlă a a.cesa u ă ş i ri ·c ��� at�rde ��� t�·;i ���� c!. � t�!i01�u ia:::t�m����;��: să fi ajuns şi d e.o·s e:bire-a .pe oa·-re ele o prezim-tă, în forma conştiinţei lor, la existenţă ,parti.cwlară. Ln despot�smul orienta1l aoea unit- ate aotît de des dorită 1a biiserilcÎI:Î şi a sta-


305

tului (totuş-i sta�tul nu exi.stă incă, o dată cu ea), nu a luat forn:ua c onşt�entă de sine, singura demnă de 1Sipi·.rit, a dr(1ptu­ 'lui, a vi. eţ�i etic. e lihere şi a de1lv,cl1Hării or_g�a.nî,ce. Pentru ca statul, oa rea�htat·e etilcă a S!pi,Pitului c 'e s ·e ş ·t i, 'e 1p 'e sin e, să ajungă la existenţă, eslte neceSiară d�st�ng,er.e,a lui de forma autrori.tăţii şi .a credinţei ; di1stingerea a·ceas1la însă nu ,i-e.se la 1v.e.ală dedt aînd bi,&el1Î,ca .ajunge să ş,e sepat'e ,�n ea însăşi ; numai în feJul acesta, ,pe deasupm bisericiLor p ,a ·r 't i 1C u Il ar e, statul .şi-,a dobîndit u n i v ·e r -s :a .1 i t a t e· a gîndulJ ui, pr.inci­ pillll fonmei sale, şi o aduce Ja existenţă ; penrtru a l'emnoaşte a�ceasDa, t�rebuie1 să ştim nu numai ce eSJt.e unÎV1er.s:allitatea î n s i n e, ,ci în -ce mnstă e x i s t· e n ţ a ,ei. Este de a.ceea greşit .să r&e creadă că pentru stat serpar:a�lla b1se6ci1or ar fi sau ar fi fost o nenorocire ; di.JQpotrivă, n u rm .a i p r in t 1r-î n s a s-a putr u!t înfăptui 1a1eeea oe oonstituie destinaţia lui, ra�ion.a­ liltlat·ea conştientă de sine şi viaţa etilcă. TQt a!Stl�eil, Sf!pruraţjla aceasta es·te tot oe s-a pu1:lllt într �ITIIP'�a mai feriJcit biSoerllcii, pentru propria ei lihen!Jaote, şi .gîndului, pentru liibertaJte<f şi raţiu�n�aHtaotea lui.

U9

Adaus. Statul este real şi realitatea sa constă in faptul că interesul întregului se realizează in scopurile particulare. Realitatea este totdeauna unitate · a universalităţii şi a parti­ cularitătii, distribuirea universalităţii în particularitate, care apare inid�endentă, deşi ea nu este SUISţinută şi menţinută deoit �năuntru1 �nrtr>eg1Uilui. In măsur;a tn oare nu esbe dată 3 1 oeastă uni'tate, ·cev.a crm este r •e .a 1l, chiar dacă Î-!Mll putea admik e x i,s:t.enţ•a. Un shatt rău este um �talt ·oare există nurmai, un conp hailnav există JŞi el, dar eil nu a11e rea;lit-aite adevăll!ată. O miDă reteZlwtă de tr�p ar-ată inieă tot oa o mînă, şi ex>ηSrtă, tortuşi fără ISă Mbă reailita:te ; a•devămtar I'eali<tate eslte necesitat>t'la. rCeea ce .este reail est· e in .sirne necesar. Noces.ita·tea constă in a.Joeea că intnegul est-e des.compus �n d�stincţiil1 e con­ ceptulu: şi că acest material divizat păstrează o determinaţie termă şi pensilstentă, O<l!l'e nu posedă fixitate rigidă, rei se des­ tramă, şi în destrămare se produce mereu din nou. Statul desă­ vîrşit implică esenţial conştiinţă, gîndire ; de aceea statul ştie uo •Ce voi•eşte, şi cunoa-şte .aacelaiSrta ca cey,a ce e&be gîtn.di·t de el. tnt- moît- ·cunoaşte· rea îşi are sedillll in stat, rla rîndru!l ei ştiinţa îşi .are şi ea s.ediul a� ci, .ş.i nu in biserkă. Ou toote JJceiS'te· a, in timpurile mai noi s-·a �q>us adesea că statul tDebuire să-şi


"''

m

.aibă funda:mentUJl in rel·ilgi•e . Sbtul �te .s.pir.ituJ dezVJOltat şi el Lşi · eXJteri.O>r.Εzeruză momente!le sale la lumina . conştiim ţei ; prin faJptul că wceea a se găl&eŞ'te în ău ntml ldreiă păşeşte aJ6ară, în lLLmea Olbi•octed . lQr, stla:tul .an> are c.a ceva finit şi el se .arată a:stfel ca un .&meniu .a l 1-u.mesCUJ!ui, în t icrnp <re religi a ·se .înfăţi-şază oa un .domeniu aJ! inf,iniltălţ,ii. St:Jatul pa,re aşa dar ·oeva subor­ donat, şi fiincbcă finibul .nu P'Oiate subzllsta pentru si.ne, eli are pPin unmare nevoie · , se spune, dre fi.1I"IIdaliiientul religiei. O::t f init el nu ar ave a nOCi r0 in drerptălţJire şi .ahia prin relig-ie ed filr ajunge s�int şi ar <llpa:rţîne i·nfinîttJlui. F·t:llul a,cest.a de a considem lucml este 'Î nsă cu totul uni,laterall. Statul este fă,ră ·indoi.aJlă es·en­ ţi. a,J illlmeS!c şi Jinit, eli a.re swpumi p•atit�culare şi puteri particu1are, - dar fa;ptUJl că srta·tull are oanalder lumes.c, nu e ste decî t unul din <l!Sipede, şi n'l.llmai peilltru p eroepti a lipsi,tă de �JYÎrit s-tatUII este doar ,finit. CăJci startul pos.ddă un sufllet oare îi dă viată şi principiul .acesta de <viaţă ·este subiectivitatea, care ea este bo<oma:i one atoaT1ea diSl 1 tirn1c�iilor, da r pe de a1tă parte eSite şi menţinerea ,Jor .tn .unitate. Şi 1Î n domeniul re ligiei .se află di1stincţii şi fini tUJdini. Dumnezeu, Sipllruom, este unitatea trei­ mii : .se găJsesc de · ci În e1l trei det·erminări, a căror unitate abia flste . �piri1tul. DaJCă 1luăm aşadar n <lltuna divină in mod coocreot, acea�ta nu o putem face decît prin distincţii. În împărăţ ia divină wpar deci fill'Î:tudini, intoon�ai ca în ·cea lumeas.că, pe de aJtă pante părerea că ·�pΕrituH lumes.c, a�dLcă si-altul, ar fi num:ti finit est· e o pă r.ere unmaterală, întroott reaiJ,it J at·ea nu est. e . cevJ. l·ip . sit de raţ.iune. Un stat ,rău este fără îndoială numai de natură l umeaSlCă şi fini·tă, dar .stattul raţional este infinit în sine . Tn al do i•l ea rînd, se spune că .statul .brebuie să-şi ia îndneptăţiT.ea din rel igie. I deea, ca aparţ inî nd religiei, este spirit în interiorul inDmii, dar a•ceeaşi Idee îşi dă iln st a•t ca.ra:cter lumesc şi îşi pnaoură în cu no aştere şi în voinţă exî,s.Lenţă f�ptid şi rewlitra te. Gînd se ,spune că ISitatul tr.eJbuie să se ,j,nbe!lnei·eze . p e rdligi•e , lucrul a;cesba .p01ate În SJennn a ,că sta , 1llll trebuie să aibă kt ha.ză nţiunea şi să izv:oor.a�d dintT..,însa. Dar prqpoziţia a.ceast• .a poa�e fi şi gr.eş it îon�deasă, ea ,p o ate îrnemna că {)l am em ii a•l căror �ir it es-te ţinut tn f:rîu de .o rel�g,ie Hr}:l5 ită de hbert-a:te, au fi chiar .p rin ,aJooal'i t a cei mai înaJ. inaţ i spre as'Culrta re. "&eli.gi a creştină tnsă Cl!rt'e rel ig ie a Hbentăţii LlliCrul acesta f i re ş. te poate suferi Ira rînduri lui o răs• <tăilmălci.re, rdHgia liberă fiind prefăcută î·ntr-una neliberă, !lovită de �p rej udecată. Dacă se Mcoteşte că indiviz i i trebuie să posede religie, pentru ca a stfel spiri tu l lor


307 IDlănţuilt .să ,poată fi cu a�Lt mai h'lsne aslllprit tn s.tra1, - acesta c!lte se111sul rău .aJ pno-.po·zi.ţ.î,e.i ; daJCă îns ă se înţelege, că oomenii trrebui·e să poarte �pec.f statului, ca fiind i.ntreg.url a;le cărui ramuri ei .imt, �poi locru1 aoost.a se face fimşte ceJl mai bine prin înţe!l�erea fi1i'D<Zrolf.id a esenţei s�aJturlui ; dar în Hpsa atces­ tei'a, simţărn.înttJl nell ��ios poate şi el d'Uce la aoest rezulta.!. Sirutrul poate deci să cribă nevoie d . e rflligie şâ de C· re11:li,nţă. În mod eg.enţial însă statul rrămîne deosebit d.e r��H_g�ie, prin a•ceea că oeea ce eil pretinde are fo-rma nnei dahoni.i de ordin juridi:c, şi di!:�. poziţia sufi!tetea.sd în care a<Ceastra este înde� r J)li. nită eSibe in d��erentă. Terenul .rell•ig r 1ei oste dimpntrivă interioridlate� • a, şi •aJŞia' cum &ta rtul, datcă ei! ar d1a o fo11mă r elli.g1ioasă exi@ 'ent·elor sale, ar pune ÎF!l .primej.d·ie dre,ph!l interiorităţii, tat astfel! b�se­ ri,ca, wtunci cînd .31cţiunează C · a un stat şi orînduieşte pedepse, degenerează într-·o reli,gie .tiranică. O a trei:a deooebire, care 3t2 e st.e leg1a:tă ele rucewsta, es{·e aceea că conţirmtul re· :Hgi,ei es1te şi răntine nedezv>O!Itat, ş,j prin urmare inima, sim ţir ea şi repre­ zenta,rea sin t terenu1 pe oare el î:ş.i are 1ocul. Pe �erenul aJcesta totul are forma S'llb l i<OotirvtiităJţii, sta,trwl în sch.1mlb s-e P . e:atlizează şi dă determinaţiilor sale exi stenţ ă faptică solidă. Dacă aşadar roli,giozi1atea ar v.oi să se impună in st�t, wş:a cum ob�ş.nui·eşte să facă pe pro:priu ei teren, a!tulllci ea ar ruina orgtmilillţia sta ­ tului, căiai în Sltat dli st. inJcţille s e bucură de o hti1tudine pentru indflpendenţa lor : în religie în ochimb, totul oot1e mereu ra� . porta•t J,a totali1abe. Dacă a•ceastă tootailitat. e ar du,•,a îrn.să să pună mî.na pe toaltie l'aipiOirturiJe statului, ea ar deveni f.an::JJti.s.m; ea ar v:oi să aibă în oni,ae e parti,cullar î.nt-re.gUil, şi nu ar putea-o face w1t.feJI dCioÎ't ,pri. n di·S>tmgeTea .pa,f'tiocuLarrullui, că-ci fam•ti:smUJ! nu este declt· faptul de a nu l ăS'a dLstin�ţilllm \}'anb:u:hre joCUl! liber .al lor. Und .s e spuPJe : ,,C'e'l .o r e v :1 a v i o ş i nu 1 i s e va d · a nie o i o 11 e g e", aceasta nu e:Ste nim k mai rmult decît eXipmsi.a (anai·Î&mutlui de care 3liil vorb�t. Că:ci eVllavia, amlo unde ea tnece În l01cul .s>ta·tu\ui, nu prute surp,o�'ta ce este d.'O':tenrninat ş.i î.l 1distruge. Llllcrurile 'stau tot as· tf.el dnd ev.lavia .I.asă 1-totări're.;.l 1pe seama credinţei, a interioritătii, şi nu oote detellmi­ nată de t e m e· i u r i. Interiod�atea aceaJsta nu se. dezvoltă pînă la temei·uri şi nu îşi dă lliÎ1ci o j'ust.i,fi�oare. Dacă prin urma!'e evlavÎJ<r urmeaz ă să fie soc. otită oa rea�litak a sta!tul: ui, .atu.nci toate legile sînt ră�S>turnate, şi sentt�mentul subi:ediv este cel car·e-şi impune legea sa. Sentimentul acesta poa1te fi însă pură voinţă arbitrară, şi, dacă lucrurile stau astfel, aceasta se poate


308

m.

ETlCUL

v·eidea numai din wcţiuni ; dar devenind a·cţiuni, porunci, ele · ontrar sentimen­ iau :înfăţişarea unor l1 egi, c � eea �ce tocmai .este c tului suhiecbiv. Dumnezeu, oare este obei ctul aoestui sentiment, 343 rur putea fi luat el ca principiu rul determinării, d13r1 Dumne­ zeu este ld 1 eea univ·el1sailă, şi tn wcest sent�ment el e ste ned-et, er­ mina�tu'l, eaTe nu a aju11s1 să se coa.că îndeajuns pend:ru a putea de'iterminJa ·ceea ce se găse�te aa dezvoltat în sta't. Tocmai fa,ptul ICă în s·taJt ·�O'tuJ este solid şi Sil .gur con . SJtituie zi,dul de <l!păvare �mpotri:Va t arbitrarului şi opiniei subiective. Religi1a ca ataJI-e nu tr-ebuie să fie deci ela cea cwre guvernează.

§ 271 Or.induh,e a pol. i11iJcă es-te m a i

î n t î i : Or ' gtanÎZLaţia shartului

şi procesul vietii sale organice î n t r u c î t s e r a p o r tă l a si

ne

însuşi şi le deZJvoltă dhlldu-Ue

înăuntrul

p11oprie. ln al d o i1e.a r•1nd, .fiind o individualitate, d este uni1l<rte e x 1c �1 u ,s iv ă, care se nap::lrtează deci La a ·1t e '1e,

său !()

i nsu ş i ; într-insa el distinge momentd.e saile

întoarce distingerea sa s p Te deterunn i ăr, i. pune d�stincţilil e

s ub '

zi

1St

enţă

e x t e r i o r şi, potrivit

acestei

sale subz�sbenJI:e înăuntnul săm, in

�deal i ·tat,e a lor.

Adaus. Aşa cum in organismul viu el însuşi, iritabilitatea este pe una din laturi ceva interior, aparţinînd organismului ca atare, tot astfel şi aici raportarea la exterior este o orien­ tare către interioritate. Statul interior ca atare este puterea civilă, orientarea '.'iipre ·exterior e · ste !pllf·erea militară, IC.are însă in .stat constituie o lature determinată în statul însuşi. Echi­ librul celor două laturi formează o chestiune principală pen­ tru simţămîntul etic al statului. Uneori puterea civilă este cu totul istovită şi se reazemă numai pe puterea militară, ca pe timpul împăraţilor romani şi a pretorienil0r ; alteori, ca în timpurile moderne, puterea militară izvorăşte din puterea civilă, toţi cetăţenii fiind datori să presteze serviciu militar.


309 1. CONSTITUŢIA INTERNĂ PENTRU SIN.E § 272 Constituţia statului este raţională, in statul îşi p · Ot r i v i t

d is t i n g e în sine şi îşi n a't .u rll

aces-te pu t e r·i este

ea

măsura

tn

determină eficienţa

c o n c eptuJu i, şi îooă!Şi

anume

care sa

au

ast�el că

m sine tot a:l i-

f i,e c a r e

din

idealitatea

lui şi consti.tuie un s i n g u r întneg i nd iv �du a l.

t a t ea, avn î d active în sine şi conţinînd celelalte momente, care, deoarece ele exprimă distincţia conceptului, rămîn cu totul în

Cu privi·re la oonstituţi.e ca şi La r:aţirmea ÎiliSăJş.i s-a pornit în timpurile din urmă o nesfîrşită flecăreală, în Ger­ m an ia mai searbădă decît oriunde, plecînd de la oameni cwre aV'eau conving.enea că înţ·eleg mai bine d{�1oÎ!t OJ1Î>aine, ba chiar împ()triva tuturor celorlalţi, şi în primul rînd a . guver­ nămintdor, ce î:ns-:'lamnă constituţie, - <Şi sc>-ooteau c r ă posedă îndreptăţ.i:t1ea indis r cuta�b�lă a l a.oelasta, în �ajptul că afirmaţiie l fără adîncime aJe , t. or şi-ar avea fundia.mentul în relri@i.e şi în evl.aVJi.e. Nu resbe nki o minune c r ă 6leciDreala acoosta a avut dr€1pt urmare că pe oameni cu raţiune, cuvint�k de raţiune, u l mini,:om, dr,t:�pit -ec t ., m şi <!lceiloo d·e cons:tirtuţie şi de libertate au ajuns: să-i dezguste, şi că Î111Ce.pi să te jenezi s· ă mai eXjpllimi păneri asupra c omtirtuţiei paili'tice. Să :werăm oe.l pu ţin că a cest dez�us t Vla av, ea efeotuJ de a �ene - nlll�za conv ingerea •Că o c un r o . aştere • fUo L ZiOf' ic l ă a r .ac - estor abiecte nu poate izvonî din n<fţionamenr�e, din irnvoca.re r de &oop-wri, t eme iur i şi neoe3itJ ă.ţi, .�i încă mai puţin drin s. erutiment, din dmgoste ş-i din r entuziasm, ci nmi dn i conc{lpt, şi că aceia care socotesc diVlinu:l .ca fiiind deaslllpr:a în�eil1egerii, şi cunooş. ­ tenea a;dev:ămlui dre . pt o întrt:�prindere 2'!a darnc i ă, trebuie să IDoeteze s. ă�şi ma�i de a părere . a. V•cwbee i nedigerate pe ca:re ei e I soot d�n se . nticrnenbUlJ şi din entuz�aJsmuil o l r, ca şi pre­ dDoiJ.e lor nu pot cd IPutin a.Mea ,pretenit a să fcie lua!te �n SJeamă m �i'loZJoJje. Dintre .concf1P-ţiil.e curente este de wmintiot:, în 1e,găltură cu § 269, a-ceeta priVlitoare la d i v i z i u n e a n.e'Ce�>rară a p u:t.e r iJ<Jr , �ta ; ·t uJui, - o dClterminaţi·e de �or-

34'"


310 tamtă -deosebită .c:we plltea fi cu d re pţ considerată, dacă o::t ar fi fost luată în se.nsllll ei ad ev ă�at, drt1pt graranţi e a libertăţii public > e, - o conc ep:ţie de car e Î111să, tocmai cei cwre pre­ supun că VIOrbes.c dill dragl(l&te Ş-i din entuziasm, nu �tiu şi nu vor să şt ie n imic - c ăci tocmai într ..,însa se a.filă m o­

m e n .tUII

d e 'te r m i n , a ţ ·i e i

r a ţ ion a ,Je .

Pri ondpiul

divilliumii put eniJlo r con�ine în a�devă.r momentUJ! es en ţ.ia1 ! a:l t i n .g •e r i i, al naţ�ona.lităţii r .e a l-e ; dar în sen:s u l În car e îl i•a inteil,ectul abs.tra.ot, el contine pe de o par rte di('jter­ minaţia ftaJtsă a Î:nd CIP e nd e n ţ.ei ab,s oJ u te a pu­ terilor, una . faţă de alta, .pe de altă pa rte unilateralitatea d� a cons-idera r<l!pOPtU:l ,pute rill•o r drt:�pt cev,a neg.a�bi v, ca o 1 i m i­ t are reci1pwcă a -k•r. Din ac·os.t punct de v·ed·ere, tot ce faoe una faţă de cea1l1a'Hă devine un ac:t osti l, izv.orlt din teamă, o� faţă de un ră:u, cu dmtiuaţia . să i se împotri­ veas-că, şi ,pnm acea.s•tă co rutra,pon dJere să det er min e u n ech i­ Libru g·en er a'l, nu însă o unitaobe vi e. Si ngură d e t e r mi­ na r e a pr o p r i e a conceptului, în sine, şi nu vre-un alt �cop sau tn!huinţă, constiotuie Ol'Îgiona .absolută a p uterilo r distinse, şi numai datorită ei or�aniz aţ i.a sbtulu i este ra·ţi.on 311Uil în sine şi i magin ea r aţi rmii eteme. - Oum s.e determină în sine c '0 n •c e 1 p1t u 1 şi .a.poi î.n mod conc net ld eea , p u lllî ndu - şi aJs:tJel mo mootd1e J.or, în mod aihstr.ad a.l univers ruli.tăţii , al p31rtic- ulari'tăţii ·şi a:l s ingll'Ia·11ită· ţii, se cunoaşt e din J.o�id, firaşte nu din oea obi :ş.m�·ită de .a!l-tă dată, - tn gu:mere, a lu a ca p ulllct de .p le�c are nregMivul: şi .a fiaoe din v oinţa · rău lui şi din neîncreder-ea faţă de ea el.emen�ul pnim, pen1tru oa po r ­ nin d de la acewstă p l'e supol'.li.ţi.e să s.e nă!scoce�as.că 3lpoi în chip i·ng"tmir01s bar aj e, car e pemtJru a f.i efă,cace nu au nev oie deoU de b.anaj· e .Qpus e, - a'oe.asta cana oter illeaz ă, ca gindi 11e, î n t e a e c .t u 1l nega . •t i v, im ca fel de a s·imţi, aHtwdinea pl-e�hei (•v. mai sus § 244). - O d ată cu i n d e p e.n d-e n ţ a put· el'il, or, de pillidă a ct'llei e x e .c u t i v e ş.i a cele i 1 e.gi u i­ t o a r e, cum a u fost n u m ite , se insti tuie , nemi j locit, cum s-a şi văzut aceasta în linii mari, ruinta statului sau, - întrucît �t atul se conservă în esenţă, - lupta pr.in car e una dintre puteri ·caută să-şi subordoneze •pe ccal<IJltă, realizînd pr i n a{Jeasba uni t:a tfea , oni·c um ar fi ea comti1:ui1:ă, şi sa.J.v.Îilid a!Jtifel esenţiailut, s ubz�s t.enţa sta.tului. d i s


311 Adaus, In stat nu trebuie să se caute altceva decît ceea ce este o expresie a raţionalităţii. Statul este lumea pe care şi-a clădit-o .<.pîrîtul: el are de aceea un curs determinat, fiinţînd în şi pentru sine. Cît de des se vorbeşte de înţelep­ ciunea lui Dumnezeu manifestată în natură, - nu trebuie însă să se creadă d lumea ,fizi.că a naturii ar fi ceva mai înalt decît lumea spiritului, căci tot atît de sus pe cît stă spiritul deampra naturii, tot pe atît se află şi statul deasupra vieţii fizice. Trebuie deci să cinstim statul ca pe ceva divin-pămîn­ tesc, şi să ne dăm seama că, dacă este greu să concepem natura. este infinit mai greu să intelegem statul. Este deosebit de im­ portant că în timpurile mai noi s-au cîştigat concepţii determi­ nate asupra statului în genere, şî că discuţia şi alcătuirea de constitutii a ocupat lumea în măsură atît de întinsă. Cu aceasta 847 insă nu s-a sfîrşit totul ; într-o chestiune raţională e nece­ sar să se adauge intuiţiei şi raţiunea, să se ştie ce este esenţia­ lul, şi că nu totdeauna ceea ce iese în ochi constituie esenţialul. Puterile statului trebuie astfel, fără indoială, să fie distinse, dar fiecare din ele trebuie să alcătuiască în sine însăşi un întreg şi să conţină în sine celelalte momente. Cînd se vorbeşte de actiunea deosebită a puterilor, nu trebuie să se cadă în greşeala enormă de a se lua aceasta în sensul că fiece putere ar urma să subziste în chip abstract, pentru sine ; dimpotrivă puterile trebuie distinse numai ca momente ale conceptului. Dacă din contra distincţiile subzistă abstract, pentru sine, atunci este evident că două independenţe nu pot alcătui o unitate, ci trebuie să dea naştere la luptă, - şi în felul acesta, ori întregul este ruinat, ori unitatea se restabileşte prin violenţă. Astfel, în revolutia franceză, cînd puterea legiuitoare a înghitit pe cea aş�-numită executivă, dnd •Cea executivă a .î.nghiţit puterea legiuitoare, - şi este absurd să se vină aici cu pos­ tulatul moral al armoniei, căci dacă lăsăm lucrul pe seama sentimentului, atunci desigur ne scutim de orice oboseală, dar, cu toate că sentimentul etic este necesar, nu el are să determine, din sine, puterile statului. Totul revine aşadar la faptul că, întrudt determinările puterilor sînt tn sine intregul, ele toate constituie, şi în existenţă, întregul concept. Cînd se vorbeşte obişnuit de trei puteri, cea lt'giuitoare, cea executivă şi cea judecătorească, prima corespunde universalităţii, a doua par­ ticularităţii: cea judecătorească însă nu este al treilea moment


312

al conceputului, căci singularitatea ei se găseşte în afara acelor ,sfere. § 273 Statul politic se divide aşadar în distincţiile substan­ ţiale următoare : a) puterea de a determina şi de a statornici universalul, pu­ ter·e<a l eg-iui t o a r e. b) cea deshnată subsumării sferelor p a r t i c u l a r e şi cazuri­ lor singulare sub universal, - p u t e r e a d c g u v er n ă­ mînt; c) aceea a subiectivităţii, ca decizie ultimă a voinţei, p u t cre a m o n a.r h i că, - 'În 'oare .puter�le distinse stnt r r e· unite Lao­ laltă î:n·tr-·o unitate indivi,duailă, ·care este •a-Ş1adar v;Î'Dful şi or:έ gina întregului, - amo n a-rJJ.i e i •c:o n.s t it u ţ i o n1a I e. Dezvoltarea statului ca monarhie constituţională este opema lumii moderne, :iln oare Ideea substanţ1a.lă şi.q dobîn­ di·t forma in6inită. 1 s t ·O 'r1i a acelS'tci adîndri a spÎ!ri.tului lumii in ·Sine, sau, ceea .ce este acelaşi lucru, această dezvol� tare libexă, Îal care Ideea î:şi dLberează moment�l·e ei - şi ele nu sînt decît momentele ei - ca totalităţi, şi tocmai prin raceasta le 00nţine în unitatea ideală a ,conC'e1ptului, unitate în care co.nsis.tă mţionaJlitatea reală, - 'istoria acestei modelări a vieţii etilce îotru aidevăr este ,tema igtoriei universale a lumii. V-eohea îrnpă.;·ţine a or.înduiPilor în .m '0 n'a T h i e, a r i s­ t o·c r a ţi e ş.i d em·o c r·aţi·e, are ca fundament ra'l ei uni­ t a t e a s u b s t a n ţ i .a l ă î n c ă n e d iv i z a t ă, care nu a ajun::. încă la d i s t in g ere a e i i n t e r i o a r ă (la (} organizarr dezvoltată în sine) şi prin urmare n-a atins îocă a d î n.c imea ş.i raţ i onarl i.tate a c om.•c re,t ă. Pentru poz>iţia lumii vechi î:mpălrţirea aowsta este prin ur:rnare­ ()e.a a . devărată şi conor.eJtă ; căd distincţia, �ntrudt ea are loc in acea unitatte încă .suhs<tanţila.Iă, neajunsă Jia dezvoltarea absolută �n sione, e5't·e ,esenţilcrl e x rt e r i 1() ar ă, şi rupare mai întîi ca distincţie a n u m ă r u il ru i .celror in .oare acea unit31te­ substanţială ummează să fi,e imanootă. F()nmele a�eestea, <Jafle:


313

aparţin astfel unor intreguri diferite, sînt coborîte in monarhia co-nstittuţionadă 1}a trelliPta de momente; monarhul es·te u nll..l�; o OOtă cu puter·ea de guv.er.nămînt intmvin ·c Îl ·ţ i v'a, iar cu puterea legiu�toa:re, m u 1} ţ i m e 1a i111 �enene. D:ar atare dis­ tilnc�ii pur canhtativ·e sh'n t, cum arrn Stp'UIS, doar suporf�1aia:lre şi nu rodlau ({mJC{1ptllll hwl'llliltui însuşi. ']ot astfel, nu a �ost ·potnivi<t să .se vo . nbeaJSJcă i311:1Î't,a în .timpul mai nou despre ele­ mentul dc-mocratic, aristocratic d i n m o n a r h i e ; căci aceste debelrm,inări, to01n1ai în măsura în car·e î,şi au 1ocu1 in s î 'n u 1 mona · r h i 'e 'i, nu mai ţim. de dem101craţi,e şi de ari.stocna­ tie. - ExLS!tă ooruc('1pţ-ii delS!pne ·Con!SJhituţi·i în care se p-une doar, sus, a b s t r a c t u l pur al statului, care guvernează şi O · rdonă, lăJ'lî,ndu-!S-e nedecis şi indi�enent dlacă în y.îrful acestui stat se a�fllă unu 1 singur sau m a i m u .1 ţ i, s.au t ·O ţ i. - "Toate aoeste fiorme", spune de ,pildă F i c th t 'e, în Dreptu-l său natural, parbea 1, p. 196, ",S1Îil1'1: oonforme drttt'­ -tuloui ŞÎ• po.t pr.oduoe şi OODISierva În stat un dr,ept universa:l, cu condiţ�a' �ă ex-ÎI9t•e un e f o .r a 't", (1oeva nălsloocit de el şi desbiruat să oon�-t�tui-e o contm<llpcmdere fntă de puter·ea su­ ·premă). - O ata·re părer-e �ca şi ruoea nălswcire a unui efo­ r.at) îş.i are origi,na în s�erf�oialitl <lltea oon:ceptului de &tiat, cum arrn mai o.hS>erVJart. Îll1·Ur-o s.'tare. cu totul Sli.m,plă 'a socie­ tăţii, a!CeSJte dil&tilncţii au fără îndOO,aJ!ă puţină sau rnilci o îooemnăt· at·e ; M o i se, de .pillidă, în :le�iuinea sa n:u preve. de, .pentru cazuil Îin oa.Jr,e .pi)J)orul ar cere un rege, nilci .o modif•i­ care a inst<i.tuţi<illor, ci adaugă numaJÎ pentru .rege p01runca să nu aibă oaMailerie, femei, aur şi argint .în preia mave număr (oarbea V M()tse, 17, 16 şi urm.) - Se p.oa·te evi­ drent spune de altf·ci, Îintr-un sens, că .ş.i penttru Idee a.cde 86o­ trei fmme (Ci UIPrinmnd şi ,pe cea monamh]că, Dn înţerlesul Ii.m�tat in care ea este pusă a1l ă·t u r i de ce· a a'r•i,srt,o,c ·ra·t i c ă şi de cm d e m o:c r .a 1t 'i 1C ă) sînt indi,ferente, cLar tn sensul opus că ele srnt U01alte neoontonme 1 d e i i in dezv,oltlarea ei raţiv­ na!lă (§ 272), şi aceas'ta nu •îş.i poatr e dtdbîn:di drf[ltllil ş.î rea­ ,Jilta• tela sa în n�ci U[la dintve eile. De a;cerea a şi de· venit o întrebra!'e 1CU botul de IPr�s.os, care din e'Le ar �i -cea mai per­ f,octă; - de ,arflar·e forme nu p . a de�oilt sub r.a,port , oate f� v>O!rb iSIÎlO!l'Îc. - Alltfiel, şi tn aceaS'tă chestiune treililllie să I100U­ noa"ştem, ca în atitea altdle, viziunea .a�dlîncă a ,Jui M o IIlt e s q u i •e .u, îm enumerarea ajrmsă 'celebră a ,priocÎipihlor acestor foome de gu�nămînt, deşi pen,tru a recnniOlaşte


314 jus.teţea aJcestor indim•ţii, trebuie să nu le înţ.oiegem greşit. După cum se ştie, el indică drf!pt principiu al d e m o·c r a­ ţi e i, v i r 't u t e a, ,căci o atare ·corntitutie se reaz.emă in ade­ văr pe s i m ţ ă m i n t e, ca formă, numai substantială, în care . raţion.JilLtla·tm ·.r:o�n�ei fiin�înd..,în-.şi-,penlru-.s,îne exis•tă �ntr-1insa. Oînd î.nsă MontdsqUJieu adaugă că An g 1l i 1a, în se-colrul al ş�pte.<:�prezeoelea, ar fi da>t fnumosu'l s,pectwwl al Of1putinţei odeîlto,r stdd·uinţe de a edi,fi·ca o democratie, dacă !ilp.seşte wnducătcd·J.or vi,rtutea, - şi cirud .ma-i depat't.e el aJdaugă că, atunci cînd în rt'JpubJ,j,că di.spare Y'irtukn. arnhif.a pune stă­ pîni,re pe cei ca.p·a�bi1li să o resimtă, i•ar lăcomi. a pe toată lu­ mm, aSJt·fe1 că în curînd statul ajunge u pN:tdă general t ă şi forta lui nu mai este deo�t puterea cîtorva indiviZii şi lk • enţa , , rvăm că, într-·o s-tare mai desăvh­ tuturor, - t.rebu�e să ob : se şLtă a s.ocie;tătii, o dată cu dezvoltwr·e.a şi hberarea puteri1lm p a r t i c •u 1l.a 1r i ·t ă ţi i, vrirtute;t căpoteniil. or s!::ttUJlui devine DflÎndestul\iLtoare ; es�e deci fl{]Cesară o aihă formă a legii raţionale decît numai a'c·eea a sÎimţăminte!>Or, pen�l'u ca intre­ gul să ai.bă pu�erea de · a se menţine un�t. a.cordînd în aceilaşi timp .putenlor 1parti.cularităţi•i dezvo . lt.ate dreptul pozitiv şi oeel ne�ativ oare le revine. Trebuie ' de asemenea evit:altă neÎnţele­ gerea că, prin fl�ptul că sentimentll!! virt, uţii f'ls.te flo.rrma sub­ Sitanţială �n repubhca democratic . ă, în m.onarhi.e &e'll't�mentul acosta ar fii Sloootit de pri•SIOS, sau ar litpru, - b.a chiar că virtUJtea de o parl!e, ş.i a.ctÎV':Îitatea s t,abi .!.i t ă pr i n l}ege, de alta, într-o organizatie de stat d i f e r e n ţi a t ă, ar fi opuse una wltt eia şi nu ar putea coexi.sta. - F1a.ptu� :că in ar i s t o-c.ra·t i e , prinoi[J>ÎUI eSite m'D.d e•r1a t i ·a aduoe cu 5ine ai•ci înot�putu1l .separaţiei înt11e .puterea publid şi iilitere­ suJI privat, -came în ac-e1atŞi tÎIITijp se a!tiDg atî•t de �mecli.at fntcît această orîndui1re Se t afllă Î>n S"i.ne mereu pe punctul ae a deveni nemij•loci.t cea mai cPUntă stare de tinanie Sla'U de anarhi·e (•t.a mătrtunie i·stm·i:a .ro . rnană), şi de a se distmg.e. Din �aptul că Montesquieu vede tn o n oa ;re prindpiu! m o­ narh ie · i, rezuiHă deja pentru sÎine că el nu are în vredere m()n<llrhia l .patri:31rh.ailă �u ce.a antid, în genere, ni·oi pe aceea ajuru;ă l.a onîndUJire obiectivă, ci m>Om.a r h•i a f,e u-d a l ă, şi anume în măsuro. în ca.re raporturi,le dreptului ei polihi•c i.ntern s-au mnSlc.didal in p11�pri.otate jmidid prin.tă ş.i în pri'V'ilcgii a.le iondi·viziJor şi co11pomţt�Lor. ηntrucît în au:e<lstă oi1Îiniduire viatu de sbat se reaoomă pe personali·ta!tea pnivil1 e-


315 giată, la bunllll plac .ati căreia , es.te Hisată o m<�Jre pZ�Jrte din ceea ce tl'ehuie 1nd(1pili,nit penb-u subl'!ist. enţa st::rtului, conţi­ nut ul obi-ediv al <licOSto · r prestaţii nu e consti-tui{ din d ,a t o­ r i i, ci <11tîrnă de r,e,p r e z e n t a.r e şi de opi<Ili· e, - în letcul datoniei, singură o n o ar e a fiind astfel 3Jceea nre me.ntin · e uni.taka statuluil . O al,tă întrebare se prezintă lesne : c i ne t re b u i e să f a ·Că c o n o ,t i 1· u ţ i a ? Înlirebawea aceasta pare lilHpede, dar la o cencdaf l e mai pre.dsă se amwtă înda , tă fără sens. Căci ea presl.Jipune ·că n-ar ex�sta încă ni.ci o coTllslii·tuţi.e, oi că s-m găsi doar Ja.o,JM>tă o g r ă m .a d ă pur atomi.că de indi­ vizi. Cum ar put.e.a ajung·e o grămadă h cons'tituţie, dadt aceas t a s-.ar �ace ,prin ea sau prin a!lţii, pr:n bunătate, prin -��înd��re s:au prin vioienţă, - luonul acesta nu ne priveşte, deoarece cu o grămadă conceptul nu are nimic , de-1a fa.ce. D�că insă în această întreh<IJre se presqpune deja pr·:::.zenţa unei consti�uţii, atunci f a,c e r e · a cons.ti,tuţiei nu ÎMe<IJmnă dedt o tmnsf.OJ'ffiar,e, ş.i pres�polliţ· ia unoi constituţii �mp!id nemijlocit, ea însăşi, că transformarea nu poate avea loc decît pe caJe C· O!llsli, tuţio . nwlă. - în genei'e î.nsă mte a:bsol'lllt esem­ tÎia.l ca const·ituţia, deşi apărută �n tim,p, să n u fie privită d r e p t c e v a f ă u r it ; întmoît, dirrifPo.trivă, ea tiil nţează :in şi ,pentru sine, în , mod abs.Dlut, şi d·e 3Jceea trebuie priv,it. ă ca ceea! ce e divin şi porsis : tent, şi ca fi·ind deasupra s.fe>rei cei'Or ce se făur·osc.

Adaus. Principiul lumii oei in genere este libertatea su­ biectivităţii, cerinţa ca toate laturile esenţiale care se găsesc în totalitatea spirituală să se dezvolte dobîndindu-şi dreptul lor. Plecînd de la acest punct de vedere, abia dacă se mai poate pune întrebarea zadarnică, ce formă, monarhia sau de­ mocraţia, ar fi mai bună. Se poate spune doar că formele tuturor constituţiilor politice sînt unilaterale dacă ele nu pot suporta în sine principiul subiectivităţii libere şi nu ştiu să corespundă unei ratiuni dezvoltate.

§ tntmoît spj.ri.tUJl pe sine, iar ,st:thtl, ca

nu este Sip.iJdt

ali

274

retari deoît

ca ceea ce el se ştie

u111Ui pO!por, este in a.co-La:şi

timp

352


316 m

legea c a r e s t r ă b a t e t o a t e r a p o r t u r i le s a l e, da­ rt�n:a SI)Cială şi conşbiin�il' ind iviziLor săi, de aceea oll100uirea politrkă a oo.uri popor anumit at!Drnă Îln genere d,e feiL.uJ ş.i de maturitatea conştiin�ei lui de sine ; în aceast'a nevidă hbel'tatea lui subiectivă şi prin urmar,e read.ibatea orinduirii. A voi să dai unui popor a priori o constituţie, fie ea dhilar mai mrurJ.t sau .!lilla puţin naţiona�lă in cre priv;eşte conţi­ nutul ei , - fanbe.lia aaceasta ar> nesocoti to:crn:ai mornentuil pr.im care c.on!i•tirt:l· l'��a ar fi mai mUH decît o năsoocir.e il' gî.n­ dir,ii. De <IJCOea f,iece popor î;ş.i <lire collSitÎtlll.·ţila care i se potri­ ve.şt.e şi oare i se cuv.ÎIIl!e.

Adaus. Statul trebuie să pătrundă, în constituţia lui. toate raporturile. Napoleon, de exemplu, a voit să dea spanio·· .lilor o constituţie a priori, ceea ce însă a mers destul de rău. Căci 1() combituţie nu este d . OiaJr ceva făurit : ea es-te ieşirtă din mUI!loa secolelor, este Ideea ş.i conştiinţa raţio·nallllloi, Î[} măsura în care arcesta s-a de2lvoltat 'Într-un porpor. p[l;n urmare n�ci o oanstitutie. nu este făcută dl()lar de subi.ereţi .atrl!umi.ţi. Ceea ce a d<tt Napoleon SipanÎI()Il•iJor em mai raţion:al dooît oeea c .e avurreseră ei mQJi îna : Îillte, şi totuşi ei au l'lespi��ts-o, ca oeva ce le era străin, înbruJoÎit ei nu se dezvoltaseră încă p�nă la nivelul ei. Po 1 rp-orul tr· eblllie să aibă faţ· ă de oiJns:tituţia Iui SJentimentui dm� ptul ui său şi al stării S'a:ie· de fwpt, a�ltf,ell ea powte ex>ilsta, e dnwt, în cltiiP .exteri,or, dar nru aJre n�ci o S�emnirfi1caţie şi nici o va1oare. Fără îndoi<�Jlă, se poarte na.şte ad.es•ea, în in r divÎZJÎ i:i'lOilJaţi, nevo�a şi I'IOS<taJLgia unei constituţii mai bune, - dar este cu tzytul ailitcevu ca ·Întl Teag;a masă să fi.e părtmnsă de o atare Pe'!prczentame, şi lucruJ aJcesta urmează abia mai tîrziu. Principiul moralităţii, al interiorităţii, proclamat de Socrate, s-.a nă.siout cu necesitate In zi�·erle lui. D!ar pentru ca el să devină conştiinţă genera:lă, a trebuit ti'm',P. a) PUTEREA MONARHICĂ

§ 275 Pukrea monanhid conţ.ine ea Î1llSăşi cel1e trei momente .aile totalrtăţii în sine {§ 27-2), u 'n i v e 1r s a ,J i t a te a orînd11.1iriâ


şi

a

legilor, delLbemarea, oa ra�portare a p ta r :t ,i 'C u li .a r u 1 u i

la unrversaJ, şi momentul id e c . i zi .e i ultime, �ca d e t e r mi n a r c d ti n

s i n ,e, În t .care

totul încqputUl

reîntoal'ce tot re . stu:l şi din oare işi ia

realităţii

saile.

DeteDminarea

din s1ne OOTIJSiti·tui'e pnÎol11c�piul di,stinctiv

aoeasta

absolută

.al puberii moror.hi,oe ; ca

atar.e, pe ea trebuie să o dez.w:llltăm mai intti.

Adaus. Incepem cu puterea monarhică, ceea ce înseamnă, cu momentul singularităţii, întrucît acesta conţine î'n sine cele trei momente ale statului, ca o totalitate. În adevăr, e u este, în acelaşi timp, ,ce e mai ·singular şi -ce mai universal. Şi ·in natură se află la început un singular, însă realitatea, ne-idea­ litatea, dispersiunea exterioară nu este ceva fiinţînd la sine, ci singularitătile diferite suzbistă încă unele alături de altele. In spirit în schimb, toată diversitatea se află numai ca ideală şi ca o unitate. Statul este deci ca realitate spirituală expri­ marea tuturor momentelor sale, însă singularitatea este în acelaşi timp esenţa sufletească şi principiul de viaţă, suvera­ nitatea care conţine în sine toate distincţiile. § 276 1) Determinarea de bază a statului politic este unitatea substanţială,

ca i d e a l i t a t e a momentelor sale în care

a

)

•putenhle şi �otivito ăţi:Le lui ,part. itcuLar.e s.]nt deopotrivă dioo . lwte ca ş.i oonserv'atte, şi SÎtllt ·conserV'.ate numai astfel lndt eJle nu îşi au o indrt1ptăţke indeyen:dentă, ci doar

o

în.dreprtă�ir.e în

ffllul şi Îtll :limitetle dleterminwte de Ideea întregru1llli, din putCll'ea

aJle cărui memhre fluide eJ.e &Înt, întregul constiotui•nd &Îneihe .h:rr sirmp1u.

căruia erle izvmăsc .şi

Adaus. Cu această idealitate a momentelor situatia este aceeaşi ca în ce priveşte viaţa în corpul organic ; viaţa este prezentă În fiecare punct al corpului : o singură viaţă se află în toate puncteie .şi ea nu întîmpină nici o rezistenţă; separat de corp, fiece punct t:st.e mort. In aceasta constă şi idealitatea tuturor stărilor sociale, ale puterilor şi corporaţiilor luate izo-

s�'


318

lat, oricît ar avea ele tendinţa să subzi.ste ca atare şi să fie pentru sine. Lucrurile se petrec întocmai ca pentru stomac, în domeniul organicului, care şi el se pune ca existînd pentru sine, dar care în acelaşi timp e suspendat şi sacrificat, întor­ cîndu-se în întreg.

§

277

P) Funcţiile şi activităţile particulare ale statului sînt, ca momente esenţiale ale acestuia, p r o p r i i lui şi delegJ.te la indivizii care le exercită şi le aplică, nu potrivit personalităţii imediate a acestora, ci numai potrivit calităţilor generale şi obiective ale lor; legătura lor cu personalitatea particulară ra atare este deci exterioară şi accidentală. Funcţiile şi puterile­ statului nu pot fi prin urmare p ro p r i e t a t e p r i vată.

Adaus. Activitatea statului este delegată unor indivizi: îndreptăţirea de a purta grija afacerilor ei însă nu o au în virtutea felului lor natural de a fi, ci după calitatea obiectivă a lor. Capacitatea, abilitatea, caracterul ţin de natura particurară a individului : aceasta trebuie educată şi formată în vederea unei activităţi particulare. De aceea o funcţie nu poate fi nici vîndută, nici moştenită. În Franţa altă dată posturile în parla­ ment puteau fi vîndute, în armata engleză şi astăzi posturile de ofiţeri sînt de vînzare pînă la un grad anumit, - lucrul acesta era legat însă şi este astăzi încă legat de constituţia medievală a unor anumite state, pe cale treptată de dispari­ ţie astăzi.

§

uo

278

Aceste două detenninaţii, că funcţiile şi puterile particu­ Iare ale statului nu sînt, nici pentru sine, nici în vointa parti­ culară a indivizilor, independente şi fixe, ci îşi au rădăcina


3!9 lor ultimă în unitatea statului, ca fiind sinele lor simplu, con­ stituie s u v e r 1a n i t a t e 'a Il t a t u ,J u i.

1\cea.sta est.e suv.en<mi t.a·tea Î'll .ce 'Pri v;eşte i n 1t e r i o r u 1 : c ă e a mai are o aLtă ,la·tură, ceta ·OOne prive-şte e x t e ' r i 1 0 ' r u .t, -se VIa vedea mai jl()lS. În m o n a r h i a f e u d .a 1 ă de •IXh­ n io ară, statul era fără îndoială suveran fată de exterior, dar, cît priveşte inkrÎQrull , nu numai e v;en t Uiatl monarhul, dar nid staitul însu�i m.ru era sruvoran. P•e de o par-te (.oon f. § 273, ·remarca) fLmcţ i.iJ.e şi pute11He s tat ulu i ş i a: l e societăţii ciV'ile ·se -cons•ti.tui1seră în -c o npo r.aţ.i i şi comune in:d.epe nd en t.e , şi de aceea întregllil er.a mai muM un agreg.at dedt u.n organism ; pe de aJ,tă parte. ele erau proprietate privată a unor indivizi si ceea ce aceŞJt>ia urmau să facă În vederea î.ntrregului, era lăsat la părerea şi la bunul lor plac. - 1 d e a l i s m u l, care �constituie suveranitatea, este ac ee a:şi determinaţi·e îln VIÎ!Titut. ea căreia, î n orga·nilsmUII anima1l, aşa-numi•teile p ă ·r t i al.e aJces ­ ,fui.a· n:u sînt 1părţi, ci membre, momente org. an ke, iar izo­ larea lor ş i suhlli�Stenţa lor pentru sine constituie boala, aceililiŞi prino�piu oare în ooncerptllll ahst�aJCt al voinţei (1să se vadă paragraful următo r, remarca) apărea ca fiind ne g-t t i · vi.hatela ce s.e raportează la sine, şi ,prin urmare ca uni versali­ tate c e s e d e t ,e w m .i n ă J ,a s i n g u •l a r ,i t a t e (§ i), î n ca1re ori,ce parti,cularih'be şi detorminaţi,e este partioula­ ritla!t.e .ş.i determinaţi.e s�pendată, - temeiul a:bsolut ce se det-ermi-nă .pe sioe însuşi. Pentru a Îrn�eiJ,eg·e suvemnitatea tre­ buie să .pO'sedăm î n �enere mnc�ptul a ceea ce .este substanţa şi adevărata subiectivi-tate a oonc.eptUJ!ui. - Deoarece suve­ ranHwtea const�tuie ·ideaili.t.atea o11icărei îndr<wtăt�ri pa.rticu­ lare, se ,poa•te l·esne comi,te eroarea, care şi este foarte frec­ v entă, .de a o ·considera drept s i mpl ă putere şi arbitrar gol, şi .de a soco ti suvemnit.atea &i no n irmă ou des1potismul. Dospo­ tÎtSanu'l însă inseamnă starea de j,JegaJ1it.at.e, in care voim.ţa . pamtioeulară ca atare, fie ea aJCeea a unui .monrarh, fie aoeea 3�7 a unui p Ojpor (;Ool ,ocmţie), devi.ne l;ege, s au ma i degrab ă ia locul .l,egii, - în 6mp ce d•im.potrivă suvemm.1itat.ea reprezintă tocmai în s tar oa le,gatlă. co!lls.tîtuţiiOnaJlă, momentul idealităţii sfemLor şi îndeil.etnÎlOΕri·lor palrtkutlare, - anume faptul că o atare sferă nu este cev:a neatîmat, cewf de sine stătător Îin scopu r�l e şi modurile saJ!e de adi·VIi·tate, ceVla ,ce S- <llr adînci numa'i in si.ne, ci este cLeter.minrat şi depe:r111::l..ent, în a"ceste sco -


320 puri şi moduri de activitate, d e s c o p u 1 i n t r e g u 1 u i (d enumi t în general, cu o expresie mai puţ i n d ete rmi naltă, p r o p {, ş i r e a s t a t u 1 u i). ldealitatea aceasta se manifestă într-un î,ndoi't mod. - În stamea d ·e p a 'C e, sfenele .şi îndeie<t­ ni.ci:rik partÎ'c ul:a re îşi urmează mai depar.te cursul sati-s(a­ cerii int.eresolor ş i s copu ri l or lor particu1al'e, şi , pe de o parte, numai pe calea n e ,c e s i ·t ă ţ i i i nconşt i,en t e a lucrului egoismul lor s e p .r e f a c e în contribuţie la conserv�<��!'ea reciprocă şi la conservarea întregului (§ 1 8.3) ; pe d e altă p:trte însă, i n t e r v e n ţ i a d i r e c t ă de sus este cea care le îndrea<ptă nocontenit către scopul î nt regulu i şi le î.ngrrăldeşte potriWt .a,cestuia (V'ezi puterea de g1Wemămînt, § 289), după cum prirntr-:însa ele sînt ţinrute să aducă contribuţii direJCte la aoewS'tă conse.rv,;:rre ; - în s t a r ·e a de p 'e r i c o 1 însă, fie aoes.t1a int·ern, fie el extern, suvemnitatea e.ste aceea ln conceptul sillli]Jil•u .al căre�a or,ganismuil, !mhzistind in s·baire de pace în pa rtiwlarHăţil e sale, se reune.şrte, şi că.mi a îi este încredinţa<tă salvarea sbahrl:ui, cu sacriHoama .pmtbcuLarului lndr·�ptăţi{ a.l:tă dată ; .aki ajun�e deci .acd idealism la rea­ Litat:ea sa veMabilă {ve7iÎ lllili }os § 321).

§ 279

'358

2) Suvenanitatea, <:illr·e nu este întîi dedt g[ndul u n i ve rs <r.l aJ aoestei Îldeailităţ i, e x i s t ă numai oa s u ib j ,e lc ·t i v U t a t e sigură de s�ne insă.<,;i, şi ca d e t e 1r ·tn oi n •a ·r e d e s i n e ab­ stractă, - lip sită în această măsură de temei, - a vointei, in .care stă fac torul SlJip:rem al d•e�oiziei. Aooasta -consti1u�e indi·vi­ dualitatea statului ca ataJre, care el însuşi nu este u n •U decît rprintr-î.nsa. Suhiectivi.tatea insă îşi ave adevărul ei numai ca IS u b i e c t, p erson ali•tat e a numai ca p e r s o "'cn ă, şi in con­ stituţia ajunsă l.a ro.ţiona:I·itate rea:lă, fi.ocaJre di.n ccle trei mo­ mente ale coiliCeptUilui îşi are corifig1urar.ea lui s epar.at ă, re a ·J ă p e n t r u s i n .e. Momentul! a.D(\<jlta al deciziei aiiJ�S�Oilute in întn�g nu este aşaJdar indiVli·dualilbaJtea î:n g-ene re, oi u n indi v·i'd,

mon arhul


321 Dezvoltarea imanentă a une i ştiinţe, d e d u c e r e a î n­ t r e g u l u i e i c o n ţ i n u t din c o n c e p t ul simplu (cel puţin a:ltfel o ştiinţă nu merită numfjJ,e de ştiinţă ntozofică) prezintă spdci6cu1 d unwl ş.i <�JojJaşi CO'JliCf'lp t - .aid voinţa came la inc f!purt:, întrudt ci esiJe înc!"lputul, e-ste .a"hstnad, se menţine, dar el tş.i oOillldense�ază deter;minăr�le, şi anume tGt numai ,prin sine însuşi, dobîmdind a:stfel un conţinut concret. ln felHl ac e s.t a, momentul de hază a!l penonaWHăţii, aJhsbractă la început, în dmptul nemij.tocit, s-a dezVtOilbt panourgînd difenitele forme d.e subiectivitate ale sale, şi aici, în d reptul absolut. în stat, în obiectivit, a·Le:a d{1J)Lin oonrretă a vo�ntei, ed con:.titu1e pe r ,s ,o n a 1 i ·t a t e a s t ,a ,t U 1l u i, c e r t i t u d .in e a l u i ,d e s i n e î n s u ş 1 , - momenh1l ac-esta u:Uim va-re su spendă in un,itatea sindui t o at e partiDculari.tăţ.�le, şi punînd un termen cullljpămiri� temeiuri,\or pentru şi ccmbra, între •Care se poate uşO<r şovăi, conolude .cu : e u v r .e a u şi f,ace începutul oni.că!rei acţiuni şi real·i·tăţi. - M�i d ep3Jr. te însă, personahtatlea şi subioat::ivitatea în genere, ca raportare i.n�inită la sine însăJşi, nu a·r·e a d e v ă ,r, anume <IJdevărul său îmediat şi plin, decît oa pensoană, c<t sub.ieot fi·irnţ•�nd pen t ru 3511 sine, iar ceea ce fi,inţează pent:ru sine este, la rîndul lllli, cev;a n-eapărat u n u. Pers. onaht•a1:ea s'tatului nu este TeaJ!ă decît 'llnitrudt e o ,p ·e r •S .o a n ă, m o n 1a r h u L - Pens(}n<IJJ,jj tate� exprimă conceputul ca <IJtare, persoana conţ�ne în .wcdl1aşi timp nea!J.i.tatea a.cestuia, şi numai cu determ i111aţia 13lceasta .con­ C'Optllll est.e I .d e e, .adevăr. - O aş.a-numi•tă persoană m o r a 1l ă, sociebat·e, co-mună, farni,}i.e , oricît este ea de Doncretă tn sine, are în ea pornonaJli:b�te a numai ca moment, în mod abstract : ea nu a ajurns Îin.tr-1Însa J1a adevărul exi,stenţ.ei saJe ; sb::l't ul Îl1lSă este tooma•i a"ceastă tot-<llJ,itate, în C:llre mo­ mentele oonceiPtll'lui �jung la 11eaJ!itrute pot-rivit adevărului lor propriu. - Taate . ac. este derterminăni. au fost deja di,şcutatte, pentru sine ş.i În configurăriJ.e lor pa r ti c uhtre, în tot ·cursul a cest ui tr.ataJt : le-arrn r·epeta.t in:să a•ioi penbru moti'VTUI! că, deşi în formdle partkuhaa-e pe care l e iau eole sînt alimise e da-eiPt cu uşurinţă, totuşi de nu sDnt n�>cunos.mte şi sesi zate tocmlli a:wlo unde el.e alpar în situaţila lor ad·evărată, - nu izola.t, ci pobrivi1t adevăJml.ui lor, ca m 10 m 'e n t e a1le l1ddi. Conae�tul monarhul·ui este d.e wceea ooncejptul c-el mai di1Hdl pentru rat�ocinare, aJdică pentru consider.anea pe .caJ.ea oofl.ecţid intelectHlui, căci mtiocina,rea se cwr�ol;e kt deter11111inăPiJle


322

izoJ,a"te, şi de atoeea nu cunoaşte deoît temeiuri, puncte de vedere finite, şi .d e d .u c e .r e a din temeiuri. Ea -Înfăţişează deci demnitatea monrarhului ca ceva d .e r i v :a t, nu numai în fol'ma, ci şi în determilllla!r-ea sa ; dar dimpotrivă, con­ ·,cefPhul mon:alflih:u ui nu este oeva derivat, ci reprezintă c e e a 'c e î ş i a r e î n c e p u 't u 1l în mod a b :s o :l u t î n s i n ·e. De ruceea, ma•i bine dedt oojoar-e alta s-e _pokiveş•te aici Depre­ zentare.a du,pă cat'e drerptu:l monarhu'lui tr-ebuie con,s.iderat ca �nt•emeiat pe a>U'toritate div·ină, călci llntr-IÎnsa e.s.te ·continut •oarac-terul necoodi•ţÎ'Onat a! a:cestui.a. S.e şti,e însă dte neîn­ ţeleg.eri s-fau legat de a,cea�s•tă reprezenbaJre, şi sa1�cina oonsi­ der:aţi.ei fi.lozof�:oe es·te tocmai aceea de a conoeJPe divinul �acesta, De s u v •e r .a n i ·t a t e p o p 'l lll •a lf ă se poate vmibi în sensul că un popor este în g;enene inde;pendelllt ·C ă t r e e x •t e­ r i o r şi con•s titu.j,e un stat propPiu, de piJdă poporml Marei Britanii ; popmuil All@liei însă, sau rul S>ooţiei, Ir,Jandei, o-ri al Veneţie·i, GenoV'ei, Ce]'llo.nuJlui etc. nu mai sînt popoare suverane de cînd de au încetat să albă pentru sine principi ;pmprLi, sau guve1măminte supr-eme. - Se poate S!J)lllne tot astfel despre s u v e r a n i t a t e a i n t e r i o a r ă că ea rezidă ·în :p 'O p o .r, da•că se VJo.�b�e n'll!m3JÎ dC;Sjpre întreg în genere, •a!Şa cum am .arăt•at mai sus (§277, 278), că s .t a t u l po:>adă suv-eMni•tate. Dar .suverJJnitatea 'P()porului :î n .o :p o z i ţ i e f a ţ ă d ·e s u v e r a n i •t a t e a e x i s t ·e n t ă î n m 1o n a r h este sen.SI]l olbişnui1t .in cane a inceput s ă se vor.beas.că În tim­ pur�k mai .noi de suvemni•taotle POIPlll�ară ; - �UIJită Îin ruceas.tă opoZlÎţΕe, suV'emnitatea pOjpulară este umW. din g1Îindmi1le ceJ.e ma.i oonfuze, întemei.a!te pe repreZJentarea g;o3ilă a p o IP '0 r u­ l u i. PQPontl luat .f ă u ă mDin<lirhUJ! său şi fără a r t <i lc u :l ,a­ ţ i i .! e întregului, J.egwte in oh�p neces·ar ş.i nemij1J.ooirt între ele tocmai ,prim acesta, se 11eduee la masa informă, care nu mai es-te un staJt şi nu mai pO'-Sedă .n i •c •i u [l la d�[l ckltermi­ nămile prellente numai în între,gt.Ll orgailliiZiat a�v:îlll:d î n s i n e o f o r m ă ,pmaprie, - suv.eranitate, guve1rnămînt, cmţi de jfllo;t·i ţie, autorităţi, s.tări s-o!CioaJ}e etc. Prin fa.ptllll că atare mo­ mente ce se raportează la o org.a•niznţie, la v-iaţa de st<11t, a�p<Vr ,J<r un popor, el .încetează să mai fie acel .abstractum nede­ terminat, care e numit, în simpla .reprezentare generală, p o­ p •o r. Dacă pmin suver.anita'tea p01poruilui s'e î.nţe.le.ge forma r e p u b 1 ,j c i i, Illla'Î 1precis f101rrrn a democraţiei (dci pr-in repu-


323 bilică se in Vel, eg nrt.J.mero.a:ge .aJHe ameste curi empinke, C<lire tn se1 01ri.ce .caz nu ţin de o considenţie fitiorotid , s-a spU<S pe de o parte mai S'UJS (.la § 273, rema !lca) ceea ce em necesar pe de altă pade, d e o atare concepţie nu m<ri poate fi vorba fată de dezvoltar·ca ,pe · c are a .luat-o Ideea. - La un popor, >dacă el nu est. e re.p:rezentat nici ·Ca un n e a m patriallhal, n:ki ca afilîndu-s.e în starea ne-dezvolt1ată în ca:re s!int posi­ biJ,e �o.rmele democr.aţi,ei ş i aris1tocraţi.ei (vezi remar.ca la ac elaşi p<rmgraf), nid într-o condiţi,e arbictJp;uă şi neo,r,g.aJnid, !Oi est• e _g1îndit ca o toba�li tat e cu .a:devăr at org<IJnid, dezwliltată tn sine, - suveram.i.tatea se -af,Iă ca p erso na:l·itate a întregulu i, şi aceast.zr, în reaJlirta't.ea conformă conooptUllu>i ei, ca fiind p •e r ,s o a n la m o . n a r ih u l u -i. Pe treapta menţ i o nată mai �nainte, pe c.arre S-<a făcut imrpărţ iwea or&ndui1r,ilor în d cmon aţ ie, at'i,stocraţie şi mona:r­ hi.e, 1p·e po21iţia unităţii subs.ta:nţiaile rămaJsă încă in sim.e, care nu a ajuns încă la distincţia ş i adînci.rea ei infini tă în sine. momcntuJ d . e >e .i z :i e i u H i m e a v o i n ţ e i, d e t e r m i­ n a r e a e i p r i n s i n e i n s ă ş i nu apare pentru sine, ca moment orga.n·i,c i m a n -e n t al stat ul u i avînd r e :::t 1 i � t a t e p •r o p ,r i e. Totdeauna, este adevărat, chi ar în acele � ormaţi ·i nedesă�ffi"şite ale statuJui, un vîrf individual tre­ buie sau să exi: s-t e pentru sine, ca în monarhiile r:espective, sau, ca în aristo,oraţii, dar mai cu seamă în demo craţi i , el să se ridi.ce dintr.e oamenii de stat, dintre generali, dup5. cum se î ntîmpl ă şi după cum o cer î m p r e j u r ă r i l e p a r­ t i c u l .a iT e ; căci orioc ac ţiu ne şi realitate işi are în c eputul ei şi lm.plinirea, în UJnibart:ea de decizie a unui �conducător. !ntmoît .e însă inchi,să in uni·t<aka _ puteri,J,oiT, rămasă tncă so�idă, o ataore s-ubiocrivi,tate a dc6ZJi unii trebuie să fie pe de o parte întîmplătoare în originea şi apariţia sa, pe de altă parte. să rămînă in g,enere subordonată; de ac-e-ea dooizi•a fără u2 amestec, pură, nu se putea afla în aceste vîrfuri conditionate, ci dincolo de ele, într-un fatum ce determina din afară. Ca moment al Ideii, ea trebuia să treacă in ex iste n ţă dar av;îndu-şi rădădni�.e în �f:a,ra lihertăţiti omem.eşti şi a sftlrei sale, care constituie domeniul statului. - De aici izvorăşte nevGia de a SICOiat.e, în tneburi,Je maTÎ şi în momentde im­ pot1tante ale statului, d ,e 1c i z i :a u ll it i m ă de la o r 1a c o d ,e, de . la d e m o n i (S o c r . a t -e s), .de a -căuta în măruntaiele an �mailetor, Îlll a[p eti tu� şi ZJboTUil pas-e.I'aor, o dooizi,e pe ca11e

)

,

.

.

,

-

,


324

oamenii, .nesesizi'n-d :încă adincul conştiinţei-de-,sione şi n�iind ieşiţi din UJn�ta.bea oobs-tlanţiaJlă oompaată, .ca să ajungă b aceaJstă fiiinţare ,pentru sine, nu aJVIeau încă puterr-ea să o vadă i n ă u n t r u J fii•inţei umane. - ln d e m o n u [ lui S o c r 1a t e( să .se oOOlilJP<lire lllla Î sus § 138) se v;ecLe cum v;o]nţa, carre mai înainte se situa numai d i [} � .o 1 o de sine, începe să s.e ,p:ha•seze Îln sine insăJşi, se recunoaşte pe sine inănnhul eU, - inceputul .J,ibertăţii ce s re c ru n •O a ş te p e s i n e, ş i deci al l ibertăţii adevărate. hoea:stă l ib ertaJte rea�lă a Ideii, .î,ntrucît ea este f{J<omai fiaptL�l de a da Hecărui mo­ ment aJl raţionaE.tăţii rea:Iitatea lui p.rorprie, prezentă, c o n­ ş t i e n t ă-d .e-s ,j n e, est·e a;ceea ·care iiDJPă.rtă.ş,e:Ş1te funcţiei unei o.mş,tiinţe certitudinea uLtimă ce s.e determ�nă ea însăş.i, şi ·c.onstitui·e vîrful în tC·onceputul voohnVei. Determirnarea acea:srba de si,ne ultimă nu poate insă ddea in sf,era liber­ tăţii umane decH în mă:S�ura în care ea are si,t.uaţia de vînf s e p a r a t, p e n t r u s i n e, înălţat d e a s u p r a o r i c ă­ r e i p .a .r t i .·c u 1l a ,r i z ă r .i şi o r i c ă . r ·e î c o n d i ţ i i ; căci numai a:Sitfel ea ·es·be reaJlă porrivi·t conceptului ei.

saa

Adaus. Vorbind de organizarea statului. adică aici de monarhia constituţională, nu trebuie să avem în vedere nimic altceva decît necesitatea Ideii in sine : toate celelalte puncte de vedere trebuie să dispară. Statul trebuie considerat ca un mare edificiu arhitectonic, ca o hieroglifă a raţiunii. care se exprimă în planul realităţii. Tot ce se raportează aşadar la utilitate, la exterioritate etc. trebuie exclus din tratarea filo­ zofică. Că statul este voinţa ce se determină ea insăşi pe sine, voinţa deplin suverană, decizia în instanţă ultimă, - lucrul acesta reprezentarea îl înţelege lesne. Mai greu este ca acest e u v r e a u să fie sesizat, ca persoană. Prin aceasta nu tre­ buie inteles că monarhului îi este îngăduit să acţioneze arbi­ trar ; dimpotrivă el este legat de conţinutul concret al delibe­ rărilor, şi cind constituţia este fermă, el nu are de făcut adesea nimic mai mult decit să-şi subscrie numele. Acest n u m e însă este important : el este culmea peste care nu se poate trece. S-ar putea spune că o divizinne organică a existat deja în frumoasa democraţie a Atenei, - dar am văzut că Grecii îşi luau ultima hotărîre din fenomene cu totul ex·terioare, din oracole, din măruntaiele animalelor de jertfă, din zborul pase-


325 rilor, şi că ei se raportau Ia natură, ca la o putere care dă de ştire oamenilor şi exprimă ce este bun pentru ei. Conştiinţa­ de-sine nu a ajuns încă, în acest timp, la abstracţia .� ubiecti­ vităţii, nu a ajuns încă la conştiinţa că asupra celor ce urmează a fi decise trebuie pronunţat un eu vreu, de către omul însuşi. Acest eu vreau constituie marea deosebire între lumea veche ş i lumea modernă, şi el trebuie deci să-şi aibă existenta sa proprie în marele edificiu al statului. Din păcate însă acnstă decizie este privită doar ca exterioară şi ca ţinînd de bunul plac.

§ 280 3)

Acest sine ultim al voinţei statului este, în abstracţia

aceasta a

sa,

si1Illplu, şi de ruoeea, o singulmitate ne :m i j J o-

c i t ă ; în in-:mşi ICOIIlicqptul său &e gătse-şt-e de.termilfllaţia n � t ur a rl i t ă ţ i .i ; mooo.rhul este prin urmare în OOâ[p eoonţi·ad a •C •e ·s t i.ndri vi.d,

abstra:s

de

orice

alt

<Conţinut,

•Şi

aJcost

indiv�d

est·e

desti.rrwt la d-emnibt.ea de mOI!laJrh în ch�p nemij,Looirt natural!, prin n a ş t ·e tr e n:a�trur aJlă.

Această trecere de la cOTIJcoeptul puroi determinări de sine Jra nemijrloci•rea fiinţei, şi prin ·a"CeaJs'ta la naturad•itate, esbe de na1ură rpur specula•tivă, de raceea CUiliOlliŞ'torea ei ţine de fLLozoţia .Iogid. Este de .a•ltfel, tn totad, <l!Ceea.şi trecere rpe care o .cuno a:ş.tem ca arkătuirnd natura v.oi[1�ei îrn genere şi ca.!··e e procesul bra:ducerM uonui conţinut, din subi,ect1.vi.tate (ca s.mp rfjprezen·ta•t) în exÎ6Tenţă falptircă (§ 8). Dar forma specif1Εcă a l.d.e�i şi 1a trecerii pe care o considerăm ·aOCi ·este p ·r e ,f a lc ,e .r e a n e m i j .I o c i t ă a purei determinăi"i-de­ sine a voinţei ( a însuşi conceptului simplu), într-un a c e s t a şi o existenţă faptid II1aturwlă, fără mijLocirea printr-un con­ ţinut iP a :r t li ,c u i a T - (uon sco.p umnălrit în acţiune). - 1n aşa numita d o v a d ă o n t o .I o g i .c ă a e x i s t e n ţ e i l u i D u m n e z e u se găoseşte aceea,şi trc·cere, a·c.eearşi rpr·efa�cer·e a conceptului absolut Sn ,fiinţă, ca.re a ·constituit adîncimea Ideii înseşi , în eyaca modernă, dar 'Care .în ultima vreme a fost de­ clarată drept c e e a -c e nu p o a t e f i c o n c e p u t, - re�

se.


326 nunţîndu-se în felul acesta la ,cunoaşt-erea a d e v ă r u 1l u i , in­ trucit singură unitat-ea ,conceptului ,şi a .fiint·ei (§ 23) ·constituie a,cf.ervărul. tn rtillll,p ce COiliŞbiimţa in.telectului. nu me în sine

această unitate şi se OtPt.eşte la s ·e ;p a 1t a ţ i a color dJouă mOtmente wle .adevă:ruJui, ea mai admite totuşi, Îln oazull waesta, ·o c 1t ,e -d i n ţ ă ηn •3!c·ea 1111�fl<!te. În ce .priveşte �nsă rt�p:teZJenta•rea monarhului, intrUJoΕt ea este s01cotÎită ca apar­ ţinînd conştiinţei Olbi·şnui.te, intelectul se o,preşte, aid, cu atN mwi muLt la s<:jparaţÎia sa şi 1a r.emhatde pe care isteţi­ mea mţioname.ll't elor sail·e le 1tr:age din aoea�sta, şi ·el neagă de.oi că momentllll deciziei uJHime în sba·t ar �i Leg;at în şi pentru sine (1wdică în COiliC{'ipturl raţiunii) cu n:a.turalitwtea ne­ mijlhJicită ; de unid.e se deduoe mai întîi a c .c i d e n ,t a 'l i ·t a­ t e ·a acestei legături, şi, întmcît diversitatea a:b.s olută a celor două mome�nte este coosiderată oa răspunzi1nd raţiunii, se deduce mai departe caraJCterul Uraţ�onal al une·i atal'e �egă­ tUJrÎ, din cane decurg .consecinţele cei.obMe ruină:to<lil'e perrlru Ideea de S'tat.

365

Adaus. Cînd se obiectează adesea împotriva monarhului că, datorită lui, felul în care merg lucrurile în stat atîrnă de întîmplare, - întrucît monarhul poate fi rău educat, b a chiar nedemn să stea în vîrful statului -, şi că este absurd să se pretindă că o atare situaţie trebuie să existe, ca fiind starea raţională : apoi tocmai presupoziţia că ar fi în joc aici parti­ culadtatea caracterului e lipsită -de valoare. In adevăr, într-o -organizaţie desăvîrşită este vorba numai de vîrful unei decizii formale, şi ca monarh este nevoie doar de un o m care să zică "da" ş i care să pună punctul pe 1 ; căci vîrful trebuie să fie astfel încît particularitatea caracterului său să fie fără importanţă. Ce posedă monarhul în plus, peste prerogativa acestei decizii ultime, este ceva ce ţine de particularitate, care nu trebuie să j o ace nid un rol. Pot desigur exista situaţii în care singură această particularitate apare, dar atunci statul nu este încă un stat deplin format, sau unul bine construit. tntr-o monarhie bine ordonată latura obiectivă revine legii singure, l a care monarhul are numai să adauge elementul subiectiv al unui "e u v r e a u" .


327

§

281

Ambele momente în unitatea lor nedespărţită, sinele ultim .a�l v.Qinţei, 1l�psi<tă de ,a:J.t temei, şi o drută <Cu ea •exist·enţa, tot aJtl1t de ·11psită de t�emci, •Ca debermlnare lălsată n ·a hl'I' 'Î i , Ideea aceasta a ceva ce

nu

este mi

ş

cat

de arbitrarul

voimţ.ei aO!IliStlltuie m a i ,e s t a 1t .e 1a monarhului. ln această wni­ tate stă a d e v ă r .a •t a n ,e m i j •I o ,c ci r ·e a

u n i •t a t e a statuilui, care numai prin

acea.EJta

ÎJl'tei'i,ooră

şi

·e x •t •e ,r i o a .r ă

a

ei

în ·s:te�a p a r t i ,c ·u 1 a r i t ă ţ i i , a ar.blltna.mlui, a SiOOpuriWor şi pănerilm p:articu­ �·a!'e, în .lupta f,acţiun1lor pentru tron, în tot ce ·contribuie h sHÎJbirea şi ,la rui:na puterii .shutllll•ui. este ferri·tă d.e pOisi!hiilitaJtea de a fi atra:să

DreptuJl naşterii şi al moştenirii reOllJS ti.hiie t emeiul 1 e g i­ t i m i rt ă ţ i i, nu .ca temci. ţinîrnd doar de un drfiPt poz.Hiv, ci tot()d,ată în Wrtutea Ideii. - F:�ptull că prin SJUICcesiunea hi.ne st<��bÎili-tă h tron, aJdi.că rprin suooetSiunea na·turală, se evită lupt.a �acţiuniLor la vucanta t:nonului, este un aspect 'de mult j,nv·o•cwt cu drep t ate Î1n fav·o<llre:a ereciLtăţii tJ;omului. Totuşi a:�pectuJl a:ces t:a est-e numai .o ·consecirn ţ ă , şi transfor­ mat în -t e .m e i el c oboară m.ai·est<�Jtea ηn sf·era :aţionamen­ telor şi îi dă d r ept întemeiere, - ei, al -cărei ,car:acter este tocmai ac e astă ·nemijrl.ocire l irpsită de temei .şi .arceas.tă fiinţa-re în Sli.ne uHimă, - n:u Ideea sta,tu:lui, ·imanentă într-ÎIIl sa, ci cev�a e x t ·e ,r i o r e i . un g;ţnJd .d eos eb.it de ea, de pi1dă bin-ele s t a t u .l u i sau al 1p o p •O .r u Il u i, Des i gur, .dirntr-·o at<��r e de­ tenminaţie pioate fi ded usă pe calea unor termini medii teza moştenirii tronUJLui ; e<r însă permi•te f:oloS>ir.ea ş.i a aJ,tor termini medii şi prin urmare p()ate în•temeia şi alrte conse­ cinţe, - şi este prea cunoscut oe ooosecJ.nţe au f.oot scoase din acest b i n e al poporului (salut du peuple). - De SG7 a:ceea n u m a i fi1ozofi.ei îi OS!te î n -g ă d u � t să supună gî'm­ dilrii această mairesotate, .căci ·onΕCaJre .alt mod de ·cercebare -decît ·Cel spe.cula:tiv, rul Ldei·î ·Îinfinite avîndu-şi .temeiul în .sine, suspeudă în şi pentru sine na;tur.a maiestăţii. - M o n .-t rh i a e l e c t i v ă pal'e lesne a fi ·concepţia c e a m a i n at u r a 1 ă, - .cooa ce io:>Mmllă doar că pentru @Îru:lirea fri-


328 v;olă ea este cea mai la în-demÎrnă ; - deowrece .treburi1le şi interesul poporului sînt .<leea ce cade în gtij a monarhului, ar tJr.ebui să .rămmă ,J.a wkgorea poporului, pe cine voî.eŞ'te el să-I delege pentru a p-urta grijă de bineie ·său; ·şi numai din aceas·tă ddegaţie ar izVlod dre;ptul illui .de a guverna. Păr-erea aceasta, ca şi 11e1Prezentarea monarhului drept cel mai înalt funcţionar al stad:UJ!ui, ideea ooui .raport conliractual �ntre mon�arh ş.i popor ek. pornroc de k1 v.oinţă c o n cep ută Ut bt.muJ plac, opinia şi arbi,tmru:l c e 1! .o r m u l ţ i, - o deter­ minaţie care, aşa .ctlim am a•rătat de mult, trece dreiPt rcea dintîi .în wdetatea burgheză, sau mai deg1rabă care doar v:rea să se impună, darr car-e nu ·este niJCi principiul famiJ•iei. ni:ci cu atît mai puţin aJ statului şi .care es-te î,n genere o-pus ă Ideii etimlui. - Că monarhia e'l,ootivă este mai deg�abă cea mai rea dintre instituţii rezultă, chiar pentru simplul raţio­ nament, din u •r m ă r il ·e ei, - cwre pentru raţio-nament <��par de aJtfel ·ca .ceva numai ,p o •s ,j ,b ,i l şi .p r o b a b i ,J, dar oa•re în f<��Pt ţin esenţi·a.l de această i<Mtitutie. Î111 adevăr, mtr-o moom hi,e eile!C'b ivă, prin însăşi n<lltura rapol'tului după care într-·Însa voin�a p a .r t i ,c u ,J a r ă este tnt�rufiormată in principiu ullt:im de docizie, co�WtitJUţia devine o c 1a .p i t u­ ·1 a r e-e ,J 'e ct 1Î v ă , adid o ,ceda.re a .puteri·i de stat la dis­ creţia particuLa.rillm, - d·e unde decurg.e transformarea pu­ ·tedlm pa•I1ticul31fe a�le statul ni ÎrJJ. proprieta"be privată, slăbirea şi pierderea suvemnităţii statului, şi oCU aceash des'compu­ nerea lui .jnternă şi ruina lui exl·enio-ară.

Adaus. Dacă voim să intelegem Ideea monarhului nu ne putem mulţumi să spunem că Dumnezeu e cel care a insti­ tuit regii, căci Dumnezeu a făcut totul, chiar ce e mai rău. Ni-ci pl(cind de :la prmdul de vedere wl utilităţii nu ajungem departe, şi se pot găsi întotdeauna dezavantaj e. Tot atît de putin ne este de aj utor să considerăm monarhul ca apadinînd dreptului pozitiv. Ca eu să am proprietate, aceasta este necesar, dar posesia aceasta parti-culară este accidentală, şi 'tot astfel apare .şi dreptul <lupă care unul trebuie să .stea 'în y,î�f, dnd acest drept esle con'ii·derat �a abstract şi poz1tiv. Dar acest drept e�le pre.-;cnt în şi pentru sine, ca nevoie resimţită şi ca trebuinţă a lucrului însuşi. Monarhii nu se disting prin puteri fizi.ce deosebite, sau prin spirit, şi totuşi milioane se lasă stăpiniţi de ei. Cînd însă se spune că oamenii se lasă


329 guvernaţi împotriva intereselor, scopurilor, intenţiilor lor, lucrul acesta este absurd, căci atît de proşti oamenii nu sînt : nevoia lor, puterea interioară a Ideii este aceea care îi con­ strînge la aceasta, pe ei înşişi impotriva conştiinţei aparente a lor, şi ea îi menţine în acest raport. Dacă aşadar monarhul apare ca vîrf şi ca parte a orînduirii politice, trebuie să spu­ nem că un popor cucerit nu este identic cu monarhul, în orin­ duirea de stat. Cînd se produce o răzvrătire într-o provincie cucerită prin răzb oi, aceasta este altceva decît o revoltă în sînul unui stat bine organizat. Cei cuceriţi nu sînt răzvrătiţi împotriva monarhului lor, ei nu comit o crimă contra statului, căci ei nu se află cu stăpînitorul în relaţia corespunzătoare Ideii, nu aparţin necesităţii interne a orînduirii : există aici dOO!I' lllll. cOOlltmct, nu o legătură de stat. Je ne suis pas votre prince, je suis votre maître, a rf1plicat N131poilleon deput<IJţiJ1or la Erfiurt.

§ 282 Di.n

.suveran!Îitatea

mon.arhului

decurg.e

d r e p t uJ

de

a criminali.lor, căci numa-i suveranităţii îi !'evine drepturi să reatlizlez,e pu•tenea spiritului de-ra face ca ceoo ce

•g r a ţ i e r e

s-a întîmplat să devină neîntîmplat, şi de a nimici, prit'l ier­ tare .ş i ll'i,tare, crima. Dreptul de graţiere este unrurl din romagi�Ie •cetle mai

ina�lrk rado:s-e mariestăţii. spiritului. - DreptUJl �aoes.ta f.a<ce parte din 'aplitcaţilJe Gau .rfipeilcuţi<i�,e IPe l('lai'e ;determinămirl.e .s�erei mai ÎlnatHe Je exemcit.ă ·aSiupra unei rsfere 'a>!11beJ·ioare. - Ast­ f.el �de <l!pl·icaţii lilWar.ţin !Însă ştii.nţci pnrti,culare, <care rtJrebuJe să-,-şi tr.atezre ll)hirectUil 1111 >ClJiprinsul ,Jui ·empirOC ; - {să ISie rcom­ pare - O atare 131prlilcaţie o K:onstirtuie şi faptul că lezarea statului în genere, sau a suveranităţii, a maiestăţii şi :a rpersnna.Jitătiri mon<IJrhurlui ,e subsumată ·con­ ceptului de crimă, pe care l-am întîlnit mai sus (§ şi anume ca crimă supremă ; tot astfel modalitatea particu­ r}ară a procedu11ii ebc.

§ 2i0, rrema111oa).

95-102),

m


330 Adaus. Gra.ţ.ienoo este BU!!WemJdarea pode{l®ei, care !Însă nu soopendă d11ep1"JUIL iDimpdtrirvă, acesta rămilne, şi g.raţira1:ull este după g.raţiere rea şi llTIIai :Nlari.nte run roriminaJl ; gcr-.a.ţ)ere::l rnu pro­ damă rcă d nu a roomils .n�oi o 'arimă. Su.&ponrdaa-·ea 'aceasta a peddp&<ei poate decu�ge prin mij1ocirea .r.eH�giei , rcăoi !Ceea ICe �;-·a ·întiil'lljpl at rpoalte •fi tr:anWonma.t de rspî11it, IÎinăuntrul �iritUJlui, în ,ceva neîntîmpillat. Cînd i01să lucrul a�cesta rse IÎinfăptuieşte in lume, ·el ;îşi rame r10CUil rm.llm ai �năunrtrul maOestăţii :şi nu rpoate reveni !deoH deci·ziei fără temei. § Al

283

d o i � •e a moment rconţinut în puk•rea monawhkă res.t.e

1}) a r t i c u 1 aJ' i t ă ţ i i, a:diiCă <lll rconţinutUilui deter­ ,aJ lSubsumă.rii llui ISub univ.ersa:l. 'În măsura in \Care el -dobîndeşte •O .existentă paortkulară, •e vmha de �uncţi:i �i ide in­

m01Ill entilll1 mi.nat ş.i

divizi •CU rol de sfetnid suprerni,

aVlînd •des·t�naţia ·să •aducă

îna·inif:ea monarhului conţimutuil treburilor �Ce .sau

se iv·esc �n stat.

aJ. determinărhlor �ega�le deveni·te 1neceS1a�··e datorită unei

neV'OÎ prezente, - •CU laihur;ille a,or

o .b Î ·e ,c t Î v e,

deciziunii, cu 1Ieg1ille •oame se r·eferă la ·ele

ICU

temeiurile

de., �mprej urările etc. ­

pentru oa ffii)OJa•MUil lsă 1deddă. AIJ.egerea

î n .d ,i v i z i ,l o r ,pen­

tru aceaiStă funcţie, ca ..şi ihdă:turarea k•r, rămîne, ,intrutdt oei au de-a face nemij1lodt .cu persoana monarltului, la 1liberul arbitru nelimitat a·l ac-estui•<!.

§ 2,84 ·Lntruoit singTlll' ă

a a t u r a 10 b i e c t i v ă

uoştinţa •Conţinutului IŞÎ

decizieî, - <u­

a iÎ<ffiJPI'IejurăviJ1or, t·emeimit.e IJ.egaile şi

cdled.aMe 'all·e ld:edz.1ei -, 1poate 'com:pox,ba 1r ă 1s p u n d e r .e, ardkă este IS'UISOfWtibirlă ,de d[)Vlafda obi,eotivi!tăţii, şi de •aJceea IPOaJ!ie 'l:e­

VI®Î unui IOOOJsi,Liu ld�stind •de 'VIoin�a :pevs0111allă

a m()narolmlui

ca .atare, de IIDCeea functi�le 'Saru. -indivizii <eu rol de :sfatnioi sînt


831 s i n gure supuse

a monarhului, ca subiectivitate ultimă chemată să decidă, se r afil ă dierumpra ori,căirei reSJPOIT�aJh�liltăţi fP entru �a�cţiun,iJ·e de gu­ răspunderii,

în 6mp

ce maiestatea proprie

vennărmtnrt.

§ 285 a moment al ,puteri·i llllihllarhioee tp6VIe.ş·te uni ­ versaluJl 6n şi !Pentru s�ne, .care ·sub a�:�pemt ISubiecti,v 'constă 1n c o n ş t i i n t a (Gewissen) m o n a r h u l u i, sub aspect obiec­ tiv, în î n t r e g u 1 c o n s t i t u ţ i e i şi în 1 e g i ; puterea mo­ narhică presupune aşadar momentele celelalte, aşa cum fie­ car e din acestea o presupun. A ,J t r e i ll e

§ 286 G ·a r an ţ 1 a tO ,b 'i e -c t i v ă 1a put er�i monarhi:ce, a succesi,tmii ,J.eg.all·e 10onţorm [pr-inohp iul ui lt'lredităţii -t r on UJl ui de., stă în fiaptul că aşa .cum această .sferă [şi :<rre rearhtat e a ei d1stJinJCtă, deo:SJehită de ·cel,eLa1te .momenbe :dderminate de rr<tJţ�une, <l:\lt astfel ·şi 1oeielaJ.te momente 'îşi �au IPen·t:r�u 1&-Îne dr�pturirl e şi dato ­ ri�Le p.roprii dootirnaţiei lor ; J,i,ecare membru , menţinindu-.se pentru �sin e , menţi.ne �n ăunltru.l ror.gtanismu.Jui 1rationrul, 11:min aceast.<f, pe 'cele1allbe, in ,specifî.citatea ,tor. Desăvîrş inea or·Î·ndui•rii moruarhi·oe 1într-o monanhi·e ere­ ,dirtaJră , d�pă :princi.piul suocesiUilli i 1La •tl'on 1în ordine de primu­ �enitură, - ,afstfejl 1Înoît pr in ace:as.ta .ea este tt nto amsă �rnaiPoi Ia priiQJdpi'llfl pa:tri atf1ha.l din ,care rişi otmge is.toni·c ,o rig-i.na, dar î.n derl: erm in area mai 1nail:tă de vlil"f wbsrod.ut .ari .unrui IStrut dez­ "V101lta't Qrg;anri-c, - 'eSi�e un .remll�tat mai t - irziu rail �sbo r irei, de �cea .mai ma:re i.fip i! ortan ţă rpro!lru 11 ibert ate a ,pubrlică :şi pentru onîn.d'll!irera mţi0111aJlă, de.şi, oum -am rohservat mai 1inaint·e , reu toate :că le!Ste rreSjpootat, el este 1adelSea lf'Oiall'te !Puţin înţeles.

31,


332 Sin"ljple�l-e momrhii rfeudaJie de odinioară, 1c a rş.i monarhi�le de.S;po t.j.oe, pa_"ezin.tă ·de arceea �n is·boni·e ·O suc ce s i une de r e­ v;alte. de 1lovi,turi rle :stat ·a.l·e prindp�lm, ·de războaie -interne, de prrăbuşiori d.e ,prin6pi 'Şi lde dina�sbii, �u rut•marea inevita­ bilă a runei pus bii ri Ş·Î unci ruine .g.enema;l e, �ntelllne şi ·ex­ terne, - deoarece, în starea aceasta, diviziunea funcţiilor s t atu l u i , .ale cătrui părţi sî nt a>tribuid:·e v•alSiaJiilm şi fPaşaleJl.or, ffite doar m e<: an ilc ă, mru mnshirtuie o div<iziune după des·t.i naţie şi după farmă, ci o :d eos·ehi re id-e rputere mai mare oou mai mică. În .fel'llll a.c cs ta ,fi.ooare ipwrte, men ţinîndu-rs.e, se men­ ţin.e ş i !Se :produce n u .m a i IPe sine, şi nu prro.duoe rÎin ace­ laşi timp ş,j pe rcdelal•k, şi �a m.e toate momenteLe rconwl et kt .sine, rfii-nd ,j nd�ndetllt ă de tl'OSot. tn natportiUJ torgank, in care .s-e r ap o r t eaz ă m embre , mu rpă:rţi, unde b ,aJ}LeJ.e, fiecaJr e, înd epl!i nindu- ş i flllllCti a �n p r o p . r i a s ,a ,sfer ă, IJ,e �ntrc­ ţine p e :cedel-aJbte ; .fiecare, penhru p tr 'O 1p 1r IÎ. a rlui 'cons erv:ar e ar e dr ep t scop şi produs subst an ţial totodată conservarea mem­ brelur c e 1 o r 1 a l t e. Garanţiile c ar e sînt reclama te, fie .pe n tr u stahitliht.ea ·s uc c esi uni.j l!a tr:c:m. .şi ,a fPUterii monarhice Îin genore, fie pentru <tsi:gurarea jus.tiţi·ei, a libedăţhi pu­ blilce etc, ,s�nt reali:zmte prin i n s tt -i ·t u ţ i 1. Dre,pt garanţi·i s u b i e !C t ·i v e pot fi ICOJlJ�d·erate 1ubir.ea [pO,pomlui, .c a r ac ­ terul conducător�lm, jurăJmî.ntUl, forţa de tÎ:nd"ată tee .se vru·beş t e de o n s ,t i ,t u t .i e, est·e rv;o,-Dba n1lllD aÎ de ga­ mntie obiectiv ă, ,de 1n stÎitUJţ ii, adică ICLe tmomen tedte ·catr·e 'Se -�IIJJpJ.etestC torg an Î'C Ş.Î �e IOOilldiţÎDfliOază .ASit.fdJ, a i b er t at!ea pu­ Mică în genere şi erOOitabeta tronului tÎ�i IS!int garanţii reci­ pmce, ·ŞÎ elie stau lîn !leg ătură abool ută, teă�i a iJb e rt atea pu!bhcă este o rînduir ea •raţ.iooarlă, irur emedi tattea !puterii mon3Jfhi-ce, cum am .ar ă't at , ·este un marrnemt ,ca,r.e tse ·Ml ă tÎn 'concoptuJl ·ei.

de., !dar

te

.

t

d) PUTEREA DE GUVERNĂMINT

§

287

Îillfăp tuir ea şi ·a,pEcrurea .de<:i­ ZiiiJ..or man arhull u i , !in ,genere rduoerea 'la «:apăt :şi m enţine re a în fiinţă a ;1 \]cru r·Îil:or tdeOÎ!se, -a llegill-or 'existent-e, a ·OldnduieliJ,or , a De

decizie es t e 'deosebită


333 .a.ş.ezărrnÎintelor 1de interes rOihştesc retc. FL1111Jcţila raoem;Sita a s u b­ .s u m ă ·r i i în gem.el'e 10 -C�Î'IMfe /În ISÎne ip.U t .e !T ,e <a ld ,e g u­ V e r n ă m â: ·n ·t, rîm 1ca1re 1sînrt ��prinse 1toto®tă [pUterile j u d e­ c ă t o r e ş t i şi cele a d m i n i s t r a t i v e, care se raportează mai nemijlocit la pa:rticul<tJrul societăţii civile, realizînd în scopurile «cesluia interesul gen eral. § 288 Interesele .obşte�ti ,cu rcaraoter

p a r .t i rc u ,l ;a r, car-e •oa.d

tn :sfera soci<etăţ�i !Civile şi s.e '<llfilă în afara univ.ersalul ui fiin­ ţînd-<în-.şi-tpentru sine al rstahlllru i ,(§ 256), 1iş.i au 1adminisbrarea

l<>r ·în rcorpora·ţi.i!.e ·(§ Q51) ,comunelor .şi Ja.!e id1feriteJ,or meserii şi 1s tări, :şi .î·n lilutorităţile :ruces·tor.a, tÎin oeonducăltori, ·a:dministra­ tori e.bc. lntru.cît pe ,d·e ·o pau-te tr-eburLie ,pe .c,ar.e .ele ,Je ,au în g;nijă s.�nt !IJ .r o tP r i e t a t e a ,p r ,i v ,;: tt ă şi i n ·t ·e •r e s u l acestor sf,ere lP .a r ·t i ,c ru ,J a r e, - şi 1pe laceas!tă htUJră, a;utori­ tatea ,Jo·r 'Se ,spr i j in ă 1pe 1Încrederea tovarăşiJLor de :stare :şi 1a •con­ c-etăţeniJo.r -, 'da,r pe de .all•tă 1parrt.e a•ceste 1cencuri ·trebuie să He subordonate intereselor 1St11perioare aJ.e statului : r·ezultă ,pentru ocu,pal!"ea a:cesror postm'Î, 1rn g;en·eral, !ll eoesitatea unui 1ame:sterc de aJ·egere prin votul ·com un iail .celm 'interesaţi IŞÎ ·de ,wnfirmave şi desenmare mai :înaltă de către stat. § 289 M e n ţ i n e r e 1a i n t e r 'e ,s u ,- ! u i g ·e n e r a ,J al IS 't a­ t u l u i -ş i il! 1l e .g 1a 1! i 1t ă ţ ,j i, tn 1aceste .dl'eptmi parti,culare, şi cra.portarea ,1o.r IJa inter·esul 1general, 'Cere ISUJ!lraveg:her.e prin de!l,egcaţi •ai ptit·eri'i .de guVlernămÎ!ll't, fu :n •c ţ i o !Il a 1r i ex·ocuti·vi ai s t a t u ,J u i 1şi aurt·orităţHe 1delliberative 1Supemi.oare, musti­ tui'l:e În ocoiLegi..i , oone se IOOn.centrează ,Ja rmdul Jo.r Un 't'Îduri!e <:cl·e mai inal.te, at�late �n IOOilltact ,cu mooarhul.

375


33< Âşa :cum roocidatea dvillă ·e�e dmpul de rluptă a �nte­ I'es:ului priva't 1ail .tutttilOT ,'ÎDllpotriva tu-tur.or, tot astfcl aici @şi aJr.e locuJ c001flictu� ,aoesrtui inter� •cu .t.rebudle o.bşt·e�ti par­ ticulare, şi al acestora, împreună cu interesul privat, împo­ triva puncteLor ·de ·vedere şi odnduieoli'Ior mai •ÎnaMe aile stilitutui. Spiritul co11pora.tiv caJr·e izvoră�te din ·îndreptăţirr'·ea s.fierellor prurhku•l are, rs-e ·trans·formă totodată în sine .însuşj lirn spirit ,a;l ,statutlui, dki iN1 ,g,ba•t el găiseşte mijr1ocul ,d·e a-�Şi pro­ mova SCOJPUdle sar\.!;' rpaJI'tkulare. În rucoos·ta rstă rSecrdul rp<r­ triDitismului cetăţeni1orr, pe aoeaJStă rlatură : ei au cc-O'I:Lştiinţa că sb:tu1 .e·ste !Subsbnţa Lor, 1nJtrocît el rle rconservă s'fereile tLor parti:mLa,re, dr-eptul ş i autmitatea acestom, 'ŞÎ s� :îngrij-eşte de propă,şir·ea ;lorr. Aşadar ;srpi,ritul <W11porativ ·este !Col care, oonţinînd Î<Il d î n r ă d ă rc i n a r e a IP a .r rt i •c u ll a r u J u i Î n u n i v e rr ·S a 1, .dă s.tatului adincimea şi rtărila rsa, cilre constau 1Î1l rs i m ţ ă m i n -t e 1 e e t i rc e .aJ}e •Ce.tăţenilor. Admini.stJ�area treburiJlor •Co�poraţiei .de <către rconducă­ torii ei pmp.rii 1po.ate {,j ra:desea Hpsi.tă 1d•e kn·demnnar,e, ântmcît, da�că ·ei •CUOOS•C rş i aJU IPtezente Lnoteresede lŞÎ .af.a:ceni.Ie •corpon::l­ ţirei, în ,gohimb �egăltma rrondiţi�Lor mai �nd�păJntat.e 1ŞÎ .pu;nc­ ,t.(.'jloe de v·ederr.e genemle ·le cun-os·c mai !PUtin co�ţdet ; pe deasu.pna, wHe 1Împvej urări rcont.dbuj. e lla ;aoeaS>ta, de pildă contJ<ucbul priv.at �pmpi•at şi egwlit<IJbea sub rceLei�aLte .raporr­ tuf'Î, .a •wnd'l.I>CăJtoriJnr rcu ;cei ·ce unmează rsă le ,fie •sUbordo­ naţi, depend·enţa 1Ior mai varriată de . .S�er.a .aceas.Ua proprie .poa�te fi ·însă rpriv;ită ,ca rlăis<IJtă pe :seama •momentuLui il i b e .r­ t ă ţ i i f ro r ,ro a 1 e, unde rcunoştinţa, �deciZ'ia rşi execuţia pro­ pri e a .fiecitru�a, -:.a .şi rmioiJe 'P"-siuni rşi rca,pricii, să aibă o a!'enă !pe rcar·e ,să-şi dea >CUl'S ; - şi raocea:s.ta •CU atît rmari mult, cu dt conţinu'tull che,s·tiunii .deteriorat·e în lf1e.1ul acesta, .şi mai puţin hine, mai ·cu arnev:oie rsoluţi.onate, .are mai .puţină im­ portanţă 1pentru interesele .generale <lll e \Startului, şi rou dt soluţi·a -aceasta ranev.oUoasă rs.au nebunească, ,a unor atarr·e rafa­ .cevi lipsite de impor.tanţă, stă S:n .ra.p.o1i: direct cu ·s<rtisbcţia şi vanirtartea 'sco:asă .de IPe u11rna �or.r.

§ 290 În m u n .c ,i i

funcţia 1(§

guvernării

1 98).

apare

tot astfel

O r g a .n i z a .r ·e a

di v iziunea

•a<urtori.tăţilor

ane :deci


335

difio�lă, 'Ca, pomilflld 1de jos, unde viaţa dvi,l ă este 1c 10 n c r ·e t ă, acea�sta -să fie 'guv·ernată 'În mod con­ cret, da-r ca ace:llstă acti•virta.te să ,fie divizată Sn 1�amtwile s.ale a b s t r a 'c 't .e, adminis-trate de autoi'ităţi speciale, 1ca .centre di'S>t i nde , -a ,căror acţiune 'în jo.s să se •concentreze din nou, în­ to.cmai ·oa ·în puterea ,supremă de guvemn ămLnt, ,într-,o vedere de ans ambl u con cr-etă. sancina

fionmală,

tdar

"7�

Adaus. Punchll principaJl de :c-ar·e dep·inde tntul, în •ee !Pri­ veşte puterea de guvernămînt, este diviziunea treburilor : aoeastă -putere a•re 'de-a fa-ce 1cu tr ece rea ,d,e J.a uniVIersal >lra IPar­ ti-ctdar şi !la singulm, şi ;a:f.a<: eri:l e �ei tr·ebuie divizwte după ra­ murile 'lor .di.feri.t·e. Grerwtatea 'eS'te 1Însă -oa ·eie .să :se -reunească din nou, în 1SIU:S ;ca şi ;î,n j·os , CăiCi -deşi -de [p'ÎJldă puter·ea wdmi ­ .ni'strativă ,şi 'cea judi-ciară ;s-e doopart, •totuşi d,e 1se .întm1nesc din nO'u, ·Î"n ·oricare at<roere. Ex;pedi.entull c.zure -s•e �olto:s.eşte aid oons•tă in nu:mir·ea un u i •oanceJl1ar .wl ·st.Mului, a runui oprim-mionilstru, a unui consiliu ide miniştri, 1pentru a ;se :S Î lllJP lifil oa ;ooltlJdrUce-l'ea de sus. Dar �în JeJluil a·cesta totll!l po-al!:e porm.i num�i ,d,e h iJYUlerea min1steriatlă şi ,afaceriie ;să fie, 1Cum :Ee ,s.pune, ;centr.aliz1aote. J)e a-oeaSJtă centnaliZJar-e e ;Jega1tă rUŞUJri•nţa c.ea m<ti mane, iuţeala, eficacita-tea 'În tot ·ce tr.ebuie să s'e fa_,că in v·ed!erea interesului geneml a�l ;statului. Fdul ocest.::t de g;uv·ennare a fost 'introdus .de 1'evoluţia franceză, a ifo;s,t desăvî:nşit de Nap ol eo n .şi ex;istă .astăzi ind ilin Franţa. Ln �ahimb Fr.an�a •este Epsită de <OO llPO­ raţii ,şi de 100mune, adică de tce�curi,Je ,În rcare ,se IÎ nltÎiln-es·c linte­ .r.esel;e pil:lrti·cuJ.a:re -cu ·ot�le .g.enerale. In ,evul mediu desigur cercun1le wces.tea dohÎinidÎ'seră o prea .mare ·1ndependenţă, de emu 1st.a.te .in 1stat 1şi !Se admi n-is.tr au ln mod ,sev·e.r, ·oa ,cotjpor,aţii subzis·tî'!lld !pentru •S�ne ; da.r d·eş i nu acest,a ·trebuie să He ;cazul, se poate totuşi s,pone reă în 'C o mu ne .stă adevărat·a •tălrie .a: ,sba­ teiLor. Ai.ci guvemămî,ntuJ.l ·Întîlneşte ·intea"ese �ndretptăţite, �ca�re trebuie respectate ,de .el, şi, întrudt adminitsrtmţia 1nu poate fi docît În avantaj-ul! unor .a.tare im:toerese, da.r tr.ebuie să le ş-i supra­ v,eg.heze, indiV'idul gă.seş.te noroti:re ,pentru •ex.er.ciţ�ul dr-e;ptmidw 37& satle, ş.i .a:sMel interesul osău J)a:rtî,cul·ar -s.e !leagă de 'con:o�ervarea înt regtdu i. De dtăva v.reme ;S -a orS1anizat mereu \Ponni n d de sus în j .os, .şi IOrga·nizarea raCeaiS'ba a ��ost IP'I'incipwla 'Străduinţă : elementul de jos •îm să, cea .ce în întreg 'ţine .de mwsă, a �ost


336 lesne lăsat mai mult rsau mai puţin m star.e IIleor�an ic ă ; şi .to­ tuşi este de <e ea mai •inaltă !importanţă <Că .acest ed·ement să d e­ vină 'organic, căd numai �a:sttel ,eJ .este o forţă, este o p utere activă, - astfel el nu este decît o grămadă, o mul ţi me de atomi ris�iţi. PILLteeea 1ndreptăţită se găs.eŞ"te numai in starea .org.a­ nid a s fe ne1or p.:trticulare.

.

§ 291 .o h i ·e • c t � v ă, .sine, .în ISuhs·t anţa lor, �de ,o natură rd,ej a dedsă r(§ 287), urmează !Să ,fie Un depl in ite rşi .reaJlizate [pii'.În i n rd .j v � z i. Între aoeste două h:tun rnu există ni..:i •O rl eg ătu ră uatura:lă ne­ mijLocită ; de aceea irndiv,i zii nu ,ş.tnt ,des t in aţi pentru funcţiile Funcţiile

de

guvernămînt sî:nt d e natură

penti'IU

dar eie

publice prin 1personarlitate" lor ,naturală IŞÎ prin naş-tere. Pen�ru

des emnar ea ilor h aceasta, rmomentul .obioctiv ti ,constituie ou­ - '0 dovadă {lare .asigură sta­ tului c-eea 'ce es�e de >trebuinţă, şi 1car·e fi ind condiţia run:id, dă în ·ac elas i .timp fiecărui .c etăţe3l0 posibilri<t-a, tea de a se !C·onsaaa stă:rii generaJe. noştin ţa şi dov,ada capad'tătii lor,

§ 292 reă ·pen tr u un [pOSt este aiies individ ,d:,ntre mai mulţi -(dki !i;ntmdt .aiiDi obiectivul nu stă - .oa de .ex. �n ra�rtă - �n ·weni;al ita•te, exÎ�S'tă •cu necesi­ tat e m a i m u ,! ţ i , un număr nedeterminat, Sntre care prc­ .căd er·ea rn1 est-e .ceva ahsolut d�termina:biJ ) , d imdivi,cLul a·ces-t a a fos-t dt':$emn31t ,ş i tnwnternidt să conducă IÎnrtr eprindoeDea pu­ bL-i că, 11egătura 'aJc easta a i'lldividullu i şi a slujbei, ca .fiind d ouă a

Latma

subiectivă,

f apt ul

ce s t

pl ătoare

laturi totdeauna ;pentru sine întim

revÎine

1put·erii

Yenană în stat.

una faţă de 131Lta,

monM">h'llllui oa pu.tene 1chemată să decidă şi .su­


337 § 293

monarhia le din ,Ja·tnra o b i e c t i v ă a ISuveramităJţii car.e ·J1e1.1idă 1În monanch ; d i st i .n c t i a !lor precisă este da•tă şi ea tot aStfel pri.n oaitura luorului ; .şi aşa ICUJm ad:.iNit<a:tea autorităţi1or rCOiliSoti:tui•e împl i ­ nir.ea unei dali!oo,i.i, tot •astJfeH funcţia ilor ·elS.te şi un drept S'Uis­ Funcţiile

atribuie

particulare ale

di}edtelor

aubo rW':tţi,

statului,

•constituie

pe care -0

p<llrte

tras conhngenţei.

§ 294 Individul •one a J,ost [eg.a.t ;prin actul

1SU.Y•era«J.

{§ :292) de

o ·fil1I1Cţie .publid, •eSJt.e ·oMigat ,să-şi ÎnJ�lineaJ9Că datoria, sub­ stant·Î•allul �ap.ortului 1său ; ace<�Jsta •este ICOtndiţia Jegăltarii .swle,

1n 1care d,

•ca

găs•eşte avutul

·o

şi

u 1r ·m •a r e

.a acestui r<:l!p ort :subs·tamţial ,

$şi

satisfacerea <IJs-igurată a parti�eUJkrrităţii sale

(§ 264), precum rşi 1Jiherarea pozΕţiei salte ·CXberioare

,şi

a

,a.ctivi­

tăţii profesionatk, :de aMă .deJpendenţă ,şi ittf:l.uenţă �subi,e>Gtivă. S'habul nu se �bizUJÎe rpe prestcrtiî vroilunL:ne, lă:s<tte la bunul 'plac '(o j ustiţi·e tde p�ldă .exenclt.artă 1de uv.aJleri rătă­ citori), ,toomai fiJndcă ele ţin de bunu'l 1p:Lac .şi sînt voluntare, aUJtorii ·rezerv('mdu-şi după IPropri�Le Jor părreri ,subiective, dad 'Să ,]e ,llllldflpline.JJs că, sau să rnu 1le ηnd{lplineas.că 'Şi ,şă..,şi r'eililiz·eze .soo,puriJ.e !subiective. Ex•tremul :opus 1cavralemului ră­ tăcitor m .fi, În ce priveşte 1serviciru:l 1puhl.ic, ;aJcela ·ilil !S ,J u j ,j_ t 1{) r u 1 u i s t ·a .t u J u i , l·ega.t d·e fuillcţia :ya numai od·e neVloie, Hră o adevărată dartori·e IŞÎ •tolt astf.el fără drof!P't. - Servi­ ciul publ�c ipret.>in:de di.m,potrivă ,nenunţarea l1a saJti:s.fa.cerea ind(:!pendentă şi după hurnll plac a scorPtllriilior tsuhi·eotive, .ş-i dă tocrna�i oprin •aceasta drewtul de a :gălsi �n indepli111ir·ea :da­ t'O.r iil()r .sa ti,slfacerea aooestvr 51cqpuri. ·Î•n ooeasta &tă, �ub a'cest asp-ed, riegăJtura interesu1ui general şi ;a ·celui opaJrti-cula.r, care constituie :ColliC{1JltUJl şi .tăria internă a �Stat-UJ!ui 1(§ 260) . - T10t

an


338

raportul funcţiei nu este un raport c o n t r a c­ (§ 7 5), d(;'jşi .exilstă un :dublu oconsimţămînt şi o pre­ din ambele părţi . CeU .car·e este angaja·t 1Într-un ,serviciu nu esbe ang1ajat doar pentru •o prestm_,e iZJOJ,a,tă, întî:ll1fpl ătoarc de serviciu, ca cel ce e mandatar, ci el îşi angajează princi­ prulwl interes •ail ex·i.stenţei 1saJe .spîri·�ual,e :şi particuJ.are în acest raport. De asemenea, ceea ce el are de făcut şi îi este în­ •are dimţaJt nu es·te un l ooru exterior potri v.H 1c all i tăţi:i Si<ll,e, si numai IParticuJlar ; v 1a 1 o a lf •e a 'l.lnui atare lUJCnu este, ca inrteri'Oară, ,di1s<tirnctă d·e U•teniori,ta!tea :Jui, şi nu esbe rîncă k­ zată, rubunoi IOÎin!d ,ceea oe s-a stipULat nu 1a fm>.t presta·t •(§ 77). Ceea .ce are !Însă d e rea�Iizrut :9lujlbaşu1 stat<UI.ui 'C<Omhtu�e, uşa rdupă cum ·e n.emij�odt, •totodată o v.at!>Oar e î:n -şi pentru .sine. De a·cooa nelcLrepta•tea săVJî.r.şită ·prin Df1Pres,ta.r ea IS·erv·iduiui s.au prin !lezare pozi.hvă {.atcţiune contrară ,s,e rvi:c iului, şi •am­ bele au ac·es.t •cara.cter) oeste lezare a coo.ţinutului universal ffi însuşi 1(r.aportat la § 95, o j udeo<IJt ă ne��ativ infimi•tă), de aceea dolid, <S au .chiar .c rimă. - .AJsLgllrlndu-se �a,hWfatoorea brebuinţelor ,par,ticulare, ."-C IS�rimă nevoia ·exterioară, •care poate -duce 'la căota.reta mijlt01aodlor de a !Se .sa,tis�a<ce, !Pe seama adiiVităJţii IS erv.ilciull ui �î •a datori.ei. In jp'llterea g-enerală a .statului, !Cei !DnsăncÎITha.ţ.i 'CU trebm�le :sa!l!e .găJ�es:c o Olcr.oltir.e impot ri•va ,Ofileillailte J.a�l.DI'Î �ubi ediv.e, .tmtpotriV'a pa&it.mÎILor private rule 1celor .guv-ernaţi, rule ,că,.rorr inlterese .private .ebc. sînt 1ovite 1pri1Il ·a.fi.rmarea ·uni.versalu:lui ,împotr·Î•va J,or. astfel, t u .a 1 staţie

§ 295

As:igurrarea

stalf:ullu i .ş.i a .cd1or ·_gluvern.aţi Îim:potriv.a rubu:r.u­ �uri rde ·ptrter·e d'in par.tea auto.ridi;ţill•or şi a fumcţiornaJr�liQ•r �tă pe de ro ,parte nemijiLodt 1.n iewrrhia 1ŞÎ respo-niSirubilli·ta.t.ea ,<IJoesllo r a, !Pe de a�ttă I}Xtrte, rîn .dr(1p'l:ul .aorn"Lmdlor, ,al} .conporaţii•l•or, •ca fac­ fiori !prin crure .s.e pune stav•1l ă �mixtiunii ar.bNnrului sUJbi0ctiv $n iPUiterea &nrcreid·iln.ţată lfuncţi.ona.r�Lor, şi a-sbtdl, pleoînd de j'os, este IÎintreg�t �eonbroLul de 1SUS, .cave .nu ajungea p"'mă la ooodui•ta­ indVviiduall ă.


339 ln ·condu:ita şi .în fo rm aţi a 'fulllcţ�onmi:lor se aillă rptm�ctwl und·e legi•l e ,şi cLeciziri1J.e guv.e r n ămîntud ui ajung în at·irng ere cu singulari.tat·ea 'Şi dohîndesc v.wlaJb�J,ilta:te Îin ,dJomem.iul .rea­ lului. AoetSt.<.r este deci punctul de care ,aiffir nă mulţumi,11ea şi 1m.oreder,ea cetăţeni:lor in guveT!ll ărmiînt, - pnecum şi .rea�liza­ rea, :sau ,::dăbiirea .ş i zărlă.rnicirea .intenţi·illor ·aces:tui'a, - G1ntrucLt seruih:Ul itatea şi •mgdul rpun tot atHa !Preţ pe m ·o d .a 1 it a t e a .rewlizării dt pun pe .c o n ţ i n u t uJ 1lucrului rroliza1t, came deja .pentru sine ;poate .cnootitu i •O :pov·ară. Neunij,k:ocirea şi �·aJr.aJCt.enul pemonaJ ail ,a,oe.stui .coDtaJct fa•c 1ca ·Co n'h101l ul de sus :să işi atingă pe a'Ceastă latură mai ,puţim. .co1lljplet -scopul său, ·car.e tPOalte 'Înbirnrpiua >Obsta10ole ohiar din par.te!l illltere­ sului !Comun atl funcţio narilor, - Înotrudt '<llceşotia atliCă•tuies·c 'O adevărată dasă, .o,pUJsă at-it ce1or subordonaţi cît •şi o�Lor .de ·s-us -, o:bstaco:le a .căror ,i.nJlă.tura•ne, ma!Î .ales dnd �nsti­ tuţi]J,e tS.int ·Î<ncă .ned.esăv" wrş.ite, roola..."llă şi justiflică ·interVlenţia mai 'ÎnatHă a surv.e.raJniltăţii (ca �de piLdă ,aJceea a [ui F r e­ d e r i c aJ Il-1lea -În JCheJS>tia d·eVleni•tă bimoa.<>ă .a mor,;:n'lu-

lui Arnold).

§ 296 Pentru .ca Jînsă l1�psa de parl:·imi, onestÎit·a·tea ·şi ,brl�ndeţea în oon.dui-tă să dervină

n •O .r m ă

.obşteas-că, e necesară pe de

o

pa!I'k f o o:- m .a .ţ .i a

directă e 1t i -c ă ·şi i n t e il e d u a l ă, care să ţină Îrn ICu.mpămă s,piri-tuaJă rC·eea •ce ·este mecan ic lin �nvăţarea aşa-illum�tedor ş6inVe consacrate ;p['.oMemetlor .acesbor s.fer·e, în practka necesară a 'trebu:ri�1or, în munoa ·eft!lcDivă

-etc. ; pe de

<tltă .part.e, t ă r î a statului eSite un moment prioci�l, daDorită căruia ponderea legă!tudlor .familli-aJle IŞÎ .a .aJ•tor IegăJtu-ri ;p.rirva:t e este slăbită, după cum, tot ast fel, răzbunarea, ur-a şi alte atare pasiuni dev:in 'lleJPUtincioa:se ,ş.i :as-tfel mai puţilil ,y.î,oJ,ente ; pre­ Offi.lipa.tea .de int·eres.flle m ari, tpreZiente ,îmrtr-un stat ma.re, fatCe ca aces.te ola:turi 'Subiect:ri,ve să cadă tpontru ,sin-e l.a fun�d , şi se creează

a1t


340 aso dqprinderea de 1a :te

100nsacr.a

inte resel or

g eneral e , punctelor

de

vedere şi .treburi�or generalle .

§ 297 Membrii -ocîrmuiriî .şi

te.a p.rinc î,pală a

s t ă ,r i <i

funcţÎ!onari i

·d ·e

staJtului roonst:i1tuie par·

m i j ,J IO ,c, :]n car.e ll"ezi·dă interli·

genţa •cul,timtă şi con�tiinţa j u:ddid

a

.masei unui .poopor. Ca

o

acea;stă stare să nu .ia poziţ�a iZJobt ă a unei ar ÎISit c r.aţi i , ş-i c<t

abilitatea .şi · Oulhu:ra să trarului .şi

nu

devimă lla ea

un inskumen:t

.aJ! arbi­

a:l domina�ţiei, �mpotriva acestei ·ev.entualită•ţi :stau de

veghe in;:>t ituţi-ille suvenami,tăţ�i, acţionînd de s·UlS, şi .cele repre­

ze:ntîm.d drepturile ·001rporaţii1lor, acţionî nd de j'(JS.

În felul a.c.esta, alltă dată, j usti ţi a, .al .căr·ei Qb,i.ed es te ouotir·ea inter·esuiui propniu al tut u r or indiVJizilm, s e tnms­ formas•e 'Într-un instrument de rdş.tig şi 1d e d·omi1naţie, prin aptul că se t!nv ătl u ia .cunnruşterea drf!ptUJlui 'in er udi ţie .şi �·n veşmîntul unei 1Hm:bi .străine, iar cuno·�torea pmc·od u ri i juri­ di,ce, �ntr-un .formalism oomplicat.

f

Adaus. fn starea de mijLoc, .căr eia ·ÎÎ "fparţin fLUnctionarii de stat, rezidă ,ooniŞitiimţa statului şi cul:tm a /Cea ma•i ri:dk<ttă. Ea oonstitu�e deci IStîrlpllll de susţine:r;e a .aceS'tuia, ,în ce 1priv·eşte 1l e aJl•i•tat e a .şi inteli·g·enta. De aceea statul in <eare nu :se gă-seşte stare de mij1l10c nu stă IPe •o k·eapt ă ·rid.kată. Alş.a de ex. Rusia, oare po,sedă o tnJaSă de şenbi şi •o ·aHa ·CM"e .guvernează. .Este un interes capi·tarl !Pentru ,stat ca să -� nmez e această star.e de mij ­ ,l c, dar aoe�sta nu iPIO· �te av.ea 1l'OIC decit •Într-.o •organiZiaţie .ca a.ceea <pe caJre a.m văz uho , am.Lme pr�n autorizarea 'llinor cercuri rp:arti,cUJ!are, GW"e sînrt 'rdla�tiv independente, şi printr-() lume de a.l căror .arbi.tr.a:r :se ,finΕnge tn ICOntact cu aJoeste cercuri. Activitatea .conform dr.tiptullui .g;ener,arl şi deprinderea de a acţi-ona este o llll1mare a •opozi ţ�ei pe ·oa.r.e .constituie oeflcur�le ·independente ,ponhru sine.

o

o

o

funcţionari,

'astfel

o


341 c) PUTEREA LEGIUITOARE

§ 298 Puterea

măs ura , şi

l e g i u ·i •t .o tt r ·e

p rive�t e le,gi�e ca aha.r.e, în a�1

în care ele au nevoie să fie determinate mai departe,

,chestiuniJe interne oeu tO'tu:l gene.r.alle în cc11nţinutul 1m. P111terea

aceasta est· e ea 'însă;şi o [p'a.J11te a o rî f]d'lli ri i constituţionale, pe

cal'e ,ea o presupllln e, şi <�:are ·s.e gă:seşte a!St�al,

'Îill ,şi pentru sine,

în ,afara d etermin ădLor directe •3.Jl•e acestei ,puter i , dar !Care îşi

primeşte dezvolta·rea mai d.ep<wte, in

.prooesul

des ăvhşi rii

legi­

lor şi în caracterul progresiv al aJoteJ,or :gen5ra:J,e de guvernăm�t.

Adaus. Orînduirea •constituţ�onală .trebuie s ă .fie, fin şi

pentru s in e, .terenwl ,solid vw!,abi:l, pe ·CC!Jr,e se .r.eazemă put·er·ea

legll uibo•aJre, şi de .aceea e.a nu urm ea z ă abia să fie mai IJ'ntîi fă!cută . Atşada·r onlnduit'ea e .s t e, însă tot atit 'de f.'js enţial, ea

d ·e v i n e,

a!d'ică ea 'oont1nuă -să se desăv:·irşe.a,ocă.

VIol•tare .este

>O

,schimbare care

m.1

Ac eastă dez­

·e �aren1tă şi >eare nu are

Dacă de ex. 1n Germamia avUltul p-rinci­ p�Lor şi a:l familli�Io.r Ioa- era �a in>e�t avere privată, 1da.r s - er s·chimbat ulterior, fă.ră Ju!Ptă ·şi făd rez;is-tenţă, tn drOmeni u , �orma unei ,schimbări.

adică în avere publică, lucrul acesta a urmat din faptul că prin­ cipii aru S1Îimţi-t neVloia ca bunuriJ.e să nu fie îltl'JU)ărţ1te, .şi ,au pre­ tins ·de ,la ţară ·şi de 'la .stări:le ţălrij, gaa-antarea ,lor, impiJ,bcbnd de ·suib1Jistem,ţă JaJl averii, asu:pra ·aJ:>tfel ţaJra ş.i �ăr.iJ·e î n că.r.e ia deci ei nu ma,i diS[Jruneau �SJinguri. In mod asemănător, ÎITJipămtul er.a mai ·Înainte j udecător .şi <eolinda prin i�periu împărţi nd dr{lptatea. P•rin dezvolt area 1Plllr ,aparentă a ml'tuuii, a devenit Sn mod ·exJt·erio[' l!lecesar ca Îtnjp ănat utl .să 1cedez;e din ce în ce mai mUJlt atl1b:xa <l!Ce.st of·idu j ud oc ă!t>O r eSic, 1ŞÎ aşa s-a făJcu.t t rec er ea puterii jurdocă:toreş.ti de ,Ja persoa.na p.rioocÎJpeilui �a ooi.egi i . Dezvo�·tarea unei JSÎ1tua.ţÎIÎ es'te .cl-oci în 3!Parenţă calmă şi neobserwtă. D up ă bÎmJP Î'llldelull1'g1at, .orr"mdwirea aj'lllg ll e rpe cal,ea aceaiS'ta La cu .botul wltă sHuaţie dooÎit cea dinainte.

modul

ş82


342

§ 299 Chestiunile acestea se definesc, în raport cu indivizii, mai precis pe d·ouă laturi : a) .ce avantaje Je revine acestora 'Şi d·e ce se bucură ei din [pat'tea m:.atUJlui, ·şi �) oe s-erv·idi au ei de pr.estat star�ului. Sub pr�mul aJ�ect sînt cuprinse legirle idtt'lptuhti rpcr-ivat, .în g.enere, ·dr�pturiJ·e comuneLor -şi co.rnwraţiilor .şi rlΕSipoziţii cu t-otul �enera'1e, irur indirect (§ 298), '<lffils.a.ml:»1ul ·Orinc1uirii. Pre­ staţiUl·e ·insă nu 1pot fi df:ltenm�nate în mod .echitatbiJ declt întru­ dt .sînt reduse la lb ,a n ri, ·Care ropnezimtă v a 1 o a r e a .generală •<l Juomrill•or ·şi a rs-erVIircii�o.r, - 1n aoelaşi titTiip et1e fiind în modul acesta deJterminate asdcl rîndt muncile ·ş i .s erV'id�Ie p a r ·t i c u1 a r e pe oare �e poate $nd�Jlllini individ'\]1 sînt mijf.ocite de bună-v;oia sa. Ce ·est.e obiect al logJ�f.edi.rii generale, şi ·ce .trebuie .IăJsaJt autor·ităţillor aJdminis'tnativ.e ,şi b r·eg:l.omentar·ea de către guv.emămîrn·t ·Îin -genere, se -poate e aJdevămt deosebi în generaJ1, ,în f-eJ,ul .că, -�n mt{1g-oria dintîi intră numai ceea ce .este, du,p ă •OonţinuJt, cu totu1l genera:!, determinări·le iie­ gaJ.e, - îm c ea .din urmă î-nsă, partkuJl,aJml ·şi modaJ!it<ttea e x e c u ţi ei Deptlin determinată insă distin·cţia .aJcea:Sit.a nu e:st·e, .ohi<>Jr ,prim aceea ,că legea, rpentru •Oa ea să .fie l·ege, nu tr.ebuie să fie 1() :pură ponmcă (.de pildă ",să nu ucizi", d. .re­ marca la § 140, p. 1 85), ci -trebuie să fie în sine d e t c r m i­ n a t ă ; cu cît însă ea este mai determinată, cu atit mai mult conţinutul ei se apropie de posibilitatea de a fi aplicat aşa cum este. În acelaşi timp însă, determinarea împinsă atît de departe ar da legilor o latură empirică, o latură care în apli­ caţia ei .rearlă ar t.Yebui .supusă la modif<icări, -ceea •Ce ar prejudioi.a oar.oot:erului !<Or ·de legi. În â:nsăJşi unirtatea orga­ nică a ,puteri�m statulUJi est-e implicat ,că un 1spirit unire .esbe oei care sta•torniceşte .u.niver.sarlul, .ş.i ·ce1 cane îi dă 1rea1li'tatea lui determinată şi îl aplică. - Poate să surprindă la început că, :de J.a mllllţianea de �piti-t udini, d·e tpos.esiuni, de aclivrităţi, de tarLente, şi d.e 11a posih�Li•tăţae vii noo�îqit de variate GlJr·e z8lc în ele >Şi care ·S'Îlll t totoda1:ă l•egate -de 1»entirrnente dvioce, statul .nu protÎillde nirei o ,p��eBtaţie diredă, - ocă el a·re în 1a ho•tădrea


343 ved·ere •o .sî·ngură avuţie, .aceea came 'arpare 1n b ,a .n i. - Pu-e­ stăniJe reoferifloare la apărarea statului î�potriva duşmami.lor, ţin de .înd.ilitori'r·ea c�rins㠷ηn rsecţia tHmătvare. - Ln fapt însă, banii nu sînt o avuţie p .a r 1 ·Î ,c u Il a r ă rulături de iCdiekllllte, ,ci ,s�nt univ·ensal1u.l <tJcesto,ra, intrucit ei.e s.e prodUIC in e.Jderior>ita�tea existenţei f.3jptice, uiill de �pot fi luate Qm po­ sesie, ca un 1 u 1C r u. Numai la nivdUJl •aJCesta •suprem este cu putinţă determinarea c a ,n t .i t a t i v ă, şi deci ·eohi·ta<tea -şi egalitatea prestaţiilor. - P l a t o pune �n statul său pe cei de ,sus să n:.,pa..ntîzeze indivlÎ'ZJÎÎ stăriLor soci,aJle !ParticUJ! arr e şi să le stab�i-eili'llcă p res·taţi ill• e lor p .a r t ,j 1c u Il a r e (să se com­ pau-e § 1 85, r a c ; �n monarhia �eUJ d l ă vasalii aveau de prestat deD[Potrivă �servidi nedeterminate, dar ·şi determinate ·'in p 1a r t i ,c 1U l a .; ·i t a 1t e a Lor, ·de ex. funcţia de jud·e<:ă­ pres·taţi,i,Je în Or·i.emt, în Eg�pt pentru arhi•t·ecturile tor etc. n e m ă ,s u r a rt 'e .ek., .sînt, tot astfel, de •aalita.te p a ,r t i <e u­ l .a r ă etc. Din acest.e r�ponturi lipseşte prÎIDci.piul a i .b •e r­ :t ă ţ ,j i s u :b .j e ·C t i v e, .ruco1a ca actiVIiba!tea substMiţi.ală a individului, care în atare prestaţii este În •orice ·caz ceva pa.r­ ticular În conţinutul ei, să fie mij locită prin v o i n ţ a sa p a r t i ·c u .1 a r ă, - un ărept car·e nu ·dev.ine posih�l d·edt dad 'Prestaţi·ille se 1pretind ,sub forma val-orii g.enerale, şi care este temeiUJ! c<fre a dus la această tram1ormar.e.

-. em r a)

ai ,

;

Adaus. Cek do-uă l•a·twri <tJle .consti:tuţÎiei se referă la rlrep­ tul'ile şi pnestaţi�le indiviZiiim. În oe prive;;�te prestarţi,ÎIJ.e, -ele se reduc as·tăzi .a�pm�e toate la bruni. Servkillll mHi,tar este astăzi aproape singura prosbţie pensona1ă. ln timpuri1le de ma:i îna�int·e se ·făcea apel mult mai mult la concretul indiv·izii1or, ,ş i aceştia erau ,puşi la lucru du,pă ah.itli·ta.hm. '!lOT. La noi sbtu:l c u m p ă ·r ă <:�� ceea ce es.t·e neoesar, şi i1ucrUJI 1aces·ta poate 3ipăTea J.a începUt ca fiirnd abs.tract, mori şi liJPSÎt de sufilet ; :PU<lik ,d,e 3Jsemenea să pară că p11in a�ce3Jst·a statUII S-.311" degra.da, că e�l 1s-ar mUT: ţumi ·CU prestaţi"UIThi ahstflade. Stă 'Însă ,Îil1 prinoÎjpiuil sbtului m<ri nou, ca tot oe faoe indiVl�dtlll să 1fie mijloci.t de voim.ţa sa. P,rin hanâ însă echi,tatea eg:a-l•i'tăţii poa,te fii muH mai .bi.ne rea:li7Jată. Alltmi.nteri ·cel .tal•ent•a't ar fi m<ri de t cel Upsit de ta­ lent, dtacă IS-m 1lua în oonstd·erare ·capaci,ta:tea ,J,or 'Conrcretă. Se malDifestă Dnsă re:51pect faţă d e Libe!'taltea slllhΕoctivă, •tocmai prin f-aptul că se ia de 1a cinev;a! numa·i .aceea ·ce-i poott·e fi �ua.t.

ianrpus

oî.

�8,


344 § 300 In puterea 1egiui,toare, ca t01ta.litate, acţioo·ează mai întîi celelalte -două momente : cel

m 'O n .a r h ·i 'c,

ca fiind a:cda .că­

ruia îi revine deoizi1a 5'Uptemă, - p u ,t e ,r e ,a d .e .g u v ·e .r n ă­ m � n t,

w

moment .consulbt•iv,

întrudt

ea posedă cunoşti-nţa

ooncrdă şi V•ederea de ansamblu asupra ηntregului, ,î·n Jaturile sale mu:lti!plc

şi :îro. principii·le reaile fix.a:te Iηn tr-&nseie, precum ş i in particular, - �n .sfîrşit dc­ i.

•cunGştinla ncvoî,Jor puterii de stat mentul ,akătuit de ,s •t ă r

Adaus. Este o părere greşită despre stat s ă se ceară ca memb.rii puterii de guvernă.mînt să fie exduşi .din 'Corpurile legiuitoar•e, aşa cum a fă.cut de pi'1dă adunaT.ea ,constituantă f.ranceză. In Angili•a, miniştrr- ii •trebuie să fie rnembr.i ai par:la­ merntului, ,şi lucrul acesta este just, trntrudt -cei <CM·e partidpă la guvernar·e trelbu.ie să stea Îlll 'legătură, şi nu 1n opoziţie, cu ss� . puterrea legiui1toare. Goncepţiao despre aş:a..,numita IÎndepemJdenţă a rputerihr cuprinde în sine greş-a:l·a fundamentală -că puterile doclrurabe independonte trebuie ·tortuşi să ş.e }imiteze unele pc altele. Mai aJ.es însă, pdn această independenţă se :slllpnîmă uni­ tatea .statUJ!ui, car·e trebuie ,cerută înainte de :orî·cc.

§ 301 ELementul ·s t ă .r i 1 -o .r resul genenal :să nu rămînă odată

p e n t .r u

f o r m a ,! e

subiective,

v .e r s a 1 i t a t ·e .a

s

<rre desti,naţîa de a face ca inte­ "doar :Î n s i n e, ci ,să devină tot­

s i n ·e, - deoi conŞtiinţa

e m ,p î

,r

i că

ca

.momentul

J ,i b e r .t ă ţ i i

publică, <n'Prezootî;nd

;a opini-i,Lor .ş i .ginduri1!or

u n i­ m a­

e ·i, să ajungă într-�nsa ,La exiJstenţă. Ex:pr.esia : m as ă (ot noM.ot) desemnează univcrstflitatea empirică mai corect dedt cea curentă, de : t o t i. Căci, dacă ·s.e va .spune că e d:: l a sine 1ÎnţeJes d 1n .aceşti -t ·o ţ i nu s$nt ·CUJpr:inşi oell fPUţi:n oop1ii, fmneilc etc., .totuşi este şi


345 mai mult dre l1a ,sine rÎin·ţel� că rnu ar .treimi într.ebuinţa·tă ex.pre-s·ia cu t'l:l<tllil -determina<tă de t o ţ i, aJOOI!o unde e vorba de oeva ·cu tohll ,încă rnedeterDminat. - Au atpărut atît de muJte mprezeutări g.reşi{e şi m()duri f·aJ.s·e de a vor�bi despre popor, LOns·t ituţioe ,ş-i stărri, iJn ·Opinia curentă, �ndt a.r fi o oot.enea�lă zadamid să ·căutăm .să .Je expunem, să ;le diSJcu­ tăm şi ,să ,J.e cou:dăm. Păref'ea pe care o are de rorb:ircei reon­ ştiinta •curentă, .despre necesitatea .sau ub�litak� ·rennirii stă­ -:M,1or, este ma.i ailes- a,coca d deJputaţii trirmeş.i de fPIJPOt, sau chiar po!Poml, trebuie ·să înţe.lea.gă mai bine .dooît .ori'Cine ·ce es-te mai de t�o;Joo IPQporutlui, .ş.î că nu rnc !Plllt em Jndoi d acesta pune cea mai .ma!'e bunăwintă în urmărir,ea <�� c estui cel mai mar·e bi111e al său. În •Ce ,priv.eşte primul pwnct, situaţia es•te .dimpoh·ivă că pO!pwul, în măsura în ,care prin ace&-t cuv,înt .se ,desemnează ·O fll'aoţiune par6cul <llră a mem­ brîlm unui stat, ex,primă ,p.arrtea c<��re nu ş .t i e .c e v r e a . A ŞltÎ �ce vo·iefjti, tŞÎ îrncă mai muM, 10c VJOieşte voinţa fiinţîtnid-ân­ şi-;pcntru-.sine, raţiunea, ,es•te Jmctul llllloi adînci cunoştinţ.e ş i înţe�legeri, .ceea ·ce tocma:i nu e�e .apanajul ·POIPOrUrlui. GontPi,buţia pc .car·c o adu.c stăr�lc .pentnu biDe�le g.enerall ş i li:bcrt·atea publitcă nu ,s,tă, d<!Jcă .refleotătm tfl'Utin, ,ÎÎn ânţelcgerea parfi.rulară a a'OOSJtora, - căci funcţ�onari i 'cei mai hna�lti ai statului .au În ,chip necesar o înţe!.ege.re mai adin�eă ,şi mal cuprinză•toare a na.turii orînd:ui·CJl•i,Ior :ş.i nev.oi•lor sLatu:lui, pre­ wm şi ,a;birl'i'tatea ş i dteprrinckrea mai .m <llr e a a,cesbor af,ruceri , şi e i p o t .fac·e, fără intcrv.enţia stăriJ,or, ,ce eSite m a i bine, aşa ·cum, .ş,i în .adiUnănitle .s.tălrj,l,or, tot e i &î.nt .ce·Î .care <trebuie totdeatuna .să bcă ce esk ma-i hun - ; .ao,ntl'i,buţia ,l-or se afJă, .pe de o parte .fireşte Εntr-u.n ardaus de (:o,ntr·o,! din partea d.eputatiJlor, mai al,es ·tn .ce pl'iveşte aJCtivitatea funcţ1onari.lor aflaţi depar.te de o�chii autorităţiLor Sllipl'eme şi .cu .deosebi,re

î.n privinţa nev;oi1l10r .şi li,pmr�Ior mai urgente şi mai ,speciale, pe care .ei ,Je au ·în faţa lor Îin intuiţie ooncretă ; 1pc de altă parte însă, în efectul ·care este <de aşteptat de la cenzura mai mu!,tora, şi în srpeoia:l .d•e la .o .cemm.ră publică, - aceia de a exe.rcita, ,d.ej a în .preaJahil, .prÎ\negherea ·cea mai bună 'a:su.pra treburiLor ş.i a pnoiectelor ca.re ,se prorpun, ş i de .a le Înto,cmi numai potrivit ceLor mai ICU11<tJte nwtiv·c, - o obli­ gaţie .n1 efecte to·t atî-t de bune .rusupra membr�!or stăr.i!or ins-eşi. Gît prhneşte însă h u n ă v 'O i n ţ a deosebită aLrilmită stărilor în urmă.ri.rea oelui mai mar.e bi<!le g·eneral, s-a ob-

�&6


"' serv,<tt deja mai ,sus ,(§ 2i2, Nmlar.ca) .că .ţilne de ,a,b�tuJdlllnea gJoatei, •de fPO:m•ţia negativului în rg.enere, tS ă atr�bui e ICÎ11lDUΕrii .r.ea v·o in ţă, 'sau n:tl puţin o mai :rn.ică bun ărv.oinţ ă ; - presu­ pooere ·Care, dacă e ,să 1răJsprmdem îrn ace eaş i folilll ă, p:rrovo acă r �osta d, Wntrudt srtări'l·e îşi .au li:ziVionlll ·În sirnguJLari.t ate, jn punctUl! d·e ve:de!'e pr i v at ,şi ,în interesel e .pa:rticul,a.ve, ele .sÎill t -încli.nate s ă -.ş.i ex,er-cite •infJucnţ<r pe socote ala �nkresului .ge­ ner aJ. , - pe dnd •ceLtilal>te momente -a!l.e puteri i ide ,stat sî n•t d i�pl)trivă s i·tu a t e, dej a pentru sine, �ţ�e pundwl .d_,e vedere al s:ta•tului şi sint ·Co-Il!Sa.c.ratc sc op llllu:i g· ener.al. tn •oe pr i veşt e gm a n ţ ia care iS-ar g ăsi Îin ch�p �eci:rul 3n ..rt.Wrezenbl'Ca! stărr>i•1or, trebui.e să .s.punem d fieca r-e din instituţi�Lc ·s t atu ­ -lui irmp.arte •CU ol e fa.vtu:l de a ,constitui ·o g ar an�i e ·a binelui puhl�c ·,ş:i a lib er t ăţ i i ,raţionaJ1e, şi ICă .între de s e afilă insti­ tuţii, c� �uver an i �at e a monarhrului, eredita�tea ,suoce.siunii La tron, ·organiza-ţila jushiţiei etc., ,în ca re stă în gr ad şi mai mare . ac·east ă g.a•r amţ ie. Deterlffiinaţila :specifică a ,s tări:l or, po­ tr i vi t •Conceptului, .trehuie de ,ilJceea căutată în faptUl! .c ă, în eilc, momentul subiectiv wl }iibert ăţi i �gene r.a�le , înte'l eger.ea şi v:o in ţ a IPmprie �S fer ei ,p e care Îln e XJpunerea noastră arrn nu­ m it-o .soci et ate :ci v·irl ă, aj ung·e la e x i :s 't e rn ţ ă ,î n r a ip o ·r t c u s t a 1t u L Că aJCeiS't moment este o dete:rminar·e a Ideii dez;v{))],tată p<înă l a tota:Ji.tatc , necesitatea aceasta internă, care nu t r ebui e confundată <:u n e •c e s i .t ă ţ i şi cu U ·bi � H ă ţ i e x t e r i .o a ·r .e, vezuHă :ca pr etu ti-nd en i din punctul de Vte.dere al mo2lofiei.

deci

388

Adaus. Poziţia guve rn ului f aţ ă de reprezentanta stărilor nu t rebui e :să fi,e t'lsenţi:a.l duşm ănmusă, şi .ore-dinţa :În necesiota;tea J:c es t u i r.a.p(}ft de .duşmănie este o tnist ă er.::J.are. Guvernămîntul nu es te un .pa-r.t<i d av-înd -:în faţa ·lui un ,aJ�t rpar t i:d , astfel ,incit ele să aibă .mullt de dştigat şi de ·cucerit unurl de �a .colăJlaM, şi cînd u n s ta·t aj u nge in .această s itu aţÎie, �ea .c ons t+tu i· e {) neno­ rocire şi nu poate fi numi t ă sănă<tat-e. IuniPo.zi tel e pe care J.e apro:bă stăriJ.e nu .treb\]ie, ,la rîndul .Jor, .privite •ca un dar făc u t .sta•tl]l•ui, ci ele :sin t •wcordabe ,în foLooUJl -ee1or ·C a l'e l e Îlllcuvii:ntează. Ade-vărata •Îrn:porila10ţă a J ftprez entării stăr·Îil,or o �oonrstit u-i e :l!a:ptul că in f,el ull acesta sta•tul pă:trurnde :în ·conrtiinţa subioctivă .a po,poruJui, şi că .aJ cest a :începe ,şă .participe :la staot.


"'

§ 302 Cons�derată ca or·gan m 1i j Il ·o c 1 t o .y, nepnezentanţ<t stări­ lor .se găseşte inilre guv ern ăJmJÎint ·in 1genere, de ·O !Parte, �i po­ .po-ml de5compus .îJO rsf.erele şi ,jndiv:i·:âi rparti,cuktr·Î, ·d·e ceaJailtă parte. Destinaţia ;l10r p r·e t ind e de La stălri, ·îon acccwşi mărsmă, s e n ·s u l s ·t a t u l u i şi d e v :o t . a m .e m .t u !l f a ţ ă d .e el şi ti e g u v e r n ă m lt n t, ,ca .şi .a<ceila .faţă d' e .i n .t ·e r e ,s •e iJ ,c ·Cei1cu­ .r�l:or p a r t i •c u ll a r e şi ale i n d 1i v i z •i 1l :o r. Poziţia aceasb ar<! totodată semnificaţia unei mijlociri cu puterea de guvcrnă­ mînt oegani.zat ă, !Pentru :ca ni.ci ,pute.rea mo n arh UJlu i să nu ap arră ·i rol,a•tă, ca e x t r e m, şi astfel ca ,pură fiorţă de oo ns h,Îlngere şi mirnţă arbitrară a domnitorului, nici interesele pa�rtilcUJlare ak c.omrm.e!tOr, corporaţÎ1ill·orr şi 1ndi<v:izil1or să nu ,se ,i :ziak2le, sau - şi ma i grav - ca i·ndiviZlii să ajungă să rfjprezillJte o :si-mplă m u 1 ţ i m e şi o g r ă m a d ă , aşadar o opinie şi o voinţă ne­ -Org:an�că, şi o ,pură �orţă de m31Să Lndrepta·tă 1rn,poi,ri\·.a· sbtullui organic Este o desco,perir·e din ceJ.e ma�i in�portante �l e că un moment anumit, care aflîndu-se în opozitie are tuaţia unui extrem, încetează .să mai fi.e extrem 'ŞÎ este mo­ me nt o r g a n i c, prin aceea că el este totodată termen m e d i u. Cît priveşte obiectul pe care il cercetăm aici, este cu atit mai impo1'tamt să scowt.em în evi d en ţ ă această .latură, cu clt una din prejoud;ocăţi,Je •c.eJ!e mal trecvcntc, dar fo�rte pe­ riculoas-e, reste aceea de a înfăţişa rt'lpr�·onta.rea r.;.tări.lor mai aJles sub .a�ectul o 'P o z i ţ i e i faţă de guv.ernăm1nt, .ca şi cum a�ceasta ar fi poziţi.<r lor es enţi ailă . Ca organic, ad�că încorpo,rat în 't ota�l i tla.te , ,erJementul stărilor s-e .dovedeşte nu­ ma� rp11in Du'lllcţia mijlocirii. Prin ac·eas.ta, o.poziţi:a 1nsăş.i este 389 coborîtă h trea1pta de aparC'llţă. Daocă, în măJsura Îin care ·ea se manifestă, .opoziţia nu ar :priv;i doar sup�aJaţa, ci ar de­ veni ID mod reali o opoziţie sub.s tanţia�lă, a1rmci statul h�:t a-fila porni't s,pre dedi<n. - Semnul ·că ciocnirea lor nu es'te de JelUJl .acosta găsirm, potri v;it natul'ii lLK rul u i, în b:ptrul că obiectelle neinţ.elegerii nu pr i v esc eiJ,emented, e esenţia.I.e aJJ.e o�g�anismUJlui sta<tului, ci locrur� .mai ��peciaJle şi mai ind�fe-

�1


348

rente, - ittr .pa1siunea, care totuşi onu rămîne străină de acest co.nţinut, devi.ruc .p.a.rti.n ita•te urmă•rind un inter>es ,pur S'lllhie�ctiv, de p�l:dă posturVle mai înarbte ale sta•rutui. Adaus. Constituţia este în mod esenţial un sistem de rnij­ locir·e. ln sta•te despo.NJOe, .în care nu există decît pnincipi şi popor, a-cţiunea ool-ui d�n wrmă, oînd el trece ,}a acţiurne, s e exercită doar ·Ca masă distrugă!toare, ÎITlrPO'triva or.g;aniza·ţ iei. Cînd însă e<t intervine în mod org.ank, mulţimea iş.i .reaJirea.ză interesele ei în mod Jegal şi ordonat. Drinţpotfi.vă dacă acest mij1loc nu ·există, atunci manif.e;starea maiSeÎ este totdeauna să'l­ ba6că. Ln state desp10·t ice, des,po•tu1l cruţă de aceea po:poPul şi ,furia sa l·ov.eşte totdeauna numaoi pe cei dimpnejur. 'IIo't asdel, ânhr-.insele JPOponud pJlăk.ş.te doar puţine impozite, în sdrinrb într�un stat oonsti'hlt·i,o nal aces-tea se ridică, prin proJPr·i a con� ştiinţă a popomUJ!ui. În nid o aită ţară nu se pilă<tesc mai muite iii1IPOzi't·e decit tocmai în Angtl.i. a.

§ 303

300

Sbarea g e .n e ·r a� ă, mai pll"ecis cea caDe :Se ·Oon·sacră s e r� V •i 'C i u l u i g u v e r n ă .r i i, are nerrn ij;Jodt des.t·i naţia să ia ca scor rul arctivită�ii saJe esenţirule univ,ensaJlUil ; în elementuJ re� pnezentat de s t ă r i în puterea •legiuitoare, c o n d i ţ i a p r i v a t ă ajunge kr i m rp o lf >t a n ţ ă �i inf1lucnţă p •o ,I ·i .t ,j 'C ă. .AJcca:sta însă nu poate apărea nici ,ca pură masă nedifer·enţiată, 111id ca o mulţime deS:COfillPUSă în atomii ei, c·i ca ·C 1e .e a •c e ea e s t e d •e j a, 3Jnume ca difer.enţi•ată în s t ,a r ·C a întemeiată pe r.arpo.r � ·t ul .suOO·tanţiaJ. şi s t a r e a .caDe are la ba·ză trebuinţele [!:J.rticll� Iare ·ş.i munca prin care .ell•e s.î nt mijlo6te (§ 201 şi urm.). Nu� mai astfel se leagă cu adevărat, în această privinţă, p a r t i c u� J ,a •r u l reali di.n stat au unirv-t'it�sail ul. Aceasta contr.azi,ce o altă co.ncepţi.e ,curentă, âupă care, cînd 1rtarca privată ajung.e ,să paTMdpc h treburile publ>ice, înăuntrul pute-rii ,Jeg�ui•t·oare, ea treibui.e să 3.iparră aici sub forma indiv·izi1or .singula.Jti, fie .că a.c-eşti,a îşi aleg reprezen�


...

taţi pentru .această f-uncţie, fie că mmează să �ş i ex-ellcite ei 1nşişi rolul, fiecare �n par te . .Acest punct de ved er e atomiJst, abstract. di�ar'e însă dej.<f în faminie, ca şi in societatea civi:lă, unde individu l silngUJ}J<tr nu <ijp ar· e doaît <ea :membru al! unui univeesa!l. Gît .priv.e�te sbJtu'l, el este în mod esenţ.ia>l o organiz;a ţi e .de memhrri Gare s�nt p e n .t ,r u s i n 'e c e 1r ·c ru r i , şi î n d1 n i c i un moment nu trebuie să SJe manifeste ca o g'tă­ mad ă neo11ga nircă. M u 1 ţ i rn ·e a indiv;izirlor sim.gula!ri , ceea ce se inţelege ob�şrmit I}Jtin p�pw. aJ1cătuieşte fără �ndoiailă un a n s a rn b 1l u, dar numai ca g r ă rm .a ,d ă, -10 maJsă informă a cărei mi�oM:e şi alcţ iun·e nu poat e fi, chiar prLn ac.eaSit<!. dedt de natura .e l em en tfllw, lipsită de raţiune, slli!Jba,tică şi �ng;rollitoare. De oîte .or·i auz.irm volihindru-:se, referit'Or La .coo.s­ tituţie, de :P o ip ,o r, de aoeastă totaJbitahe neorg anÎică, 'putem şti di.na•intc că nu ne put.em a�tepta deaî:t :l'a g�en eml ităţi şi I.a dedamaţii deplasate. - Concepţ·i a după ca.re comnni·tăţiJe, existente deja în acel.e cevcur i , s.Îlnt descomiPuse cînd' ele păşes'C în domeniul ,p01li.t-i c - adkă a·tu nci cînd trec .pe po­ 'Zitia c e ;! e i m 1a i î n .a J t ·e U '!l li v e ns ,a a i t ă ţ i ·c •o m <C ·r e t e - din nou într-,o grăma. d ă eLe indivizi singulari, ţ in e s�pa­ r at.e uM de a.\ta v iaţa civ�lă ş i cea po1it-i.că, ş i lasă in vă:1Jduh, ca să :i1punem <Ilşa, v•i.aţa p o.ht i.c ă, - întrudt aceasta n-ar avoo drept bază dedt singula11i•tMea abstractă a <'frbitranului 311 .şi a opiniei, .aşadar aJcc�dentaJlul, şi nu un f•t.md amemt în şi ptmtru sine s o ,J ,i ld şi 1 e ,g � t i m. - Deşi în r.eprezentări:Ie un o r aşa-numite teorii. s ·t ă r i 1l .e (Stănde) 3JP<llrtirnind s oc1 e t ă ţ i i -c i v i r} e şi s t ă r .i •l e (Stiinde) În !Înţclesul 1or .p -o 1 i 't i ·C ,se a�lă departe un-ele d·e -arlotede, ·1'0-tuşi ti.mba a mai păs{ra t aceas.tă r eun i,r-e a l·or, care Îln ori•ce caz eXJida ma·i ÎIIlJainte. § 304 DeO'sebire�

stăTiJ.or,

deja

ex·�stentă

.în

sferele anterio are,

e c onţ inută şi de e l e m entul politic al stărilor în deterrninaţia 1lllli proprie. Piozit�a lui la în�put abstractă, de -e x t .r e m a.l u .n � v .e ,r s a rl i •t ă ţ i ,i e m p ·Î r ·i c e, în faţa :Prinoipi ulrui p r i n ­

ciar

·sau

rn o .n a ,tfu_ i

,c

în g;enere , - poziţia ca.re lasă doar

p o s i b i l i t a •t e a a lc o r .d u ·I u ri, şi ded ;totlo;dată p o .s i b i -J.i -


350

1 c, - polliJţia aoeastă abS>tmctă nu (oe o n •c •] u id e r .e, Vlezi ·remar.ca La § 302),

t a t e a unei opoziţj.j o s t i devine mport raţionail

decît prin faptul că m i j J .o ci•r e 'a ei ajunge la exi.'>t.enţă. Aşa cum, de pe btura puterii

p.t'inciare, puterea de

gu'V1ennămînt

(§ 300) are dej a această menir·e, .tot astlfe1 ş i de pe J,atura S't ă6Ior, tr·ehuie ,ca un elem en t al lor să dobitndeasd desti,naţia de a exi•sta, esenţial, ca moment de mij:J,ocirc.

§ 305 Una Îin ·SJp eciaJl din s.tăr1J,e :s.o.cietăţi•i civi1le cooţine pentru

sine p r i n ci p iul propriu să fie folosite în această relaţie po­ ·Htică, anume s1!area etÎICÎÎ l!l:a'turalc ; ·ea ar.e dn'!pt bază

a

ei

vi aţa fa.m�Uad.ă 1şi, în ce [p r iveş te .s.ubzistenţa, posesia pămVntu­

i llli, - aşa.da[' <Ne, dt ,priv.eş.te padÎicular·i.tate.a sa, in oomun cu elementul .p:niiilcia.r, o v10inţă .de sine ,stă-tă·toare şi dtetermina.ma naJturi,i inerentă acestui dl·oment.

§ 306

ae2

Pentru a avea rol şi importanţă politică,

e ste fă<Cută, mai pred1s, prin fajp'tul reă aVIerea

Sia

starea aceasta

este il!l'dep e.n ·

dentă, deopotrivă, de averea statului ca şi de nesiguranta meş­

t:eşu@u'lui, & goana dlwă -OÎ,şrilg şi de nestarbi�ita.tea posesiunii :în ge..n.ere , - aşa oum nu atîrnă d-e favoarea putmii de guver ­ năm.îint, tot afi'tf,ol ea nu atîmă de favl(),area mwlţ�mii , şi este apăJr:ată chiar f a ţ ă de p r o rp r i u ,J

ei

a r b i .t r a -r, întrucît

membrii acestei stă-ri, chemati la această sarcină, sînt lipsiţi de dreptul -cei11onlalţi cetăţeni de a .dir51pune, l]_)e <Le o parte î.n mod liher :asupra întregii lor proprietăţi, pe de a-Nă parte, de a şti că ea este t-ransmisă copiiilor potrivit e.ga�li.tăţii dragostei faţă de ei ; - averea devine a:stfel .o m ,o ş t •e n i r e n e a d ,i e n a­ b i 1 ă, grevată de lin.ş;titutia înnobilării prin] majorat.


351 Ad:ms. Această stare are

vointă mai m ul t de sine stă­ tătoare. în ansamibh, cla�s<r poseg,oriJJ,or de pămînt ·se div.ide în pa.I1tea ,j mi'truit ă .a ei şi în păiu.r.a ţ ărăneaJsc ă. Totuşi, ambelor !Părţi l i se opune starea industri,�lă, ca star·e dep inzî nd de 'tre­ buinţă ş i orientată Sipre ea, şi sta•rea �en eml ă, car.e d<'!pinde în mod es·e nţi rul de .stat. Si�ura:nţa şi .tăria a.cesteti s·tări poate f1 incă mărită p.rin i ns bi:tuţi.a m aj .omtulu i , ca·re to·tuş.i .nu .e st e de dorit dec.ît di.n punnt de v·edere politi•c, călci de ea este legat ă o j ertf ă p<mtru s'oopul poli.tic, ooeea ca! .p�··irrnul nălscut să po ată tră!i irn:d epen d ent . Justi.fi.carea m aj,oJatUJl llli stă .in f,atptUJl că statul nu trebui.e .s ă .conteze pe si.m:pila pos ih�J.�tat·e a dev.otamentului, ci p e .ceva necesar. Fi·reştc dev.otamootllll n.u esie legat de o a'Vere, d1ar l egittu r. a ,relzrt·iv neces:J.'ră ÎD'tre d!�e ,este aceea că cine are o av·ere i ru:l�end e nt ă nu este '1imitart de Îiii]Ipr.ej urări ex.te­ rioare, şi astfel poate lua atitudine şi acţiona fără piedică, penbru stat. Alc01l;o toht.şi unde i mti.tuţ i i ll e politice, in tr o ­ ducerea şi fav,oriza•rea majmatelo r nu co n sti tuie dedt un lant 3ts .ce se .pune lihertăţi·i dr �tul ui ,pri'Vlat, şi căruia trelbuie s ă i se ad:31uge sianţllil poJ,it ic, a!ltferl el merge Sipr.e d,esf�a�oerea lui. o

Hpses.c

§

307

s-tări i rubstamţia.le se Îill·temeiază, în felul aoosta, pe ,de o p�rte pe ,p�tiruoiwiUJl n a,tur al .aii fam.i.liei, - cfur a10es.t pr i ncip iu e kltodat ă răsturnat ;prin s.arrifi.ci.i gre l e f�cute s c o ,p u ,} u i p 'O 'l i 1 ·i ·c, în v!Îrtutea cămra s.tarrea aceas·ta este înd r eţpta tă esenţia.l .către aoctivitatea în :s·erviciul ocest u i scop, şi, mai de pa r te, este chemată şi îndreptăţită la aJcea�s.ta prin n a ş t e r e, fă.ră a fi S•ll!Pusă a·oci:dent arHtă.ţi i unei ailoOglenÎ. Ea ocuiPă aJsjj�eU fPOZ·iţi<r s-ta!b�lă, sub�stanţ ia.l ă, :îrntre arbi­ tra.rul sub ieiCtli v sau .acciJdernta�lita�tea •celor două ex!treme, - şi a'Şia cum ea poar-tă Îttl si111e (să s e v;wdă pa.ta.@r.a.fud .prec eden t ) cmra anadog ffiJOmentllllui put eri i 1p;rinciare, tot ast�erl, 'În .ceJ.c­ bllte privinţe, ea împărtăşeşte cu .exltremUil cedăll aM a'Celea�şi tre­ buinte şi aceleaşi drq;turi, deVIenirnd in fel1.11l acesta, Îin acd.a ·ş i tÎimiP, spnijinul tr.onuilui şi aJ. ,soCÎJetă!ţii. Dr�ul a•costei părţi a


352

§ sos

3g1

In cealal-tă paPte a eiemenbului stă·rillor cade latura m o� b i 1 ă, a s o ,c i e tă ţ i i c ,j v i ,} e, care exterior datorită mUJlţimii rnembriJ.or ei, dar esenţial, datonită nat'llrl ii destinaţiei şi inde­ letnicirii ei, nu .poate interveni decît prin d e p u t a ţ i . !.ntr.ucît aceştia sînt delegaţi de cătJCe soci.eta'te.a! dvi�ă, este nemijllocit dar că ea face aceasta ca fiind a re ee 1a ,c e ea ·C iS t e, - aşa­ dar tnu c a OOoo1111J>uSă atoonk în indivi2lii singula�ri, .care s-ar aduna doar in vederea unui ruot si-nguku şi temporar, fără aHă legătură, ci ca ar.ti,cul ată în asociaţi·ile, oomuneJ,e şi 'oor,p�a­ ţiile ei , dej'a constituite, .c are in feilul atces'ta cLobî:ndooc o kgă ­ tură politică. În dr eptul ei la o atar·e :r;eprezentanţă oonV'ocată de puterea p rinc ia r ă, ca şi în îndr.eptăţi�rea pnimei stări Ia ma­ nifest;alre polilt·id ,(§ 307), eXliJstenţa stiDrL1or şi a adunării lor îşi găse.ş�e o garanţie proprie, cons t itui t ă. Părerea- că t .o ţ i, În mod individuali, trebuie să parti­ l:a deliherare şi l a hotărnkea asrup•ra treburilor generale ale statUJ!ui, întruoît .ei tot-i sîrnt membri �i st.aJtului ş.i a face ­ TΕ1e a•cestuia sînt a f a c er i ale tutuwr. la care ci ;:tU dreptul .să fie prezenti .cu ştiinţa şi cu voinţa Ior, - părerea aceasta, care voia să introdud elemenh:il d .e rn o c r a ·t i ·c, f ă ·r ă n i c i o f o r rn ă r a ţ i o n a l ă, .în organismul statuiui - care n u ·es te totuşi un organism .dedt printr-o .atare tor.mă -, se atlă atit .de J:a indemllnă numai ;pentru •Că ea se opre şte l a determin.aţia a b .s t r .a •c t ă, d e a f.i membru al statului., şi pentru că gîndi.r ea superfi.cială se fixează ·Î.n abstrarcţii. Con ­ si:demmea raţională, conştiinţa Ideii, este c ·O .n c r e 1: ă, şi în acea"Stă .măsură ea se înttlne.ş,be cu adevăratul simţ p r a .c t i 'c. ·Car·e nu e:s.be el însu:;.i nimi·c a�lrtce-va decît sen:sul r.aţionarl, sensul Ideii, - şi totuşi nu tr.ebui'e confundat cu pura ru­ tină a ad'aJce11Îilor şi cu ori:wnttil unei sfere l îmi•liak. Statul ronc·ret este ·Î n 1t r e g u .l a r 1: ·i c ·u 1 .a ·t în ·C•e r ,c u r i J e s a d e .p a r t i re u .1 a .r .e ; membru stat'Uilui este un m e m lb r u rupa·r­ ţinÎ'lld unei atame s t ă r i socia.Ie ; numai Îin această determi­ :nare obi·ectivă a sa poaJte fi el .Iu a•t în conside rar e, în stat. Determinaţia sa g.enenlli ă -conţine în gene re un .indoi t mo c ipe


353 ment, a.cela de a 6i p e .r s o a n ă p r i v a t ă şi, întru.cît el arc natură g î n d i t o a r e, în aceeaşi măsură acela de a fi conştiinţă .şi voinţă a u n i v c r s a 1 ,J u i ; această con.ştiinţă şi voinţă hllsă numai atunci nu este goală, ci p ,J �i 1nă şi v i e, cînd ea este împJi,rMtă cu ,partkllllarribtea, - iar a!Ceasta este aki stauea ş i destinaţia parti-culară ; .cu ail•te cuvinte, indî­ vildul este g e n, însă el arc r c a Ci t .a ,t .e a sa nnivensa�lă i m a n e n t ă ca gen ,p r o x i m. - La destinaţia s.a şi vie pentru a 1 el ajwnge doai mai întîi în sfera sa, a COI\po-raţi-ci, a comunei etc. (v·ezi § 251), fi�ndu-i însă 3�1> lăsată d-es.c hisă ,posibÎilÎ'ttllt ea de a interv·eni cu abi;Jîtatea sa în Ol'kare din ek, - chiar în starea g;ene,r,aJ!ă -, d<IJcă a dobîndit <i!pt-itudinile noc·es.arc. O aJ�tă pPesll(Pmi.ţ ic conţinută Îin opini.a că t o ţ i trebuie să ia parte La treburiJle �>batului este a-ceea că t o ţ i s e p r i ·c -e 1p ,! .a a �c e ,s t e t .r e b u r i, lucru tot atit de absurd ,pe dt de des este totlliŞ'i auzi.t. l'n qpimia pubLică (a se V•tid:e a § 3 1 6) e�>t-e îmă deschis ori•CUJi dilUJilUJ! să-,şi eXJp.rirne chiar (ljpinia .sa su:bi>e>ctivă, a�5-upua tre­ burilor g·eneral·e ş i să o 6aJcă să prevaleze.

u

reală

univers

§ 3 09 lntrucît desemnarea d e dqnrtati se face

Îrll v;ederea ddi­ es'te

berării ş..i hotărîrii asupra tnetbun�lor g e 'Il e r a � e, sellisul ei

ca, pe baza increderii pe care o �nspi·ră, să fie d�naţi a10ei indivizi ciDre se prkep la

oc-es-te

ti'eburi

mai bine decÎ't

c ei care

îi dedeagă, - ş i ca ei să nu facă să prevalere interes-uri part>i­

comune, ail unei COt1pOraţii, farţă de interesUl! ge­ Îln mod esenţi.ail, acesta dim. urmă. De a:oeea ei nu .se tn s i,tuaţia de com�şi sau de mandaJtari, ohoma.ţi să trons­

cula.r aJ! unei neral, ci afllă

mi,tă ionsh1.1Jc�Î!uni primirte, aceasta cu a.tl�t mai puţin <:u oît a:du­ na-rea are des·t inaţia de a fi o peunire vie de membri, urmînd să se informeze

şi să se .convingă

rec�proc, să deilii;b ereze în

Adaus. De îndată ce se recurge la sistemul reprezentării , urmarea este c ă oonsimţăJrrfJmtul n u .s e mai acotxlă nemijlocit, pri'll toţi, ci prin Î:mputennid�i, căK:i i.ndi-vidllll nu mai intervine


354

396

amm ca pel'wană inf,inită. Rt.jp.rez entarea se întemeiază pe îm­ credore, încr.e'derea însă est.e aJ�bceva dedt faptul că eu, per­ soana acea<s-ta, tmi dau V'otUJl meu. Maj oritatea votudLor, la n�nduJl ei, es k şi ea contrară prirnd:piul'lli că în ceea ce ur­ mează să .cons·tituie pentru mine o ohligaţie, eu, ca acesta, trebuie să fiiu pr·ezent. Am in<Clnedere intr-un om, in mălrura în care -oor:rsid·er că se va pr>ia�pe să tra'teze lucml meu ca propriul său lucru, potrivi,t �tiinţei şi conştiinţ·ei sa:le cele mai bune. Princ�piul Vlointei singu'l are subi·ecbive nu intervime aşadar, căci încrederea se îndre�ptă către nn l uoru , către princi,piil-e wnui om, ale wndui•tei sa:le, arl�e acţiunii sale, a.supra judecăţii sarle roncrete în gener·e. Ce se cere est•e, pPÎn urmare, ca cel care int.ră într.,o N'1]H·ezentanţă a stări,Lor să aJibă un caraJCter, o pri­ cepere .şi o voinţă care să corespundă .sar.cinei sale de a 1fi devotal trehu.r�1or generale. tn aJdevăr, nu fls1ie v-orba ca irndi·viduil să-şi s,pună ClliVIÎ.ntul ca Lndivi-d a!b&trad, singular, ci ca interesele sa:le să fie apărat.e într-o adunar·e Îin .care se di·scută asupra univellSaJ'Ui1ui. Că de:putatuJ va ÎJilJde;p1ini şi va conhibui !a aceasta, pentru ;'llcest lucru wlegă'torii au nevoie de g<trantie. § 310 Garanţ-�a Εnsuşi.rilor răSjpu.nzîrnd a.oestui sco-p, ş i a dev{Jta­ mentului. -·· dacă deja în prima parte a adunării, independenţa a-verii ÎIŞi ·cerea drfiptuJ. ei, - se vădeŞJte .Îil1 a doua parte, o-: a provenind din el:emenhiil mo.b�l şi :;pchirnbăitor a!l soci etăţi'i civî1le, cu d·eo\'lelb ire prim de·votamentllll , îndomînarea şi cuno-şti•nţa ol'În­ dui.e!lilm şi int.e.reseil•or staltuilui şi al<e s.ocietăţ�i civile, - îmsu­ şDr.i dobînidi'te pl'in coru:lUiCerea r >e .a .l ă a treburi,Jor, ηn s ·I u j b e J ,e c o n d u "C oe r e sau d e s .t a t, şi confi["mate p r i n f .a p t ă, - ca şi prin s i m ţ u l a u t o r i t ă ţ i i şi s e n s u l s t a t u l u i, - form..t� şi dovedit printr-însele. .Buna opinie subiectivă .del�pre sine găseşte •lesne de pl'isoo, ba- chiar ji,gmÎito.are, pr.etenţia unor atare garanţii, c:{lfl1d ea se I'o1eră 1a aşa-mmnitwl popor. Statul îJn.să se determină după C·eea ce .este obiectiv, nu dUipă o păr·ere subiectivă ş.i d�ă încr;ederea în sine ; ,pentru el, indivizii nu pot fi drecît


355

·c-eea ce este .obioctiv recunoscut şi dovedi·t într""înş�i, şi oi trebui·e să aibă cu atî-t mai mUJlt hll vedere a.ceaSJta, cind eSite vor;b a d·e partea elementttlui .stădior, oare ÎlşÎ are rădă­ ciniLe îrn interesele şi ocup<fţiJille îndreptate căt11e parhcula.T, domeniu unde a·ocidentwlitatea, nest3!tornida şi bunul pl,a,c au dreptu1l să se manif,este. - Condiţia eX'teri.oară, o anumită avere, apare, .l uată doar pentru sine, dre1pt exJtrernul unil.a­ terall 311 eXJter�orităţii, - în faţa celu�J.aM extl'em, tot atît d·e un:il.aterwl, ln-erederea pur subieietivă şi opinia aJ.eg1Hor�l'O•r. Unul ca şi .ceilăalw1t factor fmmează, în abstracţia sa, un con­ ttast faţă de însuşirLle concrete care se cer în del·iherare.a asupra t.rebudlm sta•tului, şi ca.re sînt conţinute în dete�mi­ naţiiJe indi·cate de noi în § 302. - În OJ'ke caz, la al•egerea în furn·ctii de guv.er.nă,riiiÎnt şi în a�lte s.lujhe ale asociaţiill.o>r şi comuneLor, condiţia av.erii are deja sfera ei, în care şi-a putut exercib in�luenţa, cu deosebire dnd mul•be dri.n ooeste funcţii sînt administrate fără remuneraţie, şi ea intervine în ch�p direct în ce ,priveşte �uncţi.a reprezenta•tivă, d'arcă membrii adună,rill.O,J' nu .primesc swlarii.

807

§ 3! ! Reprezenbnţa deputaţil-or, intrucit emană de la so<Jηeta­ tea civi•lă, impl•id ma:i departe că depataţii sînt cunosdtori ai nevo�Lo,r Sipecia�Ie al,e acesteia, ai ohst3Jwleilor pe care ea le în­ tîmpină, ai intereselor ei particulare, fiind legaţi ei înşişi de ele. Gînd po-tniV'it naturii societăţii civile deleg.Mea se faoe pornind de la corporaţiile diferite ale acesteia (§ 308) şi dacă felul simplu al ei nu este ttm'ibu.rat d·e abstracţii şi de re,prezen:tă-ri atom'Î'SJti,oe, ea sati'sface nemijiLo.cit acel purnot de veder.e ş;i pl")­ ·cedura <t�lege.nii este sau ,oev.a cu totu.l de pnsos, saru se reduce Ja um jo.c mărunt a�l opiniei şi al ca�pJ..jduJui. Se iveşte de la sine interesul ca pentru fiece mare ramură parti.cu�ară a so.detăţ.ii, - de ex·eill[lll u pentru oomerţ, penbf'u fahrid -, să se găs-eaJscă indiYlÎzi care să .o cunoas-că temei-ni.c .şi care să-i aparţină ; - în concepţia unei aJlegel'i Hbere de ori•oe legătură, nerdeteilmin:Jte, circulTJISita.nţa <J<ceasta

39&


356 imp011tantă este .lăsată la vo�a întJîimplării. Fiecare din aoeste ramuri are însă acelaşi drept să fie reprezentaJtă ca oricau-e alta. Dacă deputaţii s·int cons�der.aţi drE!pt r e p r -e z .e n t a n ţ i, locruJ <'tlcesta are un sens org1an�c, raţi.onal, numai dacă ei nu S•Înt ca .r ·e 'P r e z e n t a n ţ i ai unor indivizi sau ai unei mu.l ţimi, ·CÎ ca r e p .r e z e n t a rn ţ i ai nneia din sferoele esen­ ţiale a.le so6etăţii, tfWrezentanţi ai intereselor mari a,le ei. Rep1'ezentarea nu mai are prLn urmare sensul că unul s-ar <1.frla în o <: ·u l u n u i a l t u rl, ci intereswl însuşi este p r e­ z e n t î n c h i p r e a 1 în n,.preZientantuJ său, aşa cum repre­ ZJenta.ntul SJe afilă ai.ci pentru propriul element Q,hi·ectiv al său. - Des;pre aJ{'lg•erea prin vO'tul mulţimii indivizi1Lor se mai pGak obs-erva" că, în mod necesar, mai aks în statele mari, apare i n d ·Î ,f e r e n ţ a faţă de V'otare, î.ntruJCÎt în mulţ]mea v-oturhlor, infiluenţa votllll ui propriu este li\psită de itll(pO rtanţă, şi cei cu drept de V'01, o!ii.d:t 1i s-ar 1\ăwda de mllilt a�ces-t drf'1pt, înfăţ�ş.a•t .ca ceva foarte înaH, nu se prezin,tă să Vlotelie ; - în fieiluil acesta o a�tar.e imtituţi.e are drept urma>re con­ ·tmriul d·estina-ţiei saie, şi alegel'ea oade în puterea unui mic număr d·e indivi.zi, a unui partid, a.şadar a intore91U1ui parti­ cular contingent, care toomai trebui;a să fie neutr.adiza,t.

1

§ 312 Fit'lcare d i n ceJ,e două laturi ron�inute î n elementul S'tări­ lor (§ 305, 30.8) aduce

in de21bateri o modaJlita-te partVcUil ară ;

şi fiindcă pe dt'lasupra ooul din momente are funcţia �ifid de

a mij,J>OcÎ Îlllăuntru:l

sfePe, şi anume intre f.act(}J'Î el, tot astf&, o exiJsten1ă separată ; în d •o u ă c a m e r e.

ruoestei

'" ·exiJstenţi, re21ultă şi pentru

adunarea stă·rilor se va divide pr�n urmare

§ 313 Prin

această separare, nu numai că datorită pluralităţii

hliStanţelor maturitatea deciz�ei dobtndeşte o garanţie mai m�re, şi acd.denCaJ\itatea unui vot de moment, .ca şi <��Ceea pe care o


357

po:ate pr�enta decizia pe baza .majorită-ţii V!Qtm·i,Lor este înde� -părta·tă, dar totodată şi cu deosebire, elementul stădlor ajunge mai rar în s�tuaţ-i.a să .se opună d'i.rect guv·er.năiiiiÎntului, - sau, în c�ul dnd momentu,I mij1tocitor se găseşte şi el d<.: il - irtO:: 1 stării a doua, ponderea părerii sa�le este cu atît mai întărită, cu dt ea apare a:stfetl mai imparţială şi opozitia pe care o exencirtă a.par-e n.eu.traLizată.

§ 314 Întrucît instituirea reprezentanţei stărilor nu are destinaţia să aducă modul cel mai bun de ·ddiher.are şi de d·ecizi·e în afa­ cerile stwtuJ·ui în s i n e, - lucru la care cont,ribuţia stărilor constituUe numai un adaus (§ .30 1), ci de!lti,naţia ei speci<ulă stă în faptul că, prin participarea ei la cunoaşterea, la ciezb:I­ t erea şi la de�cizia afacei'irlor publice, momentul libertăţii f o r­ m a .1 e � dobrîndeşte, pentru membrii s-ocietăţii civille car� nu partJi,cipă la g.uvennare, dreptul său, - de ruoeea, momontul cuno.a.şterr:.i i g e n ·e r a .l e îşi dobîndeşte el mai întîi extensiunea sa, prin p u .b ,J i c i t a t e a de2Jba·tel'ii adunăritior. § 3[5 Des.chide!'ea acestei ocaz1uni d e informare a·r·e aspectul mai gener·al d numai astfel o p 1 n i a p u :b l i c ă ajunge să aibă g i n d u 'f Î a d e v ă .r a t e şi î n ţ e l e ,g e .r e în ce priv-eşte situaţia şi ooru:�potul �tullu i , ca şi asupra treburi-lor acestuia, d:obînd:ind î[] �eluJ. aJOesta c a p a .c i t a t e a de a j u d e .c a m a i r a ţ i o n a tl a s u rp r a l o tr ; ea mai învaţă de aJSetnenea să 400 cunQască ş-i să rcs,pede funcţiitJ.e , talentele, virtuţ.ille ş.i aptitudti­ n�J.e mini.ş.tri1or ·şi funcţionaritlor statului. Aşa cum woCISte tatien'be dobindesc, o da•tă cu publidrtatea, o oc<lzie puternică de a se


358 dezvolta şi o s.cenă pe care să culeagă onoare, tot astrfd, la rînduri ei, ea -este .r.eme.diul impotriV'a închirpllli:l'ii de sione a in­ div,iz�l:or ş.i a mulţimii, preO\.Iitll şi un mijJ1oc de odll'Oaţie pentf'u arceştia, ba �ncă un111l din cele mai mari.

Adails. Publicitatea adunării stărilor este un spectacol m:a�re, care contribuie emine-nt la formarea cetăţen�Lo.r, - şi dintr-însa pOJPorllll învaţă cel mai bine să Îişi .cnnoaocă adevă­ r<ttele sJJ!e !nterese. De reguJă do.mneşte părerea că toţi ş-tiu dej:a ce esote s:pre bi:neJe statwlui, şi că în adumre-a stăr�lor se dă doar expresie lucrului acesta ; în fapt însă se petrece toomai contl'ctml : abia a�ki se dezvoltă vii'tuţi, ·truJ,ente, <!lpti�u­ dini care au să servească de modele. Fără îndoi,ală ataore adu­ nări wnstituie o povmă pentru miniştri, care tr.e.buie să fie ei înşişi înzestraţi cu s.pi.rit şi cu elocVlenţă, penbru a respinge atacurile îndreptarte aici împotriva lor ; tortuşi publ·icitatea este .prirn.cipa�htl mij;lnc de educare pentru interesele de stat îrn ge� ner·e. La un poiPor unde lUJcrul a-cesta are loc, �a.re o cu totUJl altă \ ivacitate ,în raporturile cu statul, decit acoJ,o -unde ,lipseşte adunarea stărilor, sau unde e a nu este publică. Numai prin faptul că fiece pas al lor este adus la cunoştinţa generală, cameJ·ele stau în legătură cu o p i n i a p u b 1 i c ă mai largă şi i ese l.t iveală, că altceva este ce îşi închipuie cineva acasă, discutînd cu nevasta sau cu prietenii, şi cu totul altceva, ce se petrece într-o adunare în care inteligenţele se sfîşie între ele.

§ 316 LibertaJtea subiechvă torma.lă, după car.e in.d.i.Vlizii singu-

tot ! ari ca atare u.rmează să aibă şi să îşi exprirme p ·r o p ·r i a lor judecată, ,păl'ere şi soluţie asupra .afaceri.lor generale,

se

mani�

festă in fenomenUl! mlectiv pe care-11 numitm o IP in i e p u� b ,l Î ·că. tntr-<Îil1SUJ1 universalul în ş1 pootru sine, ceea ce es-te s u b s t a n ţ .Î a il şi a d ·e v ă r a t, este .Jegat cu contrM'Îllll să11, cu ce-ea ce constituie s p •e ·C i f i cu 1 pentru sine ş.i p a ·r t i c u ­ l a r u l o p ,i n i ,e i mUJJ.ţi.mii ; exi,Sitenţa aceasta este aşadar con�


359

tradicţia in fapt a ei însăşi - cunoaşterea ca f e n o m e n ; esentialitatea tot atît de nemijlocit ca şi neesenţialitatea. Adaus. Opinia publică este modul neorganic în care se face cunoocut a•ceea ce vre.a şi soooteşte un p<:�jpor. Fără IDdo­ ială ceea ce se impune r-eai1men1e în sta.t trebuie să se mani­ feste în mod organic, şi acesta este cazul inăuntrul constitu­ ţiei. Totuşi, in toate timpurile opinia publică a fost o mare putere, şi ea este aceasta mai ales în timpul nostru, în care principiul libertăţii subiective are atita importanţă şi semni­ ficaţie. Astăzi, ceea ce urmează să fie valabil nu se mai im­ pune prin constrîngere, şi doar în mică măsură prin deprin­ dere şi moravuri, - cu atît mai mult însă, prin înţelegere şi temeiuri raţionale

§ 317 acee a, opiaia publică oonţ�ne i n sine princi:pi.iJie s.ub­ sta.nţiate ekrne a:le justiţiei, adevăratul conţinut şi rezUMatul De

întregii orinduiri şi legiferări, precum şi al situaţiei generale, sub fmm:a j u d e 'C ă ţ i i om ·e .n ·e ·Ş 'i i s ă n ă t o a s e, oa temelie etică străhătînd totul sub forma de prejudecăţi, - totodată adevăr<llteile neV'O.i şi tendinţele jUJste a�le realităţii. - În acelaşi timp, îndată ce conţinutul <tJoesta intefi,or pătrunde în conştiinţă şi este exprimat m prorpoziţiO. g.eneralle, - parte peotru sine, part.e Îll1 serviciul ratio-ainării concrete rusupra evenimentelM, oPtnduielliilor şi ra,porturilo.r &tatu.lui şi a nev,oil!lor reSIÎJmţite --, interVJine întreaga conting.enţă a opi.niei, neştÎ;Înţa şi ră,stă11mă­ cirille caae îi sînt pr01prii, fa�Lsa ouno.ştinţă şi jud·ocaJta f.aJtsă. I,n­ trucî't pri·v·eşte însă conştii.nţ,a o r i g .i n a 1l i .t ă ţ i i păreri.i şi a '02 cunoştinţei, apoi o opiqie, cu cît conţinutul ei este mai riiu cu atît este mai pers·o-nală ; căci răul este ceea ee în c-onţirnuh�l său cu totul particular şi specific, în timp ce ra,ţionaJhnl este universalul în şi pentru sine, - şi o r i g .i n a l i t a t e a este aceea din care opinia iş.i trage v .a n i t a t .e a.


360

Nu trebuie dwi s-oco-tit Wept o s·chimbare de opinie, dareă .Q dată .se spune :

subiectivă

Vox populi, vox deî ;

şi altă dată (,Ja A r i o ş 1 o) *, de ex.emplu :

E

chc mena

Che'l volj!aJC ignorante ogn'un parli piU di quel

Amîndouă aspootde se găsesc in acelaşi timp în Ojpilflia pu­ blid : - Îlll realirtate, întrucît în ea adevărul si ero.area făff ă sfîrşit sînt atît de nemijlocit unite, fie vorba dintîi, f i e cea din urmă nu este luată cu adevărat în s e r i o s. Ce se ia în serios, aceasta poate părea g.reu de deosebit ; de fapt aşa şi stau lucrurile, dacă ne oprim la e x 1p T e ·s i a n ,e m i j 1 o r. i t ă a o,pinilei publ:ke. Lntrudt însă contînut-uil ei intern îl fo.rmează subs-t:anţia1ul , numa.i el trebui,e luat în serios ; wcesta însă nu ,.po;at,e fi cuntOSJcut din ea, ci tocmai fiind-că el este suOOtanţia!UJl, trebuie cunoscut numai din sine şi pentru sine Εnsu-şi. Oridtă .pasiune s-ar pune in ct'ea ce s·e cmde, şi cu oricîtă �ravi1.aJte s-a:r afirma S<lU s-ar contesta ş i combate. a.oeas�a nu co.n&biotuie wn oriteniu asup�<r lucrurilor de care este V'Orba în fapt ; nimic însă nu ar putea convinge a,oeastă opini·e că seriozita.tea ei nu ar.e nimi.c serius. - Un mare �pini't a ridi,cat pubLic întrehanea d a c ă e s t e î n g ă d u i t s ă s e î n ş e 1 e u n p o p o r ? Ar fi trebuit să se răspundă, că un po1por nu poo�t·e fi înşclat in ce priv.eşte baz.a s,a esen­ ţială, e .s e .n ţ .a ş-i caracier.ul determinat al s.p�ri.turlui său, dar că a:supr.a moduirui în car·e el are ş.tiinţă de aJc-est spinit şi tn ure, potrivi't �astci m.rod, el î,şi judecă acţiunLie sale, ev.enimemt.ele ek. este inşela;J: d e c ă t r e s i n e î 10 s u ş i.

el

Adaus. Principiul lumii moderne cere ca ceea ce urmează

să fie recunoscut de fieaare, să i se prezinte toto.dată c<:r ceva îndreptăţit. Fiecare insă vrea p e deasupra să-,şi fi şi Sipus cuv:î.ntul şi să-IŞi �i şi dat sfatul. Odată C·e el ş.i-a ang;ajat riis­ pund.ere.a, ad-ică dU;pă ce şi-a spus cuVlîntul, el dev.ine, după * Sau J.a G o e t h e : Lovitu:i poate d a masa, In asta ea merită r·espect ; C i n d j u d e c ă î n s ă, r e u ş i t a e i e s t e m i z e r a b i l ă .


361 s.a.tisfacerea aJCeasta dată subiectivităţii saJ,e, în,găJduitor faţă de multe. ln Franţa libertatea cuvrîntUJ!ui a aJpiirut înrtotdeauna mUI!t mai puţim primejdi,Gasă dedt pă!str.area mu�eniei, întruclrt aceasta Jasă til'ali. dt'jparte teama Că opoziţÎ.a intr-o <!JDUJIDÎ'tă che:Sii: Îune ar fi cons-ervată î.n sine, - în Uimp ce di,scuti:a rf!prea:inrtă o ieşire şi awrdă satisfacţi1a pe o anumită latură, îngăduirnd chestiunii să-,şi urmeze pentru rest wrsul ei mai d<=1p.a!"k §

d e

318

Opinia ,publbcă merită dt'lci deopotrivă s ă s e b u c u r e c o n � i d e r a ţ i e şi să fie d e s c o n s i d e r a t ă, - des­

considerată în conştiinţa ei concretă şi în expresia ei, considerată ηn ooh1mb, în bazJ<r ei esenţială. care, mai mUilt .sau mai puţin turbumată, nu este în a-cea manifestare concretă d·eaî-t ca Peflex. Intrudt ea nu a1re într-însa criteriul di.s.cernă·r ii, nid capacitatea de a ridi.ca latura substanţială dintr-îon:sa la nivdllil ounoaşte,riî determinate, de aceea prima condiţie formală pentru a înfăptui ·ceva mare ş.î rational (.in d:omenîul r·e.a1ităţii ca şi în al ştiinţei) es;te indoependenţa faţă de ea. Acea&tă infăptui!Pe, în ce o pri­ veşte, poorte fi sigură că mai tîrziu opinia rpubli.că ·o va .îmbră­ ţiş.a. o va recunoaşte şi va ajunge să facă dintr-însa una din prt"judecăţile ei.

Adaus. fn opinia publică s e află tot ce e fals şi tot ce e M aJdevămt, - dar a d.esco.p.eri într-,însa ce twte adevărat, 31ceasta răm.îne sancina omului mme. Cel care S!PUne thi!Jpului său şi realizează, ac.eea ce timpul său V·OÎ,eş-be şi e}qprimă, este omul mare a.! timpului. Bl înf�tui,eşte wceea ce constituie conţinutul intern şi e&enţa tÎ1"n!PU1lui, J.e realillează, - dar cine nu se pri­ .cepe să dispreţuiasd opinia pubhcă, aş:a ,cum o aude ici şi ooJo, nu v�a ajunge nidO'd:ată la lucruri mani. §

319

libertatea de a-ţi ��ărtăşi pubJi.c .păJreriJe (unul din mij ­ loacele acestei împărtăşiri, p r e s a, întrece în lărgimea difuziunii


362 pe celăllalt, ouv;intul vorbit, dar rărrnl'me

în urma lui în

ce

pni­

veşte vioici'LI01ea corrlaiduilrui), - satisfacerea aceJui inrlinJOI: care îmibolideŞit·e să-.ţi srpui cu'V!ÎJntull. şi pretinde să-ţi fi arătat păJre110a, î,şi

JJre

graramtria directă in J.e��J,e şi rînduieHle administra­

tÎ'V·e şi jurlidke, care pe de

o

pa!'te pr,evin, pe de rulrtă parte

pede{)S'es.C eXJceseJ..e ei ; garanţia ind�r.ectă a ei stă însă in ca­

raderu;l ei nevătămăJtor, întemeiat cu deoSiebire pe raţiPOnali-tatea odnduirUi, pe SQhditatea guvernăornî n-twLu i , apoi t otodată

pe pu­

b1�citatea adună.ri:LM &t ăriiLor ; - pe ruceaiSita din urmă, întmoît

în aoceste adinnări Îş·i s,pune cuVlhttul aslllpra -inter.esclor statului cui6VIată, care nu mai \·a:să d,e s.pus aJ'Lore1.

în.ţel,egere a solidă şi

deeîlt lucruri ,put�n i:rr"ţun-tante, şi mai aloo îi p-nirvează de

rea că intervenţia lor ar avea w·e-o �Ill!P OPtanţă şi

păre­

inflluenţă

de<O's.ebită ; - în sfrk.şirt g;aranţia <l!Ceasta stă în indif,erenţa şi deSiconrsiderarea faţă de V'ODba s.uporfiroi,ală şi plină de ură în care se cade cu;rînd, cu necesitaJte.

Felul de a defini Lib-ertwtea presei, ca l•iherta.te de a v•orhi şi de a gorie c e v •r e i, ��i ai'Ie pia.raile.Ia Îlil defirniţi.a rlihertăţii în genere, c.a 1iJbertate de a f :a !C e c ·e v ;r e i. Lim­ bajul arcesta este Î111să aicell'a al rep relient ăr ii cu tobu:l incuHe, primitive şi superficiale. Nicăieri totuşi formalismul nu se menţine ma!Î încăipăţfna�t pe po1Jîţira sa şi rm as.mltă mai puţin de jud'ocată, deoît îm. materira aceasta. Şi a-creasta în confor ­ mi.tate cu natura lucruilui. Cărei o:b�erctUJ! rute ai.rci tot ce e mai fugirtiv, liliaÎ acoi:d·enta'l, mai part�CUI�a1r, - acoidenrtaJul extrem al OIPirniei, in nesf�rşilta V'ani·etate a conţinubuilui şi a înta.rsătur�lror ; din'CoiLo d·e indemnul direct la hoţie, 1 a ,orimă, 1a rărs.wa:lă etc. s e a m ă arta şi l'a1finaanem.ot:UJ1 ex;pri­ măr i i, car·e ,pentru si.ne apare dnflpt cu totul generolă ş..i ne­ det-erminată, dar, pe de o parte asoullld.e ţn aoerlaşi ti.nw şi o s emn ifi -c aţi e cu totul prec isă, .pe de wlrtă part·e e Legată de con­ s eci n te care nu &Înt cu ad.evărat ex;pr�mcute şi des;pre care nu se poat-:: preciza încă, nici dacă ele decurg în nod just, nici dacă ele ar fi conţinute în acea declaraţie. Natura imposibil de prercizat a rn.ateri{:j ş.i a �armei nu permite aici legi.l,or neSipec�ive să a:bingă acea d·etermi-Ili<I!Jee CilJre se cer·e de la o lege şi, întrucît g.reşeala, n edn�vtatea, j igttt i rea iau aki Eorma


363

,parti.cllll·ară, m a i s u h i e re t i v ă, ea f<11ce din jude­ cată o decizie L'f rîn:dUJl ei cu botul s u b i e ,c t 1Î v ă. Pe l1hngă aJceasta, jigm.. �rea priveşte g"mdrurÎ�·e, opinia, voinţa oelonlailţi, acestea sînt alementUJl �n care ea drobbrtdeşk o reali:t !llte ; ele­ mentllll <tJcesta .însă ţine de l�btertatea ce1orl.alti şi, de ·wc·eea, de aceştLa depinde dacă aJctirtJJn·ea lezăl11ii este o faptă r·e al ă. - Impotriva legilor, prin urmare, se poate deopotrivă obiecta nedet·ermimar.e a Lor, duipă wm se pO't năswci ,intot\'iături şi forme de exprimare prin care legile sînt ocolite, sau se de­ ol.a.ră docizia judhc�ară drept o judecată subiectivă. Mai de­ parte, cînd declaraţia este considerată drept o a c ţ i u n e de '1 e z a r e, s.e .poate ohi.eota la aceasta că nu es:te vrovba de o farptă, ci numai de o o 'P i n i ·e, de o g ,j m 'd 1 r ·e, de s��lă v ·O r b i r e ; în felUJl acesta, ,pe Illedilsufll ate, se deduce din pura subiectiVIi.tate a continutului şi a formei, dim l ·i ip ,s a d e s e m n i f i c a ţ i e şi d e i m p o r t a n ţ ă .a unei simple opinii '0� şi vorbiri, i m .p u n i ·t a t e a aoe:>tora, şi s.e pretinde totuşi pentru aceeaşi pănrre, ca fiind pmpr-ieta�tea, şi iocă pmpri·e­ ta1ea s IP i r i ;J: u a 1 ă a mea, şi pentru vorbi'r·e, ca Wnd expresia şi întrebuinţarea acestei proprηetăţi a mea, r e s p e c t i n a l t şi c •O n rs i ,d ·e T ,a ţ i e. - FatptUil substanţial} Înisă este ş.i rămîne .că lezarea onoa.rei il.ll divizhlor, Îin genere calomnia, defăimarea, batjocorirea guvernămîntului, a autorităţilor şi funcţi'OnarÎilor, a pens·oanei monarhului în &peoi<��l , dispreţul 1·egi·lor, înldremnUJl la ră1slcoaJ.ă etrc. sUnt crime, infmcţiuni de cele mai variate grade. f,arptul de a fi mai ,putin pasih�le de determinare, cara-cter pe care aceste acţiuni ,î,J primesc de J,<t elementul în care -ele se eX!ter�onizează, nu l.e supr�mă na,t ura J.or subst.anţi..arlă, şi de aceea nu are d·edt urmarea că terenul s u rb i ·e 'c •t i v pe oare s�noi: comi&e determină la rÎl.llduJ ei n a t u r 'a şi f o T m a r e a c ţ i u n i i ; t.e!'enul acest a al in­ fraJCţiunii fwce ca, în reacţiune, f,ie ca simJpilă prevenire pO'li­ ţienească a crimei, fie oa pedeaJpsă veritabi,Jă, subi.eotivitatea părerii, a.ooiden:talitatea etc, să tie inevitabile. Fo-rmalbiiSinnd , aici ca întotdeauna, recurge la aspecte i z v I a C: e, ţinînd de aparenţa e,_,terîoară şi l1a abstracţ�i pe care le scuate din­ tr-.însele, pemtru a îrndepăTta cu argurmen:te natura subsbn­ ţială şi oon:cr.etă a lurcrului hn-sU:Şi. - Ştiinţele însă, întrucît, dacă sînt Şltirin�e ad-evămte, ele nu se găsesc pe terenul opi­ niei şi a,J pă1rer:irlor subie-ctive, şi expunerea lor nu constă in arta ]ntorsăturilor, a aJuziei, a ex.primării pe jumă•tate <:ea

mall


364 şi ascunderii g;îndlllui, ci Î1n exrprim<rrea neechivocă, d:eter­ mi.ootă ş i deschisă a semn�'ficaţiei şi a sensului, nu ca.d sub cart·�ofi,a a ceea ce cOllls ti·tuie opinia put11Hcă (§ 3 1 6) . - De altfel, întmdt, cum s-,a oOOervwt mai inainte, elementul în care părerile şi expresiile lor devin ca atare o a c ţ 1 n n e s ă v i !T ş j t ă ş i �şi dob.îndeS!C adevăro1ta lor e:x��tenţă, sint i:nteiigenţa, pr.inc�pi�J.e, păr.erile a :1 t {) r a, de aceea latura .aceasta a acţiunilor, in:filuenţa lm verita�bilă şi p e r i c o1 u 1 pe care 11 prezintă pent.ru indivi21i, pentru societate şi pentru stat (comp. § 2 1 8) , depinde şi de conformaţia acestui teren, - aşa cum, zvîrlită pe o grămadăd e pulbere, scînteia prezintă cu totul alt pericol, decît căzută p e pămîntul tare, unde se stinge fără urmă. - După cum afirmaţia ştiinţifică işi are dreptul ş i garantarea ei în materia şi conţinutul său, lot astfel neîndreptătirea afirmaţiei îşi poate dobîndi şi ea o g-arantare, sau ct!!l puţin o î.ngăiduire, în d·es.oonsi dmarea în ca're s-a pl:asat. O parte din aceste infra-ctiuni, pasibile chiar d e pe­ drtpsc le.._!!;iaie, pot figura pe s·eama acelui fel de N e m e s i s, pe care neputinţa inte·rioară, si.mti111du-,se il!păls·a:tă d'e taLent·ele şi v;Îrtuţile care o d·!:'1Pă'şesc, est-e Î-lllJp�nsă să o exercite, peatru a <JJcorda pro.rrie.i nimi.cnidi o coThŞJbinţă d·e :sine şi a se afi'!'1ma în fa�a ace-_�tei supe,ri-or·iotăţi, A,s,tfol, soldaţii romani din CO;!"tej.ul tri umf:�,] aJ! i mpera-torilm lor exercitcru, prin c.intece de ba:tjocură, o nevi-nov.ată Neanesis împotr.iva aces­ tor.a, ca ,preţ aJ s-erV!ηciului ş,i al d'isdipline.i aJSipre pe care o suportaseră, mai ales Εnsă pentru că numele Lor nu era luat in considerare 1-a: a,ceoastă oeremoni.e. Aleea rea şi plină de ură Nemesis îşi pi-erde erf-ectul, datori·tă desconsiderării pu­ bli-ce, care o reduce, şi o d.a,tă cu ea publi1cul -care face cor ;n juml unor atare agitaţii, l a J.îmîrt-ell·e unei hl.llCt WÎi răută­ cioase lipsită de importanţă, şi l a condamnarea pe ore şi-o poantă ea însăşi în sine.

§ 320 408

Sub t-ente,

îşi

i e ,c t i v i t 1a t e a,

ca di,soo1uţie a vieţii de

are

ei

manifestarea

opinie ,şi r.atiocinare, -

cane

c e .a

m a .j

caută să-ş.i

stat ex:isîn

e x t 'e 1r i o :�. r ă

impună accîdentali­

tatea lor ş i în aceeaşi măsură se d·istrug ele înseşi ; - în schimb,


365 ea îşi ar·e l'eialitatea subî

.e c

{')Î

adevă�ată Îln latur.a contrară a ei,

în

l i v i t a t e ca identi-că în sine cu voinţa substanţială,

care consti,tme conceptul puote.rii monarhke, şi care l i t a t -e a

ca

i d e a­

întregUl! ni nu a ajuns încă in cele spuse pînă acum,

la dr{lptul şi la exoLs-ten�a ,sa în f:a.pt.

Adaus. Am mai considerat dej a odată subiectivitatea, ca vî-rf al statului, în monarh. ASipedul ce�lăJlalt este modul in care e:a se rnamifestă în ,opinia puhlid, î.n .apaf'iţ.ia ei oea mai exte­ rioară. Subiectiviifatea mro.n arhului eS�te în sine abstr.aotă, dar ea trebuie să 6ie concretă şi ca ata>re să fie ideoilll i taJtea oan: se revarsă asup-ra întreg.UJ!ui. Sl<rtul păioii este acela în care toat·e ramurile 'l.'ieţii civ�le su.bzî,stă, dar subsi,Sitenţa lor, una ală·t uri şi în afara celeillaHe, eJ,e şi-o au ca izvor:înd din Ideea între­ gUJlui. Purcederea aceasta diD .Îintr.eg treb-uie să <rj,ungă ş.i ea la a p a r i t i e, ca idealitate a întregului.

I l. SUVERANITATEA FAŢĂ DE EXTERIOR § 32 1 S u v ,e r a n i ·t <a ·t ,e a această idea!Htate

c ă ·t r ·e

imt e r i o r

(§ 2i8)

este

f.n măsura în care momentel·e spirjtului şi a.Ie

r.eaJităţi,i sa-le, statul, sînt

d e z v ;o il :t a rt e .în

n e c e .s i t a t e a

lor şi s u b z i s t ă ca m e m b r e ale acestuia. Spiritul însă, ca raportare

n egativă

i n f i n i tă

l a

sine

în libertate,

este, în mod deopotrivă de esenţial,

f i i n ţ ă-p e n t r u-s i n e

care ŞÎ··a

diferenţa sub2listentă, şi

încorporat

în

si ne

este astfel t·xclusiv. In această determinaţie, statul are i n d i­ vi d

u

a

1 i t a t e, care este esenţial ca individ şi, în suveran,

ca individ real, nemijlocit

(§ 279). § 322

IndividualHate<r, ca fiinţ.are1pentru-.sine exdl]Sivă, apare ca r a rp o r t a r e l .a a .J .t e s t a t e, fiecare din eLe fiind i m::I.e-

wo


366 pendent faţă de eel·eial11!e. Lntr.ooîtt f .i i rn ţ 1a r e a-;p e

n

1 r u -s i n e

a gpirit,ulu:i n:rul Îiş.Î are e x .i rs rl: .e n ţ la s ,a f ,a :;_J t Î �c ă .în această independenţă, ea este prima ilibe.rtate

.a

unui popor şi cea ma i

înaMă onoar·e a lui. Aceia care vorbesc despre o colectivitate alcătuin�I un st<rt mai mult sau mai putin inrfependent şi av1nd un centru pr�priu, - care ar nutri doDinţa de a-.ş.i ,pie.rd.e acef>t pund oentr.ail ,şi 1nd>eipendenţa, pentru a forma un î.ntr.eg cu un altUJ!, cunQsc prea puţin natura unei .colec·tivităţi şi sen·timen­ tul rde sine pe care .�1 ;posedă un popor, î.n neatîrnarea s a . - De aceea prima putere s-.ub care apar s·tateJ.e in is-torie este această neatîrnare în genere, deşi ea este cu totul ahstm.ctă ş.i nu ane nici o dezv;oltare intennă deosebită ; este de a.cee.a 1pr.o,pl1Îu acestei ap<tJri.ţii primi.tive, ca î.n vîrful ei să stea un individ. - pa·tria.rh, şd de trib etc.

323

în e x i s •t e n ţ .a f a p t i 'C ă a�c-oas.tă r.lljp oi'tare n e g a t i v ă a statului la sine ap.a.re astfel ca r,�portare a unui a 1 t u � 1 a un a l t u 1, şi ca şi cum negativul ar fi ceva e x t e r i o r. Exis­ tenţa a�c.esotei rdaţii neg,aJtiv.e ia de acee.a forma nnui cms de întîm:plări şi a unei inwietÎ!l'Î ,cu ev;enimente accidentot\.e care .se iv.es.c d i n a ,f a !l' ă. Ea f'Sii: e însă momentul p T o ,p <r .Î u cel mai înaM al statUilui, - iJ]fd.ni-taJtea s.a reatlă ca ideaJ,itate a tot •ce este Nni·t în el, - �!\pectul swb care substan�a. ca putere ail:JISiolută fa:ţă de tot .ce e finH ş.i part�cuJLar, faţă de vi,aţă, de proprietate şi de drepturile ei, c a ş i faţă de celelalte cercuri, aduce

nimicnicia acestora l a existenţă şi

la

conştiinţă.

§ 324 Det·ermi.narea <l!Ce�ta, o dată ou care irnterersurl şi dreptul

,10

inidiWzilloc singu[Mi

este

pus c a fiind .moment p.Wri,tor, oons·ti-


367 tuÎe ful at:·e1a:Şi timp p O Z Î t li V U) individUJaJii.,tăţÎ'Î J.o r, ş i allilllme, nu aocid-cntaJe .şi trecătoare, 'ci al individua.lirăţli ,f i i .n ţ ,î n d î n ş i p , e n ·t r u s i m 1e, De aceea r:<l!pnntllll acesta şi rocunoa1ş·t·erea Iui este datoria :Lor s-ubstanţi·(l)lă, - datoria de a D0111Serv.a această individuwlibte substanţi<Llă, independ,ent.:r ş.i suv:erani­ tatea statului, cu .periwlruil şi jentfa proprietă.ţ.jj şi .a vieţ.ii la:r, fără a mai vo�rbi de �i.nii şi de tot •Ce rote ·mprins de l,a s·�ne in s.ftera vieţ.ii. Gînd se 1pret�nde acest &acnificiu, este o so,ootea.tă �oal'te greşită să se considere S'tatWl dtoar ca societate .ciVt�!ă, ş.i să se dea drept sco,p ultim .aJl lui numai .a s i .g u r a .r .e a v i •e ţ i i şi p r v 'P r j e t ă ţ i i indivil)�tor ; că.ci siguranţa ,a,.oeasta nu S·e dobîndeşte ,prin sawifkarea a ceea ce trebuie a.sigurat ; dimpotrivă. - Ceea ce aun �pus CWlS'ti,tuie m ,o m e n t u l etic al r ă z b o ,i u ll u i, •Cal'e nu t1.1ebui.e ,privit ca un r�u abs.oJut şi ca un accident ,pur exterior, care şi-ar avea un temei el inm1�i intimplă�or - oric<IJre ar fri acesta : .pM�iuni ate stă­ pî.nitorillor ,sau ale popoa�r;elor, ned'r·epltăţi ·etc., î.n g;enere oev.a ce nu trebuie să fie. Ceru ce es·te de na1tură a:cci:dentaJă este su,pus aJcddentului , Ş'Î tocmai d·estinu� aJC·esta conm.i•buie naces.itatf'la, - după cum în genere, conceptul şi fillozof•i.a fac să dispară punctuil de veidere al purei ruocidentJa�l�rtă-ţ.j şi re­ cunos.c într-'Însa, ca- a p .a r 'e :n t ă, f'lsenţa ei, nelces itatea. Este necesar ca !Ceea ;ee este .finit, posesia :şi viaţa, ,să fie p u s ca ceVJa a.ccÎidtmtal, Hind.că <tJcesta este .conceptuJ fini­ tud.ui. Neces.it<tJte.a aceasta are ,pe de o pa:rt.e fmma �orţei uatur.aJ.e, şi tot ce e finit este muri•tm şi trecător. În dome­ niul eti.c însă, în stat, forţ.a aJcea:sta este smllllsă natu11ii, şi neces it:attea este ridi.c.aJtă pe tre�pta de operă a liher>tăţi:i, de 411 necesitate etică ; petrecerea naturală devine trecere v o i t ă, şi negat.iv�-tatea care îi stă la bază devine prOjprÎa individua­ li-tate substanţiwlă .a fiinţei eltÎJce. - Războiul ·ca stare Îlll oare zădărn�cia brunufli,Lor şi l.UJcrurillm t•empora�le ·e luată in s.e ­ fi.oo, în Loc să rămînă d•o.ar o e;.qpre9Îe eVIkwi,oa.să, es>te deci ffii(}fe fil ntul in care ideailî1t31tea p a r t i Jc ,u l .a r u l .u ,j î ş i d ob î n d e ş t ·e d r e p t u 1 ş.i dev.ine r·e31Ji.tate ; - dl ame sem­ nif]c.aţi.a mai înall·tă că printr-irnsul, cum m-,am_ extpl'imat în alJtă parte, " este cons ervta•tă .sănăt•a.tea etică a popoarelor, in-


Ili. ETICUL

368

di.ferem�a Ior faţă de inţepenirea Îln fixit<JJtea detorminaţiilor finite ; intoomai cum mi.şocanea vântur�lor păz-eşte marea de putriditatea Ia care ,ar ex;pune�o liniş-tea îndelungJată, - .aşa cum ar eXtpune popoarele o pace Lndelung::�,tă, chiar dracă nu veşnică" . - De altfel, că aceasta este d o a r o idee filozo­ fică, sau cum se mai obişnu�eşte să se s.pună, o justificare a p r o v i d e n ţ e i, şi că războaioJ.e reale mai au în pl·us nevoie şi de o aMă i ustifUoare, des.pre aceasta va fi vorba mai tîrzm. Faptul că idealitatea care în război apare într-un raport accidentaJ îndrepbt în afară, şi idea'htatea potrivit căreia .puterile interne arie statului sînt momente or@anioe ak în­ trogwJ,ui, - .e&t.e una şi aceeaşi, - se mani1festă în mrsUJl istori·eÎ, între aihele prin aceea că rme01ri rălihoai·e �erilcik au împied·irca:t turburări interne şi au consolidat puter,ea intern ă a statului. Că popoare care nu voies-c sau se iem să suporte suVJeranitatea în interim, sint sUJbju@ate de altele, ş;i s-au ostenit cu atH m<ll i puţin suoces şi mai puţină onoa.re să-şi dobrÎindeatScă neatîrnarea, .:u dt rntaJi puţin eJk au putllt să ajungă la o primă or�a.nizare a puterii d.e S'bat în inter.ioor (- libertatea lor s-a s.t�ns din frica de a se stinge -) ; că anumite sta·te, a căror neatî.rnare nu .1ş.i are garanţi-a în puterea lor awmată, ci în a.ltte considerente (,ca de piMă &tate �ncomparabid mai mici faţă d'e vecimi), pOlt să subzi.ste, .deşi vu o comN·tuţÎie ]nter.nă cane pentru S'Îne nu J.e ga�ranta liniş­ tea, ni!Ci înăunt,nu, nid în a�ară etc. - <JJcestea stn1: felliOtnene care dov,edCISic tocmai ace.as,�a.

-

Adaus. In timp de pace viaţa civilă se întinde, toate sfe.re!le îşi găsesc IoCUil lor potrivill:, şi oaunenii ajung cu timpuri COillrOzi, s.e IDnămrolle.sc ; panhlcu.Iarităţ�1e lor devin mereu mai rigide, pînă se osi.fică. Să·nălatea însă cere unitatea ICO!'pului, şi cî.nd .păT�de lui ajung rLg]de ÎTI sine, abuuci a sosi't şi moarl:ea. Piaroea "VIe'Ci.nid este d.e.s.eori .invocată ca un ideaJl către oare l ă i r s c n l c el t Ali-anţd avea oarecum intenţia să fi.e o atare instituţie. Numa-i că statul este indiv.id, şi în indivi.durul1:1late este >Oonţîinută in chip esenţial negaţia. De.şi aş.adar un număr de state se con­ stituie într-o familie, ·totuşi uniunea aceasta, ca individualitat(", trdbu�e să-.şi creeZie o qpoziţie şi să 111al& că un dUJ�. Dim răz­ boai,e, popoareLe ies nu numai întărite, oi .adiesea naţiuni incon-

�=p i����: � r ;;�erz:· ! f i i � ��� ::.;:�� � �f� �


S. STATUI.

369

.ci·liahile în sine cîşt i gă, datorită unor războaie îndreptate in aEară, lini.ş.te înăuntru. Făd lnd.oi,a�lă o dată cu ră.zhoiuil i.nter­ v�ne nesigurant<r în ce pr.ivetŞ'te p:no,pnieta·tea, ηns ă nes�gunanţa aceasta r e a .I ă nu es.te dedt mhşicarea, care este noc-ersară. Se spun de pe amv.o ane, în his.erici, atî,tea dm:pve nesig:u.ran ţa, zădăr.ni·cia şi nestaJtomicia lucruriJ..or tempor,aie, dar Fi-ecar e , auzindu-k, se g:tndeşte în sine, oricît ar fi dl de zguduili : 11\}cml meu, tot mi-1 voi păs.Lna e u ! OUnd îns ă se aj unge În mod real la aceas·tă nesiguran ţă , cînd ea apare hn fonna unor h"L!SaiT"Î cu s ă<b i,i1e scoase, cind lucru:} deVline seri-os, attu nci evJavUa s ent i ­ me:nrbală, cea care prev.ootis.e totrnl, s e schimbă in ble&teme Îiln- m potri va cuceritorilor. Cu toate. acestea se produc războaie, acolo unde ffi,e .sînt în natura lucrufl�lor : .seminţ-ele a>r tlllc l: ad:·e în hraz;dă rălsar din n.ou şi vo11beJ!e goaJe arnuţesc în fat� graY'elor repe­ tiri ale istoriei. § 325 indivUduatii•tatea st at ul ui consti­ aJ tuhlwr, şi prÎill ac e asta o d a ·t o r i e e n e r a 1l ă, în a-cel�aşi timp .aoe.st r<��port, ca Fiind o 1 a t u r ă a ,p a r t e a �deali-tăţi:i, în f.aţa Pea.Iităţii subZJis.tenţei parti cu ­ lare, d·evine el însuşi un na.port pant iruLa r, că.ruia! îi e,stJe con­ sa.arad:ă o stare pr opri e a s.oc ietă ţi·i, s t :a r ·e a închiirnată b r a v u r i i.

Dacă

sacrificiul

pootru

tuie raportul substanţi.all

g

§ 326 o b.tură p a r t i c u l ,a r ă oonstituie <les-t.inaţia principală a stăr:ii p a r .t i ,c u ,} 'a r 'e oare se consa­ c r ă apăr ă ri i statuhni. Î.n măsura \Însă în care statruJ. oa atare, independenţa! sa, aj u ng·e În :primejdi>e, .atunci datori•a cheamă pe toţi cetăţeni.i săi să-1 <I�pe re. Cînd î-ntregul a deve.ni<t în fel ul acesta e fortă, şi el este smuls din vi aţa sa internă în

Conflictele

între state pot avea drept obiect a r<lPo r tuJu i .}o()r ; .aceste ,conJhcte


il70 sine, în af:ară, războiul de ajpărare se p:·eface în răzhoi de -cucerire. Fa,ptul că 1puterea amută a statului devine .o ar m .otiă p e r m a n e n t ă şi că destinaţia pentru sarcina particulară a apărării lui_ dă naştere ·unei s t ă r i aparte, răspunde a�ce­ ldaşi ncresi,tăti �n virtutea !Căreia ceJ:eiaHe momente parti­ cul1are, int.eres·e ş.î adhni·tăţî �Illoheie o căsătoPie şi devin stări a:l.e irnidmtrie�i, statll!lui, aJfiaceri1lm .e.tc. R�a>tio1cinarea·, oare se mişcă d'Oa-r î'n .argument·e pm şi iCOnltra, se 1c-omplace în coosidemţii a:Su!pna ::wantajrelLor sau deza-vantaj elor mai m.a.ri ce decurg dli.n intl"'o-duc·erea unor armate permanente şi fireşt·e, o,pini.a 1Puhli1că ηnoJ.ină IS!pre pă.rerea din urmă, întrucît concepturl lucmlui e mai g.!"'eu de S·esizat d.edt l1aturi izolate şi ex,terioa<re, - şi a.poi Viindcă interese'!e şi sco,pur.i.Je padkularităţii (.chelt.ui,eli,Le, cu urmăr�le 1lor, iiTI(poâteJ!e ma1 mari) sint puse d,e conş1iinţa soiOÎetăţii civile mai sus decît wea ce esk în şi pentru sine necesar, acesta fiillld socotit astf.al •ca un 1simp1lu mij1l10' c în V·Oderea c el o r dintîi.

§ Bmvura 1luată .peatru

327

s.i-ne

es.be o virtute f ·o r m a .l ă, deo�rece ea este 1ab�tra:cţia lllltimă •a liJbertătii de t.oate scopu­ riJ,e pal"'ti.oul,ar-e, de pose1s.Li, de plăcer.i şi de viaţă ; îmă ace•a..�tă ne�a·ţie Lntr-'un m -'J d 'e x ;t ·e !T ,i io r-r e la ll tŞÎ lepădarea de sine, ca î n f ă p t u i r e , nu sînt în sine înseşi de natură spirituală . .şi simţămîntul intenn poa.t·e avea: un temei sau alt'llll , i.ar rezul­ ta•tUJ! .său adevărat poate f1i de asemenea nu p e n t r u s in e ci nJUmai :pentru .allţii

Adaus. Starea militară este starea consacrată universali­ tăţii, căre:a: -îi rcvi·ne �părarea statului, şi care are datoria să aducă la existenţă idealitatea în sine însăşi, adică să se sacri­ fice. Bravura este desigur de natură :felurită. Curajul anima­ Jului, al hoţului, bravura în vederea onoarei , bravura cavale­ rească nu s9nt încă formele ei cele adevărate. Adevărata bra-


371 vură h popoarele cultivate constă în faptul de a fi gata de jertfă, în serviciul statului, astfel că ind.ividul constituie doar unul dintr-o mulţime. Nu curaj ul pe1�sonal, ci încadrarea în universal este aici lucruri important. In l.ndia .cinci .sute de oameni au biruit douăzeci de mii, care nu erau laşi, dar ciirura le lipsea simţămîntul acţiunii în unire cu alţii.

§ 328 Pretul brnvurii, ooa simţămîJlllt , stă în Sitopul ultim, cu ade­ vărat absolut ,aJl ei : s u v e r a n i t a 't •e a S'tatului ; - r e .a •l i t a­

t e a a.ces!UJ s·cop ultim, ca operă a hravurii, are drept mijloc al ei J ertfa realităţii persona,le. De a•ceca fol'ma aceasta, bravura, conţine în ea acuiba·tea celor mai Îna.He opoZliţi.i, dare

a

1 e •P ă-

însă,şi d e ,s i n •e, ·dar .ca e x i s t e n ţ ă a lihertăţii;

suprema i n d e ,p ·e n ·d e n ţ ă a f i i n ţ ă .r i i-,p ·e n t r u�s i n e,

a

d·l'ei existenţă k1-tod,a·tă se af:lă. pl�i,IJJs ă în mecani,smul ;nnei o r d -i ·n i ·e x t ,e r i o a .r e şi JJ! S ·e r v ,i ,c i u ,J u i, - 3Jsocuhare totaJă şi renun�are la OJPÎnia pmprie 1şi la mti·onament, aş:adar

a b s e n t ă a 's.p iri.J:ulu� .propriu, �i totoda·tă p r ·e z e n ţ ă de sp.irit ş.i hotărîrea imediată cea mai intensivă ş.i mai cuprinzătoare, a,cţiunea cea mai 10·sti1lă şi în aoela•şi ti.mp cea mai personală

îrnpotr.iva indiviziil,or, o daJtă cu hndiferenţa d·eplină, b:1 chiar ..:: u intenţii bune, faţă de ei ca indiviZii. A-ti risca vilaţa este desi.gur mai mult d,edt numai a t e teme de moarte, da'r este dvar cev,a neg:a·tiv, şi de aceea nu are o destinaţie şi o valoare pentru s•ine ; - p(mi,tiv.ul, scopul şi conţinoutu,J abia dau a�ces.tui cl!lraj semntficaţia sa ; hotii, udg,a.şii mînaţi de un scorp criminal, avenburi,eri'i mînaţi de u'n s.cop pe care şi 1-�u făuri·t dUipă pr.opri.a lor opini·e etc. au ş i ei curajul de a-şi ri<;ca vi.,aţ:a. - .Prrinc�piul lumii moderne, g î IIl ,d u ,J şi u ·n i v e r s a l u ,J, a ebat bravu,r i i o for­ mă mai înaMă, astfel îndt exteri.mizarea ei 3jplaJre mai me­ ca'nkă, şi nu ca un act al acestei pe!isoane p a r t � ·c u l a r e, ci ca act al m e rr: b r e l o r unui întreg, - tot astfel, ca ne-

m


372 fiind iodreptată împo.tl'i.va unocr- pe�soane particulare, ci îm­ potriv:a unui intreg ostLl, �n g:enere ; curajul pe11s0d'llal apare r � e b t �� o. c t arme 1a transfonmat forma per.s.o•na.lă a bravurii în cea abstra.ctă.

d�-fj� ��{�ef�r: f� �� �f\��:ru�� Ţ���; � ��: � � :; �i § 329 Orientarea sa călre exterior statul o are prin alceea că el

m

este

ilO

subiect individuaL De a-ceea raportul său !aţă

de

alte

state cade în p u t e r e a m o n a r h u .I u i , căreia 'singură .şi ne­ mijlocit îi revine prerogative d e a comanda puterea armată, de a

întreţin-e prin trimişi d�plomat.i.ci raporturi cu celekulte sta-te,

de a condude război şi pace pllecum şi aHe tratate.

Adaus, În aproape toate ţările Europei vîrful individual îl constituie puterea monarhică, în grija căreia cad raportu­ rile privind exteriorul. Acolo unde există odnduiri bazate pe reprezentarea stărilor, se poate naşte întrebarea dacă războiul ş i pacea nu ar trebui încheiate de adunări, - in orice ca� acestea îşi păstrează influenţa, cu deosebire în ce priveşte mij­ loacele băneşti. In Anglia de pildă nu se poate purta un război nepopular. Cînd însă se socoteşte că monarhii şi cabinetele lor sînt mai supuşi pasiunii decît camerele, şi se încearcă astfel să se treacă decizia ultimă privitoare la război şi la pace în mîna celor din urmă, trebuie să răspundem că adesea naţiuni întregi pot fi, mai mult incă decit principii, infierbîntate şi tîrîte de pasiuni. În Anglia de mai multe ori poporul întreg a împins l a război şi a silit oarecum miniştrii să îl poarte. Popularitatea lui P i t t a venit de acolo, că el a ştiut să nime­ reasd aceea ce voia naţiunea la acea dată. Abia mai tîrz iu, răcorirea conştiinţei a arătat că războiul era nefolositor ş i nu era necesar, şi că fusese p o r n i t fără un calcul al mijloa­ celor. Pe deasupra. statul nu este în raport numai cu u n s i n g u .r aM stat, ci cu mai ş;i împleti rea .raqmrturi-lor devine atît de dol�cată, incît eLe nu po-t fi tratate dedt din vîrf.

muik,


373

B. DREPTUL POLITIC EXTERN § 330 Dreptul politi'c extern derivă din r <f rp iO r t u l întT,e s-tate independente ; acest

raport

litate.a dÎ

S

tj

sa

ceea ce se găseşt.e î n

d.obindeşte in

fapt

se

forma

i

.ş i

p e n t cr- u

s i n .e în 1

m p e ·f a t ri v ă, <leoarece rea­

reazemă

pe

v o -i n ţ e

s u v e r an e

D •C t e,

Adaus. Statele nu sînt persoane private, ci totalităţi com­ plet independente în sine, şi astfel raportul lor se prezintă altfel decît un raport doar moral ş i de drept privat. S-a încer­ cat adesea să se trateze statele după principiile dreptului pri­ vat şi ale moralei, însă poziţia persoanelor private este deo­ sebită, prin faptul că ele au deasupra lor un tribund care realizează ceea ce este drept în sine. E adevărat, un raport între state trebuie să fie ş i el îndreptăţit în sine, dar în tre­ burile lumii ceea ce este în sine trebuie să posede şi putere. lntrudt însă nu există nici o putere care să decidă, împo­ triva statul ui, ce este în sine drept, şi care să realizeze această decizie, urmează să se rămînă în privinţa aceasta mereu la simplul trebuie. Raportul între state este acela între existente independente, care stabilesc Între ele stipulaţii, dar care tot­ odată se află deasupra acestor stipulaţiuni. § Poporul,

ca

331

stat, esk :ilpir.itul în

mţio.naJitatea lui .sub­

sta-ntiaJ!ă şi în r·eailitat.ea lui nerrnij.Lodtă, - -de aoe>ela el est·e puterea faţă de

abs{)lUJtă pe p ă m ·Î .n t ; un

9tat

se

află prim urmare,

a:Itul, în ind�pend·entă .s.uv;er.ană. A fi oa independen-t,

p e n ·t r u

c d ă l a l .t, ad11Că a f .i rr e c u n o s -c u t d.e el, es{·e prima Jui îndreptăţire ahs01lută. l n aoel•aşi timp hwă, aJcela:&tă indreptăţire este numai �ormailă, şi rev.end.i.carea aJOfiS!beÎ îndr·ep­ tăţiri penitru stat, numa•i findcă el C!Me stat, .rămîne abstradă ;

da>Că el este în E�pt un a·tal'e sllart, fiinţînd în şi pentru sine,

n


374

acea�ta depinde de conţinutul lui, de orîndruire, de situaţie, şi recunoaşterea, întrucît ea contine o identitate a ambelor state, se reaz.emă tot-Gdată p.e părerea şi v;oin\la ce>luiil alt. Pe dt de . p uţin este indivi.dul singu:br o .persoană rea�lă, cr r a ��;�: !��ţ�t��l c�n. t·��i�f�t�.��t. J�ri 1 r1���-��ni10c: �l:teU:\it·: (§ 322). Legitimitatea unm stat, ş i mai prc·cis, � î ntrucît el este îndr.eptat �pre cxt·erior, a puterii sale .monarhi.ce, este pe de o parte un mpor.t oa!'e se referă tn întregime 1 1a in t e r i o (un stat uu trebuie să se amestece în treburile interne ale cerlu�l<lll t), - pe de ailtă parte, tot atît de esential, ea trebuie să fi,e c o m 'P r l e ·t ·a t ă prin .recunOI::tşterea ·celodra,He state. ReDunoaşrt erea aceasta însă pretind·e o garanţ�e că dl recu­ noaşbe l,a rînd'LIlI său pe cele}.a;he, care wrmează să-:1 recu­ n.oaJsd, aşadar d ,le vta respe.cta în indopendenţu lor, - şi astfel nu poabe fi indi,Ferent ,pentru el'e ce se petmce în i:nte6orul lui. - Lra un po!por noma�d de ex·e�plu, În @enere la un rpopor care se afllă ;pe o tmibptă inEerioară de cuMmă, s:e iveşte chiar înt,r.ebar·ea : în ce măsură el poal·e fi <JOillsider.at ca un Slllat. Punrctul de V{ldrere rerl,i.gios (a11tă dată la poporul iudeu, la! po,poarele mahomedane) poate şi el ·conţine o opo­ zit)e de ordin .mai înalt, .care să nu îngăduie identitatea gene­ rală, .pe care o Îtnlflllid recunoaşter.ea. Adaus. Dacă Napoleon inainte de pacea dela C a m p o­ f o r m i o a spus : "Republi.ca Franceză nu are nevoie de nici o recunoaştere, tot atît de puţin cit are soarele nevoie să fie recunoscut", apoi în aceste cuvinte nu se găseşte nimic mai mult decît tocmai forţa existenţei, care aduce dcoja cu sine ga­ ranţia recunoaşterii, fără ca ea să fi fost exprimată. r

§ 332

Realibtea nemij. locită, in care se aElă sta.tole unul faţă aLtu:l, se part�cllil::nizează în ra.porturi varÎiart:e, a căror de­ term.jnare ,pomeşrte d•În voinţa indopooidenrtă .a celor două părţi de


"' şi

ar-e

genere.

pri.l

urmare natura forma1lă a

M a ,t e r

unor

cont

rr

a c t e î:n

i a acestor con.tnaote este totuş.i infini·t mai

puţin Vlar}ată decît în sooi,etatea civiJă, unde indivizii silngulmi sÎinJt de1pendenţi unii de .aJlţii sub r<l!porturrle -ce1le mai feluri,t ::, îr. timp ce statele independente sînt mai <!!les �întreguri ce se sat·isfac

Îin de Înseşi.

§ sss

p o p o 'a r e 1 o r, să aibă în ş.i pentru sine vlaJlabili ­

Principiul fundamental al d r e rp t u 1 u i ca d�rept univ.ersa,I ce trebui'e

tate între state, spre deosebire -de conţinutUJl particular tatdor pozitive, este .aiCela că t

r .a

al tra­

.t a t e J ,e, în.trucî·t .pe dle se t .r e b u 1 e � ă

reaumă obligaţiile state1l�}r uoole faţă de aHde, fi

e r e s p e c t. a t e. Deoarece însă raportul între state are ca

principiu

suveranitatea

lor,

ele

s-e

află

în

sta11e

de

natura

1: 'e ,a .nu intr-o V;Qinţă generaJlă, conSJti•tuită oa puter.e pesrte eJe, 'Ci în V;Qinţa l:or ,parti.oulară. Aleea dciermim.are genePală rămîne aşadar un SJÎ.n�plu impemtiv etiJc, nu tnoce ele puml t r e h u i e, şi unele faţă de altf'l\.e, şi drfU>tur�le lor î:şi au r e a J} i ta

sirtuaţila devine o oscbl:a!'e întJ·,e ra,portul cO!le<sponzător tratate­ l•or, şi suspendarea lui. Nu există u n pretor, cel mult arbitri ş i mijlocitori Între state, şi chiar a.ceş't�a numai Vntl�mplător, adid potrivit unor vrointe partku!Jare. Oonc�ţ-ba k a n t l Ja n ă a unei p ă •C i e { e r n e, realizată priilltr-.o Li.g ă a srlla.t�lm, aa.re să ap1ameze orice coill� lict ş.i oa!'e, ca puter·e f'f'lounos;cută d·e fi.occ stat în parte, să înlăture ori,oe neînţel•eg;ere şi să facă a�stfel i·�po.si­ bi,Jă o decizie pe calle:! ră.zJboiului, presupu'The î.n ,prearlabi·l a c o .r d •U 1 statelor, care s-•ar 51pnijrini pe temeiuri şi !pUncte de vedere murale, rd..i,g�. s.au de orÎice ttllaltură, dreoi în ge­ nere totdeauna pe voinţe suverane particulare, şi ar rămîne astfel lovit de accidentrulitcrte.

m


376

§ 334 conflictul inbr e sbate, dnd voinţele particulare nu ajung J,a un ananj ament, nu poa1e fi decis dedt pr.in r ă z b o i. Ce încăil!Cări însă - şi eLe se p01t p r oduc.e lesne şi în ma.re număr, ţiillînă seama de domeniu l întins ari sta1·elor şi de mportufiil,e v:aritate ale membPi:lor lor - tr:ebuie soc o tite dr·f!pt r.uper.e categnr.id a tnatateior, sau drept viol<rre a respectuWui şi on!)arei, rărrnine î n s ,j n e cev,a cu .neputinţă de d·eterminat, întrucl,t un st-at îşi poate plasa in�i.nitatea şi onoa!'ea in fiecar.e dim. S>inguLarităţ�Le sale, şi e&te cu a!tit mai înclina1 spre ac e astă s·uooejptibilitate, cu dt, dup ă o tinişte i n t e r n ă i n d e 1 u n g a t ă, o individualitate puternică este De aceea

420

mînată să caute şi să îşi procure în afară materia acţiunii ei.

§ SS5 existenţa spirituală Îll1 g,enere, r e ,a ,1 ,j t a ·t e a v i o 1 ă 1r i i, ci adaugă la .aoeast<f r e IP r e z e n 1 a r e 1a unei ofense, a unui p e­ r i .c o 1 oare l-1ar ameninţa pe el din partea altui stat, ·CU toată gama p robabmtăţi 1l or pozitiv.e ş.i neg�ative, a pr.esupuneri,lor de intenţii etc., care d·ev;in pri,cină -de ·oonHkte. Be deasupr:a, statul, ca

se

poabe

mărgini

constate

§ 336 lntrucî1: stat.eJe,

în 11apo.r.tul 1or de independenţă,

unele faţă de altele ca voinţe p a .r t i c u

1 a r e,

se

află

şi valabilitat�a

tmtatelor înseşi se r,eaZJemă pe aceslf:ca, - pe de aLtă parte însă,

vointa partieulară

a

întregului

o

constituie,

în

c e p r i v e ş t e c o n ţ i n u t u l ei, b i n e l e întregului, în ge-


377

nere, - binele acestuia deci este legea supremă a lui în con· dui.ta faţă de al·teie, cu atÎlt mai muLt cu dt Mee.a sta·tului oonstă tocmai in liaptUJI că inrtr -îns.a opoziţia între d.r.ept, oa libertate aOOtractă, şi con.ţinutUJl p<lrtkular car,e îi dă innp li­ nir.e, bineile, este s.USipendată, şi prima roounoaştere a s·batelor (§ 33 1) se înd:reaptă spre ele oa Untr.eguri c o .n ,c r e 1 ·e.

§ 33 7 Binel,e substanţirul aJ staWlui este hunăstanea sa ca stat p a r t i c u l a r, cu interesul său determinat şi în situaţia �a, si în împrejurările exterioare tot atît de speciale, alături de rapor­ turile particulare stabi�ite pr·in tratMe ; gtwemar.ea oonstituie astfel o î n ţ e 1 'e p .c i u 111 ·e p a r t Î ;c u l a r ă, nu este providenta univ;ersală (comp. § 324 , nemanca), - aşa cum scopul urmărit în relati<! cu alte state şi princî,piul care dă îndre-ptăţire războaielor şi tratarteJor nru este un gînd universrul (fi!l1antropic), ci binele sta!tuilui, l<e11at .în mod rrol, Slau ameninţat în p <:r r 1 i ·C ul a r i t a ·t e a 1l u i d e t e .r m i n .a 1t ă. S-a discuta•t m'lliH, într-o vreme, asupm opoziţiei într.e morală şi politică şi 1asqpra exri:genţei ·ca cea: din u�mă să fie conf.ornnă .cu cea dintîi. A�ci e looul do.ar să observăm în I.egătrură cu aoeas.ta că bunărstarea statwlllli are cu tortul altă îndreptăţir.e decît binele indivi'dllilui singular, şi că substanţa etică, statul, îşi are fiinţa faptkă, adică dreptul său, nemij­ loci-t nu într-·o exi,stenţă ahstr.a.ctă, oi Îin ex;i,stJooţa concretă, şi numai a.ceas.tă eX\lstenţă oonoretă, nu unul din multele gin­ duri soooti•te d r.ept imperative mova.le, poate fi pvinoeipiu al acţiunii şi al conduitei sale. Părerea că, in această pretinsă opoziţie, .politica <rr Li totdeauna cea Ji,psită de îndreptăţire, are Ia t.eme�lie mai degrabă superficia:litat.ea concepţi<iior des­ pre monalÎitate, despre .natura stlaitllllui şi a naPQr.tului său cu ptmctul de Vledere morol.

42 1


378

§ 338

Prin f.aptul că statel,e se recunos-c 11ec�proc ca <rtare, rămine între ele, c h i a r î n starea de r ă z b i, în st.area de absenţă a dDepru:lUJi, de vi:olenţă şi de haZiard, o J ,e g ă t u r ă, în vi.r­ tut ea căreia ol,e trec unul pentru alitul ca avrînd su:bzistentă în şi pentru sine, ·ac'lbfel că, fut ră·ZJboiul insuş.i, ră?Jboiul este SJoootit drept cevra ce trebui.e să fi.e tnocăitor. El im:pli.că deci norma de drept �nternaţironal că în război trebui.e menţinută pos�bi,Htat.ea păJcii, prin unmra re d de ex·empiu tl'imi.ş.i i diplo­ m.atitei trebuie re�pectaVi, şi îon genere că răliboiul nu trebuie purtat împotriva instituţiilor interne, a vieţii pa;şni,ce rl·e hmi­ lie şi a vieţii private, ni,ci îrn:potr.iva persoanelor privrak. Adaus. De aceea războaiele mai noi sînt duse în chip uman, şi persoana nu se găseşte in raport de ură faţă de per� soana ad\'ersă. Duşmănii personale apar cel mult în posturile avansate, dar în armată, ca armată, ostilitatea este ceva nede­ terminat, Uă înapoi -În faţa ·datoriei, pe care fiecare o res­ pectă în celălalt. Q

422

e.t

§ 33 9

De altfel condui.ta rodprocă �n răZiboi (de ex. faJptul că se fac p:rizonie.ri) şi dr�tur�l.e pe .car·e s·tat Le a.aordă, îrn stare de pace, memlbriJ1or aJ11tui s·tat în comerţ'\11 priVIat etc . .au la bază cu doosebi:re mo r 1a v u r 'i 1 ·e naţiuniJLor, ca element gene­ rat! aJl condui1tei ce se menţi-ne sub t-oate f1<11POl'turDI,e. un

Adaus. Naţiunile europene constituie, potrivit principiului general al legi·slaţiei lor, aî moravurilor, al culturii lor, o fami­ lie, ş.i astfel conduita juridică internaţională se modifică în sensul acesta, chiar într-o situaţie în care vătămarea reciprocă este regula. Raportul statelor unele faţă de altele rămîne nesi­ gur : nu există un pretor care să aplaneze diferendele ; pretorul


379

mai înalt este singur spiritul universal fiinţînd în sine, spiritul lumii.

şi

pentru

în raportul statelor unele faţă de altele, datorită _faptului că într-însu! ele Sl e .a�lă ca s·tat.e p a -r t ,i 'c u 1! a'•T e, intî!Lnim j'ocu•l cel mai mobi1! aJ. pantku1arităţii ·i.ntenne, .al pasiuni!l•or, wl sco­ puri•lor, al ta.lentd·or şi vi.r.tuţ�1or, .al vi•o\,enţ·ei, al nedr·eptăţii şi al păcatel()r, şi al cont•ing;enţei ex·t erio�re, in d�m'OrtsΕunile ceLe mai mari pe care le pot prezeoba, - un joc în car·e între­ gul etic insuşi, neatîrnarea s.tahtJ·u i este exipusă haza!"'dului. Pri.n­ c�piil•e proprii s p •i r i •t e 1l r p o p •O a .r e 1! o r sînt, datori•tă par­ hcularităţii a�cestora, Î;n .ca•re ca indiviZJi e i ,s ·t e n ţ i ele îşi au rea.lit.atea obi.octivă şi conştiinta Lor de sine, - în genere mărginite ; - iar destLneLe şi fa.pbel.e ,Jor, in rapor,tllll Lor unde cu atlt ele, constituie dDa�J,ectica fini<tăţii aceS'tor Slpi ri·te, în <l!pa­ ritia lor, dialectică din care spiritul u n i v e r s a l, s p i r i t u 1 1 m i i se produce pe sine, ca nemă rgi n i t, după cum totodată 1l este cel care îşi eXJef'lci,tă dr·eptul său - şi dr-eptul său este cel mai Î'Illallit din toate - aJSUiPra lor, �n i s t o i a 1 u ·i i , ca t r i b u n a ,} a l l u m i ,i . .ca

.o

e

x

u

,f

m

C, ISTORIA LUMII § 34 1

·e ·e t u 1l proprilll ex�stent·ei în f,<l!pt a s rp � r i t 1 i u n 'i r •s a !, oa!'e în artă inJtui,ţiJa ş i �ma:g�nea, î.n r-eligie se ntim nt ul şi repreZJentai'e<t, în f,�l·orof�,e g1�111d•d pur, liber, es-te tn i s t o r i 'a •J ,u rm i i 11roli.tatea spirituJatlă �ntreg ruprin�ul ei de in t eri-orit ate şi ex ter iorit ate. Ea este un trilbunal, deoarece �n u n i v e r .s .a 1l ,d a t ·e 'a ei fiint�n:d în şi pentru sine, p a r t iE�

ve e

m

m

u

este

ou

u

428


380

c u 1 a r u 1, penaţii, societatea civ;ilă şi sp�ritele popoa:relor, în realitatea J.or vari<ată, sÎ:ll't nUIIIiai ca e l e m e n t i d ·e a 1, şi mişcarea spÎirituiliui în a.oest element este tocmai chemată să înfăţiş.eZie ateest lucru.

§ 342 Pe de alrtă ,parte, istoria lumii nu este do.ar simpl'tll! tri­ bunal .al p u rf: e r i 1i, adkă n.ocesd·tla1ea abstractă şi Ji.psi·tă de

raţiun·e a UltlUÎ des,tin orb, ci deo.ar.ece spiritul est.e in şi pentru sine r a ţ i u n e, şi deoarece fiinţarea-pentru-sine a istoriei este în spirit ştiinţă, e<t este dezvoJ·tlaJrea neoesară a m om e n t e l o r raţiunii, decur�înd din purul c o 'n ·c ·e ·P { al liber.tăţii s:�.le, şi astfel dezvol1tarea conştiinţei .saJe de s.ine şi a libertăţii s.aLe, eXJprimarea şi r e a l i z a r e a .s .p i r i t u !l u i u n i v e r .s .a l.

§

343

s:pidtului este fa ,p t ă a s.a, cU:i el nu este decit ceea: ce el făiPtuieşk, şi fapta sa ·constă în .a face din &ine, şi anume, aici, a face din sine ca spirit, obiectul conştiintei sale, a s·e sesi za, 'Clcscifrindu-se pe sine pentru sine însuşi. Sesizarea aceas'ba oo·te fiinţa şi principi·ul său, şi î m p 1l i n i r e a unei atare sesoizări însemnează to.todată a!l·iena!'ea ei şi depăşirea ei. Spiritul car·e, penrtru .a ne eX!prima EormaJl, ses·izează d i n n o u această sesizare şi, ceea ce este acelaşi lucm, r·ei:ntră in sine din înst.rălinar.ea sa, estle spiriotul pe o treaptă superio0ară - faţă de s·Lne, .aşa .cum se afila în prima sesizare. lstori.z.

m

Intrebarea privi·toare la p e r f e .c t i b i il ,i rf: a t e .a şi e d u c ,a ţ i a n e a m ru 1l u .j o m e n e .s ·c işi găseş.te .tocul aid. Acei .oare au susţinut aceasta perfeobih�titate au bănuit ceVIa dim n-atura spii'itu1ui, din natura lui c!e a avea Weu>t Lege a


381 fiinţei sale cunoaşterea de sine, rv&&t ae:ocvŢOv, şi, sesizînd aceea ce e 1 e s t e, de a se ridica la o formă mai .aoeia îmaltă aceea care comti,tuia f i ţa sa. g�nd, spiritul a cuvinrt goL după cum · toria, superfi.cÎiall de străduinţe şi pasiWJi a .r:: .-c i ,d e n t a l e , ca să a�a, d �o a r o m -e­ :c. e ş t i. Chi·ar dacă în vorbind de p r o v i­ den ă de p ,1 u .J providenţJei, ei p ro Lamă intr-o cirmuire mai înaltă, acestea rămîn totuşi reprezentări fără conţinut, }ntrudt ei declară phanul providenţei dre p cu n(lput,inţă de .cuoosmt şi de

Pentru însă in decît care resping .acest rămas un is un joc de z�oem acelaşi tri:mp, ţ şi an c uedinţa t conceput. § 3 44

al spirikulrui lumii, skt.tele, indiviz,ii şi ridid f�ecare de pe p r i n c i p i u l său p 1a r t ! ­ d e t e r m i n a t, care îşi găseşte expresia şi realitatea in o r î n d .i r e a şi intreaga Î.nhinder.e a sill:ll.llaţi,ei sale ; con­ ştiente de 3Joeste scopuri şi adîncilte în interesele Lor, ele sînt totodată uneiH-e �nconş-ti.ente şi artkuhaţii ale acelui pr.o-ces inte­ rior, în care a.ceste ftO-rme di�pau-, dar în oaJre spi<ritul îrn şi pen­ ln procesul acesta

po.poo.rele se

cu 1

a r,

tru

�ine işi

u

pregăteşte şi îşi

prelucrează

trecerea

pe treapta

următoare a înă!lţării S<tjle.

§ 345 Dreptate

şi

v>irtute, nedreptate,

v.ioienţă şi pă.cate, taiente

şi înfăptuiriJe lor, pi<iSÎuniJe mari ş.i mici, vina şi nevino-văţia,

indopendenţă, şi nenoroc, .ale stad:eLor şi indivizilLor, îşi au în sfera realiconştiente semnificaţia şi Vlail•oanea br determinată, şi îşi primesc aici judecata şi dr ept atea L()r, totuşi nedesăv:îrşită. Istoria lurr: ii cade .în afara acestor puncte de vedere; în ea, aJcel moment necesar, al },deii spii"i'tului lumii, care constituie în străllucirea vieţii ·i·OOi.",i·d uale şi a ool-e.i populare, noroc

tăţii

,2�


382 rpre�oot treap�a '1 ,u i , işi dobindeşte d r e p .t u ,J său a b s o ,J u 'f, i ar pqporul care trăi.e�te îm·tr...,Î:nsul şi fa.ptelle sale îşi găsesc rea­

liZiarea, şi narorul ,ş.i g:lori·a.

§

346

De01arece istol'Î.a este întroch1parea spiri•tului

îm

forma de­

venirii, a reruhtă.ţii natunrule nemij1tncite, trflptele dezvoLtării sa:l.e sînrt .date .ca p r i ·n ·c i .p i i n a t •u •r a ,} .e n e m ,i j .J o ,c i t e, şi aces-tea,

dooarece

sînt

unole în afara altora

naturale,

se

găses.c,

ca

muMi.p !ici �a:te,

; as-tfel îndt, ma i departe, u n u i pop01

ii revine u n u J ·d i n a .c e ;ş .t e p r i n ·c i ,p i i, - exi·sbenţa g e o­ g r 'a f i c ă şi a n t r o p o .J o g i

§

n

•C

ă

a

lui.

3n

Poporului, căruia un atare moment îi revme ca principiu .a t u r a l, îi

es·te

înor.edintată J'ealizarea

acestuia,

în cursu'i

dezvolt ă rii co-nştiinţ>!'li de s1ne a spirituLui l·umii . Poporul acesta

t pentru aceasta epacă, - ş i ·e ;J n u p o a t -e f ,a ,c e (§ 346) i n t r-î n � a d c­ c ·Î t o d Kl -t ă e 1p ·o ·c ă. Fată de acest drept absO<lut al său de a f i purtă�or al treptei aduale in dezv:01Harea spiritului lumii. SjpÎrHele eel.orl a:J;te popoare sînt fără drt;pt, şi e:Ie, c:r ş.i cele a că.r.or epocă a trecut, nu mai contează în i.st.orηa lumii.

este. In

:.storia lumii, p o p o r u l d o m i n a n

Istoria .fiipecială .a unui. popor ce <Itpartine istoriei ].umii cnnţine, .pe de o parte, d,e.zv,ol1tar.ea prin6p�ului său, de la starea neevo.luată a o:Jipilăriei, .pînă la ;înflorir-ea sa, cîmd, aj-uns l a libera conştiinţă de sine eti-că, eJ intervine tn cursul is·tori·eÎ univ.ersale, - pe d e aHă par-te, totod <JJtă, perio:td3 decă derii ş.i a degradării Slaik; - c).;,ci În fe�lul •aJC es.t a s.e de­ semnează într-insul naşterea unui principiu superim, Gl fi i nd doar negativul principiului propriu al său. in felul acestLi.


383 se anunţă tDecerea spiritului l·a princirpiul ceri nou , ş.i doci a i·stori·ei .lumii la u-n a ri t popor, - o .perioadă nouă, di111 per­ spectiVIa căreia pr.imul .pOJ>Or şi -.a pied.ut inter•OOUI\ abso.lut ; este dre'P·t, el primeşte in sine şi în ah� poz i tiv princi:pi·url mai înalt, şi i se Î1l!Corrpore.ază, - dar într-rÎnsrull, <Ja fiind cev� primit din afară, el nu se comportă cu vigoare ima­ nentă şi cu spontaneitate, - ba îşi poat·e pierde ÎII1depen­ denţra, sau poate continua să dăinui<lls că şi să se tîrîie, cJ. stat p.articulrar, sau într-un cerc de sta·te, ZJbătîrrdu-,s.e Ira î&îm­ ,pl are în experienţe interne felurite şi .în .Jupte ·exterioare. § 348 Εn fruntea tutur.or acţiunilor, aşadar ş,j a celror univer­ sal-istorice, stau i n d i v i z i, ·ca fiind subiectivităţile care rea­ li7.ează :<iuhstanţialul (§ 279, remarca, p. 358). Acestor anima­ tari ai acţiunii substanţiale a spiilitului lumii şi deci nemijlocit identici cu ea, acţiunea aceasta le rămîne ascunsă şi nu consti­ tuie obiectul şi scopul lor (§ 344) ; nici o n o a r e a acestei ac­ tit�ni, nici recunoştinţa pentru ea, ei nu le găsesc în lumea tontcmporanilor (acelaşi paragraf), nici în opinia publică a posterităţii, -- ci ei îşi au partea lor doar ca subiectivităţi form a l-: în această opinie, ca g l o r i e n e m u r i t o a r e .

§ 34 9 La inceput un p01por nu este încă un �tat, şi trecerea unei gi.nţi, a unei hoarde, bi'irb, mulţimi etc. Îrn starea de sbat consti­ tuie reaJLimrcea f !O r m 'a 1! ă a Ideii Îin genere, în ole. Fă,ră această farmă po.poml, ca sub.sr!Janţă etică aitJ;]tă n umai î rn s i n e, e:>te Iipsit de obi.ootivitate, de priv�Legiul de a p1oseda în le�i, oa determinaţi.i gindi·te, o ex;i1shmţă univensaJă ş.i uni ­ versal-va;J,abilă, pe-ntru sine şi pentru ce�l,<l!Lţi, - şi de a,oeea el nu este romnoscu.t ; independenţa lui numo:ri �o.rmarlă, îrrntrudt

m


<184 e

lipsi·tă de leglaJHtame obiectivă

sine, nu

este suvernn�tate. Nici în reprezentarea

şi de r·at1onahtate f:ermă pentru

obişnuită o stare patriarhală nu e numită or"ll.lldillr,e poli1:id, şi un pD!pOr ru�L<llt in această i i u i � . e c r Î<Storii oad>e atît nevimovăţia lÎ!pS'ită de int.erese, Îinbumecată, pe de o par>t·e, aît .şi, pe de a1ltă paDte, bravuTa lUlptei forina�Le pentru recunoa��t.ere şi răzbunare (comp. § 331 şi p. 93). .

d e

:�t � ����� b : �::: Î���ni�� � ��:J��lî ad�i ���i

§ 350

A Sle rid�ca La determ�nălri l egal e şi Ia in�Gtuţii obiect i ve , pornind de la ·Căsătorie şi agr i cul tură (vezi § 203, remarca), este d11f1Ptul abso.lut al Ld eii , fie că fmma aces te i rear1iză.ri ei 31pare ca legif.erar<e divină şi c::t bin, ef. c ere, fie că ea se înfăţişează c a vio.lrenţă şi <:a nedr ept ate ; d repbul act."lsta este .

d reptu

3J

1 e rr o i 1 o r la fondarea statelor.

a

.

§ 351

mi nar.e drecurge fi<l!ptul că nalţiuni civi·lri ­ zate consid>eră şi tr.atează pe a..lteLe, mai �poiate în oe pri ­ veşte momentele s ubstanţ ial e ale ·statului, 1drept barbare (.cele -Din acooaşi d e te r

.

de vînători, un�mă), aViÎind

ca re trăiesc din creşterea vitelor, pe cel e

cele de

agricul1to11i pe primele ca şi pe cede din ron.ş-tiinţa unei inegalităţi în r epturi şi considerînd i·ndependenţla 3Jces­

d

t>Qra dr�t oeva �ormal. ln rlbboaiele şi con.til1cte1e oare se nasc în acest·e il111p re­ jurăr1, oaraderul lor de lupt e pentru recunoaş-ter.e, sub r<l!por­ tul unei valori spiritual e determinate, constituie trăsătura ..:are l.e dă o se n fir aţ e pentru istori-a lumi·i.

mi c �


385 § 352 Idei,Je c-oncrete, spi·l'Îteile popoanolor, îşi au adevărrul şi destinati<� lor în Ideea concretă ca u n i v e r s a l i t a t e a a b s o1 u t ă, - în s:piritul lumii, în jurul tronului cărui� d.e stau ca agenţi chemaţi să-<1 r-ealizeze, precum ş.i ca martore şi podOabe a,}.e s-trălluciri·i sale. lntruoî•t, ca S!PÎrit, el nu este dooît m.hş()a!rea activităţii sale de a se cunoaşte in chip absolut, aşadar de a-şi libera con�t1in�a de to.rma nemijlocirii na•turale şi de a aj'lltg tl e Ia sine, de aceea, p r i .n c 1 p i i 1l e întl'Uchipărilor pe oare le ia aceas tă conştiinţă de sine pe drumuJ l�berării saJe, - p r i n­ c i p i i 1 e î m p ă r ă ţ i i -l o r u n ·i v e r. s a 1l-1 s t ·o r i c e, sînt p a t r u.

§ 353 ln p r i ma sa ÎID.truch�pare , ca revelaţie n e m i j � ·O .c 1 t ă, spiritul lumii are drept principiu forma spiritului s u b s t a n­ ţ i a 1, ca identitate in care singularitatea rămine cufundată în esenţa ei şi lipsită ,pemtru s-i·ne rLe indroptăţÎire. AII d o ·i ,l e a principiu est-e cunoaşterea rucestui spin- i t sub­ stanţial, astfel încît el constituie conţinutul pozitiv şi împlini­ rea, precum şi f i i n t a r e a-p e n t r u-s i n e ca f o r m ă vie a a'C-estuia, indiv.iduaiitatea etică f r l\l m o a s ă. Al t r e i 1! e a este tlldîncirea în sirne a fi<inţării-1Pelltru-sine cunoSJCătoare, pînă la u n i v e r .s ,a l i t a t e Of b ,s rt r a ,c t ă .şi deci 1a o p o z i ţ i a infinită Laţă de ob�ectivitatea, părăsită astfeJ, Îcn aceeaşi măsură, de spirit. Princ·ipiul întruchipălr.i.i a p a t r a, constă Îlll răstufiilarea aoos:tei opoziţii a- spiritului, care primeşte in inrterio-ritatea lui adevărul şi esenţa concretă a sa, pentru a se afla, în obiecti­ vitate, 1a sine insu.şi şi î�ărcat ; şi întrucît acest gp�ri1 reintors la pdma substanţLaJ,itate, este spiritul r e v ·e n i t d i ,n o .p oJG - G, 468

428


386

z i ţ i a i n f i ·i 't ă, - pentr.u produce Ş-i a cunoaşte acest a:devăr al lui, ca gînd şi rea lume a unei .realităţi s.upusă legilor. 'Il

<r

§ 354

P.otrivirt a,cestor patru principii, îm.părăţi�l-e universal isto­ rice sînt următoarele p a t r u l) cea o r i e n t a 1 ă, :!) cea g r e a c ă, .3) cea r o m a n ă, 4) cea g e r m a n ă. :

§ 355 1) fMPĂRĂŢIA ORIENTAlĂ

Acea&tă primă împără(i.e est,e viziunea suhstamti.ală, neim­ ,pă!rţită in sine, a lumii, izvorîtă din nnitatea nat.urarlă patriar­ hală, - vizi·une ,j<Il care guvernămîntul J.umesc este tcocra.tic, suv>eranul este totodată preot suprem saru Dumnezeu, odnduire:1 statului şi legislaţia sînt în acelraşi timp religie, după cnm pre:scrirptii,Je religioase şi mora.le, ,sau mai �degrabă datinile, sînt deopotrivă legi ale statului şi ale justiţiei. În faţa pompei acestui întreg, personalitatea individuală se prăbuşeşte lipsită de drepturi, natura exterioară este nemijlocit divină, sau o podoabă a zeului, iar istoria reală, poezie. Distincţiile care se dezvoltă, pe d·iferLteJ.e l.aturi aJ,e morav·uri.Lor, ate guv.ennării şi al'e sta­ tului, devin, in lipsa legilor, prin simplă tradiţie, ceremonli greoaJie, întinse, super.stiţio:ase, ţintnd de haz;ardul puterii per­ sonale şi al domniei arbitrare, iar articularea întregului in SJtări, o cetate naturală a .casteLor. Statul ori·enta.l nu este, de .aceea, viu decît �n mişcare<f l·uÎ, oare, î.ntrudt Εn el însuşi nimic nu .se ,oLint.eşte, şi .ceea ce este ferm este ÎllliP Î'etrit, se ,îndreaptă in af·ară, d·ev.ine o deZllănţuire pusti.jtoare de elemente. Liniş-


387 tea interioară este simplă viaţă privată şi 1cufundaJJ:e în slăbi­ ciune şi ÎS'toV'ire. Momentul s p i r i t u ,a 1l i t ă ţ i .j încă s ·u b s t a nt j ,a ,} .e, n a t u r a ,l e in ailcătuirea shlltului, ·ca>re !Constituie, c 1a f ·o rm ă, io islmia fiecărui stat ,pundu:l de pieoare absolut, a �ost pus î·n lumină şi dov.edit istoni.c la statele pal'ticwlare, cu adîncă înţelegere şi multă erudiţie, în scrierea : Despre ufm.wl statelor de tip natural, Berlin 1 8 1 2 , (de d-1 d-r S t n h r). care a deschis drumul studiului raţional al istoriei orînduirii politice şi istoriei în genere. Principiul subiectivităţii şi al libertăţii conştiente de sine este şi el indicat în această carte, ca propriu naţiunii germane ; totuşi întrudt lucrarea nu merge decît pînă la căderea statelor naturale, principiul acesta nu 430 este urmărit decît pînă acolo unde el apare, pe de o parte ca mobilitate fără astîmpăr, ca arbitmr uman şi factor destructiv, pe de altă parte, în forma sa particulară, ca s e n t 1 m e n t 1 ă u n t r ic, - şi nu în dezvoltarea lui pînă la obiectivitatea substanţialităţii c o n ş t i e n t e d e s i n e, pînă la leg::�.li­ tatea organizată.

§ 3 56 2) STATU L GREC Acest<.• posedă şi el acea unitate substanţială a finitului şi infinitului, dar •numai ca temelie mister,ioasă, respinsă îm î'ntu­ nericul amintirii, în ,peşt-eri şi Ln imagini a,Je tradiţiei, - pc care spiritul intrat În diferenţiere, ridi-cat la spiritualitate indi­ viduaH şi h lumina cunoaşterii, ,o moderează şi o transfigu­ rează, dîndu-i forma frumusetii ş i a unei etici libere şi senine. În această determin1aţie, principilllll individuaintăţii personale se deSJchide s,p re exterior, nei·ii.n.d încă 1pr.i:;r;oniClr 1nă.untruJ său, ci mmţinut în unitatea sa idea�lă; - de aceea întregul pe de o parte se divide intr-un �cerc de spirite populare particular·e, pe de altă parte, decizia ultimă a voinţei nu este încă atribuită


388 fiinţîm.d pentru sine, ci este a�1a mai SlliS şi îm a'fm.a acesteia

suhiootllvităţii conştiinţei de sine

plaJSată intr-o putere care s - ar

(ootn�p. §

279,

remar<;a) ;

trebuin�ei nu este

în.sfîqit

parbi·mlafi.twt.e a ,proprie

a

in.că .romisă tn sfera libertăţii, ci este exdusă

din ea şi lăsată in seama unei condiţii a sclavilor.

§ 357 3) IMPERIUL ROMAN ln

această

:împărăţie,

dristingerea

mer�

pînă

la

capăt,

a vieţi etice în exbr-emi.i unei conştiinţe de silne p e r s o n .a 1 e private şi unei u n i v e r s :a 1 1 t ă ţ i a b s t r <H t e. Oporiţi.a, pormită din intuiţi,a substamţilaJlă a lbn-ei pkaă Ja sEîşierea infinită

nt

arist0011aţii, i.l:lllpOf-riva principiului personwhtăţii liber,e în forma

dernJO<crartică, se dezvoltă, pe pPi.ma lta,tură

în

superstiţie

aEirmare 11ece şi lawmă a forţei, pe latura din urmă

şi

în de­

pravarea plebei, şi disoluţia întregului sfîrşeşte astfel în neferi­

cirea generală şi in moartea vieţii etice, - individualităţile popoarelor se sting in unitatea unui Panteon, iar indivizii se coboară la treapta de persmrne priv.ate şi de .indivizi e g a 1 i, posedind c1reptruti formaLe - �nd!ivil'li pe care prin urmare ii ţine laolaltă

nu

decît o voinţă arbitrară abstractă, mergînd pînă

la monstt'uozitate.

§ 358 4) IMPERIUL GERMANJC Din această piet'dere a s inel"-li său şi a lumii sa�le, şi din durerea infinită a <ac-estei pierderi, la -care popoml i z r ra e 1 i t era soootirt pre�tkna1, �iritul, r,ospins in�oi în sine, sesizează in extrema! n e g a t i v i t ă ţ i i sale absolute, ca p u n -c t d e


389 into

a r c e r e fiinţînd

în

şi

pentru

s-ine , p .o z i t i v i ·t

<l

tea

f i n i t ă a oaces,tui interior al său, principiul unităţii na:tucrii divrine şi umane, Î.Ilp lj ăicar·ea, ca fiind adevărul obioctiv şi liber­ tatea obiedivă mamitostată îrnăltm tr ul conş.tiinţei de s�nc şi ai subiectivităţii, - împăcare înoredinţată pr.incip iulrtri nordi:c al p o p o a r e l o r g •e r m <r n ·i c e spre a f,i re<�Jlrizată. i rn

§

359

I n t erio r it a te a prin c ipi ului, ca împăc are şi soluţie încă ab­ stractă a în treg ii poziţii, existînd în simţire ca credinţă, dra­ goste şi Sipe11anţ ă, îşi des făşoar ă conţ�n utul, pentru a-·1 t�d�ICa Ia realitate şi la raţio n a�l i-tate .conştientă de sine, într-un impe ­ riu l u m e s ·c, intemeiat .pe simţăminrt·e, pe fii d el H at e ş,j_ pe tovărăşia intre o.amooi liberi, - impet,iu care in aceast ă subiec­ tivitate a sa este ·totodată un cLomeniu al arbihanlllu i săJ!baoLic

fi i nţînd pentru

si n e şi ·al barbariei moravurilor - în fata unei lumi d'e dinco-Lo, unui imperiu i n t ,e 1l e c t u a il, ari căru i conţinut este desigur aool adev ăr al spiri t ulu i s ău , dar învăJui.t 'În ban-baria repnezentă1rii, ca n .e f i 111 d Εncă g î 111 d •i t, şi care ca put ere spiri1uală comand!'md simţămlntel.or r·ewle,

faţă de

acestea ca o forţă ·Înfrkoşătoare

se compo r t ă lipsită m

de constrîngere,

de libertate.

§ 360 Intrucit în lupta asp ră .a acestor două imperii [cel lumesc

a căror distincţie ajunge aâci la arpoziţia ei abso­ d<rr care Îln acolaşi t�Ill[! îşi au r ădăoiniJe într--.o singur ă

şi col ceresc] ,

l u1 ă,

uni.tate şi ·Într-o singură Idee, - prooţimea d�radează exis­ tenţa

cerului

ei, wboriod-.o,

in

treapta pămîn teas că de dincoa>ce şi

rearlă.tate

la

şi

roprezJentare,

lumes.cul c omun ,

la

- lu.rnes-


,., eul in schimb lnaltă fiinţ31rea sa abs.tr.adă pentru sine, la treapta gîndului şi a pnincipiului fiintării şi ou.n oaşterii raţio­ nale, la raţiona!LÎ<tatea dreptului şi a legii , - opoziţia a dis­ p ărut -î n s in e, în1tr-o formati.e Iipsită de hotare precise ; pr,e­ zentul şi.... a l·epădat barba1·ia şi arbitrarul nedrept, şi adevă111ul şi-.a in:lăttH'.at ace�! "dincolo'· al său şi puter-e.a Iui ac-oidenta�lă, astfel încît adevămta împăcare a devenit obiectivă, dezvolt-îmi s ta t u 1 în tr-o imagine şi real.itate a raţiunii, în care con­ ştiinţa de sine işi găseşte reaJHtaJtea cunoaşterii şi voinţei s.ale substanţiale, în dezvoltare organică, - dup ă cum în r e 1 i g i e, ea îşi găseş;te se�ntimentul ş i reprez-entarea a.cestui adevăr al ei , ca esenţialitate ideală, iar în ş ·t i ,i n ţ ă, mnoşhnta liberă, pătrunsă de concept, a .acestui adevăr, .ca: uOIU! şi aco:laşi în manifestările s.ale ca:re se întregesc : s t a t u .t, n a t u r .a şi l u m e a i d e a l ă.


CUPRINSUL

Pre/a(ii lntrodllceu'

.

Concept al filozofiei

d r ep t ului,

<1l voin(ei, al libertăţii �i al

dr eptului

§ 1-2, p. 21. lmpărţirea •lucrării, § 33, p. 58 .

63

PARTEA INTli. DREPTUL ABSTRACT § 34-104 .

69

Secţiunea intii, P<opriotatea § 4 1 - 7 1 .

/.._,

Luarea

in

posesie

§

80 85 92 99

54 -.'J8

B. lntrebuîntarea .lucrului § 59-64 .

C. ,\ l i enJ. re a proprietăţii Tr��ere de la proprietate

Seqiu11ea

a

Sec{illl<i/a a

doua.

lrcin.

§ 65-·70 la co-ntract § 7 1 ,

Contractul

§

Nedreptarca §

ll. ln�elădunea § C. Constrîngerea şi

100

72-.�1

110

82-104

112 113 115 128

A. Nedreptatea neintcnţionată § 84-86 .

87-89 crima § 90-·103

Trecere de la drept l a moralitate § 104 PARTEA

A

S1Y/Îimea

DOUA.

întîi.

MORALITATEA

§

131

105- 1 4 1

139

Proiectul # vina § 1 1 5 - 1 1 8 .

a doua. Intenţia şi binele perwnal Suţiu nea a treia. Binele şi fU&etul moral §

Sccţiurtea

21

§

1 1 9-128 .

129-141

142 152


For:nele

morale

ale

răului.

Iporrizia,

probabilismul,

intenţia

bună, conv.ingerea, ironia, :remarcă Ja § 140, p. 166 . Trt'cere de la moralitate la e>tic,

§

PARTEA A TREIA. ETICUL

Scrţimwo

i11tii. Familia §

§ 141

142-360

180

.

183

,

1 95 204 206

193

1 5 8- 1 8 1

!\, Căsătoria § 1 6 1 - 1 69 B. Anrea familiei § 1 7 0 - 1 7 2 , C. Educaţia copiilor şi desfacerea

Sec(ÎIIllM a doua. Societatea

A.

.

Sistemul trebuinţelor

civilă

familiei §

1 73 - 1 8 1

§ IS2-256

§ 189-208

.

a) Felul trebuinţci şi modul de satisLw:re a ei § b) Natura

§

muncii

c; Avuţia §

1 96-- 1 9 8

199-208

B. Exercitiul ju!ltiţiei

239 245 250

c) Curtea de justiţie § 2 1 9-229

260

C, Admini<l'ttaţia şi cocrporaţia § 230-256 . a) Administraţi:t

§

b) Corporaţia

250-256

§

260 272

2,, 1 -249

277

Sa(iomea a treia. Statul § 257-360 A . Dreptul

L

public

§

intern

285

260--329

Puterea monarhică

§

275-286

.

b) Puterea de guvernămînt § 287-29i

ci

Puterea legiuitoare

Il, Suveranitatea fată de

B

C.

309

Constituţia internă pentru sin(' § 272-320

a)

§

223

224 228 230 238

§ 209-229

lege § 21 1-214 . în fapt a legii § 215-218 .

a) Dreptul oa b) Existenta

190-195

216

316 332 341

.

2!'1�--320

exterior § 321-!129

.

365

Dreptul politic extern § 330--340

:173

Istoria

:J79

lumii

§

341

360 -:-


Redacto-r :

BAilBU

BEllCM:\U

Tehnore<l&etol ; ELENA BABJ

..

,.,;,

l

IJalla <'Uksi:J.l1.19 68. .Bunb. lipaT18.03.1969. Âildr111 1969. TJraj 3190 �. /eu�/•. Hlrlit I .A. 4• 80 Oim• 6 1(1 � 1'/liQflG. Oo!i t4ii<>TI<>I• 22,55. Co i <k llwr 2�,60. A 22 491 l968. C.Z. penlrH b•biW..:il•mm<i 340.12. C.Z, """"' biblicl.,.,t.- mld34.

j