Issuu on Google+


II �)"'r

GEORG WILHELM

STUDII

, I ,

,

.' '1,

FRIEDRI CH HEGEL

FILOZOFICE

traducere de D. D.

RO$eA

MEMBRU CORESPON D E N T AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

II,ITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 1967


Traducerea

culegerii

Philosophixhe Abhfllldiungen

(Studii filozofice) corespunde, tn ce priveşte Illcgerea, ordinea şi conţinutul studiilor, textelor lui

F.

G. 'V.

Hegel dln volumul 1 (1832) al edlţlei lngrijltă dt'

devii săI (a cărei pag:naţie s-a avut In vedere la ediţia de faţă).

lii�I ��il�lli lilfli�lilli 003223

Confruntarea traducerii a fost făcută de

VIRGIL BOGDAN


CREDINŢĂ

ŞI

ŞTIINŢĂ

sau

FILOZOFIA REFLEXIVĂ A SUBIEC TIVITĂŢII În

formele ei complete ca

FILOZOFIE KANTIANĂ, JACOBIANĂ ŞI FICHTEANĂ

(apărut mai intii În Jurnalul critic al filozofiei editat de Schelling şi Hegel, voI. II,

1. 1802)


�11lu6m unb �ilfen cbn bie

in ber moU�iil\bigreit

(.3un!i nfd)i'"tn in lSd,)tUing"

unt! .I)�gd" 3[ri!ifd)tln

0ll.II.; 8t,

<murI. !Sb.

J.

n)nr (S�rmrn I

1.;

1802.)

�OlltnAI �tt 'lJWofopl)if


Cllltura a înălţ,at timpul nostru atit de mUilt !deasupra vechii a opozitii dintre ntiune _§..i cr_�dinlă, .<:lintre ltlozofie _şTI7e1igi'e poZi{Î\.'ay_ ţncŞt _,aceasti[-o�ozW_e intre oredinţ�-' ŞI şfiintă -;a primit o cu totul' aHă .semnificaţie, - sh:ămufată a:c\UU �năuntrul filozofiei ţnse,i. Că -,ratiuneă' ar fi servitoarea credinţei, aşa <:tun .se spunea mai 'demult, aserţiune Împotriva că-reia filozofia îşi afirma, neÎJnvinsă, autonomia, aceste repl'' ezentări şi expresii au dispărut. Iar !faţiunea, dacă ceea ce-şi dă sieşi acest nume este ,propriu-zi:s raţiune, !s-a impus Înăuntrul religiei pozitive îil1 ,aşa măsură , incit un conflict intre filozofie şi ceea ce e po­ zitiv, mir,acol etc. este conside,rat ca ceva ce a fost înlăturat, oa cev,a de neconceput; încît Kant, ou Încerca,rea sa de a insufla viaţă formei pozitive a ,religiei Împrumutînd acesteia o semnificaţie lua-te din filozofia lui, nu de aceea n-a reuşit, fiindcă în felul acesta ,sensul propriu al acestor forme ar fi fost modificat, ci fiindcă acestea nu mai păreau demne nici de această onoar'e. Ne putem însă întreba dacă 'raţiunea victorioasă Il-a aVlllt cumva soarta pe oare o Iare de obicei puterea tri.umfă­ toaTe a unor naţiuni barbare în faţa slăbiciunii sucombante a unor naţiuni civilizate: adică soar.ta de a-şi păstra supremaţi.a în ce p.riveşt,e 'stăpimrea ,exterioa·ră, �ar 'in ce priveşte spiritul, 'de ,a fi învinse de învinşi. Glorioasa vie-torie repurtată de ra­ ţiunea iluministă împotriva ,a ceea ce ea considera - potrivit redusei sale inţelegeri a if1eligiei - drept credinţă opusă ei, se " reduce, :priv�tă in vJină lum,iIl1ă, la faptul că nici pozitivul cu nu este re'l�B:ie. şi nici ea. :invi �ar!':., ea duoeia nu a tMI!-3.S. ,r �e; la'r c il:re, ,tdumf�d asupra acestor '=�Pniil��omiIn al păcii care_le c,ada,,:!:..\!.. ��_��_,�ţlşeaz�---: Sn sine tot atit de uneşt� , pe a r�Q.u,!�, , pe dt,.� e.�� 5�_ ,autent "

"Tw.Q.

iîS

lu�

� �

prOdÎÎsu.1 � �'&:lă

ng&�r.&

ir.

p�ă_


CIl.EDINŢA ŞI ŞTIINŢA Raţhm.ea, care în sine şi pentru 'Sine decă.ruse dej a pr in f.aptul că ooncepea I'elig�·a numai ca pe ceva pozitiv şi nu în chip idealist, n-a putut face nimi<: mai bu n decit .să-şi îndrepte de-acum, după luptă, privirile spre sine, să ajungă să se cu­ noască pe siille şi să-şi ,recunoască nefiinţa ,în aceea că situează ceea ce este mai bun decî t ea Însăşi ( deoaI'ece ea este numai intelect) înt-r-o cre dinţ ă d i n afar a ş i dea sru pra s a. ca pe un « d i n c o l o », aşa cum s-a În tîmplat in f.i l o z o­ fi i 1 e 1 u i K a n t. J. a c o b i şi F i c h t e; şi ,să-şi recunoască nefiinţa în f<liptul că ea face iarăşi ,din sine servitoare a unei cre dinţe. După K a n t, raţiunea nu este oapab ilă să runoască suprasensihiLul; idoea supremă nu Iare totod tă şi realitate. Pobrivit lui � ,,�fum�L1Lţst� ruşine să --a:r.ş.eas.că.-lar ca_�� ,saee, ea nu are nk,i. mîini nici picioare� » ; ()mlllui îi sînt date 'numai sentunenWşi" conş-tiinţa că iOU c unoa,şte a devărul, îi e ,dată numai ;presimţirea adevărulu i în raţiune, ceea ce nu este ceva general şi subiectiv, şi instinct. Qyp.�"J�j c h t e, ' I:rnmnezeu este ceva _, ce t.Iu ,poate f, i înţeles, cev,,a ce nu poate flJJilcIţ[';-ştiLiiţa ' - nu şire declt"c]. IDU �fie,_ niţDic� şi.e n,evoliă sa s�· �efugl�e în �--mnvlttutiîror acestor gînditori,

a

decît

abSolutul -ny�-��mocconf2.lJ!! ...Y.�!!ilih...illlP_m1:,i xa

r4ill1ib#...11..§I:II!L�l!P�.t a.tiu.D4. ..&� el _�te de�up'!:.a r.all. V�to da egativă a iluminismului, a -Cărei latură ,pozitivă n

6

era, 1iirrammtarea el vamtoasa, 'li�,t� : de miez, şi-a ,procurat o � prin Ja.pbul că şi..,a dat sea�a, ea insăşi de negati­ vuatea sa ŞI s-a hberat, pe de o paI'te, ae platitu dine, datorită 'pe...dt.U ..AU. ;ute lnsă ocmai m acest mol'"iv-:- ea nu ,poate avea Ga ştiinţă pozitiya eqţ,.Htrfl,§i to.rfi'Uiniii Ci cunoaştere a Hni.tudui Ji a empiri�hii, la.r eter-nul riU".::r�-ave: ·tle�it mdE acesmes.te ceva gol pentru qm-oaştete; .t�_:;t(esr-sţJjaţin infj.�i.t şi-vid. al cu���tei-il_ poate f.i umplut nwnai cu subiectiv,itaka dorinţei neimplinite şi a pI'e8 entimenlWl,ui. Ceea' ce "ae -itltrertr.ecea ro moart'e a ftlozofiei - '�unie că ,raţiunea renunţă la fiintarea�Ji !rb�ulut,"ă'DSO­ I uta el exdiKlere ain acesta ŞI com"j:>ol1area- numai negatiV!' a ei f,aţă de eJ - a devenit de-acum punctul suprem al filo­ zofiei, iar neanţp.lJl� i�iSl!l...!:!hU" �ator i tă f�ţţJ.lui �_ă devenise conştj,ent,.�"! deVenit sis:teIJ.l'

�.it;l�t�nga:tivt:ftui;dinoolifT

Ja.c:obio Opere,

vdL: IV, seoţ. 1, 'P.

214.


Filorofiile imperfecte ,aparţin tn genere, şi mod nemij� locit prin aceea că sint incomplete, unei necesităţi empirice; şi de aceea acea:stă ,necesitate face să fie inteligibilă latura im· .. . . . p adică ceea ce se in ,tişează în ,lume p ,e , �p1['icuhif"rn �_ l!J;@�.g.t ,fOnşt.nnţa" pentru acest , 'rincipiW subiectiv comun al sus­ zofii II1U este, pe -de o parie, o formă limitata a spiritului unei rerioade 6curte de timp, sau al umui număr neînsemnat [de d'tlozofii] ; pe de altă ,parte, puternica formă spirituaJă care constitui'e pr,incipiul lor a a.tins ele, fără doiaJă, perfecţiunea conş1tiÎlllţ.ei sale şi a elab.oră.rii lui filozofice, a ajuns să fie exprimat în mod desăvÎTŞi.t ,pe seama cunoa.�· terii. 1 JQmnă a spiritului oare cunoscut .este principiul nordului şi, pe . este subiectivitatea. rotestantism ; m aţlş.ează pe sine în senti· � mente şi în feluri de a vedea, în iubire şi intelect. îS� dădeşt'e in i';1ima indi�i�d.�u i !ţ!l!pl �l_e ..şi ��:l:, _.şi susdi�a��t��ri�tel��ul�i, ca,re. a{ ve�ea ,lucru ceea ce este intuit şi . : l'a,ra şi trebuie să devit" ce--este pădur,ea exterior, intenţia să dohîndească o 'i"ealitate acţiune, nemij­ locitul sentirnemt religios să se e�rime in mişcare exterioară Şl care fuge de obiectivitatea cunoaşterii trebuie să-şi devie obiectivă în gînduri, concep,te Dar lI�pară cu preci:bÎe subiectivul de Qbie<:tiv, acesta devenind ceea re nu a'r,e nici o valo<ltre, ceea ce e nimic; după cum lupta fru­ lIlIuseţii subiective kebuie să fie dusă tocmai În scopul ca ea să se păstreze ,în mod adecvat -împotriva necesităţii potrivit că-reia subiectivul dev.ine obi,ectiv ; frumuseţea care ar voi să devină reală în acest ce obiectiv, să !Cadă pr,adă obiectivului şi să con­ stituie fenomenul acolo unde s -ar îndrepta spre re;pre exoterioacr-ă şi chiar spre obiectivitate, sau ar voi să se mişte fOITmată de ar trebui cu to-tul la o parte; căci ar f.i un ,prisos primejdios şi, fiindcă intelectuJ l-ar putea transforma Înt-r-un ceva, ar deveni un rău: cum senti­ frumos ca're s-ar converti în intuiţie liIWită de ar fi o superstiţie.

in

,In _� o��i

_

ŞI

in

universal

I

în­

s-a

privit

evMU se

în _,!l��,� n I t� l,'"�Jăt·;c;;� . d�����rnfej��i�� un �n lemne in ceea îndoială, interiorul in credinţa şi cuvinte. intelectu1

zentare

mentul

şi conştiinţa

el : acestea

lăsate după

durere


,o

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

Această putere, conferiţă intelectului de către frumuseţea :mbiectivă şi ,de aspiratia ei, şi .care pare mai intii că se opune dorinţei arzătoare ,a a.cesteia, dormţă ce zboară sus pe deasupra fi-nitului, considerîndu-l drept neant, este o latură tot atît de ne oesară ca şi zelul pe care-l manifestă această dorinţă împotriva intelectului. Această putere va pu tea fi constatată mai încolo în exp.unerea filozofiilor aces,tei subiectivităţi. Tocmai datorită i fugii Jor din fata finitului şi a firmării ferme a subiectivită�ii, ' frum.osuJ apar e În general ,pen tru ,aceSite filozofii ca lucru, pă­ dwea ca arbori, imaginile sau tablourjle ca ob iecte, care au ochi şi nu văd, ,au urechi şi rnJ aud, ,şi cînd idealurile nu pot ti mcol'porate, asemenea butuciloc şi piebrelor, în ,!'ealitatca cu totul înţeleasă, ele devin născocir:i şi orice referi, re la ele apare drept joc lipsit de seru, sau dependenţă de obiecte şi super­ stiţie. 7

yarnPfiiD�' 1��f;a�C�\ �f�lt:C\e4;�a,vec�e F:i:��t��î.i�:�

e�in_ă_ �e dor, î§i latre ralUra �·,sub.ii}llă în faptul că ea nu ��ine suspendată �e n i,ci o intuiţie saiU satisfacţie trecătoar,e, ci aspiră �do:te � _ 5e!.�frl}museţea eţ_ernă �i spre .fericiTea s upremă,:. � f �Irâţie ll1tensa, ea este ceva !SubtectIv, dar ceea ce c.auta ea

Il ����ţ :s�T-!wt g��Jct��1f�-

i�1;�in�::?��

l biect ca frumuseţe a unui individ, fericirea supremă a ei ar fi pepfocţiunea unei fiinţe care aparţine. lumii. Dar " I1@_ura în ctiune, în Cdre dceastă fl'umgş�tLjiLindi' c a pur corp �.�!iias1Î-r'ă_�ace�a lIl-ar f� ăl FrUimiseţi i interioare, exist'ooţa ă.şi înc teaz ă de a fi cev.a tempor.al şi propriu. Intenţia rămîne nepătată de obiec­ tiv,itatea sa ca acţiune, iar flfllpta, precum şi satisfacţia, nu se vor rÎidica, cu ajutorul intelectului, ca ceva ce ar fi potrivnic adevruratei identităţi a interiorului şi exteriorului. C�!:e_a �mai înaţtă ar _ fi .;:t�esa D.��r ,fi în acest . _ in .care, 01ip un�slnguraT, iOiI;', .a,w.Îi'ilm JiI)t�l:şă.. .ar. ,(Jjwg tajliliuţie C ·pţrfecta şi la "gust<ţrea

e

indiyidql Stwt.eIl!�, fţţidri.

e

Cind .s-a imp-linit vremea, aspiratia infini.tă s-a �mpăcat, pe deasu,pra corpului şi a lumii, -cu existenţa conoretă; dar s-a c-on-cilia ' t tn felul că realitate-a, I U care s-,a înfă.ptuit �mpăcarea, C a:dică obiectivul r e<:UnOOC1.1t de su'biectivita..te, era În fapt numai eXÎJs.tenţa e-mpirică, lume şi ,realitate ohişnuită: şi deci însăşi această conciliere nu-şi pierdu caracte-rul opoziţiei absolute ca r e


11

rezidă în aspiraţia frumoasă, ci împăcarea se făcu în ,sensul că ea s-a ar' uncat acum asupra celeilalte laturi a opoziţi,ei, asupra lumii empiorice. Şi d.acă, din cauza necesităţii absolute şi oarbe a naturii, "această lume 'era în temeiul ei interior <leja sigură de sine :şi fermă, ea avea totuşi nevoie de o formă obiectivă s pentru acest temei; iar certitudinea inconştientă a cufundării în realitatea existenţei empil1ice este nevoită, tocmai potrivit necesităţii pro�rii naturii, să ,se străduiască totodată să obţină. justificare şi sa-şi dobîndească o conştiinţă curată. Pentru con­ ştiinţă, această împăcare s..,a înfăptuit în doctrina feri'cirii: aşa îndt .pundul fix de la alre se pleacă, ,subiectul empiric, şi acel ceva .cu care acesta este conciliat este tot realitatea obişnuită, realitate în care omul trebuie să aibă încredere şi să i .se dedice făKă păcat. Această adîncă plfimitivitate şi peufedă banalitate, ca motiv inrl:er,ior al ace'ltei doctrine 'a fericirii, nu-şi ",re Q Înăl­ ţaTe decît în aceea că ea tinde dtl1e o justificar� şi o coaştiinţă curată, care, fjjndcă ea nu e ,posibilă pentru raţi,une, .prin idee, deoar,eee 'empiâcul este ·absolut, nu poate atinge decît obiecti­ vitatea intelectului, conceptUll - ,concept care s-'a prezentat în absbracţia sa. Ice,a mai înaltă, ca 'o aşa-zisă ratiune pură. _ ilu�inismului..3i al eUclemonismului nu constă deci , acest dOjJI1lahs!ll-alacucam' renare_" şi" placere căcriâtllncl, c�nd ,f�ea este î-I!:l�l��.���. ca. id�, "'. ca I'llceteaza de a It ceva ernplPC SI ac"Cii.Ie'i.iT"aJ, '2���;;t._��0,.,ti6t1. Actiunea .ratlOnală ŞI plăcerea suprema ,sint una ,în cuprinsul 'Supremei existenţe. Şi a voi ,să concepi fiinta supremă ve latma idealităţii Sia:le - care numai cînd esle izolată poate fi numită acţiune raţi.o-nală -, lSau a voi ,s-o concepi pe latura realităţii ei - care numai oînd este izolaltă poate fi numită plăcere şi sentlment -, este lucru cu totul indiferent dacă , fericirea su­ premă este ideea supremă; ,doeoatrece acţiunea naţională şi plă­ cerea supremă, ideaIitatea şi realitatea, sînt ambele deopotrivă cuprinse în ea şi sînt -identice. Nici o filozofie nu expune altceva -doclt...mO!iuJ î1]. cal1e .ea Iconstn!reşte �a ·IcJeenreri::a�eâ�,fil.l'prema.­ tn'truclt - pIă�e-rea supremă este 'OUlloscută de -natiUlIle, dispare nemijlocit discernahilitatea cdor doi termeni, conceptul şi infi· nitatea dominante în acţiune şi reaHtatea şi finitatea dominante II în plăcere fiind 'I"eceptate unele tntr-aHele. Polemica Împotriva fericirii se redruce la trăncăneală st,erilă, dacă ac-castă fericire este peI1cepută ca -plăcere supremă cauzată de contemplaţia veş­ nică. tnsă, fireşte, ceea ce 'a fost numit ��� implică o .


CREDINŢA ŞI ŞTllNŢA

12

;l���;��r�'ţ �' ��j=a r�:� C'3:t.acter abslo ut

_şi.. n� f ericirea sUJWe�â

- Acestui' al f iin ei empil'-ice şi finite îi stâ in faţă con.coptw. sau infinitatea În mod atit de nemijlocit Sm:ÎI unul este condiţionat ;p,r,in celălaIt ,şi cu -celălalt, şi ·fiindcă iUDul este �n fiioV<wea-pentru-sine a s'a absolut. tf e şi celăJalt ş.i al treilea [termen], adevăratul prim, e s te dernul «,dincolo» u,ţ această opoziţie. Infinitul, conceptul, ca fiind vid în -sine, ca neant, Îşi primeşte <conţinutul prim acel ceva Ia care, 1n opu · nerea lui, el este ,raportat, adică prin fericirea empiri ă a indi­ vidului. Potri vit acestui fel de a vedea], ,a subordona aceste i unităţi a con eptului tolul, concept al cărui conţinut e5te indi­ vidualitatea absolută, şi a evalua orice formă 'a f numuse ii şi expresie a u nei idei, înţel pciunea şi virtutea, arta şi .ştiinţa in flllncţiune de aceMtă unitate (adică a face din t-aate acestea ceva ce nu este tn sine, deoarece unicul tn-sine este conceptu] a ceea ce nu este idee, .ci in ividu litate absolută), i ată ceea ce se numeşte înţelepcillllle şi ştiinţă! Potrivit principiullui ferm al acestui sistem, prin cip iu în sensul căruia hnitul fiinţează în sine şi pentru sine şi este:! absolut, şi e unica re::t1itate, avem ,de i de o- parte finit ul ş j indivi dual ul sau singuJa.rul insuşi în forma diversităţii, ş i în aceasta este, în consecinţă, cuprins tot eea ce constituie eticu! f religiosul şi frum06ul - deoarece acest singular este suscep­ tibil de a fi înţeles de tÎntelreet ca un ce -singuLar (sau individual). de cealaltă parte avem tot această finitate absolută în forma infinitului, ca concept al fericirii. In .feLul aoesta, i �a id_entice în idee {tdţfil!itu l,,, ()are_ D!l t�!?}!iS )!ij.31,e oarece liecare din ele este -e abşolut), se găsesc î,n relaţie de-·domi�are"�.:g,1:!lJar· �.f6ptiiI�cs!e.gomLIllmtul._, ar, deasup-ra acestor opo­ ziţir-absolute, deasupra l'elativer.o:; identităţi al-e dominării şi deasupra inteHgibilităţii empirice se află veşnicuL Opoziţia de care e vorba fii-od absolută, sfera veşnicul'l1i este ceea ce uu trebuie să intore in so.ooteală, -ceea (le este neinteligibil. e vidul: este un Dumnez u ·illlcog-ooscibil, car>\! se află dincolo -de limi­ tele de frontieră a raţiunii, - 'această sferă c-are nu 1nseamnii nimic pent,l'U intuiţie, deoarece intuiţ�a este aici numai ntu i e senzorială şi limitată ; de asemenea, ,sfera a ce ta nu există pen­ tru plăcere, fiin kă nu există de-dt f eri ire empirkă; aceast� sferă nu eX'Lstă lPentru cunoaştere, -deoarece ceea ce se numeşte

a,s, d

[

c

c

ţ

e

d

a

c

c

!.!!.f!Il.!ţu.l_ş

10

iindd_jp�!'!JQt"

e

c

c

as

oi


13

ratiune nu iruieamnă decît a evalua totul şi toate pr,in raporta,re la individualita,te, şi a 'subordona orice tdee finităţii. Ce poziţie i s·a atribuit în . filozofia kantiană, jacobi.ană şi fichteană acestui caracter fundamental ar euaemofi,lsmultil şi . cti,vitate a proilliiiu iiiSm lui, care a urţrii lui,-- cire testa..ntismUJlui in _ _ _. ă, ,în proza JÎm�uieşte orice c()nciTIere <cu, produsă de a�e�ta IIp-dite" ·şi.a _ , p ac. �p'l âceastă i:ml�re7-Aoeste hlozo.fii 'au părăsit il{;est caracter atît e puţn:l, mâ,t de mai curind l-aJU perfecţionat în cel mai inalt grad. Tendinţa lor conştientă se îndreaptă nemijlocit spre prin­ cipiul eud'emoni,smului, dar, prin faptul că ele nu sînt decît această tendinţă, caracterul lor pozitiv este 'însuşi amintitul pri. n­ cipiu; aşa încît modificarea ac:lusă_ de aceste filoz�fii ,în conţi­ nutul eudemonismiiJiii'Du-eite-;d:iat -aoar o pedecţionare 'â eta­ �Orării lui, perfflctionan�-- în "sine i'ndifere , ntă penhu l'aţiune filozofie, i.ndifeI'entă pentru principiu. Rămtne in aceste filo. . .

�cu

�--�lJj�i�

.

.

Şi))

.jnfi�}t;�fL]��t��!r�i%�Il��� ş��

� i ţală, est�on� numai �a COl!C�"'Fsr"co'ncept e" afi�mat ca pozlt!v,--ra-nii5e Ciî---aeo.s ebire ideJ!ltitatea relativă

răi'iiitle,

- iimce.phifiii.;

aatQrtta posibilă între acestea" numai dominaţia a ceea ce a�r_e ca real şi fimt, de care ţine in aceb..şi ţimp tot ,ce e frumos' şi etic. DaT cînd conceptul est'e afi.rmat lca negativ, atunci subiectivitatea individului este dată În formă ct t i v, a cealaltă. Deasupra acestei finităţi absolute şi infinităţi absolute rămîne absolutul ca un gol al mţiunii ,şi al incornprehensibili.tăţii fixe, şi al <:redinţei, care, .Lipsită în sine de mţiune, este totuşi numitii raţională, deoarece această Taţmne, limitată la op,unerea sa absolută, reciUnoaşte ceva ce este deasupra ei, ceva din care .' ea se exdude pe sine. In forma eudemonismului principiul finităţii absolute încă nu..,-şi atill8ese plenitudinea abMracţiei sale, Întruoit pe laltura infi­ nLtăţii conceptul nu este afirnn.at ca coocept ,pur, ci, UIIl!Plut cu UiIl conţinut, elI se înfăţi:şează ,ca fericire. Nefiind pur, con­ ceptul se prezintă în egalitate pozitivă cu opu<ml său j deoarece ceea ce oonstituie c-cmtÎlIlurtuI său este tocmai realitatea afirmată aici în formă <:onceptuală, reaJi.tate care pe latura cealaltă este divensitate: aşa încît nu avem nid o reflexie asupra opoziţiei.

� �m'�:i� �a;

�lili��: :a���r!���b��Gi ��I�n�� f ţ� d:

11


CREDINŢA ŞI ŞTDNŢA

sau QPQziţia nu e."te afirmată obiectiv, şi ;nu e afirmat empi­ rieul ca negaHvibte pentru co.ncept, iar -cOO1ceptul llIU este afir­ mat ca negativJtate pentru empiric, şi nici cQnceptul nu e afirmat ca ;negativ-UrI !In sine. Insă, în abstracţia perfectă reflexia asup.ra aceSltei opoziţii sau opoziţia ideală este obiectivă şi fiecare latură a ·QpQziţiei 'este afi.rmată ca un ceva care nu e ceeJ. ce este cea­ laltă. Unitatea şi diversitatea se Înfăţişează aici ca abstracţii una faţă ·de oealaoltă, prin ceea ce QPuşii au unul faţă de altul ambele Laturi ·ale pQzitivităţii şi negativi,tăţii. încît icur toţ-o�ată .şi �[} ce_ *�lut. pentru cQncept, precum ŞI un neant Pe acestea _ sînt sus-mentionatul a negatiV'ităţii, ele !SÎnt empiris�, P_t! litur;a�� idealism şi sc�pti.ci.<im in _ a<;ţ4şi Prima ,pgziţie a ei o. nu­ mesc JiJowfie i}lra ,ică, ia·r pe �'!AQY,ii.moWtie.:t1!Ql1�ţic.ă. In :prima, empirIcui pos'ooă '1)enbtu "�ţ1_ În .şiue, _şi pentru sine �east� a di� u.1'1r:!l.ă�_ ştiinţa despt·e empmc este neant. Inătmfirol acestui principiu fundamental şi comun - uw.un­ trul caraotr;:r.u1ui al funităţii şi al .opoziţiei absolute ce �eZiUI.tă de aci între: fi�it�,t.e .,şi .infinitate,�ţat.e_ şi ideali­ t�te" sen\Sibil şi 5uprasensibH, şi. al transcendenţei adevăi;alului ai1âăra{ului -abScWiit - a...{�.�js.- f iI o z o f ii for­ real şi mează, la .J1Îndul lor, oPQzitii Între ele, şi anume to t a l i t a­ t e a fOlr m-e l o'Ţ po s!b ile d e.op.o.ziţie_ în c-a d r ul � �_�ttl}j. 1l � Filozofia kantiană stabileste latura ol>tecttvă a intr,egu a-eeste sfere: conceptul -absQlut f,iinţind În chip absolut pentru sine ca raţiune practică este obi,ect-ivitatea_ supremă în cuprmsul finitului, este postulaot absQlut ca ideali­ tatea tn sine şi pentru sine. Filozofia lui Jacohi este latura su­ bieotivă: ea transpune oPQziţia şi identitatea postulată ca abso­ lută ,în subiectivitatea sentimentului ca aspiraţie infinită şi oa durere fără leac. Eilozofia lui Fichte ·este '8ionteza acestor două: ea pretinde forma obiectivităţii .şi a principiU-or, asemenea Kant, dar afi'ffilă ccmflidul dintre a-cea.�tă obiectivitaote pură şi subiectivItate �n 'acelaşi timp ca pe o p ţ e intensă şi ca pe identitate subiectivă. La Kant, conceptul infini,t este afirmat în sine şi pentru sine şi nurmai acesta este 'recunoscu:t de. filo­ zofie; la Jacobi, -infinitul :se Snfăţişează împovărat de subIectivitate, ca instinct, impuls, individualitate; Ja Fichte, insuşi infi­ n1tul .împovărat de 'subiectivitate este iarăşi transfOlma'f în ,infi­ nit obiectiv ca «Itrebuie să fie» şi ca aspiraţie.

��.:E!:f

�....L abş:ot'�t.

laî.uTăJîo.ziţfvii�t ii . din -·urniă, tJmp. <:± �-Q.QIaJ.1 insu�!� ;r��1E�!i:�tl; îq

12

.

I

i

I

âl

i.tt�}E} �

(

'absoluţ

.

o.

-

a'l in i

lui


1

Aşadar, pţ cît de diametral .se opun aceste filozofii eUdemonismului�lJl!Sţ1Şi. tgt i>e:-'atlt de puţin 'au ieşit me .di[} el.-Teh­ d'in'ţ'il1orexpr.imatli Iii mod absolut şi principiul precânizat de ele sint acdea de a se 'ridica dea.supr.a subiectîvului şi empi.ri­ eului şi de a revendioa pe seama raţiunii. caracterul ei ahsolut şi independenta ei faţă de realitatea .obişnuită. Dar această raţiune avînd numai această direcţie îndre.ptată împQtr.iva empi­ ricului, infinitul în sine nefiind decit în relaţie cu fjoiltul, .aceste fi.lozofii, combătînd empiricul, au rămas nemijlocit în interio.rul sferei lui. Fni:izoî'ia -1iJ.i Kant' şi filozofia 'lui' Fichte, fără în­ dOială, ri4imt ;'I?-ă la_ �o.noept, dar nu :�i.,pÎIJ.ă _la .idee; iar CQJlWl .,p,W'. _�te J.ă·eăfitâte absoluta' ŞI goluf, c;�e işi' are' con: ţinutul şi dimensiunile exclusiv numai Ila.por.�at la empiric şi deci ,avindu-le prin acesta, întemeind tocmai în acest fel emPi a ă c ��:i�mU\�i�klf���H!j Iu�bj� � t�uCt��e ���I1� za s�� ; conceptul de reaJi.ta�ea empirică şi .apoi de a face să i se ofere conceptului -conţinutul iarăşi de către această realitate em;pirid, în afara căreia pentru concept nu este decit dispariţia sa, - ci filozofiia Jacobiană, dat fiind .faptul că principiul ·ei e ste subiec­ tivitatea in mod nemijlocit, este ,eudemonism nemijlocit, doar . cu adaosul neg,ativităţii, întruoÎt ea îşi dă seama că gîndirea pe care eud,emonismul încă nu o r'ecunoaşte ca fiind >ceea ce de natură ideală, ca aceea ce <JOnstituie negativul pentru reaH­ tate - este în sÎJne neant. n t i ar m , �% e inm� � t: �;� aparţin toate isprăvile şi tendinţele culturii moderne), adică filozofia lui LQcke .şi doctrina fericirii, au transformat filO'zofia în ��ilfică şi au ridicat la rangul de._pozlţle supre�ă pozlţla unui subiecf'it �stenta lnmoo -absolut, şi dacă acesfe forme mai vechi s--'aii tntn5bat şi: au răspuns ce este, po­ trivit unei coMepţii sprijinită pe intelect, universul pentru o subiectivitate simţitoare şi conştientă, sau 'Pent,ru O' ratiune căzută numai în finitate şi dezbă>rată de intuirea şi de cunoaşterea veşnicului, cele trei fi,toz,O'fii iSllsmoo.ţiO'nate reprezintă desăvîr­ şirea şi idealizaltea acestei psihoJo,gii empirice, perfecţiO'nare care t r er l � e i i, �r�f:: � ei c����r r un c"e- -:n-3îiii-C�ţe a!:>sofuta (aar cInd liî iat,ea- şi finitatea sînt rnreTul 'aces,ta opuse,�-una este tot atit de finită ca şi oeaJ,altă) şi că _���PEa_ .,!ceşţ'?r�, dinoo1o de ,concept şi de empiric, este

��

.

e����

�ac:l � � 1:r:�� �

� !�

18

l

�:j� l�cl��:i����

Fu, TI

� � : ;;\�

)

:

� j�:;�����i,��� �

It


CHEDINŢA

[

ŞTIINŢA

��I, îns_�-P1:l.t�rea de_ , c,unoaşt�re şi raţiunea rămin îngrădite ahsolut nUII!oai la acUfu..:amintita" sfera. Tnf.r-o <Ultfel de raţiune care gîndeşt�. nu�ai _ceea ce e finIt, exhlent;este' implicată po­ tiţ� că'-oIe_ nu pof'gÎndi d.ecit ct:;e.a ce es.te finit, i.<l:� in ra�iune 61" impuls. şi instinct este implicată concepţia că raţiunea nu �-rmar'"veşniciil. IdealÎlsmul (care în dimen�iunea subiet> ti-vă, anume 'in filozofia lui Jacobi, poate avea numai forma unui sceptidsm şi nu şi forma adevăratului idealism, deo3lI'ece aici gindir,ea pură este afirmată numai ca gindire subiectivă, in tmup Ice, dimpotrivă, idealismul .constă în aceea că în el gînJdÎlrea este cea obiectivă) - Kţe�lism1lJI de care sînt capabile aceSlte filozofii - este un idealÎlsm al finitului, dar nu in sensul l l t t n �i î� id��li�: lini '���c.��i�) :�rr inf : J.?'itate absolută opu�ă finitătii, Şi n.nit�'� real sint �firmate ambele . a e c sp i� t�i fel de a �edea, si�.�� luOTU cert în sine e .faptul că un subiect gînditor este o raţiune împovă·rată de finit�te; şi Fntreaga filozofie constă în determinarea univer­ salului pentru această raţiune finită. Aşa-numita critică a fa­ cultăţilo-r de Cl111oaştele' la Kant, nedepăşi.rea conştiinţei şi grija de a nu alulJlooa ÎJ? tra�s�-=lâ-Fidlle, --iar la Jaoobi cerinţa de" a_nu se într�rinde 1lim�-·este imposi�irpentru raţiune, nu' î.nseamrtll altceva ded{ a _ulpHa in .obip _absolut raţiunea la t(}rma finit5.ti,i, a nu uita n'ătura alisOlufă"a subiectului in orice cunoaş.ter,e naţională, ,şi a face din limitare lege şi fiinţă etc.mă, cit ��...Rţnl:w' filQ,w;e. Nu es�e deci de văzut în aceste 11 do oeva di�Mea 'Culturii rrefl.exiei la nivelul unui cf�fel:�t î � c� � rwi1-ffi!!siJkti.,"9?-QC;,�nJj'git. ca_gîn<hlţ"�_ �th§.�hlt�._şi şepară îp.-ffiOd-;]')Solut a sa intui're a veşniqllui de conoeptul infinit: fie că acest i�tekct �bişIl;�t re;tţl:l!t�_jp gweral l'a această in­ ţ�.e:n.tm1'1lJâu:se >în aup.r�DlSul c.on-c;mtulrgi şi. al empirie}, fie că oI le are pe am:i.ndouă, dar nu le poate ,uni, nu poa,te lua mOOiiCept intuilfea s' a; şi riici nu poate ni.mici deo.potrivă con­ Chinul cauzat lIlaturilor mai alese de această c�tul şi empiria. �nWfădir'e sau de a.ceru;tă opoziţie absolută se ex.primă pe sine în alWi,raţie ,sau dorinţă fi.erbinte, - în conştiinţa că aceasta este o limitare peste care nu se poate trece, se exprimă ,ca cre­ dinţă mtr.,un «dinooLo» al ace&tei ingrădi1ri; dar în acelaşi timp

i! ./�: d:1� � l� u��t

15

ŞI

�l��l�

� SIDJt �i�ăi� ��Ş��1i�tkn{�te�:a�d=c �� ft;;d

: l

:ili��


17

ca (Leputintă permanentă de � se ridica.,deasupra in�ră�i�ii în ':1r���Ş-���{l�'!Ja::r�V�z�jiei de' ,�totput�rnicul r�i.��it �:� t ��r: ���� ��i;i f��rle��nflr:O����\�'����i�� lui Dumnezeu, ci ceea ce �e numeşte om. .t\ces.t �_J�IJl�lit�ea a.iP.L�zit� e:i:' �l'1t1 ă: anume, qmul'Ga_o finitaţ.e lix,ă Ş,l dei100e ăş-1t. . �a·fa'iuniî;"6mul nu oa răsfrîngere a frumusetii �.te-rne, !=aewoc�r spirI tual al universul-ui, ci ca o. sensibilitate ab­ s,Olută, care tD.să facultatea ,credinţei de a se colora incă ici �j. �� le: �N�!!.a�j!t!�:§Yaf.Jţ1ăi� rdaeJk c�m,f:;��i ea ar mai pune in ochii unei feţe comune şi o. a$piraţie fierbinte şi �.n gura <lJoesteia un suris melancolic, dar i-ar fi interzisă reprezentarea zeilor care sint deasupra dorinţelor ,intense şi a �� melancoliei (ca şi cind reprezentar,ea chipurilor veşnice ar fi posibilă lYUmai. în paguba umanului) : astfel, filozofia nu trebuie . ci 'alb�tractul umanitatII e�mce atinse să'poălifelntlpfa ui-ea-nerilişc'âtăSă­ e şi, în timp ,ce işi dă limpede seama e limitarea sa la ceea ce e sensibil (fie că ;analizează acest ahstJr;act al său, fie că-I lasă intreg iP'otriv�t manierii emoţionante a iSpiri.telor frumoase), să se tmnJpodobească to.todată şi cu culoarea superficială a suprasensibilului, trimiţînd la ceva superior, COIl­ ţinut în credinţă. Dar adevărul nu 'po.ate fi înşelat printr-o. astfel de cano­ nizare ficităţii subzistente, deoarece adevărata sfinţire ar trebui s�o anuleze. Cind artistul, care nu este in stare să confere realităţii adevărul adevărat lăsînd să cadă asup�a ,ei iluminaţia , eterică şi !noorpodnd-o pe aceasta cu totul in pictura sa, şi ; dnd el ştie să repI1ezinte numai realitatea în _sine ,ş,i ,pentru sine, (reămatea '!f.a, ,cum 'se' nutn:eşte-eă-:OI:}îŞJilIif,r�amate şi ad'evă,r fâr'ăSa"fie' iiiCi unâ nicL al�a), acest artist recurge, împo.triva l'eidilăţÎÎ, Ia mijloace patetice, mişcătoare, recurg,e la mijlocul pe care i-l oferă sentimentalitatea şi ,aspir.aţia fi,erbinte, pictînd pretutindeni, vulgarităţii, lacrimi pe obraz şi punî:ndu-i În gmă dte un "oh Dumnezeule" ! P,rin aceasta, se înţelege, figurile lui priv;esc spre Icer, dinco.lo. de ceea ce e real, .�înt ind figuri care, asemenea liliecilocr-, nu apa'\"ţin nici neamului păsăresc, nici ani­ malelor, nici pămintului şi nici cerului. O astfel de frumilliete nu poa,te fi fără uritenie, o ,aJs,ttel de moralitate nu poate fi fără slăbiciune şi josnicie; intelectul pe ca�e-l întîlnim .. alle

a

2 - Hegel. StudII !llozoflce

j �ăi


18

17

CREDINŢA ŞI ŞTIINTA

poate fi lipsit de platitud�ne, iIlorocul şi nenorocul .care intervin aici nu ,pot fi lipsi.te, primul de vulgaritate şi aceasta din urmă de spaimă şi J-a.ş1tate, .ambele nu pot fi lipsite de ceea ce mer.ită să. fie dispreţuit. Tot at�t de puţin .poate filozofia purifica finitul şi ,subiectivitatea cînd, potrivit modului său, ea ,le receptează în fOl1mă conceptuală şi le aduce ,în legătură cu infinitul, deoarece acest infinit nu este el Însuşi adevărul, din cauză că nu e în stwe să oonsume fini\tatea. msă cînd dispar in ea realitatea şi temporaJul ca ataJl'c, dis.pariţia această este considerată oa o disecal1e îngrozitoare, care nu....l lasă ,irntreg pe om, şi ca o vio­ lentă operaţie ,de ahshracţi.e cape II1U .PQSooă adevă-r şi cu deose­ bire nu are adevăr prru:tic. O astfel de abstracţie este inţdea�ă ca o amputare dureroasă prin .care este îndepă'rtată o bucată esenţială din plen�tudinea întregului; în\Să, ca bucată esenţială şi 'Ca un in-sine absolut este privit tempor;;tJul şi empiriool, şi priv:aţia. Este (la şi cum acela GIIf\e vede numai pLcio.3ll'ele unei oper,e .de artă s-ar .plinge, cînd i se arată înt'l"eaga operă, că a �ost privat de ;privaţie, că a fost nedesăvÎ'rşită ned'esăvirşirea. Ounoaşterea finită este o astfel de cunoaştere la unei părţi şi a t;tDlJi sIDguliar. Dacă absolutul ar fi eo m p u s din finit şi infi­ niit, a face abstracţie de finiot ar fi fără Îndoială o pierdere. Dar în idee, finitul şi infinitul SÎnt una, şi de aceea fin.itatea ca a .dlsP , L!itrut1f"':arfî "să ă:îbâ m tiJ!�. Şi pentru·"'si�e f ce e<>te negaţIe ; � a î ta c Absf,ra.Cţiâ·'s�upremă a acestei negaţii absolute este "egoi­ tatea", după cum, de ,altfel, lucrul este .absbracţia supremă a po·ziţiei. Şi una şi oeealaltă este ea însăşi nwnai o negaţie a celei­ lalte. Fiinţa pură ca şi gîndirea pură un Jueru ,absolut şi egoi,tatea absolută - sint deopotrivă finitate transformată în ceva absolut. Şi pe această una şi aceeaşi treaptă se găsesc eude­ monismul ,şi iluminismul (ca să nu mai vorbim de celelalte forme de manifestare), precum şi filozofia kanti3lllă, jaoobiană şi fich­ teană, filowfii spre .a căror confrunta're mai amănunţită ne În­ dreptăm acum.

iili . � �:r\Ţ: lh!:t

:-itffi

... ;t:ifg@t; �Jhr;;!;afe� -


A. F IL O Z O F Ii&. KANTIANĂ Prin faptul "Că esenţa ei este aceea de a ti idealism c.r.itic, Hl z f a kantiană mărturiseşte diTect că .princi i său e prin­ cipi.u al subiectivităţii şi al gîndirii fonnale; şi, de po­ ziţia sa, care face d unitatea refIexiei ,punct de vedere suprem, această Hlowfie ne lI1eveJează, plină de dezin­ oeea ce este ea şi ceea ce voi,eşte. Numele de raţiune pe c<hJ1e-l dă ea conceptului ate cel mult să îngreuneze şi să ascundă înţelegerea sensului acestuia. Pe poziţiile mai de ale sale, nde ea are la baza sa într-adevă'T idee, ,conf uz a cu care -ex.primă ideea face ca aceasta să fie anev i ec no c tă de altă pade această filozofie trans­ formă ea însăşi destul de cumnd raţionalul În cev� oe ţine de ş'i in condiţiona;t:· I�r altă dată ela dă in dnunul s5.U,'" in-cidental, mai -ad-esea' ·peste idei considerate de ea ca simple !posibili,tăţi al'e gîndirii ca nişte concepte t anscendent reaJlitate, idei eaTe destul de le lasă să cadă iarăşi -ca nişte simple gindul'i d ea su remă a i, - de care ea 6-a lovit în cunml îndeletnicirii sale criti-ee, şi pe care a tratat-o ca pe ".speculaţie" goală şi ca ,pe , , 0 simplă şi .nenaturaJă f'aln'lă şcoJărească de .a face să iasă rrea.litatea din concepte" * infăţişează ea însăşi, la sfkşitul său, oa un postulat care ar poseda o subi-ec.tÎvitabe ll ' fI ă, dar nu ac a - ece3a obiectivitate absolută mdt, plecînd de la această .idee supl'ernă, în loc să ,sf�I1şească cu în cimpul credinţei, să absolut numai de la ea fHozoJia ,ş i s-o reClIDoască pe aoeasta ca pe una

ooi

p ul sigură p,rintr-o povestire po jos o pe de o

in

vo.Jtură,

u

parte i o os r u s u , pe iiiOOf6ef ceVia

şi pe

lipsite de orice

,goale. I e

r repede p

o

o

pe

ea

,.. Critica raţiunii pure, ecL VI, p.

po

�nceapă

463, 467.

e

e

18


20

al cărei conţinut este cotllStituit exclUlSÎv din conţinutul acestei idei supreme. Filo:rofia kant�3I1lă se opreşte, .simplu, la oopoziţie şi face �in. i'ifei11:!i§t1i!a.· ��,tieia". s�1�it - �l�ţ :.� �:m6-f�.fi�1; . a-�iCă 'pură hrruta, oare ,e numai o negafie a flll)zof,el: dimpotuva, .ca sardnă a adevăţatei fio l zofii nu trebuie considerată .aceeă"'d'e a r.e;iO-lva .la'· 'sfiişrrur sau -QpQ_ziti� .9(: se, 'îndlnesc ,..şi sînt I'lesizate ca o,po2iiţie, cînd Între ,spirit şÎ ,lume, cînd fntre, suflţt şi corp, e i e ��t����Ş�:=;::{";����a{�- �b�::t�f�� ,,�!e d�;ă� şLrea absolută a"opoiiţiei.-Şi'âci5aisra identitate, absolu,tă nu este un postulat genera:! subiectiv �nereanzat, ci ea este unica realitate veritabilă: şi .nici cunoaşberea ,ei nu este o� credintă,

19

-

:,:!j

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

I

,/

�l:ie���fi!:�h��'-'��Tcl�1i����a��!��âC�J�!��� :a ,m,!ţ��, p"'eiffiii ,srne in identi,tatea abso _ :a�a1t;

��e:� �����f m�ilul de a idealism, 'tn11iîctrea _' _,_ "

h�!J��t s��

l��;J��e�:

fi -că nici con�eptul l�t !>in-gur ,pentru sine şi �ici I�tulţla s,enm s lia-tiiită -!;int �����;�n��� �te c�vâ,";,intu�'ţr'�r�de�:G:re: -fuili�b� <i1'nbclor 3n corişHiriţă se, ,n��'-e�erientă, este t,O,t atît de puţin cunoa.ştere, c ritiime. Dar; Întrucît fil1?zofi� kanti'an� declară că a<:e.ru;tă cunoaştere finită este unica cunoaştere ,posibilă, consideră ca ceea-ce-este-im-Sline, ca pozitiv, tocmai sUlS-ami,fltita latură negativă şi pu- r idealistă, sau, iarăşi, face chiar din acum-menţionatul concept __gol raţiune a�solută. atît teoretică cît şi pradică, aceastafilozofie a lui Kant a:lunecă " t���t:-tn - �i,Jlita,1:ţ a�I?J!:1ţă li_În s�bj�qtiyJia!ţ. Astfel tntreaga 2() siU'Cin�!şi ..t-01 conţinutul aC�5h�! Jjlo�o!\i.llu f»ts fUpoasţ ­ ' :: � �ra­ .car lutulUI, CI ounoaşterea aceştel SUblecttV'lta,ţl" 1,1il1-1- o erIr 'C'\itlraTi i de cunoaştere. "Eram de păDerea că, pentru a obţine rezulttate în diferi,tde cer<Jetări pe care Ie înlreprinde bucuros spiritul omului, oarecum primul pas ar fi acela de 'a examina cu precizie intelectul nostru, forţele noastre ,şi de a vedea pentru 'ce fel 'de lucruri se potrivesc ele. Cind În eercetărHe Jor oamenii merg mai departe decî.t le îngăduie capacita.bea lor şi îşi lasă gîndurile să rătăcească pe o

t

* Critica raţiunii

pure, p.

55.


A. FILOZOFIE KANTlANA

21

mare atît de adîncă şi unde ei nu ,pot găSIi. nici un fel de indi� caţie îndtrumăJtoare, nu este mirare că ei nu trezesc decît indoieli, angajînduMse tot mai mult în rontrover.se care, neputînd fj niciM odată rezolmte şi terminate, nu fac docît să aJiment-eze şi să înmulţească aceste î.ndwJ,ieli, oonfinnÎnduMi în cele din urmă Într-O' stare de complet scepticism. Dimpotrivă, dacă puterea intelec­ tului nQ5hu ar fi bine cîntărită, dacă s-ar descoperi odată cît de departe se intinde .cunoaşterea noastră şi S-3JI' găsi orizontul care formează linia de frontieră despărţi tO'a4'e Între partea lu­ minată şi cea intunecoasă, Între ceea oe poate fi înţdes şi ceea ce nu poate fi inteles, ,atullili oamenii s-ar opri poate cu mai p uţină gneutate la necunoaş�erea llOOUl1OSrută a acestei din mmă p ărţi : şi şi-ar îndrepta gîndurile şj discursurile cu mai mare avantaj şi plăcere spre ceaJa.ltă parte". Prin aceste cuvÎnte extprima LOIcke în intrO'ducerea ln­ cercării lSalle c opul ,întreprinderii sale, cuvinte 'Pe care le-am putea, tot atît 'de bine dti în introducerea la fi'lozofia kantiană, filozofie care, de asemenea, 'Se fm.trî,IlI$e_ înăunt�ul _S'C�:u.Jui Ufe t t. ��.s.-��� ._:t�!?��1..-_ :_���§I:i�, ,_��!Lef. �lt!I Jmi

IS

Dar Înăuntrul acestO'r limite şi ,in pofida rezultatului su­ prem formulat cu totul altfel, se află exprimată ideea veritabi.Iă a raţiunii în -propoziţia : "C u m s î n t p o s i b i 1 e j u d e c ă� t i l e s i n t e t i <e e a p r i o r i ?" 1 .li-a întîrrnplat 5nsă lui Kant ,ceea ce-oi r,eproş.ează el lui Hume, anume că, departe de a fi gÎ-ndit l<liceastă problemă a filozoflid destul de precis şi în terM menii ei gener.ali, el s-a oprit numai la .semnificaţia s u b i e c­ ' t i v ă şi exteriO'ară a ei, şi a <Jfezut că poate arăta că o cu­ noaş.tere bazată p e raţiune ,este impooibilă ; iar potri'vit mnc1u­ ziilo:r lui, tO't ,ceea ce se numeşte ,filowfie, s-,ar reduce la simpla iluzie că nu există o presup'l1Să cunoa.ştere proprie raţi'Ulli i. Cum .sînt posibiLe judec�ţile _ Is-iţ\h,ticx: a priOJ:i ? Această pr.obf,emariiI� e-x'pri�ă nimic altceva dedt ideea că în juaecata al doilea sintetica subiectul şi r-ediG � �( enerâlul, U In orlllla un el a doilea" �, a-ceş.tis�� '5!Ul ll;l :aţe :aJH J�, a flP'Ju.. , ţ �;i�blf�tatea acestei afirmă,ri, acestei punon ţine exdusiv de raţiun'e, car,e nu este alweva decît ,această identitate a unor atare eterogeni. Zărim ace�tă idee pr.in platitudinea dedw:ţiei categ.oriilor şi în legătură ,cu spaţiul şi timpul, nu acolo unde ea ar trebui să fie în tratarea ,tralll9Ceilidentală a acestor fO'llme -,

Î1cll: �

21


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

22

dar totuşi, .in continuare, ea eflte sesizată wcolo unde apare mai întii unitatea .ariginarr sintetică a aperoopţi'ei, ,la deducţia categ.orii<loT, şi e recunos()u,tă şi ca principiu al sintezei figumtive sau al fornndor iilltui,ţiei, ia;r spaţiul' şi ,timpul sînt sesizat,e ele înseşi ca unităţi sintetice, şi imagmaţia productivă, spontanei­ tatea şi activitatea sintetică ,absolută sînt înţelese ca principiu al sensibilităţii, care mai îna;inte fusese caracterizată numai �a receptivitate. Această unitate sintetică originară, adică unitate care nu trebuie inţeleasă ca prod'l.IS al contrarelor, ci ca Într-adevăr ne­ cesaxă, absolută, originară identitate a contrarelor, este alÎt pIin­ cipiu al imaginaţiei 'Productive, al unităţii oarbe, adieă al uni­ tăţii scufunda.te in diferenţă, şi nu se separă de aceasta, dt şi principiu al unităţii care afirmă diferenţa ca identid, dar care se deosebeşte de difel'enţi ca intelect. De unde reiese că formele kantiene ale intuiţiei şi formele gîndi,rii nu sînt nicidecum înde­ părtate unel'e de ,altele ca fatCUltăţi apaTte, izolate unele de aLtele, aşa cum ni loe 'reprezentăm de obi,cei Una şi aceeaşi uni­ tate sintetică - ceea ce Înseamnă aceasta aici, a fost pr,eci7.at adineaorj - este principiul intuirii şi al intelectului. Intelectul este numai patenţa ,superioară în ,care identitatea, scufundată în cursul procesului de iDituil'e cu totul În diversitate, şi opusă totodată acesteia .se constituie în sine însăşi ca unive�salitale, prin ceea ce ea este puberea superioară. Do" aoeea, Kant arc cu totul dreptate să numească oambă intuiţia lipsită de formă ; droarece �n intuiţie nu exi;;tă opoziţia relativă şi d'eci nici iden­ titatea şi opoziţia -relativă în ,care constă vederea sau conştiilllţa, ci identitatea este in intuiţie ca în magnet compld jdentică w diferenţa. însă întrucît intuiţia este intuiţia sensibilă, adică opo­ ziţia nu esk suprimată (şi conservaJtă totGd.ată) oa în �ntuiţia intelectuală, ci trebui,e să apară în intuiţia empirică ca opoziţie a unei astfel de intuiţii, Gpoziţia subzistă şi în această formă a scufu.ndării [în divel1sitateJ , şi astfel opoziţiile se ,sepwră una de alta ca două forme ale intuirii, una ca identitate a gindirii, ceaJlaltă 'Ca identi-tate a fiinţei, ca -intuiţ�e a timpului şi a spa­ ţiului. T.ot astfel CO'Ilcoptul lipsit de intuiţie este gol ; deoarece unitatea sintetică esLe concept numai Întrudt ea îmbină în aşa fel diferenţa înCÎt aoea'sta se înfăţişează în acelaşi timp în afara unităţii în opoziţie relativă faţă de unÎ,tate. Izolat, conceptul pur este ,identitatea goală ; numai ca totodată relativ identic cu aCClI ,ceva căruia eI i .se opune cs'te el 'concept şi numai umplut cu divensul intuiţiei : intuiţie sensibilă A-B, concept A�A-B).


23 Ci{ priveşte ,poziţia prinoipală, anume că imaginaţia pro­ ductivă, atît in f(lrIna intuilrii sensibile dt şi În aoeea a prinderii in concept a intuiţiei sau a 'experi,enţei, este o veritabilă idee speculativă : prin expresta d,e unitate sintetică id,entitatea poat,e lua aparenţa că ea ar pre-sllIpune anti�eza şi a.r avea nevoie -de diversitatea antitezei (;a de ceva ce e indopendent de ea şi fiinţează-pentru-sine ; �dentit!atea ar fi !cloci dU'Pă natura ei ceva uhel'ior oporiţi e i. Dar amintita unitate este la Kant incontestabil identitat,ea originară ,absolută a conştiinţei de sine care afkmă aprioric absolut din ,sine judecata, sau mai curînd ca identitate a subiectivului ş i obiectivului, apare în conştiinţă ca judeoată. Această unitate ol'igioaJră a o.percepţiei este n umită smtetid tocmai din cauza dublei laturi a ,ei, deoarece in ea opuşii sînt absolut una. Dacă sinteza absolută - care este abso­ lută ÎntTuCÎt nu e un agregat de diversităţi tiduitc laolaltă ea adăugîndu-se ulterior la. acestea - o desfacem şi reflectăm asupl�a opuşilor ei, vedem că unul din aceştia este eul gol, coo­ oep�l1l, iar celălalt eSlte diversi,ta-te, corp, materie sau cum v o im �ă spunem. rn Critica raţiunii pure (p. 1 35, ediţia a doua ( 1 787) *) Kant apune fO<IJrte hine : "P.rin eul gol ca simplă reprezentare nu este dat nim�c divers" ; {adevărata unitate sinteti'că adică id,entitate raţională este numrai aceea, oare e raportul plurali­ tăţii faţă .de identitatea goală. eul, din ore, ca sinteză odginară, se despart mai Î,ntîi eul ca suhiect gîndit(lr şi pluralitatea ca corp şi lume) ; ;prin ceea ce K,ant Îmuşi făcea deci distincţie între eul abstract, sau identitatea proprie intelectului 'Şi ade­ văratul eu ca i de nt it aAc abso-l ută, origi nar sintetică, ·ca principiu. In felul acesta şi-a rezolvat într-adevăr Kant probJ.ema sa formulată în înt rebar ea : "Cum sînt pos.ibile judecăţi.le s inteti ce a jJriori ?" Ele sînt posibile datorită identităţii o,r ig ilOa,re abso­ IUbe între derog,eni, identitate din care abia apoi se s'epară, ca din ceva necondiţionat ,ea însăşi, ca subiect şi predi,cat ; par­ ticu" şi genooal înfăţişîndu·se sepamte în forma unei jud'ecăţi. Insă, ceea ce este raţional, sau, cum se exprimă Ka.nt, ceea ce e apriori<: în această judecată, identitatea absolută, ca concept mediu [sau termen mediu] nu apare în judecată, ci în silo.g,ism. In judeoa'tă, identitatea aceasta este numai copula : "este", un ce inconştient ; şi judecata tns�i este numai manifestarea pre­ pondereru:ă a diferenţei. Raţiooal'lll este aki pentru cunoaştere tot .atit de s-cufundat În opoziţie pe dt este de �cufundată poen"" EJd. VII,

[).

99

2S

2i


CREDrnŢA ŞI ŞTIINTA

tru conşti�nţă în general identitatea în intuiţie. Copula nu este cevta gtndi.t, ,cunoscut, ci exprimă tocmai necunoaşterea eaţio­ nailului Ceea .ce i,ese în lumină şi ,se găseşte în conştiinţă, este numai produsul ca membre ale opoz.iţi,e i : subiect şi predicat ; şi numai ,acestea sînt :afirmate în fonna judecăţii, nu şi unitatea lor ca obri-oct al gîndirii. fn intuiţia sensibilă conceptul şi realul nu 'se înfă.ţilŞează ca opuse unul altuia. In judecată identitatea ca universal. se rebrage totodată din ,star:ea sa de scufundare in diferenţă, care în felul acesta apare ca ceva p<lJl1:i.cular şi se opune acestei scufundări. Dar identitatea raţională a identităţii ca identitate a UIIliversal-wlui şi particularului este ceea ce e inconştient în judecată, şi jM!ecata insăşi este numai manifes­ taI'ea acestuia. Fără a distingle de eu - care este cel ce <III',e reprezentări şi e subiect, şi esbe numit de Kant numai însoţitor al tuturor reprezentărilor - ceea ce Kant numeşte facultate a UJnităţii originare -sintetice, a -apel'cepţiei ; şi fără a ,privi ca pe un ,,-ce­ în-sine" exdusiv această putere imaginativă, însă considemtă nu oa termen mediu intercalat între un subi-ect absolut existent şi o .lume ahsolută existentă, ci luată ca ceea ce e pr,im şi ori­ ginar din care .abia ulterior _se seprură eul subiectiv precum şi lumea obioctivă ca feIliOmen şi ,produs cu necesitate Împărţit în două, nu se poate înţelege nimic din înweaga deducţie �I'ans�� cendentaJă, fie aceea formelor instituţiei, fie cea a categorii­ lor. Această jmaginaţie fiind identitatea originară bilaterală care pe o latură ,a ei devine subieot în g;eneral, iar pe cealaltă latură obi1oct, şi fiind originare ambele, nu este altceva decît însăşi raţiunea a că.rei idee a fost d-eterminată anterior, numai raţiunea 'Ca -apărînd lin �fera conştiinţei empirice. Că ,însinele conştiinţei empi,rice este însăşi raţiunea, că imag-inaţia produc­ tivă, atît ca intuitivă cît şi ca un']. -ce face experienţe, nu este o ,facultate particulară Iseparată de raţiune, şi .că această i:magi­ naţie productivă se numeşte numai inteloct, Întrucît categoriile (la fOl1me d,eterminate ale _�maginaţiei ca.re face experienţe sînt puse sub forma infinitului şi sînt fixate .ca ,şi concepte, tare de asemenea formează în sfera lor un sistem complet, - iată ceea ce tIlebuie să fie înţeles perfect de cei ce, auzind vorbindu-se dooJll1e �mag1inatie, nu s-e gîndesc nici la intelect şi încă şi mai puţin la raţiune, ci se gîndesc nllmai la lipsă de legitate, la arhi,trar şi la fi,cţiuni, şi nu se pot dezbăra de rep'rezenta,rea unei divenllÎtăţi oali.tative de fa.cultăţi şi aptitudini ale spiri­ tului. In filozofia kantiană a fost lăsată să figureze mai mult ea

.

u

a


A.

FILOZOFIE KANTIANA

25

naţia productivă fiindcă .ideea pură a ares'tei f,iJozofij este, fără îndoială, desWI de amestecată, ca şi alte fa.cUJltăţi (Poten­ zen) ; şi este înfăţişată aJl'I"oope îu obişnuita formă a facul­ tăţi psioologice dar apriori.ce, iar Kant a conceput . unicul ap�îo­ ric - f�e acesta al seIl6ibilităţii 'satr�' Înte1,eetului, sau oricare ar fi - nu ca raţirune, . ci numai su� il}.c.�lj,�rera .ull{�r. <;.�c!dl.lte În­ ţ,onnaJe UiIlive.rsalitatţ··:ll. . ne,!;:�ig,k::J!:. r;:1,Ull ....edea . dată, a făcut d.in. v�rţt'abi l ul alprioric iaraşi o . unitate pură, adi..�ă nu unitate or,iginar moomcă. însă, înttuCî:t irisinele a fost aşezat in puterea imaginaţiei, iar dupJicitatea acesteia a foot concepută duplicitate reflec­ tată, anume, ca judecată, �i tot aS'nfel identitatea ei 'ca inteled şi catego-rii, deci ca identitate tot refiiectată şi relativă, a trebuit să fie r,eflecta tă şi ident ita tea absolută a identităţ i i rela­ tiv,e - idel1ltitaJte fixată ca universal ,sau categorie - şi a duplidtăţii rebtive a unive I\salului şi par,ticuJ arului, şi să fie r,eounoscută ace<wtă identitate absolută ea nţiune. Numai că imaginaţia oare este raţiune, scufundată În diferenţă, este ridi� cată ca această puter e numai în forma infinităţii, este fixată I:a intelect : şi .această identitate pur relativă se opune tn chip necesar :particul'arului, este abSOIlut afectată de acesta 'Ca .ceva ce�i este . străin şi empiric. Iar însinele ambelor, identitatea acestui �nte1eat şi a empiricului, sau aprimi.cul judocăţii, nu iese l a lu­ mină şi tilozofia nu Înaintează de la ju decată pîn ă la silogismul aprioric, de la recunoaşterea :că aJccst a;prioric este maniiestare­ in-sine, nu Înainteaz ă pînă la runoaşterea IÎnsinelui. De aceea poate, şi În această presUJpunere trehuie înţeleasă astfel jude­ ca:ta absolută a idealismului în Înfăţişarea kantiană, că di­ versul sensibilităţii, conştiinţa empirid Jntrudt e iO'tuiţi1e şi senzaţie, este în sine .ceva lipsit de legătură, lumea este cev a ce se nănne in sine, ,ceva ce ,dobîndeşte numai prin fa;pta bună a conş-tiointei de sm'e ,a oameni,lor J1ezonabil:i coeziune obiectivă şi consistenţă, substanţialiltate, multiplicitate şi chiar realitate şi posibiHtate : un moo ...detemninillt obiectiv, pe care omul îl pri­ veşte şi-l repudiază. Intreaga deducţi e pnimeşte apoi sensul f?alite comprehensibil că lucrurile-in- sine şi senzaţiile sînt Hp­ s�'te de mod-determinat obiecti,v ; oit priveşte senzatiile şi re.a­ litatea lor empil1lÎd, nu rămine al1tceva decît să gîndim că sen� zaţia provine de l'a lucrurile-în....ine, .. deoarece de la de provine În ��neral modul-KIekrnninat incomipreheOisihil al conştiinţei emp'1nce, şi ele nu pot fi niIGi intuite şi n.iCÎ runoscute (ceea ce este în experienţă fonnă a inruiţiei aparţine sintezei figurative , imagi

UiIl()i}'

ca

vom

25

ca

o

2T


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

ce .es�e COlliCept aparţine sintezei intelectJuale ; pentru lucru­ r�le-tn-sine nu rămine ,aIt organ decit senZiaţi.a ; deoarece sin­ gură nu este a priori, adkă nu este întemeiată in facul­ t te a omenească de cunoaştere, ·care nu .există decit feno­ m ne) , - llKrurile-În-,sine 'şi 'senzaţiile 'Ml1I1: fără mod deter­ minat obiectiv. ModUiI detennin:at obiectiv al lucruri.lor-În-sine şi al senZiaţiilor este u i tat lor, însă aceas.tă unitate este nu­ mai conş<tiinţa ele sine a unui subiect oare şi deci ea este boit puţin ceva cu adevăI1at aprioric şi ceva fiin­ ţin d - in - sin pe cît de puţin este o altă subi'edivitate oarecare. , In consecinţă, idealismUil critic n-ar_s9.n.�.t� dedt în ştiinţa c e enfornwJă _c;_ă ,subiect'!lU sau non:-�ul există . c·ee:a

a e

aceasta

e

pentr:u

atÎ,t ,de

n ea

are expe�ienţe,

{ie ar ....Q I�,!uni,le }f�ca�Df�� i�e i:������T,1�ţ!�:i����J:uI�:l l��� sufle�c, celăJaU ca lucru obiectiv, ci

gîndesc», _ ca n�

� ��tet

�1tJ!ien��so; rt� �:ii� . . . ���!i

or ql}ul

. .,

�ît

�:��'ml� ���r!-��=� ra=tna�:!� ��tui 'i:pt es i" � ��Î î ���e:' � ���fiW� ���t!f��J!11I��e "

e ll[la ŞI ac

nd soarele ÎncăbJeşte piabra. mt-r-o astfel d identi­ tate tormală a trecut identitatte a absolută a subiectului şi obiec­ tului, iar ·iJdeal�smul tr'aJliSlcem:lţn,4IIl _.l::a.",:tx:�m:�!.ol1mat �n acest idea­ u · matcit"r1iid, şi pr�riu-z,s, psih.ologic. l�sm fo-TIn , Cind este făcută separarea suh!edului şi obiectului, jude­ cata s înfăţişează iarăşi dedublată s ub ec t v şi obieotiv, ca o trOCeI1e de la un ob i, c tiv l a altul ; obiective sînt puse în relaţia unui subiectiv faţă de un ·obiectiv şi În raportul de identitate al amîndurora ; de a.<;emenela, judecata apare ca trecere de la un b i t v la altul. Astfel, r utat a este ohi'oot'Îvul, ca un ce subiectiv s-au particular este corpul, iar oa un ee oooectiv sau unive·nsal este mişcareta ; sau subiectivul, i maglÎrn'aţi a , ca <le subiediv SaJU partkular eul, ca ce obiec­ t iv sau universal este ex i n ţa. Aceste J1elaţii ale fenomenului ca judecăţi Kant Ie-a aşe� zat, pe l tu a lor c i ă , în sÎ'stemul princiq»ilor puterii de judecată. Ş,i Înlrudt identitatea a ceva nfăţ ş ă Într-un astfel de raport al judecăţii ca eterogen, de exempLu, Întrucît

e

�tIT'ii";'d

e

e

fenomen su ec i

a r

per e obie t v

În

i i

care

g. e

este

ce se î

iarăşi

i az

e


27 ceea ce este cauză este legat în moo necesar adică absolut de efect, este identihtte tmnscendentală, ·av,em face cu j,dea­ lism adevărat. Dar acest înll1eg siS'tem al prinoi.pi,ilor este, ,pe de altă parte, prez·entat iarăşi oa ,i.n.telect omenesc conştient, oa ceva �ublioobiv : şi acum se pune înt;rebarea : ce �el de raport există între această judecată, adică tntl'e aoeastă ,subiectivitate a intelectului şi obiectivitate ? Ambele .acesotoo. sînt .identice, dar formal identice, Întrudt eterog,enitatea intelectului e�te lăsată

de-a

în oare la tot pasu!. de idon�itate are nemijlocit în faţa ei sau alături de 'ea o neidentitate iofinită, cu car,e este nevoi,tă să se combine Într-un fel incomprehensibil. Astfel avem de o par.te eul cu imagi'IlJaţia sa prroduotivă, sau ,mai curînd cu unitatea lui sintetică, care, afirmată izoIa.t, este unitate formaJIă a diversu­ lui, alături de aceasta avem insă o infinitate de senzaţii şi, dacă V'l'eţi, de lucruri-tn-.sine ; regn care, Î.ntrudt e51te păTăs�t de cate­ gorii, nu poate fi aItceva decît o masă amorfă, cu toate că, şi potrivit Criticii puterii de judecată, aoesta, ca un regn al na­ turi.i trumoase, conţine în sine detttminaţii pe Qajre puterea de j,udecată nu le pruU:e subsuma, ci numai r,ef1<ecua. Da.r, fiiru:kă


28

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

obiectivitatea .şi consistenţa in general nu vin decît de la cate­ gtOdi, acmt regn, îmsă fără categorii, fiinţează totuşi pentru sine şi pentru rdJexie, nu ni-l putem reprezenta decit ca pe regele de aramă ,eLin piOVieste, pe care o oonştiinţă de sine omenească 30 îl străbat'e cu ,adere1e obiootivităţii, ca să fie figură cu ţinută dreaptă, artere pe care i le goIeşte picătură cu pidtură idea­ Usmul fommd transcendental, Încît se prăbuşeşte, devenind un ce intermediar între formă şi morman amorf, neplăcut la vcen?,u , cu'}{).aşt��ea uarurii, -:-:-. .şi �ăa-ă arterele. �e_ car� , II � e

[ ,

::<i"'"

t��"idMe:�t!!,i�rr!f:�:@k�h�7n�i

necesitatea acestor relaţii devin pmin urmare iarăşi oeva acci­ dental şi subiectiv. Acest intelect este inteLect omenesc, e o parte a facultăţii de cunoaşte:r.e, intded al unui pund Fix al egoităţii. Aşa cum sint ele aunoscute de intreleot, luc.f1ll1il e &int nu.mai feno­ mene, nu sint în sme ; ceea oe este un rezultat cu totul adevă­ rat. Dar concluzia nemijlooitiţ este că şi un imtelect care cunoaşte numai fenOmene şi numai un nimic-tn-Soim', este el Îlnsuşi feno'!len şi nu e nimic in sine. lnsă intelectul care cunoaşk în felul acesta, Lntelectul discursiv, este� considerat� ctimpoţriyil� _ ca UI} ce în sine şi absolut,_ iar cJ-lnQ�ştel1e_a_ {ţ'.1lQw.enelor este Pl1iViţă a c n f:� ��i��af��t� ���,,� D��ă f��������P c�o�:l!��� . . obiectul nu smt în ele înseşi nimic, ele trebuie să fie tot nimic in ele Înseşi pentru r,aţiunea cunoscătoare. Că intelectul este absolutul spir,itului omenesc, iată :un fapt asup.ra căruia nu pare să se (i iv:iJt niaioda,tă în mintea lui Kant nilOÎ cea mai uşoară Îndoi<lJIă ! ci, potrivit lui, �Dtţ!e9tul oonstrituie Hmbatea absolut fixată şi de neinvins a raţiuni,i umane. Cînd ,e v:orba de " a e x p 1 i c a .problema uniunii sufle­ tului cu corpul", Kant susţine cu dreptate că "di,ficultatea" (nu a ex.plicării, ci a cunoaşterii) comtă "În pretim;a eterogeneitate S:3lU 1'lpsa de conformitate dinbre sufilet şi obiectele ,peroepute cu simţurile exterjoare ; dar, dacă ne gindim că aceste două feluri de ohiecte nu se deosebesc aici in mod intI'linsec, că nu lie deo­ sebesc decit întrudt unul din feluri a p a r e e x t e r ,i o rr oeluilalt, şi că, deci, ceea ce se află Ia baza fenomenulUii materie ca lUCllu-în-sine, ar putea e v e n t u a l să nu fie atit de eterogen, atunci ar dispare di,ficuItatea şi n-ar mai rămime decît aoeea de a înţelege oum e im geneTie poSJiJbi,1ă o unire a substanţelor" (e6te superfluu să fie strămutată dincoace dHiculbatea), problemă "a ,cărei dezlegare se află, f ă r ă i n d o i a 1 ă în afara dome-

81


A. FILOZOFIE KANTIANA

29

niuIuă cunoaşterH o m e n e ş -t i" *. Vedem că numa.i de dngul iubitei uman�tăţi şi al puterii ei de cunoaştere ţine Kamt atît de puţin la glîndul .său că adineaori-amitl'titele �ornn e de exÎL!;tenţă n-3Ir fi poate în s .j n e atît de eterogene, ci ele ar fi astfel numai ca fenomene, con�dellÎnd .aoest gtnd al său drept sim­ plă păr,ere ciudată a wmi "poate că", şi nu ca pe un gînd spri­ jinH pe raţiune. ă Un astfel de ideali.sm formal, _ �<J.� e tă f:�' :!� OI1turi, liSta; c·af:e·-·YeveTliâkă- ·pe sewa:· numite categoI1ii, nu este aItceva dedt o lărg.ire a doctrinei lui Locke, care susţine că conoeptele- şi formele sînt daJte de obi-ect, situînd în sUlm·oct n1lllil<t perceperea î .n g e n e r a 1, un intel-eet general ; acest idealism, d.impobr:ivă, determină mai departe per­ ceperea ca fo.rmă imanentă şi prin aceasta, fă,ră imdoială, oÎşti,'{ă de.ia infirui:t de mult prin larptlli -că vidul peroeperii sau al SJ)'OII­ taneităţi.i eiS'te a priori, absolut umplut cu un conţinut, Întrudt modul detennmat aJ fonnei nu este nimic altceva dedt identi. tatea contl'ar,elor. Prin ceea .ce mteIecLul aprioric d'evine tot­ odată - cel puţin in general - aposterioric (deoarece apoote­ rioril\Jatea nu ,e aJI,tcev;a decit opoziţia) ,şi astfel este dat concep­ tul formali. al raţiunii, conceptul de a f.i apr,jorică şi aposterio­ rică, id·eIlltică şi neidenti.că in unitate absolută ; in-să idee care, la Kant, rămîne ,intelect, şi numai produsul ei este cunoscut ca j 'ti d e c a t ă sintetică a priori. Aşadar, în interiorul său inte­ loctul, Întrucît în el însuşi universalul şi particularul sînt una, es·te o idee Speculativă şi trebuie să f.ie o idee speculativă ; deoa­ rece opoziţia judecăţii t1"ebUiie să fie a priori, necesară şi uni­ versală, adică absolut identică. Dar ea rămîne la "trebuie să fie" , deo<lJrece această gîndire este iară,şi intelect, un inteled opus serw.ibiHtăţii emp-irice. Intreaga deducţie este o anaLiză a eXiperientei şi o puner,e sau afi.rmare a unei anti-teze absolute şi a unui dualism. Faptul că inteleotul. e�te ceva subioct.iv, pentru care lucru­ rile nu simt in Sine., �ci sInt numai tenomene, a.re, p.r,in urmare, un dulllu seris : sensul foarte just că infelecluJ cxptiD.li...P.,!jnoîi s a i ea u �cf��l��lfu: �� î{������ '�. � ţ� .�î�l :i�e . :b�;iur��� s!�t . �nsinele I�Clit:il�i;.: ·SC.wşiD.ili"j2:iiEn!L:�ni�si!iite�· Fiind

di��L��� e:�lu��-

.

fj:�:

(

". Critica raţiunii pure, 00. VI, p. 209.

32


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

30

calitate 'Subiootivă a spiritu1l ui, inte1ectul ,trebuie să fie 'aJbsolut. tosă, deja ,în genere prin 'fuptul că Întelectul este instituit oa ceva subiectiv, elSte feiCUnoscut !Ca ceva ce nu e abso­ lut ; pentru idealismUiI formal trebuie să fie indiferent dacă intelootuJ. necesar şi cunoscut în dimerrsiunile formei sale, este afi11mat ca subiediv or� ca obiectiv. Cind intelectul trebuie să fie oonsi-derat pentru sine oa abstl1acţie a formei În triplicitatea ei, es.te eg,a! dacă el e privi,t ca intelect al conşvirinţei sau şi ca intelect al nartur�li, ca formă a imte1oig,entei conştiente, ori a inte­ Iig>enţei inconş,tiente ; încît, după cum intdectul este gîndit în eu, inteJed'llaliZlat, tot astfel es-te el gîndi{ realizat în natură. Dacă imteltOOtul ar fi În genere (Jeva În sine, (!Il ar poseda reali­ tate atH în natură ca lume intdligibilă ex'Î'stentă în sine şi ,pen­ tru Stine în af,ara cunoaşterii intemei:ată pe intelect, cIt şi ca W1 ÎIltieled oare se g�ndeşte pe sine în afara natLllrii în forma inte­ le<lwalităţii : am avea expenienţa atît subiectiv, Ica si.Sltem Cotlşt<ient, dt şi eXlperienţa obiectiv, ca sistem inconştient al diver­ sităţii şi înlănţuirii lumii. y • • sine fii c�e nat r� lecrulul;"

as

tfifrn

,

i Kant Îc h �faptul că el a aşezat formele exprimate în ca/lJegorii ca pc o

1

ţ,eapă a flÎiflităţii absolute în �acu1batea de cunoaştere a omului, oi în faptul că el a pus mai muM în Larma imag,inaţiei transcen­ dentale ideea adevruratei apl'iolf,i,tăţi, dar chiar şi in intelect a sitllJat Începutul ideii raţiunii .prin aceea că el a considerat gîn­ direa Slau fo,rma nu ca pe ceva subiectiv, ci ca pe ceva în sine, nu ca pe ceva l�ps.it de fOI'Illă, ca aperc-epţie goală, ci el a În­ ţeles gîndirea ca intel-ect, ca formă adevărată, anume ca tr.ipli­ citate. �ln-.a.C;eastă jrwudta.,te se afl�. _sîmburele speculativ;uJ.!:riT deQ'.ar�� î!1 ea �te. conţi�uţă �n acelaşi timp .Judecata ori­ gmară S'au . H�5bate'a, deci posibmrf:at�a apos1:eriof1Îtăt!i. . i-� Pi-Otri,tatea în6efe-âză in " felul acesta de a fi ab!YOlut opusă apri()rirului, şi tocmai ·pr.iil "MeaJsta apriol'ltatea ince­ tează de a fi identitate Tonnală. Insă ideea mai pură a llJnui inteloct car;e este totodată şi aposterioric, id·eea termenului me­ diru absolut a llIIlwi inteJ.ect intuitiv, o vom discuta mai Încolo. îll1ainte de a arăta cum a tost foarte bi.ne Întrezăr.ită de Kant această idee a unui ,intelect totodată şi apilliteri01'ic, sau

Q.

iUisăşr'

şi


A.

FILOZOFIE KANTIANA

3t

intuitiv, de a ail"ăta cum a exprimat-o el dar şi cum a anulat-o conştient, trebUJie să cercetăm ce anume poate fi raţiunea care refuză să se convertească tn această idee. Din oauza acestui refuz, raţiunii acelsteia nu-i rămîne altceva decît pura �oliciune a identităţii, oare este raţiunea oonsiderată numai în judecată ca �i.ind univte'rOOllul pur fliinţJÎoo pentru sine însuşi, adică suooectivul aş'a cum se v,a realiza el, în sta'l1ea sa complet pUJrificată de orke divernibte, -ca unitate abstractă, pură. J,ntdectul ome­ nesc este conexare a div�suLui real.izată de unitiltea conştÎLinţei de sn.n:e. Analiza arrută un ce subiectiv ca activitate oare uneşte, oare ca spontaneita'te are ea Însăşi dimensiuni, ce s-au dov'edi.t a fi categoriile ; in acest s-cns, această aotivil:ialte este intelect. însă aootra'c.ţia de conţinutul pe care aceas.tă conexare îl are pr,in TilipOrtarea ei la empi'rÎ<C, cît şi de particutaritatea ei ima­ nentă - eXlprimată În dimensiunile ei - aJceastă unitate ,goală este raţiunea [kanciană] . Intelectul este unitatea unei experi,enţe �ihile, \Ulj.lntea mţiunii se rderă Însă la intelect şi la judf:­ căţile lui. Potrivit acestei detenminări generale, raţiunea este, făJră Îndoială, I'Iidioată din sfera identităţi,i relative a intelec­ tulun şi acest ca.raoter n·egativ ar îngădui ca ea să fie 'Înţeleasă ca identitate absolută : d3JT raţiunea a fo<;t astfel ridicată numai ca idee speculabivă, apărută în fOl'ma cea mai Vlie la puterea imaginativă şi slăbită d,e ja la �ntelect, să cobo;t,re la raţiune comploet la rang de identitate formală. Felul în care face Kant eLin această unitate goală cu drept cuvînt p,nincipiu numai regu­ laltiv şi nu coflSlti�uHv (deoarece cum ar putea ceea ce e absolut lipsit d'e conţinut COtt1stitui ceva ?), felul în care afirmă el aceaSită uni'�ate ca pe ceva necondiţionat, sÎmt chestiuni a căror considcfla.re prezintă în '>ÎIne interes, pe de o parte numai Întrucît pentru a OOll'stitui acest v.iJd, Kant ia poziţi.e pol,emică împo­ triva raţiunii, i.ar raţionalul, recunoscut În intelect şi În deductia lui ea sinteză traIlSlCendentală şi care acum Iar ,fi trebuit ...,ă fie sesizat nu oa produs şi tn apariţia lUli ca judecată, ci ca raţiune, el, Kant, îl extil1pă din nou ; pe de altă parte, chest.iunea pl('(�_ zintă interes ma:i cu seamă pni.n felul in care această umitate �oa1ă urmează să devină, ca raţiune practică, iarăşi constitutivă, să producă din sine msăşi şi să-şi dea un conţinut ; şi apoi, în cde din urmă, prin felul în oare ideea raţiunii es.te din nou inst-ituită pură, dar din nou anulată şi situată ca un «dincolo» abs.o,lut în iraţionalul oredinţei, ca un ce vid pentru cunoaştere şi astfel subiectivlitatea, ivită într-un mod in aparentă mai nevi-

M

35


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA novat dej a

cipiru.

la

e

prez nrbar ea ime100tului, rămîne absolută şi p.rin­

KJant t"e(:U!IlOaşte fără înconjur şi pretutindeni că raţiunea,

ca activitate l�psită de dimensiuni, ca pur concept al infilllitătii opuse finitUilui şi menţi nută in această opoziţie ca c,eva absolul, deci raţiumea ca unItate pură lipsită de intuiţie, este În sine , goală. însă, contradicţia nemUlocită prezentă aici cons tă în fap­ tul că aceas tă infinitate, pur şi simplu condiţionată de abs tr ac ­ ţia din ceva opus, şi care nu e absolut nimi,c Îin afara acestei opozlţi!i. este totuşi afi'I1mată în acel aş i timp oa spontooeitate absolrută şi allltooomie absolută ; ca libeI'tate, ea tt ebu,i.e să fie ahsol ută, deoarece esen,ţ a acestei liber:tăţi CGustă În a fi numai datorită a ceva ce e opus. Această rontradi'cţie, de neinvins . pentru acest siSltem şi dishrugăto.are a lui, devine Îlnconsecventă reală, Întrucit acest vid ,absolut trebuie. ca raţiune pradÎlcă, " să-şi dea un conţinut şi să se desfăşoare tn forma unar obllig:ati i ' mor-aloe. Ratiunea teoretică, care i.şi pm m eş te diversitatea de la intelect, avînd sarcina numai de a reglementa acea.&tâ diversi­ tate, nu I1idică pretenţi i la d.+emnirtate şi vallOa�e autonomă, şi nici la orearea de sine a f-iulUJÎ ; şi trebuie lăsată pe seama pro­ priei sale goli.ciuni şi nedenmităţi, Iăsa1:ă să se suporte pe sine în acest dualÎlSm al unitătii raţiunii şi al di v ensi.tăţii intelectului, şi să fi,inţ.eze fără trebuinta unui lerm.en mij locitor şi a unei cunoaş.teri imanente. In loc de a sooate complet în lumină ideea mţiuni-i care, in deducţia categoriilOT, sU/rvine ca identitate ori­ ginară a unului şi mul't-ioplului , din rînfă.ţÎlşarea ei fenomenală ca intolect, aoeastă fOlrmă fenornenid devine permanentă potrivit primul ui din cei doi termeni ai uni tătii, şi PIli n aceasta şi potri30 vit celui de-al doilea ter.men, iar finitatea este afirmată ca abso.lută. Este, fără îndoială, vintu�at din nou l1aţiol1'adul, e scos, desigur iarăşi numele «,j,dee» d,in Platon, şi frumuseţea sînt concepute ca idei, dar ea illisăşi, această raţiune, nu merge atît de departe mdt să poată :produce o idee. L 'a t u T a p o .} e m i c ă a acestei raţiuni nu urm ăr-eş t.re în p a r a l o g ,i s m e i e ei altceva decit de a înlătura conceptele inte<lectului 'atribui,te eului ca :predi'cate şi ,să-I ridice pe acesta din sfera llliOrurilor şi a moduril or detwminate obiective, finite, în aceea a inteI,eotualităţi.i ; de a nu atribui ca pr-e.dicate spir i ­ tului în această sferă o dimensi une determi,nată şi o fonnă s in ­ gulară a intelectului, ci de a-i atl'ibu i ca predicat Însăşi forma abstractă a finităţii : de a tr ansfo.rma pe "eu gindesc" Într-un punct absolut intelectual şi nu într-o monadă reală, existentă

vwtutea


A.

FILOZOFIE KANTIANA

..

in formă de substanţă, ci intr-o monadă intelectuală ca unitate iuooleduaJlă fixă care este condiţionată prj'n opoziţie m�inită şi este absolută Îtn ac,eastă finitate a ei. Indt eul devine din lucru psihic o intelectualitate caHtativă, unitate intelectuală abstractă şi, ca ata'r.e, absoI.urtă, finitatea precedentă, dogm.atică şi obiec­ tivă, este transformată intr-o finitate dogmatică, subiectivă şi absolută. A n t ·i m o m i i l e m a t e m a t i c e prives<: aplicarea rati­ unii ca negatiV'liklte pură la ceva ce e fixat de reUexie, p.I1in ceea ce este pl100lliSă nemijlooit intinÎtatea empi,rică. A este afi.rmat şi totodată nu e a�irmat ; este .af�'rmat, Întrucît rămîne ceea ce este : şi este suprimat, Întrucrt el s-a transfonnat În altceva. Aoeastă ex,igenţă goală a unui altceva, şi fiinţa absolută a ace­ lui ceva pentru care se cere un a.Jtceva, dau această inf.initate em,pirkă. Antinomia ia naştere fiindcă este afirmat atiît modul­ de-a-f,i-.al,t-ceva [alteritatea] cît şi fi-inţa, este pusă contradicţia în fo:rma ei absolut invincibilă. Una din laturile anbinomiei tre­ buie să constea deci În aceea că aici este afirmat anumitul pun d,;: şi este afinmată şi negaţia lui, contrarul llilÎ, modul-de-a-fi-,alt­ ceva ; inver.s, cealal,tă latură a antinomiei. Kant a cunoscut această contmdicţie, şi-a dat seama că ea se produce în ch�p necesar numaIÎ. datontă �inităţii şi în finitate, fij.nd din această cauză o aparenţă necesară, dar el, pc d,e o parte, nu a rezol­ vat-o Întrucît el n-a supmmat însăşi finitatea, oi, iarăşi, făcînd run contmadicţie ceva subiectiv, tocmai a lăsat să subzÎlSre această contradicţie ; pe de altă parte, el a putut face uz de idealismUII transoendental numai ca cheie negativă a rezolvămii contradic­ tiei, intrucît a neg,at că ambele laturi ale antinomiei ar fi ceva ce fi-i nţează în sine : dar ceea ce au pOZiitiv in el'e acmte anti� nomid, cont,rul lor, nu este cunoscut în fdul acesta Raţiunea se î:nfăţişează pură numai pe latUi11a ei newatJivă ca suprimind reHexia, dar ea ÎIl1isăşi nu a'Pare în infăţişa�ea sa specifică. T().tuşi, acest negat,iv ar ajunge deja din pl<in să ţină cel putin departe şi de l1aţiuooa prractid p lI' o g r e s u l l a i n f i n i t, deoarece aoesta este aceeaşi antinomie care e şi regresu! la Îlnfinit, şi eSl�e el însuşi numai pentru finitate şi în finitate. Raţiunea pr3iCtid, care�şi gărseşte refugiul în acest progH�S la inf,in';'t şi care trebuie să se constituie in libertate ca absolută, Îşi recunoaşte, tocmai prin acea..tă infinitate a progresului, f,ini� ! t atea şi inaptitudinea de a se a�irma 'Pe sine ca absolut valabilă. Rezolv<lirea a n t ,i n o m i ,j l o r d i n a m i c e n�a ramas însă numai negativă, ci măJrturiseşte duali,smul absolut al ace�� 3

-

Hegel, Studii filozofice

37


34

CREDINŢA ŞI

ŞTIINTA

tei f,ilowfii. Ea ridică contnad,icţia pnÎn tlaptul că o transformă în contrad.icţie absolută. Libertattea şi nece&itatea, lumea inteli­ gibilă şi lwnea sensiboilă, ne-cesÎ,tatea absolută şi neoe&itatea em­ pirică raportate UJOa Ia alta dau naş-tere unei antinomii. Rezol­ varea es4Je concepută În sensul că aCe'}ti opuşi nu sînt rapOrrtati unul Ia atItul în felul aces.�a anemie ci sÎint ginditi ca absolut eterogeni, ca neavînd nimic comun unul cu altul. Şi fată de raportarea sJabă şi neconsistentă a libertăţii la necesitate, a Imn-ii inte1i.gibile la lumea sensibilă completa şi pura separare a acestora este fără îndoială lUI merit ; e un menit ca identi­ tatea lor absolută să fie afi.rmată cu totul pură. Dar separarea lor o-a fost făcută atit de pură În scopul acesta d.e Kant, ci ea a foot operată în înţelesul că separarea este absolutul ; gÎnd,ite ca neposedînd absolut nimic comun, aceste contrar,e nu se con­ trazic. Ceea ce în această aşa-asă rewlvare a antinomJ.Hor e�te prezentat ca W1 gîrnd potcr-ivit cărrui<a libertatea şi necesitatea pot fi cu totul separate, este afhmat categoric în altă formă a reHe:­ xiei : anume, În celebra critică a teolog,iei speculative ; critică unde este af,imtată po-zitiv 0rozitia absolută a libertăţii. În fru-ma conceptUJlui, şi a necesitatii, în forma fiinţei, şi unde anti­ filozofia cîştigă victorie completă asupra orbirii mg,roziloare a fi,lozof,iei premergătoare. Intdeetul mărginit îşi gustă aici, multllmi,t de sine şi Încrezut în s.ine, triumtul asupra raţiunii care este idlffititate absolută a ideii supreme şi a rea.ătăţi.i absolute. Kant l-'a făcut triumful şi mai stră:ludt şi mai agn-eabiL prin faptul că el şi-a î.nsuşit ceea ce s-a numit argument ontoJog-ic al existentei lui Dumnezeu În forma cea mai pe care aCe�t argument e susceptibil s-o primească, formă ce i-a fost conferilă de Mendelssohn şi de alţii, care făcu&eră din ex,istenţă o însu­ şire, prim ceea ce identit.atea ideii cu realitatea apare ca un adaos al unui concept la alt concept ; de aLtfel, Kant a dat în generaJl dovadă că nu ena fami.Jillir,izat cu sistemele filozofice şi îi 1�p8ea o cunoaştere a acestora care să depăşească pura infor­ maţie istorică, lucru vizibil mari. cu seamă În feilul în care Kant oombate aceste sisteme. După această totală călcare in picioalfe a ratiunii şi după triumfuil corespunzător al intelectului şi al fini-tăţii, mumt de faptul că acestea se decrebseră drflpt unde ce constituie abso­ lutul, fmitlaitea se erijează ca abstrac�ie supremă a subiectivi­ tăţii sau a f;inităţii conştiente şi totodată în forma pozitivă a acesteia, numindu-se pe sine în a.ceastă formă : raţiune practică.

/ ..

) ) 'D

rea


A. FILOZOIl'D!l KANTIANA

35

Felul in c _,re se înfăţişează formaIismul pur al acestui principiu, cum Se îniăţişază vidul opus unei abundente empirice, dezvol­ tîIlidu-rse lîlfi sistem, îl vom arăta mai pe la:ng la dezvoltarea mai elaborată ii mai cOOIS'OCventă pe care o pnimeş-t'e la Fiehte inte­ graa-ea redprocă a acestei unităţi goale şi a opusului ei.

Aici O:ehuie să mai relevăm punctul oei mUti interesant al sistemului lui Kant, anume punctul in care este recunoscută o regiune ca.nstituind o [zonă] mijlocie ,Între ,diversitatea empi­ rică şi utJJ!tatea abs,hraCItă ; dar, iarăşi, aceasd:a nu e o 1",egiune pentru CWlIoa.ştere ; este rel,ev,a,tă numai laoora ei fenomenkă şi nu temeiUII ei, raţiunea a<:oasta nu e recllInoocută ca gînd, iar pentru CUîJ}aştere 'Îi este negată orice .rea,l1tate. Anun11!, în p u .t e r e a r e ,f l e x i v ă d e j u d e ,c a t ă des­ coperă Ka:tt orgamd mijlocitor între concqptul de natură şi con­ cqltu:l de libertate ; adică ·Î�tre. divemitatea obiectivă deterfl!.i­ între .intere9t . tp '�ăr l abSlDa<:ţia pură "a nată a e ri 1 to a de puţin :i\Iorofia teoretică, pe cît de puţin se nidicase filozofia practică --:: este subiect şi pre,d,OOat. însă, această identi�,il.t�l. . car� c:;ste . ade'(.(!'ril�._ şi .1lJ1}pţ r�tiuneJ . nu, este!" âu,pa Kanţ, pentrl! ratiUii�)' '-cI e'- �umrui pentru puter�eă.�. �fl�X:·ivă de jude� ată. ln t i mp ce [o!ant n�necteaza asupra ' ra\iUiii i Înlructr e reală : ca intuiţie conştientă (frumuseţe) şi asupra acesrteia ca intuiţie inconş,tien rţi (organizaţie), este exprimată pretutindeni ideea ra­ ţiul1iÎi într ''illl mod mai mult sau mai puţin formal. Pentru forma ideală a rrumuseţii Kant* formulează ideea "unei imagina�ii ascuhînd Ite Iegi prO'prii, i,dteea unei legităţi fără legi, şi ideea unei conc l)rdanţe libere a imaginaţiei ou intelectu}". [date de Kan.t] 'Privitor la acest fel de a vedea sună foarte i ,k exemplu, explicaţia refer,ito-a.re la o idee citeLică, care ar fi ,,acea reprezentare a imaginaţiei, care f.rămtntă mult gîndirea ; fără să-i fie �u toate acestea ,adecvat vreun concept detenmi� oarocare, idee can aşadrur nu poate fi m l t expI'i­ mată şi _ci făcută inteligibiJă de nici o limbă ** ; � f�'ind<:ă n. se arată semnul nici celei_ maIÎ mici bănuieli _ că aici _ _ . n�_ ._-,__ _ _ I n. , ne aflam �rhOomeiiiw"raţ"iuni Ond;,1ICrerolvarea a.ntinomiei gustului, Kant ajunge la raţi1lllle c� la "cheia soluţiei en1,gmci", raţiunea nu e pentru el

ae'c,�e.pte:

}��=l1J:ilic���;i!f:r�i'-:f�:��if:�ii d ���� .

..

f�

aici

fuillJ�..;

co

.

-------;--c,:;,ka

puterii de judecată (00. 3, 1799), .... I bU.em, -192-193.

.

p. 69.

pe


CREDINŢA ŞI ŞTIIN'fA

36

aLtoeva dedt "ideea nedeterminată a supra:sena.ibilului în noi care nu p(}ate fi făcută să deV'ie ffiaJi intelig.ibilă" ; ca şi cînd nu el msuşi ac f,j fost alJeLa carre ne�la dat un C()ncept al supr�en� sihi,lului în identitatea conceptului naturii şi al J,ibertăţii. PQtn­ vit lui Kant, ,,0 idee estetică nu poate deveIlli culloaştere, deoa­ rece ea este o intuiţie a imaginaţiei, penbru care nu se prote n�oiodată găsi un concept adecvat : o idee a raţiunii nu poate niciodată deveni cunoaştere, fitinclcă ea cooţine un concept al sup,nasensibilului pe măsura căruia niCiodată nu po.a,te fi găsită o intuiţie ; ideea :raţiunÎ,j este o repr,e7;entare inexpflÎmabilă a imaginaţiei, iar conceptul sUJl'rasensib�lului este un concept nede­ mostrabit al raţiunii >} ; ca şi. cînd. ideea estetică nu şi-ar avea exprimarea în ideea raţiunÎ,j, i�r ideea raţiunii nu şi-a.r avea în frumuseţe ceea ce Kant numeşte demonstnaţie, anume : ­ şare a couce tului in in . ie. Kant pret<inde Însă că ceea ce ormeaza temelu antmomlJ. or matematice anume, o astfel de intuiţie pentru ideea raţiUllJi i în care ideea a.r fi sesizată s1Îmul­ tan ca un ce pur finit şi sen&ibil şi totodată şi ca ceva suprasensibil, ca ceva oe e dincolo d e experienţă, sen5'Î.bilul şi supra­ sellJliibilul nu ar fi prinse În absoluta lor idenbitaJte şi n-am avea o expresie şi o cunoaşte.re a esteticului în care esteticul ar fj epuizat de către intelect. Deoareoe în frumusete ca idee �iz::ttă ou simţur.ile, sau mai bine : ca idee intuită, forma opuner,ii intuÎ'rii şi a conceptului este înlătur3ltă, K.a.nt oonsidttă această elimina;r:e a opoziţiei ca pe ceva negativ în conceptul unui ce suprasensihil în genere ; dar nu în sensul că aoosta ar fi intuit po2lÎN.V cu frumuseţe, sau, cum .se eXlprilrnă Kant., Iar fi dat rin experienţă, ·şi noci în sensul tCă pl'incipiul frumuseţii, fiind înfăţişa.t ca identitate a conceptulu.i de natură cu conceptul de 1ibellbate, suprasem:libilul ar fi cunos­ cut - cel puţin Într-un chip supedi.oial - ca substrat inteligibil al nattwii din ac'alfa şi di.n interiorul nostru, ar fi con9Îcler,at ca lucru-În-sine, cum defineşte Kant supmsen&ibiLul ; şi mai puţin încă ar depinde exalu,s.iv de opo2lÎţtia penmanentă, pusă o dată pentw totdooUillJa la baza relaţiei dintre suprasensibil şi sensi­ bil, faptul că suprasensihilul nu este ahrmat n�c·i ca cognoscibil, mei ca intui.bil. Rati.onalul fiind menţinut ferm în aoeastă Oipo­ ziţie imobilă oa element supI1aseTIlsibil şi absolut nega:tiv atît al intuiri·i cît şi al cunoaşterii ru.ţiQoole, esteticului i se conferă faţă de puterea de judecată şi de subiectiV'itate o reLa,ţie pentru

illfitl

il

* Critica

puterii de judecată,

(pp.

238-240.


A.

FILOZOFII: KANTIANA

37

care suprasensibilul dev,ine pentru facultatea noastră de cunoaş­ tere J)J'mrnpiu al unei �in3lJ.,ităţi a natuTii, dar a cwmi intuire nu apare în faţa idei,i şi. a cunoaşterii, şi a cărei idee nu se Înfă­ ţişază ni,oi ea intuiţiei. Prin urmare, ia.răşi, nu ştim nimic des.pre suprasensibil întrucît e!ote principiu al esteticului, iar frumosul dev,ine eeVia ce se referă aOOolut numai la facultatea omel1tClască de cunoaştere şi ceva ce este numai un joc armonios al diver­ seilO!r forţe ale omului, devine deci puT şi simplu ceva finit şj subiectiv. Rdlexia as-upra latooi obiective, anume asupra intuiţiei in­ mnşt,iente a realtităţi,j ratiunii, sau asupra naturi'i ocganice în critioa puteFi,j tdeologice de judecată, exprimă ideea raţiunii în chip mai determi,uat decît În precedentul concept al unui joc armcmios al facultăţilor de cuuQaştere. anume o expIlimă în ideea unui ,,-intelect intuitiv", pentru care "poSlibilit.a.tea şi reali­ ta:bea sînt una" ; pentru came "conceptele (cape se referă n u m a i la p,ooibHiuatea unui obiect) şi intuiţiile sens.ibile (care ne dau ceva, fără să ne fad să-I cunoaştem pe acest cev,a ca obiect) sînt Înlăturate ; [idee(i] unui intdect intuitiv 'Care nu înaintează de la geneI"aI la paJi'.ticular şi astfel la singular (prin -, t�, C<hIle nu înti'lneşte c o n � i n � ? n ţ a" în acru.:4uJ natUifIl le" e� l1eailizafe potrivit ·' unor le9,i c Iiffi;a� priv;� f:i:f\��:C'� Pfi�1�ăt�f:� lor, depinde de 1ntreg" ". De�pre aJCeastă idee Kant recunoaşte totodată că sîn-tem cu necesita.te mînaţi spre ea. Şi i d e e a acestui i n t e l e c t protCl't�piiC, i n .t u i t i v nu este in fond de loc altceva decit acea idee a i m a g i Jl a t i e .i t T a n s c e n ­ de t a I e pe car�aerât-o mai sus ; deoarece ea eSte a� intmtrivă şi 1n acelaşi timp lIDi,tatea ei inter,ioară nu e alta decît umtatea intelectului Însuşi, categOifia soufundată in îtlitlindere, activitate care devme intelec.t şi categm'i.e numai în­ trucît se separă de întindere. Plrin urmare, imaginaţia trans­ cendentală este ea Îns ăşi intelect intuitiv. Cu roată necesilJatea acestei idoi, care a are aici numaIÎ. ca gtÎnd, '�oie tdt�i să-i fie at�i� Jta re!lt �ltat.e�_ cj!. ..,ru�jit, U ci trebuie sa reţinem ăQdălă p.eotiu·'tofăea1inâ raptUl' ca untvcrsalul şi -parti-cul,ar.ul sint în !;..� neq::şar şi inevitabi.l lucruri takfaJ�� d���i1�����t:"':r�rero���ulY:;��-�v� '., '2

cu

ce

'fi

_

--.-- - - - .,-.�._""" __•• _� __

,. Ibidem,

p-p. 340-349.

.._

T�

f


38

CREDINŢA Şl ŞTIINŢA

absolut necesar şi totuşi ceva !problematic ; ca facultate a noas­ tră .de cunoaştere nu trebuie să fie recunoocută decit forma fenomonkă a ei în exerciţiul (cum se exprimă Kant) în care pooibil,itatea şi reaIi,tatea sînt deosebite. {\c�stă apariţi'e a facul­ ţăţii D(}a,stre de cunoaştone e�te () esentă absolută, e î.nsinele �ut1OlaŞtenii ; ca şi cînd o-ar �i tot un exerciţiu al faoultăţii de cwwaştere cîUcf< aceasta gîindeşte şi cunoaş.te ca pe () idee nece­ sa'ră un intelect pentl'u care pos.ibi,titaka şi realitatea nu sînt se,parate, în care universalu1 şi particularul sînt una şi a cărui sp0l!-taneit.a.te este totod<ţtij jntuitivă. Kant nu aPe nici un alt [emei,- decit absolut num""i eX'penienţa şi psihologia empirică pentru a susţine că facultatea umană de cunoaştere oonslă, po­ tr,jv,it esenţei sale, î J1 f e l u 1 în care ea apare ; adică in acea

şi

" ihluirf-i ���'ti�;en�a lt:-����t �iUg�ri7;;'� 1[! ��f:l��; v,·· ruiid condus

la acesta ca la o idee absOilut ne-ces.ară, inJStitouie el însuşi experienţa contrară despre o gindire a unui intelect ned�SCUl1si,v şi dovedeşte că fa.cultatea sa de ounoaştere c·unoaş.te nu numai fenomenul şi separarea pooibiluJ.ui şi realului în acea experni'ooţă, oi [cunoaşte] raţiunea şi Însinele. Kant le a,re aici pe amiindo-uă Înaintea sa : ideea unei raţiuni �n Gare posibilitatea şi realitatea sint absolut identioe, şi apariţia lor fenomenală aa taculrtate de cunoaş.tere in CaJle de sînt separr',ate. El găseşte în expeI'ienta gînd'irii sale ambele gînduri, msă la alegerea î<ntre cele două natura sa a dispreţuit să gîndească neoesi,tatea, raţiunea, spontaneitatea intuitivă, decizÎndu-se pur şi simplu pentru fenomen. El recunoaşte că, i.n s i !ll ,e ş i p e n t r u s i n .e, ar f.i po­ sihi.l ca mooaniJSmul natW1H, l'apOirtul de cauzalitate şi tehtllk is­ mul teleologic al ruat'l1r:Îi să He tot una : adid nu in sensul că " natura ar H determinată de către o idee opusă ei, ci Îill sensJd că ceea ce, potniv:ilt mecanismului, apare, �ntr-o conexiune empi­ rică a necesităţii, ca absolut Ides;păl1ţit ('cauză de ,o 1(>at1e, cfect de altă parte), să fii,e într-o identitate originară, prin şi în abso­ lută legătură. Cu toate că acest luc[lu J<Jant nu-l consideră ca imposibil, şi numai oa pe un fel de a Gonsidera lucrurile, el se opreşte totuşi la modul d,e tratare conform căruia mecan,ismul şi tinalitatea sînt absolut �epara.te, iar ceea ce loe cunoaşte este o facultate de a.semenea accidentală, 3;bsolut finită şi subi�c­ tivă, focuhate numită de Kant facultate umană de cunoaştere ; el declară transoendentă cunoaşterea realizată de raţiune, cu­ noaşhel'e pentru calle org.an�smul, ca raţiune reală, este prin-


A.

FILOZOFIE

KANTIANA

39

oipiuJ. superior al natu-rid şi identitate a univei1Sailullli şi parti­ cularului. El JlOCWlO�te deci şi in spi.nozism "un idealism al cauzelOir f�naJ.e" in senSUII că "Sp'�noza ar vrea să despoaie ideea cauzelor fina.le de crr;ice reaJ,i�ate, ... şi ar c011SÎdera ca t.emei ex­ ploioaNv al legă,tuN,j de finalita.te (pe care el nu o neagă) a lucrurilor natrurii nUiiilal unitatea subiectului, căruia ii sînt toate aoes.tea imanente, fă<Jind principiu numai dintr-o unitate" (ca unitartea pe care Kant o numeşte raţiune) "ontologică" (adid unitate potl'iV'it inteledJUlrui, abstractă), deoa:rece "pura repre­ zentare a unităţii suhsJ:ratului n-ar putea produc.:: nici macar ideea unei f�iIlaL1tăţi numad neintenţionate" ... Dacă, l1eferindu-se la unitatea spinozh<ltă, Kant n-aJl' �i avut prezentă în mi.nte uni­ tatea sa bazată pe ilfitelect, numită de el naţiune teoretică şi pract.i,că, ci s-ar f.i gîndit la ideea sa despre ulliÎtatea unui intelect intu�t,iv, in care oonc,ep�ul şi intuiţia, posibilitatea şi reali­ tatea sînt una, atunci el ar fi h"eburit să considere Ulutate-a spino­ Zi5.tă nu ca pe ° unitate abstractă, lipsită de fmal�'Îate, adică de o legătură absolută a lucrurilor, oi ca pe o unitate absolut inte­ ligibilă şi ol1ganică în mne şi pentru sine ; in felul acesta, el ar fi cunosout raţional şi nemijIocit acea.stă utlJ�tate organică, scopul naturii, pe oare el îl concepe ca determina-re a părţilor de către îmtrog, ca identitate a oauzei şi efoctului. lruă, [după o astfel de adevărată \lllIita.te, o unitate organkă a unuâ intelect intuÎ'tiv, nu trebuie nicidecum g,indită ; nu raţiunea trebuie să cl.IDOască, aici, ci pukrea de judecată e aceea care trebuie să reFlec.te1Je, iar principiul acestei a să fie : să �indes,ti ca şi c î :n d natur.a ar f,i determinată de un intelect oare posedă ronşticintă. recunoaşte foarte ex.plioit că aceasta nu este o af.il"ffia ţie ci e numai cev.a subiectiv ; insă această suhiectj.y.�tatre şi finita.te a max·imei trebuie să rămînă cunoaştene absolută. "I ,fi s ,i n e, nu esk impo,�ibil ca mecanismul să concorde cu finaIitatea naturii. dar imposibil es�e acest lucru p e :n t ir u n o i o a m e n 'i ,i : întruC'Î,t pentru cunoaşterea arestui acor,d ar fi nevoie de o intuiţie alta decit cea sensibilă şi de o ounoaştere pl1ecisă a subs,f,r,atului intoHgibil al naturii, din car,e ar putea fi inteles chiar şi temeiul meca!Ilismului fenome­ nelor care funcţionează potriViit unor legli partkulare ; toale acestea Idepăşesc cu 1:otul facultatea noa&tră [de cunoaştere·l " " .. .

Kant]

Kant obi.ecth-ă,

Critica puterii de judecatd, .... Ibidem, p. 367.

*

p 324-327•

u


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

46

Deşi Kant însuşi a recunoscut in frumusete o altă i n t uiţie dedt cea sen��bilă şi a considerat substIlatul naturii ca inteli­ �i.wl, ca rational şi identic cu raţiunea in genere, precum a oonsbderat şi cunoaşterea in care conceptul se separă de intuiţie drept cunoaştere subiectivă finită, cunoaş.tere a fenomenelor, totuşi, [după el] , trebuie să rămînem absolut la acea&tă cunoaş­ tere finită ; - deşi facultatea de cunoaşter,e este capabilă să cUIliOască ideea şi r,aţionalul, totuşi ea nu cunoa.�te potrivit aces­ tora, <:i, cunoscînd organicul numai pe plan fenomenal şi pe SlÎne însăşi cunoscîndu-se ca fiănţă, ea trebuie să se oomidere pe sine ca abrol'lltă. După cum latu�a cu adevărat spec·ulativă a Wozof.iei lui Kant nu poate consta decît În faptul că ideea a fost adt de determina.t gîrndită şi exprimată şi după cum intere­ sant eost'e să fie urmărită numai aoeastă latură a filozofiei lui, tGt aşa CIU atit mai. nepdăcut este să constaţi că raţionalul nu este numa.i d·in nou dat pradă confU1Jiei, ci este alterată cu de­ plină conştUinţă ideea supremă, iar reflexia şi cunoaşterea f'inită StIllt inăltate deasup�a acesteia. Din această expunere reiese pe scurt cunoaşterea transcen­ dentală prqprie acestei filozofii, cun()aştene care - după ce se pierde deduetira mtegoriilor din ideea orglanică a imaginaţiei prodootive î n relaţia mecanică a unei uni,tăţi a conşhinţci de sine, unitate care este În opoziţie cu divers.itatea empil"id, fi,ind determiIll<mtă penm-u aceasta sau refLoct]nd asupra ei - se tmnsformă ea Însăşi Într-o cunoaştere formală. La UIlIirtlalc a COll­ şti�nţei de sine, care este totodată unitarea ohiedivă, categoria idenbita.be formallă, trebuie să se adauge un Plus al eIDp.iKicului nedeterminat de această unitate, să SIC adauge Într-un chip nein­ te1ig1ibil, ca un ce străi n, şi această adăug,ire a unui B la cee<l ce ţine de mi pur se numeşte experientă ; la B, aînd este afirmat B ca prim : a acţiona raţional ; un A : A + B. A în A + B este unitatea obiectivă a cOOloŞotiinţei de sine : B eSlte empiricul, conţinutul experien�ei., care, fiind pe un ce divers, este unit prin u'llil tatea A. Dar, pentru A, B este ceva străin, ceva ce nu e conţinut in A şi e Plusul însuşi, este a.di,că legătura d'Î'lltTe acel ceva ce leagă şi aooot divers, este ceea ce e neinteLigibiL 4-cest _plus, �_� i[ll-ag�n.a�e produc.tiv ă, a fost �_��<I:[.;-'· â<\r -iÎ1tr�. ac�a i�j,!lliţie J?wduc­ t1va est-c:; .p!:'Qlm:.l�tat'ţ__numai a s.,ublectulm, a omulUI ŞI a mtelec­ ttilUisau, ea îşi păcr-ăseşte ea însăşi caracterul ei de mijlocÎtoare. părăseşte ceea ce face din ea . ceea ..ce .este ea, şi devine ceva s�� E:rt,.. luoru inrljferent sa-ţi,,-k\pr:ez.inţi. acea cunoaştere

sau adăugirea lui A

47


A. FILOZOFIE lCANTIANA

���olt�� !;tJfkt��{�WU�'-�:�i

°

ă

41

;���1 îei#Kr1'l C���i�-���V���r;�f�� :\i; tu rn;;�QlS��� laşi A, care se uneşte ca concept cu :parti-cularuI, această rela­

ţie cauzală, ca rela-tie de identitate, se înfăţişază sub aspoctul în care cawm are ' legătura efectul, adică în care este cauză, însă latură la care se mai adaugă altceva. Iar a spune că legăturo. oauZlală apartine intru totul judecăti� analitice, sau : a spune că în ea trece la cev:a ahso.lrut opus, este unul şi ace-) laşi lucru. Prin urmare, !�f���xea că id SOI:ut o cu

se

I

,v:

un

ea


42

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

Dacă îi luăm 'credinţei Ipractke a filozofiei kantiene ceva din haina ne�ilozoHcă ,ş i nepopulară cu oare este învelită (anume : ,�edinţci în Dumnewu, <Ieoarece expunerii kUlIlt1ene a credinţei practice Sn nemurire îi 'lipseşte orice latură proprie care ar faoe-o să fie aptă pentru o C01lS'iderare fiJlozofică), c� nu este exprimat al-ooevoa m ea dedt ideea că r�nea ���ă tot_odată şi Il",ealitate absolută, că in a<:eastă orice intre libert'ltti niiesitate, idee este că gindi·rea i.nfi.ni,tă este în aooIa.ş.i timp .realitate absolută, sau ou �iinta. lnsă, este exprimată identitatea absolută a aceasta tdee nu este ma'âOOllffi aUa dent l3Joeea pe care o cu­ noaşte <liI'gumentul OIIl:toloAlic şi orice filozof'Îe ,ooevărată ca fiind pnima şi unica, precum 'Şi 9iIl1gur:a idee adevărată filo­ zofkă. Specul'ativul acestei .idei a fo<;t hrrnat di.n nou de Kant, evident, in forma umană, în seIliSUI că moralitatea şi feri.CÎlrea atnt ,În arnnonie, ,şi, dacă aaeru9tă a�monie este, ial ăşi, tran.<t­ formată ln1ir-un gînd, i,ar ,acesta este nmnit supremul bine în lume, În sensul că acest gînd este rea:bza.t ; ceva llJ�rt de rău ca o ,astfel de monaHtate şi de fericire nici .că mai cx,i,stă ! Anume, raţiunea, aşa rum este ea .achivă În lumea finitului, şi natura, aşa oum eSlte ea simt�tă î.n lumea finitului, nu pot, se înţelege, ,să se ridioe la ,oeva mai 1na.Jt decît este ,o .astfel de credin.ţă .rpra.cbică. Această credinţă este exact numai atît pe dt W1l!inLe, Î as î ş i&r ajunge .să vadă - in armon,ie şi sînt 'ere ea însăşi ca pe un neam !proasta -',ii mor.âJritate ,C3lr:e nu .se ,a.rmorrizează cu suprema feridt1e' şi..0a< ..R!: ;ta. fefiidre_ :supreJ,Il;1 CaIle nu" se ,armo­ cu mOO'a,�3Ibea ;"-rnsa,"Goea -ce limportă, este ca ambele să fi� ce�a: şi incă "ceva ţnalt ';ii absolut. Dar, ac�astă mor-alritat-e ponegreşte atît de mult natura şi spiri.tul Ca Şli cind .orga­ ,Înfăptuita _ ra.�Qnal, şi, dimpotrivă, ca nizarea _ naturii _ 'l!-,�r_ -,cind în -mizen'a ei ea:- .ăcea:st� - mor�lit3lbe - pentru care, fireşte, spLritul universulUi nu s-ar ,fi or�anizat pe sine - ar �i ceva În sine şi ceY!a ���}:vi C; J}n9J��� u-şi chiar că se justif.ică , ,, . pe ,sri.ne şi se onore�a Ef:!!1. a:.c�_ ,ca _ .ea tşi repl1emntă, desigur, î.�rea:matearaţiunii, aar nU. ca pe ceva ce ,ar poseda fiinţă absolrută. Deoarece, dad realităţii 'absolute ,a ratiunii i s--ai" aicoo-d:i- adevărata certitudine, finitu-l şi fiinţa li,mît�ţă, şi

c{)ns�)t,rrL �rimată

-Qpo2Jltt'e

Amd�ri.i

Şi .

d����ii �f � : �

l,l�i!_ Şi

f.J


43

şi

susmenţionata mora.l1bate n-aJl' putea (lVea certitudÎlDe nici adevă:r. Nu însă pierdut .din vooere că, cu postulatele sale, Kant se opreş-te înă.untrul l.imitei adevărate juste a acestor postulate, pe cal'e F-ichte nu le 'respectă. AnUffi\!, P<Jtrivit lui Kan.t însuşi, postulatele cr,ed:inţa ce ţ:ÎJne de ele sînt ceva subiectiv ; problema numai de ·a cum este �nteles acest bi v. anume identitatea gîndirii infjni:te cu fiinta, identi at a .raţiunii şi a l1ea1'Îotăţii ceva subiectiv ? Sau subiec­ tivă este numai pOISitularea identităţi credinţa în ea ? Ce e subioctiv ? ,oonţinutul ori fOl'ma postulatelor ? Conţinutul nu poat'e deoa'ltOCe oon1ănutul negativ al lor Înseamnă ne­ mijJooi,t suprimarea o:rică-rui ce subiectiv ; deci, subi,ectivă este forma ; adid este ceva sUibiect:iv 'Şi- aocidental fapru:l că ideea e numai 'ceva sooi,eotiv. sine, nu avem O' postulare, un «trebuie să fie», nici () .oredi.nţă j ,i,ar pos.tularea realităţii absolute a supreme ,este ceva nerational. Fiohte nu re- . cunoscut ace.asta a Ipostulăr:ii a credinţei şi a a& lui, .. trebuie ,să fi.e», ci el aoes.tea sînt oeea-ce-e-in-sine. lnsă, <:u toate că Imrnanuel Kant, dimpotrivă, rec.unoaşte că postularea şi «,trebu,ie să f�e» cI'edinţa sînt numai ceva su­ ş,i Hnit, ,trebuie totuşi să ,rămînem ,absolut pe ,J,îngă acestea, Întocmai ca pe ,lîngă sus-amintita morali,tate. faptul că trebuie să rămînem rpe această ipoz'iţi'e, sau ceea ce ,este .rău în sine in ,acest fapt, fOl1ma postuliirii, este tocmai de aoeea ceea ce obţine aprobarea gener;ală. Acest 1:araJcter filozofiei kantiene potriv:it căruia cu­ � . noaşterea este f neg;;\,ijvitate P-\U-� este raţlQnea t a , . �p «dincO'�:r;i �de ;'�i.ti 1t��e,rw� �!� �er antlene ,pobi',vtt 'Căruia] wfinitatea finitatea, ambele ,cu opo21 ţia lor, dnt egal de absolute, -este car,ac­ terul genel1al al :rdlexi",e despre care _vO'rbim aici. Rorma car,1t se înfătişează pe sine filozofii ' kântiană ex,tonsiunea 'elaborată şi 'instructivă pe care ea O' ,are, pr,ecum adevăro.l pe oare contine Înăuntrul ,limitelor ce-şi tra­ sează nu numai 'Îin geneml, inteI1esanta ei prin ca.re lajunge l a idei ,cu adevă4-at ,speculative, dar idei Ia s�mple ginduri incidentale, nercale, toate aoestea îi ,sînt 'Proprii ; cum propriu îi este faptul că îşi ă ă e f ��r: ����bUă , n� ::,

trebuie

su eobi Este t e

estt:

ei aceste.i

f.i,

idoii suooediv:itatea

şi

ş.i

U�e«.�-�nCoJ6

al

şi

în

pentru

bieotiv

chiar

şti

nicI

a

şi

şi

Şi,

adică

i filozofiilor

în şi ea îl sieşi, ci raţiunii latură a la ca �;�� �gi::�tv�:it��hi;:fi�i'�!t:�

nici

_ca

ţ

�t şi

şi

apoi

ea �ri�


CREDINŢA ŞI şTIIN'fA

44

pUI1itatea ei să !Teacă în contraliUl ei, adică în obiectivitate) ; dinţre finit şi

prim urmare, dintre cele �ouă părţi )�l�

�ţf�ţ�,

�!:tnd��a=W:al�A;!�T:f���>�r�Ieţ��'���i

61

formal al raţiunii. Suprema ei idee este vidul complet al su­ bi,ectiVli,tăţii, sau puritatea oonceptului ,infinit, care -este în sfera intdectului instituit În acelaşi timp .ca ceea ce e obiectiv, Însă aioi cu categ-ori.ilor ; dar pe latura pnactică conc epiul infinit este afirmat ,ca 1 e g e o b i e c t i v ă. însă, la mij­ loc, Între cele două laturi, UM ele afectată subieotivitate, iar una, a ,jnfinităţii pure, este alfirmată iarăşi numai .în f{)l1Illa infinitului ca -concept, ·idenbÎt.a.tea însăşi a fi,nitului ou j i ea veritabilă rămine maximă absolut subiectivă, în parte pentru ,refJectare, in par:t·e pentru cre inţă, ea nu nici­ ecum mij.Iocitoare .a cunoaşterii şi a raţiunii.

dimen.s.iuniJle

de d

din

de

d

infinitul este


B. FIL O ZOFIA L UI l ACOBI

ajutopul ei ştHnţa mţiunii. Fapwl că ],�obi � orbeşte ,�r.etutind�ni. numai de clJ.n�attere f��",- de �drentffiilea ,pr·opiie - �nbeJ,�l1uJ!:li, _� _ ,(;ă� _ contÎI!�t este JUl1llÎ zat de ,empir,iţ, de o gÎilldiTe la care se adaugă reali­ -tatea In general 'Într-un dlWP .neinteligibil, este unul din rpuţinele puoote sau, �opI1Îu-zÎ's. unicul punct în oare filozofia lui Jacobi este obiectivă .şi aparţine ştiinţei ; acest punct este înfăţişat în concepte clare. "ţ�l�zofj.a mea - spune Jacobi (David Hume, prefaţă, p. V) - �uce Iraţiunea., <:onsidera,tă numai pentru si.!!�._ta �lI!!<l .. J?utio'tă, k .. a ,p.eroepe _:cl�L .r.cl:wi.....Jld.k.ă. � !o�a p r i n e i:p i :tI � ..:.o ��!_a l� � �cJ � �_Lş.LcJ.�, .� lu_4.�_'LRtW:irit � _ _

liS


"

CREDINŢA

ŞI ŞTIINŢA

hl;

ÎlliSă trebuie să mărturises.c .că numai aJirmarea rpropO'Ziţiilor pur identice este apodidică şi atrage după sine certitudine aJb� solută". Tot astfel (,în Scrisori despre Spinoza, p. 215 şi uml., ed. a doua, 1 7 89) : "Convingerea ;provenită din argumente este certitulcline de a doua m1nă" (lcertitUlcl,jnea .de ,pri:ma mînă este credinţa ; despl1e aceasta, mai I.nco . 10.) "ar tele sînt umai etm s�gun" indiJcii alle a s e m ă n ă r:, i i ��. }!.n. Il,!l�ru . a!e" _ . . . . . "Convl erea I e care o proouc. arIKume, menteIe Il C o ro p a r 'a r e II n.u . ,e1iIiO<ti iCi tă ef CIelOr _ esav�"'. Uiiă'-din ,c e cloci -tTze totalităţn -afinnaţiilor 'lui Jatobi e<>te ; "Noi DU putem 2� t demonstra dooît s i m j 1 i t u d i n i, deoarece demonstraţia este ,1 înaintare in rpropozi�ii identice ; !şi fiecare dovadă este -ceva dovedit dej-a -În preahllbil şi al CăTUi rprincLpiu es.te numai revela­ tia" * * . Of. p. 421 : "Sarcina raJ1;iunii în �neral e.8Ite legarea pro­ greJ.i'Vă, iar sa11Cina ei e ,c u l a t i v ă e&te ,legarea potrivit le­ gilor cunoscute ale necesităţii ; însă c a r a ,c t e r u 1 e lS e fi t i a 1m e n t e n e d e t c r m i n ·a t a l l i m b a j u l u i 'şi al notaţiei o m e n e ş t i .şi n a t u r a v a r i .a b i l ă a f i 'g u r i l o r ,s e n­ s i h i 1 e fac ca aC09te prcqloziţii să dohîndeascl aproape deauna o Î n f ă ţ i Ş a r e e x t ·e r Î o a r ă, ca şi -oînd ele ar spune ceva mai mult deoît purul : quicquid est illud est ; mai mult decît :simplul ,f<llpt care fusese -perceput, observat, comparat, iarăşi cunooout şi legat cu aHe conc-qpte " ** * . V. şi ,p. 238 ; v. şi

l @!:

1

gum� � �

;

r

#l

,

p.-

(lbiifem,

s.p

tot­

David Hume, p. 94.

tm

Corespondentul neceSrar a'l prÎIWÎ-piului ·id'OOJbităţii oste prÎ;)­ cipiul raţiunii suf�ciente. că .p:nin. aoesta se înţe.lege ,principiul raţiunii uf i te in geneml, ,fi'e ,că se î-ntelege pl'inoirpiul cauzei şi efeotujlll1Î , fie uni'J.1e'a ambelor ,pr.incipii, conform distincţiilor făoute de Jarobi (Scrisori despre Spinoza, p. 4 1 5) ,.,.** ; iar în pI1ÎV'inţa matedei acest pr,inoip.iu este comnderat maintăm de la -concepte ta concepte, SaJU de h concept la rea1itatea LUI, ori de La realităţi obiective la alte ,r.ea.lităti obiective. fiJozofică mai voche şi-a ro formularea pr,in­ rilPiu'l ui raţiunii mf,i,oiente atest:wea -străduinţelor sale -raţionale. Iar oooÎllatr ea IUii Jaoobi .m1me ratiune şi ,reflex.i e, preoum şi trecttea lui la aceasta din urmă se manifestă foarte f,r.apant în

s

jc

fi,e

i-n-brudt

Cu1tuna

depus

* Jaoob1" Opere, vo1. IV, secţ. 1 , ..* Ibidem, p. 2.2.3. " ** JMd.em, setOţ.' 2, 'Pp. 150-151.

****

Ibidem,

p.

144-147.

p.

21() .


47

distincţlia pe care () face el Între acest principiu ca principiu logi.c al raţiunii suficiente şi ca r,eLaţte cauzală, distincţie în c3Il1e el .parcurg,e oalea atît a inţelegeri,j oit .şi a combaterii filo­ zofiei, .cale pe care avem s-o umnărim. Jacobi recunoaşte in principiul ra�iunii sUDicieIlite semniHcaţla aoestuia ca princip;u al cunoaşterii raţionale, "talum parte prins esse necesse est"'. (David Hume, -p. 94) " : 'sau singularul este determinat numai în Îlntll1eg, i.şi a'l1e l'eal,j.tatea numai în idenrt-ita�ea a:bsol-lltă, care, întrucît se aiiamă în ea diferenţe, este totahtate absolută. "Intr-o relatie, spune Jacob.i, lolum parte prius esse necesse est nu e altceva decÎlt idem est idem"' ; iar ,în a1ltă Irelaţie nu e idem est idem ; .şoi de aKii, d·in faptul că actl:ite două relaţii trebui,e să fie deooebirte esentJia:l, menţinute .absolut distincte, Începe În­ dată acest dogmabÎlsm raI raţiunii suficiente. Anume, Jaeobi în­ ţelege prio(JipiuI raţiunii suficiente ca pe un principiu pur al contmdicţiei şi-l numeş.te logic in acest Be;IlS ; îl Înţelege ca unittate ab�tmctă �a ca.re, fj,re<;Ile, este necesar ca diferenta să se adauge (la un ce IOOlpiriC ; şi el dist-inge o relaţj'e camală, m care ,!le reUoct'cază asupra ,eterogenuiui care se adaugă la identi,tatea ,conceptului ,şi care este un dat cmpiri<:, ,şi el afirmă reLaţia cauzală, potrivit a.ces,tei 1J)artkularităţ,i a ei, ca pe un coru::ept ,al experienţei. Felul Î,n c<.IIlîe expune Jacobi -acest lucru (David Hume. p. 99 ş i urm.) şi la Clare se 'l'e�eră el in Sc1"isori despre Spinoza Gp. 4 1 5) --* este o bucată rematlca:bilă a empiris­ mului lui Lock.e Ş'Î Hume, p,iesă in care este plămădită o bucată tot aMt de stnideotă de dogmatism ,anaNzator g·erman, mai .rău decit in fel-uI llui Mendelssohn ; lumea nu poate mulţumi 10deajuns zeilm, ş.i înaÎlnte de ,toate lui Kant, de a fi fost libe�ată de un astfel :de dogmatism. Anume, in pri,ncipiul ,�atiunii sufi­ ciente şi îrn. totalitate Jacobi nu găseş.k părţile şi el e nevoit să şi le .aducă ewn ştie el. Toate părtJi,le smt deja l1n�te real­ mente într-un intreg şi există în acesta, dar [după Jacobi] o astfel de cUrnoaştere intuitivă a pă'rţilor din întTep: este numai c e v a s u b i e c t i v şi necOlIIljpilet, d e o a r e c e lipseşte locă de­ venirea obiectivă şi ,suocesiunea ; .şi, rpentru acest motiv, la tota­ litate trebuie să se adauge înd relaţia cauzală. Să as'cu�tăm doci deduc-ti.a (oom o numeş-te Jacobi) "necesl,tăţii absolute a concep­ tUilui de cauză şi efect" şi "de lSllIocesiune" (David Hume, p. 1 1 1 ş i unn . ) i n unnăto.ml şir de prepoZli�i:i : "" Ibidem, .... Ibidem,

voL Il, p. 193. p. 199 şi unn.

:.6


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

48

"P e n h u

67

'c o n ş t i i n ţ a

u o a 's h ă

o m e n e a s l2 ă

(,şi

imi îngădui să adaug Îndată : pentru conştiinţa oricărei fiinţe real e) este nece\Sar, �n afara lucru!lui -simţit, şi un lucru real, care este simţit " . "Acolo unde două f,iinţe create, care &Înt exterioare una faţă de alta, se ,găsesc În astfel de >reta�i una faţă de cealal tă incit una ,actJi,onează in cea1a1tă, avem o �i�nţă extinsă " . "Noi simţim div;ersuJ. friinţei 'ilo.a:s<tre legat Într-o W1itate p e care o numim eu. Ceea ce e :i.fl$Oprurabil ,Într-o fiinţă determină indiVliduaLi,tat('0. ei, sau face din ea un întreg reaL Ceva ase­ măn ător Într-o măsură oarecare ,inc1ividoolităţii noi percepem în e Xh nderea corporală în genere intrucit fiinţa extinsă ca atare nu poate fi nidodată div:izată, ci înaintea ochilor noştri avem pretutin'deni ,aceeaşi unÎ,tarf:e care ,îmbină în ea În chip imeva­ rabil o multitpLi-citate " . "Dacă indiV'Î.21ii ·posedă ş i faculta,tea de a acţiona în a.fam lor, e i trebuie să atingă mij loci t sau nemijlocit ""lte f,�inţe ca să se producă efectul" . "Urnmrea nemijlooită a impenetrabilitătii l a ati.ngere o numim rezistenţă . Deci acolo unde ec;.te atingere, e9te jmpene­ trabiIitate de ambele pă1'ţi, este prin urmar. e şi re2lisbenţă, ac­ ţiUlOe şi reactiun e. A m b e l e s î n t i z v o .r u l s u c c le s i ­ v u l u i ş i a l t i m p u l u i, al repreze ntării acestuia " . Aşadar, di.n presupoziţia că "eX!istă fi�nte singulare mani­ festindu-se pe de :î:'nseşi şi fiind În uniune unele ou altele" a rezul tat "această deducţie a conceptelo r de întindere, de cauză şi efect şi de sUiOcesiune", sau deiducţia naturii absolute a finj­ tăţii . Şi în aoelaş.i timp a fOlSt "descoperit cu aceasta că a�te concepte trebuie să f,j'e comune t,utumr fiinţdor finite ea1'C se mamifestă rpe ele înseşi şi că, prin urmare, ele au o semnifieatie adevaJl1ată, obiectiva şi ou privire la l U c r u r i 1 e î n s oi n e la obiectul lor ind'ependcmt de concept " . "Adică, ast fel de c oncepte CMe ,trebui e să fie dalte în mice e�nilenţă în mod <:omplet şi astfel ca ceea ce este prim, ÎtnCÎt fă-ră obiooti'VUrI lor n-ar fi posibil nici un obiect al -unui coooept � fără conoep'tul lor în genorrul n-ar fi posibilă nici o ex.p(':­ mentă, se num esc !pUT şi simplu concepte Urtl.iv,ersaIe sau nece­ sare, iar judecăţile ş.i silogi'smele derivate din de se nu me s c c u n o ş t i n ţ e a p r i o r i" " . .. Jaoobti., Opere, voi.

II, 11;). ZOO

şi unn .


B. FILOZOFIA LUI JACOB[

4'

Vedem că aoeastă dedtuctie trebui-e să privească relaţia cauza1ă în ,întreglUl cup.rins al ei Şei să furnÎ21e21e a:ici ceva ma,i oonolooent decît d.educţia kantiană. Dar această declrucţie a lUli J aoobi mer,irl:ă atît de puţin numel'e de d eductie, tocit ea nu poare ,�Î numită ni'Oi măcar lanaliză obişnuită la ,ceea oe este presupus, adică analiză a conceptului de un�une ,a IUC1'lUriior singul.all'e. Este deja ceva, de care se spellie orice spt.'culaţie, anume oaraoterul absolut -al unei conştiinţe omeneşti şi al unui lucru care are senzaţm, şi ati unui lucru ,perceput şi a comuni­ tăţii lor, caracter absohI{ presupus plecînd de pe poziţiile celui mai v-ulg<llr empit'ÎlSm. Cu ajutorul .unor con-oopte mijlocitoare superflue acestea sînt în ,sfîrşit rezumate de anaJiză : şi a c e s t a e s t e i z v o r u 1 Sluoc e siv ulrui (aici s e sUrşeşbe aooLiz a). Nu "'edem de loc La ce foloseşte o ,performanţă aHt de inaltă, de­ oarece deja cu admiterea neaThalizată şi absolută a unui lucru care are &en2laţFi şi a unui lucru oare este perceput este alungată de ,pe tef1en orice fuiozofie. De Temarcat este distincţia presu­ poziţiei şi ,a rezultatului de r,e21ultatul deducţid kaJltiene a ca­ tegoriilor. Pobriv,i t lui Kant , toate ,aceste concepte de cauză şi efect, de succesiune ek. sînt l,imitate absolut numai la expe­ rienţă ; lucrunile Î.n care a'coste forme sînt ohiec,l;i ve, .,precum şi cunoaşterea acestor obiecte pur şi simpl u nu i>int i n s i n e ; însinele ,şi raţiunea sînt ridicate absolut deasup-ra acestor forme <ilIe filtlităţii lşi menţinute pure faţă de acestea ; acesta ,e un rezul-tat ou care Kan t a făcut în gener.e inceputul ,unei filozofLi ş.i ca�e rămîne meritul nemu6tor al lui. Insă, Jaaobi vede toc­ mai în acest neant al finităti-i un «în-sine» absolut, combătînd cu vi.sul aoestei arme stare.."l de v eghe a spmozismului. Dacă, mai sus, noi am situat i mperfectiunea anihilăd·ii kaI'­ tiene a intdectului tn f,ap-tul că, fără îndoială, Kant face din acest'a, cu formele lui, ceVia suhiectiv, d,,"T în această înfăţişare, totUlŞi, ceva )J02ii.tiv şi aJbtsolut, Jacobi, dimpotri'vă, dll.'pă ce a d e ­ riV'at în chip atît de norocos ,actiunea şi I'e acţiu ne.a, su-cce3Îunea, timpul etc. ,d.i n umunea llicnuri lor finite, susţine că "pentru ca aceste concepte fundamentale şi judecăţi să deVlină indepen­ dente de experientă, nu e nevoie să fie transformate în pre­ judecăţi ale intedect-ului, prejudecăti de ,care trebuie să fim vin­ docaJti, inrvăţînld să .cunoaJştem <Că ele nu se referă la nÎiCi un «În-sine» şi, p�in urtTI3Ire, nu au nici o s emn if,icaţie cu adevărat obiectivă ; deoare(le ac,este concep-te fund'amentale şi judecăţi nu pi e rd nici din univerSallibtea nki din n ecesi ta�e a lor dacă sînt luate di n ceea ce ,trebui,e să fie comun tuturor .exper'ienţelor 4

-

Hegel. Studii

f1Iozofice

58


50

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

ş.i să se afle la baza lor. Dimpotrivă, ele dobîndesc un g;rad mUilt maJi inalt de unÎvel'saJitate ne<:ond,itiofl'ată" (necondiţionatul are grade?) "dacă ele sînt valabile nu numai pentru om şi pe!ll � /tru sensibilitlatea lui particulară, ci, dacă pot Fi d-eriv;ate d'in , erenţJa şi comunirtatea luorurjlor singulare În general . DaT, dad i simţuriJe noa.stre OIU ne învaţă absolut nimi,c despre Însuşirile lu� � oruriJlor, oIi-mi<: despre rel.aţide şi raporturile lor Ire-ciproce, ba \ nici măcar dacă ele exiSil:ă în chip real În inteloctul transcen­ "�o dental, şi dacă intdectul nooku se referă numai la o s en.si bili ­ : tate care nu Înfăţişează n :Î m i c d ·c s p r e i u c r o r i .I e 'Î o 's e Ş î, I sensibilitate obi'eomv absolut goală, pentru a ne procum intuiţii ! absolut subiective, potrivit unor regule absolut subiective, unor / forme ·aboolut suhi'eomve, [dacă ata stau l.ucrurile] eu sînt totul .: şi în afara mea, in inbelectul propriu-zis, nu este nimic. Iarr eu, , totul care sînt, sînt în oele dj,n unmă h)tuşi tot numai o fantasmagorie a DeVia, sînt fo.rma unei forme, -sînt .o fantomă. Un MI aMiel de si8tem stirpeşte din. rădăcini onice aspiraţi.i spre lieeu­ noaşteroa adevărului şi nu lasă pentru cele mai impDrtante I l obiede de cît .o -astfel de Q1100inţă Q<lIfbă, cu totul lipsită de , ouno-aştere, credi.nţă care pină acum îrneă !IlU Ii s-a cerut oamenilor". Fără îndoială, trebuie pl1eciZlat aici că credinta g;olită de cunoaştere a lui Kant stă numai în aceea că el cunoaşte greşit raţiooaJrul ca a.tare, nu îmă în marea lui teorie potr.ivit căreia i n t e I e .c t u � n u c -u n o 'a lş t e .u i m i ,c î n s i n e. In schimb, a-eooa cu ceea oe . îmbogăţg.�acobi cunoaşterea .omenească constă din-ruofUil că-'iiât'tlia ,�.uta a lUcrurilor finite ş,i a umunll lOT, a mmpuim. ŞI.. _a. succes"Ţuriii;-·.şta legă.t-urii cauzate ;,-care îşi 'au Ş<Î tn J u c r u r i l e i n s i .n e .. obiectul Iqr inde.p.on­ dent de egprept (David Hume, p. 1 1 9). însă fa,ptul că astfel de elemen�e absolute ale fi.nităţili omedive sînt negate şi consi­ derate ca neant in ele Înseşi, şi, în chip .consecvent, � finitatea subiectivă, eul, sen&ibil şi pefleetant, tDtul care -sînt e u, ar fi tot lliurnarÎ. o fantasmagonie goală a unui cev'a în sine, adică fa;ptul că totilll�tatea m e a finătă piere in faţa raţiunii tot atît ca şi totalitaka finitului obiectiv, i ată ooea ce este pentiu Jacohi ingrom tor şi infriroşăA:or ! Oroarea faţă de nimicirea fini.lJului este tot atî,t de bine-s-tabi-lită ca şi ceea ce-i cores­ punde : certitudinea aOOolută a [existenţei] finitul'lli, şi acestea se vor doV'ed� ,a fii absolut caa-acterul fundamental al f·ilozofiei lui Jacobi. Iniţial, -am putea OODsWera ca .o îmbunătăţi're a de­ ducţiei kantiene împrejurarea că Jacobi Înţelege succesiunea ş·i

I


51

legătura cauzală ca relaţie în general, anume ca relatie pur relativă, limitată la lucruri ,finite, i<a-r în ded:ucţia ei _. dacă cel'e relatate mai sus fi de aLtfel deducţie - nu pleacă d e la un inbeled conştient, cum plecase Kant, ci totodată şi de la un intelect incoIllŞ tient. Aceasta Îl1ISă, numai ,dacă nu men­ ţionăm faptul că l'aportul OOIliS'idel'at ca subiectiv sau intelectUil conştient. ş.i tot acelaşi ,ooosklerat (la obiectiv, Siau ca intelect, raport al lucrurilor, 'stau unul lingă ,altul, 'COmplet Înclell)endente unul de oolărLalt şi duaM.stic ; la Kant raportul este cei puţin numai unul, fără să $le f că deosebire 'intre un intelect subiectiv �i unul partkuIaJI' obiectiv, ,ş i (dacă trebuie să nsid erăm În­ te1ectJW. la Kiant ca pe un ce subiectiv) b el intelectul nu este r<llport exbtmior, străin, oe ţine de lucrul'Î ; deci la Kiant avem numai un singur intelect (în ceea ce totuşi este exprimat cel puţin elementul fOTmal al filozo�iei). Astfel, rezultatul cel rnwÎ impoI1tant al lui Kant este meI1eu actlla că aceste .raportUI'i ale finitului (fie că ele sînt exclusiv nportur,i ale subiectivului, fie că sînt totodată şi rapOIruI1i ale lucrurrilor) nu sînt în sine, cu­ noaştel'ea pobrtivit lor fiind numai cunoaştere a fenomenelor (cu toate că aceasta ,fiU trebuie fie depăşită, deV'enind astfel ab­ .,'f.�IQlr ltţj Jacobi cons,tă, dimpotrivă, În s 1 l r -ŢTltc"r u r i it)" - $ ,.i n e, ia'r

ar

a

co

60

!.�D

veritabj,Je

;e�a� !r.-rn :1�� î�c,������ -ces.iuneal-kf{_ăJ4r·� .�·a!li�Tă,

r�enţa etc. sînt r�p�)ftprr ,âle raţiunii sau idei. Incit, aparenta îmbunătăţi.re, pot-rivlt căreia napoiturîte- a.r . h şi ceva obiectiv, ceva ioconş.tient, este in fapt un dogmatism ab­ solut şi ridioare a �inritul'll'i la lui oeea-oe-este-in-sine.

rangul

n

Aplicarea î ce Jn'iVieŞte intemeierea caraoterului absolut al finitulru:i, ,pe oare Jaoobi o faoe la :sistemul lui Spinoza, c;tracter absolut care a foot obţinut pl'in importanta dis�iru:ţie dintre principiul raţirunii sufoiciente şi cau�litate, ,arfe două feluri de forme : odată, că CQl1ceptuJ succesiunii ,ar fi absent din sistemul IUJÎ. Spinoza, doua oa-ră, că acest concept fi totuşi p-rezent În fond, dar prezent absurdtitatea unui timp etern. 1n ce priveşte lipsa bimpului, inţelege fi.l,ozoFia lui Spinoza În sensul "că Spinoza voit să înfăptuiască o e x p 1 i c ,a r e r a ţ i o n a l ă a e x ri s t e n ţ e i l u c r u r i l o r f a n i t e ş i s u c c ,e s i v e" . Dar, Întrudt el " a considerat lucruriIe ca exi,stenţe totodată ş.i potrivit conceptului raţ unii - deoat'ete

a

in

a

Jacobi

ar

i

61


52

62

CREDINŢA ŞI ŞTlINTA

în conceptul raţiunii nu este «Înainte» şi «după», ci totul este necesar şi deodată - şi a cunoscut universul sub specie aeteToi � , Spinoza a comis greşeala "de a lua principiul raţiunii suficiente absolut numai în sens logic, afirmînd prin a<:casta o succesiune nu obiectivă şi reală, ci numai una subiectivă şi ideală ; suc­ cesiune care nici măcar în ch�p ideal o-ar putea subzista, dacă la baza ei nu s-ar afla o succesiune r e a 1 ă în subi'ect, care o crează în gÎ1ld�. In principiul logic al caţiuniIi suficiente "succe­ siunea însăşi este ceea ce este neintdigibil" * , Nu este nimic de spus despre o astfel de aprofundare psihologică, conform căreia succesiunea subieotivă şi ideală pre­ supune existenţa unei succesiuni reale în subiect. Cu aceasta pe de o parte nu s-;a spus absolut nimic, pe de aUă parte s-a spus ceva fal,s, anume fiindcă succes�ll'nea ideală se referă la comparaţiile matematice ale lui SpinQza, dwpre care va fi vorba ulterior, succesiune oaTe poate fi, potrivit adevărului ei, numai de aceea ceva real Întrucît ea este simuItaneitatea ab­ solută a totailită�ii şi niddecum o succesiune. tnsă acest «În acelaşi timp» absolut al totalităţii şi cunoaşterea lucrurilor, �a cum sînt ele nu potrivit modului t�mpului ci conform modului eternităţii, Jacobi le atribuie prin(Jipiului raţiunii suficioote şi neglijării legii cauzalităţii, şi anume aceasta înteles În sensul că este afirmat timpul în el. Faptul că această cauzalitate şi timpul nu pot fi neglijate îşi are temeiul absolut în concepţia lui Jaeobi, după CaJfe timpul este în sine şi e absolut j iar principiul raţiunii suficiente sau totalitatea se cheamă principiu logic la Jacobi, fiindcă în ,acest principiu cama şi efectul sînt deodată, nefiind afarmat ai,oi nici un timp. "Dar dacă n u uităm de principiul cauzalităţii ,şi de deosebirea ce există Între ace.�t principi,u şi principiul ra�iunii sufioiente, ne fixăm nemişcati în timp� "'''' ; şi aceasta este la Jacobi exigenţă absolută. Cînd Jacobi ocazional ne avertizează să nu uităm de distincţiile sale, deoarece prin conceptul de raţiune, in care nu este «mai înainte» şi «după aceea» ci in care totul este nocesar ,şi si· multan, se produce nenorocirea că în ideea supremă, În ideea veşnicului, pier finitatea şi timpul şi succesiunea, o astfd d..: avertizare seamănă cu cunoscu{lul semnal al loialei sentÎnele a oraşului liber al imperiului, 5'entinelă care a strigat inamÎcului ce Înainta împuşcînd 'să nu tragă, deoarece acest lucru ar putea ". Jaoobi, Ope-re, vol. IV, secţ. 2, p. 135-145, ".* Ibidem, voI. LV, saţ. 2, p. 146-147.

voI. II, p. 199.


53 cauza nenorocire ! Ca ş i cînd nu o astfel de nenorocire ar fi tocmai spre ceea oe se tindea ! Din !aptm că În conceptul de ra�iune totul este simuHau Jacom scos simpla şi joot a concluzie că "potrivit <lCesrui concept sintem constrînşi să admitem că in natură totul e�l� simultan, iar ceea ce numim succesiune este simplu fenomen � . Este, propriu-zis, d e neinţeles cum a putut .lacobi să-.şi aroge

a

::�:::e �i,�r�:������ri��C�i()Stp;���Uc!.��_:X�;it-�!

să i--J acorde [lui Spinoza] " - (,,'iC{)�inţa ,şi durata sînt spune foarte bine Mendelssoihn * determinatii n e c e s a r e ale g't1ndirii 1 i m i t a ,t e") -, deoartte ],acobi, dimpotrivă, ,.a trebuit să-I apere contra celol11alti filozofii (!) cărora l-a În­ făţişat"'. - "şi pe care nu l-a expus 'În mod serios, ci numai ca pe o cOlliSocinţă necesară a principiului raţiunii sufikiente" n, - ca şi cum, în ce priveşte deISC-operirea lui, ar fi putut face ceva foarte bun, ca asupra unui prindpiu ce nu-i aparţine lui Spinoza. Jarom, comeDtator al lui Spinoza, a puJ:ut oare crede despre Spinoza că acesta a situat timpul În Dumnezeu şi că til1liPul ţine, după el, tot de nalura nalurala ? Vom vedea intr-adrevăr îndată că, după c·e Jacobi a tras concluzia că Spinoz.a trebuie să considere, pro:p.r�u-zi.s, t i lll p u1 ca simplu fe­ nomen, el dCSlOOiperă totuşi timpul În Spinoza şi anume în absurdi,ta,tea unui timp etern. Cum în puţinele locuri în care Spinoza ajunge să vorbească incidenta.l dcspt'e această formă subolidonată a succesiunii (de exemplu, în cartea I I a Eticii ş i În s>crisori), şi UJl1de izoJ.ează SIllib această formă a abstracţiei seria infinită a locrumll'Gr finik, el �ace uz şi legătură cu ea nu de termenul «a g1iIldi», ci de imaginari, numind-o destul de precis auxi/ium imaginationis, Jax:obi .cunoştea, fără În­ doială, deooebirea srpinoziană dintre intellectlls ş i imaginativ. SimuLtaneitatea a.bsolută ş i concepţia că Dumnezeu nu e<rte cauza trecătoare, ci cauza eternă ,a lucrurilor, şi că doci ea în alfară de Dumnezeu .şi doci în tiffilP, şi tÎllI\pul însuşi nu sînt nÎlmÎIC in �ine : .fiecare IfÎnd �n sistemul lui S,pinoza face din principiul conform căruia timpw. şi succe5iunea sînt simple fenomene o astfel de banalitate încît nu trebuie văzut În el nici cea mai mică urmă de noutate şi de paradox . .Tacobi relatează (în Scrisori despre Spinoza, p. 409) """"* că ,,,convingerea

-

... Ibidem, vOI. iIIV, � 1, p. 100. """ Ibidem, voi!. liI, [p. 196---<197. *** Ibidem, voI. W, secţ 2, p. 141.

63


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

54

f

lui Spinoza era că totul trebwie să i e considerat numai ca secundum modum, qllo a rebus aeternis /luit ; iar timpul, mă­ su�a şi numărul trebuie să fie con dera1e ca feluri de repre­ zentare diferenţiată de aJcest mod (moda), :în consecinţă, ca produse ale imaginaţiei". Cum o-ar aparţine deci lui Spinoza sus amiintitul principiu ? Pentru Jacobi menţionatul prindpiu este atît de paradoxal, îndt el nu numai că nu-l afirmă în chip serios, că a făcut din aceasta cea mai finită formă a finităţii pur şi simplu ceva absolut ; şi Întreaga combatere a lui Spinoza a Întemeiat-o pe ideea 'Că a,.cesta o-a conceput prin­ cipiul raţiunii sufioientl:e a.stfe� încît timpul să fie r f ă

si

64

conţinut În n l î f:io�h�� ";tu;ă �: �r:��� e:�ife��: din U�a��� :���eiPfi� nităţi , ca imposibilă şi accid entală întrep rinderea raţiuni i .

]acobi găseşte însă că e reală incomecvenţa lui Spinoza de a fi afirmat timpul ca pe ceva c'e este�in�s.ine. El găseşte seria mfinită. a sri.n la e, tare au intrat în rea­ lj.tate unul faţă de altul, în fond" (unde este acest fond ?) "u n t i m p i n f i n i t, o finitate infini,tă ; iar această afirmatie absurdă nu se lasă înlăturată prin nici o figură matematică, ci Spinoza s-a ,Iăsa't aici ,Îmşelat de imaginatia sa" ". Noi avem să examinăm mai întîi seria spin z a ă infinihi

"În

lucrurilor gu r

em H

oin

din

a lucrurilor finite, apoi timpul etern pe ca�e ].acobi îl face ea şi inadmisibilitatea comparaţii-lor m at a ce. , Toomai infinitum actu, pe ca'fe Sp.inoza il explică în a /'29-a s cr oa e a sa, scrisoare de care ţine seama ş i Jacobi , in---- finit dflspre car,e Spinoza $pUne că ,,cei ce amestecă imaginaţiei, număml, măsura şi timpul cu lucrurile în·seşi, de� oa·rece nu cunosc adevă'rata natură a acestora din unnă, neagă infinitum actu" ,'" : toomai acest infinitum adu este cel .pe care Jacobi il aJnest,ecă cu inf.initul imagin aţiei . "Infinitul" Spin oza ddineşte (ef. Etica, partea 1, prep. VIII, 6001 1) ca "afir­ maţi.e absolută a eXli te ţ ei unei naturi oarecare ; finitul, dim­ potrivă" el n def neşte ,,(la n e aţi a paIlţială" ... ...... . . Prin UfIlIlare, această determinare simplă face din infinit absolut identi c cu sine însru;; i , indiviz�b.id, adevărat concept care include în sine particwaml sau finitul potrivit esenţei lui şi este unic şi indivizibi'l ; şi această infinitate, în care nimic nu e neg-at

is r

îl

i

,�

s n

g

IW. 135-136. ed. PauLus, t. 1, iP. 530.

J'acobl, Ope,re, :vdl. IV, S€ICIţ. 2,

.... Ben de Spinoza,ope>:ra,

" .... Ibidem,

It, U, p. 39.

lucrurile

concep,t


a. FILOZOFIA LUI

JACOBl

5.

şi determinat, o numeşte Spinoza infini.tate a intelectului. Este iufinitatea substanţei aceasta, iar cunoaşterea ei este intuiţi.a intelectuală în care, ca cunoaştere intuitivă, nu este exclw; şi opus particularul, fioitul, cum este acesta excLus În conceptul gol şi în infinitatea a!hsuacţiei ; acest infinit este însăşi ideea. In schimb, infinitul imaginaţiei lia naştere cu !:otul în alt chirp ; anume, Cum se exprimă Spmoza, "existenţa şi durata modurilur (modorum) le pll'tem determina ş i diviza după placul nostru, cînd nu luăm în considerare ordinea naturii Însăşi, ci esenţa ei pafJti,culară, Întrucît conceptul naturii nu este conceptul sub­ stanţei Înseşi " "'. " ... Şi 'da'Că !Înţelegem cantitatea abstrasă din substanţă şi dur,ata abstr.asă din modul conform căruia ea curge din lucrurile veşnice, ia naş-tere pentru noi timpul şi măsura" "".. Sau, numai prin ceea ce Spinoza numeşte imaginaţie, sau în general pl'in reflexie este afirmat fioitul, este În paTte negat. Si acest ce negat în parte, afi,rmat pentru sine şi opus lui ceea ce nu este negat În sine din ceea ce e absolut afirmativ, face din Însuşi acest infinit un ce în parte negat, sau o abstracţi.e, face din acest in�init raţiunea rpură şi infinitatea kanti:ană, în­ trucît este prn; în opoziţie. Ca identibte absolută a ambelor trebuie să fie pus veşnicuJ., în care acest infinit şi acel finit sînt prin opoziţia lOT din nou nimÎtCite. Altceva este Însă cîn d ce e ahstras, finit sau infinit, rămîne ceea oe este şi cînd fje­ care trebuie să fie luat în forma opl.Lsului. A ic i din ele este determinat 'Ca nefiil1d ceea ce e�te celălalt şi fiecare hind ca afirmat ş.i neafirmat, fiind acest ce determin:\t şi fiind un altul ; iar ceVla ce este astfel afirmat trece În infinitatea em­ pirică. Durata, aJirmată fiind numai de imaginaţie, este un moment temporal, ceva fini,t şi fixat ca atare, este un ce în parte negat, determinat în sine ş.i pentru sine totodată ca fiind un altul ; acest altul, care îşi primeşte şi el realitatea de la im aginaţi e, este de asemenea un altul. Aceasotă negaţie, care rămîne ceea ce este, trall5formată în pozitivă de către imagi­ naţi'e, dă infinitul empi l'i<:, adică o contradictie absolută, ne­ rezoIvată. AceaJstă infinita1te empirică, care este afirmată numai în­ trucît sînt afiI1mate lucruri i ndi vid uale . singiUlare Etica, partea 1, prop. XXVIII) - luoruri singulare pe care, mai sus, În deducţia sa Jacobi, di mpo trivă, le-a afirmat ca absvlute

65

UDul

(d.

* 1 bidem,

".*

lbidem.

t. 1, p. 528. tp. 529.

66


CREDINŢA ŞI ŞTllNŢA

tl7

(lucru -care are senzaţii şi lucru care este perceput - dar care nu mn>l: �n sine ·absolut nimk) - Ja.cobi i-o impută simp'lu ca vină lui Spinooa, deşi nici un filozof n-a fOiSt mai !puţin înclinat să admită aşa ceva decit a fost Spinoza, deoarece cu nefiinta lucrurilor finite cade nemijlocit o atare infinitate empirică şi timpwL Jacobi spune : "Spinoza ne asigură că depinde numai de imaginaţia noastră faptul că ne reprezentăm ca timp infinit o serie infjnită de lucruri singulare ce se s u c ,c e d u n u 1 d u p ă a lt u l ş i i a u n a ş t e r e o b i e c ,t i v ş i e f e c t i v u n u l d i n a l t u l" ". Insă <cum ar fi admis oare Spinoza să consÎldere o serie illlfinită de l u c r u r i s i n g u l a r e, c e s e s u c ,c e d u m U l1 d u p ă a H u l .ş i i a u n a ş t e r e o b i e c t i v ş i e f e c t i v u n u l d i n a l t u l ca ceva fiinţînd in lSine si dUiPă adevăr ? Greşeala rezidă deja În această serie de lucruri singulare ce se .succed unul !ch.Jjpă altul şi pe care J:acobi o con­ sideră ca ,pe ceva absolut ; 'Şi Ja.cobi este acela care introduce în infinitatea lui Spinoza singtdarul şi timpul. O idee, Întrucît este considemw:ă ,pe 'latura ei negatj.vă în ra:port cu imaginaţia sau cu ref.lexia, este idee tocmai fiindcă ea poate fi transformată intr-o absurditate Ide :către imaginaţie, sau de reflexie. Acest proces de transformare este cel mai simplu proces. Imaginaţia sau reflexia se!Sizează numa.i lucruri sillJgulare sau abstracţii şi finit, iar acestea trec in ochii ei ca absolute. In idee !însă această singularitate şi finitate este m.midtă prin faptul că ceea ce este OplllS pentru reflexie sau imaginaţie, opusul in chip idea.} sau empiric. este tit e ă i lex d a n at i i i- t a i f1 r e identioe, dar nu poate ÎnţeIege că prin aceasta acele lucruri sînt in acelaşi timp nimicite, deoarece tocmai ÎntruC'Î-t ea este activă, prodrusele ei sînt absolute. Prin urmare, întrucît rdl,exia afirmă ambele [pozitii : adică] identitatea a ceea ce pentru ea ex-istă numai întrucît este separat şi afirmă subzistenta absoLută a acestuÎla în această identi,tate, ea, a descoperi,t în mod no­ rOOO5 , o absurditate. A�tfel Jacobi afirmă abstractul timpului şi abstractul unui lucru singular, produse ale imaginaţiei şi ale reflexiei, le oo'l1'sideră ca pe unele ce s î n t-în-sine şi găseşte că, dacă este afirtn'ată !şi simultaneitatea absolută a substanţei veşnice, treibuie să fie afirma,te împreună cu ea şi lucrul sin­ gular şi 6mpul (care s î n t numai intrucÎt au fost luate de la ea). Jacobi Însă nu se .�îndeşte că. ÎntruCÎt acestea sînt redate

��n :! � � i� � �i �: f?:� :�;�:La� � ; f �����n��

.. Jaoo<bi.', O�e, val IV, secţ. 2,

pp.

135-136.


57

substanţei veşnice de la care au fool luate, ele încetează de a fi ceea ce sînt numai ru.pte de ea. Prin urmare el păstrează, în infinÎ'tatea şi eternitatea însăşi, timpul şi singularita,tea �i realitatea. Dacă tendinţa prefer,ată a expliltaţiei nu este mulţumită de faptul că timpUJl nu e nJmic În sine şi dispare în etemitate., iar Jaoobi pretinde că Spinoza 'a vo�t să înfăptuiască cu a sa filozofie o e x p l i c a r e n a t u r a l ă a e x i s t e n ţ e i l u c r u ­ r i l o r f i n i t e ş i s u c c e s i v e, reiese din cele d e mai sw ce este, propriu-zÎ5, o explicaţie a timpului, anume : este o abstracţi,e care este făcută Într-o idee eternă. Aşadar Jacob.i a putut opera amtrnctia timpului nemijlocit în totaHtate sau în pI1IDcipiul raţiunii suficiente şi s-o înţeleagă în felul acesta din acest principiu ; dar abstraoţia ca atare şi gă'Sirea în această fomtă a ei În totalitate Se suprirnă nemijlocit. Noi obtinem abshracţia timpului cînd izolăm gîndirea de atribute şi nu o întdegem ca atribut aJ substanţei absolute, ca {jind aceea care Îrnsăşi se ex.primă, ci abstrasă, izolată de substanţă, o fixăm ca g.Îndilfe goală, ca infinitate subiectivă, iar această abstracţie o punem În relaţie relativă cu smgularitatea fii-nţJei. Prin această abstracţlle este apoi recunoscut timpul îIlitr-adevăr din eterni­ tate, şi, dad vreţi, ex.plkat ; însă deducerea lui din comuni­ tatea lucrurilor singulare va da o explioaţie mai natmaJă, În­ trudt ceea ce este presupus, adică luorurile naturale, sînt dej a ceva natural. Este În general vizibil că prin naturaleţea cu care voia hlomfia să-şi Înfăptuiască modul ei de explkare Jacobi n-a Înţeles altceva decî.t cunoaşt'erea formală, gîndirea reflec,tată, şi cunoaşterea bazată pe imaginaţie. Aparţin aici textele mai sus citate reforitlOare la conceptul lui JacQbi despre cun�tore. Fi'feş1:e nu este posibilă realizarea nic,i unei înţele­ geri filozofice [a lncrurilor] dacă am proceda pe o astfel de cade naturală. Iar �n Spinoza ar putea f1 găsite foarte puţine dn­ d'uri sprijinite pe această naturaleţe ; Însă fiindd J,aGObi inte­ lege ;p1Tin explicare naturală cunoaşterea bazată pe imaginaţie, fără 1ndoia1ă că în S,pinoza tohul este dincolo de -ce e natural. Şi astfel a�irmaţia dui Ja:oobi "că Iumea nu ,se lasă .explicată În chip natural" ,. şi-a putuif: găsi În cel mai ,inalt grad confirmarea În Spinoza, care nu numai a formula.t această afirmaţie, ci .a şi ,înfăptuit-o. Dar, în felul acesta, orwe aşa-numită natul'aleţă este -În genere inlăturată, ,şi, o dată cu ea, şi însăşi lacum-men.. Jaoobi. Opere, vdl.

I,V, secţ. 2,

p. 147.

�8


58

(lQ

10

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

ţionata supranaturaJeţe, deoarece acea.sta există numai Întrucît are, opUisă ei, naturaleţea. Şi nu em:e VIOrba nici de faptul că "ra­ ţiunea caută să trans.fQrme eXitranaturalul ,sau suprana.tluralul În ceva natl1ral � .şi "naturalul tn ,sup-ranaturad", cum spune .Iaoobi (în Scrisori despre Spinoza, p. 4 1 9) ", .ci naturaleţea de care e vorba, adică mecanismul, şi legătura ,cauz:tlă, şi timpul, precum şi ,cunoaşterea oare Înaintează pe baza identităţii pure şi ,ana­ l,izează fa.pte nu -există de loc pentru raţiune. In sfIrşit, în ceea ce priveşte comparaţiile matematice in legătură cu un infinit ,aclu pe ,care SpiIlDza le ()punea îruşelă­ ciunii imaginaţiei, 'şi p-rin care, după .Iacobi, "el ,s-ar fi lă�t $ă , fie indus tin eroare", Spinoza ,este atit de ,sigur de ,ceea ce .sus­ tine Încît spune : "Ci.t de mizera.bî.l au �aţion.1Jt cei ce au con­ siderat infinitul actu drept o absurditate pot ,să judece mate­ matidenii, .care, ÎIn Juocuri .cunoscute clar şi distinct, nu s-au lăsat opriţi d e argumentele unor aJ9tfel de ,gloanţe" **. Exemplul adus de SlPinoza este s.patiul iÎnchis Între două cercuri Cal"e nu au ·centru ,comun, figură 'pe caDe 01 a .lăsat-o să fie pusă, ca ade­ vărat simbol al infinitului actu, şi În frun:tt:a scrieI'ii sale despre Principiile filozofice carleziene, aducînd Înapoi prin acest exem­ plu in,finitatea empi.rică din mi�a.rea de depăşire ne-sfirşită pro­ prie imaginaţiei şi .ftixÎnd-o în faţa sa. "Matematicienii conohid că neegaJ.ităţile lPosibiJle în acest spaţiu sînt .infinite nu din mul­ ţimea infinită a păTţilOT" (dooarece măr,imea lui este determi­ nartă !şi Hmi'bată : şi eu pot pune .8lpaţii mai mar.i .şi mai mici, deci infinităţi mai mari şi -ma:i mici), "ci ,fi,ind:că, natura lucru­ lui !d<e;păşeşte or.ice caracter detet'mirrat al numărului" "u ; în acest .spaţiu limitat ex.iJstă un infinit r e a 1, un adu infinit. in acest exemplu vedem anume 1nfăţi.ş.at totoda1ă .ş i iPentru intui,ţie, deci cu elemente partÎ'culare, infinitul, care a fost determinat mai sus ca fiind ,af�rmaţia absolută sau ,()()O.ceptul absolut j şi con­ ceptUrI absolut este aelu identitat'ea contrarelor. Cînd aceste pă'Tţi sînt menţinu,te sepa.rate una de ,alta şi ca aatare af.itrmate ,ca iden­ tioe, CÎnd a<Je$lt ce p<lrticulau este ca atare aficmat ca real, expri­ mat în numere ,şi trebuie ,să fie, in inoomensumbÎlJi.tatea lui. afir­ mat ca identic polJrivit conceptului, atunci ia naştere infinitatea empirică în seriile 'infiniJte ale matematicienilor. Iar ,i,ncomensu­ rabmtatea oonstă În aceea că !particularul este dezleg,at din sub* Jaoobi, Opere, vol. ilV, SOOţ. ** Spi'J1(loZa, Opera, t. 1, p. 530. *** Ibidem, IP. 531.

2, p.

148-149.


59 sumaţia s a 'sub concept, e desfăcut în părţi, iar acestea sînt absolut determinate şi absolut neegale una cu cealaltă ; şi (,dacă alCt\'lte părţi �ură adineaori .afirmate ca egale sau ident.ice in conceptul 1ntu�tiv, acum sînt comparate unele cu altele) nu mai sînt în [lfelaţie de] identitate, ci numai în rapol't. Cu un tuv,Înt, aceasta nu este altceva decît tranS'formal1e.a geometriei 10 ana­ liză, sau, mai eX3.ct, trans�()rmarea teoremei lui Pitagora, care constituie ea singură Itoată ,adevă�ata geometrie Î!l seriile func­ ţiilor liniilor curbe. Reiese de aic'Î ad'ev�ratul car ader ,al gîndirii, c<tre este infi­ nitate. Anume, ,Întrucît conceptul absolut este i-nfinitate, - e În sine afirmaţie absolută, .dar, Înt1:ors împotriva contrarului şi finitului, ca iden6tate a lor, conceptul absolut este negaţie abso­ IUJtă. Şi această negaţie afirmată ca fiinţîn.d, ca reală, este afir­ mare a contrarelor : + A - A = O. Neantul există ca + A - A , ş i este, potrivi,t esenţei sale, infinitlate, .gîndire, concept absolut, afi'rmati'e absolută, pură. Aceasti infinitate aootrasă a substanţei absolute este cea oe Fichte a .făcut să fie mai aocesibH ,pentru noua noastră rultură mai !Subiectivă ; maoi accesibil : ,ca eu sau ca conştiinţă <le sine pură, ca gîndire pură, anume ca act etern .s!au producere a diferenţei pe care gîndirea ,reflectată o cunoaşte totdeauna numai ca Iprodll's. Cee.} ce este păstrat sljpa­ rat unul de aLtul În .lumea ,fenomeilielor, ,ceea ce e incomensu­ rabil, difel'enţa ca ..produs, C\SJte i'dentic ou ,sine �1l ultima ·;relatie, �n in�initate, adică acolo unde con'trarele dispar totodată ; şi identitatea, rapol'tată La incomensur,ahilele afirmate ca fiinţînd pentru sine (în numere), este o ,identj.tate infinită, un neant. Dar ,afirmate ca aceste .abstracţii, cînd incomensurabilele nu fi�nţînd pentru StÎne (în numere) ,şi nici ,ca părţi subzis:tente fă"ră de întreg, ci sînt afirmate confOJ1m a ceea ce ele tn sine, adică numai În întreg, atunci avem dat adevăratul concept, adevăr,ata idenn.tate a tot-regrului .şi :a părţilor şi infinitatea ,afir­ mativă, infinitul act" ,pentI'u cunoaşterea intuitivă .sau geome­ trică. Această idee a ,infinÎltului ·este una din cele mai importante idei în ,si�emul lui Spinoza şi Într-o expuner,e a acestui sistem ea ar fi trebuit să 'Ocupe u n loc mai mare de<:ît ,aceiLa pe care-l indică în propoziţiile lui Jacobi, totdeauna numai predicate sQperfIue Ipuse lîngă «gindire», «întindere» etc. tn această idee a -lui Sp,moza ,r,ezidă tocma,j ceea oe ,este mai important, anume cunoo.ş.terea pUfioolului de unir� a atributelor ; Însă, fără laceastă idee, cele mai 'inalte idei ale lui Spinoza ,sînt înfăţişate în chip {(lrmal, isto.ric, cum sînt prezentate, în teza a 1 4 -a, atributele

sînt

sînt

'II


CREDINŢA ŞI ŞTlINŢA

60

şi moouri:le, reportate la substanta absolută, în f()rma ordinară a rdlexiei ca î n s u ş i r i "", Noi .rezumăm pe scurt ,formele ,infinităţii. Adevăratul infi­ nit este ideea absolută, identitate a uoivensului ,ş i ,particularului, sau identitatea Însăşi a infinitului cu ,fioitul : anume, iden6tate a infinitului întrUiCÎt este opus Şi 'acest infinit este gîn­ dire 'Pură ; afil1Ill at ca această abstracţi'e, acest infinit este iden­ titate pură absolut formaJă, este Iconcept pur, raţ�une kantiană, eu al Jui Fi.chte. Dar -opus acestui finit, el este tocmai pentru neant absolut : + A - A = O ; estIC latura negativă a ideii absolute. Acest maot afirmat ca realitate, infinitatea Însăşi nu ca subiect sau producere - ca sulY.tf:C1t sau pifoducerc ea este t ă i C s ��tr����. i�rO�k�' �� :��tPU� l�-A� din ,a-ceste forrme ale .infinităţii nu este încă inf.initatea imag>i­ naţiei sau cea empirică. P·rima infinitate este aceea a ratiunii absolute ; infini1:'atea oidentităţii pure ·sau a negativi,tăţii este aoeea a raţiunii formale sau negative. însă infinitul, în realita­ t a .lui, ca + A - A, dintre CaJ1e unul este el ln>'luşi determi at ca iofinit, iar celăJu,lt -ca finit, rSau fi ita a in general, este infini,ful reflexiei ,ş i al î.maginaţiei, .căruia îi aparţine cel arătat mai sus : 'anume, cînd un f t este afirmat ca aooolut, adid e afirmat totodată şi ca -un altceva. La Jaoobi infinitatea se gă5eşte -sau ca ceva su .fl u, sau ca infinitate empi-rkă a ima­ ginaţiei ; şi a<::easta il induce in ,eroarea de a că Spinare în e�emplllll .său matematic {]acobi vorbeşte de mai multe exeml d ' i�ă �a ed�c�a �� un exemplu al .sOO, ci îl ,relatează ca pe un exemplu adus de advers-ari) .a, vo�t să înfăţiş e o infinitate empirică existînd ca este aşadar muLţumit de exemplul matematic, actu ; şi negă.s-ind \În a.c-esta, fă-fă îndoială "o infinitate obiectivă şi reală, găsind însă .totuşi o -infinitate subiecHvă .şi ideală". "Acolo unde percepem o legătură de temei şi consecinţă" (D. Hume, p. 94), ,,devenim !Conştienţi de -divers ; şi acest lucru .se !petl'loce in timp . .. şi aoeastă su(cesiune ideală este ea însăşi o sucresiune r e a 1 ă în subiectul .care o produce" *"'. tn felul acesta, Spinoza a făcut mai mult decit in­ tentiona să falcă ; deoarece �n exemplul lsăll el nu s-a gftndit nici-

nnitului.

aceasta

72

� �f�':a��

e

per

E� :���

ini

��� n

in n te-

u

crede

&t::�;� xJI�:,S:�ie, n��z�n�� ez

Jacom

<Într-o repre­

zentare

'" Jacobi. OpeTe, "'". Ibidem, voI. Il,

t�

vdL IV, sE'lCţ. 1, p 183. pp. .193-195.


61 decum la 'succesiune, şi aceasta nici nu trebuie căutată în el. Cu toate aoestea, Jacobi deocopere în exemplul spinozian cel puţin o suoee9iune subiectivă. Prin urmaI'e, exemplul are ipeOJtru el, in loc de semofficaţie fi1.ozohcă, o semnHicatie psihologică .şi em­ pirică, doar numai că Jacobi nu găseşte în el element ompiric s u f i c i e n t ; în aJ'ară de �uccesiunea psihologică, el nu descoperă şi o succesiune obiectivă, rea:Iă, deşi sucoesiunea ideală este şi ea irusăşi o succesiune reală în suhioct. Aşadar, natura acestui procedeu polemic constă fie în fap­ tul că Jacobi nu găseşte suc.cesiunea ,şi finitatea În !Speculaţie şi el Ie pretinde În -chip absolut acesteia, fie că, prin 'explicaţiile sale, le inoculează in ea, şi apoi descoperă absurdităţi. La1:ura pozitivă a acestui mod de a .se fixa În finit În ae priveşte forma ideală, anume 1n ce priveşte oonoaştereil, am văzut-o mai sus ; cunoaştere caI'e este inţd-easă .ca ştiinţă ce inaintează -pe firul anailogiei şi identităţii -şi avînd nevoie de un fapt care trebuie să-i fie dat ca >ceva străin, .acel +B, identitat,ea conceptului fiind r�rezentată ,ca una ce lse adaugă la acest + B. Referitor la această empirie în -general işi la individualitatea spiritului .care determină cuprinsul -şi frumuseţea acest'ei empirii şi l1"eferÎitor la faptul d, datOtr�tă .raţiunii, empiria omului are 'Un alt carac­ ter decît cel pe care-J posedă empiria animalului, rp.recum şi despre înfătişarea empirică a indivi'dualităţii subieotive sau a spiritului. Jlacobi ane uneori expresii pline de spirit şi de înţele�. S-ar putea eventual !Să aparţină elaooralorului Koppen şi nu lui Ja.cobi vederi despre relaţia dintre empirie şi -cunoaştere, ca (v. Contribuţiile lui Reinhol<l, caietul I I I , p. 92) aceea că ,.spa­ tiul şi timpul sînt fapte, deoarece mi.şca-rea este un fapt. U n O m c a r e n u s - a r f i m i ş c a ,t n i c i o d a t ă, n u ş i - a r p u t e a r 'e p r e z e n t a n i c i u n s p a ţ i u : c i n e n u s - ,a r f i s -c h i m b a ,t n i c i o d a t ă, n - a r c u n o a ş t e n Î (: i u n c o n c e p t a l t i m p u l u i. A priori d o r i m să ajungem tot atît de puţin la acestea, pe -cît de puţin ajungem la diversitatea .pură, la legătura care conexează, la $pOlltanei­ tatea productivă a intelect'U lui� "". Pline de spi,rit sint expresii-le empiriei şi despre empiric, fiindcă ele fac aluzie la idei 'speculative. lar interesul pe care-l prezintă scrie.rile lui Jacobi provine din aceas,tă muzică produsă de sunetele şi răsunetele unor idei speculative perceptibile În �.

JaoobL, Opere,

vol. III, p. 172.

73

l'


CREDINŢĂ ŞI ŞTIINŢĂ

62

1�

ea, Însă muzică ce rămîne numa,i ,în stadiu de sunet (întruc.it ideile Sle ref'ractă in mediu.l modului absolut aJ reflexiei) .şi nu devine .ceea ce e aşteptat să devină acolo unde este v(lrba de ştiinţă, nu se dezvoltă ,adid, devenind cuvînt (logos) <liI'ticulat ştiinţific. Dacă ar fi ingăduit ca acest răsunet de idei să fie sesizat şi retinut ,ca (leva obiectiv - ceea ce nu trebuie să fie -, receptat .În COIllCept ca bun comun al .g6ndirii, n-am putea, considerind sensul numai a l unor astfel de expresii, ",ă nu recu­ noaştem in dle o expunere a raţiunii. D� exe�plu, nemijlocit după ,ce Jacobi ,a recun<X'l<Cut ratiunii numai facultatea de a ana­ liza un fapt şi de a lega potrivit identitaţii pure (Scrisori despre Spinoza, î n scrisoarea citată mai 'sus), Jacobi formulează la p. 423 ideea fundamentaJă a sa, spunînd că e l "îl 'Consideră pe Qm fără .să-.l dividă", şi că e l "gw.eşle .că conştiinţa sa este c o rn p u s ă din două .reprezentări -originare, din reprezentarea condiţionatului şi din reprezentarea necoooiţionatului, îmbinate inseparabil una cu alta" *. Dar oare nu este împărţire aceea care face să fie compusă con�tiÎnţa din două reprezentări după Jacobi absolut opuse ! Potrivi,t unei iPagini următoa.re (p. 425) : "atîta timp cit înţelegem, noi rămînem ie cuprinsul unui lanţ de con­ diţii condiţionate şi al naturii intdigibile ; dar acca�tă legătură a înţdegerii şi a naturii Încetează", şi absolu.t dincolo, deci fără lf'gătură, se află "supranaturalul, neinteligibilul şi necondiţio­ l .atul'· *•. în consecinţă, cum poate .spune Jacobi .că el n u - I divide pe om, d()ar el fru:: e să ,fie compwsă conştiinţa acestuia din contrare abSO'lute ! Sau, mai curînd, el il ia pe om deja divizat, Întrucit îI consideră după apariţia (l()nştiinţei. însă, dacă vrem efectiv să-I considerăm pe om şi conştiinţa lui şi compoziţia sa ca pe ceva nedivizat, aşa cum vrea Jacobi să-I Înfăţişeze, tre­ buie să înţdegem ceea ce numeşte Jacobi principiu al cun()aş-1erii şi al raţiunii ro identitate nedivizată a crmdiţi()natului ŞI necon­ diţionatului, şi cum, după Jacobi, naturalul este wndiţionatul Îarr- supranaturalOiI e neconditionatul, ca identitate a natural ului şi supranaturalului. In aceM necondiţionat condiţionat, sau con­ ditiona,t noc(}tl!diţi()nat, am avea aceeaşi aoourdita,te a infinită�ii finite pe care Jacobi a găsit-() În Spinoza ; şi am avea cel puţin nimicirea ()poziţioilor dintJre natural şi supran::dural, finit şi infi­ nit : am avea deci cel puţin liberarea de reflex1e, care face din opoziţie ceva ahsoJ.ut şi din contra.re cev,a ce ,este În sine . •

Iaoobi, Opere, voI. IV, seoţ.

.... Ibidem, p. 154.

2,

P

152 .


63 A'stfel am ,putea foarte bine considera ca idee speculativă Însemnarea (v. Carnet $upeTflu� 1 802, p. 30) : "Acolo unde este sens, este început şi -sfîrşi,t, 3ICOio este separare şi ,legare, este acesta şi oeIăl:alt, iar sensul este al 'treif,ea" · ; şi Însemnarea (v. Contribuţiile lui Remhold, oaietul III, p. 70) : "SemnuJ distinc­ tiv al unui spirit in genere este dublul-,capăt şi fa,ptuJ. de-a-5ta­ la-mijloc intre subiect ş i obiect " ; încă şi mai mnIt, tot amlo, la pagina 95 : "sensibilitatea DU determină, şi nici intelectul, principiuJ individuaţiei se află în afara lor. In acest principiu este dat socretuJl. diver.sului şi al unului În indisolurnlă legătură, f i i n ţ ,a, r e a l i t 'a t e a, !S u b s t a n ţ a. C o n c e p t e l e noas­ tre despre acest princÎIPiu sint exclusiv ,co11lCe,pte corelative : uni­ tatea presupune t()talLtatea, totalitatea presupune pluralitatea, pluralitatea rpresupune uO'�ta'tea ; d,eci unitatea este inceput şi sfîrşit al acestui ,cerc veşnic şi se numeşte i n d i v i d u a l i .o b i e c t i v i t a t e - s u b i e d i v t t ,a t e, o r g a n i ,s m, t a 't e ....... ,însă miJlocul acestui ceJ1C, 'care este in acelafii timp oentru şi periferie, menţine schimbarea şi nu lasă ca unul să dis,.pară oînd apare ceIălaJl,t, a.r fi ideea raţiunii, ideea identi­ tăţii absolute .şi totu.şi cu duhlu capăt la unului şi a mllJlţilor. Dar .o astfol de i'do!e e eu totul altă ştiinţă .şi cunoaştere decit aceea care analizează numai fapte date şi Înaintează pe bază de analogie. Această formă in care Jacobi înalţă numai Într-un fei plin d'f! 'spirlt reflexÎ'a deasupra ei însăşi, �te ieşirea necesară care se impune pentru manifes.ta.rea r,atiunii atunci cind se face din finitate şi subiectiV'itl3.te ceva absolut. Ca expunere plină de spi­ rit .raţiunea nu se Încumetă să primească În sine infini.tul con­ ceptul,ui şi să devie bun comun şi mod ştiinţific, ci, rămîne, afec­ tată de subiectivitate, ceva par.ticular, .ceva aparte. De inel, sim­ bolul raţiunii, pe care ea tI oferă, -atîrnă o bucată de piele din mina caJ1e �I Întinde, bucată de 0M'e omul vrea să se lipsească atunci omd r;aţiunea mte raportare ştiinţifică şi are de-a face cu concepte ; bogăţia de !lIpir,it [,a lui Jaoobi] es,te una oare, cu ahsurditatoa unei infÎlnităţi �ill!ite, a unui ceva ce este În acelaşi timp început şi sfârşit, a com,poziţiei condiţion-atului cu necon­ diţio01latul etc se apropie din nou mai mult de un formali.sm al l'aţhmii Coapte ieftin de obţimUlt. ,. Ibidem, "" Ibidem, ...... Ibidem,

VIOl. mI, tp. 225. p. 143-.144• tp. 176.

7&


61

77

78

CREDINŢA Ş I ŞTIINŢA

Pe cît de .subiectivă este �orma acestei filozofări, tot atit de subi.ootiv şi d,e finit trebuie să fi.e şi obiectul ei ; aceasta, fitiJnd­ că, [potriv:ÎIt aoos-tJeÎ fi.lozofări] , f,imtatea este oev,a [ce fiinţează] in sine. F,itozoJlarea şi eX.punerea se referă ma.i Întii la om : �ap­ tul că n o i ne gă.<lim aşezaţi pe pămînt şi că aci se desfăşoară acţrunile n o a s t ,I' e, determbnă şi cunoaşterea n o a 5 t .r ă ; cum este calitatea noas.tră morală, tot aşa este şi păt-runde-rea noastră în toat'e cele ce privesc momJ,itatea etc. Im.potriva aces­ tei veşniroe preocupă.ri de om, şi a povesti-rii des,pl"e instinctul său naţional şi despre spi-mtul său, prooum şi a laudei aduse acestora, vor�te Epictet, uitind de om, Îin locul pe care-I oitează Jacebi (în Carnet superfluu, ,p. 2-2) : "Fiind o fiinţă raţională, sar.cina mea este să laud pe Dumnezeu" (nu pe mn) : aceasta este ohe­ marea mea, vreau 51-0 duc La Împlinil1e". F i l o z o f :a .r e a l u i H e r d e r este numai o modj,fioare neînsemna.tă a llanticulari­ tăţii de a nu putea suporta absolutul în forma poop.t'lie cunoaş­ terii nationale, oi numai oa joc cu concepte de aIe re�lexiei, �au În eX(llamaţii izolate, care, in timp ce par a inoepe filozofarea, nemij,locit o şi termină (cum termină Kant ou ideea în credinţa practică), sau de a putea supoI1ta naţionalul numai ca &etltiment frumos, ca instinct, ca individuaJ,itaote. Numai că forma herde­ rÎ'ană posedă chiar avantajul de a fi oev.a mai obiectivă. "Spuma de spinoz�srn" şi "p�edicarea ce tulbură şi înourcă raţiunea �i vorb�rea", cum numeşte Jaoobi fi,lowfarea herderi:ană *, provine tocmai eLin faptul că, aşa cum J.a.cobi pune în locul gîndirii ra­ ţionale exprimarea ,simţir.ii, subiectivitatea instinctului eOC., tot astfel pune Hor,der în locul uDui ceVla g,tndit rational, in oare raţionaJui este oarecum mascat, un conoept :11 roflexiei. "Con­ ceptul de forţă, ca şi conceptul de mamerie şi de gîndire", spune He[1der (Dumnezeu, ediţia II, p. 126), "dezvoltate� (adid În­ fă,şurate) ,,se contopesc toate trei unul in aItul, potrivit chiar s,istlemului spinoz�st, adid se contopetSC in conceptul unei f o r t e o ,r i g i n a r e ; forţa ol'igiIKUă eternă, forţa tuturor forţelor este numai una" ,>* etc. La pag,ina 1 69 : " Conceptul reatl în care smt nu numai mterne-iate toate f o r ţ e l e, dar pe care ele to::Lte împreună nici n.u-l epuizează, acest ceva inf.inÎ.t de excelont est-e : e f e c t i v i t a ,t e, r -e a l .j ,t a t e, exist-enţă activă; aoesta .. J8iOOb i, Opere, voI. IV, [1S('lCţ.] 2, p. 79. ** Herder, OpeTe : In legătură cu filozofia şi cu istoria, partea IX, p. 175 Stut3t1: und TiibiJn,gen, 1828).


65 este concoptul principal Ia Spinl)za� " şi "natura este o. Împă­ răţi,e de forte v i i şi de nenumănte o r g a n ,i z.a, t i i ; dintre aoestea f.iecare este ÎII1 felru} ei nu numai inţeloOOJpt ă, bună şi fru­ mo�ă, oi e ceva desăv,Îlrşirt, a d i c ă o oOipie a ÎnteLepciunii, bunătătii ,şi frumuseţii lÎru;�i" etc. (p. 245 şi unm.). "Firul de păr care s-,a maat, acul oare a fost aruncat se reiIllteg,rează î<1l­ tr-o. altă regiune a intendependelliţelor ;lumii, legătură în care ele nu acţionează sau su�eră acţiUifli din nou în alt chip deeÎ-t Co.O­ fOl'm ,poziţiei lor actuale IÎn sînul naturii� ... .. etc. Nu Înseamnă o.are aceasta, CUiill spune Jacobi "'*", " să dobîndeşti oei mai lTha-re merit aa oencetătorului, menit care e acela de a descoperi şi revela e x ,i s <t e n ţ a ?". Numai nu atît de puţin ca Jacobi .pentru "Cuno.aşterea filozofică. ci co.ntra aIIlb l elor strădUli.n�e eg;ale ale aceslru�a de a Înlătura fo.rma ş.timţifică a«IIl o unde ea există pentru cuooa.şroelfea raţiooaJIă. Herder Îşi dă pe dl:!phn seama de modul în care expune el punctul central al sis­ temului spinozist : "Nu ştiJU prin ce s u b s rt a n t i v ar putea f,i prmse în chÎ!p atit de neforţat oa pr;in oonce-ptul de f o r t ă, p <u rt e ,r e, o r g a n, <llCtiv�tăţiJ,e efective şi act.ive, g i n d u l lumii spimi,tuale ş i m i Ş C la t e ,a lumii corporaJe. P,rin c u v ,Î n t 'il 1 : "f o. r ţ e o. r g a n i ,c e" bndicăm i.nte-riorul şi exteriorul, spÎlrituaIUII şi cot;poJ1alul totodată. Cu toabe acestea cuvîntul aces­ ta este tot numai o e x p if e s i e, deoarece noi n u S n ţ e .! e ­ g 'e m ce este forta. şi n u p 'f e t li n d e m să fi e x p l i c a t prin acest cuvint n�ci semn�f�caţia rc u v î n t u l u i «conp» � *"- ' * . (V. Dumnezeu, ed. Il, p . 77.) Es-t e toarna: ceea ce faIGe Jacobi, adică el pune În locul �deilor Hlozofice e x ,p r e s i i şi 1(' uv i.Il t e, calle nu trebuie să fie nici cunoscut·e. ni-oi Înţ.eJ.ese Fără indmailă, ele ar putea să ,aibă şi un sens ftil,oroHc, însă pole­ rn�oa lui J.acOlbi este îndreptartă tocmai împotriv:a filorof,i ilor care iau în seriiQIS aceste ex.pra<>ii ,şi cuvinte, şi care roouIlQS.C explici t semnificatia lor fi,lowfkă. în "dooLamaţia" de mcheiere la pozi­ ţia lui Jacobi des;p�e cr,Î1t�cÎlSm oel mai birn'e ne spune Kop,pen despre ce an.ume este vorba (v. Contribuţiile lui R:eirnhold, oaie­ tul I I I ) : "Filirnţă liberă, nemur.itoare, omule, nmte, plin de prie­ tabe, de devotlatnent, de dragoste, cum ar putea liter,a r a ţ i u nii t ,a l ,e f � l o z o. .f i ,c e să te inveţ,e mai bi'TlJe oeoa ce

* H),jd.em, p. 200. * * lOidem, IPP. 244-245. "" * Jaoobi. Opere, 'VIOL 'IV, 5eot. [Herdel'], op. cit., P 146. 5 _ Hegel. Studii filozofice

1,

p.

72.

79


..

CREDINŢĂ ŞI ŞTIINŢA

c r e z i, s p e r i ş i ş t i i t u Î n c h i p m a :j v ·j lU Î n U n t a - ,s f i n t e l o r s u n e t u l u .,j t ă u : domi.naţia infi· nitului asupr a ta, virtute din libeI'tate şi viaţă veşnică " " etc. O astfel de efuz iune glacială şi ins i p i dă a in imii , care provine din liati une ca ins.tirnd - la ceea ce Jlacobi trimite totdeauna îşi îlOohil\JIU�e desigur că erste mai mult decit o prepoziţie a ra­ ţiuni� care filowfe ază, raţiun e de oar,e ea vlfea să se d ispenseze .

5

Tll"ebui.e .să ,relevăm aici ,pe ,scurt o buca,tă de !polemică :pe rum temei ident�c iOU laoe1a caI'e se Iaflă .la baz'a c i i împotriv.a lui Spmoza : Despre întreprinderea eri­

spriji:mtă p o l e m ,j

ticismului de a aduce raţiunea la intelect şi de a conferi în general o nouă ţintă filozofiei polemică dirij,ată coohna f i I o z o f i e i 1 u lÎ. K a n t (v. Contribuţiile lui Reinhold, caetul III).

SI)

I nstinctul Juri l'aoobi �reptat impotriva ,oUllloaş.teâi raţional e s-a ,legat tocmai de lacel punct a:l fi.l ozofiei kantiene 1<11 mJ[e aceasta este �tivă. Fă.cînd .u z de ex;punerea lui Kant în sine noclară, oi dezav.antajlată ,d e ,terminologia unei culturi ce ţine de trecut (terminolog,i'e bu.şită de la gindirea refl ex i vă şi plr,in aooasta, devrenită oneutihz.ahi1ă pentru raţiunea fi�ozof:ică) şi pierzÎndu-,se pe ·lahlma rS/a iSp e eurl,ati vă ·in produsul său, .la-cobi a ,c ău tat 00 'anilt mai uşor să gaJ.imati z e21e expunerea kantiană şi 's-a .traJllSforme, cu rajutor ul re�lexiei ne8ipeoub:tive ş..i pentru ref1 ex�a mespeculativă, 'În ,.urdlbtate. CaT1aCterul filo zo fi ei r,e­ He:x,i.ei Îşi ,expcim ă $o tră'săJtur.j tprecise ,prÎ<ncÎ;pi i le saJ,e in această polemică.

O or:it�că ooecvată 'a acestui al1l:kol .al l ui Jaoobi ar ,trebui lI'edea ,şi Vlooiferarea găunoasă I<! acesooi scrieri, natur,a ei ti�noasă , pLilIlă Ide mă lşi merg'Înd pî.nă la perfidie prin dena­ turăf1�le �a ,rolle se preteaz ă . P'rintlre 'acestea reţinem exemple ca să

cel pe care-l Întîlnim la introducerea articolului ... ... , unde se relevă, ,ahipur.i.le Un Iegărură cu expun �ea koo,tÎlaillă a formelo r mtruiţiei, un exemplu d espre iLi;psa ,de 'COnoordanţă la &i'stemului cu .erI msuşi 'şi deS]JIre amesrocu! empirismului cu lÎ.,dcalismul. In acest 19Co.p, se -ducumentează mai :îintîi p e b a z ă d e a c t e că . , �ţ iull şi tirrIl!purI ,sînt ,simple forme c;)Jre nu p o t d e v e n j obi'oote 'n'LGÎIodată" ; rpentru ronfirma,re, ,se citează :pagina 347 a Criticii raţiunii pure ** *, unde se �ne : ,,.pura formă a intui,t iei . ... JIalClObil, Opere, voo. mI, p. 194-.195. 'f* Ibidem, voI. l'Ili, [p. 77 şi UTlIll. *** [Critica .Taţ. puTe], eddlţi.a :y[, p. 252.


67 fMă substanţă nu este î n rS i n e Ulbieot : �paţiul pur şi timpul pur, 1Garr'·e, tfără îndoi:ală, IS Î fi t <ceva .privite qa forme, dar ele Îmeşi, nu s î n It obieote care sm.t intuite", text în care nu se spune prin nici 1Ul cuv:Înt -că .'>JlIaţiul şi It,irn,pul nu IP o t d e v e n i obi'eOf:.e (Iîn ce �, vom vedea ,ind<llt ă). "Ble nu iPO't roi intuite, n�ci pemoepute" , 'COntinuă Jaoobi, citînd ,in -această deg�tură Cri­ tica raţiunii pure, p. 207 ", unrue nu �e gă!i�te absolut nhnic despre "a nu ;putea fi intuÎlte", şi Idespl'e perce1Jt'll1e , despre aoeea că "de IÎ Ifl 1$ i n e nu sînt de loc /pu.cepUrle, deoareoe sî.nt ,Îotuiţii pUlr,e, fonmatIe şi n u sint fenomene" , _(Jadică 'Îclerttitiiti aLe intuiţiei şi a:le &imţirii), "nu ,sînt obiecte talIe pelloepţid". "Şti c u t o :a t e a c e !s t e ,a " , Sjpw1e 'acum Ja.cobii. , "a.ces.te ,forme neobi'ective ale intuiţiei sînt, potriv,it altor doc,Lar.aţii şi obiecte" , dtioo aici Critica raţiunii pure, p. 160 **, unde <Se spune (în nOlt:ă, J.n Itext nu iSe vQrbeşte nimic dc;.pr,e obiect) : " Spaţiul OOThsider<1Jt ,ca o ,b i 'e c t � (<,>ubliniat de K,ant ,imuşi), de ceea ce "3S,k efectiv neVioi,e în geometrie, conţine IIU 'a i m u I t ,decît o rpură formă a intuiţ,iei� ; aici Kant distinge "intuiţj'a formală ca unitate a re,prezenrtărji intuitive .şi fOI1JIlă a ,intuitiei, care, ,r:apo rta.t ă �a oonceptul ilIltekicbuJ.U'i, apare ca pură .rnv,ersitate, 'd<llf în sine Î'Ilruşi ,posedă UJll.itate�, .şi, cum observă explicit �i În § 24, " i n­ telectul ca :sililteză lilranscendemală la ,imaginatiei este ,el îll1Suşi unitatea spaţiului şi timpului şi le \�3tce posihile pe lacestea înseşi � <-*"" ; aV1em airei unul dintI'e ,punc.tele .cele mai excelente din ,ceea .ce &pWle Kant ,dosipre :sensibili,b.te !şi apri-oritate. Sus­ amintita contradicţi.e ar consta deci în bptul că forma intuiti'ei, ca formă rpură la.bSk,asă, ,opusă conceptului inteilectului, nu a r f i .obiect, dar, Ica $n ,g:e,omemriJe, ,poak fi ,tr,ansfo rm3.tă în obi'ect, din cau.z.a un�tăţii /S'ale ,interioare, apriorLce, Însă Ufl,itate care nu ,i ,e s e Î .fi ,e v i d e n ţ ă .m el ca formă pură a lintuiţiei. tn sfîrşi,t, 'ar ,ex,is.ta rontna:ditCţie cu cele preced,ente tn faptul că ,.spaţi'-Ull ,şi Itimpul II1U ,sînt .simple forme ,ale imtuiţi.ei, ci sînt chiar ,i.n tu itii, şi ,oa ;a.t<llfe ,:YÎnt chiad' ropT'ICZJontlki singul.aI'e" . Re­ prezentiki singukwe, indiv,iduale (opuse .conoeptului) :sint pentru Kant **** tot'una cu intuiţie ; iar acest concept ad lui Kant nu poa.te fi numit ,dec.î.t lll1l conct:<pt excelent, şi e lLtlUl din cele mai rrure 'şi mai [pfofrunde ()oIllcepi-e ale .lui. Chiar ,IDdependent "" Ibidem, p. !1.l51. .... Ibidem, p. llI17. .. ICritrea raţiunii puTe) ecL Ibidem. p. 136 (1)• .1(0).

n

'u*"

LI, p.

152---156

(ed. VI,

ip.

,112-115).

81


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

.8

f,j eocope

82

83

de adevărul sau fi3100tatea -conceptului, unde pooate d ­ dtă 'o altă contr.adkţie înt�e -cele de mai ISUS şi ceea ce relevă J.ooobj ca fiind oon1madicboriu decît ,contf'a,elkţia pe care .Iacobi o introduce 'aici. prin dtaţii fal6e ? La pagina următoare ", Jacobi spune : "F i c h t e, c ăf U ti a ,i oS - ia p ă .r u t d e lTI e î n ţ e l e s ,c u m î ş i î m p r u ­ m u t ă e u l r e a ,I i t a t e a 'ş i s u b s t .a n ţ i a l i t a t ·e a d e l a m ,a t e r i e � de. In legărură cu .această 'ex,pune�e eXicelentă a sistemului kantÎ'an făcută ,aşa, ,;in trecere" , afirmîndu-,sc că prin acest sistem e u l ,î ş i 'i m p r u m u t ă r e a l i t a t ,e a ş i s u b ­ s t a lll t i a l i t a t e a d e rl a m .a t c lr Î ,e , Ismt citate paginile 2 7 i şi următOIarele. Insă, ,Ia IP. 2 7 6 , 'pelr ioa.da crufe t-rece la ip. 277 spune : "Numai d ak,i , s e dovedeşte" (de Kant Împotriva idea­ lismului) ,,,că exrpel'ienţa exbemi.oaTă est,e, ,propriru-z�s, Iliemi i l o ­ dtă, că numai (J) r Îrn mijlocirea o e i este posibilă, f ă T ă î n d o i a l ă, n u c O lll ş t i i n ţ oa p or o p r i c i n o a s t r e e x i s ­ t e n ţ e, Însă totuşi d et e r m i n a r e a ei În t i m p, adÎlcă exper�enţa illlterioall"ă. Evident, 'reprezentarea : «eu smt". - care e:x.prÎlmă conştiinţa care poate illiSoţi ol'ice g-îndire - e�te ceea ae imp1�că iIl e m i j l o lc i t î n s i n e .e x i s t ,e n t a unui subieat, insă ea n u e s t e ,Î lIl c ă c u n o ş t e r e .a ,a c e s t u i a, deci nu e n i c i cunoaştere e m p i r i 'C ă, adică nu este expe­ rienţă ; deoarece în aceasta m.tră, l.n abd .de �dul a ,ceva ce există, şi intuiţie ; aki intuiţie intel'ioară, care nu este ea î'I1:săşi posibilă decît �rn oo'ip nemijlocn .şi numai prin 5nt.er­ mediul imtuiţÎlei exteJf1Î!O'are. Nota 2. Cu aceasta şi concordă perfect orice uz p e tlalle il face de experienţă în determima'rea timpului facultJat,w nOa.'l·tră ,de 'ounoa.ş.tere. Nu numai că n-oi nu putem lpeooepe n ic i ,o ,deteml.inaţie de timp deCÎtt pnin schim­ bările ce intervin În mpocturile ex'terioane ou privire la ceea ce este persistent În spaţiu (de exemplu mişoc<wea <soarelui), dar nu avem nimic perS'Î.l'>tent lPe Cafle J�arn .putea pune IOa intuiţie la baza cOil1Oerpt.ului unei !Substanţe decît numai m a t e r i a, 9i nki oehiar .această peflSistenţă lIlu este scoos ă din experienta e x t e ·r i o a r ă, <li ,este rp ·r e s u rp u s ă a p r i o r i prim existenta loorurilor exterioare, ca condiţie .n ee e s a r ă a oriditrei deter­ mină-ri a timpului, p,r in uI'III. are şi ·oa determÎlnaţie a simţului intern cu p,rivire Ila ipl"o,pna noastră cXlistenţă. Conştiinţa despre mine Însumi in reprezentarea ,(·eu» nu este nicidecum o intuiţie, ci e o repa·ezentru-e pu.r intelectuală a activităţii spon,> P.

79.


69 tane -a unui subiect gînditor. De aceea, acest « cu» nu are ni-ci cel mai neinsemnat predicat prop1'iu intuiţiei, prooi<:at ca.re, fiind persistent, .ar putea serv,j de corelat dekrminării .timpului Îin Isim�l intetm, aşa cum 'este impenetrabiHtatea maleri'l'î o in­ tui tie empi.ri.că� ". - Am oop�at auest tex·t Î.n întregime ca vederea lui nemij-lci.cită să .arate dt de perfidă este atît de simplHicata .şi de IlustJruita expunell'c a ideii c ă e u l ş i - a r Î m p ,r u m u t a r e a ,l i t a l e a ş i s u b s t a n ţ i a l i t a t l:3 d e J a m ,a t e r i c. Pent,ru experi,enţă Krant pret,ind-c ceva prin c-are să ,se determine schimbarea tim.pului ca prin ceva ,persistent, şi acest cev,a persistent ,este ma'teria, şi anume ca ceva aprioric. Iar subst.adlţiaJ:itatea -este acea:stă persistenţă în timp dctermi ­ Daltă m raport .cu ,experienţa ; dinllt1e aceste prroi,camenle refe­ ritoare La exper.ienţă K,ant exclude explicit pe «eu sînt" şi chi'3Jr şi existenta subiectului. lrodt 'c eea ce spune Kant este toto coelo <lif.erit de 'oeea ce .se găseşte la Ja.cobi fără nici o eXiplicaţie despre realitate , substanţâ,al1tate !şi materie, după cum şi lui "eu" el îi ,dă cu ,totul. .ailtă semnificaţi'e de cît ,acee;;: pe car,e o are acest cuViÎnt, cînd se ,spune 'aşa în �ener.al că eul î ş i Î m p r u m u t ă suhstanţiJ:ilitatea de la materie. A-l oita şi a-l tra.ta pe �a.nt :in fdu.1 aCelslla nu Însc3JTIrnă oare a te comporta f'aţă de oei mai ,rău decît faţă de u n .ciine mort l Dar tr,allarea ,generală ostilă a concep-ţi,ei lui Kwtt, care ar.a.tă just că ,în experienţă ,adlÎt momCiIltUiI senzaţiei dt şi ace1a ad intuiţiei şi al categ;or.iei prodoc 'numa.i fenometlie şi nu ne dau nici o cunoaştere a Îll5ine'lui şi a eternului, tratarea ostilă, vie, ,ti face ;pe J'3JCobi să interpmeteze eoncepţia aceasta a lui Kamt ,,,ca pe o ,eXlt,irpare It'OtaJă a ol"1icăror as.pior,aţii spre cu­ noaşterea Iii d e v ă r .u 1 u i, ,ext,i'f'Pare care nu mai lasă Îtn 1,uma ei deaît o oeredinţă :a'tÎit de oarbă şi cu totul golită de cumllaş­ toere oum pîmă acum lÎocă nu l'e-a mai foot atribui,tă oamenilor". - dat fÎli.'lld 'Pl'incipiul mrui sus ,ară.ta.! al lui Jacobi, e-;te de 84 Înţeles că pentru el fionitul ,şi feoomenul sînt absolute. Astfel fiwzofJ.a lui Jaoobi 'a depreciat ,şi termenii de o;devăr şi de ..:redinţă• .atribuÎncJ..u -ile ,sernni�icaţÎla celei ma� ,banale .realită ţi errupirioe. Din aCelsre cuvinte, unul, adevărul hrebuie să fie in­ trebuintat ÎIn domeniul filozofiei exclooiv (lh'Jd e vorba de cer­ Wru.d:inea veşnicului "Ii mu de realitatea empi,rică ; iar ()elălalt cUViÎnt, credinta, a iost rde altfel .şi folosit în general! numai În legătură 'Cu eeea ce 'este etern. De nimicirea unui last.fel de *

[Critica mţiunu pu.Te,]

ed. VI,

p.

202-203,


70

85

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

adevăr ompiriJC şi la -credintei în cunoaşter>ea ,senzorÎ'ală se pltnge ]a.cobi (la ,de ,o profanaTe ,a iSacrului, ,oa .de o s,poliere a biseriâi. La cibtele faliSe şi la blestemuri se adaugă un al treilea eLement al e�punerii polemice, anum,e Il: a l i fi:a t i z ,a r e a. Arba acestui p.rocedeu este foante sim.pIă ; anume, ea -este con­ Cflpel'ea ,r,aţi.ona.lului la nivelul retlexi.ei ,şi t'I'ansfomnarea lui În ceea ce ţine ,de nivelul intelectului, procedeu prin lCa;re -raţio­ nrulul devine în sine şi ,pentru sine însuşi o absuI1ditat1e, .a.ş:a cwn iam văzut ,că a ,fost galimatizat .timpul în dernitaflea şi iofi.nitatea lui Spinoza. Pentru ,a nu mai vorbi de ,3JsHel de Înterv;ertir-Î - ·oa ·atunci (Jînd Kant numeşte "sinteza o ,actiune" şi apoi, 'În Iegătură teU im.agJÎnaţÎ'a, spune că ",ea este un e f e c t al .acesteia � , incit Jacobi îşi !Scoale de aici Îtnbrebarea : "această f ,a c -u .J t a t ,e este un cleet ? " *, ,ce ea ce şi 'repetă continuatorul cu fidel�tabe şi isÎirguÎl11ţă la p. 85 ,dî.ndu-i d.repotate lui Kant care numeşte 'sinteza simplu efect 'a,l imagina-ţiei oarbe "' * - şi nioi a mai invoca exel1llpl<e s�ngu1are (deoarece Întregul a'rbkol se dcsfăşO'ară pe un :ton garlimatiza.t şi se complace -în fahriC<lirea de absUlldiităţi), ,să s.taJbilim prLocipalllil lucru, adică ,re­ Laţia dintne aşa-numi,t ele ,facultăţi, cum o Îinţe!ege Jaoobi. A fost arătat ta .explliIlerea f,ilozofieÎ laantiene telul .în Gare a.şază Kant ,Înăuntrul '3iC'estei sfer.e În chip excelent apl'iorkul sellisihillirtăţii ,Îin identitate.a originară a unităţii şi diversităţii, şi anume tn puterea cuf'llndării unităţii in ,diversitate ca -imagi­ naţie 'tI:amoen:denIla:Iă ; iar int-e},ecbJl ,îl situează 1n ,faptul că unitatea �intetJ�că aprorică ·a sensihi:litătii e ,ridi,cată ,La nivelul univensalităţii, şi deci ,această i.dientlitate �nlTă În Qpoziţie re­ lativă ou sensibi'Litatea ; .ra�j,unea 'este, iară-ş i, ca rputere mai Î1lIaltă a pr-ecOOentei opoziţii ,relative ; aceasta însă, -în felul că a.oeas-tă univeI'sruitate şi ·�nfinitate ·e numai Î41finitatea fo.rrnală pură .şi este fixată ca atare. A'ceastă construcţie autentic r·aţio­ O'allă, prm Ga>re se rpăstrează .numali ,prostul .nume ·de ,,�acultate" , Î'nIsă m adevrur ,este af�rmată o 'Unică unitate a toate, Jacobi o ,tnansfo.mnă mtr-o b 'a z a r e a taouItăţ.il()r una ·pe a.1ta. "Ra­ ţiunea ,se bazează la -voi pe inteloot ; inrteloctul p e imaginaţie ; im:a.gina.ţia p e sensibilitate ; sensihilitatea apoi iarăşi p e i.ma­ winaţie ca faoultate a intuiţii-lor a !}TioTi ,. aceMtă ima,!{Îillaţie, in sfÎrş-it, Ipe ce ? Evi:dent pe nimic ! Ea este veritabilă broască testoasă, temdul .abso�ut, esenţa tuturor esentelor, Din .si.ne ea '" Ja!CObi, Opere, voi. ,. .. Ibidem, p. 1'62.

DU, IP.

1211-1 29.


71

se produce Is1mplu pe sime însăşi ; şi, ca msaşl .posi:bili�atea tutUll'O r poo�biJle1or, ea .ou leste -numai ceoo ce e Iposibi.l, ci şi ceea ce es,te - po at,e ! - ,i mposibi l" " . Intr-o astfel de fru­ moasă legătură una cu alta vede Jaoobi ,facultăţile ; lşi ca ceva să se bazel.ie pe sine tnsuşi - levident, nu im��natia oonside­ rată ca fiilIlld 'ruptă de totJ3JliJ�ate - ()!lote penku J.acob i mu nwnai atît de nefi,IoZiofic eum este ,ima,g,mea inz�lor IIIa,Îv.i care !şi to­ chipuÎ-e 'lwl1'ea ,purtată de o filnţă bazată ,pe sine �nsăşi, ci este şi ceVia nelegiuit. Şi cum ,orici ne ştie din tiInoreţea sa şi din psi.hologie că ,im.agionaţia este facultatea J.abulaţiei, după Jaoobi filozofi.a urrnăr,eşte, 'cu ,ajutorul acestei imaginatii, -să-l .oonviJngă -pe om _că tnbr-ooevăr omul ÎlIltn�g illU este decît tesut fără început şi fă'fă ,sfîrş it făout numai d�n impostură şi ,înşelăciune, din himer,e şi v i s ; că ,o mul a Dnventat şi nă&coci.t pentru sine rel,ig:ÎIa 'şi llimbaj ul etc. aş.a -cum se dig.cută ş i se duce dLispută despre a.cOaJsl'a ,Ia nesHrşit în Camet-ul l u i J.acobi. Pe scurt : Ja.cobi ,Înţelege .prin�r-o ,astfel de imag�naţie o raţiune Galrc �e creează pe ,ea însăşi ca pe ceva arbitrar şi s ubiectiv, iar ex­ per i'enţa ,senzorială o consideră ,drept ,adevăr etern. Din 'Oau za .acestei 'expuneri g.a1imatjz.ante a ,constructiei hntliene ,a apÎiri.tului cunQOCător Jaoobi caută confÎlffilrla, e a in ­ terpJ1etă'fii d<lite de .el, ,l a pagina 52 �plll11Înd : "vedeţi că el a c onceput de altfel destul d e bine problema vo astră� , şi vrea să fie a'l5It ,de generos încît "s ă nu vă mpro.şeze .că vă î'l1iŞelaţi ,cu bun�tiinţă" **. Ed'i,torul Reinbold ad not ează această eXipunere a d e v ă r 'a t ă spunÎL11d că "fi,Lozofia kanti.ană trebui'e să recu­ noască funoţi.ll1IliIe descf1m ,aid - atîta ,timp cît ea V1rea să pălShl1e2lC ,c h i a .r .ş i n u m -a ,i la p a -r e n ţ ,a consecventei - ca fiind -principiile proruplliSe de ea ,în m o d t a c i t, ale teoriei sale despre �a-Qultatea de ,cunoaştere : filozofia lui F�cht e, d ,i fi .p o t ,r i v ă, stabileş.te e x p ,1 i ,c i t funcţiuni'l'e 'despre care e lS .t e v o 'r b a, şi a n u m e înSlOlţit.e toa't e acestea :de inluire,

gîndire şi voinţă" . P:ri.nci,prula mtrebare p e care o p une J a<)obi este : c um aj u nge ,filozofia kantiană "În mod a !Jriol"i la o j udocat ă, cwn aduce ea" absolutul la naşterea "fin i t ăţ i i ? .timpul pur l a timpuri, spatiul pur l a spaţii ?". Eterna di:lemă a reflexÎei este aceasta : dacă fiIOZlO�i.a recuno aşte .o trecere ,de La etern la temporal, este uşor de larătm că ea afirmă temporalul �n îmmşi eternul, "" Ibidem, pp. as--..U 6. * * Ibide,m, p. 121.

86


72 87

88

CREDINŢA ŞI şTIINŢA

şi .deci fooe dÎin veşni<: ceVla tempo�a1 ; dacă ea nu recunoaşte această ,treoere, ea mstituie simultaneil�atea absolută a tota,litătii pentru runoaştwea intui.tivă, Îrn<lÎit di,teritul nu este prezent �n formă de părţi şi .de tiinţă teJIl\porală ; astfel ea Jf\Ste defec­ t1l/OO.să, deoarece ,e a tlllebuÎe să posede şi să explice şi tempo­ l'ialuI, deteJlffiinatul 'Şi singuLarut Această dÎ1n. urmă pozi�ie este obi�uitul gînd ,al Ir,eflexiei, in (;are Jaoobi îşi r'IlJchipuie că po­ sedă ilO şurub căl'uia nu-i poate relJista nici filozofia kanti'ană. Din neri'cine, el înţelege (ceea ce nu ·poate lipsi) totaJ,itate3 in­ tuit�ei intolectuale sau ,a sintezei laipriorice, caue include absolut în ea diter,enţa, ca pe o unital1:e abstractă, �i care deci nu are părţil'e JÎJn întreg, ci a l ă t u 1I' .j de unitatea abstractă in care transformă el �nhreg,U'l . Şi gărseş-te ,că este necesar ca .aM.1nci cînd o sinteză a priori <IIT trebui e x p l ·i ,c a t ă (J) in acel�i timp ar trebui e x ip 1 i c la t ă şi o anli'teză pură : nu există î.nsă nici cea mai mică presimţire il acestei nevoi ; diversul necesa,r sin­ t.ezei este presupus în mod empir�c de către Kant, Ş1 trebuie totu:şi să r�nă cînd am face abstracţie d'e orice este empir·ic ; oa şi dud 9Înbeza originară nu <tr fi identit3.te a diverşilor. Ln'să, se inţelege, diferitul nu este in aceasta cevra pur �j.nit antiteti.c, cum v,roa să-I oonsidere Jacobi. Sintetizarm or.i,e;:na.ră ar fi, după Jocobi, detenninare or,iginară, iar determinarea ori­ ginară ar f.i areaţle drun nj.mk. Am amintit deja mai sus că pentru l'ofJ.eXJÎe neamtul începe acolo unde nu es.te finitate ab­ solută, izolaJtă, consiJdera1ă ca făcând abstracţie de substanţa ab­ solută, şi am amintit că .reaEbatea reFtexiei expusă neantuLui re­ flexiei, ceva al refleX'iei, os1:e pur ,şi sÎlnplu numai ace3JStă opoz,iţie absolută şi fillli:tate ahs.olută. Că "sinteza este unitate pură" şi deci nu se af.1ă inăunrtrul ei nici o diferentă, ClSte unioul g.îrnd simplu, Însă etal,at cu mare lămb��lău, alunecînd în absurdi.tăţi şi deg,enerînd în ,e:ăJIăgÎ'e şi spirit de d�spută ext'rem de tifnoosă. Irdeea sintezei, precum şi �dee.a înf.regÎ'i filowfj.i kantiene, J a.cobi o scoate din texte Îzol'ate ale ei, ,ş i dacă, între aoHele, Kant numeşte Sinle2la "acţiunea de a ·adăuga unele la altele reprezentări d i ,f e r i ,t e şi de a cuprinde divensitatea lor într-o cunoştinţă", .nimic mai .limpede deCÎt faptul ,că el Ipre­ s�UiIlIC deja antiteza identi,tăţii sale. JacOOi amestecă bine tot ce este orgami.c în co:n:&tTucţia hnhiană şi îşi face, .după bunul său plruc, (jJ,are 'şi .pure ,timpul, sp.aţi,ul, imagÎJnaţila tranocenden­ t'ală, face din toate acestea unităţi pUre şi ,sQ1ide ,car·e nu au nimic de-a face una cu alta. El face din sine însuşi "temeinicia absolută ,a timpului jnf.i.ni,t� şi intrro.bă : "cum puteţi voi pă-


7. trun-de ,În 'PurOOatea mea şi face să ia naş.tere in mine numai UD UIlJÎoc punct distinct r ,, '" Cum pot pă�ru.nc1e unul întlr-rultul timpul, spatiul, unitatea c�tiinţei r [J3/Cobi -ridică 'aceste În­ trebări] fără să tionă s-eama de f,aptul că pUl1itatea timpul ui, ,a SipaţiUllui şi la ima1{-inaţici tramoendentale sînt tot aHt de mult năs.oooi'ri ,ca şi id'eea- că el ar fi 'acea inl!uiţi,e netulbur:a.fă şi senină a s()lidităţii mfionite a spaţiului. De timp Ja,cobi se arată ceva mai mulţumit, anume ,el �l consideră ca pe ,,0 punte Între l1earl ş i i:deal, ,între intele-::tual şi ş i - I poate lua ca un sens, "timpul este cu două c-avete � e undev,a în miiJoc", este deci sens "car.e ,e în genel'C ,acest ceva cu două ca.pet.e, aşemre-În-miiloc în l1e -obieot ,şi subiect " . Darr, deşi "imaginaţia creează un timp car,e are 1.n -sine un început, un mijloc şi un Slflîr.şit " , ea nu ştie ind'Vea ,�dt de mari ,s.au cît de mici �nt aceste ouă ,creiate. Acest lUQfu ea trebuie să-I det.ermine !În spaţiu" - la care troce Jiacobi - ,afj,rm�n.du-se pe sine ca identitatea �i oontinuitatea infmită, pură , netulhul1ată a acestuia ; fixîn­ du-se ferm în aoeastă uni tate, J,acobi af.i,rmă ".că o imaginaţie pură şi goa:Iă, dacă ar xi s ta .numai cu spaţiul, o-ar Jl'lltea, lin vecii vec�llOr, crea, nici un rpunct" . Dacă e să fie cuprins "În spaţiul pur cevJaw.ce-d'evine-finit", spune J,acohi foar,t e hine, acest ceV'a ce aHrmă ceva -,ce-deVline- fi ni.t (mai just : realitatea) trebuie "să fi.e ceva ce este in eglală măsură deasupra amîn­ durora., adică d'easupra intuiţiei pure, oit şi conceptului PlVr. mai presus de conoeptul pur cit şi m i pres-ru; de in­ tuiţia pură ; ceva ce <IlU ca.de illici sub intuiţie (inti.JÎtia s m; ibi Iă) , nici. sub cOIlCeipt " , Acmsta se termină pentru Jacobi în deter­ minare adevărată � parte, in p.art� greşită : "acest ceva nu intuieşte el î!llS� i şi nru cup!1inde el însuşi concepte ; el este actul în egală măsură cel mai pur al acestor două [funcţiuni] şi se numeşrte .ca atare s i n ,t e t i c ă a a p e [" c e p ­ t i e i t r a n s c e n d e n t a I e" *. Cu ,acest cuvî nt , deci in <pun ctul ÎIIl oare ,pentru prima dată everu:\13ll a'r fii putut să fie vo,ro,a despre lucrul ins-uşi, ia sftÎrşÎ<t daJborrurea ,propriu-zisă a Imi J.aoob i. Jacobi se opreşte În pWl.cbui în orure găIăgia şi disputa hpsită de idei de pină aici păr-ea că M" putea deveni interes.a'.1tă, deoarece p.ină lawm n-,a fost voma <Looît de runi.tăţae IKoa,J,e ·ş.i numai desp.r,e intelect �a1 imatizant, despre imagm'aţie şi ratiune. Lucru pe care el .ne face să-I Înţ'eJ.egem dator ită bul etinu l ui. s ăn ăt ăt ii sale cupM ns

materÎtall � ,

t

e

dmsupra a

uni tate

". J:aoob i, Opere,

VQi!. JliI, ip.

112.......I 58, pa.'lsim.

e

89


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

90

in pI'efaţa [studiului său] ; <În ,oare în aoelaşi �imp mlătură cu totul eventuaLa speranţă că d Însuşi ar veni uIter.ior cu <ceva mai hun, SJpUI1înd (pretaţă, p. 5) că "el nu mai vede 1naintca sa ni,ciunul din Loourhle cu ooevămat pt!!ritcul(J3.'>e, .ci numai o mircă căn<we intrucitva ill�ractitoabiJtă, totuşi însă m ra i m u i t d ,u : ,î t p e j u m ă t a ,t ·e C IT o i t ă" * . Ma,i i,nteli g.ibi.l devine lu­ crul acesta - .dacă în urma ,cel or precedente el o-ar fi ck j a d estul de m:tdig,ibil - mai ales ,p!fin ,ele rup.rinse la pag,ilIlil. 6 1 , unde s e S/Vune c ă "În zadar căutaţi voi s ă int'roduceţi jJJ'Tintre unităţile şi rontinuli.tăţile VQa:stI'e 'pure, oalitJ.bive o diferenţă, dÎnd uneia dm ele n u m 'e l e d e s i n t e t i c� (,lucrul rezidă d eci nWllJai în nume) ; ",eu spun că ·una din ele este tot atît de puţin ca şi cea:hlll tă în �tJa,re să <l.ividă şi să sumeze, sinteza se înfăptuieşte pur şi 's-implu n u p ,r i n e.::., deoarece arunci ca ar trebui să posede în sine şi temeiul a n t i t e z e i ; hoc opus, hic Zabor ; dar 'spaţiul gol .şi -timpul gdl, .şi conştiinţa este cu neputinţă să 'aibă in ele OI"igmea antitezci" "". Pe scurt spuse lucrurile : llIt1iil:aJtea ahoolută, sintetică, :J.ot1alitatea, 'Î1J.dude în sine to ate păJrţiLe şi diferenţele ; ÎIllsă 'eu, Jacobi , spu.n că aceasta nu e decit un nume, acea unitate este o llInit3.te abs tr a<:t ă, o unitate goo.lă, oum poate fii ea deci msuşi temeiul divizibilităţii şi aalti.tezei ? Cu totul 'inteligibil devine conooptul identităţii .şi al ullIitătii transoondentale datorită amabiJlei JlIf'ietenii a contÎnuatoruluÎ. La tnamocendentale se înfăţişază tot ·atit de puţin pericw06 şi ou cănare m a i mult decît pe j.umătate trasată. De-a lunguil ceJI.o[" 81 de poagim.-i (n esocotită aici lşi prefata) CO\1t�IlUa,to nul exprimă uniformul ,g.înd că unitatea pură, aşa cum �nţeleg'e el spaţiul etc., nu este diversitate şi "are poate nevoie de runele IămuflLri " . în puhoiul [de vorbe] calle, porn�t cu zgomot şi zvăpăială, a coborit ,la ,şes, p'!J1-em găsi, Ila sinteza apriorică und·e s..,a o prit Ja.cobi, urm ătoarele : ,,·J.dm'i,ţind că ar exista diversitate pură, ,pirin oe ar putea fi 'infăptu'Îtă apoi le­ gătuna ? Evjdent, prin aceea că .ea s-,ar r e a I i z a intr-un a l t Ir e i 1 e a ! " KOlPpen cla'r i.f.ică acest g,înd olar în felU'1 'Urmă,tor : "a:dmiţind că a v ,e m un divens în spaţiu, 1 e g ă ,t u ,r a l u i conSltă tocmai în f<llP tul că acest divers s e a f I ă �.n SlPatÎlu'·. Şi mai dar : ,,,admiţind că a v e m un divers în ,conşt iinţă, le­ gătur:a constă În aceea că acest diver,s s e g ă s e Ş t e În COIl1-

acesta locul unităţii

• Jacobi, Opere, vol. III, p. 65. ** Ibidem, p. 132--<134.


75 ştiinţă� . încă şi m3li dar : ,,(le l e a g ă LaoLal,tă oare cele două obiecte sp aţiale ! S p a t i u 1. Ce 'l .e a g ă div-ersitaiea ooD.ştiin­ ţei ? C o fi ş t i i fi ţ a. Intreaga sinteză nu ne descqpere fi i m i c m a i m u l t decit o i d e n t i t a t e" , Cele ce preced .sIÎnt făcute mai inteli,g�bile prin explÎlCaţj'a urmă<toare : "Î fi t r u .e ,i t două obiecte s e a f -1 ă În s,pa'ţiu, -c 'a S rp a t i a l e ele sînt penfeet egale unul cu aHul ; 'Î fi t r u c î t s e a i 1 ă în conştiinţă, c a U fi e l e c e s ·î fi t ,î fi ,C o fi ş t i i fi l ă, ele SÎnt cu desăvÎr,şÎre identirce. C e n e v o i e mai este 'aici de o a c ţ i u n e p a r t ·i c u l a r ă a conexării ? Plrin mtermediul spaţiului şi al conş,ti Îln t ei . ca r e c e .p t i v i t ă ţ i p a s i v e, nu eSte oare c o rn p 1 e t ă � fi t r e a g a s ,i fi t e z ă ? Prin urmare intelectul nu face nimk altceva dedt să ildentifi'ce, şi ca acest lucru să fie ,pOlSibil, este fi> r e -s u p u s ă a f 1 a .r e a-.oa-eglal şi ca-neegaJ. OPice judec:1tă este expr,esia unei astfel de identităţi a .f La oi ,e. ALtceva ce ar mai putea fi înt1lnit inhr-Q judecată in .a�ară de ceea oe ,00 trebuie �ă fie deosebit apartine elemtmltului m a t le r i a 1 ,al aoesteila, şi d e c i nu-şi are .originea în intelect. Şi această funcţiune a inte­ leotulrui, .această 1JUaI'e -am mte, ,aJCeastă cu.pri,nd·ere a unei iden­ tităţi e x i s it e n t e - openaţie in vederea că-reia imaginaţia t'I1ebuie să -distrugă orioe panticular, să supl'ime ori ce este diferit - se numeşte s i TI e z ă ? (?) . Prrin aceasta este -doar mai QurIDd suprimată oMce si'rl'teză !" >1-. Iată ,ce apl.lJl!e KO-ppen deSlpr,e unitalea tranSlcenrJen:tală a .a.pencepţioei transcendentale sau a imagmaţiei produdive ! Con­ ceptul lui l'aoobi despre {:l.1inoaştere este exp:r�mat aici ,tn chip foar,te inteligibil : noi oamenii sesizăm l\.llOrur,ile oa fapte prin inteligenţă şi prin revellarea sup;ranatuma:Iă proprie văzului, per­ cepţi'ei şi senZlaţi.ei ; ,oeea .ce luăm IaoStfel din 'ex.peri enţă (pe care Oimul mai hine org:a.n i za't şi ffiati intdi,gent o roaIi z;ează mai bine derut Ofg'anizal1ea mai rea şi mteJ,igenţa mai pl'Oastă) e s t c d e j a g a .t a s i n t e t i Z ia t şi n u .are nevoie să fie sintetizat ah i a de noi şi nici nu poat-e f.i sintetizat. deoarece activitatea norusbră ex.eroibată asupm ace5tu i ce dat tn chip sint et i,c este oontraflUl unei sÎ n tet iz ăr i , ·ea elSt,e ,o analli1Jat'e a accs tll'i:a. Şi această uni.ta:te anali ti că pe care noi o g ă s i m În obiect es.te atît de puţin sintJetiz.are, .l,egtare .a div er�ulu i , ÎIJlIOÎt diversl.ll, elementul matef1�al, mai curîru::l ,s e fă'fÎmiţează pnin unitatea anaIitică. Spaţiul , conş.ti�nţa .e.tc., lumea obiectivJ., natum le putem Îin.ţelege num a,i conform unor uni.tăţ i anaEbce, şi nu le

In

t

.. Ibidem, p.

161-162.

92


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

76

putem ciecît descompune ... "Prin aceasta se deschi,de cercetă·rii noastre un cîmp n e 1 i m i t a ,t " (adică infinit şi netotahizabil), "cimp .pe care, deja pentru conservarea noas:bră f i z i ,c ă sîntem nevoiţi să-I cultivăm" (Scrisori despre Spinoza, p. 424). , .... Lu­ cmrile al căror mecanism l-Iam descoperit, Le şi putem prodw::c, cînd sint î n m î i n i l e n o la s t r e .ş i mijloacele înseşi. Ceea ce putem în fdul �eS\ta con�trui c e l p u ţ i II î n r e p r e z e n ­ t ia If ,e, ÎnteJ,egern : ia,r ceea ce Il'U put-:::m construi, nici nu În­ ţelegem" " ... "Cuno<1Jşterea prOlprie intelectului este o neÎll!Cetată idontificare, pe ,care noi o numim le.�are şi care -este numai o rontinruă împutiJflare şi s,jmpl,ifi,care ·a diveI'sului ; şi dacă lucrul ar fi poSJih�l, [operaţia aceasta ar merge] pînă la inlătur,area şi nimicirea totală 'a divelisului" (v. Carnet, p . .32) **. Dimpobrivă, noi spunem că imaKinaţia transcendtenbală şi cunQaşterea r.aţională sînt cu totul a1tceva dedt ceea ce În­ ţelege .prin ele Jacobi, că areastă cunoaştere nici nu anaIizează natura şi nici nu fărîmiţează În unit'ate analitică şi diversitate ceea ce e dat, ci, fiind ea Însăşi orKanică �i vie şi totalitate, ea creează ideea totalităţii şi o Iconstruieşte ca ahsolută şi originară, idemtitate a universah.lliui şi pal'ticuL<lil'uluÎ, identi tate pe care Kant a numit-o sintetid, nu fiindcă ar eXlista Înaintea ei .şi un ce diver,s , ci fi,imdd ea msăşi este difer<!nţiată în sine, e cu două oapete : ÎnCÎL În ea uni ta.tea şi diversitatea nu se adauKă una Ia cea1altă, ci se despart În ea, "fiind ţinute ÎmbilJlJate una cu alt'a cu forţa de către mijlloc". cum spune P.laton. Pen.tru sens, Jacobi admite, fără Îndoi,aIă, un mod-oe-a-fi-m-două­ oapete deoarece la acesLa nu pare propriu-zis a putea f.i vorba că d 'Il - ar avea de-ia ftace ou un obiect d a t şi, indiferent de prop"iul lui mod-de-a-fi-cu-două-Gl,.pete, el nu este simplă pa­ sivitate şi reDeiP�ivibat.e : - ca şi cÎn,d în modul-1u.i-de-.a-fi­ cu-două-<ca.pete nu s-ar găsi deja Înseşi capetele (s,f';îr;şi,turill e). Tărăboiul şi şi,cana articolului dtÎrn Contribuţii, ,Tawbi le-a preKătit, Îm superfluul Carnet ( 1 802), şi pe se:lma publimllui nefilozofic şi a c'erullUi gurii diletaTli�ismului f.jlozofi.c. şi 'in acest wo.p a ames�ecat la amăneală şi ladaoruri s-entime-ntele în ma­ niena lui j.ean-P,aul ; tnsă el ,a agăţat în ,chip dezavantajos l a spm-itele pline de sens şi de umor ale 100' Li..:htenber.g enuntu­ rile sale sentimentale şi ţHnoase ; [În ,chip dezavantajos] , căci umorul adînc, bun şi cap"icios al J,lliÎ bchtenber?; măreşte ne'" Jaoobi, Opere,

va'!. p.

*" Ibidem, val. UI,

IV, secţ. 2, 227.

'P.

153.


77

mijlocit, pdn contrast, impresia unui umor oapricios, lipsit de profunzime şi am3lr [propriu ,lui Jacobi] . A aprecia in ce mă­ sură alU fost bine efec�uate laoes.�e defăimări şi c.alomn:ier-i ale QI1i.tilCÎsmului - care nu Sielrvesc .la nici o- instDuÎre - în ve­ derea efootului de oare poate fi capabil numai un astfel de procedeu, ,anume În vederea treZl�rii, prin recurgiore l a o ahilă oapudnadă, În suf,Jetul !poporului neHloZiofic, a groazei şi rc­ putsiei, tată de un astfel de spectru .ca filozofia kanrtia.nă ; a aprecia în ce rnăsmă sentinţ.e şi sentimental>ităţi ca ,acestea : ,,1 fi s ,t i ,n ,c t oU 1 ollica.rei fiinţe vii este 1 u m i III a ,acestei fiinţe. e dreptul său ş i forţa sa. EJ .nu poat'e drou1a decît î fi .a ,c ,e .a ,s t ă lumină, nu ,poate al:ţiona deaît 'În această forţă. Nici o- fimţă finită Du'-şi are viaţa În sine ÎiIlsăşi ; şi n�ci nu-şi are de la ca Însăşi f i ,a c ă r a 1umÎlOii s.ale, p u t 'e r e a inimii saJe... Divers este darul vietii, diversă este t[1ez�rea în viată, diversă este con­ duce,rea acestei,a, întrebuinţarea ei. Asemenea ,animalului se tre­ zeşte şi omul, mai intîi ca o creatură senzorială, in mi i.Joeul " llJatw-ii pur sonzo.r·j,a.le ... P.riV'oşte şi-l ridică pe cel ce !runîde, pe cel ce WÎngrureşte" * , a aprecia în ce măsură toatbe acestea sînt spÎ'rituaillităţi şi elevaţii noobişnuit.e, ţine de altă ramură a criticii. Asemenea artioolului fiiIo21ofi,c din Contribuţiile Lui Rein­ bold, şi ,aJ!1tkolul pOiPul,a.r conţine 10cuI1i care ar putea avea, prin înfăţişarea eXbel'ioară, naivă, semnifi.caţie �iJ.orofică. De l i c t :iel)� ,�::ţ�� :!�i: i�;i��ţ�� SUfIUll ,00 ce Pllim şi originar al conştiinţei şi al aotivl,tăţii, un p d n c i p i ,u ad. vieţii şi al cutlJoaşterii, c e v a - e e - f i i n ­ ţ e a z ă i n s i n e, ceva ce ca ataJ[1e nu poate fi nioi i n s u ş i r e nici e f e c t, nu poat·e fi ÎIn nici un fel c e v a n ă � c u t i n t i m p, ci p r o \p r i e esentă (Selbst-Wesen), p r o p r i e c a u z ă (Selbst-Ursache) (după Scrisori despre Spirwza, ,p. 4 1 6 ",,., are Îmă causa sui, ori-winea 'ia in ui�area di�erenţei esenţÎJa:1e dintr,e priI)c�iul raţiunii suficiente şi priOICipiul cauz:lrlităJţii), "ceva ce trebuie să fie llil1 oe e x t r ia t e m p a r a l, şi, 'lin aoea.'lotă ca­ litate, ceVla ce este şi in posesia llil1ei conştiÎlnte e x t ,r a t e m p o r la l e, pur ,1 ă u n t ·r i c e. Această oonş���nţă extratemporală, pur Iăllinllr�că care se deosebeşte În chipul cel mai clar de con­ ştiinţ.a e x t e r i Q :a rr ă şi t e m p o r a I ă, este conştiinţa p e r -

li::t�, Ca!��:

:

'" J.aoo:,:lJji Opere, vdL. 'JIIl, IP. 200-204. ** Ibidem, voI. I'V, eooţ. 2, p. 146

�y

���:


78

CREDINŢĂ ŞI ŞTIINŢĂ

s O a ,n e i care a P la r e, fără înd oi aJă , în timp, dar nu ia n i c i d ·e c u m Il a ş ,t e 'r e în timp ca o f i i n ţ ă p u r t e m ­ p o r 'a.l ă. F�i[lţei 00m1XlI1a1e îi <llparţme i n t e l e c .t II 1 ; fiinţei e x t e m p o r ,a l e îi apaIlţine r a ţ i u n e a" . Am putea orede că Jacobi consideră acum mai satisfăcător pentru raţiune principiul ra.ţiUlll ii suficiente şi princiPium com­ positionis al metafizioii mai vech i , deoarece ceea ce el nu gă­ s-Îise in acest pI"iru:ipiru, SiUooesiTUoea, J.acobi îl exdude aici chiar şi din raţiune ca din ceea ce este e�tr,atempor,al ; am putoa crede şi că imag.ima��ia o a r b ă a Lui Kar.t este conţinută, congă form pnin()�pi'ului ei, în acelaşi timp în ace:1.stă raţiune Gafe este o conştiirnţă Iătmhrkă şi e x t IT a t e ro p o r a l ă, conştii.ntă ce se deosebeşte limpede de .conştiinţa temporală şi exterioară ; d'eo3lrece ceea ce numim vedeJ1e se află numai în conştiinţa ext'erÎoară şi temporaJă. Sau, dnd Jawbi continuă : "Intelectul i z 0 ,1 e a z ă, este materi.alist şi neraţional : el neagă spidtul şi pe Dumnezeu. Rla,ţiunea i z 'o l e ia z ă, este idealistă şi nerezo­ nabil ă : ea neagă natura şi f,<we din sine însăşi Dumnezeu. Omul intreg, neîmbucătăţit, real şi ,adevă rat este Î n a c e .l a ş i t i m p " (ardiJCă, fără indoiaJIă, nu 'succesiv, altfel am avea două bucăţi şi părţi) "ir.aţiUillJe şi intel ect, el crede nedivizat şi cu aceeaşi încredere În D u m n e z e u, ,în n a t li r ă şi în p r o­ P of ·i u 1 s -p i r i t " . Astfel ar lrebui, pe de o parte, să înţelegem credinţa nedivimtă ca pe o idenbitate a l1aţiunii şi intelectului, ad�că ca identi.tate În acelaşi ,timp a negă.rii lui Dumnezeu şi a transformării propriului nOlSIbru eu in Dumnezeu, identit<lite a tempOirallului şi -extratemrpomlului, adid a unui timp ebern etc. , făJră să fii _g,alima'tizat cît de puţin filozofia lui .J.a.cobi ; cum a făcut ea cu Spinoza şi Kant întrucît a iillJt'l'Odus în ceea ce e n eîmpărţit ceea ce es,te caracteristic al izolatului cind ace&ta esI�e păstrat ca izoll'alt " ; _pe de altă parte, (ar trebui 96 să 'Înţelegem] ,ac eas tă (1redinţă -TI e d i v i z a t ă, ca pe "o runi­ tate pură, pură, pură, fără vahui, ca pe o 5'im.p lit.ate l ipsiţă . de Îillceput, de mijloc şi de stîorşit, lipsită de DerhcIl, Dlehell, * Jaoobi incheie aJCea&tă 'llOtă MtJfel : ,� crechlIr4ă m1.tl1lÎrtl!lIă (dreieinig) general-illefillozofilcă ,trebuie să ,IXlMâ deveni IŞÎ În sensul

mai strbct () medIDţă H iL o z- o fil c ă, conf.i11lT1aJtă de Il"eflexie" (daJr !O()Il1ofil11rnarea MUlSă de ,rellleXJÎIe - dacă de ailMel � .are un este :înlă\nm'Ia'tă fonrna 1Ol'"€IdIinJţei), "şi eIU l5Îl1It d€lsltJdl. de toorămleţ că ş-tiu că ea ;p::.a1e devooi aIŞia ceva, să spun că văd Qru­ muI Îil1,toareeti. i pe eaTe, meI1giimd, Q re�lecţi-e ,rătăcită" (RetIlhdld s-a

ceO.

prin

sea1\S _ ca să spun


79

Dasheit 1 etc." (V. Contribuţiile lui &cinhold, caietul al 3-1ea, passim). Cine @T ,găM .plăcere să i s'e debiteze În continuare o serie de a�d1Jtăţi şi de o:mfuzii, ar avea în aceste aIlticole aJe lui Jaoobi cea mai bună ocazie să se Lase Încintat de nedivlzibili­ tJatJea ex'traitempomluLui ş i temporailiului, !il autoesenţiaJ,ităţii şi a empil'ioolui etc. Anume, aceste îmbinări nu trebuie să fie în­ ţelese 'În lSensul că tet11/Pora:lul 'ar pieri in extrateaIllPora'l , că <:on­ ştiinţa ompi'rică ar dispare !În imuiţia raţiunii, că orice f<initate s-ar cWiUJlJJda în infinit şi că n-ar fi recunoscută decît o UIl1id totaJlitate ca ceea-ce-este-.în"is-ine, crure nu e nici intelect izolat şi n�oi mţi·une izolată. căci catunci ,ar urma taptuJ îngrozHGr că fiinţa finită a Illl'cruri'lor 'S-ar nimid, iar Lucrurile finite ar dev;eni fenomene şi fallitome : dacă raţiunea nu oonsideră fi­ n�tuJ {la absolut, nu-l consideră 'Ca etern, atunci "omul poate avea eXliSltenţă fl!UIJIIa i pl1in tamhezie (Camel, p. 36) *, şi fliUlllai nimidre prin naţirune ; şi totuşi 001 mai dureros luc-ro este pentru om ră.pÎll'eta raţiunii sale ; liar atunci soarta ce--I aştewptă pe om este destinul celei mai îng1fOzitoare disperări" : - nu, potr.ivit acestui sincreti'sm dintre cele mai stridente, raţiunea, ca cunoaştere a extratempomhrlui şi a esenţei-de-sine, ar fi să-i re­ Ol1noască dreptul lui şi i.ntele<lwlui, ca temporalului şi neesen­ ţialului, iar CÎlnd ea ridică diviroi,tăţii un f,empllU, să fie ,atU de umană iooÎt ,să lase ,şi diavolului o capelă alături de acesta. Din toate cele lprecedente, atit d�n ceea ce are pozitiv cît şi din oeea ce pooedă polemk cunoaşterea filozofiei lui Jacobi, a reie!Şit Icamoterul ,acestei cunoaşteri ; amnne că ra.ţiunea poate analiZla fapte, să S('lpare 'l1!nivemalul de pal'tioular şi să inainteze iă.ouJt remarcat ,pvin :a.ces.t pr€ldilOa:t şi deci Jao:ilii ,COOIsdăder actuala perioodă a lJui Reimhold ca pe o Tă,tăJCd.re şi crede illl,tr-o iI1JOOl. ă trnnJs­ :formJaD."e a aJCeS.tuia, oare .ar .1li ca reşirea siJ.1'iJdei 1J!l1eî. fjlll(lZJ()fj[ n€'.lTln.ll"i­ toare, iillo:ti oo e aJl că'fei 1P1·ill'llClitpW 8if .1mJblna negarea !de .[)UImnezeU şi �ea prqp-rilUWi � eu in ,DUlffiIlelefl: u, ar im/bIiInia LntelootuJ şi :raţiJUOea, lă&inJd ,pe om întreg, aşa cum este el) ,,.ajunge ,ilaTăşi a�ci, şi va da llIaŞItere abia atunJcii. ·ume1 tflikrzlofLi :adevărate, -lIDIei şrtil.iIl1iţe şi 1Intţedepciru!ni care lliuminea.ză i :n .tH' e g u :l Q!ll" . Această 1IlJOtă, oferj,tă drilL�tmoc 1dJozofj,ej, ,putdilaull fillozoffi!c o :POlare ,j@l1Ora ;pină .la <1Ijpari,ţi.a susmenrţionJaltei. traaIsJlormări.

1 Lips,id;ă ad4k::ă de &:'le€a ce doo'i!Că oole tN'li. 1'!om1e deflnlit (deiT, die, dals) (N. T,). .. JaJOObi, Ope>re, vol. III, IP. 230-231.

ale a:rtbio.:I!IJul i

97


80

CREDINŢĂ ŞI ŞTIINŢA

pe balJa g.oalei identităţi, şi, acolo unde o fiLozo�ie stabileşte o ld.ent i,t ate abooilută a univemal'll1ui şi pamticu:Lacul ui, aoe<btă irlentirtate este transformată pur şi simplu din nou În.t,r-o uni­ vm-salitate ruptă de p<wticula1' şi îi esk arătată acestei univ'O'!r­ s aJ i,tăţi neces�tatea că aMa apo i trebuie să i se adaug,e la unive�salul ei ceva partkular, .sau ,că ea, universalitatea, se adaugă numai la parbicul,arul d a t. Acolo unde Jacobi îrumşi rec unoaşte un morl-,de-a-fi-cu-dublu-capăt {) subiecto�obieotivi­ bate, ocOOisha trebuiJe să fie in forma unui simţ, a unui luenu, a oev-a bazat pe experienţă, c eva ce nu trebUiie să-şi piardă caracterul a ceva dat, a unei opoziţii imohile faţ ă de subiec­ tul gJÎndi,tor, nic,j să poată fi eXJprimat ,ca idee liberă a ratiunii şi ca bun comun al cunoa.şterii �iinti,fice, ci numai ca ceva plin de spiri,t ,cu camcter :rubiectiv. Iar gîndi'fea şi fii.nta, univer... a­ lui, care e identitate formal ă , şi ·part1cu1arul, care r mne ceva dat, subiooti'V.itatea plină .d.,e spirit şi obiectivitatea cunoaş,t erii nu se unesc in P1'ocesw de ·cunoaştefle j faptul dat şi subiectivi­ tatea care-I gînd eş te, primul ca şi aceasta din urmă, osie ceva absolut.

os

Trebuie să vedem aaum cum se înfătişază identitatea ab­ solut ă, care nu este în c'Jooaşter,e, pentru subiectivitatea ahso1ută (u,deIlititate absolută care -trebuie să fie în acelaşi ,timp pentru subioo�iv.it,a�ea ae s e oomideră pe �ine aa absolută). Acest ro.poot dintre o f,init,ate absolută şi adevăratul absolut est.e c r e d i n t ,a ; afledin ţă Ln care sub�ectivi'batea se recunoaşte pe s�ne, fără illdoi al ă, (la f,initate şi neamt în faţa veşni-cului, îrnă eMar în această recunoaştere o pvtriV'eşte as-tfeI încît ea se salvează pe si-ne şi se wnser v ă c a ce\�a c e-ost� - în -Isine in af,ara absolutului, Iar univOlisalului izolat de particular îi este opus nu l1IUl11ai aeea ce au ambele abooJ,ut id entic , ci şi particularu!. Ş i Jacobi a eXit i ns oredinţa şi la cUJlioaşt-er,ea particUll,ar.ului În afa.ra conceptu1ui, ta nem.ijIOIcita r epI'ezen1lwr,e emp i I'id a obi ec ­ tivităţii obi.şnuÎlte, Înt r u dt el a luat această semni,ficaţie [a aoest.eila] de la empimcw or igma ri şi tundamental i Hume şi Locke, oare sint pl1irn excelenţă cei ce au scufundat fi'lozofarca în ,această Hnirtate şi subiectivibate, au instituit această fuooa­ mentare a ruooaşterii şi critică a �acuHăţilor sufletului Gmonesc În locul ounoaşterii, au con'lidonat ·paTticu�arul ca atare drept ceea ce e ahsolut, au I<1lungat metafizica prin anaJbi1J3, expori,e ntei sOll'wr,j,ale ; procedeele reflexiv,e ale alcestom, elaboJ'<1Jte ma·j am ănUlllţ irt şi mai sistematic pe pămlint german, se numesc

fib-


81

B. FILOZOFIA LUI JACOBI

wfie germană, adică hlozofie kantiană, jacobiană şi �ichteană. Făcînd abstractie de r3iportul credinţei f.aţă de filozofie, Men­ de.llSSOh n şi alţii nici nu s-au ,Încumetat să viseze (mai existînd attmci o tradiţie despre ce este o b i e c t u I ounoa.şterii filozo­ fice) că .Tacobi va extinde numele de credinţă la certitudmt:a legată de ceea ce este obiectiv în 'sens obişnuit, atribuind prin aceasta certitudinii obiectivi.tăţii obişnuite, În felul său, toarnaÎ impQrtanţa pe ca.re i-o acordaseră, in alt fel, Hume, Kant şi Fichte ; o importa'ltă care (deoarece j,awbi prm ,aHrma:rea obiectivHăţii obiş.nwte, iar Hwne, Kant şi Fiehte prin negarea ei, fac in chip egrul, ,şi unul 'şi ceilalti, din .acelaşi mod lim�tat şi finit oev.a absolut) devine pentru ambele pozitii ou totul aceeaşi, inrtJlucÎt este complet indiferent dacă fin�tatea e ceva obiectiv (în sens obişnui,tl sau e ceva SUbl'cdiv, otnd ea este abso 1 ută. Mendelssohn nu se gUndea, cind era vorba de <:redinţa j.a.c'Cl'bia.nă, la oe\1t�blldLnea lucrurilor temporale, ci la certitu­ dinea necullQS.Cută de naţiune a conştiinţei obişnuite Ideritoare la ceea ce este v e ŞIl1 i e şi e x t r a t e m p o r a i, :ÎntrucÎt (în Scrisori despre Spinoza, p. 92) el se exprimă : "Religia mea nu CUIl1o.aşte ni.ci o .obligaţie de a inlătura astfel de indoieli altfel decit prim arg-umente ale raţiunii, ea nu impune n i c i 00 c r e d i n ţ ă Î n ,a d e v ă r u ,r i e t e r n e" "'. lntrudt Mendelssohn vQrbeş,te d'e adevă,ruri etenne ca obiect al filozofiei, av·ea ideea că fr�lowJi-a nu rre Qcupă de certitUlHnea legată de realitatea empirid, şi că şi ,lacobi vorbind de crooinţa .'!:a, nu se g,îndeşte la credinţa lui Hume in percepţia senoorială. Da.r Ja.oob i nu 'Se gîndea la adevă1'Uri eterne, ci la ade­ văru.l realităţii ob�şnuite. La Measta se referă nemijlocit prima dedanatie a rui Împotriva lui Mendelssohn (d. Scrisori despre SIJinoza, p. 2 1 5 ) : "Iubite Mendelssohn, noi toti ne n�tem în cred�nţă şi trebu�e să rămînem in cl1ooinţă ... Prin crerdiID.ţă ştim că avem un conp şi că tn afara noa'>tră aHe corpuri şi a.lte fiinţe gînditoare. Revelaţie adevă<rată şi m�mCUJloo"S ă ! De­ oarece noi s i fi ţ i m totuşi numai ,c o ·r p u l nostru, făcut În­ tr-un fel sau altul : şi .in timp ce sirnţ'm că 'acest conp este făcut a ş a sau altfel, percepem n u n u fi a i schimbările lui, c i m a i percepem c ,e v a cu totul deosebit de el, ceva ce nu este nici s-implă SOIlzaţie .nici gind, percepem a l t e 1 u c r u r i r e a I e" (sublini.at de Jacobi) "şi anume, per·cepem cu aceeaşi c(Wtirudiill e ou care ne percepem pe noi înşine, căci, fără «,t u»,

sînt

" J.acobi, Opere, vdl.. 6 - Hegel. StudII filozofice

LV, sec1;. 1,

,p.

116.

w


82

CREDINŢA

ŞI ŞTIINŢA

e u l este �mpos�b�l. Prin urmare, noi obţinem numai p Il' i n c a ,l i t ă ţ i p c c a r e l e a c c e p ,t ă m toate reprezentările şi nu ex.istă nici un alt drum de ounoaştere l1e1ală ; deoarece dnd r.aţiunea naşte obiecte, acestea sînt h i ro e r e. Astfel avem o revelat'i.e a naturii, care nu ordonă .numai, ci constrînge pe toţi şi pe fiecare om să c r e a d ă, şi să aoc<:epte prin credinţă adevăruri e!)ome " " . Aici este indusă, nu numai în credinţă, ounoaştJerea reahtăţii obişmliÎte, percepţia sensibilă ci cu totul şi e:lOOlwiv la această percepţie sînt rnărginrte şi a e­ văruriJe veşnice. Jacobi continuă : , , 0 altă credj.ntă este povăduită de religia creşi-miloT, - ea nu o ordonă ; o cred�nţă oare nu aa-e ca obiect adevăruri eteme, ci natum finită, acc.έ cltlI1lhală a omtlI111i " . AŞI3.dar sus-mentionatek adevăruri veşnice �pre pooodarea lll1ui corp şi despre alte corpuri şi despre ex,istenta în afara lIloa-st·ră a altor oorpuri şi a unor lucruri reale mI prrive5IC natura accidentală finită a omuh.:i ? Ş i Cl' fel de natură rea aJf trebui să fie cu totul lace"a care, în raport cu cea mai s-U1s amintită, este e'l însăşi încă finită şi aooi-den­ t<lll ă ! Şi ce fel de religie este ,cea creştina care ar avea (a obied a.ooa&tă din urmă nattură şi mai fmită şi mai accidentală ! Mă·rginind eXiplicit lin această declar.atie - care, datorită Împrejurăriror particulare a producerii ei şi a .3Copului ţionat al ei, obţine şi mai mare ,greutate - credinţa şi adevă­ J1uriJe eterne, la temporal şi corporal, Jacobi este cu totul con­ secvent cînd detestă fillozofia kannană 'şi fichteană, care sustin că nu ·există ,adevăr în ceea ce e ,finit şi temporal şi care sînt mari cu deosebire in negativitaka În care ele arată ceea ce este finit şi fenomen şi neant. Intrucit menţin ferm .o opozitie fixă Într.e cunoaştere şi credinţă, filozofia kantiană şi f.ichteană af.irmă nemijlocit opoziţia ,ca atane, şi prin .aceasta însăşi finέ tatea .ca absolută ; dar cu deosebirrea că această finitate �te o fim.itat'e goală şi nu e l1Iimk altcev.a decît conceptul pur, tnf,init al finÎităţii .care astfel devine egală cu infinitatea ; Însă orice conţinut .şi umlPlere pe care şi le dă şi -trebuie să şi le dea această finitate t r e h u i e să fie un nimic. Jacobi .pretinde 'Însă acest nimic ·În toată lungimea şi lăţimea lui şi prote<;�ează cu strigăt nestă,pînit �mpotriva nimicirii <ocestui nimic. Nu este apoi posi­ b�Iă nici oea mai mică nemţelegere Îln ce priveşte faptul că filo­ zof,ia kantiană şi fichteană consideră drept credinţă cerbitudinea nemijlocită a suprasensibilului ; şi tot atît de putin poate fj

credinta

d pro­

inkn­

*

Jacdbi, Opere, voI. IV,

:sooţ.

1,

p.

21()-211.


83 neînt�ere în ce !priveşte faptul că dacă pe planul t aţiunii teo­ retice Kant Le contestă ideilor oroce realibte, pentuu el cunoaş­ terea teoretică este determinare prin categorii cace ,îşi au reali­ tatea exdU6iv în lumea simţmi.lor şi ,în experienţă, sau care fac În .genere pooiMIă numai o cunoaştere potriy.,it intel ectul u i şi nu o cunoaştere raţională. 1nsă dacă conceptelor raţiunii Kant le oontestă orice ,realitate, in .semul că ele nu pot fj date În pe r­ cepţia sensibi;Iă şi în experienţa mijloci-tă prin concepte de ale

intelectUilui şi sînt în oÎmpul experienţei numai princi.pii l'egu­

Ja,tive peIlltru uzul intelectulll'Î., Jacobi vede ·În faptu l că li se neagă a.ce8tor idei existenta t empor ală şi corporală însăşi nimi­ ciTea lor şi (p. 36 a Contribuţii/or lui Reinhold, caietul al 3-tlea) ",întreabă p e o r i c e o m c i n s t i t p e c o n ş t i i n ­ ţ a lui dacă, dupăce şi-a dat limpede seama că ideea este numai problematkă pentru cunoaşterea şi ex.perienţa corporală şi tem­ porală, ,pentru lp er,ceperea senrs ibilă, se poate reintoarce vreo­ daltă, nu impo,rtă din ,ce ,c auză, la acele ,repr ez entăr i Qonsiderale (1 dată :pentru totdeauna 'ca o b oi e c t i v - bine ,subliniat în ce sens - lipsite de temei, ca ,la nişte reprezentări o b ·i e c t i v a d e v ă r a t e şi reale, şi ,dacă l e mai poate acorda incn'dere sinceră, ,francă ? E u oS ip u n !Că lucrul este 'impo sibil ! " *_ Tre­ buie m a i c u T i n d s ă s p u n e m că abmlut num ai d upă nimicirea acelui fel .de realitate es.te cu puH nţă ,să cîştigi Încre­ deDe în i dei ; dimpotrivă, acest ,lucru este cu neputinţă acolo unde subzis:tă dogmati smul fi n ităţi.i absolute ş i al subiedivităţi-i cace situează adevărurile eterne în corpuri şi În alte lucruri reaile. Ca exemplu, de ,pînă la ce denat urări răutăcioase Împing-e această ură ,oamă Îm,potriva nimidrii tempol'alităţi şi sacrul zel fată de cauza &fÎntă a lucru r.ilo.r reaJe, nu po.ale fi trecută cu vederea o ,citaţie întîlnită cu ac eastă ocazie (cu aceasta n-am $PUS că .a'Ceastă c i taţie , -împreun ă .cu cel e înşirate mai sus, ar fi unioole ,de acest fel, ci ele sînt unicele pe care le-am :Întîlnit în legătură cu Kant), La ,p agi na 99 şi unu" c a ietu l al 3 ...lea al Contribuţiilor lu i Reinhold, s.pune Jacobi sau Ko.p:pen : "Ar fi dooi mult mai consecvent dacă în legătură cu t o a t e r e p r e z e n t ă r i l e despre Dumnezeu şi nemurire nu ne-am gîndi la abs oIu t nici o obiectivitate şi am spune cu autorul criticii a'a­ ţiunii : t o t c e s e r e f e r ă l a r e l i g i e ş i l a l i b e r t a t e este simplă idee a ,r aţiun ii, simplă fic ţiune euristică şi,

*

Jaoobi , Opere,

voI. III,

P,

102-103.

lOt


84

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

făcind ahSltractie de utmtatea 'sa ca principiu conducător al inte­ lectului, un simplu gind a cărui posibilitate este nedemonstra­ bilă" *. Aici este citată Critica raţiunii pure, p. 799 ·", unde se spune : " C o n c e p t e l e r a t i u n i i sint simple idei, şi, evi­ dent, nu au obiect În vreo experienţă oarecare : ele sînt gîndite numai ca .problematice etc." D�n conceptele raţiunii, despre care ak-i este vOl'ba absolut numai în p f' i v i n ţ a teoretică, Jacobi sau Koppen, face, în chip ClI totul nc('ondiţionat şi nelimitat : "t o t c e se referă I a re 1 igie 5i l a libertate" şi "aceasta este simplă fi.cţiune " ; iar ceea ce spune Kant despre realitatea lor teoretică este enunţat deS.p1'e realitatea lor în genere. Pe Ungă f aptul că Jacobi a -ooborît credinţa În cuprinsul realităţii şi ,al experienţei .sensiMle, vorbind exclusiv despre aceasta împotriva lui Mendelssoh n, el mari posedă o credinţă, nu în finitate, ci. În ceea ce este etern. Trebuie să vedem dacă această credinţă - care consideră veşnicul ca obiect absolut şi pune, separată de el şi neunită cu el, cunoaşterea, 'excluzind cunoaş,tel'ea raţională prin faptul ,că cunoaş.terea este recunoscută numai ca ceva I!;ubiediv !.şi ca ştiinţă formală - nu a fost infec­ tată ş i c a c r e d i n ţ ă p.rin punerea eli in raport cu reflexia. Credinta omului care nu se 'ridică la reflexie abstractă are nai­ vitatea de a :fi de păcel'ea că ea nu este opUl5ă reflexiei : această credinţă este lipSLtă de reflexia că raportarea la etern În forma credintei, ca fomtă a unei c,er·titudini nemijlocite care n-a fost retiectată obi'flctiv de gîndire şi ,in forma oonceptului, ar fi opusă cunoaşterii raţionale, fără să o contrazică În mod nece­ sar, ar fi cu n e c e s i t a t e în conf1Î'ct 'cu aceasta, precum ea este şi fără nici o t1a:portare h opoziţie lin genere j e a este În general o poziţie pură, fără raportare, nu e negaţie nioi a unei aMe credinţe în altceva şi nici a unei alte fonne pentru conţi­ nutul acestei credinţe. Problema .că În ce măsură poate fi afec­ tată naivitatoo credinţei prin 'amintita ra,portare nu aparţine aici. Aici apartine numai comiderarea (cind creldinţa ca atare este legată cu .CQnştiinţă de sine Însuşi şi cind ea neagă cunoaş­ terea formală, finită) : În ce măsură această credinţă este În stare să se ridke Într-auevăr deasupra subie<:tivităti1 şi finităţii cu acea raportare la cunoaşterea finită, deoarece nu poate fi reali­ zată o cunoaştere raţională ? In aceas.tă înfăţişare ne.�atoare,

.. Jacobi., Opere, '"-oI. I:II, ** D:l. 6, p. 590.

[p.

181.


.. conştientă apare credinţa la Kant, Fichte şi Jacobi. Intreaga sferă a fini,tăţii, a modului de a fi Însuşi ceva (des Selbst-Etwa.f­ Seins) a seJliSibiJoităţii dispare în adevărata credinţă în faţa gîn­ dirii şi v,edenii veşnkuJui, ceea ce aici devine una : toate musou­ liţeJle subiectivităţii ard în acest foc mistuitor, şi e h i a r ş i c o n Ş t -i i n ţ a acestei dărui,ri ş i nimiciri este ru.micită. Există şi II'rintre actiunile religioase În .care credinţa este sentiment �i vedetre acţiuni mai m1lllt ori mai puţin pure şi obiective ; după care în oîntec conştiinţa şi subioctivitate-a �e topesc mai mult în armonia generală obiectivă, decit se ,tnaJtă ,în rugăciunea liniş­ tită. Insă. credinţa introdusă în filowfie, îşi pierde co.mplet su�­ amintita na'Îvibte pură. Dcoar«·e acum raţiunea este aceea care se refugiază 'În credinţa din reflexie, pentru a nimi,ei finitatea şi a suprima subiootiV'itatea ; dar de această opozitie exI'Stentă între credinţă şi n'lHexie şi subiectivitate este, tocmai de aceea, afectată credinţa �nsăşi. Rămîn în aceasta (fiindcă ea are aici totodată şi semni.Hcaţia acostei. negări) rd1exia as�pra nimicirii refilexiei şi subiectivitatea conştiintei nimici,rii subiectivităţiJi ; şi astfel subiectivitatea s-a sahat pe ea însăşi În nimicirea sa. Deoarece în 'conşt!inta care nu ref1ectează asupra credinţei sale, gîndirea finită şi credinta sînt ,separate lma de alta, o astfel de conştiinţă este, din cauza ace!tei sepa:rări, o (;Dnş-tiinţă nefilozo­ fi.că. Activitatea şi îndeletnicirile finite şi percepţia sensibilă, iar ,de ceala.Jtă parte serviciul divin alternează intre ele. Şi dacă omului religios orice obiectiv finit i se ,oferă sub o formă a etcr­ ni<tăţi-i, iar activitatea lui ex·p.rimă de asemenea şi -e a o astfd de formă, această formă ·a eternităţii este şi ceva subioctiv. Este fJ1umuseţea mora:Iă singulară care se Înfăţişează pe sine. Ade­ vărata obieati'Vitate -şi universalitate primeşte această frumuseţe În artă şi în fi.lozofie, în care diSipare Qpoziţia dintre cl'edintă şi .reflexia ca.re se referă la absolut, atît Întrucît această o-poziţie există în ahip inconş.tient În conştiinţa .obişnuită, cît şi Întrucît ea există În mod 'conştient În fi.Joz-oHile reflexiei. IntrucÎt în conştiinţa obişnui.tă credinţa există în mod inconştient, credinţa şi -ceea ce ;provine din !Credinţă -pot fi pure ; deoa.re-ce subiectivi­ tatea şi finitatea sînt si,tuate compIet dincolo, fără atingere �i rap(mt'are .la credinţă. fosă credinţa introdusă în filozofie nu rămîne aşa, fiindcă aici ea are un aspect şi o &emnificatie a nogării, iar în ,această negare ea atinge şi prin acea&ta mentine subi-ectivÎrtatea. Credinţa însăşi este afectată de opoZlitie, precum ceea ce constituie conţinutul ei, supraJsensi-hi'lul. are, opusă lui, o sensibili,tate stabilă, iar infinitul o finitate fermă. Şi fiindcă

lot

lOr.


86

CREDINTA ŞI ŞTIINŢA

există in credinţă ambele, adică subiectivitate nimicită şi salvată, aceasta este j'll!ltiHc�tă ; deoarece ea face apel la nimicirea ei ; în ,schimb, in 'credinta -obişnuită lipsită de raportare ea a dis­ părut În1:d'-adevă:r şi t.rece in faţa acesteia ca -ceva profan. A(leastă infectare a credinţei şi această sfintirre a subiectivi­ tătii trebuie ,să ne mai conducă pe scurt ,la filozofia p r a c t i c ă a ,lui Jacobi. Raţiunea practică a lui Kant, ,sau oonceptul gol în opoziţia lui nec1intÎ,tă faţă de natură, nu poate produce altceva decît un sistem al tiraniei ,şi al distrugerii relaţiilor etice obiec­ tive şi ·a .f-ruffiUiSeţii, sau, ca morala kantiană, ea nu poate formula nimic detenninat, formal, aşa-numite obligaţii, a .căror enume­ rare cedează cu inconsecvenţă ştiinţifică consecventei naturii ; şi numai aoea&tă latură, Întrooirt ea mărturi�eşte tn posibilitatea unei caruis-tici totodată ,ş i nimimida ştiinţifică, face vizibilă străduinţa idcilor etice. Dar În ştiinţa dreptllllui trebui,e să detenninăm ; aici nu e adrmi5 să lăsăm ca un mod determina,t să reca.dă în nedeterminat ,şi a'C,eastă ,ştiinţă es.te nevoită să mUf­ dăreas<:ă nat·ura etică cu cele mai iIlfame tunpitudini. Ura g'ene­ rală .pe care o arată fiJlozofia j aoobiană împotriva oonceptului dispreţuieşte tn chip necesar fOf1ma obiectivă a eticului proprie acestuia, dis,preţuieşte legea, şi total legea pură oa 'prirn::i.piu etilC formal. Intre alte tex,te excelente referitoare l a ace3l!ltă lpozi­ ţi'e] textul din Scrisoarea către Fichte (p. 32) este frumos şi cu totul explicit : "Da, eu sÎrltt ateisml şi .cel fără Dumnezeu, care împotriva voinţei eaTe nu vrea nimic, vrea să mintă, cum min­ ţea Desdemona mrurind ; vrea �ă mintă şi să în,şde, .ca Pilade care s-a dat .dr�pt Orest ; vrea să omoare, ca Timoleon ; să calce legea şi jurămîntul, ca Epaminonda, ca Johann de Witt ; să decidă sinucirea, ca Othon ; să j,eluiaocă templul, ca David ; da, să smulgă lS!Pice in ziua sÎmbetii, chiar şi numai fiindcă îi e5te foame .şi legea este făcută de dragul omului, şi nu omul de dragul legii ... Deoarece eu ştiu, din cea .mai sfîntă certitudine pe care o am În mine, ,că, din cauza privilegium aggraliandi, o astfel de crimă Împotriva literei pure a absolut universalei legi a raţiunii este dreptul prQPriu de m a 'i e s -l a t e al omului, e pecetea demnităţii lui, a n'aturii saJ,e divine� +, Am nUimit acest text al lui ]aoobi "cu totul explicit" (expri­ marea persoana ! : eu s î n t, e u v r e a u, nu poate strica obiectivităţii lui), Întrucit expresia că legea este făcută de dra-

În

.. Jaoobi, Opere, voI. III,

p.

37-38.


87

gu1 omului şi .nu omul de dragul legii, fără a ţine seama de

semnificaţia pe care o are această expresie acolo de unde este luată, şi cu toate că în această legătura ea dobîndeşte o semni� fioaţie mai generală, ea îşi păstrează totuşi adevărata ei sem­ nificaţie. Frumuseţii etice nu-i poa'te lilpsi nici una din cele două laturi, nu-i poate l'�i aditcă nici caracterul viu ca individuali­ tate, în sensul că ea nu ascultă de ·conceptul mort, şi nici fonna coooeptului şi a legii, univef'Salitatea şi obiectivitatea, latura pe care Kant o afir-mă s i n g u r ă prin abstracţia absolută şi că­ reia i-a subordonat ab�olut viaţa, omoI'Înd-o. Textul citat despre latura vietii şi libertatea relaţiilor etict: nu le euludre obiedivi­ tatea, dar nici nu o exprimă ; şi în ce priv,eşte ne-eesitilitea şi obiectivitatea lor, trebuie să ne referim la alte date. Deja ceea ce este subliniilit în exemplele de caractere etice, prin care Jacobi vrea <să lămurească ideea sa de5ipre etic, a-rată neglij3lfea laturii logice şi obioctive. La spartani i Spertias şi Bwlis (Scrisori despre Spinoza, p. 240) "e x p e r i e n ţ a" lor es.te ceea ce det e.l'I1l ină otic\IJl lor ; "Ei nu-i !!;pun lui Hidarnes - observă Jacobi -, calle voia să-i convingă să devină prie­ teni ai regelui : eşti un ,prost ; ei, dimpotrivă, recunosc că H1dar.nes este înţelept pe m ă s u r a l u i, este înţelegător şi bun. Ei nici n-au încercat să-i eXipună lui Hidarnes adevărul l o r. Ei nu s-au refeât la intelectul lor, la fina lor judecail:ă, ci nu­ mai l a l u c r u r i şi la inclinaţia lor spee aceste lucruri. E i nici nu 's-au Iă1.1Id.at cu nici o virtute, şi nici nu aveau nici o filo­ zOifie ; ei au făcut să fie cunoscut numai simtul inimii lor, d J e <: t i v i t a t e a l o r ... Şi În faţa lui Xerxes ei n-au fost m a i e x :p 1 i c i t i" decît În faţa lui Hidarnes, căruia i-au vorbi,t de e x p e r i e n ţ a lor. Anume, lui Xerxes i-au spus : "Cum am putea noi trăi aici, părăsi ţ a r a n o a s t r ă, 1 e g j I e n o a s t r e �i a s t ,f e I d e o a ro e n i înoît, pentru a muri pentru ei, am întreprins o călătorie atît de lungă ! � ". Poate exista însă o mai mare evidenţă a ceea ce e etic ? Vedem aici numai subiectivitate a experienţei, a si.mţirii, a unei n linaţii Satrnpului ei i-au arătat tocmai dispreţul lor, V'Orbindu-i deSipre e x p e r i e n t a şi î n cl i n a ţ i a lui şi a l o r şi opunÎnd su­ biectividţii l u i esenta .lor în forma u:1O'i subiectivităţi . Maies­ tăţii monarhului ei i-au arătat Însă cinstire, devenind în fata luÎ cu t o t u I e x p ,1 i c i ţ i şi vorbindu-i despre ceea c e este tot ce e mai obiec.tiv şi tot atît de sfînt pentru el ca şi pentru ei.

îc

... JaKldbi, Opere,

voI. IV, secţ. 1,

p. 232-234.

107

.


88

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

vorbindu-Î despre ţară, popor şi legi. Dar Jacoboi numeşte 1 u c r u r i ce este mai VIU, patrie, popor, legi, cu care ei ar fi obiş­ nuiţi aşa cum sîntem obişnuiţi cu lucrurile. El nu le concepe ca pe nişte lucruri sfinte, ci ca pe nişte lucruri obişnuite, deoarece fată de lucrurile sfinrl:e nu există rela'ţie a obişnuinţei şi dependen­ ţei. E l consideră drept a·ocidcntalitate �i dependentă ceea ce con­ tine cea mai înai1tă necesitrute şi !Cea mai 'Înaltă energie a liber· tătii morale, adică faptul de a trăi conform leg�lor unui popor. şi încă ,potrivit legil.or poporului spartan : consideră ca cev.a em­ pirk obişnuit ceea ce este tot ce e mai raţional. însă mizeria subi�tiv�tătii de a se referi la prop-,r ia judocată fină şi inteli­ genţă, sau de a ,se lăuda cu virtutea nu li se putea de altfel pr,e­ tinde, iar l8.bs'enţa ooei astfel de mizerii este ceva prea rău pentru a putea fi subliniată la ei ca virtute. Şi mai puţin încă ,trebuie să ne gîndim la scoJ:terea in evi­ dentă a obieotivitătii ha Cleoroene în Woldemar ; deoarece ace�t Sipa.rtan nu este introdus aici in raporturile lui cu patria sa şi în forţa adevăratei sale virtuţi, ci în individualitatea decadentii Jui ; şi aceasta ,pentru edificarea cui ? - a unor femei afectate sau neînsemnate .şi a unor cetăţeni 5entimelltali. De altfol. îru;ă, dat fiind faptul 'că Jacohi es,te în ce priveşte frulDuset;Jea momJă împotriva con.ceptului şi a ohiectiv,ităţii, putem reţine oob acest �apont numai figurile prin care eI a voit să lămurească ideea sa despre frumuseţea morală. lnsă tonul fundamentaJ. al acestor figuri este această lipsă conştientă de obiectivitate, această subiectivitate suspendată ferm d::: ea însăşi ; este pennanenta nu chibzuinţă, ci refl�xie asupl a penlO­ nalităţii sale, e acea considerare care se reÎntoa.rce veşnic la subiect şi care pune în locul libertăţii morale o frămîntare exlrc­ mă, egoism ,plin de dorinţe şi infi·rmitate morală : este o autocol1templare care Întreprinde cu in.d-ividuaJitatea flf"umoasă tocmai acea transfo,J1mare care s-a petrecut cu credinţa ; anume, aceea de a-şi conferi, cu ajutorul acestei conşti'inţe a frumu�ţii individuale, conştiinţa subiectivi,tăţii 'suprimate şi a egoi'sm ului nimicit ; dar prin aceaJStă conştiintă ,sînt instituite şi totodată justiHcate tocmai subiectivitatea supremă şi idoLatria interioară. După cum la poetii care cunosc ceea ce este veşnic şi ceea ce este finit şi osîn­ dit, la antici, ,la Dante şi la Ores.t al lui Goethe, dat pradă, deja În viaţă, un timp oarecare iadului, găsim exprimată osînda iadu­ lui, anume, ca v,eşnică incătuşare cu fapta subiectivă, ca singu­ rătate simţită pînă şi în mijlocul celor ce sînt mai aproape de ei


înşişi şi ,ca nemuritoarea conlemplare a acestei proprietăţi, tot astfel vedem înfăţişat la eroii AJllwHI şi Woldemar tocmai acest chin al veşnicei autocontemplliri :nici măcar Într-o faptă, ci în şi mai marea pHotÎlSeală şi neputinţă a existentei goale, .şi aceasta Hpsă de pudoare CÎnd e vorba de tine insru.ti înfăţişată ,ca temei al catastrofei întîmplărilor .lor neromantice (unromanhajt) ; dar în acelaşi timp vedem că ac�t principiu nu este suprimat în această disoluţie şi virtutea neproducătoar<! de catastrofă a Între­ gului ansamblu ,de ,carad€re ni se înfăti.şează în chÎ!p esenţial colorată de mai multe sau lTIIai puţi.ne elemente ale sus-menţio­ natului iad. Aşa,(l:ar, dacă la Jacobi subiectivitatea protestantă pare a se reîntoa.rce din forma conceptuală kantiană la adevărata ei formă, la f.pumUiSeţea subiectivă a sentoimentului şi a li·ricii unei as.pinţii arzătoare, cereşti, totuşi credinţa şi frumuseţea individuală sînt eliminate de ing'redientul esenţia.l al refl,exiei şi al conştiinţei acestei f,ruffi'\.ISICţ i subiective din [mai susmenţionata] naiVlihte s i absentă ,de oConsiderente ; numai prin aceste elomente este această flFumusete subiJOolivă capabilă să f.ie frumoasă, ouoelln ică şi Ileli­ gioasă. Rezultă prin urmare din oele precedente că filozofia kan­ tiană este opusă fi'}ozofiei lui Jacobi, -Întrucit înlăWltrul ;sferei care le este comună filozofia kantiană afirmă în forma abstracţi ei pure subiectivitate absolrută şi Hnitate, dobîmdind prin aceastla obiecti­ vitatea .şi infi.nitatea conceptului ; f.i.lowfia lui .Jacobi 11U incor­ porează Însă ,în concept finitatea tnsăşi, ci f,ace din ea principiu ca finiltate finită, ca ,accidenta'litate empirică ,şi ca conştiinţă a acestei subiootivităţi. Sfera ,comună a ambelor filozofii este carac­ terul absolut al opoziţiei dintre fillitate, natural, cunoaştcr,e (dar tOOIO'ai de aceea cunoaştere forma.Iă) şi supn,natural, supr,asen.soibil şi infinÎrtate ; deci pentru ambele filozofii adevăra.tuJ absolut este Wl «dinoolo» absolut IÎn credinţă sau în sentiment, şi nu pentru raţiunea cunoscătoare. In amhele filozofii întîlnim ideea spe­ culativă. In ,filorofia kantiană ideea apare pură în deducţia cate­ goriilor, Însă pentru a deveni îndată identitate pură, unitate a inte!eotului, şi de altfel gînd numai posibil, care nu poate dobîndi reaIitate în g.îndi're, deoarece refl.exia trebuie să fie absolut domi­ namă. La Jacobi ideea este de asemenea in formă subiectivă ca ceva partkular, plin de spirit, care poate fi receptată În univer­ salitate tot atît de puţin pe cît de puţin raţiunea, constituită din ins�i:nct şi individualitate subiectivă, poate deveni ceva pentru gîndi.re.

11()


90

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

Această latură a preponderentei subiectivuilli şi finitului latllf"ă necesară atunci oînd filozofia s-a angajat în d�rocţia for­ mei 'reflexiei - fiind, desigur, exprimată şi de alte încercări filozofice, dar fiind exprimată, pe de o par.te, mai slab, pe de altă ,parte nu cu mai sus arătata pretentie, a putut fi reprezentată cu precădere la forma jacobi'ană, care exp.rimă ceI mai limpede subiectivitatea koretid şi p-raotică, precum şi transcendenta cre­ dinţei ca fÎ'ind, reprezentan�a geniului ei. Trebuie să remarcăm Însă În acelaşi timp că Însăşi această �atură poate fi conce'lmtă inbr-o fonnă m a i î n a l t ă şi m a i n o b i l ă. A fost deja amintit că principiul filozofăI"ii jacobiene, Întru­ cît ridid ,individualul ,şi particularul deasup-ra conceptului şi afil1mă valoarea a ceea ,ce e subiectiv viu, ,se <lIPrqpie, pe de o parte, de frumU/Setea subi,ectivă a pro.fesbnbismului, care nu vede legătura cu Dumnezeu şi .conştiinţa divinuLui in obi'ectivitatea hrănitoore a unui cult şi În contemplarea în sine clară şi În gusta­ rea prezentă a a 'c e s t e i naturi .a a c e s t u i univers, ci deter­ mină aceaJSltă legătură şi conştiinţă ca pe Deva inrerÎtOr care păs­ trează forma I;ixă a unui interior şi ca pe o aspiraţie fierbinte spre un tronocendent şi Slpre un viitor ; dorinţă fierbinte care, cu toate că nu se pook fUni cu obieotul său etern, În faptul că obiec­ tul său O$Ite adevărat şi este ceea ce c etern făTă să vrea să păsllreze într-ascuns ceva pf.�riu ,pentru sine, îşi are frumu6eţea şi plăcerea .sa infin'i,tă. Pe ,de "alrtă parte însă, prin principiul .iaco­ bian sînt tulburate frumuseţea individualităţii şi forma ei de sim­ ţir,e , şi iubÎKea ,şi credinţa, acealSta, prin faptul că credinţa, întrudt se referă la etern, are un considerent polemic şi prin aceasta un re�lex illvlinciba al subiectivităţii şi es.te extinsă asupra tempora­ lu1ui şi realului şi ca certitudine absolută ; încît mărturia simţu­ rÎll.o r trece drflpt revelare a adevikului ; iar ,,>entimentul ,şi instinc­ twl conţin reguli1e eticului, şi încit omul in genere şi persoana par,ticulară e!ilte subiectuJ. unui astfel de sentiment frumos şi de iu:b�ri, dorinţa devine o Înfiel1bîntare de subiectivitatea sa, de fru­ mOMele sale gînduri şi sentimente. Dar adevăml C<lJl'e este în natură nu poate, ca ş i conştiinţa individului desp,re perwnalita­ tea ah<iolută a s.a, În forma real·jtătii şi temporali.t ăţii, să aline durerea aSlPil"aţiei religioase şi ele nid nu o pot chema inapoi pe aceasta eLin acel «dincolo» al ei ; deoarece n:ttma ca ceva tem­ poral, procum şi individul ca ceva oe e absolut în singurătatea sa, nu este natura ca univers În a cărei contempl::ue ca ceva de dincoace a-spiraţia fierbinte şi-ar putea găsi pacea ; nici carac­ terul absolut al subiectului in singularitatea sa perronală şi în


91 pennanenta sa opunere faţă de etern DU este ratiune, care, vă­ zînd, ar fi ittlhire, ,care, pură, ar �i credinţă, care ar ,fi vie ; ci cînd temporalul, subiectivu l şi empil'icul dobîndesc ad,evăr şi certitu dine pentTu aspiratia fierbinte, �ruDYUsetea, naturÎ'Î ei subi'ective, credinţa ei, i.Ulbirea ei şi ,simţirea ei În genere nu este decît infec­ tată de o astfel de conciIiere. Aşadar, dacă În principiul j acob i an durel'ea şi asp iratia fier­ billte a protestant�smului ajung să se c oncil ieze (însă În felul eudeffiQnismuluÎ în Kenere prin ceea ce e finit, in primul I1Înd prin ref,lexia şi conştiinţa simţirii şi a aspi.r.aţiei . reflexie şi coo­ şHinţă calle face din subioctul asp�raţiei ca atare un ceva) şi dacă ace3lStă a:s!piraţie fierbinte găseşte în ea Însăş i ceea-ce-e-dincoace (das Diesseits) in trudt ea se păst'rează cu sine Însăşi, considerînd realitatea obişnuită şi temporaHtatea ca rev elaţie) , această aspi­ raţie fierbinte, reflledată astfel În sine, ar putea !{ăsi o purtere mai înaltă decit cea ,mfăţ işată de Jacobi, ar putea procura divi­ nizării sUibiectului un obiect mai înalt în el, şi simţirrea precum şi allitocontemipilarea şi cont'emplarea lumii puteau fi concepute În chip mai idealI : ceea ce, pe de aJ.tă pa'rte, Înseamnă to t atit de mult dt a face din însăşi intuiţia supremă ceva subieotiv şi ceva ce rămîne particular şi caracterist ic . Dacă ceea-ce-e-dincoace, ceea ae ,are adevăr, în loc să fie realitatea, univ,er.sul şi conci1ie­ rea cu natura, este identitate cu un-iv'ersul, - este ca sentiment iubire infinită, iar ca co.n t empl are religie, Însă astfel Îndt această identitate însăşi, fie că este mai mult ca pasivirtate a sesizării şi a imită'rii interioare sali mai mult ca virtuo zitate, treb-uie să rămînă ceva s ubi ectiv 'Şi particU'JaIT, să nu-şi Întărească mani,festar ea şi nici să-şi incnedi.nţex.e obieotivităţii natura sa vie, şi prin a-ceasta să pă.streZle ,tocmai sus-amintita reflexie as upra subiectului ; atunci în acest fel pI'inc�piul j aoobian a atins suprema potenţare de care era capabil, şi prOltes.tantÎlsmul, 'Care ca ută împăcare Î n ceea-ce-e­ dincoace, a u rc at .pe treapta supremă a sa, fără să iasă din carac­ terul său subieahiv. Această potentare s-a Înfăptui,t În Cuvîntări despre religie. Dat fiind că in filozofia lui Jacobi ,raţiunea este concep ut ă numai ca mst in ct şi sentiment, iar m oralitatea numai în aocidentalitat ea ei empirică şi ca dependenţă de lucruri , cum ni le oferă ex,pe­ rienţa şi inali n aţia şi s imţirea in�mii, iar cunoaşterea nu este con­ cepută decît ca con şti i nţă despre pal1ticularităţi, fie acestea exte­ I'ware, sau interi oare, dimpo trivă, în Cuvîntări despre religie es te înlăturată concepţia des,pre natură ,privită ca (1 colecţie de reali­ tăti finite şi este considerată ca univers, ?r�n aceasta aspiraţia

(

112


92

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

fierhinte spre un veşnic «dincolo» este adusă înapOti din fug,a e,i în lumea reilJl1tăţii exterioar,e, este dă-rimat zidul despărţitor din­ tre subied sau cunoaştere şi obiectul absolut şi inaccesibil, dw:.c­ rea este împăcată în plăcere, iar aspiratia infinită este satisfăcută în contempla'fe. Dar Întl'1ldt astfel ,individul Îşi aruncă de la sine subiedivi­ tatea şi dogmatismul aspiraţiei fierbinti Îşi rezolvă opoziţia în idealism, această subiectivitate-obiedivit3lte a contemplării univer­ suluti trebuie să rămînă totuşi iarăşi ceva particular şi subiectiv. Vir,tuozitatea artisrtului religios trebuie să-şi poată amesteca su­ biootivitatea in seriozitatea tragică a religiei ; şi În loc să se învelească această individualitate sau in corpul unei reprezentări obiedive a unor mari figuri şi Îin mişcarea IOtr una faţă de alta, mişca.rea tmivensului, însă În ele - cum În biserka triumfătoare a rutJtU'rii g'OOiul ediHca în epopei şi t'J1agedii -, sau, Îill loc de eXJp'11Î.ma'rea lirică a subiectivului său, să-I satisfacă prin aceea că el este prezent totodată şi în memori'e înfăţişîndu-ae ca vorbire generală, acest subiediv trebuie [potrivit acestei concepţii] să constituie viaţa ac;enţială şi adevărul Îin înfăţişa!I1ea contemplării prop'rii la univer,wlui, precum şi în producerea acestuia în alţii, arta să dăinuiască fără opere de arr.tă şi libertatea cOllrtemplării supreme să conS'tea în singulaTitabe şi în a-avea-pentru-sille-ceva­ apa:rte. Dacă pr,eotul nu ,poate fi. decit un iruhument şi LServitor pe care-l .i'ertfeşi:e oomunita'lea şi care se jertf.eşte ei şi pe el pentrru a înfăq>tui ceea ce delimitează con,te,mp.Jaţia !religioasă şi este obiectiv În ea, şi căruia toată puterea şi forţa ce OI are in faţa comunităţii majore îi poate reveni num ca unui reprezen­ tant (,polrivit concepţiei discutate în cele predec,!nte] , comuni­ tatea trebuie, comporotînduwse ca minoră, să aibă scopul şi inten­ ţia să facă să fie produs in ea interiorul contemplaţiei de -către el [de preot] ca de un virtuos a1 edifidrii şi al Însufleţirii. In loc să fie înlătUifată, sau ceJ puţin să nu fie re<:unoocută ,part1cu­ laritntea subi,ectivă a contemplării (idio.t se numeşte cineva Întru­ etit ,este În ,el ceva aparte), se propune să i se cedeze atît d,e muH ÎnoH ea să formeze princi,piiul unei comum1tăţi proprii şi astfel în chipul acesta să se con&tituie şi Înmulţească la infinit micile comu­ nităţi şi pantiC'lllarităţi, să se separe accidental una de alta şi să se unească şi să se modifice grupă'fiJ.e în tot momentul, Întocmai ca figurile mării de nisip dată pradă jocului vîntului ; grupări pentru care în acelaşi timp, cum este echitabil, paPlicularitatea �elului de a vooea şi felul aparte de a fi al fiecăruia stnt ceva atît de neînsemnat, ba chiar de nebăgat În seamă, Încît, indifen::n t


93

faţă de recunoaşterea acestor particula-ri-titi, ele renunţă la obiec� tivi tate, putînd rămîne liniştite toate, unele alături de ,ce1ela.lte Într-o atomistică generală. Că,reia i se potriveşte, se inţelege, foarte biille separaI'ea iluministă a bisericii de stat, şi idee Sn care contem.pJ.area universului nu poa�e fi contemplar'e lui ca spirit, deoarece ceea ce este spi'rit nu este În ,staf'e de atomi, un univers, şi În genere catolicitatea rdigiei constă numai in neg-ativitaJte �i în universalitatea fiinţei $ingulaJre. Aşadar dacă deja subieotivi­ tatea aspiraţiei s-a Înălţat pînă la obiectivitatea Viederii şi conci­ lierea nu se face cu realitatea, ci ,cu 'ceea ce este viu, nu cu sin­ gularita.tea, ci cu universul, chiar şi această contemplaTe uni­ versului oste transformată in subiectivitate ; intrucît ea este, pe de o parte, virtuozitate, sau nici măcar nu este .lSpiraţie, ci numai căutarea unei as.pitaţii ; pe de altă parte, această contemplare nu trebuie să se constituie organN:, şi nici să-şi pă.&twe21e adevărata virtuozitate, o.biectiv�tatea şi realitatea in legi, in corpul unui popO!r şi aJ unei biserici universale, ci manifestarea trehuie să fie ceva absolut interior, erupţie directă !'au urmare a unei insufleţiri individuale şi parti1cu1are, şi nu manifestare veritabilă, operă de artă. a

a

m


C. F IL O ZOF I A L UI F I C HTE In filozoHa kantiană ceea c'e e .p rim este gîndirea, infinitul, forma obiectiv-ului. Opoziţia aooolută a gindirii fată de particular, finit, fiinţă este în subiectul cunoscător, dar În chip inconştient sau nu totooată şi obieotiv pentru subiect. Sau, mai putem spune că identitatea ahsolută În ca.re este ex,primată opoziţia, este pur orn.ectivă, e un simplu gînd : cei doi termeni sînt sinonimi, deoa­ rece ambii, această formă de obied<Îvitate absolută, transceooen­ tuI identităţii pentru ctLIloa,ş,teJre, şi subiectivul, cunoaşterea, în care este situată orpoziţia absolută, nu se întî,lnesc unul cu celă­ lalt. In filozofia lui Jacobi ceea ee e prim este cOIIlŞ tiint;.a de.<lipre această oporiţie, iar opoziţia ca're este în runoaştere fuge şi ea la contr<l>rul ei, la un «din-oolo» al cuno3.şterii, penn a fi repre­ zentată ca rezolv.ată. Există Însă o mijlocie Între această tre­ cere la ceea ce os,te absolut opus ; dar a.ceasd mijlocie, acest te.nnen medi,u, este el Însuşi ceva subiectiv, aspiratie, durere. Această aspiraţie este sintetizată, În filozofia lui Fichte, cu obiedivit3J1:ea kantiană, dar nu in sensul că cele două forme opuse s-ar stinge Într-o identitate adevărată şi indiferentă, şi ar ieşi în evidenţă mijlocia absolută, ci amrÎlntÎlta unire subiectivă .iaeobiană în viata indivi-duJul este ea însăşi r&eptată nwnai în fOl'Dlă obiectivă. In filozofia ka:ntiană nu se vede nici cea mari mică supărare din cauza contradicţiei dintr·e generalitatea goală şi par.tLculari.tatea vie ; in domeniul teoretic contradilctia este afirnmtă în chip absolut, Lar în domeniul practic, al cărui concept atl1age după sine suprimarea contradicţici, apare un formalism al ştiinţei dreptului şi al moralei lipsit de viaţă. pre­ cum şi de ad.'tvăr. Filozofia lui Jacobi are un mod-de-,a-fi-iden­ tic al gencl1alului cu parti-rularul în individualitate, dar indivi-


95

alstfe!

dualitate subiectivă : ,din această cauză o de unire nu poate fi decÎlt mÎbnire şi aspimţie, iar pal'ticul :'IIrj.tatea trebuie să fie un ce permanent, sacru şi absolut. La Fichte Însă această subiootivita.te a aspir-aţiei este tnansfonna.tă în inlini,t, în ceva gîndit, exigenţă absolută, şi această cerinţă este punctul culmi­ namt a.l sis.temului : eul t r e b u i e să fie idelllti<: cu non-eul ; dar nu ·poate fi cunoscut nici un punct de indiferenţă în el Am amintit mai sus -cum 'se înalţă sistemul la latuna ne­ gativă a ahsolutului, a infini{ăţii, la eu ca gîndire absolută. Şi, din a'OO'St punct de vedere, sistemul este idealism pur ; Însă idealism <:Ia.re devine formral fiioocă însăşi această latură ne­ gativă este 'alfirmată ca fiind pozitivul ,absolut şi are, ca orpus lui, un ,rea't ism. Prin faptul că acest idealism nu e 'În stare să rezo-Ive opoziţiile ·decît În infinit, adică opune gîndirea ab:<trac­ tizatOOlre, acti,vi,tatea ;pură, fimtei, face din ea ceva absolut, el nu {) n�miceşte cu 'adevărrut, c i acea.!<tă intuitie intelectuală este ceva formal, aşa eum este idealismul ; iar gîndirii i se opune re<lilirtatea, menţionatei identităţi a inmiţi.ei intelectuale i se opune opozi,ţia, şi orice identitate este cea relativă a coerenţei cauzale IÎ'n.tr-Q detemninare a unui ce prin celălalt ce. Potrivit lSarcinii filozofiei ,aşa cum a fost ea delerminată de cuItura lui Locke şi Hume, lumea trebuie evaluată şi de-acum exphcată de pe ,poziţia ,subiectului. în aoea,>tă Lume 'care trebuie ex:plicată este imtrodusă tocmai a<Jeastă opozitie care are loc Între lume şi !Subiect : lumea se ,scÎndează într-o latură ideală şi una reală : ÎOGÎlt ,ceea ce e de natură ideală, În opoziţia relativă fată de realI -devine o dată identitatea pură rare ,fa'Ce albstracţie d realitate, adică conceptul !pur ; iar altă dată este raportată la realitate, � !Spaţiu, timp, cat.(!gorii, est'e identitatea 'realului. Ceea ce e obiectiv sau general a·l realului 'Constă acum numai în 'ceea ce eme latură ·ideallă În scÎndarea lumii ; Încît idea­ li1smul, care caută explicarea lumii obie.ctive, nemijlocit, În­ trudt a consid(!!ra.t obiectivitatea ca fiind ceea ce e ideal, derivă 'floemijllocit lumea din ,p,rincipiul a ceea ce e de natură ideală, din :principiul eului, al 'unive�salului, din <:eea ce, în opoziţia eu Ilu:mea .in gener,al, e9te Jsubiectul, suprimînd astfel fiinţa.,În-lSine"1ş i-pentru-sine a obieGti'Vului.

e

Acest 'idealism critic, pus În .lumină de Fichte în contururi mai 'Pregnante, es.te, ·cum Ireiese de la sine, ceva fornnal : uni­ versalul, hunea opTh';ă �ulbioctului, este afirmată ca univensal, ca ceva .de natură 'ideală, ca gindire, şi 'Prin aceasta ca eu ; dar

118


96

CREDINTA ŞI ŞTIINŢA

pa.rticularul rămîne în C'ltip necesar ca reziduu şi dacă, potrivit poziţiei agmate a ide�i filozoHei, trebuie .să fie vorha de expli­

carr'e, 'rămîne ne-explieată latura cea mai interesantă a lumii obiective, latura rewlităţii ei. Că ,realul este, ca pentru senzaţie, ceva empiric şi sub ares t titlu este di:rctt Î nlăturat şi declarat nexlemn de a fi luat În considerare , cum f.ace Kant, este ceva tot atţt de puţin mulţurnitor ca şi faptul că F ichte arată că senzaţia este 'ceva aboolUJt subiectiv .şi >că ro'iU etc. este întins pe o supr;afaţă abia de mîna subiectului, obţinînd prin aceasta obiectivitate. Deoarece problema nu este aceea a j,dealitătii, ci tocmai aceea a IreaJ�tătii, şi este �ndiferent dacă reali.tatea este o mulţime infinită ,de OOIlzaţii, sau o mulţime 'ÎnHnită de 'Pro­ prietăţi ale .lucrurilur. tn partea practkă a Doctrinei ştiinţt:i Fichte îşi dă, fă>ră îndQiaJă, aerul că ,n:'al�tatea, absolută pentru latu�a ideală, 3<J.ică lucrurile aşa ,cum !Sînt ele in sine, ar trebui să fie mnsbruÎltă din ceea Ice trebuie să le facem om. Num ai că nu avem aici nimic �ltoeva decit o .analiză a conceptulu i năllllinţei ş1 im,puLsiei În tr-o inteligenţă .şi deI'ivarea cîtorva concepbe de ale ref,lex-iei pentru ,simţire, [anume] că simţirîle trebuie să fie d i f e r i t e : sau din sarcina [de ia ne oferi] s�stemul lucrurilor aşa cum t r ,e b u i e să fie ele nu este ana­ lizat docît conceptul formal al lui t r e b u i e - s ă - ,f i e ; dar În afară de 'această <:OBStrucţie formală, nu :este cîtuşi de puţin const ru ită :simtirea, senzaţi,a .însăşi c a sistem real, sau totalitatea lui drebu'ie-să-fie». Doo arece dej a ,în şi pentru sine «trebuie­ să-fie» nu admite ,aJbsolut de ,loc .nici o totalitate : .ci diversi­ tatea redJIÎltăţii apare -ca un mod�determinat neinteligibil, ori­ ginară şi ca o necesitate empirică. Plarti cularitate a şi diferenţa ca atare este ,ceva ah.<ioluL Poziţia pentru această realitate eMe pozitia emp1rid a fiecărui individ ; şi pentru fiecare individ reaHtatea sa este sfera neinteligibilă a reahtăţii obişnuite. !oferă în care el 'es.te 1nchis. Nu e nevoie 'să amintim dt de indiferent taţă ne aces-t caracter absolut al empi ricului este acel ideaHlSlU f()nnal, care arată că Întreaga această ,realitate empirică este numai ceva subi'ectiv, numai un sentiment : deo a rece această formă nu ,schimbă abso"lut nimic din necesitatea obişnuită şi neinteligihilă a existenţei empi,ri,ce ; şi nu webuie să ne gîndim nicid ecum la vreo id ealila,te adevărată a realităţii şi a laturii reale, fie că ele -apar ca p rop rietate a lucrur ilor, fie că apar ca seDlJaţie. Formalismul cu noaş t er ii numite aici idel.listă, care a fost dezvoltat În filozofia i acobiană, f.il.ozofie elre <bre despre el


97

conştiinţa cea mai detemlinată şi mai clară, nu are, pi'opriu-zis, nevoie de alte ex.plicări mai ample la filozofia lui Fichte : da­ torită principiului subiectivităţii şi concepţiei potrivit căreia identitatea absolută nu ,��te pentru cnnoaştere şi ştiinţă ci e numai pentru credinţă, fi.Jowfiei fichteene îi este lacest fO ·' mal'Î.sm comun cu filozofia jacobiană. Ceea ce aDe esenţial a<lest fo.rmaIism este ideea că conceptul pur, gîndirea goală se adaugă în chip neinteligibil unui conţinut, la un mod-determinat conceptului, sau inven� : modul-determinat se adaugă la modul nOOeterminat. Nu constituie in esenţă nici cl!a mai mică deo -' sehire faptul că, potrivit dogmatism ului ja.cobian, este consi- i a a c i a a 5��f� ; �:: fup��� c� Fi:ht: �h� c���şt����e���Iă� d� ��� r;:� \ ceea ce e prim, a cărui esenţă este identică cu intelectul Vid al cunoaşteJrii analizatoa,re, este adică o identit'lte pentru ca;'e, la F'ichte, ,dete'rminaţia care îi e slrăină, ce nu poate fi În­ ţeleasă [oa d,erivatJ din acest inteJ.:xt, se înfăţişează ca c.cea ce urmează mai tirziu . ,după ,ideaIi:SIQul . ly:i !,j,�h!!,.J�: ul � i.��C? �sa,. �.)!!. Dacă, tUleşte lucrUrI, ,mtmeşte numai senzatia ._ŞI�.EvmtUl{ta ŞI nu ug-o:� �;-a�-ri� � f'��r i;:��� �a,.rceva decit cu·n6aştere pura ŞI mtUlţia pura ŞI senzatcr" : �--:- ' V,ijiil v'edea după aceea cum ;E!În act�� .'�bs_Q.lut .de voinţă Întl'eaga l�urn_� .dis.tr.usi..i;l..J!!!!!1!! �� real!!�..în genere. Dar cunoaşterea in ,ce priveşte această rcalitate, Tapol�tJiT golid�bsCl'l$ţ. _$'i:-:{ţ: ' nedet,erminăi:.ii _ cuno.a.ş�ii faţă de d,.ţ­ termrnare ş.ne a.cea ;reaJit.ate, 'e8te 'Ce e de neconceput, şi unul faţă de celălalt, pamcularw. fată de general, sînt de�potrivă străini, ca şi. det'ermÎtfăţia -dată empiri,c a lui .Jaoobi faţă de riedeierminaţie, sau , d e ,conceptul intelectului analizat-Dr, Felul c i ��m�l hJ�sp�� Ta-��i�·�� ���� ş��5'�e�t�� �:;:ă�: c�fe <�ii� pari,icular prin propriul său formali.sm. F:chţe , �ecunoaşte <:ă l!DÎtJJ,J adevăr şi unica cerlitudine�" p�.ra .c""Onştii,iită de J�!�� , ş;î ştiinta _pură· sînt 'ceva necomplet. ceva condiţionat de altceva. r t m n =a i e���c�t ���}� �reb��!� �U�e �ee:�ă a���Uje'��r�! la altceva. Acest caracter necomplet �ecunoscut al p'l'in-c îpiului abSlo\ut şi, prin aceasta, rocunoaş1-erea nec.e_�ită�ii Înaintării la altceva, este prindpiul ,dedu.9ie.i..J.1u!li i sensibilt Vidul comp�ţ_.5.�_._§!:S..

V �

)

, 120

CI

l;:!��ft����)T����:t-.e��

� �

:�

__

1

-

Hegd, Studii f!lozoiice


"

CREDINŢĂ

ŞI

ŞTIINŢĂ

se face Îrrceput1,!lLat:e.. ...:.d:. ?-torită lnc!ige!ltei.. lw.._ahsoJ..ute, <\vantajul de a :purta imanent 10 -sine iOeocsibate!l �erniilocită de ta se uffip.le, . �eaăgă mar _aep_artefl. :aJiceva şi de ia ac,ei<iCa"1tceva la a,fţ altceva într-o lume obiectivă, infini-tă. Exista oăie o aprwl'itate - a unui principiu mai Înal:tă decît Î11 care rezidă nemijlocit necesitatea lntregului ? o necesitate oare se bazează pe faptul ,că �l e:ş.t,e ;pur şi simpJu parte :şi, :daoori,tă sărăciei lui nernărgiJnite, este posi'&ili� ă �oâă�iu�� _.�\���ri�ln!;l� fi�it��* de" a putea deven�.3QeMtă _ 'Ult�mă oal�itate, un pu c _'-"oe Plecare, �t'ru iii[r��ll infinitate · ţmpirică. . aCes,tUÎ p ri nci p i are - Gonsiae'r"âi slne;şi mar.ele avan1:taj că p oate .fi făcut cu uşurinţă inteligibil. în genttal 'Oamenii se ,plîng de ,gr6aua ,exigenţă pe care 'O implică inOOi�ia inteJ..ectuaJlă ; !S-a povestit odinioară că unii 'Oameni, la inceputul ef'OrtU'lui lQr de a ,p rod ce actUiI pur de voi41ţă .şi intuiţie intdootU'aIă, ar fi .căzut în nebunie. Ambele fapte au fost fă:ră îndoială prilejuite de numele Lucrului pe care Fichte il doocri'e ca [,iind destul de simplu şi de 'Obişnuit ; lucru despre care, fireş.te, est'e g,reu să te ron\"ingi că Într-adevăr este .atît de obÎlşnuLt şi de simplu îl prezintă Fkhte] . A intui un locru 'Oarecal1e, ceva ce e6te s,tră-in con.ştiinţei pure .sau eului (care, potrivit expresiei Jui Fichte, este dat şi În oon�j.inta obÎlşnuită) este intuiţie empirică ; însă a face abstracţie de :tot ce este străin În ronştiinţă şi a se pe sine Însuşi, este intuiţie intdectua'1ă. într-o cunDaştere 'Oarecare ce f<llCe abstrac­ ţie de_ or_ice oonţinut '"'ileif'e:fmtltat; a o şte numai cunoaşte.rea pură, fonnalU'r pur al .ei, est,e cunoaştere pură .:Lbsolută ; ,această [ope-raţi,e ,de] absh".arctizare es,te �nsă uşDr de fă'cut, ş; oricine şi ştie ,de ce p'Oate el face abstractie. Nu trebuie îruă să ne f;ie teamă din cauza aoelui 'ceva de care-- am facut ,abstracţie, reapare pentru deo,areee- -'âies.fa nu - ,se ,Jir.e.nae,- 'ci; cunoa.ş.tel'e, şi de a:1tfel pentr-u acţiune, lntreaga .sa eîUii1âere empi'rică 'Şi abundenţă ; doar că filozofia -elaborează metodic <llCeastă aocidental,i,tate a conştiinţei obişnuite, dar fără să-i ia acesteia absolut nimic din acciK:IentaIitatea -şi mtura ei 'Obişnuită. Came-terul m todic al acest i cunoaşteri sau ,filozofia despre conştiinţa obişnuită Iconstă în faptul că pentru prim_a.. duţ� .se pleacă Ide la " ceva. 'a�lut ade:vărat şi cerr, de la eu, dela ÎPSaşL,-cuMa.Şterea 1n _. ori-ce cunoaştere, de la conştiinţ�_ _ I?Ui:a:­ Dar, cu - ,aceasta se dDved,eşte nem j l o t ca principiu al -o\':-

'4!;._�"'1f.W�.rş�

a�-â

pi'iit.ci-piufuî

;T�Iijf

r:;'U��ăda;�

fOrmallSmli1

Pe-ntiu

u

[cum

gîndi

cun a

--OimpofirÎv5:; in

e

m

·

e

i oi

p. t u


99

ducţiei numai prin aceea ,că este pur ii simplu necompletă şi finită, adevărul şi certi,tudinea .ei IsÎnt de folul celor pe care filo.1Jofia Ile respinge, deoarece ,pentru ea ,adevărul şi certitudinea rexidă exdusiv în 'ceea nu este necomrplet, nu niei ab­ strac ie şi nici nu este condiţionat. !nsă �� �lj. yidul cunoaşterii devine pr.indpiu al Înain­ tării îşi gaseşte explicaţia tocmai in _imprejurtlifea, _că acest vid este ceva absolut 1'1psit de ronţi!l"l.lt, şi deci _�.rţ_ n:einijlocit nevoie de-altceva, dev�ind punctul de pornire penku altceva, care c i �� , i&�!1f�e!��:����a��et�t �'��:�;':��ă-c�� �oaş-t'ţrea pur1i.. " este , dedrucerea ��n Hpsa !:ID:c1 . C!rQ1.ws.1aI!ţe, in punotul de legătură, 'la necesitatea ei, adică din natura ne­ compl etă a absoluruJlU'i, care e.� te el �_��Jl!_a:Hă c e c m ă �:I1��te a:�\r�,i�!J'�;Uf�x:�� � l �, �ă :ft�t� n:n� � pante, este posibilă numai datorită ideii tota1ităţii, sau �n �cnere numai daoorită conştiinţ.ei că În scopul aşa-numilei intuiţii in­ telecluale, în !SCopul lui a-te-gÎndi-pe-tine-îruruţi şi al cunoaşterii e ă �ij�ă.Î \=t::;;c�:Q�1:� ti�e:t î=i s�_ţnţi.®�1Lidee.�mlitjţii, ���� _"S_�_Sill...._�"<!,r �ţă cy­ noaşierea_ pută .s'C-..- _arata ceva Jncomple�jJ[5;_c_i! fiţ'l4 f:ţ�I�. L�!î f�i�ur��::c�uf":::� Ş��cltdfi;!d�ă această parle posedă cert�tudine empirică şi ad.ev.iir em.pmc, r ��tfefÎ�e1t�ir s:;w;: A1a ���T�f at!ol��,e� ��ral'i:ă��� Dar a _�n aminţihL.mlrt�_jl-ltc.....plirti nu este altceva dec,î,ţ . �t!!p-tar� -di:n nou ce,lor...!k (',are ,se făcuse abstracţIe ; saU:�- c,eea -ce� s-ă "PiOOiiS "pr,fn abStractl.--e- afltndu-se nemJjlocit in relaţie negativă cu ode .de care se facc abstracţie, av-em acelaşi lucru rjn ceea ce s-a p.TOdUiS, însă -'în f()'rmă neg-ativă : astfel de­ ducţia nu este decit o schimba.re a semnelQr, schimbare a lui c s n u :�� �� !{ �i��s, .�-7��: -!futa������i,t1����f�r��giţ�� d:educere.a _ei consta }n f�ptul că. este d� acum .aţi.rn�ată, ca un Plus, şi acest plus" e"ste coiisiderat drept conditie a- qmŞiii i-itei de sine. In . libel'tail:ea fiinţei naţionale obiectilruJ.. �_Ş,�LUţ �f!��Jl;;i!b��·�at:i c��ă a���J!i� -î�a f��t.ut�cr "�cg��ltJ�� este afirmată ca fiintînd un plus ; întocmai cum o pungă ce

e

__

I;a

a

ea

Cll


f

1

100

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

de bani goală este o pungă în faJXIrt cu care banii sînt fără îndoială deja afinnaţi dar cu semnul minus, iar banii pot fi nemijlocit decluşi din ea, deoarece ei sînt nemijlocit afirmati în lipsa lor. Cunoaş.terea obţinută printr-o astfel de deducţie nu esţc În , sine, .şi penm::u sine cunoaştere yeri.tahilă, deO,3t:ece <icea�ta începe- de )<I: .�ab�olut, c�re !l1U -e nici o parte, niCi necompIet, mCI _!!l!3�' numai '-pentru ţn:tPirit;. certitudine şi a�evăr, nu c�te � grin abstracţie, ci ,este P!�ii ."iîituiţie inteb.::tua.I�_'yţritabilă. Susmenţionata cunoaştere din l�psă, se bazează, În fond, pe acelaşi mod-de-a-fi-dat al obiectelor pentru gîndirea ilJIla.liza­ toare, aşa cum Jacobi, Koppen şi alţii găsesc În faptele revehte şi c'rezute ale ,conştiinţei diversul şi legăturile lui ; numai că la Jacobi şi la Koppen ceea ce e găs�t în prealabil are semn pozitiv, la Ficltte, dimpotrivă, are semn negativ ; primii g ă s c s c ca dat în prealabil acelaşi lucru pe care Fichte ti g ă s e Ş t e aooenL Acest ideali.sm este aşadar ad'evăuta inversare a cu­ noaşte,rii formale, Însă nu a "cubului" spinozismului, cum a spus J.a<:obi * ; deoareoe c!,lbul lui SpinGza nu este revcrsibil, fii!ldcă pluteşte în eterul li,her şi în el nu există «sus» şi «jos» ş} cu atît mai ,puţin vr-o J�.fţIJ s,au broască ţes�oasă pe cal e acest cub ar fi s.prijirut. . !Ci esta î i ' ,temeiul t.Qil.să. !.!l s�ne îns� � este pr ppa sa Di·�O'tî'1v:,- pQ.lim::f!!L !leregU�aS al _ 'ale zalCe pe -i__e!lte străin, Ramînt are- ră ăcÎd1ile d e u d �:ra�� b�ză �m;�i; ea scoate d.jn�:a.ceasta În atmosfera ideală diverse .. . e C ��u�n'ul � �.:f�itm��� �������r� � ;:P�ţiş şr----aite�i - lucru' eSt:e găsît dar.ta Pfea1i@�m�-trv -şi cunoaştere care; fiînă-conşhent.� ae lGeal,itaTca ide�L qcip Î)'la�craf, coboară cu ,,>emn pozitiv, ca realitate, continutul . negativ �at în pl'ealahiJ.. Acum, În ce priveşte rp Ir o d u s u 1 unei astfel de cunodşteri, care Începe de la o p<wte oareC3il'e şi. Înaintînd treptat de la parte la parte, v,rea să !proclame tipsa -ca tQtalitate instituită pentru cunoaştere, se pare -că acest 'J}wdm nu numai poate fi ci şi t,rehuie să fie tota,lit.atea ; deoarece ,ideea acestuia pare să fie ceea -ce este afirmat În prealabil, Întrucî.t numai prin

_.:��t�f�A��ru()b��\Îa �iW �

". Opere,

voI. III. p.

11.


101 ea poate fi cunoscut că acel prim absolut cert nu este decît o parte. Aşadar fiindcă ea este Într�adevăr ceea ce e prim, Înaintarea dezvol,tării pare că trebuÎe s-o înfăţişeze pe ea ; dar este imposibil ca întregul acestei înaintă!r,i să fie totalitate, toc� mai fiindcă se pretinde că ceea ce este cunoscut ca fiiild o parte a ceva ce are o lipsă, ar poseda adevăr şi certitudine absolută. Empi·ri,a pură, care nu .ştie de ·0 .parte, care nu fixca7.ă prin reflexie partea ca pe ceva ce posedă esenţă ab�olută, poate, fără îndoi'aIă, incepe de la o parte şi să de:;crie şi În­ făţişeze 'cemeul În treg prin În:-tintarea sa de la parte la parte, dooare<:e, fiind empiri-e, ea nu alunecă În cur�a de fier a re­ flexiei, care face din paI1te un În-sine şi astfel face să fie cu neputinţă ca aceasta să devină Întregul. tnsă o totalitate pro­ dusă sau mai curînd găsită de empirie nu e5te pentru cunoaş­ tere, chiar dacă ea este dată oa ,atare reprezentării, deoarece pent'ru cunoaşter,e părţile trebui'e să fie determinate absolut de Întreg, Întregul trebuind Isă fie pentru cunoaştere ceea re e prim. Amin6ta cunoaştere formală care transformă În pozitiv ceea ce a fost găsi,t ca negativ, nepornind cîtuşi d e putin de la Întreg, ci inamtfind de la parte la par,te, nu este în stare să iasă din natura sa de parte nici pentru ·repr,ez.entare În ge­ nerail, nici -penhu cunoaştere. Fiindcă dacă În faptul că e:t recunoaşte că cunoaşterea goală este ceva necomplet i se pare că Întrezăreşte ideea absoLută, această idee îmeamnă nemijlocit numai chiar negativitatea unui altceva care este neoesar şi care es-te, l a .rÎndul lui, Îrnsuşi numai ceva finit, o parte, un altceva, şi aşa mai departe la inJinit. Acea<;tă idee se dovedeşte a fi ceva ahsolut formaI, deoarece ,punctul de plecare f.init, deci partea, este un in-sine, un aOOolut-, pr1n care orice idee a tota­ lităţii este pur şi .s-implu distrusă. Ceea Ce produce deducţia prin .burul ei de forţă de a converti negatiwd în ceva pozitiv, este aşadar În chip necesar t oom ai aoea masă de rerulitate em­ pirică obişnuită, () natură prerntindeni f.inirtă, o lume a simţu­ rirlor. �tL�-tie de. _ ce�a. ce _ eSl1:e _ŞiI,r�� în e�_ _ nu a fost s ăi _ � A!n el .î� m�d .speculafiv-;-arucă , ceea -a:a fo�t n i. rr; a fost aJhrma1ă� âceeaşî_ onllulă in .:J:()j::nt;:ti ;U;�J Jegăpură şi in acee"ăş,i r�itat«;-obişnilltă, doar._ c�", § e n nega.tiv, _ !n fonna ul?-ei Iip5e. î�tocmai C'.lm og-lirîda, potr vit empi�i s.mul ui obî':muit, pr,imind în ea reaHtatea şi punînd-o În ea în chip ideal, o redă ulterior înapoi ; şi această redare, sau numind acest lucru ceea 'ce-j Hpseşte lipsei, se numeşte deducţie

�r

ima;l:ntă, lranscendentală.

f

12&

este - ti ,� Jllt ii;t i 12$


102

CREDINŢA ŞI ŞTlINŢA

Finitatea punotului de plecare, care este abs.o,lut, .făcînd cu neputinţă ca naşterea cunoaşterii să fie un Întreg verita.bil dWaJrece acesta este posibil numai otnd nici o parte nu fiin�ează în sine -, este ,pur şi r,im,plu imposib�l un ideal adevărat în care să dispară finitatea realităţii empi,rice, care ar deveni afecţiune faţă de natură. Nu există altă abundenţă de repre­ zen-tiri decît din ,cele finite, natu.ra este pur şi simplu lume a simţur.ilor. Transformar,ea, care se petrece cu empirismul ob;ş­ nuit coootă in faptul că acesta a fost dedus, adică sistemul sau mai bine: masa (fiindcă nu lpoate fi vorba de sis�em) repre­ zentă.rÎ,lor necesaTe pentru c<mştiinţa obişnuită este pusă mai Întîi ca lipsă pură şi 5"" înfăţişează legată de ceea ce formea::ă subi,ectul acestei lipse, legată adică de ·eu. Şi este la bunul !plac să refJeotezi o dată Ia lipsa pură, iar altă dată la masa celor ce ,HpiSeSIC, să ,g'Îndeşti o dată cunoaşterea pură, şi mereu cu� noaşterea pură, vidul, să gîndeşti neantul, iar altă dată să gîn� de\Şti tot conţinutul ace<;tui neant ca pe o masă de afecţiuni subiective, şi numai subiective. Ambele, purul 'lllin\llS şi ceea ce�i lipseşte eului ca el să fie o lipsă, sînt inseparabile: de­ oaarece abstracţia este nemijlodtă numai întorucît ea se află În relatie cu cde de care se face abstracţie, sau întrucît acestea sînt ,afirmate cu semn negativ. Şţi..:....in.ţa tooretică, 9QMtă deci În . . ar �..f-esta cunoaşterea lipsei �.i a _(Jjve�J . Şt t e făra eXlS a _ut�,,_de care este ,gol, că !ices.ta 'este �:de '. patură ideală, s.au ca fiLRa:" subiectiv .0000i fiind obiectiv. "Eul" - oare in al doilea capitol 3.1 Destinaţiei omului (aici ne spriiin�m mai cu ,seamă ,pe textul acesteia) se lasă pus în ,libertate de un spi,rit, nu gindeşt.e de loc - dnd la sfîrşit se crede pus cu adevărat în Jibertate - Ia această îmbinare a .Jui cu necesitatea empiri<:ă şi .la sfero neinteligibilă a reali­ tăţii lui obişnuite, dată În sentimettlt. In tJrecere (p. 88), eul răspunde la intreharea SopiritUilui: "in genere tu nu simţi nicέ odată ?", "eu, de loc. Orice seoZiatie este o senzaţie determi­ nată. Niciodată nu vedem numai, sau nu simţim numai cu simţul pipăitului, sau nu auzim numai, ci este văzut, pipăit, <luz,i,t totdeauna ceva determinat. adică culoarea ,roşie, ve.rde, albastră, frigul, caldul, netedul, asprul, sunetul violinii, vocea omului, şi al t ele d e f e l u l a ce � t a" (acest «altele. de felul aceSlta» cuprinde, -fără îndoială, Irestul naturii, empincuJ

�� uT�reiai1a.1f.-'�nu �� d ���W�'1$?��� fk fiiodrear,-ca

�---arca�

'�J��:1


103

acestei.a, dar tr,ebuie să fie numit prin cele înşirate nominal, (la: v,erde, ,roşu, sunetul viOilin�i; .printre modurile-determinate exemple cu formă mai determinată ar fi fost mai interesante... şi mai potrivite sJCOpului <lecll menţionatele exe�p'le ale ,amor,fu­ lui) "văzut,sim,ţit, auzit. LăJsaţi .s ă a r a njăm alC'e s t l u c r u în h e 'fi o i". - De tot ,ceea ce este determinat aici, şi în general de car>acterul determinat al ex;i�tentei empirice a a-ee9truia eUiI se crede ,pur şi simplu liberat ·prin faptul că el se conving:e că amintitele dete�minaţii :stut în el, că ele nu sînt dedt afecţiuni'1e sale, cUilloaşter,ea lor fiind o cunoaştere nemijloci,tă ,a stării sale, şi că întregul lanţ al necesităţii obiş­ nuite este numai unil'atenal: a.şadar .el este liber datorită fap­ tului că subiectul este o f.iintă absolut empirică penhu �ine însuşi (,datorită afecţiunilor şi nu lucruri.lor). Aceasta este o contradicţie care trebuie socoHtă ca fii'n.d dintre cele mai dure. De drag,ul convimgerii că conştiinţa despre u n lucru În afara n o ,a s t r ă nu este nimic alt-ceva decît pl'Odusul propriei noastre facultăti de reprezentare, spi.ri-tul declară eul liber şi mîntuit pentru vecie de frica ce""il înjooea şi-l chinuia: liberat de ne­ cesitatea care e numai În g,Îndi'rea lui şi de realitatea unor lucruri care e:x!istă în afara lui; ca şi cînd eul n-ar fi toomai aceeaşi închisoare a :.tării sale, tocmai aceeaşi necesitate care, cu toate că nu mai este prezentă În forma f{Îndirii lui ca obiect eXJterior, există ru aceeaşi realitate, cu acelaşi arbitrar, cu aceeaşi accidentaIitate, ca serie de afecţiuni şi de stări. însă, cum eul este tot�i dotat cu aceeaşi bogăţie de reali­ tăţi ca senzaţii, nu putem înţekge cum poate el ajunge să se întrisbeze din C3JUza modului de obiectualÎtate (Dingheit), pe care I..,a ,pierdut sistemul său de afecţiuni, să-şi facă inimă rea fiindcă de-acum nu mai există absolut nimi,c decît TeprezentăJri, de-terminaţii ale unei oonştii.nţ'e ca ,conştii. nţă pură. El nu avea să se plîngă de ceea ce a pierdut, deo.arcce amintitul simplu mod al obiectua.Ji.tăţii şi toorponalităJţii dU'lcelui şi amarului nu merită aşa ceva; ci avea să se plîngă de faptul că rămî,nea Încă ho,gut În ce priveşte necesitatea sa neşti·rbită În toată �x­ tinderea ei (bog-itt in st."llzaţi,i de dulce şi amar, şi ,roşu etc. şi în Eaptul nud al intuiţid (p. 169) la care lucrul se adaugă abia prin gîndire, singurul pe care l-a piordut). Nu din oauza ce i-a luat spiritul, ci din cauza Întregii finităti pe care i-a Iăs'at-o, putea eul să spună despre spi.rit că este un spirit scelerat. P'rodusu.i nemij-Iocj,t al acestui idealism formal, p.rodus care a luat naştere în faţa noastră, se infătişează aşadar în forma


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

101

următoare: un imp eriu de empIric lipsită de unitate. imperiu al diversităţii pur a.ccidentale, se af,lă f.aţă în faţă cu o gîndire goală. Dacă gindirea goală este afiormată ca forţă eficientă şi reală, ea trebuie, asemenea celeilalte subiectivităţi, să fie con­ siderată ca ceva ce e de natu'I'ă ideală; sau, pent.ru a avea pură orpoziţia faţă de necesitatea empirică şi diversitatea em­ pirid, g,îndirea trebuie considerată nu ca forţă reală, eficientă, adică În raport are la realitate, ci trebuie p,rivită pură pentru sine ca unitate goală, ca universalitate cu totul despărţită de particula,rita'k Raţiunea JluriLiLJui Kanţ este tocmai ac �st� g ndire .goaIă,_ ar re:thtateaeste opusaTociTIal·�ces�T id entităti . goar.e,----şliiecooooidai:lfa -amoolo.r·· eite ceea ce fac e necesară c�edinţa tranocenJd'entă. Dar realitatea, l ipsită În chip necesar de identitate "cU- raţiimea praaica. DU este privită în filozofia kantiană _ D\.lilIlai sub aspectul 't!i pur empi'ric, aşa cum se Înfă­ ţişează ea ca senzaţie a subiectului empiric şi cum poat,e fi in ­ ti'lni:tă numai în idealismu l fichtean, d Kant consideră r��Ii.ta.ţţa tto Oldată şi ca pe o reaiitate mai înaltă7"'anume o pnve�te ca ntr cît idealism� kal}­ s�� t�I!..'pjţ.nl�Q.LI].. __f1E�t !f1cQtiY_Ql!f,j.t<\te� @ str�c ie (care izOTează cu totul identitatea de direrenţă, afirmînd-o, opusă acesteia, ca pe unul din membrii orpoziţiei, şi afirmînd ce-lălalt memb ru ca pură necesitate empirică şi ca diversitate I.iJMiită de o,rice iden­ t itate), acest idealism cîştigă faţă de acest formalism, datQrită faptuLui că În locul sistemului !ese tn lumină mai mult idee a sp ec lativă. tn felul acesta, sistemul cunoaş terii în ide<!.Usmul lui Fjchte este cunoa.ştere, cuno,�ş re. � desăvî,�iI:e---.&oa;lă, căreia îi est��o�tea�takemp r irid, 'estLCiîQ().işJer.� ,,��.o liiiIIife: -mera-.ti' absolut upmă diversit.lţţa" ş} despre o i dentitate relativă a ambeIor. Unei astfel de cunoaşteri for­ mate, - caire nu p oate ajunge m ai departe decît pînă La iden!i­ tatea relativă, şi a opoziţiei ei absolute, care are la Kant fonna populară şi mai putin !abstr-actă a opOoziţiei ÎntTe f eri cire şi ffiocalitate, adevă'rata identi.tate trebuie să i s.e opună ca un «dincolo» ahsoluL Prin faptul .că gindirea şi cunoaşterea sînt absolut n mai fOrmale, numai în opoziţie, ;J.umai relative, cunoaşterea raţională , şi ideea -sp eculativă sînt nemijlocit su­ primate .şi imposibile. Cea mM n�a.re sforţare a gîndirii fOI_m�ale �tt� aceea de a rec un neaîifur «frebu_ie-să-fie»; dar fiindcă er--Ftreb e - sa- h e; ] nu încetează-cuiJevărat, este veşnic. Gmdk��i?��a'!ă_ E�t�.5!_ ��i!l�ă P�Tsj.stentă, cate nu poate mmic,

J

..i

_

k .fL9Lna..1YrlLJrnroo_asă. î

u

_d�p�o �te

:

te

u

U1

şi

u

t �


105 decit să. înainteze llUffi!Li !pînă la infinitate şi la neant, nu ,�iTIsa _ st�ăbate prin. aCestea pînă la cWloa.şten!a poziflva ri!$lonaJă. . �-A(::eastă formă a triplicităţii: 1) :e.,:,-n�re, gîn��lire, i.Qfi.!l'i�atc.

���H:)l;�� 'di����f�i:#-frr2ifi:f:!�n:! !�ft�i

:�����I.�f�lte��iril���J��l si�t c.unoaş�e - rapo.rtare <lare este ea îns�i dublă: a} o r<1iR9J" . n

i�;a�

at�{�fk�J.{��i��� de ş.tiinţe şi cunoaşteri) - ac . ea6tă formă ,a triplicităţii exprimă întregul si'stem în toate prezentări'le ace<;tuia, astfel şi în prima lu�"ezentaTe În Doctrina ştiinţei. P-rimele două părţi, sau opoziţia, sint conţinute in primele două principii ale Doctrinei ştiinţei, principii dintre care primul eu = eu (nu oa identitatea formaJă) este infinitatea care are o f,ini1Jate în faţa ei; tocmai fiindcă acest principiu mai are cu necesitate în af.ara sa şi dUipă sine un al doilea principiu pentru el absolut, este cu nt'lputinţă de 'cunoscut din eu = eu. Această a doua "acţiune" trebuie ' .să fie "condiţionată în ce priveşte maJteria" ei, "ea este o :wţionare în r<li ' port .cu o altă acţionaTe""; "dar (pp. 18-19, Doctrina ştiinţei) condiţia prin car ' e ar fi afi",mat contrarul lui eu nu poate nicidecum reicşi din eu = eu, deoarece forma opuneri.i este atÎ,t de puţin con­ tinută în forma punerii, Încît ea îi este acesteia mai curind chiar opusă". Pune�ea, ca ,şi opunenea, sînt ambele acţiuni ale eului Însuşi; această identitate - oare e aceeaşi ce 5�a aflat În subi'ed:ul pr,ecedent, în substanţa s�mplă a sufletului ca re� .cipient c o m u n al unor multi.ple activită'ţi opuse - ,serveşte la prea puţin lucru, Întrucit ea este mai curînd tot ce e formal şi este ceea ce trebuie să dÎ6ipreţuiască în supremul grad aaeastă fi,lozofie. I,ar Inceputul cu .opozi· ţia este, pe de o parte, o filo­ zo�are preliminară, prob'lematică, ,care se 'Preocupă ,de lucruri care nu sînt nimic, de abst-raJCţii. goale, cărora abia în sinteza ce urmează le procură realitate; F�chte recunoaşte că acest cu pur şi non�eu, în afară şi înaintea imaginaţiei productive, posedă subzistenţe pentru gîndire numai printr-o :înşelăciune a imaginaţi-ei; pe de altă parte, această filozof.are plOblematică nu se rezolvă în identitate <lJdevărată, fllozofa-re care opune în chip absolut infinitul, gîndirea, opllSului, materiei, şi ,postulează În plus m.ater,ia diverl!!ă sau opune-rea ca ceva prim, receptÎnd�o

�.::;

*

Doctrina ştiinţei (Lei.pzi,g, 1794),

p.

20; (TUbingen, 1'802,

p.

180).

131


10.

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

empiric, deoarece o astfel fiedruia diwe noi.

găsi în conştiinţa

de opunere 'i-ar

Al bneilea prj,nc�piru este raportarea in dublul sens mai S'-1S j.ndica1:: una, a cunoa-şterii formale şi a raportăJrii finite prin legătura c auzal ă, ceea Ci! ţi ne cu totul de domeniul diferentei şi al diviziunii; cealaltă, raportarea la c rediont ă, .prin care iden­ titatea absolută cade Î n afara cunoaşterii. tnsă cele dou ă laturi ale relaţiei, forma ca cuDva.ştere şi mate ri a credintei, nu pot absolut de loc sili devină u n . Sooaterea in evidenţă a uneia dintre l-aturile opoziţiei, a.nume: a iufinităţii, :reflexia u nil ate­ rală asupra primului principiu, c-onstituie idealismul; i deal ism , dar nu 'În allt fel docît în felul în eaTe este idea:lism cea mai obi'ŞJluită abstra.cţie, adid negaţie a particularităţii, ide ntitate pozÎltiv formală. Din cauza acestei f orme de tripHdtate în ca re cunoaşterea este .în ,dife r enţă, ·iar ne!difer,itul este sau nurn,ai infinitate, 'iden� Htate fonna'Iă, sau este dirncolo de cunoaştere, sistemul lui Fichte nu iese din limitele p rincipiu lui p.ropriu intelectului uman ge­ nel'al. Şi, dup ă ce se r nJdiise tfialsa j udec tă !Că acest ,sistem nu este un si'Stem al intelectului um n obiŞlIluit ci este sistem spooulativ, expunerile mai noi Îşi dau toată ooteneala �ă sUr­ pească, luoru echitabil, această prejudecată. Nimic mai olar dC(lÎt faptul că Jaoobi a ÎiIlţ-el,es g'lreşit acest s istem, cînd, în sorisoarea către FÎlchte, "crede că este posibiJ,ă elaborarea unei filo:rofii dintr-o bUiC3:tă, a unui devă rat sistem al raţiunii În felu'l lui Fichte", nu-l crede /Chiar IPasihil <Iedt �n maniera lui Fichte *. i ripostează �Îllozofiei fi.chteene că el .inţelege prin ,",,-®YaI cev,a .oe.�ţ,e_.Î n_�.i.!lţe_a şi în a fClra cunoaş­ terii� ••. Da r Jn pri"in\ta aceasta filozofia fichteană conco.r�ă a ll! t cu filozotia - jac ob io nă, ahş.olutul este pe nt ru ea numai iii- credinţă şi nu în cunoaşţere. F�chte " păcătuieşte ati·t de puţin - spune IPr claţa sorisorii sale, p. VIU - Îm­ pot'riva maiestăţii .locului unde este adevărul în afara cunoaş­ terii" ....; el vrea atit de puţin "să includă acest loc Î n ocolul ştiinţei", Încît, ,dimpotrivă, identitatea abs()lută este pentru el cu des ăvîr.ş i're in afaTa ounoaşoterii, cunoa şterea e numai for­ mală, aşa cum pretinde 3iCobi, şi este 1n diferenţă, eu! nu este egal eului, absolutuJ nu este gindit, d gîn di te P()t fi numai

a

ă!'lpî:

a

a

]<ioobi 1n

J

.. [Jarutli], Opere, VIdL. ltI, Ibktem, 'P. 17 .

u

.... *

Ibidem,

p. 5-6.

p.

19.

a


107

subiectul şi obiectul, unul după celălalt, unul d ele'rmi ni n­ d u -1 pe celălalt, ambele numai În legătură caulială. Despre aceea că ,putea gmdi identitatea .absolută a gîndirii cu fiiIllta, Spinoza, in Princ[iPia] phil[QsoIJhiae] cart[esianae], V fefiinţă an�lla�În a1)�7P� h:��'i� ' ��a.�ici.Q�:1:n�t�u�t� b�m:��:l; cărei idee existenţa este cuprinsă cu necesitate, sau a cărei idee ş.i fiinţă sint una) ideam habere, quem tamen, fi-am

-

ut iPsi ajunt, colunt et amant. Et quamvis iJ)sis Dei definitionem Deique attributa ab ocu/os panas, nihil lamen fJro/ecies: non hercle magis quam si virum a nativitate coecum colorurn diJferenlias, prout ipsos videmus. docere moliaris. Verum, nisi cos, tamquam pro nova animalium genere, medio scilicet inler ho­ mines el bmta, habere velimus, eorum verba parum curwe debemus".

Am arătat mai Înainte de ,ce filozofi'a .iacob.iană detestă atÎt- de mult .nihi.lismul pe ,oare il găseşte ea î.n filozofia lui Fichte. Dar, cît prÎv�e .sub acest raport Îns.uşi sistemul lui Fiehte, pr.oblema nihilismului rezidă, fără Îndoială, tn gîndirea pură; .aceas:ta nu este lnsă capahHă să ajungă la el, deoarece această gîndire pură se opreşte pur şi simplu numai la una din laturi, şi deci această .posibilitate Înfinită are în tata sa, şi totodată cu sine, o realitate id"lfinÎtl ă. Şi astfel eul este afectat În infinitate de un non-eu; cum şi trebui'e să (ie; de .a·ceea, infinitatea, gtndirea, ca·re e numai o latură a opoziţiei, trebuie să fie afirmată ca fiintînd î n s i n ·e. Dar pentru aceasta oom-latuJ. ei nu poate f.j pur şi simplu ni.micit, ci acesta iese în evidenţă cu o dasticitate de neînvins, deoarece cambde sînt imbina,te I.aolaltă lanţuri de diamant de către destinul �u­ prem. Prima datori·c a fÎllowfiei este În,>ă să unească neantul a ,b s o l u t la cafle duce at-ît de puţin filozofia lui Fichte, ()fieit ar dispflctui-o din această cauză filozofia jacobiană. rn schimb, ambele se .află în neantul. opus filQB-.QfiţÎ: JinituJ, f�men�l, pO�.ţl�ă penmraffi7ii:c1OUă realitate absolută; absolutul şi v.ţŞ�i-cul este în ochii amÎnduror·a pentl1u cunoaştere ne\lotul. Jacobi ii reproşează sistemului kantian că ar fi Ull am�tec de idealism şi emp�rism. Dintre aceste două poziţii nu em.pirismul este cel lovit de reproşul lui Jacobi, ci este poziţia idealistă, sau latura Înfinitătii. Cu toate că aceasta nu poate dobîndi perfecţiunea adevitratului lleant, ea, chiar şi aşa cum e, e3te pentru el ceva

13S

00

'" SpÎlntOrZla, Opera,

t. 1. rp. 20-21.

13'


CREDINŢA ŞI ŞTIJNTA

108

insuportabil, fiindcă periciit, ează .caracterul a l empirέ eului, şi fiindcă În ea este iII11Jllicată cerinţa nimicirii opoziţiei. Jacobi spune: "Dumnezeu este, şi e î n a faT a mea, o fiinţă vie, subzistentă pentru sine, s? u eu sint Dumnezeu. N u există a t r e i ,a p-oz i ţ i e-. &x.istă o.a tre i a poz i ţ i e, r�că filpwfia şi ...ea ___est� .prin, ,a.ceasta_Jilozofie. priu __ la.'1!WI ca există o .a tFcÎa poziţi,e: întru«;Ît ,ea atribuie lui :pumll�4ţu :nuiQ'�i-Tlmtă'-"ci ):i _ _ gÎnd!re, �clk�L _ e.u.. ,on.sider:imi�:L.s.a o a � u�� ���e:�� J�������,t�i-ă t�tU Îl o sid.eră ea pe Dumnezeu ca pe o astfel de f,iintă subzistentă p e n t r u s i n e, fiinţă care ar fi determinată de ceva ce e în a�ara sa, adkă fiinţă În afara căreia ar m.t; fi altă subzis­ tare, ci filozoJia nu rocunO'alŞ'te ahsolut nimic_g�_..M: Isubzista În afara lUi Dumnereu; aşâdar ea suprimă P�Jr şi S'iIiipTu�'-1n abSolut, pe «s.a U - s a u», care este un ,principiu al oridrei IO.l{ici fomnale şi al care renunţă la ra­ ţtune. Acel .I{Înd fundamental al lui Jacobi În eX'primată filozofia sa este totodată şi principiu fichtean (gînd fundamenta! referitor la care s-ar putc ' a arăta că este c:ootrazis de Jacobi nu numai în pagina Icare 1PTC'i::edă acdeia exprimat - ÎnkucÎt spune -că "susţine că omul î.I gă:'e1te pe Dumnezeu. deoare<:e nu se găsi sine DUlrmezeu"' -. ci e...�e ooobrazj$ şi alte locuri �n care Jacobi numeşte divină etc. raţiunea: fs-ar putea arăta aceste contradicţii] dacă o-am fi arătat de altfel că, l'a el, astfel de î n c e p u t u r i d� .I{Îoouri filozofice sînt pur şi simp.lu numai oeva spiritual şi ou vor să nimic fi­ lowfic, iar acolo unde el găseşte aceste păreri spiillilua.le ale .acceptate de alţii ca idei filozofice şi Înfătişate serio­ zitta.te ca adevăruri ştiintiHce, nu numai că lasă să fluture ateilSffiul etc., ci-l afirmă dogmatic, şi acolo unde el însuşi de­ ăşeşte l1ltO'dul-de-a-avea-păreri spÎirÎoillale, înaintînd vînă la îndire, şi găsindu-se Într-un dualism absolut). Ordinea morală este În credintă, este în absolut şi i o a fara a lumii eului ; eul vine În ea, sau ea vine În eu, obţine r�aJit3Jte pentru eu, DtlIIl& în progresul infinit. . Pentru eu lucrurile pot pur şi simplu ,să n� devină ceea ce ete trebuie să fie, pentru că toc­ mai prin non-eul .ar Înceta să fi inteze si ar devell; eu;, = eu ar fi, ca adevărată id,entitate absolută: fără un al

absolut

"l!u

j,c:t

iTIijIQoUI

intelectului

cste însuşi decît î n de

Jaoobi

u n :t�� d:i,�ti!

care e complet

el poate

unde el pe în suie

fie

cu

l

135

.

c;;"e

acesta

eu

*

[Jacobi,l Opere, \'01. III, p. 49.

mod

ale


109

doilea principiu, eul ar supruma aeea Ce a ins.tituit el ÎllSuşi şi ar înceta el însuşi să fie eu. Pl1'in urmare, în accl>t si'stem po3,te fi vorba de o ieşine din dualism tot atît de putin pe cît de puţin poate pretinde aşa ceva Jacohi [în ce priveşk sistemul său]. Realitatea nedu<lIHstă este În credinţă, şi există În sistemul lui Fiehte tot atî,t de puţin acea a treia poziţie, care cu adevărat este prima şi unica, pe cît de puţin poate fi [aici] pură şi negativitatea nedualistă, infinitatea, pe cît de puţin poate fi pur neantul; a,oeastă negativ,itate trebuie �ă fie pură, dar nu devine aşa oeva · , ci ea însăşi este, la rîndul ci, fix,ată, devenind prin aceasta subiectivitate absolută. Jacobi, care (întru:oit reflecta a:m.pra uneia din laturile opoziţiei, asupra infinităţii, asupra identităţii formale) credea că acest nihilism aI filozofiei transcendentale vrea să-i smulgă inima din piept, a cău:t,at să reflecteze numai a"upra ::deila.1te laturi a opozi,ţid, care există [la el] în chip tot atît d,e absolut, Ja..twa unde el a putut găsi În prealabil şi ulterior toate afecţiunile şi stările sufleteşti, intreg em.piricul revelat şi crezut.

Şt i i n ţ a t e or e t i,c ă a aoes.tui idealism nu se numeşte � a1ţJteva �bdf"prod'lltCerea amintitei opoziţii d!otre infi­ mt'ate şi" -fi:i:titate; �e de o 'parbţ, p'roduce:rea ahstracţiei cu­ M�terii ..�r."gî�i,rii �ca cunoaştere'-şi-gindirţ, ia.r ,pe· de :jJtii parte producerea. abstracţiei nerunoaşte:rii şi. negÎnd,irii, sau a .hJ,i non-eu. Ambele poziţii sint afinnate numai în şi pentru eunoaşt,ere, şi una şi cealaltă abstractie şi vid. Latur,!.,.empi!l.c;ă �tţ in domeniu teoreti.c in genere abstracţia di.\'el1sulul,e un nan:eu:--tnmIctruas.hfeT r:!J:a:lul"1�' :esTe - aTirmat :tn chip cu fOtUTîoiplal sau id� mtreaga-�5chelărie a � t�tilO _ n��esh:: jlJ.ţ��.{L_�,iJ2W-tt.w:.Ua_JO{m�lQ.r" I:'lgÎrCe care 136 r i �inţ�rl�t ���ur�e 1:m t,�� l:gi�, Si: Jl!L�it ate, cLmill._ pe c,are <tcest �sm-n numeşte--aEr n i z i . ;r�t::�;!ă:,:� :�tă�fe 1��I��/ df� :e- �înd�;e:c���ihă�rl� stnacţia diveffij,tă{iI,�frei arti,(Julatiri care oad a.ş.adar ele Înseşi C)l totul înăuntrul cunoaşterii go.a1e. Trebuie să ex.aminăm de-acum umplerea aoestU'i vid cu un conţinut al .:'.ău. In idealismul teo­ r,#ic.....empiricul este o abstnu;ţie" în cel pra'CtiC"errl,cwrs,: lj)�l . înf,uşeaZă în ă ca _ ad.evărată J eali t... . " _._Y..� ib. ��lă_.Ş i.. P.iP.�..ib. . m ..a S . ne- 'i,l1j Natura, care era În prtmul numai un. non-e.u... lm ce pur . ăşe ştţ _�hl .. . [ativ, --c.'o- e__ .�p�. s- in ge!:le_�,-"p. . . deremilnaT . . . . . . . .

d:r�:stiâ�if!n

��

2�ci:!


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

110

,

din ,ab�hactia cunoaşterii În bogăţia realităţii sale 'mi'ailii pienitudinii ei de v,iaţă anume tn modul acru şi dulce şi amar, un albastru şi roşu.

şi în splen­ d,c a fi lID

- -Această integraae există deja nemijlocit În filozofia jaeo­ biană datorită empirismului ei originar Ş! partkularităţii nc­ abst'raotizate a subi ectului . filozofia ka.ntiană, particularul de care arc nevoie unive'l1SaHtatea ratiunii, care, În măsura În care această nevoie se numeşte raţiune practică, este ,acceptat de asemenea ,În ,chip empiruc lşi fără gr,ijă; existenţa particula­ rulrui, a Înc1inaţii'!or şi pasÎUIIlilor, exisknţa pato,logicului în genere, care trdJuie combătut de raţi'lI11c, natura, care t rebuie prelucmtă de raţMme şi supusă scopului r.aţiunii (deoarece acesta nu este ,Îru:ă realimt a-cum În natură), sint considemte ca d t ; şi conţinutul scopului însuşi al raţiunii, binele suprem, fericirea după merit (<şi ,fiecare ' trebuie să aibă merit, doci feridre ,ge­ nerală) aste, potrivit conţinutului acest'ei ferid-ri, de asemenea presupus În oh!i.lJl empiric. 1n!gr�rea,j'Îc;;hteană a identităţii prin reallitate se .a priori;.- <ildOCă UIin car este pri'llcipilul trecerii de la l ipsă la plenitudine în genere, sau es(e f.Qtf1!1la p'u:ră a ronvertiri'i lui minus şi a Îmbinării am­ ilelor �rn" aicli,tine reciproc ă; dar chiar şi numai forma, deoarece ,materia însăşi, de loare s-a făcut 'abstracţie ,În minusul ideali­ tăţii, este ou necesitate tot atit de empiri.că şi fără tot alitate, Întocmai ca in sistemele precedente. Plrinci.RhJiL�taL,atoJdominant_al integrării prin real � oeea-ce e � �tur.ă, ideală, al iofitilnir ii gîndirii g()ale sau a �aţiunii . c:tI l'�.ea._siinţurhlor opusă ei (cum se înfăţişează aiCI natura) OO:nsiă ion fapt,u! că pur şi nu este ceea ce e ceaJaJtaşICă1il nici ci imbinal�e a lor nu se produce iden­ titaite devăJra . Identitat.�'!:9cevărată şi eternitatea este, ca

în

a, e

în1făptuie�:te

a

i!l [lius

cred,in....1i

e

simplu UmI

Jji

�0dm��i1u��ifi�����n:rJl�, :����

rn- progresul infinit. După cum acolo.. .glnWrell goală, ca cu­ noaştere pură sau raţiune teoreti,că, este absolută, tot astfel ai�_i �----este absolută ca'·voinţă pură, sau ca r,aţiune practică, şi ..în fellllll acesta şi opusul ei este o lume a simţurilor empiDică a9� �ută. I:dellJt�tăţile practice relat ive, pe care Kant le-a elaborat mai puţin, se VOIT infăţişa [aici] in d ifer itele lor ramificaţii. însă inainte de toate, integ rare primul lucru trebuie să fie r.eintroducerea realităţii unuia faţă de c d ă:lalt a ambj.lo-r membri ai opozi.ţÎlei, sau suprimarea abstractiei teoa-etice şi com;tituirea oredintei potrivit produsului ei. Teorcticul C01l5tă

la


111

în identj,tate, sau în reflexia asupra infinităţii, care este tot

arit infinitate ca atare, cunoaştere goală, gÎndi're pură, cît şi opunere absoLută O = + 1 - 1; şi {lecare [membru] de­ termină că unul nu este ceea ce e celălalt. Unul este numai intr\Kît apare oelăJlalt, şi îndată ce apal'e celălalt, el nu este. Rea:li,ta,tea inC,j,nitătii ,sau a gîndiri goale constă in + 1 - 1, las şi srubw"tenţa acestei opoziţii dă conţinutull idealismului sau fOtrmeJ.e logice; în arelaşi timp însă ele SlÎnt ideale = 0, şi adevărul lor este În infinibate sau in faptul că sînt neant. Arum, această idealitate trebuIe suprimată în domeniul practicului, + 1 şi - 1 nu trebuie să fie egal .cu zero; şi realitatea pe eaTe aceştia o pr,imeoc este că infinitatea, gîndirea goală, - care este mijlocul + 1, 0, - 1 in care a-eeştia pier - trece din mijloc de o paf\te, ia.r în faţa ei [se i1lŞază] lumea simţurilor, regnul existenţei finik Această constituire a ambelor ca realitate .se numeşte a c t u l pu r al v o i n ţ e i care d,e­ 1. Aicii cretează ca pe un ceva absolut neamul lui + 1 şi apartin toate popula.rităţiJe, ca: exişti (la să acţionezi, acţiunea I ta detennină v,a:lo'a,rea ta; -camcterul absolut al raţiunii prac- ' . tice, libert,are ahiSWută etc. însă dlliPă ce aceste neanturi ale opunerii au fost !pur şi simpl r u decretate ca realităţi, tot ce unnează depinde formaliter de credinţă, care este expresia cerutei identităţi a ambelor [realităţi]. Dar pentru cunoaşterea şi CQnSltrU(;ţia pradioolui credinţa esbe cu tO'rtul fonnală, de(Hilrece ea nu exprimă nimic decît această exigenţă; linia pmă a unui �ir caf'e nu pO'ate aVJe.a absolut nici O' Împlinire, nici O' 3.dîncime, nici lung,ime şi lăţime, şi nu comportă deeîrt identităţi relative care au mereu înarpO'ia 1 · '0[ exigenţe. Subiectivitatea, eul, voinţa pură, O'Pusă obi,ectivităţii este în contradicţie ,absolută, iar pr- oblema iden­ tităţii şi a integrării nu poate fi niciderum rezolvată. V� p.wă trţbuie să _devi'oj._Pe<dĂ,J),rin _a.ctlo:nare; reali­ t ca_r,e. ea_"O' O'hWn.e prin acţiune trebuie să vi,e dineâ. sa-i fi,e. pf'O'rpl'i e; prm unna,ţe realitatea trebuie să existe În v()�pţă� _�� 2�te �ţ.•.e JI ,�P)p �_ibll în chip tului: din sa conceapa _aliSo:Iut ,J.lliere �riilt-llJ��ne'Labaolută a p ro.plli i salle puteri. ca inteligenţ� şi 139 t ���t�t-f-�fg�ta�!t{ed�i ������ �ca ,:,oinţă pu.ră __ .ea , trebll:ie să aibă ca scoP. numai cOIlICepuCde-'ea"iîl-_mOd 11&r. Intrucit omul se hotăreşfe să ac­ ţioneze, ia naştere pentru el conceptul a cev,a ce tine de viitor.

-

.h!��1>:a

�rl;!.!l.Le.,..

e

�!�1-�ş�?r��'·!�7����

-a:t.eSi.'.�fc;'­ .conr;ep,tl!i-, scop�


112

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

care va rezulta din a.cţiunea sa, şi În aceasta constă ceea ce are farma.l cOllJOelp-tul do{! scop. Dar voinţa este identitate pură fără nici un conţinut, şi este pură numai ÎII1brudt ceva ab­ solut fmmal, lipsit de conţi1liUt. E�te in sine im posibil ca con­ ceptul ei de soop să a.ibă din ea conţinut : şi nu rămî ne deci decît acest idealism formal al credinţei, care situează su­ biectivul gol al scopului tot atît de obiootiv, fă'ră să poată conferi bn nici cea mai mică măsu'ră scopului o realitate inte­ rioară SJau conţinut, ori să i-o fi Îngăduit; căci altfel vointa pură .nu mai este determinallitul. Astfel, nu m ai rămîne nimic altoeva dedt dedamaţia găunoasă că legea trebuie împlinită de dragul legii, datoria de dragul da-tociei, că eul se ridică d·easup, ra sensibil, ului şi supraseooibilului, plutind peste minde lumilor ek. Aceas.tă găunoşenie sublimă şi acest vid de o consecventă unică trebuie totuşi să oedeze, să tină seamă d'e realitate. Si cînd cooţinulru:l trebuie .să fie prezentat în S'COip şti.inţific <:a un sist·em de obligaţii şi legi, fie că realita tea ideală sau wn­ ţi nutul legilor, al obligatiiJor şi al vi·rtuţilor este cules ompinc (cum face Kant în .chip ex,cdent), fie că a-ees.t conţinut este dedu.s, potlTIioo de .Ia un poocrl: de plecare finit şi înaintînd prin fimităţi (oum plea.că în mod arbitrar Fichte de la o fiinţă ra­ ţională, şi Încă de la una care nu ar,e corp etc.). In-să oricare ar fi procedeul prin oare ·este oonsbJluit sistemul, :a naştere o mulţime, şi anume o multime infinită de obligatii, legi sau v.i,r,tuti (deoarece realitatea nu poate f.i d·odt div ersitat·e , dat fiind faptul că ea rămîne În opoziţie cu idealitatea); a-cesk:o., tocmai din aceMtă cauză, nu ajung in sine şi pentnu sine, nici la totalitate, nici la completul exterior al unui sistem, după cum ele În modul lor de a fi detenminak: se ş.i contr.azic cu necesitate ş.i nu sînt capabile de limitare una prin alta sau de vl'eo preponderentă şi subordonare una tată de aHa, aceasta fiindcă fiecare este aHl'Dlată în fQrmă ideală şi se infăţişază deci ,cu pre tenţia de a avea caracter absolut. Ştiinţele morale fi(Jhteene şi ka.ntiene sînt doc1.ll1e1l nte empiric\! În $prij inul celor aoum relevate. Aşa se prezintă, pe de o p13l'te, inte.!!rată l1aţiunea pură. ind ea se afirmă pe sine ca voinţă pură, ea este, afirmîn­ du-s' e asHel, o dedamatie găunoasă. Dacă işi dă sieşi un ("011ţinwt, ea este nevoiti să-I receptelie empiric. Iar cînd ea i-a dat acestuia forma ideali.tătii practice, sau a făcut din el lege e

un

un


113

şi obligaţie morală, a tunci este instituit un conflict absolut al acestui continut, conmot lipsit de totalitate şi ca're suprirnă orice ştiinţă. Pe de aItă parte Însă, stă natura transformată prin act ul Dur de v inţă în ceva absolut şi în reatitat'e empirică. Ceea ce nimicea latura idealistă trebuie să reaoa.ră dirn nou. deoal'ecc ea se decretează pe sine ea msăşi ca absolu , tă. Dacă realitatea emp�rică sau lumea im tu rilor o-ar fi afi rma.t-o în toală pu­ terea opozitiei sale. eul ar Înceta de a mai ni eu, el o-ar putea aoţiona, Înalta 'lui menÎr,e ar d�ărea. Lum ea s p i ă lluma fugla din _ pea se -ibi-I ă. Dacă rill......inal ... -e;fC- de ceea ce fugim, fuga ş i lihertatea �i umea suprasensibilă nu maoi sînt afwmate, iar această reali,ta�e empidcă este to t atît de î n s in e ca eul. T.otodată J1e!aţia pe oal1e ea o dobindeşte în actul de voinţă determină feIul cum trebuie să fie ea. Anume. esenţa eulu i constă În acţionare, gîndirea ab�olută, goMş.._tJeb.tUe:-::�ă � af r e pe sine însăşi, [4acăL�<;UlU-- est e afirmată, ei i ec'ti.yă este_ fiinţa ei [a .gindirii ab­ revine .fi,i,��a. Qar 1umc::a solu te , şi aceas-tă-iiii poate a unge la es-enţa sa adevărată decît dalCă e.a nimiceş.te această fiinţă, pr i n urmare) .natura este dc­ term �ată �a .�im . lă' lu me a s.iinţurilor. ca ceva ce trebui<: ni­ - -ti�b�J.e unoscut ca atare. Dimpotr i vă, cind eul 1'e cunoaşte pe sine. as-emenea a ceea ce e obiec,tiv ca ceea-ce-e ,s te, ei ,se cunoaşte ca absolut dependent dc lume şi ca prizonier al unei necesităţi absolute; el t!1obuie 511 se cunoască numai ca negaţie a lumii s.im�urj,lor, iar lumea simturilor s-o conside re deci ca pe cev,a ce tr,ebuie să fie negat, sau ca pe ceva ce este absolut rău. Acea primă cunoaştere a lumii ca a unui real, cunoaştere care se desfăşoară inaintea adului pur de viaţă, act in oare lumea dobîndeşte iarăşi !'eIaJlitate ahsolută, dar o reaJitate care trebuie nimicită. adică cea mai rea ou pu tinţ ă, această primă cunoaştere o îl1făţişează prima p ar'f,{' a Dcstinaţiei omului; unde eul se cunoaşte pe s i n e ca "manifestare de termina tă de univ<:rs a unei forte naturale determinate prin "ine Însăşi" ; unde eul

o

i

m

im

o�

}

} 'illiclt şr

l

j

u raJSe.!!S�� 1 t:;�e

nu-i

p: �

cunoaşte că "în el acţionează natura. că el este supus kgil or eterne ale naturii şi unei 'lecesităţi riguroase, dîndu-şi seama că lucrul cel mai liniştitor ar �i 'Să-şi subordo:leze acesteÎa do­ ri.nţele sale, deoarece fiinţa sa îi este şi ea complet suboroO'Ilată�. Dar acestui gînd raţional "i se opun dorinţele lui. De c,e şi-ar 3

� Hegel,

Studii fUozofke


CREDINTA ŞI şTIINŢA

'14

ascundJe durerea, repulsia, gmaza care ' , in urma unei astfel de concluzii, pune stăpînire pe străfundurHe fiinţei sale?" * . Ac�t ol'goliu monstruos, această nebunie a vanităti,j acestui eu de a se îngrozi de gind, de a-l dispreţui, de a deveni me­ laIltColic fiindcă este una cu universul, fiimdcă în el luorează natura eternă, de a di�pretui intenţia sa de a se supune le­ g�lor veşnioe ale naturii şi sfintei şi stringeotei .ci necesităţi, de a se îngrozi şi îndurera din această cauză, de a dispera că nu este liber, neatîrnător de eternele legi ale naturii şi de rigu­ roasa ei necesirtata de a crede că datorită acestei ascultăr,i devine i.ndescriptibil. de miZierabil, in glenemI toată această pozitie pree t l n u d':i�[t :ţă d 7vi:4�: e;rJe:��� d � raţiune; - o concepţie căreia îi este cu totul străină identi­ tatea <absolută a -'!ubiect lui ,şi obie.ctului şi al cărei 'Principiu u este neÎ!dentitatea absolută. Prin urmare, ·concQPţie care nici nu poate inţelege natura decit exc1usiv sub fo-rma unei opoz,itii a:bsolute. deci ca ohiect pur, obiect de care este posibil numai să fii dependen.t, sau să I faci să fie depencknt de tine, � natu·ră care in general se găse� in conexiune cauzală; conceptie ,a naturii ca lucru, în care se află date în prealabil "deosebiri ca: verde, duloe, r:oşu, neted, amar, miros plăcul, aspru, sunet de violină, miros neplăcut, sunet de trompetă" (Destinaţia omului, p. Ce pot fi apoi, tn afara umor astfel de calităţi (vom vedea mai jos ce alte c3.lităţi tdeologice ale ooturii cunoaşte Fmte) le�n.aturii, _ desp're care se repetă n a n t k l nili v naIe; - leg.i cărora îi este r�ine euLui să li � supună, legi a căror aSlCUiltare îl face nespus de mizerabil, căroca dacă li s-ar supune, eul ar ajunge să dÎ5pereze eul!__ in al doil},ea [a doua parte] al determi­ nării .,sal' e, crOile că a piero-ur acea&Stă natură în 'faţa cărei:t Se"1n;gi�te el atît de tare, că a� 1>ierdtil-o datorită cunoaş­ terii, cum am_ văzut _ �ai sus,. ŞI d�p'� ce -'ain .cauza pierderii el aevme lar�i bot atit de nem�Hat _ şi de disperat ca şi din cauza tllnţăi-ll ei, el şi-o ooţţS1J;1Jieş.te prin mijlocirea determi­ iîani şi destinaţiei sale, care este acţiooare, şi prin pur o constmieşte ca pe o natură oare trebuie să fie n'iiitiii:ct ă.- -��tă conceptie despre natură ca ceva ce nu este

� l d�p��e �

�:!r�

i � �i�

...

106).

J c:es:t ci�'�:: 1

��ti�/fi � ��f:

ăJ� •

P. 48-50, pa.ulm.

: ! j�:itt:;l ����o�

? �ţ

actul


115

!

fl,J'

în sine n!.!!!i�_, 1;.1 __ţŞ�, fţlnom�n 'pUf, d�i ceva, ce .. nu pQ.sedă adev� .f!�_nlC;.L fr'l!museJ�_ în ,,5Îne; fundamenţeaza o >telcl,llOEie \1' aîiâfii.Tn şi o fizicote.oilogie, după conţÎlnut direct opusă vechii � teleo�oB}j, dar intemeiată pWlCtul de vedere al formei pe acielaşi principiu. Anume, vechea teleologie raporta natura cu de-amănuntul Ta scopuri care se găseau în afara acestor lucruri sm1llu1are, încît f.ieCRl'e din acestea ar fiinţa de dragul altui lucru; însă, luate în amamblul lor, lucrurile ar forma [potrivit HS acestei teleo1ogii] un sistem care şi-ar avea izvorul vieţii sale, anume, tot în afara sa, da.r ar fi refileX'UlI ei frumuseţi eterne, ar fi raţiune şi ar purb în sine supremul adevăr, legea perfectă a supremei întelepciluni. Tel�lo!{ia lui Fichţ'� Înfătişe�ză �_��� c� natură de as"e'meriea ca pe ceva ce exi.stă de «!ragul unui ah-cuiva, anume pentru a forma pe seama fiinţţlQr Hbere o un .act. il!ni şI, pe!',lţr!l .� P.l.ţtţ.fl deVieni _ ru�i _ peste _ �are sa.� .Î'Ila:lţe acţSte fiinţţ, şi ;:tstfel ele să-�i_ Împlbriea:scă �l!.irSi: Acest pr�ncipiu teleo-Iogic oblşm.iit, pohiv1f cărui,C Ii"atura nu e nimic in �jne ci numai r,aportată la a,},tceva, principiu conform căruia natulia este ceva nesfînt şi mol't, fiJlozofia lui Fichte îl are comun cu orioc teleologie, şi îndeosebi cu teleologita eudemonilsmului dar, datorită concepţi("j sale despre c e e ,a c it" este natura prin şi pentru alkeva, tf>. leologia ficMeMlă este opUiSă oelolilalte teleologii. tn timp c(" în fizicoteolo.gie natura este expresia adevăruhli etern, in teologia moraJă a lui Kmt ş a lui Fichte ea este c\!va ce trebuit" tă . veşni('i'e realizat fie _J!imi,cit, ceva în ce trebuie abia espuiat de în sine l� .� , Url \"-..... Iit"1 ŞI. • Răsună alei cole mai obişnuite litanii despre răul care există în lume. Li-banii al căror pesimism a fost pus de Kant in locul optimismului, înk'ucît Kant ş după el Fichte au ela­ borat in formă filozofică şi au demoMtrat sistematic ceea ce Vol,taire apusese optimismului coborît de bigoterie În empiria vieţii de toate zilele, sitUI'ndu-tSe tocmai pe poziţia empiriei, şi deci ceea ce Volbire opusese cu tot-nI consecVient ad hominem; prin ceea ce aminti·ta consecvrentă se pierde Însă cu desăvîr­ şire, iar adevărul relativ al empi·rieului faţă de empil ie trebuie să devină adevăr aboolut. P.rocedeul valtairean este un exemplu de bun simţ autenbi.c, bun simţ pe (lare aoesl! om l-a avut În grad atit de înalt şi despre care alţii trăncănesc atit de mult, lU pentru a-şi vinde cele nesănătoase lor drept bun simţ. Cînd o idee filozofi.că, coborîtă în lumea fenomenelor şi Îmbinată

din

un

J.kr:;Ll� __ )�, _4ţ

__

;

�.'

rw

i

în a���,_, _p�rţînd i


116

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

cu principrik empiriei, devine nemijlocit o uniLateralitate, ade­ vacatul bun simţ îi opune cealaltă unilateralibte, care se află de asemenea În lumea fenomenelor, demonstrînd astfel neade­ vărul şi r�di,colul primei unilateralităţi : Întrucit în sp.rijinul primei uniJateralităţi se face apel La fenomene şi experiooţă, bunul simţ arată contrarul tocmai În această ex;perienţă ş i în lumea acestor fenomene. însă folosirea şi adevăf!Il celei de a doua unilateralităţi nu merg mai departe, şi bunul simţ autentic nici nu-i pretinde mai muLt. tu schimb, pooanteria scolastică se face ia.răşi de rîs pe sine în acelaşi fd în faţa bunului simţ, Întrucît Îl ia În mod absolut, din care el n··a făcut ad hominem dec i , această intrebuinţar(: reLativă, şi îl dă, În mod serios, în formă filozofică. Acesta este meritul pe care şi l-au cîştigat în legătură cu argumentaţia voltaireiană filozofia lui Kant şi filo­ zofia lui Fichte : un merit cu care se mînd,f"e&C în genere ger­ manii, merit care constă în a elabora o părere f1'anc('ză şi in a o reda îmbunătăţită, a.ş.ezată în lumina ce i se potriv.eşte şi dezvoltată temeini,c şi ştiinţific ; adică a-i lua tocmai adevărul relativ pe care îl a're, prin faptul că i se atribuie acestei păreri ooevăr univensal valabil, adevăr incompatibil (:u ea. Datorită subiectivităţii absolute a raţiunii şi opozitiei ei absolut opusă r,aţiunii ; faţă de realitate, lumea este de prin aceasta ea este finitate absolută lipsită de raţiune şi e lume neorganică a sim�uniJor, care trebuie să devină identică cu eul În progres infinit, adkă ea este şi rămî-ne ,absolută. P·rin urmare, ca ceva ne�ational se înfăţişează d,eja natura fizică (Destinaţia omului, p. 22 1 şi urm.) : "ei ii repugnă să ofere subzistenţă speţei noastre". deci îi repugnă faptul ă ,.5 p i­ r i t e n e m u tf i t o a r e s î n t n e v o i t e s ă f i x e z e t o t ce fac şi toată s f u r ţ a r ea lor pe terenul c a r e l e n u t r e Ş t e. Se întîmplă Ş i a c u m adesea ca furtuna duşmănoasă să distrugă ceea ce a reclamat o muncă de ani îndelungaţi şi să dea pradă fără vină" (tot�i adesea şi cu vină) "foametei şi mizeriei pe bă.rba�ul harnic şi cu grijă � inundaţii, uragane, vuleani, cutremure de pămînt. boli care c h i a 'r" in anul aoesta ,lrăpesc oameni în floarea pu­ terilor Jor şi copii a căror existenţă t,rece fără rod şi fără urmări ; apoi şi epidemii" etc. "î n s ă nu t r e b u i e , s ă r rl­ m Î n ă a ş a t o t d e a u n a" . Cu toate accstea, aceaslă natură inconştientă posedă mult mai multă inteligenţă decît modul în care există speţa omoooo:scă din care "rătăcesc î n c ă hoarde porin enorme pustiuri sălbat,j.ce, hoarde cJ.re, cînd se întîlnesc,

aicum

c


117

s e m ă n î n c ă s o l e m n unele pe altele ; cînd se văd unele pe altele, se ucid şi armatele. E c h i p a t e c u t o t c e e a c e i n t e l e c t u l u m a rn a i n v e n t a t m a i p e r f e c t, străbat flote de război furtUllliJe şi valuri-le mării pentru ca să se distl'U,gă una pe aJlta. &ceşti oameni nebuni, dintre care o pante ţine î,fl sclavie pe cea1akă, deşi sînt În luptă veşnica unii cu alţi;, se unesc lotuşi indată impotriva binelui, de îndată ce acosta - care pemtru sine esle totdeauna ceea ce e mai slab - se lasă să fie Întrezărit" ; unire de ca:re oamenii nu ar avea nicidecum nevoie, deoareC'e, în afară de faptul că binele este pentTu .sine .ceea ce e mai slab, c e i b u n i işi îm�p linesc. de par,bea lor, to.t attl: de prost sardnile. Căd, atunci cînd e vorba ,de 'Promovarea scopului raţiunii, pentru a 'Căru.i implinire inevi­ tab�Iă garantează raţiunea, cei buni. în a căror activitate e�te socotit S'CQIJYIlll umanităţii şi pe care � contează, în ordinea mo­ rală a lumii, se comportă ca niş-te filistini neghiobi : "Cei buni au adesea un amor propriu secret, se critică şi se înv,inovăţesc unii pe alţii, fi,ecare dintre aceşti buni consideră îmbunătăţi.rea pe eaTe vrea s-o facă el ca fjind tocmai. cea mai importantă şi mai bună şi acuză pe ceilalţi buni - pentru oewe îmbunătăti rea p ropusă de el nu este atît de importantă - de l'rădal'e a cauzei celei bune ; etc. " , aşa cum se povesteşte încă şi mai amănuntit în Destinaţia omului * . o sensibilitate afectată - îndreptată numai spre Latura urîtului şi inutilului, cum bigo­ tismul este îndreptat, dimpotrivă, spre latura binelui şi utihilui - devine conoepţie raţioJlală a lumii. Iar fi1.ozofia s-a instalat pe ea Îooă.şi ÎIl'Iăuntrul cOIl!Cepţiei vulga>r,e a subiectivităţii ca.re, fiind ea Însăşi accidenbalitate şi arbitrar, adică un rău, con­ sideră răul, adică accidentalitatea şi att'Ibitr:lful, ca pe ceva obiectiv ; şi, renunţînd ('IU totul la propria sa Înăltare. p1"eCUm şi la înălţa'l'ea concepţiei sale despre lume prin înlocuir,ca ideii de necesitate empirică (care este totuna cu accidentalltatca) ('u ideea de nece.-;itate eternă (c<lfle este totuna ClI libertatea), nece­ sitate a înţelepciunii existente ca mers al lumii, fi.Jozofia a re­ nunţat au desăvÎ.ifŞire să cunoască ceea ce spunea Platon despre lume CÎnd a scris că ".raţiunea lui Dumnezeu a născul-o ca pe' un zeu f,ericit " . Rdigia este atit de puţin de acord cu a<:eastă filozofie a subiectivităţii ab-so1ute, indt, in timp oe .acea�ă filozofie concepe răul numai ca aocidenlalitwte şi aroib1ar ale naturii de,j,a finită

Scurt :

.. P. 2�230.

morală

alI


CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

118

in sine, religia, dimpotrivă, înfăţişează răul ca pe o necesitate a naturii finite, ca identic cu cOll{; eprtul acestei naturi. Însă peniru acea.81tă necesitate religia infătişează în aoelaşi timp şi o mîntuire \'eşnkă adică nu o mîntuire mereu amînată în P10gresul la infinit şi niciodată de realizat, ci o mintuire cu ade­ vărat ff',uă şi prez·entă ; iar naturii, Întrucît este considerată ca finită şi singulară, Îi oferă o Împăcare posibilă, a cărei posibili­ tate origlinară, wbiedivul, este aşeZlată în chipul o.riginar al lui Dumnezeu, iar obiectivul ei, I1ealitatea, e a.ş.ezată în \'eşnica deveniil'e ca om a lui Dumnezeu, în timp ce identitatea acelei posibilităţi şi a acestei reaHtăţi este înfăptuită de spirit ca mod­ de-a-fi-UIlQ a subie.ctivul.ui cu Dumnezeu devenit om : astfel Încît lumea este reconstitJUită î n s i n e, mîntuită şi sfinţită cu totul 1n alt chip dech 4lO'tri'V'it idealului ordinii morale a lumii, în sensul căruia se spune că vulcanii etc. nu rămîn pentru totdeauna aşa cwn încă sînt, că ei 'le vor s.ting'e incctul cu Încetul, că uragaiOeJ,e vor deveni mai blînde şi bolile lUa i puţin dureroase, că va fi purifi<lată atmosfera otrăvită de exhalaţiile mocir:Ielor şi păd-urÎ/lor etc. Şi fiindcă in religie lumea este sEin­ ţită conform esenţ.e-i s.ale, ea este afinnată ca nesf-inţită numai pentru caracterul mărginit al cunoa.şterii, pentru intuitia empi­ rică şi pentm ,s.oopurile prQptrii a.oestora, dar po!ntru intuiţia per­ feată şi pentru fericirea ve��nică ea este afirmată eXiplicit ca fiind d ,i TI c o l o de mărginire ; - dinoolo de mărginire, oare trebuie să fie şi să rămînă absolut imanentă in ordinea morală a lumii, de dragul căreia se sting chiar şi vukanii, cutremurele de pămmt devin mai blînde ebc., popoarele nu mai năvăl�Sf' cu război unele asupra cel.orlalte şi ni-ci nu se mai jefuiesc unul pe altul etc. 1n această fi,lozofie, dimpotrivă, lumea nu cste n:ci originar natură şi divină, şi nici O'U e&l:e Îm,păcată pe latura ei etică, ci ea este în sine ceva rău ; pentru finitate răul estf' însă totuşi numai ceva accidental şi arbitrar. Dar dacă lumea fizkă şi etk� a!" fi în _sine �i !ll\.l1t . �cît_ ţume 'rea -a simţurilor dîka -i'ăutatea _ n�a:r (fi i.Jhsolu <ţ i' ât: -di�părea _ 'şi celhlaH c·are- are nevoie de o ahsol�t. Li r.t3: a. u .fie ' ţ!mi� �s J, ' a ă a ea poare negallumar ati'ta-tlmp rît j numai intrudt ,- - -- - - ex7s1ă"'coea oee cvnsiderat cu ad·evărat originarul ca -P-e" arde natură, raţiunea absolută ca f.iinţînd in sme şi nu d'evenind atare abia în progresul infinit, tot atît de puţin este cunoscută

Şi-

�� � is -ac��.9ln@" pillJ �ft �;�lid�:�!! ��'!' ��

;ţ i ��i ; � !� j

.

#&��ft�ţş�!fs� . -,,- - -- - -


119

în adevărul ei şi relaţia diferenţei, dooarece această relaţi,e este 1&8 înţeleasă ca in-sine, şi din această cauză ea nu e de suprimat. Pentru in-sine, rău:1 trebuie să fi.e ct:va a()cidental, de-oalleGe to.tuşi el nu este decît răul. rusă acel rău care lin relaţia dife­ renţei şi În sepal'area lui de ceea ce este etem trebuie să se ()Qnsidere pe sine ca ceva particular, nu poate fi determinat a.ltfel dooît că acest rău e ceva ce se opune ac�tei separări absolute. Acest ce opus separării nu 'esk însă altceva decît modul-de-·a-fi-una cu etemul şi acesta ar trebui să fie răul, după cum , văzut mai sus : modul-de-a-fi-una cu universul, faptul că universul trăieşte în mine şi acţionează in mi'Ile, a.ocultanea de legea veşnică a naturii şi de sfînta necesitate este tot ce e mai în�rozitor şi mai durero� pentru eu. Pe cît d� puţin este înţeleasă just diferenţa adid răul, tot a�a de. puţin poate fi reconstructia de caEta,te autentid, fiindcă infinitul este <:onsiderat ca ceea ce este neunit originar şi nu poate fi unit cu finitul, oeea ce e de natură ideală, raţiunea pură, este afir­ mată oa neunită originar şi de neunÎ{ cu realul, c u existenta." Această re.construcţie trebuia să dezv'elea.SICă esenta spiri· "i lo ă m e ez r n e Ş a n i s frumuseţea originară, neimprumutată, reală la nivelul a ceea I ce e de natură �deală sau al posibilităţii, înălţindu-se astfel pe sme ca spilr,it ; moment care (întrudt este comparată identitatea ' <:a originari tate cu toba:litatea) numai apare Ca mişcare şi dis.brugere a identităţii şi ca recolliStrucţie ; şi aceast ă recon strucţie trehuia să arate cum se bucură de ea msă'şi esenta . naturii în f�ma posibilităţii sau ca spirit, cum se gusta pe sine ca id'eal viu in fornna unei realităţi intuibile şi active şi Cllm . această esenţă îşi are, ca natură et�că, realitatea ei, In care mfi­

J

am

�it:, �:�; : ��! ; � �� �t : ���;� � i: �� î!i ��I�ă / astfcl

I

)

nituI etic sau concevtuJ, şi Hnitul etk sau individualitatea sînt ahsolut una. Dar, deoarece in acest formalism spiritul este fixat in chip aJbsolut ca indiferenţă :faţă de "eea <:e este diferit, etilCul nu poate dobîndi realitate adevărată, nu se poate Înfăptui uni tate<l o.:o-n.ceptului eti-cului cu reaJitabea lui. Ceea ce e de natură ideală în domeniul practicului, conceptul de scop afi'l1nat de voinţa pură, este Slus-mel1lţionata indiferenţă pură şi mai sm­ amintitul vid ; iar conţinutul este particula-rul individualităţii sau elTllpil'icul bunăstării ; şi ambde sînt incapabile să fie una inăuntrul unei totalităţi etice. Diversitatea absolută a acestei empirii, receptată formal in indifeI1cnţă sau in concept, dă o


120

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

a i ri t ă e r a , � V:;:l!���e: l; el� �OI�;t���r.a �� :�:��I� t��ri:lt p�inci:���� sistemului, În sellSlUl căruia conceptul ar fi absolut în acea�tă neclin-tită formă a opoziţiei, juridicul şi construcţia juridicului e, a l a e e �ietii �i indi�t.?alf:�ţit N�-:!�e i�::şi �ul���re � ��g;p�; afirmă pe sine totodată ca ceva general şi devine În popor ceva cu adevărat oMectiv, ci acestuÎ viu i se opune, în chip abso.lut, ca lege universal'ul fixat pentru sine, iar individual.itaJbea este subjugată unei tiran-ii absolute. Dreptul trebuie să se �nfăp­ tuialScă, dar nu ca libertarte interioară, ci ca libertate exterioară a indivizilor, ca-re este o subsumare a lor sub conceptul ce le este străin. Conceptul devine aici ceva abrol'll t obicctiv şi formă a unui lucI'IU absolut ; dependenţa de acesta înseamnă nimicirea oricărei libertăţi. Dar, în ce priveşte cealaltă latură, anume faptul că con­ ceptul de scop produs de voinţa pură - da.că într-adevăr aceasta ar putea produce cev,a mai mul,t decît ceva formal este subiectiv şi se înfăţişează oa etică a individului sau ca moralitate, aici conlinutul c01liCeptului, re.aJlita.tea afi,rmată în formă ideală ca scop şi intenţie, este cev,a dat empiric, şi numai forma goală esk apri.or�cul. însă nu par.tea materială a scopului. ci latura lui formadă (voinţa pU'fă) este ceea ce e al meu : eul este însăşi voinţa pllfă. Dar aici poate tot pe atît de putin fi vorba de adevăratul etic, ,adică de o adevărată identitate a univeJ'salullui şi lpartirulanului, a materiei cu forma. Vidul voinţei pur,e şi al universalului fiind adevăratul apriori(\ particularul este ceva absolut empi,ric. Ar fi lucru lOntl'�d.i ,:toriu Ln:oercarea de a da o determinar'e a ceea ('c e�te î n s�ne şi pentJ u , sine drep-tuJ. şi obligatia morală, deoarece conţinutul suprimă îndată voinţa pură, obligaţiJa morală, exis.tentă de drogul obli­ gaţiei morale, şi f'ace din acea.<>ta oeva material. Vidul senti­ mentului pUT al datoriei şi conţinutul se contracare3.Ză per:petuu unul pe a.Uut. Şi fiind'că nu este îngăduit ca moralitatea să fie situată in nimic &ltceva deoît ÎITl forma goală a conştiinţei, ca astfel să fie p.ură (trebuie să ştiu că actionez conform datoriei moraJe), etirul, ca,re de altfel este penbru sine pur, tr,ebuie să-.şi oreeze conţinutul activităţi.i sale din natura sa superioaTă şi cu adevărat etică ; iar adăugarea acestei conştiinţe, în care ar fi să constea pur şi s1mplu moralitatea, nu serveşte la nimic decit să dilueze eticul şi să-I facă să fie impur. Dacă în etieuI adevărat subiectivitatea este suprim tă, dimpotrivă, datori!ă susa


121 menţionatei ,conştiinţe morale, nimicirea subiectivităţii este cunoooută şi astfel ea este reţÎll1ută şi salvată în însăşi lJ.imicire� ei, iar virtuooa, transfQrmÎnoo-se în moralitate, se transforma în cunoaştere nere�ră despre virtutea moralităţii, adi<:ă in fa­ risei,sm. In:să, dacă nu este vorba de etic adevărat, şi Întrucît mora­ li�atea constă im formă, c;.Întem liberi să ridicăm la forma COll­ ceptului toa'te accidentăţile morale şi .,ă procurăm imoralităţii jlllS<tifi-eare şi oonş>tii.ntă liniştită. Obliwaţiile morale şi legile, for­ "mind în si:dem, cum am arătat mai SUIS, o Înfinită diversitate dezoordonată : fiecare obligaţie fiind egal de absolută, aceste obligaţii şi legi (,ac să fie neceMră o alegere ; alegere care este pur şi simplu subieotivul, deoarece obiectivul, forma UnÎversa­ lităţii., este ceea ce au comun toabe. Dar, nu poate fi imaginat nici un caz real al unei acţiuni cal'e să nu aibă mai multe l,atur.i, astfel încît, m timp ce unele obligaţii sînt călcate, altele smt re.<ilpoc-tate, şi invers : În timp ce unele obligaţiuni sînt respoota.t:e, altele sînt călcate ; oaz �n care să nu fie laturi care trebuie să fie c<nSooerate ca obligaţii ; deoarece orice Ctmoaş'tere directă a unui oaz real este infinit determinabiJă prin concept. Cmd de carre e voma o determină propriul fel de a vedea, fel de a vedea aocidental şi prost, aces,t fel de a vedea este o i'lOOI'aJlitate, care ge justifică însă pe sine Înaintea sa bălşi prin conştiinţa la'turii acţiunii faţă de oare ea �ste obli­ gaţie, procudoou-şi o conştiinţă IÎlni1ştită. Dar cînd sufletul este pentru sine destul de onest ca să dorească să actioneze În chip obi'ectiv, îi stă în tată caracterul aocidental al datoriilor, de­ oarece există o multime, iar în mulţime cazul singul<'lJr devine ceva accidental. Şi atunci omtllI trebuie să cadă În �tarea de tristă nehotărîre şi de slăbiciune care constă în fapbul că pentru individ nu există deCÎt acridentalibbe şi el nu-şi pr,aie crea din sime Însuşi ni<:Î o necesitate, şi nici nu are voie. I,a r cind se decide pentru una din cele muJ.te obligaţii, hotărîrea lui este posib�Iă făd ca el să aibă conştiinţa mulţimii nemărginite a OIbLigaţi�Jon' În calfe cazul real al actiunii poate fi descompus ca În tot atîtea calităţi, asemenea oricărei realităţi şi în care carul tlfoouie, din datorie, să fie descomp1liS. Cunoaşt.ert:'a ace�tor calităţi, care furnizează conceptele de obligaţie, este imposibilă deoareoe empiric ele sînt infinite, şi totuşi această cunoaş.tel'e este absolut oerută ca o obligaţie. Intrucit in felul acesta necu­ noaşterea Întregii sfere a considenmtelor legate de acţiune şi absenta cumpăl1idi necesare devin absolut inevitabi.lt, trebuie

3lle�rea

el

151


CREDINŢA ŞI ŞTIINTA

122

să fie pl1ez·entă conştiinţa oar,aderului Mci:dental al acţiooii, ceea ce este egal cu conştiinţa imoralităţii. In consecinţă, etÎeul autentic este rpătat rprin ,adaosu! acestui fel de ·conştiinţă a ceea ce este COnf{)I'ffi datoriei noastr:o.! şi este poate transfonnat p'rin această moralitate in ceea ce nu este etk ; imOTalităţii înseşi i se conferă justihcarea imora!lului prin miilocirea conştiinţei unei obLigaţii o<wecare, conştiinţă oare, potrivit conceptului faptului, nu-i poate lipsi ; iar naturilor luptătoare, oneste li se oferă etioul Îil1 genere sub forma ca,ractorului a-ccidental al judecăţii de apredere, caracter pe ca-re eticul nu tr,ebuie nicidecum să-I aibă. Iată de ce a,ceastă cOl1iCt'lpţie a eticuhtÎ ca moralitlit-e, con­ vertind etirul adevărat în josnic1e şi forţa în slăbiciune, şi j llls li­ ficînd jos.nicia ca moralitate, a pUJtut să treacă atît de uşor din filozofie ca ştiinţă în cercul marelui public şi să se facă atît de iubită. Realitartea a ceea ce e de natură ideală considerată de noi a n d e a a s o �o�ţe u;:. U rr d� itt �� �o f: � rior), mai este incă latura exterioară a conceptului de scop, latură care are acmn un conţinut (am văzut cum) : anume mai este acea latură a ide<Jjlismului �ormaJ pol,ivit căreia supmsen­ sibiIitatea practică de pînă acum se înfăţişază totodată şi ca fenomen. Acest fenomen este totaJitatea acţiunii, pe de o- parte, contemplată în formă empi.rică, desfăş.urată ca schimbare şi erectie in timp ; pe de altă parte îrusă, realitatea conceptului de S(JOP s"UpI"aseru;Î!biJ trebuie să fie şi o continua.re plină de urmări a acţiunii în lumea supflaJSensibilă însăşi ; să fie principLu [in­ c�ut] aJ Wlei serii de efecte spi'rituaJ,e, ce�a ce nu expr,imă altceva decit empiria şi temporalitatea transplantate în însuşi domeniul spiritului, tramplantare prin care spil"ÎltualUiI devine o împărăţie a spiriteloL Fiindcă în adevăratul spiritual şi în idee nu este seri,e şi nici succesiune ; numai cînd iJdeea este înaÎin,te de toate transformată în ceva Hnit prin fuptul că este opusă unei sfere semibiLe şi e afirmată ca stera spirituală, şi cind această sferă spiri-tuală însăşi este apoi fărăYIlIÎ.ţată la rÎindui ei calitativ Într-o cantita.te infinită de atomi s.pir.i:tll'a li, de su­ biectivităţi ca cetă(ieni ai unui lucru numit împărăţie a spiri­ telor, numai atunci poate fi vorba de urmări spiri.tuale. Specu­ Lativul - care constă in faptul că ideea, intNnită de altfel chiar numai empiric aici ca SiCOp al unei acţiuni şi ca ceva ce e afectat d'e subiectivitate, este v�icul a ceea ce in lumea sim­ ţuri,J()[' se infăţi\fCază ca o- s i e de transformări - se pierde

�:fă

{;

\� !�

er

��; ��� �ă : ::


123 in plus complet din cauza formei unei sfere spirituale absolute in C<lJl'e există urmări (succesiuni) din cauza opoziţiei acesteia faţă de o lume sensi,billă, existentă în afara ei, dad acum­ amintitul suprasensihil nu ar fi deja el însuşi destul de seu­ sihit Construirea ideii etic·e, aici a scopului raţiUlll i i care tre­ buie să fie realizat În ordinea morală a lumii, în loc să şe menţină pe pozitie filowfică, se pierde în considerente empil ic istorice, iar eternitatea ideii etice trece [se tr.lns.fo.rmă] Într-un prGgres empiric infinit. Din speculativ nu. se găseşte nimic decît ideea de cl'edintă, pnin care este afinnată identitatea ruhiecti­ vului şi obiectivului, a idealului şi reaLului ; însă idee oare rămîne ceva absolut formal. Ea serveşlie numai să mij l oocască săritum de l a v,oinţă pură şi goală l,a empiric. Ceea ce rămîne l a bază este finita.tJea absGlută a ufiui subiect şi a unei acţiuni, şi, opusă lor, o lume a simţurilor lipsită de raţiune, lume care treb.uie nimicită, şi apoi o lume supnsensibilă lmprăştiată în infinitatea unor individualităţi intelectuale ş i opusă in chip absolrut lumii sensibile ; lumi a căror ,a,d,evrurată identitate plină de continut es,te un «dincolQ» Cd.eoaroce toate acesk finităti sînt absolute), identitate care nu a apărut nicăieri tn cup.ri,nsul pre­ cedentelor noastre consideraţii despre elic. Iar faptul că feJIul acesta ideea raţionaJă a identităţii �ubieativului ş i obiec­ tivului es�e [,aioi] ceva pur formal pentru şi e nwnai ceva dat în pl1ealabi'l (deoarece, potrivit si,stemul'lli , eul, ca ab­ SQllut. recunoaşte pe plan teoretic că este afectat de un non-eu, d3lI' pretinde că, in domeniul pnaoticului, el rezolvă această tem­ pomlitate), acest fapt putea fi demonstrat numai aTătind că în acest domeniu al praotioului ideea aceasta a l1aţiunii nu e�te construită ci este ou totul ablgentă, şi că, dimpotrivă, aici nu dmn,ină un intelect sănătas, ci un intdect abătut. de la orice sănătate, anchilozat în 8llpemtitia l'eUexiei şi poti-enit tn ştiinţă formală (pe care el o numeşte dooucţi.a sa) ; inteJ.eot a cărui sferă subordonată, unde poate fi descoperită specuLatie (anume, ideea imaginatiei transcendentale), am explicat-o cîod a Ifost vorba de fi;Iozofia kantiană, şi i.nteJ,ec·t pe care a mai trehuit să-I urmărim În ceea ce constituie pentw el idealuri, ordine mOl1ală a lumii, scop al raţiunii, adică să-I urmărim în reali­ tăţiJe lui practice, spre a arăta absenţa din Înseşi acestea a ideii.

şi

ştiinţă

în

16&


In felul aces.ta, după ce, datorită tuluror filozofiilor exato �;::;;�i�: ��iec�i:���i.itU;;!f�� mată în metafizică a subiectivităţii, şi deci vechiul dogm<lltism \ şi metafizica re{,I,exiei au îmbrMat în toată această revoluţie a filozofiei. mai întîi numai culoarea interiorului sau a noii cul­ 'Juri 1'3 modă j upă ce suUetul, ca lucru, s-::t conver.tit în eu, pa mţiune practică, Sn ,abso'lll'tul pepsonalităţii şi al in,dividuali­ 'tăţii subiectuJui - j'ar lumea, ca lucru, în sistemul fenome­ inelor sau al afecţiunilor suhieotului şi al reaIităţilor orezute -, dUiPă ce absolutul, ca obi'ect, şi ca obied absolut al r.aţiunii, s-a llraonsformat într-un «dincolo» absolut <lil cunoaşterii raţionale, şi după ce această metafizică a sUibiectivitătii a parcur,s ciclul complet al formelor ei in filooofia kanbiană, jaoobiană şi fichteană (în t p ce alite forme ale acestei metafizici nu contează nk:i ohiar în această sferă) şi deci, d1Iipă ce ceea ce trebuie să fie socoti,t ca ţinînd de latura cuIturii (anume, afirma'fea ca absolute a dimeruiunilor diferite ale totalităţii şi elaborarea fie­ căreia dintre acestea ca sisteme) a fO'st expus complet, elabo­ rarea fiind cu aceasta terminată, a fost dată nemijilocit posibili­ tatea exterioară ca filozofia adevă'nată, născî.ndu-se din aceasLă cultură şi nimicind caracf:ellul absolut <iiI flinităţilor acesteia, să se înfătişeze cu toată bogă,tia ei �ubordonată totalităţii ca un fenomen i.mplinit. Deoarece după cum desăvîrşirea artei este condiţionată de desăvkşinea dexterităţii mecanice, tol astfel este condiţionată şi bogata apariţie a filozofiei dc plenitudinca cul­ turii j şi ,această pl1enitudine a fo.,t parcursă. � Dar legătura nemijlocită a acestor formaţii filozofice cu filozofi'a - legătură care îi lipseşte cel mai mult filozofiei a

( :o� �� ���n:�is�����:�� d

/ /

"

I

�m


125

jacobiene - şi locul pozitiv, real, dar subordonat al lor în filozofie se vede d<lir din ceea ce susţin ace�te Hlpwfii reff'­ �e.va r1tor la infinitat�" care ,ţsţe p-ri';cipiul QIRO'ZÎ'-ţie .fală �te_ finiţa'! e : a�ea..s �a, �bsoli:It _!şi astfel �ucii ,=inac_este _ filozofii gî�direa __ _ _ c:g,___inftnlt�!e şI Ci! }atură _�eg!Ltiyă a absolutului, C'Wf.......ţ nimicire pură �oziţi�i sau a finităţii, dar în acelaşi timp 'ii izvorul mişcării al fimtăţÎi: _Iciie e iflifinită, 'adi.că se nimiceşte V'eşn:-c sine. - neant şi noapte pură a infÎlnităţii din care ad,evărul se_ 'înaltă ca d�n abisul ta1ni'C care e locul lui de naştent'

!îm...Q�ăIItJ_ �.

!9r _h���şf�rl1!�t_ î�

f!s.k...t:. 0:. !ls��'!ă!

veşl!��§iii-pţ

a

ah,"

\

Cum pentru cunoa.ştere această 5emnific,aţie negativă a so.Jutului sau infini-tatea este condiţi.ona;tă prin ideea pozitivă potrivit căreia fiinţa [ex.istentă] pur şi simplu nu este în afar,a \ Lof-initului, a eului, a ,!{îndirii, ci ambele sînt una, în aceste fiIozofii a�e reflexiei nu s-a putut pe de o p3rte evita ca infiij e i s î' ii a a O 7 v ă su b �� :ă � = � t r f � s� �� e �i �� tivitate ('cum s-au petrecut lucrurile în cuprinsul lor) prin oeea . ce ea, subiectivitatea, a rocăzut În Vloohea opoziţie şi În înh"-eaga finitate a reflexieÎ -pe care mai m3inte ea însăşi o nimicise, pe . de altă pai1te însă, in-finHatea şi gindirea, care se fixează pc sIDe ca eu şi ca subiect şi păs.trează as,t.f.el obioctul SoaJU finitul in fat'a sa (aşadar sub a:cest aspect subiedul se află pe ac.:eaşi ' treaptă cu obiec�ul), pe GeaJlaltă parte (deoaroce caracterul său inter�or este ne,!{atie, indiferenţă) se află mai apro.:tpe de absolut 157 decît finitul : tot aşa filozofia infinitului este mai aproape de fÎ'lozofia absolutului deCÎit estle filozofia finituJui.

�� �

\ � :� !

� �� î� �� � ;�

I

Insă conce ptul pur, 3'au infin,itatea, ca abis neantului în care se scufundă toată firea. trebUiie să îmemne numai un moment, dar nu mai mult decît moment al ideii supreme, dur,erea infinită, cal"'e mai înainte nu era dedt în cultură isto­ riceşte şi ca sentimentul pe oar'e se bazeaza religia timpurilor noi, sentimentul [exprimat pnLn cuvi:nteI.e] : însuşi Dumnezeu a murit (ceea ce a fost exprimat oarecum numai empiric prin t.:uvintele lui Pascal : " La nature est tdle qu'elle m a T q u e

al

ca

D j e It p e r d u et dans l'hommf el !ton df' paTtoul un l'homme"J ; şi astfel [conceptul pur] să dea existentă filozofică aoelui ceva ce

era

fie pl'escripţie m l�ală O

a

unui sacrificiu al

I


126

I

CREDINŢA ŞI ŞTIINŢA

fiintei empirice, sau era concept al unei abstracţii formale ; şi doci să dea filozofiei ideea lihertăţii absolute, şi cu această Sl1� ferinţă absolută sau Vinere Mare 'S,peculattivă, de aLtfel zi tstOTică, s-o dea reconstituită ÎoIl tot adevărul şi în toată duri tatea impietăţii ei : numai prin această duritate (căci seninu1. puţintel superficialul, puţin singUilarul [,iJozofiilor dogmatice şi religiilor naturii trebuie să dispa.ră) poate şi trebuie să invit' suprema totalitate în toat ă seriozitabea ei şi din cel mai temei al ei, tota,l,itate totodată atotcuprinzătoare şi ilv'Înd înfă­ tişare,a celei mai senine libert ăti .

adînc


DEOSEBIREA dintre

SIST E M U L F I L O Z O F I C A L L U I F I C H T E şi

SISTEMUL FILOZOFIC AL LUI SCHELLING cu referire la Con t r i b u ţ i i l e [lui Reinhold l a o mai uşoară p rivire de a n s a m b l u asu p ra s t ă r i i f i l ozofiei l a înce p utul seco l u l u i al nouăs p rezecelea; primul caiet.

loparuf În 1 80 1 )


1 ••

JFjeo " f eo r n unb � ,o r l ! i n g f'fi , n

in

!1\'ii,�u.g auf 9!ti.�olb'; !)\,ittăg' iur I,id}t". U,b'"Îd)t bre ;3uffa.b,; btr 'll�nor,p�i, iU :H.fong b,' n,ulI!'�trn :la�r�u.b"';, 1 ff" ,p'fr.

(3l1frlt rr[djitllrll

t8f11.)


CUVÎNT ÎNAINTE Din putinele m:m.ifestărÎ publice în care putem recunoaşte un sentiment a l d i f e r e n t e i ce există Î n t r e � i $ l\: e m u l f i l o z o f i c a l l u i F i c h te ş i s i s t e m u l f i l o z o f i c al iui h e I 1 i n g reiese mai mult străduinţa de a ocoli această deosehire sau de a şi-o ascunde decit prezenta unei conştiinţe clape despre această diferenţă. Nici felul nemijlocit de a vedea al oelor două sist'eme aşa cum se înfăţişează ele publicului, nici, ÎntJ'le altele, răspunsul lui Sche1ling la obiec­ ţiile ideali:!ite ale lui Eschenmayer împotr-iva filozo.mei naturii o-au dat expresie acestei deosebiri. Dimpotrivă. Reinhold, de exemplu, a avut atît de puţin idee despre aceasta, Încit identi· tatea celor două sisteme admisă o dată ca cunoscută, i-a alterat şi În priv;mţa acestei diferenţe punctul de vedere refer.itor la sistemul lui Schelling. Cauza ocazională a expunerii ce urmează este confuzia r ,e i n h o l d i a n ă (mai mult decît "revoluţia" cu care a ameninţat, sau mai curînd "r.:voluţia" anunţat.ă ca infăptuită, revoluţie ,p filozofiei prin reducerea ei la 10gică � ) . FilozoEia k a n t i !l n ă a aV),lţ ,nevoie � spiritul ei să fie d�_ăTţlt�_ae _ litera ei şi să fi,e soos princip'i.ul pUI" ��culat)v din , rest�l ' ce aparţi��a refle:J:t:iei J);ll te:a fi. utilillat . riiindpiuI deductici,.. F\tegoriiloc această fila z . eMiWMHsm _autentic ; ŞI acest prmnplU este -acefa'-p(' care Fichte l-a luat m tormă pură şi riguroasă numindu-I spirit al filozofLei kanfi.ene. Ţin cel mult de forma dcducerDi kantient" a oategoriilor şi nu de prindpiul sau de spiritul ei : faptul că lw::ruri:le-lîn-sine -(prin ceea-ce nu este exprima.t obioctiv nimic, forma goală a opunerii) sînt din nou ipostaziate şi afirmate ca

Se

aOOSil:a

�'-aooasfa-tn

li _ Hegel, Studil filozollce

of dis-cursive" sa.ţi

161


130

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL L'UI SCHELLING

obiectivitate absolută întocmai ca luorurile dogmatismului ; faptul că înseşi categoriile au fQ�l tr,amI.unmţe pţ �_.9 _parte în coml �1 it :ut��te�� :::ij�e:��� �-i��dî���îen.;,ii�p menii - tn carr..e este e:l!Priimlt însuşi abs.olqtul, de exeIlJ!2Tq subUl ă a- � � ' x d � �: �e �: � ��� �!f1���e, t���� fil�= ez zofă.rii, munai că cu mai multe pretenţii, sub numele de filozoHe critică. Şi dacă n-am avea de la Kant nici o altă secţiune a filozofiei sale decît aceasta, transformarea acum-menţionată ar fi aproape de neînţeles. II! . .d�educţia forroeletr intelectului este­ exprinr.arl: Î,n_ cbipul ce) n(aj _ Jort principiul speculaţiei, identi'e a intelectul,ui a fost :� a re S � d�\��:� Dimpotrivă, cînd Kant face din Însăşi ac-eastă identitate, Ca raţiune, obÎieict al reflexie! filozofioe, identi,tatea dispare la ea însăşi. Dacă inbdectul fusese tratat de pe pomţiile raţiunii, - 11aţiunea, in schimb, este t,ratată de pe planul intelectului. A�ci devine evident pe ce treaptă subordonată a fost conoepută identitatea subiectului cu obiectul. �tabea. SJ,lbiectului _ cu � . olliectu1 ce sau -iiîăl "-clirînd lă.�n.w1ă : - tvnt"" nu dă nici ea in chip esenţial nei entitatea subiectului cu obiectul. Rămîne în afara deter;minări,lor obiective prin categmii un rego empi,ric enorm al ,sens'ibiiităţii şi al percepţiei, o apooterioritate absolută, pentru care nu este arătată nici o apriori-tate, decit numai maxima su­ biectivă a puterii de judecată reflexivă ; adică neidentitatea este ridicată la valoare de principiu absolut. Cum nu putea fi aldel, după ce iden6tatea, adică �aţionalul, a fost Îndepărbtă din idee, din produsul ratiunii, şi opusă În chip absolut fiinţei ; d-wpă ce raţiunea ca �acult.ate practică, nu oa identitate absolută ci in opoziţie infinită, a fost înfăţişată ca facultate a unităţii pure a intelectului, aşa cum trebuie gîndită această unitate cînd este vorba de gindiI1ea finită, adkă de intelect. Prin aceasta i a naştere contraJSIllantll'l rezultat că pentru intelect n u există dekr­ minaţii ohi-eotivle absolute, in schimb există pentru raţiune. Gindi-rea pură avîndu-se ca obi'ect pe sine în.s�i, identi­ tatea subiectului cu obiectul în fonna eu = eu, este principiu al sistemului 1 u i F i c h t e ; şi dacă aV'cm În V'edere nemijlocit şi exdusiv acest principiu, precum dacă, in filowfia kantiană, aVlem În vedere princi.piul h13ll1wend'ental af,Iat la baza deductiei

i:ti!ă

������� H����i�=_


CUVINT INAINTE

13!

categoriilor, avem ex'-primat cu Îndrăznc�ală principiul autentic al specuIaţieÎ. însă cînd specubtia părăse.ş.te conceptul pe care îl eloahorea.ză de.'liPl\e sine însăşi şi oînd ea se transformă în sis­ tem, ea se părăseşte pe sine, îşi păJrăseşte principiul şi nu se mai remtoarce Înapoi la el. Ea îi dăruieşbe intelectului ,ra­ ţiunea şi trece în lanţul finităţilor din care ea nu se mai recon­ struieşte din nou ca identi,tate şi ca infinitate adevărată. Pr,in­ ci:piul însuşi, intuitia transoendenbală, primeşte în felul acesta poziţia greşită a ceva opus divemităţii deduse din el. Absolutul <;i,stemului se arată conceput de ref,lexia filozofică numai în forma înfătişării lui ca fenomen ; şi acest mod-determinat pe care i-l dă refilexia, deGi fini.taw.a. şi opoziţia, nu este dedus. Principiul [rrelaţj'a] subiect-obi'l:lot �e arată ca o [relaţieJ $U­ bieet-obiect subiootivă, ceea ce este dedus din aoest principiu primeşte prion aceasta fomua unei condiţii a conştiinţei pure, forma lui eu = eu, şi conştiinţa pură însăşi primeşte forma a ceva condiţi<mat de o infinitate obiectivă, de progresul tem­ poral in infinitum ; prog,res in care intuiţia trallSoCendentală se pierde, iar eul nu se consti,tuie ca autointulţie absolută, aşadar eu = eu se transformă în prinCÎ/piul : eu trebuie să fie ega.J cu eu. Raţiunea situată in opoziţia aboolută, deci deg,radtată ca intelect, devine astfel principiu al fomnelor pe care trebuie să şi le dea absolutul şi al ştiinţelor despre a.oeste forme. Neces'�tatea de a deosebi aceste două laturi ale sistemului lui Fichte - lIDa, potrivit căreia a.oest sistem, elaboI"a în mod pur conceptul raţiunii şi al speculatiei, făcînd deci posibilă filo­ zofia, cea,laltă latură, conform căreia aoes.t sistem afirma ca identice mţiunea şi co.nştiinta pură şi rid'ica la rang de principiu raţiunea concepută într-o fO'rmă definită - trebuie să se îrnfă­ ţişeZle ca necesitate interioară a lucflului însusi. Ocazia exbe­ rioară [a acesotei d�soriminări] o oferă ne-roia prezentulu-i şi, în primul dnd, Contribuţiile 'lui Reinho'ld la privirea de ansamblu asupra stării filozofiei la începutul secolului cel nou, anima'te de spuritUJl aoesteî nevoi a timpului [prezent] , Contribuţii în care sînt trecute cu vederea atH 1atura prin care sisoomul lui Fichte es.te s.peculatie autentică şi deci filozofie, cît şi latura sistemului lui Schelling, care îl deosebeşte pe acesta de si.stemul lui Fichte şi opune subiect-obiectului subiectiv subiect-obiectul obiectiv in nlozofiJa naturi-i, înfăţişîndu-Ie pe atllillldouă ulll :te în ceva mai ir:tlJalt decit ceea ce este 8ubiectul. In ce priveşte nevoia timpului [prezent], şi filozofi'! lui Fichte a stîrnit atîta vîlvă şi a făcut în aşa măsură epocă, încît


132

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FlCHTJS ŞI

AL

LUt SCHELLING

şi aceia care se deo1ară impotriva ei şi �e străduiesc să pună în circulaţie sisteme speoulative proprii nu fac decit să cadă, doar mai tulbure şi mai impur, în prmci,piul filozofiei lui Fichte, lucru impotriv:a că.ruia nu se pot apMa. Primul fenomen care se iveşte în legătură cu un sistem ce face epocă sînt întdegt'lrile greşite şi comportarea nepotrivită fată de el a adversarilor lui. Cînd putem spune despre \lJl1 sistem că a avut succes, e semn că o trebuinţă maO. generaJă a filozofiei - nevoie care pentru ea Însăşi nu poate lua naştere tn chip de filozofie, căci atunci ea s-a.r fi mulţumit cu crearea unui sistem - s-a Îmbinat cu o Înclinaţie spre acel sistem. Iar aparenţa l'eceptării pasive a aces­ tuia provine din faptul că bn interior exlÎstă dej a ceea ce ex­ primă sistemul, există ceva ce de-acwn fieoare valorifid În sfe;'_ra sa ştiinţifică sau 1'0 sfera sa de viaţă, Despre silStemul lui Fi<::hte nu putem spune in acest sens că a avut ,suoecs. Gît de mult este acest fapt 1n sarcina ,tendin­ ţelor nef.ilorofrce alle «pocii, tot de mult trebuie pus el pe socoteaIa fapbului că, pe dt inteIoatul şi utilul �tiu să-şi prooure mai mare pondere şi să-şi v'llorifice scopurile lor mărginire, pe atit mai putel'lOÎ'C t'lSte impubml spiritului mai bun, cu deosebire în lumea mai tînără şi Încă lipsită de p,rejud·ocăţi. Dacă apariţii ca Cuvîntări despre religie nu privesc nemijlocit trebui-nţJa spe­ culativă, ele şi primirea lor, dar şi mai mult Încă valoarea care, cu un stmtiment mai suNl sau mai conştient, În-oepe să-i fie con­ rerită poeziei şi al'1iei în genere ht adevămbul lor cuprim, indică nevoia de o fi.loz.ofÎle care să imp.a.ce natura pemTu maltratările suferite de ea ion smemUJI lui Kant şi în ace1a al lui Fichhe şi să pună raţiunea îru;ă.şi în consonanţă cu natura, dar nu intr-o consonanţă în oare raţiunea să renunţe la ea însăşi sa.u să devină o insipidă imi�atoare a naturi.i, ci acord prin aceea că raţiunea îşi dă ea îrusăşi formă ca natură din forţa ei interioară. In ceea ce priveşte reflexiiJle generale cu oare illiCepe această scriere -despre nevoia, presupozitia, principiile dc. filozofiei, ele <IlU defectul de a fi reflexii generale, ia.r cauza ocazională a aoesror refk�i,i trebuie căutată in f,..,ptul că, cu astfel de forme ca presupoZlÎ.ţii, priIlJoiJpii eoc. mtraT\�a În filozofie fiind Încă barată şi a:9CUIl'Să, ene îtlltr-un anumit g,rad necesar să ne an­ gajem În deroaterea lor, pină ce va fi, în sfîrşit, vurba absolut numai de filozofia însăşi. Unele dintre- aceste obiecte, acelea caJ1e sint mai intereo;ante. vor primi de;' altfe;'! o dezvoltare mai mar,e.

atÎlt:

J-ena.,

in luMe 1801.


DIVERSE

FORME

care

POT FI iNTilNITE iN Fi lOZOFIA ACTUALĂ TRATAREA ISTORiCA A SISTEMELOR FILOZOFICE o epocă ce are înapoia sa, ca un trecut, o astfel de mul·

ţime de sisteme filozofice, pare că ar trebui să ajungă la (l indiferenţă ca aceea pe care o arată v,iaţa după ce s-a ÎncerC'dt pe sine în toate formele. Impulsul spre to�alitate se manifestă incă ,sub fomua unui impuls -apre o integr,alitate a wnoştinţerlor, (Jîn:d ,individualitatea ooif,icată nu mai are lcurajul .să înfrunte ea îmăşi viaţa. Ea încearcă să-şi procure, prin diversitatea a ceea ce posedă, aparenţa a ceea ce ea nu este. Intrucît trans­ formă ştiinţa în cunoştinţe, ea a refuzat participarea vie pe care o redamă ş.tiinţa, ţin'Înd-o pe aceasta la distanţă şi În fonnă pur obiectivă şi ţinîndu-Ise p.e sine însăşi, Împotriva tu­ turor oerintelor de a se ridica la universal, netulburotă În par­ ticularitatea sa încăpăţînată. Pentru aces.t fel de indiferenţă. cînd iese din sine mergînd pină la curiozÎtate, nu eX1stă nimic mai urgent decît a da un nwne unei filozofii nou elaborate, şi a proclama stă.pînirea aSupra unei filozofii prrin găsirea unui nume, intocmai cum Adam işi prodamase domnia sa asupra animalelor prin a«ea că le da nume. In felul acesta, f.ilozofia este coborîtă la rangul cunoştinţelor. Cunoştinţele se referă la obiecte străine ; în cunoaşterea despre filozofie care n-a lost niciodată altceva decît o cunoştinţă nu s-a mişcat tolali.tatea interiurului, şi indiferenţa şi-a afirmat complet libertatea.


134

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI

FICHTE

ŞI

AL

LUI SCHELLING

Nici un sLstem filozofic nu se poate sustrage de la posibili� tatea unei astfel de primu-i ; fiecaJ1e esk susoeptibil să fie tratat istoriceşte. tntocmai cum orice formă vie aparţine in acelaşi timp şi lumii fenomenel.o.r, tot astfel o filozofie oarecar,e, ca fenomen, se dă pradă pe sine aceIei puteri oare o poate tnan,s­ forma într-o opinie moartă, şi o poate cQl1verti de la inceput În ceva ,ce aparţine trecutului. Spiritul viu care sălăşluieşte Într-o fi.lozofie prdinde, pentru a se revela să fie născut de dtre un sp�rit tnrudit. Acest spirit se furişează ca lln fenomen străin din faţa manier.elor ist.or.iceşti care urmăre�c dintr-un interes oare­ care cunoştinţe de opinii, şi nu-şi reievează interiorul. Lui îi poate fi indiferent faptul 'Că e siiJit /Să ,servească mărirea colec­ ţiei de mumii şi în genera:! a mormanului de accidentalităţi, de­ oarece el Î1lIS.llşi le scapă p:r'Între degete colecţionarilo.r curioşi de runo.ştinţe. Aceş.tila se menţin ferm pe poziţia lor indiferenta. faţă de adevăr şi Îşi păstrează independenţa fie că acceptă opinii &au Le resping, fie că nu se hoA.ăres.c. Ei nu pot stabili între ei şi sistemele fLlozofice altă relaţie decît aceea care se ex.prirnă �in afirmaţi'a că acestea sint opinii ; iar lucrurile accidentale .cum sînt Dlpiniile nu ,pot avea nici o priză asupra lor. Ei n u au ounoscut că există adevăr Dar cînd impuIsul spre a fa.ce să cr,eas.că ştiinţa se În­ dreaptă către istoria filozofiei, aceasta dobîndeşte o latură mai folositoare, întrucît, adică, potmv:i,t lui Reinhold, ea trebuie să ne ajute ,.să pătrundem mai OOlnc decît oridnd în spiritul f�lo­ zo.fi.ei şi să ducem mai departe prin noi concepţii proprii con­ cepţiile proprii ale predecesorilor despre cercetarea realităţii ouooaŞlterii omeDJeşti" j . . . .. numai printr-o asttel de cunoaştere a Încercărilor de pînă acum de a rezolva sarcina filozofiei ar putea, în sfîrşit, să l'euşească intr-adevăr această încercare, dacă de altfel această tfeuşită îi este cumva destinată omenirii" ". Vedem că La baza scopului unei astfel de ceroetări se află o reprez,,:otare despre filozofie potriv�t căreia aceasta ar fi lin fel de arr'tă meşteşugăreaocă. carr'e poat1! fi îmbunătăţită prin --proce.dee mereu reînnoite. Fiecare descoperire nouă pre5lUpune cunoaşterea pr cedeelor deja folosUe şi a scopurilor lor. Dar o du.pă toate îmbunătăţi;ri�'e de pînă acum, rămîne mereu în pi­ cioare sarcina prioc�pală, pe care ReinhoM, după toate cele ex­ puse, pare a şi-o imagina am.une în felul că ar trebui să fie găsit un ultim procedeu "general-valabil", pri n care, pentru .. Reimta1d, ConVribuţii,

caI.e\luO. il,

p.

5-6,

4.


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

135

oricine ii poate face cunoştinţa, lucrul �e face de la sine. Dacă ar fi vorba de o astfel de descoperire şi ştii-nţa a-r fi o operă moartă înfăptuită de o dexteritate străină, ea ar fi, evident, sooceptibilă de acea perfectibil.ibate de care simt oapabile artele II1IOOaonice, iar sistemele filozofice de ptnă .acum n-ar trebui con­ siderate niciodată ca altceva decît ca exe-rciţii pregătitoare exe­ cubate de �indi-tori mari. Insă dacă absolutul, - ca S i mani­ şi aceJ.aşi (cum şi este) , festa.rea lui, raţiunea, - es<te v;eşnic orice raţiune oaTe s-a Îndreptat asupra sa însăşi şi s-a cunoocut pe sine a prod'llS o filowfie adevărată ŞÎ şi-a rezolvat problema cal'e, ca ,şi soluţia ei, este in toate timpurile aceeaşi. In filo­ zofie, raţiunea oare se cunoaşte pe sine însăşi, avînd. de-a tace numai cu sine, Întreaga ei operă, precum şi înbreaga ei aclivi­ tate, rezidă În ea Însăşi ; iar În privinta esenţei intime a fiiozo­ fiei nu există nici predecesori nici urmaşi. Pe cît de puţin poo,te fi vo.rha in filozofi.e de îmbunătăţiri permanente, tot atit de puţin poa,te fI vorba În cuprinsul ei de "v e d e r li p a r t i c u ,l a l' e" . Cum ar putea fi particular ra­ ţi.onalul ? Ceea ce îi este propriu unei filozofii, tocmai fiindcă îi este ?fOpriu, nu poate aparţine decît formei sistemului şi nu esenţei filozofiei. Dacă esenţa unei filozofii ar constitui-o În­ tr-iadevitr ceva particular, ceva a.parte, acest ceva n-ar fi filo­ zofic. Şi cînd un sistem proclamă el Însuşi ca esenţă a sa un ,ce parti,cular, acesta ar ,putea, În eiuda acestui fapt, !Să fie pro­ dusul unei speculaţii autentice, speculaţie care a eşuat numai in incercarea de a s'e exprima pe sine în formă de ş.tiinţă. Cine este Împotmolit Într-o parrticuJarittate nu vede În alţii dedt par­ ticularităţi. Cînd l i se acordă loc în esenţa filozofiei unor vederi particulare şi dacă Reinhold oono;ideră spI'e cee a ce s-a in­ 01 in ultima weme filozofie paTticuJrură, atunci, evident, este posibil să oomiderăm, cu Reinhold, în genere, toate felurile de pînă acum de a Înfăţişa şi rezolva sarcina fi­ lowfiei ca nimic altceva decît ca pal"tirub..rităţi şi exerciţii preala­ bile ; exerciţii prin care totuşi - fiindcă nu ne este îngăduit să păzim concepţia tdeologică (cu toate că ţărmurile fericitului arhipelag al fi'lozofiei spre ,care ne dorim le vedem ,acoiperite numai cu epave de corăbii scufundate şi nu ză:rim în estuare nici \IJIl Vlas de călătorie rămas întreg) - este pn�gătită şi pro­ dusă Î1ncercarea care reuşeşte. Tot prin particularitatea formei În care s-a exprimat pe sine filozof,ia lui Fichte trebuie nu mai puţin explicat faptul că a-cesta a putut spune despre Spinoza că n-ar fi crezut În filo-

UDU!

drepta.t

drept

170


185

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI

AL

LUI SCHELLING

zofia sa, că n-ar fi avut deplină conv:ingere interioară În ce-o priveşte ; !şi că a putut .spune despre eei vechi că este lindo i elnic insuşi fiaoptul dacă aceştia şi-au dat seama cu deplină cunoştinţă de pr-obl:ema sau sarcina filozofiei. Dacă aici pa.rti.cubritatea formei propriului sistem, intregul fel stenic de a fi al ei, a produs o astfel de manifestare, dimpo­ trivă, rpaI'tj.cularitatea 'filozofiei reinholdiene constă ,in tend,inţa spre cercetare şi fundamentare, ea işi dă mult de lucru în l7l I Jegătură cu opinii sau concepţii fi.lozofice particulare şi cu stu­ dierea lor i'storid. Iubirea de adevă.r ş i credinta în el s- au U1'cat la o atît de pură şi de supărătoaTe inălţime, încît, ca păşi,rea în templu să fie bine cercetată şi întemeiată, ea (ared.inţa) clădeşte o t�ndă spaţioasă, în care acosbeta, pentru a evita pasul, Îşi face atît de muIt de 11UICru cu anaJizarea. mdodizarea şi povestirea, încit SlPre a se consola de incapacitatea ei pentru filowfi.e, se convinge pe sine că paşii indră.zneţi ai altora n-ar fi fost nimic mai mult decît exerdţii pregătitoare, sau rătăciri ale spiritului. Esenţa fi!lozofiei este tocmai lilip5 ită de teren propice pentru partirulari.tăţi, şi, pentru a ajunge la ea, este IlJece!Sar să năvă­ leşti Îln ea d corps perdu (docă oonpul expnimă suma particula­ rităţilor) ; deoarece raţiunea, care găseşte conştiinţa îmrpotmo-li.tă în particu:larităţi, devine specuJaţie fi1ozofică nwnai ridicîndu-se pe sine la sine însăşi şi numai încredmţîn du-se pe sine ei înseşi şi absolutului , care devine totodată ş i obiectul ei. Procedind a5tfd, naţiooea nu riscă nimiJC decît doar finităţi de-ale con­ ştiinţei, şi , pentru a le Înv inge poe acestea şi a construi absolu­ tul1 în conştiinţă, ea se înalţă devenind specuhţie, şi în netemeέ DicÎa limitaţi1Î.'lo[' şi a partirula'rităţHor ea îşi sesizează propria sa Întemeiere în sine însăşi. Speculaţia fiÎ!nd activitatea unicei şi universalei raţiuni exercitată asupna sa însăşi loc �ă vadă în sis,temele filowfice ale difern,telor epoci şi capete numai mod-uri diferite şi vederi pur partioolaa-e) , trebuie, cînd şi-a li­ beJ"iat propriul fel de a vedea de aocidentaJirtăţi şi lim�tări, să se regăsească pe sine Însăşi de-a lungul d·iverselor forme parti­ culare, altfel ea ar trebui să vadă în acestea o simplă diver­ sitabe de concepte ale intelectului şi de opinii, i<llf o asemenea diverrsihate nu este fiI.ozofie. Adevărata particularitate a unei filozOifii este indi,viduaHtatea interes antă în care raţiunea şi -a organizat o formă din materi alu l de const ructie al unei anumite epoci ; raţiunea speculativă particll'l'ară găseşte aici spirit di n spiritul său, carne din c arne a sa, ea se conternplă pe sine În acest spi,nit ca fiind una şi aceeaşi cu el şi ca fiind o altă fiintă

(in


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

137

vie. Orice filozofie e&te În sine Împlmită şi posedă in sine tota­ litatea, asemenea unei operoe de artă aurentice. Intoomai cum operele lui AJped,le şi ale lui Sofoole nu le-ar fi putut apare lui Rafael şi lui Shake5ipeare (dacă aceştia le-ar fi cunoscut) drept simple exerciţii p:regăt.i toare, făcute pentru ei - ci le-ar fi apărut ca o forţă înrudită a spiritului -, tot astfel nici raţÎWlea nu poate vedea în I fonnaţii mai vechi ale ei îrueşi numai exer­ ciţii prealabile utile penhu ea. Şi dacă Vi.rgil a considerat pe Homer dr.ep.t un astfel de exerciţiu, prealabil pe-ntru el şi pentru epoca sa rafinată, opera sa a rămas pentru aceasta un ex.er.ciţiu făcut după HOl1Wf.

NEVOIA DE FILOZOFIE Dacă examinăm mai de aproape forma particulară pe .;are o posedă o fi'lozofie, vedem fîltOoofia, pe de o parte, luînd naş­ rere din originalj.tatea vie a SlP-ÎTitului, care a restabilit În ea pr.m sine aruno:nia dish'usă şi i-a dat independent fQTrnă ; pe de aLtă pamhe, o vedem luînd naştere din forma particulară pe care o posedă ruptuI'la din oare proV'ine sistemul. Ruptum este izroruJ n e v o i i d e f i I o 1. o f i e, şi, ca cultură a epocii, ea este latuna neliberă, dată. a formei. In culhlIă s-a izolat pe sine de aooolut, ceea ce eSlte manifestaTe a a:�olutuilui, .şi s-a fixat ca ceva independent. In acelaşi timp însă, manifestarea nu-şi i s u ea ��rsi�1�� li:i�ţitr: Î:a.}�� ��� a t�i:U� 1n�cl':�:I� leagă de edificiul său, edificiu pe care el îl aşază Între oameni şi absolut, tot ceea ce este vrulorOIS şi silot pentru om, ş i fQd;­ fică acest edificiu cu toate puterile nalturii şi ale talentului, ampli­ ficîndu.,l la infinit. PoaJte fi găsi,tă in acest edificiu mtreag,a totaI.itlate a limitărilor, numai Însuşi absolutul ntl poabe fi găsit ; pierdut in părţi, acesta mînă imte1ectul spre infinita lui dez'"01 tare a divensităţii, intelect care, strădtlindu-se să se amplifice şi să devină absolut, dar. prorlucîndu-se fără sfîrşit numai pe sine 1nsuşi, se ia în rîs pe sâne insuşi. Raţiunea atinge absolutul numai intrucît ea iese din acwstă colecţie de părţi dive�se. Cu cît edificiuJ c.onstrui,t de intelect este mai ferm şi mai strălu­ citor, cu atît mai intens devine eforlml vieţii, împotmolită Î"n intelect ca parte. de a se muta din acesta, În lumea libertăţii în timp 'Ce viaţa păşeşte !În libertate, totaHtatea limitărilor este în acolaşi timp nimicită, e ralportată in această nimidre la ab-

t:�

t

178


138 DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE

ŞI AL LUI SCHELLING

solut, şi totodată este prin aoea5'ta Înţeleasă şi afirmată ca simplu fenomen : rll:ptwra dintre absolut şi totalitatea limităr:ilor a dispărut. lntd.edul imită raţiunea in punerea absolută, conferindu-şi prin chiar aceas.tă formă aparenţa raţiunii, cu toate că cele puse de el simt Î'il sine opuse, s,int aşadar finite. El face acest lucru cu o a.parenţă cu aotît mai mare atunci CÎnd transformă şi fi­ xează într-un produs nega.rea raţională. Infinitul, Întrucît este opus finitului, este un astfel de raţional pus de către intelect : el exprimă pentru sine ca raţional numai negarea finitului ; întrucît intelectul fixează infinitU!l, el îl opune În chip absolut fj,nitului. Iar renexia care se ridicaJSe La nivelul raţiunii în timp Oe suprima fini,tul, s-a cobori,! iarăşi devenind intelect Întrucît ea a fixat în opoziţie activitatea raţiunii ; in afară de aceasta, reflexia ridică pretentia de a fi l'aţională şi în aceag.tă recădere, cultura diferitdor epoci a ell'abomt in diferite forme astfel de opuse care chipurile trebuie să fie considerate ca prodWie ale raţiunii şi ca absoluturi, iar intelectul a istovit ffitU1cind la ele. Opusi/o, care de altfel erau însemnate sub forma de splÎrit şi materie, suflet şi corp, credinţă şi intelect, libertate şi necesi­ tate etc., şi În sfere mai restrlme Îflcă în alte fOtfme, opuse care legaseră de ele toată ponderea interesf:lor omeneşti, au trecut, 1n curSl\lI propăşirii culturii, în forma opoziţii1Qc : raţiune şi sensibilitate, inteligenţă şi natură, in ved't>rOa conceptului uni­ vef'Sa1 de subiecti.V1Îtate aOOolută şi obi«tivi,tate absolută. Suprimarea unor astfel de opoziţii devenite fixe este unkul intere!i al raţiunii. Acest interes al ratiunii nu are sensul că ea ar fi impotriva opoziţiei şi a limi-tării în genere, deoa:rece ne­ cesara sciziune este u n fador al vi'eţii, oare se formează opu­ n1ndu-se veşnic, iar totalitatea, În suprema formă de viaţă, este posibilă numai prin reconstituiTe din suprema separare. Dar raţiunea se opune fixă'rii absolute a scizinnii de către intelect. şi aceasta cu atît mai muti dnd opusele în chip absolut ali luat naştere chiar din raţiune. Cînd dispare puterea unirii din viaţa oamenilor şi cind opoziţii.1e şi-au pierd.ut legătura vie a lor şi acţiunea lor reci­ procă, dob,Îndind independentă, apare nevoie de filozofie. Pînă la un punct aCe5t fapt este alCiCidental ; dar, dată fi,ind scέ ziunea, el este inoeroarea neoosară de a suprima opoziţia dintre subi'edivitarea şi obiectivitatea devenite fixe şi de a Înţelege ca deV'enire fi�n�a-devenită a lumii intdec1JuaJ.e şi I'eale, şi ca proces de producere fiinţa lo.r (ca produse). în activitatea infi-


DIVERSE

FOBME IN FILOZOFIA ACTUALA

1'39

nită a devenirii şi producerii raţiunea a unit ceea ce era separat I şi a coborît sciziunea absolută la valoarea unei sciziuni relative, I condiţionată de identitate-a originară. Este accidental unde, cînd ' şi în ce formă apar astfel de autoproduceri ale l'aţiuni.i ca fi­ lozofii. Acest c<llrader accidental trebuie înţeles in faptul că ahso.lutul se afirmă [se instituie] pe sine ca totalitate obiectivă. 17/; Accidenta1itatea este o aocidentalitate în timp, întrucît obiecti­ vitatea absolutului este privită ca o înaintare în timp ; Îllsă, În­ trucît această obiectivitate apa·re ca jux<tapunere în spaţiu, scέ ziww ţine de climă. în forma r;efle"ici .. fixate, ca lume a unei fiinţe g;inditoarre şi gîndite, în opozitÎie fată de o lume a reali­ tăţi,i, aoea,s,tă sciziuoe aparţine nordului apusean. Cu cît se dezvoltă mai mult cultura, cu cit devine mai va­ riată dezvoltarea manifestărilor vi'etii, dezvoltare în care se parate furişa sdziunea, cu atît mai mare devine puterea sci­ zi,unii, cu atît mai fermă sfintenia ei dimatid, !:u atît mai străine ansamblului culturii şi mai neînsemnate dev:in străduinţele vieţii de a se rooaş,te pe sine j'arăşi stăpînită de armonie. Astfel de îIllCorcări referitmure la Întreg, putine la număr, ce au fost făcute cu privire la noua cultură şi creatiile frumoase importante ale tI1ecutului sau ale străinătăţii nu au putut trezi dedt atenţia Gare mai rămîne posibilă atunci cînd nu poate fi înţeleasă struc­ tura serioasă mai adîncă a a,rtei celei vii. Cu Îndepărtarea de aceasta a Întregului sistem al relaţiilor vieţii, S-a pierdut con­ ct'lJ>tul legăturilor lor recipr,oce atotcllprinzătoa:re şi a trecul fie În conceptul superstiţiei, fie în conceptul unui joc distructiv. P,erfecţiunea estetică supremă - aşa cum se formează ea Într-o religie determinată, religie în care omul se înalţă dt:asupra orid'l'ei scizlÎuni şi vede dispătind În împălfăţi'a graţiei liber­ tatea subiectului şi nece5itatea obieatuluÎ - a putut fi energică numai pînă pe o anumită treaptă a culturii şi in barbaria uni­ versală sau pleheiană. Cultura care merge Înainte s-a rupt de acea perfecţiune, aşezînd-o 1 î n g ă sine, sau aŞezîndu-se pe sine 1 î n g ă ea ; şi filindcă inteleotul a devenit sigur de sme, au dăinuit lambele una Iingă alta ttntr-o oarecare linişte ; aeea6ta, d3Itorită faptului că ele se separă una de alta În terenuri cu totul izolate unul de celălalt, domenii în care ceea ce se petrece în wm! dintJre ete nu prezintă pentru c.elălalt nici o importanţă. D<lIr intelectul poate fi a�acat de raţiune şi di:rect pe terenul lui propriu, iar ţncercă'file fMute de 'I1eflexia însăşi de a nimici m sciziunea şi cu ea caracterul absolut al :ntdectului -pot fi cu 3itî,t mai uşor înţelese. Din această cauză, sciziunea care se


'140

I

DEOSEBIREA DINTRE

SISTEMUL

LUI FICHTE ŞI AL LUI §"CfIELLIliIG

simţea Îocodţită, s-a Îndreptat timp atit de îndelungat cu ură şi furie impotrim raţiunii, piuă ce imp ă'răţia intelectului s-a ridielat la nivelul 1liIleU puteri s.ub apărarea căreia intelectul se poate simţi sigur de sine în faţa raţilll1ii. ÎIIlsă, intocmai cum se obişnui'CIŞlte să se spună despr,e virtube că cel mai mare martor al rear1ităţii ei este apartmta pe care o împrumută d e l a ea ipoocr iz ia, tot astfel nici illrtdlectul n11 se poate apăra im­ pot.riva raţiunii. lmpo-triva sentimentuLu i gol iciunii interioare şi Împobriva fricii tainice de oare este chinu ită l-imitarea, intelectul Înce<lircă să se apere printr-o aparenţă de raţiune, apa'renţă cu care îşi SipO<Îeşte la suprafaţă particularităţile. DispreţUiI pe care intel ectul H manif.estă faţă de mţiune nu este arătat în chipul cel mai tare .prin faptul că raţiunea e dispreţuită şi defăimată desch�s, ci prin aceea că mărgioniI1e'a se Laudă că este stăpînă pe filozofie .şi e prietenă cu ea. Filozofia trebuie să refuze p-rie­ tenia cu astfel de false încerdri, Înccocări care se l audă în chiqJ neonest cu nimicirea pa.rticularităţilor, care pleacă de la limitare şi, pentru a salva şi a asigura astfel de limitări, fac uz de filozofie 'ca mi}loc . In l upro intelootului cu raţiunea, i'flbelootul dobîndeşte forţă numai în măsuliia În care raţiunea roo.unţă la sine însăşi. De aceea, dş-tigaroa l.uptei depinde de ea î·nsăşi şi de autentici tatea nevoii de a restabili totalitatea, nevoie din care raţiunea ia naştere. Nevoia de fiLozofie poate fi oonsidemtă ca fiind p c e s u p O z i ţ i a filozofiei, dacă, pe seama fil ozo fi ei care Înoepe cu sine itltSăşi, trebuie să se clădească un fel de tindă ; - şi, în timpurile nOO9tIre, s-a vorbit mult despre o pr esupozit ie absolută. Ceea ce se numeş,te presupt'zitie a fi lozo fiei nu es te a'lt-ceva decit nevoia eXJXTimată. Prin aceasta, nevoia fiind afirmată pen,tru :refrIex ie, trebui'e să existe două pre.supoziţii. Una este însuşi absoluLul ; el este telul care e căutat . EI există de.ia, ,al tJel cum ar putea f,j căutaA: ? Raţiunea îl produce numai Î'llhrudt ea lib erează conştiinţa de limitări : această În­ lăturare a limită,I1iJlor este condiţionată de nelimitarea p r e slliPusă. Ceala.l-tă presupoziţie ar fi să fie păşiil"Ca afară a -conştiintei din totaJit.ate, scindJarea in mnţă şi nefiinţă, în concept şi fiinţă, în finitate şi in f.in ibate. p.entru pozi�ia sciziunii sinteza absolută este un «dinroJo», este ned etermina tul şi amorful opus modu­ riler determinate ale s.cÎziunii. AbSO!lutul este noaptea, şi lumina. mai tîonără decît noaptea, şi diferenţct dintre ele, ca ieşire a


DIVEBSE FOBME

141

IN FILOZOFIA ACTUALA

luminii din noapte, ,d.j,ferenţă absolută : neantu'! este tprinml, dim care a ieşit fiinţa toată, torută divensitatea finitului. Sancima nloz()fiei este imă a<Jeea de a uni aceste presupoziţii, să aşeze fiinta în nefiinţă, ca devenire ; scizi-unea ÎIn ab olut, ca mani­ festrare a acostuia ; fi-nitul în infinit, ca vi,aţă. s Este IÎnsă llliCru stîngaci să oCOmilderi nevoia de fi'lozofîe presupoziţie a'cesteia deoarece prim acea'ita nev-oia primeşte o formă a re�lex,iei. A<:eastă formă a reflexiei se înfăţişază ca propoziţii [principii] contradictorii ; de&p'fe ceea ce va fi vorha mai jos. Se poate .prdind'e unor primipii să se justifi'Oe ; justi­ ficarea acestor prinoiipii prlCSupoziţii încă nu a-r fi să fie Hlozofie, şi astfel cercetarea şi fundamentarea desfăşoară înaintea şi în afam filozof,iei. ca

a

ca

se

REFLEXIA CA INSTRUMENT AL FILOZOFARII

Forma pe care ar primi-o nevoila de filozofie dad ea ar fi să fie dec1a.rată oa presupoziţie, oferă trecerea de la nevoia de f!Î]ozofie la i n s t r u m e n t u l f i l o z o f ă r i i, a l r e f l e ­ x i e i ca �a,ţiune. AbsoţuM tre�y'� �QnLtt:YiLl!ClIltln oonş!jjntă iat� saţ1;mil i!�Oz9Jiei ; i:lif pooaurerea precum şi produse.le re­ l1exiei" fiind numai limitări, ocem luCIU este o contradictie. Ab­ solutul trebui,e să fli'e reflectat, pus : dar prin aceasta absolutul noa fost pus, ci suprimat, deoaroc(Je, Întrucît a foot afirmat, el a fost Limi,tat. Mijlocirea acestei contradictii, est,e rdlexia filo__

�:�:hlă

t f

oartă

.

.

.

ţg��Ş�-����

de a fi sinte��_' �apabilă să dt ,!de cQIlWle't

.t�c_si;-fi e pr�W;u! .�--..!.o_,':1� c,..,-_,_ ,,_.ţ_,I.n �C?�ş-tllnţă,-· ca" ceva R�fW���i�i:ili,toc1��u���t��fa.arelor, ar Ei o su�r�ar� a absolutului ; re.flex�a i��J.ă",�t� facu!t,,!tea fii�_ţei ş.La l�i­ tăJrii. Dar ca rauune ref,lexia a,re raportare.. 'a apş.oţut. .şi ea �K!..a:ID!tte. QlQTIi<\i .da.:tPrită acestei rapQrtări ; aşadar, �rntr'uC_�1 e l l ri��rfr�:'�e �fiiiftr �iţ,ori!! ���e sli;l�tr�ă-1n s:�T�-���: tOCnlaI _p-�i," mi.portarea sa , .la absolut posedă sŢi�zi.Sfenţă llmit<lltul. �ţiunea ;e-:riifăţiş_,!z_ă ca forţa -aosolutului negiativ, doci ca neg:are absolută, şi totodată şi ca fortă afirmării totalită..

a

J.


142,

DEOSEBIREA

DINTRE

SISTEMUL LUI

FICHTE ŞI

AL

LUI

SCHELLING

e n ă o �P��f, 1l?·��� �p�e �� îl�t�� d: rl�ltaQl�!Ie�tu\ tâ::�!··i folul lui ; ea hl seduce să producă o totalitate obiectivă. Orice fiinţă e;te, fiind pusă, ceva opus, teev,a condiţionant şi condiţionat� intelectul completează <ltcest,e limitaţii -ale saLe prin punerea li­ mitaţii'lor opuse, ca f,ijnd condiţili ; acestea au nevoie de aceeaşi completare, sarcina intelectului amplifidndu-se la infinit. In aceaiSJtă operaţie a ei, reflexÎla se înfăţişează doar ca comp1etâ, dar această conducere spre totaHtatea necesităţii este contribuţia şi acţiunea soordă a raţitmii. Intrucit raţiunea face inte1elCtul nemă.rginit, acesta şi lllllll ea lui obiectivă îşi găsesc piei.rea în bogăţia infinită ; deoarece orice fiim.ţă produsă de intelect este ceva determinat, iar ceea ce e determinat ar'e ceva nedeter­ mililiat înaintea sa ş-i înapoia sa ; şi diy,ersitatea fiinţei zace, lipsită de sll,port, intre d uă nopţi ; ea se sp,rijirnă pe neant, o fiindcă nedebernninatul este neafllt pentru intdect şi se termină \ in neant. Inc�pă.ţînaTlea intelectului e ,î n stare să lase să subZiSte neunite opoziţia din�re det�rmina:t şi nedeterminat, dintre finitate şi il11fini·1:latea la eaTe s-a renunţat, şi să păstreze fiiinţa faţă de nefiinţă care îi este lui rot atît de necesară. Esenţa in­ telectului merwnd către o determinaTe comună, iar determinatu) lui fiind nemijlocit mărginit de un nedeterminat, punerea şi determinarea proprii inteleotului nu rezolvă niciodată pro­ blema ; în însăşi punerea şi determinarea efeotuate deja rezidă o non-punere şi un nedeterminat, :rămîne deci mereu prezentă imă.şi s<m::ilD.a de a pune şi de a determina. Fixind a:ce9t:e opuse, adică fiXli:nd finitul şi infinitul, lin �a fel că ambii trebuie ISă iSubriste totodată ca opuşi �ntre ei, intelec­ ,tol se distruge !pe sine, fiindcă opunerea finitlliui 'Şi iilifinitului are semnificaţia că Întrucît unul dintl'e aceştia este afirmat, celălalt e suprimat. CUI1105dnd acest looru, raţiufliOO. a suprimat însuşi intelectul, punerea proprie acestuia îi apare ei ca nonpunere, poodusele lui i se înfăţişează ei ca negaţii. Această nimicire, sau afi.rmarea pură a raţiuni� fă'ră opunere, ar fi, cînd este o:pllisă infinităţii obiective, infin-itatea . subi'ectivă, ar fi împără­ ţia libertăţii, opusă lumii obTectiVe.-Aceasta fiind, în această formă, ea însăşi opusă şi oondiţionată, raţiunea tl'ebuie s-o nimi­ cească şi pe aceasta, în independenţa ei, pontra a suprima în mod aooolut opoziţia. Raţiunea le nimiceşte pe amî,ndouă, unin­ du-le pe amîndouă ; deoarece ele sînt [atare] numai prin fap­ tul că nu sînt unite. In această unir.e subzistă totodată ambele, fibndcă opusul, şi deci limitatuJ., estle prin aceasta raportat Ia


DIVERSE

FORME

1N

FILOZOFIA

ACTUALA

143

absolut. Opusul nu subzistă Însă pentru sine, ci numai intrucit e3te aşeza't în aOOOil ut, adică afhmat ca identitate. Limibtul, intrucH ,apal'ţine uneia din totali'tăţi'le opuse, deci relative, este sau necesar, sau liber ; Întrucît el aparţine sintezei ambelor lota· lităţi, limitarea lui încetează, el flSte liber şi necesar în acelaşi timp : este ceva conştient şi ceva inconştient. Această identitate conştientă a finitului şi infinitllllui, unirea ambolor lumi, uni· rea lumii lSenisibi'l e cu cea intelig,ibiIă, unirea 'În .conştiinţă a lumii neoesare cu lumea liberă, este c u n o aş ţ e r -e a. Reflexia ca facultate a finitului şi infiicnitul opus ei sînt sintetizate în fa· ţiune, a cărei infinitate cuprinde in sine finitul. Intrucît refJexia face din sine însăşi obiect al său, legea supJ'lemă a ei - lege ce·i e8,te d'ată de raţiune şi prin care re­ Hexia dev�ne raţiune - este n�mi.cir,ea ei. Ea subzistă, ca toate, numai in a0001,"t, dar ca reflexie ea îi este opusă aboolutului, aşadaT, pentTu a subzista, ref.lex:Î'a �relbui'e să-'Şi dea sieşi legea aubodistrugerii. Le�a imanentă, prin care, l'ef, exi.a, s-a comu­ I tuit din proprie forţă ca absolută, ar fi legea contradictiei, anume, în sensul că na·tura ei de ce afirmat fiinţează şi rămîne in fiinţă. Reflexi'a şi-a fixa.t astfel produsele ca absolut opuse absolutului, a focut pentru sine lege eternă potrivit căreia să rărrnină inteleat şi să nu devină raţiune, şi să ţină cu dîrzenie la opera sa, care în opoziţie cu absolutul este neant (ca oeva m ă s I ăr1:�aia = r::i���� �î��!>���U ���'ă ,intr-o opozitie, devine ceVia ce ţine de intel1ect, iar infinitaf.ea ei devine o infimi­ tate subiectivă, to,t a5tfel forma care exprimă reflectarea ca gîn­ dire este susceptibiIă de acest echivoc şi de acest abuz. Dacă gîndirea nu es,te pUlSă ca activitalte absolută a î,nseşi raţiunii, pentJru care pur şi sim.plu nu există opoziţie, ci este considerată numai ca o reflectare mai pură, adid reflectare în care numai se fa.oe aoo.tracţie de upoziţie, o asHel de gîndire abstractiza­ toare nu poate nici măcar ieşi din intelect spIe a ajunge la logi-ca cal1e trebuie să cU!prindă în ea raţiunea, şi cu adt mai puţin poate ea parveni .ta filozofie. ,,E&senţa sau caracterul inte­ r,ior 311 gîndirii oa gindire" este consi,derat de Reinhold * ca "infinită posibilitate de repetare a unuia şi aceluiaşi luem ca unul !şi .acelalŞi, .in unul şi ace'Iaşi .şi !prin unul şi ,acelaşi ; sau ca identitate". Prin acest aparent caracter al unei identităţi am putea fi ademeniţi să colliSiderăm această gîndi.re drept raţiune . .. Contribuţii,

ca.ietul 1, '1>. 106 şi

1IlI1!Il.

I

181


144

DEOSEBlREA DINTRE

SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

Dar, dată fiind opoz;iţia ei, a) faţă de o " apl icar e a gîndir ii " , b) faţă de o materiaJita.t.e ahsolută, devine olar că această gin­ dire nu este iden t i ta e a ident i.f:a.t ea subiectului cu obieduJ, id ent itate ce le s1liP rimă 'În opoziţi'a lor pe amindouă şi le �de in sine, ci este o ident itat e "p u r ă" , adică o ident i ­ tate ce a luat naşter,e prin abstracţie şi e conditionat ă prin opo­ ziţie, conceptul abskaot aii u n i t ăţi i propriu intelectului, este unul dintre opuşii fiX'aţi. Reinhold vede greşala Întregii filozofii de pînă acum in "obişnuinţa, 'ahit <le ră:�pîndită �i atit de adinc Înrădăcinată printre Htozofii timpului nostru, de a-şi reprezenta g.îndirea, în geneJ1e şi 'În aplicatiile ei, ca gindire numai sUib iect ivă" *. Dacă iden t i tate a şi nesumectivit<litea ace stei gî ndi ri ar fi c ev a cu adevărat serios, Reinhold n-ar putea deja bce ,absolut nici o deosebÎlre înt re gîn­ dir e şi <IIplicarea gîndi.rii. Dacă gindirea este identitate adevă'rată, dacă nu e subiectivă, de unde mai po'ate proveni ceva deosebit de gîndire - de materi,e Dli.ci s ă nu mai vorbim - ceva, ce "este po.s.tW at 'În vederea apl.'1cării" ? Dacă metoda anaJ�tică operează a:s'opr a un ei acti v ităţi, aceasta, trebuind să fie an al i z ată , trebuie să-i apară ca sintetică ; şi prin analizare iJau na�tere membrele unlÎ.-tăţii şi ale unei divensităţi opooe un i tăţii . Cee a ce an aliza în­ făţişează ca un i ate, este numai subiectiv ; şi gîndirea este carac­ terizată ca fiind o astfel de unLba.tJe opusă diversulrui, ca fiind o iden ti,t ate abstractă. tn felul acesta, gîndirea e5te ceva pUiI' limi­ tat, iar activlÎtatea ei este o aplM:are legică şi jwtă la o materie eXLsbentă _ de a.ltfel în prea.l ab iI, aplicaţe care ml po ate răzbat,e pmă Ia·C1.l1lOO.Ştere. Numai Înocucn are raportwe la absolut, este reflexi a ratiune şi fapt a ei cunoaşte re . P,rin aceas tă raportare piere insă lucr re a ei şi s ubzistă numai raportarea şi e unica realitate a cunoaşterii ; de aceea, nu exi;stă adevăr al reHexiei izolate, al gindi r ii pure, decît adevăr ul nimicirii refilexÎei. D a r absalutul, fiind produs dc ref.loexi e pentru conş tiinţă in filo:liOfaI1e. devine p.rin aceasta o tota­ litate obiecbivă, lliIl întreg de ounoaştere, o organizaţie d'e cuno ­ ştinţe. tn această orwan izaţie fiecar,e parte elS'te tatod ată întregul, deoarece ea subzitstă ca raportare la absolut. Ca parte, care ar e altele În afa.ra sa, ea este ceva l imit t şi e numai pr i n celelalte părţi ; irolată ca limitaţie, partea este �ncompletă, defectuoasă, ea are sens şi semnificaţie numai prin legătura ei cu întregul. De

t

absolută,

- est'e

t

a

a

,. Contribuţii,

caietul J,

p. 96.


DIVERSE

FORME

IN

FILOZOFIA

ACTUALA

14;}

ace·ea nu se poate spune că cofltOepte izolate pentru ele ÎflJSeşi, că runoşbinţ.e ,singU!la're sînt cunoa.şte[1e. Pot ex�sta o mulţime de tJunoştinte emp�ri(je singulare. Ca cunoaştere a experienţei, ele Îşj dov'Odesc Înc!Peptăţirea ÎIn experienţă, adică în identÎ'taiea concep­ tu1ui cu fiinţa, a subiectului ou obiOC"tul. Aceste cunoştinţe nu sînt cunoaştere ,�tiinţifid tocmai fii.ndcă e1e nu au decît această jmti­ fioore intJr-o identi,tate limi tată, relativă ; şi ele nu se legitimează nici ca părţi necelSare ale unui întreg de ounoştinl;le organizat în conştiinţă, şi nici n-a fost cuno.scută in ele d e către srpeculatie identitatea ahsolută, raporta'rea la absolut.

RELAŢIA DINTRE SPECULAŢIE ŞI SIMŢUL COMUN Şi raţionaLul, şi ceea oe ştie simţul comun, este format de asemenea diJn cunoştinţe izolate, aduse din absolut În cuprinsul conştiintei, puncte lum�noase ce se ridică pentru sine din noaptea totalHtăţii, cunoştinţe ou ajutorul cărora omul străhate raţional prin viată. Acestea sînt pentru el poziţii juste de la care pleacă ş i la care se reÎill toarct. Dar in realitate omul are o astfel de încredere �n adevărul acestor cunoştinţe numai fiindcă îl însoţeşte alături de ele un sen­ timent a.l absolulului, şi numai aceasta le dă lor semnificaţie. După cum astfel de adevăTuri ale simţului oomun le considerăm penbru ele Înseşi, numai de pe poziţiile intelectululÎ, ca cunoş-tinţe în g.enere, izolate, ele se infăţj'şează ca gll'eşit.e şi oa semiadevăru:.:.i. Simtul oomun sau bunul simţ poa�e fi adus în încurcătură de renexie. Aşa cum sim�ul ,comun se angajează în reflexie, ceea ce exprimă el acum ca propozitie pentru reflexie are pretenţia de a f.i oollisiderat pentru sine ca o cuno�tere, ca o ounoştinţă, şi el a renunţat la forţa sa, adi.că a renuntat să-şi sprijine sentin­ ţele sale numai pe totali.tatea prezentă ca sentiment obscur şi să I'eziste numai cu <liC6'lta retLexiei nestatornioe. Simţul comun, fără îndoi.rulă, se exprimă pe sine penbru reflexie, dar sentinţele lui nu conţin şi pentru conştiintă raportaJ'ea lor la totalitatea abso­ lută, şi aceasta rămîne În interior şi nu e exprimată. De aceea, s,.poculaţia înţeleg>e, desigur, simţul oomun, dar sim­ tul comun nu Înţelege activita�ea speculaţiei. Speculaţia 1feeunoaşte ca realitate a cunoaşterii numai fiinţa cuno:l..Ş-t erii tn totalitatea e i ; tot ce este determinat posedă realitate şi adevăr pentru specu­ latie numai în raportarea cunoscută a sa la ahso,lut. De aceea, 10 - Hegel,

Studii

filozofice

184-


146

DEOSEBIREA DINTlU!l SISTEMUL LUI FICBTE ŞI AL LUI SCHELLING

speculaţia recunoaşte şi absolutul cupmns în ceea ce se află la baza sentinţelor simţului comun ; dar, fiindcă pentru ea cunoaşte­ rea a.re realitate numai În'hrudt este in abso,lut, ÎIIlaintea ei este totodată nimicit cunoocutuJ. şi ştiutul aşa c m es-te acesta e xpr im at pentru reflexie, avînd prin aIOelasta o formă determinată. Iden­ tităţile reilia,tiVJe ale .simţu1ll1Î. comun care, aş a cum se înfăţişază În fonma lor mărginită, ridică cu totul pretenţii de a avea carader abSOllut, devin aocidentalităţi penliru ref1.exia filozofică. Simţul comun nu poate înţelege cum ceea ce penllru el este n em ij l<Kit oelDt, este pentru fi!owfie in acelaşi timp un nimic ; căci el simte în nemij.locitele lui adevăruri numai raportarea lor la absolut, dar nu separă acest s i e de fonna lor fenomenală, prin care ele sînt lim�taţH, trebuind tobuşi să aibă, ca atare, şi subzLsten(ă şi fiinţă aJbsolută, însă dispărînd înaintea specuLaţiei. Dar Slimţul comun nu numai că nu poa1e înţelege 6peculaţia, ci e l trebuie s-o şi urască cind a de de ea, iar cînd nu se află în indiferenta completă a <lertitudin-ii. el trelbuie s-o detesk şi s-o perseoute ; deoarece pă cum pentru simţul comun identitatea Între esenţe şi a,ccidentalul sentinţelor sale este absolută, el ne­ fiind în stare să sepa,re limitele fenomenului de absolut, lot ast­ fel şi ceea ce separă el în oonştiinţa sa eI�Le a.bsolut opus, iar ce,ea ce consideră ed. ca limit,at nu poate uni În oonştiinţă cu nelimi,ta­ tuI. Limitatul şi nelimi,tatul sînt În simţul comun identice, fătă Îndoia.lă, d<lll" această iden6tate este şi rămîne ceva -in1erior, un senrbiment, ceva nocunOSIDUt ş i neex.pri.mat. Intocmai cum s imţul comun observă l im t a l, aI:irmîndu-1 pe acesta în conştiinţă, tot aşa nelimi,ta,tuJ. este pentru aceasta absolut opus limitatului. Arest raport sau ra,por,tare a limitaţiei la absolut - r<liport în care este pre7ientă în conştiinţă numai opozitia, în schimb cu privirre la id a e avem completă inconştienţă - se numeşte c r e d i n t ă. Gvedinţa nu exprimă sintcti<ul sentimentului sau aJ intuiţiei ; ea este o relaţie între flexi e şi absolut, re�lexie care în această relaţie este, fă,ră îndo,iaoIă, raţiune şi se ni m ceşt e desi­ g ur, pe sine ca pe ceva ce separă şi e separat, nimicind şi produ­ sele acestora (o conştiinţă individuală), dar mai păstrînd form a seq>araţiei. CeDtitutdinea nemij.locită a credintei, certitudine despre care s-'a vorbit a t de mult ca d e ceva ultim şi suprem al conştiinţei, nu este decît însăşi identitatea, raţiunea care însă nu se cUru)a.şte pe sine, ci este Însoţită de conştiinţa opoziţi.e i. Dar spoou1aţia face să devină conştientă identitatea care este incon­ ştientă pentru simţul comun ; sau speculaţiJa construieşte ca iden-

u

ent m nt

u

du

i t",

entD,t t

re

tÎi

espro

i

,


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

147

titate conştientă ceea oe în conştiinţa inteJect.;lui obişnuit est.e (;u necesitate OrplllS. Şi aoea.s.tă uniJle a celor ce sînt separate în cuprin­ sul credinţei este pentru simţul COInOO ceva ingrozitor. Sacrul şi dumnezeeoouJ subzistlnd în conştiinţa simţului comun numai oa obieot, el velde 1n suprimarea opoziţiei, ,în identita'tea pentru conş.tiinţă, numa·j dis,trugere a divinului. Dar simţul coonun tr,ebuie să vadă nu.mai distrugerea mai cu seamă in sis.temele filozo-fice care satisfac cerinţa identităţii con­ ştiente printr-o- înlăturare a 'sciziunii pxin care unul dintre opuşi, îndeosebi cînd un astfel de op.us este fixat de cultura timpului, este t'lidicat la vaJoMle de ahsolui, iar oolă1allt opus este nimicit. Aici speculaţia, ca filozo�ie, fără îndoială a suprimat opoziţia, dar ca sistem, ea a transformat in absolut Ifi ce limitat în oe priveşte cunoscuta lui formă obişnuită. Unica latură care intră aioCi în con· sic1eraţie, a.dkă latura srpeculahivă, nu există absolut de loc pentru simtul comun. P,rivit pe latura aceasta speculativă, limitatul este cu totul aJ.toeva docÎt oeea ce pare el simţului comun ; anume, prin faptul că el a fost ridicat la valoare de absolut, el nu mai este de loc aoest limitat. Materia materiali.ştilor, sau eul ideaJi­ şbi.l(ltf, nu mai SiÎnt : prima, materia moartă, care are în fata sa viaţa ce i se 0PllIIle şi o fonnează ; a<lesta din urmă, conşliinţa empirică care, ca ceva limi'bat, tnebu�e să arurme un infinit în afam sa. Aparţine filozofiei sancina de a arăta dacă sistemul a ourăţit intr-ad'evăr de orice finitate fenomenul finit pe care el l-a ridi<lat la valoare de infinit ; aparţine filozofiei sarcina de a <lirăJta dacă spoouJJaţ ia, în cea mai mare depărnre a ei de simţul comun şi de fixarea opuselor proprii acestuia, nu este supusă destÎln:ului Qpocii sailie de a fi pU5 ca absolută o formă a absolu­ tUilui, cLe.ci ceva ce în esenţă sa este opus. Dacă speculaţia a liberat întt-Mlevăr de toate formele fenomenului fiinitul pe care ea l-a transformat în in,fini.t, ilJruoCÎ el se izbeşte mai întîi de nume aici, cind el ou ia nici o notă despre operaţia speculativă. Cind speculaţia înalţă cele finite numai în fapt la nivelul infini,tulUi şi le nimiceşte in acest fel (şi ma'teria, eul, ÎntruCÎt 'ele ar fi să cuprindă totalitatea, nu mai sînt nici eu, nici materie), atunci lipseşte actul ultim al reflexiei filozofÎ!Ce, anume conştiinţa des­ pre nimicirea lor. Şi C'll toate că, în cruda acestei nimiciri operate potrivit farptullui, absolutul sistemului a m ai păs·trat o formă de­ terminată, totuşi nu poate fi negată ce.! puţÎln existenţa acestei tendinţe autentic speculative, dar tendJinţă din care simţul comun

187


148

DEOSEBmEA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLmG

nu înţele� nimic. Intrucît acesta nu a:f1e in vedere principiul filo­ zofic potr-ivit că-ruba trebuie supnimată !lciziunea, ci zăreşte numai principiul s�temati.c, găsind pe unul dÎlll opuşi ridicat la rang de absolut Îrar ,pe -celălalt opus nimicit, el, .simţul comun, are ,încă de partea sa un avantaj în ce priveşte sOÎziunea. In simţul comun, precum şi in sistem exil9tă o opozi.ţ ie absolută ; dar el posedă to­ tuşi d e p l i n ă t a t e a opoziţiei, şi este dublu contrariat. De al,tfel, Îln afară de latura lui filozofică, un astfel de S1Îs­ tem fi,lozofic, care are cusurul de a ridka la rang de absolut cev,a ce mai este încă opus pe o Latură oarecare a sa, posedă în �lus av,antajul şi meri,tul pe care inteJoctul obişnuit nu numai că nu le înţelege de loc, ci pe oaTe aceslla trebuie să le şi deteste : aillU ­ me, aVaIlltajul eLe a fi diSltrus dintr-odată, prin nidkarea unui finit la Vladoare de principiu infinit, 'Înt\1oaga masă de finilăţi atir­ nătoare de principiul opus ; şi meritul, în ce priveşte cultura, de a fii făcut să fie cu atît mai dură sciziunea şi de a fi întărit cu a.ut mali mult neVioia de unire î.n totalitate. IncăipăţÎnarea simţului comun de a-şi mentine, cu forta inerţi-ei sale, inconştientul în ponderea lui origi,nară şi în opozi­ tie faţă de con.ş.tiinţă, iar materia în opoziţie bţă de difertmtă, care aruncă lumină în acea'lta numai spre a o construi din nou în Siimteză la nivelul unei po-tente superioare, această încăpăţînare oore, fără îndoială, o perioadă de timp mai lungă în climatele nordice ; pentru a fi :învinsă, deocamdată numai p1nă l'a punctul în care materia atomistă, ea ·:insăşi mai diversă, este inenţia [pusă în mişcare pe propmul ei teI1en, mai Întîi pr.inh-o mai variată combÎlIlare şi descompunere a ma<!eriei şi prin astfel creata can­ titate mai m3lre de atomi fiqi. Inoît simtul C()mun se încurcă mai mult în demet'!suri.J'e şi cunoştinţ.ole ce ţin de intelect, pină ce ajunge să se Eacă pe s-ine capabil de a înlătura această con­ fuzie şi opoziţia însăşi. Simţul comun nu neţ�ne decît latura di-s.trugătOlar·e a spt)cu­ laţi ei, dar nici această distrugere nu i se în1ăţi.şează în toată am­ ploarea ei. Da-că ar putea cuprinde această amploare, �imţlll co­ mun n-'ar mai consWreI1a speculaţi.a ca pe duşmana sa ; deoaxece speculaţia pretinde, în sinteza ei supremă înfăptuită între con­ .ştient ,şi inconştient, şi n�m�cirea eonştj.jnţei insă;şi ; şi raţiunea îşi scufundă astfd in propriul său abi.s refI.ectanea identităţii absolute şi cunoaşterea sa şi se scuf'UOdă pe sine însăşi. Iar în această nOilipte a simplei refllex:ii şi a intelectului discursiv, noapte care este am.Îlaza vieţii, speculaţia şi simţul comun se pot întîlni.

tot


DIVERSE FORME

IN FILOZOFIA ACTUALA

149

PRINCIPIU AL UNEI FILOZOFII ÎN FORMA UNUI PRINCIPIU ABSOLUT Ca totalitate a cunoaşterii produsă de l'eHexie, filozofia devme Wl sistem, un întreg organic de concepte, a cărui lege supremă nu este inteledul, ci raţiunea. Intelect'lll trebuie �ă al1ate ex'aet opuse1e a oeea ce el pune, să-şi indice limita, temeiul şi oondiţia ; raţitmea uneşte iasă aceşlJi opuşi care se cootrazi-c, îi afirmă şi totodată îi suprimă poe amîndoi. Sistemului ca orga­ nizaţie de principii i se poa.te pretinde Qa absolutul care se află la baZla ref.lexÎei să fie prezent În el şi potrivit modului refle­ xiei ca prmcipiu suprem şi absolut. O astfel de exigenţă conţine deja in 9ÎJne nÎl1nicnida Sia, deoarece ceva ce este pus de către reflexie, llil1 principiu, este pentru sine ceva limitat şi condiţio­ naJt şi a'ne neVIOie de \lin alt principiu pentru întemeierea 'ta, şi aşa mai depar:te, la infinit. Citld absolutul este exp.rimat Într-un principiu v,alaMI prin gîndire şi pentru gîndire, principiu a că­ rui fOImă şi ma�Clrie să fie identoce, atunci sau este afirmată ident�tabea simplă, fiind exclUlSă neidentitatea formei şi materiei, iar principiul fiind condiţionat de această neidentitate - În acest caz pritliCÎlPiul nu este abwJut, ci este defectuos, exprimînd numai un cOll<Jerpt de al in,tehx:tului, o abs.tracţie ; sau atunci forma şi ffi<lJtenia sîmt conţinute în a<:eJaşi timp În el ca oeiden­ titate, principiul f.iind analit�c şi sintetic totodată : în f.elul acesta, principiul e&te o antinomie şi astfel nu es�e un principiu; el se află ca principiu sub ,legea intdec,tuh:ci, conform căreia el nu trebuie să se contrazică În sine, să se suprime, Însă ca anti­ nomie, el se �primă pe sine. GJ1eşj.ta păl"ere că ceva ce este pus numai pentru reflcx:c trebui'e să stea cu necesitate în fruntea unlllÎ sistem ca princi­ piu supr,em absolut, s.au că esenţa fiecărui sitstem se Iasă şă fie exprimată intr-un principiu care să Se �nfăţişe1le gîndirii ca ahwlut, areastă păl1ere greşită �i conferă sieşi o sarcină uşoară dÎnd este vorba să aprecieze un sistem oarecare. Deoarece de�­ pre ceva ce e gÎndi,t şi ex.primat în principiu se poate foarte llŞ(I1r ară,ta că este condiţionat prin cev;a opus lui, că, deci. nu este cev;a abso�ut : se arată despre al'CSt ceva că e OPUiS prin­ cipiului : că trebuie să fie pus, că, deci, acel ceva ce a gitldit şi e exprimat În Ptrindpiu, este nu1. Amintita părere greşită se consideră pe sine cu atît mai justifkată. ()U cît însuşi sistemul exprimă abroIutUil, oare este vnnCÎlpiul său, În forma unui pr.jn� cipiu sau a unei definiţii, definiţie carl'e, în fond, este o antino-


150

DEOSEBIREA DlNTB.E SlSTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

mie şi ca're, din această cauză, se supri.mă pe ea însăşi ca ceva ce e plliS pentru simpla reflexie. Astfel, de exemplu, conceptul de substanţă al lui Spinoza, prezentat ca şi oauză şi efect, ca fiinţă şi concept totodată, încetează de a fi concept, deoarece opuşii sînt uniţi Întlr-o contradicţie. Nici un încep ut al unei filozofii oal'ecare nu poate av:ea o tnfătişare mai �ela decît începutul cu o definiţie, oum se Întîm­ plă la Spinoza ; un început care face un curios contl1ast ou în­ temeierea, apl'Ofundarca, deducerea principiilor cunoaşkrii, cu reducerea obositoare a oT icărei filoZlOfii la <supreme fapte ale conştiinţei, şi aşa mai d�arte. Dar cînd Taţiunea s-a curăţit pe sine de subiectivitatea reflectării, poate fi preţuită cwn se cuvine şi acea idee a lui Spiooza de a incepe filozofia ou filo­ zofia 111lsăşi şi de a lăsa să se înfăţişeze raţiunea, îndată şi nemi,i­ locit, cu o antinomie. Dacă pri'l1oipiul filozofiei e să fie exprimat in propoziţii formal,e pentru reflexie, llIU avem mai întîi ca obiect a:l acestei sa�cini decit cuno aşterea, în �eneral sinteza subieotivului şi obiec­ tivului, sau gîndirea absol ută . ReUexia nu este însă în stare să exprime sinteza absolută Într-un principiu, anume, dacă a{)cst principiu tI'ebuie să aibă pen,ku in teIeot valoarea unui principiu propriu-zis. Reflexia este nevoită să separe ceea ce este una în identitatea absolută şi �ă eJQPITÎme sinteza ,ş i antiteZia sepamt, în două princ,ipii, in unul din oc.eşt:ia id,entitatea, în celălalt sci­ ziunea.

în A = A ca principiu al identităţi i se ref1ectează asupra acestei napontăni, şi această �aportare, acest mod de a fi unul, eg-aJitatea, este conţinută in această identitate pură ; el hce abstl1acţie de ol"'ke neegalitate. A = A, expresia gîndirii awo­ Iute, sau a liaţiunii are pentru reflexia care vOl1beşte numai în propoziţii I..'e ţin de intelect numai semnificaţia id'entităţii pro­ prii intelectului, semnificaţia unităţi<i plll"'e, adică a unei unităţi in care se face abstra<:ţie de opoziţi,e. Dar raţiunea nu se găseşte pe sine eX'Prirnată în această UIIlJilateraJitate a unităţii abstracte. Ea postulează şi punerea ace­ lui ceva de care s-a făcut abstracţie tn eg alitatea pură, postu­ lează afirmarea opuSului, ,a · · neelgalităţii ; unul ,dintre A este 5Ubiect, celălalt · e obiect, şi ,ex,pr�ia di,ferenţei lor este A nu e egal cu A, sau A = , B. Aoest principiu este În directă contra­ dicţie ou cel precedent ; , în el se face abstracţie d'e identitatea


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

151

pură şi este pusă nonidentitatea, fonna 1>ură 'a "negindirii" · ; după cum primul principiu e;;�e forma "gîndirii pure", oare este altceva docit gindirea absolută, decît raţiunea. Numai fiindcă şi neg1ÎIlIdirea este gindită, f<iindlcă este pus A nu e egal <:u A de cătr,e gîndire, poate fi in general pus ace5t principiu. în A nu e egal cu A, sau În A = B este afinnată şi identitatea, T'apor.t:.l­ rea, = -ul pl1imului principiu, dar numai în chip $ubiectiv, adică nwnai Întrucît neg,indirea este pusă de către gîndire. Da'r aceas,tă punere a negînc1irii pentru gîndir,e este cu totul accidentală pen­ t11U negîndil'e, este o simplă formă pentru al doiJl,ea prindpiu, formă de care trebuie să se facă abstrarcţi,e pentru a avea pură materia acestui al doiIea prinaipiu. Ast�el acest al doilea prind,piu este necondiţionat, ca pri­ mul, şi, prun urmaTe, e oondiţie a acest'uia, după cum acesta este condiţi,e a principiului al do�lea. Pillimui principiu este conditio­ na,t de al doi,J,ea, întrucît el există c1atol'ită abstracţiei ce se face de neidentitatea conţinută în principiul al doilea ; al doilea prin­ cipiu [este condiţionat de primul} întrucît el, ca să fie princi­ piu, are nevoie d·e o raportare. De aJ.t.fe1, rul doiJlea prÎtocipiu a fost eXiprimat în forma sub­ al,ternă a prinoipiului raţiunii suf.iciente ; .sau mai curînd el a fost coborit .lla a'Ceastă extrem de subalternă semrriHcaţie abia !prin .faptul că IS-a Ifă!cut din el IPriDc�piu al <:auzalităţii. «A are un lemei» Înseamnă că lui A îi revine o fiinţă care nu este fiinţa lui A ; A este o punere care n u e punen;:a lui A; deci A nu e egal cu A, A = B. Dacă fiacem abstracţie de faptul că A este ceva pus, cum şi trebuie să facem abstracţie pentru a av(".a pur al doiIea principiu, el eXJPrimă ·în genere o nepunere a lui A. A pune !pe A în acella,Şi tim,p ca 'pe cev;a i})US şi Ica !pe ceva nepus este deja si·nteZia primului şi .{Jelui de al doilea principiu. Cele două pl1incipii sînt pniocipii ale contradicţiei numai in sens 1nv'el1s. Hrimul principiu, a.oela al identităţii, exprimă d wntradicţia este = O ; al doilea principiu, întrucît este raportat la primul, expl1imă că contradicţia este tot atit de nec�ară ca şi non,c()Il\tTadicţia. Ambele prmoipii sînt, ca principii, pozitii pentru sine la acoeaşi putel1e. întrucît al doilea principiu este eX!})rimat astfel indt primul este în a.celaşi �imp raportat la el, acest al doiIea principiu e cea mai înaltă expresie pooibilă a raţiunii de către intelect. Această raportare a ambelor este ex­ p.resia antinomiei ; şi ca antinomie, ca expre!lie a idealităţii ab*

lteînhold, Conllribu.ţfi,

lClaietlul r, p.

111.


152

o

ll!!

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FIClITE ŞI AL LUI SCHELLING

solute, este i.ndiferent a pune A = B, sau A = A, anume, dacă A = B, şi A - A este considerat ca raporl:.a!re a ambelor prin­ dpii. A - A conţine ditor,enţa lui A oa subiect şi a lui A ca bi e in a.celiaşi timp ou identiflafloa, precwn şi A .... B conţine identitatea lui A şi B împreună cu diferenţa ambiJor. Cînd imte.Lectu.l nu recunoaşte În principiul raţiunii suf.i­ ciente, ca raportare a ambelor, antinomia, inoo1ectul nu a ajuns să devină r,aţiune, şi, fOI'maiiter, al doilea principiu nu este nou pentru el. Pentm purul intelect A = B nu exprimă mai mult deoÎlt eXPJ1imă primul prinocipiu : anume, mtdecbul înţelege atunci plIDerea lui A ca B numai ca pe o repetare a lui A, adică el reţine numai identitatea şi faoe abstracţie de fa.ptul că întrucît ,A. este pus ca B Slau e repetM ca pus în B, elStte pus alt ceva, un non-A, .'ii anume ca A, deci A [este .pus] ca non-A. Cînd re­ flectăm numai 'l a formalul �ul<lltiei .şi reţinem ferm sinteza cunoaşterii 1n ·formă ,anali'tiK:ă, antinomia, contradicţia care se 6uprirmă ipe :g,ine iruă'Şi, este 'Suprema e:q>resie formală a cunoaşterii i 'a a I]d ea este recunoscută ca expJ1esie formală a adevăTului, naţiunea a aşeza,t sub oorohirea S'a esenţa formală a reflexiei. Esenţa f.or:mală predomină însă dnd gîndirea este pusă in unica formă a primului principiu opus principiului al doilea, a.firmată ca prim adevăr al nlozo.f.iei şi avînd caraclerul unei uni,tăţi aootr.adJe, şi oirul din analiza ap1icării gîndirii tre­ buie 'Să Ifie elaiborat un sistem aJ reaJităţii cunoaşterii. Atunci întreaga desfăşurare a acestei oporaţii pur analitice se Înfăţi­ şază în fdtll următor : Ca �nfi.ni,tă posibilitate de repetane a lui A !.la A, .�îndired estle o abstractie : primul prinoipiu exprimat ca a.ctivitilte. Lip­ seşte Î-nsă al doiJ.ea principiu, negîindiTea ; es.re nevoie absolută să se tr,ea'Că la acest aJ doilea principiu ca condiţie a primului şi să fie pus şi acesta, să fie afÎLrmată şi materia. Ou acea�ta OipuseLe sint OOInplete şi trecerea estle un anwnit fel de raportare a ambelor principii unul la ce1ălal,t, raportare care se numeşte aplicare a glindÎ'rii şi care este o sinteză absolut necompletă. Dar şi această sinteză slabă este împotTiva presupoziţiei gtnd�['ii ca punere a lui A ca A, la infinit ; deoarece in a p J .i c a r e A este pus, În acelaşi timp ca non-A, şi este sup.rimată gîrndirea în subzistarea ei absolută ca repetame infinită a lui A ca A . Opusul gî<ndirii este determinat, prin r<liportarea s a la gîn­ dil1e, ca ceva gîrndit : - A . însă, deoarece o astfd de g<ndire

ct

f�

��::�i�� ci


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

153

c

(punere = A) este condiţionată de o abstracţie, şi este d e i un opus : astfel, şi e a ce e gîndit, în afaTă de faptul că gînditul - A. mai are aLt,e determinaţii = B. ore s,înt cu totul indepen­ dente de simplul fapt de a fi determinate de wÎnd-i:rea pură ; şi aceste deter;minaţii sînt simplu a::tbc gîndirii. In consecinţă, tre­ buie să existe pentru gîndire o materie absolută ca priodpitU al filowfării, de�pre ceea oe va fi vorba mai încolo. Baza acestei opomţii absolute nu Ilasă pe seama operaţiei fO'Tlll ale - pe Clal'e se s.prijină vestita invenţie de "a reduce filozofia la logică� ... - altă sinteză imanentă decît pe ac a a identităţii proprie in­ te!lectului, a repetării 1a infin�t a lui A. Dar chiar şi pentru re­ pcl8Jre este nevobe de \lJtl B. C etc., in care poate fi pus repeta­ tul A. A'Celjlti B, C, D eoc. ,sÎnt, d in cauza JXlsihi�ită.tii de repetare a .Jui A, ,;ceva divers", 'Ceva ce lC·onţine .în sine opozi,ţia (.�iocare din aiCeşti B, C, D etc. pOISedă determinatii nepuse de A ) , adică o materie absoLut diversă, ai cărei B, C, D etc. trebuie să se potrivească ()U A oom se a e ; o astfel de absurditate a potri­ virii ia locul unei identităţi originare. Greşală fundamentală poate fi reprezentată in felul că nu se refloctează sub aspectul formal asupra antlinomiei care exi'stă intre A A şi A = B. La baza unei ast�el de operaţii analit�oe nu se află c-onştiinţa că a.pariţia pur form'ală a absolutului este contradÎiCţia ; conştiinţă care poare lua naştere numai dnd sp�ulatia pleacă de la ra­ ţiune şi de la A = A ca identilJaite a subiedului şi obiectului.

ce

ee

po b

-

I NTUIŢIA T RANSC ENDENTALA tntrudt specuQaţia este priViită din perspectiva simplei re­ flexii, identi,tatea ahsOiJută se Înfăţişază În sinte:be de contrare, aşadar în anrioomii. Identităţile re.lative În care se di-teren­ ţia.ză identitatea absolută lsint, fără îndO'ială, limitate, şi deci sînt pentm intelect şi nu sînt anl!Înomice ; dar în aoe.laşi ,timp fiind identităţi, ele nu sînt pUU1e conoe.pl,e de ale inteleotulu� ; şi ele trebuie să fie identităţi, deoarece Într-o filozofie ou poate figura oici un ce pus fără rapOitare la absolut. Dar pe latura act'.8t.ei rapor.tări chiar tiecare limitat este o identitate (relativă), şi deci, pentru refJexie � eva antinomi.c ; şi aceasta este la­ tUI1a negativă a cunoaşterii, este formalul care, dirij,at de raţi­ une, se d s e pe sine Însuşi. tn afară de aee:lstă latură nega-

� trug

.. R.eIiruho!ld, Con,tribuţii,

e

cadel\!ul

1,

p.

93.

l�l'


154

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLINQ

tivă, cunoaşterea are o latură pozitivă, anume : intuitia. Cunoaş­ terea purră (adică ClIDoaşterea fără intuiţie) este nimidrea 000trarelor În contradicţie ; intuiţia fără aoeastă sinteză a contra­ relor este empirică, dată, inconştientă. Cunoaşterea tranSICenden­ tală Ie uneş.te pe amîndouă, adică reflexia şi intuiţia ; cunoaşte­ rea tr.anscendentală este con()ept şi fiinţă În aCe/laşi timp. P.rin faptul că intuiţi,a devine tramoeiildentală, identitatea subi,ecti­ vului şi obi'ectivului, care sînt despărţite în intuiţia empirică, pătrun de în. conştiinţă ; Întrucît devine transoend'cntaIă, cunoa­ şterea nu pune numai conceptul şi conditia sa - sau antino­ mia amîndurora, subiectivul -, ci ea .pune totodată 'Şi O'blectivul, Wnţa. 10 cunoaşterea filozofică ceea ce e intuit este În acelaşi timp O' activitate a intelig1enţei şi a natlll'Îi, a conştiinţei şi a oooa ce e lipsit de conştiinţă. Ceea ce este intuit apwrţine ambe­ lor lumi în aodaşi timp, lumii ideale şi lumii. rea.le : celei ideale, întrucît este pus În inteligenţă şi prin aceasta i,o libertate ; celei real,e, Întrudt locul lui În totalitatea O'biectivă este dedus ca o vmigă în lanţul necesităţiri. Dacă ne situăm pe poziţia reflexiei, sau a libel'tăţii, ceea ce e de na.tură ideală este ceea ce e prim, iar esenta şi fiinţa sînt numai inte1Îi..�tmţa schematizată ; dacă ne situăm pe poziţia necesităţii sau a fiinţei, gîndiTea este numai o schemă a fiinţei absolute. In cunoa�terea transcendentaJ.ă am­ bele, fiinţa şi inteligenţa, sînt unite. Tot astfel cunoaşterea transcendentală şi intuiţia tramcendentală sînt ulllul şi acelaşi lucru ; feTmeoii dif.er:iţi indică numai preponderenta factorului ideal sau real. ATe oea mai prof.undă semnificaţie faptul că s-a afirma.t cu atîta seriozitate că fără intuiţie bransct"lldentală nu se poate filo­ zofa. Ce ar Însemna oare : a filozob fără intuiţie ? AT însemna să te di,spersezi la infinit în finităţi absolute. Fie că aceste fini­ tăţi sînt subiective, sau sînt obiective, concepte ori lucmri, sau se trece de la un fel la celălalt, fi,Lozofi,a fări intuiţie înain­ tează de-a lungul unei nesHrşite serii de fi'llirtăţi, iar tt1ecerea de 1a fiinţă l a ooncept, sau de l a concept l a fiinţă este un salt justificat. O astfel de filowfare este o filozofare formală, deoa­ rece lucrul, ca şi conceptul, este fieoare pentru sin e numai for­ mă a absolutului. Acea'S-tă filowfare presupune distrug'cre.a in­ tU!i.ţiei tram.sceooentatle, o o.p Ull1eDe absolută a fiinţei şi a conoep­ tului ; şi dacă vorbeşte de neooodiţionat, ac.eastă fi lozo are şi din acesta iaTăşi ceva formal poate În forma unei idei care ar fi opusă fiinţei. Cu cît este mai bună met od J. , Cll atît mai stri-

ne­

f

face


DIVERSE FORME IN FILOZOFIA ACTUALA

155

sp l ţ f n ăţi raze ale f003ruLui n Î oare Le emite În st pus focarul, în focar sînt puse ele. Jn n u ţ a transcendentaJlă ţ suprimată, dif r nţă a on u ţ e ­ tru t igenţ n ă­ independentă. P uc ea tă l'ealitatea sînt în

gătoal'e devin rezultatele. p.entru e-ru a ie i it !e sînt i f- nit şi este totodată format de ele ; ele e e şi i t i i orice opon ie este este nimicită orice e e c str c i i univ,ersului de către inteligenţă şi pen in el ă şi organizarea lui intuilă ca ceva obiectiv şi i f ţişÎndu-se ca rod er conştiintei acostei iden­ ti ţi este speculaţia, şi f,iindcă ideali-tatea şi ea una, speculatia etSte intuiţie.

POSTULATELE RAŢIUN I I Sinteza celor două contra1'e puse d e reflexie pretindea, c a

operă a refl.exi-ei, să fie oompletată, iar, ca antimomie CaJl"e se suprimă pe sine, ea postula să subziste în intui tie. Cunoaşterea speculativă blebuind să fie înţeleasă ca identitate a l'ef.lexiei cu intuiţia, putem in acest caz spune despre intuiţie că ea eşte pOistulată de către r,eflexie, intrucît este afirmată numai prurtea reflexiei (parte caIle ca IlaţionaJ ă este an tinomică) , dar în ra:poŢ­ tal1e nocesară l a intuiţie. Nu poate fi vorba de a postula idei, deoarece acestea sînt produse ale r aţ iu ni,Î , sau, mai curînd, sînt raţionalrul pus de intelect ca produs. Anume, vaţionalul trebuie d'edus, potrivit conţinutului său determinat, din contradicţia unor QptlŞi determinaţi, a că-ror smteză este raţionalul ; numai intuif�il. ao :1 �� �=deă ai�fdt ;:;;!�la7�c �;�e pc:oe:re�t i�fi�rt� amos-te<: de .empiric şi de raţional ; empiricnl este intuiţia timpu­ l ui, r aţioualui este suprimarea orică-rui timp, tmnsformarea aces­ tuia in ceva infinit. însă in p glresul empi-rk timpul nu este transformat în chip pUT în ceva i.nfi it, d-eoarece în aresta timpul trebuie să subziste ca cev.a finit (ca momente limita'te), progresrul empi-ric este o Înfin�ta·te empirică. Antinomia adevă­ rată, oare nu pune limitatu! şi nelimi,tatul unul Ungă altul, ci le pune totodată şi ca ide nt i.oe trebuie să-şi suprime În aceiaşi timp opoziţ�a. întrucît anti-nomi,a p08tulează intuiţia determi­ nată a ti,mpului, acesta - moment limitat al pre7..entului şi neli­ mitare a punerii acestui moment in ·afara lui însuşi - trebuie să fie ambele totodată, deci etern�tate. TQt atit de puţin poate fi postlllllaJt:ă intuiţia ca ceva opus ideii sau, mai bine, antinomiei necesare. Intuiţia, care este opus ă ideii, este f�inţă determinată limitată, tocmai. fiindcă ea .ro

1117

n ,

,

198


156

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

exalude ideea. Intuiţia este, fară Îndoială, ceea ce e postulat d,e către raţiune, dar postulat nu ca Deva limitat, ci pentru a com­ pleta unÎllareralitrute.a operei reflexiei : i,ntuiţia e po.stulată nu ca ea şi reflexia să rămînă opuse intre ele, oi ca să fie una. Vedem în genera! că acest întreg fel de a pootula îşi rure temeiul exclUSJÎ.v în fi3.ptul că se pleacă de la unilateralitatea reflex:iei ; acea&tă un�latel'aJitate are nevoie să postuleze pentru compteta­ nea li;psuriilor ei oontnarul care a foot exdus din ea. Esenţa ra­ ţiunii primeşte însă o poziţie faJlsă in aoeastă pOI'ISpectivă, deoa­ rece ea se Î1nfăţişază aici ca Deva ce nu-şi ajunge sieşi, ca ceva ce Me li}JI9Uri. Dar cînd raţiunea se cun aşt pe sine ca abso­ lută, filozofia începe cu ceea ce Încetează maniera care provine de la l'eflex:i.e, adică de la identitatea ideii cu fiinţa. Filozofia nu o postuLează pe una di.n ele, deoarece o dată cu caracterul ahsolut [al raţiunii] ea le pune nemijlocit pe amîndouă ; iar cam.cte.rul ahoolut al raţiunÎli nu este ahceva decÎJt i,dentitatea

o e

amindurora.

RAPORTUL FILOZOFARII FAŢA DE UN SISTEM FILOZOFIC Nevoia de filozofie işi poate găsi satisf,acţia în faptu.l că s-a pătruns pînă la principiul nimi.ciri,i oricărei opoziţii fixate şi pină la raportarea limitatului la absolut. Această satisfaoere pe care o află în priillicipiul identirt:ăţDi. absolute se g te În filo­ zofa:re, în general. ce e cunoscut ar fi, in ce p iveş e con­ ţ inutul său, ceva aocidental, seiziunile spre a căror nim�cire �-a tim 3Jl' fi date ş i ar fi dispă'rute şi n-ar fi ele Înseşi sinteze re­ oo-DstnJite, oonţinutul unei astfel de filoliOfări fi-ar avea in genere nici o Iegătură interioară şi fi-ar constitui o tollalitale obi.eotivă a aunoaŞ{terii. Tocmai din cauza mpsei de legătură a conţinutului ei, această fLloz.ofare nu e.9te cu necesitate o raţio00Il'e d�scuns.ivă. Aceasta dispersează in mai mare diversitate ceea ce pune şi dacă, Lansată m. aooşt torent, ea Înoată fără reţiner.e, atunJCi trebuie să rămînă intreaga ex:tindere, ea însăşi lipsită de con.s1srtenţă, a divensiJtăţii ce ţine de intelect ; dimpo­ trivă, pentru adevărata filozofare, deşi lipsită de legătură, dispar lPusu� şi o,puşii lui, întrucât 'aJCeastă filozofare adevărată leagă amI'm'atul nu do<liI' cu alti !imi.taţi, ci cu absolutul şi, pri,n aceasta, il suprimă. Dar, această raportare a limitabului la absolut fiind ceva divers, fiindcă diverşi s'În-t limi,taţii, filozofarea trebuie să caute să pună in reloatie acca'lIă diversitate. Trebuie să ia naştJere

Ceea

ăseş r

t


DIVERSE FORME lN FILOZOFIA ACTUALA

157

nevoia de a prodUJDe o totalitate a cunoaşterii, un sistem al ştiin­ ţei. Abia astfel se liberlează pe sine diversitatea a.mintite1or re­ laţii de a.ccidentalita.be, Într.ucit această diversitate Îşi va primi IOCllJr�le tn conexiunea totalri.tăţii obi�ctive a cunoaş.�erii, reali­ zîndu-se deplinătratea ei obiectivă. FHozobrea care nu se con­ struieşte pe sine în sistem flste o fugă neîncetată din faţa limi­ tărilor, este mai mult o luptă a r:aţiunii pentru libertate decît o p'ură cunoaştere de sitlie a ,raţiunii care a devenÎlt sigură de sine şi se cunoaşte limpede pe sine. Raţiunea li.beră şi fapta ei una, şi activitatea ei este expilllere pură a sa însăşi. In această auroproducere a raţiunii absolutul se elaborează pe sine în fomma unei totaN.tăţi obiectiv·e, care este un î.ntreg Îm­ pLiM ce se bazează pe sine �DSuşi, nu are temei în afaTa sa, ci este Întemeiat prÎin sine însuşi în inceputul, în mijlooul şi în srfflr.şitul său. Un a.<>tfel de Întreg \Se înfăţişează ca o orKani�atie de principii şi intuiţii. Orioe sinteză a raţiWlii şi mtuiţia cores­ punzătoare ei (ambele unite în ,<;pecu].aţie) este, ca ideali-taf.e a oonştientului şi inoonş-tientUlluî, pentru sine în absolut şi e infi­ nită : Însă În aceLaşi HIIlfj această sinteză este finită şi limitată, Întrumt ea este pusă în totalitatea obiectivă şi are alte sinteze în afara ei. Cea mai nesdnda·tă identltate, obi·ectiv : materia, subiectiv : simtirea (conştiinţa de sine) este toiodată şi o iden­ titate infinit ·de opusă, o identitate :cu to.tul relativă. Raţiunea, facultatea totalităţii obiective (deci), o completează pe ace:a"ta prin 0pllISul ei ; şi -produce prin sinhez;a amîndurora o nouă iden­ ti,tate, care este ea Însăşi la rîndul ei o identitate defectuoa�ă în faţa raţiunii, completlndu-se, de asemenea, iarăşi pe sine. în chipul cel mai pur se ofocă metoda sistemului care nu trehuie numită n�ci sinootid nici aoolitid cind ea se înfăţi,şază ca o dezv:ol,tare a î'nsăşi raţiunii ; raţiune car.e nu Ilechiamă din nou În sine emanaţia apariţiei sale ca pe o dupJkitate - prin ocea.sta doar numai ar nim�ci-o -, ci se construiq.te pe sine în această apariţie ca id'entitak condiţionată de această duplici­ tate şi îşi opune i.arăşi sieşi această i dentitate relativă ; Încît shstemul Înaintează pînă la to�alitatea obiectivă desăvîrşită, unind-o pe aceasta cu tohaHtatea subiectivă opnsă in conce.pţie infini,tă despre lume, a căIlei expansiune s-a oontractat prin aceasta totodată in identitatea cea mai bo�ată şi cea mai silTliP1ă. Este posib�1 ca o specul,aţi-e autentid să nu se exprime pe sine peIlLect în sistemul său, sau ca filozofia sistemului şi siste­ mul însuşi să nu coinaidă ; e posibil ca un si �.tem OIarecare să ex;prime în felul oei mai sigur tendinta de a nimki toate opozi-

smt

200


158

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI

FlCHTE ŞI AL LUI SCHELLING

ţiUe şi să nu pătrundă pentr:u sine pînă la cea mai completă identitate. Di�tincţia întrne aceste două a!Jpecte devine cu deose� bire impor.t.antă cind e v-orba de aprecierea sistemelor filozofice. Oîru:l inbr-'llD sistem oarecare trebuinta oare se află la temeiul lui nu S�1a ebaborat pe sine in chip desăvîrşit, ridicind la va}.oar,e de a:OO,olUlt cev,a ce e condiţionat, ce constă numai în opoziţie, aoest sistem devine, ca sÎ.<Jtem, dogmatism ; dar speculaţia ade� vărată poate fi î:ntî1nită in �i,lo1iOfi.i,le cele mai diferite, care se defăimează reciproc ca dogmatisme şi aa rătă"iri ale spiritului. Istoria fi,IQzofiei are valoa.re şi interes numai cind păstrează cu fermitate acest punct de vedere. Alt�el ea nu ne dă istoria raţi-umi caI'e se înfăţişază pe sine în forme infinit de diverse, ist<nia raţirumii lUla şi veşnică, ci nu ne dă de<:it o povestire de intîmplă'fi acc:i:dentale ale spir�tului omenesc şi o înşirare de păreri lipsite de sens, toate acestea puse în cîrca raţiunii, cu toate că ole oad exdwiv in saocina aceluia care n-a recunOS(:ut ceea ce es1:'e raţional in ele, intomindu-le, din această cauză, pe dos. O .speculaţie autentică, dar care nu ajunge să se autocon� struiască complet in �j.stem, plea.că cu necesitate de la id,entita­ ten absolută ; scindar.ea acesteia in subieotiv şi obiectiv este un p.rodus al absolutului. P,rin urmare, principiul fundamental este complet tnanscendental, şi de- pe poziţia lui nu exi-stă nici o opoziţie aJbsolută intre subieotiv şi obbeciiv. Da,r as-tfel apa'riţia [,fenomenul] absolutului este o opoziţie ; abso'lutul nu este În aopariţia sa ; a.m:bele [absolutul .şi alpariţi'a lun sJnt chiar opuse. Fenomenul nu este identitate. ACea\'ltă .opozi,tie nu poate fi iSupri­ mată În chj.p transcendental, adid nu ,poate fi su,rprimată a<şa \'ndt să nu existe în sine nid o opoziţie. Prin aceasta fenomenul ar fi doar nimicit, şi fenOl\TIenul trebuie totuşi să fie ,şi el ; s-ar afirma că absolutul a ieşit in fenomenul său ,din sine. Aşadar absolutul trebuie să se pună pe sine în ,fenomenul Însuşi, adică nu trebuie să-I nimicească pe acesta, ci 5ă�1 construiască trans­ formindu-l in identitate. O identitate falsă este relaţia cauZială între absolut şi apa­ ritia [fenomenul] lui, deoarece la baza a.cestei rdaţii se află opoziţia absolută. In aoeastă reLaţi.e subzistă amîndoi opuşii, dar în rang diferit ; uni:rea lor este fortJată. Unul din opuşi tl pri� meşte pe celăl.alt sub el : unul din ei domină, celălalt devine supus. Unitatea este forţată la o identitate numai rdativă : iden­ ti-talea, care t r e b u i e să fie o identitate absolută, este o iden-


DIVERSE FORME

IN FILOZOFIA ACTUALA

159

titate neoompletă. Sistemul a dev,en i t , îrnpotTiva filozofiei sale, un dogmatism : un realism care pune obiectivitatea oa absolută sau un idealism care pune i v i atea absolută, cînd am­ bde au luat naşteme din specurlaţie adevărată (ceea ce la realism este lucru mai echivoc decît la idealism). Dogmatimnul pur, care este un dogfnatism al fi.l,ozo,fiei, ră­ mÎJne, ş i po�l'Îvit tendinţei sale, imanent în opoz,Îţie ; relaţia de cauz.ail,itate ÎJn forma sa completă ca acţiune recip.rocă, acţiunea elementului intelectual asu;pra sensibilului, sau a sensibilului asupra elementului i n tel e<:tu aJ , este dominantă în dogmatism ca prnncipiu fundamental. 1n real ismul COIl!�ecvent şi în idealismul consecvent această relaţie de oauzalitate joacă numai un rol subordonat, cu toat.e că pal1e a fi d·ominantă, şi În re alism su­ biectul este pus ca proo1l6 a,1 obiectJUlui, iar În ide al ism obiectul este pus oa produs al subiectului ; relaţia caul-aJ.ă es te insă potrivit esenţei ei ·suprimată intrucît !producerea este rproducere absoJ.ută ş i produsul e um produs ah!)()lut, adică intrucit P'fOOUsul nu are subzistenţă dedt in produoere, nu este pus ca oeva independ ent , aa c eva subzistent înainte şi independent de pro­ dooere. Aşa cum este oazul în raportul de cau zal i t ate pur, în pnineipiul form al al d-ogmatismului ; în acesta rdpo,rtul de cau­ za,HtaJte este ceva pus de către A şi totoo'ată si ceva nu pus de către A, aşadar A este absolut numai subiect : şi A = A exprimă numai id.eIllt i.batea proprie intelectului. Deşi filozofia se folo­ seşte în operaţi,a ei trans.oenden-taIă de raporrtu l cauzat, IJ, care apare ca opus sub iec tullUi , este, potrivit opoziţiei sale, o simplă posibilitate, adică eSlte numai acdden-t, şi adev ăratul raport al speculaţiei, raportuJ de 9oubstanţiali.tate, este, srub aparenta rapor­ tului oaUZiaJ, pri ncipiul transcendontal. Acest tu()ru poate fi exprimat form·al şi astfel : adevăratul dogmatism :recllllo.aşte am1rutouă prnnoipi.jJ'e A = A ş i A = B, dar ele rămîn în anti­ nomia lor, nesintetizate, unul lîngă celălalt. Dogmatismul ac esta nu cunoaş.te că aici este o antinomie, şi din această cauză nu ounoaşte oLei necesitatea de a suprima subzistarw contrareloa· ; t"ecel1ea de la un opus la cel ălalt prin intermediul rap ortul Ui de cauroJitate este unica sinteză p09Îbi,Iă pentru el, sinteză ne­ compootă. însă , 'cu toate că filozofia otran9Ceooentală înfăţişează această deosebire pregnantă a ei de dogmati sm, ea, in măsura in c are se construieşte pe sine ca s istem, este suooeptihilă să treac ă în dog­ matism ; anume, cind ea - Înt-ruCÎ t nu este decît identitatea absolută şi În ea orice dife ren ţă se suprirnă pe sine şi subzista-

subied , ,t

ca

201


160

DEOSEBmEA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

rea omhnarelor - nu lasă să fie valabilă relatia cauzală reală ; dar - întrucît trebuie să subziste şi fenomenul şi astfel trebuie să ex.iste un allt l1aport Între absolut şi fenomen dooît acela al nimicirii fenomenului - introduce ,napol'wl de cauzalitate, trans­ formă fenomenul în ceva supus, şi deci pune numai subiectiv nu obieotiv ,intuiţia h'al1lCendentală, sau nu pune identitatea în fenomen. A � A şi A = B rămîn ambele neoondiţi,onate ; t r e b u i e să fie valabi;l numai A == A : adică id'ootitatea lor nu este înfăţ işată În sinteza lor adevărată, 5inteză care nu oste s1rnplu "trebuie să fie". As.tfel in sistemul lui Fidrt'e eu = eu este absolutul. Tota­ litatea raţiunii atnage după sine al doilea principiu, care pune un non-eu ; În aooastă antîmomie a punierii amîndurora nu numai că există d epl i nătate, oi este postulată şi sinteza lor. Dar În acealStă sinteză rămîne opoziţia ; eul :şi l1'Oneul nu trebuie să fie nimiciţi ambii, ci unul dO.n pr1i.nci.pii trebuie să subziste, unul webuie să fie mai ioollt in mng decit celă.lalt. Speculaţia siste­ mului pretinde s'Up,rirrrarea conbra'l'olor, însă 5istenrul însuşi nu le supl1imă ; sinteza absolută La care a.Î'unge sistemul nu este eu = eu, ci eul t r e b u i e să �ie identÎ-c cu eul. Absolutul este construit, e dre,pt, pentru punctul de veder,e transcendental şi nu pentru acela al fenQmenului ; acestea două se contrazk incă. Idelllti�atea pusă totodaJtă şi în fenomen, sau identita.tea netrecÎnd şi în obiootivitate, tI'anscendentaHtatea însăşi este ceva OpU8, e subiectivul şi pubem spune şi că fenomenul nu a foot complet nimidt. In următoarea expunere a sistemului lui Ficht.e trebuie să ÎnceI'căm să arătăm că conştiinţa pură, identitatea subiectului şi obiectului, stabilită În sistem ca absolută, e:>te o identitate su­ biectivă a subiectului şi obioctuhlÎ. Expunerea se va desfăşura arătînd eul, pnind;piru al sistemului, oa subiect-obiect subiectiv, ară.tînd acest lucru atît nemijlocÎlt, cît şi urmărind felul în care este dedusă natura, arătîn.du-l mai ales la rapooturrile identi­ tăţii in ştiinţele partkula.re ale monalei şi aIe dl'eptuJui natul"al ş i La l'ell'atira ce există Înke si.stcmul Într,eg şi estetic RetÎe.se dej,a elim cele de sus că în prezenta expunere eSil:e vorba În primul rînd despre această fi.Jozof�,e oa sffitem, şi nu ·de '3 vedea in ce măsură este ea cea mai temeinică şi mai prof.undă speculaţie, autentică Hlozofare, şi În epoca În care ea apare cu adt mai remaroabilă, cu cît În acea epocă nid filo­ zofia kantiană n-a putut ridi,ca raţiunea pînă la conceptul spe­ culaţid au�entice, concept p1crdut.

IlJe}iind cOIIllPllet

mai


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FI CHTE Fundamentul s i s t e m u l u lÎ f i c h t e a n este intuiţia intelectuală, 1{îndirea pură avînd ca obiect propriul său eu, con­ ştiinţa de sine pură, "eu = 'eu, ·eu S1Înt" >} ; 'absol'Utul este subiect­ obiect, şi eul este această identitate a subiectului şi obiedului. în conş,tiÎln�a obişnuită eul se întîlneşte in opomţie. Filozofia trebuie să explice aCNstă ofXlziţie fată de un ol>i,ect ; a explica această opoziţie Înseamnă <:< arăt'a condiţionarea ei prin altceva şi deci a o arăta ca fenomen. Dacă se dovedeşte cu rprivire la conştiinţa empirică că ea este complet Întemeiată În co�tiinţa pură şi nu e numai condiţionată de aoeasta, atunci opozitia dintre ele este suprimată ; acest lucru se realiz·ează de altfel atunci cînd expl,ioaţia este completă, adică atunci dud este arătată nu numai o identitate p a r ţ i a 1 ă a conştiinţei pure cu conştiinţa empi.rică. Identitatea este numai o id'entitate p3lli;ială cînd con­ ştiinţei empirice i-ar rămîne o latură prin care ea o-ar fi deter­ minată de con:ştiinţa .pură, ei ar ,fi necondi�ionată. Şi fiin.dcă nu apar decît .conştiinţă pură şi cOIliŞtiinţă empiri'Că 'c a membre ale opozitiei supneme, conştiinţa pură imăşi ar fi determinată şi condiţiona:tă de cea empir.ică, în măsura în oare aceasta ar fi necondiţionată. Raportul dintre e1e arr fi În felul acesta. un r.ilIport de reciprocitate, care cupriooe în el ,detepminare şi moo-rle-a-H­ determinat noci.proce, cLarr pre!ruIPune o opoziţie absolută a celor ce sînt În re·!aţie de acţiune roc�procă, presupune aşadar impo­ sibil.itatea de a !>Uprima sciliirunea În identitate absolută. Pentru filozof această pură .conştiinţă de sine ia naş.liere prin f.aptul că el face În gÎndimea sa abstractie de orice este străin de ea, de orice nu e�te eu, şi reţine numai relaţia subiec,. Doctrina ştiinţei, p. 11

- Hegel.

Studll li!ozotlee

8, ed. din 1794 (p.

6, 00. di.n

18(2).

205

2118


162

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICllTE ŞI AL LUI SCHELLING

tului şi obi,edruJui. în intuiţia empi.rică subiectul şi obiectul se opun unul a,Ururia, fi,lozoful prinde activitatea intui,rii, el intuieşte intui'rea şi O' inţelege astfel ca pe o identirbate. Această intuire a intuirii este, pe de o parbe, l1eflexlia filozof.ică şi e opusă refle­ xi>ei obişnuite, p.recum şi conştiinţei empi'riee, în gener,al, cO'n­ şt.i·intă eaTe nu se ridică dt'lMupr,a sa însăşi şi deasupra opozi­ ţii hor sale ; pe de a'Uă parte, aceas.tă intuitie tranSC'elldentală este totodată obiectul ref.1exiei filO'zO'fice, e absolutul, este identita­ tea ocigiJlară. Fi,IO'zoful s-a înălţat în libertate şi pe pO'ziţi.a absolutului. SaToCÎna lui este de acum ac,eea de a suprima aparenta O'PO­ ziţie dintre cO'Tl!�tiinţa hanscendentală .şi cea empiri.că. în linie genenală acest hwru se înfăptuieşte prin faptul că aceasta din urmă este dedusă din prima. In chip nece9ar, această deducţie nu poate fi trecore în ceva ce e străin. Filozofia tran.scend'cn­ taiă urmăl'eş.te exclusiv să construiască conştiinţa empirică nu dink-un princi:piu ce s-ar aHa în afana aces-teia, ci dintr-un c n i p u s ie r ; �i L�f �o���� e ri ă �� poate afla tot atit de puţin ceva c.e nu este cO'nstruit din con­ ştiinţa de s1!Oe pură, pe cît de puţin este conştiinţa pură cev·a diferi.t în ese;n�a oi de oonş.tiinţa empirică. FO'rma celor două conştiinţe diferă tocmai prin faptul că ceea ce apare în eo-Jl­ ştiinţa empiri.că ca O'biect O:pllS 'Suhiectului, in intuiţia acestei intui'ri em)llÎ.rice esrte afirr-,mat ca identic şi prin aceasta conştiin(a empirică este completată JlI'in ceea ce cO'nstituie esenţa �a, fapt des-pere Da'l"e ea Însă nu aă.e nici o conş.tiintă. Sarcina filorofului poate f:i exprimată ş i .astfel : prin filo­ zofie trebui'e să fie ,suprimată conştiinţa pură ca concept. î n opoziţie faţă d e conş,tiinţa ,empi,rică, intuiţia intelectuală, gîn­ direa .pură a prOipriului se lnfăţişează ca concept, anume : oa abstracţie de orice diva-,s, de mice neidootitat'e a ,subiectului şi obiectului. Intuiţia inteleatuală este, desigur, pură activitate, acţiune, inrtuire, ea ex.istă nwnai 'În ,libera ,autO'activitate pe care o produoe. Acest !aat, ca.re se iTupe de orice este empiri,c, divers, opus ş.i se ri:dică la unitatea wîndirii eu = eu, la identitatea sumectului şi lOhi,eetu1ui, :pooed ă qnsă O' opoziţie f,aţă de alte ade. In această mimmă .arct'tit ·act este sm;.ceptibiI de ,a fi determinat ca un conaep,t şi Iare ICU cele opuse .lui O' sferă comună, sfeIia giruHr,ii in 8Iono,e. Există .în ,afa�a grîrndirii pmpriului eu ş i altă gîndire, mai ex.Îlstă În !aflaJ1a conştiinţ ei de sine şi Mtă conş.tiinţă empirică dilfernă, există �n a.fa:�a lui eu ca obiect încă diVlffi1S e

� �� �

a=:�,�:��e

; �c4,i�

eu,

f�

:! ��f !


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

163

,ale u ne se ch determinat de ,aItă ICOllŞti-iotă plji'O aceea că obiectul .său te t c t eu este ,chipul ,O' cunoaştere că 're­ flexia pune stăptn r.e pe ţ n O' ă nic o n e ăţ n ţa c n t , e încă nu este filowfila în ă ct ă pr nt ac a clirn ă es.te ,totul p ă cev:a opus, prin pr Se afirmă că în genere nu ex-ÎSJtă decît �t n ă ră, e eul t O'IfÎC'e conştHnţă empirică ar e e în acea<;tă măsură, cu lea ,în prin care ar exis.ta tă, -r O' n pentru tă totul, ,şi în 'O-ar nt c t cO' t n 'empirică nu e s acţ e ţ a .lor este stracţie ră nt a intdectuală ,este !pusă f n .id,entică tO'tului, ea este totalitatea. Această en t te e cO'n­ ştiinţe ,empirice 'cu cO'nş�iinţa pură t n O' ,e, u e !Să .arate prin Te-aIă n că e identică cu să r e c nţe de sine ; in e e îi este

obieote conştimţei. Aot l conştiinţei de si deosebeşte în irp es i<len i cu subieo ul ; eu = aşadar DiPUS unei 'lumi obi'eotive iOlfini'be, In acesta, n-a luat naşter,e datodtă intuiţhei rtr,ans­ cendenta.le nici fiJozofi ; ci dimpO'trivă, cînd , i intuiţia transcendentală, O'punîndu-se altei intu�ri şi l'e i ni d ferm această opozoiţ,ie, nu este P sibil i cu o,a.ş.ten filozofică. Acest act absoLut lal li berei activit i proprii este co di i u o aş. erii fri lozofjc , d:u el s şi. Prin aceasta tonalitatea obie iv 'a cunoaş­ terii em i ice 'este iJdentifi(]ată cu ,co ş iinţa de sine pură ; e sta u:mn lastfel cu ,su rjmat ca oeoooept sau ca şi, I3ceasta, suprimată este şi i ma , co ii ţ pu u = es e absolutul ; fi numai purul produs al lui u = u . şi cQJ'lŞtiiru;a ernpiri,că ar fi, totul negată una .care şi O' dualitate absol u ca una 'În care s a afla p-uiOere ce n-ar f·i p u ere a eului eu ,şi prin 'eu. O da cu ,autO'punerea eului .ar fi pus oarara eului fi nimic. Ide ti atea onş iinţei pure cu , nş ii ta est o ab t r i de opozi i origina,ră, ci :dimpotrivă, opoziţia lor o ab­ de lidentitatea lor O'ri gina , P'1'in aceas,ta i ui ti ca ii d i d ti a a o ridr i es e C 'll a Ş t e 'r ş i f,ilO'­ zof.ia carre cunoaş�e :aooa<;tă identitate !oote "ştiinţa ,cunoaşterii" .. , Ea treb i' prin f-apta sa, dezvoltarea a obieetivului di eu, -div�SiÎrtatea conştiinţei empirice est c�ti inţa pură, .şi desc i totalitatea oon.ştiinţei empirice ca totalit.arte obiectivă a onştii , i u = u dată filO'zofiei înrtreaga diversitate 'a cunoaşt.erii Simplei reflexii i se -înfăţişează această deducţie ca încercar,ea cO'ntra­ diertorie ,de a deriva din unitate div;er.sitarte-a, din ide.ntit-atea p r ,dualita.tea, Dar identitatea lu� eu = u :r '3 l u naştere ,p i abst·racţie vrQPTie reflex,ieÎ. ca un it at eu = eu, ea t r ui acesta şi u =

uă eu nu 09te identitate p ă, adică nu at r n opeI'la de Dacă reflexia ioţdeg;e e pe eb e să-I înţeleagă pe totodată ca duaHta.te ; e eu (tire identitate .' duarli,tate în 'arce1a.şi timcp ; este o opoziţie .. Asupra e<mcep1utuf doctrinei ştiinţei,

p. 16 (Weimar, 1794).

208

209


1li4

DEOSEBIREA DINTRE SISl'EMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

în eu = eu. Eul este o dată subiect, a doua oară obiect, imă ceea oe -este ,opus 'eUlui estle tot eul ; opuşii sînt identici. De aceea, conşt.iinţa ·empi'rică nu poate fi ,con<;.iderată ·ca fiind o ieşire din conştiin� pură ; potrivit acestui ieI de a vedea, o ,ştiinţă a (:u�rii O3Il'e porneşte de �la oonş.tiinţla rpură ar fi, se inţelege, ceVla 'absurd. Felului de la vedea potrivit 'Căruia în conş.ti·inta OOIipirică s-ar inhr;a ieşind din conştiinţa .pură îi stă la bază abstracţia de mai sus în care refl.e�i.a Î-şi izolează con­ tmre1e. Reflexia, .ca intdect, ,este incapabilă în sine şi pentru sine să înţeleagă intuiţia ,tnanscendentală j şi ,ou ,toate că 'ra­ ţiunea a pătruns ,pînă la autoeunoaştere, 'l"eflexia, acolo unde i se acolldă :Ioc, converteşte ra.tionalal ,din nou în ceva o;pus. Pină aici am desoris ,latuna pur trameendentală ·a siste­ mului, l>atură 1n ·care refI.exro nu are ,putel'e, ci unde a fost determiootă -şi descrisă de raţiune ·sarcina filozofi,ei. D�n cauza acestei laturi aut'cntie transcendenta1e, ceaLaltă, unde domină l'efkxia, est'e .cu abît mai greu de 'sesizat în ,oe priveşte puoctul ei de plecare, cu cît e greu în genemal să fie ferm rretinută ; aceasta, fi·ind.că ·elementului ce ţinre de intelect, element În .care reflexia a convertit rationaJul, îi rămîne totdenuna deschisă reîntoarcerea sp.re latura bnanooendentală. P'rin urmare, �rebuie să arătăm că aceg,tui sistem cele două po�iţii, :a,ceea a Ispeculatiei şi acrea a reHexiei, ii rap.arţin in .chip e!lenţial, şi 'in raşa fel că această din urmă poziţie IOU detine ·un loc SubOI1Clonat, ei cele d-ouă poziţii sint, in punctul esenţial al sistemului, absolut nooeS'a,.re şi neunr.te. Sau eu = eu este ,principiu absolut al spe­ eUrlaţiei, dar această 'identitate nu este arătată de către sistem ; eul -obi'ectiv nu .devine ident<ic ·cu ·eul subiectiv, cei doi eu rămîn a:bsolut qJl'ULŞi unul altuia. Eul nu se regăseşte pe sine în fe­ nomenul său, sau ·în punerea sa ; pentru a se l1egăsi pe ,sine ea 00, eul trebuie să..,şi nimicească fenomenul. Esenţa eului şi punerea lui mÎlllcid : e u 'l n u - ş i d e v i n e s i e ş i o b i e c t i v. In Doctrina ştiinţei F'ichte a .aJ'es forma principiilor, pentru eXlpunerea ,-pr,incipiului ,sistemului său, formă despre 'a cărei in­ comoditate a fost vorba mai sus. Primul principiu este aul:o­ punerea absolută a <cului, eul ea 'Punere i.nHnită ; al doilea prinqpiu este o,puneI'ea absolută, sau punerea unui non-·eu in­ finit, "i ,aşa mai departe j al �eilea prine.ipiu este unirea ab­ solută la primelor două ,principi,i prin despă,rtirea 'absolută a eului şi 13. ·non-eului ,şi prin repartizarea sferei absolute unui eu divjz.ibil şi UrIlui non-eu divizibil. Aceste trei principii ab­ solute înfăţişează trei ,acte absolute ,ale eului. Din acea'stă mul-


PltEZENTAREA SISTEMULUI LUI F1CHTE

165

ţime a aetolOO' absolute .r1ezultă nemijlocit că aceste .acte şi princi.pii.le sînt numai ol'dative, sau, intrudt de intră în con­ struc.ţia totali'tăţii co�tiinţei, 'Sint numai factori ideali. Eu = eu are În această pozi,ţie, în oare eu = eu este opus al-tor ,acte absolute, numai semnificaţia conş,tiinţei de sine pure Întrucît aceasta este opusă ICOt1ftiin"ţei empirice. Conş,tiinţa de -sine pură este ca <atare condiţionată de .abstra,cţia care se faoe de con­ ştiinţa empi,rică, şi pe cît de condiţionate sînt principiul al doilea şi al treilea, tot atît de ,condiţionat este şi primul ; deja mulţimea unor ade absolute arată acest lucru, deşi conţinutul lOor ,este cu totul ne.cunoocu:t. Nu e niddecwn necesar ca eu = eu, autopunerea ,absolută, să fie înţeleasă ca ceva eondiţionat ; dimpotrivă, noi am văzut-o mai osus. în ,semnifi.caţia ei tra.ns­ cendenrtală, ca identitate ,absolută (nu ca 'simplă identitate ce tine de inteJlect). Dar în fonna în ,care eu = eu este formulat ca u n u 1 între mai multe principii, acesta nu :we atltă s.emni­ ficaţie decît aceea ,a conştiinţei de sine rpure care este opusă celei empiiTice, semnificaţia iTeflex,iei -fLlozofice caI'1e este opusă ,reflexiei obişnuitle. Aceşti factori ideali ,ai punerii pure şi ai opunerii pure puteau fi puşi insă numai �ifl vedere:! reUexiei f.ilozofice, care, d,eşi pleacă de la ,identi.tatea originară, Î.ncepe (tocmai rpentru a descrie adevăr,ata esenţă a acestei -identităţi) cu înfăţişarea unO[' opuşi absoluţi pe ,care ii leagă În antinomje : unică ma­ nieră "il reflexiei de a !prezenta absolutul, pent.ru a scoate Îndată din sfera conceptdor ,ident·itatea absolută şi a o construi ca pe o identi,tate cane nu face ahstracţie de subiect şi obiect, ci ca pe o 'identitate 'll. subiectului şi ,obiedului. Această jdentitate nu poate fi concepută in sensul ,că autopunerea pură şi opu­ nerea :pură, aces.te două activităţi, ,ar fi ale unuia şi -aceluiaşi eu. O asHIeiI de .identitate nu 3'f fi nicidecum o ideaHta.te rtrans­ cendentală, ci o identitate traoooendentă ; contmdicţia absolută a cont.rarelor ar trebui să subziste, unirea aoostora oS-ar reduce la o uni-re în conceptul general a:l activităţii. Se ccr,e o unire tra.nscendent.a1ă, in oare este sUiprimată contradicţia celor ,două aotiviotăţi, şi din fadmii ideali este construită o sinteză În acelaşi timp ideală şi 'feaIă. Această sinteză ne-o dă 'a,I treilea principiu : "Eul opune în eu eului divizibil un non-eu divizi­ hil" *. Sfera obiectivă infin�tă, opusul, nu este nici eu absolut şi nid non-eu absolut, ci 'e ,ceea ce înveleşte contrarele, ceea

unde

.. Doctrina ştiinţei, p. 30 (p

28).


166

DEOSEBIREA

DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI

AL LUI SCHELLING

oe

este ump.lut de fact:or,ii opuşi car,e se află unul cu .celălalt Într-un astfel de uaPOl't, l'fiCÎt ,pe dt d-e mu},t ,e ste �PUls sau afirmat unul ,din ei, tot .pe 'atît de mult nu e pus celălalt, în măsura În oare Ulică IUnul, ,coboară ,ce1ăblt. Insă. in sinteza aceasta eul obiectiv nu este i'denti<: cu cel subieotiv ; eul subi'ectiv eS'te eu ; ceul obiectiv e : eu + non-eu. tn 'această sint,eză IllU .s'e înfăţişează pe sine identitatea origi­ nară ; OOl1Ştiinta pură eu = 'eu .şi conştiinţa empirică ,eu = eu + non-eu .cu toate formele în cal'e acesta se ,construieşte pe sÎine rămin opuse 'Una faţă de ceaLaltă. Nedeplionătatea acestei sinteze, exprimată p.rin al ,t-Pe�J.ea principiu, este necesară a.cbele principiului atI doilea şi principiului al treilea ,sînt acti­ vităti opuse î n .chip 'abooJ ut. Sau, in fond, nu este posibilă nici o sinteză ; sinteza este :posibilă numai atunci cînd activităţile autopunerii şi Oţ)unerii siot puse ca facbo:r,i d,e natură ideală. Fără .indoială că ,pare contradictoriu faptul că aotivităţi care nu t,rebuie să fie niddecum concepte, trebuie tratate numai c a factori de natură ideală. Dar faptul că eul şi non-eul, subiec­ tivul şi obiectivul, Icare trebuie să .. fie unite, sînt exprimate oa activităţi (punere şi opunere) sau ca producte (eu obiectiv şi non-eu), nu face În s�ne - chiar pt:ntru un sistem al cărui principiu ·e identitatea - niICÎ o- di,fel'ootă. Caraderul ,acestora de la ,fi abs.olut ,opuse .faoe din ele pur şi simplu oeva pur ideal şi Fichte le I'ecunoaşte ,această ideaJitat.e pură a 10L Contnarele sînt pentru el Î n a i'fi t e de ,smteză OI totul at.�ceva decit oe-ea ce sînt .ele ·d u p ă sinteză : ,,1 n .a i n t e de sinteză contrar,e le SÎnt numai contrare şi nimic mai mult ; unul ,dintre contrare este ,ceea De nu 'este ,celălalt, iar 'celă.1a,lt e ceea ,ce nu este primul : un ,simplu ,g,ind lipsit de orice realitate, ş i .pe lîngă aceasta gînd al purei "realităţi. îndată ce apa-re unul dintre contrare, leste nimicit ,ceIă�alt ; 'Însă, cum acest 'Unul nu-şi poate face apariţia deoît sub lp.l1edicatul opusului celuilalt, deci o d::ttă cu conceptul ,său 'apare şi ,con.ceptul celuilalt şi-.l nimiceşte, ,o ici chiar acest unul nu poate apare. Prin urmare, nu _avem absolut nimic ,prezent ; ,şi II-a ,f06t ,decît o oarita;bilă iluzie a imaginaţiei oare ,a 1mpins pe neobservate un ,substrat acestor numai con­ trare, făcînd cu put�nţă gîndirea despl'e el'e" '1 . Din idealitatea tactorilor con1mari "rezultă că ei nu sînt nimic, că e i sint nllitll ai în activitatea sintetică. că sînt afirmati ei însişi şi ca'facterul lor d e opuşi exclusiv prin această activi-

da.că

*

Doctrina ştiinţei, ,p. 191 (p. 188-139).


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FlCHTE

167

tate si ntetiJCă, iar opoziţita ;l'Or a f'Ost folos-i tă numai în scopul construcţilei fiilozofitoe (pentru ,a (ace inteliKibilă facultatea ,sin­ tetică) . Imaginaţia pro duc.tivă ar fi 1Th'lăşi identitatea absolută reprezentată ca activitate -care, numai intrucÎt pune prod usul, lim�ta, pune În lacelaşi timp con1:rar.ele 'ca fiind cele ce limi­ teaz ă. Fa.ptul că imaginaţia pmductivă se înfăţişează ca facul­ tate sinteti,că condiţionată de cont rare, ar avea valoa:re .numai pentru poziţia 'reflexiei, calle plea.că de !ia contrare :şi concepe intuitia numai ca pe o unire a ,acestor.a. Dar :in _acelaşi timp, r eflex i a filoz ofică, spre a mnsid'ena această ,penspoc.tîvă ca fiind subiectivă, ca aparţinînd -reflexiei., ,a t rebu it să res-tabi.\ ească poziţia bnanscen dent.ală prin faptul că ea nu V'ed-e în amintitele activ i t ăţi absolut -opuse nÎ,cid-ecum altceva decît nişte factori de na,fură ideală, ded,t nişte identităti absolut rel at i ve fat ă de identitatea abwlută, în care sînt suprimate conştiinţa empirică şi nu mai puţin decit opusa ,e i, conştiintă pură, Icane, ca ab­ stractie a primei, are în ea o opozitie. Numai în sensul acesta este eul centrul transcendenta.l al celor două activităţi şi este i ndiferent fată de amindouă : opozitÎia lor absolută are sem­ nificatie excl u siv pentru idealitatea lor. Numai că, d'e a natura nede.săvîrşită a sintezei exprimată în al t'feilea pr.i nc i p iu , sinteză În c a re -e ul obi-ecf.i v este un eu + non-eu, trezeşte în sine bănu�aLa că activ it ăţ�l e opu,"e n- ar fi fost considenat.e numai ca identităţi r el at ive , ca [actori ideali, ele ar pute a fi cons i der at e dnd ţinem seama numai de r apor tul lor faţă ,d,e .sinteză şi faeem abstracţi.e de :titlul de :ab­ sol ut pe care- I poartă cele dou�. ,activităţi, precum şi a treia. lmă, ,aut optme 1ea şi opunerea nu trebuie -să se -înfăţişeze în acest 'raport una faţă de ci"alaltă, şi tată de :aotivităţile 8in­ tetke. Eu = eu este activitate absolută car e nu trebuie con­ siderată sub nici un r apmt ca i dentitate rellativă şi ca factor ideal. Pentru lacest eu = ,eu un ,J'lQn-eu este un opus absolut ; dar unÎlrea lor este necesară ş.i e un icu interes <lIl -s.pe culati e i. Ce on i,ne este Îl1să posi b il ă dacă presupunem d opuşi i sînt ab­ sOiluţi ? Evident .că, .propriu-zi.s, nici una. Sau, numai o iden ti­ tate part�ală (deOla'rece ll-,a pornit cel puţin �n p arte de la caracterul 'absolut ,al QPOzi ţ i,ei lor, şi trebuie să apară principiul al t r,eilea, opozitÎia se a�Iă însă l a bază). DesiKur, ,identitatea absolută este principiu al speculaţiei, dar acesta rămîne, ca şi eXipresia lui eu = eu, numai regula a cărei -impl ini-re infinită este postulată. dar in sistem nu este constru ită.

j

l

l

2U


DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

168

o di În i n i i u i oi e d i r s u face po i i ţi od nţ u u a ul e teoretică care nu se poate ·ridic,a deasupra opoziţiei ; ;pentru facultatea pnactid .opozitia cade, şi sÎlngură facultatoo. practică este aceea care o sup,rimă. rn consecinţă, trebuie să , f ie doved i t că ; opo zi ţi a este absolută şi pentru această facultate p r act i că, şi chiar şi-n aooa-sta eul nu se pune pe sine ca eu, ci eul obiectiv e6lte tol:iOdată un eu + non-.eu, şi facul,tat.ea practică nu pătrunde La eu eu. Invers : -caracterul absolut laI opoziţiei reiese din caracterul necomplet al sintezei supreme a 'sistemu­ l u i , sinteză Îal care este ind prezentă natur,a absolută 'a o poz i ţiei . I deal ismul ,do.gmati c îş i obţin e unitatea principiului prin faptul că el neagă tin ge nere obiectul şi pune pe unul din opuşi, subi ectul în mod.ul-Lui - d et ermin at , absol u t ; aşa cum dog­ matitsmul În p uritatea s'a ca mater ialism, neagă ,subiectivul. Cînd la baza filozofării se a.f.lă .trebuinţa de numai o astfel de identi.tate, �dentitate care trebuie realiz.ată :prin faptul că se ne<lJgă unul d i n opuş i, :pri'O. f,aptul că se f'ace în chip ab60l ut abstracţie de el, es.te indiferen t ,car.e dintre cei do i opuşi esle negat, subiectivul ori obiectivul. Opoziţia acestora este În con­ ştiinţă şi realitatea unuia ca şi Irmli,tatea celuilalt, este Îonte­ meÎ,ată in mnş-t iinţă ; con.ş.tiirnţa pură nu poate fi Iarătată în cea 'empi,rilCă nici mai mUilt nid mai putin decît p o ate fi ară t at loorul-in-sine al d ogmati c ul u i . Nici s ubi ect i vu l sÎJngur şi ni c i obi'octivuJ ,singur nu umple conştiinţa ; pur subiectivul este tot atit de mul,t ,ahstractie pe cît de mult este abstracti,e pur obi'i!c­ ti v ul ; i<leal ism ul dogmatic pune subiectivul ca temei real al obj'ectivu!ui ; rrealismul dogmati c pune obi ectivul temei real al subiectivului. Realismul c o nsecvent ne ag ă în gener al con­ ştiinţa ca autoactivitate a -puneri i de si n e . Cind insă obiectul său - pe GaTe-.1 pune oa temei Ireal al con ş t i i n ţe i - este ex­ primat non-eu non-eu, oîrui realismul consecvent plîezintă realitatea obieotului său în wnş.tii nţă �i deci cînd i se Înfă­ ţişe az ă ca va:labilă id entitatea conş.t iinţci ca un absolut fată de Înşi.ral'ea obiectivă unul lîngă ,al r1l'1 finitrului la fini t, atunci r-eaJlismu l coos'ecvent se vede nrev.o i,t , evident, să re nunţe la farma p rincipiului său, prionci.piu al u nei obi'ootivÎJtăţi pure. După cum aoest re al i sm adm i te [existen ţ a] gînd iri i , e u eu

Punctul pritncipal trebuie să fie ,a c ,e 1 a de a d ve s i st m că autopunerea ş OiplInerea &Î t act vi t ăţ absolut � se . Cuvintele lui Fichte, fără îndoială, exprimă nem j l c t lacet>t luCl'u ; dar a.c astă ,opoziţie 'absolută trebui'e să fie [ upă el] tocmai condiţ a ca e i ng ră s b lă imag ina a pr u c­ t iv a I magi a i a prod ct iv ă .este Însă e numai ca f c tat

e

=

ca

ca

ca

=

a

=


PREZENTAREA SlST.EMULUI LUI FICHTE

169

trebuie înfăţişat din anaJiza g.indirii ; este gîndirea exprimată ca propoziţie ; deoarece gîndirea este raportare ca:rc ,acţionează prin si,ne a contrarelor sau opuşiJlor. - şi raJPortarea este să pui op�ii ca fiind identici, Dar după Cum idealismul afirmă valabilitatea unităţii conştiinţei, tot ,iliStfel realismul poate -afia-ma va1abilitatea dualităţii ei, Unât.atea conştiinţei presupune o dua­ litate, raportarea pl'esupune o opoziţi'e, lui eu = eu .i se opune în cMp tot atît de absolut 'o alotă propoziţie : subiectul nu este identic ,cu obiectul ; ambele propoziţii sînt de acelaşi rang. Oricît ar putea unele fonne în care şi-a înfăţişat Fichte sistemul ,său !Să ne jmducă în eroa:llea de a-l considera ,pe acesta ca pe un sistem al idealismului ,dogmatic care nmgă principiul ce-i este opus (cum î i scapă lui ReinhQld di'l1 vooer,e semnifi­ cati.a transcendeontală a principiului lui Fi,chte, potrivit căruia se pretinde ca in eu = eu să fie pusă totodată şi diferenţa s i în i �t ���:tiŞ�ită tO���lu �i�ă , ��e��e�îi��do��ţi�t�l� ideaJismul lui Fichte se distinge tocmai prin faptul că i.d enti­ tatea pe care o stabileşte el nu neagă obiectivul, ci pune su­ biectivul şi obieotivul la acelaşi rang al realităţii şi al certitudinii, şi (potrivit lui Fic.hte] conştiinţa pură şi oCon:ştiin,ţ:l le1ll,pkică slnt una. Din cauza i,dentitătii subieotivului şi obiectivului pun lucruri :î,n 'alfara mea în chi:p ,tot atît de cent ca pe mine îtllSwni ; pe cît de cert exist eu, tot pe atît de cert exis.tă lucrurile. Dar dacă eul pune numai l'UC'l"uri, s.au se pune numai pe mine însuşi, pune numai lll1Ja din aoeste două poziţii, sal1 le pune pe amîn­ două în aco1aşi timp da'r le pune separate, atunci eul în sistem nu-şi devine sieşi subiect = obi'ect. Subiectivul este, fără În­ do1ală, subiect = obi-oct, nu însă şi obiectivul ; şi prin urmare subiectul .nu este identic cu obiectul. Ca f a c u l t a t e t e o r e t i c ă 'eul nu se poate pune pe sine complet obitectiv şi nu poate ,ieşi din o.poziţie. "Eul se pune pe sine ca determinat de non-eu" ** , eS'te acea parte a prin.dpiului al treiJea prin care eul se constituie ca ceva inteligent. Cu toate că lumea obiectivă se dovedeşte a fi un accident al in­ teligenţei, şi non-eul, prin care inteligenţa se .pune pe sine in chip determinat, este ceva ned.etermina1, orice determinatie a acestuia fiind un prodw al inteligenţei, totuşi .rămîne o latură a facultăţii teoretice prin care est'e .condiţionat non-eul. Anume,

t

210

��

,. Contribuţii, caietul l. p. 124-125 . .... Doctrina ştiinţei, p. 55 (p. 52).

217


170

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

lumea obiectivă, în infinitul ei m'3d determinat de inteligenţă, rămîne în aceLaşi ,timp pentru inreli�enţă mereu cev,a ce e!)te totodată şi nedeterminat pentru 'ea. Desigur, non-eul 'nu ale car'aJeter pozitiv, dar -el awe caracterul negativ de ,a fi un alt­ cev-a, adică în gener,e un opus ; sau cum se ,eXlprimă Fichte : "inteligen�a este condiţionată de un ,şoc�, care în sine este însă cu totul "nedeterminat� * . Cum non-eul exprimă numai ceva neg<lJti'V, ceva ned,eterminat, chia.r şi acest ca�acter îi revi,ne numai printr-o p-unere a eului : eul se pune pe sine ca nepus ; opunerea în generaJ, punerea a (jeva absolut nedeterminat de că�re eu, este şi ea însăşi o punere a ,eului. In această versiune este afirmată imanenţa eului, şi ca inteligenţă, sub aspectul condiţi.onării sale prin altceva = X. Da,' contradicţia a primit numai o altă ,formă, forma prin ca.re a devenit ea însăşi ima­ nentă : ,anume, op-une,rea eului şi autopunerea eului se contrazic. Şi din această opoziţie facultatea teoretică InU este in stare sa iasă ; de ,aceea, opoziţia rămrîne ahsolută pentru facultatea teo­ retică. Lmaginatia produdivă este o "planare" Între contrare absolute, :pe care ea nu le poate sintetiza decît în limită, da! ale căror capete opuse ea nu le poate uni. P,rin fiacultatea teoretică eul nu-şi devin� sieşi obiecti\'. in loc d'e a străbate la eu = eu, ia -pentru el n�tere obiectul ca eu + non-eu ; sau conştiinţa ,pură nu se dovedeşte a fi identică cu c�a emptrică. Reiese de ,aci coa'raoterul deducţiei h�anscendcnta1e a unei huni obiective. Eu = eu ca pr,indpiu al speculatiei sau ,al re­ flexiei filozofice subiective, care este o.pusă ,conş,tiinţei empirice, trebuie să se .dovedească a fi .principiu <lJl tiilozofiei prin faptul că el sUiprimă opoziţia faţă de conştiinţa ,empirică. Acest lucru trebuie să se întîmple dnd oonştiinţa pură produce din sine însăşi o diversitate de activLtăţi, ,diversitate identică cu ,diV'ersitatea con­ ştiinţei empi'rice. Prin ,aceGliSta eu = eli s-ar înfăţişa ca lemei real imanent al totalităţii exleriorităţii .r.e.ciprooe a obiectivităţii. Dar in con\ltiinţa empirică es.te ceva opm;, un X, pe care con­ ştiinţa pură, fiind o autopunOl'e, nu-l poate produce din sine şi noci nu-l poate invinge, ci ,tr,ebuie să-I p r e-supună. Se pune întrebat1ea : dacă identitatea absolută, Întrucît se înfăţi�ează ca facultate teoretică, nu poate tace şi ea cu totul abstractie de subiectivitate şi de opoziţia .f,ată de conştiinţa empirică, şi dacd Înăuntrul acestei sfere nu-,şi poate deveni ei înseşi obiectivă, *

Doctrina ştiinţei, p. 17 4-175 (p. 172-173)


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FlCHTE

171

Dar această facultate teoretică, ca eu care se pune pe sine ca eu det'ermillJat de non-·eu, nu este ro genere sferă imanentă ,pură ; şi măunbml aceS'heia fiecare produs al eului este totodată şi ceva nedeterminat de eu. Conştiinţa pură, în­ trudt produce din sine diversit. af.ea conştiinţei empirÎ;ce, apare din Meastă cauză ca avînd. camwterul insufidenţii. Această de­ fectuozitabe originară a conştiinţei pure constituie aşadar po­ sihili,tatea unei doducţii a lumii obi.ective Î' n general; şi ILatura subiwtivă a acestei conştiinţe apare în chipul cel mai dar in această deducţie. Eul rpune o lume obioctivă, deoarece el, în­ trudt $le pune pe sine însuşi, se recunoaşte pe �ine ca defectuos ; şi aceasta cade caracterul absolut al conş-tiinţei rpUl1e. Lumea obiectivă primeşte faţă de .conştiinţa de sine r,aportul de a fi o c o n d i t i e a acesteia. Conştiinţa pură şi cea empi'rică se condiţionează reciproc, una e tot atît de necesară ca şi ceaLaltă . ..,se trece", după expresi'a lui Fichte , "mai departe" l.a conn e ri ��!�!�ă·�mf� ��'es,��:��� J; :��:och��! ;ă�nÎ�� o���m:ii7�� absolută : identitatea care poate .avea loc este o idontitate extrem de necompletă şi de superficială ; este necesară o ·altă identitate care cuprinde în sine conştiinţa pură şi conştiinţa empirică, dar le suprimă pe ,amîndouă .ca ceea ce ele sînt. a fi mai jos vorba despre forma care obţine obiectivul (sau Vn,atU1ia) .prin acest fel de deductie. Dar subiectivitatea con­ ştiinţei pupe care rezul,tă d�n forma expusă aici a deducţiei ne instTuieş.te cu privire la o altă fonnă a acesteia, formă în care produoerea obiectivului este un act pur al activităţii libere. Da-că con.şt,j�nta de 'sine este condiţionată de conştiinţa empirică, conştiinţa empiri,că nu poate fi prodm ·al libertăţii absolute ; şi activitatea liberă a eului ,ar deveni numai unul din factori în construcţia intuiţid unei .lumi ·obiective. Că lumea este un produs al libertăţii inteligenţei, este principiul precis exprimat al idealismului ; şi dacă id'ealismul flchtean n-a construit din acest principiu un sistem, motivul se va ,afla În caracterul care s.e înfăţişează biberbtea în acest sistem. Reflexia filozofică este un act de liberbte absolută, ea se ridică cu liber arbi,tru absolut din sfera celor-cc-sÎnt-date �i produce cu conştimţă aeea ce inteligenţa produce inconştient în conştiinţa empirkă, ceea ae din acea�tă cauză se înfăţişează ca fiind dat. Nu în sensul în care ia naştere pentru refl.exia A

=

A.

219

011

(il

*

Ibidem, p. 11'1-112 (p. 107-108)

2�O


172

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL

LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

filozofică div,ersitatea reprezentărilor necesare ca un sistem produs de libertate este ,afirmată producerea incon.ş.tiootă a unei lumi obiective ca un ,act de libertate (deoarece con.ş.tiinţa empirică şi cea filozofi,că sînt sub ace�t raport opuse), ci în sensul că ambele sînt identitatea autopunerii. Autopunerea, identitate a subiectului şi obiectului, este activitate Jiberă. tn precedenta 'expunere a producerii lumii obiective din conştiinţa pură sau din auf:.opunere a fost pJ1ez.entă in chip ne­ cesa.r o opunere absolută. Aceasta Îşi face apariţia Întrucît lumea obiectivă trebuie să fi.e dedusă ca un act al libertăţii, ca o autolimitare a eului pl'lin !line însuşi. Şi ima�dnalia pro­ ductivă va fi construi,tă din factorii activităţii nedeterminate, mergînd în infinit, şi al activitătii care limitează, îndreptată spre limitare. Cînd activitatea care reflectă este şi ea pusă ca activi.tate innni,tă, cum trebui,e să fie pusă (fiindcă aici ea este facto.r ideal, e6f.e ceva opus in chip absolut), atUJlci poate fi şi ea însăşi pusă ca un 'act al liber'tăţii, .ş.i eul se limitează pe sine în libertate. în felul acesta libertatea şi bariera nu s-ar opune una alteia, ci ,�-ar pune infinit - şi fimit - una pe cealaltă ; avem aceea.ş.i poziţioe pe care am ÎntÎlnît-o mai sus ca opozitie înt're primul şi al doilea pri'ncipiu, Aşadar Jimita1'ea este fără îndoială ceva imanent, deoarece eul eSJbe -acela care se limitează pe sine însuşi, obiectele sînt puse numai pentru a lămuri această limitare şi autolimita-rea inteligenţei este unicul real. In chipul u:es.ta, oporiţia absolută c ar e pune conştiin�a emp,irică intre subiect şi obiect este suprimată, dar ea este tr,anspusă în altă fOTmă în inteligenţa însăşi. Şi inteligenţa se găseşte pe sine inclusă inăuntrul unor l,imite neimteligibile, e�le absolut neinteligiMla lege a ei a.oeea de a se îng1rădi pe sine însăşi ; dar tocmai nein�eligibilitatea opozitiei conştiinţei obiş­ nuite faţă de această lege este ceea 'ce împinge spre speculaţie, NeinteligibHitatea rămîne însă in sÎ$iem datorită limitei puse în inteligenţa însăşi, limită a că>ni străpungere cOllistituie unicul interes ,al exigenţei filozof-i.ce. Dacă libertatea îi este opU'să acti.vităţii care limitează ca punerea de sine a opuşiloc, atunci libertatea es:t'e condiţionată, ceea ce nu trebuie să fie. Dacă şi activhatea limitantă este pusă ca o activitate il libertăţii - după cum mai sus auto­ punerea şi opumerea au fost puse amîndouă În eu -, liber­ tatea este identitate absolută, dar ea este în contradicţie cu fenomenul său, care este ,totdeauna ceva neidentic, fiind şi neliber. In sistem nu-i reuşeşte libertăţii să se plOducă IJe sine


173

PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

tnSa.şl , produsul nu corespunde producătormui. Sistemul, care pleacă de ,la autopunere, conduce inteligenţa la condiţia con· diţionată a ei ÎIlJtr·un nesfî�şit şir de finităţi, fără s·o !'econ· stituie în ele şi din ele.

t

Deo.aooc·e în producerea Înconştientă speculaţia nu·şi po a e infăţişa chip complet principiul ' eu = eu, ci obiectul facuI· tăţii teoretice conţilIle in sine cu nocesitate ceea ce nu e de­ terminat de eu, sînbem trimişi la �acultatea p r a c i c ă. Eul nu r,eu�eşte să se ,pună pe sme ,prin producere i.nconştientă ca eu = eu, sau .� iilituiască pe sine ca subiect = ob i ec Prin urmare, este Încă prezentă exigenta ca eul să se producă pe sine ca ideIlltitate, ca = ob ec , adică să se producă pe si,ne pradic ; <la eul să se metamorfoliclie În obiect. Această exigenţă supremă rămîne în sistemul fi.chtean o exigenţă ; ea nu că nu este rezolvată Într-o sinteză autentică, ci este fixată ca exigenţă ; a"tfel ceea ce e de natură ideală c�te opus În ,chip absolut realului şi suprema ,autointuire a eului ca Sti· biect = ohiect este făcu ă imposibilă. Eu = eu este postulrat practic, şi acest lucru es,te imaginat în sensul că eul îrU telul acesta şi..,a.r deveni ca eu obiect. Înt'rueÎrt el ar intra în rdaţir. de cauzalitate cu non-eul, ceea ce non-'eul ar dispare şi obiectul ar ceva de er ma absolut de eu, deci ar fi = eu. devine dominant I'aportul de cauzaJi,fat'e, şi prin aceasta �atilJnea, sau subi.ectul = obie·ct, este fixată ca unul dintre opuşi 'li adevărata "imteză este făcută imposibilă. Această imposibilitate ca eul să se reconstruiască pr. sine din opoziţia subieotivităţii şi a X care ia naştere pentru eu în producerea inc-onş.tientă şi devine una cu fenomenul său, este e�primată În f�lul că sinteza pe care o a rat ă este un t r e b u i e - s ă - f i e. E u e g a l c u e u 3e transformă În : e u t r e b u e să fie egal cu eu : rezultatul sistemului nu se Întoarce înapoi În Începutul său. Eul t r e b u i e să nimioească lumea obiedivă, "eul t,rebu;e să aibă caum.litate" absalută "asupra non-eUllui" *. ces lucru cons.id'erat ca fiind cootr.adictoriu, deoaTece prin aceasta non-eul ar opoZli�ia sau punerea non-cu este aOOolută. "Rapor,tarea activităţii pure la un ob ect "

în

,t

'să

t.

Isubiect

i t

.numai

t

Aici

si�i fi

prin t mi t

lui

supremă

s4stemul

este

i

A t

fi suprimat, şi

.. D0drin4 ştiinţei, p. 236 (p. 231).

unui i poate

222


1 74

DEOSEBIREA DINTRE SlSTElIilUL LUI FICH'I'E ŞI AL LUI SCHELLLNG

fi pusă deci ourmai ca "aspiraţie", ca "o ă z u i o ţ ă" �'. Eul obiectiv, identic ou cel subiectiv, are o opoziţie, filindcă Înfă­ ţişează pe eu = eu, are deoi în aoelaşi timp un non-eu În faţa sa, euJ, cel de natură ideală, şi ,a,cesta dio urmă, realul, t r e b u i e - s ă - f i e identice. A<lest postulat practi-c al lui «trebuie-să-fie» absolut nu exprimă decit o unire ,.g Î n d i t ă" a o,pozitiei, care nu se UJlleşte Într-o intuiţie, exprimă numai aotiteza dintr,e printul şi al doilea princirpiu. In felul a.reo;ta, eu = eu a �os-t părăsit de speculaţie şi i-a foot hărăz:it 'l'eflexiei. Cooştiinţa pură nu se mai înfăţişează ca identj,tate absolută, ci este in 'suprema ei demnitate opusă conştiinţei empirioe. Rle.iese de aici ca.re este callacterui libertăţii în aoest sistem. Anume, ea nu este suprima,re a cootmrelor, ci e opoziţia faţă de ele ; ea este fix<lJtă in această opoziţie ca lribertate negativă. Rlaţiunea se constituie pe sine prio reflexie ca unirtatte căreia i se opune în chip absolut o divemitate ; "T.rebuie-să-fie" ex­ primă această opoziţie subSiistentă, 'exprimă nefiinţa identitătii absolute. Puner,ea pură, activitatea liberă este pusă ca o ab­ stracţie în forma absolută a cev:a suhiectiv. Intuiţia transcen­ dentală de La care pleacă sistemul era suhiecbv în forma refl.exiei filozoHc,e care se ridid prin abstractie absolută la gîndirea pură care se are pe sine Însăşi ca oblect. Pentru a avea intuiţia transcendenta1ă in infăţişarea ei cu ad,evărat lipsită de formă, ar fi trebuit să se bcă abs.tIracţie de acest caracter al unui ce subiectiv ; speculatÎla ar fi trebuit să indepărteze această fonnă de principiul său subiectiv, pentru a-l ridica la adevămta ideobitate a subiectului şi obiectului. Dar ast�el in­ tuitia tr,anscendentaIă, intrucit aparţine l'eflexiei filozofice, şi intuitia tmnocendentală, intrucit nu e nici ceva subiectiv şi nid ceva obiectiv, a rămas una şi aceeaşi. Subiect-obiectul nu mai iese din diferenţă şi din reflexie ; subi.ect-obiectul rămine un subiect-obiect subiectiv, că,ruia fenomenul îi este "'eva ab­ solut străin şi mre nu reu�eşte să se intuiască pe sine Însuşi în fenomenUiI său. Cît de puţin a putut fracultatea teoretică a eului să ajungă la autointuire aJbsolută, tot atît de puţm poate ajunge facultatea pl1ac6că. Aoeru;tă fa.ou1tate, ca şi cea teoretică, este condiţionată de un şoc, care nu se lasă să fie derivat oa fapt drim. eu �i a cărui deducere are semnificaţia de a fi arătat ca fiind condliţ;e

ceva

.. Doctrina

ştiinţei,

ip.

246-247 {ip. 242).


PREZENTAREA SISTEMULUI

LUI

FICHTE

175-

a facultăţii teoretice şi a facultăţii practice. Antinomia dmîne ca antinomie şi este expnimat ă în năzuinţă, care este ace-l «tre­ buie�să-fie» ca activitate. Această antinomie nu este forma în care ii apare absoJutul reflexi,ei (dar pentru ref,Jexie nu este posibilă altă pri'ildere 'a absolutului decît aceea ce se înfă.p­ t uieş te pdn antinomie), ci ac e as t ă opoziţie a an�inomiei este ceea ce e fixat, e absolutul, această opoziţie trebuie să fie ca activi,tate, anume ca năzuin t ă, Supl'ema \S�nteză : iar ideea in­ finităţii trebuie să rămînă o idee î n sens kan.tian, sens i n c;.a,re ea este absolu t opusă intuitiei. Această opuner,e absolută a iddi şi a intuiţiei, şi sinteza ac·estom, ,ca're nu este altceva d ecî t o f:xi-genţă ce se anulează pe sine îrtlsăşi - adică o exi-genţă a unirii, ca,ne nu trebuie în� ă să se înfăptuiască - ,se expri mă pe s'ine în prrogresul infinit. Opozitia absolută este ,astfel Împinsă În forma unei poziţii in­ fe rioare , poziţie care a fos t considerată mult timp ca o ade­ vărată ,suprima're a opoziţiei .şi ca cea m.:\i Înaltă suptlimare a antinomiei fru:ută de 'naţiune. E x is tenţ a concretă pr e l ungi tă in eternitate cup-rinde În mile şi infinitatea iod'eii şi intuitie, dar le cuprinde pe amîndouă în forma care fac imposibilă sinteza loc. lnfinitatea ideii exclude orice divel1s��at'e ; �impllll dimpo­ trivă, cuprinde În sine nemijlocit opoz'itie, ex�erioritate reciprocă. Şi existenţa determinată în ti m p este cev.a opus în sane, ceva divers, iar infinitatea este în afam ei. Spaţiul este de asemenea un mod-de-a-fi-pus-În- afara-sa, dar, dat fiind c arad e rul opozitiei lui, spaţiul poate fi numit sinteză infinit mai bogată decît bimvul. Avan�aj'llll p e o<lire-l obtine timpul prin faptul că pco-gresul trebU!ie să se înfăptuiască în d nu se poate datora decît Împrejurări i că năzuinţa este Oip'UIsă in chip ab�olut unei lumi exte rioal'e a simţurilor -şi este pusă c:\ ceva interior, iar eul es,te ipostaziat oa subiect absolut, ca uni,tate a punctului, şi, spus mai popular, oa suflet. Da-că timpul trebuie .,ă f�,e ,total1tate, ca mmp i nfinit, timpul însuşi este supri m at , şi nu era nevoie să se recurgă la numele lui şi la prog.resul mnţării determinate prelungi.te. Adevărata suprimare a timpului este pl'ezentul atem-poral, adică eterni-tatea ; iar în aceasta dispare năzuinţa şi subzilstarea opoziţi ei absolute. Amintita fiinţrare pre­ lungită îmblînzeşte opoziţia numai în sinteza timpului, si n tez ă a cărei nephnăta.te nu ost·e complet,ată prin această leg,a'fe a ei cu o infini.tate ce-i este absolut opusă, ci devine mai izbitoa.re.

225


176

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

Toate dezvoltările celor conţinute în năzu1nţa şi sintezele opoziţiilor ce r,ezultă din dezvoltări au în eLe pl'indpiul neiden­ lită.ţii. într,eaga dezvoltare mai departe a sistemului ţine de o ,reflexie con!lecV'entă, �oculaţia nu pattkipă l a aceasta. lden­ ti:l!atea absolută este prezentă numai Î:n forme a ceva apus, anume e preZientă numai ca idee ; raportul cauzat necomplet se ană la baz.a fiecărei uniri a ei cu opusul. Eul care se pune pe sine în opoZliţie sau ca11e se limitează pe sine lns�i, şi eul ca.l'e metrge la infinit, primul. sub numele eului subiectiv, acesta din umnă sub numele de eu obiectiv, intră În ,3'ceastă leg-ătură : aurtodebermina.rea <eului subiectiv es,le o determinare conform ideii eului OIbitelotiv, potrivit aotivităţii absolute de sine, care este inf'initate ; iar eul obi'ectiv, autoactivitatea absolută, e�te determina.t de cel subiediv potriv�t acestei idei. Determinarea lor es.re o determinare <reciprocă. Eul .subi'oetiv, eul ideal, pri­ meş,te de la eul obiectiv materia i ddi sale, ca să De exprimăm astfol, anume primeşte autoactivitatea ab8olută, modul-de-.a-fi­ nedetermÎrnla,t ; eul obiootiv, care merge la infinit, ,eul 'feal, este lim;ta.t de eel subiectiv. Dar eul subiectiv, fiindcă el determină potrivit ideii infinităţii, suprimă di.n nou limibal'oo, face, de­ sigur, din eul obiectiv în ,infii.niolatea lui eu finit, dar în acelaşi timp eu infinit în finitatea lui. în această detenn�mwe reciprocă se menţie opoziţia dintre finitate şi inf1nitate, mod-determinat real şi mod-nedeterminat ideal ; idealitatea şi realitatea sînt neunÎte. Sau, eul, ca activitate id'oală şi activitat'e rea.Iă care se deosebesc numai ca direcţii diferite, şi-a unit directiile di­ terite in diversele sinteze ofi'ecomplete, cum se va vedea uJt.erior, În impuls, în simţil'e, dar el nu aj unge ,in ele la o expunere completă a lui însuşi ; În pro�l'esul infinit al fiinţării concl'ete prel'lllng-ite el ,produce la nesfîrşit părti din sine. d'ar nu se produce pe sine Însuşi ca subi'ect-obiect în eternitatea auto­ intuirii. FideJ.itat,ea faţă dt' �ubiectiv,itatea intuitiei hanscendentale prim. care eul rămîne un subiect-obiect subiectiv, apare în cMpul cel mai izhitor În r e l la ţ i ' a e u l u i c u n a t u 'f a, pe de o parte, în deduoerea oeste-Î'a, pe de altă par,te În ştiinţele care se Întemeiază pe ea. Eul fiiml subiect-obioot subiectiv, Îi .rămîne o latură sub aspectul căreia un obiect Oare<lar,e îi este absolut opus, la,tură prin care eul este condiţionat de obiect. Punerea dogmatică a unui obiect absolut se transformă în acest ideal'Îsm, aŞa cum


PREZENTAREA SiSTEMULUI LUI FICHTE

177

am văzut, Într-o autolimit.a'fe, absolut opusă activităţii libere. A'Coastă punere a naturii de către eu este deducerea ei şi e punctul de vedere tr:l.ll5Cendental. Se V'a arăta cît de departe ajunge acest punct de V'edere ŞIcare este Însemnătatea lui Drept condiţie a inteligenţei se postulează un mod-deter­ minat originar, ceea ce s-a înfăţişat mai sw ca necesitate de a înainta pînă I·a conşhiintla empirică (deoar.:oe conş�iinţa pură nu este conşti�nţă completă). Eul trebuie să se limiteze în chip absolut pe sine însuşi, să se opună lui Î.tliSuşi ; el este subiect ş i limita este În eu şi prin eu. Aoeastă auto.limitare devine o limitare atît a activităţii subiective, a intelig-enţei, cît şi a ac­ tivităţii obiective ; ,,.activi>tatea obieotivă" limi.tată "este i m­ p u l s u l " .. ; activitatea 's-ubiectivă limitată este c o n c e .p t u I d e s c o p. Sinteza acestei duble determinaţii este s i m ţ i r e a ; În aceasta cunoaşterea ş i .impulsul sîn t unite. Dar în acelaşi timp "simţir-ea este ceVia pur soubi,ectiv" .... şi În opozitie {ată de eu = eu, faţă de nedctermina.t, simţirea apare fără îndo�ală ca ceva În genere detenninat, şi anume ca ceva subiectiv, în opoxiţie faţă de eu ca ceva obieotiv ; ea se înfăţişează în genere ca ceva finit, atît faţă de activitatea r,eală infinită, cît ş i faţă de infinita,tea ideală ; în raport cu aooasta din urmă, e.a se înfăţişează ca ceva obi,ectiv. Dar pentru s�ne, simţirea a fost caracterizată ca sinteză a suhi ectivului şi obiectivului, a cunoaş­ terii şi a impulsului ; şi fiindcă simţirea este sinteză, opoziţia ei fată de un ce nedeterminat cade fie că acest ceva nedeter­ minat este o activitate inf:inită obiectivă, f.i.e că el este o acti­ vitate infinită subiectivă. Simţiroo este în general numai filll i tă pen�ru reUexia care produce acea opoziţie a infinităţi i ; în sine, ea este identică cu ma.teri,a, este în acelaşi timp ceva su­ hiectiv şi obieotiv, este identitak, întmcît aceasta nu s-a re­ COI1Jstl'Uit pe sine ca totalitate. Atî-t simţirea oît şi iJrl1lpu:lsul se ÎnfăţÎlşează ca lim�tate şi "JflIa[}ifestarea limitatului şi a limitării În noi este impuls şi simţire ; sistemul determinat, originar de impulsuri ş i simţire, este 'Il a t u r a. Cum conştiinţa aceste!a ni se impune nouă şi cum totodată substanţa în care se află a('(:st sistem de limitări trebuie să fi.e aceea care gîndeşte liber ş i voieşte, ş i pe care o punem ca fiind noi 'Înşine. natura este natura n o a s t r ă � "... .. ; ., F�chte, Etica, p, J31 (,Iena .şi Lerhpz;ig, 1798). Doctlriona ştiinţei, p. 285 �p. 280). Etica, p. 136.

** ':.

IZ - Hegel. Studii filozoltce

227

228


tiR

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

iar eul şi natura mea co.nstituie subiect-obiectul subiectiv, "n .. tu!'a mea Însăşi este În eu � . Trebuie să facem di.s�incţie Între două feluri de m i j 1 0. ­ c i r e a o.po.ziţi,ei dintl1e natură şi ,libertate, dintre ceea ce este lim�tat o.rigifllar şi ceea ce e neiimi,tat originar ; ş i este lucru esenţial să se arate că mij.locirea se f,ace În chip diferi,t. Aceasta ne va arăta Îl1litr-o. formă nouă deos�bi'fea dintre poziţia trans­ cendentală şi poziţia reHexici - această din urmă o. Înlătură pe prima -, diferenţa dintre punctul de pleoare şi rezultatul acestui sistem. O dată eu = eu, libC1I'tatea şi impulsul sînt unul şi acelaşi lucru, aoesta este punc,tul de vedere transe,endentlaI. "Cu toate că o parte a ceea ce Îmi neV'Îne nUllUlJi prin libertate poate fi posibilă, şi cealaltă parte a ceea ce-mi revine trebuie să fie neat:i.mător de libertate şi ea la rîndul ej neatîrnătoa,r e de acesta, totuşi substanţa căreia îi revin ambele părţi este numai una ş i aceeaşi şi e<i<te pusă ca una şi aceeaşi. Eu care simt şi eu care g,ÎndesoC, eu Clare sînt mînat şi eu care mă decid din liberă voinţă !rÎnt a.ce'laşi � ". "ImpuLsul meu ca fiinţă a fila­ turii, tendinţa mea 'Ca spirit pur sînt din punct de vedere tmns­ cendental unul şi acelaşi impuls o.riginar care co.nstituie esenta mea ; numai că acesta flste privit din două laturi di,ferite� ,>,> ; deosebi,rea lor este numai în �enomen, Altădată sînt diferite ambele, unul cSite condiţia celuilal t , u rru l i l domină p e cdălaLt. "Natura ca impul'S trebuie, fără Î n ­ doială, g Î .fi d i t ă <la determinîndu-se pe s i n e însăşi prin �'Îne însăş i " , "dar ea &e caracterizează prin contra.rul libertăţii. De a<leea, «natura ,s e det.el1rrri nă ,pe sine Însăşi» Înseamnă că ea este determinată să se determine prin esenţa ei, formaliter, ca nu poate fi nedetermilllată, cum po.ate fi foarte bine o fiintă liberă ; tocmai aşa este det.erminată şi materia1iter, şi nu are, asemenea fiinţei l'ihene, alegere Îrntre o anumită determin3.re .... * şi contrara acest.eia" . Sinteza naturii ,şi a Libert ii dă urmă­ toarea recomtruÎ.re din sGiziune a idtmtităţii CI. totalitate. Eul, ca inteli�e-nţă, Qa nedeterminatUJI, �i eul ca cel ce are impul­ suri, ca llatwă, ca determinatul, devi-ne acelaşi prin faptul dt "i,mpulsul devine conştient ; În această măsură impulsul se află sub p u t e r e a m e a, În această regiune e 1 nu acţionează de

ăţ

.. Etica, p. '134-135. Ibidem, IP. 166. Ibidem, p. 139, 141.

"c"_ .",*


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

1 79 *.

loc, ci actionez e u sau TIU acţionez ,p otrivit acestuia" "Ceea ce refl,ectă este s u p e r i o r reflectatului ; imp,ulsul r.efledan­ tului, al subieotulu.i conştiinţei, este iilllpu l'SU l swperior" >1-* ; im­ pulsul inferior, natura, 'trebuie pusă 's u b "d o m i n a ,ţ i a" i m ­ p u l s u l lU i s u p e r i o r, s u b d o m i n a ţ i a r e f i e x i e i. Acest raport de dominare a unui fenomen al eului asupra ce­ luilalt ar fi sinteZia supremă. Dar aoeaJs4:ă din urmă identi,tJate şÎ identitatea punctului de vedere br.anscendental sînt cu totul opuse una alteia. Din punct de voo1efle tmnscendenta1 e6te pus eu = eu, eu În re­ laţia de substanti'alitat,e, sau cel puţin În relaţia de reoiprooi­ tate j în această reconstructie a identÎ,tăţii, dimpotrivă, un cu este dominanrul, celăla,Jt e .dominatul, subiectivlUl nu este identic cu obiectivul, ci de se găsesc în raport de cauzalitate, unul din ei cade sub d{lffi inaţia ceiuitla·J.t. Dintre cele două sfere, aceea a lihertăţii şi aceea a necesităţii, aceaSlta din urmă este suhoI1donată ooIei dintîi. Astfel sf.wşitul sÎlStemuiui devine in­ fidel Începutului 1ui, rezulbatul deV'ine infidel principiului său. P.rincipiul er.a elU = eu, rezultatul este eu nu = eu. Prima identi.tate est,e o identitate ideal-lreală, forma şi materia sînt una ; această din unnă identit:at,e este num3li ideală, forma şi materia sînt separate : ac·eastă identitate este o sinteză pur formală. Această sinteză a dominării ia naştel'e în felul următor : "Impulsului pur�, care este autodetermim'are absolută, "activi­ tate de dragul ,aotivHăţii " , i se opune un impuls obiectiv, un sistem de "imitaţii. lntl'ucÎt libertatea �i natul'a se unesc, prima "cedează din purit.atea e i " , i a-I ,aceasta din urmă din impuri­ tatea s'a ; ca să fie totuşi ;pura şi i'Ofinită, activi.tatea sinletÎtă trebui'e să fie gîndită oa o "activitrartc obiectivă al cărei scop final este libertat'ea absolută, absolu1Ja neatirnare de orice na­ tură, un scop final 'ce nu poate fi atins niciodată" ...... , o secie in.finiotă, prin continuarea dreia eul ar deveni absolut = eu, adlică eul s-ar supr,ima el Însuşi ca obi,oot, şi prin <KeastJa şi ca subiect. Dar el nu trebuie să se suprime pe sine. Astfel, peobru eu există numai un �imp umplut cu limitatii, cantităţi, prelungit ,î n chip nedeter:minahil ; şi cuno.scutul progrt'lS trebuie să vină aici an ·ajutor. Acolo unde este aşteptată ,să apară sinteza ". Ibidem, p. 159, 'o". Ibidem, p. 166. Ibidem, p. 185, 167.

230


180

DEOSEBmEA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

supremă, per,sistă mereu aoeeaşi antibeză Între prezentul limitat şi o infinitate oa.re se află în afan lui. Eu = eu este absolutul, totaHtatea, in afara eului nu este nimic. Dar În sistem eul nu reuşeş.te să realizeze această performantă ; şi dacă trebuie să fie amestecat aici timpul, eul nu o va infăptui nioiodată ; el este absolut împovărat cu un non-eu şi nu pOla,te să se pună nkiodată decît oa o portiune de eu. In felul ace'lta, n a .t u r a este, atît sub aspect teoretic cît şi din punct de vedere practic, ceva ,in chip esonţial ' determinat şi ceva mort. Sub primul aspect, ea este autoUmitarea intwtă, adică e latura obiectlivă a autolimitării. întrucît natura este dedusă ca condiţie a conştiinţei de sine şi este pusă ,pentru a explica această conş.tiinţă de sine, ea est,e numai un ceva pus de ref.lexie În vederea explkării, este ceva produs în chip ideal. Dacă naturii, deja prin f.aptul că conştiinţa de sine este Înfăţişată oa fiind condiţ1onată de ea, i se conferă o demnitate şi o independentă egale cu cele ;proprii conştiinţei de sine, această independenţă a naturii puse numai de reflexie e'lte nimicită tocmai fiindcă natura e afirmată numaJÎ de reflexie si caracterul ei fundamental este acela de a fi opusă Tot astfel, sub aspect practk, în sinteza autodetelminării inconşti'ente şi � auiodetel'minării -PI'�ntr�un concept, în sinteza impulsului natu"al ŞIÎ a "impulsului libertăţii" * , natura devine prin cauzalitatea libentăţii un ce produs r'eal. Rezultatul este : conc�ptul trebuie să aibă o cauzalitate asupna naturii, iar na� tur.a trebuie pusă ca ceva absolut determinat. Cînd refleX!ia işi pune analiza absolutului complet intr�o antinomie, recunoscind pe unul din membrii antinomiei ca eu, mod�nedcterminat, sau autodeterminare, iar pe celălalt ca obiect, mod�determinat, şi recunoscindu�i pe amîndoi ca origi� nal1i, reflexia afirmă necondiţioool'ea relativă şi prin aceasta şi condiţionarea J1elativă a amîndurora. Reflexia nu poate trece dincolo de aoeas.tă ractiune reciprocă a conditionării. Ea se re� velează ca raţiune prin faptul că 'st'abileşte o antinomie a ne� condiţionatului condiţionat ; şi Întrucît p,r,in această antinomie ea trimite la o sinteză absolută a libertăţii şi a impulsului na� turii, reflexia nu a afirmat opoziţia şi subzistarea ambelor, sau a unda din ele, (şi nu ,s�a afinmat nici pe sine Însăşi) ca fiind absolutul şi eternul, ci le�a nimicit şi prăvălit În abisul îm� pIinirii sale. rnsă dnd reflexia se afirmă pe sine sau afi,rmă " Etica, p 178


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

181

pe unul din opuşii săi ca absolut şi îşi păst'rează cu fermitate raportul de cauzaIitate, atunci punctul de vedere tll3lllSCendental şi ,raţiunea sînt subordonate poZJiţiei simplei reflexii şi intelec­ tului, căruia i-a reuşit să fixeze raţionalul în forma unei idei, ca pe ceva absolut opus. -'pentru r.atiun� nu rămine nimic decît a (���ăte�::iii�r�U ��lă� �î�� i'::::� leetului) a naturii cu libertatea în pura i d e e a supnÎmării opoziţiilor, în i d e e ,a independenţei eului, şi a modului-deter­ minat in chip absolut al naturii, care este pusă ca pe ceva ce trebuie ne�at, ca pe ceva ce es.te absolut dependent. 1nsă opoziţia nu a dispărut, ci a fost transformată în infinită, de­ oarece în timp ce subzistă unul din membrii ei, subzistă ş i celălalt. Pe această poz·iţie supremă natura are caraoterul obi,ecti­ vităţii absolute ,sau al morţii ; numa,j pe o poziţie mai j oasă se înfăţişează ea avînd apmenţa vieţii, ca <subiect = obiect. Aşa cum pe poziţia supremă eul nu-şi pierde forma apariţiei lui ca subiect tot astfel, dimpotrivă, caract'erul .naturii de a fi su­ biect = obiect devine simplă apar,entă, iar esenţa ei obiecti­ vitate ahsoJută.' Anume, Tliatura este producerea inconştientă a eului ; şi producerea eului este o autodeterminare, deci natura este ea însăşi eu, subiect = obiect. "Şi aşa cum este pQsă natura mea ; există natură şi, în afara naturii mele, c r nu e întreagă natură ; natura din afara mea este pusă pent.ru explioa na­ tura mea. Deoilll'ece natura mea este determinată ca impuls, ca o autodeterminare prin sine însăşi, natura din afara mea trebuie să fie det'erminată şi ea tot aşa, şi a.ceas,tă determinare din afara mea este temei explic.ativ a l naturii mele" * . Acestui autodetel'mioont prin el Însuşi trebui'e să-i fi.e atri­ buite ca predicate, produsele reflexiei, cauz3. şi efect, Întreg şi parte etc. în ant,inomia lor, trebuie deci să fi.e pusă natma ca propriile ei cauză -şi efect, "ca ,întreg lşi parte" totodată etc., p,� i t.! *�eea ce i se conferă aparenţa de a fi cev:a viu şi . "organmc Numai că această poziţie .pe care obiectivul este cal1ade­ riZiat de puterea reflexivă de judecată ca ceva viu, devine o poz�ţie inferioară. Anume, eul se g ă s e Ş t e pe sine Gumai ca

�:ci�����

P[

'i�f����i� �

a- e

.. Ibidem, .... Ibidem,

unu

p. 141-142 p. .144 şi

.

m

a

223:


182

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

natură, intruoÎt îşi intuieşte numai lim�tarea sa or.igiilară şi pune obiectiv },imita absolută a impulsului origÎlll.ar, deci se pune pe sine obieotiv. trusă pe pozlit�a tra1lSCendentală subiect = ohiect este recunoscut numai în conştiintu pură, în auto­ pune.Dea nelimi�ată ; dar această autopunere ave o opunere ab­ solută faţă de ea ; opunere care astfel este deteiminată ca barieră absolută a ,impmsului originar. tntrudt eul oa impuls nu se determină pe sine potrivit i,deii infinităţii, se pune deci pe sine ca finit, aoest finit este natura ; ca eu, el este în ,acelaşi timp i.nfimt şi suhiect-obiect. Punctul de ved'or,e transcendental, punînd ca eu nlliIUai infinitul, face astfel o sepa,ra:r,e a finitului de infinit. ACe.<i:t punct de vedere scoate subiect-obiectivitatea din oee:a ce se înfăţişează ca natură, iar :.'Lcesteia .nu-i rămîne decît coaja moartă a obiectivităţii. Ei, celei ce era mai înainte fimit-infimit, i se ia infini,tatea şi ea rămîne finitate pură, opusă lui eu = eu ; ceea ce ena eu În ea, este atras La sub.ioct. însă, dacă punctul de veder,e transcendenbal ÎnaiÎntează de la id�n­ titatCia eu = eu, în (lare nu este n.ici subiectiv nici obiectiv, la diferenţa acestor doi (care a rămas ca opunere faţă de auto­ punere, faţă ,de eu = eu) determi:liI1id tot mai muLt opuş i i , atunci punctul eLe vedere transcendental ajunge şi la o pozitie pe care natura pentru sine este pusă ca subiect = obi,ect ; Însă nu trebu�e să uităm că această concepţie a naturii este numai un prodUiS al reflexi,ei pe poziţ,j'a ei infeIlioară. tn deducţia trans.cendentală, limita impulsului originar (- pus obiectiv ; = natura), rămîne obiectivitate pură şi absolut opusă impul­ sulUii originar, esenţei adevărate, care este eu = eu, subiect = obi'ect. Aoeastă opoziţie est,e conditia datorită căreia eul devine pJ1aJCti-c, adică trebll.Îe să suprime opoziţia. Această suprimare este gîndită în sensul că unul din opuşi esbe pus ca dcpend�nt de celălalt. Sub aspect praotic, natura esk pusă ca ceva de­ terminat absolut -pl1in concept ; Întrucît ea nu este determinată de eu, eul nu are cauzalitate, sau nu e practic. Şi poziti.a care plliIlCia natura ca vie este iarăşi inlătll.rată, deoarece esenţa ei, 'ÎnsÎalel'e ei, nu tr.ebuie să fie dedt o limi,tă, o negaţie. Pe această poziţie practică ,raţiunea nu rămîne decît regul,a moartă şi uci.gătoo.re a unei unităţi formak, pusă in mîna reHexiei, care pune subiectul şi obiectul în J1aport de dependentă a unuia dLn ()pooe de oeliiJalt sau in ,raport de cauZJalitat.e, şi înlătură în felul acesta total principiul speculaţiei, idooti.tatea.


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FlCHTE

183

in expunerea d e d u c e r i i n a t u r i i aşa cum este pre­ zentată În Sistemul dreptului naturaL apar în tootă duritatea l(Jor (Jopunerea naturii şi a raţiunii şi domm'aţia rdlexiei. Anume, "fiinţa naţională � tl'ebULe să-şi formeze sferă pentru !iber�atea sa" ; ,,'aceaSltă s�eră ea şi-o atribuie, Îmă această sferă în.să.şi este numai În o:poziţie, numai intrudt fiinţa raţională se afinnă În ea În chip exclusiv, în 9MSul că nici o altă pelisoană nu face alegere Înăun'trul ei ; întrlJţ'ît fiinţa ra­ ţion'aJă Îşi atribuie acea.stă sferă, ea în acelaşi ti.mp i �e ş.i opune, Subiectul � - oa absolut, ca "activ În sine însuşi şi ca unul ee se autooe.termină spre g.Înidirea unui obi'ect -, pune sfera libertăţii sale, sferă ce�i aparţine, în afaM sa şi se pune pe sine despărţit de ea" raportarea lui la �a este numai un a a v e a. Garaderul fundament<lJI al naturii este acela de a fi o lume a organicului, ceva absolut opus ; esenţa naturii este ceva mort şi atomistic, "o materie mai f,luidă S3U mai rezis­ tentă şi mai consistentă� "."., care est,e în feIuri,te chipuri reciproc cauză şi ef,ect. Conoeptul de acţiune l'eci.procă " atenuează puţ�n opoziţia completă dintre numai cauZialul şi numai cauzatul. Prin aceasta materia devine "mod.ificabiIă� în chip d,iferit �i rec i ­ proc ; dar chiar şi forţa pentru 'această legătură săracă află în afara ei. Independenta părţilor datorită căreia acestea trc­ huie să fie în ele Îl1seşi Întreguni or,g;anice, precum şi depen­ denţa părţilor d e întreg este teleologica "dependenţă de concep��, deoarece ,,Jarticulatia� este pusă în vederea unui altceva, În vederea foiinţei raţ;ionale, care este despărţită în chip esenţial de ea. Aerul, luminl3 etc. devin "materie modificabilă" ato­ mistică, şi anume, a,i ci, matel1i,a În general în s.en" obişnuit, ca pur şi simplu opusă oelui-ce-se-pune-pe-sine-însuşi. În felul acesta, Fichte este mai wproape ded,t Kant să sfî.rşească cu opozit-ia dintre natu.ră şi hbertate şi să Înfătişeze natuna oa pe oeVia cauzal şi morL La Kant, de asemenea, na· tura este pusă oa ceva absolut determinat. D'1.r, cum ea nu poa,te fi gîndită ca determinată pr.in c�ea ce se numeşte intelect la �ant, ci d�versele ei fenomene particulare, prin i n t e l e c ,t u 1 n o s t r u o m e n e s discursiv, sint Ihate nedeterminate : ele trebuie gtÎndj.t,e oa determinate de un a I t int.elect ; aoeasta Însă ,,0

*,

se

***

c,

1796).

... {F1icllte,1 Dreptul naturllil, parI\ieia 1,

*"

Itridem, p. 71

*** Ibidem,

p. 61.

şi

'I.H""J1.1

p. 55-56 (Jena

şi

Le�pzig,

�35


184

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUi FtCHTE ŞI AL LUI SCHELLING

în sensul că acest procedeu ar,e v,a,loar;e numai ca maximă a puterii noastre reflexive de judecată şi nu se afirmă nimic cu privire la realitatea unui alt intelect. Fichte n-a avut nevoie de a.ce8t owl, de ocolUiI de a face ca natura să devină ceva detenninat abia prin :ideea unui alt intelect, aparte de cel ome­ nesc ; natura este aşa ceva in chip nemijlocit. prin şi pentru inteligentă. Aceasta se limitează pe sine îmăşi în mod absolut, şi această autolilll'iitare nu poate fi derivată din eu = eu, nu­ mai derlusă din eu = eu, adică a.rătată necesitatea autoliml­ tării di!Jl caracterul defectuos al conştiinţei pure ; iar intuiţia acestei limităJTi absolute, a negaţiei, este natur.a omectivă. Mult mai izbitor - din cauza consecintelor ce decurg din el - devine acest raport al dependentei naturii de concept, opo­ ziţia naţiunii, in a m b e l e s i s t e m e a l e c o m u n i t ă ţ i i o a me n i l o r. Această comunitate este înfăţişată ca o comunitate de fiinte raţiona.le care �ebuie �ă facă ocolul prin dominaţia conceptului. Orice fiinţă raţională este dublă pentru altă fiinţă ratională : este a) "o fiinţă raţion0.1ă libeJ'ă� j b) ,,0 materie modif.icabilă"', un ce susceptibil "de a fi tmtat ca simplu lucru" * . Această scindare este absolută, şi cum ea, în nenaturaleţea ei, este pusă la bază, nu mai eMe po.sLbilă nici o relaţie pură mutuală, relaţie în care se înfăţişa şi se cunoştea identibate.a originară, ci orice relaţie este domimw',e şi fapt de a fi dominat potrivit legilor unui intelect consecVJent. intregul edif,i ciu al comunităţii fiinţelor vii este olădit de refl.exie. "Comunitatea fiinţelor ratio'lla!e� se înfăţişează "condiţio­ nată" de Iimi·ta.rea necesară "a libertăţii c?re işi conferă ei Înseşi legea de a se limita" *" . Şi conceptul de limitare constituie o 'Îm­ părăţie a libertăţ�i În care orice relaţie reciprocă cu ad,evărat liberă, infinită şi nelimitată pentru sine Însăşi, adică relatie fru­ moasă de reciprocitate a vieţii, este nimicită prin faptul că viaţa este sfîş�ată în ronoept şi materie. iar natura oade sub domi­ naţie. Libertatea constituie caradcrul raţionalităţii, libertatea este ceea ce suprimă în sine orice limitare, şi e�te tot ce est'e mai inalt în sistemul fichtean. Dar În comunitate cu aJtii trebuie să fi.e s a c r i f i c a t ă, ca să fie posibilă libmtatea tuturor fiin­ ţelor raţionale car.e se găsesc în comunitate unele cu altele ; şi •

**

Dreptul natural, partea 1, Ibidem, ,p. 94, 103-104.

p.

95

şi

urm.


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI YICHTE

lSS.

comunitatea, la I1ÎIn.dul ei, este o condiţie a libertăţiL Libertatea trebuie să se suprime pe sine însăşi pentru a fi libertate. Reiese clar de aici i<aJrăşi că libertatea este aici ceva pur negativ, anume e nedeterminaJ:'e absolută, sau, cum am arătat mai sus referitor la aUJtopunere, ea este un fact(lr pur ideal ; este libertatea con­ siderată de pe poziţia reflexiei. Libertatea se află sinletizată nu ca naţiune ci ca fiinţă raţională cu opusul său, cu ceva finit. Şi deja această sinteză a personalităţii cuprinde în sine limitar,ea unuia din factorii ideali, cum este aici libertatea. Ratiune şi li­ bertate ca fiinţă raţională nu mai înseamnă raţiune şi libedate, ci un indrivid. Şi comunitatea persoanei cu alte persoane trebuie prin urmare considera.tă in chip esenţial nn ca o limitare a ade­ văratei libertăţi a individului, ci ca o lărgire a acesteia. Su­ prema comunitate este libe,rtatea supremă, atît în ce priveşte puterea cît şi În ce priveşte exerdţiul acesteia; comunitate su­ premă în care dispar Însă cu totul tocmai libertatea ca factor ideal, şi raţiunea ca opusă naturii. Dacă comunitatea f�intdor raţionale ar fi în chip esenţial limitarea libertăţii ad,evărate, ea ar fi 1n sime şi pentru sine tiranie mpremă. Dar, fiindcă deocamdată nu este decît libertatea ca ceva nedeterminat şi ca faotor ideal care este limitată, nu ia încă prin această reprezentare nemijlocit naştere tiranie în comu­ nitate. Dar ea se produce în chipul col mai complet prin �elul în care trebuie să fi.e limitată libertatea ca să fie posibilă liber­ tatea celorlalte fiinţe raţionale ; anume, libertatea nu trebuie să-şi piardă, datorită cOll1unităţii, forma de a fi ceva de natură idwlă, oeva opus, ci ea trebuie să fae fiXlată ca atare şi să de­ vină dominantă. Printr-o comunitate autentic Iiooră, de rdaţii vii, individul a renunţat la mCJodul-său-nedete'rminat (aceasta ar Însemna: libentate). In l'elatÎa v,ie este libt:rtate numai in mă­ sura in 'oare ea include În sine posibiliL'lka de a se suprima pe sime însăşi şi de a se angaja În alte relaţii; adică libertatea ca factor de natură ideală, ca nedeterminare, a dispărut Nedeter­ minarea este într-un :na.port viu, Întrucît acesia e liber, numai p o s i b i l u I, nu este un real transformat in ceva dominant, IlU e un concept care comandă. Dar în Sistemul dreptului natural nu se înţelege prin libel1a limitare a propriei libertăţi nedeter­ minarea suprimată, ci, întrucît limitarea prin vointa generală este ridicată la valoare de lege şi e fixată ca concept, adevă­ rata Hbertate, posibilitatea de a suprima o relaţie determina:tă, este nimicită. Relaţia vie nu mai contine p o s i b i 1 i t a t e a de a fi nedeterminat, aşadar nu mai este raţicmaIă, ci e absolut de-

2SS


186

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

terminată şi fixată de către intelect : viaţa a intrat sHb legea supunerii, iar reflexia a pus stă.pÎnire pe ea şi a repurta't victoria asupra raţiunii. Această stane dispera.tă este oonsidentă ca drept natural, şi anume, nu es-te afirmat în felul că ţinta supJ1emă ar fi ca această stare să fie suprimată, şi să se coMtruiască de raţiune în locul ac,estei comunităţi neraţionale şi potrivită intelectului, o organi?ilţi,e a vieţi'i liberată de orice servitute faţă de concept, ci această stare de mizerie şi extinderea ei la toate palpitatiil,e vieţii sÎil1t considerate drept u('lcesit.ate absolută. Această comu­ nitate aserv.ită domniei intelectului nu este imag,inată În felul că ea Însăşi trebui să-şi f.acă sieşi lege sUl>remă din suprima­ rea acestei mizerii a vieţii - mizerÎ,e în care este pusă viaţa de către intelect - şi să suprime nesfîrşitul !.anţ de determinări şi dominatii în adevărata infinitate a unei comunităţi frumoase : să facă să fie de prisos J.egile, datorită moravurilor, să Înlo­ cuiască desfrîul vieţii nemulţumite prin plăceri b.inecuvîntate şi crima fo.rţei oprimate prin activitate posibi.Iă În vederea unor ohiective mari. Dimpotrivă, [în această st",r!': numită a dreptului natmal] dominaţia conceptului şi Înrobirea naturii 5Înt ab.�oluti­ za'te şi extinse la infinit. Nesfîrşitul lanţ de determinări În care trebuie să cadă inte­ lectul aI1ată în chipul cel mai nemijlocit neajunsurile prinoipiu­ lui său, metehnele dr)minaţiei Pl,in concept. Acest stat al nevoii are şi e.l Ga scop mai mult de a împie­ di,ea lezăJdIe pe care le-ar putea suferi cetăţ'cnii SăI, decît să le răzbune după ce fuseseră deja cauzate. Acest stat trebuie aşa­ dar nu numai "să interzică lezarea reală" sub pedeapsă, ci ,,�ă prevină şi posibillitatea unei lezări" ; şi, ca scop final, "să inter­ zi,că acţiuni oare în sine şi pentru sine nu lezează pe nici om şi par cu totul indiferente, dar care facilitează lezarea altora �i îng;\1eunează apărama acestora sau desc0peri" ea vinoyatilor" " . Deci, dacă, pe de o parte, omul se supune şi mai departe umui stat mînat nu de alt imp-uls decit de acela de a se pu�ea folo!>i şi bUrCUra cUt IOOIi liber cu putinţă de averea sa, totuşi, pe de al,tă parte, nu ex,istă pur şi simplu nici o actiune pe care inte­ Iedul consecvent al acestui stJat n-ar putea s-o considere ca pe un pr,ejudiciu posibi.! cauzat altooa. Şi cu această posibilitate infinită are de-a fruJe intolectul prevenita:r şi puterea lui, obliga­ ţia poliţienească. Nu există în cuprinsul acestui ideal al statuaII"

' 111

.. Dreptul

natll/lTal, � fI, ip.

144.


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

187

lui nici o acţiune şi nici o mişcare care să nu trebui.ască să fie supuse unei legi, să nu Itrebuiască ,să fie sUJpusă unei iSU­ pravegheri nemij-Iocite şi luate în seamă ,de poliţie şi de ceilla1ţi guvernanţi ; ÎtlICit ,,-intr-un st.at dotat .cu o consti­ tuţie elaborată !potrivit acestui IPtinc�piu lpoli,ţia ştie oarecum unde se găseşte şi ce face fiecare cetăţean l-a ()rice oră din zi" (pacte. II, p. 1 55) ' .

.. Se ,poate vedea 001 l!JlIa.i. 'bim.e din citeva exeIl'l!Pie cum îşi pierde scqpu1l şi 0UIlIl se �de pe :sline În$UlŞi modul i.nrtlermj,nJabjQ <d deter­ mi[Jării. Dart:oriltă perfueţionănii poiLiTţiei ma.roo ,cantmtate de <Cl'1rne, po­ sibille în s\laIte'le Illepe:nfeo,te este rp.reî'llltLmpiDată : de exe.m@u, "cr,Lma falsdficărili. IPOl�ţelor şi lbiandlJ.or". La IP. 1143 şi urm. vedem in ce fel se faIoe această prein.timJpina:re : "Or'iIcj,ne ,predă Q poHţă, trebuie să ;:!o­ vedească pnfulrk-'Uill :act de 1.derrll�batte ci el -este această pe<rsollJllă de­ temrrJ.i,n,ată, I\.lII'llde fXl'8ite f.i găhl/t eW. Pr'Îllll �tol1tlJl 3da,ugă apoi 'la JltUmele emitentulDui, pe dosul pQlirţei, Il'll.1l1lai : c u a ,c t u � de j, d e n t i t a t e e l i b e r a t d e e ,u b a r e s a u c u t a r e a u t o r i t 'a t e. Tl'€-buie �ă 'fie scr,ie d'OlUă cuvin te mai mult şi e ,nevoie de un min.ut sau două mai mudt pentru a eX!a.'lll.ina actull de identi,jiate şi pel"'SOEiTIa ; şi de altfpl lUCl'lll este tot atît de 'Simplu ca şi mai ina-i,nte" (sau, mai curînd şi mai. simpii u , ;:!eoarece wn băl1bat prevă.ză:tor va evita probabiil să primeaseă 'O poli tă de Il:a 'Un om pe care €l nu-l ounoaşte de loc, chiar dacă acea pol,iţă pare a El ,cu totul în oocHne ; şi a pr.wi o J)el\503.uă şi l\.lII'l act de idenJttirt:3te 'es:te �!UlC'l1U ,im,fi'nfi:t maIi. sliJm.p}iu, decît 13 obţine ,pe 'O aI.tă ,oo:le oarecare inlfoJ1JIlaţi ;:!€lSipre ea). "I'n =tiI că polli',ţa este totuşi falsă, 'Or pe-rSOlana este În curînd găs�tă, daică -cerooml'Ea 'a fost !fuIsă pInă aa ea. Nu....i esbe :î.ngăldu;iJf; ll1IimărnlIi să ,plece dmr--o l'Oca!l'irF..te, al ,poate fi reţJjlruut lia. poarlă" '(rfapturr !Cii satel'.'! IflQaStre şi multe oraşe, nu au, şi ÎIl1ICă şi mai puţin Joowin:ţ€re pal'tiiCIUa<all'e , porţi. es.te 'O rea!Lbt3lte care [JIU � o -obiecţie, ci iPfiln aooats<ta este dedusă necel5italtea ,p'Or­ ţH-ar). "E1l ,trebuie 'Să .preoÎ!l:eze 10Cla'lit<.tea unde se dnloe ; �ea -ce se ofIortează in � J:oca!lJiltă,ţii şi î n 'actul de oidentMlruteu (avem akli cenilnrţa ca �Iibi'i de iLa porţi să ştie deosebi l\ll1 câlă,tor de oDÎlC€ altă perlSOană oare ,trece rpr1iIn ,POaiJl\la iOOSiPOt O Lvă). "El nu es\Je pr,iIllldIt iIl4că-1-e1',j deci·t ,în aoClal�a 'll1aIX'3Ită ÎJn acotUll !de Lderrlj,tate". .. "In aotru.l de iid€lnitima.te Lse ,găseşte descmierea ,reaHi a persoanei tp. 146) sau, in loc de această desoriere, deoaTOOe ea e nevOită să ră!nină t.otx:lmwna oohriIVOCă, iLa ,perane ro � WIre (pOt deci plă!li", i'l1 lC"8'lllll noo'\l'u la persoane care a'J' fi capabille să fak>ilfi.ce ipOltţa , ..poate fi găsLt v:! poofItret biil1efălout" . . ,,.ActuIl de !iidenMl\;alte este iSIC'l'iIs pe ,rurtie sjlI.."Ci al COll1l1'ecţionat;ă in :acest SiCQp, h.i'rme care se a'ID.ă in miin-lae şi sub su ­ prnveglh.:erea. IaUtooi/tăţii supreme şi 13 I3JUtor1tăţiIlor kl suborid:ilrbe, obli­ gale să dea s o c o t e a l ă de hîrtia consumată. Această hîrt ie nu va fi 'imilbaltă, deoarece e Inevo:;Jie de :flaJ.S'hl'lJoarea numai. a '\.lJ0'U!i m'l1gU:r paşaport ,pt;'lIlf\)rIu oorlIf'eiot.ik:marea că1mlla. Itlreibuiie !Să-şi dea OOIIlClImUil Mll't de multe ate!ilere, TeI.li1IÎl'IId at!it de <numeroase arte" (se pos.\Julează aşadar că irulr-run sta.t lbia)eor.ga.ni:?Jart 'S-08Ir ,tvd oovoia oonfecţj.ooării 'Ulf'llUi si ngur act de 'ildmti!tate fiIilis, şi deci laobrici de aete de 'Îldentiltate ,fiailse, cum mlfllt descq:Jerirte uneoLi 'ÎIIl sta:tele obiştlJUn\Je, n·ar găsi 8!!l'Ito Ia r.i).


DEOSEBmEA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE

188

ŞI AL LUI SCHELLING

tn această infill1tate ha care trebuie 'lă Înainteze determina­ rea şi faptul de a fi determinat, acestea s-au suprimat pe ele În­

seşi. Limitarea libertăţii trebuie să fie ea ins�i inf.inită. în această antinomie a limi,tării nelimitate au dis.părut limitarea libertăţii şi statul ; teom'a determinării a nimicit determinarea, şi-a nimicit J)-rincipiul prin faptul că ea l-a extins la infinit. «Statele obişnuite» ". sînt inconsocv.ente cînd işi extind drep­ tul loc de poE tie supremă numai asupr,a putinelor posibilităţi de lezărr i , IăsÎndu-Î pentru rest pe cetăţeni în grija Io.r propme ; În speranţa că nu e nevoie ca fi,ecare dintre ei să {;ie Îngrădit mai întîi printr-un concept şi prin puterea unei legi să nu modifice materia modificabilă a celuilal t ; d1.liPă cum fieca're, propriu-zis, o poate modifilca, deoarec'e ca fiinţă naţională fiecare trebuie să-şi afirme non-eul potrivit libertăţii sale de determinant şi trebuie să-şi a.tribuie facultate.a de a mocli,fi,ca în genere mate­ ria. Statele neperfecte sînt imperfecte fiindcă ele sînt nevoi,te să fixeze o opoziţie oarecare ; ele sint neconsecvente deoarece ele nu-şi duc la capăt opoziţia p�in toate relatiile-. Dar consecventa care face să fie infinită opoZliţia ce scindează În ch i,p absolut omul în fiinţă ratională şi materie modificabilă şi face �ă fie interminabilă detenninarea, această con'lecvcntă se suprimă pe sine însăşi ; şi amintita inconsecvenţă este tot ce e mai perfect în statele nepe:rfocte. Dreptul natural, prin opozitia absolută dintre impulsul pur şi impul'sul natural. devine o expunere a domniei complete a intdectului şi a robiei viului ; devine un edificiu la care ra­ tiunea nu participă de loc, constructie pe care deci ea o repu­ diază, deoarece ea t<rebuie să se regăsească pe sine în chipul cel mai explicit in organizati,a cea mai perfectă pe care ea şi-o poate da, în autofonnarea s.a ca popor. fnsă sus-amlÎntitul stat al intelectului nu este o organizatie, ci o maşină ; poporul nu o

La impiedicarea LmiJtării

altă mă5ucă luată de 6'\JaJt p. 151 şi 'lIml.) ; :a:J'lIlIJTle

(ef.

etc.",

.

alCe6:bora curi şi !În vederea ciinii soop iMl dat cee<l re au priimIt". Fiecare � aii statului ruu va dia de 1llCT'll ou supravegherea sa, cu &CJIOOIteIIi etlC. !I1Illmai. <umti � om {ca in lail1!Il3m J)I'USaCă 'Unde 6upriafVeg1>.erea U!lI\li 8I.TăiJn este i�tă ,wrei singure per$I08iIle), ci oce'J. pUIj:.in. 'll!Ile9. dn.lmătăţi de duzdnă de oameni şi fiecare diJn supra­ v�tori rtot aşa şi aşa mai de:Parte :la 1mdl:imi·t ; după cum OI'ÎIOe afarere cit I:k IS6h1pilă [IlIliIlejlllieş:te o m'Ulltime de alacer,i la mf·imdt. ... Dreptul Mtural, p. 154.


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

189

este în c�prinsul acestui M,at 'conpul organi.c al unei vieţi 11:0mwne şi bogate, ci e o multime atomică săracă in viaţă, mulţime ale cărei elemente sînt s.ubs.tante absolut opuse, sînt, pe de o parte, o oanti,tJate de pUiIlote (f.iinţe rationale), pe de altă parte, materii diverse modJificabiie prin ratiune (adică În această for­ mă : prin intelect) ; elemen.te a căror unitate este un concept, a căror legătură este o dominare fără sfÎlrşit. Această substanţiali­ tate absolută a punctelor întemeiază un sistem :lI atomisticii filo­ zofiei pradice, unde. intocmai ca În atomishica naturii, devine lege un intelect străin atomilor, lege care În domeniu practic se numeşte pe sine lkept un c o n c e p t a l t o t a l i ,t ă ţ i i care trebui'e să se opună arid-rei acţiuni (deoa·rece orioe actiune este o acţiune detenminată), s-o determine, aşa dar să omoare in ea vi.ul, adevărata �dentitate. Fiat iustitia, peTeat mundus, este aici legea, nu numai în sensul În care a interprdat-o Kant cînd a scris : "dreptul trebuie să triumfe, chiar dacă ar piere toţi mişeii din lumea aceasta" , c i ş i în sensul că dreptul trebuie 'iă se realizeze, chim dacă, Î:n acest ,>oop, ar fi să fie stîrpite din rădăcini 'Încrederea, plăcerea şi iubirea. toate puterile unei identităti cu adevărat morale. Trecem la sistemul c a m u n i t ă ţ i j e t i c e a o a m e n i l o r. E t i c a are cu dreptul natural trăsătura comună că, potri­ vit ei. ideea domină În cMp absolut impuIsul şi libertatea na­ tura. Etica se deosebeşte însă de dreptul natur:al prin faptul că 'În acesta supunerea fi�nţelor libere sub legea conceptului este În genere srop absolut: indt abstracţia fixată a voinţei comune subzÎlstă şi in af.ara individuLui, avînd putere asupra lui ; În etică conceptul ş i natur,a trebui'e să fie puse unite în una şi aceeaşi peIisoană. In stat trebwe să domnească numai dl'eptul, În împărăţia etkului trebuie să aibă putere numai obligaţia mo­ rală, Întrudt este recunoscută de mţiunea individului oa lege. A ,fi propriul său domn şi �ervitor pare că prezintă, fără iilidoială, un avan�aj fată de "tarea in care omul este ,slugă al unui străin. Dar dacă în rdaţiile etice obiective raportul d�ntre libertate şi natură trebuie să devină dominaţie şi servitute su­ bi'ective, oprimare p ,r o p r ii e a naturii. acest raport devine mult mai nenatur,aJ decit in dreptul natural raportul În care cel ce porunceşte şi are putere·a apal'e ca aHul, oa ceva ce se află în afara individului Viiu. Viul mai posedă in acest raport încă o independentă închisă in ea Însăşi : ceea ce nu e unit În

2a


190

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICH'l'E ŞI AL LUI SCHELLING

el, individul tl exolude din sine ; ceea ce e opus, este o putere străină. Şi cu toate că credinţa în unitaLea interiorului cu ex,te­ riorul ruspare, totuşi poate subzista credinţa insului in armonia sa interioară, în iden-tit,..tea sa de capacter ; natura interioară îşi este fidelă sieşi. Dar dnd în etică ceea ce comandă este trans­ pus în omul însuşi, dnd in om se opun în chip absolut cev'a ce ordonă şi ceva ce se supune, armonia inl-enioară este distrusă ; liP'SJa de unitate şi sciziunea abWilută com,tituie esenţa omului. El trebuie să caute să găsească o uni bate, dar dată fiind neid-en­ titatea absolută ce se află la baza sa, omului nu-i rămîne decît o uni,tatle forma,Iă. Unitatea fonna.Iă a conceptului care brebUile să fie dominant şi diverSlÎtaltea naturii se contrazic şi conflidul dintre ele mani­ festă În curînd un neajuns important. Conceptul formal trebuie să domnească, însă acest concept este oeva gol şi trebuie umplut prin raportare l.a impuls ; şi astfel i'a naştere o mulţime inf'Înită de posibilităţi de a acţiona. lar dacă ştiinţa îl menţine în unita­ tea lui, ea n-a înfăptui,t nimic cu un :liStfd de pr.Îw::i piu for­ mal şi gol. Eul tr'ebui,e să se determine pe sine să suprime lumea obiet­ tivă potrivit ideii autOiactiV'Î,tătii absolute, trebuie să actioneze cauzlal asupra eului obiec·oiv, intrin.d doci În re,}atie cu acest",. "Impulsul etic devine un impuls amestooat" "', şi pr.in acea.sta ceva atit de divers pe cit d·e div{ll1s este Însuşi impulsul obiec­ tiv ; de unde rezultă apoi o mare diversitate de obligaţii. Aeeasţă diversitate poate fi sensibil redl'�ă, dacă ne op'rim, ca Fichte. l,a generalitaJtea conceptelor ; dar atunci avem iarăşi numai prin­ cipii formale. Opozi.tia diverselor obligaţii apare sub numele de colizlÎ.uni sau conmck şi atmge după s�ne o contradicţi,e impur­ tantă. Cind obligaţi,ile dt"duse sînt absol,ute, ele nu pot intra în conflict ; dar ele intră cu necesi,tate În oonUict deoarece sînt opuse. Din cauza naturii lor egal de absolute, ale·.�erea este posi­ bi,lă şi, din caun conflictului lor, alegerea est,e necesară ; nu avem altceVia cal1e să decidă decît Li·berul a'rbitru. Ca să nu in­ tervină nici un arbitrar, obHgaţiile n-ar trebui să se afle la ace­ laşi g,r;ad de absolut : una ar trebui să fie mai absolută - sîn­ tem nevoiţi să vOl'bim aşa - dedt ceallaltă ; ceea ce contrazice conceptul [de obligaţie] , deoa.rece orke obJigaţie este, ca obli­ gaţie, absoIută. Insă cum, cu tot acest conflict, sîntem totuşj nevoiţi să acţionăm, deoi să renunţăm I·a absolut şi să dăm pr'{'*

Etica, p.

196.


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FlCHTE

191

cădere unei obligaţii faţă d·e cealaltă ; ceea ce impOTtă acum să se poată proouce o autodderminare) este să descoperim cu judeci!Jba crittică superioritatea unuia din conccrptele de obli­ gaţi<e faţă de celălalt şi să alegem potrivit celei mtliÎ juste apre­ cieri intre oMigaţiile condiţionate. Dacă arbitJ''lruJ. şi accidenta­ litatea Înclinaţii:lo.r în autodeterminarea libertăţii sînt excluse prin cCil ma,i Îdlalt concept [de obllig;aţie] , autodeterminarrea trece acum în aooident.alitatea înţeleg-er.ii (Einsicht) şi, prin aceasta, în lirpsa de lucriditate prin care eMe decisă o apreciere acciden­ tală. Vedem că dacă În etica sa Kant adaugă Î,ntrebă'ri cazui­ �ti(le la f·ieoare ohJ.igaţie formulată (:a absolută - şi doar nu vrem să credem că el prin aceasta a voit, propriu-zis, să-şi bată joc de camcterul ahsolut al obligaţi'ei formulate -, trebuie să admitem că d, dlimJXIbrivă, a indiroat necesitatea unei cazui­ stici pentru etică, şi deci a arăt'aJt necesitatea de a nu se încrede în propI1ia-ţi părere, oare este ceva cu totul accidental. Tocmai aocidenbalirtatea [aprecieraor] este aoeea c.are trebnie să frie În­ Iă:tu!llată de o doctrină etică ; transfocm:trca acddenta,l ităţii în­ cLiooţiilor în accidenlialihte a înţelegerii nu poate mulţumi i m ­ pu.lsul eti<: care este axra.t p e necetSJÎ.bate. în astfel de Msteme de etică şi de drept natural, dată fiind polaritatea fixă, absolută a libertătii şi necesităţii, nu poate ii vorba de sinteză şi de punct de indiferooţă. Transcendentalitatea se pi,erde cu totul în fenomen şi în facultatea lui, în inteled. Idcn�itJat.ea absolută nu se află aici, nu se reconstituie pe sine. OJXIZlitia rămîne fixală În chip absolut şi în paliativul rBcschă­ nigung) prog,resului infinit : ro nu se poate rezolva pe sine nici pentru individ în punctul de indiferenţă al f.rumusetii �enbi.mentelor şi a fJapt.ei, şi nici pentru comuniunea completă, vie a mdi­ vizilo-r Înt.r-o comunitare.

(ca

Desigulf, alOO1 0 unde ajunge să vorbească şi despre "obliga­ tilJe al1tistului e s t e t i c" , prÎlnbre obligaţiile diferitelor stări (sooi1ale), ca despre unul din ultimii apendici ai moralei, Fichte vorbeşte şi el de "simţul estetic" ca legăt'ură de unire între in­ telect şi inimă ; şi fiindcă a'rtistul "nu se adresează nici numai intelectului, oa sav<antul, Rid numai �nimii, ca învăţătorul po­ porului, ci sunetului întreg, tuturor faculrtăţilor umite ale aces­ tu�a" ", Fichte atI1ibuie artistului estetic şi "culturi� estetice o foarte eficientă influenţă a-s.upra .promovării smpului raţiunii" "'.. •> ,, *

Ibidem, p. 478. ibidem, p. 480.

2'6


192

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELL1NG

Dar, în afară de (aptul că nu Îcnţel<!wem cum poate fi vo.rba, in ştiinţa cal'e se bazează pe opoZliţie ahs.oJ.ută, cum e acest si�­ tem de eti<:ă, de o Iegătură de unine a intelectului şi a inimti, de totalitatea .sufletului - (dooillrece determinarea absolută a na­ turii y otrivit unui conctjpt ,înseamnă dominarea absolută a inimii de catre intelect, dominare condiţiOOlată de suprimarea uni.r.ii), deja poziţia cu totul subalternă în care se înfăţişază cultura este­ tică anată cît de putin s-.a contat În genere pe ea în vederea desăvwşi'rii sistemului. Artei i se atribuie o foarte efieientă in­ fluenţă asupra promovării scopului raţiunii, Întrucît ea "pre_�ă­ teşte terenul pentru monali�ate, încît atunci dnd apare moralita­ tea ea găseşte lucrul deja făcut pe jumătate, anume eliberarea din ching�le sensibj,lităţiU" . Este _ demn d'e notat felul exceJ,ent În care se exprimă Fichte despre frumusete, da.r foi incomecv,eBt în raport cu sistemul ; in gemene nu �ace nici o aplicare a frumuseţii l a sistem şi (ace nemijlocit o fa.lsă aplicare a acesteia la reprezentarea legii etice. "Arta, spune Fichte, f 'a c ·e d i n p u n e t u 1 d e Y c ­ d e r e t r a n s c e n d ·e n t a I punct de vedere obişnuit ; întru­ cît pe pl'ima poziţie lumea este făcută, iar pe a doua ea este dată ; pe pozitia estetică lumea este dată aşa cum e făcută" . Prin faaultatea estetică este recunoscută o unire ;:.,devărată a producer:ii propr�i inteligenţei şi a prCJodusului care i se înfăţi­ şază a.oosteia ca dat, o unire a eului care se pune pe sine ca neli­ mitat şi totodată ca limitare sau mod-limi,fat ; sau, mai cur,înd, este recunoscută o unl'fe a inteligenţei !)i a !}.aturii, natură eaTe tocma,i pentru a<:eastă unificare posedă încă o altă latură decît pe aceea de a fi un produs al inteligentei. Recunoaşterea un�rii estetice a producerii şi a produsului este cu totul altceva decît punerea lui « trebui.e-să-fie» absolut şi a năzuinţ-ei şi a progresu­ lui infinit : concepte care, Îndată ce este recunoscută acum�amin­ tita UIll ire supremă, se anunţă ca anHteze Soau numai ca s-inteze ale unor sfere suba;l terne şi, cu aceasta, ca avînd nevoie de o sinteză superioo-r-ă. Concepţia estetică este descrisă mai departe a,>tfel : "Lumea dată, natura, are două Jat-uri : ea esk produs al limi.tării noas­ tre, şi ea este prod'llS al liberei noast:r,e acţiuni iderue : ,fiecare formă în spaţiu trebuie cOIlSlidel1ată ca manifeiitare a plinătăţii interioare şi a forţei corpului Însuşi care le posedă. Cine pri­ veşte lurn'ea potrivit primului fel de a ved·ea, percepe numai fOl'me CQntorsionate, compril1l.aite, anxioase ; acest cineva vede urîţenila. Gine priveşte lumea potrivlit celui de-al doilea fel de a


PREZENTAREA SISTEMULUI LUI FICHTE

193

vodea, vede robusta plenitudine a naturii, via,ta şi elanul ei ; acesta vede frumlllSet,ea" "', Acţiunea inteligentei În dreptul na­ tunaJ produsese natura numai c a pe o materie modificabilă ; prin urmare, acea producere nu a fost o acţiune ideală libe. ă, nu a fost o acţiune a (aţiunii, ei a intelectului. Concepţia estetică a naturii este aplÎ<lată şi l a legea mora­ lităţii, şi, evident, na.tum nu avea voie să aibă înaintea legii etice superiofli,tatea capacităţii unei înfăţişăr,i frumoase. "Legea etică ordonă în chip absolut şi reprimă opice inolinaţie nat.u­ rală. Cine consideră În felul acesta legea etică, se r.aportă la ea (,a sclav. Dar legea etică este În acol'a.şi timp şi eul Însuşi, ea vine din adincurile interioare ate propriei noastre fiinte, şi atunci cînd ascultăm de ea� ascultăm totuşi numai de noi înşine. Gine o pwiveşte astfel, o priveşte estetic" *" . " NOI ascultăm de noi Înşi.flle � Înseamnă că inclinaţia noa,>tră naturală 3.S<'_ ultă de legea noastră morală. Dar În contemplarea est'!tică a naturii ca manifesl::aJre a plenitudinii interioare şi a fOft'ei corpurilor nu se întîlneşte o aslfel de separa,re a ascultării, separ,are ca aceea pe care o vedem, potrivit acestui sistem, în re!aţi,ile etice obiec­ tive, - în ascuHarea-:de-sine-Î'nSuşi, înclinaţia naturii ca îngră­ dită de raţiunea vecină, impul,>ul ca supus conceptului. Acest fel necesar de a vedea al acestei moralităţi, îrn loc să fie e�te­ tic, trebuie să fie tocmai acel-a care arată forma contorsionată, anxlioasă, comprimată, car,e arată urîţenia. Dacă legea etică pretinde numai independenţă ca determi­ nare după şi prin concepte, dacă natura nu poate ajung-e l a dreptul său dedt p r i n limitarea libertăţii potrivit c o n c e p t u l u i libertătii multor fiinţe r.aţiol1ale, şi. dacă acesle două modalităţi forţate sînt cde lllJai înalte ppin oare omul se con­ stituie pe sine ca om, atunei pentru simţul estetic - care trebuie luat în oei mai larg- cuprill5 al său -, pentru autoformarea desă­ vÎl'şiltă a totalităţii 1n lliOi�a tibertăţi:i cu neoesitatea şi a con­ ştiinţei cu oeea ce e Iipsit de conştiinţă" nu poate fi gasi,t loc nid întrucît sim�ul esteti,c se înfăţişează pur în nelimitata sa bucurie de silOe, mei 'În fm.me1e limitate in domeniul legalităţii şi tnO,raHtăţii burgheze. F�indcă in simţJul estetic este suprimată opOCe determi-nare prÎlll conoepte În măsură a�H de mare, Încît, dt îl priV'eşte, aceste m:miere ale dominaţiei şi determinării Îi apar mÎte şi de udt.

pp. 478-479. p. 479.

* Etica, ** Ibidem,

13 - Hegel. Studii filozofice

2i8


COMPARAREA PRINCIPIULUI fiLOZOfiEI LUI SCHELLING CU CEL flC HTEAN Am arătat că fundamcllItalul carader al principiului lui FLchte este acela că subiect = obieot ,părrus.eşte această identi­ tate şi nu mai e În stare s ă se l'eIcomtituie ca această ,identitate, fiindcă diferenţa a fost .lfaIlSipUiSă ,în -raportul de cauzalitate. Principiul identităţii nu devine principiu al s,istemului ; ,indată ce .sist·emuI ,începe Isă se fOPJIlcze, ,�dentitatea e�te abandonată. Sistemul -însuşi este o .cantitate de finÎtăti cOD<J.ocventă ,şi tinÎnd de intelect, cantitate care nu este În �tare să strîngă laolaltă identitatea originară în focarul totalităţii ca autointuire absolută. Subiect = obiect se transfonnă ·deci :in ceva subiectiv şi nu-i reuşeşte să suprime această subiectivitate şi să se pună pe sine ca obiectiv. PrhlCÎlPiul identităţii este princiJpiu absolut al î n t r e g LI 1 u i sistem al lui Sehdling. Filozofia lşi sistemul coincid ; identitatea nu se piende Î11 amănunte [.le sistemului] , şi mai puţin încă în rezuHaHul luil. Ca identitatea ahsolUită să fie prÎtncipiul unui ÎntI'eg sistem, este necesar ;ca subiectul şi obiectul să fie [puse a m b .e 1 e ca su­ biect = obioeot. In 'sistemul lui FOOhte identitatea s-a constituit pe ,sine numai ca subiect = obiect subiectiv. Pentru wm-pJe­

tarea sa, acesta are nevoie de un subiect = obiect obiectiv ; ÎooÎt a:brolutul 'se Înfăţişează Îill fiecare din cele două, şi se găseşte oomplet numai În amîndouă .împreună, ca -sinteză su­ premă în nimicirea ambelor Întrumt ,SÎnt opuse ; ca punct de indiferenţă absOlLut, absolUltul le ioolJUde in sine pe amîndouă. le dă naştere l a amîndouă şi se naşte pe sine din amîndouă.


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DOUA FILOZOFII

195

Dacă suprimal1ea scizi·UIl1Iii este pusă oa Slarcină forJIlaJIă a m.ozofici, mţiunea poate încerca să rezolve ac,eastă saraÎ.nă În felul că ea il nimiceşte pe unul din o:puşi şi-.l i.n.aJtă pe celălalt la rang de infinit. Aceasta s-a intimplat În fapt ÎIn sistemul lui Fichte ; numai că, in felul acesta, opoziţia subzi&tă, deoareoe ceeace este pU8 oa absolut este condiţionat de oolăilalt [opus] , şi, aş.a cum sub2lÎ.s,tă el, subru.tă şi celăllJalt. Penbru a suprima sd­ z;unea, trebuie să fie suprimati ambii opuşi, s'llbiootul şi obiec­ tul ; aoeştia sÎnrt sttprimaţi ca subiect şi obiect Întrucît sint puşi oa identici. In identitatea absolută subiectul şi obieotul sînt raportate unul la celălalt şi, prin aceasta, nimiciţi ; În coni.e­ cîntă, nu ex:istă nimic pentru reflexie şi pentru clIDOaştere. Atît de depade merge în genere filozofarea care nu poate ajunge să l v fi!�t �as��urfilo�':: � desigu.r, să se ridice imăşi la cunoaştere ; şi e.<i,te accidenbalitaie subiectivă dacă se leagă sau nu se leagă de filozofa,re nevoia de sistem. Dar dod această latură negativă este ea însăşi prindpiu, nu se mai fac,e ieşire la cunoa.şl:ere, deoarece orice cunoaş.tere ţine pe o latură a ei de sfera finităţii. La această oontemplare a aerului incolor ţine cu fertrlli.,tabe exal4:area visătowe ; În ea este diversitate nWlllai datonită faptului că ea combate diversul. ExaJ.tării visătoare îi lipseşte conştiinţa despre sine Îru3ăşi, îi lip­ seş-te conştiinţa că contnacţia sa est,e oondiţionată de expansiu­ nea sa ; ea este ulllÎ.ilaternIă, fnindcă ea însăşi tine cu plllte>re l-a DeVIa orpms şi face din identi,ta.tea absolută ceva opus. In identi­ tatea absolută subiectul şi obiectul sint suprimare ; dat fii.ndcă s-Înt în identitatea absolută, ele subzistă În acela.şi timp. tii această subzmtare a lor es,te aceea oare face posibilă cunoaşterea, deoarece În cunoaştere este pusă ÎIn parte separarea 101'. Activi­ tatea sepatratoare �te reflectarea, ea supIlimă identitatea şi ab­ solutul, Întrucit ea este considerată pentru sine ; şi orice COOO­ ştinţă ar fi pur şi simplu o eroare, fiindcă ar exista in ea o separare. Această lat\.llf ă, sub aspectul căreia cunoaşterea este separare şi produsul ei este ceva finit, face din lN"ioe cunoaştere ceva limitat şi, prin aceasta, ceva fal ; dar Întrucît ocice cu­ noaş.tere este totodată şi o identitate, nu exi·stă eroare absolută. După cum este identitatea considerată ca vaJabilă, tot ast­ fel trebuie să fie cOll1S iderată şi sepamarea ca valabilă. Intrucit idenJtitaiea şi sepatrarea sînt o.pmse una cdeilaJte. ambele sint aboolute, şi cînd vrem să menţioom id'entitatea prin aceea că nirnidm sci.ziuoea, ele rămîrn opuse una alteia. Ftilozo-fia trebuie

�::n�J:& �ic�

i:u���

! ! ����

..

252


196

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

să�i recunoască separării în subiect şi obiec.t dreptu'! de a fi ; dar întrucît filozofia consideră sepal1area egal de absolută ca identitatea opusă separării, ea a afirmat-o numai ca coniliţio­ nată : 'aşa tCUm o a<s�fe1 de identitate - condi-ţi'onată ne nimici.rea cqmselor - este ,şi ea numai relativă. Dar, pentru aceea, însuşi absolutul este identitatea identităţii şi neidenbităţii ; opuner'ea şi unitatea sînt deo;potrivă În el. lntruCÎt fiIozofia separă, ea nu poate pune sepanaţii fărJ. să-i pună în absolut ; căci aLtfel aceştia r>înt pur opuşi, care nu au alt caracter decît că unul dân ei nu este, Întmcît este celă­ lalt. Această raporta,re la absolut nu e5te iarăşi suprimare a ambilor (deoareoe p.l1in aceasta nu s-ar face sep..'1 rare), ci ei tre­ bui,c să rămînă ca separaţi şi să nu-şi piardă acest caracter, În­ trucît ei sint puşi În absolut, �au absolutul este afirrma,t in ei. Şi anume, amîndoi trebuind să fie puşi în absolut, ce drept i s-ar cuveni cu precădere unuia faţă de celălalt ? Nu numai că au drept egal, ci la ei are loc şi o neoesitaf,e eg;ală ; deoarece dJ.că numai unul din ei ar ti raportat La absolut iar celălalt nu, esenţa lor ar fi pusă ca neidentică şi unirea lor, adică sarcina filozoEr;>i de a suprima sciziunea, ar fi imposibilă. Eichte a pus numai unul dintl'e opuşi în absolut, sau a pus numai pe unul din ei ( a absolut. Dreptul ş i necesitatea s e află pentru e l Î n conştiinţa de sine, fiindcă numai aceasta este autopunere, subiect = obiect ; şi această conşt�intă de sine nu este · raportată la absolut ca la ceva superior, ci ea însă.�i este absolutul, e identitatea absolută. Dreptul superior al conştiinţei de sine de a fi ahrmată ca abso­ lut constă tocmai in fa.ptul că ea se pune pe sine Însăşi ; obiec­ tul, dimpot,rivă, nu se pune pe s�ne, el este pus numai de către conş.tiinţă. Dar această poziţie a obiectului este numai acciden­ tală, ceea oe reiese din cara.cterul accidontJal al subi,ect-obiectu­ lui, intrucît acesta este pus ca conştiinţă de !'line ; deoarece, acest subiect-obiect este el însuşi ceva condiţiona.t. De aceea, pozitia lui nu este coa mai ÎIl'al,tă ; este raţiunea pusă mtr-o formă limi­ tată ; şi nrumai privit de pe poziţia acestei forme ljmita�e se în­ făţişază obiectul ca ceva ce nu se determină pe s.ine însuşi, ca ceva absolut determinat. De aceea, ambii opuşi [adică subiec­ tul şi obiectul] tl'ebuie să fie puşi in absolut, sau aboolutul tre­ buie să fi.e pus în amîndouă formele şi în aoelaşi timp trebuie să subzist'e ambii ca sepa'I;aţi : Subiectul este prin acea�ta su­ biect-obiect subiectiv, iar obiectul subiect-obiectiv obiectiv. Şi fii·ndcă a.cum fi,eoare dintre opuşi (deoarece este pusă o duali-


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DOuA FILOZOFII

197

tate) est'e un opus ae se opune lui Îoouşi, iar Împărţirea merg-e l a infinit, fiecare parte a subioetllll ui şi fi,ecare parte a obiectului însuşi este in absolut, o iden6bate a subiectului şi obiectului ; orice cUJnoaştere e$te un adevăr, precum orioe fii(' de praf este o organizatie. Numai ÎJntrucît obiectul însuşi este un subiect-obiect, este eu = eu absolutul. Eu = eu numai atund nu se tratl1Slformă -în : eul trebuie să fie identic cu eul dmd eul obi,ectiv buşi este suhkd = obk..ct. Intrucît atît subiectul cît şi obi,ectul sint un subj'ect-obiect, opoziţia subiectul'Ui şi obiectului este o opo21iţie reală, deoarece ambii sînt puşi În absolut şi posedă, prin aceasta, realitate. Rea­ litatea opuşi,lor şi opoziţia reală a're loc numai dat'orită identi­ tăţii ambilor opuşi ... D.acă obiedul est,e un obiect absolut, el este ceva de natură numai ideală, pI1eC".l!ffi şi opoziţia este o opoziţie numai ideală. Prin faptul că obiectul este un obi,ect de natură numai ideală şi nu e în absolut, suhi,edul dev;ine ş i el ceya d·e natură numai ideală ; şi astfel de factori ideali sînt eul , ca auto­ punere şi non-eul, oa opunere. Nu importă faptul că eul este numai viaţă şi agilitate, că e ac�ivitatea şi acţiunea însăşi, ,ă este tot ce e mai real, mai nemijlocit în wIlştiinţa fiecărui om ; aşa cum este el opus în chip abwlut obiectului, eul nu este ceva real, ci e ceva numai ,gîndit, este pur proorn; al reflexiei, e o simplă formă a .cunoaşteri i . Ş i din si�ple prodillie ale reflex,iei, ident,ibatea nu se poate construi pe sine ca totalitate ; deoarece aces,te produse iau naştere fădnd'll-s.e abstracţie de identibatea absolu tă, ca;re nemi j locit nu se poate cOJ',),port3. faţă de ele dedt nimici.nd şi nu construind. Tocmai astfel de produse ale re­ f1exiei sînt imfindatea şi fini.tatea, modul-nedeterminat şi modul­ determinat etc. De la infdnÎt la fini,t n'] există t,recere, cum nu există trecere de la nedeterminat la determinat. Trecerea, ca .. Pla.l:()111 exprjll1lă qpoziţia roolă PlOO Menllitatea abooll'Ultă astfel : adevărat fr,wnoasă es.te aceea care din sine şi diin 00face ·une. Deoarece, (laICă elion trei n.umere <Jareca.re, sau tna.se, forţe cea md,tJociJe este pent,l'u cea dilll urmă ceea ce a;te pt:rnr\mu ea pnillT\a, şi IDVers : dacă ceea ce este 'wt'ilma petnrl:w cea mdj.locie este cea ,miJ]oOie pentnu pt'1hna, şi arpoi, dacă cea mijlocie a devel!lllit pnima şi ult.�ma, iar PJ.1ima şi .u1tilma !invers, au devemt am.lxlle mlijlocia, ele vor fi ,ou necemtaJlJe ,toate aceleaşi : dar ,cele ce sînt aceleaşi una lată de ,ceaJaltă sînt ·roate illiIlia" . (Timae,u,ţ, 00. Stephen, p. 31-32 ; ed. Beck,

"Legătura ou

nexaţî

or!i

p. 27-28).

2;;4

26�


198

DEOSEBIREA

DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

sinteză, devine o antinomj,e ; dar, o sint,eză a Hnitului cu infi­ nitul, a determi.natului cu nedetJem1linatul refl.exi'a, separo,rea absolU!tă, nu o poate înfăptui, şi ea este aceea care dă aici legea. RdIexia are dreptUri să impună ca valabilă o unimte numa·i for­ mală, deoaJ'(l(le scindarea în infinit şi finit, Qperă a ei, a fost în­ găduită şi acceptată ; llaţiunea sÎntetÎZlează mă infinitul şi fmi­ tul în antinomie, şi ,prin aceasta le nimiceşte. Dad o opoziţie ideală eso�e operă a reflexiei, care face cu totul abstracţie de identitatea absolută, dimpotrivă, opoZliţia reală este opena ra­ ţitmii, care pune GOllitr,are1e nu numai În forma .olllnoa.şte6i, ci şi În f.o�ma fiintei, car·e pune idlmti�atea ş i neidenhitat·ea ca iden­ tice. Şi numai o astfel ;de opozÎ.ţ!Îe reală este aceea 'În care suhi,ec­ tul ·şi obiectul sînt puse amîndouă ca subiect-obi,ect, subzistînd ambeI.e în absolut şi în ambel·e ab&Olutul, d.t'lci in ambek reali­ tatea. De aceea şi este numai în opozÎţÎla Ileală principiul iden­ tităţii un principiu real. D.acă opoziţira este de na�ură ideală sau abs.ol.ută, identitatea rămîne un principiu pur formal ; e.a este pusă numai În um dintre �ormel.e opuse şi nu se poate impune pe sine ca subiect-obieot. Filozof.ia al căr,ei pnincipiu este un principiu formal, devine ea însă,i o filozofie fomlală ; cum de alde! s,pune şi Fichte undeva că pentru conştiinţa de sine a lui Dumnezeu - conş6inţă în care prin pun·enea eulrui. tOitul a-r fi pus - sistemul său ar avea numai ju,,�eţă formală. Dimpotrivă, dacă materi,a, Qbi'ectul însuşi e<i'te un subiect-obiect, separ,area formei şi materiei poate di.spă-rea, iar sistemul, precum şi prin­ dpiul lui, I1U mai sînt sistem şi princi.piu pur fopmal,!:, ci sint formaLe şi materiale deopotrivă ; PIlin raţiunea absolută este pus totul. Numai în opoziţia peală poat·e să se pună pe sine absQ­ lutul În forma subi,octului sau a obiectului : pOiate trece subiec­ tul în obi,oct, sau obiectul în subiect, potrivit esenţei ; PQ3.te sub-iedul să-.şi d'ev,ie sieşi obiecbiv, fiindcă originar el oste obiec­ tiv sau fiindcă obie.ctul Însăşi este sub�ect-obiect ; sau poate de­ veni obiectul subieotiv, fiindcă el este numai originar subied­ obi'COf. Adevăl'ata identitate COllistă numai În f.aptul că ambi.i [subioot ş i obiect] sînt un subiect-obiect şi În acelaşi timp in aCelasba constă adevăro3lta opoziţie d'e care aceştia �înt susct'!pti­ Mii. Dacă nu sînt amindQi subiect-obΫt, opoziţia este de na.tură ideală şi PIliru:i-Plul identirtăţii este formal. Cînd e v,ryrba de o identi·taJte farmală şi de o opoziţie de natură �deaJ.ă nu este po­ sibilă nici o aHă !rÎlnrteză dClCÎt una necompldă, adică identitatea, întrllCtt sintetiZlează opuşi�, estle 00 Însăşi numai o oantitate, şi dif.e11enţa este cal.j-tatJivă ; după felul oateg;oriilor, la care prima


COMPARAREA PRlNCll'IULUI CELOR DOUA FILOZOFII

199

oategorie, d'e exemplu, realirtatea, este pusă În a trei.a categori'e (ca a doua) numa.i cantitativ. Jnsă invers : dacă o,poziţia este reală, ea e numai cantitativă ; pl1incipiul este de o<llt ură ideală şi reală deopotrivă, el este unka ca.Lj,�a.te ; Îrar abso.lutul, oare se reconstmieşte pe sime di.n diferenţa oantitativă, nu este oanti­ tat,e, ci e to,taJ.j,tate. Pentru a pune adevărata identita.te a subiectului şi o.biec­ tului, sîlfllt puşi acoştia doi oa subioot-obier,t ; şi fi,ecaTe peOltru sine os,te aoum susceptibil să fie obiectu l unei şttinte particulare. Fieoar,e dintre acest.e ştiinţe Pldinde să se �acă abstmacţie de pmilllcipillii oeIeilalte. In sistemul inteligenţei obtootele sînt în si,ne nimic, natura subzistă nwnai În conştiinţă ; se tace abstrac­ ţie de f.aptul că obiectul este o natură şi că inteligenţa aa şi conştiinţa este condiţionată de obiect. în sistemul naturii se dă uLtănii faptul că natum este un ceVia ştiut ; d'etermlIlJaţiiIe id'eale pe oal1e le primeşte natura În ştiinţă sint totodată imanente În ea. însă abstr,acţia pe oaJ'e aceste ş.tiinţ,e o fac una de ceaLaltă nu este o unilater.alihate a lor, nu este o abstracţie subiectivă de prinoipiul r:eal aJ ceJ.e�Ialte, abstnacţie oar,e s-ar fi făcut în scopul cunoaşterii şi ar cLi$părea deci pe o poziţi f' superi-oară : În sensul că, considenate Îin sine, obiectele conştiinţei (ear:e În idealism nu sînt dedt produse ale conştiinţei) ar fi totuşi absolut altceva şi ar avea o subzishare absolută în atara esenţei conştiinţei ; iar În sohimb natura ( care în ştiinţa sa este pusă ca determinîndu-se pe sine insăşi şi oa ideală în sine însăşi) , oonsieLerată În sine, ar fi numai obiect, şi orice identitate pe care raţiunea o cunoaşte în ea ar fi l1JWlIIai o formă pe care cunoaşterea i-o împI'umută natumii. Nu se f ace abstracţie de pri.ncipiul interior ci numai de forma speciHcă a oele�lralte ştiinţe, peniru a o păstna pe fiecare pură, ad.ică pentru a menţine id.eIJ:t�tatea interioară a amîndu­ rora ; şi a fiace abstracţie de pariÎ'r:ularul cdei laJ,te înf'eamnă a face abstracţie de un�latemliibatea ei. Natura şi conştiinţa de sine sînt i TI e l e Î n s e ş i aşa cum sînt puse de speculatie În pro­ pl1ia ştiinţă a tiecălreia din ele. EI'e sînt aşa În ele Înseşi, deoa­ rece naţiunoa este aoeea c.<We le pune ; şi raţiunea le pune oa subiect-obiect, aşadar ca fiind aooo.\u1tul : şi, singurul in-sine este _abso,luhd. Raţiunea le pune ca su:biect- obiect, deoarece ea însăşi es,te aceea oare se proouce pe sine oa natură şi ca inteligenţă şi se l'ecunoaşte pe sine În ele. Pomţi'a diferită a celor două ştiin�e nu este o poziţie con­ tmdictorie d�n cauza identităţii adevărate În care sînt puse su-

257


200

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FJCHTE ŞI AL LUI SCHELLING

biectul şi obiectul (adică Întrudt ambii sInt subiect-.obi.ect) �i fiindcă opoZlÎţ�a lor este deci o opoziţie reală, aşadar unul din oi este capab�l să �reacă în celă:laIt. Dacă subiectul şi obiectul ar fi opuşi iin mod absQlut, �Iind numai unul subi,ect-obiect, cele două ştii[}�e n-,ar putea Slll bzisba cu valoare eglală una l,îngă alta ; nUllllaiÎ. una din pozitii ar fii cea raţională. Cele două ştiinţe sînt posibiJ·e exclusiv numai datorită faptului că În amîndouă se con­ struieşte unul şi acelaşi lut:ru în fo�mClle necesare ale existentei lui. Cele două ştiinţe par a se contrazice. deoarece În fieGare din de absolutul este pus Într-o formă opusă [formei celeilalk-i . însă contradicţia lor nu se suprimă pl1in f'aptul că numai una dintl'e ele este af,irmată ca �iind unioa ş�iinţă, iar cealaltă este nimicită de pe poziţia primei. POlliţÎla mai înaltă, care suprimă Într-adevăr uniJatellaJi�atea ambelor ştiinţe, este aoeea care cu­ noaşte în ambele acelaşi absolut. Ştiinţa despre subiect-obiectul subieot�v s-a numit pînă at:um filozoHe transcendental ă ; ştiinţa despre subiect-obiectul obiectiv s-a numit filozofie il naturii. În măsuna În oare ele sţnt opuse una faţă de cealaltă, în cea dintîi p!'imează subiectivul, În acea."!ta din unmă ceea ce e prim este obiectivul. 1.n am.Îndouă ştiinţele subi·ectivul şi obiectivul sînt pU6e în raJport de substanţialitate. In filozofia trallScendentală subiectul, ca inteligenţă, este sub�tanta absolută, şi natnra e�te obiect, un acddcnt ; în tlilowfia natu6i natura este substamta absolută, iar subiectul, inteligenţa, e numai un aocident. Poziţia superioară nu este însă nid aceea prin oare una sau cealaltă ştiinţă elSlf:e suprimată, şi este af<irmat fie numai suhieclul fie numai obiectul ca absolut ; şi poZlÎţi.e superioară nu este nki aceea prin C<l1fIC sint amestecate una cu alta ambele ştiinte. In ceea ce priv·eşte amesteoarea, ceea ce aparţine ştiinţei natul1ii amesteaat În si'stemu) inteligen�ei dă ipotezele trallSCc::n ­ d,ent'e, care, prin aparenţa unei false unil1i a conştiinţei şi a ceea ce e lipsit de LOllştiinţă, pot d'ev,eni amăgitoare. Ele se În­ făţi'şea.ză pentru ,sine ca naturale. şi În {'apt nici nu depăşeoc ele paJ1pabUul, oa teor�a f,ibre1or a conştiinţei. In schimb, elementul mte1âgent ca atare, amesteoat în doctrina n::ttmii, dă explicaţiile hiperfizice, şi ou deosebire teleolog,ice. Amîndouă gneşelile ce ţin de amestec<lIl'e pleacă de la tend.i,"�a de a explica, 'În vederea căl'eia inteligenţa şi natura sînt puse În relatie d e cauzalitate, una ca temei, ceala1tă ca intemeiată ; prÎrn ceea ce nu est,e decît fixată doar în chip absolut opoziţia, şi prin aparenţa unei astfel d,e identităţi formale cum este identitatea cauzală, este complet tăiat drumul spre unirea absolută.


COMPARARE.-\.

PRINCIPIULUI

CELOR DOUA

FILOZOFII

201

Cealaltă pozitie pf-Î,n care ar fi să fie Înlătur:iltă contradic­ ţia dintre ·cele două ştiinţe ar fi aceea care nu vooe în niciuna dintre aceste ştiinţe o ştiinţă a ab�lutulrui. Dualismul poate foarte bine accepta ştiinţa inteligenţei şi totuşi să considere lu­ crur�le ca esenţe propn'i ; dualismul poate considena În acest scop şti,inţa natur,i.i drept astfel de sistem despre esenţa pro­ p.rie lucrurilor. Fieca.re ştiinţă ar V'alo�a pentru dualism atît cît dO"reşte ea ; acestea au În p ce loc un:a lîngă alta. Dar astfel ar fi pierdută din vedere esenţa ambelor şti.inţe de a fi şHinţe ale absolutulUIÎ ; d·eoarece absolutul nu este jux'tapunere. Sau, mai există o poziţie potriv,it cărei'a ni·ci una din cele două ş.tJi.inţe n-ar avea valoare de şti-inţă a absolutului ; anume poziţ�a prin c<we principiul unei,a dlÎntne ştiinţe oa pus În abso­ lut (sau absolutul În manife�t.area aceslui pmnci:piu) ar fi 'Iupri­ mat. Poziţia cea mai remar.cab�Iă este în aooa.s.t ă privinţă pozi­ tia obişnuit aş-a-n'l1ffi'Î,tului ideali&m transcendental. S-a afirmat că, aooastă ş,tiimtă a subiect-obiectului subiectiv este ea însăşi una dintre ştiintele întregitoare ale filozo�iej, dar nwnai una. Ţine de UIIli.Jatetialitatea ace'>tei ştiinţe faptul că ea afirmă despre snne că este ş,f,unţa xoc • t�oz'i;v arătîndu-se forma pe caT'e o posedă na-tuna privită plecînd de la ea (de la această ştiinţă). Aici intră În cOl1lsider3Jf'e şi forma pe oare o primeşte ştiinţa naturii cînd este dădită plecînd -de pe această pozi.ţie. �ant recunoaşte o natură, Întrucît el pune {)biectul ca pe ceva nodeterminat [de către inteloct] ; el înfăţişază natura ca pe un subiect-obiect, Întrucît conSlÎ.dcră produsul naiul'ii ca scop al naturii ; fil11alillate fără concept de scop, necesi·llate fără meca11Iism : concept şi fiinţă identi.ce. Dar, în acelaşi timp acest f("1 de a vedea natu.r a are valoare numai teleologkă, adi,că numai ca maximă a intelectului nostru omene9C, mărPiini,t care t u I'a că i e a' o m -e n e s c de a con ..idera nu trebuie să se enunţe nimic în ce priVet;lte rea,libatea natmi'i. Fdul acesta de a comi­ deora natura rămîne deci cev.a cu totul subiectiv iar natura ceva pur obiectiv, cev,a numai gîndit. Sinteza naturii determinate de inotdect şi totodată nedetermi.nate Într-un intelect sensibil tre­ buie a n u m e să rămînă o simplă idee ; p e n t r u n o i o a m e n i i trebuie să fie Imposibil anume ca explic,area efectuată pe calea mecanismului să oeoincidă cu finalitatea. Aceste vederi critice foarte de a doua mînă şi de neraţiooale se ridică t o t u ş i pînă la i d ·e e a unui intelect sensibil, adică pînă la

un a

..

intelect ftnt�:�:if:���eIe;!r!ku�e �t: ����? � �� !� � fel lucrurile

-

260}


202

DEOSEBIREA DlNTRS SISTEMUL LUI FIClITE ŞI AL LUI SCHELUNG

ideea raţiunii, cu toate că e1e opun În chip absolut una oelei­ latlrte naţiunea omenească şi raţiunea absolută; î n s i fi e, (adică

în raţirtme) n"ar fi imposihiJ ca mooanismul naturii să coincidă cu finalitatea naturii însă Kant nu a făoot să dispară deose­ birea dintre oeea ce e p o s ib il în s ine şi oeea ce e real, şi nici n--.a înălţat La nangul de reaLitate neresara idee supremă a unui intoled semibil. Şi, diIl1 această cauză, pe de o parte, îi -este ,în genere iIIhpos�bil lui Kant În a sa ştiinţă a naturii să înţeleagă po.sihi:l:itart:ea forţ· eror fundamentale ale natunÎrÎ (pen­ tru care ootura este materie, adkă ceva absolut opus ceva re nu se autodotermină), ruI poate oonstrui decît o mecanică. Cu sărăcia "fortclOtr de atnacţie şi de r>epulsie" * a,oea ş-tiinţă a na­ turii a îmbogăţit deja prea mulrt materia, {i,indd forţa este ceva interior care produce un exbenÎ<lr, este o autQpunere = eu, şi aşa ceva nu-i poate reveni materiei de pe �z,itie pur idea1i.stă. Kant concepe materia ca fiind ceva numai' obieotiv, obiectiv opus eului; aminJtitele forţ·e s-Înt pentru el nu numai superflue, ci ele sînt sau pur ideale, şi atunci nu sînt forţe, sau sînt tnans­ cendente. Lui Kant nu-i rămîne o cOllistrucţi,e dinamică ci numaĂ o "COIIlStrucţie matematică" a fenomenelor **. Conducerea feno­ meJllelor (care trebuie să fie date) prin categorii poate da, d,esi­ gtl[", cîteva conoopt,e j.uste, dar nu poate furnj21a pentru feno­ mene mei o necesitate; şi lanţul nece5ităţii este elementul for­ mal al caracterului şthinţific al construcţiei. Conceptele rămîn pentru natură c-eva accidental, precum şi lliatura rămîne pentru concepte oeva aocidental. De aceea, sintezele just construite prin categorii n-ar avoo în chip necesar dovada justifjmtivă a lor în maturra însăşi. Nratura poat,e oferi numai jocuri diver&e care al" putea trece de scheme aooi,dentale pent�u legi de ale intel�c­ tuluri ; - exemple ale căror demente particula.re şi v�i se pierd tocmai Întrucit sint sesizate tn ele numai determinaţii de ale reflexiei. Inver,s: "cakgoriiIe" sînt numai "scheme" neoomplete, sărace "ale naturii" """. Dacă naturn e num<l>i mateI"ie şi nu este subiect-.obiect, nu mai e posibilă o constructie ştiinţifică a ei pentru care cunoo.că­ toru1 şi cun09Cutul tre , bu�e să fLe una . O raţiune. care prin opo­ ziţia ei absolută tată de obiect s-a tIlansf,ormat pe sine în refle­ xie, nu poate enunţa aprioni despre natură deoît prin deductie

*

** -*""

...

KanlIl, Ştiinţa natu.rii, p. 27 Ibidem., prefuţă, p. IX. Ibidem, p. XV.

(ed. 3, Leip;>Jig, la;),)).


COMPARAREA

PRlNCEPIULUI CELOR DOUA FlLOZOFn

203

mai mult decit că Însuşirea ei universală de a fi materie; acest canactet aii oi rămîne ca bază, cele-lalte determinati; diverse sînt puse pentru şi prin IlefIexie. O astfel de deductie are aparenţa apriorităti�, dooarece prodU6'U11 reflexiei, conceptul, ea îl pune ca pe ceva obi,ectiv; fiint:kă aLtceVia nu mai pune, această de­ ducţie rămme, fireş.te, imanentă. în esenţJ. ei, o astfel de deducţie este aoe�i lucru cu amoept�a care nu recunoaşte În natură dedt flinalitate exterioa.ră. Deosebirea dintre ele OOI1fită numai in faptUiI că p.nima pleacă mai s�stemati.c de la un punct derer­ mînat, de ex'emplu, de la corpul �iinţei l'atiOOiale j în amîndouă natul'ia es�e ceva ce e deternn.inat În chip absolut de concept, de ceva ce-i este străin. Concepţia teleo-logică care recunoaşte na­ tuna ca determinată num.ai de scopuI'i exterioare, al'e sub aspectul integlI',alităţii un aVianhaj, dat iiirnd fa-ptul că ea receptează divors�tatea natf:urii aşa cum aceasta este dată empiric. Dimpo­ tnivă, deducti-a naturii CilIre pleacă de la un punct determinat şi, din cauza oa'racteruhl: ll'eClomplet al acestuia, mai postulează aMceva (,în ceea ce constă această deducţie) .wte nemijlocit mul­ ţUmlÎ tă cu ceea ce e postula o t, ace,s.ta trebuind să presteze nemij­ locit atîta cît pretinde concş'tul. Nu o interesează pe această deductie faptul dacă un obiect real al naturii poate presta numai ceea ce se postulează, şi acest lucru ea nu-l poote afLa decît prim experienţă '; cînd obiJectul nemijlocit pootulat in natură se înfăţişează ca fiind neîndestulător [pentru concept], este dedus un ah obiect ş.a.m.d. pînă ce scopul se găseşte Împlin�t. Ordinea acestor obiecte deduse depinde de soopul'ile determinate de la oare se pleacă, şi ooeste obi,ecte au legătură unele cu altele numai în rnărmra în oare ele au o raportare la aceste scopuri. lmă, propl'iu-z�s, ele nu smt suoooptibirle de conexiune in�eri­ oară; deoarece, cînd obiectul dedus nemij,locit este găsit în experienţă oa unul ce nu-i ajunge conceptului car,e trebuie Îm­ plinH, eSlte deschisă calea d�pel1siunii la infinit; dispersare care ar fi ev.entual evitată numai dacă deducţia ar face ca dive.Dsele Cii puncte să fOl'me�e un cenc, În centrul căruia ea nu este Însă oapabilă să se aşeze, deo,aroce ea este chiar de la inceput în exte­ rim-. Pentru concept este ceva extf:erior obieotul, pentru obiect este ceva e:x.terior conceptul. A?adar n,j,cj una dintre cele două ştiinţe nu se poate con­ stitui ca şt:i . intă unică; nici una Il'U o poate Înlătura pe cealaltă. tn felul a<Jesta, absolutul ar fi pus numai în una din formele existenţei s.ale; şi Înda'tă ce el se pune pe sine în forma exis-

282

263


201

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

tenţei, este ne voit să se pună într-o dualit3te a formei. Deoarece a-apare şi a-se-soind3 este totUll1a. Din cauza identităţii interioare a celor două ştiinţe - de­ oarece ambele Înfăţişruă absolutul aşa c u m se produce el pe sine din .potenţ ele inferioare ale uneia dintre formele fenome­ nulm pînă la to tat1<itate În această formă �, fiecare din ele este egală cu cealaltă din punctul de vedere al le găturilo ei. şi al s uocesil.trLi.i grad-dor ei. Una este dovada just1ficativă a oel ei­ J·alte ; cum a vo'rbit despre acest lu cru un filozof mai vechi crun În felul urrnătol': "Ordinea şi conexiunea ideilor" (subiect�vu­ lui) "sînt aceleaşi ca conexiunea şi ordinea lucrurilor" (obiecti­ vului) *. Totul este numai Î<ntr-o unică to taltitate j to talit atea obiectivă şi totalitatea subiedn vă , &Îshemul naturii şi sLstemul in­ teligenţei sint unul .şi acelaşi; unei determinatii ·subiective îi corespunde aceeaşi determinaţie obiectivă. Ca ştiinţe, ele sint totalităţi obiective şi Înaintează de la li mi,Dat la limil/lat. Dâr f.ieoare limitat este el Însuşi ID absolu t, este deci lă untric un neliminat ; el Îşi pi,erde limitarea sa e xte­ rioară prin fwptul că este pus În conexiune sistematică În tota­ litatea ohleotivă; Îln aceasta l i mitatu l po<;edă ade văr şi ca limi­ ta t şi determinarea locului său constituie cuno a�te re a des p re el. tn expros�a lui J,acobi, după oare sistemele a,r fi "o n�tiinţă or­ ganiza-tă" ** tt;ebuie adăugat nu mai 'că neştii nţa � cunoaş terea singularelor - devine ştriinţă prin aceea că este organizată. în afară de idenbi:tat ea exterioară intrucÎt aceste ştiinţe stau izolate, principiiIe lor se Întrepătrund în acelaşi timp cu neresi­ ta,te unde pe aItele ne mij locit. Dacă principiul uneia este su­ biect -obieotul subiectiv, iar prinoipiul celeil.aJ.te est,e subiect­ obiectul obiectiv, atunci ·în sistemul subiectivităţii este totodată obiectiV'Ul, iar În siste mul obi'octivităţii este În acelaşi timp su­ bi.ectivul , � nahIm este tot atît o i d·ea.J,itate imanentă pe cit este int.eligenţa o realitate imanentă. Ambii poli al cunoaşterii şi al f.i.intei sînt în fieoare din ei, ambii au deci în ei punctul de ind iferenţă ; numai că În unul di, n sisteme es,te preponderent polul a ceea ce e de natură ideală, în celălalt polul realu­ lui. Primul nu ajWlge În natură pînă la punctul abstracţiei abso­ lute care se pune în �ine Însuşi ca punct fată de expa nsiunea inf,jnHă: cum se cOll1Struieşt, e pe sine În raţiune ceea ce e de natură ideală; acesta din ulmă nu ajunge în inteligentă pînă

r

iar

>,

Spjnoza, Opera, t. II, p. 82 . Opere, voI. nI, p. 29.

.,., Jacdbi,


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DouA FILOZOFII

205

la Înfăşurarea infin�tului, care În această contra , ctie se pune pe sine în a�ara sa la , infinit; cum se construieşte pe sine realul în materie. F�eGape gLgtem este un sistem al 1 i b e r t ă ţ i i şi al n e c e s:i t ă ţ i i În aoelaşi timp. Ubol'tatea şi necesitatea sînt fac­ tori de natură ideală, deci nu sînt lin opoziţie reală; de aceea, absolutul nu se poate pune pe sine ca absolut in niciuna din oole două forme; şi ştiinţe:1e �ilozonei n u pot fi una un sistem al libertăţii, ia.r cealaltă un s.istem al necesităţiu. O astfel de libertate despărţită ar fi o neces�tJate formală, aş,a cum o nece­ sitate scindată ar fi o necesitate formală. Libertatea este carac­ ter al aboolutului. dacă 3(Josta este pus ca oev,a interior, care, Întrucît se pune pe sine Într-o formă mărglÎmtă, În puncte deter­ minate ale totaJ,�tăţii obi,ective, rămîne ceea ce este, adică cevla neJ.i.mitat: deci dacă aces�a este conside - rat În opoziţie cu fimţa sa, adică e considerat ca ceVia interior, aşadar cu posibi.Jlitatea de a o părăsi pe aceasta şi de ,a trece în ::tit fenomen. Necc�i­ tatea este Qal1acter al absolutului întruCÎt acesta este considerat oa cev,a ex,terior, ca o totaliotate obiectivă; deoi ca unul În afara altuia, căl'Or părţi nu le r:evine Însă fiinţa, ci nwnai În întl'egul obiectivităţii Deoarece inteligenţa, cît şi natura, prin taptul că sînt puse în abso-lut, au o opoziţie r,eaIă, faator:ii ideali ai liber­ tăţii şi neoe&i.tăţi,i le revin fiecăruia. Dar aparonţa libertăţii, liberul arbitru (adică o libertate în care S-iar fiace cu to tul abst�actie de necesitate sau de libertate oa de o to�alitate: cee.a ce se poate Întîmpla numai Întrucît l i berta tea este afi�rm.ată deja Înlăuntrul unei s�ere singur,e), precum şi întîmplarea care cores.­ punde, ca necesitat' e, liberului 'arbitru (hazard cu care sînt puse uneJ,e părţi separate, (la şi cum ele D-'ar fi În totaLitatea obiec­ tivă şi n-,ar fi numai prin ea, ci ar fi pentru sine), liber arbitru şi hazard care nu au loc d,ecî.t pe pOliiţii subalterne, sînt exil.ate d.�n conoeptul ştiinţelor ,absolutului. Dimpotrivă, necesitatea apartine inteligenţei, ca şi naturii. Deo3lrece inteligentei, cal e este pusă în absolut, îi revine de asomenea şi forma Hi'fiţei ; ca trebuie să se so�nd-e� şi să se manifeste: ea este o or/{anizaţie desăVtÎnşită de cunoaştere şi intuire, Fiecare din formele ei este condiţionată de f.oome opuse; şi dnd identihatea abstractă a fo rmelor, ca libertate, este izo�ată de formele Înseşi, această identi.tate es�e numai un pol de natură ideală al punctului de indiferenţă al inteligenţei, pol care are o totalitate obiectivă ca pe cet1ălalt pol imanent. Natura, dimpotrivă, are libertate, �i,i.ndcă ea nu eSlte fiiintă În repaos, ci este totodată şi devenire: este

2(,5


206

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

fiinţă care nu es-te scindată şi sintetizată din af.a.ră, ci se separă şi se uneşte în sine însăşi şi nu se pune pe sine În niciuna din formele sale ca oeva numai limitat, ci se pune liber pe sine ca Îlnrtreg. Dezvoltarea inconştientă a ootmii este o refleX!Îe a for­ ţei vii GaIl1e se sdndează la nesHl1ş�t, dar se pune pe sine însăşi în orice fonnă limitată şi este identică [cu sione însăşi] ; şi În această măsură, nici o formă a naturii nu este limitată, ci este l.iberă. Aş.a.War, dacă ştiinţa naturii este ÎIn genere p a r t e a t e 0r e t i <: ă a filozofiei, i.ar şt-iin�a intelig-enţei este p a r rt e a p r a c t i c ă a acesteia, fiecare din a.ceste ştiinţe are, la rîndul ei, pentru sine o parte teoretkă şi o parte practică proprie. După cum Îin s�stem1.lJI naturii, identnatea, în potenţa luminii, a materiei grele, uu este în sine, ci este ca pO'tenţă ceva -străin, care o scindează şi uneşte ca coe2liUlJlie şi produce 1Lll sistem al naturii anorganice": tot astfel, pentru inte1ig>enţa care se produce în intuitiile obiective, identitatea este, in potenţa punerii-de­ sine, cevl3. ce nu este dat, - identitatea nu se rect.liDOaşte pe sine in intuiţie; ambele produceri SÎnt p�oducere ale identităţii care nu reflectează asupra acţÎlmii lor, sînt deci omect al unei părţi teoreuice. In schimb, tot astfel după cum în voinţă se recunoaşte pe sine imtdig'enţa şi se introduce oa pe sine însăşi În obiectivi­ tate nimicindu-.i intuitiile produse în chip inconştient, natura devine p�actică în natur.a organică, intrudt lumina se alătu.tă la proouSouJ său şi devine ceva interior. Dacă lumma în natura anorgankă pune pundul pe contracţie În afară, în onisbaliza.re, ca pe o idealitate exterioară, În natura organică lumma se for­ mează ca inteI1ior pentru contracţia l creerului, deja în plantă ca Hoa�e, 1n care pl1mcipiul interior de lumină se dispersează în culori şi se veştejeşte repede în ele; dar în plantă, şi mai ferm în animal, lumina se pune pe sine prin mijlocir . ea polarităţii sexdor, deopotrivă subiectiv şi obieoNv ; individul se caută şi se regăseşte pe sine însuşi în alt individ, Mai intensiv în intel'ior rămÎln·e lumina în ooimal, în CaJl'e ea (,ca voce mai mult s.au mai puţin schimbătoare) !Îşi pune indivildualitatea ca rpe ceva subiectoiv în oomunicare genera1ă, ca runoscÎndu-se pe sine şi ca UDia ce trebuie rocunos.cută. Intrucit ÎIn·făţişază identi·tatea r e c on s t r u i n d din imtellior momentele naturii anorg;anice, şt.iinţa naturii posedă în sine o parte pract-i.că, Magnetismul pra.cllic, reconstruit, este suprimarea forţei gravitaţiei expansive Slpre e)ljterior în poli, - recontnacta.Tea acestei.a in punctul de indife­ renţă al creierului şi mutarea prin ea a celor doi poli spre �nte-


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DOUA FlLOZOFII

207

rior ca do uă puncte de indiferenţă, aş.a cum le a,rată na,j:una şi în orbitele el;Pt�c.e ale planetdor. Electricit.a.tea roconst.TU�tă din intel1wr pune dif erenţa de genud a mo durilor de organizrue; fiJeoal1e dintre acestea produce difere nţa pl'in el însuşi, din cauza lipsei 9ale se pune pe sine în oh�p ideal , se găseşte pe sine în mod ob iect iv Î1nhr-U'Il altul şi tI1ebUl�e să-şi dea !!'ieşi identitatea pr.in ourgere împreună cu ea. Natu�a, întrucît prin procesul chi­ mic devine )ll1achi. că, a parcurs, în ea tnsăşi, ca pe ceva inter ioc, a treia poziţie pe aceea care mij ,loc eşt e dirf.eri.ţii; int er. ior .car,e, ca t on, e un sunet ce se produce Îil1ăunt.ru pe sine al t'f'ei­ lea cmp al prooemlrui anorg,anic es.te ceva l ipsm t de potenţă şi piere), sting.e mbstJan ţiabi:.l itat ea absolută a fiinţelor ce diferă, aducînd'll-<le pe acestea la indiferenta recunoaşterii reciiproce, la indif'erenţ.a unei punen de natmă ideală, punere care, la rîn­ dui e i, nu sHrşe.şte pr�n a se st in ge, într-o identi t ate I1eaJă, cum sfî.rşeşte rela ţÎla de gen.

(cum

Pînă acum, cu toată identita,tea interioară a lor, am opus una celeilailte cde d() uă ştiinţe; în una di ntre ele absolutul este ceva sub ie ct iv, În forma cunoaşt,erÎli; În cealaltă absolutul este ceva ob iect iv , în fonna fi,inţei. Fiinţa şi coooaş-terea devin astfel tactomi de natură ideală sau forme, încit aceşti fladori sînt opuşi unul oetu�lalt; în amîndouă ştiinţele sînt ambii �acton, dar in una din ş.t iinţe cunoaşterea e&te materia iar f.iinta e furma; în ceaiJaltă tiinţa este mate , ria şi runooşt e rea e fo.rma. Ab solutul ��ind în amîndouă ş,t iinţele aoelaşi, şi acestea înfăţi­ şînd nu numai o puş ili ca forme, ci şi faptul că sub iect-ob iectul se pooe În ele, şt iinţel e înseşi nu sînt in opolJ iţie de natură ide al ă, ci În opoziţie real ă ; iată de ce ele trebuie să fie cOlMidemte în acel aşi timp Înt r-o unică continuitate, ca o unică ş,tiinţă coerentă. Întruoît sînt Oipuse una faţă de cealaltă, ele sint, fără înl r ooală , lăuntric , incheiate in ele Înseşi, $oint t.otruităţi, dar În a celaş i timp totaNtăţi numai I1elative şi oa a tare ele tind spre punctul de in difer enţ ă; ca identitate şi ca totalitate relat iv ă, punctul de indiferenţă se află pretutindeni în ele înseşi; ca totalitate a:b�o­ l ut ă, a.<:es.t PUIlJot se afl ă în afiara lor. însă, întrucît ambele sînt ştiinţe ale absol utullllÎ şi opoZliţia lor este reală, ele sînt Iegate una de alba ca poli ai indiferenţe.i în chiar aceasta; aceste ştimte în.seşi sînt lini�le Dall'e leag ă polul cu pundul cenbral. Dar acest punct centmJ. este el însuşi dublu, o dat ă e identit ate, o dată totrulirtate, şi deci ce le două ştii:nţe se înfăţişează ca ÎnalÎntarea dezvoltării sau ca au!ocoMtruire a identităţii ca totalitate.

�s


2(18

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE

ŞI

AL LUI SCHELLING

Punctul de indiferenţă către ca.rc tind amîndouă ştiinţele, Întrucît, considenate sub aspectul faotorilor lor ideali, ele sînt opuse, este întI'egul, înfăţişat ca o ,autoconstruire a ah�olutului, ţintă ulhimă şi supremă a aces.tor ştiinţe. Mijlocitorul, punotul trecerii de ta identiJbatea oare se construieşte pe sine ca natură la construirea sa ca inteligenţă este transformarea în ceva inte­ rior a lumi.n.ii na,tul1ii, este, cum spune Schelling ", trăsnetul "a ceea ce e de natură ideală care cade in real� şi autoconstitu�re·a lui oa punct, Aces.t punct, ca raţiune punct de cotitură a am­ belor ştiinţe, este vtrful cel mai înalt al piramidei naturii, este produsul ei sup·!em ' , la oare, împIinindu-sc p e $line, ajunge na­ tura; dar ca punct, el este nevoit de asemenea să-şi Înfăptui,ască expamilliIlea Într-o natură. Cînd ştiinţa s-,a situat În acest punct ca centru şi s-a împ;irţit, plecînd de la el, în două părţi, repar­ tin,înd uneia din părţi proou()erea inc01lftientă iar celeilalte pe cea conştientă, ea, ştiin�, ştie totodată că i·ntclig-enta, ca fac­ tor real, ia În acelaşi timp cu s.ine de (lealaltă parte întreaga autoconstrucţie a naturii, av;Înd în sine ceea ce precede sau o sprijină; precum ştie şi că în natură, ca factor real, este de asemenea imanent ceea ce in ştiinţă îi este opus ei, naturii Şi cu aceasta sînt suprimate or,i,ee i.dealitate a fador it or şi forma lor uniLat'eraIă; aceasta este unica poziţie superloară în care cele două ştiinţe sînt pierdute una înllr-alta, Întrucît separati:l lor este recunoscută numai c , a 'Ceva ştiinţific, iar idealitatea fac­ to>riior e r.ecunoscută nrumai ca ceva afitrmat în acest scop. Această concepţie este nemi j looit numai neg;;o.tivă, ea e3te numai suprimarea separaţiei celor două ştiinţe şi a formelor În care s-a pus pe sine ah3()lutul; ea nu este o sinteză reală, nu este punctul de indif f'lrenţă absolut tn care aceste forme sînt nimicite pr.in a<l eea că subzistă ambeIe unite. Identinatea origi­ nară, care şi-a desfăşurat contracţia -inconştientă ( subiectiv : a sim ţirii - obi'ectiv: a materiei) În iux,tapunerea şi su ccesiunea s.paţiului şi timpului organizate ha inflnit (în tobalitate obiec­ tivă) şi a opus acestei eXlpansiuni contracţi:a ce s"a constitu it pe silOe prin mmicirea expansiunii tu puootul care se cunoaşte pe sine (rpunot subiec.tiv) raţiune (.total'j,�ateJa subiectivă), această identitate origÎ1lla.ră trebuie să unea.'lcă oele două totalităti in Î.nt'llliţÎla absol'utului c.rur-e îşi devine sieşi obiectiv in total i,lat e de­ săv�rşită: În mtuiţia veş11lkei deveniri a lui Dumnezeu ca om, a rnărtuJliei Cuvintului de la inceput. .. Revista de fi,zic4 speculativă,

voI..

II,

ca1ebul 2,

p.

116.


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DouA FILOZOFII

209

Această intuiţie a absolutului care se organizează pe sine Însuşi, sau a absolutului care se cunoaşte pe sÎ<ne ca obiectiv, poate fi din nou considerată într�o polarita.re, întrucît factorii acestui echilibru, de o pa1"t-e conştiinţa, de cealaltă inconştientul, sînt puşi ca preponderenţi. Aceiastă intuiţie se înfăţi�ză î n a ,r t ă mai mult cOIWentr:ată într-un punct şi precipiHnd con­ ştiinţa; fie în, ,propriu-zis, aşa-numita artă, oa operă, care, ca obk."Ctivă, este pe de o pal'te durabilă, pe de arltă parte poa.te fi oonsidel1ată ou intelectul oa un exterior mort: un produs al indi­ v,wului, al geniului, dar apa.rţin�nd umctnitătii ; - fie in religie, Ca mişcare v:je, care, ca subiectivă umplînd numai momente, poate fri afi[lmată de intelect ca cevla pur interior, ca produs al unei mulţimi, al unei g:enialităţi univers.aLe, dar aparţinînd şi fiecărui individ. 1n s p e IC u la ţ i e acea intuiţie se înfăţişează mai mult ca conştiinţă şi ca ceva răspîndit în conştiinţă, oa o activitate a raţiuni.i subiective oare suprimă obiecti....itatea şi ceea ce e lipsit de c�tii' nţă. Dacă artei, în cuprinsul ei ade­ vărat, i se Înfăţişază absolutul mai mult în forma fiinţei abso­ lute, el apare speculaţiei mai mult ,ca "eva ,ce se creează pe sine Însuşi în intuitia sa inHn�tă. Dar, Întrucît speculaţia Înţelege absolutul f ă r ă î n d o i a l ă ca d,evenil'e, ea pune t o Lo da tă identitatea devenirii şi a fiinţei; şi oooa ce i se în.făţişează ca ceva ce se cree,ază pe sine este pus in aceLaşi timp ca fiind fiinta o,riginară absolută, care poate deveni numai Întrucît este. tn felul acesta, speculaţia ştie să-şi ia ea însăşi preponderenţa pe ca're o are în ea conşti�nţa: o pr.eponderentă care de altfel este cev.a neesenţial. Ambele. arta şi speculaţia, sînt În esenta lor slujbă divină. Amîndouă sînt o intuire vie a vieţii absolute, şi deci sInt una cu aceasta. Specul.aţia şi cunoaştwoa ei sînt aşadar în punctul de indi­ ferenţă, d·ar nu sînt in oIe înseşi şi pentru de înseşi în ad,evă­ ratul punct de indiferenţă; C3. să se afle în aGesta, depinde de faptul dacă ea se recunoaşte pe sine numai ca una din laturile aces<tui punct. Filozofia transoendeIllta1ă este lUla din ştilinţele absolutullliÎ, deoarooe subiectul este însuşi subiect-obiect şi e deci raţiune; dacă ea se pune pe s�ne oa ,absolut, Întrudt e aoeastă raţiune subiectivă, ea �te ratiune pură, adi·că formală, ale cărei produse, ideiIe, sÎ.nt absolut opuse sensibilităţii sau naturÎ!Î ŞI nu -pot servi feoomene!.or decît ca regulă a unei unităţi care le este străină. întrucît absolutul este pus în forma tl!tlui subiect, această ştii,ntă are o limită care îi este imanootă. Ea se ridică la ni­ velul ş.fÎlinţei absolutului şi pînă la punctul de indiferenţă absoII - Hegel. Studii fUowfiee


210

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELL!NG

lută numai cunoscindu-şi limita şi supl'imtrul-o pe a.ceast, a şi pe sine, şi anume ştVinţific, DeoMoce, fără îndoială, s-a vorbit mult odinioară despre srti":1rpii de RU'laniţă ai raţiunii şi idealismul transcendental recunoaşte şi el bariere neintelig,iibile ale COD­ şti:i.nţei de sine înăuntrul cănrna sîntem o dată Închişi, dar în timp ce harierde Soim înfăţişate aoolo ca stîlpi de f.r(l.ntieră ai r,aţiuoii iar aici ca neinteligibil1, şt�in�a îşi recunoaşte neputinta de a se ridi'ca prin ea ,însăşi, adică nu printr-un salto mo"­ tale, sau de a face din nou ah9tracţie de subiectivul in care ea a pus raţiunea, Deoarece fHozofia transcendentală îşi pune subiectul ca su­ biect-obiect, fiind astfel o latură a punctului de indiferentă absolut, făoră indoia,lă este în ea totalitatea; in�l'eagla �iloZ{lfie a naturii este cuprinsă Qa cunoaş.tere înăuntrul sferei sale. Si nu i se poate inter7Jioe ştiinţJei cunoaşterii - oare ar consti,tui numai o par,te a filozofiei ttatli9Cendentru.e - (cum nu i se poate inter­ zice logidi) să pretindă fonma pe care ea o adaugă cunoaşterii şi identitatea car,e este în ,cunoaştere, sau, mai curind, să izoleze forma ca conşrtVinţă şi să construiască fenomenul pentru sine. Dar această iden'titate, izola,tă, 'Ca şi <:onştiinţă , pură, d.e orice d,ivers al cunolllŞterii, se dewooeşte a fi o identitate relativă prin faptul că în niciuna dintre formele sale ea nu iese din condi­ tiooo.rea sa pri.n ceva opus. P.rinoÎ,piui absolut, unicul temei real şi pozitie �ermă a fi­ lozofiei este, atît În fi,lozofia lui Fichte cît şi În filozofia lui ScheHing, intuit�a i.nteiectuaIă; s.puse lucruriIe în termenii re­ UeXiiei, este idenbi,fatea subiectului şi ohiectului. Acea5ta devine în ştiinţă obiect al reHexiei ; şi de aeeea este reHexia filozof�că ea băşi intuitie transcendenhulă, ea f.ace din sine însăşi obi'ect şi egte una cu el, PIfID. eeea ce ea este spoculaţie. Din acest motJiv, fil.Qzofina lui Fichte este produs autentic al speculaţiei. Ref.1.eXlÎia fi.lozofică este condiţionată, adică intuiţia transeen­ dentală ap.a,re în conştiinţă datori.tă Iiberei abstflacţii de orice diversitate a conştiinţei empinice, şi, în <liCeastă măsură ea este Cev\a subiectiv. Cînd reflena fillozofic . ă face din sine iMăşi, în­ această măsură, un obiect, ea liare d�n ceva : condiţionat prin­ cipiu aiI fiilozof,iei ga,}e; pentru a se5'Îm pură intuiţia transcen­ denta,Iă, reflexia filozofică este nevoită să mai facă abstractie şi de ,a,ce� sUibiectiv; 1001t intui,ţia transeeooenta-lă, ca bază a Hloz.of�ei, să nu fie pentru reflexie filowliică mci subiectivă, nici obiectivă, nki conştiinţă de si�e, opusă nutefliei, nici materie ppusă conşti'Îrnţei d,e sine, oi să tie identitate absolută, nici su-


COMPARAREA PRINCIPIULUI CELOR DOUA FILOZOFII

211

bioctivă, nici obieotivă, să � i e intuiţie transcendentală pură. C a ohiect al refkxiei, reflexia filozofică devine subi,ect şi obiect; aceste produse ale reflexiei pure reflexia filozofică, în OipOzi{ia sa subzistentă, 1e pune în absolut. Opoziţia reflexiei. speoulative nu m<lli este un obiect şi un subiect, ci e o intuiţie transcen­ dennaIă subiootivă, şi o intuiţie trallS{)endentală obiectivă: pMma este eu, aceasta din urmă e natură, ambele sînt manifestă.ni.le cele mai Înalte ale raţiunii absolute care se intuieşte pe sine ÎIlSăşi. In fl3.prul că aceste două eontr,are (fie că ele se numesc eu şi natură, eonştiimta de sine pur㠺Πoon.ştiirnţa de sine empi­ rică, fie că se numesc cunoaştere şi fi<imţă, autopunere şi o,pu­ nel1e, finâ,bate şi infinitate) sînt pll&e deopotr.ivă în absolut, în această antinomie reflexia obişnuită nu vede nimic decît con­ traWkţie; rw.m.aâ mţiunea [vede] În acoastă contradicţie ade­ vărUil., coIJbna.dicţie prÎln care ambele contrare sînt puse şi ambele sînt nimicite, contlladieţie pl'in care nu sînt niciuna şi În acelaşi timp sînt amîndouă.


A rămas să mai vorbim, pe de o JOarte, deSipr,e p ă '[' ere a lui Rci n h o l d r,e f er i t o,ar e la filozofia lui F i c h t e ş i l a f.il o zo f.ia l u i S c h eI.l i n g, pe de altă pafote ' , despre proprita filozotie a lui Rei,nhold. In ce priveşte aoe e apăr er e, în primul rînd, Reînhold a trecut cu vederea diferenţa dintre cele două filozofii ca sis· teme şi le·a conside�'at ca altceva, nu ca filozofii. Reinhold pare a nu fi bănu:it că de ani şi a.ni încoace în faţa publicului se af.Iă o altă filozofie dodt purul ideal.ism tmns· cendent,al: 01 V'ede in chip uimitor in filozofia pe care a ela · borat-o Sohelling- numai un princip iu al -inteligibilului, al s.u­ biectivităţii, "eul" "". ReinhoId este capabil să spună Într-o unică asociatie de idei că "SchelLing a făcut descop erirea că absolutul, intrucit nu este simp.lă subi,octivitate, nu e altceva, şi nu poate fi altceV'a, decît pura obiectivitate, sau pura natură ca atare·, şi că "dr umul ca,r e d u c e a iC'i este acela de a pune absolutul în id'entitatea absolută a inteligenţei şi a naturii" *". Deci Reimhold e în stare să înfăţişeze din�r-o unîcă trăsătură principiul lui ScheUing în felul următor: a) absolutul, intrucit nu este simplă subiectivitate, e pură obiectivit:lte, nu este deci identitatea amîndurora, şi b) absolutul este identitatea amindu­ ro�a. Invers, prinoipiul iden�ităţÎ!i subiectului şi obiectului ar fi t'rebuit să devină oalea spl1e a inţdege că absolutul ca identitate nu este nici simplă subi'ectivitate, nici sim:pIă obiectivritate. Rcîn­ bold înfăţişează apoi just ta-portul dintre cele două ştii. nţe, În sensul că "amindouă sînt numai vederi diferite despre unul şi aoelaşi 1 u 'cr u�, dar, Hreşte, nu "despre absoluta identitate, nu despre singurătate (Alleinr. Şi tocmai de aceea nu este principiu l UIIleia dintre cele două ştiinte, nici principiul celei.. Rcinh�d., Contribuţii, Ibidem., p. 85-86.

**

oali-e;flul I, p.

86--87.


213 lalte simpla subiectivitate şi nici simpla obiectivitate, şi mea şi mai puţin este acesta p1'inciplul în care singur se Întrepătrund acele ştiinţe, adid eul pur, care, asemenea naturii, este îngheţat în punctul de ,indiferenţă absolut. "Cine este stăpînit de iubirea de adevăr şi crede în el, şi nu e cucerit de s.lstem, spune Reinhold, se cODVlbnge uşor că greş.a1a soluţiei descrise rezidă în felul în oar,e este concepută problema", Dar unde Se află, potrivit deserÎerilor lui Reinhold, greşala a ceea ce este conform lui SoheHi.ng filozofia? şi cum a fost posibil felul acesta de a coru:Jepe filozofia? i.ată Întf1ebări cu privire la c<lIre nu este aş.a de uşor să găLSim lămurm. Nu poate servi la nimic să trimiţi 1a introclucenea idealis­ mului transcendental tn.s�i, inlJroducere Îi1l care este stabilit ra­ portul său faţă de imt,regul filozofici şi e înfăţişat conceptul acestui întlreg al filozofiei; deoareoe în a.pl'ecieri.le p e cane le f<ace despre idealismul transOffidental ReinhoM se limitează la amintita intJroducere, şi vede in ea contrarul a aceea 'ce este in ea. Tot atit de puţin putem atra�e atenţia [cititorului] asupra unor locuri izola.fe ale acelei Introduceri, locuri unde este ex­ primat în' chipul cel mari p,re-cis adevăratul punct de vedere, deoarece Reinhold el Însuşi citează textele cele mai precise în prima sa apreciere a acestui sistem; texte care exprimă că numaî "î n t r-o s i n gur ă ştiinţă fundamentală necesară a filozo­ fiei, în idf'laJ,ismul transc'endental, subiectivul este c e e a c e e p r i m" *, şi nu este - cum se prezintă lucrul, nemijlocit pe d06, la Reinhold - ceea ce e pfl lÎm al întregii f.iloz.ofii, şi nici, ca ceva pUif subiectiv, şi numai prinoipriul ideaHsmuJui transce­ dental, ci e ceea ce e prim ca s u b i e c t-o b i e c t subiectiv. Pentru cei ce sînt capabili să înţeleagă din expresii pl1ecise nu contraml acestom, nu este poate lucru de pr isos să li se atragă atenţ.ia În af.a.ră de Introducerea la sistemul idealismului tnaThScmd'Ol1ta1 şi, se înţelege, de bucăţile mai noi din Revista de fizică speculativă, asupra ar ticolulu! al dOO,1e.a al pr;imului volum al acesteia, articol în car,e ScheUing se exprimă astfel: "Filozofia natUifi� este o expllicaţie �jzi.cală a ideali:smului; ma­ tura a aşeutt deja de departe fundamentul pentru înălţimea pe care ea o atÎinge în raţiune. Filozoful prieroe din vedere acest lucru numai fijndcă el îşi receptează obiedul, dej.a o dată cu primul său act, ,în cea maÎ JÎnaltă ,a lui potenţă, ca eu, ca COll­ şti·inţă, şi numai Hzicimul deseoper ' ă această iluzie... Idealistul ., SchclJ.ing, Ideali3m·ul transcendental,

jp. 5-7 (00.

Tiibingen, 1800).

275-


214

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

are dreptate dnd face din ţaţiune creator al lumii, el are pentru sine intentia 'Proprie a na.turii în ce pdveşte omul, dar tocmai fiilllckă este Lntenţia naturii, acest idealism însuşi devine cev,a e�p1icabiJ; şi cu acesta coincide reali�atea teoretică a ideaIis� rrrului. Abia dnd oamenii vor învăţa să gîndească p li r o b.ie ,c tiv f ă'r ă n i c i u n a m est'ec a l s u blÎ.e c t i� v u } u i, vor putea înţelege acest lucru � ".. Dacă Reinhold v;ede "pri.ncipalul defect al filozoliei de pînă acum" în faptul că pÎlIlă acum "gîndirea a fost ÎIIlfătişată ca avînd caracterul unei activităţi pur subieotive �. şi cere "să se Încel'ce să se facă absDIlacţie de subie ctivitatea en� *"", carac� teI1Ul fundamental f01'1lllla1 al filozofiei lui Schelling, aşa cum este el implioat nu numai în cele ·mai sus citate, ci şi în prin� cipiul înooeguIui sistem al lui Schelli.ng, constă îll1 a face ab� stracţie de subiectivuJ inrl'1liţiei transcendentale; caracter care a aj,uIlS să tie 'exprimat şi mai precis în Revista de fizică slJl!­ culativă, vot II, art. 1, cu ocazia o b i e c ţ i i lo r lUii Eschen­ meyer ,Împo t r i v a f i l o z o f i,e i n at u r i i, obiec ţii l u ate d i n t e m eiu r i l e jd e,ali s m u l u i t r,a n s c,e n d e n t'al, in care totalitatea ar f,i pusă numai ca o idee, ca un g-Înd, aoeasta înseamnă ca ceva subiectiv. In ceea ce p,riiveşte p ăr e r e a .} u i R ein h o l d d e s­ pre Lat u r a comu n ă a c e l or d o u ă s,isteme, adică 1atur:a d:atorită căreia ele sînt filowfii speculative, lacestea se înfăţişează poriţiei aparte a lui Reionhold ou necesitate ca fidmd cev:a aparte şi, Î-n consednţă, nu ca fi,lozofiJÎ. Dacă, după R�inhold, "saI1cina esenţială, tema şi prindpiul filozofie.i este să întemeÎ'ez'e realitatea cunoaşterii prin analiză", adică por,in sq>arare "*"', ,�peculaţia, a cărei -sarcină supremă este -să 6uprime sep3roţÎla În idenhitatea subiectului şi obiectului, nu are, fireşte, nLei o importanţă şi cea mai esenţială latură a unui sistem filo­ wfic, adică aceea de a fi speculaţie, poate atunci să nu f:ie luată în consideIlare; sistemul nu mai este decît o v,edere particuLară şi o mai ma·re sau mai mică 'confu1lÎe spir.ituală. Astfel i se înfăţişează lui R.einb.old, de exemplu, şi "materialismUll" numai sub aspectul "unei mnfuzh spirituale care în Germania nu este autohtonă" ".".** ; Reinhold nu 'consideră nicidecum drept nevoie

". SdheIfI.i.ng, IdeaJ:ismul transoe:n,d.ental, ,p. 84-85. U iEtlelilrltJOlld, Contribuţii, a.ie!IIu1 1, p. 98, ,96.

**>t Ibidem, '1;). 1-2, 90. "..."'* l'bidem, p. '11.


215

t

fi:lozofică autentliJcă supI1ima'l'ea soiziunii în formă de spiri şi. ma1!erie. D.acă ţail1a de cultură vestică din care a ieşit aCt'.St sistem il înde părtează de altă ţ ră, se pune întrebarea d acă ceast ndepărtad1e nu i'şi avea oumva oc.ÎglÎnea ţntr-o unilateralitate opusă culturii. Şi chi'a4" dacă VIaloarea Şitiinţifică a sistemului ar fii cu tolJul neînsemnată, nu trebuie să ignorăm faptul că, de eXiemplu, in Systeme de la nature vorbeş te un s pirit în delir pe timpul oare a apărut opera, spirit care � repro duce pe sine in ştiinţă; nu trebuie să ignorăm faptul că revolta şi du� ferea oauzate de inşelătoria genenaJă a epocii, de ruina imensă a naturii, de minciuna fără margini c<we se numea pe sine a.devăr şi d.t'l;�ptate, această Întnistare profundă oauZlată de toate acestea şi intr eag operă, Îşi mai p ăstre az ă destulă forţă ca absolutul, fugit din mamfestări,le vietii, să se con­ struiască pe �ine Într-o ştiinţă ca adevă.r cu exigenţă autentic filozofică şi făcînd uz de adevăl1ată 5peou1aţie; ştiinţă a c�ei formă se �nfăţ�şează 'În principiul loc<d [ utohton , a:I obiecti­ vului, dup ă cum cuItura germană, dimpotrivă, e aciuează, adesea fără speoulaţie, În forma subiectivului, de c e ţine şi iubirea şi credinţa. DeoaJrece lahum analitică, bazată pe opoZliţie absolut ă, e nevoită să treacă cu vederea la o fÎllozofie tocmai laJtura filo­ zofică a acesteia, Îi 'Par'e acestei laCuri analitice cu totul curios faptul că SchelHng "a introd us În filozofie îmbinarea �initului cu infinitul", cum se exprimă Reinhotd; - ca şi cînd a filo­ zoo'a ar fi al,tceva docÎt a pune frinitul in in�init. Cu aHe cuvinte, larurii analitice îi pare straniu ou totul faptul că trebuie să fie introdusă filozobrea în f.ilozofie ! Tot astfel, lui Reinhold ii scapă din v�depe, în sistemul fichtean şi chellinghian, nu numai latur.a speculativă, în ge­ ner,aJ. filozofică, ci el consideră ca d ei'>coper:ire importantă şi ca reveI'aţie ,faptul că ptmtru el pnincipiil'e acestei filozofii se transfo.rmă în tot ce e mai particuLar, iar aeea ce este cel mai gen,e ral, adică identitaLea subiectului :şi obiectului, se c.onver­ teşte pe sint: pentru el în tot ooea ce e mai paclLcu1ar, anume: În "pmpnia indiv,ldual itate indiv�dllală a domtluor Fichte şi SchelHrng" *. Dacă Reinhold oade aSlt�el de pe muntele priru::ip�ului său mwrginit şi al felului 's u mărg_init de a vedea in prlLpasrtia feluIwi m r,gintit de a vedea al acestor sisteme, lucrul este de înteles şi e nooesa.r. Dar accidentală şi od,ioasă este �n-

a

î

a

ă

217

în

străbătÎnd

a

a

s a"r

]

s

ă

.. Ibidem,

P.

153.

ă

2715


DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUl FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

216

ter:prd:area 'Prin care Reinhold, mai înainte în Mereurul german şi mai amtănunţit în proximuJl caiet al Contribuţiilor *, explică parlicu1a.rntatea acutor sisbeme pe bază de imcn;aJitate şi anume în sensul că imonalitaliea ar fi primit în aceste sisteme .forma unui principiu şi forma filozofiei. O astfel de interpr,etare poate fi considerată cum vrem şi tnatată ca wednică de milă, ca o ieşire cauzată de amărăciune etc, deoarece aşa ceva este o fără· de1ege. FăIfă indoia1ă, o fiJozofie oarecare ia naş-tere din epoca sa, şi dacă starea de ruptură in�erioa,ră a acesteia vrem s·o considerăm drep,t o imoralirtate, filozo�ia se na�te din imorali· tate ; - dar pentru a restaura pe om Împotriva dărăpănării epocii şi pentru a păstra totta1itarea pe care a dist.rus·o timpul. în ce priveşte p r o p ,r i a f i l o z o f i e a l u i R e i n· h o l d, el ne oferă o istorie publică a ei, in sensul că, 1n cursul metempsiihozei filozofice a lui, el a ·peregrinat mai întii prin fiJlozo�ia kantî.ooă , după pără.<;irea acesteia prin cea fkhteană, d'e aici s�a mulat în <filozof.ia lui Jaeobi şi, d'e cînd a părăsit-o şi pe ac,easta, s-a stabilit in logica lui Bardili. După ce, potnivit paginii 163 a Contribuţiilor, Reinhold "şi·a limitat în sensul cel mai propriu al cuvîntului studi,erea acestora la simplă în­ văţare, la pură receptare şi r e f 1 c c t a r c asupra lor, pentru a supune alintata imag;inaţie şi pentru a alunga, În sfîrşit, din cap vechile tipuri transcendentale cu ajutorul noilo.r tipuri l�a­ tiona1iste", începe de-acum prelucrarea ace,>t�a în Cunfributii

pentru o mai uşoară privire de ansamblu asupra situaţiei /ilc­ zofiei la începutul secolului al 19-1ea. Aceste Contribuţii privesc

în Îoointarea culturii spiritului omenesc atît de importanta epocă a începutuilui unui nou secol, "dornndu-i acestuia norocul de a fi fost Într-adevă'r descoperită -cauza tuturor revoluţiilor filozofice - nu mai curind şi nu mai lîrziu decît în penultimul an al secolului al 18-Jea şi de a fi fmt astfel suprimată În locrul însUişi" **. D�pă cum La revolution est finie a fost decretată În foarte dese rllinduri ÎIO Fnan�a, tot aşa 'şi Reinhold a anunţat de.ia mai multe sfî.rşituni ale revolutiei fi.lozofi.ce. Acum el cunoaşte ultima tenn'Înare a terminăritor, "cu toate că relele urmă" i ale remlutiei transcendentale vor mai duia încă mult t�mp" : Reîn­ hold adaugă aici şi fraza : dacă cumva el "se Înşală şi acum

făout.

* Ceea

**

ce,

de iCÎoo

Contribuţii,

a

f<l&t scris prezentul studi·u, Rei.nhold

caietuâ 1, prefaţă. p. VI, IoV.

a

şi


217

din nou ? Dacă cu to ate <Kostea şi acest snrşirt adevărat şi, pro­ pr.iu-zis, TI-ar putea fi eventual, l a rîndul lui, numai începutul unei noi Întorsături strîmbe r "", Mai curînd a,r trebui pusă in­ trebarea dacă aceo;t snrŞit, pe cit de puţin este el capabil să fie un sfiTIŞi{, este oa.re ca;pabiJ să f.ie Lnc eputul a ceva. Tendinţa s.pre întemeiere şi adinoi�e, filozofarea Înainte de fi loz o fie , a ştiut aDUilll e În ..fîrşit să se exprime pe sine în chip desăv1�it. Această tendinţă a descoperit exa.ct ceea ce trebuie să fie făcut : este transformarea filozofiei în ceea ce are formal În ea cunoaşterea, în logică. Dacă filozofia, (3 Întreg, se întemeiază pe s ine şi inte­ meiază realitatea cunoşti.n�elor în sine Însăşi, pot riViit formei saIe şi conţinutului său, dimpotrivă, întemeierea şi aprofunda'rea, in ÎIlOI.lJrc ătura lor cauzată de anaHzare şi argumenbtl·,e, de " fi,in dcă" şi "intruCtÎt" , de "atunci� şi de "in mă'Sura în care·' nu ies nici din ele Înseşi, şi n�ci nu intră înăuntrul fi l ozofie i . Pen tru anxietatea neîncetată care in z elul ei nu fac'e decît să crească mereu, toate oercetăI'ile sînt Începute prea de vreme şi O'rice început esk O' anticipare, plfecum O'rice f.ilozO'fie nu esle dedt un exerciţiu pl'ea1abil. Ştiinţa afirmă că ea se Întemeiază pe sine în �ne prin fap tul că pune fiecare parte a sa ca ahso­ lută, ,ŞÎ cO'nstituie prin aceasta, ,În ÎIlIceput şi În fiecare punot Îzolat, O' identitate şi O' cunO'aştere. Ca ,totahtate obiectivă cunoaş­ tenea se mt emmză pe s in e În acda$i t.imp tO't mai mult, pe măsură ce ,e fO'rmează ; şi părţile ei sînt Întemeiate numai si­ multan c u aces.t Întreg al cunoştinţelor. Centru şi cerc sînt astfel rapmt'ate unul lia altul, tncît primul Început al cercului este deja raportal'e la centru, iar acesta nu esf.e centru c ompl et cînd nu sînt înfăptuite toate ra.portările sale (cercul întreg) ; un intreg care are tO't atît de putin nevoie de O' mînum-e special ă a înle­ meierei, pe cît de puţin are nevoi.e pămintrul de O' mÎnuLre spe­ cială, - de forţa Gare îl fac,e să se rokaocă in jurul SQarellliÎ. şi care il menţine totodată În întreaga diversitate vie a for­

mel-or sale.

Dar întemeierea se ocupă cu căuwrea neîncetată a mÎnuirii şi cu incer,oarea de a da un aiSialt filozofiei celei vii ; ea face din acest asalt adevărată operă ; iar !prin prindpiull său ea îşi face imposibilă ajungerea la c,unoa.şrere şi la Wozofie. Cunoa�· terea log;kă, dud înaintează într-adevăr pînă l a raţiune, tre­ buie condusă pînă la rezultatul că în raţiune această cu noaş-

... Ibidem, pp. V-VI.

2%


218

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLIN �

tere se nimiceşte pe sine ; ea trebuie să roounoa.scă antinomia lege supremă a sa. In tema reioholdiană a aplicării !{Îndirij , ".gJÎndirea oa putinţă de repetare iof�nită a lui A ca A În A şi prin A " '" devine, fără IÎndoLa.lă, .şi antinomică, Întrucît În 3iP1i­ oare A este, in fiapt, pus oa B. Dar această antinomie este cu totul inconşti,entă şi nerecunoscută, deoarece gindi,rea, aplicarea şi materia sa stau În pace una lîngă cealaltă. De auea, gin­ direa ca facultat.e a unităţii ahstracte, u şi .cunoaşterea, sint numai forrmale şi Întreaga în�emeiere ar fii să fie numai "problematică şi irpotetică� , pînă cînd, ou timpul, În ÎI1I3I�ntarea problematic.ului .şi Lpoteticului, se dă Ipeste "adevărul originar În adevăr şi peste adevăr prin adevărul originar" **, Dar, poe de o pante, aoest luaru este impooibiJ, deoarece, pornind dint,r-o formaLitate ab­ solută, nu se poate ajunge l,a nioi o mat,erialib:lte (ambele sint absolut oprn;e), şi Încă şi mai puţin l.a o sinteză absolută (care trebuie să fne mai mult decît o simplă "adunare") ; pe de altă parte, cu ipotetic şi ou problematic nu este în genere absolut nimi<: Întemeiat. Sau atunci cunoaşterea este naportată la absolut, ea devine idenNtate a subiectului şi obiectului, a gîndirii şi a materiei ; Mtfel ea nu mai este formală, a luat na�tere o cu­ noaştere supără�e şi întemeierea ma,Înte de cunoaşte-r,e a dat iarăşi g·reş. Fricii de a a j unge Înăuntrul cunoaş.terii nu-i rămîne altcev,a decit să se încă.tzeas.că cu iubirea şi credinţa sa, iar ten­ dinţei fixe şi aspinatiei sale să se încălzească cu analizare, me­ todimre şi povestire. ca

Crud asaltarea ou sare dincolo de şant, g-n:: ş ala nu este pusă în sarcina permanentizării acestei asaltări, ci este tnanspusă asupra metodei acesteia. Iar adevă,rata metodă ar fi aceea prin oo're cunoaşterea ar fi atnasă deja dincoace de .�roapă în spa­ ţiul de mişcare al asaltării Îmăşi şi filozoflÎa ar fi redusă la logică.

Nu putem trece îndată la oonsidera.rea acestei metode prin calle fiilozo(ia trebuie să fie mutată în cimutm<lripţi,a asa.I.tării sau a accesului [Ia ea] ; ci trebuie să vo-rbim mai Întîi despre p r 'e s u p o z i ţ i oi 1 e pe care Reinhold le consideră oa {i,md necesare f i i o z o f i e i, aşadar trebuie să vorbim despr·e ac­ cesul la acces.

p. 168. �1.

.. Contribuţii,

U Ibidem,

p.


219

Rcinhold consideră drept "c o n d i t i e p r e m e r g ă­ t o a r e" a filozo:făriD, condiţi'e de la care trebulÎe să plece stră­ duinţa de a examina fondul cunoaşterii, d r a g o s e a d e ati e v ă r şi de oontitudine ; şi fiindcă acest lucru " esbe reICu­ nOOOltl in curînd şi cu destulă uşurinţă", Reinhold nici nu se ocupa mai deparle de el ". Şi, de fa.pt, obiectul reflexiei filo­ zofi<.:e nu poate �i alt:cev,a decit ceea ce e adevă-nat şi cert. însă cînd oon.şti:inţa este plină cu acest obieat, reElexia asupra su­ biec-tivului, În formă de iul:rire, nu are loc în ea. Ahia acea�tă ref,lexi.e produce iubirea, ÎntruCÎt l1eflexi.a fixează subiectivul ; şi anume, ren-ex.ia face din iubire, care are un obiect atÎI de sublim cum e adevărul, ceva foar,te subLim, aşa cum nu mai puţin () pretinde individul animat de () astfel de iubire. A doua condiţie esenţială a filozofării, "c r e d i n t .a i Il a d e v ă r c a a d e v ă r, nu este recunoscută atit de UŞOl ca ill!birea�, crede Reinhold. "Credinţa" ar fi eXiprimat desig-ur În­ deajuns ceea ce este de eXipI'imat : cu privire la filozofie s-ar putea eventual wrbi despre cvedinţa în roţiune, ca de vedtabila sănătJate ; caraderul superfluu a,l expresiei : "credinţă in ad'evar ca adevăr", ,in loc 51-0 facă pe aceasta mai. edificatoare, introduce în ea ceva fals. Lucru principal este că. Rd.nhold declară serios că el " nu trebuie să fie Întrebat : ce este credinţa in adevăr ? Pentru cine acest lucru nu este prin însuşi Iimpede, acela nu are şi nu cunoaşte t,rebuinţa ca acesta să-i fie dovedit În cunoaştere, cunoaştere ca,re nu poate pleca deCÎt de la această credinţă. El nu se pricepe În Însăşi Întrebarea despre care e vorba" ; .iar Reinhold "nu mai are ,deci nim�c să-i spună" **. Dacă Reinhold se o[lede Îndreptăţit să postuleze, avem de asemenea Iprc-supozi,ţia ,a <:cv,a ce este deasupra oricărei de­ monstratii, ,şi dreptul şi necesita1:ea deeurg;înd de aici a ;postulării, în postulatul intuiţiei tran.scendenta.1e. Fichte şi Schelling, cum spune Reinhold Însuşi, ,,.au de5lcr.its" doar "activitatea prop.rie a naţiunii pure, intuiţiJa tnansrendentru.ă, ca pe o acţiune care �e reîntoarce în sine" ***, dar &einhoId nu are absolut nimic de spus a.oelui.a căruia i-ar ti putut parvoni tntrebarea referitoare la descrierea credinţei reinholdiene. Totrrn;; i el face mai mult decit crede că este obUgat să ,fad. Reînhold determînă credinţa, cel putin prun callaoterul opus al ei fată de cunoaştere, ca pe

t

sine

.. Ibidem, p. Ibidem, rp. Ibidem, IP.

** �* *

67. 69. Ul.

283


:lZO

DEOSEBLREA DINTRE

SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCH�LL1NG

ceva ce cQtllS id erăm cu adevărat, nerezultîrul din niOÎ o cunoaş­ tere ; şi d.etemninarea a ceea ce este cunoaşterea se va inved.era În CUI1sul Întemeierii problematice şi ipotetice, după cum şi sfera comună a c unoaşteri i şi a credinţei, şi deci descderea v.a deveni c ompletă . Dacă Reinhold se crede, pe sine, l1icLkat p"intJr-un p ost ul at, deasupr.a a tot ce ai spune mai mult, În schimb, Îi pare curios că domnii Fichte şi Schelling posttdeaz ă. Postulatul lor tr ece în f,aţa lui ca id i osincr.azi'e "avînd conştiinţa anumitor indhllizli ex­ trao-rdinari, dotaţi cu un s imţ special î, n acest seo:p, i ndi v izi În ale căr o r scrieri Însăşi raţi un ea pură işi pub lk ă ounoaşt erea sa acti vă ,şi ,acţiu nea ei ,ş tiuto are " * şi Reinhold crede şi el (p. 143) "a se fi a.flat !În acest cerc ferm ecat, a fi i eşit din el şi a fi acum în măsură să reveleze misterul". Ceea ce trăncăneşte el şCQlIă­ reş.te est e că ceea ce e mai general, a.ctiviLatea r aţiunii , se trans­ fo rmă pentru el În ceea ce este mai pwticuLa.r, Într-o idioS\În­ crazie a domnilor Fichte şi Schelling. Nu mai puţin treb u i e acela pentru care iubirea şi cr.edinţa reinholdiană nu sînt în sine ceva dar, şi că rui a Reinhold nu ar,e nimic să..,i s.pună desp!J'e acestea, să-I comidere prins în -eer:cul ferm ecat al unui arcan [l'iecret] , 'arcan al cărui J:l'OO esor, ca reprezentant al iubirii şi al c r edi nţ e i , pretinde a fi înzestrat c u un simţ aparte ; - al unui arcan [secret] care se "araltă .şi pre­ zintă" în conş.tilÎlJl� acestui individ extraord ii'OJa r , şi care s-a voit "să se troducă pe sine în lumea simţul1ilor" prin scurtul tratat de l ogică şi p,rin contributiile care îl el abor eaz ă etc Postulatul iubirii şi al credinţe i sună oar ecum mai agr'flab it şi mai blînd delCÎt o atit d e uimitoare cerinţă a unei intu iţi i tranocend'entale. Publiool poate fi edi ficat mai mult printr-un postul,at blînd, iar prin aspl'lLl postulat al inrui ţiei transcenden­ tale el poat,e fi dezgustat ; numai că acest lucru nu are nici o importanţă pentru ceea ce este princirpal.

Ajungem acum la p r e iS U P o z i ţ i a p ·r i n c i p a l ă care, În sHrş.i t, priveşte in mod mai nemij locit filozofarea. Ceea ce "trebuie să p rem eargă filozofiei in chip prov,iz ori u , !pentru c a să po a tă fi imag:imrată 001 puţin ca înceroare", este numit de Reinhold "ade­ vărul o r ig inar *.., ceea ce este adevărat şi cert pentru s.i ne Însuşi, .. Contribuţii,

p. 140.

.... ReinIhold păstrearză aici limbajul lui Jarobt., dar J1J\1 şi oonţl­ Ia trebuit", aşa oum spune, ,,să-l părăsească

rJ:utnJJ aoestrud limblaj ; "eD.


221

temeiul e�p'licativ al orkărui adevă.r inteligibil" ; Il1Să "cu ceea ce incepe filozof,La trebuie să :6ie primul adevăf" intelDgibi..l", şi anume : "adev�<lItul p�im in.teligibil " , care pină una alta, "este acceptat în filozofare oa năzuintă numai În mod problematic şi ipotetie. Iar În filoZ'ofare ca cunoaştere se confÎ'rmă a fi ca s.in­ gur prim posibil numai atunci .şi înt.rucît rezultă cu derplină certitudilDe : că şi de ce acest pl1im însuşi (şi posibilitatea şi rea­ litatea oognoscibilului ca .şi a cunoaşterii) ar fi posibil dator'tă adevărului ori�inar oa temei originar a toate, adevăr or.iginar care se manifestă în posibil şi În real ; şi (rezultă cu deplină certitudine] cum ,ş i pentru 'ce acest prim ar fi adevărat datorită adevărului originar care, în afara relatiei sale cu posibilul şi realul, în care ,se revelează, este ceea ce e P'lr ş i simplu ininteli­ gibil, inexplicabil şi inex;primabil" *. Vedem din aoeastă formă a absolutuhlÎ ca adevăr ol'ig,in::tr că, potriv�t celor de mai sus, în filozofie nu este vorba de pro­ ducerea cunoaşte,rii şi a adevărului prin mijlooirea raţiuni ; ; vedem că absolutul în forma adevărului nu este opera raţiun�i, c i absolutul este deja Î n IS i n e ş i p e n l r u s i n e co:va ade­ vărat şi ,cert, 'este deci oeva ce e cunoscut ş i ştiut. Raţiunea nu-şi poate conferi sieşi nici un r<liport activ faţă de el, dimpotrivă, ori.ce a'Ctivi,tate a raţiunii, orice formă care ar obţine absolutul prin raţiune, ar trebui consirderată ca modificare a lui, iar modi­ fi.cwrea a.devărului originar ar fi 'Producere a erorii. Prin urmare, a fHozofa ar însemna să !primim in noi cu o -receptivitate absolut pasivă şbiutul deja g,ata făcut ; şi comoditatea acestei maniere nu poate fi conteshată. Nu e nevoie să reamintim faptul că adevăr şi certitudine în faţa cunoaşterii, fie ac�asta credintă ori ştiinţă, este o absurdi<tJate ; şi faptul că absolutul devine adevăr şi certitrudine nwnai prin aotiVlÎJtatea de SlÎ.ne a r.aţiunii. Dar este de ÎnţeIes cît de curios luoru trebuie să-i pară acestei comod,i'tă.ţi - care presupune deJa un adevăr originar gata făcut ­ faptul că se ,cere ca glÎndirea să se ridice pe sine la cunoaş­ tere prin aotivitatea de snne a r:aţiun�i, ca, prin ştiinţă, natul'a pe Jacobi". Cînd Jacobi 'Vorbeşte dE!SIPre ra,ţiullie ca facultate a

p r a s, u ­

p o z i ţ i e i a d e v ă r u l u i, el opune adevăm.il, ca e s e n ţ ă ad€vărată, adevă.rru!lui fovmal. iru;ă, ca soeIPIbie, el neagă mp\lul. !Că adevărul ar putea fi c u n Q s a u t 'cu ITLijloac€ omeneşti; di1!T�polIrruv ă. ,Reilllhdld spune c1i, "el a iIllvăJţat să cunoască adevăru�", dartodtă unei inteme1cri fannale În

care pentru Jacobi nu se dă adevărtII!. *

Ibidem, p.70-75, passim.

(p.

126).

2SS

2116


222

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

să fie elaborată pentru conştiinţă, faptul că se afirmă că subie'fJt-ohieotu1 nu e nimic .în afara a ceea ce el se creează pe sine prin a.otivitate de sine. Unirea reflexici şi ab50lutullli în cunoo.şl:·et1e se face, pot,rivit acelei maniere comode, cu totul conform idealuJui unei utopii fiJozoflioe, în care absolutul se propară dej,a pe s'�ne pentJlu sine insuşi, ca adevăr şi ca ceva ştiut şi se oferă c u t o t u 1 şi ţnbreg pe !l-ine spre gustare pa­ sivităţii gîndirii, oare n-I(t>re decît să deschidă gura. Din această operaţie utopică sînt wrghiufllite creaţia şi cons1JruÎ'rea, labo­ I'ioase, asertorioe ş i cat,egorice ; printr-o scuturare probLematică şi ipotetică cad fruotde din pomUiI cunoaş.teri� plantat În ni­ s�pu'l întemeierii, fQ.lcte merstecatJe şi digerate prin ele înseşi. Pentru intreaga îndeletnicire a filozofiei astfel reduse, filozofie ea're nu vrea să He d e oÎt o Încercame problematică şi ipotetică ş i ceva preliminar, absolutul trebui'e să fie pus cu nece'iibate deja ca adevărr originar şi ş.tiut origmr : deoarece aLtfel cum ar putea să remite adevăr şi cunoaş.tere d'�n ceea ce e problt:­ matÎ<: şi ipotet;k ? "tnsă, deoarece şi Întrucit" presupoZ'Îti.a filozofiei este .,ne­ inteligihilul În g,ine şi adevărul OTIig,j,IlIar� , "de aceea şi deci" acesta trebuie ,,5ă se poată fl30e C"lltlOIS(:ut nUlTlili Într-un adevăr inteligibil, iar f.j,lozof�rea nu poate pleca de la un adevăr ori­ g,Î<IlIar neintelig>i,biJI, oi ea trehuie să pornească de la un adevăl inteligibi l " . Aooastă concluzie nu numai că nu e dovedită cu nimic, oi, dimpotrivă, t-roouie să foiI': scoa.să concluzia opusă : dacă presupoziţia Eiloz(}fiei, adică adevărul originar, este ceva neinreligTibil, adevăml originar s-ar face cunoscut pe sine în ceva intel.igiibi'l prin opusul ,său, deci prin ceva fak Mai CUI1Înd ar trebui să spunem că f.i1ozofia trebuie să înoeaJpă, să Înainteze, şi să g,fî.rşea'l'Că, făJră Îoooială, cu concepte, dar cu concrflpte nein­ teligibi.le ; deoarece În de1imitlarea unui oano..1)t, neinteligibilul, În loc să fie făcut cunosoot , eSJte înlăturart ; iar un-ÎToa coneep­ telor opuse În ant'Îoomie (pentru faeultatw de Înţelegere : co.n­ tJ1adicţi.a) nu este numa'i maIlÎ.festarea problema-tÎcă şi ipotetică a adevărului odginar, ci, din muza legMurii nemiilocite a ei cu acesta, e<;te IJlIanHestarea ase�torică şi catego-rică a lui şi e revel,aţÎla adevărr,aită, posibilă prin reflexie, a neinteLigibilului În concepte. Dacă d�lpă Reinhold absolutul este ceva neinteli­ gihil numai i n a f a r a relaţiei sale ou realul şi posibilul în care el se neveIează şi deci tr,ebuie să fie cunO\'icut În pasibil şi in real, această cunoaştere ar fj numa·i o ruJloaştere pnin in­ telect şi nu ar fj cunoaş.tere a absolutului. Deoarece raţiunea,


223 care intuieş.te relaţia realului şi posibilului cu absolutul, 51liprirnă tocmai prin a.ceasta posibilul. şi rea..Iul ca posibil şi rool, în fata ei dis.par aceste moduri-determinaJte, precum dispare şi opoziţia lo.r. lar prin aJc�ta raţiunea nu cunoaşte manifestarea exte­ rioară ca revelaţie, oi cunoaş.te esenţa can se manifetStă ; di.m­ potrivă, ea trebuie să cuno.ască un concept pentru sine (<ca uni­ tatea abstractă a g,imdi.rii) nu C3 pe o VleSti.re a absolutului, ci ca pe o dispariţie a acestuia din conştiinţă ; i:n sine, aOO'ita, fi­ reşte, nu a dispărut, dar a dispărut dintr-o astfd de speculaţie. Trecem să examinăm ceea ce constituie a .d e v ă r a t a s a r c i n ă a f i l o z o f i e i r e d u s e l a l o g i c ă. Anume, sarcÎina a,r fi "să se descopl'lre şi stabilească cu ajutorul analizei aplicării gîndirii ,ca g.îndire, adevărul1 originar prin adevăr, şi ade­ vărul pr n. adevărul oI'liginar" ; şi vedem dHeriotele absoluturi care se cer aICI : a. "G i n .d i r e a nu devine gindi>re abia în aplkarea ei şi prin apLicarea ei şi ca ceva ce e aplioat l a o gîndil1e, ci aici webui'e să se înţeleagă cal1acterul ei i n t e r i o r, Îlar acesta este inf.inirtJa putinţă de repetare a unuia şi aceluiaşi [,lucru] , în unul şi (\Jrel:a.şi şi pllÎn lliIll1.11 şi a<;ellliŞi : este id'entitatea pură, in�initatea abSO'Jută oare exclude d'in sine ol1i'ce exterioritate re­ ciprocă, oriJCe suooosi'llne şi ol1ice juxhapunere" * . b. Cu totul "altceva� deeit gîndirea ÎnlSlilşi, este "a iP I i­ c a ,r e a g î :n d i ,r i i " ... " Pe 0Îit e de sigur că gÎndi'fea însăşi nu este n.Î<lid«um apJ<Îcare a gmdirii, tot atît de sigur tr,ebuie să se adtauge, în apLi.oare şi prin ea, la gîndire" c. iocă un ah treilea "ceva = C m a l\: e r i a aplicării glÎn­ dirii" "'* . . "AcelSt materi.aL !pe de o parte nimicit în g;îndire, pe de altă par,te potrivind-u-se gindirii, 'este ;postulat ; şi au'torizarea şi necesit<litea de a admite şi de a presupune materia rezidă În faptul că ar ,fi cu neputinţă să fie aplocată gîndiTe-a, dacă n�ar fi materia. Dar, fi indică materia nu poate fi ceea ce este g'mdirea (deoarece, dacă materia ar ,fi acelaşi locru cu g1Înd.irea, ea n-ar fi altceva şi n-ar avea loc nici o aplicare ; fiindcă car.acterul in­ terior al gnndirii este unitatea), caracterul interior al materiei opus caracterului interior al gindiri.i, ClSte diversitatea" *** .

!

.

'f Co-ntribuţii, cadet;ul 1, p. lOO, I06-HI7. ** Ibidem, p. 107, 110. Ibidem, rp. lU-H2.

** *

28S


"224

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE

Şl

AL LUI SCHELLING

Ceea ce odinioară era considerat tocmai ca fiind dat em­ pi'mc, este, de la Kiant încoace, postuLat ; şi aşa ceva înseamnă aWnCÎ a rămîne imanent ; numai în domeniu subiectiv (obiectivul tJ1ebuie să tie pootulla,t) se mai adm;t legi date empil'ic, forme sau cum vreţi, sub nurne-le de fapole de conştmnţă. Mai întîi, în ceea ce p!'i�eşte gindirea, Reinhold vede, cum am amintit deja mai sus, "g,reşala tundamentală a întregii filo­ zofii moderne În prejudeoata fundamentală şi În reaua obiş­ nuinţă de a consider,a gÎnd·irea ca adivitate numai subiectivă'· , şi cere, "numai spre î1Wercare � , în mod proV1izom'u, "să se facă � odată "aootnacţi'e de orice subied,iviAlate şi obiec,tivi.tate a gîn­ didi", looă, nu este greu de văzut că - Îndată c·e gîndirea este pusă în uni,tatea pură, adică În tmi.tatea care face abstracţie de material, deoi în unitatea opusă aCeMuia, şi apoi, cum e necesar, acesbei abstfTacţii îi utmează postulatul unei materii esenţi'al di­ fer.ite şi ilfid-ependente de g&ndire - amint�1!a g,l'Ieşală funda­ mentală şi prejudecată fundamentJală, iese în evidentă cu toată tăI1�a ei. Gîndirea nu este aioi esenţi.l.lmente identitatea subiec­ tului şi obieotului - prin ceea ce se camacteciZiează oa acbivitate a r.aţiuni'i şi prin aoeas�a se face în ace1.aşi timp abst�acţÎe de orice suhieotiVlÎtJate şi obiectivitate numai datorită faptului ca ea, [gindirea,] ·este, În acelaşi timp, ambele acestea ; ci obiectul este o materie pos.tulată pentru gîndire, şi a<j;tfe1 gindirea nu este nimic altceva decît o gindire subiectivă. Prin urmare, chiar dacă am vrea să dăm cu plăcere ascultal1e cererii de a face abstra'cţi'e de subieotivita,tea gîndirii şi S-i(l pU!llem pe ,aceasta ca suhrectivă şi obiectivă, şi deci in acelaşi timp, fără nici unul din aoeste predicate, aceasta nu e îngăduit, ci, prin opunerea unui ce obiectiv, g,md,j,rea este determinată ca ceva subiediv, iar opoziţ�a absolută se face temă şi principiu al filowfici reduse la logică. Pohl'ivit acestui principiu nu are deci loc nici sinteza. Ea este exprimată, cu un cuvî,"t popular, ca o aplicare ; şi nici În această înfă.ţişare săracă a ei - pentru care nu poate fi muH abandonat dirn două contrare absolute destinate si,n,teti­ zlÎ1rii - ea nu c()Il()()rdă cu faptul că pl"Iima temă a filozofiei trebuie să fie ceva intel�gibiL CăQi şi s.inteza redusă a aplicări i conţine o. trecel"le a unităţii în ceea ce e divers, o. unire a gîn­ dirii şi a makltliei, conţine deci în sine un aşa-numit neinteligi­ bil. Pentru a l e putea sintetiza, gîndi,rea şi materia nu ar t,rebui să fie puse ca abS(jlut opuse, ci puse ca fi�nd original!" una : şi


225

cu aceasta am fi La supărătoarea identitate a subiootuJuÎ şi obiec­ tului, a intuiţiei transoend'entaJe, la gindirea intelectuală. în această ex.punere prelimiIli3lI'ă şi introductivă, Roinhold nu a pus totuşi din Coml)(mdiul logicii tot ce,ea ce poa,te servi la atenuarea acelui fel de dificultate care rezidă în opoziţia absolută. Anume, compendiul postulează ca, in af.a'ră de materia postulată şi de diversitatea dedusă 3. ei, să fie gînd:i,tă şi o ca.pacita1e şi dexteritate interioară a materi.ei ; pe lîngă "mate1li:aJ.ul care trebui,e nimidt în g,Îndjre� [trebuie po9tulat] "încă cev;a ce nu se lasă nimioi,t tn g,indire �, ceva ce nu lipseşte "nici din percepţiile cailor" ; .trebuie gîndită o formă independentă de gîndire, cu care, "fiindcă", !d u p ă l e g i l e n a t u r i i, "forma nu se lasă distrusă de fQrmă, forma gîndirii t ,r e b u � e s ă s e a c o m (1 d e z e ; trebui.e postulată (,în afară de mate­ l1�al'Ul care nu poabe fi gîndi,t, adi<Că de Iucml-în-sine) o materie (Stoff) aboolută, reprezentabilă, independentă de cel ce are re­ prezentăl1i, dar raportată, în reprelienhare, la formă <•• Aceas-lă raportare a formei La rnater�e &einhold o numeşte totdeauna aplicare a gîndirii, ev�tînd termenul de reprezentare folooit in acest fl1COp de Bard.ili. Anume, s-a af.irlffiat că Compendiul lo­ gicii o-ar fi decît Filozofia elementară r e i o c ă I z i t ă. Nu pare să i se fj atribuit lui Reinhold intenţia de a reintroduce, oarecum În această formă ahia modificată, În lumea mozofid, Filozofia elementară pe care nu o mai cerea publicul filozofic ; ci se pare că !pura receptare şi simpla învăţare a logicii erau, PTQpriu-zis, Într-un chip litpsit de discernămînt, la ele acasă în şcoală. Reinhold opune în Contribuţii acestui fel de a vedea lu­ <lTUrile urmăJtoarele argumente : î n p r i m u I r i n -do că el, in loc ,,să-şi ,caute filoliofia elementară în Com/Jendiul logicii" . . . a văzut lai.ai "înrudir·e cu i.deaLismul" ; şi anume "din cauza honiei amare cu oare" BanU1i "menţionează cu orioe ocazie" teoria reinhoLdi,ană, "Înainte de a ti bănuit că ar exis:�a În ea orice altă f.iJozofie". "CuwnteIe reprezentare, reprezenllat şi pură re.pnezentare ek. se întooesc În Compendiu pretutindeni cu un înţeles oare este absolut opus ·seIllswlui 1n {laTe -de au fOSlt folosi,t·e de autorul Filozofiei elementare (lu(Jl"u pe care "el, fără "ÎndQlală, trebuie să-I şt�e (Jel mai hine") ; - "prin .afirmarea că amintitul Com". Bardilli, Co-mpendiu de logică, lS - Hegel, Studii filozofice

p

66, 67, 99, 88,

114

etc.

291


226

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

/)endiu ar fi, ch�ar şi numai in cel mai redu,> înţeles, o prelu­ cr;are a Filozofiei elementare ,reinllQlldiene, acela ,care af'lrmă

aceas.ha dovedeşt'e În chip evid,ent că O-,a inteles ceea ce jude'că" "'. Asupra primului argurnent, asupra ironiei amare, nu tre­ buie să mai insistăm. Celelalte !argumente sint afirma�ii al căror camcter ,concludent va Ircieşi dintr-o scurtă comparare a mo­ mentelor principale ale Teoriei .cu Compendiul. Potrivit Tcodei, "aparţine reprezentării ca o condi,ţie in­ terioară. ca parte componentă esenţială ,a reprclJentă.rii " · a. "o materie :a .reprezentării, datul oferit reooptivitătii, dat a cărui formă este diversitatea" ; b. "o formă a ,reprezentării, ,cee a ce est� produs de spon­ taneitate, a cărui formă este unitatea" "'".

în Logică :

a. ,,0 gîrnditre, o i3JCtiVlitate, a cărei caracter fundamental este unitatea ; b. o materie, a cărei o3lI'i\cter este diver..itatea ; c. raportarea lambelor lIDa l,a ,cealaltă se num'eşte în Teorie şi în Logică, reprezentare ; doar că l<einhold ii spune tot­ deauna : aplicare a gindirili. Formă şi materie (Stoff), gindire ş i materie !sint latÎt .în Teorie dt .şi in Logică subzistente în chip egal pentru eIe Înseşi. în ceea ,ce priveşte încă roatel1ia : a. 'O pante Il ei este, În Teorie ,şi În Lo�ică, ,J u c r u 1 î n - s i n e" ; În Teorie, ea este ,,însuşi obiectul întrudt nu este reprezentabil" ""*, dar poate tot atît de puţin să fie negat. pe

cît de puţin pot fi negate iruseşi obiectele reprezeJ1Ita.bile **,,* ; aici (nu poate fi negat] ceea ce e material şi trebuie nimicit in gîndire, ceea ce ţine de materie ş i nu poate f.i glindit.

b. Cea1altă parte a obiectului este in Teorie ("unoscuta "materie a reprezentării" """ '1-", În Logică ea este forma obiectului independentă de gÎnd,ire, ,;itlldi;struotibilă" .. .... *"'''' , formă cu care trebuie ,g ă iS e p o t r i v e a se ă forma gindirii, deoarece forma nu poate n�mici forma. .. Contribuţii, ea.ietJU.! r, p. 128-129 . .. .. lRei.nhold, Teoria facultăţii de reprezentare, p. 230, 255-285 .

....* lbide,m,

** * .. lbtdem, ***.... Ibidem, .. M .. .... Bardili,

ID.

244.

p. 4.33. p. 304 . Compendiu din logică,

IP.

82.


227

Şi, "pe,ste acest cara.oter ·.de a fi împărţit în două" al obiec­ tului " (o dată materialul absolut ,pentru gîndire, cu care gîn­ direa nu ştie ·5 ă s e p o t r i v e a s c ă ,clar nu ştie să facă nimic docît !Să-I nimicească, ,adi·că ,să �a.că labstracţie de el ; de altă da.tă : un fel de a fi care îi ,revine ,t.<trăşi obi·eetului rindepen­ dent de O'pice gîndire, dar formă cClIl"e îl face pe I<1cesha apt să fie gîndit, formă cu oare ,gîndirea ,trebuie să se poLrivească cît po-aLe mai bine) � " gîndi rea trebuie să Ise introducă in vilată·'. Din prăbuşirea sa în�r-o astfel de dual i tate absolută gîndirea ajunge în filozofie cu .gitul ,rupt ; dual,itate .ce-şi poate schimba formde la jnfinit, da.r oar'e dă naş-bere mereu l,a UlNl şi aceeaşi nefi\ozofie. In aceoastă 'Teorie nvu elabor.ttă a propriei sale doc­ trme îşi găseşte Reinhold împlini-t,e toate '>pera11ţ.ele şi dorin�e.le sale, găseşte bermlnute revoluţiile filozofice ale noului secol şi aceasta nu fără să s'c a:sem ene Reinhol.d cu acelÎ bărbat car�, spre cea mai mare mulţumire a <SIa, a fost ospătat, fără să-şi dea seama, din propria sa pivnită ! - Încît de-acum, pfJia n:­ duoerea general-v.a.!tabHă a f�lozofi,ei ca logică, poate incepe ne­ mijlocit pacea fi,lozof,ică eternă, Munca ,cea nouă În ac e as tă podgof1ie filozofică Reinhold o Începe - aş,a cum jurmalul politi,c îşi incepe fi,ecare din !temele lui - pov<ostind că ,l ucrurile ·au ,ieşit .altfel şi i'arăşi 'UiI,tfel decît prez,i sese el : ",altfd decît ,anunţase� iCI .,la începutul revoluţiei : altfel decît a Încercat" .el "la mijlocul 'revolutiei, să- i :promoveze înain�Uirea ; ,altfel decît, spre sfîrşitul ei � , oreZUJe d "că ea şi-a atins ,scopul" ; şi Reinhold s e întreabă "d,acă nu cumva ·�e ÎnşCJll a patra oară r. De altfel dacă mulţimea Înşelărilor ,poate fa­ cilita calculul probalităţii şi poate fi luată in considerare de ceea ce numim autoritate, în Contributii mai putem număra Încă multe 1nş.eIăci pe lîngă cele ,trei 'recunOSocute, multe ilmrimte de aoeasta a patra, c<tlre nu .avea să fie reală :

293

- anume, conform p. 126, Reinhold _,a trebuit să ,abando­ neze pentru t.otdeauna pozitia iill termedi:1ră dintr,e filozofia fich­ teană .şi jlaCObiană, pozitlle pe care cred'ea că ar fi descoperit-o" ; - el "credea, do,rea etc. (p_ 1 29) .că esenţi,aIul filozofiei lui B,ardiJ.i poate ,6i l'edus la esenţialul fi.lozofiei lui Fkhte, ş i linv;er,s ; şi .a pus, in lOe ...l pl'iveşte ipe &rdU,i, toată seriozitatea să-I convingă că este un ideal,ist" . Dar nu numai că Bardili nu putea .. Ibi.dem, p. 69. Contribuţii, caietul

**

1, ,preLată, p.

II!1-VI.

2"


228

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

fi conV"ins, oi dimpotrivă, prin ,scf\Îsorile lui ReinhQld ,a fo,t "siLit să ,renunţe în genere ta i.dea1i.sm� (p. 130) ; oum incoocarea cu Batrdi.li a dat greş, Reinhold "i-a reco­ mandat călduros .şi stăruitor lui Fichte Compendiul" (p. 163), exdamînd : "Ce triumf pentru cauz.a cea bună dacă Fichte .ar pătrunde prin mete�ezele literei sale şi a d-tale� (a lui Bardili) "pină l a 'lUlitatoa cu d-ta ! � - Se ştie -cum s-au krmi<nat lu­ ctuI'lile. în sfî.rşit, nu este îngăduit să u�tăm nici în legătură cu vc­ der,Îlle istori.ce ale 1ui Rei.nho-ld că -lucrurillc stau altfel decît credea el, dnd îşi >Închipuia că Îintr-Q parte ta filozQfiei lui Schelling îi -era ofenit �ntregul sistem, şi cJ.nd cOllSlÎdera această filozofie ,drept leeea ce se numeşte În mod obişnuit ,ideaHsm.

In sfîrşit, nu �e uşQr să iSpui ceV'a în ,preal·abil despre ce va fi ,cu vedrucerea l.ogică a filozoEiei. Pentru a ne menţine în afara Eiloz.ofiei ,şi ,totuşi >să filozofăm, desc{/rpenrea laCea&ta ar fi de p11ea mare folos ca >să nu Eie de dorit. Numai .că ea îşi poartă cu ,sine propl'iul său tribunal. Anume, deoarece ea este nevoită ,să aleagă una eLint.re multele fo-rme posib i le ale poziţiEi roflexiei, d'('!p�nde de bunul plac -al fiecăruia să-şi c r eez e OI laltă formă. Aşa ,ceva înseamnă 'atunci să dâ'sloci un \Sistem vechi piI1i·ntr-unUJI nou, şi irebui,e .să fie .aşa, Eiindcă feM'ma reflexiei tr,ebuie eonsidero.tă ca fitind esenţa lSIistemului. Astfel şi Reinhold Însuşi a .putut v,edea ·tn Logica lui Bard,ili un .aLt sistem decît cel cuprins În Teona sa. T e n ,d i n ţ .a d e t n .t e m e i e r e care caută să .ooucă fi­ lozofia l a ,logid, trebuie. ,ca manifestare ce se fixează lPe sine a unei laturi a exigenţei generale proprii f i ­ l o z o f i e i, .să-şi ocupe looul ,său determinat, obicotiv, în di­ ve�sitJatea asp.iI'a�i�lor culturii car,e .se referă la Mlozofie, dar oal'e 'Îşi cQnferă formă fermă Smllime de ra ajunge la fi_lQzo-fia însăşi. Absolutul Îln lini,a dezvoltării sale, dezvoltare pe came o produce pţnă -Ia ,auto,Împlinirea Isa, 1tl'ehuie în acelaşi timp să,-şi încetinelle În .fi,oca�e punct Înainta-rea şi să se Qrglanizeze pe sine Într-o- form ă ; ş.i ,În ace"lstă diversitate absolutul se înfăţiş.ază ca umd oe se fQrmează pe sine. Gînd ex,Î.genţa propl'ie filozQfiei nu-şi atinge punctul cen­ tral al său, ea ,<limtă ,�ep,ar,ate cde două ,latur.i ale absolutului, caTe est'e tn acelaşi timp ,interior şi exterior, esenţă şi fenomen ; sînt separoate cu d,eosebire esenţa interioară şi manifestarea ex­ terioară. Manifestarea exter:oară pentru sine devine totalitate


229

absolut obiectivă, diversi,tate dRspersată la infinit, care in teu­ d4nţa ei lS!pre ,cantitatea infinită îşi Tev'olează le,gătura ei iIlGOl1ştientă cu ,absolutUll ; şi trebuie să dăm dreptate străduinţelor neştiinţifi.oe mre, simţind cev:a din nev oi.a de tOlt,alilJate ti:nd să extiru:lă e1T1iPi.ri<rul Ja infinit, cu toaJt'e că tocmai ,datorită a.cestui fapt materialul devine În cde din urmă cu neces-i.tate foa.rte su:bţi.ne. Această &ndeletnicire cu materialul obi:;,ctiv ,in,fini,t for­ mează polul <pus Jpolului densităţii, .deo>'ioitate care tinde s ă rămînă Îln fiinţa interioară şi nu -poate, ieşind din contnacţia maJtel1ialului său solid, să ajungă ,},a expansiune ştiinţifică. In­ deiLetIllidrea cu materia obi'octi vă .nu-,i aduce, desigur, viaţă în moartea ,fi,::nţei de <laTe se ocupă cu zeJ nemărg>init, însă adurc totuşi mi-şcare ; şi dacă DanaiJd�le nu ajung niciodată să umple bUJtoiul din c.auza scurgerii afară a ,apei, Ji mpot ni vă, n u ace st a este cazul acum-amintitei î.ndeletnidri, întrucît, continuînd fără Întf1erupere v ărsama, ea dă mării sale o lărgime inf,jnită ; dacă această oSltenea.lă nu ajunge !Să ,aibă satisfacţia de a nu mai găsi niIDIk .ce o-arr fi udat, zelul .ei rprimeşte tocmai prin aceasta h�a.nă veşnică pe 'Întinderea nernăsur,ată ; sprij inindu-se ferm pe zicala ,curentă, ,că "În i nt ef1i oflll narl!urii nu pătrunde niei un spirit ,cr,e3lt" , ,această înddetnid're renuntă 'să creeze spirit şi un interior .şi să fad natură v,ie din ceea ce e mort. In ,schimb, gIiavitaţi.a -interioară a visătorul-ui d.ispreţuieşte apa prin a cărei adăugare la dens�tatea lui ,aceasta s-ar putea cr,istaliza deve­ nind formă ; imrpUllrul clocotitor ce provine elin necesitatea na­ turală de .a pwduoe o formă ift'lsping.e posibilitJatea ,acestei.a, di­ wlvîllld natura în ,spirite : face din natură f�guri lipsite de formă, sau, cînd refl.eXlÎla este pl'eponderentă faţă de imag.inaţie, ia naştere sc,epIlicimn autentic. Un f,a:Is punDt mijlociu <Între cele două poxiţii ,j.! formeală o filozofie Jl'OIPubră şi o filozofie de formula,r car,e nu le cu­ prinde pe amîndouă, şi de aceea Cfelde că le poate satisface pe auLitndouă in s ensul 00 rpnincipi>ld f.i ecă rei a din de să ,rămînă în esenţa sa .ş.i să se contopească printr-o modifioare Qarec,arc unul Într-,al,tul. Această f,ilozof,ie nu cuprinde În sine ,ambii poli, ci, -Într-o modrifioare supel'fi!C�aIă ş.i unire care e numai învec:­ nare, .msprur·e pentru ea esenta ,ambelo,r poziţii, iar ea l e e3te străină amîndurora, p r ecum şi filozofiei. Această filozofie popu­ lară ,are de la pOilul di-spensării principiul opoziţiei, tnsă con­ trarele nu ar f� să fie [pentru ea] simple fenomene şi concepte la inf�ni.t , ci unlll i din contr3lI'e aK fi şi el cev,a infinit şi ceva neintel,jgibil ; asHel ar fi să �ie sabisfărută nevoia de supras en -

296


230

DEOSEBIREA DINTRE SISTEMUL LUI FICHTE ŞI AL LUI SCHELLING

sibil a visătomlui. Dar pnnoipiul dispersării displ'eţui-eşte supra­ SeI\lsibilul, după cum .principul "isării ·rnisp re ţui eşte opusul supra­ sensibil-uluri şi orice subzistare a ceva .JimimL Tot 'astfel, orice apaenţă de ;punct mij.lociu pe ,oare filozofia -populară îl dă principiului său, principiu al nei.d.enti.tăţii absolute dintr.e f�.nit şi inf.i ni t, este ,repudi,ată de filozof.ie ; de fii.lozofia care, 'Prin id·entÎ-tatea absolută, ridică la viaţă moartea -celor ce 'au fo�t separate şi, cu ajutorul ,raţiunii care le .cupri.nd.e în 'Sine pe amîndouă [adică finitul şi infinitul] ş i le .pune ca o mamă pe amîndouă deopotrivă, tinde să dobîndeas'că oonş.ti-inţ.a acestei idenbităţi 'a finitului .şi infinitului, năzuieşte adică 5pre cunoaş­ tere ş i adevăr.


D esp re

RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII şi

F I L O Z O F I E ÎN G E N E R A L

(apărut mai Întli În jUrilalul critic,

voi. 1,

arI.

3; 18021


U.btr ba6


Scopul acestui studiu I este acela de a pune în lumină mai multe prejudecăti şi declaTa�ii impotriva şi dospl1e filozofia na­ turii, .prejudecăţi şi decl�atii despr:ime, pe de o pal1te, di1lJtr-o concepţie uIJÎJlatemlă şi fra15ă despr:e fiJooofie, �ar pe de altă parte din plam.tudine şi dintr-o totală ,1,ipsă de spirit ştii.ntific. Dacă aici se .admite că eX'ÎLSItă un rapm;t între filozoHa na­ turii .şi filozofie în general, a,cest rap.ort nu trebuie să fie (con­ siderat aa un rap0rTt secundar. Ceea ee e filozofie este În in­ tregime şi nedivtimt ; ceea ce nu ,e filozofie în sensul .acesta, sau ceea ce numai 1şi tmprumută pnincipiile de La fâlorofie, al:tfel rÎndepărdndu-,se cu totul de obiectul ei, şi urmărind cu totul aLte ,s.copurrÎ. ded.t scopuri filozoF�cc�, nu poate fi consi.derat drept filozofie, .şi llJi(li in inţ�es mai restrîns drept .ştiinţă fi.!o­ zo.fică. Toate distincţi'i,l'e care se f.ac Îrn acea-stă pl1ivinţă sînt goale şi 1l'Llmai lideale, nu es-t'e eeoU o singură filozofie şi o singură ştiinţă a fiJozof�ei. Ceea ce !Ilumiţi ş.tiinte WozoFice diferite, sînt ,flIlUtllr3Ii înfăţişări oaJle unicului şi neîmpărţitului Întreg al filozo­ fiei În dife.rite determinatii ideale, sau, ca să Întrebuintez cu­ noscuta expresie : În puteri (Potenzen) deosebite. 1 Georg Lasoon, în ediţia <Wet'cltor lui. Hegel î.ngdjliltă de ci, în care dnll1hude act'ISIt m1IlicdI. , îşi eXlpl'liirnă Il"ezerwa asupra palternităţli o;tu­ dirurJJlli de faţă, Despre raportu.l dintre filozofia 'lldturi4 şi filozofie in general, raiPănut nesemnm, artlrilbUl�t cind lui ScheJ,llirn,g, ciInd lui Hegel. ScheIllilTl i g a dec"laillat că 1-18. serÎlS el. MOOhelet &Ilimlă că a aurziiit pe.rsonal de !la HegEll. că raroeJ>\Ia �-& .IIi 00l"'its, IÎil15ă ilIl <l"I8II)Ot"Itul ,t1"lilrnJS de Hegel MimlilSltel'lUlJui din Weimar, in �e 1804, 3IS'l,l,pra seni.erifur lui anterioare, aoest sI:budIiu :rw eXliJsrtă. ca urmare a faptului că O. 0l0lSS a pus ffn ev5.denţă, în <ar'lilO l OO... o ser1ie de �.?Ie hegdieme, 5-a oeorusklerat că Sdheil1.iIng a � rin '8JOOl antriJoolJ. terzeLe -Lui Heg""ll (Geong W:illhe1m Fdedroctl Hegeil, Erste Dru.cksehrijten, 'P. XLIII-XLIV, PMlooophlis.che Biiblriotek, F6hi.x Mt'lImer, LeiIpZ'Î/g, 1928). B::tiţia de f.aţ ă a rwrmat, şi în această pr1i.'VIinţă, edLţia elevjl\or (N.T.).

2.119


234

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII ŞI FILOZOFIE

Fenomenul desăvîrşit aJ filozofiei se manifestă numai În t ot alitatea tuturor potenţeloc ; de aceea, însuşi principiul filo­ zofiei, -ca identitate :a tuturor ,potentelor, nu .are cu nocesitate nici o potonţă. tnsă, ,acest punct de indHel1enţă al tmrităţii ab­ so,lute se at1ă la, Il"indul său, în f,iocar..: unitate particulară pentru s.ine, după cum în �iecare .din de ,se repetă roate. Construi,.ea f,j,lozofiei nu 'se reduce ,l.a ,o con.stru�re a pGtelllţ.elor ca atare, şj deci oa rpo.tenţe diferite, ci 6nde în _�iec,ar,e din m,e :numai !Spr,e înfăţişarea abso'l utului, încît ,fiecare potenţă este pentru ,sine, la rîndul ei, întregul. R<lipol1f.ul dintre diversele părţi în Întregul încheiat şi organic al ,flilozof�ei este asemenea relaţi.ei dintre d iferitele forme Într-o operă poetică perfect co:nstruită, în care f�eoare, fiind un membru ,al intregului, esk totuşi, oa ref,Iex

desăv1,rşit al acestuia, la rindul său in SÎIO-e ,ahW'lut şi indepondent. Puteţi , coate o potenţă oarecare din �ntreK şi s-o trataţi u şa î a ă l i . alt caz în oare trata�i a,oeaslă potenţă ,c a p a r t i c u l ,a r ă şi, pentru ea, ro particulară, .stabihţi .legi s-au regWi, înseamnă că f,aoeti numan teoria unui obiect .determinat, ca teoria naturii, teor,ia ,artei. P,ontru a expr<Îma acest lucru în termeni generali : puteţi În g,enere observ,a 'Că toate contmrele şi .diferenţele sînt numai forme difel1ite <Jare, privite în d-iferenta 100r, sînt lipsite de esenţă, sint reale numai în unitatea lor, şi, cum uni.,baka tuturor acestor forme nu poate fi iarăşi cev;a particular, sînt reaIe numai iLntrucît fiecare din teIe reprezintă întregul absolut, universul. m.să, CÎlnd intemei.ati legile pe ceV"a particular ca partindatr, indepădaţi tocmai prin aceasta obieotul vos-tru de absolut, ştiinţa voastră de f,j.lozof,i,e. In consecinţă, filozofia naturii este ca atare filozof,ia În­ treagă şi neîmpărţită, şi în mMum in care natJur,a e�te c u ­ n o a Ş t e r e a obiectiv�., iar expres�a punctului de �Jld1ferenţă, Întrucît aoesta se află in ea, este a d e v ă r , precum expres.ia acestui punct, întrucît el se află În l m a .i deală, ,este frumuseţe, intreag.a filozofie poate fi numită, priv,ită sub aspectul ei teo­ retic. filozofie a naturii. Nu ne pl'iveşte aici fap'tul că sub ,alt raport şi teorma na­ turii, ca fizică speculativă, îşi ia p,rincipiÎile din hlozo.f.ia naluri , şi pentru moment excludem complet [din conslderaţiile noastrej această relatie. Este vorba ai.ci de filozofiia na.turii ca atare şi î n 'S i n e , şi nu de oeea ce e numa,i deriv;at din e a, cu toate că acest ceva del'Îv,at este aproape În general confundat cu ea.

s

f��\:u ��.!i �;�:�r��; ��:� � ���;\ f\ ���f � t� ��i��

u e


235

r i, b i t O d�ntr uJi.foz:f= �a���i i fil��ol:a��cţt , :� int:u�îtid�:: �� este rapor.ta,tă La ceva ce e cOl16ider:at ca filozofie, sau Întrucît Li,lozof,ia naturii, luată ca absolută, este considemtă drept parte integrantă şi necesa'ră a întregiii filozofii. Jnsă filo2lofia ir.săşi poate fi, la ,rîndul său, considerată dintr-un punct de vedere, fie din punctul de vedere p u r ş t i i n t i f i e, fie În r a p o r t a r e ,a e i 1 a l u m t:, care are îndeosebi două laturi ; raportarea la relil{j,e, întrucît aceasta este ea însăşi speculaţie devenită intuiţie obiectivă ILnval'iabilă ; şi [raporkLroo] La monallitwte, întruCÎt ,aceasta este expreJiie obiec­ tivă a unor idei speculative .în cuprinsul actiunii. Poezia , atit timp cit încă nu a devenit lucru al speciei, sau cel puţ_o <lil unei intregi gc:meraţi i şi bunul Î:tl!t-r,eg al unei naţiuni, este ea Jnsă.şi considerată numai in relatiile sale ; puncte de reper necond-itll oll'ate şi lII1lIiverSlal-v,alabile sînt numai cde două mai SlllS indicate, .puncte de raportar,e la ca'ne, d,in acest m 'tiv, vrem să ne limităm şi în ex.punerea de f.aţă. O

?

Fahele aprecieri la oare este expusă filozofia naturii din partea aceleia pe ca,re ne pLace s-o numim filozofie sînt atît de adinc împl.etite in eroal'ea f.undamentală ce stă llleolintită la baza a ap'ro'ape tuturor strădUJinţelor mai noi şi chia.r la baza coovertirilor Încercate, Încît, 'Pellitru ,a cîntări aceste aprecieri fake trebuie să mergem inapO'Î, cu necesitate, pină La această eroare fundamentală. Cum această eroare este ·totodată şi punctul central al Întregii cultul1i moderne, pentru filozofia care păşeşte afară de cercul de idei genel1ale tmsat de ea, nu există nicăieri un punct de comxarc [şi plecare] . Firul -is.toric care, altfel poate conduce pe unii de la o formă ·a filozofiei ,la alta, ai.oj s� mpe ; ei ,ar trebui să meargă inapoi Într-o ,epocă mult mai timpurie decît aceea car,e l e este cunoscută pentru a găsi ,acel punct de pJeoare. Pnio urmare, cum, pe de o parte, ,cei ce .s�nt ou .adevărat filozofi nu au de regulă alt principiu de lapreciere doC"Î<t ,acela al pro­ priului lor oamacter !imi,tat, iar oei ce ou 'SÎnt filozofi, deşi �e mîndrese eă sînt, nu au ,alt pnincipiu de ,apreciere decît pe acela al comparării şi confruntării istorioe, opinia ,lor despre f.�lozofia naturii nu poate fi nioidecum corectată fără descope-

so�


236

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII ŞI FILOZOFIE

rirea 'Punctului pe oare ei trebuie mai ipr'esus d e or,ice să-I de­ păşească .înainte de a fii in măsură să judece despre ,temeiul şi tendinţa fHozofi�ei naturii. Aoest ,punct, pe IOa-re ei nu-l pot pînă acum depăşi, este (pentru a mă 'exprima în modul oei m ai scurt) exigenţa necon­ diţionată d e a a v e ,a a b s o l u ,t u l i n a f a ;r 'a l o r. Nu e locul aioi să arătăm mali pe ,larg- ,acum, din însăşi acţiunea creştinism'l11ui care a determinat in crup suveran întreag-a cul­ tmă a timpului .de mrui tî.rziu ,şi Ireceptarea absolutului În cea mai .intimă .subiectiv-itate, a ,luat naştere nemijlocit şi cu ne­ cesitate eont'l'a'rul, adică to�a.Ii3. deplasare a divinUilui în afară, peste Jumea iÎnţepenită În urma l1ef:ragerii p,rinoipiului ei de viată ; oUipă cum eslJe tot ,atit de puţin necesar na mai departe să fie .făcute inteligiibile profunzimea .şi înrădăcinarea de ne­ înv�ns a acelei cer-Îl1iţe prin Ifaptul că ea se încredinţează cel mai mult IÎrre,Jigiozităţii sUpi'eme ; i'rel��-iozitate care, În timp ce IJlrin îndepărtarea lui Dumnezeu din lume (ca substanţă extra şi su­ p ramundană) a crezut că i-a p-Iătit lSupremul tribut al ,pietăţii, păstrîndu-şi În ISchimb mină cu atît mai liberă in lumea aceasta, puNnd şi să o ,oomidere .şi să o întrebuinteze pe aceasta po­ trivit celui mai OIldinar fel de a gindi. Este poate in mod destul de general recunoscut faptul că În genere orice dogmatism, anume !Cel implicat În tim ]}u l din urmă 'În predidle lui Ja.oobi ,ş i În asi gurări,le lui Reinhold, nu are altă cauză ·dOtO- amintita ceânţă oe !Ou poate fi ex6rpată. Pînă aCJum mai puţin recunoscut este faptul că simpla inversare a acestei cerinţe, adică cerinţa de a m e n ţ in e e u l �n a f a r a a b s o l u t li l u i, Iare pentru fi'!oz;ofte cu totul acelaşi rezultat ; şi motivul pentru oare aceasta nu este remarGat în mod atît de g-enero.l este ,urm ăto rul : .cum, fără a Încălc-a primul principiu, absolutul poate fi int'fOdUlS ulte.rio.r în f,ilozof,ie ia.răşi ca oredinţă, deci astfd indt, privit teoretic, el este tot numai î n eu şi iP e n t r li eu, şi numai ,considerat p r .l,c t i C e s t e e l i n d e p e n d e n t d e e u, î n a f ,a r a l u i, cei ce proce­ demă astfel Iau av,antajul de a-şi abribui o poz;iţie neg-atoare şi anihilatoaI1e f a ţ ă d e d o g m a t i s m - c::tre afirmă modul de a avea absolutul in afara noastră -, fără ca, drept urma're, să aibă absolutul cu adevărat Î n eu, absolut care n-ar putea să fie .fără să nimicească eul ca formă particulară. Este in sine ev,ident că, dUipă cum punerea în afara noastră a ahsolutului, în dogmatism, are drept cauză interioară şi as­ cunsă exig-enţa ca eul să rămînă in afrar,a absolutului, tot aşa


I. RAPORTUL CU FILOZOFIILE REFLEXIEI

237

punerea mădurisită şi ,tunsfoTmată În principiu a eului în af·aro absoLUJtuJui are, în schimb, ca urmare, prrintr-o foarte simplă necesi,tate, puneflt".a ,absolutului în a(,ar;a eu.lui. Iar faptul că u r m a r e a este iarăşi motivul interior al c a u z e i va de­ veni limpede poate din ccIe ce urmează. Dată fiind această întorsărtură, care ·este fără ,i-n:doiaIă o i n v e r s a r e a dogmati:sanului, este nogat î n s i n e l e în fi­ lozofia teoretică. nu doar că eul l-ar pune ,pe arcesta cu adevărat în sine, sau s-ar pune 'cu wdevărat ipe rSine ?n acesta, ICi acesta este pur şi simplu s1q)pimat, realitatea lui este cu totul negată, p e n t r u m o t i v u l c ă i n s i n e l e, f i ·i n d o c o n s t r u c ­ ţ i e a g î n d i r i i, p o a t e f i r e p U ii o r i c i n d î n e u, e l e s t e d e c i u n ,p r o d u s a l e u l u i. Prin urma.re, Jaici exigenţa este exprimiJItă limpede : pentru a fi real, Î n s i n 'e l e t r e b u i e s ă f i e i n d e p e n d ·e n t d e e u, s ă f i e i n 'a f a r a l u i , adică ,avem aiei exprimată nu se poate mai dar intreaga presupoziţie a dogmati.smului. Confuzia cu ,totul s�ra,nie care �ace să fie considerată o filozofie ca i d e a I i ·s m şi Încă idealism d.ooJă vîrşit, fiindcă acoastă f:ilowfie : 1) neagă În gonere Însinelc (neagă ceea ce e de natură ,abrolut ideală), 2) f,iindcă î l n e a g ă deoarece insinele apal'e numai ca 1 u c .r u-în-sia.e, oa un ce e x t e ·r i o r eului, deci gindit .dogmatic ....real ist, această g.tranie confuzie Îşi a.re, fără îndoială, cauza, În ,a�ară de tradiţia kantiană (de altfel, cum ar .putea fi dOViedit, !<Jant ,a ,av;nt cu totul alt drept de a-şi numi fi:lozofiJ. sa id.ea'i ism), cu deo"ebire în ceea ce ape impunător ,în faţa intelectului obişnuit fa�tul că i se spune acestuia că divel'sele lucruri sensihile nu eXlistă in afara lui : precum şi în hn.portanţ,a ta.SCltI1S ă ce se atribuie realităţii arestor luor.uri, încît a l e n e g a poa.te fi cooSlidenat ca ceea ce este oanaderis.tic ;pentru o filozofie 'apante, aooo.sta meritînd illll mde de idealism numai dato-rită .acestei negări. Dar, fiindcă potrivit ,intenţiei evid'onte a acestui � d e a ­ l i s m, eul trebuind să rămînă in �ntegritatea lui empirică (de­ oarece însinele este ,Înlăturat tocmai firindcă, de dragul eului caJle trebui'e ,să subzlste p e n t r u s i n e, el, însinele, trebuie gîndit şi în <afam eului), apoi, ,ace�t ideallÎsm făcîndu-şi În genere lege să recunoască numai ·conştiinţa pură ,ÎntrucÎt este dată În e m p i r i c, iar aooastă woşt,iinţă (empirică) nefiinţîod fără de at�ngerea obiectelor, este necesar ca printr-un ş o c n e i n t e l i g i b i 1 teoretic, sau şi cu ajutorul unor 1 i m i t e n e i n t e l i g i b i 1 e oaTe incef'Cuiesc eul. să fie puse în 3.cesta


238

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURD ŞI FILOZOFIE

atîtea afecţ·iuni CÎte corespund obieotelor. Acea5.1ă .lat u ră a eu­ lui este latura senzorială şi În aoe1aşi timp latura lui practică � prin mijlocirea ,intuiţiei, deci tn calitatea eului ca inteligenţă, a cărei activitate intţ:rioaTă e8te o mişcare de du-te-vino, sηnt plllie cal:ităţlÎ.lle de neted, dulce, amar În spaţiu - formă uni­ versală a mişcării de du-te-vino intuită in exterior -, sînt Întinse peste supnafeţe şi, cu un cuvînt, transforma,te în lucruri CO:1crete. Este llliCru destul de evident că .astfel de opini,i popul.are, precum şi o astfel de reprezentau a na.turrii, reprezentare po­ trivit căreia aoeastJa ar consta din aţecţiuni ca verde, galben etc. şi din obiecte rotund,e sau colţmoase produsc În legă.tură cu aceste afeate, flaC să fie convenabi,l să ne lipsim de filozofia naturii. însă deosebit de demnă de ,remarcat este inchipuirea că natura a foot an�hilată Plrin faptul că ,au fost păstrate acci­ dentele în întreaga lor reaHta:te empi'rică şi a fost pl,antută in eu numai esenţ\a sau substamţa cărei.a de îi sînt inerente ; ca şi dnd aoeSlte a,coidente .o-ar f.i instal-at.e ferm mai Întîi aici şi n-ar fi cu totul de neşters. Nu poate fi Îndoielnic motivul pentru care în această formă a fi.lozofiei nu ia fiinţă nici in general o natură, şi nici o filo­ zofie a naturi i ; ,anume, acea9ta din urmă nu ia fiinţă nu pentru că filooofi,a naturii întemeiază un realism empiric, aşa cum ar ,"rea să-şi dea s-ieşi aparenţa această formă a filozofiei, ci mati curÎI1d nu iltl fiinţă o ,filo.z o �ie la naturii pentru că aceasta consideră ca fiind lipsit de ork'e valoare 'realismul empiric in­ tem{'l�at p'e mai sus de�crÎ'sele afecţiuni ale eului .şi se ind'reaptă spre Însinele naturii, s'Pre ceea ce e inteligibil in ea j ş i aceasta, nu f,iinckă Hlozoiia naturii UJr ,afirma o olpoziţie Între natură şi eu, o fiinţă a naturii î n a f a r a e u l u pentru că ea afirmă o idenHtate ,absolută în care ,a m b e l e, na.tură şi eu, sînt ,deopotrivă scu�undate j prin urmare, f,iindcă fiJozofia na­ turii nu cunoaşte nici în neinteligibilul şoc, nici în neinte1igibilele limite o limită <adevă'�<lită, şi este, cu un cuvînt, i d e ,a 1 i s m a b s o l u t. Trebuie să ne informăm .şi mai pr,ocj ,s despre latura pt1aC­ tică a aminbÎ,tului fel de filozofie, pentru a vodea cu tOltul l impede ce natură .are ideaH&rrlUl ei în ce priveş.te dogmatis­ mul luÎ. Afilfmaţia este : văzută de pe poziţie t.earetJică, fi l o zQ\fia este lideal,j,SlTI j pe poziţi'a pra.ctică se restabileş,fe r e a l i s m u 1, intrind din nou în drepturile s-ale.

i, oi


I. RAPORTUL CU FILOZOFIILE REFLEXIEI

239

Cu aceasta, nu se are în vede're o adevăfată ridicare a idealismului pe poziţia absolutului, În care el ar cuprinde în sine roo1ismul, În con,s,ecinţă nu se <lire În vedere o adevărată supllimare a opoziţiei dintre aceste două poziţii. Apoi, deoarece amintita pozitie pna.oliică îşi are, totuşi, l a tindul ei, şi t'_a felul său teo,remc de a vedea, şi deoarece numai ceea ce este afirmat speculativ cu rprivire lra ea ,poate să fie filozofie reală, se dizolvă cu nevesitate şi pe latura aceasta totuşi iarăşi în idealism, care menţine eul Î n a f 'a r a ahwlutulu-i, şi-n consecinţă îl menţine şi pe acesta În afa'ra eului. Pentru a pune Întrebarea În chipul cel mai simplu : Ce este ceea ce-l mînă pe a.cest idealri..m să caute I'ealismul în fi­ lozofia practică ? - Este conceptul său de r e a 1 i s m, concept poh'ivit căruia eul trebuie să aibă î n a f a r a s a absolutul, i n d e p e n d e n t d e e u, dacă trebuie să fie r e a l. Pentru acest ideal,ism n u există realitatea absolutului decît in rel,aţia de scl.avie şi aserv1re a eului sub acela. Absolutul trebui'e să se Înfăţişeze in fonua pMunciliii absolute, iar eul În forma admi,terii acestei porunciri ş i a asculdrii de f a, dacă reprezentar'ea lui despre realitate e să fie r,eaHz'ată. Numai oategorical datoniei mOlfale n.u îngăduie să se ducă cu el acel joc car,e este dus în filozofia teoretică, în sensul că absolutul CSJte mereu pus ,în eu cu titlu de c o n s t r u c ţ i e a g i n d i r i i, devenind astfel produsul său. D e a c e c a este absolutul real, fiandcă în "această rel:atie el primeşte calitate,\ a ceva ce-esle­ În-afara-eului şi e absolut ! Este însă implicat aici faptul că in reaEtate nu iSe ajunge niciodată .la Ir«optarea absolută În eu a acelui ce categoric şi infinit, deoarece, dacă s-ar ajunge, ar fi suprimată rinevi.tabil necesar,a şi -dot1i�a Oipoziţie dintre eu ş-i absolut. Absolutul ar fi atunci doar din nou pus î :fi ,e u, .deci nu ar mai fi real ; în cons.ooinţă este necesar ca ,aGest rap01't să fie prelungit intr-un prowres inf,init, d a c ă e s ă r ă m Î n ă s i s t e m u I ; prin ur­ mare este i m ,p o 's 1 b .i l ,şi .ca o eternitate să fie în timp şi finitul să se bucure <anticipat de infinitate. Deoarece ,iosă senzaţiile şi _afecţi.unile eului servind şi la men�ioerea .Iui oa eu empirk, şi deci in orpo:ciţie ,şi În unitate numai relativă cu eul !pur, canc este î.n:.ăşi voinţa pură, aceste a�ecţiun.i trebuie \Să fie în .preaLabil astfel determinate indt să corespundă ..,co:p urilor practice ale fianţ-elor r.aţionale. Lumina nu este irrupţie a p.rincipiului 'diViin În natură, nu este simbol al cunoaşterii originare, eterne, încorporată În natură ; I umma

007


240

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII ŞI FILOZOFIE

există pentru ca fiinţele raţionale, compuse corpo,raI din ma­ tel1.ie vÎscoasă şi modi.hoabiIă, să se poată vedea una rpe alta în timp ce vorbesc ; precum şi aerul există ca În timp ce acestea se văd, eIe 'Să şi poată vorbi una cu CMlaLtă. Aceste fiinte naţ,ion-aole. care sînt totuşi la ,rÎJndul lor, ele înseşi mani­ festă.ri limitate ale raţiunii absolute. ,şi sÎJnt tot .atî t de empi,rice ca orice al,tceva, fiinţe î-n ,ale căror acţiuni şi îndeletnici.r,i nu poate foi reoonoswt nici un temei pentru care ele 1-şi ahrmă toclTlla!Î aoeastă priori.tate a lor, sint aşadar stocul general în univers căruia îi este inocwlată intreaga f'Î11 ita.te. Care este însă id'entlÎtatea absolută îrn care îi este ,pr,edetermitlată fiecărei fiinţe raţionale limirtarea sa generwlă şi parti.culară, şi in c<llr e este cU!prinsă in cele doin urmă ş i natura, va reieşi din cele c e urmează. După cum limbile barbare no.rdioe nu au ,alt termen pentru absolut deoit pe ace1a [Dumnezeu (Gott)] care este derivat din boU n (gut), tot :astfel ex.presia : ordine morală a lumii este nu­ mai prin rparalr,ază eXpTooie a unei săr-ăcii asemănătoare, a unei sărăcii nu li,ngvistioe, ci fi.lozof.ice. lntrudt absolutul pri­ meşte o semnificaţie morală în loc de una speculativă, această semnificaţie morală se ,extinde cu neoesitate asupra a ,to.ate. F,aptul că şi univef1sul este .redus la o. lume condiNo.nată �al şi este dizolv,ată toată frumUiSeţea şi măre�i:a naturii in astfel de relaţiJi, nu are importanţă, deoarece acerurtă natură constă totuşi in mare parte numa.i din neted şi aspru, din verde şi galhen, în care noi sintem cei ce produc netedul şi asprul, verdele şi g.a,lbenul. Nu există aHă idee a lui Dumnt:zeu decit ce a indicată, deoorece numai în această pririnţă, în aceea a dato.riei moule, rămîne Dumnezeu veşnic în afar,a eului. Numai într-o o.rd�ne mQrală, de asemenea, poate Ei concepută şi poate Po.seda rea­ litate natura, deoarece numai În această ordine mo.rală poate fi determinată pentru fiecare individ limiJtar,el. l_ui generală şi particulară, hmi,tare în virtutea căreia el îşi concepe lumea: sa pentru el însuşi : Hmdcă În genere aceast..'l este ISfera dato.riei sale momle, şi, mai presus de toate, fără imperativul categoric nu este lume. Intrebarea cu adevăr,at specuLativă per.sistă fără să fi primit răspuns : anume, cum se desfăşoară Unul absolut, vo.inţa ab­ solut simplă, veşnică, din care emană totul, într-o multipli-citate şi rom dezvo l tă unitatea ,renăsoută din multipl�dtate, - o 1 u m e mOira:lă ? Nu contribuie cu nimic l a rezo.lvarea acestei


I. RAPORTUL CU FlLOZOFIILE REFLEXIEl

241

probleme flâptul că Unul absolut este înfăţişat ca o v o i n ţ ă ; astfd .de de.terminatii sînt pentru filozofie cu tot'J.l .accidentale şi nu tiac să Înainteze speculaţia. Sus-menţionata întrebare ar fi o p.robJ.emă inevitabilă şi de neînlăturat, dacă această fi.1ozofie de fiapt ar şi face efectiv principiu din oeea ce este pentru ea 'absolutul ; lucru de care ea se fereşte insă b�ne. Ea are poziţia comodă de a-şi da o dată ,cu eul Întreaga fiinitate, şi are comun cu dogmatismul şi faptul că pentru ea absolurtul este lUl rezultat, este ceva ce trebuie întemeiat ; şi dacă dogmatismul deduce pe Dumnezeu nlliIll a i din lume, pe .caI'e el nu o înţelege fără Dumnezeu, în schimb această formă de fi,lozofie numită idealism admite pc Dumnezeu numai pentru a putea potnivi scopari:le morale, aşa­ dar nicidecum nu-l admite d ,e d r a g u l l u i î n s u ş i. Dum­ nezeu ar put,ea doar să nu fie, c1a.că .ar putea f,i inţelese lucru­ rile fără el tn lumea monală, Întocmai. cum el a"r putea să nu fie în lume, dacă aceasta ·în genere ar putea fii explicată fă,ă el. El nu este din cauZia prop.rid sale naturi ,absolute ideea tuturor ideilor, care cuprinde nemî.ilo(lit În s�ne prin el însăşi rea.litatea absolută, c·i eXlistă Într-o raportare, şi incă numai unil.aterală, la fiinţele ra�ionale. Ceea ce este car,acl:.eristic pentru această filozofie e numai faptul că ea a da t o f o r m ă n o u ă &ciziunii s.trăvechi (astfel de forme pot exista nenumwrate, niciuna nu rămîne, fiecare din de poartă În ea însăşi natura sa pieritO-are) ; ea nu poate întemei.a nimk permanent. Un enh12Jias.m ce se crede mare, cînd Îşi opune - în gînd ! - eul său furiei sălbatice a ele­ mentelor, celor de o-mie-oni-o-mie de sori şi ruinelor univer­ mlui, bce să fie pop'l1htră acea�tă filozofie şi face din ea un rod al epocii, de al,tfel rod surd şi găunos, epocă al cărei spirit a ridic:at În slavă un timp oarecare această formă goală, pînă cînd, începind refluxul entuzia<!mului, ea Se dezumflă o dată cu acesta. Ce.e.a ne r ă m î ne este numai ctlea ce sUPJ'îmă orice sci­ ziune, deoare-ce numai aces.ta este cu adevă.ra.t unul şi ·jmuabil acelaşi. Num<li din acesta se poate dezvo1t3. un adevărat uni­ versal al cunoaşteriti, o fmmaţie care sa (uprindă totul. Numai ceea ce i a naştere di-n unitatea absolută a infinitului şi finitului este nemijlooit suscepPibil prin sine î.nSlUşi de înfăţişare sim­ bolică : aşadar apt şi pentru acel {'eva spre care şi năzueşte orice filozofie adevărată, adică capabil să devină în rdigic 16

-

Hegel, Studll fllozolice


242

DESPRE RAPORTUL DINTRE FîLbZOFJA NATURII ŞI FILOZOFIE

obiectiv, izvor ve1nic d e intuiţie nouă şi un t ip univC'rs-al a tot ceea ce binde în aoetliunea omenea�că să exprime şi să dez­ volte a.rmoni'a univ ersu l u i .

II Cde precedente anată Limped e raportul dintre filozofia na­ turii şi un -astfel de idealism, idealism care neagă, fără În­ do.ială, reaL�tatea senSiibilă, dilJr care altfel rămîne impovărat cu toate opoziţiile do.gmatismului. Deoarece se poate dovedi c ă tOilJte schimbăriLe mai no.i În fi.Jowfoie (exceptînd puţine mari apal'iţii care nu Po.t fi luate aki În considenare filindcă ele au fost În genere rău înţel es e şi peniocutate), in co.nc ept�a despre univers, de l a dual�smul lui Descartes încoace (dualism ţn care sciziunea, existentă de mult, a fost exprimată do.ar în chip conştient şi ştiinţific), au fost numai forme dif er ite ale unei oPo.lJitii ne.Îmninse şj, pentru cuttura de pînă acum, invincibile - şi deoare ce, dimpotl1ivă, filozo.fia naturii nu pOiate lua naştere decît exclusiv dintr-un sistem al identităţii absolute, şi poat.e fi ounoscută ş i înţeleasă numai Într-un 'astfel de SIÎlstem -, este cu atît mai puţin de mi,n<tl'e faptul că acea�tă cultltră va Întîlni pretutindeni conira­ dicţia, o v.a întîlni şi în ceea ce obişnuim să numim interese generale ale omenirii şi este oarecum bun g-eneral al filolo..f,jeÎ. Din faptul că no.i sîntem nevoiti să repudiem in chip ab­ solut furn:ţiu nea religioasă şi morală ce ·i se atribuie filozofiei În sistemele de pînă acum, numai o to.t�ă neînţeleg'ere a di­ recţiei filozofiei noastre poate trag-e ,co.ncluz;a că noi r.epudiem în gener.al o astfel d e f unc ti une . Se Întîmplă to.cmai contrarul : deoarece noi nu recunoaştem drept f.ilozofie o filozolie ,c;:.re nu ,e deja Î n p r i n ,c i p i u I \S ă u religie, repudiem o. wno:.l�­ tere a absollllt ului c.are ia n�tere din filo.zofiie numai c a ,r e z u I t a t, care îl glnd e şte pe Dumnezeu nu în sine, ci într-o relaţi.e cmpirică. Tocmai pentru mobivuI că pentru no.i spiritul moralităţii şi al filozofiei este unul şi acehşi, r e spi ng-em 1) doctI1ină potJ1ivit căreia ceea ce este de natură intelectuală, precum şi n<lJtura, sînt lI1umai mij loace ale mo.ralităţii. şi tocfl1ai de aoeea acestea ar trebui să fie despu;a,te [chi pu !' il e ] În ele Înseşi de es enţa i n t erioar ă a mor al ităţj i . Pentru î ntel ege r e a celor ce urmează, Obs,0rvăm că n e este cu neputinţă să gîndim Ir el i gi a ca a't,are fă ră raportare i�tori.că :


243 şi nu este nimic stI1atlJiu în faptul că 10 genere ne-am Qbişouit să privim realitatea istorică din punctul de vedere al unor concepte mai înalte, ,ridicîndu-ne, de La relaţiile proprii necc­ si,tăţii empinice cunoscute În aceasta dt ştiinţa curentă, l a ne­ cesitatea necondiţionată şi dermă, nece�itate prin care este mai dinainte determinat tot ceea ce În g-enera! devine real în i o _ torie, precum ş i tot coea c e devine real î n mersul naim i i . Nn e Întimplare şi tot atît de puţin necesitate co ndiţio nată faptul că spil'Î,tul universal al reli,�i,ei lumii ma,j noi, este acest spi,rit determinat ; şi dacă acest spirit Îşi are opusul său in,t,r-o d i ­ r.ecţie spirituală ce aparţinea u n e i lumi dispărute înainte d e n o i , acest lucru e $ t c notat şi Întemeiat m a i dinainte În planul universal al des.tindor lumii şi în legile eterne care determină mersul istociei omeneşti. Gcrmenele oreştinismuiui a fost senbimentul l�nei rupturi a lumii ou Dumnezeu ; linia lui de direcţ-ie a f08t împăcarea cu Dumnezeu nu printr-o ridicare a finită tii la infinitate, ci printr-o d'evenire ca finit a inHnitului, primtr-o devenire ca om a lui Dumnezeu. Creştinismul a st.abilit aceas.tă uni.re în primul moment al apa.riţiei lui ca pe un obiect al credionţei . Credi.nţa este certitudinea int.erioa.ră care îşi însuşeşte antici­ pativ inHnit.atea, şi Însuşi cr'cştirrismul s-a in�erpretat pe sine prin aoeastă reducere ca fiind U!l1 germene ce ar urma să se dezvolte În mijlocul determi,n,atiilor lumii abia În timpul infinit. Unele abateri de la I!TlIia acestei credinţe, şi, În g,enenal, stările intermediare nu pot fi lu:!te în considerare cit priveşte înhegul ; noi trebuie să ne fixăm .privirea numai asupra fenomenelor ge­ ner,aloe mari. Toate simbol unile creştinismului au menirea de a înfăti�a În imagini identitatea lui DumneZieu cu lumea. Tendint<J_ parti­ culară a ,creşt�ni,sffi'ului este aceea a contemplării sau întuirii lui Dumnezeu În cup,rinsul finibUllui ; această tendinţă izvoreşte din străfundUI'ile esentei lui, ş i este posibilă numai în creştinism, deoarece faptul că această di,rectie a exist.at sporadic şi înainte şi în afara creştinismului dovedeşte doa.r gener,al:itatea şi ne­ cesitalea ei şi mai dovedeşte că şi cOtntrarele istorice, ca toate celelalte, se bazează numai pe o p r ed o mi na ,.;: . Această dispoziţie Îndreptată spre intllirea infinitului în finit o putem numi în genere mistid�ll1. Nimic nu dovedeşte mai izbitor că misticismul este un fel de a vedea prescris de spi'r,itul cel mai adînc al creş/:Jinismului decît faptul că acest spirit ,a izbucnit din nou în ceea ce-Î este cel mai opus, cum

31 2


244

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII ŞI FILOZOFIE

e p-rotestantismul, în forme noi, şi tn parte doar mai obscure. Dacă miL'loti<:i<i cIleştinismUilui au Întîlnit contradictie În opinia dominantă şi, ooll9ideraţi fiind ohia'r ca eretici, au fost repu­ diati, ta.ptuJ se -datoreşte împrejurării că e i au transfo.rmat cre­ dinţa intr-o «vedere» şi au voit să sflarmo: Înainte de vreme Îl1iCă necopNll �ru.ct al timpului, şi da.că năzuionţa generală a epocii moderne a căutat să păstreze opo:m.ţia care subzistă în credinţă care nu este cunoaştere. obiectiv. şi subiectiv În nc­ CIledintă, deci în mod complet, �aptuJ acesta nu poate dovedi nimic impotriva primei linii de d�roctie, care trimetea :in cu­ pmnsul credinţei mseşi la contemplare ca la cev;a cert, ca la ceVia viitor. Punctul (lulminant al opoziţiei cu păgînismul îl constituie În creş.tini,sm mistica. în creştinism insăşi religia esoterică este cea publică, şi invers ; dimpotrivă, o mar,e parte ,a reprezen­ tărilor din misterele păgînilor era de natură chiar mitid. Dacă fiaoem abstracţie de obiectele mai obscure ale misterelor, con­ statăm că Îlntreag,a relimie a g;mcîlor era, ca şi poezia lor, lipsită de onice misticism. Şi, în cl'eştinism, a fost poate necesa.r, tor­ mai pentru dezvoltare<l, mai completă a Pl'imei f>ale lini,j de mişcare, ca mistica de o t!1ansparenţă oristalină a catoIicismu­ lui, mistică, ce se apropia tot mai mult de poezie, să fie di.<:­ locată de proza protestantismului, protestantism În cuprinsul cănIia a luat mai Întîi na�tere misticismul În forma llll i cea mai dez\'oltată. Opunema pre6să a creştinicmului şi păgînismului ne În­ găduie să le considerăm ca pe două unităţi opuse una ceilei­ laI te, unităţi ce se deosebesc u n ;) de alt.a numai prin linia lor de direcţie. Unitatea păgÎnismului a fost caracterul divin ne­ m i j locit a;J naturalului, receptaTea absolută sau încorpor.arca finitul'lli în infinit. Dacă acolo unde cele două contrare for­ mează nemijlocit o unitate putem vorbi de o direcţie, în pă­ gÎnism contempl.atia religio<LSă şi poetică pornea de la finit �i sfîrşea in infinit. Dacă privim mitologia elenă pe latura finită a ei, ea ni se înfăţi·şează a1:�Dlut numa'i Cl un schematism al fi­ nitului sau al naturii ; numai în unitaterr pe care il atins-o totuşi în subordonarea s.a sub iinitate esk mitoJo.'{ia elenă sim­ bolică. Car.acterul .creştinismului privit de pc latur.a inf,initului este caracterul reflexiei ; unit'<ltea lui este Încorporarea infini­ tului în finit, contemplarea divmului în natuml. Ţine de În!iă5i natura creştinismului faptul că sarcina lui este situată într-o indepărtare mai mare şi rezolvarea ei pare a cere un timp


245

nedeterminabil. Unitatea catre se află la baza mitolo.giei dene poate fi considerată ca o identitate încă nesuprimată ; ea este aceea de la ("ar,e pleacă pr�ma intuiţie. Dominaţia ei poate dura, asemenea vîrstei nevinovăţiei, numai scurtă vreme ; ea trebuie să apară ca o identitate cu neputinţă de reÎnviat. Sar­ cina creştini-smului presupune dej a sciziunea absolută, hoitul în iofj.nitate este ce e Înnăscut ; infinitul în OiflOziţie cu finitatea. fiinţ·ează pri,n libertate şi se separă, cînd se separă, în chip absolut. Momentul unirii nu poate COLncide cu momentul scin­ dării ; există îrntre separare şi rechem3.rea conceptului infinit din fu,t::"o j·n,flini,tă stări intermediare necesare oare nu pot de­ termina semnHicatia şi di.recţia întregului. Cum În genere toate contrarele Încetează de a f,i contrare, precum fiecare din ele pentru sine este în sine absolut, nu tre­ buie să ne îndoim că, şi În direcţia prescrisă creştinismului, cealaltă unitate, care e aceea a receptării infinitului În finit, se poate tT,arurllg"um În seninătatea şi frumuseţea religiei elene. Creştinismul ca opoziţie nu e decît calea desăvîrşiri i : în pro­ cesul de implini,re Însuşi el se suprimă pe sine ca opus ; atumi ÎntT-adevă.r a fost din nou dobîndit cerul şi a fost anun�ată evanghelia ahsollută. Nu există nici o religie fără unul sau celăLalt din aceste două fe1ur.i de a vedea, fără divinizarea nemijlocită a finÎltului sau fără ,privirea lui Dumnezeu Îon f,init. Această opoziţie este unica posibilă în religie ; de aoeea e�istă numai păgîni5m �i creştinism ; în afară de aceste două nu este nimic decît abso­ lutuJ comun amÎndurom. Păg;în,i'8lllrul vede nemijlocit in ce e divin şi În imaginile originare sp�r�tuale ; creştinismul priveşte ptI1in natură, ca corp infinit al lu� Dumnezeu, pînă in adîncul cel mai- adtnc aJ lui Dwnnezeu şi pînă în spir�tul lui. Pentru amîndouă natura este temei şi izvor al contem.pIă:rii infinitului. Dacă acest moment aJ timpului, care a dev.enit un punct de coti.tură atît de Temarx:abil pentru toate cr,ea�iile epocii şi pentru ş.tiinţele şi lucră.ri,le oamen�lor, nu v;a deveni punct de cotitură şi pentru religie, şi dacă timpul adevăratei evanghelii a împădî.nii lumii cu Dumnezeu se apropie În pro.porţia în oare cad în l'1uÎtnă şi dispar toate formele toempQrare şi pur exterioare ale creş.tioismului, aoeasta este o îinbrebare al dr·ei răspuns lre­ bui.e să fie lăsat 'Pe seama fiecărei persoane care înţelege sem­ nele viitorului. Roligi.a cea nouă, care se anunţă deja În revelaţii singu­ lare. oare este f1eÎntoorcere l,a primul mister al cI'eş.tinismului şi

814


246

DESPRE RAPORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURII ŞI FILOZOFIE

e desăvîrşire a acestuia, este cunoscută in renaşterea naturii ca simool al unităţii veşnice. PlTima Împăcare şi rezolvare a străvechii dezhină.ri trebuie să fie sărbătorită în filozofie, al cărei sens şi semnificaţie le înţelege numai acela care recu­ noaşte În ea viaţa divi,uităţii reînviate.

III Studierea filozofliei de pe poziţii istorice generalle ar avea pentru unii cel puţin uHlitatea de a le arăta limpede sbrîmtele forme ale filozofării lor, forme În care ei îşi închipuie că au fiXlat groniţeJe spiritului univensal. Altora, in.capabili să se ri­ dice din liberă independenţă a ideii, această studieJ1e le-ar in­ dica cel puţin un oriteriu mai general de aprecier.e decît aoela al cunoaşterii formelor şi di'f(x:ţii·lor filozo1liei limilJată la cercul strîmt al timpului rpeezent. Prin aceeaşi intor.sătmă. care a făcut din sciziunea abso­ lută princip,iu al filozofiei a fost determinat şi modul de a considera natura, mod domimant în timpul ID:li nou. Şi, în ra­ portul pe care ştiinta celor vechi il are faţă de natură, se ex<primă pe sine identitatea .Încă nes1liPrimată : -ş,t iinţa anticilor se limita la oboorvlaţie, deoarece numai aceasta receptează obiot:'{·­ tele în integritatea şi în starea lor de nesciz.iune. Arta de a izola şi de a observa natura În legătur>i instituite ar,ti-fici3Jl şi În sepa.rări este o invenţie a culturii de m"i tirziu. însă, cu toate că activitatea obişnui-tă a emrpiriei este complet oarbă, prima rază ca.re a făcut-o să fie mai trează ş.i să întreţină im­ pulsul mai nobil spre scrutarea n:lturii a fost instinctul, ad.înc Înrădătainat în sentimentul propriu lumii de mai tîrziu, de a chema Înapoi în natură viaţa ce fugi3e de aici. Entuziasmul cu care au fost receptate de mooerni toate fenomenele vii ale naturii universale, fenomene aproape necunoscute şi putin pre­ ţuite de ant>id, dar pentru mooerni tot atîtea mă,r.t urii ale vietii închise În natură, arată pe d-e o pa.rte desigur incultura ori­ ginCllră a moderruilor în opoziţie cu oultur,a anticilo'f, dar În acelaţ;i ,timp şi neces,itatea ineViitabilă cu oare i-a fost impusă spiNltului omenesc această direcţie. Din seriozitatea ineuItă şi din sensibilitatea tulbure a felului modern de a studb natura nu 17:'ste nici o pers.pectivă de a ne întoar-oe î'napoi la seninătatea şi pUI'itahea contemplării elene a na.turii, decît pe o $lingură oal,e : pe oalea restabilirii


3. RAPORTUL CU FILOZOFIA ETICULUI

247

i dentităţii pierdute cu ajutorul sp eculaţi,e i şi a suprimării din nou a sciziunii la nivelul unei potenţe superioare, deoarece re­ imposihiJlă, după ce o dată ea a fo�t depăşită. Întoa,rcerea la prima este

Spiritele Înguste, C<lli'e nu inţeleg ma.rea legătură dintre cultum genel1ală şi formClle în ca.re ea se exp'rimă, pot con­ sidena mai intÎi filozofia naturii drept lipsă de religie, sau pot provoca o astfel de sOlliuinţă : ea va deveni nu mai puţin un nou izvor de contemplare şi de cunoaştel'e a lui DumneZleu. Ind şi mai ie�t�n este reproşul de nemoralita.te sau imorali­ tate, cu care vorbe lipsite de m Îrez şi de forţă despre momlitate, vorbe d�n ca.re este Înlătunată orice idee de Dumnezeu, au Înlocuit rdigila, încerCÎnd acum �ă i a şi locul fi.lozofiei. Primi­ tivi�atea ştiinti�ică, J,egată de această monaliZ:l.l'e, înţelege uni­ tate.a eului şi a naturii, deoi filozofia natwii, ÎLn chip empiric ca na�ur.al,i.sm, după cum, dimpotrrivă, ea intelege ideaJismul ca egoism. Din adevă rat ă energie etid kebuie să ia naştere o filozofie care răsare în întregime din raţiune pură şi esbe nu­ mai În idei ; dar mai sus amintita împingere pe primul pi<m a etionlui este Însă Îndreptată î mpotr,iv a raţJiunii şi a specu­ laţiei. In prindpiu, eticul este liberare a sufletului de ceea ce e străin ş i material, este ru.dicar,e la modul-de-,a-fi-detellmmat de r atiunea pură, fără nid un alt ames te c. Aceeldşi purifiu.tre ă s ufllet ului este oond.itia filozo�iei. tn consecinţă, raportarea etică şi l1aportarea intelectuală a tuturor lucrurilor este iarăşi una şi aceeaşi ; ea est,e raportarea la raţiunea pură, absolut univern.a.Iă, fără mateIlie, fără c.eva ce ar interv,eni sau fără mij.Jocire străină . Adevă.rata considerare etică a naturii este deci şi adevă­ r at a coru;ideilare intelectU!ală, şi invers. R apo rtare a e�i.că c,are exclude pe cea intelectuală, nu mai osote n ici etică. Ambele sînt una În pr�ncipiu, nioi una din el e nu -i p re m erg,e eli ad e­ vărat celeilalte, s.au nu-i urmează celeilal,t'e ; lucrul se Înfăţiş.ază astfel numai empiric : eticul, potrivit d·evenirii noastre tn trimp, este ceea ce e .pr.im, prin ceea ce interv,eIlim În lumea �ntelec­ tuară (inteligibi.tă) şi ne recunoaştem pe noi În ea. Cuno aş ter'e a În.născută este numai o inJchj,pu�re a inEini�ului sau universalu­ lui În par,ticularul naturii noastre : exigenta etică este Îndrep­ tată nemijlocit prin ea msăşi spre Încorponarea pa rticuJ'arului nostru în llJOiverswlul pur, În esenţă, în infinit ; dar <weastă opozitie dinbre cunoaştere ş i etk subzistă şi num<lli pentru cu­ noaşt-ere şi acţi,une În timp. A d e v ă r a t a cunoaştere îşi Î-n-


248

119

DESPRE :&APORTUL DINTRE FILOZOFIA NATURll ŞI FILO-ZOFlE

t oaroe f,aţ a de la simp la reflocbare .a infinitului în finit, in� dreptîndu�se către î n - s i.n e sau cunoaşterea or,iginară ; şi în această Îm::lrept:are ea nu elSte fără închipuire a desăV1înşită sau dizolvarea particul aru lui În universal, adi că fără puritatea etică a sufletului. în schimb, morolitatea adevărată, nu numai ne­ g;ativă, nu este fără oa sunetul să nu He în lumea ideilor la el acasă şi să nu fie î n ea ca în .proprietatea sa. Eticul care se separă pe sine de ceea ce e intelectual, este cu necesitate gol, deoarece numai din cuprinsul acestuia îşi ia el materia actiu­ nilor sale. Prin UOC'mare, acela care nu şi-a purificat sufletul pî,nă a p artidpa la ş,ti·inţa Od'iginară, n-a ",juns nici la suprema desăvîrşire morală. UoivensaIu.1 aoooJut, pur, este pentru el c ev a I c e e tn afrura lui ; el însuşi se af,Iă încă Împotmo.lit în impur şi este prins in parti.cular şi empiric. "Purificarea, $pune Platlon (Fedon, p. 152), constă în a separa pe cît e cu putinţă sufl,etul de co.rp şi a te o.bişnui să te aduni şi să te retragi in -tine însuţi d'in to.ate părţile co.r­ pului, ş i să loooieşti pe cît posibil În tine În:mţi ... M o. a r t e a înseamnă o. astfel de dezlegare a sufletului de co.rp. Cel mai mult năzuesc spre aceasta dezl eg.are c ei ce f i i o. z o. f ea z ă c u a 'd e v ă r a t" *. In această năzuintă spr,e puriHcare se În­ tilnesc �dar eticul şi filo.zo.ha. Cal'ea spre această liberare nu este oooceptui pur neg1ativ al finitulllli , ÎIll sensul că aceasta esk anume o. barieră a sufletului, aeoa'rece astfel ac·eastă limită nu eSil:e învinsă. &te nevoie de un concept pozitiv şi de o. e.g"aJă oontemplare a lui in-sine ; căci acela care ştie că numaI pentru aparenţă este despă,rţit natumlul de divin, că cocrpul e co.rp şi diferă de suf,let numai pentru cunoo.ş.t erea im perfectă, dar că Î!1 sine co.rpul este una cu sufl etul , se va şi strădui in cea m ai mare măsură să moară de aoea moarte preţuită de S ocrate care este intrar,e În lii'bertatea eternă şi în adevărată viaţă. tnsă aceia c are, inteocwlează intre p,lbrtll universaI sau infinit şi sufld:, IÎn orice fel ar fi - fie că ei nu se -ridică c u c o.nştiinţa Io.r deasupra acestui lucru, - fie că i-Inping ·în chip oonş.t1ent ceva s.t-răin, o. m ate rie S'au ceva asemănător, nu vo.r fi ni:ciodată Într-adevăr libera-ţi de acea bal'ieră şi tîrăsc cu ei tneJ1eu f�nirtul .ş i c o.rpul ca pe cev:a po.zitiv şi cu adevărat real. Adevăratul triumf şi sUipn�ma liberace a suflefuJui rezidă exclusiv in ideaJi smul absolut, În moa'T tea absolută a realului

ca ·ata'fe.

.. ru. stepben, iP. 67 (00. Bekk, IP.

23-24).


3. RAPORTUL CU FILOZOFIA ETICULUI

249

Defăimătorii care calo:rrmriază p r inc ip i ul etic al filozofiei nu cunosc nioi ţinta şi nici treptele sufletului prin care acesta ajunge l a purificare. Primul luau pe ca re - I simte sufletul este dori nţ a, deota>DOCe narura, pentru a primi În s-ine c opia fi inţe i nemuritoare, este cu necesitate în acelaşi timp mormîntul per­ fec�urn i i . Sunetul, care îşi dă seama de ceea ce e pierderea binelui suprem, se · grăbeşte asemenea lui CeTes, să aprindă torţa la flacăra munt elu i în flăc ări , să exploreze pămîntul, să cau.t.e prin toate adîncimile şi înălţimile, şi aceast a , in zadar, pînă ce, obosit, ajunge, În sfîrşit, în E l e u s i �. Aceasta este a doua treaptă ; numa� s oa rele atotvăzător d(!mască hadesul ca fiind locul ca·re reţine pe necLrept binele etern. Sunetul <:are ajunge să aJibă această revelaţie păşeşte spr·e cunoaşterea ultimă, spre aceea de a se întoarce spre tatăl 001 v eipli c. Nici. I'egele zeilor nu poate dosfa,ee indisolubib înlănţuire ; d,ar el îngăduie sufletului să se b ucure de bineJ,e pierdut în cre.lţiile pe care , p rin mijl oci rea Io.r, le răpeşte )1aza luminii eterne din sînul întunecat al ad încurilOT .


Despre

FELURI LE DE A TRATA ŞTI I NŢI FIC

DREPTUL NATURAL despre l o c u l a cestuia În fi lozofia practică şi despre leg ătura l u i cu ştiinţele i u r i d i c e pozitive

{publicat

moi

intii În Jurnalul critic de filozofie, voI. I I , arI.

2 şi 3; 1302-1303)


UebH bie

� a t u rt' e el) t �, f,in, Eit,Uc in tier proftifcf)cn 'll � irofopljic, ftin :B,r�ăftniii ,Il ben pofitioen �,,(,t6' Itli[f,nicf,aftcn.

-mltf.

�b • • .

21

unt!


Asemenea altor ştiinţe, ca mecanica, fizka, ştiinţa dreptuJ.ui natural a fost recunoocută, fără îndoială d e mult, <.a ştiinţă esenţi<al filozofică, şi cum �ilozofia trebuie să cuprindă mai multe părţi, ştiinţ'a dreprului natural a f03t recunoscută ca fiind o parte esenţială a �ilozof':ei ; dar ea a avut cu oeleLaHe ştiinţe soarta comună că, filozofi.cul filozofiei fiind transferat exdu..",i v 1n metafizică şi conferindu_ll_se puţină participare la aceasta, ele au fost ţinute, în prindpiul lor par,hlcular, în stare cu totul independentă de idee. Ştiirn�ele aduse ca exemple au foot in cele din urmă silite să mărturisească mai mult sau mai puţin Îndepărtarea lor de ftilozofi.e, încît ele recunosc de pr,in­ cipiu ştiinţific al lor ceea ce se obişnuieşte a se numi expe­ r,ientă. Prin aceasta, ele renunţă la pretenţia de 3. fi ştii.nţe v,erilabile şi s e mulţumesc să consooa dintr-o cokcţie de cu­ noştinte emp·j,rice, .1i să se serv,ească de conceptele intelectului În chip precar şi fără pretenţia de a ahrma Îin felul acesta ceva o!Jiect.iv. Dacă ceea ce se numeşte pe sine ştiinţă flilozofică a fost mai Întîi exclus, contra voinţei sale, din filozofie şi din cate­ /{ol'ia de ştiinţă in general, şi apoi s-a Împăcat în cele din umnă cu această situaţie, această cxdudere nu-şi ar-e temeiul în faptul că acele aşa-numite ştiinţe n-au p.leoat de l a însăşi ştiin(a filozofiei şi nu s-au menţinut în legătură conşti,entă cu ea. Deoarece tieoare parte .a f!lozofici este în singularitatea sa capabilă să fi,e o ştiintă inuependentă şi să dobîndească o ne­ cesita:c interioară desăvkşită, fi,Îd1.dcă ceea ce face din e·a ştiintă veritabilă este absolutuL In această formă numai el este principiul prDlpriu-zis, pnincipiu s.ituat deasupra sferei cunoaş­ terii şi libertăţii respectivei ştiinţe şi principiu, la care rapor­ tată, aceasta aparţine necesităţii exterioar'C ; dar ideea însăşi rămîne independentă de ace�t mod- determinat şi este capabilă să s e reflecteze în acea.g.tă ştiintă determinată în chip atît de

323

82'


254

DESPRE FELURILE DE

A TRATA DREPTUL NATURAL

pur cum e acela În care se eXiprimă pe sine viaţa absolută în tot ceea ce e viu, ad ică fără oa ceea ce are în ea ştiinţific o astfel de ştiinţă sau ra�iCl'l1âlitatea ei interioară, să se revdeze clar În forma pură a ideii, care este esenţa oricăLrei ştiinţe, i,ar în filozof�e, ca ştii,nţă absolută, se înfăti�1.ză ca idee pură. 1n privinţa acestei dezvoltări ştiinţifice pîOprii şi totuşi libere a unei ştiinţe geom-etrila ne oferă un exemplu strălucit şi invidiat de celelalte ştiinţe. Tot as-tfel, şi ştiinţelor de felul celor m ai sus menţionate trebuie să le fie contestată orice realitate, nu fiindcă, pifO<pI'iu-zi.s, ele ar fi empirice � deoJ.rece, cum orice parte sau latură a filozofiei este capilbilă să fie o ştiinţă in­ depend,entă, ori.re parte sau Iatură este deci nemijlocit ş i o icoană independentă şi desăvir.şită, p utînd fi receptată şi în­ făţiş:ată În forma ilustrării unei concepţii ce se păstrează pe c!ne p,'o3pc::ră şi pură de orice infedare cu concep te fixe. însă desăvîrşirea ş.tiinţei preti nde oa atit concepţia şi ima­ ginea să file unite cu lowicul ş i să fie receptate în ceta ce e de natură pur ideală, cît şi să fie Înlăturată starea de jzolare a ştiinţei iz ol ate deşi veri.tabi,le, să fie recuno>,>cut principiul ei potrivit conex-iunii lui mai îna:Ite şi necesităţii lui şi tocmai astfel să fie el însuşi complet libe m t . Numai în felul acesta ş i este cu put1rnţă să fie cunoscu:k limitele �tiinţei I'espective, limite pe ca're, fără această operaţie, ea este nevoită să Ie ig'noreze ; dooolHlce ea ar trebui altfel să se afle deasupra sa însăşi, şi să cunoa<;că na'tu r a principiului sau în forma l u i ab­ solută, potrivit modului-determinat al lui. Din aceas t ă cunoaş­ tere ar rez-ulta pentru ea nemij locit cun oaştere a şi certitudinea extinder,ji idooti.tăţii di fer.it el or ei moduri-determinate. însă alt­ fel, ea nu se poate comporta dec-Lt -empiric fată de l im i tele sale şi e nevoită să .fad b a încercări greşite, să le depăşească, ba să le cr,eadă mai strîmte decit sint, şi, din această cauză, să descopere neaşt eptate Iărgiri ale lor � întoc m ai ca geometria - care ştie demonsb�a, fără îndoială, j,ncomell<;urabilitatea dia­ metrului şi a laturii pătrat,u lui, d<lJr nu ştie s-o demonstreze pe aceea a diametrului şi a periferiei ll'1ui cerc * - şi încă şi

" tu iln:tf'OO'llJCerea la Dreptu.l 7Mtural, Flichte se ;pre\'.a!ellză de �impHVatea În!ţeleger1/i umehlllu i u('er>wi d'im. umnă i.noompn,-ur"bi,J,i!ăţi, spun-î nd : "adică strimb. serk'5 ....-:;:d;,;ln.d, nu este drept". f,ue)erHdali­ tatea acesmtd rteme:i rreliese de O a �I:,no ; şi ,",-1 se ilIlt'imna pe 1>ine şi nemij­ IQDit pni,n lpr:Îtl11Ia inoom.eIl!sumbiJ1itaJtc, pr'lll .aceea a diameltrului şi lat<urH pătratu:lui, care sînt .amîndouă drepte, precum �i prin cva.dmtura 9'l-ra­ bole1. In ce pviveşte L5prlij.irn;uil căutat tot aC'i 'Ia simţul comun împo-


255

mai mult aritmetica, ş i cel mai mult unirea acestora, ne oferă cele mai mari exemple de felul în care ştiin(.a dibuieşte limi­ tele pe întuneric Dacă fLlozoflia crit·Îcă a avut asupra ştiinţelor tear'etice efectul negativ impo['tant de a demonstra că elementul ştiinţific al lor nu este ceva obiectiv, ci ţine de ceva intermediar ce se află Între neant şi realitate, de amestecul cLintre f<jinţă şi ne­ fiinţă ; şi dacă filozofia critică a avut efectul de a face ca ştiinţele teoretice să rnărtunisească că de nu sint decît în opinia empirică, elementul P<Jzitiv al ci s-a înfăţi�at în această pri­ vinţă cu atît mai sărac, nd�ind Î'1 stare să redea filozof,i-ei aceste ştiinţe. In schimb, filozofia criti,că a situat absolutul cu totul în f:ilozof]a practid, i.alr aici ea este cunoaştere pozitivă sau dogmatică. Faozotia cni-bică, f,ilozof,ie care se numeşte pe sine şi idealism transcendental, trebuie $-0 considerăm în general, şi in particul.ar în dreptlul natural, ca punctul culminant al opoziţiei care a cm�cut me-reu În cursul eforturilor ştiinţifice mai vechi, Începind cu muţelll�a ba.rha,riei, de l a începuturi mai slabe, pînă ce, în filozofia critică, ea, această opoz'i ţie, s-a făcut Înţeleasă pc sime Însăşi cu ajutorul conceptului absolut al infi­ nităţii şi se şi suprirnă pe sine ca infiniotate (intocmai cum cercurile se propagă pe sup�afaţ.a apel concentric pornind din punctul în car,c a:p,a 'a fost pusă în mişcare, şi, în c.de din urmă, Îşi pierd, în mi�cări mici, legătura ClI u n punct central, de­ venind infinite). ModurÎ>lor ante'r.ioare de trata're a dreptului natural, şi po­ ziţiilor oare ar trebui considerate ca diverse principii ale aces­ tuia, trebuie a�adar să le fi.e contestată or,ice Însemnătette pentru esenţa ştiinţei ; deoarece aceste modulli de tratare sint, dcsigUl , in opoziţie şi m negativi tate, dar nu în negativ,itatea absolută sau în Înfinitatea care singură există pentru ştiinţă, ci ele au tot atÎ,t de puţin pozitivul ca şi negativul în formă pură, fiind amcs,tecllri formate din aceste două. Ar fi. numai interesul unei lia:ufdnHăţili. ll1liaJ/lema,tooe, cind lSe că -,. ,un pol1gon ou jnt\mt miU fi flllo!1dcă este .pcdJLgoil1 cu de iIl1lUilite 1altu·rti", rdhmr .aClellaşi sprijin ar pe de .o parte, să ne :s,tea la -dli&pooiţie progreiSruilui -inEnit pnj'D. 'care ar fi să ,se 'resaildz.ez e d,deera .;Ihsal,urtă : pe de a,l,tă parte, nu se botăreş:be iP11in P.r'hl,di;pa!luJ lucl'u, "la pDziJt.iI.'ă. care Il1JU esbe dnfiniJtă, CIi este ,�defl"utLtate, l"hU &e hio.tăreşte aceasta trebuie pusă, ee înseamnă că nu nimic ho.tărH ce prh'eşte eome!1SurabiH,batea lSau tItlCClmoosurab,11itatea.

tl'iva.

j,nf1in'it

de mu11€

poate

affi,rună măL<;.l.l.ar1; lf 10crnai

lCOIl:tm

areasta lrJIimilc �<of€lt"'i,tor �a eaal,tfutate ceeu

�a

J'aturi

,treo.u.i.

inOOM;aJl.ea

este

dud in


256

DESPRE FELURILE DE

A TRATA DREPI'UL

NATURAL

cur;iom.'tăţi faţă de istoricul stiinţei acda care ar putea zăbovi la ele, atît pentru a l'e compara cu ideea absolută şi a observa, în însăşi deformarea lor, neca'litatea cu ca,re, printr-o determi­ naţie care este principiu, momentele formei abooJ ute se Înfă­ ţişază ca unele ce sînt deplasate, momente care chiar şi sub dominaţia unui prÎ'l1<lLpiu limitat ,domi'nă totuşi aceste î.ncercă.ri ; ar zăbovă şi pentru a vedea starea empirică a lumii reflectîn­ du-se în oglinda ideală a ş.tiinţei. Deoareoe, în ceea ce p r i v e ş t e a c e s t d i n u r m ă f a p t, dată fi-ind conexiunea tuturor lucrurjlor, existenta em­ piriJCă şi starea tuturor ştiinţelor vor exprima, fără Îndoială, şi sbal'ea lumii, dar în chipul cel ma; direot o va expl'ima pe aceasta starea dreptului natUl1al ; fiindcă atOesta se referă ne­ mijlocit la ehic, 1.a ,ceea ce pune În mişcare t,oate lucrurile omeneşti, şi, intruoit ştiinţa <lCestuila al'e o exiostenţă, el aparţine ne<:es-ităţii, tl'ebuind să fÎ,e una cu forma empirică a etioll'lui, fotmă OaJre ţ,ine de asemenea de nece�i.ba.te, şi ca ştiinţă trebuie 5-0 e�prime pe aeeast,a în forma universa!irtăţii. In ceea ce p r i v e ş t e p .r i m u l f a p t, ca adevărată deooebj.re a prinei-piilor ş�L1nţei poate fi recunoscută numai aceea �otrivit că"eia ştiinţa se găseşte în absolut sau aceea potrivit căreia se găseşte în afara unităţii absolute, ,În contradi'cţie. Insa, În aoe5>t din urmă caz, ea ar putea În Keneral să nu fie de loc ştiinţă dacă pl'incipiul ei o-,ar fi o unitate necompletă şi reh­ tivă oarecare, sau conceptul unUii raport ; chi<1lr dacă acest prin­ cipiu ar fi numai abstracţia goală a raportului însuşi, sub ou­ meIe de forţă de atracţie sau de fortă a unităţii, a identitătii. Ştiinţelor al căror principiu nu este un concept de relatie sau e numai forţa goală a identităţii, nu le rămîne nimic de natură ideală decît primul raport ideal, potrivit căruia copilul este dife­ rit de lume, forma reprezentării în care ele pun calităţile empi­ rice şi a căror diversitate ele o pot enumăra punct cu punct ; acestea ar fi numite ex,celent ştiinţe empirice. Dar cum ştiinţele practice se referă, conform naturii lor, la ceva realmente .�ene­ raI sau la o unitate care e unitate de diferiţi, În empiria prac­ tică niei senzaţiile nu trebuie �ă cuprindă în de calităţi pure, ti reI-aţi,i, �ie că acestea sînt negati\'e, cum este instinctul de au1o­ conservare, fie pozitive, ca iubirea şi ura, sociabilitatea ek. Iar empida şti�ntifică nu se deosebeşte de empirÎ.a pură în genere prin �aptul că obiectul ei ar fi relaţii mai mult decît c:dităţi, ci se deosebeşte prin aceea că ea fixează aceste relaţii în form a


257

conce)}tullUi �i se menţine pe lîngă acest absolut negativ, totuşi fără a separa această formă a uni.tăţii de conţinutul ei. Vom numi aceste şlJiinte, ş t ,i -i n t e e m p i r i c e ; dimpotrivă, vom numi ştiinţă pUT f o 1(' m a ă acea fOllmă a ştiinţei în care opo­ ziţia este abrolută şi unitatea pură, sau infinitatea, net:rativ abso­ lutul este pur separat de conţinut şi e pus pentru sine

I

.

Ou toate că prin aceasta este instituită o difer,entă specif,ică între cele două specii neautentice de tratare şHinţi.fică a drep­ tului natural, difer,entă potrivit căr·eÎa principiul uneia implică relaţii şi amestecuri a},e intwiţiei empirice cu universalul, iar prmcilpiul celeilalte implică opoziţie absolută şi universalitate absolută, rdese totuşi de la sine că elementcl'e ambelor, adică intuiţi,a empirică şi conceptul, sînt aceleaşi, şi că formalismul, îndată ce trece din negaţia sa pură la un conţinut, nu poate nwi el a jun�e la altceva d-ecît la relatii sau la identităţi rela­ tive, deoa.nece Cflea ce e de natură pur ideală oo.u opoziţia eate pusă ca absolut separată, deci ideea absolută şi unit atea [ab so­ lută] nu pot fi prezente ; şi În privinţa i n tu i ţiei sinkzde. întru­ cit ar f,i ,s ă aibă nu numai seml1lif.ioaţia pur neglat1vă a supri ­ mării unei părţi a opoziţiei ci şi o semnificaţie pozitivă a intui ­ ţiei, r ep r e z i.ntă f1IUffiai intuiţii empinke deoarece cu principiul opoziţiei absolute sau al ca.racterului absolut a ceea ce e de na­ tură pur ideală este pus principiul absolut al empirici). Aceste d o u ă f e l u r i de t r a t 'a r e ş t Li n ţ i f i c ă a d r e p t u l u lÎ. n a t u r a l t r e b u i e î n p r i m u l r î n d s ă f i e m a i p r e c i ,s c a r a c t e r i z a t e ; p rimul fel, reft':­ rindu-ne Ia modul tn care apare în el idea absolută potrivit momentelor formei absolute ; al doi'lea fe.l, a rătînd cum i n f ni tul, sau absolutul negativ încearcă i·n zadar să reali zeze o orga­ nizaţie pozÎ<tivă. Discutarea acestei din urmă încerd!.ri va atrage după sine nemij locit c o n s i d e r a r e a n a t u r i i ş i a r a ­ p O if t u l u i d i n t r e ş t i i n ţ e l ,e e t i c,u l u i c a ş t i i n ţ ,e f i l o z o f i c e, precum şi considerarea r e l a ţ i e i a c e s ­ t o 'r a c u c e e .a c 'e s e n u m e ş t e ş t i i n ţ ă i u r i d i c ă p o z i t i v ă şi se menţine, fără îndo ială, În afar a filozofiei si, r-enunţînd spontan la ea, crede că se poate sustrage criticii ei, dar în acelaşi timp afÎ:rn1ă că pO'ioedă totuşi şi subzistenţă ahso­ lută, şi o f'ea:�i tabe adevărată, pro('ltenţie ce nu trebuie să fie exa­ mim ată

,

(

. .i -

.

17

-

Hegel,

StudU fUozoflce

329


258

DESPRE FELURn.E DE

A

TRATA

DREPTUL NATURAL

Aoum, în ce priveşte felul de tratare a dreptului natural pe cane l-am numit empiric, înainte de toate să spunem că nu pu­ tem intl1a în considerarea, conform matel'iei lor, a înseş i deter­ minaţiilor şi conceptelor de relaţie pe care acest fel de tratare le culege tn tl'ece,re şi l e impune sub numele de principii, ci toc­ mai această izolare şi fixare de determinaţii este ceea ce trebuie să fie negat. Natum acestei izolări atrage după sine faptul că e lementul ştiin�,fi.c trebui,e �ă se îndrep te num"li spre f or ma u n i ­ t ăţii şi, în relaţia org.anică a mult or felmi de calHăţi in c are p.oaJte fi distribuit elementul şHinţif�c (cînd nu e vorba ca aces­ tea să fie numai înşirate) - şi pent,ru a atinge p este ace as t ă mUlţime O' unitat e -, trebuie să fie scoasă în evid enţă O' deter­ minaţie oarecare şi oons.iderotă ca esenţă a neLaţ iei. Detr tocmai astfel -DU se ajunge la total�tatea organicului, i.ar restul acestuia. ad'ÎICă ceea ce a rost exclus din acum-menţionata d eterminaţie a1e3iSă aj ung e sub dominaţia acesteia, determin'aţie care este ridicrată la rang de esenţă şi d e scop. Astfel, de exemplu, pentru a recunoaşte r.a,portul căsătoriei , e IUlată în ronsidem;re cînd pro­ creaţia de oopu, dnd cO'munitatea de bU/Duri etc. j şi plecînd de la o astfel de detJerminaţie, tmlJliSlfol"IIlată în l,ege ca ceva esen­ ţial, este determinată şi infeet-ată întreal!a re1aţie organică ; sau, în ce ,.priveşte pedeapsa, este seSlizată în trecere cînd determinaţia îOOreptă6i m orale a criminalUJlui, cînd determinaţia lezării pri­ cinuite, oÎnd determmaţ ia repr�entării ţ>edepsei în conştiinţa celorlalţi, dnd aceea a r�rezentării e,j de criminalul însuşi, reprezentare premergă,toare crimei, cînd determinaţia ,necesitătii ca ameninţarea să fie pusă În apl'icar,e pentru ca amin.tita reţ>re­ zentaTe să devie reală etc., şi un astfel de elem ent singular se face .scop şi esenţă a îrntregul u i. Ca urmare naturală a aoestui procedeu ia n aştere �rămîntarea de a găsi relaţia necesară a un eia dintre determinaţid cu celelalt e şi dominati a acesteia asu­ pm celol'lal te, frămîntare ce nu mai are sfîrşit (fiindcă o astfel de determinaţie nu se afl ă în legătură neceo.:lră cu celelalte determinaţii care mai trebuie să fie dis tinse) ; şi mai rezultă în chiţ> natural din acest procedeu că oricare din aceste determi­ naţili poate foarte oone revendica pentru sine independentă faţă de cele},alte, deoaree,e lipseşte necesitatea interioară, care nu se află în cee a ce e singular. Astfel de c alităţ i, culese din mulţimea raporturilor în care este fărîmiţat org an icu l de către intuiţia empirică sau necom-


259

plet reHectată şi puse în forma unităţii conceptuale sînt ceea ce sus-menţionata cunoaştere numeşte esenţă şi scop ; şi - întrucît forma lor conceptuală este exprimată ca fiinţă absolută a deter­ minaţiei care corn1lituie conţinutul conceptului - ele sJnt eri­ j ate în principii, l egi, obligaţii elco Asupra acestei transformări a caracterului absolut al formei pure - dar caracter absolut care e negativ sau identitate pură, concept pur, infinitate - in absolut al conţimutului şi al determinaţi-ei receptate in formă, se va inSJÎ-stra mai mult cînd v,a fi v()rba despre principiul filo­ zofiei critice, filozofie care înfăptuieşte cu reflexie, ca ratiune absolută şi datorite, sch�mbarea ce se petrece inconştient in cunooşte.rea empirică despre care vorbi.m aici. Această uni.tate formală in care este pusă determinaţia de către gîndire este to,todată şi ceea ce produoe aparenţa neces.i­ tăţii căutate de ş-tiinţă, deoarece unitatea co.ntrarelor, conside­ rate, în ce-o priveşte pe aceasta, ca reale, este necesitatea ei. Da,r, deoarece mater.ila unităţii fonnale despre care se vorbeşte nu eonstituie întregul con4mardor ci numai unul dintre c(mtrare, este numai o determmatie, IltOOCI'l itat.ea este şi ea numai o nece­ sitate analitică, formală , şi se r(lferă numai la fOl'ma unei pro­ poziţii identi;ce sau anali6ce, propozitie în care poate fi infăţi­ şată de terminaţLa : caracter absolut al propGziţiei pl'Îin care se captează Însă pe nesimţite şi un caracter absolut al conţinutului şi sînt consti,tuite astfel legi şi prindpii. Dar Întrucît ac-eastă ştiinţă empirică se vede pe sine în mijlocul unei divemrităţi de astfel de principii, legi, scopuri, ohli­ gaţii, drepturi, d'Între care nici unul nu este absolut, trebuie să-i planeze în faţa ochiLor în acelaşi timp chi.pul şi nevoia unităţii absolute a tuturor acestor determmaţi:i lipsite de legătură şi imaginea şi nevoia unei lIlecesi,tăţi originare şi S'imple. Noi exa­ minăm felul cu care este satisfă:cută ,această exigenţă descinsă di-n tnţiune, sau felul În care va fi înfăţişată ideea absolută a raţiunii în momenteLe ei ,S'ub dom�naţia opoziţiei dintre multiplu şi unu, o.poziţie care e invincibilă pentru această cunoaştere empil�ică. Pe de o parte, este în sine interesant să observăm în această îndeletnicire ştiinţif.ică şi în mediul ei tulbure incă re­ flexul şi dominaţia absolutului, dar în acdaşi timp şi ahsurdi,tatea ei : în parte, fonnele care au păst.rat momentele absolutului în aceasta au devenit un fel de prejudecăţi şi de �înduri libe­ rate de îndoială, general-v,ahlbile, a căror nulitat,e trebuie s-o arate crit-ica, spre a justifica ştiinţa pentru faptul că ea nu ţine seama de ele ; această dovadă a nulităţii acesto·r gînduri se face

su

IH


260

DESPRE

FELt1BlLE DIil

A TRATA DREPTUL NATURAL

în chipul 001 mai eVlÎ.dent prin arătarea temeiului şi terenului Upsit de roa11tabe din ca.re ele răsar şi al cărui gust şi n atură pătrund şi onesc în ele. Mai intii ştiinţei empirice i se înfăţişază totalitatea ştiinţi­ fică ca o to\'.:alitate a diversului sau ca integ.ra1itate, iar fonna­ lismului propri u-zi.s însă ca consecvenţă. Ş tii nţa empirică poate să-şi ridrice după plac 1a generalitate experientele sale şi să con­ tinue, cu determinaţÎlLle s ale gîndite, consecvenţa pînă ce un alt m ateri al empiric, care 'Îl contraZlÎ:ce pe primul, dar are şi el drep­ tul său de a fi gîndit şi exprimat ca pri nc ip-i u, nu mai îngăduie consecventa determinaţiei precedente ci impu n e părăsi,rea ei. Formalismul î.şi poate extinde comecvenţ'a atit d,e departe cît permite în genere VlÎdul principiului său, ori un conţinut pe care şi l-a captat ; drar de aceea el se şi crede Îndrep tăţit să excludă, cu p o rec la de empi'fÎC şi cu mmd rie , din aprioritalea şi din ştiin� s a ceea ce-oi lipseşte integralităţii tabl oului său. Deoara.e p ninci piJile sale formale el le afirmă ca pe ceva apr,ioric şi abso­ lut, şi deci ceea ce el nu-şi poate însuşi cu ajutorul lor el îl afinnă ca pe ceva neabsOilut şi accidental, CÎnd el nu se ştie totuşi ajuta cumva descoperind d'e la emp i,ric în general şi de la o determinaţie la cmelaLte trecerea formală a Înaintării de la con diţion 3Jt la condiţie şi - cum aceasta este la rî n dul ei tot ceva condiţionat - aşa mai departe , la in,finit. Procedeu prin care fonnalismul îşi acordă nu numai superioritate fată d'e oeea ce el n umeŞl!:e empirie, ci, cum în legătura condiţionatului cu condiţia aceşti cont rari sînt puşi ca ,subzlÎstÎnd în ch�p ahsolut, se împotmoleşte el însuşi cu totul în necesitatea empirică, confe­ rindu-i acesteia, prin identitatea formală sau prin neg,ativ-abso­ lutul, se îmbi nă formalismul cu identitatea formal ă, aparenţa ab­ so lu tului verit-ahil. Aceas-tă leg.are a consecvenţei cu integralitatea tabloului fje că e vorba de această di n u�m ă cons ecv.enţă mai eom pletă, fonnală şi goal ă, fie că e vorba de sll<;-menţionata p,rimă con­ s ecven ţă, care, cu conceptele ei detenninat.e ca p rincipii şi tre­ cind de la unul din ele la ,c eleLalte, este consecvcn tă numai în inconsecvenţă - d�pla.sează însă n emij loci t poziţia diversului aşa cum este el pentru empiria goal ă ; pentru care orice divers are drepturi egale cu celălalt şi oare nu dă preferinţă nici Ulnei determinatii dintre care UllJa este tot atit de reală ca şi alta. Fapt asupra că,roia vom mai reveni mai încolo la compararea empiriei pur;e cu această empirie ş tiin ţi f,ică despre Gare e�te vorba aici.


261

După această totalithate fQrmală trebuie să tratăm despre felul în oare se înfăţişază unitatea absolută, attt ca unitate sim­ plă, pe care o putem numi unitate originară, cît şi ca totalitate În I10Hectarea cunoaşterii empiroce. Cele două unităţi, care În absolut s,Îot una şi a căJr.o.r identitate este absolutul, trebuie să se afle in amintita cunoaştere &eparate şi ca diferite. Mai întîi, ÎIn oe priveşte pnima ul1lÎ.tate, e piria nu poate m avea de-:a face cu ea, oa esenţă a necesităţii, esenţă care C'5te pentru fenQmen o Iegălură exteI1iooJl'ă a lui ; deoarece in unita­ tea care este cea esenţia:lă diversul este nemijlooit nimi.cit şi e neant. Fiinţa div:ersă fiind principiul empiriei, îi este interzis a<:esteia să pătrundă pmă La neantul absolut al calităţilor sale, care, pentru ea, sînt absolute şi ca're şi prin concept, potrivit căruia ele sînt de-ta dreptul multe, sînt infmit de multe. Acea unitate originară poate Însemna deci pe cît e posibil numai o oailJ.titate simplă şi mică cu ajutorul căreia ea crede că poate fi suficientă penhru cunoaşterea celorlalte calităţi. Acel ideal În care ceea ce trece OIalrecum ca arbihrar şi oa <wcidental se şterge şi in care este pusă cea mai redusă cantitate necesară de divers, este pentru empi,rie, În domeniul fizic ca şi Îrn damen],ul etic, h a o s u l ; care este reprezentat în acest din urmă dameniu cu închip �rea, cînd mai mult În forma unui tablou al fiinţei, ca u s t a r e n a t u r 'a 1 ă, cînd mai mult În forma posibilităţii şi a abstracţiei, ca o Înşir.are de flacultăţi descoperite de psihologia empirică în om ca date in prealabil, c a n a t u 'T ă ş i m e n i r e a o m u 1 u .i. Şi în felul acesta ceea ce, pe de o parte, este af�rmat ca f,i,imd absolut necesar, tn sine, absolut, devine, gi e s ă m u s t ' Gă 'C:;�ui: ' gi�dir, �c l c� oe icJ��� aici ca fiind simplă po.s-i:bilHate ; ceea oe constHme cea mai dură coni:r·adieţie. P'entm intelectul obişnui,t, oaf1e se opreşte la amestecul tul­ bure compus din ceea ce este În sime şi ceea ce e trecă,tor, nimic nu este mai intehlgibiJ dedt procodeul potrivit cărui.a el ar putea găsi ceea ce este În sine separÎnd in tabloul amestecat al stării de drept tot ce e arbitraJ' ,şi accidental, prin această abstracţie lui trebuind să-ii ră,mină nemijlocit necesarul absolut. Dacă în­ depă4'tăm cu gÎnd1rea tot ce o bănuială tulbure poate considera ca particular şi t'recător, ca aparţinînd unor moravuri particu­ lare, istoriei, culturii şi chiar statului, omul rămîne în mijlocul tabloului stării naturale nude sau ahstractuI lui cu poo i bilităţile lui esenţiale, şi atunci nu avem decît să piTivlÎm la acel tablou

�� � �� :

7e

� ��

fYi�t }

33'


262

DESPRE FELURILE DE A TRATA DREPTUL NATURAL

pentru a găsi ceea ce es�e necesar. Totodată mai trebuie să fie sepaIiat şi ceea ce este cunoscut ca avînd legătură cu .statul, deoa�ece imaginea haotică a neloesarului nu poate oonţine în ea unitatea absGlută, ci num.aIÎ diversitatea simplă, atomii, cu cele mai puţine cal,ităti pO'i.ibile j şi, deci este exclus din ea ceea ce p()ate aparţine conceptului unei îmbinări şi ordonări a atomilor ca cea mai slabă unitate de care e sus.ceptibil pnincipiul multi­ plului, est,e exdus ca ceea ce v,inc abea ulterior şi se adaugă la aooastă unitate. La sepal'area despre cal1e e vOl'ba îi lipse�te mai întîi empi­ rismului în wenere orice criteriu _oare ar arăta unde este gu­ ruţa Întfle aooidCll1tal şi necesar, prin urmare ce tr.ebuie să rămînă în haosul sta.rii naturral e , sau În ahstra,cţia «om", şi ce trebuie eliminat din acestea. Dcterminatia oonducătoare nu poate fi aici altccVia deCÎLt că în acestea să f.ie atîta de cît este nevo,ie pentru :î:nfăţişarea a ceea oe se găseşte în realitate : prinoipiul condu­ cător pentru sus-m6llţionabul aprionic este apo:Sil:er.îorncul. Pentru ceea ee trebuie introdus în stan-ea de drept, şi spre a arăta legă­ tura a.cesteia reu originarul ,şi nooesrurul, deci s,pre a o :Înfăţişa şi pe ea însăşi ro nece:;'lad, avem do-ar să trans'punem o calitate ce ne este proprie sau o facultate în haos j potrivit manierei ştiinţelor care pleacă de l a empiric în g;eneral, să recurgem la ipokze pentru aşa-numi,ta explicare a real�tăţii, ipoteze în care această realitate estle p1liSă În aceeaşi determinaţie, dar in for­ m ă cu totul fornnal-ic1eală, ca forţă, materi.e, f.acuItate, aşadar una din cealaltă e şi foarte uşoc explicabilă şi intdig,jbiIă. Pe de o parte, ac-eastă pr.esimţirr-e tulbure a unei unităţi ori­ ginar,e şi absolute care se manitestă în haosul stării naturale şi În a:bstJlacţia facultăţilor şi înc1inaţHlor nu străh:::t te pînă l a uni­ tatea absolută negativă, ci ea merge numai pînă la şte'rgerea unei mari cantităţi de particularităţi şi de opoziţii. Mai rămîne Însă o cantitate nedeterminabilă de determinaţili ,calita,tive În haos, care au pentr.u sine tot atît de ,puţin altă necesitate decît cea empirică, iar una pentru alta nu au nici o -necesitate inte­ rioară. Aceste detenninaţii cal.itative au numai relaţia de a fi determinate ca multiplu, şi fiindcă acest multiplu este rdaţie reciprocă dnr este fără unitate, au relaţia de opuse una alteia , şi de a fi determinate în conflict absolut una cu alta j şi ener­ giile separate ale emcului trebuie să fie gindite in starea na,tu­ rală sau În abstractrul omului ca fiind in 'război de nimiciJ',e reci­ procă. Dar tocmai de aceea este uşor de arătat că, Întrucît aceste ca1ităţi sînt ()J>use absolut una alteia, �iind deci pur ideale, ele


263

nu pot subzista în această idealita.t.e şi separare a lO'r, cum to­ tuşi <l!r trebui, ci se suprimă pe sine şi se reduc l a nimic. Iusă emp'Îria nu poate duce pînă la această reflexie absolută şi pînă la sesiza,rea nimicului determÎnaţiHor în ceea ce e absQlut sim­ plu, ci mulţii nimic rămîn penku ea O' mulţime de realităţi. La acest muI,tiplu trebuie Însă să se adauge pentru empirism unita­ tea pozitivă ca un altceva şi ca ceva străin, unitate poznmvă care se exprimă pe sine ca totalitate absolută ; şi deja în această for­ mă a ÎmbinăJrii celor două laturi ale identităţii absolute este con­ tinut faptul că totalitatea se va înfăţiş.a tot atît de tulbur,e şi de impură ca şi totalitatea unităţii O1'iwinare. Temeiul fiinvei uneia dintre aceste unităţi separate aici pentru cea,laJtă, sau temeiul trecerii d,e la prima uni,tate Ia a doua este pentru empiIli'e tot atît de uşo.r, pe cît de uşor îi este ei În genere să găsească argumente. Po:triv,it f.icţiunii. stării naturale, aceasta este părăsită din caUZia răului pe care eet il atrage după sine ; oeea ce nu înseamnă altoeva decit că se presupune în preaoI'abil unde vrem să ajungem, adid se pre;iUpune că un acord a ceea ce este în confHct 'ca haos ar fi binele, sau La ceea ce ar tnebui să se ajungă. Sau, În repnezenlarea calităţilor oniginare ca posibiIităti este nemijlocit introdm un astfd de temei al tre­ cerii ca instinct de sociabilitate ; sau se renunţă La fooma con­ ceptuală a unei facultăţi şi se trece îndată l a determinaţia cu totul partkulară a aparitiei celei de a doua unită,ţi menţionate mai sus, se trece la determinaţi'a de natură istorică car,e e sub­ jugarea cdcllr mai slabi de către cei mai tari etc. Dar, În locul multor caHtăţi izolate, unitatea Însăşi nu poat,e înfăţişa, potrivit principiului muHxiplicităţii ca1i,tative absolute, ca În fizica empirică, decU Î"a'I"ă.şi complicaţii diverse al'e multiplllllUri. simplu şi iwlat, pus oa originar, a"tingeri de supnafată a acestor cali­ tăţi care, pentru ele înseşi, sînt, ca partkUilare, iIlidestructihile şi susceptibile să intre numai în legături şi amestecur,i uşoare, parţiale, deci nu poate înfăţişa deCÎt o multiplidtaie de div,i.2iaţi sau d,e raporturi, şi, intrucit unitatea este pusă ca întreg, ea nu poate pune decit numele gol al unei armonii lipsite de formă şi exterioară, sub numele de societate şi de stat. Fie că această .unitate este considerată pentru sine ca abso­ lută, fie că ea e luată mai mult sub raport empiric în ce pri­ veşte naşter,ea ei ca absolută, avîndu-şi nemijlocita-i origine la Dumnezeu, şi cu toate că în subzis�ar,ea ei oentrul şi esenţa ei interioară sînt reprezentate ca divine, totuşi a,{)eastă reprezen­ tare rămîne ceva formal, ceVla ce numai plu.teşte deasupra mul-

887


264

DESPRE

FELURILE DE

A

TRATA DREPTWL NATtllIAL

ti.pli.ci.tătii şi nu o pă�runde. Chiar dacă este recunoscut Dum­ nezeu nu nwnai ca Întemeietor al unirii ci şi ca păstrătoc al ei, şi ,în această din unnă privinţă suveranitatea puter.ii supreme este consridel1ată reUex al lui ş.i ea mnd în sine div�nă, totuşi oamoterul divtin al uni'ri1 este ceva exterior pentru mulţii uniţi care .nu trebuie puşi decit în r eLaţie de dominaţie cu acest divin, deoarece princÎlpiul acestei empir,ji exclude umhtea absolută a unutui şi multipl'Ului. Punct al acestui raport în oare această empirie se îotilneşte nemijlocit cu principiul opus ei, principiu pentru care ceea oe e PIlim e ste unitatea ah..t�actă ; numaI că, eIIlJPiria nu se simte incomodată de inconsecvenţele sale (care ia/U uaiş.toI"e din amestecul afiin-mă.tii unor lucruri attt de specific difer;ite, cum sînt unitatea abstnactă şi multiplidtatea ab solută) ; tocmad de aoooa, empiria şi are av;antajul de a nu bara aoces.ul unor vederi. car,e, În afiară de :La.tur,a lor pur materială, sînt ma­ nifestări ale unui interior mai pur şi mai divin decît ceea ce se poate intimpla conform principiului opoziţiei, prin care sînt posi­ biJe numai dominarea şi supunerea. Starea naturală şi maiesolatea străină indivizilor, şi de acee a ea 'Însăşi singiuLară şi particulară, şi car,aderul divin al Între­ gului stă.rii de d'Tept, p r e cum şi naportul de supune re absolută a subiecţilor ,sub amintita ;putere 5�premă, sint formele lÎn care momentele fă'Tîmiţate ale eticu1ui organic - e vorba de momen­ tul uni.tăţi� absolute şi al relaţiilor etice obiective, Într.udt aces­ tea c�prillid tn sine O!POziţi�a unirtăţii şi multiplicităţii, fiind tota­ lirt·atea ab&oIrută. şi de moment>ul infinirtăţii, sau al neantului rea­ lităţilor opoziţiei - sînt fi x at e ca esenţialităţi particul are .şi toc­ mai de aceea, ca şi ideea, sint falsifioate. Dimpotrivă, ideea ab­ soJută a eticului conţine în ea starea de natUJră şi suveranitJa.tea oa absolut identice ; În.IlrUGÎt aceasta din urmă nu este ea îlliSăşi altcev,a decît natura clică absolută ; şi nu ne putem gindi la nioi o piendere a J.ibertăţii absolute, prin oare trebuie înţeleasă libertatea naturală, sau la o renun_e la natur;a etică din C<buza fiinţănii reale a suvellanităţii ; iar nilJturalul, care în mportul etk ar trebui să f,ie g'Îndit ca ceva ce e de înlăturat, n-ar fi el îoouşi cev:a e�i.c şi deci ar înfăţişa cel m.aIÎ puţin eticul in primor­ dialitatea lui. Tot atît de puţin este fixată în ideea aooolută in�in:itatea sau neantul ÎJndivi.dului, al �ubiecţilor, 'ii e în identi­ tate relativă cu suveranitatea, ca un raport de supunere în C3.re aT fi şi i-nd-ividll'ali-tat-eJa ceva absolut pus ; ci În idee. infin-itatea este veritabilă, indiv�dua,Iitatea ca atare este neant şi e absolut una cu suveran.itatea ebi.că absolută, unitate veritabilă, vie, nes.u-


265

i

pusă ; singuna oare constituie adevărata momlitate (ob ectivă) a i-nd!ividului. Am aouza,t empiria ştiinţifică, intrucit este ş.Hinţifică, de nulitate pozj,tivă şi neadevărul principiilor şi leglilor ei ; am această <lIGuroţie împotmv;a empiriei ş.tiintif.ice, fi,indcă ea oonferă oaracterul negativ absolut al conceptului unor moduri­ determinate prin unitatea fonnală in care ea le aş,ază ,pe acestea şi le declară ca filind absolUit pozitive şi ca Hind' in sine, ca scop şi destinaţie, principiu, lege, oblig ţie şi drept, forme care in­ seiamnă ceva absolu.t. Dar pentru a obţine Wlitatea unui r,a,port onganic cal'e oferă acestei determinări calitative o mulţime de astfel de concepte, trebuie să i se confere uneia din determinatii ex.prima'tă ca soop , menire sau lege, dominaţia a'.lu,pra celorlalte s fi t:rcii,:ţi!re��edi�e�j!�iit � c n s :c��ă n

l'idicat

de

a

ia: e:ilit��l!���ti� c i

înt1mplă ca intuiţia ca totalitate interioară .să -fie nimicită. De ooeoa, inconsecventa este aceea prin ca-re amintita receptare a determinaţij,Jor in concept se poak corecta şi care poate suprima V'Î.()Ilen� oomÎ6ă impotriva intUti.ţiei ; deoo.rwe inconsecventa nimi­ oeşte nemijlocit canwberul ahsolut atI"ibuit mai î,nainte unei de­

terminaţii. Sub acest as.pect, vochea şi ou totul inconsecventa empi-rie trebuie să fie jusoifi('ată nu Dapo,rtată la ştiin�a absolută ca at.are, ci raportată la consocvenţa şiiinţif.ic empiric, despre care a fost vorha ptnă aici. O şi pură intuiţie este capa­ bilă in felul acesta să exprime în arhitcclonicul pur al prezen­ tării sa-le ceea ce ,e cu adevărat etic. în care legă­ tura nocesităţii şi d()minaţia formei nu ies prea vizibil in evi­ cLenţă ; Me asta, asemenea unui edi.f�ciu care Înfăţi.şează În chip mut spidtul creatorului său in masa sa de dăJrimă'turi, ,fără ca îns�i edificiu, adunată laolaLtă, să fi,e reconsti­ tllită ca figură din aceste dădm�turi. Intr-o astfel de prezen­ tare făcută ou ajutorul COooepte!QIf nu.mai sbîngăcia raţiunii este aceea car,e nu înalţă în formă deală ceea ce ea cupr.inde şi pătrunde, şi nu devine constientă de a.cest lucru ca idee. Cînd mbll'iţia tşi rămîne numa fidelă şi cînd ea nu se lasă Înşelată de intelect, ea, ÎntwcÎt nu se poate dispensa tn expu­ nerea .sa de concepte. se va comporta stîngaci fată de ele. în treoOTela eU prin eonş.tiinţă VIa ac�epta forme fa.l.&e va fi, pentru con.cept, atît incoerentă. cît şi conlradictorie ; dar, ordonarea păr.ţilor şi a determinatiilor -care se mod.ifică l�ă să ghicească spiritul, fără îndoială, inviz.ibi,l, dar interior r.aţional. Şi Întrucît

spiritului maDe

arh�tectonic

imaginea ace<>tui

i i ei trnăşi

şi

alIO


:266

DESPRE FELURn.E DE

A

TRATA DREPTUL

NATURAL

această manifestare ,a spir,itului este considemată ca produs şi -rezultat, ea va fi :în perf.ect acord cu ideea ca produs. Pentru intelect nu este aşadar nimic mai uş.or dec,ît să se năpus,tească asupra acestei empÎ..l1ii, să opw1ă ar,�limentelor ei stîng.a:oe alte argumente, să aJrate confuzia şi contradicţi.a con­ ceptelor ei, să sCOIată concluzii din pro.poziţii izolate a1le ei, oon­ cluzii C<lil'e exprimă tot ceea ce e mai dm şi mai ne-naţional, şi să înfăţiş.eze în f.eIUT;ite chipuri c&<ltoterul neştiinţif.ic al empi­ riei ; prin oeea ce empiria este sancţionartă mai ales, f.ie că are pl'erenţia că este ştiinţifică, fie că ia atitudine polemică Împo­ iriV1a şti,inţ.ei. în schimb, oînd sînt fixate de�ermifl'atii şi este sustinută legea lor d.e-a lungul laturllor adunate de empi,rie, le este suoordon:ată intuiţi.a şi este în genera,l dabonată ceoa ce se numeşte obişnruit teorie, empiria tl'ebuie să acuze cu d.reptate aoest p1"Olcedeu de unilatera1Î,tate. Şi, datorită inbegrulitătii deter­ mÎnlaţiilor la oare ea reou,rge, îi stă Î'.n putere să impună acum­ menţw11Iatei toorÎ'i cu rurgumeru:e o generalit.:tte oare devine cu totul goală. Acest caracter limi,tat al conceptelo.r, fixarea de de.tel'Ini ­ naţii, rmicarea unei laturi retinute în trecere a fenomenului la rang de universalitate şi dominaţia conferită acesteia peste cele­ lalte laturi, este ceea ce în ultimul timp nu s-a mai numit pe sine teorie, ci filozofie, şi, în măsura :în care ea a ,obţinut cu efOirt abstnactii mai gOa!le şi a pus stăpÎrnire pe neg:atii mai pure, ca libertate, voinţă pură, omeflli.re etc., S-Q numit pe sine meta­ fiz�că şi a crezut că a produs revoluţii filozofice atît în dreptul llIaturaJI, cît cu deos.ebire în dveptul public şi în oeI penal, hăr­ ţuind înoolo şi încoace aceste ş,tiinte cu astfel de abstracti! Lip­ sit'e de esenţă şi cu negaţii pozitiv formulate, ca libertate, egali­ tate, stat pm etc., sau cu determinaţii culese în trecere din em­ piria obişnuită, d'etetminaţ�i to.t atit de lipsite de esenţă oa şi acum-mentionate1e abstMctii, determinaţii cum e constclngerea, şi indeosebi constrîng'ema psihologică împreună cu toată anexa ei de opoziţii Între raţiunea pr.actkă ş i impulsurile senzoriale �i ceea ce în această ps.î.hologlie este de altfel Împămînten�t ; aceaiStă metafizică a impus printr-o ştiinţă. ou mai multă sau mai puţină consecvenţă, astfel de concepte fără valoa.ne ca ţ)e nişte s<:opuri absolute ale raţiunii, principii ale ratiunii şi legli. Cu hună dreptate pretinde empiria că o astfel de filozofare trebui,e să se orient,eze după experienţă. Ea se ridică în mod j ust cu îndtrj.ire împorhiÎva unei astfel de scht:1ării aJftificirue de prin­ cipii şi pil1eferă inoon.secvenţ:a sa empirică - deşi aceasta se În-


267

temeiază pe intuiţia chiar tulbUife a unui întreg - consecvenţei unei astfel de fil()Zofări ; şi preferă propria sa confuzie, de eg ă i :=r��: î� ;:�:���'ă, ���f�;tl 1 dr�tr� :l�t ���l':��i:�:��: tului, îndreptare, executare a ,ameninţării, îns.păJimîntarc, pre­ venire etc. (şi aoeasta, fie din punct de vedere ştiinţific, fi e în viaţa praotică), sepamţii absolute a acestor laturi diferite ale uncia şi aceleiaşi intuiţii şi determinănii intregului acestor laturi pr,intr-o singură dintre aceste oalităţi ; empiTLa afirmă cu bună dreptate că teollLa şi ceea ce se numeşte pe sme filozofie şi me� taf.izÎcă nu-şi găseşte nici o aplicare şi că oontrazice practica nocesară. Nea.plicabilitak care ar fi exprimată mai bine spunînd că in acea teor·ie şi filozofie nu este nimic absolut, nu este rea­ Htaote ş i adevăr. în sfh'şit, empiria ii reproşează cu dre.p,Ia.te unei astf'el de f,ilozofăr,j şi nerecunoştinţa acesteÎla iaţă de ea, Întrucît empir.ia 'oste aceea care îi f,urnizează acestei filozofări conţinutul conoeptelor ei şi este nevoită să vadă alter;at şi f.alsificat acest ,conţinut de către acea filozofare ; deoarece empiria oferă modul-.detenmifljat al continutului impletit şi conexa.t cu alte moduri-d-dennilliate, mod determinat oare este în esenţa sa Uil intreg OTganic şi viu, .ceea oe este omorît ,prin amintita ,fărî­ miţare şi prin mentionata înălţare a unor abstracţii lipsite de esenţă la rang de absolut. Impotriva unei astfel de teorii şi de filozofii empiria s-ar impune cu cel mai mare drept, şi ar conside�a mulţimea prin­ cipiilor, scopurilor, legilor, obligaţi,ilor, dr,eptU1;ilor ca pe ceva neab.solut, dar ca distincţii oare sînt importante pentru cultmă, di:stincţii ,datorită 'cărora devine mai clară propria sa mncepţie, dacă empiria Însăşi ar fi pură şi ar rămîne pură. Dar cînd empiri'a pare a intra în luptă cu teoria, se vădeşte de obicei că una, ca cealaltă, este o conoepţi'e dinainte infeotată şi depăşită, şi na­ ţiune falsificată, prin reflexie, şi că ceea ce se înfăţişează pe sine ca empirie nu este decît ceea ce e mai slab în abstractie şi este ceea ce, cu mai puţină activitate proprie, nu şi-a luat însăşi limitările, nu le-a difel,entiat şi nu le-<a f,iXlat, ele hind limitări car,e, devenite ferme în cultura ţenerală, există ca simţ C(lmun şi de aceea par a fi luate nemijlocit din experientă. lntre o astfel de a1te�are "c!ero:z;ată a concepţid şi abia acum fixa-tele abstracţii tabloul ·conflictului este cu necesitate tot atît de \pestriţ pe cît de împestriţate sînt ele Înseşi. FiecaJ1e din ele face uz împotriva ceieiloa.Ite cînd de o abstracţie, cind de o aşa-numită experienţă ; şi avem de ambele părţi empir-ie ce se s.pa.r�e lovin-

s�:�

U2

au


268

DESPRE

FELURILE DE

A TRATA DREPTUL NATURAL

du-se de empi'rioe, l:imitare ce se sfiWîmă izbită de Limibre ; avem : cind l ăudăroşen ie cu principii ,şi legi �potriv,a filozofiei şi exc1udeme a ei ca judecătoare incompetentă a unor astfel de ade văr.uni absolute în cat'le a CUffi şi s-,a coagulat intelectul, cînd abuz de aoes�ea în r,ewna'I"e şi un apel La ele. Aoeastă d.reptate f'elativă o e i ...a fo.st acordată empirici oÎnd este oominantă în ea intuiţia, dreptate împotriva amestaculIUi empÎTioului cu ceea ce e l1etlecbat, se refer ă, ne amint im, la inte­ r iorul inconşhient al ei. Dar ceea ce este La m i j loc Î ntre acest inter io.r şi extedorul ei, adid oonşHinţ.a, este latura unde se afla nea.iunsul empiniei, şi de aceea unilaterali,tatea ei. Iar porn i rea ei împotriva spiJritului ştiinţific şi l egătura ei neoompl e tă , ele simplă abi'Ilgel1e, cu conceptul, Iegătură prin oare in felu l acesta emp.iria nru faoe d ecît să se infocbeZie, provine din n ecesital'ea ca multiplidtlatea şi finitatea să se cufunde in chip abs olut în infl­ mha.te sau in universalitate. II Latura i n f i n -i t ă ţ i i este îns ă ceea oe constÎ,tu1 e pr.incip�.uJ. apmorităţii oare se opune empiricului, principiu la a căl'ui oonsid enare trecem acum. Ind rql t area opiniei empirice şi a am est e cul ui său al diver­ suJrui cu simplul 5pre conoept, este luată în conceptUl! absolut sau în infinitatea osoilatiei ei, şi este hotărit ă separarea [pînă aici] nec01Iltpletă. La un nivel de abst r acţi e mai SiCă.zut este, fără În­ doială, scoasă in evidenţă infini<tat ea ce e dre,pt tot ca absolut al 6ubiectului, in doctrina fericirii În genere şi În dr�p'tul natural În 5pecial, de ,către sistemele c are .se num esc antisocialiste şi c are pun filÎnţa individului ca pe ceea oe e p ri m şi supf'em, dar nu în abstracţia pură pe c are infinitatea a pr imi t -o în ideaEsmul kantian sau fichtean. Nu este locul ai.ci să înfăţişăm natura infinitătii şi a dife­ ritelor ei tnansfo:rmări ; deoorece, cum ea este priru:ipiul miş­ căr ii şi al schimbă'fÎ'i , însăşi esenţa ei nu e altceva de cît aceea de a fi eontrarul nemij loc it al ei îns ăşi . Sau in fin i,batea este negativ-absoJutuJ, ahsbnacţia forme i, ca'Te, întrucît este identihabe pură, e nemij,locirt neidentibate pură sau opoziţie absolută ; În­ trucît este idealitate pură, e tot atH de nem ijlocit realitate pură ; intrucît este infini:tul, e H nitul absolut ; într.uclt ea est e necieter­ mioatuJ. e mod'llll -determ inat absolut. Trecerea aooolută în con-


2'. tmr, trecere oa're este es-enţa infirnităţi�, şi di.spariţia om-carei reaJităţi în contrarul său nu poate f! opdtă altfel decît că, in

chip empiric, una din laturile infi,nităţili, anume realitatea, sau subm.s,tarea contrardor, este fbmtă, şi că �e face abstracţie de conbror, de neantul acestei subzistări. Acest contmr real este de o parte fiinţa diversă sau fioihatea, iar faţă în faţă ou ea Înfi­ nitarea ca negaţie a muhiplidtăţii, şi, pozitiv, ca unitate pură ; şi conceptul absolut consbitui,t in felul aeesta dă În această uni­ tate ceea ce a fost numit raţiune pură. însă raportul dintre această unitate pură şi fiinţa diversă ce-Î stă în faţă este el însuşi la rîndul său tot o relaţie dublă, e 9aU relaţia poz'ltivă a subzistării ambelo.r, SiaU este I"e1aţia nimicirii ambelor. Dar atît acea subzistare, cît şi acearstă nimicil1e trebuie să file înţelese ca parţiale, deoa.r:oce, dacă subzistarea ambelor a.r fi absolută, n�ar fi pusă nici ° �elatie a ambelor şi ar fi pusă nimicirea desăvîr� şită a ambelor, astfel nu ar fi subzi,sta.re a ambelor. Această sub· zista-re parţială şi această negare parţială a ambelor - "opune­ flea unui eu divj,zibil unuri non�eu diviZiibil În eu�, adică în rela­ ţie toomai ,de aceea ,paJI1ţiaJIă - este .prmCÎ<piul absolut al acostei fiIoZQfii. în prima relaţie, în oe:t pozitivă, ulllitatea pură se nu­ meşte raţiune teoretică, în relaţie neg,ativă unitatea pură se numeşte natiune practică. Şi fiindcă în aceas,ta ne�aţi.a opoziţiei este ceea ce e prim, deci unitatea ei ceea ce subzistă maIÎ mult, iar în prima subzistarea opozitid este ceea ce e prim, deci mul­ tiplidtatea e ceea ce este subzistent în primul rînd şi mai mult, aici mţiune.a practică 'apa.re oa cea reală, iar cea tOOiTetică ca cea ide.ală. Vedem însă că această deternninaţie aparţine Cl1 totul opo­ ziţiei şi fenomenului, deoaTece unitatea pură, car.e este pusă ca raţiune, eSJte, fi.neş.te, negativă, ideală, cind contl1yul, mult�plul, oare este aşadar net1aţionaluJ, a're strict O' subzistare ; după cum unitatea pură apare ca una c-are subzistă mai mnlt şi e mai reală, cînd multi:pluJ este pll'S ca negat, sau mai curînd ca cev.a ce tre­ buie neg,a,t. Dar aoum-menţiooatul multi?lu nenaţi.onal, pus ca natură f<aţă de roţiune ca unitate pură, e t1Of3.ţiO'nal numai fiindcă natura este pusă ca abstract�a lipsită de esenţă a multi­ plului, şi, dimpobr.ivă, r.aţiunea este pusă ca ahstmcţia lipsită de esenţă a unului. lnsă considerat În sine, atit multip.lrul aCe8ta cît şi această unitate este unitate absolută a unului şi mulbiplului. Şi nabuna sau naţiunea teoretică, oare este multiplul, ca unitale absolută a unului şi muJtiplului, brebuie să fie mai curînd deter­ minată invers oa ratiune reallă, iar raţiunea etică, care este uni-


270

DESPRE FELURILE DE

A

TRA'î'A DREPTUL NATURAL

tatea ca unitate absolută a tmUlui şi mul,tiplw'l1i, trebui,e să fie dete:rminată ca ro.ţiune ideală ; deoarece în opoziţie realimtea este în multirplicitate, iaT ideal,itatea e în unitate. De aceea, in cooa ce se numeşte mţillDie practică nu putem recunoaşte deCÎt ideea f o r m a l ă a identităţii a oeea ce e de natură ideală şi a reaLului ; şi aoeastă �dee a.r trebui să he În aceste sisteme punotul de indiferenţă absolut. D.a.r această idee nu iese din difer,enţă, Lar ceea ce e de IlJatură id�ală nu ajunge La realitate, deoarece cu toate că in această r,atiune pradică ceea ce e de natură ideală şi realul sînt identice, realul rămlne totuşi ahsOllut opus. Acest r,eal este pUlS În mod esenţial în af:�a l1a­ ţiunii, iar r2.ţiunea pTootică e9te numai în diferenţă faţă de real ; a cămi esenţă va fi concepută 00 13port de cauzal�tate faţă de mulrtiplu, ca o id'entibte împovărată absolut cu o dăfe­ renţă, :şi neieşind din .fenomen. AcealSltă ştiinţă a etkului, �tiinţă came vorbeşte despre identitatea idea'lului şi a reaJlului, nu lu­ cI1ează dooi po.hriv,it cuvintelor satle, ci raţiune-a ei etică este. prQJ)riu-ZiÎls, în esenţa ei, neidentitate a ceea ce e de natură ideală. şi a realului. Raţiunea etiJCă a foot determinată adineaori ca fiind abso­ lutul în fo�ma uni,tăţii şi astfd, intrucit ea însăşi este pusă ca un mod-determinat, paxe a f,j pusă nemijlocit în această deter­ rmnaţie în chip tot atit de esenţj,al cu o opoziţie. Deoseb;rea este însă că această reali,tate ve"itabiIă şi absolutul ei sînt cu totul libere de această opomţie fată de natură şi că această realitate este identitate absO'lută a ceea ce c ,de natură ideală şi a rea­ lului. Potrivit ideii sale, absolutul este cunosout aa această iden­ titate a difel'iţi,lor, al căror moo-,deberminat este acela de a fi unitatea unora, multipliaitatea celorLalţi. Şi acest mod-determi­ nat este de .natură ideală, adică el es1e numai in infinitate potrivit conceptUilui ,său mai sus arătat, şi acest mod-determinat este tot atît de mult supl'imat pe oit de mult este pus. Fiecare, a:did atît unitatea cît şi ffiultip1icit:atea, a căror identitate este absolutul, es,te ea Însăşi unit3Jl;e a unului şi ll1ultiplului. Dar una, aceea a cărei dete.rmiooţie idea;Iă este multiplicitatea, este sub­ zistaTea contrarelor, realitatea pozitivă, şi de aceea ii este nece­ sar ei însăşi un raport opus, dublu. Deoarece realul subzistă în ea, identitatea ei este o id'entitate relativă, şi această identitate relativă a contrarelor este necesitatea. Cum aceasta este aşadar în dif.erenţă, trebuie ca şi raportul însuşi al ei sau identitatea �aportului să fie un ce difevit j indt în el ceea ce e prim e atît unitatea cît şi multiplicitatea.


271

Acest dublu napor.t dete rmi nă dubla latură a n ecesită ţu sau a manifestării absolutulllli . Cum acest dubLu �aport cade pe mul ­ tiplidtate ş i dacă unit atea div:erşilor car,e se află de cealaltă pamte, şi în care acea realitate, sau multiplul, este suprimată, o numim indiferenţă, atun.ci absolutul este unitatea ind iferenţ ei şi a raportului. Şi fi�ndcă acesta �te dublu, manifestarea ahsolu­ tUrlrui este determin.ată ca unitate a indiferenţei şi a acelui ra­ port, sau ,a acelei id enti tăţi relaJtive 50 care muLtilPlul este ceea ce e prim, e pozitJivul ; şi ca unit ate a ind iferemţei şi a acell.li rapmt în ca>re uni:tat-ro este ceea oe ..,e p.rim şi e pozitivul. Aceea es-te n atura fi ric ă, ::t.eoosta e natura etică. Şi oum indiferenta sau unitatea este libertatea, iar Tapor,tul sau i d ooti tat ea I1ela­ tivă e necesitatea, fiecare dintre aceste două manifestări sau fenomene este identitatea şi ind if�renţa libertăţii ş i a neoesi­ tăţi<i. SiUbstanta este abso lută şi infinită. În acest predicat "infi­ nÎbte" este cOll1ţinută necesitatea naturi'i d i vin e sau manifestarea ei, şi această neoes.�tate se eXJPrirnă pe sine ca rea.litate tocmai Într-un dublu r,aport. F i eoare din cele două atribuLe exprimă 1:lliSă.şi substanţa şi este a:b sol ut şi io:fi:nit, 8 au e unitatea indife­ rentei şi a �aporfu1ui. Şi în r a.por,t diferen�a lor este pus ă astfel încît în rapor tul unora ceea oe e prim este multiplul, în rap0l"tuJ oeiLorJalţi oeea ce e pI'.im este unul, sau ceea ce e in-tons in af.a.a-ă spre cei:Lalţi. Dar deo'alleoc în n.atUDa etid îns ăşi, in raportul ei, ceea ce e prim este unitatea, ea este liberă şi î·n această i d enti t ate I1elabivă, adid în Ilitmesitatea ei. Sau, fiindcă i d en ti ­ tatea relativă, prin f.aptul că unit at ea este ceea ce e prim, nu este suprimată, aoeastă a d,O!Ua 1,ibertate e determinat ă a<;tfel Încît neaeSlarul p:ootru natura et�că fă.ră îndoială este, dar e pus negativ. Acum, dacă am izoLa această latură a identităţii relativ;e a natur'j,j eti"ce şi nu am recunoa.şte unitatea absolută a indif.eren­ ţei şi a aC-flStei identităţi relative oa esenţă a naturii etice, ci latura raportului sau a necesităţii, noi am sta pe aceeaş i POZI­ ţie pe caI1e este determinată esenţa ratiuni'i practice ca avîn d cauzalitate ab&olrută, sau determinată ca f,jind, desigillr, liberă, iar necesitatea fiind pusă numai negativ, dar tocmai de ",ceea fiind totuşi pusă ; pân ceea ce aoea libertate nu iese din d ife­ renţă l1aportul sau identitatea relativă este trans format ă în esenţă şi ahsolutul este înţeles numai ca absolut negativ s au ca

infinitate. Expr,esia empiJ1ică şi populară prin care s-a recomandat pe sine atît de mult această repreZientare, care concepe natura et i c ă

StS


272

DESPRE

FELURD..J!I DE

A TRATA DREPTUL NATURAL

numai pe 1a.lJura identităţii relative a ei , este aoeea că rea:1ul. sub numele de sensibmtate, ÎlncLiIl!3.ţi�, facultate apet�tivă infe­

(moment

rioară etc. aJ mulbiplicităţii raportul-ui) nu este în acord (moment al opoziţiei uni,tăţi.i şi muLtiplicităţii) cu raţiu­ nea (moment al unităţii pure a rapo�tulllli ) ; şi că raţiunea constă în faptul de a voi din proprie independenţă absolută şi auto­ nomie, ş i de a �ng.rădi şi domina acum-menţiona.ta seIliSibilitate (moment al moduLllIi-determinat al acestui raport, mr;e e'ite că in acesta ceea oe e prim este tmibatea sau negaţia mut!i.plioităţii). &ealit3lte.a aoestei reprezentări se Întemeiază pe conştiinţa em­ pirică ş i pe ex,perienţJa gene�ală a fiecăruia, pl1in caJre fiecare descoperă în sine atît sus-amintitul conflict, oÎt şi unitatea pură a r;aţiunii p.naoti.ce, sau abs.t�acţia eului. Nici nu poate fi vorba de a nega această poz i ţie, ci ea a fost determianată adineaori ca latură a identităţi i relative a fi inţăr ii infinitului în Dar trebuie să afirmăm că această pozipe nu este poziţia absolută, deoarece, potrivit odor arătate mai sus, pe această poziţie raportul se dovedeşte a f.i numai Il la.tură şi deci izolarea lui se �măţişează ,ca cev-a un�lateral ; .şi se vădeşte că, eti-oul fiind ceva absolut, acum-amintJifla poziţie nu este [pozitia etÎ<:ului, ci iln ea nu este nimic etic. Iar in ce pri­ veşte re�e ritela La ronştÎ!i.nţa obi�uLtă, etioul trebuie să se afle in ea În chip lot atît de neces,a[" ca şi amintiba poziţi,e, oare este principiul immalităţii (dJooal1ece t'aJPOrtul este izolat pentru sine, ca fiintind în sine, şi nu este pus c,a moment). Conştiinţa empi­ rică este emprrid Hindcă în ea momonteIe absolutului apar dis­ pensate, juxtapuse, succedîndu-se unul ,pe altul, .făTiîmiţate ; dar această conştiinţă nu ar fi n-ici conştiintă obiş;nuită, dacă eticul nu s-ar aHa şi în e<l. Sus-mentiona.ta mozo�ie formală avea să aIeagă între aceste manaestări divel1Se ale eticurui ş i imor,alului care se înt.tlnes'c în cOIliŞlt ii nţa empirică ; ş i nu e greşeala con­ ştiinţei obişnuite ci a tilozofiei aceea d.e a fi ales manifestările imoralului şi de a fi crerut că posedă adevăratul absolut în absolutul ne�ativ sau în infinitate. Elaborarea acestei filozo�ii practice se bazează pe înfăti­ şat'ea a ceea ce poate acest rabSQlut negativ ; şi noi trebuie să unnă'rim în ei principale încercarea greşită de a arăta î.n absolutul negativ un absolut adevărat. D.in f.aptul că unitatea pură constituie esenţa r.aţitmii p.rac­ tke rezultă îndată că despre un sistem al etioolui poate fi cu ati,t mai puţin vorb.a, cu cît nu e poooibi.l să fie stabilită nici rnă,car o plw1al'itate de legi, Întrudt ceea ce depăşe.şte oonceptul

finit.

momentele


27' pur, sau (deoarece acesta, fiind pl.1iS ca unul ce neagă multiplul, adid fiind el pus ca pI'actic, este datoria) ceea ce depăşeşte conceptul pur al obligaţiei morale şi abshf"a.(:tia unei legi, nu mai aparţine acestei raţiuni pure ; cum foarte bine recunoo.şte Kant - filozoful eaTe a înfăţişat a,<Coastă abstm:cţie a co.nceptului în puritatea ei absolută - că raţitmii practke îi liposcşte orice ma­ terie a legii, ea neputînd altceva docît '!ă facă l,ege supcernă din f o r m a a p t i t u d i n i li maxnmei liberului arbitru. Ma­ xima liberului arbitru are un conţinut şi cupr-inde în sine un mod-determinat ; dimpotâvă, voinţa pură e<>1ie liberă de modur.i­ determinate ; le�ea absolută a raţiuniti pr,actice este aceea de a ridioo acest mOld..deteI1ffiinat în forma un�tăţi,i pure, iar expresia acesteia în forma unui mod-determinat primit este legea. Dacă este posibil ca modul-detenninat să fie receptat în fOll"ma con­ ceptului pur, dacă acest mod-determinat p.rin ace."lStă formă nu se sup r im ă pe sine, atunci el este jus-tifkat şi a devenit prim ab­ solutul negativ el Urnuşi alMolut, a devenit lege şi drept sau oIltigaţie. Dar materia maximei rămîne ceea ce este, rămirne un mod­ determinat sau smguJaritate ; iar untÎversaHtatea pe cal1e i-o conferă reoeptal1ea sa în formă este aşadar o unitate pur şi sjm­ plu analitică. Şi dacă unitatea ce i s-a conferit este expr.imată pur, aa ceea oe este, intr-o propoziţie, această pl'Opoziţie este analitică şi e o tautologie. Şi în producerea de tautologii constă, la drept vorbind, facultatea sublimă a autonomiei legiferării naţiunii pnactice pure. Identitatea pură a intelectulrui, exprimată în domeniu teooetâ..c ca pI1inoipiru al contr'ldi-cţiei, rămine, apli­ c<lJtă în forma practică, aceeaşi. Dacă Întrebarea : "ce este ade­ vărul ?" adresată logicii şi rez.olViată de ea îi oferă lui Kant "Sipedacolul l1idocol al unuia cilIl'e mulg.e ţapul, altul ţinînd dede­ .subt o sită", întrebarea : "ce este d;;ept şi obligaţie" adresată ac-mtei raţiuni practice pure şi l'Iezolvrată de ea se găseşte În ace­ laşi caz. CÎIIld Krant reoUllJO,aş(;e că orirberiuJ univerS<llI al aoovăruIui ar fi acela care ar fi va.labil -pentl1U toate clHl()ştintele indi­ ferent d.e obiectele lor, şi cînd recunoaşte îmă că este olar şi cu t.otuJl im.pooiibi.l şi absurd să cauţi Wl ol"iteriu al adevărului con­ ţinutului cunoştinţelor dacă în ace1aşi timp criteri.ul acesta nu trebuie să se refere la conţinu�ul lor (deoar.ece CÎnd e vorba de aoest criteriu se faoe abstracţie d.e orice conţinut, însă ade­ yrurul priv;eşte to.cma·i acest conţinut), Kant pronunţă, tocmaa prin aceasta, judecată asupna pl'Î!ncipiulUrÎ obligaţiei şi al dl1ep­ tuLui stabilit de raţiunea practică. Deoarece r:aţiun'ea pr.actică 1 8 - Hegel, StUdii filozofice

860

B�l


271

DESPRE FELURll.E . DE

A TRATA DREPTUL

NATURAL

face ahskactie aooo.lută de orice materi,e a voinţei : printr-un conţinut OOfOOa;re se pune [chipurile] o eteronomie a liberU'lu1 arbitru, Dar interesul este tocmai de a şti : ce anwne este drept şi obligaţie ? Se oaută conţinutul legii IIlOIKlle şi ceea ce importă este numai acest conţinut. însă esenta voinţei pure şi a raţiunii pl1actic.e pure este să se facă abshra.cţie de nni{)e conţinut ; şi în oonsecinţă este tn sine oontl1arli.ctoriu să căutăm o legiferare mO;J1ală (fiindcă aceasba ar trebui să aibă un continut) la această raţiune pmctiJcă absolută, deoal1ece esenta ei este aceea de a nu aVJea n�ci un conţinut Aşadaw, pent>ru ca acest �onmalism să poată fonmula o lege. este neoosaT să fie pusă o mattmie oarecaI1e, o detenninatie care să constituie conţinutul leg'iri ; iar fOI1ma oare se adaugă La aceru;tă d�tenninaţi'e este umitatea, sau universaJritatea. Ca t) maximă a voinţei tale să trebu�ască să fie în acelaşi timp vala­ bilă ca princilPiu al unei leglferări universale, - această Ilege fundamentaJl.ă a raţiunii pr.aotioe 'Pur.e enunţă că o determin:atie oareca;re, care con&tibuie oonţinutul maximei unei vomţe pa:fiti­ cul'alr,e, să fire pusă ca concept, oa univerSla-I. Dar orice deter,fiu­ nati'e este Slllsceptibilă să fie �eoeptată în forma conceptului şi să f,je pusă ca o calii tate ; şi nu exi�tă absolut nimic ce n-aT putea fi tmnsformat în telul acesta î,n l-eg,e morală. însă orice deter­ minaţie este în sine însăşi ceva particular şi nu ceva universal ; în taţa .ei se află determina:ţia opusă ei, şi ea este rdeterminaţie numai Întructit ii stă in fată o astfell de dehermimaţie. Fieoart." dm cele două determinaţii eslbe eg.al de aptă să fie gînd�tă ; care din'bre elJ.e două trebuie să fie aceea 'care hebuie să fie reoeptată în UIIl i,tate sau gîrndită, şi de care din ele trebuie să se fadi abstr'iacţie, iată ceva comptet ned·etermioat şi liber. Dacă una !din ele este fixa:tă ca subzistlÎnd în sine şi pentru sine, atunci, fireşte, cealaltă nu poate fii pusă ; dar aceasta a doua determi­ naţie poate tot atît ele bine să fie giJndtită, şi (această formă a gîndirii fiind es.enţa) formulată ca Le�e etid abs()lută.

K:ant arată printr-lUn exemplu că "inteligenţa cea mai obiş­ nuită" poate indeplini "fără să fie inSb,uită" această uşoară ope>­ �atj.e şi "să distingă C3Jre f()l'mă în maximă <;e potriveşte sau nu se potriv�e pentru o legif,eraI1e uniV1ersaIă". Anume, se pune­ intrebarea : "dacă maxima de a-mi măl1Î av,erea prin toate mij­ loacele sigune" - in cazul că o depunere ar oferi un asttel de mijloc - "ar putea f.i ,"al:abiIă ca Iege practică universală" ; maximă care ar avea deci conţinutul următor : "oricui îi este ingăduât să nege existenta unei depuneri a dr,ei efectuare IlU


i-o poak dovedi Il!Î.menea". Această problemă se rerolvă de la sine, "ÎlIltruoît un astfel de principiu luat ca Lege s-ar anula pe

sine în rruşi , deoarece el ar avea ca ekct că n..,ar mai ex i sta nici o depunere" .. , Insă, ce contnadicţie ar fi în faptul că n-ar ex.ista nici o depllillere ? Neexistenţa nÎ.<:i unei dt.'Punel1i va veni în CCh!l­ tradi cţi e cu alte deoonninaţii necesare ; precum posibi li tatea unei depuneri va avea legătură cu alte detennÎlnaţii necesare , devenind prin aceasta ea Î-nsăşi necesară. fnsă nu trebuie să se facă apd la alte sco.puri şi temeiuni matJetia1e, oi justetea primei sau oeIei de a doua pI'esupuneri trebuie să o dovedească forma nemijlocită a conceptului , Dar penvru formă tm.a di n cele două determinaţii oontJ�are este tot atît de indi ferentă ca şi cealaltă : fieoare din ele poate fi inţeleasă ca o cali tate, iar această :Înţe­ leg-er,e poate f.j enu.nţată ca lege. Dacă este pu:să de�erminaţia "proprietate" în genere, atunci putem f.ace din acea50ta Pl1opo.ri. ţia tJautologică : pTOp rjetatea este p,ro:prietate, şi altceva nimi c, şi aceas tă producţi.e tantologică

86'

es-te legiferarea acestei raţiuni pnaotice : proprietatea, dacă este

proprietate , trebuie să fie p r,opttietate. Iar cînd este pusă derer­ minaţia contnară, adică negaţia propriotăţii, r ezul tă prin legi­ fe:t'larea aoele�i raţiuni p.radiA:e, tautolo.gia : nepropdetatea este ooproprieta.te ; dacă nu eX'Lstă prop rietat e, ceea ce vrea să fi e prop,rietate trebuie suprimat. Dar inter,CiSt1I. este tocma.i de a doved i că trebuie să existe prop1'ietate ; int,eresul se ind'1'eaptă exiOlus,iv către ceea ce se află în afara pu�er ii aoostei legiferărÎ practice a raţiru.n.ii pur.e : anume, se caut ă să se hotă.rască car.e din�re de.tlOnninaţiLle OiPlISe trebuie să f�e pusă. Dar naţiunea pură pret inde ca acest lucru să f,i,e făout deja in prealabil , şi ca una dintre det.ermin:aţiile opuse să fie �ă in p11ealahil şi abia atunci �şi .poate ea înde,plini legiferarea ,de-acum s�perfluă. Dar un itatea analitică şi tau tolog.Îla raţiunii pr;acti.oe nu este numai oeV'a superf:luu, oi în întonsătu.Ta poe Ci3!re ea o primeşte, ea este cev,a fals ; şi ea trebuie să {je r ecunoscută ca fiind prin­ cipiul imora-lităţii. Din simpLa l'llIaT.e a unei det:erminaţi,i Î:n forma uni,tăţ,ii, natuJ'a fimţoi acelei deteltmi'DIaţii treb!1Îe să se modifice.

Şi d et ermina ti a care, potrivit naturii \Sale are o. al tă ideterminaţie opusă ei, determinaţi i dintre DalTe una este negaţ�a ce.1eilaJ,te şi tocmai prin aceea nici una nu e ceva absolut, trebuie să fie ea îmsăşi transformată in deter:rninaţi e absolută, în le�e şi Î:n obli.. Critica raţiunii practice, p. 40-41).

p,

49,

00. IV, 1797 (ed. VI,

1827,

86'


276

DESPRE FELUBILE DE

A TRATA DREPTUL NATURAL

gaţie, prin această le�are cu forma unităţii ptlire (pentru func­ ţiunea raţiunii pradiJce este indiferent, oare din cel,e două deter­ minaţii oste cev,a absolut, deoarece ea dă numaoi. forma goală). Dar, acolo unde un mod-ldetenminat oarecare şi o 8ingularitate este înălţată la valoarea de 1n sine, avem neraţionalitate, şi, în l1apol1t cu ceea ce e etic, se pune imQralitate,l Ned1egimitatea. aces tei transformări a condiţiollatului şi �rea­ luJui În llieoondiţi'Olllla.t şi absolut este uşor de recunoscut şi de descoperit pe drumul ei ascuns. Determinaţia, receptată în forma uni-tăţi,j plllre sau a identi1.ăţii formale, pune În lumină, cind ooJloCiePtul determmat este exprimat ca propozitie, tautologia opo­ ziţiei formale : det-erminaţia A este determin:ltia A. FOIma, sau, în propoziţi'e, identitatea subiectului şi predicatului, este ceva absolut, d:ar numai cev;a neglativ sau formal, care nu pnv.e.<jte năşi deberminaţia A ; acest oonţinut este pentru formă cev·a abso1ut ipotetk. Garac.tJeruJ absolut, oare este în propozjţie po­ triv.i,t formei acestera, dobmdeşte î-nsă in raţiunea practică o ro tobul altă semnificaţie ; anume, el este transpns şi asupra conţi­ nutrului, oare -prin natuna sa este cev:a cond.iţionat, iar acest noo­ absolut, condiţionat este ri<Hoot, împotriv.a esooţlei saIe, la v a.loo­ rea de absolut pnin amintitul amestec. Interesul pl'actk nu aste aoCJcla de a prooooe o tautologie ; şi de dra.�u.l aoestei fcmme inutile, care totuşi este unÎlOa ei forţă, nu s-ar face atîta zgomot d�e natiunea pl1aetică. Lnsă, prin amestooarea formei ahso1ute cu materia condiţionată i se substitui'e şi pe nesim�ite nel'ealului, oondiţio:tllatului, conţinutulrui caracterul absolut al formei ; şi În această ÎlWemar'e !şi pres.tidi.gi'taţie rez�dă nervul acestei legife­ ritri pmcfi.oe a naţiU1ll i i pume. AdJevărateÎ semnificaţii a propo­ ziţiei : « proprietatea este prOlprietate » , adkă semnifi.caţiei : iden­ titatea exprimată de aooa.stă propoziţie, in forma sa este abso­ lută, i se SiUOOt�tuie semnificaţ,ia : materia propoziţiei, a'l1/Ume proprietatea, este a,bsolută ; şi îndată din orice determinatie se poate fraee obJigaţie. Liberul arbitru poate ale�e intr,e delermi­ naţii conooare : şi n-ar fi decit semn de stîngăcie dacă pentru o acţiune (lIareaare nu s-'ar putea deS/cope,ri nici un temei oar.e să nu aibă o1.lJlTllai forma unui temei probahil, oa Ia iezuiţi, ci să conţină formă de drept şi de ohliglatie. Şi acest formalism moral nu depăş.eşte arta morală a iezuiţilor şi principiile doctrinei feri­ drii, acestea doruă f�ind de acord. TlI1ebuie apoi să notăm, desigur, că receptM,ea determinaţiei în concept este Înteleasă În semml că acea�tă r,eceptare e ceva formal, sau că determinat�a trebuie să rămînă ; prin urmare ma-


277

teria şi fOl'l11'a se contrazic, dintre ele prima este determinată, iar acoasta din urmă e in,finită. rnsă diacă conţinutul ar fii În­ tr-adevăr pus ca egal formei, detenninatia ca ega:lă unităţii, nu ar avea loc legiferare practică, ci numai o nimicille a detcl'mέ natiei. Astfel proprietatea Îns�i este o,pusă nemijlocit univer.sa­ liotăţii ; pusă oa egală aoesteia, ea este suprimată. Această anuLare a determÎflIatiei prin receptarea ei în infi­ nitate. În univens.alitate. importunează nemij l cit şi legiferarea practică. Deoarece cînd determi.naţia esle de aşa natură ,încît ea însăşi expr,imă SI\1prima.rea unei debermi.naţi� astfel prin ridioarea suprimă.rii la nivd universal SaJU În fap,tul-de-a-fi-suprimat �"te nimicită attt ootcrminaţha oare trebuie suprimată. oÎt şi su­ primarea ; a!� o maximă ce se referă la o determinaţie care, dndită ca um.versaIă, s-e anulează pe sine, nu este sus.oeptibită să devină principiu:! unei leg-iferă:rÎ univet'8al,e şi este deci imo­ fală. Sau : conţinutul unei maxime car.e este suprimare a unei determinatii, r,idi,cat la v l e de cone,ept, se rontmzice pe sine î,U'suşi ; CÎnd determinatia este g-Îndită ca suprimată, suprim3lfea ei cade : sau a'tuncÎ cînd această determinati,e kebui,e să rămînă, sU'primarea pusă în m.aximă nu este la rindul ei pusă ; şi aşa­ da.r determinaţia poate rămîne sau nu, s11,rprimaa-ea ei nu este în nici un caz posibilă. Dar o maximă imorală conform prinoi­ piului ei (deoarece ea se contrazice) este, fiindcă exprimă sup:îέ mal'ea unei detennin<lţii, absolut r,atională, şi doci absolut mo­ rală ; deoarece raţionalul este pe latura sa ne.g:ativă indiferenţa determinatii1or, suprimarea cOJldiţionatului. htfel, determina­ tia : "a aiuta pe săraci" exprimă suprimarea debermmaţiei care este sărăcia. Ma:x:ima al cărei conţinut este această determina tie, ex:aminată prin I'idi.caroa ei la v l a de princip.iu al unei leţi­ ferări univers.a1e, se dov,edoşte a fi tia1să ; tii,ndcă e,a se anulează pe sine .însăşi. Dacă ne gîndim l a ajutorarea uniVJers,aIă a săra­ oilor, atunci sau nu vor mai exi'sta absolut de loc săraci, sau vor ex,ista numali sMaci ; şi atunci nu mai rămîne nimeni oare să a î n , m p ă însăşi. rnsă dacă ar rănUne detemninaţia oare es-te condJiţia SUJltri­ mărid, adkă dacă ar rămine sărăcia, rămîne posibilitatea ajuto­ ruliUi, daT ca posihilitate şi nu ca rea.litate, cum enunţă maxima. Dacă sărăcia trebuie să rămînă, ca să pOIată fi exelTi.tată obli­ �ţi:a de a ajuta pe sămci, pr.in ocem.stă Iăsa:re de a s,ubzis ta sărăcba obligaţia nu este nemijlocit impllinită, Astfel maxima de a-ţi apăm patria cu onoar,e impo-triva duşmanilor şi nenumărate

o

a oam

a o re

f; :! :��� :�:l :. ��:Iă ��v:j;;'\ă:� �� � a;: 1i�c�

958-


278

DESPRE FELURILE DE

A TRATA DREPTUL NATURAL

alte maxime se suprimă pe ele inseşi gîndite ca principiu al uJltfli legiferăTi universale ; fiindcă, de exemp:lu, acea:stă din urmă astfel lărgită su'Jlrimă atît determinaţia de patrie, cît şi pe ace­ Lea de du\şmam şi de a,pămre. P,e cît de puţin are unitatea pUI1a semnif.ioaţie neg-ativă a >simplei supl'imări a determiilllaţiilQr, tot pe atît de puţin este ea unritabea vooitabi.Iă a intuiţiei, S'aU indiferen�a pozitivă a de­ term�naţiilor. Şi compa.rare.a cu aceasta v.a f,ace să fie mai clară dintr�o altă latură e sen jla absurdă a primei unităţi. Anume aceruotă unitate a raţiunii pllactice este in. chip esenţial afectată cu o diferenţă, f�,e că ea este pusă ca fb!iaI1e a unei determi­ naţi�, - amel prin a.ceastă c1eterminaţie alte determinaţii sînt nemij,looit emuse, puse negativ ; Eie că ea, unitatea r.aţiunii pract.ice, este pusă ca propoziţie analitică, - astfel identitatea aoesteÎla, aIC-elaJStă furmă a ei, contrazice conţinutul sau. Ceea ce poate fi inţele6 şi alStfel : ca ,prqpo.zi-ţie, ea cont'razice cu ccm·ţi­ nutrul său ex·igenţa inerentă unei propoziţii : pe aceea de a fi o judecată. Cu propo Ziiţi:a ar trebui să fie spus ceva, dar cu pro­ poziţia identid nu se spune nimic ; deoa.rece această propoziţie nu este o judecată, raportul subiectului cu predicatul fiind nu­ mai formal şi nefH.nd pusă absolut nici o diferenţă între acestea. SaJU cind unitatea este luată ca unjve�SJ.litate, ea se raportă cu totUiI La o diversi,t·at,e empi·r1că, iar determi.naţia, ca pI"lezentă, este opusă empi'ric unei eanbi.tăţi inf.inite de alte determi.naţii. Unitatea intuiţiei -este, dimpotrivă, indiferenţa determinaţiilor oare compun un intreg, ea nu e fiXJaJre a acestora ca separate şi opuse, ci este OlI?findere l.aolaJ.tă şi obiectivare a lor : şi astfel, oum această mdiEerenţă şi determinaţiiJe dif.erite sînt abs.olut unite, ea nu este sepamaţie a uni,tăţ�i ca posibilitate, a acestor determinaţii ca reallităti, sau a acestor realităţi în parte ca posi­ bil,e, în pa.rte ca real.e, ci e�te prezent absolut. Si În a.ooastă focţă a intuiţiei şi în acest prezent al ei remdă tIt genere forţa eticului, şi, se Înţelege, şi forţa eticului in particular, cu oare: are de-a face in pI"limul rînd acea mţi'llne legif,eratoare şi de la care trebuie mai ouTmd să f.ie ţinută cu totul departe tocm<lJi acea fOlIDă a conceptului, a uni,tăţii formale şi a univlersalităţii. Deoaf'ece chiar aoeastă fonnă este aceea prin care este suprimată nemijlocit esenta eticului, intruoit din ceea ce este etic necesar ea face ceva acoidental, prun faptul că îl f.ace să apară în opo­ ziţie cu altoeva ; dar in domeniul eticului ceea ce e accidental, este imoral (şi accj.denţ"alul este una cu necesarul empiric).


279

o dul'ene, care există, este prin forţa intuitiei inălţată din sÎmţÎore, unde ea este m. accident şi ceV'a întimplător, La nivelul unităţm. şi a'l formei a ceva obiectiv şi a ceva neocsa'[ care fiinţează pentl1u sine, şi este menţinută in prezentul ei absolut de că,t!re această unita-te nemijlocÎ'tă, cal'e nu se gindeşte. la st:îrnga şi la dreapta, la posihilităţi pe cal'e le aduoe cu siIlie uni­ tatea formală ; insă, prin obiectivitatea intuhii şi înălţarea la acms1:ă unitate a Hinţd-penku",sine, e sepa,f3.tă într-adevă'l' de sumeot şi tnansformată În ideală pr,in inotuirea fixă a ei, deoarece dimpotI1ivă, acea durere, comparată cu a jurtoMrl unităţii rdLexiei cu alte determioJlaţi,i, sau gîndită ca ceva �al şi găsită nu ca genemaJ.ă, e<>te tmansform.ată în ambele feluri in ceva accidental şi prin aoea'Sha subiectul se cunoaşte pe sine ca aocidenbaJ. şi pa;I1tî,auJ'ar, cunoaşter,e care este sw;.oeptibilitatea şi imoralitatea nepuhinţei. Sau, cînd eticul se referă ro re1aţii de ta indivizi Ia indivizi, intuiţia pură şi idealitatea existente, de exemplu in Îocroorinţarea unei depuneri, !Sint acelea care trebuie să fie ferm păstra:te -şi de la care trebuie ţinut departe amestecul umtăţii formale şi al ginduluoi posibilităţii altor detenni'1laţii. Ex.primare-a aceIei uni1ăţi a intuitiei : "propr�etatea al'hui.a încr,edinţată mie e!lte ,prqprietatea aItuia încredinţată mie şi nimic alltrev a" , are CIU totul aJltă semni,ficaţie decit tautolog:i:a exprimată m general a leg;iflerării practice : "o p.roprietate străină încr,e<J.Înţată mie es,te o propl'ietate străină încredinţată mi'e". Deoarece acestei prqpoziţii îi stă în faţă tot aHt de bine prorpoziţia aceasta : "o neproprietate a altu�a încredinţată mie este nep.roprietate a altuia", Adkă, o deterrnimaţie oame este înălţată ta nivel de con­ oept, est'e prin attasb ideală şi putem tot atît de bine pune determinaţia contrară ei, Dimporf:rivă, expresia intuitiei conţine o «a c e a s t a» : o raportare vie .şi un [prezent absolut cu care este absolut îmbinată posihHita'tea însălşi ; iar o posibilitate des­ părţită de acest prezent -sau un mod-de-a-fi-altcev.a este ·absolut anuIat, oa posibil moo-de-a-fi-'alt,oev,a în care rezidă im{)r:al�­ tatea. Acum, dacă unitatea r:aţiunii pmctice nu ar fi şi această unitate pozitivă a intuiţiei, ci ar avea ex,c1u:siv semnif�caţia ne­ gtativă de a nimici ceea ce e d,eterminat, ea ar exprima in chip pur esenţa raţiunii neg:ative sau a infinităţi'Î, a conceptului ab­ solut. Dar, cum infinitatea es.te Eix,ată şi separată de absolut, ea 'Se dov,edeşte a fi În esenţa SIa contnaml ei tnseşi ; şi maimuţăreşte reflexia pe care v·rea 18-0 reţină dorind să prindă în ea o unitate absolută prin aceea că atJDage după sine pur şi simplu şi con-

359


280

DESPRE

FELURILE

DE

A

TRATA

DREPTUL

NATURAL

trarul acesteia, o di�er,entă şi multipli.citate, îngăduind astfel între aoeastă op()ziţire ce se reproduce fără sfîrşit numai o uni­

350

tate relativă, şi astfel chiar şi ca infinitate ea este contl1arul ei îrnseşi, este fmitate absolută. Şi intrudt infinitatea este astfel izo1ată, e ea însăşi numai fOJ;rna ilipsită de forţă, părăsită de adevărata putere nimidtoor.e a raţiunii, formă care receptează în s.ine determinati�le şi le găzduieşte fără să le nimicească, ci dimpotrivă le eterni2'lează. De opoziţia mai sus Îillfăţi,şată, de fixarea inIinităţii ca rea­ litate şi d'e coneXia.rea necompletă a ei ca o identi,tate relativă, iată de ce depinde determinarea mai nouă a conceptului de drt-pt rurtun-,aJl şi a raportului acestuia ou Înhr,eaga ştii,nţă a eticuhu. Şi nOlÎ �ebuie să ooll5i,derăm cele diocuLate pină aici în gener"l sub ilIOOSJt al!Weot mai precis, anume, s ă vedem -cum se înfăţişează în felul ei s=peciHc separarea de netrecut oda,tă pusă în ştiinţa dreptului IJa,tunal. Cam:eptul absolut, oare este principiul opoziţi.ei şi Îmăşi opoziţia, se !Înfăţişează, fiind �ix'at, astfel în ,separaţie încît el ca un:itlate pură îşi este oprus sieşi ca multiplicitate ; astfel Îndt el răm.ine conceptul ahsolut aHt sub forma uni.tăţii pure, cît şi sub fOlfma multipEcităţii p'llir,e, aşa.dar în forma mulnplicităţii nu este su'hsurmată o diven;,itate de con<l:!lpte diferit determinate. ci sub­ sumarea .sub multiplidtate se face ca sub unitate ; în multe con­ cepte determinate subsumează e l, şi nu este un multiplu, ci e unul. Conceptul ahsolut. oa multiplicitate el însuşi, este o mul­ ţime de subiecte j şi acestora el Le este opus În forma unităţii pure, oa şi cantitatea absolută, fiaţă de aoe33tă punere a lu.i call'Î.rtlativă. Sînt deci puse două lucruri : o iden�itate interioară a oontI1areloc, c.a.re este esenţa amÎndlhIxlI;a, conceptul absolut ; şi o separaţie ·a ace5tui'a sUib fOlma unităţii in care el este drept şi oblilgaţie, şi sub forrma muItiplicităţi,i, în care el este subiect wîonditor şi subiwt oar;e voieşte. Acea primă hrturră, potl1ivit căre�a esenta dreptului ş i a obli­ gaţi.ei - şi esenta subiiflctului care gîndeşte şi voieşte sînt abw­ lut una ('Ca 'În generaU abstracţia mai Înaltă a infinităţii), este marea latură a fiLoz.ofiei kantiene şi fichteene. Dar ea n-a ră­ ma.s fidelă aoes.tei identităţi, ci, in timp ce ea recunoaşte această identitate, fără îndoială, ca esenţă şi absolut, pune separarea ci în unu .şi multiplu în chip tot atît -de absolut �i acordînd amÎn­ durona egală v.aloare. P,rin aceasta, nu absolutul pozitiv' ar con­ stitui esenţa amîOOurora, şi in oare ele ar fi una, ci absolutul negativ, sau cOIliOepbul absolut ; precum şi acea identitate nece-


281

sară dewne formală ; şi oele două determinaţii contrare, puse ca ab.soJ.ute, aparţin în subz.istarea lor idealităţii, ca:re este aşadar pos-ibili,tate a ambelor. Este pooibiI ca dreptul şi obli-ga· ţia să fie reale ca ceva palllticul ar, separat d e subiecţi şi ac(!fti<a să fie reali sepa�aţi d e acel oeVla partkuLar ; dar este posibili şi ca ambele [dl'ept�obhi:gatie şi subiecţi) să fie conexate. Şi este absolut nWe5'ar ca aceste două posibilităţi să fie aparte şi să fie distinse, Încît fiecare din ele să Întemeieze o ştiinţă proprie : una, car,e să se refene Ia i dentita,t.ea SalU unitatea conceptului pur şi a subiecţilor, adiocă la moralitatea ac,ţiunilor ; ceal al tă, care să se refere Ia nei-Motitate, adică La legal,irtlate ; şi anume, astfel încît, dacă in această separare a otiaJltui în mOI'a.litate şi legalitate, acestea două devin simple posibiLităţi, e},e sînt, tocmai pentru acest motiv, ambele egal de pozitive. Fără îndoi.aIă, una este pentru cea'laltă negativă : da.r �a sînt amÎ.ndouă. Nu este una dinke ele pozitivul abSlOlut, ia.r oealaltă negativul absolut. ci fiecare este amîndouă în reLaţie Ull."l .. cu cealaltă şi prin aoea!l' ta, dator,ită faptului că în primul rînd amîndouă sînt num� relativ pollitive, nici legalitatea şi nioCÎ moralitatea nu este ab�olut poxitivă sau cu adevă'r-at mo,raIă. Şi atunci, cum una este tot atît de pOllitivă ca şi cealaltă, ambele sînt absolut necesare ; şi posi b illi-tatea ca conceptul pur şi subi,octul oblig,aţiei morale şi al dneptului să nu fie una, trebuie să fie pusă în chip irevocab il simpLa

şi absolul.

361

Conceptele fundamentale ale sistemului l egal i.tăţii f1ezul tă în fielul următor : Este condiţie a conştiinţei această conştiinţă eLe sine pură, eul, este ad c­ văna4u esenţă şi absolutul, dar cu toate acestea e coodiţiona.tă �ă devie C10IlŞtiinţă reaJă (aceasta este condiţi.a ei) ; [două forme a-le conştÎlin�ei] oare În acest rapor:!: de co-ndiţiona;re rămin absolut opuse un'a flaţă de cealaltă. Ac-ea conştiinţă de sine pură, uni­ tatea pură, sau goa'la lege a moralităţii, libertatea g'enerală a tuturor, e<>te opusă conştiinţei reale, adică subiectului, fiinţei raţiooa,Je, libt'lr:!:ăţii individuaLe ; ceea ce exprimă F:ichte Într-un mod mai popular oa presupo21iţia pot·rivit căreia "să dispară fidelitatea şi Ol'OlJ.oinţ.a.. ... Şi pe această pr:esupoziţie este Înte - 86.2. me i at un s'Î'stem prin care, cu toată separarea cOIliCeptului d e subi,eetul r:e1aţiilor etioe ob ieotive. însă toomai de aceea, a<leste d-ouă trebuie să f.ie lIDite, dar numai formal şi în chip exterio r , ia.r aoest raport se numeşte ,c o n s t ir Î ,n g e r e. întrucît as,tfeI de ai.ci nemij'locit de sine pune - şi

.. Dreptul natural, pa'l"'bea 1,

p,

166.


282

DESPRE FELUIULE DE

A

TRATA DREPTUL NATURAL

<lioe<Wită ex;teriollitate a identităţii este pur şi simplu fixată şi e pusă oa cev:a mnţmd-J'll-sm.e absolut, inlieJ'1i.ori,tatea, reclidirea

fidellităţii şi CIledi nţei pierdute, identitatea sau unitatea libedăţil generale şi individuale şi mOllalitatea obiec.tivă sînt făcute im­ posibile. In sistemul unei astfel de exteriorităţi (,rwi ne referim aic.i la eXlpunerea lui Fichte ca Icea mai consecventă. ,eXOUllere care es'te cel mai puţin formală, şi care 'Înc03l'că realmente să elabo­ reze sistemul cel mai consecvent, ,sistem ce nu avea nevo ie de -moralitatea 'şi de rdigia străine de el) sau nu poat e fi ar�t at nici. un necondiţ ionat, (la în onice main,tare de la condiţiOlllat la con­ diţionat, sau, dud est e pUlS un astfel de condiţionat, indiferenţa formală este aoe ea car.e al'e în afar a SIa difeiiiitul condiţionat, esenţă făxă fOiI'mă, putere fără î-nţ.e:l-epciune, cantitate fără oali­ tate interioar ă sau infinitate, repaus fălră mişcare. Sarcina supremă "la organÎZlaţia calle acţionează cu nece­ sitate mecanică" * ,in sensul -că ac tivitat ea fiecărui inidivid să fie constrînsă pnÎn voinţa geoeI1al ă, estle cum să fie reală ace<liS'tă voinţă gooenală cu necesitate în subi'ectii c.:we smt organele şi administratorii ei ; o sarcină care are ca presupoziţie opozitia voilllţei Î'lldivid'lJiaJle �ată de voinţa gener.aJ ă. Tdentibaltea sau uni­ tatea cu voinţă genera:l ă nu poate fi astfd concepută şi pusă ca majelSitJate intedooră absolllltă, ci oa ceva ce trebuie produs printr-o relaţie exterioară Siau constrîngere. Insă, in r eal itate , aÎici nu se poate ÎII1ainta in serii infinite în pro cesul OOIlStrîngeri.i şi SlUptavegherii care treb u ie pus şi nu se poate sări de la real Ia oeea oe e de llJatură ideală. 'Ir:ebuie să fie un punc t pozitiv suprem de La oare începe constpîngerea după conceptul liber­ tăţii getleJ1al'e. Da;]" aces t punct trebui1e, ca toate oelelalte puncte, OOltlStrÎns ca el să constrîngă pot'rivit conceptului Iibertătii ge­ nenaJ,e ; un punct oare în aces.t sisWm general n-.ar fi comtdru, ar ieşi di.n pmnoipiu şi ar fi tmnscendent. Problema este aşadar

cum devine adecvată conceptului voinţei gener.aIe această volnţă

rupremă tot prin constrîngere şi supnaVleghere ; şi deci cum rămîne sistemul cu to,tul imanent şi trans cendental ? Acest lucru nu s-ar putea înfăptui decît dacă puterea întregului s�ar Îm­ părţi la cele două l,atum care i-şi s.mu !.aţă in tată una alteia, încît ceea ce e guvernat este constrîns de guvern, iar g,uvel'\Ilul este cQnstr.îns de ceea De e g uvernat . Cînd p uterea, şi deci po­ sib il a constrîngere de ambe},e părţi, este pusă În gnad neegal de " Dreptul natural,

p.

169 şi Uml.


283

tărie, cu cît una din p ărţi posedă ma! multă putere decit cea­ laltă sau di,n oauza excedell1tului de putere a ambelor părţi, este oorustrÎnsă numari o p<lJrte şi nu şi partea contm.fă, ceea ce nu tI1ebuie să se întîmple. D<liT, propdu-zis, numai cel exc esiv de puternic este ccl puklrnic, deoM,oce acestuia tr ebuie să-i fie indi ­ ferent faptul ca p entm celălalt să fie oarecare limită : oeI mai slab nu este aşadar pentru el l imită ; în consecinţă, arI1IÎndo:i tr e­ b:uie să fj,c CO'l.1Strinşi cu aoeeaşi putere şi să se co nstlîÎngă re­

CIiproc. Numai că, dacă î.n telul aoesta acţiunea şi reactiunea, po­ ziţia şi I'ezisten�a sînt egru. de tari, puterea ambelor părti se l'educe la ochiHbru : cu aceasta este supr�mată ol"ke adivita,te , orioe m.anifes� de voinţă, orice acţiune ; reducţia V'a f� gîn­ dită poz�tiv Stan.l negativ, în se'llsul că acţiunea şi reactiunea sînt puse ca fi�nţÎnd, oa acţionînd, S'aJU in sensul că ele sînt puse "' neg1aJtiv şi ochiH.brul se înfăptuieşte prin aceea că nu exi stă nici acţiune, nici rea1cţi,une. A 'foi să eviţi acea5tă 1llOarte prin aceea că opunorea nemijlocită este eXlti'll's ă la un OetrC de acţiuni şi astfel sint in a.parenţă suprimate cenhrul atilngeri:i şi punctUil În car e apare ,reducţia conMarelor, slJiplI:imate .pdn neocuparea În­ şelătoare a acestui centru, este tot atLt de p'.lţin un expedtent adevărat. lmpDt ri va iea;arhiei constrÎngerii, care desci.nde de la autoritatea sau puterea supremă Pllin ramificaţii le ei pînă la toate md.ividlllailităţi,le, t�ebuj,e ca acest ea, la rîndul lor, să r�dice o pinam idă asemănătoare, formînd o c ul me supremă a eontra­ presiunii împotri'fa pr,esiunii ce vine de sus ; şi astfd mtregul tnebuie să se Îndoaie Într-un ool'c În care să dispară car acterul IlIemij looit al ating,erii ; forţlele, î,ntrucît fOiffilează mase, <lIr f.j ţinute despărţite UIIla de al,ta şi ar fri pro dusă prin membri 1n.termediari aoea difer enţă arti.fîcia'\ă ; Ln feLul acestJa nici un membru n-:ar neacţiona nemU�ocit a:mpra celui ce-l pune în mişoare (prin oooa ce Îla naş.bere reducţia ta echilibru), ci ar acţiona totdeauna aswpna altuia aedt acela oare este pus În mişcar e ; incit, astfel, prri mu l l-ar pune în mişcare p e ultimul , iar aAJesta, La rtudul săru, l-a,r pune in mişmre pe primul . Dar un as tfel d� perpetuum mobile ale căl'ui părţi ar �i să se mişte jur Îm.prejur toate la riind, se pune îndată În echihbru perfect, în loc să se miş·te, deveni:nd un perpetuum quietum compld ; deoareoe presiunea şi co ntrapresi unea, constrling;erea făcută şi oonstdngeroo suf.erită sînt pedect egal e una cu cealaltă, se opun una alteia tot atit de nemijJ'ocit şi produc