Page 1

xx Fiscalitate şi redistribuire Stă În firea lucrurilor ca inceputurile să fie .firave; Însă, vor creşte repede şi vor sfirşi prin a nivel pe care nimeni nu I-al'./i putut prevedea.

dacă nu veghem, ratele atinge

2117

F. GUICCIARDINI

1. Din mai

mu l

te motive, aş fi dorit

să pot omite acest c apitol Argum e ntel e .

prezentate aici sînt îndreptate 'împotriva unor con vi ngeri atît de

ră spîndi te

,

înci't,

fără îndoială, multă lume se va simţi ofensată. Chiar şi cei care m-au urmat, pînă aici, apreci ind poziţia mea d rept rezonabilă, în linii mari, vor considera, proba bil, opi niile mele de spre fiscalitate drept doc trin a r e extremiste şi impracticabile. ,

ar

dori o restaurare a întregii libertăţi în fav o are a căreia

am

Mulţi

pledat, cu co ndi tia ca

nedreptăţil e astfel prod u se să fie corectate prin m ă su ri fiscale a decvat e. Redist:ribu­ irea plin impozitare prog resivă a ajuns să iie considerată, în mod aproape universal,

ju stă Î nsă procedînd astfel

ti incorect să evităm discutarea a ce s tei chestiuni. Mai mult, ignora ceea ce mi se pare a fi nu uoar principala sursă de iresponsabilitate a acţiuni i democratice, ci chiar problema crucială ele c are va de­ drept

.

,

ar

am

pind e caractemI societăţii viitoare. Deşi eliber are a de această veritabilă dogmă cere un e fort considerabil ar trebui :)ă devi!1ă ev i d en t

,

enunţată că aici - mai mult ,

decît

oriunde

-

o

politica a

dată ce problema a fost clar

deviat

După o p erioa d ă în d eltmgată în ca re nu il existat,

către

practic

arbitrariu. ,

nici o punere în

cauză a principiului impozitării progresive şi în care au apărut doa r puţine analize n oi în ultimul timp s-a i m pus o manieră mult mai critică de abordm-e a acestei ,


LlBERTATEA îN STATUL BUNĂSTĂRlI

320 chestiuni 1.

Există însă, o mare nevoi e de stu d ii ma i aprofLmd at e Din nefericire, în ,

.

acest capitol nu putem încerca să pr ez entăm decît un scur t rezumat al obi ecţii l or noastre. Trebuie menţionat de la început că unica pr og rcsivitate de care ne vom ocupa şi pe care o c onsi derăm incompatibilă cu instituţiil e libere e s te cea a cotei globale de impozit - situaţia în care, considerînd t6ate taxele şi impozitele laolaltă, povara fiscală apasă mult mai greu ca proporţ i e asupra veniturilor mai ri d i cate În impo­ ,

,

.

zitele ind ivi d ua l e în spe cial în impozi tul pe venit, progresivitatea poate fi intro d us ă ,

dintr-un motiv foarte simplu: pentru a compen sa te nd in ţa multora dintre impozitele indirecte de a apăsa mai greu, în termeni proporţionali, asupra veniturilor mai mici. Acesta este unicul argument în favom-ca progresivităţii. Însă el se aplică doar aml­ mitol' impozi te luate ca elemente ale unei structuri Escale date, neputînd ,

fi extins la

ansamblul acesteia din urmă. Ne vom referi aici în princ ipal la efectele impozinJlui proporţional pe ve nit deoarece în ultimul timp ,

a c e sta

a devenit principalul instru­

ment prin care s-a indus o progresivitate accentuată în sistemul Escal. Nu ne vom ocupa de problema adaptărilor mutuale corespunzătoare între diversele tipmi de impozite, Într-un sistem dat.

De asemenea, nu vom analiza separat problemele ee apar datorită faptului că, deşi impozitarea progresivă este astăzi pri nc i pa lul instrument de red istri buir e a ve­ niturilor, ea nu este unica metodă prin care poate li atins acest scop. Evident, se poate opera o r e distrib uire considerabilă şi într-un s istem iiscal proporţional. Tre­ buie doar să se utilizeze o parte substanţ i a lă a venitu l ui În fu r ni zare a de servicii de

care s ă beneficieze cu precădere o anumită c ate go rie a populaţiei sau s ă se proce­ deze la subvenţionarea d irectă a aces t e ia Ne pute m Întreba, însă, în ce măsură .

p ersoan e le cu venituri reduse ar accepta reducere a, prin impozite, a dispollibilită ­ ţilor lor financiare, în schim bul unor servicii grat u it e. De as emenea ne putem într'eba în ce măsură ar putea ti astfel mo d ifi cat e d i fere nţele între grupurile cu ve­ nituri mai mari. Ea ar putea d et e rmi na lill trans fer su b stanţia l de venit de la bogaţi, văz u ţi ca o categorie către săraci, luaţi, la rîndul lor, ca o categorie. Însă nu s-ar produce acea aplatizare a vîr1hlui pir ami d ei veniturilor, care r e prezint ă principalul efect al impoz itări i progresive. Pentru cei r �l ati v îns tări ţi, ar îns e mna că, deşi plă­ tesc impozite proporţiona l e cu venitu r i le lor globale, diferenţele între scrviciile de care bendiciază ar li ne glij a b il e Or, tocmai în rîndurile acestei c ategorii ti sc a l itat ea progresivă produce modificările cele ma i s c mn i ficative Progresul tehnic, alocarea de resurse, s timul entele mo bil i tat e a so c ială, concuren ţa şi i nves tiţ iil e -- efectele im­ pozitării progresive asupra lor se manifestă În princ ip a l prin efectele produse asu,

,

.

.

,


FISCALITATE ŞI REDISTRIBUIRE

321

pra acestei clase. Orice s-ar întîmpla ÎI1 viitor, impozitarea progresivă este, cel puţin la ora actuală, principalul mijloc de redistribuire a veniturilor, iar în lipsa ei o astfel de politică ar fi extrcm de limitată. 2. Importanţa actuală a fiscalităţii progresive, ca de altfel şi a altor măsuri si­ milare, se explică prin aceea că ea a parcurs tot acest drum ascunsă sub măşti înşelătoare. În timpul Revoluţiei Franceze şi, din nou, în perioada agitaţiei socia­ liste ce a precedat revoluţiile de la l84�, ea a fost susţinută deschis, ca mijloc de re­ dishibuire a veniturilor, Însă ideea a fost respinsă în mod categoric. "Automl este cel care trebuie executat, nu proiectul", răspundea indignat liberalul Furgot unor prime propuneri de acest gen2. În anii 1830, cînd ele dobîndiseră un sprijin mai larg, J.R. McCulloch exprima obiecţia fundamentală, în adesea citatul enunţ: "În momentul în care abandonaţi principiul cardinal de a preleva de la toţi aceeaşi proporţie din venitul sau din proprietatea 101', vă allaţi pe mare, lipsiţi de cîrmă şi de busolă, iar nedreptăţile şi nebuniile pe care le pukţi comite nu au margini"3. În 1848, Karl Marx şi Friedrich Engels propuneau deschis "un impozit pe venit puternic progresiv şi direren�iat", ca mijloc prin care, după prima etapă a revoluţiei, "proletarianll îşi va folosi supremaţia politică pentru a smulge, treptat, întrcg ca­ pitolul burgheziei, pentru a centraliza toate mijloacele de producţie în mîinile sta­ tului". Ei descifi"au aceste măsuri drept "instrumente pentru atacurile despotice asu­ pra dreptului de proprietate şi a condiţiilor de producţie burgheze [ .. . ] măsuri [ ... ] ce par insuficiente din punct de vedere economic şi imposibil ele susţinut, dar care, în timp, se reclamă una de la alta, impun noi atacuri împotriva vechii ordi�i sociale şi sînt inevitabile, ca mijloace de a revoluţiona total modul de producţie"4. Însă ati­ tudinea generală era, totuşi, fidel rezumată de A. Thie rs , cm'c afirma că "proporţio­ nalitatea este un principiu, însă progrcsivitatea nu estc decît un arbitr'arill odios"5 sau caracterizarea lui J.S. MiU, care descria progresivitatea ca 0 formă mai blîndă de jaf'. Însă, după respingerea acestui prim asalt, mi�carea în favoarea impozitării progresive a reapărul, Într-o formă nouă. Reformatorii sociali, deşi în general deza­ vuau dorinţele de modificare a distribuţiei veniturilor, au început să susţină că povara fiscală globală, presupusă a fi determinată prin alte metode, ar trebui distri­ buită în funcţie de "capacitatea de plată.". pentru a se asigura o "egalitate a sacri­ ficiilor", iar acest obiectiv ar ti cel mai uşor de atins prin adoptarea unor rate progresive de impozitare a veniturilor. Dintre numeroasele argumente în favoarea acestei idei, argumente care încă mai tigurează în manualele de finanţe publice7, a ,,


LIBERTATEA ÎN

322

STA TUL

8UNĂSTĂRII

avut cîştig de cauză unul aparent mai ştiinţific. Meri tă să îl analizăm aic i, pe scurt, întrucît unii mai cred că el illrnizcază un l'el de justificare ştiinţiiică a li scal ităţii

progresive. Este vorba despre argumentul referitor la c!cscreşterea utilităţii margina­ le a aClelor succesive de consum. În ciuda sau poate tocmai din cauza caracterului său abstract, el a avut o contr ib uţie importantă la conferi rea unei respectabilităţi şti­ inţificex unei taxe con sid erate a se baza pe postlllate arbitrarel). Evoluţiile recente în domeniul analizei utilităţii au demolat total acest argu­ ment. El şi-a pierdut toqa in parte datorită abandonării cr e d inţe i în posibilitatea comparării utilităţilor pentru persoane d i fe rite 1 () şi În parte deoare c e este îndoielnic că această concepţie privind descreştere a utilitfltilor l11arginale poate fi aplicată în vreun fel venitului global - adică, cladi are scns atunc i CÎnd socotim drept venit toate avantajele pe car e le obţine () persmmă din folos irea propriilor resurse. Dacă pornim de la opinia. acum general acce ptată , că utilitatea es te un concept pur relativ (ad ică) puteni spune doar d un lucru are o utilitate mai mare, egală sau lllai mică dedt altul, tiind lipsit de sens Sfl ne referim la grad ul de utilitate al unui lucru, în sine), rezultă că putem vorbi de utilita1e (şi ele utilitate descrescătoare) a venitului doar dacă exprimăm utilitatea venitului în termenii altui bun. cum ar ii timpul liber (sau evitarea efortului). Însă, dacă urmăm implicaţiile ideii că utilitatea venilului, în termenii efortului, este descrescătoare, ajungem la concluzii curioase. Ar Însemna că, pe măsur� ce ven itul unei persoane creşte, ar creşte şi stimuhmtul, în termenii venitului adiţi onal , care ar ti necesar pentru a suscita acelaşi efort marginal. Aceas­ ta ne-ar putea face să susţinem o 1'iscalitatc regresivă şi În nici un caz una progresi­ vă. În aceste condiţii, este inutil să urmăm această linie de gîndi re . Putem consid era că folosirea analizei utiLităţii în te oria liscală a f()st o eroare regretabilă (căreia i-au căzut victimă cîţiva dintre cei mai valoroşi ecunomişti ai vremii'), iar cu cît vom Înlătura mai repede con1hzia provocată de �a, cu atît mai bine. 3.

Către sfirşitul secolului al

XIX-lea,

susţinătorii il11pozitării

progresive

su­

bliniau, de regulă, că unicul lor SCl)[J era asigurarea unei egali tăţi a sacriticiilor, nu redistribuirea veniturilor; de asemenea, ei apreciau că acest scop nu justifica d e CÎt un grad "moderat" de progresivitate, condamnÎnd folosirea ci excesivă (aşa cum se

întîmplase în se colu l

al XV-lea, în Fiorenta, unde ratele ur cas er [l

pÎnflla 50%). Deşi

eşuaseră toate eforturile de obţinere a unui criteriu o b iect iv care să permită calcula­ rea unei rate adecvate a progresiei �i nu se oCerise nici lin răs pu ns obiecţiei că, o dată a ccepta t principiul, nu poate exista o lim i tă stabilită, d i ncolo de cru-e creşterea

pr ogresiei

să nu mai

poată fi justiticată,

pe

aceleaşi

temeiuri, discuţia se purta


323

FIS CALlTATE ŞI REDISTRIBUI RE

într-un context în care ratele luatc în ca lcul nu lăsau să se întrevadă decît efecte neglţjabi le în planul distribuţiei vcnitllrilor. Afirmaţia că ratele nu vor rămîne între aceste limite era tratată drept () distorsionarc ră uv oit o are a argul11�ntului, trădînd o reprobabilă neîncredere în înţelepciunea guvernt:lor dcmocratice. Germania, liderul "re1'ormei so c i alc din acea vreme, a fost statul în care avo­ caţii impozitării progresive au depăşit toate obstacolele, aici începînd evoluţia sa modernă. În 1881, Prusia a introd us un impozit progresiv pe veni t care urca de la 0,67 la 4 pro cente. În zadar a protestat 111 Dietă Rudolfvon Gneist, venerabilul lider al recent dispărulci mişcări pentnl Rechls�'ta((l, aJirmÎnd că aceasta reprezenta abandonarea principiului fundamental al egalităţii în Eqa legii, a cel ui mai sa c ru principiu al egalităţii'", unica barieră în calca îndilcărilor propr i e tăţ ii 1 1. To cmai pentru că povara fiscală presupusă de noul plan era deri:wrie, orice încercare de a-l respi nge din considerente de principiu s-a d o ved it zadarnică. Deşi alte CÎteva state de pc continent au urmat curînd exe mplul Prusiei, au trecut douăzeci de ani pînă ce mişcarea a atins statele anglo-saxonc. De-abia în 1910 şi 1913, Marca Britanic �i Statele Unite adoptă impozite progresive pe venit; ele urcau pînă la cifrele, pe atunci spectaculoase, de X,25'%. respectiv 7%. În trei­ zeci de ani, elc au cres cut la 97,5% şi 91 %1. Astfel, pe timpul unei singure generaţii s-a înluptuit ceea ce. timp de jumătate de secol, aproape toţi susţinătorii impozitării progresivc prctindeau că nu se poate Î ntîmpla. Această modifi ca re a ratelor absohlle " schimbat total aspectul problcmei, conferindu-i o altă natură. Curind au i()st ab rul donatc încercările de a justifica accste rate prin capa­ citatea de plată, partizanii progresivit.ăţii reven ind la legitimarea ei iniţială, mult timp evitată, drept mijloc de a realiza o mai justă distribuire a venitului 12. S-a ajuns iarăşi să se accepte ideea că unicul llllldament al impozilării progresive globale era acela că modificarea distribuţiei dc venituri părea dezirabilă; iar o astfel de opţiune nu poate fi întemeiată pe vreun argumcnt �liinţific, ci trebuie recunoscută drept un postulat pur politic, drept o încercarc de a impune la nivelul societăţii un model de distribu ţie de terminat prin decizie majoritară. ,

"

"

4. Această evoluţie se explică, în generaL p ri n raptul că sporirea considerabilă a cheltuielilor pu bl ic e În ultimii patlUzcci de ani, nu ar li putut ii aco perit ă fără recursul la rate puternic progresive sau prin ace ia că. În caz co ntrar săracii ar fi avut de suportat o povară intolerabilă, iar acceplarea ideii că soarta lor trebuia uşurală implica, inev it abil , un anumit grad de progrcsivitatc. A naliza acestei expli,

,


324

LIBERTATEA ÎN

STATUL BUNĂSTĂ RII

caţii demonstrează că ea este pur şi simplu un miL Nu numai că intrările la buget provenite din nivcIurile înalte de impozitare a veniturilor mari, în special a ve­ niturilor foarte ridicate, reprezintă o cotă atît de mică din totalul intrărilor, încît aproape că nu inlluenţează povara suportată de restul contribuabililor; însă ani dc-a rîndul, beneficiarii progresivităţii au fost nu cei săraci, ci exclusiv categoriile înstă­ rite de muncitori şi partea mai puţin avută a clasei de mijloc, care dădeau cel mai mare număr de alegători. Pe de altă parte, nu greşim dacă aiinnăm că motivul pen­ tm care fiscalitatea a sporit Într-un asemenea grad a rost iluzia că, prin impozitare progresivă, povara Escală era în mare parte translerată pe umerii celor bogaţi; iar această iluzie a determinat masele să accepte cote muh mai mari decît ar ii rost dispuse să suporte. în alte condiţii. Unicul rezultat semnificativ al acestei politici a fost limitarea severă a veniturilor obţinute de cei care avuseseră succes, astfel fiind satisfăcută invidia celor mai puţin norocoşi. Cîteva date referitoare la Statele Unite şi Marca Britanic demonstrează cît de mică a fost contribuţia impozitelor progresive (în particular, a ratelor punitive percepute la veniturile cele mai mari) la totalul intrărilor la buget. În ceea ce priveşte Statele Unite, în 1956 s-a anunţat că "întreaga stl1.Jctură progresivă gene­ rează doar aproximativ 17% din intrările totale provenind din impozitul pe venit" circa 8,5% din ansamblul veniturilor federale - şi că, din această sumă, "jumătate provine din impozitarea tranşelor de pînft la 16 000-1 X 000 dolari, unde rata atinge 50%, [în timp ce] cealaltă j u mă tate provine din tranşele, respectiv cotele supe­ rioare". În Marea Britanie, unde scara este şi mai abruptă, iar procentul prelevărilor obligatorii şi mai mare, s-a remarcat că "intreaga supraimpozitare, atît pentm veni­ turile salariale, cît şi pentru cele nesalarialc, nu aduce decît 2,5%) din totalul veni­ tului public, iar dacă Luăm totalitatea veniturilor de p c st e 2 000 lire sterline pe an, nu am obţine mai mult decît 1 , 5%1 În plus [ ]. Într-adevăr, contribuţia determinantă la impozitul pe venit şi la supraimpozit vine de la vcniturile situate în intervalul 750-3 000 lire sterline. adică intervalul dintre salariul şe1ilor de echipă şi cel al managerilor Sau dintre funcţionarii publici aBaţi la început de carieră şi cei din vîrful piramidei serviciilor respective" 1 4. Vorbind la modul general, după examinarea sistemelor progresive din cele două ţări, s-ar părea că aportul ratelor progresive se situează intre 2,5% şi 8,5%) din totalul intrărilor, respectiv Între 0,5(�;) şi 2%) din venitul naţional brut. Acestc cili·c nu sugerează în nici un fel că progresivitatea este unica metodă prin care pot ii obţinute sumele necesare. Pare cel puţin probabil (deşi nu se pot face aprecieri . . .


FISCALITATE ŞI REDISTRIBUIRE

325

definitive) că, în condiţiile impozitării progresive, plusul la venitul public este in­ ferior valorii cu care scad venitl1rile reale, ca urmare

el

ap licări i acestui sistem.

Dacă această convingere că ratele înalte prelevate de la bogaţi reprezintă o conh"ibuţie

indispensabilă la fondurile publice

s-a

dovedit iluzorie, pretenţia că

progresivitatea a servit în principal la uşurarea situatiei categoriil or sărace este infirmată de evoluţiile din statele democratice, de-a lungul celei mai mari părţi a perioadei scm"se de la introducerea fiscalităţii progresive. Stl1dii independente efectuate în Statele Unite, Marea Britanie, franţa �i Prusia confirmă faptul că, de regulă, persoanele cu venituri

moderate. care constituiau majoritatea corpului elec­ au beneficiat de tratamentul cel mai blînd, în ti mp ce o cotă sporită a poverii iiscale a fost suportată nu doar de către cei cu ve nitu ri mai mari, ci şi de către cei cu venitmi mai mici. Cea mai bună ilustrare a acestei situaţii, extrem de răspîndită pînă la ultimul război mondial, este oferită de rezultatele unui stl1diu detaliat al condiţiilor din Marea Britanic, unde, în anii 1936-] 937, cota fiscală totală pentru veniturile familiilor cu doi copii era de 18% pentru cele cu venituri de 100 lire ster­ line pe an, ea coborînd apoi către un minimum de Il % la 35() lire sterline şi urcînd, apoi, la numai 19% pentru 1 000 lire sterli n e 15. Aceste cifre, preClUTI şi datele simi­ lare referitoare la alte ţări, evidenţiază că, o dată abandonat principiul impozitării proporţionale, vor profita nu neapărat categoriile cele mai nevoiaşe, ci mai curînd cele cu cea mai mare pondere electorală, precum şi că tot ceea ce se obţine prin progresivitate, s-ar fi putut dobîn di prin impozitarea veniturilor moderate înh"-o torae

pţ"oporţie egală cu cele reduse. Desigur, evoluţiile postbelice

din Marea Britanie şi elin alte ţări au accentuat caracterul progresiv al impozit u lui pe venit, încît chiar an­ samblul impozitelor a devenit progresiv; de asemenea, prin cheltuielile în scop redistributiv pe subvenţii şi servicii, veniturile categoriilor inferioare au sporit cu 22% (în măsura în care aceste lucruri pot ti măs u rate cu adevărat: ceea ce se poate arăta este, aproape Întotdeauna, costul, iar nu valoarea serviciilor prestate) 1 6. Însă aceste evoluţii nu depind prea mult de nivelul actual al progresivităţii, ci sînt finanţate în principal din contribuţiile păturilor mijlocii şi superioare ale clasei de în asemenea măsură

mijloc. 5. Motivul real pentru care toate aceste asigurări

că progresivitatea se va a depăşit pînă şi cele mai pesimiste pronosticuri ale adversarilorl7 este acela că toate argumentel e în favoarea principiului progresivităţii pot ti utilizate pentru a justiiica orice nivel menţine la cote moderate s-au dovedit false şi pentru care creşterea ei


LIBERTATEA IN STATUL BUNĂSTĂRII

326

de progresie. Susţinătorii săi şi-ar putea da seama că, dincolo de un anumit prag,

efectele nocive asupra sistemului economic pot deveni atît sa ar

fi

ele grave, încît

depăşirea

periculoas ă. Însă argumentul Întemeiat pe presupusa justeţe a progresivităţii

nu oferă nici o limită - aşa cum recunosc promotorii săi -- putîndu-se ajunge la situaţia în care toate veniturile ce de păşesc un a numit prag vor mai mici vor rămîne nei mpozi ta t c . Spre dcoseb ire

de

vitatea nu ne oferă vreun prin ci pi u care să ne spună care ar relativă a div erse lor perSOl:Ule. Ea nu reprezintă

altce v a

fi co n1i scate , iar c ele

proporţionalitate. progre si­

trebui

dccît

o

să iie contribuţia

re sp in gere a propor­

ţ,io n ali tăţii şi adaptarea unei discriminări împotriva bogaţiloL fără a exist a vreun

criteriu de limitare a acestei discriminări. DeDarece "nu există gre sie i, care să poată

ti

o

rată i de al ă a pro­

exprimat ă printr-o formulă"I X, numai ine dit u l principiului a

împie d ica t atingerea unor niveluri exorbitante. Nu există. Însă, tru care acel "puţin mai bine ca înainte" să nu

'

lic mereu

nici

lill

motiv pen­

considerat drept just şi

re zo nabil.

de o suspi­ cladi afirmăm că, o dată ce se avÎntă în a semen ea politici, ea va Ii .mtrenată dinculo de li mitele stabilite iniţial. Aceasta nu Înseamnă că "instituţiile libere şi reprezentative sînt co n damn ate la Nu

ne

facem vinovati n ici

de

insultă

la

adre sa democraţiei, nici

ciune descalit"icantă privind înţelepciunea acesteia,

eşec"l� sau că vom aj ung e să resi mţim tic":w,

ci

o

"totală neîncredere în sistemul democra­

că democraţia trebuie să Înveţe că, pent.r u ca ac ţiune a sa să fie justă, ea

trebuie să se călăuzească după anumite principii generale. Ceea

pentru acţi unea individuală se apl ică , In

egahl

ce

e st e adevărat

măsură, acţiunii colec ti'v e - mai ales

că majoritatea este încă şi mai puţin pregă tită să ia în calcul e fecte le pe lcl111en lung ale acţiunilor sale, a vîn d,

cazul

astfel,

o şi mai mare nevoie ue principii

impozitării progresive, aşa-numit ul principiu

nu

călăuzitoare, În

este altceva decît o inc itare

directă la discriminare - la discriminare împotriva unci minorităţi,

ce ea ce

este

cu atît mai grav -, iar acest pretins pr inc i piu de justitie va deveni pretextul

arbi trari ului . Este nevoie de o regulă care, pe rmi ţînd majorităţii să p l ăteas că impozite pen­ t11.1 a ve ni în ajutorul unei minorităţi sărace, să nu consfin!ească acele acte prin care

majoritatea impune unei minorităţi oarecare un anumiL nivel de impozite, după bunul său pl ac . Faptul că o ma joritate , doar pentru

că este

o

maj ori ta te, este îndrep­

tăţită să aplice unei minorităţi o re.gulă care nu i se a p l ic ă şi ei, reprezint ă o în căl ­ care a unui principi u mai importan t decît. democraţia. însăşi, un prin cip iu pe care aceasta din urmă se

Întemeiazfl. În

capit olel e zece şi pa ispre ze ce ,

am

văzut

că,

pentru ca acele diferenţieri Între indivizi pe care le u ti lizează legea să nu conducă


327

FI SCALITATE ŞI REDISTRIBUI R E nici la privilegii, nici la discriminare, ele trebu ic să se

bazeze pe

distincţii recu­

noscute ca valabile atît de către membrii grupului. cît şi de către cei din afara sa. Impozitarea proporţională

are

marele

merit

c5 oferă o regulă asupra căreia

pot c ă dea de acord atît cei care plătesc mai mult, cît şi cei care plătesc mai puţin (în valoare

a bsolut ă ),

o regulă care,

o

dată

acceptată,

nu mai creează problcmele pe

care le generează o regulă specială, aplicată doar unei minorităţi. Chiar da c ă prin impozitarea progre sivă nu se nominali zează persoanele care vor plăti un procent mai mare, se comite o discriminare. prin introducerea unei difercnţieri care tinde să transfere povara de pe umerii celor care decid rata, pc umerii celorlalţi. O scară

ti considerată În nici uu caz o regul ă generală, aplicabilă tuturor în mod egal -- în uici un caz nu se poate spune că un impozit de 20% asupra venitului cuiva este egal cu un procent de 75(% din venitul superior al altcuiva. Progresivitatea nu ne oferă nici un criteriu despre ceea ce se consideră a fi sau a nu ii just. Ea nu indică nici un punct linal al aplicării sale, iar "bunul simţ" al celor pe care adepţii săi sînt obligaţi să-i privcasdi drept unici garanţi2 1 nu este altceva deCÎt o opinie de moment, contmală ek măsurile politice anterioare. Faptul că progresia a crescut atît de repede se datorează unei cauze speciale care şi-a făcut simţit efe ctul, în ultimii patruzeci de ani: inflaţia. Astăzi, înţelegem progresivă de impozitare nu poate

că o creştere a veniturilor nominale determină "urcarea" individului la o cotă supe­ rioară de impozitare, deşi venitul său real a rămas neschimbat. În

consecinţă,

membrii majorit ă ţii s-au găsit, peIiodic , în postllra de victime ale măs uri lor discri­ minatorii pe care ci în şişi le v01aser ă . cu speranla că nu vor n afectati. Efechll impozitării progresive este adesea prezentat drept pozitiv, deoarece tinde să determine auto-corectarea inl1aţiei (şi a dejlaţici). Dacă dcficitul bugetar este sursa inllaţiei, se afirmă, prele vările din impozite vor creşte mai mult deCÎt vc­ nitUlile şi vor astupa breşa; iar dacă exccdcntul bugetar produce detlaţie, scăderea venihlrilor va duce rapid la o şi

mai

accentuată scădere a prelcvărilor, eliminînd

smplusul. Însă, dată tiind prejudecata dominantă, care ravorizează inflaţia, este În­ doielnic

că avem

de a 1i:lce cu un avantaj. Chiar în lipsa acestui efect, nevoile buge­

tului au fost în trecut principala cauz ă a frecvente/OI" puseuri inl1aţioniste: doar înţe­ legerea fapt u lui că, o dată apărută, inHatia este greu

de

stopat a frînat întruCÎtva

acest proces. În condiţiile unui sistem {iscal în care inl1aţia produce o

creştere

mai

mult decît prop0l1ional ă a intr ă rilor la huget, iar sporirea impozitelor nu reclamă aprobarea iarului legislativ, această tactică poate deVt�ni extrem de tentantă.


LIB ERTAT EA ÎN STATUL BUNĂSTĂR 1/

3 28 6.

Se afirmă, uneori, că impozita re a propoqio.nală

este

Ull

princ ipiu la fel de

arbitrar ca şi cea progresivă şi că, dincolo de o rigoare matematică aparent supe­ rioară, nu are prea multe alte cali tă ţi . Există, însă, argumente solide în favoarea sa,

altele decît cel deja menţionat - anume, că oferă

L1ll pri n cip iu uniform asupra cărora oame ni care plătesc sume diferite. De asemenea, putem trage destule învăţăminte din vechiul argument po tr i vi t căruia, Întmcît aproape toate activi tăţile economice beneficiază de serv i cii le e senţ i ale ale statului, ac este servici i reprezintă un ingredient mai mult sau mai pu ţin constant al tuturor bunurilor pe care le consumă m şi le folosim - deci o persoană care disptme de mai mul te resurse produse de societate cîştigă, proporţional, mai mult de pe urma co ntri buţi ei statll l ui . Mai importantă este observ aţi a că imp oz it ar e a prop orţiona lă lasă neschimbate relaţiile între remuneraţiile aete ale diverselor tipuri de muncă. Ea nu coincide cu vechea maximă po trivit căreia "nici un impozit nu este bun, dacă nu l asă indivizii în aceleaşi p ozi ţii relative În care îi găscşte"n. Ea nu se referă la efectul asupra rela�ilor între veniturile individuale, ci la etcctul asupra remuneraţiilor nete pentl1.l anumite servicii, iar acesta din urm ă este [lctorul re leva nt din punct de vedere economic. De asemenea, spr e deosebire de ve che a maximă, ea nu se mul ţumeş te să enunţe principiul că dimensiunea prop orţio n al ă a diverselor venituri trebuie să

pot cădea de acord

,

răm"mă neschimbată.

Pot exista opinii di ferit e, referitor la mod iiic a rea sau conservarea relaţiei Între sînt redu se cu a ceeaşi sumă sau în aceeaşi proporţie. Nu există, însă, nici o înd oială că două venituri car e erau e gal e înainte de im­ pozitare vor rămîne egale şi dup ă scăderea impozitelor. Aici efectele impozitării progresive diferă considerabil de cele ale impozitării proporţionale. Întrebuinţarea oferită unei resurse date depinde de remunerarea netă a serviciilor pentru care o vom folosi; dacă dorim ca resursele să 1ie fol osit e eticient, este important ca re munerările relative ale s ervi ciil or specifice, aşa cum sînt ele determinate de piaţă să nu fie modificate ca urmare a impozitului. I mpoz itu l progresiv provoacă astfel de modificări, făcînd ca r emuneraţi a netă pe nt ru un anumit serviciu să depindă de cele lalte cîştigu ri ale individulu i pe o anumită pe rioadă de obicei pe un an. Dacă, înainte de impozitare, un chirurg obţine în urma u nei op eraţi i tot atît cît obţi ne un arhitect pentm că a pr oi ec tat o cas ă sau dacă un comis voi aj or cîştigă la fel de mult din vînzarea a ze ce maşini cît un f ot o gra f din ex ecu tarea a p atruze ci de fotografii aceste relaţ ii se vor men ţine dacă ei vor p lăti impozite p r oporţio nale cu cîştig uri l e Însă, în condiţiil e unei impozitări progresive r elaţi a se p oat e schimba radical. Nu num ai că anumite servicii care, înainte ele impozitare, aduceau ace eaşi rem un e raţie două venituri, atunci cînd ele

,

,

,

­

,

,

,

-

, .

,

,


FISCALITATE ŞI REDISTRIBUIRE

329

ar putea să genereze recompense diferite, ci este p o sibil ca un individ care primeşte o sumă relativ importantă pentru un a nu m it serviciu să ră mînă cu mai puţini bani decît altul, care primeşte o su mă mai mică. Aceasta înseamnă că impozitarea progresivă încalcă principiul "plată egală pentru muncă egală"

-

poate unicul principiu ele justiţie economică ce întruneşte o

aprobare generală. Dacă ne referim la doi avocaţi, iar

ceea ce ambii vor putea reţine

din onorarii, în urma abordării a două cazuri de aceeaşi t�lctură, depinde de cîşti­ gurile lor din timpul anului, rezultă că ei vor obţine cîştiguri diferiLe de pe urma unor eforturi similare. Cineva care a muncit

foarte mult sau care, dint.r-un motiv

oarecare, este mai solicitat, poate primi o remuneraţie mult mai mică decît cineva care a fost leneş saU est.e mai puţin Înzestrat. De fapt, cu cît consumatorii preţuiesc mai mult serviciile cuiva, cu atît

mai pu ţin rentabil va fi,

pentru el, să continue

prestarea lor. Această influenţă asupra stimulentelor, în scnsul uzual al termenului, deşi importantă şi frecvent mcnţionată, nu este

în nici un caz cel mai nociv dintre efec­

tele fiscalităţii progresive. Chiar şi aici, obiecţia se reteră nu atît la faptul că oame­ nii ar putea, pînă la urmă, să nu muncească

la ICI ele mult ca In alte condiţii, cît la pentru anumite activităţi le vor

faptul că modificările în remulleraţiile net.e primite detuma eforturile către ocupaţii? în care le-ar permite propriile resurse. Faptul că,

ei se vor dovedi mai puţin folositori decît în condiţiile liscalităţii progresive, remu­

neraţia netă pentru orice serviciu va varia în 1uncţie de frecven�a cu care este virată remuneraţia provoacă nu doar injustiţii, ci şi o greşită direcţionare a eforturilor productive. Nu t.rebuie să insistăm aici asupra dificultăţilor obişnuite şi imposibil de SlU"­ montat pe care le provoacă impozitarea progresivă, în Loate situaţiile în care efortul (sau produsul) şi remuneraţia nu coincid, nici măcar în mod aproximativ, din punct de vedere temporal, adică atunci cînd se lucrează în aşteptarea unui rezultat înde­ părtat şi nesigur

-

pe scurt, în toate situaţiile în care efortul ia forma unei investiţii

riscante, pc termen lung. Nici un sistem de m edi er e

a veniturilor nu poate să facă

dreptate scriitorului sau inventatorului, artistului sau a:ctorului care strîng, în cîţiva ani, recompensa pentru decenii întregi de etorturi23. Nu mai trebuie să detaliem nici efectele progresiei abl1.Jpte asupra disponibilităţii

de

a înt.reprinde investiţii riscante

de capital. Este evident că o astfel de impozitare discriminează înlpotriva acelor iniţiative curajoase care sînt rentabile doar în măsura În care, în eventualitatea reu­ şitei, vor aduce un beneficiu suficient de mare pentru a compensa riscul major al unui eşec total. Cu siguranţă că adevărul formulei "epuizarea oportunităţilor de


LIBERTATEA îN STAT U L B UNĂSTĂR I I

330

investiţii" se datoreaZă în bună "pai"te"unei,

polit ici "iiscale'

dii"c diniil1ă tmmeroase .

posibilităţi pe care capita lul privat le-ar pu te a e x plora cu succe s 24.

Trebuie să trecem repe de peste ac este efecte nocive asupra stimulentelor şi investiţiilor, nu pentru că ele nu ar

Ii importa n te , ci i nt ru cît,

în ansam blu, ele sÎn l

bine cuno s cute . În aceste condi ţi i, vom folosi acest spaţiu limitat pentru a discuta alte e fecte, la fel d e impo rtante, Însă mai puţin cunoscute. Dintre acestea, unul care încă mai merită subl iniat este fr ecventa restrî n gerc sau reducere a diviziunii muncii. Această 'co n secinţă este notabilă mai ales acolo unde lucrul nu este organizat

form p rincipiilor pieţei , iar o mare parte din cheltuielile care," de fapt, loarea adăugată nu sînt

ar

COI1-

sp ori va­

incluse În cost.

Te ndinţa de a "face totul singur" duce la rezultatele cele m ai absurde atlU1ci cînd, de exemplu , cineva care d oreş le să ar

se

consacre unor activită!'i mai profitabile

trebui să cîştige, Într-o oră, de douăzeci sau de

pa1ruzeci de ori mai 111ult decît

altcineva, al cărui timp este mai puţin pretios, pentru

urmă o oră de mUllcă25. Nu pu tem decît să

a-i putea pl ăti acestuia din

amintim, sumar, efectul extrem

zitarea progresivă îl exercită asupra nivelului economiilor

ele g rav pe care impo­ po pulaţiei. Dacă acu m

douăzeci şi cinci de ani argumentlll că economiile erau prea mari şi trebuiau reduse era oarecum plauzi bil, pu ţine persoane responsabile s-ar mai îndoi, astăzi, că pentru a

real iza măcar o p arte a s arci nil or pc care ni

le-atn

propus, avem nevoie de un ni­

vel cît mai înalt al economiilor. Celor p reocu paţi d e aces t răspund că economiile nu ar mai

fi

efect, socialiştii nu le

mai

necesare, ci că ele ar trebui furnizate de către

comunitate, adică din fondurile obţinute prin i m po z it e.

Însă

acest răspuns nu se jus­

tilică deCÎt dacă obiectivul pe terme n lung cste socialismul de tip vech i, adică pro­ pr ietatea statului asupra mijloacelor de pro d u cţi c.

7. Unul

dintre principalele molive pcn tr u care impozitarea pro gresivă a t()st

atît de larg acce ptată este acela că marea majoritate a popul a ţiei a ajuns să conc eapă

venitul adecvat

ca unica formă de remunerare l�gitimă şi acce ptab ilă din punct de

ved ere social. Oamenii gînd es c venitlll nu ca un rezulta l al va lorii serviciilor pres­

tate, ci ca un mijloc de obţin ere a statll tu l u i limpede din argume ntu l ,

social corespunzător. Aceasta

reiese

folosit frecvent în spr ij i nul progresivităţii, că "nimeni nu în car e cei mai mulţi

valorează zece mi i de lire pe an, iar În actuala slare de sărăci�,

nu cîş tigă nici şase lire pe săptămînă, doar cîţiva indivizi excepţiona li merită să depăşească două mii de Ure pe an"26. Că această atirmaţie este total li ps it ă de ori ce temei şi face apel doar l a emoţie şi la prejudediţi, se observă din faptu l că ea ar


F I SCA UTAT E ŞI R EDIST R I B U I R E

331

presupune că nici o acţiune pe c are un i n d ivi d a r e fectua-o

În tr un an sau, poate, de z e c e mii de l ire Cu mai mul t . Nu exi s tă nici o -

-

Într-o oră - nu p oate valora pentru soc ietate mai mu lt

si guran ţă că p o ate , iar uneori poate val ora de citeva ori

.

l e g ă tură Între timpul pe c,u e îl poa te reclama o acţiune şi b ene fi ci ul pe care îl poate '

obţine societatea, de pe urma ac es te i a

.

Această a titu dine pot riv i t căre i a cîş t i gurile mari sînt inuti le şi indezirabile din

punct de vedere s o c ia l izvo răş te din mentalitatea celor obişnuiţi să-şi vîndă timpul pe un s alariu fix şi ca re consideră. nonnală o a nu m it ă remuneratie, pe u n i tatea de timp:!7 . Î nsă, deşi a cea s tă metodă de remunerare a devenit predomillantă în tot mai

multe domenii, ea este potrivită doar pentru cei care îşi vînd timpul, timp c are ar urma să tie folosit conform dispoziţiilor a l t cu i v a sau, În orice caz p e ntru ac ţi u n i întreprinse în numele şi p e n tru îndeplinirea obiec tivelor a l t cu iva Ea este lipsită de ori c e sens pentru oameni a căror sarcină este aceea de a admini stra resurse, ri scîn d şi asumîndu-şi pr o pri a responsa bilitate şi al căror scop p r i n ci p al este sporirea re s urse l or pc care le controlează, d in prop rii l e cîştiguri. Pentru ci, controlul as upra resurselor le con di ţ ion e az ă exercitarea activităţii, la fel cum în alte profe s ii c o ndi ţi a este acu mu l are a anumitor deprinderi sau cunoştinţe speciale. Pro fi turi l e şi p ierd e­ rile c on s ti tui e mai c urînd un mecanism de red i s t ri b u i re a cap i ta l u l ui Între ac eş ti oa­ meni, de cît un mij l oc prin care ei îşi cîştigă exi st e n ţa. Ideea că b en e fi ci il e nete zil­ nice sint d es ti n ate în mod normal, consumului zilnic. deşi o bişnu ită le este s trăi n ă celor care doresc să c ons tl1.l ia s că o afac e re . Î nsăşi con cepţi a asupra venitului este, în cazul lor, ma i mult o abstrac ţ i e care le este impusă datorită impozitu lui pc v en i t Conceptul de v eni t nu reprez i n t ă deCÎl o e s t i m are a ceea ce, el i n perspectiva ,

.

,

,

.

aşteptărilor şi planurilor lor, 'işi pot permite să chcltll i a scă Iără a- şi micşora c ap a­ citatea de plată sub nivelul din acel

moment. Mă în do i e s c că

o

s oc i etate formată cu

precădere din indivizi c are ar l u cra pc cont propriu ar împărtăşi concepţia noastră d e spre venit sau ar lua În considerare ideea impozitării cîştigurilor de pe urma

anumitor servicii în fun c ţi e de ritmul anua l ele furn i zar e a ac es to ra . Ne putem întTeba dacă o societate care nu recunoaşte altă recompensă decît ceea ce majoritatea co ns i de ră

a

ii un v en i t

corespunzător şi ca re nu consideră do­

bîndirea unei averi Într-un timp relativ scurt drept o 1brmă legitimă de remunerare a anumitor activităţi, ar putea prezerva. pe termen lung, sistemu l ini ţi ativei private . Deşi ar putea să nu apară n ici o di li cu l ta te În pr oc e s u l ele dis persare către micii ac­ ţionari a proprietăţii asupra Întreprinderi l or bine co n s o li date şi ducerea lor a unor manageri, a11aţi în tr o poziţie intermedi ară -

lucrătorul salariat) crearea noi lor în t eprin der i este r

.-

şi

p roba_bi l

în i ns tal are a la con­ (î ntre antreprenor şi că va li întotdeauna


LIB E RTATEA îN STATUL B UNĂSTĂ R I I

332

- o problemă a indivizilor înzestraţi cu resurse considerabile. De regulă, noile ini­ ţiative vor trebui susţinute de cîteva persmme care

cunoască în detaliu oportuni­

tăţi le specifice; cu siguranţă că nu ar ii de dorit ca întreaga evoluţie viitoare să de­ pind ă de corporaţiile financiare şi industriale deja ac live . Legat de această chestiune este şi efectul impozitării progresive asupra unui aspect al formării capitalului diferit de cel dej a menţionat, anume locul în care el se

formează. Unul

dintre avantajele sistemului concurenţial esle acela că iniţiativele

bine gîndite pot aduce profituri foarte mari pe termen scurt; astfel, capi ta lu l necesar pentru dezvo ltare este format de persoanele care au cele mai bune şanse de a-l folosi . Cîştigurile substanţiale ale inovatorului inspirat insemnau, în trecut, că el îşi demonstrase capacitatea de a folosi cu succes capitalul în cre are a

de

no i întreprin­

deri şi că va avea curînd posibilitatea să-şi promoveze ideile cu mij loace sporite.

O

bună parte a fOlmării individuale de no i c api taluri este compensată de p ierd eri le al­ tora, astfel încît evo lu ţia

trebuie in terpre t a t ă d rept o part e a unui proces continuu de Impozi tm'ea acestor profituri, prin pre­

redistribuire a capi talul u i între a ntre prenor i levări ce

aduc,

.

m ai mult sau mai puţin, a confiscare, echivalează cu instituirea unui

impozit apăsător pe acea circulaţie progresului so c i e tăţi i

a

c ap i ta lu ri lor ee reprezintă o forţă motoare a

.

Însă consecinţa cea

mai

seri oas ă

a

descurajării formării capitalurilor indivi­

duale, acolo unde există oportlmităţi temporare de obţinere a unor profituri consi­

derabi le , este restrîngerea competi�iei. În general, sistemul tinde să favorizeze eco­ nomiile realizate de firmele, iar nu pe cele individuale şi să întărească poziţia

corporaţiilor mai vechi, în raport

cu

noii veniţi. Astfel, el contribuic la apariţia unor

cazuri de cvas imonop ol Deoarece astăzi impozi tele absorb cea mai mare parte .

il

profiturilor "excesive" ale noului venit, el nu poate. aşa cum bine s-a remarcat, "să

acumuleze capital; nu şi poate extinde afacerile; nu va avea niciodată o întTeprin­ -

dere mare care să ameninţe interesele instituile. Firmele vechi nu trebuie să se tea­ mă de concuren�a lu i : ele sînt protejate de agentu l fiscu lui. Fără a avea motive de teamă, ele se pot lăsa pradă rutinei, pot stida dorinţele publ icului şi pot deveni con­ servatoare. Este adevărat că impozitul pe venit le Împiedică şi pc ele să acumuleze c apital Însă, din punctul l or de vcderţ, m a i important es t e fap tu l că noul venit este, .

la rîndul său, împiedicat să acumuleze oricît de pu ţin capital. Ele sînt virtual pri­ vilegiate de sistemul fi s cal . Astfel, progresivitatea blochează progre sul economic şi

favorize ază rigiditatea"2X.

Un efect parad oxa l

şi serios, din punct de vedere social, este acela că impo­

zitarea progresivă contlibuie, de fa pt. la perpetuarea inegalităţilor, deşi este menită


333

FI SCALITATE ŞI REDI STRI B U I RE

a le reduce;

e a elimină cea mai importantă compen s aţi e pentru acea inega l i tate care

este inevitabilă, într-o societate a liberei in iţiat ive În tr u n astfel de si s tem ,

trăsătura ce pe rmi tea înnoirea era a ce ea că bogaţii nu c ons ti tuia u un club închis, i ar c i ne ave a noroc pu te a d ob îndi rapid o av ere considerabiIă2l). A stă z i însă, în ţări precum Ma rea Bri tanie şans ele de a urca î n piramid a veniturilor s înt mai mici decît oricînd, de l a înce putu l ep o c i i moderne. Un efe ct notabil al aces te i stări de lu cruri este acela că admini s trarea unor cote tot mai ma ri din ca pi ta l u l global aj unge sub controlul unor oameni care, deşi s e bu cu ră de ven ituri mm-i şi de tot confortu l de rigoare, nu au girat niciodată resurs e impo rtan te în n u m e propriu şi pe risCll l lor. Rămîn e de .

-

,

,

,

văzut dacă această situaţie este sau nu bene1idL.

o avere, cu atît o ric e jus tificare.

Cu cît este mai greu ca un ind ivid să dobîndească

existente sînt văzute d e ce il alţi ca privilegii lipsite d e

cele dej a

aceste condiţii, p ol iti c ile vor t i nde să smulgă a ce ste averi de sub contro lul priv at fie prin pro ce sul lent al impozitării ex ces i v e a moşten iri lor, ti e pri n metoda mai ex ped i ti vă a c on fis c ă r i i. Un sistem bazat pe proprie tatea privată şi pe controlul privat asupra În ,

mij loacelor de producţie presupune că acestea pot fi dobÎndite de către oricine are n o roc

în

afac eri . Dacă aeest lucl1.l

nu

condiţii, ar d eveni cei mai eminenţi

tran s form e

8.

mai e s te posibi l ,

c api la liş ti

în ina mici ai cel or ce posedă, deja,

În ace le ţă ri În care

ch iar

şi oamenii c are în alte ,

a i noii gene raţii nu pot decît să se

averi cons idera bile.

i mp ozi ta re a venituri l or atinge cote foarte Înalte, se

aj u nge la o egalitate mai pronunţată prin l i mi tare a veni lUlui n e t pe care îl poate cîş­ tiga o persoană -- în Marca Britanie, în timp u l ultimului război mondial,

cel

m ai

mare venit net, după impozitare, cra de circa cin ci mii ele lire, deş i această nivelare

era întrucîtva atenuată de fap tu l că plusvalorile de c a pital nu erau tratate ca ve­

nituri. Am văzut că, dat ori tă c ontri bu ţiil o r ncscmnilicative la bugetul de stat ale

pr e levăril or efectl1ate asupra tranşelor su p c ri o are de v en i t impo z i tare a progre s iv ă ,

nu poate ii j ustifica tă decît în baza principiu l u i că nimeni nu ar tre bu i să dispună de un veni t mare. Însă ce Înseamnă un ve n i t mare depind e d e

opin i il e fiecărei co­

munităţi şi în ultimă i nst anţ ă de n ivelu l me diu ele prosperitate al fie cărei a. De

o

ţară este mai săracă, cu atît ma i greu este ca l o c ui tori i

săi să a tin gă sînt c ons i d era te prea înaltc. Unde poate du ce această ev o luţi e se observă din tr-o recentă propunere - re sp i ns ă la limi tă - a Comisiei Naţi on al e de Planilicare din India, prin care se fixa un p lafon anual de 6 300 d o l ari pentru toate venit1.uilc (4 200 dol ari p entl1.l veniturile sala­ ri al e)3o . Nu trebui e decît să ne i magi n ă m că un astfel de principiu ar fi ap li c at la aceea, cu cît

nive lllli de v eni t care, în s oc ie tăţi mai bogate, nu


LI B E RTAT EA ÎN STAT U L B UN .Ă. ST ĂRl 1

334

nivel naţional şi interna�ional, pentru a-i s e s iza impl icaţiile. Aceste consecinţe dez­ văluie baza morală a princ ipiulu i po trivit căru i a grup ar trebui să aibă dr ept ul de

CI

majori tatea membrilor unui

decide limita potrivită

precum şi cît de înţ elep ţi sint cei ce cred că

astrel

CI

anumit

veniturilor individuale,

vor contribui la bunăstarea mase­

lor. Ne putem oare îndoi că ţările sărace Încetinesc procesu l general de creştere a avuţiei, atunci cînd îi împiedică pe indivizi să se îmbogăţească? Jar ce ea ce este va­ labil pentru ţările sărace nu se aplică, oare, şi in cazu l celor bogate?

' În ultimă instanţă, impozitarea progresivă este, eviden t, o chestiune etică; iar

într-o democraţie, adevărata problemă este dacă acest princip iu ar mai benelicia de

de funcţio­ mulţi nu majoritate p oate im­

sprijinul actual, în cazu l În care oamenii ar înţelege pc dep l i n modul său

nare. Probabil că practica respectivă se bazează pc idei pe care cei mai

11

le ar aproba, dacă ar -

enu nţa te în mod

abstract.

A n ume,

o

pune o povară llscală discriminatorie unei mi norităţi; că, În consec inţă, servici i echivalente sînt remunerate diferi t; în tine, că stimulentele obişnu ite ale unei întregi categorii ar trebui elimin a te, doar pen tru că venit urile membrilor săi acelaşi ordin cu cele ale maj orită!ii apărat prin recursul

la

-

nu

sînt

ni ci unu l dintre aceste pr inci p ii llU poate

norme de justiţie.

Dacii

de

li

ţinem cont şi de risipa de energie şi

efort pe care o pro d uc e impozitarea progresivă,

din

atîtea punct e de vederc3 1 , ar

trebui ca oamenii rezonabili să se convingă el e caracleru l său nociv. Însă experienţa ne arată cît ele repede este an ihi lat simţu l j ustiţil!i de către obişnui n ţă şi cum aceasta duce la consacrar ea ca principiu a ceva ce nu se Întemeiază decît pe invidie. Pelltm a se putea institui u n sistem ti scal rezonabil, trebuie ca popula ţi a să accepte principiul că maj ori tatea care decide asu pra n ivelului general al impozitelor tre buie să �ontri buie la rîndu l său, la acesle rrelevări, su portînd cota maximă de ,

impozitare Nu se poate, însă, obiecta în nici un fel dadL aceeaş i majoritate ar de­ .

cide să protej eze o minoritate defavorizată din PUllCt de vedere economic, pri ntr-o impozitare prop orţional mai redusă. Misiunea de a rid ica o barieră în calea abuzurilor provocate de impozitarea progresivă este complicată de faptul că,

aşa

cllm am văzut, o anumită progresie În

impozitul pe venit este pro b abil justilicam prin necesitatea de a compensa efectele impozitelor indirecte. Există oare vreun princi p i u accept abi l şi care să prevină acele tenta ţii ce fac ca i mpozitarea progresivă să ne scape de sub contro l ? Personal, nu cred că stabil ire a unei limite superioare, pe care p rogres i a să nu o poată depăş i , ar satisface a c eas tă cerinţă. O astfel de c i fră ar

fi

la

iCi ele a rb itrară ca

Însuşi principiul

progresi vităţii şi ar fi imediat modi ficată, atunci cînd nevoia de fonduri suplimen­ tare ar impune aşa ceva.


FI SCAUTATE Ş I REDIST RI 8 U I R E

335

în fiscaL Cea mai rezonabilă regulă de acest tip ar ti una care să

Avem nevoie de un pri ncipiu care să limiteze ponderea impozitelor directe ansamblul sistemului

fixeze rata maximă admisibilă (marginală) a impozitării directe la procentul pe care statul îl extrage prin ansamblul impozite l or d i n veni tul naţional. Ar Însemna că dacă statul ar preleva 25% din ven itul naţional, rata maximă de impo zitare directă a oricărei forme de venit indivi dual ar ii tot de 25'%. În cazul în care o urgenţă naţio­ nală ar reclama creşterea prdevării globale, rata maximă admisibilă de impozitare directă a indivizilor ar creşte în aceeaşi

proporţie, urmînd

a li redusă atunci cînd va

scădea prelc"area globală. S-ar pflstra, asl1c l , o anumită doză de progresivitate, întrucît cei care plătesc cola

maximă

impozite indirecte; aceasta t�lce

ca,

pe

veni turile

p ro pri i p15tesc, în acelaşi timp,

avea o cOll seci nţă salutar{t aceea că fi precedat de o estimare a cotei din venitul naţional pc care gu vernul

naţionale. Respectarea acestui princ ipiu ar orice buget ar

şi

în total, contri buţia lor su fie superi oară mediei -

îşi propune să o eX'u'agă, prin metode fiscale. Acest procenlaj ar furniza rata etalon pentru impozitele directe; în cazul veniturilor m i c i ,

ea ar putea ii redusă,

proporţi onal cu ponderea prelev ări lor indirecte în aceste venituri. Rezultatu l global ar fi o uşoară progresivitatc a impozitelor, Însi'i rata margi nală de impozitare a ccIor

mai mari venituri nu

ar

depăşi media naţion ală

Cll o

cantitate superimu'ă celei co­

respunzătoare impozitelor indirecte percepute la aceste venituri mari .


XXI Sistemul monetar NlI

existâ

din temelii

mţj/oc mai sub til c ietate a actuală,

so

şi mai sigur de a răsturna deCÎt pen�ertirea monedei

.

Toate forţele ascllnse ale legi/or economice vin În sprijinul

acestei distrllgeri şi o jCre: 1/1 aşa fe!

inCÎt nici măcar lin

dintr- un milion nu-şi dă seama.

1.

0/11

.T.M. KEYNES

Experienţa ultimilor cincizeci de ani ne a convins de importanţa unui sis­ -

tem monetar stabil. Comparativ cu secolu l trecut, această perioadă a fos t · marcată de mari perturbaţii monetare. Guvernele şi-au asumat un rol mult mai activ în controlul monedei. iar aceasta a reprezentat,

în egală

măsură o cauză şi o con­ ,

secinţă a instabilităţii. De aceea, este cît se poa te ele natllral ca unii să considere c ă ar

ti

mai bine c a guvernele să ti e private de con t ro lu l asupra politicii monetare. S-a

pus, uneori, întrebarea: de ce să nu ne bazăm pe forţele spontane ale pieţei pentru

a

[11rniza cele necesare unui mediu satisfăcător pentru schimb, aşa cum proce dăm în majoritatea celorlalte situaţii? Este important să p reci zăm de la bun·

început

că, astăzi, acest IUCl1.1 nu este

doar impracticabil d in punct de vedere po litic, ci şi indezirabil, chiar în ipoteza în care ar fi posi bi l. Poate că dacă guvernele nu

ar

li i n terv enit niciod ată, s-ar

ii

putut

dezvolta un c ad m monetar care să nu re cl ame un control del iberat; în particular, dacă oamenii nu ar fi aju n s să folosească extensiv instrumentele de credit în locul banilor sau al substitl1 telor lor apropiate, ne-am Ii pu tu t baza pe un mecanism


LIBERTAT EA Î N STAT U L BUNĂSTĂR I I

33 8

auto-regulator. 1 Nu avem, îns ă de al e s. Nu cUI1{)a�lCl11 a l terna tive substanţial di­ ,

ferite la institu ţii l e de cred i t pe care

a aj u l ls să se bazeze, în ma re măsură, or­ în ziu a de astăzi; l! v o l u ţ iik isto rice: au creat con d iţi i l e în c ar e existenţa acestor instituţii recla mă un an u m i t con trol del ibera t a su pra sistemului monetar şi de credit, afl ate în i nterac ţi u n e . î n p lus, anu m i te circumstanţe, pe care ganjzarea afacerilor,

nu

putem spera să le schimbăm doar pri n modi ficarea pîrghi i lor monetare, Illc

i nevitabilă exercitarea acestui control de c ă t re guverne . 2 Cele tr e i motive fundamentale ale acestei stări ele l ucruri d i reră c a generalitate şi va li d i ta t e Primul se referă la toţi bani i, d i n toate ti mpuri le şi expli c ă d e ce .

variaţiile în oferta re l at ivă de bani sînt atît c1e perlurbaloare, în comparaţie cu

variaţiile oricărui a lt parametru

ce

afectează preţu ri le şi pro d u c ţ i a .

se referă l a toate s i s lemel e în care o ferta de ha ni este strîns legată

de sistem pe care

se

Cel de-al doil e a ele credit tipul .-

b azează întreaga vi a tă economică modernă. Cel dc-al t rei lea

se

referă la volumul actual de cheltuieli guvernamentak, ad ică la un parametn.t pe c are putem spera să-I modificăm, la un mo m ent dat, dar pe care trebu ie să-I ac­ ceptăm, deocamdat ă, În toate d e c izi i l e de pol i ti că l11 one lan"i.

Primul din cele tre i ru-gll menle l�lc e eli n bani canismu l , altiel auto-regu lator, al pieţei

-

o

un fel

de v e rig ă slabă în me­

v erigă sl ab ă ce poate inlluenţa consi­

derabil mecanismul de aj ustare, slllici enlă pe ntru a cauza e ror i re petate În ori e n ta­ rea produc ţi e i , în ca zul în care aceste

e le c t

e nu sînt a n t i c i p at e şi contracarate În

mod expr es Motivul este acela că ban i i , spre deosebire de măr1brile obi şnu i te, sînt .

destinaţi nu consumului, ci circulatiei.

sau cerere a de b an i nu conduc,

direcl,

În c()llsec in�[j. eJecteI c LllJei variatii

în olerta

la un �lOu ech i l i bru . Sc h i m b{lril e monetare

cladI lIll s u rplus În cantitatea de bani maria sau pe li n anumit serviciu, el nu

sînt, Într-un fel, "reversib ile" . De exemp l u , ex istentă este cheltu it Întîi pc o anumită

nu mai că g en erează o nouă cer e re .- pri n na tura c i , temporară ş i pasag e ră - ci

d e termin ă o scrie de efecte su plime ntare ce se vor opune c l'e clelor sporirii i niţ iale a

c e rerii Cei care au primit bani îi vor cheltu i , la rîn dul l or, pc a l lc evi.l . Asemenea .

cercurilor produse de o pi a tră

aruncată Într-un lac,

creşterea cererii se va răspîndi în

întregul sistem economic, schimbînd p e s t e ( ol . temporaL pr e ţ u ri l e relative, într-lin

sens care se

va

menţi ne atît timp CÎt canti t a tea de baJ1I c on ti nuă să crească, dar se va

in versa atunci cînd creşterea i a sfîrş it. Exact ucel aşi l u c ru se intîmplă dacă o parte a c a nt ităţii de bani este distrusă sau cind lu m e a illcepe S[l răstrezc canti tăţi mai mari '

sau mai mici de lichidi tăţi decît pînă atull c i , ca l l rmare a modi fi cării v en itur i l or ş i

cheltuielilor. Fiecare varia ţie d e ac e s l gell V.l d a n aştere u nei succesiuni ele variaţii ale cerer i i care nu c ore spu n d ,

vreunei m o di ficări

CI

l�l c lori lor rea l i su b i ac c n ţi şi care


S l ST EM U l rvl ON ETA R

339

vor provoca astfel variaţii ale preţuri lor şi producţiei, perturbînd echilibrul Între cerere şi ofertă. 3 Dacă, din acest motiv, moditicările în oierta de.: bani sînt cu precădere pcrtur­ batoare, oferta de bani, ca atare, este la rîndul ei expusă unor variaţii cu efecte no­ cive. Important este ca ritmul În care sînt che ltuiţi banii să nu varieze în mod nejus­ tificat. Aceasta Înseamnă că oricînd uamenii î�i schimbă părerea în legătură cu cantitatea de lichidităţi pe care doresc să o păstreze, în funcţie de plăţile pe care le fac (sau, in termenii folosiţi de economişti, În lll l1cţie de "gradul de lichiditatc"), cantitatea de bani trebuie modificată în mod corespunzător. Oricum

am

defini

"lichidităţile", înclinaţia oameni lor către păstrarea sub această formă a unei părţi din resurse este supusă tmor iluctuaţii considerabile. atît pe termen scurt cît şi pe termen lung, ea putînd fi afectată considerabil de apariţii spontane (cum ar ti, de exemplu, cartea de credit şi cecul de călfLtori e). N i ci o reglare automată a ofertei de bani nu are şanse de a provoca aj ustări le necesare, Îllainte ca aceste schimbări în cererea de monedă sau oferta de substitute ale monedei să-şi exercite efectul lor puternic şi nociv asupra pre tll rilor �i a locuri l or de muncă . Mai mult, în toate sistemele monetare mod\.:rl1e, nu numai că olerta de bani nu se va adapta acestor modilicări de cereri, ci va tinele să evolueze în direcţia opusă. Ori de cîte ori creanţele

în

bani aj ung să ia locul monedei - şi este greu de

Întrevăzut cum s-ar putea împiedica acest lucru - oferta de astfel de substiutte va căpăta o "elasticitate perversă".:! . Acesta este rezultatu l simplului fapt că aceleaşi consideraţii care î i fac pe oameni să dorească să păstreze mai mulţi bani , îi detennină pe cei care, acordînd împrumuturi, furnizează creanţe în bani, să producă mai puţine astfel de creanţe, şi viceversa. Î n mod obi�nuit, aumci cînd toată lumea doreşte un grad sporit de lich iditate, băncile ( d i n aceleaşi m otive) vor dori şi ele un grad sporit de li chiditate, furnizînd astfel mai putine credite - iar acesta este doar un singur exemplu al tendinţei generale inerenle celor mai mu lte forme de credit. Flucutaţiile spontane În oferta ele bani pot li prevenite doar dacă cineva arc puterea să modifice deliberat, în sens opus, oterta dintr-un mijloc de schimb ge­ neral acceptat. S-a considerat că aceasta este o il.mcţie care trebuie încredinţată unei instituţii naţionale unice - în trecut, băncii cel1u·a lc. Chiar şi ţări precum Statele Unite, care au rezistat îndelung creării unor as tfel dc instituţii, au aj uns în tinal la concluzia că, spre a fi evitate accesele repetate ele pan ică, un sistem ce util izează pe scară largă creditele bancare trebuie bazat pe o astfel de agenţie cenlrală care să fie Olicînd capabilă să itlrnizeze lichidităţi şi care, prin acest control asupra ofertei de

lichidităţi, să fie capa bilă să in11uenţeze olerta abso l u W de credit.


L f B E RTAT EA

340

ÎN STAT U L 8 UNĂST Ă R I 1

Există motive puternice �i, probabil, În1cmeiate pentru care ar li de dorit ca aceste instituţii să Lic, pe cît posibi l, i ndepen dente faţă de guvern şi politica sa li­ nanciară. Însă, astfel, ajungem la cel de-al treilea subiect menţionat - o evoluţie istorică pe care va trebui să o acceptăm pentru viitoru l i medi at, deşi nu este absolut ireversibilă. O politică monetară in d ependentă de cea linanciară este posibilă atît timp cît cheltuielile publice deţin o pondere relativ redusă în lolalul cheltuielilor, i ar datoria publică, cu precădere cea pe termen scurt. constitu ie doar o mică parte din totalitatea instrumente lor de credit. 5 Astăzi, situaţia s-a schimbat. Î n consecinţă, o politică monetară eficientă poate ii promovată doar prin coordonarea cu politica fi­ a guvernului. Î nsă coordonarea în acest domeniu Însenmă, inevitabil, ca

nanciară

autorităţile monetare nominal independente, oricare ar ii ele, să-şi adapteze politica la cea guvernamentală . Ne pl ace sau nu, guvernu l devine as tfel

factorul

detenninant. Unii au primit favorabil posibil itatea exerci tări i unui control mai strict al guvernului asupra mediulu i monetar. Vom analiza mai tîrziu cladi ne-am creat astfel, cu adevărat, o poziţie mai favorabilă promovării u nei politici monetare bene­ fice. Pentru moment, important eSl � că, atît timp CÎt cheltuielile publice reprezintă o parte atîl de însenmală a venitului naţional ( aşa cum se întîmplă pretutindeni), tre­ buie să acceptăm faptul că guvernul va domina Îl1 mod necesar pol itica monetară şi că unicul mod în care am putea schi mba această stare de lucru ri ar li o reducere considerabilă a cheltuielilor publice . 2. Î n cond i ţiile În care guvernul controleazu pol i tica monetară, principala ameninţare în acest domeniu a devenit inl1aţi a . Î ntotdeauna şi pret1.1 1indeni, guver­

nul a rost principala cauză a deprecierii monetare. Deşi au ex i stat şi în trecut căderi prelungite ale valori i monedei mctal ice, situatiile dc inlla{ie majoră au fost fie consecinţa reducerii dimesiuni lor \11 o nedel or metali ce, fi e aceea

a

emiterii unei

cantităţi exccsive de bancnote - În ambele cazuri, autor li i n d guvernu l . S e poate ca generaţia actuală să E e conştientă; mai mult decît a fost cazul în trecut, de aceste metode rudimentare de distrugere a monedei naţionale, atunci cînd guvernul încearcă să-şi acopere chelt uielile em iţind bani de hirtie. Însă acest l ucru poate Ii realizat prin metode mul l mai subtile, pe care pu blicu l este mai puţin pregătit să le sesizeze. Am văzut că toate principalele caracteristici ale statului bu­ năstării, aşa cum le-am analizat, tind să încurajeze inllaţia. Am văzut cum ac­ ţionează în această direcţi e presiunile salariale ale sind icatelor, conjugate cu poli­ ticile actuale de ocupare completă a forţei de muncă şi cllm cons iderabi la p ovru'ă


S I STEM U L MON ETA R

34 1

financiară asumată de guverne, prin pLata pensiilor de vîrstă, le poate conduce către încercarea de a o uşura prin reducerea valorii bani lor. Ar trebui să mai observăm aici , deşi Legătura nu este obligatorie, că guvemele par să ti recurs În mod invariabil la inflaţie pentru a uşura povara obligaţiilor asumate, ori de cîte ori cota din venitul naţional pe care o reprezenta aceasta de păşea d ouăzeci şi cinci de procente.(i Am mai văzut că tendinţa de a recurge la ill Ll aţie devine foarte mare, deoarece într-un sistem de impozitare progresivă ini1aţia ti nde să sporească veniturile provenite din impozite Înt.r-o proporţie mult mai mare decît se întîmpl ă cu veniturile private. Dacă este adevărat că instituţiile statului bunăstări i tind să favorizeze int1aţia, la fe l de adevărat este

efectele inflaţiei au ros t tocmai

factorul ce

fi

întărit. cererea

pentru măsuri de acest gen. Nu este doar cazul acclor măsuri de care ne-am ocupat deja, ci şi al mult.or altora, pe care u rme a z ă să le abordăm sau să le amintim aici, cum ar

ti

restricţiile la chiriile pentru locu inţe, subvenţionarea produselor alimen­

tare, precum şi multe alte forme de control al preţurilor şi cheltll ielilor. Faptul că efectele

inflaţiei

au servit în

ultimu l

timp drept principal argument în favoarea ex­

tinderii intervenţiei stat.lliui este prea bine cunoscut spre a mai necesita alte exem­ ple. Însă faptul că, de mai bine de patruzeci de ani, evoluţii le pe plan mondial au fost determinate

de

o tendinţă in11aţionistă fără precedent, nu este suficient de bine

înţeles. Probabil că el reiese cel mai pregnant din int1uenţa pe care a exercita t-o asupra eforturilor unei generaţii (pentm care această perioadă a reprezentat inter­ valul de viaţă activă) de a-şi lua măsuri de asigu rare pentru bătrîneţe. Rezultatele unei sumare anchete statistice ne aj ută să ne dăm seama ce a tăcut inflaţia dill economiile generaţiei aHate acum

în

pragul pens ionării. Obiectul anchetei era

determinarea valorii actuale a economiilor pe care lc-ar

li

putut acumula o persoană

în diferite ţări , Într-un interval de patruzeci şi cinci de ani ( 1 9 1 3 - 1 95 8), dacă ar pus de-o parte, în fiecare an, echivalentul în ban i

al

aceloraşi valori reale şi l-ar

fi fi

investit la o rată a dobînzii 1ixă, de patru procente. Această rată corespunde, apro­ ximativ, celei pe care ar

fi

obţinut-o micul depunător occidcntal de pe UffiIa for­

melor de investiţii care îi stăteau la d ispoziţie: l ivrete de economi i, obligaţiuni de stat sau asigmări pe viaţă. Vom reprezenta prin

1 000

totalul pe care l-ar fi avut

depunătorul la sfirşitlll perioadei, dacă valoarea banilor ar li rămas constantă. Cît din această valoare reală mai posedă, de rapt, depu nătorul, în 1 95 8 7 S e pare c ă există o singură ţară î n lume, El veţia, unde totalul a r reprezenta circa

70%.

Depunătorul din Statele Unite şi Canada ar

li, şi

el, relativ bine situat,

putînd reţine circa 50%. Pentru majoritatea statelor din Commonwealt.h-ul britan i c şi J?entru ceilalţi membri a i "blocului lirei sterline", cifi.-a s-ar s itua în jurul valorii


342

L I B E RTATEA ÎN STAT UL B U NĂSTĂRI I

de 5 0%, iar pentru German ia, în ciuda pi erderii tuturor cconomi ilor anterioare anu lui 1 924, ar atinge totllŞ i 3 7 %. Dcpu nă torii din toate aceste ţări sînt totuşi, pri­ vilegiaţi în raport cu cei din Franţa sau l la l i a . ca re ş i -ar li păs trat doar 1 1 - 1 2 % d in valoarea pe care ar ti trebuit să o aibă ec onomiile lor din peri oada respectivă, la începutul anului 1 95 8 . x

A devenit o obişnuinţă s ă negăm, astăzi, importanţa acestei faze l u n g i ş i glo­ bale de in11aţie. spunîn d că lu cruri l e a u s tat di nto tdeauna astfel şi că i stor i a este, în mare măsură, o istorie a in11atiei. Oricît de a d c văraW ar

ii

această a firma ţi e în ter­ ,

meni generali, ea este cu siguranţă falsă În cee a ce priveşte perioada de de zvol ta re a sistemu lu i nostru economic modern. 111 ti mpul căru ia într-un ritm fără precedent. În timpu l celor

Marea

două

avu

�i a

şi veniturile au crescu t

1 9 1 4, cînd fi e l mă­ unui nivel constan t , aj un­

secole de dinainte de

Britanic se racorcla la eta lonu l-a ur. nivelul preturi lor, atît cît poate

surat pe o perioad ă atît de îndelungată, a l1 uctuat

în jurul

gînd în Linal desnil de aproape de valoarea de pornire şi rareori vari ind cu mai mult de o treime deasupra sau sub nivelul mediu ( cu exce pţia războai elor napoleoniene, cînd etalonul-aur a fost abanci onat).lJ 1 749- 1 93 9 nu pare să se

li

Similar,

în

S tatele Un ite,

în perioada

manifesta t vreo tendi nţă sem ni1i cativă de creştere a pre­

ţurilor. Prin comparaţie, ritmul

de

creştere a preţurilor

în

ultimii douăzeci de ani, în

aceste ţări ca şi în al tele, reprezintă o schimbare m aj oră. 3. Deşi puţin i susţin în mod deliberat creşterea continuă a preţurilor, prin­

cipala sursă a actualei prejudecăţi in11 a � ioll iste este conv ingerea generală că del1aţia, opusul inl1aţiei, este în as emenea măsură mai

p ericul o a s ă

decît' inl1aţia, În­

cît, pentru a ne menţine în zona sigură, este preferab i lă o eroare sis tematică în d i ­ recţia inil aţ:i e i . Însă, ÎntruCÎt nu ştim

elim

să men tinem prcţll ri l� perfect stabile ş i

putem obţine stabi litate doar corec tînd orice m işcare uşoară într-una s a u ceala l tă dintre direcţii dorinţa de

el

,

lativă.

De

evita det1aţia nu duce la altceva decît la inl1aţie cu mu­

asemenea, faptul că in L1 a ţ ia şi de tl a ţia sînt a desea fenomene locale sau

redistribuie

sectoriale ce fac parte din mecanismul ee seamnă că încercările de a preveni

dc Jlaţi a

resursele economice, în­

Într-un sector, major

al

economiei vor

provoca o inflaţie globală. Este îndoi elnic f�lptlll că, pe termen lu ng, deila ţia este cu adevărat ma i nocivă decît inflaţia. Într-adevăr, într-un anumit s ens. infl a ţia este in1init mai pericu loasă şi reclamă măsuri preventive mai atente.

Intre

ce le donJ erori. ea este cea pe care

sîntem tentaţi să o comi tem, de cele mai mu lte ori . Motivul este acela că o int1aţie moderată este în

g ener al

agrea bi l ă, în p er ioa d a sa de propagare, in timp ce det1aţia


343

S I STE M U L MON ETA R

dureroasă. 1 1 Nu avem nevoie de măsuri de precauţie p rac t i ci ale căre i efecte nega tive vor li resimţite im e d i a t şi acut, însă avem nevoie d e ele ac ol o unde o ac ţi u n c ini�ial agrea bilă sau care atenuează unele dificultăţi te mp orare implică lIll rău mu lt mai mure ear� va ii res i mţi t doar ulterior. Există mai mult de CÎt o si mplă asemănare supcrliciaW Între ini1aţie şi consumul de droguri, o comparaţie n ecvent utilizată. Atît i n l1 aţi a cît şi dcI1aţia îşi manifestă efectele spec ifice provocînd modificări neaşteptate de pre ţur i şi ambele produc o dub lă îl1ş el a re il aşteptărilor. Plima dată, atunci cînd preţurile se dovedesc mai mari sau mai mici deCÎt aşteptările, iar a cloua oară, aşa cum va trebui să se întîmple mai devreme sau mai tîrziu, cind aceste modificări de preţuri aj ung să iic anticipate şi Încetează a mai avea efectu l pe care l-ar pro d u c e ap ariţi a lor neprevăzu tă. D i rerenţa între inl1aţie şi dct1aţie este aceea că, în cazul pri mei a Întîi vine surpriza plăcu tă şi abia după aceea rea c ţi a în timp ce în cazul celeilalte, primul efe c t asupra economiei este depri mant. Totuşi, efectele ambelor sînt reversibile. Pentru un t im p. forţele care le p rov o ac ă tind să se autosusţină, iar peri o ad a în care preţurile variază mai repede decît se anticipează tinde astfel să se prelungească. Însă. cu ex cepţia situaţiei în care mi ş că ri l e de pre{lll'j c ontinu ă în aceeaşi d i re c ţi e şi Într-llll ritm tot mai accelerat, aş t e p tările le vor aj unge din unnă. De îndată ce se întîmplă acest lucru, caracterul efectelor se schimbă. La în c eput inflaţia nu fi:l�e altceva decît să creeze condi ţii le în care tot mai mu lţi realizează pro ti turi şi în care acestea sînt în general. mai mari decît de obi c ei Aproape totu! reuşeş lc, iar eşecuri le sînt extrem de rare. Faptul că p ro1ituri l e continuă să dep ă şească aşteptăril e şi cu un număr neobişnuit de in iţiative se dove­ desc reu şite prod uce o atmosferă generală Hlvorabilă asumări i de riscuri. Chiar şi cei care ar fi fo s t eli minaţi d i n al�lccri În abse nţa acestei creşteri neaşteptate a pre­ ţuril or sîn l capabili să se menţină şi să-�i păstreze angajaţii, în <lşteptarea viitoarei participări la prosperi tatea generală. Această si tu a ţ ie va dura, însă, doar pînă ce oamenii vor începe să conteze pe o creştere în acelaşi ritm a preţurilor. O da tă ce ei încep să a n ti ci peze că, În tr-un interval de atîtea luni , preţurile vor ti cu atît la sută mai mar i vor creşte preţurile factorilor de produ cţie, care vor a�eza costurile la un nivel corespunzător viitoarel or preţuri, pe care le aşteaptă popu la1ia. Dacă însă pre ţuri le nu cresc mai mult decît se aşteptau ci, ahmci profituril e vor reveni la nor­ mal , iar proporţia c e l or care obţin proiituri va scădea : întruclt în perioada profitu­ rilor excepţional de mari s-au menţinut pe piatel mu lţi dintre cei care, altfel, ar ii fost iorţaţi să ş i schi mbe activitatea, numărul ce lor c are vor suferi p i erd eri va 1i mai mare ca de obicei. este, imediat, ext.rem de

îm po tri v a unei

,

-

,

,

,

.

,

-


LI BERTATEA ÎN STATU L BUNAsT Ă R I I

344

Efectul stimu lativ al int1aţiei va opera astfel doar atît timp cît aceasta nu este

prevăzută ; de îndată ce este prevăzută, doar prelungirea ei în condiţiile unei rate sporite va me n ţine acelaşi grad de prosperitate. Dacă Într-o asemenea situaţie creş­ terea preţurilor ar ti mai mică decît cea aşteptată, efectul ar ii simi l ar celu i al unei deflaţii neprevăzute. Chiar dacă ele ar creşte doar pînă la nive lul aşteptat, nu s-ar mai produ c e acel stimulent ex cepţi onal, ci ar ieşi la lumină întreg pa che tul restant

de aj ustări, amînat din perioada în care s ti mulcntul temporar îşi lăcea simţite efec­ tele. Pentm ca int1aţia să-şi menţină efectul stimu lativ iniţial, ea ar trebui să con­ tinue la o rată permanent mai mare decît cea anticipată . Nu putem analiza aici toate complicaţiile ce interzic adaptări le perfecte la o schimbare aşteptată a preţurilor şi împied ică mai ales corecta aj ustare a aşteptărilor pe termen scurt şi pe termen lung; nu putem intra în amănuntele diverselor efecte asupra produ cţiei curente şi a investiţiilor, atît de importante pen tru o examinare completă a fluctuaţiilor industriale. Pentru sco pu ri l e noastre, este suficient să ştim că efectele stimulative ale intlaţiei vor înceta, dacă rata aces teia nu este acce lerată progresiv şi că, pe măsură ce aceasta creşte, devin tot mai serioase anumite con­ secinţe ne favorabile ale faptului că adaptarea tota lă este imposi bilă. Lucru l cel mai

important este că metod ele contabile pe ccu·e se bazează toate deciziile în afaceri au sens doar atît timp cît va loarea banilor este, În limite tolerabile, stabilă. Cu preţuri care cresc în ritm accelerat, tehnicile de c on ta bi li zare a capitalurilor şi costurilor, care furnizează baza oricărei p l anifi c ări în al�lceri, îşi pierd orice sens. Costurile,

profiturile sau veniturile reale vor deveni, curînd, imposibil de eva luat prin orice metodă c onvenţion ală sau general acccptată. Iar în condi ţiile în care privilegiile fiscale sînt cele pe care le cu noaştem, impozitele vor preleva, ca profituri, tot mai

mult din ceea ce, de fapt, ar trebui re investit spre a se conserva măcar capi talu l

.

A-stfel, inflaţia nu poate fi decît un impu ls temporar; şi chiar şi acest efect b en e iic poate dura doar atît timp cît cineva contÎnu[t să fie păcălit, iar aşteptările

unora

-

înşelat e în mod gratuit. Stimulentul său se datorează erorilor pe care le

provoacă. Princ ipalu l pericol este acela că efectele nocive ale unor doze, fie ele chiar mici, de int1aţie nu pot ii remediate decît prin doze mai mari de int1aţie. După un timp, chiar şi prevenirea unei accelerări ulterioare va crea o situaţie în· c a re cu greu se va evita o det1aţie spontană. O dată ce anumite ac tivităţi care s-au extins nu

pot fi menţinute decît printr-o inflaţie continuă, întreruperea lor simultană poate produce acel cerc vicios, pe bună drepta te atît de temut, în care scăderea anumitor venituri d et erm ină scăderea altora, şi aşa mai departe . Din ccea ce ştim, se p ru·e că putem preveni depresiunile serioase prevenind inl1aţia care, de regulă, le precede,


S I ST E M U L MON ETA R însă, ulterior, nu putem H1CC prea m ulle pentru

a

345

le vindeca . Momentul în care ar

trebui să ne facem griji privind d e pre s iu nca cste, din ndcrkirc, cel în care astfel de griji sînt prea departe de minţile noastre. Modul În care acJionează ini1aţia expli că de ce este atît de greu să i se reziste, atunci cîn d politica tratează în principal situaţi ile particulare, iar nu condiţiile ge­ nerale, problemele pe termen scurt, iar nu cele pe termcn lung. Ea este, de obicei, i e şirea cea mai facilă din dificultăţile temporare, atît pentru guvern CÎt şi pentru sec­ tOIUl privat - calea de minimă rezisten ţă şi, uneori, modul cel mai uşor de a ajuta economia să depăşească toate obstacolele ridicate de politica guvernului. 12 Int1aţia este rezultatul inevitabil al unei politici care priveşte toate celelate decizii drept date cărora trebuie să li se adapt e ze oferta de ban i, astrel înCÎt pagubele provocate ele alte politici să treac ă, pe cît posibil, neobservate. Pc termen lu ng, însă, o astfel de po l itică face guvernele să cadă în c a pc a na propri ilor decizii anterioare, care le for­ ţează adesea să adop te măsuri a c ă ror nocivita te o cunosc. Nu Întîmplător, autorul ale căl1Ji vederi - poate, greşit interpretate

-

au î n c u raca t cel mai mult aceste pro­

pensi tăţi inl1aţioniste, este responsabil printre altele, şi de aforismul fimdamental anti-liberal: "pe termen lung, cu toţii murim . . " 1 3 . P rejud e cata inllaţionistă a epocii .

noastre este în bună parte re zu l tatul prevalenţei

viziunii pe termen scurt, care

provine la rîndul ei din marea dificultate de a recunoaşte consecinţele mai îndepăr­ tate ale măsurilor actuale şi din inevitabila preocu pare a oamenilor practici, în par­ ticular a politicienilor, de problemele imed iatc ş i scopurile pe termen scurt. Economistul trebuie să semnaleze fără încetare pericol ele inllaţiei, pentru că, în raport cu def1 a�ia, ea este mu l t mai greu de p rev e ni t din punct de vedere psiho­ logic şi politic, Însă mult mai uşor de combătut, în plan tehnic. Cînd apare det1aţia, se încearcă imediat combaterea ei, chiar atunci cî n d ea nu este al tcev a decît un proces local şi nccesar, care nu ar trebui Împiedicat. Temeri le premature în privinţa dellaţiei conţi n o doză mai mare de pericol decît eventualitatea în care nu s-ar lua contramăsuri le necesare. În timp ce ni men i

lUI

va lua, probabH, pro sperit atea locală

sau sectorială drept int1aţie, adesea se vor cere contramăsllri mone ta re nepotrivite, în cazul u nei depre siu n i locale sau sectoriale. Aceste consideraţii par să sugereze eă, global, ar pute a exista o regulă me­ canică (tinzînd la ceea ce este dezirabil pe termen lung şi legînd de mîini auto­ rităţile în deciziile pe t erme n scur!.), care să determine o poli lică monetară mai bună decît cea derivată din principiile ce conferă autorită�lor mai multă putere şi mai mari competenţe decizionale, făcîndu-le asUC! m a i sensibile fată de presiun ea poli­ tică şi faţă de propria lor înclinaţie de el su praestima urgenţa circumstanţelor de 1110 -


L I BE RTATEA IN STAT U L B UNAsTĂ R I I

346

menL Numai că a c ea sta rid ică prob leme re care t re b u ie S H l e a bor d ă m într-un mod mai sistematic. 4.

Chestiunea "reguli contra autorită ţi În politica monetară" il fost abordată în

mod convingător de regretatul Henry Simons, Într-un hi necu n oscu t eseu l 4. Argu­

mentele formulate cu acea oc azi e În favoa rea unor reguli stricte sînt atît de puter­ nice încît la ora actuală pr o b l em a se re feră mai a l e s la gr a d ul În care po a t e ti limi­ tată au to ritate a mo netară, pri n reguli corespunzătoare. Nu ar fi imp o s ib i l ca, în ipoteza unui c ons e ns asupra scopurilor politicii monetare, cea mai bună soluţie să

complet protejată împotriva pre­ u p ra mijloacelor ce trebu ie folosite pentru a ti n ­ gerea scopurilor ce i-au J(Jst trasate. Vechi le argumente În favo area bănc ilor cen­ trale independente deţin încă o valoare a p reci ab i l ă , însă astăzi, inevitabil, respon­ sabilitatea poli ticii monetare revine, par ti a L unor agenţi a căror principală preocu­ pare o constituie finaţarea guvernului -- ceea ce susţine a rg u m e n tele împotriva acor­ dării unor prea mari puteri di s cre ţio na re şi pe cel e 'In favoarea unei cît mai mari previzibilităţi a d e ci zii lo r în domeniul po li ti c i i mon e ta re . Poate că ar trebui aLirmat în mod explicit l�lptul Ctl avertismentul împotriva pute rilor discreţionare în politica mo netară nu este absolut identic c u cel împotriva put eri l or discreţionare în u ti lizar ea pîrghi ilor coercitive ale guvernului . Chiar d a c ă controlu l asupra monedei se a J1ă în miin il e unui mon o p o l , exerciţiul său nu impl i că neapărat c o erciţia indivizilor. I 5 Argumentul im potriva pu t e ri l o r di sc re ti o n a re în p oli ti ca monetară se bazează pe co n cepţ i a po trivit căreia pol i tic a monetară �i efec­ tele sale ar trebui să fie cît ma i previzibi le. De aceea, validitatea argumentului de­ pinde de po sibilitatea creării unui m eca ni s m au tomat care să facă oferta efectivă de mo ne dă să varieze de o ma ni eră mai previzibi lă şi ma i puţin p er tu rba toare decît ar face-o ca lIlmare a o r ic ăror mă suri discreţionarc. R ăs pu n su l nu este cert. Nu cuno aş t em nici un mecanism autom at care să facă oferta totală de monedă să se adapteze ex ac t cum am dori, iar tot ceea ce am putea spune în favo area oricărui m e cani sm ( sa u a o ri c ăr ei acţiuni determinate de reguli rigide) ar ti că este îndoielnic că, în practică, vre un gen de con trol deliberat ar da re zul tat e mai bu n e . Acest dubiu este motivat, în parte, de cnndi P i le în care a uto rităţ i l e monetare trebu ie să ia deciziile ( co n d i ţii defavorabile, de obicei, abordări lor pe termen lung) şi în parte de faptu l că nu ştim sigur ce anume vor face ele î n tr-o si tuaţie dată, in­ certitudinea privjnd ac ţiuni le lor viitoare (j ind astreL în mod n e e � sar, mai mare atunci cîn d ele nu acţio n ea ză conform unor reguli lixate în p rea l a bi l . o reprezinte o autoritate m o net a ră i ndependentă,

siunii

poli tice şi l iheră să decidă

as


S I STEM U L M ON ETA R

347

Problema se menţine acută încă de la prăbuşirea clalonului-aur, ca urmare a poli ti ci l or din anii '20 şi '30. Este cît se poate de normal ca lumea să considere Întoarcerea La acel sistem rodat drept un ica soluţie realfl. Probabil că, astăzi, din ce în ce mai mulţi sînt de acorei că defecte le eta lunului-aur au rost mult

ex a gera te şi se

îndoiesc de cîştigul obţinut prin abandonarea sa. Aceasta nu Înseanmă Îns ă că res­ tructurarea sa

ar

fi, astăzi, realizabilă.

În primul rind, trebuie să amintim că Ilici lin s tat

nu l-ar putea restaura,

printr-o acţiune izolată. Funcţionarea lui se baza p� calitatea de etalon internaţional şi dacă, de exemplu, Statele Unite ar reveni astăzi la aur, ar însemna că

p olit ic a

Statelli>r Unite ar de termina valoarea aurului. şi nu neapărat că amul ar determi na valoarea dolarului. În al doilea rînd, şi

la fel de important, llmc tionarea pe plan intemaţional a probabil,

etalonu lui-aur se baza pe anumite ati ludini şi convingeri care au Încetat,

să existe .

El opera, în mare măsură, în baza opiniei generale că excluderea din s,is­

reprezen ta o ca la mi ta te majoră, o ruşine naţională. Însă de "vreme bună", cînd se ştie că nici o tară nu este pregătită să facă sacIificii pentru a-l prezerva . Poate mă înşel considerînd că mistica a auru lui a dispărut pentru totdeauna, Însă, pîn ă nu voi dispune de proba contrarie, nu cred că o încercare de restaurare a etalollului-aur poate a dllce ma i mult decît un succes temporar. 1 7

temuI de contabilitate în aur

este puţin probabil ca el s[t aibă o prea mare inl1uenţă, nici chiar ca etalon .

Teza etaLollului-aur este strîns legată d e a rgu me n t u l general potrivit căruia un etalon internaţional este preferabil tmu ia national .

În limitele stabilite

aici, nu pu­

tem continua examinarea acestei probleme. Vom adău ga Însă că, dacă se doreşte

lUI

şi care să poatn ii impus pe plan il1temaţiona l, un sis tem al rezervelor de marUi (care a făcut deja obi ectul ullor analize etalon care să fie, pc cît pos ibil, automat

detaliate) ni s-ar părea varianta cea mai bună de a obţine toatc avantajele atribuite etalonului-aur, fără Însă a-i rrelua şi defectele. I x

Însă, deş i propunerile

referitoare

la un astfel de etalon m erită o atenţie mai mare decît li s-a acordat pînă în prezent, ele nu oferă o alternativă· practică pentru viitoru l apropiat. Chiar dacă

ar

exista

o

şansă de adoptare imediată a une i ast fel de schemc, este puţin probab i l că ea ar ti d i rij ată cum se cuvine, adică în scopu l de a stabiliza doar preţul global

al

lotului de

mărfuri sel e ctate, nu şi preţllri le indivjdl lale ale unor măr1uri incluse în lotul respectiv. 5. Nu doresc în nici un caz să subminez argumentaţia în favoarea oricărei

soluţii care ar Corţa a u tori tăţi le să facă ceea ce trehuie. Necesitatea unui asHeI de


L I BERTA TEA

348

Î N S TAT U L BUNĂSTĂ R I I

mecanism devine tot mai clară, pe măsură ce creşte p ro bab i litatea ca po li tic a mo­ netară să tie afectată de c onsideraţi i privind n n anţe l e rmblice; însă, am submina, în loc să consolidăm ace as tă argumentaţie, dacă am exagc ra rezultatele pe care ea le poate pr oduce Incontestabil, deşi putem li l:nita puterile d i s creţio n a re .

în a c est dome­

niu, nu le vom putea niciod ată elimina ; în c on s ecinţă ceea ce se poate întrepri n de ,

în

interiorul acestui sp a ţiu inevitabil al puterilor dis creţ io n are

nu este

numai foarte

important, ci, în practi c ă , are mari şanse să d e tenn i ne dacă mecanismul va

ti sau

nu vreod ată [tID cţi o n al. ,

,

Există o dilemă fu nd am enta l ă cu care se confruntă toate băncile centrale, şi ,

care generează, în cadrul pol i ti cilor lor, n umeroase măsuri dis cre ţionare O bancă .

centrală poate ex ercit a doar un control indirect şi, tuturor mij loac e lor de plată at1ate

în consecinţă,

limitat asupra

în circulaţie. P u tere a sa s e bazează în princ ip a l pe

ameninţarea cu refuzul d e a [11rniza lich idi tăţi , atlUlci cînd ele sînt ne c esare Cu .

toate acestea, se consideră că este

de

datoria �a să nu re fu z e niciodată tltrnizarea, în

anumite con d i ţii a acestor li ch i d ităţi atunci cînd este nevoie de ele Aceasta, şi nu ,

,

efectele generale ale po liti ci lor în domen i u l preţuri lor

.

s au valoarea m on edei , este

problema care preocupă banca cent.raIă, în a cţiuni l e s ale co t i d ie n e E s te o mi s iu ne .

ce reclamă ca b an ca c entrală să anticipeze sau să contreze ev o l uţ i ile în domeniul credit.u lui, pentru care nici o regulă simplă n u poatc constitu i

Ull

gh id

satisfăcător. I l)

Ac e laş i lucru s e apli că, în proporţi e aproxi m ati v egală, m ăsurilor menite a afecta preţurile şi ocuparea forţei de muncă. El e tre bu ie dirij ate mai ales către

anticip area schimbărilor înainte ca ele să aibă Loc, şi mai pu ţi n către corectarea lor, după ce s-au p ro du s dej a Dacă o bancă centrală ar aş te p t a mereu pînă ce s-ar v ede a .

o bl i gată (d e către o regulă sau un mecanism) să treacă la acţiune, s-ar produce

fi necesar. Şi d a c ă în interiorul d omeniul u i său de măsuri o p u s e celor c a re îi vor li i mpus e u l teri or (prin tr u n mecanis m sau printr-o regulă) s-ar crea o situaţie în care an gr enaj u l nu v a putea fimcţiona mult ti mp Aşadar, în u l t im ă instanţă, ch ia r în situ aţia în c are pu­ flu c tuaţii mult mai mari decît ar ac ţi u ne d iscreţi on ară

,

ea ar lua

-

.

terea d i s c re ţi onară a autori tă ţ i i este considerabil restrînsă, rezultatul va depinde pro b ab il

,

,

de ceea ce va fa ce a u torit a tea în i nterioru l domeniului său de acţi une

d iscreţion a ră. decît

În practică, aceasta Înseamnă că, în cond i ţ i i l e actuale, nu avem altă soluţie să limităm politic a monetară prescrii ndu-i obi ec tiv el e mai cUlînd decît acţiu­ ,

nile specifice. Astăzi, p rob lema concretă este dacă prin ea ar t re b ui să se menţi nă stabil un amunit niv el de ocupaTe a for ţei de mu nc ă sau un

an um it

nivel de p re ţur i

.

Dacă le interpretăm în mod rezonabil şi admitem o anu mi tă marjă pentru inevi-


S I S T E M U L MON ETA R

349

tabilcle Huctuaţii minore în jurul unui nivel dat, aceste două scopUli nu intră nea­ părat în conflict, cu condiţia ca exigenţele politic i i monetare să ocupe primul loc, iar restul politicii economice să 1ie adap tat în funcţie de ele. Pe de altă parte, va apărea un coni1ict în cazul în care se va stabi l i drept prin c i p a l obi ectiv "ocupm·ea completă" şi, aşa cum se întîmplă uneori, ea va fi interpretată ca tiind nivelul maxim al ocupării forţei de 11 1uncă ce poate fi prod.us prin mijloace monetare, pe termen scurt. Acest drum duce la inLlaţie progrcsivu. Obiectivul rezonabil al u nui nivel înalt şi stabil de ocupare a 10rţei de mlIDcă

ar putea fi, atins în contextul

căutării unei stab il ităţi globale a nivelului de preţuri Î n pract i că, probabil că nu contează prea mu l t modul în care este definit acest nivel .

de preţuri, cu excepţia faptu lui că el nu trebuie să se re!ere exclusiv la produsele finale (pentru că, în acest caz, s-ar putea genera o tendinţă ini1al-ionistă senmili­ cativă în peri o a d e de progres tehnologic rapid) şi că el trebuie să se baze ze, pe cît p osi bil pe preţurile internaţionale, iar nu pe cele loca le. ,

O astfel de politică,

d acă

este apl i cat ă simultan de două sau trei state mari, ar trebui să !ie compatibilă cu sta­ bilitatea cursuri lor de schimb. Important este fa ptul că vor exista limite stabilite şi cunoscute, iar autorităţile monetare nu vor perm i te vari aţ ii lor de preţuri să depă­ şească aceste limite şi nici măcar să se apropie de ele pînă la nive lul ce ar necesita modificări drastice În politica monetară.

6. Chiar dacă există unii care susţin explicit o in!1aţie continuă, cu siguranţă c ă motivul pentru care, acum, avem aşa ceva nu este acela că ea ar ii dorită de maj oritate. Puţini ar fi cei dispuşi să o accepte, din moment ce s-a dovedit că pînă şi o creştere aparent moderată a preţurilor, de trei procente a nual, Înseamnă dublarea lor într-un interval de dou ăze ci şi tre i de ani şi jum[ttatl.:, respectiv o creştere de pa­ tru ori într-un un interval de timp ech ivalent cu durata normală a vieţi i active a unui salariat. Pericolul prelungirii inflaţiei nu se datorează atît forţei celor ce o susţin în ca opinia

mod deli berat, ci slăbiciunii cclor care i se opun. Spre a o evita, trebuie

publi c ă să devină conştientă de măsuri le ce pot ii adoptate şi de consecinţele nea­ doptării lor. Cei mai mll lţ"i speciali şti sîn t de acord că dificu l tatea p reve n i rii inilaţiei este doar de natură politică, nu şi economică. Totuşi, nimeni nu pare să creadă că autori t ăţi le mone tare au şi îşi vor exercita puterea de a o preveni. Optimismul ex­ trem

în legătură cu miracolele ce pot

fi realizate prin p olitic a m onetară este înso� t

d e u n total fatalism privind efectele sale pe termen lu ng.

Există două asp ecte pc care nu le vom p u tea accentua îndeajuns: în primul rînd, pare cert că nu vom putea stopa aJu necnrea că tre un tot mai pronunţat contra1


LI BERTATEA ÎN STA T U L BUNĂ STĂ R I I

350

nu v om opri tendinţa i nll ationisLă; în al doi lea rînd, orice creştere a pre ţurilor es te periculoasă, Întrucît (J dată ce începcm să ne bazăm pe efectul său s limulati v ne vom angaja pe un drum care nu ne va lăsa de a le s decît între mai multă inllaţie, pe de o p arte şi a ne plăli greşeala prinlr-o recesiune sau o depresiune, pe de altă parte. Chiar şi o rată modera lă a i nflatici este periculoasă, căci ea îi va lega de mîini pe responsabi lii politic i, ci-cînd o situaţie în care, de 1i�­ care dat ă cînd apare o problemă, ni se va părea că singura calc tacilă d e a ieşi d in Încurcănll'ă ni se va părea că generarea el şi mai mu lt ă in ila ţie. Nu am avut suticient spaţiu pentru a evoca m od u l În c are diversele 1110 dalită!i prin care e fortur i l e indivizilor de a se proteja de intlaţie_ c u m ar ii co ntra c te le de tip scală-mobilă, nu numa i că accelerează proc es u l ci. În parale l , sporesc rat a infl aţiei n e c esare pentru m en ţi ne rea efectului stimu lativ. Sii observăm d oar că inllaţia fa ce tot mai difjcil pentru oamenii cu venituri mu d es t e SH fa că ci înşiş i economii pentru anii bătrîneţii ; că descurajează oa men i i să economisească, Încurajîndu i să se îndatoreze; şi că, di strugînd clasa de mij loc, creează acel dec a laj periculos În (re cei total lipsiţi de proprietate şi ce i boga ţi, decalaj atît ele caracteristic soc i etăţilo r care au traversat o inflaţie prelung i tă şi care este sursa a t Îlo r tensiuni, în acele s o cietă ţi Poate şi mai amenin ţător este efectu l psihologic mai amplu, răspîndi re a în rîndul popula�iei a dezinteresului fată de calcul ele pc terme n lung ' şi înc lU Clj area unei atenţii aco rdate exclusiv avantajelor imediate, e l e mente I.:ure do mină deja sfera al statului, dacă

continuă

,

,

,

-

.

"

politicului.

Nu

inflaţioniste sînt sustinute, în general, de c ăt re cei ce ma i pronu nţa t . . din nefericire însă, nu numai de ei . Dependenţa crescînd ă a individu lui faţă de guvern, prodUSH de in flaţie şi, de aici, cererea de a se extinde acţi u n e a g u v e rna men tal ă pot reprezenta, pentru socia­ lişti, u n argu ment favorabil. Pe de altă parte, ce i ce vor să ap er e libertatea ar trebui să recW10ască fapnl l că in l1 aţ ia es t e prob abil, cel mai i mp o rtant element al aces tu i cerc vicios plin care un tip d e acţiu ne guvernamentală reclamă, l a rînd u l său, tot mai mult c ontrol guvernamental. De aceea, t oţ i c e i care d oresc oprire a alun e cării c ătre u n control gu v ernamental spori t ar trebui să-şi concentreze eforturi le asupra po l i tic i i m one tare. Poate că nimic nu este mai depriman t decît să vezi cum, graţie avantajehx imedi ate ale unei politici cxpansion iste, a tîtia oameni inteligenţi ş i infonnaţi care. î n m ajoritatea ce l or l a l te domen ii, apără libertatea. sînt, totuşi, te n ta ti să s plijin e ceea ce pe termen lung va d is truge bazele unei soc iet ăţi libere . întîmplăt or pol i tici le ,

doresc un control gu vernamental

,


XXII Locuillţe şi urbanism Dacă g l lvern ul

a"

fII '

reduce sim ultan

Cli aceste s ubven(ii, p1lnct de că ei

ar

ve dere

de,�fiinţa s ubvenţiile pentru locuinţe şi

imp oz it e le nI lInci/orilor ClI

o

sumă egală

m uncilorii nil al' pierde nimic,

din

.financ iar,· insâ, in acest caz, ClI sigur{'/l7ţei

prefera să cheltuie banii pe altceva decit pe locl/­

inţe, c o ntil1lfÎnd Scl lo c u iascâ in c({se supraaglomerate şi u/lii pentru c/i

Cll

tiU

cunosc avantajele

unei case mai b u ne iar a/ţii pentru cel

pun mai puţin preţ de a-şi cheltui

dotări insufic iente, ,

pe aşa ce va, Î17 comparaţie cu a/le moduri

banh. Acesta este LIn argument, u nic ul argument (n fa­ voareo sub venţiilor pentrll locuinţe şi e.\' te formula! aici În ./01'177(,[ sa brufă, pentru că s lIh iectul este ji'ecvcnt abordat În litera/ura de slinga, flirâ

{(

se privi adevă/'lf/ lnfa(r.t. W . A , LEWIS

1 . Civil izaţia, aşa cum

°

cunoaş tem , este inscparahilă de viaţa urbană . Aproa­

pe toate elemen tele ce fac dis tincţia între societatea civiliza tă şi cea prim itivă sînt strîns legate de marile aglomeruri de populaţie pe care le l1 ull1jm "oraşe", iar ahmci

salI "politeţe", ne re1erim la modul de via­ ' ţă din oraşe, Pînă şi diferenţele Într..: vi a ţa actuală a populaţiei rurale şi cea a pri m i ­ cînd vorbim de "urbanitate", "civili tate"

tivilor s e da torează, în majoritatea lor, lucrurilor oferite de ora ş . D e asemenea, posi­ bilitatea de a beneficia, la ţară, d..: produsele ora�lI ll1i este cea care 1ace adesea din traiul lipsit de griji de la sat ideal u l unei vieţi de om .


LrBERTA T EA ÎN STATUL B U NĂSTĂR I I

3 52

În s ă av an t aj el e v i e ţii

urbane, în special creşterile enorme de productivitate

d atorat e industriei, care oferă cel or puţin i rămaşi la ţară mij l o ace l e de a-i hrăni pe

to ţi ce i lalţi , sînt ob ţinut e cu un preţ mare. Viaţa la oraş nu e st e doar mai pro duct ivă decît cea rurală, ci şi mult mai co stis itoare . Doar cei a eăror prod uctivitate es te mult sporită de trai ul la oraş o bţin un profit net, în condiţiile costuri lor s up lim en t are pre­ su pu se de acest stil de viaţă. Atît costurile şi tipurile de faci lităţi aduse de viaţa ur­

bană [ac ca venitul minim ce permit e u n trai decent S[L iie, la oraş, mu l t mai ridicat decît la ţară. Nu l1lml lli că un grad ridicat de sărăcie încă suportabil, la ţară, e s te Cll greu to l erabi l , la oraş, însă el i mp l ic ă expres i i nem U l oci te al e mizeriei, şocante pen­

tru ce i l al ţi . Astfel, oraşul, sursa a aproape lot ceea ce conferă valoare c ivi l iz aţie i , cel care a oferit mijloacele pentru a promova ştiinţa, arta şi con fortu l materi al , este

responsabil de petele c el e m ai întu necate ale ac est ei civilizclţii. Mai mult, costurile im p l i c ate de iaptul crt un număr mare de oameni trăiesc în con diţi ile tmei densi tă ţi ridicate nu sînt doar foarte mari, ci şi c o l e c t ive, În sensul că totodată

nu se aplică în mod necesar sau automat doar celor care le

provo a că, ci se pot răs­

asupra tu turor. Din multe pun cte de vedere, apropierea pronunţată pe care o pr esu pu n e vi a ţa mbană c om p li c ă lucrurile, atunci cîn d se pune prob l ema divizării dr epturil or de propr i etat e . Nu p ut em spune că ceea ce Elce proprietarul cu propric­ atea sa îl va afecta doar pe el şi pe nimeni al tcineva. Ceea ce e conom i şti i numesc "efecte de vecinătate", adică efectele acţiu nii resp e ct i v e asupra proprietăţi l or altora, capătă o i mp orta n ţă majoră. De fapt , într- un oraş. u lj l i t a te a ori cărei unit ăţi de pro­ pri etate va depinde În p arte de cee a ce fac vecinii nemijlociţi şi în p arte de servici ile comunale, în l i p s a cărora utilizarea efec t iv ă el t e re nu l ui ele către propri etari ar fi aproape i mposibilă . Din ac e a st ă cauză, fo rmul el e genera l e, precum prop ri e tate a privată sau liber­ tatea contracl111ui nu oferă un răspuns direct pro b l e me lor c omplexe ri d i c a t e de viata urbană. Probabil, chiar în l i psa unei autorităţi cu puteri coercitive, ava n taj e l e supe­ fi"înge

rioare ale unor entităţi mai mari ar

11 dus

l a dezvol tarea lInor noi insti tuţii juri dic e -.

o d ivizare a dreptul u i de control Între d e ti nători i ull ui drept s up eri o r de a d e t ermina caracterul unui district mai mare ce ar trebui amenajat, re sp e ctiv posesorii unor dre p tu ri inferioare, de folosire a unor u nităţi mai mici. A c eş t ia din urmă ar li l i b eri să d e cid ă în clies tiuni particul are , în cadrul mai larg trasat de primii . În multe pri­

vinţe, fu n cţiil e ce revin consiliilor m u n i c i p a l e cor es pu nd celor ale unui astfel de pro pri e tar superior. Trebuie să admitem că, pînă de curînd, ec on o mi ş t i i au acordat o ate n ţi e regre­ tabil de mică pro bl em elo r l e gate de coordonarea diverselor aspecte ale dezvoltării


LOC U lNŢE Ş I U R BA N I S M

353

u rbane ' Deşi uni i dintre e i s-au numă rat printre pr in ci p al i i critici ai relelor din domeniul locuinţelor (În urmă cu vreo cinciz eci de <mi. un săptămînal satiric ge r­ .

man sugera că economistul poa t e

li de1init drcpt cineva

cm'c umblă încolo şi încoa­

ce, măsurînd locuinţele muncitor i l or şi găsindu- l e prea mici ! ), în pri vinţ a chestiu­

n i lo r importante ale vieţii urbane, ei au urmat mult timp exemplul lui Adam Smith, care explica în conferin ţele sale că pro blemele curăţen iei şi s ecuri tăţii "adică, me­ ,

toda potrivită de Înlăturare a murdări e i de pe străzi �i de aplicare a deci zi e i judecă­ tore ş ti privind prevenirea crimelor sau organizarea lInor gărzi c ivile, deşi utile, sîilt prea vulgare penuu a ti p om e nit e Într-un astrel de discurs·'.2 A vînd în v edere faptul că neglijează, prin însăşi profesia sa, analiza unui su­ biect atît de important, economistul nu ar trebui să dep li ngă starea extrem de nesa­ tisfăcătoare în care se găseşte a c es t domeniu de stu di u Dezvoltarea opiniilor a fos t călăuzită aproape exclusiv de oameni preocupaţi de abol irea anumitor racile, negli­ jîndu-se problema centrală a m odului în care trebuie armonizate eforturile sep arat e Totuşi, extrem de i mp ortantă rămîne p ro b l em a compatibilităţii în ti e utilizarea eli­ cientă a cu noştinţe lor şi deprinderilor proprietarilor individuali şi păstrarea acţiu­ nilor lor într-un cadru care să nu le permi t ă o bţi ner e a de av an t aj e unul în detrimen­ .

.

-

,

tul al tu i a Nu trebuie să uităm că, pînă acum cu toa te imperfecţiunile ei, piaţa a că­ .

,

lăuzit evoluţia o raşelor cu mai mult su cces dec ît se crede de obicei şi că majoritatea propunerilor de ameliorare bazate nu pc i deea de a o fa ce să funcţioneze mai bin e ,

ci pe i mp un ere a unui sistem de conducere centralizată, atestă necunoaşterea a ceea ce ar trebui să realizeze un astfel de si s tem fie şi Ilumai p e n tru a egala eficien ţa ,

pieţei. Într-adevăr, cînd observăm m odul hazardat În

c

a re guvernele, aparen t lipsite

de o concepţi e clară asupra forţelor ce au determ i nat dezvoltarea oraşelor, au în general aceste probleme di ficile, ne mirăm că re l el e nu sînt atît de mari pe fi putut fi. Multe dintre politicile menit e să co mba tă anumite racile nu au altceva d e cît să le agrave z e iar cîteva dintre cvolu (iilc mai recente au conferi t ,

tTatat cît ar făcut auto­

rităţilor posibilităţi de control asupra vie ţi i privatc a ind ividu lui mai mari decît în oricare alt domeniu al poli ticii . ,

2. Trebu i e să analizăm în primul rînd o măsură carc, deşi prezentată întot­

deauna drept un mijloc de abordare a unci urgen te trecătoare, şi n i ci od ată drept o soluţie permanentă, a deven it ele fapt o caracteristică dura b ilă ; În Europa occiden­ tală, ea a contribuit. probabil, la restringerea libertăţ i i şi proprietăţii mai mul t decît ori cm'c altă masură poatc cu exccpţia innaţiei . Este v o rb a de resu'icţiile lmpuse ,


LI B ERTAT EA ÎN S T A T U L B U NĂSTĂ R I I

354

chiriilor, instituirea unor plafoane pentru chiri i , în cazu l l ocu inţe loL In iţial ea ,

introdusă pentru

a

preveni creşterea chiri ilor,

însă a fost menţinută, În multe

ţă ri, timp d e

a

fost

în timp u l prim u l u i război mondial;

mai mu lt de patruzeci de ani, interval în

care inflaţia a atins va lori importante, cu rezu l tatul că as tfel chiriile au fost reduse la o frac�iwle din va loarea pe care ar fi avut-o pe o piaţă liberă . Astfel, propri etatea În domeniu l locuinţelor a fost practic cxpropriat5 . Poate mai mult decît oricare a l tă măsură de acest tip, ea a agravat pe termen l ung ră u l pc c are trebu ia să-I vindece şi a creat o situaţie În care aUlorită ( i l e admini strative au dobîndit puteri profund arbitrare

asupra mişcării oamenilor. De

asemenea , ea a contribuit mult la dec:J i n u l

respectului faţă de proprietate ş i al sentimentu l u i responsa bilităţii individuale. Pentru cei ce nu i-au simţit e fecte le un ti m p mai părea nefiresc de dure . Dar oricine

vede decăderea

indelungat, ac este remarci pot

progresivă a con diţiilor de l ocuit

şi efcchll asupra modu lui genera l de viaţ ă al locu itorilor Parisulu i , Vienci sau chiar Londrei, poate aprecia efectu l morta l pe care această măsură caracteru lui unei econ omii -- şi c hi ar a l u n u i

li poate aVea asupra

popor.

În primu l rînd, orice Gxare a chiriilor sub preţll l p i eţei perpetuează ddicitul de locuinţe. Cererea continuă

să depăşeascft olcrta !;ii, dacă plafoanele sînt impuse

în mod strict (impiedicîndu-sc prac tica "suprapreţu lui") , tre buie ca autorităţile să institu ie un mecanism

de a l ocare a spaţi ilor de locuit. Mobi l i tatea

este mult redusă,

iar de-a lungu l timpulu i distribuţia popu laţiei pe cartiere �i tipuri de locuinţe Încetează să mai core�pu nd ă nevo i l or sau dori nţel or, îllce lează rotaţia norm a H i prin care, în intervalul

în c a re caru l

ocupă mai mult spaţiu deCÎt nu

un

fam i l iei obţi ne cîş tigul maxim, 1�1I11i lia respectivă

cuplu

li se poate ordona să se mute,

tînă r

sau

ci păstreaz�1

U I l u l de p ensi onari .

ceea

Cum oamenilor

ce au, iar spaţiile Închiriate devin

u n fel de proprietate inal icnabilă a hl l11 i 1 i e i , tnt l1sm i să d in genera ţIe în generaţie, in­

diferent de nevoi. Cei care au moşte n i t o decît ar 11 altfel, însă o pro porţ i e tot deloc o locu inţă �eparat ă, tic că

o

i ocu i n tă închi ria tă sînt adesea mai înstări ţi mai mare a populaţiei fi e că nu poate obţine

poatc El ce doar graţie unui l�tvor oficial , printr-un

sacrificiu ele capital pe care cu greu şi-l pot permi te sau pri n mij l oace i legale, necinstite . 3 În acelaşi timp, proprietaru l pierde ori ce interes de: a in ves ti în întreţinerea clădirii mai mult decîL ii permite l e gcn sfl recupereze de la ch iri aş i . În oraşe precwll Parisu l, unde int1aţia a redus val oarea real ă puţin) din valoarea de al tădată, ri tmul

a

ch irI i l or la

în C<lrc

ti

dOlI ăzecea parte (sau mai

casele: (�iung Îlllr-o stare de nemai­

pomenită decădere esle atît de mare, Incît în l ocu irea l or va li i m p os i b i l ă timp de ,

de cenii .


LOC U I NTE Ş I URBAN I S M

355

N u daunele materi a l e sint, Îns[l, cele mai i m porta n t\.!. Din cauza rcstri c!iilor a su pra chiri i lor, în sta tele occidenta le. segmente mari

ele p o pu l a ţ i e au d evenit

supu­

se deciziilor arbitrare ale autorităţilor În probl emele l or persona le şi s-au ob işnuit să

c a u te

aprobare şi îndrumare în de ci z ii l e majore ale vieti i . Ei

au

ajuns să consi dere

un fa pt natural c a altcineva să le furnizeze, gratuit, capitalul d in care să-şi plăte a s c ă acoperişul şi ca bunăstarea

ecollomică

i n dividu a l [l să depindă de ra v oru r i l e part idu­

lui la putere, care adesea îşi rolose�tc controlul asu pra pi eţei ele lo cuinte spre a-şi aj uta susţin ători i . Ceea ce a contr i b ui t de lege

şi faţă

enorm

l a subminarea respectu lui faţă de proprie tat e , fa lă

de tribunale este Hl ptu l · că

apre ci ez e m e rite l e relative

ale n evoi lor

,

a ut

or i t ă ţ i l e

sint permanent chemate să

să al oce s erv i c i i esenţiale şi

pra a ceea ce este În că, n om in a l proprietate privată , ,

conform

să decidă asu­

propriilor j u decăţi

individu ale. De ex em plu, dacu "un proprie ta r cu o să rein tre În casă , ar suferi mai mult, în li respi ns ă , decît ch i r iaşu l , cu un singu r c o pi l dar cu o s oacră

asupra urgenţei diverselor nevoi

,

soţie invalidă şi tre i copii mici, care d o re şte caz că cererea i-ar

ţintuită la pat, dacă cererea proprietarulu i ar li n probată" 4. este poate

ii rez ol v ată

o

prohlemă cc nu

apelînd la vreun principi u recu no s c ut de justiţie, ci d o ar prin

intervenţia arbi trară a au t orităţi i . Cît de m are este puterea conferită de acest control

asupra celor mai i mp ortan te decizii din v i a ţa persona l ă, reiese pregnant dintr-o dccizic

a Cmţii

Administrativ8 de Apel

eli n

German i a ,

care

a ga sit necesar să decl a­

re ilegal refuzu l unui oiiciu al forţel or de muncă de a găsi un s erv ic iu pentru cineva care locuia Într-o altă zonă, pîm'i ce acesta nu obţinea în tii . din partea autorităţi lor Însărcinate cu lo c u in ţe l e permisiunea de a-�i s ch i m b a domici l i u l şi prom i siu n ea ,

cazării; verdicnil Cu rţi i

1111

c o ntes ta dreptu l U l1 ei.1

sau

a lteia d in au torităţil e mcnţio­

nate de a re1liza sol icitarea, ci aprecia că refuzul . l or i m pl i ca

o

"

cu plare inadmisibilă

a unor in terese separate ale adm i ni stra! iei"5 . Într-ade văr, co ord on a re a activităţii diverselor au t orită ţi atît de mu lt d o ri t ă ,

altfel

ar

fi

de

plani fica tori, riscă S[1 transforme ceea ce

doar arbitrariu în privi n ta anumitor decizii într-o pu tere despotică asupra

întregii existenţe

a i ndividulu i .

3 . Dacă restri cţiile asupra chi riilor, chiar ac olo u n d e lumea nici nu-şi m a i

aminteşte d e cînd a u intrat î n vigoare, sînt în că privite drept măsuri de urgenţă care au devenit, di n punct de vedere pol iti c, i mposi bi l de

a b a m.lona t(

\

eforturil e de a re­

duce co sturil e aferente l o clli n ţel or pentru categoriile săra ce, pri n co ns tm cţ i a de

l ocu inţe publice sau subvcnţi i pentru c o nstru c ţ i i

.

au aj uns să tie

a cc e p tat e

ca o

perm a n enţă În statul bunăstări i . Nu s-a înţe les că, dC\că amploarea şi metoda lor de


LI BERTATEA ÎN STAT U L B U NAsT Ă R I I

356

instituire nu sînt limitate cu

mare

atenţie. astfel de acţi uni p ot produce rezultate

simil are celor ale restricţiilor i m pu sc asupra chi r i i lor.

Primul l ucru

ce tre b u ie

observat

este că ori c e grup de oameni pe c a r e statu l

vor 11 avantajaţi doar toate noile l o c u i n ţe ce le sînt d e sti n at e .

Încearcă să-i ajute pri ntr- o ofertă p u b l i c ă de l oc ui n\ c

d ac ă

statul îşi asumă sarcina de a Lurniza

Fur­

n izarea, prin mij l oac e spec ili ce au tori tă ţii, d oar CI unei p ărţi din total ul l ocu inţ el o r nu va reprezenta de fapt un ad a o s , ci d oar un subst ihlt p e n tru ceea ce era o ferit de

construcţiilor. În al doilea rînd, locui n ţe l e mai oferite de guvcrn vor trebui limitate în mod s t rict l a ca t eg or i a ce se d ore ş te a fi aj u tată; p e ntru a satisface cererea În condi ţ i i l e lI nor chirii m i c i , statu l v a trebui să ftrrnizeze cu mult mai multe locu inţe dec î t ar ocu pa. în alte con d i tii, acea categoric. Î n a l tre i l e a rînd, o a s t fel de l i mit are a sistemulu i pu h l i c ele l ocu inţe la fami l iile cele mai să ra ce ar ii pra c ti că , în genera l, d oar dacă statul nu şi-ar pr o pu n e să o fe re locuinţe care să tie în acelaşi timp m a i i e nill � şi m u l l mai bune de cît cele deţinute anterior; altfel, cei asistaţi prin această metodă a r o b ţi ne l o cu i n ţ e mai bune decît cele ale indivizilor s i tu a t i imcdi at d e asupra lor, pc scara ec on o mic ă ; presiunea ace s tora din urmă de a ii ş i ei in c l u ş i în ac c a stfl schemă ar deveni irezisti bilă, iar procesul ar deveni r ep e ti tiv ş i ar i nc l u d e , progresiv, tot mai mulţi oamen i . O co ns ecinţă este aceea că, a ş a c u m repetă rdo rm a t ori i sistemului de locu­ i nţe, orice schimbare radi cală a co nd i ţ i i l o r dc locuit, p ri n a c ţi une pu b l i c ă, poate li în făptu it ă doar dacă în t re gu l ansamblu de locui n ţe d i n tr-un oraş este privi t drept un serviciu pu b l ic şi p l ă ti t din l o n duri pu b l i c e . A ceasta Înseam nă nu numai că, În ge­ neral, oamenii vor tre bui să chdtll iască pen tru locu i nţe mai m u l t decît a r ti d i spu ş i să o fa c ă, ci şi că I ihertatea lor personală va fi grav ameni nţată. Dacă a u t o r i t ă ţ i l e nu reu ş e sc să fu rn i z ez e suficiente astfel de l o c u in ţ e m a i bune şi mai ieftine care să s ati s facă cererea, la nivelul stabilit al ch irii l or, va ti necesar u n s i stem p erm ane nt de alocare a lor d e către a u tor it ':iţi -- ad ică, un s istem în eare autorită ţi le determină cît trebuie să cheltlliască oamenii pe n t ru locu i n ţe şi ce fel de l o cui nţe trebu ie să prim easc ă o fam il i e sau un i ndi v i d . Este evi dentă puterea pe care ar p os e d a- o ac tiv i t ăţi l e p riv at e în d om en i ul ieftine

au torităţile asupra v i c tii i ndividuale dacă obţi ncrea unui ap arta men t sau a u n e i case ar depinde, în general, de decizia lor. Trebuie, să remarcăm că în c erca re a de a fa c e din loc ui n ţe un sector public a

În mu lte s i tu aţi i . pri n c i p a lu l obstacol În c a l ea îmbunătăţirii c o n diţi i l or forţe ca re determină () reducere treptată a c os tu lu i construcţiil or. T o ţi monopo liş tii sint recu n os cu ţ i dre pt inc1i cienţi - calificativ va­ labil şi pentru m aş ină r i a bi ro crati c ă el s t at u lu i . Su spendarea mecanismului devenit dej a ,

de locu it, contrabalansÎnd ac e l e


LOC U INŢE ŞI U RBAN I S M

357

co nc uren ţe i şi t en d i nţ a oricărei stru chlri d irijate de l a centru de a s e ositica ob s tr u c­

ţi on e ază atingerea s copulu i dezirabil (ş i, din punct de vedere telmic, nu i m po si bil) de a reduce substanţial şi progresiv co s hlr i le la care pot

fi s at is fă cut e toate

nevoile

de locuinţe. Sistemul public şi cel

subvenţionat

de locu i nţe pot Li, asUcl, cel mult instru ­

mente de asistenţă pentru cei săraci, cu consecinţa inevitabilă că îi va face pe cei care beneticiază de el să depindă de au t ori t ă ţi Într-un grad ce implică serioase con­ s e ci n ţe politice, dacă ei con stituie o parte însemnată a pop u l a ţi e i . Ca orice ajutor pentru o

minori tate

defavorizată, o astfel de măsură nu este incompati bilă cu un

sistem general al libertăţii. Însă ea ri dică p ro bl em e foarte grave, care trebuie abor­ date în mod decis dacă se doreşte evitarea lU10r consecinţe p er i cu l o a s e.

4. Posibilităţile mai mari de cîştig şi ce l e l al te avantaje pe care le oferă viaţa la oraş sînt compensate, în măsură consi derabilă. de costllrile mai mari care cresc, în general, proporţional cu m ărim e a oraşulu i . Cei a căror productivitate este mu l t spo­ rită de faphll că lucre ază în ora ş vor obţine un beneficiu net, ch i a r dacă trebuie să p l ăt e asc ă mult mai mult pentru spaţiu l lor l i mi ta t de l o cu i t sau pe transpoliul zilnic

pe distanţe mari . A lţi i vor obţine un beneficiu net doar dacă nu trebuie să cheltu­ iască pe transport sau pe traiul în cartiere scumpe sau dacă acc e p tă să locuiască în condiţii de aglomeraţie, atît timp cît l e rămîn mai mulţi bani pentru alte scopuri. Pentm cei a căror productivitate este redusă,

o

ocazie de a b ene ii cia de ceea ce

o feră oraşul, cu p re ţul unui trai în cond iţ i i de supra-aglomeraţie, o reprez intă clă­ diri le vechi din centru, prezente în mai toate etapele dezvoltării unu i oraş . Ele sînt situat e pe un teren care este atît de s ol i c i t at În alte scopuri, încît nu mai este ren ta bil

s ă con stru i e şti p e el n o i locuinţe, iar cele

ex i ste nt e sînt refuzate d e oam<;-:nii înstăriţi . d ispu ş i să locuiască în ast fel de clăd iri , a le menţine reprezintă cel mai profi tabil mod de u t ili zare a terenu lui . AstfeL în m od paradoxal, ce i mai săraci locu itori ai unui oraş l o cu ie sc in cart ie re unde va l oarea t eren u l u i este foarte mare şi unde propri etarii o bţi n ven i tu ri considera b i l e de pe urma a ceea ce este, probabil, partea cea mai de grad ată a oraşu lu i . În <l stfel de si tuaţii, proprietatea de acest tip continuă să tie disponibilă pentru lo cuinţ e doar din cauză că ve ch il e clă­ diri, pentru a căror re par are sau întreţinere s-a c he l tui t foarte pu ţin, sînt foarte dens locuite. Dacă ele nu ar fi d isponibile s au nu ar pu t e a ii uti lizate în acest scop, nu ar mai exi sta posibi litatea ca mulţi dintre locatarii lor să compenseze astfel costurile Atît timp cît unii sînt

suplimentare al e vieţii la oraş.


L I B ERTATEA ÎN STAT U L

358

B U NĂSTĂRI I

Exi stenţa acestor cartiere sărace, care apar Într-o puţin acută

în

formă

mai lUult sau mai

perioada de dezvoltare a maj ori t ăţii oraş elor. ridică două seturi de

probleme Între care

ar

trebui să se fa că d i s tinc ţi a . dar care sînt adesea confundate.

Fără d i s cuţi e , este adevărat c ă prezenţa acestor cmiiere murdare, cu mizeria şi de­ lincvenţa ce le caracterizează adesea , pot a vea un elect n ociv asupra restul u i ora­ şulu i şi va forţa admi nistraţia. şi pe cei lal ţ i l ocuitori să suporte costuri de care cei ce aj ung să trăiască acolo nu ţi n co n t. Dacă este adevărat că ei găsesc avantaje să locuiască în centrul oraşu lui doar pentru că nu pl ătesc toate costurile generate de

fi mod i licată prin taxarea accstor p roprietă ţi Cll toate c osturile respective - cu consecinţa proba hilă că ele vor dispărea şi vor fi Înlocuite de cl ădiri de uz comercial s au indu strial. În mod cert, ace as ta nu îi va ajut a pe locu i torii cartierelor mizere. Aici, motivaţia acţiunii nu s e bazează pe interesul lor; problemel e sint ridicate de efecte le de vec in ăta te" şi ţin de planificare a o ra şulu i , pe care o vom a naliza mai tîrziu . Total diferite sînt argu mentele În l�lvoarea curăţirii ace st or cartiere bazate pe decizia lor, situatia poate

"

presupu se l e interese sau nevoi a le locu i torilor. Ek p rovoacă

()

veritab ilă di lem ei

Adesea, do ar pentru că locu i�sc În clădiri vec hi �i ag lom era te, ace� li o a meni o b ţin un beneficiu de pe u rm a posib ilităţil or

mai mari

de

cîştig o ferite

de oraş. Dacă

dorim să eliminăm cartierele mizcre, tre buie să al egem una din următoarele d ouă alternative. fie să Îi împiedicăm pe locu i to r i i lor srt obţină avantaje de pe urma

n

pentru ei , reprez intă o şa nsă, în dcpfi rtînd cWd iri J e ie ft i ne , dar sordide, care le oferă pos ibi l ităţ i de cîştig şi as tfel să-i a lungăm, pur şi s im pl u din oraş, insi s tîn d asupra anwnilor standarde minimale pe ntru toate c l ă d i rile 7: tie să le oferim condi ţi i mai bune, la un preţ ce nu acoperă costurile şi as tfe l să suhvenţionăm atît rămînerea lor În oraş , cît şi ven irea altora, asemeni l or. Aceasta Înseamnă o stimulare a creş­ terii oraş el or pe s te lim ita j u stiiic ări lo r e co n o m ice , c re a rea d eli ber a tă a unei cate­ gor ii dependente de co m u ni tate pentru acoperi rea presu puse10r s a l e nevoi. Nu ne ce ea ce,

putem aştepta ca acest s erv i c i u să fi e o feri t mult timp, fără ca au tori tă ţil e să-şi aroge şi dreptul de a hotărî cine are şi cine nu an� perm isiu nea de a s e

muta Într-un

oraş

oarecare. Aşa cum se întîmplă în mu l t e alte domenii, politi ci l e promovate în acest caz tind s ă ia în considerare nev oi le u n u i anu m i t număr de indivizi, fără a ţ i n e cont de alţii, de care vor trebui să se ocupe tocmai ca rezu ltat al acestei atitudini . Este ade­ vărat că o parte a locuitorilor acestor cartiere o reprezintă

o amenii

care nu cunosc

decît viaţa de oraş şi care nu vor fi capab i l i să-�i cîştige e xistenţa în mo d cores­ punzător, în mediul rural . Însă pro b lema cca mai acută

este cea

crcatEl de inf1uxul


LOC U I NTE Ş I U R BA N I SM

359

considerabil de oameni veniti din regiuni mai sărace şi încă preponderent rurale, cărora lo cu in ţe l e ieHine din clădirile vechi �i dărăpănatc ale oraşului le oferă şansa

unui prim pas pe drumul ce poatc duce la o m a i mare prosperitate. Ei găsesc

j o s să se mute la oraş, în ciucl a aglomera ţiei �i a condiţi ilor neigicnice în care să locui ască. A le oferi loc u in ţe În ca rtiere mu lt mai b un e la un cost la i'el

av a n t a

trebuie

,

de mic, îi va atrage pc mulţi alţ i i . S o l u ţi a prob lemei economici de d es cu raj ar e

ar

11 să

l ăs ăm factori i

aCţioneLc sau să cxercităm un control direct asupra

illtluxulu i de p o pu laţ i e ; cei ce cred în l i berta te vor aprec ia că prima vari a n t ă este un

rău mai

mic.

Problema locu inţe lor nu este

li n a

in dependentă. care să poată li re zo lv a tă se­

parat; ea este o pa rte a problemei generale

a

sărăciei şi po ate fi rezolvată doar prin­

li decît întirziată da­ in care productivitatea lor este, totuşi, mai mare decît costu l vieţii, în l ocur i În care în care relaţia se inversează, sau dacă îi vom împiedica să se mu te pc cei care cred că. proccdîlld as tfel, îşi pot îmbunăt ăţi perspec tivele, cu pre ţu l cOl1simţămÎntului de a locui In c o nd i ţi i care. nouă, ni se par tr-o creştere generală a veniturilor: Ac eastă rezolvare 111.1 poate

că vom subvenţiona mutarea u nora din locuri

deplorab ile. Nu avem

sufi cien t

spaţiu aici pen lru a

analiza t o ale

celelalte măs uri ale mu­

nicipalităţii, care, deşi d es t ina te a acoperi nevoi le u tl e i anum ite popula p i, în re al i ­ tate ti nd să subvcnţioneze creşterea unor oraşe-g igant, dincolo ele limitele justilicate el in punct de vedere economic. Cele mai multe dintre pol iticile referitoare la tarifele serviciilor p ubl i c e care vi zeazft nem ij locit reducerea cCec tclor aglomerării şi st im u ­ ,

larea creşterii cartierelor periferice, prin fu rnizarea unor servicii în pi erd ere

înrăutăţcască

preţuri inferioare cos turilor, nu fa c decît să

,

la

situaţia. pe termen lung.

Ceea ce s-a spu s despre a c t u a l a stare a ac e st or poli tici În Anglia, se aplică la fel de bine şi a l t or ţări. "Am a lu n e c at către practica de c o l ec tate de la Întreaga

naţiune,

LI Încuraja J ina n ci a r din impozitele u n or structuri urbane hipertrofiate şi anale rllcă in c re ştere continuarea u nei ,

menţine rea

sllperconcentrate, iar în cazul oraşelor mari

,

cre şt eri fundamcntal ne-economicc'·x.

5. Un

ansamblu diferit de pro b l e m e este susc ital de fap t u l că, în întrepătrun­

derea vieţii urbane, mec ani s mu l de pre ţu ri n:ll ectă doar în mod imperfect avan taj ul sau dezavantaj u l pe care l-ar pu tea provoca altora aqiun ile unui p rop ri e tar imo­ biliar. S pre deosebire de s i tu a ţ i a ce predom ină avantajele ce

o

sau

în

cazu l prop r ie tă ţii Lll o biliare, cînd

dezavantajele generate de l�')l osirea

controlează, folosirea

unei porţiu ni de ter�tl

sa

sîn t de obicei, llmitate la cei

afec tează adesea u t i l itat e a porţiu-


LIB ERTATEA

3 60

ÎN STATU L B U NĂSTĂ R I I

nilor învecinate. Î n condiţiile vieţii urbane, aceasta se apl ică acţiunilor proprieta­

rilor part,iculari şi, încă şi mai mult, folosirii terenului allat În proprietatea co­ lectivităţii, cum ar ti cel utilizat pentru străzi şi al te fac ili tăţi publice, atît de im por­ tante pentru oraş. Pentru ca piaţa să p oa tă induce o coordonare e 1i c ien tă a acţiunilor

individuale, at� t proprietarii particulari cît şi autori tăţile ce controlează proprietatea colectivă trebuie să fie astfe l s i tuaţi Încît să poată lua În calcul cel p u ţ in efectele cele mai importante ale acţiunilor lor, asupra alt or proprietăţi. Doar atu nc i cîn d valoarea proprietăţilor - atît ale i nd ivi z i l or CÎt şi ale a u torită ţi lor nl lmicipale ,

reflectă toate e fecte le modului în care ele sînt Colosi te, mecanismul de p re ţuri va

funcţiona corect. Fără anumite aranj amente speciale, această condiţie va fi sat i s1ă cută doar p ar ţ i al

.

­

Valoarea oricărei p ropri e t ă ţi va li a fect a tă de modul în care

vecinii şi le folosesc pe ale lor şi, încă şi mai mult, de se rvi c i i l e oferite şi regle­

mentările impu se d e auto ri tăţi ; dacă diversele d ec iz ii nu i au în con s i d era re aceste efecte, este puţin pro b ab il c a glo b al beneliciile să d ep ăşeas c ă co s tu ri l e ."> ,

.

însă, deşi me cani smu l de p reţuri este un gh id impefect pentru util izarea tere­ n u lui urban, el este totuşi, indispensabil , d ac ă ,dezvoltarea este lăsată în sarcina

i n iţi at ivei pri v a te şi dacă se doreşte folosirea i n tegrală a cunoaşterii şi intuiţie i dis­ persate în s oc i et ate . Există motiv e Întemeiate pentru a lua or i c e măsuri practice ccu-e ar putea [ace acest mecanism să till1 c ţioncze mai cli c ien t făcîndu-i p e proprietari sa ,

ţină cont de to a te posibi lele efecte ale acţiunilor lor. Sis temul de reguli prin care

cu inte re su l public va tre bu i să condiţiilor locale şi particulare, decît ar proprietăţi. O astfel d e p lan i ficare urbană, operînd

deciziile proprietarului ind ividual ar putea co nc orda fie, în acest caz, mai d etal iat şi ma i ad a p ta t fi necesar în cazu l a ltor tipuri de

în bună parte prin e fecte le sale asupra p i eţe i şi prin instituirea unor condiţii gene­ rale, c ărora trebuie să li se con(ormeze toate dezvoltările dintr-un c arti er

sau

d i n tr-o

vecinătate, dar c are lasă deciziile la lat i tud ine a proprietarului individual), e s te o parte a

efortului de

a face mai e fi c i en t mecanismu l pieţei .

Există însă şi u n alt tip de control, ra di cal diferi t. exercita t sub acop erirea nu­

melui de planificare urbană. Spre deosebire de primul, acesta este motivat de d orinţa de a Înlătura mecani s m u l de preţu ri, înl ocuindu -l pri ntr-o conducere centra­

li zată De ac e s t tip este o m are parte din planificarea urbană În trep rins ă în realitate, .

în spe ci a l de către arhiteqi şi ingineri care nu ali În ţe le s nic iodată rolul jucat de pre ţuri în coordoncu'ea activită ţ ilor i ndiv i duale. 10 C h i ar acolo unde nu vizează ra­

cordarea dezvoltărilor vii toare la un plan conceput dina inte, care să pre scri e 1010sirea oricărei porţiuni de teren, ea t i nde să ducă la această consecinţă, tăcînd tot inop erant m e canismul p i e ţe i

.

mai


LOC U I NŢ E Ş i URBA N I S M

361

Aşadar, problema nu este dacă s ă fim sau ci dacă măsurile fol osite vizează

n u î n favoarea p l an iticălii urbane, s up l i m en ta re a şi asistarea pieţei, ori suspendarea şi

înlocuirea ei cu un si stem centralizat. Problemele practice pe care le ridică această politică sînt ext rem de co mp le xe şi nu ne putem aştepta la o soluţie perfectă. Opor­

11 ilustrată prin contribu ţi a lor la generarea unor evo­ vor ii, î ns ă, greu de an t i c ip a t. Principalele dificultăţi practice se datorează t�l ptu l u i că maj oritatea măsurilor de planificare urbană vor spori valoarea unora d intre proprietăţ i le individuale şi o vor reduce pe cea a altora. Pentru ca măs u ri l e să fie benefice, suma cîştigurilor tre buie să depăşe as că s um a pierd eri l or Pen1ru a se ajunge la o compensare efectivă, trebuie ca atît cîştiguri le cît şi p i e rd er i le să p o a tă fi i mp utate autorităţii planifica­ toare, care să-şi asume responsabilitatea de a taxa propri etar i i individuali pentru creşterea valorii propri e tă ţi l or lor (chia r dacă măs uri l e ce ali determinat-o au fost luate împotriva voinţei u n ora d in tre p ro p ri etar i ) şi de a-i compensa p e c ei a căror pro pri etate a su ferit . Acest lucru poate Li re aliza t fără a conferi p u teri arbitrare şi ne control abile autorităţii, d a c ă i se acordă d reptu l de a expropria la v alo a rea corectă a pieţe i În general, ace as t ă metodă este su Ji c ie n tă pentru a-i pcrmite au tori t ăţi i să capteze orice creşteri va l ori c e pe care le-ar genera acţiunile sale şi să-i despăgubească pe cei care se o pu n deoarece le sc ade val oarea pr opri et ăţii. În practi c ă autoritatea nu va fi nevoită să cumpere, d a r b azînd u s e pe dreptu l de expropriere, ea va putea negocia cu propriet a ru l o compensaţi e. Atît timp cît exproprierea la preţul pieţei este unica sa putere coercilivă, toate interesele legitime vor fi protejate. Instrumentul va fi Întru cîtva imperfect, d e s ig ur , deoarece în aceste condiţii "valoarea de piaţă" nu este l i ps it ă de amb igu ită ţ i iar definirea ei corectă poate genera opinii foarte diferitc. Însă aspectul important este că astfel de dispute pot fi tranşate în ultimă in s tan ţă de tribunale ind e p en d en te şi nu trebuie lăsate la tunitatea oricăror măsuri va

luţii pozitive, ale căror d eta l ii

­

.

.

,

,

,

-

,

discreţia autorităţii planificatoare.

planiticatori d e a ii eliberaţi de de p roie ct e l e lor. Ei pr e ti n d adesea că, dac ă trebu ie s ă compenseze la valoarea pieţei, c o st u rile realizării unor îmbunătăţi.ri ar deveni prohibi ti ve. Însă, ori dc CÎte ori s e întîmplă acest lucru, înseamnă că planul propus nu tre buie pus în ap l ica re. Nimic nu ar trebui tratat cu mai multă suspiciune decît argumentele folosite de u rb aniş ti pentru a jusl i iica expropricrea sub valoarea corectă a pieţei, argumente bazate În mod constant p e p re tenţia falsă că astfel pot reduce costul social al proiectului. A ce as ta se re d u c e la faptul că anu m it e costuri nu vor ti l u ate în consi d erare Planit1catori i l�lC ca proiectul să pară avantajos, Pericolele provin mai ales din dorinţa multor

nevoia evaluării cos turi l or impl ic a te

.


3 62

L I B E RTATEA iN STAT U L 13UNĂSTA R I I

transferînd

pur

şi

simplu

costurile

asu pra

UHor

persoane

private

şi

apoi

ignorîndu-le. Argumentul esenţial în t�lVoarca plani fi cării urba n e este ce l care invocă nece­ sitatea de

a

pu tea gîndi la scru-ă mai

mare

decît d i mens i u nea ob işnui tă a proprietăţii

ind ividuale. Anumite scopuri ar putea li atinse printr-o div izare

a

conţinutl1 1ui drep­

turilor de proprietate în aşa fe l Jndt anumite deci/ii să rămînă de competenţa titu­ laru lui dreptului superior, adică, de competenţa u n u i organism reprezentînd Între­ gul cartier sau întreaga regiune şi care Sti posede pUlerea

de

a evalua benefi ciile şi

daunele proprietarilor individuali. Sis temu l de d ezvol tare imobil iară bazat pe lo turi, prin care promotorul proiectului tie dezvoltare i'� i menţi ne un cont.rol permanent asupra modului în care sînt folosite loturi l e i ndividu a l e, oferă o alternativă la exer­ citarea uuui astfel de control de către autorit.atea politică . Mai există şi avantajul că unitatea plani1icatoare va sale va

fi res trîns

li

d oar una pri n tre multe altele. iar exerciţiul puterilor

de necesitatea de

a

concura cu alte unită ţi similare .

Desigur, într-o anu m ită măsură, c hiar concurcn\a

Între

mu niei pali tăţi sau a lte

sllbdiviziuni pol itice va avea un e fect restri ctiv simi lar. P l aniiicatorii urb'.1l1i recla­

sau

mă, însă, frecvent, o planiiiccu'e la n i vel regional

chiar naţional. Este aclevărat

cii vor exista întotdeauna anu mi ţi l�l c tori afercn ! i planificăr i i pe c a re doar un ităţile mai

mari

îi pot lua În calcu l .

Şi mai adevărat este cu, pe 111CISură ce este extinsă aria ii folosite

de planificare u nitară, cuno�tin �e l e spec i1i ce privind co ndiţiile l ocale vor

mai puţin eticient. Planificarca la n ivel naţional "lnseanmă că în loc ca spaţiu l com­ petiţiei să devină mai mare. competiţi a în sine va fi el im inată. Cu siguranţă di această soluţie nu es te beneilcă. N u cxistă, probabiL vreun răspuns pedect l a di1i­ cultăţile reale create de complexitatea problemci . N u mai o metodă care operează în principal prin stimulentele şi iniormaţii le ojerite proprietaru lu i in dividual şi care îi lasă l ibertate în u ti l izarea unei anu m i t e porţiu ni

de

teren, ar putea produce rezu lta te

satisfăcătoare, întrucît nici o metodă_ alta decît p i aţa. nu va tc)losi În mod atît de sistematic cunoaşterea d ispersată a pers pective l or

şi

pos ibi l i tă ţ i l or de dezvol tm-c.

Mai există încă grupu ri organizate care pre t i n d că toate aces te dificu ltăţi ar putea ii depăşite prin adoptarea planu l u i de " i mpozit

un ic",

a d i că de transfer al

întregii proprietăţi funciare către comu n i tate, urmat de al ocarea dc loturi expl oa­ tatorilor particulari, la n ivele ale ch irii lnr determ inare de p i aţă. Acest proicct de so­ cializare a solului este probabil, în logica sa, cel mai seducă tor şi Illa i pl au zibi l dintre toate proiectele socialiste. Dacă premisele pe care se bazează ar adică dacă ar fi posibilă

o

ti

corecte,

disti ncţie netă Între valoan:a "permanentă şi indest.ructi­

bilă a terenu lui". pe tie o parte, iar pe d e altă parte, va loarea genera tă d e cele d ouă


LOCU I NŢE Ş I U R BAN I S M tipuri d i feri te de amel i orare

3 63

- cea d atorat fl cCorturi l nr colective şi cea pro du s ă de a rg u me nt u l în favoarea a d optării sale ar fi

efortu rile proprietarului in dividua l

extrem de pu ternic. Numai că aproape toale di iicu ltă ţile m e n ţi o na te anterior derivă din faptul că nu se poate lnce

()

as tfe l de distincţie. cu tin grad rezonabil de certi­

tudine. Pentru a oferi cadru l necesar expl oatării p ri vate a u ne i porţiu ni de teren,

alocă.rile ce ar avea loc, la chirii lixate. ar trebu i să vizeze termene atît de lungi (îll p lus , ele ar trebu i să iie tra n s ferabile În

mod

l i ber ) . încît situa ţia nu s-ar d e o s ebi

prea mul t de cea a proprietăţii private. iar to ate prob lem ele legate de a ceast a d in

urmă ar reapărea. Deşi adesea n e-am p u tea dori ca lucrurile să fie la fe l de s imp le cum le presupune progra mul impozitu lui unic, nu solu ţie la probl em el e care

6.

vom

ana În ac e s t program nici o

ne preocupă.

Despoti sm ul administrativ căruia pl a n i ii ca t ori i urbani sînt înclinaţi să-i su­

pună în treaga economie este fi d e l i lu s t ra t de prevederi l e d ras t ic e ale

and COllnt,y Plann;ng ACi,

British TOl1!11

din 1 947. 1 1 Deşi au trebu i t a b rogate după cîţiva ani, e le

nu au dus lipsă de admira tor i în al te părţi şi au I"os t con s id e ra te un exemplu demn d e imitat pent.ru S t at el e Unite . 1 2 Ele p rev ed e au nici [n ai mu lt, n i ci mai puţin d e cît exproprierea completă a dcţ inătorului

proprietăţii urbane de toate cîştigu ri le rezu l­

tate d intr-o s chim ba re maj oră a destinal-i ei terenului -- iar c îş t i gu l e ra defi n i t drep t orice creştere a val orii terenu lui, peste valoarea care ar exista dacă orice schimbare a de s ti naţi e i ar fi fost total interzisă. valoare care putea saţia pentru această confi scare

a

ii,

ev i

d e n t, zero. r3 C o m pen­

tuturor d reptu r i l or de d e zv o lta re urma să iie o

sumă plătită pe loc, într-un fond consti tu i t special în acest scop . Concepţia al1ată la baza scheme i era aceea că o am en i i trebu ie să p oa tă vinde

şi cumpăra teren numai la un preţ bazat pe presu poz iţia că acea porţiune de teren urma să tie folosită, pentru to td eaun a , 1n

orice cîştig din sch imb are a

destinaţiei

ori ce pierdere datorată unei scăderi

()

ac

e l a şi mod ca În momentu l tranzacţiei;

urma să

rcvină

au torităţii planiticatoare, iar

valorii terenu l u i 1-ar fi a fe ctat doar pe proprie ­

tar. În cazu l în care o p orţi u n e de t ere n în ceta să mai a ducă vreun

c on di ţi i, "taxa de dezvoltare" , cllm va loare a terenului, ori care ar

li

fusese

dC!1u l11 i l,\ prelevarea,

ar

veni t În vechile ii atins întreaga

fost noul S[lU mod de folosinţă.

CUlll agenţiei create pentru a adminis tra aceste prevederi ale legii i se a cord a controlul co mp l et as upra tuturor schimbărilor in folos i rea te re nu l u i (cu excepţia celui agricol), ea primi s e practic un monopol asupra decizii lor privind folosi e a, în r

Marea Brita n i e,

a

oricărui teren pentru n o i d estinaţii i ndu s tri a le sau c omercia le ,


LIBERTATEA

364

Î N STA T U L B U N Ă STĂR I I

precum ş i autoritatea d epli n ă de a-şi exercita puterea pentru a controla toate aceste evo lu ţii Prin na1ura ei, aceas tă putere nu poate fi limitată prin reguli, iar Ce ntral Land . Board ( d eţinătorul ei) a ţinut să precizeze de la bun început că nu intenţ iona să se li mitez e plin re gu li au t o impu se la care să adere în mod c o n s ec v e n t Notele prac­ tice emise la începutul activi tăţi i sale o e x pri m au cu o fran che ţe arareori egal ată. Ele re zervau în m od explicit dreptul de a devia de la n orme l e de lucru anunţate ori de cîte ori "din motive speciale, regul i le normale nu se aplică", de a - ş i "modifica, uneori, politica" şi de a trata "norma generală de activitate [drept] variabilă, dacă se .

-

,

.

dovedeşte nepotrivită Într-un caz particu la r". 1 4

aceste caracteristici ale legii s- au dovedit inuti l i zabile nece.')ară respingerea lor, după şapte �U1i, Îna i nte de a li p l ătit ă vre o comp ensaţi e pentm "naţionalizarea v alo ri i de dezvoltare". Ceea c e a rămas este situaţia în care orice exploatare a terenului n ec e s ită p erm i s iu ne a aut orită ţi i plani­ ficatoare - penni siu n e care, se presupune, va ii obţ i nu tă dacă ex ploa tare a nu con­ travine vreunui plan global anunţat în prealabil. P ro p ri et aml ind ividual are astfel, din nou, interesul de a-şi folosi mai bine terenu l Întregul experiment ar putea fi considerat d rept un epi sod bizar şi o ilustrarc a absurdităţilor u n e i legislaţii prost concepute, dacă el nu ar fi de fapt rezu lta tu l logic al unor c o nc ep ţii larg răspîndite. Toate s trăd an i i le de a su s pe n d a mecanismul pi e ţe i imobiliare şi de a-l înlocui cu unul centralizat vor duce la un as tfel de sistem ce c on feră au tori tăţi i puteri depline asupra oricărei dezvoltări. Experimentu l eşuat din Marea Britanie nu a at ras o at cn ţie sporit ă din cau ză că, deşi l eg ea era În vi g o are , mecanismul reclamat de admi­ nistrarea ei nu a devenit niciod ată complet operaţional. Legea şi aparatu l necesar pentru ap li c area ei erau atît de complexe, încît nimeni, cu ex c epţi a celor cîţiva nefericiţi pri nş i în tentaculele sale, nu a în �elcs despre ce era vorba. Nu este surprinzător c ă

şi a fo s t

.

­

7. Reglementările referitoare la clădiri ridică probleme similare, din

mu l t e celor derivate d in planificarea urbană. Chi ar dacă nu reprezi n t ă chestiuni de pri n c i pi u ele trebuie analizate sumar. Există două motive pentru care anu mi te reglementări privi n d construcţi i le permise În oraşe sînt, ind iscu tabil, b ene­ fice. Primul este aspectll l, de a cu m fam iliar, al cfectului nociv pe care l-ar p u t ea avea asupra altora construirea unor clă diri ce c om p ort ă riscUli de incendiu sau c ont aminare; în condiţiile de astăz i . trebu i e lu aţ i În c ons ide rare vecinii şi t oţ i utili­ zatorii clădirii care nu sînt locatari, ci cl ienţi ai acestora şi care au nevo ie de o asigurare sau de modalităţi de a se convinge că intră În tr o clădire sigură . Cel de-al

puncte de vedere,

,

-


LOC UINŢE Ş I U R BANISM

365

doilea este ac e la că, în cazul clădirilor. i m pun ere a anu mitor standarde este, poate, unicul m o d de a preveni li au da şi înşelăc iunea din partea constructorului; standar­ dele enunţate în coduri le de construcţie servesc drept m U l o c dc interpretare a con­ tractelor de construcţie şi garantează că în p ro ce su l de con s t ru c ţie vor ii utilizate m ate r ial e şi telmici c ons iderat e corespunzătoare (dacă nu există pre v eder i contrare e xp li ci te în contract). Deşi op ortu ni tatea Ullor as tfe l de norme nu poate Li pusă la Înd oială, există puţine domenii în care reglemctări le guvernului creează mai multe posibilităţi de abuz, sînt folosite atît de in te ns pentru a impune restricţii d ău nă to are sau total ira­ ţiona l e dezvol t ări i ş i contri buie atît de mult la întărirea p o zi ţi i lo r cvasimonopoliste al e producătorilor loc a l i Ori de cîte ori astfel de re g l em ent ări trec dincolo de im­ punerea unor standarde minime şi în principal atunci cînd încearcă să fac ă din me­ toda stan dard (pentru un anumit loc şi un anumit moment) unica metodă pel111isă, ele pot ob stru c ţio na cons iderabil evoluţiile econom ice b e ne ti c e Împied icînd expe­ limentarea noilor metode şi me nţi nî nd l11 o no p o l u ri lc l ocale din d ome n i ul antre­ p re n ori al şi din cel al forţei de mu ncă, ele poartă ad ese o r i o parte elin vină pentru costurile ridicate al e construcţiilor, pentru d e fi c it u l de locu inţe şi pentru supraaglo­ merare. Această afirm aţi e este valabilă mai ales în cazu l în care reglementările nu stipulează doar obligaţia ca nou a clăd ire să satisl�\că anumite condiţii sau teste, ci prescriu şi telmicile ce urmează a fi fo l os i te Ar trebui acce ntu a t în s p eci al fap tul că preferabilă estc prima categorie de norm�, co d u r i le de perform an ţă care carc impu n mai p u ţi ne restriCţii c vol u ţii l or spontanc deCÎt cea de-a doua, "codurile de speciticaţii". La prima vedere, ace s t e a din urmă pa r să concordc mai mult cu pr i n c i p iil e noastre, deoarece conferă mai puţine competenţe d i scre ţi ona re autorităţii; Însă competenţele d i screţionare conferite de "codurile de perfol1nanţă" nu ar trebui să provoace ob i e c ţ i i Dacă O anumită tehn ică satisface sau nu criteriile de performanţă s ti p u l at e de n o rm e , se poate vcriiica de către experţi ind ep end enţi şi, în caz de d is p u tă se poate stabili în j u s ti ţie O altă chestiune importantă şi dificilă este dacă reglementările pri vi nd c lă­ d i ri l e trebuie emise de autorităţile locale sau de ce le cen trale. Este adevărat că reglementările locale vor fi mai expuse in l1u en ţc i monopolurilor locale şi sînt, totodată, mai constrîngătoare �i în alte p ri v in ţ e Există, p ro b a bil , argumente puter­ nice în favoarea u n or st an darde na ţ i o nale atent elaborate, pe care au tori tăţile locale să le poată adapta cu mod ificările pc care le c ons ide ră oportune. Probabil, Însă, că în cazul stabilirii l or la nivel l o c a l concurenţa Între autorităţile l o ca le va genera o -

,

.

.

.

"

"

.

,

.

.

,


366

L I B E RT ATEA Î N STAT U L B U NĂSTĂ R I I

eliminare mai rapidă a restricţiiUor paralizante ş i nerezonabile decît în cazul unor stabiliri uniforme, prin lege, la nivelul întregii ţări sali al unei regiuni mai mari. 8. Probabil că problemele de acest tip generate ele planificarea urbană vor dobîndi în viitor o mare importanţă, în contextul implantării industriilor la scară naţională. Subiectul a început să capteze tot mai mult atenţia plani Iicatorilor, iar în această sferă întîlnim acum, cel mai adesea, ideea că rezultatele liberei concurenţe sînt iraţionale şi dăunătoare. Cît de adevărată este ideea acestei presupuse iraţionalităţi în actuala si tuare a industriei şi cea potrivit căreia lucruri le se pot amcliora prin tr-o planificare centrali­ zată? Este adevărat că, dacă s-ar ti anLicipat corect, s-ar fi luat, în multe situaţii, de­ cizii diferite privind localizarea uzinelor � i că, în acest sens, opţiunile din trecut ni se par astăzi eronate. Aceasta nu Înseamnă că în condiţiile cuno�ti nţelor disponibile atunci, ne-am fi putut aştepta la o decizie d iferită sau că am fi obţinut rezu ltate mai satisfăcătoare dacă procesul ar li fost controlat ele o autori tate naţională. Deşi avem din nou de a face cu o problemă în care mecanismul preţurilor operează imperfect şi nu ţine cont de aspecte pc care noi le-am dori luate în calcul, este mai mult decît îndoielnic că lffi planificator dc la centru ar putea d irUa evenimentele la fel de bine cum o tace piaţa. Este remarcabil cît de multe i�lce piaţa În acest domeniu, tăcîndu-i pe indivizi să ia în considerare lucruri de care nu ali cunoştinţă în mod direct, dar care sînt retlectate în preţuri. Cca ma i renumită analiză cri tică a acestor probleme l-a făcut pe A. L6sch să tragă concluzia că, "cel mai important rezultat al aces tei cărţi este, probabil, demonstrarea gradului su rprinzător în care forţcle pieţei libere operează în mod t�lVorabil". El continuă , spunînd că piaţa "respectft orbeşte t oate dorin�ele umane, indiferent dacă sInt sau nu săn ătoase" şi că "mecanismul pietei libere lucrează, mai mult decît am cred e, În serviciul binelui comUll, deşi sînt şi anumite excepţii" . 1 5


XXIII Agricultură şi resurse na turale Op inia

mea

este co n/rară oricărui exces adminislrativ,

m ai ales 1n privinţa celui mui periculos amestec al allto­ rităţii.

amestecul

1n problemele

ce

ţ in

de

s1Ibzistenta

oamenilor. EDMUND BU RKE

L Î n lumea occidentală , sporirea popu la \ici urbane şi industriale, care Îns0ţeşte Întotdeauna creşterea bogătiei şi civiliza tiei, a provocat o scădere a po­ pulaţiei ocupate în agricu ltură .- nu doar în pondere, ci şi 'In valoan.� absolută. Pro­ gresul tehnologic a mărit atît de mult produ ctivitatea muncii În producţia de ali­ mente, Încit un număr de oameni mai mic ca niciodată pot acoperi nevoile unei populaţii mai mari. Însă, deşi o creştere a populaţiei generează o creştere proporţio­ nală a cererii de alimente, pe măsură ce creşterea popula ţiei încetineşte iar progre­ sele ulterioare i.au forma creşterii venitulu i pc cap de locu itor, tot mai puţin elin acest venit suplimentar este alocat creşterii con sumului de alimente. Oamenii pot fi încă tentaţi să chcltll iască mai mult pe alimente d8Că li se oferă sorti mentele pre­ ferate, însă, de la un anumit nivel, consumul de produse cerealiere pe cap de locuitor Încetează să mai crească şi poate chiar scădea. Această creştere a prod uctivităţii. conjugată cu () cerere nedastică de produse agricole, reclamă o scădere a număru lu i de agricul tori, pentru ca ei să-şi menţină venitu l mediu (şi, evcntllal, să ţină pasul cu creşterea genera lă a veniturilor). Dacă se produce o astfel de red istri buire a forţei de muncă între agricultură şi alte ocupaţii, nu există nici un motiv ca, pe termen lung, agricultorii să nu obţină


L I B E RTATEA ÎN STATUL B U N Ă STĂ R I I

368 aceleaşi beneficii

de

pe urma progresului economic ca şi ceilalţi. Însă, dacă

popu laţia ocupată în agricultură rămîne prea mare, schimbarca, pe măsură ce se produce, o va afecta negativ. Transferuri le spontane di nspre agricu ltură îns p re altc

ramuri vor avea loc doar dacă veniturile din agricultură se vor reduce, comparativ cu cele din activităţile urbane. Cu cît va ii mai mare reticenţa fermierilor de a trece la alte ocu p aţ ii cu atît vor creşte d i ferenţ e l e de venitu r i , în ac eastă perioadă de tranziţie. În special a tu nc i cînd schimbarea con tinu fl pe d u ra t a cîtorva generaţii, d iferenţele vor rămîne mici d oar d ac ă m iş c ări l e vor ti re lati v rapide. Pretutindeni, însă, măsurile po l i ti c e au d u s la amînarea a c estei adapUiri, Cll rezu ltahl l că prob le­ ma s-a agravat c ontinu u S egme n tu l de popu laţie menţinut În agricultură prin poli­ tici deliberate a crescut atît de mult, încît egalizarea productivităţii Între i ndus trie şi agricultură ar n e c e si ta , în mu lte si Luaţii, transferuri ee par p u r şi simplu i m p osi bi l e ,

.

,

În viitOlul previzibi l . ' Această p o l i ti c ă a fo s t promovată dintr-o v ari et a te

de mo tive în

st a tele

.

europene, unde industrializarea s-a pro du s cu ra p i d ita te ea s-a bazat pe o imagine ,

vagă

a

altceva lizării,

"echi libru lui necesar" Î n tre indus trie şi agricu l tu ră,

"

e c h i li bru l

"

neînsemnînd

d eCÎt menţinerea proporţiei tradiţiona le. În ţări l e care, în urma industria­ ti nd e a u să devină dependente de i m port u ri le de a l ime n te aceste ar gume nt e ,

erau susţinute de consideraţii strategice referitoare la autosu licienţa pe timp de răz­ b oi . De

a semen ea se credea că nece si t a t e a unui tra ns fer de popu l aţ ie nu va persista li astfel n şur at ă prin e�al onarca procesulu i pe o p eri o adă mai ,

,

şi că probl ema putea

l ungă de timp. Însă argumentul p ri n c i p a l care, aproape p re tu ti nd eni , a condu s l a intervenţia guvernelor era n e ce s i t a te a

de a

asigura

un "ven it adccvat" agricultorilor.

Sprijinul acordat de opinia publică acestei po litici

se d atora de cele mai multe

ori impre siei că întreaga populaţie ocu pa tă În agri cu l tur ă

(nu d oa r segmentele mai A c ea stă convingere se baza pe faptul că, în ain t e de a se opera ajustările necesare, preţuril e produs e l or agricole tind e au să scadft mult sub niv e lu l la care ar li u rma t să se stabilizeze, pc termen lung. Însă, adesea, tocmai această pres iune a p re ţu rilo r (c are nu nu m ai că determină redu�erile necesare, ci conduce şi la i n t ro d u c ere a unor noi t clm i c i agri­ cole) este cea care reduce costurile de pr o d u c ţi e şi permite sup rav i eţu irea unităţi l or

puţin productive) era incapabilă să ob ţină un ve n i t rezollabil .

competitive. Eliminarea din circui t a su p rafeţe l or şi exploataţii lor marginale, care va mic­

şora costurile med ii şi, redu c înd o ferta , va st opa sau chiar va co nlrac ara t end i nţa de scădere a preţurilor, reprezintă d oar o p ar te d i n pr o c es u l nece sar de adap t are La fel de importante pentru re fa ce rea prosperităţii a g ric ul tu r i i sînt sch i m b ă ri l e în structura .


AG R I C U LT U R Ă

Ş I R ES U RS E N A T U R A L E

369

sa internă, care vor fi determinate de sch imbările În pre ţu r il e re lative ale diferitelor produse. Cu toate acestea, politicile de s p rij i ni r e tocmai acele reaj ustă ri care ar face d i n ea

fi

agri cultu ri i Împied ică, de obice i ,

o ra mură profitabilă.

Vom oferi aici un si ngur exemp lu senUl i ficativ. După cum s-a spu s deja, o dată ce creşterea generală a venituri lor a depăşit un anumit nive l, este puţin pro­ babil ca oamenii să chel tuiască

mai mult pe

ali mente, dacă nu li se oferă sortimen­

tele preferate. În Occident, aceasta înseamnă în primu l rînd înlocuirea cerealelor şi a prod uselor ce conţin amidon cu produse cu li n conţinut spori t de proteine, cum ar

fi

carnea şi lac tat e!e. Procesul ar continu a dadl agricu ltura ar li determinată să

producă mai mu lt din a ces te produse căut at e , l a preţuri mai întîmpla dacă preţul

cerealelor ar ii.

lăsa t

să scadă

m ic i .

Aceasta s-ar

pînă in pu nctul În care ar deveni

profitabil să fie folosite ca hrană pen tru vi te, producînd u-se as t1el, indirect, ali­ mentele dorite de consumatori.

O

asLtd ele cvolu �ie ar cvita o red ucere atît de mare

a consumului total de cereal e şi, în ac e laşi timp, ar r e d uce preţul cărnii.

ele menţinere a preţului absorb ită nici de consumul

lill

De

obicei ,

însă, ea este blocată de o politică

ccrealelor la

nivel, înCÎt oferta nu es te

uman şi nici nu po a te fi

asemenea

transferată către alte uti l izări .

Acest exemp lu oferă o imagine a d ifer ite lor moda lităţi prin care p o li t ici le promovate au împiedicat agricu ltura să se adapteze condi tiilor În schimbare . În cazu l unei adaptări corecte, un num flr mai mic de produ cători (m a i mu lţi, însă, decît cei care ar rc uşi în alte cond i ţ i i )

�i -a r putea spori

p rod uct i vi tatea în aşa fe l

încî t să po ată contri bui la creşterea bunăstări i gcnera l e . Este adevărat că una di ntre dificultăţile agricul turii

este

aceea că trăsătu ri le proceselor, ca şi cele ale producă­

tori l o r, o fac să se adapteze mai greu la schimbări . Cu s i gura nţă Însă că remed iul nu poate

ti

ac e l a de a o l�lce �i mai reJi-actară. Tocmai acesta a fo st efectul măsmi lor

guvernam entale, în s pecial al măsuri lor de control al preţurilor.

2. Nu mai este cazul să repet că, pe terme n lung, controlul preţurilor nu ser­ veşte nici un obiectiv benc1ic şi că, fie şi pe () perioadă limitată, el poate deveni eticient d oar dacă se conj ugă cu un control direct aspra producţiei. Pentl1.1 a- i aj u ta pe produ cători, con trolul p reţurilor trebui e suplimenta!, Într-lll1

fel sau

al tul, prin

decizii ale autorităţilor: cine, ce şi cît să producă. Cum i ntenţia este aceea de a- i tace pe cei cru·e lucrează pămîntu l să rămînă la această îndeletnicire şi să obţină un venit care să-i m u l ţu mească şi cum consuma torii nu sînt d ispuşi că cheltuiască pe alimente destui ban i ca să-i mentină pe ag riculturi la ace st nivel de venit, autorităţile trebuie să recurgă la

un transfer

fo rţa t. Cît de d epart e se poate merge pe


370

L I B E R T A T EA

ÎN S T A T U L B U NAsTĂ R I I

d e ex e mp lu l M n ri i Uritan i i . unde se aşteaptă ca asistenţa totală p e nt ru agricu l tură să a tingă , în curînd, "circa două treimi din totalul ve n i tu lui net glohal din agricu ltu ră . Trcbui�� s ă observăm c u a t en ţi e două lu cruri. în tîi, Î n cele m a i mu l te tări, procesul de s c oat ere a agri cu lt u rii din meccll1isI11u I de p i a ţă şi plasarea ei sub un tot mai inte ns con tro l al statulu i a în c epu t în ai nte ca a ce l aşi lucru să se întîmple cu industria; el s-a pr o d u s cu sprij inul sau chiar la iniţiativa conservatorilor, care nu s-au arătat osti li măsur i l or de factură s o c i a l is t ă . dacă acestea serveau scopuri pe c are ei le apro b a u . În al doi lea rîn d. tenu iura a Co st ch i a r m a i puternică în ţ ă ril e în care popu laţia ocupată în agricultură consti tu ia un segm ent re l at iv redus, dar, d i n cauza u ne i poziţii pol itice speciu le. bene1icia de priv ilegii p e c are nici un alt gmp nu la atinsese ş i care nu p u te au ti sub nici () ('onn ă generalizat e. Pu tine fenomene su s cită dubii mai m tu'i privind c ap a ci ta t e a unu i guvern demo cra tic de a acţiona raţional sali de a urmări un plan i ntel igent d e c ît renunţarea la princi pii şi angajamentul ele a asi gura statutul anumi tor grupuri . Î n agri c u ltură, am aj uns Ia o s tare de lu cruri în c are ,. upmape prc lucl indc n i , spec i a l i � t i i cei mai s e ri o ş i nu se mai întreabă carc ar Li po litica ru ţilmală de urmat. c i c"re din tre variantele a ccepta bi l e din punct d e vedere p o l iti c a r p rovoca mai puţine daun e . Într-o lu cra re c a aceasta, lJlS{I, putem s ii nu d ă m atenţie constdngcrilor p o li ti ce pe car e actu a l a stare de spirit le impune asupra deciziilor curente. Ne vom li m t a să arătăm că politica agricolă a 1(:)st d o m i n a tă , in majoritatea s ta telor occi­ dentale, de concepţii care nu sînt doar marcate de contru di cţii. ci - în c azu l În care ar fi a p li ca te la scară general ă ar d u ce la li n c on t ro l tota li tar asupra întregii acti ­ vită ţi economice . Nu putem aplica principii s o c ia l is te doar în bcneficiul uJlui grup; dacă o !�lcem, nu putcm rez i s ta ccrerilllr a l tor gru pur i ca �i venituri le lor să lie d e term in a te în accla�i mod , de că tre autorită ţ i . în ba7a u nor presupuse p rin c i p i i de ju stiţie. Cea mai bună ilustra re a consecinţe l or unei asUC! de p o l i t i c i cste, probabiL si­ tuaţia apărută În Stat e le Ul1i te, dup<.1 d ouăzeci de ani în care s-a încercat ap licarea concep ţiei "pari tăţi i ' "3 . Tentativa de a le asigura producătl )ri l or agrico l i preţuri care să rămînă într-un raport lix cu pr e ţl.l ril c produ selor i ndu strial e nu p o ate decit să ducă la ncutralizarea fonelor care ar prov oca neCCS u ra restrîngere a agric u l t u r i i la acei pr odu c ă tori care lu crează la prqllri le cele mai mici şi la acele produse c ar e pot acest dru m este i lu s t rat

financiară

li, încă, profitabile. Cu siguran\ă efi dacă aceste l'orţe a r opera, creşterea veniturilor

agricultorilor ar rămîne în urma creşt e rii cdoda ltc vCl1i turi , În această perioadă de tranziţie. Însă orice am lace, cxcep1 incl oprirea pmgrcsulu i tehnologic şi a cre şt e ri i


37 1

AG R I C U LT U RĂ Ş I R E S U R S E N AT U R A L E

avuţi ei, nu vom pute a elimina necesitatea acestor adaptări; iar Încercarea de a le ate n u a efectele plin transleruri ob liga tori i din spre ral ă nu va face

al tce

p op u l a ţi a

urbană

înspre

cea ru ­

v a decît să le Întîrzie !;ii să creeze un pachet şi mai co n s i s tent de

măsuri amînate, sporind dilicu l1atc a p rob l cm ei . Rezultatele apli cării acestei pol i tici în Statele Un i te . - a cu mularea crescîndă

de surplusuri stocate (a căror existen ţ[l

a

devenit acum o nouă ameninţare, nu doar

pentru stabilitatea agriculturii americ ane, c i chiar trară, ine1icientă şi i raţiona lă a s u pra fe ţ el o r

şi aşa

a

c e le i mondiale), reparti ţia arbi­

mai d e p ar te - sînt prea bine cu­

noscute pentru a mai ii descrise aic i . PUţ"i ni sîn t cei care vor nega fa ptu l că prin­

devenit acu m fe l u l

În care poli tica poate

ieşi din situaţia

creat-o ea însăşi. precum şi l�lptul c.;fI

agricultura a m e r i ca n ă

s-ar ana Într-o stare mai

c ipa l a problemă a

bună dacă guvernul nu

s-ar li

pc care a

amestecat Î n ch es ti u ni l e gate de preţuri, l:i:lntităţi şi

met ode de producţi e. 3. Deşi caracterul iraţio nal şi a bsurd

al

politi c i i agico l e moderne se ob s e rv ă

cel mai uşor în Statele Unite, trebu i e să ne oprim şi i:1SUpra altor ţări, pentru a ne da seama de grad u l în care ast fel ele po l i t ici. apl icate

In mod

sistematic, îi pot impune

restric ţii fermiemlui (a căru i "robustă inde pcndenţă" este adesea invo cată pentru a-l susline din

fondu ri l e

pu bl ice) şi il

pot

transforma În cel mai Înregimentat şi

supravegheat dintre pro d u cători.

Lucrurile au

mers cel ma i departe în Marea Britan ie, unde gradul de supra­

vegh ere şi con trol la c are au 10st su puse activităţile din agricu l111 ră nu are egal, de

această p arte a eortinci

de

fier. Poate că este i n evitabil

ca,

o dată ce agri cultura este

su sţinută În mare parte din ionduri pu b l ice , au tori tă ţ i l e să in stituie şi anumi te sta ndarde sau chiar pedepse pentru ceea ce e l e cDnsidenl a li o proastă exp loatare

mergînd pînă la anu larea drep tl1 ri l or proprie taru lui asupra terenului respectiv. Este Însă o iluzie bizară să te

a ş tep ţ

i ca agricultura să se adapteze mai bine la

condiţiile în schimbare dacă metodele de cul tură sînt plasate sub c o nt ro lu l u nui co­ m itet de vecinătate, iar c e ea ce maj oritatea din acest comitet

Li o bună exploatare să unive rsa l ă . Astfel de res tric ţ i i pot

trans1.cmmll

sau

o i ns tan ţ ă supe­

în m e todă standard, cu

rioară consideră a

Iie

aplicare

consti tu i metoda cea mai bună de pro­

movare a tipului de agricu ltl1ră pe care îl cunoaştem

şi

pc care

mu lţi

( în majoritate

orăşeni, am pulea b ănui ) l-ar do ri păstrat, din motive sentimen tale. Însă rezul ta tul nu poate

fi

al tul decît spo ri re a

gradului

de dependen ţă a

populaţi d din

agri cul tură .

De fapt, re m arca bil a solicitudine a o p i n i e i pu b l i c e: engleze l�lţă de soarta agriculturii se datorează. probabil. u n or considerente mai mll l l estetice decît ccono-


3 72

LI B E RTATEA ÎN STAT U L BUNĂSTĂR I I

A cel eaş i motivc j u s ti ti că poate într-o măsură şi mai mm'c - grij a o p i ni ei pu bli ce din ţări precum Austria şi Elveţia faţă de ţăra n i i de la munte, În toate aceste situaţii, se acceptă o p ovru'ă grea, de teamă ca nu c u mv a imaginea fam iliară a ţări i să se schimbe, prin di sp ar iţi a actualelor tehnici agri col e ; de asemenea, p entru că în lipsa unei protecţii speciale, iCnnierii şi ceila lţi ţărani ar d i s p ărea . Această teamă îi face pe oame n i să se alarmeze la orice reduc ere a p opu l aţ ie i ocupate În a gricu l tură şi să-şi imagineze pei s aj u l unor sate sau văi pustii, de îndată ce a n u m i te ferme ră­ mîn p ărăs ite mic e .

,

.

Numai că tocmai acest "paseism" este cel mai marc inamic al unei agrieultl1ri viabile. Nu se Întîmplă aproape niciod ată ca toti lcrmicri i sau toţi ţăranii s ă fie

ameninţaţi în

ac e e a şi măsură de evoluţie. Ex i s tă dcc a laj c

prosperitate şi s ărăci e

in cazul

în

.

cazu l 1i:!rmierilor c a re

lu crează în

la ICI de mari între

ast l'e 1 de condiţii, ca şi

oric ărei al te ocu paţ i i + Ca în toa t e celelalte domen i i , pen tru a exista şi în :

c ond i ţi i le în sch i m bare, e s te esenţial ca exemp l u l acel or a care au re uşit pentru că a u de scoperit s o luţ i a potrivi tă la prob l em ele schim­ bării să fie urmat dc ceilalţi. Aceasta Înscamnă. întotdeauna, că an um ite moduri de viaţă vor d is p ă ea În agri cu ltu ră pentru el reuşi, fermicri i sau ţăr anii trebuie s ă de-­ vină trept at întreprinzători - un pro ce s necesar. însă pe care mulţi îl deplîng şi d o ­ resc să-I evite, Pcntru popu l a ţi a rurală, a l ternativa a r constitui-o translormarea lor progresivă într-un fel de locuitori ai u nui parc naţionaL p ers oane bizare păstrate p entru a p o p u l a pe i sajul şi împiedicate în mod deli berat să întreprindă ajustările mentale şi tehno l ogic e care le-ar perm i te să se întreţ i n ă singure. As tfel de încercări de a conserva a num i ţi membri ai populaţiei rurale, prot c,:­ jîndu-i d e nevoia de a-şi schimba t ra di ţii l e încetăţenite şi obiceiur ile, îi vor transfor­ ma în cl ienţi ai s ta tu lu i în pensionari trăind pe spezele celorlalţi şi a că ror existenţă va depinde de deciz i i le pol itice. Indiscu ta b i l, ră u l (li' fj mai lllic dacă ar di sp ărea agricultură o adaptare continuă l a

r

.

,

,

unele ferme margin ale, iar păşu n i l e sau c h i ar păduri le ar înl o cu i ceea ce, în alte condiţii, ar fi fost teren ara b i l Am demonstra li n mai man: res fl cct .

t ate a omului d ac ă am perm i te di s p ariţia t o ta lă

a

laţă

de dem n i ­

a n um itor sti l uri d e vi aţă, în loc să le

conservăm ca pe nişte vestigii ale unor epoci trecute. 4. Atirmînd că nu ex i s tă argumente care să j u stifice controlul preţurilor,

controlul producţiei sau p la n ifi ca re a globală în agricult11ră şi că maj ori t atea măsu ­ ri lor de ace st tip au constit1l it greşeli ec ono m i ce şi ameninţări l a adresa lib ertăţii individuale, nu exclu dem existenţa unor pro b leme i m portante de politică agri colă sau a unor func ţii ale statll lui în acest domeniu. Însă, în aces t caz, c a şi în altele,


A G R I C ULTU RĂ ŞI astfel de sarcini i m p l ică Î n prim u l care vor fa ce ca piaţa

R ES U RS E N A T U RA L E

rînd ameliorarea

3 73

tr e ptat ă a instituţii lor jur i di ce .

funcţio neze mai e licient şi ÎI vor sti mula pe indi v i d să

În

evalueze mai atent rezu ltatele acţiunilor s a l e .

al doika rlnd, elc se referă la

activităţile propriu-zise pri n care guvernul. ca age nt al naţ iun i i , oferă anu m i te

ser­

vicii - În pr i ncip a l in formaţ i i l e c are, cel puţin în anumite stad i i de dezvol tare, nu pot fi furnizate de către a ltcineva. Ch iar şi În a ceste condiţii, însă, guvernul nu ar

trebui să lşi aroge drepturi exclusive, ci să fa ciliteze efort11ri le spontane care, În t im p, vor prelua aceste at ribu ţii . Prima categorie i nclu de toate pro b l em e l e care,

în

agricu ltură, ca şi În viaţa

urbană, rezultă din efectele de vecinătate ş i d i n co n s eci n ţele pc termen lung pe care le poate avea p en tru restul comu n ităţi i fo los irea unei anu mite porţiuni de teren .5

Unele dintre aceste pro b l e m e vor li abord a l e , u l teri or, în contextul problemei generale a conservării resurse lor natur a k . T( ) t Ll � i . ex i s tă probleme agricole spe­

ci fice, legate de modu l în care ar puti.!U

fi

îm bunătăţit

s i s t e mu l

nostru juridic, în

special legile proprietăţii ş i arend ei. M u l te d i n t re defectele i mportante man i testate În mecanismu l prc ţ11 ri l or nu pot ii remed i ate de cît p r in apariţia uno r unităţi anlre­ prcn o ri a l e adecvate, sub control i n d i v i d u al , sau

a

lInor gn�puri de astfel de uni tăţi

care să col aboreze pentru atingerea anu m i tor obiective. Cît de departe va merge această ev ol u ţ ie

el

fo rm elor oportu ne de organizare va depinde în mare parte de

caracterul legii funciare, i nelusiv ele pos i b i l i t ă ţ i l e de e x prop ri er e larţată pe care ea le va oferi, În condiţi i le u nor garanţii corespu nzătoare. Fără îndoi ală, În Eur o p a ,

consol i d area gospodăriilor dispersate m oşt e ni t e el i n Evu l Mediu, i ar În An g lia , divizarea bunurilor comunale În parcele Împrejmu itc au reprezentat măsuri l e gi s l a­ tive necesare pen tru a permite ame l i orărilc u l teri oare. rea lizate prin eforturi ind ivi­ duale. În p l u s , deşi ex p e ri en ţa actuală a "reformelor fu nci are" oferă puţine motive de optimism, se pot concepe. În anum ite cond iţii. mndi licări ale legii 1unciare care să susţină p ro c e su l de spargere a l a tifu n d i i lor

care, deşi aLI devenit n e pro d u ct ive,

se menţin g ra ţ i e a numi tor prev ed eri din l egi s la ţia actuală. Atît tim p cît sînt p o s ibile astfel de ameli orări treptate în cadrul juridic.

o

mai mare li ber ta te de a experimenta

În cadml actu a lul u i sis tem va s p ori şansele ca sch imbările să tic benefice. De asemenea, s tatul Îşi po a te extinde activităţi l e cu caracter de servi cii, în

special În d om en iu l inform aţiilor. Un a dintre dili cu l tăţile rea le ale agricu lturii, Într-o societate dinamică, este aceea că Însuşi ca rac te ru l popu laţiei rurale face ca ca

să ţină m ai greu pasul cu progresele şi transformări le În acest d omen iu, În raport cu alte categorii. Cîncl aceasta î:J lseamnă

---

aşa elim se în tî:mplă adesea în cazul ţăranilor

care rămîn ad e pţi i unor metode tradiţional e cie cul tur5 ·

că mu lţi n i ci nu ş tiu că au


LI B ERTATEA ÎN STATUL B U N Ă ST Ă R I I

3 74

l a disp oziţi e cunoş t inţe uti le, pentru care merită s ă plU tească, tate ar putea

li

o hună invest i ţi e să suport e

o

atllJ1ci

pentru COlTI11l1i­

p a rt e din che l tu i e lile răspîn dirii acestor

cunoştinţe. Cu toţii avem i n teresul ca semcni i noştri s5 poată alege in mo d judicios, i ar dacă unii nu au desc o pe rit încă posibi l ită ţ i le o feri te Je dezvo ltarea tehn o log ică

,

o inv es ti ţi e re lativ min oră se poate d(wcdi su ficientă pcntru a-i face să val oriIice

noile

oportunităţi

şi, as tfe l să Înain teze pri n propri i le mij lo ac c ,

.

lnsă

statu l nu tre­

bu ie să devină u nicul fu rnizor de cunoşti nţc, să cap c t e puterea de a decide ce

trebuie şi ce

nu trebuie

să ş t i e indivi Jul. Se poatc ca

o

activi tate prea susţinută

a sta­

tului să se dovedeasc ă dăunătoare, împiedicînd dezvo ltarea uor forme mai c1ic iente de acţiune spontană.

În

orice caz, nu poate ex ista nici

n

obiecţie de

principiu faţă

de

furnizarea unor astfel de servicii de către stat; iar care d i n tre servicii vor fi rentabi l e ş i În c e măsură v o r trebui ele pres ta te,

este

o

chestiune prac ti c ă ş i

nu

ri dică pro­

bleme fundamentale.

5.

Deşi nu putem Încerca aici () a nal iză serioasă

"ţărilor su bdezvolta te"(\ nu putcm înch e i a discuţia fără

paradoxa l că, În t i mp ce ţările

"

ve ch i

'"

a

a

problemelor spec i li ce

comenta

pe s curt fa ptu l

recurg la cele mai ahsurde �i complexe

m ă suri pentru a împiedica di minuarea popu la �iei din agricultură, cele "noi" par, d i n

contra, şi m ai dornice s ă accelereze, p r i n m ij loace artilic.iale, creşterea prod ucţi e i industriale .7 Aceste strădanii rar a se baza pe

prap ter hac: Întrucît i n dustrial izare rapidă, rapidă

a

(J

i l uzie na ivă

de

gen

pasI hoc

ergo

în trecut sporirea avuţiei a rost, de regulă, Înso\.ilă de

o

se p re s upu n e di i n dustrial izarea va duce la o creştere lTIui

avuţiei. Evident, este vorba de

o

c on ruzi e Între

efect i n term e d i ar şi cauză.

Este adevărat că, pe mă sură ce productivi tatea individuală sro r e şte ca

urmare

a investirii de capital în unelte, dar mai a1cs in cunoşti nţe şi în instrucţie pro fe­ , sională, o parte din ce În ce mai mare a prodUCţiei supl ime ntare va fi c e- rută sub formă de produse industria le. Este aclevăra.t �i că o creştere s u bstanţială a

agri c o l e

în

prod ucţiei

aceste ţări va neccs ita o ofcr t ă sporită de u n e l te . Îns ă nici una d intre

aceste consideraţii nu mod i 1i că fa ptu l că, pen tru ca i n dustrial izarea pe scară largă să

!ie cel mai rap i d mod de creştere a venitu l u i mediu, t re bu i e să existe u n surplus agric ol din care să

Jie

hrănită po pu l a ţ i a i n dustria l ă . Dacă ar avea la dispozi ţie

ca nt i tăţi nelim itate de capita l şi dacă, doar prin acest capital. s-ar putea s c hi m ba rapid cunoştill!ele şi atitud ini le pop u laţ iei rurale, ar fi ra ţ i on a l

din

partea acestor

ţări

să pro c e deze la o reconstru cţie p l a n i ii cată a econol11ii lor 101". d up ă modelu l celor mai avansate state cap ita l i s te Indiscu tabil, .

S-ar părea că,

p e ntru

a

obţine

însă, nu există resurse pentru aşa cev a ale nivelu l u i de trai, state precum Ind i a

c re şter i rapide

.


AG R I C U LT U RĂ Ş I R E S U R S E N A T U RA L E

sau

375

China ar tre b ui să a l o ce doar o mică fra cţiune elin capitalul

pentru cons tru cţ i a unor echipamente indu striale complexe şi

--

devenit d i sponi bil

poate

-

să nu aloce

nimic pen tJU acel tip de uzine putcrn ic automatizatc, u t i l i z a t o a re i ntensive de ca­ pi tal, speci fice statelor unde preţul fo qei de mu ncă este foane ridicat; el in contra,

ar

s-ar p ăre a că ele efect d ire ct va

fi

trt:: b ui să vizeze a l ocarca

ace s tu

i

capita l că tre ramurile al căror

sporirea pro duc ţi ei agricole.

Evoluţiile imprevizi bile ale aplicării cunoşti nţelor tehn ol og ic e avansate în econo mii extrem de săra ce

În

cap i ta l ar l i , probabi l , m u l t accelerate dacă s-ar crea

oportunităţi de dezvoltare l i beră, în l oc să

se

adopte modele împrumutate de la ţări

în care raportul cap i tal - fonă de m undi d i feră

de

cel anticipat î n economii le res­

pective, pentru viitorul pre v izi bi l Deşi în asHel de ţări exist8 .

gător în fav oarea asumării de c ătre stat

a loc a rell

a

un

ar gu m ent convi n­

iniţiativc i , prin furniza rea de exemple şi

de fonduri considerabile p e n tr u pregătire şi ed uca ţie, mi

mentul împotriva

planilicării

globale �i

conduceri i

a

d e d1tre stat

el

se

pare că argu­

activităţilor eco­

nomice este, aici, chiar mai pu terni c decît În sl at� 1 c mai ava nsate. S pun aceasta bazîndu-mă pe

poate permite aducă

c on si d e r e nt e

ac e stor �ări

de ordin economic şi cu lturaL Doar cre ş tere a liberă

să-şi dezv o l te o civilizaţie proprie, viabilă, ca p a b il ă să-şi

o con tri b u ţi e distin ctă la nevo ile omeniri i .

6 . M aj ori tate a oameni l or lucizi d i n

O cc i d e nt

sint conştienţi că, astăzi, pro­

de a re trag e guvernele d i n s i s t e m e l e de control În c are s-au angrenat şi de a restaura fu n c ţionarea pietei. î nsă, in d om e n iu l conex al ex­

blema p o li ti ci i agricole

este

p l o atări i re su rs clor natur ale opini a dom inantă este ace e a că si tu aţi a speci a l ă care ,

ex istă aici re clamă lin co n trol guvt: nn m en tu l cup rinzător. Acest punct de vedere este larg răspîn d i t În S tatele U ni te, Ul1<k "mişcarea conscrva � i on istă" tre prin ci p a lel e surse de

a gi ta ţi e

mu lt la formarea i d e ol o g ie i a u tohtone economic Y Puţine renţei" şi

de

a rgum enk

rost una din­

CI

re fo rm a t or il or rad icali

în domeniul

m enite n c o nv i ng e opi n i a ptlblic{L de "risipa concu­

oportuni tatea unei c ondu ceri central izate

portante au fost folosite atît de

a

în f�Lvoarea pl an i iicări i economice şi a contri b uit

des

a c tivi tăţi lor

e c onom i c e

im­

iniţiativci private . intr-o ţară În temei a tt"i. de emigranţi c are aduceau cu e i o teh nologie a v an s at ă pro b lema COl1sL'!"vări i rcsurselor a d evenit m a i acută decît fu sese v r e od a tă In Europ a i n t i mp c e i n Europa evoluţia fusese graduală şi se aj un s es e demult la 1I l� e chi l ibru ( în parte, deoarece exploatarea pro­ du sese d ej a efecte le sale cele mai nocive, ca în cazu l versanţilor de sud ai A lpiloL

pusa i rosire

Există

a resurselor naturale,

a

�i cu atîta efi c i enţă precum cel referitor la presu­

În condiţi i le

mai mu lte motive pentru care, ,

.


L I B E RTATEA Î N

3 76

S TA T U L B U NĂSTĂ R I I

cu despădmirea şi eroziunea ce i-au urm at), În Amcrica ocuparea rapidă a unor În­ tinderi imense de pămînturi virgi ne a ridicat pro bleme de o cu totul altă amplmu-e . Nu este surprinzător faptu l că transformările inerente în ceperi i cultivării unui întreg continent, într-un interval de numai un secol, au produs tul burări de ec hi libru na­ tural pe care astăzi le regretăm. Mu lţi dintre cei care sc plîng se dove d esc, însă, în­ ţelepţ i de-abia după consumarea fa p tu l u i ; există motive să credcm că, date fiind cunoştinţele disponibile în acel moment, nici chi ar cea mai illtcligentă pol itică guvernamentală nu ar fi putu t împied i c a e fectele pe care astăzi le deplîngem. Nu putem nega că a exi s tat , într-adevăr, risipă; treb ui e însă să ac centuăm că exemplul cel mai grăitor - despădurirea . - s-a da torat în durile

nu

mare

p art e faptu lui că pă­

au devenit proprietate privată, ci au ră mas terenuri publice şi au Cost con­

cesionate unor exploatatori privaţi în condiţii care nu le ofereau acestora din urmă nici un stimulent pentru a le conserva. Este adevăra t că, în cazul unor t i puri de re­ surse natura le, regimurile de proprietate ad ecvate nu asigură

o

u ti l i zare eficientă şi

că, din acest motiv, anumite prevederi legislative speciale se pot dovedi benetice . Diversele ti pur i de res u rse naturale ridică astfel pro bleme specitice, pe care tre bu i e să l e an al izăm p c rînd. Pentm unele resurse naturalc, cum ar li minereurile, exploatarea Înse a mnă epuizarea lor treptată, în timp ce alt e l e pot fi exploatate as t fel încît să ofere un anu­ mit randament, în mod constant, pe

o

peri oad ă nede1in ită. 1 1 În gen eral , conser­

vaţioniştii se plîng că primele -- "resurs ele-stoc" .-. sînt consumate prea rapid, iar celel alte - "resurs ele-flux"

_.

nu sînt folosite la randa mentul m ax i m . Aceste aiir­

maţii se baze ază, în parle , pe convingerea că util izatorul privat nu are, în compa ra­ ţie cu statul, aceeaşi perspectivă pe termen lung şi aceceaşi capacitate de

a

anticipa

evoluliilc viitoare; de asemenea, aşa cum vom vedea i med ia t, ele pornesc de la o eroare care anulează o mare partc din argumentaţ"ia obi şnu ită a conserva ţioni ştilor. În acest context, apare şi problema efectelor de vecinătate, care poate con­ duce în anumite situaţii la metode neeconomice de ex pl oatare , dadi unităţile de ex­ ploatare nu au dimensilmilc în aşa fe l Încît cel pu ţin efectele cele mai import ante ale acţiunilor unui proprietar să

se

re tl e cte în va l oa rea proprietăţii sale. Această

problemă apare în special În cazul an u mitor tipuri

de

"resurse mobile" cum ar

fi

vîntul, apa, petroIul, gazele naturale ( poa t e chiar ploi le, în vi i torul apropiat) pe care ni le putem însuşi doar consumînclu-le şi pe c a re nici un exploatator individu a l va avea interesul să le conserve, pentru că cec'.L ce

va

nu

lăsa el va ti luat de alţii. Ele

generează situ aţii în care: tie proprietaLea privată nu poate exista (ca în cazu l b an curilor de peşte ocean ic de la mare adîncime şi al majori tăţi i celorlalte fo rme de


AG R I C U LT U R Ă Ş I R E S U R S E NATU R A L E

3 77

vi aţă sălb atică) şi, în consecinţă, trebu i e să i m agi năm un al t cadru juridic, fie pro ­

prietatea pr iv ată nu va duce la o u ti li zar e raţională decît dacă domeniul asupra căruia se exercită controlul unic es te făcu t să coincidă cu

d omeniu l

din care se

obţin resursele re sp ect iv e , ca în cazu l unui zăc ă mînt de pe trol . Nu î nc ap e nici o

îndo i al ă că acolo unde, din as t fel de motive tehnice, propri etari i individual i nu pot av ea un control exclusiv as u pra imumitor resurse, trebuie să re cu rg em la alte forme de reglementare.

D esigur că, într-un an u mit sens, consumarea resurselor neregenerabile se bazează pe o convingere.

S înt em,

în general, în crezători că, pînă la e puiza e a acelei r

resurse, va fi de s coperi t ceva nou care fie va

sa ti sfac e

ac eeaşi nevo ie, fie ne va

compensa pentru ceea ce nu mai avem, as tfe l încît si tu aţi a ar bună ca înainte. Consumăm permanent

resurse,

Li,

gl o b a l , la fel de

bazindu-ne pe fap tul că vom do­

bînd i , la ne sfîrş i t, noi cu noşti n ţ e privind resursele di s ponib i l e - şi le dobîndim,

di spon ibil

to cmai pentru că fo losim ceea ce este

într-u n ritm atît de rapid.

Într-adevăr, pentru a utiliza la maximum resu rs e l e d isponib il e trebu ie să pornim de l a premisa că vom con tin u a să aculTIulăm astfel de cuno�tinţe, chiar dacă anumite

a şteptări ne vor li dezamăgite. Dezvoltarea acum şaizeci sau optze ci de

ani s-ar li

industriei

ar fi fo st mu lt întîrziată dacă

ţinut seama de avertismentul co ns ervaţi o­

niştilor privind ameninţarea cpu i z ării stocului de c ărbu ne . Iar motoIUI cu combus tie

internă nu ar fi revo luţionat niciodată transporturile, limitată la nivelul resurselor de petrol exis ten te la acea

d ac ă utilizarea sa ar fi fo st dată (în pri mele decenii ale

erei automobilului şi avionului, reslU"sele de pe trol cunoscute atunci s-ar fi e pu i za t,

în

ritmul de ast ăzi , în zece ani).

D e şi este imp ortant ca În toate aceste chestiuni ce

imp l i c ă echilibrul fizic să fie as cu l tată şi părerea e x p erţi l or , rezultatul ar

fi

fost , în

ccI e mai multe cazuri, extr em de nociv, dacă ac c � ti a ar ti avut puterea să-şi i mpu n ă opi n i ile . 7.

Pri ncipal e le

argumente care au sustinut ideea unui sistem centralizat care

să asigure con s ervarea re su rse lor n a tl1ra l c

au

10st acelea că, în co mp araţi e cu i n d i­

vidul, comunitatea are un mai m are interes şi o mai mare c ap ac i t a te de p revi ziune , iar conservarea anumitor resurse pune probleme d i feri te de cele ale previzi unii , în

s en s larg. Implicaţiile argumen tului potrivi t căruia comun itatea are un intere s mai mare decît

individul

de

a se

as i gura

împotriva

ri s cur i l or viitoare

depăşesc

sfera

probl emelor le gate de conservarea resurselor n atura l e . Afirm aţi a nu c on s tă d oar în aceea că anumi t e nevoi vi itoare ,

cum ar

ii

s ecu ri tatea

sau apă rare a , pot li asigu rat e


LIBERTATEA Î N S TAT U L I3 U N ĂSTA R I I

378

doar d e comlmi tate în ansamblul nitatea ar trebui s ă aloce

o

ei. E a

lasă

proporţic sporită

a

s e în�eleagfl că, în generat comu­

resurselor pe ntru asigurarea nevoi lor

viitoare, decît ar rezulta din decizi i le izol ate a l e i ndiviz i l or . Sau , conform unei for­ mu le des Întîlnite, nevo ilor v iitoare ar trebui să l i

se

confere o

valoare

mai mare de

către comunitate, decit o fa c perso anele individuale; sau eă satisfacerea lor ar justifica prac ticarea unor dobînzi mai m i c i . Dadl ar li adevărată, această pretenţie ar j usti fi ca planilicarea centra l izată însă, nim i c care să o su sţi nă

Într-o rulu i

nu

,

cu

a majorităţi i

activ i tă ţ i l or econom ice.

exceNia jud e c ăţii arbitrarc

il

Nu

există,

autorilor ci .

societate li beră, ideea de a- i s c u ti pe indivizi de responsab i l i tatea viito­

generaţi i le

are vreo justificarc mai putl!rn i că dccît ac eca că

tre cu t e ar li

trebui t să facă mai mult pentru nevo i le noastre. Propoziţia nu capătă mai multă forţă graţie argumentului fa lacios, frecvent fo l o s i t că, întrucît poate obţine împru­ ,

lTIUhlri cu dobÎI17i mai m i c i , statul e s te mai bine plclsat pentru a se ocupa de nevo ile viitoare. Argu mentul este ra l aci os

pentru că

av<Ul tajll l ob t inut de guvern se bazează

doar pe fap lu l că ri scul u nui eşec al i n s ti t u ţii lor guvernamenta l e este suportat către guvern, ci de către con tribu a b i l i . De fa pt, ri scu l

feti m la evaluarea oportunităţi i respe cti vei recu pera pierderile prin i mpozite,

dacă

i nstitu tii.

nu

ele

este mai mic, dacă ne re­

IlU

Şi cum un guvern işi poate

i nvestiţia nu aduce ben e1iciul scontat, el

inclu de în costu l capitalului folosit doar dobînda pe care o plăteşte efecti v, astfe l că argumentll l operează n u In l�lYoarca i nstituţii l or gu vernamentale, ci I n de1�l­ voarca lor.

Ideea că statul deţine o cunoaştere superioară suscită o problemă mai complexă. Nu se poate nega faptul că exi s tă unele eleme nte, referitoare la eveni­ m ente viitoare probabi le, pc care guvenul le pou k cu noaşte m ai bine decît pro­ prietarii individuali de resurse naturale. Mul le din tre cele

ţifice

constitl1 ie exemp l e În a ce s t

sen s .

mai

recente realizări ştiin­

Va exi sta, însă, întotdeauna, o cantitate

mai mare de cunoşti nţ e privind c ircu mstan ţe le spec i a le. cont în decizi ile referitoare la res urse, cuno�ti nţe

pc

ele

şi

care ar trebui să se ţinu

care le deţin doar proprietarii

individuali şi care nu pot li niciod ată concentnl le de că trc

o

autori tate pu b l i c ă .

AstiCl, dacă este adevărat c ă guvern u l ştie, prohab il, anu m i te l u cruri pe carc puţini alţii le cuno sc

,

la fe l de adevărat este că guvernu l va ignora în moci necesar u n

număr ş i mai mare de lucruri relevante,

CUll( )Scllt� ele

alţii. Pu tem rc uni toate

cunoştinţele relevante pentru o anumită problemă doar d i spersînd,

în j os,

cunoştin­

ţele generale de ţ inu te de către guvern, iar nu ccntra lizÎn d toate cunoştinţele spe­ cializate posed ate de ind iviz i . Probabil că nu exi stă nici () s itu a ţ i e în care autorităţile să poată avea cunoştinţe superioare despre toate fa ptele

care ar

trebu i să inll11enţe:ze


AGRICULTUR Ă ŞI RES U R S E N ATURA L E o

decizie

s pecifică. Iar

dacă

379

este posibil ca autori tăţ ile să le comunice proprie tari lor

anumitor .resurse consideratiile genera le cit: care aceştia ar trebui să

tină

cont, nu

este posibi l ca ele să înveţe toate lucruri k d i verse cu noscu te de către indivizi. Aceasta reiese cel lllai clar acolo unde problema se re feră la rit.mul în care ar trebui consumate resursele-stoc, cum ar

11

m i nereuri le . () decizie inteligentă presu­

pu ne o estimare raţională a preţl1 ri lor v i i toare ale materiale l or res pective, iar aceasta depinde, la rîndul ei, de previziun i le tehn ologice şi econom ice pe care micu l proprietar individual n u l e poate fa ce.

de

o bi c e i . î n cunoşti nţă de cauză. Aceasta n u

înseamnă că piaţa n u îi poate stimu la p e p ro p ri e tar i i indiv iduali să a cţ ioneze c a şi cum ar

lua în ca lcul aceste

lăsate la

latihldinea

consideraţii

.5 i n i ci efl decizi i l e

de

acest tip nu ar trebui

lor, ei Ilind si ngurii care cunosc mu lţi din tre fac tori i care

determ i n ă util itatea actual{t a

z

ă c ă m În hd u i

pc care îl ex pl oatează .

Deşi poate că nu ştiu prea mu lte despre evo luti i l e viitoare probabi le, decizi ile lor v or

ii

infl uenţate de cunoş t i n te l e al tora, c a re se vor ocupa d e esti marea acestor

probabilităţi şi vor li pregă tiţi să o l cre pen tru res ursele re spec t ive preţuri deter­

minate pe baza a c e s t or esti mări . Dacă propr ietaru l poate ob ţine un pro 1i t mai mare vînzîndu-şi proprietatea d tre cei care doresc să

()

L' onscr ve,

Însuşi resursele re spec tive, o va Hlce. în mod norm a l ,

va

decît exploatînd

el

exista u n p reţ de vînzare

potenţial pentru acele resurse, care va ret1ecta o pi n ia asu pra tu turor factori lor ca pabili să le afecteze valoarea viitoare, iar o decizie bazCltă pe com paraţia Între va­ loarea proprietăţii ca marIa ce poate li vînd u tă ş i profitu l care s-ar obţine din ex­ ploatarea ei va lua în calcu l

mai

mu lte date relevante d e cît ar l'ace-o o decizie emisă

de o autorit.ate cen trală.

S-a

demonstrat că,

în

canl l resurse l or nat ura le rare, exploatarea lor de

către

un mon opol poate pre lungi In timp lt)losi rea lor şi că aces ta este, probabil, singurul caz În care, într-o economie liberă, ar ex ista posi b i l i ta tea să lie create ş i să persiste as tfel de monopolur i . I l Nu pot merge pînă-Jlt r- acolo Indt s ă consider această situaţie dre p t un a rgumen t în l�lVoarea unor a s t fe l de monopoluri, deoarece nu sînt

convins că gradul mai mare de conservare nefic, din punct de vedere soc ial.

Însă

pe

care l-ar aduce un monopol ar

li be­

pen tru cei ce d oresc un g rad mai mare de

conservare deoarece consideră că pi a ţa su bcstimeazil,

de

obicei, nevoile vi itoare,

răspunsul îl constituie monopolu rile care s-ar putea dezvolta spontan, in asemenea situaţi i . 8. Argumentu l î n f�t voarea conservării

se

bazează

însă, în

mare p arte , p e o

prejudecată i ra ţio n a l ă . A d epţi i săi consideră că există ceva extrem de benefic În


L I B E RTATEA ÎN STAT U L BUNĂSTĂ R I I

380

t1l1xul d e servicii pe c are îl r oate fu rniza l a u n m o me nt dat o a num i tă resursă şi că

debitul respectiv trebuie m enţ i nu t în perman enţă constant. D e şi recunosc că ac est luclU este im po s ibi l în cazul resurselor-stoc, ci văd

calamitate în s că der ea ral1-

o

damentului resl1rselor-llux sub valoarea la c a r e ar r u tea vizează, adesea, fcrtilitatea

solulu i,

ii

menţinut. Această p ozi ţi e

stocu l de vînat sau peşte etc .

Pentru a accentlta pu nc tu l esenţ ial, vom analiza aici cea mai ev id en tă mani­

festare a acestei prejudecăţi, prin care cei mai Jllu lţi sîn t Încl inaţi să accepte În mod necritic eroare a argu mentu l u i conse rv aţ i on i s t Este vorba d e c onv in g e re a că ferti li ta t ea naturală a s olu lui ar trebu i prcze rv ată 111 orice c o n diţ i i şi ar tre bui ev i t a tă cu o r i c e preţ exploatarea l u i pînă la epu izare. Se poate uşor d e m o n s tra că, for­ mul ată la modu l general, această propoziţie este falsă şi că nivelul la care ar trebui menţinută fertilitatea are pre a puţin de a face ClI starea i n iţi a l ă a u nei anu m i te p orţi un i de teren De fa pt, În a nu m i te cazuri, epuizarea s o lu lu i ar putea servi .

.

interesul pe termen lu ng al comu ni tflţii la fc l de m u l t ca �i e p u izm e n oricărei ·

resurse-stoc. Solul este constituit de o bi c e i din depun eri cUll1ulate de s u b st anţe organice, pînă se a tinge u n ni vel de fertilitate c a re o dată ce terenul a fost pus în exp l oata re ,

,

nu poate ii men ţi nut decît cu costuri c a re ar depăşi bene 1ici ile. În anumite situaţii, ti d e dorit să se mărească ierti litat ca unui teren pri n îngrăşămi nte artific ia le, pînă la nivelul la care investiţiile ar li încă prolita bile. În anu m ite cazuri , aceasta ar ar

însenma ch iar că este nerentabilă cu lt ivare a pe rm an e n tă a p orţ i unii re sp e c t ive şi că, d u p ă ep u i z area fertilităţii acumu late în mod natur a l , terenul ar trebui abandonat, deoarece nu mai

poate fi

c u l t i v at

în mod profi t a bi l

,

î n c o n d iţi ile geografice sau

climatice respective. Epui zare a unui dar g ratui t al naturii nu estc. în as tfe l de c a zuri mai nocivă ,

sau mai re prob a b il ă decît expoatarea si m i l a rei

a

exista alte efec te certe sau probabi le, g e n e rat e de ,

unei resurs e-stoc. Desigur, pot o

schimbare de d urat ă î n cara cte­

ru l u nu i teren, iar a c est e efecte treb u i e l u a te în consi derare; de exemplu, c a urmare a cu ltivării t em p orare el poate p i erde calilă\i s au potenţiali tăţi pe care le avusese ,

an teri o r şi eare ar ii pu tu t servi ullui scop d i1 Cri t Î nsă accasta este o al t ă problemă, .

c are nu ne interesează. Ne interesează d o a r să analizăm c onv i n gerea că, ori de cîte ori este posibil, tluxul de s ervi c i i provenind de

la

o

resursă naturală trebuie

m enţinut la cel mai în al t niv e l posi bi l Această a iinn a li e poate li va l a bilă din În­ .

tîm p lar e Într-un caz part i cu l ar, În să niciodată în pri vin ţ a atribu telor ,

de teren sau ale oricărei alte resurse.

unei po rţiu n i


AGRICULTURĂ ŞI R ES U RS E NAT U RA L E

381

c a ş i capitalul unei s o c i et ăţi, sînt epuizabile, i ar dacă dorim m enţine m sau să să ne s p ori m benc1iciul, trebuie să fim ca pabi l i a înlocui orice resursă aflată În curs de epui zare cu alta nouă, care să c on t tibu i e la fe l de mult la b enefi ci i le viitoare. Aceasta n u în s eamnă însă că ea trebuie conservată ca atare sau că trebuie înlocuită c u alta de a c e laşi tip, n ici că stocul total de resurse naturale ar trebui păstrat intact. D in pun ct de vedere sociaL c a şi i n d i v i dua l , orice resursă naturală reprezi nt ă doar o parte din zestrea n o a s t ră de resurse e pu i za bi l e , iar pro b l e ma nu este să p ăs trăm acest stoc într-o a nu m ită formă, ci să facem ca el s ă contribuie cît mai mult la bendiciul to t a l . Existenţa u ne i anumite re sur s e naturale nu Înseamnă a lt ceva dccît că atît ti mp cît ea va d ura, c on tribu ţ i a sa tem p orară la be neii ciu ne va aj ut a să creăm altele noi, care ne vor s a t is fa c e în v ii tor. Una d in tre consideraţiile de care trebuie să ţinem cont es le a ce ea că, dacă un anu mi t tip d e resurse devin mai rare, produ sele ce de p ind de ele vor fi, la rîndul lor, mai rare . Cre ş tere a previzi b i l ă a pr e ţuri lor pro d us e l o r, ca urmare a rari tă ţi i unei resurse naturale, va ti în moci cert u nul dinlre ll1 c t or i i ce vor determina volumu l d e i nve s ti ţii destinat prezervării ace l u i tip de resurse. 1 J Poate că modul cel mai p o trivi t de a enunţa concis i d ee a principală a aces te i di scuţi i este că orice conservare de resurse constituie o i n ves ti ţi e şi trebuie judecată d u pă exact a ce l e aş i criteri i ca toate cele l a l te i nvcstiţi i .I -l Nu este n imic care să fac ă din prezervarea resurselor naturale, ca atare, un ob iect dc i nve s t i ţi i m a i dezi rab i l decît u ti l aj e le sau capacităţile umane. Dacă s oc i e t a tea prevede epu iz are a anumitor resurse şi îşi canalizează investiţiile în aşa fe l Încît prn1i t ul global să a ti ng ă limita maximă permisă de fon d u r i l e investite, nu mai ex istă nici un motiv e c o nomi c pen­ tru a păstra acea resursă. Ex ti n zîn d investiţiile în co ns e rvare a unei resurse naturale pînă în punctul în care profitul ar fi ma i mic decît c e l obţi nu t pri n investirea capi­ ta l u lu i în altceva, s-ar aj unge la situatia în c a re profitu l vi i tor ar s căd ea sub nive l u l pc c are l-ar ati n ge în alte co nd iţii . După cum s-a spus pe bună d repta t e , " c onser­ v aţi o n i smul care ne îndeamnă să « l u ăm mai mu l t e măsuri de pre ve d ere pentru viitor» ne în d e a nm ă , de fapt , să l uăm mai puţine măsuri de pre ve d e re pentru p ost eri tate" . 1 5 Astfel d e re surse ,

să ne

9. Dacă maj oritatea argumentelor aduse în favoarea controlului s tatu l u i asu­ pra activităţii pr iv a t e , în in teresu l conservări i resurselor naturale, sînt lip site de v a l oare şi se reduc la un argument referitor la furnizarea mai multor info rma ţ ii şi c u noşti n ţe , si tua ţ i a se schimbă atunci cînd scopul este crearea unor facilităţi s au oportunităţi de re cre ere , conservarea frumuseţilor n at ur ii, a siturilor i sto ri ce s au d e


382

LmERTATEA Î N STAT U L B U NĂSTĂRI I

interes ştiinţific etc. Tipurile de servicii pe care acestea le li.Jrnizcază publicului larg (şi care permit adesea benc1iciaru lui individual să obţină avantaje În schimbul cărora nu i se poate percepe nici o taxă), precum şi d imensiunile suprafeţelor res­ pective fac din ele un domeniu potrivit pentru aqiunea colectiv[l. Problema parcurilor şi rezervaţiilor naturale şi a altor obiective de acest gen este identică cu cea referitoare la facilităţile oferite, la scară redusă, de munici­ palităti. Există multe de spus în sprijinul ideii că ele ar trebui furnizate, pe CÎt posi­ bil, de organizaţii voluntare -- cum ar ti, în Marca Dri tj:U1ic, National Trust mai curînd decît prin puterile de constrîngere ale statului. Nu există însă nici un motiv de obiecţie dacă statul oferă astfel de facilităti (acolo unde s e întîmplă să Jie pro­ prietaml terenului respectiv, unde îl achiziţionează din fondurile obţinute din impo­ zite sau chiar atunci cînd îl achiziţionează L()rţal), în condiţii le in care, clUlosGÎnd cosllllile proiectlllui, comunitatea îl aprobă şi înţe lege că acesta nu este decît un scop între multe altele, iar nu un obi ectiv unic care să primcze as u p ra tuturor celor­ lalte nevoi. Cînd contribuabilul cunoaşte totalu l notei de plată şi arc ultimul cuvînt în luarea deciziei, nu mai este nimic ele adăugat pe marginea acestui subiect. -


XXIV .1'\

I/l văţămînt şi cercetare Un ÎnvăţămÎnt gen(!ral de stai mI este deCÎt a- i fixe pe oameni sâ

se m c ne

fo losit este cel dorit de puterea dominantă este vorba de

1/n 171017(/I'h,

de

1//7

m Ulo e de

perfect intre ci: iar tiparul

cler, de

ÎI7 stat,

maj()ritatea generaţiei din acea vreme: in mcfslIra reuşeşte şi se dovedeşte

ejicoce,

tJ'ujJu!zr;.

1/1

care

acesL dispozit iv instituie

despotismul asupra spiritului, care un despotism asupra

fie că

aristocraţie sali de

duce

tn

mo

d natural

la

J.S, MILL

înd o i al ă , cel mai preţios bun ce poate fi c u mpăra t; deja sî nt incapab ili să-i rec u n oas c ă utilitatea. Mai mult, accesul la sursele de cunoaştere ne c e sare fu ncţionării soc ie tăţi i moderne pre­ supune s tăpîn i rea anu m i tor tehnici 111 pr i m u l rîn d , le c tu ra - pe care oamenii tre­ buie să le dobîndească înainte de a putea judeca ei înşişi lucruri le ce le vor ti folositoare. Deşi argume ntu l nostru în hlvoarca libertă!ii se bazează în mare măsură pe ideea că unul d intre cele mai puternice instrul11l:: n te de rflspîndire a cun oaşteri i este concurenţa, aceasta urmînd a demon stra valoarea cunoaşterii şi celor care nu o p osedă, fară îndoială că util izarea cunoaşterii poa t e ii mu lt sporită prin eforturi deliberate. Ignoranţa esle unul dintre principalele mo li ve pen tru care, de multe ori, strădaniile oamenilor nu sînt Întoldeauna direcţionate as lfel încît să servească seme­ nilor. Există suficiente motive pentru care ar Li in interesu l Întregii comunităţii să se ofere cunoaştere şi celor c are au prea puţin in teres să ( ) caute sau să facă sacrificii 1.

Cunoaşterea

este, fără

î'nsă, adesea, cei' ce nu

o

posedă


LIB E RTATEA ÎN STATU L B UNĂSTĂRI I

3 84

pentm a o d ob înd i . Ace�tc argumente sînt imp e ra t i v e în însă unele

sînt v al abi le şi pentru

D e si gur,

copiii

argumentlt l l ibert ăţ ii .

sp ecia l

în cazul copiilor,

ad u lţ i .

nu sînt indivizi responsabil i , cărora să l i se aplice pc deplin Deşi es t e , în genera l , în i n teresul copi ilor ca bunăstarea lor

fizică şi mentală să iie lăsată în s eama părinţilor,

acea sta

nu însenmă că p ă rin ţii au

libertate nelimitată de a-şi trata c op i i i aşa cum vor. Ceilal t i memb r i ai comunit ăţ i i

au un interes direct în b inele c o piil or.

Exi �tă m o tive c o n v i ng ăt oa re

pentru

a

le c er e

părinţilor sau tutorilor s ă as i g u re un anumit n ivd minim d e ed u ca ţi e cc Ior pe care îi ocrotesc. Î n societatea

contemponmă

obligatorie, pînă la un n i v e l

min im.

(1

există

dublă ju stilicare pentru

e ducaţ i a

vom expune unor ris curi mai mici şi vom obţi ne mai multe beneficii ele pe urma seme­ nilor noş t ri , dacă împărtăşim aceea�i cun oaştere şi ace leaş i convingeri tlmdamen­ talc. Iar într-o ţară cu institllţii democratice exi stă încă una, foarte importantă: o dem oc raţi e nu p oat e il\l1cţiona, excep tîn d poate nivelu l inferior, l o c al , dacă o parte Prima are un cara cte r genera l : cu toţii ne

a popul aţiei este analfabetă .

Este demn de s e s i za t că e duc a ţi a nu este doar c u n o aş terii - poate că acesta nu este n i c i

unor standarde comune de ac estei

n evoi

valori

şi, în

o

p ro blemă de comu n ic a re a

măcar pri n c i p a l u l său scop. Există nevoia ciuda bplu l u i că a ccentuarea ex agerată a

p o at e ave a con s ec i n ţe opuse

principiilor l i b era le ,

ab s en ţa l or, o coexi s t en ţă pa�nică ar li i m p o s i bi l ă.

În

este evident că, în

comu nităţi le v echi , cu po­

pul aţi i pre domina n t i n di g en e , p robl ema nu �ste una deosebită; ex i stă însă

s itu aţi i ,

precum cea a State lor Unite în perioada imigraţiei m a s i ve , În care ea devine serioa­ să.

Este ap ro ape

cert că, d acă nu

ar

li

existat p ol i t i c a

de li b era tă d e " am eri c an i z are "

p rin si � tem u l de înv ăţ ă mînt public, Statele U n i te llU ar li de eficient şi ar

d ev eni t

un l71elting pot atît

fi întîmpinat mari greu tă ţi .

Fapnll că învăţămîntu l trebuie să lie că l ău z i t de va lori şi o su rs ă de reale peri cole, în orice si stem

de

d e fi n i te re prezi n t ă , însă

educaţ ie pu b l i c ă . Trebu i e

să admitem

în

aceast ă privinţă, cei mai mu l ţ i d i ntre l i beral i i sec o l u l u i al XIX-lea erau c ăl ău zi ţi de o în crede re excesiv de n a ivă î n rezul t a tele transm i t eri i cu noaşteri i . Î n că,

lib erali s mu l lor raţionalist

ei ş i - au

ex pus ctes�ori argu mentul în fa voarea î nv ăţă­

mîn tul u i gen eral i zat ca şi cum d i sp ers area cunoaş terii m aj ore , ca şi cum ar

trebui

ar rezolva

toa t e p r oblem ele

do ar .să li se transmită maselor acel neînsemnat plus de

cunoaştere, pe care ce i educ aţ i îl p o s eda u deja , pentru ca această " v ictorie a �upra ignoranţei " să i n au g urez e o nouă eră. E grell

de crezu t că s-ar aj u nge la o societate tuturor cunoaşterea ob ţinu tă, la un

mu lt mai bună dacă s-ar pu ne la îndem în a


ÎNVĂŢĂMÎNT Ş I C ERC ETA RE

385

Cun o aş terea şi ign oran ţa sînt concepte afirma că di fe ren ţa mani­ mai pu ţ i n e d uc aţi ar pu te a avea o inllu­

moment dat, doar de unii dintre membrii săi .

extrem de relative şi există p uţi n e argumen te pentru a

festată Întotdeauna Între cei educaţi şi cei

enţă atît de d e c i s ivă asupra carac teru lui societăţii.

2. Dacă ac c e p tăm arg u me n t u l g e n era l În favoarea Învă ţă mîn tu l u i obligatoriu, rămîn în d is cu ţ ie anumite pr o b lem e es e nţ i al e . Cum ar trebui furn izată această edu­ c aţ i e? Cît dţn ea să

tie o ferit ă

tuturor mem bri lor societăţii?

Cum

şi pe seam a cui s ă

tie sel e c t aţi cei ce vor pri m i o edu caţie mai consistentă? A d opta r e a învăţ ămîn tu lui

obli gatoriu implic ă , în cazul fa mil iilor pentru care costul ar reprezenta o pov ar ă prea severă, acoperire a sa din fonduri publice. Rămîne însă în discu ţie cîtă educaţie ar trebui fu rni zată pe cheltuiala comu nităţi i şi în ce fel ar trebui ea transmisă. Este adevărat că, în trecut, insti tu ire a învă ţăm întu lu i ob ligatoriu a fo st de obi c ei prece­

dată de acţiuni ale s t anl lu i p en tru s p o rirea oportun ităţ i lor de studii, prin crearea de şcoli p ub lice . Primele Încercări de a in s ti tu i obligat ivitatea învăţămîntului, cele din Pmsi a, de la în ce punl l secolulu i al XVIII-lea, s-au limitat practic la acele districte

fost consi derabil faci litat să se impună învăţămînnll generalizat unei popul a ţ i i în mare pnrte nefamiJiarizale cu in st i tu ţi i le sale şi cu av an taj e l e c e d e cur g elin ele. Aceasta nu Înseamnă însă că învă ţ ăm în tu l

unde statul în 1i inţas e şcol i. Nu încape îndoial ă c ă a stfel a procesul, d e g en era lizare a învă ţămînn! l u i .

Ar li,

Într-adevăr, d ificil

obligatoriu sau chiar învăţămîntul gen era l fi nanţa t de că tre stat ar face n eces m·ă

asumarea de către guvern a mi s iu n ii de a dirij a i nstitll ţi i l e e du caţi o n a le. În mod curios, un ul dintre pr im e l e sisteme efective p ri n care învăţămîntul obligatoriu e ra combinat cu anumite prevederi ce vizau d i rij area de către guv e rn a m aj orităţii instituţiil or educ aţio na l e a fo s t creat de W ilhelm von Humboldt, un mare

ap ărător al lib ertăţ i i individuale, la doar cinci sprezece ani după ce sus ţine a că învăţămînnll public era nociv, deoarece l imita diversitatea institllţii lor şi superfl uu, deoarece î ntr- o

ţio n al e.

s oc ie taţe liberă nu ar trebui să existe

u

p en uri e de instituţii educa­

Jnvăţămîntll l,

aiinl1a el, se situează în total itate în afara domeniului l a care ar trebui să se limi teze actiun ea politică". 3 Drama Prusiei În timpu l războaielor

n ap ol eo nien e ş i nevoile apă rării n at i o na le au fo s t motivele care l-au făcut să aban­

sa de pînă atunci, ac eea de a person alităţi lor i n div id u a le în cea mai deplină varietate", a deveni t secundară în mome n tu l în care ideea unui stat pu terni c şi organizat l-a făcut să-şi doneze poziţia anteriom·ă. Dorinţa eare inspirase opera

"d ezv o ltar e

consacre o mare p arte a e forturilor ulter i o a re constru irii unui si stem de educaţi e

p u b l i c ă ce avea să devină un model pentru în tr e a ga lume. Cu greu ar

putea ti

negat


386

L I B ERTA T EA ÎN STAT U L U UNĂS TĂ R I I

fapnll c ă nivelul general de educa ţie atins astfel de Prusia a l()st unu l din tre fac torii esenţiali ai rapidci sale ascens iuni economice, iar mai tîrziu ai dezvo ltării întregii Germanii. S-ar putca pune, însă, Întrebarea dacă succesul nu a fost dobîndit la un preţ prea ridicat . Rolu l jucat de Prusia generaţi i lor următoare ar putea arunca dubii asupra convingerii că mu lt-lăudatu l director de .5 coa lă prusac a fost neapărat

o

binefacere pentru umanitate sau chiar pentru Prusia. Însăşi imensitatca puterii asu pra spirite l or pc care o pl asează În mîinile autorităţilor un sistem educaţional u ltracentra lizat � i dominat de gu v e rn ar trebui să ne

facă să ezităm, îna inte ele a- I accepta cu prea mare uşurin ţă . Pînă la un punct,

argumentul ce justi fică educatia obliga torie reclamă şi ca sta tul să prescri e o parte a conţinutului acestei educati i . A�a argumentul autorităţilor

e l i m alU

mention at deja, pot exista situaţii în care

oferirea unei bcl/.c cultllrale comune tutllror cetăţen i l or -

devine 10arte puternic . Tre buie Însil să ţincm cont de nlptu l că Lllrnizarea educaţiei de către stat creează probl cme. cum ar fi cea a segregării ncgrilor în Statele Unite probleme di ficile, impli cînd minori tăţi ctnice sau re l igi(Jase, care pot apărea aLunci CÎnd statul pre ia controlul asupra princi palelor i n stru me nte de transm itere a culturii . În state le mu ltinaţionale. pro bl ema conlro l u l u i asupra sistem u l u i şco lar tinde să devină principa la sursă ele 1loj cţiuni inl re n aţ iona l i tă ţi . Pe ntru ma rtorul lInor a slt'el de evoluţii, În Austro-Ungaria, nu csle l ipsit de sens argull1cl ul că ar fi prc Cerabil ca unii copii să nu beneficieze dc educaţi e L(H"ll1aIă, decît să ii e ucişi In luple care să decidă cine va controla sistemul educa(iona l . ..J Chiar şi În statele omogene d i n pun ct de veuerc etn ic, exist[l motive s�rioase pe ntru

a

nu acord a guvernului acel grad de control asupra conţinutu lui cducaţiei pe

care l-ar dobîndi dacă ar dirija în mod direct maj or i tatea şco l ilor accesibile mase lor. Chiar dacă educaţ ia ar Ii o ştii nţă care S[l ne al ere cele mai bune metode de a atinge anumite scopuri. nu ar trebui să dorim aplicarea celor mai recente metode în mod generalizat şi cu exc luderea al tora

şi, cu a tît mai pupn, ca obiectivele să tic

uniforme. Doar puţine di ntre aspectele re feritoarc la educaţie sîn t însă ştiinţi 1iee. în

sensul posibili tăţii de

a

fi soluţiona te prin teste obi ective.

In

m a rea l or majorita te,

ele sînt tie chestiuni ce impl ică în mod evielc l11 valori. ne se Încadrează în acel tip de prob leme pentru eare unicul. tem ei spre a ne Încrede Î n ju decata altora es te acela că primii au arătat mai mult bun si l1l�, in aJ le situa t i i . Într-adevăr, însăşi posibilitaLea ca, Într-un sis tem public, în treaga educH l i e c1cmenlarti să intre suh dominaţia l eo­ riilor unui amID1 it grup care crede că poscdă răspunsuri l;>ti ill�i1icc (aşa cum s-a întîmplat în State le Unite în ultimi i tre izec i cle an i ) , ar tre b u i să tie sulic ientă pe ntru


ÎNvATĂM ÎNT ŞI CERCETA R E

387

a ne face conştienţi de riscurile plasării întregu lui sistcm educaţional sub o conducere centrală. 3. De fapt, cu cît sîntem mai conştienţi de importanţa pu terii asupra spiritelor pe care o impl ică învăţămîntuL cu atît mai convinşi ar trebui să tim de pericolul plasării acestei pu teri sub con trolul unei autorităţi ccn tra le. Chiar dacă unii aprecia­ ză puterea educaţiei atît de mu lt precum l iberalii rationalişti ai secolului al XIX-lea, recunoaşterea acestei puteri ar tn:bui să nc conducă la concluzii aproape opuse celor exprimate de ci. Şi dacă, astăzi , unul din motivele pentru care ar trebui s� existe cea mai mare varietate posi bilă de oportunităţi în domeniul învăţămîntului este acela că, în realitate, ştim foarte puţin despre potenţialul diferitelor tehnici educaţionale, atunci argumentul În Illvoarea vari<..: t ă ţi i a r li Încă şi mai puternic dacă am şti mai multe desprc metodele de a produce anumite tipuri de rezu ltate - ccea ce s-ar putea întîmpla, nu peste mult timp. Poate mai mul t decît în orice alt domeniu, În Învă ţămînt, cele mai mari pericole la adresa libertăţii individuale a r putea ven i d in dezvoltarea tehnicilor psi­ hologice care nc-ar putea oferi, În curîn d , ( ) putl:re mai mare ca niciodată de a modela deliberat spiritele oam enilor. Con�ti in\<l el ceea ce a111 putea l�tce din fiinţe lc umane, de ţinînd controlul asupn.l cOJHJiţiilor esenţiale ale dezvol lării lor, nu Înseam­ nă neapărat - în ciuda tentaţiilor înli"ico�ătoarc pe care le poate genera -- că punerea în practicft a acestor cunoştinţe va duce la progrese. În compamtie cu cazul tii nţelor umane lăsate să se dezvolte în moci liber. Nu es te deloc evident că ar fi un cîştig dacă am produce tipurile umane despre care se crede, în general, că ar fi necesare societăţii. Marea problemă ar putea fi. curînd, aceea de a împiedica folosirea pute­ rilor de care dispunem şi care pot ofel·i () tentaţie considerabilă tuturor ccIor care consideră întotdeauna rezultatul contro lal su peri or unuia spontan. Într-adevăr, am putea descoperi în curînd că soluţia re:t.idă în abandonarea de către stat a rolu lui de principal gestionar al educaţiei şi asumarea a l tei misiuni aceea de a deveni protectorul impartial al individului Împotriva oricăror utilizări ale unor puteri de acest tip, puse în evidenţă de evolu ţiile recente. Nu numai că argumentu l împotriva managementului guvernamental al şco­ lilor este acum mai puternic ca niciodată ; au dispărut, însă, cele mai mu lte dintr(;! motivele care puteau fi invocate, În trecut, în l�lVoarea acestei idei. Oricarc ar ii l()st situaţia atunci, este neîndoielnic că astăzi, în condiţiile unor tradiţii şi instituţii puternic înrădăcinate de învăţămînt generalizat şi ale ullui transport modern ce rezolvă aproape toa te dificu ltălile legate de distanţft, a devenit inu til ca statul să


388

LI BERTATEA I N STAT U L B UNĂSTĂ R I I

depăşească stad i u l d e iil1an�are a învăţămîntului şi s ă s e a ngajeze î n distribuirea lu i propriu-zis ă. Aşa cum

a arătat

profesoru l Mi l ton

Fri cdllUlJl s .

as tăLi ar li posi bilă acoperirea

costuri lor învăţămîntului general din lonclllri le publ ice, fără a mcn �ine şcoli le

de

stat, oferindu-li-se părinţilor bonuri care să acopere edu c a ţ i a fiecărui cop i l , acesta urmînd să fie înscris la şcoala al easă el e părin ţi . Ar pu tea n necesar

ca

statu l să ofere

instrucţie în mod nemij locit doar în comuni tăţile izolate, unde număru l copiilor ar fi prea mic pentru şcoli private -- ş i , d i n această cauză. co s turi l e m ed ii ale procesu­ lui de educaţie ar ii prea mari . Însă, pentru marea maj o ritate a p opula ţi ei, ar Li cu nizarea şi managementul educaţional să

Ee

siguranţ;'1

posibil ca orga­

lăsate în întregime pe seama iniţiative i

private, statu l urmînd doar să ofere sprij inul financ iar d e bază ş i s ă asigure u n stan­ dard minimal pentru toate şcolile unde ar pu tea li depu se bon uril e . Un alt m are avantaj al

acestui plan

ar li a c e la că părin ţii

llU

s-ar mai

confrunta cu alternativa de

a accepta orice fel de educaţie oferă statul sau , în caz contrar, de

CI

p l ăti ei înşişi

costu l integral al unei edu c aţi i diferite şi m a i costisitoare . Astfel , dacă vor alege o şcoală din afara circllitului stipu lat. pări nţii

vor

trebui să achite d oar diferenţa de

preţ. 4. p ublice

O şi

problemă mai d i Cicilă este cîtă edu caţie să ti c asigurată din fonduri le cine să beneficieze de

o

educaţie peste minimu l asigurat tuturor. Fără

îndoială, numărul celor ale căror contribuţii la nevoile c omune vor fi spori te prin extinderea edu caţi ei peste un anum i t n ivel, compensînd astfe l cheltuielile de stud i u ,

nu v a reprezenta nici o dată decît o mică partc din tota l u l popu laţi e i . De asemen e a , e s t e imposi bil de contestat bptu l c ă nu

avem

metode

s i gu r e

care dintre tineri vor obţine cele mai mari benefi c i i de pe prelungit. În plus, orice

a111

El ce, este inev i t a b i l

ca

de a descoperi dinainte

urma

unui învăţămînt

mu l ( i d i n tre cei ce benelJ.eiază de

o educaţie prelungită să se b u c ure, m a i tîrziu, de avantaje ma teri ale în raport cu semenii lor, doar pentru că cineva

iar le

-

a

hotărît să i nvestească mai mult în educaţia lor,

nu ca urmare a calităţilor natura l e dcosebite sau

ar fi

a

eforturi lor mai mmi pe care

depus.

Nu vom lua în d i s cuţie cîtă instrucţie trebu ie asigura tă şi cît timp trebu ie să dureze procesul de şcolarizare

pentru to ţi

copiii. RăsflUl1s ul trebuie să depindă de

c ondiţii particulare, cum ar li avu ţia ge nerală a comuni tăţii, carac terul economici, poate chiar condiţiile cl imatice care a fe c tează vîrsta

ado lescenţei .

Î n comunităţi l e

mai bogate, prob lema nu m a i este, d e obice i, ti pu l de şcolarizare care va spori


ÎNVĂŢĂ M Î NT ŞI CE RCETA R E eficienţa

cîş ti ge

ei

3 89

ec onomic ă, ci mai curînd ocu parea timpului l iber, pînă v or aj u ng e să-şi înşişi exi st en ţa într-un mod care să-i ajute, m a i tirziu, să şi-I folosească

mai bine.

Problema cu ad evărat importantă es te modul de selecţie a celor care ar urma beneficieze de o educaţie pre lu ngită dincolo de minimul ge ner al . Costurile unei ed u ca ţii prelu ngite , în t ermeni i resurselor m ateri ale şi în s p e c i al umane, sînt atît de mari încît chiar ş i într-o soci etate avansată, acest d e z i d er a t va intra în c on fl i ct cu cel al prelu ng iri i educaţiei accccsibi le tuturor. Probabil că o soci etate c a re doreşte să obţină u n beneficiu economic maxim de pe urma u n o r chel tuieli limi tate în domeniu l învăţămîntului ar trebu i să se concentreze asu pra unei educaţi i prelungite oferite u n e i el ite relativ restrînse(\ c e e a ce as tăzi ar IJlse m na sporirea procentului de b en e ficiar i ai celui mai per fo rm an t tip de învăţiimînt, în l oc de a prelungi d urat a studi ilor pentru cît mai mu lţ i . Totuşi, în cond iţii le unui învăţămînt de st at, acest de­ ziderat nu pare accesi bil în tr- o dem o c raţ i e şi nu este de dorit ca autorităţile s ă fie cele care să determine cine ar urma să prime as că o as t fe l de ed ucaţi e. Ca în toate c el el a l te domenii, argumentele în favoarea subvenţionării învăţămîntului supe ri or şi a c erc e tă ri i trebu ie să se bazeze nu pe av a ntaj e l e con­ ferite beneticiarului, ci pe cele o b ţi nu te de comunitate în ansamblul e i . Din acest mo ti v , nu există argumente convingătoare pe n t ru a s u bve n ! io n a pregătirea într-o meserie s pe ci fi c ă ; în a c est caz, perfecţionarea dobîndită se va reflecta într-o c ap a­ ci tate sp or i tă de d;;tig, constituind o probă a u t i l i tăţi i a c e s tor i nve s ti ţi i . O cotă imp ort an tă a cîştigurilor sp or ite , dobîndite în ocupa ţ i i l1l!cesitÎnd o as t fe l de pregă­ tire, nu va reprezenta a l tc e v a d ecît profitu l la c a p i t a lul invcs tit în ea. Cca mai bună soluţie pare a ti mTI1ătoarl!a: c e i p e n tr u care o as t fe l de investi ţie pro mite u n pro1it c onsi s ten t să p oa tă Împrumuta capital, pe c a re ar urma să-I restitu ie din cîştigurile lor s p or i te . Aceasta, cu toate că schcma ar pu tea în tîmp i na c on si d er ab i l e d i fi cu ltăţ i d e ordin practi c. 7 S ituaţia es te oarecum diferită acolo unde costuri l e unei educaţii prellmgite nu se v or m at er ial i za , prob a b il , într-o creştere corespunzătoare (\ preţlliui la care bene­ fi ci aru l pregătirii superioare îşi va vind e serviciile altor ind ivizi (aşa cum se întîmpl ă în medicină, inginerie , drept etc.), Însă obiectivul este acela de a răspînd i şi spori clUloaşterea în ansamblul comunităţii. A v an taj c l e dobîndite de o comu­ nitate de pe unna sa va n ţilor şi cercetătorilor nu pot ii măsurate prin preţu l la c ar e aceşti oanîeni îşi pot vindc sc rv iciile , în tru c î t o mare parte din c ontri bu ţi a lor devi­ ne accesibilă tuturor, în mod gra tuit. De aceea, există m o ti v e intemeiate de a- i aj u ta să


390

L I B E RTAT EA ÎN STAT U L I3 UN ĂST Ă R l l

cel puţin pe unii d intre cei ce mani festă dispon ibilită ti şi

înc l i n a ţii

pentru astfel ele

studii.

al t c ev a ar însemna să pres up u n e m că toţi cei capabili, din punct de a () pre­ tinde. Nu este d e l o c evident faptul că ar li în i nteresul general să p e rmit e m tuturor oamenilor inteligenţi să devină savanţi; nu este evj(knt n ic i cfi ar li în interesul general ca toţi să profite din pu nct de vedere material de pe u rma unei astfel de i n stru c ţii , nici că ea ar tre bu i restrînsă la cei do taţi cu o capacitate i ndiscuta bilă şi nici că aceas tă instrucţie superioară ar tr e b u i să devinu calca normală sau chiar exclusivă c ăt re poziţii îna lte În soci etate. Aşa cum s-a a ră t <.t t recent, ar a păre a astfe l o diviziune mu lt mai pr o nun !a lă intre c la sc. iar cei defavorizaţi ar deveni tot mai neglijaţi dacă s-ar reuşi aducerca deliberată în grupul boga t i l or a tuturor oamenilor int el igcnţ i , iar ideea că cei re lativ săraci sînt mai puţi n i n te l i ge nţ i s-ar tran sform a dintr-o prezu m ţie generală înlr-llll nl pt demonstrab il. Mai ex istă o problemă care a căpătat dimensiuni serioase in unele ţă ri europene �i de care trebu i e S�l ţinem c on t aceea de a avea mai mulţi intelectuali decît ar pu tea li folosiţi în mod profit ab i l . Pu ţine a meni nţă r i la adresa stabi lităţii pol itice sînt mai grav e decît existenţa unu i proletariat intelectua l ' care să nu-�i găsească debuşee corespunzătoare formaţiei dobîndite. Problema generală cu care se con l'runtă to a le sisteme le de învăţămînt supe­ r i or este următoarea: printr-o metodă oarecare, trebu ie selec ta ţ i ml u m i ţi tineri (l a o vîrstă la c a re nu se p o at e şti cu certitudine cine va proJita mai mul t) spre a li se oferi o e d u c aţie care să le p erm ită să c îş t i ge un venit mai mare d e c î t restlll so ci e tăţ ii ; pentru a justifica investiţia, ei t re b u ie selectaţi în aşa [el în c î t , în a n samblu, el să î nd ep l inea s c ă ac ele condiţii care le vor pe rm i t e o b ţiner e a unui venit mai ridicat. În fine, trebuie să acceptăm faptu l că, întrLlclt cin eva va t re b u i să p l ă te a s c ă pen tru această educaţie, c e i ce vor beneficia de ca se vor bu cura astfel de un ava n taj "nemeritat". Cu totul

vedere intelectual, de a d o bîn d i o ins trucţie superi oară, ar avea dreptul de

5.

În u l ti mu l timp, aceste di ficult5 ti s-au agravat, i ar gasirea unei soluţii

ra ţi o n a l e a devenit aproape imposibilă, ca urm are a ro l u l u i lot mai pro e mi n en t aL

de stat, ca i nstrument ele a tin g er e a unor scopuri e ga l i ta re . Deşi se pot ad uce argumente în favoarea asigu1'<l r i i, pe cît posibil, a şansc]or de a benc 1icia de instrucţie avansată pentru c<.:i Ce par să a ibă cele mai bune perspective de a profita de pe urma ei, controlu l statului a su p ra educaţiei el fost folosit în p ri m u l rî nd pentru a egaliza perspectivele tuturor, ceea ce este cu totul a l t c ev a . D eş i ad e pţ i i

învăţămîntului


Î NVĂŢĂ M ÎNT Ş I

39 1

C E RC ETA R E

egalitarismului re spi ng . în general, acuzaţia ,că ohicc l iv u l l or este un fel de egalita t e

mecan ică ce i-ar priva pe un i i de avantaj e le ce nu pOL

li

o ferite tu turor, această

tendinţ ă este e vid entă în domeniul educaţi e i . Poziţia egali taristă este susţinută , de obicei, într-un mod mai pu ţin expli ci t d ecît a H i cu t- o R.B. Tawney în lu crare inlluentă în care au torul afirmă

C[l ar

Equality,

li injust "să cheltu im mai puţin pe edu­

caţia celor care promovează mai grcu, în comparaţic cu cea destina tă c e lor mai in ­ teligenţi" � . Într-o anumită măsură, pre tu ti ndeni s-a în c etă ţeni t confuzia între cele două d orin ţ e conl1ictuale: de a eg a l i z a oportun ităţilc ş i de a le aj usta în func ţie de cap ac it ă ţ i (care, d upă cum ştim, nu au n i m i c comun

cu

i d eea de merit, î n sens

moral).

argumentuiui în tllvoarca unui tra tam en t

Trebuie să recunoaştem forţa

eg a l

pentru toţi, în ceea ce priveşte e d u c a t ia pe spezele publice. Cînd acesta este însă

dublat de unul împotriva i d ei i de a permite avan taje spec iale pen tru cei

m a i noro­ să primească ceea ce primeşte liecare, iar ceva ce nu este oferi t tu luror. Urmat cu con­ că nu a r trebui să se che ltu iască pe ed ucaţia

coşi, rezultă de fapt că toţi ar trebui nimeni nu ar trebui

aibă parte de

se cven ţă, argumen tu l impli c ă raphll

nici unui copi l mai mult decît se poate chelllli pe educaţia tiecăruia. Dacă aceasta ar

ii

consec inţa nec esară

a

e d ucaţ i e i

publice, ea ar c un sti t u i un argument p ute rn ic

î mpo t riva i n terv e n ţi e i statu lui în învăţămînt,

dincol o

de nivelul elementar, care

lrebuie intr-adevăr oferi t tu turor, re spc c tiv în I�lvoarea il1ered inţării tuturor Lormelor

cle

ed ucaţi e

av a nsat ă se ctor ulu i pri v a t .

În oric e caz, a

li

oh ligat

l im i te z i ul1 c lL: avan taje

înseamnă că o autoritate un ică ar trehu i să (l ibă pu terea de

Ia un el

a nu mi t

ni vel

nu

decide Încotro se vor

duce aceste avantaj e. Este pu ţin probahi l ca această p uter e , o clată încredinţată 1ll1ci

progresezc cu a d evărat sau să creeze cond iţi i mai j u ste. Asupra primu l u i punct, ar tr e bu i să tie clar

au tor i tăţi, să faeă învăţămîntul să soci ale mai satisfăcătoare sau că n i ci o

a uto r i tate

unică nu ar trebu i să deţină m onopol u l dec izi ei privind valoarea

ti puri lor de i nstru cţie , volumul investiţii lor în domeni u şi cît ar tre bui să revină fiecăreia d intre d ivers e le (arme de Învă ţăm înt . într-o s ociet at e liberă

--

Nu ex istă " . şi nici nu poate exista ,

un standarei unic c o n fo rm căru ia să pu tem decide asupra

importanţei rela tive a d iverselor scop ur i

sau

mai

i mportant

manent la metode alterna tive, decît în învăţămînt, a cărui m i s i un e tineri lor pentru o

În

lume

a d i vers e­ acccesu i per­ este pre g ătir ea

asupra oportun ităţii re l ative

lor meto de . Poate că în ni c i un alt domeniu nu este

în conti nuă schimbare.

pr i v inta caracterulu i j ust sau inj u s t

a l cond iţii lor

st) c i al e astfel create,

trebuie să ne lie c l ar faptu l că cei care "merită". În i n teres u l general. o il1struc�e

de


LIBERTATEA ÎN STATUL B UNĂSTĂ R I I

3 92

înalt nivel nu s în t n e ap ăra t cei

care şi-au c îş tigat cele mai mari mer i t e subi ective, în sacrificii . Calităţile naturale şi aptitll dinile înnăscute sînt "avan­ taje" la fel de "inju s te " ca şi accidentele de mcdiu, iar a limita av a ntaj e l e învăţămîntului s up er i or la cei d esp re care putem ant i c i p a că vor p ro1i ta cel mai mu lt de pe urma lor va s por i În mod cert discrepanţa În tre statutul economic ş i m er i tu l subiectiv, î n l o c s ă o reducă. D ori n ţa de a el im in a efectele ac c identu lui, c a re stă la baza cererilor d e "j u s t i ţi e socială" poate ti sa t i sfăcu tă în d o mc n i u l educaţiei, ca în o ri care altu l , doar prin eliminarea tuturor oportunităţilor ce nu pot li supuse u nui control deliberat. sensul de efortur i şi

Însă creşterea civilizaţiei se bazează în bunii parte pe u t i l izarea cî t mai di cientă de către indivizi

a

ori căror accidente cu care vin În contact, a av an t aj e l o r esenţialmente

i mprevi zi b i l e pe care le va conferi

ll11

a nu m i t

tip

de cunoaştere, în situaţii noi, în

raport cu alţi indivizi .

fi m oti v e l e celor carc doresc cu a rd oa re ca, în virtu te a t o ţi să lie puş i În s ituaţ ia de a î n c e p e cu şanse e g a le , idealu l lor este imposibil de rea l iza t . Mai mult, a pretinde că l-am atins sau că ne-am apro pi a t de el nu poate dedt să Înrăutăţească lucruri le, pentru cei car e au avut mai puţin noroc. Deşi e xi s t ă toate motivele pentru a înlă tura o ri c e obstacole s pe c i a l e pe care le-ar plasa în c a l e a unor me mb r i ai s o c i etă ţ ii anumite instituţii, nu e s t e nici posi bil ş i nici de do rit ca toţi să fie puşi in s i tu a ţ i a de a î nc e pe cu ş ans e egale, întrucît aşa ce v a nu se p o at e atinge decît pri n privarca u n or a de acele po si ­ bi l i tăţi ce nu po t fi pu s e la dispoz i ţi a tu t uror. De ş i cu to ţi i dorim ca oportunităţile tuturor să tie cît se poate de mari, le-am re duce în mod c ert pe c e l e ale anumitor in d i vizi , dacă am face ca ele să nu le poa tă depăşi pc cele ale membrilor mai pu ţin norocoşi ai societăţii. A afirma că to ţi cei care trăi esc, la u n anumit moment, într-o ţară oarecare, ar trebui să porne as c ă de la acelaşi nive l este la 1'el de greu de rec o n ­ ci liat cu principiile u n ei s o ci et ă ţi în dezvol tare ca şi el spune c ă acest tip de egal itate ar trebui realizat pentru o am e ni tră ind În l ocuri diferite şi în cpoci diferite . Ar putea ii în interesu l comuni tăţ i i ca unora dintre cei care manifestă ca l it ă ţi exc ep ţ i o na l e pentru cercetare să li se ofere o caz i a ele a şi le v a l o ri li c a, indiferent de resursele fam il i e i . Î ns ă aceasta nu conferă n im ă n u i vreun drc p t la o as tfel de opor­ tunitate şi nici nu i n s e amnă că doar cci ale căror cal ităţi ex c e p ţ i o n a l e pot fi v e ri­ ficate ar trebui să b en e fic i eze de ea, ni ci că e a nu ar t rc b u i oferită nimănui, în cazul în care nu p o at e ii o feri tă tu turor ce lor c<lre sa tis l�l C ac e l c aş i cri t eri i o b i e cti v e . .Nu toate c al ită ţi le care îi per mi t u n u i ind ivid să-şi aducă a nu m i te contribuţi i sp e ci ale p o t fi veri ficate p ri n examene sau tes tc; mai i mportant este ca măcar u nii

OriCÎt de

Iăudabi le ar

unor principii de j u stiţie,


ÎNVĂŢĂM LNT ŞI dintre

3 93

C E R C ET A R E

cei ce posedă astfel de cali tă ţi să beneficieze de o o p ortun itate decît ca ea să ,

fie oferită tuturor celor ce satisl�lc co ndi ţi i l e re s p ec tive

.

O

dorin ţă pasionată de cu­

n oaştere sau o combinaţie n eo bi şnu i tă de interese pot ii mai im po r tante decît cal i­ tăţile mai vizibile sau argu me n te l e verificabi le; un l"undal de cultură g en era lă şi interese sau un respec t deose bit pentru cu noaştere, generate de m ed iu l familial, contribuie adesea mai mult decît ca l ită ţi le naturale la realizarea personală. Faptul că există indivizi care se bucu ră de avan taj e le unei atmo s l e r e favorabile în familie este un atu pentm societate, atu pc care poli t i ci le egali tare îl pot distruge, dar care nu poate fi utilizat fără a lăsa im p re s i a u nor inegalităţi inju st e Şi cu m dorinţa de cunoaştere este o încl inaţie c are se transmite, foarte pro­ o

.

babil, prin familie, există argumente convin g�ltoare pentru a le permi te părinţilor

special de educaţia copii l or l or să le-o as i gure , prin sacri­ p un cte de vedere aceşti copi i pot părea mai puţin merltuoşi decît alţii, care nu o vor dobînd i care se p reocup ă in mod

ficii materiale, chiar dacă din a lte

.

6. Insistenţa ca edu ca ţi a să fie oferită doar

celor cu cal i tăţi doved ite generează

o si tuaţi e în care în treaga p opul a ţie este notată c on form unui test o biectiv, în care

preva l ează un anumit set de opinii pri v ind tipul de pers o ană eligi bilă pentru

beneficiile u nei edu caţii supe rioare Acest proces implică o ierarhizare olicială a ,

indivizilor, geniul recunoscut situÎndu-se

în vîri:

iar i n d i vidu l mai înapoiat, în

poziţia cea mai de jos. Efectele nocive ale ac e stei ierarhizări

sint mu lt accentuate de

faptul că se presupune că ea ar expri m a "meritul", determinînd accesul la oportu­ nităţi le prin care se poate demonstra val oare a . Aco l o u n d e recursul exc lu siv la u n sistem de învăţămînt d e stat este menit a servi "j ustiţia socială", se va aplica peste tot o sin gură

viziune Plivind i n stru c ţia su perioară şi cali tăţi le ce îndreptăţesc acce­

sul la ea, iar faptul că cineva a primit- o va fi interpr e tat drept o dovad ă că a "meritat-o". În învăţămînt, ca şi în al te domenii , recunoaşterea fap tu lui că socie tatea are

ai săi nu trebuie în ţeleasfl în sensul că doar cei din fo nduri l e publice ar trebui să ac e eadă la o ed u caţi e superioară, sau că ni mănui nu ar trebui să i se pe rmită să îi ajute pe alţii din alte motiv e. Există multe arg u men te In favoarea id eii că membrii

interesul să-i sprijine pe unii membri care au avizu l maj ori tăţi i

pentru

a primi asistenţă

tuturor diverselor gru pu ri ale p opu laţiei ar tre bu i să beneficieze d e şanse în acest sens, chiar

dacă cei mai blmi

din anumite grupuri par mai puţi n dota ţi decît u ni i

membri ai altor grupuri, care însă n u pot beneficia

de o as t fel

mo tiv diversele gru pur i locale, religioas e ocupaţion ale sau ,

,

de şansă. D i n acest e tnic e ar

trebu i să-i


LI B E RTAT EA ÎN STATU L UUNASTĂ R I I

3 94

poată sprijini p e unii di n tre membri i lor tineri, a s tfe l încît cei care primesc o edu­ caţie superioară să reprezillte. În cadrul gr u pu l u i r e sp ec tiv o pro p orţ i e ap ro x i ma t i v echival entă cu p res t i gi u l de care se bucură educaţia. in c ad ru l acelui grup. Este cel pl1 �in în doi e l n i c că o soc ieta te în care oportunităţ i le educa�ionalc ar Li a c o rd ate uni fonn , în fi1l1cţie de presupusa c a pac i t ate a benc1ic iarilor, l e ar părea c el or care eşuează mai tolerabilă deCÎt una În care s-ar recunoaşte că accidentele de origine j oa c ă un rol im p orta n t . In Marca Britan i c , unde reforma pol itică a avansat mu lt pe drumul instit uirii u n u i si stem ba/n t pc capac i tatea presu pusă, consecinţele au început deja să prov o a c e îngrij orarc. Un re c e n l sludiu asupra m o hi l i lă ţi i sociale sugerează că acum " l iceele vor ii cele care vor fu rniza noua el ită, o elită ap are n t mai puţin supusă discuţi i lor, deoarece este sc l e c t a t ă în fu ncţi e de «coeficientul intelectual». Procesul de s e l e cţ i e v a tinde să întărească prestigiul oc u pa�ij l or care au dej a un statul social înalt şi să împartă popu laţi a În cu n�ntc pc care unii vor cţiunge să le p r i v e a s că - - de l�lpt, l e privesc deja ca li i nd la fe l de deosebite pre � um berbecii .� i ţap ii din Eva nghelie. A nu 11 urinat lIJl l i ceu va reprezenta un dezavantaj mult mai serios deCÎt în tn.:eut, cînd se ad mitea exi stenţa inegal i lăţilor în sistemul educaţional. Iar resentimentele vor spori, în I n c să se d i m i nu eze, pe ntru că individul îşi dă seama c ă e x i s t ă o l o gic ă În rroc esli l de s e l e c ţ i e. logicfl ce l-a îm pi edic a t să in tre la lice u. Din acest p u n c t de vederc, aparc n ta justiţie poate fi mai greu de sup o rt a t decît i nj u stiţia'· I ! l . Sau, aşa cllm el o bse rv a t un all au tor b ri t ani c "un u l din tre rezultatele neaş tepta te a l e statului bunăstări i este ac e l a că a întărit, î n loc să slăbească rigidi tatea stru c tu r i i sociale"J J . Trebuie, prin orice m ij l o a c e să sporim nportu n ităţi lc pentru t o ţ i Dar t re bu i e să facem acest lucru pe de p l in c o nş ti e nţi el e l�lptlll că a spori şansele penlru toti îi va fav or i za p ro ba b i l pc cei ma i capa bi l i să fo loseascfl aceste avantaj e şi ar putea, la început, să accentueze inegalităţi le. Acolo unde s o l i c i tarea "ega lităţii şans e l or duce la tentative de a elimina a st fc t de "avan taj e nemeritate" , ca nu p oa te decîl s ă dăuneze. T o a t e d iferenţele ome n eş t i indiferent dacă s e re 1eră la daruri n atu ral e sau la şanse, creează avantaje nemeritate. Însă, cum pri ncip a l a contribu lie pe care o poate aduce un individ binelui comun es te ac�ea ele a Co losi c î t poate de efic ien t circu mstanţeJc accid entale cu care se confru ntă, succesu l esle, În bună măs ură, o chestiune de noroc. ,

-

.

,

.

,

.

,

"

,

nivelul cel mai În a l t. răsplndirea l:UllO<l ş l eri i pn n învăţămînl devine de progres u l a ce l e i aşi cun oaşteri. prin cercetare. Ini ţierea în aceste pro­ bleme aHate la hotarele cu noaş terii nu p o at e li e o n 1'cr it ă al tcu iva decît celor a căror 7. La

inseparabilă


C E RC ETA R E

ÎNV ĂT ĂlVJ îNT ŞI

395

p ri nci pa l ă preocupare este ce rce tare a . În s e c o l u l al XIX- l c:a, universi tăţile, în parti­ cular cele de pc continentul europe an

,

s- au

tra ns fo rm at p r ac t i c în ins tituţi i în care

învă ţămîntu l era un produs secu ndar al ce rc e t ă ri i �i u n d e studentul dobîndea cunoş­ t i n ţc lucrînd ca uccni c al o m u l u i de ş t i i nţă sau al eru d i tu l u i '

c anti tăţii s p orit e de cunoştinţe ce tre bu i e

dobÎn ditc îna inte de

.

De

atunci, datorită

a se aj unge la hotarele

cu n o a şte rii ş i datorită c reş t er i i n umăru l u i celor care capătă o p re găt i re univers itară

1ără a

fi avut vr eod at ă i n t e n ţi a de a a t in g e

acest

n i ve l

.

caracteru l uni versităţilor s - a

schim bat rad ical. Cea ma i mare parte a ceea ce se numeşte Încrt

"

a c ti v i t a t e

un iversi­

tară'· este astăzi, în esenţă, do ar o continuare a i nstruqiei ş c o l are . D oar i n st i tu t e le su pe ri oare şi c e l e post-u niversitare

de l�t pt, doar cele mai b u ne d i ntre aees te a

-

încă se mai consacră t i p u l u i de activ ită l i spcc i 1icc lInjvcrs i t� �ilor continentale, pc

durata sec olului tre c ut

.

Nu e x is tă Însă n i c i un motiv să c re d em cu nu mai avem la fe l de multă ne voie de a c es t tip de activitate ma i avansată. De ca d e p i nd e nivelul general al vieţii

in te­

lectua le, în ori ce ţară . Iar d a că în ştiinţele ex perimentale, aces te nevoi sînt sa tisfă­ ,

cute ele institu te le de ccrce tare, în care t i n e ri i savanţi îşi 1�l C uc e n i c i a ,

,

ex i stă

peri c o l u l ca, În anu mi t e domenii, extinderea de l11oc raLic� a învăţămîntului să dău­ n ez e a ce s t or a c t iv i t ăţi i n ova to a re c a re menţi n vi e c u n oaşterea . ,

Ex istă mai pu ţi n e motive de îngrijorare pr iv i n d ll u mă ru L presupus nec ores­ pu nz ător

,

de s p e ci al i ş ti cu pregăt irc universi tară in stru iţi astăzi

den ta l ă l 2 CÎt în cee a ce pri v e ş te număru l de persoane ,

Cll

În lumea occi­

a d evărat v a lo ro a se . Deşi

în Statele Unite --- şi, În mă sură tot m a i mare, şi în a l te liiri

responsabi litatea pen t r u

această stare de lucfllri revine în principal şc o l i lor, care oferă o pregătire n eco re s­

punz ă toare precum şi prej udecăţi lor uti l i tariste ale i nstituţi ilor preo cu p ate în pri­ ,

mul rî n d de a oferi d ip l om e

Cll fi n a l i tate

pro fesiona lă imediată, nu tre bu ie să pi er­

dem din ve dere pre ferinţa uemocrati că pentru oferirea unor c on d i ţ i i ma teri a l e mai

bune pentru mai mu l ţi studenţi, În l o c de a se sti mula prog r e s u l cu n o aş te ri i care va ,

fi Întotdeauna op era unu i nu măr mic ele oam eni ş i care de ţ i ne m ai mu l te argumente pentru a benefi ci a de susţinere p u b l i c� .

Moti vul pentru care instituţii asemeni v e c hi l o r u n i v e rs i tă ţ i dedi cate cercetării ,

ş i p re dări i la tJ·ontierele cu noaş te ri i

,

vor r�il11îne principa lele i zvo a re a le noii

cu n oaş ter i este acela că cloar as t fe l ele ins l i tuţi i pot olCri l i b e r t ate În cercetarea

prob l emel o r şi pot fa c i l i t a acele contacte Între reprezentantii d iverselor d isc ip l i n e

,

care oferă c e l e m a i bune c ond iţ ii pe n tru a p a ri l i a şi ur m rt r i re a ide i l or noi. Oricît ele

mult s-ar putea d el i bera tă

a

a c c el era pro g re su l

Î ntr-o anumi tă d i e cţi e pri n org a niza rea r

m u n c i i, în ved erea ati ngerii unu i o b i e c ti v cunos c u t paşii d e c i siv i şi


396

LIBERTATEA Î N STATUL BUNĂST ĂRI I

imprevizibili în pro c esu l general de înaintan:: ap a r, de obicei, nu prin urmanrea unor ob i e c tive sp eci fi ce , ci prin exploatarea

ş a ns e l or de care b encfi c i a z ă tln in divid ,

graţie W1ei combinaţi i acci dentale de cunoştinţe particu l are, cal ităţi şi c ircu ms tanţ c speciale. Deşi instituţi i l e de c erc e t are speciali zate pot

fi

cele mai eii c i en te pentru

scopuri avînd un carac te r "ap l icat", o astfel de c e rc etar e instituţională este Înt o t­ deauna întrucîtva d i rij a tă, obiectivul său fi i nd de terminat de e chi p a men tu l spe­ ci al i zat , de formu l a de echipă şi de sc o p u l con cre t urmărit de i nst itu ţi a respectivă. Î n cercetarea "fund amentaIă", e fe ctua tă la li'onti cre le cunoaşterii , rareori există su­ biecte sau dome ni i fixate, iar avantaj e le d e ci s i ve

se

vor

da tora în c ă lcări i graniţe l or

convenţionale Între discipline.

8.

Pro b le ma susţinerii într-un mod cît mai eficient a progresului cuno aşter i i

este strîns legată de a c e e a a "li bertă ţii a c ad em ic e". Concepţiile ev o ca te de acest term en s-au d ezv o l tat în st a te l e continentului european, unde univers ităţile erau, în

general, in stitu ţi i de s tat ; astfel, ele au fost îndrepta te. a p ro ap e în totalitate, împo­ triva ingerinţelor politice în act i vi t at e a acestor instituţi i . 1 3 Problema reală este însă mul t mai vastă. Ch iar dacă

ar li

vorba de o p l a ni fi c are şi o c on du c ere unitară a

între gii activităţi de cercetare de către un senat - const i tuit din cei mai prestigioşi s av an ţi ş i erud i ţi -, argumentll l î m potri va acestei rormule ar li la fe l de p utern i c ca

şi cel împotri va co nd ucerii de c ă t re o au torita te d i n exterior. Deşi este normal ca o mul de şti inţ ă să resimtă cel ma i acut imixtiunilc în al e g erea şi tr atarea teme lor de cercetare, atunci cînd a c e a s tă i ngerinţă se nerelevante, formula în c are ar exista

o

Întemeiază pe motive

c a re lui i se par

multitu d i ne de a s tfe l de instituţii, ii e care su­

pu s ă diverselor presiuni din afară, s-ar putea dovedi mai puţin d ă u nă to ar e decît cea în care toate s-ar afla sub c o n tro lu l unei singure concepţ i i priv ind ceea ce e ste

în

interesu l ştiinţei, la un m omen t d a t . Desigur, libertatea academică nu Înseamnă că ori c e savant poate face tot c�ea

ce i se pare lui că este bine. Ea nu În s em a n ă nici autogu vernarea ş ti inţei, ca întreg. Sensul ei este mai curînd acela că ar tre b u i să existe cît mai multe centre ind epen­ dente, În care m ăc ar acei oameni care şi-au d ove dit c ap ac i ta t ea de a contribu i la progresul c unoaş ter ii şi devotamentul faţă de misiunea lor, să poată d e c i d e ei înşişi pr obl emel e cărora să-şi consacre energ i i l e şi

ac eea de

a- ş i pu tea expune concluziile,

indiferent d a că acestea sînt sau nu pe pl ac u l pa tronului sau al p u b l i cu lui l a rg. 1 4 Î n prac ti c ă , aceasta înseamnă c ă oamenii care s-au c! i s ti n s deja î n ochii

co l egil or şi care astfel au ob ţi nut pozi lii de conducere d in care p ot determ i na atî t activitatea prorpie, cît şi

pe cea

a subordonaţilor l or, ar trebui să beneficieze de


ÎNV Ă T ĂJvl I N T Ş I CERCETA RE

397

garanţia stabilităţii în funcţie. Acest privilegiu ar li c on ferit din motive si mil are cu impus asigurarea po z iţie i jud ecătoru lui; el ar ii acordat nu în interesul individului, c i pentru că se consideră, pe bun[l dreptate, că persoane aflate în ase­ menea poziţii ar servi cel mai bine interesul public dacă ar Ii p ro t ej ate de presiunile venite din exterior. Desigur, nu ar ii vorba de un privilegiu n eli mita t Însă, o dată acordat, el nu ar put e a fi retras de cît în baza unor motive prevăzute expres în actul de numire. Nu există nici un motiv p en tru care ace şti termeni nu s-ar modifica, o dată cu noile numiri şi pe fondul acumul ării de experi enţă, deşi astfel de condiţii noi nu li s-ar putea aplica şi celor ce poseda deja ceea ce În S t at el e Unite poartă numele de tenure. De exemplu , experienţa r ecent ă sugerează c ă textul actu lui de numire ar trebui să prevadă că ocupan tul unei ast 1e1 de p oz i ţi i îşi va pierde privilegiul dacă aderă s a u sprijină o mişcare opusă princip i i l or pc c a re se b<lzcază respectivu l privilegiu . Toleranţa n u este răspunsul potrivit, în cazu l unei sLlsţineri h o tă rîte a intoleranţei. În baza acestui argument, cred că un comunist nu ar trebui să benefi­ cieze de privilegiul inamovibilităţii, deşi dacă acesta i-a fo s t deja acordat în absenţa unor astfel de limitări explicite, cI ar trebui respectat la i'el ca în cazul oricărei alte numiri. Toate acestea se referă în s ă doar la p ri v i l e g i u l spe c i a l al inamovibilităţii. În afara consideraţiilor privind acest subiect, nu există vreo j ustificare pentru ca cine­ va să-şi aroge dreptul de a preda sau de a face ce vrea, d ar nici pentru impunerea unei reguli radicale, prin care să se stipuleze că ori c i n e susţine u n anum it punct de vedere va fi exclus din orice ast rel de inst ituţie. Deşi () instituţie ce vizează perfor­ manţe de p re s t i giu va descoperi curînd că poate atrage t al en te reale numai dacă le acordă chiar şi celor mai tineri membri ai săi o gamă largă de opţiuni, ni meni nu are vreun drept să fie an g aj at a l unei instituţii, i nd i fere n t care ar fi. interesele şi opiniile sale. cele care au

,

9. Astăzi, nevoia de a proteja i nstitu ţ i il e de învăţămînt de forme l e mai brutale de ingerinţă, din motive politice sau economice, a dobîndit o considerabilă recu­ noaştere, încît nu mai există nici un obstacol în calea aplicării acestor principii în c az ul unor instituţii de renume. Este încă nevoie de vigilenţă, în special în ştiinţele sociale, unde presiuni le se exercită adesea în numele unor scopuri profund idealiste şi larg acceptate. Presiunea împotriva unei opinii nepopulare este adesea mai dă­ unătoare decît opoziţia faţă d e una populară . Fără în doială, ar trebui să constituie un aver t is m e n t fa ptu l că pînă şi Thomas .Tc fTerson a p l e dat pentru stabi lirea de către


L I B E RTA T EA IN STA T U L-B� U N� ĂSTĂ RII ����----------------

398

au t ori tă � i a principii lor transmise �i

a t e x t el o r

stu d i a te î n c ad ru l d isciplinelor

afe­

rente puterilor pu blice şi guvernării, la un ivers i tatea din V i rgi n i a pentru că v i i t o ru l ,

fi

profesor ar pu tea

"unul din şcoa l a aşa-z i s u l u i

federal ism" ! 1 5

Astăzi, însă, peric o l u l rezi dă nu atît In in tervenţia d i rectă

din exterior, cît în

sporirea gradul u i de co ntrol pc care, d ate fi ind n ece s i tăţ i l e financiare lot mai mari ale ce rc e t ării

,

îl d obîndesc cei

Cl! ţi n

b a i e rdc p u n g i i

Pen tru cauza progresu l u i

.

ştiiinţific, ele con st i tu ie o amenin�are n: a l fl, deoarece c h i a r unii d i ntre oamenii de ştiinţ�l lmpăr t ăşcsc ideea unei c on d u c e ri uni larc şi centra l i zat e a tutu ror

eforturi lor

şt i inţi fi ce. Deşi a fost resprins cu succes primu l atac, la nsat În a n i i 1 93 0 în numele pl a ni licări i ş ti i nţ e i

şi

sub o putern ică i nl1u cnţă marx istrl ' il, i ar d i scll tiik

o mai bună conş tientizare rcapariţia, sub

al

te

a

importa nţei

forme, a înc ercări l o r de

d irij a către anumite o b i ec t iv e

S u cces e le

J ibe rtflţii 111 u

ac est

au

condu s la

domeni u. pare p r ob ab i l ă

"orga ni7a" e l'o rtu l ştiinţific şi de a-l

.

r e marca bi l e pc care lc·-<.1u obţi nut ru� i i , În anum ite dO I11 L:ni i

-

una

d i ntre c auze le interesu lui reîl1Jlo il l�lţă de orga n izaren del i berată a cfortlIlu i şti inţi (i c -

nu ar treb ui să ne surprindă

sau

S[l ne o kre motive

importanţe i l ibcrtă � i i " I ncontes tab il, LIn scop sau despre c are

se .� tie

a

\lC sc himba o p in i a asu pra

num ăr l i m i tat de

o biect ive

,

deja că sîn t rea l i zabik, rot li a t i nse mai ra pid cladi li se a c or dă

prioritate, în c o n d iţi i l e unei atocări ce n tral izate

pentru care

de

Ll Il

sis tem to tal i t a r va fi, to c mai de a c ee a un as tfel de s t a l e s t e lin

a

res urs e l or . Acesta este motiv u l

c1i c ient Î nt r u n război scurt pericu los, a t u nc i cînd are pos i b il i tatea pentru dec lan�area r ă z b o i u lu i Însă aceasta

prob a b i l , m a i

-

atît de

să aleagă momentul cel mai favora bil

.

nu î n s e am n ă eă p ro g re su l general al cu noaşteri i p o a te li grăb it, d acă loate e forturi le

sînt d ir ij ate către ceea ce

11 i

se par

a

li

cel e mai i m p or la n te obi ective , sau că

naţiu n e a care şi-a o rgan iza t erorturile în tr-un mod mai de lib e ra t va ii, pe termcn lung,

mai putern ieă . 1 7 Un alt fa c tor ce

a

con tri buit la l imnare(l credinţei În superiori tatea cercetării

d i r ijat e este i m ag in e a întrucîtva exagc:ratfi, a gra d u l u i în

care

datorează progres u l munc i i o rg a n i z at e

mar

,

tri a le.

De

,

de echipă, din

fa pt, aşa cum s-a demonstrat pe larg l X ,

crede î n d e ob şt e din mari l e

p rog rese

o

i ndu stria modernă îş i

i le laboratoare indus­

p ro p or ţi e mu l t mai mare d e c î t se

tclmologicc ale e po c i i n0astre p rov i n din

strădanii individua le, de se o r i apaqinÎnd unor am atori care Îşi satisfăc eau anu m i te c u ri ozi tăţi sau c a re au fo st c onduşi din îl1 lîmp lan.: la respectivele soluţii. Iar ceea ce es te adevărat pentru domen i i le cu

lin

m"ai p ro n u n ţa t caracter plicat este cu atît mai

valabi l pentru c e rce t a rea lillldam en lal ă , u nel e pa � i i

înain1c sînt,

prin

n at u ra

lor, mai

greu de an t i c ip at In aces t do me n i u ar pu tea li periculos a c c e n t u l pus la ora actuală .


ÎNvATA M Î NT ŞI

399

C E R C ET A R E

pe lucrul în echipă şi pe cooperare : s-ar putea ca t ocmai ind ividual ismu l mai pronun ţa t al ce rcetătoru l u i european (c<lre se datoreaz�l, în mare, l�lptulu i că el este mai puţin o b işnui t cu sponsorizăril e cons islente, dcci mai puţin dependent de asemen ea fa cilităţi) să îl avantajeze în raport cu co legu l său american, în s ferel e cele mai ined ite ale cercetării fundamcnla k. Cea mai importantă co ns c cin � {i a t ezci noastre esle aceea c ă progresul cu­ noaş terii va li. mai rap id a tunci cîn d inves tigaţiile şti inţi1ice

nu

sînt inl1uenţate de

L)

con cepţie unitară privind u tilita t cn lor socială, iar oamenii de valoare se p O L consa­ cra activităţilor unde cons ideră că

ar

avea ce le ma i mari şanse de a- ş i aduce anu­

mite cOI1-tri buţii Dacă nu l i se mai poate o l'eri această şan să, în sensul că nu toţi .

cercelătorii au posibilita tea să d ec i d [l cll m sfl-şi 1( )l oscască ti mpul, i ar cele mai mu lte activi tăţi reclamă mij l oace fi nanc iare cuns iderab i le - ma i ales în disciplinele experimentale

---,

perspec ti vele de progres ar li s t i mu late dacă, În loc de a exista o

să contro leze fondurile conf'(mn un u i plan un itar, ar ex i sta o surse independente, as tfel încît pînă şi gî n d itoru l cel mai puţin o rt o

singură autori ta te care mutitud in e de

­

dox să aibă şansa de Deşi mai

il

găsi

n

anume receptiv ilate.

mul te de înv ă ţa t priv i n d metodele optime ele ges tion a re

avem

CI

10n­

durilor independente desti n atc susţincr i i cercc luri i şi n u este cert că i nilu enţa marilor fundaţii (cu i n evi tabi la l or dcpenc knţ[l faţă de opin ia majoritară şi cu te ndin ţa lor de a am p l i fica l1u ctuu ţii l e m odei ş l i i n ţi 1 i c e j

b enefică

,

nu există n i c i o în d o i a l ă că ex is t e n ţ a

unci

il

l()st

În totdeau na atît de

l11u l litudini de fu nd aţii priva te

interesate de domenii lim i t a te, este li na din tre carac teristici l e cele ale pe is aj u lu i american_ Însă, deşi l eg is l a ţ i a te m po rară

a

a cestor

fond uri,

nu

acumul area de n o i averi şi că în

fiscal ă actualfl

ti

mai

,

pro m i ţăt o are

con tribuit la creşterea

treb uie să u i t[u11 că aceleaşi legi fac mai d i fi c i lă

acest ritm

sursele

vor

fi

curînd

sccătu ite. Ca pre­

tu tindeni a l tund eva, apărarea l ib e rtăţi i În s Cera m i nţi i ş i a spiri tulu i va depinde, pe

termen lu ng, de dispersia contro l u lui asu pra mij loacelor materiak: şi de e xi s t en ţa unor indivizi care să poată a l oc a fonduri su bstanţi a l e pen l ru obiective pe care le

consideră im p ort an te_ 1 0. Ni căieri nu

este

li bertatea mai importan tfl decî t acolo unde ignoranta este

maximă -- cu al t e cuv inte , la n o n tiere I c cu noaşterii, ac olo unde nimeni nu poate '

prev ed ea ce îl aşteaptă la pasul următor. De�i liberta tea aic i ,

a cest

a

este totuşi

domeni ul În

în alte domen i i , aceasta

lost

ameninţată chiar ş i ,

cîn d am e n in ţ a rea este re cu n oscu tă. Dacă

li bertatea

eL

care putem co nta pe sprij inul m aj or i tăţ i i acum

Se

în această

c a rte

ne-am

ocupat mai m u l t de

datorează f�l p tll 1 1l i că, as tăzi, avem ten d in ţa să


LI B E RTATEA ÎN STAT U L BUNĂSTĂ R I I

400

uităm că libertatea intelectuală se sprijină pe o temelie mu lt mai largă a libertăţii şi nu poate exista fără ca. Dar scopul fundamental al libertăţii este extinderea acelor capacităţi prin cafe omul îşi depăşeşte înai ntaş ii şi la care fiecare generaţie trebuie să cuteze a-şi aduce aportul - aportul la creşterea cunoaşterii şi la progresul treptat al convingerilor morale şi estetice, unde nici un superior nu trebuie să aibă dreptltl de a impune un set de opinii privind ceea ce este bine sau just şi unde doar experienţa suplimentară poate decide ce anume va prevala. Oriunde omul trece din­ colo de sinele său, oriunde apare noul iar val idm-ea este lăsată în seama viitorului, libertatea îşi demonstrează în final val oarea. Problemele învăţămîntulu i şi c er c etării ne-au readus la

l ibertăţii

sînt mai

tema principal ă a aces lei cărti; îndepărtate şi mai puţi n vizibile,

de

acolo

de unde conseci nţele

pînă acolo unde ele afectează în

modul cel mai nemij l ocit valorile flmdamentalc. Şi nu ne pu tem gîndi la o formulă mai bună de încheiere decît cuvintele lu i Wilhelm von Humboldt, cu care, acu m o sută de ani, Jolm Stuart MHl începea eseul său On

Libel'ty:

"Marele principiu, acel

principiu căIăuzitor către care converg toate argum entele aşternute în aceste pagini, este importanţa absolu tă ŞI esenţia lă diversitate a sa" \ l).

a

dezvoltării omului, în cea mai bogată


P O S T - S CRIPTUM De ce nu sîn t un conservator? Întotdeauna,

prie ten ii sinceri ai libertăţii au

fost rari,

iar triun?/ilrile e i s-au dato rat unor m inor;tăţi care ali izbu­ tit, ajutate de aliaţi ale căror ob iechve eral/ adesea diferite de ale

lo r

,'

iar această asociere, care este Întotdeauna pe­

riculoasă, s-a dov e dit În

a n l lm it e siwaţii

dezas truoasă, oje­

rindu-le adv ersar i/a r temeiurijZlste de opoziţ ie

.

LORD AcTO N


De ce n il sîn t 1 . În tr-o vreme în c arc

conserva tor ?

1l1}

majoritatea

mi ş cări l o r

cons iderate

progre s ist e preco­

nize ază încălcări su p lime n t are ale libertftţii indivi duale 1 , ce l e care preţui e s c liber­ tatea îşi consumă, probabil, energiil e in opoziţie . Astfel, ac est ea

multe

de cele mai

ori alături de c e le

care,

din urmă se găsesc schimbării . De

În mod o b i ş n ui t se o p u n ,

regu lă în problemele p o l i ti ce ale zile i, ele nu au astăzi a ltă sol uţie d c cît să susţină ,

partidele conservatoare. Î n s ă de ş i o p oziţ i a p e care am În c erc a t să

o de fi n es c e s te şi ea, d re pt "conservatoare", ca diferă mu l t de c e a căreia îi fusese ataşată, prin tradiţ i e această denumire. Exi stă un anumit pe r ic o l în s t are a confuză ce îi aduce pe ap ărători i libertăţii şi pe adev ăral i i conservatori Împreună, în opoziţie faţă de evol uţi il e ce ameninţă, în cgal ă mă sură id ealurile di ferit e pe c ar e le îm p ărtă şesc De a ceea, cste important s ă facem o d ist i n cţ i e netă Întrc p oziţia adoptată aici şi cea cunoscută de mu lt timp şi, fără îndo ială, pe bun ă dreptate ,

adese a d e s cris ă

,

,

,

.

-

,

sub numele de conservatorism. Conservatorismul p rop ri u zi s este o atitud inc legi t imă p rob a bi l necesară �i cu -

.

siguranţă răspîndi tă de opozi ţ i e l�lţă de schim barea rad ica lă. Timp de ,

un

sec o l şi

jum ăta t e de la Revolu ţi a Franceză, ca a j u cat un ro l i mportant în poli t i c a ,

euro­

pe ană Pînă la a p ari ţ i a socialismu lu i , opusu l conservatori smu l u i era l iberalis mu l. .

Nu ex i stă nimic care să cor e s p u ndă a c cstu i con l1i c t In is t o ri a St atekn' Uni te, pentru

că cee a ce în Europa era numit "l iberal ism" cra ai ci tradiţiu comun ă pc care fu sese construit corp u l

p o l i t i c american: astreL

apărătorul tradi ţiei

liberal, în sens eu rope a n2 Această confuzie deja existc n til .

centa

încerc ar e d e

a

a

a meri c ane

fost agrava t ă

era un

de re­

transp lanta in Ameri ca ti pu l e uropean de c onse rv ato ri s m care,

străin fiind de trad i ţi a

a meric ană,

CI dobînd i t

un

c a ra cte r

oarecum

ciudat. Încă d i n a -


POST-SCRI PT U M

404

inte, radica l i i . ş i socia liştii ameri cani începuseră s ă s e autointitul eze "li berali". Voi continua totuşi, pentru m oment, să nu mesc li berală poziţia pe care o su stin eu, des­ pre care cred că se deosebeşte la fe l de mult de adevăratul conservatorism, ca şi de socia lism. Să spun, totuşi, de la bun început, că fac acest lucru cu

o tot mai mare în­

doială şi că va trebui să anal izcz mai tîrziu care ar li numele potrivit pentru parti du l libertăţii. Motivul nu este doar acela că În State le Unite termenul "liberal" este astăzi cauza unor permanente eon1l1zii, c i şi acela eă, în Europa, tipul predominant de liberalism national ist este de mult ti mp, u n u l dintre deschizători i de drum ai so­ cialismului . Este momentu l să enunt ceea ce

mi

se

pare a

li

obicc!ia decisivă la

adresa oricărui conservatorism ce îş i me ri tă cu adevărat numele. Anume, Htptul că prin însăşi natura sa, el nu poate oferi o al ternativă la d i reqia în care ne mişcăm .

Prin rezistenţa sa în faţa tendi nţelor actua le, ci poa te reu ş i să frîneze anumite evo­ luţii indezirabile; Însă. cum nu indi c;,! vreo a l tă direqie, IlLI poate împi edica perpc­ tl1 area IOL Dj � acest motiv, soarta con servatorismu l u i este, inevitabi l, aceea de a tîrît pe

U ll

drum pc care nu el l-a a l cs . Încercarea de

/l)qe

li

Între conservatori şi pro­

gresişti poate afecta doar v i teza. nu <;;Î di recţia evol u ţ i i l or contemporane. Cu toate

că este nevoie de o "frînă la veh icu l u l progres u l u i'· 3 . eLI, personal, nu mă pot mul­ ţumi doar să aj u t la apăsarea frÎnci. Î n trebarea pe care trc bu ie să şi-o pună, înainte de toate, li beralu l, estc nu cit de repede sau cît de depa rte ar trebui să mergem, ci unde ar trebui să mergcm. De Capt, e l se deosebeşte mult mai mult deCÎt conserva­ toru l de radicalul colectivist din ziua de as tăzi . În timp ce conserv atoru l adoptă, în general, doar o variantă blîndă şi moderată a prejuckeăţ i lor timpului său, liberalu l trebuie să se opună astăzi.

Cll

mai mu ltă ho tărîre, acelor concepţii pe care mulţi

conservatori le au în comun cu sociali şti i .

2 . Imaginea generală oferită d c pozi tia rel ativă a celor trei partide contribuie mai curînd la mascarea, decît la el ucidarea ade văratelor re laţii Între ele. De obicei, ele sînt i lustrate Plin poziţii diferi te pe

o

dreaptă. cu socialiştii la stînga, conserva­

torii la dreapta, iar liberal ii undeva la m ij l oc. N i mic mai fals. Dacă dorim o schemă, ar ii mai oportun să-i plasăm Într-un tri u n g h i , conservatorii ocu pînd un vîrf: soc ia­ liştii trăgînd înspre al doilea, iar l ibera lii înspre al tre i lea.

însă,

cum socialiştii au

doved it deja că pot să tragă mai tarc, conserva tori i au tins să urmeze mai degrabă direcţia social i s tă deCÎt pe cea l iberală şi au adoptat. Ia anum ite intervale de timp, id ei devenite respcctab ile graţie propaga ndei ra d i ca lc. De regu lă, conservatorii au fost cei care au ajuns la comprom isuri cu socia lismu l, deturnÎndu-i impactu l . Sus­ ţinători ai Căi i de Mijloc,4 fără vreun obiectiv propriu . conservatorii au fost căIă-


D E C E N U S î NT UN CONS ERVATOR?

să fie undeva între e xtreme - rezultatul de li e c are da tă cînd a apărut, Într-una din două aripi . vreo m i ş care al1ată ma i a proape de ex trem ă . D e aceea, poziţia care ar putea f i descri s ă oricînd , i n m o d j u stific a t , drept

uziţi de con vingere a

405

adevăru l trebu ie

fiind acela că e i şi-au modificat poziţia cele

conservatoare, depinde de direcţi a tend ill telor ex istente. Cum ev oluţi a din ultimele

decenii s-a produs, în general, în direcţi a socia lismu lui, s-ar putea crede că atî t con­ servatorii cît şi liberalii au intenţ i on at în primu l rînd să Întîrzie această mi ş care . Dar elementul principal al liberalismu lu i este ace la că el vrea să meargă altundeva, nu să stea nemişcat . Deşi astăzi s-ar putea crea impre si a opusă. pri n fap tul că a exis tat o perioadă în care liberalismul a fost mai larg a cceptat, iar u nele dintre obiectivele sale - mai aproape de a fi î n d e plin i te , el nu

a

fos t nici o d a t ă

o

d o c t rină care să

privească în urmă. Niciodată idealurile li ber ale nu au fost com plet realizate, astfel încît liberalismul să Înceteze a privi Îna i n te, spre a-şi amel iora şi mai mult insti­ tuţiile.

Liberalismul nu

se opune evoluţiei şi sch i mbăr i i , iar ac o lo unde schimbarea

spontană a lost în ă bl1.5 ită de controlul statul ui.

el

precon izează o schimbare pol itică

substanţială. Cel p uţ in în pri vinţa unei mari păq i d i n ac ţiu ne a guverna men ta lă curentă, există la ora ac tu ală prea puţine mot i ve pentru care libera lism u l ar dori păstrarea lucmrilor aşa cum sî nt . D e fa p t,

li bera lu lu i i s-ar părea că, în

mu lte părţi

ale lumii, nevoia cea mai urgentă este În lăt urarea comple tă a obsta cole lor ce stau în calea cre ş ter ii libere . Această diferen tă Între libera l i sm şi conservatorism

nu

trebuie pusă în umbră

de faptul că în Statele Unite este în că pos i bi lă apărarea libertăţ i i individual e prin apărarea ins tituţii lor tra d iţionale . Pentru l i bera l , va lo a rea

lor nu

provine din 1aptul

că sînt tradiţi ona le sau americane, ci din acel a că ele corespund ide a lu ri lor pe care le preţuieşte. 3. Î nainte de a analiza principalele puncte în car!-! atitudinea libe ra lă

se opune

net celei conservatoare, ar trebui să accentuez faptu l c�i libera lu l a învăţat, probabil , mu lte lucruri profi t a bile de la unii gînd itori conservatori . Cel puţin cu excepţia do­ meniu lui e conomiei, datorăm studiului lor,. p l i n de afecţ i u n e şi re s pect pentru i nstitu ţ iile crescute spontan, o serie de idei se rioase, adevăra te c o n tribu ţi i la înţele­

p o litică , personalităţi pre­ Maser sau Donoso C ortes , ele au

gerea societăţii libere. Oricît de reacţi on are ar li 10st, în cum C oleridge , Bonald, De Mais tre, Justus

demonstrat totuşi o înţelegere a sensulu i unor in stituţii crescute spontan precum limba, dreptul , morala şi convenţi i l e, care anticipa abordările ş ti inţilice moderne, înţelegere de care l iberalii au pu tut pro fita. Dar ad m ira ţi a con serv a tori lor p e ntru


406

POST-SCRI PT U M

creşterca l iberă se aplică, In genera l, doar trecutu lu i. D e obicei, l e l i pseşte curajul de a saluta aceeaşi schi mbare neproiectată care va gcnera noi instrumente ale ac­ ţiun i i u mane.

Am ajuns astfel la pri m u l punct

În care

dispozi ţia conservatoare d i feră radica l

de cea l iberală. După cum au recu n oscut adesea scrii tori i con servatori, una dintrc trăsăturile fimdamcntale a le atitu d i nii conservatoare este teama ele schimbare, o

neîncredere rezervată în nou . ca atare 5 ,

În timp ce poz iţia liberală se bazează pe o atitlldine pregă ti tă să l ase sch i m barea să-şi urmeze cursul, chiar dacă nu putem prevedea unde ne va duce. Nu ar ii prea mu l te de obiectat d acă curaj şi încredere, pe

conservatorilor le-ar displăcea doar schimbarea prea rapidă în domeniul instituţiilor şi a l politicilor p u b l i ce ; ai ci, argume n tu l in (�lvom'ca precauţi ei şi

Însă,

este, într-adevăr, putern i c .

conservatorii tino

a

procesul u i lent

fo l osească puteri l e guver­

namentale pentru a împiedica schimbarea sau pentru a-i l i m i t a ritmul în fun cţie de preferi nţele unor spi rite mai

rezervate. Pri vind Înainte. le

în fără rezerve schim­

l i pseşte acea încredere

fortele spontane de rcgl are, carc pL.: l i bera l i î i j�lce să acccpte

barea, chiar dacă nu ştiu cum vor li rea l i zate adaptări !e necesare. iiltr-adcvăr, este caracteristic pentru at i tudi nea libera l ă să presu pui că, în speci a l în domcn iul eco­

au toreglatoarc alc pie�ci vor impunc in vreun iCI aciaptăril e rec1amate cum anume se v a petrece acest lu CI1.l Într-o situaţic oa re c arc . Poate că nu cxist[\ nici un l�\ctor sin gular care să con tribuie atît de mult la ll·ccventa reticenţă a oamcn i l or d� a l ăsa pia!a să l u creze. nomic, forţele

de noile cond i ţii, deşi nimeni nu ar putea prevedea ,

decît incapacitatea lor de

a

concepe

clIm se

va stab i l i , rără vre un contro l del iberat,

�i cerere, Între cx porturi �i importllri şi aşa mai de­ simte În siguranţă ş i mulţumit doar dacă arc garanţia că o

echilibrul necesar În trc ofcrtă parte. C onservatoru l

se

inteligenţă su p e ri o ar ă urmăreşte şi supervi/.c,vă schim barea, doar dacă ştie că există o autoritate însărcinată cu menţ in erea caracteru l u i

·" ordonat" al schimbări i .

Teama d e a s e Încrede în forţe l e sDc i a l e necontrol ate este strîns legată d e aite : d o u ă caractcl istici a l e conservatorismu l u i ; atracţia Illţă de au t o ri t ate şi i ncapac itatea

şi pri nci­ sprij ină politica li ber­

de a înţelege forţel e economice. ClIm îi d isp lac atît teori i I c abstracte, cît

piile generale( \ e l nu înţelege accIc torţe sp ontane pc care se

tăţii şi n ici nu posedă o bază pentru a femnu l a pri ncipii dc pol it ică. Ordinea îi apare

un rezu l tat al veghei permanente a au tori tăţi i, c a re trebu ie, din să hlCă ceea ce impun circ u mstanţele particu l are, şi nu trebu ie constrînsă printr-o regulă ri gidă. Ataşam entul ii\ţă de anumite pr incipi i presupune o conservatoru l u i ca

această cauză , lăsată

înţ-elegere a forţe lor generale prin care sîn t coordona te e Cortllri le societăţii, dar este evident că tocmai o astfel de teorie a societăţii şi

în special a mecanismului cco-


D E C E N U S I NT UN CON S E RVATOR?

407

nomic îi , lipseşte conservatorismului . Atît de ne p rod uc t i v s-a dovedit conserva­ torismul în impunerea unei concepţii generale asupra modului în care se menţine o ordine socială, încît adepţii săi modcrni, î n c er c î n d să co n s lru i as c ă un fundament teoretic, se trezesc inevitabil a p elîn d aproape excl usiv la autori ce se consideră libe­ ral i. Macaulay, Tocqueville, Lorcl Acton ş i Lccky se considerau în mod cert l ibe­ rali, şi încă pe bună dre p tate iar pînă şi Edmund 13urkc a rămas pînă la sfîrşit un ,

Old Whig şi s-ar fi în1iorat la gîn d ul că ar pu tea

Li privit drept un TOIY.

Să revenim totllşi la punctu l principal, carc es te complezenţa, caracleristică pent1U conscrvator, faţă de acţiunea autorităţii i nst ituite; preocuparea sa de căpătîi este ca această autori tate să

mi

fie slăbită, iar

nu

ca puterea ei să fie încadrată în

anumite limite. Acest aspect este greu de cOll c i l iat cu prezervarea libertăţii. S-ar putea spune că, în general, conservatorul nu ohiectează l�l!ă de coerciţie sau puterea arbitrară, atît timp cît ele sînt fo losi te In scopuri pc care le consideră ju st e Con­ .

servatorul crede că. dacă guvernarea se ană în mîinile unor o a m en i decenţi,

ea

nu

ar trebui restrînsă prea mult prin regul i ri gide. Cum l!ste, pri n natură, oportunist şi îi lipsesc principiile, marea sa speranţă este că cei înţelepţi şi buni vor conduce --- nu doar prin ex em p lul personal, aşa cum trebuie să

ne

dorim

ClI

toţii, ci şi pri n autori­

tatea ce le este conferită şi pe care ei şi-o i mp un 7. Ca �i socialismul, el este mai putin preocupat de modul în care ar trebui li mitate puterile guvernu lui şi mai mult de cine anume le d eţine ; asemeni

sociali stu lui, c o n s ervat or u l se consideră îndreptă­

ţit să le impună altora valorile sale. Cînd atirm despre conservator că ii l i pses c princiriilc, nu vreau să sugerez că i-ar lipsi c o nvinge rea m orală . într-adevăr, conserva torul tipic estc de obicei un om cu convingeli morale foarte put ern i c e Ce vreau să spun este că el nu are principii .

politice care că-i permită să lucreze CLI oameni ale căror valori mor�le diferă de ale sale, pentru o ord ine politică în care am bii să-�i poată r es p e c ta convingerile. Recunoaşterea unor astfel de pr i n c ip i i este cea care permite coexistenţa unor sisteme diferite de va lori, coexistenţă ce I�lce posibi lă constituirea unei societăţi paşnice, prin uti lizarea unui minimum de 1"n qă. Acceptînd as tfe l de principi i, ne angajăm să tolerăm multe lucruri care ne displac. l\.1ulte dintre valorile conser­ vatorilor mă atrag mai mult decît cele ale soci a lişti loc cu toate aCestea, pentru un libera l, importanţa pe care o atribuie personal anumitor obiective nu constituie o justificare suliecientă pentru a-i sili pe alţii să le servească. Sînt aproape sigur că unii dintre prietenii mei conservatori vor fi şocaţi de ceea ce ei vor considera a li "concesii" 1n i�lVomea vederilor moderne, făcute de mine în Partea a III-a a acestei cărţi . Însă, cu toate cii �i mie mi-ar putea disp lăcea


408

POST - S C R I PT U M

unele dintre măsurile respective şi s-ar pu t e a s ă votez împ o tri va lor, n u cunosc nici u n principiu general la c are să fac apeI spre a-i convi nge pe cei de altă p ărere că acel e măsuri nu pot fi ad m i s e

în

cad r ul unu i model gen era l de s o c ie tat e

pe care îl

d ori m cu toţi i. A trăi şi a lucra cu su cces, împrcunft C ll altii, reclamă m ai mult de cît fi delitate faţă de scopurile tale concrete. Este n e ce s a r ll11 angajament intelectual faţă

de

un

t i p de ordine în care şi altora să li se permită urm ări rea lIDor scopuri diferite,

chiar în chestiuni pe care le consideri ii.mdamcntalc . De aceea, pentm liberal, nici i d e a lu ri l e mora le, nici cele religi o as e nu sînt

obiecte j u sti fi c ate ale coerciţiei,

în timp ce cons erva to rii

şi socialiştii nu recu no sc

astfel de limite. Cî te odată simt că cel mai izhitor atri bu t al liberalismului, care îl distinge la fel de mult de conSC1vatorism şi de socialism, este concepţia p otrivit că­ rei a convingeri le morale în ches ti u n i sfera protej ată a altor persoan e

-- nu

de

comportament -- care

lUI

afectează direct

justiiică coercipa. Aceasta po a te ex p lic a şi de

ce socialistll iui p o c ăit îi vine mult mai uşor să-şi găsească un nou cămin spiritual în tabăra cons elvat o are , decît în cea lib erală. În ultimă instanţă, poziţia

conservatoare

se bazează pe credinţa că în ori ce

soci etate există persoane ce pot li re cunoscute ca su pcr i oill"e , ale căror modele

moş teni te, valori şi p oziti i ar trebui apărute ş i c a re ar t re bu i să aibă o inllu e n ţă mai mare decît a l te l e, asupra treburilor publice. Evid ent, l ibcral u l nu n e agă faptu l că există oameni superiori - nu este un e ga l i tari s t

dar contcstă ideea că cineva ar

avea aut.ori tatea să decidă cin e sînt ac eş t i oameni superi ori. În timp ce conserva­

toml înclină să apere o an um it ă ierarhic institllită şi d ore ş te ca autoritatea să pr o te

­

jeze statutu l celor pe care el îi preţu ieş te, liberalul consideră că nici un respect faţă

de valori institllite nu poate jus ti fi c a re cursul la pri vi leg i u , monopol sau oric e altă putere coercitivă a statului, spre a-i feri pe aceşti oame ni de for tele schimbării eco­

nomice. D eşi este periect c o n ş tien t de rolu l important jucat în ev o luţia c iv iliz at i e i de elitele cu l tura le şi inte lec tua le, l i beralu l crede că ac es te elite trebuie

să de­

monstreze capacitatea de a-şi menţine poziţi i le, în cond iţi i le u nor regu li ap lic ate tuturor,

în mod e gal .

Strîns legată de a c eas ta este atitud inea o b i şnu ită a cOllservatoru)ui faţă de democraţie. Am l ăm u r i t mai d e vr em e faptul că cu n1l consider conducerea m aj o ­ rităţii drept un s co p , ci doar drept un mij loc, poate cea mai puţin rea dintre toate formele de gu v ern ăm in t dintre ca re avem de a l es . Cred în s ă că, atunci cînd p u n relele timpul ui nostru pe seama democra ţi ei, conselvatorii sc m i nt pe ci înşişi. Răul cel mai mare este guvernămîntul n e l im i ta t, i ar nimeni nu este îndreptăţ it să deţină o


409

D E CE N U S Î NT U N CONS ERVATOR? putere nelimitatăx. Pu terile deţinute

de

democratia modernă ar

fi

chiar mai into­

lerabile dacă ar încăpea pe mîi n i le lI nei elite restrînse. Este di-ept că doar atunci cînd pu terea a revenit majorităţi i , nu a mai lost consid erată necesară limitarea suplimentară

a

puterii guvernului. În acest sens, de­

mocraţia este legată de guvernămîntul nelimital. Însă

lUI

democraţia, ci guvernă­

mîntlIl n elimitat este criticabi l şi nu văd de ce oamcnii nu ar trebui să înveţe

a

l imita

competenţele majorităţii, la fe l ca în cazu l oricărei altc forme de guvemămînt. În orice caz, avantajele democraţiei, ca metodă de schimbare paşnică şi de educaţie politică, par atît de mari în comparalie cu cele

ale

oricăru i alt sistem, încît nu pot

avea nici cea mai mică simpatie faţă de dispoziţia antidemocratică a conservato­ rismulu i . Nu cine guvernează, ci ce anume este guvernul îndreptăţit să facă aceasta mi se pare problema esenţial ă . C ă opoziţia conservatori l or fa tă d e u n prea mare control guvernamenta l nu este o chestiune de pri ncipiu , ci una legată

dc

scopurile specifice ale guvernului, se

vede l impede dacă analizăm sfera econom icu l u i.

Conservatori i

se opun, de obicei,

măsurilor colectiviste şi d irij i ste î n domcn iu l industriaL iar în această privinţă libe­ ralul va găsi în ei, adesea, nişte aliaţi. Însă, obicei protccţionişti

şi

în

ace laşi timp, cons ervatorii sînt de

au susţinut frecvent măsuri le

socialiste

în agr i cultură.

Într-adevăr, deşi restricţi ile exis tente astăzi în industrie şi comerţ sînt în principal rezultatul concepţiilor socialiste, restricţii l e la fe l de importante din agricultură au fost impuse încă şi mai devreme de că tre conservatori. Iar în efortllrile lor de a dis­ credita l ibera ini ţiativă, mulţi lideri conservatori au ri valizat cu sociali ştii\). 4. M-am referit deja la diferenţele între cons ervatorism şi li bcralism, în sfera

pur intelectuală� dar trebuie, totuşi, să rev i n la ele deoarece, aici, atitudinea conser­ vatoare caracteristică nu reprez i ntă doar o gravă sl ă biciune a conservatorismu lui, ci tinde să lezeze orice cauză care s-ar alia c u acesta. Instinctiv, conservatorii simt că ideile noi, mai mult decît orice altceva, sînt

ce l e care

provoacă schimbarea. Însă

din pu nctu l său de vedere, în mod justificat -- conservatorismu l

se

teme de ideile

noi, deoarece nu le poate opune principii d i s ti n cti ve propri i ; datorită neîncrederii în tCOl;e şi a lipsei de imaginaţie privind orice altceva decît ceea ce experienţa a de mo nst rat deja, ci se privează de armele necesare în lupta de idei. Spre deoseb ire de liberalism, cu încrederea sa fundamentală în torţa pe termen lung a ideilor, con­ servatorismul este limitat de inventarul de idei moştenit la un anumit moment.

Şi

cum el n u crede c u adevărat î n foqa argumentu l u i , recurs u l s ă u intim este î n gene-


410

POST S C R f PT U M -

raI invocarea u nei

înţe l epc iu ni

superioare, în v i r tute a unor ca l i tă ţi pe care singur şi

le arogă.

manifestă

Această diterenţă se

cel

două tradiţi i faţă de progresul cu noa ş te ri i

mai .

dar in atitudi n i le dife ri te a le ce lor

Deşi cu s i gura n ţă că liberalu l nu c o n

­

sideră ori ce schimbare drept progres, el vede în progresu l cu n o aş teri i u nul din tre s copu ril e cele mai importante ale e fortulu i o m e ne sc şi aşt e a[ltă de trept ată a acel or prob l e me şi di ficu l tăţ i pe c are putem s p er a

pre fera noul doar pen1.ru că este nou, l iberalu l este c o n ş tien t că

el

face parte din e senţ a oricărei realizări omeneşti; e l este pregă tit noua cunoaşterc,

indiferent

dacă

îi p l ac sau

la el

solu t ionarea

le rezolvăm. Fără

a

produce ceva nou

se ad apteze la

n u efecte le sale i mediate.

Personal, găsesc că cea mai cri ticab i l ă trăsătură a a titlr di n i i conservatoare este înclinaţia sa de a respinge noua cun oaştere, chiar bi n c susţinută, din cauză că îi dis pla c unele consecinţe ce par a decurge din ea ad ică. spre a o spune fără menaj ament e obscuran ti smu l . Nu neg că o ame n i i de ştiin�ă, la Ce l ca şi cei l a lţi, sînt p radă cap ri ci i lor şi mode i şi că avem motive scr i oase să Iim precauti , ac ce ptîi1d -

,

concluziile lor extrase din cele mai recenle teorii . Dar motivele reticenţei noastre trebuie să ne, ele însele, raţionale şi trcbu ie despărţite de regretul că noi le te orii au tulburat c onvinger i l e pe ccu'e le preţlr im. Nu pot

ti

indulgenl cu cei cCU'c

se

opun, de

exemplu, teoriei evo l u ! i e i sau exp l icaţi ilor aşa-zis mecaniciste ale fenomenelor

consecinţe mora le care par să decurgă di n ce consideră o l ipsă de respect sau o im pie ta te îns ăşi pu nerea anumi lor intrchări. RcllrzÎnd sfl În tJ:u nle Captele, conservatorul nu face altceva decît s ă-ş i slăbească propria pozi ţie . Frecvent. concluziile tras e de vieţii, pur şi s im p l u din cauza anu m i tor aceste teori i şi, cu atît mai puţin, cu c ei

­

r aţio n al i st din noile con cepţi i ştiinţilice nu decurg în nici u n caz din aceste ipoteze. În s ă doar luînd parte activă la elaborarea consecin ţel or noilor descoperiri, aflăm

dacă ele se potriv e sc sau nu imaginii noastre despre lume şi, d a c ă aşa stau lucrurile, cum anume

se

po tr i vesc În cazu l în care convinger i l e noastre morale s-ar dovedi .

cu adevăral de p e nd ent e de supoz i ţ i i em p iri c e demonstrate ca i ncorecte, cu greu s-ar putea afirma că este m ora l

le a per i refuzînd să .

Legată de neîncrederea conservatorismu lui

ă ţ i Illptelc. în ceea c e este

ar

nou

şi

neobişnuit

este o s ti l it ate a sa faţă de internaţional ism ş i îllcl inaţi a sa căt re un naţio nalism stri­ dent. Aceasta este o a ltă s u rsă a slăb i c i u n ii sa le, în bă tă l ia ideilor.

EI

nu poate

schimba faptul că i d ei le ce ne in l1u en ţ e ază civ i l izaţ i a nu respectă nici o fi-on ti eră . În s ă refll zul de a-ţi adap t a sine l e

la

ideile noi nu tll ce altceva deeît să

posibilitatea de a le combate, attJll c i cînd este ces internaţional şi do ar cei ce

ia u pe

nec e s a r.

te

priveze de

Creşterea ideilo r este un pro­

d ep li n parte la di s c u ţ ie vor putea exercita ()


41 1

D E CE N U SîNT UN CON S E RVATOR'? i n fl uenţă

senmifica tivă. A

spune că o idee este ne-americană, ne-britanică sau

ne-germană, nu reprez i n tă cu adevăral un argu ment. după cllm n ic i un ideal gre şit sau male fi c nu d evinc mai b un d oar pe n tru că

a

{'()st conce puL de u n co mpatrioL

S-ar putea spune mult mai m ulte despre l egătura st rînsă dintre conservatorism şi naţionalism, dar nu voi ins i sta, deoarece s a r putea crede că si1l1aţi a mea -

p ersonală mă fa ce in c apa bi l să s imp ati zez

cu

l(mnă

orice

de naţionalism. Voi adă­

uga doar că această încli naţ i e naţiona li stă este L:ea care creează a des e a

p unţi

între

conservatorism şi colectivism: de la a gîndi în te rmen i i i ndustri ei sau re surselor

"noastre", şi pîn ă la

a

fi e d i r ija te în interesul na­ Însă. din acest puncL de ved ere. l ibera lismu l con tinental Franceză nu este cu mult mai bu n decît conservatorismu l .

cere ca aceste bunuri nat i ona le să

ţional, nu este decît u n pas. ce derivă d in Re vo luţi a

Aproape c ă n u e nev o i e s ă mai spun c ă naţiona l i smul de ac e s L t i p e ste ceva foarte diferit de patriot i sm şi că aversi unea l�lţă cu u n a taşam ent

pro fu nd faţă

de

nat iona l i s m es te pe deplin comp atibilă

de valori le nat i on a le . Dar fap tu l că pre fer şi respec t

unele di ntre lradiţi i le societă t i i mele nu trebuie

cO\1sti tll ie un m otiv de os t i l i t ate

pen tru ceea ce este străin şi diferi t . Doar l a pri m a vedere p m- e pa radoxa l fa ptu l că <l nti-i n terna ţiona lismul eOIlser­ vatorului este atît de fi'ecve n t asociat cu il11perial isnll1 l .

însă,

Cll cît îi d ispl ace cuiva

mai mu lt ceea ce es Le străin, considerînd superioare propriile obi ce iuri, cu a tît va

ii

el mai te nta t să considere că are misiu nea de a-i "civil iza" pe alţi i ) () - nu prin i n terac ţiunea voluntară şi nes tînjcn ită pe care o promovează liberalu l, ci adu­ cîndu-Ie binecuvîntarea gu vernării eficiente. Este semn i ficativ faptu l că, şi aici , îi găs im pe conservatori a l ături de soci al i ş t i,

Împotriva

l ib era l i lor - nu doar 1n Anglia,

un de soţii Webb şi Fabienii er au i mper i a li şti declaraţi sau în

Germani a

,

unde

socia lismul de stat şi expansionismul co l o n i al au mers m înă în mînă, dobîn d i n d sprijinul aceluiaşi grup de pe timpul

pri mulu i

"

soc i al işt i a i tronulu i

",

c i şi în S tatele U n i te unde chiar ,

Roosevclt se pu te a obs erva că " Jingoes şi reformiştii soci ali

s-au ali at ; şi au format

un

partid pol ilie ce ameninţa să ca ptltreze guvernul şi să-I

fo losească în vederea îndep linirii programului lor, ele un pa Lernalisl1l cezarist, peri­ col ce se pare că a fost evitat doar prin aceea că ce l e la l te parti de i-au adoptat programul într-o măsură şi su b o formă oarecum mai blînde" ) ! . 5. Există totuşi un criteriu după care avem dre ptu l să spunem că l iberalul

ocupă o poziţie între socia list şi co n servator: el es te la rel de departe de raţi ona­ l ismul brut al socialistu lui, care

vrea

sa reconstru iasdi toate institu l i i le sociale con­

form unui model prescris de raţiunea sa i nd ivid u al ă pc cît este ,

faţă

de misticismul


412

POST - SC R I PT U M

l a care trebuie s ă recurgă atît d e des con serva toru l . Ceea c e c u am descris drept

in comUll o neîncredere în raţiune, pînă-ntr-acolo înCÎt liberalul este foarte conştienl că nu c unoaş te m toate răspunsu­ ril e, el nefiind si gu r că răspunsurile pe care le are sînt c e l e ma i bune şi nici măcar că putem găsi toate răspunsurile. De asemenea, el DU dispreţuieşte aj u to ru l venit din partea qricăror instituţii şi obiceiuri non-raţionale ce şi-au dovedit valoarea. Libera­ lul se deosebeşte de conservator prin voinla sa de a a d m ite această ignoranţă şi de a recunoaşte cît de puţin ştim, fără a revendica autoritatea unor s urse supranatlU"a le poziţia liberală şi conservalorismul au

de cunoaştere, acolo unde raliunea îl părăseşte. Trebu ie să recunoaştem că în anu­

dar se pare că este nevoie de un anumit grad de rezervă pentm a-i l ăs a pe alţii să-�i cau le l'ericirea aşa cum d o ­ resc şi p entru a adera consecvent la acea toleranlă ce reprezintă o caracteristică mite privinţe, liberalul este lhndamcntal un sceptic 1 2

--

esenţială a liberalismului. Nu există niei un motiv ca aceasta StI pn:su pun[l absen ţa u nei convingeri religioase, în cazu l l i b cra l u lu i Spre deosebire de raţional ismul Revoluţiei Franceze, .

adevăratul l iberalism nu se allă în nici lin con t1icl cu religia şi nu pol decît să de­ plîng caracterul antireligios mil i tant şi totodată profund nclibcral al concepţiilor ce

au animat, în secolul al XIX-lea, o pm·te atît de Însemnată a liberalismului con­ ti nent al Că el nu este esenţial liberalismu lui, o arată l impede precursorii săi en­ glezi, acei Old Whigs care, dacă c Srt spunem ceva despre ci, se aliaseră mul t prea strîns cu o anumită confesiune rel igioasă. Ceea ce îl diCerenţiază aici pe liberal de .

conservator este că, oricît de proihnde ar n c on vi n gcri le sale spirituale, el nu se va considera niciodată în d rept ă ţi t să l e impună altora şi

că.

pentru el, spiritalul şi

temporalul sînt sfere diferite, carc nu ar trebui conlll L1clate. 6 . Ceea c e am spus pînă acum ar trebui să

tie su ficient pentru a explica

motivul pentm care eu nu mă consider un conserva tor. Totll şi, mulţi vor considera că poziţia ce reiese de aici nu este tocmai cea pe care ci o numeau "li beraIă". De

aceea, ne conu:untăm cu întrebarea dacă accst nume este as tăzi cel potrivit pcntru partidlll liberlăţii. Am spus deja că. deşi toată vi aţa m-am d e c larat un liberal, în ulti­ mul timp am făcut-o cu tot mai mru"i îndoieli

-

nu doar pen tru că

în Statele Unite

acest termen generează în permanenţă confuzii, ci �i din cauză că am devenit to t mai c onşti ent de marea distanţă dintre poziţia mea şi l iberalismul continental ra�io­ nalist sau chiar liberalismul uti litariştilor englezi. Dacă liberalismul ar mai însemna astăzi ceea ce însemna pentru acel iSloric englez care, în 1 8 27, vorbea despre revol u ti a de la I MH� ca despre "triumil.ll acelor


DE CE N U S Î NT U N CON S E RVATOR?

413

principii care, î n cuv i ntele zilei de as tăz i , sînt numite liberale sau constituţionale" 1 3 ,

putea numi, precum a tăcut-o Lord A c ton, pc Burke, Macau lay şi liberali sau dacă Tocquevi lle şi L o rd Acton ar ma i putea fi numiţi, aşa cum a făcu t o Harold Laski "liberalii esenţiali a i secolului al XIX-lea" 1 4, nu aş putea decî t să tiu mîndru să mă nu me s c astfel . Î n s ă oricît aş fi de tentat să numesc li ber a l i sm u l lor drept adevăratul liberalism, trebu ie să recunosc că majoritatea l ib er al il or de pe continent au susţinu t idei cărora aceş ti oameni li s au opus cu ho tărîre şi că primii erau călăuziţi mai m u l t de d ori nţa de a im pun e lumii un model raţional pre concep ut decît de aceea de a crea oportunităţi pentru creşterea liberă. Ac e laşi lucru este, în bună parte. val a bi l şi pentru ceea ce s-a re­ vendicat drept liberalism în Angl i a cel pu ţin de l a Lloyd George încoace. Astfel, trebu ie să recunosc că ceea ce am numit libera li sm are prea pu ţi n de a face cu vreo mi şcare politică purtînd astăzi aces t nume. De a s em e nea estc dis­ cut a bi l dacă aso c ie ri le istorice pe care le im p l i c ă acest nu mc ar pute a facilita su c­ cesu l vreunei mişcări. Pot exi st a opinii diferite l�lţă de î n cer care a cuiva ca, în a ce s t e împrejurări, s ă caute a s alv a termenul de c eea ce el cons id eră a fi o utilizare greşită. Eu însurni s imt tot mai mult că a-l fo lo si fară expl icaţi i îndelun gi ar p rovoc a o prea mare c onfuzie şi că el a devenit, ca d en umire generică, mai curînd u n b al ast decît un izv or de forţă. În Sta tel e Unite, unde folosirea termenu lu i , , l i beru l În scn s u l în care l-am folosit eu a deve nit aproape im po si bi lă sc u ti l iz e a ză în l o cul lui termenul "liber­ tar". Ar putea Li o soluţie; însă, eu, din p un c t u l mcu de vedere, îl găsesc to ta l nea­ tractiv. Pentru gu stul meu, acest cuvînt are un iz prea put ernic de term en con­ fecţi on at de substitut. Ce mi-aş d ori eu ar ii un c u vî n t care să d es c rie partidul vi eţii partidul care încurajează creşterea l ihcră şi evolu ţia s p o n tană . Însă mi-am stors creierii fără nici un rezultat, încercînd să g ăs e sc un termen care să mă satisfacă. dacă i-am mai

Gladstone drept cei mai proeminenţi

,

-

,

-

,

"

"

,

"

,

,

7. T rebu i e

,

totuşi să ne amint im că, a tu n c i CÎnd idealurile pe care am încercat au început să se răspî n deasc ă în lumea occidentală, p ar ti d ul care le reprezen t a avea lin nume genera l rec u no s c u t . Ideal urile Whig- ilor en g l e z i au fost cele ca re au insp i ra t ceea ce mai tîrziu a ajuns să fie c uno scu t în întreaga Eur opă sub num el e de m iş care liherală 1 5 . Tot cle au 11.1rnizat concep ţi i l e luate cu e i de coloniştii americani şi care i-au c ăl ău zi t pe aceştia în lu pta pentru independcn�ă şi în instituirea Constituţiei I o. Într-adevăr, pîn ă ce caracterul acestei trad iţii a fost alterat de depunerile dato rate Revoluţiei Franceze, cu democraţia sa totalitară şi înclinaţiile s a l e socialiste, Whig era numele sub c are era cunosc u t p arti du l libertăţi i. să

le re afi rm


POST -S CRIPT U M

414

Numele a murit în ţara sa de origine pentru c ă princi pi i le p e care l e enunţa au

încetat, la un m ome nt dat, a mai caracteriza un anu m i t partid şi pentru că o amenii

ce îl purtau nu au ră mas Jidcli acestor principii. Partidele Whig al XIX-lea, atît di n Marea Britanie, cit

şi

din

secolul

d i n Statele Unite, au discreditat pînă la

nume. D ar este adevărat că, în condiţi ile in care liberalismul a luat l o cu l numai după ce m iş c are a pentru libertate a ab s o rbi t raţionalismul brut şi militant al Re vo lu ţi ei Franceze, iar s arci na noas tră es te În mare parte aceea de a elibera tradiţi a de int1uenţele ultraraţionaliste, naţionaliste ş i socialiste care au penetrat-o, Whiggism-ul este, din pu nc t de v e dere istoric, numele corect al id e i l or unnă acest

Whiggism-ului

în care cred. Cu cît aflu mai multe despre evoluţia ideilor, cu atit mai co nş t ient de­ vin că sînt pur şi

simplu un

Old Whig ncpocăit, cu accen tu l pus pe

ahI.

A-ţi mărturisi identi tatea de Old H/hig nu însea llmă in nici un caz că d oreş ti să te întorci la stadiul în c are ne aflam la s tlrşitul secolu lui al XVII-lea. scopurile acestei cărţi a fos t acela de

a

Un u l

dintre

arăta că d o c tri n e l e a1irmate pentru prima

oară atunci au continuat să d escrească să se dezvolte pînă acum ,

a pr

o ape

şaptezeci

s au optzeci de an i chiar dacă nu ma i reprezentau scopul pri ncipal al unui partid ,

anume. De atunci, am învălat multe lucruri care ne ar permite reaiirmarea lor într-o -

formă mai satisfăcătoare şi mai eficace. Dar, deşi ele au nevoi e de reformlllări în lumina c unoaş teri i recent dobînditc, princ i p i i l e

de

bază sînt tu t cele a le

Old

14'higs.

Es te adevărat c ă istoria ulterioară a partidulu i ce purta acest nume i-a făcu t pe un i i istoric i s ă s e îndoiască d e existenţa unui corp distinct d e principii whig; d ar n u p ot

decît să fiu de ac ord cu Lord Acton, că deşi li nii

d intre

"patriarhii do c trine i erau

o amen ii cei mai tic ăl oşi n oţiu nea de drept su p erior codmilor m u nicip ale cu care ,

început Whiggism-ul es te izbînda supremă

şi moştenirea lăsată de

na ţi tmii" 1 7

aJlată

-

ş i lumii, putem adăuga noi.

a e ngl ez i lor Este d o ctr i na

la

a

ei

baza tradi ţ i ei co­

mune a s t ate l or anglo-saxone. Este doctrina căreia liberalismu l cont inental îi d a­

torează ceea ce este valoros în el. Este doctrina pe care guvern are american.

În forma

sa pură,

ea este

se

bazează sistemu l de

reprezentată în Statele Unite nu d e

radicalismul lu i Je1Terson, ni c i de conservatorismul l u i I-lami!tun sau chiar John Adams, ci de ideile lu i James 11 adison, "părinlele

Constituţiei" l x .

Nu ştiu dacă a r ti re al iza b i l ă d i n pun ct d e vedere politic resuscitarea acestui vechi nume. Faptul că ce lor mai mul ţ i atît din lumea an glo-saxonă, cît şi de aiurea, ,

el le apare astăzi d re pt

un

termen fără asocicri cl are este p o a te mai curînd un avan­

taj decît un handicap. Pentru cei fami liarizaţi cu istori a ideilor, el este prob a bi l sin­

gurul element ce

e xprim ă

cu adevărat semnificaţia trad i ţi e i . Faptu l că numele de

Whiggism este un ob i ect favorit de aversiune, atît a conservatori lor adevăraţi, cît


D E CE N U SÎNT UN CONSE RVATOR?

415

mai ales a socialiştilor trans formaţ i î n conservatori, atcstă din p a rte a lor un instinct sănătos. Acesta a fos t numele u ni cu l u i set de idealuri ce s-a opu s consecvent oricărei puteri arbitrare . 8. S-ar putea pune întrebarea dacă numde contează În tr-adevăr atît de mult. Într-o ţară ca Statele Unite, unde există Încă, această cauză apărarea a ceea

ce

in

general. instit u ţ i i l ib ere şi unde din

există reprezintă adesea o ap[Jrare

CI

libertă ţii, poate

că nu es t e atît de semniJicativ faptu l că apărătorii li b e r t ă ţ i i se <lutoi ntitulează con­ servatori, deşi

-"

pînă şi aici -- asocierea cu conservatorul prin temperament va

ti

ad e se a incomodă. Ch i ar şi atunci cînd oamenii aprohă aceleaşi lucruri, trebuie pusă întrebarea dacă le aprobă pentru că există

sau

pen tru că sînt

dezirabile,

prin ele

însele. Rezi s t enţa comună î n fa ţa va lului colectivist nu t rebu ie s[t ascundă fa ptul că credinţa în li berta tea integrală se bazează pe o atitudine prin n a tu ra

pe vre o nostalgie [aţă de trecut sau pc adm iraţia romantică

fa tă

ei înaintată,

nu

de ceea ce a fost.

Cu toate acestea, ne voi a u nei dis tin c ţi i nete este absolut

imperativă

ac olo

unde, precum în multe păr ţ i ale Europei, conservalorii au acceptat d ej a o mare par­ un crez ce il guvernat alît de mu lt timp pol i tica Încît mu l te dintre instituţiile sale au aj u ns să fie ac ce p ta te ca lucruri fireşti şi au devenit un motiv de mîndrie p en tru partidele "conservatoarc" care le-au cre a t 1 9 . Aici, cel ce crede în libertate nu poate decît s ă se OPlU1ă conservatoru l u i şi să ad o pt e poziţii

te a crezului colectivisl

--

,

rad icale, înd reptate împotriva prejudecăţi lor curente, a atitudinilor învechite şi a priv ile g iil or ferm instituite. Prosti ile şi abuzuri lc nu devin cu nimic mai bu ne, chiar dacă reprezintă princ ipii pol i ti ce demu l t instituite.

Deşi quieta

n o n 1110vere

po a te ii , uneori, pentru omu l de s tat o maximă

i nteli gen tă ea nu-l poate sat i s l�l c e ,

tică s ă se deruleze pru de nt

�i nu

pe

fi losofu l

p ol i t i ci i

.

Acesta poate dori ca o poli­

înaintl: ca opinia puhlică să Jie pregătită a o sus­

ţine, dar nu p o ate accepta ceva d o ar pentru că acd lucru este validat de o p i ni a publ i c ă .

Î ntr- o

lume

în

care nevoia prin c ipală este. o dală

mai

mult, ca şi la

în­

ceputul secolul ui al XIX-le a , aceea de a elibera proces u l ele creştere s p on tană de obst a co l e le şi pie d i c i l e pe care

j

le-a rid i ca t în calc nebunia oameni lor, speranţele

sale tre bu ie să rezide în convi n gere a

şi

rament sînt "progres i şti ", al celor care barea Într-o

d irec ţi e

gîndeam

la

am

dc�i

în

aceI moment ar pu tea căula schim­

gre ş i tă - sînt, cel puţin, d i sp u şi să ex muin ez e critic ceea ce

există şi să schimbe, acolo u n d e

Sper eă "nu

cÎştigan.:a sprij inu lu i celor c a re prin tempe­

-

indus

grupu ri

de

este necesar. în eroa re cititorul vorbind u neori de "parti d", atunci cînd oameni care ap ără un set de principii in tel ectuale şi mo-


416

POST-SCRIPT U M

rale. Politica de partid d i n nici o ţară n u a constituit preocuparea acestei cărţi . Problema mo du lu i în care ac e st e principii, pe care am Încercat să le reconstl11 i esc ptmînd cap la cap fragmente l e d i sparate ale unei tradiţii, ar pu tea fi tradus e într-un program cu audienţă de masă, trebu i e lăsată de filosoflJl pol itici i "acelu i animal in­ sidios şi viclean pe care lumea îl nu me ş te 0111 de stat sau politician, ale cărui păreri

sînt căIăuzite de tlu ctu aţii le de moment ale lucrurilor"10 . S arci na 1ilosolll lui poli­ ticii poate ti doar aceea de a in L1u e l1 ţa opinia publ i c ă nu de a organiza oamen ii în vederea acţiunii. El îşi v a în de p l ini cu succes această s arc i n ă doar d ac ă nu se va preocupa de ceea ce es t e acum posibil elin punct de vedere politic, ci va apăra cu consecvenţă "principiile generale care sînt întotdeauna aceLeaşi" 1 1 . În acest sens, mă îndoiesc că ar putea exista o filosoLie politică conservatoare. Conservatorismul po a te ti adesea o utilă maximă p rac tic ă dar nu ne oferă nici un principiu căIăuzitor ,

,

care să influenţeze ev olu ţi il e pe term en l u n g.


MULTUMIRI ,

ABREVIERI NOTE


Traducătorul mulţu meşte cdlturii pariziene Litec pentru amabilitatea cu care i-a pus la dispoziţie ediţia franceză a l ucrării publicată În colecţia L 1 BERALlA: Friedrich A. Hayek, ,

La Constitution de la liberle, traducători Raoul Auduin şi Jacqucs GarcJlo, cu colaborarea lui

Guy Mill ierc; cuvînt înainte de Jacqucs Garello; prefaţă de Phi l ippe Nemo, Paris, Litec, 1 994.


Multullliri ,

Atît de mu1t din ceea ce al11 Încercat să spun În această carie H fost deja spus Într-un mod căruia eu nu îi pot aduce îmbunătăţiri, însă în loc uri d i ferite sau În lucrări cu care cititorul modern nu es te, probabi l , fam ilia rizat, Încît mi s-a părut oportun să extind n ot e l e di ncolo de stad iu l unor simple referinţe, către ceva cc rcprezintă aproape o anto logic a gîndiri i liberale individualistc. Ac es te citate au rol ul de a arăta că idei cc pot părca astăzi stranii şi neobiş­ nuite au fost În t rec ut patrilllon iui comun al c i v i l izaţ iei n oas tre, precum şi pe acela de a argume nta că, deşi ne bazăm pc această trad i ţie, rămîne de îndeplinit misiunea de a le uni intr-un tot coerent, c u relevanţă directă pentru z i l el e noastre. Tocmai pentru a înfăţişa pietrele cu ca re Încerc să ridic un nou edific iu, am lăsat notelc atît de lungi. Cu toa te acestea, ele nu oferă o bibliografie completă; o listă completă de l ucrări importante poate fi găsită În H. Hazlit, Tlze Free Man 's Library (New York , 1 950). Aceste note n u sînt nici pe dcpattc o expresie adecvată a datorii lor mele. P ro c esul prin care am conturat ideile exprimate În cmte a precedat, neîndoieln ic, planul de a le expune în această fonnă. După ce ITI-am oplit asupra acestei expuneri, am citit puţin din opera autori lor cu care mă aşteptam să fiu de acord, de cele mai multe ori din cauză că învăţase m atît de mult de la ci, În trecut. În lecturi le mele, am căutat ma i degrabă să descopăr obiecţiile cărora trebuia să le fac faţă, a rgu m ent el e pe care trebll ia să le combal şi să 'găsesc fo rm e l c În care aceste idei au fost exprimate, În trec ut. În consecinţă, urmcle celor care au co n tr i b u i t cel m ai mult la fonuarea i de i lo r mele, pro fesori sau colegi ele luptă, apar rareori În accs te pagini. Dac ă aş fi considerat dc datoria mea să marchez orice dato rie sau să justific o ric e enu nţ, aceste note ar fi fost Încărcate de refelinţe la o pere l e u nor Ludwig von M is es, Frank H. Kn i gh t şi Edwin Cannan, ale lui Walter Encken şi Henry C. Simons, ale lui Wilhelm R6 pke ş i Lionel Robbins, ale lui Karl R. Popper, M ichacl Po l an y i şi B eltra nd de JOllvencl. Într-adevăr, dacă aş fi d ec is nu scopu l, ci datoria În ded icatia acestei lucrări, ar fi fost cel mai nimerit să o dedic membri lor Societăţii M o n t Pelerin ş i în special celor doi lideri i n te l ectu a l i , L udw ig van Mises şi Frank H. Knight. Există însă ob li gaţ i i sp ec i fic e pe care l e voi m c n ţ ion a aici. E. Banficld, c . 1 . Barnard, W.H. Book, John Davenport, P. F. Goo d rich, W. Fră h l ich, David G reen e, F.A. Harper, D.G. Hutton, A. Kelll p, F. H . Knight, Wi l liam L. şi S h i rl ey Lctwin, Fritz Machlllp, L. W. Maltin, L. von M ises, A. Morin, F. M o rl ey , S. Petro, J.H. Re iss, G. Stolll"zh , Ral ph


420

M U LT U M I R I

Turvey, c.Y. Wang şi

R. Ware au citit di verse pă lţ i d i ntr-o vari antă anterioară a Călţii şi comentari i le 10L M u l ţi dintre ei, c a şi A. D i rec to r V. Eh renberg, D. Forbcs, M . Friedman, M. Ginsberg, C.W. Gu i l l en baud B. L c o n i J .Y. Nef, Margaret G. Reid M. Rhei nst ei n H. Ro th fe l s N. Schoeck, I rene S h i l l s , T.F.T. Plucknctt şi Jacob Viner m i-au furnizat referinţe ş i date importante, deş i am ez i tat să lc m en ţ i on ez numele, Întrucît îi voi uita Cll siguranţă alţii e i care m-au aj utat în acest fel. Am b enefi c ia t î n stadiul final al preg ăt i r i i călţi i , d e nepre ţui ta asistenţă a d o mn u lu i Edwin McClel Ian. S trădan i il e sale înţelcgătoare. alături de c e le ale doamnei McCleIlan, de a face mai clare frazel e m c l c Încîlcite, au dat căIt'ii o formă mai l i zibilă d ecît aş fi fost eu În stare să produc. La cizelarea ei a co ntr i bu it şi p ri cte n u l meu Hcnry Hazl itt, care a avut amabi l itatea să ci tească şi să comenteze pUI1i d i n dacti loscri s u l fi na l . Îi sînt Îndatorat doatn­ nei Lois Fern pentru verifi carea citatelor d i n n ote ş i dOlllnişoarei Vernelia Crawford pentru In-au ajutat pli n

,

,

,

,

,

,

,

pregătirea indexului.

Deşi vo l u m u l IlU est c produsul tipului, de ac u m co m u n , de efort colcctiv - nici măcar am învăţat să mă fo los csc de aj uto ru l u n u i asistcnt dc ccrcetarc - am beneficiat, în alte priv inţe de 0poltu nităţile şi fac i l ităţ i l c oferite de d i fe ri te fu ndaţi i şi in stituţii. Datorez mu lt, di n acest punct de ved e re fu ndaţii lor Volker, G u gg e n he i m Earhmt şi Relm. Prelegerile susţinute la Cairo, Zi."trich, Mexico. Buenos A i res şi Rio de Janciro, la numeroase un ive rs i tăţi şi co l egi i americane, mi-ali ofc rit nu doar o caz i a de a testa reacţia publ icu l u i la cîteva di ntre ideile e xpri mate În c al te ci şi pe ac ee a de a cîştiga o expcrienţă i m pOItantă pe n tr Ll redactarea ei. Locllli !e În care au fo st publ icate vers i u n i anterioare a l e cî to rva di ntre capito le sînt men­ ţion ate în note şi le sînt recunoscător cditori lor p entr u p e rmis i u nea de a f'c re lua. Doresc de asemenea să ev idenţiez s p rij i n ul B ibl iotec i i Universităţ i i din Ch i cag o pc se rv i c i u l căreia l11-am bazat aproape În exclusiv itate În scricrca acestei cărţi şi al c ăre i serv i c i u de Împrumut in ter-biblioteci m i-a procurat, in v a ri ab i l tot c eea cc Îmi era nccesa; dc ascmenea, COI'nitetu­ lui de Cercetări în Ştii nţe Sociale ş i pers on a l ul u i secţiei de ş t i i n ţe soc iale de la U n ivers itatea d in Chicago, care au oferit fo nduri le şi resu rse l e umane pentru dactilograficrea variantelor succesive ale călţii. Datolia cea mai mare o am, Însă, faţă de Comitetul pentru Rctlccţie Socială de la U n i­ versitatea din Chicago ş i faţă de preşe d i n te lc său, profesorul John U. Nef, care au lacut po sib i l ca, timp de cîţ i v a ani, să co ns i de r drept pr in c i pa l ă sarcină final izarea acestui volum, sa rci nă care a fo st fac i l itată ş i nu Întîrziată d e celelalte Îndatoriri pc care le a vea m În cadru l Co m itetul u i . IlU

,

,

,

,

'

,

,

,


Abrevieri Lista de abrevieri a unor căror titluri sînt mai lungi.

doar

lucrări citate frecvent include

acele lucrări ale

Actan, Hist. Essays: Historica/ Essays and Situ/ies, de .Iohn E.E. Dalbcrg-Acton, Întîiul Baron Actoll. Acton,

Hist.

E.E.

Editat de J.N.

of Freedom:

The

Figgis şi RV. Lallrcncc, Londra, 1907.

Histo/:v

oI

Frecc!om

and

Other

Essays,

de

John

Dalberg-Acton, Întîiul Saron Actoll. Editat dc JN. Figgis şi R.V. Laurence,

Lond ra,

] 907.

A.E.R.: American Economic Revlew. Bagehot, Works: 1'lle Works and Life of Waltcr Bageho/, Editat

de

dna Russel Barrington

,

10 volume, Londra, 1910. Bllrke, Works: The Works of the Right !1o!1ourablc t:dmzlI1d BlIrke, cd. nouă, 14 vo l um e , Londra, Rivington, 1914.

Dicey, Constitution: /ntrodllction to the St1U�V ofthe LaH' of lhe Constitution, de A.V. Dicey, Dieey

ed. a IX-a, Londra, 1939. ,

Law and Opinion: Lectures on the Re/ation betlveen LaJl! (Ind Public Opinion in England during the Nineteenth Cen{U/�l',

E.J.: Economic Joumal (Londra).

ed.

a 2-a, Londra, 1914.

E.s.s.: Encyc/opaedia offhe Social Sciences, 15 volume, New York, 1930-1935. Hume, Essays: Essays Moral, Political and Lirercl/:v, de David HllI11C. Editat de T.H. Green şi

T.H.

G rase, 2 volume, Londra,

1 R75.

VolUJllul " conţine, printre altele, EnqlLilY

concern ing Human Understanding şi Enqlliry concerning the P"incip/e ofMorafs.

Hume, Treatise: Il Treatise of 1i1ll1lan ,vature, de David HUl11c.

T.H. Grase, 2 volume, Londra, 1 R90.

Editat

de

T.H.

Green şi

Locke, Second Treatise: Tlle Second Treatise C?lCivil Governmenl and A LeUer conceming

Toleratiol7, de 10l1n Loeke. Editat de J.W. Go u gh , Oxford,

1. P. E.: Journal ofPolitical Economy (Chicago).

1 946.

Lloyds B.R.: Lloyds Bank RevielV (Londra). Menger, Untersuchungen: UnfersuchzlI1gen iiber die Methode der Socia/lVissenschafien und der politischen Oekonomie insbesondere,

de Car I

lVIenger, Leipzig, I RR3.


ABREVIERr

422 J.S. MiII,

Principles: Principles of Political Ecol1omy, wilh Some

Social Philosophy, de John Stualt

(?l The ir Applicalions

MiiI. Editat de W..I. A s hley Londra, 1909.

(o

,

Montesquicu, Si)irif o/ tll e Laws: The Spirit v/lhe LaJI's de barollul de Montesquieu. Tradus de T. Nugent, editat de F. N euma n n (Hafncr Library ofClm;sics), New York

,

1949

[Despre spiritul legilOl 'l

Proc Asist. Soc.: Proceedings o/tlle Aristofelian Soc ie ly (Londra). R.E.&S.: Revie\·tI o/Economics and Statistic.'! (Cambridge,

InquilY in/o the Smith. Editat de E. C an n a n

Smith, Wo.N.: An

,

Mass.).

Nalute and Callses 0/';'(1 Wealth 2 volu m e, Londra, 1904.

o/Nalions,

de Adam

Tocqueville, Dem o cra cy: DenlOcracy in Amel.;ca, de Alexis de Tocqueville. Tradus de Henry Rceve. Editat de Phillips B radley 2 volume, New York, 1945. [Democraţia] ,

u.s.: Uni/ed States Reports: Cases Adjudged in the Supreme Court, Washington, Government Printing Onice. (Conform pracLicii juridice americane, referin­ ţele la asUel de cazW'i sau cazuri anLerioare precum "DaIlas", "Cranch", "Wheaton" şi "Wallace" şi (a rapoarte de cazuri in curţile statelor, sint precedate de numă rul volumului şi urmate de numărul paginii la care În­ cepe raportul cazului şi, acolo unde este necesar de pagina la care se face referinţă). ,


Note Citatul de pe pagina de gardă este

luat

din

Algernon Sidney, Discourses Con­

cerning Govermnent, Londra, 1698, p.l42, Works, ed. nouă, Londra, 1772, p.lSl.


INTRODUCERE Citatul din debut este luat din Oraţia Funcrară a lui Pericle, reluată de Tucidide, Războ­ Il, 37-39, trad. R. Crawley, ed. Modern 'l.ibrary, p.104). iul peloponesiac (The Pe/opol1l1esian War,

- 1 Există expresii ce capătă răspîndire pentru că ex primă ceea ce la un moment dat pare un adevăr i mpOitant; ele continuă să fie fo losite şi atunci cînd acest adevăr a' devenit cunoscut tuturora; şi se meriţin chiar şi după ce, datorită folosiri i lor frecvente şi mec a nice, au Încetat să poalte un înţeles distinct. În final, ele sînt abandonate pentru că nu mai provoa­ că nici un gînd, Sînt redescoperite doar după ce au rămas În adonnire timp de o generaţie şi pot fi folosite, ulterior, cu o f0l1ă reînnoită, pentru a transm ite ceva simi lar sensu lui lor ori­ ginal, doar pentru a mai parcurge Încă o dată ciclul, in caz de succes. 2 Ulfima încercare cuplinzătoare de a afirma Plincipiile unei societăţi libere, deja con­ siderabil restrînsă şi prezentată În forma proprie un u i text academic, cste caltea lui H. S idgwick, The Elements ofPolitics, Londra, I R91. Deşi este, din multe puncte de vedere, o lucrare admirabilă, ea nu reprczintă mai mult decît ceea ce se consideră a fi tradiţia li berală britanică şi este puternic impregnată de acel utilitarism raţionalist care a condus la socialism. 3 În Anglia, unde tradiţia libeltăţi i a durat mai mult decît În alte ţări europene, un autor a cărui operă avea pe atunci o largă audienţă printre liberali spunea, în 1885 , despre aceşti liberali că "reconstrucţia societăţii, nu eliberarea indivizilor este acum sarcina lor cea maj presantă" (F.C. Montague, The Limits ofIndividual Liberty, Londra, 1 885, p. 1 fi). 4 Frederic Watkins, The Political Traditiol1 o/the West Cambridge, Harvard Univer­ sity Press, 1 948, p. l O. 5 Sper totodată că nU mă voi expune observaţiei adresate lui Edmund Burke de S.T. Coleridge, fomte impOitantă În vremea nostră, că "estc greşit să reprezinţi un sistem politic ca avînd fanTIec doar pentru tîlhari şi asasini, iar origine naturală doar în mintea proş­ tilor şi nebunilor, cînd experienţa a demonstrat că marele pcricol la adresa sistemului constă în deosebita fascinaţie pe care se estimează că ci o exercită asupra spilitelor nobile şi imagi­ native; asupra tuturor celor care, plăcut intoxicaţi cu bunăvoinţă juven ilă, pot confunda pro­ priile viltuţi deosebite şi puteri alese cu capacităţile obişnuite şi atributele caracterului uman" (The Political Thought ofS�mllel Taylor Co/eridge, ed. R.J. Wh ite, Lo ndra, 1930, p.235). () Cf. W.H. Alldness, Prefaţă la Hcnry James, The /ll11e1'ican Scene, New York, 1946, p.XVIII: "Libeltatea nu este o valoare, ci temeiul valorii", vezi şi C. Bay, The Structure of Freedol1l, Stanford, California, Stanford University Prcss, 1 95R, p. 1 9: "Libel tatea este solul de care este nevo ic pcntru împli nirea celorlalte valori". (Această ultimă lucrare a devenit accesibilă prea tîrziu pentru a permite mai mult decît referiri ocazionale, În cadrul notelor). ,


426

NOTE

7 Cf. A.N. Whitehead, Adventl/re vf ldeas, New York, Mentol' Books, 1955, p.73: nefer i cire noţiunea de libeltate a fost golită de conţinut de tratamentul literar ce i s-a aplicat [.. .] Conceptul de libeltate a fost restrîns la imaginea unor indivizi contemplativi ca­ re-şi şochează generaţia. Cînd ne gîndim la libeltate, sîntem capabili să ne limităm la li ber tatea de gîndire, libeltatea presei, libeltatea opiniei religioase. [ J Este o mare greşcală. [. . ] Expresia literară a libeltăţii se referă în pl; m ul rînd la dctalii. [. . ] De fapt, libeltatea de acţiune este nevoia escnţiaIă". 8 c.L. Becker, Ne'w Libel'liesjol' O/d, New Havcn, Yalc Univcrsity Press, 1941, p.4. 1) David Hume, însoţitorul pel'lnanent �i ghidul nostru Înţelept în p aginile următoare, pomenea încă din 1742 (t.ssays, Il, 371) ·de acea "gravă strădanie filosofică În dirccţia pelfecţiunii, care, st!b pretextul reformării prejudecăţilor şi erorilor, loveşte În cele ma i dragi sentimente ale inimii şi în t oatc acele înclinatii şi instincte cc pot guverna o fiinţă umană"; şi ne av elti zează (p.373) "să nu ne îndepăltăm prea mult de maximele primite În ceea ce priveş­ te conduita şi comportamentul, printr-o rafinată căutare a. fericirii sau perfecţiunii". 10 W. WordswOlth, Tlle &clIrsion, Londra. J 8 J 4, Paltea a IT-a. "Din

,

.

-

...

.

.


1 Valoarea libertăţii PARTEA

Ci tatul din deschiderea Pălţii I este luat din XXXIII, 1945, p.255 .

H.B.

Philips, "Despre natura progresului",

American Scientist,

1

Libertate şi lihertăţi Citatul de la Începutul capito lului este luat din 7'l1e Writ i ngs ofAbraham Lincoln, ed. A.B. Lapsley, New York, 1906, VlJ, p. 1 2 1 . Cf remarci i simi lare a lui Montcsquieu, Despre spiritul legilo r , XI, 2, 1, 149: "Nu există cuvînt care să se pretezc mai multor semnificaţii di ferite şi care să fi exercitat impresii mai variate asupra spiritu lui omenesc, decît acela de libcltate. Unii l-au luat drept un mijloc de a răsturna o persoană căreia i se conferi se o auto­ ritate tiranică; alţi i, drept puterea de a alege un supcrj or dc care să fii obligat să asculţii; alţii, dreptul de a pUlta arme şi de a fi astfel în măsură să foloseşti violenta; În sfîrşit, alţii, drept Plivilegiul de a fi guvernaţi de cineva născut În propria lor ţară sau de propriile lor legi". I Nu pare să existe nici o distincţie acceptată intre sensurile cuvintelor freedom şi

iar noi le vom folosi pe ambele, fără a face vrco delim itare. Deşi, personal, ÎI prefer pe primul, se pare că Iiberty se prctează În măsură mai mică la abuzuri. El nu ar fi putut fi fo­ los it În acel "nobil joc de cuvinte" (.Ioan Robinson, Private Entel1Jrise o r Public Control, Londra, 1943) al Itl i Franklin Delano Roosevelt, cînd ci a indus ,.li beltatea faţă de nevoi" (freedomfi'om want) În concepţia sa despre libeltate. [În această versiune românească am fo losit echivalentul "libertate" pentru ambii ter­ meni, vocabularul filosofic românesc neofcrindu-ne conceptc alternative. Atunci cînd se fac referiri exp licite la una sau la alta di ntre variante. vom oferi tennenul În Oliginal (n. ed. rom.).] 2 Valoarea limitată a oricărei anal ize semanticc a tenl1enului freedom, chiar şi a celei mai pătrunzătoare, este bi ne i lustrată de M. Cranston ( Free dom : /1 New Analysis, New York, 1 953), care îi lămureşte pe cititorii care doresc să vadă cum-au căzut În capcană fi losofii, prin definiţiile curioasc pe care le-au dat conceptului. Pcntru o investigatie mai ambiţioasă a di­ verselor sensuri ale cuvîntului, vezi MOltimer Adie... The Idea ojFreedom: ./1 Dialectical E'\­ amination o fthe COl7ceptions of Fl e edo m, N ew York, 195R. pe care eu am avut privilegi ul Iiberty,

'


428

NOTE

de a o consulta sub f0ll11ă de manusctis, precum şi o luc rarc �i mai cupri nzătoare de H. Ofstad, a cărei publ icare a fost anunţată de Oslo Un iversity Pr es s . 3 Cf. 1. Bentham, The Umils ofJurisprudence Dejined. ed. C. W. Evcrett, N ew York, Co lumbia University Press, 1 945, p. 5 9: "Atunc i, libcltatca este de două sali chiar de mai mu lte feluri, după numărul de locuri de unde ar putea veni coerciţia, care este absenţa ei". Vezi de asemena M. Schlicle, Problel71s of Ethics, New York, 1939, p.149; F.N. Knight, "Sensul libeltăţii", în Tlle Philosophy of American Del1locrocy, ed. C.M. Perry, Chicago, University of Chicago Press, 1943, p. 75 : ,, Sensul primar al li bcltăţii În societate [ .. . ] cste În­ totdeauna un concept negativ [. .. ] iar termen u l care treb uie Cll adevărat definit este coerciţia"; şi discuţia mai amplă a ac el u i aşi autor În ,.Sensul li bcltăţii", Ef!1ics, vo1.UI, 1 940 şi "Conflict de valori: libeltate şi justiţie", În Goals of EC(Jnomic Lt/e, cd. A. Dudley Ward, New Y o rk , 1953; de asemenea F. Neumann, The Democl'Citic and the AlltllOritarian State, Glencoe, Il!. , 1957, p.202: "Formula «libeltate egal absen ţa coerciţici» cstc corectă [ . . . ] Din această for­ mulă provin fUl1darrientele i n t reg u l u i sistem jUlidic r a ţion a l al lumii civilizate. [ . . . ] Este ele­ mentul din conceptul de l ibeltate la care nu putem niciodată renunţa"; şi C. Bay, lhe Struc­ ture ofFreedom, Stanford; Calif., Stanford Un ivcrsi ty Prcss, 1955, p.94. "Di ntre toatc obiec­ tivele libeltăţii, ar trebui să a ibă p ri o r i tat c acela de a maximiza libeltatea tuturor faţă de eoercitie". ' În această versiune românească am tradus tcrmenul "coercion" exclusiv Plin "coer­ ciţie", iar verbul "to coerce" prin "a exercita eoerciţie" sau "a supunc la eoerciţic". (n. cd. 1'0111.)] 4 La ora actuală, expresia "Iibcltate civilă" parc a fi folosită Cll prceădere În legătură Cll acele concepţii ale libeltăţii individuale. care sînt deosebit dc semnificative pentru funcţio­ narea democraţiei, cum ar fi l ibeltatea cuvîntului, adunărilor şi presei - În Statele U n i te, În special cu referire la opOltun ităţile garantate prin calta drepturilor (13ill of Rights). Chiar te rmenul "Iibeltate politică" este folosit pentru a descrie, ocazional - şi pri n contrast cu ,, 1i­ beltatea interioară" -, nu libeltatca colectivă (sens în c a rc îl vom fo losi noi), ci l ibeltatea personală. Însă, deşi acestă utilizare arc sancţiunea lui Mont esq uieu , astăzi ca ar putea gcnera confuzie. 5 Cf. E. Bar ker , Rej/ectiol7s 0 /1 GoverIlment, Oxford, Oxford Univcrsity Press, 1942, p. l : "La origine, l ibeltatea Însemna calitatea sau statutul de 0111 liber sau producător liber, plin contrast cu cel de sclav". Se pare că din p unct de vederc cpistemologie, rădăc ina teuto­ nică a lui ji-ee de scria poziţia unui membru protejat al comunităţii (cf. G. Neckcl, "Aristo­ craţie şi supunere", Beitriige =ur Geschichte der del / tschen Sprac/ze und Lileratur, XLI, 1916, În special 403: "Frei ÎI desemna iniţial pc ce l care nu era privat de protecţie şi drept". Vezi şi O. Schrader, Sparchvergleichung und Urgeschichte, 1 1 /2, Die Ur=eit, ed. a III-a, Jena, J 906-1907, p.294 şi A. Waas, Die a/te de2l/sche Freiheil, M u n ch e n şi Berl in , J 93 9 , pp. l 0- 1 5 . Simil ar, latinescul l ib er şi grccescul e/elllheros par să dcrivc din cuvinte denotÎnd apaltenenţa la trib. Semn ificaţia °aeestora va apărea mai tîrziu, cînd vom examina relaţia dintre drept şi libeltate. 6 Cf T.H. Green, Lectures 011 tlle PrinCl/J!es of Political Obligatiolt, Londra, 1911 , p. 3: "CÎt priveşte sensul dat cuvîntului ji-eedo/11, trebuic dcsigur admis că orice folosire a

[


429

NOTE

tennenului pentru a exprima altceva decît o relaţie socială şi politică a unui om CU alţi oa­ meni implică o metaforă. Chiar În aplicarea sa originara, sensul său nu este în nici un caz fixat. Într-adevăr, el implică întotdeauna o anumită exccptare de la constrîngerea de către alţii, însă dimensiunile şi condiţiile acestei exceptări, de care «omul liber» (freeman) se bu­ cură În diverse stăI; ale societăţii, sînt foalte diverse. De Îndată ce tcnnenul freedom ajunge să fie aplicat la altceva decît la o relaţie instituită între un om şi alţi oameni, sensul său flu­ ctuează mult mai mult". De asemenea, L. von Mises, Socialism, eu. nouă, New Haven, Yale University Press, 1951, p 1 9 1 : "Libeltatea estc un concept sociologic. Este lipsit de sens să o aplicăm unor condiţii din afara societăţii", şi p.194: "Aceasta este, atunci, libeltatea În viaţa exterioară a omului - ca el să fie independent de puterea arbitrară a semenilor săi". · 7 Cf. F.H.Knight, "Discuţie: sensul libertăţii", Elh;cs, LIl, 1941-1942, p.93: "Dacă Crusoe ar cădea Într-o groapă saLI s-ar Încurca În hăţişurile junglei, ar fi corect să vorbim de eliberarc sau de recîştigarea libeltăţii - iar aceasta s-ar aplica şi în cazul animalelor". Poate că acestă întrebuinţare este, de acum, încetăţenită, însă ea se referă l'a o altă concepţie a libeltăţii decît cea referitoare la absenţa coerciţiei, pc care o susţinc profesorul Knight. 8 Cauza lingvistică a transferului lui.fi'ee şi a substantivelor aferente înspre diverse alte sensUl; pare să fi fost lipsa din limba engleză (şi, sc parc, din toate limbile gellnanice şi romanice) a unui adjectiv care să poată fi folosit, În ;l11od general, pentru a indica absenţa a ceva. Devoid, sau lacking sînt folosite, de regulă, doar pentru a exprima absenţa a ceva dezirabil sau în mod normal prezent. Nu există un adjectiv corespondent, altul dee ît free of (liber de) pentru a descrie absenţa a ceva indezirabil sau străin obiectului. Spunem de obicei că ceva este liber de paraziţi, de impurităţi sali de vicii, şi astfel libcltatea a ajuns să Însemne absenţa a ceva ce este indezirabil. La fel, atunci cînd dorim să spunem că ceva acţionează prin el însuşi, nedeterminat sau neinfluenţat de factori externi, spunem că este liber de influenţe cu care, În mod normal, nu este În contact. În ştiinţă vorbim chiar de "grade de libeltate", atunci cînd există mai multe posibilităţi, neafcctate de detcrminanţi cunoscuţi sau presupuşi (cf Cranston, op. cit., p.5). 9 Toţi aceştia ar trebui eonsidcraţi neIiberi de către H.J. Laski, care afi1111ă (Liberty in the Modern State, ed. nouă, Londra, 1945, p.6) că "dreptul de vot este esenţial pentru libeltate, iar un cetăţean privat de el este neliber". Definind libeltatea Într-un mod similar, H. Kelsen ("Fundamentele democraţiei", Ethics, LXVI, 1 ,2, 1955, .94) ajunge la concluzia triumfătoare că ,,Încecările de a pune În evidenţă o legătură eserlllQ.Iă între proprietate şi libeltate [ . ] au eşuat", deşi toţi cei care au afirmat existanţa unci astfeÎ'� legături vorbeau de libertatea individuală şi nu de cea politică. � 10 E. Mims, Jr., The Majorily oftlze Peop/e, New York, 1941, p.170. 11 Cf. Montesquieu, Despre s iritlli/egi/or, Xl, 2, 1, 150: "În fine, eum î democraţie p poporul pare să facă ceea ce îi place, acest tip de guvcrnămÎmt a fost considerat drept cel mai liber, iar puterea poporului a fost confundată cu libeltatea". De asemenea, J.L. de Lolme, The Constitutiol7 of England (ed. nouă, Londra, p.240): "A contribui prin sufragiul său la adop­ tarea legilor Înseamnă a beneficia de o palte, nu mai mare sau mai mică, din putere; a trăi ..

.

.

\

t


430

NOT E

Într-un stat în c are le gile sînt eg ale p ent ru to ţi , i ar a plicarea lor sigur ă [ . .. ] Înseamnă a fi li­ ber". Cf. şi p as aj el e citate la n otel e 2

şi 5 de la cap.VII.

12 Descrierea compl etă a stălii mentale proprii unui iczuit, citată de Willi am James

di ntr- una dintre scrisorilc lui 19naţiu de Loyol a U'arieties of Religiolls 6.perience, New

Yor k şi Londra, 1 902, p.3 14) este următoarea:

"in

mîinile superiorului, trebuie să fiu

un

aluat moale, un lucru, de la care el să ceanl o ricc l-ar mulţumi, să scriu sau să pr Î mes c scri­

sori, să vorbesc sau să nu vorbesc cu cin c va sau altele a s cmen ea, iar eu t reb uie să-mi pun

toată [e lvoarea În a execut a cu zel şi precizie ceca c e mi sc porunccşte. Trebuie să mă cons i­

der un cadavru, fără inteli gcnţă şi făr ă voinţă; să tiu ca o masă d e matcrie care, fără nici o

r ezistenţ ă, să se lase aşezat ă oriunde ar putea mulţumi pc cincva� ca un toiag în. mîna unui

băttîn, care îl fol oseşt e după nevoi şi îl aşcază undc-i placc. Aşa trebuie să fiu eu faţă de Ordin, să-I servesc aşa cum crcde ci mai bine". 13

D i fe re nţ a Între acest concept de "libcl1atc intcrioară" şi libel1atca În sensul absentei

coerci ţiei a fost li mpede percepută dc s co l ast i cii medievali, care Taccau o dis tin cţie netă Între liber/as a necessitate şi libertas a coactione.

14 B arb ara Wootton, Freedom undeI' Planning, Londra,

l izare ex plici tă a l ibet1ăţi i În sens de p ut ere pe care o cunosc ignorant, XIII, citat de

B. de Jouvenel,

1 945 , p.lO. Ce a mai vech e uti ­ apare la Voltaire, Le philosophe

De la sOllverainete, Pa ri s, 1955, p.315. "A fi cu adc­

vărat liber inseamnă a putea. Cînd pot să fac ceca cc vreau, iată libcltatea mea". De atunci, ea pare să fi rămas strîns legată de ceea ce mai tîrziu (cap.IV) va t reb u i să punem În evidenţă ca

trad iţia "raţionalistă" sau fj'anceză a l i bel1ă ţi i.

15 Ci P.Drucker, 'l7,e End of /:.col1olllic ,I.fall, L ond ra, 1939, p.74: "Cu cit există mai

puţină l i bert at e, cu atît se vorbeşte mai mult de <<noua libeltatc».

Î ns ă această nouă

l i bel ta te

nu este decît o vorbă ce ascunde exact contrariul a tot ceea ce Europa a Înţeles p ri n libettate.

[. ..] Noua libeltate propovăduită În Eu rop a este dreptul m�jorităţii îm po t riv a individului". Că această "nouă libettate" a fost p redic ată la fel de mult şi În Statele Unite o dem ons t rc a!-ă Woodrow Wil son , The New Freedom, New York, 1913, vezi În s pcc ial p.26. O ilus trare mai

recentă poate

fi

găsit ă Într-un mticol de A.G. Gruchy, " Eco nomia Comitetului National al

Resurselor", A.E.R., XXIX, 1939, 70, unde autorul obscrvă cu satisfacţie că "pentru econo­

miştii de la Comitet u l Naţional al Resurselor, libcltatea cconomică nu se referă la absenţa

restricţiilor asupra activităţilor individuale, ci la r est ri cţi i şi la dirijarea colectivă im pu s ă

indivizilor şi grupurilor, Jn sc opul dobîndirii securităţii individualc". /6 O de fi n i ţi e în tenll e nii absenţei restricţiei, În ca rc accst sens estc accentuat,

cum

cste

cea a lui E.S. COIwin, Liberty againsf Covern17lent (Baton Rouge, Louisiana State Univer­ sity Press, 194&, p.7): "Libeltatea s em ni fică absenţa rest ricţiilo r i m pus e de alţ ii asupra liber­ tăţii noastre de alegere şi acţiune", ar fi cît sc poatc de acccptabilă. 1 7 The Shorter Oxford English Dictiot!{//y (Oxford, 1 933) ne oferă ca ptimă deti niţ ie

i:1

ter menulu i coerce: "a constrînge sau a re s trî nge prin fOIţă sau p rin tr- o autolitate bazată pe

forţă".

18 B. Ru ssell , "Libeltatea şi guverna r ca" , În Freedolll. Ils Meaning, ed. R.N. Anshen,

New York, 1940, p.251.


NOT E

431

19 T. Hobbes, Leviathan, ed. M. Oakeshott, Oxford. 1 9 46, p.X4. 20 1.R. COll1mons, rIIe Legal Foundatiolls al Capitalism, New York, 1 924, în special

cap.lI-lV.

21 1. Dewey, "Libeltate şi control socia l" , Social 1·i'ol1lier, Noi embli e 1 935, p.4 1 . Cf. şi alticolul său " Forţă şi coerciţie" , f:thics. XXVI, 19 16, 362: .. Dacă (folosirea fOlţei] este sau nu justificabilă [... ] este, În fond, o chestiune de cticicnţă (ii1c lusiv economic) a mijloacelor, în realizarea scopUlilor"; şi p.3 64: "Critcriul dc valoarc rezidă În eficienţa şi economia rela­ tivă în consumul de forţă, ca mijloc de atingerc a unui scop" . Jongleri ile lui Dewey Cll con­ ceptul de libeltate provoacă o consternare atît de marc. Încît cu greu ar putea fi considerată îngustă aprecierca lui D. Fosdick, What is I.Jber�v?, N ew York, 193 9, p.9 1 : "Scena este Însă complet pregătită pentru aceasta [identiticarea l ibel1ăţ i i Cll vreun princ ipiu oarecare, precum ega litatea] doar atunci cînd s-a jonglat atît de mult Cll detiniţiile libcltă ţi i şi egalităţii, Încît ambele se referă cam la aceeca,?i condiţie de activitate. Un exemplu de prestidigitaţie îl o fe ră John Dewey, atunci cînd spline: «Dacă libcltatca este combinată cu o doză rezonabilă de egalitate, iar securitatca este Înţeleasă ca securitatc culturală şi morală şi, de asemenea. ca si­ guranţă materială, nu cred că securitatea este compatibilă cu altceva decît eu l ibeltatea»). Du­ pă redefinirea celor două concepte. astfel Încît ele să Insemne aproximativ acecaşi condiţie de activitate, el ne asigură de compatibi litatea lor. Aceste jonglcri i nu au sfîrşit". 221. Dewey, Experience and Education, New York, 1 9 38. p.74; cf. şi W. Sombalt, Der moderne Kapitalismus, Il, Leipzig, 1 902. 43, un<k se explică faptul eă "tehnica" este "Înaintarea către libeltate". I deea este dezvoltată pc larg În E. Z schim m er, Plzilosophie der Technik, Jena, 1 9 1 4, pp.86 -9 1 . 23 Cf. R.B. Perry în Freedom: Ils Meanil1g. ed. R. Anshen, New York, 1 940, p.269: "Distincţia Între «bunăstare») şi libcltate sc prăbuşeşte. p e n tru că l ibeltatea efectivă a omului este prop0l1ională cu resursele sale". A ceasta i-a tăcut pc alţii sa afillne că "dadi mai mulţi oameni Îşi cumpără automobile şi pleacă În vac <lnţă . există mai multă IÎbeltatc" (pentru refe­ rinţe, vezi cap . XV I, n.72). 24 O i lustrare amuzantă cstc ofcrită de D. Gabor şi A. G abor , .,Eseu asupl'a teotiei ma­ tematice a libeltăţii'" Joumal oItlze Royal Statistical Socie�v, Scria A, CXVIl, 1954, 3 2 . Au­ torii încep pri n a afirma că l ibeltatea "Înseamnă absenţa rcstricţiilor indezirabi le, de ai�i con­ ceptul putînd fi extins la aproape tot ceca ce este dezirabil" şi apoi, În loc să abandoneze acest concept, evidcnt lipsit dc orice valoare, ei nu numai că ÎI adoptă, ci procedează ch iar la "măsurarea" libertăţii, În acest sens. 25 Cf. Lord Acton, Leclllres 011 Modem l-lislO/y, Londra, 1 906, p. 1 0: ,.între libeltate şi putere nu există o legătură mai strînsă dcdt aceea d intr e eternitate şi timp". De asemenea B. Mal inovski, Freedom and Civili=alion, L on dr a, 1944, p.47: ..Dacă ar fi să idenlificăm, în mod neglijent, l ibeltatea cu p ute rea . cu sigumnţă că am hrăni ti ran ia, după l:UI11 am ni meri În anarhie dacă echivalăm libeltate" cu abscnţa oricărei restricţi i " . Vezi de asemenea F.H. Knight, "Libeltatea ca fapt şi criteriu", În Freedol1l {ll/d Rejârm, New York, 1947, pp . 4


NOTE

432

et sqq; 1. Cropsey, Polity and Econol11Y, Haga,- [957, p.Xl; şi M. Bronfenbrenner, "Două concepte de l ibeltate economică", Elhics, voI.LXV, 1 955. 26 Distincţia între libeltatea "pozitivă" şi ce a "negativă" a fost popularizată de T.H. Green şi, prin intermediul său, derivă În ultimă instanţă de la Hegel. Vezi în particular prelegerea "Legislaţia liberală şi libeltatea contractu lu i", Tlle Works of TH. Green, ed. R.L. Nettleship, Londra, 1 &R8, vol.Il l . ldeea legată aici în principal de "Iibcltatea interioară" a fost de atunci folosită în multe feluri . Cf. Sir Isaiah Berli n , Two Concepts of Liberty, Oxford, 195 8, şi pentru o preluare tipică a argumentelor socialiste de către conservatori, Clinton Rossiter, "Către un conservatorism american", l'ale RevieH', XLIV, 1955, 36 1 , care argumentează: ,J:onservatorii ar trebui să ne ofere o defin iţie pozitivă şi atotcuprinzătoare a libeltăţii. [. .. ] Î n noul dicţionar conservator, libertatea va fi definită cu ajutorul unor cuvinte precum oport unitate, creativitate, productivUate şi secllritate". 27 W.L. Westennann, ,.Între sclavie şi libeltate", American Historical Ueview, L, 1945,

213-227. dacă nu ch iar În dreptul strict (cf. J.W. Jones, Oxford, Ox ford Un iversity Press, 1956, p.282). 29 Cf. F.H. Knight, Freedom and Refimn, New York, 1947, p. 1 93: "Funcţiaprincp i ală a guvern ului este ac �ea dc a preveni coerciţia şi astfel de a garanta oricu i dreptul de a-şi trăi viaţa Plin asociere liberă cu semen i i săi". Vezi şi discu ţia sa pc marginea acestui subiect, În alticolul citat mai sus, la nota 3. 30 Cf. R. von Iheling, Lml' as a Means ro an End, trad. r. H usik, Boston, 1913, p.242; Max Weber, Essays in Sociolog)J, New York, 1046, p.7R: ,.Statul este o comunitate umană ce îşi revendică (cu succes) monopolul exercitării legitime a forţei fizice"; de asemenea, J .M. Clark, Social Control of Bllsiness, ed. a II-a, New York . 1939, p.1 1 5: "Coerc iţia prin forţă este presupusă a fi monopolu l statulu i"; şi E.A. HocheI. The Law of Primitive Man, Camblidge, Harvard University Press, 1 954, cap. 1 1. 2R Acesta era cazul cel puţin În practică,

The Law and Legal Theory of the Greeh,

II

Virtuţile creatoare ale unei civilizaţii libere Citatul de la începutul acestui capitol este luat din A.N. Whitehead, Introduction to Londra, 19 1 1 , p.o 1 . O versiune anterioară a capitolului a apărut În Essays on lndividuality, ed. F. Morley, Pittsburgh, University of Pennsylvania P ress , 1'Z5&.

Mathematics,

1 Cf. A. Ferguson, An Essay on the f1ist(}ry of Civil Society, Edin burgh, 1 767, p.279 : "Lucrălile complicate ale castorului, furnicii sau albinei sînt atribuite înţelepc iunii naturii. Cele ale naţiunilor rafinate le sînt atribuite ch i a r lor şi sînt presupuse a indica o capacitate superioară celor ale intel igenţe\or fruste. Însă reaJizălile oamenilor, asemeni celor ale oricărui animal, sînt sugerate de natură şi sînt rezultatul instinctului, călăuzit de varietatea de situaţi i


NOTE

433

În care sînt puşi oamenii. Aceste real izări au apărut din ameliorările succesive Întreprinse, fă­ ră ca cineva să-şi Înch i puie efectul lor general ; iar ele aduc treburile omeneşti Într-un stadiu de comp lexitate pe care nu l -ar fi putut pro iecta nici cele mai Înal te capacităţi cu care a fost înzestrată natura umană; nici chiar atunci cînd în tregu l este pus În mişcare, nu poate fi înţeles În Întreaga sa amploare". 2 Cf. M. Polanyi, The Logic of Liber ty, Londra, 1 95 1 , p.199: "Concepţi ile În lumina cărora ne vor fi j udecate propriile idei, Într-o mie de ani sau poate chiar În ci ncizeci de ani, depăşesc capacitatea noastră de intu iţie. Dacă ne-ar cădea astăzi În mîin i o «bibliotecă a anu­ lui 3000», nu i-am putea înţelege conţinutul. Cum am putea noi detennina, În mod del i berat, un viitor care este, prin natura sa, dincolo de în ţe legerea noastră? ° astfel de îngîmfare nu reflectă decît Îngustim ea unei conce pţii căreia Îi Iipseştc umil itatca". 3 Les li e A. Whit e , "Controlul omului asupra civilizaţiei: o iluzie antropocentrică", Sc ie ntijic Mon thly, LXVI, 1 948, 238 . 4 Vezi G. Ryle, "Ştiind cu m şi ştiind că", Proceedings of tlle Aristotelian Society, 1 945/ 1 946; a se compara şi cu M. Polanyi, Personal Ano w ledge : TOH!ards a Post-Critical P h ilosofJhy, Londra şi Chicago, 1 958. 5 Cf. adesea cita tei observaţii a lui F.r. Ral11say, The FOllndafions of Mathematics, Camblidge, Cambridge Uni ve rsity Press, 1925, p.2�7: "Nu ex i stă nimic de ştiut, În afara şti inţei". 6 D espre aceste tipuri diferite de cu no aşte re , vezi articolul meu " Despre «sensul» insti­ tuţii lor sociale", Schweizer Mo n ats h efte , octombrie, 1955 şi, pentru a p licarea Într egii argu­ mentaţii din acest capitol la probleme sp eci fic economice, cele două eseuri "Economie şi cu­ noaştere" şi " U ti lizarea cunoaşte 1ii în societate", retipărite În l uc rarea mea Individualism and Economic Order, Londra şi C h icago, 1 948. 7 G . de Santi llana, Tlle Crime o/Galilea, Ch i cag o, Univcrsity of Chic ago Press, 1955, p.34. Şi Herbelt Spencer remarcă: "Î n ştiinţă , cu cît ştim mai mult, cu atît mai vast este con­ tactul Cll n e-şt i in ţa". K Ci H.G. Bamett, fnn ovatio n: The Bas is 0/ Cul/ural Change, N ew York, 1 953, în special p. 19: "Orice individ este un inovator, de nenumărate ori" şi p.(iO: "Există o corelaţie pozitivă Între individual ism ş i pote nţialu l inovativ. Cu cît este mai mare l ibeltatea i ndivi­ dului de a expl ora lumea experienţei şi de a-i o rganiza elementele În c onfo nni tate cu propria interpretare a im presi il o r senzOIiale, cu atît cste mai ma re p robabilitatea de a se naşte idei noi". 9 C( W.A. Lewis, The Th e ory ofEconomic Growth, Londra, 1955, p . 1 48 : ,,Aceşti i no ­ vatori sînt to t deauna o m inoritate. Id ei le n oi sîn t a pli cate Întîi de către una, două sau foalte puţine persoane; fie că e vorba de idei noi in tehnologie, noi forme de o rganizare , noi pro­ duse sau alte n oută ţ i . Aceste idei pot fi acc e ptate rapid de restul pop u l aţi e i . Mai p ro babi l este Însă ca el e să fie pri mit e cu sce pti cism şi n eîn c red ere şi să-şi fa c ă loc, la în ceput, doar foalte lent sau deloc. După un ti mp se observă că ideile noi au un oarecare succes şi, în consecinţă, sînt acceptate de tot mai multă lume. Se spune adesea că schi mbarea este opera unei elite sau că gradul În care ea se p roduce depinde de cal itatea liderilor un ei comunităţi . Este adevărat, dacă prin acceasta nll în ţ el ege m decît că cei mai mulţi oameni nu inovcază, că doar Îi imită


NOTE

434

pe alţii . Ea ne induce însă, întrucîtva, În e roare, dacă este interpretată în sensul că toate ideile apar În int er i oru l unei anumite categorii sali al unui anumit gr u p . De asemenea, la p . I 7 2: "Judecata colectivă asupra ideilor noi cste atît dc des grcşită, Încît se p oate afirma că pro gres u l depinde de indivizii capabili să-şi susţină propria opinie, în c i u d a dezaprobării co­ lective. [ . . . ] A acorda mo nopo l ul deciziei unei comisii guvernamentale parc a Îmbina deza­ vantajele ambelor lumi". 10 Unul dintre puţinii autori care au văzut cît de cît limpede acest l u cru a fost · F .W. Maitl and, care subliniază (Collecred Popers, Camb ridge Ca mb ri dge Un i ve rs ity Press, 19 1 1, 1, 1 07) că ,.cel mai puternic argument este cel Înte mei at pe ignoranţă, pe necesara ig­ noranţă a stăpî ni l or noştri". Vezi în special B.E. Kline şi N.H. Mattin, Libeltat e, autoritate şi de scent ral izare Harvard Bl/siness Revie1f.', XXXVI, 195R, În special p.70: "principala ca­ racteristică a ie rarh iei dc co m andă sau a oricărui grup din societate este nu cunoaşterea, ci ig­ n or anţa Să considerăm că fiecare persoană nu poate cUlloaşte decît o fracţiune din ee se pe­ trece În jurul său. O mare parte din ceea ec ştie sau crede acea persoană va fi nu adevărat, ci fa ls . [ . . ] În oriee moment, ceea c e n u se cllnoa�tc v a f i mult mai vast decît ceea c e se cunoaş­ te, fie de către o pel·soană dintr-un lanţ de comandă, fie de catrc întreaga organizaţie. Pare posibil, a t u nci ca organizîndu-ne Într-o ierarhic a au t o rit ăţ i i în scopul creşterii e fic ie nţei să instituţionalizăm de fapt ignoranţa. Folosind mai bine ceea ce :jtiu cei puţini, facem În aşa fel încît marea maj oritate să fie Împiedicată să exploatcze zonele Întunecate aflate dincolo de bari era c un oaşterii n oastre Există tin sens impoltant În care termenul "ignoranţă'· este Înt r ucîtva prea Îngust p entru scopUlile noastre. Sînt ocazii În care ar fi, poate, mai bine să vo rb i m de "incertitudine", În legătură cu ignorarea a ceea ce este bun, deoarece este în do i eln i c că putem vorbi Cll adevărat despre ceva ca fiind "bun", dacă nimeni nu ştie ce este bun în contextul respectiv. În astfel de ca zu ri s-ar putea ca morala existentă să nu oiere nici un răspuns problemei, deşi ar putea exista lin răspuns care, dacă ar fi cun o scut şi lai·g accep tat, ar fi cxtrclil de preţios. i i sînt [oalie Îndatorat do m nului PieITc F. G oodrich al cărui comentariu În cursul unei disc uţii Ill-a aj utat să-mi clarific acest punct impoliant, deşi nu m-a c o nv i n s să vorbesc la modul general despre "imperfecţiune". acolo unde eu atrag atenţia as u p ra ignoranţei. II Cf. lA. Wheelcr. Sept etul de Sibilc: aj ut oare În că ut area adevărului", American Scientist, XLIV, 1956. ](iO: Prob l e m a noastră este a ce ea de a comite greşelile cît mai repe­ de p osibi l" . 12 Cf. rem arcii lui Louis Pastcur: "Î n cercetare, şansa îi ajută doar pe cei ale căror spirite sînt pregătite s-o pri me ască citată de R. Taton, I?eason oml C/zance ill Scientific Discovery, Londra, 1957, p.9 1 . 13 Cf. A.P. Lerner, "Controlul - abordare orientată către trecut"" .l.P.E, LXV, 1 95 7, p.44 1 : "Doctrinele l ib erulu i schimb sînt valabile ca regliii generale a căror utilizare este În general benefică. Asemeni tuturor regulilor generale, ex i stă cazuri palticulare În care, dacă s-ar cun oaşte toate circumstanţele viitoare şi efectele globale, cu toate ramiticaţiile lor, ar fi mai bine ca regula să nu fie aplicată. Însă aceasta nu face ca regula să poată ti consid erată rea n oi

"

,

"

",

.

.

,

,

"

.

,

,

"

"

",


NOTE

43 5

şi nu oferă motive ca ea să nu fie aplicată acolo unde, aşa cUln se Întîmplă de obicei, nu se cunosc toate ramificaţiile care ar face din cazul respcctiv o dezirabi lă excepţie". 1 4 Cf. H. Rashdal l , "Teoria filosofică a proprietăţ i i", in Property, lts Du/ies and Rights, New York şi Londra, 1 9 1 5 , p.62: "P ledoaria pentru libertate nu este su fic ient de convingă­ toare dacă se insistă, aşa cum Cll atîta elocvenţă şi umor a făcut-o dl. Lowcs Dickinson (Jus­ tice and Liberty: .4 Politica! Dialoglle, pp. 1 29, 1 3 1 ), asupra absurdului presupunerii că mun­ citorul l ipsit de proprietate din regimul capital ist s-ar bucura dc vreo l ibeltate dc care socia­ lismul l-ar priva. Căci ar putea fi extrem de important ca unii să Se bucure de libenatc - În felul lor -, deşi o astfel de libeltate ar putea să nu tie nici posib i lă, nici dezirabilă pentru ma­ rea majoritate. Principiul potrivit căruia cul tura reclamă o considerabilă diferenţiere În condi­ ţiile sociale este unul de o impoltanţă incontestabi lă". Ve7.i şi Kl inc şi lVIaltin, articolul citat În nota 10, p.69: "Dacă e să existe li beltate pentru cei puţini care vor beneficia de ea, liber­ tatea trebuie oferită celor Illu lţi. Dacă există vreo Iccţic c la ră a istorici, aceasta este". 1 5 Pentru uti lizarea tennen ului j()rmafion. mai adccvat În acest context decît o bişn u i tu l instiflltion, vezi studiul meu The COll/1ter-Revollfliol1 o.!Science, G lencoe, 11 1., 1 952. p.S3. 1 6 Cf. altieo lului meu ,.Grade de exp l i care", Hritish JourI1a! for the Philosophy of Science , vo l . VI, 1 955. 17 Vezi A. Director, ,.Paritatca p ieţei eco nomice", În COI1!crcnce OII Freedom a n d the I,aw, University of Chicago Law School Confcrenee Series. 1 3 , Chicago , 1 95 3 . 1 X C f. volumului meu 711e Rond lu ,)"cl.1doJ71, Londra � i Chicago, 1 944, cap. V I I . 1 9 Vezi K . R . Popper, rIIe Ope/"l 5;ociely ond Ils El7elllies, ed. americană, Pri nccton, Prin­ ceton Un iversity Press, 1 950, În spccial p. 1 95 : .. Dacă dorim să rămîncm u man i, ex istă doar un singur drum, drumul către soci etatea dC!'ichisă. Trebuie să pătrundem in necunoscut, În inccltitudine şi nesiguranţă, fo losi ndu-ne Intreaga raţiune, atîta cîtă avem, pentru a ne asigura în acelaşi timp atît securitatea cÎr şi l i bcltatea" .

I II Bunul

simţ al progres ului

Citatul de la Începutul capitolului esle luat din Mel71oiJ 'es du C'ardinal de Ref:;, Paris, 1 820, II, 497, unde se menţio nează că preşed i nte l e Bel lievre ar fi decl arat că, o dată, Cromwcl l i-ar fi SpUS: "omul nu urcă niciodată atît de sus ca atunci cînd nu ştie incotro se Îndreaptă". Se parc că formula i-a impres ionat mult pe gî nditori i seco lului al XVI I I-lea, fi i n d citată de David H ume (Essays, 1, 1 24), A. Ferguson (A n E'isay 011 the HislOJY of Civil Society, Ed i n bu rg h , 1 767, p . 1 R7) şi Turgot (co nform lui D. Forbcs, ,. Whiggism ştiinţific", Cambridge JourI1al, VI I, 1 9 54, (54). Mai apare, În mod opoltun, în Dicey, Law ([/'ld Opin­ ion, p.23 1 . O versiune uşor modificată apare În lucrarea postumă a lui Goethe Mn,imen und Rejlexionen: Literatul' lInd Leben (Schriften zur Uteratur: Grosshecog �Vilhell7l Ernst

Augsgabe,

Leipzig,

1 9 1 3,

I I , (26): ,.N u mergi niciodată mai departe, decît dacă nu mai ştii


436

NOT E

Încotro mergi". Î n acest sens, vezi şi G. Vico (Opere, ed. G. Ferrari, ed. a II-a, Mi lano, 1 8 54, V, 1 83): , jlo mo non intelligendo fit o m n id . Î ntrucît nu vom avea ocazia să ne referim la Vico, trebuie menţionat aici că el şi marelc său discipol, F. Gal iani. constituie unicii cores­ pondenţi de pe continent ai tradiţiei antiraţionalistc britan ice, pc care o vom analiza mai deta­ l iat în capitolul următor. O traducere germană a unci vcrsiuni anterioare, mai lungi, a acestui capitol a fost publicată Î n Ordo, vo l . l X , 1 9 5 7 . '

I J.8. Bury, The ldea ofProgress,

Londra, 1 920, p . 2 . Cf. 1.S. M i I I , "Guvernămîntul reprezentativ", in 011 LiberlY, ed. R . B . McCallum, Oxford, 1 946, p. 1 2 1 . 3 Cf. A. Ferguson, HistolJ) of Civil Socie ty, Edinburgh, 1 767, p. 1 2 : "Dacă palatul nu este natural, acelaşi l ucru se poate spune şi despre cocioabă: cele mai înalte rafinamente ale intelectului în politică şi morală nu sint, in fe l u l lor, ma i attificiale decît cele mai simple ope­ raţii ale sentimentelor şi raţiunii". W. Roschcr (Ansichten der " 'olkswirthschaft, ed. a I T-a, Lei pzig, 1 86 1 ) oferă ca il ustrări ale "pern icioaselor rafinamente" Împotriva cărora au tunat şi fu lgerat uneori moral iştii, furcul iţele, mănuşile şi ferestrelc din sticlă; Platon, În Phaedon, îl face pe unul dintre vorbitori să se teamă că inventarea scrisului, făcînd să slăbească memoria, va duce la degenerare! 4 Dacă ar mai fi pos ibilă modificarea u nui sens dcja Încetăţen it, ar fi de dorit să se limiteze cuvîntu l "progres" la Înaintarea deliberată către un obiectiv ales şi să se vorbească doar de "evoluţia civil izaţiei". 5 Cf 1.B. Bury, The Idea of Progres.\', Londra, 1 920, pp.236-2 3 7 : "TeOliile progre­ sului sînt astfel clasificate în două ti puri distincte, corespunzînd celor două teorii pol itice radical opuse şi făcînd apel la două temperamente antagon ice. Un t i p este acela al idealişti lor constructivişti şi al socialiştilor, care pot da nume tuturor străzi lor şi turnurilor "oraşului de aur", pe care şi-I i magi nează situat chiar pe promontoriu. Dezvoltarea omului este un sistem Închis; tem1enu l său este cunoscut şi aprop iat. Celălalt tip este al celor care, urmărind lidicarea treptată a omului, cred că, prin acceaşi interacţi une de fOIţe care l-a călăuzit pînă acum şi prin adînci rea libeltăţii pentru a cărei cuccrire a luptat, ci va evolua lent către o stare de mai marc armonie şi fericire. Aici, dezvoltarea este nedefinită: tcrmenul său estc necu­ noscut, aflat undeva În viitorul Îndepăltat. Libcltatea indiv iduală este forţa motoare, iar teoria pol itică de care se leagă este liberalismul" . ţi Vezi K.R. Popper, Tlle Poverly of Histo,.icism, Londra, 1 957 şi lucrarea mea 711e Counter-Revolution ofSciCl1cc, Glencoc, I I I . , 1 952. 7 A fost bine explimat de 1 . Langl11 u i r, "Li beltatea, ocazia de a profita de neaşteptat'" [General Electric] Research LabomIOI)) Bul/elin, toamna, 1 950: "Î n m unca de cercetare, nu îţi poţi plani fica descoperiri le, Însă Îţi poţi planifica activităţi care vor duce, probabi l, la des­ coperiri". g Cf. M. Polanyi, The Logic ofLiberfy, Londra, 1 95 1 şi remarcabila discuţie ti mpurie a acestor aspecte În S. Bai ley, cssays on file Formation alld P1lblica/ion of Opinions, Londra, 1 82 1 , în special observaţia din prefaţă: "Pare a fi o condiţi e nccesară a ştiinţei umane, aceea 2


NOTE

437

că trebuie să învăţăm multe I UCIlIl; i n uti l c, pentru a ne familiariza Cll c e le fo lositoare; şi cum este imposibil să cu noaştem valoarea ac h iz i ţ iil o r Înainte de a c ă păta exper i e nţă, unicul mod în care omenirea îş i poate asig u ra toate a Va ll taj e lc c u n oa şte rii este pllltarea investigaţi i lor în toate direcţi ile posibi le. Nu poate exista un mai mare i m ped i m e n t În calca progr esu lui ştiinţei decît rapOltarea perpetuă şi neliniştită, la orice pas, la util itatea pa l pab i lă . Asigll1'aţ1 fi i nd că rezultatele generale vor fi be nefi c e, nu este Î n ţ e l ept să fim prea exigenţi în ceea ce priveşte valoarea imediată a fiecăru i efolt ind i v i d u a l . De altfel, ex istă în orice .5t i i n ţă nevoia de a ati n­ ge o anumită exhaustivitate, pentr u care sîntem obl igaţi să adunăm m u lte detalii, altfel, fără nici o valoare. Nu trebuie uitat nici fa ptu l că ac h i zi ţ i i l e triv iale şi ap a ren t inuti le constituie adesea preparative necesare p e n tr u desco pe r i ri i mpO lta nte". 9 A. Smith, W o. N. , [, 83. Vezi pentru contrast l S . MiII, care afirm a Cll seriozitate, în 1 848 (Princip/es, IV, V I , 2, p.7 49 ) că: ,.doar În ţă ri l e i n a poia te ale lumi i creşterea prod ucţiei este încă un obiectiv il11portant; În c e l e mai avansate, necesară d i n punct de vedere economic este o mai bună distribuţie". E I nu pă rea c on şt i e nt că Încercarea de a vi ndeca, p lin redistri­ buire, chiar şi sărăcia extremă, ar fi dus in acea vreme la distrugerea totală a ceea c e el considera drept viaţă cu ltivată, fără a se î n d ep l i n i sc op u l propus. \ ( ) G . Ta rde , Socia! Laws: An O/ltlinc of SociO/(),!.,�I, tra d . H .C . Warre n, New York, 1 907, p. 1 94, 1 1 Cf cele două altico le i m p O lta n tc d i n Times UfeI'WJ' Supp!ement, "S oc i etatea di namică", 24 februarie 1 956 (d e asemenea, sub formfl de broşură) şi " T rei m ea seculară", 28 decembrie 1 956. \2 Cf H . C . Wall ich, "Po litică eco nomică con se rv ato are" , Yale Revielv, X LV I , 1 956, 67: "Din punctul dc vedere al banilor, este ev i dent că, Într-un i ntcrva l de ordinul ani lor, chiar şi cei aflaţi pe treapta de jos a scării i nega l ităţ i l or au mai mult d e cîşt igat de pe urma unei creş­ teli mai rap i d e decît de pe u rma oricărei fo rm e i m agi nab i l e de redistlibuire a v en i t u ril o r. O creştere suplimentară anuală a producţiei reale de doar un procent îi va ri dic a În curînd chiar şi pe cei mai defav o rizaţi din punct de vedere economic la parametri de ven it pe care nu i -ar genera nici lin nivel al redist l'ibuţi e i . [ . . . ] Pentru economist. i n egal i tatea economică dobîndeş­ te o justificare funcţ io n ală graţie conceptu lui de creştere. Rezultate le ei fi n a l e îi avantajează chiar şi pe cei care, iniţial, pă rea u a fi p erdan ţ i ". \ 3 D esp r e aceste efecte, intr-un di n tre c el e ma i în depăltate regi u n i ale lumii, cf Jol1n Cl ark, Nunta: Las! Kingdom (�l the Hima/ayas, N ew York, 1 956, p . 2 6() : "Contactul CLI Occid en tul , direct sau mediat, i-a atins şi pe c e i mai Îndepăltaţi n o m azi , cele mai izolate sate din junglă. Mai mult de un mil iard de oameni au aflat că ducem o viaţă mai fericită decit a lor, că munca noastră este mai interesa n tă iar confort u l fizic - s up e rio r . Pro p lii le cu lturi nu le-au oferit astfel de lucruri, iar ei sînt hotărîţi să l e a i bă. Cei mai mulţi asiatici doresc toate avantajele n oastre, Cl! minime schimbări În o b i c eiur i le lor" ,


438

NOT E

IV Libertate, raţi une şi tradiţie Citatul ,din deschiderea capitolului este luat din Tocq u ev il le , Democraţia, vo I . ! , sq .; cf. şi vol. I l , ca p . ! ! . p.96: , .Avan taj el e aduse d e l ibeltate apar doar o dată cu trecerea timpului şi ne vine Întotdeauna uşor să ne Înşelăm În p ri v i n ţa cauzei care le dă naştere" . O versi u ne anterioară mai exti nsă a a ces tu i capitol a apărut În Ethics, vo I . LXV I I J , 1 95 R . cap.XIV, pp.246 e t

I To cq u ev i l l e remarcă. "Din seco lul al X V I I !- Ica �i d i n revoluţie a u i zv orît două tluvii: plimul i-a căl ă uz i t pe oamen i c ătr e i nstituţii l i bere, c e l ăla lt i - a condus la p u terea abso lută". Cf. o bserv a ţi i l or lui Sir Thomas E. May, f)emocrac..y il/ Europe, Londra, 1 9 77, I J , 334: "Isto­ ria modemă a uneia [Franţa] este istolia democraţici, nu a l i bcltăţi i ; istoria celei la lte [An g li a] este istol;a li beltăţii, · nu a democraţi ei" . Vezi şi · G. de Ruggiero, The l-fislO/Y oI European Liberalism, t rad . R.G. C o l l i ngwood, Oxford, Oxford Un iv ers ity Press, 1 92 7 , În special pp . 1 2, 7 1 şi 8 1 . Despre absenţa u n e i trad iţii cu adevă ra t l iberale în Franţa vezi E. Faguet, Le Liberalisme, Pa l ; s , 1 902, în s pe c i a l p . 3 0 7 . 2 "Raţi o nalism" şi ., raţ ionali st" vo r fi util izatc aic i ., In mod constant, În sensul definit de B. Grocthuysen, În "Raţional isl11 ul", E S S. , X I I I , 1 1 3 , ca o tendinţă de a reglementa vi aţa individuală şi social ă În confo llnitate Cll p ri nc ip i i l e raţiunii şi de a e l i mina pe cît posibil sau de a lăsa În p lanul sec und tot cc este i ra ţ ional ". Cf şi M. Oakes h o tt, " Ra ţio n a l i sm ui În p ol i ­ tică", Ca117 bridgf JOlll"l7al, vo l . l , 1 947. 3 Vezi E. H al cvy, The Growlh ojPlzilo.wphic Uadica/isl7l, Londra, 1 92 8 , p. 1 7 . 4 Cf. lL. Ta l m on , The Origins of TOfalifal'i(1/1 [)emocra(�]:, Londra, 1 95 2 . Deşi Talmon nu identi fică democraţia "socia lă" cu cea ,.tota litar�e', nu pot decît să fi u de acord cu H. Kc lsen ("Fundamentele democ raţ ie i ", J:;thics, LXVI , Partei:l CI I l -a , 1 95 5 , n . 95 ) că "antago­ nislll ul pe care Ta lmon îl descrie ca o tensiune În tre democraţia l i be ra l ă şi cea total itară este de fapt antagonisll1ul Între liberalism şi soc ialism, nu Între două tipuri de democraţie". 5 Francis L ieber, "Libeltatea angl ică şi libeltatea galică" , publ icat iniţial Într-un ziar din South Caroli na, în 1 849 şi reti pă r i t În Miscel/aneous Writings, Phi ladelphia, 1 8 8 1 , p.282. Vezi ş i p . 3 8 5 : "Faptu l că l i b eltatea gal ică aşt ea p tă totul de la organ izare în ti lll p ce libe rtat ea a n glic ă se a xează pe de::volfare, ex pl i c ă de ce În Franţa observăm o atît de red us ă ameliorare şi e xp ans i une a instituţi i lor. Iar atunci cînd se Înc ea rcă ameliorarea - o abolire totală a stăr i i de l ucruri an teri oare , lin î n c ep ut ab 0"0, o redi scuta re a pri nci pi i l or e l e m entare". o Încă nu s-a scris - ş i nu putem incerca noi, aici - o rccenzi e adecvată a acestei filo­ so fii a creşterii, ca re a oferit fundamentele intelectua le pent ru o pol itică a l i beltăţi i. Pentru o apreciere mai comp letă a şco l i i anglo-sco ţienc ş i a diferentelor fată de tradiţia raţio nalistă fj'anceză, vezi D. Forbes ,JtVhigg ism-ul şt i i nţific : Adam S m ith şi John M i l lar", Cambridge JOllmal, vo l . V l I , 1 954, precum şi pre l egerca mca IndividualisllI. True and False, Dubl in, 1 945, reti pă ri tă În Individualism and Ecol/omic Order, Londra ş i C h i cago , 1 940 (u l ti m a , în


N OTE

439

special pentru rolul jucat de B. rvlandevi l le În această tradiţie, ro l pe care nu ÎI abordez aici). Pentru referinţe supli mentare, vezi vcrsiunea anterioară a acestu i capitol, în Ethics, vol. LVXl II, 1 9 58. 7 Vezi În special opera lui Sir M athcw Hale, la care se facc referire mai jos, în nota 20. 8 Montesq uieu, Constant şi Tocqueville au fost adesea ac uzaţi de anglomanie de către compatlioţii lor. Constant a primit o parte din educaţie în Scoţia, iar Tocquev ille spunea des­ pre sine că "atîtea dintre gînduri l e şi sentimentele mele sînt împărtăşite de englezi, Încît An­ glia s-a transformat, pentru mine, într-o a doua patrie a spiritului" (A. de Tocq uevil le, JO lfr­ neys /0 England and /reland, ed. J . P . Mayer, New Haven, Yale University Press, 1 9 5R, p. 1 3). O listă mai completă de emi nenti gînd itori 1hmcezi care apm1in mai m ult tradiţiei evo­ luţioniste "britanice" decît celei raţional iste ..franceze" ar trebui să-i includă pe tînărul Turgot şi pe E.B. de Condil lac. 9 Asupra trecerii lui Jefferson de la tradiţia ,.britanică" la cca " fi'anceză", ca Ullnare a şedetii sale în Franţa, vezi i mportanta lucrare a lui O. Vossl er, Die amerikanischen Revo/u­ tionsideale in ihrel11 Verhăltnis ::u den europâisc!zen, Ml"I nchen, 1 929. \O Talmon, op. cit. , p.2. I I Ibid. , p.7 ! . Cf. şi L. Munford, Fa itil for Uving, New York, 1 940, pp.64-M, unde se evidenţiază contrastul Între "I iberalismul ideal'" şi ,.liberalismul pragmatic", precum şi W.M. McGovern şi D. S . Collier, Radicals anei Consel1:atives, Chicago, 1 95R, unde se dis­ tinge Între "liberali consevatori" şi "liberali radical i". 1 2 A. Ferguson, An Essay 011 the J-listol:v ofCivil Society, Edinburgh , 1 7(, 7, p. 1 87. 13 [Francis Jeffrey], ,.Viaţa lui tvl il lar, de Craig", Edinburgh Revie w, IX, 1 807, 84. F.W. Maitland vorbea, mult mai tîrziu, de "progresul �ehio pătÎnd al sti lului nostru empiric, ale cărui erori duc la Înţelepciune". 1 4 Forbes, op. cit. , p.M5 . Importanta filosofilor scoticni ai moralei ca precursori ai an­ tropologiei a fost elegant confirmată de E.E. Evans-Pritchard. Social Anthropology, Londra, 1 95 1 , pp . 23 -25 . 1 5 L. von Mises, (Socialism, cd. nouă, New Haven, Yale U niversity Pres s , 1 9 5 1 , pA3) scrie, referindu-se la contractul soc ial. "Raţional isl11ul nu a putut găsi altă exp licaţie posibilă, după ce a Înlăturat credinţa veche ce găsca originea instituţii lor sociale În surse divine sau în ilumi narea omului prin insp iraţie divină. Cum rezultatul ei era starea prezentă, dezvoltarea vi eţii soc iale a fost considerată deliberată şi raţională. În aceste condiţii, cum ar fi putut avea loc această dezvoltare dacă nu prin alegcre conşti entă. cu recunoaşterea caracterului său deli­ berat şi raţional?". 1 6 Citat de Talmon, op. cit. , p.73. 17 M . Tullius Cicero, De re pl/blica ii., 1 , 2; cf şi ii. 2 1 . 37. Nen1tius, un jurist roman de mai tîrziu, citat în Corplls iuris civilis, CI mers pînă-ntr-aco lo încît să- i Îndemne pe j urişti: " Rationes eorum quae constitultl1tur inquiri subvertuntllr"

11017

oportet. aliolfllin multer qllae certa sunt

("Trebuie să evităm a ne intreba despre rădăcinile instituţi i lor noastre, căci altfel multe lucruri certe ar fi răsturnate". ) Deş i din acest punct de vedere grecii erau întru­ cîtva mai raţiona�işti, nll lipseşte o astfel de concep ţie despre dezvoltarea dreptulu i . Vezi, de


440

NO T E

exemplu, oratorul antic Antiphon , On tl,e Chorel/tes, par.2 (Minor Attic Orators, ed. K.J. Maidme nt, Loeb Classical Library, Cambridge, Harvard U niversity Press, 1 94 1 , 1, 247), cînd spune despre legi că a u " darul d e a fi ce l e mai vechi d i n această ţară [ . . . ] iar aceasta este cea mai sigură dovadă că sînt bune, Întrucît timpul şi experi e n ţa le arată oamen ilor ceea ce este i mperfect". I R R. Descal tes , Discurs asupra metodei (A Discourse on Method, ed. " Everyman", paltea a II-a, p. I I ). \ 1) Cf. Talmon , op. cit. , p. 1 42. despl"e influenţa idealului spmtan asupra filosofiei elene şi În spec ial a lui Platon şi Aristotel, vezi F. Oll icr, Le> l11imge spartiate , Paris, 1 933 şi K.R. Popper, Tlle Open Sociely and Its Enemies, Lond ra, 1 945 . 20 "C riti ca lui Sir Mathew Hale as u pra Dialogu lui lui Hobbes despre Common Law", retipălită ca addenda la W.S. HoldswOlth, .A !-listol)! 0/ English Law, V, Londra, 1 924, pp.504-S05 (Oliografia a fost modernizată). HoldswOIth cvidenţiază pe drcpt cuvînt simili­ tudi nea unora dintre aceste argum e n te eLI cele al e lui Edmund Burke. Ele sînt, de fapt , o încercare de a deta l ia idei aparţinînd lui Sir Edward Coke (pe care Hobbes ÎI criticase), În special faimoasa sa c o n cep ţie asupra " raţiun i i mtifieiale" pc care o explică astfel: "Zilele noastre pe pă mînt nu sînt decît o u mbră, faţă de zi lele de altădată şi de ti mp ur ile vechi, cînd legile căpătau formă şi strălucire pri n Înţe lepc iu ne a oamcn i lor cei mai Înzestraţi, de-a lungul a ani şi ani, printr-o lungă şi neîntreruptă experienţă (încercarea lumin i i şi a adevărului) ni meni din cei ce trăiesc doar o viaţă de om, n ici ch iar dacă ar avea toată Înţelepciunea lu mii , nu ar izbuti aceas ta" . Cf. şi max ima juridică: "Per varios USltS experientia legem /ecit". 2 1 Cea mai bună discuţie a caracterului acestui proces de creştere soc ială este, pentru mine, C. Menger, Untersuchul1gen, C mtea a I I I -a şi Apendicele V I I 1, În special pp . l 63- 1 65, 203-204 şi 208. Cf. şi discuţia din A . Macbeath, t\peril1lents in Living, Londra, 1 952, p. 1 20, despre "princi piul enunţat de Fraser (Psyche 's 7'ask, p.4) şi susţinut de Mal i novsk i şi alţi antropologi , că n i c i o instituţie nu va conti nua să supravieţui ască dacă nu Îndeplineşte o funcţie uti lă" şi remarca dintr-o notă de subso l: "Însă fun eţ ia pe care o Îndeplineşte la un moment dat poate să nu fie aceea pentru care a fost creată in iţial"; ş i pas aj u l care urmează, În care Lord Acton arată cum �i-ar fi conti nuat sumarelc sale schiţc d espre li beltate în anti­ chitate şi în creş tin i s m CHist. oI F/'eedo/ll, p.5 f< ) : " Aş fi dorit [ . . . ] să ex plic dc către cine şi În ce context a fost recunoscută. adevărata lege de form are a statelor l i bere şi cum această des­ coper i re - [o mie ase m ănătoare Cll celc care, sub numele de dezvoltare, evoluţic şi conti­ nuitate, au oferit o metodă nouă, mai profundă altor şti inţe - a rezolvat vechea problemă a stabi lităţi i şi a i m pus autoritat ea trad iţi ci asu pra dezvolt:l rii gîndi rii; cllm acea teorie (pe care Sir James Mackintosh a expri mat-o spunînd că Co nst i tuţi ilc nu sint făcute, ci cresc), teoria potrivit căreia cutuma şi caracteristic i le naţionale ale celor gu v ernaţi , iar nu voi nţa guvernan­ ţilor, creează dreptul". 22 Nu mă refer aici la recunoscuta Îndatorare a l u i Darwin faţă de teoriile populaţi i lor ale l u i Ma lthus (şi, prin acesta, ale l u i R. Canti llon), ci la atmosfera generală a unei filosofii evol uţi o n iste ce a guvernat reflecţia asupra chestiunilor sociale, În seco l u l al XIX-lea. Deş i această influenţă a fost, în anumite ocazii, recunoscută (vezi, de exemplu, H . F . Osborn,


NOTE From file Greeks to Danvin,

44 1

New York, I R94, p. R7), ea nu a fost niciodată studiată în mod sistematic. Cred că un astfel de studiu ar arăta că cca mai mare palte a aparatu lui conceptual folosit de Darwin îi stătea deja la dispoziţie. Unul dintre cei prin care gîndirea evoluţion istă a aj uns la Dalwin a fost, probabil, geologul scoţian James Hutton. 2 3 Vezi AD. Lovejoy, "Monboddo şi Rousseau", 1 933, retipărit În Essays 0/1 the HistOlY of/deas, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1 948. 24 Este semnificativ faptul că primul care a văzut acest lucru În domeniul li ngv isticii, Sir Wi lliam lones, avea pregătire juridică şi era un Whig proeminent, prin concepţie. Cf ce­ lebru lui său enunţ din "Discurs la a treia aniversare", rostit la 2 februarie 1 786, în A siatick Researches, 1, 422 şi retipărit Î n WOl'ks, Londra, I RO?, 1 I I , 34: "Li mba sansc/'ită, oricare i-ar fi vechi mea, are o structură minunată, mai perfectă decît greaca, mai bogată decît latina şi mai rafinată decît ambele; cu toate acestea, are În rapolt cu ele, atît in privinţa rădăci nii ver­ belor cît şi În cea a fOlmelor gramaticale, o asemănare mai p u tern i că d ecît ar fi putut l ua naş­ tere În mod accidental: atît de puternică IneÎt n ici un filolog nu le-ar putea examina pe toate trei, fără a crede că au izvorît dintr-o aceeaşi sursă, care poatc că nici nu mai există". Le­ gătura dintre speculaţia despre l imbaj şi cea despre instituţiile politice este cel mai bine ilus­ trată de una dintre cele mai complete, deşi Întrucîtva tîrzii, afirmări ale doctlinei Whig, de către Dugald Stewar1, Lectllres on Political Econ omy, susţinute în 1 809- 1 R I O, tipălite în The Collected Works of Dllgald Stewart (Edinburgh, I R56, IX, pp.422-424) şi citate pe larg într-una din notele la versiunea anterioară a acestui capito l, În Etllics, vo I . LXVIII, 1 95 R. Ea deţine o impoltanţă specială datorată influenţei lui Stewalt asupra ultimul ui grup de gînditori Whig, cercul Edinburgh Review. Să fie oare un accident faptu l că, În Gennania, cel mai mare filosof al libeltăţii, Wilhelm von Humbo ldt, a fost şi unul dintre cei mai mari teoreticieni ai limbajului ? 2 5 Josiah Tucker, Tile Elements o/ C'ommerce, 1 755, Î n Josiah Tucker: A Selection, ed. R.L. Schuyler, New York , Columbia University Press, 1 93 1 , p.92 . 26 Pentru Adam Smith, este celt că fu ncţionarea cticientă a sistemului economic depin­ dea nu de "Iibeltatea naturală" În vreun sens literal, ci de l i beltatea În statul de drept, aşa cum este l impede exprimat În w. o. N. , caltea a IV-a, cap.V, 1 1 , 42-43 : "Acea securitate pe care legile Marii Blitani i i-o oferă fiecărui 0111 , ca el să se bucure de roadele muncii sale, este ea însăşi suficientă pentru a face să prospere orice ţară, În ciuda acestor reglementări absurde ale comelţului şi ale l1l ultor altora; iar acestă securitate a fost desăvîrşită prin revoluţie, a­ proape În acelaşi timp cu instaurarea abundenţei. Efoltul natural al fiecărui i ndivid de a-şi îmbunătăţi propria condiţie, atunci cînd este lăsat să se manifeste În libeltate şi siguranţă, este un plincipiu atît de puternic Încît el singur, fără nici un sprijin, este capabil nu numai să poalte societatea către bogăţie şi prosperitate, ci şi să depăşească toate obstrucţii le nesăbuite prin care prostia omenească Îi stÎnjeneşte funcţionarea". Cf CA. Cookc, "Adam Smith şi jurispl1ldenţa", Law QlIarterly Review , LI , 1 93 5 , 32R: "Teoria economiei po litice care reiese din Avuţia Naţiunilor poate fi considerată ca o teorie coerentă a dreptul ui şi legis laţiei [ ... ] fa imosul pasaj despre mîna invizibilă se impune ca esenţă el v iziuni i lui Adam Smith; despre drept", de asemenea, interesanta discuţie din 1. Cropsey, Polity and Economy, Haga, 1 957.


N OT E

442

Interesant este că argumentul general al lui Smith despre ,.mÎna invizibi lă" care ,,î l face pe om să promoveze un scop ce nu se numără pri ntre intenţiile sale" apare deja in Montesquieu,' Despre spiritul legilor, 1, 25, care spunc că astfel ori ce individ promovează binele public, negîndi ndu-se la altceva decît la urmărirea propri ului interes". 27 J. Bentham, TheolY ofLegislation, ed. a V-a, Londra, I 8R7, p.4R. 2X Vezi D.H. Mac Gregor, Economic T/1011ght and Policy, O x fo rd Oxford University Prcss, 1 949, pp.54-89 şi Lionel Robbins, Tile 11wory of l:.:col1omic Policy, Londra, 1 952, p p 42 -46. 29 E. Burke, Thoughts and Detai/s on Scarcity, in {Yorks, V I I , 39R. 30 Cf., de exemplu, contrastul dintre D. HUll1e, EssaJ's, caltea 1 , VI, p. 1 1 7 : "Autorii po­ l itici au i mpus ca maximă faptu l că, În elaborarea oricărui sistem de guvernare şi În stabilirea multelor reguli de control şi echili bru dintr-o constituţie, orice om trebuie l uat drept un ticălos, ale cărui fapte nu au alt ţel decit interesul privat" (referi nţa cste, probabil, la Machiavell i, Discursuri, [, 3 : " Legiuitorul trcbuie să preslIpună, pentru scopurile sale, că toţi oameni i sînt răi") şi R. Price, Two TracIs 011 Civil L iherl)', Londra, 1 778, 8 . 1 1 : "Voinţa ori­ cărui om, dacă este complet liberă de restricţi i , îl va aduce invariabil la rectitudine şi viltute". Vezi şi lucrarea mea Individualisl1l and Economic Order, Londra şi Chicago, 1 948, pp. I I -12. 31 Vezi J.S. M ill, cssays on Some Unsettled QlIestioJ1s of Political Economy, Londra, 1 844, Eseul V. 32 Ernest Renan observă, Într-un impoltant eseu asupra pri nci piilor şi tend inţelor şco l i i liberale, publ icat Întîi Î n 1 8 5R ş i ultcrior i nclus În Essais de morale e l de critique (acum În Oeuvres completes, ed. H. Psichari, [ 1. Paris, 1 947, 45 et sq . ) : .,Liberalismul, avînd pretentia de a se Întemeia exclusiv pe principi ile raţiunii, crede de obicei că nu are nevo ie de trad iţii. A ici este eroarea sa. [ ... ] Eroarea şco lii l iberale este de a fi crczut prea mult În uşurinţa creării libeltăţi i Plin reflecţie şi de a nu fi văzut că un edificiu nu este so lid decît atunci cînd are rădăcini În istorie. [ . ] Ea nu a sesizat că toate efolturi le sale nu puteau produce decît o bună administrare, Însă n iciodată libeltatea, pentru că libeltatea rezu ltă di ntr-un drept anterior şi superior celui al statului, iar nu d intr-o declaraţie i mprovizată sau di ntr-un raţionament filo­ sofic mai bine sau mai puţin bine construit". Cf şi observaţia ui R.B. McCallum În I ntro­ ducerea la propria ediţie a l u i l S . M i I I , 011 LiberlY, Oxford, 1 946, p. 1 5 : "În timp ce M i I I admiră marea forţă a cutumei ş i , Î n anumIte limite, uti lizări le ei, e l este pregătit s ă critice toa­ te acele regul i care depind de ca, Însă nu sînt apărate de raţiune. EI remarcă: «Oamenii s-au obişnuit să creadă, Încurajaţi de unii care aspiră la ro lul de filosofi, că sentimentele lor În astfel de probl eme valorează mai mult decît motivele. făeÎnd ca acestea din ullllă să nu mai fie necesare». Aceasta este poziţia pe care M i I I , un raţionalist uti litarist, nu a acceptat-o niciodată. Este princi piul «simpatiei - i.l I1tlpatiei» pe care Bentham îl considera fundamentu l tuturor sistemelor, cu excepţia celui construit prin abordarea raţional istă. Principala teză a [ui M iii, ca gînditor pol itic, este aceea că toate aceste opinii necenzurate de raţiune trebuie cîn­ tărite şi analizate de judecata reflexivă şi ech i l i brată a oa me n i l or care gîndesc". 33 Joseph Butler, H'orks, ed. W . E . Gladstone, Oxford, I X90, IL 329. ..

,

.

.

.


443

N OTE

34 Chiar profesoru l H. Butterfield. care înţel eg e acest lucru lllai bine decît mulţi alţii, consideră drept "un paradox al istorici" faptul că ,.numele Angl iei a ajuns să fie atît de sttîns legat, pe de o pat1e, de libet1ate, şi pe de altă pat1e, de tradiţie" (Liberly in tlle Modern Wor1d, Toronto, 1 952, p 2 1 ) . 35 T. Jefferson, Works ed. P . L. Ford, X I I , New York , 1 905, pp. I I I . 36 Vez. de exemplu, E. B urke A Letfer to a i\4ember 0/ file National Assembiy, in l+'orks, V I , 64: .,Oamenii merită libertatea civilă În măsura in care sînt dispuşi să-şi pună pof­ tele În lanţuri le moralei; cu cît dragostea pentru dreptate !ie ridică deasupra lăcomiei; cu cît justeţea şi sobrietatea înţelegeri i se ridică deasupra vanităţii şi îngîmfării; şi Cll cît sînt mai dispuşi să asculte sfatul celor înţelepţi şi buni, În dauna linguşel ilor celor ticăloşi". De ase­ menea, James Madison, În dezbateri le Convenţiei de ratificare din Virginia, 20 iunie 1 7 88 .

,

,

(in The Debates in the Several State COl1ventiol1s,

011

tlle A doption of the Federal COflstitu­

ed . J. E l I i ot, Philadel phia, 1 963, I I I , p. S 3 7 ) : "A presupune cii vreo fO ll11ă d e guver­ năll1ÎI1t ar asigu nl Ii bcI1atea sau fericirea În l ipsa oricărei viltuţi a poporului, este o idec h imerică". Şi Tocqueville, Democraţia, 1, 1 2 : Libcttatea nu poatc fi instituită fără morali­ tate, nici morali tatea fără cred i n ţă"; de asemcnea I I , 235: .Nu a existat nici o comunitate li­ beră, în lipsa moralei". 37 H u m e , Treatise, Caltea a I I I-a partea 1, sec. l , I I , 235, paragraful intitulat "Distincţii morale ce nu derivă din raţiune": "De aceea, regu lile moralei nu sînt conc luzii ale raţiunii noastre". Aceeaşi idee e r a deja transmisă de max ima sco lastică Ratio est Înslrumentum non est judex". Referitor la concepţia evo lu ţionistă a lui !-Iullle asupra moralei, mă bucur să pot cita o afirmaţie pe care aş fi fost reticent să o tac eu însu mi, de teamă să nu citesc In HUl11c mai mult decît este scris, însă care v ine de la un autor care, cred eli , il priveşte pc HUllle dintr-un unghi difelit faţă de al meu. În file Structllre oIFreedom, StanfcJFd, Calif, Stanford Uni versity Press, 1 95 R , p.3 3 , C. Bay scrie: "Standardele d e moral i tate şi justiţie Sint ceea ce Hume numeşte artifacts; ele nu sînt nici consacrate de divi nitate, nici pmte integrantă a materiei umane originare, nici revclate de raţi unea pură. Ele sînt un rezultat al experienţei practice a oamenilor, iar unicul criteriu în testu l lent al timpului este uti l itatea pe care o poate demonstra fiecare regu lă morală În promovarea bunăstă ri i oamenilor. Hume poate fi consi­ derat un precursor al lui Darwin În sfera eticii. Î n fapt, el a profesat o doctrină a supravieţuit; i celor mai apte dintre convenţiile umane - apte ll U În sens d e d inţi puternici, c i În acela de maximă utilitate socială". 3 X Cf H . B. Acton, "Prejudecata", Revl/e internationale de philosophie, voJ.xxr, 1 95 2 , Cll o interesantă demo nstraţie a simi larităţii cîtorva di ntre opiniile lui H ume şi Burke; de asemenea, alocuţiunea acel uiaşi autor "Tradiţia şi alte citeva forme de ordi ne", Proc. Arist Soc. , 1 952- 1 95 3 , În special remarca de la Început, că ,.liberalii şi eolectiviştii se coal izează împotriva tradiţiei, atunci cînd trebuie atacată vreo « superstiţie»". Vezi şi Lionel Ro bbi ns, The Theory of Economic Policy, Londra, 1 95 2 , p. 1 9 6n. 39 Poate chiar şi această expresie este prea puternică. O ipoteză poate fi demonstrată ca fa lsă şi totuşi, dacă din ea decurg concl uzii noi care se dovedesc adevărate, s ituaţia este pre­ ferab ilă celei În care acea i poteză lipseşte. Astfel dc răspunsuri Încercate, deşi eronate, la NOII,

etc. ,

..

.

,

"


N OTE

444

întrebări lmp0l1ante pot fi extrem de sem n i fi cative din punct de vedere practic, deşi savan­ t u lui îi disp l ac pentru că pot Împiedica progresul. 40 Cf Edward Sapir, Se/ected Writings în Langllage, Cu/ture and Persona/it)', ed .

D.a. Mandelbaum, Berkeley, Un iversity of California Press, 1 949, p.558: "Uneori este ne­ cesar să deven im conştienţi de formele de co mp011ament soc ial, pentru a promova o adaptare mai bună la condiţii schimbate, Însă cred că poate fi stipu lat drcpt princi piu de largă aplica­ bilitate faptu l că În cursul normal al vieţii este inuti l şi chiar noc iv pentru individ să Între­ pl; ndă analiza conştientă a modelelor salc cu lturale. Această misiune trebuie lăsată cercetă­ torului a căru i dat01ie este de a înţelege aceste modele. O inco n ştienţă sănătoasă in privinţa fO l1nelor de comp011ament socializat la carc sîntem supuşi este la fel dc necesară pentru so­ ci etate ca şi ignoranţa - sau, mai bine lipsa percepţiei - privind funcţionarea viscerelor, pen­ tru sănătatea trupului". Vezi şi p.26. 41 Descaltes op cit. , P a ttea a IV-a, p.26. 42 E. Burke, A Vindication o/Natural Saciety, Prcfaţă, în Warks, 1 , 7. 43 P.H.T. Baron d ' Holbach, Systeme social, Londra, 1 773, 1 , 55, citat În Tal mon, op. cit. , p . 2 7 3 . Afirmaţii la fel de naive nu sînt greu de găsit În scrierile ps i holo gi lor contempo­ rani. B.F. Skinncr, de exemplu, În Wa/den T1I'o (New York, 1 948 , )).85) îl face pe eroul uto­ piei sale să susţină: "De ce să nu experimentăm? Î ntrebările sînt suficient de si m plc. Care este cel mai bun compol1ament pcntru individ, din perspectiv a grupului? Şi cum poate fi determ in at individul să se compot1e în acel mod? De cc să nu cxp lorăm aceste chestiuni Într-un Spilit ştii nţific? Am putea să fac em acest lucru, În Walden Two. Am elaborat deja un cod de conduită - supus, desigur, modificărilor dictatc de ex perimcnte. Codu l ar pu tea asi­ gura bunul mers al lucrurilor, dacă ar fi respectat dc toată lumca. Misi unea noastră era de a veghea ca el să fie res pecta t . 44 Cf. a11icolului meu "Ce este şi ce numim «socia!» '!", În Masse und Demolu-atie, ed. A. Huno ld, Z iir ic h, 1 957 şi Înc ercare a de apărare a conceptu lui 111 H . JahtTeiss, Freiheit und Sozialstaat (Ko lner Universitătsreden 1 7, Krefeld, 1 957) ac u m retipărit În volumul aceluiaşi autor Mensch und Staat (Koln şi B erl in 1 957). 4 5 Cf accentlllui pus de Tocqueville pe faptu l că ..ideile gen era l e sînt dovada nu a for­ ţei, ci mai curînd a insificienţei intel ectului liman " (Democratia, I I , 1 3 ) . 46 Se pline adesea Întrebarea, în zilele noastre, dacă coerenţa cste o virtute În acţi unea socială. Dorinţa de coerenţă este uneori prezcntată chiar drept o prejudecată raţionalistă, iar judecarea fiecărui caz după caracteristici le sa le individuale drcpt adevăratul procedeu exp e ri­ mental sau empil;st. Adevărul se află exact la po lul opus. Dorinţa de coerenţă izvorăştc din rec u no aşterea incapacităţii raţi unii noastre dc a c upti nde În mod explicit toate imp licaţi i le cazului individual, În timp ce procedura presupus pragmatică se bazează pe pretenţi a că pu­ tem eval ua corect toate implicaţii le fără a n e baza pe acelc principii cc nc spun care anumc dintre fapte ar trebui luate În considerare. 47 B. Constant, "Despre arbitrariu", in Oellvres po/itiCjlles de Be'?iamin Constant, ed. C. Lo u andre Patis, 1 874, pp.9 1 -92 . ,

,

.

"

,

,


NOTE

445

48 T rebuie să admitem că, după cc tradiţia discutată a fost transm isă de Burke reacţionalilor francezi şi romantici lor gemlan i, ea a fost transformată dintr-o poziţie antira­ ţionalistă Într-o credinţă iraţională, iar cea mai marc paJ1e din ea a supravieţuit aproape numai sub această formă. Î nsă acest abuz, de care Burke este În pat1e responsab il, nu ar trebui lăsat să discrediteze ceea ce est e valoros În trad iţie, nici nu ar treb ui să ne facă să uităm că Burke "a fost un Whig convins, pînă la capăt", aşa cum a subli n iat pe b u nă dreptate F.W. Maitland (Co/lected Papers, 1, Cambridgc, Cambridge University Press, 1 9 1 1 , p.(7). 49 S.S. Wo lin, "Hume şi conservatorismul", American Po l itical Science Review, X LV ru, 1 954, 1 00 1 ; ef. şi E.C. Mossn er Life of David Hwne, Lond ra 1 954, p. 1 25: "În Epoea Raţiunii, Hume ocupă un loc apm1e, ca un antiraţionalist sistematic". 50 Cf. K.R. Popper, The Open Society and Its Enemies, Londra, 1 945, passim. ,

,

V R esponsab ilitate şi libertate Citatul din deschiderea capitolului este preluat de F.D. Wo nn uth, New York, 1 949, p.2 1 2 .

The Origins of

Modern Constitutionalism,

I Acest vechi adevăr a fost explimat d e G.B. Shaw: " LibcI1atea Înseamnă responsa­ billtate. Accsta este motivul pentru care Îi Îngrozeşte pe cei mai mulţi" ( Man and SllpermC/l1: Alaxims for Revoll/tionaries, Londra, 1 903 , p.229). Tema a fost tratată, desigur, În CÎteva din ' romanele lui F. D ostoievsk i (în s pecial În episodul Marelui I nchizitor din Fraţii Karamazov), iar psihanalişti i moderni şi filosofii existenţial işti nu au putut adăuga prea mu lte intuiţiei sa l e psiho logice. Vezi Însă E. Fromm, t:seajJefi'om Freedom, New York, 1 94 1 (ediţia engleză se intitu lează The Fear of F'reedom); M. Grene, Dread./itl Fl'eedo/1l, Chicago, University of Chicago Press, 1 94R; şi O. Vcit, j)ie Flllcht vor der rl'e iheit, Frankfll\1, 1 947. Opusul credin­ ţei în responsabilitatea i ndividuală şi în respectul cuvenit faţă de lege, credinţă dominantă În societăţile libere, este si mpatia faţă de ccl ce violează legea, care parc să se dezvolte cu re­ gularitate în societăţi le neliberc şi care este atît de caractcristică l iteraturii ruse din seco l u l al XIX-lea. 2 Pentru o examinare atentă a problemelor fi losofice ale detennini slllului general, vezi KR. Po pp er The Logic of Scienlific DiscovelJ) Postscript: Afler Twenty Years, Lond ra 1 959; de asemenea, eseul meu "Grade dc Ex plicare", British Journal for the Philosophy of Science, vo l.VI, 1 95 5 . 3 C . H . Waddington, The Scientific Attitude, Pelican Books, Londra, 1 94 1 , p 1 1 O. 4 Acest lucru fusese deja văzut de Johl1 Locke (An Essay concerning Human Under­ stal1ding, Cal1ea a I l -a, cap.XXI , scc. 1 4 , unde vorbeşte despre ,.întrebarea nerezo nabilă, pen­ tru că este neinteligentă, an ume Este sali 1111 liberă voinţa omlllui? Pentru că, dacă nu gre­ şesc, din ceea ce am spus rezultă că Însăşi intrebarea este i mproprie") şi chiar de T. Hobbes, ,

-

,

.


N OTE

446

cd. M. Oakeshott, Oxford, 1 946, p. 1 3 7. Pentru d iscu ţi i mai recen te ; vezi H. G o m p erz , Das Problem der Wi/len�'freiheif, J ena, 1 907; M . Schl ick, Problems of Ethics, N ew York, 1 939; C . D . Broa d , Determinism. Indeterminism. Glld Lihertarianism, C a m br i d ge , Angl ia, 1 934, R. M . Hare, The Language of Morals, Oxford, 1 951; H . L . A . Ha1t, "A tri b u i rea Responsabil ităţii şi Dreptur i l o r", P/'oc. Arisl. Soc. , 1 940- 1 94 1 , ret i pă ri t În Logic and Lal l guage, ed. A. Flew, s eri a 1, Oxford, 1 95 1 ; P . H . Nowel l-Sm ith, " Li ber a rbi tru ş i res p o l1s a b ili tate morală", Mind, voI . LV I I, 1 94R şi de ac e laş i autor, Ethics, P c l ica n Books, Londra, 1 954. 1.0. M abb o t, "Liber arbitru ş i pcdea p să" , în COl/temţJora/:l' IJrilish Philosophy, ed. H.D. Lew i s, Londra, 1 956; CA. Ca m p b e ll , "Este l i be rul arbitru o pseudo-problemă'!", lv/ind, vo l . LX , 1 95 1 ; D.M. M acKay, "Desprc compararea creieru l u i cu maşi n i l e", B riti s h As so c i a ti o n Sy m p o si ul11 0 11 Cybernetics, Adval1cemel11 o/ Sciel lce, X, 1 954, În s pe c i a l 406; Dete/,­ minism and Freedom in the /Ige of Modern Sciellce, ed. S. Hook, New York Press, 1 958; H. Kelsen, "Cauzal itate şi imp uta ti c" , Elhies, y o l . LX I , 1 950- 1 9 5 1 . 5 Cf D a v i d HUIllC, An Enqlliry eOl1ce/'/1ing /-IUliU/il Understonding, În t.SSG)'s, I I , 79: Leviathan,

­

­

­

"Prin l ibeltate, atullci, putem în ţelegc doar puterea de (f acţiona sali de {/ nll acţiona . in COI/­ Vez i dc asemenea discuţia din caltea mea The SensO/:v Order, L o ndra şi Ch icago, University of C h i cago Press, 1 9 52, secţiunile R.t)3�R .94. 6 D eşi această afirmaţie are aparcnţa u nu i p a rad ox , ea pro v i n c de la D av i d Humc şi, aparent, chiar de la A ris tot e l . H U l l1e a a fi r ma t ex p l i c it ( 7 i'eatis(!, I I , 1 92): "N umai În baza p ri nc i pi i lo r necesităţii dobîndeşte sau pierdc persoana vreun merit, oricit ar fi de Încli nată o pi nia comună să acc e pte contra r i u l ". D esp re A ristotel vezi Y. S i mon, Tr aite du libre arbitre, Liege, 1 95 1 şi K.F. Heman, Des ArislOteles I.ehre VOI1 der ri-eiheit des menschlichen WilIens, Leipzig, 1 8 87, citat de S i mo n . Pcntru discuţii rec,c n te vezi R.E. Ho batt, "Liberu l arb itru ca i m p li cîn d determi nare şi fi i nd dc neconceput În lipsa ci" , /Hind, vo l . XL l I l , 1 934;

formitate cu verdictul voinţei".

P. Foot, "Liberul arbitru ca

1 957.

impl icînd determinismu l"',

Philosophical Review,

voI . LXVI,

7 Poziţia detenni n is tă extremă tindc să nege c ă terme n u l "voinţă" are vreun scns (într�ad ev ăr, cuvîntul a fost exclus din CÎteva t ip u ri de ps ihologic superştiinţifică) sau că ar ex ist a acţi une vo lu ntară. Totuşi, c h i a r cei care s u sţin această poziţic nu pot evita disti ncţia Între acele ti puri de acţi u n i care pot fi intluen ţate pr i n consideraţii raţ i o n a l e şi c e l e care nu pot. Î ntr- ad evăr, ci vor treb u i să admită - ceea ce este de fa pt o redllctio ([e! absl/rdwl1 a po­ zi ţ i ei lor - că, În cazu l unei persoane, c red i nţa sau l i psa credi nţei În ca p a c itatea sa de a face şi ind ep li n i p lanuri, a d ică (în term e n i popu l a ri) SItuaţia În care voi n ţa îi es te saLI nu l i b e ră poate să conteze foarte mult, din perspectiva a ceea ce va fi.l ce acea persoa nă. X Putem Î ncă numi "libcră" decizia cu iva, chiar dacă, prin co ndiţiile pe care Ic-a m creat, ÎI d ete nni n ă să facă ce v rem no i, Întruclt aceste cond iţii nu d ete rmin ă s ingure acţi unile sale, c i fac doar să crească probabilitatea ca o ri c i ne In situaţia sa să facă cceea ce dorim noi . Încercăm să-i " i nf1 u en ţăm", Însă nu d etenn ină m ce va tace e l . Ceea ce Înţelegem În acest context, ca În mu lte a l tele , atunci cînd n u m i m acţi u n i le sale ,, l ib ere", este pur şi s i m p lu faptul că nu ştim ce le-a detenninat, i a r nu fa ptu l că ele nu au tost d et erm i n ate de ceva.


NOT E

447

9 Cf T.N. Carver, Essays in Social Jllstice, Cambl;dge, Harvard University Press, 1 922; şi primu l eseu din lucrarea mea Individualism and Economic arde,., Londra şi Chi cago, 1 948. 10 10hn Milton, Areopagitica, ed. Everyman, Lond ra, 1 93 7 , p. 1 R. Concepţia despre meritul moral ca depinzînd de l ibel1ate a fost deja sublin iată de unii dintre filosofii seolastici şi, din nou, în special În literatura "c lasică" germană (c f. , de exemplu, F. Schiller, an file Aesthetic Education of !Han, New Haven, Yale University Press, 1 954, p.74: "Omul trebuie să fie l iber pentru a putea fi moral") 1 1 CA.R. Cros land, 7'l1e Fufllre oISocialism, Londra, 1 956, p.20 � . 1 2 Cf şi observaţiei lui 1 . Hu izinga, Incertitudes, Paris, 1 939, pol I 6: "În fiece grup colectiv, o pal1e a judecăţii individului este absorbită împreună cu o palte a responsabilităţii sale de către cuvîntu l de ordine col ectiv. Senti mentul de a fi fost toţi, impreLlnă, responsabi l i d e tot, sporeşte în lumea con te m po ra n ă perico l u l iresponsabi l ităţi i absol ute el acţiunii maselor". 1 3 Vezi D . Riesman, The Lonely Crowd, New Haven, Yale Univcrity Press, 1 950. . VI Egalitate, valo are ş i m erit Citatul de la încep utu l capitolului este prel uat din lhe t-Iolmes-Laskl Letters: The Corre­ and Hamld J. Laski. 1 9 1 6- 1 935. Cambridge, Harvard Uni­ versity Press, 1 95 3 , II, 942. O traducere gcrmană a unei versi uni anterioare a acestui capitol a al'ărut în Ordo, vo1 .X, 1 95R. spondence of MI'. JlIstice Holmes

1

Vezi, de exemplu, R. H . Tawney, Eq llality, Londra, 1 93 1 , p.47. Roger J. Wi liams, Free and Uneql lal: The Biological Bosis of Individual Liberly, A ustin, University of Tcxas Press, 1 95 3 , pp.23 şi 70; cf. şi J.B.S. Haldan, 711e Inequality of Man, Londra, 1 932 şi P.B. Medawar, The Ulliqlleness ofthe Individual, Londra, 1 957. 3 Wil liams, op. cit. , p. 1 52. 4 Vezi descrierea acestei opinii la modă, În m1icol u l lui H . M . Kal len, "Behaviorismul", E S. S. , Il, 49R: " La naştere, copii i, i ndiferent de creditate, sînt la fel de egali ca Ford-urile", 5 Cf Platon, Legile, vi, 757 A: "Pentru i ncgali, cele egale devin inegalc". (1 Cf. F.H. Knight, Freedom and Rejorm, New York , 1 947, p. 1 5 1 : "Nu există nici un motiv vizibi l pentru care cineva ar fi mai lll UIt sau mai puţin indreptăţit la beneficii le aptitu­ dinilor personale Jl1o�tenitc dccît la cele ale proprietăţii moştenite sub o altă formă"; şi dis­ cuţia din W. Roepke. Mass l Il1d Mitfe, Erlenbach şi Zurich, 1 950, pp.65-75. 7 Aceasta este poziţia lui R. H . Tawncy, rezumată de J . P. Plamenatz, "Egalitatea opOitunităţi lor", în Aspects ofHuman Equality, ed. L. BrysoJl et al, New York, 1 956, p. I OO. 8 CA.R. Crosland, Fhe Flllure o/Socialism, Londra, 1 056, p.205. C) J.S. M i ll, an LiberlY, ed. R. B. McCal 1 ul11, Oxford, 1 94(1, p.70. 1


NOTE

448

l O Ci

" Moralitate liberală şi moral itate socialistă", În Philosophy, Politics, Laslett, Oxford, 1 956, pp. 1 23 - 1 25. Autorul prezintă ca esenţă a "mora­ lităţii l i berale" aceea că ea pretinde că, Într-o socictate liberă, reco mpensele sînt egale cu m e­ ritul. Aceasta a fost poziţia unor liberali din seco lul al XIX-lea, care adesea le-a slăbit argu­ mentaţia. Un exemplu caracteristic este W.G. S lI mmer, care susţi nea (J-Vhat Social C/asses Owe to Each Other, retipări t În Freeman, VI, Los Angeles, [nedatat], 1 4 1 ) că, dacă toţi "vor avea şanse egale, În măsura În care şansele sînt oferite sali li m itate de către societate", aceasta va "produce rezultate inegale - adică, rezu lta te proporţionale cu meritele indivizi lor". Aceas­ tă teză este adevărată doar dacă " merit" este fo losit în sensul in care noi am fo losit "valoare", fără nici o condiţie morală; În mod celt, afirm a ţi a nu este adevărată dacă se sugerează pro­ p0l1ionaiitatea cu strădania de a face lucruri bune saLI jus te, ori cu vrcun efOit sub iectiv dc con fonnare la vreun standard ideal . Î nsă, aşa cum vom vedea, dl. Ga1l1e are dreptate cînd afinnă, În termenii aristotel ici pe care îi uti lizează, că liberalismul tinde la justiţie co m utati v ă iar social ismul la justiţie distri­ butivă. Totuşi, asemenea majorităţi i social işti lor, el nu observă că justiţia distri butivă este ireconciliabilă cu libettatea de alegere a propriilor activităţi: este j ust iţ i a unei organizaţii ie­ rarhice, nu a unei societăţi libere. I I Deşi cred că această diferenţă între merit şi valoare este aceeaşi cu cea avută în vedere de At;stotel şi Toma din Aquino, cînd au făcut distincţia Între 't;ustiţie distri butivă" ş i , justiţie comutativă", prefer s ă nu ancorez discuţia Î n toate dificultăţi le ş i confuzi i le asociate, de-a lungul ti m pului , cu aceste concepte trad iţionale. Parc li m ped e că ceea ce numim aic i "recompensă În funcţie de merit" corespunde jus t iţi ei distributive aristotelice. Dificil este conceptul de ,j ustiţie comutativă", i ar a vorbi de justiţie În acest sens pare să cauzeze o anumită confuzi e. Cf M . So lomon, Der Begrţj)' der Gereclztigkeit bei Aristoteles, Leiden , 1 937; pentru o trecere în revistă a literaturii, G. del V ecc h io , J)ie Gerechtigkeit, ed. a I l -a, Base !, 1 95 0 . 1 2 Dificultăţile tenninologice apar datorită faptu l u i că fo losim cuvîntu l merit şi Într-un sens obiectiv, vorbind de "meritu l" unei i d e i , al unei cărţi sau al unui tablou, indiferent de m eritul dobîndit de persoanele care le-au creat. Uneori, cuvîntu l este fo losit şi pentru a des­ crie ceea ce considerăm a fi "adevărata" valoare a unei rea l izări, deoseb ind-o de valoarea de piaţă. Cu toate acestea, nici chiar real izarea care posedă cea mai mare valoare sau merit (în acest sens) nu este o dovadă de merit 1110ral din pattea celui căruia i se datorează. Se pare că varianta folosită de noi are susţine rea trad iţiei filosofice. Cf, de exempl u, D. Hume, Treatise, I l, 252: " Perfo rm anţa exterioară nu are n ici lin m er it. Trebuie să privi m Înăuntru pentru a găsi calitatea morală. [ . . . ] Obiectul ultim al laudei şi aprobării no astre este motivul care a p ro dus-o". 1 3 Cf. i mp O ltantul eseu de AA Alchian, "I ncettitudine, evoluţie şi teorie economică", J P. E. , LVI I l , 1 950, În special 2 1 3-2 1 4, s ec . l ] , intitulată "Succesul este bazat pe rezultate, nu pe motivaţie". De asemenea; poate că nu este întîmplător faptul că economistul american care a contribuit cel mai mult la progresul înţelegeri i de către Iloi a societăţii libere, W.B. Gallie,

and Society, ed. P.


NOTE F.H. Kni gh t,

449

şi-a Început cariera profesională cu studiul I?isk, UncertC/in�v, and Projit. Cf şi de Jo uvenel, Power, Londra, 1 941\, p.29R. 1 4 Se susţine adesea că j ustiţi a cerc ca remu l1 era ţi a să fie propolţională cu gradul de nepl ăcere provocat de muncă şi că, din acest motiv, lucrătorii de la salubritate şi de la ean a l i­ zare ar trebui plătiţi mai bine decît doctorii sau decît fu ncţionarii. Î ntr-adevăr, aceasta ar părea o conseci nţă a remunerării în funcţie de mcrit (a ,�justiţiei distri butive"). Pe piaţă, un astfel de rezultat ar apărea doar dacă toţi oamen i i ar fi la fel de talentaţi În toate muncile, astfel Încît cei care pot cîştiga la fcl de mult ca şi cei C L I ocupaţii mai plăcute ar trebui plătiţi mai mult pentru a face muncile ncplăcute. î n realitate, aceste munci neplăcute le oferă celor a căror uti litate In munci le mai atractive cstc mică ocazia de a cîştiga mai mult decît în alte condiţi i . Î n OIice cadru în care individul este lăsat să-şi aleagă sfera în care se poate dovedi util, este i nevi tabi l ca persoanele care au prea puţin de oferit semenilor lor să poată cîştiga doar prin sacrificii mai mari lin venit sim i lar cu velli tu l celorlalţi . 1 5 Cf. C ro s l an d , op. cit. , p.235: "C h i a r dacă toţi rataţi i ar putea fi convinşi că au avut şanse egale cu ceilalţi, nemulţum irea lor lot nu ar fi alinată; de fapt, ea s-ar putea intensifica. Cînd se cunoaşte că opOitunităţile sînt inegalc, iar selecţia este înclinată evident către avere sau origine, oamenii se pot co nsola după eşec spu nînd că nu au avut niciodată o şansă reală sistemul a fost incorect, balanţa prea încli nată În defavoarea lor. Cînd Însă selecţia se face în mod evident în funcţie de merit, această sursă de alinare dispa re iar eşecul provoacă un sen­ timent acut de infeliolitate, fără vreo scuză sau consolare; iar aceasta, printr-o bizarerie a na­ turi i u mane, nu face decît să sporească invidia şi resentimcntul faţă de succesul altora". Cf cap. XXIV, la nota R. Nu am văzut încă Mi chael Y ou ng, The Rise ofthe Meritocracy, Lon­ dra, 1 958, Însă, judecînd după recenzi i, ea parc să trateze cu mare claritate aceste probleme. 1 6 Vezi interesanta discuţie di n R.G. Co l l i ngwood, "Economia ca ştii nţă filosofică", Ethics, voI.XXXVl, 1 926, care concl uzionează (p. 1 74): ,.preţ j u st, salariu just, rată a dobînzii justă, sînt contradicţii în termeni. Problema legată de cit all ume ar trebui o persoană să pIi­ mească, în schimbul bunurilor şi munc i i sale, este absolut l i psită dc scns. Singurele probleme valabile sînt cît anume poate ea primi În sch i m b u l bunurilor sau munc i i şi daeă ar mai trebui să le vîndă". 1 7 Desigur, este posibil să se confere un înţeles jur i dic su ficient de precis distincţiei dintre venituri, cîştiguri sau beneficii "cîş ti gate" şi "nc-cîştigatc", Însă foal1e repede această distincţie va înceta să mai corespundă distincţiei morale ce îi oferă justificarea. Orice Încer­ care serioasă de a aplica În practică distincţia morală se va confrunta cUlînd cu aceleaşi d ifi­ cu ltăţi i nsurmontabile ca şi orice Încercare de a eva lua meritele subiective . Cît de puţin sînt înţelese aceste merite de către filosofi (exceptînd cazUl; rare, prec um cel citat În nota prece­ dentă) reiese foalte bine dintr-o discuţie co nţi nută În L.S. Ste bbi n g , Thinking to Some Pu/'­ pose, Pelican Books, Londra, 1 939, p. l R4, în care - ca o i lustrare a unei distincţi i cl are, Însă nu tranşante - autom'ea o preferă pe aceea Între profituri ,Jegitime" şi "În exces", afirmînd: "Este cl ară distincţia dintre «profituri în exces» (sau «abuzive») şi «profituri legitime», deşi nu este una tranşantă". B.


450

NOT E VII

Regula m ajorităţii Citatul de la începutul ca pitolu l u i este l u a t d i n D. HUl11c, Essays, 1, 1 2 5. Ideea pare să p ro v i nă din mar i l e dezbateri a l e seco l u lu i pre ced cn t Will iam Hal ler retipăreşte pe tl'o ntis­ piciul volumu l u i Întîi din Tracfs OII Ubert), in the Purilon l?evo!lltiol1, / 638- 1 6.f i (New Y o rk C o l umb i a Un i v ers ity Press, 1 934) o placardă L:U o grav u ră de Wenceslas Hollar, datată 1 64 1 şi in ti t ul ată "Lumea este domi nată ·ş i guvernată de opin ie" .

,

1

Despre originea concepţiei statu l u i "total" şi opoziţia Înt re to tal itarism şi li beralism, şi În tre totalitarism şi demo c raţi e, vezi discuţ ia ti mpuri e În H .O. Zi egler, A lltorităI'el' oder totaler Staat, TUbingen, 1 932, în special pp.0- 1 4 ; cr F. Neumann, Tlle Democratic CInd the A uthoritarian State , G l en coe I I I . , 1 9 5 7 . Opinia celor pe care, pe parcurs ul acestui capi­ to l, îi vom n u m i dcm oc raţi dog ma tic i reiese clar din În E. M U IllS, Jr., The Majority of tlle People, New Y o rk , 1 94 1 şi H . S . Co mmag c r lv/ojoril)' Rllfe (Ind Minori,-v Rights, New York , 1 943 . 2 Cf., de ex emplu, 1. O t1e ga y Gasset, II/vertebrale Spain, New York, 1937, p. 1 2 5 : "Libcra l i s m u l ş i democraţia sînt două lucruri ca re Încep fără a avea n i m i c Î n c omu n ş i sfîr­ ş es c pri n a avea, i'n măsura În carc ne referi m la tend inţe, sensuri mutual a nt agoni ce Demo­ craţia �i l i b eralismu l sînt două răs punsuri la două Întrebă ri c O ll1 p l ct di fe r ite De mocraţia răsp unde la Î nt re ba rea: «ci nc ar trcbui să ex e rcite puterea p ub l ică ?» Răs­ punsul pc care îl dă est e că exe rc i ţi u l p lJ t cri i pu b l i c e a parţi ne corpu l u i d e c etăţen i . Î n să această Întrebare nu se referă la care ar tre b u i să ti c do mcniul p ut eri i publ ice. Ea se preocupă doar de a det erm i na c u i apm1i ne această putere Democraţia propune să co ndu­ cem cu toţi i ; adică să fim s u ve ra n i in toate actelc socialc. Liberalismul, pe de altă p�l 1te răspunde la cealaltă Întrebare: «indiferent cine exercită pu terea pu b l i că care ar trebui să-i fic l i mitel e? » . Răspu nsu l pc ca re ÎI dă este următoru l : « I n­ diferent dacă puterea publică este excrcitată de către lIll autocrat sau de către popor, ea nu poate fi absol ută, ind ividul a re drepturi afl ate di ncolo şi deas u p ra oricărei ingeri nţe a sta­ tului» " . Vezi şi cat1ea aceluiaşi autor T/ze Revolt o/ tire Masses, L ond ra 1 932, p.P.3 . Nu mai puţin emfatic, de pe poziţia de m oc raţi l or dogmatici, estc Max Lerner, "Domi naţia minOlităţi i şi tradiţia constituţională", În The COl1stitlltiol1 Reconsidered, cd . Conyers Read, New York , C ol umb ia Uni versity Press, 1 9JR, p. 1 9\): " Cînd vorbcsc a ici d es pre democratie, vreau s ă fac o distin c ţie lletă faţă de liberalism. Nu e xistă confuzie Illai mare, În mintea oameni l o r de rînd, decît ten d in ţa de a lc identi fica" . Cf. �i H ans Ke lscll , F u n da men tel e democraţi ei'" Etlzics, LXV1, 1 95 5 , 3: "Este i m portnnt să ti m co nşti e nţi că pri n c i pnl l democraţi ei şi cel al l i beralismu lui nu sînt i de n ti cc, că exis tă chiar u n anumit anta gon ism Î n trc e le . Una di ntre cele mai bunc expu neri pri v i nd i sto ri a acesstei relaţii poate fi găsită în F. Schnabcl, Delltsche Geschichte illl }1eltl1::enhten Jahrh lll1dert, I I , Freiburg, 1 93 3 , 9R: "Liberalismul şi dem o c raţia t i U sînt doar două l ucruri ca re se exc lud rec iproc, e i s e ocupă ş i nu În să

,

"

"

,

.

.

.

.

,

,

,

"

"


NOT E

45 1

de două obiecte de studiu diferitc. Libera l islllui vorbeşte de întinderea activităţii statului, democraţia de deţinătorul suveranităţii în star'. C f. ş i A . L . Lo w ell , " D emo craţ i e şi Iibe11ate", în t.ssays on Govemmen{, Boston, I RR9; C. Sc h m i tt , /)ie geistesgeschichtlichen Gnmd­ lagen des heutigen Parlal1lel1tarisl1l1ls, Miinchcn, 1 92 3 ; G. R adb ruch , Rechtsphilosophie, ed. a IV-a, Stuttgm1, 1 950, pp. 1 3 7 et sqq, în special p. 1 60; 13. O·oce, "Li b c ralis m u l ca lin co nc e pt al v i eţi i ", Po/itics and Morals, N ew York, 1 945 ; şi L. v o n Wiese, " L ib era l i s m u l şi democraţia în convergenţa şi opoziţia lor". Ze ilschrififiir Politik, vo l . l X, 1 9 1 6. O e x p un e re utilă a unei păl1i din l iteratură apare în 1. Thi.h·, Demokratie lind Liberalismus in ihren gegen­ seifigen Verhaltnis, d i sel1aţ i e , ZUrich, 1 944. 3 Vezi F.A. Hennens, DemocracJ' or Anarchy?, Notre Dame, I nd., 1 94 1 . 4 Este inutil să ne a m int i m că în c ea mai veche ş i mai p cr fo rmantă democraţie euro­ p ea n ă, E l ve ţ i a , femeile sînt încă ex c lusc dc la vot, aparent cu acordul majorităţii lor. De ase­ menea, pa re pos ibil ca, în co n di ţ i i pri mitive, d oa r un suti·ag iu l i m i tat, să s p u n em, la pro­ p rie ta ri i funciari să produ că un l egis l ativ sufic ient de i n de p en d en t Htţă cle guvern· pentru a exercita un control eficient asupra acestuia d i n u r m ă. 5 Cf F.W. M ai tl a n d , Collected Papers, Cambridge, Ca mbri dge University Press, 1 9 1 1 , 1, R4: "C e i care au l u at drumul Înspre democraţie d re pt drum către l i bel1atc au co n ­ fu ndat m ij loace le temporarc cu sco pul u lt i m". De as e m e n ea, .1 . Schumpeter, Capitalism, So­ cialism, and Democracy, New York, 1 942, p. 242 : "Democraţ i a este o metodă po l i t i c ă , adică lin anumit ti p de a n gaja m e nt instituţional pentru a se aj u nge l a dec izi i po l it i ce - l e g is l ati v e şi administrative - şi deci i n cap ab i l ă să fie u n scop În sine, in d i ferent de dec i zi i le pe ea r e le va p rod u ce În condiţii istorice date". 6 Cf. E.A. Hoebel, Tire Law ql Pril7lifive Mall, Cambridge, Harvard Univcrsity Pre ss , 1 954, p . I OO şi F. Flei ner, fradition, Dogma. Enl l l:ickluilg als alţ/bauende Krcifte der sch..veizerischen Demokrafie, ZLirich, 1 93 3 , ret i pă ri t 111 l u c ra rca autoru l u i A Z lsgewăhlfe Sc/zrifien und Redel1, Ziirieh, 1 94 1 ; dc asemenca, rvIenger, Ullfersuclllll1gel1, p.2 77. 7 Cf., de exemplu, disc ursul lui Jo s e p h Cham berl ain la C l u b u l " Eighty", 2R ap r i lie I R85, reluat în Tinles [ Lo ndra ], 29 a pri l i e 1 R g 5 : " Cîncl g u v e rn u l reprezenta doar autoritatea Co ro anei şi o p i n i i l e unei anumite clase, Înţeleg că prima datorie a oa m e n i l o r care îşi prcţuiau l i beltatea era de a-i rest rînge autoritatea şi de a-i limit;;\ cheltu ieli le. Dar toate acestea s-au schimbat. A cum , g u ve rn u l este e x pr cs i a orga nizată a dorintelor şi nevo il or po por u l u i ; în aceste condiţi i, să Încetăm a-I mai pri v i cu s u s p i c i u n c . Susp i c i u nea este p rod u s u l ti m p u ri l or vech i, al unor împreju rări demu lt d isp ăru te . Acum sarcina noastră este de a- i exti nde fu ncţiile şi de a vedea În c e fel s -a r putea lărgi Cll fo lo s activi tatea sa'·. Vezi Însă .I .S. M i I I , eombătînd încă din 1 84R această op i n i e în Pril1ciples, C<l1tea i I V -a, cap . X I , sec. 3 , p. 944, de ase m e ne a, în On Liberly, ed. R. B. rvl c C al lu l11, Oxford, I 94(l, p. 3 . H H. Fin er, Road t o Reaction, Bo sto n , 1 945 , p.60. 9 Vezi J.F. Stcp h e n , LiberlY, Eq uality. fi·aternity, L o n d ra, I S 7 3 , p . 2 7 : ,, S înt e m de acord să ne măsurăm f0l1ele n u m ărî n d capetc, In loc să le spargcl1l. [ . . . ] Nu tabăra cea mai Înţe l ea ptă învi nge, ci aceea care la lin m o m ent dat îşi arată fo rţ a su pe ri o ară (între ale cărei elemente se numără, fără în do i a l ă , şi înţelepc iunea) pri n rCl:rutarca c e l ei mai mari cote de


452

N OTE

simpatie activă, În sprijin ul său. M i noritatea cedează nu pcntru că este convinsă că nu are dreptate, ci pentru că este co nvinsă că e o m Î noritale". C f. şi L. von tvl ises, Human Action, New Haven, Yale University Press, 1 949, p. I S O : " De dragul păcii i nterne, liberalismul ti nde către o guvernare democratică. De aceea, democraţia nu este o i nstituţie revoluţionară. Din contra, ea este tocmai mij locu l de a prevcni revo l uţi i l e şi războai ele civile. Ea oferă o metodă de ajustare a guvernării la voinţa majorităţii". La fcl, K.R. Popper, "Pred icţia şi profeţia ş i semnificaţia lor pentru teoria socială", Proeeedings of the ! ()tlz International Congress of Phi{osophy, 1 , Amsterdam, 1 94R, în special p.90: "Eu, personal. numesc tipul de guvernare care poate fi Înlăturată fără vio lenţă «democraţic}), iar pe cea laltă, «tiran i e»". 10 Sir John Cu lpepper, An Exaet Collee/ion of A/I the Remol1strances, etc. , Londra, 1 643 , p.266. 1 1 Cît de fasci naţi erau l iberalii raţional işti de co ncepţia despre o guvernare în care pro­ blemele politice erau decise nu "p ri ntr-un apel, fie el direct sau indirect, la judecata sau voin­ ţa unei mase neinstruite, fie ea de gemlemen sau de clovni, ci prin o p i n i i l e fo rmate deliberat ale unui număr restrîns de persoane, educate spec ial pentru această sarcină", este elocvent ilustrat de eseul tim puliu al lui lS. M i I I "Dcmocraţi e �i guvernare", d i n care cste luat acest fi'agment (London Rev iel ll, I R35, retipărit în tt:/r/y !:!isays, Londra, I R97, p.3 R4). EI continuă arătînd că "dintre toate guvernele, antice sau moderne, cel care poseda În cel mai înalt grad această excel enţă este guvernul Prusiei - o ari stocraţie în mod puternic şi ingenios orga­ nizată, rcunindu-i pe cei mai bine educaţi oameni din Regat". Cf şi pasaj u l din On Liberty, ed. R.B. McCallulll, Oxford, I 94(), p.9. Cu priv i re la apl icabil itatea l i bertăţi i şi democraţiei la popoarcle mai puţi n civil izate, u n i i di ntre vechi i W/zi_� erau mult mai l ibera l i decît radicalii de mai tîrzi u. T. B. Macau lay, de exemplu, scria: " Mu lţi pol itic ieni din zi lele noastre au obi­ ceiu l să afirme, drept o propoziţie evidcntă, că nici un popor nu ar trebui să fie liber pînă nu devine capabil să-ş i fo losească l ibel1atea. Maxima este dcmnă de prostul din poveste, care s-a hotărît să nu intre în apă pînă nu învaţă să Înoate. Dacă c ca oamen i i să aştepte li beltatea pînă ce devin înţelepţi şi buni În sc lavic, s-ar putca să aştepte o veşnicie". 12 Aceasta pare să explicc contrastul d i ntre străda n i i l e persistcnte ale l u i Tocq uev ille de a găsi defecte democraţici şi acceptarea hotărîtă a principiului, atît de caracteristică lucrări i sale. 13 Cf pasajul din Dicey, ci tat la nota 1 5 . 1 4 J.S. M i II, " Bentham", Londol1 and Westmillster Review, I R3X, retipărit în Disserta­ tio/1S and Discussiol1s, 1 , ed . a 1 1 I-a, Londra, I R75, p.330. Pasaj u l co nti nuă astfel: "Cei doi scriitori de care vorbim [Bentham şi Col eridge] nu ali tost niciodată c itiţi de mulţime; ex­ ceptînd pălţi l e mai uşoare din operele lor, cititori au fost puţini: Însă ci ali fost profesori i profcsori lor. Cu greu ai putea găs i în Angl i a vreo persoană dc vază în lumea spiritu l u i care, i ndiferent de opiniile adoptate mai tîrziu, să nu fi învăţat să gîndească de la unul dintre ei: şi cu toate că influenţa lor nu a Inceput să se răspîndească În socictate decît pe aceste căi indirecte, aproape că nu există publicaţie impoltantă, adresată clase lor educatc, care să nu fi arătat, astăzi, altfel, dacă nu ar fi ex istat aceşti oamcni". Cf. -5i pasaj u l adesea citat din Lord Keynes, el însuşi o astfel de infl uenţă pentru generaţia noastră, In care susţine, la sfîrşitu l


453

NOTE vol umului

The General Theory of Employment, Interest, anei Money, (Lo ndra, 1 9 36, p.3 83)

că "ideile economişti lor şi fi l osofi lor politi c i . şi atu nci cînd au şi atu nci cînd n u au dreptate, sînt mai puternice decît se crede, În genera l . De fapt, cle sint cele care guvernează lumea. Oamenii practic i, care sc cred sc utiţi de orice i n fl ucnţe i ntelectuale, sînt de obicci sclav i i vreu nui economist defunct. Nebu n i i aflaţi la putere, carc a u d v o c i d i n văzduh, Î ş i cu leg fre­ nezia din opera vreu n u i scriitor obsc ur de acum cîţiva a n i . Sînt sigur că puterea intereselor instituite este m ult exagerată, în comparaţie cu Îngrădirca treptată a idei lor. Desigur, nu i me­ d iat, ci după un timp oarecare; cllm în domen i u l fi losofiei econo m ice ş i po l itice nu sînt mulţi cei care se Iasă i nfl uenţaţi de teorii noi, după ce împli nesc douăzeci şi c i n c i sau treizeci de a n i , idei l e pe care le aplică even i m entelor curente fUllcţionari i pub l ic i , pol itici enii şi chiar

Însă, Ill a i devreme sau mai tîrziu, i dei le ş i nu fie cătrc mai bi ne, fie către mai rău". i d e i l e afectează d u pă un t i m p î n d e l u ngat po litica

agitato ri i nu sînt, probabil, di ntre cel e mai noi.

interesele institu ite sînt cele periculoase, ducînd 15 Descrierea c lasică a mod u l u i în care

este, Încă, cea a l u i Dicey, Lmv and

Opinion, pp.2R ei sqq ş i În special p.3 3 : " Opi n i a care

schimbă legca este, Într-un a n u m i t sens, o p i n i a momentu l u i în care legca este efectiv modi­ ficată; intr-un alt sens, ea s-a doved it a fi , ad esca, ÎIl Angl ia, oplll ia domi nantă cu do uăzeci

sau treizeci de ani În urmă; a fost, cel mai adcsca , IlU o p i n i a zi lei dc astăzi , ci a celei de icri. Opinia legislativă trebuie să fie opinia zi lei, pentru că, atunci cînd sc schimbă legile, schimbarea este pusă Î n apl icare de legiu itori carc acţionează c u convingerea că schimbarea este un amendament; dar această opinie creatoare de lege este În ac elaş i ti mp opinia zilei de ieri, Întrucît convi ngerile care au avut un asemenea efect asupra legislativul u i , Încît să pro­ ducă o modi ficare a legi i, ali fost îndeobşte em ise de gînditori sau scri itori care şi-au lacut simţită i n fl uenţa cu mult Înai nte de mod ificarea leg i i . Astfel, se poate Întîmpla ca o i novaţie să fie pusă în practică de-abia atun c i cînd Învăţaţ i i ce au oferit argumentele În favoarea sa sînt deja În morminte sau - şi acest l ucru merită remarcat - Intr-un moment În care, În l u mea speculaţiei, o altă mişcare a form ulat deja ob iecţ i u n i faţă de idei le care îşi exercită pe depl in efectul In universul acţiu n i i şi al legislaţiei".

16 Cf. H. Schoeck, "Ce înseamnă «po l itic impos i b i l » ?" , PalI Alall Quarterly, vol . l ,

1 95 8 ; vezi ş i C . Ph i l brook, ,,«Rea l ism u l» Î n adoptarea po l i t i c i l o r", A . E U. !, v o I . XL I I I , 1 9 5 3 .

1 7 C f. observaţiei l u i A . M ars hall ( Me m oria ls

ofA/ji-ecJ MaJ'shall,

ed . A . C . Pigon, Lo n ­

dra, p.89), potli vit căreia " cercetători i în şti in ţele sociale trebu ic să se tea mă de aprobarea po­ pulară: rău este at unci cînd toată l u mea Îi vorbeşte de b i n e. Dacă există vreun a nsambl u dc opinii pe care, sllsţi nînd u-Ie, lin ziar şi-ar spo ri vînzări le, atullc i ccrcctătorul care vrea să lase lumea, în general, şi ţara sa, În palticu lar, mai bune dccÎt ar

fi

fost dacă el nu ar fi ex istat, este

dator să i nsiste asupra l i m itelor, defectelor şi erori lor - dacă ex istă - d i n cadrul acel u i an­ samblu de opinii, şi niciodată să nu le sprijine necondiţionat, n i ci ch iar Într-o discuţie ad hoc.

Î nvăţatu l u i îi este aproape i mpos i b i l să fie un adevă rat patri ot ş i , În acelaşi ti mp, să fie recu­ noscut ca atare de către contempora n i i săi".

1 � Vezi d iscuţi a mai completă a acestor aspecte în eap.v din caltea mea The Roa d

Selfdom

(Londra şi Chicago, 1 944) şi În Waltcr Li ppma n n ,

to

/In /nqui/:v into the Principles of

the Good Society, Boston, 1 9 3 7 , În special p.2fi7: . . [Popo ru l] poate gu vcrna doar atunci cînd


454

NOT E

înţelege cum democraţia se poate guverna ea Însă� i, precum şi că ea poate guverna doar prin desemnarea unor reprezentanţi care să j udecc, să impună ş i să rev izuiască legi le care pro­ clamă drepturile, îndatoriri le şi imunităţile persoanelor, asociaţ i i lor, comunităţilor şi ale dem­ nitarilor înşişi, fiecare faţă de toţi ceilalţi. Aceasta este constituţia unui stat liber. Î ntrucît fi losofi i democraţi ai secolului al XIX-lea nu au văzut l impede că guvernămÎntul reprezentativ are drept corolar indispensabil un anu­ mit mod de guvernare, ei au fost uimiţi de presupusul co nfl i ct Între lege şi libeltatc, Între controlul social şi li beltatea indi viduală. Aceste confl icte nu există acolo unde contro lul so­ cial se efectuează prin intermed iul unei ord ini j u rid ice În care sînt impuse �i aj ustate drep­ turile individua le. Astfel, Într-o soc ietate l iberă, statu l nu adm i n i strează afaceri le oa menilor. EI admlnistrează justiţia, Între oamen i care-şi conduc ci Înş işi atllCeri le".

V I II

Salariaţi şi indep enden ţi Citatul din Robelt Burns [" Not for to hide i t in a hedgc, / Not fo r a train attendant / But for the glorious privilege / Of being i ndependent" ] care deschide capito lul estc preluat din Samuel Smiles, SelfHelp, Londra, 1 R59, unde este plasat la Începutu l cap. IX, p.2 1 5 . I Cf. C.W. M i l ls, Whit(! Collar, New York, 1 95 1 , p.63 : "La Începutul secolului al XI X-lea, deş i nu există cifre exacte, se pare că l uc rători i independenţi reprezentau patru cincimi din popu laţia ocupată; În I R70, doar circa o treime, iar În 1 940, doar o cincime apal1ineau Încă acestei vechi clase de mijloc" . Vezi de asemenca ihid. p.65, În ,legătură cu măsura în care această evol uţie a fost rezu ltatu l scăderii proporţi ei populaţiei ocupate În agri­ cultură, ceea ce nu anulează, Însă, semn ificaţ ia politică a datelor. 2 Este imp0l1ant să reţinem că pină şi cei carc, datorită vîrstei sau caracterului sp'c­ cializat al aptitudinilor, nu pot spera la o sch imbare de poziţic, sint prot�iaţi datorită nevo ii patronului de a crea condiţii dc m u ncă de natură a-i asigura fluxul necesar de noi ang�iaţi . 3 Cf. i nteresanta discuţie a acestor probleme în E. Bicri, "Reflecţii critice asupra sta­ tulu i bunăstării", Schwei=er MOl1atslTefte, XXXV, 1 956, În special p.575: "Numărul /ucriito­ ri/or ne-independenţi a crescut mu lt, atît În valoare absolută cît �i ca propol1ie din populaţia activă. Î n aceste cond iţii, sentimentul respo nsabil ităţi i pentru sine şi pentru vi itor al lucră­ tori lor independenţi s-a intensi ficat putern ic din motivc evidcnte: ci trcbuie să-şi facă planuri pe termen lung şi să-�i asigure, pri n tal ent �i i n iţiativă, mij l oacel c de a În thmta zilele grele. Din contra, lucrătorii ne-independenţi, care îş i primesc remuncraţia la intervale regulate, ali un alt mod, static, de a-şi concepe existenţa; ci nu Îş i fac decît araeori planuri pe termen l ung şi intră În panică la cea mai mică pelturbaţie. Pentru ei, stabilitatea şi securitatea reprezintă o preocupare şi o aspiraţie. .


455

NOTE

4 Cf. analizei din C I . B a rna rd , The FUl1ctions of' the F:reclflive, C amb ri dge, Harvard U n iversity Press, 1 93 8 . 5 Despre relaţia di �tre organizarea şi practicile birocratice ş i impo s ibi l ita tea u n u i cal cu l profit-pierdere, vezi În spec ia l L. von M i s es, filimon Ac/ion, New Haven , Yale University Press, 1 949, pp.3 00-307. fi Cf. 1. Schumpeter, Capitalism, Socialism, and Democracy, N ew York ş i Londra, 1 942, prec u m şi discuţia de mai jos despre caractcrul mari lor orga n i zaţ i i c ap X V l l s ec . 8 . 7 Aş vrea să posed elocvenţa pe care am re ma rcat-o la defu n c t u l Lord Keynes, ascul­ tîndu-i cuv intele d es p re ro l u l i n disp ens a b i l pe c a re îl j o ac ă omul indepen dent din punct de vedere a l resurselor, în orice soc i etate decen tă. Pentru m i n e aceasta a re p rezentat o surpriză, venind de la cel care, an ter i o r sal utase " euthanasia rentieru l u i" . Aş fi fost ma i puţi n surprins dacă aş fi ştiut cît de intens res imţea Keynes fa ptul că, pentru p oziţi a la care asp i ra el, o avere independentă era nec esară şi cît de p ri c e p u t s-a doved it În strîngerea acestei a ve r i Aşa cum ne spune biograful său, la vîrsta de treizeci şi ş ase de ani, Keynes "era hotărît să nu eş u eze din nou În corvoada munc i i de salariat. T rebu i a să -ti e i n de pe n de nt . S imţea că are În el acel ceva care să-i justifice independenţa. Avea multe de spus naţiunii şi pe n tru aceasta avea ne­ voie de mij loce suficiente". Astfe l , el s-a l a nsa t cu toată energia În speculaţii şi, pornind aproape de la zero, a cîştigat jul1lătatc dc m il i o n de l i re În doi s prezec e ani (R.F. H a r ro d , The Life ofJohn Afaynard Keynes, L o n d ra 1 9 5 1 , p.297). N u a r fi trcbuit, aş ada r, să fiu s u rpri ns de faptul că, l a încercarea mea de a-I aduce la acest sub iect, cI răspunse printr-un elogiu entuziast al rolului j ucat de omul bogat şi c u lti vat În p rog ram u l civi l izaţiei ; mi-aş fi dorit ca ace astă expunere, cu numeroasele sale exemple, să vadă l um i na tiparu l u i . X C u siguranţă, n u am n i c i o o bi ec ţ i e faţă d e inll u enţa ex erc i tat ă d e c l ase le intelectuale, cărora le apa lţ i n eu Însu m i , faţă de cea a profesoru l u i , j u rn a l is tu lu i sau fu ncţionaru l u i . Recunosc, Însă, că e i sînt un grup de a ngaj a ţi ş i ali pro p r i i l e p rej u d ec ăţi profes ionale care, În cîteva puncte esenţiale, sînt co ntra re ceri n ţelor unei soc ietăţi l i bere .5 i care trebuie contraca­ rate sau cel puţin mod ificate printr-o abordare ven ită di ntr-o perspectivă di fe rită Plin con­ cepţia unor oameni carc n u sînt membri ai unei ierarh i i organ izate, a căror poziţi e socială este independentă de popularitatea idei lor pe care Ic susţin şi c a re pot sta pe picior de egal i ­ tate cu cei bogaţi şi puternici. Ocaziona l. În trecut, acest ro l a fost j u cat de o aristocraţie funci ară (sau de ge n t i l omi i de l a ţară, În V i rgi n i a sfirşitu lui seco l u l u i al XVI T T-Iea). N u este nevoie de privilegi i ereditare pentru a c rea o astfel dc cl asă, iar fam i l i i le patriciene din multe republici comerciale urbane au dobîndit, pro ba b i l din acest pu nct dc vedere, un credit supe­ rior celui al nobilimii de sînge. Î n orice caz, fără acel grup d e oameni care Îşi pot dediea viaţa acelor valori alese de ei in ş iş i (fără a t rc b u i să d ea socotca l ă s u per i o ri lor sau cl i en ţil o r) � i c a re nu depind de recompense ca recu n o aş te re u m e r i te lo r s-ar Închide can a l e de evoluţie care s-au dovedit extrem de b enefic e. Dacă "cea I11s i mare d i ntrc b i necuvîntăr i l e pămî n t eşt i inde­ pendenţa" ( a şa cum a n U l11 i t- o Edward Gibbo n , Alltobiogl'O/,hy, ed. World's C l assi cs p. 1 76) este un pr i vileg i u În sens u l că doar puţini pot a v ea parte de ea, nu este m a i puţin de dorit ea unii ind ivizi să se bucure de ea. Nu putcm decît să sperăm că aces t avantaj n u va fi Îm păr­ ţh după voia unor o a men i ci va ni meri prin hazard la cîţi va no ro co şi . ..

,

.

,

,

.

,

,

,

,

,

,

.,

"

,


NOTE

456

9 Însuşi Dalwin era pe deplin conştient de acest lucru ; vezi The Descent of Man, ed . Modern Library, p.522: "Ex istenţa unui grup de oamcni binc pregătiţi, care să nu trebuiască să muncească pentru pîinea zi ln ică, este atit de imp011antă, Încît cu greu ar putea fi supra­ estimată; aceasta, pentru că ei sînt cei ce efcctucază m u n ca i ntelectuală de vîrf, iar de această muncă depinde progresul material de toate fel urile, fără a mai menţiona aIte avantaje, Încă şi m a i i mp011ante. 1 0 Despre ro lul imp011ant pe care l a u j u c at oamen i i bogaţi În Amclica zi lelor noastre, În ră spîndi rea idei lor radicale, vezi M. Friedman, ,.Capitalism şi L i bcltate", În Essays 011 In­ dividuality, ed . F. M o rl ey Pittsburgh, Un iversity of Penn sy l van i a Press, 1 95 R , p. I 7R; cf. Ludwig von Mises, The Anti-capitalistic Mentality, New York. 1 95 6 , ş i cseul meu "Intelec­ tualii şi socialismul", Univers;ty o.fChicago Law Rev;ew, vo l.XVI , 1 949. 1 1 Ch el tu i el i l e pentru tutun şi băuturi ale p o pu l aţ i ci Statelor Unite sc ridică la circa 1 20 dolari anual, pentru fiecare adult. 1 2 Un studiu as u p ra evoluţiei arhitecturii domestice şi a obiceiurilor din Angl i a l-a Tacut pe un distins arhitect danez să afirme că "În c u lt u ra engl eză, comoditatea a fost rădăcina tutu­ ror lucrurilor bune" (S . E. Rasmusscn, London, 711e Unique City, Lo nd ra şi New Yo rk 1 937, -

,

,

p.294.

13 Cf. B. de JOllvenel, The Press, 1 95 1 , În special p. RO.

Ethics of Uedistr;bufion,

Cambridge, Cambridge Un iversity


PARTEA A II-A

Libertate şi drept Citatul d e după subtitlu l l a Pal1ea a I I -a este luat d i n R . Hooker, 771e Laws of Ecc/esi­ ediţia Evelyman, 1 , 1 92; pasajul este instructiv. În ciuda interpretălii ra­ ţionaliste a dezvoltării istorice, pe care o implică.

as/ical Polity ( 1 593).

IX Co erciţia ş i s tatul Citatul din Hemy Bracton din deschiderea capitolului cste luat din M . Polanyi, 111e Londra, 1 95 1 , p. 1 58 . I deea centrală a capitolului a fost explimată şi de F.W. Maitland "Schiţă istorică a I ibeltăţii şi egalităţii cu idealuri" ( 1 875), i n Collected Papers, Cambridge, Cambridge University Prcss. 1 9 1 1 , 1, RO: "Exercitarea puterii În modUii care nu pot fi anticipate cauzează restrictii dintre cele mai mari, pentru că restricţia este cel mai puternic simtită şi, deci, este cea mai mare atunci cînd cste cel mai puţin anticipată. Ne simţim cel mai puţin liberi atunci cînd ştim că, În orice moment, asupra oricărei acţiuni ni se pot i mpune restricţi i. [ . . . ] Legile genera le cunoscute. oricît de rele ar fi, au aşupra libeItătii ingerinţe mai mici decît decizi ile nebazate pe n ici o regulă cunoscută dinainte". Logic of Liberty.

I Cf. F.H. Knight, "Conflict de valori : tibel1atc şi justiţie", in Goals of Economic Lije, ed. A. Dudley Ward, New York, 1 953, p.20R : ,.Coerciţia este man ipularea «arbitrară» de către cineva a termen ilor sau alternativelor de alegere ale altcuiva - şi a111 numi-o, de obicei , o ingelinţă nejustificată". Vezi şi R.M. Mac iver. Society: A Textbook of Sociolog}', New York, 1 937, p.342. 2 C( maximei juridice elsi coactlls famen voluit, provenind din Corpus juris civilis, Digeste, L. IV, i i. Pentru o discuţie a semnificaţiei sale, vezi U. von Uibtow, Der Ediktstitel Quod metlls causa gestum erit " , Greifswald, 1 932, pp.o 1 7 1 3 C( F . Wieser, Das Geset= der Mach!, Viena, 1 92 0; 13. R uss e l , Power: A New Social Analysis Londra, 1 930; G. Ferrero, The Principles of Powel', Londra, 1 942; B. de Jouvenel, Power: Ţhe Natural NislOlJI of fIs Growth , Londra, 1 94R; G. Ritter, 1"0111 sitt/ichen Problem der MachI, Bema, 1 948; de acelaşi autor, Machlstaat unei Utopie, M linchen, 1 940; şi Lord MacDennott, Protectionfrom Power under Eng{ish Lm \!, Londra, 1 957. .,

-

,

.


NOT E

45 8

4 Etichetările puterii d re pt rău suprcm sînt la fel de v ech i ca Însăşi gîndi rea po litică. Herodot Îl făcuse pe Otanes să spună, În tai mos u l său discurs asupra democraţiei, că ,.pînă şi

cei mai buni dintre oameni, ridicaţi Într-o asemen ea poz iţ i e [de p utere iresponsabi lă] se vo r schimba În rău" (Istorii ii i . RO); John M i lton discută posi b i l itatea ca "Îndelunga prezenţă a putelii să-i corupă chiar şi pe oamen i i ce i mai oneşti" ( rlze Reaely lInel Ea::,y Way, etc . , in l\tfilton 's Prose, ed. M. W. Wa l l ac e, World's Classics, Londra, 1 925, p.459); Montesqu ieu afinn ă că ,.experienţa constantă nc arată c ă orice om invest i t Cll pu te re este c a pab i l să a b u ­ zeze de ca şi să-şi ducă au to ri tatca cît dc de pa l1e poate" (Despre spiritul legilor, 1, 1 50); r . Kant scrie că "posesia p u teri i d egradează inev itabil l i be ra j ud ec ată a raţi u n i i " (ZUI1l e11'igen Frieden [ 1 795 ], a doua adăugire, ultimul paragrat); Edlll und Burke notează c ă "m u lţi dintre cei mai mari tirani din anal e l c istoriei �i-au În ccput domn iile în modul c el m a i corec t. Î nsă adevărul este că accastă pu te re nefirească coru pe atît inima. cît şi înţelegerea" ( T/lOUghts on the COllses of Ollr Present Disconlenls, in I""orks. I I, 307); .Iohll Adams, eă "puterea naşte Întotdeauna abu z uri . atunci cînd este nel imitată şi neee h i l i brată" ( /Vor!.:s, ed. c.r. Adams, Boston, 1 R5 1 , VI, 73) şi că ..puterea absolută otrăveşte, lao laltă, dcspoţi, monarhi, aristocraţi, d emoc raţi , iacobini ş i sans culottes" (ibid. , p.477); Jamcs Mad ison, că "o ri c e putere aflată În mîi n i omeneşti riscă să fie fo losită abuziv" şi că . .de putere, oriunde ar săIăşlui, se poate abu­ za" ( The Complete Madisol1, ed. S.K. Padover. N cw York . 1 953, p.46); Jakob Burckhardt nu conteneşte să repete că pu terca , prin ea Însăşi , este rea ( [- 'orce and Freedol1l, New York, 1 9 5 3 , p . 1 02 ) ; şi mai există, ev id e n t , max i ma Lo rd u l u i Acton "puterea tinde să corupă. iar puterea absolută COl1lpC absolut" (Hist. E'ssays. p .5 04) . 5 L. Trotsky, rhe Revolulion Be/ra)'ed, N ew Yo rk. 1 93 7 , p.76.

caz caracteristic, pe care s-a Întîmplat să-I sesizez în timp ce scriam, apare Într-un al1icol de B.F. Willcox În Industrial and Labor Relations Review, X I , 1 957- 1 95R, 273 : pen­ tru a j us ti ti ca .,coerciţia econom ică paşnică" Întreprinsă d e sindicate, autoru l afirm ă : "c om ­ p etiţ i a paşnică., bazată pe libera aleg(�re, are o anumită doză dc eoercirie. Un vînzător l i be r de bun uri sau servicii, stab i l i ndu-şi preţu l, îl sup u ne la cocrciţie pe c ineva care vrea să cum pe­ re - să plăteas că , să renunţe sau să m ea rgă În a l tă pal1e. Un vînzător l iber de bu nuri sau se rvici i , prin aceea că pune o co ndiţie precum aceea că nu poate cumpăra de la el ci neva care cumpără şi d e la X, i mpune coerciţic cuiva care doreşte să cu m pe re - să renunţe, să meargă altundeva sa u să Înceteze să mai cu mpere de la X - şi, În acest caz, ÎI supune la coerc iţie şi pe X". Acest abuz În fo losirea tennen u l u i "coerc iţie" prov ine În princ ipal de la J . R. Commons (cf. a sa Institutional Economics , New York, 1 934, În sp ec ia l p.336); vezi de asemenea R.L.. Hale, " Coerciţia ş i di stJibuţia Într-un stat presupus necoerc itiv", Politica! Science Ollarter/v, v o I. XXXV I I I , 1 92 3 . 7 Cf pasaj u l u i din F.H. K ni gh t , citat În nota 1 la accst c api tol. 8 Ex pres ia several property (proprietate p l u rală) , fo losită de Sir H e n ry Maine (vezi nota I O la acest capitol) este, di n m u lte pu n ctc dc vederc, mai ad ecva tă dccît private property şi o vom fo losi, ocazional, În locul acestcia din urmă. l) Acton, J-list. ofF'/'eedom. p.297. \O S i r Hel1lY M ai ne, I 'illage Coml17l1nities, New York , I XRO. p.2 30. 6 Un


NOT E

459

[ J 8. Malinowsk i, Freedol11 (Ind Civi/iza/ion, London, 1 944, pp. 1 3 2- 1 3 3 . 1 2 Nu vreau să sugerez că aceasta este o fo rmă dezirabilă de existenţă. Totuşi , are o anu­

mită impOitanţă fapt ul că, astăzi, o paltc deloc neglijabilă a celor care i n fluenţează opinia publ ică precum jurnal işti i şi scriitori i, trăiesc adesca C L I un minimum de posesiuni personale şi, indiscutabil, aceasta le infl uenţează concep ţia. Se parc că unii oameni aj ung să privească posesiunile materiale ma i curî nd drept un imped imcnt decit drept un aj utor, atît timp cît au un venit suficient pcntru a-şi cum păra ceea ce l e este nccesar. 1 3 l. Kant, Critica raţil/nii pmctice (Critique 0/ Practical Reason, ed. L. W. Beck, C hicago U n i versity of C h icago Press, 1 949, p . R 7) : "Acţionează În aşa fel Încît să tratezi umanitatea, fie ea În pers oan a ta sa u În cea a altuia, întotdeauna drept scop şi nic iodată numai drept mij loc Î n măsura În care aceasta Înseamnă că ni meni nu trebuie determinat să facă ceva care ar servi doar sc o pu ri l o r altora, este doar un a lt mod de a spune că trebuie evitată coerciţia. Dar dacă max ima este i n te rp retată in sensul că atu nc i cînd colaborăm cu alţi i, trebuie să ne căIăuzim nu doar după propr i i l e s co p ur i c i şi după ale l o r, atullci intrăm curînd În confl ict cu l ibcltatea lor, cînd nu sîntem dc acord cu scopurile lor. Pentru un exemplu de astfel de i nterpretare vezi Jobn M. Cl a rk , rhe I�·thical Basis of Economic Freedom, Ka zanij an Foundation Lecture, WestpOlt Conn., 1 955, p.26, şi literatura germa n ă discutată în lucrarea citată la Ilota următoare. 1 4 Cf L. von M ises, Socialism, cd. nouă, New Havcll, Yale Un iversity Press, 1 95 1 , pp. 1 93 şi 43 0-44 1 . 1 5 Din perspcctiva adesca pomen i tei l i pse a libertăţii individuale în Grecia clas ică, mc­ rită menţionat că În Atena secolului V Î . H r. , ca racteru l sacru al căminului era atît de mllit res­ pectat, Încit chiar şi În t i mpul celor Treizeci de Tirani, lin 0111 işi putea salva viaţa rămînînd În casă" (vezi J.W. Jones, rIIe Law ol1d Legal 711eory o./the Greeks, Oxford, 1 956, p.9 1 ); cu referire la Demostene, XXIV.52. \(i 1.S. Mi ll, On Liberty, ed. R . B. McCal lulll, Oxford, 1 946. cap . IV. 1 7 Cf ibid., p.R4: "î n mu lte cazuri, un ind ivid care urmăreşte un obiectiv legitim pro­ voacă durere sau pierderi altora, sali Îşi Însuşeştc un bun pc care ci aveau sp e ran ţe rezo nabile să-I obţină". De ase me nea schimbarea semni ficativă de la formularea confuză din Declaraţia fj·anceză a drepturilor, din 1 7 R9 ("Libeltatea constă In a putca să faci tot ceea ce nu dăunează a ltcuiva ) la cea corectă din A lt ico l u l VI al Dec laraţ ici din 1 793 (" Libeltatea este puterea care apalţi ne omului de a face tot ceea ce nu dăunează dreplurilor altcuiva" ). 1 H Cel mai evidcnt caz, în societatea noastru, este tratamcntul la carc este supusă homoscxualitatea. Aşa cllm observa Bel1rand Russcl1 (,.1 ohl1 Stumt M iI I", Pruceedings o[the British Academy, XLI, 1 95 5 , 59): ,.Dacă s-ar mai cred e aşa cum se credea a l tădată că to le­ rarea unui astfel de compO ltam en t ar cxpune com unitatea soal1ci pe care au avut-o Sodoma şi Gomora, comunitatea ar avea tot dre ptu l să intervină". Î nsă aco l o unde asemenea cred inţe n ll sînt dominante, contactele de acest tel Intre ad ulţi, oricît de oribile le-ar părea majorităţii, nu constitu ie un domeniu dc acţi une coercitivă pentru un stat al cărui obiectiv este mini­ mizarea coercitiei. ' 19 C.A.R. Crosland, The Future o/Socialism, Lond ra, 1 956, p.206. ,

,

".

,

.

"

,

"

,

,


460

NOTE

2 0 Afi nnaţia citată i-a fost atribuită lui 1 9nazio Silone. Cf şi Jakob Burckhardt, op. cit. , p. 1 05 : "Este o degenerare, o aroganţă filosofică şi birocratică din pal1ea statului, de a Încerca să definească în mod direct o b i ec tive moralc, pentru c,i. Joar soci etatea poate �i are vo ie să o facă". Vezi şi H. Stearns, Liberalism in America, New York , 1 9 1 9 , p.69: "Coerciţia de dra­ gul v il1uţii este la fel de respingătoarc ca şi coerc iţia de dragul viciului. Dacă libera l i i ame­ ricani nu sînt dornici să combată principiul coerciţiei În cazul amcndamentului pri v ind prohi­ biţia, doar pentru faptul că ei, ca persoanc, nu sînt prea in teresaţi dacă ţara este «pc uscat» sau nu, atunci ei sc discreditează cînd combat coerciţia În acelc situaţii În care sinI interesaţi" . Atitudinea social i stă tipică În aceste probleme estc enunţată cel mai ex plicit În Robelt L. Hali, The Econom ic System in a Socialist State, Londra, 1 93 7, p. 2 02 , unde se susţine, cu referire la datoria de a spo r i capitalul ţării, că "faptul că este necesar să folosim cuvi nte ca obl igaţie morală sau datorie arată că nu avem de-a face cu calcu le prec i s e , ci cu d ec izii care nu numai eă pot, ci ar tre b u i să fie luat e de comun itate În întregul ei, a di că cu dec izii pol i­ tice". Pentru o apărare conservatoare a folosirii puteri i pol itice pentru i mpunerea unor pl;n­ cipi i morale, vezi W. BCl11s, Freedol7l, Virtue. {Ind tlze First Amendament, Baton Rouge, Louisiana State University Press, 1 957. 2\ M i l l , op. cit. , cap.f I l .

x Legile, c o m enzile şi o rdin ea Citatul dc la Începutul capitolului este l uat di n .1 . Oltega y Gasset, Mirabeall o el politico ( 1 927), in Obras completas, Madrid, 1 947, 1 1 1 , 603 : "Orden no es una presion que desde fuera se ejerce sobra la sociedad. s;n lin equilibrio qlle se sltscita en su interior . C f. le. Cm1er, "Ideal şi real În lege", Report of the Thirfeenth /111171101 Meeting of the American "

p.23 5 : "Dreptul nll estc U ll set dc comenzi impuse asupra soc ietăţi i din exterior, fie de către un suveran sau un superior individual, fie de către un fo r suveran constituit din reprezentanţi ai societăţii În�ăş i . EI există În toate timpuri lc ca un element al soc ietăţii ce izvorăşte direct din obicei şi cu ltură. De aceea, el estc creaţia inconştientă a so­ cietăţii sau, cu alte cuvinte, o creştere". Accentul pe drept ca premergător statului, care repre­ zintă efOltul organizat de a crea şi impune dreptul, datează cel puţin de la D. Hu me (vezi Treatise, Caltca a Hl -a, Pal1ea a I I -a). Bar Association ( 1 R90),

1 F.C. von Savigny, System des helit(f!,eJ1 romischen Rechts, Berlin, 1 R40, 1 , pp.33 1 -332. Pasajul citat În traducere es te o condensare a două propoziţi i ce merită citate În contextul iniţial : "Om ul se găseşte În sîn ul un iversului exterior, iar elementul cel mai il11p0l1ant pentru s ine, În acest mediu care este al său, ÎI reprezintă contactele cu cei care Îi seamănă, ca natură şi menire. Dacă este convenabil c a , În aceste i n tc r-rcl a ţii , fiinţele li bere să se Învecineze şi să se aj ute reciproc, fără a-şi p l asa obstacol e În ca lca dezvoltări i, acest lucru


NOTE

46 1

nu este realizabil decît graţie unei fi-ontiere i nvizibi le, in intcrioru l căreia fii nţa şi activitatea fiecărui individ se bucură de un spaţiu de securitate şi l ibeltate. Reg u la pri n care este deter­ min ată această fi'ontieră şi datorită căreia se constituic acest spaţi u, este dreptul. A stfel se aruncă lum ină asupra afin ităţii şi, în acelaşi timp, a difcrenţci dintre Drept şi M orală. Dreptul susţine Morala, nu plin aceea că îi execută comenzile, ci prin aceea că îi garantează libera desfăşurare a putetii ei, anco rată În voi nţa fiecăru i individ. Esenţa sa este deci independentă, şi de aceea nu este co n t razi s de faptul că, În anum ite cazuri, există posibil itatea unu i exerciţiu imoral al unui drept ce cxistă efcctiv". 2 Ch arles Beudant, Le Droit individuel el ! 'etat, Paris, I R91 , p . S : "Dreptul, În sensul cel mai general al cuvîntului, este şti inţa libeltăţii". 3 Cf C.Menger, Untersuchzmgen, Apendicelc VI I I . 4 , ,A bstrac t i zarea" n u apare doar Î n forma enunturilor verbale. Ea s e manifestă şi în modul În care răspundem la fel oricărui eveniment di ntr-o clasă de evenimente care pot fi, din majoritatca celorlalte puncte de vederc. diferite unc\e de altele, precum şi În sentimentele care le suscită aceste evenimente şi care ne căl ăuzesc ac ţi u n ea . fie că este vorba de simţu l dreptăţi i, de aprobare sau dezaprobare morală sau estetică. În plus, există, probabil . Întot­ deauna principii mai generalc cc ne gh idează m intea, princ ipii pc care nLl le putem formula, dar care ne călăuzesc, totuşi, gîndirea - legi ale structurii minţ i i care sînt prea generale spre a fi fo nn u l ate În interiorul acelei structuri. Chiar atunci cînd vorbim de o regulă abstractă ce ne ghidează deciziile, nu trebuie să înţe l egem o re gulă expli m ată In cuvinte, ci una care doar ar putea să fie fo nnul at ă astfel. Asupra tuturor acestor problcme, vczi caltea mea The SensOlY Order, Londra şi Chicago, 1 952. 5 Cf E. Sapir, Selected Wrifings, ed. 0 . 0 . Mandel baulll, Berkeley, Univ ersi ty of California Press, 1 949, p.54R: " E st e uşor p ent ru cincva născut În A ustralia, de exemplu, să spună prin ce tennen de ruden ie numeşte pe cineva, sau dacă poate iniţia o anumită relaţie cu un anumit individ. Este Însă prea di fic i l , pentru el, să ofcre doar o regulă generală pentru care aceste exemple speci fice să rcprezintc doar il ustrări, d e ş i tot ti mpul ci se com pOItă ca şi cum ar cunoaşte perfect această regulă. l�lt"-lIn sens, () ClIl70uşte /i}(wte bine. Dar această cunoaş­ tere nu este capabil ă de mani pularc conştientă, În tcrmen i i simbo l urilor pc care le poaltă cu­ vintele. Este mai curînd un sentiment, nuanţat cu fi neţe, a l relaţiilor s u bti le trăite şi posibi le. {, Tratarea leg i i ca o specie de comandă (provenită de la Thomas Hobbes şi John Austin) avea iniţial intenţia de a accentua sim i laritatea logică a acestor două tipuri de propoziţii, spre deosebire, de exemplu, de enunţarea unui fa pt . Ea n u ar trebui Însă să ascundă, aşa cum s-a întîmplat adesea, diferenţele esenţiale. Cf. K. Olivecrona, Law as FaCI, Copenhaga ş i Londra, 1 939, p.43, unde legile sînt descrise c a "imperative independente" care n u sînt "co­ menzi le n i mănui, deşi ele iau forma unui l i mbaj caractcristic comenzi lor"; de asemenea, R. Wollheim, "Natura legi i", Politica! Stlldies, vo l . l l, 1 954. 7 A m luat aeeeastă ilustrare din J . Oltega y Oasset, VeI imperio romano ( 1 940), in Obras comp!etas, VI, Madrid, 1 947, p.70, care o preia, probabil, dc la un antropo log. X Dacă nu ar exista perico lul confuziei cu ccJelalte sensuri ale acestor termeni, ar fi pre­ ferabi l să vorbi m de l egi "forma le" şi nu " abstracte", In Înţelesul În care tennenul "formal"


462

NOT E

este ut i l izat în logică (Cf K. R. Popper, Logik der Forsc!1un.f!" Viena, 1 935. pp .R5 şi 29-3 2).

Din nefelicire, atributul ,,formal" se aplică oricărui ac t adoptat de legislativ, pe cînd o astfel de lege în sens fo rmal este şi o lege În sens su bstanţia l, doar dacă adaptarea ia torma unei re­ gu l i abstracte. De exe m p lu, cînd Max Wcbcr vo rbeşte de .\j u st iţ ie formală", el Înţelege o j usti ţie detellllinată prin lege, nu doar În sens fonua l, ci şi În sens substanţial ( Weber, Law in Economy and Sociely, ed . M. Rheinstein, Cam b ridge , H arvard Universi ty Press, 1 954, pp.226-229). Asupra aceste i diferenţe di ntre dreptul constituţional ge rman şi ccl fj'ancez, vezi mai jos, cap. 1 4, nota 1 0. 9 Cf C G . Lew is, An Essay on the Governmenf (�( Dependencies, Londra, 1 &4 1 , p. 1 64: " Cînd o pe rs oană îşi regl ează vo luntar comp0l1area, confonTI unei regul i sau maxi m e pc ca re îşi an unţase anterior dorinţa de a o res p ec ta, se sp un e că ci a renuntat la arbitriunJ, voinţă li­ beră, "d iscreţi e" sau wi/lkiilzr, În actul ind ividual. Deci, cînd un gu vcrn ac ţ io nează într-un caz individual, fără a se confonua unei l egi pre-existcnte sau unei re gu li de compOltarc de ci Însuşi emisă, actele sa l e sînt considerate arbitrarc". Şi iNd. , p.24: ,.alice guvern, tI e el monarhic, aristocratic sau democratic, p oate fi condus arbitrar. fără a fi res pectate regu l i le generale. Nu există şi nu poa te exista nimic În formil de g uv c rn ă mÎ nt, care să ofere supuşi lor garantii jurid ice Îm p ot li va unei exercitări greşite, arbitrare a puteri i suveranc. Această garantie se află doar În influenţa o pi niei pub licc şi in celela lte rcstricţ ii m orale ce fac diferenta, În ceea c e p riveşte bunătatea guvcrnămÎntului suprem " . \O Sir HelllY M ai n c, Ancient Law, Lond ra , I R6 1 . p . 1 5 1 ; ct: R.H. G raves o n, "Evo l utia de la statut la contrac t" , Modern Law RevieJl!, vo I . IV, 1 940- 1 94 1 . I I Cf nota R de mai sus şi discuţia ul ter ioa ră la c n rc tacc referirc. \ 2 Chief Justice John Marshall În Osbarn v. Bank q( {/nifed States, 1 824, 22 U.S. (9 W h eaton) 736, 866. 1 3 O.W. Holmcs, Jr. , Loc/mer v. Ne\ ! ' Varii. 1 905. 1 91\ U . S. 45 , 76. 1 4 F. Neumann, "Conc ep t ul dc libcl1ate po l iticrl" . CO/lIlllhio Law I?eview, L l l l ( 1 95 3 ), 9 1 0, reti p ăIi tă in caltea sa 1'lze Democratic af1(l /he .·III/llOri/ariol/ State, G lencoe. I I I . , 1 95 7 . pp . 1 60 -200 . 1 5 Cf Smith, W o. N. , 1 , 42 1 : ,.Care este fe lul de industric do m es t ică În care iş i poate folosi cap italul şi al cărci p ro d u s pare a avea cea m a i m a re valoare , est e l i m pede că orice in­ d ivid poate să judece mai bine, În situaţia sa loca/el, d cc ît ar f:1 CC-O 111 locu l lui orice 0111 de sta t sau legiuitor". (S ublinierea noastră). 1 6 Cf. Lione l Robbins, The Theary of Economii:: Poficy, Londra . 1 95 2 , p . 1 9 3 : Liberalul clasic "propune un fel dc diviziune a m unc i i : statul va prcscrie ce să nu facă indivizii, ca să nu se ciocnească Între ei, În timp ce cetăţcanul va fi l ăs at libcr să facă tot ccea ce nu est c in­ terzis pe această cale. Unuia îi revinc sarcina stabilirii dc rcgu l i fo rmal c, celuilalt rcsponsa­ bilitatea pcntru substanţa acţi ullii." 1 7 D. Hume, Treatise, Paltea a I I -a, s cc . 6 ( Works, I I , 293); cf şi Jo bn Walter Jones, Historical /ntroduction to file TheOlY (?ll.Ol l'. O x ford , 1 940, p. 1 1 4: "AnalizÎnd Codu l fran­ cez şi lăsîn d la o palte dreptul fami liei, Du g u it găseşte doar trci regul i fundamentale, şi nu mai multe: l ibeltatca contract ul u i , inviolabilitatca proprietătii şi datO li a de a-I compensa p e


NOTE

463

celălalt pentru daunele p ro d u se din vina ta . Tot restu l se reduce la d i rective secundare către unu l sau a l tu l dintre agen ţ ii sta tu lui " . I K Cf. Hume, Treatise, Caltea a I I I -a, Paltea a I I -a , secţiunile 2-0, c ar e conţin poate cea mai satisfăcătoare d i scuţ ie a problemelor ridicate aici. Î n special eea d in ca p . I l , 269: "Un act de justiţie este adesea contrar interesllll/i public; şi d a că a r fi să rămînă s ingur, fără a mai fi urmat de alte acte, ar p ut ea fi, pri n el însuşi. foalte dăunător pentru societate. [ . . . ] După cum nici toate actele de justiţie, considerate separat, nu d uc către interesul privat, l11ai mult d ecît c ătre c el p ub l i c . [ . . . ] Însă O Ii c it ar fi ac te l e separate de ju st i ţi e d e c o ntr a re i nteresulu i p ub l i c s au cel u i priv at, e si gu r că pl an u l sau schema Înt reagă cste fomte favo ra bi lă , dacă nu c h i ar absolut indispensabilă, atît stabilităţii societăţii, cît şi b u năstări i fiecărui individ. E cu nepu­ tinţă să separi binele de ră u . Propri etatea trebuie să fie stab i l ă !ji să fie Î ntă ri tă pri n reg uli ge­ nerale. Deşi într-o anumită s it u aţi e societatea va s u fe ri , acest rău m o m enta n este pe deplin compensat prin apl icarea

lle<lbătută a

acelei regu l i , prin pacea

şi

ordinea pe eare ea le instituie [din v i l t u ţi l e soc iale de justiţ i e şi fi d eli tat e] nu este consec i nţa fiecăru i act indiv idual. ci apare d a to ri tă intregului plan sau sistem, creat p ri n c o n trib uţ i a î nt reg i i societăţi sau a ce l e i mai mari p ălţ i a ei. [ . . . ] R ezu l tat ul actelor individualc este, aici, În m ul te cazuri , direct opus celui. p ro d us de Întrcg sistemul de acţiuni; p ri m u l poate fi extrem de dăunător, iar celălalt av a n taj o s În cel mai Înalt grad. Bogăţiile m oşte n i te de la un pă r i n tc sînt, în mîinile unui om rău, i n st ru m entu l ticăloşiilor. Dreptul d e mo şte n i re poate fi, În ac est caz, dăunător. Benefici i l e sa le apar doar din respectarea regu lii generale; şi este s u fi c i e n t, dacă ar ti să se co m pens eze toate relele şi ne aju n s uri l e ce i a u naştere datorită unor persoane şi unor situaţii". De asemen ea , ibid. , p.274: "Toate legile naturii ca re r eg l ează p rop r i etatea, ca de altfel toate l eg i l e civile, sînt generale şi priv esc doar anum ite c i rc u mstanţe esen ţi al e ale cazu l u i , tără el l u a În c o n si d e rare persoanel e, împrejurările şi legătUlile pe rso na le resp ec t iv e şi nici cons ec i n ţe l c pmti c u l a rc ce pot apărea din dispoziţiile acestor l eg i , În vreun caz pa lt i c u la r. Ele îl pri vea ză , fără sc ru p u l e , pc un om d e bună credinţă de toate posesiunile sale, dacă au fo st dobîndite din greş eal ă, fără un titlu valabi l ; pen tru a le rev ărsa ap o i asu p ra u n u i ego i st mizerabil, care ş i- a adunat d�ia cantităţi uriaşe de bogăţii inutile. Ut i l itatca publ ică ce re ca proprictatea să fie re glată de regu l i generale, inflexibile; şi deşi astfel de reg u l i sînt ad o pta te Î n aşa fel ÎnCÎt să serv eas c ă ace l aş i s co p a l ut ilit ăţ i i p ub l ic e , l e este Cll n ep ut i n ţă să p rcv i n ă toale greutăţile, să aducă, în toate cazuri le indiv iduale, con secinţe benefice. Ajungc ca p l an u l SaU schema î ntrea gă să fie ne ces are pentru sprij inirea societăţii civile şi ca b i n el e să apesc mult ma i greu În balanţă decît răul". A ş vrea c u această ocazie să-mi exprim grat i t u d i n ea fată de S i r Arn o l d P l an t, p rim u l ca re m i- a atras at en ţi a, cu m u l ti an i În urmă, asupra im po lta n ţe i discuţiei pe care o face în s ociet at e" . Vezi ş i EnquilJ/

in

Hume.

1 9 Vezi J.S.

E\'says, 1 1 , 273: ,,8enefi c i u l r ezu l ta t

M i I I, On Liberly, ed . R.B. McCal lum, Oxford, 1 946, p.4R. c o n c e pte d e re g u l i ", Philosophical Ueview, New York, voI. LX IV, 1 95 5 ; J.J.c. Smalt. " Ut i l it a ris 1l1 extrem şi u t i l i ta ri s m restrîns", Philosophical Quarter(y, v o l . V l ; 1-1 ..1 . McCloskey, ,,0 ex a m i n a re a uti l itarism u l u i rest rîns", Philosophical Rev;ew, vo \ . LXV I , 1 957; JO. Unl1son, ,,1 nterprctarea folosofiei morale a lui lS. M iII", 20

Vezi J. Rawls, "Două


464

NOTE

vo l . / I I 1 95 3 ; 1 . D . Mabbott, ,.ln tcrpretări ale utilitarismului lui vo l.V l , 1 956; şi S . E . To u l m i n An Examination ofthe Place ofReason in Ethics, Camb ri dge, C a mb ri dge Un iversity Prcss, 1950, în spec ial p. 1 6R. 2 1 John Selden, în a sa Table Talk (Oxfo rd, I R92, p. 1 3 1 ) observă: "Nu ex istă p e lume nim ic de care să se fi abuzat mai mult decît această p ro po z iţi e, sa/lis populi suprema lex esto". Cf. C.H. McIIwain, Constitutionalism: Anciell! and Modern, ed. rev ., I tha ca N.Y., Cornell University Press, 1 947, p . 1 49 ; În as pec te l e gcn eral e F. l'vIeinecke, Die Idee der Staatrăson, M u nche n 1 924, tradusă acum sub t i t l u l Machiavellism, L on dra, 1 95 7; de ase­ menea L. von M ises, Socialism, N ew Haven, Yale Un ivcrsity Press, 1 95 1 , p.400. 22 Cf, de exemp l u părerea lui Iacob 1 , citată d e F.D. Worl11uth, The Origins ofModern Constitutionalism, N ew York, 1 949, p.5 1 , că ord i n ea depinde de relaţia de comandă şi as­ cultare. Toate o rgan iza ţ ii le iau naştere din supremaţie şi subo rdonare" . 23 Îmi cer scuze autorului ale cărui cuvi ntc le ci tez, dar al cărui nume l-am uitat. Am văzut p asaj u l cu o referi n ţă la E.E. Evans-Plitchard, Social Anfhropology, Lo n d ra 1 95 1 , p. 1 9, dar, deşi este exprimată şi acolo aceeaşi i d e e sînt fo losite alte cuv inte decît ce l e citate. 24 Cf. H. Jahrreiss, Mensch llnd Staat, K61n. 1 957. ]1.22 : . .ordinea socială semnifică pos i bilitatea de a conta pe cei lalţi". 2 5 M. Po la nyi The Logic ofLiber�v. L o n dra 1 95 1 , p. 1 59. 26 Max Weber, Theory of Social and Economic Organi=ation, Londra, 1 947, p.386, t i n de să trateze nevoia de calculabilitate şi si guranţă În funcţionarea ordin i i j u ri d ice" d re pt o trăs ătu ră caracteristică a "capitalismu lui" sau .,fazei burgheze" a societăţii . Afillllaţia este corectă doar dacă aceşti termeni sînt fac uţi să d esc ri e orice societate bazată pe diviziunea muncii. 27 Cf. E. Bru n n e r, Jllslice and the Socia l Order. New York, 1 945. p.22: L eg ea este ordine plin previ zi u ne . I n privinţa fi i n ţelo r umane, acesta este serviciul pe care îl aduce; este, În acelaşi t imp pova ră şi pericol . Ofcră protec ţie În faţa arbitrariu lui, dă un sentiment de siguranţă, de sec uri tat e, îi răpeşte v i i tor u l u i Întuneci mea rău prevestitoare". Philosophical Qllarter�v,

,

MiII", Philosophical Quarterly,

,

,

.

,

,

"

,

.

,

,

..

"

, '

XI Originile statulu i de drept Cititul de la În c eput u l c api to l u lu i este luat din John Lockc, Second Treatise, s ec . 57 , p.29. S ubstanţa ac estui capi to l ca şi a ceea a c a p i to l cl o r X I I I -XVI a fost folosită În pre l e ­ gerile mele intitulate The Political ldeal of the Rllle of Law, susţinute şi p ub l icate la Banca Naţională a E gi ptu l u i Cairo, 1 95 5 . ,

,

J C u cît aflu mai multe despre creşterea acestor idei, cu atît devin mai convins de ro lul im pOlt a nt pc care l a ju cat exemplul Repub lici i olandeze. Î nsă, deşi această i n fl uenţă este destul de clară la sfirşituJ secolului al XVI I-lea şi Înc ep ut ul seco lului al XVI I I-lea, pel:i o a da -


NOTE

465

anterioal'ă necesită in vestigaţii supl imentarc. Întrc timp, vezi S ir George Clark, "Naşterea Republ icii olandeze" , În Proceedings of tlle British .-LcadeI1lY, voI.XXX I I , 1 946 şi P. Geyl, "Libertatea în istOiia Olandei", Delta, vo l . l , 1 95 R . Igl10ranţa mă obligă să omit discuţi ile i111pOitante şi dezvoltarea unor idei simi lare în Ital ia Renaşteri i, În spec ial în Flo renţa. (Pentru cîteva sumare referinţe, vezi introducerea la notele capitolului XX). De asemenea, nu pot vorbi cu nici un fel de competenţă despre faptul interesant că lina dintre marile civilizaţii ne-europene, cea chineză, pare să fi dezvoltat, in acelaşi timp Cll grecii, concepţii jUlidiee surprinzător de asemănătoare CU cele ale civilizaţiei occ identale. Conform lui Fung Yu-Lan, A History of Chinese Philosophy, Peiping, 1 937, p.3 1 2 , "marea tendinţă politică a vremi i [seco lele VI I-I I I î.Hr. ] a fost o evo l u ţ i e d e la conducerea d e tip feudal , către o guvernare a unor conducătOli posedînd putcri abso lute; de la guvernarea prin moralitatea cutumiară (li) şi de către indivizi, la guvernarea pri n lege" . Auto rul citează (p.32 1 ), ca dovadă, din kuan -tzÎl, un tratat atribuit l u i Kuang Ch ul1g (cea 7 1 5 -045 Î. H r. ) , dar compus, probab il, În seco­ lul III Î. H r. : "Cînd un stat est e guvernat prin lege, l ucrurilc se vor Întîmpla potrivit cursului lor firesc. [ . . . ] Dacă legea nu este un iformă, va fi nenorocire pentru deţinătorul statului. [ . . . ] Cînd conducător şi ministru, superior şi inferior, nobil şi umil, respectă cu toţi i legea, se cheamă că avem Marele Stat Bun". EI adaugă Însă că acesta estc "un ideal care nu a fost niciodată atins, în China". 2 Cf. remarcii lui Montesquieu În Despre sjJiritlll legi/or ( 1 , 1 5 1 ) : ,.0 naţiune există pe lume ca să aibă drept scop nemijlocit al constituţiei sale li bcltatea politică". Vezi şi R. Henne, Der englische Freiheitsbegriff, dis., ZGrich, Aarau, 1 927. Lipseşte Incă un studiu atent al descoperirii libertăţii englezc de către popoarele de pe continent. Lucrări timpUiii i mportante sînt Guy M i ege, L 'Elat presenl de /a Grande Bretagne, Amsterdam, 1 708, de asemenea Într-o ediţie lărgită În gennană, sub titl u l Geistlicher lInd weltlicher Stand von Grossbritannien und frland, Leipzig, 1 7 1 R; P. de R api n -Tboyras, Dissertalion sur les Whigs et les 701J'S, ar an Historical Dissertation llPO/1 Whig anei TOIY, trad. M . Ozell, Londra 1 7 1 7; A. Hennings, Phi/osopmsche unei statistische Geschichte des Ursprzmgs und des Fortgangs der Freyheit in England, Copenhaga, 1 7R 3 . 3 C f. î n special F . Po llock ş i F.W. Maitland, lIistOl)! of English Law, Cambridge, Camblidge University Press, 1 9 1 1 ; R. Keller, Freiheitsgamntie n .fiir Person und Eigentum im Mitte/alter, Heidelberg, 1 933; H. Planitz, "Asupra istoriei ideilor de dreptUii funda­ mentale", in Die Grundrechte unei Grundpllichten der Neichsverfassl lng, ed. H.C. Nipperdey, Berlin, 1 930, vol. I I I ; şi O. von Gierkc, Johannes AlthusiliS llnd die Enfwicklung der natllr­ rechtlichen Staatstheorien, ed. a II-a, Breslau, 1 902. 4 Vezi C.H. Mcllwain, "Bariera COml1LOI7 laH' Împotriva absolutismului, În Angl ia", American Historical Rewiel l', XLIX, 1 93 4, 27. Faptul că cea mai celebră şi, ulterior, cea mai intluentă clauză din M agna Calta exprima idei comune În epocă, este demonstrat de un de­ cret al împăratului Conrad 1 1 , datat 2R mai 1 037 (citat În Stubbs, Germany in tile Early i Midelle Ages, 476-1250, ed. A. H ass al l , Londra, p. 1 47) care sti pula: "Nimeni nu va f privat de un fief [ ... ] decît potrivit legi lor I mperiului � i j lldecă ţii ega l i l o r săi".


466

NOTE

Nu p u tem examina În detal iu aici tradiţia fi l oso fic ă tmllsmisă din Evul Mediu. Dar în an u m ite privi nţe Lord Acton nu spunea nimic paradoxal, atunci cînd ÎI d cscria pe To m a din Aquino drept primul Whig. (Vezi /fist. ojFreedol11, p.37 şi ef. J.N. Figgis, Studies of Politi­ cal Thollghtfi'om Gerson to Grotius, Ca m br i d g e, Camblidge University Press, 1 907, p . 7 .) Despre Toma d i n Aq u ino , vezi T. Gi lby, Principalily ond Polity, L on dra , 1 958; şi des pre in­ flu enţa sa asupra teoriei po litice timpU\ii din A n g lia , În s pec i a l a lu i Richard Hooker, vezi S.S. Wo l in , "Richard Hooker şi co nservato rism ul en g lez", IYestern Poli/ical Quarterly, vol.VI, 1 95 3 . Un rezu mat mai complet ar tre b u i să-i acorde � atenţie specială lui N i co la u s Cusanus, în secolul a/ X / I I - le a şi lui Bartolus, în secolu l al X I V-lea, care au co nt in u at tra­ diţia. Vezi F.A. v a n Scharoff, /Jer Cardinal llnd l3ischo{ !Vicolalls von Cusa, T i.i b i n gen , 1 8 7 1 , în spec i al p. 2 2 ; JN. Figgis. "Barto l us �i dezvoltarea i d cil o r pol itice curopen e", Transactions oftlle Royal Histor ica l Society, N.S. , vo l . X IX, Londra, 1 905; şi CN.S. Woo l t� Barto/us of Sassojerato, Cambridge, 1 9 1 3 ; asu p ra lCOI;ei pol itice al perioadei , R.W. ş i A.J. Ca rl yl e , A Histo/}' olMediaeva/ Political I/lem)', Ed in burgh ş i Londra, 1 9 03. 5 Cf O. Vo ss l e r, ,,Studii asupra interpret[lI'ii drcpturi lor omului" , Historische Zeit­ schr ift, CXLl I , 1 930, 5 1 2 ; de as e m enea , F. Kern, l\ingsllljJ and 1,({lI! il1 the Middle Ages, trad . S.B. Chri mes , Oxford, 1 939; E. Jenks, l,aH' ({nd I'oliti(',\' in tlle Mic/cite Ages, Londra I R9R, pp.24-2S; C.H: Mcl lwain, The !ligII CO/ll"I (�r Porliamenf a/1(1 I/s Supremacy, New H av e n , Yal e U ni v e rs i ty Press, 1 9 1 0 ; J. N. Figgis, 71,e Uivine Rigill 0/ Kings, ed. a I I -a, Cambridge, 1 9 1 4; C.V. La n g l o is , Le Regne de Philippe III, le Hardi, Paris, 1 8R7, p.2 R5: şi , p entru o co rec ţi e refelitoare la si tuaţia din Ev u l M e d i u tîrzi u, T . F.T. P l u ck n ett, Sfa fllles (Ind Theil" Interpreta/ion in the Fin'it Halfal t!te FOllrteel1th Cenll/l}', C am b ri d ge , 1 922 şi Legis­ lation of Edward 1, Oxfo rd , 1 949. În legătură cu ansamblul problemelor, vezi J.W. Gough, Fundamental LaH' in English Constitutional !-/istOl:V, Oxford, 1 95 5 , o C f. B. Re h fe l d t, Die l Vur:=eln des Rec.:171es, Berl in, 1 9 5 1 , 1" . 6 7 : "Ap ari ţi a fen o m e n u lu i le g iferări i [ . . . ] ma rc h eză În i sto ria comun ităţii descoperi rea altei de a c rea drept şi legi. Pînă at un c i , se crezuse că dreptul nu p utea fi i nst it u it , ci dmlr apli c at . prccum c ev a p reex iste n t . D i n un ghi u l ac est ei re prezentăr i a rea li tăţi i , inventarea legifcrări i estc probabil cea mai În­ cărcată de co nsec i nţe dintre toate - mai mult dccÎt cea a fo c u l u i sau a prafului de puşcă aceasta pentru că, mai mult decît oricare a lta, a pus �iOalta omului in propriile mî i n i ". Simi lar, într-o lucrare Încă nepubl icată, prezentată la u n si mpozion pe tema "Expan­ s iu n ea societăţii", organizat de Institutul de Oriental istică al Un ivcrsităţii din C h ic ago , în dec e mb ri e 1 95R, tvIax R h e i nste i n observă: " Noţi unca că prin legi fera rc se pot institui nOIl11e v a l ab i le de compOitament" era caracteristică fazelor tîrzi i d i n istoria Greciei şi Romei; în E u ro pa occidentală, somnul ei a d urat pînă la redescoperirea dreptului roman şi ascens iunea monarhiei abso l ute. Propoziţia că o ri c e lege este co m an d a unui suveran este un po stu l at produs de i d eo l o g i a democratică a Revol u ţ i e i Franceze, că o ri e e lege tre b ui c să e m ane de la reprezentanţii ( al eş i în mod corect) ai po po ru l u i . Aceasta nu este Î ns ă o d esc ri ere fidelă a re al ităţii , cu atît mai puţin a ee l ei din statele anglo-saxollc, de commoll /aw". Cît de profundă mai era i n fluenţa asupra opin iei p u b l i ce engleze a conc e pţ ic i tradiţio­ nale că l eg i l e sînt d esco p er i te, nu c reate , o aratfl afi rm aţ ia lui Edmund Bu rke, În Tracls Re/a-


467

NOTE tive 10 tlle LOlvs against Popery in !re/and,

in Works, IX, 3 5 0 : "C u gre u s a r p utea găs i o eroare c u adevărat mai su bversivă pcntru toată ordinea şi thlllluseţea, pentru pacea şi feri­ c i rea societăţi i omeneşti, decît a sp LI n e că orice grup de o am e n i a u d reptu l să facă or i c e legi d o resc ; sau că legile pot dobîndi vreo autoritate din s im p la lor i nst i tu i re indiferent de cali­ tatea fond u l u i lor. Nici un argument, indi ferent că ar li l egat de po l it i că, de raţiunea de st at sau de apărarea constituţiei, I1U po ate fi ad us În sprij i nul u n e i astfel de prac ti c i T oate l egi l e omeneşti sînt, vorbind la modul p ropriu doar deelamatori i ; e l e pot sch imba modul de apli­ care, dar nu au n i c i o putere asu pra s u bsta n ţei j u stiţ i e i origin a re Pentru a l te i l ustrări, v ez i E.S. Co rwi n The " /figher I,aw " l3ackgrollnd ol /Imerical/ Constitutional Lal l', G reat Seal Books, I thaca N . Y . , Cornell Un ivers ity Press. 1 955, p.G, n. I I . 7 Cf. Dicey, Const;tlltiol1, p 3 70 : "Un jurist, ca re p ri v cşt e pro b l cma dintr-o pe rspc c tiv ă exclusiv juridică, este tentat să afirmc că sub iectul real a l d i sp utc i intre oameni de stat pre­ cum B ac o n şi WentwOIth, pe de o pmtc, şi Coke sau El iot, pc de a l tă palte, era dacă În A ng l ia să fie sa u nu instituită defi n it i v o admin istraţie putcrn ică, de lip continental". X A stfe l descrie Henry Bractoll M a gn a Cal1a, În De legihus, I R6b. Asupra conse­ cinţelor a ceea ce era de fapt o i n te rpre tare g reş i tă din s ec o lul a l XVI I- lea a aceleiaşi Magna Carta, v ezi W.S. McKechnie, l'v{agna CarIu (ed . a I I -a, G l asgo w 1 9 1 4 , p. 1 3 3: "Dacă cuvin­ tele vagi şi in exacte ale lui Locke au ascuns scnsul multor capito le [din M agna Ca lta ] şi au pus În circulaţie noţ iu n i fa lse d es p re dezvol tarea dreptului cg l ez serviciul pc c a re aceste erori l-au ad us cauzei p ro g resu l u i constitutional este nemăsurat'". De atunci. această o pi n i e a fost expr i mată În n U l11 eroas e rînduri (vezi \n special H. B utt erfi e l d The Englishman and flis Histo/'y, Cambridge, Ca mb r i d ge U n ivcrsity Press, 1 944, p.7). 1) C f desc ri e ri i lui Thomas Hobbes a felu lui În care "una dintre ca uzele cel e mai fi'ec­ vente [al e s pi r i t ulu i de rebeliune din vremea sa] este c i t i rea cărţi l or de p o l it i că şi istoric ale vech i lo r greci şi romani" şi că, din ac es t motiv, "nu n ex istat n i mic pentru care să s e fi plătit un mai m a re p reţ dec ît a u p l ăt i t ţări l e noastre, din Apus, Î n v ăţî nd greaca şi l atina (Leviathan, ed. M. Oakeshott, Oxford, 1 946, pp.2 I 4 şi 1 4 1 ); �i re m a rca lui A u b rey că ră dăc in i le "zelului [lui M i l ton] pentru l i beltatea oamcn i lo r" sînt "priceperea sa în sc ri eli l e lui Livius şi ale a lto r autori romani, precum şi măreţia pe carc o avea, Î n ochii s ă i , Re p u b li ca ro­ mană" CAubrey 's BriefLives, ed. O.L. D i ck A n ll A rbor, U n i v c rs i ty of M ichigan Prcss, 1 9 5 7 , p.203). P en tru sursele clasice În con ce p ţi i l e l u i M il to n , H arri ng ton şi S i d ney vezi Z.S. Fi nk, 'l11e C/assical Republicans, NOlthwestern U n i v ers i ty Studies in H U ll l ani t i es 9, Eva nsto n -

,

.

,

"

.

,

,

,

,

,

,

,

"

,

,

,

,

I I I., 1 945 .

JO T uci d i de Războiul pelopollesiac ( Pe/oponnesian War, trad. Crawley, i i.37.) Cea m a i co nv i n gătoa re măltUiie cste probabi l aceea a i n a m ici lo r democraţiei liberale din Atena, care dezvăluie m u lte în l a m e nta ţi i l c lor, aşa c ll m CI rocut-o A r is to te l (Politica, v i 2 1 3 1 7 b): "În as t­ fcl de de m o craţ i i fi eca re tn1 icşte după CUIll îi pla ce G rec ii au fost, p ro ba b i l p r i m i i care aLI con fu nda t l i b eltatea p erso n a l ă cu cea po l i t i că; Însă ac east a nu Insemna că nu o cUlloşteau şi nu o stimau pe cea d i ntîi. Fi losofii istori c i , În orice ca z i-au păstrat Înţ e l cs ul o r ig i na r şi l-au transmis epocilor ul111ătoare. Zenon definea l i berLatea Ci] , .p uterea d e �\ acţiona in d ep e n de n t în timp ce sclavia este privarca de acca sta (Diogenes La erti u s Uves of Eminent ,

,

"

.

,

,

,

"

.


468

NOTE

P/7i1osoph ers i i i : 1 2 1 , Loeb Classical Li brary, Londra, 1 925, 1 1 , 227). Filon din A lexandria 452.45, Loeb Classical Library, Londra, IX, 36) oferă ch iar o concepţie aproape modernă de l ibeltate în condiţiile l eg ii : hasoi de mela n0l1101ln zO.'J'in, eleutheroi. Vezi E.A. HaneJock, The Liberal Tel11per in Greek Politics, N ew Haven, Yale U n iversity Press, 1 957). Totodată, nu mai este posibilă negarea existcnţei li beltăţii în Atena antică, pe motivul că sistemul său economic era "bazat" pc sclavaj, Întrucît cercetări recentc au arătat clar că acesta era relativ lipsit de impOltanţă; vczi W.L. Westennann, "Atheneaus şi sclav ii Atenei", Athenian St/tdies Presented 10 1Fil/iam Scolf Ferg l /so n , Londra, 1 940 şi AH. M. Jones, "Baza cconomică a democraţici atcnicne", Past and ?resent, vol. I, 1 9 52, rcti­ părit în lucrarea sa Athenian Del11ocracy, Oxford, 1 957. 1 \ Tucidide, op. cit. , vii.69. Rcprezentarea gr eş ită a I ibeltăţii elene datează de la Thomas Hobbes şi a devenit larg răspîndită prin Benjamin Co nstant, /)c la liberte des anciens co mpanie iz celle des moderncs, retipărită în COlirs de politiqllC cOl1stitutionnelle, v o l . l l , Paris, I R6 1 , şi N . D. Fustcl de Coul anges, La cite antique, Paris, 1 f{64. Despre această dis­ cuţie vezi G. J e l l in ek , AllgemeiJ1e Slao/s/ehre, ed. a I I -a, Berl i n , 1 905 , p.2RR. E g re u de În­ ţe l es cum, În 1 93 3 , H.J. Laski ("Libeltatea", E S. S. , IX, 442) putea să susţină cu referire ex­ pl icită la perioada l ui Pericle, că ,,Într-o astfel d e soc ietate organică, conceptul de libeltate individuală era practic necunoscut". 1 2 C ( J. Huizi nga, Wel1l1 die Waffen schH'e/�f!.en, 1:3as ci , 1 945 , p.95: "Trebuie să deplîn­ gem faptul că acele culturi edificate pe fundamentele Antichităţii elelle, în locu l cuvîn tu lui democraţie - care, în Atena, pli n prisma evol uţiei istorice, suscită o deferenţă specială - nu au ales un alt termen, care exprima foalte clar concepţia actuală a unei formule bune de gu­ vernămÎnt: tennenul isollom ie, egalitatea legii. Acest termen avca deja o rezonanţă nemu­ litoare. [ ... ] Idealul l ibeltăţii transpărea, în cuvîntul isonomie, mult mai direct şi mult mai clar decît În cuvîntu l democraţie; în plus, teza conţi nută în «isol1o mie») nu conţine nimic irea­ lizabil, ceea ce nu este cazul tezei con ţin ute În «dcmocraţie». Pri ncipiul constitutiv al statului de drept este redat, În c uvî nt ul isonomie, de o mani cră clară şi concludentă" . 1 3 În dicţionarul italian al l ui John Florio, H'vr/d of Wo/'des, Londra, 1 59�. 1 4 Titus LivillS, Romane J-listorie, trad. Philemon H o l lan d , Londra, I flOO, pp. 1 1 4, 1 3 4 şi 1 0 1 6. 1 5 Oxford English Dictiol7wJ}, În dreptul cuvîntu lui "Îsol1olllic", oferă exemple de folo­ sire a lui În 1 659 şi 1 684, fiecare sugerînd că tennenlll era atunci uti lizat În mod obişnu it. \6 Cea mai veche fo los ire păstrată a cuvîntu lui isonolllia pare să fie cea a lui Alcmaeon, cca. 500 Î.Hr. (H. Diels, Die Fragmente der Vo rso kratike/ ' , eel . a I I I -a, Berlin, 1 922, vol.I, p . 1 36 , Alkmaion, fi·agA). Cum utilizarea este metaforică, descriind isonomia ca o stare de sănătate fizică, se pare că termenul era, Încă de pe atunci, în uzu l curent. 1 7 E. Diehl, Anthologia (vrica Graeca (ed. a I l -a, Lcipzig, 1 949, frag.24). Cf. E. Wolf, "Măsură şi justiţie la Solon", GcgenJllartsproblemc des intcl'l1ationa/en Rechtes llnd der Rechtsphilosophie: Festschr(ft Inr Rlldolf Lau/11, Hamburg, 1 95 3 ; K. Freeman, The Work and Life of Solon, Londra, 1 926; W.J. W o od h ou s e, S% n. t!le Libera lor, Oxford, ) 93 R, şi K. Hănn, Solo 11 , S taatsmann ul1d Weise/', V i ena, 1 94k. (Quo d omnis probl/s liber sit,


NOT E

469

1R

Ernest Barker, Gred Political TheolY, Ox ford, 1 92 5 , p.44. Cf. Lord Acton, !-fist. of p.7 şi P.Vinogradoff, Collected Papers. Ox ford. 1 92R, 1 1 , 4 1 . 1 9 C f. G . Busolt, Griechische Staatskzmde, tvl tincben, 1 920. 1 , 4 1 7 ; J.A.O. Larsen, "Clistene şi dezvol tarea teoriei democraţiei în Atena" , E'îsays i/1 Politica! TheolJ) Presented to George H. Sabine. Ithaca, N.Y .. Cornell U n i vers ity Press, 1 94R; V. Ehrenburg. ,,[sono­ m ia ". in Pau�y 's Real- El1cyclopaedie der classischen A lterfll/11sl IIissenchaj't, sllpl.VIl, 1 940 şi altico lele sale ,.originile democraţiei". /-fistoria. J, 1 9 5 0 , În sp ec i al 535 şi "CÎntecul lui Hanllodies", Feslschrift A /bin Lesky, Wi e n er Studiel1. vo I.LXIX. În spec ia l pp.67-69; G . Vlastos, "Isonomia", American JOllrna! 0/ Phi/% l!,y, voI.LXXIV, 1 953 şi J . W . Jones, Tile Law and Legal TheolY ofthe G/'eeks, Oxford, Ox ford U n i v ers i ty Press. 1 956, cap.VI . Acel sko/ion grec menţionat în text va fi g ă s it În două versiuni în Diehl , op. cit. , vo U f , skolia 1 0(9) şi 1 3 ( 1 2). O i l ust ra re curioasă a popularităţi i acestor cîntcce care celebrau i so n o ­ mia p ri ntre Whig-ii en g l ez i de la sfirşitul s ec o lul u i al XVI I I - l ea este "Oda în i m itaţia l u i Cal l istratlls" de S i r Wi l liam Jo nes ( p c care l - a m a m i n t i t deja ca fi ind l egăt u ra dintre vederile po l iti c e ale Whig-i lor şi trad i ţ ia evoluţionis.tă în l i ngv i st i c ă - vezi Works, LOlldra, 1 907, X, 39 1 ), c a re înccpe cu textul grec al sko lio n- u l ui şi, după douflzeci d e vcrsuri În care sînt lă­ udaţi Harmodius şi Ari sto g i ton , continuă:

freedol11,

Then in Athens aii was Peace Equal Laws and Liberty: Nurse of A lts, ami eye for Greece ! People valiant, fi l111, a n d. ti'ce ! Not less g lo rio u s was thy deed , Wenl11'orth, fi x ' d in Vi ltu e ' s cause; Not less bri l liant be thy mecd, Lenox, fr ie nd to Eqllal L01f!s! High in Freec!o l 11 ' s tcmple rais'd, Sec Fit:: i\tklllrice beaming stand. For co l lecte d Virtues prais'd Wisdom's voice, and Va lour's han d ! Ne 'cI' sha l l fate t he ir eyelids c1ose; They, i n b l oo m ing regiol1s blest W ith lIa/'ll1odillS shall repos e, With Aristogiton rest. [,.Atunei în Atena-ntrcagă era pace, / Erau leg i egale şi era l i bcrt..:'lte : / Patroa nă a a1telor şi ochi strălucitor al Greciei! / P opor viteaz, hotărît şi l ib er! / Nu mai puţin glorioasă ţi-a fost fap­ ta, / Wentworth, apără tor neabătut al Viltuţii; / Nu mai puţin străluc itoare vitejia-ţi, / Lenox, pli­ etcn al Legilor Egale! / A colo , sus, În tcmplul libeltăţii / Vcd eţ i lumina lui Fi!: Ma urice, / Pen 1111 toate- viltuţile fiţi l ă ud a ţ i, / Voci ale Î nţelepciunii şi braţe ale Va l ori i ! / N iciodată nu le va-nchide destinul pl eoap ele : / În binecuvÎntate ţ i n utur i În florite / D e H armoc! ill s dormi-vor alături, / Cu Aristogiton od ihn i -vor" . ]


NOT E

470

Cf, de asemenea, ibid, p.3 R9, "Odă în imitaţia l u i A Ica e LIS", unde .I ones spune, refe­ rin du-se la ,.Împărăteasa Lege Suverană":

The fi end

Smit by heI' sacrecl f" own Discretion like a vapour sinks.

[Lovit de sacra-i Încruntare I Cumpl itul Arbitrariu ca lin fu m se risipeşte]. Herodot, Istorii (flisto/'ies) i i i . RO; cf. şi i i i 1 41 şi v.37. BlIsolt, op. cit. , p.4 1 7 ., şi Ehrenberg, în Pauly, op. cit. , p.299. 22 TlIcididc, op. cit. i i i .62, 3-4; de opus această uti l izare a Lenncllului în sensul său l egi­ tim Cll referinţă la ceea ce e1 l1l1l11eşte folosirea l ui specio3s[l, ibid. , iii, R2, R; cf. şi Jsocrate, AreopagiticllS, vi i.20, şi Pal1othenaicl/s, x i i . 1 7 S. 2 3 Platon. Repr(/)/ica viii . 5 5 7bc, 55 9d. S(-i l e . 24 Hypel;dcs, In Dejence of Euxel1ipfJl/s xxi.5 ( :\-!illor II/Ilie Orathors, ed . .LO. B U ltt, Loeb Classical Library, I L 46R): ,.h6/)()s cu del110kraffa kyriof hoi 1/01110i esonlai" . Si ntagma despre legea care este rege (1101ll6s basilet'ls) apăruse cu mult înainte. 25 Aristotel. Politica (Politics) 1 1 R7a. Trad(H.:crea folosită, În cletrimentul rcdălilor mai cunoscute ale lui B. Jowett, estc c e a a lui W. El lis in ed itia Everyman. 2fl lbid. , 1 292a. 27 Cit de fundamcntale au rămas aceste conceptii pentru atenieni o atestă o lege la care se referă Demostene Într-una di ntre oraţiile sa le (/lgail1st A6stocrates, xxiii, 8(i; cf şi xxiv .59), ca tiind o l ege "bună, pe cît a fost bUIlă vreodată o lege". Aten ianul care o introdusese fusese de părcre că, Întrucît fiecare cetăţean avea aceeaşi pondere în drepturi le civile, toată lumea ar trebui să aibă o pondere egală În legi; el propusesc, În consecinţă. că "ar trebui să fie ilegal să propu i o lege care să afecteze vreun individ, dacă ea nu se va apl ica în mod egal tuturor aten ien i lor". Aceasta a devenit legea Atenei. Nu ştim cînd s-a intîmplat aceasta - Demostene s-a refel;t la ea În 352 Î. H r. Îns[1 estc interesant de văzllt cum, pînă atunci, democraţia devenise deja conceptul fundamental. impOltanţa sa depăşi nd-o pe aceea a mai vechii egalităţi În t�lţa legii . Deşi Dcmostcne nu Illai fo lose�tc tenllenlll ,.isonomie", re fel; rea sa la l ege nu este nimic mai mult dccÎt o para1i'a7ă a vechiului ideal . Asupra legii în discuţie, cf J . H . Lipsius, :l ttisches I?echt II Il el Reclllsvet!âhren. Leipzig, 1 905, 1, 3RR şi E. Weiss, Griechisches Privatrechf, Leipzig, 1 924, 1, 90, 11. 1 X(m; cf. şi A . H . M . Jones, "Democraţia ateniană şi critici i săi", Cambridge l-listo/'ical .Jo/ll'llal, vo l. lX, 1 953, şi retipărit În caltea sa Athenian Democracy, p.5 2 : "Niciodată nu a fost legală [În Atena] mod ificarca unei legi printr-un simplu decret al AcllIm"irii. Iniţiatoru l ullui astfel de decret cra pasibil de fai moasa «acuzaţie de proceduri il egale» care, dacă era con fill11ată de tribunale, îl expunea la pedepse grele". 2H Aristotel, Retorica (Rltetoric, 1 3 54ab, trad. W. Rhys Robelts in The Works of Aristotle, ed. W. D. Ross, vo l . X l . Oxford, 1 924). Nu citez În text pasajul din Politica 1 3 1 7b, unde Aristotel menţioncazu ca o conditie u l i beltâţii acec<I ca .. nici unui magistrat să nu-i fie pe\l111Să nici o putere di�crctionară decît în cîtcvll cazuri , şi ClI condiţia ca aceasta să nu influenţeze trebll1'i le publice" , deoarece apare Intr-lin co ntext în care el nu-şi ex primă 20 21


47 1

NOTE

propriile opinii, ci Ic citează pe cele ale altora. Un enunţ impOItant al vederi lor sal e privind arbitraliul judiciar poate fi găsit În Etica nicomohicii. v. 1 1 3 7b., unde susţine că j udecăto rul ar trebui să completeze o lacună În Icge .. hotărînd aşa cum legiu itoru l Însuşi ar hotărî dacă ar fi prezent şi ar fi sc ri s în lege dacă ar fi ştiut cii va apărea cazul" - anticipînd astfel o cel ebră clauză din Cod u l Civil Elvetian. 29 T. Hobbes, Leviathan, eel. M. Oakeshott, Oxford, 1 946. p.44R. 30 1. Hanington, Oceana ( 1 656), la Început. S i ntagma apare la sClllt timp după aceea di ntr-un pasaj din The Leveller ( 1 659), citat de Gough, ofJ. cit. , p. 1 37. 3 1 Vezi The Civil Low, ed. s.r. Scott, Cincil1nati, 1 932, p.73. Despre subiectul Întregii secţiuni, vezi l ucrări le l u i T. M o m m sen C. Wirszubski, Libertas as a Political ldea al Rome, Camblidge, Cambridge Uni versity Press, 1 9 50 şi V. von Uibtow, Bliite und Velfall der romische f" reiheit, Berl i n, 1 95 3 , de care a m I llat cunoşt i nţă după ce textul fusese finalizat. 32 Vezi W. W. Buek land şi A . D. M c N a i r, Homan LOlll alul Common Law, Camblidge Univers ity Press, 1 936. 33 Titus Li v i us Ab llrbe cOJ1dita i i . I . ! : . .impcria legI/III potellfi()/"{/ q21am 11OI1linum". Expresia latină estc citată (inexact) de Aigernon Sidncy ( IForks, Londra, 1 772, p. l O) şi John Adams ( Works, Boston, I R5 1 , I V, 403). În transcrierea făcută dc Hol land lui Livius, In 1 600, citată în notele de mai sus, aceste cuvinte sînt redate (p.44): ,.the authori�y and ru le of laws, more po"""er[lll and n2igh�J' 'hen those of l1Ien" fii nd, pentru mine, cxemplul cel mai tim­ puriu În care rule este fo losit În sens de "gu vernarc" saLI " dom inaţie". 34 ·Cf. W. Ri.iegg, Cicero llnd der Hllf1l(/l1isl1l11S, Zi.iricb, 1 946 şi Introducerea lui G . H. Sabine .5 i S.B. Smitb la Marcus Tul lills Cicero. O n the ComhlOl1wealth, Columbus, Ohio, 1 929. Despre i n fluenţa lui Cicero asupra lui David /-l ume, vezi textul acestuia din ur­ mă "Viaţa mea", Essays, 1 , 2 . 3 5 M . Tul l i us Cicero, De legiblls, i i . 7. 1 R . Aceste . .Iegi superioare" erau recunoscute de roman i, care înseriau În statutel e lor o prevedere ce sti pula că a c estea nu erau menite a abro­ ga ceea ce era sacrosanct saujus (vezi Convin, op. cit pp. 1 2- I R !?i l i teratura citată aco lo). 3ft M . Tullius Ci cero, Pro Cluenfio 5 3 : " Oll/lleS leg li 1/1 se/"l'i Slll7ll1711S III liberi esse " P()SSUl17l1S . Cf Montesquieu, Despre spiritul legilor, f i , 76: ,.Li bertatea constă În pIi ncipal În a nu fi fOlţat să fac i ceva ce legile nu te obl igă: oamen i i se află Într-o astfel de situaţie doar atunci cînd sînt guvernaţi de legi civile; şi pentru că trăiesc sub autoritatea acestor legi civile, sînt li beri." Voltaire, Pensees S U I ' le gOlll'ernemelll, (Ellvres completes, ed. Garnicr, XX l l I , 526: "Libeltatea constă Î n a nu depinde decît d e legi". J .J. Rous sea u, Lettres ecrites de la Montagne, Scrisoarea V I I I , in T/te Political {"''ritings 0/ Jeon Jacques R()usseau, ed. C.E. Vallghan, CambIidge 1 9 1 5 , I l , 235: "Nu ex istă libertate aco lo unde nu sînt legi , nici acolo unde cineva este dca�upra legi lor: chiar În starea de natură, omul este l iber doar dato­ rită legii naturale, care Îi obl igă pe toţi". 37 M. Tul l i us Cicero, De legiblls, i i i . , 1 2 2 : ,.Magistralwt2 legel11 esse /oquentenz". Cf. Sir Edward Coke În cazul l u i Calvin (citnt în n . J R ele la cap. IV): ,.Jude.\" est lex /oqltense", ş i maxll11a j uridică a seco l ului al XVI I I- lea: .Rex nihil alil/.� eslc Cjl/om lex agens", d e asemenea Montesquieu, Despre spiritlll legilo/', X I , 6, 1 , 1 5 9: ,..l ud ceClto n i na�i unii nu sînt mai mult ,

,

-

. •

.


472

NOT E

decît gura ce rosteşte cuvîntul legi i, simple tiinţe p asi v e ce n u pot să- i modereze n ici fOlţa, nici Iigo area". Expresia a fost repetată În S tat ele Un ite de Chief Justice John Mars ha l l (Osborne v. Bank of United States, 22U.S., 9, Wheaton , 73R, R(6), cînd vorbea despre jude­ cătOl; ca despre "si m pli pllltăto ri de c uvînt ai l egi i'" ,.i ncapabili să dorească ceva". 38 V ezi M. Ro stovtzeff, Gesellschafi ltnd IFirtschaji il71 rOl7lischen Kaiserreich, Lei pzig, 1 93 1 , 1, 49 şi 1 40. 39 Cf. F. Oeltel, "Viaţa economică a I mp eriului ", in Cambridge Ancient History, X f I , Cambridge, 1 939, 270, şi Apendicele realizat de ace l aş i autor la R . Pă hl ma nn, Geschichte der sozialen Frage und des Sozialismlls in de,. a/ltiken Well, ed. a l 1 I-a, Munchen, 1 925: de asemenea von Lubtow, op. cit. , pp.8 7- 1 09; M. Rostovtzeft: ,.Decli nul lumii antice şi exp l ic a­ ţia sa economică", Economic HistOlY Review, vo l . l l , 1 930; Tenney F ran k, Economic SWjley ofAncient Rome, Balti morc, Johns Hopkins Pres s, 1 940, E p i lo g ; [ -U . H ask el l, ,. New Deal " în vechea Romă, New York, 1 939; şi L. Ei n:ludi, "Grandoarea şi decăderea ec o nomi e i plani­ ficate în lumea elenistică", /(vk/os, vo l . I l , 1 948 . 40 F. Pringshei m , ..,}us aeqlllll1l şi jus strictum" , Zeitsclm[t der Savigny-Sti[tung fiiI' Rechtsgeschichte. Romanistische Abtei/lIng, X I I , 1 92 1 , 66R: cf lucrări i ace lu i aşi autor Hohe llnd Ende der Jurispruden.::, Frei burg, 1 93 3 . 4 \ V ezi A. Es m ei n , "Maxima Princeps legibus SO/lI/llS est Î n vechiul drept public fran ­ cez", Essays in Lega l HistOlY, ed. P. Vi nogradoff, Oxford, 1 9 1 3 : 42 Cf J .V. Nef, IndustlY and Govel'l1lllent in France and England: /540- / 640, Phil adelph ia , 1 940, p. 1 1 4. O rel ata re interesantă despre modul Cllm , mai tîrzi u , "Iibeltatea presei a apărut În A n glia din pură Întîmplare, ca lIrmare ti abo li li i u n ui mono p o l comercia l" este ofelită de M. Cranston, în JO/1I1 Locke, L o n d ra , 1 957. p.3R7. 43 Darcy v. Allein, j udecat În 1 603 . P ri n c i piul pare să fi fost afinnat, pentru prim a oară, patru ani mai devreme, în Davenant v. HlIrdis, cînd s-a afirmat că "o decizie de acest fel , de a acorda o întreagă meserie sali un între g negoţ u nei co mpanii sau unei persoane, şi de a-i ex­ clude pe ceilalţi, este Împotriva legii". Vezi W.L. Letwi n . ,.Common law e ng l ez asupra mo nopolurilor", University of Chicago Law Revie'I.', voI. XXI, 1 95 3 - 1 954, şi cele două a1ti­ cole ale lui D.O. W agner, "Coke şi asce n siunea l iberalism u l u i economic", Economic HistOlY Review, vo I. VI, 1 935- 1 936 şi "C01111170n /.a\ll şi l ibera iniţiativă: u n caz timpuriu de mon opo l", ibid. , vol.VI I, 1 936- 1 937. 44 G reat Britain, Public Record Oftice, Calendar of State Papers. Domestic Series, 7 iulie 1 6 1 0. 45 Edward Cok e, The Second Part of the Institute,\' of the Laws of England, 1 642 (Londra, 1 809), p.4 7. 46 Ibid. , p.5 1 . De comparat cu Foul'lh Part, p.4 l . 47 Vezi Sir Wi lliam Clarke, The C/arke Papers, ed. C . H . Fi lth, Lo n dra, Camden Soc i­ ety, 1 89 1 - 1 90 1 ; G . r. Gooeh, Eng/ish Democratic Ideas in tlle Seventeenth CentlllJ', Ca m blidge , Cambridge U n i v ers i ty Press, I R93 ; T.C. Pease, The Leveller Movement, W ashingto n , D.C., 1 9 1 6; Tracts 011 L iberly in the Puri/an Revollition. / 638- / 64 7, ed. W. Ha l l er, New York, Co l umbi a Un iversi ty Press, 1 934; A.S.P. Woodhouse, ed., Puritanism


NO T E

473

Libert)', Londra, 1 9 3 8 ; 7'l1e Leveller Tracls, ed. W. Haller şi G. Davies, New York, 1 944; D . M . Wolfe, Leveller lvlanifestoes, New York şi Londra, 1 944; W. H a l l er, Liberty and Reformation in the Puritan Revolution, New York, Columbia Un iv ers ity Press, 1 95 5 ; P. Za gO li n , A HistOfY of Political Thollght i n tlIe English Nevolll{iol1, Londra, 1 954. 41< F.W. Maitland, The Constitutional His{OI:v ol Enp,fand, Cambridge, Cambri dge U n i­ versity Press, 1 909, p.263 . 49 Cf. C.H. Mcl lwain, ,.I namovibil itatea j udecătorilor en g lez i ", in Constitutionalism and the Changing World, Camb ri d g e, Cambridg e University P ress , [ 9 3 9 , p . 3 00 . 50 Vezi Gough, op. cit. , pp.76 şi 1 5 9. 5 1 Acesta este unul dintre p rincipa l e le subiecte în Dezbateri[e Al111atei, vezi Wood­ hou se , op. cit. , pp.336, 345 , 352, 355 şi 472 . 52 A c eastă expresie fi'ecvcntă provine de [a Ed w a rd Coke, op. cit. , p.292: "Nova

and

constitutio fitturis formam

imponere debet. non praeferitis".

53 Vezi Woodho use , op. cit. , p p . I S4 et sqq şi 3 5 3 et sqq. 54 [Samuel R ut h elford ), Lex, Rex: The LmF and the Prince etc. (Londra, 1 (44); extrase sînt oferite În Woodhouse, op. cit. , pp. 1 99-2 1 2 . Expresia din titlu vine din greac a veche (n6mos basi'e�ls). Chestiunea lege - arbitrariu nu a fost fo losită doar de Ca petel e Rotunde; ea apare fi'ecvent şi În teza regal istă , iar Carol 1, În al s ă u ,">/Jeech Made llpon the ScafJold (Londra, 1 (49), afinnă că " Libeltatca lor constă În a avea de la guvern acele legi prin care viaţa şi bunu rile să l e aparţ i n ă, în cea mai mare palte: nu în CI fi palte la guvernare". 55 V ez i S.R. Gardiner, The Constitutional DOCliments oI fhe Pl iritan Revolution, 1 625- 1 660, ed. a I J I -a, Oxford, 1 906. De depalte cel mai bun rezumat poate fi găsit în F . D . WOlth, The Origins of Modern Constitutionalism. New York, 1 949. Vezi şi W. Rothschi[d, Der Gedanke der geschriebel1en 1 'eljassllng in der englischel1 Revolutiol1, Tubingen, 1 90 3 ; M .A Judson. The Crisis of the Constitl/tion, New Brunswick, N.Y., Rutgers University Press, [ 949; şi [ ue rarea lui J.W. Gough citată În nota 5 0 de mai sus; de asemenea, c f. O l i v er Crol11we l l , Letters and Speeches, ed. T. C a rly l e, cd. a I l-a, Londra, 1 R46, I I I , 6 7 : "Î n orice guvernare trebui e să existe ceva fundamenta l, ceva precum Mag n a Calta, care trebuie să fie veşnic şi cu neputi nţă de schimbat". 5 6 I deea s eparăIi i puterilor trcb u i e să fi a păru t pentru prima dată în 1 645, Într-un pamflet al lui John Li lbul11e (vezi Pe ase , op. cit. . p. 1 1 4) şi, curî nd după aceea, apare frecvent, d e ex em plu În John M i lton , Eikol1oklastes ( 1 649), Prose Worlis, ·cd. Bohn. Londra, 1 RR4, 1. 3 63 : "La toate popoarele Înţe[epte, puterea l eg i s l ati v ă ş i e xecu ţi a j udiciară a acelei puteri au fost, cel mai ades ea , deosebite şi aflate în a lte mîi n i ; Însă prima su premă, iar cealaltă sub­ ordonată"; şi În John Sadl cr, Rights oft/7e Ki/lgdom (1 (;49), citat dc WOl'muth. op. c it p. 6 1 : ,.Se pot duce mu lte discuţi i dacă pute ri l e l e g is l ativ ă , judecătorească şi executivă ar trebui să se afle, prin legea natulii , în mîinile unor subiecţi diferiţi". Ideea a fost foarte amplu detaliată de G. Lawso n, An Emminatiol1 of the Political Part of M,.. Ifobbes, His Le viatha n, Londra, 1 65 7 (vezi AH. Mae l ean, "George Lawson şi John Locke", Cambridge Historical Journal. voI. IX, [ 947 . Referinţe suplimentare pot fi găsite în Wormuth, op. cit. , p p. 59-n şi, pentru evo lu ţi a u l telio ară, pp . 1 9 1 -20 6) . . •


474

NOTE

57 Wormuth, op. cit p.7 1 . p.72. 59 C ei doi autori carc ar trebui să fi e i nc l u� i Într-o analiză mai completă sînt Algernon Sidney şi Gilbel1 Burnet. P u n ctel e p ri n c i pal c care ne sînt relcvante În S idn ey , Discourses cOl1cerning Governmenl ( p u b l icată prima dată In 1 (98) sint că , . I i b c l1atca constă doar Într-o i nd e penden ţă de vo inţa altuia", ceea ce sc l eagă dc max i ma ,.pofentiora eranl legum quam hominu11l imperia" (cap. 1, scc . , V, Works oIAlgernon Sidney. Londra, 1 772, p. 1 O); că ,.le­ gi le care ţintesc l a bi nel e pu b l i c nu filc ueosebire Întrc pc rso a ne" (ibid. , p. 1 5 0); că l egi le sînt făcute "pentru că po poa re l e vor fi g u v ernate prin regul i, şi nu arbitrar" (ibid. , p.33 R); şi că l eg i l e "ar trebui să ţi n tească l a perpetu itate" (ibid. , p. 492 ) . Dintre numeroasele lucrări alc lui Gilbert Sumet, vezi În s pec i a l l uc rarea (publ icată anonim) El1quiry into tile Measures of Submission ta the Supreme Au/horif)' ctc. ( 1 688), citată d i n ve rs iun ea reti pă rită În Har/eian Miscellany, Lo nd ra, 1 S08, 1, În special p.442: " Pledoaria pentru libcltate se justifică Întot­ deauna Plin ea în săş i , dacă nu se întîmp lă să fie aban d o nată sau l i m itată prin vreo înţel eg ere anume. [ . . . ] În conducerea accstei societăţi civile, trebuie să se d eose b ească cu grijă Î n tre puterca de a face legi pentru a-i rcgl a compol1area �i p u terea de il ex ec u ta acele legi; auto­ ritatea supremă trebuie presupusă a s e afla la c e i carc îşi au rezervată puterea legi s lati v ă, iar nu la cei eare o au doar pe cea executivă, care cste pur şi simplu o delegare, atunci cînd este separată de puterea legislativă". De asemenea, p.447: ,.Măsl\l;lc dc putere şi, În consecinţă, de obedienţă, trebu ie luate de l egi le exprese ale oricărui stat sau grup de o am e n i , din jurămintele pe care le fac; sau din pres cri p ţi i le i memoriale şi În de lu n ga po ses ie care dau, a m b e l e, îndrcptăţire ş i , după un timp Îndelungat, fac dintr-un rău, un bun� căci prcscripţia, cînd depăşeşte am i ntirea oamenilor şi n u este contestată de nici un alt pl'etendent, dă, prin consimlămÎntul comun al oa m en il o r, o justă şi bună Îndreptăţire. Dec i , în tuate acestea , grad e le o ric ă re i autorităţi civile trebuie să fie luate ti e din l eg i expl'ese, cutUl11e i memOl;ale, fie din jurămi ntc p�lIt icu lare pe care supuşii le fac pr inc i p i l or; aceasta , aştcptÎnd încă să se st atucze p r i ncipi u l . că, În toate d i s p utele Între putere şi l ibel1ate, puterea trebuie Întotdeauna dovedită, Însă libeltatca se dovedeşt� pri n ea însăşi; prima este în tem e i ată pe l egea po zi tivă, cealalLă pe l egea naturii"; 1".446: "Sc o p u l de căpătîi al întreg u l u i nostru drept, ş i al tuturor r cgul i l o r constiluţiei noastrc, este d e a ne garanta şi menţine l ib e ltatea". La acest tratat s-a referit, în sc ri cr i l e sa le, Ull descoperitor d c pe cont i n e n t al libel1ăţii engleze. G. M i ege (vezi no ta 2 la accst capitol). M i ege considera că "nici lin fel dc s u p uşi d in Î ntreag a lume nu se bucurau de atÎtca libcl1ăţi fundamcntale şi creditare, precum poporul A n g l i ei" ş i că "statul lor era astfcl mai fericit şi preferab i l celor ale altor supuşi eu ro pen i" (op. cit. , pp.5 1 2-5 1 3). 60 Se poate afirma acest lucru, deşi se pare că Treal;se a fost rcdactat Înaintea revoluţiei din 1 688. 6 1 Cf. J.W. Gough. John Locke 's Political Philosoph:v, Oxford, 1 950. T I'e bu i e incă i n vest iga tă măsura În care Locke, referindu-sc la punctele discutate aici, nll tăcea decît să re­ zume vedel; ex pIim ate de m u lt timp de j u ri şt i i vremi i salc. O i m pO Itanţă specială În acest . •

5 K Ibid. ,


NOT E

475

sens o are Sir Mattbew Hale; Într-un manuscris redactat În 1 073 �i care wnţinea o repl ică la adresa lui Hobbes, manuscris pc care Lockc, probabil, îl cunoştea (vczi scrisoarea l u i Aubrcy către Locke citată În Cranston, op. cit. , p I S2) , Sir tvlatthcw Hale afirma că " pentru a cvita acea mare nesiguranţă În fo losirea raţiunii de către persoane, pentru ca oamcnii să poată înţelege după ce regulă şi măsură să trăiasd şi să poscdc bunuri , pentru ca ei să nu fie supuşi raţiunii nesigurc, arbitrare şi necunoscute a altora, de aceca oamenii cei mai înţelepţi ai lumii s-au înţcles, În toate timpuri le, asupra an umitor legi, regu li şi metode dc administrare a jus­ tiţiei comune, iar acestea trebuiau să fie cit de detaliatc şi dc explicite cu putinţă" ("Criticile lui Sir Matthew Hale la Dialogul lui Hobbcs asupra COl11nlon Laws" , tipăIit ca apendice la W.S. HoldswOlth, A Histol)' ojEng!ish La1f!, Londra, 1 924, V, 503). 62 J. Locke, The Second 'li'eatise of Civil Governmel1l, cel. J.W. Gough, Oxford, 1 946, scc.22 , p. 1 3 . 63 /hid , scc. 1 2 7, p.03 . fi4 Ibid. , sec. 1 3 1 p.64. 65 Ibid. , see. 1 3 7, p.o9. 66 Ibid. , sec. 1 36, p.6R. 67 Ibid. , sec. 1 5 1 , p.7 5 . (il-: Vezi J . N . Figgis, The DiFine Righls q{Kings, 1".242 ; W.S. HoldwOlth, Some Lessons [rom OUl' Legal lfistory, New York , 1 921\, p. 1 34: şi C.E. Vaughan, Stlldies in the History of Politica! Philosophy before and afic,. Rousseau, Manchester, Manchestcr University Press, 1 939, J , 1 34. 6� Locke, Second rreafise, cap.X J l I , Dc comparat Cll nota 50. 70 Ibid. , sec. 1 59, p.RO. 7 1 Ibid. , sec.22, p. 1 0 7 7 2 Cf. G.M. Trevelyan, Ellglish Social /I;sIOI:1', Londra, 1 942, pp .245 şi 350, În special 35 1 : "Consednţa specifică a epocii hanovriene timpurii a fost institu irea supremaţiei dreptu­ lui; acel drept, cu toate lipsuri le sale gravc, era cel puţin un drept al libeltăţi i . Pe această te­ melie sol idă s-au constru it toate reformcle ultcrioarc". 73 Despre semnificaţia acestui eveniment. vezi În spec ial W.S. HoldswOIth, A IlistOly oI Englislz Law, X, Londra, 1 93X, În spccial M 7 : "Ca rezultat al tuturor acestor consec inţe ale independenţei t1ibunalelor, principiul domn iei sau supremaţiei legii a fost instituit în fonna sa modernă şi a devenit probabi l cea mai distinctivă şi in mod celt cea mai sal utară di ntre toate caracteristic ile dreptului constituţional englez". 74 fnfluenta sa a fost revigorată În secolul al XI X-lea, prin relatarea dramatică a episo­ dului În T.B. Macaulay, HistOl:Jl ofEng/alld, cap. XX (ed iţia Everyman, I V, 272-292). 75 Cf. şi Daniel Defoc, Tlle History offlle Kentish Pet;tion, Londra, 1 70 1 şi a sa aşa-nu­ mită Legion 's lv/emaria! ,d in acclaşi an, Cll afirmaţia tinală că ,.englezi i nu vor mai fi sclav i nici ai parlamentelor, nici ai regilor" ( The I.f/orks qfDanie/ Defoe, Londra, I R43, I l I , 5). Asu­ pra acestui subiect, vczi c.1-!. Mcflwain, Constitutionalism: Ancient and Modern, Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 1 947, p. 1 50. .

,

.


476

NOT E

76 Cf., de exemplu, Sir Alfred Denning, FJ'eedom lInder the Lm li, Londra, 1 949, unde scrie, referindu-se la doctrina conti nentală nullu/11 crim e n nul/a poena sine lege: "În această ţară, însă, coml11on law nu s-a autolimitat În acest mod. Ea nu este conţinută Într-un cod, ci în sufletul judecătOli lor, care enunţă şi dezvoltă principiile necesare pentru a face faţă oricăror situaţii noi care apar". Vezi şi S. Glaser, "NlllIli/11 cril7len sine lege", Joumal o/Comparative Legislation and /riternational Law, seria a II I-a, voI.XXJV, 1 942 . În fo rma citată, maxima latină datează doat· de la sfirşitu l seco lll iui al XVI I I-lea (vezi mai jos, cap. XI I I, n.22), dar era curentă În Anglia secolului al XV[ I f-Iea expresia simi lară , 1 Ib i 11011 est lex ibi nOI1 est transgressio". 77 The YJ'orks o/Samu el Johnson, Londra, I n 7, XI I I , 22, relatînd lin discurs al domnu­ lui Campbell la dezbaterea Corn Bill în Camera Comunelor, pe data de 2fi noiembrie 1 740. Cf. E.L. McAdam, Dr. Johnsol1 and the English LmF, Sy racuse N . Y . , Syracuse University Press, 1 95 1 , p. 1 7. 7R Astfel este adesea citată opinia Lordului Camden. Unicul cnunţ pc care l-am găs it exprimînd, în esenţă, aceeeaşi opinie, apare În El7tick 1'. C'arrington ( 1 765 ) , În T.B. Howel l , State Trials, XIX, 1 07 3 : "Cu privire la argumentul necesităţii d e sta t , sau l a diferenţa vizată Între ofensele Împotliva statului şi celelalte, COI7I/110/1 fa l i) nu înţelcge acest tip de raţiona­ ment, nici călţile noastre nu observă vreo astfel dc diferenţă". 79 Ceea ce a decis, în fi nal, Încorporarea lor În do ct r i n a Tory a fost probabil scrierea lui Hemy Saint-John Boh ngbroke, A Dissertafio/1 lIfJOI1 Porfirs ( 1 734), care acccptă contrastul dintre o "guvernare prin constituţie" şi .,guvernare prin voi nţă" (Scrisoarea X, ed . a V -a, Londra, 1 73 9 , p. 1 I 1 ) . 1-:0 Cf. W.S. Hol dswOItb, li History of /:nglish LOJ I!, X, 7 1 3 : "Dacă un pri n ţ un om de stat sali un filosof pol iti c din secolu[ al XVI I I -[ea ar fi fost Întrcbat care cste, în viziunca sa, cea mai distinctivă trăsătură a constituţiei britan icc, ci ar fi răspuns că cea mai disti nctivă trăsătură este separarea între puteri le diferi telor organe ale gllvcrnării". Totu şi, În momentul În care Montesquieu populariza concepţia pe conti nent, ea se apl ica doar Într-o măsură [imi­ tată situaţiei din Anglia. 81 Pe lîngă pasajul citat mai tîrziu în text, vezi În special D. H um e Essays, 1, "Despre originea guvernării", p. 1 [ 7; "Despre libeltatea civi [ă", p. 1 fi 1 ; şi în spec ial "Despre apariţia ş i progresul altelor şi şt i in ţe lo r" p. I 7R, unde s pune: "Toate legile generale prezintă i nco n­ veniente, atunci cînd sînt aplicate cazurilor patiiclIlal'e; şi trcb uie multă intuiţie ş i experienţă, atît pentru a percepe că aceste inconveni ente sînt mai mici decît celc care ar apărca dacă fie­ care magistrat ar avea puteri discrcţionare depl inc; şi totodată pcntrll a disccrnc care legi generale prezintă, În total, cele mai pllţine inconven iente. Accasta este o chestiune de o difi­ cultate atît de mare, Încît oa men i i aLi Tacut progrcse chiar În sub l imele alte ale poeziei ş i elocvenţei, unde promptitudinea gcn iului şi a i maginaţiei le-a spriji nit înaintarea, Înainte s ă ti reuşit vreo rafinarc deosebită a legilor [OI' mun icipale, ale căror îmbu nătăţiri numai controlul fi'ecvent şi observaţia perseverentă le pot că lăuzi". Cf. �i Enqllil)l cvncerning the Principles of Morals, Essays Il, pp. 1 79- 1 96, 2 5 6 ş i 272-278. Cum HUl11e estc adesea zugrăvit ca un Tory, merită subliniat că el lnsuşi afirmă că "op i n i i l c mele asupra lucrurilor sînt mai confo r,

,

,

,

,

,


NOTE

477

me cu principiile Whig; rcprezentălilc mele dcspre persoane, cu prej udecăţile Tory" (citat în E.C. Mossner, Life of David Hume, Londra, 1 954, p.3 [ 1 ; vezi şi ibid. , p. [ 79, unde Hume este descl;s ca un ,,« Whig a[ Revoluţiei», deşi nu de tip dogmatic"). H 2 F . Meineckc, Die Entstehun des Historismlls, Berl in, 1 936, [, 234. g H3 D. HUITIc, History ofEngland, V, Londra, [ 762, p.2RO. K4 Pentru modul În care Adam Smith acceptă separaţia puterilor şi justi ficarea sa, ca de la sine înţeleasă, vezi W. o. N., Caltea V, cap.i, Paltea a I I -a, [1. p p . 2 1 3 -2 [ 4. O refelinţă ante­ lioară întîmplătoarc la aceste problcmc (ibid. , p.20 1 ) , - În carc Sm ith explică succint că în Anglia "siguranţa publ ică nu reclamă ca suveranu l să tic Învestit cu vreo putere discre­ ţionară", nici chiar pentru a supri ma "cele mai crase, cele mai lipsite de temei şi cele mai l i­ cenţioase critici", pentru că el este "apărat de o armată bine orÎnduită" - i-a oferit prilejul unei i mpOitante discuţii a acestei situaţii unuia di ntre cei mai atcnţi specialişti străini în con­ stituţia britanică: J.S. de Lo lmc, În a sa Cons titution oJEng land din 1 7R4 (ed. nouă, Londra, 1 800, pp. 43 6-44 1 ). EI consideră drept "cca mai caracteristică trăsătură a guvernălii engleze, cea mai clară dovadă ce poate fi oferită desprc adevărata [ibeltate ce rezultă din ace stă struc­ tură", faptu l că în Anglia " toate acţiunile individului sînt prcsupusc a fi legale, cît timp nu se arată vreo lege care să le facă să fie altfel" . EI continuă: .. Tcmelia acestui principiu juridic, a acestei doctrine cc îngrădcşte excrcitarea puteri i guvcrnului doar la acele cazuri defin ite prin­ tr-o lege în vigoare", deşi datează de la Magna CHlta, a fost pusă în ap licare doar o dată cu abo lirea Star Chamber; rezultatul a fost că "s-a observat d i n des faşurarca evenimentelor că acea extraodinară restricţie asupra acţiunii guvernamcntale, [a care nc referi m, şi exercitarea ei, nu sînt mai mult decît depăşesc ceea ce pot supolta ordinca intri nsecă a lucrurilor şi forţa constituţiei". (Observaţi cum acest pasaj a fost cvidcnt influenţat de expunerca lui Hume, citată În text). S-ar putea cita multe enunţuri similarc din epocă, Însă vor fi sufIciente două, ca­ racteristice acelei pelioade. Primul estc din John Wi [kes, The ,Vortiz Briton, vo I. LXIV (3 septembrie 1 7(j8, citat de C.K. Al lcl1, L(f1IJ and Orders, Londra, 1 945 , p.5): "Într-un guvernămÎnt liber, aceste trei puteri au fost dintotdeauna şi, cel puţin, ar trebui să rămînă pentru totdeauna separate: pentru că, dacă ar fi ca toatc trci sau dOlIă dintre ele să fie un ite În aceeaşi persoană, libeltăţile poporu lui ar fi, din acel momcnt, ruinate. De exemplu, dacă puteri le legislativă şi executivă ar fi un ite in acelaşi magistrat sali În acelaşi corp de magis­ traţi, nu ar putea exista nici un fel de l i b cltate, avînd motive să ne tcmem că acelaşi mo narh sau acelaşi senat ar adopta legi tiranicc, pcntru a le cxccuta Într-un mod tiran ic. Nici nu ar putea, evident, să existe vreo l i beltate dacă s-ar uni putcrea judecătorească fie cu cea legis­ lativă, fie cu cea executivă. În primul caz, viata şi l i bcltatca suplIsu lui ar fi cu siguranţă ex­ puse cel ui mai iminent pclico), pentru că acceaşi persoană ar ti atît judecător cît şi legiuitor. În celălalt, condiţia supusului nu ar fi cu nimic mai puţin dcplorabi [ă, pentru că aceeaşi persoană ar putea hotărî o condamnare crudă, pentru ca apoi să o cxccute cu şi mai mare cruzime." Cel de-al doilea pasaj apare in Letters oj,Junius ( 1 772), sCI;soarca 47, datată 25 mai 1 77 1 , ed. C.W. Everett, Londra, 1 927, p.20R: .,Guvernarca Ang[iei este o guvernare a legii.


NOTE

478

Ne trădăm pe noi Înşi ne, contraziccm spiritul legi lor noastrc �i zguduim Întreg sistemul de jurisprudenţă engleză, dacă încredinţăm o pu tere discrcţionară asupra vi eţii, Iibeltăţii sau averii supuşilor, oricărui om sau grup de oamcn i. presupunînd că nu vor abuza de ea". �5 Sir William Blackstone, COl11l1lenfaries on the [,(/W.\· of England, Lon d ra 1 7 65 , 1 , 269: J n această existenţă distinctă ş i scparată a puterii judecătoreşti Într-un anumit grup de oameni - numită, desigu r, dar nu revocabi lă după bunul plac de către Coroană - constă principala garanţie ti l ibcltăţii publice; care nu poate su prav ieţui mult timp în nici un stat, de­ cît dacă administrarea justiţiei comune estc separată, Într-un anumit grad, de puteri le legisla­ tivă şi executivă. Dacă ar fi unită cu legislativul, viaţa, libcrtatea ş i proprietatea supusu lui ar fi În mîinile unor judecători arbitrari, ale căro r decizii ar ti atunci di lăuzite dc propriile lor op inii ş i nu de principiile fu n d a me ntale ale dreptului - pc care, d eş i adunările legislative se pot Îndepălta de ele, judecătorii sînt totuşi obligaţi să le respecte". ,

X(i Jbid. , p .44.

K7 Vezi în palticular Edmund Burke, Speech on Ilie kloliof7 Mode in file HOllse of Commons, tfle ith of FebruWJ, / 7 7[, Relative fo the J/iddlesex Uecfiow;, in TYorks, passim. Xl< E. Barker, Traditions of Civility. Cambridgc, Ca m b ri dg e University Prcss, 1 948, p . 2 1 6 Observaţi şi intercsanta prczentare, ibid. , I1P.245 �i 248. a admlmţiei lui A.V. Diccy pentru Paley. H9 W. Paley, The Principles oI Moral amI Political PliiloSOf)hy ( I nS), Londra, 1 824, p.348. 90 Arareori ne am intim. astăzi, că Macaulay el rcuşit .'i:'\ lilCii din dcznodămÎntul fericit al luptelor constituţionale din trccut o moştenirc vic a or i că ru i cng lez educat. Vczi Însă Times Literary Supplement, 1 (j ian uarie 1 95 3 . p.40: "EI a făcut pentru istoria noastră ceea ce a Tacut L i viu pentru istoria Romci; şi a făcut-o mai bine" . Cf. de ascmenea, Lord Acto n, Hist. Essays, p 48 2 remarca potrivit cflreia MacC1ulay . ,tăcuse mai mult decît orice autor din l ite­ ratura univcrsală pentru propagarca credi ntei l i bcrale �i era nu numai cel mai mare, dar şi cel mai reprezentativ englez atu nc i [ 1 R50] în viaţă". 91 În anumitc Plivinţe, chiar şi adepţii lui I3cntham nu au putul dccît să construiască şi să Îmbunătăţească vechea trad iţic pe ca re au Încercat atît de I ll u l t să o distrugă. Aceasta se aplică În mod CClt cfOlturilor lui .lohn Austin dc a trasa d i st i n cţ i i c lare Între "Iegile'" cu ade­ vărat generale şi "comenzile ocazionale �i pmticularc" (vczi Lecl ures OJ"l .Jurisprudence, cel. el V-a, Londra, 1 8 85, i, 92). 92 Richard Price, Two 7iAClCls O!1 Civil Ubetty etc. , Londra, 1 7 n , )) . 7 . 1.) 3 Richard Price, Obse/Hlfiolls 011 file Impo,./w{ce o/ Ihe Americal1 Revolution, (o J'v'llicll is Added CI LeUer [rom M. 7'urgol (datată 1.2 maltie 1 7 7�). Londra. 1 785 , p. l l . 94 W.S. HoldsWOlth, A [-IiS/Of)1 oIEnglish LaH', X, 2 3 . .

.

,


479

NOTE

XII Co n trib uţia american ă: cons t i tuţio na lismul Citatul de la Începutul capitolului este luat din Lord

A cto n ,

!fisi. ofFreedom,

1 E. M ims, Jr. , Tlze Majoriţ)' oIthe

p.55.

People, N ew York, 1 94 1 , p . 7 1 . E. Burke, "Discurs asupra conc ilicri i c u A merica" ( 1 775), i n Works 1 I 1 , 49. Influenţa predomi nantă a ideal urilor engleze asupra Revo l uţiei Americi.lIle îi pare chiar mai frapantă special istul u i de pe eontincntu l europca n, deCÎt istorici lor americani conemporan i; cf. În spe­ cial O. Vessler, Die amerikanischen Revolutioflsideale in ihrem Verhâ/tnis ::ll den ellro­ pâischen, s u plim en tu l nr. 1 7 la Historische Zeitschr!li, M i.i nchen, 1 929; vezi şi CH. Mcl lwain, The A merican Revollltiol1, New York, 1 92 3 , 111 spec ial pp. 1 5 6- 1 60 ş i I R3 - 1 9 1 . 3 Cf, de exem plu, răspu nsul dat gu vernatorului Bcrnard de către legislativul din Massachusetts, în 1 769 (citat de A.C I'vI cLau gh l i n , 11 Cons litl l tio nal J-/istOlY of the United Siates, New York, 1 93 5 , p.67, din Massach1lsetts State P((pe/'s, p p . I 72- 1 73), În care se sus­ ţi ne că "nu există o mai bună folosire a timpului, decît aceea de a prezerva drepturile ce izvorăsc din constituţia britanică şi a insista asupra tlnor puncte pc care, d eşi Excelenţa Voas­ tră le-ar putea considera neesenţialc, noi le respectăm ca pe ccle mai bune fOltăreţe. Nici o comoară nu poate fi mai bine cheltuită decît pentru garantarea al,;e1ei vechi şi adevărate l iber­ lăţi engleze, care dă savoare tuturor celorlaltc p Iăcc ri . 4 Cf [ArthLJr LeeJ, The Political De/ee/iol1. . . , Letlers signed JlIl1ius A merical111S, Lon­ dra, 1 770, p.73: "Ca p r i n c ipiu, această dispută est e în fonJ, aceeaşi cu cea întÎmplată in sceolul trecut, Întrc poporul acestei ţări şi C a ro l 1. [ . . . ] Regele şi Camera Comunelor pot diferi ca nume, dar puterea nel imitată îi face În rea i ita te la fel, numai că trebuie să ne temem infinit mai mult de ea [cî n d se află] Între mai m ul ti decît În tr-unul si ngur"; şi E. Burke, /11'1 Appeal [rom the Ne)!) to the Old Whigs ( 1 79 1 ), în /'/"or/-;s. V I , 1 23, unde vorbeşte de amc­ rieani ca aflîndu-se, la mom entul Revoluţiei. în a ceea şi re laţie cu A ng lia precum s-a aflat Angl ia cu Iacob I l , În 1 6R R . D es pre în t reg al,;est subiect , vezi G . H . Guttridgc, Englz/ish Whig­ gism and Ihe A merican Revolution, Berkeley, Uni versity of Cali fornia Prcss, 1 942 . 5 Lord Acton, / ec t llres on Modern History, Londra, 1 906, p.2 1 8 . fi Vezi C Rossiter, Seedtime of the Republic, New York, 1 953, p.3 60, unde citează din Ne"wport h.ferCUl)1 d i n 19 mai 1 766, un toast al unui "Fiu al l ibcrtăţii din Bristol County, Mass.": "Deviza noastră cste, - Magna ('arta. Con stituţ i a Britanică, - Pitt şi Libeltate veşnică!" 7 Acton, J-/ist. of Freedol1l, p . 5 7 R . K Un exc e l e n t rezumat al intluenţei acc�tor idei apare în R A Hu mphreys, "Statul de drept şi revo luţia americană", L crw QlI{(rte"�)J Review, v u l. U I I 1 93 7. Vez i şi J Walter Jones, "Drepturi dobÎndite şi garantate", În Cambridge I.egal Essays, Cambridge, Cambridge University Prcss, 1 926; CF. Mullett, Fllndamental Lal ll and tlle American Revollitiol1, 1 760- 1 776, teză la Un iversitatca Colum bia, New York, 1 9 3 3 ; A . M . Baldwin, The New Eng­ land Clergy and file American Revolution, Du rha lll , N . C , Duke Univcrsity Press, 1 92 R ; şi 2

"

,

,

,

.

.

,

.


480

NOTE

confOlm remarc ii Lordului Acton, [liSi. of r,-eedom, p.5(j, că americani i "au făcut mai mult; pentru că, supunînd toate autorităţile civile vo inţei populare, ci au Înconjurat voinţa populară cu restl1cţii pe care legislativul britanic nu le-ar tolera". 9 Expresi a "constituţie fixă", uti lizată constant de J a mes Otis şi Samuel Adams, pro­ vine, pIiobabil, de [a E. de Vattel, Law ofNations, Londra, 1 797, calte" [, cap.3, sec.34. Cea mai cunoscută afirmare a concepţiei discutatc În tcxt apare în " Circu lara d i n Massachusetts, de [a 1 1 februarie 1 76W' (citată de W. MacDonald, Documentary SOllrce Book of American HistOI)', New York, [ 929, pp. 1 46- [ SO), din care ccl mai semnificativ paragraf este urmă­ torul: " Camera a prezentat Cll umil inţă ministcrului sentimentele mcmbrilor săi, că Îna[ta cur­ te a parlamentu lui Majestăţii Sale estc puterea l egislativă supremă asupra intregulu i imperiu; că În toate statelc li bere constituţia cste fixă ş i , cll m Icgislat i v u l su prem îşi ca pă tă puterea şi autoritatea din constituţic, nu Îi poate depăşi margi n i le fără a-şi distrugc propri ile temelii. Cum constituţia cons acră şi Îngrădcşte atit autoritatea, cît şi l o i a l i ta t ca ş i , astfel, su puş ii ame­ ricani ai Majestăţii Sale, care sc recunosc [cgaţi prin legături de loialitatc, sînt la fel de În­ dreptăţiţi a se bucura dc toatc regu[ilc fundamcntalc a[c co nstituţiei britanice; că cste un drept esenţial, inalterabil, prin natura sa inclus În co nstituţia britanică, printr-o lege fundamentală, ţinută drept sacră ş i irevocabilă de către supuş i i din rcgat, acela că ceca cc un om a dobîndit În mod cinstit este pe deplin a[ său, iar ci Î[ poate da după CUI11 doreşt e Însă nu îi poate fi luat fără consimţămÎntu l său; că, d incolo de orice constatare a drepturilor din caltă, su puşii ame­ ricani pot, cu o hotărîre decentă, adaptată caracterului de oamcni liberi şi de su p uşi, să-şi afinnc acest drept natural şi constituţional". !O E xpresi a cel mai fi'ccvent fo losită era "constituţie [imitată" , formă În care era con­ semnată ideea unei constituţii care să limitcze pute r i l e gu vernu l u i . Vczi în spccial Federalist LXXVIII, ed. M. Beloff, Oxford, 1 948, p.397, unde Alexander H ami lton dă ullnătoarea definiţie: "Printr-o constituţic limitată, înţeleg una carc conţinc anumite excepţii specificate în activitatea [egis lativă; cum ar fi, de cxemp[u, aceea că nu trebuic să ado pte legi de moalte civilă şi c on fisca re legi retroactive şi altele asemcnea. lim itări de acest fel nu po t fi prezer­ vate, în practică, decît prin intermed iul cUlţi [or dc justi tic, a căror datorie trebuie să fie aceea de a deelara nule toatc actele contrare spi ritului constituţiei. A [tfel, toate garanţiile privind drepturile şi privi[egiile nu al· Însemna nim ic". I I e f. 1. Wa[ter Jones, op. cit. , p.229 et sq . : "La momentul disputei cu patria mamă, co loniştii erau bine fa m i liarizaţi cu două i de i mai mult sau mai puţin străine gîndirii juridice engleze - doctrina dreptlll; lor omul ui şi posibi [itatca sau chiar ncccsitatea (pentru că ei [up­ tau acum contra unui parlament) dc a [ i m i ta putcrea legis lativă printr-o constituţie scrisă". Pentru discuţia următoare s înt Îndato rat ClI precădere autori lor americani C. H . l'vIellwain şi E.S. Corwi n, al e căror lucrăI; principalc pot fi l is tatc aici, în [ocu[ mu ltor referinţe detaliate: C. H. McJlwain, The Higlz COllrt (?f Parliamenf {(/Iri IlS Supremacy (New Haven, Yale University Press, 1 9 1 0); The American Revollltiol1 (Ncw York, 1 923). " Bariera common law englez împotriva abso lutismu l ui", A merican Hislol"icaf Revicw, vo l.XLlX ( 1 943- 1 944); Constitutionalism and tlle Changing World, Cambridge, Cambridge University Press, 1 93 9 ; ..,.

,

,


NOTE

48 1

Ancient and A40dern, ed. rev. , Ithaca, N.Y . , Cornell University Press, [ 947. E.S. Corwin, The Doctrine of Judicial Reviell', Pri nceton, Princeton University Press, [ 9 [ 4 ; The Constitution and What It A4eans Todc�v, Princeton, Princeton U ll iversity Press [ 1 920], ed. a XI-a, 1 954; " Progresul teoriei constituţiona le Între Declaraţia de I ndependentă şi Întrunirea Convenţiei de la Phi [adclphia", American !-lis/orieal Review, voI.XXX, 1 924- 1 92 5 ; "Contro [ul constituţional ităţi i În acţi une", Un i versit)' of Pennsylvania Law Re­ view, vo\.LXX IV, 1 925- [ 920; "Funda[u[ «Legi i superioarc» În drcptul constituţional ame­ Iican", Harvard Law /?evielll, vo l.XLl I , 1 929 (rctipărită În "Great Seal Books", Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 1 955); Liberty agail7st Governmenf, Baton Rouge, Louisiana Statc University Press, 1 948; şi ed iţia sa The COl1sfillltiOI1 al t!te Unifed States of America: Ana�vsis and "� telpreta tion , Washi ngton, Government Printing Office, 1 95 3 . M u lte d i ntre alticolele menţionate şi altele necitate sînt reunitc în Selecfed F.ssays an Constitutional Law, editat de un Comi tet al Facu[tăţilor de Drept Amcricane, vo\. ! , Chicago, [ 938. 1 2 Cf. Humphreys, op. cit. , p.90: "Î nsăşi deiiniţia libeltăţi i era libcltate faţă de domi­ natia arbitrară". , 1 3 Asupra caracteru lui derivat al puterii tuturor adunări lor re p rezentative în procesul de elaborare a constituţiei, vezi În special McLaughlin, ofJ. cit. , p. 1 09. 1 4 Vezi mai sus, cap. IV, sec.� şi cap.VII , sec.o ş i, pcnlru întreaga temă, D. Hume, Trea­ tise, I I , 300-304. 15 Vezi John Li [burne, Legal Fundamel1tal Uberties, 1 649 (paI1ia[ retipărită În Puri­ taniS171 and Liberty, ed. A . S . P . Woodho usc, Ch icago, Univcrsity of Chicago Press, 1 95 1 , p . 3 44), unde, prevăzÎnd ceea ce am numi o convenţic co nstituţiona lă, e[ a stipulat explicit că "ace[e persoane nu ar trebui să exercitc nici o putere [egislativă, ci doar să pună temel iile unei guvernări juste şi să [c propună celor competenţi din fiecare ţinut, spre a fi aprobate. Aprobare care ar trebui să fie deasupra legi i şi, astfcl, [imitcle şi Întinderea misiun ii legiui­ tori lor, reprezentanţi ai poporul u i în Parlament, [ar trebu i] redactatc sub fo rma unui contract formal, semnat de ambele păI1i". Semnificativă În acest sens este şi rczo [uţia adunării cetăţe­ nilor din Concord, Massachusetts, la 2 1 octombrie 1 776 (retipărită In S . E. Morison, Sources and Docwnents f1{ustrating the A merican Revolzttiol1, Oxford, Oxford University Press, 1 923, p. l 77), care stipula că legis [ativul nu cra un for potriv it pentru redactarea unei consti­ tuţii, "Întîi, pentru că noi înţelegem că o Constituţie, in adcvăratul ci sens, vizează un sistem de plincipii men it să-i asigure pe supuşi de posesia şi exercitarea dreptlllilor şi privi legiilor [01', împotriva oricăror ingerinţe din pmtca guvernantilor. În al doi[ca rînd, pentru că acelaşi fo r care redactează o Constituţic are, prin urmare, puterea să o sch imbe. Î n a[ treilea rînd, pentru că o Constituţie cc poate fi modificată de către Lcgislativul Suprem nu reprezintă nici o garanţie pentru supuşi, Împotriva amestccu[ui guvernanţi lor într-unele sau În toate drep­ turile şi privilegi i [e." Desigur, ceea cc i-a determinat pc pări nţi i constituţiei americane să respingă în mod unanim democraţia directă, de ti pul celei care ex istase În Grccia, a fost în plincipal dOlinţa de a Împiedica autoritatea supremă să intervină In afaceri le palticulalilor, ş i mai puţi n impracticabi[itatea e i tehnică. Constitutionalism.


482

NOT E 16

17 1S

D. Hume, Treafise , I I , p.300; cf. şi ibid , p. 3 0 3 . Ci: mai sus, cap. Xl, În special n ot e lc 4 şi (l . Asupra concepţi e i dc l egi ti m itate, cf G . F erre ro ,

rIIe Jlrinciples of Power,

Londra,

[ 942.

Il) A c eas tă caracterizare nu se apl ică şi conceptu lui originar dc sllverallÎtate, aşa eum a fost el introdus de Jean Bodi n. Cf. C . H . McI [wain, COllstitutionalism and file Changing World, cap . I L

20 Aşa cum au su bli n iat D. Hume şi nu m eroşi alţi teoreticieni pînă la F. Wieser, cea mai com p letă prezentare a sa fiind în Das Geset= der Machi, V i en a , [ 920. 2 1 Vezi Roscoe Pou n d , The Developmenl o/COl1stillltional Guarantees of Liberty, New Haven, Yale University Press, 1 957. Există o i mp ortantă l iteratură germană asupra originii cartelor drepturilor, din care putem menţiona aici: G. JcJ li n ek , Die D'ldiirung de/ " A4enschen 11l1d Biirgerrechte, ed . a 1 1 I -a, Mi.inehcn, 1 9 1 9, editată d e W. J e ll i n ek şi con ţ i n î nd un rezumat a[ discuţi ilor survenite de [a pri ma p Ll b l i c are a operei, În 1 R95 ; .r . H as ha ge n , ,,[storia apal;ţi ei co ncep ţii lo r n o rd-a meri ca n e pr i v i nd dreptu ri le omului", Zeitschri/i .fiir die gesante Staats­ ·wissenchajt, voI. LXXV I [ 1 , 1 924; G.A. Sa lander, ram Werdel1 der Menschenrechte, Lei pzig, 1 926; şi D. Vossler, "Studii despre i nterp retarea d rept ur i lor olll ulu i", t-listorische Zeitsc/zrijt, voI.CXLI I, 1 930. 2 2 W . e. Webster, "Stud i u comparativ a l constituţii lor statel o r, În timpul Revo luţiei Americane", AlZllals ofthe Academy of Politica! and Social Science, [ X, [ S97, 4 1 5 . 23 Ibid. , p.4 1 R . 2 4 C o n stit u ţ ia statu lui Massachusctts ( 1 7S0), Partea [ , A lt.XXX . Deşi această clauză nu apare În proiectul o r ig i n al a[ lui John Adams, ca este pc dep l i n conformă cu s pirit u l vederi­ [OI' sale. 25 Pentru o discutie a relatiei, vezi lucrări le citate [a nota 2 1 . 26 C f. Webster, ;p. cit. , , . F i e ca re dintre aceste instrumente stipula că n ime n i Illi tre bu i e pl;vat d e l ibeltatea sa, dccît p r i n Icge şi j ud cca ta ega[i lor săi ; că oricine, atunci cînd este acuzat, are drcpt u l să p ri me asc ă o co pie a actu lui de acuzare la adresa sa, precLim şi pe acela de a obţine asistenţă j uridică şi pro bc : că nim e n i nu trebuie fo r ţat să dep u n ă m ăltu r i e Împot riva p ro pri e i persoan e. To ate p rotcjau Cll grijă dreptul [a un proces Cll juriu, garantau libeltatea prese i şi alegcri li bere; interziceau mandatele ge ne ra le �i menţinerea unei armate pennanente pe timp de pace; i nterzi c ea u acordarea titl urilor nobiliare, ononll; lor ereditare şi pr i vilegiilor excl usive. Toate acestc instrumente, Cll ex ce pţ ia celo r di n Vi rgi n ia şi Malyland, garantau dreptlllile dc adunare, de pet iţi e şi de a trasa co ns c m ne reprezcntanţi [or. Toate, cu excepţia celor din Pennsylvania şi Vermo nt, interziceau fixarea unor cauţiuni excesive, i mpunerea unor amenzi exagerate, aplicarea lI nor pedepsc neo bi ş n uite , suspendarca legi lor de către oricc altă autoritate, În atara c e l e i [cgis [ at i ve, precUIll şi impozitarea fără reprezentare" . 2 7 Const i t u ţi a statu lui Caro l i na de N o rd, A lt. X X I I I . Cf. Constitu ţia statu l u i Maryland, "Declaraţia Drepturilor", Alt.4 l : " MOllopo [ u ri [ c sînt odi oase, co nt ra re s p i ritu lui unui guver­ nămînt l i be r şi principiilor comer ţulu i , şi, pnn u rmare , nu ar trebui tol eratc".

�.3R6:


NOTE

483

2 R Vezi în special Constituţia statului Massachusetts, P attea 1, "Declaraţia Drepturilor". alt.XXX: "Î n guvernarea acestei comunităţi, ramura legi slativă nu va exercita nic iodată pute­ rile executivă şi judecătorească, sau vreuna dintre ele; cxeclltivul nu va exercita niciodată puterile legislativă şi judecătorească, sau vreuna dintre ele; [ ... ] aceasta, pentru a avea o gu­ vernare a legilor, nu a oamen i lo!"'. 2 9 Constitutia statului Massachusetts, Alt. X X IV. 30 Expresi � apare pentru prima dată în proiectul Dcclaraţiei Drepturilor din statul Virginia, în mai 1 776, redactat de către George Mason (vezi K. M . Rowland, Tlle Life of George Mason, New York, 1 R92, pp.43 5 et sqq) şi ultcrior ca secţiunea 1 5 a dec laraţiei, în forma sa finală. Vezi şi Constituţia statu lui New H ampshire. art . XXXVI I l şi cea a statului Venno nt, alt.XV I I . (ClIm pare să nu existe Il ici o colecţie a constituţi ilor de state, î n vigoare În 1 7 R7, folosesc The COllstifttlions of AII Ihe Uni/cel .)'{(/fe,\", Lexington, Ky . . I R 1 7, care nu oferă Întotdeau na datele textelor ti părite. În conscL:inţă, lIn e l e di ntre referinţele furnizate în aceste ultime note se pot referi la amendamente ul t er i oare Constituţiei federale). Asupra o r i­ ginii acestei clauze vezi caltea In curs de apariţie a lui G. Stourzh, Ilie PlIrsllit ofGreatness. 3 \ W ebster, op. cit. , p.39R. 32 Cf. J. Madison la final ul F'edera/isl, X LVI I I : ,.0 s i mplă dcllmitare pe hî'ltie a l imitelor constituţionale ale departamentelor nu este o pavăză suficientă contra acelor Încăl­ cări ce duc la o concentrare tiranică a tuturor puteri lor guvernamentale in aceleaşi mîi ni". 33 John Jay este ci tat (de M . Oakeshott, ,.Raţional isll1ul în pol itică", Cambridge J01lr­ na/, 1 , 1 947, 1 5 1 ) cu o atirmaţie din 1 777: "Americanii sînt pri m u l popor pc care Cerul i-a Înzestrat cu ocazia de a delibera şi de a alege formele dc guvernare sub carc să trăiască, Toate celelalte constituţi i şi-au dobîndit ex istenţa din vi o le n ţă sau împrejurări acc identa le şi sînt, de aceea, mai îndepăltate de perfec ţiu n c" . Comparaţi Însă acest fragment cu a fi rmaţi a lui .I ohn Dicki nson la Convenţia dc la Phi ladelphia (M. Fcrrand, c d . , 7'lle Re cord.s· (4 the Federal Convention 0/ 1 787, ediţie rev izu ită, New Havcl1. Yale U n i versity Press, 1 93 7 , la data de 1 3 august, I I , 278): "Experienţa trebuie să ne fie singura d lăuz[1. Raţi unea ne poate în şela. Nu raţiunea a fost cea care a descoperit mecan ismul fără pereche ş i ad m ira b i l al constituţiei engleze. Nu raţiunea a descoperit [ . .. ] ciudatul �i, În oc hii celor guv e rn a ţi de raţiune, absurd ul mod de judecată Cll juraţi. Probabil că accidentele au d u s la aceste descoperi ri, iar experienţa le-a confirmat. Ea este, atunci, călăuza noastră". 34 James Madison, În Convenţia de la Phi ladelphia, a menţionat ca principale obiective ale guvernului naţional "necesitatea de a lua măsuri mai cficace pentru sigurallţa drepturilor private şi adm inistrarca regulată a justiţi e i . Amestec ul in acestea era lin rău care, mai mult decît orice altceva, a provocat Întrunirea acestei Convenţii" (Record,s' of the Federal Con­ stitutiol1, 1, 1 3 3), Cf. şi cel ebrul pasaj citat dc Mm.lison În Federali.s'l, X LV HT , p .2S4, din Note... of tlle State of Virginia de Thomas Jefferso n : "TDate p u tc r i l e statului (l egis lativă, executivă şi judecătorească) sfirşcsc în tbnl l iegislat i v . Conccntrarca lor În aceleaşi mîini este însăşi definiţia guvernări i despot ice. Nu va fi nici o comio lare dacă aceste puteri vor fi păs­ trate În mai mu lte mîini şi nu Î ntr- u na singură. O slIlfi şaptezeci şi trei de despoţi vor fi, neîn­ doielnic, la fel de opresivi ca şi unul singur. Cei ce se indoiesc. S8 privească la repu bl ica


484

NOTE

veneţiană. Nu ne va fi de n ici un ajutor faptul că îi alegcm noi Înş ine. G uvernarea pentru care ne-am luptat nu este despotismul electiv, ci lina care nu doar să fie fondată pe princ ipiile Iibeltăţi i, dar puterile statului să fie ast fel împărţite şi ech i l ibrate Între mai Ill ulte corpuri de magistraţi, Încît nici unul să nu-şi poată depăşi limitele legale, fără a fi efectiv controlat şi restrîns de celelalte . . . Astfel, [celelalte ramuri decît legislativul] ali adoptat adesea deci:=ii pri­ vind drepturile, care ar fi trebuit lăsate la latitud inea controverse/or judecâtoreşti, iar condu­ cerea de către executiv, pe Întreaga durată a sesiuflii sale, devine

1111

Il I cru obişnuit şi fami­

Concluzia lui R.A. Humphreys (oţJ. cit. , p.9R) cste as tfe l vala b i lă ch i a r şi În ceea ce îl priveşte pc Jefferson, idolul democraţi lor doctri nari de Illai tîrziu: ,.Aceasta este republica pe care Încercau să o construiască auto rii Constituţiei Fedcralc. Grija lor nu era aceea de a face America sigură pentru democraţie, ci de a fac e democratia sigură pentru Amelica. De la Lord Chief Justice Coke pînă la ClI\tca Suprcmă el Statelor Un ite cste un drum lung, dar fără oco­ l işuri. Statul de d re p t, pc care seco lul al XV I I -lea l-a rus d eas u p ra Regel ui şi a Parlamen­ tului, exaltat de puritan i atît În domen iul civil, cît şi În cel ec lcziastic, văzut de fi losofi drept principiul căIăuzitor al universului, invocat de colon işti împotriva absolutism u l u i Parlamen­ tului, devenea de acum încolo pri ncipiul esenţ ial al federaţiei". 35 E.S. Corwin, American Historical Revie l F, XXX, 1 925, 536; pasajul continuă: "Ră­ mînea în sarcina Convenţiei Constituţionale ca, acceptînd principala idee a lui Madison, să o apl ice Plin intermed iul procedurii dc control al eo nstituţionalităţii. Nu încape nici o îndoială că această perseverenţă era susţinută, În cadrul Convenţiei, de o înţelegere cresCÎndă a principiului contro l u l ui constituţionalităţii legilor" . 3/1 Lord Acton, I-lisf. (�r Freedol1l , p.9R . 37 Cf. eseu l meu "Condiţii l e economicc ale federal is1l1ului inter-statal" , New Commol1wealth Qllarler�v, vo I . V ( 1 93 9), retipărit în cmtca mca Individualism a n d Economic Order (Londra şi Chicago, 1 94R). 38 Federalist, LXXXIV, cd. Belo ff, pp.43 9 et sqq. 39 O afirmare �i mai clară a cestul punct de vedcre, În comparaţie cu pasaj ul din Hami lton c itat în text, îi apal1ine lui James W i lso n. în timpul dezbateri i constituţiei, În con­ venţia din Pennsylva nia ( The Debates in the Several State Convenliolls, on tlle Adoption of the Federal COl1stitlltion, ed. J . E l I iot, Philadclphia şi Was h i n gto n, I Ro3, I I , 436). EI a des­ cris o caltă a drepturi lor ca "extrem de i 111 prudentă", deoarece, ,.În toate societăţi le, există multe puteri şi drepturi carc IlU pot fi enumerate in particular. O caltă a dreptutilor, anexată unei constituţii , este o enumerare a puterilol' rezervate. Dacă încercăm o enumerare, tot ceea ee nu este enumerat se presupune a fi dele gat" . Jamcs Madiso n pare să fi susţinut de la bun început opinia care a avut, în fina( cîşt ig de cauză. într-o impoltantă scrisoare către Jefferson, datată 1 7 octombrie 1 7XS (citată ai c i din TII" COlllplete lvladiso/î, cd. S.K. Padovcr, New York, 1 95 3 , p.2 5 3 ), prea l un g ă pentru a ti citată aici in Întregime, cI scria: "Eu am fost întotdeauna în favoarea une i carte a drepturilor, C ll condiţia să fie astfel redactată Încît să nu implice puteri care nu urmează ti fi incl use in enul1lerare. [ . . . J I nvadarea drepturi lor private este lucru l de care trebuic S[l ne temem În fJl'llI Iul rind, nu cauza unor acte ale guvernului co ntrare intenţiilor cetăţen i l o r, c i a lInor acte În ca re guvernul este doar /iar".


NOT E

485

instrumentul majorităţii acestora. Acesta este li n adevăr foarte i mpoltant, însă insuficient discutat pînă acum. [ . . . ] Atu nc i , se pune întrebarea: ce scop poate îndeplini o ca1tă a dreptu­ rilor Într-o guvernare populară? [. . . ] A d evă rur i l e politice declarate în mod solemn dobindesc treptat carctcrul de max ime fu n da men tale ale guvernămîntu lui l iber şi, pc măsură ce dev in palte a sentimentului naţional, contrabalansează i m p u l s ur i l e interesu l u i şi pasiun ii . . . " . 40 John Marshall, în FIere/zer v. Peck, 1 0 U . S . (6, C ra nc h ) , 4R, I R I O. 4 1 Joseph StOlY, Commentaries o n the COl1stitlltiol1, Boston, 1 83 3 , I I I , 7 1 8-720. 42 Cf L . W. Dumbar, "James Madison şi AI Nouălea A m en dam e nt" , Virginia L a w Re­ view, vol.XLll, 1 956. Este semnificativ faptu l că pî n ă şi p ri n c ipa la autoritate în C o nst i t u ţ ia americană citează greşit textul amendamentu l ui , .Într-un bi necunoscut eseu, rel uÎnd aceeaşi eroare şi după douăzeci şi c i n c i de ani , aparent din cauză C2l ni meni nu observase înlocuirea unui pasaj de şase cuvinte cu ll llUI de unsprezece, În textu l autentic (E.S. C o rw i n , "Fu ndal u l «legii supedoare» etc.'", retip. 1 955, p . S ). 43 A c eastă admiraţie era larg Îll1păltăşită de l i berali Jin seco l u l a l XIX-lea precu m W.E. Gladstone, care a d esc r is la un m o m e nt dat Constituţia americană drept "cea mai minunată lucrare făptuită vreodată de mintea şi v o in ţa oamen ilor". 44 C.H. M c1 Jwa i n , Constitutionalism (Ind file Changing /Vor/d, p.278; cf E. S . Corwin, "Doctrina fundamentală a d re ptu lui constituţional american" ( 1 9 1 4) retipărit În Selected Essays on Constitutional Law, J, 1 05 : "I storia contro l u l u i constituţional ităţii este, c u alte cuvinte, istOiia lim i tă ri lor constituţionale". Vezi �i G. D i etze, "America şi Europa - Declinul şi cmergenţa co ntrolului constituţional ităţii", 1 '-irgil lia Lal ll Review, vo I. XLlV, 1 95 8 . 4 5 Toate argumentele î n sprijinul negării a u fost recent respinse, î n detali u, de W.W. Crosskey, Po litics and the ConstituI ion in the History O/file United States, Ch icago, University of Chicago Press, 1 95 3 . 46 Vezi î n principal Alexander Hami lton, Î n Federalist, LXXV I I I , p.399: "Ori d e cîte ori un anumit act contrav ine constituţiei, va fi d e dato ria tribunalelor j udiciare să adere la ultima şi să-I i g no re pe pr i m u l " ; de asemenea, James M ad is on , Debares and Proceedings in the Congress, 1 , Washington, I R34, 439, unde d ec l ară că trib unalele ,,[se vor] consi dera, Într-un mod special, paznicii acelor drepturi; ele vor fi o pavăză d e nepătruns Împotriva oricărei asumări de putere de către Leg is l ati v sau Executiv ; ele vor t i n d e în mo d natural să reziste oricărei Î nc ăl c ări a drepturilor sti pulate în mod expres În Constituţie, prin d ec laraţ i a drepturilor". De asemenea, a fi rm aţ i a sa u lterioară într-o scrisoare către George Thompson, datată 30 iunie I R25, citată În The Complete Madison, ed. S.K. Padover, p.344: " N u p o ate fi sănătoasă o doctlin ă care el i b e rează l eg i sl at i v u l de contro l u l u ne i co nstituţi i. Ultima este o lege pentru cel dintîi, la fel cum actele cel ui dintîi sînt [legi] p e n t ru indivizi; [constituţia] , deşi poate fi Întotdeauna modificată de către oamen i i ce au creat-o, nu poate fi amendată de nici o altă autoritat e - cu siguranţă, nu de către cei ale!?i de po po r spre a o pune în apl i c are . Acest principiu este atît de vital, şi a fost, într-un m o d atît de meritat, mîndria guvernămîn­ tului nostru popular, Încît o negare a sa nu p o ate să dureze p rea mult sau să se răspîndească prea depalte". În pl us, de observat declaraţi i le senatorului Mason şi ale guvernatorului Morris, în discuţia din Congres p c ma rg i n ea respi ngeri i actului j uridic di n 1 80 1 , citat În


486

NOTE

McLaugh lin, op. cit. , p.29 1 ; de asemenea. cursuri le prezentate dc James Wilson studenţilor de la Un iversity of Pennsylvan ia ( lVorks, ed. J . D. Andrews. Chicago, 1 896, 1, 4 1 6-4 1 7) În care prezintă controlul constituţiunalităţi i ca pe un rezultat necesar al distri buţiei puterii . realizată, pri n constitutie, Între ramUlilc legislativă şi judic iară" . 47 Chiar şi cel mai critic studiu recent de Crosskey, OfJ. cit. , I I , 943 , rczumă situaţia spunînd că ,.s-au găsit dovezi că noţiunea fundamentală a controlului eonstituţionalităţii era întrucîtva acceptată în America, în perioada co loniaIă". 4!i MarbufJ' v. Madisol1 5 U.S. ( 1 Cranch), 1 3 7 ( 1 803 ); pot fi citate aic i doar cîteva pa­ saje din celebra decizie: ,.Guvernarea Statelor Unite a fo s t procla mată cu tărie o guvernare a legilor, iar nu a oamen i lor. Ea VH Inceta ou s i guranţă să mai merite această Înaltă etichetă dacă legile nu oferă remedii pentru violarea unui drept Icgal dobîndit [ ... ] Problema dacă un act contrar constituţiei poate deveni lege a ţări i este o chestiune foalte intercsantă pentru Statele Unite; însă, din fcricire, co mplexitatea nu ii egalează intercsul. Pare necesar doar să recunoaştem anumite principii prcsupllse a ti demult şi bine încetăţenite, spre a hotărî. [ ... ] Puterile legislativului sînt diferite şi lim itate; şi pentru ca aceste l i mite să nu tie greş it înţelese sau uitate, s-a scris constituţia. De ce ar lllai fi limitate puteri le şi ar mai fi co nscmnată în scris această limitare, dacă limitele pot ti oricînd depăş ite de cei ce ar trebui restrinşi în acţi­ unile lor? Diferenţa dintre un guvern cu puteri lim itate şi unul cu puteri neli mitatc dispare. dacă acele limite nu îngrădesc persoanele cărora le sînt impuse şi dacă actele prohibite şi actele pcnnise au aceeaşi putere exccutorie. [ ... ] Este fără îndoialu de domeniul şi dc datolia ramuri i judecătoreşti să spună ce este legea. Cei ce apl ică regula in cazuri palticulare trebuie neapărat să expună şi să interpreteze acea regu lă. Daeă două legi intră în conflict, tribunalele trebuie să decidă asupra efectelor ambelor". 4lJ Cf R.H. Jackson, The Strugg/e fhr .Jlldicia/ ,SlIprelllocy, New York, 1 94 1 , pp.36-3 7, unde sugerează că " acesta ar putea fi reZLJ ltatu l nU doar a l abstinenţei judiciare. ci şi al fap­ tului că există prea puţină legislaţie cmanÎnd de Ia Congres. care să lezeze spiJitele con­ servatoare. La isse:: jCl ire cra, într-o anum ită măsură, 1iloso-tia legislativ ului, ca de altfel şi a Curţi i. Î n palte, acestui fapt i se datorează masca rea potenţial ităţii cazurilor Marb llry v. Madison şi; într-o şi mai mare măsură, f)/"ed Sco lI". SO Asupra unei i nfl uenţe a gîndirii jurid ice asupra po l iticii americane În epocă, vezi Tocquevil le, Democraţia, 1, cap.XVI, 272-280. Putine lucruri ilustrează mai fidel sch imba­ rea de atmosferă decît declinul reputaţiei unor oameni ca Daniel Webster, ale cărui enunţuri concrete de teoric constituţională erau considerate altădată clasicc, iar astăzi sînt În cea mai mare palte uitate. Vezi în special argumentele sale În eazu l Daltmouth şi în Luther v. Borden, În Writings and Speecf1es of Daniel H'ebster. National ce!.. vol.X şi Xl, Boston, 1 903, în special X, 2 1 9 : ,.Prin legea pămîntu lui se înţelegc, cit se poate de clar, legea generală; o lege care ascultă Înainte să condamne; care acţionează în baza unei anchete şi emite verdictul doar după audi erea pălţilor. Î nţelesul este acela că orice cet,lţean Îş i va pune v iaţa, libertatea, proprietatea şi imunităţi le sub protecţia regu l i lor generale ce guvernează societatea. D i n această cauză, nimic din ceea t:e ar putea trece sub fo rma unui edict nu trebu ie co nsiderat lege a pămîntu lui", De asemenea, ibid. , X, 232, unde el sublin iază că oamenii "au decis, cu ..

,


NOT E

487

multă Î n ţe l epc i u n e, să -şi asumc risc ul unor inconvcn icnte oc az ion a l e datorate lipsei de putere, pen tru a putea exista o limită stab ilită a ex erc i tări i ci şi o gara nţie permanentă împo­ triva abuzu l u i de putere". Vezi şi ib id. , X I , 124: .Am spus că lin pri nc ip i u al si stem u l ui amc­ lican este acela că poporul Îşi l imitează guvernele, la n i vel naţ i o n al şi de stat. Aşa este, Însă există şi un alt principiu, la fel de adevărat şi de sigur şi, după judecata mea. Ia fel de impor­ ta nt: acela că adesea, o a me ni i se /imitea=â pe ci inşişi. Ei stab i lesc hotarele propri ilor puteri. Au a les să asigure inst it uţii le pe care le-au creat împotriva impulsurilor sub ite ale majori­ tăţilor. Toate instituţii le noastre co nţin astfel de prevederi. A c es ta a fost marele p rin c ipiu conservator, la constituirea formei de g uve rn ămîn t , că oamen ii treb uie să îşi protej eze ceea ce au institu it, împotriva schimbărilor g răbi te ale majorităţi lor si mple". 5 1 Ex parte Bollman, 8.U.S. (4 Cranch) 75 , p.46. 1 R07. 52 Vezi E.S. Corwin, " Do c t rina fundamenta lă etc.", p. I I I , aşa eum este citat în nota 45 de mai sus. 53 Vezi Ibid. , p. 1 1 2 . 54 Vezi constituţi i l e statelor Arkansas, \1, 25 ; Gcorgia, 1, IV, ! ; K an sas , 1 1 , 1 7; M i ch igan , V I, 30 şi Ohio, I I , 25; pentru o dis c uţi c a acestei caracteristic i, H. von M ango l dt , Rechtsstaatsgedanke und Regierul1gsjimnell in elen "'ereinigten Slaalen von Amerikl1 , Es sen , 1 938, pp.3 1 5-3 1 8 . 55 Calder v. Bull, 3 U.S. (3 Dal l) , 3R6, 3RR ( 1 79R); cf Corwin, ,. Do ctr in a fundamentală etc.", pp. 1 02- 1 1 1 . 50 T.M. C oo ley, A Treatise an tlle Constitutional Limirations etc., ed. I, Boston, I R6R, p. 1 73 . 5 7 C f R . H . Ja c kson , TIU! Suprem e COllrf i n Ihe Al1/ericall ,)J.'stem of Government, C am b ti d ge, H arva rd Uni ve rs ity Press, 1 95 5 , p. 74. 5 R "Cazul abatorul u i", 83 U.S. ( 1 6 W a l l ac e) 36, I R73 ; c [ E.S. COlwin, L iberly aga inst Governmenl, p. t 22. 59 În ediţ i a standard, adnotată de E.S. Corwin, a Co nstituţiei Stat elor Unlte, 2 1 5 din 1 237 d e pagini sînt dedicate jurisprud entci A mcndamentll llli Paisprezece, În c o m paraţi e cu 1 3 6 pagini dedicate "clauzei de comerţ"! (,0 Cf comentariului din E. Freund, Standards oI IlmericCln Legislation, C hic ago , University of Chic ago Press, 1 9 1 7, p.2 0R; ,.Unicul criteriu care este sugerat este acela al re­ zonab i l ităţii. Din punct de v ede re al ştl inţei j urid ice, ar fi greu de con c ep ut ceva mai nesatisfăcător".

6 1 W . B agehot, "Baza metafizică a to l e ra n ţei " ( 1 R 75), in IVorks, V I , 232. 62 C itat de Dorothy Thompson, t�'sel1lil1ls of !Jell/oc-racy, I ( pri mul dintre "Pamflete

celc trci

din Town H a li ", p ub l i cate sub acest tltl u), New York, 1 93 R , p.2 1 .

63 Reorganizatiol1 of the Federal JlIdiciary: A dverse

Repori fi"om the [Senate} ('0/71/392 (Cong. 75, se!'>. I , Rapo lt senatorial �i p . 1 9: .,Tlibunalele nu sint pelfecte, Ilici judecă­

mittee an the Judiciary Submilted 10 Accompany S.

nr.7 t I , 7 iunie 1 937, pp.R , 1 5 şi 20). Cf tori i. Con gre su l nu este perfect, nici senatori i sau reprczentanţi i . E x ec u tivul nu este perfect. Aceste ramuri ale guvernulu i şi oficiile s u bord o n atc lor sînt ocupate de fi inţe umane care, în


488

NOTE

marea lor majoritate, Încearcă să se ridice la demnitatea şi idealismu l unui sistem proiectat pentru a realiza maximum posibil de justi ţie şi libcltate pentru toţi. Vom distruge sistemul dacă ÎI vom reduce la standardele imperfecte ale oamen i lor eare îl fac să funcţioneze. Îl vom ÎntăI; şi vom face mai sigure justiţia şi Iibeltatea tuturor dacă, prin răbdare şi cumpătare, îl vom menţine la nivelul Înalt la care a fost conceput. Dificu ltăţile sau chiar întîrzi erile în adoptarea legis laţiei nu sînt un preţ prea mare de plătit, în sistemul nostru. Demucraţia constituţională Înai ntează mai mult graţie celtitudinii decît repeziciunii. Siguranţa şi pel111anenţa mersului cătrc progres al civilizaţiei noastre sînt mai impOItante, pentru noi şi pentru cei ce vo r veni după noi, decît adoptarea, acum, a unei anumite legi. Constituţia Statelor Unite oferă ample opOltunităţi pcntru exprimarea voinţei populare de a introduce acele reforme şi sch imbări pc care poporul le consideră esenţiale bunăstăI;i sale prezente şi viitoare. Ea este, pentru popor, calta puterilor acordate celor ce îl guvernează" . 64 Nu voi uita modul În care acest senti ment a fost exprimat de şoferul de taxi din Philadelphia, în a cărui maşină am ascultat anunţul radio despre moaltea subită a preşedin­ telui Roosevelt. Cred eă el a vorbit in numele marii majorităţi a poporului cînd şi-a Încheiat si ncerul elogiu la adresa preşedintelui cu cllvintcle: ,. Î nsă Il-ar fi trebuit să Încerce să lovească în ClIItea Supremă, n-ar fi trebuit să facă asta ! ". Evident, şocul a fost extrem de profund. 65 C.H. Mcl 1wain, Constitutionalism and tlle C/llInging World, New York, 1 93 9, p.2R6; cf. şi F . L . Neumann, The Democratic and file /lllthorital'ial7 Stare, Glencoe, Il!., p.3 1 . 6fI Vezi M . Lerner, "Domnia minorităţii şi tradiţia constituţională", În The COl1stitution Reconsidered, ed. Conyers Read, New York, Co lumbia University Press, 1 93 R, pp. 1 99 et sqq .

XIII L iberalism şi adm in istraţi'e : Rechtsstaat- ul Citatul de la Începutul capitolului este luat din G.H. von Berg, I-Iandbuch der teutschen Hanovra, 1 799- 1 R04, I I , 3. Textul german este: ,. l Vo bleibt eine bestimmte Grenze der hochsten Gewalt. wenn eine lll1bestimmte. ihrel17 eigenen Urtheile iiberlassene Policeyrechtes,

aLlgemeine Gliickseligkeit ill,. Ziei sein soli? SoI/eli die Fiirsten răter des Volks seyn, so

Cît de puţin s-au schimbat lucrurile Într-un seeol şi jumătate se vede din compararea acestui fragment cu observaţia lui A. von Maltin, Ordnung 11l1d Freiheit, Frankfult, 1 956, p. I 77: "Căci nu putem - nici chiar potrivit unei ideologii rcvoluţionar-democratice să dăm fi·îu l i ber Puteri i, În cond iţi ile în care aceasta nu este legată decît printr-un concept elastic de bunăstarea generală (decurgînd dintr-o <<linie generală» oarecare) şi carc, sub acoperirea moralităţii, Iasă cale liberă oricărei decizii pol itice".

gross auc/z die Gefahr ist, dass sie seine lJe.�potel1 seyn werden!".

-


. N OTE

489

Pentru referinţe la publ icarea anterioară a conţinutului acestui capitol şi al unnătoarelor trei capitole, vezi nota de la înce p utul cap. Xl. I 1.1.

Roussea u ,

Lettre il Mirabea1/,

in Oellvres, Paris, I R20, p. 1 620. Cf. şi pasajul d i n V I I I , citat mai sus la n ota 3 6. cap.XI, ş i discuţia î n Hans Nef, ,.Jean-Jacques Rousseau şi ideea statu lui de drept" , Schwei::er Beitl'ăge zur allgemeinen Geschichte , voI . V, 1 947. 2 J .J. Rousseau , Contractul social, cartea a I I -a, cap. V I . 3 1 . M ichelet, Histoire de la Revolutiol1 fral1�'aise, Paris, I R47, i , XXII I : vezi ş i F . Mignet, Histoire de la Revollitionjranc;aise, Paris, I R24, l a început. 4 A . V . Dicey, Constitution, ed. 1 , Londra, I RR4, p. I 77. 5 Vezi punctul 1 0 al Declaraţiei din 26 august 1 7R9: " O rice societate În care nu estc asigurată garanţia dreptlllilor şi nu este determinată separaţia puteti lor, nu arc Constituţie". ti In special scri er ile şi diversele proi ect e constituţionale ale lui A.-N. de Condorcet se referă la astfel de distincţii fu ndamentale care pătrund în esenţa subiectului, precum aceea Între adevăratele legi, în sensul de re gu l i gencrale, şi s i mplele ordine. Vezi în pal t ic u lar ,.Pro­ ieetul girond in", În Archives parlel1lentaires. seria 1, vo l . LVI I I , titl u l VI I , sec. l \. alt. f-V I I (p.6 1 7) şi Oeuvres de Condorcel, ed . A.c. O'Connor şi M.F. Arago, ed.l I, Paris, 1 R47- 1 R49, X I I , pp. 356-3 5 R ş i 367, precum şi pasaj ul citat fără referinţă de către J. Bart hel em y , Le râIe du pOllvoil' executi! dans les republiqlles modernes, Paris. 1 900, p.4R9. Vezi şi A . Stern, " Condorcet şi concepţia constituţională a girondinilor din 1 793", Historische Zeitschrijt, voI . CXLI , 1 930. 7 Cf. 1. Ray, " Revoluţia franceză şi gîndirea jurid ică: ideea supremaţiei dreptului ", Revue philosophique, vol.CXXVIlI, 1 939; şi J. Belin, La logique d 'une idee-force - I 'idee d 'lltilite sociale el la Revollltion franc;aise, Paris, 1 939. l'\ C( Ray, op. cit. , p.372. Este interesant fa ptu l că una dintre cele mai clare afill11ări a concepţiei engleze de l ibeltate apare Într-o lucrare publicată la Genev a, în 1 792, de către Jean-Joseph Moun ier, În semn de protest faţă de abuzu l În fo losirea cuvîntul u i libeltate, în timpul Revolu ţiei Franceze. EI poa ltă titlul semnificativ de Recherches sur les causes qui ont empeche le Fram;ois de devenir libre, iar primul capitol , intitulat "Care sînt caracteristicile libe ltăţii? ", începe astfel: "Cetăţenii sînt l i beri atunci cînd nu pot fi constrînşi sau împiedicaţi în acţiunile lor sau în valorificarea bunurilor şi a hărniciei lor. dccît În vi ltutea unor legi ante­ rioare, instituite În vil tutea interesului publ ic şi niciodată prin au toritatea arbitrară a unui om, oticare ar fi rangul şi puterea sa. Pentru ca un popor să se buc ure de li beltate, legile, care sint actele cele mqj i mpottante ale puterii suverane, trebuie dictate de consi d erente generale şi nu de m otive ţinînd de interc­ sul patticu lar; ele nu trebuie n iciodată să aibă vreun efect retroactiv, nici să se rapO Iteze la anumite persoane" . Mounier este perfect conş t ient că ceea ce apără este conceptul englez de l ibe ltate, iar în pagina următoare afinnă explicit: , .Siguranţă , prop rietate, spun englezii, cînd vor să caracteLettres ecrites de la lvlontagne,


490

NOTE

lizeze li beltatea

civilă sau p erson a l ă . Această definiţie este într-adevăr foalte exactă: toate avantaj ele pe ca re le oferă libeltatca sînt ex pri mate in aceste două cuvinte". Desprc Mounier şi, în genera l , desp re influenţa i n i ţială şi dec li n u l treptat al exemplului englez în cursul Revolu ţiei Fra nceze , vezi G. Bonno, La COl7stitlltion britannique deva nt I 'opinionjranr;aise, Paris, 1 932, În sp ec i a l eap.VI . 9 J. PO ltali s , Într-o adresă ocazionată de supunerea către Consi liul ec\or Cinci S ute, în ) 796, a c e lei de-a treia v ersi u n i a Cod ului C i v i l Francez, citat in P.A. F ell et, Recueil complet des (ravallx pnJparatoires du code civil, Pal·is. 1 827, pp.464-4()7. ( () Pentru o prezentare a modulu i în care Fran ta a eş uat Întotdeauna În încercarea de a avea o· co n stituţi e reală, în sens american, prec um şi a m odul u i in care aceasta a dus la d e c li­ nul statul u i d e d re pt, vezi L. Rougie r, La Fmnce il la / 'eche/ 'che d 'line cOl1stitllfion, Paris, 1 952.

I I Pe lîngă L 'Ancien regime a l lui A. de Tocquevillc (1 XS6) - traducere a eng leză, cu ti t l u , de M. W. P a tterson , Ox tord. 1 952, În pa lt i cular, cap i t ol e l e I I şi IV - vezi În spe­ ci al Recollections, Londra, t 896, p.23g: "Cînd u n i i splln c ă nimic nu este s i gur În faţa revo­ IUţi ilor, eu le s p un că greşe sc şi că ccntrali7.area este u n u l dintre aceste lucruri. Î n Franţa, un singur lucru nu putem c rea: un guvemămÎnt li ber; şi o singură instituţie nu putem d i stl'u ge: centralizarea. Cum ar p utea ea pi eri vreodată? Duşman i i guvernului o iubesc, iar guvernanţi i se bucură de ea. Este adevărat că ultimii simt, din cind În cînd, că se expun unor su bite şi ire ­ mediabile dezastre; Însă asta nu le provoacă dezgustul. P l ăcerea pe care o a tl ă amestedn­ du-se în treburile altora şi p ăst rî n d În mî i n i l e lor toate frîicle ii face să se obişnuiască cu aceste pericole". 1 2 Î nsuşi regel ui Ludovic Filip i s e atri buie următoare le cuvinte, ros ti te În cad rul unui discurs în faţa G ăr zi i Naţionale (citat într-un eseu de H . de Lamennais, p ubl ic at Întîi În L 'A ve nir din 23 mai 1 83 1 şi reti pă ri t În T/'oisiem es nuilanges, Par i s , 1 8 3 5 , p.2(6): ,,Li ber­ tatea nu co n stă în altceva decit În domnia le gil o r. Ni meni nu poate fi s i l it să fa dl altceva decît Îi cere legea şi oricine poate să facă tot ceea ce l eg ea nu interzice - aceasta este libeltatea. A voi altceva Îns eam nă a voi să o di strugi". Un rezumat mai amplu al evo luţi i lor din F ran ţa , În această perioadă . ar trebui să aloce un s paţiu considerabi l unora di ntre cei mai i mp oltan ţi gînditori politici şi oameni de stat ai vrem i i, precu m B enj a min Constant, Gu izot şi grupul ele ..doctrinari", carc au dezvoltat o teorie cunoscută sub numele de "garantism", un sistem de pî rgh i i menite să p rotej eze drep­ turile individului de ingelinţele statu lui. Des pr e aceştia, vezi G. de Ruggiero, Tlle Hisfory of European L iberal is m , Oxford, Oxford U n iversity Press. 1 9'2 7 ş i L. Diez dcl Corra l , EI Liberalismo doctrinario, Madrid, 1 945 . D es pre dezvoltarea doctrinală a d reptu lui ş i j llrisdic­ ţiei adm inistrative fra nceze, în epocă, de comparat in s p eci a l (Ach il Ie) Duce de Broglie, "Des p re jurisdicţia administrativă" ( 1 R29). în l�crifs el disCOllf'S, vo l . I , P ari s, l g63 şi L.M. de la Haye de Co nnen i n, QllestiO/1S de droit adlllinistmtij, P ar is , I R22. 1 3 V ezi B . Schwaltz, F/'ench Administrative Law (/nd riie> Commol1 Law World, N ew York , New York U niv ersity Press, 1 954; c..I . H ans on, E.xecutive Discretion and Judic ia/ Control, Lond ra , 1 954; şi M .A . S i eghmi, Governmen/ by Dec/'ee, Londra, 1 950. ac e l aşi


49 1

NOTE

14 Despre impOltanţa dezvol tă rilor teoretice germane, cf. F. Alexeef. "Statul, dreptul şi p uterea discreţionară a autOlităţilor p ubl ice Revue Internafionale de la !Marie du droif, III, 1 928- 1 929, p.2 1 6; C.H. McI lwain, Constitutionalism and Ilie Changing World, Cambridge, Camblidg e Univer�ity Press, p.2?0: şi Leon Du g ui t , Mal1uel du droit c onst itutionne l, ed. a I I I-a, Paris, 1 9 1 8 , o bună i lustrare a modului în care"' ullul di ntre tratatele de drept consti­ tutional - publicate pe conti nent, dar, În acelaşi timp, p r i n t re cele mai cunoscute În l umea anglo-saxonă - Îşi extrage teza în măsură cel p uţin egală din .. predecesori i" săi germani, ea şi din c e i francezi. 1 5 Cf. unei subtile observaţii În A . L. Lowell, (jove/'l1l11ents and Parties in Continental Europe, New York, 1 R96, 1 1 , p.86: "În Prusi a birocraţia era astfel orÎndu ită Încît să asigure o mai bună protecţie a dre pturilo r individuale şi o mai bună res p ectare a dreptul u i . însă aceasta s-a p răbu ş it o dată cu răspîndi rea i d e i lor franceze, d u pă 1 84R, cî nd interesele antagoniste din interiorul statului, spcculînd avantajele sistcmului p a r l a m en ta r aLI abuzat de p u terea admi­ nistrativă şi au introdus o v eri t abil ă tiranic de palt iu'·. 1 fi Conce p ţi a despre puterea dreptului, domina ntă in Prusi a seco lului al XVI J J-lea, este bine ilustrată printr-o an ecdotă pe care o ştie Ol;ce copil gelman. Se spune eă Frederie I I cra de ranjat de o veche moară de vînt din ap rop i erea pala tului Sans-Souei, cal'e strica peisajul; du pă diverse Încercări nereuşitc de a o cumpăra de la proprietarul ci, se spune că regele l-a ameninţat pe acesta din urmă cu evac u area la e are morarlll ar fi răspuns : .,Î ncă mai există curţi de justiţie în P rusi a (expresia cel mai adesea c i tată este: "Es gibt noe" eine Kammer­ gericht in Berlin!"). Asupra fa ptelor sau a absenţei unei confilmări fa pticc a legendei, vezi R. Kos er Geschichte Friedrich des Grossell, I I I, ed. a IV-a, Stuttgalt, 1 9 1 3 , pp.4 1 3 et sqq. Poves tea sugerează li m ită ri as upra p u te r ii rega le care, la acea vreme, nu existau În n ici o altă ţară de pe continent şi despre care mă îndoiesc că s-ar ap l i ca, astăzi, În cazul şefi lor statelor democratice: un semn Tacut res p o nsabil i lor cu urbanismul ar d uc e ra p id la înlăturarea f0I1ată a unei astfel de ofense la adresa si mţ ului estetic - des igur, aceasta doar în interesul public, nu pentru a satisface capri ci u l cuiva! 1 7 Pentru fi lo so fi a juridică a lui Kant, vezi în special lucrarea sa MetaflZica moravurilor, vol l : Teoria dreptului, Paltea a l i -a: " D reptu l constituţional" , s ec ţi u nile 45-49; de asemenea, cele două eseuri "Despre zicala: ceea ce este corect În teorie, nu ne serveşte neapărat În prac­ tică" ş i "Despre pacea veş n ică" . Cf. W . Haenscl, Kants Lehre vom Widerstandsl'echt, Kant S tudien 60, Berlin 1 926 şi F. Darm stă dte r, Die Grenzen der Wirksamkeit der Rechtsstaates, Heidel berg, 1 930. l !i 1 . Kant Principiile fu ndamentale ale mo ra lei (FlIndamental Principles of Morals, trad. A.D. Lindsay, p.42 1 ). Concord ă cu acest transfer al co n cep t ul ui de su prema ţi e a legii În domen i ul moralei; p entru K a nt conce pţ i a des p re li beltate, ca de p inzîn d doar de lege, dev ine "independenţă faţă de orice altceva decit legea morală·" vezi Critica raţiunii practice (Kritik del' praktischen Vernul1jt, Akademieausgabe, p.93). 1 9 Cf Karl M enger Moral. Wille und Weltgestalllll1g, Viena 1 934, pp. 1 4- 1 6. 20 O trecere în revi stă mai amplă ar treb u i să anal izeze În sp ec i al opera timpurie a filo­ sofului J.G. Fichte, în spec ial Grllndlage des iVa/llrrechls noch Principien der Wissen''.

,

,

,

"

,

.

"

-

",

,

,


492

NOTE

în Werke ( B er l i n , 1 845, voI . l I l ) şi scrieri le poetului Friedrich Sch i l ler, prob abil mai mult decît ori c i ne altcineva pe nt ru răspîndirea idei lor li b eral e în Gennani a. Asupra lor şi a altor clasici ge rma n i , vczi G. F al te r, Staatsideale lll1Serer Klassiker, Le i pz i g 1 9 / 1 şi W. Metzgcr, Gese/lschajt. Recl!t lInd Staat in der Ethik des deutschen Idealisl1ll/s, H e i delbe rg, 1 9 1 7. 2 1 W. von Humboldt, /deen ::11 einem /-'ersllch di€! Grân::el1 der lVirksamkeit des Staa{s Z1I bestiml11en, Breslau, 1 R5 1 . Do ar o palte a ac e�tei lucrări a fo st pu b l i cată la sClllt timp de la redactarea ei, în 1 792, iar publ icarea intcgrală a re loc lll a i tîrziu, o dată cu edi ţ ia citată, ul1nată la SCUlt timp de o traducere engleză, care i-a i nfl uenţat pl"Ofund pe John Stualt MiII şi, în Franţa, pe Edo u ard Laboul aye. Vezi ul t i m ul L 'l�tat el ses Iimites, Paris, l R63 . 22 El a fost precedat de un cod s u edez , În 1 743 şi, mai devreme, de unul danez. 23 Plincipiul pare să fi fost afirmat pe ntru prima dată în această tormă de către P.J.A. Feuerbach, Lehrbuc/z des gemeinen in Delltsch!al1d giilt(fjen peilliic/zen Rechts, Giessen, 1 80 1 . Vezi mai sus, n ota 76 de la cap itolul X l . 24 ,,8. Legea n u trebuie să stab i leasc ă decît pcdepse strict şi ev i d ent necesare ş i n i m e ni nu poate fi pe deps it deCÎt în viltutea unei l eg i stabi lite şi promu lgate anterior delietului şi ap l ic ată în mod l ega I . 2 5 Cf E. L6ning, Gerichte lInd l 'e/'l valtltngsbehiJrden in Bral1c1enbu/'g-Preussen, Hal l c, 1 9 1 4 şi în palt ieu lar am plul mtico l de r ec enzi e a acestei l u crări " Evol uţia Prusiei către statul de drept retipă ri t în l u c rare a autoru l u i intitu l ată Geisf llnd tjJoc/zen der jJ/'eussic/len Geschichte, Leipzig, 1 943 . 20 Nu p u tem intra aici În tr-o anal iză Illai amplă a istorici t i m p u ri i a aces tu i concept gennan şi, În spec ial , a in tc resan tei pro blem e referitoare la măsura în care ci ar fi putut pro­ veni di n c o nc epţ ia lui Jean Bo d in d esp re ,.clroi! gOlivernelllen,". Pentru sursele ge rm ane mai directe vezi O. Gie rke Johal1l1es Alt/lIlsillS, B r es la u , I �R (). Cuv întu l Rechtsstaat pare să apa­ ră pentru pIima d ată, deş i nu în î nţel e su l său u l te ri or , În K.T. Welcker, Die letzten Griinde vom Recht. Staat und Straie , G i es s en, 1 R 1 3 , unde se di sting e În tre trei fO llne de gu v e r nămÎnt: d esp ot is m, teocraţie şi Rechtsstc/{fl. Despre istoricul conce pţi e i vezi R. As ang er Beitrăge zlIr Lehre van Rechtsstaat i/ll 1 9. Jah/'/IlIJ1dert (d iseltaţie, U n i v ers i tat ea din Mi.inster, 1 93R). Cea mai b u n ă p reze ntare a rolului accestu i ideal În mişcarea liberală ger­ m ană se poate găsi în F. S ch n abe l, Delllsche Geschichlf! im neul1�ehl1len Jaflrhundert, I I , Freiburg 1 933, Î n special pp.99- 1 09. Vezi ş i Thomas E l 1wein, Das I�/'be der Monarchie in schaftslehre ( 1 796), care a Tacut

,

,

"'

",

,

­

,

,

der

deutschen

M i.inchen,

1 954.

Staatskrise:

ZlII"

Gescllichte

des

FerjasSll11gsstaates

in

Deutschland,

Nu este î n tî m p l ăto r fa ptu l că î n ce pu t u l mişcări i teo re ti c e care el d u s la dezvoltarea i d eal u l u i Rechtsstaat-u lui a venit d i n H an ov ra, regi u n e c are , p ri n regii săi, avusese un contact mai strîns cu A ng l ia decît restul GCllnaniei. În timpul u lti m ei pă lţ i a seco lul ui al XVll-lea, a apărut aici un grup de d is ti nşi teoreticieni ai po l i tic i i , cal'C a u constru it pe baza tradiţiei Whig eng l eze ; între ei, E. B ra n de s , A.W. Rehbcrg şi, mai tîrzi u, F.C. Dahlman n au avut rol u l cel mai impOltant În răspîndirea idcilor constituţionale engleze În Gell11ania. Asupra ac esto r teoreticien i, vezi H. C h listern, Delltscher Stăndestaat line! eng/ischer


NOT E

493

des /8. Jahr/wn derts , Munchen, 1 939. Pentru scopurile noastre, cea mai impOltantă figură din grup este G . H . von Berg, a cărui lucrare a fost citată la Înce­ putul acestui capito l (vezi În special Handbuch, 1, p p . 1 5 R - 1 60 , 1 -4 şi 1 2- 1 7). Influenţa operei sale este descrisă de G. Marchet, Studien iiher die Entll' ickelung de,. Verwaltltngslehre ;n Deutschla nd, Munchen, I ��5 , pp.42 1 -434. S a va n tul care, mai tîrziu, a contribuit cel mai mult la propagarea teoriei Rech tss taat-ulu i , Robert v o n Moh l , fusese lin cercetător atent al constitu ţiei americane, vezi l ucrarea sa Das 8l1ndesstaatsrec/Jt der Verein(e,ten Staaten von Nordamerika, Stuttgalt, 1 �24, care pare să-i fi cîştigat o considerabi lă reputaţie în Statele Unite; ea pare a fi argumentul pentru carc autoru l u i i-a fost solicitată o recenzie a v o lumului judecătorului Story, Commentaries, În A me rican Jurist, vol.X I V, I �35. Principalele lucrări în care a detal iat teoria statului de drept sînt: Staatsrecht des Konigre ich es Wiirternberg, T ubingen, 1 829- 1 �3 1 ; D;e Poli=ei- Wissenschafi nach den Grundsăfzen des Rechtsstaates , Ti.i bingen, 1 R 32; şi Geschicllte und UteratllJ' der Sfaatswissenchaften, Erlangen, 1 8 55- 1 R 5 R . Cea mai cunoscută exprimare a c o ncepţiei statului d e drept, În forma pc care a luat-o în final, aparţinea unui teoretician conservator al vrem ii, F..I . Stah l . În Die Philosophie des Rechts, vol.II, Reclzts- und Staatslehre, Pa ttea a I I-a, I R37 (ed. a V-a, T i.i bin gen şi L e ipzig, 1 R 7S), el defineşte statul de drept În felul următor (p.352): "Statul trebuie să fie un stat de drept acesta este cuvîntu l de ordine şi, Într-adevăr, tendi nţa accstei epoci. EI ar trebui să determine exact şi să asigure directiile şi limitele activi tăţi i sale şi sfera l iberă a cetăţeanu lui, iar nu să impună, Cll de la sine putere sau direct, i d ei mora l e d i n co lo de sfera dreptului. Aceasta este concepţia despre Rechtsstaat, şi nu ac eea că statu l ar trebui să se l i miteze la a admin istra le­ gca şi a nu urmări nici un scop ad ministrativ sau că ar t rcbu i doar să protejeze drepturile in­ dividu lui. Ea nu spune nimic d esprc conţin1ltul ş i scopul statului, ci defineşte doar maniera ş i metoda d e a I c atinge". (Ultimele propozi ţii vizează pozi ţ ia cxtrcmă reprezentată, d e exem­ plu, de W. von Humboldt). 27 Cf., de exemlu, P.A. Pfizer, "L i b eral , l iberal ism", ,)'faatslexicol7 odeI' Enzyklopaedie del' sămm tliclz en Staatswissenschaflen, cd . C. von Rotteck şi c.T. Wc\ c ke r, ed iţie nouă, Altona, I �47, VI I I , 534: " Libcralismul pare cu atît ma i putern ic şi i n vinc i bil , cu cît dobînd im convingerca c ă el nu reprezintă altceva decît trecerea, necesară la un anumit mo ment al dezvoltări i umane, de la starca de natură la sta re a dc drept" . 2H L. Minnigerode, Beitrag :::ll del' I-i'oge: Was isI Justi:::- und l IIC1S ist Administrativ-Sache?, Darmstadt, I S3 5. 2 9 Merită observat faptul că există o diferenţă semni ficativă de opinie Între sudul Ger­ maniei, unde predomină influen ţele fi'anceze, şi no rdul Germaniei, unde par să fi fost mai puterni ce combinaţia Între vechea tradiţie germană şi intluenţa teoreti cienilor dreptului na­ tural, precum şi exemplul eng lez. i n particular, grupul de jurişti din sudul Germaniei (care, Plin encic lopedia citată mai sus la nota 27, au oferit cel mai influent manual al mişcării l i ­ berale) au fost, evident, influcnţaţi de francezi precum B. Constant ş i F.P.G. Guizot, mai mult decît de OIice altă sursă. Asupra i m pOltan ţ ei Staatslexicon, vezi H. Zehner, Das Staats­ /exicon VOI1 Rolteck und Welcker (" List S tu d i e n " , 3, .Jena 1 924), iar despre i nfluenţele preParlamentarismus am Ende


494

NOTE

dominant franceze asupra li beral ismulu i din sudul Gennaniei, vezi A. Fickel1, Montesquiells und Rousseaus Einfluss aufden vormărzlichen Liberalismus Badens ("Leipziger historische

Abhandlungen",

voJ .XXXVII,

Leipzig,

1 9 1 4).

Cf. Theodor Wilhelm,

Die eng/is che

Verfassung und de,. vormărzliche deutsche Liberalismus, Stuttgart, 1 92 8 . Diferenţa între tra­

ditii s-a manifestat, mai tîrziu, prin faptul că, în timp

ce în Prusia controlul j ud i ci ar a fost

extins, cel puţin în principiu, la chestiunile în care agenţi ile ad rni n i strati ve posedau puteli

discreţionare, în sudul Ge nnani ei astfel de chestiuni erau excluse, în mod explicit, de la controlul judiciar.

30 G. Anschutz, "Dreptul administrativ", Systematische Rechtswissenschaft (Die Kultllr

der Gegenwart, vol . TI, 7, Leipzig 1 906), p.3S2.

31 Vezi E. Lasker, "Puterile pol iţiei şi p rotecţia dreptului în Prusia", DeuLsche Jahr­

biicher fiiI' Politik zmd

L iLeratur,

vo 1 . I , 1 8 6 1 , retipărit în lucrarea sa Zur Verfassl/l1gs­

geschichte Preussens, Leipzig, 1 874. Eseul este semnificativ şi pentru a arăta cît de mult a . călăuzit exemplul englez evoluţiile din nordul Gennaniei.

32

Lucrarea

reprezentativă în care se afinnă această opinie este

O. Bahr,

Der Rechts­

staat: Eine pubticistische Skizze, Cassel, 1 864.

33 Rudolf (von) Gneist, Der Rechtsstaat, Berlin, 1 8 72 ; în special ediţia a doua, augmen­

tată, a aceleiaşi lucrăIi, Der Rechtsstaat und die Ve"'lIaltungsgerichte in Deutschland, Bcrlin,

1 8 7 9 . Însem nătatea ataşată, la vremea respectivă, lucrării lui Gneist reiese din titlul unui

pamflet ano nim din epocă: Herr Professor Gneist oder der ReUel' der Gese llschafl durch den Rechtsstaat, Berlin, 1 8 73.

34 Vezi , de exemplu, G. Radbruch, Einfohrung in die Rechtswissenschajt, ed. a I I -a,

F .Fl e i ner, Jnstitutionen des deutschen Verwaltzmgsrechts, ed. a V I II -a, Ttibingen, 1 928 şi E. Forsthoff, Lehrbuch des Ve",va/tungsrechts, 1, Munchen. 1 950, 394. 35 Este cu siguranţă incorect să susţinem , cu refel; re la faza anterioară a evoluţiei din G en nan ia, aşa cum a Tacut-o F.L. Neumann ("Conceptul de libertate politică", Columbia Leipzig, 1 9 1 3 , p. 1 0 8;

Law Review, LI J I , 1 953, 9 1 0 , retipăIit în volumul său, The Democratic and the Authoritar­ ian State, G lencoe, 111., 1 957, p. 1 09; vezi

afinuaţia contradictorie din acelaşi volum, p. 22 ) că

"doctrina e ngl eză rufe of law şi cea a Reclltsstaat-ului genllan nu au ni mic în comun".

A ceastă afinn aţie poate fi valabilă În ceea ce priveşte conceptul emasculat al Rechtsstaat-ului pur "formal " care a dcvenit domi nant la sfîrşitul secol ului, nu Însă şi în ceea ce priveşte idea­ urile care au i nspi rat mişcarea li berală din Plima jumătate a seco lului, nici a concepţii lor teo­ retice care au călăuzit refonna jurisdicţiei administrative în Prusia. R. Gneist, În special, a Ta­

său (el a scris, de altfel, un i m po rtant tratat îl împiedice pe A.V. D icey dacă ar fi cunoscut lucrarea - să i nterpreteze într-un mod atît de eronat folosirea tCln1cn ului pe continent). Traducerea germană a sintagmei "ru/e of law", fferrschajt des Geselzes, era,

cut în mod deli berat din poziţia engleză modelul

despre " dreptul administrativ" englez, ceea ce ar fi trebuit să

de fapt, fo losită În mod frecvent în locul celei de Rechtsstaat.

36

37

Lowell, op.

cît. , 1, 44.

D ic ey , Constitlltion,

prezentată Întîi sub f01111ă de prelcgeli, în 1 8 84.


NOT E 38 D ic ey

495

şi-a dat seama u lterior, măcar pmţial, de eroarea co m i să. Vezi alt i eo l u l francez mo d e rn" , Lall' Qllarter�v Review, vo l .XVI I, 1 90 1 . 39 Si eghalt, op. cit. , p.22 1 . 40 c.K. AlIen, Lall' and Orders, Londra, 1 945 , p.2 R.

său

"Droit adminstrati[în d rept u l

X IV

Garanţiile libertăţii individuale Citatul de la î n cepu t u l capitolului este luat din di sc ursu l lui John Gelden, în "Dezba­ supuşilor, 1 62 7 - 1 62 W', În T . B . Howell, A Com­ plete Col/ee/ion o/State Tria/s, Londra, 1 g J (), I I I , 1 70. teli le Parlamentului pe marg inea l i bcltăţi i

1 Di sc u tii le recente despre înţelesul statului dc drcpt s î n t numeroase, aici putînd fi amintite d oar cîteva dintre cele mai semnificative: C . K. A lIen, Lau: and Orders, Lo nd ra, 1 945 ; Ern est Barker, "Statu l de dre pt" , Polilical Quarter/y, vo l . / , 1 9 1 4, reti păr i t în lucrarea sa Church, State, and Sfudy, L o n dra , 1 93 0 ; H . H . Bel lot, "Statul de d rept' " QZf{(rter/y Review, vo l . CC X LV I , 1 920; R.G. Co l lingwood, Tlle New Leviatllan, Ox fo rd , Ox ford University Press, 1 942, cap.39; John Dicki nson, /Jdminisl/'{/lil'e JI /st ice and tlle Suprel1l acy o/ Law in file United Sta tes, Ca m brid ge, Hmvard U n i v crs ity Press, 1 927; c.J. Friedr i ch , Constitutional Government and Democracy, Boston, 1 94 1 ; Frank .1 . G oo d n ow , Politics CInd Administration, New York, 1 900; A.N. H o l co mb e , Tire FOUl1datiol1S oI tlle Modern Commol11 1'ealth, N e w York, 1 923, cap. I 1 ; Hany W. Jo n es, "Statul de drept şi statul bunăstării", Colum b ia Law Review, v ol . LVI l I, 1 95 8 ; Waltcr Li p pma n l1. /In /nql/Îry inlo file Principles o/tlle Good SOc/­ ely, Boston, 1 937; H . H . Lu rt o n , "Guvernarea dreptului sali guvemarea o a me n i lo r" , North America n Review, voI.CXCIII. 1 9 I J : C.H. M c l l wa i n , "Guvcrnmea dreptulu i", Fore ign AJ­ fa in;, voI.XIV, 1 93 6 , re ti p ări tă în l u c rarea sa Constitutiunalism and tire Changing World, Cambridge, C a m bri dge U ni v ersity Press, 1 939; F.L. Neumann, 'f11e Dem ocra tic a;ld the A uthoritarian State, Glencoe, I II., 1 957; J . R. p.cl1noc�, A dministratioll and Ru/ e of Law, New York, 1 94 1 ; Roscoe Pound, "Statul de d re pt"' , ES.S. , v o l. X I J I , 1 9 37 şi " Statu l de d rept ş i statul modcrn a l bunăstării", Vanderb ilt Lml-' Revie11l, v o l .Vl I , 1 95 3 ; F.G. Wi lso n, 7he Elements of Modern Politics, New York, 1 9 36; cf şi Rule of 1.aH': li Stlldy by Ilie 1n11S of Coltrl Conservative and Uniunisf Soc iely, Londra, C onse r v at i v e Pol itical Centre, 1 95 5 . M. Leroy, L a Loi: Essai Sltl' la theol 'Îe de " C/morite dans la democratie, Paris, 1 90R; A. Picot, "S tatu l fondat pe d rept şi drept u l p e n a l" , A ctes de la Soclhe SuÎsse de Juristes, Basel, 1 944; M. Wa l i n e , L '/ndividua/isme el le dmil, Pa r is, 1 949. CompOltarea lui Ca ri Schm itt În timpul reg i m u l u i h itl er ist nu sch i mb ă cu n i m ic faptu l că, dintre toate lucrări le gel111ane pe ac eas tă temă, ale sa le se n u mără p ri n tre cele mai erudite şi pătrunzătoarc� vezi În special [ 'erjassllIIJ!,slehre, Mi.inchcn, '1 929 şi Der Hiiter der Verfils­ Sl/ng, Tilbingen, 1 93 1 . La fcl de impO Itanţi pentru p er i oa da prenazistă sint H. Hel le r, Rechts-


496

NOTE

staat oder Diktatur?, Tilbingen, 1 930 şi Staatslelwe, Leiden, 1 934; şi

F. Damlstădter,

Die

Grenzen der Wirksamkeit des Rechtsstaafes, H eidclberg, 1 9 30 şi Rechtssfaat ader A4achts­ staat?, Berlin, 1 932 . Cf Jo hn H. H al lowcl l, The Dec/ine of Liberalism as an Jdeology,

Berkeley, Un iversity of Cal ifornia Press, 1 943. Despre l iteratura gennană postbelică vezi în

special F. Biihm, "Ordinea li beItăţii şi problema socia lă", în GI'/lndsatzji'agen der Wirt­

schaftsordnung

C,W iltschaftswissenschaftliche

Abhandlungen",

vol . l l ,

Berl in,

1 954;

C.F. Menger, Der Begrif.! des sozia/en Rechtsstaates il11 BOnJ1er Grundgesetz, Ttibingen,

1 9 53; R. Lange, Der Rechtsstaat a!s Zenfralbegr(ff der neuesten Strafreclztsentwicklung,

Tiibingen, 1 952; Recht, Staclf, Wirtschafl, cd .

H . Wandcrsleb, 4 volume, Stuttgalt şi Kă ln,

1 949- 1 95 3 ; R. Mareic, Vom Gesete=stc((/f =1lI11 l?ichterstaat, Vi ena, 1 9 5 7 .

O impOitanţă deosebită, În principal di n perspcctiva relaţiei între democraţie şi

Recl1l­

sstaat, o prezintă vasta l iteratură elveţiană În domen iu, în mare palte datorită influenţei lui

F. Flciner

şi

a sucesorului Săli, Z. G iacolllctti. Începind cu l ucrarea lu i Fleiner,

isches Bundesstaatsrechts (Ti.ib ingen, 1 92 3 , ed. nouă de

Schweizer­

Z. Giacometti, 1 949) şi

lnstitu­

tionen des delltschen Ven-flallul1gsrechts (ed. a V I I I -a, Tlibingcn, 1 92S), vezi Z. G iaeometti,

Die Velfassungsgerichtsbarkeit des schweizerischen BUl1desgerichtes (Zlirich, 1 933) şi volu­

mul ce îi este dedicat sub titl ul Demokratie ztnd Rechtsstaat (ZLirich, 1 953), în special contri­ buţia lui W. Kăgi; R. Biiumlin, Die rechtsstaatliche Demokratie (Zi"Irich, 1 954); R.H. Gross­ mann, Die staats- lInd rechtsideologl�'i(:hen Grundlagell der Vel1!assllfzgsgerichtsbarkeit in

den US.A. und der Scweiz (Zlirich, 1 94R), W . K�igi, Die r 'el:!clssllJ1g als rechtliche Grund­

ordnllng des Sfaates (Zlirich, 1 945 ); şi

Die Fre iheil des Biirgers im schweizerischen Recht,

de diverşi autOli (Zi.irich, 1 94R). C( şi C . H.F. Polak, Grdeninp. elI Rechtssfaat (Zwoltc, 1 95 1 ) ; L. Legaz y Lacambra,

"Statul de drcpt", Revista de administraciol1 publica, vol.VL 1 9 5 1 ;

stat de drept", Rivista interna�iollale

dijilos�fia di dirillo,

F. Battaglia, "Stat etic şi

vo l .X I ! , 1 93 7; şi Com isia Interna­

ţională a Juriştilor, Report of tire international Congress of .furists, Athens i955, Haga, 1 956.

2 ° enunţare clară a acestui principiu fundamental al unui sistem cu adevărat liberal

apare în Neumann, op. cit. , p. 3 1 : "Condiţia cea mai im]JOItantă, poate decisivă, a liberalis­ mului este ca ingerinţa În drepturile rezervate ind ividului să nu fie permisă în baza unor legi

individuale, ci doar În baza unor legi gencrale"; ş i ibicl. , p. I 66: "Trad iţia j uridică liberală se bazează astfel pe un enunţ fomte simplu: statul poate interveni În drepturile indivi duale doar dacă îşi poate susţine pretenţia prin referirea la o Icge generală care reglemcntează un număr nedeterminat de cazuri viitoare; aceasta exclude legiferarea retroactivă şi reclamă o separare a funcţiilor legislativă şi judecătorească". Cf. şi citatul din nota 1 2 , la capitolul precedent.

Deplasarea aparent minoră a acccntul u i - care, o dată Cll apariţia pozitivismului jlllidic, a

făcut această doctrină ineficicntă - reiese clar, dacă comparăm două enunţuri caracteIistice din ultima palte a seco lului trecut.

A. Esmein, E!ements de dr oit H. Nezard, Paris, 1 92 1

revizuită de

cOl1stitufiol1nel ji-anc,'ais et compare, ( I R9 6) (ed. a VI l -a ,

1, 22), vede esenţa IibCltătii În l i m i tarea aut01ităţii pri n

existenţa "unor reguli fixe, cunoscute dinaintc, care îi v o r dicta suveranului decizia, Î n


NOT E

497

cazul dat" (sublinierea noastră). Pe de altă pmte, pentru G. Jellinek, System der sl l bjektive n (Freiburg, 1 892), "orice libeltate este pur şi si mplu absenţa constrîngerii i legale". În Plimul enunţ nll este permisă decît cocrciţia pe care o are legea, în cel de-al doi­ lea - OIice eoerciţie pe care legea nu o interzice! 3 H . Stoll, ,.Ideea statului de drept şi tco ria dreptului privat", fherings Jahrbiicher fiir die Dogmatik des biirgerliche n Recllts, LXXV 1, 1 926, În special 1 93-204. 4 Cf. afirmaţia lui Francis Bacon: "o putere supremă �i abso lută nu poate să se îngră­ dească ea însăşi, după cum nu poate fi definitiv ceea ce este, prin natura sa, revocabil" (citat de c.H. McI lwain, The High COllrt of Parfiamen(, New Haven, Yale Un iversity Press, 1 9 1 0). 5 Vezi G. Jel l inek, Die rechtlic he Natur der Staatenve/'triige , Viena, 1880,. p.3 şi Hans Kelsen, Hallptprobleme der Staatsrechtslehre, Ti.ibingen, 1 9 1 1 , pp.SO et sqq; ef. B . W inkler, Principiorum juris libri V, Leipzig, J 650: ,,In Iola jUl'isprudentia nihil est quod minus lega/iter tractari possif ql/am ipsa principia" ("În toată şti i nţa juridică, nimic nu este mai puţin susceptibil de a fi tratat în mod legal, decît principiile Însele"). 6 Cf. F. Fleiner, Traditiol1, Dogma, Entwicklung als Ol!/bauende Kră.fte der schweizer­ ischen Demokratie, Zilrich, 1 933, retipărit în A usgel liăhle Schriften und Reden, Zilrich, 1 94 1 ; şi L. Duguit, TI-iti de droit constitutionl1el (ed. a I I-a, Paris, 1 92 1 , pAOR) . 7 Se pare că o confuzie privind acest aspect îl tace pe Lionel Robbins ("Libeltate şi ordi ne", în Economics and Public Policy, Brooking Lectures, 1 954, Washington D.C., 1 955, p. 1 S3) să se teamă că a sugera ,,0 concepţie de guvernare care s-ar l i m ita doar la apl icarea legilor cunoscute, cu excluderea funcţi ilor de in iţiativă şi cxercitare a puteri i discreţionare, care nu pot fi excluse din calcul rară a o distorsio na'" ar dllce la o simpli ficare exagerată a poziţiei noastre, expunînd-o ridicolului. X C f S . G laser, "Nu/han crime n sine lege" , JOllrna/ oI Comparative Legislation and international Law, Seria a III-a, voI.XXIV, 1 942 ; H . R Gerland, "NIl/la poena sine lege", în Grzmdrechte und Grltndpf/ichten der I?eichsvel.fassltng, vo ! . ! . Berlin, 1 929; 1. Hali, "Nul/a poena sine lege", Ya le LaH' JOllrnal, voI.XLV I I , 1 937- 1 93 R ; De la Morandiere, De la regie " nulla poena sine lege ", Paris, 1 9 1 0; A. Schottlănder, Die geschichtliche Entwicklung des Sat:;es: Nul\a poena sine lege, "Strafrecht liche Abhandlungcn", vo !.CXXI I , Breslau, 1 9 1 1 ; ş i O . Giacch i, "Precedente canon ice a l e principiului «Nl/l/uln crimen sine proevia lege penali}}", in Sludi in onore di F Sca dlllo , vol . l , M i lano, 1 936. Despre statutul principiului ca o condiţie fundamentală a statului de drept, vezi Diccy, Constitllliol1, p. l &7. l) Vezi în spec ial Cari Schm itt, Unabllângigk.eit der Richter, Gleichheit vor del11 Gesetz IInd Gewăhrleistung des PrivateigenlulIls nach der We imarer I 'eljasS l tJ1g , Berl in, 1 926, precum şi Verjassll11gslehre. 1 0 Asupra acestei distincţi i, vezi P. Laband, Staafsrecht des deutschen Reiches, ed. a V-a, Ti.ibingen, 1 9 1 1 - 1 9 1 4, I I, pp.54-S6; E. Seligmann, Der !Jeg,.if)" des Gesetzes im materiellen lInd formellen Sinn, Berlin, I �86; A: Haenel, Sludien Zllm deutschen Staatsrechte, vol.l l : Gesetz im formel/en unt! materiellel1 Sil1l1e, Lei pzig, I RRR; Duguit, op. cit. , ş i R. Carre de M a1berg, La Loi: Expression de la v% nte generale, Paris, 1 93 1 . offentlichel1 Rechte


498

NOTE

o mare impOItanţă, În acest context, o au şi o serie de cazuri din dreptul constiiuţional american, dintre care doar două pot ti citate aici. Cel mai notoriu enunţ este probab i l cel al judecătorului Mathew În ffllrtad() v. CaliJhl'l1ia, 1 1 0 U . S . , p.535: "Nu toate actele ce iau for­ mă legislativă sînt legi. Legea estc mai Ill ult decît o simplă voi nţă, exercitată ca un aet de putere. Nu treb u ie să fie o regulă specială pentru o persoană palticulară sau un caz palticu lar, ci, în explimarea familiară a domnului Wcbster, «legea generală, o lege care ascultă Înainte să condamne, care procedează la cercetare �i emite judecata doar după co nsultarea opin iil or contradictOlii» , ast rel Încît «orice cetăţean va avea viaţa, l ibertatea, propri etatea şi illlunităţi le sub protecţia regu l i lor generale care guvernează soc ictatem>, excl uzÎndu-se astfel, ca necon­ fo rme procedurilor j uridice, condamnări le la «moarte civilă» , dccretcle de penalizare şi pe­ depsire, decizi ile de confiscare, cele de răsturnare a unei sentinţe anterioare, actele de transfer direct al bunUlilor unui individ către altu l , judecăţile pronunţate de legis lativ sau executiv, precum şi alte exercitări speciale, arbitrare ş i parţiale ale puteri i , pe cale legislativă. Puterea arbitrară, i mpunîndu-ş i edictclc În detrimcntu l pcrsoanelor şi proprietăţi lor supuş ilor, nu este lege, fie că se man ifestă prin decretele ullLl i mo narh persona l , fic prin cele ale unei mulţimi impersonale. I a r l i mităril e impuse de dreptul nostru constituţional asupra acţi uni i guvernelor, atît cele ale statelor cît şi ccl naţional, sînt esenţiale pentru prezcrvarea drepturilor publice şi private, cu tot caracterul reprezentativ al insti tuti il or noastre pol itice. I mpunerea acestor Iim ităI; prin recursul la tribunale este 'a l111a comun ităţilor ce se guvernează ele însele, pentru a proteja drepturile indiv izilor şi minorităţi lor, atît dc puterea număru l ui, cît şi de violenţa agenţilor publici care depăşesc l imitele autorităţii legitimc, chiar şi atunci cînd acţionează În numele guvernului şi utilizează forţa acestuia". Cf enunţu l u i mai recent din State v. Boloi/. Oregon RepOlts 1 3 R ( 1 932), p.o I 1 : "Un act legislativ crcează o rcgulă pentru toţi: nu este un ordin sau o comandă pentru vreun individ; este permanent, nu tranzitoriu. O lege este uni­ versală în apl icarea ei, nu un ordin intempestiv care sc adresează sa u priveşte o persoană pmticulară". 1 1 Vezi W. Bagehot, Tlle English COI1St;llItio/'J ( 1 R(7), în Works, V, pp.25 5 -250: "î ntr-adevăr, o masă i mensă dc legislaţie nu este CLi adevărat legis laţie, În l i mbajul propriu j urisprudenţei. Legea este o comandă ge ncrală a p l icab i lă multor cazuri . «Actele speciale» care umplu culegerile de legi şi decrete şi obosesc l:omisiile parlamcntare sînt aplicabi le doar Într-un singur caz. Ele nu stabilesl: reguli În conform itate cu carc să se construiască că ile ferate, ci stipulează faptul că se va constru i o linic ferată Întrc un anumit loc şi altul, şi nu au nici o influenţă asupra altor operaţii". Astăz i, această tendin ţ::l a i.�i uI1S atît de depalte, Încît lin eminent judecător englez a Întrebat: ,.Nu CI vcnit oare vremea să găs im un alt nume pentru aceste decizii parlamentarc, decît Legc'! Poatc para-Iegc, sau ch iar sub-lege" (Lord Radc l iffe, Law (f!1d the Democratic Slate, Ho ldsWOlth Lecture, Birmingham, Un iversity of Blnningham, 1 95 5 , p.4). Cf. şi H. Jahrreiss, Mensch Jtl'uf Staa! ( K6I n , 1 957, p. 1 5): "Ar trebLii să ne g'ind im, o dată pentru totdeauna, la 1Illnătoarclc: nu ar trcbui să punem, sub acest nume atît de onorabi l de <<lege», decît regu l i l c şi sancţiunile penale care să-i apară omului obişnuit c a Lege. Acestea, .5 i doar acestea să fie numite «legi»! Toate cel elalte reglementări, detalii tehn ice complementare ale legi lor veritabile sau prcscripţi i independente Cll caracter tcmpo-


NOTE

499

rar - să fie numite altfel, de exemplu «instrucţiuni» �i in orice caz să nu l i se ataşeze sancţi­ uni p ena l e chiar dacă legiuitorul este cel care le promu lgă". 1 2 A r fi i n t e resan t de speculat care a r fi fo s t evol uţia u ltcrioară a l ucruri lor, dacă Î n mo­ mentul în care Camera Comunelor şi-a revendicat cu succes controlul exclusiv asupra chel­ tuieli lor şi, de aici, asupra admin istraţici. Camera Lorzi lor ar ti reuşit să o bţin ă puterea ex­ clusivă de a da I�gi generale, inclusiv principiilc după care să fie taxat ind ividul. O Împălţire a competenţei Între ccle două camcre legislative llU a fost niciodată încercată, dar ar putea melita să fie luată În considerare. 1 3 Vezi H . W. Wade, "Conceptul de cCltitud ine juridică". tv/odel'l1 Lm v Review, vo l . IV, 1 9l1 l ; H. Jahrreiss, Beree/7enbarkeil und Recllt, L e i p zig 1 927; c.A. Em gc , Sicherheit llnd Gerechtigkeit, "Abhandl ungen d e r Prcussischcn Akauemie der Wisscnschaften, Phil. -hist. klasse", n r. 9 1 940); şi P. Roubier, Theorie �ener({le du dmil, Paris, 1 946, p p . 2 69 et sqq. 14 Cf. G. Phi ll ips, " Statul dc drept", Journal (�rCOl1lfJa/'({live Legis/atiol1, vo l.XVr, 1 934 ş i l iteratura citată aco lo. Vezi, Însă, Montesqui eu, Despre spiritl/l legilol', V I , 2 şi d is c u ţ ia de­ tal i ată din Max Weber, Lmv in Economy and Sociefy, ed. M. Rheinstein, Cambridge, Harvard University Pres s, 1 954; de asemenea Neumann, op. cit. , p.40. 1 5 Este curios faptul că aceiaşi oameni care accentuează inccltitudinea dreptu lui pre­ zintă, În acelaşi timp, predicţia decizii lor judiciare drept unicul sco p al �ti inţei j uridice. Dacă dreptul ar fi atît de n es i gu r cum sugerează uneori aceşti autori. argumentaţia lor ar duce la concluzia că nu ex istă o şti inţă juridică. 1 6 Cf Roscoe pound, "De ce o zi H dreptu lu i?" , /-Ian-m 'd L((\Il Scl1oo/ Bu l/e lin X, nr. 3 , decembrie 1 9SR, 4: " Pattea vitalfi, partea durab i lă a dreptu lui rczidă in principii - puncte de po rnire pentru raţionamcnte -, nu În regu li. Principiile rămîn re lativ constante sau se dez­ vo ltă de-a lungul lInor linii constante. Rcgulile au o cx istenră relativ SCllltă. Ele nu se dez­ voltă� ele sînt rcspinse şi depăşite de alte regu l i ". J 7 Vezi E. H . Levi , An Il'Itroc!llcrion la LC?gal /?e(fsollil1g, C h i cag o , University of Chicago Press, 1 949. J X Cf R. Brunet, Le principe d 'ega lite en droit ji'GIH.;ais, Paris. 1 9 1 0; M. R i.im el i n Die Gleichheit vor dem Gesef�, Ti.i billgen, 1 92 � ; O. fVlainzer, G/eicl1heit dem Geset=, Gerechtig­ keit und Re ch t Berl in, 1 929; E. Kaufmann şi H. Nawiasky, Die Gleichlreit van delll GC?set::: im Sinne des Art. ! ()9 der Reichsvn1assul1,'< , " Ver6ffentl ichungcn der Vereinigung deutscher Staatsrechtslehre", nl'. 3 3 , Berl in, 1 927; G. Leibholz, J)ie Glei('hheif val' delll GeseI:::, Berl in, 1 925; Hans Nef, Gleichheit und GC!reclrrigkeit, Zi.irich, 1 94 1 ; H .P . I psen, "Egal itatea" , în Die Grltndrechte, ed. F.L. Neumann, H . C. Ni ppcrdey şi U. Sc h c un e r val . I I , Berl i n, 1 954; şi E.L. L 1orcns, La Iglla/dad anle la f-e.v, tvIurcia, 1 934. It) O i l ustrare elocvcntă, din tr-un alt domcniu, despre modul În carc o regulă de ne­ discriminare poate fi eludată prin peveueri tormulate În tcrmcni genera l i (menţionată de G. Haberlcr, The Theory of Intel'llotional l iYllle, Londra, I 93(), p.33 9), o constituie tari ful vamal gellllan din 1 902 (încă În vigoarc În 1 936) care. pcntru a ev ita o obligaţie aferentă elauzei naţiunii celei mai favorizate, institu ia un regi m special de intrare pentru "vacile brune ,

,

,

,

,

,

,


NOTE

500

sau bă lţate crescute la o înălţime de cel puţin 3 0 0 Illctri pcste nivelul mării şi care au petrecut cel puţin o lună, în fiecare vară, la o înălţime dc cel puţin �OO metri" . :W Cf Alt. 4 din Constituţia Federală E lveţi ană : "Diferenţe le pe care le stipulează legiu itorul trebuie să fie întemeiate din punct de vederc faptic, adică să sc sprijine pe consideraţi i raţionale şi decisivc privi nd natma materiei, astfcl incît, în lipsa lor, leg iu itoru l să nu poată duce dreptul pînă la finalitate, pînă la ordinca i ntrinsecă a relaţiilor sociale implicate 2 1 L. Duguit, Manuel de droit constitutionnel, ed . a T I I -a, Paris, 1 9 1 S , p 96 2 2 Am mcrge prea depa rtc, aici, dacă am rid ica urm ătoarea p ro blemă: dacă atributel c distincte "public" şi privat , ataşate dreptu l u i conti nental sînt compati bilc CU l ibeltatea în statul de drept, în se n sul ei anglo-saxon. Deşi o astfe l dc c 1 as i fi carc poate fi uti lă din perspec­ tiva anumitor s c opuri, ea a servit la conferirea unui caracter diferit drcpt ul u i cc reglează relaţiile dintre individ şi stat. faţă de cel care regleaz� rclaţi ile di ntrc indivizi; pe de altă palte, pare esenţial pentru statul dc drept ca ace::;t ca nH.: tc r s.:i lic acc la� i , În ambele situat ii. 2 3 Vezi recenzia l u i W . S . Ho ldsworth la cd iţia a IX-a a vo l u mu lui lu i A .V . D i ce y , Constitution, în Law Quarter(v RC?vie'w, vo\. L V, 1 93 9, care conţine una di ntre ultimele afir­ mări puternice, în Anglia, ale concepţiei trad iţionale a stat u l u i de drept. Ea ar merita să fi e citată pe larg, Însă aici nu vom rep ro duce dccÎt un paragraf: "Statul de drept este astăzi lin principiu la fel de preţ i o s ca întotdeauna. El Înseamnă că tribunalele pot vcgh ea să nu se depăşească şi să nu se abuzezc de puterile o fi c i a l ităţilo r şi ale u rga n e l o r cărora le-a fost Încre­ dinţată guvernarea, iar drep turile cetăţeni l or să fie determ inate În conformitate cu legea, promulgată sau tacită. Atunci cînd tribunalele nu au autoritatea de a sc pro nunţa În acest sens, iar oficialităţi lor şi organ ismclor o ficiale li se acordă o putere discreţionară pur a dmi­ nistrativă, statul de drept este abol it. El nu este abolit dacă accstor fu ncţionari sau organi sme ofic iale li se acordă o putere discrcţiunară judiciară sau l:vas i-judic iară, dcş i mecanismul prin care se apl ică regula nu estc cel al tribunalclor" . Cf. şi A .T. Van d c rb i l t, The Doctrine oI fhe Separat/on of Powers and ils Presel1/- Va}' .':,'igl1[lico nce, Om aha, U n ivcrsity of Nebraska Press, 1 9 5 3 . 2 4 Vezi C.T. CarI', Delegated Legis/a/ian. C amb r id ge, Camb ridge U ni versity Press, 1 92 1 ; A llen, op. cit. ; şi studi ile diferiţilor autori colcctate În vol ulllul Die Uebertragung rechtsset=ender Ge'wa{f im Rechtsstaa t FrankfLllt, 1 95 2 . 25 A.V. Dice y Dezvoltarea dre pt u lui administrativ În Angl ia", Law Ql/arterly Review, XXXI , 1 9 1 5 , 1 50 . 26 Vezi L. von M ises Bl/reaucrc/()', Ne w Haven, Yalc University Press , 1 944. 27 Vezi E. Freund, Administrative POlPers ave,. Persons and Property, Chicago, Univer­ sity of C h i cago Press, 1 928, p p . 7 1 et sqq ; R.F. Fuch s ,.Concepte şi po litici în teoria drep­ tului administrativ anglo-american" , rate Lm l' JOllrnal, vo\. X LVI I , 1 93 R ; R.M. Cooper. Justiţia administrativă şi rolul puteri i discretionarc" , rate Lerw JOllmal, voI.XLV I l, 1 93 8 ; M . R. Cohen, "Regulă versus putere c\iscreţionar�", Joumal 01 Philusophy, vol.X I I , 1 9 1 4, rc­ tipărit În Law and file Social Order, N cw York, 1 93 3 ; F. lVI o rs te in Marx, "Drcpt adminis­ trativ comparat: notă pri v i n d contro l u l a utorităţ i i disl:reţionarc" ; Ul liversity of Penn::,:\ 'ivol7ia Law Review, voI.LXXXV I I , 1 93 8 - 1 939; G . E. Treves, ,.Puterc di sl:reţi onară în administraţie ­

".

.

"

"

,

,

"

,

,

"

.


NOTE şi

control judecătoresc",

Modern Law RevieH', vo l . X , 1 947;

sen ltl1d seine Gren:zen, Le i pz i g ş i V i ena, 1 9 1 0 ; Po lInd das ji'eie Ermessen,

50 1

Gehe Stiftung,

Ro

Oelt ma n n,

von Laun, Das .fi"eie Ermes­

Die staatsbitrgerliche Freiheit

vo l. IV, Le ipzig, 1 9 1 2 ; F. Tezner, Das/i'eie I:.rmessen

der Venvaltungsbelu'jrden, V i e n a , 1 924; C .- F .

tvlenger, 5:vstem des venvaltungsrechtlichen ese u 1 1 u i P. A l ex cef citat la n ot a 1 4, ca p . X I I I . 2R Cf obs ervaţiei lui E. B ode nh e i mer, În instructiva sa di scu ţ i e a r elaţ i e i d i n t re d rep t şi administraţie, în Jurisprudence, New York şi Lond ra , 1 940, p . 95 : "D r e ptu l s e preocupă în pr i m u l rînd de dreptLiri, ad m i n i stra ţ i a se preocupă cu precădcre d e rezu l tatc . Dre ptu l este generator de l i b eltate şi s ecur i tate , în timp ce ad m i n i straţia promov ează efici enţa ş i decizia Rechtsch1/tzes, Ttibingen, 1 9 54; şi

rapidă" .

29 Pe ac eastă temă vezi

D.

De,. GesichtsfJllnkt der P u b l i c 30

L1oyd , Public P()liey, Lond ra , 1 95 3 ; de as em en ea

Po li c y

1111

H.H . To d s en ,

englischen Rl!cht, H a mburg, 1 9 3 7 .

Zo G i aco mmett i , Die Fre il1eitsrechtskatologe als {(odl/ication de,. Fre ihei r ,

Zi.irich, M a ur i o n , Precis de droit constltutiol1nel, cd. a I I -a, Pa lis, 1 929, p.o25, şi F o Battag l ia, Le Carte dei diritti, ed. a I I -a, Fl o rc n ţa , 1 946. 31 P en tru o re l ata re deloc prea pcsimist�l a o rori l o r ce ne aşteaptă, v ezi A ldolIS Hux ley, Brave New World, L o n dra, 1 9 32 şi Bravi! New World Rel 'isired, L o ndra , 1 95 R ; ş i , încă şi mai al annan t , pentru că nu sc d oreşte un avcltis mcnt c i expu ncrea unui ideal "şt i in ţ i fi c" , B . F. S k i n nc r, Wa lden Two, New Yo rk, 1 94 R . 32 C f A . T . V an d crb i l t, "Rolul p roc ed ur i i în protecţia l i b cltăţ i i " , Conference 011 Free­ dom and the LaH', "U n i ve rs i ty of Ch icago L a w Schoo l Conferencc Series", vol.X l I l , 1 9 5 3 ; d e asemenea, adesea citatul enunţ a l j udccăto ru l u i Franktlllter: .J sto ri a libeltăţ i i a fost, În ma l'e parte, istoria res pe ctu l u i p ro c ed u r i lo r dc garanţie" ( :\.lcNabh v. Uniled States, 3 1 8 U . S . 1 95 5 ; cf

şi

3 3 2 , 347, 1 943).

33 Lord Radcliffe, Law in tlle DC?l/1ocratic State, c i tat În not8

II

de mai sus.

Pentru si­ po l i ti c ă a mericană şi stud i u l p o l it ic i i " , A merican Pol it ical Seience Reviel l', vo l . V I , 1 95 7 , în s pe ci a l observaţia de la p o l 26 despre fapt ul că tri b u n al e l e americane man i festă "o preocu pare d o mi p a n tă faţă de ra fi n a m e n te procedurale, c u plată c u to l e rarea unor restricţii dc su b s tan ţă ale l i bcltăţi i . [o . . ] P reo c u parea am erican i lor faţă de drepturi p ro ced u ral e cste mai adîncă şi m a i consecventă decît preocuparca faţă de su bsta nţ a l i beltăţi i . Într-adevăr, în lumina datclor dispon ibi le, l i ber­ tatea, în sensu l de libeltate de a gî n d i , vorbi �i ac ţ i o n a fără p i ed i ci nu deţine un loc prea i m­ pO lta n t, În ierarh ia va l o ri l or po l itice din A merica". Se parc Însă că cx i s tă o co nş ti i n ţă tot m a i acută a acestui pelicol, bine exprimată de A l i a n Ke ith-Lucas, Decisiol1s abolll People in Need: A Study o/Administrative Responsivene.l'.I' iti P ub lic Assista l1ce, C ha pc l H i l l , U n i ver­ s ity of NOlth C a ro lin a Press. 1 9 5 7 , p . 1 5 () : " A te baza do a r pe pro ced ură pcntru a produce j ust i ţi e reprezil1tă eroarea l i bera l is m u l u i modcrn. Ea a Tac u t po s i b i l ă l egalitatea unor reg i muri to talitare, precum cel al lui H itl er" . tuaţia

din A me r i c a vezi i mp O lta nt u l alticol al l ui

R.Go

Closkcy, "Gîndirea


502

NOT E

XV Politica econom icâ ş i s tatul de drep t C itatu l di n deschiderea ca pi to l u l u i este prel u at din j'ederafisf, Oxford, 1 948, p.294.

LV I l,

ed. M. Beloff,

1 Cf. L. von M i s es, Kritik des IntervenfionislI1l1s, Jena, 1 929, p . o : "I ntervenţia este un comandament izolat emanînd de la o p ute re oficială, care îi ob l igă pc proprietarii mijloacelor de producţie şi pe antre p re n o ri să aloce m ij l oa c e l e ele p rod u cţie altfel decît ar fi făcut-o în cazul În care ea nu s-ar fi produs". Vezi şi distincţia Între fJroduk.tionsjJolitische şi preis­ politische Eil1griffe, discutată ulterior În ac eeaş i l ucrare. J . S . M i I I , an LiberI)', ed. R. B. McC a l l u m , Oxford, 1 946, p.H5, susţine că "a�a-nul11 itu doctrină a l iberu l u i schimb [ ... ] se întem ei ază pe co nsi d e re n te diferite - dc�i la fel de sul ide - de p r i n c i p i u l l i beltăţii indivi­ duale, enunţat în acest eseu. I n geri nţe l e in d om eni u l co merţ u l u i sau al p ro d u cti e i , din motive l egate de comelţ, sînt cu adevărat re st r i cţi i ; iar orice restricţie, ca atare, este un rău: Însă res­ tri cţi i le despre care vorbim aici afectează . uoar acea pmte a compOItamentului pe care socie­ tatea are competenţa de CI o restrînge, ş i sînt rc le numai din cauză că n u produc rezultatele pc care le aşteptam, impunindu-Ic. Cum princ i p i u l l i bclt<lţi i in di v idua l e nu este im p l i c at În doc­ trina l i berului schimb, ci nu este i m p l i cat nici În cele mai multe dintre p rob l e me l e ce apar în legătură cu limitel e acestei doctrine, ca, de exemplu, ce grad de control p ub l ic este a d m i si b i l pentru prevenirea ft'aud ci î n domcniul comp o zi ti e i produselor; În c e grad treb u i e impusc p at ro n il o r precauţ ii le sanitare sau schemele de protecţie a lucrătorilor angajaţi în munci pericu loase".

2 Cum examinarea măsurilor po l itice din pcrspectiva op o lt u n i tăţ i i lor este una d i ntre p r inci pa l e l e misiuni ale economişti l or , IllI este s u r p li n ză to r că ci au pierdut din vedere cri­ teri u l mai gen era l. Admiţînd că "d e fapt, nu există nici un p ri nc ipi u recunoscut prin care să fie judecată la modu l general legitimitatea intervenţiei g uv ern a m ent a l e" (an Uherty, cd . R. B. M cCa l lul 11, Oxford, 1 940, p . R) , John StUatt M i I I crca deja senzaţia că totul era o ches­ tiune de oportu nitate. Iar contemporanu l său. N. W. Senior, c o n s i de rat În gen eral mai OIto­ dox, se pron u n ţa expl icit În acelaşi sens, cam În aceeaşi p eri oad ă: ,. si ngu ru l temei raţional al guvern ăr i i , unicul temei al dre pt u l ui de a guverna şi al da to ri ei corelate de a asculta, este opOIt u nitatea - avantajul general al comunităţii" (citat de L. Robbins, 7 he TheO/:v of Eco­ nomic Policy, L ondra , 1 952, p.45 ). Cu toate acestea. ambii credcau fără nic i un fel de rezer­ ve că i mixtiunea În sfera protejată a i ndivi d u lu i era perm isă doar atu nci cînd era prevăzută de reg u l i le genera le de dre pt, iar În n ic i un caz de simp l e criteri i de opOltun itate. 3 D i sti nc ţ ia coi ncide cu cea făc u tă de J . S . M i I I (Principles, Calte a a V -a , cap.X I, sec. l ) între i mixtiunea gu v erna me nta l ă ,.autoritară" ş i cea . .ne-autoritară" . Este o distincţie extrem de i mpOltantă , iar faptul că întreaga activ itate a guvernului a fost caractcl;zată din ce în ce mai mult ca avînd LIn caracter "autoritar" este una di ntre p ri n c i pa l e le cauze ale evol uţii lor re­ gretabile din vremea noastră. Nu adopt aici te rm ino l ogia lui M i I I deoarece mi se pare ino-


503

NOTE

pOltun să numesc i m i xt iu n i acti v i tăţi le "ne-autoritare·' ale guvernelor. Termenul este mai potriv i t ÎncăIcălilor sferei p r iva te p rotej ate care a LI loc d o ar intr- ul1 111od au tori ta r 4 Vezi dicuţia atentă pe margi nea acestui punct În M i iI. ibid. 5 A. Smith, W o. :V, Cmtea el V-a, cap. l , Pa rt e a el I I - a, I I , p.2 1 4� cf �i argumentul în fa­ voarea asumării de către autorităţile locale, iar nu de către c el e centrale, a responsabil ităţii l u­ erălilor publice, ibid. , p.222. 6 Există şi situatia intcresantă pe pla n teoretic, de.5 i nu tOaJte semnificativă Î n practică, în care, deşi anumite servicii pot fi furn iza te prin in iţiative priva te concurenţiale, se întîmplă următorul fenomen: calculele pieţei ar putea o m i t e fie o parte d i n costu l impl ica t, fie o palte a beneficiilor produse. Din acest motiv ar putea părea 0pOltun să se im p u nă taxe speciale sali să se acorde subvenţii speciale t utu ro r celor care se lansează în asttC l de a ct i v ităţi . Astfel d.e cazuri pot fi incluse În categoria măsuri lor pnn care guvern u l poate susţine dilijarea pro­ "

"

.

ducţiei private, n ll printr-o intervenţie specifică,

"

<;1

prin a p l icarea

unor

".

reg ul i ge nerale.

Că astfel de cazuri nu au o prea mare î nsem nătate practică - n u pentru că situaţii de acest gen nu s ar putea iv i adesea, ci pe n tru că rareori este pos i b i l ă ev al u a rea amplorii aCestor "diferenţe între produsul social net m a rg i nal �i produsul social net p ri v at - o admite ch iar autoru l care a co nt ribui t cel mai mult la semna larea l o r : vezi A . c . Pigou, ,.Aspecte ale sta­ tu lui bunăstării", Diogenes, nI'. 7, vara 1 954, P , (1: " Trebuie Însă să recunoaştem că rareori ştim destule pentru a dec ide în ce domen i i şi Între ce l i m ite ar putea stat ul [În baza dife­ renţelor dintre costuri le private şi cele pub l ic e] să i n flu enţ eze in m od uti l libeltatea indivi­ dială de opţiu ne". 7 Vezi din nou, L. von M i s es Kritik des IlIten'enfianisJIlus, citată 'in nota 1 de la acet capitol. R E. F reund, A dministrative Powers aver Persons (/fuI Property, Chicago, University of Chicago P ress 1 92 R , p.9R. l) în c h esti un ea l icenţelor, vezi W. G el l h o rn, Individual h'eedom a n d Governmental Restraints, Baton Rouge, Louisial1a State U n iv e rs i ty Press, 1 95 6 , În s pec i a l cap. U ! . Nu aş fi tratat în mod atît de sumar acest s u b i ect dacă textul tinal al acestui cap itol nu ar fi fost definitivat Înainte să iau cu noştinţă de acest5 l uc rare . Cred că puţini ob serva tor i stră i n i ş i , probabi l, nu fomte multi americani sînt co n ş ti e nţ i de a m p l o a re a acestei practici În Statele Un ite, În u l t i m i i ani - Într-adevăr, ca tre bu i e consid erată li n a di ntre ameni nţări le selioase la adresa dezvoltări i economici americane. 1 0 Vezi În s pec ia l J.R. Commons, The I�egal FO/llldafiol1s ql Capitalism, New York, 1 924; W.H. H am il to n , The Power Ţo Govem: The Constitution - Th en Gnd Na w, N ew York, 1 93 7 ; J . M . Clark, Social lon[l'o{ of/3l/sll7ess, Ch icago, 1 92<1: şi despre această şcoală cf. A.L. HalTis, Economics and .)'ocial Rejo/'l1l, Ncw York, ! 95X. I I Vezi în special Herbelt S pcneer, JlIstice, constituind PaJ1ca el I V -a a l u crăli l Princi­ ples ofEthics, Londra 1 &9 1 ; şi cf T.l-!. GI'CCI1, "Legislaţia l i berală şi ! i b eltatea contractu lui", in Works, voUII, Londra, 1 &XO. 1 2 Cf Roscoe Pound, L i beltatea contractu l ui", '{'ule j,aw . lourna/, vol. XVl I l, 1 90&- 1 909. -

"

,

,

,

"


504

NOTE

XVI Declinul drep tulu i Citatul de la Începutul capitolului este luat din Lord Acton, Hist. of Freedom, p.78. Titlul capitolului este preluat de la G . Ripelt, Le Decfin du droil, Paris, 1 949. I A. Menger, Das bii/�f!;er/iche Recht /ind clic besit::.losen Volksklassen, ( 1 890), ed. a JII-a, Tiibingen, 1 904, p.3 1 . Consecinţele acestei concepţii sînt prezentate în lucrarea ulteJioară a aceluiaşi autor, Nelle Staalslehrc, J ena , 1 902. Cam În aceeaşi perioadă, marele criminolog german F. vo n Liszt comenta (Straji'echt!iche A ufi'ât=e, Leipzig, I R97, II, 60): "Categoria Î n creştere a socialiştilor, care insistă mai mult deci t predecesorii lor pe interesele comun e şi În urech ile cărora c uvî n tul « l ibcltatc» a dobîndit o rezonanţă arhaieă, Încearcă să-i sape temeli ile". I nfi ltrarea acestor idei În Angl ia este bine i l u strată de D.G. R i te h i e , Natural Rights ( 1 894), ed. a II I-a, Lon d ra , ) 9 ) 6, p.2SŞ{: .. Pretenţia egalităţii, În ce l mai larg sens, Înseamnă cererea unei egalităţ i a şanselor - la carrih'e Oll vel'/e al/X falenls. Rezultatul unei astfel de egalităţi a ş anselor ar fi exact contrariul egalităţii de condiţie socială, daeă legile permit transmiterea proprietăţii de la părinte la copil, sau c h i ar acum ularea de avuţie de către indivizi. Şi astfel, aşa eum s-a arătat adesea, efectul acestui triumf aproape tota l al prin c i ­ piilor de la 1 789 - abolirea restricţii lor juridice asu pra li berei competiţii - a fost accentuarea diferenţei dintre bogăţie şi sărăcie. E ga litatea În drepluri pol itice, Împreună cu marile inega­ lităţi În condiţia socială, a dezvă luit « prob l e ma socia lă» , care nu mai este ascunsă, ca În tre­ cut, În spate l e luptei pentru egal itate în faţa l egi i şi egalitate In drepturile politi c e" . 1 Anatol France, Le Lys rouge, Pa ri s , ) R94, p. 1 1 7. 3 Tradiţia coboară pînă la opera tîrzie a lui R . vo n I hering. Pentru evoluţiile moderne, vezi eselllile colectate În The Jurisp,.udel.1ce of Interes/s, "Twe ntieth Century Legal Phi loso­ phy Series", v o l . Jl , Cambridge, Harvard U nive rsity Press, 1 94R . 4 Vezi de exemplu, F. F lci ner, A Z lsge\ lliihlte Schl'iften Imd Reden, Z i."rr i e h , 1 94 1 , p.43 R : ,Această alunecare [către statul to tal itar] a fost pregătită d e anum ite c urente d i n cadrul ştiin­ ţei juridice gellllane (de exemplu, aşa-numita şcoală a << legii libere»). care credeau că servesc dreptul, demolÎnd de fapt În c rederea În lege". 5 D espre caracterul acestui i st o riei s l11 vezi M e ng c r, Untersl/c!/Ungen şi K.R. Popper, Tize Poverly of Historicisl11 , L o ndra , 1 95 7. 6 Cf lucrarea mea rIIe Coul1ler- RevO!lItioll of Science, G le l1c o c, I I I . , 1 952, Pa ltea 1 , cap.VI I . 7 P entru legătura di ntre i st o rici sm ş i pozitivismul juridic, c f H . Heller, "Observaţii asupra problematicii tcorie i statului şi dreptu l u i În prezent", A rclziv fiiI" tHfenlliches Pechts, XVI , 1 929, 336. X Cea mai bună anal iză p c cal'e o cunosc a diverselor trad i ţ i i ale "dreptului natural" este cea a lui A . P . d ' Entreves, Natural Law ("Hutehi nson's Ul1iversity Li b rary" , Londra, 1 9 1 6). P utem menţiona aici, pe aClllt, că pozitivismul juridic modern derivă în mare palte de


NOT E

505

la T. Hobbes şi R. Descal1es, cei doi oameni ale căror in terpretă ri raţionaliste ale societăţii ali constituit ţinta teOli ilor evoluţioniste, empi riste sau ,JVIl /��" ; dc asemenea, putem considera că pozitivismul şi-a cîştigat poziţia actuală În primul rînd graţic influenţei lui Hegel şi Marx. Asupra poziţiei lui Marx, vczi discuţia privind drepturi le indiv iduale din I ntroducerea la lu­ crarea sa Kritik der Heg elschen Recht::.philosoph ie, in Karl Marx, Fricdrich Engels, Histo/'i­ sche-Kritische Gesamtausgabe, ed. D. Rj azanov , Berl in, 1 929, vol . l , Pal1ca 1 . ':) Cf H . Heller, Rechtsstaat oder Diktafl lr, TUbingen, 1 930; H . Hal lowell, Th e Dec!ine of Liberalism as an Ideolog)l, Berkeley, Univcrsity of Cal ifornia Press, 1 943 şi The Aloral fOlll1dations ofDemocracy, Chi cago, U n ivers ity of Ch icago Press, 1 954, cap. iv, p. 73 . 10 R. Thoma, "Ideea statului de drept ş i şti inţa dreptu l u i administrativ" , 1 1 E. Bernatzik, Rechtsstaat und Kulturstaat, Hanovra, 1 9 1 2, p.56; cf şi "Poliţia şi dreptu l pentlU cultură", În S)lstematische Rechtswissenschaschafi (Kulllll' der Gege n wart) , Pmtca a II-a, sec.VI I I , Leipzig, 1 906. 1 2 Victoria pozi t i vismu l ui jll1idic fusese asigurată deja, în special pri n ef0l1uri ie ncobosite ale lui K. Bergbohm (Jurisprl lden:: unt! Rechtsphilosophie. Leipzig, 1 &92), Însă forma dată de H. Kelsen a fost cea care i-a oferit o bază fi losofică larg acceptată şi consec­ ventă. Vom cita aici în special d i n H. Kelsen, Al/gel11eine Staatslehre, Berl i n, 1 925, Însă cititorul va găsi majoritatea ideilor esenţiale reafirmatc În a sa General TheOlY oI Law and State, Camblidge, Harvard University Press, 1 945 , care conţinc şi o traducere a impol1antei prelegeri Die philosophischen Grundlagen der Naturrechtslehre lmel des Rechtspositivisrnus, J 92 R .

1 3 H . Ke lsen, I Tol1l Wesen lInel Wert der Demokrafie, Tli bi n ge n , 1 920, p. I O ; formula "Ii­ bC11atea funciarmente irecuperabilă a individului" sc tran s fo rmă, În cd iţia a doua, În "liber­ tatea funciarmente irealizabilă a individului". 1 4 Ibid. , p. 1 O: "L os/asung des Demokratis/11lls vom Uheralisn!lIs·'. 1 5 H. Kelsen, A/lgemeine Sfaatslehre, p. 9 1 . Cf. şi a sa I-Iallptprob/eme de r Staatsrechts­ lehre, Viena, 1 92 3 , p.249, unde abordarea sa îl dctermină să afinne sist e ma t ic că "un delict al statului trebu ie să fie În orice situaţic o contradicţic în termeni". (6 AlIgemeine Staatslehre, p.3 3 5 ; pasajele relevantc; ,.Complet li psită de sens este afir­ maţia că sub dcspotism nu există o ordine de drept (Recllrsordnung), [că] do m n eşte voi nţa arbitrară a despotului. [ ... ] Statul guvernat În mod despotic reprezintă şi el o ordine a COlTI­ p0l1ării umane. Această ordinc este ord i nea dc drep t. A-i n ega numele de ordine de drept nu este decît o naivitate şi o îngÎmfarc provenită din gîndi rea in tcrmenii dreptu l u i - natural. [ . . . ] Ceea ce este i nterpretat drept voinţă arbitrară nu este altceva dccît pos ibilitatea legală a auto­ cratului de a-şi asuma el însuşi orice decizie, determinînd În mod necondiţionat activitatea organelor subordonate şi abrogînd sau modi ficînd În ori c e moment norme promulgate, fie În general, fie pentru lin caz particular. O astfcl de stare est c una de drept, chiar atunci cînd este resi mţită ca dezavantajoasă. Ea are şi pălţi le ci bunc. Cercri le dc instaurare a unei dictaturi, nu tocmai rare În Rechtsstaat-ul modern, o atestă în mod grăi tor". Autorul recunoaş te explicit că acest pas aj îi expri mă şi În prczent opinii le, în eseul ..Fu ndamentele democraţi ei", Ethics, LXVI, m. 1 , Pal1ea a I I-a, octombrie 1 95 5 , J 00, n. 1 2 ;


506

NOTE

vezi şi o formă anterioară a aceluiaşi argument , intitu lată ,.Democraţia şi so cial is m u l ", COI1and Politics, " U n i vers ity of Chicago Law SchooI Conferenee Series", nr. l 5 , Ch icago , J 95 5. 1 7 Il llgemeine Staatsle hre , p. 1 4. I g Ibiel. , pp. I S4 et sqq, ex pres ia este "die sogennal1len J- j·eiheitsrechle". 19 Ibid. , p.335. 20 Ibid. , pp.23 J et sqq, cf. lucrării acel u iaşi a utor General TheOlY of Law and State, p.38. 2 1 E. Voe g el i n , "Kelsen şi a sa t eo l; C pură a dreptul u i", Political Science QlIarfer�l', XUI, 1 927; 2 08. 22 F. Donnstătcr, Die grenzel1 der Wirksamkeit des Rechtsslaates, Heidelbcrg, 1 930; şi ef. H aI l owel l , The Decline of Liberalism as an Ideolog)! şi 711e Moral Foundations of De­ mocracy, despre evoluţiile ulterioare din epoca nazistă, vezi F. Neumann: The Structure and Practice of Nationa l Socialism, ed. a I I-a, New York. 1 944; şi A. Kolnai, The War agail7st the West, N ew York, 1 93 8 , pp.299-3 1 0.

ference on Jurisprudence

23 DallTIstădter, op. ciI. , p.95.

24 Vezi

VerQ/Jentlichungen de,. Fereiniglln.'< de lltscher Staatsrechtslehrer vo l.V l I , Berl i n , 1 932, Î n special co ntri buţ iil e lui H . Tricpel şi G . Lci bholz. 25 A.L. M al itzk i Într-o p u blic aţ i e rusă din 1 929. citat În B. M i rki n-Getzewitsch, Die rechtstheoretischen Grundlag,en des SO):ietS{Olltes, Leipzig �i Viena. 1 929, p. 1 1 7. Cf., Însă, unei d i sc u ţii similare În R. von !heri n g , Law as ([ Melll1s 10 an 1:l1d, t rad . 1. H usik, Boston, 1 9 1 3 , p.3 1 5 : " Do m i n aţ i a exclusivă a legii cste s inonimă cu resem n area societăţii, cu aban­ donarea uzului bratelor sale. Societatea s-ar p reda cu miinile legate necesi tăţi i rigidc , rămînînd n eaj utorată În taţa tuturor împrejurărilor şi cer i n ţelor vieţi i care nu sînt stipulate in lege sau pentru care aceasta din urmă este considerată ncadecvată. Din aceasta extragcm maxima că statul nu trebuie să-şi li m iteze propria putere dc acti vitatc spontană prin l ege, nu mai mult decît este absolut necesar - mai c urînd prea pu ţ in decît prea mult, În această direcţie. Este o convi ngere greşită aceea că interesul sau siguranţa d re ptur i l or şi lib e11ăţii po­ litice reclamă o cît mai mare limitare a guvernării , pri n l ege. Aceasta sc bazează pe noţiunca b iza ră [!] că fOlţa este un rău ce trebuie combătut cu ma x i mă energic. În realitate . Însă, ea este un bu n; Însă, ca În cazul oricăru i bun, pentru a putea avcu pa r1e de folosirea ei depli nă, este necesară punerea în bala nţă a posibi lităţi i de a abu za de ca". 26 G. Pel1iconc, "Cîteva aspecte ale crizei dreptului public În !talia", Revl/e internationale de la theorie du droil, 1 93 1 - 1 932, p.2. 27 Vezi C. S eh mitt, "Care este semni ficaţia controversei pe tema «Rechtsstaat»-ul ui", Zeitsc hriftfii r die gesante Staatswissenschajt, XCV, J 935, 1 90. 2 R Archi po v, Law in tlle Soviet State , M oscova, 1 920, citat de B. M irkin-Getzewitsch, op. cit. , p. l OR. 29 P.J. Stuch ka, Teoria statului proletarilor ş i tdranilor şi a Constituţiei sale, ed. a V-a, Moscova, 1 920 (în rusă), citat de B. Mirk i n-G etzewitsch, oJJ. ciI. , p.70 et sqq. 3 0 Mirk in-Getzewitsch, op. ciI. , p. r 07.


NOTE 3 1 M alitzk i , op. cit.

507

Trebuie, Însă, să admitem că acest p li ne ipiu se găseşte şi în l 3 8a: " Orice nu ordonă [legea], interzice" . 32 Citat de V. G so v k i , Soviet Civil Law, Ann A rbor, Mich., 1 948, 1, 1 70 , din P . .l . Stuchka, în Enciclopedia statu lu i şi dreptZllui, M oscov a , 1 925- 1 927 (în limba rusă), p. 1 593. 33 Re feri t or la som1a lui Pashukanis, Roscoe Pound observă (Administrative Law, Pittsburgh, U n i v ersity of Pittsburgh Prcss, 1 9 42 , p. 1 2 7 ): " Profeso ru l nu mai este Cll noi, acum. Printr-un plan al actualului guvern rus, s-a cerut o sc h i m bare de doctrină, iar el nu şi -a adaptat suficient de re pede actul de predare pentru a se confolllla exigenţelor doet ti n a re ale noii ordini. Dac ă ar ti ex i stat un drept, iar nu doar ordine administrative, el ar fi p utut să-şi piardă slujba fără a-şi p ierde şi viaţa". 34 E . B . Paschukanis, A lIg el 1 le ine Rechtslelll'e und Mm:YislIlllS, tradus după a doua ediţ ie rusă (Moscova, 1 927), Berl in, 1 929, p. 1 1 7 . O traducere engleză a acestei lucrări, precum şi a u n or lucrări ulterioare de Pas h uk a n is a fost publicată în 5;oviet Legal Philosophy, trad. H.W. Babb, prefaţată de J.N. H azard , C amb ridge , Harvard U n i vers ity Press, 1 95 I . P e n tru o d iscuţi e pe această temă vezi H. K e lse n , The COlllll1Zmist fheOl�v of Low, New York şi Lon ­ dra, 1 95 5 ; R. Schlcsinger, Soviet Lega! 7Ileory, ed. a I I -a, Lon d ra . 1 95 1 , şi S. Dobri n, "Juris­ p ruden ţă so vietică ş i socia l ism", I_aw Quarterly Revie,i .. v ol . U I , 1 936. 35 R e zumat u l argumentului lui Pash u k a n is estc luat din W. F ried ma n n , Lan' and Social Change in Contemporany Britain. Londra, 1 95 1 , p. 1 54 . 36 Dicey, Constitution, cd. a V I I I-a, p.xxx.vi i i . 3 7 Lord H ewalt, The New Despotism, Lon d ra , [ 92 9 . 38 Caract eli stic pentru tratamentul d e care a avut palte acel ju stifi cat avel1ismcnt chiar ş i î n Statele U nite est e 1I1111ătorul comentariu, publicat Î n ) 93 & , a pa lţinÎn d profesorul u i F e li x FrankfuI1er (acu m , judecător): "Î n 1 929, Lord Hcwmt a Încercat să reînvie i re a l it ăţ i l e muri­ bundc ale lui Di cey , dîndu-le o conotaţie de alarmă. Din n e feric ire , jurnalistica elocventă din acest volum a p1ll1at am p ren ta Înaltei sale magistraturi . Acuzaţi ile sa le extravagante cereau o re futare convi ngătoare - şi au găs it-o" . (Cu vînt Înainte [a dis c uţi a " Ev oluţi i actuale În dreptul administrativ", Yale LOlF Journal, XLVI I , 1 93 fl , p . 5 I 7). 39 Economist, p . 95 2 : ,.Pe sc1ll1, <mou l despotism» nu este o exagerare, este o realitate. Estc un despotism practicat de cei mai conşti i ncioş i , incoruptibi l i şi e n e rgie i tiran i pe care i-a cunoscut omeni rea". 40 R. H.S. Cro ssma n , Soc/(/lisfIl and the New Despotism, " Fab i an Tracts" , nr.29&, Londra, 1 9 5 6 . 41 Com i tetu l pentru puteri le min isteriale, Report (c u noscut sub numele d e " RapoI1ul Donoughmore"), Lo ndra, H . M . Stationery Oftice, 1 932, 4060; vezi şi Memormula Submit­ ted by GOllvernment Departl71ents in Rep�)! 10 Questionnairc o/November 1 929 and Minutes of 1:.;vidence Taken befol'e the C'ol11l11iffee on Mil lister::,- ' POlflel'S, Londra, H . M . Stationery Offi c e, 1 932. A ristot el, Etica, I


508

NOTE

42 Pentru descri eri le l u i H.J. Laski, W . l . Jenni ngs, W.A. Robson şi H. Finer ca membri ai aceluiaşi grup, vezi W. 1 . Jennings, "Drept admin istrativ şi jurisdicţie admln istrativă", Journal o/Comparative Legislation and International LaHl, seria a I I I -a, XX , 1 93 8 , 1 03 . 4 3 W . Ivor Jennings, "Raport asupra puterilor miniştrilor", Public Administration, volumele X ( 1 932) şi XI ( 1 933). 44 Ibid. , X, p.342 .

45 Ibid , p.343 . 46 Ibid. , p. 345 .

47 1bid. 4g

W. IvoI' Jennings, 7'l1e l,alV

and the Constilution, 1 93 3 ,

(ed. a IV-a, Londra,

1 9 52),

p . 54.

49 /bid. , p.29 1 .

50 Ibid. , p.292 .

5 1 Ibld. , p.294. 52 lbid.

53

Sir Ivor Jenni ngs, The Qlleen 's Governmf!nt, Pel iean 8ooks, Londra, 1 954. Weldon, The Vocabu/m:v olPolitic,,', Pelican Books, Londra, 1 9 5 3 . 55 W.A. Robson, Justice and Administrative h/lll, eli. a I I I -a, Londra, 1 95 1 , p.XL 54 T.D.

56 /bid. , p. 1 6 .

57 Ibid. , p.43 3 .

SI! Ibiel. , pp .5 72-5 73.

59 Rufe o/ Law: A Study by the Jnl1s o/COl/rIs Conservative anei Unionist Society,

Lon­ p. 30. 6( ) Liberty in file Modern State, Londra, Conservative Pol itical Centre, 1 9 5 7. 6 \ Times Literal)' Supplement, Londra, 1 l11attie 1 95 1 . Î n această pri v i nţă, unii socialişti manifestă o preocupare mai mare decît reiese din poziţia oficială a co nservatorilor. Î n bro­ şura citată la nota 40, ( p . 1 2 ), dl. R . H . S . Crossman arc În 'vedere ca pas următor "refonna sistemului judiciar, astfel Încît acesta să-şi recapete fu ncţia trad iţională de apărare a dreptu­ rilor individuale Împotriva încălcălilor". 62 W. Friedmann, The Planned State (/nd Ilie Rule of I,al", tvI elbourne, Austral ia, 1 948, retipărit În lucrarea sa Law and Social Change i/1 Contempormy Bri/ain, Londra, 1 95 1 . 63 Ibid. , p. 284. 64 Ibid. , p.3 1 O. Este Clll;OS faptul că pretenţia că statul de drept şi socialismul sînt in­ compatibi le, susţinută de mult timp de autori socialişti, a suscitat printre ei o asemenea ind ig­ nare atunci cînd a fost Întoarsă împotriva social ismu lui. Cu mult Înainte ca eu să accentuez acest punct În 7lie Roael to Seljdofll, K. Mannheim (Man and Socie(v in an Age of Recon­ struction, Londra, 1 940, p. 1 80) a rezumat rezultatele utlei discuţii Îndel ungi, În ul1nătorul enunţ: "Studii recente în sociologia dreptu lui confirmă, Încă o dată, că pri ncipiul fundamen­ tal al legii formale, potriv it căruia orice caz trebuie judecat conform lInor precepte raţionale generale, care au un minim posibil de excepţi i şi se baze"ză pe subsumări logice, se aplică doar fazei l iberal-concurenţiale a capitalismului". Cf. şi F . L. Neumann, rIIe Democmtic and dra, Conservative Political Centre,

1 95 5 ,


NOTE

509

Glencoc, [li, 1 957, p.50 şi M. Horkheimcr, "Observaţii asupra antro­ pologiei filosofice", Zeitsclwijt fiir Sozia(/hrschl lng, IV, 1 935, În special p. J 4: "Baza econo­ m ică a semnificaţiei pmmisiuni lor devine, zi de zi, mai puţin impOltantă, deoarece viaţa eco­ nomică este caracterizată tot mai mult nu de contract, ci de comandă şi obed ienţă". 65 H. Finer, The Road to Reaction, Boston, 1 945, p.nO. Mi Cf W.S. Churchill, "Argumentul conservator pentru un nou Parlament", Listener, 1 9 februarie 1 948, p.302 : " Mi se spunc că 300 de demnitari ali puterea de a emite, complet des­ prinşi de Parlament, noi reglementări, ce co m po ltă pedeapsa cu Înch isoarea pentru infi·ac­ ţi un i pînă acum necunoscute legi i". 67 Town and COlll1tJy Planning Act, 1 947, 70, 3 pre v ed e că " reglementări le emise În baza acestei legi , cu consimţămîntul Trczoreriei, pot prescrie principiile generale ce trebuie urmate de Central Land BoC/rd În determinarca [ . . . ] cazului În care sc va plăti o taxă de dez­ voltare, prec u m şi c u a n t u mul acesteia'�. In baza acestei prcvcdcri, m i n i sterul plani ficării ur­ ba n e şi rurale a deve n it capabil, În mod surplinzător, să emită O reglementare pri n care taxele de dezvoltare trebuiau, În mod normal, "să nu fie mai mici" decît Întreaga valoare adiţională a terenului, rezultată din respectiva autorizaţie de dczvoltare. ()� Central Land Board, Practice Notes (First S'eries): Being Noles an Development Change unde,. the Town and COlm!t:\, Plannit7g Ac!, 1 9-1 -:, Londra, H . M . Stationery Office, 1 949, Prefaţă. Se expl ică aco lo că notele "au scopul de a descrie principiile şi regulile de l ucru În confonnitatc ClI care oricc sol ic itator poate s5 presupunil l:U un mare grad de certi­ tudine că îi va fi analizat cazul, cu excepţia situaţiilor În care: tie el poate invoca motive temei nice pentru a dobîndi un tratament diferit, fie agenţia îl infonnează că, din motive spe­ ciale, nu i se vor aplica regu l i le obişnuite" . Se mai cxp l i că fa ptul că ,,0 anumită regulă tre­ buie Întotdeauna modificată, dacă nu se potriveşte unui caz palticular" şi că agenţia "nu arc nici lin dubiu că, din timp În timp, [îşi va] modifica po l itica". Pentru discuţi i suplimentare pe marginea acestei măsuri, vezi mai jos, cap.XXI I , sec.o. (,9 Cf rapol1ului oficial, Pllblic InquilY Orde red by the A4inister ofAgriculture il1to the Disposal of Land at O·ichel Down, Londra, H.M. StationelY Office, 1 954, 9 1 7n; de ase­ m enea, cf. cazului mai puţin cunoscut, Însă la fel de instructiv, Odlui1l v. Stratton, În faţa ju­ decătorului Atkinson, [(ing's Bench Divisioll, un rapOlt al lucrărilor fiind tip'ălit În Wiltshire Gazetle, Devizes, 1 946. 70 Vezi Dwight W al do , Tile Admillistrative State: A Stuc(v of tlle Political Theory of A merican Public Adl7linstration, New York, 1 94R, p.70, n. 1 3 ; cf. şi pp.5, 1 5 şi 40 ale ace­ leiaşi lucrări. 71 Vezi ibid. , p . 7 9 : "Dacă vreo persoană trcbuic să conteze mai puţin decît oricare alta în Noua Ordi ne, este J uristu P " 7 1 Ibid. , p.73. 73 Roscoe Pound, The> Spirit of {!te COl1ll/1on UIH', Bostol1, 1 92 1 , p.72; Cf şi C.H. McI lwain, Constitutionalism and the Changing World, Cambridge, Cambridge Univer­ sity Press, 1 939, p.2o 1 : "Î ncet, dar sigur, alullccăm către statul totalitar şi - curios - mu lţi, the Authoritairan State,


NOT E

5 10

dacă nll chiar cei mai mu lţi dintre idealişti sînt fie entuziasmaţi . fie n u acordă n ici o i mp or­ tanţă acestei evoluţi i". 74 1. Dickinson. Administrative JlIsfice and the Sl/premacy ofLa", in the United States, Cambr i d ge, Harvard U n i vers i ty Press, 1 927, p.2 1 . 75 Cf. The Political Ph ilosophy ojRobert M '.a Follefte, cd. E. Torel le, M adison , W is 1 920. 76 A.H. Pekelis, Lalt' al1d Social Actiol1, I th ac a şi N e w York . 1 950, p.&8; cf. şi H. Kelsen, "Fundamentele democraţiei'", Ethics, LXVI, 1 95 5 . s upl . , În special pp.77 et sqq . . 77 c.G. Haines, A Governme nt of La H 's o/' a Government of Men. B erk eley, U n i v ers i ty of California Pres s, 1 929, p.37. . •

78 Ibid. , p. 1 8. 79 Thomas Jefferson,

Proiect a l rezoluţie i din Kentucky ( 1 7&9), În E.D. Warfield, The ed. a I I -a, New York. U�94, pp. 1 5 7- 1 5 8. KO Jerome Frank, Law and rhe Alodern A.filld, New York, J 930. După mai m u lt de două­ zeci şi ci n c i de ani de la p u b li carea acestei cărţi, Thullllan Arno ld ( UniversUy of Chicago Law Review, XXIV, 1 957, (35) putea afi rm a despre ea că. " ma i mult decît oricare alta, a deschis drumul unui nou set de con c ep ţi i şi idealuri pr i v in d re laţia dintre cetăţean şi guvern". 8 1 Vezi Us. A ttorn ey General '.\' Committee on Administative Procedure Repart, Wash i nbTton D.C., Go v ermne nt Pr i nt i ng Onice, 1 94 1 . X2 Rbscoe Potlnd, " Leg is la ţi a pr i v i n d p ro ced u ra adm i n i strativă. Pentru « M i nor it y Re­ POlt»", American Bar i1ssociatian ia1lmal, XXVI, 1 94 1 . pp .604. desp re si tuaţia actuală, vezi B. S c h waltz, ,Justiţia ad min istrativă şi locu l său În ord i nea juridică", New York University Review, v o I . XXX , 1 95 5 ; W. G el lho rn , fndividzU// Freedo II I {tnd Goverl1/1lental Restraints, Baton Rouge, Lou i si a na St ate U ni v ersity Press, 1 956, În spec i a l remarca (p. I R): "u ni i dintre foşti i susţinătoli ai proc es u l u i administrativ (incl usiv autoru l) simt la ora actuală că peri­ colele ce păreau a fi mai m u l t i mag i na re au devenit rea le - şi înfricoşătoare". K3 G. Radbrueh, Rechtsphilosophie, eel E. Wolf, ed. a IV-a, S tu ttgalt, 1 950, p . 3 5 7. Vezi ş i comentariile semnificative din acest volum asupra ro l u l u i j ucat de pozit iv ismu l j uri di c În distr ugerea cred inţei În Recht.\·staat, in sp ec ial p.335: . .Această i nterp retare a l egii şi a vali­ dităţii sale (doc trina pozi ti v istă) a lăsat j u rişt i i şi po pul a ţia fă ră apăra re îm potr i v a l eg i lo r arbitrare, chiar barbare şi c ri m i na l e. Pînă la mmă, ca as il11 i lează D reptu l cu FOl1a: u nd e es te FOI1a, acolo este şi Dreptul"; şi p.352: "De fa pt . pozi tivis m u l . cu max ima s a « l eg ea este Lege», a dezarmat magistratura germană în t�lta l egi lo r cu conţinut arbitrar şi n oc i v . Mai mult, pozitivismul nU este in măsură să fon d e ze . prin propri ile mij l oa c e, va l idi tatea l eg i l o r. EI crede că a demonstrat va lidi tatea u ne i leg i , cî nd . de fapt , nu a facut decît să arate că ea a dispus de forţa necesară pentru a se i m p u n e". Nu ar ti o exagerare să s us ţ ine m , alături de E. Brunner (Justice and tlle Socia l Order, New York, J 945. p. 7): "S tat u l totalitar este pur şi simplu pozitivismul j uridic ap l i cat în practica poli ti că". 84 Vezi G. Dietze. ,America şi Europa - Decli nul şi a s ce nsi un ea controlului constitu­ ţional i t ăţi i ", Virginia Lan - Reviell', vo I . X L I V . ) 95 R ; referi to r la resurgenţa d re ptu l u i natural, H. Coing, Grllndziige der Rechtsphilosophie, Berl in. 1 950; H. Mitteis, Ueber des NaturKentucky Resolulions of / 799,


NOT E recht,

Berlin, 1 94R; K. Ritter,

1 956.

511

Zl Vischen Naturrecht und Rechtspositivisml/s,

Witten-Ruhr,

1<5 G . Ripel1, Le Declin du droit , Paris, 1 949 ; cf şi P. Roubier, 7'l7eorie generale du

droit, Palis,

1 950; L. Rougier,

La I;;-ance it la rec/7el;che ci 'line cO/1stitution,

Paris, 1 952.

�6 Vezi R.C. Allen, Lal V and Order"" Londra, 1 945 ; G . W . Kecton, rIIe Passing of Par­

Londra, 1 95 2 ; C.J. Hamson, Eîec1IIive Discretion al/d JZldicial Control, Londra, 1 954; Lord Radcliffe, Law and the Democratic State, Birmi ngham, HoldswOl1h Club of tlle Un ivers ity of Birmingham, 1 9 5 5 . 1<7 Report of tlle COnlmillee a n Administrative Tribunal... and Enquiries, Franks Committee, Londra, H.M. Stationcry Oftice, 1 997, p.2 1 &, par.37. 8 X Ibid. , par.28, 29. XI} Ibid. , par. 1 20. ') 0 Vezi broşura conservatoare Rlile of Law menţionată mai SllS În nota 59 ş i W.A. Ro bs o n Justice and A dministrative La"" ed. a l I l-a, Londra, 1 95 1 . Pentru reeoman­ dălil e sil'nilare ale "Comisiei Hoover" În Statele Unite, vezi si mpozionul "Comisia Hoover şi rapoal1e1e grupurilor de lucru asupra serviciilor şi procedurii jurid ice", New }/ork Un iversity Law RevieH', voI.XXX, 1 95 5 . 9 1 Comisia Internaţională a jurişti lor d e la Haga (acum, la Geneva), Întrunită l a Atena În iunie 1 95 5 , a adoptat o rezoluţie care declară solemn: ,, 1 . Statul este supus legi i . 2. Guver­ nele trebu ie să respecte drepturile individului conform pri ncipiilor statului de drept şi să ofe­ re mijloace efici ente de impunere a acestor drepturi. 3 . .Judecăto r i i trebuie să fie călăuziţi de plincipiile statu lui de drept, să le protejeze şi să le impună fără teamă sau favoruri şi să re­ ziste oricăror ingeri nţe ale guvernelor sau paltidelor pol itice asupra independenţei lor, ca judecători. 4. J urişti i din în treaga lume trebuie să păstreze independenţa profesiei lor, să afir­ me drepturile i ndividului conform principii lor stat u lu i de drept şi să insiste ca fiecare acuzat să beneficieze de un proces corect" (vezi Report (�r the Internatio/1al Cong ress of Jurists, Haga, 1 956, p.9). 92 Nu este nici o exagerare atu nci cind un cercetător În domeniul jurisprudenţei (J. Stone, Thc Pmvince al1d Func/ioll al Law, Cambridge, Halvard University Press, 1 950, p.26 1 ) afirmă că restaurarea statu lui de drept, aşa elim este el deti n i t aici, "ar solicita În mod imperativ anularea măsuri lor legis lative pc care toate parlamentele democratice par a le fi considerat esenţiale, În ultima jumătate de secol" . Faptul că parlamentele democratice au procedat astfel nll demonstrează În nici un caz eă era în�elept sau esenţial să se recurgă la acest tip de măsuri, spre a se realiza ceea ce ele ali dorit sfi rea l i zeze ; şi, cu atît mai puţin, că ele nu ar trebui să-şi anuleze dccizii le, dacă recunosc că acestea produc consecin�e neprevă­ zute şi indezirabi le. liament,

,


PARTEA A III-A

Libertatea

în

statul bunăstării

Citatul introdus după subtitl u este luat din Tocqueville,

De mocraţia I l, ,

3 1 R. Ce le trei

paragrafe care urmează - ca de altfel Întreg capitolul V al CăI1ii a IV-a, din care sînt luate -

ar melita să fie prezentate ca

un

prolog al discuţiei care urmează.

XVII Declin ul socialismului şi apariţia statului bunăstării

în

Citatul de la începutul capitolului este l uat din opinia separată a judecătoru lui Brandeis, 47 9 1 927.

Olmstead v. Uni/ed S(ates, XXX, 2 7 7, U . S .

,

I Cea mai animată discuţie a acestor prob leme are loc În Marea Britanie. Vezi În spe­

cd. R.H.S. Crossman, Londra, 1 95 2 : Sociah�l1l: A New Stalemenl of prezentat de Socialist Union, Lo n dra 1 952; W.A. Lewis, The Principles of Eco­ nomic Planning, Londra, 1 949; G.D.H. Cole, Is This Socialism ?, broşură New Stalesman , Londra, 1 954; H.T. N . Gaitskell, Recent Deve/opmenfs, in /3/"ilisll Socialism, Londra, nedata t; Twentieth Centwy Socia lism , Socialist Union, Londra. 1 956; C.A.R. Crosland, The Futllre of Socialism, Londra, 1 956; R.H.S. Crossman, Socialism and Ihe Ne,,, Despotism "Fabian Tracts", nr. 2 98, Londra, 1 956; şi discuţiile din ziare l e Socialist COl77menfQlY şi New States­ mari. O utilă trecere În revistă a acestor dezbateri este T. W ilson, "Tendinţe În sch imbare În gîndirea socialistă", L loyds B.R. , i ulie, 1 95 6 . Comentarii valoroase ale unor observatori stră­ ini sînt B. de Jouvenel, Problcmes de I 'A ngleferre socialiste, Paris, 1 947; C.E. Griffin, Brita in: A Case Stu dy for Americans, Ann A rbor, University of M ichigan Press, 1 950; D.M. Wright, Post- W",. West German (Ind United f.:ingdolll I?ecove/T, Washingto n, Ameri­ can Enterprise Associatiol1, 1 957; J. M es s n e r Dos el1glisclte E.perimenl des Sozialismus, Innsbruck, 1 954. 1 Pentru eveni mentele de pe continent vezi in special J. Butti nger, In the Tw ilight 0/ Socialism: An Epilog u e to Austro- Marxisl77, trad. F.B. Ashton, Cambridge, Harvard Univer­ sity Press, 1 956; K. Bednarik, The Young Worker of Today A New Type Londra, 1 95 5 ; F. Klenner, Das Unbehagen in der Dem okratie Viena, 1 950. O schimbare simi lară d e atitu­ dine În rîndu l socialiştilor americani este i lustrată de Norman Thomas, Democratic So­ cialism : A New Appraisal, New York, League for Industrial Democracy, 1 9 5 3 . cial

New Fabian Essays,

Principles,

,

,

,

-

,

,


NOTE

5 13

3 Vezi descrierea unei discuţi i la o Şcoală de vară a fabien ilor, la Oxford, în 1 95 5 , prezentată î n Crossman, op. cit. , p.4. 4 Crosland, op. cit. ; Bednalik, op. ciI. 5 Vezi în special Klenner, op. cit. , pp.66 et sqq. 6 Aşa cum reiese din citatul din Karl Mannheim, pe care l-am plasat la începutul capi­ tolului "Planificarea şi statul de drept" din Tlle Road la Se/fi/om, Londra şi Chicago, 1 944 şi l-am repetat aici (nota 64, cap.XVI). 7 Î n special George OlwelI, Nineteen EightY-:!(JUr, Londra, 1 949; cf. şi recenzia sa la The Road ta Ser/dom în Observer (Londra), 9 april ie 1 944. � Crossman, op. ciI. , p. l . l} Ibid.

1 0 lbid., p.6. I l Ib id. , p . 1 3 . Aceste aprehensiuni au afectat În mod evident ultima luare oficială de poziţie a Paltidului Laburist britanic în ac eastă chcstiune ( vezi Personal Freedom: Labol/r 's

Policy for the Individllal anei SOCie�)I, Londra, Labour Palty, 1 95 6). Î nsă, deşi acest docu­ ment atacă punctele cele mai impmtante şi arată cît de mult s-au i mpus pe agendă proble­ mele d iscutate dc noi, În condiţi i l e unui regi m socia list, ch iar . Într-o ţară cu tradiţii liberale, el este marcat de contradicţii bizare. Nu nu mai că repetă propoziţia: "aproapc că nu merit[l să beneficiezi de l ibeltate, dacă ea este Însoţită de inegal ităţi crase" (p. 7), ci merge pînă acolo Încît reafinnă explicit teza despoti s mulu i ad ministrativ, că " un ministru trebuie să aibă libeltatea de a lua decizii diferite În cazuri identice" (p.26). 12 Tennenul "statul bunăstării" (welfare s tate ) este relativ nou În l i mba engleză şi era, probabi l, Încă necunoscut acum douăzeci şi cinci de ani. Cum tell11enul gennan Wohlfahr!­ staa! era de mult În uz, În acea ţară, iar lucrul pe care îl descrie a fost creat intÎi În Germania, probabil că tennenul englez derivă din gennană. Trebuie menţionat că cel gennan a fost fo losit Încă de la început pcntru a denumi o variantă a concepţiei despre statul poliţienesc (Poli=eistaat) - Plima dată, se pare, de către istorici i din seco lul al X I X - lea , pentru a descrie aspectele mai favorabile ale guvernării din secolul prccedent. Concepţia modemă a statu lui bunăstării a fost dezvoltată În mod coeren t, pentru pri ma dată, de universitarii gCllnani nu­ m i ţi So=ialpolitiker sau "socialiştii foto liului", începînd d in I R 70 şi a fost pusă în practică dc Bismarck. Evoluţi i le sim ilare din Anglia, contemplate de fabieni şi de teoreticieni precum A.c. Pigou şi L.T. Hobhollse şi aplicate de L10yd Gcorge şi Beveridge erau, cel puţin la În­ ceputuri, influenţate de exemplul german. Accceptarea termenului welfare state (statul bună­ stării) a fost favorizată de faptu l că fu ndamentele teoreti ce crete de Pigou şi şcoala sa erau cunoscute sub numele de welfare economics (economia bunăstări i). Î n momentul în care F.D. Roosevelt pornea pe urmele lui Bismarck şi L10yd George, terenul era la fel de bine pregătit şi în Statele U n i te, iar fo lusirea de către ClI1tea Supremă a elauzei "bunăstării generale" din Constituţie a dus În mod natural la adoptarea termenului "statul bunăstării", deja în uz în altc părţi. I 3 Cf, de exemplu, Henry Sidgwick, The Elel1lent.,· of PoliIies, Londra, 1 89 1 , cap. IV.


NOT E

5 14

1 4 Vezi În s pec ial Lionel Robbins, The Th e or y o/Ecollomic Po/i(�v, Londra, 1 952.

15 Frazel e precedente sînt repetate i nten t i o n at, cu foarte puţine modificări, din e al1ea mea 711e Roa d (o Seljdo!11, c ap. I X , unde acest subiect este tratat În mai mare detal i u . 1 6 A . H. H a n s c n . , M isiu nea d c a promuva creşterea economică ş i stab i l i tatea", alocuţi ul1c

la National P lanning Association, 26 feb rua ri e 1 956.

1 946, pp .99- 1 00: " D ac ă druanoni me, universităţi le şi asistenta publică ar fi, toate, anex e ale gu v ern ul ui ; dacă, in p lus, rcgi i l e mun icipale �i cons i l i ile loca l e, cu tot ceea ce le incumbă la ora actuală, ar deveni depaJ 1am ente ale adm i n istraţie i centrale; dacă angajaţi i tuturo r ace sto r Întrepri nderi ar fi numiţi ş i p lăt iţ i de g u v c rn ş i ar priv i către guvern pentru orice amel io ra re a ni vcl u l u i lor de t rai ; atu nci, nici măcar IibcI1atea p resei şi 1 7 Cf J.S. M i II, On Liber!)!, cd. R . B . McCa l l ulll, Ox ford,

11l1lli le, căi l e ferate, birou rile de as i g u rarc , mari le soc ietăţi

caracterul popular al legislativu l u i nu ar face accastă ţa ră - sau orice altă ţară - l i beră, altfel

decît cu numele. I ar răul ar "fi cu atît mai mare, co nd usă mai eficient ş i ma i şt ii n ţi fic şi

Cll

ClI

cît această maşinălie ad mi nistrativă ar fi

cît ar fi mai abi l e soluţiile de a recruta,

p ent ru

ea,

braţele şi cre i ere l e cele mai ca li ficate".

I X Cf T.H. Ivlarshall , Citi�enslllJ) ((/"ld Social C/ass , Cam bridgc, Cam bri dge University

Press,

1 958, p.59:

"Astfel, constatăm că lcg i s la ţ i a

[...]

dobîndeşte tot mai m u lt caracte rul unei

dec la raţi i de po liti c ă ce se s peră a fi pusă În apl icare, Într-o zi".

19 Roscoe Po und. ,.Ascens iu nea statu lui scrvic i i lor şi co nsec i n ţel e sale", in The Welfare

State and the National We(fare, ed . S . G l ucck, Cambridgc, Mass., 1 952, p.220. 20 P. W i l es, " Propli eta te şi ega li tate", in The Unservi/e State, cd. G. W atso n , 1 95 7 ,

p. 1 07.

Cf

şi

Londra,

afirmaţia d in documentul Pm1idului Conservator, Rule of Law, Lond ra ,

it et ul Franks" (Report of the Committee OII Administrazive Tri­ p.()O) că , .ori c a re ar fi valabi litatea teoretică a acestui argument, aceia di ntre noi care sînt membri ai ParlamentuluI nu au n ic i o ezitare în a spune că el are prea puţi nă legătură cu realitatea. Parlamentul nu are nici tim p u l , n ici cu­ noştinţele pentru a-I su p rav egh ea pe mi ll istru şi pentru a-I tragc la răspundere pentru deciz i i l e 1 95 5 , p.20, Întărită de

"Co m

bUl1als and Enq u iries, Cmd. 2 1 8 , Londra; 1 95 7,

sale admin istrative" .

2 I Vezi L. von M ises , HlInul/7 Action, Ncw Haven, Yale Un iversity Prcss, 1 949, pp. 1 90

et sqq. 22 C f. Lionel Robbi ns, Economic Planl1ing and Il7ternational

Order.

23 Cf W.F. Berns, " Argumen tu l Împotriva guvernu lui mondia l", in

American Foundation fo r Political Education, cd. a I I I -a, CHicago, 1 95 5 . 2 4 C f George Stigler, ,.sfera sllp0l1ab i l ă

1 957.

a

Londra, 1 93 7 .

IYorld Politics,

ed.

administraţiei locale", prelcgere ne p ubl i c ată ,

a accstor probleme d c către prietcnul m e u Fritz Mach lup, Economy of Mon opo ly, Balti morc, Johns I-Io p k i n s Un iv ersi ty Prcss, 1 95 2 .

2 5 Vezi tratarea em:i e l o pedică

in The Politica/

26 Vezi î n

1 9 42, cap. VI 1 . 27

s pec

i al 1.

SchlJ mpcter, Capitalism. SocialislII. and Democracy, New York,

The Roacl t a Se'fdom, cap. I V.


NOT E

5 15

21< Cf. F.H. Knight, , .Contl id de valori : l ibeltate şi justiţie". in (joals of Economic Life, ed. A. Dudley Ward, New York, 1 953, p.224: ,.Opinia publ ică creează o exagerare atunci cînd consideră monopo lurilc rele şi nocive �i are În vedere «abolirea» lor. Nu ex istă o graniţă clară Între profitul legitim şi necesar şi cîşt igu l de monopol care reclamă o reacţie. Orice doc­ tor sau alice artist rcmllnit au monopo l uri, iar monopo l ur i l e sînt constinţite deliberat prin lege, pentru a încuraja investiţi ile şi alte activităţi creatoare. Î n fine, cele mai multe monopo­ lUli lucrează la fel ca brevetele de i nvenţie etc., sînt temporare şi În bună parte compensate prin pierderi. Mai mu lt, restri cţi i lc mo nopol iste cele ma i noc ive sint, de departe, cele orga­ nizate de salariaţi şi de agricultori, cu complicitatea sau cu asistenţa d i rectă a guvernu lui şi cu aprobarea opiniei publ icc". Cf. enunţul anterior al ace luiaşi autor, în ,.sensu l libertăţii", Ethies , L l I , 1 94 1 - 1 942, p. 1 03 : "Estc necesar să afirmăm că ro lul «mono po lului» În viaţa economică este mult exagerat, În im':lginaţia populară �i, de asemenca, că o parte Însemnată a monopolurilor reale - În special, pmtea cca mai rea - se datorează act i v i tăţi lor guverna­ mentale. Î n general (mai ales În Statele Unite, în epoca New Deal) , acestea au fost, evident, de natură să promoveze, chiar să creeze nemij locit, monopolur i - În loc să creeze sau să i m ­ pună respectarea cond iţi ilor concurenţei pc piaţă. Concurell�a Înseamnă pur şi simplu l iber­ tatea individului de a «negocia» ClI orice alt individ şi de a alege termcn ii de schimb care i sc par cei mai buni, dintre ce i propuşi".

XV I l l

Sindicatele ş i forţa de m uncel Citatul din deschiderea capito lului este luat din H .C. Si mo ns, "Hansen despre politica fiscală", rctipărit din J P. E , voI.L, 1 942 , in Economic J)olicy Jol' a fi'ee Soeiety, Chicago, University of Chicago Press, l 94X. p. I 13 . I Inclusiv c e i m a i ,.ortodocşi" econumişti care sprij ină constant l ibcl1atea d e asoc iere, Vezi În special discuţia din J . R. McCulloch, heafise 011 the CirC rln lsta/1Ces Which Deter­ mine the Rate of Wages and the COl1ditiollS of fhe Lalxmring Classes, Lo n d ra, 1 8 5 1 , pp. 79-89, cu accentu l său pe asocierca voluntară, Pentru un enunţ cuprinzător al atitud inii li­ berale clasice privind problemele j uridice i m p l icate, vezi Ludwig l3amberger, Vie Arbeiter­ frage unte,' dem Gesiehtsplll1kte des Vcreil1sl'echtes, Stuttgart, 1 973. 2 Caractcristică este descrierea atitud inii "liberale" faţă de si ndicate in C.W. iVI ills, The New Men ofPower, New York, 1 94R, p.2 1 : ,.În sp iritele multor liberali parc să existe o vo ce care le şopteşte: « Nu vo i critica sindicatel e �i pc l ideri i lor, NlI voi aj unge aici». Aceasta, consideră ci, îi d i stin ge de grosul partidu lui republican şi de democraţii de dreapta, îi men­ ţine la stînga şi pUIi din punct de vedere soc ial", 3 A . V. Dicey, Introducere la ed iţia a I l-a lucrării sale f.m'll ([m} Opiniol1, pp.XLV-XLVI. EI conti nuă spunînd că legea ,Jacc din sindicat un organ privilegiat. exccptat


NOTE

516

ţării . Nici un astfel de for favorizat nu a fost creat, vreodată, de un [i a r acest for] l e creează muncito rilor i l uzia fu nestă că trebu ie să vi zeze nu egalitatea, ci p liv i l eg iul". Cf. şi co men tar i u l p e marginea acel eiaşi legi, treizeci de a n i mai tîrzi u, a l lui · lA. Schum peter, Capitalism, Socialism, Cinci J)(!l1locracy, New York, 1 942 , p.32 1 : " Este greu, În momentul de fată, să ne dăm seama eÎt de mult i-a şocat această măsură pe oa me ni i care încă mai cred într-un stat şi Într-un sistem juri d ic centrat pe i nstituţia pro­ p r i etă ţii pri v ate. Pentru că, relaxind legea p ri v i n d conspiraţii le, pichctarca paş n ică (ce ea ce aduce CU sin e de fapt l e galiza re a acţiunii sindicale ce uti l izează amen inţarea cu forţa) şi scu­ tind sindicatele de orice responsabi litate pentru pagubele provocate (ceea ce Înseamnă, de fapt, legiferarea principiului că 'sind icat el e nu po t face rău) această măsură a cedat sindi­ catelor o Paltc din autoritatea de stat ş i le-a oferit o poziţie priv ilegiată, p e ca re extinderea fo nnală a acestor exccptări la a s o c ia ţ i i l e pat ronalc nu a mai putut-o i n fluenţa . " Recent, un jud ecător la curtea de casaţie nord-irlandeză spunca des p re acest act ( Lo rd MaeDennott, Protection from Power undeI' r..J1glish Law, Lo ndra , 1 9 5 7 , p. 1 74) : " Pc scurt, ci a pus s i nd i ca­ l ismuJ în aceeaşi po ziţi e pri v ilegia tă de C<lre se bucurase, pî n ă acum zece a n i , Coroana, În ceea ce priv eş t e actele nedre pt e săvîrşite În l1umele său ". 4 Rosco e POllnd, Leg a / II1l/11unities of Lahor Un iol1s, Washi ngton, A meri ca n Enter­ prise Associati on, 1 957, p.23 , ret ipărit În E . H . Cham berl in et al . , Labor UnioJ1s anei Public Policy, W a sh in gton , American En terpr ise Assoc i at i on , 1 9 5R . 5 Judecătorul Jackson, opinie sepa rată În {-Iunter 1'. Crlll1l!Joch, 325 U.S. 83 1 , 1 940. 6 L. von Mises, /)ie Gemeil1lfl irthsclwJi, cd. a I l -a, Jena, 1 932, p.447. 7 Puţini simpatizanţi l ibera l i a i s i ndicatelor ar Îndrăzn i să e x prim e adevăru l nud Într-un mod atît de curaj os precum a Tacut-o o doamnă din rÎndllli le mişcării laburiste britanice, anu­ me că: " este treaba unui sindicat să fic antisoc ial; membrii săi ar av ea motive să protesteze dacă liderii şi com itetele ar Înceta să pună mai prcsus de orice altceva interesele lor secţio­ nale" (Barbara Wootton, Freedom UndeI' Planl1ing, Londra, 1 945 , p.97). Despre abuzuri le flagrante de putere ale si ndicatelor, În S tatcle Un ite, la care nu mă voi mai referi aici, vezi S y l v este r Petra, Power Un/imited: The Corruptio l1 of Union LeadersllljJ, New York, 1 959. R In ac es t capito l , mai mult În decît oricare altu l, voi p utea să folosesc un curent de opinie care se fo rme ază treptat În rîndul sp ec i a l i ş t i lo r în domeniu - oameni care, din punct de vedere al origin i i şi i nte rese lor, sînt cel puţin la fel de deschişi faţă de adev ărate le preo­ cupări ale muncitori lor ca şi cei care, În trecut, apărau privilegi ile sindicatelor. Vez i În spec i al W . H . Hutt, The TheOl}' of Collective Bargail1ing" Lo n dra , 1 93 6 ; H .C . S i mons, "CÎteva reflecţii despre sindical isl11", J. P. E. , vol.U I , 1 944, retipărit În Economic Policy for a Free Society; J .T. D un lop , IYage Determination under 7i-ade Unions, New York, 1 944; Ec­ onomic institute on TFage Delerminatioll and Ilie Economics al Liberalism, Was h i ngto n , Chamber of Col11merce of tbe U nited States, 1 947, În spec i al contribuţiile lui Jacob Vi neI' şi ·. Fritz Machlup; Leu Wolman, InduSfl)'-wide Bargaining, I rvi ngton-on-Hudsoll, N. Y., Foun­ dation for Economic E ducatio n, I 94R; C . E . Lindblom, { /n;ons (Ind Capitalism, New Haven. � Yale Uni versi ty Press, 1 949 (cf. recenzii lor la această calte de A. Direetor, Universitv of, l Chicago Law Review, vo1 .XV l l I , 1 950; J.T. D U ll lop, A . E. R. , v ol. X L , 1 950, şi A lb ert Ree�, ; de la legea obişnu ită a

Parlament

en g lez


NOTE

517

vol. LVI II, 1 950); The Impact of llle Uniml, ed. Dav id McCord Wright, New York, 1 95 1 , în special contribuţi i le lui M. F ri ed ma n şi G. Haberlcr; Flitz Mach lup, The Political Economy of Monopoly, Ch i c ag o , 1 95 7 ; Sy Ivesler Pctra, flie Laho/' Policy of the Free Soci­ ety, New York, 1 957; E.H. C bamberI i n , The Economic Analysis of raba/' Power, 1 95 8 ; P.D. Bradley, JnvolunlOlJ' Participation in Unionism, 1 950; ş i G . D. Rei llcy, State Rights and tlIe LaH-' of Labor Re/atiol1s, 1 9 5 5 , toate trei publicate de American E n te rpri se Association, Washington, 1 958 şi retipăritc, Î mpreună cu te xt u l lui Roscoc round citat la nota 4 de mai sus, în vo lumul citat acolo; B.C. Roberts, Ti'ade Unions i n ( { Free Society, Londo n , l nsitute of Econo mic Affairs, 1 959, 10hn Davcnport, ,.Sindicatele Îlltr-o societate l iberă", Fortune, aprilie 1 959 şi "Muncitorii şi dreptu l", ibid. , ma i, 1 9 59 . Despre tCOlia generală a salari i lor ş i l imitele puterilor sindicatelor, vezi şi J . R. H icks, rIIe 1heor)' of Wages, Londra, 1 9 32; R . Strigi, Angewandte Lohntheorie, Leipzig şi Vi cna, 1 926; Tlle 717eory ql l Vage Determina­ tion, ed. J.T. Dunlop, Lo n d ra, 1 95 7 . 9 Vezi în pal1icular lucră!ile lui H.C. Simmons ljii W . H . Hutt, citate la nota precedentă. Oricît de restrînsă ar fi fost valabilitatea vech i u l u i argument refclitor la necesitatea de a "ega­ \iza puterea de negociere" prin fOllllarCa sind icatelor, ea a fost Cll siguranţă di st rus ă ea ur­ mare a evoluţii lol' recente: dimensiunile şi specific itatea sporite ale investiţiilor patronatului, pe de o palte, şi mo bil itatea sporită a fo rţe i de mundl (pos ibilă graţie automobilului), pe de altă palte. 10 Ac est lucru trebuic accentuat În primul rînd pentru combaterea argumentului lui Lindblom, în lucrarea citată la nota 8. I I Chamberlin, op. cit. , pp.4-5, acccntucază pe bună dreptate faptul că "nu poate exista n i ci o îndoială că unul dintrc efecte le po liticii sindicalc [ . . . ] este d i minuarea supl imentară a veniturilor reale pentru grupurile cu venituri realmente reduse, incluzînd aiei nu doar s a la riaţii cu veni turi m ici, ci şi altc g r u p u ri din socictatc, prccum l i ber-profes io nişti i şi micii an­ treprenOli" . 1 2 Cf. F. Machl llP, În cele două studii citate la nota X . 1 3 Un ex e m p lu elocvent al acestui feno m e n Î n ultima vreme, i l reprezintă personalul domestic, evident lipsit de organizare, ale cărui salarii anuale (aşa eum arăta M. Fliedman în lucrarea lui D. W ri g h t The Impact of tlle Un;o/l, p.224), in Statele Unite, erau În 1 947 dc 2,72 Oii mai mari decît în 1 939, În timp ce salariile s iderurgiştilor, p u tern ic sindical izaţi, n u crescuseră decît de 1 ,9R ori fată de n ivelul in itia l. . 1 4 Cf. Bradley, op. cit. 15 Cf. S.P. Sobotka, " I nflucnţa sindicatclor asupra sa lari ilo r: Industria construcţiilor", f. P. E. , vol.LXI, 1 953. 1 6 Cu greu s-ar putca exagera măsu ra În care sindicatcle Împiedică ex perimentarea şi ntroducerea treptată a noilor aranjamente care ar putea fi În interesul re c ip ro c al patronilor şi II salaliaţilor. De exemp lu, este foaltc posi b i l ca În anum ite ramuri să fie În interesul ambelor )ălţi să cad ă de acord asu pra ullor "salari i anualc garantatc", dacă sindicatele Ic-ar pCllllite ndivizilor să f.:1 că un sacrific iu În p ri v i n ta nivel u l u i sa lari u l u i , În sch imbul unei mai mari ecurităti a locului de muncă. J P. E. ,

­

,

,

,


5 18

NOTE

\ 7 Pentru a i lustra natura multora di ntre actualele negocieri asupra salarii lor, in Statele Unite, E . H . Chamberlin fo loseşte În eseul citat la nota R de mai sus, pA I , o analogie la care eu nu mai pot aduce nimic nou: ,.Ne putem fiIce o idee desprc ce se petrcce, dacă ne ima­ g inăm o apl icaţie a tehnicilor pi eţei de muncf1 Într-un alt domen iu. Dacă A negociază ClI B pentru a-şi vinde casa, ii dacă A ar avea privileg i ile unu i sindicat modern, el ar fi capab i l : 1 ) s ă conspire, împreună c u toţi proprietari i d e case, astfel Incit să nu i s e facă n i c i o altă pro­ pu nere lui B, fo losind În acesl scop. dacă este necesar, forţa sau ameninţarea cu fo rţa pentru a-i Împiedica pe ceilalţi să facă o altă ofCltă, 2) să ÎI priveze pe B de acccsui la orice ofertă alternativă; 3) să Înco njoare casa lui B �i să Întrerupă orice livrări de ali mente, exceptînd sis­ temul coletelor poştale; 4) să oprească orice mişcare di nspre casa lui B. astfel Încît dacă acesta ar fi, de exemplu. doctor, el nu �i-ar putea vinde servici ile şi IlU şi-ar putea cîştiga existenţa, 5) să instituie Ull boicot al afacerii lui B. Toate aceste privilegii ar Întări fără dis­ cuţie poziţia lui A, dacă el ar fi capabil să I c ap l ice. Î nsă elc nu ar ti cons i d erate de n imcni o componentă a <<negocierilom, cxceptÎnd cazu l cînd A cste un sind icat". \ R Cf. Petra, ap. cit. , p.5 1 : ,.S indieatel e pot îndeplini şi indep linesc funcţi i uti le, iar va­ loarea lor pot en ţ ial ă , pentru sahuiaţi, a fost explorată doar la suprafaţă. Cînd se vor hotărî să-i servească Într-adevăr pe angaj aţi , În loc de a-şi cîştiga o reputaţie atit de proastă supu­ nÎndu-i la cocrciţie şi la abuzuri, sind icatele vor avea mult mai puţine dificultăţi În recrutarea şi păstrarea membri lor no i . A�a elim stau lucrurile aCllm. insistenţa sind icatelor de a aplica sistem ul clased shofJ echivalează C lI recunoaşterea f�lptlllll i că. de fapt. ele nu-şi Îndeplincs c fUllcţi ile cu prea mult succes" . 1 9 Cf. c. 1 . Barnard, ,.F uncţi ile şi pato logia sistcmelor de statut În organizaţii fo rmale", in Indust,.y (Ind Socie()!, ed. W.F. Whyte, New York, 1 940, retipărit 111 l ucrarea lui Barnard Organizatian and Managemel1l, Cambridge, H arvnrd Un ivcrsity Press, 1 949. 20 Cf Summer S lic h t er, lI'ade Uniol1s in CI J'i-ee Sacie(l', Cambridge, Mass., 1 947, p . 1 2 , unde se arg umentcază că astfel de regul i ,.i ntroduc În industrie echivalentul drepturilor civile şi extind considerabi l sfera activităţi lor guvcrnale de regul i de drept, iar nu de toane sau capricii". Vezi şi A .W. GOll ldner, Pafterl'/.\· (?f Ind1ls/riClI Bztreaucrac:v, Glencoe, I I I . , 1 954, În special discuţia despre ,.co nducerea prili regu li". 1\ Vezi În special Fmnz H6h m . . . Dreptul economic În v igoare pentru angajaţji Întrep ri n ­ derilor", Orda, vol . l V . 1 95 1 ; şi Goetz Brief.... , Zwischen Kapita!isn1Z1s und Syndika listllus, Berna, 1 952. 22 Vezi eselllile lui J. Vi ner, G. Harberler. M. Friedman, precum �i cartea citată mai sus, la nota R. 23 Astfel de contracte obligalori i pentru terti sint la fel de contestabile, din această perspcctivă, ca şi impunerea fortată a acorduri lor de stabil itate a preţurilor In cazul ne-sem­ natarilor, Plin legislaţiafair /r{/{te. 24 Pentru a rămîne compatibi lă cu principii l e noastre, o astfel de legislaţi e ar trebui să se limiteze la declararea nulităţii anum itor contracte, ceea ce este suficient pentru a eli mina ori­ ce pretext pentru anumite acţiuni menite să le i mpună. Ea nu ar trebui , aşa cum ar putea sugera titlul "legilor referitoare la dreptu l la m u nc,l" , S[l le o fere indivizi lor vreo Îndreptăţire


N OT E

5 19

pentru o anu m ită slujbă, nici să confere (aşa cll m se Întîmplă in u n e l e state' americane) vreun drept la daune in cazul În ca re eşti privat de o slujbă oarecare, atunci cînd privarea nu este ilegală din alte puncte de vedere. O b i ec ţi i l e Împotriva unor astfe l de p re veder i sînt identice cu cele ale legilor referitoare la "practicile cchitabile În domen i u l fO lţei de muncă". 25 Vezi A. Lenhoff, "Problema sindicalismului obl igatoriu În Europa'" A mericGn ,Joll/'­ nGI o[Comparative Law, vo l.V, 1 956. 26 Vezi Petro, op. cil. , În spec ial pp.23 5 et sqq şi 2 R 2 . 27 Vezi articolele scrise d e G. N aberl e r şi de mine în Pl'Oblems of Un iled ...)'lales Eco­ nomic Developme/ll, C omm ittec fo r Economic Dcvelopment, vol . l , New York , 1 951S. 28 C f. Arthur J. Brown, The Great Injlation, J 93 9- / 95 1 , Lo n d ra , 1 95 5 . 29 Vezi l R . Hicks, " Fundamentele eco nomice a l e politid i salarialc", EJ. , LXV, 1 95 5 , î n s p ecial p.39 1 : "Lumea d e astăzi es te u n a I n care siste m u l m o n et a r a deven it re lativ elastic; astfel c ă se poate el acomoda anum itor schimbări în nivclul sa l ar i i l o r, În loc c a lucruri le să sc petreacă invers. În l oc ca salariile reale să se aj llsteze la un nivel de ec h i l i b r u , politica mon etară aj ustează nivel ul de ech ilibru al salarii lor băneşti, tăcindu-1 să se COnf0ll11eZe nive­ lului real. Nu este o exgerare să spuncm că a v e m nu un eta lon-aur, ci un etalon-salarii". Vezi şi mticolLl I ultetior al aceluiaşi autor, "I nstabil itatca salari i lor", Tl1I'ee Banks Review, 3 1 , s ep tem brie 1 956. 3 0 V ezi W . B e v erid ge , FitI! Employment in a J-i'ee Sociely, Londra, 1 944; M . Jos eph ş i N. Kaldor, Economic Reconsfl'lIctiol1 ajte,. the ţFar, manualc publicate pentru Association fo r E du cati on in Citizenship, Londra, nedatat; 8arbara Wootton, 7'lle Social Foundatiol1S of Wage Policy, Londra, 1 95 5 ; pentru aetuala etapă a d ezb at e ril or, D.T . .Iack, ,.Est.e po litica sa­ larială dezirabilă şi re al i zabi l ă'! , l:�J. , voI.LXVI I, 1 95 7. Se pa rc că unii susţinători ai dez­ voltării îşi imaginează că a c eas tă politică salarială va fi d i r ij a tă de către " muncitori", adică, ne-am putea imagina, prin ac ţ i u n ea concettată a tuturor sind icatelor. Aeeeastă so l u ţ i e nu pare nici probabilă, nici realizabilă. M ulte grupuri de muncitori ar o bi ec ta, pe bună dreptate, la ideea ca salaJiile lor să fie determ i nate prin vo tul majoritar al tuturor lucrătorilor; u n guvern care ar perm ite u n astfel de aranjament ar ceda. practic, s indicatelor controlul total asupra poli ticii economice. 31 Vezi, de exemplu, Barbara Wootton, Frecdom undeI' Planning, p. I O 1 . "Folosirea permanentă a unor tenneni precum « echitab il» este cît se poate de subiectivă: nu po a te fi i n­ vocat nici un re p e r etic acceptat de to ată l u mea. N eferi c itu l arbitru, care are datoria de a ac­ ţiona «echitabil şi imparţial» trebuie astfel să d em onstreze aceste cal i tăţ i În situaţi i în care ele sînt l i ps i t e de se ns ; pentru că nu pot exista echitate şi impmţial itate, d ecit în conditi i le unui cod acceptat. N imeni nu poa t e fi imparţial Într-un vacuum. La cricket poate exista un arbitru doar pentru că există reguli; la fel la box, atît t im p cit cx i stfl lovituri interzise, p rec u m cele sub centură. Acolo unde, precum în negocieri le salariale, nu ex istă regu li şi nici cod, unica int crpret a r e posibilă a impatţi a l ităţii es te conservatorismul'". De as e m e n ea, Kenneth F. Walker, fndrlstrial Relations ;n A lIstralia, Cambridge, Harvard University Press, 1 950, p . 3 6 2 : "Tribunalele i ndustriale, s p re deosebire de cele ordinu re, s î n t ch e m ate să decidă în chestiuni unde nu numai că nu există un drept defi n it, clar nici măcar sta nd arde re c i p ro c "


520

NOTE

acceptate de echitate sau justiţie". Cf. şi Geltrude Wi lliams [Lady Williams], "Mitul sala­ riilor «echitabile»", E.J. , vo I . LXVI, 1 956. 32 Vezi Petro, ofJ. cit. , pp.262 et sqq, in special p.264: " Voi arăta În acest capitol că statul de drept nu există În relaţi ile industriale şi că În acest domeniu persoana are doar În mod excepţional acces la justiţie, indiferent cît de injust a fost actul prin care a fost lezată"; şi p.272: "Congresul le-a conferit NLRB [National Labor Rclations Board] şi Consiliului său general puterea arbitrară de a-l priva pe cel lezat de dreptul de a fi audiat; Congresul a înch is tribunalele federale pentru persoane lezate pri n acţiuni interzise de legea federală. Î nsă Con­ gresul nu a Împiedicat, totuşi, persoanele lezate pe nedrept să caute dreptate în tlibunalel e statelor. Această lovitură aplicată pri ncipiului accesului nelim itat la justiţie a pornit de la CU11ea Supremă. 33 Preşedintele Congresului Sindicatelor Britanice, dl. Charles Geddes, era citat, în 1 955, cu ul1l1ătoareie cuvinte: "Nu cred că mişcarea sindicală din Marea Britanie poate trăi mult timp pe seama obligativităţi i . Trebuie oa re ca oameni i să apal1ină organizaţiei noastre sau să moară de foalne, indiferent dacă le plac sau nu pol iticile noastre? Nu. Cred că un carnet de si ndicalist este o onoare decernată, nu un Însemn ce arată faptu l că trebuie să execuţi, indiferent dacă Îţi place sau nu. Dorim dreptul de a-i exclude pe unii din sindicatul nostru, dacă este necesar, dar nu p u tem face acest lucru În baza principiului «eşti membru sau mori de foame»".

XIX Securi tatea so cialâ Citatul de la Începutul capitolului este l uat din I'he p.9 1 8.

l�cono/11ist,

Londra,

15

mal1ie 1 9 5 8

,

1 Cf. înţeleptei intervenţii a lui Alfrcd Marshall În faţa Royal Commission on the Aged Poor ( 1 893), în chestiunea sistemului universal de pensii (OjJi cial Papers by A lfred Marshall, ed. J.M . Keynes, Londra, 1 926, p . 24 4) : .. Obiecţi ile mele sînt unnătoarele: efectu l lor educativ, deşi real, ar fi indirec t: vor fi scu m pe ; nu poaltă in ele germeni i propriei dispmiţii. Mă tem că, o dată Începute, ele vor tinde să se pennanentizeze. Eu privesc această problemă a sărăc i ei drept un simplu rău trecător În progresul omului; şi nu agreez formarea nici unei instituţii care să nu poalte în ea cauzele care o vor face să dis pară, pe măsură ce dispar cauzele sărăciei Înseşi". 2 Cf. Eveli ne M. Bums, "Asigurările pri v at e şi sociale �i problema securităţii sociale", retipălit din Canadian Papers, 1 februarie şi 1 5 l11 a 1tie 1 95 3 , In Ana(l'sis of the Social Secu­ rity s..vstem: Hearings beJore a Subcommittee of the CO/12mittee an Ways and Means, HOL/se

Cong. , s es. l , nr. 3 H45S, Wash ington, G o v e m m ent Printing Oftice, Problema nu mai este să-i oferi fi ecăru i individ posibilitatea de a alege cîtă

of Representatives, R3

1 954, p. 1 475 :


NOT E

52 1

protecţie va cumpăra, în gama preţurilor rezultate din calculul actual'. Spre deosebire de asiguratorul privat, guvernul nu este constrîns de fi'ica concurenţei, putînd ofeli în deplină siguranţă avantaje diferenţiate pentru contribuţi i uniforme şi avînd posibilitatea să ia măsuri discliminatOiii împotriva anumitor grupuri de asiguraţi. [ . . . ] În asigurările plivate, scopul este acela de a obţine profit, vînzÎnd popu laţie i ceea ce ea doreşte. Criteriul esenţial ce guver­ nează orice decizie referitoare la tenneni şi condiţii este efectul său asupra supravieţuirii companiei. Evident, pentru ca firma să continuc să fu ncţioneze Într-un mediu concurenţial, ea trebuie să ofere servici i despre care lumea să considere că merită plătite şi să-şi conducă afaceri le în aşa fel Încît garanţi ile oferite să poată ti onorate, la termenul stabilit. [ . . . ] În asi­ gurările soc iale, scopul este diferit". Cf. aceluiaşi autor, ..Asigurări le soc iale În evol uţie", A . E R. , voI .XLV, sup!., 1 944. De asemenea, lucrarea sa Social Secllrity (/ /zd Pllblic Polic)!, New York, 1 956; şi W. Hagenbuch, Social Ecol1ol1lic.\" Cambridge, Cambridge University Press, 1 958, p. 1 9R. 3 L. Meliam şi K. Schlotterbeck , l' he Cost a n d Finoncil1g of Social Security, 1 950, p.S: "Adoptarea termenului «asigurare» de către pal1izani i securităţii sociale a fost, din punct de vedere promoţional, o lovitură de maestru. Astfel, securitatea soc ială a profitat de încrc­ derea În asigurări le private şi, prin i nstitu irea unu i fonu de rezervă, s-a învăluit în aura unei sănătăţi financiare. De fapt, însă, soliditatea pensiilor de bătrîneţe sau de urmaş nu se bazează pe fo ndul special al securităţii sociale, ci pe putcrea autorităţi lor federale de a impozita şi de a face împrumuturi". 4 Cf. afirmaţii lor dr. Al Altmcyer, com isar al Statelor Un ite pentru securitate socială şi, pentru un timp, preşedinte al Soc ial Security Board, în documentul citat mai sus, la no­ ta 2. " Nu vreau În nici un caz să sugerez că sccuritatea sociam ar trebui să fie uti l izată în plimul rînd ca un mod de redistribuirc o venituri lor. Această problemă trebuie atacată frontal şi direct, plin impozite progresive. [ . . . ] Însă susţin ferm ideea că i mpozitele progresive ar trebui să acopere o patte substanţială a costurilor acestor beneficii aferente securităţii so­ ciale". La fel, M . P . Laroque, "De la asigurări sociale la securitate socială: evoluţiile din Franţa", International Labour Reviell', LVI I , iunie I 94F:, p. 5RR:. "Planul fi'aneez de secUiitate soc ială avea, în esenţă, drept unic obiectiv accentuarea echităţii în distribuţia venitului naţio­ nal"; şi G. Weisser, "Securitatea socială", !-Ial1dwăT'terbuch der So:;ialwissenschaften, IX, 1 956, p.40 1 : ,,0 altă trăsătură caracteristică a sistemelor de securitate socială este remarcabi lă din punct de vedere cZI/tura/: aceste sisteme canalizează automat o parte a venitului naţional către acoperirea unor nevoi date, considerate a ti definite În mod obiectiv"; ef. şi A. M iiller Annack, "Economia soc ială de piaţă", ibid. , p.39 1 : ,.Procesul de circulaţie a veniturilor, ine­ rent economiei de piaţă, oferă po l iticii sociale o bază care să permită utilizarea de către stat a acestei circu laţii, care va corecta distribuţia ven iturilor pri n prestări de asistenţă, pensii şi alo­ caţii compensatori i, ajutoare pentru construcţia de locuinţe, subvenţii ctc.". 5 Este imposibil să deta l ie m , În acest spaţiu limitat, modul in care scopurile ambiţioase ale schemelor guvernamentale de se curitate socială fac inev itabilă conferi rea de puteli dis­ creţionare şi coercitive autorităţi lor. Cîteva dintre aceste aspecte sînt elocvent prezentate Într-o încercare interesantă a l u i A . D. Watson, ( 711(> Principles Which ShOllld Govern the


522

NOTE

ProvÎsiol1s o/a Scheme of UIle1l7ployment InSlIral1ce, Ottawa, Une mpl oy m ent lnsurance Commission, 194R), dc a construi un sistem privat dc asigurări care să îndepli ­ nească aceleaşi obiective. E.M. BU1l1s o co mentează (documentul citat la nota 2 de mai sus, p. I 474): ,.Astfel, A.O. Wats on, autorul a ce ea ce constituie, probabil, cel mai susţinut şi mai coerent efo11 de a compara asigurările sociale cu cel e privatc, afirmă: «Nerespectarea principiilor sănătoase ale asigurărilor ne face să nc rătăcim, riscînd să nu mai găsim drumul de Întoarcere». Totuşi, în încercarea sa de a elabora prevederilc specifice ale unei legi de asigurare Împotriva şomajului, chiar şi autorul este pus În situaţia de a face apel la pli n cipi i definite ca «r ezona bile», «realizabile din punct de vedere administrativ» sau «echitabile În practică». Însă astfel de cuvinte pot fi interpretate doar în funcţie de anumite intenţii subiacente, de un mediu social specific şi de Lin ansamblu dominant de valor i sociale. Deci­ zia refelitoare la ce anume este «rezonabil» implică o astfel de opţiune, motivată de interese şi obiectivc". Această dificultate apare doar dacă presupunem că un sistem privat de asigurări ar trebui să ofere tot ceca ce ofcră unul guvcrnamental. Chiar dacă obiectivele lor sînt mai limitate, sistemele private concurente ar putea fi. totuşi, preferabile. n O amplă ilustrare a gradului În care această opinic eronată a călăuzit politica, În Statele U nit e, este ofelită În Oillard Stokes, Social Sec1fri�l' - racI and Fa/1cy, Chi cago , 1950. Ex em pl e similare pot fi găsite şi în cazul Marii Britanii. 7 V ezi Metiam şi Schlotterbeck, OfJ. ciI., pp. 9-10, unde se relatează că, (pe atunci) cea mai recentă listă de cheltuieli În domeniul securităţii sociale. în S tatele Unite, "a trecut pr i n Cameră la 5 oct ombri e 1949, Într-o proc edură care nu permitea formularea de amendamente nici de către sală, nici de către membrii minoritari ai Comitetului pentru Căi şi Mijloace. Po­ ziţia adoptată, nu li psită de fundament, a fost că H.R. () 000 era prea complicată şi tehnică pcntru a autoriza amendamentc punctuale din partca unor persoane mai puţin avizate de complexitatea ci". 8 C( L. von Mises, Hllman Acfio/l, New Haven, Yalc University Press, 1949, p.oI3: "Se p oate Încerca justificarea [unui astfel de sistem de securitate socială] declarînd că sala­ riaţilor le lipseşte intuiţia şi fOlţa morală pentrll a se ingriji spontan de propriul vi it or . Însă, atunci, cum să-i reduci la tăcere pc cei care întreabă dacă nu cumva este paradoxal că Încre­ dinţăm binele comun al naţiun i i deciziilor unor alegători pc care lcgca Însăşi Îi consideră in­ capabili să-şi girez c p ro priile treburi; dacă nu este absurd să facem din accşti oameni, earc au nevoie· de paznici care să-i împiedicc să -şi cheltuie prosteşte propriilc venituri, autoritatea su­ premă care să dirijeze acţiunea guvernului. Este oare rezonabil să le oferim celor incapabili dreptul de a-şi alege paznicii?" 9 O ilustrare frapantă a acestui fapt a fost ofcrită, Într-un domeniu conex, de receptarea unui simpozion intitulat Tlle Impoct o/file Union, desfăşurat în urmă cu cîţi va ani şi la care au participat cîţiva distin şi ec o n o mi şti c o n tcmporan i ; deşi conţinea discuţii extrem de i ncisive pe marginea celor mai imp0l1ante problemc ec on o m ice , a tost tratat cu o condescendenţă disprcţuitoare de către "experţii În relaţii de mllncă'". III Conducerea expertului mai produce un efect ce merită o scurtă analiză. Orice evo­ luţie guvernată de deci ziil e succesive ale unui şir de ex pclţi diferiţi, Însă din aceeaşi organiStructure and


NOTE

523

zatie, are toate şansele a fi promovată, deoarece întimpină mai putine obstacole efective decît cazul În c are mediul ar fi unul concurcnţial. Cînd expertii mc dic al i spun că un anume lucru ar fi necesar şi "trebuie" făcut, aecasta reprezintă un dat pc care expeltul În adminis­ traţie Îşi bazează decizia. La fel, ceea ce el declară a fi neec�ar din punct de vedere adminis­ trativ devine un dat pentru jurist, carc elaborează legea, şi aşa mai depa tte. Nici unul dintre aceşti experţi nu simte eă s-ar atla Într-o poziţi e din carc să privească întregul şi, din perspec­ tiva rezultatului global, să pună sub semnul Întrebării vreunul dintre ,.imperativele" tonl1U­ late de ceilalţi expel1i. in trecut, cînd lucrurile erau mai simple, iar regula spunea că "ex peltul trebuie să se ocupc de mecanisme, dar nu şi de gestiune", acensta era s arci na şefului politic al depmtamentului guvernamental respcctiv. Complexitatea măsurilor moderne îl face, însă, neputincios în faţa acestui batalion de expelţi. În consccinţă, măsurilc actuale sînt din ce În ce mai puţin rezultatul coordonării şi al adaptării, cît consecinţa unei sUI11ăli, în care o deci zie o impune pc urmă to area, dcşi acest lucru nu fusesc prcvăzut dc autorii primei decizii; lin proces în care nimeni nu arc puterea de a s p une ,,Sto p !". Măsuril e finalc nu se bazează pe acea diviziune a muncii un de, la fiecarc pas, ci ne va este liber să accepte sau nu ca bază a deciziei sale ceva provenit dc la o altă instanţă. Schcma unică rezultantă, la care nu cxistă alternativă, este detcnninată de necesităţile interne alc accstui proces, carc are prea puţin de a face cu o înţelegere a Întregului, de către cineva anume. Nu există, Într-adevăr, nici o îndoială că pcntru sarcini precum furnizarea de servicii medicale către o Întreagă naţi une, organizarea unică şi cuprinzătoare nu este metoda cea mai eficientă, nici măcar pentru utilizarea întregii c unoaşter i disponibilc; cu atît mai puţin ar fi aceasta metoda care să ducă la o răspÎndirc rapidă a noilor cunoştinţ e . Ca în multe alte domenii, însăşi complexitatea sarcinii reclamă o tchnică de coor donare care să nu se bazeze pe diIijarea deliberată şi controlul tuturor părţilor de cătrc o autoritate conducătoare, ci să fie ghidată de un mecanism impersonal. II 1. Schreiegg, Die Versicherllng als geistige Schâp/imp. des Wirlschojislebens, Le ipzig şi Berlin , 19 34, pp. 5 9-o0. 11 Despre dezvoltarea sistemelor private de pensii în Marea Britanie, vezi în s pec i al În

Report oftlle Commilfee on the

Economic amI Finlll1cial Pmblel11s

ofthe Provisionsfor Oltl

Lon dra, H.M. StationelY Ofticc, 1 954, Cmd.9333, precum şi rezultatul concluziilor acestuia, În A. Seldon, Pension.\· in a Free Sociely, L ondra , Institute of Economic Affai rs , 1957, p.4, un de se afirmă că În "În 1936. în in d ustrie şi comerţ, erau acoperite circa 1 ROD 000 de persoane. În 1 95 1 , erau cuprinsc () 300 000 perso anc, dintre eare 3 900 000 În sectorul privat, iar 2400 000 în sectorul public. În 1 9 53- 1 954, totalul crescuse la 7 100 000. Acum (iunie 195 7), el se apropie de R 500000. Aceasta include circa 5 500 000 persoane din sectorul privat". Evoluţiile din Statele Unitc sint �i mai fra pant e, Însă, aici, cel m ai semnificativ tapt es te dezvoltarea rapidă a unor noi tipuri de asigurări medic ale sau de sănătate (vezi e.e. N ash, .,Contribuţia asigurărilor de viaţă la secU1itatea socială, În Statele unite'" International Labour Revicw, voI.LXXII, iulie 1 955). 13 Din nefericire, În limba engleză [ca şi în limba rom{mă (n. ed. ro m. )] , nu există cehi­ valente corespunzătoare pentru tennenii germani Fiirsorge (a sisten ţă publică), Versicherung Age,


524

NOTE

Versorgung ([în francez ă, prevoyance (n. ed. rom.)]. Vezi, H. Ac hin ger, Soziale Stuttgalt, 1 953, p. 35 ; cf. contribuţiei accluia�i autor la volumul colectiv Nell­ ordnung der sozialen Leislungen, Koln, 1 955; K.I-I. H an smcy e r, OeI' Weg �lIm f.VohlJahrts­ staat, FrankfUlt am Main, 1 957. 1 4 Pentru nu mero as e exe mple î n acest sens , vezi· Stokes, op. cit . 15 Ci pasajele citate mai sus, la nota 4 şi, pcntru gradul în care acest scop a fost atins în diverse ţări, vezi A.T. P eacock , ed., /ncome Redistribufion and Social Policy, Londra, 1 954. \6 În afară de numeroasele publicaţi i ale Organi zaţi ei Internaţionale a Muncii, volu­ mul Freedom and WeIJare: Social Paftern.<; in the j\/O/;thern COlmfries of Europe, ed. G.R. Nelson, sponsorizat de miniştrii pentru afaceri sociale ai Danemarcci, Finlandei, Islandei, Norvegiei şi Suediei ( 19 53 ) este un exemplu notoriu de astfel de propagandă la sc ară internaţională, despre a cărei finanţare ar fi i nte rcs a n t să ştim mai mu lt e. 17 Ban k for r nt e rn at i ona l Settlcments, 2-1'" A nn ll al Repart, Bascl, 1954, p.46. IX Vezi L a ro q ue, op. cit. şi G. R ottie r În lucrarca citată de Peacock, op. cit., p. 9R. \9 W eisser, op. cit. , p.407. Procentele corespunzătoare din venitul naţional alocate În 1 950, În p rinc i palele cinci ţări anglofonc, sînt ofer i t e de E.M. Burns, Social Security and Public Po/icy, p . 5 (în procente): Australia 7,3; Canada 7,99; Marea Britanic II,R7; Nou a Zeelandă 13,18; Statele Unite 5,53. Date recente despre statele europene, ofelite în "Liber schimb şi seeUlitate socială", P/anning, nr. 4 1 2 , 1957, sînt următoarele (în procente): Ger­ mania 20,0; Franţa 1 6,5; Austria 15,R; Italia 1 1 ,3; Marea Britanic 1 1, 0 ; Elv e ţia 1 0,0 . 20 înţeleg că, în Belgia, salari a ţi i în!?i!?i au sto pat această evoluţie, după ce, pe durata a doisprezece ani , cota a crescut de la 25%, la 4 1 %, din salarii (vezi W. Roepkc, Jenseits von Angehot und Nachji'age, Erlenbach şi Zu ric h, 195R, p.295). 2\ Vezi A.T. Peacock, The Economics ofNational II1SllranCe, Londr a, 1952. 22 Cf Stokes, op. cit. , p.R9 el sqq. 23 V ezi Henry D. All en, " Funcţ ia coresp unzătoa r c a organelor fedcrale În domeniul asistenţei pentru persoanele în vîrstă'" American Social Securit)', X, 1 953, p.50. 24 Vezi, de exemplu, Hla/! Stf'eet JOllrnal, 2 i a nuar ie 195X, a lti colul intitulat "Securi­ tatea socială. Cu apropierea aleger ilor cresc şansele unei noi majorări a aloca ţiil or. Congresul ar putea m aj ora cecul lunar cu 5%, sau Cll 10%,". Prognoza s-a dovedit corectă. 25 Nalional Superannuation: Labonr 's Po/i(yj()f· Secllrity in Olcl Age, Lond ra , Labour Palty, 1 957, p.30. 26 /bid., pp.104 şi 106. 27 Cea mai elocventă exp rcsie a ac es tei opi nii se găseşte În " Rapoltul Beveridge" (Social lnsurance and AI/ied Services: Report by Sir William J3everidge, H.M. Stati onelY Oftice, 1 942, Cmd.6404, sec . 426-439), unde se propune ca scrviciul naţional de sănătate să "asigur e ca fiecare cetăţean să aibă acccs la orice tratament medical de care ar avea nevoie, în orice formă ar fi necesară; la domiciliu sau l a spi tal, administrată dc un medic generalist, spec ia l ist sali consultant" ; el ar urma să devină ,.un serviciu de sănătate care să ofere oricărui cetăţe an tr ata m ent e pr eve nti ve şi curativc com pletc şi de orice fel, fără excepţii, fără limită de remuneraţie şi fără nici un fel de barieră economică ce ar provoca amînări". Putem men-

(asigurare), Sicherlzeit,


NOTE

525

ţiona aici că costul anual al serviciului propus, estimat În Rapoltul Bevelidge la 170 milioane lire sterline, se lidică acum la mai bine de 450 milioane. Vczi B. Abel-Smith şi R.M. Titmuss, The Cost ofthe National J-Iealth SelTiee in England and Wales, Camblidge, Cambridge University Press, 1956 �i Report o/file lOf71f7lilfeC! of Enqlliry into file Cost of tlze iVational flealth Service C"Rap0l1ul Guillcbaud"), Londra, H.M. StationclY Office, 1956, Cmd. 9663; cf C.A.R. Crosland, The FU/lire olSocialism, Londra, 1956, pp.120 şi 135. 2R Cf Frangcon Robelts, The Cost o/fleallh, Londra, 1952 şi W. Bosch, Patient, Arzt, Kasse, Heidelberg, 1954; vezi şi L. von M ises, SocialislIl, cd. nouă, Ncw Haven, Yale Uni­ versity Press, 1951, pp.476 et sqq, precum şi literatura gcrmană anterioară citată acolo. 29 Vezi Robelts, op. cit., p.129. Cf. şi J. Jewkes, ,.Economistul şi schimbarea economi­ că", in Economics and Public Policy, Washington, D.C., 1955, p.96: "Problema impOltantă din punct de vcdere economic [în legătură cu National Health Selvice din Marea Britanie] era aceasta: dacă avem un serviciu pentru care cererea, la preţ zero, este infinit de mare, dacă nu se ia nici o măsură pentru a spori ofelta, dacă curba costului creşte rapid, dacă fiecărui cetăţean i se garantează prin lege cel mai bun serviciu mcdical posibil şi dacă nu există nici o metodă de a-l paltiţiona, ce se va întîmpla? Nu-mi amintesc ca, Înainte de a se petrece faptul, vreun economist britanic să pună aceste Intrcbări simplc; după ce el s-a produs, acestc Întrebă1i ali fost ridicate chiar de dOCtOli, nu de economişti". 30 Cf Robclts, op. cit., p.116: "Cercetarea noastră a arătat că medicina, înhămîndu-se la carul ştiinţei, a început să se extindă cu o viteză tot mai marc; că ca alimentează şi este alimentată de ambiţii profesionale şi interese comcrciale; că acest proces este accentuat de propriul succes, prin aceea că promovcază mai curînd prelungirea vieţii Într-o stare de supra­ vieţuire medicală, decît vindecarea; şi că factorii suplimentari ai expansiunii medicinei sînt creşterea standardului de viaţă, precum şi emoţiile şi sentimentelc provocate de contemplarea bolii". 31 lbid., p.136: ,,0 persoană de optzeci de ani, Cll o coastă fj"acturată, trebuie imediat internată În spital, iar o dată internată, va rămîne acolo mult timp. Pe de altă palte, o per­ soană care prezintă o afecţiune fizică minoră, dar care îi afectează, totuşi, capacitatea de muncă, poate fi silită să aştepte un timp Îndelungat". Dr. Robclts adaugă: ,,Această viziune economică asupra vindecării poate părea crudă. Acuzaţia ar fi cu siguranţă justificată, dacă scopul nostru ar fi bincle gencral al statului, considerat ca o entitate supraumană; nu mai trebuie să amintim că doctorul nu se preocupă dc valoarea economică a pacienţilor săi. Sco­ pul nostru este, însă, binele membrilor statului; iar cllm resursele noastre sînt insuficiente pentru a ne pennite să tratăm toate bolile cu eficienţa pe carc ar faee-o posibilă, în condiţii mai favorabile, progresul ştiinţei, sÎntcm obligaţi să punem in balanţă beneficiile directe pe tennen SCU1t pe care le obţine individul, respectiv bencficiile pe tC1l11en lung, care se reflectă şi asupra respectivului individ. 32 Vczi Mark G. Field, Doctor and Patient in SOlliel Russia, Camblidge, Harvard University Press, 1957. 33 Cf E.M. Burns, "Asigurările sociale În evoluţic".


526

NOTE

34

atenţi anal işti britanici ai feno­ in Whar "Ve De,fond, ed. E.F. Jaeob.

Aşa cum arăta, acum cîtva timp, unul dintre cei mai

menului, J.R. Hicks ("UI111ărirea libeltăţii economice", Oxford, Oxford

University Press, 1942, p.l05): "Unul dintre motivele pentru care avem o [ . . 1 este consecinta dircctă a politicii noastrc sociale progresiste; sta­

rată înaltă a şomajului

.

tisticile noastre În privinţa şomajului sînt alcătuite în contextul administrării alocaţiilor de şomaj, iar dreptul la aceste alocaţii este acordat cu fOalte multă generozitate".

35 Vezi Colin Clark, Welfare and Taxa/ion, Oxford, 1954, p.25. 3fi Cf. Barbara Wootton, "Paltidul Laburist şi serviciile sociale", Political

Qliarter�y,

XXIV, 1953, p.65: "Viitoarea schemă a serviciilor sociale aştctlptă o decizie mai clară în

servicii. Sint ele menite să contribuie la o politică de ega­ În lucrările anterioare ale soţilor Webb - măsuri care garantează că nimeni nu va muri de foa­ me, că nimeni nu va fi prea sărac pcntru a mcrge la doctor sau eă nimănui nu-i va lipsi educaţia elementară? Răspunsurile la aeeste întrebări trebuie să guverneze viitorul serviciilor noastre so ciale ceea ce priveşte destinaţia acestor

litate socială? Sau reprezintă doar o pmte din programul minimal la nivel naţional, enunţat

".

37 Ar fi util să ne reamintim doctrina clasică În accst domeniu, exprimată de Edmund

Burke, Thollghts anei Detailism Sca/'ci(v, Jl!orks, VII, pp.390-39I

:

"Ori de cîte ori se Întîm­

plă ca un om să nu poată pretinde nimic, potrivit regulilor comertului şi principiilor de jus­

tiţie, ci iese din această sferă, intrînd în aceca a milei·'. Cea mai bună analiză criti că a nctualclor tendinţc În domeniu se găseşte Într-un eseu de W. Hagenbuch, "Logica serviciilor socialc··, Uoyds /3.R., iulie 1953 (pal1ial reprodus în epilogul la lucrarea autorului intitulată Social Econol7lics, Cambridge, Cambridge University Prcss, 1958) unde susţine (pp.9-12) că "fără să ne dăm seama, sîntem pe cale să alunecăm cătrc un sistem În care fiecare devine în permanenţă d epen de n t de stat pentru anumite nevoi esenţiale şi va deveni, În mod inevitabil, tot mai dependent. Nu numai că serviciiile sociale nu se auto-desfiinţează; ele se auto-propagă. [ . ] F ără îndoială că există o diferenţă enormă între un regim în care cîţiva nefeliciţi primesc alocaţii ocazionale şi temporare, pentru a putea depăşi o perioa dă dificilă şi unul În care o tranşă considerabilă d i n veniturile fiecăruia este În penuanenţă dirijată prin intermediul statului. Absenţa orieărei Icgături Între ceea cc introduce şi ceea ce obţinc individul, situaţie politică ce nu întîrzie să apară atunci cînd se di se ută desprc un fel oarecare de inegalitate în distribuţie, precum şi paternalisl11ul inercnt tuturor acestora, sugercază dispariţia rapidă a acelui mic flux din venitul naţional care nu trece Plin rezervorul serviciilor sociale, precum şi evoluţin către un control total al statului asupra tuturor v e ni tu rilo r. [ . ] De accea, putem rezuma accst conflict politic pe tellllen lung în maniera unnătoare: pe de o pmte, putem tinde la un sistem de servicii sociale care Înlătură sărăcia, făcîndu-i pe toţi să fic săraci (sau bogaţi - dcpinde cum priveşti), neacordînd nici un ..

.

.

fel de alocaţii altfel decît Cll titlu univcrsal �i socializÎnd venitul naţional. Pe de altă palte,

putem tinde la un sistem de sClvicii sociale care Înlătură sărăci" ridicîndll-i pc cei aflaţi sub pragul dc sărăcie, oferind beneficii selectivc grupurilor În dificultate pe baza unei evaluări a

re surselor sau a unui tip de asigurare pc categolii, şi aşteptînd ziua În care serv iciile sociale nu vor mai fi necesare, ÎntruCÎt standardul de v iaţă, chiar şi pentru categoriile cel mai săracc,


NOTE

527

va fi deasu pra pragului de sărăcic". Vezi şi eseu l ace luiaşi autor, "Statu l bunăstării şi finan­ 1950; H. Wil geroclt, "Crizele sec mităţi i sociale şi prob le ma salarială", Ordo, vol.VII, 1955; H. Ac hinger, S'o=iale Siche!/"heit!$l Rocpkc , up. cit., ca p. lV .

ţ el e sale", Lloyds H. R., iu li e ,

) X Cf pr imu l ui eseu de E.M. Burns citat mai sus, la nota 2, În spec ial p.147R. )9 P. Wi l es, "Pro pr ietate şi egalitate'", in Tlle Unservile State, ed. G. Watson,

Londra, 1957, p.lOO. C f . şi E. Dodds, ,,Libeltate �i bu năsta re" , in rIIe Unservi/e State, În speci al

p.20: "A devenit cvident că monopol ul de stat În domeniul servici i lor sociale are a numite

consccinţe anti liberalc, iar co nving erea noastră este că a sosit momentul să oferim nu doar

servicii sociale, pur şi simpl u , ci o gamă dc servicii

domcniu.

40 Î mpotriva p ropun eli lor de reformă

variatc şi concu renţiale, În acest

e nu nţate de Stokes, OfJ. cit., care ar ech ivala cu o

repu d ie re a ob ligaţiil or deja asu mate , trebuic spus

că,

or i cît dc marc ar fi te nta ţ i a de a "con ­

suma tot" şi OIicît de grea ar părea povara deja asumată, această soluţie mi se pa re fatală, ca

punct

de pornire a l oricărei Încercări de a e labora so l utii mai rezonabile.

41 Expresia a fost folosit ă de dl . Joscph Wood Krutch, Intr-o disc uţ ie informa lă.

xx Fiscalitate şi redistribuire Citatul din deschiderea ca pitolu lu i cste luat din F. Gui ccia rd i n i , "A zccea treaptă", Opere inedite, editat de P. G uicc iardi ni şi L. Guicciardini, F l orenţa, I R67, X, 377. Contextu l acestei observaţii, precum şi remarcabi la discuţie (s ecolu l al X VI-l ea ) despr e ti sca li tatea pro­ gresivă, de un de cste luată, mcrită o sumară pr ezen tare . Î n secolul al X V- l ea, re publ ic a tl orcn ti nă , carc t i mp de două sute de ani se bu curas e de

un r egim de libel1atc personală, cu respcctarea principiilor d e drept, aşa cum nu se mai În­

tîm pl asc de pe vr emca Atenci şi a Romei antice, a căzut sub dominaţia familiei Medi ci, carc a acumulat tot mai multc puteri despoticc , p rin apelul la m a s e . Unul dintre instrumentele fo losit e În acest scop a f ost Jiscalitatea progr esi vă, aşa cum mcnţionează Gu icciardini în altă palte

(" Despre

guvernarea Florenţci", Opere! ifledite, II, 40): " Se

ştie cît de mult au fost

opri maţi dc Cosimo nobilii şi bog aţi i , prin impozite: motivu l , pe care fami lia Medici nll l-a

recunoscut niciodată, era acela că ele ofe reau li n mij loc sigur de distrugerc, Într-un mod În aparenţă legal, pentru că Îşi rcze rv ascră puterea de

a

doborî , arbitrar, pe or icinc doreau".

CInd. În secolul următor, se susţ inea din nou ideea i m pozitelor progresi ve, GU1cciardini a

scris (1538 - data sugerată d e K.T. von Ehcberg, "Ştiinţa finanţclor", liandwărterbuch der Staatswissenschajten, ed . a I II -a, Jena, 1909, vo l . l V - nu este mai mult decît o conj ectură) două discursuri strălucitoare despre fiscal itatea progresivă, unu l în favoarea acesteia, iar celălalt, care reprezenta evident opinia autorului, împotrivă. E l c ali rămas sub f0I111ă de ma­ nuscli s şi au fost publicate doar În secolul a l XIX-lea. Obiecţia sa fundamentală

(X,

36R) este

aceea că " egalitate a la care trebuie să tindem constă în aceasta, că nici un cetăţean nu îl poate


528

NOTE

oplima pe altul şi că cetăţenii sînt, cu toţii, supuşi legilor şi autorităţilor, iar vocea unuia dintre cei ce pot fi primiţi în Consiliu cîntăreşte la fel de greu ca vocea oricui altcuiva. Acesta este înţelesul egalităţii În libeltatc, nu acela că toţi ar fi egali În toate privi nţele". EI argumentează (p.372). "Nu este li beltate atunci cînd o pmtc a comunităţii este oprimată şi lovită de ceilalţi; nu acesta este scopul pentru care am căutat libeltatea, ci acela ca oricine să-şi poată păstra în siguranţă starea sa". Pentru el, susţinătorii fiscalităţii progresive sînt

(ibid.)

,,suscitatori del popolo, dissipatori de!/a liberl{'

e

de bllon governi delle republiche"

(a/:,ritatori ai poporului, distrugători ai libeltăţii şi ai bunelor guverne ale republic ii). Pri n­ cipalul pericol este denunţat în pasajul citat la Începutul capito lului, care poate fi reprodus aici şi în versiunea sa OIigi nală, italiană: "Ma e la natltra delle case, che i principii

comminciano piccoti. ma se I 'uo/U o non al'vertisce, 11l0ltiplicano presto e scorrono in lllogo

che poi neSSllno e a tempo a pro vveder Ft ' . Cf.

pc această tcmă G. Ricca-Salerno, Stor/a delle pp.73-76 şi M. G rabe i n , "Consideraţii asupra istoriei doctlinei fiscalităţii progresive", Finan�-archiv, XI I, IIN5. pp.4R 1-496.

dottrine

jinanziare in

Italia, Palcrmo, Hl96,

I Acum zece ani nu rămă�eseră decît fomte puţini economişti care să se opună, d in plincipiu, fiscalităţii progresive; dintre ei trebu ie menţionaţi În special L. van Miscs (vezi, de exemplu, HUl71a l1 Actiol1, New Haven, Yale University Prcss, 1949, pp.R03 et sqq) şi H .L. Lutz, Guideposts to a Fl'ee Eco nol7l) , New York, 1 94R, cap.X L Primul exponent al ge­ neraţi ei mai tinere care a atras atenţia asupra pelicolelor sale pare să fi fost D.M. Wright, Democracy Cind Progres.,·, New York, 1 94R , pp.94- 1 03. Redeschidcrea discuţiei se datorează În princ ipal atcntu lui stud iu al lui W.J. Sium :ji Harry Kalvcn. JI"., The Unea!;:)} Case for Progressive Taxation, publicat Întîi în Univcrsity (�lChicago [01(1 Review, vol.XIX, 1 952 şi apoi, separat, de Un iversity of Chicago Press, În 1952. Două discuţii anterioare efectuate de mine sînt "Nedreptatea impozitului progresiv", Schwei::er Monatsllefle, vol.XXXII, 1 952 şi "Fiscalitatea progresivă, reconsiderată". in 011 Freedol7l {Irul Free Entelprise: E,":"says in Honor of Llldwig von A,fises, ed. M. Sennholz, Princeton, 1 956. O palte substanţială a celui din ul111ă a fost inclusă în acest capito l . O recentă istorie (ne-critică, Însă extrem de instruc­ tivă) a fiscalităţii progresive În Marca Britanie este F. Shehab, Progressive Taxa tio n, Oxford, 1953. 2 Nota marginală a lui Turgot, .,II faut e.\"(!Cll{e,. 1 'ollteU,., el non le prqjet" ("trebuic executat autorul, nu proiectul") este menţio nată d e F. Gentz, "Despre provenienţa resurselor guvernului fj'ancez", Historisc hes JOllmal, III, 1 799, 13R. Gcntz Însuşi face un comentariu despre impozitul progresiv: "lată deci unul di ntre acele impozite cărora le serveşte drept bază altceva decît progres ia pură a venitului sali a avcri i, ca r e se sprijină pc o progresivitate rapidă şi care I1U este cu nimic mai onorabilă decît o tîlhăr ie la drulIlul mare". (Desigur, Gcntz fo loseşte aici temlen ul ,.progresie" Cll referire la valoarea absolută, nu la cea propOlţională a i mpozitu lui.) 3 [J.R. McCulloch], "Despre plînger ile şi propunerile privind impozitele", Edinburgh Review, LVII, 1833, 1 64. Acest alticol timpuriu a fost 111 bună parte inc lus în versi unea, mai '


NOTE

529

lucrării aceluiaşi autor, Trea fise on tlze Principles and Practi­ Londra, 1 R45, p. 1 42 . 4 Vezi K . Marx, Selected Works, ed. V. Adoratsky, Londra, nedatat, 1, 227. Aşa cum a arătat L. von Mises (Plal1l1ing Jar Freedom. South Hol land, []I., 1 95 2 , p. 96), cuvi ntele "ne­ cesită noi asaltuli Împotriva vechii ordini sociale" nu apar în versiunea originală a Mani­ festului Partidului Comunist, ci au fost introduse de Friedri ch Engels în traducerea engleză din 1888. 5 M.A. Thicrs, De la proprie/e, Paris, I H4R, p.3 19: "Proporţionalitatea este un prin­ cipiu, Însă progresivitatea nu este decît un arbitariu od ios". 6 J.S . MiII, Principles, ed.l, 1 8 4S, Il, 353. 7 Pentru treceri în revistă recente ale acestor argumentc În favoarea i mpozitului pro­ gresiv, vezi E. D. Fagan, "Teorii recente şi contemporane În fiscalitatea progresivă", JR.E., voI.XLVI, 1 938 şi E. Allix, "TeOl;a i mpozitu lui progresiv", Die Wirtschaftstheorie der Gegenwart, vol.IV, Viena, 192R. 8 Imi amintesc că profesoru l mcu F. van Wicser, unul dintre fondatorii analizei mo­ derne a utilităţii marginale şi creatorul tenllenului "uti litate marginală" (Gren=nutzen) con­ sidera drept una dintre principalele sale realizări aceea de a fi ajuns la o bază ştiinţifică a impozitării juste. Autorul care a avut, din acest punct de vedere, cea mai mare influenţă în lumea anglo-saxonă '\. fost F.Y. EdgewOIth; vezi lucrarea sa Papers Related to Political Eco­ Ilomy, Londra, 1925, II, în special pp.234-270. 9 Î n 1921, Sir Josiah Stamp (ulterior, Lord Stamp) afirma (7lle Fundamental Prin­ ciples of Taxalion, Londra, 1 92 1, p.40) că "doar d upă ce teoria marginalistă ajunge la o for­ mu lare elaborată, în planul analizei psi hologice, princip iul impozitu lui progresiv va dispune de o bază ştiinţifică sol idă". Şi mai recent, T. Barna, Redistriblltiol1 of fncomes tlzro ugh Public Finance, Oxford, Oxford University Press, 1 945, p.5, putea Încă susţine că "dat fii nd venitul naţional total, satisfacţia este maximizată în cazul unei distribu ţii egale de venituri. Argumentul se bazează, pe de o palte, pe legea descreştcrii utilităţii marginale a venitului şi, pe de altă pmte, pe presupunerea (bazată pe postulatele democraţiei politice, mai curînd decît pe economic) că persoanele cu acelaşi venit posedă aceeaşi capacitatc de a-şi satisface dorin­ ţele. Î n plus, doctrina economică acceptată la ora actuală neagă existenţa vreunci vlltuţi în economisire (mult uşurată de existenţa veniturilor mari) atÎt timp cÎt există şomaj, astfel că justificarea tradiţională a inegalităţii se prăbuşeşte". 10 Această concluzi e poate fi considerată fermă, în d ud a mercu avansatei obiecţii care afirmă că, i ndividual, cei mai mulţi d intre noi distingem uşor dacă o anumită nevoie a un ei persoane este mai mare sau mai mică decît a altcia. Faptul cU avem o părere În acest sens nu implică În nici un fel existenţa unei baze obiective de pc care să decidem cine are dreptate, dacă oamenii au opi nii difclite privind impOItanta relativă a nevoilor altor persoanc; nici nu există vreo dovadă că ar putea cădea de acord, În această privinţă. amplă şi mai bine cunoscută,

a

callnfluence ofTaxation and tlze FU/1(ling System,

11 Slenographische Be richle de/' Verhandlungell ... des prellssischen Abgeordneten­

( 1 898- 1 899), fl, 907: "Principiile cele m ai sacre ale egalităţii politice ar fi încălcate, dacă ne-am angaja pe drumul progresivităţii impozitului. Democraţia Însăşi Încalcă de o sută de mii de ori ptincipiile fundamentale, atunci eînd încearcă să-i supună la poveri mai mari pe cei bogaţi".

hauses


NOTE

530

12 Vezi În special H.C. Simons, Personal fncome Tnxatiol1, Chicago, University of C hicag o Press, 193 S, pp. 17 et sqq. Cf. şi A T. Pe aeock , "Bunăstarea în statul liberal", in The Unsen1ile State, ed. G. Watson, Londra, 1 957, 1'. 1 1 7 : ,.Sprijinul liberalilor pentru măsuri precum impozitarea progresivă nu se bazează pe co n vin g er ea utilitaristă că o l iră în p l u s este mai «prcţioasă» sau va adu ce «o uti l itate mai mare» unui om sărac, decît unuia bogat. EI se b azeaz ă pe o repulsie fermă faţă de inegalităţile crase". 13 Taxation COl11mittce of the National A ss ociation of Manllfaeturers, Facing tlle lssue ofJl1come Tax Determinatiol1, ed. revizuită şi adă ug ită, New York, 1 956, p . 1 4. 14 O.G. H u tton, "Piramida progre s ului ''. in The Unsel1:ile State, pp.184-185. Acest lu­ cru pare să fie rec u nosc u t acum chiar în mediile Palti du l u i Laburist; vezi, de ex emplu , C.A.R. Crosland, The FUlztre ofSocia!sm, Londra, 19%, p.190. 15 Cf. G. Fin d l ay ShiITas şi L. Ro stas , The JJurden of British Taxation, Cambridge, Cambridge University Press, 1943, p.56. Plincipalcle rezu l tat e ale a ces te i investigaţii sînt ilustrate În tabelul următor:

Venit (Lire sterline)

Procent prelevat

i')1'in i mp ozit e

Venit

(Lire

sterl i ne)

Procent pre lev at

pr i n i mEoz ite

]8

1 000 ............

]9

150.................

16

2000 ............

24

200 ................

15

2500............

25

100

. . . . . . . . .........

250................

14

5000............

33

300................

12

10 000 ............

41

350 ................

Il

20 000 .............

50

500 ................

14

50000............

58

anterioare din Repari of /h(' COnLlII;flee 0/1 National Debt and Taxa­ H.M. S tati oner y Oftice, 1 927, Cmd. 2 ROO; pcntru State l e Unite, G. Colm şi H. Tarasov , J'VIIO Pays tire Ta:'(es? T empora ry National Et:onomic Commit tee Mon ograp h s, nI'. 3, Washinb>ton, Govcrn m cnt Printil1g Office, 1940; .1. 1 - 1 . A d l er, "Sistemul fiscal: d istri­ buţia veni turi lo r şi asistenta publ i că", in Fiscal /'o!icies alld the ;/l11erican Economy, ed. K.E. Poole, New York, 195 1 ; pentru Franţa , vezi H. Brochicr, Finances publiqlles el redis/riblilion des revenllS, Paris, 1950; pentru un rezultat s i mi lar, mai vechi, în cazul Prusiei, F.J. N eu m ann. Die persol1liche StclIem VO//1 Einkolll/1len, Ti.ibingen, 1 R96. 1 li AM. Ca rtt er, The Redistribwion of Il1come in Postwar Bri/ain, New Haven, Yale University Press, 1 955, vezi şi Income Redistriblltiol1 al/d Social l>olicy, ed. AT. Peaeock, Londra, 1954; şi R.A. M usgrav e, J.J. Carrol l , L.D. Cookc şi L. Franc, ,.Distribuţia impozi­ telor pe grup u r i de venit: studii de caz pentru 1945", Natiollal Tax Journa/, vol. l V, 1 951. 17 Cea mai notorie dintre aceste prognozc pesimi ste este cea a lui W.E.H. Leeky, De­ mocracy and Liberly, ed. nouă, New York, 1 R99, 1 , 347: ,.0 prog rc si v i t at e foarte pronunţată Vezi şi di scuţ i ile

tion, Londnl,


N OTE

531

În sistemu l de i mp ozite constituie pericolul suprem la adresa democraţi ei, creînd o stare de l ucruri În care o clasă impunc alteia pove ri pe carc ea nu este chcmată să le supOite şi angajează statul în proiecte e xtrava gantc. Cll convingerea că întrcg costul va fi aruncat pe umerii altora". 1X Royal Commission 01'1 Taxatiol1 of Profits (Ind Inco/Jle, Second Report, Londra, H.M. StationelY Oftice, 1954, Cmd.9105, sec. 142. Il) Judecătorul White în Knowltol1 v. Moo / 'e, 171-; U.S. 41, 1 900, citat de Bl ulll şi Kalven, aşa cum este menţionat mai sus, în not a 1. 10 E.R.A. Scligman, f>/'ogressive Taxalion ill Tllem:" (fl1d Practice, cd. a II-a, Balti l1lorc, American Economic Association, 1 90R, p.29R. 21 Vezi sec.50 din rapOitu l citat la nota I R. 22 J.R. McC ul loch în altico)ul c i tat mai sus. Ia nota 3, p.1 62; de asem enea , În Treatise 0 /1 Taxation, p.141. E x presia a fost folosită ulterior În mod frccvent şi apare, de exemplu, în F.A. Walker, Political Economv, ed. a li-a, New York, I RR7, p.491. 23 Vezi di scuţ ia detaliată din Final Repor! o/tlle Ruyal COl7lmission olltlle Taxation of Profits and Jl1come, Londra, H. M . St atio nc ry OftIce, 195X, cmd.9474, scc.1 X6-20 7, în spccial I Ro. "Este inercnt, în cazu l unui i mpozit progrcsiv, ca ci să aibă incidenţe diferite asupra vcnitUiilor cgale şi inegale". 24 Mer ită notat fa ptul că aceiaşi autori care vorbeau altădată dc aşa-zisa "epuizarc a opoltunităţii de investiţii" cer acum ca ,.progrcsivitatea efcetivrt a impozi tului pe venit să fie Întărită" şi sub l i n iază că " cca mai impOitantă problcmă cu care se confruntă astăzi po l it ica americană este cea a pro gn:;s i vi tăţi i impozitulu i pc venit"; ci susţin cu toată seriozitatea că "ne a fl ăm într-o situaţie în care un dolar marginal prelevat dc fisc es te evident capabil să generez e o uti litate soc ială mai mnrc decît cea a dolaru l u i marginal dc pe foaia dc salarii" (A.H. Hansen, .,Misiunea de a promovC\ c re�te rea cconomică şi stabilitatea", al ocuţiu ne la National Planning Association, 20 februarie 1956). 25 Aceasta pare să-I fi tulbural pî nă şi pc un autor atît de ferm conv ins de justeţea fis­ calităţii pro gres ive, Încît dorea să o a p li ce la scară internaţională (vezi .r. E. Mcade, Plaflnillg and the Price ,\4echanism, Londra, 1941\, p.40): "Astfel, un autor valoros căru ia i se rcţin, prin im pozit , 19 sh ill in gi 6 pencc la o liră s tcr l i n ă [adică, 97SX.j, trcbuic să cîştige 200 lirc pentru a avea bani să pl ătească 5 lire, pcntru L11l serviciu me naj er oarccarc. EI ar putea decide să facă el însuşi acea muncă, în loc să scrie. Doar dacă ar fi de patruzeci de OI; mai productiv În sc r is , decît În acea activitate casnică, el ar putca găsi profitabil să extindă diviziunea 111lm­ cii şi să co mp en s eze, prin travaliul săli literar, munca respeclivă". 26 W.A. Lewis, The P/'il1ciples of C.conomic Planning, Londra, 1949, p.30; se parc că argumentul a fost fo losit Intîi de L.T. H ob h o ll se , LibemlisfI1, L o nd ra. 1911, pp.199-20 1, carc sugerează că argumentul în favoarea unei super-taxe estc "respectuosul dubiu că un si ngur i ndivid valorează pentru societate, în vreun fel, atit dc mult pc cît încascază unii" şi sug erează că "aj ungînd la un venit anual dc 5000 dc lire, ne apropiem de l i mi ta valori i industliale a individului". 27 Cf. W light , op. ciI., p.96. "Nu trcbuie să uităm că legile noastre privind im pozi tul pe venit au fost, în m aj oritatea lor, elaborate şi p ro mu lga te dc oameni cu salari i regulate, In beneficiul oamenilor cu salarii regu late" .


NO T E

532

28 L. v o n Mi s es , Hllman /lctiol1, pp . R04-R 05 . Cf � i Colin Clark, Welfare a n d Taxa/ion, Oxford, 1 9 54, p. 5 l : "M u lţi susţi nători ai uno r niveluri înaltc ale i m p oz i te l or sînt si n c eri ad­

ai monopol urilor; însă, dacă n i vcl u l ar ti mai redu s şi mai a l es dacă profituri le ar fi scutite de i mpozi te , ar apărea mu lte fi rm e care să- i concureze pe vechi i mo­ nopol işti . De fapt, actualele rate excesive ale i mpozitelor sî nt unul dintre pri n c i p ale l e motiv e pent ru care, astăzi, monopo luri l e sî n t atît de putcrnic c" . La fe l, Lioncl Ro bbins, " Note dcspre fi na n ţel e p u bl i ce ", Lloyds B. R. , octombric 1 9 55 , p. 1 o: , . Faptu l că a devenit atît de greu să strîngi chiar şi o avere m ică trebuie să aibă efecte pro fu n d e asupra organizări i afac e ri l or; şi, pentru mi ne, n u este deloc clar că a c este rezultate servesc interesul societăţi i . Consecinţa nu va fi, oa re, aceea c ă v a fi d i n ce În ce mai greu să se dezvolte i n o v aţ i i , exceptînd sfera cor­ poraţii lor deja i nst i tu i t e, iar o cotă din ce În ce ma i mare din acumu larea pro d usă va avea loc În m a ri le grupuri industtiale care au reuş i t - În bună pflIte, datorită iniţiativelor individuale din trccut - să ia a Vi nt Inainte de glac i aţiu ne'?" 29 Vezi Wright, op . cit. , pp.90- I 0 3 , cf şi J . K . 8 u ttcrs şi 1. L itner, Effe cts of Federal Taxes on Growing Enterprises, Bos to n , Harvard G raduate School of BlIsiness Admi n is t ra­ ti o n , 1 9 45 . versa1;

nedi stri b u i tc

30

Vezi relatarea din Nelll }lorle rimes, () ianuarie 1 9 5 6 , p.24. 3 1 O bun ă palte a acestei risip e În d om e n i u l taxelor şi cheltuielilor cste o co n sec i nţă a i mpoz i tu l u i progresiv, Întrucît, în lipsa a c estu i a, ar putea fi ad es ea în i nt eres ul unei firme să-şi pl ătea sc ă În aşa fel condu cători i exec u t i v i , Încît să-i i n cite să-şi ach it e cheltui e l i l e de reprezentare din p ro pr i i l e buzunare. M u l t mai mari decît se şt i e, În gcneral, sînt şi costu rile j u ri d i ce cauzate de fiscalitatca progresivă; cf Blum ş i Ka lvcn, of'. cit. , p.43 ! : " Remarcăm cu uşuri nţă cît dc m u l t timp din ziua dc l uc ru a jur i stu l u Î care l u c rcază În d o m e n i u l im pozite lor pe venit se co nsumă datorită fapt u l u i că i mpozitu l e st e progresiv. Probabil că majoritatea probl emelor sa l e sînt fie p ro voc at e , fie a g ra v at e de acest fa pt".

XXI Sistem ul mon etar Citatul

de

la începutu l capitolului estc luat din

J.M. Keynes, The Economic Conse­

qllences of the Peace, Londra, 1 9 1 9, p.220. Ob s erv aţ i a l u i Kcynes

a fost

marcă sim i la ră atri buită l u i Len in, potrivit cărcia "cel Illai bun m od

c ap i ta l ist este coruperea

monedci" . C f .

provocată de o rc­ di str u ge s i stem u l

de a

şi e n un ţ u l u i u ltc rior a l l u i Keynes, î n st u d i u l A TraCI

on MonetalY Reform, Lo n dra , 1 92 3 , p. 45 : " Capita l ism ul i n d i v idual ist de astăzi, tocmai pen­

tru că încredinţează economia invcstitornl u i i n d i v idual, iar pro d u cţ i a patro n u l ui ind ividual, presupune

un

vieţuirea sa -

et a lo n stab i l de va loare, iar fu ncţionarea sa efic ientă - poate chiar s u p ra­

sînt imposibi le, în

l i psa ac est u i a" .

I Cf. L. von M ises, fful7ulI7 Action, New Havcn, Ya l e Un ivcrsity Press, pp.42 9-445 .

1 949,


NOTE 2

533

Deşi sînt co nv i ns că sistem u l bancar modern, aşa cLi m s -a d ezvo l tat , recl a m ă a num i te

i n st ituţ i i p u bl ic e precum bănci l e centrale, mă Indoi esc că ar fi neccsar sau d ez irab i l ca ele

(sau guvernele) să ai bă monopo lul as u pra emiterii tuturor tipurilor de mo nedă . Desigur, sta­

tu I are dreptul să protejeze n u mele u n ităţii monetare re care el (sau oricine a l tc i neva) o e m i t e şi , dacă emite "dolmi", să împiedice pe ori cine altcineva să emită m ij l oace de pl ată cu acelaşi

n u me . Cum cade în sarcina sa să impună contractele, el trebuie să poată determina care es te m ij l oc u l de plată l ega l p e ntr u î n dep l i n i rea oricărei obl igaţii contractate. Nu pare să existe n ici

un motiv pentru care statul ar trebui să interzică fo losirea altor tipuri de mij l oace de schimb,

fie ele mă rfuri sau ban i , emise de un al t agent, intern saLi extern . U n a d i ntre cele mai efi­

c i ente măsuri de p rot ej a re a Ii beltăţii i n di v i du a l e

ar

putea fi int erzi c e rea pli n c onstit uţ i e a

oricăror restJi cţi i impuse tranzacţi ilor în orice fel de bani sali meta le preţ i o as e. 3

Cele mai i m pO lta n te di ntre aceste v a li a ţ i i temporare şi reversibi l e · În cerere, pc c are le

pot cauza vadaţi i l e m o net a re , SInt sch i mbări l e În cererea relativă de bu n uri de consum şi bu­ n u ri de i n vestiţie; nu putem d ez bat e această problemă fără a intra În toate a s pecte l e contro­

versate ale teoriei ciclului economic, l ucru i m p o s i b i l a i c i .

4 Vezi discuţia m a i detaliată a acestor probleme Î n l uc ra rea mea MonetG/Y Nationalism

and International Stability,

L o n d ra ,

1 937.

5 Vezi R.S. S aye rs , Central Banking

afler Bagehot,

Oxford , 1 957, pp.92 - 1 07.

o Vezi Col in C l ark , " F i n a nţe publice şi sc h i mbările în valoarea b an i l or" , E. l. , vo l . LV, 1 945; c omp ara ţ i Cll d i s c u ţi a l u i J .A . Pec h man , T. rvIayer ş i D. S m ith în R. E. & S. , voI .XXXIV, 1 95 2 .

7

Cifrele citate î n t ex t s în t rezu l tat el e ca lc u l e l o r pe care le-a TaCllt, pe ntru mine,

dI. Salvator V. FelTera, căruia îi rămîn reclll1oscător pentru aj u to r u l oferit. E l e s-au l i mitat la

ace l e stat e pentru care indicii statistici anuali priv ind costul vieţi i au fost uşor acces i b ili ,

p en tru Înt reaga p er io ad ă de p a tr u zec i de a n i . I nte n ţi o n at nu i ntro d uc În text decît c i ti ·e rotllnde, deoarece nu cred că rezu ltatele u ll u i astfel de ca l c u l /l e pot oferi altceva decît indi­

caţii sumare p Iiv in d o rdinele de mări me i m p l I cate. Pentru cei interesaţi, ofer aici r ezu ltatele c u prima zec imală, pentru toate statele l u ate În ca lcu l . Procent

Procent

P ro cent

........

70,0

Noua Z ee lan d ă . . .

49,9

G e rman i a . . . . . . . . . . . .

37, 1

Canada. . . . . . . . . . . . . . . .

59,7

No r v c g i a . .

49,4

Belgia . . . . . . . . . . . . . . . . .

2R,R

E lv eţia. . . . . . .

.

.

.........

.

S . U .A . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5 R ,3

Egi pt.. . . . . . . . . . . . . . . . . .

4/-:,2

P e ru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

20,6

AfIi ca de Sud . . . . .

52,3

D a ne ma rca . . . . . . . . .

4X, 1

I talia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 1 ,4

M a rea B r i tani e ..

5 0 ,2

Ola n d a . .

. .. .. .. .. . . ..

44,0

Franţa . . . . . . . . . . . .. . . . . . .

1 1 ,4

S u ed ia. . . . . . . . . . . . . . . . .

50, 1

I rl a nd a. . . . . . . . . . . . . . . .

42 , 1

G rec i a . . . . . . . . . . . . . . . . .

� ,4

.

R în cazul Franţei, c i ti·a nu ia În

fi·an c u l u i , în c urs u l anul u i 1 95 R .

.

c on si d e rare

pronuntata deprec iere şi d ev a l o r i zare a


NOT E

534

9 Nu există o ser i e continuă de indici, dispo n i b i l i pentru În t reaga peri oa dă de două sute de ani, însă tendinţa ap roxi mat i v ă a preţu ri lor poate fi eval uată punînd cap la cap datele ofe­ rite de Elizab eth W. Gi lboy . "Costul vi eţ i i şi sa lari i l e reale În A ng l i a secol ului al XVII I-lea", R. E. & S, voI XVI II 1 936 şi R.S. Tucker, "Salari ile rea le al e meş teş lI gari lor din Lon d ra 1 729- 1 735", Journal o/the American Statistical Associatiol1, vo l . XX X r , 1 936. 10 Această afimlaţie se bazează pe indicele pre ţuri lo r en gros p e n tru Statele Unite (vezi Bllreau of Labol' Statistic Chart Series, Wa s hi n g ton Governmcnt Printing Oftice, 1 948, .

,

,

,

E- I I ).

I I C f. W. Roepke, Welfare. Freedo!1J. al1d Inj/atiol1, Lon d ra , 1 95 7 . ese ul u i "Ocupare co mp letfl , pla n i ficare � i inflaţie", ReJlie l l' olrlle Institute qf Puh­

1 2 Cf.

lic Affairs, Melbourne,

V ictoria

Austra l ia , vo l . l V, 1 950;

,

şi

versiun ea gell11ană În Vollbe­

schiif!ig ung, In}lalio/1 lmd Planwir/sc!wjt, cd. A. H u no l d . Zi.irich, 1 9 5 1 ; şi F.A. Lutz .,Peri­ colul inflaţiei şi pol itica conjuncturală" , Scll I l 'eizerische Zeitsch/'ift .Il//' VolkslV irtschajt und

Sta/isfik, XCIJI,

1 957 şi "Inflaţie pro d us ă de eost şi cerere", Banca Na::iol7ale di Lavoro

Quarterly I?eview, voI. X L l V , 1 95 R .

1 3 J . M . Key n es , A Tracl on 1t4onetmy RefoJ'f1I, p.XO. 14 Es e u l cu acel titlu al l u i Henry C. S imon, publ icat i n iţia l în .! P. E. , v oI . X L I V , 1 936) este retipărit În l uc rarea sa Economic Policy ./or a Free Society, Chicago, Uni versity of

Chica l;?o Press, 1 94R .

1 :>

po l it i c i i mon etare, dar nu ş i obl igatorii a l e băncilor. 16 Erorile fatale înce p d u pă pri m u l război mo ndi a l cu Încercarea Mmii B rita n i i ue a rea du c e l i ra sterl ină la valoarea anterioară, în l oc să o lege d i n nOll de aur la o nouă paritate, corespunzătoare val ori i sa le reduse. Nu n u mai că acest lucru nu e ra reclamat de pri n c ip i i l e eta lo n u l u i-au r ci el co n tra v enea celor m a i bune princ i p i i ale do ct ri n ei clasice. D. R i ca rd o spusese Într-o situaţie similară, cu o sută de ani mai În a inte : ,.nu aş fi sfătu it n i c i od ată un guvern să restaureze pari tatea monedei, cînd ca pi erduse 30'1.1 din puterea sa de c u mpăra re ; aş recomanda, aşa cum prop u neţi dar nu în acelaşi 1110d, ca m o n eda să fie fixată la valoarea d eprec i ată, coborind eta lonu l , iar În viitor s ă nu mai aibă loc dev iaţii" (scrisoare către .lohl1 Wheatley, Correspondence of David Ricardo, cd . P. Sraftll, C am b r i d ge Cambri dge Uni­ Aceasta se

apl i că

cel puţi n i n stru m ente l or trad iţiona le ale

măsurilor m a i no i , precum modificarea rezervelor

,

,

,

,

.

v es ity Press, 1 952, IX, 73).

1 7 Ex istă, desigur, motive serioase

pentru a l ibera l i za complet c o melţ u l cu aur. Într ad e fi de dorit să se meargă mult mai d ep alte în această direcţie: pro babi l că nimic nu ar contribui m a i mult l a stabil itatea monctară pe p l a n internaţional dccît a n gajame nt u l asu mat de mai mu l te ţări, Plin tratat, de a n u p la sa n ici un fel de o bsta co l in ca lea schi mbUiilor în m on eda alteia. S-ar putea argumenta şi În tlwo area perm i s i u n i i acordate b ăn c i lo r res pec tive de a l u c ra pc teritOliul c el orla l te ţări). Însă, deşi această măsură ar co ntrib u i sensibil la resta­ urarea unui etalon internaţional stab i l , contro l u l asupra valori i acestui eta lon ar răm îne tot în mîinile a uto ri tăţ i l or din stat el e mai mari ca re palti c i p ă la e l . I X Cf eseu l meu ,,0 v a l ută ma rfă , E.J. , vo l . L I I J , 1 943 , ret ipări t În Individualism Cind -

văr, ar

-

"

Economic Orde/', Londra �i Ch icago, 1 94 R .

1 9 V ezi eseul

m e u MonetmJ) Nationalism and Intemational Stahilily.

­


535

NOTE

XX II Locu inţe şi lIrbanism de la în ceputu l capitol ului Londra, 1 949, p.32.

Citatul Planning,

R.

este luat d i n

W.A. L ew i s ,

Tlle PrinCIIJles of Economic

1 O Încercare lăudabilă de remcdiere a acestei pozi ţ i i a fost rccent întreprinsă de TlJrvey, Ecol7omics of Real P/'operLY, L o n d ra , 195 7. D i ntre lucrări l e anterioare, uti l e

pentru an al i za asp ecte l o r escn ţi a l c , am intim disclIţia despre impozitele locale efectuată de E. Cannan, în special î n liistOf:V o/ Local Rates, c d . a I I -a, Lon d ra , 1 9 1 2, precum şi memo­ randul11ul săli în Royal COl1lmÎssio/1 01'1 Local Taxa/ion: Memoranda Chiefly Rela ting fo the Classijicatiol1 and Incidence o/ Imperial arul Local Taxes, Londra, H . M. S tati on e ry Office, 1 899, Cmd.9S28, pp. 1 60- 1 75 . 2 Adam Smith, Lcctures 011 Justice. Police. Revcl1/le. and Arms (p rel egeri susţinute în t 763), ed. E. Ca n n an , Oxford, I R96, p . 1 5 4 . 3 Cf. M. Friedman şi G . J . St ig l er, R()oj.�· OI' Ceilings ?, N ew York, Foundation for Eco­ nomic Education, 1 946 ; B. de Jouvenel, No Vacancies, New York, Foulldation for Eco­ nomic Ed uc at i on , 1 94R; R.F. Han'od, Are Thcsc Hal'dsl7ips NecessGlY ?, Londra, 1 948 ; F.W. Paish, " Economia rest ri c ţ i i lo r asupra c h i rii lor" , Lloyds B.R. , a p ri l i e 1 95 0 , reti păr ită în lucrarea a uto ru l ui , Post- f·Var Finnncial Problems, Londra, 1 9 50; W. Roepke, Wohnungsz­ lmngslI'irtschaft .- ein curoţJăisc"es Pl'Oblcm, Di.'l sscldort� 1 9 5 1 ; A. A monn, "Normalizarea economiei locuinţei - o abordare de pri nc i p i u , Schwci:cr 1\4onatshc:fte, i u nie 1 95 3 ; .şi ese urile mele Das Mieterschllt::problem, Viena, t 929; şi "Efccte le c o n trol u l u i asupra ehiriil or", .

"

­

Schqften des Vereinsfiil' So:ialpolitik, v o l . C LXXXl 1 , 1 929.

4 Această ilustrare este ofe rită (vers iu n ea retipălită).

de

F.W. Paish, în

5 E. Forsthoff, Lehrbuch des f··eni'altul lgsrechts,

e<;c u l citat la nota prec cd e nt5 , p.79

'/ , M u n c hen t 950, 222. ,

o Doar în ultimul ti mp au fost Întrep rinse efOlturi hoHi.rîte ş i s i stemati ce , atît în Ma rea Blitanie, cit şdn Gennan ia, p entru abo l i rea în tregu l u i s i stem de control al ch iJii lor; el apare

chiar şi în Statele Unite, la N ew York . 7 Această posibil itate a fost dese or i fo losită, în div e rs e locuri pentru a al unga mino­ rităţile rasiale nepopu lare. X Sir Frederick Osborn, " CU Ill este distorsionată dezvoltarea sectoru lui locui nţelor, p ri n su bve n ţ i i , Lloyds B. I? , a pri l i e , 1 95 5 , p . 3 () . \) Pe această temă vezi Tu rv ey op. cit. şi A l l iso n D U ll ha m "Plani ficare urbană: o ana­ liză a conţinutului pl an u l u i de referinţă" , JOllrnnl ojLaw and l:conom Îcs, vo U, 1 9 5 R . \O S-ar putea redacta un studiu despre modul În care ac eastă mişcare pentru plan ificare urbană s-a tranSf0l111at într-un fel de anti-economie, sub cond i.l c e rea unor oameni precum Frederick Law Olmsted, Patrick Geddes şi Lewis MuntorJ. "

,

,


NOTE

536

I I Ar trebui, poate, să spunem, În apăI:area economişti lor britanici, că ar fi fost aproape imposibil ca aceste absurdităţi să devină legi, dacă etapa dec isivă a pregătilii legislaţiei nu s-ar fi desfăşurat Într-un mo ment in care economiştii se preocupall aproape in totalitate de efOltul de război, iar plani ficatorii urbani aveau timpul şi cîmpul liber pentru a-şi promova concepţia despre llunea mai bună de după război. Nu am exgera Cll nimic dacă am spune că, În momentul în care era votată legea, aproape nimeni din Parlament nll îi înţelegea implicaţiile şi probabil că ni men i nu a prevăzut că ministrul de resOlt Îşi va folosi puterile pentIU a decreta o confiscare completă a cîştigurilor din dezvoltare. in privinţa legii, vezi Sir Amold Plant, "Plani ficare funciară şi funcţi i l e economice ale proprietăţii", Journa/ of tlle Chartered A uctioneers and Estate Agents Institute, vo1.XXIX, 1 949; pe lîngă lucrarea deja menţionată a lui R. Turvey, vezi mticolul său " Taxele de dezvo ltare şi problemele compensălii şi ameliorăJii", E.J., vol . LX f I I , 1 953 şi mticolul mcu ,.0 taxă pe eficienţa spOIită", Financial Times, Londra, 20, 27 şi 28 aprilie J 949. 12 C. M. H aa r, Land Plannil1g Law in CI Free Socie ty: A St lldy of flle Britislz Tawn and Country Planning Act, Cambridge, Harvard Un iversity Press, 1 95 1 ; cf. recenziei mele pe marginea acestei lucrări, în Universily olChicago Len-v Review, vol.X IX, 1 95 1 - 1 952. 1 3 Stricta sensu, această descriere se referă la lege, aşa cllm a apl icat-o min istrul de re­ SOIt care a fost autorizat să fixeze taxele de dezvoltare la lin anumit procentaj din cîştigul obţinut ca lI1'mare a dezvoltări i , el ho1ărînd să le fixeze la 1 0011.1. 14 Central Land Board. Practice Notes, seria 1, Londra, H . M . Stationery Oftice, 1 949, pp.lT-I II. 15 August L6sch, Tlle EconomÎcs of Locafion, Ncw Haven, Yale University Press, 1 954, pp.343-344.

XXII I Agricultură ş i

resurse naturale

Citatul din deschiderea capitolului este propoziţia fi na lă din Edmund Burke, in Wo,.ks, VI I , 4 1 9 .

Thoughts

and Details upon ScC/rcU)', 1 7 95 .

1 Vezi E.M. Ojala, AgricllltuI'e anei Economic Progress, Oxford, Oxford University Press, 1 952; K. E. Boulding, ,,Analiză economică şi politică agrară", Canadian Journal of Economics and Political Science, vo l.XI I , 1 947. retipărit in COl1lemporG/Y Readings in Ag­ ricultura/ Economics, ed. H.G. Halcrow, New York, 1 955; T. W. Schultz, Agricll/ture in an Unstab/e Economy, New York , 1 945 ; J. Fourasti6, Le granel espo ir du /\:Xe siecle, Paris, 1 949; H. N iehaus, Leitbileler der Wirtscha./i- und Agralpolitik, Stuttgalt, 1 95 7 ; H. Niehaus şi H. PLiebe, Agrarpolitik in der sozialen l\llarktll'irtschajt, Ludwigsburg, 1 956. 2 Sir Ralph Enfild, "Cîtă aglicu ltură'?", L/oyds B. R. , aprilie 1 954, p.30.


NOTE

537

3 Poate merită să menţionaăm, dat fiind că este puţin cunoscut, faptul că şi În acest do­ meniu ideea unor măsuri de control a ven it din G erman i a . Cf relatării din A.M. Schlesinger, Jr., The Age ofRoosevelt: The Crisis ofthe Olel Orde,., 1 9 / 9- 1 933, Boston, 1 957, p. I I O : "La sfirşitul anilor '20, impresionat de LIn program dc control al agriculturii pe care îl văzuse funcţionînd În Gem1ania, Beardsley Ruml de la Laura Spelman Rockefcller Foundation i-a cerut lui John Black, aflat acum la Harvard, să investigheze posib ilităţile de adaptare a sa la problemel e fermierilor americani. În 1 92 9, Bl ack a defi nitivat dctaliile unui plan pe care l-a numit plan de cote de producţie vo luntarc . . . ". 4 Cf. H i lde Weber, Die Landwi,.tschaft i/1 der valkswirtschaftlichen Entwicklllng, "Berichte iiber Landwiltschaft", Sonderheft nI'. 1 6 1 , Hamburg, 1 95 5 . 5 Despre gradul în care "conservarca solului" a servit adesea drept un simplu pretext pentru controlul economic, vezi C . M . Hardin, The Po litics qfAgriculture: Soil ConsenJation a nd the StruggleJor Power

6

in Rural America,

Glencoc, I U . , 1 952

Despre problemele statelor subdezvoltate şi asistenta pcntru dezvoltare, vezi În spe­ cial P.T. Bauer, Economic Anal}'sis and Po licy in Underdcveloped Co un tr ies , Cambridge, Camblidge University Press, 1 95R; S.H. Frankel, The I�conomic Impact on Underdeveloped Societies, Oxford,. 1 95 3 ; F. Benham, "Reflecţii privind statele insuficient dezvoltate", El Trimestre Economico, vol.XIX, 1 952; M. Friedman, " Asistenta economică externă", Yale Review, vol .XLV l l , 1 958.

7 F. W . Paish a evidenţiat - cred eu, pentru p rim a dată - complemcntu l din trecut al acestui fenomen: ţările bogate Îşi plătesc excesiv ferm ierii, de regu l ă, În timp ce ţă rile sărace Îi plătesc, În general, prea puţin. R in altico lul citat mai sus, la nota 1 , K.E. Bo u l din g prezintă extrem de bine acest as­ pect important şi unanim recunoscut: dezvoltarea u ll u i s urp l us agricol, Înainte ca industria­ lizarea rapidă să poată produce o creştere a avuţiei. În special p. 1 97: "Aşa-numita «revo l uţie industrială» nu se datorează celor cîtcva sc himbări tehnicc, mai degrabă lipsite de i mpor­ tanţă, din industria textilă. Ea a fost copilul revo luţiei agrare, materializată Plin cultivarea napului şi a trifoiului, prin asolamentele evadrienale, pri n ameliorarea efectivelor de animale - toate produse în prima jumătate a secolului al XVI I I-lea. Napul, iar nu războiul de ţesut, este părintele revoluţiei industliale". 9 Aşa cum a arătat Anthony Scott, Natural Resolll'ces: The Econamics oJ Conserva­ tion, Toronto, University of Toronto Press, 1 955, p.37, "întreaga şcoală a economiei agrare (şi ruda sa, economia instituţiona lă)" provine din prcocupările a mericanilor. \O Cf P.B. Sears, "Ştiinţă şi resurse naturale", A merican Scientist, vol,XLlV, 1 95 6 şi "Procese de schimbare a mediului înconjurător, iniţiatc de către om" , in lv/an 's Rote in Changing the Face of the t-arlh, ed. W.L. Thomas, Jr., C h i cago, University of Chicago Press, 1 956. I I Vezi În special Scott, op. cit. ; Scott Gordon, "Economia şi probl ema conscrvării", Journal of Law and Economics, vo l . l , I 95R; şi S. von Ciriacy-Wantrup, Reso urce Conserva­ tion: Economics and Policies, Berkeley, University ofCalifonfia Press, 1 952.


NOTE

538 1 2 C f.

L vo n Mises, Socialism, New Haven. Yale Univcrsity Press, 1 95 1 . pJ92; S coU, pp.R2-85. \ 3 C f l u crălii mele Tlle Pure Theory (�l Capital. Londra, 1 94 1 , ca p . Y l l , În special p . 88 n . 14 Vezi Scott. op. cit. , p. S. 1 5 Ibid. , p.97.

op. cit. ,

XXIV

Învăţăm înt

ş i cercetare

Citatul cu care În ce p e cap itolul este luat din J . S . M i I I. On Liberty, cd. R.B. McCa llum. Oxford, 1 946, p.95. Cf. şi Be ltrand Russel l. eare c om c n tează această p ro b l e m ă, nouăzeci şi ci nc i de ani mai tîrziu, În prelegerea "John Stuart M i I I", Proceedings ofthe British Academy, XLI, 1 955, p.57: "Î n ţările care au ado p tat p ri n cip i i lc [lui Fichte], e fec tu l Învăţămîntului de stat a fost crea rea unei tunne de ignoranţi fanatici, capabi l i ca. Ia ord in. s<:'i plece la război sau să-i persecute pe alţii, dacă este nevoie. Atît d e mare est e acest rău, î n cî t ce l pu ţin după pă­ rerea mea, lumea ar fi fost mai bună dacă nu ar fi ex ist at învăţămîntul de stat.

I

C f. M i I I , op. cit. , pp.94-9S : ,.CÎ t despre copi i, proasta aplicare a noţiunii de l ibeltate este un real obstacol în î ndep lini rea de către stat a o b l iga ţ i i l o r sale. Am putea crede că pentru unii, copiii sînt - literal, iar nu metaforiC' - o palte a l or, atît de refi'uctară este at i t ud inea lor faţă de cea mai mică ingerinţă a l egi i , al cărei control este absolut şi exclusiv - mai refractară decît În cazu l · tuturor cel o rl al te încălcări ale l i b cltă ţi i lor de acţi une. Cei mai Illulţi par să p reţui asc ă mai m u lt puterea decît l i be ltatea.. Să l uăm, de ex e mplu . cazul Învăţămîntului. Nu este, oare, aproape de la sine înţeles că. stat ul ar trebui să pretindă şi să im pună, pînă la un anu mit niv e l , ed u caţia tuturor celor care ii dobîndcsc. pri n naştere. c et ăţen ia ? [00'] Dacă gu vern u l s-ar hotărî să ceară o edu c ati e bună pentru fiecarc copi l . ar p utea fi sc u tit de grija de a o fu rn iza . EI ar putea lăsa la lat itudi nea părinţilor si" o bţ i nă pentru copi i i lor educaţia pe care o doresc, acolo unde o doresc, mu lţumi ndu-se să-i aj ut e la plata taxelor pe cei din c la­ sele inferioare şi achitind În tota l itat e cheltuiel i lc celor care nu pot �i nu au pe n i m eni care să le plătească . Obiecţi ile aduse, pe bună dre ptate. învăţămîntu l u i de slat nu se a pl ic ă şi impu­ neri i educaţiei de către stat, ci numai as um ăr i i de către e l a cond uc eri i acesteia, ceea ce este cu totu l altceva". 2 Î n trec ut , nevo ile serviciului m i l itar un iversal au j ucat, probabil, un rol mult mai i m pO ltant decît cel e ale s u fi'agi u l u i universa l. în determinarea guvernelor să in st i tu i e obligativi.tatea Învăţămîntului. 3 Wilhel m vo n Humboldt, Ideen :u eine/JI Versl/ch die Griin:;en de,. Wirksamkeit des Staates =u bestimmen (sclisă in 1 792, dar pub l i c.ată p ent ru prima dată. În formă completă, l a Breslau. În 1 85 1 ), capV I . capVI, sumarul de la înc e p ut şi propoziţia finală. Î n traducerea


NOTE

539

engleză, The Sphere and Du/ies of Governl1lent, Londra, 1 954, sUl11arlll a fost transferat la tabla de mateli i. 4 Cf. Lu dwi g von M ises, Na/ion. Staat ltl1d Wirfschaji, V i ena, 1 9 1 9 . 5 Mi lton F ri edm a n . "Ro lul statu l u i În ed u c aţ ie", in Economics omi ffle Public Interes!, ed. R.A. Solo, New Brunswick, N.Y., Rutgers U n i v e rs i ty Prc.')s, 1 95 5 . 6 Cf. G .J. Stigler, În eseul său încă nepu b l icat "Teoria ec onomi că a Învăţămîntului". 7 Vezi propunerile interesante făcute de M. Friedman În lucrarea citată mai sus, la no­ ta 5 , care metiră un stud i u atent, deş i există dubii privind ştlnsele lor dc a se m at eria l iza . X R.H. Town ey, Equality, Londra, 1 93 1 , p.5 2 . 1) O problemă neglijată l a ora ac t ua l ă estc cea a tînăru lui c a re Îşi dezvo l tă o pasionată dorinţă de cunoaştere, fără a ma n i festa vreun ta l e nt spec ial în materiile obişnu i te de Învă­ ţămî nt. O astfe l de dorinţă ar trebui apreciată m u lt mai mult, iar posi b i l itat ea de a l u cra pe timpul c o l egi u l u i nu rezolvă eli adevăra t problema, la u n n ivel mai general. Întotdeauna am con s i derat că ar fi n ec esare instituţi i c a re să Îndep l i nească fu n c ţ i il e pe care le aveau Înainte mînăstirile, u nde doritorii îşi p utea u cîştiga dreptul de a-şi ded ica intreaga peri o adă de for­ mare şi dczv o lta re căutării cunoaştcrii - aceasta, cu preţul renunţări i la confOlt şi la multe dintre bucuriile vietii. 1 0 D.V . G l ass : În volumul editat de ci şi i n t itu l at Social Mobi/ity i n Britain, Londra, 1 954, pp.2 5-26; vezi şi rec c ll zia acestuia, semnată de A. Curie, l\lelv SlalesmClI1 and Noliofl, N.S., XLVI I I , 1 4 august 1 954, 1 90, unde se su g erează că "d i l ema învăţămîntului este accea că dorinţa de a crea o so c i etat e mai « d es c hisă» poate duce la LIna ca re , d eşi flexibilă din persp ect iva indivizilor, ar fi la fel de ligid st ra ti ti c�\ tă În fu n cţ ie de coeficientul de inteligenţă, pe cît era în trec ut în funcţie de O Ii g i ne". Cf. şi M ichael YO ll ng , The Rise O/file Meritocracy, J 870-2033, Lo n d ra , 1 95 R . 1 1 Sir C h arles P. Snow, citat în Time, 27 mai 1 957, p. 1 06. 12 D. B lamk şi G.J. Stiglcr. The Demolld and S/lPP�V ofScientific Persol1nel, New York , 1 9 57.

13 Este sem n i fi ca ti v faptul că în Angl ia, un d e un iversităţile funcţionau din punct de ve­ dere juridic ca fll ndaţii, fiecare fiind compusă d intr-ull mare nu m ă r de organ i s m e autonomc, libeltatea academică nu a devenit niciodată o problemă se rio asă, aşa cum s-a Întîmp l at aco lo

unde universităţile erau instituţi i de stat. 1 4 Cf. M. Pol a n y i , 71.,e Logic of Uberty. L on d ra, 1 95 1 , 111 s pe c ia l p. 3 3 : " Li bclt atea aca­ dem ică constă în d re pt ul de a-ţi a l ege subiecte le de ce rcet ar c, de a întreprinde cercetarea fără a fi expus v rc u n u i control din exterior şi de a preda materia conform pro pri ilo r o p i n i i" . 1 5 T. Jeffcrson c ăt re J ose p h C . C ahe", 3 fe b ru a ri e 1 X25 , in The Writings 0/ Thol1lGS Jeffel'son, ed. H.A . Wa s h i n gton , vol.VI I; N ew Y ork , I R 55, p . 3 9 7 . Trebuie să spunem că opoziţia lui Jcfferson faţă de l i b el tate a academică era cît se po at e de cons ecv e nt ă Cll poziţia sa generală În aceste chestiuni; o pozi ţi e care, în man ie ra spec ifică celor mai mulţi democ ra ţi doctrinari, l-a facut să se o p u nă şi independenţei j u decăto ri l o r. 1 6 Cf. J . R. 8akcr, Science G11ll the P/al1ned State. Londra şi New York, 1 945 .


540

NOT E

1 7. Nu este acesta locul potrivit pentru o discuţie a sistemu l u i educaţional rus. Putem, Însă, menţiona pe sCUlt că diferenţele pri ncipale Între ci �i cel american au prea puţin de a fa­ ce cu sistemul social, ruşii tlllllînd d e fapt tradiţia Europei continentale. Dintr-o persp ectivă critică, realizările german ilor, fj'ancezi Jor sau scandinavilor ar merita să fie stu d iat e alături de cele ale ruşilor. 1 8 Vezi 10hn Jewkes, D. Samers şi R. Sti l lennan, The SOllrces of /nventioll, Londra, 1 95 R . 1 9 Von Humboldt, op. cit.


P O S T - S CRI P T U M De ce n u s în t u n cons erva to r ? Citatul din deschidere este luat din Acton, His/.

ofFiAeedom,

p. l .

1 A c est lucru este v al ab i l de mai bine de un s e c o l, Încă din I R55, J.S. Mi II putea afirm a (vezi lucrarea mea John Stllart MiII and Harr;et Taylor, Londra şi C hic ago , 1 95 1 , p.2 1 6) că "aproape toate proiectele reformatori lor so c i al i ai acestor zile sînt cu adevărat Iiberticide". 2 B. O;ck, "Ciudata cău tare a unui conservatorism ame ri ca n ", Review of Politic.\" XVI I , 1 9 5 5 , 365, afinnă pe bună dreptate că "americanul norm al care se de c lară «conserva­ tom este, de fapt, un liberal". S-ar părea că reticen ţa acestor conservatori de a-şi asu m a acest nume mai p otri v i t datează do ar din p eri oada abuzurilor epoci i New Dca l . 3 Exp r esia Î i apartine l u i R.G. Co llingwood, rIIe !v'ell' Leviatflan, O x fo rd, Oxford Uni­ versity Press, 1 942, p.209. 4 Co nform alegeri i caracteristice a ace stu i titlu p cn tru caltea pro gra m a t i că a premie­ rului britanic Harold M a c mil l an , The Middle Way, Londra, 1 93�. 5 C( Lord Hugh Cecil, Conservatisl11, H ome University L i b ra ry , Londra, 1 9 1 2, p.9: "Conservatorismul na tural [ ... ] este o dispoziţie ostil ă sc himbări i; ea i zvorăşte , În palte , dintr-o neîncredere fată de necunoscut". (i Cf el ocvente i desclieri pe care ş i - o face li n conservator În K. Feil ing, Sketches i/7 Nineteenth Centwy Biography, Londra , 1 930, p. I ?4: "Lu ată 111 b l oc , dreapta are oroare de idei, pentru că, aşa cum spunea Disraeli, omul pra ct i c nu este oare «cel ce foloseş t e g afel e predecesorilor săi»'! Perioade îndelungi din istoria lor, ei au rezistat cll hotărîre p ro gres u l u i , iar p retenţ ia lor că m a ni festă reverenţă faţă de înai ntaşi se rcduce adesea la o ve ch e preju­ dec a tă i n di v idu al ă. P ozi ţi a lor d e v ine mai sigură, Însă mai complexă, adăugăm faptu l că această aripă de dreapta se întinde fără incetare către stînga, că ea trăieşte de pe urma repetatelor inoculări de idci l i berale şi astfel suferă de o nici oq a tă desăvî rşită stare de comp ro m is". 7 Sper că voi fi iel ta t pentru că repet aici cuvintele În care, anterior, am expus o idee i m p Ol tantă : " Pr i nc ipal ul melit al individual ismul u i pe carc l - au susţi nut [Adam Smith] şi contemporan ii săi este că în a cest sistem oamenii r ă i pot fa c e ce l m ai puţin rău. Este un siste m social care nu depinde, În fu ncţionarea sa, de găs irea unor oameni buni care să-I conducă sau de un pro c es prin . care oameni i să devină mai buni, ci unul care foloseşte oame­ nii în În t rea ga lor varietate şi complex i tate , cÎtcodată buni şi cîteodată răi, cîteodată inte­ l i genţ i şi cel mai adesea proşti" (Individualism and Economic Order, Londra şi Chicago, 1 948, p. I 1 ).


542

NOT E

li Cf. Lord Acton, Letters of Lord Aciol1 /o A lmy Gladstone, cel. H . Pau l, Londra, 1 9 1 3 , p.73: "Peticolul nu este acela că o anum i tă clasă riU estc capabilă să guverneze. Nici o clasă

nu este pregătită să guverneze. Un reg i m al l ibeltăţii tinde să desfii nţeze domnia rasei asupra rasei, a religiei asupra re l i g i e i , a c lasei asupra c lasei". 9 l. R. Hicks vorbca, pe bună dre pt a tc, desprc "caricatu ri le dcsenate atît de tînărul Disraeli, cît şi de Marx şi Goebbels" (" Promovarea l ibcl1ăţii economicc", in What We De­ fond, ed. E . F. Jacob, Oxford, Oxford University Press, 1 942, p.96). Despre r o l u l conservato­ ri lor În acestă privi nţă, vczi şi I ntroducerca mca la CapitalisIII (Ind Ilie flistorians, Chicago, University of Ch i cago Press, 1 954, pp. 1 9 et sqq. 10 Cf. J.S. M i II, On Lib erty, ed. R.B. McCallum, Oxford, 1 94(1, p.R3 : "Nu şti u ca vreo comunitate să aibă dreptul de a o forţa pe alta să fic civi l i zată" . I I J .W. Burgess, The Reconcilia/ion of Governm ent with Liherty, New York, 1 9 1 5 , p.3RO.

1 2 C f. Leamed Hand, The Spirit of Uberty, cd. I. D i l l ia rd , Ncw York, 1 952, p. 1 90: "Spi­ litul Iibcltăţii este spi ritu l care nu este 'atît de sigur eă are dreptate". Vezi ş i afinnaţia ad esea citată a lui Ol ivcr Cromwell, LeI/eI" 10 the General Assemh(v of Ihe CJll/rch of Sco/fand, 3 August 1 650: "Vă conjur, În numele lui Dumnezeu, să vă gîndiţi că s-ar p utea să greş i ţi " . Este semnificativ faptu l că acestea sînt, pro bab i l , cele ma i cunoscutc cuv inte ale si ngurului "dictator" din istOlia Marii Britan i i ! 1 3 H. Hall am, Constitutional J-/isLOIY, l R 2 7, cd. Evcrym,m, 1 1 / , p.90. S e spune adesea c ă termenul ,Jiberal" provine din Pli ma patt e a secolului al XIX-lea, d e l a paltidul spaniol liberales. Înclin să cred, tottl�i, că ci vine dc la Adam Sm ith, care îl fo loseşte În pasaje pre­ cum W o. N. , Il, p.4 l : "the liberal .':vstem offi'ee exporta/ion al1d.fiAee it1"lportation" (" sist em u l liberal de expOlt l i ber şi impOlt liber" ) şi p.2 1 6 : "allowinp. evel}' man tn pursue his OWIl interest his own 11'a)', llpon the liberal iJlan of e'flloli(v, libe"�J', and justice" ("IăsÎnd pe oticine să-şi urmărească intereslll, aşa cum vrea, pe planul li beral al egal ităţi i , l i beltăţii şi justiţiei"). 14 Lord Acton, Letters to Maty G/adstone, p.44. Cf şi op i n ia sa despre Tocquevil le, În Lectures on file French Uevolution, Londra, 1 9 1 0 , p.357: " Tocquev i l l c a fost un liberal din­ tre cei mai puIi - un liberal şi nimic altceva, profund suspicios faţu de dcmocraţie şi cele cu care aceasta se Înrudea: ega l itatea, centralizarea şi util itarisl1l ul" . S i m i la r, in Nineteenth Cen­ tlllJ1, XXXIII, 1 8 93, p.RR5 . Enunţul l ui H ..I . La s k i apare În ,.Alexis de Tocquev i l l e şi dcmo­ craţia", in The Social and Political ldeas of Some Representative Th inkers of file Vietorian Age, ed. F.J.C. Hearnshaw, Londra, ) 933, p. 1 00, unde afirmă că " se poatc, cred, construi o argu m en taţ i e i m po s ibi l de combătut, În spriji nul tezei că el [T o cq u evi l l e] şi Lord Acton au fost liberalii esentiali ai seco lului al X I X-lea". ' 15 Î ncă de la Î nc eputu l secolului al XVI I I-lea, un o bs cr vator englez reinarca faptu l că el "nu ştia nici lin străin stab ilit În Anglia, fie ci de origine olandez, german, fhmcez, ital ian sau turc, care să nu fi deven it lin I+'h ig, curînd - după ce s-a alliestecat CU no i " (c itat de G.H. Guttridge, English WhigJ{ism and fhe A merican Revolutio/1, Berkeley, University of California Press, 1 942, p.3).


NOT E \6

În Statele U nite, folosircu tenn e n u l u i

IYhig in seco l ul al X IX-lea

543 el

pus în um b ră, din

nefericire, faptul eă în seco l ul al XVI I I - l ea ci ex p ri ma p ri nc ip i i l e care au călăuzit revo luţia,

g ru p u r i l e Wlll�f!, ş i -a u dezvoltat idei le politice tinerii James Madison �i Joh\1 Ada\1ls (cf E . M . B u rns , .James Madison, New Brunswick, N.J., Rutgers U ni v e rs ity Press, 1 9 3R, p.4); p ri n c i p i i l e Whig au fost acelea care, aşa clIm n e am inteşte Jefferson, i-au Îndrumat pe j u ri şti i care au c onsti tuit o m aj o ritate atît de sol i dă p rint re semnatarii Declaraţiei de I ndependenţă şi p ri nt re membri i Convenţiei Constitu­ ţionale (vezi Writings of 7170I1WS .Jejjel'sol1, Me m o ri a l cJ. , W as h i ng ton , 1 905, XV I , p. 1 5(1). Profesarea pri n c i p i il or Whig a m ers pînă-ntr-acolo Încît ch iar ş i soldaţ i i l u i Was h i n gton erau îmbrăcaţi În c u l or i l e tradiţionale ale IYhig-ilor. albastru şi g a l b en deschis, cu lori pe care le pUltau ad epţii l u i Fox în Parlamentu l B ritanic şi c a re aLI rămas pînă În zi l el e noastre pe co­ pel1a rev istei Edil1burgl! Review. Dacă o generaţie de soc ia l i şt i au făc ut din W/ziggism ţinta \01' favo rită , atunci o pon e n ţii social ismului au un moti v În plus să-şi re ve n di c e acest nu me. EI est e, astăzi, s i ng uru l care redă În mod fi de l convingeri le l i b e ra l i l o r lui G ladstone, ale oa­ men i l or d i n gen era ţ i a l u i Maitland, Acton şi BIYCC, u lt i ma generaţie pentru care li bcl1atea, iar nu egal itatea sau democraţia, a fost p r in c i pal u l o bi ect i v . \ 7 Lord Aeton, Lectllres 0/1 Modern HistOl)), L o ndra , 1 906, p.2 l R (am re a ra nj at p uţi n pro pozi ţiile lui Acton , pentru a reproduce p e sCUl1 sensul e l1 u nţ u l u i său). I X Cf. S . K. Pado vc r, În Introducerea sa la The Complete Madisol1, New Yo rk , 1 953, p. 1 0 . "î ntr- o tC\l11i nologie modernă, M ad iso ll ar fi et i c h etat drept un liberal moderat, iar Jefferson d rept un radical". Acest lucru este real şi semni ficativ, deşi nu trebuie să uităm ceea ce E.S. Corvin ("J a mes M ad i s o n : o m u l o bişnu it , publ icistu l şi e x eg et u l " , New York Univer­ sity Law Review, XXV I I , 1 952, p.2R5) a n u m i t , În l e găt ură ClI M a d i s o ll , ..cap itu l a rea sa [ulte­ r i o ară] în faţa i nJluenţei lui J efferson". l 'i Cf d ec l a raţ i ei p o l i t i c e a PaI1idu i ll i C o n serva to r britanic, 111e Right NoadIo!' Britain, Lo nd ra, 1 950, pp.4 I -42, care p reti n d e. cu destul te mei , că .,această n o uă c o n c ep ţ i e [a ser­ v i ci i l o r so c i ale ] a fost dezvoltată de c ătre guvernul de coa l iţie in care maj o r itatea m i n i şt ri l o r erau conservatori şi are dep l i na aprobare a majo rităţi i c on s ervato a re din Camera Comunelor. [ . . . ] Am stabi lit p r i n ci piu l pentru sistemele de pen s i i . alocaţi j de bo al ă sau şo m aj , alocaţi i pentru accidente de m u ncă, precum şi u n sistem naţional de sănătate". 20 A. Sm ith, W o. N. , 1, p.43 2 . au cucerit i n de pende nţa şi au modelat constituţia. În

21

Ibid.


F.A.

HA YEK

-

UN

"APOS TOL AL LIB ER T Ă ŢII"

�'

Libertatea este o floare rară şi delicată. MIL TON FR IEDMAN 1 . HAYEK Ş I PROBLEMA LlBERTĂ ŢI I Friedrich August von H ayek aparţine acelei categorii de spirite - din ce în ce mai rare În veacul nostru grăbit - capabile să aSume într-o viziune inte gratoare , plU li- şi interdiscipl i­ nară, teme majore ale condi ţiei umane. "Spirit enciclopedic", cum l-a calificat Phi l ippe Ncmo, Hayek posedă , totodată, acea capacitate extraordinai'ă de analiză şi si nteză şi acea putere de intu iţie care îl ajută să palvină întotdeauna la ceea ce era cu adevărat relevant În problema cercetată. Î ntr-adevăr, cum s-a spus, el "Împrumută mult de la autorii cei mai diverşi din toate domeniile ştiinţelor sociale şi po l itice" ' , dar o tace Întotdeauna cu onestitatea savantului care este conştient că lumea nu Începe şi nu se sfir�eştc o dată cu el şi i ndic în d Întotdeauna, Cll o exemplară rigoare, paternitatea surselor din care s-a inspirat. Trebuie, totodată, remarcat că, în c i uda uriaşei cantităţi de i nfonn aţi i pe care o posedă, Hayek a fost, În mu lte pIivi nţe, un gînditor origi nal, căruia prefixul "neo" aşezat înaintea cu­ vîntul u i liberalism i se potr i veşte ca ni măn ui altul. Gînditor situat În tradiţia vigu roasă a l i beralismu lui clasic, Hayek a abordat ,- În spirit autentic li beral, toate temele de referinţă ale acesteia: proprietatea, individualitatea, l ibertitea, capacitatea de creaţie şi in iţiativa, ordi nea de drept, lim itarea puterii etc.

*

Pl uralul acestei sintagmc este uti l izat de I-Iayek Însuşi. Ast fel, Î n Drumul către servi­ el scria unnătoarel e cU\ I llte: ,,<;:uvîntul «libertate» , pentru mari i aposto l i ai libeltăţii pol itice, desemna eliberarea dc coe rciţi e , eliberarea de puterea arbitrară a al tor oameni, scă­ parea de opreliştile care nu lăsau individului nici o altă alegere decît ascultarea de ordinele unui superior căruia îi era subo rd o nat " (F. A . H ay ck , Drumul către servitute, ed. rom . , Bucureşti , ed. Humanitas, 1 993 , pp.3 R-39). tute,


546

V A S I L E B OA R I

D e fa pt, s-ar putea spune -4(;[1 a revizitat t oa te aceste teme i n atmosfera culturală şi în contex tu l i sto li co -p ol iti c şi econom ico-social a l e veac u l u i XX - in care era, de altfel, cît se poate de solid ancorat şi ale cărui p roble me le-a perceput In p rofu n zimea, în actualitatea şi în devenirca lor. A urmat în această privinţă c rezu l exp ri m at in I n t ro d u c erea la Constitllţia libertăţii: "Pentru c a vechile adevăruri să-şi m en ţ i nă puterea asupra s p i ri tu l u i omenesc, ele trebuie re­ formulate în l i m baj u l şi c on c eptele gen eraţ i i lor s uc c es iv e" .2 EI a reafirmat adevăruri d atîn d d i n p erioad a vcch i lor whigs, În forme i nedite, dîndu-le astfel o nouă vigoare ş i o nouă fOIţă de c o n vi n gere. Din punctul acesta de vedere, H ay ek poate fi c on s i derat un gîn d i tor liberal, figurînd de drept Între autorii li berali "asiguraţi pe c eru l clasicilor", ca să fo losim o si ntagmă a italianu lui Norbelio Bobbio, ş i , totodată, un s p i rit aparţi n înd curen tu l u i neo- l i beral al veac u l u i XX. Cel p uţ i n În ce priv eşte l i mbaj u l disc urs u l u i !ji m od u l de abordare a te m e l o r de i ns p i raţi e liberală clasică, Hayek a produs o v e rit ab i lă Înnoire, marcînd astfel trecerea gîn d i ri i l iberale Într-o nouă etapă a afirmări i sale. Pri n s pir itul general al co nccp ţ i e i sa le şi p ri n va lori le dc referinţă pc care l e- a apărat d e-a l u n gu l Î ntregi i sale opere - Între care libeltatea i ndividuală rămîne valoarea preemi­ nentă, F.A. Hayek a pa tţ i n e l ibera l ismului clasic de sorgin te an gl o - sa xo n ă . Î n 5wdies in Phi/osophy, Puii/ies and Econolllics ( 1 967) el dist in ge clar acest libera­

l ism de l ibe ral ismu l de ins p iraţie c o nt i n en tală . 3 Primu l datează, după o pi n i a sa, din epoca vech i lor lvhigs (a doua j u m ătate a seco l u l u i al X V I I - lea) şi a fost i lu s t rat de nume celebre precum cele al e lui Dav id HUl1le, A dam Smith, Edmund Burke, T.B. rvl ac a ulay şi Lord Acton, în A n g li a ; 1. Kant, Fli ed ri eh von S c hi lI c r şi W ilhelm H u m bo ld t în Germania, 8. Co nsta nt şi A. dc To cqu ev i ll e În Fra n ţa, Jamcs Madison, John M ars ha ll şi Dan iel Webster în Statele U n i te. Cel de-al doilea, "numit tot l iberal ism" Îşi are o r ig i nc a În tradiţia E u ro p e i eontincntale şi a fo st i lustrat printre alţii de V o lta i re , Rousseau, Condorcet, ca şi de Revo luţia Franceză. EI este, potrivit l u i H ayek, "stră moş u l social isml1lui modern" . Utilitarismul e n gl ez a Împru­ m utat foalte m ult din ac eas tă trad iţie continentală. Deosebirea d i nt re cele două forme de lib era l i s m este fundamcnta lă. Astfel, liberalismul de sorgi nt e anglo-saxonă, este defi n it de Hay ek ca o "concepţ ie a Iibeltăţii indi v id ua l e în statul dc drept". A cest l iberalism a i n sp i rat În p r i m u l rînd m i ş cări l e l i berale de pe c o nt i n en t şi a dev e n it , potrivit lui Hayek, ba7.l\ t rad i ţ i e i po l i t i c e a m eri can e . Dimpotrivă, l i beralismul d e so rgi nte co nt i n c n ta l ă, i nspirat de tradiţia franceză, deşi În­ cepe cu o înc ercare de a i m i ta prima trad iţie, interpretează tot ul În sp i r i t u l raţional isl11 ului constrllctivist şi În fel u l acesta devine ceva foalte diferit dc p r i m u l . Una di ntre conseci nţe este că "În locu l propu n c ri i l i mitării p uter i l o r guvernamentale, s-a aj uns la p uteri l e n el i mitat e a le m aj o r i tă ţ i i ", pu nîndu-se astfel În cauză valoarea l i b c ltăţ i i i nd i v i du al e ca re re p rezintă , în c o nc ep ţia hayek ictnă, valoarea de rcCe ri nţă a gîn d i r i i li bcnlle veritabi le. Î n t r egu l său d e m ers se co nstru ieşte, de altfel. În j u rul accstei valori, l ibeltatea


F . A.

547

HAY E K - UN "A POSTO L A L L 1 B ERTĂŢ I I H

(înţeleasă ca l ibeltate a i ndi v izi l o r şi ca abs enţă predi l ectă a întreg i i con s trucţi i

h ayek ien e.

CI

c oe rc i ţici rapOliată la i nd i v iz i ) fi ind tema

Autor pe cît de profund, pc atît de p ro l i fi c - bi bl i ografia consemnată dc Jolm Gray În

Hayek On Uberty ( 1 9R4) i nd ică nu mai puţin de 294 dc tit l uri , Între care: 18 Călţi, 25 pam­

flete , 16 opere edi tate şi 235 alticole - Hayck

a

Îmbrăţişat

o

arie tcma t ică vastă, oferind argu­

men te culese d in varii d om en i i : filosofic, drept, 11101"<1 15, a ntropo l o g i e şi eth o l ogie, pol iti că şi, desigur, economic.

Înt.re temele abordat e se det aş ează Însă ca o tcmă pred i l cc tă - de fapt tema preeminentă

după 1 944, anu l a par iţi e i lucrării f"fle Roa d 10 Sef/dom (Drulllul către tema l ib eltăţi i . Într-adevăr, cum a vea să rcmarCe R. Aron, cI insuşi un mare s p i rit l i beral: " Hay ek avea

a Întreg i i sale opere de

servitute)

-

drept scop să fo ndcze filoso fic o teorie a l i beltării"4 sau, cum se exprima Ph . N e mo mai re­ ccnt,

,.s ă

formll k:zc c l ar princi p i i k �i lugica unei c iv i l izaţii a l i bcltăţ i i ." S

Cercetării

l i beltăţii

i-a

destinat

H ayek

cele mai

i mp O ltan te dintre l ucrări le sale,

Începînd Cll rIIe Road to Se/jdolll, apărută În 1 9 44 , şi Îllchei ncl cu Tlte Falal Conceit: Tlle

Erl'ors 0/ Socialism , u l ti m a sa ca ltc , publ icată în 1 9 X X ,

cU

(s u rv en i tă În m a lti e 1 992).

patru ani înainte de dis pariţia sa

Între acestea se s itu ează cel e două lucrări de rderi nţă : 111(> COl1stilutiol1 of Liberly

(Constituţia liberle/fii) apăruţă în 1 %0 ş i trilogia I.m l'. l,egis{atiol1, und Liberty legislaţie şi libertate) pub l i cată în a n i i 1 973 , I lJ 7() �i 1 9 n,

ope ră

h ayek i a nă.

o

( Drept,

si nteză ce Încunu nează în tre aga

2. DE LA DRUM U L CĂTRE S ERVITUTE LA CONSTIT UŢ[A L I B ERTĂ T I I Cel putin pînă î n an u l 1 944, unul pu b l i di ri i IJI"II/III/Illi către servitllte,

festat ca " eco nomi st". Ca stud ent 1,1 U n i versitatea din Vi c na , el aud i ase

H ayek

c u rs u r i le a

s-a man i­

d oi cu nos­

cuţi econo m işti: Fr. von 'vV i cser ş i L. von M iscs, u ltim u l d intre ci auto rul cel eb ru lu i tratat de econom i e Hlimon Action, pub li c at În 1 949 in S . U . A . Imprcună cu acesta şi cu M i lt on

Fricdman, Hayck va pu ne, În 1 947, bazele so ci etăţi i Mont Peicri n .

ac

În 1 929, la nu mai 30 de a n i , Hayek ocupa dcja fu ncţi a de director al I n stitutu l u i A u st ri ­

de C ercet are Econo mică, iar doi ani mai tîrziu , în 1 93 1 , va

fi numit

pro fe sor la ce l ebra

London School of Econom ics. Pînă În 1 944, Hayck a publ i cat doar lucruri de str ictă special itate din domeniul econo­ m i e i : Prices al1d Prodllc/ion (Londra,

1 ( 3 1 ), ,\1onerary Nationalism lIf1d International

Slability (Geneva , 1 9 3 7), Projif.\', Infe,.esl and lnvesff11f?1I1 aI/ci GrileI' F.ssays on the Tlleo/}' of Indllstrial Fluctualion ( 1 939) sau 7l1e

fure Thc01}· al Capital

1 9 74 i se deeemează Prc m i u l Nobel pentru economic, suprcma

(Londra, 1 94 1 ) . În fine, în

consacrare a

sa ca eco nom ist.

Fireşte, Hayek n u era u n economist oarecare. EI făcea pmte m a i L:lI rînd

d in

acea "mÎnă

de oameni" despre car e R.L. H e i lbroner afi rm a că �i-al1 dştigat fa i ma Într-un l11<?d În apa­ re nţă i nex plicabil şi pe ca re el îi nu m ea .. fi losofi i l u crurilor pămîn teşt i'".


VAS I L E BOA R I

548

Aceştia, scrie Heilbraner, ,.n-au comandat oştiri, n-au tri mis oameni la moalte, n-au domnit peste imperii , n-au participat deCÎt prea puţin la adoptarea de hotărîri istorice. [ . . . ] Dintre ei, doar puţi n i aLI mişcat vreodată un deget în planu l acţiun i i ; ali lu crat În principal, aşa cum fac Învăţaţii - în tăcere, discret şi tără a l ua prea mult ami nte la ceea ce oamenii din jur spuneau despre ei". Ei, afirma Heilbroner, a u dom inat lumea nu prin puterea pe care o dau paloşu l sau sceptrul, ci datorită puterii extraordi nare a ideilor lor. "Cine au fost aceşti oa­ meni? se Întreabă autorul citat. Îi cunoaştem sub denumirea de Marii Economişti." 6 Hayek făcea pal1e, neindoielnic, din rînduri le lor, Cll toate că Heilbroncr nu îi va face "onoarea" să-I includă În caltea sa, preferîndu-I pe rivalul său, lordul JM. Keynes, mult mai bine situat În atmosfera timpului, bîntuită de fantomele colectivismului şi ale intervenţio­ nismului statal. A n u l 1 944 reprezintă li n an de răscruce În biografia lui Hayek. Este anul care avea să-i sch imbe radical destinul. S ituaţia se sc h i mbă Într-adevăr, iar lucrurile iau o Întorsătură care-I va surpri nde, Într-o oarecare măsură, pe Hayek însuşi, o dată cu publ icarea, în 1 944, a lu­ crării The Road to Setjdom. în Clivintu l înainte, scris În decembrie 1 943, pe cînd era profcsor la London School of Economics, Hayek nu ezita să mălturisească filplu l că scrierea acestei cărţi l-a silit să pără­ sească lucrări pentru care se simţea mult mai pregătit şi cărora, pe termcn IlIng, le acorda o mai mare impOltanţă. în plus, era convi ns, mai presus dc orice, că publicarea unei astfel de căI1i va dăuna receptări i rezultatelor munc i i sale strict academ ice, spre care se simţea cu p re­ cădere înc linat. În prefaţa la ediţia din 1 976, Hayek rev ine cu noi prc c i ză ri edificatoare. Pri ma se referă la fa ptul că a sctis această caJ1e Între 1 940. �i 1 944, cînd m i ntea î i cra "ocu pată În primul rînd cu problemele de teorie economică pură". EI rec un oaşte apoi imediat că această ealte a de­ venit punctu l de plecare a mai bine de treizeci de ani dc mu ncă Într-un nou dome n i u". 7 În fine, puţin mai d e pal1e cI mălturiseşte: "Deşi m-am străduit d i n răsputeri să revin la ştiinţele econom ice propriu-zise, nu m-am p utut nicicînd cIi ben:1 de sentimentul că pro­ blemele la a căror rezolvare mă angajasem Într-un mod atît de neprell1cditat erau mai arză­ toare şi mai imporante decît celc ale teoriei econom ice şi nici de ideea că mu lte din cele susţi nute în pri ma mca schiţă necesitau c1ariticare şi elaborare". :': Într-adevăr, Hayek Îşi va consacra efOlturile ul terioare abordări i şi expl ieări i acestui gen de p robleme, ef0l1uri le sale eanal izÎndu-se pe analiza şi prezentarea ex ac tă a elementelor ce definesc "existenţa unei ordini de piaţă" . Aceste eforturi s-au concretizat, măt1Uriseşte Hayek, "Într-un prim rezultat substanţial În 1 960, cînd am publicat Constituţia libertăţii, o calte în care Încerc mai ales să reform u l ez şi să fac mai coerente doctrinele liberalismului clasic al secolului al XI X-lea." Iată aşadar, expuse Cll o c laritate ş i ligoa re de c·are doar "prinţul economişti lor liberal i", cum a fost supranumit, era În stare, motivaţia, scopul, geneza şi conţinutul Plincipal al Constitllţiei libertăţii, neîndoios una dintre lucrări le cele Illfli cons istentc şi mai erudite din cite s-au scris vreodată pe această temă. O catte despre care R. A ra n avea s ă scrie aceste ,

,

,


F.A. HAY E K

-

549

UN "A POSTOL AL L l B ERTĂT I ["

cuvinte: " Este o bucurie pentru spirit să citcască o cmte sistematică În care un sp ilit viguros a Încercat să deru l eze, după o logică serioasă, o înlănţu i rc de raţi u n i , să precizeze, plecînd de la cîtev a definiţii, ceea c e trebuie să fie o soci ctate l i beră ad ică o bună s oc i etat e Y ,

"

3. STAREA DE LI BERTATE Ţinta principală a Constituţiei libertăţii e ra ,.reafinnarea cupri nzătoare a pri ncipiilor fu ndamentale ale u n e i fi losofi i a I ibeltăţi i:, j () Încă din primul c ap i tol H aye k va Încerca, de aceea, să d efi neas că libeltatea sau ceea ce el nu meşt e "starea de l ibcltate" (state of liberty or .fi'eedom) . Potri vit lui Hayek, starea de l ibeltate este acea starc sau condiţie a oamen i lor ,.în care coerc iţia la care u n i i oamen i îi s u pun pe se m e n i i lor estc redusă, atît cît este pos i b i l acest lucru În so c i etate . 1 1 Această stare, ne atrage luarea aminte Hayck, este adcsea dcnum ită libcltate "indi­ viduală" sau " personală". Ea pare să co inc idă cu sensul o ri g in a r al cuvîntului, după care libeltatea înscmna "posi b ilitatea de a acţ iona p ot ri vit p ropr i i l o r dccizi i şi p l a n ur i spre deose­ bire de poziţ ia unui i ndivid s u p u s , in mod i rc v o c ab i l voinţei al tuia - care, prin decizie arbitrară, îl putea sili să ac ţ ioncz e sau să nu acţioneze in anumi te moduri". 1 2 Î n ciuda numeroaselor sensuri c u care este Învestit cuvîntul l ibertate - sensuri pe carc autorul Constituţiei libertăţii le analizează rînd pe JÎnd În chiar pIimul cap itol - l ibeltatea este de fapt una; ea variază în grad, dar nu şi În natură. Pentru a del imita clar sensul l ibeltăţi i c u care urmează să opereze - ş i cu care, de fapt, va opera de-a lungul Întreg i i sale activităţi - Hayek proccdcază la o anal iză succi ntă a celor­ lalte Înţelesuri În care este uti lizat cuvîntu l l i beltate: l ibcltatca po l itică, l i bcltatea interioară sau metafizică, libeltatea ca putere (care d u ce la iden ti fi c a rea l i beltăţii cu aVUţia) etc. Totuşi, cum va remarca R. Aron, Hayek v a evita să di sperseze l ibeltatea, păstrînd-o indivizibilă: "Spre deosebire de contra-revol uţionari sau conscrvatori, care vorbesc mai b u c uroş i de libertciţi decît de libertate, Hayek s us ţin c s i ngu laru l',. 1 3 Obiectivul său rămîne cît se poatc d e clar: Î n ţ e l eg e rea � i definirea l i b eltă ţi i ca absenţă a coerciţiei. Pli n coe rc i ţ i e, Hayck Înţelege c o n t ro l u l medi u l u i sau c i rcu mstanţelor un u i indi­ vid de către altcineva, astfel Încît [ . ] ace sta este f0l1at să acţioneze nu pe baza unui p lan propriu, coerent, ci pentru a servi i nte res e l e ccl ui lalt". 1 4 I ndividul supus coerc i ţi ei nu poatc astfel să-şi fo l os ea scă intcl igcnţa sau cu noaşterea În interes propriu şi nici să-şi urmărească scopuri lc sau convingeri le proprii. "Coerciţia - consideră Hayek - reprezintă un rău, tocmai din cauză că elimină astfel individul ca pcrsoană ce gîn d eşt c şi valorizează, făcînd din e l lin instlllJnent de realizare a scopurilor a ltcu iva" . I 5 Cu toate acestea, coerciţia nu poatc fi complet elim inată. Căci, paradoxal, singura mo­ d a l i tate de a o evita rămîne tot c oe rci ţ i a sau "a mcninţarca C LI coe rc iţ i a Societatea l i beră este de părerc Hayck - a găsit Însă soluţia acestei probleme dificilc "acordînd statului monopol u l coerciţiei" şi În c ercî n d - cu aj utoru l lInor reg u l i generale cunoscute - să o l i m i,

"

,

,

"

..

".


550

VAS J L E BOA R I

teze doar la acele situaţii În care indivi7;ii se plasează e i înşişi într-o poziţie in care ştiu că vor fi s u p uşi coerciţiei. Cu a l te cuvinte. autoritfqile publice sînt legi t i mare sti intervină doar atunci cînd libeltatea altor indivizi este pusă În cauză, a l 11 en i nta tă . In restu l situaţiilor, in­ divizii sînt libe ri să-şi fo loseas că l ibertatea şi cu nmitintele după cum consideră de cuvii nţă, avî nd drept unică restricţie aceea de a nu Încălca l ibertatea şi drepturi le celorlalţi. ,,Astfel, l i beltatea presupune ca individul să aibă o sferă pri vată asigurată, iar În mediul său să existe un ansambl u de c i rc u mstanţc asu pra cărora alţii să nu poată interveni". 1 6 Această afirmaţie am inteşte, fără echivoc, ideea exprimată in ve ac u l al X IX-lea de lSt. MiII În On LiberLy, l ucrare cu care Constituţia libertăţii a fosl adesea c o mparată. .,Un icul scop care îi Îndreptăţeşte pe oa m cni , i ndiv idual sau col ectiv, la in ge ri nţe în sfera l ibcltăţii de ac t i u ne a oricăruia di ntre ci este, scrie M i i I , autoapărarea; unicul ţel În care puterea se poate e x erc ita, în mod legitim. as u p ra oricărui membru al societ ăţii c i v i l izat e , Împotri v a voin ţe i sale, este acela de a Împiedica vătămarea altora.[ . . . ] S i ng u ru l aspect al co n­ diţie i unui om pentru ca re el poate fi tras la răspundere de către so c ie tate este ce l privitor la ceila l ţi . Sub aspe c te l e care îl privesc dl)l:Ir pc el Îl1sll�i, ind ependenţa l u i este, de d re pt, absolută". 1 7 CUin se poate uşor observa, I-1ayek gîndeşte aproape În a ce eaş i termeni, c u di fere nţa explicabilă pentru ci neva trăind În secolul XX - că e l nu În crcdinţea ză indivizilor dreptul de a se auto apăra, rezervÎnd statului sarcina apărării tuturor. Aceasta nu vizează Însă nicideculll o legitimare a intcventionisl1lului statal , Hayek fiind, cum se va vedea. adeptul .. guvernării negativc" În care ro lul sta t ul ui , al puteri i este li­ mitat la "p ro tecţi a îm potIi va vio lări i d e către c ei l a lţi " a s paţi u l u i privat al libeltăţi i fiecăru ia. Acest lucru se poate realiza, după Hayck, pri n "reguli n egat i v e sau interdicţii i ndependente de anumite scop u r i ". Este singura s ituaţie în care constringerea, care reprezin ta un rău, poatc dobîndi un rol pozi tiv. "Constrîngerea - afirmă Hayek - poate ��j uta oamcn i i l iberi În ati n ge rea scopurilor lor, doar Întărind un cad ru de leg i universa le care nu ii conduce către ţeluri spec iale, ci, dîndu-le po s i bi l ita tea să-�i creeze un dom e ni u prot�jat de pelturbări i mprevizi bile cauzate de alţi oameni - inclusiv de agenţi i puteri i -, Îi q;ută să-�i atingă propri i l e s cop lI ri ,· H < . Este ev iden t că H ayek operează, În toate aceste demcrsu ri , Cll ideea de l ibeltate nega­ tivă, idee afirmată pregnant atît in COllstitu!ia Iib(!rlăţii cît şi În tri log i a Law, Legislaliol1. ltl1d Liberty din care am ci ta t mai Î na i n te . De altfel, de1inirea l ibeltăţii ca absenţă a constrÎngeri i presupune deja subÎnţelesul negativ al Iibeltăţi i. Fire�te, cuvîntu l negativ trebuie luat aici În sensul pe care i l-a dat Hayek - sens, de altfel, p rec izat, fără ec h ivo c de acesta - sau, cîţiva ani mai tîrziu, de Isaiah Berlin. Acesta din urmă d e ti n ca l ibeltatea negativă "nu doar ca absen ţă a frustrări lor (uşor de obţinut, plin s u p rimare a dorinţelor), ci m a i ales ca o ab s en ţă a piedici lor la posibilele mele alegeri şi activităţi - absenţa obstrucţi i lor pe drumurile pc care un 0111 se decide să meargă". I t) in Law. Legislatiol1. amI Liberly, Hayek cons i d eră ,. i n mod ex pl ici t, l ibeltatea c a fi ind o valoare negativă. "Cele trei mari valori n ega ti ve : Pace. Libeltate şi Dreptate sînt de fapt - În opinia lui Hayek - singura temelie i ndispensabi lă a civil izatiei pc care guv ern area treb u ie să


F.A. HAY E K

-

UN "A POSTOL AL L I B ERT Ă ŢI I

"

551

o ofere. Ele sînt, considera el, inev itabil absentc din co ndiţia nat u ral eT\ a ol11 uiui pr i m itiv , iar omul nu le p u n e instinctual la di s po z i ţia se m c n ilor să i :w . Spre deosebire de J-J . Ro u ss ea u şi ch iar În opozi ! i e cu alţi gînditori de factură l iberală, Hayek nu considera deci Iibeltatea ca un fapt natura l . L i beltatea este opera civilizaţi ei, privită În evo luţia ei. Î n primul v olu m al tr i lo giei Law, Legislatiol1, and Liberty, Hayek rev i n e cu o nouă fOlll1 u lare a stări i de li beltate. De data ac easta - dar fără a contrazicc cîtuşi de p u ţi n defi n iţ i a din Constitllţia libertăţii,. ci defincşte starea de Ii b eltate ca fiind ,.situaţia In care fiecare poatc utiliza ceea ce cunoaşte În vederea a ce ea ce v rea să facl:1 ',. 2 1 El prefera această form ulă scultă frazei clasice a lui A dam Sm ith din Avuţia naţiunilor eOnfOllTI c ăre i a: O r i c i n e, atîta t i mp cît nu Încalcă legile justiţiei . e l ăs at cu desăvîrşire li ber să-şi va dă de inte rese după plac !}i să-şi pună atît activitatea eÎt şi ca p i ta lul În co nc uren ţă cu activitatea şi capi tal u l altor persoane sau alc altor cat cgor i i d e o H ll1 c ni 2 2 Hay ek îşi motivează o pţi u nea (the reasol1 for 111J ' 1)I'eference) pri n aceea că for m ll l a util izată de Adam Smith a r putea să inducă ideea g reşită că .. ex istă o l egătură În t re pl edoa ria pentru l ibeltatea individuală şi ego is m ul sau lipsa considcraţiei pentru celălalf', 23 "

"

.

".

Dar, În realitate, opţiunea lui Hayck pen tru accastfl formulă are şi un alt substrat. E stc de conc ep ţia sa p r i v ind ti pu l dc o rd in c soc ială de7.irabi Iă. Cum se itie, H aye k a operat o d istincţie netă intre tipul de ordi ne sp o n ta n fl, 11 01/20 c/'"{t'că, c a p ab i lă să se autogenereze ş i t ipul de o rdi n e construită, telocratică, de r iv ată din c onc e pţia numită de el a raţional isl1lului co n structi v ist ( co n ce pţ i e inspi rată de D escmtes �i i lustrată În Anglia de Hobbes). Noua fonllulă prin care H ayek defineşte starea de li beltate co i n c i d e Întocmu i cu conce p ţ i a p ri vind ordinea spontană sau nomocratică, pe care el o promovează. vo rb a

4. ORDINEA NOMOCRAT ICĂ ŞI L I BERTATEA Ideea de ord i ne - şi mai cu sea mă di sti ncţia pe care Hayek o face Î n tre t i p u l de ord i n e spo n tană , c a p ab i l ă să s e autogen erezc şi t i pu l de ord i n e constru ită p otrivit u n o r s cop u ri di nai nte stabilite - joacă un rol cen tra l În gî nd i rea hayek iună. C onc ep ţ i a sa e co no m i că , la fel ca şi vizi unea sa asupra d re p tll lui , sint puse În lumină d o ar în m ăs ura În c a re ele sint rapOltate la ideca de o l dine , aşa eli m o în ţ el eg e H ay ck . in ceea ce priveşte Ii beltatea, În a cce p ţ i u n ea ei de l i beltate negativă sau absenţă a coereiţiei, conce ptu l h ay ek ia n de ordine ne aj u tă să pe rcep em mult mai exact sensul şi co n­ ţi nu tul pe c are Hayek l-a dat libertăţii şi, p lec î n d de aici, libera l ismul ui. Ideea de ordine spontană Înţe leasă c a ordinc dezirabilă reprezi ntă - s-ar putea s pune preocuparea prioritară În tri l og ia /'aH', Le.!!, islatiol1. (Ind Ubel 'f}'. Primul vo lum este sllb­ i ntitulat de alt fel Reguli şi ordine, iar cel de-al treilea Ordinea politică a Ul1ui popor / ibe r Da r deja în Studies in Philosophy. Po /itic.\' and Economics, Hayek en u nţa cîteva din trăsături le acestei ordini dezirab i le. spontane şi o d cfi n ea fără n ici un echivoc . 24 E I con sidera astfel că l iberalism u l deriva toc ma i din desco p er irea unci autogcnerări sau ordini spontane "În '

,

,

.


VAS I LE BOA RI

552

problemele soc iale, o ordine care să facă posibi lf\ Întrebuinţarea cunoaşteri i şi priceperi i tuturor membri lor societăţii spre o mai mare dezvo ltare decît În orice ordine creată de către o conducere centrală, precum şi dori nţa consecvcntă de a dezvolta cît mai deplin aceste puternice fOIţe spontane ordonatoare. Rezultă aşadar că, spre deosebire de ordinea creată ( asi m ilată de Hayek cu o organizare sau reglementare) bazată pe norme autoritare (col1ll1lands) şi pc fixarea unor scopuri generale obligat01i i pentru toţi, ordinea spontană, bazată pe regul i de conduită abstracte, este tocma i acea ordine necreată raţional, capabi l ă să se auto genereze şi care oferă indivizi lor l ibeli posi­ bilitatea de a-şi folosi cunoştinţele lor pentru sc opuril e lor palticulare. Preluînd tenninologia profesoru lui M ichael Oakcshott, coleg ul său de la London School of Eeonomics, H ayek face o delimitare tranşantă Între aşa l1umita ordine sociala n01110eratică, generată de leg i şi care este proprie soc i ctăţ i i l ibere, deschise şi ordinea telocratică, guvernată de scopuri şi care este tipul de ordine s p eci fi c unci soci etăţi nelibere. Fireşte, termenul de ordinc spontană sună d cs tu l dc ciudat şi poate foaltc uşor să in­ ducă în rili nţile noastre ideea de anarh ic. Denu m i rca de ordine flO/1/ocratică vine de aceea să infirme acest lucru cu toate că tcrmcnul nomocratic (de la grec esc u l nâmoi - legi) pare şi el, la plima vedere, destul dc abstract, de puţin precizat. Oricum, H ayck se va strădu i să-şi precizeze cît mai bine co ncepţia cu privire la ord inea spontană sau nomocratică. În viziunea sa, ordinea spontană nu Înscamnă abs cn ţa oricăror norme. Spre deosebire Însă de ordinea creată, telocratică, di rijată, plani ficată, raţ iona l construită H a yek, cum se ştic, se va ridica hotărît Împotriva aplicări i rationalismului constructivist, de sorginte cmte­ ziană, în anal iza şi Înţel egerea ordinii sociale - ordinea spontană sau nomocratică se bazează pe regul i abstracte, care lasă ind ivizi lor I ibcrtatea de acţi une, legitimÎnd intervenţia autorităţi i publice numai atunci cînd aceştia Înca lcă " regulile jocului corect stabil ite, mai exact spus, atunci cînd atentează la l ibeltatea şi la drepturile celo rl alţi . Ordinea spontană nu arc. prin urmare, nimic de-a face cu anarh is mul, iar asimi la­ rea concepţiei hayekiene cu anarho-capitalislllul <l r fi, din aces t punct de vedere, o imensă greşeală. 1n vizi unea l ui Hayek, ordi nea spontană fu ncţionează, ce-i drept pe baza unor regu l i abstracte ş i reclamă ceea c e autorul Constituţiei libe,.tăţii numeşte guvernare negativă (gu­ vernarea În care puterea se abţine să emită ordine pozitive, mulţumi ndu-se să intelvi nă doar pentru a sancţiona eventuali i "trişori"), dar aceas ta nu Înscamnă cîtuşi de puţin dreptul de a face orice, ci, cLlm ar spline tvl ontesq uieu, doar dreptul de a face ceea ce legile pennit (legile fiind tocmai astfel de regul i abstracte). Prima caracteristică a acestei ordini spontanc constă în faptul că plin întrebuinţarea f01ţelor ei ordonatoare se poate rcal iza o ord i n c a unui set complex de fapte, mult mai mare decît s-ar putea realiza prin intermediul oricărei reglemcntări de1iberate. În fond, nici un planificator, OIicare ar fi acesta şi nici o instanţă di rij istă nu pot prevedea dinainte, Cll ab­ so lută celtitudine, cum vor evolua lucrurile pentru a tlxa, În fiecare situaţie În palte, nonne de conduită adecvate. Trebuie 111 co ns eci n ţă să ne mulţumim Cll posibil itatea (care este -

",

,

,

,


F . A. HAYEK

-

UN

"

A P O ST O L AL L I BE RTĂT l J "

553

totodată un avantaj) existentei unor reguli generale, abstracte care Iasă indivizilor libeltatea de opţiune şi acţiu ne. . Marele att' al liberalismu lui rezidă tocmai În t�lptlll că, În condiţii le Întăririi regulilor universale ale compOltării corecte, protejind un domeni u plivat recunoscut al indivizilor, el pellnite fonnarea unei ordini spontane a acti vităţilor umane de o mult mai mare com plexitate decît ar putea fi produsă prin măsuri deliberate. Acest lucru reiese destul de limpede astăzi, tădnd o comparaţie Între societăţi le occi­ dentale În care a funcţionat - chiar dacă numai parţial şi aprox imativ - ordinea de piaţă şi societăţile din Est, care au trebuit să SupOite decen ii În şir teroarea regi muri lor com uniste şi a planificării nu doar a econom i ei, ci şi a Întregi i vieţi a ind ivizi lor. Performanţele celor două tipuri de ordine vorbesc cît se poate de ed ificator despre avantajele ordinii spontane în rapolt cu ordinea reglementată potrivit L1nor scopuri cel mai adesea străine de interesele majorităţii i n divizi lor. Spre deosebire de organizarea bazată pc norme autoritare (co/11/1lands) şi pe scopuri fi­ xate a priori de instanţe supraindiv iduale, o ord i nc spontană nu arc nici un scop precis. Fi ind independentă de orice scop palticular, ca pcrmitc afirmarea unor sco puri indi viduale foalte deosebite Între ele, di vergente şi chiar contlictuale, 25 Î ntr-o ordine spontană, fiecare individ va fi liber să-şi folosească, in i nteres propri u, cunoştinţele şi abi lităţile (priceperea) cu singura interdicţie de a nu-i obstrucţiona pc ceilalţi , la fel de îndreptăţiţi să-şi unnărească scopurile propri i ; pentru că, Într-o astfel de ordine, guvernată de reguli abstracte, indivizilor nU li sc ind ică cc anume trebuie să facă, ci ce nu trebuie să facă, cu alte cuvinte nu li se fixează dinai nte nici li n fe l de scopuri În afara vo inţei lor, ordinea poate fi considerată, din acest punct de vedere, ca fiind, C l l adevărat, spontană (spontan neavînd aici sensul de anarh ic, ci de nedirijnt, neprogramat, neplan ificat). "M arele avantaj al ordinii spontane sali Ilomocraţiel - consideră Hayek - se bazează pe faptul că ea extinde posibilitatea de coexistenţă paşnică ti oamen ilor În vederea obţi neri i de beneficii reciproce dincolo de unicul grup ai cărui membri au scopUli com une concrete sau care unnăresc un scop superi or com un, făcînd astfel posibilă apariţia societăţii mari sali .

deschise". '26

În plan econom ic, ordinca spontană este asimi lată a�a-nul11itci " ordini spontane a pie­ ţei" sau economiei de piaţă liberă, o sintagmă pe care adep! i i planiticării şi ai idei lor socia­ liste de toate nuanţele nu au obosit să o atace În termen i i cei mai vehcmenţi. O atare ordine "nu se bazează pe obiective comune, ci pe reciprocitate, adică pe reconcil ierea obiectivelor diferite În vederea benefici i lor rec iproce ale palticipanţilor". Aici "mîna invizibilă" de care vorbea Adam Smith îşi face Însă din pli n simţite efectele bcnefice. Postu\înd ideea ordi nii spontane, nomocratice, Hayek dorea de fapt să apere libeltatea ind ivizilor de OIice ingeri nţe arbitrare, neavcnite şi pericu loase, să protejeze acel domeniu privat recunoscut al indivizi lor de care vorbea cu atîta convingere, În seco lul trecut, J . St. MiiI. Fără a fi anarhică, ordinea spontană este si ngur u l tip de ordine soc ială compati bil cu Iibeltatea, astfel cum o Înţelege Hayek: ca absenţă a coerc iţiei sau l ibettate negativă.


554

VAS I LE BOA R I 5 . DREPT ŞI U B E RTA TE

Hayek a acordat o ate nţ i e cu totul specială d re pt u l ui . De fapt s-ar putea s p u n e c�, ,

în

p ri m u l volum al celebrei sale trilogii Law. Leg/slatio/l. alUl Liber!;I', el a dezvoltat o adevă­

rată filosofie a d re pt u l ui cu vădite a cc e n te o ri g i n a l e Ordinea socială dezirabilă este, În u l ti m a analiză, o rdi nea sau societatea de drept. Fi­ reşte, Hayek Ul111a în privinţa atitu d i ni i faţă de drept - o tradiţie mai veche, i n augu rată de chiar pări ntele l i beralismului: J0I111 Locke. Într-adevăr, Locke aeordă o i mpOitanţă aparte dreptului, c on s i d erînd - În consens eu şcoala drept u l u i natural - că oame nii se n as c cu anu­ mite drepturi ca re le sînt inal ienab ile şi or ic e atentat la acestea echivalează ,cu un abuz împotriva Iibeltăţi i . Loc kc nu va ezita să co nsid ere puterea po l it i că Însăşi ca fiind " dreptul de a face legi" În v ede rea prezcrvării proprietăţi i, p e carc o co n s i de ra un d re pt natural al indi­ ,

.'

-

vizilor activi. Î n genere, mari i gî n d ito ri liberali d in toate timpurile au aco rda t dreptului, domn i e i legilor, ord i ni i d e d rept o impOitanţă d eo scb i t ă. Fără a fi in m o d ex pl icit adep t a l ideii dreptu­ lui natural - Hayek a fost mai c u rî nd rataşat la c eea ce se cheamă l i bera l i s m evol uţionist, el considerînd chiar li beltatea (spre d eos eb ire de Lockc, bunăoară) ca fi i nd rezu ltatul unei evo­ luţii neprel11editate - autorul Constitutiei libertâţii considera abso lut nccesar să facă dis­ ti ncţi a Între drept şi legislaţie. Pentru a ma rca această disti ncţie, el race ape l la te rmeni dife­ ri ţi. Dreptul (tlle la",) este d rept u l carc se impune legislu lui, ad i că f1o/l1os-ld g rec i l o r antici sau ius-ul rom an i lor ceea ce În a l te l imbi e u rope n c este numit droit, RechL sa u diritto p c ntr u 17 a-I distingc de lai, GeseL:;: sali legg e. în v i zi un ea lui Hayck, d rc pt ul (thc /aw) estc a nt e ri o r legislaţiei (the legislation). El s-a născut o dată cu so c i etatea pe cînd legislaţia este opera oamen ilor şi ce l mai ad es ea opera p ute1 i i Să ne am i nti m că L oeke Însuşi definea pulerea ca fiind "dreptul de a face legi" . Consecvent punctului său dc vedere, Hayek va res pi ng e şi dc ac ea stă dată concepţia constructivistă, i l ustrati'i, În acest caz, pri n poziti v i s m u l j u r i d i c "care fac e in t reg dreptul să x d e ri v e din voinţa unui legis lator" ,2 ,

,

'

.

Plins în acest demers, Hayek pare să u i te uneori ch iar şi t�lplu l că anu m i te leg i (de fapt, cele mai multe) sînt, totuşi, opera oameni lor. EI nu va ez ita astfel să denu nţe c h i ar şi acel l i b e ra l i sm de inspiraţie ca.teziană care tratează to at e fenomenele culturale ca produs e .. le u no r modele dcli berate şi considera rcconstrucţia tuturor mari lor instituţi i În con co rda n ţă eli un p la n preconceput. P e nt ru a i l ustra aceaslă specie de l i b e ra l i s m el a m i n teş te Îndemnul lui Vol tai re: "Dacă v re ţl legi bune, ardeţi-le pc cele d e acu m şi faceţi altele noi" . În v i zi u n ea lui Hayek, normele de drept - asemcni multor altor norme născute În societate şi evoluÎnd od at ă Cll aceast a - sînt rezu ltatul evoll!ţiei so c ietăţi i şi al aculllu lărilor in "

"

,

* Ph i l lipe Nel1lo a sesizat foalte b i ne impoltanţa a c or d ată de Hayek dreptll lui, int i tu l indu şi semnificativ caltea despre Hayek : La Societe de! droit se/an l1ayek, cu toate că, de fapt, el face o prezentare ge n e ra l ă a co ncepţiei hayek icnc. -


F.A. HAV EK

555

- UN "A POSTOL A L L i B E RTĂŢ I I"

timp. Dar, pentru a înţelege corect lucruri le, trebuie să aba n do năm viziunea rationalist-collS­ tructivistă, trebuie "să ne eliberăm total de ideea 1nlsă că poate să ex iste mai întîi o societate şi apoi aceasta să fie capabi l ă să-şi dea legi " . 29

A ceastă concepţi e eronată carc a a l i mentat raţiona l is m u l constructivist, de la Descartes R ou ss eau �i B e nth a m , pînă la pozitiv i s m u l juri d i c co ntem poran , a

şi Hobbes, trecînd prin

În c h is - estc de părere Hayek - posi b i l itatea înţelegc rii corecte a rc laţi c i di nt re drept şi guvernămînt.

A fir mî nd pd m atul dreptu l u i in

rapOlt cu Icgis laţia. Hayek nll vrea să s p u n ă că aceasta

din UI1l1ă este lipsită de importanţă şi că toate l egile ar ti inutile şi ncavenite. Dimpotrivă, el

considera că atunci cînd dreptul cvol uează În d i reqi i indezirab i le, "recursul la legislaţie poate fi singura ieş i re ce penni tc

corcctia necesară".30 C on c lu z ia este că nu ne putem

dispensa de legislaţie. i n pri ncipiu, deci, legislaţia şi dreptul nu sînt i ncompati bi le.

În

practică, Însă. se

întîmplă adesea ca legisl aţia să ign ore dreptul. Bunăoară, În regi murile totalitare, fasciste şi co muniste deopotrivă,

leg i le sfidau

pri ncip al u l

drept:

dreptul

A ristotel ştia, el însu ş i , acum două m i l en i i ş i jumătate, că legi le

la

l i bcI1ate

sînt bune

(nomos-ul).

În fo nne le de

guvernămÎnt b u n e ş i sînt rele în formele de guvel'llămÎnt (;Gruple. În seco l u l trecut. Frederic

Bastiat, gînditor liberal ti'a ncez, era cel care atrăgea atenţia, În eseu l său La La;, asupra pe­

ricolelor ce decurg d i n d eg rad area leg i i .

Legi le sînt opera oamen i l or, cel mai ades ea

a oa m c n i l o r

p uteri i , a�tfel că nu dc puţ i ne

ori ele nu fac altceva decît să transpumi În formă j u ridică voi nţa c1asci po l it i ce,

a

guver­

nanţilor. În schimb, dreptu l - fie sub forma dreptu l u i natur al , fie sub fOllna dreptului

evo l utiv, cutul11iar, cum îl intelege Hayek - rămîne in cscn�ă acelaş i , el fi i nd mai greu supus arbitrariului. Î ntre drept şi legislaţie, Hayek îl

prcferă pe cel d i ntîi . EI mcrge aici pe l i nia l u i

Kant pentru care: "Dreptul oamen i lor trebu i e co nsiderat stlnt , oricît de ma li sacri ficii ar trebui să facă pentru

ac casta

puterea stăpÎnitonrc".

În

privi nţa dre ptu l u i la li bcl1ate, Hayek îl

urmează, totodată, pe 10hn Locke, pentru care p ropri etatea În sensul l arg care îi este dat

poate sfl includă nu doar obi ecti v e le materiale, ci şi ..viaţa, l i bertatca şi patrimoniul" fiecărui

ind ivid, eli ti ind singura soluţie pe t: are oamen i i au descoperit-o vreodată pentru a rezo lva

problema conc i li eri i l ibcI1ăti i i ndividuale cu abscnţa co n Hic tulll i . D rcptu l . l ibel1atea şi pro­ pri etatea sînt - conc h ide Hayek - o tri nitatc lnd isoci a b i lă. 3 1

Nu poate să existe d re pt - în sensu l de rcguli un ive rsale de co nd u i tă - care să nu de­

fi neaseă fi'ontiercle domeni i lor dc l i beltate, punînd regulilc care perm it fiecăruia de

a

şti pîn ă

unde este stă pîn u l actelor sale. Este v orba aici tocmai de acele regu l i general e şi i mpersonale care fac ca li beltatea să fie efectivă. "Pentru ea l i beltatea să fie efect ivă - considera H ayck - ca trebuie să fie determ inaţă de

regul i genera le şi impersonale". Această convingere, mereu reafirmată, îl detennina să eerceteze care sînt acele "regu li abstracte ş i impersonale" care fac posibi l ă l ibel1atea. începe studiul chiar eu d rept ul la l i beltate legea Icgislatoru l u i .

saLI nOI1lOS,

pe care îl d eose b eşte clar de

EI Îşi

thesis

sau


556

VAS I L E B OARI

După convingerea sa, legislaţia este născută din neccsitatea de a stabi l i reguli de orga­ nizare, legile şi acte le legislative (sau ceea ce juriştii numcsc drept pozitiv) avînd mai curînd menirea de a face să fie executate - sub ameni nţarea sancţiunilor - anumite comandamente. Consecvent viziunii li berale clasice, Hayck va afirma, fără echivoc, supremaţia drep­ tului (rute of law). "N i m ic nu diferenţiază mai tranşant cond iţi ile d i ntr-o ţară l iberă de cele dintr-o ţară aflată sub o guvernare arb i tra ră dccît respectarea, în p rim a, a marilor pri ncipi i cunoscute sub numele de supremaţia dreptulu i (rule oI /mII). Aces te pri ncipii, despuiate de orice detalii tehnice, ne spun că s ta t u l , în toate acţiunile lui, este l i mitat de reguli fixate şi anunţate în prealabi l , reguli care fac posibilă p revcde rea, cu o bun ă doză de cCltitudi ne, a modulu i în care auto ritatea Îşi va folosi put e r i le co e rc i tive Într-o Î mprej urare dată şi fac po­ sibilă planificarea afaceri l o r i ndiv iduale pe baza ac es tei cunoaşte r i ". Citîndu-l Într-o notă de subsol pe A V . Dicey - autorul lucrării The Law of the Constifution - Hayek d oreşte să atragă atcnţ i a că supremaţia d rcp tului "înseamnă, în p rimul rînd, su p rema ţi a absolută sali predomi nantă a legii cunoscute În dauna influenţei puterii arbitrare, excluzînd, aşadar, existenţa arbitrariului, a o rică re i prerogative sau chiar a unei autorităţi discreţionare extinse din pmtea st ruct ur i lor statu l u i", 32 Regu lile la care se recurg e În con d i ţi i le supremaţiei dreptu lui pot fi elaborate - con­ sidera H ay e k - antici pat, sub fo rma lIn o r regltli jiJrl11o/e, care nu ţi n tes c către împlinirea dor i n ţelor şi nevo i lo r unor ind ivizi a n u m e . F'orl11u (arca d inai nte a unor as t fel de regu l i li pune pe indivizi în gardă cu privire la sancţiunile ce îi aşteaptă În cazul în care le vor încălca, Indivizilor li se Iasă astfel l ibertatea de a alege Între a respecta aces te regul i şi a le Încălca, supOltînd ast fel sancţi un ile prevăzute de acestea. Asemen i altor gînditori liberali, Hayek considera astfel domnia legilor Întotdeauna preferabilă domniei oameni lor. Supremaţia dre pt ul ui constitu ie o condiţi e a l ibe ltăţii indivi­ zilor şi totodată o măsură de prevenire şi l im i tare a exceselor pute rii pol i tice . "Olice lege - scrie Hayek - restrînge l ibe l tate a ind ividuală Într-o a numi tă măsură, modificînd mij loacele de care oamenii politici pot uza În urmăr i rea treburi lor lor, dar, în condiţiile supremaţiei d rep tului . statul este Împiedicat să zădărnicească efO/turi le individuale pIintr-o acţi une ad hac. F ii n d sigur că puterea statu lui nu V,l fi folosi tă În mod delibe rat pentru a-i degreva intenţi ile, individul este li ber să urmărească ţel ur i l e şi dorinţele lui per­ sonale, În cadrul regul ilor c u nosc ute ale jocu l u i". 33 Bunăoară, considera Hayek, În condiţi i l e supremaţiei dre ptulu i , s ta tul se mă rgineşte la fixarea resurselor dispon ibi le, lăsînd În seama indivizilor decizia privitoare la scoplllile pentru care ele unnează să fie folositc. Î n genere, Într-o s ocietate libcră, statul nu este decî t lina elin Illultele orga nizaţii, an ullle "cea de care este nevoie pentru a fu rn iza lIJl cadru extern util În ca re se pot fo rma ordini eare se autogenerează; da r, este vorba - conchide Hayek - de o organ izaţie l i mitată la aparatul guvemamental şi care nu determină activităţile i nd i vi z i lo r l i be r i ".3 4


F .A. H A YEK - UN APOSTOL A L LI B ERT Ă T I I " ••

6.

557

ECONOMIE ŞI U BERTATE

În u l tima vreme, tot mai mu lţi ex e geţ i ai l i bera l ismul u i găsesc p ot riv i t să delimiteze ceea ce ei n u me sc " l i be ral i s mu l po l i t i c" de "l iberal ismul economic". Distincţi i de acest fel m e rg, d e pi l dă , u n eor i , pî n ă la afinnaţii du pă care J. M . Kcynes cra l i bera l În p lan p o l itic şi soc i a l- d em oc rat în ceea ce p r i v eş t e conc ep ţ i a econo m i că . Dacă În ca zu l lui Key n cs o atare afirmaţie ar p u tea să pa ră p lauzi b ilă, în c azu l l u i Hayek e a este cu desăvîrşire lipsită de s e n s . Pentru Hayek " l iberali sm u l po l itic core spu nde 35 fără conces i e cu l iberalismul eeo n o m ic ".

În genere, liberal ismul este perceput de Hayek ca o fi losofie coe re ntă , poate chiar ca lin soi de Weltanschaz/llng. " P ri nţu l eeonomi şt i l ar l i berali" era co nvins că, fără libeltate econo­ mică, libeltatea politică şi, În g e n ere, orice fel de l ibertate (exceptînd poate doar li beltatea interi oară sau l11etafizică) nu pot ex i sta . înarmat cu această ,.c redi n ţă" el va intrepri nde Încă in Drumul către servitute o critică severă a t u t uro r sistemelor economice bazate pc n ega rca dreptului de p ro p ri etate şi a drep­ tu lui la li be ra iniţiativă. Pentru Hayek, adevărata l i b ert at e I1lI e pos i b i Iă d ccît într-o ord i n e de piaţă, În care fiecare es te l i ber să-şi fo l o seas c ă cum co nsideră de cuviinţă cunoştinţele şi ab i l i tă ţ i l e, cu un ica grijă d c a nu Încălca d re pt u l la l i b e rtate a l celorlalţ i. H aye k este, fără rezerve, convins că doa r Într-un sistem eco nomic În care dreptul de pro prietate este recu nos c ut ş i În care competiţia funcţionează c fec t iv , I ibeltatea dev ine posi­ bi lă. EI vo rb eşte aici, de fapt, În nu m e l e l i beralism u l u i carc se ,.opune înlocuiIi i com pet i ţi e i p rin mij loac e inferioare de coo rdon a re a efolturi l or indiv idual e şi cons ideră că s up e rio rit at ea concurenţei ca m ij l o c de coo rdo n a re a acţi u n i l or individuale rezultă nu numai din fa ptu l că, În m ai toate împr�i urările, ea este cea mai efIc ientă d i ntre metodele cunoscute, ci şi pentru că este singura m etodă p ri n care acti v i tăţi l e noastre pot fi adaptate unele altora, fără o inter­ ve n ţie coereitivă sau arbi tra ră a autorităţi lor". Ba chiar unul d i ntre pr i n ci pa le le argum ent e c ar e p l edea ză În favoarea concurenţei este că ea , .ne scuteştc d e nevoia exercitării unui con­ trol soc ial con şti e n t" şi le dă i n d i vi zi l o r o şansă de a decide ei dacă ,. pe rsp ect ivele oferite de o an umită activitate sînt s ufic i en te pentru a c o mp e ns a dezavantajele l ega te de efectuarea ei". 3(i Cu alte cuvinte, ordinea eco nomică de p iaţă, bazată pc concurenţă, este s i ngura com pa­ t i b i lă Cll starea de l ib c ltate, în Inţelesul pe ca re H a y ek il dă ac e st u i tenllen: ca absenţă a coerc iţiei şi posibil itatea fiecăruia de a-şi u ti l i za pc co n t propriu cUll o ştin ţe l e. Fi reşte, util izarea concurenţei ca pri ncipi u de organizare soci al ă nu e x c l u d e orice fel de intervenţii d i n paltea statului. Dar, mai presus de oricc, co m pet i ţ ia economică de p i nde d e abs en ţa const rînge r i l or alti ficial create şi Întreţinute. Ceea ce rec l a m ă o economie de piaţă este, potrivit l u i Hayek, ex is te n ţa unui sistem j u ridic adecvat, destinat atît să me n ţ i n ă concurenţa, cit şi să o fa c ă să j oac e un ro l cît mai benefic. Î ntr-o economic de pi aţă bazată pe concurenţă, accentul cade pe acele aspecte care exc lud sau l i mitează la mi n i m u l necesar uti l izarea cOllstrÎngeri i . Cuvîntul dc ordi ne Într-o


558

VAS I LE BOA R I

economie d e piaţă este li beltatea inţelcas,l î n conotaţi ile ei economice: ca l ibeltate d e ini­ ţiativă, libeltate a tranzacţii lor, libcltate a preţurilor ctc. "î n primul rînd, considera Hayek . este neccsar ca palticipanni la tranzacţiile de pe pi aţă să fie l iberi să vîndă şi să cumpere la orice preţ la care vor găsi Uil pmtener şi ca oricine să vîndă şi să cumpere orice poate fi produs sali vîndut. Esenţial estc să fie perm is tuturor accesul la diferite sch imburi, În aceleaşi condiţi i, iar legetl să nu Îngăduie nici o Încercare, din paltea unor indivizi sau a uilor grupuri, de a constrÎngc cu torţa, tăţi� sau pe ascuns, pmtieiparea la tranzacţi i". 3 7 Estc i nteresant de obscrvat că Hayek - asemeni majorităţii celor ce au ilustrat nou l liberal ism În secolul XX - nu aderă, tără rczerve la mult invocata fonTIu lă !aisse:;jitil'e (for­ mulă i ntrodusă de fiziocraţii fil\11cezi, Cll o conotaţie apmte şi prel uată, cu un sens mult diferit, de anumiţi liberali). Î n {Ile Road to Selfdoltl, Hayek atrăgea atenţia de a nu se co n funda respingerea plani­ ficării - în sensul de conducere şi o rgan izare a tuturor activ ităţi lor noastre eOnl0llTI ullui "proiect construit În mod conştient" - Cll . .acceptarea dog matică a laissez-fail'e". "Liberalii - afirma c1 - pledează pentru o cît Illai bunii folosire a forţelor concurenţei ca mij loc de a coordona strădaniile omeneşti, nu pcntru a lăsa lucruri le aşa cum sînt. Concu­ renţa eficientă, acolo unde ea poate fi creată,. este, În co nvi ngerea celor care au formulat argumentarea liberală, un mijloc �uperior de gh idure a efortu rilor indiv iduale. Li b era l i i nu neagă, ci chiar pun accentul pc necesitatea unui cadru Icgal temcinic gînd it, pentru a se obţine efectul benefic al competiţiei ; ci rccu nosc prczenţa lInor defecte grave atît ÎIl regu l i le legale ex istente cît şi În celc din trecut. De asemenen, nu neag[l, ci recunosc necesitatea de a recurge la alte metode de ori entare a activităţi i econom ice, acolo unde este impos ibil să se creeze condiţiile necesarc pentru a face concurenta eficientă". 3 X Depalte de a fi aşadar expo nentul anarho-capital isl11ului �au al "capitalismu lui săl ba­ tic", Hayek se arată a fi, În sch i m b, promotorul fără compromisuri al idcii de piaţă libcră, În cadrul căreia excluderea OIicăru i contro l m1ific ial .tI preţuri lor, li bel1atea tranzacţi ilor şi abolirea p lanificări i reprezintă cond iţi i sine q/la 11011 ale eficaeităti i . Dimpotrivă, considera Hayek . olice Încercare d e a contro ln preturi le sau cantităţile pro­ duse suu vîndute din anum ite mărfuri privează concurenţa de capacitatea ci de a genera o coordonare eficientă a efol1u rilor individuale. deoarece. In asemenea condiţii, preţuri le În­ cetează să mai tie oglinda mod ificări lor relevante surve n ite in co ndiţi i le producţiei şi desfa­ ceri i, ele nemai putînd să oferc acţi unii indiv izi lor informati i �i repere demne de Încredere. Totuşi, cele mai mari pericole la adresa l i bcltiiţii vin, potrivit lui Hayck, din �u bsti­ tu irca concurenţei prin planificare. E I nu va ezita, dc aceea, să asocieze dirijisl1lul economic cu total itarism ul. Pentru a fi ed iticator el îl invoca, într-un soi de motto pe Hilaire Bel loc, după care: " Di rijarea producerii de avuţie este sinon imă cu controlul asupra Însăşi vieţi i omeneşti." Hayck nu va obosi s ă atragă atcnţia - ori d e cîte ori se va ivi prilejul - asupra bine­ facelilor economiei de piaţă. Potrivit autorului COl1stil l/{iei libertării, ordinea de piaţă sau catalaxia (el prefera acest telll1en celui de economic, care poatc să genereze anumite COI1-


F.A. H AYEK - UN "A POSTOL A L L I B E RTĂŢI I "

559

fuzii), în afară de avantajele pe care le o feră orice o rdine spontană în rapOit cu ord inea construită, impusă - şi care sînt, de fapt, avantajele l ibeltăţii înţelese ca absenţă a constrÎn­ geri i - compOltă avantaje nete care o fac Întotdeauna preferabilă ordinii construite, i mpuse. Un prim avantaj rezidă În faptu l cfl, ghidînd acţiun ile noastre şi antrenînd o anumită corespondenţă Între situaţi i le pe care contcazr, diversele persoane, catolaxia Iasă i ndiv izilor deplina libeltate de acţiune, cu singura cond iţi e de a rcsrecta regu lile jocului, corect stabilite. Statul nu intervine pentru a indica indivizilor ce să facă; el vegh ează doar ca regu lile jocului - definite ca reguli abstracte - să fie respectate de cătrc toţi paltenerii atlaţi -In competiţie, intervenind doar atunci cind aceste regul1 sînt Încălcate. I ndivizii sînt astfel l iberi să-şi defincască obiectivele. să ia dec izi ile pe care le consideră 0pOltune Într-o anumită situaţie, să pro d ucă şi să vînelt1 ceea ce ci consideră ti fi profitabil pentru ei şi la preţurile pe care ci le stab ilesc. in funcţie dc cererea şi ofelta de pc piaţă. Î ntr-o ordine de piaţă, "diverşii membli profită de efo lturilc celorlalţi, nu numai În ciuda, ci adesea chiar din cauza ll1ulti p l icităţii şi varietăţii obiectivelor respective". Dar cel mai mare avantaj pe care-I oferă ordi nea de pic.l ţă l i beră eonstă in faptul că ea produce bogăţie. Jocul calalaxiei, consid era Hayck . .,este un joc creator de bogăţie" şi nu ceea ce teoria jocurilor numeşte "un joc cu sumă nulă". E I conduce la o creştere a flu xului de bunuri şi de şanse pentru toţi pmtieipanţii dc a-şi satisface nevoi le. Şi aceasta nu doar din punct de vedere cantitativ, ci şi În ce priveşte diversitatea şi cal itatea produselor sau serv i­ ci i lor oferite. Astfel, ordinea de piaţă l i bern sporeşte şanse le fiecăruia de a avea la dispoziţie o gamă de bunuri diverse (obiccte sau servicii) ma i întinsă decît am putea avea pe orice altă cale. Avantajele catalax ici sînt, de fapt, avantC!jele pc care le ofcră orice s istem concurenţial, concurenţa fi i nd fo rţa care, Într··o eco nomie de piaţă liberă, impi nge l ucruri le Înainte. Convins de acest lucru, I-Iayek nu va ezita să denunţe intcrvenţionislllui în ordi nea de piaţă. 3lJ I ntervenţia Într-o catalaxie pe ca lca comenzii, a ordinului , creează dezordine şi nu poate fi În nici un caz justă. Un comandament tinde Întotdeauna să obţină rezultate palti­ culare. I m ixti unea sau intervenţia - astfel CUlll o defi ne�te Hayek - nu tinde la fOllllarea unei ordini spontane, ci vizează rezultate defi nite. Scopul intervenţici este deci. totdeau na, de a provoca un rezultat palticular, diferit de cel care s-ar produce dacă mecan ismul ar fi lăsat să funcţioneze liber, u1l11Înd principiile sale inerente. Intervenţia se defineşte, în consecinţă, ca un act de constrîngere izolat, întreprins cu scopul de a obţine un rezultat pal1icular. Astfel concepută, intervenţia este Întotdeauna o acţi une Îngustă în care ci neva va fi constrîns în beneficiul altcuiva, într-o situaţie În care ceilalţi nu vor suporta acelaşi tratament şi pentru un obiectiv care este străi n celui aflat În ' sit uaţia respectivă. Î n plw;, intervenţia pCI1urbă ordinea globală şi împi edică aj ustarea 1l111tuală a tuturor păl1ilor, aj ustare pe care se bazează ordi nea spontană. Toate acestea nu vor să sugereze nicidecum că o cata laxie nu s-ar putea sprijini pe nici un fel de reguli decit pc arbitrariul indivizilor -- cu alte cuvinte, că ea ar ti echivalentă cu dezordinea şi anarhia. ,.0 cata laxie este astfel - consideră Hayek - specia palticu lară de ordine spontană produsă de piaţă prin intermed iul activ ităţi lor oamen ilor, care se confor­ mează regulilor juridice privind proprietatea, daunele, contractelc". 40


560

V A S I LE B OA RI

Statul este îndreptăţit să intcrvină doar atunci cînd aceste reguli ju ridice generale nu sînt respectate. Î ntr-o catalaxie, şansele indivizilor sînt dec ise de ceea ce aceştia sînt sau vor să fie, de maniera În care ei reuşesc - În condiţii de libeltate şi chiar în condiţi ile hazardului ­ să-şi val ideze pliceperea, cunoştinţele, abil ităţile. Astfel, crede Hayek, "no i ar trebui să considerăm ca fi ind cea mai dezirabilă acea ordine socială pe care am alege-o dacă am şti că poziţia noastră iniţială În această ordine va depinde doar de hazard". Pledoaria lui Hayek pentru ordinea de piaţă sau catalaxie este, în ultimă instanţă, pledoaria pentru libeltate Înţe leasă ca absenţă a constrÎngerii, aşadar pentru libeltate în accepţiunea sa "negativă". Î n numele acestei idei, Hayek denunţă ca total neîn­ temeiată conv ingerea pe care o deduc oamenii din credi nţa că puterea asupra vieţii economice nu este decît puterea asupra unei zo nc de o importanţă secundară, co nv i n g ere ca­ re îi face să nu ia În serios ameni nţările la adresa l ibcrtăţii activităţi lor noastre cu caracter economic. Este eronată, consideră Hayek, credinţa că ex istă scopuri pur econ o m ice, disti ncte de celela lte scopuri ale v ieţi i. Î n consecinţă, crede autorul Drlllllltlui că/re sel1Jilute: "Dirijarea eco nomiei nu se rezu­ mă doar la îndrumarea unui sector al viet i i umane, ce po ate fi separat de rest; ea Înseamnă di rijarea mij loacelor necesare pentru atingerea tuturor scopurilor noastre. 4 1 Hayek deplînge faptul c ă generaţia s a ,,3 uitat c ă sistemul proprietăţii private este cea mai importanta garanţie a l ibertăţii, nu numai pentru cei care deţi n proprietate, dar şi nu în lllai m ică măsură - pentru cei care nu o posedă". Aceasta, deoarece divizarea controlului asupra mijloacelor de producţie Între numeroşi oameni care acţionează independent face ca nimeni să nu aibă o putere decisivă asupra noastră, astfel ÎllCÎt să poată avea un control depl i n asupra v ieţi i şi l ibel1ăţii noastre. Situaţia se schimbă însă radical atunci cînd această extraordi nară putere este lăsată la discreţia Statului sau a Olicărei alte instanţe planificatoare un ice. ,.Centralizată, ca instrument al puterii pol itice, ea creează, apreciază Hayek , un grad de dependenţă cu greu deosebit de sclavie". 42 Expcrienţa regimuri lor comun iste - bazate pc sistemul economiei dirijate, pe centralizarea pîrghiilor econom ice În miini le paltidului -stat, probează fără echivoc această judecată aparent severă a autoru lui Drumului către servitute. Din nefericire, ideile lui Hayek erau practic necunoscutc În l umca comunistă. Aceasta l-a preferat pe 1. M. Keynes, ale cărui idei veneau să susţină strategia statu l ui intervenţionist şi, desigur, pe Marx, pentru care p lanificarea era o ,.lege" a eco nomici bazate pe proprietatea comună. -

7. LIBERTATE ŞI RES PONSA BI LiTATE

Spre deosebire de l ibeltate, care rcprezintă o temă de reflecţie constantă în istOlia gîn­ dirii filosofico- po l itice, tema respo nsabil ităţi i estc mult mai puţin ti·ceventată. După anumite începuturi, identi ficab i le în Vech iul Testament şi În filosofia an t ică greacă (Ia sofistu l Prodicos, de pildă, în dialogul Gorg;as al lui Platon sau în Etica n;comahică a lui Aristotel),


F.A. HAY EK

-

UN "APOSTOL AL L I B ERTĂŢ I I "

561

tema revine cu acuitate în creştinism. A ici, ea se asociază cu ideea păcatului originar şi ră mîne o problemă pennanentă pentru credincios şi pentru filosofia creştină. După ce a do­ bîndit "cunoştinţa binelui şi răul ui", omul este nevoit să-şi asume responsabi l itatea actelor sale, de care Creatorul voise să-I scutească. Aristotel, la timpul său, lăsa să se înţeleagă că omul este responsabil pentru tot binele şi răul care stau în puterea lui. Un lung interval de timp, Însă, ideea responsabil ităţii a dispărut apoi din atenţia şi preocu pările fi losofilor şi po litol ogi lor. După unii autori, interesul pentru abordarea temei revine o dată Cll R evol uţia Franceză şi cu Declaraţia drepturi lor omului şi cetăţeanului, din 1 789. Cu toate acestea, reticenţa În ceea ce jJliveşte ab o rd a rea temei respon­ sabilităţii şi a relaţiei libeltate - responsabil itate ţine de domeniul ev idenţei şi pare să aibă ­

cauze diverse.

Hayek va încerca el Însuşi să identifice CÎteva dintre cauzele mai recente ale acestui SULI animozitatea pc care le induce acest concept în mental itatea unei generaţi i căreia îi displace orice discurs 1110ralizator. Ade­ sea, constată Hayek, conceptul de respo nsabil itate ,.evocă osti litatea deschisă a unor oam eni ce au fost invăţaţi că poziţia lor În viaţă şi chiar acţiunile lor nu au fost influenţate de altceva decît de circumstanţe asupra căro ra ci nu au nici un cOlltrol". 43 Dar cauza pri ncipală pentru care responsabilitatea nu se bucură astăzi de o primire prea entuziastă este, după Hayek, -fi'ica de respo ns abi litat e "sentiment care se transformă în mod necesar În frică de li bcrtate".44 Este neîndoielnic că nici asumarea libeltăţii, nici asumarea responsab ilităţ i i nu repre­ zi ntă sarci ni uşoare. Potrivit lui H ay ek , "mulţi se tem de li bcltatc din cauză că opOltunitatea de a-şi făuri propria viaţă Înseamnă şi un efo lt n eî n ce tat o d is cip lină pe care omul trebuie să şi-o impună dacă vrea să-şi at i ngă scopurile".45 Hayek face răspunzatoare pentru acest dcclin simu ltan al respectului pentru l ibeltatea individuală şi pentru responsabil itatea individuală concepţia deterministă care a do mi nat cu auto ritate ştiinţa seco lului al X IX-lea. Dc� i l1U este adeptu l fără rezer v e al voluntarisll1ului, Hayek nu va ezita , totuşi, să afirme că "volu ntari�tii au mai mu ltă dreptate, în timp ce deter­ miniştii cad pradă unei confuzii:' Nici i'n cazu l unora, nici al celorlalţi, "co ncluzi i le nu decurg din premisele considerate"46 . Î n volumul al trei l e a al tri logiei Lalt!, Legislation, and Liberty, H ayek va reveni asupra problemei, de data aceasta pentru a acuza direct mişcarea socialistă de di luare a simţului responsabil ităţii, privită mai ales pe latura ci morală. "Nici un om conştient - scrie el - nu �e mai Îndoieşte că perico l u l la ad resa l ibel1ăţii individuale vine În primul rînd dinspre stînga, nu din cauza unor idealuri la care aspiră stîn­ ga, ci pentru că diversele mişcări socialiste sînt singurele mari organizaţ i i care, unnăJind ţeluri ca re le surîd multora, doresc să impună soci etăţi i lin plan preconceput. Acesta trebuie să ducă la desfiinţarea Olicărei responsabil ităţi morale a individului şi a reuşit deja să dălîme, una cîte una, toate garanţiile Iibeltăţii individuale care au fost clădite de-a lungul seco lelor În care a evo l uat legea". 47 Hayek abordează tema responsabil ităţii plecînd de la concepţia despre libel1ate proprie l iberalismului clasic. Ascmen i libeltăţ i i , "pentru a fi efectivă, responsab i litatea trebuie sa fie individuală" , fenomen . O pri mă cauză rezidă, după el, În pl ictiseala

,

,


562

VA S I L E BOA R J

"Î ntr-o societate l i beră - afirmă Hayek - n u poate ex ista res pon sab i l itate co lectivă a membri lor unui grup, cu excepţia situaţiei in care, p rin acţiune concertată, au de v enit cu toţi i , fiecare î n p a lte . O resp on s abi l i tate comună sau d i v i za tă îi poate i m p u ne individului s ă cadă de acord cu alţi i, astfel Iimitîndu-se put er i l e fiecăruia. Dacă, Însă, pentru aceleaşi preo cupări sînt Tacuţi res po n sab i l i mai m u l ţi indivizi, rară a i m pune În acelaşi timp şi Î nd atori rea acţi un i i comune ş i acceptate, rezultatul cste, de obicc i , acela că n i meni n u acceptă c u adevărat res­ ponsabil i ta tea . După cum pro pr i etatea tuturor es tc de fapt propr i etatea ni mănui, tot aşa şi respon sabil i tatea tuturor este respo nsabilitatea n i mă n u i " . 4X Găsim În acest pa s aj crezul ce animă Întreaga viziune a lui Hayek d e s pre res po n sabi ­ litate: responsabi l itatea ori aparţine i ndivizi lor, ori, practic, n u ex istă. Descifrăm totodată aici cred i nţa l i be ra lă după care l i b cltatca , proprietatea, responsab i l itatea au ca clement comun de rapo ltare individu l . I n d i v idul este e lemen t ul de refe ri n ţă al liberalismului care, aşa cum s-a spus şi cum Hayek însuşi a Î n ce rcat să a rg u m en teze , Înscamn8 .,individual ism'·, dar aceasta nu în accepţiunea unui egoism pri mitiv, conducînd la izolarea d e c e i l al ţ i, d, mai c u rî n d , În sensul pc care, bunăoară, Renaşterea l-a co nferit individual ismului. Hayek, ase me n i altor gîndito ri l ib era l i , face astfel d i n i ndi v id (sau i ndividual itate) o v al o are de referinţă. În m od ul cum conccpe respo n sa b i l i tatea , Hayek ia distanţă; Însă nu nu­ mai În ra pol1 cu ma rxi s mul , care - pu n ind accentul pe I ibel 1atea colect ivă şi, pe cale dc con­ secinţă, pe res po n sabilitatea colecti vă (adi că a tuturor şi a nimănui) - anul ează , În fapt , atit l i beltatea cît şi responsab i l itatea, ci şi în raport cu fi losofia ex is t en ţi a li stă , pentru care fiecare individ - Întrucît este condamnat la li beltatc - dev ine respo nsabi l pentnl destinul Î n t reg i i umanităţi. Hayek consideră că fi eca re i nd ivid este responsa b i l doar pentru d o m en iul său de com pete n ţă ş i cunoaştere. Orice ex t i n d ere abuzivă a res p o nsabi li tăţii conduce la dil uarea ei şi, În cele din urmă, o anul ează. În această ci rc ll ll1sc ri e re a responsab i l ităţi i la domen i u l dc competenţă al fiecăru­ ia rezidă, după părere:J mea, contri buţia princ ipalu a l u i Hayek la dezbaterea tem ei respo nsa b i l ităţii . Hayek afectează a nali zei re laţi ei d in tre l i bel1atc �i rcsponsabi l itatc u n Î n treg capi to l (cap itolul 5) din Constituţia libertiiţii. El pl eacă de la o premisă l:vas i u nanim acc epta tă : aceea că l ibertatea şi re sp o n sa b i litatea sîn t insep a ra b i le . Libeltatea nu pres u p u n e , in vjziunea sa, di i nd i v i z ii au doar 0pOltunitatea a l egerii , că ci nu sînt constrînşi În acţiu n i le lor de către alţi indivizi, ci şi faptu l că ei trebuie să-şi asume consec inţele proprii lor acţ i u n i , pentru care pot fi lău d a ţi sau , d i mpotri v ă, blamaţi. I ndividul trebuie, cu alte cu vi n te , să su p OIte efecti v conseci nţe l e acţiuni lor sale, dar aceasta nu în mod neco ndiţionat. · Hayek ineearcă să identitice condiţ iile 111 care individul poate fi facut re sp o n sab i l , ca l?i pe acelea în care responsabilitatea dcv ine efectivă. Prima co ndiţie a asull1ării res po n sab i l ităţ i i d e că tre indivizi este ca aceştia s ă d i s pu nă efcct i v d e l i b e rta tea d e a alege. Const tîngcrea anulează responsabilitatea. Această v i zi u n e il dcl imiicază. bunăoarrl, de Sartre, care , in L 'Etre el le Niarzt, co n s id eră că i nd i v i d u l estc Î n totdeaun a l iber, deoarece poate Îl1totdcauna


F.A. HA Y E K

563

UN ,.AP OSTOL AL L I B ERTĂŢI I "

-

. să spună N U, să accepte sau să refuze (ch iar dacă refuzul de a f'll.:e ceva s-ar solda cu moaltea). Astfel, pentru că este condamnat să fie liber. individul estc responsabil În chip absolut şi irevocabil pentru toate actele, decizi i le, al egeri le sale. Pentru Hayek, indi vidul este responsab il doar pentru acele acţi uni pentru care el a fost cfectiv liber să aleagă. Libeltatea şi responsabil itatea sînt complementarc. " Complementalitatea Întrc libeltate şi responsabilitate 'Înseamnă că argumentul În fa­ voarea libel1ăţii se poate apl ica doar acelora care pot fi consideraţi responsab i l i. [ . ] Accst argument presupune că persoana este capabi lă să Înveţe din experienţă şi să-şi di rijeze acţiu­ nile pe baza experienţei astfel acumulate; ci lUI este valabil în cazul celor care nu au în vătat destul sau sînt incapabili să înveţe" ..!lJ Dc exemplu, el nu se poatc ap l ica în cazul copiilor, id ioţilor sau alienaţilor mintal. Dreptul pozitiv stabi leşte, din acest punct de vedere, cu destulă rigoare cine este şi cine nu este responsabil. Dar, di ncolo de chestiuilea jurididi, intervine aspectul moral al responsa­ bilităţii - care, pentru o societate l ibcră, poate li chiar mult mai i mpoltant decît aspectul juridic. O a doua condi ţie pentru ca rcsponsabil itatea să devină efcctivă este ca ea să fie limi­ tată şi adaptată, atît emoţional cît şi intelectual, la competenţele fiecăru i individ. "Libcltate<1 reclamă ca responsabilitatea individului să nu depăşească l imita domeniului în care se presupune că el este capabil să judecc, ca acţiunile sale să ţină cont de efcde situate Îll sfera sa prcvizională şi, în special, ca el să fie responsabil doa r de propri ile acţi uni (sau de acţiu� ni le celor aflaţi sub tutela sa), nu şi de cele ale altora, la fel de l iberi ca şi el" .So Hayek revine astfel la cea mai impOItantă di ntre condiţii le responsabilităţii, pe care el nll ezită să o exprime fomtc tranşant: ,. pentru a fi efectivă, responsab ilitatea trebuie să fie individuală". Rap0l1area la libeltate, la individ şi definirea c1�lră a domeniului în care indi­ vizii pot fi consideraţi responsabili - iată, aşadar, cele trei cond iţii esenţiale pentru ca respon­ sabilitatea să devină efectivă. Hayek depăşeşte astfel viziunea abstractă şi sterilă a problemci responsabilităţi i, rcu­ şind să evite acel discurs Illoralizator În care el intuia una di ntre cauzele rezervei cu care "vorbitori i sali scriitorii experimentaţi" se rapoltau la conceptul dc responsabilitate -- de fapt, cauza pentru care ideea de responsabilitate era ÎntÎmpi nată Cll excesivă reticenţă. Hayek abordează relaţia dintre l ibeltatc şi responsH b i litatc Într-o vizi une liberală, incer­ eînd să evite, totuşi. "extremismelc" de genul: .,individul este responsab i l pentru absolut orice'· sau "individul nu este responsabi l pentru n i m ic". Pentru Hayck, responsabi l itatea nu este doar o formulă retorică, un cuvînt care sună bine sau un tcrmen destinat să întreţină etc ma "dispută în jurul cllvintelor." În viziunea sn, care este, În csenţă, aceea a liberal ismului clasic, responsabi l itatea are funcţi i practice, efective. Prima este accea de a preveni sau limita cxceselc unei libcrtăţi greşit Înţelese. La urma urmei, trebuie să admitcm că nimic nu este mai exces iv şi mai periculos pentru o societate (şi pentru ordinea soc ială, aşa c u m o concepe Hayck) decit o l ibcl1atc nelimitată de ni mic. În afară poate doar de suprimarea orit:ărei l ibcltăţi. Trebuic sa admitem .

.

.


VAS I L E BOA R I

564

că excesele libeltăţii sînt tot atît d e n eaven ite pentru o societate liberă c a ş i excesele totalitarismului. "Atotputern icia, afinna Tocq uev i l l e în seco l u l trecut, este În sine un l ucru rău". Iar Mo ntesq uieu nu ezita să afirme că pînă şi vi ltlltea are nevoie să fie l i mi tată. O libeltate ex­ cesivă conduce, În cele d i n urmă, la anarh ie; şi ce poate fi ma i rău decît anarhia şi ceea ce Hobbes numea: "războ i u l tuturor Impotriva tuturor",? I-I ayek nu era, oricu m, un adept al exceselor. EI părea să ştie fo arte bine că oriee exces distruge tocm ai ceea ce el Îş i propunea să apere. O l ibeltate excesivă distruge, în cele din urmă, libeltatea.

A doua fu ncţie pe care Hayek o conferă responsabi l ităţ i i , de fa pt "principala funcţie a

credinţei În responsabil itatea individua lă" este aceea de a ne face "să ne fo losim pe dep lin cunoaşterea şi calităţile pentru a ne ati nge scopurile". Dacă rrima fu ncţie ar putea fi consi­

derată eminamente negativă, cea de-a doua este lIIla emi n amente pozitivă (un cuvînt care,

ee-i drept, nu prea era agreat dc Hayek , dar pc care el îl acceptă, totuşi, atunci CInd era vorba de scopuri indiv iduale) . In fo nd, crede H ayek, pri ncipal u l obicctiv al l i beltăţii - şi am putea

spune avantaj u l cel mai impOitant al unei ord i n i soc iale bazate pe l i beltate - este acela de a

oferi atît opOltun itatea, cît şi "stimul entll l pcntru asigurarca unci utilizări maxime a cunoştin­

ţelor pe care le poate dobîndi un i nd i v id".5 1 Contrar aparenţelor,

o

societate l i beră, m a i m u l t chiar decît o soc ietate totalitară, ÎI obli­

gă pe individ să caute să-şi valorifice cît mai bine şi mai efi c i ent cu puti nţă cu noşti nţele, talentu l , dispo n ibil ităţi le. Deoarece Într-o societate l i beră este csenţial ca valoarea ş i remune­ raţia unui i n d i v id să depi ndă nu de competenţa sa În abstract, ei de rcuşita transfo rmării ei

Într-un servic i u concret, util altora şi pe care societatea să-I poată reco mp ensa.

Astfel, crede Hayek, "necesitatea de a găsi noi Înşine o sfcră in care să ne facem uti l i , o

activitate potrivită, este cea mai dură pedeapsă pe care ne-o aplică societatea li beră".5 2 Ca­ lităţile, presupuse saLi rea l e, ale unui o m nu-I înd reptăţesc la o poziţie oarecare, deoarece cri­ teri ul de judecare şi de evaluare sÎnt performanţele cfecti v e . "Într-o soci etate l iberă sîntem răsplătiţi nu pentru ta lentul nostru, ci pentru justa l u i fo losire; şi aşa trebuie să se întîm ple atît

timp cît sîntem li beri să ne alegem noi ocupaţia specifică, nefiind dirijaţi către ea". 53

Li beltatea face astfel individul .,u n i c rcspo nsabil de propria soaltă". Într-o societate

l i beră nu trebuie să existe o instanţă suprapusă indivizi lor - n ic i chiar statul - care să p lani­ fice Iibeltatea acestora, modul în care e i treb u i e să-şi fo losească cu noştinţele, priceperea, abilităţile. Este fo mte important, astfel, ca in div idul să-şi asume dest i n u l , l i bCltatea. I ar această asumare devine

ClI

atît mai efic ientă cu cît are drept premisă şi motivaţie i nteresu l individua l

şi convi ngerea c ă succesul În ati ngerea acestuia dep i nde d e ceea c e face fiecare, efect iv. "Convingerea eă suecesul depi nde În i ntreg im e de el însuşi este - pragmatic vorb ind - cel mai bun Îndemn la acţ i u ne adresat indivi du l u i ; pe de altă palte, cu CÎt omul eade pradă încl i naţiei de a de a da vina pe alţii sau pe Î mprejurări pentru propri i le eşecuri, cu atît tindc să devină mai nemulţu m it şi mai i neficient" .54


F . A . HA Y E K -

565

U N "A POSTO L A L L I B E RTĂŢ I I "

În viziunea l u i Hayek, res po n sab il itatea se corel ea ză aşadar nu doar cu I ib eltatea, ci ş i Cll p ersonalitat e a fiecărui o m , carc angrenează Î n j o c cunoşti n ţ el e acestu ia, modul În c are el Îşi percepe situaţia concretă, angajamentul său efectiv în rea li zarea intereselor sale eo n cretc, maniera de a gi n di succesul sau i n succes u l , sentimentul apaltenen­ ţei la o comunitate concretă, modul În care percepe relaţia d i ntre sine şi S tat etc. Concluzia lui H ayek este că "s pre a fi eticientă, rcspon sab ilitat ea trebuie limitată În aşa

cu ind ividualitatea ş i

fel încît să-i permită indivi d u l u i să se bazeze pe c unoştinţ e l e sale concretc, În pro cesul de

evaluare a i m polta nţei diverselor înd atorir i , să-i p erm ită a-şi aplica p ri n ci p ii l e morale În ci r­

cumstanţele date". 55

Cum s e ştie, tema res po nsab i l ităţi i a fost cc\ ma i adesea tratată Într-o manieră su per­ ficială, retorică. În afară de s loganul d upă care l ibeltatea şi respo nsabil itatea sînt i nseparabi le,

puţine

l ucruri cu adevărat subs ta nţ ia le s-au s pu s despre rcspo nsabi lit<lte.

Hayck însuşi era Întrutotul conştient că acest c uv î nt trezeşte sus pici u n i şi animozitate.

În ce-I priveşte, primul care să fi

Hayck nu a inventat în n ici un caz c u vin tul responsab i l itate, nici nu intuit şi a n a l i za t co-relaţi ilc acestuia cu l i bcltatea, in d i v i dua litatea ,

este

cunoaş­ terea şi competenţa. Tot u şi, el a re u ş it să dea ab o rdăr i i respo nsabil ităţii ş i a rapo lt ulu i ei c u l i beltatea o consistenţă ne ma iîntî l n ită p î nă la el. Astfel, ca În Ill u ltc alte cazu ri, şi În cazul responsabil ităţii, H ay ek pune În discuţie adevăruri vechi, u n eori ch iar adevăruri ce pa r ba­ nale, Într-o manieră şi Într-u n l i mbaj care le relansează, le repun e În circu laţie, dîn du-le de fapt o nouă anvergură şi o nouă credibil itate. Cel care c iteşte

CLI

atenţie

ne-am rapOltat din Constituţia liberle/ţii Îşi va putea da seml1a cu uşurinţă

c a p i to l u l

la care

de acest adcvă r.

Ceea ce, de fapt, im presionează cel mai adcsca În Constit l/tia libertăţii nu v izează no u­

tatea tem elo r şi p ro ble me l or abordate - acestea sînt, de l�lp t, temele liberal islll u l u i d i ntot­ deauna - ci maniera În care acestea sînt, consistenta idcati că şi ri go a rea savantă a discursului.

Hayek nu a "inventat", desi gu r, l iberalismul, dar este

C C lt

c,'I, prin mo d u l În care a abordat

p robl em ele i-a dat o no uă credibilitate şi consistenţă ş i , În fo nd, o n ouă şansă de relansare În lu mea atît de capricioasă şi de i m prcviz ib i l ă

d ez i rabi lă .

a

i de i l or dcs p re ordin ea eco nom ică şi pol itică

8. HA Y E K ŞI NEO-L 1 BERALISM U L Liberalismu l s-a ma n ifestat c a o m i şcare distinctă Î n istoria ideil o r po li ti ce spre stîrşitu l

v eacul u i al XVI I-lea, în A ng l ia . Cele Două trafate despre gllvernămint ale lui John Locke,

apărute în an ul

1 690, prefigurau deja

temele de referinţă al e curentului dc gîndire cunoscut

sub numele d e l i bera l ism clas i c : l ib eltatea , pro prietatea, lim itarea puter i i

etc. Ţinta principală

a l u i Lo c ke era de fapt l imitarea abuzurilor puterii monarhic c .5 i definirea unor noi princi p i i priv i n d Întemeierea, organizarea şi fu ncţi ona rea guvern5mÎntu i u i c i v i l .

Animat

de n u m e i lustre precum c e l e ale l u i Lockc, Montesquieu, Kant,

Adam Smith,

Hu mbo l dt, Constant, 10hn S tuart M i I I , Tocq uevi l le - "pentru a ami nti doar numele autorilor


566

VA S I L E B O A R I

asiguraţi pe cerul clasici lor" , cum se exprima italian ul No bclto Bobbio - libera lism u l a cu­ a

noscut o viguroasă atirmare pe parcursul

aproape două seco le. Sprc sfirsitul veacului

al XIX-lea şi în prima pmtc a cel ui următor, Însă cI traversează o perioadă de declin. Cauzele acestui declin sînt Illultiple şi au fost di ferit percepute !?i interpretatc. Potrivit l u i Hayek, trei au fost cauzele majore carc au făcut ca "credinţa În pri ncip i i lc de bază ale l i beralismului [ . . . ] să

fie d i n

ce în ee mai mult abando nată". Prima a fost ostil itatea crescîndă faţă de ritmul Icnt

al progresului po litic ii li bcrale. A doua era supărarea Înd reptăţită stÎrnită de cei care se fo lo­ seau de frazeo logia l ibcrală pentru a apăra privi lcgiilc antisociale. Şi, În fin e, eea de-a treia viza ambiţia nemăs urată, justificată aparent de progre�e1e matcriale dobÎnd ite. "Ceea ce fusesc realizat

a

aj uns să fie considerat o poscsiunc sigură şi neperisabilă,

dobîndită pentru totdeauna. Aderarea la vechile princ i p i i părea să stca În calca noi lor as­

piraţi i. a căror rapidă sati sfaccre ii fasc ina pe oamcn i . A fost tot mai m u l t acceptată ideea că o confirmare a progresului nu cra de aştcptat după vcch ile

tipare, În

cadru l general care facuse

posibil progresu l În trecut. ci numai printr-o rCll10deiarc completă a

aceste ca uze s-ar putca adăuga

şi

socictătii."

56 Fi reşte, la

altele de ord in social. po l itic. ps ihologic. cultural etc. M a­

rca reccsiune din anii 1 929- l 930 v a accentua şi mai mult dcc l i n u l l i beral ismu l u i , deter­ minÎndu-i pe anumiţi istorici şi anal işti

să-I

cons idere defin itiv .. 111ort şi Înll1ormÎntat".

Doar cîţiva nostalgici păreau să mai creadă În ideilc l iberale. Pc fo nd u l acestei decepţi i

aproape generale şi În condiţiile ascensiunii spectaculoase

a

princi piilor colcctivisl11 u l u i , ide­

ile lui J . M . Keynes pIivind intelvenţÎa statu l u i În econo m i e vor

găsi

lIn spaţiu de afinnare

extrem de favorab i l . Majoritatea economişti lor se dcclară aproape auto mat adepţi ai lui

Keynes. Keynesislllul devine astfel fi loso fia soc i ală şi po l itică la modă. in decen i i l e 5 şi 6 ale

sccolului XX. Situaţia cuno aşte totuşi o anullle ameliorare - cel puţin În plan teoretic - in preajma

celui de-al doilea război mondial . Astfel, la i n iţiativa fi losofului fi'ancez Louis ROLIgi el", În anul

1 93�, se adună la Paris un număr imp0l1ant de reputaţi

economişli ş i po l itologi rămaşi

fidel i princ ipi i lor liberalc, În cad rul u n u i colocviu prezidat de a mc l' i can ll l Walter Lippl11ann,

autorul lucrării An Inql/iry into Ilie

Pl'incljJ/es o/Ilie Good Sociely ( 1 93X).

Plintre palticipanţi i la accst co locv iu s e n umără şi F.A. H ayek . a lături de a ite nume

i l ustre precum cele ale lui L. von �/l ises, ivI . Polany i .

ş i L. ROllgier. Ideea de bază, aşa eLIm

a

W . Ropke şi b i neinţelcs W. Li ppmanl1

fost ea percepută dc L. 13audin, el Însuşi unul di ntre

palticipanţi. era "sa lvarea persminci umanc, amen inţată

Cll

Înăbuşirea de cătrc comunism, co­

lectivism şi sateliţi i lor".

Dezbaterile s-au concentrat În jurul a patru puncte cupri nse Într-o Agendă ce va fi u l­

tcrior considerată "actul

de naştere al neo-l iberalislll u l u i" .

Aceste puncte escnţiale sînt următoarele:

1 . Noul l iberal ism admite că doar mecanismul preţu rilor care funcţionează pe pieţe le

libere pennite obţi nerea unei uti l izări optime a mij l oacelor de producţie ş i poatc conduce ast­ fcl la sati sfacerca maximă a nevo i lor u manc.


F.A. HA Y E K - UN "A P O S T O L A L L I B ERTĂŢ I I "

567

2. S tatu lu i Îi revi ne respo nsabil itatea de a determ ina regimul juridic care să servească

d rep t cadru al dczvo l tăr i i ec o n o m ic e as tfel c o nc epute.

3. Alte obiective sociale pot înlocui obiectivele economicc mai sus enunţate. 4. O pa lte a venitu l u i naţional poate fi devi a tă , în accst scop, de la consum, Cll

ca această deviere să se facă "cu mîi ni l e curate" � i să fi e ,.con�tient consimţită". S7

co ndiţi a

În formularea acelu iaş i L. Baudin, cele patru puncte d i n Agendă v i zează "c heia de

boltă a sistem u l u i , eadrul său, obiectivele sale, m ij lo a c e le sale d e apl i care" şi au fost Împăr­

tăşite, În genere, de către to ţi pmticipanţii la colocviul L i ppmann. C lI toat e acestea, an um i t e

d i ferenţe -pcrs istau, dar ele erau considcrate cît inevitabilă deoarece era voită, provocată" , S K

În

se

ce priveşte denum irea de neo-liberal ism,

poate dc n o rmale. "Ciocnirea idei lor era

a c east a

a fost atribuită palticipanţilor la co­

l ocvi u , În ciuda dezacordului lor � i În ci uda un or opţiuni diferite; Cll toate acestea, s-a decis

astfel şi neo-l ibera l ismul

a

intrat în istoric".

Din păcate, co locvi u l Lippmann nu � i-a putut "dezvolta normal efectele" din cauza

celui de-al doi lea război mo nd i a l . EI rămÎ nc, cu toate ac estea , un punct de re fer i n ţă În i st ori a m işcării li berale, marcînd trecerea l i bcralismu l u i Într-o nouă fază: accea

'

1 944,

a

nea-l ibera l i s m u l u i .

I med iat după cel de- al do i lea răz bo i mo nd i a l , Hayek preia in iţiati v a . Astfel, Î nc ă în el publică l u c rarea Tlle Road ta

Se/./e/om ( lJI'/I 111 li I catre servitute),

o "calte cu conţinut

polit i c" - cum el Însu�i o califică - În carc va Încerca să apere principi i l e li berale împotriva

ascensi u n i i tot mai evidente a ideilo r de stînga, co l ecti v i st e . Trei ani mai tîrzi u, În a p ri l i e

1 947, Îm preună cu Ludwig von M i ses

şi alţi i , Hayek pune

bazele Societăţii Mont Pelcl; n, care işi propu nea să reunească to ţi li bera l i i "disperaţi şi deecpţionaţi".

În prima fază,

Hayck prop us es e ca accastă Soc ietate să se numească

"Asociaţia Tocquevi l l e - Aeton", dorind să s u bl i n i eze prin aceasta că l ibeltăţile politice şi

morale sînt sol idare cu cele eco nom ice, dar p r ie ten i i săi a nglo-saxo n i ali resp i n s propunerea,

astfel că Societatea a l uat numele hotel ului elveţ ian in ca re to ndato rii s ă i s-au rcu n it pentru Întîia oară. Î ntre membrii fo ndatori ai So c i etă ţ i i Mont Pelcrin figurau, desigur, nume binecunos­ cute precum cele ale lui Ludwig von M i scs sau M i lto n Fri ed m a n . Autorul Dmml/IIlÎ către

servitute va ti a les pr eş cd i n t e al Soc i ctăţi i Monl Pclcrin, pe care o

va

prezida ru ră Intrerupere

de la Înfiinţare pînă În anul 1 9 60. N u mele l u i Hayck sc l eagă astfCl i m p rescriptib i l de ceea ee Raoul Audouin SlJ avea să n u mească " revcn i rca, în fl)rţă" a l i be ra l i smulu i , după cel de-al doi­

lea război mondial. Î n mod cu totul paradoxal. însă, numele său a fost a des ea u itat, fiind preferat eternul său ri val , l ord u l J . M . Keynes, pentru a i l ustra noul li beral ism, Î n rea l i ta te , Keynes ap ăra mai cuJÎnd idei social-democrate, iar abandonarea laisse::-Jaire şi ad mi t erea in tervenţiei stat u l u i nu erau elementele esentiale care de l i mitau vechiul l i bcra li slll de n o u l liberalisll1. Pe bună d reptate LInii au tori precum G iovanni Sartori (){) vor refuza să facă această

:

distincţie Între l i beralism şi n eo - l i b era l i sm, chiar d ac ă vor adm itc că l i beralism u l scco lu­ l ui XX nu este ceva ca re să fi rămas i m u a bi l din epoca lui John Lockc. Căci, c on trar a cec"

ee s-a afinnat uneori, rară discernămînt ş i fără o an a l i ză seriuasă, l i berali Slllul (în varianta s a


VASI LE BOA R J

568

clasică) şi neol ibera l isl11ul nu reprezintă, totuşi, două filosofii d i ferite. Ex istă o continuitate şi o un itate valor ică a acestora, dacă nu În ce priveşte chestiunilc de detaliu, în mod celt În privinţa valorilor fundamentale pe care le apără.

Cum atrăgea luarea ami nte Jacques R ucff: "Nco l iberal ismul nu este o doctrină nouă. E I

rămîne fi d e l tuturor idealurilor care a u inspirat şi instituit progresiv i n l u me, î n cursu l a

douăzeci de seco le de istOlie, domnia libeltăti i . EI se mărgincşte să pună la d ispoziţia guvcr­ nelor toate posi bilităţil e de acţiune compati bile cu libeltatea oamen i lor " . 6 1 Hayek poate fi consid erat un reprczentant al neo-l i bera l i s lll u l u i doar dacă avem în

vedere această perspectivă şi această înţelegere a lucruri lor. EI este, din acest pu nct de ve­

dere, un exponent fară comprom isuri al l i bera li sm u l u i clasic şi, totodată, u n u l dintre eei mai

cal ificaţi reprezentanţi ai "no ului li beral ism" care, păstrlnd intactă Increderea În va lori le de refeli nţă ale l iberalismului clasic, va Încerca o adaptare

cultural şi politic ale seco l u l u i xx.

ti

acestu ia la condiţ iile şi la c l i matul

De altfel, trcbuie precizat cu toată ferm itatea că pri ncipi il e şi valorile de referinţă ale

liberalismului au rămas definitiv Încorporate În structuri le c u lturii şi civilizaţiei occidentale,

expulzarea lor Însemnînd prac tic demo larea bazelor acestei ci v i l izaţ i i . N i e i chiar guvernări le

soci al-democrate sau cele social iste, În sti l u l social islll ului ,.cl la Fanr;aise" n-au putut re­ nunţa la aceste valori carc ali creat, de fapt - c u m remarca Serge C hristo phe Ko l m - lumea

modernă. t1 2

Dintre toţi gînditorii ce s-au revendicat din linia neo-li beral ism u lui, Hayek justifică Însă pe depl in acest " neo" aşezat Îna i ntea cuvîntului "libera l ism". Deoarece, rară a abando na cîtuşi de puţi n principi i l e şi valori l e dc referi nţă ale l i beral ismului clasic (propri etatea, li ber­

tatea, indi v idualitatea) el a Înnoit di scursul li beral, i-a dat o nouă consistenţă, făcÎndu-1 mai

riguros şi totodată m u lt mai persuasiv decît fu sese pînă la c I . EI a supus apoi unei criti c i se­

vere dogme acceptate cu prea mare uşurinţă şi a căutat să identifice no i argumentc culese d i n domenii foalte diferite - apte s ă servească apărări i l i beltăţ i i şi cauzei l i berale î n ansamb lu.

În fine, Hayek a produs, În mod oarec um deli berat, dacă ţi nem seama de afinnaţi i l e din

Introducerea la Constituţia liberfct!ii conform cărora "pcntru ca vcchile valori să-şi menţină

puterea asupra spiritu l u i omenesc, cle trebuic reio rm ulatc În l i mbajul ş i În conceptele

generaţii lor succesive" - o Înnoirc a l i mbajl1l�l i l ibera l . Pe SCl11t, păstrînd ataşa mentu l faţă de

valorile de refelinţă ale libcralismului clasic, Hayek s-a i l ustrat totodată ca un spirit profund

Înno itor, ca un veritabil neo-libera l . Astfel Încît se poate atirma, im prcună cu Guy Sorneau,

că o "lectură modernă a lui Hayek poate sfl ne fu rnizeze bazele riguroase ale unei noi ideo logii liberale".63

9. PERENITATEA CONTRI B U Ţ I E I HAYEKI EN E LA I D EEA LI BERTĂŢ I I Ideea libeltăţii a incitat, de-a l ungul timpulu i, nUllleroşi gînditori care i-au dedicat pagi n i memorabi le. Am putca spune că, dc l a Socrate Încoace, aproape că nu există fi losof care să medte acest nume şi carc să nu fi fo st - Într-un fe l sau altul - ispitit de această temă,


F.A.

HA Y E K

-

UN .,A POSTO L AL L 1 B E RT Ă T l l"

569

sortită parcă să rămînă s ub s�mnul permanenţei. Puţine însă d i ntre contribuţi ile de pînă astăzi asupra l i beltăţii s-ar putea mîndri cu profunzimea şi clevaţia pc care i le-a conterit demersul hayekian.

Hayek nu a inventat, desigur, tema libeltăţii şi n ici măcar pri nci piile care au călăuzit abordarea ei de către gîndirea l iberală (de p i ldă, princip i u l ind iv idual ism u l u i). În Constituţia libertclţii, el recunoaşte, de alLfel, cu onestitatea care-l caracterizează, acest fa pt. Astfel, la începutul capitolului de M u lţu miri şi Notc, capitol de o bogăţie şi o di­ versitate greu de imagi nat, putem citi următoarele: ,,Atît de m u lt din ceea cc am Încercat să spun in această carte a fost spus mai înai nte, Într-o maniera căreia eli nu pot să-i aduc amcl iorări" . Dar. cu toate acestea Hayek a înţeles să rămînă consecvent convi ngeri i exprimate

in I ntroducerea aceleaşi lucrări, În care enunţa

necesi tatea unei pel1nanente reformulă ri a idea l u l u i l i bertăţ i i . Este ceea ce Ha y ek a Încercat să facă, scriind Constitutia libertăţii. Cu greu vom Întîlni În istoria ideilor - din antich itatc pînă în seco lul XX - vreo altă

lucrare ded icată libeltăţii de di mensiunea, dc cons istenţa şi de rigoarea acesteia. Ea repre­

zintă, în adevăr, c u m remarca Ral f Raico Într-o încercare de si nteză asu pra l i bera l ism u l u i

clasic În secol u l XX: "cxpun erea cea mai prec isă, după mu lte generaţii, a fundamentelor ordinii l iberale clasice".M Destinul marilor idei - experienţa istorică ne confirmă acest l ucru - este difel;t de desti nul oamenilor care au creat sau ani mat aceste idei. Oamen ii sînt, tără excepţie, muritori. În schimb, marile idei nu mor nic iodată. Ele pot, cc-i drept, să cu no ască perioade faste sau

mai puţin faste. Ele pot fi , pentru o vrcme, părăs ite, u i tate, ex i late În "conul de umbră" al

IstOliei. Dar aceasta n um a i pentru a renaşte cu şi mai lllultă vigoare atunci cînd împrejurările

o cer.

In ciuda tuturor perveltiri lor la care a fost sup usă, ideea de libertate rămîne, peste vea­

curi, o ideea perenă, mereu actuală şi mereu rcactual izată, prin contribuţiile de excepţie ale

mari lor spilite li berale, În rîndul cărora F.A. H ayek i�i are, neîndo ielnic, locul b i nemeritat.

Hayek s-a stins din v iaţă În martie 1 9 92, la vîrsta de 93 de uni. A traversat, aşadar,

seco lul aproape de la un capăt la altul. N u a tost, fi reşte, un gînditor foarte comod şi fOalte

agreat. Riva lul său, J.M. Keynes, s-a bucurat in v iaţă de m u l t mai m u ltă atenţie şi considc­

raţie. Numai că, În timp ce ideile apărate de Kcynes au Început treptat să-şi arate slăbici un ile, să-şi dovedescă v u lnerabilitatea înai ntea adevărului faptelor, I-Iayek a avut marea surpriză să

vadă c u m idei le pe care le-a apărat, fără compromisuri , întreaga viaţă, ca de altfel, şi intuiţiile sale Încep să se confirme. Şi,

Cll

siguranţă, n i m ic nu il ustrează mai b i ne această eonfil1nare

decît eşecul sistemelor bazate pe abolirea l i beltăţilor i ndividuale, pe Înlăturarea concurenţei, pe d irijisl'l1 şi plani ficare.

În t 9�9, regim uri le comuniste din Europa Ccntrală şi de Est s-au prăbuşit unul cîte

unul. Dintr-o dată, fostele state ale "social ismului real" au fost puse În faţa unor opţiuni ra­ dicale. Socialismul de sorginte marxistă s-a doved it a fi un eşec, iar comunismul, pe care

acesta l-a inspirat, o simplă himeră. Din "visul de a u r al o meniri i", comunismul a aj uns ceea


VAS I LE

570

BOA R l

c e corifeii săi afirmau despre el la mijlocul veacu lui trec ut :

,.0 st a fi e c e bîntuie

prin Europa".

Aşa cum, cu siguranţă, ar fi fost bine să rămînă pentru t otdea u na .

Întrebarea care se ridică aculll in faţa s ocie tăţ i lor e l i berate d e teroarca comu nistă este:

Încotro? Spre ce ţi ntă treb u i e oare să se îndrepte? Ce c alc trebuie S{l aleagă şi să urmcze? Fapt e că

-

aşa cllm s-a spus

-

Puţini sînt gînditori i care s-ar putea

prăbuşirea comu n ismului a luat lu mca pe nepregătite.

lăuda

sau

care ar putea pretinde că au anticipat acest

l ucru. Cum se Întîmplă Însă dc obicei: "În urma războiului. mu lţi v itej i se-arată".

Cei care vor avea răbdarea să parcurgă pînă la capăt opera lui Hayek vor avea surpriza

să constate că, Într-adevăr,

autorul Drumllilli dUre

servitute a anticipat ea n i meni altul des­

tinul social ismului şi cel al si stemelo r bazate pe d irij s ln şi cco nomie plani fi cată. Şi meri tul sau este cu atît mai mare, cu cît a făcut aeest lucru Î ntr-o lucrare - apărută Î n 1 944, at unci

cînd prea puţini Îndrăzneau să afirme, ni c i d ec u m să ar g umentcze În man iera În care a Tacut-o

Hayek, fal i me n t ul social ismului, faptul că acest a nu era dccît

o

a ltă faţă a

totalitarismului.

S-a spus că nu există o teorie care sa ghideze t ran ziti a post-colllun istă. Paradox ul e că

cel ce face o astfel d e a fi rmaţ ie - Lordul RaI f Dahrcndorf - respinge poate sing u ra contri­

buţie aptă să ofere un punct de p lecare şi o ba7ă so lidă pentru tranziţia spre ordinea de pi aţă şi sp re l ibcJtate: contri buţia hayekiană.<iS Fireştc, aşa c llm d ecl ara În C onclu z i i l e la 01'1/111111 dUre servi/II te, sco pul acestei căI1i şi

- am putea sp U ll e, fără să ex ageră m . al Î n t reg i i operc h aye k ien c

-

•.

nu

a

fost să tra s eze

lin

program detaliat al unei viitoare ord i n i sociale dezirabi le". Opera sa este uila ,.esenţialmentc

critică", Într-un sens ce ami nteşte mai curind de Kant dccît dc cin ev a preocupat să ofere pro­

grame politice s au soluţii strategice. Dar Cll to ate acestea, nu vom găsi vreo a ltă contribuţie

care să ofere

un mai bun punct de plecarc pentru tranziţia post-comun istă şi o mai sol idă

bază pentm id entificarea so luţiei strateg ice dccit opera autorului lonslitu.tiei libertăţii.

Două elemente se cuvin a ti , in acest context, remarcate. M ai întîi faptu l că - Începînd

cu Tlle Road

( 1 988)

10

Sef/dom

( 1 944) ş i term inînd Cll Th(! !-tTlal COJ1ceif: Tlle Errors

o/Socialism

- Hayek a rea l izat cea mai consistentă critică făcută vreodată sistem u l u i social ist ­

comun ist şi econo mici ba za te pc dirij ism şi planifi carc .

ti demon st ra t Cll mai mu ltă r i goarc şi cr ed i b i li t at e fa limentul a tîrziu se va numi ,.socialislll ul rea l" şi al eco no m i ci planificate. Şi ceea ce este cu adevărat i mpOltant şi merită a ti subl i niat cu toată fermiultca es te faptul că el nu a rca l izat

Într-adevăr, nimeni nu

ceea ee mai

ceea ee s-ar putea numi

,,0

critică ideologică" (în se�sl.ll pe i orativ al cuvîntu lui ideologic). in

maniera În care cor i fe i i ideo l ogi c i marxistc au criticat tot ceea ce contravenea propriei lor

ideo logi i. Critica Întrepr i nsă de Hayek este m ai curind una savantă, bazată pc date le expe­

rienţei şi pe obscrvaţie obiectivă şi mai nles pe ceea ce s-ar putea numi "logica experienţei istorice", pe care H ay ek a i nt uit o ca n i meni altul . -

AI

doilea element p e care s e i mpune să-I rcmarcăm aici vizează tentativa l u i Hayek

de a argumenta eficacitatea şi avantajele incompurabi l c ale economiei de piaţă l i beră sau catalaxiei. În linia lui Adam Smith - care

ti

o ferit , cel

d i nti i naţi u n i lo r o ,.reţetă pentru a ,


F.A. H A Y E K

-

UN

"APOSTOL A L L I B E RT Ă ŢI I "

57 1

produce bogăţie", F.A. Hayek va încerca, la rîndul său, să demo nstreze cum libcrtatea indivizilor, jocul li ber al pieţei şi concurenţa reprezintă surse incga labile ale bogăţiei . Într-un atticol publ icat la SCUlt timp după prăbuşirea regimurilor comuniste totalitarc din Est, G uy Vcrhof')tadt atrăgea atenţia asupra taptu l u i că marca sfidare pentru fostele state cOl11uniste este po litica eco nom ică internă. Iată măsl1Iile imediate pe care el le considera atunci indispensab i le: l iberalizarea preţu rilor, l ibcral izarea tranzacţi i lor (a comel1t!l u i interior şi exterior) pe baza conveltibi l ităţi i moncdci, privatizarea întrepri nderilor de stat şi supri ma­ rea subsidiilor, preCU 1l1 şi, o stratcgie monetară şi fisca lă vizînd stăpîn irea inflaţiei.Mi

Fapt semniticativ: toate accste măsuri îşi găscsc o sol idă argumentare În opcra l u i

Hayek. Actualizarea vizi u n i i sa le estc astăzi strÎn� legată de valabil itatea şi op011un itatea apl icării soluţiei l i berale În Est. Indiferent de afin ităţi le noastre po l i tice sa u de altă natură �i indiferent de obstacolele pe

care le Întîmpină, sol uţia l ibemlă se impune astăzi ca o necesitate stringentă pentru Est. Căc i

daca obiectivelc sînt cele declaratc şi rec unoscutc, adică: economia de piaţă şi democraţia pl ura listă, bazată pc respectul li bcltăţii şi al drepturi lor o lllu l u i , înţelcse ca drepturi u n i­

versale (în fond pe ceea ce s-a nu mit domn ia legilor - 111/('

of lalV),

atunci singura ca le pentru

a atinge - Într- un timp rezonabil - aceste obiective rămîne libera l ismul. Din punctul acesta

de vedere, ca şi din mu lte altele, Hayek rămÎnc un gînditor mai actual ca niciodată. Opcra sa, atent receptată, poate să ofere un ghid dc acţi une :?i ch iar o so luţie strategică pentru tranziţia post-comun istă. Fireştc, nu toate ideile lui Hayek sînt autolllat aplicabile sau uşor de aplicat. Unele par

a fi - În actualele Împrej urări istorice - purc utop i i : de p i ldt1. ideea guvernări i negative şi

chiar ideea l i beltăţii negative sau a democraţiei percepute, la rî nduI ci, ca o valoare negativă.

Utopică parc, de asemenea, ş i ideea ordin i i spontane, capa bilă de autogen erare şi făcînd inutile o rice fe l de "intel\lentii" din paltca puteri i . M u l t mai plauzibil decit liberalismul evo­ lutiv apărat de Hayek pare astăzi l i bera l ismul constru it şi apl icat raţ ional - adică exact ceea

ce Hayek a criticat, fără menajamente şi fără compromisuri , de-a lu ngu l intregii sale opere.

Dar, .d incolo de toate acestea, există nenumărate alte idei pe deplin valab i l e şi apl ica­

bile, cum ar fi : ideca concurenţei, ideea proprietăţii private, l i beltatca individuală de i n iţia­

tivă şi întreprindere, ideea l i m itării puterii şi a statu lui de drept şi multe altele.

Fi reşte, însă, că perenitatea contribuţiei lui Hayek nu este asigurată doar de cir­

cumstanţe istorice mai mul t sau mai puţin favo rabi lc. Opcra l u i H ayek nu este una con­ juncturală. Căc i, d i ncolo de conjuncturi, ceca ce as igură durabilitatea acestei opere este mesaj u l ci profund care este mesaj ul l i beltăţi i ş i faptul că apără valuri, in fo nd, neperisaQile, cum sînt: l i beltatea, individual itatca, capacitatea de creaţie şi iniţiativă, ordi nea de drept ba7..ată pe domn i a l egii etc.

Aceste valori sînt, de fapt, valori le d i ntotdeauna alc adevăratu l u i libera l is m despre ca­

re Lou is Baudin, el Însuşi apar1inÎnd şco l i i neo- i i bcrale, scria, in 1 954, aceste cuvinte

memorabi l e:


VAS I L E BOARI

572

"În fo nd, un mare număr dintre contemporanii noştl; rămîn ataşaţi de ideea de l ibertate,

dar le este teamă de liberal ism. Ei Ilutresc dorinţa fără a Îndrăzni să o sati sfacă. Oroarea faţă de toate tiraniile a constituit Întotdeauna unul din sentimentele lor profunde, În timp ce teama

de liberalism le-a fost inspirată din extel; or de istori c u l subdezvoltat sau de politicianul paltizan". t17 . Aşa ÎnCÎt, dacă nu sîntem dispuşi să-i reculloaştcm l u i Hayek meritul şi Întîietatea de a fi intuit, mai b i ne decît oricare alt gînditor, tll l i mentu l marxi smului, al socia lismu l u i şi com u­ nismul u i pe care acesta le-a inspirat, atunci cel puţin ar trebui să recunoaştem - pentru "a-i

da Cezaru lui ce este al Cezaru lui" că opera hayek iană rămîne un antidot Îl11potI;va fricii de libertate şi de l iberalism, că ea conţine cea mai amplă, mai consistentă şi mai argumentată

pledoaIie în favoarea l ibertăţ i i , Înţeleasă

ca

l i b e rtate

a

i n d i v i z i l or, fapt ce-I situează pe auto ru l

ei printre "mat;i apostoli ai l i beltăţii" din toate timp uri le.

VASILE BOARI

1 Ph. Nemo, La Socic�te de droit se/on F. A. Ifayek

1 988, p. 1 2 .

:2 F.A. H ayek,

Constituţia libertâţii,

,

co l . Li bre Echange, Paris, PUF,

cd. ro m . , l aş i , ed. I nstitutul European, 1 9 98,

p.25. Toate trimiteri le la această lucrare vor fi date, În contin uare, d i n această ed iţie.

3 F.A. Hayek, Stlldies in Philosoflhy. Po/itics and EC0110111 ics, Londra, Routledge and

Kegan Paul, 1 967, pp. 1 60 et sqq.

4 R. Aron. Dt/des Po!itiqlles, Paris, G al l imard, 1 9 72. p. 1 95 . 5 P h . Nemo, op. cit. , p.2. 6 R.L. Heilbroner, Filosqfii /ucmri/or păminteşti, ed. ro m., Bucureşti, H LJl11anitas,

1 994, pp. 1 3- 1 4.

7 ef. F.A. Hayek, Drumul către servitute, eLi. I'O m . , Bucureşti, Human itas,

Toate tIimiterile la această lucrare vor fi date din ediţia românească.

J 993,

p.7.

ti Jbid , p. 8. 9 R. Aron, op. cit. , p. 1 96. 1 0 F.A. H ayek, Constituţia Iibertâţii, p.27. 1 1 Ibid. , p.3 5 . 1 2 Jbid. , p.36. 13 R. Aron, op. cit.

14 F.A. Hayek , Constituţill libertă!ii, p.44.

1 5 Ibid

16 Ibid , p.3 7 .

1 7 1. St. M i I I , Despre libertate, ed. rom . , Bucureşti, H u ma n itas, 1 994, p. 1 7 .

1 8 F.A. Hayek, Law. Legis/atiol1. and Uber(y, vo l. l l l , The Political Order of a Free People, Chicago şi Londra, The University of Chicago Press, 1 9 79, p. 1 3 1 .


F.A.

HAY E K -

UN

..

A POSTOL AL L I B E RTĂŢ I I "

573

1 9 1. Berlin, Patru eseuri despre libertate , ed. I"Om., Bucureşti, Hu man itas, 1 992, p.53. 20 F.A. Hayek, LaH'. Legislatiol1, and LiberI)', vo l . 3 , p. 1 3 1 . 2 1 Ibid , vo \ . l , Ru les and Order, 1 9 73, pp.5 5-S6. 22 A . S m ith,

p. 1 44.

23 Cf

F.A.

AVl/ţia naţiun i/oI', voI.2 , cd. rom. , Bucureşti,

Ed i tura

Academ iei, 1 965 ,

Hayek. Law, Legislation, ami Liberly, vo !. l , p . 5 6 .

2 4 Cf. F.A. Hayek, Studies i n Philosoplzy. Po/itic.\· aHd J:conomics, ed . c i t . , passi m. 2 5 1biel. 26 IbM. 27 Cf. F.A Hayek, Lall', Legislatio/l, and L iherty, vo l . l , p.92. 2X Ibid , p.73 . 2t)

Ibid. ,

p.95.

3 0 Ibid , p.88.

31 [bid. , p. I 07 .

3 2 F.A. Hayek, Drumul cel/re servitllte, p.H8. 33 Ibid. , p.89.

34 F.A. Hayek, Law, Legislation, and Liberty, v o l . l l l , p. 1 40.

35 Cf Chantal M i l Ion-Delsol, Les idees politiqlles all .X-\'e siecle , 36 F.A. Hayek, Drumul către servitute, pp.49-S 0.

Paris,

1 99 1 , pp.239-240.

37 lbid. , p.50.

3X Ib id. , p.49.

39 Cf. F.A Hayek, LOJI!, Legis/ation. arul U/Jerly, vol. l l , 71tC! ;v/irage ofSocial Jl/st;ce,

Chicago şi Londra, The University of Chicago 40 Ibid. , p. I 0 9 .

Prcss.

1 9 76, pp. 1 5 5 - 1 5 6.

4 1 F . A . Hayek, Dr/lmlll către servitute, p . I 09 .

4 2 Ibid. , p. 1 66.

4 3 Cf. F.A. Hayck, Constituţia libertăţii, p.94.

44 'bid. 45 Ibid.

46 Ibid. , p.95 .

47 F.A . Hayek, Law. Legisla tiol1. {{mI Libe"�J!, vo l . l I l , p. 1 29.

4� F.A. Hayek , Constituţia libertăţii. p. 1 04.

49 Ibid. , p.98.

50 Ibid. , p . 1 04. 51 Ibid. , p. I 02 .

52 1bid.

53 Ibid. , p. I 03 .

5 4 Ibid. , p. I 04.

55 Ibid. , p. I 05 .

5 6 F.A. Hayek, D,.umul către servitllte, pp.32- 3 3 . 5 7 C f. L.

Baudin, L 'Allbe

d 'un nOllveall liberalisl1le, Paris, Ed itions N.Th. Genin, 1 95 3 .


VAS I LE BOA R I

574 5 t< Ibid. 5� Cf. R.

Audoin,

.,1 924- 1 994: Du desclt a I 'oasis (espcrec)", Les poinls

Liberal el croyanl, nr. 33, iulie-august 1 993.

60 Cf. G. Salto ri,

Hle TheOlJ! of Del1locracy

Revisiled, Chatham

de renconlre.

House,

New J crsey,

1 987.

6 1 J . Rueff, Le neo-libera/islI1e, i n Oeuvres completes, vol. l l l , Paris, P i o n , ] 979. 62 Cf. S erge Cristophe Ko lm, Le liberalisme moderne. Paris, PUF, 1 9R4, lntroducere. 63 Guy

Sorman, La sollLlion liberale,

Paris, Fayard, 1 984.

64 Ralph Raico, "Le libcralisme classiquc au vi ngtiemc progres

social, nr. 6 1 , mai

1 99 1 , p. J 2.

65 Cf. R. Dahrendorf, Reflecţii asupra revolutiei in Humanitas,

1 993, p.5 l .

66 ef. G. Verhaf.�tadt, Liberalisme, nI'. 1 , 1 990. 67 L. Baudin, L 'Aube

"L'Europc de I ' Est: line

siecle" ,

Europa. cd.

vcrit"ble

Liberte economique el

rom.,

Bucureşti, Editura

chancc pom le libcral isme'"

d'lIn nmrveau liberalisme, Paris, Editions N.Th. Genin,

1 953


CUPRINS Viaţa şi opera lui F.A. Hayek: PREFAŢĂ

o

apreciere,

de Paul E. Michelsoll . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

INTRODUCERE . .. .. . .

. . .

.

. . . . . .

. . . .

. . . . .

. .. . .

. . . .

..

.

. .. . . . . . . .

. .

. . .

.

.

. . .

. . . .

. . . . . .

.

. .

. . . . . .

. .

.

. . .

. . . . .

. .

.

. . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .

.

. . .

Pa rtea 1 VALOAREA LlBERTĂTII . . . . . .. . . .. .. Cap. i Libertate şi Iibertăţi . . . . . . . . . . . .. . . . . . .

. . .

. . .

.. . .

. . . .

. . .. . .. . .

.

.

. . . . .

.. .. .

. . . . .

. .

. .

.

23

. . . . . . . . . 25 . .

.

. . .. . . . . . . . .. . . . ..

5

.

.

. .

.

. . .

33

. . . .... .. . . . . . 35 1 . Libertatea c a abs enţă a cocrciţiei . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 5 2. Libertate ş i libertate po l itică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 7 3. Libertate şi "libertate interioară" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 4. Libertate şi libertatea ca putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 5. Aceste concepte sînt incomensurabilc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . .4 1 6. Libertate şi s cl avie . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . 42 7. Libe11ate, coerciţie şi drept . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . 43 . .

.

. . .

.

..

.

. . .

..

. . . .

. . . .

. . . . . .

.

. .

. . .

. . . .

. . . .

...

.

.

.

..

. . . . . .

. . .

. . . .

. . . .

. . . . . .

.

2.

3.

4.

6. 7.

.

. .

.

...

.

.

..

. .

.

. . . .

. . . . .

. . . . .

.

. .

. .

...

. . . .

.

.

. . . .

.

..

..

.

.

. . .

. .

..

. . . . . . . . .. . .. . . . . . 47 Civilizaţie şi creşterea cu noaşterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 7 Diversele întrebuinţări ale experienţe i . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Transmiterea şi comunicarea experienţei . . . . . .. . .. ... 5 1 Recunoaşterea i gnora nţei este o parte a argumentului în favoarea libertăţii . . . . .. . .. .... . . .. .. . .. . . .. . . 53 Libertatea ca oportunitate 'pentru anonimi . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . 54 Libertatea de gîndire şi libertatea de acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 56 Libertatea -şi schi mbările în pl anu l valorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Organizare şi concurenţă .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Raţionalismul şi limitările raţiu nii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... .. . 6 1 . .

.

. . . . . . . . . . . . . . .

. . .

5.

. . .

. . .

Cap. II Virtuţile creatoare ale unei civil izaţii Iiberc . . 1.

. .

..

. . . . .

.

8. 9. Cap. I I I BURUI simţ al progresului .

.

.

.

. . .. . . .

.

..

. . . .

. . .

.

.

.

.

. . . .

..

. . . . .

.

.

.

. .

. . . .

..

.

. . . .

.

.

..

. . .

. . . . . .

.

. .

.

. . . . . .

. . . . .

. . .

..

.

.

.

..

. . .

.

.

.

. .

. . . .

. .

.

..

. . . .

. .

. . . . . . . .

.

.

. . .

.

. .. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . 63 1. Dezi l u zia în privinţa progresu l u i . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 2. Progres şi îmbunătăţire . . o . . . . . .. ... . .. . . .. . . . . .. . . . . . 64 .

.

.

. . .

. . . . . .

.

. . .

.

. .

..

. . .

. .

.

.

.

. .

. . .

.

.

.

. . .

.

. . . . . . . . . .

. . . .

. . .

. .

.

.

.

.

. . . .

. . . .

. .

. . .

. .

.

.

. . . .

. .

. . .

.


CUP R I N S

576

3 . Progres ş i inegalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 4. Experimente În ceea ce prive ş te stilul dl! via!ă . .. . 68 . . . . . .. . . . . . . .. .. . . . . . . .

5. Aspecte internaţionale . . . . . . . . . . . 6. Redistribuire şi viteza progresu lui . . . . . .. 7. Progres material şi alte valori . . . . .. . . 8. Civilizaţia depinde de continuarea progresului .

..

..

. .

.

. . . . .

. . . .

. .

.

.

. .

. . . . . . . . . .

Cap. IV Libertate, raţiune şi tradiţie . 1 . Ce le două tradiţii ale libertăţii .

. .

. .

. .

. . . .

. .

.

. . . . . . . .

. ..

. . . . . . . .

. . . . . . . .

.

. . . . .

.

.

. . . . . .

. . . . . . . . . . . .. . .

. . . .

. . .

.

.

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

. . . . . .

.

.. . . . . .

...

.. . . .

71

. . . . . . . . .. . . . . . . . . 72

. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. 74 . .

. .. .. . .. . . .. .. . . . . . 77 . . . . 77 2. Concepţia evoluţionistă . . . .. . . . . . . . . .. . . 79 3. Creşterea ordinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 1 4. Presupoziţiile cont1icluak ale celor două abordări . . . .. . . . . 82 5. Cutumă şi trad iţi . . .. .. .. . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 83 6. Superstiţii despre superstiţie . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 84 7. Regulile ITIorale . . . . . .. ... . . . .. . .. .. . . .. . . 86 8. Moral şi social . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 87 9. Libertatea ca principiu 1110ral . . . . . . . 89 1 0. Rolul raţiunii 90 . .

. . . .. .

. . . . . . .

..

. . .

. . . . . . . . . .

. . .

. . .

.. .. .

. . .

. . . .

. .

.

.

... .. .

. .

. . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . .

e

. .

. . . . . . . . . .

.

. . .

.

. . .

.

.

.

. . . . .

. . . .

. . . . . . . . . . .

.

. .

. . . .

..

. . . .

.

. . . .

. . . .

. . . .

. .

. . . . .

. .. . . .

.

. . . .

. .

. . . . .

.. . . . .

.

. . . . .

.

. . . .

. . . . . . .

. . .

.

. .

.

. . .

. .

. . .

. . .

. .

. . . . . . . . . .

. . .

.

.

.

.

.

. . . .

. . . . . . . .

.

. .

.

. .. .

.

.

. . . . . . . . . . . .

. . .

. .

. . .

. .

. . . .

.

..

. . .

. . .

.

. ..

.

. . . .

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . .

. .

.

. .

. . . . . . .

.

. . . .

. . ..

.

. . . . .

. . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . . . . . .

. . .

. . . . . .

.

.

.....

. . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .

. . .

. . . . .

.

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cap. V Responsabilitate şi libertate . .

. .. . .. . . . . . . . 93 I. Libertatea şi responsabilitatea sînt inseparabi l e . . . . . . . . .. 93 2. Dubiilc privind liberul arbitru . . . . . . . . . . . . 94 3. Funcţia de atribuire a responsabi l i tăţii . . . . . . . . . . . . . . . . 95 4. Persoana responsabilă . . .. . .. . . . . . . . 98 5. Ulmărirea scopurilor individuale . . . .. .. . . . . . . . 1 00 6. Responsab ilitatea pentru propria bunăstare . . .1O1 7. Educaţia pentru l i b ertate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 02 8. Domeniul responsabilităţii . . . . .. . . . . . . .. 1 04 .

. . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. .

.

. . . . . . . . . .

. . .

..

. .

. .

. . . . . . .

. . .

. . .

.

.

.

. . .

. .

. . .

. . ..

. . .

. . . . . . .

. . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . .

. .

. . . . .

. .

. . . .

. . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .. .

. . . .

. . . .

.

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. .

.

. . . . . . . .

. . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. .

. . . . . . . . .

.

.

. .

. .

. .. . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . .

.

. . .

.

. . . . .

.

. .

. .

. . .

. .

. . .

. . . . .. . . .

.

. . . . . . . . . . . . . . .

. .

.

. .

.

. . . . . . .. .

. . . . . . . . . .

. . . .

..

. . . .

. .

. . .

.

. . . .

. .

.

. ..

. . . . .. . . . . . . . . . .

.

Cap. VI Egalitatc, valoare şi m c rit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 07 1. Tratament egal şi egal iz arc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 07 2. Importanţa diferenţelor ind ividuale .. . . . .. . . . 1 08 . .. . ... . .. .. . . . . . . .1 10 4. Familia şi moştenirea . .. . . . .. . .. . . .. . . . . . 1 12 5. Egalitatea oporll111ităţilor . . . . . . .. . . . .. . 113 6. Conflictul între merit şi valoare . . . . . . . . 1 1 5 7. Plincipii de remunerare şi l i b rta te a de alegere . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 7 8. Consecinţele distribuţiei în ilUlCJic d e merit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 8 9. Libertate şi justiţie d istri b ut ivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2 1 1 0. Pre t n ţii bazate pe apartenenţa l a o comunitate . . . . .121 . . . . . . ..

3. Innăscut şi dobîndit

. .

. . . . .

. . . . . .

. . . . .

. . . .

. . . . .

. . . .

. . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . .

. .

.

.

. .

. . . ..

. . .

. .

. .

.

.

. .

.

. .. . . . . . . . . . . . . . .

. . .

. . . .

. . .

. .

. .

. . . . . .

. . . . . . . .

.

. . . . . . .

. . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. .

.

. .

. . . . . . . .

. . .

.

..

. .

.

.

. . . .. . .

. . . . . . . ..

. . .

. . . . . . . . .. . . . .

. .

... .

.

.

. . .

. . . . .

e

e

. . . . .. . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. .

. .. . . . 1 25 Cap. VII Regula majorităţii . . . . . . . . 1 . Liberalism şi d mo craţi e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2 5 2. Democraţia este u n mij loc, n u u n scop . .. .. . 1 26 .

..

. .

.

. . .

.

. . . . . .

..

. . . . . . .

. . . . . . .

. . . . . .

.

. . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

e

. . . .

. . . . . . . . . . .

. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Suveranitatea pop ulară . . . .. . . . . . . . . . . . . . 128 4. Justificarea d m ocraţi i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 29 5. Procesul de form are a opi ni e i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 0 . . . .

e

e

. . . . ..

. .

. . . . . .

. .

. . .

. . . . .

. . . . . .

. .

. . . .

.

. . .

. .

.

. . . . .

.

. .


CU PRINS

577

6. Nevoia de pri ncipii şi peri colu l devierii . . .. . . . . . . . . ... . . . . . . 1 3 2 7. Donmia ideilor . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 3 8. Datorii le iiloso1hlui politicii . . . . . . .. . . . . .. . . 136 9 . Cond iţii l e prezervării d emo cra ţi e i . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 7 ....

. . . . . .

. . . . .

. .

. . .

. . . . .

. . . . .

.

. . ..

.

. . . . . . .

.

.

.

.

..

. . .

..

. . . . . ..

.

..

. ..

.

.

.

. . . . .

Cap. VIII Salariaţi şi independenţi.. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . 1 39 1 . Creşterea segm entului de sa l aria ţi în cadrul p opul aţi ei . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 1 3 9 2. Cond iţi ile li b ertăţii sal a ri aţil or . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 4 1 ..

.. .. . . .

.

. . .

. .

. .

. . .

.

. ..

. . .

.

...

..

. . . .

,

3. Standardele morale ale sa l ar i aţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 42 4. Efectul legislaţiei de term in ate de s al ariaţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 43 5. Libertatea esle imposibi lă într-o organizaţie u ni fic ată şi ierarhizată de salariaţi 1 45 6. Importanţa oamenilor independenţi din pun ct de vedere al resurselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... . ... .. .... .... .. . . 1 45 7. Ethos-ul bo gaţil o r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 47 8. Explorarea v alor ilor nematerialc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1 49 . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . .

..

.

....

.

.

.

. . . . .

. .. .

.

.

..

. . . . .

. . . . . .

..

.

.

. . . . . .. . . .

Partea a II-a LIBERTATE ŞI DREPT . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . .. . . . 1 5 1 Cap. IX Coerciţia şi statul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 1 5 3 1. S ensul coerciţiei . . . .. .. . . . . . . . . .. . . . . . .. . 1 53 2. Coerci ţie şi putere . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1 54 3. Coerc iţi e şi lnonopol . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 5 5 . .

.

. . . .

. ..

.

. .

. . .

. . . . . . . . . . .

. . ..

. . .

.

. .

. .

.

. . . . . . . . .

.

. .

. .

.

. . .

. . . .

.

.. . ..

.

.

.

. . . . . .

.

.

. . . . .

. . . . . .

. . .

. . .

.. .

. .

. . . .

. . . . . . .

. . . . . . .

..

.

. .

. . . . . .

.

. .

. . .

. .

. . . .

.. . . . .

..

.

.

..

.

. . . . .

. . . . . . . .

4. Grade de coerciţie . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 57 S. Coerciţia şi s fera liberă protej a tă .. . . . . . . . . . . . . . . . 1 5 9 6. Proprieta tea şi protecţi a împotriva co erciţi ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 1 60 7. Impu n erea regul ilor generale minimizează cocrc iţia . . . . . . . . . . . . . 1 62 8. Coerci �i a inevitabilă . . . . . . . . . . .. . . . .. ... .. .. . . 1 62 9. Justificarea coerciţici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 63 1 0. Coerci ţi e şi pres iun e moraJă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 65 . . . .

.

. . . .

. .

. . .

. . .

. . .

. . . .

. . . .

. .

. . . . . .

.

.

. ..

. . . . . . .

. . . .

.

. .

.

. . . . .

. . .

. . . . . . . .

. .

. . .

.

.

. .

. .

. .

.

. . ..

. . . . . . . .

. . . .

. . . . .

Cap. X Legile, comenzile şi o ..dinea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 67 1. Demarcarea s lere l o r individuale prin ref,TU li abstracte . . . . . . . . . . 1 67 2. Difere nţa Între comenzi ş i leg i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 68 3. Reguli s peci fi ce sau co n crete reguli generale sau ab s trac t e . . . . . . . . . . . . . . . 1 70 4. Arbitrariu, privilegiu şi discriminare . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 1 72 5. Lege şi l iberta te . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 73 6. Diviziunea cunoştinţelor in co nd i ţii l e acţiunii căIăuzite de reguli . . . . . . 1 75 7. Ordinea, în l ipsa comenzilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 7 8 Cap XI O rig i ni l e statului de drept.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 8 1 1 . Libertalea lllodemă începc În Anglia secolului al XVII-lea . . . 181 2. Sursele i de alulu i în Atena antică . . . . . . .. . . 1 83 .

.

. . .

.

.

.

. . .

. . . . .

. ..

,

. . . . . . .

.

. .

. .

. . .

.

. . . . .

. . .

. . . . . . . . . . . . . .. . . . .

.

. . .

. .

. .

.

.

,

. . . . .

.. .

. . . . .

. . . .

. . .

. . . . . . .

. . . .

. . . .

.

.

3. Sursele idealului, În Roma re pu bli can ă. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 8 5 4. Lupta engl ezilor îm po triv a privilegiilor.. .. . . . ... . . . . . . 1 86 5. Codi ti ca rea doctrinei Whig. . . . . . . .. . . . . 1 88 6. Evolu ţii l e din secolul al XVIII-lea . . .... . .. . . . ;. . . . . . . . . 1 89 . . . . .

. .

. . . . . . . . . . . .

. . .

. .

. . .

. . . .

.

. . . .

. . . . . . .

. . . . . . . .

.

. . . .

. .

. . .

. . . . . . . . .

. . . . . . .

. . . . .

.

. . . . . .

. . .

.

. .

. .

. . .

. . .

.

. . .

. . . . .

. .

. . . .


CUPR I NS

578

7. Reafitmările lui Hume, Bla�kstone şi 8. SflfŞitu! evolu�ei britanice . . . . .

. . . . . . . .. .

Palcy

. . . . . . . .

. .

.. . . .

. . .. . . . .. . . . .

. . . . .

. . .

. .

. . . .

.

..

.

. . . . . .

. . .

.

. . .

.. . .

. .. . . . . . . . .

1 90 . . . . . 1 92

. . . . . . . . .

. .

. .

Cap. XII Contribuţia america n � : constituţionalism ul . . . . . .. 1 95 1 . Părinţii Fondatori şi trad iţia britanică . . . . . . . . . . . . 1 s>5 2. Constituţia ca mod de limitare a guvernulu i . . . . .... . . . . 1 96 3. O constituţie a l ibertă ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 97 4. Constituţiile statelor şi dec l araţii l e drcpturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 5. Desc oper irea federalismu lui: div izClrea pU l eri i înseamnă limitarea ei 2 02 6. Evoluţia controlului constituţionalit[tţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 7. Curioasa poveste a "proceuurii corespun zătoare" . . .. . . . . . . . . 206 8. Marea criză din 1 93 7 . . . . . . . .. .. . . . . . . 208 9. Influenţa modelului american . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209 . . . .

. . . . . . . . . . .

. .

. . .. .

. .

. . .

. . .

. . . .

. . . . .

. .

. . . . . . . .

. . .

. .

. . . .

.

. . . . . . .

. .

. . . . .

.

. .

. . . . . .

. . .

. . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

. . . .

. . . . . . .

. .

. . . .

. . .

. . . . .

. . . . .

. . . . . .

. .

..

. .

. .

.

.

. . . . .

. . . . ..

.

..

.

. . .

. . . . .

Cap.

. . . . .

. . .

. . . .

. .

. . .

.

. . . .

. . . .

. . .

. .

. . . .

. .

. . . . . . . . .

XIII Libera lism şi admi nistraţie: Rechlsst:wt-u l . . . .. .. . . 21 1 1 . Reacţia împotriva � bsoll1tisll1l1 lui . . . . . .. . . . .. ... . . .2 1 1 2. E forturi le avortate ale Revollqici Franceze . . . . . . . . . . . 212 3. Liberalismul post -revoluţionar in Franfa . .. . . . . . .. .. . 2 1 3 4. Surse ale tradiţiei germane a RechLssfClat-ului . . ..... . . 214 5. Ante cedente prusienc . . . . . . . . ... . . .. . . . . 2 1 5 6. Rechtsstaat-ul ca ideal a1 l1lişcării I i b erak . . . . . . . 216 7. Problema tribunalelor adminis trative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1 7 8. Neîn{elegerea tradiţiei continentale, îl1 Angli a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 .

. .

.

.

. . . . . .

. . .

.

. . . . . . .

..

.

. . . . .

. . .. . . . . . . .

. . .

. .. .. . . .

. . . .

. . ..

.

. . . . .

. . .

. . .

. . . . . . . .

. .

.

. . . . .

..

. . . . .

..

.

. .

. . . .

. . . . .. . .

. .

. . ..

.. . .

. .

. . .

. .

. . . . .

.

. . . . . . . . . . . . . .

.. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. .

.. .

.

... .

.

.

..

. .

. .

.

. . . . . . . . .

. . . .

. . . .

. .

. . . . . . . . . .

. . . .

. . . . . . . . .

. . .

Cap. XIV G a ranţiile l i bertă ţ ii individuale . . . . . ... ... . . . . . . 223 1. Statul de drept ca doctrină metujuridicft . .. . . . . . . . . . . . . . . . 223 2. Atribmele adevăra tei l e gi . . . . . . .. .. . . . . . . 225 3 . Certi tu dinea legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 226 4. G enerali tate şi egalitate . . . . . . . . . . . . . . .. . . 227 5. Separaţia puteIilor . . .. . . . . ... . . . . .. .. .. . . 228 6. Limitele autoritătii discreţionare a administraţiei . . 229 7. Legisl aţie şi politi c ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 3 2 8 . Dreptll ri fundamentale ş i libertăţi civ i ll! . . . .. . . ... . . . . 233 9 . Condiţi ile imixtiunii î n s fera individuaIrt . . . . . . . . . . . . . . 234 1 0. Garanţii procedurale . . .. . . . . . . . .... .. .. . .. . . . .. . . 23 5 .

. . . .

.

.

. . . .

.

. . . . .

. .

. . . . . . . . . . . . . . .. . .

. .

. . .

. . . . .

. . . .

. . .

.

. .

. . . . .

. . . . . . .

.. .

. . . . .

. . . . . . . . .

. .

. .

.

. .

. . .. . . .

.

. . . .

.

. . .

. .

.

. . . . .

.

. . . . . . . . . . . . .

. .

. .

.

. . . . .

.

.

.

.

..

.

. . . .

.

. . . . .. . .

. . . . . . . .

.

.

. . .

. . . . .

.

.

.

.

.

. . . .

. . .

.

.

.

. . . .

. .

. .

. . .

.

. . .

.

. .

.

.

.

. .

.

.

.

. .

..

. . .

.

.. ..

. . . . .

.

. . . . . . .

.. .

. .

. . . . . .. . ..

. . .

. . . .

. .

..

. . . .

. .. . . .

. . . . . . . .

. . .

.

. . .

. .

.. . ..

. . .

. . . .

. .

. . .

. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .

. . . .

. . .

.

. .

. . .

. .

. . . .

. .

. .

. .

Cap. XV Politica economică şi statul de drept . . . . . . . . . 23 7 1. Libertatea individuală exc lude anumite metode de guvernare . . . 23 7 2. � t�ra act �vit � ţii gu��man�l;!nta le legitime ... . . � . . .. �39 3. S1ern acţlUl111 adm1l11strallve . . . . .. . . . . . . . ... . 24 1 4. Măsuri excl us e în pri n cipi u 5. Conţinutul dreptului privat . . . . . . . . .. . . .. . . 244 6. Libertate a contractului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.46 7. Statul de drept şi justiţia distributivâ . ... .. . .. . . . . . . 247 .

.

.. . . .

. .

.

. . . .. . . . .

.

. . . . ..

.

.

.

. . . . . . .

. . . . . . . . .

. .

. .

. .

. . .

. . ..

. .

. . . .

.

. . . . . . . . . . . . .

.

. . . . . . . .

.

. . . . . .

. . . . . . . . .. . .

. . .. . . . . . . . .

.

.. . .

. . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243

. .

.

. .

.

.. . . . . . . . . .

. . . . .

.

. . . . . . . .

. . .

. . .

. . . . .

..

. . . .

. .

. . . . . . . . . .

. .

. . . . . . . . .

..

. .

. . .. . . .

. . . .

. .


CUPRINS

579

Cap. XVI Declin ul dreptului . . . . . . .. . . . . . . . . 249 1 . Originile germane ale reacţiei . . . . . .. . . .. . . . . . 249 2. Şco l i opuse limitărilor tradit iohale . . . . . . .. . 250 3. Pozitivismul juridic . . . . . . . . . . .. . . . . . . 25 1 4. Soarta dreptu lu i în sistemul comunist . . , . . . . . . . . . . . . 254 5. Juriştii socialişti din Anglia ' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256 6. Evoluţiile din St ate l e Unite . . . . . . . . . 258 7. Semne ale unei r evigo răr i a dreptu lui . . . . . . . ... . . . . 26 1 . . . . . . ..

. . . . .

. .

.. . . . . . . . . .

.

. . . . . . . . .

. . . . .

. . . . . . . .

. . . . . .

. . .

. . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . . . . .

. . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . .

.

.

..

. . . . . .

. . . . . . . .

.

. . .

. .

. . .

.

. . . .

.

. . .

. . . . .

. . . . . . . . .

.. . .

. . . . .

. . . . . .

. . .

.

. .

.

. .

. . .

. . .

.

..

.

. .

. . . . .

. . . . . .

.

. .

. . . .

. . .

. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . . .

. .

. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .

.

Partea a

I I I-a

LI B E RTATEA

. . . .

. . . . .

. . . .

. . .

. . . .

. .

. .

. . . . . . .

. . . . . . . .

ÎN STAT U L B U NĂST ĂRl l .

. . . . . . . . .

.

. . . . . . .

. . .

. .

.. .

. . . . . .

. . .

.

.

. . .

. . . .

.

. .

. . . .

Cap. XVII Decli n u l socialis m u l u i ş i a p,l riţia statulu i b u n ăstării . 1 . Sfîrşitul unui secol de socia1is1ll . � .. . . . . . . . .. . . 2. :Motivelc decl inului . . . . . . .. .. . . . . 3. Efectele pe termen lung ale epoci i soci aiislc . . . . .. 4. Sensul statu lu i bunăstări i . . . . . . . . .. . . . 5. Noile mi siuni ale apărătorilor li berttq i i . ... .. . . . . . 6. Expansionism ul inere n t al statului administrativ . . . . . . .. . . 7. D iscuţia trebuie l imitatii la p o li ti c a internă . . . .. . . . . 8. Monopolul şi alte probleme mi nore ... . . . .. . . .. . ... . . . . . .. . . . . .

. . . . . . . .

. . . .

. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . .

. .

.

. . . .

. . .

. .

. . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . . . . .

. .. . .

. . . . . . . . . .

. . .. . .

. . . . . .

. . .

. . .. .

. . . . . . . . . .

Ca p.

1.

4. 5. 6. 7. 8. 9.

. . . . . .

.

. .

. . .

.

.

.

. . . . .

.

. . . . .

. .

. . . .

.

. . . . .

. . .

. . . . . . .

. . . . .

. . . . .

.

.

. . .

. .

. .

.

. . .

.. .

.

.

.

.

. .

. . . .

. . . . . .

. . . .

.

. . . .

. . . . . . .

. . . . ..

. . . . . . . . .

. .

. .

. . . .

.

.

. .

.

.

.

. . .

265 267 267 268 270 27 1 27 1

273 276 277

XVI II

Sindica tele ş i forţa de m u n că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 1 Libertatea de asociere . . . . . . . . . . .. . 28 1 . .

.

. .

. . . .

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

eoerriţia sindicală şi sa lariile 3. Lim i tel e puterii sind ic al e asupra 2.

. . . .

.

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . .

. . .

.

. . . . . . . . ..

..

.

. . .. .

. ..

. .

... . .

. . .. .. 283 salarii lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : 2 8 6 lvlctode de cocr�iţic sindica l ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 8 7 Funcţii le legitime ale sindicatelor . . . . . . . . . . . .. 289 Anihilarea coerciţici .. . . . .. . . .. . .. . .. . . . . 291 Rolu l poli ti cii monetare . . . . . .. . . . . ... . .. . 293 Perspectivele pe termen lung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 95 Al1cl11ativa cu care ne conli'ul1 tăm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 9 6 . . . . . .

.. .. ........ .. ...

. . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

..

. . . . .

. . . . . .

. .

. . . . .

.. . . . . . . . . . . . . .

. . . . .

. . . .

.

. . . . . . . . . . . . . .

.

. .

.

. . .

.

.

. .

. . .

.

.. .

. . . .

. . . . .

. .

.. . . . . .

. . .

. . . .

. . . .

.. . .

.

. . . . . .

.

. . .

. .

. .

.

. .

.. . . . . .

.

. .. . .

. . . . . . . . .

.. . . . . . . . .

.

. . . . . .

Ca p. XIX Secu ritatea socia l ă . . . . . . .. ... . . . . 299 1 . As is t enţă p u bl i c ă şi asigurare obliga torie . . . .. . . . . 299 2. Tendinţele evolutiilor rece n te . .. . . .. . . . . . . . . .. .30 l 3. Democraţia şi experluJ.. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 03 4. Creştere sau pro iect . . . . . . . . .305 5. Expansiunea aparatu lui se�urităţij sociale . . . . .. . . 3 06 6. Precauţii pentnl zilele bătrîneţi i . . . . . . . . 3 08 7. Asigurări de sănă tate sau medicinH liberă .. . . . . .. . . 3 l 1 8. Şomajul 313 9. Criza securităţii soc ial e . ,.... ' " . ., ........ ......................... ..... . ...........3 1 5 .

. . .

. . . . . . . . .

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .. .

. . . . .

. .

. . . . . . . .

.

.

. . . . . .

. . . . .

.

. . . . . . . .. . .

.

. .

. . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . .

.

. . . . .

. . .

. . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . .

. . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. .

. .

.

. . .

. .

. . . . . .

. . . .

. .

. . . .. . .

. .

..

. .

.

. .

.

. . . .

. .

. . .. . . . . . . .

. . . . .

. . .

. . . . . . . . . .

. . .

. . . .

. . . .

.

. . . . .

.

.

. .

. . . .

..

. .

. .

. . . . .

.. .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . .

.

. .

. . . . .

. . . . . .

. . .

. .

. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . . .

.

Cap. XX Fisca lita te şi red istribuire . . . . . . . .. 1 . Chestiunea cen tral ă a redistribuiri i . . .. .. . . . 2. Extin d erea impozitului progresiv . . . .. . . . . . 3. O schimbare în ju sti ticarea impozitu lui progresiv . . . . . .

. . . .

.

. . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

.

. . .

. . . .

. .

. .

. . .

. . .

. . .

. . . . . . .. . . . .. .

. . . .

. . .

. . . .

. .

. . . . . .

. .. . .

. . . .

. . .

.. . .

.. .

. . . . . .

. .

.

3 19 3 19 321 . . 322 . . .

.. . .

.. . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

.


CUPRINS

580

4 . Impozitul progres iv n u este re c lamat d e ne ces i tăţi linanciare . . . . . . .323 . 5. Progresivi ta te şi democraţi e . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 2 5 6 . Proporţionalitate ş i progresivilatc . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . .328 7. Venitul adecvat .- singu ra recompensă a cc eptabilă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .330 8. Problema morală �i principiile acţiun i i pol i t ice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333 ..

.

.

.

. .

.

.

. . . . .

. . .

. . .

.

. . . .

. .

.

.

.

. . .

.

.

Cap. XXI Sistemul moneta r . . . . . . . . . . . . . . . . . .. ..... . . . . . . .3 3 7 1 . Moned a ş i guvernul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 3 7 2. Inflaţia şi statul bunăstării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 40 3. Int1aţie şi deilaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . 342 4. Iluziile inflaţiei . . ' " . , . '" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . 346 5. Reguli şi au tori tate discrctionară în polWca monetară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347 6. Obiectivele politic i i monetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 349 . . .

.

.

.

..

.

.

. .

..

.

. .

.

. .

..

.

.

.

. .

.

.

. . . . . .

.

.

.

.

.

. . . . .

. .

.

.

. .

.

.

.

. . . .

. .

..

.

..

.

.

. . .

..

.

. .

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

. .

. .

.

..

..

.

Cap. XX I I Locuinţe şi U 1'ba nism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 5 1 1 . Problemele vieţii urha nc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 3 5 1 2. Restricţiile asupra chiri ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 3 5 3 .

..

.

. .

.

.

.

.

. .

. . .

.

..

. . . .

.

.

. .

.

.

.

. .

. . .

.

..

.

.

.

.

..

. .

.

. .

.

. . .

3 . Locuinţe le sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 5 5 4 . Economia cart ierel or insa lubre . . . . . . .. .. ... .. .. . . .. .. .. . . . . . .3 5 7 S. Urbanism ş i dre pturi de propri etate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359 6. Controlu l asupra ulilizării terenurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 63 7. Reglementări privind construcţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364 8. Controlul asupra amp lasării obiectivelor industriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 66 .

.

. . . . .

.

.

. .

. . . .

. . .

.

.

.

.

. . . .

. .

.

. . .

. .

.

.

. .

Cap. XXIII Agricultu ră şi resurse naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367 . 1 . Agricultum şi progresu l industrial .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . 367 2. �ontrolul preţuri l or şi "paritate a" venituri lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369 3. Intretinuţii guvernului . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... . . . . . . . . .37 J 4. Guvernul şi răspîndirea cunoştinţelor . . . ... . . .. . . . . . . . . . . . . 3 72 S. Agricultura în ţă ril e nedezvoltate . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .3 74r 6. Conservarea resurselor naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .3 75 7. Prevederea colectivă şi prevedere a individuaIă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 377 8. Resw'sele particul are şi progresu l general . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . 3 79 9. Amenajările publice şi protejarea naturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 3 8 1 ..

.

.

.

. .

. .

. . . .

. . .

..

.

.

.

.

.

. . . .

. .

.

. . .

. .

. . . . . .

.

.

. . . . .

.

.

. . . . .

. . .

. .

.

.

. . .

. . .

..

. .

. .

. .

. .

. . .

. .

.

.

. . . . .

. .

. . . .

. .

. . .

. . . .

.

.

.

. . .

.

.

.

. .

.

.

.

.

. .

.

..

.

..

..

..

...

.

.

.

Cap. XXIV Învăţămînt şi cercetare .. . . . .. . . . . . . . . .. . . . . . 3 83 1 . Drepturi l e copi il or . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 83 2. Educ aţia şi statu l 3 85 3. Gestiune guvernamentală sau finanţare gu vernamentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 87 4. Ed u caţie şi egalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 8 8 5. Problemele învă1ămîn tul u i superi or . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390 6. O nouă i erarhie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393 7. Universităţile şi cerce tarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 94 8. Li bertatea academică . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 96 9. Finanţarea şi organiza rea cercclării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397 10. "Dezvoltarea individu lui în cea mai boga tă di vers itate LI s a" . . . . . . . . . . . . . . .399 . .

.....

. . . . . .

..

.

. . .

.

.

. . . . . .

. . . .

.

. .

.

·.

..

. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


CUPR iNS

58 1

POST-SCRIPTUM . . . . .. . . . De ce nu sînt un conservator? . .. 1. COllservatorismul nu oferă un obiectiv propriu . 2. Rel a ţi a triunghiuJ ară Între partide . 3. D iferen ţ a fundamentală intre conservatorism �i l iberal ism 4. Slăb i ci u nea conservatorismului . . ..

. . .. . . . . . . . ... . . . .. . .. . . . . . ..

.

..

. . . .. . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .

. .. . . . . . . . . . .

...

. ..

. . . . . . . .. . . . . . . . .

.. ..

. . . . . . . ..

. . . . . . . . . . . . .. . . .

.. . . . .. . . . . . . . . . . . . . ..

. . . .. .

. . . . . ..

..

.

. . . . ..

. . . . .. . ..... . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. . .. . .

.

..

.

. . . . . .. . .

Note

. . . . .

.

.. .

.

.

.. . . . .

.

. .. .

. . . . . . .. . . . .

. .

. . . . . . .. .

. . . . . . ..

.

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .

. . . . .. ... . . . . . . . . . . . .. .

. .

.

. . . . .. .

.

.

. . . .

.

. . . . . . . . . . ..

.

.

. . . . . . . . . .. . . . . . . . .

.

.

.. . .

.. . . . .

. . . . . . . .. . . .

.

.

. . .

.4 1 2

. . .. 4 1 3 415 .

..

.

. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . ...

. .. . . . .. . .. . . . .. .. . .. . .. ..

. . . .

. . . . . . . .

..

.

. . .. . . . . . .

. . . .. . . .

.

.

. . .... ...

. . . . . . .

..

. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .

la Introducere Note la Partea 1 Note In Partea a II-a Note

. . .. .

.. . .

. . . . . .. . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .

.

.. .

.

.

.

. . . . .. . . . . . . . . . . .

. . .. . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Note la Post-scriptl1lll -

.. . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .

. .. . .

.. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .

.

.

.

. .. .

. . . . . .. . . . .. . . . . . . . . .. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Note la Partea a III-a

F.A. Hayek

.

.

40 1

. .403 . .403 .404 405 409 . . .4 1 1

. . . . .. . . . . . . . .

. . . . . . . . . .. .

. ..

. . .. .. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .

. .. ..

.

. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.. . .. .. . . . . .

.. . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . .. . .. . . . .

.. .

. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Raţionalism, antiraţionalisl1l şi ira lional ism 6. Numele partidulu i libertăţii . . . 7 . Un nou apel către vech i i Whigs 8. Pri nci pi i şi posibilităţi practice

Mulţumiri Abrevieri

.

. . . . . . . . . . . . . .. . . . . .

.

.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .

.

.

. .

.. . .

..

. .

.. . . . .

.

...

. . . . . .. .

. . . .. . . . . .

.

.

.

..

. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .

. . . .. .

.

... . . .

.

. . . . . . . .

419

42 1 423 425

427 457 512

.54 1

un "apostol ;ll ljbertăţji'� de Vasile B oar i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 545


Friedrich hayek constitutia libertatii institutul european (1998) part2  
Read more
Read more