Issuu on Google+


Friedrich Nietzsche

AMURGUL

Traducere

Note

de

IDOLILOR

de Vasile Frăteanu şi Camelia Tudor

Vasile

Frăteanu

Editura E T A Cluj-Napoca 1993


Coperta: Călin Stegcrcan

In

Friedrich Nietzsche. Alfred Kroner G6tzen Toate drepturile

Nietzsche's Werke. Band Verlag, Leipzig, 1919, Dimmenmg.

-

pentru versiunea românească

apartin Editurii E T A ISBN 973-95124-5-3

VIII,


AMURGUL IDOLILOR sau cum

se

face

filosofie cu ciocanul


CUVÎNT ÎNAINTE păst ra seninătatea În m ijlocul unei cauze Întunecate nelimitat justificabile nu este un sim plu truc: şi totuşi ce ar putea fi mai necesară decît seninătatea? Nici un lucru A-li

şi

unde seme t ia nu - şi are partea ei. Abia fortă este dovada forlei . - O Reconsiderare a tuturor valorilor, ace s t semn de Întrebare atît de negru, nu

reuşeşte aco lo

surplusul

de

atît de înfricoşător încît aruncă o umbră asupra aceluia care-l pune, - un asemenea destin al unei misiuni te sileşte în

fiecare clipă să alergi la soare , să te scuturi de o seriozitate a păsă to are , devenită mult prea apăsătoare. Orice mijloc Jolosit În acest scop este justificat , orice "caz", o şansă. Inainte de toate, războiul. Ră zbo iul a fost d intotdeaun a marea În t elepciune a tuturor s piritelor devenite prea interiorizate, prea pro funde; în rana însăşi stă puterea de tămăduire. O maximă, a cărei p ro venient ă o voi tăinui curiozitălii savante, este de mult timp deviza mea: increscunt

ani mi,

virescit

volnere

virtus.

O altă cale de însănătoşire , pe care eu o consider de dorit încă, dacă î l1.!prej urările o vor cere, constă în a-i atrage de li mbă pe idoli. In lume există mai multi idoli deCÎt real ităti: iată " p rivirea mea răutăcioasă" pentru această lume şi, de asemenea, "urechea mea răutăcioasă" ... Să punem aici întrebări cu ciocanul şi poate vom auzi ca răspuns acel faimos sunet gol care ne vor beşte desp r e măruntaiele umfl ate - ce inCÎntă pe cinev a care în apoia urechilor mai are şi alte urechi pe mine, bătrînul psi holog şi prinză tor de şobolani înaintea căruia tocmai ceea ce ar vroi să rămînă ascuns este silit să

se dezvăluie...

Şi această scriere - titlul o arată - este înainte de orice o recreatie, o pată de soare, o săritură Iăturalnică în trîndăvia unui psiholog. Poate, de asemenea, un nou război? Şi sînt oare noii idoli traşi de limbă?... Această scriere de mici dimensiuni este o mare declaratie de război; iar în ceea ce priveşte iscodirea idolilor, de data aceasta ei nu sînt idoli contemporani, ci idoli eterni, pe care-i atingi cu ciocanul aşa cum a-i face-o cu diapazonul - de "ltfel nici


nu există alti idoli mai vechi, mai convinşi, mai trufaşi ... Şi nici mai goi... Aceasta nu constituie () piedică in a-i considera cei mai demni de incredere; se şi spune, mai ales în cazurile

cele mai nobile, că

nu sînt

delm: idoli...

Torino, la 30 Septembrie IXAA, în ziua în care a fost încheiată prima carte a Reconsiderării tuturor valorilor

Friedrich Nictl.'iche


MAXIME ŞI SĂGI!.'l'I· Din Irnrvir un viciu'!

se

naşte întreaga

p!\ihologie, Cum'! Este p!\ihologia .. ,

2 Chiar şi cel mai curajos dintre noi de a afirma ceea ce ştir de fapl...

are

numai arareori

curajul

3

Pentru a trăi singur trel'luie să fii ori animal ori zeu - spune Ânstotel. l.ipseşte al treilea caz: trel'luie să fii şi una şi alta -

adică filosor.. ,

.. Orice adl.'Văr

este simplu",

() dată pentru vreau să le ştiu,

.. Nu-i

aceasta

minciună? -

5

multe lucruri pc care eu In\elepciunea pune limite pînă şi cunoaşterii. totde.luna.

există

(,

De ceea ce este nenatural în tine, cu ta, te vindeci cel mai bine în natura

Cum? Nu este numai o eroare

o du l'l lă

nu

alte cuvinte de spiritualitatea ta sălbatică...

7

omul decit o eroare a lui Dumnezeu? Sau Dumnezeu a omului?

Din şcoala dr război face mai puternic.

a

8

virtii,

- Ceea ce

nu mă ucide, mă

9

Ajută-te pe tine Însuli: atunci toată lumea te al iubirii apr oa pelui ,

va

ajuta. Principiu

10

Nu te comporta ca un laş fală de aCliunile tale! Nu le abandona, odată ce le-ai Început! - Remuşcările conştiinlei sînt indecente. .

11

Poate fi tragic un măgar? - A pieri sub o povară pe care nu

o POli nici duce, nici abandona? ... Cazul filosofului. •

preiJe. în original. avind înlelesul de ironii, aluzii malilioasc, "înlepăluri",

1


12 Dacă cineva are p ropr iul de ce'! al vietii, el sc îm pacă aproape cu fiecare cum'! O m ul nu tinde spre fericire; doar e n g l ezu l face

asta.

13

Bărbat u l a creat femeia din ce anume însă'! Dumneze u l u i să u , - a "Idealului" său ...

Dint r-o

coastă

I�

Cum? cauti? ai vrea să te înzeceşti, să tc însutcşti? cauti disc i po l i ?

- Caută nulităti!

15 Oamenii post u m i -' cu, de pildă - sîn t mai rău în\eleşi decît cei care sînt în s pi r itul vremii lor, dar mai hine ascultati. Sau pentru a mă exprim a mai exact: nu sîntem nicicînd înte le şi - şi de aici autoritatea n oast ră. .. 16 Între femei: - "Adevărul? O, voi nu este el u n aten t at la pudoarea noastră'!"

cun oaşt c\i adevărul!

Nu

17 Acesta este un art ist la fel ca artiştii pc care Îi iubesc eu -, modest În t re b u i n \ ele sale: el nu-şi doreşte de fapt decît două lucruri, pîinea şi arta sa, - panem et Circen... 18 Cine nu şt ie să-şi pu n ă voi n ta sa În lucruri, pune ce l pUlin Înău ntrul lor un sens: adică el crede că există deja o vo i n t a In interiorul " lor (Principiul .. credintei ).

19 Cum? ali ales virtutea şi curajul i ni m i i şi În ace laşi timp pr ivi t i plini' de invidie la avantajele acelora care nu riscă? - Dar odată cu virtutea se renuntă la ..avantaje..... (unui an t isemi t , pe uşa de intrare ) . •

20

Femeia perfectă face literatură la fel cum comite un mic păcat: ca Incercare, bl treacăt, privind rn jur pentru a ved ea dacă cineva o observă şi pen tru a fi observată de cineva. 21 A te aHa bl situatii limpezi, unde virtutile aparente n u mai' 'sfnt


permise.

prăbuŞl.."şti

unde. dimpotrivă. aidoma dansa torul ui sau rămii În piClI llire - şi scapi. . .

.. Oamenii răi au cîntece'!

..

n u au CÎntece".

22

- Cum se

23 S pirit ul german " : de optsprezcce a ni

C ău tînd or iginil e. lh.."Vii rac.

ajunge să

u

pe

face

sirmă, sau te

a

t u nci

contradictio in

ruşii

adjKto.

2-4

Istoricul priveşte înapoi; la slirşit, el şi creadă retrospectiv.

25

Sa ti sfaetiil te apără împotriva r ăc el ii. O fem eie care se şt ie bine îmbrăcată a răcu oare vreo d ată? Mai este cazul În care e a abia dacii e îmbrăciltă.

Nu am increde re in Voi nta de sistem este

26

niCI un fel de creatori de sisteme şi ii evit. n l ipsă de on es tit ate .

27 Se cunsideră că femeia este prof undă - de ce? fiindcă la ea nu da i niciodată -ue funda men t. femeia nu e incă nici măcar p lată . 28

Atunci cind femeia are vir tuli masculine, ili vine şi atu nci cind nu are nici una din aceste virtuli , de ele.

s-o iei la fugi; fuge ea singură

29 "Clt avea de muşcat conştiinla odinioară! ce d i nli buni avea! �i astăzi!ce-i lipseşte?" - I n trebarea u nui den tist . 30 Rareori se comite o singură imprudenli. La prima imprudentă se face into tdeauna prea mult. Tocmai de aceea se comite fn mod obişnuit şi o a dou a da r a tunci se face prea putin -

...

31

Viermele călcat se înconvoaie. Aşa este intelept. Prin aceasta, el micşorează probabilitatea de a fi cilcat din nou . In limbajul mol'lllei: umil inti .

-

III


32 EJustă o ură impotriva minciunii şi a prclTtcătoriei care vine dintr-o foarte nohilă co nştiinlă CI onoarei : există o ură asemănătoare provenită din laşi tat e . in măsura in care mind una este int"nisă de o poru m:,j divină: prea laş , pentru a minii. 33 Cii de put in ne trehuie pentru a li fe ri i ti ! Sunetul unui cimpoi . - Fără muzică. viata ar li o e roare . Germ,lnul şi-I inchipuie pină şi pc Dumnez u CÎntind.

c

c

3-'

On n" p"ut p"nSl'r "t ecrir" qu'as.<;is ((J. I·l<luhcrt). - Cu aSia te-am prins, nihilistule! Sil stai locului este tocmai păcutul impotr iva fintului pirit. Doar ideile ce-ti vin in minte m"rJlind au cu adevărat

S

valoare.

S

35

Există cazuri in care si n te m aidoma caiklr. noi psihologii. şi devenim ne liniştit i : vede m propr ia noastră umllr[1 le�ănindu-sc in sus şi 'in jos in fala nO<L�tră. I'sihologul tre huie insa să-şi iOlo.ucă privirile d" III sin" pentru a vedea cu ad,-'Văr l .

a

36 Oare noi , imorali§ti i , aducem vre u n prejudiciu virt ut ii ? Tot aşa de putin ca anarhişt ii princi pilor . Numai după ce se trage asupra lor, aceştia se atCază trai nic pe t ronurile lor. Morala: trl'bui" să !Il' tragi asupra moral"i. 37

Alergi in lata altora'! O faci ca păstor '! sau ca exceplie? Un al treilea caz ar fi cel al delerlOrului... Prima p rolllemă de conştiin t ă. 38 autentic? sau eşti doar Uit actor? Un reprezentant? sau insuşi ceea ce e reprezentat? In cele din urmă, nu eşti poate decil un actor contralăcut .. , A doua problemă de conştiintă.

Eşti

39

Dezamăgitul vorbeşte, - Am căutat oameni fntotdcau na doar IIUllDluple idealurilor lor. 40

mari

şi-am

găsit

Eşti unul dintre aceia care priYeIc? sau care dau o mfnă de ajutor? - sau care privcIc rn lAturi fi se lin deoparte?... A tP.� problemă de conttiinll-

IV


-'1 Vrei să-i inso\eşti pc al \ii '! sau să merSi inainte'! sau să mergi de unul singur'! .. , Trehuie să ştii ce vrei şi ca vrei... A patl'll prohlemă de conştiin\[I, -'2

Acestea au fost trepte pentru mine; le-am depi�it, - dar pentru aceasW a trehuit si'1 trec de ele una cîle una, Insii ele socoteau c;i mă voi aşeza pc ele , spre a mă odihni...

-'3 Ce contem·.ă că eu am dre p tate ! Eu am prea multă - Iar cine ride <lSlăzi cel mai bine, rîde şi la urmă, +4 Formula fericirii mele: un da, un nu , o linie d re apt ă,

dreptate,

un scop-.,

v


PROBLEMA LUI SOCRATE in

timpurile ,

I

preaînlclepli au judeca t via la în acelaşi mod: nu � hună d� ni mic.. , Totdeauna şi pretutinde ni , din gura lor s-a au zit acclaşl ton : plin de îndoială, plin de melancolie, plin de oooscala vieiii. plin de rezi.'iten\ă contra viciu, insuşi Socra te , cînd a murit . il spus:' ..a trăi - aceasta înse amnă a fi bolnav multă vreme: îi datorez un cocoş lui A'iclepios Mîntuitorul", Pînă şi Socrate se sătura'iC, - Ce dovedeşte aceasta? - C.e ara t ă acea.'ita? - Odinioară s-ar fi spus (oh. s-a spus, şi încă destul de tare, cu pcsimiştii n l�t ri în frunte!): ..In orice caz. trebuie să fie ceva adevărat aici! Acest ron!WRSUS sapi�Rtium dovedeşte adevărul " , - Oare a'ilăzl vom mai vorbi la fe!'! este permis'! "In orice caz, t re bui e să fie Cl.'Va maladiv mei", răspun dem noi: aceşti preaîn l elepli ai tuturor timpurilor, mai întîi ar treoui eercetali îndeaproape! P oate cu tOlii nu se mai lineau oine pe plcllJare? erau prea bătrîni'! hodoro gi li'! decadcn\i'! inlelcpciunea ar apare lJare pe pămtnt ca un corb en t uzia.'imat de pUlin miros de hoit'! .. , toate

cei

2 necuviinlă. de a-i cons i dera pc marii înlelepli ca t i puri decadente, s-a născut în mine tocmai într-un caz În care prejudecata cultă şi incultă i se opune cel mai puternic: eu i-am recunoscut pc Socrate şi pc Plat on ca simptome ale decăderii, ca instrumente ale descompunerii greceş t i , ca pseudogreei, ca ant i greci ( " Naşt er ea traged iei ", 1872), Acel ronsensus saplentium - în\elegeam aceasta din ce în ce mai bine - este ultimul lucru care poate dovedi că aveau dreptate În unanimitatea lor: dovedeş t e mai degr a bă că ei înşişi, aceşti preain l elep\i , pentru a lua fală de vială aceeaşi atitudine negativă - pentru a fi oblilla ti să o ia - trebuie să fi fost fn concordan\ă şi intro() privintă fiziologică oarecare, Judecălile, aprecierile asupra viet ii , pro sau contra, nu pot să fie pînă la urmă niciodată adevărate: au valoare numai ca sim pt ome, sint luate in considerare numai ca simptome - În sine astfel de judecăli sînt prostii. Trebuie negreşit să intinzi mina în incercarea de a sesiza această uimitoare fi_, anume că valoarea vietii nu poate fi apreciati. Nu de către cel care t răieşt e, fiin dcă acesta e parte implicată, chiar obiect de litigiu, şi nu j udecăt or ; nu de către un mort, dintr-un alt motiv. - FaptUl că un filosof ved e În valoarea vietii o problemă rămfne astfel o obieclie la adresa lui, un semn de intrebare fală de înlelepciunea lui, o lipsă de fntelepciune. - Cum? tOli acqti mari intelePli nu numai c-ar fi fost decadenta, dar n-ar fi fost nici mAcar inlelepti? Dar să revin la problema lui Sacrate. Aceast.i


:1

Prin ohîrşie. Slx:rate apartinea poporului de jos: Socrate era plehcu. Se ştie, chiar sc mai vede încă, ce urÎl era. Dar urîtenia. o ohiectie în sine, este la greci aproape o contestare. Oare Slx:rate era intr-adevăr un grec? Uritenia este destul ,de des expresia unei evolu\ii incrucişate, împiedicate prin încrucişare. In alte cazuri. ca apare ca evolutie in declin. Antropologii din crimmalistidi ne spun că criminalul tipic este urit: monstrum in fnmt.... monstrum in IInimo. Dar criminalul este un decad...nt. Socrate era cumva un crimmal tipic'! - Aceasta cel putin nu e în contradiqie cu acea renumit�1 Judecată fizionomieă . care i-a sc.md'llizat pe toti prietenii lUI Socrate. lin străin priceput în fizionomii, trecind prm Atena. I-a spus in fatil lUI Slx:rate că ar fi II" monstru. - ai ar ascunde în sme toate poftele şi Viciile rele. Iar SllCrate a riispuns doar: .. Mii cu noaşte\ i. domnul meu!"

4

Decaden\a lui SllCrate nu reiese numai dm IihcrtmaJul mărtunsit şi anarhia instinctelor sale. ci. de asemenea, şi dm supcrfetatlunea· logicului şi acea riiutat... d... rllhitic ce il cmm:terizează. Să nu uităm nici acele halucina\li auditive. ce au fost interpretate religiOS ca .. demonul lui S(x:rate". Totul În el este exagerat. hurro. canciltură. totul este în acelaşi timp tilinuit. plin de gînduri ascunse. suhteran. - C<lut să, în\eleg din ce idiosincrasie provine acea echivalen\�1 ra\iune=virtute=fericire; cea mai hizar;1 dintre echivalen\ele existente şi Căreia, mai ales, i se opun tOllte instinctele vechilor eleni.

5 Cu Socrate, gustul grecesc sc degradează in favo area dialeeticii: ce se Întîmplă de fap!'! in primul rind este infrint astfel un gust nohil; cu dialectica, plebea ajunge deasupra . Inainte de Slx:rate, În societatea alea<;ă erau respinse manierele dialcctice: treceau dre pt maniere proaste, compromi\ătoare. Tineretul era pn.'venit asupra lor. De asemenea, o astfel de prezentare a prohlemelor sale era privită cu neîncredere. Lucrurile oneste, ca �i oamenii oneşti, nu-şi suslin principiile cu mîna. r�..te necuviincios sa arăti toate cele cinci degete. Ceea ce trebuie mai întri să fie demonstrat nu prea are valoare. Pretutindeni unde autoritatea apartine fncă creş te r ii alese, unde nu se "motivează", ci se poru nceş te, dialecticianul este un fel de bufon : este luat În rîs, nu în serios. - Socrate era un bufon care se fiicea că se ia in serios: ce se petrecea de fapt aici? 6 Dialectica este adoptată doar at unci cînd nu mai există alt mijloc. Se ştie că ea trezl.'Şte neîncrederea, că nu este prea convingătoare. •

8

in germana: Su�rfo"lIon:

suprafc"i li tate (fiziol.). prisos. surplus.


Nici un efect nu se estompeadl atît de uşor ca cel dlah:ctic: stă mărturie expcrien\a oriciirci adunilri unde se vorheşte. Oialectica pmlle sil fie numai l ef:itimă apărlll"e, în mîimle eelor care nu mai au alte arme. Trehuie Si-l-Ii ohlii dreptul prin constrîngere: nu te foloseşti de ca mai devreme. De aceea evreii erau dialeeticieni: Vulpea din fahula era dialectician: cum".' ŞI Socrate dc asemene .. ? 7

Oare ironia lui SIx:rate este o expresie a revoltei'! un resentiment al pleheulul'! îşI SilvureaZ;1 el ca opnm,1I propna fenX:llate în loviturile de cUlit ale slloglsmulul'! se nizhună el pe oamenii nohlli pc eare-i fas,mează'! - (:.t dlalectlCl<In ,Ii in mină o unealtă neerullltmlre: fII)\1 sil faei pe tiranul cu ca. eomproml\1 repurtînd victoria. Dialecticianul Iasă advcrSilrului silu grija de a dovedi că el nu este un idiot: el te infune şi in ,Icelaşi timp te face neputincios. Dialecticianul depotmtellză" IOtelectul ,ldvcrSilrului său. - Cum'! dialeellC<1 e numai o formă de ruzhuDll1"e la SIx:rate'? S

Am dat de în\cles prin ce anume putea SIx:rate să îndepărteze: <:u atît mai greu de explicat rilmine faptul cii el faseina. Că a de�c.l.lperit un nou fel de �()n"·. <:il a fost primul maestru de scnmă pentru cercurile imllte ale Atenel. este o explicalie. EI fascina stimulînd inMinctul agonal al elenilor - el a initiat o nouă variantă a luptei sportive intre hărha\i tinen şi adolescen\i. Socrate era de asemenea un mare en)tic. <)

Dar el a ghicII încă ceva. I�I a văzut ee se ana în spatele nohililor săi ateniem: el a in\eles <:il al său caz. idiosincrasia cazului �u deja nu mai era o exceplie. Acelaşi fel de degeneresccnlă se răspîndea pe neSim\lIe pretullndeni: vechea Atenă era În pragul sfirşitului. Iar SIx:rate a în\eles că toată lumea avea nevoie de el - de remediul său, de tratamentul său. de iscusinla sa personală în autoconservare... Pretutindeni insllnctele erau În anarhie; pretutindeni te anai la doi paşi de exces: monstrum in animo era primejdia universală. "Instinctele vor să tiranizeze; trebuie să descoperim un tiran opus, care să fie mai puternic"... and acel fizionomisi h. dezvăluit lui Socrate cine era el, adică o văgăună a tuturor poftelor rele, marele ironist a rostit încă un euvînt. care ne :i;j cheia personalitălii sale. "E adevărat a spus, dar am dJuns să le stăpînesc pe toate." Cum a ajuns Socrate stăpîn pe sine? Cazul lui era rn fond doar un caz extrem, acela care sărea în ochi, în ceea ce pe atunci Începea să devină o mizerie generală: nimeni nu mai era stăpîn -

,

-

• ••

in germană: depolenzierL Cuvint grecesc luat aici in inlelesul de luptă purtată in jocurile publice. 9


sine, instinctele se Întorceau unul impotriva celuilalt. EI fa'iCina un caz extrem - urÎ\enia sa Înfricoşă toare Îi vorbea oricărei priviri: aşa cum se Întelege de la sine, el fa'iCina mai puternic ca răspuns, ca rezolvare, ca aparentă a tratamentului acestui caz. pc

ca

10.

Ond cineva este silit să facă din ratiune un tiran, aşa cum a procedat Socrale, nu devine deloc mai mic pericolul ca altceva să-I facă pc tiran. Rationalitatea fu ghicilă pe vremea aceea ca salvatoare; nu era la libenatea de alegere a nimănui, nici a lui SllCl'ate, nici a "bolnavilor" săi, să fie rationali - era de riaueur, era ultimul lor remediu. Fanatismul cu care Întreaga gîndire grecească se aruncă asupra rationalitătii trădează o stare de criză: crai În primejdie, nu at,reai decn alternativa: să pieri sau să fii rational la modul absurd... Incepind de la Platon, moralismul filosofilor greci este determinat patologic; la fel, pretuirea de către ei a dialecticii. Ratiune=vinute=fcricire mscamnă numai: trebuie să te iei după Socrate şi să creezi în permanentă o lumină a zilei opusă dorintelor Întunecate - lumina ratiunii. Tebuie să fii inteligent, clar, limpede cu orice pret: orice concesie făcută instinctelor, subconştientului te trage ia jos... 11

dat de inteles prin ce fascina Socrate: părea să fie un medic, un salvator. Mai este necesar să evidentiem eroarea În care se găsea credinta sa in "ralionalitatea cu orice prel"? - Este o autoiluzie din partea filosofilor şi moraliştilor să-şi imagineze că vor i� din dkadeac:e, purtind un simplu război cu aceasta. A ieşi este dmcolo de puterea lor: ceea ce aleg ei ca r e m edi u, ca salvare este tot numai o expresie a decadenlei - fi modlnci expresia, dar nu o inlAturi. Sacrate a reprezentat o intelegere greşită; intre.... moralA de .meliorare, laelusiv cea c:rettinA, • reprezentat o inţelepre Ireşită. Cea mai orbitoare lumină a zilei, ralionalitatea cu orice trei, viata limpede, rece, precaută, conştientă, lipsită de instinct, opunin rezistentă illSli..'laelor era ea fnsăşi doar o boală, o altă boală - c.."tllJi de PUlin o cale de întoarcere spre "vinute", spre ,,sănătate", spre fericire. .. Necesitatea luptei [mpotriva instinctelor - aceasta e formula decadenlei: cn timp viata e asceadeată, fericirea şi instinctul sint identice. Oare el fnsuJi, cel mai deştept dintre cei ce se păcălesc pe ei rrw. a fnleles asta? Şi-a spus asta, la urmă, cu iaţelepdunea curaj ulu i său fn fata mortii?... Sacrate vroia să moară: paharul cu otravă nu i l-a dat Atena, ci el însuşi, el a silit Atena să-i dea paharul cu otravă... "�te nu e un medic, Ji-a spus el incet, singuri moartea e aici medic... Sacrate insuJi a fost bolnav multi vreme... Am

",

i

10


"RATIUNEA" ÎN FILOSOFIE 1.

M ă Întreba\i care este Întreaga idiosincrasie a filosofilor? . . D e exemplu, lipsa lor de sim\ istoric, ura lor fală de Însăşi ideea de devenire, egipteanismul lor. EI cred că onorează un lucru cînd îl desistoricizează, sub specie aeterni, cînd fac din el o mumie. Tot ce au mÎnuit filosofii timp de milenii au fost mumiile unor idei; nimic real nu a ieşit viu din mîinile lor. Ond adoră, aceşti domni idolatri ai ideilor omoară, împăiază, - cînd adoră, ei primejduiesc totul. Moartea, schimbarea, vîrsta. Ia fel de bine ca zămislirea şi creşterea, sînt pentru ei obieqii, - chiar contestări. Ceea ce este, nu devine; ceea ce devine, nu este... Acum cred toti, cu di!pCrare chiar, În fiintă. Dar fiindcă nu pot pune mîna pe ea, cauta motive pentru care aceasta li se sustrage: .. Trebuie să fie o aparentă, o Înşelătorie, din cauza căreia nu percepem fiin\a: care-i şarlatanul?" - "L-am găsit, strigă ei extaziati, e senzorial i tatea! Aceste sim\uri, care sînt oricum atît de imord l e, ne înşeală cu privire la lumea adevărată. Morala: să ne eliherăm de ilUZia simturilor, de devenire, de istorie, de minciună - istoria nu e altceva decît credin\a în simturi, credinta în minciună. Morala: să spunem nu la tot ceea ce dă crezare simturilor, tot restului omenirii: toate acestea sînt "vulg". Să fii filosof, să fii mumie, să reprezinti monotono-teismul printr-o mimică de gropar! - Şi mai ales, să ne descotorosim de trup, această idee fixe a sim\urilor, vrednică de milă! de trupul atins de toate �reşelile logicii, combătut, imposibil chiar, deşi e destul de obraznic sa se comporte ca real! .....

2.

Exceptez, cu Înalt respect, numele lui Heraclit. In timp ce restul poporului de filosofi repudia mărturia simturilor, fiindcă acestea indicau multiplicitate şi schimbare, el repudia mărturia lor, fiindcă ele prezentau lucrurile ca şi cum ar avea durată şi unitate. Şi Heraclit a nedreptălit simturile. Acestea nu mint nici În felul presupus de eleali, nici an cel presupus de el - ele nu mint deloc. Este ceea ce facem noi din mărturia lor, care de-abia acum pune Înăuntrul lucrurilor minciuna, de exemplu minciuna unitătii, minciuna realitătii, a substanlei, a duratei... "Ratiunea" este cauza că noi falsificăm mărturia simturilor. In măsura în care ele arată devenirea, trecerea, schimbarea, ele nu mint... Dar Heraclit va avea etern dreptate că fiinta este o fictiune goală. Lumea "aparentă" este singura reală, lumea "adevărată" este doar o minciună

adăugată la ...

3.

ce unelte alese pentru observare ne sînt simturile noastre! Nasul, de exemplu, despre care nici un filosof nu a vorbit încă cu stimă

ŞI

11


şi recunoştintă, este cel mai delicat instrument care ne stă deocamdată la dispozitie: el este apt să constate diferente minimale in mişcare, pe care nici spcetroscopul nu le constată. Posedăm a�tăzi ştiintă exact in măsura în care ne-am decis să acceptăm mărturia sim\urilor - exact in măsura in care invă\ăm să le facem mai agere, să le înarmăm, să le gindim pînă la capăt. Restul este monstruozitate şi încă neştiinlă, vreau să spun metafizică, psihologie, teoria cunoaşterii.

Sau ştiintă formală, teorie a semnelor: ca logica sau matematica, acea logică aplicată. In ele nu apare deloc rcalitatea. nici măcar ca prOblemă; la fel de pUlin intrebarea ce valoare are de fapt o astfel de convenlil; a semnelor cum este logica.

4. filosofilor nu este mai putin primejdioasă: ea constă in confuzia dintre prim şi ultim. Ei pun la inceput, ca inceput, ceea ce vine la urmă - din pă�"<ll e! căci nu ar treImi să vină deloc! - "cele mai inalte concepte", adică cele mai generale, cele mai goale concepte, ultimul fum al realită\ii care se volatilizează. Este iarăşi doar o expresie a modului lor de a venera: ceea ce este superior nu are voie să crească din ceea ce este inferior, nu are deloc voie să fi crescut... Morala: tot ceea ce este de prim rang trebuie să fie causa sui. Originea din altceva trece drept obieetie, drept contestare a valorii. Toate valorile supreme sînt de prim rang; cele mai înalte concepte, Fiinta, Absolutul, Binele, Adevărul, Perfeetiunea - toate acestea nu e posibil să fi devenit, prin urmare trebuie să fie causa sui. Insă toate acestea nu pot niei să fie inegale între ele sau în contradictie una cu alta... Astfel au ajun� la conceptul lor. stupefiant de "Dumnezeu" .. . Ceea ce vine la urmă, ceea ce e inconsistent, gol, este considerat drept cauză in sine, drept ens realis.'iimum... Că omenirea a fost nevoită să ia în serios aiurelile urzite in mintea unor nebuni! - Şi cÎl de scump a plătit pentru asta! Ceal a l tă idiosincrasie a

5. In fine, să replicăm cu modul nostru diferit (spun "al nostru" din politele) de a formula problema erorii şi a aparentei. Odinioară, schimbarea, varialia, devenirea erau în general considerate ca dovadă a aparentei, ca semn că există ceva care ne induce În eroare. Astăzi, dimpotrivă, vedem exact atit de departe cÎl prejudecata ratiunii, ce ne constrînge să stabilim unitate, identitate, durată, sUbstanJă, cauză, realitate, fiintă, ce ne implică oarecum in eroare, ce necesita eroarea; deşi în urma unei verificări severe sintem siguri că aici se află eroarea. La fel, în cazul mişcării marilor aştri: acolo eroarea are drept avocat permanent ochiul nostru, aici are limhajul nostru. Prin originea sa, limbajul tine de epoca celei mai �udimcntare forme de psihologie: intrăm într-un fetişism grosolan cînd aj ungem să ne dăm seama de condi\iile de bază ale metafizicii limbajulUI, adică, in germană, 12


ale ratiunii. Aceasta vede "pretutindeni făptuitori şi fapte: aceasta crede În voinlă ca � cauza În general; crede În "eu", in eu ca fiintă, În eu ca substantă, şi proiKtează credinta În substanta eului asupra tuturor lucrurilor - de-abia astfel creează nOliunea de ..lucru" ... Fiinta este gîndită. substituită peste tot drept cauză; de- abia din conceptul de ..eu·· rezultă. C.1 derivat, conceptul de . . fiintii..... La îm:eput exista marea şi fatala eroare că vom ta ar fi ceva care acţionează - că vointa ar fi II facultate... Astăzi ştim că aici este doar un cuvînt gol... Cu mult mai tîrziu, intr-o lume de mii de ori mai luminată. filosolii deveniră conştienti, cu surprindere, de siguranta, de certitudinea subiectivă În minuirea categoriilllr ratiunii: ei au conchis că acestea nu pot proveni din empiric - intreg empirismul le stă împotrivă. Atunci de unde provin? - Şi în IndiH. ca şi în Grecia, a fost săvîrşită. acecllşi greşeală: "Noi trebuie să fi locuit odată intr-o lume superioară (in loc de Într-una mult inreriOll ră: ceea ce ar fi fost adevărat!), noi trebuie să fi fost divini, căci noi avem ratiunea!..... fntr-adevăr, nimic nu avut pină <Icum o putere de pcrsuasium: mai naivă decît eroarea despre fiinlii, aşa cum a fost formulată ea, de exemplu, de cicali: fiecare cuvint, fiecare propozitie pe care le rostim l;Înl de partea ei! - Chiar şi adversarii elealilor au fost seduşi de conCep!iil acestora despre fiintii: printre allil Democrit, cînd a inventat atomul silu... ..Ratiunea" in limbaj: o, ce bătrină muiere inşelătoare! Mi-e teamă că nu putem scăpa de Dumnezeu deoarece mai credem Încă in gramatică...

a

6 Mi se va purta recunoştinlă pentru comprimarea unei conceptii atît de importante, atÎI de noi, in patru teze: prin aceasta facilitez inlelegerea şi provoc la contrazicere. Prima teză. Motivele pentru care ,,această" lume a fost denumită "aparentă" demonstrează mai degrabă realitatea ei - o altă realitate este absolut nedemonstrabilă. A doua teză . Semnele distinctive care au fost atribuite "fiintei adevărate" a lucrurilor sint semnele distinctive ale nefiintei, ale neantului - .,Iumea adevărată" a fost construită in con trad iqie cu lume a reală: o lume aparentă de fapt, in măsura in care este doar o iluzie optico-moraIă. A t reia teză. Să fabulezi despre o "altă" lume decit aceasta nu are nici un sens, presupunînd că nu există in noi un instinct puternic de defăimare, de depreciere, de suspectare a vieli i: in acest ultim caz, ne răzb u năm pe vială cu fantasmagoria u ne i "alte" vieli, a unei vieli "mai bune". A patra teză. Să Împarti lumea intr-una "adevărată" şi una "aparentă", fie in felu l cre,tinismului, fie in felul lui Kant (un creştin perfid, În cele din urmă) este doar o sugestie a decadentei - un simptom al vietii in declin... Că artist u l preluieŞte aparenla mai mult decit realitatea nu este un contraargument la această teză. Căci "aparentă" 13


înseamnă aici realitatea repetată, însă prin selectie, intensi ficare, corectare", el spu ne da la tot ceea ce Artist ul tragic nu e un pesim ist este problem at ic şi înspăimîntător, el est e dionisiac.


CUM A DEVENIT iN CELE DIN URMĂ "LUMEA AIU..'VĂRATĂ" O NĂSCOCIRE Istoria

unei

erori

1. L.umea a devărat ă , acccsibilă celui în\ele pt , celui evlavios, cclui virtu os - el t răieşte în ea, el este ea. (Ce a mai veche formă a ideii, rela tiv i ntelige n tă, s i m plă. convingătoare. Perifrază a propoz it iei "eu, Platon. sînt adevărul".) 2. Lumea adevă rat ă, i naccesi bil ă pe n tr u moment. dar promisă celui î nt ele pt , celui evlaVIOS, celui virt u os (.,păcătosului care .,e poc,iieşte"). (Progres al ideii: ea devine mai fină. mai înşelătoare, mal i nsesiza bilă - ea de vin e femeie. devine creştină ... )

3. Lumea adevărată. i naccesibilfl, nedemonstrabilă, imposibil de făgădu it, da r fiind o im aginată .

con�olare,

o

o bl iga\ i e ,

un

i m pera t iv ,

deşi

e

numai

_

(Vechiul soare în fundal, dar Întrevăzut prin ceată şi Îndoială: deve ni tă su blim ă, palidă . nordică, kiinigsbergian:i).

ideea

�. Lumea adevărată - imlceeslbilă? în orice caz, nu la ea. Şi fiindcă nu s-a nici nu consolează, nici put ea să ne ohlige ceva (7..or i cenuşii. P rimul pozit ivismulu i.)

s-a ajuns Încă aj uns, e necunoscută. P rin urmare, ea nu salvează, nici nu obligă: la ce ar nec u noscut? căscat al rat iun ii . Qnteeul de cocoş al

5. L.umea "adevărată - o idee care nu mai fo l oseşte la n imic , care nici m ăcar nu mai o bligă la ceva - o idee care. a deven i t in u t ilă, .:; u per n u ă , prin u rma re o i deee contestată: s-o înlăturăm! (Zi de plină , mic dejun; reve n ire a bon sens-u lui şi a vese li e i; Platon roşind de r u şi n e ; zarva infernală a tuturor spirit elor libere.)

6. Lumea adevărată am Înlăturat-o: ce l u me ne rămîn e ? cea aparen tă poate?.. Dar nu! odată cu lumea adevărată am Înlăturat-o şi pe

cea aparentă! (Amiază; mome nt al celei mai scurte umbre; stirşit. 21 . celei mai îndelungate erori; pu nct culminant al umanită\i1; INCIPIT

ZARAmUSTRA)

15


MORALA CA MANU'ESTARE CONTRA NATURII 1.

Toate pasiunile au u n timp Î n care ele sînt pur ş i simplu nefaste, in care îşi trag victima În jos cu greutatea prostiei - şi o epocă mai tirlie, mult mai tÎnie, in care se cunună cu spiritul, se "spiritualizează". Odinioară, din cauza prostiei în pasiune, se purta război împotriva pasiunii inseşi, se conspira pentru nimicirea ei - toate batrînele fiare moraliste sînt unanime în privinla aceasta, "il faut tuer les passions". Formularea cea mai cunoscută se află În Noul Testament, în acea predică de pe munte, În care, să fie adăugat, lucrurile nu sint privite dcloc de la Înălţime. De exemplu, se spune acolo, cu aplicabilitate practică în sexualitate: "dacă ochiul tău te face să caZI În păcat, scoate-I"; din fericire, nici un creştin nu urmează această prescriplie. Să nimiceşti pasiunile şi dorinlele doar pentru a preîntîmpina prostia lor şi urmănle neplăcute ale acestei prostii ni se pare astăzi doar o altă formă acută de prostie . Nu-i admirăm pe dentiştii care extrag dinlii ca să nu ne mai doară... Pe de altă parte, să fie admis, oarecum pe drept, că nOliunea de ,,spiritualizare a pasiunii" nu putea fi concepută pe terenul pe care a crescut cre ştinism ul . După cum se ştie, biserica primitivă lup,ta împotriva celor "i n teligen li " şi In favoarea celor "săracI cu duhul' - cum ne puteam aştepta din partea ei la un război inteligent împotriva pasiunii? Biserica combate pasiunea printr-o extirpare completă: practica ei, "cura" ei este castra rea. Ea nu întreabă niciodată: "cum se spiritualizează, se infrumuselează, se zeifică o dorinIă?" - În toate t im purile, ea a pus disciplinar accentul pe exterminare (a senzualitălii, a mîndriei , a setei de putere, a lăcomiei, a dorinlei de răzbunare ) . - Dar să ataci pasiunile la rădăcină înseamnă să ataci viala la rădăcina sa: practica bisericii este ostilă vietii...

2. Acelaşi m ij loc - castrarea, extirparea este ales instinctiv În lupta Împotriva unei dorinle de cei care sînt prea abulici, prea degenerali pentru a-i putea impune o măsură: de acele firi care au nevoie de la Trappe, vorbind în parabolă (ş i rară parabolă), de o d eclaral ie definitivă de vrăj măşie, de o pră�tie Între ei şi pasiu ne . Doar celor degenerali le sînt indispensabile m ij loacele radicale: slăbiciunea voin lei , mai precis incapacitatea de a nu reactiona la o atractie , este ea Însăşi doar o altă formă de degenerare. Duşmănia radicală, duşmănia de moarte fală de senzualitate rămîne un simpt om care dă de gindit: îndreptă\eşte bănuieli privind starea generală a unui tip uman atit de lipsit de măsură. - De altfel, acea duşm ănie . acea ură ajung la punctul lor culminant de-abia cînd aceste firi nl' mai au tărie suficientă nici măcar pentru cura radicală, pentru lepădarea de "demonul" lor. Să parcurgem întreaga is t orie a preo\ilor şi filosofilor,

1

7


precum şi a artiştilor: cele mai veninoa-;c cuvinte impotriva simturilor nu au fost exprimate nici de neputincioşi. nici de asceti. ci de ascc\ii irealizabili, de aceia care ar fi avu t nevoie s.:1 fie asceti...

3. Spirit ualizarea senzualită\ii se numeşte i u bire : ea este un mare triumf asupra creştin ism u l u i. Un a lt triumf este a n oastră spiri t u a lizare a duşmiini�i. Ea constă in a intelege in profunzime ee insemnătate au du şman ii , pc scurt, in a face şi a co nchide exact invers de 'cum se făcca şi se conchidea odimoară. in toate timpurile, biserica a vrut n imicirea duşman ilor ei: noi, noi imoraliştii şi anticriştii vedem un avantaj in fapt ul că biserica se men \ ine ... �i in politică duşmănia a devenit acum mai s pir it ualizată - mult mai inteligentă, mult mai reflexivă, mult mai blîndă. Aproape fiecare parti d in\elege acum că este in intere�ul conservării sale ca partidul advers sa !lu-şi piardă vigoarea; acelaşi lucru este valabil in marca politică. Indeosebi o creatie nouă, cum ar fi noul Rcich. arc n evoie maI \.h:grabă de duşmani. decit de prietem: de-abia in opuzitle cu ... sc s i mte necesar, de-abia in opozitie cu... devine necesar... Tot astfel ne comportiim fală de "d u şmanu l lăuntric": � i aici am spiri t ua lizat d u şmă n ia, şi aici i-am inteles vllloarea. Eşufecund numai cu pretul de a fi bogat in contrast e ; rămii tînăr numai cu conditia ca sufletul să nu se lenevească, S:' nu-şi dorească liniştea... De nimic nu ne-am instrăinat atit de m u l t ca' de acel dez id erat de odinioară al ,.păcii sufletului", deziderat u l creştin; nimic nu ne trezeşte mai p u \ină invidie ca vaca moralei şi fericirea u nsuroasă a eonşllin\el curate. Ren unti la viata p len ară , dacă renunti la război... i n mult cazuri, fireşte. "pacea sufletului" este doar o inte legere gr eş it ă - cu totul altceva, care insă nu ştie să se denumească cu mai multă onestitate. C1teva caZUri fără ocolişuri şi prejud ecă tL "Pacea sufletului" poat e să fie, de exemplu, blinda iradiere in d o me niul moral (sau religios) a u nei faSluoa�e animalităti. Sau incepu t u l oboselii, prima umbră pe care o aruncă seara, orice fel de seară. Sau u n semn că aerul este umed, că se a pro pi e vinturi din su d. Sau recunoşt inta inconştientă pentru o digestie fericită (numită uneo ri " dragoste de oameni"). Sau acalmia convalescent ului pentru. care toate lucrurile au un gust nou şi care aşteaptă... Sa u starea care urmeaza sa t is facer ii intense a pasiuni i noastre dominante, senzatia de bine -a unei rare sa\ietătLSau neput inta senilă a voinlei noastre, a d orin telor noastre, a viciilor noastre. Sau lenea, convinsă de vanitate să se impopo\ o neze moral.' Sau instala rea u nei certitudini, chiar dacă ingrozitoare; după o indel u nga tă tensiune şi tortu ră datorate incertitudinii. Sau expresia maturitătii şi măiestriei rn actiune, creatie, muncă, năzuin\ă spre ceva, respiratia liniştită, "libertatea" cucerită a .,vom\ei" ... Amurgul idolilor: cine ştie? poate lot numai un fel de "pace a sufletului. .. "

18


4.

Formu lez u n principiu: orice natu ralism în morală, adică orice morală sănătoasă este sub stăpînirea unui instinct al vieiii - o poruncă " sau alta a vieiii este îndeplinită după un anumit canon de "trebuie " şi " nu trebuie · , o piedică şi o ostilitate oarecare vor fi astfel înlăt urate din calea vieIii. Invers, morala contrară naturii, adică aproape orice morală care a fost învăIată, venerată, predicată pînă acum, se împotriveşte tocmai instinctelor vielii - ea este o condamnare cînd tăinuită, cînd zgomotoasă şi insolentă a acestor instincte. Spunînd " Dumnezeu priveşte in inimi", ea spune nu dorin le lor celor mai nobile şi mai josnice ale vieiii deopotrivă şi face din Dumnezeu un vrăj maş al vietii ... Sfin t u l care îi place lui Dumnezeu este castratul ideal... Viala se sfirşcşte acolo u nde Începe " lmpărălia lui Du mneze u " ...

5. Presu punînd că s-a înleles nelegiuirea unei astfel de răzvrătiri împo triva V1elii, răzvrătire ce a devenit aproape sacrosanctă în morala creştină, prin aceasta, din fericire, s-a înleles, de asemenea, şi altceva: inutilitatea, mşclătoria, absurditatea, m i nciuna acestei răzvrătiri. Condamnarea vieiii de către omul viu rămîne pînă la urmă doar simptomul unui anumit mod de vială: nici n u li-a pus astfel Întrebarea dacă e fndreptălită sau nu. AI trebui să avem o pozilie eJâerioară vielii şi, pe de altă parte, să o cunoaştem la fel de bine ca unul, ca m ulli, ca tOli cei care au trăit-o, pentru a putea atin �e problema valorii ei: motive su ficiente pentru a ne da seama ca această problemă e inabordabilă pentru noi. Gnd vorbim despre valori, vorbim sub inspiralia vielii, prin optica ei: viala însăşi ne obligă să stabilim valori; de aici rezu ltă că şi acea morală contra naturii, ce-I fnlelege pe Dumnezeu ca idee opusă vielii şi osîndire a ei, este tot numai o evaluare a vielii - a cărei vieIi? a cărui mod de vială? Dar am răsp u n s deja: a vieiii decadente, vlăguite, istovite, condamnate. Morala, aşa cum a fost fnleleasă pînă acum - aşa cum a fost formulată ultima dată de Schopenhauer ca "negare a voinlei de a trăi" - este chiar Instinctul de dkadence, care face din sine un imperativ: ea spune "pie ri! " - ea este judecata celor deja condam nal i...

In fine,

6.

cu mpănim ce naivitate este de fapt să spui "omu l ar trebui fie aşa şi aşa!" Realitatea ne arată o Încfntătoare diversitate de tipuri, opulenla risipi toare a un ui joc de forme şi t ran sformări: iar u n biet gură<aSCă de moralist spune: "nu , omul ar trebu i să fie altfel?" .. . Acest coate-goale, acest cu surgiu fă18mic ştie chiar şi cum ar trebui să fie el insuşi; se pictează pe sine pe perete şi declară "ecce homo!"... Dar chiar dacă moralistul se adresează fiecărui individ in pane, spunfndu-i: "ar trebui să fii aşa •

să să

tn germană:

"seU" lUId "seU Dlchl". 19


şi aşa!", el nu incetează să se facă de ris. Individu l este o frint u ră de ratum din fată şi din spate, o legitate in plus. o necesitate in plus pentru tot ce vine şi va fi. Să-i spu i .,sehim tlă-te" Înseamnă că pretinzi ca tot u l să se schimhc, chiar şi de-a-ndăratelea... Şi au existat intr-adevăr moralişti co n secventi care il vr oia u pe om a l t fel, adică virtuos, il vroiau d u pă chipu l lor, adică ipocrit: pentru as t a nejlau ei l u mea! O nebunie nu tocmai m ică ! O formă a lipsei de modestie nu chiar modestă! . . . Morala, În mflsura in care osîndeşte, În sine, şi n u da t o r i tă unor considerente, cerinte, scopuri ale vietii, est e o e roare speci fică, care ar trebui t ratată rară milă, o idiosincrusie a dejlenerati lor, carI; a provocat paguhc nespus de m ari ! ... N oi ceil3lti, noi imor3lişt ii, dimpotrivă, ne-am desehis larg inima oricărui fel de Întelegere, pe rce pe r e . incuvi i n ta re. Noi n u ne găm cu uşurintă, ne facem o onoare din a fi afirmativi. D i n ce in ce mai m ult ni s-au de �chis I1c h i i asu pr3 acelei economii care Încă are nevoie şi şl1e sfl S� l ol()seasc,1 dl! lOt cl!ea ee nebu nia s tint ă a preotilor, ratiunea bolna\':1 din preot . repudiază, asu pra acelei economi i din lege a vie t i i carc Îşi asig u ră u n avant aj chiar de l a respingăt oa rea spe\ă de i pocri l , ue preot , de vi rt u os - ce avamaj'! - D ar noi Înşine, i m ()rali� l i i . sîntem aici răsp u nsul. . .


CELE PATRU MARI ERORI 1. Eroarea confuziei i n tre cauză ş i ef�L - N u există eroare mai periculoasă decit aceea de a confu nda dectul CII cauza; e u () nu mesc adevărata pcrverl lre a ra li u n i i . Această eroare este to t u şi una din cele mai vechi şi din cele mai recente obiceiuri ale ome ni r i i : este sanctificată chiar de către noi, poart ă numele de " religie " , "moraiă". f�e 'clln l i n u t ă în fiecare p ropozi l ie formu lată de religie şi morală; preolii şi legi u t ori i de morală sîn t t n ili a t or i i acestei pcrvertiri a rali u n i i . - Să d a u un exemplu. Ori c i ne c u n oaşt e cartea re numit u l u i ("ornaro, u n de a u t or u l re co m a ndă rc g i m u l său alimentar strict ca rc \ctă pe nt ru o viată l ungă şi fericită - şi , de asemenea, virtuoasă. P u line cărti au fost citite atît de m u l t , în An gl ia se t i păresc şi ac u m mii de exe mplare a n u al. Nu mă îndoiesc că aproape n ici o carte ( e xce p t în d Biblia, bineinteles) nu a provocat atîta nenorocire şi nu a scurtat a tît ea VICii ca a ce ast ă ci u d ă \ e nie b in e i n t e n t io na tă . Mollvu l: confuzia în t re e fect şi ca u ză . Onest u l italian vedea În d ie t a sa cauza viet ii sa le În de l u n ga t,e - în t i m p ce co n d itia preliminară pe n t ru o via \ă îndelungată, extraordinara încetineală a metabolismului, consu mul red u s erau cauza strict ului său regim alimentar. Nu era l iber să mănînce pUlin sau m u l t , fr u gali t a te a sa n u era un "liber a r bi t r u ": se Îm bol năve a dacă m înca mai mult. î nsă cine nu e crap, nu n u m ai că . fa ce bine, dar are ch i a r nevoie să mănînce cum trebuie. Un savant al z i l e lo r noastre, cu con su m u l său ra pi d de e n e rgie ne rvoasă, s -a r dist r u ge cu acest rigime a l · lui (".arnaro. Credo experto.

2.

Form u l a ge ne ra lă , ca re st ă la baza orică rei re l igi i şi morale, sp u ne: "Fă asta şi asta, re nu n l ă la as t a şi asta - aşa ve i fi fe ricit ! AltfeL." Orice morală, orice reli gie constă in acest imperativ - eu fi numesc ma re le păcat strămoşesc al ra i i unii, nemuritoarea lipsă de ratiune. In gu ra mea acea formu lă se t ra nsformă în contrariul său - primul meu exemr.l u de " reconsiderare a t u t uror valorilor": un om re u şit, un "fericit ' trebuie să Îndeplinească anu mit e actiuni şi se fereşte instinctiv de alte acti uni; ordinea, pe care o re prezintă fIZiologic, o in t rod u ce În re lat i ile sale cu oamenii şi cu l ucru ri le . In formulă: virt utea sa este consecinta fericirii sale... O viată lungă, descendenli numeroşi nu sînt răsplata virtu \ ii, ci mai degrabă virtutea Însăşi este acea înceti n i re a metabolismulUI care are d re pt urmări, prin t re altele, o viată lu n gă , d esce nden ti n umeroşi, pe scurt Comarismul. - Bise rica ii morala suslin: "Un neam, un popor se r u inează pri n viciu şi lux". Ra t i u nea mea, restabilită, sustine: cind un popor se ru in ează , degenerează fIZiologic, consecintele sînt viciul şi luxul ( adică nevoia tot mai frecventă de stimulente tOl mai pu t ernice , pe care o cu noaşte orice organism epuizat). Acest tînăr păleşte şi se ofileşte inainte de

21


vreme. Prietenii săi spun: de vină este acea şi acea noalfl. Eu spun: Îmbolnăvirea sa, lipsa de rezistenlă la boală sînt urmarea unei vieii deja Împulinate, a unei epu izări ereditare. Cititoru l de ziare spune: acest partid se distruge printr-o ast fel de greşeală. J'olitica mea superioară spune: un partid care face ast fel de greşeli e terminat - nu mai are sigurania instinct u l u i său. Fiecare greşeală, În orice sens, este consecinia unei degenerări a instinct ului, a unei dezagrcgări a voinlei: prin aceasta aproape că se dă definilia ri ulu i . Tot ceea ce este bun se naşte din instinct şi, prin urmare, este uşor, necesar, liber. Truda este un contraargument, Du mneze u se deosehcşte tipologie de erou (pe limba mea: pasul uşor este primul atrihut al divinitălli).

3

- S-a crezut în toate t impurile că se ştie ce este o cauză: dar de unde provine ştim\a· noastră, mai precis credin l a noastră că ştim acest lucru '! Din domeniul celebre lor "fapte interioare ', dintre care pînă acu m n ici unul nu s-a dovedit a fi real. Ne credeam pe noi înşine cauză în act u l voinici: credeam că măcar aici surprindem cauzalitatea asupra faptului · · . Nu ne îndoiam, de asemenea, că toate antecedentia u nei aCliuni, cauzele ei t rebuie căutate în conşt iinlă şi că se regăsesc acolo, cînd sînt căutate - ca "motive " : altfel n-am fi fost liberi s-o îndeplinim, n-am fi fost responsabili de ea. In fine, cine ar li con testat că u n �înd este ca u za t ? că eul cauzează gîndul? .. Dintre aceste trei "fapte mterioare", care păreau să garanteze cauzalitatea, primul şi cel mai convin �ător era cel al voinţei d rept cauză; conccp\ia despre conşt iin lă (,,spirit ' ) drept cauză şi, încă mai tîrziu, aceea despre eu ( su biect ') " dreet cauză s-au impus post u m , de-abia dupa ce cauzalitatea a fost pusa de voinlă ca data, ca empirism . . . [ntre t imp ne-am gîndit mai bine. Astăzi nu mai credem nici un cuvînt din toate acestea. "Lumea interioară " este plină de năluciri şi lumm ile înşelătoare: una dintre ele este voin!a. Voinla nu mai pu ne în mişcare nimic, prin u rmare nici nu mal explică nimic - ea doar însoleşte întîmplări, " ea poate să şi lipsească. Aşa-zisul "mot iv : o altă eroare. Doar un " fenomen de suprafală al conştiinlei, un "alături de atliune, care mai degrabă maschează anlecedentla uDei aCliuni decît să le reprezinte. Iar acum eul! Acesta a devenit o născocire, o fitliune, un joc de cuvinte: a încetat cu totul să mai gm dească , să mai simtă, să mai vrea!... Ce rezultă de aici? Nu există nici un fel de cauze spirituale! Intreg empirismul imaginat în favoarea lor s-a dus dracului! Asta " rezultă de aici! - Şi noi am abuzat oonştiincios de acel "empirism , pornind de aici am creat lumea ca o lume a cauzelor, ca o lume a voinlei , ca o lume a spiritelor. Aici a lucrat cea mai veche, cea mai tenace psihologie şi n-a făcut absolut nimic altceva: orice eveniment Eroarea

. • ••

22

unei

fa lse

cauzalităti.

WIssen, rn germană. Asupn laptulul sau In

n.,nnt

delkt;

în germană:

auI der TaI.


era pentru ca o înfă ptui re , orice în făpt u i re era efectu l unei voinle, lum ea era pentru ea o m u l t it udine de fă pt uit ori , un făptuitor ( u n "su biect " ) se substit uia oricărui eveniment. O m u l arc ce l e trei " fapte interioare" ale sale. Pe acelea în care credea cel mai tare: voinla, spiritul , eul, el le-a proie c t at în afara sa - el a ded u s mai întîi nOl iu ne a de fi i ntă din notiunea de eu, el a prezentat "l u crurile " ca fiind du pă ch ipu l său , d u pă a sa n ot iun e a eului drept cauză. Ce e de mirare că mai t îrziu a re g ăs i t in lucruri numai ce pusese el în ele '! - Lucru l Îns uşi, să fie spus Încă odată, not i u nea de lucru - doar un reflex al credi nl e i În eu dre pt cauză. .. Şi chiar atom u l dum neavoastră. domnii mei mecanicişti şi fiZicieni, cît ă ps ihologie r u d i men t ară pe rsistă Încă În atom u l dumneavoastră! - Să nu mai vor hi m de " Iucrul În sine", de horl"t'ndu m pudendu m al metafllicienilor! Eroarea despre spiri t u l considerat drcpt cauză şi confundat cu realitatea! Şi privit ca măsură a realitătii! Şi n umit Du mnezeu!

-t

Eroal"t'a cauzelor i maginal"t'. - Să porneşt i de la vis: unei anumite

senza ti i, de e xe m pl u ce le i prod use de o lovitu ră Îndepărtată de t u n , i s e at rihuie u lterior pe n edrept o cauză (adeseori un in treg mic roman, În care personaj u l principal este chiar cel care visează). Senzal i a se prelu ngeşte, in t re timp, ca intr-un fel de rezonanlă: parcă aşteaptă pînă ce inst i nct u l ca uzal Îi permite să t reacă În prim plan, - însă de acum înainte nu ca hazard , ci ca "sens". Lovitu ra de tun se pre zin t ă Într-un fel cauzal intr-o aparentă inversare a t i mpu l u i . Ceea ce e u lte rior, motivatia, este t răi t ca ini tia l , deseori cu sute de a mănu n t e, rap ide ca fu l ger u l , det unătura urmează .. . Ce s-a intimplat? Reprezentările produse de o a n u mi t ă stare au fost inlelese g reşi t drept cauză a acesteia. - La fel facem, realmente, şi in starea de trezie. Majoritatea se n zat ii lor n oastre vagi - orice fel de piedică, co n stringe re, tensiune, explozie În joc u l şi co ntrajocu l organelor, indeosebi starea lu i nervus sympathicus - incită instinct ul nostru cauzal: vre m să avem un motiv pen t ru care să ne si mti m aşa sau aşa - să ne siml im bine sau rău. Niciodată n u ne mul tu m im să constatăm simplul fapt că ne simtim aşa sau aşa: admi t e m acest fapt deve nim conştie n l i de el - de-abia cînd i-am furnizat un fel de motivatie. Memoria care În ast fe l de cazuri intră In functiune fă ră ştirea noastră evocă stări stări anterioare de acelaşi fel şi interpretările cauzale strins legate de acestea, iar nu cauzalitatea lor. Fireşte, credinla că re preze n tă ri le, procesele insotitoare ale conştiinlei au fost cauze este de asemenea stimulată de amintire. Aşa se formează oblşnulnp unei anumite in t erpre tări cauzale, care de fapt impiedică examinarea cauzelor şi chiar o exclude.

5.

Explicatle psihologică pentru aceasta. - Să reduci ceva necunoscut la ceva cunoscut uşurează, l in işteşte , satisface şi, pe lingă toate acestea,

23


d ă O se n za l ie de pu tere. Odată cu necunoscut u l vi ne pe r i co l u l , ne l i nişt ea , grij a - p rim u l instinct este de a Î n l ă tu ra aceste stări penin i l e . P r ima teza de nază: o ex p l ical l e oarecare este mai nună d e cît nici u na. fiindcă În fond nu este vorba decÎl despre dor inla insistentă de a scăpa de reprezentări apă să t oa re , mijloacele de elillerare nu se C<l u t ă cu prea m u ltă strlct e \ e : p r i m a reprezent are care face din necunoscut ceva c u n osc u t aC\ionează atÎl de llcnefic, ÎnCÎt "este considerată adevărată". D ovadă în favoarea plăcerii ( "a fmler·) ca cri t e ri u al adevăru l u i . - Instinctul cauzal cste deci conditionat şi p rovoca t de teamă. " De ceU_ul trenuie să i n d i ce , cînd e posinil, n u atÎl cauza de dragul ei Însă�i, cÎl mai al e s un anumc fel de ca u ză - () cauză care l iniş t eşte , elillerează, uşure<lză. A considera drept cauză ceva dej<l cunoscut, trăit, Înscris În memorie es t e prima conse ci n l ă a ace s t e i n evoi. Ce es t e nou , ne p revăz u t , străin e st e exclus ca şi ca u ză . Deci nu se u rmăreşte să se gasească d r e p t cau ză orice ex pl ica \ i e , ci se seleclionează şi . se preferă un anume fel de explica t ie , care poa te Înlăt u ra cÎl mai des �i cÎl mal rap id senzalia de străin, nou , n e prevă z u t , - exp lica t ia cea mai obişnu ită. - Consecmtă: un fel a n u me de st a bili re a cauzelor p revale a ză din ce În ee ma i mult , se co n cent re ază Într-un sistem şi apare În final ca dominant, adică excluzînd pur �i simplu alte ca uze şi e x p l ica Iii. - Ba nche r u l se gîndeşte imediat . la "afaceri", c reşt in u l la ,.păcat ", fata la dragostea ci. ·

6.

Î ntreg domeniul moral şi religios li n e de acest concept al cauzelor imaginare. - " Exp l i ca r ea " se n t i mentelo r va gi neplăcute. Aces tea sîn t le ga t e d e făptur i care ne sîn t · ostile (duhuri re le - cel mai cunoscut

caz: istericele luate În mod gre şi t drept vrăjitoare). Acestea sînt legate de fapte ce nu pot fi a p ro bate (sentimen t u l "păcatului " , "st a rea de păcat" atrib u i te pe ned re p t unui disconfort fiziologic - totdeauna se găsesc motive pentru a fi n e m u ltu m i t de sine). Acestea sînt " "stabilite ca ped e � , ca pla tă pe ntru ceva ce n-ar fi tre b u it să facem şi să fim (Idee generalizata sub o formă impu dică de către Schopenhauer Într-o frază În care morala a{><lre aşa cum este ea, ca veritabilă otrăvitoare şi calomniat oace a vielli: "fiecare mare durere, fie ea trupească, fie ea spirituală, exprimă ceea ce merităm: căci nu ar pu tea să ne at i n gă, dacă nu am merita-o" - Lumea ca voinţă şi reprezentare, II, 6(6). Aces tea sînt fntelese ca urmări ale u nor actiuni nechibzuite, ce se termină prost (afectele, simturile considerate drept cauză, drept vină " ; stări d e criză fiziologică tăimăcite cu aju torul " altor stări de criză ca fii nd " merit a te " ) . - "Explicarea" sentimentelor vagi plăcute. Acestea sînt con d i li onate de Încrederea fn Dumnezeu. Acestea sînt con d i l iona te de conştiin\a · fa p telo r bune (aşa-zisa bună " conşt iintă " · · , o stare fIZ i o logi că care u neor i se asea mănă pînă la

ir.

germană: Bewulllseln. n original: Iute Gewlssen; s·ar putea trad uce fi cu sintagma "conftiinlă curată " sau cu sintagma "conftiinlă Iiniftită". •

••

24


confu ndare cu o d igeM ie fer icită) . Acestea sînt condi\ionate de rezu ltat u l fencit al act i u n i lo r înt re pr inse (n a ivă concluzie eronată: rezu ltatul fericit al unei act i u n i înt rep ri nse nu îi crează unui i poh ondr u sau unui Pascal n ici un fel de 5Cnt iment ge ner a l plăcu t). Acestea sîn t con d i \ iona t e de cred i n t ă , iu bire , spera n \ă - vi rt u t il e cre şt in e . - Toate aceste pre t i nse explicatii sînt În rlIllitate consecinte şi oarecum tălmăciri Int r-un dialect fals ale 5C n za lii l or de plăcere şi n e pl ă ce re : eşt i capa b i l să speri fiindcă starea fiz io log ică de hază şi-a re căpă t at vigoa rea şi pre a - p li nu l ci; ai Încredere in D u m ne ze u fi indcă se n t i m ent u l de pl e nitudi n e şi p u t e re qi dă l i n iş t e . - Morala şi re l i g ia t in Întru tot u l de psihologia erori i : În fiecare caz individual este con fu n da t ă cauza cu efectul; sau este con fu ndat adevăru l cu efect u l celor prrtins adevă rat e ; sau o st are a conştiinlei cste c on fun d a t ă � u ca u za li ta t ea ace st e i s tă r i .

7. ":roarra liberului arbitru. - A�Iăzi nu mai ave m milă fată de ideea .. liberu l u i arhitru" : ştim prea hine · .ce Înseamnă - este cea mai du hioasă di nt re şm ec heri ile te o l og il or , avînd d re pt scop ca o m e nire a să devină " re s p o n sa h i Iă " În În t e l e su l dorit de ci, adică să deviml dependentă de ei . . . Dau aici n u mai psihologia " t ra ge ri i la răsp u nde r e " . - Pre t u t indeni u nde sîn t căutate responsabilităti, cel care caută este de o hice i instinct u l vointei de a pedepsi şi judeca. Deve n i rea este d e z brăca t ă de i mlCen \ a ei, cîn d un fel oare ca re de a fi este explicat prin vo in tă , pr in i nt en l i i , pri n acte de res po n sah il i ta t e : doc t ri na voi n l e i a fost inventată În p ri n c i pa l În scopu l pe de psi r i i , adică cu intentia de a găsi vinovati. Toată vec hea ps i ho log ic, ps i ho logia . voin le i , are ca p remi să fa p t u l că inve nt a tor ii ci, preo\ii din fr untea vec hilor com u ni tă l i ,

vroiau să-şi creeze drept u l de a aplica pedepse - sau să creeze d re p t u l acesta pentru Dumnezeu ... Oamenii au fost cons ide ra \ i "liberi " pe nt ru a putea fi j u deca t i şi pe de psi t i - pentru a putea fi făcuj i vi novati: prin u r m a re , orice aC\ i u n e trrbuia socotită ca fiind deliberata, ori gi n e a oricărei acti uni trebuia găsită în conşt i in tă (cea mai sistematică falsificare in psychologicis a fost ridicată astfel la rangul de p rinc i piu al psi h o l ogie i ... ). Astăzi, cînd am păş i t în direct ia opusă, cînd În speci a l noi, imora l işti i , Înce rcă m d i n t oa t e put e r ile să eliminăm din lume not i un ile de vină şi pedea psă şi să puri fică m de aceste I)o\iuni psihologia, ist oria , n a t u ra , ins t i t u t ii le şi sancti u nile sociale, nu exis t ă În ochii noştri . adversari mai Înverş u na ti de cît t eologii , ca re cont i n u ă , p ri n ideea de "ordine morală a lumii " , să cont a min e ze cu " pedeapsă" şi vină " i nocenta devenirii. Creştinismul e o m e t a fizică a călăului...

"

8.

Care poate fi si ng u ra noastră invălătură? - Că nim eni nu ii dA omului ca l i t ăli l e sale, nici D�mnezeu, nici societatea, nici pă rinli i şi strămoşii săi, nici el Însuşi ( n o nse nsul ide ii re spinse la urmă a fost stud ia t de Kant ca " l ibe rta t e inteligibilă", poat e deja de Platon). Nimeni n u este responsa bi l că est e constit UI! în acest sau acest 25


mod, că exist ă în aceste ci rcu ms ta n te, în acest mediu ambiant, că există pur ŞI simplu. Fa t alita te a fi mt e i sale nu poate fi d espr i n să de fatalitatea a tot ceea ce a fost ŞI va fi. EI nu este con seci n ta p ropriei sale i n t en t i i , a unei vointe, a u n u i scop, prin el nu se mcearcă at i n ge rea u n u i "ideal de o m ", faU a u n u i "ideal de fer ici re " , sa u a u n u i " id e a l de m oral i t a t e " - este absurd a vr ea să - i rostogoleşti fiinta spre un scop oarecare. Noi am inventat co n cept u l de "scop" : În realitate scopu l lipseşte... S în t e m necesari, sîntem o part e din destin, a par t in e m întregului, sintem în în t reg - nu există n i m ie care ar putea să judece, să măsoare, să co m pa re, să condamne fii n t a noastră, căci asta ar înse mna să judece, să măsoare, să com pare, să co n da mne întreguL.. Dar nu există nimic În afara intrq:ului! - Că nimeni n u mai e făcut responsabil, că n u e permisă reducerea modurilor fiintei la o causa prima, că lu m ea nu e o u n i t ate , nici ca sensorlu m , n ici ca ..sp ir i t " , de-a hia aceasta este marea eliberare, de-abia astfel a fost restabiiită inocenta devenirii. Ideea de " Dumneze u " a fost pînă acum c e l m a i puternic 81llument împot riva existe n t e i ... Noi il n egăm pc D u m n eze u , negăm responsabilitatea fată de Du mn eze u : de-abia astfel mÎntuim lumea.


"CEI CARE DORESC SĂ AMELIOREZE" OMENIREA 1. S e ştie ce pretind eu d e l a filosofi: să se situeze dincolo de bine Ji de rău . Să fie deasupra iluziei reprezentate de judecata morala. Această cerintă rezultă din ideea pe care eu am form ulat-o pentru prima dată: că nu există deloc fapte morale. Judecata morală şi cea religioasă au în comun credinta în realităti care nu există. Morala este numai o interpretare a anumitor fenomene, mai precis vorbind, o interpretare eronată. J udecata morală, ca şi cea religIoasă, tine de o treaptă a ignorantei de u nde lipseşte însăşi notiunea de real, chiar diferentierea realului de imaginar: astfel incît adevăr " " pe o astfel de treaptă desemnează numai lucruri pe care le numim astăzi "închipuiri " . Judecata morală nu trebuie luată în sens literal, căci atu nci ea contine întotdeauna nu mai un contrasens. Dar rămîne de ncpretuit ca semiotică: îi revelează, măcar celui care ştie, realitătile cele mai valoroase ale unor culturi şi suflete bogate rn simtiri care nu ştiau dest ul pentru a se "intelege " pe ele rnsele. Morala este numai un limbaj al semnelor, numai o simptomatologie: t rebuie să ştii deja despre ce e vorba pentru ca să extragi din ea un profit. 2. Un prim exemplu, cu totul preliminar. In toate timpurile s-a urmărit ameliorarea " oamenilor: mai ales asta s-a numit morală. Dar su b " acelaşi cuvint se ascund cele mai diverse tendinte. At ît domestici rea bestiei om, cît şi creşterea unei anumite specii de oameni au fost denumite ameliorare " : de- abia aceşti termeni zoologici exprimă realităti, " - realităti despre care amelioratorul " tipic, preotul, nu ştie fireşte " nimic - nu vrea să ştie nimic ... Să numeşti ameliorare " domesticirea " unui animal este in urechile noastre aproape o gl u mă . Cine ştie ce se intfm plă "rn menajerii se îndoieşte de fapt ul că acolo bestia este "ameliorată . Este v1ăguită, devine mai putin dăunătoare, devine o best ie bolnivicioasi prin afectul depresiv al fricii, prin durere, prin răni, prin foam e. - La fel stau lucrurile cu omul domest icit, ameliorat" de preot. In evul mediu timpuriu, cfnd biserica era realmente " in primu l rfnd o menajerie, erau hăituite pretu tindeni cele mai frumoase exemplare ale "bestiei blonde" - erau "ameliorati", de exemplu, germanicii nobili. Dar cum arăta ulterior u n germanic astfel "ameliorat " , ademenit într-o mănăstire? Ca o caricatură a omului, ca o stîrpitură: devenise un "păcătos " , era virit rn cuşcă, era intemnitat intre o sumedenie de idei îngrozitoare ... Zăcea acolo, bolnav, pră pădit, privindu-se cu reavointă, plin de ură fată de im pu lsu rile vitale, pltn de suspici u ne fată de tot ce era incă pu tern ic şi fericit. Pe scurt, un "creştin" ... Vorbind din punct de vedere fiziologic: rn l uptă cu best ia, să o faci bolnavă e poate singurul mijloc de a o vlăgui. Biserica a inteles 27


aceasta : ca a .. am e l i o r a t . . . . .

�rvertit om ul.

I-a

v l ă gu i t

-

dar

a

3.

pre t i n s că

l-a

IU�lm celălal t caz a ceea ce se c he a m ă morală. C<lz u l cre!jtel'ii u n e i rase şi a u n ei SpeCII de t e r m i nat e . Cel mai i m p u n ă t or e xe mpl u in acest se ns il dă m o ra l a h i n d usă. consacrat�1 in re li g i e sub n u m e le de .. Lege a l u i M a n u " . Aici se pune p rob l e m a de a creşte nu mai puti n de patru rase deodalfl: una preo\easeă . u n a războinicfl. una de negustori şi \flrani şi. in li ne. o rasă de servitori. S u dra. Aici evide nt n u ne mai a !lăm pri n t re imblinzitoni de a n i m a le : o specie d e om (,II: o sută d e ori mai blind ş i mai rezonabil n:prezintfl pri m a c0.n d i t i e pe n t r u a aj unge să co n ce p i mflcar plan u l u n e i aM fel de creşt eri. Respiri uşurat cin d , din at mosfera creştină de boalii şi t e m n i tă , intri în a ceast ă l u m e ma i să nă t oasă . m a i ina l t fl . m a i l a '1lă . Cît de s{lrăeăclos este .. N o u l TeMamen t " pe lîngă M an u . c it de ur it m i roase ! - Dar şi aeeast;1 organ izare era nevoită să lie at roce - de data m;ea st a nu in l u p t �1 cu best ia, c i cu ideea ci o p u să, cu omul n e p ră s i t . cu omul talmeş-balmeş. c u Ch a n d a l a . �I. i a rftşi . nu e ra n ici un a l t m ijloc de a-I fa ce inofe nsiv şi slab. d ecit sfl-I im bo l năve ş t i - aceast a era l u pt a im po t r iva .. n u mărului m a re " . Poate că n u există nimic c a r e sil l i e a t it de con t rar se n t ime n t e lor noast re ca aceste m ;l su ri de prot eC\le ale moralei hinduse. De exempl u . a l trei lea edilt ( A\"adana-Sastra 1 ) . cel de s p re . . I e gu me l e I m p u re " , d i spun e că si n g u ra h ra n ă pe r m isă celor din Chandal a " sint ust u roiu l şi cea pa , avind in vedere că sc r i e r e a sfin t ă i n t e rzice s{1 li se d e a g r î u sau fru c t e p u r tătoa r e de se m i n t e ori să li se ofere apă sau foc. Ace laşi edict stabileşte ca apa de care ci a u nevoie să n u lie l u a t ă din fl uvii, nici din i zvoa r e , nici d i n lacuri, ci n u mai din scurge rile spre mocirle sau din u rmele l ăsa t e d e paşi i animalelor. De asemenea. le este interzis să -şi spe l e rufele şi să se spele � sine. d e oa re ce nu au voie să folosească apa ce le-a fost dată din îndurare pentru altceva decit pentru po t olirea setei. I n fine, femeilor Sudra l e este i nterzis să asiste la naştere fe meile Chandala. de asemenea le este i n t e rz is acestora din urmă să se asiste una pe alta". - Rezu ltat ul u nei ast fel de po l i t ii san itare n u s - a lăsat aşteptat: m ol i m e ucigă toare, or i bil e boli ve n e rice şi d r e pt u rmare " l e gea cutit u l u i " , d ispu nînd circu mcizia co p ii l or de pa rt e bărbătească şi extirparea l a bii lor mici la cei de parte femeiască. - M a n u insu ş i spune: "cei din Chandala sînt rod ul adulterului, incest u l u i şi crimei ( - aceasta fiind consecinta necesară a ideii de prăsilă ). Ei să aibe ca haine n umai zdren\ele cadavrelor, ca vase, vase sparte, ca podoabe, fier vechi, ca obiecte ale cult u l u i l o r n u mai duhurile rele; să răt ăce a scă fă r ă t ihnă de la un loc la a l t u l . Le este interzis să seri e de la stinga l a dreapt a ş i să se se rvească la scris de mîna dre ap tă : folosirea mîinii drepte şi a direeti ei Să

28

Numele originar al uneia din castele hindu inferioare.


de 1<1 stÎng<l de rasă. "

1<1

dre<lpt<t este un privilegiu <II celor virtuO!ji, al o<lmenilor �

Aceste dispozi\ii sînt suficient de instruetive: o d<ltă, <lvem În ele um<lnit<lte<l <lri<lnă. cu totul pur;!' cu tot ul originară, - noi Învă\ăm C[I idee<l de .. rasă pură" este contrariul unei idei inofensive, Pc de altă parte, devine limpede in ca � popor s-a eternizat ura, u ra celor din Chandala impotriva acesl ei "umanită\i", unde a devenit ca religie , unde a devenit ca lC�n i u . . . Din acest pu nct de vedere, evangheliile sint o mllrturie de prim rang: c<lrtea lui Enoh " chiar mai mult decît atit . - Creşt inismul. provenit din rădăcini iud<lice şi inteligibil n u mai 1:<1 pl<lntă pe acest sol. reprezintă m i'iCa�a contrară oricărei morale a prilsilei, a rasei, a privilegiat ului: - este religia a ntiariană par exc�l I�nc�: creşt inismul, reconsiderarea tuturor v<llorilor ariene, victona valorilor Chandala, evangheli<l săracilor, prediC<ltă celor de JOs, revolta generală a t u t u ror celor desconsidera\i, mizer<lbili, nereuşi\i, rata\i impotnva "rasei" - nemuritoarea răzbunare Chandal<l C<I �ligi� a

iubirii ...

5.

Moml'l prăsi lei şi morala d()m�sticiri i sînt pe deplin demne una de alta prin m ij loacele de a se Impurie: putem să fixăm ca pnnclplu su prem că pentru a race moralil trebuie să ai voinla absolută de a face contrariul. Este marea şi nelin iştitoarea problemă C<lre m-a preocu pat de foarte mult timp: psihologia "celor C<lre doresc să amelioreze" omenirea. Prima C<lle de acces la această problemă mi-a oferit-o un fapt dest ul de modeM in fond, cel aşa-numitei pia rraus: pia rruus, moştenirea l u l u ror filosofilor şi preo\ilor C<lre "au ameliorat" omenirea. N ici Man u , nici Platon. nici Con fucius, nici invă\ătorii iudaici şi creşt ini nu s-au indoit vreodată de d�ptu l lor de a minIi. Nu s-au Îndoit nici de cu totul a l te d �pturi . . . Exprimat printr-o formulă, am putea spune: toate mijloacele prin C<lre s-a urmărit pînă acum ca omenirea să devină mai morală erau in escn\ă i morale.

" Canea lui Enoh. cane apocrifă a Vechiului THlam�nL

29


CEEA CE GERMANII

SÎNT PE CALE SĂ PIARDĂ 1.

Pentru germani, nu este su ficien t ast3Z1 să aibă spirit : trebuie să-�i folosească spirit ul , să-şi permită ... Eu îi cunosc, cred , pe german i şi poate am drept u l să le spun citeva adevăruri. Noua Ge rmanie re rc zi n t ă un m a re cuantum de vrednicie m oşt e n i tă şi d obîndi t ă , astfe încit poate chiar să risipească o vreme teza u ru l de fortă acu m u lat. Nu s-a înst ăpîn it , odată cu ea, o c u l t u ră de sea mă , cu atit mai pu l i n u n g u st del icat , o "fru m u sel e " nobilă a instinctelor; ci vi rt ut i mai bărbăteşti decît poate să demonst reze orice altă Iară a E u rope i . Mult curaj şi respect fală de sine , multă siguranlă in relalii, ro reciprootatea inda toriri lor , m u lt ă hă r nici e , m u l t ă rezisten l ă - şi o sobri e ta te innăscu tă, eare necesită mai degrabă imbold decît frină. Ada u g că aici Încă există su pu ne re , rară ca su punerea să umilească... Şi nimeni nu -şi dispretuieşte adversaru l ... Se vede că eu doresc să fiu drept fală de germani: nu vreau să fiu prin aceasta neloial fală de mine - aşa că t rebu ie să le aduc şi o biecl i a mea. Venirea la p u t ere se plăteşte scump: pu t erea indobitoceşte. . . Germanii erau nu mili od i n ioa ra un popor de gmditori: ast ăzi mai gfndesc ei oa re ? GermaniI sfnl plictisili a cu m de spirit, germanii nu au incredere acu m În spirit, politica Înghite toată seriozitatea d est i n ată celor cu adevă ra t ale spi r it u l u i - " Deutschland, Deut sch land, Ober alles" · , mă tem că asta a fost stirşitul filosofiei germane ... " Există filOsofi germani? Există � li germ a n i? Există cărli l!ermane bune?" - sint Întrebat in s trăIJ1 ătat e. Roşesc, dar cu vi tej ia care îmi este proprie c h ia r şi În si tu a tI i dis perate , răsp und: "Da, Bism arck! " - Aş avea măcar dre pt u l să m ăr t u risesc ce carti sînt citite astăzi? . . Blestemat i�inct al med itlCl'i tăl ii !

r

2. Ce ar putea să fie spirit u l german, cine nu s-a gîndit dej a melancolic la aceasta! Dar acest popor se tfmpeşte rn mod deliberat, de aproape un mileniu: · nicăieri altundeva nu s-a a buzat mai vicios de cele dou ă mari narcotice europene, alcool ul şi creştinismul. Recent s-a m ai adăugat şi un al treirea, care el sing u r poate să d u că de tipă agera şi rndrăzneala mobilitate a spiritului fn fntregul ei: muzica, muzica noastri germanA, eonştipată şi coostipantă. - Cttă su păritoare fncetineall, neputintA, umezeali, cit halat, dlă bere sfnt ro inteligenta germană! Cum este oare posibil ca bărbali ti neri , care fşi dedică existen ta celor mai fna l t e scopuri spirituale, să nu simtă fn ei rimui instinct al spiritualitălii, Instiadul de autocGaservare a spirita ul şi să bea bere? .. Poate că alcoolismul tinel'f:tului instruit nu este

e

• "Germania, Germania mai presus de toate". 31


incă un semn de int rehare referitor la instruirea lui - poti să fii un mare invălat chiar şi rară să ai spirit - dar in orice altă privinlă rămine o prohlemă. - U nde n u poate fi găsită hlinda degenerare produsă de here in spirit ! Odată, int r-un caz devenit aproape celehru , am pus degetul pe o ast fel de degenerare degenerarea pruden t u l u i David St rauss. de la primul nostru Iihcr-cugetător german la autoru l unei cvanghclii a hcrăriei şi a unei .. noi credinle . . ... N u degeaha a racut el o promisiune solemrHi in versuri . . du lcei hrune'·· - Fidelitate pînă la moarte ... 3.

Vorheam despre splrJ I u l german: că dl.:vine mai grosolan. că se aplati7.cază. Este de-aj u ns atÎ! '! - De fapt, mă înspăimîntă cu totul altceva: cum decade din ce in ce mai mult seriozitatea germană, proru nzimea germană. pasiu nea germană in cele ale spiri t u lui. S-a modi ficat şi pat osu l. nu numai nat ura act ivitătii inte lect u .. le ca atare. - Cind şi cind aj u ng in contact cu universităli germ .. ne: ce .l I mosferă domneşte printre aceşt i savanli. ce spirit ualitate stearpă, ce spirit ualitate ; mullumită cu sine şi căldulă! Ar fi o adîncă nein\e legere dacă cineva , ar vroi să contraargumenteze acu m cu ştiinla germană - şi, in arară de ace<lsta. o dovadă că nu s-a citit un smgur rind scris de mine. De şlIptesprezece ani nu ohosesc să pun in luminii inlluenta I despiritual izatoa re li act ivitălii ştiinlifice actuale. Nemil(l<lsa C<lznă de rob la care este osindit astilzi individul de volumul enorm al ştiinlelor reprezintă unul din principalele mot ive pentru care firile cu aptit udini mai variate, mai hogate şi mai profu nde nu mai găsesc educatie şi ed ucatari pe măsu ra lor. Cultura noast ră n u mai sureră de nimic, decit de prisosul de hamali pretentioşi şi .. umanităli. . . . fragmentare; universitătile noastre sin t , ră ri vnie, adl.'Vărate sere pentru acest rei de ilt rofiere a instinctelor spirit ului. Şi toate Europa are deja o idee despre ace&"ita - murea politică nu mai înşeală pe nimeni ... Germania este considerată din ce in ce mai mult Iara plat ă · · · a Europei. - Caut incă un german alăt u ri de care aş putea să fiu serios in felul meu - şi cu atit mai mult unul alături de care aş indrăzni să fiu vesel! - Amu l'Ru I idolilor: ah, cine ar intelege astăzi de pe urma cărei seriodtăti se reface aici un filosof! C.ca mai de neinteles in noi este seninătea ...

I

I

4. Să facem o evaluare aproximativa: nu numai că decăderea cult urii germane este evidentă, dar sint şi destule cauze pentru aceasta. La • Des igur, aici o aluzie la bere. . . Studii clasice. • • • tn original: Flachland, adică F sau cîmpie; am preferat insă despăl"\i acestui cuvint compus in cele doua componente ale sale. deoarece tennen plat(ă) (= mediocru(ă). fără adincime. pUlin adinc] se încadrează mai bi in univenul de semni fi calii al Propoziliilor precedente li-I exprimi mai limped 32


urma urmei . nimeni nu poate c h e ltui mai m u l t decît posedă: aceasta e valahil atit in cazu l mdivizilor. cît ŞI în ca z u l popoarelor. Consu mindu-te pentru putere. pentru marea politidi. pentru e cono mie , comer! mterna\ional. parlamentansm. interese m i l i ta re . canalizind În acelistă direqle cuant u m u l de intellgen\ă. seriozitat e . voi n\ă, stăpînire de sine pe care-I m . apar lipsuri in cealaltă parte . Cultura şi stat u l - să nu ne amilgim in privinta aceasta - sin t antagoniste: "stat u l cultural" eSle doar o idee modern;!. l I na trăieşte din cealaltă, u na prosperă pe seama celeilalte. Toate marile e poct de cult u ră sînt epoci de ueclin polit ic: ceea ce este milre\ in sens c u l t u ral este a po liti c , chiar antipolitic... I . U I Goethe i s - a deschis mima in fala fenomen u l}Ji Napoleon i s-a inchis in fala .. răzhoaielor de eliherare... . . [ n clipa i n cme Germ,mia s e înal\ă ca mare putere, Fran\a cîştigă însemnătate spontil ca pu tere cu l t u rll l ă . A�tăzl ueja O mare pa rt e uin noua seriozitate, o mare parte dm noua plls i u n e a spirit ului s-a străm utat la Pans: prohlcma pesim ism u l U I . de exemplu. prohlema Wagner. aproape toate prohlemele pSihologice şi art lslIce sin t dezhătute acolo mcomparahil miii s u hlll ŞI mai profu nu decit .in Germania germanII sint i napti pentru acest gen de seriozllate. [n istoria cult urii c u ropcnc. im"ll\area . . RelCh"-ului inseamnă în pnm u l r ind mutll rell centru l u i de Ilreutllte. Se ştie prct u t indeni: in prohlema principală - şi ,Iceasta rii mine cult u ra - germanii n u mai sint lua\i în consi d e ra\ie . Se int reahă: puteti in l"fI\lşa milcar un singu r spirit care sil re prezinte o valoare in Eu ropa'! aŞiI cum a reprezentm Goe t he al vostru, / legei al vost ru. l Iemrich l I eine al vost ru , Sc ho pe n h a u er al vost ru ? - Că nu mai există n ici un singu r Iilllsof german, ac e a s t a t re ze şt e o mirare fără slirşit. ._.

5.

Î nt regu l învă\ămîn t superior al Germaniei a p ie rdu t ceea c e era ese n \ ial: atit scop u l . cit şi m ij lollcele de a a tin ge sc op u l . Că educatia, cultura in sine este scopul - iar n u .. Reich"-ul - că În ace st scop e s t e nevoie de educatori - iar nu de profesori de l ice u şi de sava n t i universitari - s-a u i t a t aceasta... E n evo i e de educatori care să li fos t educati la rîndui lor, s p i ri te n o h ile , s u pe ri oare , con lirmate in ori ce mome n t . co n li r m at e prin cuvînt şi tă ce re , spi r ite ale u n or culturi ca re au at ins d u lceata ma tur i t ă \ i i - nu de băd ăra n ii învă\a\i pc care l ice u l şi u n iversi t at e a Îi oferă tiner e t u l u i de a st ăzi , ca "doiei su pe r ioa re ". Li pseşte primII co n d i ! ie a educa\iei, ed u ca t orii , mai pUlin excepliile excep\iilor: de aici decăderea c u lt u rii germane. - Una din acele foarte rare exce p!ii e ste venerahilu l meu pri e t e n Jakob Bu rckhardt din Basel: În primul rînd l u i Îi datorează Baselul întîietatea sa În st udii clasice. - Ceea ce re alizează c u adevărat ..şco l i l e superioare" ale Ge r maniei este o d re s u ră brutală, pe n t r u ca un n u măr foarte mare de t ineri bărba \i să d evină u t ilizabili, exploatabili pentru se rvici u l de st a t , eu o minimă pi e rdere de t i m p. ..Educa!ie superioară" şi un

număr

foarte

mare

- se

contrazic

din

capul

locului.

Orice

33


educatie superioară apartine excep\iei: trebuie să fii privilegiat pentru a avea drept ul la un privilegiu atit de inalt. lucrurile mari şi frumoase nu pot fi niciodată un bun public; pu lchrum est paucorum hominum. - Ce determ ină decăderea culturii germane? - Că " educatia superioară" nu mai este un privilegiu - democratismu l cult u rii" care a devenit " generală", comună... Să nu u ităm că privile� iile militare forlează " de-a drept ul prea intensa frecventare a şcolilor superioare, adică decăderea lor. - în Germania de astăzi nimeni nu mai este liber să dea copiilor săi o educatie aleasă: toate şcolile noastre superioare sînt rînduite conform celei mai echivoce mediocrităti, cu profesori, cu programe didactice, cu scopuri didactice. Iar peste tot domneşte o grabă necuviincioasă, ca şi cum s-ar fi neglijat ceva, dacă un tînăr de douăzeci şi trei de ani nu e deja "gata", dacă nu cunoaşte încă un răspu n s la .. problema capitală": ce profesiune ? - Omul de tip supenor, cu voia d u mneavoastră spus, nu iu beşte .. profesiunile", tocmai fiindcă se ştie chemat pentru ceva... Are răgaz, îşi acordă răgaz, nici nu-i trece prin cap să fie "gata" - la treizeci de ani eşti, în privinta cult u rii superioare, un înce tor, un copil. - liceele noastre supraaglome rate, profesorii noşt n de liceu supraîncărca\i, imbeciliza li sînt un scandal: poate există motive pentru a l ua apărarea acestor stari de lucruri, cum au Iăcut recent profesorii din Heidelberg temeiuri ralionale nu există.

- Pentru

6. a nu devia de la genu l meu, care este afirmativ şi

are de-a face cu contrazicerea şi critica numai mijlocit şi involuntar,

pun in discutie chiar acum cele trei obligatii pentru care este nevoie de educatori. Trebuie să înveti să vezi, t rebuie să inveti să gîndeşti, trebuie să înveti să vorbeşti şi să scrii: scopul este de fiecare dată o cultură nobilă. - A învăta să vezi - a deprinde ochiul cu calmul, cu răbdarea, a-I obişnui să lase ca lucru rile să vină la sine; a amina judecata, a invăta să incon uri cazul individual şi să-I cuprinzi din toate părţile. Aceasta e u cemcia InitialA intru spiritualitate: a nu reactiona imediat la o atraclie, ci a găsi la indemÎnă instincte inhibitoare, izolatoare. A invăta sa vezi, 8f8 cum inteleg eu, aproape că este ceea ce fn felu l de a vorbi nefilosofic inseanJJlA o vointă puternică: esentialul este tocmai să nu "ytCj", si poli suspenda decizia. Toată lipsa de spiritualitate, toată trivialitatea se bazează pe incapacitatea de a opune rezisten!ă unei atractii: adică te vezi silit si reactionezi, să urmezi orice impuls. In multe cazuri această trebuin� este deja inclina tie maladivă, declin, sim ptom al epuizării - aproar,e tot ceea ce barbaria nefilosofică desemnează cu numele de "viciu ' este doar neput inta fiziologică de a nu reactiona. - O u tilitate practică a lui "a fnvă!a să vezi": invAtind ai devenit fn general mai incet, mai nefncrezAtor, mai rezistent. Toate lucrurile neobi§n uite şi noi le Iafi să se apropie de tine mai \Dtll cu un calm ostil fli retragi mina din fata lor. Să stai cu toate U§ile deschise, să te

j

34


pui scrvil pe b urtă în fala oricărui fa pt mărun t , să fi i mereu gata să sari pentru a te a şeza înă u n t r u l lucru rilor, pentru a te năpusti asu pra altuia şi a ceea ce este diferit, pe scurt , ce le b ra "obiectivitate " modernă este ceva de prost gust şi l i psit de d istinctie par excellence. 7.

A Învăla să gîndeşti: În şcoliic noast re nu mai au habar cc Înseamnă aceasta. Logica Începe să piară, ca teorie, ca practică, ca meşteşua, chiar şi În UnIVerslt:I\I, chIar şi Între adevăraţii savan\1 În filosofie. A se citi căqi germane: niCI cea mai vagă amint ire a faptului că pentru gîndire sînt n e cesme o tehnică, () programă de În vă \ ămÎnt o vo i n lă spre măiest rie - 1:<\ gîndirea sc cere Învălată aşa cum sc cerc Învălat dansul sa u o speci e de dans. .. Care dintre germani mai cu noaşte Încă din proprie experienlă acel fior fin pe care îl revarsă În toli muşchii pasul uşor În cele ale spir i t u lui ! - St îngăcia rigidă a gest u lu i sp i rit ual mîna neÎndemÎnatică În a prinde ceva sînt În asemenea m[lsură germane ÎncÎl , În străinătate, sînt confu ndate pur şi simplu cu firea germa n ului. Germanul nu are degete pentru nua nces... Că german i i i-au suportat pe filosofii l o r mai ales pe marele Kant, c el mai strîmb schilod al no\i u n ilor care a exist at vreodată, dă o i de e nu chiar mică des pre graţia germană. - Căci dintr-o educatie aleasă nu pome fi exc lu s dansu l, su b orice formă, abilitatea de a dansa cu pIcioare le cu no \ i u n i l e, cu cuvintele: mai e n evoie să spun că t re b ui e să ştii dansa şi cu pa na - că t rebuie să inveli să scri i ? - Dar În acest loc aş deveni pe de pl i n {) enigmă pentru ci t it or i i german i .

,

,

,

,

. .


.!"

1

' 1

, "


INCURSIUN ILE UNUI INACTUAL Nesuferi ţ i i

1.

mei. - Seneca: sa u toreadorul virt utii. - Rousseau:

sau reintoarcerea la nat ură i n i m pu ris natu ra l ibu'l. - Schillu: sau (;orn istul mora l ist din Sackinge n · - nante: sau hiena care face versuri în morminte. - Kant: sau cont" ca şi caracter inteligibil. - Victor l I ujCo: sau farul la marea nonsensului. - Liszt: sau şcoala agilitătii - in u rmărirea femeilor. - (;WfRe Sand: sau la c tea ubertas, în germană: vaca de lapte cu "stil fru mos". - Micheld: sau entuziasmu l care-şi scoatc vestonul. - Carlyle: sau pe simismul ca prinz nedi,b'C rat . - John Stuart M i i i : S<IU claritatea Jignitoarc. - Les freres de (;oncou rt: sau cei dOi Aiax in l u ptă c u Homer. M uzică de O ffenbach. - Zola: S<I U " bucu ria de a p U l i " . 2.

Renan. - Teologic sau pervertirea ratiunii prin "păcat ul originar" ( creştinismu l ) . Dovadă Renan, care, de indată ce riscă u n da sa u u n nu d e u n fel mai gc nera l , d ă greş c u o regu laritate scrupuloasă. EI ar vrea, de exemplu, să u nească intr-un tot la science şi la no b l esse: dar la science line de democralie, asta e de-a drept Ul palpabil. EI doreşte, o ambitie deloc măruntă, să reprezinte u n aristocratism al spirit ului: dar in acelaşi timp se pune in genunchi în fala doctrinei contrare, eya n �i le des h u mbl es, şi n u numai in gen unchi... La ce bun tot liberalismu l afişat, toată modernitatea, batjocura �i suple\ea de capintortură· · · , dacă in măruntaie ai rămas tot creştin, catolic, ba chiar preot ! Renan are inventivitatea sa in seduclie, ca orice iezuit şi duhovnic desăvîrşit ; spiritualită\ii sale nu-i lipseşte largul zimbet mucalit de popă - ca toti preolii, devine periculos de-abia atunci cînd iu beşte. N imeni n u -l egalează în a fi periculos de moarte cind adoră... Acest spirit al lui Renan , un spirit care irită, este o fatalitate in plus pentru biata, bolnava, abulica Franlă. -

3.

Nimic dintr-un bărbat. Plin de o inverşunare meschină impotriva tuturor spiritelor virile. Rătăceşte incoace şi fncolo, fricos, curios, plictisit, iscoditor - fn fond o mu iere , eu setea de Sainte-Beuve.

• Aluzie l a poemul lirico-epic Du Trompeler von Sălddopn (Gomlstul diA Săkldopn) d e Scheffel ( 1 826- 1 886): a părut În 1854. acest poem a

deveni t una dtn scrierile cele mai populare din Germania. cunoscînd nu mai pUlin de 1 75 de edilii pînă În 1905. •• Cant originar, vocea jel u i toare a ccf1etorului şi comportamentul lui rec la mînd compasiunea. iar prin uetindere. purtare fatamică, i � tă . • • • "Mică pasire călătna.-e, cu penajul brun cu dungi mal Închise sau mai deschise, care Î�i În t oa rce des capu l " (Jynx torqulJla) [citat di n Mk dictionar endcl3ped lc, Bucureşti, 1986J . 37


răzbunare şi senzualitatea u nei m u ieri. Ca psiholog, un geniu al de bogat in mijloace; nimeni otravă intr-o laudrl. Plehcian in instinctele cele mai josnice şi inrudit afectiv cu resent iment ul lui Rousseau: prin urmare romantic - căci su b orice romantism grohăie şi se Iăcomeşte la răzbunilre instinct ul lui Rousseau. Revolutionar, dar frica il line oarecum în frîu. Dependent fală de tot ceea ce are autoritate (opinia publică, Academia, Curtea, chiar şi Port -R(JYal). l ndirjit impotriva oricărei mărelii d i n om şi din lucruri, impotriva a t o t ceea ce crede în sine. Dest u l de poet şi de efeminat pentru a resimli mărelia ca putere: perm an ent încovoiat, ca acel vierme celebru, fiindcă se simte în permanentă "călcat". ('.a şi critic, rară măsu ră, punct de sprij in şi coloană vertehrală, avind in chest iuni diverse limbajul lihcrt inului cosmo polit, dar nu şi curaj u l de aeşi recunoaşte lihcrt lnaJ u l. Ca istoric, lipsit de filosofic, de forţa viziunii fi losofice prin urmare, refuzind indatorirea de a Judeca in problemele esenliale, şi aceasta sub masca "ohiect ivitălii". Alt fel se comportă el fală de toate lucrurile u nde instanla su premă este un gust rafinat şi obOSit: acolo arc intr-adevăr curaj u l ŞI plăcerea de a fi el insuşi acolo e maestru. - Prin cîteva aspecte, un precursor al lui Baudelaire. , medisance-ci; pe deasupra. inepu izahil nu se pricepe mai hine să amestece

-

-

4.

una din cărlile pe care nu le pot line in mînă rară o rezistenlă fiziologică: emană un parfum al ctcrnului feminin pentru care t re bui e să fii deja francez - sau wagnerian ... Acest sfint are u n fel de a vo r bi despre dragoste, incît chiar şi pariziencele devin curioase. Mi se � une că acel AComte, cel mai deştept iezuit, care vroia să-i duca pe francezii săi la Roma pe calea ocolită a şt iin\e i s-a inspirat din această carte. Cred asta: " religia i n i mii . Imitatio

Christi

e st e

,

" ..

5. G.Eliot. - Au scăpat de Du mnezeul creşti n şi cre d acum, cu atit mai mult, că trebuie să se era mponeze de morala creş t ină: aceasta este o deduc\ie englezească să nu o luăm in nume de rău femeiuştilor moraliste â la Eliot. \ n Anglia, pentru orice măruntă emancipare de teologie, trebuie să te reabilitezi inspirind teama ca fanatic al moralei. Aşa se ispăşeşte acolo. - P entru noi ceilalli, lucrurile stau altfel. and re n u nti la credinta creştină, iti pierzi dreptul la morala creştină. Aceasta nu este deloc de la sine inteles: acest punct trebuie pus In lumină mereu, din nou , in ciuda capetelor obtuze ale englezilor. Creşt inismul este un sistem, o viziune globală asupra lucrurilor, o examinare de ansamblu a lor. Dacă desprinzi din el o idee principală, credinta in Du mnezeu, atunci spargi intregul; nimic necesar nu ti se mai păstrează fntre de�ete. Creştinismul stabileşte dinainte că omul nu ştie, nu poate să şue ce este pentru el bine 38


sau rău: el crede in Dumnezeu, singurul care ştie. Morala creştină este o poruncă; originea ei este t ranscendentă; ca este dincolo de orice critică, de orice drept la crit ică; ea conline numai adevăr, in caz că Dumnezeu e adevărul - ea există şi cade odată cu credinla in Du mnezeu. - Ducă englezii cred intr·adt:văr că ci ştiu de la sine, .,int uitiv", ce este bine şi ce este rău , dacă prin u rmare sint de părere că nu mai au nevoie de creştinism ca garantie a moralei, aceasta e doar o consecinlă a dominaliei judecălii de va loare creştine şi o expresie a forţei şi adinri m i i acestei dominalii: ast fel incit a fost uitată originea moralei englezeşti şi nu mui este resim\ită ext rema condilionare a drept u l u i ci de a exista. Pentru englez, morala nu e incă o problemă ... 6.

(;eorJ:e Sand. - A m cit it primele leUres d'un voya2eur: ca tot ce · işi arc originea in Rousseuu, fals, artificial, pompos, exagerat. Nu su port acest stil de tapet felurit colorat, la fel de pU lin ambilia pletlciană de a avea sentimente generoase. E drept că cea mai rea

rămine cochetăria feminină cu ceea ce este caracteristic felului de a fi al bărbalilor, cu manierele băielilor rău cresculi. Cît de rece t rebuie să fi fost cu toale aSI ca, aceast ă art istă nesuferită! Se intorcea ca un ceasornic - şi scria... Rece, ca Hugo, ca Balzac, ca lOii romanticii de indată ce scriau poezie ! Şi cu cită satisfaclie de sine trebuie să fi stat tolănită in timpul acesta, această fecundă vacă-S\�riitoare, care, ca insăşi maestrul ei R ousseau , avea in e a ceva german, in sensul rău al cuvintului. ceva positlil, in orice caz, de-abia odată cu declinu l gust u lui francez! - Dar Renan o venerează ... 7. Morală pentru psihol02i. - Să nu practici o psihologie de colportaj !

S ă nu observi n icioda.tă pentru a observa! Din asta rezultă o optică falsă, o privire crucişă, ceva forlat şi exagerat. Trăirea a ceva ca voinlă de a-I trăi aceasta nu reuşeşte. N -ai voie să priveşti spre tine in cursu l unut eveniment - orice privire in această din:;clie devi n e "deochi". Un psiholog innăscut se fereşte instinctiv să vadă de dragul de a vedea - acela�i lucru este valabil pentru pict()rul înnăscut, EI nu lucrează niciodata după natură" - el Iasă fi ltrarea " �i exprimarea "cazului", a na tu rii , a " ceea ce este trăit" pe seama lDstinctului său, a camerei sale obscure... De-abia ge ne ral u l , încheierea. rez ul tatu l li pătrund In conştiinlă: el nu cunoaşte acea abstrage te arbitrară a cazu l ui individual. Ce se intlm plă cînd procedezi altfefi? De exemplu, cind faci psihologie de colportaj mare şi mică In stilUl romancierilor parizieni? Pîndeşt i oarecum realitatea, te In t orci acad In fiecare seară cu o mînă de curiozităli... Dar să ved e m numai ce iese din asta - o g ră madă de pete, in cel mai bun caz un mozaic, In orice caz ceva adunat la un loc, ceva agitat, o dizarmonie de · cu lori Nimeni nu ajungr; la un rezultat mai prost ca fratii -

"

"

-

...

39


Goncourt: nu pun t rei propozitii laolaltă care să n u Indurereze pur ş i simplu ochiul, ochiul de psi holog. - Nat ura, evaluată din punct de vedere arti.'Itic, nu e un model. Ea exagerează, deformează, Iasă lac u n e . Natura este halll rdul. Studiul "după nat ură" mi se pare un semn rău : t rădează supunere, slăhieiune, fatalism - accastă plllC{)nire fală de petil'i ra lts este nede mnă de un artist total . Să vt:zi ceea ce �te - aceasta line de o altă ca t e g or i c de spirite, de cele antia rtistice, de cei real iş t i . Trehuie să ştii cine eşt i...

8. Pentru psihologia a rtistul u i . - Pentru ca să existe artă, pe n t ru ca să existe o activitate şi () vizi une estet ică oarecare, este ahsolut n e ce sa ră o condi t ie fiziologică preliminară: betia. Belia trehuie să fi sporit mai InUi excitabilitatea Intregii maşinării: mai devreme de aceasta nu se aj u nge la artă. Toate felurile de betie, atit de diferit condilionate, au această pu tere: mai ales betia excitării sexuale, străvechea ş i ori gi n a r a formă de belie. l..a fel, betia care In soteş te toate poftele intense, toate a fectele puternice; betia sărbătorii, a Int recerii, a act ului de bravu ră, a victoriei, a oricărei emolii ext rem e ; betia cru zi m i i ; belia in distrugere; belia a pă rută sub a n u m i t e i n fl u e n te meteorologice, de exemplu belia primăverii; sau cea suh in fl ue n l a narcoticelor; in fine, bella vo in l ei , be lia unci voiniC supraincărcatc şi dilatelle. I n he t i e , esenlia l u l este sen ti mentu l fort ei sporite şi a plenitudinii. Din acest sen timent, o par te este cedată lucrurilor, ele sint silite să ia din noi, sInt violate - acest proces se n umeşte idealilll re. Să ne eliberăm aici de o p rej u de ca tă : idealizarea nu constă, aşa cum se crede In genere, rn nesocotirea şi Inlătu rarea a ceea ce este mărunt, secundar. Decisivă este mai degrabă o nema,ipomenită relierare a t răsăturilor ese n t ia l e , ast fel incit celelalte dispar. 9. rmoogălese di n propri a lui plenit udine: u m flate, dense, tan, su praincărcate cu for�ă. I n această stare, om u l t rans ml'm ă lucru r i l e .pln ă cind ele li ogli nd esc puterea sa - plnă ce devin reflexe ale pe r fecli un ii sale. Aq:astă n ecesit a te de transformare In ceva pe r fect este artă. Chiar şi {t ot ceea ce el nu este devi ne pentru el b u c urie In sine; in artă omul se savurează ca per iune. - Ar fi 'p:rmisă imagin a rea unei stAri con t rare, o speci fică a t i t u d i ne antiartisucă a instinctului - un fql de a fi care sărăceşte , su bt iază , anemiază toate l ucruri le . I ntr-adevăr, i!i toria abundă In astfel de a n t i -a rtişt i , de hAmesiti ai vielii: ei trebuie neapărat să apuce lucrurile, să le consume, să le facă mai slabe. cest a este, de exemplu, cazul creşt i n u lu i autentic. Pascal, de exemplu,: nu există un creştin care să fie rn acelaşi timp · ' art ist ... Nu e cazu l ca cineva să-mi contraargumenteze In mod pueril cu Rafael sau cu cine ştie ce creştini homeopali din secolul al nouăsprezecelea: Rafael

In această stare toate se l u cru rile pr ivit e , dorite par

fect

t

40


spu n ea da, R a fa el se man ifesta a fi rmativ, pri n era creşt in ...

u rmare

Rafael

nu

1 0. Ce semnifică opoz iti a , int rodusă de mine in estetică, a i de i l or de a poli nic şi dionisiac, amindouă in te le se ca forme a le be t i e i "! - B e t ia apo l in i că me nt i ne indeose bi sta rea de exc i ta re a och i ulu i , acesta dobindind a s t fe l for t a v i zi u[l ii . Pictorul , plastician u l, poetul e pic sint viz i onar i par excellence. In starea d i o n i siacă in schimb, intregul sistem de a fecte este excitat şi amplificat: ast fel incit toate mijloacele sa l e de e x pr esie izbucnesc dintr-o dată şi puterea de r e pre ze n ta re , de re prod uce re , de tra n s fi g u ra re , de t ra n sfo rm a r e , precu m şi toate formele de mimică ş i actorie ies la iveală concomitent. Esent ia lă ră m ine u şu rin ta me tamorfozei, incapa c i tat ea de a nu reactiona (ca la anumite isterice, care , tot aşa, i n tră in orice rol la un si m pl u semn). Omului dionisiac ii este i m posi bil să nu inteleagă vreo s u ge st ie , el nu t rece cu vederea nici un semnal al afcctului, el posedă in ce l mai înalt grad instinct ul de a intelege şi ghici, precum şi arta de a comunica. EI se t ran spu ne in orice si t u a ti e şi tr ă ie ş t e orice a fec I : e l se transformă in pe rm a ne n tă . - Muzica, aşa cum o in t e l e ge m astăzi, este de asc me nea o excitare şi descărcare ge n e ra lă a afect elor, dar t ot uşi nu mai ră m ăş i l a unei expresivităti mull mai com plexe a a fectului, un si m p l u reziduu al h i str i onism u l u i dion isiac. Pentru a face posibilă ca artă specială muzica, au fos t . imobilizate o serie d e sim\uri, mai ales si m t u l m uşch i lo r (ce l pUlln relat iv: căci intr-un anumit gr ad or ice r i t m se a d resează incă mu şch i l or noştri): astfel in cit omul n u mai imită şi re prezi n tă imediat, corporal, ceea ce s im t e . To t u şi , aceasta est e adevărata stare dionisiacă normală, starea ori gi n a ră, in or ice caz; m uzi ca est e speci ficat ia t reptat d obîn d i t ă a acesteia, in dauna fa c u lt ăl i lor celor mai strins înrudite. 11. Actorul, mimul, dansatoru l, muzicianul, poetul liric sint fundamental înr u d i l i în instinctele lor şi, la drept vorbind, u n i tar i , dar treptat s-au specializat şi despărt i t unul de altul - chiar pină la con t radi ct ie . Poet u l l i r i c a rămas u n i t t i m p In de lu n$a t cu muzicianul; actorul cu dansatoru l. - Arhitectul nu reprezinta nici o stare d ion isia că, nici o stare apol i n i că : aici se manifestă marele . act de voi n tă, vointa care mută munlii din loc, be t ia m arii vointe care t injeşte după artă. Ar h i teet i i au fost inspirati intotdeauna de cei mai pu tern ici oameni; a rhitectu l s-a aflat mereu sub sugestia puterii. I n const r uct ie trebuie să devină vizibile mindria, victoria asupra greută\ii · , vointa de p u t e re ; arhitect ura cste un fel de e l ocventA a pu t eri i in forme,

• Termenul e luai ?ici in sensul pe care fi are in domeniul fizicii. insemnind prin urmare fOIţl cu care corpurile sint alJ'"3se de Pămînt. spre centrul acestuia.

41


u neori persuasivă. chia r Imgu şitoare. alteori mu ltumimlu-se să fie autoritară. Cel mat intens sent iment de putere şi sigurantă işi grlseşte expresia in ceea ce este m a rd e st i l . Puterea C<lre nu mai arc nevoie de dovezi; l:<lre desconsideră ideea de a place: care rrlspunde cu greu; care n u simte martori in Jurul ei; care tr[ueşte fii ră a fi conşt ient'-I că există opozitie; care se odihneşte in sine, fatalistrl. o lege int re legi: ea vorbeşte despre sine in marele stil. 1 2.

Am citit viata lui Thomas Carlyle. această fa rsă fără şt ire şi fără voie, această interpretare croim-morală a u nor stări dispept iee. Carlyle, un hărhat al cuvinte lor şi atit udinilor dure. un retor de nevoie, pe care il agasează in permanentă dorinta de a avea o credintă puternică, precum şi sentimentul că e incapahil de aşa ceva ( prin aceasta un romantic tipic! ). Dorinta de a avea o credintă puternicit nu este dovada unei ast fel de credinte. ci mai degrahă con t rariu l CI. nacă ai această c red i n ţi iti !X)li permite fru mosul lux al indoielii: eşti suficient de sigur, su fiCient de stahil. su ficient de legat pentru ag:asta. Carlyle anesteziază ceva inăuntrul său prin acel fortissimo al veneratlei sale pentru oamenii ce au o credinţă puternică şi prin fu ria S<I faţ[1 de cei mai putin naivi: el arc nevoie de zgomot ... O ndoi u l i tate permanentă, păt imaşă fată de sine ii este proprie, - prin ace,tsta este şi rămine el interesant. - î n Anglia este admirat desigur tocmai pentru loialitatea sa... Ei hine, aceasta e ceva englezesc; iar ţmind cont de fapt ul că englezii sint poporul cant-ului" desăvirşit. este chiar ceva indreptătit şi n u numai de in teles. Carlyle este, in fond, un ateu englez, care consideră că datoria sa de onoare este de a nu fi aşa ceva. .

13. Emerson. - M ult mai luminat. mai flexihil, mai variat, mai mfinat

decit Carlyle, in primu l rind mai fericit... Unul din cei care se hrănesc instinctiv doar cu amhrozie şi Iasă de-o parte ceea ce este nedigerabil in lueruri. î n comparalie eu Carlyle, un om de gust. Carlyle, deşi il iubea foarte m u lt. spunea totuşi despre el: "nu ne oferă o imbucătură destu l de consistentă": e poate spus pe drept, dar nu in defavoarea lui Emerson. - Emerson are acea seninătate binevoitoare şi spirituală care descurajează gravitatea; pur şi simplu nu ştie cit de bătrîn este deja şi cît de tînăr o să mai fie încă ar putea să se exprime despre sine cu o vorbă a l u i Lope de Vega: "yo me sucedo a mi mismo". Spiritul lui găseşte mereu motive pentru a fi multumit, chiar recunoscăt or ; iar uneori atinge tran scend e nta senină a acelui om cumsecade care se în torcea tanquam -

• Cant: explicalia termenului e

are acelaşi sens.

42

dată la pagina 43: in engleză. cuvintul


re be n e lCesl.a

de la o intiln ire amoroasă .

..

Vt desint v i res. a rost ll

c i recu n osc;llor. ta men est la udanda vol u ptas". I ·t

Anti-l)lI rw i n . - i n ceea ce priveşte celebra " l u ptă pentru supravietuire".

sc pa rc deocamda t :1 mai m u l t afirmată deCÎt demonstrat;1 . Se poate in t il n i . dar ca excepţie: aspect u l general al . vie ţ i i n u - I re prezintă mi

nevoia sa u foa mea. ci m a i degrabă belşugul. abundenţa, chiar risipa ahsurd,j - acolo u nde se dil o luptă. aceasta e pentru putere . . . Să nu -I con fu ndăm pe M a l t hus cu nat u ra. - Adm ilind insă că ace as t ă l u pt ;1 există - rea l m e n t e , arc loc --ca se incheie dm păca t e i nvers decit doreşt e şcoala l ui Darwi n . decit ar fi poate dezirabil: a n u m e in defavoarea celor puternici, celor privilegia ţi, a eXI.:epţiilor feriC l t c . Speci ile n u cresc in pe r fec ţ i u n e : cei slahi devin mereu stilpini peste cei putern iCI - dcoarece sint în n u măr mare şi sînt de asemenea mai de�tept i . . . Dal'\\l0 a u i t a t de spirit ( aceasta e ceva e nglezesc ! ), cei slll b i II U m a i mult spirit. Tre huie să ai nevoie de spirit ca să - I dohin deşt i - il pie rzi cind n u -ţi mai este necesur. Cine deţine foqa. se dispe n sează de spint ( "să ren u nţflm la el! gîn desc ci astăzi în ( iermania. doar Reich - u l t rebuie să n e r<im ină . . • ... ) . Eu inţeleg pnn spirit . d u p;1 cum se vede . p r e ca u l i a , răhd<lre<l, şireteni<l, prefăcători<l, marca stăpîn ire de sine şi t OI ce este m i m icry· · (de cel din urmă line o m a re parte a ceea ce se n u me ş te virtute).

15.

Cazu istică de ps i holOjC i . - Acesta este un cunoscător d e (l<Imeni:

de fapt, pe n t r u ce s t udiază e l oamenii? Vrea să dobîndească mici avan . ..Je asu pr a lor. sau chiar mari - e un polit ician!... Şi ace l a e un c u n oscător de oam e n i : şi voi spuneli că e l nu ar vrea n imic pentru si ne , că ar fi u n mare ,.impersonal". Pnviţi mai a t e n t ! Poate el vrea chiar un av;mtaj şi mai rii u : să se si mtă su pe r i o r oamenilor, să se poată uita de sus l a ei, să n u se mai con fu n de cu ei. Acest " im pe rsona l " este un om ca re dispreluieşte: iar acela amintit mai intii est e spela mai umană, oricare ar fi aparenţa. EI ce l puţin se consideră ega l , se co nsid e ră intre ceilalţi . . .

1 6.

pus sub semnul întrebării de o serie înt reagă de cazuri, a Q1ror listă modestia mă ' impiedică să o completez. U n u l din aceste cazuri imi va ofe ri bu nul pri l ej să-mi justific teza: m ă su pă ră că germanii s-au lăsat lnşe lal i de Kant şi de filosofia sa "a u ş i l or din dos", cum o numesc eu - n u era Tactu l

psihologic al ge r manil o r este

Aluzie la aceste

versuri existente in unul din

Clntecele religioase ale

Luther ( .. Ein fes t e Hurg ist unser Gott�): laI r.hren ahln! ... Das Relc:h mull uns doc:h blel""n: desigur, imperiul la care se referă Nietzsche lui

in

său este... M i metism.

textul

• •

I m periul

german .

43


ait.:1 model u l onest ltfltii m t e let.:t uale. Alt l u c r u pe car.: n u - m i place sil-I aud eSI .: un .. şi"' rău lam a t : g.:rmanil spun .. Goethe !)ii S chill er " . - mă t e m cii spun .. St.:h iller şi Goet he. . . . Oar.: n u - I l' unoa!item int.:ă pc at.:est Schiller'? - hist;1 şi " - u ri şi mai rele: am auzit cu " u rechile mele ,.Schopenhauer !ii I l artm.mn " , ce -i d re p t n u mai in t re profesori u n iversitari . ..

1 7.

Fiintele ce le mai spirit ua liza t .: . presu punind că sint cele mai cu ra.1 0ase . au part e , desigur, de ccle mal J u renmse t raged i i : Jar t ocmai pen t ru aceasta respectă ele viata. pe n t r u că ea le opune cea mal mare adversitate.

I II

Pen t r u . .con!)it i i n ţ a · i n te l ect uală" - N i miC n u se în t îl neşte astăZI mal rar deCÎt I pocrIZIa a u t .: n t il:;1. Am o mare hfln u ialii efi ,I(;est e l pla n t e n U - I prlcşte a e r u l hlind a l c u l t u rii noast re . I pOCrizia apa rţine epoci lor cu crCll mţe puternite. in l:are n u re n u n t a i la .credinta pe care o aveai n 1l:1 cînd c rai ohl i�at Sil a tlşczi altfl cr.:J m l fl. Ast flZl ren u n ţ i : SiI U , şi mai hanal. mal adopţi incă o c re dml ;1 - cinstit ril m ii in a m nc le caz u r i . Fărfl indoială. ast iizi este pusl hil un n u m ;lr m u l t mai mare de convmgeri ca odiniollril - posi hil inseamnil permis. înseamnă nedă u mitol'. A�t le l se const i t u i e toleranta la 1[1 de sine. Tolera n ta fată de sine admite mai m u lle convingeri: acest ea t r;liesc paşnice laolaltă - se le r e sc , cum face ast;lzi to,I I ;1 l u mea. S[I se com promită. Cum t e l:ompromill astăzt '! Fiind consecven t . M e rgînd în linie d r e a p t ă . Avind miii pUlin de cinci intelesuri. Fimd a u t e n t i c . . . Mă t e m foarte tarc c ă om u l modern este p u r şi s i m p l u prea comod pentru unele vicii: aşa cii acestea pier de-a drept u l . Tot rflu l ce depinde de o voinl;1 put e rn i l:ă - şi poate nu există n i m ic rău tară puterea voinici - degenerează in s p re virt u t e ' in a t m osfera noastră că l d u tă. . . P u ţinii ipocriti pc care i-am cu nosc u t mimau ipOCrIZia: e ra u "CIOri , c u m e s t e astăzi a p r o.. pc fiecare al zece lea om.

1 9.

•' ru m os şi U l'it. - N imic nu este condiliona t , să zicem mai l i mitat,

decit si m t u l nost ru est e t ic. Cine ar vrea să-I considere desprins de bucuria pe care um u l o produce om u l u i ar p ic rde i m ed i a t pă m in t ul d e s u b picioare. " Fr u mosu l in sine" este doar un cuvin t , nici m ăca r o idee. I n fru mos, omul se pune pe sine ca măsură a perfecţiunii; in cazuri alese, e l se ad o ră pe sine int r -in s u l . O spec i e nici nu poate să-şi spună sieşi da în alt chip. Cel mai adinc inst inct a l ei, cel al autucunservării şi autodezvoltării, iradiază iacă în a st fe l de sublimităli. Omul concepe chiar şi lumea încărcată de frumusele - se uită pe sine ca şi cauză a acest e ia . EI singur a dăru it l u mii •

44

G_lsse n . În limha germa nă.


fru m usele. a h ! doar o fru m usele omenease[l. m u lt prea omenească ... I n fond. o m u l se oghndeşte în lucruri, la d rept fru m os tot ceea ce rellectă i maginea sa : j U deca t a . . fru mos" este Vlt n i tut�a sa d� s�ci� . . . O mic'-I neîncredere poat e t lJl u �i st recura la urechea sce pt icu i u i în t r c harea: oare înlr-ade"ilr l u mea este înfru m u selată doar ti indcă om u l o consideră fru moasfl'! A uma niza t -o: asta e 101. Dar n i m ic, ahsolut n i mic n u n e gara n t ează C[I IOcmai o m u l re prezintă mode l u l dc fru m usele. Cine ştie cum a r ariua ci in ochii unui J udcc[u or s u pe rior al gust u l u i ? Poat e t e m erar'! poate c h i a r a m uzan t " poate p U \ 1 n arhilrar'! , . , .,0 Dl( lnVsos. lhvin u l e , de ce m,-I t ra�1 de u rech i '! " îl înt re h,-I înt r-o zi Anadn,1 pc i u hit u l CI li losof. înii< u n u l , di n acele ccle hre dialoguri de pe insula Naxox, ,'c i,hesc u n fel de u mor în u rechile tale, Ariadna: de ce nu sînt ele mai l u n g i '! "

20.

N imic nu e fru m os. n u mai om u l e fru mos: pe această naivi t at e se hazeazii înt reaga est e t i c'-I . acesta e pri m u l e i adevăr. S[I-I adăugăm imediat şi pe al doilea: n i m ic n u e u rît , doar omul dq:enerat ast fel a fost delim ita t dom e n i u l J u dec<i ! i i estet ice. E "cri ticat fiziologic că IlJt ceea ce este u rit slil heşte ŞI deprim,i omul. il a m i n t eşte de degradare, de pericol. de n e p u t inlă: prin aceeaSla el realmente pierde forlă. E fect u l u rît u l u i se poate măsura cu dlnamllme t r u l . Cînd o m u l s e s i m t e a păsat d e ceva. ,ld u l mecă p r i n apropiere ceva " u rit " . Sent imentul lui d e putcre . voinla d e p u t ae . curaj u l să u , m in"lria sa - acestea sead datorită u rit u l u i . cresc datorită fru mosu l u i . In a m oc le cazuri, noi t ragem aceeaşi con cluzie: prem isele se găsesc ingrămădite din ahundenlă in Inst incl . U rit u l est e in ţeles ca u n indiciu şi simptom de degenerare: ceea ce a m i n t eşte oricit de vag de d ege n e rar e produce in noi j u decata ,.urit " . O rice semn de epu izare, de dificultate, de hătrine\e, de o hose a l ă . orice fel de const ringere , cum ar fi o crampă, o paralizie, dar, inainte de toate, mirosul, culoarea, forma dizolvării, a descompunerii, fie ca chiar şi in cea din u rmă diluare a sa in simbol - toate acestea trezesc aceeaşi reacţie, judecata de valoare "urit " . Din aceasta rez u l t ă ură: pe cine u răşte om u l ? Dar nu există nici o îndoială: u răşte decăderea tipu lui său. Urăşte cu cel mai profund insti nct al speciei; in această u ră e fior, precaulie, adincime, previziune - n u există u ră mai profundă. Din cauza ei este profundă

arta ...

21 .

Schopenhauer. - Schopenhauer, ultimul german care este luat In consideralie (asemenea lui Goethe, lui Hegel, lui Heinrich Heine, e un eveniment european şi nu doar unul local, "nalional"), este " I l caz ae prim rang pentru un psiholog: şi anume ca incercare genial-răutăcioasă de a conduce la luptă In favoarea deprecierii totale şi nihiliste a vietii tocmai instanlele contrare, marile autoconfirmări ale "voin\ei de a t răi", formele exu berante ale vielii. Arta, eroismul, 45


ge n i u l . fr u m u sc l e a . m a r ca co m pas i u n e . c u n oa ş t e r e a . v o i n la de adevăr. t raged ia l e - a i n t e r p re t at pc rin d drept co n se c i n l e ah: " n egă r ii " "voinici" sau ale n e vo ii de a o n e ga ' - cea mai m a r e falsJ liC<lre ps i h o l o g i c;] din ist o r i c . cu exce Pl ia creşt inism u l u i . Dacă p r iveş t i m a i at e nt . Sc h o pe n ha u e r est e doar moşt en itorul i nt e r p re t ă ni c re ş t i n e . dar el a şt iut să încuvi inteze i n t r - u n se ns creşt m . a d i cii n i hi l i s t . ŞI m a n i e fa p t l! d e cu l t u ră a l e om e ni ri i . respi nse dc creşt inism ( şi a n u m e le-a conside rat

căi s prc . . min t uire " . forme pre mergăt oare ale ale nevoii . de " mint u i re" ).

Iau

22.

caz individ u a l . S c h ll pen h a u e r o ar d oare mela ncolicil - de ce . Ia un

" m in t u irii". st i m ulenle

vurneşt e

despre

fru musete

cu u r ma u r m e i '! P e n t r u cii e l vede Î n c a o punte, pc care s e p oa t e aJ u n ge m a l d<:parte sau care t rezeşte dorin l a d e a aJ u nge mai d e pa r t e . . . I �a <:st e p<: n t r u ci m în t u i re a momen t an[1 de .. vom Iii " - ca Ispl l q t e eu m în t U i re a \'eşnic;1... O p r e a m ă re ş t e mai ales ca min t uitoare de .,fllca r u l vom lei". de sc x u a l i t ate - in fru m usele el vede negll rell i n s t i n ct u l u i de reproducere . . . B i z a r sfin t ! Cineva te co n t raz ice . mă t e m cfl mH u ra . I)e ce oare există fr u m use l e in sune t . cu loare, pa rfu m . m i şc a r ea ritm lcil din nat u r ă '! ce împi nRe fr u lJl u se l ea în afară'? - Om fe r ic ire . il cont razice şi un filosof. O a u t o r i t a t e nu mal p U l i n inse mnată. c u m e d ivin u l Platon ( aşa il nu mcşte ins u ş i Scho penhauer ) . sustine o alt[1 t ezil: că în t re a ga fr u m u se l e îndeam n ă la p r o c re a rc - efi t ocma i aceasta este p ro p riu e fc ct u l u i ei, de la cele m a i senzuale. pin[1 sus, la cele mai sp i r itu al e ...

23.

P laton merge mai departe. EI s p u n e . c u o i mlCe n l ă pe n t r u care t re h u i e să fii grec şi nu ·" c re şt i n ". că n u a r exist a n ici o filosofic pl aton ician ă dacă n u ar ex i s t a adolescenli atît de fr u moşi în Atenil: ve d ere a lor t ranspune su flet u l filosofu l u i În t r -o încin tare erotică şi n u li dă pace pînă n u .răspîndeşte săminla t u t u ro r lucru nlor ina H , ' într-o l u me a t it de fru moa să . I a r u n s fi n t h iza r ! n U -li \ " 1 11 " �a -\I crezi urechilor; ad m i l înd chiar că il crez i pe P l a t o n . ( '<: t � .. \ m ghlceşlI că 10 At e n a se filosofa altfel, m a i .alcs in p" h!.. N imic n u este ma.i pUlin grecesc decît l esă t u ra de pinze '..:.. pillanJcni a con ce p t e lor u n u i si n gu rate c , amor i n telectua l is del in fel u l l u i S p i n OUl. Filosofia in m an ie ra lui Platon s-ar p" tea delini mai d e gr a hă C<I o co m pe t i t ie erotică, ca o eon t il'uare şt interiorizare a v c c h ii gimnastici a gon a l e şi a "relII iselor ei... Ce a răsărit pînă la urmă din acest erotism filosofic al lui Platon ? Dialectica, o nouă formă d e artă a Ago n - u l u i grecesc. - Mai amintesc aici, Impotriva l u i Schopenhauer ş i sp re onoarea l u i Platon, că întreaga cultură şi literat ură s u per i oa r ă , a Frantei clasice a · apărut pe tcrenul i n t e res u lu i sexual. Pre t u t indeni in acestea POli căuta galanteria, si ml u ri le, co m pet i lia sexuală, " femeia"

- nu vei căuta niciodată zadarnic ...

46


2�.

L'a rt pnu r !'a rt, - I . u pt a i m p o t riv a sc op u l u i in artă este in totdeauna l u p t a impot riva tendi ntei mora l i za tlla re a artei. i m potri va su hopdomirii artei fa\ii de mmalfl. .. ..art p"ur !'art in se a m n [1 "d racu s-o ia de moral[I ! " - Dar chiar şi aceast ii ost ilitat e t r[ld e a ză supn:ma\ia pn:j udecă\ii. Dac[I ai excl u s din ari fi scopul de a p red i ca morala şi de a ameliora oamenii. nu rez u l t ii n ici pc departe că arta este lipsită de scop, Ici şi sens. pc sc u rt . c[1 este rart pou r rart - un şarpc · care işi muşcă coada. " Mai hine n ici un scop. decît un scop mora l ! " - aş;I mrheşt e pasi u n ca pu ră. U n pSIholog in să intreahă: c e face arta'! nu e logiaz;-I '! nu glonfic[I '! nu' select\!ază ·.' nu scoate in evidenlă?

Prin tnate acestea arta consol idează sau atenuează a n u m i t e evaluări ... Este ,uei doar u n Il:nomen secu ndar. un hazard '! Ce\'a la care Inst i nct u l artist u l u i n-a part ICipat dehx:'! S a u cond i\la pre l i m i n a ră pc n t r u aceast a n u eSle cu mva aceea e[1 arust u l poate . . . ·! I nst inct u l c e l m a i adinc al al-est U Ja d u ce la a rt ă sau mai deg rahă la sc n s u l artei. adică la " il\t�i '! la dori nta de via\fl') - Art a este m a r e le' sti m u le n t a l v i e t ii: cum ar p u t ea S[I lIe in\ e l e asă ca Iipsită · de scop. de \e l , ca ra rt p"ur rart·! - Rămine o intrehare: arta swate la iveală şi m u l t e lucruri u rite. Id u re . indOIelnice a l e vle\ii - n u parc ast fe l să t e inst ră incze d e via\;I '! - �i au eXIst at int r-adevă r filosofi alre i-au atrthuit acest sens: .. elihcra rea de voi n \fl " este , d u pa Schopenhauer, inten \la ge nerală a arteI. Iar in "predispozi\ia spre resem nare" el \'enera cea m a i mare u t i l i t ate a t ragediei. - Dar a ce a s ta , cum am Iflsat deja S[I se in \ e leag[l. este o opt idl pc sim i s t ă . u n "deoehi" : tn:huie sfl apclezi la art l�l ti in şl şi . Ce com un ică despre s i n e artistul traltic'! Ome n u face el dllvllda u n e i stări lipSIte de teamă fală d� ' ceea ce e i n g roZi t or şi indoie l n I C '! Aceas tă stare in si n e este fOafl l' \.Ici.irahIIă: c i ne o c u noaşte, · o onorează cu cele mai in al te omagii. O com u n i că. t rchuie să o comu n ice, cu co n d i l la să fie u n art ist , u n ge n i u al com u n icări i . Curaj ul şi libertatea sent i m e n t u l ui i n fala u n u i d u şm a n p urer n i c , a u nei nenorociri t e r i bile , a u n ei sit uatii care t r e z e şt e sp<lima - aceasta ,=ste starea vict o r ioasă pe ca re o alege şi o glonlieă artist u l t rag i c . In fala t ra ge d i e i , pornirea războinică din su flet u l nost ru (şi sc r be a7.ă saturnaliile sale; omul eroic, obişn uit cu s u fcrinla, cău t ln d s u ferinta, işi preamăreşte exist e n ta sa p rin t ragedie - singur l u i li ofe ră a u torul t ra gic c u pa cu băutura aces tei pread u l ei crUZImi. 25.

Este ceva li hcra I să te rmpaci cu oa me n i i , să conduci casa cu i n i ma deschisă, du r e ceva Iihcral şi atit. Inimile capabile de ospitalitate aleasă poi fi recuno�cute du ă m u ltele ferestre acoperite şi obloane

r

în gennană: · eln Wunn.

47


inchise : ce l e mai hune inc;lperi le \10 go al e . Pen t r u ce oare '! Pe n t r u că <lşte<lp t ă oaspeti cu ca re n u te .. im pa ci ·· . . . •

26.

At u nci cind ne deschidem su flet u l . nu ne mai p re \ u i m in deaj u ns . Adevărat e l e noast re t r[uri n u sini deloc flecare. Fie n u ar pu t e a să se com u n ice pe ele insele dac;l ar vrea. Aceast a. deoarece le li pseşte cuvi n t u l . Ce le pe n t r u care ave m cuvJ n t e sint deja (kp�-lşi t e . I n orice ex pri mar e zace o l'fI rim:1 de uisprq. L i m h aJ u l . s e parc . a fost J n ve n t at pe n t r u cele m e d loc re . meuil. l'l l m u mca hilc. Cu I l m haJ u l . c e l C<l rc vorheşte s e \'u ljlarizt-ază ue.ia. - D i n t r-o moral:1 pe n t r u su rdom u \ i şi a l \ i Illllso\l.

27 .

.. At·est portret este fer m e t· ;l t or ue frumos ' " . . . Fe mela I I t e rar;1. nesallsl':lc u t ,1 . agi t a t ; L cu imma şi mărunl aleie p u st ii . aSl' u l l ind tot t i mpu l . cu II d u re roa s,i curioz H a t e . I m pe ra t ivu l care it şopteşte din profu nzimile or ga n i z ;l r ii sa le ..a u t l i bt-ri a u t l i bri " : femela I I t e rar:1. s u llcient u e ins t r u H ,i pe n t ru a in\e lege Vllcea n m u r i i . chiar cin d ca vorheşt e in l a I J n ;1 . iar pc ue a l t ii p,m e . su llcien t ue vanit oasă şi de giscu ll\:l pe n t r u a v or h i pc ascuns francez;l cu sJne in s[lş i : ..Je me verm i . Je me lirai. .i e m 'ext asier,u e l Je dinti: Possihle. yue j 'aie eu tant d \ : s p r i t 7"· . . .

2X.

Cei .. i mpersonali" <lU cuv in t u l. - " N imic nu este mai uşor decit să fim in \ e le p \ i , răhdători. s u periori. S i n t e m im h i ba\ i de u leiul tolenlO!ei şi al compasiunii, sintem d r e p l i int r - u n mod a hsu r d . iertăm t o t u l . Tocmai de aceea ar t re b u i e să ne componăm pUlin mai seve r : tocmai de acee<l ar t re b u ie să ne cultivăm din cind in cind cite o mică pasiu n e , cite un m i c viciu pasio n a l . S-ar putea să ne tic dezagreabil; şi in t re noi vom ride proba pi l d e spectaco l ul pe C<l r e - I dăm ast fel. Dar ce eiştig! Nu m a i ave m decit acest m ij loc de autodepăşire: aceasta este asceza, este i spă şi r e a noast ră..... Să dt-vii personal virt utea .. om u l u i impe rson a l . . . . . 29.

De la o promotie de doctorat. - "Care este misiunea or i că r ei inst rueţ ii s u peri oa re? " - Să facă d in om o m aşi n ă . - .. Ce mij l oa ce există pentru aceasta ?" - EI trebuie să inve l e , t rebuie să se plict isească. - .. Cum se obi in, asta?" - P r i n concept u l de datorie. - "C::rc este modelul?" - Filologul: el te inva ţă să toceşti. - ..Care este

omul desăvirşit ?" - Funcţionarul de stat. - . . Ce filosofie dă formula supremă pentru funcţionarul de stat ?" - Cea a lui Kant: functionarul de stat ca l ucru in sine plasat deasupra funcţionarului de stat ca fenomen. • Citat din Galiani: Sc:rIsoan către Mme d·Epinai. 1 8 septembrie 1 709.

48


:�(). U r... p t u l la prosti ... . - M u ncitor u l ohosit care respiră cu încet ineală.

pri"I:Şt e h l a j l n . care las;1 lucru rile î n voia l o r : aceastfl fi g u ră I I plc,i . pc care acu m . in e po ca mu ncii ( ş i a R ... ich·u l u i ! ), o întîlneşti in toate clasele socie tfl\ii. mlică astăzi pr e t e n t i i tocmai la urtă. i n c lusiv la cart e . mai ,lles la ziar - cu a t ît mai m u l t la nat u ra fru moasă. I ta l ia ... O m u l a m u r g u l u i . cu . . i n s t i n ct e le sălhat ice adorm i t e " . de cani vorhe a Fa u s t · . a rc �nevoie d.e p rospe t i m e a verii · · . de haia in m a re. de g h e ţ a r i . de Bayre u t h . . . I n a s t fe l de epoci . arta arc drept u l la p rost ia p u ni. - ca u n 1"cI de vacanţă pen t r u spirit . u mor şi' se n t i men t . Wagner a in \ e l e s ace;lst a . " rostiu pll r:i reface . . .

care

jnni

:H.

- M ij loacele prin care l u l i u s Ceza r se apflră de îmholnfl\'ire ŞI d u r eri de cap: marşuri e norme, un mod de t rai CÎt mai simpl u . şedere n e în t reruptă în aer Iihcr, osteneală permanen t fl - acestea sin t . so co t i n d in mare, măSUrile de co n serva re şi m,1I ales a pflrare im pot riva v u l nerahilitfl\ii e x t reme a acelei m,lşi n i s u ht i le. ce fu n q ioneazfl s u h cea m a i imlltfl presi u n e şi se nu meşte gen i u . o

p rohl ... m:i d ... d i...t :i .

.12. i mora l istul. - N i m ic n u cont ravine mai m u lt gust u l u i u n u i IIlosof decit o m u l . În c a z c ă acesUi dOfe!jte. . . Dacă î l vede pe om d o a r in a Ll i u n e . dacă vede ace s t animal, cel mai v i t e az , Vorh...ş t e

mai şiret şi mai rezist e n t , rătăcit in lahirint ic� stări de criză , cît de demn de a d m i r a t ie ii a pare a t u nci om u l ! I ncă i se ad r e sea ză . .. i n să filosofu l îl d ispre ţ u ieşte pe om u l care d or eş t e . ea ş i pe o m u l . . deziderahW' - şi i n general t oate dezideratele . toa t e idealurile om u l u i . Dacii u n filosof ar p u t e a s ă fie nihilist , a r fi, căci îndără t u l orică ru i ideal uman c i gflseşte neant u l. Sau n i c i m ă ca r neant ul, ci d oa r nemernicia, ahsurditatea, Ixmla, laşi tatea, olx)seala, d roj d ia de toa t e fe l u ri l e din paha r u l !lol i t al vieţii sale... Cum s e face că o m u l , care ca rea litate este a t it de demn de ve n e raţ ie , n u merită n ici o s t i m ă atu nci cînd d or e ş t e '? Tre huie să is păşe a scă că este a tit de destoinic ca rea li tat e '? Tre huie să co m pe n se ze act i u nile sale, incordarea men t al ă . şi de voinţă d i n oriee aeti une, p r i n t r-o prelungi re a me m b rel or sale in imaginar şi a bs u rd '? - Istoria de zi d era te lor sale a fost pină aeu m partiI.' honteuse a o m u l u i : e hine să te fcreş t i a citi prea m u l t din ea. Ceea ce il j u s t i fică pc om es te realitatea sa - ea il va ju s t i fica in vecii vecilor. Cu cit este mai valorc� omul real, in com para ţ i e cu u n u l oarecare, care este d oa r dorit, visat, născocit, croit din

• Aluzie la acest vers din Faust de wllde Trlebe " . • • În gennană: Sommerfrlsche: se poate

Goethe:

.. Entschlafen slnd nun

traduce şi prin cuvîntul vlleglaluri,

49


minci u n ă '! cu un mlrecilre om idea ! '! .. , �i n u mai om u l iucal con t ravine gust u l u i filosofu lui.

Valoa�a natu ni lă

33. ellois m ll l u i , -

Egoism u l n u v,llorc llză uecit prin valoarea Iiziologică ,1 ce l u i egoist : (Xlat e să valoreze foa rte m u l t . pmlle s ă fie neuem n ş i vreunic de , I,hspre \ . Fiecare individ po,lI e li privit ca şi cum ar repreze n w linia asce n d e n t ă sa u deS(e ndentă a vielii. O deci7je in privi n l a aceilsta ne dă şi un crit eriu pen t r u villoarca egoism u l u i S;I U . Dacii o m u l reprez i n t il l i n i a ascende n t ;l, at u n<; i v'lloarea l u i e s t e cu 'ldevă ril\ ext rilon,!inară ş i . in interesul vlelii i n anS<lm h l u . care p r i n el face u n p a s i n a i n t e . s e J u st i fică grij'l ext rem;1 pe n t ru mc nlinereil şi crea re.1 m n d i \ i i lor sali: o p t i m e . O m u l Izola t . .. individ ual"·, a�1 cum il fost inleles pin;1 ilcu m de pO(X lr ŞI lilll�oli. este o ero.,re: e l nu este n i m i c in sine, nu e u n i1t o m , .. o wrig.l in 1,1 0 1" . n u e n u mill moşt e n i re a ceva de o\.hn ioară - este u n intreg şir d e oa meni pin;1 l a e l insuşl... \ )ac'-I repreZ i n t ă evol u l i a descendentă, degradarea, degenemr!o!a cro n ică. imholnflvin:'1 ( - soco t i t in m a r e . holile sint deja consecinte ale degradflrii. n il c.a uze ale m:est e ia ), ,l I u nci valoareil c'lre - i revine e redus;1 şi e urept Cii e l lifl i ll de l a t'Ci r e u ş i l i c i t mat p U l i n (Xlsi hil. FI e U l l a r paraz l l u l lor . . . a

3-l. ' Creşti n şi IIna rhist. - Cînd anilrhist u l . ca m u ş t i u c i11 st m t u r i lor decadente ale societă\ii, revendică. cu o fru moasă ind ignare. ,.drcpt " · . "dreptate " , "drept uri egale" . s e ană suh presi unea incu l l u r i i sa l c , care n u ş t i e să pric�apă de C I! s u feră el de fapt - În ce e s t e el sărac, în viiIIă . . . In el est e putern ie un i nst inct ili cauzalitătii: eineva trebuie să fie de vină că îi merge prost . De ilse meneil,

"indignilrea fru moasă" îi face l u i însuşi bine; pent r u biet u l di,lvol este ( ) plăcere să (lCărească - îi dă () mică hc \ ie a puterii. Chiar şi lamentarea, aC\i u nea de a se lamen t a , poate să dea o atraClie , din cauza căreia o supoqi: () doză rafinată de r"d zbll n a re există în orice lamentare; le reproşczi celor care sînt a l t fel indis(Xlziliil ta, uneori chiar propria ta t ică l oş ie, ca şi cum fap t u l că ei sînt dife rili ar fi o ' nedreptate, un privilegiu Dl!pnmis. " Dacă e u sint o canalie. at un ci ar t rebui să fii şi t u ": pe ba7.a acestei logici se fac revolutiile. - Autolamentarea n u se rveşt e în nici un caz la ceva: ca provi n e d i n slăbiciune. N u există de fapt nici o deose bire între a atribui starea proas t ă a sănă1ălii tale fie altora, cum face soeialist ul, fie tie Insuti, cum face, de exempl u , creşt i n u l . Am be le cazuri, au în comu n ceva nedem n : că cineva t re buie să fie v i n ova t că su feri, pe seU", că cel suferind Îşi prescrie Impotriva suferinlei mierea răz bun ă ri i . Această nevoie de răzbu nare, adica de pIăce�, are ca , o�ect cauze ocazionale: suferindul găseşte pre t u t i nde ni cauze pentru a-şi reimprospăta mica sa răzbunare - dacă e creştin, să fie spus încă o dMă, le


)!""seşte in sine . . . Cre�t l n u l ŞI an arhist u l - a m hil sint dec<lden ! l . Cind crcşt i n u l ClJnda m n i L cal l 1 m n iadl. m u rd:lrcşte . . I u mea". il mină acelaşi InSl lnct care II m in:1 pe m u nl"ll �Jr u l social ist să con da m n e . să C<l l o m n ieze , S;-I m u rd.... reascfl slll'i etutell . I nsflşi ..J udeca t a de a(XlI" e s t e du lce a consolare a rflzhunfml - rev\Jl u\ia. aşteptată de m u ncitoru l socialist , dar ceva mai indepiirt at ;L . I n s:lşi . .Iu mea cealalt[' " - la ce b u n cealalt;-I l u m e . dac[l ca n u ar fi u n m ijloc d e a m u rdăn l u mea ac.:ast a '! . . .

15.

- ( ) morali, "altru ist [''', o m oralfl În care e)!ols m u l se şu hrezeşt e . ra m i n e in toate im prej u rf,rile un sem n rfl u . Aceasta e va l a h i l i n caz u l Individ u l u i . e va lahil indeoschi in caz u l p opoa relor. I .lpscşte tot ce-l mal hun cind incepe să l ipsească e)!Olsm u l . A a le)!e inst inCt iv n:ea ce iti este t i e dău nător. a te lăS(! sed us de mot ive le .. deZinteresa t e " . aproape că ofl:ră form u la decaden!ei. ../\ n U -Il u r m flrl i n t e res u l " - aceasta e doar fru nza de vilă morală pe n t ru o cu t ot u l a l t ;1 rea l i t a t e . şi ;ln u me una fiziologIcă: .. n u - m i mal cunosc I n t eresu l ' · . . . I �ezagregarea i n t lncte lor! - O m u l e s t e t e rminat cind deVin e a l t r u ls l . - In loc să spu n ă cu naivitate .. n u mai valorez nimIC". m l n l: l U n a moral[l s p u ne prin g u ra decaden t u l u i : "nimic nu valorează ceva - " iut:1 nu valoreazi'1 nimic.. . . . O ast fel de j udeC<tlă rflminc pinf, la u r m ;-l un mare pe ricol; arc u n efect molipsilOr pc tot terc n u l morhid al societ fl\ii creşte cu re pe z ici u n e li vegetatie t ropiC<II:1 de idei. fic ca religie ( creşt inism ), fie ca filosofic ( schopcnhauerism ). Dac.1 circu mstan!ele o perm i t , o ast fe l de vegetalie de COp'ICI veninoşi. răsi',ritf, din put rezic i u ne. o t răveş t e viata cu miasma ci pină depart e, t i m p de mllemi. .. C r i t ica

mllra l d

decadente.

16

Hol navu l este un pa razi t al societălii. I n anu m I l e sit ualii, este indcce n t să co n t i n u i să t răieşt i. Să vegetezi mai departe d u pă ce sensu l vie tii, drept U l la vială au fost pierdute, int r-o dependen l ă laşă de medici şi practicile lor, ar trebui să provoace in societate un adinc disprel. Medicii, la rindul lor, ar trebui să fie mijlocitor i i acest u i dispret - nu relete, ci in fiecare zi o doză nouă de seirbă fală de pacientii lor." Să se creeze o nouă responsabilitate, cea a medicu l u i , in toate cazu rile In care interesul major al vietii ascendente revendică opnmarea şi marginalizarea rară me n aj ame nte a vielii degenerate - de exemplu, In cazu l drept ului la zămislire, a drept ului de a te naşte, a drept u l u i de a trăi... Să mori In mîndrie, cind nu mai este posi hil să t răieşti în mindrie. Moartea aleasă de bună voie, moartea la timpul pot rivit, Implinită cu l uciditate şi voi�ie rn mijlocul copiilor şi al martorilor: astfel incit să mai fie posibil un autentic rămas bun, cind cel care işi ia rămas bun este Încă aici, de asemenea cind mai e incă posibilă o autentică evaluare a ceea ce a fost urmărit şi atins, un bilaDt al vietii . Mllrd l ă

pen tru

med i c i .

-

51


�pre deo�ehire de comedia de p lorah llii ŞI oribllfi pe C<lre c re ş t i n is m u l o p u n e in scenă in ceasu l moqli. Nu ar t re h u i s{1 se u i t e n t ciCÎnd că e n: şt i n i s m u l a ahuzat de sliihicl u nea m u ribu n d u i u i pe n t ru a-i vl ol e n l < l conşl iill\a şi c h i ar de fe l u l m o q i i pe n t ru j u decfi l i de valoare d es p re om şi t recu t u l sil u ' - Aici e I m port ant să �e rest ahi lească in p ri m u l rind aprecierea corect;1, adicfi fiziologică. a aş<I -Z tse l morti n a t u ra l � . in ciuda t u t u ror I..şitft\ilm preJ udcc[l\iI: ..cea�t;1 moarte c.. re. p i n ii la urmft. est e tot ,.ne nat u ra l il··. este o s i n UC i de re . N i Cllxlată nu se piere prin a l t c i n ev a lh:Cît prin sine. N u mai că este o m oa r t e in cde m;1I detest a h i l e cond i \ i l . o m oa r t e mră Iil1crt a t e . o moa r t e la t i m p u l n�potri\·it. ( J m oa r t e la�ă. D i n d ragoste la\ft de viată ar t re h u i s;j ne d or i m [TIoart ea a lt fe l , in mod l i l1c r . conşl t e n t , filrfi haza rd , mrfi su rpriz[I . . . I n nne, u n sfat pe n t r u dom n i i pesi m iş t i ŞI a l \ i decade n \ i . N u este in p u t e rea noastra sil ne impled idim n a şte r e a : d a r p u t e m să corect;lm ;1l'eas t ă greşcal[1 - căd u neori cste o greşealil . Nu exist ;1 u n l u cru m a i d e m n dc sl lmii LleCÎI sii t e a u tosll pri m i : aproape C;-I m e n \ 1 sil t ri"ti e ş t i d a t or i t :1 l u I . b t e m a l a" .. n t ajos pe n t r u societate. dar ce sp u n ! pe n t r u vi,,\a insăşl . LleCÎt o . . \,w\fi" oarecare in rese m n a re. c1orol.ă ŞI a l t e vlrt U \ 1 - I-ai scu t it pc cCII .. I\I de i n lă \ i ş<l re a ta şi il! scu t i t \'la\;1 de o obit'ct i�.. . PeSi m is m u l . pur. vert, S � do\'t'd t'şte dt'-ll bi:1 pr i n con t es t a rea de sine il domnilm pe � i m i ş t i : t re h u l e S;I inaintezi cu inl'[1 un pas in logica sa. n u n u mai să negi viata c u . .vomIă şi repreze n t a re " . c u m a făc u t Schope nhauer - trehuie s:i - i n�lIi mai i n t i i pe scbope n h a ll�ri�n i . . . Pesimism u l , să fie ad.i u ga t . onCÎt ar fi Lle mo l i psi t or . nu măreşte tot uşi in c l in a \ i a spre hoala a u n ei e poci. a unei ge n e ra \ il în î n t re g i me : este ex p r e si a acestora. Te pr i n d e in m reJde l u i c u m te prinde holera: trehuie să al deja o predispozitie mo r h i dă pe n t r u aşa ccva . Pesim ism u l smgur nu m:ti face din n i meni u n d e cad e n t : a m i n t esc dc al'el rezu ltat statistic c<!re arat.i că n u mă r u l total de decese din a n i i în C<lre hîn t u ie holera n u s e deoseheşte de cel d i n al \i a n i .

J7. Dacă

II m

deve n i

mui

" d i n col o de hine şi de

moru l i . r ft u " s-a

- impotriva concept ului m e u de ridica t . aşa cum era de aşt ep ta t.

înt re aga f�roci tate a lndobitocirii morale, ca r e In Germa n i a . s e ş t ie , t re ce d r e p t morala In să şi : aş avea de povestit po"e stioare d r ă g u \ e despre a ceasta . I n a i n t e de t oate, am fost som a t să reflectez la "incontestabi la superioritate" a epocii noastre In J u decata morală, adevărat u l n os t r u progres in acest domeniu: comparativ cu noi, u n Cezar Borgia n u poat e fi Infă\işat c!t uşi d e p U l i n c a u n " om �upcriur", ca u n fel de slIpraom . aşa cum II infă\işez e u . . . U n redactor e lvc \ i a n de la ,.BlI nd " a m e rs a t ît de d e pa rt e incit, n u lItră a -şi exprima respect U l fală de curaj u l de a-mi fi luat o ast fel de înd răzneală, a .,inic lcs" l u crarca mea ca ( l propu n.:re de a înlăt u ra toate sen t i m e n t e l e onorabile. Foarte Indatora t ! I m i permit ca d rept raspuns să pun Int rebarea dacă a m deve n i t cu adevărat mai morll l i . Fap t u l că toată

52


lu mea aeue ast fe l const it u ie ueJa un \:Ilnt raargumenl. Noi oamenii mo uerni. foa r t e u e l i l'a \ i , flJar t e v u l n e r a h l l i. menaJind şi tiind menaja\i ue sute ue ori. ne inchip u i m ue fapt e;.1 m:eastă omenie tandră pc care o reprl'Ze n t ilm, e;1 aceast;.1 u nanimitate ati nsă in IOleran\ă ŞI int raJ u t llrare pro m ptă, in increuere reciprocă. ar ti u n progres ahso l u t , prm care i-am ue p;lşi cu m u l t pc oame nii Renaşterii. Dar asl ld creue once e pOCii . ast fe l t re h u le să creauă. Cert e că n u avc m v()le s[1 ne t ranspu n e m in conui\lile Renaşterii. m c i măcar c u ginu u l : nervII noşt n . n u �I r su por t a acea rea l i t a t e , s ă n u m a i vorhim tII: m u schII n os t ri. I nsa cu .1<:castă i m posl hllita t e nu a fost doveuU ' nicI u n progre s . CI uom o altii eun sllI U \ie umanil , mai Hrl.ie . mai sla hil. mal gmgaşil şi mal v u l ncrahllii. d m care se naşte in mod necesar o moral'-I hlll:atii Î n m�nllj ll m " t t t " . Dacii nu ne gîndir.l la uclica t e\ea şi int irzierea noas t r ă . Ia im l';n r inire,' n( last r�1 liziollJgieă, a t u nci mora la noast ră ue .. u mamzare" îşI pierde I meuiat valoarea - mCI o moralil in sine nu arc va loare -: noi in�ine am privi-o cu u,�seunsiderare. I'I.! dl.! altii parte. sii n u m: inunim cii noi. m(xkrnii. cu umamtans m u l nnst ru gms vit t u i t , carI.! n u vrea a hso l u t ddoc să se IzheaSl'il ue vreo piat r:l . am ti pen t r u con t e m poranii l u i Cezar BlIfI:ia o l"llmeuil.! ('lire i-ar l ace si'1 moa r[1 de ris. Fiiră VOIe , sintem n:a!nlI.!11le cxagl.!rat de earllghilJşi c u .,Vlrt u \ i l c " noas t re moderne . . . I >ml i n u a rl.!a inst inct e lor ostile ŞI veşnil: hiin u i t oare - acesta ar 11 . . progresu l " n ost ru - reprezmtă n u m.1I u n a uin u rm.inle ullninuăni gl.!naale a vitul it:i t i i : este nevoie ue o ost eneală, de () pruden\ă de o s U t ;1 de OrI mal marI.! pentru a impune I l existen\ă aHt de cllmh\ion a t ă . a t it de Hrzie. Ne aj u t ă m re\:lproc. t1eea re este . int r-o a n u m i t ă măsu r[1. IxJlnav şi ingriJ itor de IxJlnavi. Aceasta se n u meşt e .. virt u t c " - oame nIi care au cunoscut () \'!a\ă diferită, mai p l ină , mai risiplh .are, mai de hordan t a . • Jf n u mi-o a l t fe l , . . laşitat e " . poa t e , ..josnicie " , . . moralil de haoc . . . . . I mhlinzirea mnravu rill)r noastre lll:ca sta e t eza mca. adică, dacă vreli, i nova tia mea - e o consecin\ă il declin u l u i; d u ritatea şi grozăvia moravurilor poat e să tie, dimpot rivă, consccinla unei su praahunden\e a viqii. Ciici a t u nci m ulte se pot indrăzni. provoca, chiar i rosi . Ce a fost odată condiment al vietii, pentru noi ar fi otravă . . . Să ti m indiferenli - şi aceasta e o formă de tărie - pe n t r u acest scop sintem de asemenea prea bătrini, veni\i prea t irzI U : morala noast ra de c ompas i un e, impot�iva căreia cu am avert izat pri m u l , morală ce ar putea ti n u mită l'impressionisme mora le. este mai mult expresi a unei hiperexcitabilită\i fiziologice, proprie a tot cc-i decad e n t . Ace a mişcare rare a incercat să se prezinte ştiin\ific ca morala schopenhaueriană il milei - (; incercare foarte nefericit ă ! - este adevărata . m işca re decadence in morală şi profund inrudit:i ast fel cu morala creşt ină. Epocile vigu roase, cultu rile nohile sucotesc mila, "iu birea ap roa pe l u i ", lipsa e goism u l u i şi a mindriei ca fiind detestabile. Vremu rile se măsoară după forţele lor pozitive - şi ast fel rezu ltă că acea e atit de risipitoare şi bogată in predestinări a Renaşterii este ull ima mare epocă, iar noi, noi modern ii,

pocă

53


cu a nxioasa noast ril g r ijii fa\,-I (k nOI inşln� ŞI l u n l r c a la \[1 u� apro a [)\: . cu v i rt u \ i le noast re. a m u nciI. a mou es t i � l . a Clnst � l . a şt i ln \ � 1 s t r in gil l o r i . e co n o mi . m a ş i na li - n OI re p r �z e n t ,-t nl () epocii shl h:i . Virt u ţ ile n oast re sin t conu i\ lona t � . sint promcate u � s l fl n i c i u n e a nlliISl r,L . . . Ega l it a t e a " . II a n u m e as�m[mare re,I I[1 car� se e xp r lm [1 in t eoria .. u rcp t u rill l r egalc " , line cs� n ! l a l mente ue uec[luer�: p r,-Ipa sl i a d i n t re om şi llm , u i n t r c o c l a să socială şi alta. uivcrsltatea t ipU rilor. vOIn!a de a ti t u insu \ l . de a I e ş I in cviuen\[1 - c e � a c e n u m csc � u patos a l d i sta ntei. a cc s t a e s t e propriu liec[lrel �POCI villu roase. Te n S i u n e a . anvergura u i n t re ext reme dcvi n e azi um c� in c� m a l mlc;-I cxt rcmelc insele se e s t o m pea lfl in ti n a l pinii la a se m[mar � . . . TI),lI e tcorl ile noast n: p o l t l lce şi const l l U \lIle statelor . . . RelCh - u l germ.m " ndimd

cît uşi de P U ! 1n o �xce p ! i c . sint u rm[m. c o n s� c i n \ e n�c�sare a k dedln u l u l : aetlu nea m co n şt l c nt ă a decade n ! � 1 a in c e p u t sfl domine pin:1 ŞI in I d e a l u l ş t i i n \ e 1or part icu lare. O nl�C\la mea lap d� in t r ea g a soclologl� din AnglIa ŞI Fran ! a est e ,;1 n u cu noaşt � Uln proprie nperlen !,1 d e c ît i mulli n i l e dec:iderii suc iehi t i i ŞI. cu o Inoc�n!il a nsolu t :1 . l'll n Sl u e r[1 p rop ri ile instlncte de uec[llk re l'a tiind norme al� .I UU�C;-I ! I I ue valoar� sociolo g icc . Viaţa i n dec l i n . d i m i n u a r e a Orlc[lr�1 loqe orga ntza t oa r� . adl<.:<'·1 separ a t oa r e . deschiz[lIoan: u� pr[lp[lsl il s u n - şi su praordonatoare. este for m u la t ;1 ca ideal in sociologia d.: asUizi ... SOCialişt II n oş t r i sint deca d e n ts . dar ŞI dom n u l I h : rhcrt S [)\: nce r �st e un 4 enldent - e l vede În V i cto r i a a l t r u ism u i u i c�va d� dori t !

1K Conceptu l m e u de l i � rtate. l I n�o r l vaillarea u n u i l u c r u n u constă i n ceea c e s e lln! i n e pnn c I . c i i n cc e a l'e s � p l;it � şte pentru e l - În ceea ce ne costă acel l u cr u . Sil d a u u n exe m p l u . Inst i t u \ i i l e Iihcrale ince t eaz;i sfl tie l i hc r a l e . de in d a t ă ce a u lost dob in d i t e : u ltcrior n i m ic nu aduce IIhcrtil\l i prej u diCii m,li mari şi mai profu nd c ca m Sl i t u \ l i l e hhcralc. Doar se ştic ce p u n cle la calc: su nminează voinţa de p u t e re . ridică la r a n g de morală n ivdarcil d m t re vale şi m u nte, te fac m ic. laş şi aVlu ue plăceCi - pCin ele t r i u m fă de liel:<lre dată a n i m a l u l de t u rm[1. I .lhcralism - in germană: a brutizarea spec i fică turmei. Ace leaşi mst i t u \ l i . atît t i m p cît t rebuie să s e d e a o l u p tă Î n t r e e l c , prod uc cu t in u l alte e fecte: ele promovează rea l m en t e Iihcrtatea, int r - u n mod i mp u n ă t or . Mai precis, a ces t e efecte sînt p roduse de răznoi, de răznoi u l pentru i n st it u l i lle liberale, care , ca răzbOI. în t re l me instinctele n e l i �rale. Iar războiu l te educă pen t r u libertate. Căci ce este libert atea'! Voinla d e a avea responsabilitate fa lă de sine. Men\inerea dista nl c l or care ne se pa ră . Indiferenla crescîndă fală de necazuri, d u rităli. lipsu ri, chiar fală de vială. î ncuviinlarea sacrificării de viCii om e neşt i , inclusiv a ta, pentru propria cauză. Libertatea Înseamnă domnia inst inctelor virile, bucu roase de război şi victorie, asupra t u t u ror celorlalte instincte, asupra instinctului "fericirii", de exemplu. Omul ca re a devenit l i ber, cu a t ît mai m u l t spiri tul care a devenit liber calcă În picioare acel fel de stare plăcu tă, 54


lkmnii d.: d lspr.: ţ. Ia car.: \'Is.:az,'1 h,kan i l . c r.:şt i n l i . vacII.:. m U I.: r i k , .: n � l a l l ŞI a l \ l dcmocra \ i . O m u l I i he r est.: u n riiz hoinic, - C u m s .: mi'lsoarft l i h.:rlat.:a. Ia indivIZI c a �i la pl l p oa r e '! D u pii r a is t .: n ţa car.: t r.: h u le invins<i d u pfl rit ii ost enealfl t.: cost fi sil rii m ii la i n ft l \ i m e . T i p u l suprem a l om u l u i I i he r s e a !li't a w l o u nde est e invinsfl i n permanen \ ,'1 cea mal inverş u n a t fl impot nvire: la I: i n c i paşI de t l rame. apmar.: de pra�ul pnmeJ d l os ill s.:rvu u I I I . Aresta este u n adevflr pS i hol ogic . dad pnn . . t lra n t e " s e in\eleg inst i nc t e ncindu rfll llare şi tnlhlle. c;lre provoacfl u n maxi m u m d.: autor l l a t e şi d lsclphm't impot riva lor in�d.: - r.:1 mai I ru mos pmt ot lp l u h u s ( \:zar: este ŞI un adevflr polu lc. sfl parcu rg.:m istona. I'op oan:le care au fost valoroase . care au deve n i t valofl las.: nu � I , a u dohindu val< larea s u h inst J l u \ i i I l he rale: m a rt"u pri mt"j d i .. lflcea c.:va d i n elc. p nm eJ dia care ne inva\fl sii ne r u n oaşt .: m resu rsde . v l r l u \t1e. armdc şi api'lrarea. s p i ri t u l . care ne IIhlij!ii s,i tim putern ici .. , I ' n m u l prmclpl u fundamcnta l : t r e h u le ca C i n .:\' a s;.-. a l hii ne\'llle sil tic putermc. a l t fd nu dcvine n l clodatil . - Fost .: k Ol a n sa.: pen t r u g.: n u l d.: om p u t .: rmc. rit m a i p u t emc. cllmu n u :I \ l I.: anSl ocr.II IL·': d.: Id u l Romei ŞI a l Venl'\I':i. a u in\d.:s h herw t e a exact in sensu l in care in\d.:g .: u ac.:st cuvin t : ca pc ceva pc l'are,l aI ŞI n u , l a l . pc rar.: -I .-rt"i . pc care-I nlrt"rt"�ti . . .

]l)

C r i t i l'u

m odt"rnit:i t i i .

-

I n s t J l u \ l i le

noas t re

nu

mai

sint

hune

nimiC in prt\'tn\a aceasta eXlst;'1 u na m m i t a t e , D a r n il din ca u za CI din ca uz;1 noast ră . D u pă ce ne,au dispfl r u t toat e inst m c t e le care cresc mSl l t U \II. ne dispar ŞI inst i t u \ule. deoarecc nOI nu

de lor, din

mai

sim em h u m de elc, Demoeru\ta a fOM intotdeauna forma de declin a foqel orga n izatorice: deja in .. Omenesc. m u l t prca ome nesc" 1. pag.](KI. a m caract erIZat democra ţ ia moderna precu m ŞI j u mătăţile ci de mflsurfl. c u m ar fi .. Relch,ul german ". d rept formt" d .. d l!C l i n alt" sta t u l u i . Pen t ru ca s ă eXiste inst l l u \ii. trehuie sii cXlste un anumit gen de v O i n\;i de instinct , de i mperativ, antiliheral.: pină la rău t at e : vOi nla de t radl \ l c , de a u to r t t a t e . dc rcs ponsahi l i t a t e peste se co l e , de sol idllritat .. , a l a n \ u rt l or genea l ogice . inai n t e şi inapoi. in i n li n itll m . Dacă existil acea VOinţă, atunci se in temeiază ceva ca I m pe r iu m Romanu m ; sau ca Rusia, s i n l;: lI ra putere carc are aMăzi d ăi n u irea in singe , care poate sil aştepte, care poat e incă să Iă g ă d u l aseă ceva, - R u sia, i d e e a con t rară micilor şi J a l n i ce l or state europene, ca şi nervo7jtă\ii lor, care odată cu intemeierea I m pe r i u l u i german a intrat in tr-o pe r i oa d ă critică... Occident ul intreg nu mal are acele instincte

din care se nasc institu\ii1e, din care se naşte viitoru l : poate cii nimic nu contravine mai mult "spiritulUI" său "modern", Se trăieşte pentru liua de astăzi, se trăieşte in viteza mare - se trăieşte iresponsabil: şi tocmai aceasta poartă nu mele de "libertate". Este dispreţuit, u rii , respins ceea ce f'lce ca IOstitu\iile să fie institutii: se crede in primejdia unei �;:,i sclavii acolo unde se pronunlă numai cuvintul "au toritate", Atit de departe merge decadenta in instinctUl 55


axiologic al p olllldenilor noşt ri, al partide lor noastre polit ice : ele preferă insti nctiv ceea ce ueswmpune, ceea ce grăheşte slirşi t u l . . . Mărt u rie: căsn icia mod�rmi. D m căsmda modernă a u lspiirut eVI(Jen t orice raliune: insă aceasta nu fu rn izează u n argu ment impotriva căsniclel, ci impot riva mouernitlllil. ({ a l i u nea căsn iciei - ca const a in exclusIva responsaol l i t a t e j u nuică a oi"lrha t u l u i - prin aceasta c;lsnicla an.a greutate , in I I m p ce ast ;lzi şchioapătă de a m hcle pld oare. Raliu nea căsniriei - ea consta in inuisol u hilitatea ci de principiu : prin aC'easta căsnicia c{l pă l a un acce n t care ştia s,j S� i m p ll n ă in fala clllnducniei in t implătoare dmtre se n l l m e n l . pa t i mă şi cllp;1. Fa const a. de asem e n ea . in responsahilltatea familiei in alegerea sOlilor. Ouat;l cu creş t e rea îngăuu i n lei pe n t r u c{ls{ll ona din d ru�()st�. a fost ellmmat pur şi si mplu fu nuame n t u l dismclel. auica ceea ce face um ea II mst i t u l l e . O mst i t u lie n il se în t e m e lazii nKlllua t ii pe o IJ iosmcrasle: aşa c u m s-a spus, ,,'lsnicJa nu se în t e m e iazfl pc . . urago� t e " - ea se în tem e i azfl pc mst i nct u l sexual. pe Instmct u l de proprietat e (Iemeie ŞI copil Cii propnet a t e ) . pe i ns t i n l·tul d� dum i n a l i t! . care se orga nizează permanent în cea m a l micii st r u c t u rii ue dom inalie, fam i lia. care u r� n�\"Oi� de copii şi moşt e n i t or i pen t r u a menlme şi în m ' ld fiZiologIC mi"l sura at ms{, de p u t ere. m lluen\fl ŞI avere. pe n t ru a preg,'l t l ins[m:infm pe termen l u ng. o solidar i t a t e de instinct în t re secole. Cilsmcla ca mst l l u \ ie conline dCJa mn /lrmarea celei mal Ol a n şi mal d u rahile forme ue orgamzare: cind socie t a t e a ins'-I�i. nu poa t e �uru ll tu pe n t ru sme ca in t re g pină la cele mai îndepăr tate ge nera \ i l . a t u ncI c'-ismcia nu arc ahsolut Ilici un se ns. - Căsnicia modernii şi-a pierd u t sensu l . prin u rmare s e destiin \eaziL -

�o. Problema m llncitoa r�'lscii. - Prost ia. in fond de�enerarea instinct elor, � care este astăzi CilUza t u t u mr prosllilor, constă in fap t u l Cli există o problemă m uncitorească. A�u pra a n u mitor l u cru ri nu S� pun intnbă ri: primul im pe rat iv al inst i n c t u l u i . Nu in trevăd deloc ce se poa te r<lee cu m u ncitorul e u ropean , d u pă ce m,li intii s-a făcut din el o prohlemă. EI se găseşte în t r-o sit ualie mult prea hu nă, pen t r u a n u pune int rebări tot mai nume roase şi mai lip5ite de modest ie. La urma u rmei, el reprezint ă maj oritatea. S -a M ins cu desflvirşire s pera n l a c.'i un gen de om modest şi neprcten \ios fală de sine insuşi, o clasă corespunzătoare upu l u i uman chinezesc s-ar forma aici - iar aceasta ar fi rost rezonabil. ar fi fost de-a drept ul necesar. Ce s-a intreprins'! - Totu l pentru a su foca în germene premisele acestei formări cu o nechibzuin\ă iresponsabilă, au fost dist ruse cu desăvîrşire instinctele gratie cărora un m u ncitor poate să reprezinte o stare socială şi să accepte acea�tă stare . M uncitorul a fost făcut apt pe n tru selViciul militar, i s-a acordat dreptUl la coalilie, dreptu l la vot polit ic: ce e de mirare că mu ncitorul resimte astăzi existenta sa aproape ca pe o stare disperată (exprimat moral, ca nedreptate -) ? Dar să Intreb încă o dată: ce se urmăreşte . Dacă se urmăreşte un

r o

56


scop. tn:tluie avu t in vedere şi miJlocul: dacă cineva at u nci e netlun cind il educă ca pe nişte st;l pin i.

vrea

sclavi,

�1.

,.I .il'lcrtatea. care n u e a me;\... . . - Să t e afli in voia inst inct elor talc est e o fatalitate in p lus in t impuri ca cele de astăzi. Aceste Insti ncte se co n t ra z ic . se distrug u n u l pe alt u l : am definit deja m odern u l ca pc o con t radiqie d e s i n e Iiziologie:l. R a t i u nea e d u ca tiei ar vre a ca m[lcar u n u l din acest e sist eme instinct uale să fie pa ra l izat s u b o presi u n e de fier. pe n t r u a permite alt u ia să p rin d ă put eri. să devină puternic. să de\'in:1 stilpin . In ziua de azi ar t retlui să facem posi tlil i nd ivi d u l n u mai prin circu mcizie: posi h i l . accasta inseamnă int re g . . . Se in t im p lă exact Invers: pretentia la independentă. Ia Iil'lcră dezvoltare. la la isser-a ller e ridicată l'U cea mal melrc in focare de aceia pentru c<lre nici u n friu n u II r ti i n d euju n s de sever - aceasta e " alatlil i n pol i t i cis. e \'a lahll in artă. D"r a ce as t a e u n Simptom a l decudenţe i : notlunea noast r[1 modernă de . . ! i he r t a t e ·· est e inc[\ o dovadă ue uege nerare a inst inctelor.

�2.

-

N i m ic nu se întîlneşte m a i rar la moralişt i şi sli n t i decit onest itatea: poate ei sustin con t rariu l , poate ei inşlşi chiar cred con t ra n u l . C ăci a t u nci cind o credintă este mai u t i l:!. mai e licie n t ă . mai convi ngăt oare decit i pocrizia c o n � t i en tă, in mod inst i nctiv ipocrizia se t ransformă cu rind în inocenţi : pr i m u l principiu pentru in t e leg e re a marilor sfinti. Şi la filosofi, u n alt gen ue sfinti, profesia cerc S\i se admită n u ma i anumite adevăru ri: anume acelea p rin care profesia lor otltine sa nct i u ne a puhlidi - vorbind în limba l u i Ka n t , adevărurile ral i u n ii p ra ct i ce . EI şt i U ce trehuie să dovedească , aici sint ei practici - se re c u nosc u n u l pc alt u l p rin faptu l că sint de acord asupra . . adevăru rilor" . - .. Să nu minti" - în germană: păziti-vă , uom n u l meu fi losof. de-a spune adevăru l . . . Unde

e

nevoie

de

cred i n t:i.

43. la u rrchea conservatorilor.

- Ceea ce n u se ştia înainte, ceea ce se ş t i e astăzi sau s-ar putea şti - o i nvolutie, o revenire int r-un sens sau Int r-o măs u ră mlrecare este absolut imposibilă. Cel putin noi, fi2iologii, ştim aceasta. Dar toti · preotii şi moraliştii au crezut In a� ceva - vroiau să readucă o men i rea la o măsură anterioară a virt utii, s-o inşurubeze Inapoi. Morala a fost întot dea u na un pat al l u i Procu st. Chiar şi politicienii i-a u imitat In pr ivi n ta aceasta pc prcdicatorii de virt u t e : mai există şi azi partide care visează ca tel mersul de ra c al t u t u ror lu crurilor. Dar nu este la l a t i t u dinea n i m ă n u i !i<j fie rac. N u serveşte la n i m ic: t rebuie să mergi inainte, vreau 11.'1 spu n să ina i n t ezi pa!i cu pas mai departe In decadence (aceasta tiind d e fi nitia mea a .,progresului" modern ... ). POli frina această evolutie şi prin frinare să stăvllcşti Ins<işi dcgenerarea. Spus

57


s-o acu m u kzl. s-o facI m a l ve he m e n t ;1 ŞI mat brusc:i : ma i m u lt nu pOl i sfl faci.

.... .

Marti o;-Irha l l sin t . c a Ş I m i lril e epol'l. Idt't'(1 mt'lI dt'Sprt' �t'n i l l . e xp l oz ive in l'a re este stol'a t fl ( ) foqfl colosal;l : pre m isa lor i storll',i şi IIZl0logic;1 este efi m u l t t im p s-a adunat . s-a 'K· u m u l a t . s-a econom isit

şi s-a p;lst ra t . pen t ru a-I pro d u ce - l'il m u l t ;1 vre m e n u a avut loc nici o explozie. Dac;1 t e nsiu nea in masa explozlV;1 a deven n prea mare. e s t e de-aJ u ns u n st i m u l i n l im r l ;n l l r re n t r u a chema in lume " ge n i u l " , . Ja r t a " . dest I n u l mărcI. Ce mal Cl 1 n t eazil a t u ncI med i u l amhia n t . e poc'l . " sri rl t u l vre m i i " . "opi n t a p u hhc;Y' ! - S;i l u ii m c;l1u l l u i N apokon. Fra n l a Revo l u l l e l . incfl ŞI mal m u l t cea a n t e revol u l lonar;1. ar li p u t u t prod uce mai degra hă un t i p opus l u i N a rol..:on: ŞI l -a şi prod us. Iar II I ndcii N a pol..:on e nl '1 I t fd . mo�t e n t t or u l u n e i CI \' l l lza l l i mai r u t ernlce . m a i d u ra h l l ..: . mm vechi decit cea care sc n ;-lrUJa in Franla. el a deve n t t akl st ;-I r l n l l or. a fost aiCI U n ic u l st ;lrinl t or . O.l m e n i l m a r i sint n ecesari: e poca in care a r a r e s t e in t imrl;-n oare : o dom I mi arro,lre de liecare d a t ;1 n u mai deoarece sint mai puternici. m;1I t>:l l rin i decit ca. deoarece s-a a c u m u l a t miii m u l t pen t ru a-I prod uce . I n t rc u n gen i u ş i e p oca Si l est c o re lalie c a in t re l'e I puternic Ş I ccl s l a h SiI U l' a int re h;l l rin ŞI t in;k e p oca e s t e intotdeauna relat l\· mm t in[lr;-I . mal ll u ldă. m a l I m a t u r;1 . mai ne s i g u r;-I . mal puenlă. Că in Fr a n l a de astăzi se gindeşte cu t"t u l a I t fd ( ca ŞI in ( ie rman la: dar al'easta nu con t ează ) . efi acolo teona despre m i l it'u e o t eone de-a d rept u l n evfOt ic;l. a devenit s;\L'fOsam:tă ŞI a proape şt l I n l i fi că şi găseşte crezare pină ŞI la fiZllllogi. al'easta " n u miroase hIne" ŞI iscă g i n du r i t ns t e . - N ici in Anglia l ucru ri l e n u sin t m a i hme inţe l ese , dar n i m en i nu se va m ihn i d i n cau za aceasta. Fnglezul are n u m a i două căi desl'hisc pe n t ru a se im păca cu ge n i u l . cu "om u l mare": fie ca l c a dt'mocratkă. in fel u l lUI Huckle, fie cea relil:iousă. in fe l u l l u i Car lyle. - I>ri mt'jdiu care zace in oame nii şi epocile mari este ext raordmară; epu l7<lrea de orice fel. st erilitatea ii u rm ă re şt e pas cu pas. O m u l mare e o i m : he l e re : epoca ma re . Renaşterea de e x e m plu , e o incheiere. Gen i u l - in operă, in fa ptă - este ohligatoriu u n risipitor: mărelia l u i cons t ă in a se cht'ltui pe sine... I nstinct u l de con se rva re este oarecum decu plat ; presi unea u riaşă a fortelor care se revarSli ii i n t e rzice orice pa7.ă şi prevedere. Aceasta se n u meşte ..Jertfă de si n e " ; se slăveşte "eroism ul" să u . indiferenla sa fală d e prop r i u l bine, dl"Votame m u l Sliu pentru o idee, o cauză măreală, o pat rie : doar in t e le ge re greşi tă . . . EI ie se din sine, se revarSli, se consumă, nu se cru\ă - cu fatalitate, in mod fat idic, involuntar, aşa cum involuntară este revărsarea u n u i fluviu peste malurile sale. Uar fiindcă li se datorează mult unor astfel de explozive, li s-a ş i dărui t mult, de exemplu un fel de morală superioară... Aceast a e gratitudinea omenească; işi intelege

greşit 58

binefăcătorii.


.t 5 .

Cri m i n a l u l �i ('e- i este Î n nldit. - Tipu l criminal u l u i e s t e t ipul omului p u t c r n ic in con d i \ i i n e favorahile. a om u l u i puternic deve n it holna\'. I . u i ii h pse�t c o regi une slHhaticil. o nat ură şi ( ) formă de cxist cn \;1 mai h hc re. mal primejd ioase. in care tOI ceea ce in instinct u l o m u l u i p u t ernic reprc/ m t ă a r m ii şi apărarc Sli existe În mod Înd reptălit. Virtuţile l u i sint surgh l u mt e de societate: inst inctele sale cele mai \'Igu mase . pc carc I c -a adus cu sine ca moştenire. sc in m;m u nchează cu rind cu a fect clc depnmante. cu suspici u nea. teama. dezono<lrca. Dar aceast a apmapc că e reţetll degenerării fiziologice . Cine t re h u ie sil f,IC[1 pe asc u n s . cu incordare prc l u ngllă. cu preca u tie, cu şire t e n ie , ceea c e şt ie sil fac;-I c e l mal hme, ceca CC -I place să facă c e l m<li m u l t , devinc anemie: iar deoa rece recolte<lză mereu de pc urma mSl lncte ior S<l le n u mai pc rimlc. persccu \ i i . nenorociri, se perverteşt e şi sen l l m e n t u l · S;I U fa \,-1 de acestc i nst incte - le resim t e ca fa I II le. Societ a k a . soci t: t a t l'a noast r;i domest ică. mediocră. cast r a t ii este cea in care om u l n e a l t e r.lI . ce vine din m u nţi sa u de la ave n t u rile m<kii. degcncreadl me"itahil in crimmal. Sau uproapc i n evit ahil. căci exist;i l'az u r i cind un ast fel de om se dovedeşte a fi mai puternic decit societ a t e a : cel mal cu nosc u t caz este corsica n u l N apoleon. In această prohk:mă est e de I m portan \il mărt u ria lui Dostoievski singu r u l pSiholog. in t n:ac;it lic spus. de la care am avut ceva de in\,;I\at : e s t e u n a dm cele mai ferici t e int împlări din viata mea, mai fericită chiar decit desCI )pcrirca l u i Stendhal. Acest om profund, care avea de zece ori drepta t c sil -i desconsidere pc germanii superficiali, a fost im presionat in cu tot u l alt mod decit se aşt eptase de puşcăriaşi i sihcrieni. in m i.ilocu l c;-Imra a t răit t imp indelu nga t , toti criminali inr,i i ! i pen t r u c,lre n u mai e"ista calc de in toa rcere in societate: ca şi cum a r fi fost ciopli\i d i n cel mai hun, mai tarc şi mai pretios lemn care crcşte pc pămlnt ruscsc. Să generalizăm cazu l cri m i n a l u l u i : să ne inchipuim acele firi , cărora. dintr-un motiv oarecare, le l i pseşte consim\,imîn t u l pu hlic, cme ştiu că nu sint considerate hine fădlOare sa u u t ile - acel se nt iment Chandala de a nu fi socotit ega l . ci cxclus, nede m n . profanator. Gîndurile şi faptele t u t u ror acestor firi au cu loarea su hp;lmint escu l u i : la ei t o t u l este mai palid decit la cei a căror existen \fl străluceşte la lumina zilei. Dar in această atmosferă pe jumătate sepu lcrală au t răit odată aproape toate formele de existenlă pe care le preluim astăzi: omu l de ştiin,ă, artistul, geniul, spiri t u l lihcr, actoru l . negustor u l , marele descoperitor . . . Orice gen de om valoros a fost depreciat atila t i m p cit preotul a fost considerilt t i p u l su prem . . . Va ven i o vreme - făgăduiesc aceao;ta - cind va fi eonsldenl l cel mai de jos t i p, un Chandala al nostru, gen u l de om ce l mal iJ1<lcrit şi mai neruşmat . . . Atrag atentia asu pra fapt u l U I că pin;! Ş I a I I , s u n cea m a i hllndii dom nie a moravurilor care a exist at vreo<.J .. Ui fX' p:l m int . s< \ U cel putin in Europa, orice

59


înclină să se ţină deoparte. orice lung, m u lt prea lung d�desubt · . orice formă . d e eXlstenlă neobişnuită. netfansparentă este apnmiată de acel tip pe care il desă"irşcşte criminalul. Toţi inovalOrii spiritului poartă o vre me pe fru n te pa lidul şi fat alist u l .se mn. al Chandalei: n u fiindcă ar fi privili as!fel. ei fiindcă ei înşi§\ . simt prăpastia înspăimîntătoare care�i desparte de tot ceea ce e t radi\ional şi venera! . Aproape o�ice geniu cunoaşte. ca o etapă a dezvoltării sale, "existenţa catilinică", un sen t iment de u ră, răzbunare şi revoltfl , impot rivlll a tot . ceea ce deja . est�, a tot ceea ce nu mai devine .. , (�t ilina for,ma precxistentă a oricăru i CezlIr. ..e;. Aici perspe ct i va e l iberă , . - Poate să fie nobleţe a suflet ului cînd u n fi lo.sof tace; poate sii fie iu bire cînd se cont razice, este pofoibi lă o politeţe mmcinoasă din partea ce lui care . cunoaşll:., S-a spus, n u rară subttlitate: iI est� i nd i�ne des �rll nd co�urs de repand� le trouble q u ' i l s ressent� n t: dar trebuie adăugat că a . . nu te teme de o m a re ru�ine poate să fie de asemenea u măn.:\ie a sufle t u lui. o, femeie care i u beşt e îşi sacrifidi onoa rea ; u n filosof care .. iu beşte" işi sacrifICii poate omenia;· u p, Dumneze u . care il iubit a devenit evreu ... ..7. este o ÎntÎmpla �. - Chiar �. fru m usC\ea u ne i rase sau familii, graţia ŞI perfecliu nea ei î n tOllte gest u rile, est e dobîndită: ea este, asemenea geniului. rezu ltatul , fi nal al -lit rădanjci acu m u lllte de generalii. Mari sacrificii a u fost aduse bunului gust , m u lte au fost racu te şi m u lte abandonate din cauza sa , "- franţa secol ului al şaptesprezecelea este admirabilă · în ambele privinţe -. bu n u l gust trebuie să fi· fost uq · principiu in alegerea , ,companiei. a locului, a , im brăcămin\il, a sat isfacţi\:i sexuale, frumuselea trebuie să fi fost prefe rată avantajelor, obişnu in\ei, opiniei, leneviei. Regula supremă: n u . t rebuie să .,nu te stăpîne§li" chiar fală de t ine însuţi. - Lucrurile bune sint peste măsură qt; costisitoare: şi in totdeau na e valabilă legea că cel care le are este diferit de cel care le dobîndeştţ prin muncă. Tot ce eS,te de .. calitate este moştenire: ce nu este moştenit, este nedesăvîrşit,. este inceput · · .. . In Atena, � timpul luj Cicero, care îşi exprimă surprinderea fală d,e acest faptd?ărbalii şi adoI�ntii le int receau cu mult in fru m usete pe femei: dar cită slrădanie . şi cit efort în slujba fru m uselii a pretins timp de secole de la sine SCX!JI masculin ! � Nu trebuie să ne in�IărI1, tot uşi, asupra me!oaei: simpla disciplină a simlăminte10r şi a gindurilor este aproape egală cu' zero ( - în aceasta GOnstă marea eroare a . ed ucaţiei germane, Frumuselt!a

nu

• În germană: , L ntrrhalb - forma subslanlivală a adverbului unterhalb: aşa cum !�zuIIă din conlexl. cuvinlului i se alribuie sensul de vi a lă ascunsă . ..sublerana . ••

60

Anrang. in germană,


educa\ie ce este" cu lOt u l iluzorie ): mai int ii trebuie să indupleei trupul. Mentinereâ riguroasă a gest u rilor mm insemnate şi mai Ingrijite, obl igat ivi t atea de a t răi n u mai cu oameni care se ' ,;stăpineSc" pe ei inşişi sint int ru t ot u l de aj uns pentru a deven i impbrtant şi a fi ales: pc pa rcurs u l a două, t rei ' generalii, tOI u l este deja interiorizat. Punct u l din C<lre incepe c u l t u ra este de cisiv , pe n t ru soarta poporului şi a omen irii: nu se cuvine ca ca să. , po rnească de la "sunet' (aceasta e ra supcrsti\ia fu nestă a preo\ilor şi a pseudo-preotilor ): locul ad�vărat in C<lre işi arc ca originea este t r u p u l , gest u l , d ic t a , fiziologia, restul rezultă de aici ... G recii rămin as t fe l primul eveni ment culturdl al istorici - ştiau şi făceau ceea ce era necesar; creşt inism ul, care d isprel u ia t r u pu� , a fost cea mal mare nenorocire de pină acum a " omenirii.

�8. Pr�re!;u l , i n , accepti" mea . - Şi cu v6mcse despre "reinlOarcerea la I,fat u rfl". deşi de ' fapt nu este un mers inapoi. ci o mişcare in sus :- in su,�, spre " inalta. libera, chiar inspăimintătoarea na t u ră , care se Joacă ,cu marile sa rc i n i , ' care are voie să se Joace . . . Vorbind în parahlilii: N apoleon era o mostră de ... reintoarcere la nat ură", aşa cum o in\eleg c u (de exemplu, i n rehus tacticis şi mai m u lt decit , atit, aş<l cum m ili t a rii o şt i u , in strategic). - Dar Rousseau - la ce vroia el de fapt să se reintoarcă ? Rousseau, acest prim om modern, idealist şi canalie într-o singură persoană; care avea nevoie de "d,c lŢlnitate " morală pe n t ru a-şi suporta propr ia înfă\isare, ' bolnav de neinfrinată vanitate şi neinfrinat di spreţ fală de sine. Această stîrpi t u ră aşe za t ă in pragul epocii ndi' vroiil de asemenea "reîntoarcerea la nat u ră", - înt reb incă o da tă , la ce vroia Rousseau să se întoarcă'! -::- ÎI mai urăse pe Rou ssea u in revolu t ie : ea este expresia mondial-istorică pentru această duplicitate de idealist şi canalie. Farsa sîngeroasă a desfăşu rării revolutiei, "imoralitatea" sa, mă interesează foarte pu l i n : ceea ce u răse este moralitatea ei rousseau -istă - aşa zisele "adevăruri" ale revolu tiei, prin care ea este incă eficientă şi cîştigă de partea sa lOt ce este plat şi mediocru. Doctrina egalitătii! Dar n u există otravă mai veninoasă: căci ea pare a fi predicată de dreptatea însăşi, pe cind cu ea" d re ptatea se sfirşeşte... "Celor egali, egalitate, celor inegali, i n egal ita t e " - acesta ar fi adevăratul limbaj al d reptătii: şi ce rezultă din această doctrină, "să nu egalizăm niciodată cele inegale". - Faptul că acea doctrină a egahtălii a fost încun u nată de intimplări atit de " fioroase şi singeroase a conferit a�stei "idei moderne" par , excellence un fel de glorie şi strălucire ' arzătoare, astfel incit revolu t i a ca spectacol a sedus şi spirite le cele mai nobile. Asta, 'Ia urma u rmei, nu e ' un motiv să fie mal respectată. - Stiu un singur om care a simtit fată de ea ceea ce oriCine .: ar fi trebuit să simtă, adică scîrbă - Goethe...

61


.ţ<). (;oethe - n u u n evc n l m .: n t ge r m a n .

C I u n u l e u ropea n : II Incen:are ext raordinară de a depflşi seco l u l a l opt spn:z.: ,.:i<:a p r i n t r -o rdn l l lareerc la nat u ră, pnnt r-o î nă I Ja re spre n a t u ralqea Re naşt e r i i . u n Ic i de autodepăşire a seco l u l u i . - E I p u r t a in sine cele mai p u t e r n ice i nstincte ale acest u ia: sen t i m e n t a l i t a t e a . Idola t rizarea n a t u r i i . s i m l u l a n t i-istoric, ide a l i s m u l , a t r<tqla spre ir e a l şi � p l r i t u l revol u l lonar ( u l t i m u l e n u mai o lormă a ;J \ rae\iel spre irea l ) . 1 ' 1 a a pe iat la Ist l lrae. I;i ştiin \ele nat u rii, la ant ichitat .: . de ase m e n e a l a Spinoza , in a i n t e de toate la act ivitatea pract i că; s-a inconj ur at n u m a i de perspect l\l: u n i t a r e . n u s - a desprins ue "ta \fl . s - a plilSill in miJ loc u l ci: n u -şI pie rd ea cu raj u l şi a luat asupra sa . pe sl e sin e , In sine . a t it cit se p u t e a l u a . ( 'cea c e el vroia. a a 1"la l i l. . l e. . : i l l u p t a t im pot r i \ a s epar:lr I I d i n t re r<t\l u ne . senzua l t t a t e . Sl.' n t l ml.'n l . \'l l1l1 \ :1 ( _ . predica t e In cea mai r e s p i n gă t oa re seolastll'ii prin Kan t . a n t i p od u l l u i ( j' !l.' t he ) : s-a disciplimlt re sine insuşi ca o t u t a l t t a t e . S-�I c reat pc sine ... In m IJ I I X.' u l u nei e poci cu I I mentalttiJ\': nere;l l tst[1 . C ;oethe a filS! u n r.:altst convins: spunca da 1,1 tot ce -I era i n r u d i t in ac.:st sens - n u a t răit nici u n ev.: n i m ent mal I m p ort a n t Cii acel e n s rea l issi m u OJ n u mll N a pol eo n . ( joethe concep.:a u n u m p u t .: r n ic. fl lar t .: i nst r u i t . pm:': p u t I n ((Ja t e ce le t r u pqt l . lmin d u -s.: p c s m c in friU şi r..:spectindu -s..: pe sme , care -şi permlle i n d r :l m e a l a de a .W h u c u ra d..: i n t r ..: a ga dimenSi une ŞI hugălla a le nat u ra l u l u i . car..: e s t ..: s u lic i e n t d.: p u t .:rnlc pe n t r u această ltbertat e ; u n um a l tol.:r;l I1 \ e l . n u llt n slflhICl u n .: . ci din tări':, deoar.:ce ş t i e să fulus.:ască i n avan t aj u l si"l u ceea ce ar d u ce la pieire firile med locre ; un um pen t r u car..: nu mal eX i s t ă n i m ic m te rzis, mai p U 1 1 l1 slăbici u n e.. . Ofll' u m ilr li ea n u m l l fl : Vici u sau virt ute... Un astfel de Sp i r it dewn i t l i be r . . . St[1 cu un f;l l a l tsm voios şi increzător in m ij l o c u l U n ivers u l u I . avind cred i n t.. efi n u mai ceea ce există izolat este c()ndamn'lhll. cfl in int reg fiecare lucru işi găseşte izhăvirea şi con fi rm ilrea - el n u m a i neaICă . . . D a r aceast ii credin\ă este ceil mai inaltii d i n t re t l Jate t:redin\ele p osl hlle: cu am botezat-o cu n u mele l u i Uion)'sos.

50.

S-ar p u t e a spune că. in t r - u n a n u mit sens, secol u l a l nouflsprezet:ei':<1 a urmăm de asemenea tut ceea ce a urmărit ( j oe t h e ca persmmă: u n iversalitate in in\elegere, in acce ptare. l i he r t a t e il de a se apropia de tOli şi de toale, realism t e merar. respect fală de în t rea ga realItate. Cum se face că re z u l t at u l l O t a l n u estc u n Goethe. ci u n haos, u n oftat nihilist, u n a nu şti de t:e să te apuci mai in t ii , u n instinct a l ohoselii �re in praxi le inde,lmnă mereu să tc rcin torci la secol u l al opt sprezet:c1ea ca la un p unct de s p rij in '? ( - suh forma u n u i romanttsm al si m \ăm i n t e lor, a unui altruism şi a u nei hipersentimentalităli. a u n u i fem i n ism in ale gust u l u i , a socialism u l u i i n polit i că ) . N u este seco l u l al nouăsprezece lea. i n special la sllrşi t u l să u , doar u n secol a l optsprezece lea a m p l i fi ca t , ahru t izal . adică u n

62


secol tlccadent ',' ASl kl inci! ( ioe l he S;I II fosl dom un incident . (] fr u m o a s:1 zi'l d '-lrIllCle, nu dllar pe n t r u ( i e r rnanla. ci pe n t r u in t r ea ga F u ro pă '! - Dar se inşea l fl . re l cril llf l a oam e n i i man. cine-i privc�le n u m a i dan pe rspect iva meschan.i a u t l l llfl\ii r u hllc,'. Că n u se poa t e oOlane n U:1 u n cişl ig de la e l . aceasta ţ i n e poa tl" de m:i relie . . .

I re i

est e

u l t i m u l ge r m a n

SI. pe care c u

il respect : ci a sim\it l ucrun pe t'are k s l m l ŞÎ c u _. n e in\eh:gcm de asemenea . cu pn\'lre la . . cruce . · . . . SI n t int reoilt ad..:selll'l de ce scn u de fa p t in I:erma n :i : nldllen nu sin I C I I It mal r,-I u decit in pilt rie. l)ilr c i n e ş t i e . Ia u rm a u r m ..: 1 . Jdcrl m:kar imi J or ..: sc ';1 nu c i t i I asti'lzl'? Sil erI:,' Z ) l u a u n 1"": care t i m p u l in zad,tr işi incearci'1 J i n ! i i : S;-I t e st r;-I J u leşt l . p r i n form;-t şi s u bst'I O I ă . r..: n t r u o m iCii n ..: m u nre - n u a m fosl n acl! )J;MI d..:st u l de modest p e n t r u a pn: t mth: de la mine mat P U \ 1 Il decil a t it . Af( )ns m u ! . se n t l n \ a . in care sint maest ru ca pnm u l d i n t r e germ a n a . sint forme ale .. e l c r n i t i'a\ii-·: amhi\la mea este s;i spun in z..:ce pmpozilil c..: spune micare alt u l in lr-o carle ce nu spune uricar..: alt u l i n t r - ( ) can e . . . [ -am Ji't r u i t um..:nirit 1" 1: a l m l: u Zara l h m. t ra . cea m a i p rofundă can..: pe ca r I: u arc: in cu rind i-() V()I dfl r u i pc cca a nsn l u ! independentă. ( ioel hl'

Epi!lramm�. Vcncdig. 1 790 ( �:pillrame. Venetia. 1 790). kann ich enragen. Dic me:islem I:>t:schwerl ichen D i n ge Duld ich m i I ruh igcm Mut. �;e Cl> ein Goli mir gel:>cul. Wcnige �ind mir jedoch wie G i rt und Schla nge luwider: Vierc: Rauch des Tal:>aks. Wanzcn und Knnnla uch u n d + .

Goc l hc. Viclcs

66:

63


1" " 1 -

.\

. ;. "

.J , '

'

,\

1 '1;

I

" .


CE LE I>ATOREZ EU ANTlCILOR in

l.

acea lume spre. care am cău t a t căI de acces, spre C<lre am găsit poate I I nouă calc de acces - lu mea ;tntică. G u s t u l meu, poate opusul u n u i gust tolerant . este �i aici departe de a spune da in int regime: în g e nera l n u -i place să spună da, mai bucuros . spune n u , cel mai bucu ros nu spune absolut nimic . . . Aeea.�1a e valabil pentru c u l t u ri int regi, e valahil. pe ntru cărţi - e val a l:l il , de asemenea, pentru localltăti şi peisaJe. In fond, un n u măr foorte mic de că r ti anl lce cont eilză pen t r u ,mine: cele mai cunoscu te n u . se n u mi"tră pri n t re ele. Simtul meu pentru stil, pe n t r u st i l u l epigramel, s-a . t rezit a proape instantane u la contac t u l cu S a l l u st . N u a m u i t a t u imirea venera t u l u i meu profcsor Corsse n , cind li trchuit să dea cea · mai bună notă cel u i mai prust lat inist a l său - fusesem gata dint r-o dată. Concis, seve r, avind la hază cit mai m u ltă s u hstantă cu pu t m tă, cu o răutate rece fală de .. cuvin t u l frumos" , de ase m e n e a fată de . . se nl lmentul frumos" - in acestea m -am ghicit pe mine. Se p4.Jale recunoaşte, pină �i in <.II �u I'.arathustra, o foarte serioasă 4/.mhitle spre sti l u l roman, spre "a e re peren n ius" in stil. I .a fel mi s-a , in timplat la primul contact cu l lorat i u . Pină . astăzi mci un <.III poet nu m i -a . prilejuit o incin tare artist ica ident ică cu aceea pc care mi-a dăruit-o de la-nceput o odă de-a l u i l l oratiu,. i n a n u m i t e limbi , njci m ăca r n u se poate spera ceea ce este realizat a i c i , Acest mozaic de cuvinte, În care fieCare cuvîn t , prin sune t , amplasament , inleles, iradiază spre dreapta ş i spre st înga ş i asupra int regu l u i fOfla sa, acest m i n i m u m În vol u m u l şi n u m ăru l semnelor şi acest maxi m u m ce se atmge" ast fe l Î n energia semnelor, � toate acestea sînt romane şi. pelJtru ci ne e dispus să-mi dea crezare, nobile par excellence. Ţot rest u l poezi e i devme, comparativ, ceva prea popular - o simp lă ' flecăreală despre sentimente.

fi na l, u n cuvînt despre

2

Grecilor nu l e datorez cît uşi de pUlin i m presi i de o fo rtă � m ă nă t qa re ; şi ca să fie spus cu franche le , eL nu pot să fie pentru noi ceea ce sînt romanii. Nu se invap de la g re ci - maniera lor est e p rea n eob işn u i tă , de asemenea prea liberă, pen t r u ca ea să aibă un efect imperativ, "c1asic". Cine ar fi p u t u t să In ve te să sc r ie de la un grec! Cine ar fi pu t u t să lnvele rară romani ! . . . Să n u -m i contr�rgu mentalj · ai ci cu P la ton . în legă t u ră cu Platon eu sînt profund sceptic şi am fosl În t o t d eaun a incapabil să mă alătur admi r al ie i , trjldilionale p ri n t re Învătal i , fală de artistul P l at on . Aici n am de partea " mea chiar pe cel ma i rafinat j u decă t or al g ust u l u i dintre antici. Platon, du pă cum mi se pa re mie, amesteca toate formele de stil - prin aceasta e s te primul dkadent al st il u l ui : e l are pe conşti,intă ceva asemănător cu cinicii care au inven ta t satura Meni ppea.

65


Pentru ca dialogu l pla l l lnicl.t n . această dialeet ieii groaznic de van i t oasii şi puerilfl. S;I poat;1 indn t a . trenule sti n U -I li citit niciod<lt ;1 pc fra n (' e zl i h u n i . - Fon t an e l l e . de exempl u . Platon este plict isitor. Pinii la u rm;1 , ncincrelkn:a mea faV-1 de Platon me rge �i mal adinc: găsesc c.i el a deviat .lt it de m u l t de la t oate I n s t i n ct e le fu ndame n t ale ale elen ilor: c;'i e a t it de i m pregnat de morală, că e a t il de evide n t u n precu rsor al ereşl I n lsm u l u i - Ideea de . . h i n e " este deja ideea s u premfl - incit in fala int re'g u l u i fenomen Platon aş dOri sj folosesc mai degrană cxpresla d u ră .. şarlatan i e superioară" S<I U . dal'fl e mai plăcut la auI.. cu\'in t u l Idealism, decit oric;Jre alt cuvin t . S-a plăt it scu m p fapt u l cf, an:st a t e n i .� n s-a dus să fadl şcoală Iii egipt e n i ( sa u la evreii d i n l ' "Ipt '! . . . ) . I n marca n enomclre p c care a adus-o cu sine (Teşl I msm u l . ' l a t on est e ace l ech lvlx' şi acea fascinaţie n u m i t e ,.idea!" , care a IYIcut posinil l'a li rile n onlle a l e a n l lchiti-I \ i i sj se inleleagă greşit pc ele inselc şi st, păşeasc;j pe p u n t!.':! ce d u ce spre .. cruce . .... �I cit plal l ln lsm persistă incă in ideea de . . nlsericf, " , i n alc;i t u i rea, sist e m u l. pract ica niscricli! - Refacerea m e a . pn: fennţa mea, vindecarea mea de t o t l'eei' c e rl'prain t ă pl a l l l n i s m u i a fost int otdeauna Tuddide. Tucid ide �i. poa t e . Pri ncipele l u i r-.bchia"c lii sin t ce i mai st rins in rudiţi cu m i n e , pnn minţa a nsol u t ă de a m i s e a mii g i i n n iCI u n fel şi de a c;l U t a raţiu nea in rea l i tate - n u i n "ra ţ i u nc", cu atit miii p u ţ i n in .. morală". N i mic n u te vindecă miii t e m e i n ic ca Tucidldc de jillnica manie a grecilor de il descrie t ot u l in l u m i n a roz a idea l u l u i . - răsplata cu c.lre sc alegea in viaţă, de pe u rma dresu rii sale gimnal.iale, adolescc n t u l t'u .. ed ucaţie clasică" . Pc Tucidlde t n:nuie s<i-I in t orc i pe toate feţcle şi să-i citeşt i gin d u rile asc u nse la fcl de l i m pede ca şi cuvintele: exist ii puţini ginditori atit de nogal i in gin d u ri asc u nse. I n el işi atinge expresia ci desiivirşit ă cultura sofi ş t i lor, vrea u să spun � u lt u ra real işti lllr: această mişcare nepre ţ u i t ă in m ijlocul şarlataniei despre morală şi ideal care se dezlăn\uia .at u n ci pre t u t indem in şcolile socratice . Filosofia grecească - decad!.'nc!.' a inst inct e lor greceşti: Tucidide - marca su mă, u l t ima manifestare a acelei realitii\i vigu roase, scvere şi dure. ce zăcea in inst inct u l mai vechilor ele ni. A�t fel de firi ca Tucidide şi Platon se deosehesc pină la urmă prin curaj u l fală de realitate: Platon est e u n laş in fala rea litălii - prin urmare e l se refugiază fn ideal; Tucidide est e s t ă pin pe sine - prin u rmare el men\ine şi lucrurile s u h stăpin i rea Sil . ..

f

A căuta să

3.

ani la greci "su nete fru moase" , "calca de mijloc" şi alte forme de pcrfec\ i u ne, a admira, să zicem, liniştea măreliei lor, mentalitatea idealistă, inalta naivitate - de această " naivitate superioară" , niaiserie allema n d !.' la u rma urmei, am fost ferit de psihologu l pe care-l purtam in mine. 1\m văzut instinct ul lor cel mai puternic, vointa de p u t ere , <l m V[IZU t -o t remurfnd din cauza forţei nestăvilite a aces t u i inst il1cl , - am văz u t inst itu ţiile lor născindu -se toate din

o

66


măsurile de apărare luate pentru a se proteja reciproc de materia explozivă continută in ei inşişi. Te nsiu nea colosală din interior s-a descărcat apoi cu duşmăme in frieoş<itoare şi bru tală inspre exterior: comun itălile urbane se slişiau una pe alta pentru ca cetălenii lor să-şi găsească fiecare in parte liniştea fală de ei inşişi. Era nevoie să fii puternic: primejdia era aproape - pin dea pret u t indeni . Corporalnatea minunat de su plii, realism ul şi imoralism u l cut ezător, care sint proprii elenului, veneau dintr-o necesitate, nu erau ceva "innăscut". Au fost Ctlll se cinle, nu au existat de la inceput. Iar cu sărbătorile şi cu artele, grecii nu vroiau decit să sc simtă deasupra , să se manifeste ca fimd deasu pra: acestea sint mijloace de a te glori fica, in anumite impreJ u ră ri chwr de a provoca teama fală de tine". Să-i judeci pe greci după filosol1i lor, conform manierei germane, să foloseşti de pildă onest itatea şcoli lor socratice pentru a găsi o explicalie asu pra a ceea ce este in esen\ă elen ! " . Dar filosofii reprezintă dCC<ldcn\a lumii elene, mişcarea indreptată impot riva vechiului, nobilului gust ( - impotriva instinct u l u i agonal. impotriva polis-ului, impotriva valorii rase i, impotriva au tori tăI ii t raditiei ). Virt u\i1e socratice au fost predicate deoarece grecii le pierduserii: iritabili. te mători, instabili, comediimli cu totii, aveau cit cva mot ive in plus pentru a lăsa să li se predice morala. Nu că ar fi a.iutat la ceva: dar cuvintele mari şi ,ltitudinile morale le stau at it de bine decaden\ilor." 4. Eu am fost primul care, pentru inle legerea mai vechiului, mca bogatului şi chiar debordant ului inst inct elen, am luat in serios acest fenomen minunat care poartă numele lui Dionysos: el este explicabil numai printr-un surplus de foqă, Cine ii cercetează pe greci, aşa cum face Jakob Burckhardt din Basel, cel mai profund cu noscător in via\ă astăzi al culturii lor, acela ştie imediat că prin aceasta s-a realizat ceva: Burckhardt a introdus in a sa "Cultură a grecilor" un capitol de sine stătător despre fenomenul mentionat. Cine doreşte o antiteză, să privească sărăcia aproape caraghioasă a instinctelor filologilor germani cind aceştia se apropie de fenomenul dionisiac, Renumitul Lobeck indeosebi, care s-a tirit in acest univers de stări misterioase cu siguranta demnă a unui vierme uscat intre căr\i şi s-a convins pe sine că procedează Ştiinlific, chiar dacă el era uşuratic şi copilăros pină la dezgust, - Lobeck, racind paradă de eruditie, a lăsat să se inteleagă că toate aceste curiozităti nu au nici o importantă. S-ar putea intr-adevăr ca preotii să fi comunicat participantilor la aceste orgii citeva lucruri de o oarecare valoare, de exemplu că vinul excită simlurile, că omul poate t răi in anumite circumstante din fructe, că plantele infloresc primăvara şi se ofilesc toamna. In ceea ce priveşte acea bogă\ie surprinzătoare de rituri, simboluri şi mituri de provenientă orgiastică, de care lumea antică este literalmente copleşită, Lobeck vede in ea un prilej să devină mai spiritual . cu un grad. "Grecii, spune el in Aglaophamus I, 672, dacă nu aveau 67


altceva de Iăcut, at unci ridea u , siireau �i goneau de colo pină colo sau se aşezau jos, plingeau şi jele,lu, căCI uneori omul are che f şi de asta. Al t i i au ven it· ulterior şi au cău tat tot uşi o j ustificare oarecare pentru această comportare atit de surprinzălOare : şi aşa au luat naşt e re nenu mărate m i t u ri şi legende care explică acele obiceiuri. Pe de altă parte , s-a crezu t că acele m a n i festări cara�hiollse care aveau loc in Zilele de sărblltoare lin in mod necesar de fest ivită\i şi au fost păst rate ca făcînd parte integrantă din servieiut divin". Aceasta e pălflvrăgea li"1 detestabilă. u n Lobcck - nu va fi luat n ici o clipă in seriOS. lJohindim o cu t o t u l altă Im p resie cind cercetăm ideea despre .. grecesc·· pc care şi-au format-o Wm"kelmann -şi - Goe t he şi ii rccu noaştem incompa l lhilit atea cu acel element dm care se naşte arta dion islacă - orgiasm u l * . Fu n u m ă îndoiesc nici II clipă că Goe t he ar fi excl u s dm prinCipiu orglasm u l * * dm posihllită\ile s u flet u l u i grecesc. Pri n u rmare. (;oethe n u -i in t el�ea pe �reci. Căci dc -aol3 În misterele dionisiace . in psihologia stării d lon lsiace. se exprimă real i ta tea esenţială a inst inct u l U i elen - a sa . .voin\ă de viaW·. Ce-I garantau elen u l u i aceste mistere? Vi<l\a ve� nică, et erna reîntoarcere a vielii: vii t oru l promis şi sanctilicat in t recu t ; da-ul triumIălOr spus vlelii, dincolo de schlm hare şi moarte: vl<l\a adevă rată ca o prelungire colect ivă a vie\ii pnn zămislire, pnn' mist erele sexualită\ii. - De aceea, pe n t r u greci sim bolu l sexual era slmholul in sine. demn de venera\ie. adevăra t u l , profu n d u l sens al intregii pietă\i ant ice. Fiecare part icu larit ate din act u l zămislirii, al gravidl!ă\ii, al naşterii t rezea cele mai a lese şi mai solemne sent imt!nte. In invă\,l t u ra m isterelor, durerea este declara t ă sacră: .. du rerile facerii " sfin\esc du rerea in genere - orice evolu\ie �i creştere, tot ceea ce garantează viitoru l fac necesare durerea . . . P e n t r u ca s ă existe bucu ria veşn ică a crealiei, pentru ca voin\a d e via\ă s ă s e confirme etern pc s i n e însăşi, trebu ie să ' existe veşnic şi " chinul născătoarei". Cuvin t u l Dionysos înseamnă toate acestea: nu cunosc o simbolist ică mai mărea\ă decit această simbolistică grea că a dionisiacelor. I n ea este resimlit religios cel mai profund inst inct al vielii, cel al viei il viitoare. al vielii eterne - însăşi calea spre vială, calea sacră a zămislirii... De-abia creştinismul, avind la bază rese n ti men t u l său fala de via\ă, a făcu t din sexualitate ceva im pur: a aruncat cu noroi în începutul, in condilia primă a vielii noastre . . .

5 I n\eleglnd psihologic orgiasm u l ca pe un sentiment năvalnic de vială şi putere, în interiorul căruia însăşi durerea aetionează ' ca un stimulent, am descoperit cheia conce pt u l ui de sentiment al tragiculul, pe care l-au inteles greş it atit Aristotel cit şi, indeosebi, pesimiştii noştri. Tragedia este atit de departe de a dovedi ceva In favoarea pesimismului elenilor in sens sehopenhauerian, incit trebuie oonsiderată • • •

68

Orgiasm: celebrare a orgiilor. a misterelor, in special in cultul lui Dionysos Aici. in sensul de exaltare. _

.


mai degrabă u n refuz hotărît al acest uia şi o i nsta nţă opusă lui. A pu ne da v i e t i i c h i a r şi in a ct e l e el cele m a l n eobiş n u l l e şi mai dure, o in a de a trăI. bucu rindu -se, in Jert fa I I u ri ior sale supreme, de propriul ei caracter i n e pui a b il - aceasta a m n u m it eu di on is i a c . in aceasta am int rezărit eu puntea către psih o logia poe t u lui tra"ic. Nu pe n t r u a sc e li bera de spaimă şi m i l , nu pentru a se. puri lica de un afcct rim ej di os p rin de rca r ea sa vehementă aşa a in e le Arist ote l - : ci pe n t r u a fi el Însuşi , dincolo de s pa imfl şi m i lă, bucuria eternfl a d e e ni rii - acea bu cu ri e care cuprinde in sine şi bucuria de II d istru"e. . . Şi prin aceast a aj u n larflşi in acel loc din care am ple cat od i n ioa r ă - .. N aşt e re a t ragediei ' a fost p rim a mea reconslderare a t u t u ror valorilor: prin aceasta m ă în t orc din nou l a pămin t u l d i n care creşte v r er e a şi put i n ta mea eu. u l t i m u l d i I ol al fi losofu l u i Dionysos - eu, invă\ătllru ( e terne i rcin t oarcc r i . . .

s

v

spe

t

t s

sc p

p

z

p

scă

v

ă


I

q

I

I

. .,

" ,-:

V\

,

I

,.

1. �_' F ',


Redactat: Vasile Frトフeanu Tehnoredactare: COMPREX S.R.L. - Cluj Responsabil carte: Gheorghe Copaciu Bun de tipar: 16 febr. 1 993 Coli de tipar: A3 I 8 = 1 0 Tipografia STANDARD S RL ClujツキNIpoca



Friedrich Nietzsche-Amurgul idolilor-ETA (1993)