Page 1


/'

FRANCIS

BACON

, . ",--

NOUL ORGANON Traducere de N. PETRESCU şi M. FLORIAN

Studiul introductiv de AL. POSESCU

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

I 957


, !

1;

1.

('>

.,


INTRODUCERE Prin chiar titlul său, Noul Organon, opera lui Francis Bacon (1561-1626), se situează în acelaşi timp pe picior de egalitate şi în opoziţie cu Organon-ul lui A ristotel. Insemnă­ tatea sa istorică şi conţinutul său de idei îi dau pe deplin acest îndoit drept. Ca şi epocala operă a filozofului grec, opera filozo­ fului englez este unul din marile monumente ale gîndirii, mar­ cînd prin apariţia ei o răscruce de drum în dezvoltarea ştiinţei şi a filozofiei. Dar, pe cînd Organon-ul lui A ristotel punea bazele teoretice ale silogismului ca principal "instrument" (de unde şi titlul acestei opere, "organon" însemnînd, în greceşte, instrument) de construire a ştiinţei, Noul Organon al lui Bacon făcea acelaşi lucru pentru inducţie. Jar această deosebire, deşi teoretic constituie numai o simplă completare, e adevărat de mare însemnătate, marca totuşi istoric radicala opoziţie de ati­ tudine filozofică faţă de ştiinţă dintre idealism şi materialism. Pentru că, dacă în activ itatea concretă a gîndirii deducţia şi inducţia se completează reciproc, în dezvoltarea ei istorică, ştiinţa întemeiată pe metoda inductivă baconiană era una ma te­ rialistă, destinată să o substituie o dată pentru totdeauna pe aceea idealistă scolastico-medievală, întemeiată pe deducţia s ilogis tică de origine aristotelică. Este ceea ce explică marea însemnătate istorică a operei g înditorului englez, dar şi aprecierea inegală de care s-a bucurat de la apariţie încoace. Punînd temeliile noii ştiinţe materialiste, rolul istoric al Noului Organon avea să fie capital. Prin chiar aceasta însă, era firesc ca, în lupta dintre idealism şi materia3


lism, care se desfăşura de-a lungul întregii istorii a gîndirii, scrierea aceasta, si o dată cu ea autorul ei, să devină atî t 'tin tă de atacuri venino'a.se cît şi obiect de elogii entuziaste. Aşa încît pe bună dreptate s-a putut recunoaşte că "Bacon este cel mai discutat din filozofii iluştri". El a izbutit să polarizeze în mod constant în jurul numelui său cele două tendinţe opuse ale gîndirii moderne şi contemporane. Idealiştii, teologi şi laici, ca Hume, Joseph de Mais tre, cardinalul Newman şi alţii, au tăgăduit lui Bacon orice valoare şi orice alt merit în afara aceluia de a fi fost, după spusele lui de A1aistre, "părintele tuturor erorilor timpului nostru" (adică al materialismului, al sensualismului, al ateismului şi al imoralismului), în timp ce materialiştii, ca Voltaire, enciclopediştii, F euerbach, au recu­ noscut într-însul promotorul mişcării de idei care a dus la cuceririle ştiinţei şi ale filozofiei moderne. *

Unul din principalele capete de acuzare susţinute împotriva lui Bacon de adversarii săi idealişti constă în aceea că, departe de a fi fost iniţiatorul ştiinţei moderne, el ar fi "ultimul în dată dintre scolastici", întrucît, fără să aducă vreo contribuţie ştiin­ ţifică nouă, el reactualizează pentru prima oară erorile pseudo­ ştiinţei scolastice. "Bacon, - spune unul din susţinătorii de dată foarte recentă ai acestui punct de vedere, - nu poate fi socotit fundatorul ştiinţei moderne. El n-a fost nicidecum mate­ matician, şi vorbeşte ca un orb despre ştiinţele calităţii. El nu este experimentator decît în teorie, iar cele cîteva experienţe pe care le indică nu puteau duce la nimic. El n-a practicat personal decît în glumă procedeele pe care le recomandă copios. El s-a inspirat prea adesea din compilaţiile medievale, iar partea cea mai clară a ştiinţei sale îi v ine din cărţi mai mult decît din observaţia directă" (Albert Rivaud, Histoire de la Philosophie, Paris, 1950, !II, p. 51 -52). In cuvintele acestea aspre şi nedrepte se simte puternic ecoul celor susţinute mai demult de către Pierre Ianet în teza sa latină : B aco Verulamius akhe­ micis phi losophis quid debuerit [ Ce a datorat Bacon de Verulam filozofilor alhimiştij, în care Bacon este pus foarte aproape de scolastici. Fireşte că, după atîta trecere de timp, ceva depăşit este în opera lui Bacon. Dar mai mult forma de exprimare a ideilor

4


decît ideile însele. Este vorba anume de acea terminologie sco­ lastică, moştenire a ev ului mediu, în care sînt prezentate unele cel puţin din concepţiile sale (ca bunăoară "formă", termen aristotelico-scolastic legat de concepţii idealiste ; "spirit", termen de asemenea amintind concepţiile idealiste medievale; "magie", termen amintind vechi practici mistice), şi care a dat numeroşilor săi detractori, mai ver:hi şi mai noi, r:Pl puţin o aparenţă de îndreptăţire. Totuşi Bacon el însuşi şi-a dat seama de caracterul învechit al'acestei haine în care a prezentat ideile sale profund înnoitoare, considerînd-o însă pentru vremea sa necesară. A şa după cum, - lămureşte el, - împăraţii romani au păstrat vechile denumiri ale magistraturilor, dîndu-le însă altă întrebuinţare, spre a nu zdruncina echilibrul v ieţii sociale, tot astfel, spre a păstra echilibrul v ieţii intelectuale, trebuie să menţinem în filozofie vechile denumiri pentru ideile noi pe care încercăm să le impunem. ( Despre Însemnătatea şi în aintarea ştiinţelor, III, 4). De unde nu rezultă că, exceptînd forma, întregul conţinut de idei al scrierilor baconiene ar fi rămas, pînă în prezent, înfrun­ tînd cîteva bune secole, valabil. Este de la sine înţeles că, date fiind condiţiile istorice în care se situează gîndirea lui Bacon, la începutul secolului al X VII-lea, ea nu s-a putut ridica la o atît de înaltă treaptă a adevărului, încît nimic din ce a conceput să nu mai poată fi depăşit timp de secole. ! nsăşi poziţia perso­ nală a gînditorului englez îl împiedică de a merge prea departe cu ideile sale reformatoare. Un contemporan al său, William Harvey, cunoscutul descoperitor al circulaţiei sîngelui, spunea: "Bacon scrie filozofie ca un lord cancelar" . Observaţia aceasta, dacă nu este cu totul adevărată, cuprinde totuşi o parte de adevăr. J n scrierile sale, Bacon a militat cu îndîrjire, ca ideolog al burgheziei şi al nobilimii îmburghezite, - clase sociale pe vremea aceea în plină ascensiune, interesate în progresul ştiin­ ţelor şi .al filozofiei, - pentru o înnoire radicală a acestora. Ca lord şi cancelar însă, cum a fost, cel p uţin un timp, în viaţa publică, nu era posibil să nu se resimtă în gîndirea sa unele limitări caracteristice clasei stăpînitoare. Dar acestea nu privesc decît unele amănunte şi unele laturi secundare ale gîndirii sale, nu linia ei generală şi marile ei trăsături, care sînt ale unei concepţii materialiste înaintate. Căr:i filozofia lui Bacon este de netăgăduit, -- exceptînd unele inconsecvente de amănunt care nu-i alterează întru nimic caracterul general, - o filozofie [)


materialistă. Mai mult decît atît, poziţia istorică a lui Bacon, la începutul timpurilor moderne, face dintr-însul, ·cum l-a caracte­ rizat Marx, în Sfînta familie, "părintele materialismului englez" . *

Istoriografia burgheză a filozofiei, - care în mod obişnuit trece cu vederea acest caracter dominant al gîndirii lui Bacon, rezumîndu-se să releve într-însa doar aşa-zisa ei latură "empi­ ristă", iar aceasta redusă la rîndu-i la simpla expunere a temeiu­ rilor şi a regulelor metodei inductive, - s-a mărginit să explice atitudinea filozofică a lui Bacon prin unele pretinse trăsături caracteristice ale psihologiei poporului englez, care ar fi În­ deobşte înclinat spre faptele pozitive şi spre aplicările practice. Caracterizare cu totul unilaterală şi inesenţială 1, şi explicare psihologică nesatisfăcătoare. Caracterizarea ei justă, drept o concepţie materialistă opusă idealismului dominant al epocii, şi explicarea ei istorica-socială, prin rădăcinile ei de clasă, nu au putut fi dat� decÎt în lumina concepţiei marxiste 2. Intrînd în amănuntele acestei explicări într-un studiu asupra Materialis­ m u l u i englez din secolu l a l XVII -lea (" Voprosî filosofii", nr. 4/1954), V. G. Golosov a arătat cum se încadrează filozofia materialisfă a lui Bacon în mişcarea politică şi socială a timpu­ lui său, şi cum ea nu poate fi privită decît ca o reflectare nece­ sară a acestuia. Acţiunile revoluţionare împotriva feudalismului, - spune autorul sovietic, - duse de burghezia engleză în alianţă cu nobilimea îmburghezită, - au culminat, în prima jumătate a secolului al X V fi-lea, în ciocniri armate între forţele revoluţiei şi forţele reunite ale reacţiunii feudalo-catolice, care s-au în­ cheiat cu revoluţia burgheză din 1648. Cum era firesc, această luptă s-a extins şi pe tărîm ideologic. Iar lupta ideologică şi politică împotriva feudalismului, dusă de forţele sociale ale bur­ gheziei în curs de ascensiune, a fost ca pretutindeni variată şi multilaterală. Se înţelege că filozofia, în· care feudalismul îşi avea principalul sprijin ideologic sub forma idealismului teolo­ gico-scolastic, oferea cîmpul pe care avea să se dea lupta ideoDacă nu, cum se va vedea lTIa,i departe, şi inexactă. Lange, care, în a sa Istorie a materialismului, face excepţie califi­ C:ndu·l pe Bacon drept un materialist, se lImitează totuşi şi el la ° explicare psiho!ogică prin ceea ce el numeşte "originalitatea gîndirii lui Bacon" (Il, 3). 1

2

G


logică cea mai înverşunată. A ici, antagonismul celor două lumi care îşi disputau puterea, - feudalismul în declin şi burghezia în ascensiune, - a luat deci în mod firesc aspectul bine cunoscut al luptei dintre materialism şi idealism. Idealismul scolastic sprijinit de b iserică apără cu înverşunare rlnduielile feudale. Biserica, fiind pe atunci o organizaţie de mari feudali, era ea însăşi interesată în menţinerea acestor rînduieli. Zdro­ b ind temeliile economice şi politice ale feudalismului, burghezia trebuia să nimicească şi b azele concepţiei religioase despre lume ale acestuia, opunÎndu-i o concepţie materialistă. Pe atari poziţii de luptă ideologică se situează Bacon cu concepţia sa materia­ listă, ca iniţiatorul ei şi ca unul din cei mai v ainici şi temuţi susţinători. Desigur că însemnătatea teoretică a operei lui Bacon stă în latura ei pozitivă, pe care o constituie teoria inducţiei, în­ trucît, cu îmbunătăţirile care i s-au adus între timp, a rămas ca un cîştig al gîndirii. Se trece însă cu vederea prea adesea o altă însemnătate a a cestei opere, şi anume cea istorică, pe care o constituie latura ei negativă, de critică a scolasticii. Este drept că s-a spus despre această parte că ar fi cea mai f ru­ moasă şi cea mai interesantă din întreaga operă a gînditorului englez. Dar o atare apreciere a fost făcută nu de interpreţii idealişti ai lui Bacon, ale căror idei se resimt de ascuţişurile unei critici făcute în spirit materialist. Aceştia, cînd nu o pot trece sub tăcere, preferă să-i obiecteze lipsa de originalitate. Eviden t că în lupta ideologică din ce în ce mai generală a timpului său împotriva s colasticii, Bacon nu era nici primul nici singurul purtător de stindard. Dar, este în afară de orice îndoială că, înainte de a încerca să pună b azele noii. ştiinţe prin metoda sa inductivă, el luptă, alături de alte spirite mari ale timpului, cu îndîrjire şi cu remarcabil talent, pentru a dărlma vechea pseudoştiinţă a s colasticii. Dubla obiecţie pe care o aduce el acesteia este falsitatea şi inutilitatea. Ştiinţa scolasticilor, aşa cum a fost profesată în întunecatul ev mediu şi mai dăinuia încă în instituţiile de în'Că­ ţămînt şi în scrierile savanţilor din timpul lui Bacon, era, după expresiile sale, " vană şi s terilă", adică lipsită de înţeles şi de aplicabilitate practică. Acuzare gravă, plină în ochii gînditorului englez de cele mai serioase consecinţe. Falsă, după el, este ştiinţa scolastică pentru că a nesocotit experienţa, pentru că a căutat să-şi construiască teoriile pe speculaţii gratuite prin 7


dispute găLăgioase între savanţi, pentru că a amestecat cunoaş­ terea naturii cu teologia, cînd ar fi trebuit să le separe, pentru că s-a lăsat ro bitâ de autoritatea celor vechi, în deosebi a unui AristoteL greşit înţeles, şi în fine pentru că şi-a propus ca obiect de cercetare descoperirea "scopurilor" în natură (scopuri urmă­ rite de presupusul ei creator divin), de care adevărata ştiinţă nu are a se ocupa. Nu e de mirare, spune Bacon, că, astfel concepută, ştiinţa scolastică poate cel mult satisface ambiţiile personale ale acelora care o profesează, dar v ieţii omeneşti nu- i dă nici un ajutor. Ceea ce pentru el înseamnă c ă îi frustează p e oameni d e un bun capital, l a care au dreptul a s e aştepta din partea minţii lor; bun care asigură progresul şi deci fericirea lor. Răsună prin aceste cuvinte pentru prima oară cea mai gravă acuzare împotriva scolasticii: ea este vinovată de perpe­ tuarea mizeriei omeneşti. Aşa încît critica pe care o aducea Bacon scolasticii nu privea numai insuficienţe teoretice, ca aceea a unui Erasmus de Rotferdam, Marius Nizolius, Ludovicus Vives, Petrus Ramus, ci o lipsă de ordin practic-moral, privind fericirea neamului omenesc. De asemenea Bacon a înţeles că nevoia cea mai urgentă a timpului său nu este de a trece la noi construcţii teoretice, care n-ar putea fi decît riscate, cît de a determina cu preci­ ziune obiectivele noii ştiinţe şi de a formula, în funcţie de aceste obiective, regulele unei noi metode ştiinţifice. In epoca răstur­ nării feudalismului în Anglia, cînd noua societate burgheză îşi începe existenţa, o lume nouă intelectuală trebuia să ia naştere spre a o substitui pe cea veche a scolasticii. Lucru care nu era posibil decît în noi condiţii ştiinţifice. Bacon este acela care şi-a dat seama cel mai b ine de această cerinţă a timpului său. Dubla problemă a obiectului şi a metodei ştiinţei, pe care el o dezbate în Noul Organon, nu constituia decît fireasca con­ diţie iniţială de a o satisface. *

Meritul cel mai de seamă la care a aspirat Bacon însuşi ca filozof şi care i-a rămas îndeo bşte recunoscut este de a fi fost creatoru l metodei inductive. Nimeni nu s-a gîndit vreodată să-I tăgăduiască, întrucît este întemeiat pe un fapt istoric bine stabilit. In schimb, mai toţi detractorii săi sînt de acord să refuze formei pe care a dat-o el metodei inductive vreo însem8


nătate. In eseul său asupra lui Bacon, Macaulay afirmă că acest filozof "nu a făcut nimic, nici măcar nu a au,plizat corect inducţia" . Cam în acelaşi fel se exprimă WhewelL în Filozof i a şti inţelor indudive cînd spune că "Bacon ocupă un loc mai mult prin limbaj decît prin ideile de ansamblu", - "locul" despre care este vorba aici fiind progresul ştiinţelor inductive. In fine, o altă autoritate În materie, de asemenea conaţional al filozo­ fului nostru, A l. Bain, spune în Logica sa că "Bacon nu a avut despre inducţie decît o idee cu totul vagă". Este drept că "regulile" b aconiene ale metodei inductive' nu au căpătat o aplicare concretă nici în ştiinţă, şi cu atît mai puţin în filozofie, decît o singură dată, şi atunci numai formal, doar ca exemplificare în Noul Organon, cu prilejul expunerii lor. In progresele pe care le-au înfăptuit de la apariţia a, c estei scrieri încoace, ştiinţa şi filozofia materialistă au folosit în adevăr alte reguli decît acele prescrise de Bacon cu atîta risipă de amănunte. Numai că opera sa, în această parte a ei, nu se reduce numai la atît. Se trece prea lesne cu vederea faptul că la temelia regulilor baconiene ale inducţiei, deşi practic rămase fără aplicare, s ta o concepţie gnoseologică materialistă capa­ bilă a influenţa hotărîtor dezvoltarea ştiinţei cel puţin pentru o epocă, îndrumînd-o pe căi sănătoase. Este probabil că la acest folos tras din concepţia baconiană a inducţiei se gîndea Vol­ taire cînd spunea, în una din S crisor i l e fi lozofice (XII) că Noul Organon reprezintă "schela de pe care s-a clădit noua filozofie" . Cerinţa fundamentală a metodei inductive, aşa cum a fost formulată de Bacon în Noul Organon, constă în sprijinirea pe experienţă. Iar "empirismul" pe care îl presupune această cerinţă implică o <sumă de idei materialiste în cel mai propriu înţeles al cuvîntului. In primul rînd, presupune această idee de temelie oricărei f ilozofii materialiste că natura există indepen­ dent de cunoaştere şi că substratul ei este materia. Este de altfel ceea ce Bacon nu a scăpat din vedere să exprime în scrierile sale în termeni lipsiţi de orice echivoc. Pentru el, materia este o existenţă concretă: "Materia abstractă a lui Platon 1, spune el în mica sa scriere Despre princip i i ş i despre origini, este materia disputelor sterile ale scolasticilor, nu aceea a universului". In al doilea rînd, acelaşi "empirism" presupune 1

P e care P l a ton o numea "ceea ce nu este".

9'


că natura, care în esenţa ei este materială, poate fi cunoscută, - idee de <1asemenea de temelie oricărei gnoseologii materia­ liste. Nici în privinţa aceasta Bacon nu a scăpat din vedere să se exprime cu toată claritatea. In repetate rînduri, el revine .asupra neîncrederii sale nezdruncinate în puterea, nelimitată chiar, de cunoaştere a minţii omeneşti. De altfel, întreaga sa operă este fundată pe această iniţială încredere. Pentru el există un singur izvor de cunoaştere, care este lumea materială, iar adevărata cunoaştere, care este posibilă, nu constă decît într-o ·oglindire a naturii în mintea omenească. "Adevărata filozofie, spune el, redă lumea ca un ecou" ( N . O . , 1, 120) . Bacon, ca şi Descartes, începe prin a se îndoi de tot, şi prin a respinge orice ştiinţă şi orice filozofie anterioară ; dar nici unul nici altul nu au sfîrşit la scepticism: amîndoi folosesc îndoiala numai ca punct de plecare metodologie. In al treilea rînd, "empirismut' lui Bacon presupune caracterul practic al cunoaşterii, ca şi caracterul practicii de criteriu ultim al adevărului, - idei nu mai puţin de temelie oricărei gnoseologii materialiste consec­ vente. Iar această idee nu rămîne nici ea în opera gînditorului englez o simplă supoziţie, ci capătă exprimare directă mai mult decît o singură dată. Iată în adevăr cum se exprimă el despre rolul practic al cunoaşterii. "Principiile descoperite şi stabilite în mod just, spune el, duc la practica cuprinzătoare, nu mărgi­ nită, şi atrag după sine o mulţime şi o grămadă de opere" (N.O., 1, 70) . Iar ceva mai departe: "Ţinta adevărată şi legi­ timă a ştiinţelor nu este decît aceasta: să înzestreze viaţa ome­ nească cu noi descoperiri şi mijloace" (N.O., 1, 81) . Nu mai puţin categoric este Bacon în recunoaşterea practicii drept cri­ teriu ultim al adevărului. "Din toate semnele, spune el, nici unul nu este mai sigur sau mai important ca acela scos din roadele obţinute. Căci roadele şi înfăptuirile sînt oarecum garanţii şi martori pentru adevărul filozofiei" (N.O., 1, 73) . Iar cu alt prilej el spune: "Ceea ce în practică este cel mai folositor, in cunoaştere este cel mai adevărat" (N.O., II, 4). De asemenea sînt bine cunoscute în această ordine de idei cuvintele sale adesea amintite: "ştiinţa şi puterea omului sînt unul şi acelaşi lucru" (N.O., 1, 3) şi anume puterea de a stăpîni şi de a folosi natura. Sînt cuvintele cu care începe Noul Organon şi care îi constituie oarecum deviza. Dar natura la care se gîndeşte Bacon nu este decît lumea fizică, a corpurilor brute, nu şi viaţa .s ocială, ale cărei condiţii el nu lasă de bănuit că ar putea să 10


.aibă vreo legătură c u dezvoltarea cunoaşterii omeneşti, , c eea ce avea să stabilească mai tîrziu materialismul marxist. Iată ce era în realitate în acele amănunţite şi inaplicabile reguli baconiene ale inducţiei. Contemporanii şi urmaşii ime­ diaţi ai filozofului englez au înţeles şi au apreciat aceste merite ale sale mai just decît detractorii săi idealişti de mai tîrziu. Astfel Gassendi, Hobbes, Sorbiere şi enciclopediştii, toţi repre­ zentanţi de frunte ai materialismului epocii, l-au îmbrăţişat pe Bacon ca pe un precursor. In deosebi enciclopediştii recunoşteau că opera lor ar fi fost imposibilă fără aportul decisiv adus de Noul Organon. Este semnificativ în privinţa aceasta faptul că asemenea aprecieri elogioase la adresa lui Bacon în legătură cu metoda sa inductivă le fac dintre contemporanii şi urmaşii săi imediati nu numai filozofi, care erau mai puţin în măsură să aprecieze însemnătatea inductiei ca metodă de cercetare ştiinţi­ fică, ci şi oameni de ş tiinţă sau unii filozofi care erau în acelaşi timp şi oameni de ştiinţă. Aşa bunăoară, Robert Boyle, cunoscutul fizician şi chimist englez, născut în anul 1626, anul in care Bacon murea, - invoca adesea numele "marelui Ve­ rulam", cum îl numea el pe Bacon 1, despre care spune că a fost "un profund naturalist". Alt contemporan, Pierre Gassendi, care a fost filozof, dar şi matematician şi fizician, vedea în Bacon pe " creatorul unei noi şi adevărate filozofii". Leibniz, de ase­ menea filozof ş i om de ştiinţă, îl numea pe Bacon : "om cu o minte dumnezeiască" . In fine, un alt contemporan de seamă, Descartes, declara că "nu are nimic de adăugat sau de schimbai la regulile metodei inductive aşa cum au fost formulate de către Verulamius". *

Cum' se explică în cazul acesta opoziţia de aprecieri atît de netă dintre admiratorii şi detractorii metodei baconiene a in­ ducţiei? Răspunsul pare cu atît mai anevoios cu cît acei care găsesc pentru ea cuvinte de aprobare sînt, cel puţin uneori, ca în cazul lui Descartes, raţionalişti, deci adversari de idei, pe cînd acei care îi tăgăduesc orice valoare sînt, cel puţin uneori, ca în cazul lui Whewell şi al lui Bain, empirişti, deci adepţi de 1 Printre a l t e titluri de nobleţe, a dăugate după nume, B acon îl ave a pe acela d e .. baron de Verulam".

obiceiul

timpului

la

11


idei. Tot misterul, dacă este mister, al acestei paradoxale situaţii stă in faptul că z"empirismul" lu i Bacon, ca şi raţiona[ismu[ unu i Descartes, avea la temelie o atitudine materialistă, chiar dacă nu de aceeaşi consecvenţă, pe cînd empirismul unui Whewell şi al unui Bain este idealist. Era firest: r,a "empirismul" lui Bacon ca reprezentant ideologic al b urgheziei engleze de la începutul secolului al XVII-lea să fie de esenţă materialistă, întrucît constituia punctul de vedere înaintat al unei clase so­ ciale în ascensiune. Nu aceeaşi avea să fie atitudinea burgheziei în epoca în care, cu trecerea timpului, ea avea să ajungă pe poziţii reacţionare. Empirismul rămîne în picioare şi în această epocă, cel puţin la unii din reprezentanţii ideologici ai burghe­ ziei, ca Whewell şi Bain, care îşi dădeau seama că fără mijloa­ cele experienţei nu se poate construi nimic durabil nici în ştiinţă, nici în filozofie. Dar ei denaturează în chip subiectivist noţiunea de experienţă, aşa cum au făcut mai tîrziu machiştii, iar azi nepozitiviştii şi pragmatiştii. Iată de ce toate acele premise materialiste ale regulelor baconiene ale inducţiei despre care am vorbit ajung să fie supărătoare şi ele trebuie înlăturate, ... chiar dacă ar fi ca o dată cu apa din baie să fie aruncat şi pruncul. Mai cu seamă că materialismul lui Bacon nu se limita la simple implicaţii ale inducţiei sau fie şi la orientarea făţiş mate­ rialistă a gnoseologiei sale, ci lua înfăţişarea directă, chiar dacă nu sistematică, a unei cosmologii materialiste, adică a unei teorii materialiste despre lume în general. In adevăr, dacă gno­ seologia sa presupunea că materia există, Bacon nu s-a măr­ ginit în scrierile sale să admită această idee ca de la sine înţe­ leasă, ci a susţinut făţiş realitatea materiei ca şi unitatea mate­ riei şi a mişcării, teze esenţiale oricărei cosmologii materialiste. "Ipoteza unei materii absolut imuabile, declară el, este falsă" (N.O., II, 8). Materia există, şi ea nu poate fi concepută fără mişcare, nici mişcarea fără materie. In unul din Eseurile sale (LVII) , el spune : "Este în afară de orice îndoială că natura este într-un veşnic flux şi reflux; drept vorbind, nu există repaus a bsolut şi perfect" . De fapt, pentru filozoful englez, toate fenomenele lumii materiale sînt în ultimă analiză aspecte ale materiei în mişcare. Aşa este bunăoară căldura, care nu este în realitate decît mişcare, insensibilă ca atare, a materiei. Partea a doua a Noului Organon, care se ocupă cu expunerea regulilor inducţiei, ia ca exemplu de cercetare tocmai studiul acestui 12


fenomen, pentru a ajunge la concluzia că legea sau - cum se exprimă Bacon - "forma" căldurii este un anumit fel de miş­ care a materiei. Şi Bacon este încredinţat că în general orice alt fenomen al naturii fizice, pe care noi îl percepem ca deosebit calitativ de celelalte, nu este în esenţa lui decît manifestarea uneia din diferitele forme de mişcare ale materiei sau a unei dispoziţii mecanice a ei. S-a obiectat totuşi - cu scopul de a se face din Bacon cu orice preţ un idealist - că el atribuie corpurilor stări sufleteşti ca acele ale oamenilor: teamă, dorinţă, voinţă, imaginaţie etc., admiţînd în privinţa aceasta toate opiniile superstiţioase ale scolasticii. Mai mult, s-a remarca t că el întrebuinţează adesea, în deosebi în partea a II-a a Noul ui Organon, noţiunea idea­ listă de "spirit" în explicarea unora din fenomenele lumii mate­ riale, bazîndu-se şi în privinţa aceasta pe tradiţie. Dar, mai întîi, cu tot limbajul psihologic de care se foloseşte în expunerile sale privitoare la unele fenomene ale materiei, Bacon nu a scăpat din vedere să se pronunţe împotriva oricărei interpretări antropomorfice a naturii materiale: " Ceea ce se numeşte pro­ prietăţi oculte şi specifice, spune el, sau simpatii şi antipatii sînt în mare parte înşelătorii ale filozofiei" (N.O., II, 50) . In al doilea rînd, noţiunea de spirit pe care o foloseşte el în legă­ tură cu fenomenele materiale nu este aceea a idealismului. Prin "spirite", Bacon, ca şi contemporanul său Descartes şi ca şi în general ştiinţa timpului, nu înţelegea o realitate imate­ rială, ci o materie mai fină, corespunzătoare eterului la care a recurs fizica modernă, susceptibilă a explica fenomene materiale mai complicate şi cu un mecanism mai greu de sezisat, ca bunăoară magnetismul. Aşa încît în aceste expresii de care se foloseşte Bacon nu poate fi vorba despre inconsecvenţe idealiste, ci numai despre întrebuinţarea unei terminologii vechi în redarea unor idei noi. Bacon era atît de puţin înclinat spre concepţii idealiste încît el interpreta materialist nu numai fenomenele fizice, - ceea ce pe timpul său nu era o noutate, - ci şi fenomenele biologice şi psihologice, care nu erau după el decît forme dife­ rite ale mişcării materiei, - ceea ce nu numai pe timpul său, ci totdeauna pentru idealişti a fost un adevărat scandal. In Despre cauze şi despre principi i , el spune: "Materia, mişcarea, spiritul, aceste trei lucruri nu trebuie separate, ci numai deose­ bite . . . Abstracţiile relative la mişcare [ceea ce vrea să lnsem13


neze "concepţiile filozofice idealiste, după care mişcarea ar putea exista fără materie". A.P.l au născut o infinitate de opinii asupra sufletelor, asupra v ieţii, ca ş i cînd toate aceste lucruri nu ar putea fi explicate prin materie şi prin forma ei [adică prin mişcarea materiei. A.P.l, şi că ar trebui, pentru a le explir:a, să se presupună că există principii proprii". De unde se vede r:ă în problema v ieţii şi a sufletului Bacon îm­ părtăşea o concepţie materialistă în cel mai propriu înţeles al cuvîntului. Pe vremea lui, se mai făcea vechea deoseb ire aristotelică dintre sufletul raţional ş i sufletul senzitiv . Dar, dacă el admite această deoseb ire tradiţională, nu o face decît pentru a defini mai precis punctul său materialist de vedere. Ştiinţa sufletului raţional, spune el, cuprinde următoarele cercetări asupra naturii sale : dar:ă este înnăscut sau căpătat, dacă este separat sau inseparabil, dacă este muritor sau nemuritor, dacă este legat de legile naturii fizice sau dacă este independent de ele etc. Trebuie lăsată în grija religiei, observă el, soluţionarea acestor probleme. Altfel iluziile simţurilor ne-ar expune în aceste chestiuni la nenumărate erori. Ş i, - completează el semnificativ, lăsînd a se înţelege că concesia o face din motive religioase, - cu­ noaşterea sufletului raţional trebuie să fie scoasă din aceeaşi inspiraţie din care a emanat ş i subs tanţa lui... . . .1n schimb, sufletul senzitiv, fiind o materie subtilă, poate fi ştiinţificeşte· studiat. Iată, spune el, o cercetare care poate fi întreprinsă, dar care încă n-a fost făcută, aşa încît rămîne un deziderat al viitorului. Noţiunile care circulă în prezent în această chestiune, completează el, ca aceea de act u ltim , sau de formă a corpului, noţiuni scolastice de provenienţă aristotelică, sînt simple plati­ tudini. El este încredinţat că sufletul senzitiv al omului, ca şi al animalelor de rînd, de care nu se deosebeşte prin natură, ci numai prin grad de dezvoltare, "treb uie să fie privit ca o sub­ stanţă cu totul corporală, ş i anume ca un fluid care ţine de natura aerului şi a flacării" (Despre însemnătatea ş i înaintarea, ştiinţelor, I V, 3) . -

-

*

Materialismul lui Bacon este însă inconsecvent sau cet puţin nu ţine pasul vremii în problema structurii materiei, în: care respinge atomismul, pentru a pune în loc o concepţie Cii..

14


vădite reminiscenţe idealiste. In critica aspră pe care Bacon a­ face concepţiilor filozofice ale trecutului, el opune unul altuia pe Democrit şi pe Platon, arătînd viciile idealismului platonician şi relevînd în atomismul democritian singura concepţie adevă­ rată despre lumea fizică. Totuşi, el respinge atomismul (N.O., II, 8) ca pe o falsă filozofie. In locul acestuia, el pune o teorie' care, cel puţin în termeni, dacă nu şi în fondul ideilor, se ală­ tură aceleia a fizicii medievale. A nume, ideea existenţei unor aşa-zise "naturi simple", proprietăţi elementare ale lucrurilor, transformabile unele în altele, - idee care a legănat v reme îndelungată visurile alhimiştilor medievali, carg sînt şi ale lui Bacon. In adevăr, acest materialist, adversar al atomismului, aştepta de la ştiinţa viitorului, pe temeiul ideilor sale despre natura materiei, realizări miraculoase. In primul rînd, el era încredinţat că, cu timpul, ştiinţa, înarmată cu noua sa metodă­ inductivă, va izbuti să dea la lumină una cîte una toate acele' "naturi simple" constitutive ale materiei. Cunoaşterea lor va însemna, după el, pentru mintea omenească, dezvăluirea tuturor secretelor naturii. O imagine fidelă a realităţii va lua locul în chipul acesta aceleia fictive pe care o au oamenii" . "In fond spune el, s copul nostru este de a-i face minţii omeneşti o ima­ gine, o copie a universului, dar a unui univers aşa cum este� nu cum şi-l închipuie unul sau altul" (N.O., 1, 124) . In al doilea rînd, Bacon era convins că, o dată cunoscute aceste proprietăţi constitutive ale materiei, ştiinţa, devenită o nouă "magie natu­ rală", în deosebire de aceea "supranaturaIă" întemeiată numai pe vorbe şi pe practici absurde, va fi în măsură să transforme lucrurile după voia şi trebuinţa oamenilor. Iată una din marile realizări practice pe care Bacon le­ aştepta de la ştiinţa viitorului. Este desigur multă naivitate în felul său de a vedea înfăptuit de către ştiinţă, într-un viitor mai îndepărtat, visul său de îmbunătăţire a condiţiilor v ieţii omeneşti. Dar, dacă facem abstracţie de unele amănunte, fatal depăşite de progresele ştiinţei în decurs de cîteva secole, pe care Ba con nu avea cum să le prevadă, concepţia sa despre desti­ naţia practică a ştiinţei este una din acele care, într-un timp în care se mai făcea o ştiinţă de pură speculaţie, constituia marele său merit. In teoria sa a ştiinţei Bacon a adoptat acest punct de vedere utilitar fără ca totuşi să lunece pe panta exagerărilor 15


pragmatism ului iimpurilor noastre, care răstoarnă raportul dintre adevăr şi util făcînd din cel dintîi o funcţie a celui din urmă, adir,ă din folosul unei idei nu numai criteriul, ci de-a dreptul creatorul adevărului ei, ceea ce echivalează cu negarea existenţei şi a posibilităţii de cunoaştere a adevărului. Gîndi­ forul englez este departe de un atare agnosticism. Convingerea sa este că adevărul este obiectiv şi că poate fi cunoscut inde­ pendent de aplicările lui practice, care în nici un caz nu-l creează. El crede chiar că cunoaşterea adevărului merită să fie .urmărită pentru ea însăşi, fără nici o preocupare de ordin uti­ litar. In ştiinţă, spune el, treb uie urmările mai de grabă expe­ rienţele "luminoase" decît acele "fructuoase" (N.O., 1, 70) , prin .cele dintîi înţelegîndu-le pe acele care au o destinaţie pur teore­ tică, iar prin r,ele din urmă pe acele des tinate aplicărilor prac­ tir,e. Dar el ştie că numai prin mijlocirea ştiinţei omul va izbuti să domine şi să folosească natura. După cum el mai ştie că o teorie pe care nici o întreb uinţare practică nu o confirmă, pe care dimpotrivă practica o infirmă, nu poate fi adevărată. Ceea ce este cu totul altceva decît teza absurdă a pragmatiştilor despre practică drept făuritoare a adevărului. ştiinţa concepută de Bacon este vie, eficientă, destinată să uşureze viaţa oame­ .nilor şi să o ridice pe o treaptă superioară, fără să i se dena­ iureze adevăratul conţinut de cunoaştere obiectivă. *

In acelaşi fel, cu tot interesul viu pe care Bacon îl arată pentru experienţă, făcînd dintr-însa temelia oricărei teorii ştiin­ ţifice şi filozofice, el nu a căzut nici în exagerarea unui empi­ rism unilateral. Intreaga sa operă este un lung protest împo­ triva obiceiului înrăddcinat în ştiinţa timpului său de a nesocoti experienţa, construind mintal teoriile, cu dispreţul cercetării directe a naturii. Iar Noul Organon mai cuprinde, pe lîngă acest protest, o amănunţită expunere a condiţiilor în care trebuie făcute experienţele pentru a duce în ştiinţă la rezul­ tatele dorite. Totuşi, cu remarcabilul său simţ critic, el nu a crezut că ar fi cazul să se refuze în ştiinţă orice ajutor din partea gîndirii logice. In limbajul său bogat în imagini, el îi compară pe empiriş tii intransigenţi, care se opresc la faptele constatate în experienţă, cu furnicile, care adună şi îngrămă­ desc provizii, fără să le elaboreze în vreun fel în hrană asimi16


labilă, proprie organismului lor. Iar pe raţionaliştii speculativi, care construiesc ştiinţa exclusiv cu ideile gîndirii lor, adică în definitiv mai mul t cu ajutorul prejudecăţilor lor, el îi compară cu paianjenii, care ţes şubreda lor pînză scoţînd-o din mărun­ taiele lor. A devăratul om de ştiinţă, adaugă el, este ca o albină, care adună cu hărnicie substanţa bogată în principii hrănitoare a florilor şi o preface cu dibăcie în miere dulce şi hrănitoare (N.O . , 1, 95) . In adevăr, şi acesta adună cu sîrguinţa albinei fapte de pretutindeni, dar nu se mărgineşte să le îngrămă­ dească într-o colecţie neelaborată, ci, cu ajutorul gîndirii, le preface treptat în teorii din ce în ce mai generale, pînă la ade­ vărurile cele mai generale, pe care Bacon le numeşte axiome, înţelegînd prin acestea nu acele adevăruri care nu mai au nevoie de nici o demonstraţie, - cum sînt axiomele noastre, ci adevărurile cele mai generale, dar şi cele mai bine dovedite. Iar o dată ajuns la acestea, după Bacon, adevăratul om de ştiinţă coboară din nou la teoriile particulare, şi în fine la apli­ carea lor practică. De unde rezultă că el a înţeles exact atU caracterul de dezvoltare progresivă de la particular la general al cunoaşterii ştiinţifice, cît şi ajutorul reciproc pe care trebuie să-I dea în elaborarea acesteia inducţia şi deducţia. E de la sine înţeles totuşi că gradul de dezvoltare al ştiinţei în timpul său nu i-a putut îngădui o soluţionare justă a problemei rapor­ tului dintre inducţie şi deducţie în elaborarea teoriei ştiinţifice, care rămîne o sarcină de viitor a dialecticii materialiste. In legătură cu chestiunea aceasta a raportului dintre in� ducţie şi deducţie în elaborarea teoriei ş tiinţifice - s-a susţinut că Bacon nu ar fi înţeles rolul matematicilor în ş tiinţă, fap t care ar constitui o gravă scădere a operei sale. La Bacon, se spune, matematicile nu ar avea rolul dominator pe care ·îl au la Descartes; el nu s-ar încrede într-însele si ar vrea ca ele s ă rămînă servitoarele fizicii, limitîndu-se a-i procura un limbaj necesar măsurătorilor ei. Ceea ce es te cel puţin o exagerare. T n scrierile sale, Bacon revine de mai multe ori asupra nt'voii de a folosi cunoştinţele matematice în s tudiul naturii, şi vor­ beşte în termeni precişi despre însemnătatea ştiinţifică a deter­ minărilor cantitative, - care se ştie că nu se fac decît cu aju­ torul calculului matematic. "Există, spune el, în natură, o infi­ nitate de lucruri care nu pot fi înţelese perfect, demonstrate destul de clar, nici aplicate în practică cu destulă siguranţă şi dexteritate fără ajutorul şi intervenţia matematicilor" (Despre 2

Noul Orgallon

17


însemnătat, e a ş i înaintare a ştiinţelor, III, 6). Există aşadar lucruri care nu pot fi înţelese, demonstrate şi a p licate fără concursul matematici/or; nu era nevoie să se spl{nă mai mult pentru a' se dovedi o justă înţelegere a problemei, cel puţin atît cît îngăduia nivelul ştiinţific al timpului. Fireşte că într-o vreme cînd ştiinţele matematice erau abia pe pragul dezvoltărilor care urmau să le ducă la aplicări revoluţionare în teoria ştiin­ ţifică.. i-ar fi fost imposibil lui Bacon să întrevadă rolul lor de astăzi ca şi mecanismul complex al aplicării lor metodologice, altfel nici pînă în prezent îndeajuns de lămurit pentru logicieni. Cît despre "neîncrederea" pe care ar fi nutrit-o el faţă de matematici, pentru resta bilirea adevărului, trebuie spus că ea nu privea matematicile ca ş tiinţă, - ceea ce din partea sa ar fi apărut absurd, - ci speculatiile mistice neopitagorice şi neo­ platonice cu substrat matemati c, foarte răspîndite în vremea sa, cu pretenţii de înaltă ştiinţă, capabilă a soluţiona prin combi­ naţii savante de cifre şi de figuri geometrice problemele cele mai dificile şi mai variate 1. Ceea ce, departe de a constitui o scădere a operei sale, îi asigură dreptul la cele mai bine meri­ tate elogii, alături de dîrza lui luptă împotriva tuturor absurdi­ tăţi/or de provenienţă scolastică _ale timpului. *

Toate aceste idei, risipite în numeroasele scrieri ale lui Bacon, şi-au căpătat, împreună cu altele, de care nu am făcut încă menţiune, exprimarea cea mai izbutită în Noul Organon, pe drept cuvînt socotit opera cea mai de seamă a gînditorului englez. Scrierea aceasta este îndeobşte cunoscută sub titlul de Novum organum scient i arum, adică "Noul instrument al ştiin­ ţelor". Titlul ei complet, în original este,' Novum organum s i"e indici a vera de interpretatione naturae, la care în volum, la începutul textului, se adaugă,' et regno hominis, ceea ce În­ seamnă,' "Noul Organon sau îndrumări adevărate asupra expli­ cării naturii şi a domniei omului" - se subînţelege',' asupra acesteia. In calculele şi după promisiunile autorului, s crierea constituia partea a doua a unei vaste opere de întemeiere a noii ştiinţe, operă proiectată în şase părţi sub titlul general de Instauratio magna, adică,' "Marea întemeiere", sau - cum îi -

1

18

A se vedea în deosebi N. U., 1, 96.


vom spune şi noi - "instauraţie". [n afara ei, autorul nu mai publicase din proiectata Instaur aţie decît prima parte, apărută cu paisprezece ani mai înainte în limba engleză sub titlul Despre folosu l şi în aintarea învăţăturii ' . In aşteptarea restului, din care aveau să rămînă numai fragmente, Bacon publică în acelaşi volum cu Noul Organon cîteva texte privitoare la cele­ lalte părţi ale Instauraţiei, dintre care cel mai de seamă este Pref aţa generală, la care adaugă P l anul operei . Cunoaşterea acestor cîteva pagini este strict necesară pentru aprecierea a mploarei concepţiei baconiene în general, ca şi pentru deter­ minarea locului şi a însemnătăţii Noulu i Org anon în cadrul vast al acestei concepţii. Potrivit planului de care e vorba, prima parte a Instau­ raţiei, intitulată P a rtitiones scien1.iarum [ Clasificarea ştiinţelorJ, urma să efectueze o reorganizare a ştiinţelor indicînd totoaată golurile pe care le au ele de împlinit. Partea a doua, care apărea tocmai, expunea regulele inducţiei ca nouă metodă de cercetare ştiinţifică, "deosebită de silogism, preciza autorul, prin punctul de plecare, prin ordinea demonstraţiei şi prin scopul urmărit". Partea a treia, concepută ca o "istorie naturală", urma să adune observaţii asupra naturii pe baza cărora trebuie să lucreze noua metodă induciivă. Titlul ei avea să fie Phaenomen a un iversi sive historia natur a l i s et experimentalis ad , c on dendam philo­ sophi am, deci : "Fenomenele universului sau istoria naturală şi experimentală proprie a întemeia filozofia", Partea. a patra urma să cuprindă o exemplificare a aplicării de către autor a metodei sale în dubla ei operaţie de ridicare de la observarea faptelor la teorii, şi de coborîre de la teorii la aplicarea lor practică. Titlul ei urma să fie Scala intelledus, adică: "Scara intelectului". Partea a cincea avea să cuprindă invenţiile per­ sonale ale autorului cu ajutorul metodei v ulgare. Titlul ei urma să fie: Prodromi sive anticipationes philosophiae secundae : "Soli sau anticipări ale filozofiei secunde". Prin "filozofie secundă", Bacon înţelegea ştiinţa legilor particulare ale naturii, "filozofiei prime" fiindu-i rezervată s tabilirea legilor celor mai generale ale naturii. In fine, partea a şasea, intitulată Phi lo­ sophia seounda sive scientia activa, aşadar: "Filozofia secundă I

In

1623,

Bacon

a

publicat

în traducere

latină

această

s,criere

sub

ti t lul: De dignilafe el augmentis scÎenliarum [ Despre Însemnătatea si . înaintarea ştiinţelor] .

19


sau ştiinţa activă", urma să cuprindă rezultatele obţinute de autor pe calea adevăratei metode ca şi aplicările lor practice. El mai numea de data aceasta filozofia secundă şi "ştiinţa activă" 'pentru a sublinia caracterul practic alături de cel teo­ retic pe care ştiinţa îl avea în concepţia sa. Din tot aces t vast şi sistematic proiect, Bacon nu a adus la îndeplinire decît prea puţin. Dar însemnătate nu avea atît opera ştiinţifică pe care el însuşi ar fi putut-o înfăptui în cadrul planului său mult prea cuprinzător, cît planul însuşi care lansa, o dată cu ideea îndrăzneaţă a nevoii unei cotituri deci· sive în ştiinţă, îndrumări precise asupra condiţiilor în care ea urma să fie făcută. Pentru contemporani, aceasta însemna o bruscă lărgire de orizont. Proteste împotriva ştiinţei false a scolasticii se mai auziseră în lumea învăţaţilor, iar încercări de înăreptare mai fuseseră făcute înaintea lui Bacon. Apelul său la experienţă de asemenea nu era o noutate: răsunase încă cu cîteva bune secole înainte, tot pe pămîntul Angliei, prin gura omonimului lui Bacon, călugărul franciscan Roger Bacon, şi fusese apoi reluat de nenumărate ori în alte ţări. Dar nimeni pînă la el nu prezentase lucrurile acestea ca pe ceva care tre­ b uie făcut radical şi sistematic, şi ca pe o sarcină, nu a unui singur om şi a prezentului, ci a multor generaţii viitoare, şi de îndeplinirea cărora ar fi legată soarta omenirii. Iată adevăratele proporţii pe care le lua opera lui Bacon în planul Instauraţiei. De data aceasta nu mai era vorb a despre o simplă critică, mai mult sau mai puţin convingătoare, a ştiinţei timpului ca acele care mai fuseseră auzite şi continuau să se audă cam de pretutindeni, nici despre încercări parţiale, altfel încununate de succes, de stabilire a adevărului, ca acele care de asemenea se făcuseră şi continuau a fi făcute. Bacon venea cu () concepţie închegată despre o nouă ştiinţă şi cu un vast program de construire a ei. * J n cadrul acestei măreţe construcţii, Noul Organon capătă o însemnătate cu totul deosebită. După ce în partea l-a a I nstauraţiei Bacon curăţase şi netezise terenul ştiinţei punînd ordine în puţinele ei realizări şi arătîndu-i lipsurile, venea la rînd, în partea a II-a, nevoia de a arăta mijloacele prin care vastul plan de întemeiere a noii ştiinţe poate fi adus la îndepli20


nire. In privinţa aceasta, rum se ştie, ideea lui Bacon era de a substitui deducţiei silogistice a scolasticilor, bazată pe specu­ laţie raţională, noua sa metodă inductivă, întemeiată pe obser­ varea directă a naturii. Bacon recunoaşte că observări asupra naturii s-au făcut şi înaintea lui. Dar ele au fost făcute la În­ tîmplare şi fără metodă sărindu-se direct, de la cîteva constatări insuficiente şi nesistematizate, la concluzii generale. Din care motiv, ştiinţa nu a putut înainta decît puţin şi anevoie. Pentru ca progresul ştiinţei să fie asigurat, iar ritmul lui grăbit, trebuie ca rerretarea ştiinţifică să fie făcută în anumite condiţii, pe care Noul Organon le expune amănunţit şi a căror aplicare, pentru o mai justă înţelegere, o exemplifică într-un caz concret. Cu acest obiectiv, scrierea de care e vorba apare, în ansamblul operei baconiene, ca pilonul principal pe care ea se sprijină. In adevăr, introducînd în ştiinţe o nouă metodă, destinaţia ei era să producă "marea înoire" la rare autorul ei se· credea îndrep­ tăţit să se aştepte. Prima din cele două cărţi din care se alcătui�şte Noul Organon, cuprinzînd o parte distru gătoare şi una p reparatoare, este consacrată, aşa cum anunţă aceste denumiri, criticii dis­ tructive a falsei ştiinţe a trerutului şi pregătirii minţii oame­ nilor pentru acceptarea şi înţelegerea inducţiei., In cuprinsul acestei cărţi, borzată în idei revoluţionare pentru vremea lui Bacon şi încă v alabile, partea cea mai interesantă este aceea privitoare la teoria aşa-numiţilor "idoli", prin care erau înţe­ lese principalele rategorii de eroare ale minţii omeneşti (afo­ rismele 39-69). Cu toate obiecţiile care i s-au adus, partea aceasta a Noului Organon rămîne ca o dovadă netăgăduită a excepţionalului spirit de independenţă şi de pătrundere al gîn­ dirii lui Bacon. Alţii, chiar înaintea lui, ca bunăoară Montaigne, vor fi făcut analize mai adînc gîndite şi mai strălucit exprimate asupra slăbiriunii spiritului omenesc; nimeni însă nu a dat înaintea lui în această problemă o analiză mai temeinică, în care trecerea timpului şi progresele gîndirii să nu poată aduce nici o rectificare în re priveşte fondul, - obiecţiile care i s-au făcut referindu-se doar la forma ei de prezentare. Mai puţin fericit a fost Bacon în întocmirea părţii a doua, consacrată inducţiei. IntmcU am ajuns aici, este momentul să precizăm că în tratarea acesteia nu e vorba· la el de teoria logică propriu-zisă a metodei inductiv e, ci numai de "ajutoarele" care ar urma să fie date în actul inducţiei. După planul Noului

21


Organon, pe care Bacon îl redactase încă din anul 1606, cu mult deci înainte de apariţia operei însăşi, - această parte trebuia să expună: "aju toarele rare ar urma să fie date în inducţie simţurilor, memoriei şi intelectului" . In Noul Organon, tratarea lor este făcută fără prea mare grijă de a le deosebi. Pe alocurea chiar, ele sînt confundate, apărînd cînd drept unele, cînd drept altele. Fireşte r:ă ajutoarele de care e vorba sînt în funcţie de obiectivele urmărite de către intelectul omenesc în ştiinţă. Iată de ce Bacon r:rede r:ă trebuie să înceapă aici prin a expune scopul ştiinţei. In această privinţă, ideea sa este că ştiinţa urmăreşte realizarea unui du blu obiectiv: cunoaşterea teoretică şi aplicarea practică. Dar el admite că scopul ştiinţei este mai cu seamă practic, - chiar dacă pe alocurea, furat de unele nos­ talgii, el vorbeşte despre splendoarea contemplării dezinteresate a adevărului. Iar în aplicarea practică a ştiinţeii, el crede că în primul rînd este vorba despre producerea voită a unor procese natura le, - cum ar fi lumina sau căldura, - sau a unor sub­ stanţe, cum ar fi aurul, - utite vieţii omeneşti. Tot secretul acestei "magii naturale", cum îi spune Bacon, este de a şti r:e sînt în realitate aceste procese şi aceste lur:ruri, fără de care nu le-am pu tea mînui. Procesele şi lur:rurite de care e vorba, noi le cunoaştem prin simţuri. Numai că cunoştinţa pe care ne-o dau simţurile despre ele nu e aceea a naturii lor ade­ vărate, ca re poartă numele de "procese asr:unse", de "structuri ascunse" şi de "forme", ci numai a aparenţei lor sensibile. Aşa încît, dacă nu principala, prima sarcină a ştiinţei este de a dezvălui procesele ascunse, structurile ascunse şi formele. Dar mai cu seamă formele, pentru că în general lucrurile şi feno­ menele din natură au anumite proprietăţi, care poartă numele de naturi simple: lucrurile şi fenomenele sînt agregate sau combinaţii de atare naturi simple; iar esenţa lor este forma. Bunăoară căldura este o natură simplă, iar' esenţa ei este o formă. Scopul teoretic al ştiinţei este de a ajunge la cunoaşterea acesteia. Drept vorbind, Bacon nu defineşte îndeajuns de precis noţiunea de formă, care altminteri ocupă un loc central în con­ cepţia sa despre ştiinţă. S-ar părea că, după el, ea este sino­ nimă cu aceea de lege. "Cînd vorbim de forme, spune el, nu înţelegem altceva decît legile şi determinările actului pur care ordonează şi produc o însuşire simplă". (N .O., II, 17) . S-a ob·· -

-

22


servat însă, mai întîi, pe b ună dreptate, că "Bacon nu afirmă nicăieri ideea că lucrurile ar fi s upuse unor anumite legi, şi nici nu-l interesează aceasta" . In al doilea rînd, formei, despre care el afirmă că ar fi "lege a actului pur", el îi mai spune : ,,izvorul esenţei", sau "lucrul însuşi", sau "adevărata deosebire", sau "natura naturantă", sau "izvorul emanării" (JI, 1, 3, 4, 9, 13) , de unde rezultă că, dacă el numeşte uneori forma lege, prin aceasta el este departe de a exprima noţiunea modernă de lege a naturii r:a rapor t necesar. Fără ca totuşi termenul de formă, de origine aristotelico-scolastică, să-şi mai păstreze în­ ţelesul de proprietate misterioasă pe care" îl avusese pînă atunci. [n concepţia lui Bacon, forma este o proprietate naturală sau o realitate obier:fivă, cunoştibilă şi mînuibilă, - ceea ce mar­ chează trecerea de la concepţia idealistă " a formei la concepţia ei materialistă; mai mult, caracterul materialist " al concepţiei baconiene despre formă rezultă din indicaţiile sale precise în cazuri concrete de forme, care apar ca anumite dispoziţii meca­ nice ale materiei, cum este în cazul culorii albe (Despre însem­ n ătatea şi îna intarea şt i inţelor, III, 4) sau al căldurii ( N .O., II, 20) . -

*

Dat fiind scopul ştiinţei, problema care se pune pentru autorul Noului Organon este următoarea : cunoaşterea formei constituind obiectul teoretic al ştiinţei, iar aceasta fiind, ca esenţă a lucrurilor, prezentă cînd lucrul corespunzător este prezent, absentă cînd el este absent şi schimbătoare cînd şi el se s chimbă, rezultă că, pentru a o descoperi, trebuie ca inte­ lectul să constate un număr cît mai mare şi cît mai var'iat de a tare cazuri, pe care apoi să le examineze. Bacon crede că inte­ lectul nu ar putea face aceasta fără ajutoare speciale. Ele con­ stau din trei " tabele" în care sînt consemnate toate acele observaţii, numite " tabela esenţei şi a prezenţei", "tabela de­ v iaţiei sau a absenţei în faptele cele mai apropiate" şi în fine " tabela gradelor sau a comparaţiei" . In prima sînt consemnate cazurile în care natura simplă a cărui formă e căutată este pre­ zentă ; în cea de-a doua sînt consemnate cazurile în care ea lipseşte, deşi ar trebui să figureze ; iar în ultima sînt consem­ nate cazurile în care natura simplă cercetată prezintă diferite grade de intensitate (N.O., II, 1 1, 12, 13) : Ele constituie la 23


un loc ceea ce Bacon numeşte "un sumar de cazuri pentru intelect" (Il, 15) sau, cum am spune noi, un inventar pus la dispoziţia gîndirii pentru ca din examinarea lui să poată înfăptui actul inducţiei. rn cazul concret al căldurii, pe care îl dă ca exemplu, Bacon enumără 27 de cazuri în care căldura este pre­ zentă, 32 de cazuri analoge în care ea este absentă şi 41 de cazuri în care ea v ariază. E vorba deci de o serie de observ ări, pe care autorul Nou lui Organon le vrea cît mai numeroase şi mai v ariate, şi care urmează a fi repartizate în trei liste, simple auxiliare ale inte­ lectului sau mai curînd ale memoriei în actul inducţiei. Ulterior totuşi, anume începînd din secolul al XIX-lea, în teoria logică a inducţiei, ele au devenit la unii autori tot atîtea " metode" ale inducţiei, adăugîndu-li-se una nouă, aşa-numită "a resturilor" şi dîndu-Ii-se denumirile corespunzătoare de "metoda concor­ danţei", "metoda diferenţei" şi "metoda variaţiilor concomi­ tente" . După Bacon, inducţia, care nu necesită " metode" spe­ ciale, începe abia din momentul în care cele trei tabele au fost întocmite, şi anume din examinarea lor : nu e nevoie decît ca intelectul să compare între ele aceste tabele pentru a ajunge oarecum mecanic la cunoaşterea "formei" căutate. Totuşi acest prim rezultat este prov izoriu şi parţial. El constituie ceea ce Bacon numeşte "un prim cules" sau "o primă recoltă". La un rezultat definitiv şi mai general ajunge intelectu! numai după ce i se pun la îndemînă o serie de " alte ajutoare mai puternice" . A cestea ar fi, după Bacon, în număr de nouă ; şi anume : 1) cazurile prerogative ; 2) reazimurile inducţiei ; 3) corectarea inducţiei ; 4) variaţia cercetării după natura subiectului ; 5) în­ suşiri prerogative ' cu privire la cercetare sau la ce ar fi trebuit cercetat întîi şi ce la urmă ; 6) limitele cercetării ; 7) deducţia pentru practică ; 8) pregătirile pentru cercetare ; 9) scara crescîndă şi des crescîndă a propoziţiilor (11, 21) . rn afara denu­ mirii lor, exceptînd primele, Bacon nu dă asupra acestor "aju­ toare ale intelectului în explicarea naturii şi în inducţie" nici un fel de alte lămuriri ca să putem şti despre ce era vorba într-însele. După promisiunile sale, Noul Organon ar fi urmat să se ocupe cu tratarea lor amănunţită. Dar scrierea nu o face decît pentru cele dintîi, aşa-numitele "cazuri mai importante sau prerogative", În număr de nouăsprezece, cu expunerea cărora ea se încheie. 24


Ca şt tn cazul celor trei liste, şt tn cazul acestor nouă­ sprezece categorii de fapte privilegiate nu este vorba despre­ reguli logice propriu-zise ale inducţiei, ci numai de anumite recomandări destinate a simplifica cercetarea naturii, punîna intelectul pe calea cea mal directă a descoperirii şi prevenindu-l de eventuale erori. A ltminteri, în privinţa lor, logicienii nu s-au mai înşelat, ca în cazul ceLor dintîi. Ei le-au luat drept ceea ce­ le dă Bacon el însuşi şi au refuzat să facă în cadruL teoriei' lor asupra inducţiei vreo vorbă. Ceea ce nici nu era cazul, întrucît ele r:onstituie o simpLă reluare a celor trei tabele, sub­ alte forme, neadăugînd nimic nou la ele. rn toată această amănunţită expunere a " artei de a des­ coperi adevărul în ştiinţă" care este partea a ll-a a Noului Organon, merită a fi reLevat în mod special faptuL că, după lămuririle asupra rost ului şi chipului în care trebuie întocmite acele trei tabele ajutătoare ale inducţiei, Bacon vorbeşte despre ()< aşa-numită "permisiune a intelectului" (Il, 20), care constă într-o anticipare a rezultatelor inducţiei sub forma unei simple presupuneri. A ici este de netăgăduit ideea despre rolul ipotezei în construirea teoriei ştiinţifice, pe care Bacon are meritul de­ a-l fi apreciat just. "Adevărul, spune el cu acest prilej, iese mai curînd la lumină din eroare decît din confuzie" . De unde se vede că el şi-a dat seama de însemnătatea euristică a ipotezei în ştiinţă, adică de mijloc . de descoperire a adevărului. *

Teoria baconiană a inducţiei, judecată din punctul de vedere­ al logicii, rămîne totuşi categoric nesatisfăciitoare. Principala ei lipsă constă în aceea că ea nu dă nici o indicaţie, oricît de vagă, asupra mecanismului logic al inducţiei, asupra fundamen­ tului ei, asupra funcţiunii ei de cunoaştere şi asupra valorii ei demonstrative ; cu alte cuvinte nu tratează şi nu soluţionează nici una din problemele specific logice ale inducţiei. In locui lor, Bacon dă o serie de recomandări practice, mai mult sau mai puţin necesare. Dintr-însele se vede, - ceea ce este desigur im­ portant, - că el înţelegea nevoia de a varia şi de a înmulţii pe cît posibil în cercetarea ştiinţifică observările şi experienţele. Nimic de asemenea în Noul Organor. despre tehnica experimen­ tală. Oarecare indicaţii în privinţa aceasta dă mai curînd scrierea sa Despre însemnătatea ş i înaintarea ştiinţelor ( V, 2) ,

25


în care vorbind despre aşa-numita "experienţă ghidată" sau " inducţie literată", sau "v înătoarea lui Pan" enumeră şi descrie opt procedee de experimenta re, destinate a arăta cum trebuie multiplicate, legate între ele şi variate experienţele. Primul din seria acestor procedee experimentale ale induc­ ţiei poartă numele de va ri aţi a experienţei. El constă în ceea ce îl arată numele, putînd lua fie forma schimbării materialului cu care se experimentează, fie a cauzei în acţiune asupra aceluiaşi material. Al doilea se numeşte prelungirea experienţei, constînd de asemenea în ceea ce îl arată numele şi putînd lua fie forma repetării experienţei fie a urmăririi ei în des creşterile pe care le suferă. In cel de-al treilea, numit transl aţia experienţei, aceeaşi experienţă este făcută în alte domenii pe temeiul analogiilor dintre ele. In răsturnarea experienţei, cel de-al patrulea pro­ cedeu, se urmăreşte producerea efectului unei experienţe cunos­ cute în condiţii contrare. Al cincilea procedeu este compulsia experienţei şi constă în împingerea experienţei pînă la anihi­ larea fenomenului studiat. In apl kar,ea experienţei, cel de- a l şaselea procedeu, s e trece l a folosirea practică a lucrului stu­ diat. Al şap telea este copul aţia experienţei, constînd în aplicarea practică complexă a unui lucru, cînd simplă, ca în cazul pre­ cedent, nu dă rezultate. Ultimul se numeşte h azardurile expe­ rienţei, constînd în încercarea la noroc a unei experienţe care nu a mai fost făcută. Reţete practice, amplu detaliate, privind ceea ce numea Bacon "v înătoarea" după experienţe, în tratarea cărora el exce­ lează mai mult decît în tratarea problemelor teoretice ale induc­ tiei. Totuşi el pune la un moment dat şi problema teoretică a deosebirii dintre inducţi a completă şi cea ampl i ficatoare. Prima, rămasă în logică şi sub denumirea de inducţie prin s implă enu­ merare (este numele sub care o cunoştea şi Bacon) şi de in­ ducţie aristotel ică (teoria ei logică a fost făcută pentru prima oară de către Aristotel în Primele a n a l itice, II, 23, p. 68 b), constă în stabilirea legii privind o clasă de obiecte în care s-a constatat valabilitatea ei la toate obiectele acelei clase, care au fost în prealabil enumerate. Cea de-a doua, rămasă în logică şi sub denumirea de inducţie b a coniană, după numele primului ei teoretician, constă în generalizarea unei legi la o clasă de obiecte, sau mai de grabă de raporturi, pe baza constatării vala­ bilităţii ei numai la unele obiecte sau raporturi aparţinînd acelei clase. După Bacon, numai aceasta din urmă ar fi inducţi a ade-

26


vărată, ştiinţifică, pentru că numai prin mijlocirea ei s-ar putea realiza un progres sigur în cunoaşterea lucrurilor. 1 n schimb, cealaltă ar fi "o metodă bună pentru copii, o metodă care duce numai la concluzii slabe şi care este expusă primejdiei îndată ce se prezintă primul fapt contradictor" ( N.O ., 1, 105) , - aşa ca şi cînd în cazul inducţiei "adevărate" n-ar fi la fel, şi încă mai grav. Adevărul es te că valoarea demonstrativă a inducţiei com­ plete este superioară aceleia a inducţiei amplificatoare, a cărei certitudine are totdeauna în faţă un semn de întrebare ; iar funcţia ei de cunoaştere este departe de a fi nulă, cum credea Ba­ con, av înd aplicare frecventă în deosebi în matematici, deşi nici în celelalte domenii ale ştiinţei ea nu rămîne fără întrebuinţare. Totuşi nu în acest punct stă partea cea mai slabă a teoriei baconiene a inducţiei. Marele ei neajuns este de a fi pierdut sezisarea dialecticii în cunoaşterea realităţii, a mobilităţii lucru­ rilor, şi a interdependenţei lor, stăruind în urmărirea lor sepa­ rată şi în aspectul lor imobil. Prin aceasta Bacon, ca şi unii din urmaşii săi, a întipărit gîndirii, pentru o bună bucată de v reme, pînă la apariţia marxismului, un caracter metafizic. "Descompunerea naturii în părţile sale componente, separarea diferitelor procese şi obiecte ale naturii în clase determinate, cercetarea interiorului corpurilor organice după feluritele lor conformaţii anatomice, au fost condiţiile esenţiale ale progre­ selor uriaşe pe care ultimii 40 de ani le-au adus în cunoaşterea naturii. Dar ele ne-au lăsat şi obiceiul de a concepe obiectele şi procesele naturii în izolarea lor, în afara marii lor conexiuni totale ; deci nu în mişcarea lor, ci în nemişcarea lor, nu ca fenomene supuse transformării, ci ca fenomene stabile, nu în v iaţa lor, ci ca obiecte moarte. A cest mod de a vedea lucrurile, transpus din ş tiinţele naturii în filozofie, aşa cum au făcut Bacon şi Locke, a dat naştere concepţiei mărginite specifice ulti­ melor secole, metodei metafizice de gîndire" 1 . *

De la aplicarea acestei "arte a inducţiei", cum o numea, Bacon aştepta cele mai mari realizări în ştiinţa viitorului. "A ceastă parte, spune el în planul Noului Organon vorbind tocmai despre partea II, este în deosebi destinată expunerii unei ştiinţe care învaţă exerciţiul raţiunii într-un chip mai sigur şi J

Fr. Engels, Anti-Dilhflng, B ucureşti, Ed. p . e . R . , 1 946, p. 5�.

27


mai perfect decît nu s-a putut face prin toate metodele descope­ rite şi publicate pînă acum ; ştiinţă al cărei scop este de a ridica intelectul omenesc, de a îndepărta marginile facultăţilor sale şi de a-l face în s tare să depăşească greutăţile nenumărate pe care le prezintă studiul naturii" . A rta aceasta care altmin­ teri nu are nimic miraculos într-însa, destinată totusi a înlesni cele mai surprinzătoare înfăptuiri, este aplicabilă, iupă Bacon, tuturor domeniilor de cercetare ştiinţifică : "în logică, în morală, ceea ce constituie o anticipare de în politică" ( N.O. , 1, 127) , o însemnătate cu totul deosebită a orientării ulterioare a ş tiinţei materialiste. In fine, Bacon este convins că noua sa metodă, ducînd prin simpla ei aplicare de către oricine la rezultatele urmărite, "va egala spiritele şi va lăsa prea puţin loc distincţiei individuale" (N.O., 1, 61, 122) . Preocupare nobilă, care ii face cinste lui Bacon, de egalitate între oameni în ordinea intelec­ tuală, dar care este lipsită la el de corespondent în ordinea socială, în care ideile sale erau mai puţin avansate. Dar dacă în unele laturi ale ei opera lui Bacon prezintă scăderi, în altele meritele ei rămîn netăgăduite. Bacon se înfă­ ţişează pe el însuşi în scrierile sale ca un spirit original şi inovator. Ceea ce nu este absolut exact, dar nu scade cu nimic însemnătatea deosebită a operei sale. In bună parte, el nu face drept vorbind, decît să reproducă idei susţinute înaintea lui d e spirite independente ale timpului său. Caracteristice sînt în privinţa aceasta ideile sale privitoare la noua ş tiinţă, care plu­ teau oarecum în atmosfera timpului său şi care constituie titlu­ rile de glorie ale operei sale : că ş tiinţa trebuie să se sprijine pe experienţă şi anume pe una metodic practicată, că trebuie să fie independentă de teologie şi de autoritatea celor vechi, că trebuie să renunţe la cercetarea cauzelor finale, şi în fine că ea treb uie să fie eficientă pînă la a deveni principalul instrument al progresului omenirii. Dar acestor idei parţiale, risipite şi deocamdată simple teorii timide ş i insuficiente, el le dă am­ ploarea unei vaste şi îndrăzneţe opere reformatoare. Element personal de o însemnătate cu totul deosebită, care îndeobşte caracterizează operele epocale ale marilor genii, opere care, departe de a răsări din neant, izbutesc, - ceea ce constituie un moment decisiv, - să închege ş i să traducă în faptă năzuinţe răzleţe şi timide ale timpului lor. -

A LEXANDR U P OSES C U


PREFAŢA AUTORULUI 1 . Acei care au indrăznit să se pronunţe asupra naturii înainte de a o fi cercetat, fie că au făcut-o din simplă incredere în propriul lor spirit, fie din ambiţie şi dintr-o deprindere pro­ fesională, au p ricinuit pr in aceasta filozofiei şi şti inţelor, mari neaj unsuri. Căci, cum au fost in stare să impună credinţa l or, tot aş a au izbutit să inăbuşe ş i să intrerupă cercetarea : prin p ropriile lor calităţi m a i mult au păgubit ştiinţa decît i-au folos it, deoarece au corupt ş i i rosit calit ăţile celor l a lţi . Acei însă care au luat o cale contrarie - fie din ură faţă de sofişti i antid, n e din şovăi:r ea m inţii lor, ş i au afirmat , c ă absolut nimic n u poate fi cunoscut, aj ungînd chiar l a părerea aceasta dintr-un exces de doctrină, - au a dus desigur motive care nu sînt de d ispreţuit ; totuşi ei nu le-au scos din princip i i a devărate, ci împinş i de zel ş i de pasiune au depăşit cu totul măsura. Cei mai vechi dintre greci ( ale căror scrieri s-au pierdut ) s-au menţinut cu înţelepciune între înfumurarea afirmaţiei dogmatice şi des perarea acatalepsiei 1 ; şi p ltngindu-se deseori ş i cu amă­ răciune de greutăţile cercetării ş i de obscuritatea lucrurilor, a semenea unor cai nerăbdători care îş i rod zăbal a , totuşi au urmărit cel e ce şi-au propus ş i n - a u încetat de a sta în legătură c u natura : gîndind (se vede) că această chesti une însăşi, anume dacă p utem sau nu cunoaşte ceva, trebuie s ă fie stabilită n u prin dispută, ci prin experienţă. Cu toate a cestea ş i ei, 1n1 Acat a l eps i a este atitu dinea scept i c ă ; e a î n s e a m n ă incomprehe n s ibi l i t a te, i:J.ca,p aci! a ! e cref i n i ! i v ă de a înţelege. - Nola Irad.

29


crezîndu-se num a I In p uterea intelectului lor, n -au aplicat niCi o regulă, ci au rezemat tot u l pe o medit a ţie a dîncă şi pe o veş­ nică agitaţie ş i învîrtire a minţi i . 2. Metoda noastră îns ă , deşi greu d e practicat, este uşor d e explicat. E a constă în aceasta : s ă stabilim trepte d e certitudine ; să ajutăm s i mţurile printr-o anumită îngrădire a obiectelor lor ; respingem însă în cea m a i mare p a rte activitatea mintală care urmează cunoaşterii prin simţuri, dar desch i dem şi îi d ă m minţii o cale n o u ă ş i s igură, porni n d direct de l a însăşi perce­ perea simţuri lor. Trebuinţa acestei a era simţită fără îndo i a l ă d e către acei care î i dădeau m u l t ă importanţă di a lectidi 1 , ară­ Hnd prin aceasta că erau în căutare de aj utoare pentru intelect şi că nu aveau încredere în mersu l n ativ ş i de l a sine a l minţii . D a r aceasta este un remediu prea tîrziu pentru o cauză pier­ dut ă , după ce mintea a fost acaparată de deprinderile zi lnice ale vieţii, de convorbiri , de doctrine nesănătoase şi bîntuită de cele m ai deş arte închipuri. Prin urmare, acea artă a di a l ecti c i i venind în aj utor ( cum am zis ) p r e a tîrziu, ş i nefiind î n stare în niciun chi p s ă îndrepte l ucruri le, 'a avut efectul mai degrabă de a fixa erori deCÎt de a descoperi a devă rul . Rămîne numai o s i ngură s a lvare şi însănătoşire, anume ca întreag a operă a intelectului să fie refăcută, i a r mintea însăşi, din capul locu l u i , să nu fi e l ă s ată î n voi a ei, ci să fie îndrumată l a fiec3re p a s ; şi l ucrul să fie îndeplinit ca l a maşină. Desigur, dacă în treburi rri ecanice o amenii ar fi puşi să lucreze cu mîinile lor goale, fără aj utorul sau p uterea uneltelor, aşa cum în treburi intelectua le n- au şovăit s ă lucreze cu nimic a ltcev a decît cu p uteri le goale ale i ntelectului, foarte puţine ar fi fost l ucrurile pe c are ei, chiar cu cele mai mari s forţări întrunite, ar fi putut să le ducă la bun sfîrşit. Acum, oprindu-ne puţin asupra acestui exemplu ş i privindu-I ca într-o oglindă, s ă presupunem că un obelisc de mari dirriensiuni ar trebui, p e ntru podoaba unui triumf s a u a unei a lte solemnităţi, S 8 f i e mutat d i n locul lui ş i că oamenii s - ar apuca s ă lucreze cu mîinil e goale. Nu i-ar socoti nebuni orice spectator de bun simţ ? Si, dacă ei ar spori numărul mun­ citorilor, crezînd că în acest chip ei ar putea s ă în deplinească s arcina, nu i - a r socoti încă mai nebuni ? Ş i dacă apoi ei ar 1 B a con f o l oseşte term e n u l "di a'l ectică" i n inţel e s u l de l ogică form a l ă ş i retori �ă, inţe l e s p e c are i l că'p ă t a s e incă d i n antich i t a t e şi c are circu l a a poi in m{)d curent la !,'col astici. - Noia irad.

30


face o alegere, îndepărtîndu-i pe cei slabi ş i folosindu-i numai pe cei tari şi viguroşi în n ă dej dea că astfel ş i - ar împlini dorinţa, nu i - a r socoti ei m a i nebuni decît oricînd ? Ş i dacă, în sfîrş it, nemulţumiţi cu aceast a , ei ar hotărî s ă cheme în aj utor arta at leţilor ş i le-ar cere tuturor acestora s ă intervină cu mîini şi br aţe ş i nervi bine unse ş i pregătiţi după regulile artei, n-ar striga ei că aceşti a numai se strădu iesc s ă fie nebuni cu metod ă şi d ibăcie ? Totuşi, oamen ii se avîntă l a fel î n lucrările intelec­ tuale, cu o pornire neînţeleaptă ş i cu o col aborare de prisos, nă dăj duind lucruri m ari sau de la numărul ş i concursul, sau de l a excelenţa ş i ascuţi mea s p iritelor: în a devă r, ei înce arcă prin dialectică (ce poate fi considerată ca un fel de artă atlet i c ă ) s ă întărească nervii intelectului ; ş i totuşi, cu tot acest z e l şi sforţare (dacă j u decăm drept ) , ei nu încetează să apl ice tot timpul num a i intelectul gol. Pe cînd în orice operă m a re, făcută de mîna omului, este în mod v ă d i t imposibil , fără instru­ mente şi maşini, nici să încordăm putere a fiecăru i a , n ici să le unim p e ale tuturor. 3_ Din cele spuse, noi deducem două lucruri, asupra cărora vrem să atragem luarea aminte a oamenilor, pentru ca ele să nu le scape ş i să le treacă cu vederea. Intiiul d in ele este că, pentru a distinge ş i izgon i din sp irite contra dicţi ile ş i înfumu­ rarea, trebuie, printr-o soartă fericită (cred) , ca onoarea ş i res­ pectul d atorite anticilor s ă rămîn ă neatinse ş i nemicşorate, deoarece cu toate acestea noi putem duce p l anurile noastre la bun sfîrş it ş i în acelaşi timp putem culege fructul modestiei noastre. Căci, dacă aş mărturisi că noi, . mergînd pe acel aş i drum ca anticii , am izbutit .cev a m a i b ine, nici o artă a cuvin­ telor n-ar putea împiedica s ă se ivească o com p a raţie s a u riva­ l it ate în ce priveşte desăvîrşirea sau iscusinţa spiritului lor. I n aceasta n - a r fi nimic neîngă duit s a u n o u (căci, d a c ă ar fi l a e i ceva greşit sau în m o d f a l s stabilit. pentru c e nu am putea să ne folosim de dreptul nostru, care este a l tuturor, de a critica şi de a semn a l a ? ) , ş i deşi aceasta ar fi j ust ş i îngă duit, această riv a l itate ar fi poate nepotrivit ă , din cauza redusei măsuri a puterilor noastre. Cum însă gîndul nostru este să deschi dem intelectului un drum nou pe care ace i a nu l - a u încercat şi nu l - a u cunoscut, situaţia este cu totul alta ; au încet at zelul şi rivalitatea, i a r s arcina noastră este aceea a călăuzei, s arcină de o însemnătate redusă ş i care are nevoie mai mult de noroc 31


-decît de capacitate ş i de merit. I ată rolul pe care voim să-I j ucăm person a l ; celela lte p rivesc lucrurile însele. 4. Nu ne străduim de loc să tulburăm filozofia care înflo­ reşte astăzi, n ici oricare alta prezentă sau v iitoare care ar putea fi mai bună sau mai cuprinzătoare decît aceasta . N ici nu ne împotrivim ca această filozofie tradiţională sau a ltele de acelaşi soi s ă a l imenteze d isputele, să împodobească d iscursurile ş i să fie folosită pentru a ,c ăpăta demnităţi s avante ş i cîştiguri în v i aţa civ i l ă . B a chi a r o spun deschis, că filozofia pe care eu o introduc v a fi prea puţin de folos pentru asemenea treburi. E a n u este încă gata, l a îndemîn ă , n i c i nu po ate f i culeas ă în treacăt, nici nu măguleşte intelectul cu noţiuni p reconcepute, nici nu poate fi înţeleasă de omul de rind d�cît prin foloasele ş i rezultatele ei. 5. De aceea s ă deosebim (spre mulţum i rea ş i folosul am­ belor părţi) două i zvoa re şi împ ărţiri de doctrină, şi tot aşa s ă deosebim d o u ă ramuri ş i neamuri de învăţaţi ş i filozofi ; iar ele s ă nu fie duşmane ş i stră i ne, ci a l i ate, dîndu-şi aj utor reciproc. In sfîrşit, să deosebim o metodă pentru a cultiva ştiinţele şi o a lt a pentru a le descoperi . Dacă p r ima metodă este p referată ca mai uşor de primit, fie pentru că este r a p i d ă , fie pent.r u că ţine seama de v i aţa civilă, fie pentru că e i nu pot s ă o prindă ş i să .() îmbrăţişeze p e cea l a ltă d in slăbiciunea m i nţi i (ceea ce trebuie s ă se întîmple foarte multora ) , acelora le urăm noroc ş i izbîndă în dorinţele lor: să ducă l a bun sfîrşit 'ceea ce urmăresc. Dacă printre muritori este vre-unul care să-i stea l a inimă şi în grij e, nu de a se opri l a vech i le descoperiri ş i de a se servi de ele, ci de a merge m a i dep a rte ; care s ă învingă nu un a dvers ar prin d ispută , ci n atura pr i n faptă ; caf'e y.r ea să aibă nu p ă reri frumoase şi probabile, ci care vre a să aj ungă la cunoştinţe s i gure ş i demonstrabi le, - un a stfel de om este un a devărat fiu al şti inţei. S ă se unească cu noi, dacă vrea, pentru ca, în sfîrş it, p ă răsind nenumăratele vestibule, s ă deschidă calea spre i nterior. C a să fim mai b ine înţeleşi şi pentru ca scopul nostru s ă ne fie mai fam i l i a r prin denumiri specia le, noi vom numi prim a metodă s a u cale : anticipările inteligenţei, pe -ceal altă explicarea naturii. 6. Ma i cerem încă cev a . Ne- am stră duit d in răsputeri şi ne-am dat toată osteneala c a învăţătura noastră să fie nu n um a i a devărată, d a r s ă nu se înfăţişeze nepl ăcută ş i greoaie sufletelor o amenilor (care sînt u imitor de preveniţi ş i închiş i ) . .3 2


Totuşi , într-o atît de m a re înno i re a doctrinelor ş i a ştiinţelor, este j ust să pretindem celor care vor să j udece întreprinderea noastr ă , fie după propriul lor gînd, fie după mulţimea autori­ tăţilor, fie după formele de demonstraţie (care au căpătat acum oarecum consacrarea legilor constrîngătoare) , să nu spere că pot face aceasta în treacăt ş i ca ceva pe lîngă alte lucruri , ci ei trebu ie, pentru a cuno aşte lucrul îns u ş i , să p ăşească oricît de puţin pe drumul nostru. E i trebuie s ă ia cunoştinţă de fineţca l ucruri lor, aşa cum ele se vă desc în experienţe ; trebuie să corecteze, cu zăbava potrivită ş i îndreptăţită, deprinderile rele ş i înră dăcinate ale minţii. Num a i atunci, în sfîrşit, după ce vor fi stăpîni pe mintea lor, vor putea ( dacă vor ) să se folosească de j u decata lor.

3

Noul OrganOli


....


NOUL

ORGANON

SAU ADEVĂ RATELE ÎN D R U M Ă R I P E N TR U EX P L I CA R E A NAT U R I I

CARTEA 1 I. Omul , servitor şi interpret a l natur i i , poate să î l \ f ă p ­ t u i asd ş i să cunoască, atît cît a observat d i n ordinea naturii prin lucrul însuşi s au I prin spirit ; în afară de aceasta, el nu. m a i cunoaşte şi nu mai p o a t e nimic. -

I I. Nici mîna singur.ă , nici i nteledul l ă sat în voi a lui n u pot prea mult ; lucrarea se înfăptuieşte prin instrumente ş i p r i n aj utoare, de c a r e au nevoie atît i nteledul cît ş i mîn a . Ş i , d u p ă c u m in strumentele mîi n i i grăbesc ş i călăuzesc mişcarea, tot aşa instrumentele spiritului sprij ină şi apără i nteledu J . -

I I I. Şti i nţa ş i p uterea omului sînt unul ş i acel a ş i l ucru, fiindcă necunoaşterea cauzei face să dea greş efectul. Natura n u este învinsă decît ascultînd de ea ; ceea ce î n teorie este c auză în pradică este regulă 2 . -

1 N u este vorba d e o a l t ern a t i v ă , O convingere fund amen t a l ă a lui B acon l l U deSipărţirea l or . - Nota irad. 2 Legătura dintre cau ză şi efect regu l ă pentru pr actic a omu l u i . - Nota

deşi cuvî n t u l " s a u " p oa t e crea confuzie. e s t e conlucrar e a experie nţei şi a gîndiri i , e s t e o regul aritate . a n aturii şi deci

o

trn.d.

35


I V. -

I n î n făpt u ir i l e s a l e , omul nu poa te decît s ă ap r o p i e

s a u să d e spa rtă c o rpur i l e n at u r i i : rest u l îl în d ep l i n eşte n a t u r a

i n ter io r .

V. -- Ob i şn u i es c s ă i n terv i nă în op e ra ţ i i l e n a t u ri i m e c a ­ ni c i a n u l , m atematicia n u l , m e d i c u l , alchimistul ş i vrăj itorul, d a r toţi ( în starea a c t u a l ă a l ucru r i l o r ) c u sl abe m i j lo a ce ş i c u re z u l t a te red us e .

VI. Ar fi absurd si în s i ne cont r a d i ctor i u dacă am c rede c ă ceea ce nu s -a î n f ă p tu i t p în ă acum n i c i odat ă a r p ut e a s ă fie î nfă p t u i t a ltfe l decît prin m i j lo a ce înc ă neîncercate p î n ă acum \T eo d a t ă -

'

.

VII. P roduse l e s p i r i tul u i ş i ale m î i n i i p ar num e roa s e j u de c în d dup ă cărţi ş i m e ş te ş u g u r i ; dar toată a ceastă d ivers i­ tate constă înt r-o su b t i l i ta t e ex ag er ată şi în deduceri din pu ţine l u cruri cunoscute, n u în m u l ţ im e a a x i o m el or. -

V I I I. - Chia r de sco p e r i r i l e de pînă a cu m le datorăm m a i m u l t în t îm pl ă rii ş i experienţei pr a c t i c e decît ştiinţelor. C ă c i ş ti in ­ ţele pe care le a ve m a.cum sînt num a i o î n g rămăd ir'e de lucruri descoperite de mult, nu modul de a d es co p e r i ceva nou ş i îndru­ mări spre l u cr u r i noi.

I X. Cauza ş i rădăcina unică a a p roape t ut uror r� l e l or în ş t i i n ţ e este că , în tim p ce a dmirăm î n mo d g re ş i t ş i prea­ mărim p uterile spiritu lui omenesc, n u căutăm a devăratele lui a j ut o a r e 1 . -

X. Fi neţe a naturii întrece d e m u l t e o r i f i n eţe a s i ntţ u ­ r i l o r ş i a i nt el ed u l u i Acele frumoase reflex i i , s p ec u l a ţ i i ş i înte­ meieri ale o mu l u i sînt lucruri nes ă n ă toase , num a i că nu este n i meni care s ă observe aceast a . -

.

X I . - D up ă cu m ş t i i n ţe le d e c a r e d i sp u n e m acum n u sînt folos ito are pe nt r u inv e n ţ i i le pract ic e tot a ş a logica de care ,

d i s p u n e m nu es te folosi to a re pentru descoperirile şti in ţ ifi c e 1

Admiraţia greşită s e

indudivă.

36

-

Nora trad.

referă l a

s i l og ism; "ade\"ăratul ajutor",

la

.

metoda


XII.

-

LlOgica, de care se a buzează a cum, serveşte

mai

m u lt s ă st atornice a scă ş i s ă fixeze erorile ( care s e ascund în noţi u n i le ob işnuite) decît să cerceteze a d evărul ; de aceea e a este

m a i mult dău nătoare decît folositoare.

X I I I . - S ilogismul nu aj ută pentru a descoperi p rincip i i l e ştiinţelor ş i este î n z a d a r întrebu inţat pentru a verifica propo ­ ziţi i l e mij loci i 1 , deo arece e l este m u l t pre a nepotrivit c u fineţea n a turi i : el const rînge a deziunea noastră, nu realit ate a 2 . X I V. - S i logismul se alcătuieşte din propoziţii ; propoz i ­ ţiile d i n cuvinte ; i a r cuvintele sînt semnele lucrurilor. D e acee a , d ac ă noţi u n i l e ( c a r e sînt temel i a lucru l u i ) sînt confuze ş i s co a s e d i n lucruri în gr a b ă , nimic trainic n u se poate c l ă d i pe ele. Deci toată nădej dea stă în a devăr a t a inducţie. XV. - In noţiu n i l e noastre, atît cel e l ogice cît şi cel e f izi ce, nu este n i m i c temeinic ; substanţa, calitatea, acţiunea, pasiunea, insăşi existenţa nu sînt bine făcute ; încă m ai p uţin greul, uşorul, densul, rarul, umedul, uscatul, naşterea, distrugerea, atracţia, respingerea, elementul, materia, forma şi celela lte la fel . Toate sînt produse a le i m a g i n a ţiei şi rău definite 3 . X V I . - N oţ i u n i l e specii l or inferioare 4 , cum sînt noţ i u nea omului, cîinelului, porumbelului, ş i d atele nemij lo c ite ale sim­ ţurilor, cum sînt caldul, recele, alb ul, negrul, nu înşeală prea mult, dar, devin confuze p r i n m i şca r ea m ateriei şi prin amestec u l l u c r u r i l o r unele c u a l t e l e . To at e cele l a lte ( d e c are s - a u folosit p înă acum oamen i i ) sînt rătăciri ş i n - a u fost scoase şi formate din l ucrur i a ş a cum se c u v i ne . 1 P r i n "a xiome" B a c o n înţel ege judec ăţi l e gen�rale a s u pra u nivers l l l u i . A x i ome l e sînt, d u p ă e l , d e t r e i l e l uT i : i n feri o a re , m 1 j l oc i i ş i s u p eri o a r e : "propo­ z i ţi i l e m i jloci i " (axiomata /1/edia ) sînt propoz I ţ i i le generale c ar e s în t acces ibi l e s• t i i n te i . - Nota trad. · 2 Adevăru l s i l ogi s m u l u i atîrnă de a d ev ărul p remiselor, i a r acest a d e v iî r n u p o a t e fi a s igura t d e s i l ogi sm . De acee a silog isl1lul se impune asenti m em u l u i nostru, n u l uc rur i lor . - Nota traLi. 3 B a c o n n u înţel ege s{J re n u n ţ e la a c e ste noţ i u n i , ci voieşte n u m a i să le dea un conţinu t a devărat cu a jutorul i n ducţi e l . E I însuşi se 1 ol o s e ş t e d'e ace s t e aoţi u n i , m a i a l e s de ace e a de "form ă " c a r e i a îi d ă un înţe les nou , aprop i a t de i d e e a de " l ege " a n o i i ştii nţe a n a turi i . - Nota trad. 4 Specii l e i n f erioare s a u c e l e m a i de jos sînt noţiun i l e generale cel e m a i a p r op i a t e d e lucruri l e i I l cl i \' i du a l e s a u de d atele s,i mţuri l or. - Nota trad.

37


XV I I . Bunul p l ac ş i eroarea nu sînt mai reduse în consti­ tu irea propoziţiilor decît în formarea noţiunilor şi a principiilor însele, care sînt scoase din inducţia vulgară. D i mpotrivă, sînt mai mari în propoziţiile şi axiome le inferioare, deduse prin si logism. -

XVI I I . Descop e r i r i l e de p î n ă acum în ştiinţe sînt în a ş a fe l , încît sînt s ubordonate noţiunilor vulgare. Pentru a pătrunde în i nteriorul şi în a dîncu l naturii, este nevoie ca atît noţiunile cît ş i propoz iţiile să fie scoase din lucruri pe o cale m a i s i gură ş i mai precaută ş i să s e pună î n practică o procedare mai bună , ş i m a i sigură a intelectul u i . -

X I X. Există ş i pot ex i st a două c ă i pentru a cerceta ş i descoperi a devărul. Una se înalţă ca într-un zbor de l a d atele simţurilor şi de l a faptele p articul are l a propoziţii le cele mai generale, ş i stabi leşte ş i descoperă din aceste p rinci p i i , socotite ca un adevăr de nezdruncinat, propoziţiile mij locii . Aceasta este calea întrebuinţată azi. Cea l a ltă scoate propoziţiile din d atele simţurilor şi din faptele p a rticul a re, ridicîndu-se continuu ş i gra d u a l , pentru a aj unge, î n cele d i n urmă, l a propoziţiile cele mai generale. Aceasta este calea a devărată, dar încă neîncercată. -

XX.

-

Pe acea primă cale se îndreaptă intelectul l ă sat

în voi a sa, străbătînd-o după normele d i alecticii. Căci spiritul

năzuieşte să aj ungă la cea mai mare generalitate, pentru a se odihni acolo, i a r de experienţă se dezgustă după puţin timp. I n cele d i n u rmă, d i alectica a sporit aceste rele de dragul d isputelor. XXI. I ntr · u n caracter m ă s u r a t , răbd ător ş i serios, inte­ Iedu l, lă s at în voia s a (mai a les dacă nu este împ i edicat de dodrine tra diţion a le ) , va încerca în o arecare măsură ş i cea l altă cale, care merge drept, dar duce m a i departe numai încet ; căci intelectul fără conducere şi sprij in este un l ucru nestatornic ş i î n genera l neputincios d e a p ătrunde obscuritate a lucrurilor. -

XXI I. Amîndouă căile încep cu d atele s imţurilor ş i cu faptele particul are şi sfîrşesc la genera litatea cea mai m are. Dar între ele există mare a deosebire că una atinge numai în treacăt experienţa ş i p articu l arul, iar cea l altă stăruie în cadrul lor, potrivit regulelor ş i ordine i . De aceea una constituie, chi a r de l a început, generalităţi abstracte ş i d e neîntrebuinţat, i a r cea l a ltă -

38


se îna lţă treptat l a acele care în adevăr sînt mai cunoscute potrivit naturii. XX I I I . Este o mare deosebire între idol ii 1 sp iritului omenesc şi ideile spiritul u i divin, a dică între anumite opini i goale � i a devăratele semne ş i pecetii imprim ate lucruri lor create a ş a c u m ne sînt date. -

XXIV. Nu este posibil să descoperim l u cruri noi d i n propoziţii scoase p r i n s i m p l ă argumentare, căci fineţea naturii depăşeşte în mu lte privinţe fineţea argumentării. Dar propo­ ziţiile sco ase ,d i n faptele p art icu lare, potrivit reguli lor ş i ordine i , dezvă luie ş i arată uşor n o i fapte p articulare, şi a stfel ştiinţele d evin rodnice. -

XXV. Propoziţi i l e folosite acum sînt scoase dintr-o expe­ rienţă limitată ş i l a îndemîna oricui , din fapte p a rticulare puţine, care se repetă în fie-care zi, fiind formate şi extinse pe măsura acestora. Nu este nici o mirare că ele nu duc la fapte particulare noi. D acă întîmplător se prezintă un caz neobservat şi necu­ noscut înainte, se s alvează propoziţi a printr-o d istincţie super­ ficială, cînd ar fi mai drept să o corecteze. -

XXV I . Concepţia omenească de care ne folosim acum î n studiul naturii, obişnuim să o numim anticipaţii ale naturii ( fi indcă e un lucru h a zardat şi ppematur) , pe cînd acea concepţie, p e care o scoatem în ch ip îndreptăţit din observarea faptelor, o numim explicarea naturii 2. -

XXV I I . Anticipaţiile sînt destul de puternioe ca să ducă l a consimţire ; căci dacă oamen i i ar înnebuni în acel a ş i chip şi uniform, ei ar putea să se înţeleagă între ei destul de bine. -

XXV I I I . P entru cîştigarea adeziunii, anticipaţiile sînt mult m a i puternice decît explicaţiile ; pentru că, fiind culese din puţine exemple şi din cele mai familiare, ele pun stăpînire îndată -

I C u v în t u l idola, întreb u i nţat de B acon nu înseamnă un obi e c t de cul t rel igios , c i o i luzie sau o a parpn<fă l a i-s ă - o s i m p l ă imagine - Î n înţe lesul ()rigin a r a l t-ermenu l u i greces c. - Nota trad. 2 B acon face a ici deosebirea fundament a l ă între metoda deduc!ivă şi me toda induc! i v ă . - Nota traa.

39


pe i ntel ect ş i u mp l u i m a gi n a ţ i a ; pe cînd explicaţiile, f i i n d c u l e s e d i n f a p t e d i ferite ş i a de s e a foarte depă rtate u n e.l e de a lt e l e , nu p o t cuceri în d a t ă i ntel ectu l ; ş i a stfel form u l ă r i l e lor treb u i e să p a ră aspre ş i c i u d ate, c a ş i m istere l e cred i n ţe i . XX I X. - I n şti i nţele întemei ate p e op i n i i ş i p e m a xime, folos i r e a anticipaţiilor şi a d i a lect i c i i este b u n ă ; c ă c i în ele s e urmă reşte s ubj u g a r e a a d e z i u n i i , nu a obiectu l u i . XXX. - C h i a r d a că toate sp i r i te l e a l e tuturor epoc i l o r a r ven i ş i a r l u c r a împre u n ă ş i ş i - a r com u n i ca r e z u l t a t e l e , n i c i u n m a r e progres n - a r fi făcut î n ş t i i nţe p r i n mij lo cul anficipaţiilor ; f i i n d c ă eror i l e r a d i c a l e , înstăpînite l a p r i m a p r e l u c r a r e a s p i r i ­ t u l u i , nu p o t f i t ă m ă d u ite p r i n d e s ăvîr ş i r e a a ct i v i t ă ţ i l o r d e în ­ dreptare de m a i tîrz i u . X XX I . - I n z a d a r se a ştea p t ă u n m a re p r o gres î n ştii nţe d e l a a d ă u ga r e a ş i a l t o i r e a de n o i l u cruri a s u p r a c e l o r vech i ; c i treb u i e s ă începem d i n nou d e l a f u d amente, d a că n u vo i m s ă n e învîrti m m e r e u într - u n. c e r c , cu re a l i z ă r i s l abe ş i n eîn semnate. XXX I I . - Onoarea a utor i l o r antici şi, a d ă u g ă m , a tuturor r ă mîne neatinsă, deoarece noi comparăm a ic i n u s p i r i t e l e s a u c a p a c i t ă ţ i l e l o r , ci metode ; i a r n o i ne l u ă m s a rci n a n u a u n u i j u decător ci a u n e i c ă l ă u z e . XXX I I I . - D ecl a r ă m în mod :l.esc h i s lă nici o j u d e c a t ă j u stă n u p o a t e fi formu l at ă d e s p r e meto d a n o a s t r ă s a u despre descop e r i r i l e l a care e a duce cu aj utoru l anficipaţiilor ( a d i c ă a concep ţ i e i în uz a c um ) , deoa rece nu se poate p r et i n d e ca s ă se pron u n ţe c a j u decător în chest i unea mea acel a c a r e --el însuş i este d at în j u decată . XXX I V . - N i ci a expune, n i c i a exp l i c a felul nostru de a vede a , n u e u ş o r ; c ă c i l u c ru r i l e în s i n e n o i sînt totu ş i înţe l e s e p r i n a n a l o g i e c u cele vech i . XXXV. - Borgia 1 a s p u s despre expediţi a f r a n ce z i l o r Î n I t a l i a , că a ce i a a u venit cu cret a î n mîn ă p entru a însem n a 1 0 1 P a'p a A l exan dru a l V I · l e a , c a r e , a l ă turi d e alţii, s ă cucere ască repede, î n 1 4�J4, N e a p o l e . - Nota Irad.

40

i-a

a j u t a t p e f r :l I l ce z i ,


c u i nţele lor de o d i h n ă , n u cu a rme, pentru a i n v a d a : tot a ş a a m d o r i ca d octr i n a n o a s t r ă s ă p ăt r u n d ă î n m i n ţ i l e cores p u n z ă ­ t o a r e ş i în s t a r e d e a o p r i m i , căci comb ate r i l e nu pot f i fo l o s i te cîn d ex i s t ă d e z a co r d a su p r a p r i nci p i i lor ş i a noţi u n i l or ş i ch i ar a s u p r a p rocedeelor de demonstr a ţie. XXXV I . N e r ă mî n e o s i ngură ş i s i mp l ă meto d ă d e Ve­ d a re p entru a cond uce p e o a m e n i l a f a p t e l e p a rt i c u l a r e înseş i , l a s u cces iunea ş i o r d inea lor ; i a r a ce i a l a rîn d u l l o r treb u i e s ă se stră d u i a scă cîtv a t i m p s ă renunţe la noţiuni l e lor şi s ă înce a p ă e l se fa m i l i a r i z a cu l u cr u r i l e . -

XXXV I I . Concep ţ i a a celora care a u t ă g ă d u i t că a d ev ă r u l po ate f i a t i n s e s t e a pr o a p e în acord cu m o d u l n o s t r u d e proce­ d a re la început ; dar e i sfîrşesc prin a f i întru totul d e s p ă r ţ i ţ i şi o p uş i . Căci acei a afirmă p u r ş i s i m p l u c ă nimic n u p o a te f i c u noscut ; p e cîn d noi a f i r m ă m că p e c a l e a obişnuită pîn ă a cum nu s e p o a t e cunoaşte m u lt despre n a t u r ă . A po i , a ce i a au d i strus a uto r i t atea simţurilor ş i a i ntelectu l u i ; p e cînd no i căutăm şi punem la cale ajutoare pentru a c e a st a . -

XXXV I I I . Idolii ş i noţ i unil e f a l se 1 c a r e a u p u s stăpî n i re pe i nt e l e ct u l omenesc ş i s - a u înr ă d ă ci n at a dînc într-îns u l , n u n u m a i că a u n ă p ă d i t s p i rite l e o a m e n i l o r a ş a încît a dev ă r u l a b i a p o a t e s ă p ătrun d ă , d a r ch i a r d a că îi este d a t ş i în g ă d u i t s ă p ă t r un d ă , vor reven i ş i vor t u l b u r a înno irea ş t i i nţelor, a f ară nu­ mai d a'că o a meni i nu iau măsuri împotriva l o r ş i nu se a p ă r ă . cît e ste c u p u t i n ţ ă . -

XXXIX. Există p a tr u fel u r i d e idoli, c a r e s t ăpînesc m i n t e it omen e a s c ă . Acest o r a ( î n i nteresul exp uneri i ) l e - a m d at n u m e deosebite, num i n d p r i m u l fel idolii tribului ; a l do i l e a , idoli{ peşterii ; a l trei lea , idolii jor ulu i ; a l p at r u l e a , idolii teatrului. -

X L. Fo r m a r e a noţ i u n i lor şi propoziţ i i lor p r i n induc ţie a d ev ă r a t ă este f ă r ă în do i a l ă reme d i u l potrivit pentru a îndepărta ş i a d i struge idolii ; totuşi descrierea i do l i l o r este d e m a r e fo l o s . C ă ci teo r i a i do l i l o r e s t e f a ţă d e explicarea naturii cee a c e este combaterea sofismelor în d i a l ectica obişnu i t ă . -

1 I dol ii sînt noţiu n i s a 1 1 i m a g i n i f a l s e . B acon u z e a z ă a d e s e a de p l e o n a sme: si de sinonime. Nola Irad. -

41


X L I . - Idolii trib ului îşi a u i zvorul în însăşi n atura ome­ nească şi în însuşi neamul său în genul omenesc. C ă ci este fals .că simţurile omului sînt măsura l ucruri lor ; dimpotrivă, toate percepţi i le, fie a le simţurilor, fie ale minţii, sînt pe mă sura omului şi nu pe măsura universului. Şi intelectul omenesc, ase­ mănător unei ogl inzi cu suprafaţa inega l ă faţă de razele lucru­ rilor, amestecînd propria sa n atură cu a ceea a lucrurilor, răst ă I­ măceşte şi desfigu rează ima ginea a cestora 1 . XLI I . Idolii peşterii sînt idol ii omul ui i ndivi dual. C ă c i fiecare ( pe lîngă erorile comune naturii omeneşti î n genera l ) .are o peşteră s a u vizuină a l u i , care refractă ş i tulbură lumina naturii ; datorită unor ca uze diferite ca : n atura proprie şi parti­ culară a fiecă ru i individ, educaţi a , convorbiri le, lecturile şi auto­ ritatea a celora pe care îi stimează şi îi admiră ; sau deosebirile de impresii, după cum au loc într-un spirit preocupat şi pre­ dispus, sau într-un spi rit ech i l ibrat şi liniştit, şi altor cauze asemănăto a re ; aşa că mintea omenească (după cum se pre­ z intă l a diferiţi indivizi ) e un lucru variabil ş i plin de nelinişte şi oarecum întîmplător. De aceea Heraclit a observat pe drept că oamenii caută ştiinţele în propriile lor lumi mici, nu în l umea m a i mare sau comună tuturor. -

XLI I I . Există de asemenea idoli formaţi pri n convieţuirea ;; i asocierea oamenilor, pe care îi numim idolii farului, din cauza relaţiilor şi tovărăşiei oamenilor. Căci oamen i i se aso­ dază prin vorbire ; ş i cuvintele sînt impuse lucruri lor potrivit <.:u felu l de a gîndi al mulţim i i . Şi de aceea reaua şi nepotrivita a legere a cuvintelor împiedică într-un ch ip uimitor activitatea inteledulu i . Definiţiile ş i explicaţiile cu care învăţaţii obişnuesc s ă se înarmeze ş i să se apere, nu îmbunătăţesc de loc lucrul. C ăd cuvintele siluiesc intelectul şi tulbură totul , împingîndu-i pe {)ameni în controverse ş i închipuiri sterile ş i nesfîrşite. -

1 B acon n u s u s ţi n e a ici t e z a agn ost ică i d e a l i s t ă , n e pu t i n ţ a c U lloaşterii re a l i t ăţi i , ci vrea n u m a i s ă atragă a ten11a asupra erori l or simţuri lor, cînd acestea n u sînt controlate d e metoda induclivă, bazată pe experienţa "fapte l or <Jbservate concret " . C ăci el s pu ne mai dep arte ( afor i s m u l L ) că " s imţurile hotărăsc c e e s te experi e nţa şi sin ? ură elllperienţa hotărăşte a supra n a t urii l ucru ­ r i l or Î n s es i " . I n a for islllele XL \ -L I ! el descri e m a i a m ă n u ntit idol i . ' acesti ,

- Nola I�ad.

42


X L I V. - M a i s înt, în sfîrşit, i doli i c a re s - a u înr ă d ă c i n a t 'in spiritele oamenilor din dogmele d i feritelor filozofi i ş i d in legi absurde de demonstr aţie ; pe aceşti a îi numim idolii teatrului ; -căci cîte sisteme filozofice a u fost i nventate ş i a doptate, tot atîtea fabule a u fost create şi j uc ate, fabule care a u făcut d i n lume o plăsmuire s a u o scenă de teatru. Noi n u vorbim a i c i num a i de doctrinele fi lozofice ş i de sectele prezente s a u c a re s - a u impus în trecut, deo arece putem compune ş i înj gheb a încă m a i mu lte a lte fabule de a cel a ş i fel . Căci, în ciu d a m u ltiplicităţii erorii, ·c auza ei este peste tot a cee a ş i . Ceea ce spunem nu se referă num a i la s isteme l u ate în totalitate, ci chi ar la unele princi p i i ş i propozi ţ i i a p l icate în d i feritele şti inţe, princi p i i care, d i n t r a ­ d iţie, credulitate ş i negl ij enţă , a u dobînd it autoritate. D a r despre a ceste d i ferite fel uri de idoli trebuie să vorb im mai pe l arg şi m a i precis, pentru ca intelectul omenesc să pOqtă fi apărat. X LV. - l nteledul o menesc , prin p ropria sa natură, p res u ­ p u ne cu u ş u r inţă m a i m u lt ă o r d i n e ş i ega lit ate în l u cruri decît el descoperă ; şi deşi în natură ex istă multe l ucruri care sînt unice şi pline de deosebiri, totuşi e l n ă scoceşte p a r a lele, cores­ pondenţe ş i rel a ţ i i care nu exist ă . De aici înch ipuire a că toate corpurile cereşti se mişcă în cercuri perfecte ; i a r l i n i i le s p i r a l e -ş i întortochi ate sînt respinse ( î n afară de numele lor ) 1 . Tot a ş a elementu l focu l u i cu sfera s a a fost introdus pentru a d a n u ­ m ă r u l p a t r u a l ături de celela lte trei elemente, pe c a r e simţurile 1e percep. De a semenea a ş a -numitelor elemente l i s - a impus arbitrar o înzecită proporţie mutu a l ă de fi neţe 2 ; şi alte visuri <:le a ce l a ş i soi. Aceste închipuiri se întîlnesc n u numai în dogme, -ei şi în noţi u n i le simple. X LV I . - I ntelectul omenesc, înd ată ce a a doptat o op inie ( fie f i i n dcă ea a fost primită ş i crezută de mult, fie fiindcă îi este p l ăcută ) atrage toate lucruril e în e a , pentru a o sprij ini şi a 1 Deş i Kep ' e r demon s t r a s e cunosc u t e l e trei l egi Cll p r i v ire l a d r u m u l ·el i p t ic a·1 p l a n e t e lor, totuşi B acon p are a l e f i ignor a t a tunci cînd d ăd e a aces t exem p l u . L i n i i le spira l e s î n t probabil e picicl e l e a tribuite p l a ne t e l or pen tru a exp lica m i şcăr i l e l or v a r i a t e , i ar cele întortochi a t e, în chi p de b a l a ur (draco), se referă la l ună. - Nota (rad. 2 Ace a s t ă doctri n ă , i n s p i ra t ă d i n Aristote l , se găsea în cărţi l e medievale <Îe f i z i c ă , tra n sm u t a re a unu i e l e m e n t în a l t u l f i i n d o parte esenţi a l ă în f i l o z of i a per i p a l e t i c ă . - Nota Irad.

43


s e a co r d a cu e a . Ş i deş i puterea ş i n u m ă r u l c a z u r i lor co n t r a re­ sînt m a i m a r i , t ot u ş i inteledul nu le observă ş i le d i spreţuieşte, s a u , recu r gîn d la distincţi i , l e d ă d e o p a rte şi l e resp i n ge , s p re m a r e a ş i p r i m ej di o a s a s a p a gu b ă , n u m a i pentrtl c a s ă r ă m î n ă neatinsă a utoritatea u n i r i l o r greş ite d i n a i n t e . A s t f e l a d a t u n b u n r ă s p uns acel a care, cîn d i s - a a r ă t a t în t e m p l u o t ă b l iţă votivă înch i n a t ă de ace i a c a r e a u m a n i fe s t a t recunoşUnţa lor pentru a f i s c ă p a t d intr-un n a ufr a g i u , a fost întreb a t s ă s p un ă , d ac ă a cum n u recunoaşte p uterea zeilor : " D a , întrebă e l , d a r unde sînt însemn aţi a ce i c a re a u p ier i t cu to ate r u g ăc i u n i le l o r ? " I Ş i a ş a se prezintă toate s u p ersti ţ i i l e , fie în astrologie, f i e în v i s u r i , în p revestiri , în j u decă ţi d i v i n e , sau în a l tele asemen e a ; în c a re o a me n i i , deledîn d u - se cu a semenea deşert ă c i u n i , n o ­ t e a z ă c a z u r i l e c a r e s - a u împ l i n it , p e cîn d c a z u r i l e c a r e n u s - a u împ l i n i t ( de ş i m a i dese ) sînt trecute c u vedere a . D a r , într-o formă mai subt i l ă , a cest r ă u s e streco a r ă în filozofie ş i în ş t i i nţe, în care oee a ce a sedus o dată le d e n ature a z ă şi le orîn d u i eşte d u p ă sine p e toate cel e l a lte ( ch i a r d a că a cestea sînt mai s i gure ş i m a i temeinice ) . C h i a r d a c ă n - a u fost p rezente acea p l ăcere şi z ă d ă r n i cie, de c a re a m vorb i t , tot u ş i este inerentă tot deaun a i ntelect u l u i omenesc eroarea de a fi înc l i n a t m a i m u l t spre pro­ bele a f i r m a tive d ecît spre cele negative, d e ş i a r f i l e g a l ş i În o r d i ne ca e l să asculte deopotrivă şi de unele şi de a ltele ; e cert c ă , d im p otriv ă , cîn d se p u n e chestiunea de a întem e i a o p ropozi ţ i e , exem p l u l negativ a re m a i m u l t ă greut ate.

X LV I I . l ntelectul omenesc es te mişcat d e acele l u c r u r i c a re i zbesc ş i p ă t r u n d d eo d a t ă ş i b r u s c î n m in t e , iar i m a gi n a ţ i a o b i ş n u ieşte a stfel s ă se u m p l e ş i să se înfi erbînte ; rest u l se comportă recurgîn d la s u p o z i ţ i i , - d eş i n u s e poate vedea cum, - tot aşa c a şi p u ţ i n u l c a r e a p u s s t ă p înire p e s p i r i t . I nteledul însă p o a t e cu greu s ă t reacă l a a ce l e c a zuri îndep ă r ­ t a te ş i de a lt ă n a tu r ă , p r i n c a r e p ropoziţi i l e sînt o a recum supuse la proba foculu i , afară n u m a i d a că n u este constrîns d e norme­ severe ş i de o a utoritate necruţăto a r e . -

X LV I I I . I ntelectul omenesc î ş i i a avînt, d a r n u s e p o a te o p r i ş i potol i ; el n ă z u ieşte m a i depa rte, d a r in z a d a r . De aceea -

I A n ecdotă pusă p e socote a l a l ui Diogene Cin i c u l de c ătre istoricul antic al f i l ozofie i D i og-enes L aerlios s a u pe socote a l a l u i D iagoras, ce lebm l ateu, de c ă t re Cicero şi Sextl 1 s E m p i r i cl 1 s . - Nota trad.

44


î se p a re de neconceput că trebuie să ex i ste o limi t ă extremă

l umi i , ci admite totdea una că t rebuie s ă existe ceva d i ncolo de l i mită . Tot aşa n u se poate concepe cum o eternitate s-a scurs pînă în ziua de a zi ; căci deosebirea obişnuită d intre infinitul trecut şi viitor 1 nu poate fi admisă în niciun fel, fiindcă de a colo ar urma că un infinit e m a i mare decît altul şi că infi­ nitul a r l u a sfîrşit şi s-ar aprop i a de finit. Aceeaş i subtilitate se întîlneşte l a divizib i l itate a infinită a l i n i i lor, din aceeaşi nepu­ tinţă a gîndirii de a se opri . Mai primej dioasă se dovedeşte a ceastă neputinţă a minţii în cercetarea ca uzelor : căci ceea ce a re cea m a i înaltă generalit ate în natură trebuie s ă fie ori­ ginar, cum de altminteri const atăm, şi n u poate fi derivat d in ,cauz'e l a rînd u l s ă u . Totuş i i ntelectul lom e n esc, care nu ştie să se oprească, n ă z u ieşte mereu spre ceva mai luminos . Şi atunci , năzuind s pre cev a m a i îndep ă rtat, el revine l a cele m a i apro­ pi ate, şi anume l a ca uzele finale, provenite mai degrabă d i n n a t u r a omenească d ecît din univers. I ată izvoarele din care s - a corupt f i lozofi a , spre m i r a re a noa stră . Şi se dovedeşte un fi lozof stîn gaci ş i uşur atec atît acel a care caută ca uze pentru gener a l itatea cea mai îna ltă, cît ş i acela care nu c a ut ă c a uze pentru ceea ce este subordon at şi inferior. <l

X L I X. l ntelectul omenesc n u este o l umină pură, ci este influenţat de voinţă ş i de afecte. Această situaţie produce ştiin­ ţele după placul nostru : căci, ceea ce omul voieşte să fie a de­ vărat, el crede bucuros. De aceea el respinge lucrurile ane­ 'voioase din nerăbdare de a cerceta ; l ucrurile măsurate, pentru că ele restrîng nădej dea ; l ucrurile mai în a lte, din superstiţie ; lumina experienţei, d i n orgo l i u ş i dispreţ, pentru ca mintea s ă n u p a r ă că se ocu pă c u l ucruri mesch ine şi trecătoare ; lucruri ciudate, din cauza p ă reri lor vulgare ; în sfîrş it, numeroase şi uneori neobserv ate sînt mod u r i le prin care afectele colorea z ă ş i mol ipsesc intelect u l . -

L. D a r c e a m a i m a r e p ied ică şi c a u z ă de r ătăcire a inte­ lectului omenesc purcede din gros ol ă nia, sl ăbiciunea şi i l u z i i l e simţurilor, a ş a încît l ucrurile care izbesc simţurile cîntăresc m a i mult decît l ucrur i l e care nu l e izbesc imed i at, chi a r d a că -

I I nf i n i tum a part e allie ş i a parte post, termeni d e s e m n a l i p s a de înce p u t şi de sfîr ş i t . - Nofa frad.

scol astici

pentru

a

45


a cestea a r fi m a i importante. De aceea teo r i a încetează acol() unde încetează vederea ; aşa încît lucruri l e invizibi le sînt obser­ vate puţin sau de loc. De aceea toată act ivitatea spiritelor incluse în corp urile ce pot fi p ip ă ite rămîne ascunsă şi scapă oamenilor. De asemenea toate transformările m ai fine produse în părţile substanţelor grosolane ( ceea ce de obice i se numeşte a lterare, deşi de fapt este o mişcare foarte m ică ) sînt la fel ascunse. Totu ş i , pînă cînd aceste două lucruri menţionate 1 nu sînt cercetate ş i lămurite, nu poate fi înfăptuit nim ic m a re în natură În ce priveşte producţi a de lucrări. De asemene a însăşi natura aeru l u i obişnuit ş i a tuturor corpuri lor mai puţin dense decît aeru l ( c a re sînt foarte multe ) , este aproape necunoscută . Căci simţu l ca atare este slab ş i supus erorii ; i a r instrumen­ tele pentru lărgirea ş i ascuţirea s imţur i lor n u pot să aj ute mult timp, căci orice explicare a d evărată a naturii nu poate ii făcută decît cu aj utorul cazurilor p a rticul are ş i a experienţelor potr i ­ vite ş i concludente. I n t r u aceasta simţurile hotărăsc numai asupra experienţei , i a r experienţa hotărăşte asupra naturii ş i l ucruri lor înseş i . LI. - l ntelectul omenesc este, p r i n prop r i a s a natură , în­ clinat spre abstra cţi i , şi consi deră ca statornic ceea ce este trecă tor. De acee a , în loc s ă abstractizăm natura, e m a i bine să o disecăm 2 după exemplul lui Democrit ş i al d iscipoli lor s ă i , care a u pătruns m a i adînc î n n atură decît c e i l alţi. Trebu ie să l u ă m în cercet are în deoseb i m ater i a , d i feritele ei stări ş i trans­ formă r i , actu l pu r 3 şi legea actul u i sau a mişcări i ; căci formele sîfIt ficţiuni a l e sufletu l u i omenesc, afară numai dacă numim forme înseşi legile a ct u l u i . LI I. - Astfel sînt idol i i pe c a r e îi num i m idolii trib ului ş i c a r e i a u n aştere sau din i dentit atea substanţei spiritului ome­ nesc, sau din prej u decăţile sale, sau din îngustimea sa, sau din I Adică s p i rit e l e ş i transform ă ri l e inte r i o a re , j.> e c a r e B a c o n l e n u m e şte meta-schematismi. Transf orm a r e a i nterioară (l71eta- schematismus) p r e s u p u n e () f orm aţie i nterio a r ă s a u o stare ( s c he m at ismus ). - Nota Irad. 2 B a c on f a c e c a p i t a l a deos e b i r e Între a n :t1 i z a l ogic ii s a u a bstracţie şi a n a l i z a r e a l ă s au diseca,ea si diviziunea m a te r i e i . - Nota trad. 3 P r i n "actll l pur", t erm e n a r i s to t e l i c ş i scol astic, B a c o n înţe l e g e ope­ r a ţ i i l e n a t u r i i . - Nota Irad.

46


neliniştea s a , s a u d intr-o influenţă a efectelor, s a u din slăbi­ ci unea s imţu ri lor, s a u din felu l impres i i lor. LI II. Idolii peşterii iau n a ştere d i n nat ura p articul a r ă . minta lă ş i corpo r ală , a fiecărui individ ; ş i din educaţie, d i n obi ce i s a u din îm prej urările vieţi i . Există un m are n u m ă r ş i o m a re va rietate de acest fel ; dar vom cita numai pe a cele care reclamă cea m a i m are preca u ţiune şi c are în deosebi t ulbură puritatea intelectu l u i . -

L I V. Oamenii iubesc ştiinţele şi cercetă r i l e speci a l e, f i e pentru c ă se cred creatorii ş i inventatorii l o r , f i e pentru c ă ş i-au d a t cele m a i m a r i s i l i nţe cu ele, fie fiindcă s - a u ob işnuit cu ele. D a r a stfel de oamen i , cînd se consacră fi lozofiei şi teoriei de un caracter general , le desfigurează ş i le strică după închipuirile l or dinainte. Aceasta se vede foarte lă murit l a Aristotel , care a subordon a t filozof ia s a a naturii întru totul logicei s a le, făcînd-o prin aceasta inutilă şi izvor de di spute. Tagma chimiştilor 1 de asemenea a construit din p uţine expe­ rienţe făcute la cuptor o filozofie fantast ică şi cu a p l i caţie redusă. Chiar Gilbert 2 , după ce a observat ma gnetu l cu cea m a i m are grij ă , a construit înd ată o întreagă fi lozofie î n a cord cu subiectul să u de predi lecţie. -

LV. Deosebirea cea mai mare ş i oa recum r a d i c a l ă Între spirite în privinţa fi lozofiei ş i şt iinţelor constă în aceea că unele sînt m a i putern ice şi mai a pte a observa deosebirile l ucruri lor, altele a observa asemănările lor. S p iritele ferme ş i ascuţite po t persista î n cercetările lor ; ele se opresc ş i stăruie asupra celor mai fine deosebi r i ; iar spi ritele sublime ş i cuprin­ zătoa re cunosc ş i sintetizează cele mai fine ş i mai generale asemănări. Ambele spi rite însă c a d uşor în exa gera re, prin. zînd s a u gradele 3 s a u umbrele l ucruri lor. -

1

E vorba de a !chimi ş t i , numeroşi în vrem ea l u i B a con. - Nola Irad. W i l l i a m G i l bert ( 1 540- 1 603 ) , m e d ic ş i f i z ici a n engl ez contempora n ş i cunoscut a l l u i B acon, a u t orul unei teori i a magne t i s m u l u i şi a le·nomenelor de e lectric i t a,te. Oper a s a remarcab i l ă a p a re în 1 600, sub ti t l u l : Filozofia 2

magnet, corpurile magnetice �i despre marele m agnet a l pă­ Nota trad. 3 " Grade le " sînt a s e m ă n ătoa re ş i d eoseb i r i l e i n t rod u s e de gîn di re în l u c r u r i , i a r "Ilmbrele" p a r a f i deoseb i r i l e şi a s em ă n ăr i l e neobs erva te. nouă, despre

m întului.

-

-

Nota irad.

47


LV I . - Unele spirite vădesc a dmiraţie faţă de a ntichita Le. iar a ltele dragoste şi rîvnă spre noutate ; dar puţine sînt atît de potolite încît să ţină măsura, pentru ca n i c i să respi ngă oee a ce a fost b in e s tab i l i t de antici , n i c i să dispreţui ască ceea c e este bine dobîn di t de moderni. Aceasta pricinu ieşte însă m a re p a gubă ştiinţelor ş i fi lozofiei, deoarece ele sînt m a i mult un zel pentru antichit ate sau pentru noutate decît o j udecare a lor. Adevărul trebuie să atîrne nu de fericirea unei anumite epoci, ceea ce este un lucru nest atornic, c i de lumina naturii ş i a expe­ rienţei, care este eternă. De aceea treb u i e să renunţăm la un atare zel ş i să avem grij ă c a el să nu zmulgă asentimentul intelectului. LV I I . Mediia ţ i i l e a s upra naturi i ş i asupra corpurilor în forma lor simplă îmb ucătăţesc ş i slăbesc intelectul , i a r medi­ taţiile asupra natur i i ş i asupra corpurilor în compunerea ş i con ­ figuraţia a cestora uimesc ş i destind i ntelectul. Aceasta se constată foarte bine în ş co a l a lui Leucip ş i Democrit comparată cu a lte f ilozofi i . Căci a cea şco a l ă este atît d e ocup ată de ele­ -mentele lucrurilor în cît n u se îngrij eşte de compuş i ; pe cînd celelalte sînt atît de p i erdute în a dm i r aţi a compuşilor încît nu p ă trund în simplitatea naturii. De aceea aceste feluri de cerce­ t are ar trebui să fie a lternate şi folosite pe rînd , pentru ca a stfel i ntelectul să fie făcut tot de o dată pătrunzător şi înţe ­ l egător ; i a r neaj unsurile menţionate m a i sus precum ş i idol i i care purced d i n e le să poată fi ocolite. -

LVI I I . I a t ă care este deci p revederea noastră teoretI c a pentru a îndepărta ş i a spulbera idolii peşterii, c a r e i a u naştere în cea mai mare p a rte sau din prej u decăţi, sau dintr-o pornire exces ivă de a uni s a u de a despărţi, s a u d i n parţi a l itate pentru anumite epoci, sau din mărimea sau fineţea obiectelor. Şi în general cercet ătorul naturi i trebuie să se arate neîncrezător tocmai faţă de ceea ce atrage ş i reţine mai mult i ntelectul său, ş i î n a stfel de preferinţe se i m p u ne o rezervă m a i mare pentru a păstra i ntelectul nepărtinitor ş i l impede. -

L l X. - Dar idolii forului sînt cei mai sup ărători d i ntre toţi , i do l i care s - a u strecurat în i ntelect cu aj utorul cuvintelor ş i numelor. Căci oamenii cred că raţiunea l o r porunceşte cuvin­ telor. Dar ş i cuvintele întorc ş i reflectează puterea lor asupra 48


i nt e l e ct u l u i ; d i n a c e a s t ă p r i c i nă fi lozo f i a ş i ş t i i n ţe l e a u devenit f a l s e şi i n u t i l e . C uv intele îns ă , f i i n d d e o b i ce i form ate potrivit p r i ce p er i i m u l ţ i m i i , ele taie l u c r u r i l e după ac ele l i n i i care sînt cele m a i i zb i t o a r e p entru intel ectu l v u l ga r . Şi cîn d un i ntelect m a i a sc u ţ i t şi o m a i îngrij i t ă observ a ţ i e a r v o i să s c h i m b e a c e l e l i n i i pentru a l e potrivi c u a dev ă r a te l e îm p ă rţ i r i a l e n a tu r i i , cuvintele s e o p u n . D e a ceea s e întîm p l ă că d i scuţi i l e în a l te ş i solemne a l e înv ă ţ a ţ i l o r s e term i n ă deseori î n controver s e a s u p r a c u v i nt e l o r ş i n u me l o r ; cu c a r e ( d u p ă u z u l înţe l e p t a l m a t e m a ­ t i c i en i l o r ) a r fi m a i p ru dent a în cepe, p e n t r u a l e p une î n o r d i ne, p r i n m ij l oc i r e a d e f i n i ţ i i lo r . Totu ş i , ch i a r a s t fe l de d e f i ­ n i ţ i i n u pot lec u i acest r ă u l a l u c r u r i l e n a t u r a l e ş i m a ter i a l e , d e o a rece defi n i ţ i i l e î n s e ş i const a u d i n c u v i nte, ş i a oe l e cuv i nte d a u n a ş tere la a l tele ; aşa c ă e nece s a r a recu r ge la ca z u r i l e p a r t i cu l a re 1 , ş i l a s e r i i l e , ş i l a o r d i ne a l o r , c u m v o m a r ă t a î n d a t ă cînd v o m aj u n ge l a mod u l ş i teme i u l p entru form a r e a n o ţ i u n i lor ş i a propo z i ţ i i l o r .

LX. Idolii c a r e s e i m p u n intel e ctu l u i p r i n c u v i n te sînt d e d o u ă fel u r i : e i sînt s a u nume d e l u c r u r i care n u e x i s t ă ( c ă c i , d u p ă c u m ex i s t ă l u c r u r i l ă s a t e n en u m ite d i n l i p s ă de observ a ţ i e, tot a ş a e x i s t ă nume c a r e rezu l t ă d i n p r e s u p u n e r i fant a st i ce ş i c ă r o r a n i m i c n u l e core s p u n d e în rea l i t a te ) , s a u sînt n u m e d e l u cru r i c a r e exi s t ă , d a r încă confuze ş i r ă u d e f i n i t e ş i c a r e a u fost s co a s e d i n l u c r u r i prea r e p e d e ş i necom p l et . D i n p r i m a cate­ gor i e sînt următo a r el e : s o a r t ă , prim mob i l , orbite p l a ne t a r e , e l ementul foc u l u i ş i a lte a semenea ficţi u n i , care d a tore a z ă o r i ­ g i n e a l o r unor teo r i i go a l e ş i f a l s e . I a r a c e a s t ă cl a s ă d e i do l i e m a i uşor a l u n g at ă , f i i n dcă aceste teori i pot s ă f i e d i str u s e p r intr-o s t ă r u i to a re negare ş i în l ă t u r a r e c a învech ite. D i n cont r a , cel ă l a lt fe l , c a r e i a n a ş tere d i ntr-o a b s t r a c ţ i e greş i t ă ş i stingace, este comp l i c a t ş i a dînc înr ă d ă ci n a t . S ă l u ăm , b u n ă ­ o a r ă , u n a s t fe l d e cuvînt c a umed, ş i s ă vedem cum s e înfă ţ i ­ .ş e a z ă c e e a ce e s t e semn i f i c a t p r i n acest cuvînt : ş i v o m v e d e a c ă cuvîn t u l umed n u e s t e decît u n s e m n a p l i c a t con f u z pentru a denot a o v a r i et a t e d e a c ţ i u n i c a r e n u s u fe r ă a f i re d u s la cev a determ i n a t . C ă c i el înseamnă a tît ceea ce se rev a r s ă u ş o r în a l t corp , cît ş i ceea c e î n s i n e e s t e nedeterm i n a t ş i n u e s t e s o l i d ; ceea ce totdea u n a cede a z ă u ş o r ; ceea ce se d e s p a rte şi se îm -

1. ·i

Adică

Nou l Ol'ganon

l a f a pte, l a ex perienţă.

-

Noi a irad.

49


prăştie uşor ; ceea ce se n a şte ş i se a d ună uşor ; cee a ce curge ş i e pus în m işcare uşor ; ceea ce aderă uşor l a un corp ş i - l umezeşte ; ceea ce este u ş o r ş i devine lich i d , sau, f i i n d sol id se topeşte uş o r . Astfel, cînd se aj unge l a form area ş i ap licarea cuvînt u l u i , dacă îl iei într- un înţeles, flacăra este umedă ; d acă îl iei în alt înţ,e les, aeru l nu e umed ; dacă îi ei într-altul, praful fin este umed ; dacă îl i e i în altul, sticl a este umedă . Aş a că e uşor a vedea că noţiunea este scoa s ă p r in abstr acţie fără temei n u m a i di n apă şi lichi dele obişnuite ş i ordinare, fără verifi­ carea cuvenită. E x i stă îns ă în cuv inte grade de deformare ş i greşeală. Unul din cele m a i p uţin greşite fel uri este a cel a l numelor de subst anţe, îndeosebi a l speci ilor inferioare 1 ş i bine de duse ( c ăci noţiunea de cretă ş i de nămol e bună ; de pămînt, rea ) ; un fel m a i greşit este acela de acţiuni, ca a genera, a corupe, a altera ; cel m a i greşit este a l c a l it ăţi lor (cu excepţi a a celor care sînt obiecte imedi ate ale simţurilor ) , ca greu, uşor, rar, dens, şi altele. Şi totuşi în toate aceste cazuri nu se poate c a u n e l e noţiuni s ă nu f i e p u ţ i n m a i b u n e decît a ltele, în proporţie cu m u lţimea lucrurilor care cad sub simţurile omeneşt i. LX I . Idolii teatrului nu sînt înnăscuţi, nici nu se furi­ şează în i ntelect pe ascuns, ci sînt întipăriţi ş i primiţi di n fabu­ lele t.eo r i i lor ş i din regul i l e pervertite a l e demonstraţiei. A încerca respingerea lor ar fi în opoziţie cu ceea ce am spus în ainte ; deoarece acolo unde este dez acor d ş i asupra p rinci ­ p i i lor ş i a s u p r a feluri lor de demonstraţie, orice argumentaţie este de p risos. Ş i aceasta este u n noroc, fiindcă lasă neatinsă onoarea celor antici. Căci ace i a n-au nimic de pierdut, deoarece aici este vorba numai de metod ă . Căci ( cum se zice ) şchiopul care ţine drumul întrece pe a lergătorul care nu ţine drumul , c ă c i este evi dent că atunci cînd un om aleargă î n a f a r a dru­ mulu i , cu cît e m a i iscusit şi mai iute, cu atît se v a rătăci m ai mult. Dar felul nostru de a descoperi şti inţel e este a ş a, încît lasă prea puţin ascuţi m i i ş i vigoarei spiritelor, ci f ace toate spiritele şi int.e li genţele aproa'pe egale 2 . Ca în trasarea -

1 R e a m i nt'im că s peci ile inferioare (infima species) sîn t noţiuni le c e l e m a i aprop i a t e d e l ucruri le p articu l are . - Nota trad. 2 Descartes în Discursul asu p ra metodei are a c e e a ş i încredere îp c apa · c i t a t e a m e todei , i n d e pendent de c a l i t a t e a inte'l igenţ e i . - Nota irad .

.50


unei l i n i i drepte s a u a un u i cerc perfect , dacă e făcută num ai c u mîn a , mult atîrnă de fermitate a ş i practica mîini i , dar d acă este făcută cu aj utorul r i glei s a u a l cercul u i , atîrnă puţin sau de l oc ; tot aşa este cu fel u l nostru de a proce d a . Dar deş i respinger i l e unei veder i p a rticu l a re n u sînt de niciun folos, totuşi trebuie să sp unem cev a despre sedele ş i fel ur ile acelor teori i ; de a semenea cev a despre semnele externe, care arată defectele l or ; şi, în sfîrş it, ceva despre ca uzele unei astfel de nenoroci r i ş i despre acordul aUt de dur ab i l şi de general în eroare ; în chipul acesta acces u l la a devă r dev ine m a i puţin a nevoios, i a r i ntelect ul omenesc se sup une cu m a i multă voinţă l a purificarea s a ş i l a a l ungarea idolilor s ă i . LXI I. Idolii teatrului s a u a i teoriilor sînt m u l ţ i ş i pro­ b a b i l vor fi încă m u lt mai mulţi. Căci dacă, timp de multe secole, s pi ritele o amenilor n-ar fi fost ocupate cu rel igia şi teologi a , dacă guvern ările civ i le (îndeosebi mon arhi i le ) n - a r fi fost potrivnice unor a semenea noutăţi, c h i a r î n materie de teorie, aşa că oameni i se dedică acestora cu primej dia ş i p ă gu­ b i r e a situaţiei l o r, ş i nu n u m a i că sînt nerăspl ătiţi, dar sînt ş i exp uşi l a dispreţ ş i l a inv i d ie, f ă r ă îndo i a l ă că s - a r fi născut m ulte a lte sede f i l ozofice, asemene a acelora care a u înflorit în mare varietate odinioară printre greci. Căci, după cum, pe temei u l fenomenelor eter ului , pot fi construite mu lte ipoteze a s upra ceru l u i , tot aşa şi m a i mu lte dogme felurite pot fi ridi­ cate ş i stab i l ite pe teme i ul fenomenelor filozofiei 1 . Ş i în fabulele acestu i teatru se observă ace la ş i l ucru care se găseşte în teatrul poeţ ilor, anume că n a r a ţi unile i nventate pentru scenă sînt m a i Închegate, m a i elegante ş i m a i pe p l a c u l a scultătorilor decît n a raţi u n i l e a devărate a l e istoriei. I n gener a l , în fi lozofie s a u se scoate mult din puţine l ucruri , s a u foa rte puţin din multe l ucruri ; a ş a că de ambele părţi fi lozof i a este clădită pe o teme l i e prea îngustă de experiment ş i de i storie natura l ă şi trage conc l u z i i din prea p uţine cazuri. Căci şco a l a raţion a l ă a filozofilor împrumută din experienţă cazuri felurite şi obişnuite, care nici n - a u fost coristatate cum se cuvine, nici n - a u fost examinate şi cîntărite cu atenţie ; -

de -

1 Deşi B acon c om p a ră filozof i a ş i natura, se observă a ici di ferenţiere a ştii nţei s p eci a l e a n a t u r i i d e falsa filozofie

Noia irad.

lin

început

tradiţională.

51


rest u l este l ă s a t r ef l e x i e i ş i frămînt ă r i i s p i r i tu l u i . Ma i e x i s t ă un s o i de f i lozof i , c a r e , s t ă r u i n d cu sîrgu i n ţ ă ş i exact i t a t e a s u p r a unor p u ţ i n e experimente, a u în d t ă z n i t s ă s c o a i ă ş i s ă con ­ s t r u i a s c ă d i n e l e fi lozof i i ; în t i m p ce au î n d e p ă rt a t de l a e l e toate cel e l a lte în c h i p u l cel m a i c i u d a t . Ş i m a i e x i s t ă u n a l trei l e a fel a l a c e l o r a c a re , d i n c r e d i n ţ ă ş i venera ţ i e , amestecă f i lozof i a l o r c u teo l o g i a şi c u t r a d i ţ i a ; I a u n i i d i n ei v a n i t a t e a a m e r s a ş a d e d ep a rte, încît ei a u c ă ut a t o r i g i n e a ş t i inţelor p r i ntre s p i r i t e ş i gen i i . A s t fe l , c a şi n e a m u l l o r , ş i această f i l ozofie falsă este d e irei fel u r i : sojistică, empirică ş i s uper­

s t iţioasă. L X I I I . - C e l m a i l ă m u r i t exemp l u a l p r i m u l u i fel a f o s t A r i stote l , c a r e a co r u p t f i l o z o f i a n a t u ra l ă p r i n d i a l e ct i c a s a , cro i n d l u m e a d i n c a t e go r i i ; socot i n d s u f l et u l omenesc, cea m a i nob i l ă d i n s u b s t a nţe, p r i ntre n o ţ i u n i l e de - a l d o i l e a o r d i n 1 , rezolvînd a c ţ i u n i l e densităţii ş i a l e raritliţii, p r i n c a r e c or p u r i l e dobîndesc d imens i u n i m a i m a r i s a u m a i m i c i , a d i c ă o c u p ă s p a ţ i i m a i m a r i s a u m a i m i c i , p r i n deoseb i re a neîn s e m n a t ă a a c t u l u i , ş i a p u te ri i ; s u s ţ i nînd c ă corp u r i l e p a rt i c u l a r e a u o m i ş c a re u n ică ş i proprie, ş i c ă , d a c ă e l e p a rt i c i p ă I a v reo a l t a , a t u n ci aceasta rezultă d i nt r - o c a u z ă extern ă ; şi i m p u nîn d n a t u r i i l uc r u r i l o r m u lte a lt e l e , î n m o d a rb i t r a r . To a t ă gr ij a s a e r a s ă i a s ă d i n încurcătură î n r ă s p u n s u r i ş i s ă a f i rm e cev a poz i t i v m a i m u l t î n cuvinte decît î n a d ev ă r u l l ă u nt r i c a l l ucru r i l o r . Acea s t a s e v e d e m a i b i ne d acă com p a r ă m f i lozofi a s a cu a l t e s i steme m u l t l ă u d a te p r intre gl'ec i . C ă c i homeom er i i l e lu i An a x a gor a s 2 , a t om i i l u i Leuc i p şi Dem ocrit, cer u l şi p ă mîntu l l u i P a rm en i d e s , u r a ş i i u b i re a l u i E m p e eloc l e s , reducerea corp u r i l o r Î n foc u l d i a fa n ş i reîntoa rcerea lor î n s t a r e a îngro ş a t ă , d u p ă H e r a cl i t , ­ t o a t e a ceste teo r i i a u tot u ş i , cev a el i n f i lozofi a n a t u r i i ş i a d u c c u n a t u r a , cu experienţa ş i c u corp u r i l e , p e cîn d f i z i'ca l u i A r i s ­ totel const ă , în m a r e p a rt e , d i n cuvi nte m în u i t e d i a l e c t i c ş i J A I l 1 z i e 1 11 d e f i n iţi a s l l f l e h t l u i f orml l i a tii d e Ar ' s l o le l , în t r a t a t l 1 1 Despre �'uflet ( I I , 1 ) , unde a c e s t a e s t e d e l i n i t c a " e n t e l e h i a c o r p u l'l 1 i o r g a n i z a t " , şi a s t f e l notiull e a de s u f l e t e s t e subordon a t il a l t ei notiuni f i c t i v e . - Nota trac/. 2 Dilpă Anax a go r a s , flomcomeri i l e sînt e l ementel e calitative in f i n i t divi ­

z i b i l e a l o;: corpur i l or .c a r e e x i s t il î n t r - o ml1 l ţ ime i n f i n i t ă (ca o a s e , carne, a u r e le. ) şi c a re cons t a u d i n p ă r ţ i asemilnil t o a r e (holl7oioS = a s e m e n e a ; meros = p a r t e ) În o jJo z i ţ i e C I I a t o m i i l u i Lcuc i p ş i D e m oc ri t , care n u au n i ci o c a l i t a t e ş i n u s i n t d i v i z ib i l i , f i i n d d eos'eb i ţi unul de a l t u l num a i p r i n figur ii , J I I i lrlme , ord i n e ş i poziţie î n s p a ţ i u . - Nota frac/.

52


r e l u a t e a p o i s u b n u m e pom p o a s e în me t a f i z i c ă , a ş a ca ş i cum e l e a r a v e a o v a l o a re re a l ă , ş i n-ar f i tot simple d e n um i r i . N i c i s a n u d ă m v r e o gre u t a te f a p tu l u i c ă în c ă r ţ i l e s a l e Despre animale şi în Probleme şi a ltele d i n t r a t atele s a l e vorbeşte deseo r i des p r e exp e r i mente . Căci e l a form u l at p r i n ci p i i l e i n a i n t e de a f i cons u l t a t î n m o d r e gu l a t experienţ a , i a r , d u p ă ce l e - a form u l a t î n m o d a r b i t r a r , e l p l i m b ă expe r i e n ţ a c h i nu i t ă c a p e o c a p t i v ă în j u r u l o p i n i i l or s a l e . De a c e e a e l e s t e m a i v i no v a t decît u rm a ş i i s ă i modern i , s c o l a s t i c i i , c a r i a u p ă r ă s i t cu tot u l expe r i e nţ a . LX I V. Ş c.o a l a em p i r i c ă d e f i l o z o f i e d ă n a şlere l a p ă reri m a i deform ate ş i m a i monstruo a s e decît ş co a l a sofi sti că s a u r a ţio­ n a l ă ; căci e a se f u n de a z ă n u p e l u m i n a noţi u n i lor o b i ş n u i t e ( c a re deş i sînt o l u m i n ă p a l i d ă ş i s u p erfici a l ă tot u ş i e s t e o a recum univers a l ă ş i s e r e f e r ă l a multe l uc r u r i ) , ci p e m ă r g i ­ n i r e a ş i întunecimea u n o r p u ţ i n e experi mente. D e acee a , p e n t r u a ce i c a r e s e î n d e l etnicesc z i l n i c cu a ceste e x p e r i m e n t e ş i ş i - a u p în g ă r i t i m a gi n a ţ i a cu e l e , o a stfel d e fi lozofie p a r e p rob a b i l ă ş i o a recum s i gură ; tuturor celorl a l ţ i o a m e n i , l e p a r e de necrezut :-;; i deş a rt ă . U n exem p l u i m po rt an t îl dau a l ch i m i ş t i i şi p ă re r i l e l o r ; c ă c i în vremea n o a st r ă e s t e greu de g ă s i t a i u re a a ş a cev a , c u exce p ţ i a p o a t e î n f i lozofi a l u i G i lberL C u toate aceste a , f a ţ ă d e a stfel de f i l o zo f i i n u treb u i e s ă f i e om i s ă n i c i o prec a u ţ i u n e ; c ă c i n o i p revedem ş i b ă n u i m c ă , d a c ă , în u r m a îndemn u r i l o r n o a s t r e , s e v a rec u r ge în mod s e r i o s l a experi ment ( l uînd u · se r ă m a s bun de la doct r i n e l e sofi s t i ce ) , a t u n c i , p r i nt r � o gr a b ă p rem atură ş i nesocot i t ă a intelect u l u i , s e v a aj unge p r i n s a l t ş i zbor l a u n i v er s a l e ş i l a p r i n c i p i i l e l u c r u r i lor, a ş a încît o m a re p r i m ej d i e p o a t e ven i de l a o f i l o z o f i e de a cest fel ; acest u i r ă l I t r eb u i e ch i a r de acum s ă ne împot r i v i m . �

LXV. D a r cor u p ţ i a f i l o zof i e i p r i n s u p er s t i ţ i e ş i a m estecu l teologiei este m u l t m a i r ă s p în d i t ă ş i p r i c i nuieşte m a re p a gub ă , f i e s i stemelor întregi , f i e p ă rţ i l o r l o r . C ă c i intelect u l omenesc este s u p u s i n f l uenţei i m a g i n a ţ i e i c a şi i n f l u enţei noţ i u n i l or comune. I n a d ey ă r , fel u l cert ă reţ ş i s o f i s t i c a l f i l o z o f i e i s e d u c e inteledul ; d a r acest fel f a ntez i s t , umfl a t ş i p e j um ă t ate poetic, a m ă geşte intelect u l . Căci e x i s t ă în om o ambiţie a i n t e l ed u l u i , c a ş i a voinţei , î n deosebi î n s p i r i t e l e m a r i ş i s u p e r i o a r e . D e acest s o i avem p r i ntre grec i , l a P ith a gor a s , u n exem p l u s t r ă ­ l u c i t , a so c i a t însă cu o s u p e r s t i ţ i e m a i groso l a n ă ş i m a i s u p ă �

5.1


răi-oare ; ul} altul l a P l aton Ş I In şco a l a l u i , m a i primej d ios ş i m a i subt i l . Acest r ă u s e a r ată d e a semenea , p arţi a l , ş i în a lte fi lozof i i , acolo unde se i ntroduc forme abstracte, c a uze finale � i c auze prime, cu omisiunea în cele m a i multe cazuri a cauzelor i ntermedi are ş i a ltele asemenea. Asupra acestu i punct trebuie p ă strată cea mai m are rezervă. C ăd nimic n u e mai vătăm ător c a preamărirea erorii ; şi este o a devărat ă p l a gă a intelectu lui cînd ş i închipuirile devin obiectul veneraţiei. Totuşi, ş i unii d i n moderni s - a u l ăs a t în voi a înch i p u i r i lor cu o extremă uşurinţă, a ş a în cît au încerc at s ă întemeieze un s i stem de filo­ 'Zo Îie a n aturi i pe primul capito l al Genezei, pe Cartea lui Jov �i pe a lte scrieri sfinte, căutînd printre morţi pe cei vii. Această deşertăciune trebuie s ă f ie împ iedkată ş i îngr ă d it ă cu atît m a i m u lt, cu cît d i n această amestecătură nesănătoasă a d ivinului şi a umanului i a n a ştere nu num a i o fi lozofie fantastică, ci ş i o rel i gie eretică. De acee a , este salutar d ac ă , cu spirit lucid, dăm 'credinţei numai ceea ce este a l cred inţei . LXV I . Am vorb i l destul despre a utor i t ăţ i l e v ă t ămătoare a l e fi lozofi lor care sînt întem e i ate pe noţiuni vulgare sau pe puţine experimente s a u pe superstiţii. Rămîne s ă vorbim despre m ateri alul defectuos a l teoriilor, îndeoseb i în filozofi a n atural ă . I nteledul omenesc este în s ă molipsit de înfăţişarea celor c e se întîmplă în artele mec anice, în care corpurile sînt schimbate mai ales prin compunere s a u sep a r are ; ş i el gîn deşte c ă ceva a semănător se petrece şi în n atura un ivers a l ă a lucrurilor. De a i c i a i zvorît ficţiune a elementelor şi a unirii lor pentru for­ marea corpurilor naturale. Dimpotriv ă , cîn d omul priveşte n atura l ucrîn d l i ber, e l se întîlneşte c u d iferite specii de l u cruri, animale, pl ante, m i nerale ; de unde el trece uşor la i deea c ă în n atură există anumite forme prim are, pe care natura t inde să le dezvolte ; i ar restul de v arietate el o scoate d in pie­ dicile ş i rătăcirile naturi i în împlinirea operii ei, sau din con­ f l ictul diferitelor specii ş i din transform area unei a în alta. Primei i dei îi d atorăm c a l i tăţile p r i m are ale elementelor 1 ; -

I Du p ă conce p ţ i a aris totelică a na turii În i n t enpretarea scol a s t i c ă , f i ecare e l ement e form a t din combinarea a cî t e două d i n (lele patru ca l i t ă ţ i e l eme n t are ( c a l d , rece , usca t , umed ) . Astfel a p a e r ece ş i umedă, focul e cald ş i u scat e tc. I ar oel e l a l t e c a l i t ăţi a l e corpuri l or rezu l ta t e d i n com b in a r e a modi f ic ă r i l or primare se n umesc c a l i t ăţi secund are. B aco n a d augă c a l i tăţile terţi are, cu a ter­ n are, care ?Înt Î nc ă mai concrete. Pentru B acon, c a l i t ăţi l e concr e t e , rea l e , nu sînt cele prIm are, dup ă Ar i s t otel, ci cel e urm ă t oare. - Noia irad.

54


<:elei l a lte, c a l ităţile ocu lte ş i forţele specifice ; ambele a parţin a celor goa le prescurtări teoreti ce, în 'c are spiritul se ob işnu ieşte şi prin c a re el se abate de la cercetări mai serioase. Dimpo­ trivă medicii capătă rezultate mai bune prin cal ităţile secun­ <l a re ale m ateriei ş i prin a ctivităţile lor de atracţie, de rep uls ie, <le rărire, de îndesa re, de d i l at a re, de contracţie, d e divizare, <le mutare, şi a ltele asemenea ! D a că e i n - a r fi stricat prin acele ·două prescurtări ( anume prin c a l ităţile elementare şi prin for­ ţele specifice) , toate cele l a lte, notate j ust, sa u reducîndu-Ie l a c a l it ăţi prime ş i l a amestecurile lor f i ne ş i d e nemăsurat, sa u neurmărindu-le, printr-o observare m a i stăruitoare şi mai în­ grij ită, pîn ă l a c a l it ă ţ i le d e- a l treilea ş i de- a l p atru l e a ordin, ci întreru pînd cer'cetarea în mod prematur, - ar fi făcut m ai mare progres . Puteri de acest fel ( n u zic aceleaş i , <Ci asemănătoare) n u trebu ie să fie căutate num a i în medicamentele administrate corp u l u i omenesc, c i ş i în schimbările celorl a lte corpurile a l e naturJ i . D a r este un rău încă m a i mare că ei cercetează ş i caută pr inci p i i l e stati,ce din care, i a r nu princ i p i i le motrice prin care sînt produse. Căci cele dintîi se raportă la vorbire, cele de- a l doilea l a opere. N ici nu a u vreo valoare acele distincţii obişnuite ale m i şcări i , care sînt Înşi rate în fi lozofi a naturi i , ca generaţie, ·corupţie, m ărire, micşorare, alterare şi mişcare locală. Vrem să înţelegem prin aceasta următoarele : dacă un corp, a ltminteri neschimbat, e mişcat din locu l său, aceasta este mişcare locală. D acă, fără schimbare de loc s au de esenţă , el suferă o ' 'S chim­ b are de cal itate, aceasta este alterare ; d acă, în urma a celei schimbări, masa şi cantitatea corpu l u i n u rămîn aceleaşi, aceasta este mărire s a u micşorare ; dacă el este schimbat în aşa gra d încît îşi sch imbă însă ş i esenţa ş i substanţa ş i se trans­ formă în a ltceva, aceasta este generaţie şi corupţie. Dar toate acestea sînt false păreri obişnuite, ş i nu pătrund adînc în natură ; căci acestea sînt num a i măsurări ş i perioade, nu feluri ,de mişcare. Căci ele ne arată pînă unde, nu prin ce mijloace, .sau din ce izvor. Căci ele nu desemnează vreo dorinţă a corpu­ r i lor s au vreun proces în p ă rţile lor, <C i Îş i iau ca reazem pentru diviziunea lor num a i faptul că mişcarea prezintă în mod sumar ob iectul altfel decît în ainte. Chiar cînd ei doresc s ă arate ceva cu privire l a cauzele mişcării şi s ă st a b i lească prin aceasta o .diviziune, ei introduc cu cea m a i ma re neglij enţă o distincţie 55


între m i şc a r e a n a t u r a l ă ş i c e a v iolentă 1 : o d i s t i n c ţ i e c a re este sco a s ă în gener a l d i nt r - o noţiune v u l g a r ă , f i i n dcă orice m i ş c a re v i o l entă este de f a p t ş i n a t ur a l ă cînd o c a u z ă e f i c i entă externă face n at u r a s ă l u creze a l tfel decît in a i nt e . D ar d a c ă , l ă sînd de o p a rte toate a ceste a c i nev a va observ a , bunăo a r ă , că există în cor p u r i o n ă z u i nţă de cont a ct mutu a l , aşa c ă e l e n u în g ă d u i e ca u n i t a t e a n a t ur i i s ă f i e s u s p en d a t ă s a u r u pt ă ş i a s t f \O l s ă s e ivească u n g·o l ; s a u , d a c ă c i n ev a z i ce că e x i s t ă în corp u r i o n ă z u inţă de a r e l u a d i m ens i un e a s a u înco r d a re a l o r n a t ur a l ă , a ş a că strîn s e s a u înt i n s e m a i m u l t , e l e t i n d imed i a t s ă - ş i recîş t i ge ş i s ă - ş i rest a b i l e a s c ă vechea f i g·ur ă ş i înt i n d ere ; s a u , d a c ă cineva z i ce c ă există ·în cor p u r i o n ă z u i n ţ ă de a converge către m a s e de n atură în r u d i t ă , b u n ă o a r ă corp u r i l e dense către glob u l p ămînt u l u i , corp u r i l e f i ne şi rare către cercul cer u l u i , t o a t e acest e a ş i a ltele a sem ă n ă t o a r e sînt î n a de v ă r fel u r i f i z i ce de m i ş c a re . D impotr i v ă ce l e l a l te sînt în între gime logice ş i scol a sUce , c u m reiese î n m od v ă d i t d i n ,co m p a r a r e a l or 2 . U n r ă u tot a ş a de m a re este că î n f i l ozofi i l e ş i î n teor i i le acestea totă m u n c a e che l t u i t ă în c ă u t a re a şi d i scut a r e a p r i ­ melo r p r i nc i p i i a l e l u crurilor ; pe cîn d o r i ce u t i l itate ş i p u t i n ţ ă d e a l u c r a c o n s t ă î n p r i nci p i i le m i j l o c i i . De aceea o a m en i i n u încete a z ă d e a a b s tr a ct i z a n a t u r a , p î n ă ce aj u n g l a m a t er i a potenţ i a l ă ş i n e form a t ă ; de a s eme n e a e i n u încet e a z ă de a d i seca n a t u r a , pînă ce aj u n g l a a ţomi ; l ucruri c a r e , ch i a r d a că a : fi a de v ă r ate, pot f a ce p u ţ i n pentru b i n e l e omen i r i i . L XV I I . I nteleclu l treb u i e s ă i a preca uţ i i , p entru a n u - ş i d a a sentiment u l ş i a s e înfrîna f aţă de exce s e l e filozof i e i ; exce­ sele de acest fel par s ă f i xeze i do l i i şi o a recum s ă - i perpe­ tueze, n e l ă sÎnd n ici o cale pentru î n l ă t u r a re a l o r . Aceste excese sînt de două fel u r i : p r i m u l este a ce l a care se pronunţă repede ş i f ace 'c a ş t i inţele s ă f i e d o gm at i ce ş i opera unui m a gi st r u ; cel ă l a lt , acel a c a re t ă gă d u ieşte c ă p u i-em c u n o a ş t.e vreun l ucru ş i intro d u ce o cercet a re n e d etermin a t ă , f ă r ă sfîrş i t ; p r i m u l În-

1 Ace a s t a este pr i nC Î p a,I a deosebire ari s tote l ică şi scol a s t ică . }v1 i ş c J re a , produ să de i zbire, -c are joacă un mare rol în m ec a n ic a modern ă , este con s i · d e r a t ă d e scol a s tica d re p t vi ol e n t ă . B awn o consi deră t o t n a t u r a l'ă. Vezi am ănunte a su p r a m i şc ă r i i în ac e a s t ă op eră , p artea I I , § 48. - Nol a Irad. 2 h:e a s t ă concepţie despre m işcare ca o t e n d i n ţ ă d e revenire la veche a s t a re este gre ş i t ă . B acon n · a ţ i n u t s ea m a de încerciki l e con temporane lll a i feri ­ cite. - Nota trad.

56


g'en u nche i nt e l e ct u l , ce l d e - a l d o i l e a îl s l ă beşte. C ă c i fi lozofi a l u i A r i stot e l , d u p ă ce a d i st r u s p r i n r e s p ingeri b r ut a l e ce l e ­ l a lte f i l o z o f i i ( d u p ă ob i ce i u l s u l t a n i l o r t u r c i f a ţ ă d e fr aţi i l o r ) ," a hotă rît a s u p r a t u t u ror p u nctel o r . Apo i , el îns u ş i p u rcede s ă ri dice n o i chesti u n i d u p ă p l a c u l s ă u ş i p rocede a z ă î n a ş a f e l , încît tot u l s ă f i e s i gu r ş i hotă rît ; o p r a ct i c ă ce s e m e n ţ i n e ş i e s t e î n u z p r intre urm a ş i i s ă i . D e a l t ă p a rte, ş c o a l a l u i P l a ton i ntroducea acatalepsia, m a i întîi în gl u m ă ş i în i ro n i e , d i n u r ă f a ţ ă de sofişt i i m a i b ă trîn i , P rot a gor a s , H i p i a .s , ş i a l ţ i i , c a re n u s e teme a u de cît să p a r ă că s e îndoiesc de cev a . D a r A c a d e m i a N o u ă f ă c e a o dogm ă d i n a c a t a l ep s i e ş i s - a m e n ţ i n u t l a 'ea s i ste m a t i c . Acest fel d e a gîn d i este des i gur ceva ce p a r e mai cinstit decît h ot ă rîr i l e a rb i t r a r e , deo a rece e i s p u n - s p r e deoseb i r e d e P i ron ş i u rm a ş i i s ă i - c ă t u l b u r ă foa rte p u ţ i n cercet a r e a , c i a d m i t u n e l e l u cr u r i c a prob a b i l e , d a r n i c i u n u l n u este socotit c a a devă r a t . Totuş i , dacă s p i r i t u l omene s c a deznă ­ d ă j d u i t o d a t ă de a g ă s i a devă r u l , el se a r a t ă s l ab în t o ate l u c r u r i l e , i a r rezu l t a t u l este c ă o a m en i i s e îndre a p t ă spre d i s p u te ş i d i sc u r s u r i a t r ă �ă to a r e , şi m a i degr a b ă trec de l a u n obiect l a a l t u l d ecît s ă s u sţ i n ă i ncont i n u u o cercet a r e s t r i ct ă . D a r , c u m am m a i s p u s d e l a încep u t ş i repetăm m e r e u , i ntelect u l u i o m e n e s c ş i s i mţuri l o r , s l abe cum sîn t , n u t r e b u i e s ă l i s e re f u z e încredere a , c i t r eb u i e s ă l e f i e d a t ă . LXV I I I . Atît c u p r i v i r e l a d i feritele fel u r i d e i d ol i ş i l a accesori i l e l o r : c u o hotă rî re ferm ă ş i s o l em n ă s ă l e negăm ş i s ă renunţăm la e l e, iar intelect u l s ă f i e temei n i c e l iber a t ş i curăţa t . I nt r a r e a î n îm p ă r ă ţ i a omu l u i , b a z a t ă p e ş t i i nţe, c a ş i i n t r a r e a în îm p ă r ă ţ i a ceru l u i , nimănui nu este Îngăduită -

decît aceluia care a devenit asemenea unui copil.

LX I X. - Demonstr aţi i l e v i c i o a s e sînt oarecum meterezele ş i a p ă răr i l e i d o l i l o r ; ş i ceea ce a vem în d i a lect i c ă n u f a ce decît să s u p u nă l umea c u getă r i i omeneşt i , ş i c u get area ome ­ n e a s c ă cuv i n t e l o r . Demonstraţi i l e, În a devă r , sînt o a recum în­ seş i f i l ozofi i l e ş i ş t i i nţe l e . C ă c i , după cum e l e sînt întocmite Line sau r ă u , tot aşa sînt s i steme l e fi lozofiei şi teori i l e care rezultă d m t r -În s e l e . Dar, î n p roce s u l gen e r a l c a r e d u ce d e la s i m ţ u r i ş i l u cr u r i la propoz i ţ i i ş i la conc l u z i i , demonstr a ţ i i l e d e c a re n e fo l o s i m s î n t înşe l ă to a re ş i nepotr i v i t e a i c i . Acest

57


'P roces constă d i n p atru părţi ş i are tot atîtea vici i . In prim u l rînd, impres i i l e simţuri lor înseş i sînt vicioase; căci s imţurile ne înş a l ă ş i ne amăgesc. D a r slăbiciunile lor trebuie înlătu­ rate ş i amăgirile lor corectate. I n al doilea rînd, noţi unile sînt rău abstrase din impresi i l e simţurilor; ş i ele sînt nede­ fin ite ş i confuze, pe cînd a r trebu i s ă fie definite şi bine l i m i t ate. In a l treilea rînd, este rea in ducţi a care condude :princi p i i l e ştii nţelor prin simplă enumerare ş i nu apl ică excl u ­ deri, soluţi i s a u sep arări, aş a cum există î n natură. I n sfîrş it, acea metodă de a descoperi şi de a proba care stabileşte mai întîi principi i le generale şi apoi p ropoziţii mij locii orînduite ş i dovedite prin acelea este m a re a eroare ş i nenorocirea tuturor şti inţelor. Despre aceste l ucru ri însă, p e c are a cum mumai le atingem, vom vorbi m a i pe l a rg, cînd, după ce vom f i îndepl init aceste ispăşiri ş i curăţiri ale minţii, vom înfăţiş a ,c a lea a devărată pentru expl icarea naturi i . LXX. D a r c e a m a i bună demonstraţ i a este experienţa, d a că ·ea nu se opreşte l a experimentul însuşi. Căci, dacă e trans­ pusă l a alte cazuri similare, îndată ce ace astă transpunere nu este făcută în mod regu l a t ş i ordonat, e a devine u n lucru înşelător. D a r modul obişnuit acum de- a face experimente este ,orb şi stup i d . Cutreierînd şi răt ăcind pe c ă i nesi gure ş i luînd s f at num a i de l a lucruri întîlnite la întîm p lare, ei adună multe obiecte, d a r fac puţin progres; ş i uneori sînt activi, alteori sînt obosiţi ; ş i totdeuna găsesc că dincolo există ceva ·de căutat. Căci în gener al se întîmplă că oamenii fac experi­ mentele lor în mod neîngrij it, ca ş i cum ar fi vorb a de -joc; sch imbînd puţin experimentele cunoscute, ş i , d acă nu i zbutesc, se p l i cti sesc şi p ă ră sesc încerc area ; şi chiar dacă ei se con­ s a cră experienţei m a i serioase, mai stăru itor şi mai l aborios , -ei îş i r isipesc munca d i scutînd un singur experiment, c a Gi lbert c u m a gnetul , ş i chimistul cu aurul. Un asemenea procedeu este tot atît de neîndemînatec pe cît este de mesch in. Căci nimeni nu dezvăluie natura unui lucru în lucrul însuş i ; cerce­ t a re a trebuie l ărgită c a s ă cuprindă ş i ceea ce este comun cu a ltele. Ş i chi ar cînd scot oarecare ştiinţă s a u unele opinii din experimentel e lor, ei se în dreaptă aproape totdeauna cu zel grăbit ş i nepotrivit spre pr adică ; nu numai de dragul foloa­ selor ş i a l ro a delor practic i i , ci ca s ă c a pete, cu vreo operă nouă, o a recum o garanţie că nu vor lucra z a darnic în cele-

.5 8


l a lte ; ş i de a semenea ei se l a ud ă faţă de alţii, c a s ă tre­ zea scă o a preciere mai b un ă a treburilor cu care sînt ocupaţi . Astfel . c a At a l ant a , ei p ă răsesc drumul c a să culeagă mărul d e aur, d a r în timpul a cesta îş i întrerup mersul ş i lasă să le s c a pe din mîini victori a . D a r , pe drumul adevărat a l expe­ r i enţei , pentru a aj unge l a noi înfăptuiri, trebuie s ă luăm ca mod'el înţelepciunea ş i ordinea d iv in ă . Căci dumnezeu în prima z i a creaţiei a făcut n um a i lumin a , dăruind acelei opere o zi î n t re a gă , fără a crea vreo substanţă m ater i a l ă . Tot a ş a în ·or i ce experienţă trebuie să obţinem întîi descoperi re a a d ev ă ­ r a telor c auze ş i propoziţi i ; să căutăm experimente luminoase, iar n u experimente rodnice. Căci principiile descoperite şi st a b i lite în mod j ust duc la practică cuprinzătoare, nu măr· ginită, ş i atrag după sine o m u lţime ş i o grăm a d ă de opere. Dar despre c ă i l e experienţei c a re, n u mai puţin decît că i l e j u decăţ i i , sînt înfundate ş i înch ise, vom vorb i d u p ă aceast a . A c i am vorb it n um a i d e experienţa ob işnuită ca d e un fel r ă u d e demonstraţie. I a r acum ordinea lucrurilor ne d uce s ă adău­ găm ceva despre semnele puţin m a i în a i nte menţionate (semne c a re sînt într-o stare rea în filozofiile şi teori i le ,c urente) şi de a semenea despre ca uzele a oeea ce p a re mai întîi atît de str aniu ş i de n ecrezut . Căci cuno aşterea semnelor pregăteşte ade­ z i unea ; iar exp l i carea cauzelor suprimă minunea : amîndouă vor aj uta mult să se dezrădăcineze idol i i din inteled mai uşor ş i m a i blînd. LXX I . Ş t i i nţel e pe ca re l e avem l e - a m dobîn dit a p roape în întregime de l a greci . Căci cee a ce a utorii rom ani, arabi s a u moderni a u putut să a d a u ge, n u e n ici mult, nici de m a re preţ ş i , oric a re a r fi aceste a dăugiri, este sigur că ele a u l a b a z ă tot ceea c e a u n ă scocit grec i i . Această înţelepciune a grecilor era însă p a r a d a profesorală ş i a degenerat în d ispute deş a rte, ocupaţie din cele mai dă unăto are cercet ării a devărul u i . Astfel, numele d e sofist, pe c a r e c e i c e preţu i a u filozof i a î l atr i b u i a u din d i spreţ retorilor antici, ca Gorgi a s , Prot a gor a s , H i p i a s, Pol o s etc . , se poate spune că se potriveşte t uturor, deci ş i l u i P l aton , Aristotel , Zenon, Epicur, Teofrast ş i urm a şilor lor, lui Crisip, l u i C a rneacie etc. E u n u văd decît o singură , deosebire între ei : cei d i ntîi n u erau decît o ceată de v agabonzi ş i de simbri a ş i , care col i n d a u d in oraş în oraş expunînd pre­ Juti ndeni pretinsa lor înţelepciune, pentru care cere a u b a n i ; -

59


cei l a l ţ i sînt m a i demni ş i m a i genero ş i : ei a u u n dom i c i l i u s t ab i l , d e s ch i d ş co l i ş i f i l ozofe a z ă gr a t u i t . Tot u ş i , amîn două c a te gor i i le, în c i u d a d e o s e b i r i l o r l o r , se a s e a m ă n ă prin f a p t u l c ă t o ţ i cree a z ă ş co l i ş i 3 2 a n gaj e a z ă î n d i s p ut e . Toţi înte ­ mei a z ă ş i a p ă r ă a n u m ite sede ş i erez i i f i lozofice , a stfel că t u t ur o r 8 cestor doctri n e li s e pot a p l i c a u rm ăt o a r e l e cuvinte' i ro n i ce pe c a re D i on i s i e 1 l e - a a d r e s a t l u i P l aton : " S înt vorbe d e b ă t rîni fără ocu p a ţ i e , a d r e s a te unor tineri f ă r ă experienţă " . D a r fi lozofi i greci m a i vech i , c a E m p e docl e , An a x a go r a , Leu c i p , Democr i t , P a rmeni.de, H e r a c l i t , X e n o f a n , G i lo l a u ş i cei l a l ţ i ( exc l u zîn d p e P i t a go r a c a p r e a s u p e r st i ţ i o s ) n - a u d e s ch i s ş co l i , d u p ă cîte ş U m ; e i c ă ut a u a dev ă r u l î n m a r e l i n i şte, c u m a i m u l t ă s eve r i tate ş i s i m p l it a t e , în a l te c u v i n t e c u m a i p u ţ i n ă l a u d ă d e s i ne ş i a p a renţe înş e l ă t o a r e . Ş i de a cee a , d u p ă j u d e c a t a no a st r ă , e i s - a u com p o r t a t m a i b i ne . D i n p ă cate , o p e r e l e l o r a u fost înăbuş ite c u t i m p u l . d e acele s c r i e r i mai s up e r fi c i a l e , c a re se potrivesc m a i bine Înţe l e ge r i i şi conv i n ge r i i de rîn d şi c a re p l a c m a i m u lt , c ă c i t i m p u l ( a s em ă n ă tor u n u i f l uv i u ) tîr ă ş t e n I s i n e pînă l a noi o p i n i i l e u ş o a re ş i o a re c u m u m f l a te, d a r I a s ă l a f u n d p e a c e l e c u m a i m u l t ă gre u t a t e ş i t ă r i e . N ic i a ceşt i a n - a u f o s t în s ă l i p s i ţ i d e c u s u r u r i l e n e a m u l u i l o r ; ş i e i a u f o s t p l i n i de v a n i t a t e a :.: i d e a mb i ţ i a de a întem e i a o s ed ă ; ş i e i p u n e a u p r e a m a re p reţ pe a p l a u z e l e m u l ţ i m i i . D a r cîn d , în că u t a re a a d ev ă ru l u i , ne a b atem d i n d r u m p e n t r u a s emenea n i m i c u r i , tre b u i e s ă p i e r d e m n ă dej d i a de a - I gă s i . Nu p u tem trece s u b t ă c e r e s p u se l e s a u m a i cl e grabă p rofeţi a u n u i p reot e g i p t e a n cu p r i v i r e la greci : "Vo i , gre c i i , aţi r ă m a s totd e a u n a cop i i ş i n u aveţi n i ci o ş t i i n ţ ă veche, n i c i o ş t i i nţ ă a c e l o r vech i " , D e s i g u r , e i a u cee a c e este c a r acter i s t i c l a cop i i : e i sînt g a t a a f l e c ă r i ş i n u pot s ă p rocre e z e ; c ă c i î n ţe l e p c i u ne a lor a b u n d ă în c u v i n t e , d a r e s t e a r p ă în în f ă pt u i r i . P r i n u r m a r e , n u s î n t s e m n e b u n e pent r u f i l ozofi a c u r e n t ă a c e l e c a r e r e Z l 1 l t ă d i n originea şi neamul ei. L XX I I . N u m u l t m a i b u n e decît semne l e c a r e rez u l t ă d i n c a r a cter u l locu l u i ş i n e a m u l u i s î n t a c e l e c a r e reZl1 l t ă d i n c a r a c ­ t e r u l t i m p u l u i ş i a l e p o c i i . C ă c i l a a ce a e p o c ă ex i s t a u n u m a i c u n o ş t i n ţ e p uţ i n e ş i s l abe d e s p r e t i m p u r i ş i locu r i ; ceea ce e s t e -

I T i r a n a l S i r a c l 1 z e i , pe c a re P l a t on l - a v i z i t a t cu g-î n du l de a - ş i pune prin m i j l oc i r e a lui în a p l ic a re i d ei l e pol i tice. - Nota irad.

60


l uc r u l c e l m a i r ă u , m a i a l e s pentru a c e i c a r i r e a z e m a tot u l p e e x p e r i e nţ ă . C ă c i e i n u a v e a u o i s t o r i e , v r e d n i c ă a f i n u m i t ă istorie, c a re s ă m e a rgă î n a p o i o m i e d e a n i ; c i n um a i f a b u l e :ş i z v o n u r i d i n vrem u r i l e v ech i . Ş i d i n reg i u n i l e ş i în t i n d e r i l e 1 u m i i e i n u c u no ş te a u decît o m i c ă p arte, dîn d deopotrivă numele d e s c i ţ i t u t u ror c e l o r din n o r d ş i d e c e l ţ i t u t u ror celor d i n vest. Nu c u n o ş te a u nimic despre Afr i c a , d i n c o l o de p a rtea c e a m 8 i a p rop i a tă a E t i o p i e i ; n i m i c despre As i a , d i ncolo de G an ge ; încă m u l t m a i puţin de s p re prov i n c i i l e L u m i i Noi, n i c i m ă c a r d i n a u z i t e s a u d i n v r e u n zvon b i n e înte m e i a t ; b a , o m u l ţime de climate ş i de ţ i n u t u r i , u n de nen u m ă r a t e p o p o a r e t r ă i esc ş i l oc u i esc, e r a u socot ite d e e i c a de nel o c u i t ; i a r despre d l ător i i l e l u i Democrit, P l aton şi P i t a go r a , c a re erau m a i degr a b ă exc u r s i i s u b u r b a n e decît c ă l ă to r i i îndep ă r t a te, se vo rbea c a de cev a m ă reţ. D e altă p a rte, în t i m p u r i l e n o a st r e , c e l e m a i m u l t e p ă r ţ i a l e Lum i i N o i ş i m a rgi n i l e Lum i i Vech i sînt cunos c u t e p este tot ş i prov i z i a n o as t ră de . c u noş t i n ţe a crescut l a nesfîrş i t . D a c ă ( asemenea astrologi l o r ) scoatem semne din momentul n a ş t e r i i sau gen e r a ţ i e i , n i m i c m a re n u p o ate f i p r e z i s d e s p re a c e l e f i l oz o f i i . LXX I I I . D i n t re t o a t e s e m n e l e, n i c i u n u l n u este m a i s i gu r s a u m a i i m p o r t a n t c a a ce l a scos d i n ro a d e l e obţinute. C ă c i r o a d e l e ş i î n fă p t u i r i l e s î n t o a r e c u m g'a r a n ţ i i ş i m a rtori pentr u a devă r u l f i l o z o f i e i . Acum, d i ntre t o a te aceste f i lozo f i i a l e gre­ c i l o r ş i d i n dezvo l t ă r i l e lor în ş t i i nţe p a rtic u l a re , d u p ă trecerea atîtor de m u l ţ i a n i , a b i a poate f i i nvocat u n s i n gu r experi ment c a re tinde s ă u ş u reze şi să îmb u n ă t ăţească co n d i ţ i a omu l u i s i .c a re s ă f i fo s t cîş t i ga t î n a d ev ă r d i n cercei ă r i l e ş i teor i i l e fil�­ zofi e i . C h i a r ş i C e l s us 1 re.:: u no a ş t e p e f a ţ ă ş i înţ e l e p t , s p unînd c ă a fost întîi d escop eritiî p a rtea exp e r i m e nt a l ă a m e d i c i nei ş i după aceea oamenii au f i lozofat a s u p r a e i ş i au a r ă t a i c a u z e l e ; d a r n u s - a întîm p l a t c a , p r i nt r - u n p roces i n v e rs , fi lo­ zofi a ş i cuno a ş terea c a u z e l o r s ă d u c ă la descop e r i r e a şi d e z ­ v o l t a r e a experimentelor. Ş i d e aceea n u era s tr a n i u că . l a E gipteni ( c a re r ă s p l ă t e a u p e i nvent atori c u onor u r i d iv i n e ) ex i s t a u m a i m u l te i m a g i n i d e a n i m a l e d ecît d e o am e n i , deoarece �

1 C e l s u s , Ill e d i c rom a n d i n t i m p u l l u i A u g u s t şi T i b e r i u , sec. I , î. e . l � . , e s t e a u t orll l u n e i e nci clopedii Despre arte, e1 i l l c a r e s - a p Ll s l r a t I l l l m a i Despre

arta medicală. - Not a Irad.

61


a n i m a l e l e p r i n i n s t i n ct u l l o r n a t u r a l a u p r o d u s m u l t e desco­ p e f l f l , p e cînd o a men i i prin d i scuţi i ş i prin r a ţ i o n a m ente au dat n a ştere la puţine sau l a n i c i u n a . Cîte ceva s-a p r o d u s , în a de v ă r, prin munca ch i m i ş t i l o r , d a r în m o d întîmp l ător ş i s u p er­ f i ci a l , s a u printr-o s i m p l ă sch i m b a re a e x p e r imente lor, aşa cum o b i ş n u i e s c mec a n i ci i , dar n u p r intr-o a rtă sau teorie, c ă ci t eo r i a pe care ei a u n ă scoci t - o m a i degr a b ă st i n gh ereşte expe­ rimentele decît l e aj u t ă . D e a semene a , a ce i c a re s - a u ocupat cu m a gi a n a t u r a l ă , cum o n u m e s c e i , a u de arătat p uţine desco­ periri, care n-au n i ci o v a l oa re ş i sînt înşel ă c i un i . După cum în re l i gie se cere c a cre d in ţ a s ă s e dove d e a s c ă prin f a pte, tot aşa în f i l ozofie se p ret i n d e f o a rte bine c a e a s ă fie j u decată prin r o a d e l e e i ş i s ă f i e decl a r a t ă . fără v a l o a re, d a c ă este stear p ă ; cu a tît m a i mult d ac ă , în l o c de struguri şi m ă s l ine, e a p o a rt ă gh i m p i i ş i s p i n i i d is p ut e l o r ş i cert u r i l o r . LXX I V . S e m ne treb u i e s ă f i e sco a s e ş i d i n s p o r i re a ş i p r o ­ gres u l s i stemelor ş i ş t i i n ţe l o r . C ă c i c e e a ce e s t e întem e i a t pe n atură creşte ş i s poreşte ; p e cîn d cee a ce e s t e întemei at p e o p i n i e v a r i a z ă , d a r n u sporeşte. D a că , p r i n u r m a r e , a ce l e doc­ tr i n e n - a r f i fost c a o p l a nt ă ruptă din r ă d ă c i n i l e ei, c i a r fi r ă m a s l i p ite de pîntecel e n a t u r i i ş i a r f i cont i n u a t s ă t r a gă h r a n a d i n e l , nu s - a r fi p u t u t întîm p l a n i c i o d a t ă ceea ce a m v ă z u t a c u m de d o u ă o r i în tr-o m i e de a n i ; a n ume, că ş t i inţele a u răm a s l e g ate de urme l e l o r ş i aproape în acee a ş i s t a re, fără nici o s p o r i re vrednică de b ă gat în s e a m ă , în timp ce d i mpo­ trivă e l e a u înflorit f o a rte mult s u b înteme ietoru l lor ş i a p o i au decă z u t . P e cîn d în a rtele meca n i ce , care sînt întem e i a t e p e natură ş i p e l um i n a experi enţe i , v e d e m c ă se întîmp l ă con­ t r a r u l , c ăci a cestea ( cît timp sînt p o p u l a re ) înfloresc ş i cres c în mod cont i n u u , ump lînd o a recum s p i r i t u l , m a i întîi s ă l b a t i ce. apoi f o l o s i to a re , după a ceea c u l t i v a t e ş i m ereu s p o r ite. -

LXXV. M a i există încă un alt semn ( d a c ă p oate fi num i l s e m n , cîn d m a i degr a b ă este o m ă rturi·e , b a d intre t o a t e m ă rt u ­ r i i l e cea m a i v a l a b i l ă ) , a n u m e dec l a r a ţ i a în s ă ş i a utor i lor p e ca re o a me n i i îi u rmea z ă a c u m . C ăci ch i a r a ce i c a r e s e pronunţă a s u p r a l u crur i l o r cu atît a încredere, în momentele cîn d se întorc în ei înş i ş i , se p lîng de subti l it atea n a t u r i i , de obscuritatea l ucruri l o r şi de s l ă b i ci unea m inţii omeneşt i . Acum , d a c ă ace a s t a a r f i f ă c u t ă în m o d s i m p l u , p o a te c ă i - a r în d e p ă rt a p e . ce i -

62


t i m i z i de l a cont inu area cercet ă r i i , i a r pe cei l a lţi, cu un spirit m a i arzător şi m a i p l i n de n ă dej de, i-ar putea îmboldi ş i aţîţa să meargă m a i dep a rte. D a r aceia nu se mulţumesc s ă m ărtu­ risească aceasta despre ei, c i tot ce este necunoscut şi neatins de e i ş i de m a giştr i i lor, ei îl con s i deră ca d i ncolo de m a rgi­ nile posibilităţii, ş i îl declară ca i na ccesibil pentru ştiinţă şi pract i c ă ; a stfel , în nem ă r ginita lor trufie ş i invidie, e i trans­ formă sl ăbiciunea propr i i lor lor descoperiri într-o calomniere a naturi i înseşi ş i o d i sperare faţă de toate celela lte. D i n a c e a s t ă prici n ă , şco a l a Aca demiei Noi f ă c e a din acatalepsie o dogmă ş i con d amna pe oameni l a obscur itate perpd u ă . D i n această p r i c i n ă , s - a formu l at o p i n i a că formele s a u adev ă ­ ratele deosebi r i ale l ucrurilor (care sînt de fapt l e g i a l e a ctului pur) sînt imposibil de descoperit şi dincolo de puterea omul u i . D i n această prici n ă , s - a u form u l at de a semenea a cele principii în domeni u l acţi un i i ş i a l a p l icaţiei , potrivit cărora c ă l dura soarelui ş i a focu l u i sînt cu totul deosebite în esenţă, pentru ca n u cumv a oamenii s ă - ş i înch ipuie că prin oper a ţ i i l e focul ui a r p utea rezu l t a ş i s - a r p utea f o r m a v r e u n l ucru a sem ănător înfăp t u irilor n a t u r i i . Din a ceastă pricin ă , s-a aj uns la noţiunea că num a i compoziţia este opera omu l u i , şi amestecul numai opera natur i i , pentru c a nu cumv a oamen i i s ă aştepte vreo, n a ştere s a u transform are a corp uri lor prin m ij l ocirea artei. Prin a cest semn, prin urmare, oamen i i se Iasă convi n ş i uşor s ă a n gaj eze averea şi munca lor în nişte păreri nu numa i desn ă d ăj duite, d a r ş i sortite desn ă d ăj duiri i . LXXV I . N u trebuie s ă fie trecut c u vederea n i c i semnu l că odinioară exist a u printre f i l ozofi atît de m a r i neînţel egeri' ş i deosebiri în şcol i l e înseş i ; un fapt care arată de ajuns că drumul de l a simţuri l a intelect n-a fost b ine trasat, dacă acel a ş i materi a l a l fi lozofiei ( a d i,c ă n atura lucrurilor) era ruptă ş i împrăşt i at ă în atît de felurite ş i de numeroase erori. Dar, desigur, în timpurile noastre, neînţelegerile ş i deosebirile de­ vederi asupra primelor princ i p i i şi asupra întregii filozof i i sînt în cea m a i mare p a rte stinse, în schimb asupra unor p ă rţi ale f i lozofiei mai rămîn numeroase chest i u n i ş i dispute, aşa că a p a re lămurit că nici în fil ozof i i le înseşi , n i ci în fel u r ile de demonstraţie nu există ceva s i gur ş i temeinic. -

LXXV I I . S e crede de s i gur că există un des ăvîr ş i t a cord cu fi lozof i a l u i Aristotel, deoarece, după a p ariţia e i , fi lozofiile -


m a i vech i a u d i spărui ş i a u fost d ate u it ă ri i , i a r în t i m p u l următor n - a fost g ă s i t n i m i c m a i bun ; aş a c ă se p a re că e a a fost a s' a de bine f u n d a t ă , încît a îmb i n a t î n s i n e trecutul s i v i i tor u l . M a i întî i , este f a l s ă o p i n i a despre d i s p a r i ţ i a vech i l � r s i steme d u p ă publ i c area operelor l u i Aristotel ; căci timp înde­ l ungat d u p ă acee a , ch i a r pînă în timpul lui C i cero ş i în secolele u rmătoare, operele vech i lor f i lozofi s-au p ă strat. Doar, mai tîrzi u , cîn d , din cauza n ăv ă l i r i i barbari lor în imper i u l rom a n , -ş t i i nţa omenească a n a u f r a g i a t , a t u n c i fil ozofi i l e l u i Ari siotel -ş i P l aton, ca n i şie table de u n m ater i a l mai uşor ş i m a i puţin solid, s-au p ă strat în v a l ur i l e t impul u i . De a semenea ş i în privinţa acord u l u i , oamen i i se înşea l ă , dacă con s i derăm l u c r u l m a i a dînc . C ă c i a devă r at a cord e s t e acel a c are constă î n p o ­ t r i v i re a prin j u d ecată l iberă , după ce m a i îna i nte s - a cercet at chpsti u n e a . Dar c e i mai m u l ţ i din ace i care a u aprob at f i lo­ zofi a lui Aristotel i s-au încl i n a t d i n prej u decată ş i d i n a uto­ r i iatea a l tora ; aşa că este m a i degr a b ă un fel de ascultare ş i ,de însoţi r e decît o consimţire. D a r ch i a r dacă ar f i fost u n a cord rea l ş i l a r g ră spînd i t , este a ş a d e departe d e a trebui să socot i m acordul c a pe o au toritate a devă r ată ş i sol i d ă , încît m a i degrabă există o p utern ică prezumţie contr a r ă , C ă c i cel m a i r ă u i n d i c i u de a devă r este a cel a c a re este scos d i n s i mp lul a c or d în l ucruri i ntelectu a l e : cu excepţi a î n cele d ivine ş i în politică, unde ex i st ă dreptu l de voL Căci n i m i c nu e m a i p l ăcut 'Celor mulţi decît ceea ce i zbeşte i m a g i n a ţ i a ş i înlănţu i e inte­ Iedul de noti u n i l e obisnuite, cum am z i s mai s u s . De aceea p utem trans p une foart � bine de la l ucru r i l e morale la cele i ntelect u a l e cuvintele l u i Focion c ă dacă mulţimea aprobă şi aplaudă, trebuie să cercetăm îndată cu ce am greşit ş i am păcătuit. Aşad ar a cest semn este u n u l din cele mai nefavo­

r a b i l e . Prin urmare, n u a u nimic bun semnele de a devă r .d e sol i ditate a l e fi lozofi i l or ş i şt i i nţelor d e pînă acum; fie semnele sînt sco a se d i n ori ginea lor, fie din ro adele lor, .d i n p rogres u l lor, f i e din m ă rt u r i s i r i l e întemeietori lor lor, .d i n acordul gener a l .

şi că fie fie

LXXV I I I . Tr ecem a c u.m l a cauzele eror ilor şi a l e u n e i ;atît d e l u ngi pers i stenţe î n ele d e - a l u n gu l veacurilor; sînt a tît de m u lte şi foarte putern i ce încît să nu ne mire că aceste -consi deraţ i i , pe care le înş i r , au scăpat pînă acum atenţiei D a menilor, ci singura m i r a re ar fi , c u m e l e acum În sfîrş it au - -

154


p utut pătrunde în capul u n u i muritor ş i a u putut să-I preocupe. Aceasta (după părerea noastră) este rezultatul unui a cci dent fericit m a i de grabă decît a vreunei capacităţi excepţionale; ş i trebuie s ă o socoti m m a i d e grabă o producere a timpului decît o p ro ducere a s p i ritul u i . I n primul rînd, acele multe veacuri, d a c ă consi derăm bine l ucrul , se reduc l a un m i c i nterval : căci din douăzeci ş i cinci de veacuri 1 , peste care memori a ş i ştiinţ a oamenilor s e întind, a b i a vei putea desprinde ş ase, care a u fost rodnice în şti inţe, s a u favorab i l e dezvoltării lor. In timp , ca şi în întinderi, sînt pusti u r i ş i . deşerturi. C ăci p utem număra num a i trei revol uţii ş i p e r i o ade a l e ştiinţelo r : una l a grec i, a doua l a romani, ş i u l t i m a l a n o i , a d i c ă l a naţiunile E uropei occi dent ale; ş i l a fiecare din a ceste a , abi a două veacuri pot fi socotite pe drept. Epocile i ntermedi are ale l um i i nu au fost fericite pentru crearea bogată şi în florirea şti inţelor. Pentru că nici a r a b i i , nici scol astici i nu m e r i t ă a fi menţionaţ i ; c ă c i în a c e l e timpuri i ntermedi a re, mai degrabă se striveau ştiinţele cu o mulţime de tratate decît sporeau greutatea lor. Prin urmare, prima cauză a unui progres atît d e s l ab în şt i i nţe constă drept vorbind în l i m i tele j uste a l e timpului care l e - a fost prielnic. L X X I X. l lil rîndul a l doi l e a , s e i mpune o cauză de m a n' i mportanţă pentru toţi : anume că în a cele epoci în care spiri­ tele ş i ştiinţele oamenilor înfloreau m a i mult, s a u înfloreau cel puţin măsurat, cea m a i mică p a rte a străduinţelor lor a fost închinată f i l ozofiei naturii 2 , deş i , a ceastă filozofie trebuie să fie consi derată ca marea mamă a ştii nţelor. Căci toate artele şi toate ştiinţele, dacă sînt rupte de această rădăcin ă , deşi pot fi stră lucitoare şi potrivite uzului, totuşi ele cu greu vor pro­ p ăş i . Este bine cunoscut că, după ce reli gia creştină a fost primită ş i s l ăvită, cele mai multe din sp i ritele cele mai distinse s-au îndeletn icit cu teologia ; a cestora li se of.ereau cele m a i în alte răsplătiri ş i tot felul de aj uto are le e r a u puse l a îndemîn'ă -

La cele 1 5 v,e acu r.i a l e erei n o a s t r e , B acon a daugil 1 0 v e a c u r i d i n a inte, il determ i n a epoca i s torică . Re s tu l nu este p re i s t orie, c i mituri şi legende . - Nota irad. 2 P r i n naturalis philosophia, B a con înţel ege f i lozofia întell l e i a t ă pe cer­ �etarea fenomenelor n a t u ri i , iar nu pe specu l a ţ i i a b s t racte ş i fără vreun rezultat p o z i t i v pe ntru ş t i i nţe , î n ţ ele s -c are s - a perpet u a t cu d eos e b ir e ÎIl A l i gl i a la o a m e n i i de şt i i rrţă , pînă în \·e acul a l X I X - l e a . -- /'iQla Irad. 1

p ent ru

fI

Xoul O rguuon

65


cu prisos inţă . Acest zel faţă de teologie a ocup at în deosebi acea a trei a parte sau perioa d ă a timpului de la europen i i din vest ; . şi aceasta cu a tît m a i mult cu cît în acel timp începeau să înflorească ştinţele ş i să răsară controversele rel i gioase. De a ltă p a rte, în epoca dina inte, în cea de-a doua perioa d ă , la romani , reflexiile ş i l ucrările fi lozofi lor era u preocupate ş i con ­ sumate cu deosebire de filozofi a mor a l ă (care l a p ă gîni era ca teologi a la noi ) . In acele timpuri, cele m a i bune spirite se îndeletniceau m a i mu lt cu afacerile publ ice, întinderea impe­ riului rom a n cerînd serviciile unui m are număr de persoane_ I ar acea epocă în care, în mod v ă d it , filozofia naturală a înflorit cel mai mult printre greci, reprezintă numai o scurtă parte a timpului ; căci, în timpuri l e vechi , cei ş apte n umiţi înţelepţi toţi ( afară de Th ales) se îndeletnice a u cu mora l a şi cu politica ; i a r , m a i tîrzi u , cînd S ocrate a coborît filozofi a din c e r pe pămînt, f i l ozofi a mor a l ă a predominat m a i mult ca oricînd şi a abătut m i nţile oamenilor de l a filozofia n a t ur a l ă . B a chi a r îns ăşi perio a d a în care cercetările asupra n aturii au înflorit era coruptă ş i făcută inut il ă de controversele ş i de ambiţia noilor opinii. Prin urm a re, întrucît în timpul celor trei perioade, filo­ zofi a naturală era într-o ma re măsură p ă răsită s a u împiedicat ă , nu e de m i r are că oamen i i făcea u num a i un mic p rogres în aceea , în timp ce ei �e ocu pau cu toate celel alte. LXXX. La aceasta se a d augă f a pt u l că filozofia naiu r i i , chi a r printre acei care i s - a u consacrat, a cîştigat rareo r i , îndeosebi în timpuri le m a i noi, un om l iber ş i f ă r ă prej u decă ţi. Numai întîmpl ător vreu n c ă l u gă r în chi l i a l u i , sau vreun nob i l i n c a s a l u i de l a ţ a r ă a u dat exemp l u ; i a r, î n cele din urmă , fi lozofia naturii a fost tratată ca o trecere s a u punte l a altcev a . Şi a ceastă m are mamă a ştii nţelor a fost coborîtă într-un m o d nedemn l a r o l u l de servitoare ; e a a re de fă cut treburile medi­ cinei sau ale m atem atici i , ş i de a semen ea să spele spiritele ti nere necoapte ş i să l e dea un prim lustru, pentru ca ele s ă fie pregăt ite a primi după a ceea un altu l . I ntre timp, ni meni să nu aştepte un mare progres în şti inţe, cu deoseb ire în p a rtea lor practică, cît timp filozofi a naturii nu este continuată pînă l a şti inţele p articu l a re, i a r ştiinţele p a rticulare ' nu sînt raportate la fLlozofi a naturii . De aceea astroilom i a , optica, muzica, cele mai multe arte mecan ice, medicina îns ăşi, b a ( ceea ce ne miră m a i mult) filozofia mora lă ş i politică precum ş i şti inţele logice -

66


sînt l ipsite de înălţime ş i de a dîncime, ci a lunecă pe suprafaţa ş i în v a rietatea lucruri lor ; pentru că, după ce aceste ştiinţe p a rticu l are au fost o dată despărţite şi constitu ite, ele n - a u m a i fost hrănite d e filozoHa naturii, deşi ele ar fi putut trage din a devărata cuno a ştere a mişcărilor, a r a zelor, a sunetelor, a ţes ă ­ turii interne ş i a f i gurii corpurilor, a a fecţiuni lor sufletelor ş i a concepţiilor intelectuale noi puteri ş i dezvolt ări- Ş i de aceea , nu e de mirare dacă ştiinţele nu cresc, dat fiind că sînt rupte de rădăcinile IOL LXXX I . Mai există o altă cauză, mare şi puternică, pentru care ştiinţele au progres at puţin. E a este următoarea : nu este posibil a în a inta sigur, cîn d ţinta însăşi n - a fost bine determinată ş i fixată . Ţinta a dev ărată ş i l egitimă a ştiinţelor nu este decît aceasta : să înzestreze v i a ţa omene ască cu noi descoperiri şi m ij lo a ce. D a r cei m a i mulţi nu vor să ştie nimic de aceast a , ci se gîndesc cu totul l a cîştig ş i l a meşteşu g ; num a i întîmplător cîte un artist de un spirit m a i pătrunz ător ş i doritor de glorie se trudeşte pentru o nouă i nvenţie, făcută de cele mai multe ori pe socotea l a avutului său. Dar cei m a i mulţi sînt dep a rte de a -ş i propune să sporească tot a l itatea a rtelor ş i a ştiinţelor, ci din fondul existent n u iau decît ceea ce ar putea folosi meşteşugului, cîştigului, fa imei sau a ltor foloase. Dacă vreunul din atîţia se simte atras de ştiinţă cu sinceritate şi de dragul ei, ch i a r la acest a vom descoperi că urmăreşte m a i mult v arietatea în cercetări ş i - teorii decît cer­ cet area severă ş i aspră a a devărului- Şi d acă întîmpl ător s - a r găsi un cercetător m a i stăru itor a l a devărului, ch i a r a cesta v a căuta un a stfel de adevăr, care să d e a satisfacţie spiritului ş i intelectului prin arătarea d e cauze de m u l t t i m p cunoscute, i ar nu a devărul, care este o chezăşie de noi opere ş i de nouă lumină a princip i i loL Astfel, dacă scopul ştiinţelor n - a fost încă de nimeni bine formulat, nu e de mirare că oamen ii au greş it în ce p riveşte m ij loacele. -

LXXX I I . Chia r dacă scopul şi ţinta şt iinţelor, atît de rău formul ate de către oameni, a r fi fost formul ate bine, totuşi ei ş i -au a les o cale spre ele cu totul greş ită ş i de nepract icat. Drept vorbind, ne umple sufletul de uimire împrej urarea că niciun muritor nu s-a preocup at şi n - a pus la inimă să deschidă intelectului omenesc o cale ş i să-I îndrumeze, pornind de la -

67


d atele simţur i lor şi de l a o experienţă ordonată ş i b i ne funda tă , ci totul a fost l ă s at a f i hotărît de neg u r a tradiţiei, de vîrtej ul ş i de îngrămădire a argumentelor, s a u de valurile şi de ocol u r i le întîmpl ă r i i ş i a l e unei experienţe grosol ane şi nefundate. Dacă consi d erăm imparţi a l şi a tent care este calea pe care o amen i i s a-u obişnuit s ă o practice pentru cercetare a ş i descoper i re a vreunu i lucru, î n primul rînd v o m observ a , făr ă îndo i a l ă , o metodă de descoperire foarte s i m p l ă ş i neartific i a l ă , care l e este cea m a i fam i l i a r ă oamenilor. Aceasta nu este a lta decît u rm ă ­ toarea : cînd c ineva se h otărăşte ş i se p regăteşte s ă descopere cev a , el se întreab ă m a i întîi şi iscodeşte tot ce s-a zis asupr a chestiuni i d e către alţi i ; apoi el a d augă propria s a reflexie ; ş i a ş a , după m ultă frămînta re a m i nţi i , el stoa rce s p i ritul s ă u ş i o a recum î i pretinde s ă - i d e a oracole. Această metodă n u are nici un fundament, CI se învîrteşte numai în p ă r er i . Un a ltul chiamă di alect ica pentr u a - I aj uta la descoperire ; d a r aceasta n u stă în legătură cu chest i u nea d ecît c u nume le . D i a lectica n u descoperă princi p i i ş i propoziţi i importante, d i n care a rtele sînt alcătuite, ci num a i propoziţi i care p a r a f i de acord cu ele. Dar pe cei mai curioşi ş i stă ruitor i , cu preocu p ă r i , ca re îi cer probe ş i descoperi r i de p r i nc i p i i ş i de p ropoz i ţ i i importante , d i alectica, prin r ă s p uns ur i bi ne cunoscute, îi trimite l a cre­ d i nţa, o arecum l a veneraţi a , care trebuie s ă fie acordată fiecărei a rte în p a rte. Ne r ămîne simp l a experienţă care, cînd nu s e înfăţişează s i ngură , se numeşte întîmplare ; iar cînd o provocăm n oi , expe­ r i ment. Dar această experienţă este, cum se spune, ca o mătură desfăcută sau ca o simplă bîj bîi a l ă , cum fac oamenii noaptea pi pă ind toate, cîn d din întîmpl are n u n i meresc drumul drept , p e cînd �ste mult m a i uşor şi m a i cuminte s ă a ştepte z i u a sau � ă a p r i n d ă lumina ş i a p o i s ă - ş i găsească drum u l . Dim potrivă experienţa bine ordon ată întîi aprinde lumina şi apoi porneşte l a drum ; începe cu experienţa ordonată ş i cuprinzătoare, nu c u u n a prip ită ş i d i b u itoare, ş i în cele d in urmă extrage pro­ poziţii le, iar d in aceste propoziţii, o dată stabil ite, se ded uc noi experimente ; deoarece nici cuvînt ul divin nu a acţionat în m a s a lucrurilor fără ordine. Prin urmare, oamenii s ă înceteze de a se mira că mersul şti inţei nu s - a terminat pîn ă acum, căci e a s - a dep ărtat de la adevăratul e i drum ; p r i n experienţa p ărăsită, ştiinţa se încu rcă în ea în s ă ş i ca într-un lab i rint, pe cînd metod a a devărată d uce, 68


p r i n p ă d ur i l e experienţe i , pe o cărare dreapt ă , l a l u m i n i ş u r i l e

a x iomelor.

LXXX I I I . A crescut în mod uimitor a cest rău, din cauz� u nei vech i p ă reri sau aprecieri umflate ş i dăunătoare, anume că m a iestatea spiritului omenesc este ştirbită cînd e l se ocu pă îndelung ş i mult cu experimente ş i c u obiecte particu l a re ş i determinate, m a i a les fiindcă a stfel de lucruri erau prea obos I ­ toare pentru cercet are, prea j osnice pentru reflexie, prea gro­ solane pentru expunere, prea anevoioase pentru practică, pre a nenumărate ş i p r e a gingaşe. Astfel s - a s p u s , î n c e l e d i n urmă , c ă drumul cel drept nu numai că a fost părăsit, d a r ş i năpăd it ş i înch is, iar experienţa u rîtă , cîn d nu era p ă r ă sită şi ră u că lăuzită . -

LXXX I V . - Oameni i a u fost împie d ica ţ i de a f ace p rogrese în şti inţe şi aproape vrăj iţi din cauza respect ul ui faţă de antich i ­ tate, de autoritatea oameni lor socotiţi m a r i î n f ilozofie, ş i , în cele din urm ă , de o p i n i a pub l i c ă . Despre ultima, am vorb it mai sus. rn ce priveşte antichitate a , opini a pe care ş i - a u făcut-o o amen i i este cu totu l neîntemeiată ş i nu corespunde n i c i decum c uvînt u l u i îns u ş i . Căci bătrîneţea ş i vîrst a străveche a l u m i i este atributul propri u l u i nostru timp, iar nu al acelei epoci mai tinere a lumii, în care cei vech i a u trăit. Acea vîrstă era n u m a i faţă de noi mai bătrînă şi mai m are, faţă de l ume era mai tînără şi m a i mică. Ş i întocm a i cum aşteptăm în a devăr de l a un bătrîn , n u de l a un tînăr, o cunoaştere m a i a dîncă a lucruri lor ome­ neşt i ş i o j u decată mai matură, deoarece a cel a are experienţă , a văzut, a auzit ş i a gîndit multe ş i felurite, tot a ş a se poate a ştepta de l a epoca noastră ( d acă e a ş i - a r cunoaşte puter i l e ş i a r v r e a s ă încerce ş i s ă facă o sforţare) m u l t m a i mult decît de la acele t impuri vech i . Căci epoca noastră, f i i n d m a i în vîrstă faţă de lume, a sporit ş i a strîns nenumărate experimente şi observ a ţ i i . Trebuie s ă apreciem de asemenea f a p t u l c ă, datorită n a v i ­ gaţ i i lor ş i căl ători i lor îndelungate c a r e s - a u înmulţit atît de mult în timpul nostru, s - a descoperit ş i s - a observat în natură o infinitate de l u crur i , c a re pot ră spînd i o lumină nou ă as up ra fi lozofiei. Ş i desigur ar fi o ruşine p entru neamul omenesc c a , după ce s - a u descoperit ş i s - a u descris î n z i lele noastre p e globul mater i a l nemărginite ţinuturi, anume pămînt ur i , m ă r i şi

69


aştri, graniţele globului intelectual să rămînă restrînse l a cercul mărginit al vechi lor descoperiri. In ce priveşte autorii, este o dovadă de cea mai mare meschinărie să acorzi unor astfel de autori o infinitate de pre­ rogative păgubind timpul, autor al a utorilor înşişi, şi ca atare a devărat izvor a l oricărei autorităţi, de drepturile sale. Căci pe drept s - a spus că adevărul este fiul timpului, i a r nu al a uto­ rităţi i . Astfel, nu este nici o mirare dacă antichitatea, autori­ tatea şi opinia publică au fermecat puterea oamenilor În aşa fel , încît ei n-au mai putut să se obişnuiască ( asemenea unor ' vr ăj iţi ) cu lucrurile înseşi . LXXXV. Nu numa i admiraţia anti chităţi i, a a utorităţ i i ş i a opiniei publice a forţat inventivitate a omului să se oprească la descoperirile făcute, ci ş i o admiraţie pentru operele înseşi pe care neamul omenesc le-a înfăptuit de mult timp. Cînd cineva p riveşte varietatea şi frumuseţea aparatelor pe care artele mecanice le-au produs şi le-au introdus pentru cultura omului, va fi desi gur mai înclinat să admire bogăţia omu l ui decît să simtă l i psurile simţurilor, nu va lua de loc în seamă că obser­ vaţiile primitive ale oamenilor şi operaţiile naturii ( care sînt sufletul şi principiul mişcător a toată acea varietate ) nu sînt multe, nici de mare întindere, şi că restul este o chestie de răbdare şi de mişcare fină şi regulată a mîinei şi a instrumen­ telor. A stfel, bunăoară, facerea ceasornicelor este un l ucru del i cat şi îngrij it, care s-ar zice că imită globurile cereşti în mişcarea lor circulară, pulsul animalelor în mişcarea lui con­ tinuă ş i regulată, ş i tot uş i , aceasta atîrnă de unul sau două princip i i ale natur i i . De asemenea, d a c ă cineva priveşte fineţea artelor liberale, s a u chiar aceea care se referă l a a l cătuirea corpurilor natur a le prin artele mecanice, şi ţine seama de astfel de lucruri, ca descoperirea mişcări lor cerului în astronomie, a armoniei în muzică, a l iterelor a lfabetului ( pînă azi încă neîntrebuinţate de chinezi ) în gramatică, sau, iarăşi în lucruri mecanice, descope­ rirea operelor lui B a chus şi Ceres, adică prepararea vinului ş i berei şi facerea pîinei ; descoperirea delicateselor d e masă , a distilaţii lor ş i a a ltor asemănătoare ; şi dacă acela reflectează şi notează cît timp a trecut pentru ca aceste l ucruri să aj ungă la starea prezentă (căci toate sînt antice, afară de a istilare ) şi iarăşi (cum s-a zis despre ceasornice ) cît de puţin ele dato-

70


rează observaţiilor ş i principiilor naturii ş i cît de uşor a r fi p utut fi descoperite ele prin ocazii favorabile şi prin cunoştinţe care s-au impus de la sine, - acel a va înceta uşor de a se mai .11 ira , şi dimpotrivă , vom deplînge starea omenirii văzînd că Î ll cursul atitor veacuri a existat o atît de mare sărăcie şi nerodnicie de a rte ş i invenţii. Ş i totuşi, chi a r a ceste descoperiri, pe care le-am pomenit, a u fost mai vechi decît filozofia ş i artele i ntt:lectu a l e ; aşa încît, pe bună dreptate, se poate spune că, o dată ce a u început ştiinţele raţiona le şi dogmatice, a încetat inventarea operelor folositoare. Tot aşa, dacă cineva se îndreaptă de la ateliere la biblio­ teci şi a dmiră imensa varietate de cărţi pe care le vede a colo, după ce va cerceta ş i va cîntări cu atenţie materi a ş i con ţinu­ turile lor, desi gur că admiraţia lui se va tra nsforma în ceva contrar ; cînd va fi observat repetiţiile lor nesfîrşite ş i cum oamenii mereu spun ş i fac acela ş i lucru, el va trece de l a admiraţia varietăţii l a mirare faţă d e sărăcia şi raritatea subiec­ telor care a u stăpîn i t şi au ocupat pînă acum minţile o amen ilor. Ş i dacă i arăşi cineva îş i îndreaptă privirile spre acele care sînt socotite mai mult ciudate decît raţionale, şi consi deră mai de aproape operele a lchimişt ilor sau ale magicien i lor, el va sta poate la îndo i a l ă dacă a celea merită mai mult să rîdem de ele decît să le deplîngem asupra lor. Căci a lchimistul trăieşte dintr-o nă dej de nezdruncinată, şi cînd lucrul nu izbuteşte, dă vina pe vreo greşea l ă a s a ; el îşi spune că n-a înţeles de aj uns cuvintele a rtei s a u ale a utorilor s ă i , din care cauză se Întoarce la tradiţii şi la şoptirile din a uzite ; sau îş i spune că în manipulările sale a făcut vreo greşea l ă în ce priveşte rigu­ rozitatea şi momentele, din care CailZă repetă experimentele s a le la infinit. Şi dacă, uneori, prin norocul experimentelor, aj unge l a ceva ce p a re nou sau nu merită a fi dispreţuit din cauza utilităţii, el îşi hrăneşte sufletul cu astfel de rezultate, le l a udă ş i le preamăreşte exagerat, i a r pentru celela lte se mîngîie cu nă dej dea. Totuşi nu se poate tăgădui că alchimiştii au făcut multe descoperiri bune şi a u d ăruit oamenilor invenţi i folositoare. Dar lor li se potriveşte destu l de bine a cea fabulă despre omul bătrîn care a lăsat moştenire fiilor s ă i o comoară, zice-se, îngrop ată într-o vie, pretinzînd că nu cunoaşte locul exact ; într-acestea fiii au apucat cu sîrguinţă să s ape via , n�au găsit acolo comoara, dar recolta de struguri a fost îmbel­ � u gată în urma cultivări i . Dimpotrivă partizanii magiei natu71


rale, care explică orice l ucru prin s i m p a t i i , ş i antip atii p r i n pre­ supuneri goale ş i neîntemei ate, a u atribuit lucruri lor puteri şi activităţi miraculoase ; şi d a că vreodată e i a u produs opere, acestea a u fost potriv ite m a i m u lt pentru admiraţie şi noutate decît pentru roade ş i utilitate. De a ltă pa rte, în ce p riveşte magia superstiţioasă ( d acă trebuie să vorbim şi de aceast a ) este de observat că, numai în subi ecte anumite ş i de natură defi nită artele curioase ş i super­ stiţioase a u putut înfă ptui sau a u exercitat ceva l a toate n aţiu­ nile, epocile ş i chiar rel i gi i l e . Asupra a cestora , prin urmare, p utem trece. I ntre timp, n u miră nici decum dacă părerea că sîntem bogaţi a fost cauza sărăciei . LXXX V I . - Admiraţia, în s i ne s i m p l istă şi aproape cop �­ I ă r e a scă a oamenilor pentru cunoştinţe ş i arte, a fost m ă r ită prin şireteni a şi dib ă c i a acelora care a u cultivat ş i au popu­ l arizat ştiinţel e. Căci ei le înfăţişează cu atît a p retenţi,e şi par a d ă , ş i le expun l u m i i atît de măestrite ş i oarecum perso­ nificate, încît ele produc în oameni impresi a că sînt perfecte în toate privinţele şi term inate. Dacă priveşti metoda ş i c l a s i f i ­ c ă r i l e l o r , ele p a rcă îmbrăţişează ş i cupri n d t o t ce se referă l a subiectul dat. Ş i , d e ş i termeni i c l a s ificări i sînt rău umpl uţi ş i nu sînt oarecum decît cutii goa l e, totuşi pentru i ntelecttrl vulgar ele se prezintă în forma ş i în felul unei şti inţe perfecte. Dar cei d intîi ş i cei m a i vechi cercetători a i adevărul u i , f i i n d m a i cinstiţi şi m a i spont a n i , e r a u obişnuiţi s ă formuleze cunoştinţa pe care a u cîşti g'at-o din cercet area l u crur i l or şi pe care hotărăÎseră să o strîngă pentru apl icaţie în aforisme sau în sentinţe scurte şi risip ite, nelegate printr-o metodă ; şi nici nu pretindeau să îmbrăţişeze ş i s ă predea între aga artă. Dar, cum stau lucrurile acum, nu ne miră de loc dacă oamenii nu cercetează mai departe lucrurile care le-au fost transm i se ca perfecte şi ca terminate de mult în toate privinţele. LXXXV I I . - S i stemele antice a u primit un m a re spor d e preţu ire ş i de încredere d atorită vanităţii ş i uşurinţei acelora c a re a u propus cev a nou, îndeosebi în l atura act ivă ş i pra ctică a filozofiei natur i i . Căci n-au l i psit flecari şi v i s ători care, p a rte din credulitatate, pa rte din înşelăciune, au indus în eroare ome­ nirea cu promisiu ni , oferi n d şi promiţînd : p relungirea vieţi i , întîrzierea bătrîneţei , uşurarea durerilor, îndreptarea defectelor 72


naturale, a înşe lăciun i i simţuri lor ; arta de a înlănţui ş i înteţi a fecţiunile, l u m i n a rea ş i exa ltarea facultăţilor i ntelectuale, iransmutarea substanţelor, întărirea ş i în mulţirea m işcărilor după voie, amestecul ş i comb inarea aer u l u i 1 , derivări ş i produ­ c e r i de infl uenţe cereşti, gh icire a l ucrur i lor v i itoare, prezentarea l ucruri lor t recute . ş i rev e l a rea l ucrur i lor secrete, ş i încă multe altele. Dar, în privinţa a cestor p romi ţători d a rnici nu se înş a l ă ppe a mult acei c a re a u a prec i a t că există tot atît de multă deoseb i re, în ce priv eşte filozof i a , între g'o a lele l or teorii ş i a rtele a devărate, c a şi î n istorie între isprh i l e lui Iuliu Ce z a r sau Alexandru cel M a re ş i isprăv i le l u i Am a d i s a l G a l iei s a u Artur a l B ritaniei . Căci <lce i genera l i i l uştri au făcut de fapt mai m a r i l ucruri decît aceşti eroi fantastici au făcut în imaginaţie ; d a r ei l e - a u făcut pri n m ij loacele şi pe c ă i le acţi unii, n u pe ac el e a l e fabul el or s a u a l e minuni lor. Totuşi, e s te nedrept s ă nu acordăm încredere documentelor a devă rate, pentru că el� a u fost uneori deformate şi f a l s i fi c ate prin fabule. De acee a , nu e d e mirare dacă no i l e proi ecte ( î n deosebi cînd se referă l a opere ) sînt vătămate d i n pricina acelor înşe lători c are a u încercat a cel a ş i l ucru ; fi i ndcă excesul l o r d e vanitate ş i dez, gustul pe c a re l - a u p rodus a u d i strus şi acum orice avînt pentru asemenea întreprinder i . LXXXV I I I . M u l t m a i multă p a gubă a u sufer i t ştiinţele> prin timid itatea oamenilor ş i prin sărăcia ş i micimea sarcini lor pe care iscusinţa omene ască ş i le-a pus Îna i nte. Ş i (ceea ce este mai rău ) a ceastă timi ditate se întovă răşeşte cu aroganţa ş i cu mîndria. Căci, în primul rînd , în to ate a rtele se întîl neşte acea rezervă, care acum a devenit fam i l i a r ă , că autor i i atribuie naturii slăbiciunea a rtei lor : ceea ce a rt a lor nu poate , ei susţin că este impos i b i l în natură ca ş i în a rtă . In a devăr, n i cl o artă nu se poate condamna , d a că este ea însăşi j udecător. Pe lîngă aceasta, filozofi a care este a cum la modă cuprinde în sine ş i cultivă a numite propoziţii ş i dogme, a l căror scop ( dacă sînt examinate cu luare aminte) este să conv ingă pe oa meni că nimic a nevoios, nimic p rin care n atura a r putea fi constrînsă ş i subj ugată nu poate f i aşteptat de la priceperea -

1 I n î n ţe l e s t l l de a l l I o d i f i c a c l i i i la avînd în vedere slLperstiţi i le pri l l l i t ive, s ă u î n Ang.J i a . - Nota I rad.

�al1

de ,1 prodtlc e p l o a i e la i i m p , Bacon c a re erati f o a r l e răspînd i t e pe t i l1 l Pt l l

73


� i munca omenească ; drept i l ustrare, am vorbit înainte despre <leoseb irea esenţi a l ă între căldura soarelui ş i cea a focului şi ·d espre neamestecu l l or . Lucruri le acestea, dacă le privim m a i de aproape, t i n d c u t o t u l l a îngrădirea nedreaptă a puterii omeneşti şi la o d i spera re intenţionată şi nefirească, care nu numai tulbură aşteptările n ă dej di i , dar ş i înt,rerupe nerv i i şi i mbord urile activităţii şi înlătură sorţii experienţei însă ş i . Şi toate acestea numai pentru ca arta lor să He socotită perfectă ş i pentru glor i a deşartă ş i dăun ătoare de a face să se creadă că ceea ce n - a fost încă descoperit ş i Înţeles în general nu poate să fie descoperit şi înţeles în v i itor. Şi ch i a r dacă cinev a se îndreaptă spre realitate ş i încearcă să găsească cev a nou, el îşi l imitează scopu l ş i interiţia l a cercetarea ş i l a prelucrarea unei si ngure descoperiri (şi nu mai m u l t ) . De aceea natura magnetu l u i , fluxul ş i refluxul m ă r i i , fenom enele cer u l u i şi alte lucruri de acest fel, care parcă au cev a m isterios, au fost tratate pînă acum f ă r ă mult succes. C ă i este cu totul nepotrivit s ă 'cercetăm n a t u r a un u i l u c r u î n s i n e însăşi, deoarece aceeaşi natură, care a p are în unele . l u cruri l atentă ş i ascunsă, este în altele v ă d i t ă şi p i p ă i b i l ă ; de unde, în primul caz, produce m irare, În al doilea, nu trezeşte atenţ ia , după cum natura soli d ului în lemn sau în p i atră nu este observată, ci este prezentată sub denumirea de soliditate, fără altă cercet are pentru ce teama de separare sau de întrerupere a continuităţii este ocolită ; pe cîn d l a băşici ap are acelaşi lucru fin şi mi n u n at, întrucît aceste băşici se acopere cu anumite pel icule, croite ciudat în formă de emi sfere, aşa că întreruperea conti­ nu ităţii este vădită pentru moment. De fapt, ceea ce în unele lucruri e socotit u n secret are în altele o natură manifestă ş i cunoscut ă , care nu v a fi nici­ <odată recunoscut ă cît timp experimentele ş i teoriile oamenilor sînt angaj ate numai asupra primelor. Dar, în general vorbind, în mecanică, descoperiri vechi trec drept noi, dacă cineva le rafinează sau le împodobeşte, sau le uneşte şi le combi n ă , sau 1e .Împerechi ază pentru o întreb u i nţare m a i lesnicioasă sau 'f ace l ucrarea m a i mare sau mai mică . în m ater i a l şi volum decît se obiş nuia pînă acum. Astfel nu e de mirare dacă invenţ i i nob i le ş i vrednice de neamul omenesc n-au fost a d u s e l a lumină, cîn d oamen i i au fost mulţumiţi şi încîntaţi cu s arcini atît d e neÎnsemnate ş i de cop i l ă reşti, ş i ş i - a u închipuit ch iar că ele. au urmărit ş i ali atins cev a mă reţ. 74


LXX X I X. D a r, ceea ce nu trebuie uitat, este că fi lozof i a n aturii , î n toate timpurile, a avut de înfruntat un duşman hîrţuitor şi tenace ; acest duşman este superstiţi a, este zelul orb ş i nemăsurat pentru reli gie. Căci vedem că ch i a r l a greci , acei care au îndrăznit m a i intîi s ă arate cauzele naturale, neob işnuite urechilor omeneşti, ale trăznetului ş i a le furtu ­ n i lor au fost, pentru aceasta, invinuiţi de impietate faţă de zei ; m a i vedem de asemene a că unii d i n vech i i părinţi a i b isericii n-au făcut o primire m a i bună celor care, în urma unor de­ monstraţii foarte s i gure, pe care n i c i un om cu bun simţ n - a r în d răzni s ă le comb ată azi, susţineau că pămîntul este sferic ş i că prin urmare trebuie s ă existe antipoz i . Putem chiar spune că, aşa cum stau l ucruri le acum, cercetarea naturii este m a i grea ş i m a i primej d ioasă d i n pricina S umelor 1 ş i a metodelor teologi lor scolastici , care au orinduit teologia (in vederea p uterii lor) într-un corp de ştiinţă, de unde a rezultat că fi lozofi a b ăt ă i oasă şi încîlcită a l u i Aristotel s - a amestecat mult mai mult decît a r fi treb uit în domeniul relig·iei . Există a It fel de opere tinzind către ace l a�i scop ( d a r pe a lt ă cale) , a nume di zertaţiile acelora care nu s -au temut s ă deducă ş i astfel s ă întărească d i n principiile ş i autorit atea filo­ zofilor a devărul re l i giei creştine celebrînd cu multă pompă şi solemnitate, ca legitimă, căsători a credinţei ş i a simţurilor, impresionind s p iritele prin plăcuta variet ate a temelor ş i a expres iilor ş i a mestecînd in rea l itate lucrurile divine cu lucru­ rile omeneşti, care sint atît de deosebite. Dar î n toate aceste scrieri, unde se amestecă teologia cu filozofia, nu intră decît ceea ce admite fi lozof i a de ast ă z i . Tot ceea ce este nou, chi a r d a c ă este m a i bun, nu nu m a i că este înl ăturat, dar este nimicit . I n sfîrş it, veţi găsi că, din nepriceperea unor teologi, a c cesul l a o a lt ă filozofie, oricît de îmbunătăţită, este aproape exclus. Unii se tem , în simplitatea lor, ca nu cumva o cer­ cetare m a i a profund a t ă a naturii s ă nu depă ş ească limitele în ­ · gă d uite a l e măsurii ; ei transpun şi răstălmăcesc ceea ce se. sp une în scrierile sfinte împotriva acel ora care s cormonesc in m i sterele sacre, în lucrurile a scunse ale naturii, care nu sint -

1 Sumele ( S ummae ) erau l ucrări sco l a s t i c e . c a re pretindeau să f i e un fel de enciclopedii fi l ozof ic e. B acon s e refera a ic i l a asemene a opere, care e r a u încă s t u d i a t e În u n i vers i t ăţi l e d i n t i m pul s ă u şi ca re stinje-Fleau dezvol t a rea cercet ări l or ş t i inţ i f ice. - Nola Irad.

75


oprite de n i ci o interdicţie. A lţi i gi n desc fel ş i c h i p că , dacă n u se c u nosc mij loacele prin care se produc l u crur i le, orice l ucru poate fi raportat m a i uşor l a mîna ş i l a b a gheta divină ( după p ă rerea lor în cel mai mare i nteres al rel i g iei ) , ceea c e n u este altcev a decît a mulţumi lui dumnezeu printr-o min­ ciună. Alţi i se tem ca s ă n u fie u n exemplu ş i ca nu cumva mişcări ş i sch i mb ă r i în f i lozofie s ă se întindă şi să sfîrşeao;că în rel igie Ş i a l ţ i i , în sfîrş it, p a r în grij oraţi ca n u cumv a , În cercetarea natur i i , să poată fi găsit ceva care s ă răstoarne, s a u cel puţin s ă sl ăbească a utoritatea rel i giei , c u deosebire printre cei fără învăţătu r ă . D a r a c este două temeri mi se p a r că m i roase a înţel epciune p ă mîntea scă . Oamen i i , în c olţuri l e ascunse a l e spiritul ui l o r ş i î n secretele cu getă r i i l o r , se în ­ doiesc şi n u se încred în forţa r e l i giei şi în stăpîn i rea credinţei asupra simţurilor şi de acee a se tem că cercetarea adevăru l u i î n natură l e - a r putea fi primej d ioa s ă D a r , d a c ă chestiunea est e privită în adevăratul ei în ţeles, f i l ozofi a n aturi i este, după cuvîntul lui dumnezeu , cel ma i b u n leac împotriva superstiţiei ş i cea mai încercată hran ă p e ntru credinţă ; de aceea ea este d evotată religiei ca cea mai credincioasă servitoare a ei Căci l i n a revelează voinţa lui dumnezeu , cea l a ltă p uterea lui. N u s-a înşel at acel a care a zis : G r e ş i ţ i d ac ă nu cuno aşteţi scrip­ turile ş i p uterea lu i dumnezeu " , astfel î mb i n înd într-o legătur ă i ndisolub i l ă i nformaţia cu privi re l a puterea l u i . N u e de mi rare atunci , dacă dezvolta rea fi lozofiei n at u r i i a fost împie­ d i cat ă , pentru motivul că rel i g i a , c a re posedă cea ma i mare pute re asupra spiritelor oameni lor, a fost atrasă ş i Urîtă d i n nepriceperea ş i din ze l u l o r b a l unora de p a rtea a dvers ari lor e i . .

.

.

"

x c . - Tot a ş a , î n ob i cei urile ş i î n instituţi i l e şcol ilor, acade' m i ilor, colegii lor şi a l e corpurilor s i m i l are, deşi sînt destinate ca sed i u a l o amenilor învăţaţi şi pent r u cultivarea înv ă ţăt u r i i , toate sînt potrivnice înaint ă r i i ştiin ţ elor Lecţi i l e ş i exerciţiile de acolo sînt în aşa fel întocmite, încît a gîndi s a u a cunoaşte altceva decît cele obişnuite, cu greu îi po ate trece prin m inte cu iva. Şi dacă u n u l sau doi a u înd r ă z nea l a de a întrebui nţa în mod liber j u decata lor, ei trebu ie s ă întreprindă această l ucrare singuri ; ei nu pot avea n i c i un cîştig d i n asoc i a ţ a cu a ltii Ş i ch i a r dacă vor s u porta aceast a , ei vor const ata că zelul ş i l ă rgimea lor de spirit le sînt o serioasă p i e dică pentru prop ă ş i rea lor. C ă ci în ac·e le sed i i stu d i i l e oamen ilor sînt îngr ă .

.

76


dite, ca ş i cum a r fi Întemn iţate În scrier i le unor anumiţi a utor i , i a r acel a c a re se a b a te de l a ele e s t e înd ată învinuit ca o persoa n ă turbu lentă ş i doritoare de l ucruri n o i . Des i gu r există o mare deoseb ire între chesti u n i le civ i l e şi ştii nţe ; căci p r i ­ mej d i a u n e i noi m i ş c ă r i soc i a l e ş i primej d i a unei l um i noi nu sînt identice. I n chestiuni civile, o sch imb a re, ch i a r sp re mai bine, est,e p r i m i t ă cu neîncredere, p e n t ru c a t u l b u r ă cee,a ce este stab i l it, deoa rece societatea civi l ă se reazema pe a utor i ­ tate, cons imţă mînt, rep utaţie ş i o p i n i e , i a r n u pe demonstraţie. Dar în a rte ş i în ştiinţe treb u i e s ă f i e ca în ate l i erele de fie­ rărie, unde zgomotul l u c r ă r i lor noi ş i a l produselor v i itoare răsună p ret utinden i . Insă, deşi aşa sta u lucrur i l e după drea pta raţi une, tot u ş i n u se p rocedează a ş a în viaţă, iar pomen ita orga­ n i z a re a teor i i lor ş i republ ica şt i inţelor apasă greu a s u p r a î n a i ntă r i i ş t i i nţelor. XCI. C h i a r dacă o astfel de i nv i d ie J r încet a , este dest u l , pentru a opri c reşterea şti inţei, c a s forţă r i l e ş i activităţile în acest domen i u să rămînă neră s p l ă t ite. Căci atunci truda pentru ş t i inţe ş i r ă s p l a t a n u merg împre un ă . Creştere a ş t i inţelor v i ne de l a mari gen i i , pe cînd prem i i l e ş i ră s p l ă t i rea lor sînt în mîi n i l e poporu l u i , sau a persoanelor s u s - p use, care, în a f a ră d e excepţi i , a u învăţătură med iocr ă . Pe lîngă ace a s t a , a semenea p rogrese sînt nu n u m a i lips ite de răsplată ş i de sprij in, dar şi de a probarea pop u l a r ă . Căci ele depăşesc înţeleg·erea m aj ori t ă ţi i uamenilor, ş i este uşor cop leşită ş i stinsă de vînt u l opinii lor po p u l a re. Şi astfel nu e de m i r a r e dacă un l u crt! nepreţuit nu prop ăşeşte. -

XCI I. D a r cea m a i mare p iedecă p e n t r u îna intarea şti i nţe i ş i pentru găsirea de noi sarcini ş i domen ii stă în descuraj area oamenilor care socotesc l ucruri l e ca im pos ibile. C ă ci oamen i i cuminţi ş i serioşi obişnuiesc s ă f ie în a ceste chestiuni foarte rezerv aţi ; se a d u ce ca p retext obscu ritatea n a t u r i i , scurtimea v i eţi i , înşel ă c.iunea simţur i l or , s l ă b ic i u nea j u d e c ă ţ i i , greu tăţile experimentelor ş i a ltele a semănătoare. Ş i astfel se p res u p u ne că există pentru şti inţe schim b ă r i d u p a t i mp ş i epoci ; că ele au fluxul ş i refluxul lor ; că în unele timpuri el e cresc ş i înflo­ resc, în altele se ofilesc ş i dec a d , În aşa fel că, at unci cîn d au aj uns l a o anumită treaptă ş i la o a n u m i t a s t a re , ele n u m a i p o t să mea rgă m a i departe. -

77


Dacă, prin urma re, vreunul crede ş i făgăduieşte ceva m a r mare, ei socotesc că est.e o dovadă de s p i r i t slab ş i necopt ş i că a semenea încercări, c u înc eputuri prospere, dev i n grele p e măsură ce merg îna i nte ş i sfîrşesc î n confuzie. Acum, fiindcă aceste a sînt gînduri spre care încl ină uşor o ameni gravi şi cu j u decat ă, noi trebuie să l u ă m aminte şi s ă nu slăbim şi să nu micşorăm stricteţea j udecă ţ i i din pricina dragostei - noastre pentru un lucru foarte bun ş i frumos, ş i trebuie s ă observăm cu sîrguinţă ce încuraj are se arată ş i din ce p arte ; ş i îndepăr­ tîn d adierile mai uşoare a le nădej dei, s ă l e cercet ăm ş i s ă le examinăm pe cele durabi le. Mai trebuie s ă avem î n vedere Ş I să u r m ăm sfat u l legilor, care p rescriu s ă nu avem încredere ş i s ă ne aştept ăm, în treburi le omeneşt i, la tot ce poate fi m a i r ă u . Acum trebuie s ă vorbim ceva ş i despre n ă dej di , ma i ales f i i ndcă eu nu fac simple făgăduieli ş i nu doresc nici să si lesc, nici să înşel j u decăţi le oamenilor, ci s ă conduc oamenii de mînă de bună voie. Cel mai puterni c m ij loc de a insufla nă d ej dea va fi să-i aprop i i pe oameni de lucruril e p articul are, aşa cum sînt în deoseb i d i spuse şi orînduite în tabelele noastre de descoper ire ( s ub iectul ţine p arţi a l de p artea a doua, dar mai mult de p artea a patra a J nstaurării noastre) , deoarece aceasta nu e numai f ă gă d u i a l a lucru l u i , ci lucru l însuş i . Totuşi , pentru ca totul s ă f i e fă cut cu răbd are, vom p roced a î n întreprinderea noastră pregăt i n d spir itele oamenilor, în c are pregăt i re a arăt a nădej de a nu este o parte n eînsemnată. Căci, fără ea , restu l tind e mar degrabă s ă - i facă pe oameni trişti ( dînd u-le despre ştii nţele curente o opinie mai rea şi mai urîtă decît au ei acum şi făcîndu-i s ă simtă şi să cunoască în că mai mult nefericirea situaţiei lor ) decît să învioreze s a u să sporească activitatea de cercet are. Ş i de aceea trebuie să învederăm ş i să expunem motivele noastre care fac probabilă nădej d ea în această materie ; tot a ş a a făcut Columb, înainte de acea călătorie m inunată a lui peste Atl antic, cînd el a exp us motivele convingeri lor s ale, de ce noi pămînturi ş i continente ar putea fi descoperite pe lîngă acele care erau cunoscute îna i nte ; motivele, deşi resp inse mai întîi, a u fost găsite apoi bune d e cercet at ş i au fost cauzele şi începutur il e unor m a ri evenimente. XC I I I . Trebuie să începem cu dumnezeu; căci chestiunea de care ne ocupăm, d i n cauza n aturii s a l e excepţional d e bună , trebuie s ă fie de la dumnezeu, c are este autorul binelui şi tat ă ! -

78


l um i n i lor. In operele divine, ch i a r cel e m a i mici începuturi duc­ în mod si gur la un bun s fîrşit. Şi, cum s-a spus despre lucrurile­ spirituale că "împărăţia lui dumnezeu vine fără să fie văzut ă " ,. tot a şa este î n toate operele m a i m ari a l e providen ţei d ivine ; orice l ucru păşeşte fără zgomot şi fără l armă, iar opera este în p l i n ă activitate, înai nte ca oamenii s ă - ş i dea seama că ea lucrează. N ici profeţi a lui D aniel n-ar trebui s ă fie uitată cu privire la ultimele clipe ale lumii : "Multe vor trece, ş i felurită v a fi ştiinţa " . E a vesteşte ş i arată clar -că este dest i n at, adică este în planul provi denţei, ca străbaterea lumii (care după, 2�Î.tea lungi călător i i este aproape atinsă sau p a re a fi ) , şi înain­ tarea ştiinţelor să c a d ă în aceeaşi epoc ă . X C I V. Urmează motivul cel mai p uter n ic de a avea n ă d ej d e ; anume acel a dedus d i n erorile trecutului şi a le căi lor bătătorite pînă acum. Cel m ai izbutit blam adresat reI ei admi­ n i straţii a unui stat a fost făcut de ci nev a în următo arele cuvinte : "Ceea ce pentru trecut este mai rău, trebuie s ă fie­ socotit pentru vi itor drept cel mai bun . Căd , dacă aţi fi făcut tot ceea ce d ator i a voastră cere a, şi totuşi treburile voastre n - ar fi mers mai b i ne, atunci n - ar m a i rămînea nici o nădej de de îndrept are. Dar acum nenoroci rile noastre sînt d atorite, nu. forţei împrej u r ă r i lor, ci propr i i lor voastre greşeli, puieţi nădăj dui că, îndepărtînd sau corectînd aceste greşel i , o m are schimbare în bine poate să se producă " 1 . I n acel aşi fel, dacă, în lunga curgere a atîtor a n i , oamen ii ar fi ţ i n ut drum u l a devărat pentru descoperirea ş i ,cu ltivarea ştiinţelor, şi totuşi n - ar fi fost în stare­ să facă progrese, a tunci fără îndo i a l ă ar fi o op in ie îndrăzneaţă şi pripită că ar putea să meargă mai b i ne. Dar, d a că drumul însuş i a fost greş it, iar munca oamenilor a fost cheltuită în lucruri nepotrivite, urmează că greutate a îş i are originea nu în lucrurile înseş i , care nu sînt în p uterea noastră, ci în intelectul' omenesc, în întrebuinţarea ş i a p l i c area lui, acolo unde există leac şi medicină. Va fi, prin urm are, lucrul cel mai bun a arăta care sînt a ceste erori ; căci, după cum au fost atît de mu lte pi edici în trecut din cauza erorilor, exi stă tot a tît de multe motive de n ădej d e pentru vi itor. Şi, deşi ele au fost atinse în -

I Sînt cuvintele l u i Demostene adresate a t e n i e n i l or ca a v e r t i sment î l 1 l ­ potriv a intenţiilor de c1lcerire a l e lui F i l i p rege l e Macedoni e i . Nota lrad_ ,

-

79'


p a rte m a i îna inte, totuşi e potr iv it s ă l e vedem ş i a i c i pe s c u rt ,

în cuvinte dare ş i s i m p l e .

xcv. Acei c a rc s - a u a mestec a t în ş t i i nţe a u fost s a u e m p i r i c i s a u dogmatic i . Emp i r i c i i , asemănători furnicilor, se m u l ţumesc să strîngă ş i a poi s ă - ş i consume provi ziile ; raţio­ n a l i ş t i i , întocm a i c a p ă i a nj en i i , u rzesc pînze, a căror materie este extrasă d i n propria lor substanţă . Albina însă p ă strează calea de mij loc : ea extra ge materia primă din flori le gră d i n i lor 'ş i ale cîm p u r i lor, apoi, cu o artă care îi este prop rie, o preface ş i o d i ge r ă . Adevărata f i l ozofie f a ce ceva a semănător : ea nici nu s e rea zemă numai sau mai a les pe forţele naturale ale s p i ritul u i omenesc, ş i nici n u se m u l ţumeşte să dep ună în memorie m a teri a l u l p e care e a î l ext rage d i n istoria natur a l ă ş i d i n a rtele mec a n i ce ; c i , d u p ă ce l - a prelucrat ş i l - a digerat , e a îl dep une în intelect. Astfe l , cea m a i m a re n ă dej de a noastră , <le l a c a re aşteptăm tot u l , este a l ianţa strînsă ş i t r a i n i c ă d intre cele două f a c u l t ă ţ i , expe r i enţa ş i r a ţ i u n e a ( u n i re c a re n-a fost încă s ăvîrş ită ) . -

XCV I. N u avem încă o f i l ozofie n a t u r a l ă p ur ă , c i un:l i n fedată ş i coruptă : în şcoa l a lui Aristotel , de logică ; ÎI) şco a l a l u i P l aton, de teologi a natu r a l ă ; în şco a l a a doua a l u i Pl aton, c u Prod us şi a l ţ i i , cl e matematkă, prin c a re se dă exaditate f i lozofie i n atura l e, dar n u o produce ş i nu-i dă n aştere. De la o fi lozofie n a t ur a l ă p ll l' ă ş i neamestecată sînt de n ă d ăj d u i t lucru r i m a i bune. -

Nimeni nu s - a găsit pînă acum cu un s p i r i i a tît XCV I I . cle ferm ş i de r i guros, în cît s ă - ş i p ropună şi să se hotărască s ă <l istrugă cu tot u l teor i i l e ş i noţi u n i le ob işn uite şi să apl ice inte­ Iedul, curăţit şi înd reptat, din nou la l ucrurile part i cul a re. De a cee a , c u noaşterea om ene ască , aşa cum o avem, este num a i u n amestec ş i o împletire d i n m ultă credulitate ş i m u l t ă întîm­ p l a re, ş i de asemenea d i n noţi u n i cop i l ăreşt i , pe care le-am c îşt i ga t mai întîi . Dacă c i nev a , cl e o vîrstă matură, cu simţu r i le neatinse ş i cu o m i nte fără prej u deca i ă , se a p lică din nou l a experienţ{1 ş i l a lucruri part icul a re, p utem nutri cele m a i bune n ă dej d i . In a c e a s t ă privinţă, ne f ă gă d u i m acee a ş i soartă ca aceea a l u i Alexandru c e l M a re : n imen i s ă n u ne invinu i ască de van itate, -

!W


pînă cîn d n-a a u z it de sfîrşit, care urmăreşte să înlăture orice vanitate. Căci despre Alexandru şi despre faptele lui, Eschines vorbea astfel : "Desigur, noi nu trăim o viaţă muritoare, ci ne-am n ăscut pentru ca posteritate a să povestească lucruri nemaipomenite despre noi " ; ca şi cum faptele l u i Alexandru îi păreau minunăţii. D ar, în epoca urm ăto are, Titu Liviu a cunoscut ş i a p ătruns m a i bine chestiunea, zicîn d despre Alexandru că acesta "n-a făcut altcev a decît să aibă curaj ul de a dispreţui temeri deşarte " . Şi o j udecată asemănătoare, sperăm, va fi exprimată asupra noastră în timpurile viitoare : "noi n - a m făcut lucruri mari, c i numai am făcut m a i mici lucru­ rile socotite m a r i " 1 . Deocam dată (cum am mai spus ) singura n ă dej de stă într-o regenerare a şti inţelor, pentru a l e deriva în a numită ordine din experienţă şi a le construi din nou pe experienţă. Nimeni , cred, nu va s usţine că s-a înfăptuit s a u că s - a gîndit pînă a c u m aş a cev a . I n ce p riveşte fundamentele ( s ubiect de c a re e XCVI I I . timpul s ă ne ocupăm serios ) , s a u n - au existat pînă acum sau a u fost reduse. Masa şi m ater ia l ul experienţelor p articul are n - a u fost pîn ă î n p rezent procurate şi a d un ate în mod suficient, nici în privinţa numărului, nici a genului, nic i a certitudinii. I nvăţaţii, o a meni in dolenţi ş i cred ul i , a u acceptat, pentru a-şi întemeia s a u pentru a -şi întări f i lozofi a , simple zvonuri despre experienţă ş i o a recum numai vorbe ş i auzite, dînd acestor rel a ­ tări greutatea unor mărturii v a l abile. Ei s e pot asemăna unor regate şi state care ar voi să ia hotărîri şi să guverneze, bazîndu-se nu pe scrisori şi relaţii d ate de amb a s a dori s a u de alţi trimişi vrednici de încredere, ci pe şoaptele străzii sau pe alte vorbe de dacă, şi care ş i - ar rîndui toate treburile după asemenea flecăre l i . Acest fel de a trata lucrurile s- a introdus ş i în filozofie în ce priveşte experienţa. In istori a n atur a l ă nu găsim nimic care ar fi fost observ at cu o metodă potrivită, nimic verificat, n imic numărat, cîntărit, măsurat. Cînd însă observaţia este nedefinită şi vagă, informaţi a este şi ea ·falsă ş i înşelătoa re. Aceste învinuiri ar putea s ă pară stranii, i ar aceste plîn geri o arecum nej uste aceluia care s-ar gîndi la Aristotel , un om atît de mare, care, aj utat de un rege atît de m are ca Alexandru, a a lcătuit o istorie a animalelor foarte -

1

sa. 6

-

Adică

B acon

Nota trad.

Noul Ol'galloll

a

arăta t

nimicnicia

pre t i n s e l o r

l uc r u ri

mari

d i n a i ntea

81


exactă, ş i de atunci a lţii, cu mai multă sîr gui n ţă, deşi cu mai puţi nă vîlvă, au adăugat m ulte d ate, ş i că alţi i , în fine, au scris istorii şi relatări foarte a m ă n u nţ it e a sup ra p l an t el or, metalelor ş i fosilelor. Dar s ă observăm bine ce se întîmplă acum. Alta este metod a care convine unei istori i naturale alcă­ t u ită pentru ea însăşi 1 , ş i alta e ste metod a În care a cea i storie natura lă a l cărei scop este de a p rocu ra intelectului inform aţii îndestulătoare ş i de a - i d a o temelie filozofiei . Aceste două feluri de istorii, atît de d iferite în multe privinţe, se deosebesc prin faptul că cea d intîi se m ă r gi neşte la o simplă descriere a diferitelor specii de corpuri d i n natură, fără a spune nimic despre marele număr de experienţe pe c a re n i le procură a rtele m ec a nice . In relaţiile d intre o ameni, cea mai sigură metodă de descoperire a caracterului n a tural ş i a sentimentelor secrete a le Hecărui i n divid este observarea l u i în momentele de tulburare. Tot aşa se î ntîm pl ă cu m isterele naturi i : ea lasă mai uşor să-i scape secretele atunci cînd este torturată de experiment, decît atunci cînd o l ăsăm să-şi u r mez e în v o i e drumul obişnuit. Numai cînd istoria natur a l ă ( c a re este rea zemu l ş i temelia edificiulu i ) , va fi mai bine Întocmită, numai atunci se v a putea nă dăj d u i mai mult de l a fi lozofi a n aturii ; p în ă atunci Îns ă , n u . X C I X, I n mulţimea nenumărată de exp erimente mecanice, ex istă încă o mare lipsă de acele care sînt de cel mai mare folos ş i aj utor pentru i nformaţia i ntel ectu l u i . Căci mecanicul nu se preocupă de cerceta rea a devărului, ci gîndeşte ş i m î n u ieşte n umai aoel<e l ucru ri c a re privesc munca s a p arti'c ular ă . Dar numai atunc i v a exista un bun temei pentru în a inta rea şti in­ ţelor, cînd vor fi culese ş i a dunate în istoria n aturală o v a rietate de experimente, care nu sînt de niciun folos în ele înşile, Însă servesc pentru a descoperi cauze ş i princi p i i , p e care le numim experimente luminoase, pentru a le deosebi d e acele pe c a r e le n u m i m fructuoa se. Experimente de a cest fel au fost însă o însuşire admirabi l ă , a nume că ele niciodată nu greşesc ş i dau totdeauna rezu ltate. Că ci, deoarece ele sînt între­ buin ţa te , nu pentru a produce vreun efect p articu lar, ci numai pentru a descoperi cauza n atur a l ă a unui o a recare efect , e l e -

I B acon Nola Irad.

82

înţelege pTin ace as t a simpl a a d u n are de f a p t e p a r t i c u l are.

- ­


împline s c scopu l lor deopotrivă de b i ne , oricare c a l e a r apuca ; c ă ci ele hotărăsc chestiunea. C. - D a r treb u i e să căutăm ş i să p rocur ă m nu nu m ::J. i un n umăr m a i m a re de e x perienţe ş i să s chimbă m felul celor făcute pînă acum, ci trebuie s ă introducem o metodă cu totul deose­ bită, o ordine ş i u n proces pentru ducerea m a i depa rte ş i pro­ movarea experienţei. Căci o experienţă nedeterminată şi l ă s ată în voia ei bîj bîie (cum s-a spus mai s u s ) în întuneric, ş i mai mult îi zăpăceşte pe oamen i decît ii informează. D ar, cînd se va proce d a după o lege fixă, în ordine regul ată şi fără între­ ru pe re, atunci se pot aştepta mai b une l ucruri în ştiinţe . C I . - I nsă chiar dacă prov iziile şi materi ale i e p e ntru istrH' Î a naturală ş i experiment a l ă , cum o cere opera i ntelectului s a u a fi lozofiei. ar fi gata ş i adunate, încă nu e deaj uns pentru c a i ntelectu l să le mînuiască l iber ş i înti p ărit în memorie ; întocm a i c um c ineva nu poate nădăj du i să execute ş i să stăpîneasc ă cheltu ielile z i lnice num a i din memorie. Şi tot u ş i , pînă acum ne-am m ulţumit, în materie de invenţii , m a i mult să gînt1im dedt să notăm ; ş i pînă acum experienţa n -a fost consemnată în scris, deşi numai i nv enţiile comunicate în scri s a u valoare de document. Dacă re'c urgem l a acest p rocedeu, putem aştepta rezultate mai bune de l a o a stfel de experienţă consemnată în scr i s . C I I . - P e l îngă aceasta , de oarece există un num ăr a t î t d�� m are, s-ar zice o armată, de lucruri p a rt i cul a re, i a r acest n umăr e s te atît d e îm prăştiat ş i de risipit încît fărîm i ţează ş i rătă,ceşte intelectul, este puţin de nădăj d uit de la s implele s usţi n er i , de l a încercările s l abe şi conspecte le intelectului, ci tot cea ce se referă l a subiectul cercetării trebu i e să fie bine rîn d u i t şi coordon at, prin mij locirea unor tabele potrivite descoperir i i , asemenea unor f i inţe v i i ; i a r spi ritu l se v a menţine l a aceste aj utoare pregătite şi orîn d u ite, pe care aceste t abele le procură 1 . I Cum se va v ede a în partea a dou a , B a con pune Ill are p r e ţ pe aceste l abele c a r e adună f a p te l e ce se referă la o a n u m i t ă prop r i e t a t e s a u .. n a t ur a " . cum este d e exemplu căl dura. - Nola Irad.

83


C I I I. D ar, dup ă ce masa de l ucruri p a r t i c u l a re , sUDusă r e gul ii ş i ordon ată, a fost pusă o arecum îna intea ochilor noştri, -

nu trebuie să trecem deod ată l a cercetarea ş i d esc o p e r i r e a de noi lucruri p art i cula re s a u de î nfă p t u i r i sau în o r i c e caz, d acă f a cem aşa, n u tr e bu i e să ne o pr i m acolo. Căci ch i a r d acă toate experimentele t ut uror artelor vor fi fost adun ate ş i orînduite, ş i a d use la cu noş t i nţa ş i j udecat a unui singur om, n u tă gă du i m că simp l a trecere a experimentelor unei arte l a altele poate duce, prin mij loc i pe a acelei expe r ien ţ e pe care o n um i m ordonată 1, la desco pe ri r e a multor l ucruri noi , folosito are p e ni r u vi aţa şi st area omului. T otuş i nu e ste de aşt e p t a t prea mult de la aceast a , c i mult mai mult de l a noua lumină a p r inc i p i i lo r extrase din l u c r urile p a rt i cul are pr i ntr o anumită metodă şi regu l ă , care duc l a noi l ucfl 1ri p a rt i cul a r e şi n i le dezvăluie. C ăci drumul nostru nu este neted, ci sui·e ş i c obo ar ă ; întîi s u i n d la princip i i , apoi coborînd la inf ă p t u i r i ,

-

.

C I V. Nici n u e îngă duit ca inteledul să s a r ă s a u să zbo a r e de l a percepti a lucrurilor p a rticulare l a p r in c i p ii le cele m &i îndepărt ate si m a i generale (cum sînt aşa-numitele prin­ c ipi i ale artelor s i lucrurilor) , ş i apoi, a devărul acelora fiind netă găduit, s ă caute pr i ncip i i le me di i : aşa s-a făcut pînă acum , inteledul l ăsîndu -se tîrît de un impuls natural, cu atît mai m u l t cu cît era î n v ă ţat ş i obişnuit să facă ace ast a p r in demon­ s t raţ ii s i l o li! i stice D a r ş i ş t ii n ţ a va putea s ă p rospere numai atunci cînd urcăm ca pe o a devărată s c ară 2 , tre aptă cu t r eap tă, fără nici o înt r e r u p e r e de l a l ucrurile p a rt i c ul a r e l a pr o p o z i ţi i le inferioare, de aici l a cele medii, iar în urmă l a cele ma i gene­ rale. Căci p ropo ziţ i ile inferioare nu se deosebesc mult de simp l a experienţă , pe cînd cele m a i îna lte ş i m a i generale sînt numai n o ţ i u n i abstracte si fără nic i u n c on ţi nut concret . De altă p arte, cele med i i sînt propoziţiile a devăr ate, solide, ş i oarecum v i i ; pe acestea se întemei az ă a cţiu n i l e ş i fericirea omenească . Deasupra a cestora sta u î n sfr îş it cele m a i generale p r o p o ziţii, c a re nu sînt încă abstra.cte c i determinate de p ro poz i ţ i i l e me di i -

.

.

,

.

R a co n Î n tr e b u i n ţe a z ă termenul de experientia [ilterala În două Înţele­ a ) experienţa consemn ată în scris (vezi arlie. 1 0 1 ) şi b) experi e n ţ a ordo n a t ă , erudi t ă . - Nota Irad. 2 B a c o n a m l l i l i t p a rtea a I V - a a fnsfauratie i s a l e : scala infellecl u s . Nota trad . 1

sur i :

84


De aripi, ci Ia orice va face,

aceea noi trebuie să-i punem i ntelectului omenesc, nu m a i degrabă plumb ş i greutăţi, pentru a-I împiedica de salt s i zbor . Aceasta n-a fost pînă acum fă cut ; cînd se putem nutri mai bine nădej di despre ştiinţă.

ev. Cînd e vorba să sta bilim o propoz iţie, trebuie să făurim o formă de inducţie cu totul alta decît a ceea folosită pînă acum. Ş i aceasta v a servi nu num a i pentru a descoperi şi a demonstra cee a ce nu m im în mod deosebit princip ii, dar şi pentru a stabili p ropoziţiile inferioare ş i propoziţiile medii, într-un cuvînt, totul. Căci acest fel de inducţie, care p rocedează prin simp l a enumerare 1, nu e decît o metodă bună pentru cop i i , o metodă care duce numai l a concluzii sl abe ş i care este expusă primej diei îndată ce se prezintă primul fapt contradic­ toriu : în general, ea se pronunţă în urma unui mic num ă r de fapte ş i numai asupra acelor fapte care pot fi întîlnite în orice clipă. D a r inducţia cu adevărat folositoare pentru invenţie şi pentru demonstraţia ştiinţelor sau artelor trebuie să aleagă observaţiile şi experienţele p r i n excluderi ş i respingeri ale faptelor neconcludente ; a poi, după ce a stabilit un număr corespunzător de p ropoziţii, se opreşte în fine l a cele afirm ative şi rămîne la ele. Dar acest procedeu n-a fost încă întrebuinţat, ş i nici măcar încercat, decît poate numai de P l aton, care, pentru a analiza şi verifica definiţiile ş i i deile, fol oseşte, pînă la un anumit punct, această inducţie. Spre a face din inducţie şi demonstraţie o şti i nţă bună ş i legitimă, trebuie să recurgem Ia alte mij loace, de care niciun muritor nu ş i - a dat seama încă ; aşa că ea cere m a i multă sforţare decît a cerut si logismul. Dar la această inducţie însăşi nu trebuie să se recurgă num a i pentru a descoperi sau a demonstr.a p ropoziţi i le, ci şi pentru a demonstra noţi unile : ş i des i gur pe a ceastă inducţie se întemei a z ă nădej dea noastră c e a m a i m are. -

ev I . Stab i l i nd însă propoziţiile prin acest fel de i nducţie, trebuie să examinăm de asemenea şi să încercăm dacă p ropo­ ziţia astfel stahilită este croită numai pe măsura acelor lucruri particulare, din care este scoasă, sau dacă este m a i m are şi m a i largă. Ş i d acă este m a i m are ş i mai l argă, treb uie să observăm, Întrucît noi l ucruri p articulare confirmă acea mărime ş i acea lărgime ca pe o garanţie, pentru ca nu cumva să ne lipim prea -

l'

Inducţia aristotelică.

-

Nota Irad.

85


mult de lucruri cunoscute, s a u printr-o accepţie prea largă să prindem umbre ş i forme abstracte, i ar nu lucruri solide ş i determinate. Ş i cînd vom proced a aşa, atunci vor stră luci zorile unei nă dej di temeinice. CVI I. Ş i a ic i d e asemenea t rebu i e a l l1 i nt i t Ct'ea c e s - a s p u s m a i sus cu privire l a filozofi a naturi i şi l a ştiinţele p a r t i ­ culare derivate din ea, pentru ca să nu se întîmple o rupere sau o mut i l a re a ştiinţelor ; căci fără aceast a , speranţele p rogresului vor fi slabe. ---

CVI I I. Am spus înai nte că n u treb u i e să desperăIl1, c i trebuie s ă întreţinem nădej d i , d acă n e despă rţim d e erorile trecute ş i le corectă m . Acum e cazul să vedem pe ce a ltcev a trebuie să înteme iem speranţ a . Şi în adevăr aflăm că, d a că multe i nvenţii folositoare a u fost făcute o a recum întîmpl ător s a u ocaziona l , cînd oamenii n u le căut au, ci erau ocupaţi cu alte l ucruri , des i gur că atunci cîn d vor căuta şi vor face această treabă metodk şi în ord ine, iar nu n eregulat ş i gră b i t , ei vor inventa mult m a i m u l t . C ă ci , d e ş i s e poate întîmpla o. d ată sau de două ori ca cineva să fi descoperit întîmplător ceva ca re, d acă s-ar fi osteni t s ă - I caute, n-ar fi p utut să-I găsească , totuşi, în m aj oritatea cazurilor se întîmplă contrarul. Prin urmare, mult m a i bune l ucruri ş i m a i multe din ele şi l a in­ tervale m a i scurte sîn t de aşteptat de la raţiunea ş i de l a activ i ­ tatea om ul ui c a ş i de l a conducerea ş i i ntenţiile oameni lor decît de la întîmpl a re, d e la instinctul a n im a l i c şi de la alte împre­ j u r ă r i a sem ă n ătoare, în car·e invenţi i l e a u fost făcute pînă acu m . --

C I X. N ă d ej de a m a i este nutri lă şi de f a p t u l că u nele i nvenţ i i de pînă acum sînt de aşa natură că, în a i nte de a fi fost descoperite, cu greu a r fi putut cineva să le întrevad ă ; ele a r fi fost pur ş i simplu dispreţuite ca imposibile. Căci oamen i i obişnuiesc să ghicească noul d u p ă exemplul celor vech i , şi potrivit unei imaginaţii formate ş i deform ate de cele vechi ; acest fel de a j udeca este foa rte greş it ; căci multe care ţîşnesc din izvoarele natur ii nu curg totdea una în vechile albii. Dacă, b unăoară, înainte de invenţia armelor de foc, cineva ar fi descris l ucrul prin efectele l u i , ş i a r fi zis că era o nouă invenţie, prin mij locire a căreia cele mai tari turnuri şi ziduri ar p utea fi zdruncinate ş i dărîmate, oamen i i ar fi început, fără îndoială --

86


să se gîndeasc ă înde lung l a c ă i le de a m ăr i forţa catapulturi lor şi a maşinilor prin greutăţi şi roţi, prin sporirea rez istenţelor sau a impu l s i i lor, d ar noţiunea unui suflu de foc care se intinde şi se umflă brusc ş i violent cu greu ar fi intrat în imaginaţia s a u în fantezi a cuiva , deoarece n ici un a semenea exemplu nu avea sub ochi, cu excepţia poate a unui cutremur de pămînt s a u a fulgerului, care, ca m inunăţii ale n aturii şi neimitabile de om, ar f i fost imediat respinse. Tot aşa, dacă, în ai nte de descoperirea mătăsii, cineva ar fi z i s că există un fel de fir, descoperit pentru a fi întreb u inţat ca îmbrăcăminte şi alie lucruri casnice, fir care întrece cu mult firul de bumbac s a li de lînă în fineţe ş i m ' mai puţin în tărie şi în strălucire şi supleţe, oameni i s - a r f i gîn dit în dată l a u n oarecare fir mătăsos de vegetale, sau l a firul de păr mai fin a l vreunui anim a l , sau l a penele şi l a puful p ă s ă r i lor ; d a r l a ţesătura unui mic vierme ca re în fiecare an se înm ulţeşte în m a re număr, desi gur că nu s - a r fi gîndit. B a , dacă vreunul ar fi zis un cuvînt despre u n vierme, fără îndoi a l ă că ar fi fost l u at în rîs ca visînd un nou soi de ţes atură de p a i anj e n i . I a răşi, d acă, în ainte de desco­ perirea busolei , cinev a ar fi zis că a fost inventat u n anumit instrument prin care punctele cardinale ale cerului pot fi deosebite cu exactitate, oamenii ar fi discutat în fel şi chip , într-o i m a ginaţie înfierbîntată, constru irea ma i f i n ă de instru­ mente astronomice ; dar a r fi socotit cu totul de necrezut ca să se găsească ceva a cărui m i şcare s ă se potrivească aş a de bine cu cele ale cerului ş i totuşi să nu a p a rţină cerului, ci să fie nutFai o materie pietroasă sau metal ică. Totuş i , aceste lucruri ş i a ltele asemănătoare, care erau ascunse omului de atîta timp, n-au fost descoperite nici prin filozofie sau arte raţionale, ci întîmplător sau ocazional ; ci, cum am spus , ele sînt atît de deosebite şi de îndepărtate de cele cunoscute înainte, încît n i ci o noţiune anterioară n- a r fi putut duce l a des, coperirea lor. Prin urmare, avem cele mai mari nă dej d i că sînt încă a scunse în pîntecele naturii multe secrete de folos excepţion a l. f ă r ă nici o înrudire s a u paralelism cu vreun l ucru cunoscut, şi care stau cu totul în afară de căile imaginaţiei şi n-au fost încă descoperite. Fără în do i a l ă , ele vor veni la lumină de la si ne în curs ul şi în trecerea multor veacuri, după cum s - a întîm p l at cu cele dinainte ; însă num a i prin metod a despre care tratăm acum ele pot fi prezent a te ş i ant i cip ate repede, deodată ş i simult an. 87


CX. Dar sînt de luat în consider aţie şi descoperiri de alt soi, care dovedes,c că omenirea poate s ă treacă pe lîngă i nvenţii valoroase care zac oarecum l a p icioarele noastre ş i totuşi nu sînt observ ate. C ăci descoperir,e a prafului de puşcă, a mătasei, a busolei, a zahărului, a hîrtiei s a u .a altora asemănătoare par să atîrne de anumite proprietăţi ale lucrurilor însăşi şi ale naturii , pe cînd în arta t i p a rului totul este făţiş ş i evident. Cu toate acestea oameni i n-au observat că, deşi e m a i greu a rîndui caracterele de l i tere decît a scrie l itere prin mişcarea mîinii, totuş i această deosebire între cele două este că , pe cînd caracterele de, lit,ere o d at ă rînduite servesc la t i p ăriri nenumă­ rate, l iterele scrise cu mîna servesc num a i pentru o singură copie ; sau poate nimen i n-a observat că cernea l a poate fi aşa de îngroş ată, încît să coloreze fără a curge, îndeosebi cînd litere ies În rel ief şi tipăritura se face deasupra lor. Astfel a tîtea veacuri au fost lipsite de această frumo asă invenţie (care a servit atît de mult l a răspîn direa cunoşti nţelor) . Dar spiritul omenesc, în această cursă a invenţiei, obiş­ nu ieşte s ă fie atît de neîndemîn atec şi de rău p regătit, încît la început nu are încredere în s ine ş i puţin dup ă aceea se dispre­ ţuieşte ; l a început ni se pare de necrezut că s-a putut inventa aşa cev a , dar, după ce a fost invent at, din nou ni se p are de necrezut că a putut scăpa atîta timp oamenilor. Insuşi acest lucru întreţine pe drept n ă dej dea că rămîne un m are număr de i nvenţi i care pot fi scoase nu num a i din operaţiile încă necu ­ noscute care urmează a fi întocmite, ci şi prin t r a nspunere a , compunere a şi aplicarea celor dej a cunoscute prin experi enţa consemn ată în scris, de care am vorbit. -

CX I . Mai este un alt temei de nă dej d e, care nu trehuie trecut cu vederea : să socotească oamen i i nesfîrşita r i s i p ă de inteligenţă , de t imp ş i de cap acităţi cu l ucruri şi cercetări de mult mai puţin folos ş i valoare. D acă num a i o mi.c ă parte din acelea ar fi fost îndreptată spre studii sănăto ase ş i temeinice, n - a r mai rămîne nici o d ificultate care n-ar putea fi b iruit ă _ Am crezut c ă trebuie să a d ăugăm aceast a, f i indcă m ărturisim sincer că o colecţie de i storie n aturală ş i experiment ală, aşa cup) o concepem şi cum ar trebui să fie, este o operă mare. foa rte import antă şi de multă muncă ş i m are chelt u i a l ă . -

88


. CXI I. Totuşi , nimeni să nu se teamă de mulţimea l uc r u ­ rilor p articulare, c i mai degrabă aceasta să-i întărească n ă dej de a . Căci după ce le-am despărţit de faptele concrete şi ne-am oprit la abstracţi i , fenomenele particulare ale artei şi ale naturii sînt numai un mănunchi faţă de nă scocirile spiritulu i . De a ltfel, această c a l e are o ieş i re ş i poate ea nu este · departe ;. pe cîn d ceal altă nu are nici o ieşire, ci este o nesfîrşită în­ curcătură. Căci oamen i i , pînă acum, s - a u oprit puţin l a expe­ rinţă, şi au atins-o în treacăt ; în schimb ei au chel t u it un timp nesfîrşit cu întortocherile ş i cu nă scociri le spiritului. Dar, dacă ar fi pe lîngă noi cineva care să răspundă la întrebările asupra naturii , descoperirea cauzelor şi ştiinţelor a r f i o chestie de puţini ani. -

CXI I I. Pe lîngă aceasta, socotim că propriul nostru exemplu poate insufla oamenilor n ă dej de ; şi aceast a nu o­ spunem d i n lăudăroşenie, ş i pentru c ă este folositor a o spune. Dacă exist ă unii care se descuraj ează, să se uite la mine, un om, printre oamen i i de aceeaşi vîrstă, cel mai ocupat cu tre­ burile statului şi un om de sănătate nu solidă ( pentru care trebuie s ă pierd mult timp ) , care în această chestiune nu urmez vreun model sau paşii cuiva, nici nu mă sfătuiesc cu vreun muritor. Totuşi intrînd în mod hotărît p e calea a devărată, şi supunînd m i ntea mea lucrurilor, am făcut să progreseze aceste chestiuni, d u p ă p ă rerea mea. Acum, să ţinem seama ce s-ar putea aştepta ( după ce calea a fost arătată d e mine) de la oameni dispunînd de mult răgaz ş i de l a munca în comun ş i de la un şir de ani : mai ales pe o cale care e deschisă nu numai cîtorva (cum este cazul cu aceea a raţionamentulu i ) , ci pe una în care m uncile ş i sîrguinţele oamenilor (îndeosebi cu privire l a a d unarea experienţei) ar pute a , cu cel mai bun rezultat, m a i întîi s ă f i e împă rţite, şi apoi, unite. C ă c i oamen i i vor începe să-şi cunoască puterile numai atunci cînd fiecare va face a ltceva,. nu cînd nesfîrşit de mulţi vor face acel aşi lucru. -

CXIV. I n sfîrşit, chiar dacă suflul nădej dii care bate in spre noi d i n noul continent ar fi m a i slab şi m a i anevoie de perceput, totuşi (dacă tIu vrem să avem un spirit cu totul -

89


netrebnic ) treb u i e s ă facem încercarea 1 . Căci este aceeaşi pri­ mej d i e dacă nu încercăm în lucru sau dacă nu . izbutim ; deoa­ rece aceea (încerc a rea ) poate duce la bunuri imense, i ar aceasta ( n ereuş i t a ) ne e x p u n e la p i erderea u n e i puţine munci omeneşti . Insă, d i n c el e spuse de mine, c a ş i din cele încă n espuse, se vede c ă este destu l ă n ă d ej de, nu numai pentru omul zelos s ă încerce, ci şi pentru omul pru dent şi înţelept să crea d ă . CXV. D a r 3 m vo r b i t dest u l desp re motivele d e el Înl ătura .d i sperare a , c a re a fost u n a din cele m a i puternice cauze de întîrziere şi de împiedicare a progresu l ui cunoaşterii ; s-a d i sc u t a t totd e a u n a despre semnele ş i despre cauzele erorilor, a le t r î n dă v i ei ş i a l e i gnoranţei care a u prev a l at ; a ceasta mai ales deoarece c a uzele m a i ascu n s e , c a re nu cad sub j u decata şi observ a ţ i a vulgară, treb u i p s �\ se r e f e r e l a r.e a fost spus a s u p r a idolilor minţii omeneş t i . Şi aici trebuie să se încheie p artea d istrugătoare a Instau­ ra ţi e i noastre. Această parte este îndeplinită într-o întreită respingere : întîi, prin combaterea raţiunii omeneşti naturale l ă sată în voi a s a ; a l doi lea, prin comb aterea demonstraţiilor ; ş i a l trei l e a , prin comb aterea teoriilor s a u a filozofiilor ş i a doctrinelor primite. I a r combaterea acestora a fost a ş a cum putea fi : a d ică p r i n semne şi prin evidenţa ca uzelor, deoarece nici un alt fel de combatere nu putea fi întrebuinţat de noi ( care ne deosebim de alţii, atît în principii cît ş i în regulile de­ monstraţiei ) . Prin urm a re, este timpu l să trecem l a însăşi arta şi regu la explicării naturii ; totuş i rămîne încă cev a de a rătat îna inte. Căci , d u p ă ce, în această primă p arte de aforisme, ne-am propus a pregăti minţile oamenilor pentru a înţelege şi a primi ceea ce va urm a , acum mintea, o dată curăţat ă , netezită şi îndreptată, se află într-o poziţie bună, ca şi cum s-ar afla într-un punct de vedere prielnic faţă de ceea ce am vrea să-i propunem. Căci într-o m aterie nouă, prej u decăţi le se nasc, nu num a i din preo­ .cuparea stă ruitoare a opiniei vechi, ci ş i din preconcepţia s au p refiguraţia falsă a lucru l u i nou care va ven i . Mă voi strădui aşadar să trezesc opinii săn ătoase şi adevărate asupra lucru -

1 B acon se reieră l a informaţi a că naviga torul Columb a conchi s ex i s ­ tenţa unui nou cont i n e n t în ves t d i n vînturile care suf l au d i n ace a direcţ : e .

Nota Irad.

90

-


r i lor, pe care le prop u n v a l a bi le numai pentru timp u l de azi ş i o arecum ca o dobînd ă , pînă cînd va fi cunoscut l u crul însuşi . CXVI. M a i în U i . deci , dor i m c a oamen i i s a n u crea d a , după moda gTecilor anUc i ş i a unor anumiţi modern i , c a Telesio. Patrizzi, Severinus 1 , că vrem s ă întemeiem o sectă nouă În filozofie : căci nu a ce a sta urmărim noi, ni c i nu socotim că ar avea multă însem n ă t ate pentru soarta o amen ilor d acă cineva posedă cutare s a u cutare noţ i uni a bstracte cu privire l a n atura şi l a princi p i i le lucruri lor ; ş i fără îndo i a l ă , dacă a m vrea aceasta, multe teori i vechi de acest fel ar p u tea fi reÎnv i ate ş i m u lte noi i ntroduse, după cum multe teori i despre cer pot f i propuse, c a re s e potrivesc destul de bine cu fenomenele, � i totuş i s e deosebesc între ele. In ce ne priveşte îns ă , nu ne trudim C l! astfel de chest i u n i speculative ş i inutile. Dimpotrivă, scopul nostru este de a În ­ cerca să f a cem m a i solide fund amentele şi să extindem m a i departe limitele puterii ş i măreţiei omu l u i . Ş i . deş i a s u p r a unor s ubiecte speci ale ş i într-o form ă incompletă sîntem în stăpî­ n i rea unor rezultate m a i a devărate ş i m a i sigure, ş i deci m a i rodnice decît acele primite acum ( ş i p e acestea le-am a d u n a t în p artea a V - a a 1nstauraţiei noastre ) , totUşi nu propunem nici o teorie completă sau univers a l ă . Căci n u pare că a ven it timp u l pentru o asemenea încercare. Nici n u putem nădăj d u i să tră i m 3tît a , Încît să terminăm a ş asea p a rte a Jnstauraţiei (dest i ­ n ată pentru fi lozofi a descoperită prin explicarea legitimă a naturii ) ; dar sîntem mulţum i ţ i daca în cele mij locii l ucrăm sobru ş i cu folos, s ă dind, între timp, pentru generaţi ile v iitoare, seminţele unui adevăr mai pur ş i fă cînd încep utu l u nei m a ri întreprinderi . -

CXV I I . Ş i d u p ă CUlIl I 1 U că uiă m s �i Î n L e m e i c J l 1 o şcoa l ă , loi aşa nu a n u nţăm s a u făgă d u im opere deoseb ite. S - a r p utea Întîmpina, în adevăr, că noi, care vorbim atît de a desea despre opere şi referim totul l a acest scop, ar treb u i s ă producem noi Înşine una ca o gara nţie. Dar calea şi metoda noastră ( d u p ă c u m deseori am s p u s - o cl ar ş i am dori s - o spunem i arăş i ) este -

1 Tr ei natur a l i şti din v e acu l a l XV I - l e a , primii doi, Teles i o şi P a trizzi, sînt cunoscuţi şi a zi, cel ăl alt, S everinus, danez, era apreci a t pe atunci, f i i n dcă a sistem atizat i de i l e medicului teozo! germ an P aracel s . D i ntre cei tre i , B aco n îl preţuieşte Îndeosebi pe materi a l istul Telesio. - Nota traci.

91


aceasta : nu a extrage opere din opere, s a u experimente din experimente (ca empiricii ) , ci din opere ş i exper ime' l te a extra ge cauze ş i legi , ş i iarăşi, din acele cauze şi legi , n o i open' ş i experimente, ca un int,e rpret legitim a l naturi i . Deşi î n ta belele noastre de descoperiri (care a lcătu iesc a patra p a rte a Instauraţiei) ş i de asemenea în exemplele de l ucruri p a rticulare (pe care le arătăm în partea a dou a ) ş i pe lîngă aceasta în observaţiile noa stre asupra istoriei (pe care le-am descris în p a rtea a trei a ) orice cititor cu o pătrundere şi c u o atenţie chi a r mediocre v a observa pretutindeOi indicaţii şi schiţe a le multor opere de valoare ; totuşi , mărturisesc sincer că istori a n atural ă pe care o avem acum, fie a dunată din cărţi, fie d in propriile noastre cercetări , nu este nici destul de îmbel­ şugată, nici îndestul de verificată pentru a servi scopurile unei interpretări legitime. De aceea , dacă ar fi cineva mai apt şi mai bine pregătit pentru cercetări mecanice şi ager în a vîn a opere p r i n s i m p l a mînuire a experimentelor, să-i îngăduim să întrebuinţeze a ctivitatea sa de a culege în treacăt din istoria şi din tabelele noastre multe l u cruri ş i s ă le aplice la produ­ cerea de opere, ş i astfel să prime a scă deocamdată dobînzile pînă ce va avea capitalul. Dar, în ce ne priveşte, tinzînd l a lucruri mai mari, condamnăm toate aceste întîrzieri uşuratice ş i premature asupra unor atare lucruri care se aseamănă, cum deseori zicem, cu merele Atalantei. Căci nu rîvnim ca un cop i l d u p ă mere de a u r , ci riscăm totul pe victoria în întrecerea artei cu natura ; nici nu ne grăbim a culege muşchiul sau a secera grîu l încă verde, ci aşteptăm recolta l a timpul cuvenit. CXV I I I . Fără îndoial ă , cînd ci neva va citi istoria noastră ş i t abelele de invenţi i , va găsi în experimentele înseşi unele l u cruri care nu sînt sigure, sau care poate sînt false ; de aceea el va gîndi că temeliile şi principiile pe care sta u descoperirile noastre sînt false şi îndoielnice. Dar a ceasta n u are nici o im­ portanţă ; căci asemenea lucruri trebuie să se întîmple l a început. Este întocmai cum, într-o p a gină scrisă s a u tipărită, o literă s a u alta est.e greş ită s a u rău pusă, ceea ce nu împ iedică mult pe cititor, pentru că astfel de greşeli sînt uşor corectate prin sensul însuşi . Tot aşa se poate afirma că în istoria noastră naturală multe experimente au putut fi primite în mod fals, şi totuş i ele vor fi uşor şterse şi respinse prin descoperirea cau­ zelor şi principi i1or� Este totuşi a devărat că, dacă greşelile în -


istoria naturală Ş I m e x perim e nte sînt impo rtante, dese ş i con­ tinue, ele nu pot fi corectate sau îndreptate prin vreo îndemî­ nare a minţi i sau a artei . D acă prin urmare în a noastră istorie natura l ă , care a fost adunată ş i probată c u multă sîrguinţă, severitate ş i putem spune, cu grij ă rel igioasă, se m a i întilnesc încă unele falsităţi sau erori în lucruri pa r ticu l a re - ce vom spune despre istoria naturală v u l gară, care, în comp araţie cu a noastră, este atît de neîngrij ită şi de superfici a l ă ? S au despre fi lozofia şi ştiinţele construite pe un astfel de p ă mînt nisipos ( s a u m a i de grabă pe nisip m işcăto r ) ? De acee a , n imeni s ă n u se tulbure pentru aceast a . ,

CXIX. De a semenea, î n istori a noastră n a t u r a l ă şi expe­ r i mentală, se vor întîlni multe lucruri care sînt, m a i înt î i , n e Î nsemnate şi comune ; multe care sînt, apoi, j osnice şi gro ­ sol a ne ; multe, în sfîrşit, care sînt prea subtile, mai cu seam ă speculative, ş i care p a r nefolositoare ; astfel de lucruri ar putea să îndepărteze şi să înstrăineze de la ele studii l e omeneşti. In ce priveşte acele l ucruri c are p a r comune, oamen i i s ă ţ i n ă seama că pî n ă acum s a u obişnuit să nu facă a ltceva decît s ă raporteze şi să a d apteze cauzele l ucruri lor care se întîmplă ra reori, l a lucruri l e care se întîm plă deseori ; pe cîn d despre acele care se întîmplă deseori, ei n u întreabă niciodată de c a u zele lor, ci le iau ca acordate şi ca admise. Şi prin urmare ei nu cercetează cauzele greutăţi i , ale învÎrtirii corpurilor cereşti, a le căldurii , frigului , luminii, tăriei, moliciunii, rarităţii , densi ­ tăţi i , stării lichide, solidităţii însufleţirii, neînsufleţiri i , asemă ­ nării, neasemănării, orga n iculu i şi altele ; c i admiţînd acestea c a înţele s e de la sine ş i vă dite, ei d i s pută şi j u decă a supra a ltor l u c ru r i c a re se întîmplă mai p uţin frecvent. şi sîn t mai puţin fa m i l i are. D a r noi înţelegem bine că asupra lucruri lor rare sau de seamă nu putem j u dec a ş i , cu atît m a i puţin, nu putem aduce ceva nou, pînă c înd cauzele lucruri lor comune ş i cauzele a celor c a uze nu sînt cercetate şi descoperite în mod regulat ; de aceea sîntem si liţi să admitem lucruri le cele m ai comune în i stori a natur a l ă . Nu ,cunoaştem î n filozofie o p iedică m a i m a re decît aceasta, anume că l ucrurile famil i a re şi frecvente nu fac să zăbovească şi nu reţin gîndurile oamenilor, şi sînt primite în treacăt fără vreo cercet are a cauzelor lor ; de aceea, informaţia -

-

,

93


cu pnvlre l a l ucr uri necunoscute a desea n u este atît de trebu i ­ toare ca atenţ i a l a l ucru r i l e cun o scute .

CXX. - I a r cu p ri v i re l a folosul sau l a j osnil' i a l uc r u r : i o r . pentr u care, cum zice Plin i u , trebuie să cerem îngă d u inţă , cele j osnice, nu mai puţin decît cele mai mă reţe ş i p reţioa se trebuie să fie a dmise în ist o r i a n atura l ă . I storia n atur a l ă nu este pîn ­ gă r ită prin aceasta ; căci soarel e i ntră deopotrivă în p a l ate ş i î n cana le, fără să s e m u rd ă rească. I n c e n e priveşte însă, n o i n u ridicăm ş i nu închinăm u n c a p i t o l i u s a u o p iramidă mîndriei oamenilor, ci întemeiem în i nteledul omenesc un templu sfînt după modelul lumii Aş adar vom urma acest model. Căci orice merită să exi ste merită să fie şi cunoscut pentru că c unoaşt er e a e s te imaginea existenţei ş i lucrurile j o snice ş i m ă reţe există deopotrivă. Pe lîngă aceast a , precum din unele subst anţe pu t r ede, ca mosc, şi zibet, se na sc ce l e m a i dulci mirosuri, tot aşa din obiecte j osnice şi scîrnave iese u neori lumină şi infor­ maţie ex c epţională Dar destul despre aceasta, o asemene8 scîrbă fiind m a i m u lt copi lărea s că ş i femeia scă . .

.

CXX I . E ste însă o a ltă obiecţi une, c a re trebuie p r i \' i tă cu mai m ultă grij ă : anume, c ă există multe l ucru ri în i stor i a -

noastră n atur a lă care, pentru concepţ i a obişnuită, sau pentru ori·ce minte deprinsă cu s i stemul prezent . vor p ă re a c i u d ate ' şi inutile. Asupra acestui pund, prin urmare, trebuie să spunem i arăşi ceea ce am mai spus, anume că de la început şi pîn ă acum noi căutăm experimente luminoase, i a r nu experimente rodnice ; u rmînd astfel , după cum am spus deseori, exemp l u l creaţiei d ivine, care î n prima zi a produs numai lumina ş i i-a închinat o zi întreagă, neamestecînd cu ea în acea zi vreo operă m ateri a l ă A presupune, prin urmare, că l ucruri ca acestea nu sînt de niciun folos înseamnă a presupune că lumina nu este de n i ciun folos, pentru că nu este un lucru solid sau m ateri a l . Adevărul este că cunoaşterea bine prob ată şi definitivă a naturilor simple este ca lumina : ea a s i gură intra rea l a t o ate lucrări le n aturi i ; ea îmbrăţişează ş i trage după sine pri n p uterea s a o între a gă masă şi grăm adă de opere şi ne deschide izvoarele celor m a i nobi le princip i i , ş i totuşi î n s i n e n u este de vreun mare folos. Tot aşa l iterele a lfabetului în ele însele şi sep arat nu au nici u n folos s a u înţeles, totuşi ele sînt m ateria primă a compoz iţiei .

94


şi a înj ghebării tuturor discursuri lor. Tot a ş a seminţele lucru­ ri lor cu sănătoasa lor putere nu sînt de vreun folos decît în dezvoltarea lor. Şi însăşi razele risipite ale lumini i , dacă nu converg, nu pot să dăruiască vreuna din binefacerile lor. D ar dacă cineva se scandal izează de subti lităţi l e specu l a ­ tive, atunci ce să spunem d e sco l a st i ci , care s - a u compl ăcut în subt i l ităţi pînă l a exces ? Aceste subt i l ităţi au fosi cheltuite în cuvinte, sau cel puţin în noţi uni vulgare ( ceea ce este acelaşi lucf! l ) , i ar nu în lucruri ş i în natură ; ş i asemenea lucruri erau de prisos nu num a i la început u l lor, dar şi în continuarea lor ; şi subtil ităţile lor nu sînt ca acele de care vorbim, inutile cu a devărat, la început, dar după aceea cu o infinită utilit ate. S ă fim siguri de a ceasta, că orice subt i litate de disp ută ş i de vor­ bi re, dacă e ap licată numai după ce principiile a u fost desco­ perite, vine prea tîrziu şi este absurdă ; ş i că momentu l ade­ vărat ş i potrivit, sau cel puţin princi p a l pentru subt i litate este a cîntări experienţa şi a întemeia pe a ceasta princi p i i l e ; căci cea l altă subt i l itate con strînge ş i a p asă n atura, însă nu poate niciod ată să o cuprindă ş i să o înţeleagă . Desig·ur, ceea ce se sp une despre pri lej şi noroc este foarte adevărat în cazu l naturii : ea are în frunte păr, dar înapoi e cheală. In sfîrşit, cu privire la d ispreţul de a primi în istoria natu­ r a l ă lucruri obişnuite sau j osnice, sau suprasubtile ş i în începu ­ turile lor inutile, poate f i l uat ca u n oracol răspunsul femeii sărace către prinţu l semeţ care resp i nsese petiţia ei ca avind u n obiect nevrednic şi sub demnitatea lui : atunci, renunţă de a mai fi rege. Căci este foarte s i gur că aoela care nu voieşte să dea atenţie unor lucruri ca acestea , ca fiind p rea j osnice şi mărunte, nu poate nici să cîştige, nici să con ducă regatul . naturii. CXXI I . S - a r p utea de a semenea obiecta : este u n l ucru uimitor şi anevoios, să în lătu răm, oarecum deodată şi dintr-o lovitură, toate şti inţele şi pe toţi autorii ; şi aceasta fără să chemăm pe vreunul din antici în aj utor u l şi în sprij inul nostru, ci bizuin du-ne oarecum pe p ropri a noastră forţă . Noi însă ştim că, dacă am fi vrut să lucrăm mai puţin sincer, ar f i fost uşor să raportăm spusele noastre sau l a vech i le timpuri încă în a inte de greci (cînd ştiinţele naturii erau poate mai înfloritoare, deşi făceau mai puţin zgomot, netrecînd încă prin fluerele ş i trom­ petele grecilor ) , sau chiar ( pentru unele p ă rţi ) l a u n ii din grecii -

95


înşişi, cîştigînd astfel Spf1J In ş i onoare ; întocmai cum p arve­ n iţii născocesc pentru ei, cu aj utorul genealogilor, nobleţea u nei descendenţe dintr-un trunchi antic. Dar în ce ne priveşte, bazîndu-ne pe evi denţa lucrurilor, resp ingem toate formele de iicţiune şi înşelăciune ; nici nu socotim că are vreo însemnătate pentru chestiunea noastră, dacă descoperirile care vor fi făcut� 'erau de mult cunoscute antici lor, ş i d acă ele, în prefacerile şi în {" ursul timpu lui, vor aparţine celor care se înalţă sau celor care se coboară ; întocmai cum pentru omenire nu este o grij ă , dacă l umea nouă este insula Atl antida, de care anticii aveau cuno­ :ştinţă, sau a fost acum descoperită pentru prima oară. Căci descoperirile trebuie căutate în lumina naturii, iar nu căut ate din nou în întunecimea antich ităţii. I a r în ce priveşte acel blam general, desigur, dacă oe hestiunea este privită nepărti nitor, c i neva îl va găsi mai pro­ babil, dar şi mai moderat decît un blam adresat numai unei părţi. Căci, dacă erorile n-ar fi fost înrădăcinate în noţiuni pri­ mare, unele descoperiri j uste ar fi trebuit să l e corecteze pe cele false. Dar fiindcă erorile erau fundamentale şi astfel lucruri le erau mai mult ocolite ş i trecute cu vederea decît j udecate fals, TI U e de mirare că oamen i i n-au gă sit ceea ce n-au căutat, nid TI-au atins ţint a pe care niciodată nu şi-au pus-o ş i întocmit-o, TIici n-au dus la capăt o cursă în care ei niciodată nu s-au angaj at sau nu au ţinut s-o urmeze. Şi în ce priveşte învinu irea de cutezanţă, de s i gur, dacă cineva pretinde, prin siguranţa mîinii ş i puterea ochiului, să tragă o linie mai dreaptă sau un cerc mai perfect decît oricare a ltă persoan ă , el provoacă . o comparare de abi lităţi ; dar, dacă cineva spune că cu aj utorul unei rigle sau a unui compas poate desena o linie mai dreaptă sau un cerc m a i perfect decît poate s-o facă oricine altul numai prin ochi şi prin mînă, el nu va fi socotit, desi gur, ca un lăudăros. Această remarcă este v a l abi l ă nu numai pentru această primă şi începătoare încer­ .care a noastră, ci pentru toţi care, după aceea, se vor dedica acestei întreprinderi. Căci calea noastră de a face descoperiri în ştiinţe ega lează spiritele ş i lasă puţin distincţiei individuale, pentru că totul este îndep linit după cele mai sigure reguli şi demonstraţi i. Prin urmare, contribuţia noastră, cum am spus a desea , este mai mult rezultat a l bunului noroc decît al abi li­ iăţii, ş i mai degrabă un pro d u s a l timpului decît al geniului. 96


Căci, des igur, întîmplarea este prezentă în gîndurile oamenilor ca şi în operele şi în faptele lor. CXX I I I. Aşadar, p utem spune despre noi înşine ceea ce spunea cineva în glumă, atît de potrivit s ituaţiei : "Nu se poate să simtă la fel acel care bea a p ă şi acel ,care bea vin !" 1. Cei­ l a lţi, atît în timpurile antice cît ş i în cele moderne, a u băut d in ştiinţe sucul cru d ca a p a care curge de l a s ine din intelect, sau din d i alectică, cum curge a p a scoasă cu roata d intr-un puţ. Pe cînd noi bem ş i oferim o b ă utură scoasă din struguri nenumă­ raţi, copţi şi, cum cere trebuinţa, culeşi ş i prinşi în ciorch ini ş i a p o i storşi î n teasc şi a p o i purificaţi şi l impezi ţi î n butoi. Prin urmare nu e nici o mirare dacă ei ş i noi nu ne potrivim. -

CXXIV. Ni se va obiecta, fără îndoi ală, că ţinta şi SCJpul ştiinţelor formulate de noi, nu sînt cele a devărate ş i cele mai bune (tocm a i ceea ce obiectam noi a ltora) ; căci contemplarea a devărului este un lucru mai de preţ ş i mai înalt decît tot folosul şi măreţia înfăptuirilor ; iar ace astă lungă şi neîntre­ ruptă zăbovire în experienţă, în materie şi în fluctuaţiile lucru­ r ilor individuale, oarecum leagă sp iritul de pămînt, sau îl pră­ v ăleşte într-un infern de tulburare ş i confuzie, ş i il desparte şi il îndep ă rtează de l a seninătatea şi l iniştea înţelepci unii pure ( adică de l a o stare mult mai divin ă ) . Sînt de acord bucuros cu această întîmpinare ; în a devăr, tocma i ceea ce ei au de gînd şi urmăresc, ne p reocupă pe noi îndeosebi ş i ma i presus de or i ce. Căci noi clădim în intelectul omenesc un model adevărat a l lumii, aşa cum este el de fapt, iar nu aşa cum propri a raţiune a fiecăruia l-a făurit. Acest lucru nu poate fi făcut fără cea m a i atentă disecţie ş i anatomie a lum i i . De a,ceea susţinem c ă treb u i e să f i e c u totul spulberate acele smintite şi maimuţăreşti imagini ale lumilor, pe care născocirile oamenilor le-au ridicat in siste­ mele filozofice. Să se ştie aşadar că există o m are deosebire, cum am mai spus, între idolii minţii omeneşti ş i ideile sp iritului divin. Cele dintîi nu sînt n imic m a i mult decît abstracţiuni arbi­ trare ; cele din urmă sînt propria p ecete a creatorului asupra creaţiei, întipărite ş i limitate în materie prin linii adevărate şi alese. Prin urmare a devăr şi utilitate sînt aici lucrurile înseş i ; -

I Dictonul este Nota trad" 7

Noul Orgaoon

afribuit oraforului Filoorafe, adversar al lui Demosfene. ­

97


iar operele înseşi sînt de o mai mare valoare, drept garanţii ale adevărului, decît drept element'e ,ce contribuie la înlesnirile vieţii.

CXXV. S-ar putea întîmpina iarăşi că nu facem decît ceea ce s-a făcut înainte: că anticii înşişi au luat aceeaşi cale ca şi noi. Şi că este probabil, prin urmare, că şi noi, după atîta agi­ taţie şi străduinţă, ne vom întoarce pînă la urmă la vreunul din acele sisteme care aveau întîietate la antici. Căci şi anticii, se va spune, dispuneau la începutul speculaţiilor lor de un mare material, şi de belşug de exemple, şi de lucruri particulare, că le-au aşezat sub capitole şi titluri, din care ei au scos sistemele şi artele lor, şi după aceea, cînd au înţeles lucrurile, s-au pro­ nunţat, adăugînd puţine exemple ici şi colo ca confirmare şi ilustraţie; dar ei socoteau de prisos şi nepotrivit a publica notele, însemnările lor mici şi explicaţiile; şi de aceea ei au făcut, cum se procedează la construcţii, unde, după ce s-a ter­ minat casa, se înlătură schelele şi scările de acolo. Aşa fără îndoială trebuie să credem că au procedat. Dar la această întîm­ pinare (sau îndoială mai de grabă) va fi uşor de răspuns de oricine care n-a uitat ceea ce am spus mai sus. Căci forma de cercetare şi de descoperire întrebuinţată de antici a fost mărtu­ risită de ei înşişi, iar scrierile lor ni le dezvăluie. Şi acea formă era aceasta. Din puţine exemple şi lucruri particulare (cu adăugirea de noţiuni obişnuite şi poate a unor frînturi de opinii curente, care au fost cele mai atrăgătoare), ei au zburat deodată la cele mai generale concluzii sau principii ale ştiinţei, apoi, luînd adevărul acestora ca neclintit şi neschimbător, ei au scos şi au dovedit, prin mijlocirea propoziţiilor intermediare, con­ cluziile inferioare; iar din acestea ei şi-au construit arta. După aceea, dacă noi lucruri particulare şi exemple erau descoperite şi invocate, care erau în opoziţie cu dogmele lor, ei sau le subor­ donau în mod subtil prin distincţii sau prin explicări ale regu­ lelor lor, sau, în chip grosolan, scăpau de ele socotindu-Ie excepţii; dimpotrivă cauzele lucrurilor particulare, care nu erau în opoziţie cu dogmele lor, erau cu trudă şi încăpăţînare adaptate la principiile lor. Dar aceasta nu era istoria naturală şi experimentală care trebuia să fie; departe de aceasta; iar acel zbor spre cele mai înalte generalităţi ruina totul. -

CXXVI. Ni s� va obiecta de asemenea că, oprindu-! pe oameni să se pronunţe pripit şi să stabilească principii sigure -

98


înainte de a ajunge în mod legitim la principiile cele mai gene­ rale, trecînd prin toate treptele intermediare, noi îndemnăm la un fel de suspendare a judecăţii şi voim să ajungem la acata­ lepsie; pe cînd noi nu năzuim de lQC la aceasta, ci la eucata­ lepsie 1. Căci ţinta noastră nu este de a tăgădui simţurile, ci de a le ajuta; nici de a dispreţui intelectul, ci de a-l îndruma. Şi, după toate acestea, e mai bine să ştim atît cît e nevoie, şi să nu credem că ştim totul, decît să ne închipuim că ştim absolut tot, ignorînd de fapt ceea ce trebuie să ştim.

CXXVII. S-ar putea întreba, mai mult sub formă de în­ doială decît de întîmpinare, dacă noi vorbim numai de filozofia naturală, sau dacă înţelegem că şi celelalte ştiinţe, logica, morala şi politica trebui,e să fie tratate prin această metodă. Inţelegem, desigur, că ceea ce am spus se aplică la toate; şi cum logica obiş­ nuită, care guvernează lucrurile prin silogism, se extinde nu numai Ia ştinţele naturale, ci la toate ştiinţele; tot aşa a noastră, care procedează prin inducţie, îmbrăţişează orice lucru. Căci istoria naturală şi tabelele noastre de invenţiuni cuprind şi mînia, teama, ruşinea şi altele asemănătoare ; şi chiar cazurile de viaţă cetăţenească ; şi tot aşa operaţiile mintale de memorie, de unire şi de analiză, de judecată şi restul, nu mai puţin decît căldura şi frigul, sau lumina, sau vegetaţia, sau altele asemănătoare. Dar, cum metoda noastră de explicare, după ce istoria naturală a fost pregătită şi în mod cuvenit rînduită, priveşte nu numai miş­ cările şi dis,cursivităţile spiritului (ca logka obişnuită), ci şi natura lucrurilor, conducem spiritul în aşa fel încît el să se poată aplica, în toate modurile corespunzătoare, la natura lucru­ rilor. De aceea, noi oferim multe şi felurite prec'epte în doctrina explicării, care în oarecare măsură se aplică la modul de a descoperi calitatea şi condiţia subiectului ceroetării. -

CXXVIII. Asupra unui punct n-ar trebui să avem nici măcar o îndoială ; anume, că noi dorim să doborîm şi să dis­ trugem filozofia, artele şi ştiinţele, care sînt trebuincioase. Dimpotrivă, sîntem foarte bucuroşi a le vedea folosite, cultivate şi respectate. Nu ne opunem de loc ca artele, care sînt acum la preţ şi care alimentează disputele şi î mpodobesc discursurile, -

I Cunoaşterea exadă, în o po z iţi e cu ac al ale psia sau îndoiala (suspen­ darea judecăţii). Nota trad. -

99


să nu fie- întrebuinţate şi să nu aibă trecere pentru catedrele profesorilor şi în folosul vieţii burgheze; ele ar fi, pe scurt, ca moneda curentă, care circulă între oameni convenţional. Ba declarăm sincer că contribuţia noastră va fi puţin potrivită pentru asemenea scopuri, fiindcă ea nu poate fi pe înţelesul tuturor decît numai prin efecte şi înfăptuiri. Dar cît de sinceri sîntem, cînd vorbim de simpatia şi de buna noastră voinţă pentru ştiinţele tradiţionale, mărturisesc de ajuns scrierile noastre publicate (îndeosebi cărţile despre Inaintarea ştiin­ ţelor). De aceea nu vom încerca să o dovedim mai departe prin cuvinte. Intre timp, noi afirmăm repetat şi răspicat că, prin metodele aplicate acum, progrese considerabile nu pot fi făcute în doctrinele şi în teoria ştiinţelor, şi ele nu pot duce la înfăp­ tuiri măreţe.

CXXIX. Rămîne să spunem puţine cuvinte cu privire la superioritatea scopului nostru. Dacă ar fi fost urmărit mai devreme, el ar fi putut să pară ca o dorinţă zadarnică; dar acum, cînd nădejdi au fost îndreptăţite şi prejudecăţi nedrepte înlătu­ rate, el va avea poate mai mare greutate. De asemenea, dacă noi înşine am fi îndeplinit şi dus la bun sfîrşit toate şi n-am fi chemat pe alţii să participe şi să ajute la înfăptuire, ne-am fi abţinut chiar acum de la un atare limbaj, temîndu-ne că ar putea fi luat ca o proclamaţie a propriilor noastre merite. Dar fiindcă dorim să intensificăm activitatea altora şi să deşteptăm şi să aprindem spiritele, se cuvine să amintim oamenilor cîteva lucruri. In primul rînd, se pare că introducerea de invenţii impor­ tante deţine cu mult primul loc printre acţiunile omeneşti: aceasta era şi judecata secolelor antice. Căci autorilor de invenţii li se acordau onoruri divine; pe cînd acelora care cîştigau merite în chestii publice (ca întemeietorilor de oraşe, sau de imperii, legislatorilor, celor care izgoneau pe tirani sau care salvau patria de vreo calamitate, precum şi aitor binefăcă­ tori de acelaşi fel) nu li se da decît titlul de erou. Şi desigur comparînd, în mod drept, ori cine va găsi că această judecată a antichităţii era justă. Căci binefacerile inventatorilor pot să cuprindă întregul neam omenesc, pe cînd binefacerile civile numai anumite ţări; cele din urmă nu durează dincolo de cîteva generaţii, pe cînd cele dintîi de-a lungul timpurilor. Pe lîngă aceasta, reforma stărilor civile are rareori loc fără vio-

100


lenţă şi tulburări; invenţiile Însă fericese şi aduc binefaceri fără a pricinui pagubă şi tristeţă cuiva. De asemenea, invenţii1e sînt oarecum creaţii noi şi imitări ale operelor lui dumnezeu. cum bine a cîntat poetul: Sănnanilor muritori, vestita Atena odin:'oară

Le d ădu mai întîi holdele îmbelşugate

Şi

aceasta le-a recreat viaţa şi le-a întocmit legile. (Lucretiu, VI,

1).

Apare vrednic de remarcat la Solomon că, deşi Înfloritor ca putere, aur, măreţia construcţiilor, servitori, curteni, flotă, lustruI numelui şi admiraţia omenirii, totuşi el nu şi-a ales nici una din acestea drept glorie, ci a pronunţat cuvintele: "Gloria lui dumnezeu este a ascunde un lucru; gloria regelui, să-l caute!". Să considerăm acum deosebirea radicală care există între modul de trai al locuitorilor celor mai civilizate părţi ale Europei şi al celor din regiunea cea mai sălbatecă, cea mai barbară, a Indiei Noi 1; această deosebire va fi resimţită atît de mult, Încît pe drept se va putea spune că "omul este pentru om un dumnezeu!" 2, aceasta nu numai din cauza ajutorului sau binefacerilor, dar şi pentru echilibrarea stărilor de viaţă. Şi pe acestea nu le produc nici pămîntul, nici cerul, nici corpurile, ci le produc artele. De asemenea e bine să ne oprim o clipă asupra forţei, cali­ tăţii şi consecinţelor unor invenţii; aceste aspecte nicăieri nu se întîlnesc mai izbitor decît la cele trei lucruri necunoscute anticilor şi a căror origine, deşi foarte modernă, nu e mai puţin obscură şi fără strălucire: anume, arta tiparului, praful de puşcă şi busola. Căci aceste trei invenţii au schimbat faţa globului pămîntesc şi starea de lucruri a omenirii: prima pe tărîmul literaturii, a doua În arta războiului, a treia în navi­ gaţie. Din acestea au rezultat nenumărate transformări de tot felul, cu un e fect atît de mare, încît n-a fost imperiu, sectă, nici astru, care să fi avut atîtea efecte şi să fi exercitat o influenţă I

America, sau Lumea Nouă. - Nota Irad. E xp,resi a este re pe t a tă de Spinoz a, Elica, Prop. XXXV (vezi Sp inoz a , Texte filOZOfice. Ed. de slal, 1�52, p. 119) şi de Feuerbach, Opere complete, ed. Bolin şi Jodl, voI. VI, Esenţa Creştinismului, p. 327. - Nota Irad. 2

10 1


atît de mare asupra lucrurilor omeneşti, ca aceste invenţii mecanice. Mai departe, este nimerit să deosebim trei feluri şi oarecum grade de ambiţie la oameni. Primul est'e al acelora care doresc să sporească propria lor putere în ţara lor de naştere � acest fel este vulgar şi înjositor. Al doilea este al acelora care se silesc a spori puterea şi stăpînirea ţării lor asupra oamenilor; acesta, are desigur, mai multă demnitate, dar şi tot atîta lăcomie. Dar dacă cineva se strădui'eşte să stabilească şi să sporească puterea şi stăpînirea neamului omenesc însuşi asupra univer­ sului, ambiţia sa (dacă ambiţie poate fi numită) este, fără îndoială, mai sănătoasă şi mai nobilă decît celelalte două. Dar stăpînirea omului asupra lucrurilor se reazimă numai pe arte şi �tiinţe: căci nu putem comanda naturii decît supunîndu-ne ei 1. De asemenea, dacă folosul unei singure invenţii i-a mişcat pe oameni într-atît, încît ei au considerat ca supraom pe aoela care a putut să îndatoreze neamul omenesc printr-o binefacere, cu cît mai înălţătoare va apărea inventar,ea unui lucru, prin care toate celelalte lucruri vor fi inventate cu uşurinţă? 2. Şi (ca să spunem întregul adevăr) deşi noi datorăm mare recuno­ ştinţă luminii, fiindcă prin ea găsim calea, ne exercităm artele noastre, citim, ne recunoaştem unul pe altul, cu toate acestea vederea luminii este în sine un lucru mai important şi mai frumos decît toate foloasele ei. Tot aşa, desigur, contemplarea însăşi a lucrurilor, aşa cum sînt ele, fără superstiţie sau înşelă­ ciune, fără eroare sau confuzie, este în sine mai preţioasă decît toate roadele invenţiilor. In fine, dacă cineva ar face o obiecţie din înjosirea artelor şi a ştiinţelor în scopuri de răutate, de lux şi altele asemănă­ toare, să nu fie nimeni mişcat de aceasta. Căci acelaşi lucru poate fi spus despre toate bunurile pămînteşti: despre deşteptă­ ciune, curaj, forţă, frumuseţe, avere, lumina însăşi şi altele. Numai de-ar cîştiga neamul omenesc acel drept asupra naturii, care îi aparţine prin dar divin şi l-ar exercita din plin; căci aplicarea lui va fi călăuzită de raţiunea dreaptă şi de religia sănătoasă. 1

Bacon.

Naturae non nisi parendo imperatur, Nota trcid.

2 Este vorba de noua operative. - Nota Irad.

102

-

dicton caracteristic -

metodă indudivă. instrument al

pentru

oricărei ştiinţe


CXXX. Şi acum e timpul să expunem însăşi arta expli­ naturii, în care, deşi noi credem că am dat preceptele cele mai adevărate şi cele mai utile, totuşi nu spunem că este absolut necesară (ca şi cum nimic n-ar putea fi făcut fără ea), sau că este perfectă. Căci sîntem de părere că, dacă oamenii ar avea la îndemînă o ,completă istorie naturală şi experimentală, şi dacă s-ar familiariza cu ea, şi dacă ar putea să stăpînească două reguli, - întîi, să se lepede de opiniile şi de noţiunile primite; şi al doilea să reţină la timp mintea de a se avînta spre prin­ cipiile cele mai generale sau cele mai aproape de acelea, ei ar ajunge prin puterea proprie şi naturală a minţii şi fără altă artă la însăşi metoda noastră de explicare. Ei s-ar convinge că, o dată obstacolele înlăturate, această explica re este mersul firesc şi spontan al intelectului omenesc.. Totuşi, prin preceptele noastre, totul va fi mai uşor şi mai temeinic. Nici nu afirmăm că nu li se poate adăuga nimic. Dimpo­ trivă, noi, care privim spiritul nu numai în propria lui capa­ citate, ci în legătură strînsă cu lucrurile, trebuie să susţinem că arta invenţiunii poate creşte o dată cu invenţiile. -

cării


CARTEA A II-A DESPRE EXPLICAREA NATURII SAU DESPRE DOMNIA OMULUI 1. Opera şi scopul puterii omeneşti constau în a produce şi a introduce una sau mai multe însuşiri într- un corp dat. Opera şi scopul ştiinţei omeneşti constau în a descoperi forma insuşirii date, sa u adevărata deosebire sau natura naturantă 1, sau izvorul emanării (căci nu avem la îndemînă decit aceşti termeni care să indice mai exact ceea ce avem în vedere) . Dar acestor două scopuri primare le sînt subordonate două scopuri sec undare şi de mai puţină importanţă, şi anume: in primul rind, de a transforma, în limitele posibilităţii, corpurile dintr-unul într-altul; în al doilea rînd, de a descoperi, în orice naştere şi mişcare, procesul ascuns continuu de la cauza mani­ festată şi materia manifestată, pînă la forma internă, şi, de­ asemenea, de a descoperi structura ascunsă a corpurilor consi­ derate în stare de repaus, iar nu în mişcare. -

II. Conditia rea în care se află ştiinţa omeneascil în prezent reiese chiar din expresii obişnuite. Se afirmă pe bună dreptate că "a şti cu adevărat este a şti prin cauze". Şi cauzele nu sînt rău împărţite în patru feluri: materiale, formale, efi-

J Natura naturans, expresie prin care scolasticii desemnau puterea de­ creaţie drept cauza primordială a lucrurilor, în opoziţie cu natura naturala,_ care înseamnă natura devenită a lucrunlor create. Bacon ap - liciî înţelesul scolastic. - Nota trad.

105


ciente şi finale 1. Dar, dintre acestea, cauza finală mai mult corupe decît promovează ştiinţele ; ea este valabilă numai pentru acţiunea omenească. Descoperirea cauzelor formale este consi­ derată ca fără speranţă. Cauza eficientă şi materială (cum sînt cercetate şi formulate, adică drept cauze Îndepărtate, fără refe­ rinţe la procesul ascuns care duce la formă) sînt neputincioase şi superficiale, şi nu contribuie cu nimic la ştiinţa adevărată şi productivă. N-am uitat că într-un pasaj anterior am notat şi am corectat ca o er oa re a spiritului omenesc opinia că formele sînt esenţiale pentru existenţă. Căci, deşi în natură nimic nu există pe lîngă corpuri individuale care se manifestă în acte pure individuale după o lege, totuşi, În teorie, această lege însăşi, cercetarea, descoperirea şi explicarea ei este fundamentul ştiinţei ca şi al practicii. Inţelegem prin numele de forme această lege cu proprietăţile ei; mai ales fiindcă acest nume este valabil şi a devenit familiar.

III.

-

Gel care nu cunoaşte cauza unei însuşiri (bunăoară

a albeţei sau a căldurii) decît în anumite cazuri, are o ştiinţă

imperfectă. Cel care nu e în stare să producă un efect decît în anumite materii (alese dintre acele care sînt mai susceptibile de astfel de efecte) nu are, de asemenea, decît o putere imper­ fectă. Ceva mai mult, dacă el cunoaşte numai cauzele materiale şi eficiente (care sînt variabile şi trecătoare şi nu constituie propriu-zis decît simple vehicule şi cauze care aduc forma în anumite subiecte) el va putea căpăta, cel mult, cîteva rezultate noi Într-o materie întrucîtva asemănătoare şi pregătită; dar nu va avea puterea să strămute graniţele superioare ale lucrurilor. Dar acela care cunoaşte formele prinde unitatea naturii în cele mai diferite materii; cu ajutorul acestei cunoaşteri, el va putea să descopere şi să înfăptuiască ceea ce n-a fost pînă acum săvîrşit, ceea ce nici vicisitudinile naturii, nici experimentele cele mai ingenioase, nici întîmplarea însăşi n-au înfăptuit vreodată, şi la care gîndirea omenească n-ar fi ajuns. Astfel, din descoperirea formelor, decurge ştiinţa adevărată şi pradica nelimitată.

IV. Deşi căile la puterea şi ştiinţa omenească sînt foarte strîns legate şi sînt aproape aceleaşi, totuşi, din pricina obi-

1 Ba'con acceptă această maximă de origine aristotelică, dar în împăr­ ţirea aristotelică a cauzelor face rezerva. - Nota irad.

106


<ceiului primejdios şi învechit de a stărui în abstracţiuni, este mai sigur a începe şi a clădi ştiinţele de la acele temelii care se referă la practică şi deci a lăsa partea activă să desemneze şi 'să determine însăşi partea teoretică. Trebuie dar să vedem ce fel de regulă, direcţie, sau deducţie am dori mai mult, pentru a produce şi a introduce o natură într-un corp dat, şi să exprimăm aceasta în limbajul cel mai simplu şi mai uşor de înţeles. Bunăoară, dacă cineva doreşte să introducă în argint ·culoarea galbenă a aurului, sau o creştere a greutăţii (respec­ tînd legile materiei) , sau transparenţa. într-o piatră opacă, sau rezistenţa într-o sticlă, sau creşterea într-un corp anorganic, trebuie să vedem, zic, ce fel de regulă sau conduită ar dori mai mult să aplice. Şi, în primul rînd, vom dori, desigur, să ni se arate ceva care nu zădărniceşte munca noastră, nici nu face să dea greş experimentul. In al doilea rînd, vom dori o astfel de regulă, care să nu ne lege şi să nu ne înlănţuie de anumite mijloace şi moduri particulare de procedare. Căci am putea să nu dispunem de acele mijloace, nici să fim în stare să ni le procurăm şi să le achiziţionăm, şi atunci experimentul nu are loc. Iar dacă ar exista alte mijloace şi alte metode pentru pro­ ducerea naturii cerute (pe lîngă aceea prescrisă) , ele poat.e că ar sta în puterea noastră; dar prescripţiile prea strîmte o exclud şi împiedică orice rezultat. In al treilea rînd, am dori să ni se arate ceva care nu e aşa de anevoios ca lucrarea propusă, ci stă mai aproape ·de executarea ei. Pentru o îndrum are adevărată şi desăvîrşită a practicei, directiva va fi aşa: să fie sigură,

neîngrădită şi îndrumătoare, pentru a ne duce ordonat la -acţiune.

Aceasta este acelaşi lucru cu descoperirea formei adevărate. Căci forma unei naturi este de aşa fel c - ă, d ată fiind, natura urmează fără greş. Prin urmare, forma este totdeauna prezentă, cînd natura este prezentă şi o înlătură totdeauna o dată cu sine şi este inerentă numai ei. In sfîrşit, forma adevărată este de .aşa fel, încît ea deduce natura dată dintr-un izvor de fiintare, care este inerent mai multor lucruri şi care este, cum se spune, mai bine cunoscut naturii decît forma însăşi. Peniru un prin­ cipiu adevărat şi perfect de cunoaştere, directiva şi preceptul vor fi, ca să se descopere o altă natură care se poate transforma

în natura dată, şi care totuşi este o particularizare a unei naturi mai cunoscute, asemenea cu particularizarea unui gen .adevărat. Aceste două directive, una practică, cealaltă teore107


tică, sînt unul şi acelaşi lucru; şi ceea ce în practică este cel mai folositor, în cunoaştere este cel mai adevărat.

v. Regula sau principiul pentru transformarea corpurilor este de două feluri. Primul priveşte un corp ca pe o grămadă sau o colecţie de însuşiri simple. In aur, bunăoară, se întîlnesc următoarele proprietăţi: este galben, are o anumită greutate, este maleabil sau ductil pînă la un anumit grad de extensiune, nu este volatil şi nu pierde nimic din substanţa sa prin acţiunea focului, se preface într-un lichid cu un anumit grad de fluidi­ tate, este separat şi dizolvat prin mijloace particulare, şi aşa mai departe pentru celelalte însuşiri care se întîlnesc în aur. Acest fel de principiu deduce, prin urmare, lucrul din formele însuşirilor simple. Căci cel care cunoaşte formele de galben, greutate, ductilitate, soliditate, fluiditate, soluţie şi aşa mai departe, şi metodele de a le introduce, după gradaţiile şi modu­ rile lor, va avea grijă şi va şti să le unească împreună în vreun corp, de unde urmează transformarea acelui corp în aur. Şi acest mod de procedare aparţine primului fel de acţiune. Căci principiul de producere a unei însuşiri simple este aoelaşi ca acel de producere a mai multora; numai că dacă este vorba de mai multe însuşiri, sîntem mai în grădiţi şi mai în greuiaţi în operaţia aceasta, din cauza dificultăţii de a combina atît de multe însuşiri, care nu se combină uşor decît pe cărările bătă­ torite şi obişnuite ale naturii. Trebuie spus, totuşi, că acest mod de procedare (care se referă la însuşirile simple, chiar într-un corp concret) porneşte de la ceea ce este în natură constant, etern şi universal, şi deschide puterii omeneşti drumuri largi, pe care (în starea prezentă a lucrurilor) cu getarea. omenească abia poate să le înţeleagă sau să şi le închipuie. Al doilea fel de principiu (care atîrnă de descoperirea pro­ cesului ascuns) porneşte nu de la naturi simple, ci de 1$1 corpuri concrete, cum se întîlnesc în cursul obişnuit al naturii. Astfel, bunăoară, este cazul în care se cercetează de la ce începuturi, în ce chip şi prin ce proces se produc aurul sau ori care alt metal sau piatră, şi anume de la primele dispoziţii sau rudi­ mente, pînă la mineralul perfect; sau tot aşa, prin ce proces plantele se nasc, de la primele combinaţii ale sucurilor în pămînt, sau de la seminţe pînă la planta formată, împreună cu toate mişcările succesive, cu acţiunile ,continue şi felurite ale naturii. Tot aşa în explicarea ordonată a apariţiei animalelor. -

108


de la actul zămislirii, p înă la naştere; şi în acelaşi fel despre alte corpuri. Această cercetare nu se mărgineşte însă numai la produ­ cerea corpurilor, ci şi la alte mişcări şi activităţi ale naturii. Bunăoară, cercetarea cu privire la întregul curs şi continuele procese ale nutriţiei, de la prima primire a hranei pînă la asi­ milarea ei completă; sau de asemer:.ea cu privire la mişcarea voluntară a animalelor, de la prima impresie asupra imagi­ naţiei şi sforţările continue ale spiritelor, pînă la îndoirile şi mişcările membrelor, sau cu privire la mişcarea limbii şi buzelor şi a altor organe, pînă ce se ajunge la rostirea de sunete arti­ culate. Căci şi acestea se referă de asemenea la naturi com­ plete, combinate şi în activitate, care constituie ,ceea ce s-ar putea numi deprinderi particulare şi speciale ale naturii, iar nu legile ei fundamentale şi universale, care alcătuiesc formele. Şi totuşi trebuie să mărturisim că acest fel de explicaţie pare a fi mai uşor de înfăptuit şi se află mai la îndemînă şi inspiră mai multă nădejde decît primul. Tot aşa, partea practică corespunzătoare celei teoretice 1, pornind de la ceea ce se întîmplă de obicei în natură, trece la lucrurile cele mai apropiate, şi la cele nu prea îndepărtate. In -schimb, activităţile mai adînci şi mai radicale asupra naturii atîrnă cu totul de propoziţiile primare. Şi la aceste lucruri, unde omul nu are nici un mijloc de a lucra, ci numai de a cunoaşte, ca la corpurile cereşti (căci asupra acestora el nu poate influenţa sau exercita schimbări sau transformări) , cercetarea faptului însuşi sau adevărul lucrului, nu mai puţin decît cunoaşterea cauzelor şi conlucrărilor, trebuie să vină de la acele propoziţii primare şi universale privitoare la naturile simple (cum se con­ stată la natura rotaţiei spontane, la atracţie sau magnetism şi la alte multe, care sînt mai generale decît însăşi corpurile -cereşti) . Căci nimeni nu poate nădăjdui să hotărască chestiunea, dacă pămîntul sau 'cerul se învîrteşte în mod real în mişcarea zilnică, pînă cînd n-a înţeles întîi natura mişcării spontane.

VI. Dar acest proces ascuns, de care am vorbit, est� cu totul altceva decît pot să-şi reprezinte uşor oamenii, ale căror spirite sînt întunecate. Căci înţelegem prin el, nu anumite măsuri sau semne, sau trepte vizibile ale procesului în corpuri, -

I

Cele ,două proced'ee. cercetate înainte se referă la teorie.

-

Nota trad.

109


ci un proces perfect continuu, care în cea mai mare parte· scapă simţurilor. Bunăoară: în orice producere şi transformare a corpuriloi trebuie să cercetăm ce se pierde şi scapă, ce rămîne, ce se adaugă, ce s,e întinde, ce se contrage, ce se uneşte, ce se separă, ce se continuă, ce se rupe, ce loveşte, ce împiedică, ce predomină, ce se supune, şi o varietate de alte lucruri particulare. De asemenea, nu numai în producerea sau în transformarea corpurilor trebuie să stabilim aceste puncte, ci şi în toate cele­ lalte alterări şi mişcări trebuie să stabilim ce precede, ce urmează, ce iuţeşte, ce întîrzie, ce produce mişcarea, ce domină, şi altele asemănătoare; toate acestea însă, în starea prezentă a ştiinţelor (ţesute de o Minervă grasă şi cu totul nedibace) , sînt necunoscute şi neprelucrate. Căci, văzînd că orice acţiune a naturii atîrnă de lucruri infinit de mici, sau cel puţin prea mici pentru a izbi simţurile, nimeni nu poate nădăjdui să stăpînească sau să schimbe natura, pînă ce n-a înţeles şi n-a observat bine acel proces.

VII. Tot aşa cercetarea şi descoperir'ea structurii ascunse' în corpuri este un lucru nou, nu mai. puţin decît descoperirea procesului ascuns şi a formei. Căci încă zăbovim în anticamera naturii, şi nu ne îngăduim o cale spre interiorul ei. Totuşi nimeni nu poate înzestra un corp dat cu o natură nouă, sau să- I transforme cu succesul potrivit într-un corp nou, pînă cînd n-a atins o cunoaştere justă a corpului care trebuie să fie schimbat sau transformat. Altfel va recurge la procedee nefolo­ sitoare sau, în orice caz, anevoioase şi absurde, care sînt nepo­ trivite cu natura corpului asupra căruia lucrează. Prin urmare şi pentru aceasta trebuie complet deschisă şi bătătorită o cale. Este adevărat că asupra anatomiei corpurilor organizate (ale omului şi animalelor) s-a lucrat cu justeţe şi cu bun rezultat; şi acesta pare a fi un lucru fin şi o bună cercetare a naturii. Totuşi acest fel de anatomie este încă supus vederii şi dat simţurilor, şi se întîlneşte numai în corpuri organizate. Pe lîngă aceasta, el este un lucru care se constată lesne şi este la îndemînă în comparaţie cu adevărata anatomie a structurii ascunse din corpurile considerate ca asemănătoare; cu deose­ bire din lucrurile cu o formă specifică şi din părţile lor, ca. -

110


fierul, piatra precum şi părţile asemănătoare din p}.ante şi ani­ male, ca rădăcină, frunză, floare, carne, sînge, oase etc. Dar activitatea omenească n-a încetat cu totul de a se ocupa de acest fel de lucruri; căci la aceasta ţinteşte separarea corpurilor omo­ gene prin mijlocirea distilării şi prin alte moduri de analiză, care vor să dea la lumină eterogenitatea compusului prin punerea laolaltă a părţilor lui omogene. Şi aceasta este de asemenea folositor şi duce la obiectul pe care-l căutam; deşi ea înşeală uneori, fiindcă pune pe seama şi atribuie separării multe naturi, ca şi cum ele ar fi existat înainte în compus, pe cînd în reali­ tate ele au fost introduse şi adăugate prin foc, căldură şi alte mijloace de separare. Iar aceasta este numai o mică parte a lucrării pentru descoperirea adevăratei structuri din corpul compus; căci structura este un lucru cu mult mai fin şi mai precis, pentru ca prin operaţia focului el să nu fie mai degrabă tulburat decît dezvăluit şi dat la iveală. De aceea separarea şi disoluţia corpurilor trebuie să fie săvîrşită, nu prin foc, ci prin raţionament şi prin inducţie ade­ vărată, cu ajutorul experimentelor, şi printr-o comparare cu alte corpuri şi o reducere la naturile simple şi la formele lor, care se întîlnesc şi se împletesc în compus. Intr-un cuvînt, trebuie să trecem de la Vulcan la Minerva, dacă intenţionăm să aducem la lumină adevăratele ţesături şi structuri ale corpurilor (de care atîrnă toate proprietăţile ascunse şi, cum se mai numesc, proprietăţile şi virtuţiile specifice; din care, de asemenea, se scoate regula oricărei schimbări şi transformări efective a acelora) . Bunăoară, trebuie să cercetăm cît spirit este într-un corp; cîtă esenţă tangibilă; iar, în ce priveşte spiritul, dacă este îndestulător şi abundent, sau slab şi puţin; dacă este fin sau grosolan, înrudit cu aerul sau cu focul, viguros sau leneş, slab sau tare, progresiv sau retrograd, discontinuu sau continuu, de acord cu obiectele externe şi înconjurătoare, sau în dezacord etc. Şi tot aşa trebuie să cercetăm esenţa tangibilă (care primeşte tot atîtea deosebiri ca şi spiritul) în perii şi în fibrele ei, ca şi în modurile de ţesătură. De altă parte, aşezarea spiritului în masa corpului, cu porii acestuia, cu trecerile, cu venele şi cu celulele sale, precum şi rudimentele sau primele încercări de corp organizat,cad sub aceeaşi cercetare. Dar asupra acestor cercetări, ca şi asupra oricărei descoperiri a structurii ascunse,

1 11


lumina adevărată şi clară vine de la propoziţiile fundamentale, care împrăştie orice întuneric şi subtilitate.

VIII. Dar prin acestea nu vom ajunge la doctrina ato­ milor, care implică ipoteza spaţiului gol şi aceea a neschimbării materiei (ambele presupuneri false); vom fi duşi numai la părti­ cele adevărate, aşa cum există în mod real. De asemenea, nu trebuie să respingem această chestiune ca inexplicabilă; dim­ potrivă, cu cît mai mult se apropie cercetarea de naturile simple, cu atît mai uşor şi mai clar va deveni orice lucru; căci cerce­ tarea trece de la complicat la simplu, de la incomensurabil la comensurabil, de la nedeterminat la calcu labil, de la infinit şi vag la finit şi sigur ca În cazul literelor alfabetului şi a notelor de muzică. Iar cercetarea naturii dă ce l mai bun rezultat cînd 1ncepe cu fizica şi se termină cu matematica 1. De asemenea, nimeni să nu se teamă de numere mari sau de fracţiuni. Căci în lucrurile care sînt tratate prin numere este tot aşa de uşor a stabili sau a concepe o mie ca şi unul, sau a mia parte a unui întreg ca şi întregul însuşi. -

IX. Din cele două feluri de principii de care s-a vorbit ia naştere o împărţire justă a filozofiei şi ştiinţelor, luînd ter­ menii primiţi (care exprimă lucrul cît mai aproape) într-un înţeles potrivit cu vederile noastre. Astfel, cercetarea formelor, care sînt (după felul şi legea lor) eterne şi nestrămutate, constituie metafizica 2, iar cercetarea cauzei eficiente, a materiei, a procesului ascuns şi a structurii ascunse (care se referă poate la cursul comun şi obişnuit al naturii, iar nu la legile ei eterne şi fundamentale) constituie fizica. Şi acestora le sînt subor­ donate două împărţiri deopotrivă de practice: la fizică, mecanica; la metafizică, ceea ce (într-un înţeles mai pur a l cuvîntului) numim magia, deoarece drumurile acesteia sînt mai largi şi stăpînirea ei asupra naturii mai mare. -

X. După ce am stabilit scopul cunoaşterii, trebuie să mergem mai departe la regule, şi anume în cea mai directă şi -

1 A ceast ă afirmaţie este p reţi o asă fiindcă este dovada că Bacon apre cia colaborarea dintre fizică şi matematică, deşi alte tex t e par să pledeze pentru

teza contrară. - Nota irad. 2 La Bacon, metafizica are i nţ el esul antic şi medieval de disciplină opusă fizicii, şi un inţel es de metodă opusă dialecticii. - Nota trad.

112


evidentă ordine.

Indicaţiile care trebuie să ne îndrumeze în cuprind în totul două părţi; cea dintîi deduce sau extrage propoziţiile din experienţă; pe cind cea de-a doua deduce şi derivă din aceste axiome experienţe noi. Prima parte se subdivide în alte trei părţi, care pot fi socotite ca trei feluri de ajutoare, şi anume: pentru simţuri, pentru memorie şi pentru spirit sau raţiune. Dar primul lucru pe care trebuie să-I întocmim este o istorie naturală şi experimentală satisfăcătoare şi exactă; ea constituie baza oricărei lucrări, căci nu e vorba aici să ima­ ginăm sau să născocim, ci să descoperim ceea ce natura face ' sau suportă. Datele istoriei naturale şi experimentale sînt însă atît de variate şi atît de răspîndite, încit ele ar s fîrşi prin a încurca şi prin a împrăştia intelectul, dacă aceste date nu se vor înfă­ ţişa înaintea lui în ordinea cuvenită. De aceea, în al doilea rînd, trebuie să întocmim tabele sau grupări de cazuri alcătuite în aşa chip, încît intelectul să le poată îmbrăţişa. Dar după ,ce se va fi îndeplinit aceasta, intelectul, lăsat să opereze în voia lui şi a mişcărilor sale, va fi tot atit de im­ propriu şi de neîndemînatic de a descoperi principii, dacă nu va fi călăuzit şi ajutat. De aceea, în al treilea rînd, trebuie să ne fo10sim de adevărata şi legitima inducţie, care este cheia însăşi a explicării. Dar despre aceasta din urmă trebuie să vorbim întîi, şi apoi să ne întoarcem la celelalte.

explicarea naturii

XI. Cercetarea formelor procedează astfel: pentru nrice însuşire dată, mai întîi, să avem dinaintea intelectului un sumar al tuturor cazurilor 1 cunos,cute, care concordă în aceeaşi natură, deşi în materie sînt neasemănătoare. Iar o astfel de colecţie trebuie făcută în mod istoric, fără teorie prematură sau vreo mai mare subtilitate. Drept exemplu, vom lua în cercetare forma căldurii. -

Cazuri care se acordă în însuşirea caldului 1. Razele soarelui, în deosebi vara şi la amiază. 2. Razele soarelui reflectate şi condensate, ca bunăoară între munţi, sau prin ziduri, şi mai ales prin oglinzi arzătoare. t

1 Bacon întrehuinţează p entru "caz" h....menul latin de insfan/ia in inţ e­ Iesul juridic de mijloc sau ocazie d\! probare. - Nota trad. 8 Noul Organan

1 13


3. Meteori incandescenţi. 4. Fulgere arzătoare. 5. Eruptii de fla,cără din cavităţile munţilor. 6. Orice flacări. 7. Solide aprinse 1. 8. Apele calde naturale. 9. Lichide în fierbere sau încălzite. 10. Vapori şi fumuri calde, şi aerul însuşi, care primeşte căldura foarte intensă şi agitată dacă este închis în cuptoare de topit. 11. Anumite vînturi calde care iau naştere din constituţia aerului însuşi, fără legătură cu anotimpurile. 12. Aerul închis şi subpămîntean în unele caverne, cu deosebire iarna. 13. Toate substanţele păroase, ca lîna, pieile de animale şi penele păsărilor au oarecare căldură. 14. Toate corpurile, fie solide sau lichide, fie dense sau rare (cum este aerul însuşi) ţinute cîtva timp aproape de foc. 15. Scîntei ieşite din cremene şi din oţel şi prin ciocnirea lor puternică. 16. Toate corpurile frecate puternic, ca piatră, lemn, pînză etc., de aceea oiştea şi axele roţilor iau foc uneori; şi obiceiul de a aprinde focul în Indiile de Vest recurge tot Ia frecare. 17. Ierburi verzi şi umede, închise şi presate Ia un loc, ca trandafiri împachetaţi în coşuri; de aceea fînul, dacă e umed cînd e făcut claie, deseori ia foc. 18. Var nestins, stropit cu apă. 19. Fier, cînd este dizolvat de ape tari în sticlă, şi aceasta fără a fi pus aproape de foc. In acelaşi mod cositorul etc., dar nu cu aceeaşi intensitate. 20. Animale, în deosebi şi în mod constant în interiorul lor; deşi la insecte căldura nu e perceptibilă la pipăit, din cauza micimii corpului lor. 21. Bălegarul de cal şi alte excremente de animale, cînd sînt proaspete. 22. Uleiul tare de sulf şi vitriolul au efectul căldurii prin arderea pînzelor. I

114

Metale şi orice corpuri soJ.ide aprinse.

-

Nola Irad.


23. Uleiul de solovîrc şi altele similare au efectul căldurii prin arderea dinţilor. 24. Spirtul tare şi bine rectificat din vin are efectul căl­ durii; de aceea albuşul unui ou pus în el se întăreşte şi se albeşte aproape ca şi cum ar fi fiert. Şi pîinea aruncată în el devine uscată şi rumenă ca pîinea prăjită 1. 25. Ierburi aromate şi calde, ca Dracunculus, Nasturtium vetus etc. ; deşi nu sînt calde la pipăit (fie întregi, fie în praf), totuşi, la limbă şi la cerul gurii, fiind puţin mestecate, se simt calde şi arzătoare. 26. Oţetul tare şi toţi acizii, pe toate părţile corpului unde nu e nici o epidermă, ca ochiul, limba, sau pe orice parte, cînd e rănită şi fără piele, produc o durere puţin deosebită de aceea produsă de căldură. 27. Chiar un frig aspru şi intens produce un fel de senzaţie de ardere. Căci arde frigul pătrunzător al vîntului nordic 2. 28. Alte exemple. Obişnuiesc să numesc această orînduire tabela esenţei şi a prezenţei 3. In al doilea rînd, trebuie să facem intelectului un în care natura respectivă lipseşte ; deoarece forma (după cum s-a spus) trebuie să fie absentă cînd natura dată este absentă şi prezentă cînd natura este prezentă. Dar a nota toate acestea ar fi fără sfîrşit. De aceea cazurile negative trebuie să fie subordonate cazu­ rilor afirmative, şi absenţa naturii date trebuie cercetată numai în acele obiecte care sînt cele mai înrudite cu acele în care natura este prezentă şi se arată. Obişnuim să numim aoeastă orînduire tabela deviaţiei, sau a absenţei în faptele cele mai

XII.

-

sumar al cazurilor

apropiate. Cazurile cele mai apropiate unde Natura căldurii este absentă La primul caz afirmativ corespunde ca prim caz negativ: 1. Razele lunii şi ale stelelor şi ale comeielor nu apar calde la pipăit; iar frigul cel mai aspru se manifestă la lună plină; 1 Bacor] confundă cauza căldurii şi efectul căldurii, în ultimele trei .:azuri. - Nota irad. 2 Citat din Georgicele (1, 93) lui Virgil. - Nota trad. cauza dorinţii 3 Tabel a cuprinde erori de fapt sau de - Nota irad. de a nu omite nici un Cl1Z utilizabil, d ar �l� _ .

jn.C�I;


în schimb cele mai mari stele fixe, cînd soarele trece prin dreptul lor sau se apropie de ele, se crede că sporesc şi întăresc căldura soarelui; ca în cazul cînd soarele se află în constelaţia Leului, în zilele caniculare. La al doilea caz afirmativ. 2. Razele soarelui, în ceea ce se numeşte regiunea mijlocie a aerului, nu dau căldură; fenomen care este explicat de obicei destul de just, şi anume pe motivul că acea regiune nu este destul de aproape nici de corpul soarelui, de la care razele emană, nici de pămînt, care le reflec­ tează. Aceasta se confirmă în faptul că pe vîrful munţilor, dacă sînt foarte înalţi, este zăpadă perpetuă. Dimpotrivă, s-a ob­ servat că pe piscul Tenerifei şi printre Anzii d in Peru, vîrfurile munţilor sînt fără zăpadă ; pe cînd zăpada se află în regiuni mai joase. Pe lîngă aceasta, aerul însuşi, pe acele vîrfuri, nu este de loc rece, ci numai rar şi pătrunzător; aşa încît pe Anzi înţeapă şi vatămă ochii prin ascuţimea lui excesivă şi de ase­ menea irită gura stomacului, producînd vomitări. S-a observat de către antici că pe vîrful Olimpului aerul era atît de rar, încît acei care-l urcau trebuiau să poarte cu ei bureţi muiaţi în oţet şi apă şi să-i aplice d in timp în timp la gura şi la nasul lor, aeru l fiind, din pricina rarităţii lui, insuficient pentru respi­ raţie; şi mai departe se mai afirmă că pe acelaşi creştet aerul era aşa de senin şi aşa de lipsit de ploaie, de zăpadă şi de vînt, încît literele însemnate cu degetul în cenuşa sacrificiilor pe altarul lui Jupiter rămîneau acolo pînă în anul următor, fără a fi mişcate. Şi astăzi călătorii, urcîndu-se pînă în vîrful Tene­ rifei, fac ascensiunea noaptea, iar nu ziua; şi, imediat după răsăritul soarelui, ei sînt preveniţi şi îndemnaţi de călăuzele lor să coboare fără întîrziere, din pricina primejdiei care îi pîndeşte, de teamă ca spiritele animale să nu se destrame şi să nu fie înăbuşite de rărimea aerului. La al doilea. 3. Reflectarea razelor soarelui în regiunile din apropierea cercurilor polare este prea slabă şi ineficace pentru a produce căldură; de aceea olandezii care au iernat în Nova Zembla 1 , aşteptînd să li se elibereze corabia de piedicele masei de gheaţă (care o înconjura) la inceputul lui iulie, au fost deza­ măgiţi şi obligaţi să recurgă la barcă. Astfel, razele directe ale 1 Autorul se referă la expediţia exploratorului olandez Barentz căutarea unei trecători În nord-est, către sfîrşitul secolului al XVI-lea.

Nota irad.

116

In


soarelui par a avea nu mai puţină putere, chiar deasupra pămîn­ tului şes ; nici cele reflectate nu au multă putere, afară dacă nu sînt înmulţite şi combinate cum se întîmplă cînd soarele tinde spre perpendiculară; căci atunci razele incidente fac unghiuri mai ascuţite, aşa că liniile razelor sînt mai aproape una de alta; pe cînd, dimpotrivă, cînd soarele aruncă raze foarte oblic, unghiurile sînt foarte obtuze şi astfel liniile razelor sînt la o mai mare distanţă una de alta. Mai trebuie observat că pot fi multe efecte ale soarelui, referitoar,e la natura căl­ durii, care nu corespund pipăitului nostru; aşa că în ce ne priveşte ele nu produc căldură sensibilă, dar, faţă de alte corpuri, ele au efectul căldurii. La al doilea. 4. Să se încerce următorul experiment. Să se ia o oglindă fabrkată într-un mod contrar oglinzilor arzătoare şi aşezînd-o între mîna voastră şi raz,ele soarelui, să se observe dacă ea micşorează căldura soarelui, după cum o oglindă arză­ toare o măreşte şi o întăreşte. Căci este constatat că în cazul razelor optice, după cum sticla are o densitate inegală la mijloc în comparaţie cu laturile, obiectele văzute prin ea apar mai întinse sau mai contractate. Să se observe deci dacă acelaşi lucru se întîmplă cu căldura. La al doilea. 5. Să se încerce cu atenţie experimentul dacă prin cele mai puternice şi cele mai bine fabricate oglinzi arză­ toare razele lunei nu pot fi prinse şi concentrate pentru ca să producă vreun grad de căldură cît de mic. Dar, dacă acest grad de căldură se dovedeşte prea fin şi prea slab pentru a fi per­ ceput, atunci să se recurgă la acele oglinzi care indică starea atmosferei cu privire la cald şi la rece. Astfel să lăsăm razele lunei, concentrate printr-o oglindă arzătoare, să fie proiectate pe partea de sus a unei sticle de acest fel şi apoi să observăm dacă rezultă o scădere a apei prin căldură. La al doilea. 6. Să se aplice de asemenea o oglindă arză­ toare asupra unui corp cald care nu emite raze sau lumină, cum sînt fierul sau piatra încălzită, dar nu aprinsă, apă fiartă şi altele asemănătoare; şi să se observe dacă rezultă o creştere a căldurii, ca în cazul razelor soarelui. La al doilea. 7. Să se aplice de asemenea o oglindă arză­ toare la flacăra obişnuită. La al treilea. 8. Cometele (dacă le socotim de asemenea printre meteori) nu exercită un efect constant şi vădit în creşterea căldurii anotimpului, deşi se observă că ele sînt

in


deseori urmate de secete. Pe lîngă aceasta, radi aţiuni ş i coloane luminoase şi deschizături de cer 1 apar m a i frecvent i arna decît vara, şi mai ales pe timpul celui mai intens ger, dar totdeauna însoţite de vreme uscată. Fulgere Însă , scînteieri şi tunete rareori se întîmplă i arna, ci în timp de căl duri mari . Stele că ză­ toare, cum sînt numite, sînt socot ite în mod ob işnuit a const a mai de grabă din vreo substanţă c1eioa s ă , care străluceşte ş i arde, decît a f i d i n vreo natură incandescentă m a i puternică. Dar asupra acestui punct se vor face cercetări mai tîrziu. La al patrulea. 9. Exi stă anumite scînteieri care dau lumină , dar nu ard. Şi acestea vin totdeauna fără tunet. La al cincilea. 10. Vukani ş i erupţii de flăcări se întîlnesc nu m a i puţin în ţări reci decît în ţări calde, ca în Islanda şi în Gr6nlanda. In ţările reci, de asemenea arborii sînt în multe cazuri mai inflamabili şi mai uleioşi şi răşinoşi decît în ţările calde, ca bradul, pinul şi alţii. Situaţiile însă şi natura solului în care erupţii de acest fel s, e întîmplă de obicei n-au fost cer­ cet ate cu destulă luare aminte pentru a ne face în stare să opunem un caz negativ la acest caz afirmativ. La al şaselea. 11. Orice flacără este în toate cazurile mai mult s a u mai puţin caldă, aşa încît nu este a ici vreun caz negativ de opus. Ş i totuşi, ei zic că ignis fatuus (cum este numit) 2, care uneori p arcă iese dintr-un zid, nu are multă căl­ dur ă , ca şi flacăra spirtului de vin, care este blîndă şi lină. Dar încă mai blîn d ă trebuie să fie flacăra care, după anumite istorii serioase ş i vrednice de încredere, a fost văzută stră lucind în j urul capul ui şi buclelor b ă ieţilor ş i fetelor, fără a arde de loc părul, dar pîlpîind mol atec în j urul lui. Este de asemenea aproape sigur că, în j urul unui cal, cînd asudă pe un drum, se vede uneori noaptea ş i pe timp senin un soi de apariţie lumi­ noasă fără să se simtă vreo căldură. De asemenea, este un fapt bine cunoscut şi privit ca un fel de minune că acum cîţiv a ani corsaj ul unei fete, fiind uşor clătinat sau frecat, emitea scîntei ; faptul era pricinuit poate de piatra acră, sau de sărurile folosite în vopsire, car'e aderau cu oarecare grosime şi ca o coaj ă la corsaj şi erau rupte prin fricţiune. Este de asemenea aproape sigur că orice zahăr, fie rafinat sau crud, numai să fie tare, scîntei ază cînd e sfărîm at sau ras cu un cuţit în întuneric. In 1 2

118

Se r efe ră la aurora boreală. - Nota trad. Licărire fugară. - Nota trad.


acelaşi mod apa de mare ş i sărată scînteiază noaptea, cînd e violent izbită de visle. Şi pe timp de furtun ă, noaptea, spuma mării, cînd e violent a gitată, emite scîntei, iar pe această scînteiere spaniol ii o numesc "plămînul mării". Dacă flacăra numită de marinarii antici Castor şi Pollux, iar de moderni Focul Sf. Elmo, are vreo căldură, nici o ,oercetare suficient ă nu a fost făcută 1. La al şaptelea. 12. Fiecare corp aprins, cind se schimbă în foc înroşit, este ş i fără flacără totdeauna cald : nici aici vreun caz negativ nu se opune celui afirmativ. Dar cel mai apropi at p are a fi lemnul putrezit, care străluceşte noaptea, şi totuşi nu este cald ca ş i solzii putreziţi de peşte, care de a semenea stră­ lucesc în întuneric, şi totuşi nu sînt calzi l a pipăit; n ici corpul licurici ului sau al insectei numită Luciola nu este cald la pipăit. La al optulea. 1 3. I n ce împrej urări şi în ce fel de sol izvo­ răsc de obicei băile calde n-a fost de ajuns de 'cercetat ş i prin urmare nici un caz negativ nu se opune. La al noulea. 1 4. Lichidelor calde li se opune cazul negativ al lichidului însuşi în starea lui naturală. Căci nu există nici un lichid sensibil care este cald în propri a lui natură şi rămîne aşa în mod constant; căldura este o însuşire întîmpl ătoare, intro­ dusă numai pentru cîtva timp ; aşa că lichidele, care prin puterea şi prin efectele lor sînt cele mai cal de, ca spirtul de vin, uleiurile arom ate, uleiul de vitriol ş i de sulf şi altele asemănă­ toare, care ard în dată, sînt mai întîi reci l a pipă it. Apa caldă naturală, de altă p arte, dacă e turnată într-un vas ş i despărţită de izvoarele ei, se răceşte întocmai ca apa care a fost încă lzită l a foc. Dar este adevărat că corpurile uleioase sînt mai puţin reci la pipăit decît ,cele apoase, uleiul fi ind mai puţin cald decît apa, iar mătasea, decît pînza. Dar aceasta ţine de tabela gra­ delor de frig. La al zecelea. 1 5. Tot aşa vaporilor calzi l i se opune ca un caz negativ n atura vaporului însuşi, aşa cum îl găsim la noi. Căci exalaţiile din corpuri uleioase, deşi uşor infl amabile, nu sînt însă calde, afară numai d acă n-au fost exal ate de un corp cald. La al zecelea. 1 6. Tot aşa se opune ca un caz negativ la aerul ,c ald natura aerului însuşi. Căci noi nu întîlnim un aer I Focul Sf. Elmo este lumina care apare nave\or sub influenţa eledricităţli atmosferice.

pe catargele şi pe fringhiile -

Nota irad.

119


cald, dacă nu a fost sau închis, sau frecat, sau vădit încălzit de soare, de foc, sau de vreo altă substanţă caldă. La al unsprezecelea. 1 7 . Se opune a ici ca un caz negativ furtunile m a i reci decît ar fi potrivit anotimpul ui ; l a noi se întîmpl ă aceasta pe timpul vînturi lor de est şi de nord, pe cînd furtunile contrare se întîmplă pe timpul vînturilor de sud ş i de vest. Aşa, tendinţa spre ploaie, în deosebi i arna, însoţeşte vîntul cald ; pe cînd îngheţul însoţeşte vîntul rece. La al douăsprezecelea. 18. Aici se opune ca un caz negativ aerul închis în caverne, în timpul verii. Dar despre aerul închis trebuie să ne ocupăm mai de aproape. Căci, în primul rînd, este îndoielnică natura aerului în sine cu privire la căldură şi l a frig. Pentru că aerul primeşte î n mod v ă d it c ă l dură de l a 'Influenţa corp uri lor cereşti, i a r ră,c eaIă, poate, d i n exa laţiile pămîntului ; iar regiunea aerului numită mij locie, de I a vapori reci şi de l a zăpadă ; aşa că nu putem aprecia natura aerului din examinarea aerului care se află sub cerul l iber, ci o j udecată mai adevărată ar putea fi fă cută examinîndu-l cînd este înch is. E necesar însă ca aerul să fie închis într-un vas d intr..- un astfel de material c a să nu comunice aerului căldură sau frig prin propria sa natură , nici să primească repede influenţa atmosferei exterioare. Să se facă, prin urmare, experimentul într-o oală (le pămînt înfăşurată cu multe rînduri de piele, pentru a o păzi de aerul extern, ş i vasul să rămîn ă bine închis trei sau p atru zile ; apoi, să se deschidă vasul ş i să se probeze gradul de căldură sau de răce a l ă sau cu mîn a, sau cu o sticlă gra d ată. La al treisprezecelea. 1 9. Tot aş a , este îndoielnic dacă căl­ dura Unei, a pieilor, a penelor, ş i a altora asem ănătoare pur­ cede d intr-o ,că ldură extern ă, care stă legată de ele, îndată ce ele au fost desprinse din animale ; sau dintr-o anumită grăsime şi stare uleioasă, care este de natură înrudită cu că l dura ; sau numai, cum s-a arătat în articolul precedent, din închi derea şi separarea aerului. Căci orice aer care este rupt de aerul din­ afară pare a avea o oarecare căldură. S ă se încerce, prin urmare, experimentul cu substanţe fibroase făcute din in, n u de lin ă , de pene sau de mătase, care sînt desprinse din animale. Trebuie de asemenea să se observe că toate pr afurile (în care se cuprinde aer în mod vă dit) sînt ma i puţin reci decît corpurile întregi din care prafurile sînt făcute ; tot aşa presupunem că orice spumă (fiindcă conţine aer ) este mai puţin rece decît l ichidul care provine din ea. 120


La al paisprezecelea. 20. Acestui caz nu i se opune mCI un caz negativ. C ăci în sfer a noastră nu există nimic palp abil' sau aerian care s ă nu devină cald, cînd e pus aproape de foc. Este însă această deosebire, şi anume, unele ,co rpuri pr imesc căldură mai repede, ca aerul, uleiul şi apa ; altele mai încet, ca pi atra şi metalul. Dar aceasta ţine de tabela gradelor. La al cincisprezecelea. 2 1 . Acestui caz nu i se opune nici un caz negativ, cu excepţia notab i l ă că scîntei sînt produse din cremene ş i din oţel sau din vreo altă substanţă tare, numai cînd anumite părticele mărunte sînt desprinse prin lovire din substanţa pietrei sau a metal ului ; şi că frecarea aerului nu pro­ duce de la sine scîntei, cum se presup une de obicei. Scînteile înseş i , de asemenea, datorită greutăţii corpului aprins, tind mai mult în jos decît în sus. La al şaisprezecelea. 22. Nu există vreun ca z negativ, credem, care să fie opus acestui caz. C ă ci nu există printre noi nici un corp palpabil care s ă nu se încălzească în mod vădit prin frecare ; de aceea antici i îş i închipuiau că corpurile cereşti nu au alt mij loc sau p utere de a se încălzi decît prin frecarea de aer în revoluţia lor repede şi puternică. Dar în această chestiune trebuie s ă cercetăm m a i de aproape dacă corpuri des­ cărcate din maşini, ca obuzele din tun, nu cîştigă o oarecare căldură din chi ar descărcarea lor, aşa încît la că dere au o oarecare căldur ă . Aerul în mişcare, totuşi, mai de grab ă răceşte decît încă lzeşte, cum se constată la vînt, la foaIe şi la aerul sufl at din gur ă . Căci mişcarea de acest fel nu este aşa de r,e pede încît să cauzeze c ă l dură, şi ea se produce l a întreg, nu la părti­ cele ; aşa că nu e de mirare dacă nu produce căldură. La al şaptesprezecelea. 23. Asupra acestui caz trebuie să se facă o cercetare mai cu luare aminte. C ăci ierburi şi vegetale, cînd sînt verzi şi umede, par a avea o o arecare căldură ascunsă , deşi atît de slabă încît pipăitul nu o simte cînd sînt izol ate ; ci numai cînd sînt adunate şi strînse l aolaltă aşa că spiritele lor să nu se poată împrăşti a în aer, ci să se a pere reciproc ; astfel ia naştere o căl dură palpabilă şi uneori chiar o flacără, dacă materia este potrivită. La al optsprezecelea. 24. Asupra acestui caz de asemene a trebuie să se facă o ceroet are mai cu luare aminte. C ă ci var nestins stropit cu apă pare să se încălzească, fi e prin concen­ trarea căldurii în ainte împrăştiată, ca în cazul pomenit mai sus la ierburile în grămădite, fie pentru că spiritul focului este iritat 12{


'Ş i provocat de apă, aşa încît se produce u n confli ct şi o reacţie. C are din aceste dou ă este cauza, se va vedea mai uşor dacă se toarnă ulei în loc de apă ; căci uleiul va servi tot aşa de bine ca apa să înmănunchieze spiritul închis, d ar nu s ă 7 1 irite. Ar treb u i să ext indem de asemenea experimentul atît într,e bu inţînd oenuşa 'Ş i calciul diferitelor corpuri, cît şi p unînd asupra lor diferite lichide. La al nouăsprezecelea. 25. Acestu i cald i se opune ca un caz negativ alte metale, care sînt mai moi şi m a i fluide. C ă ci o foaie de a ur dizolvată de aqua regia nu d ă nici o căldură la pipăit ; şi tot aşa de p uţin plumb u l dizolvat în apă tare ; nici mercurul n u d ă (după cum ne amintim ) ; iar argintul dă p uţin, şi cuprul de asemenea ( după cum ne amintim ) ; cositorul însă vădit mai m ult; şi cel mai mult fierul ş i oţelul, care l a dizol­ vare, provoacă n u numai o căldură puternică dar şi o violentă fierbere. Prin urmare, căldura pare că este produsă prin con­ flict ; apele tari p ătrunzînd, să pind înăuntru şi rupînd părţile corpului, care însă rezistă. Dar unde corp urile cedează mai uşor, acolo de abia este provocată căldura. La al douăzecilea. 26. C ă l durii animalelor nu i se opune n ici un caz negativ, cu exoepţia insectelor ( cum s-a menţionat mai s u s ) din pricina micimii corpului. Căci la peşti, în com­ paraţie cu animalele terestre, observăm m a i mult un grad redus decît o absenţă de căldură. Dar la veget ale şi la pl ante nu se simte la p ip ă it nici un gr ad de căldură, fie în sucurile lor, fie în mă duva lor, proaspăt deschise. La anim ale însă există o mare diversitate de căldură, atît în părţile lor (fiind diferite grade de că ldură în j urul inimii, l a creier şi pe p iele) cît şi în propriet ăţile lor, ca în caz de ex.e rciţiu viu şi în febre. La al douăzecişiunulea. 27. Acestui caz este greu sa-l opunem unul negativ. In a devăr, excr·e mentele animalelor, cînd nu mai sînt proaspete, posedă v ă d it o căldură potenţi ală, cum se vede în îngrăş area solului. La al douăzecişidoilea şi al douăzecişitreilea. 28. Lichi dele, fie ape s a u u lei uri, care au o acrime mare şi intensă, acţio­ nează ca şi căldura în destrămarea corpurilor ş i în arderea lor după cîtva timp ; totuşi, l a pipăit, ele nu sînt calde la început. Ele active ază după înrudire ş i după porozitatea corpu l u i cu care sînt împreunate. Căci aqua regia dizolvă aurul, dar nu argintu l ; apa tare, dimpotrivă, dizolvă argintul, dar 122


n u aurul ; n ici una nu dizolvă sticl ă, ş i aşa mai dep arte cu a ltele. La al douăzecişipatrulea. 29. S ă se facă experimentul cu spirt de vin pe lemn, şi de a semenea pe unt, pe ceară sau pe smo a l ă ; şi să se observe dacă prin c ă ldura lui le topeşte întru cîtva. Căci al douăzedşip atrulea caz arată o putere în el care se aseamănă cu c ă l d ura care produce întărire. In acelaşi fel să se încerce puterea ei de înmuiere. Să se experimenteze de asemenea cu o stidă gradată care are l a vîrf, dinafară, o a dîn­ citură ; să se to arne în aceasta spirt de vin b ine redificat, să fie acoperit, pentru ca spirtul să reţină mai bine căldura lui, şi s ă se observe dacă căldura lui fa,ce ca apa să scadă. La al douăzecişicincilea. 30. Pl ante aromate ş i ierburi cu gust acru, mai ales cînd ,sînt luate interior, produc o senzaţie de căldură. De aceea să se observe pe ce alte substanţe ele produc efectele căl,d urii. Marinarii povestesc că atunci cînd grămezi şi mase de p lante aromate, după ce au fost închise îndelung, sînt deodată deschise, acei care mai întîi le mişcă şi l e scot riscă să capete febră şi inflamaţie. Se poate de asemenea experimenta dacă astfel de p lante aromate şi ierburi, cînd sînt p isate, nu ar usca slănina şi carnea atîrnate asupra lor, cum face fumul. La a l douăzecişişaselea. 3 1 . Există o aci d itate sau o asprime atît în lichidele reci, ca oţetul şi uleiul de vitriol, cît şi în lichi dele calde, ca uleiul de origan şi altele a semănătoare. Ambele deopotrivă pricinuiesc durere în corpurile însufleţite, iar în . cele neînsufleţite o despă rţire şi o dizolvare a părţilor lor. Acestui caz iarăşi nu i se opune nici un caz negativ. Pe lîngă acesta, nu există durere la animale fără o anumită senzaţie de căldură. La a l douăzecişişapte lea. 32. Există multe efecte comune căldurii şi frigului, deşi într-un mod foarte deosebit. Căci bă ieţii găsesc că zăpada, dup ă un timp, p are că le arde mîinile ; şi frigul fereşte carnea de putrezire, nu mai puţin decît focul ; i a r c ă l dura contr adă corp urile ca ş i frigul. Dar a ceste cazuri şi a ltele asemănătoare vor fi cercetate mai potrivit l a fri g. X I I I. Al treilea , trebuie să facem inteLectului un s u mar de cazuri, în care natura cercetată se înfăţişează în diferite gra de, adică mai mult sau mai puţin ; ceea ce trebuie făcut printr-o comp araţie a creşterii ş i descreşterii ei, sau în acelaşi -

123


subiect, sau în diferite subiecte. Fiindcă form a unui lucru este chiar lucrul însuşi, iar lucrul se deosebeşte de form ă ca apa­ rentul de rea l , sau ca exteriorul de interior, sau ca relaţia faţă de om de rel aţia faţă de univers, urmează în mod neces ar că nimic nu poate fi l u at ca formă a devărată, dacă nu descreşte totdeauna dn d însuş irea în chestiune descreşte. Obişnuim să numim această tabelă tabela gradelor sau tabela comparaţiei. Tabela gradelor

sau

a comparaţiei la că ldură

Vom vorbi prin urmare mai întîi despre acele lucruri care nu conţin nici un gra d de căldură simţită de pipăit, dar care par a avea o anum ită căldură potenţi ală sau dispoziţie şi apti­ tudine pentru căldură. După aceea vom trece la lucrurile care sînt real sau l a pipăit calde, precum şi l a intensităţile şi gradele lor. 1. I n corpurile sol ide şi pipăibile nu găsim nimic care este de la n atură cald în mod originar. Căci nici o piatră, metal. sulf, minereu , lemn, apă sau cadavru de animal nu este cald. Ş i izvoarele calde par a fi încă lzite de cauze externe, fie de flacără, sau de foc subteran, aşa cum ţîşneşte din Etna şi din mulţi alţi munţi, sau de conflictul corpurilor, după cum se degaj ează c ă l d ura în soluţiile de fier şi de cos itor. Prin urmare nu există nici un gra d de căldură simţită de pipăit în corpurile neînsufleţite ; dar ele diferă în gradul de răceală, lemnul nefiind deopotrivă de rece ca metalul. Dar aceasta ţine de tabel a gra ­ delor de frig. 2. In ce priveşte însă căldura potenţială ş i aptitudinea pentru flacără, există multe corpuri neînsufleţite foarte dispuse la aceasta, ca sulful, naftul, petrolul. 3. Lucruri, care au fost odată calde, ca bălegarul proaspăt de cal sau varul nestins, sau poate cenuşa şi funinginea din foc, păstrează oarecare resturi ascunse din căldura lor dinainte. Astfel unele disti1ări ş i separări de corpuri sînt fă cute îngro­ pîndu-le în bă legar de cal, iar căl dura este produsă în var strop indu-l cu apă, cum s-a arătat mai sus. 4. In domeniul vegetalelor nu găsim nici o plantă sau parte din plantă (ca sucuri le şi mă duva ) care este caldă l a pipăit. Totuşi (cum s-a mai spus) ierburile verzi se încălzesc, fiind, închise ; iar pentru pipăitul intern, ca pe ,c erul gurii sau în stomac, ş i chi a r pentru părţi externe , după puţin timp (ca l a. 124


p l asturi şi la a lifie) , unele părţi vegetale sînt simţite calde, iar a ltele reci. 5. In părţile animalelor după moarte s au desprinse de corp, nu găsim nimic 'c ald l a pipăit. Nici ch iar bălegarul de cal, dacă nu este închis şi îngropat, nu-şi păstrează că ldura. Totuşi orice bă legar pare a avea o căldură potenţi ală, cum se constată în îngrăşarea pămîntului. Tot aşa cadavre de animale au o o arecare căldură asemănătoare a scunsă şi potenţi a l ă ; de aceea, în cimitire, unde au loc zilnic îngropări, pămîntul pr imeşte o anumită căl dură ascunsă , care consumă un corp de curînd îngropat mult mai repede decît un pămînt curat. Ni se spune de a semenea că orientalii au inventat o ţesătură moale şi plină, făcută din puful păsărilor, care, printr-o forţă înnăscută, dizolvă şi topeşte untul, cînd e înfăşurat uşor în ea. 6. Substanţe care îngraşă solul, ca b ălegarul de toate felu­ r i le, creta, nisipul de mare, sarea şi altele, . au o oarecare dispoz iţie spre ·c ăldură. 7. Toate putrefacţi ile conţin în sine rud imente de o căl­ dură slabă , deşi nu atîta încît să fie simţită la pipăit. C ă ci nici chiar a cele materii, care prin putrefacţie se transformă în mici animale 1, cum se întîmplă cu brinza , carnea etc., nu sînt calde la pipăit : de asemene a nu este cald lemnul putrezit care stră­ luoeşte la întuneric. Că ldura însă în materiile putrede se tră ­ dează prin mirosuri respingătoare ş i puternice. 8. Cel dintîi gra d de căldură la materiile care sînt calde la pipăit pare a fi căl dura animalelor, care are o mare varietate de grade. Căci cele m a i j o a se, ca la insecte, sînt abi a sensibile l a pipăit ; dar cel mai înalt abia egalează căldura soarelui în cele mai calde ţări şi anotimpuri, nici nu este atît de mare, încît să nu poată fi s uportat de mîn ă . Se spune însă despre Constan­ ţius 2 ş i despre alţii de o constituţie şi de o fire foarte uscată a corpului, că, în febre violente, au devenit aşa de calzi, încît au ars mîna care îi atingea. 9. Animalele au un spor de căl dură prin mişcare ş i prin exerciţiu, prin vin, prin post, prin plăceri sexu ale, prin febre arzătoare şi prin durere. 1 0. Animalele atinse de febră intermitentă sînt ma i întîi ap ucate de frig şi de fiori, dar imediat după aceea ele devin cu I A c e a s t ă idee era acce p t a t ă în timpul l u i B a con. Fiul l ui Constantin cel Mare. - Nota trad.

2

-

Nota irad.

1 25


atît mai calde ; aceasta a re loc l a început şi în febrele arzătoare şi în cele produse de cium ă . 1 1 . S ă se cercet'e ze mai departe diferitele grade de căl­ dură la diferite animale, ca l a peşti, p atrupede, şerpi, p ăsări ; şi de asemenea, după speci ile lor, ca la leu, uliu, om ; căci, după părerea obişnuită, peştii sînt cel mai p uţin calzi în interior, iar p ăsările cele m ai calde, îndeoseb i porumbeii şoimii ş i vră biile. 1 2. Să se cerceteze, mai dep arte, diferitele grade de căl­ dură la diferitele p ărţi şi membre ale aceluiaşi animal. Căci laptele, sîngele, sămînţa, ouăle sînt calde numai într-un gr ad moderat şi mai puţin calde decît însăşi carnea dinafară a ani­ malului, cînd e în mişcare sau a gitat. Dar ce gra d de căldură este în creier, în stomac, în inimă etc., n-a fost însă cercetat pînă acum. 1 3. Toate animalele iarna ş i pe vreme rece sînt reci pe dinafară , dar intern se crede că sînt chiar m a i calde. 1 4. Căldura corpurilor cereşti, chiar în ţările cele mai calde şi în timpurile cele mai c a l de ale anului ş i ale zilei, nu atinge niciodată o astfel de tărie încît să ia foc sau să ardă cel mai uscat lemn sau p aie, sau chiar iasca, afară numai dacă nu sînt întărite de lentile sau de oglinzi. Este totuşi în stare să s coată aburi din lucruri umede. 1 5. După tradiţia astronomilor, unele stele sînt mai calde decît altele. D intre planete, Marte este socotită a fi ce a mai caldă, după soare ; apoi vin Jup iter 'şi Venus. Altele, iarăşi, sînt socotite ca reci : luna, bunăoară, şi mai presus de toate S aturn. Dintre stelele fixe, Sirius se spune a fi cea mai caldă, apoi Inima Leului sau Regulus, apoi C a nicula etc. 1 . 1 6. Soarele dă mai mare căldură cu cît se apropie de per­ pendiculară sau de zenit ; aceast a este de crezut ş i despre c.e lel alte pla nete, după proporţia căldurii lor. Jupiter, bunăoară, este mai cald, fată de noi, sub C ancer sau Leu ,decît sub Capri· corn sau Vărsător. 1 7. Trebuie de asemenea să credem că soarele şi alte pl anete dau mai multă căldură în perigeu 2 , din cauza apro­ pierii lor de pămînt, decît dau l a apogeu. Dar, dacă se întîmplă 1 I n problemele d e astronom ie, B acon s t ă mult sub n i v e l u l ştiinţific a t ins în vremea sa de Copernic, Kepler, Ga li le i e t c . - Nota trad. 2 Punctul orbitei unei p l a nete cel mai apropiat de p ămînt. - Nota irad.

1 26


că, în vreo regiune, soarele este în acelaşi timp în peri geu şi aproape de perpen diculară, căldura lui trebuie să fie în mod necesar mai mare decît în regiunea unde este de asemenea în perigeu, dar luminează în mod oblic. De a ceea trebuie să not ăm în ălţime a planetelor, care, după diferitele r,e giuni, au o poziţie mai perpendiculafă s a u mai oblică. 1 8. Se crede de a semenea că soarele ş i a lte pla nete se încă lzesc mai mult cîn d sînt mai a proa pe de stele fixe mai mari. Astfel, cîn d soarele s'e află în constelaţia Leului, el este mai apro a pe de Inima Leului, de Coada Leului, de S p i cul Fecioarei, dE' Sirius şi de Canicul a 1 , decît în 'constelaţia C ancerulu'i, în care însă el stă mai aproape de perpen diculară. Şi trebuie să presupunem că p ărţile aerului, care sînt împodobite cel mai mult cu stele, în deoseb i de o mărime mai mare, împrăşt ie cea mai mare ,c ăldură ( deşi nu este de loc perceptibilă l a pipăit) . 19. Orice căldură produsă de corpurile cereşti creşte în trei moduri· : întîi, prin perpen dicularitate ; a l doilea, prin a pro­ piere l a perigeu ; al treilea , prin unirea sau comb inarea stelelor. 20. Există o mare deosebire între că ldura animalelor, a razelor corpuri lor cereşti (care aj ung l a noi) , a fl acări i, chi ar de felul oeI mai blîn d, ş i de l·a toate corpurile a prinse, şi de asemenea între lichi dele şi aerul însuşi, cînd ele sînt încălzite la foc mai t a re. C ăci flacăra spirtului de vin, deşi rară şi necon densată, ,este încă suficient ă să aprindă hîrt i a , pa iele, sau pînza ; ceea ce căldura anima lelor nu va face niciodată, sau a soarelui fără o lentilă sau oglindă. 2 1 . Exist ă însă multe gra de de putere şi de slăbiciune în căldura flacărei şi a ,c orpurilor incan descente. Dar, cum ele n-au fost niciodată cercetate cu luare aminte, trebuie să trecem uşor asupra lor. Apare însă că dintre toate flacările acea din spirt de vin este cea m a i potol ită, dacă nu sînt poate încă ma i potolite ignis fatuus ş i flacările s a u scînteile ieş ind d i n asu­ darea anima lelor. După aceasta, credem, vine flacăra din materia veget a l ă uşoară şi poroasă, ca p a ie, trestie ş i frunze uscate ; de care nu se deosebeşte mult flacăra de peri sa u pene. Apoi urmează poate flacăra de lemn, în deosebi din lemnul care conţine num a i puţină răşină sau smo a l ă ; cu această deosebire însă, că flacăra micilor bucăţi de lemn ( aş a cum sînt de obicei unite în legături de surcele) este mai potolită decît fl acăra de I

Termeni folosiţi în astrologia mediev a l ă.

-

Nota irad.

127


trunchiur i ş i de rădăcini de arbori. Şi aceasta se constată uşor în cuptoare p entr u topirea fierului, tn care focul din surcele şi din crengi de arbori este de mic folos. După aceasta vine, credem, flacăra de ulei, sau de ceară şi de orice substanţe grase şi uleioase, care nu au o mare tărie. D a r cea mai vie căldură se găseşte tn smoală ş i în răşină ; şi tncă mai mult în sulf, tn c amfor, în naft, tn petrol şi în săruri (după ce materia brută a fost tnlăturată) şi tn compuşii lor, ca praful de puşcă, focul grecesc ( numit de obicei foc sălbatic) şi dife­ ritele lui soiuri, care au o ,c ăldură atît de rezistentă, încît nu se potoleşte uşor cu apă. 22. Credem de asemenea că flacăra care rezultă din unele metale imperfecte este foarte puternică şi tenace. Dar asupra acestor puncte se vor face cercetări mai tîrziu. 23. Flacăra fulgerelor puternice p are a le întrece în tărie pe toate a cestea ; căci ea a topit în picături uneori chiar fierul perfect ; ceea ce celelalte flacări nu pot s ă facă. 24. I n corpurile inflamabile de asemenea există diferite grade de căldură, deşi nici acestea n-au fost 'examinate cu luare aminte. Cea mai sl abă căldură, socotim, este aceea din i ască, cu ,c are obişnuim să aprindem focul ; şi tot aşa aceea din lemn spongios sau din cîlţii care sînt folosiţi la aprinderea 'proiedilelor. După aceasta vine lemnul, cărbunele, şi de ase­ menea cărămizile aprinse ş i a ltele asemănătoare. D ar, dintre toate substanţele inflamabile, cele mai calde, după socoteala noastră , sînt metalele incandescente, ca fierul, cuprul etc. Insă şi acestea cer o ,cercetare ulterioară. 25. Unele corp uri incandescente sînt mult mai ,c alde decît unele flacări. Fierul tnroşit, bunăoară, este mult mai cald şi mult mai aprins decît flacăra de spirt de vin. 26. De asemenea, dintre substanţele care nu sînt incan­ ,descente, şi numai tncălzite la foc, ca apa care fierbe şi aerul înch is în cuptoare, unele tntrec tn căldură multe flacări şi materii incandescente. 27. Mişcarea sporeşte căldura, după cum s e poate vedea la foaIe şi la suflare. De aceea metalele mai tari nu sînt dizol­ vate sau topite de un foc mort sau liniştit, ci de unul întărîtat prin suflare. 28. Să s e exp erimenteze cu oglinzi arzătoare, care ( după cum ne amintim) acţionează astfel. D acă se aşează o oglindă arzătoare la o distanţă, de pildă, de o p almă de un corp com1 28


bu sti b i l , n u - l v a a r d e s a u a p r i n d e a ş a de uşor c a atunci cînd a r fi aşezată l a o d i s t a n ţ ă , de p i l d ă , d e o j u mătate d e p a l m ă , ş i apoi mişcată treptat ş i încet l a dista nţ a u n e i întregi p a lme. Ş i totuş i , con u l ş i îm binarea raze lor ră mîn aceleaşi ; d a r mişcarea însăşi sporeşte oper a ţ i a că l d u r i i . 29.. l ncen d i il e c a r e i zbucnesc p e t i m p ul unui vînt p uterni c credem că se întind m a i m u l t împotriva vînt ului decît cu el ; pentru că flacăra d ă în apoi în mod m a i pericu los, cîn d vînt u l cedea z ă , decît îna inte a z ă , cînd vînt ul o împ inge. 30 . Flacăra nu ţîşneşte, nici nu i a n a ştere pînă ce nu are u n o a recare spaţiu go l , în care s ă se mişte ş i să j oace ; c u excepţ i a f1 a c ă re i explozive a prafu l u i de p uşcă ş i a ltele asem ă ­ năto are, u n d e compresiunea ş i întemniţare a îi sporesc fur i a . 3 1 . O n i cov a l ă devine fo a rte c a l d ă s u b ciocan, aşa Încît d acă ' ea ar fi fă cută d i ntr-o p l acă subţire, ar putea , credem, sub loviturile p utern ice şi continue a l e cioca n u l u i , să dev i n ă roş i e ca fierul incan descent. Dar asupra acestui caz este încă de exper iment at. 32. L a substanţele inflamabile care sînt poroase, aşa încît focul a re s p a ţ i u pentru a se mişca, d a c ă această mi şcare este o p rită p r intr-o a p ă s a re p uterni că, focu l este stins imed iat ; b unăo a r ă , cînd i a s c a s a u feşt i 1 a unei ean dele s a u a unei lampe, sau chi a r u n că rbune a prins, este a p ă s at cu un stingător sau cu p iciorul , sau cu orice instrument asemănător, activitatea focu l u i încete a z ă im e d i a t . 3 3 . Apropierea de un corp c a l d mă reşte căldura î n p ro­ porţie cu gra d u l de aprop iere. Acesta este cazul de asemenea cu lumina ; căci cu cît un obiect este adus mai aproap e de l u m i n ă , cu a tît devine mai v i z i b i l . 3 4 . Unirea diferitelor c ă l d u r i măreşte căldura, d a că cor­ p u r i l e n u sînt amestecate. Căci un foc mare şi u n foc mic în acee a ş i cameră îş i mă resc reci proc căldura ; în schimb a p a c a l d ă turnată în a p ă fierbinte o ră ceşte. 35. Persi stenta unui corp cald măreşte c ă l d u r a . C ă c i c ă l ­ d ur a t r ansferată perpetuu ş i em anată d i n el se amesteeă c u c ă l d u r a existentă îna inte ş i a stfel o m u l tiplică . U n foc n u încălzeşte o c ameră Într-o j u măt ate de o r ă atît de b i n e c a într-o oră întrea gă . Dar aCesta nu este cazul cu l u m i n a ; căci o l ampă sau o c a n delă nu d ă m a i multă l umină d u p ă ce a fost a p rinsă înd e l u ng decît de la încep ut. '9 Noul O rganoll

1 29


36. I r i t a ţ i a p r i n fr i g înconj u r ă tor măreşte c ă l d u r a , c um se poate vedea l a focu r i pe t i m p u l u n u i ger m a re. Ş i ac.e a s t a , socoti m , se datoreşte n u nu m a i constrînger i i ş i contra cţiei c ă l d u r i i , care ar fi u n fel d e u n i r e , c i ş i i r itaţi ei ; astfe l , cîn d a er u l s a u u n băţ este puter n i c a p ă s a t ş i îndoit, nu n um a i că revine l a p u n ctu l d i n a i nte, c i trece întîi în poz i ţ i a contr a r ă . Să se facă deci cu băgare de seamă experiment u l , p u nîn d u - s e în flacără u n b ă ţ s a u u n a l t l u cr u , ş i s ă se observe, dacă nu ard mai repede la margini decît l a mij locul f l ă c ă r i i . 37. Există m u lte gr a d e d e receptiv i t ate a c ă l d u r i i . Ş i , m a i întîi d e toate, s ă s e obs erve c ă o că l dură s l ab ă ş i u ş o a r ă sch imbă ş i încăl zeşte ch i a r a c e l e cor p u r i care sînt c e l m a i p u ţ i n receptive d e c ă l d u r ă . C h i a r c ă l d u r a mîi n i i com u n ică oare ­ c a r e c ă l d u r ă u n e i b i l e de p l umb s a u de ori care m et a l , d acă e ţinută puţin t i m p . I ntr- a tît de uşor c ă l d u r a este t r a nsm i s ă ş i p rovocată în toa1.e cor p u r i l e , acestea r ă mînîn d a p a rent nesch imbate. 38. D i ntre toate corpuri l e pe care l e cunoaştem, a e r u l este acel care primeşte şi p i e r d e oeI mai repede c ă l d u r a ; cum se vede cel m a i b i n e în sti.c \ e gr a d ate (termoscopul de aer) 1 care sînt făcute astfel . S ă luăm o sticl ă cu o burtă goa l ă , un gît subţire şi l u n gu i eţ, să o răsturnăm şi coborîm c u gu ra în j os ş i cu burta în sus într- a l t v a s de st i c l ă conţi nînd a p ă ; ş i gur<J v a s u l u i i ntrod us s ă a t i ngă fundul v a s u l u i primitor, i ar gîtu l l u i s ă se reazime uşor p e desch izătura cel u i l a l t , a ş a c a s ă poată s t a . Ş i c a aceasta s ă s e facă m a i potrivit, s ă a p l i căm puţină ceară la gura sticlei p r i m itoa re , fără c a prin aceasta s ă se astupe cu totul gura l u i , aşa încît m i ş c a re a , despre care vom vorbi ş i c a re este foarte uşoară ş i del i c at ă , s ă nu poată f i împ iedecat ă , d i n l i p s a a provi zion ă r i i cu aer. S t icla coborît ă , îna int e de a fi introdusă î n c e a l a l t ă , treb u i e s ă fi e încălzită I a foc în p a rtea ei de sus, a d ică în burta e i . Acum , cînd e a şezată în poz i ţ i a p e care am descri s-o, a er u l , c are era d i l at a t de că l ­ dură , d u p ă u n i nterval d e t i m p c a r e f a c e s ă d i s p a r ă a c e a că l ­ d ură stră i n ă , s e v a contrada l a a ceea ş i exten s i u n e ş i i ntensitate c a aceea a aer u l u i d i n j u r , cînd s - a i ntrodus sticl a , ş i v a trage apa în s u s la o în ă l ţime corespunzătoare. Pe sticlă treb u ie l i p it ă o fîş ie de hîrtie, îngustă ş i lungu i a ţ ă , şi m a rcată cu cîte ) Cum se num e a u Ipe \Te I l l e a l l l i B aco n i n s t r l l m e n t e l e p e n tru m ăs u r a r e a aeru l u i , cîn d n l l s e Cll l l oşt e :l Încă i ermome t r u l . - Nota traa .

130


gr a d e dorim. Vom vedea atunci c ă , d u p ă temper atura z i l e i , a e r u l se strîn ge s u b acţi u nea frigu l u i ş i se înt i nde sub a cţ i u n e a l' a l d ur i i ; t o t a ş a v o m vedea c ă a p a se u rcă a t u n c i cîn d aeru l se s l rî n ge , ş i se coboa r ă cîn d se Î n t i n d e . Da r sensib i l itatea a e r u l u i la că l d ură ş i la frig este atît de fină şi d e delicată înCÎt Înt rece cu m u l t perce p ţ i a p i p ă it u l u i omenesc, aşa încît o r a z ă a soare l u i , s a u c ă l d u r a resp i ra ţ i e i ş i încă m a i m u l t c ă l d u r a m î i n i i a ş e z a t ă p e p a r t e a d e s u s a sti,c lei dete rm i n ă a p a s ă l'obo are într - u n g r a d percept ibi l . Ş i totuşi n o i c redem c ă s p i ­ r it e l e a n i m a l e a u u n simţ pen tru c ă l d u r ă ş i fr i g Î n c ă m a i d e l i c a t , d a că n u este îm p i e d i cat ş i tocit d e gros i mea cor p u l u i . 39. Noi socotim c ă , d u p ă aer, a c e l e cor p u r i sînt cele m a i sensibi le l a că l d u r ă , care a u fost d e cur înd sch imbate ş i com ­ p r imate d e fr i g, c a z ă p a d a ş i gheaţa ; căci e l e încep să se l i chefieze şi s ă se top ească l a orice că ldură poto l i t ă . D u p ă e l e, poate v i n e mercur u l . D u p ă a ceea, urme a z ă corp u r i l e grase, c a u l e i u l , t m tu l ş i a l tele asemănătoare ; a po i , v i ne lem n u l ; a p o i , a p a ; ş i , î n sfîr ş i t , p i etrele ş i met a lele, care n u se încălzesc uşor, Îndeosebi î n ă u n t r u . Acest e a , d i mpotri v ă , o d ată ce a u dobîn d i t d i l d u r ă , o p ă strează foarte m u l t timp ; atît d e m u l t , Încît o cărăm i d ă , o p i atră încă l z i t ă , s a u o bucată d e fier înroş ită , cîn d sînt c u f u n d a te într-o g ă l e a t ă cu a p ă , vor rămîn e un sfert d e e r ă , sa l i a p ro a p e , a ş a d e c a l de c ă n u l e poţi ati n ge . 40 . Cu cît e m a i p u ţ i n ă m a s a u n u i c o r p cu a t î t m a i repede s e Încă lzeşte l a a p ro p ierea de u n corp c a l d ; ceea c e a r ată că pentru noi o r i c e c ă l d u ră este o a recum o p u s ă corpu l u i p a l pabi l. 4 1 . Î n c e p r i veşte sim ţu l ş i p i p ă i t u l om ul u i , c ă l d u r a este u n l ucru schimbător ş i r e l a t i v , d e aceea a p a c ă l d icică s e s imte c a l d ă d a că mîna este rece, s a u rece d a c ă mîn a este c a l d ă . X I V. C î t de săr a ci sîntem î n istor i a n a tura l ă , oncine poate vedea d i n tabelele de m a i sus, u n de înşirăm n u numai simple t r a d i ţ i i ş i i n forma ţ i i ( d eşi totdeauna s - a consemnat c a r a cterul îndoielnic a l comunicării ş i a utorităţi i ) în loc d e i storie dovedită ş i de cazuri s igure, dar sîn tem d eseori s i l iţi s ă întreb u inţăm cuvi ntel e : s ă se facă experimentul, s a u sâ se -

cerceteze mai departe

1.

I D i n a c e s t ;I r l icol , ;l f ] (]! I l ci] B a c o l l l I U cOl l s : d eHl Cil, tem c i n i ce l a b :o l e l c s a l e f i i n dcă l e s p r i j i n ă pe i nform a ţ i i m a i "eeh i , nu pe ex � e r i me I l t c rece n t e . s p r e c a r e e l i n de a m n a p e a l t I i , f ilriJ n l e f a c e ci însuşI. - . NQta trad.

131


xv. - O b i ş n u im s ă numim ope ra ş i s a rc i n a acestor trei t a bele u n sumar de cazuri pentru intelect. O d a t ă făcut a cest sumar, inducţia însăş i treb u i e să intre în a cţ i u n e . Căci p ro­ blema este ca, pe baza acest ui sumar al tuturor c a z u r i l o r p a rticulare, s ă găsim o a s t f e l de însu ş ire, care este totd e a u n a p rezentă s a u absentă o d a t ă c u îns u ş i rea d a t ă , ş i totde a u n a creşte ş i descreşte c u e a ; ş i care este ( c u m s - a s p u s m a i s u s ) u n c a z p a r t icul 3 r a l unei n a t uri m a i gener a l e . Acum, d a că spiri t u l încearcă să fad a ceasta în mod afirmativ de la început (cee a ce obişnueşte să facă totde a u n a cîn d est.e l ă s at în voi a l u i ) vor rezulta fantezii, ş i pă reri, ş i noţ i u n i ră u definite, ş i p ropoziţii care trebuie îndreptate î n fiecare z i ; a f a r ă n um a i d a c ă nu preferăm ( c a sco l astici i ) să l u ptăm pentru c e este fa l s . Fă ră îndoi a l ă , aceste supoziţii vor fi mai bune s a u ma i rele, d u p ă c a p a citatea ş i tăria intelectului care este l a l u c r u . I n genere, stă n u m a i î n p uterea l u i ( d ătătorul ş i creatorul for­ melor) ş i poate a înger i l or şi a a l tor inteligenţe de a cunoaşte forme l e printr-o af irmaţie imediată ş i d i n prima contempl are 1 . D a r aceast a , des i g·ur, dep ăşeşte puterea omului , că r u i a î i este îngă d u it să procedeze întîi p r i n c a z u r i negative şi n u m a i l a urmă , d u p ă toate exc \ u d e r i l e posi b i l e s ă încheie c u cazuri '

afirmative.

XVI. Aşa d a r , treb u i e să a n a l i z ă m ş i să sep a r ă m în suşirea, n u c u aj uto r u l focu l u i , ci cu aj utoru l spiritu l u i , care este ca un foc divin. P r i n urmare, cel d i ntîi p rocedeu a l adevăratei inducţii ( p entru descoperirea formelor) este de a respinge şi de a exclude succes iv fiecare d in însuş i r i l e care n u se gă s esc de loc în cazurile unde însuşirea dată este prezentă , sau care se g ă ses'c în cazurile unde a ceastă însuşire este absent ă , s a u , m a i m u l t , a t u nci cînd cresc î n cazurile î n c a r e îns uşirea d a t ă este descrescîn d ă , s a u , în fine, descresc în acele în care această în suşire este crescîn d ă . N um a i atunci, d up ă excl u d erile ş i res­ p i n ger i l e cuvenit.e ( toate p ă rer i l e u şoare d i s p ă rînd ca u n fum ) , v a ră mîne, în a l d o i l e a rîn d , oa recum l a fund, form a a f i r m a t i v ă , veritab i l ă , ' solidă ş i b i ne delimitată . Aceasta este lesne de exprimat, d a r nu se aj unge la ea în mod sigur decît după m u l t e ocol u r i . N o i însă n u vom p i erde d i n vedere n i m i c din c e e a ce ne po ate aj u t a . -

1 A l u zie ironică l a doc t r i n a l u i Toma d e Aquino, c-are n a t u r a ange l ic ă e c a p abi l ă a a t i nge orice cUll o a ştere d i n tr-o <i a t ă .

132

susţinea -

N ota Irad.


XV I I . D a r cînd a tr i buim o p a de atît de Însemnată for ­ melor, n u putem prea des s a preven i m ş i s ă Î n ş t i i n ţ ă m d e a n u a p l i c a cele s p u s e d e n o i l a a ce l e forme C lI c a re gîn d ur i l e ş i contemp l ă r i l e oameni lor s - a u obişnuit pînă acum . C ă c i , Î n p r i m u l r î n d , nu yorbim despre forme asociate , c a re sînt , c u m am observ a t , comb i n a ţ i i de n at ur i simple potrivit cu mers u l obişnuit al u n ivers u l u i , ca despre leu, a cv i l ă , trand a fir, a ur ş i alte asemen e a . Vom trata despre acestea l a t i m p , cîn d vum aj u n ge l a procesele ascunse ş i l a s tructurile ascunse ş i l a d escoperirea lor" c u m s e întîlnesc în a ş a -numitele s u bst anţe s a u naturi concrete. Şi chiar în c a zu l În s u ş i r i l or s i m p l e , n - a m voi să fim înţeleşi că vorbim despre forme ş i i d e i abst r a cte, sau în conţinutul lor nedefinite s a u r ă u def i n ite. Cînd vorb i m în s ă d e forme, nu înţe ­ legem a l tcev a decît legi le ş i d eterm i n ă r i le actului pur, care ordonează ş i prod u c o Însuşire simpl ă , cum e c ă l d u r a , l um i n a s a u greut atea î n orice fel de m aterie s a u sub iect sus·cept i b i l e d e a o p r i m i . I n a dev ă r , form a c ă l d u r i i s a u forma l umin i i ş i l egea c ă l d ur i i s a u l ege a l u m i n i i sînt unul ş i acelaşi lucru : căci noi n u ne Îndepărtăm ş i nu n e despărţim n i ciodată de obiectele reale ş i d e a s pectul l or productiv. Astfe l , cînd spunem, bunăoa r ă , În cercet area formei c ă l d u r i i , respingeţi subţirimea ; s a u sub­ ţirimea nu ţine de forma eLi[durii, este ca ş i cum am z i ce c ă omul poate introduce ciildura într-un corp dens ; s au dimpo­ trivă , poate s ă scoată şi să despartâ câfdura dintr-un eorp -

subţire.

D a r ş i formele noastre a r p utea s ă a p a r ă cuiva ca avînd ceva abstract, pentru c ă ele amestecă şi comb ină lucruri etero­ gene (întrucît că l du r a corpurilor cereşti ş i c ă l d u r a focului p a r a f i foarte eterogen e ; t o t a ş a roş u l statornic a l trandafirului sau al a lt u i luc.ru asemăn ător, ş i roş u l c a re a p a re în curcubeu, în r a z e l e opal u l u i şi a l e d i a m a nt u l u i ; tot aşa d i feritele fel u r i de moarte : moarte prin Înecare, p r i n a r dere, prin înj ungh i ere, prin a p o p l exie, p r i n s l ă b ire ; ş i tot u ş i e l e conwr d ă în îns u ş i r e a c ă l d u r i i , roşeţ i i , morţi i ) . Dacă c i nev a nutreşte a ceastă o p i n i e, e l v a recunoaşte că s p i r i t u l s ă u este î n l ă nţuit ş i reţin u t , de obicei , de a p a renţa groso l a n ă a l ucruri lor ş i de o p i n i i l e oame­ n i lor. Căci este foarte s i gur c ă a ceste l ucrur i , oricît ar fi de eterogene ş i de s t ră i n e u n u l de a lt u l , concordă î n form a s a u l e ge a c a r e determ i n ă c ă l d u r a , roşeaţa ş i moartea ; ş i că p u terea omu l u i n u poate f i em a n c i p ată şi e l i berată de mersul ob i şnuit 133


a l n a turi i , ext insă ş i avÎntată l a n o i a c ţ i u n i ş i no i modur i de operaţie, decît p r in dezvă l u i rea ş i d e s c o p e r i r e a acestor forme . Ş i tot u ş i , d u p ă ce am v o rh i t d e a ce a s l i1 u l l i t a l e a î ns u ş i r i i , c a re este p u n c t u l p r i n c i p a l în c e l m a i în a l t gra d , vom vorbi l a locu l pot r i v i t despre împărţi r i l e ş i despre fe l u r i l e e i , atît d espre acele ob i ş n u i t e , cît ş i d e s p r e a c e l e m a i i n t e r i o a r e ş i mai imp o r t a nt e . XV i i I .

e x e m p l u c\ e exc ! i t ( :ere pe b a z a tabelelor de se dovedesc că nu a p arţin formei c ă ld u r i i . Atrag' a t e nţ i a a ici c ă , pentru re s p i n g e r e a u n e i îns u ş i r i , aj u n g e n u n u m a i f i e c a re t a be l ă , d a r ş i o r i c a re el i n c a z u r i l e p a r t i c u l a r e c u pr i n s e în f i ec a re d i n t a b e l e . C ă c i este v ă d i t d i n ceea ce s - a s p u s , că o r ice caz con t radictoriu r ăs to a r n ă o o p i n i e î n c e p r i ­ v eş t e for m a . T o t u ş i , de d r a g u l î n ţel e g e r i i , ş i p e n t r u c a fo losirea tab elelo r să a p a r ă m a i c l a r , d u b l ă m sau repetăm u n eo r i u n caz --

s a u ele

A c u l1l t r e b u i e s ă d ă I1l u n

resp ingere s u mare a cazu rilor

a

însuşiri lor

c a re ,

de excludere.

Un exemplu de excludere sali de resp ingere â Însuşirilor c a re nu tin de forma căldurii 1 . D i n p n c t n a r a z e lor s o a re l u i , s e ex c l u d e îns u ş i r e a e l ementară 1 . 2 . D i n p r i c i n a foc u l u i o b i şnuit ş i mai ales a focurilor sub­ terane ( c a re sînt cele mai îndep ă rt a te şi complet separate d e r a z e l e corpur i lor cereşt i ) se excl u d e îns u ş i rea c orp u ri lo r cereşti 52 . 3 . Di n pricina încălzirii t u t u r o r feluri lor de corp u r i ( m ine­ r a l e , veg'et a l e , p i e i de anim a l e , apă, u le i , aer ş i celel alte) p r i n s i m p l ă a p rop i e r e de u n foc s a u de a l t co rp c a l d , s e excl u d e orice deosebire între corpuri sau î n fineţe a ţe s u tur ilo r lor. 4. Din pricina fierului sau a a l tor met a l e înroşite în foc , c a r e com u n i c ă a l tor corp ur i că l d u r a , f ă r ă a p i erde d i n gre uta te a s au din substanţa lor, se �xclude comunicarea s a u amestecul s ubstanţei unui corp caId cu a ceea a a ltu i a . 5 . D i n pr i c i n a a p e i fi erte ş i a a er u l u i fierbinte , ş i de a s e

-

I P o t ri v i t concepţi e i a r i s t o l e l ice, ceru l e r a cu t o t u l d e o s e b i t p a t r I I e l e l l l e n le ş i , l' a l l rt l l a re . c al d u ra 1 1 1 1 \· i n � II lil/lUi d i n e l e m e n l e . trad. 2

Dil c ii foc 1 I l

se

înlîll leşle pretll t i ndeni,

fOnIW

l u i nu

de -

cele

.vOfa

este ti n p r i \' i l e g i u

a l c o r p u ri lor c er e ş t i . Dec i ş i ilce a s t [I monopo l i z zt r e trebu i e � ă f i e e\,.c l l l s [l . Not a i rad.

1 34

-


meneJ. d i n p r I c m a met a l e l o r ş i a a l t o r sol i d e c a re p r ime sc c ă l d u r a , dar n u pînă la a p r i n d e re s a LI la foc roş u , se ex c l u d e l u mina s a u stră l uc i r e a . 6 . D i n p r i c i n a r a z e l o r l u n e i s a u a a l tor corpuri c e reşt i , c u exc e p ţ i a soarel u i , s e exc l u d e d e a s eme n e a lumina sa u stră l u c i re a . 7 . C o mp a r î n d f i e ru l înfi erhîntat ş i f l ac ă r a s p i rt u l u i d e v i n (din , a r e f i e r u l î n f i er b î n t a t are mai m u l t ă c ă l dură ş i m a i p u ţ i n ă stră l ud re , pe cînd s p i r t u l de v i n are m a i m u l t ă str ă l ucire ş i m a i p u ţ i n ă c ă l d u r ă ) , d t:' as e m e ne a se e xc l u de l um i n a şi stră l u c i r e a . 8 . D i n p r i c i n a a ur u l u i ş i a a l tor met a l e în că l z ite pîn ă l a roş u , c a r e, I l l ate ca întreg', sînt p r i n tre cel e m icI i dense co rpur i , se exc l u d e r a r i tat e a . 9. D i n p r i c i na aef u i l l i c are în ceC) m a i mare p a r te este rece � i t o t u ş i r ă mîne rar, de a s e me ne a se exc l l l d e r a r i t a iea . 1 0 . D i n p r i c i n a fieru l u i în r o ş i t , care n u cr e ş te în m a s ă , ci s e men ţ i n e în a ce e a ş i d i m en s i u n e v i z i b i l ă , se exclude m i ş c a re a loca l ă s a u exp a n s i v ă a c o r p u l u i ca întreg. 1 1 . D i n p r i c i n a d i l at ă r i i aeru l u i în s t i c l e g ra d a te sau a ltele �semene a , unde aerul s e m i ş că în mod ev i d e nt local ş i se înt i n de, f ă r ă s ă p r ime a s c ă un spor v ă d i t de c ă l d u r ă , se exc l u de <i e a se m e n e a m i ş c a rea loca l ă s a u ext i nderea co rp u l u i c a ·

1 111

întreg.

1 2 . Din p r i c i n a u ş u r i n ţ ei cu care t o ate co rp u r i l e sînt înc ă l ­ z i te, f ă r ă vreo d i stru g ere s a u a l terare v i z i b i l ă , se ex clu d e o r ice însuş i r e d i s t r u ctivă ; s a u introduce,re a v i o l ent ă a v r eunei însu­ ;; i r i no i . 1 3. D i n p ri c i n a co nc o r d a n ţ e i ş i un i f o r m i t ă ţ i i efectelor pe c a re l e p r od u ce la fe l c ă l d u r a şi f r i g u l , se excl u d e m i şc a r e a c o rp u l u i ca u n într e g· , f ie d e î n t i ndere, fie de contracţie. 1 4 . D i n p r i c i na pr o v ocă ri i c ă l d u r i i pr i n frec area co rp u r i l o r , s e e x c l u d e o în s uş i re p r i n c i p a l ă . Prin îns u ş i re princ i p a l ă înţe­ J egem ceea ce există în n atură în mod p o z i t iv , i a r nu ca efect u l vr e u ne i însu ş i r i antece dente 1 . 1 B a con re� p i nge o c o n c e p ţ i e c a re \'a d il i n u i p l l1 a i l1 s e c . X I X , a n u me <:'ii a ş a · 11 l 1 ll l i t u l ca /oriculI1 ( clI l cl u r<i ) este î n s u ş i r e l l l a le ri a l ă c a re trece d e l a l i n C'orp l a a l tu l . D c · 'l b i a î n a d o u a j l \ m ă t a t e a seco l u l l 1 i a l X I X · l e a c ă l dura .a f os t con s d e r il Ul c a o m i s c a r e mo l e c u l a r ă. - Nota trad.

1 35


Există ş i a l te îns u ş i r i de resp ins pe lîngă a cestea ; c a CI aceste i a bele nu s înt perfecte, c i servesc numai c a exemple. To ate n a t u r i l e menţionate m a i sus nu a p arţin formei c ă l ­ d ur i i . Ş i de toate acestea om u l nu ţ i n e seama î n oper a ţi i l e s a l e asupra căldurii. XIX. Ac es te excluderi a lcăt u i e.sc fundamentele inductiei adevărate, care însă nu este comp letă pîn ă nu se aj unge l � o a f i rmativă. N ici excluderi le înseş i n u sînt de loc perfecte, n i c i nu p o t fi aşa de l a încep ut. C ă ci excluderea este î n m o d ev i d ent n u m a i res p i n gerea în s u ş i r i lor spec i a l e . D a că n u avem încă noţiuni bune ş i adevă rate despre însuş i r i l e s imp l e , cum poate s ă f ie j u stă excluderea ? Unele din noţ i u n i l e menţion ate mai sus (ca acee a a însuş i r i i elementelor, a în suş i r i i corpuri lor cereşt i , a r a r i t ă ţ i i ) sînt v a gi şi rău defin ite. De acee a noi , care n i c i n u ignorăm ş i nici nu u ităm în ce mare operă ne angaj ă m ( anume a ceea de a r i d i ca i ntelectu l omenes c l a în ă l ţimea l u c r u ­ r i l o r ş i a n aturi i ) , nlt sîntem s a t i s f ă cuţi cu preceptele pe care l e - am stab i lit ; c i d u cem s arcin a mai departe, n ă s coc im ş i procurăm aj uto are m a i puternice pentru u z u l i ntel ectu l u i , p e c are l e v o m înş i r a a c u m . Ş i des i gur, î n explicarea naturii mintea trebuie s ă fie în aşa fel pregătită ş i în drumată , încît, în t imp ce se men ţ i n e pe treptele cuven ite de cert itud ine, s ă . ş i amin­ tească p e dea supr a , în deosebi l a încep ut, că cele p rezente atîrn ă în m are măsură de ce m a i rămîne de făcut. XX. Şi totuşi , cum a dev ărul iese mai curînd d i n eroare decît d i n con fuzie, socotim n imerit ca s ă îngă d u i rn intelect u l u i , d u p ă formul area ş i cîntărirea celor trei t abele de primă sumare a cazurilor ( a stfel cum le- am exp u s ) , s ă înceapă şi să încerce o explicare a n at u r i i în mod a f i rmativ, pe b a z a a tît a c azur i l or d ate în tabele, cît ş i a oricare altora care s - a r ivi undev a . Acest fel de încercare îl n u mim permisiunea in telectului sau înce­ p utul explicării s a u prima recoltă. -

-

Prima recoltă cu pr(vire la

forma căldurii

Treb u i e ob servat însă că form a u n u i l u cr u se găseşte ( d u p ă c u m a p a re n a t u r a l d i n ceea ce s - a s p u s ) în fiecare ş i în toate c a z u r i l e în care l ucrul în s u ş i treb u i e găsit ; altfel n - a r fi formă . De aceea n u poate exista n i c i u n caz cont r a d i ctor i u . I n acel a ş i t i m p , form a e x i stă m a i v i z i b i l ş i izb itor î n unele c a z u r i decît în a l tele : a n u m e , în a cele unde însuşirea formei este m a i puţin 136

'


restrînsă, împied i c a t ă ş i ordon a t ă de a lte însuş i r i . C a z u r i l e de­ acest fel le n u m i m cazuri luminoase s a u izbitoare. S ă trecem acum la prima recoltă cu privire l a în s ă ş i form a căldur L . D i ntr- o privire a cazurilor, î n tot a l ş i fiecare în par te, se p a re .c ă însuşire a , a cărei p a rticu l a ri z a re o constituie căldura, este mişcarea. Aceasta s e arată în modul cel m a i evi d ent în fI acără, care este tot deauna în mişcare , şi în lichide a rzătoare s a u fierbînde, care sînt de a s emenea în mişcare perpetuă . S e a r a t ă de asemenea în provocarea s a u s porirea c ă l durii de către m i şcare, ca l a foaIe, ş i în suflare a vîntu l u i (vez i t abela 3, caz u l 2 9 ) ş i tot a ş a s e a r a t ă în a lte fel uri d e m işcare (vezi t abela 3 c a z u r i l e 28 ş i 3 1 ) . I ar ă ş i se a rată în st ingerea focu l u i ş i a c ă l d uri i prin orice a p ă s a re tare , care Împiedică ş i opreşte m i ş ­ c a rea ( vezi tabel a 3, c a z ur i l e 30 ş i 32) . Se a r a t ă de a semene a c ă toate corpurile sînt d i struse, s a u cel puţin alterate apreci a b i l de orice foc ş i de orice c ă l d u r ă putern ică ş i nepoto l ită ; de­ unde se con s t a t ă foarte clar că orice căldură cauzează o pert u r ­ b a ţ i e ş i o mi şcare vie î n părţ i l e interioare a l e u n u i corp, c a r e d U l.: e trept at l a d i soluţi a l u i . C î n d z i cem despre mişcare c ă este genul în care c ă l dura este o s pecie, nu se înţelege că îns ă ş i căldura produce mişcarea sau că mişca rea produce căldura ( d eş i ambele sînt adevărate în anumite cazuri ) , ci că în s ă ş i c ă l d u r a sau esenţa ei este m i şcarea şi nimic a ltcev a , dar o m i şcare l im i t a t ă de d i ferenţa s pecifi c ă , pe care o voi cita ime diat, înd ată ce vom fi l u at cîtev a prec a u ţi u n i pentru a ocol i neînţelegerile. C ă l d u r a sensibi l ă este o noţiune relativă s i m ţu r i l or, deci d i n punctul de vedere a l om u l u i , nu a l univers u l u i ; e a este drept vorb i n d n um a i efectul c ă l d u r i i asupra s p i r i telor animale. Pe l îngă acea s t a , în sine este v a r i a b i l ă , deoarece a ce l a ş i corp' ( d u pă cum s i mţurile sînt predispuse) produce o percepţie de­ frig sau de c ă l d u ră ( cum se vede din tabela 3, c a z u l 4 1 ) . I a r ă ş i , nici transm iterea c ă l d u r i i , s a u n atura ei t r a n z i t i v ă , d a t o r i t ă cărei a u n corp dev i ne c a l d cîn d e s t e a propi at de un corp cald, nu treb u i e s ă fie con fun dată cu form a că l duri i . Căci c ă l d u r a este un lucru, încă l z i re a u n a l tu l . C ă l d ur a este pro­ dusă de mişcarea frec ă r i i , fără s ă existe vreo c ă l d ur ă ante­ rioară, fapt c a re excl ude încă l z i rea din form a c ă l d u ri i . Şi ch i ar· cîn d c ă l dura este produsă de a p ropierea unui corp c a l d , aceasta nu pu rcede din form a c ă l d u r i i , c i a tîrn ă cu totul de o m a i înaltă ş i m a i genera l ă însuş i r e, a n ume, de însuş i r e a a s i m i l ă r i i ..

137


s a u a m u l t i p l i c ă r i i , u n subiect care cere o cercet a r e s e p a r a t ă 1 . Noţ i u n e a noastră d e foc este v u l ga r ă ş i fără v a l o a r e, f i i n d a lcă t u i i ă el i n u n i re a î n orice corp a c ă l d u r i i ş i a l u m i n i i , c a în f l a c ă r a o b i ş n u it ă şi în corpur i le încă l z ite pînă l a roş u . Indep ă rtînel a s tfel orice ambiguitate, p ut em trece î n fine la a d evă ra le d i ferenţe specifice, care l i mitează m i ş c a rea şi constitu i e a stfel form a c ă ldur i i . I ntîi a d i ferenţă este, d e c i , aceast a . C ă l d u r a e s t e o mişcare de ext i ndere, p r i n care un corp t i nde să se d i l ate ş i s ă se înt i n d ă la o mai m a re sferă ş i s p a ţ i u decît a o c u p a t î n a i nte. Această d i ferenţă este cel m a i mult observ ată în f l a c ă r ă , u n d e f u m u l s a LI v a poru l gros se d i l a t ă în m o d v ă d i t ş i se desch i el e în flacără. Aceasta s e a r a t ă de a semenea în o r i c e l i chid fi erbînd, c a r e î n ch i p ev ident se rev a r s ă , s e r i d i c ă ş i c locoteşie ; ş i a cest p roces d e ext i n dere continu ă , pînă cîn d el s-e preface într-un -corp m u l t mai întins ş i mai r a r decît l i ch i d u l îns u ş i , anume, în va pori , fum sau aer. Se m a n i fest}î. şi în orice lemn ş i în comb u st i b i le, din care 'i a na ştere u neori a s u d a rea ş i totdeauna eva porare a . S e a r a t ă de a semenea în top irea met a lelor care , f i i nd cel e m a i compacte corp u r i , n u se umflă ş i n u se d i l ată uşor ; tot u ş i , s p i r i t u l lor f i i n d d i l atat în sine, ş i t i nzîn d spre o d i l atare ş i m a i mare, l oveşte ş i împ inge p ă r ţ i le m a i groase într-o stare l i chi d ă . Ş i d a c ă se mă reşte c ă l d u r a m a i mult, se d izo lvă mult -d i n substanţa lor ş i se transformă într-o stare volat i l ă . S e m a n i festă d e a semenea î n fier s a u î n p i etre, care, deşi n u sînt topite s a u d i zo l\' ate, sînt tot u ş i în m u i a te. Acesta este >c a z u l şi cu beţe le cme, cîn d sînt în c ă l z ite s l a b în cen u ş ă c a l d ă , dev i n flexib i le. Dar a cest fel de mişcare s e vede mai b ine la aer, care se ,d i l ată cont i n u u ş i v i z i b i l ch i a r C LI o c ă l d u r ă s l a bă (vezi c a z u l 38, tabel a 3 ) . De a semenea se arată în însuşirea opusă a fr i gu l u i . C ă c i fri g u l contradă toate corp u r i l e ş i l e face s ă se strîngă ; de a ceea l a îngheţu r i i ntense, c u ie c a d d i n pereţi , arama cr a p ă , 'i ar s t i c l a înc ă l z i t ă , f i i n d p u s ă i me d i a t l a f r i g, se spar ge . Î n a ce l a ş i chip aeru l s e cont r a d ă ş i l a u n f r i g s l a b ( c a î n c a z u l 38, 1 " A s im i l ar e " şi "mu l t i p l ic<lre" sînt noţ i u n i scol a s t ic e . E l e I1' U c l <l r i f i cii ci fac o b s c u r iî j u s l ;] d e f i n i ţ i e a c lî l d llr i i ca o s p ec i e de m i şc are. - .\'ota Irad.

138


t a b e l a 3 ) . D a r a s u p r a a cestor p u n cte vom vorbi m a i p e l a r g î n cercet a re a a s u p r a f r i g u l u i . N u este s ur p r i nzător c ă f r i gu l ş i c ă l d ur a a u m u l te efecte comune (vezi c a z u l 32, t a b e l a 2 ) , deoa rece două din următ o a ­ r e l e d i ferenţe spec i f i ce ( d espre c a re vom vorbi înd a t ă ) s e potrivesc ambe l o r însu ş i r i , deşi î n a c e a st ă d i ferenţă spe c i f i c ă ( d espre c a re vorb i m a c um ) efectele l o r sînt d i amet r a l o p u se : -c ă l d u r a produce o m i ş c a re de ext indere ş i de d i l at a re, frigul u n a d e cont r a ct a re ş i de m i cş o r a r e . A d o u a d i ferenţă e s t e o mod i f i c a re a p r imei , a n um e că l d ur a este o m i ş c a re d e ext i n dere înspre s u p r a f aţă , . tot u ş i d u p ă această l e g e c ă cor p u l a re în acel a ş i t i mp o m i şcare î n s u s . C ă c i n u e n i c i d înd o i a l ă că există m u l t e m i ş c ă r i amest ecate. D e p i l d ă , o s ă geată sau o s u l iţă se învîrteşte p e m ă s ur ă ce merg·e în a i nt e ş i merge î n a i nte pe m ă s ur ă ce se învîrteşte. In ace l a ş i mod m i ş c a re a c ă l d u r i i este tot de a u n a o m i ş c a re de ext i n ­ d e r e ş i o m i ş c are în s u s . Această d i feren ţă se m a n i festă ş i l a o p e reche d e c l eşte s a u l a un v ă tr a i ţ i n u t î n foc. D a c ă îl ţ i i perpen d i cu l a r, a p ucîn d u - l ele s u s c li mîn a , repede îţi a rde mîn a ; d a c ă îl ţ i i de o p a rte s a u ele j os, n u a ş a de repede. S e observă d e asemenea l a el i st i l ă r i per des censorium, p e c a re o a m en i i le a p l i c ă l a flori d e l icate, c a re îş i p ierd reped e m i ros u l . C ă c i i s c u s i n ţ a omene a scă a descoperi i proced e u l de a aşeza foc u l n u dedesubt, c i d e a s u p r a , c a s ă ardă mai p u ţ i n . P e n t r u c ă n u n u m a i f l a c ă r ă t i n de în sus, c i ş i orice c ă l d u r ă . D a r să se expe r i menteze aceasta î n însuş i re a o p u s ă , a d i c ă în aceea a fr i g u l u i ; d a c ă n u c umv a frigul cont r a ct ă u n corp în j os , d u p ă cum c ă l d u r a d i l at ă un corp în s u s . Să l u ă m, prin urmare, două verge l e de fier, sau două t u b u r i de s t i c l ă ·ex a ct l a fe l . S ă le înc ă l zim p u ţ i n ş i să a ş e z ă m un b u rete înm u i a t în a p ă rece s a u în z ă p a d ă , la una j os şi la ce a l a ltă s u s , Căci socot i m că vergea u a care are z ă p a d ă s u s se v a r ă c i m a i rep e d e de cît aceea c a re a re z ă p a d ă j os ; întocm a i cum e c a z u l opus cu c ă l d u r i\ . A t r e i a d i ferenţă specifică este aceasta : c ă l d ura este o m i ş c a re de extin dere, n u uniform în întregul cor p , ci în p ă r ţ i l e l u i m a i m i c i , care, în extinderea l o r , sînt oprite, res p i n se ş i d a te î n a p o i , a ş a încît corp u l dobîn deşte o m i ş c a re a lternantă c a re v i b re a z ă const ant, loveşte ş i împ i n ge ş i este iritată p r i n re a c ţ i u n e , de u n d e prov i n e f u r i a foc u l u i ş i a c ă l d u r i i . 139


Ace a st ă d i ferenţă specifică este cel m a i m u l t dezvoltată în f l acără ş i în lkhidele fierbînde, c a re v ibre a z ă const a n t şi se umfl ă în m i c i porţi u n i , şi i a r ă ş i se dezum f l ă . S e m a n i festă de a semenea î n a c e l e cor p u r i c a r e sînt a tît de t a r i , în cît atunci cînd sînt încă l z ite s a u înroşite e l e nu s e u m f l ă s a u cresc î n m a s ă , c Ll m e ste fierul înroş it î n care că l d u r a este foarte r i d i c a t ă . S e arată d e a semenea î n f a p t u l că focul arde c e l m a i bine pe vremea cea mai rece. S e m a n i festă apoi în faptul că, ori cîn d aeru l se ext i n d e' într -o s t i c l ă gr a d a t ă , fără p i e d i c ă s a u respingere, a d ic ă u n i form şi ega l , nu există o c ă l dură perceptibi l ă . De a s emenea, cînd aerul este comprimat, deşi i zbucneşte cu cea mai mare vio­ l enţă , nu se p ercepe o căI.dură a p rec i a b i l ă ; căci a ic i mişcarea este a întregu l u i , fără o mişcare vibratorie în p ă rticele. Ş i în p r ivinţa a c e a s t a , să se ex perimenteze dacă f l a c ă r a nu arde m a i, i ntens l a m a rgi n i decît în m i j locul c i . S e arată d e a semene a în f a p t u l c ă orice ardere a cţione a z ă asupra porilor m ă runţi a i corpu l u i ars ; de a cee a , a rderea răstoarnă, pătrunde, stră p u n ge şi înţe a p ă corp u l' c a punctele u n u i infinit număr de ace ; este de a semene a un efect a l a cest u I' fapt că t o a t e apele t a r i ( d a c ă sînt potrivite corp u l u i pe c a r e îl acţione a z ă ) a u efectele foc u l u i prin n a t u r a lor corosivă ş i înţepătoare. Ş i ace astă , d i îerentă speci fică ( desp re ca re vorb im acum) este comună ş i frigu l u i ; că c i în fri g m i ş carea de contracţie este împiedicată de tend inţa contrară de a se întinde, întocm a I c u m în c ă l dură mişcarea de ext i ndere este îm p i edecată de o tendinţă contr a r ă de a se contract a . Astfel , d a c ă părticelele unui corp t i n d spre i nterior s a u s pre exterior, ra portul este a c e l a ş i , deşi gr a d u l t ă r i e i este deoseb it ; pentru că n u avem pe suprafaţa p ămîn tu l u i cev a care să fi e fo arte rece (vezi c a z u l 27, t a be l a 1 ) . A p a tra d i ferenţă specifică este o mod i f i c a re a u l t i m e i ; este că m i şcarea precedentă a înţep ă r i i ş i pătrunde r i i trebu i e s ă fie întrucîtv a r a p i d ă şi cît m a i puţin lentă ; e a trebuie s ă a i bă loc p r i n p ă rt i c e l e care sînt în a d e v ă r ma runte, dar nu extrem de fine, ci de oarecare m ă r i m e . A c e a s t ă d i ferenţă s e înve dere ază printr-o comp araţie a e fectelor focu l u i cu efectele timpului s a u a le vîrste i . Vîrst a s a u timpul u s u c ă , consumă, subm inează ş i r e d u c e l a cenu ş ă , n u 1 40


1l1 a i p u ţin d ecît focu l , însă p r intr-o acţi une m u l t m a i subt i l ă ; d a r pentru că o a stfel de mişcare este fo a rte înceată ş i se -petrece n u m a i la p ă rtice l e l e fo a rte mici, c ă l d pr a n u este percepută . Se arată d e a semene a d a că com p a răm d i zolvare a fierul u i � i a u r u l u i . A u r u l se d i zolvă f ă r ă vreo p rovocare de c ă l d u r ă , pe dnd d i zol v a re a fieru l u i este provocată de o c ă l d ură inten s ă , -deş i amîn două se petrec c a m î n a ce l aşi t i m p . C a uza e s t e că apa d i zolvantă i n tră în a ur poto l it ş i cu fineţe, p ă rţi le a u ru l u i eedează u şor ; p e cînd în fier pătrun derea este brut a l ă ş i c u 'l uptă. c ă c i p ă rţ i l e fieru l u i rez i stă cu o m a i mare îndîrj i re. Se m a n ifestă de a semene a , în o a reca re m ă s u r ă , în unele gan grene ş i în cărni mo arte, care n u provoacă m a re c ă l d u r ă s a u durere, d i n p r i c i n a f i n e ţ i i p u trefacţiei. Aceasta este prima recoltă s a u începutul explicării cu privire l a form a c ă l d u r i i , făcută cu îngăduinţa intelectului. Acum, d i n ace a stă primă recoltă a noa stră , urme ază că forma s a u a dev ă r a t a definiţie a c ă l d u r i i ( că l d u r a privită faţă -de u n ivers, iar nu faţă de s imţuri l e omu l u i ) este în puţine 'Cuvinte cum urme a z ă : Căldura es te o mişcare de extindere, împiedecată şi răspîndită în părţile mai mici ale corpurilor. D a r ext i ndere a este a stfel mod i ficată î n sensul c ă ea s e dilată În jurul ei şi are totuşi tendinţe de a merge în sus. Şi n ă z u i n ţ a în p ă rticele e s t e d e a semene a mod i ficată : n u este înceată, ci

grăb ită şi cu oarecare v ioiciune.

Privită în act i v itatea ei, este ace l a ş i l ucr u . Căci deter­ m i n a re a este aceasta : D acă în vreun corp natural se poate provoca o mişcare de dila tare sau de extindere, şi dacă această m işcare poate să tie reprimată şi îndrep tată asupra ei însăşi, aşa încît dila tarea să nu aibă loc în mod egal, ci parte să ia o direcţie şi parte să fie dată înapoi, vei produ ce ,în mod neîn­ doielnic căldură, fără a l u a în consi derare d acă corp u l este e l e ­

ment ar, c u m se s p u n e , s a u a l că t u i t d e corp uri le cereşti ; d a c ă e s t e l uminos s a u op ac ; r a r s a u dens ; se ext i n d e loc a l s a u rămîne îngră d i t l a primele l u i d i mensiuni ; Înc l i n ă spre d i zol ­ v a re s a u persistă î n stare a l u i ; d acă este a n i m a l , veget a l s a u m i nera l , a p ă , u l e i , aer, s a u orica�e a lt ă substanţă oricît d e receptivă l a m i ş c a re a m a i s u s menţion a t ă . C ă l d ura si mţită este ace l a ş i lucru : n u m a i c ă trebu ie con s i derată în r a port cu sim­ t ur i le. S ă trecem acum l a aj utoarele u l terioare. 141


XX I . D u p ă ce a u fost form u l a te tabelele primei însumâri: şi ale respingerii sau ale excfuderii, şi a p o i s - a f ă c ut prima recoltă, treb u i e să p ă ş i m la a lte aj u to a re a l e i ntelect u l u i în explicarea naturii şi î n indu cţia a d ev ă rată şi perfectă . Acolo unde esie nevo i e de tabelele p r o p u s e , ne vom ocu p a de c ă l d u r ă ş i de fr i g, d a r a co lo u n d e este nevoie de exemp l e m a i p u t i n e , n e v o m ocu p a de toate -e ele l a l te , aş a în cît cercet a re a să n u s(> rătăce a sc ă , ş i tot u ş i doctr i n a s ă nll se m i şte înt r - u n c a d r u prea l imitat. V o m l r a i a , în p r i m u l r î n d , d e s p re cazurile p r erog a i i v e .. a l doi l e a , d e s p r e reazem urile indu cţiei ; a l tre i l e a , d e s pre co r e c ­ tarea in ducţiei ; a l p a t r u l e a , despre v a ri a ţ ia cercetării după n a t ura subiectului ; al c i n c i l e a , despre î n s u şi ri prerogative cu p r i v i re l a cercet a re, s a u l a ce a r f i t reb u i t cercet a t întîi ş i ce l a urmă ; a l ş a se l e a , d e s p r e limitele cercetarii s a u u n s u m a r a l t u t u ror î n s u ş i r i lor d i n u n i vers ; a l ş a p te l e a , d e s p re dedu cţia pentru pra cti că, s a u despre l u c r u r i l e în re l a ţ i a lor la om ; p l o p t u l e a , despre pregât irile pentru cercet are ; ş i In f i n e , despre­ -

s cara Cf"i>s CÎndâ şi de �'crescîndâ a prop()ziţ iilor.

XXI I . Pri ntre c a ZLI r i l c p r e r o g a t i v l' , p r op u nl'1ll 1 Il 1 1 1 cazurile s inguratice. S î n t c a z ur i s i n g u r a t i ce a ce l e c a r e expun -

Insl1 ş i re a c a re este cercet a t ă , în obi ectele c a re n - a u n i m i c com u n cu a l te obiecte î n a f a r ă de a cea îns u ş i re ; s a u , invers. c a r e n u exp u n însu ş i rea c a re este cercetată în obi ecte c are se a s e a m ă n ă cu a l te obi ecte în orice privi nţă Î n a f a r ă de f a p t u l că nu au acea însuş ire. C ă c i este evident c ă a semen e a c a zu r i scur­ tează d r um u l , accelere a z ă ş i întăresc p roces u l e x c l u d e ri i ; aşa c ă p uţine din e l e va lorează cît m u lte. B unăo a r ă , cercetîn d însu ş i rea culoarei, sînt c a z u ri s i n g u ­ r a t ice pri smele , p i etrel·e preţ i o a s e c r i sta l i z a te , c a re a r a t ă c u l o r i n u n u m a i în ele în ş i le, c i ş i extern, pe u n perete ; tot a ş a ro u a etc. ; sînt cazuri singuratice : căci ele n u a u n i m i c comu n cu c u lor i le fixate în flor i , în p i etre colorate, în meta le, în lemne etc c u excepţia c u l o a re i . D e a ceea conch i d em uşor c ă c u l o a re a n u e a l tceva decît o mod i f i c a re a i m a gi n i i l um i n i i p ă t ru n s ă ş i p r i m ită î n obiect ; ş i a n u me, î n fe l u l întîi , d u pă d i ferite l e grade de i n c i denţă, În fe l u l din u rm ă , după ţesăt u r i l e v a r i a te şi struc­ t u r i l e corp u l u i . Aceste cazuri sînt s inguratice c u p r i v i re l a asem ă n ă r i . . •

142


Toi a ş a , În acee a ş i cercet are, vene le d i st i ncte a l e a lb u l u f ş i a l e negr u l u i în m a rmură ş i v a rietatea de c u l o a r e în flori d e a c e l e a ş i speci i sînt cazuri s inguratice. C ă c i negrul ş i a l b ul d i n m a rmu r ă , s a u petele de a l b ş i de p u r p u r într-o g a ro a f ă , con­ cordă în a p ro a p e toate, a f a r ă de însăşi culoarea . De a i c i co n ­ c h i dem u ş o r c ă c u l o a re a are puţin a f a c e cu natura intri nsecă a corp u l u i , ci atîrnă ma i mult de a r a nj a mentul brut şi oa recum mec a n i c a l p ă rţilor. Aceste c a z u r i sînt si ngurat ice în ce pri­ veşte diferenţa . Ambele soiuri de cazuri l e numim s i n guratice s a u ferine 1 , pentru a Îm prumuta u n termen de l a as tronom i . XXI I I. P r i ntre c a z u r i l e p r erogative, p unem în lo cul a l d o i l e a cazurile s trăm utante. E l e sînt acele î n ca re în suşire a în, -

chestiune se strămută spre a p a r i ţ i a e i , pe cînd îna i nte nu exi s t a , s a u , invers, s e s t r ă m u t ă spre d i s p a r i ţ i a e i , pe cînd înai nte­ exist a . P r i n u rmare, în ambe le d i recţi i , a ces te c a z u r i sînt tot­ d e a u n a îmhi n a te, s a u mai degrabă ele constitu i e un s i n gur c a z În m i ş c a re s a u î n trecere, p î n ă cîn d aj unge l a starea o p u s ă . A s t f e l J e c a z u r i n u num a i că a ccelerează ş i Întăresc exclu­ dere a , d a r ş i Încercu iesc afirm a t i v a s a u forma În s ă ş i . Căci forma unui lucru trebuie să fie în mod neces a r cev a care .. pri ntr-o astfel de străm u t a re, �ste s a u pr€'ze ntată s a u î n l ă t u r a t ă ş i d i str usă . Ş i deş i orice exc l u d ere promove a z ă a f i rmativ a , totuşi aceasta se face în m o d m a i hotă rît cînd se întîm p l ă î n a cel a ş i obi ect decît Î n obiecte d i ferite. I a r dezv ă l u i rea formei într-un s i ngu r caz duce (cum este ev i dent din tot ce s-a spus ) l a toate celel a l te. Ş i cu cît este m a i s i m p l ă strămut a r e a , cU' a tît m a i preţios treb u i e s ă fie cons iderat c a z u l . Pe lîngă aceast a , c a zu r i l e strămuta nte sînt de m a r e folos î n partea operativ ă ; pentru că , rep rezentînd forma legată de ceea ce o produce s a u o­ suprimă, e l e a rată o d i recţie c l a r ă pentru p r a ctică în u nele cazuri ; după a ceea este uşoară trecerea la c a z u r i l e cele mai a p rop i a te. Există însă în a ceste c a zu ri une l e pericole care cer b ă gare de seamă ; a n ume, n u trebuie să l egăm forma prea m u lt de ceea ce produce ş i a stfel să rătăcim intelectul, s a u cel puţin s'ă i n s p i r ă m o falsă opinie În privi nţa formei, trasă d i n consi­ derarea cel u i c a re produce. D a r c a u z a producătoa re trebuie să I A d i c ă , . s ă l b ă t i c i t e " , t e r m e n c o re se d ă d e a dr a s t r o l ogi şi de a s trol1omii 1 I I :l i \'e c l i i I I n o r p l a nete I I n i c e s a li s i ng u r a t ice p r i n l o c l i i p e c a r e - I oC l i p a l l . ...·ot a Irad.

143


'f ie concep ută totdeauna numai ca vehicu l u l s a u ca p u rtătoru l form e i . Este a i c i un pericol uşor d e reme d i a t prin procesul excluderii con dus în mod legitim. Acum treb uiE' s ă d ă m u n exem p l u de caz strămlltant. S ă se cer'ceteze în s u ş i re a purităţii s a u a a lbeţei : un caz strămutanl de a p a riţie a acestei însuşiri este sticl a între agă ş i stic l a p i s ată ; t o t a ş a , a p a s i m p l ă ş i a p a a gitată î n spum ă . C ă c i st i c l a ş i a p a î n stare a lor simp l ă sînt transparente, nu a lbe ; p e cîn d st i c l a pisată ş i a p a în · spumă sînt a lbe, n u transpa ­ rente. Prin urmare, trebuie să cercetăm ce i s - a întîm p l a t stidei s a u apei prin această strămutare. C ăci este evident că forma albeţei este prod u s ă şi intro d u s ă prin acea pisare a sticlei şi p r i n acea a g itaţie a apei. G ă s i m însă că nimic nu s - a a d ăugat decît mişcarea pă rţilor stidei şi a le a p e i ş i interc a l area aerului. Am progres a t însă puţin în descoperirea formei a l beţei, ştiind c ă două corpuri, ambele tr anspa rente într-un grad m a i mare sau mai mic ( a nume aer şi apă, s a u aer ş i sticl ă ) cînd sînt , compuse d i n p ă rţi mici, arată albeaţă prin refracţi a inega l ă a razelor lum i n i i . D a r treb uie s ă dăm un exempl u î n aceea ş i chestiune despre pericol u l ş i precauţi a l a care a m fă cut a l uzie. C ăci s-ar putea . ca un intelect rătăcit de a stfel de c a u ze eficiente să aj ungă să cre a d ă că totdeauna este nevoie de aer pentru formQ, a lbeţei, s a u că a l beaţa e produsă num a i de corpuri transparente ; noţi uni c u totul fa lse ş i res pinse de numeroase excluderi . M a i de grabă v e d e m ( l ă sînd de o p a rte aerul ş i a ltele a semenea ) că corpuri cu totul omogene în p ă rticelele lor, din punct de vedere optic, sînt transpa rente, iar corpurile neomogene în părţile lor sînt a l be. Corpurile neomogene prin ţesătura lor comp u s ă , dar regu l a t ă , dau toate culorile, cu excepţia negru l u i ; pe cîn d corpuri l e neomogene prin ţes ătura lor compusă , d a r neregul ată ş i confuză, d a u n e grul . A m prezentat a i c i un exemp l u de caz strămutant de producere refer itor la îns uşirea a lbeţei. Un caz strămutant de di stru gere l a acee a ş i în suşire a a lbeţei este spuma s a u z ă p a d a în topire. Căci a p a a l u n gă a lbeaţa şi i ntrod uce transparenţa, întorcîn du-se la starea ei integr a l ă f ă r ă aer. N u trebuie în nici u n chip s ă trecem cu vederea c ă s ub cazurile strămutante se cuprind nu num a i acele care strămută spre producere ş i distrugere, ci şi acele care strămută spre creştere ş i des creştere ; deoarece ş i a cestea aj u t ă a descoperi 144


f0rm a , d u p ă c um reiese d i n def i n i ţ i a de m a i s u s a formei ş i d i n tabela gradelor. Astfe l , hîrt i a e s t e a l bă cînd este u s c a t ă , dar cînd este u d ă ( a d i c ă a t u n c i cîn d a e r u l e s t e s c o s ş i a p a i ntro­ dusă ) este m a i puţin a l b ă şi se a p ro p i e m a i m u l t d e transpa rent. C a u z a este s i m i l a r ă c a în c a z u r i le date mai s u s . X X I V. P r i ntre cazu r i l e p reroga t ive v o m p u ne în a l tre i l ea loc cazurile izbitoare, pe c a re le-am menţionat în prima recoltă referitoare la c ă l dură ; noi ob işnuim să l e numim şi cazuri luminoase, sau eliberate ş i hotărîtoare. Ele arată îns u ş i rea cer­ oet ată goa l ă ş i ex i stent ă p r i n e a în s ă ş i , şi de a s emenea o a rată în ex a lt a re a ei ş i în cel mai în a l t gr a d a l e i d e putere ; emanci­ p ată şi l iberată de toate p i e d i c i l e , sau, ce l p u ţ i n, ţn v irtutea forţei s a l e , stăpîni n d u - le, sup rimînd u - I e şi const rîngîn du-Ie. Căci, Întru cît fiec a re corp conţine în s ine mu lte forme d e în suş iri unite într-o st a re concret ă , rezu ltatul este c ă una o res p inge, o a p a s ă , o frînge ş i o subj u gă pe a l L a , ş i a stfel formele p a rticu l a re sînt întunecate. D a r gă s i m ş i anumite obiecte în c a re însuşirea cerceta t ă l e întrece p e cele l a lte în v i go a re, fie p r i n absenţa p ie­ dkelor, fie p r i n dom i n a rea exercitată de prop r i a ei p utere. Ş i cazuri de a cest f e l a r a t ă î n m o d izb i tor form a . D a r ş i î n a ceste r 3 zuri treb u i e să fim cu bă gare de seamă şi să ne ferim de gr aba i nte lectul u i . C ăci tot ce dezvă l u i e form a , s i l i n d -o ca să pară că vine în 'întîmp i n a re a inte l ectu l u i , dă de bă nuit şi tre­ buie s ă se recurgă a ici l a o excludere severă şi a t ent ă . C a exemplu, s ă l u ă m c ă ldura c a în suşire de cercetat. U n caz i zbitor a l mişcări i de ext i n dere, care ( după c u m s - a st a b i l it m a i s u s ) este elementu l princ i p a l a l fonmei c ă l duri i , este o sticlă gra dată plină cu a er. Căci f l a c ă r a , deş i a r a t ă în mod v ă d i t extindere, fiind s u s,c ept i b i l ă de stingere brusc ă , nu arată p rogresu l ext i n der i i . De a semenea a p a fierbîn d ă , d i n pricina t recer i i e i uşo a re în v a pori s a u în aer, nu arată a ş a de bine ext indere a a p e i în p ropri u l e i corp . Tot aşa, fierul înroşit ş i corpurile a semăn ăto a re sînt a ş a d e depa rte de a a răta progresul extinderii, încît, di mpot rivă, d in cauza i z b i r i i şi a sfărîm ă r i i de către s p i r itul fierului a p a rt i cu l elor groase şi compa cte, care o înfrîne a z ă ş i o subj u g ă , ext i nderea îns ă ş i n u e de loc perce p ­ tibi l ă . I n schimb, o st i c l ă gra d a t ă arată î n mod izbitor ext in ­ derea aerului, pe care o vedem progresivă , st a b i l ă ş i fără d i s p a riţie. -

1 0 Noul Organon

145


S {i l u ăm u n a l t exem p l u ; îns u ş i re a de cercet a t este gTe u ­ tate a . Un c a z i zb i tor d e gre u t ate e s t e mercuru l . C ă c i a cesta întrece cu m u l t în greutate toat·� subst a nţele a f a r ă de a u r . c a r e n u este m u l t m a i greu 1 . D a r merc u r u l este un c a z m a i potr i v i t pentru a a r ă t a forma gre u tă ţ i i decît a u r u l ; pentru c ă a u r u l este sol i d ş i compact, c a r a cteri s t i c e c a re p a r în r u d ite cu d e n s i t a t e a ; p'e cîn d m e rc u r u l este l i ch i d ş i umflînd u - se în s p i ­ r i t u l s ă u ş i tot u ş i întrece c u m u lt În gre utate d i amantu l ş i a lte corpuri care s înt socot ite cele m a i m u l t sol i de. A ce a sta a r at ă că forma gTe u t ă ţ i i s a u greutatea atîrn ă num a i de c a ntitatea m ater i e i , i a r n u de desimea ş i de sol i d itatea ei. XXV. P r i ntre c a z u r i l e p r erogative, p u nem î n l o c u l a l p a t r u l e a cazurile ascunse, p e c a re l e numim şi c a z ur i l e crepus­ cullllui. Acestea sînt a p roape o p u s e c a zu r i lor i zb i toare, căci e l e a r ată în s u ş i re a cercet ată î n p uterea e i ce a m a i s l a bă , o a reculTI în l e a gă n ş i r u d i menta r ă , în str ă duinţa e i ş i oa recum l a primele e i încercă r i , d a r acoperită ş i s u bj u gată de o însuş i re cont r a r ă . Asem enea cazu r i sînt Î n s ă de o m a re importanţă p e n t r u desco­ p e r i rea formelor ; pentru că , d u p ă c u m c a z u r i l e i zb i toare duc: uşor la d i ferenţe spec i f i ce, c a z u r i l e ascunse sînt cele mai bune c ă l ă u ze l a genera 2 , ad ic ă l a a ce l e n a t u r i com u n e , a le c ă ror însuş i r i cercet ate n u sînt a l tcev a decît p a rt i c u l a r i z ă r i . C a a l t exem p l u , Îns u ş i rea cercet ată este sol i d i t atea s a u <I utol i m i l a re a , a v în d c a opusă f l u i d i t ate a . Sînt c a z u r i ascunse acelea c a re a r ată un grad slab ş i neînsemnat d e sol i d itate Î ntr - u n fl u i d : ': 2 o b ă ş i c ă d e apă, c a re est e un f e l de pel i c u l ă so l i d ă ş i determ i n at ă , făcută de corp u l a p e i . La f e l sînt p i c ă ­ t u r i l e d e a p ă c a re, d a c ă este a p ă d est u l ă pentru c a e l e să s e s u cce a d i:l , se lu ngesc î n t r - o a t ă foa rte s u bţ i re pentru ;."j p ă s t r a cont i n u i tatea ape i ; d a r , d a c ă n - a r f i a p ă destu l ă d e curs, a t u n c i ele c a d în p i c ă t ur i rotunde, forma care p ă zeşte m a i bine apa de între r u pere. Dar ch i a r în momen t u l cînd firul apei încetea z ă ş i începe c ă derea î n p i cătu r i , a p a îns ă ş i sare î n s u s p entru a în l ă t u r a întrer u p ere a . Ş i l a met a l e , care p r i n top i re dev i n l i c h i d e . d a r s î n t m a i ten ace, se r i d i că p i c ă t ur i l i ch i de deseor i ş i rămîn -

I

de azi. 2

ţ i ne

de

t-\ l' e a s ! il -

e�!e,

b i neî n ţ e l e s ,

o

e r O ;l r e

în

I l I m ina

c u no ş t i n ţ e l o r

T e r m e n c o n s a c r a ! Î :1 l ogi c- a :l r i s lo! e l id î In d e fi n i ţ i e , Î n s e m n î n d tot ge n , (, l l p r i n l. i n d noţ i l l J l i l e s l l bordon:l l e c a p ă rţ i ;l I e l I n . l i Î n t reg.

Noia irad.

146

; J f i rJ l l a re

Noia irad.

ce -


topite a colo. Un c a z oa rec u m a s em ă n ă tor este a c e l a a l ogl i n ­ z i lor, p e c a r e co p i i i l e f a c c u aj utorl1 l ţev ilor d e t rest i e d i n s a l i vă ; u n d e de a semene a se v e d e o pel i c u l ă sol i d ă de a p ă . Aceasta se a r a t ă m u l i. m a i b i ne î n a l t j oc d e cop i i , cîn d i a u a p ă fă cută p u ţ i n m a i t a re p r i n s ă p u n , ş i s u f l ă în e a p r i n tr - o trest i e gă u r i t ă ş i a stfel t r a n sformă a p a într - u n fel de c a stel de b ă ş i c i , c a re, p r i n a d ă u g a re a aer u l u i , elev i n a ş a d e con s i stente, în cît sînt a ru n c ate la o o a recare d i st a nţă fără întreru pere. D a r cel m a i bine se consi a t ă a c e a st a la spumă şi la z ă p a d ă , care i a u ( ) a stfel d e so l i d i t ate, încît pot f i t ă i ate cu u n cuţit, deşi ele sînt form a te din a p ă ş i din aer, ambele f l u i de. Toate a ceste fa pte vestesc l ă m u r it că so l i d şi f l u i d sînt n u m a i noţi u n i v u l g are şi rel ative l a s i m ţ u r i , şi că de fapt este i nerentă în toate cor­ p u r i l e o d i spoziţie de a se feri şi de a s c ă p a ele întrerup ere ; el a r c ă e a este n eînsem n a t ă şi s l a bă l a corpu r i le omogene ( c a l i c h i el e l e ) , m a i v i e ş i m a i tare l a corp u r i l e com p u se el e mater i e eterogenă ; f i i n el c ă a p ropierea ele m a terie eterogenă l e a gă cor­ p u r i J.e împreu n ă , pC:' cînd p ă t r u n derea de m a ter i e omogen ă le dC:'stramă şi l e înmoa i e . S ă l u ăm u n a l t exem p l u , în c a re însuş i rea cercet a t ă este a t r a cţi a sau împre u n a re a co r p u r i lor. In cercet a r e a formei s a l e , c e l m a i ele seamă c a z este m a g·net u ! . f n s u ş i re a co n tra r i e a t r a c ­ ţ i e i este n e a t r a cţ i a între c e e a ce e s t e de a cee a ş i s u b s t a n ţ ă omogen ă . A s t f e l f i e r u l Jl U a t r a ge f i e r , întocm a i c u m pl umbu l n u a t r a ge p l u mb , n i c i lemn u l l em n , nici a p a a p ă . A c u m , un ca z a scuns este m a gnet u l în a rm a t c u fier, s a u m a i degr a b ă fier u l într-un m a gnei în a r m a t . C ă c i însuşirea este de a ş a fel , încît un m a gnet În a rm a t nu a t r a ge fieru l ele la o oare c a re d i s t a nţă mai p u tern ic decît u n m a gnet neÎnrm a t . Dar d a că f i e r u l este a d u s a t ît de a p roape, în cît să a t i n gă fierul el i n m a gnetu l îna rm at, a t u n c i m a g'n etu l în a rm a t suportă o m u l t m a i m a re g-re utate de fier d ecît l i n m a gnet s i m p l u ş i n eÎn a r m 3 t . C a u z a est e :1 s em a n a r e a d e s u bsta nţă intre b u c ă ţ i le de fier, o a c t i v i t a t e c u toi ul a s c u n s a ş i l a tentă în f i e r , î n a i n t e ca m a gn etu l s a se f i a d ă u g a t . De a ceea este v â rl i t c ă forma atracţiei este cev a v i I ! ş i p ltte r n i c Î n m a gn e t , s l a b ş i a scuns Î n fi er. Tot a ş a , S - (l observ a t că m i c i să geţi elp l e m n fără vîrf el e fier , zvÎrl i te d i n a rcmi m a r i , p ă t r u n d m a i a rl î n c î n m a teri a l e ele lemn ( s ă z i cC:'l I1 î n l at u r i l e cor ă b i i l o r s a l i în a l t e l e a semene a ) decît a c e l e a ş i s ă geţi prev ă z u te c u vî rf d e fier, d i n p r i c i n a a sem ă n ă r i i d e s l lbsia nţă Între c e l e d o u i-i b u c ă ţ i de lemn ; desi g u r 3 ce a si ă pro 147


p r ietate a r ă m a s ascunsa 10 lemn. Î n a ce l a ş i c h i p , deşi este v ă rl i t că aerul nu atr a ge aer u l , s a u a p a , a p ă ca corp u r i întregi, tot u ş i o băşică s e d i zo l vă mai u ş o r în apropierea unei alte b ă ş i c i d e c ît în absenta e i , a ceasta d i n c a u z a poftei d e îm preun are Între a p ă ş i a p ă , ş i între aer ş i aer. Asemenea c a z u r i a scunse ( c a re , c u m a m s p u s , s înt de cea mai m a re însem n ă t a te ) s e a r ată m a i v i z i b i l în p ă r ţ i l e m i c i ş i fii1 � a l e corpu l u i , f i i n dcă m a s e le m a i m a r i u rmea z ă formelor ma i comun e şi m a i gen e r a l e , c u m s e a r a t ă l a Joc u l pot r i vi t . XXV I . P r i ntre c a z u r i l e p rerogative vom număra , î n al c i nci lea loc , cazurile cons titutive, pe care le n u m i m şi înmă­ nu nchiate. E le alcătu iesc o specie p a rt icu l a r ă a îns u ş i r i i cer­ cet a te, un fel de formă m i n o r ă . Deo a rece forme l· e l e g i t i me ( c a rc se tran sformă totdeauna în însuş i r i l e cercet ate ) se ascund a dînc ş i sînt greu de gă s i t , se cere de către l u c r u l în s u ş i ş i de către . s l ă bid un e a i ntelect u l u i omenesc c a formele p a rt i c u l a re , care îmbră ţişează a n umite grupe de cazuri ( deşi n u pe toate ) Într-o noţ i u n e com ună, s ă n u fie trecute cu vedere a , ci m a i degrabă să fie observ ate c u îngrij ire. C ă c i tot c e unifică n a t u r a , fie ş i În ch i p i m perfect, desch i de c a lea l a descoper i re a for ­ melor. Aş a d a r , c a z ur i l e c a re sînt de folos în această privinţă n u sînt de d ispreţu i t . ci se n u m ă r ă p r intre cele p rerogative. Dar, în această chestiune, trebuie s ă fim cu m a re bă gare de s e a m a , ca n u cumva intelectul omenesc, după ce va f i desco­ perit m u lte d i n ace le forme p a rt i c u l are şi va fi făcut, potrivit a cestora, despă rţiri şi împărţiri ale însuş i r i i cercet ate, s ă se oprească acolo, şi în loc să procedeze la descoperirea legitimă a marei forme , s ă i a ca de la sine înţeles c ă în suşire a , de l a c h i a r r ă d ă c i n i le e i , este variată ş i împ ă rţită, ş i asHel s ă res­ p i n gă ş i s ă dea deoparte orice reducere mai departe a însuş i r i i c a pe o subt i l i tate de p r i sos ş i c a pe o pură abstr acţie. Să luăm, de p i l d ă , c a îns u ş i re de cercet a t memor i a , s a u ceea c e st i m u l e a z ă ş i aj u t ă memor i a . Cazuri constitutive sînt aci : o r d i n e a s a u d i v i z i u n e a , c a re aj u t ă în ch i p v ă d i t memori a ; de asemenea teme s a u " locu r i " În a rta de a memo r i z a , c a re pot f i sau locuri în înţe lesul prop r i u al cuvînt u l u i , ca o uş ă , u n colţ, o fereastră ş i altele asemănătoare, sau persoane fam i l i are ş i c u noscute ; s a u oricare a lte l u c r u r i , după p l ac ( c u con d i ţ i a s ă fie aşez ate intro anumită ord i ne ) , c a a n i m a l e , vegeta l e ; de asemenea, cuvinte, l itere , c a r a ctere, persoane istorice, şi a lt e l e -

148


a semănătoare, deşi unele d i n a ceste a sînt m a i p otr ivite ş i m a i conven a b i l e decît a l tele. Astfel d e locur i aj ută memori a con s i ­ der a b i l ş i o întăresc c u m u l t peste p uter i l e ei n a tur a l e . Tot a ş a , poez i a se reţine ş i s e mem orizează m a i u şor decît proz a . D i n acest m ă n unchi de trei c a z ur i a n u m e : ordine, formule a l e a rtei de a memor i z a ş i versu r i , se con stituie un fe l de aj utor a l memor i e i . Această specie poate f i n u m i t ă în mod prop r i u curmarea infinitului. C ă c i a t u n c i cîn d ne stră d u i m s ă memo­ r i z ă m sau s ă ne a ducem a m i nte, dacă nu avem nici o noţi une a p rox i m a t ivă s a u o percepţie despre ceea ce căutăm, noi că utăm ş i n e înco r d ă m , dar cutreierăm ici şi colo, ca într - l i n s p aţi u i n f i n i t . P e cîn d , dacă avem o prenoţiu ne sigură, infini­ tatea este curmată deodată ş i memor i a se mişcă într-o sferă m a i restrîn s ă . In cele trei cazuri de m a i sus, p renoţiunea este cl a ră şi s i gu r ă . In p r i m u l , treb u i e să fie cev a c a r e ascultă de ordine ; în a l doi l e a , trebu i e să fie o i m a gine, care a re o r e l a ţ i e s a u o potrivire cu l o c u r i l e arătate ; în a l t r e i l e a , treb u i e să f i e c u v i nte care i a u form a de vers ; ş i astfel infinit ate a este curm ată . Alte c a z u r i n e vor d a o a doua specie, pentru c a re tot ce face i ntelect u l sensibil ( ceea ce este în a devăr metoda cea mai folo­ s i t ă în mnemon i z a re 1 ) aj ută memor i a . Alte c a z u r i ne vor d a a tre i a specie, pentru care tot ce impresione a z ă s u b form a d e a fed putern ic, ca team ă , a d m i r aţie, r u ş i n e , desfătare, sprij i n ă memor i a . A l t e c a z u r i ne v o r d a o a l t ă specie, p entru care tot ce se înt i p ă reşte m a i bine cîn d spiritul este neform at, m a i puţin preocu p a t de a ltceva în a inte s a u după, e LIm sînt cele învă ţate în cop i l ă rie, sau ceea ce gîn dim în a i nte de a merge la culcare, d e a semene a tot ce se întîm p l ă pentru întîia o a r ă , se păstre a z ă m u l t timp î n memorie. Alte c a z ur i n e vor d a o n ou ă specie, pentru c a re o m u lţime de împrej ură r i s a u p r i l ej ur i aj ută me­ mori a : a f a ce subdiviz i u n i în scris, a citi s a u recita cu voce tare. In s fîrş it, a lte cazuri _ne vor da a şasea specie, pentru care tot ce aşteptăm ş i trezeşte a tenţia se p ă stre a z ă mai m u l t t i m p î n memor i e d ecît cee a ce este p r i n s numai î n zbor. Astfe l , d a că c iteşti cev a de două zed de ori, nu vei învăţa pe dinafară a ş a d e uşor, cum a i învăţa d acă a i citit n u m a i de zece o r i , încercîn d s ă repeţi din cîn d în cîn d pe d i n a f a r ă , i a r cînd memoria se împied i c ă , u i tîn d u - te în c a rte. Există deci ş a se forme secund are I

{J-'J 1J fL1J

Art a d e a dezvol ta ş i Îmbl l n ă tăţi memori e . - Nota trail.

m e mori a ,

de

la

cuvÎ n t l l l

gr ece �c

=

149


de aj u io a re a le memOr i e i : a n ume, c u rm a r e a i n f i n i t u l u i ; red u ­ cerea i nielect u a l u l u i l a se n s i b i l ; i m p res i a a fectu l u i p u t e r n i c ; im­ pres i a asupra s p i r i t u l u i ncfo r m a t ; m u l ţimea p r i l ej ur i lor ; aştep ­ t a rea d i n a i n t e . Tot aş a , b u n ă o a r ă , Îns u ş i rea de cerceta t poate să f i e g u s t u l s a u gust a re a . Cazurile c a re u rmează s î n t cons titutive. Perso a ne, c a re sînt de la n a t u r ă fă ră s i m ţ u l m i ro s u l u i , n u pot percepe s a u d i st i nge l a gust mîncarea rîncedă s a u p u irez i t ă , n i ci mînc a rea p rep a r a t ă c u u s t u r o i , sau cu p a r f u m de t r a n d a f i r , sau a lt e l e a seme n e a . L a fel acei a l e c ă ror n ă r i s î n t a st u p a t e îniîm p l ător de gu t u r a i n u pot d i s t i n ge s a l l percepe vreun l u c r u rîn ced s a u stropit cu a p ă d e t r a n d a f i r . L a f e l a c e i c a r e a u g u t u r a i cîn d au În gură s a u pe cer u l g u r i i ceva îm p u ţ i t s a u p a rfumat, dacă îşi s u f l ă n a s u l p u tern i c , percep imed i a t rÎncezea l a sau p a rfumu l . At are cazuri vor da, dec i , ş i vor const i t u i a ceast ă specie s a u m a i de grabă a ceastă p a rte a gust u l u i , pot r i v i t c ă r e i a s imţu l gustu l u i n u este în p a rte n i m i c a l tceva decît u n m i ros i n tern c a re t rece ş i se coboa r ă d e l a o r i f i c i i l e s u p e r i oa re a l e n a s u l u i l a gu r ă ş i l a cer u l g u r i i . D i mpot r i v ă , s ă r a tu l , d u l ­ cele, a c r u l , a c i d u l , a m a r u I ş i a ltele a semă nătoare sîni tot a tît de percept i b i l e de a cei la c a re s i m ţ u l m i ros u l u i l i pseşte s a u este a s t u p a t ca ş i l a o r i c i n e a lt u l ; a ş a că este c l a r c ă s i mţu l gust u l u i este u n f e l de com p u s d i nt r - u n m i ros i ntern ş i d i nt r - u n p i p ă i t deoseb i t , despre care n u e c a z u l a v o r b i a c u m . S ă l u ă m , de p i l d ă , ca î n s uş i re de cercetat t r a nsm iterea u n e i c a l i t ă ţ i f ă r ă amestec de s ubsta n ţe. C a zu l l u m i n i i v a d a s a u v a const Ct u i o specie de t r a n sm itere ; că l d u r a ş i m a gnet u l o a l t a . C ă c i t r a n s m iterea l u m i n i i este a proape moment a n ă , ş i în cetează o d a t ă c u Îndep ă rta rea l u m i n i i o r i g i n a l e. Dar c ă l d u r a ş i p u terea m a gn et u l u i , d u p ă ce au fost transmi se, sau mai degrabă p ro­ vocate, într- u n corp, a deră şi ră mîne a c o l o un t i m p con s i de r a b i l d u p ă îndep ă r t a rea izvoru l u i d e m i ş c a re. Deci foa rte m a r e este i m portanţa cazurilor constitutive ; căci ele sînt de m u l t fol os în form area defi n i ţ i i lor (în speci a l defi n i ţ i i p a rt i cu l a re ) şi în îm­ p ă r ţ i rea îns u ş i r i l or, despre c a re P l aton n - a s p u s r ă u că : " a cel a ireb u i e cons i d erat c a u n zeu care c u n o a şte b i n e c u m s ă defi­ nească ş i s ă împ a rt ă " 1 . J

150

C i t a t d i l 1 d i a l og u l Frdru .

-

Nol a I rad.


X XV I I . P r i n lre c a zu r i l e p reroga t i v e, p u n e m î n a l ş a s e k e\ loc cazurile de conFormitate s a u de analogie, pe c a r e l e n u m i m ,? i para lele s a u asemânâri fizice. E l e s î n t a cele c a r e repre z i n t {j asem ă n ă r i l e ş i u n i r i l e l u cr u r i lor, n u în forme sec.u n d a re ( c u m f a c c a zu r i l e con stitut i v e ) , c i în co n cret . De aceea ele p o t fi n u m ite c e l e d i ntîi ş i cel-e mai j o ase t repie c ă i re u n i re a n at u r i i . E l e n u const i t u i esc o propoz i ţ i e , c h i a r de l a înce p u t , c i n u m a i i n d i că ş i acc.e nt u i a z ă u n a n u m i t acord î n corp u r i . D a r , eleşi sînt de puţin fo los pentru descope r i rea formelor, tot u ş i e l e sînt fo a rte utile în a dezv ă l u i a c t i v i t a t e a p ă rţ i l o r u n i v e rs u l u i şi în a re a l i z a u n fel de a n a l i ză a membrelor l u i . Astfel e l e n e d u c ·o arec u m de m î n ă l a p ropoz i ţ i i s u b l ime ş i v a l oro ase, îndeoseb i l a a c e l e c a re se refe ră l a str u ct u r a l u m i i m a i el e gT a b ă decît l a s i m p l e î n s u ş i r i ş i forme. B un ă o a r ă , sînt ca z u r i de conform itate u rm ă t o a r e l e : ogl i n d a ;; i och i u l ; ş i t ot a ş a const r u cţ i a u r e ch i i ş i locu r i l e ca re prod u c eco u . D i n a c e a s i ă con form i tate, în a f a r ă de s i m p l a observ a re a asemă n ă r i i , uti l ă î n m u l te p r i v i n ţe, p utem scoate ş i forma u şor această p ropoz i ţ i e , - că orga n e l e s i m ţ u r i l o r ş i corp u r i l e care p rod u c i n f l u enţe a s u p ra s i m ţ u r i lor sîn t de n a t u r ă asemănătoare. I a răş i , pe baza a cestei i n d i c a ţ i i , i ntel ed u l se r i d i c ă uşor l a o p ropoziţie m a i în a l t ă ş i m a i v a loro a s ă , ca re este aceasta : c ă Între conco r el a n ţe l e s a u s i m p a t i i l e corp u r i l or înzest rate C LI sen­ zaţie ş i între acele ale corp u r i lor neînsu fleţite, fără sen z a ţ i e , n u e x i s t ă a l t ă deoseb i re în a f a r ă de f a pt u l că l a c e l e d i ntîi s e a d a ugă u n s p i r i i a n i m a l l a corp u l el i s p u s pent r u aceast a , d a r l i p seşte l a cel e el i n u rm ă . De u n d e u rm e a z ă că ar p u t e a să ex iste .atîtea simţuri în a n i m a l e cîte s i m p a t i i exi stă în corp u r i l e n eîn ­ s u f leţite, d a c ă a r ex i s t a o r i f i c i i în corp u l î n s u f l eţit, îngă d u i n d s p i r i t u l u i a n i m a l să p ă t r u n d ă într- u n membru b i n e p regăt i t c a în orga n u l pot r i v i t l u i . Ş i i nvers, cîte s i m ţ u r i s î n t în a n i m a le, tot atîtea sînt, f ă r ă în do i a l ă , m i şc ă r i l e Într- u n corp neîn s u f l e ţ i t . u n d e l i pseşte sp i r i t u l a n i m a l ; deş i , în mod neces a r, e x i s t ă m u lt m a i m u lte m i ş c ă r i în c o r p ur i neînsu f l eţite cledt sînt s imţu r i în cele îns u f l eţ i ie, d i n p r i c i n a n u m ă r u l u i red us a l org a n e l or ele s i m ţ i re. U n exem p l u c l a r despre aceasta n i - I a r a t ă d ur e re a . C ă c i , deş i ex istă m u lte fel u r i ş i oa recum c a r actere cle d u rere l a a n i m a l e ( d u rerea a rder i i este a l ta decît a f r i gu l u i i n tens ; i a r ă ş i , a înţepătu r i i , a a p ă să r i i , CI irageri i fo r ţ a te ş i a l t e l e a semă n ă t o a re ) totu ş i este foa rte s i gu r c ă toate ex istă c a m i şc a re în substanţe neîn s u f l eţ i te, b u n a o a r ă în lemn s a u î n p i atră cînd sînt arse, �

151


s a u îngheţa te, s a u înţepate, s a u t ă iate, s a u îndoite, s a u înt inse. ş i aşa m a i departe. Ele nu sînt s i mţite îns ă , di n l i p s a spiritulu i a n im a l . De asemenea, ră dăci n i l e ş i ramurile p l antelor (ceea ce poate părea str a n i u ) sînt cazuri de con form itate. Căci orice vegetal se umflă ş i împinge p ă rţile l u i" de j ur împrej ur, în sus­ ca şi în jos. N i ci nu este vreo altă deosebire înt re r ă d ă cini şi ramuri decît că răd ăcina este îngropată în p ă mînt, pe cîn d r a m ur i le sînt expuse a eru lui ş i soareluj . C ă c i , dacă l u ă m o ramură fragedă ş i proaspătă a unui a rbore, ş i d a c ă o încovoiem în j os spre p ă mînt, deşi nu se l i peşte de solul însuşi, ea pro­ duce, nu o r a m u ră , ci o r ă d ăci n ă . Şi v iceversa d acă se aşează p ă mînt deasupra e i ş i a stfel este a p ă s ată cu o p i atră s a u cu oric.e subst a nţă t a re în a şa fel încît pl anta .este împ iedecată ş i n u p o a t e înverzi în sus, ea v a d a r a m u r i ş i frunze î n jos. La fel, reşinele a rbor i lor ş i cele m a i multe d i n p i etrele preţioase sînt cazuri de conform itate, căd ambele nu sînt decît a su d ă r i şi filtrări de sucuri ; cele dintîi din a rbor i , cele din urmă din roci ; de a ici i a u na ştere splendoarea ş i cl aritatea În fiecare din ele, deoa rece mtrarea este fină ş i înceat ă . De a ici vine de a semenea că per i i a n i m a lelor nu sînt a ş a de frumoşi ş i de o culo are a ş a de vie ca p enele multor p ă s ă r i ; căci sucurile nu f i l ­ trează a ş a d e f i n p r i n p i e l e ca prin pene. Tot aşa scrotu l a n i m alelor mascule ş i matricea femel elor sînt un caz de conform itate. De a ceea , această im portantă a l cătuire, datorită căreia se deosebesc sexele ( I a animalele de usca t ) , este în fon d deosebirea di ntre exterior şi interior. Prin p uterea mai m a re a c ă l d u r i i , orga nul g·enital a l m a s cu l i lor iese în afară, pe cîn d l a femeie căldura este prea s l a b ă pentru ca s ă poată avea loc aceasta, din care c a uză organul rămîne în i nterior 1. De a semenea a r i p ioarele peşti lor, p i cioarele p atrupe­ delor sau p i cioarele şi a r i p i l e pă sărilor sînt un caz de conformi ­ tate. Ari stote l a d a u gă ce le p a tru cu t e d i n m i ş carea ş erp i l or. aşa încît, în u n ivers, m i şcarea fi inţelor v i i se exercită p r i n multi p l icare a membrelor s a u a flexiunilor. I Exemplele s î n t l u a t e d i n opera l u i Telesio: Despre natura lucrurilor ( V I , 1 8 ) , ca're, l a rîn dul său, le împrumută din opera medicu l u i grec G a l e I l : Despre funcţiunea părţilor ( X IV, 6 ) . Nota trad. -

1 52


L a fe l , d i n ţ i i a n i m a lelor terestre ş i ciocu r i l e p ă s ă r i lor sînt c a z u r i de con formitate ; de a i c i se vă deşte că, în Loate a n i m a lele perfecte, o subst a nţă tare se scurge spre gură . N i c i n u este absurdă acea a semăn a re s a u conformitate, potrivit cărei a om u l este ca o p l antă răsturn a t ă . C ă c i r ă d ă c i n a nerv i lor ş i facultăţi lor a n i m a l e este c a p u l , pe cîn d p ă rţ i l e s em i ­ n a le sînt ce le m a i j os, d a c ă n u m a i socot im extremităţi le p i c io arelor ş i a l e braţelor. Dimpotriv ă , l a p l a nte, r ă d ă c i n a ( c a re corespunde c a pu l u i ) este aşezată regu l a t î n p artea cea mai de jos şi sem inţele în p a rtea cea m a i de s u s . P e n t r u a conch ide, trebuie să p ropov ă d u i m în gener a l ş i s ă recomandăm cît m a i des c a sîrgu inţa om u l u i î n cercet area ş i în a d u n a rea i storiei naturale să fie cu tot u l sch imbată de a c u m încolo ş i orientată în d i re,cţi a opusă celei de a z i . Căci pîn ă acum a fost m are ş i dest u l de c i u d at ă stră d u i nţa oame­ n i lor în observarea va rietăţi i l ucrurilor şi în descrierea exactă a d i ferenţelor s peci fice a l e a n i m a lelor, ale p l antelor ş i ale fr s i ­ l e lor, ri i n c a re ce l e m a i m u l te sînt m a i degrabă j ocur i a l e n aturii decît d e vreun folos serios pentru şt i i nţă. Asemenea lucruri, în a devăr, desf ată şi uneori ch i a r sînt de aj utor în practică ; d a r pentru cunoaştere,a n at u r i i sînt de p u ţ i n folos sau de n i c i unul. Munca omu l u i treb u i e s ă fie îndreptată p r i n urmare spre cercet area ş i observare a a s em ă n ă ri l or ş i an alo­ g i i lor l u crur i l or, atît în în treg cît ş i în p a rte. Căci a cestea dez­ v ă l u i e u n i t atea naturi i şi p u n baza pentru const it u i re a ş t i i n ţelor. Dar a i c i treb u i e luată o i mport antă ş i serioasă măsură . N u m a i acele cazuri sînt de conformi tate ş i de an alogie care i n d i'că (cum a m spus l a început ) asem ă n ă r i fizice, a d ică ase­ mănări re a le şi substanţi a le, asem ă n ă r i a f l ate în l u cru r i , n u acci ­ denta l e s a u n u m a i a p a rente ; încă m a i p u ţ i n a semănă r i l e super­ stiţioase sau c i u d ate, pe c.a re le a r ată pretutin den i scriitor i i a s u ­ pra m a g i e i n a tur a l e (persoane foarte uşuratice, c a re a b i a merită a fi num ite în legăt u ră cu m ateriile serioase pe care le tratăm acum ) . C u m a re vanit ate ş i nepric.e p ere ei descr i u ş i uneori i nventează goa l e a semă n ă r i şi s i m p at i i ale lucr uri lor. Dar să l ă s ă m a cea sta ; ch i a r confi gur aţia lumii în s ă ş i în p ă rţi l e ei m a i mari prezintă cazuri de conformitate, ca re n u treb u i e s ă fie trecute cu vedere a . S ă l u ă m ca exemplu Afr i c a ş i regiunea Perulu i c u continentul care se întinde pînă l a s trîm ­ toarea Mage l a n . Amîn două regiunile a u i stmuri asem ă n ătoare ş i p romontori i a semănătoare, care nu pot f i întîm p l ă toare. 1 53


L a fe l de spre Lumea Veche ş i despre c e a N o u ă ; ambele --sînt l a te şi înt inse s p re nord, înguste ş i a s cuţite s pre sud. Avem de a semenea fo a rt e import a nte cazuri el e conform i ­ t at e între f r i g' u l i n tens care există î n ceea c e s e numeşte regi u n e a m ij l o c i e a aer u l u i şi foc u r i l e v i o l ente c a re i zbucnesc d eseo r i d e s u b p ă mîn t . Amî ndouă reprez i n t ă l u c r u r i u l t ime ş i extreme ; a d i că extrema însuş i r i i f r i gu l u i î n sfera ceru l u i ş i il însuş i r i i c ă l d u r i i în i n terior u l p ă mî n tu l u i , f a p t p ro d u s p r i n antiperistasis s a u p r i n res p i n gerea însuş i r i i con t r a r i i . I n s fîrş i t , este v redn ică de not a t conform i t atea c a z u r i lor În p r i n c i p i i l e n a t u r i i . Astfe l , figura reto rică numită "împotr iva a ştept ă r i i " este a n a loga cu figura m u z i c a l ă n u m i t ă " s ch i m ­ b a re a cadenţe i " ; tot a ş a pos t u l a t u l m atematic că d o u ă l u c r ur i e g a l e c u u n a l t r e i l e a sînt e g a l e între e l e este a n a log cu regu l a s i logism u l u i î n logi c ă , c a r e uneşte propoz i ţ i i c a r e concordă c u u n termen m ij loci u . D e a lt fel, o anumită i scod i re î n cercet area ş i în desco p e r i r e a de conformităţi f i z ice ş i asem ă n ă r i este d e u n m a re folos în multe c a zu r i . XXV I I I . P r i ntre c a z u r i l e p r eroga t i v e , p unem în l o c u l a l ş a ptel a cazurile singulare, p e c a r e obişnuim să l e n um i m ş i neregulate s a u heteroclite ( p entru a împrum u t a u n termen de l a gramati c i ) . E l e a rată caZll r i con crete c a re p a r a f i în a f a r ă de mers u l n a t u r i i , f ă r ă regu l ă ş i în comp l et dezacord c u a lte corp u r i de a cel a ş i fel. C a z u r i le a n a loge se aseamă n ă u n u l cu a lt u l ; cazur i l e s i ngu l a re se a seam ă n ă n um a i cu ele înse l e . Folos irea c a z ur i lor s i n g u l a re este a cee a ş i c u a ceea a c a zu r i lor ascunse ; anume, ele a dîncesc şi unesc n a tu r a în scopul de a deswperi gen u l s a u însuş i r i comune, care a p o i sînt l i m i t a te d u p ă adev ă r atele d i ferenţe spec i f i ce. C ă c i nu treb u ie s ă renunţăm l a cercet a re, pîn ă c e prop r i etă ţ i l e ş i c a l i t ă ţ i l e u n o r .a stfel d e lucruri, care a r p u t e a f i l u a te d rept m i n u n i a l e n a tu r i i , nu sînt red u se ş i c u p r i nse sub o formă s a u l e ge f i x ă ; a ş a în cît o r i ce neregu l a r i t a t e s a u s i n gu l a r i t ate t rebu ie să f i e găsită c ă ,atîrnă de o formă com u n ă , i a r a ş a - n u m i t a m i nune stă n um a i în d i ferenţe l e specifice s a u în gra dele exa cte, cum ş i în coinci denta r a r ă , iar n u în spec i a însă ş i . Pe cînd acum gîn d u r i l e oamen i l o r n u m e r g m a i dep a rte, c i decl a r ă astfel ele l u c r u r i d rept secrete şi m ă r eţe opere a l e natu r i i , ca şi cîn d ar fi f ă r ă ca u z e şi s i m p l e excepţi i l a regu l i l e gener ale, -

1 54


Exem p l e de c a z ur i s i n g'u l a re sînt soa rel e ş i l u n a p r intre ste le ; m a gnet u l p r i ntre p i etre ; merc u r u l p r i n t re met a l e ; ele­ f a nt u l p r i ntre p a t r u pede ; s i mţu l vene r i a n p r i ntre fe l u r i le de p i p ă it ; m i ros u l cî i n e l u i de vîn ă to a re p r i ntre fe l u r i l e de m i ros. Aşa p r intre gram a t i c i , l itera S este p r i v it ă c a s i ngu l a r ă d i n -p r i c i n a comb i na ţ i e i ei uşoare c u consona nte, u n eo r i c u dou ă , u neori ch i a r c u tre i , p ro p r i e t a te p e ca re n id o a l tă l i teră n u o a re. Asemenea c a zu ri treb u i e s ă fie o r i v i te ca fo a rte v a loroase, f i i n d c ă e l e ascut ş i Îns u f leţesc cerce t a rea ş i v i ndecă i ntelect u l ·dev i a t d e r l l t i n ă ş i d e întîmp l ă r i l e o b i ş n u i te a l e l u m i i . X X I X. Pri ntre c a z u r i l e p r emg8 t i ve , p u n e m Î n l o c u l a l 'O p t u lea cazu rile dev iantc ; a d i c ă ero r i , nedeterm i n ă r i ş i monşt r i a i n a t ur i i , p r i n c a re n a t u r a se îndep ă rtează ş i s e a b ate de l a mers u l ei ob i ş n u i t . E ro r i le n a t u r i i s e deosebesc de c a z u r i l e s i n ­ g u l a re În a ceea c ă u l t imele sînt m i n u n i a l e spec i i lor, c e l e d i ntîi a le i n d i v i z i lor. Fo l o s u l lor este a p ro a p e c a m a c e l a ş i ; căci e l e corecte a z ă i ntelectu l tîrît de ob i ş n u i nţă ş i dezvă l u i e form e l e 'c om une. D a r ş i l a a cestea n u t reb u i e s ă r e n u n ţ ă m l a cercet are pînă cînd se descopere c a u z a dev i er i i . Ace astă cauză n u se referă p rop r i u - z i s la form ă , c i n u m a i la p roces u l a s c u ns , c a re d uce l a form ă . C ă c i c i ne a c u nosc u t că i l e n a t u r i i v a observ a m a i uşor dev i e r i le ei ; ş i de a l tă p a rte, c i ne a c u noscut d e v i e ­ r i Ie ei va elescrie m a i p r e c i s că i l e e i . E l e s e deosebesc ele a semene a ele c a z ur i l e s i n gu l a re în a ceea că d a u m a i m u l t aj utor În p r a ct i c a şi în p a rtea oper a t i v ă . C ă c i a p rod u c e s p ec i i n o i este foarte greu ; el a r a v a r i a speci i 'c unoscute ş i p r i n aceasta a produce m u lte rez u l t a te r a re ş i neo b i ş n u i t e este m a i p u ţ i n gre u . Este uşo a r ă t recerea d e l a m i r a co l e l e n a t u r i i l a mi raco l e l e a rt e i . O d a t ă c e n a t u r a a fost elezv ă l u ită în dev i a ţ i a e i , i a r c a u z a aceste i a înveelerată , nu v a f i greu d e a conduce n a t u r a p r i n a rt ă l a p u n c t u l u n ele e a s - a r ă t ă c i t d i n întîm p l a re ; ş i aceasta n u n u m a i aco l o, c i ş i l a a l te l e ; c ă c i ero r i l e într-o l a t u r ă a r a t ă ş i desch i d ca l e a l a erori ş i a b ateri în toate l a t u r i le. N u e nevo i e a i ci de exem p l e ; e l e sînt a ş a el e m u lte ! C ă c i a v e m de f ă c u t o colecţi e s a u o i storie n a tu r a l ă p a r t i c u l a ră despre toţ i monştr i i ş i elesp re toate n a ş te­ r i Ie m i n unate a le n a t u r i i ; pe scurt despre tot ce este Î n n at u ră no u , r a r ş i neo b i ş n u i t . Aceasta treb u i e f ă c u t ă Însă c u cea m a i strictă a legere, pentru c a s ă i ns p i r e Încredere. D a r cele m a i Îndo i e l n ice l u c r u r i sînt a c e l e c a re atîrnă În orice moei ele re l i ho' i e ,. --

1 55


ca minun i l e i stor i s ite d e L i v i u ; ş i n u m a i p uţin acele care se întîlnesc la scri itori asupra m a giei n atur a l e s a u a s u p r a a lh i m iei ş i în gene r a l la o a men i i care sînt oa recum a doratori ş i i ub itor i d e fabule. D a r toate acele trebuie s ă f i e scoase d intr-o istorie serio a s ă ş i vrednică de ·c rezut, precum şi din comunicări sigure. xxx. P r i ntre cazur i l e p rerog ative. p u nem în locul a l nou lea cazurile limită, p e care obişnuim s ă l e n umim ş i parti­ cipări. Ele d a u la ivea l ă genuri de corp u r i c a r e p a r a fi a l c ă ­ tu ite d i n d o u ă spec i i , s a u o expres i e r u d iment a r ă între o specie ş i alta. Aceste cazuri a r putea fi socot ite pe drept printre cazu­ r i l e singu l a re s a u heteroc l i te ; căci în toată înt inderea naturii ele sînt rare ş i excepţion a l e . Totu ş i , de dragul v a lorii lor, ele trebuie să fie rîn d u ite ş i tratate sep a rat, căci e l e dezv ă l u i e cît se poate de bine compoz i ţ i a şi a l cătuirea lucrurilor, su gere ază c a uzele numărului ş i c a l ităţii specii lor obişnuite în univer's ŞI duc intelect u l de la ceea ce este l a ceea ce a r putea fi . Exemple de a cestea sînt : muşch i u l , într,e putrega i ş i o p l antă ; unele c ornete, între ste l e ş i meteori i incandescenţi ; peşti zburători, între păsări ş i peşti ; l i l ieci, într,e p ă s ări ş i p a tru p.e de ; de a semene a , m a imuţa, între o m ş i bestie : "Ma i ­ muţa , c e a m a i u rîtă bestie, d a r ş i cea m a i a semănătoare cu noi" 1 . Tot a ş a n a şteri l e b i forme d e a n i m a l e , amestec a l unor speci i d i ferite, ş i a ltel e a semene a . -

XXXI. P r i ntre cazuril e p rerogative, p u nem în locul a l zece lea cazurile p uterii s a u d e fas cii (pentru a îm prumuta u n termen d i n semnele a u tor i t ă ţi i ) , p e care l e numim ş i spiritul s a u mîinile omului. Acestea sînt cele m a i nob i l e şi cele m a i per fecte opere, oa recum punctul culmi nant în fiecare a rtă . Deoarece n ă z u inţa noastră de căpetenie este de a face ca natura s ă servească trebuinţelor ş i sati sfacţii lor omu l u i , este cu t ot u l nimerit c a operele care sînt de m u l t în puterea omului (ca provinciile ocu p ate ş i subj ugate m a i îna inte ) s ă fie n ota te ş i enumerate, îndeoseb i a cele c a r e sînt cele m a i complete ş i cele m a i perfecte ; p entru că, pornind de la ele, vom gă s i o trecere m a i uşoră şi mai bătătorită spre l ucrări noi şi pînă acum nedescoperite. Căci dacă cinev a , p ornin d de la cunoaşterea -

I

156

C i t a t d e C icero d i n poetul Enni u s .

-

Nota Irad.


atentă a acestor a , vrea s ă promov eze cele propuse în mod serios 'Şi stăruitor, e l sau l e v a d uce mai departe, sau le v a dezvo l t a spre ceva învecinat, s a u c h i ar le va ap lica ş i l e v a tra n s p u ne spre o întreb u i nţ a re m a i import a n t ă . D a r n - a m terminat. Cum prin operele r a re ş i neob i ş n u ite ale natu r i i , i ntelect ul este îmbo l d it şi înălţat l a cercet area ş i l a descoperi re a forme lor î n s t are d e a l e produce, tot a ş a se petrece 'Şi cu excelentele ş i m i n u n atele opere de artă ; şi aceasta cu atît mai mult, cu cît meto d a de a crea şi de a construi asemenea m i r aco l e de artă este în cel e mai multe cazuri v ă d i t ă , pe cînd în m i racolele natur i i este în gene r a l obscur ă . D a r şi cu acestea treb u i e s ă fim cu cea ma i m a r,e băgare de seam ă , pentru ca nu <cumva i ntelect u l să s e prăbuşească ş i o a recum s ă se l i pe a sc ă ,d e pămînt . C ă c i ex istă primej d i a -c a astfel de opere de art ă , care p a r a fi îns ă ş i c u l m i l e ş i vîrfu r i l e act i v i t ă ţ i i omeneş t i , s ă ameţească 'Ş i s ă în lănţuie inte l edu l , c a v r ăj it de ele, a ş a încît el s ă fie nep u t i ncios s ă se obişnui ască cu altceva ş i să cre a d ă că nimic n u po ate fi făcut în acel gen decît pe acee a ş i c a l e în c a re acestea au fost făcute, n u m a i p r i ntr-o m a re sîrgu inţă ş i o pregătire m a i îngr ij i t ă . D i mpotr ivă, este s i g ur că mij lo acele ş i feluri l e de a înfăptui 1 ucruri ş i a executa opere descop erite ş i observate pînă acum sînt în cea mai m a re p a rte sără cădo ase ; ş i o pu tere mai mare atîrnă ş i derivă din izvoarele formelor, din care nici una n - a fost încă descope rită . P r i n urmare, cum am sp us în a ltă p a rte 1 , d a c ă c i neva a r fi rămas c u gîn d u r i l e la m a ş i n i l e de ră sboi ş i l a berbec i i de bătut z i d u r i ale antici lor, ch i a r dacă ar f i făcut-o cu încordare, cheltui n d u -se în aceasta întrea g a v i a ţ ă , tot u ş i e l n-ar f i aj uns Ia des'c operi rea a rmelor de foc c a re opere a z ă prin m ij locirea p r a ­ fu l u i de puşcă . N i c i d a c ă ci neva ş i - a r fi -concentrat observ a ţ i a 'Ş i reflexi a a S l l p r a ţes ături ior de lîn ă ş i b u m b a c , n - a r f i desco­ perit v reo d a t ă prin asemenea m ij loace îns uş i r i l e viermilor de mătase sau a l e măt ă s i i . De a ic i se vede că descope r i r i l e cele m a i însemnate a u rez ultat n u d i n m i r i prelucrări ş i l ă r g i r i a l e artelor, ci cu totul întîmpl ător. N i m i c n u poate a ntici p a şi ţine loc de întîmplare I

-

-

I n C' il rt e a 1 , a f or i s lllu! 1 00.

-

Noia irad.

157


( c a re în mod ob i ş n u i t a cţionează n u m a i l a interv a l e l u n g' i ) în a f a r ă de descoperi rea formelor. Exemp l e deosebite de a stfel d e c a z ur i n u este n evoie s ă Îns i r ă m, d a t ă f i i n d m u l ţimea l o r . C ă c i s a rc i n a e s t e de acum în � inte s ă stră b a tem ş i să cercet ă m tem e i n i c toate artele meca n i ce , şi d e asemenea loate cele l i bera l e 1 (întrucît ele se referă l a opere) ş i să f a cem d i n e l e o colecţie s a u o istorie p a rt i c u l ară a m a r i lor ş i rem a r c a b i lelor opere, care în fiecare din a rte trec drept cele mai perfede , îm preu n ă c u p rocedeele de prod u ciie sau de execuţie. Ş i tot u ş i nu îngră d i m sîrgu i n ţ a , c a re treb u i e desfă ş u r a t ă pent r u o astfel d e colecţie, n u m a i l a a c e l e opere l a c a re sînt p retu i te drept ca podoperele şi m i sterele oricărei arte ş i c a re t rezesc a d m i ra ţ i e . C ă c i a d m i r a ţ i a este cop i l u l r a r i t ă ţ i i ; şi d a c ă tI n l u cru e r a r , ch i a r d a c ă f a c e p a rte d i n gen u l l u cr u r i lor ob i ş ­ n u i te, totuş i e a d m i rat. D i m p otr ivă , al te l u cr u r i care î n m o d real m e r i t ă a d m i r a ţie, d i n p r i c i !l a deoseb i r i i speciei lor faţă de a l te spec i i de c a re ne fo los i m de ob icei , sînt observ ate în treacăt. C a z u r i l e s i n g u l a re a l e a riei merită să f i e n ot a t e n u m a i p u ţin d ecît acele a l e n a t u r i i , despre c a re a m vorbit m a i s u s 2 . Ş i , d u p ă c u m p r i n tre c a Z ll r i l e s i ngu l are a l e n a t u r i i a m n u m ă r a t soarele, l u n a . m a gnetu l ş i a l tele asemenea, l u cruri î n s i n e fo arte f a m i l i are, dar prin î n s uş i r i l e lor aproape u n ice, tot aşa treb u i e s ă f a cem cu c a z u r i l e s i n g u l a re a l e artei . B u n ă o a r ă , tI n c a z s i n g u l a r d e artă este hîrt i a , u n l u c r u peste m ă s ur ă de obişn u i t . A c u m , d a că observ ă m cu ate n ţ i e l u crur i le execu t a te de a rt ă , vom g' ă s i că ele s a u sîn t ţes ute în f i re drepte şi împletite, c a m ă t a s ea , pos t a v u l d e lînă s a u de b u m b a c , ş i a l t e l e a s em enea ; s a u sînt l i p i te p r i n s u c u r i îmb l n a te, cum "-înt cărămi d a , o a l e l e de p ă m înt, sticl a , sma l ţu l , porţel a n u l etc . , care stră l ucesc d a c ă sînt bine u n ite, i a r dacă nu, se întă resc n u m a i , dar n u stră l u cesc. Dar toate I U Cf l l f i l e care sîni făcute d i n sucuri Îmb i n ate sînt f r a g i l e ş i n i l s î n t în n i c i u n fel rezistente s a u s u p l e . D i mpotri v ă , hîrt i a este u n corp s u p l u , c a re poate fi t ă i a t s a u r u p t ; a ş 8 că i m i t ă ş i întrece p i e l e a s a u m emb r a n a u n u i a n i m a l , fru n z a u n u i veg'et R I şi produsele ase m ă n ătoare a l e n a t u r i i . C ă c i hîrt i a n u

n l l ;d e

158

! ! t l l }J <lrţ i r c ; ! l I I e d i e\',i 1 il a ,!rl e l or ş i a ş t i i n ţ e l or Î n ;l r! C t l l cc a n ice şi l i be r il l c ( i n t e l e c t l l a l e ) . - Nola I rad. ._ I n C ;l r t c a I I , a fo r i s ll l l l l 28. - Nota Irad.

(ma­


este n k i fragi l ă ca sticl a , n i c i ţesută ca post av u l ; c i a r e I l u m a i f i bre, n u însă f i re d i st i neiE', întocm a i c a obi ectele n at u r a l e ; a ş a încî t pri ntre obiectele a r t i f i c i a l e cu greu veţi gă s i cev a ase­ m ă n ă to r , ea f i i n d u n i c ă . Ş i desigur, p r i ntre l u cr u r i l e a r t i f i c i a l e sînt d e preferat a c e l e care se a p rop i e m a i m u lt de i m i t a ţ i a n a t u r i i s a u , d i m potr i v ă , a c e l e c a rt' stă pînesc n a t u r a ş i o r ă s t o a rn ă . I a ră ş i , p r i ntre c a z u r i l e c a r e p r i vesc s p i r i t u l ş i mî i n i l e o m u l u i , n u trebu i e s ă d i sp reţu im C l l t o t u l a r t i f i c i i l e d e s c am a ­ tor i e ş i j ocu r i l e . C ă c i u n e l e d i n e l e , d e ş i sînt u ş u r a t ice ş i h a z l i i , totuş i , î n p r i v i nţa i n form a ţ i e i pe c a re o d a u pot f i d e m a r e \' a loare. In sfîrş i t , n u treb u i e să În l ă t u r ă m C I I tot u l s u perst i t i i l e ş i m a g i a ( î n î n ţe l e s u l ob i ş n u i t a l cuvîntu l u i ) . C ă c i , deşi ase­ mt'n e a l u cr u r i sînt covîrş i te d e o imensă ca n t i t a t e de m i n c i u n i s i de f a b u l e , totu s i ele a r treb u i să fie înt rucîtv a l u ate Î n con s i ­ d eraţie, căci s a � p u tea ca u n e l e d i n e l e să a i b ă l a bază o oa recare act i v i t a t e n at u r a l ă ; a ş a sînt f a rmece l e , î nt ă r i rea i m a ­ g'i n a ţ i e i , i n f l uenţa l u c r u r i lor l a d i st a n ţ ă , t r a n s m i terea i m p re­ s i i lor d e la s p i r i t l a s p i r i t n u m a i p u ţ i n decît de la corp la corp ş i a lt e l e a s e mene a . -

XX X I I . D i n c e l e s p u s e reiese că c e l e c i nci c : ase de ca zu r i menţionate ( an ume, cazu r i d e confo r m i t ate, s i n gu l are, d ev i a nt e , l i m i tă ş i de p utere ) n u treb u i e să fie ţi n ute În rezervă pînă c e s e i a în cercet a re o a n u m i t ă în s u ş i re ( c a în cel·e l a lie c a z u r i p e c a re l e - a m t r a t a t Întîi ş i ca în acele c a r e v o r u r m a ) , c i treb u i e Începută înd a t ă o col ect are a l o r , ca o i stor i e p a rt i·cu l ar ă ; pentru că e l e s erv es c să p r e l u creze m a ter i i l e p r i m ite d e i ntelect şi să corecteze rea u a a l c ă t u i r e a i ntelect u l u i însu ş i , care are nevoie să fie dep r ins să a sc u l t e ş i să f i e i n fl u enţat ş i pînă l a urmă să fie în d ep ă rt a t ş i s u s t r a s de i a i m p res i i l e z i l n i ce ş i obl ş n u ite. Aceste c a z u r i treb u i e prin urma re să fie folosite c a u n fel d e p rerogative pentru a îndrepta şi a c u r ă ţ a i ntelect u l . Căci o r i ce zm u l ge i nt e l ect u l din o b i şn u i nţe l e l u i net e zeşte ş i n ive­ l e a z ă domen i u l s ă u p e n t r u ca să p r i mească l u m i n a u s ca tă ş i p ur ă a i d e i lor. Pe lîngă aceast a , asemen e a c a z u r i aştern ş i n etezesc calea pentru p a rtea oper a t i v ă , cum s e v a arăta l a locu l p ot r i v i t , cîn d \'om vo rbi despre trecerile la practică. -

159


XXXI I I. P r i ntre c a z u r i l e preroga t i v e p u nem în l ocul a l unsp re zece l e a cazurile de tov ărăşie ş i de duşmănie, pe care -ob işnuim să l e n umim ş i cazuri d e p ropoziţii fixe. E l e sînt acele care arată un corp s a u ceva concret pe care însuşirea cerceta t ă îl însoţeşte în m o d const ant c a pe un tov a r ă ş d e nedesp ărţit, sau d e c a re d i mpotrivă , e a fuge totde a u n a , fi i n d în depărtată d i n tov ă r ă ş ie, ca de un inamic ş i de u n d u şman . C ă c i din ase­ menea cazuri sînt formate anumite propoz iţii u n ivers a l e, afir­ mative s a u negative, în care sub iectul va fi un corp în concret, iar predic at u l în s ă ş i însuş irea cer<c etată . Căci propoziţiile p arti­ c u l are n u sînt în niciun c a z fixe, deoa rece însuş irea cercetată , în tr-un corp d a t , a ici este curgătoare ş i mob i l ă , a ici a d ă u gată s a u dobîn d i t ă , a i c i devenită s a u d a t ă a f a r ă . De aceea propo­ z i ţ i i l e p a rticu l a re nu a u o p rerogativă faţă d e a ltele, cu excep ţ i a -c a zu r i l e de străm u t a re, despre care a m vorbit. Totuşi, ch i a r aceste p ropoz i t i i p e rtic u l a re, cînd sînt conexaie ş i comparate cu propoz iţii universale, sînt de mare folos, cum se v a arăta l a locul potr iv it. N i c i ch i a r î n propoziţ i i l e univers a l e n u cerem o strictă s a u a b solută afirmaţie s a u negaţie. C ăd ele satisfac 'S cop u l urmă rit, chiar dacă îngă d u i e o excepţie rară ş i izol ată . foi o s u l c a z u r i lor de tovă r ă ş i e este că se îngră deşte m a i de aproape conţinutul afirmativ al formei. Căci, p recum ch i a r la -ca z u r i l e de strămutare, conţinutul a firmativ al formei este îngrădit p r i n aceea că forma lucr ului trebuie să fie ceva care p r i n actu l str ămutării este produs s a u d istrus ; tot aşa, la cazuril-e de tov ă r ă ş ie, conţi nutul af i rmati v a l forme i este în­ gră d i t prin a ceea că form a lucru l u i treb uie să fie cev a care se llltegrează concretului corpor a l , sau dimpotrivă îl respinge. Aş a incit cine cunoaşte bine constituţ i a sau a \.c ătu ire a unui astfel d e corp nu va fi dep arte de a d a l a lumină forma însuş irii cercetate. B unăoară , luăm ca n a tură de cercetat c ă l d u r a . U n caz de tovă r ă ş i e este flacă r a . C ă c i l a apă, l a aer, ' l a p i atră, l a met a l ş i l a cele m a i multe s ubstanţe c ă l d u r a este schimbătoare ş i poate v e n i ş i p l eca ; d a r orice f l acără este c a l d ă , a ş a că ş i c ă l � dura însoţeşte totdeauna formarea f l a c ă r i i . D a r n u întîlnim aici n i c i un c a z vrăj m a ş de c ă l durii . C ă ci simţu r i le n u cunos<c nimic despre interior u l p ămîntului, i a r din corp u r i l e pe care noi l e cunoaştem nu există nici unul care să nu fie prim itor de c ă l dur ă . �

1 60


Dar s ă l u ăm ca î n s uş i re de ce r c e t at sol i d u l ; cazul vraJ maş este aerul . C ă ci met a l u l p o ate fi l ich i d ş i poate fi de asemenea sol i d ; tot aşa sticl a ; apa de asemene a po ate fi solidă, cînd este îngheţată ; dar este imposibil ca aerul să fie vreo dată sol i d sau s ă - ş i p i a r d ă f l u i ditatea. Cu privire însă la a semenea cazuri de ' propoz iţii fixe avem de d at două sfaturi ; care pot aj uta cercet area. Intîi, d acă l i p ­ seşte o univers a l ă afirma tivă sau negativ ă , trebuie să notăm c u grij ă aceasta ca ceva c a re nu este. Aşa am făcut î n c a z u l c ăldurii , unde o un ivers a l ă negativă ( în ce prive ş te exi stenţ ele cunoscute nouă ) nu se întîl neşte în natura l ucrurilor. Tot aş a , dacă însu�irea cercet ată este eternitate a s a u i ncorupt i b i l itate a , ne lipseşte univers a l a afirmativă. Căci etern itatea sau -incorupti­ bil itate a nu poate fi p redicată despre v reunul din corp urile care se află sub ce r ş i dea s u p r a interiorul u i p ă mîntul u i . Cel ă l alt sfat este următor u l : la propoz iţiile un ivers ale, a firmative sau nega­ tive, cu privire l a cev a concret, să se a d a uge acele p a rticu ­ l a r ităţi care p a r să se apropie ce l m a i mult de ceea ce nu este ; astfel la căldură, f l ăcă rile cele mai poto l i t e ş i mai puţin a r z înde ; l a incoruptibi l itate, aurul care vine cel mai a proape de ea. Căci toate a ceste a dezvăluie l imitele naturii între cee a ce este ş i cee a ce nu este, şi ne aj ută să cir<cumscriem formele, p entru c a ele să nu a lunece ş i să nu rătăceas'că dincolo de co n d iţiile materiei . X X X I V . - Printre cazu r i l e p reroga ti v e p u n e m î n l o cu l a l douăsprezecelea acele cazuri anexate, men ţ ionate în u ltimul aforism, pe c a re le numim ş i cazuri de extremitate sau de limită. C ăd asemenea ca zuri sînt nu numai folosito are, ca a d ause l a propoziţii fixe, d a r ş i prin ele însele, prin proprie ­ tăţile lor. C ă c i el<e ar ată în mod c l a r rea lele împ ă rţiri a l e natu r i i ş i m ă surile l ucrurilor, ş i cît de dep a rt.e o în suşire l ucre ază s a u suportă, precum şi trecerile însuş irii în altcev a. Din acest gen sînt : aurul în greutate, fierul în tărie, ba lena în v olum anim a l , cîim ele în miros, combustiunea prafului de puşcă în extin d ere rapidă şi a ltele asemenea . N ici ext reme le în cele ma i j o a s e grade nu trebuie s ă fie mai p uţin înregistrate decît e x tremele în cele m a i în a lte gra de ; astfel sînt sp irtul de vin în greut ate, mătasea în ce priveş t e oa litatea de a f i moa l e , pielea de vierme l a volumul anim a l , ş i altele asemenea'. 1 1 �ou l On�a uolt

16/


xxxv. P r i ntre c a z u r i le p r eroga tive p u nem în locul a r treisprezecelea cazurile d e alianţă sau de ur.Jre. E l e amestecă ş i unesc însuşiri presupuse a f i eterogene, marc ate ş i stab i l ite ca atare şi îm părţirile ob i şn u ite. Cazurile de a l i anţă arată că adivităţi şi efecte atribu ite unei îns u ş i r i eterogene ca prop r i i ale ei p ot ap arţine de ase­ menea a ltor însuşiri eterogene ; aşa că presu p u s a eterogeni ­ tate se dovedeşte a f i , nu r e a l ă s a u esenţi a l ă , ci n u m a i o modi­ ficare a unei naturi comune. Ele sînt deci de cel m a i mare folos în ridicarea ş i în înă lţarea inteled u l u i de l a diferenţe speci fice la genera, şi în împrăşti erea fantomelor ş i imagini lor f a l se ale lucrurilor, care vin în a intea noastră deghizate în sub­ stanţe ,concrete. B u n ă o a r ă s ă l u ă m ca îns uşire d e cercet at c ă l dura. N i se spune (şi se p a re că este o împ ărţire primită şi fo arte înd reptăţit ă ) c ă exi stă trei fel u r i de c ă l d u r ă : căldura corpur i l e cereşti , c ă l d u r a anima lelor şi c ă ldura focu l u i ; ş i că a ceste că l d uri (în special una din ele comparată cu cele l a lte dou ă ) sint în chi ar esenţa şi în speci i l e l or, a d i c ă , în natura lor specifică, distincte ş i eterogene ; deoarece c ă l d u r a corpu­ ri lor cereşti ş i a animalelor generează ş i protej e ază, pe cînd c ă l d u r a focu l u i pusti eşte ş i d istruge. Avem, p r i n urmare, un caz de a l i a nţă în acel experiment obişnuit prin c a re o ramură a unei viţe de vie este a d u s ă într-o casă, unde s e întreţine un foc co nstant, şi strugurii se coc cu o l un ă mai repede decît afară În aer l i ber, aşa încît coacerea fruct u l u i , ch i a r atîrn at de a rbore, poate fi produsă de foc, deşi o a stfel de coacere pare să fie 0pera proprie a s0arel u i . Aş a d a r i nteled u l , res p i n gînd noţiunea de eterogenitate esenţi a l ă , uşor se r i d ică prin a ceste cazuri pentru a cerceta care sînt în rea l itate acele d i ferenţe în tre c ă l d u r a soarel u i şi a focu l ui , care fac ca a ctivităţi l e l or s ă n u fie a s em ă n ătoare, cu toate c ă ele se împărtăşesc d i ntr-o îns u ş i r e comun ă . , Aceste diferenţe sînt patru. I ntîi, c ă l dura soarel u i com ­ " pa rată cu c ă l d ura focu l u i este m u l t m a i blîndă ş i m a i domo a l ă jn gr a d ; a l doilea, î n cal itate (cel puţin, c u m n e aj unge prin a e r ) ea este m u l t m a i umedă ; al treilea ( ş i acesta e p u nctu l princi p a l ) , e a este Cu tot u l inega l ă , cîn d aprop i i n d u -se ş i mărin­ dti-se ' cîn d retră gîndu-se ş i m i cşorîndu-se, ceea ce contr ibui e mai' a l es la n a şterea corpurilor. Căci Aristotel a avut dreptate stisţinînd că princi p a l a cauză a n a şterilor ş i a d i strugeriJor, care au loc a ici pe suprafaţa p li mîntului, este mersul obl i c al -

1"62


soarelu,i p ri n zodiac ; a stfel căldura soarelu i ; p a rte prin a l ter­ narea zilei şi a nopţii, parte prin succesiunea verei ş i a iernei .

variază în mod u imitor. Ş i totuşi acest om mare n-a întîrziat să deformeze ş i să strice ce,e a ce descoperise atît de adevă rat Căci ca ş i cum ar fi arbitrul naturii (ceea ce a devenit l a el obicei) el atribuie profesora l drept cauza n aşter i i apropierea so arel ui, ş i drept cauza d i struge r i i îndepărtarea l u i ; pe cînd ambele ( a p ropierea soarel u i şi îndepărtarea lui ) , nu fiecare în fel u l ei, ci oarecum în mod i n d i ferent, sînt cauza a tît pentru na ştere dt şi pentru distrugere ; şi anume inegalitatea de căl­ dură serveşte l a na ştere şi l a distrugere, egalitatea numai l a conservare. Există de asemenea . o a patra diferenţă specifică între căldura soarel ui şi a focu l u i , ş i una de mare importanţă ; anume, că acţiunea soarelui se întinde pe lungi s p aţii de timp. pe cînd acţiunea focului, grăbită de nerăbdarea omu l u i , aj unge l a capăt în p e r i o a d e m a i scurte. Dar d acă c inev a ş i - a r da s i l inţa s ă tempereze căldura foc u l u i ş i s-o reducă la un gra d m a i blînd ş i m a i potolit (ceea c e s e face uşor în multe feluri ) ; dacă apoi stropeşte ş i amestecă puţin umezea lă ; dacă, mai presus de ori ce, imită căldura soarel u i în in ega litatea e i ; în fine, dacă el îngă d u i e răbdător încetine a l a ( desigur nu în măsura co respunzătoare activităţii soarel u i , totuşi m a i încet dectî acea a d optată de oamen i i care mîn u iesc focul ) , el ar scă pa repede de noţi u nea d i feritelor feluri de c ăldură şi ar p utea să i m i t e , d acă nu să egaleze, i a r în unele cazuri ch i ar să în treacă acţiunea soare l u i prin căldura focul u i . Un caz ase­ mănător de a l i anţă este reînv ierea f l uturiJor încremeniţi şi pe jumătate morţi de fri g, dacă sînt încă l z i ţ i puţin l a foc ; astfel se poate vedea uşor că focul dă greş tot aşa de puţin în însufle­ ţirea anima lelor ca ş i în coacerea veget alelor. De asemenea oelebra i nvenţie a l u i Fraca storo 1 a t i gă i i fo a rte încă lz ită , c u care doctorii acoperă capetele apopledieilor în stare desperată, l ibere a z ă în mod vădit s p iritele animale care sînt comprimate şi aproape în ăbuşite de umori le şi astupăriJe creierului, ş i le pune în mişcare, întocm a i cum focul acţionează asupra aerului sau apei, dîn d u - l e ca urmare v i aţă. O u ă l e sînt de asemenea uneori clocite de căldura focului care astfel imită căl dura anima l ă ; ş i sînt multe cazuri de acelaş i fel ; aşa că nimeni nu I G irolamo Fra c il s toro ( 1 483- 1 553 ) , OC l l p il t şi c u a s tronom i a . - Nota trad.

ce lebru

medic

italian,

c a re

s-a

1 63


se p oat e îndoi că putem schimba c ă l dura focului în mu lte obiecte, după modelul căldurii corpurilor cereşti şi a animalelor. Tot a ş a , să l u ă m ca în su ş i r i de ce rc et a t mişcarea şi rep a u s u J . P a re o împ ă r ţ i re cons !J crată şi scoasă din a dîncurile fi lozofie i , că co r p u r i l e n aturale s a u se m i şcă în ce rc , s a u se m i şcă drept în a i nte, sa u rămîn în rep aus. Căci mişcarea este sau fără s fî r şi t, sau st aţi o n a r ă la un sfîrş it, sau în p ro gr e s către un sf îr ş i t . Miş1c a rea perpetuă de rotaţie este proprie cor­ purilor cer eş ti ; s t a ţi on a re sau r ep a us pare că a p a rţi ne gl ob ului pămîntes c ; pe cînd celel a l te c o rpur i ( n u mi t e gr e le s a u uşoare, fi ind în a devă r aş e z at e în afară de r e giun ea l a care ele în mod natural a p a rţin) se mişcă s p re masele sau îngrămădirile ase­ mănătoare lor ; corpuri uşoare în sus, c ă tr e rotundul cerului ; corpuri g r e l e în j os, către pămînt . Aceasta este vorbă rie f r u moa să . Dimpotrivă u n c a z de a l i anţă este una din cometele m a i j o ase, care, deşi mult dedes u b t u l cerului, t otu ş i se învîrteşte. Ficţi unea l u i Ar istotel , p ot rivit că reia cometa este l e ga tă de o stea a numită sa u o urm e a z ă , a fost de mult condamnată, nu n u m a i p e ntr u că un a stfel de r a p o rt nu este p r obab i l , ci pe n t r u că avem experienţa i n d iscutabilă despre mişcare a întreruptă ş i ne re gulat ă a cometelor în di feritele pă rţi a l e ceru l u i . Tot a ş a , u n alt caz d e a l i a nţă asupra acestui sub ied este mişcarea aerului, care, în cup r i nsu l t ro p ice l o r (unde cercurile de rotaţie sînt mai l a rgi ) , p are de a semenea să se învîr t ea scă de l a r ă s ă r it la apus . Un alt c a z este fluxul şi ref luxul mă r i i, dacă a pele înseş i se învîrtesc ( o ricît de în cet ş i de imperceptib i l ) de l a est la vest, aşa încît ele revin z i l n i c de două ori. C ăd , d acă lucru r i le st a u a stfe l , este ev id e n t că acea mişcare d e r ot a ţie nu e limi­ t a t ă la co rpur i le cereşt i , ci aerul ş i a p a p a rt icipă la ea de asemenea. Chi a r proprietatea c or p u r i lo r u şoare, a d i că a celor care tind în s u s , şovăie întru cîtva . I n această privinţă, o băşircă de a p ă poate fi l u ată ca un caz de a l i a nţă, căci, d acă aerul este sub a pă , el se suie repede la s upr a fa ţa acestei a , a nume printr-o mi ş car e de interciocnire (cum o num eşte Dem o c r it ) prin care ap a se coboară, i zbeşte şi ri dică a erul în sus, nu pr i n vreo s f o r ţ a r e sau impuls al ae ru lu i însuşi . I a r cîn d a ven it la suprafaţa apei , atunci aeru l este împi e dka t să se înăl ţe ma i departe prin s l a b a rezistenţă a apei, c a r e nu în gă d u ie să fie 1 64


imediat sep arată ; de aceea pornirea aerului de a se urca tre ­ buie să fie foarte slabă. In acel aşi fel, s ă luăm c a însuş ire de cercetat greutate a . E s t e o împărţire în general primită că corpurile dense şi sol ide se mişcă spr,e centrul pămîntul u i , i a r cele rare ş i uşoare către ceru l înconj urător, ca înspre locurile lor proprii. Acum, în ce priveşte locurile ( deşi astfel de lucruri sînt valabile în şcoli ) , este absurd ş i copi l ă resc s ă presupunem că locul are vreo putere. Prin urmare, filozofii glumesc cînd spun că, dacă p ămînt ul ar fi gău r i t , corpurile grele ar înceta să se mişte, îndată ce ar aj unge l a centru. Des i gur nimicul sau punctu l m atematic ar fi ceva activ ş i eficace, dacă el ar putea acţion a asupra corpuri lor sau corpurile le-ar putea dori. M a i de grabă corpurile nu sînt acţionate decît de corpuri. Dar această dorinţă de urcare şi de coborîre atîrnă sau de structura corpului mişcat, sau de simpati a s a u acordul l u i cu un alt corp . Dacă există vreun corp care, fiind dens şi solid, nu se mişcă spre pămînt, atunci s - a sfîrşit cu ace a împărţire. D ar, dacă primim opini a l u i Gi lbert că puterea magnetică a pămîntului de a atrage corpuri grel e nu se extinde dincolo de sfera puterii sale (care acţionează totdeauna l a o anumită distanţă ş i nu mai mult) ş i dacă această opinie este verificată de un singur caz, vom fi obţinut cel puţin în aceasta un caz de a l i anţă asupra subiectului nostru. Dar în prezent nu dispunem de vreun caz sigur şi vădit în privinţa aceasta 1 . Cele mai a propi ate sînt acele prăbuşiri de a p ă din cer, deseori văzute în căl ătoria pe Oceanul Atl a ntic către Indii. Căci a ş a de mari sînt puterea ş i m as a de a p ă descărcată repede, încît a p a p are c ă a fost a dunată d in a inte şi că a a derat ş i a rămas în aceste locu ri, şi că după aceea ea a fost m a i degrabă împinsă ş i aruncată în j os de vreo c auză violentă , decît a căzut printr-o mişcare n aturală a gra ­ vităţi i . D e aceea s e poate presupune că o m a s ă densă ş i com ­ p a ctă l a o m are distanţă de p ămînt, ar p luti ca ş i pămîntul însuş i, şi c ă ea ar cădea numai dacă a r fi împinsă în j os. Dar asupra acestui punct nu afi rmăm nimic sigur. I ntre timp, în aceasta şi în multe alte cazuri se va vedea uşor cît sîntem de 1 B acon p r i m e ş t e opinia l u i Gilbert că . puter e a magnetică a pămîntu l u i este ' tot u n a C I I puterea l u i d e atracţie. Această opinie re v i n e î n I1 l 1 Il1 ero a s ,' pa,saje ale operei s a l e . - Nota trad.

1 6/5


săracI In i storie n atur a l ă , cînd în locul unor cazuri s i gure sîntem uneori siliţi a produce simple presupuneri. La fel, d acă luăm ca însuşire de cercet at discursivitatea s p i r i t u l u i . Impărţirea j ustă p a re a fi aceea între raţiunea umană ş i instinctul animalelor. Totuşi există anumite acte exe­ cutate şi de anim a le, prin care se p are că şi anim alele a u o o arecare putere de a raţion a. Aşa , se povesteşte despre un corb care, într-un timp de secet ă , f i i n d aproape mort de sete, văzu oarec are a p ă într-un trunchi găurit de arbore, ş i găsindu-1 prea în gust pentru a i ntra înă untru, el n-a încetat de a arunca un număr de pietricele, pînă cînd a p a s - a ridicat în sus destul pentru a bea. Acest lucru a trecut după aceea într-un proverb. Tot aşa, să luăm ca însuşire de cercet at vizibilul. P a re a fi o împă rţire j u stă ş i s igură acee a car,e socoate lumin a ca ori­ ginea vizi b i l ă ş i ca produdnd put.e re a vederii , pe dnd cu lo area este socotită în mod secundar vizib i l ă ş i nu poate fi văzută fără l umină, aşa încît ea pare a fi numai o im agine sau o mod i f i ­ care a luminii. Ş i totuşi p are că sînt a i c i cazuri d e ali anţă de ambele p ă rţi, adică zăpadă în mari cantităţi şi flacăra sulfului ; în prima p a re a fi o culoare care dă lumină în mod primar, în a doua o l u m i n ă ia infăţişarea de c u l o a re. XXXV I . P rintre cazurile p rerog a t i ve, p u nem î n l o c u l a l p a i s p'rezeoe lea cazurile cru ciale, împrumutîn d termenu l de l a stîl p i i arătător i , care sînt puşi l a răscruci pentru a arăta dife­ ritele direcţi i . Acestea le numim şi cazuri decisive şi de jude cată, ş i în u nele împ rej urări cazuri de oracol ş i poruncitoare. Rolul l or este următoru l. Tn cerceta rea unei însuşiri, inteledul este aşa de descumpănit înc î t este nes igu r ca re din două s a li m a i multe îns uşiri t rebuie s ă fie privită drept cauza însuşirii de ceroetat, din p r i c i n a conex i u n i i frecvente şi obişnuite a multor însu ş i r i . C azurile cruciale ne arată că unirea uneia din n aturi cu natura cer,cetată este s igură ş i indisolubi l ă , pe cîn d a a ltei a este variată ş i sep a r abi l ă ; în a'cest chip, chest i unea este rezol­ vată, iar întî i a însuşire este admisă drept cauza, pe cîn d ceal altă este înlătur ată ş i resp insă. Asemenea cazuri sînt foarte lumi­ noase şi de o mare a utoritate, mersul interpretării sfîrşind uneori C ll ele ş i fiind ca atare com p let. Uneori întîl nim a,ceste cazuri cruci a l e printre acele mai sus notate ; dar în cea mai mare parte ele sînt noi ş i sînt într- a dins şi activ căutate şi apli7 --

­

1 66


eate, ş i s înt descoperite num a i prin sîrguinţă stăru itoare ş i încordată. De p i l d ă , să luăm ca însuşire de cercetat fluxul şi refluxul mării ; fiecar·e din ele se repet ă de două ori în timpul zilei şi ia �ase ore de ridicare ş i cădere, cu oarecare diferenţe, care corespund cu mişcarea l u n i i . Cotitura va fi următoarea. Această mişcare trebuie în mod necesar să fie cauzată s a u de înaintar,ea ş i de retra gerea apelor, aşa cum a p a cl ătinată într-un vas goleşte o l atură cînd o spală pe ceal a ltă ; sau prin rid icarea în sus a apelor de l a fund ş i că derea lor i arăşi, aşa cum a p a fierbîndă se ridică şi cade. Chestiunea este, l a care <lin aceste două cauze se cade s ă atribuim fluxul şi refluxul. Acum, dacă o luăm pe prima, urmează că atunci cînd este un flux într -o p arte a mării, treb u i e să fie, în ace l a ş i timp, un reflux undeva în altă parte. Prin urmare cercetarea se reduce la aceasta . Acosta şi alţii au observat, după o cercetare îngri­ j ită, că pe m a l u r i l e Flori dei ş i pe malurile opuse ale Spaniei ş i a l e Africei, fluxuril e a u loc în ace l a ş i timp şi refluxuri l e au loc de asemenea în ace l a ş i timp ; şi nu dimpotrivă că este reflux pe malurile S p aniei şi a l e Africei cînd este flux pe malu­ rile Floridei. Ş i totuşi, pentru cine pr iveşte mai atent, aceasta nu este o dova dă în sprij inul r i d icării şi împotriva mişcării progresive. C ăd apele pot să se mişte Într-o progresi une ş i totuş'i s ă s e reverse p e malurile opuse a l e aceleiaşi albii în acel aşi timp ; ca atunci cînd apele sînt aruncate şi împ inse Je undeva. Căci aşa se întîm p l ă cu rîuri le, care se ridică şi cad pe ambele ţărm u r i , la a celeaşi ore ; şi totuşi a cea mişcare este în mod c l a r una de progresiune ; anume, a apelor care intră în gur a rîuri lor dinspre mare. De aceea se poate întîmpla în a ce l a ş i fel ca apele, ven ind în mare cantitate din Oceanul Indian de Est şi fiind îngrămădite şi împinse în a lb i a Atl anti­ cul u i , s ă se reverse în acel aşi timp pe ambele coa ste 1. Trebuie să cercetăm, prin urmare, dacă există o altă albie, în care apa s e poate ridica ş i coborî în acel aşi timp. E ste tocmai cazul Mării de Sud 2 o mare nu mai puţin întinsă, c i mai întinsă şi mai lată decît Atlanticul , ceea ce este potrivit pentru ace a st a . Astfe l am aj uns l a un c a z cruci a l în acest s ubiect ; el

--

1 B acon conoepe Oce a l l u l I n di a n Nota Irad. 2 Oce anu l P acific. - Noia irad.

mai

mare

decît

Oce anu l

Atl ant ic.

167


este acesta . D a că se confirmă că a tunci cînd este un flux pe coastele opuse ale Floridei şi ale S p aniei, în Oceanul Atl antic, se produce în acelaşi timp flux pe coastele Peru lui şi pe coasta opusă a Chinei, în Marea de Sud, atunci , în a devăr, pe baza aoestui caz hotărîtor, trebuie să resp ingem afirm aţia că fluxul ş i reflexu l mării, care este chest i u nea în oercetare, a re loc printr-o mişcare progresivă ; căci nu rămîne n ici o mare s a u n iciun loc în care ret r a gerea s a u refluxul poate să se întîmple în acelaşi timp. I a r aceasta se poate constata foarte uşor întrebînd pe locuitorii din P anama ş i din Lima ( unde cele două oceane, Atl anticul şi P aci ficu l , sînt despărţite printr-un mic istm) , dacă f l uxul ş i refluxul mării a u loc pe partea opusă a i stmului în ace l a ş i timp ; s a u dimpotriv ă , cîn d este flux pe o p a rte, este reflux pe cea l a ltă. Ace astă hotărîre s a u respingere p are a fi sigură , dacă luăm ,c a a dm i s că , pă m întul este nemişcător. D ar, d acă pămîntu l se învîrteşte, este foa rte posibil ca în urma rot a ­ ţiei inega l e (în c e priveşte iuţe a l a sau impulsul ) a pămîntului ş i a apelor mări i , apele să fie m în ate cu violenţă într-o gră ­ m a d ă m a i în a l t ă , care este fluxu l , ş i ( cînd ele nu m a i pot să suporte îngră m ă di re a ) s ă fie l i berate în jos iarăşi, care este refluxu l . D a r asupr a acestui punct trebuie făcută o cerc etare a p a rte. Chiar d acă a dmitem ace a stă ipoteză, poziţi a noastră răm î ne deopotrivă de fixă , a nume, că trebuie s ă a ibe loc un flux în unele p ă rţi, în acelaşi timp, cînd un refl ux are lo c în (!1t�l e . Tot a ş a , să l u ă m ca însuşire d e cercet at ultima d i n cele

dou ă mişcări pe care le-am presupus ; anume miş'c a re a de r i d i ­ ş i apoi de coborîre a mării ; dacă ( după o examinare cu grij ă ) r es p i n gem prima mişcare de care am vorbit, ce a pro­ gresivă ; în ce pri veşte ace a stă însuş ire, calea se ramifică în trei ; căci mişcarea prin care apele se r idică în flux şi coboară în reflux fără vreun a daos de a lte ape trebuie s ă intre în unul d i n aceste trei moduri . S au există un a d a os de apă care se reva rsă din inter iorul pămîntului ş i i arăşi se retrage el ; s a u n u există nid u n ad aos I a m a s a apei , c i a oe le a ş i ape ( fă ră s p orir e de c an t itate ) sînt extinse sau rărite aşa ca să ocupe un mai m a re spaţiu ş i d i mens iune, şi i arăşi se contradă ; sau nu există n i c i un adaos de masă sau de extensiune, ci ace leaşi ape (aceleaşi în ,c antitate şi în densit ate s a u în rarit ate) sînt atrase şi ridicate de o forţă m a gnetic ă şi, concordant, dau în a poi i a r ă ş i . E l iminînd cele di ntîi două cauze a l e m i ş c ării, red u c are

168


eem cercetarea noastră l a u l t i m a ; a d i c ă , să cercetăm cl acă o a st f e f de ridicare, prin acord s a u prin forţă magnet i c ă , poate să se întîmple. Acum, în primul rînd, estE' evident că apele, cum zac în adîncitura s a u în cavitatea măr i i , nu pot fi r i d icate toate deodată, d i n l ipsă de ceva care să le ia locul la fund ; aşa înc1� �hi a r dacă ar fi în apă o a�tfel de dorinţă de a se ridica, ea ar fi înfrîntă ş i împ i edkată cle l egătura dintre lucruri sau ( cum se spune ob işnuit ) de teama de vi d. Rămîne să admitem că ape l e se rid ică într-o p a rte, şi prin aceasta scad şi se retrag ţn altă parte. La fE'I va urma în mod necesar că forţa m a gne­ tică, f i indcă nu poate acţion a asupra mării întregi, va acţion a cu cea m a i mare i ntensitate asupra mij locului e i , aşa ca s ă r i d i ce apa l a m ij loc, i ar rest u l treb u i e s ă se retragă ş i să scadă pe ţărmur i . Aş a d a r a m aj uns î n f i n e l a u n c a z cruc i a l asupra acestui subiect. C ă c i , dacă se -c onstată că în refluxul m ă r i i supra faţa a pei" este mai boltită ş i m ai rotu ndă apele r i d icîndu-se în mij locul mări i şi scăzînd pe l ătur i , a d i că pe ţă rmur i ; şi că în flux aceeaşi supra faţă este mai ega l ă ş i m a i neted ă' , apele reîntorcîndu -se la poziţia lor d i ntîi, atunci, în a devăr, pe b a z a acestui caz decisiv, poate f i admisă rid icarea prin forţă magnetkă ; altfel, ea treb u i e să fie cu totul resp i n s ă . A'ce asta nu este greu de veri ficat experimenta l în strîmtori cu aj utorul son delor, anume, d a,că pe timp de refluxuri marea nu e mai în altă sau mai adîncă spre m ij loc decît pe timp de fluxur i . S ă se ob serve însă că ,. d acă acesta este cazul, apele treb u i e ( contrar o p i n i e i comune ) să se rid ice în refl u x u r i ş i să cobo are în fluxuri, aşa ca să acopere ş i să spele ţă rmurile. Tot a ş a , să luăm ca însu ş i re de cercetat mişca rea spontană a rotaţiei , şi, în partic u lar, să cercetăm dacă mişcarea z i lnică prin care, faţă de no i, soarele ş i stelele răsar ş i apun, este o mişcare re a l ă de rotaţie în corpurile cereşti , s a u o mişcare a p arentă în corpurile cereşti ş i una reală p e pămînt. Am putea lua a ici drept caz cruc i a l următorul . D acă se constată în ocean vreo mişc are d e l a est l a VE'st, oricît d e slabă şi de în ceată ; ,d acă aceeaşi mişcare se constată puţin mai iute în aer, în deosebi între tropice, unde din cauza cer'curi lor m a i l argi este m a i perceptib i l ă ; dacă acee a ş i m i ş·c are se mnstată în cometele m a i j oase, unde se m a n i festă în mod viu ş i puterni c ; d acă aceeaşi m işcare se constată în p l anE'te, clar d i stribuită şi gra­ d ată în aşa fel încît, l a p l anetele m a i aprop i ate de pămînt, 1 69


m işcarea este m a i înceată, i a r l a p l a n etele m a i îndepărtate de pămînt miş,o area ei este m a i i u te, şi cea m a i iute din toate în cer u l îns telat ; atunci în adevăr ar treb u i să primim drept rea l ă mişcarea z i lnică î n cer u r i ş i să negăm o a stfel de miş'c are l a p ă mînt ; pent r l l c ă se va învedera c ă mişcare a de l a vest l a est este în a d ev ă r cosmică şi în concor d a nţă cu un iversul , fiind ce a m a i r a p i d ă în cele m a i în a lte părţi a l e ceruri lor, ş i scăzîn d în mod trept at ş i pîn ă l a urm ă oprindu -se ş i s t i n gîn du-se în imob i ­ l i tate, a d i că , pe pămînt. M a i dep a rte, s ă luăm ca îns uşire de oer'cet at c e a l a ltă miş­ care de rot aţie, atît de mult d iscutată d e a stronom i , mişcarea c are se împotr iveşte şi contrazice mişcarea z i l n i c ă , adică miş­ carea de l a vest l a est, pe care vech i i a stronom i o atribuie p l a ­ netelor şi ch i a r ceru l u i înste l at, i a r Copernic ş i p arti z a n i i l u i o atribuie ş i pă mîntu l u i . S ă cercetăm d a că o astfel de mişcare se găseşte în n a t u r ă , ş i dacă nu este m a i degrabă u n l ucru i nv,e ntat ş i presu pus pentru scurt are a şi uşurarea calculului, d e dragul frum useţi i de a exp l i c a m işcările cereşti prin oercuri perfecte. Căci această mişcare a corpurilor cereşti nu este de loc doved ită ca adevă rată şi rea l ă , p r i n faptul că o p l a netă nu se întorce, în mişcarea e i zi l n i c ă , la a ce l a ş i pUr;J.d al ceru l u i înste l at, s a u p r i n faptul că polii zod i a cului se deosebesc de pol i i lumi i . A,c estor doua lucruri l e d a torăm această i d ee a m i şcăr i i . C ă c i întî i u l fenomen s e ex p l i c ă m a i b i n e p r i n presupunerea mişcării m a i repezi sau m a i întîrziate I ; al doilea, presupunînd o mişcare în l i n i i spirale ; aş a că inega l itatea şi abaterea l a tropi ce pot fi m a i degrabă modificări a l e unei m işcări zilnice decît mişcări contrare sau în j urul a diferiţi lor poli 2. Şi cel m a i s i gur este că, dacă cinev a poate să fie puţintel om simplu (înl ăturînd n ăscocirile astronom i lor ş i a l e scolastici lor, a căror metodă este să s i l u i ască s imţurile, deseori fără motiv, şi să prefere ce este obs,cur ) , există această mişcare corespunzătoare percepţiei, aşa cum am descris-o, .că ci fă,c usem o dată o maşină din sîrme de fier pentru a o reprezenta. Următoru l ar fi cazul cruc i a l în această chestie. D acă am gă s i , în vreo i stor ie vrednkă ele încredere, că a existat o 1 P l a netele se mi şc!:1 l I 1 1l i repede sau l l l a i Î nce t , ceea ce i![" exp l ic a du p ă B acon , mi şcare a lor de l a răsărit l a apus. - Nota trad. 2 L i n i i l e s p i r a l e expl ică mişcaa'ea p l anetel or prin a propierea sau prin înde­ părtare a l or de el ilpt ică, dînd n a ş tere tinar s p ir a l e . - Nota trad.

1 70


comet ă, fie în a l t ă , fie j o a s ă , care nu s - a învîrtit z i lnic în acord cu celel a l te (ori cît de neregu l at ) , ci s-a învîrtit în dire cţ i a opusă a ceru l u i , atunci des i g'ur am recunoaşte că . po ate exista în n atură o astfel de m işcare. Dar dacă nu gă sim n i m ic de a cest fel, atunci a ceastă mişcare trebuie privită ca în doi,e lnică ş i trebuie s ă căutăm a lte cazuri crucia l e . Tot a ş a , să l u ă m ca îns u ş ire de cercetat ponderea s a u greut a t e a . A i c i drum u l s e v a r a m i f ic a În două astfe l . E necesar ca corp u r i l e gre le s a u s ă tindă d atorită naturii lor spre centr u l p ă mîntu l u i , d i n cauza structu r i i lor p rop r i i ; s a u s ă f i e a t r a s e ş i r ă p ite de m a s a şi d e corp u l p ă mîntul u i însuş i, ca o îngrăm ă d i re .de corpuri înrudite şi să se mişte spre el printr-un acord. D acă u l t ima este c a u z a , urmează că cu cît corpuri l e grele se apropie de pămînt, cu atît m a i r a p i d ă şi m a i vie este mişcarea lor spre el ; ş i că c u cît sînt m a i depart,e de pămînt, cu atît mai s l abă 'Şi m a i întîrziată este mişcarea lor ( ca în c a z u l atracţiei m a gne­ Uoe ) . Acea stă acţiune este mărginită la a numite l imite ; aşa încît, < I ad ele ar fi în depărt ate de pămînt la o astfel de distanţă încît p ut.e rea pă mîntu l u i nu m a i este în stare s ă acţioneze asupra lor, ele ar ră mînea suspendate, ca pămîntul însu ş i , ş i n-ar m a i c ă dea v reod (l t ă . Cu privire l a aceasta. c a z u l cruci a l este urmă torul . S ă l uam u n cea sorni c din acele care se mişcă prin greutăţi de p l u mb ; şi a l t u l d i n acele mişcate prin înco r dar,e a unu i arc de fier ; să le potr ivim exact. ca unul să nu meargă m a i repede sau mai încet decît cel ă l a lt ; a poi să punem oea sornicul care 'Se mişcă p r i n greutăţi pe vîrful unei foarte în a lte clopotniţe, ţ i nînd pe cel ă l a l t jos dedesubt ; şi să observăm, d acă ceasor­ n i cu l de pe c lopotniţă merge m a i încet decît îna i nte, din pricina pute r i i micşorate a greut ăţi lor lui. S ă se repete experimentul în fundul unei mine, la o mare a dîncime, dedesubtul . pămîntul u i , ş i să se observe d a,c ă cea sornicul a ş a a ş e z a t nu merge m a i repede decît în a i nte, din p r i c i n a put.e rii mărite a greutăţiloL D acă se constată că p uterea greu t.ă ţi lor este micşorată pe înălţime ş i mărită s ub p ă mînt, putem l u a atracţi a masei pămîn­ t u l u i drept cauza greut ăţii 1 . I Acest caz c ruc i a l e s t e just, însă e l n u p u t e a d a l i n rez u l t a t COl ld l l c! C I I i din cauza d i f ere n ţ e i prea mici a d i s t a nţelor. L a pol i ş i l a ecu a tor, I l I l i k d i ferenţa e s t e m a i mare, s e e o n s t a t ă v a r i a ţ i e î n osc il a re a pendu l u l u I . - Nota trad.

111


I n acel a ş i mod, să luăm ca în suşire de cercetat polaritatea acului de fier magnetizat. Cu privire l a această îns u şire , drumul se ramifică în dou ă , a stfe l . Sau atingerea m a gnetu l u i d e la sine transmite fieru l u i polaritatea Nordu l u i ş i a Sudul u i ; s a u numai excită şi prepară fieru l , pe cîn d mişcarea reală este com u n i c ată de prezenţa p ămîntu l u i , d upă cum socoteşte Gilbert ş i se str ă ­ d u ieşte cu z e l s - o dove d e a s c ă . Spre acest punct t i n d observa ţ i i l e pe c a re e l l e - a a d u n a t cu pătrundere ş i c u sîrgu i nţă. Una este c a o ,c heie de fier, c a re a stat u n timp îndelungat în d i recţi a nord ş i s u d , c a p ătă d i recţi a fără atingerea m a gnet u l u i , prin s im p l a continu are în delungată în a ceastă poziţie, ca ş i cîn d p ămîntul însu ş i , care d i n pricina d istanţei acţionează n u m a i s l a b ( suprafaţa s a u coaj a extern ă f i i n d l i p s i t ă , cum arată Gi lbert, de p uterea ma gnet i că ) , ar fi în stare, prin l ungimea t i m p u l u i , să în locui a scă atingerea m a gnetul u i ş i să excite m a g­ netk fierul ş i apoi s ă - I confo rmeze ş i s ă - I întoarcă, atunci cînd este excitat. Tot aşa fierul, care a fost încălzit pînă l a roş u . d a că î n timpul răd r i i a fost ţinut între nord ş i s u d , d e ase­ menea dobîn deşte polaritate, fără atingerea m a gnetul u i , ca ŞI cum p ă rţi le fieru l u i , puse în mişcare prin în călzire ş i d u p ă aceea potol ite, a r fi mai reoeptive şi mai sensibile faţă de p uterea emanată din p ă mînt în moment ul r ă c i r i i decît în alte timpuri, ŞI astfel s ă rămîn ă excitat de el. Dar aceste l u cruri, deşi j u st ob ­ servate, n u dovedesc întru tot u l cee a ce el a f i rm ă . Acum, î n oe priveşte această chest i une, cazu l cruc i a l poate fi următorul . Să se i a un mk glob m a gnetic ş i să se marcheze pol i i lui ş i s ă ,se pună pol i i globului către est şi vest, iar n u către nord ş i s u d , ş i s ă - i l ăsăm s ă rămînă a ş a ; apoi să se aşeze sus un ac de f ier neatins, ş i să-I l ăsăm în această poziţie 6 sau 7 z ile. Acu l, cît timp stă pe m a gnet (căci asupr3 acestu i p unct nu este îndoi a l ă ) , va p ă r ă s i pol i i p ă mînt u l u i ş i se va înto arqe spre pol ii magnetulu i : prin urmare, atît timp cît rămîne a stfel , a r a ­ tă est ş i vest. D a c ă î n s ă se va constata că a c u l . f i i n d l u a t de l a m a gnet ş i aşezat p e un p ivot, s a u se îndreaptă d e înd ată spre nord şi sud, s a u în mod trept at se întoarce în a c e a d i recţie a ­ tunci prezen ţa p ămînt u l u i trebuie să fie a dm i s ă drept cauză ; d a r d acă arată ca în a i nte spre e s t ş i vest, s a u d acă î ş i p i erde pola­ ritatea, a ceastă cauză trebuie să fie privită ca îndoielnică şi trebuie să se facă o cercet are u lterioară. Tot a ş a s ă luăm ca însuşire de cercet at substanţa corporală a lunii ; a d i că să cercetăm dacă ea este rară, ca o flacără sau 1 72


c a aerul, cum cre d e a u ce i m a i mulţ i din filozofii ve chi ; s a u densă ş i so l i d ă , cum susţin Gilbert ş i mulţi moderni , cu uni i antic i . Motiv area ultimei opinii 'se reazemă îndeoseb i p e aceasta , că luna refledează razel. e soar,e l u i ; căd luminao nu p are a f i reflectată decît de corpu r i sol i d e . Prin urm a re, cazuri cruci a l e a s u p r a acestei ches tiuni vor fi ( d acă există vreunul) acde care dovedesc că r e flect area poate fi fă'c ută ş i de un corp rar, ca flacăra, num a i s ă fie de o densitate suficientă. Desigur, o cauză a crepuscul ul u i , printre a ltele, este ref lect area razelor soarelui de către p a rtea de sus a aerului. Tot a ş a noi vedem u neori razele soare l u i , în s e ri senine, reflectate de ciucuri i nori lor înroşiţi, cu o sp lendoare nu mai pr,ej os de acee a refledată de coppul lunii, ci mai stră l u citoare ş i m a i măreaţă. şi totu ş i n u e n i c i o dov a d ă că a,ceşt i n ori s- au concentrat Înt r - u n corp dens de a p ă . D e asemenea ob s e rvăm că aerul întunecat d i n a po i a ferestrelor ref1.edează no a pte a lum i n a unei lumînări, întocm a i c u m ar f ace un corp dens 1 . A r trebui d e asemenea să fa cem experimentul de a l ă s a ca r a ze l e soarelu i s ă cadă printr-o gaură asupra unei flacări albastre î nt u necoase, căc i , în a devăr, razele neîn gră dit,e ale soarel u i , căzîn d asupra f l acărilor mai întunecate, p a r a l e nimici, aşa că ele a par m a i mult c a un fum a l b decît c a o flacără. I ată c e ni se ofer ă în p rezent drept cazuri cruci a l e cu privi re l a această ches tiune ; ş i poat,e c ă se vor găsi altele m a i bune. D a r treb u i e totd e auna s ă notăm c ă reflect area flacării poate f i a ştept ată, n um a i d acă fl acă ra a re oarecare grosime ; că.c i a ltfel ea se aprop ie de tra ns­ parenţ ă . tnsă poate f i sta b i l i t ca s i gu r că lumin a de l a un corp egal cu sine es te totde a u n a s a u primită ş i t r a n sm i s ă , s au re f lectată I n ace l a ş i fel, s ă luăm c a îns uşire de cerce t at m i ş c area prin aer a proed i l e lor (suliţe, săg·eţi, gloa nţe etc. ) . Scolas t ic i i , cu m l e este ob iceiul, expl ică această mişcare într-un mo d foa rte n eîngrij it, socot i nd dest u l a o n u mi o m i şcare v iolent ă , deosebită d e ceea ce e i numesc m i şcare natu r a l ă . Î n ce prive ş te prima c iocnir e sa u primul impuls, e i se mu lţumes c cu pro poziţia că .

două corpuri nu pot ocupa acelaşi loc din pricina i mpene tra ­ b ilităţii materiei ; ş i nu se îngr ij esc de loc de continuar e a ac estei

mişcări. Dar, cu priv i re la această cer1c et a re, drum u l I �lI i m a ginea .

întu nericu l , ci Nota trad.

ge a l l l u r i l e

re flec t e a z ă ,

iar

se

Î n t l l nericul

ram i fic ă

i n te n s i fică

-

1 7.1


în două, astfe l . S a u această miş1c are este ca uzată de aerul c a re împinge, f i i n d a dunat înapoi a corp u l u i aruncat ca un curent în c azul unei cor ă b i i , sau vîntul în acel a a l pa ielor ; s a u este cauzată de părţile corpu l u i însuş i , ,c a re nu suportă pres iunea , ci, pentru a se uşura de e a , necontenit împinge tot mai dep arte. Cea di ntîi din aceste exp l k ă r i este a doptată de Fracastor ş i de a p roape toţi care au cercet at această mişcare cu oa recare fi neţe, şi nu încape vorbă că aerul are ceva de- a face cu ea . Dar ce a l a l tă m i ş c a re e-s te fără îndoi a l ă cea a devă rată, d u p ă cum se arată în nenum ăr ate 'e xperimente. P r i ntre a ltele, următorul a r f i u n ,c a z cruc i a l asupra acestu i subiect : o pl acă subţire de fier sau o sîrmă de fier puţin mai rezistent ă , sau chi a r o trestie sau o pană năpată în dou ă , cîn d sînt a p ă s ate ş i încovoi ate între degetul cel gros şi cel e l a lte degete, s a r la distanţă. Este vădit că această m i ş c a re nu poat'e fi atribuită aerul u i a dun at în urma corpului, pentru că i zvorul mişcării este în mij locul plăcii sau a l trest i e i , iar nu în extremităţi . In ace l a ş i fel, să l u ă m ca însuşire de cercetat mişcarea ra p i d ă ş i putern ic explosivă a prafului de puşcă aprins, prin care atîtea m ar i mase sînt r ă sturnate, atîtea greu tăţi zvîrl ite, cum vedem l a m i ne ş i l a obuz iere , C u p r i v i re la ac,e astă însuş ire, d r umul se r a m i fică în două, în acest fel. Mişcarea 'este provocată sau d i n simpl a dorinţă a corp u l u i ,de a se desti n de cîn d i se dă foc, s a u din a c e a dorinţă amestecată cu spiritul brut a l ităţii. care zboară repede din foc ş i explodează v iolent d i n si.rînsur a l u i , ca dintr-o înch isoare. Scolasticii ş i op i n i a comună ţin seama num a i de prima dorinţă. Căci oamenii îş i înch ipu iesc că sînt f i l ozofi fini cînd afirmă că flacăra este înzest rată, datorită formei ei elementare, cu necesitatea d e a ocupa u n sp aţiu m a i l a r g decît ocu p a corpu l cînd e r a î n formă de praf, ş i c ă de a ici ia naştere mişcare a . D ar ei uită, că ch i ar d acă aceasta este a devă rat, în ce priveşte n aşterea flăcă r i i , este totuş i posibil ca naşterea fl ă c ă r i i să fie împ ied icati'! de o m a s ă de mater ie atît de mare, încît poate să o a pes'e �i să o înăbuşe. Astfel nu s'e aj unge l a neces ita tea de 'c are ei vorbesc. Căci este j ust că exp lozia trebuie s ă aibă loc, ş i că trebu ie să urmeze acolo o împingere s a u o a runcare a corpului care o împied ică, o dată ce flacăra a luat n a ştere. D a r nu se aj unge l a ace astă necesitate, dacă m a s a sol idă înăbuşe f l acăra în a inte de a l u a naştere. Ş i vedem că flacăra, îndeoseb i l a prima ei ap ariţie, este domoa l ă ş i potol ită şi are nevoie de o cavitate în c a re să j o ace ş i să-şi încerce forţa _

1 7.4


o astfel de violenţă , prin urmare, nu poate fi atribuită n u m a i

flacări i . Dar f a p t este că n aşter�a acestor flacări vîntoase, sau vînturi aprinse, este con d iţionată de confl ictul a două corpuri d e naturi exact op use ; unul este foarte inflam a b i l ş i predomină în sulf, cel ă l alt urăşte f l a'c ă r a , ca s p i r itul grosol an d i n s a l ­ petru ; a stf�1 s,e produce u n conflid uim itor, sulful a p r i nzîn d u -se cu toată puterea (că,c i a l trei lea corp , că rbunele de lemn de s a lcie, nu face altceva decît să le incorporeze şi să l e combine pe cel a l a lte două ) . In schimb, spiritul s a l petrul u i explodează cît îi stă în putere ş i în a c e l a ş i t imp se d i l ată (ca aeru l , a p a şi toate corp urile grosol a ne, cîn d sînt d i l atate de căld u r ă ) ş i a stfel, prin fugă ş i prin explozie, în timpul acesta, flacăra sulfului este suflată în toate p ă rţile ca d i n n i.şte foaIe ascunse. Asupra a cestui subi ect pu tem avea c a zuri cr u c i a l e de două fe luri. Primul se ref'e ră la acele corpuri care sînt cele mai inf l a ­ mabi le, c a sulful, camforul, n a ftul ş i a ltele asemenea c u compuş ii' lor, c are iau foc m a i repede ş i m a i uşor d ecît p r a f u l de puşcă daeă nu sînt împiedic ate. De a i c i s e vede că dorinţa de explo­ d a re din flacără nu prod uce si ngură a cel efect u i mitor. Cel ă l a lt leI se referă l a ,corpurile care ocolesc şi urăsc flacă r a , cum sînt toate sărurile. C ă c i constatăm că, d acă sărurile sînt aruncate în foc, spiritul lor a pos explodează cu un zgomot pocni tor, 1nainte ca ele să se a p r i n d ă . Aceasta se vede, d e ş i într-un gr a d m a i s l ab, la un fel d e foi puţin m a i rezistente ; p artea lor a p o a s ă scăpîn d în ainte ca cea uleioasă să i a foc. Dar aceasta se vede mai bine în a rgintul v i u , care nu este nepotrivit numit .,apă minera l ă " . Căci acesta, fără s ă se a p r i n d ă , ega lează aproape forţa prafu l u i de pu şcă p r i n s im p l ă explozi e ş i extin­ dere, ş i de aceea se z ice că, amestecat cu praful de p uşcă, el întrece forţa aoest u i a . Tot aşa, s ă l u ă m ca însuşire de cercetat nat u r a trecătoare a flăcă r i i şi stingerea ei momenia n ă . C ăci n at u r a f l ă c ă ri i p a re că nu are n i m i c statorn i c ş i consistent, a ici l a noi, ci pare că este în fiecare moment produsă şi în fiecare moment stinsă. Este clar că, în flăcări care continuă şi d ureaz ă , continu area aceasta nu este a acel e i a ş i fl ăcări indivi d u a l e ; ci este cauzată de o suc­ cesiune d e noi fl ăcări produse în serie, din care nici una nu rămîne numeric acee a ş i . Aceasta se vede uşor d in faptul că, dacă luăm hrana sau comb ustibilul f l ă cări i, flacăra numaidecît se stinge. Cu privire la această însuşire, drumuri l e se rami fică în două, astfe l . Această natură momenta n ă decurge sau d i n

1 75


Încet area cauzei care a produs m a i întîi flacăra, ca în lumină, în sunet, şi în mişcarea numită "violentă " ; s a u d i n aceea că flacăra, deşi în stare prin propria sa natură să rămînă la noi , este cov îrş ită ş i d i strusă de naturi l e contrari i care o înconj ură . Asupra acestui subiect, putem l u a următorul caz crucia l . Vedem î n focuri m a r i cît de s u s s e r i d kă flăcă r i le ; căci cu cît mai întinsă este b a z a flăcă r i i, cu atît m a i înalt este creştet u l e i . Astfel stingerea pare a începe la laturi, und e flacăra este îngustată şi tulburată ele aer. Dar inima flăcări i , care nu este atinsă de aer, c i este înconj urată de o altă flacără , rămîne can­ titativ i dentică ; şi nici nu este stinsă , pînă dnd nu este treptat îngust ată de aerul înconj urător. Astfe l , orice fl acără este în forma unei p i r a m i de, fiind mai lată l a bază, unde este combust i ­ b i l u l , ' d a r ascuţită la creş tet, unde aerul este antagonistic, i a r combustib i l u l l i pseşte. D a r fumul este îngust l a b a z ă ş i creşte m a i l a rg p e m ă s ură ce se înalţă, ca o p i ra m i d ă răsturnată , f i i n dcă aerul p r i m eşte fumu l şi com primă flacăra. Căci este o i l uzie că flacăra est.e aer aprins, ele f i i n d corpuri cu totul d eoseb ite. Dar a m p utea avea un caz cruc i a l m a i exact potrivit acestui scop, d a c ă lu c r u l po ate fi l ă murit prin flăcări bico lore . Fixăm o l umîn are de ceară a p r i n s ă într -o cu p ă mică de meta l ; punem c LIpa în mij locul unei cu pe m a i mari şi vărsăm în j urul e i sp irt de v i n , d a r nu destul pentru a aj unge la vîrful cupei. Apoi, dăm foc s p i rt u l u i de vin. Acesta v a produce o fl acără alb astră, l umin a rea o flacără galben ă . S ă observăm dacă flacără lumέ n ă r i i ( c a r e este uşor deoseb ită prin culoarea sa de flacăra s p i rt u l u i d e v i n, deo a rece f l ăcări l e nu s e a mes t e c ă deo d a t ă , c a l ichidele ) , rămîne într-o formă conică, sau dacă m a i degr abă t i n de :ipre o formă glob u l a r ă , deo arec e nu există nim i,c c a re să o d i strugă sau să o comprime. Dacă este ,c azul d i n urmă, treb uie s ă con s i derăm ca sigur că flacăra ră mîne cantitativ i,dentică atîta timp cît ea este închisă într-o altă flacă ră , ş i nu simte acţiunea antagon istică a aeru l u i . D a r s - a vorbit destul despre cazurile cruci a le. Am tratat despre ele mai pe larg cu scopul ca în mod treptat oamenii să poată învăţa şi să se deprindă a j u deca despre natură, prin cazuri cruciale şi experimentale luminoase, iar nu prin raţio­ namente prob a b i l e . 1 76


XXXV I I . Printre c azurile p rerogative, p unem în loc u l a l cincisprezecelea cazurile de divorţ, care arată sep arare a însu ­ şirilor care se întîlnesc d e cele m a i m ulte ori. Ele se deos2b0sc d e cazurHe al ăturate cazurilor ,de întovărăşire, prin aceea că ultimele arătă sep ararea unei însuşiri d intr -un concret oarecare cu care este deprinsă în mod fam i l i ar, pe cîn d ac-e ste cazuri arată sep ararea unei îns u ş i r i de o alta. Ele diferă de cazurile cruciale, întrucît n u hotărăsc nimic, ci numai notifică separarea unei l aturi de altele. Folos ul lor este că dezvăluie forme false şi s p u lberă teori i uşoare, care iau naştere din cee a c'e este m a i fami l i a r şi servesc c a b a l ast intelect u l u i . B unăoară , să l u ă m î n ceroetare acele patru însuşiri pe ca re Telesio ],e socoteşte ca tov arăşi şi o arecum ca u n tovarăş de cameră ; anume, c a l d u l , luminosul, rarul, mob i l u l sau cel în­ clinat spre mişcare. Găsim însă multe cazuri de divorţ între ele. Căci aerul este r a r şi mob i l , i a r nu c a l d s a u luminos ; luna este lumino a s ă , fără căl dură ; apa fiartă este cal d ă , fără lumină ; mişcarea unui ac magnetic pe un p ivot este repede, sprintenă; şi tot u ş i corp u l este rece, dens şi opa,c ; şi încă m ulte a ltele de acest fel . Tot a ş a , s ă luăm ca î nsuş iri de cercetat î n suşirea corp orală ş i acţiunea n atur a l ă . C ă ci se pare că acţiunea n atur a l ă nu există fără un corp oarecare. Totuşi, şi în această privinţă vom gă si poate unele cazuri de d ivorţ ; astfel este, de p i l d ă , acţiunea magneti că , prin car'e fierul este atras d e m a gnet, i ar corp urile grele d e p ămînt . S - ar putea a d ă u ga şi alte operaţii executate Ia distanţă . Căci o as tfel d e acţi une se petrece în timp, ocupînd mai m ulte momente, nu o singură clipă de timp ; i ar în spaţiu, treptat şi I a d i stanţă . Deci există un moment al timpului ş i un interval spaţial în care virtutea sau acţiunea rămîne su spen dată Între cele două corpuri care produc mişcarea. Chestiunea, prin urmar€, se reduce l a acea sta : întruc:t �o r p u r i le, care sînt l i m i ­ tele mişcă r i i , determ ină s a u modi fi.c ă corpurile intermedi are, aşa încît, prinh-o succesiune de conta cte reale, p uterea trece de la limită la l i m i t ă , i a r între timp e a subsistă în cor p u l inter­ mediar ? sau d acă nu există nimic din acestea, ci numai corpuri, putere ş i d i st anţe ? La razele d e l umină, l a sunete ş i la căldură, şi l a anumite a l te lucru ri care acţione ază l a dist anţ ă , este pro­ b a b i l că corpurile intermed i are sînt determinate şi modificate ; ace asta cu ,atît m a i mult ,c u cît ele cer un medi u ca l i fi cat pentru a trans porta acţiune a . ' Dimpotrivă, acea putere ma gnetică , s au -

1 2 Non! OrgallOJl

1 77


atractivă admite medii indiferente, i ar, put'e rea nu este împi e -­ dicată de vreun fel de mediu_ Şi dacă puterea sau acţiunea nu are n i m i c a face cu corpul intermediar, urmea z ă că există o­ putere naturală sau o a,c ţiune care subsistă un anumit timp ŞI într-un anumit s p aţiu fără un corp ; deoarece ea nu subsistă nid în oorpurile l imitate nici în ,c ele intermedi are ; prin urmare , acţiunea m a gnetică poate fi un caz de divorţ între n a tura ,cor­ poral ă şi acţiunea natura l ă . La acestea se poate a d ăuga, ca un corolar sau ca un cîştig care nu trebuie nesocotit, că aici este o dovadă adusă şi de fi lozofie că există fi inţe şi substanţe sepa­ rate de materie şi incorporale. Căci, dacă o putere ş i o acţiune· natur a l ă , ,emanînd de la un corp, poate să existe pentru un anumit timp şi într-un anumit s paţ i u , C ll tot ul fără un corp, nu sîntem dep arte de a a dmite că ea poate de a semenea să ema­ neze l a origine de l a o substanţă incorporală. I ntr - adevăr, însu­ şirea corporală pare a fi cerută nu mai puţin pentru susţinerea ş.ţ transmiterea a·c ţiun i i naturale decît pentru a o provoca s a u produce. XXXV I I I . Acum urmeaz ă c i nci c l a se de c a z u r i , c a r e sub-· ntţme gener a l le numim cazurile lămpii sau de întîia infor­ matie. E l e sînt acele cape aj ută simţurile. Fiindcă orice exp l i ­ caţi e a naturii porneşte de l a percepţi i le simţuri lor, ş i de l a p{'rcepţii duce p e u n drum drept, regulat, ş i păzit, l a percepţi ile' inteledului care sînt adevă rate noţiuni ş i propoziţi i , urmează cu' neces i tate, că cu cît sînt m a i numeroase ş i mai exacte reprezen · tările s imţurilor, cu atît m a i uşor ş i mai fericit se vor desfăşura toate- celeI alte. Dintre aceste cinci cazuri ale l ămp i i , cel e dintîi întăresc, J ă rges c şi îndreaptă acţiunile imediate ale simţurilor ; cel e de-al doilea fac sensibile lucruri care nu sînt sensibile ; cele de-al treilea dezvăluie procesele continue sau seri i le de lucruri şi de mişcări, care sînt (în cea m a i mare parte ) observ ate numai l a sfîrşitu l Jor sau într-o perioadă ; cele de- a l patrulea procură simţuri lor oarecare surogate în caz de lipsă tot a l ă ; cele de-al cincilea t rezesc atenţi a ş i orientează simţurile ş i în acelaşi timp l imitează fineţea lucruri lor. Des pre acestea vom vorbi acum, în p arte. -

un

.

XXX I X. � aisprezecelea

-

1 78

Printre cazurile prerogative vom pune în locul a l

cazurile uşii, sau ale porţii, acesta fiind numele-


pe care - l dăm 'ca z u r i lor care aj ută acţiunile imed i ate a le sim­ iur i lor. Dintre toate simţurile, este evi dent că văzul are fu n cti a princi p a l ă de a informa. De a ceea el este s imţu l p·e ntru care trebuie cu deosebire să procură m aj utor. Aj utoa.re le văzu lu i sînt ele tre i feluri : sau să peroeapă ob i ecte car·e nu sînt vizib i le ; sa u să le perce a p ă l a depărtare ; s a u să le perce a p ă m a i exact ş i m a i d i stinct. De primul fel (nu vorbim de ochelari ş i de a l tele asemene a , c a re servesc numai să corecteze s a u 's ă uş ureze infirmitatea unei vederi defectuoase, d a r nu ne d ă mai multă inform aţie) sînt a c ele lent i l e invent ate recent, care dezvă l u iesc părţi l'e foarte mici, ascuns·e ş i i nvizibile ale corpurilor, p recum ş i structuri l e ş i mi ş cările l o r ascunse, sporind î n m o d considerab i l mărimea l o r a p a rentă. Cu aj utor u l instrumentelor distingem nu fără m i rare forma ş i conturu l corpului unui purice, a l e unei muşte, ale unu i vierme şi de a se m 6' nea cu lori le şi mişcările îna inte nev ă zute. Se spune de a semenea că o l inie dreaptă desen ată cu o pană s a u cu un creion este văzută prin a stfel de lentile ca foa rte inega l ă şi strîmbă fiin dcă nici mişcarea mîini i , deşi aj utată de o r i g l ă , nici i mprimarE'a c ernel i i sau culor i i , nu este în mod re a l ega l ă , deş i i nega litatea este a ş a de mit ă , încît nu poat.e fi descoperită fără astfe l de l enti l e Şi aici (ca de obicei în lucruri noi ş i minunate) s-a a d ău gat un fel de observ aţie superstiţioas ă , anume că lenti lele de acest soi fac onpare ope­ re lor naturii, dar dezonoare operelo r arte i . Adev ă r u l este că ţesăturile n aturale sînt mult mai fine deCÎt cele artifid a le. Căci mi croscop u l , instru mentul de care vorbim, este de folos numai pentru ob i·e cte foa rte mici ; aşa încît , d acă Democrit ar fi văzut u n u l , el a r fi tresă rit poate de bucurie ş i a r fi · c rezut că acum s-a descoperit o cale de a observ a atom u l , pe care-I decl arase cu tot u l invizibil. In ap l icab i l it atea îns ă a unor a stfel de lenti l e , î n afara lucrurilor foarte m i c i ( ş i n i c i la e l e , cînd sînt aşezat'e într-un corp de mărime 'considerab i l ă ) distruge folosul inven ­ ţiei. Căci dacă i nvenţia a r p u tea fi extinsă la corpuri m a i mari s a u l a parţi le mici ale corpuri lor m a i m a r i , aşa c a ţes ătura unei pînze să poată fi văzută ca o plasă şi astfel a r p utea fi deosebite amănuntele şi i negalităţile ascunse din pietrele preţioase, din băuturile sp irtoase, din urină, din sînge, din răni etc. , fără îndo i a l ă mari foloase a r putea fi scoase din descoperire. .

1 79


De- a l doi lea fel sint celela lte l ent i l e I descoperite de s,f or­ ţările m emorabile ale l u i G a l i leu, cu aj utoru l cărora, ca prin corăbi i şi vase, s- a putut deschide şi întreţine o comun i caţie mai aproap.e cu corpurile cereşti. Căci prin aceasta n i se arată Calea Laptel u i ·ca u n grup sau o gră m a d ă de stele mici cu totul separate ş i distincte ; fapt despre care exist a n u m a i o s implă bănuială printre antici. E l e p ar a arăta de as·emenea că s p aţiile aşa-numitelor orbite p l a netare nu sînt l ips ite cu totul de alte stele, aşa ' dar că cerul începe s ă fie însemnat cu stele in a inte de a aj u n ge la îns ă ş i ,s fera stelelor fixe, deş i cu stele prea mici, pentru a fi văzute fără aceste lentile. Cu acest instrument putem zări acele stele mici roti ndu-se ca într-un d a n s în j urul p l anetei J u p iter ; de u n de se poate presup une că există m a i multe centre d e mişcare printre stele. Cu acesta, inegalităţile de lumină ş i de umbră d i n lună sînt văzute ş i localizate mai d i st i nct ; aşa că poate fi alcătuită o selenogmfie 2 ; tot cu el putem zări pete în so are ş i fenomene asemăn ătoare. Toate acestea sînt descoperiri însemnate, întrucît p utem să ne în ­ credem întru totul demonstraţiilor de acest fel. me însă inspiră rez.ervă n u m a i pentrucă experiment u l s - a mărginit l a aceste p uţine -descoperiri, i ar multe alte l u cruri, deopotrivă de vred­ n i ce. de ceroetat, nu au fost desmperite prin aceleaşi mij loace. Din a l treilea fel, sînt i nstrumentele de măs urat pămînturile, astrolabi i , ş i altele asemenea , care n u măresc s imţul văzului, dar îl îndreaptă ş i îl îndrumează . I ar d acă există şi alte cazuri car·e aj ută s imţurile în acţiu ni le lor imediate ş i in div i du a le, dar ·c are nu ad augă nimic l a informaţia de pînă acum, ele nu privesc chestiunea prezentă , ş i de acee a nu le- a m menţion at. X L. Pri ntre cazuri le prerogative p u nem î n l ocul a l ş aptesprezecelea cazurile citan te, împrumutîn d numele de l a ins tanţele judecătoreşti ; pentru că ele citează, ca s ă ap ară, obiectele care nu au apă rut îna inte ; le n umim de asemenea cazuri evoccmte. Ele sînt acele care reduc nes'ens ibi l u l la sensibi l. Un ob iect scapă simţuri lor, sau d i n pricina distanţe i l u i , s a u din pricina interpunerii de ·co rpuri i ntermedi are, s au pentru -

I

Telescopu l . - Nola Irad. S t i i n t a care descrie tras ă t u r i l e fizice a l e l u n i i , s a l i geogra fia l u n i i . ---.: Nota irad. 2

1 80

fizică

a


c ă obi�ctul nu este În st are să facă o im presie- asupra simţu l u i , s a u pentru c ă n u este în cantitate suficientă de a i zb i simţu l , s a u pentru c ă timpul este foarte scurt pentru ca să acţioneze asupra simţului, sau pentru că impresia produsă de obiect nu poate fi suport ată de simţ, sau pentrucă simţul a fost ocupat tn a inte de un a lt obiect, aşa că nu e loc pentru o nouă m işcare. Aceste cazuri se referă în mod principal l a v ă z, şi în mod secundar la p i p ă it. Căci aceste două simţuri dau informaţie pe larg şi cu privire la obiectele obişnuite, pe cînd celel a lte trei nu dau decît inform aţi i imedi ate ş i cu privire la propri i l e lor obiecte. In primul fel , în care un obiect este imperceptibil din cauza di stanţei lui, el se v ă deşte s imţu lui unindu-se cu el sau înlo­ cu indu-l printr-un alt obiect, care poate provoca şi izbi simţul de l a o mai m are distanţă, ca în comunicarea l ucrurilor prin focuri, prin clopote sau prin a ltele asemenea. In a l doilea fel, acea stă reducere s a u manifestare sensibilă este efectuată, cînd interiorul, care este a scuns din cauz a inter­ punerii corpurilor ş i nu po ate fi dat la iveală uşor, este făcut vi zibi l simţului prin m ij locirea părţii de la suprafaţă , sau prin emanaţii din interior. Astfel, con diţi a corpului omene:s c este cunoscută prin starea pulsului, a urinei şi prin altele a semenea . I n a l tre i le a şi a l p atrulea fel , reducerile la sensibil se a p l i că la o mul ţime de lucruri, şi în cercet area naturii trebuie să fie lu ate de oriunde. Bunăoară, est"e evi dent că " aeru l şi spiritul şi asemenea corp uri, care în între a ga lor substanţă sînt rare şi fine, nu pot fi văzute, nici p i p ă ite. Prin urmare, în cer­ cet area corpurilor de a cest fel, este cu totul neces ară reducere a la sensibil. Astfel, să luăm ca însuşire de cercetat acţiune a ş i mişcarea spiritului înch i s în corpurile tangibile. Căci ori-ce lucru tangibil cunoscut nou ă conţine un sp irit invizibil ş i intangibil, care îl lnvăluie ş i oarecum îi îmbracă. De aici, triplul izvor aş a de putern i c ş i minunatul proces al spiritului într-un corp ta ngib i l . Căci, d acă s p i r i t u l este descărcat d intr-o substanţă tangib i l ă , corpurile s e contradă ş i se usucă ; d acă e reţinut, le înmoaie ş i l e topeşte ; dacă nu e nici integral descărcat, n i c i integr a l reţinut, le dă form ă , produce membre, le face asemănătoare, le respinge, le organizează ş i a ltele la fel. Şi toate a ceste procese se. vădesc simţurilor prin efecte vizibile . .

181


Căci spiritul închis în orice corp neînsufleţit tangibil mai in.tîi se multip lică, a ş a ca ş i cum s-ar hrăni cu părţile tangibile care sînt cele mai apte şi mai proegătite pentru acel scop ; şi astfel le d i gerează, le el aborează şi le tr ansformă în sp irit, şi apoi deod ată le dă drumul . Această elaborare ş·i multiplkare a spirit u l u i se vă deşte simţuri lor prin micşor a r,ea greut ăţii. Căci în orice us'c are există o oarecare pioerdere a cantităţii, nu numai a cantită ţii spiritului care exista în ainte în corp, dar şi a corpului însu ş i care era îna inte tangib i l ş i este acum schimbat ; căci spir.itul este fără greut ate. Ieşirea s a u descărcare a spiritului se manifestă s imţuri lor în rugina meta lelor ş i în a lte p utrefacţii asemănătoare care se opresc îna inte de aj unge la începuturile \' ieţi i ; căci a cestea a p a rtin celui de- a l trei lea fel a l procesului . La corpurile com pacte, spiritul nu gă seşte pori 'S au deschizătur i p r i n c a re s ă i a s ă ş i de aceea e l este silit s ă îm pingă ş i să respingă din calea s a p ă rţile t a n gib i le înseş i, aşa încît el iese a f a r ă , deo d at ă ; de a ic i "ine rugina şi a ltele asemene a . De a l t ă pa rte, contradarea părţilor tangibile, d u p ă ce s - a descărcat ceva din sp i rit ( după c a re rez u ltă uscarea) , se m a n i festă sim ­ ţ u r i lor, nu n u m a i prin t ă r i a crescînd ă a corpu l u i , ci mult m a i m u l t prin crăpătu r i , contracţ i i , încreţituri şi zbîrci t u r i în cor p u r i , cale sînt o conseci nţă . Căd p ă rţile d e lem n se desfac ş i se în­ guste ază ; pieile se zbîrcesc ; � i n u n u m a i aceasta , ci ( d adl spiritul este descărcat brusc d e că l d u r a focu l u i ) , ele se grăbesc atît de repede s ă se contragă , încît se încolăcesc ş i se fac s u l . D impotrivă, u n de spi ritu l este reţinut şi totuşi d i l atat ş i aţîţat de c ă l d u ră sau de cev a analog, acolo ( cu m s e întîmp l ă î n corp urile m a i sol i de s a u m a i dmp) , corp u r i l e se înmoaie, c a fierul încă lzit pîn ă l a roşu, sau e l e devin fluide ca meta lele, s a u lichide ca gumel e , ca ce a r a şi c a a ltele asemene a . Astfel s e îm pacă u şor efectele oontrare a le că l d u r i i ( c a re întăr'e şte unele s u bsta nţe ş i topeşte a ltele ) ; deoarece acolo spiritul este des­ cărcat, a ici este aţîţ a t ş i reţinut ; u ltim a este acţiune a pro p r i e a că lduri i ş i a sp irit u lu i ; cea dintîi este acţiunea părţi lor t a n ­ gibile, ca o consecinţă a descărcării sp iritu l u i . D a r , cînd spirit u l n u este n i c i cu totu l r'e ţinut , n i c i cu totul descărcat, c i numa i se zb ate şi face inoercări ţn cuprins u l în ­ chisor i i sal'e , ş i se întî lneşte cu părţi ta ngib i le supuse ş i gata să urmeze oriunde le con duce spirit u l , atunci rezu ltă formarea unui corp organic ş i dezvoltarea de membre ş i toate celela lte acţiuni vitale atît la veget ale cît şi la animale. Aceste operaţi i 1 82


'se vă desc s imţurilor cu deosebi re prin observarea exactă a celor dintîi începuturi şi rudimente sau încercări de viaţă în ani­ m a lele mici născute d in putrefacţie, ca în ouăle de furnici, de 'viermi, de m uş te, de broaşte după ploaie etc. Se ·cere îns ă , pentru producerea vieţii atît căldură temperată cît şi materie moale, pentru ca s p i r itul n ici să nu i asă grăbit nici s ă nu fie împie­ decat de rezi stenţa părţilor ; ci m a i de grabă să fie în stare să le în doaie şi să le modeleze ca cea r a . . Tot aş a, ni se a ş a z ă oarecum sub ochi , prin mal mu lte · c azuri de red ucere la sensibil, acea nob i l ă particu laritate a spi­ ritu l u i , care are atît de multe a p l icări ( ad i că : sp iritul de spăr­ ţiri i , s p iritu l s i m p le i ramificări, sp iritu l totodată a l ramificării 'ş i al cel u l ă r i i , dintre care primul este spiritul tuturor co rpurilor neînsufleţite, al doilea al v,e getalelor, a l treilea al animalelor) 1 . . I n acel a ş i chip este ev ident c ă ce le ma i fine ţesături ş i structuri a l e lucrurilor ( deşi într,e gul corp este v i z i b i l sau tangib i l ) , nu sînt perceptib i le nici v ă z u l u i , nici p i p ă i t u l u i . De aceea ş i a i ci i n formaţi a noastră vine pe ca I.e de reducţie la sen.­ s i b i l . Cea m a i radicală ş i primară d iferenţă între structu ri r,e zultă din abundenţa sau puţinătatea materiei care ocupă ace l a ş i spaţiu sau acel eaşi d imens iuni. C ăci toate celelalte struc­ t u r i ( care se referă la neasemănarea părţi lor cupri nse în acela�i ' corp ş i la aşezarea şi poziţi a lor) sînt n u m a i secu nd are în co riI ­ p araţi'e cu cele dintîi . Astfe l , să luăm ca în suş ire de cercetat extinderea s a u con­ ·,centrarea materiei în corpu ri, aşadar cantitatea de m ateri e care ocupă o cantitate de spaţiu în fiecar'e corp. Căci n u e nimi,c m a i a d ev ă r a t ' în n a l u r ă ca p ropoziţi i l e gemene, că din nimic nu se produce nimic şi nimic se reduce la nimic, ci cantitatea sau suma totală a m ateriei rămîne nesch i mbată, fără creştere s a u scădere. N u este m a i puţin a devă rat că din acea can titate de materie, acelaşi spaţiu sau dimensiune cuprinde mai mult sau mai p uţin, după diversitatea corpurilor ; a stfel în apă mai mult,

în aer mai puţin. Dacă cineva afimnă c ă u n volum dat de apă po ate fi schimbat într-un volum egal de aer, este tot atît d e mult cu a zice că cev a poate fi redus l a nimic ; ca şi, de altă parte, I B acon, pe urmele fizicii scol a s tice, des'copero pre l u l i l l de l l i � p i r i te, a d id corpu'ri mai fine imperceptibile (cor puri pneum atice ) care acţiOllC :lâl ' I l c o r · puri le mai mari , perceptibile. Cu ajutorul "spirite l or" , se Încerc a o cxp l :(� a n;, . a proceselor n aturale. - Nota trad.

1 83


dacă cinev a afirmă că un volum dat de aer poate fi schimbat intr-un volum egal de apă, este ac el aşi cu a zice că ceva po at e fi produs din nimic. Şi din abundenţa ş i din puţinătate a materiei derivă propriu z is noţiunile de dens şi d e rar, care sînt folosit e în chip variat şi amestecat. Trebuie de asemenea s ă l u ă m ca a dmisă o a trei a p r op oz iţie, care este destul de sigură ; anume cantitatea m a i mare s a u m a i mică de m aterie din cutare s a u cutare corp po ate fi s u p u s ă ·c akulului ş i redusă l a proporţii exade sau aproape ex acte prin comp araţie Astfel, cineva este îndre ptăţit să a firme că Într-un volum d at de aur există o astfel de concentrare de m a terie, încît spirtul de vin, pentru a egala aceeaşi cantitate de m ateri·e , cere de douăzed ş i unu de ori mai mult spaţiu dec ît ocupă aurul. Concentrarea de materie ş i proporţi ile ei se v ă des'c sim­ ţuri lor prin mij locirea greutăţi i . Intr-adevăr, greutatea răspurtde l a cantitatea ma teriei în ce priveşte pă rţile corpu l u i tangib i l ; pC' cînd spiritul şi cantitatea sa de materie nu intră În calculul greutăţi i ; căci m a i degrabă el m Icşore ază greutatea decît o măreşte. D a r noi am întocm it asupra acestui subiect o tabelă foa rte exactă , în ·c are am notat greutăţile şi vol umele tuturor meta lelor, a p rincipa lelor pietre, lemne, spirtoa s e , u l e iuri şi a l e multor a ltor corpuri naturale pfoecum ş i arti fici a l e ; ceea ce est e un lucru de mare folos în m u l te privi n ţe , atît pentru lumina info rm aţiei, cît ş i pentru îndrumare practică ; ş i încă un lucru care dezvă luie multe lucruri cu totul neaşt1e ptate. Intre a ltele, c a u n fapt n u de puţină însemnătate, ne arată că toate deose­ biri l e d i n corp u r i l e t a n gibile cunoscute nouă ( a stfel de corpuri, socotim, sînt cele bine închegate ş i ce le sponginoase ş i goa le ş i umpl ute în mare p a rte cu aer ) , nil întrec limita proporţiei de la 1 la 21 : aş a de l imitată este natura sau, în orice caz, acea p a rte a ei care ne interesează pe noi . De asemenea , am socotit vrednic d e un exper iment , d e a c a lcu la proporţi ile dintre co r purile netangibile s a u pneumatice ş i · corpurile tang'ibile. Am proce dat în felul următor. Am luat o sticluţă cu un conţi nut cam o und e 1 , folosind un vas mic pentru ca eva pora rea de mai tîrziu să se pro ducă cu mai puţină căl dură . Acea stă sticluţă am um p l ut o cu spirt de vin, aproape pînă la gît, a l egîn d spirt de vin pentru că am gă sit prin tabela dintîi că, di n toate c orpu r i le ta ngibile (care sînt b ine închegat e -

.

-

'

,

1

M8 sură en g leză de gre u t a t e ega l ă

cu

28 g .şi c e v a , . - .'\'o/J Irad.


ş i fără go luri ) , acesta este cel m a i r a r ş i conţine cea m a i puţină cantitate de m aterie dintr-un spaţiu dat 1 . După a ceea am notat exact greutatea spirtul u i ş i a s t i c \ uţei împreun ă . Am l u a t a poi o b ă ş i c ă , de u n conţi unt -c am de un sfert, din care am scos, pe cît am putut, tot aerul, pînă cîn d cele două laturi a l e băşicii s - a u lipit. M a i în ainte freca sem uşor b ă şica cu ulei pentru a o­ face m a i densă, astupînd a stfel pori i , dacă m a i erau vr, e un i i . A m introdus gura sUc1 uţei în gura băşicii, pe c a r e a m legat-o­ strîns în j urul primei, cu o sfoară unsă cu ceară, ca să se poată l ipi m a i strîns şi să se lege mai bine. După aceasta , am aşezat sticluţa într-o mică sobă cu cărbuni a prinşi. I med iat, aburul' s a u respiraţi a spirtului de vin, d i l atat ş i deven it subtil prin căldură, începu treptat să se extindă în băş ică şi o umflă în toate l a turHe ei, ca pe o pînză de cora bie. Dup ă ce s- a întîmp l a t aceasta, am l u a t îndată st icl a de l a foc, aşezîn d-o pe un -c ovor. ca să nu p lesnească la re-ce ; în acel a ş i timp, am fă.cut o gaură în băşică , de teamă ca aburul să nu se prefacă i arăşi în lichid, după încetarea căldurii, ş i astfel să tul bure ca lculele. Apoi, am îndepărtat b ă ş i c a ş i am cîntărit spirtul de vin care rămăsese. După aceea, am c a lculat cît de mult din el se tra nsformase în aburi s a u în a er, comp arînd spaţiul pe 'c are cor p u l îl ocupase pe cînd era spirt de vin în sticluţă, cu sp aţiul pe care- l owpase după aceea, cîn d se evaporase în b ă ş i c ă . Din acestea rezultă în mod clar că corpul acesta dobîndise prin sch imbare ş i prin transformare o extindere de o sută de ori mai mar� decît avusese în a inte. Tot aşa, să luăm ca însuş ire d e cercetat c ă l dura sau fri gul, într-un gr ad prea s l ab pentru a fi perceptibi l simţu l u i . Acestea devin vizibile simţu l u i printr-o sticlă gra d a t ă , cum a m descris-o m a i sus. Căci c ă l d ura ş i frigu l înş i le nu sînt peroeptibile p i p ă i ­ t u l u i , î n schimb, că ldura ext i nde aeru l , i a r fri gul îl contrad ă . Nici a ceastă extindere şi contraciare a aeru l u i nu este perce p ­ tibilă văzului ; d a r extinderea aer u l u i apasă a p a , contrada rea o r i d i că ; şi numai aşa, în fine, lucrul devine vizibi l ; nu înainte, nici a ltfel. La fel, să luăm ca însuşire de cercetat amestecul de corpuri, a d i'c ă, ceea ce ele conţin ca apă, u lei, spirt, cenuşe, sare şi a l tele I B acon nu explică deosebiri,le de densitate din tre oarpuri sau f aptul c ii În acel aşi sp aţiu s e cuprinde o cantitate m a i m a re s a u m a i mică de ma terie, f iindcă el nu admi te v i dul în corpuri. - Nota Irad.

1 85


s a u ( luîn d un ca z p a rticu l a r ) ce cantitate de unt, de covăsea l ă , de zer e k. se cupri n d e în 'l a pte. Aceste proporţi i , întrucît s e referă l a elemente t a n gibi l e, devin vizibile s imţului prin separări artifici a l'e ş i îndemîna tice. D a r natura spiritului din ele, deşi n u este imed iat percepută, este totu ş i descoperită prin diferitele mişcări şi sforţări ale corpurilor t angibiJ, e , chiar în act u l p roc es u l u i sep arării lor ; şi de asemenea prin usturime şi prin coroziune, ş i prin difer ite culori, mirosuri ş i gusturi a l e a cestor corpuri d u p ă separare. Şi î n acest domeniu oameni i a u muncit din greu prin distilări ş i separări artific i a le, dar nu m a i feridt decît î n celel a lte experimente practicate pînă acum. Căci num a i ei a u bîj bî i t în întuneric şi au mers pe c ă i înfund ate, şi mai m u l t cu trudă multă decît cu inteligenţă ; ş i ( ceea ce este m a i r ă u ) fără a încerca să im ite · sau să concureze însuşirea, ci mai d e grabă a u dis t ru s ( p rin c ă l dură puternică şi prin f orţe prea tari ) ori ce structură m a i fină, în care rez idă cu deosebire forţ.ele oculte ş i concordanţe l e lucrurilor. N ici nu se gîndesc s a u observă, cum am amintit adine aori, că I a asemenea separări cînel corpu r i l e s înt chinuite de foc s a u ele a l te mij loace, sînt a l t m g'ate de foc u l îns uşi ş i de corpurile întrebuinţate pentru a e fect u a sep a rarea, multe cal ităţi care n u existau înainte în c omp u s ; de aici a u l u a t n aştere erori stranii. Căci tot aburul c are este scos din apă prin a cţi u n e a foc u l u i , n u era în ainte abur s a u aer în corpul apei ; ci în cea mai mare parte a luat n aştere prin el i l atarea a p e i de că tre c ă l d ura focu l u i . L a fe l trebuie să fie e x e c ut ate î n genera l probele v a lo roas e a l e co rp u r i lor, fie naturale fie a r t i f iciale , prin car'e a utenticu l este d e o se bit de fals, m a i bunul de m a i rău ; căci probele fac sens ibil ceea ce nu este s e n s i b i l De aceea , trebuie să fie adun ate d i n t o a t e părţile cu cea m a i m a re grij ă . Cu privire la a l c i nc i l e a f e l de r e duc e r e l a sen s i b i l este evi dent că a cţiu n ea s i mţului are loc prin mişcare şi că mişcarea are loc în timp. Dacă, prin urm a re, mişc area unui corp este sau aşa de încea t ă , sa u a ş a de i ute, că nu co respunde momentelor in care s imţu l acţionea ză , obiectul nu e perc ep u t de loc ; ca in m işcare a i n d i catoru l u i unu i ceasornic, şi tot a ş a în mişcarea unui glonte de puşcă . Mişcare a , care este pre a înceată pentru a fi percep ută , dev i ne sensibilă uşor, ş i ,de obicei prin sumarea mişcărilor. I n sch i m b , mişca f e a prea repede, n-a fost pînă acum b i ne mă surată , şi tot u ş i c erce tare a n� turii cere ca aceasta să fie făcută în unele ca z u r i . a semenea ;

,

.

,

'

1 86


I n ·al ş a selea fel , unde simţu l este împ i e dic a t de pu terea prea mare a obiectului, reducerea la sensibil poate fi efectuată sa u în oep ărtîn d obied ul l a o d i sta n ţă mai mare de simţ ; sau înăbuşind efe c tele lui prin interpunerea unui mediu care va slăbi obiectul fără a - l nimic i ; sau rec urgînd la reflectarea obiectului, unde ex c itaţi a este prea puternică cum est€ aceea a soarelui, de p i l d ă , într-un bazin cu apă . Al ş aptelea fel , în c are simţul este atît de covîrşit de obiect, încît nu r ămîne lo c pentru prim irea a lt u i a , se mă rgi neşt e aproape cu totul l a simţu l mirosu lui, ş i are puţină însemnăt ate pentru chestiunea noastră. Atît a deci despre reducerea nesens i ­ b i l u l u i la sensibil. Uneori însă, reducerea este făcut ă , nu la simţul unu i om , ci la ace l a a l vreunui alt animal, l a car,e simţul est,e ma i ascuţit decît l a om, ca a unor anumite mirosuri , l a simţul unui cîine, a luminii care este l a tentă în aer, cînd aoesta nu este l uminat d inafară , l a simţu l unei pisid , a l un e i bufn iţe şi a l a ltor asemenea animal e, care v ă d în întuneri c C ă ci Tedesio a observat j ust că există în a e r însuşi o anumită lumi n ă originară deşi ştearsă ş i slabă şi a b i a de vreun folos pen tru och i i oame­ nilor şi a celor mai m ulte anima le, deoarece acele animale, la al căror simţ e s te ad aptată acea stă lumină, văd în întuneri c . Este greu de crezut că v'e derea se face fără lumi n ă sau printr o lumină interioa r ă . S ă s e ohserve d e asemenea că n u n e ocupăm aici cu neaj un sur i l e s imţuri lor şi c u remed i i le lor. Căci i l u z i i le simţu­ ri lor trebuie să fie rezervate p e n tru cer c etăril e p a rticul are asupra simţurilo r ş i ohi ectelor sensibile, e x ceptîn d num a i a cea mare i l uzie a si mţu ri lo r că ele înfăţi ş ează lucrurile cu referi n ţă la om, i a r nu cu referinţă l a u n ivers ; şi acea s tă i luzie nu poate fi cercetată decît prin raţiune şi prin fi l ozofie univers a l ă . .

.

,

-

,

XLI. P r i ntre c a z u r i l e prerogative. p u n e m în locu l a l o ptspr e zec e l ea cazurile drumului ; pe ca r e le n u m i m ş i cazuri căLătoare şi cazuri articulate. E le arată mişcările însuşi r i i în -

p rogresul lor treptat. Ace astă c l a s ă de cazuri scapă m a i de grabă ob servării decît simţuril o r Căci este uimitor cît de fără băgare de seamă sînt oa men i i în aceas t ă materie ; pentru c ă ei stu diază însuşirea numai i ntermitent ş i l a interv a le, atu n c i c în d c orp ur i le sînt termina t e şi comple te i a r nu cînd ea este în deven ire. Totuşi, dacă cineva ar dori să exami neze şi să stu .

,

-

1 87


d ieze sp iritu l şi activ itatea unui artist, n - a r fi mulţumit să p r i ­ vească n u m a i materialele brute a le artei ş i a poi lucrărne ter­ minate, ci ar dor i mai degrabă să fie prezent cînd meşterul lu crează şi făureşte opera sa. Tot aşa ar treb u i să se procedeze în oercetarea n aturi i. De p i l d ă , d a că cercet ăm creşterea p l a n ­ telor, trebuie să începem chi a r de la s ă d irea seminţei şi să observăm ( ceea ,ce putem face uşor, scoţîn d z i după z i sem i n ­ ţel e care au s t a t î n pămînt d o u ă z i le, trei zi l'e , patru zile ş . a . m.d., ş i s ă le cercetăm cu grij ă ) cum ş i cînd s ămînţa începe să încolţească şi să se umple, şi să fie ca şi cum ar fi ump l ută cu spirit ; apoi, cum începe să crape piel iţa şi să scoată fibre, ridicîndu-se în acelaşi timp uşor în sus numai dacă pămîntul nu r,e zistă ; de a s'emenea, cum în dreaptă fibrele, unele în j os pentru rădăcină, şi unele în sus pentru tulpină, iar uneori se strecoară pe de l ături, dacă găseşte p ămîntul mai desch is şi m a i nere­ z i stent, şi tot aşa cu multe a ltele de acelaşi fe l . In aoe l a ş i t imp, trebuie s ă cercet ăm c10drea ouălor, în care a m putea . uşor observa procesele de vivifi.care ş i de organ i z a re, şi să vedem ce p ă rţi purced de l a gălbenuşul ş i ce părţi de la albuş u l de ou ş . a .m . d . In a ce l a ş i fel procedăm la a n i m a l e l e născute din putrefacţie. C ăci a urmări astfel de cercetări l a anima l e per­ fecte şi de uscat, tăind fătul d in pîntece, ar fi prea neuman, cu excepţi a cazurilor de avort, de vîn aturi şi a ltele asemenea . De a ceea , trebuie, în general, c a natura s ă fie sup ravegh i ată noaptea, căci ea se arată m a i bine noaptea decît z i u a . Ace le observaţii pot fi privite ca p ătrun deri în întuneric, din cauză c ă l u m i n a este s l a b ă ş i conti n u ă . Acel a ş i l ucru ar treb u i încercat ş i l a corpu r i le neînsuf leţite, cum am făcut noi înş ine cercetînd d i l ataţia l i ch i delor prin foc. C ăci modul de d i l atare este a ltul în a p ă , a ltul în vin, a ltul în oţet, altul în sirop şi cu totul altul în la pte ş i în ulei , cum era uşor de văzut la fierberea lor deasupra unui foc domol şi într-un vas de sticlă, in care toate pot fi deosebite în chip cl ar. Atingem a i ci aceste m aterii pe scurt, rămînînd să tratăm despre ele mai de aproape ş i mai exact cînd ven im la descoperirea procesului ascuns al lucrurilor. C ăci s ă nu se uite niciodată că în acest loc noi nu tratăm lucrurile înseş i, ci dăm numai exemple. XLI I. Pri ntre cazuril e prerogative, punem în llOcul al nouăsprezecelea cazurile întreg itoare sau cazurile substitutive ; �

'.1 88


pe care le numim ş i cazurile refugiu lui. Ele ne d a u informaţii cîn d simţur i le nu ne aj ută de loc ; şi prin urmare ne refugiem la ele cînd n u avem cazuri propri i . S ubstitui rea se face pe două căi : sau prin aproximaţie treptată, sau prin com paraţie. Să luăm un exem p l u . Nu cunoaştem n i ci un mij loc prin a cărui interpunere să se împie d i ce efectul magneiu lu i de a atr a ge fier u l . Aurul aşezai. între ele n u poate aceasta , n i c i argint u l , p i atra, sti c l a , lem n u l , a p a , u l e i u l , postavul s a u substa nţe fibroase, aeru l , flacăra dc. Totuş i , prin experi enţe m a i îngrij ite, s-ar p utea gă s i u n m ij loc care să s l ă bească puterea lui m a i m u l t decît oricare altu l , î n mod compa rativ ş i într- un oarecare gr a d . Astf.e l e pos i b i l ca magnetul să nu atragă fierul tot atît de b i n e printr-o tăbl iţă de aur, ca printr-un s p a ţ i u egal de aer, p rintr-un a rgint încă l z i t tot atît de b i ne ca printr-unul rece, şi aşa în a lte c a zu r i . Căci nu am făcut exper imentul noi înş ine ; este destul s ă - I propunem ca ex,e mplu. Tot a ş a , n u cunoaştem vreun corp care să nu se încă l zea.scă, dacă este a prop i at de foc . Ş i totu ş i aerul se încă lzeşte m a i repede decît p i a tra . Astfel este subst ituţi a făcută prin a proximaţie tre ptată . Substituţi a prin comparaţie este desigur folositoare, d a r este mai p u ţ i n s i gură, şi de aceea trebuie să f i e a p l i cată cu multă bă gare de seam ă . Este întrebu inţată, cînd l ucrurile i mper­ cept i b i l e sîn t percep ute, nu prin efectele lor perceptibi le, ci p r i n observarea u n u i corp în rudit, care e s t e perceptibi l . B u n ăoară, să presupu nem că cercetăm amestecul spi ritelor, care sînt cor­ p u ri invi z i b i l e ; pare că există o a n umită a f i n itate între corpur i 'ş i materia care l e hrăneşte s au le întreţi ne. Hrana f l ă că r i i pare a fi u le i ş i substanţe grase ; ace e a a aerulu i este a pă şi substanţe apoase ; căci f l a căra creşte prin exa l ă rile de ulei, ae r u l prin aburii de apă. De a ce'e a t rebuie să ne ocupăm de amestecul de a p ă ş i de u lei , care se vă deşte simţurilor ; fiindcă amestecu l de aer ş i de flacără scapă simţuri lor. In sch imb, uleiul ş i ap a , care se amestecă foarte imperfect, p r i n compoziţie s a u prin a gi ­ taţie, sînt amestecate în ierb uri şi în sîn ge ş i în p ă rţi le anima­ le lor, com p let ş i f i n . Astfel se 'poate căpăta ceva asemănător la ames tecul f l ă c ă r i i şi a aeru l u i i n sp i rite care, deş i nu suportă s impla amestecătur ă , totuşi par a fi amestecate în spi ritele p l a ntelor şi ale anima lelor ; înd eosebi orice s p i rit însu f leţit 'Consumă substanţe umede de ambe .le fel uri, a'p oase şi grase, .c a pe prop ria s a hran ă . 1 89


Tot aşa, dacă cercetăm, nu amestecurile m a i perfecte a l E' spiritelor, ci num a i compunerea ' lor ; a d i că , în c e măsură e le sînt repede încorporate, s a u în ce măsură m a i degrabă, de p i l d ă , nu există anumite vînturi ş i exalaţi i , sau a l te corpuri s p i ­ ritu a l e , c a re nu se amestecă cu a e r u l comun, ci atîrnă ş i plu te's c a,col o în globule ş i în p idtu ri ; ş i sînt mai de grabă fărîmiţate şi ll1 ÎC'şorate de aer decît primite s a u încorporate de el. Aceasta nu po ate fi p ercepută în aerul obişnuit şi în alte corpur i s p i r i ­ tuale din c a u z a fineţii lor ; tot u ş i p utem concepe acest lucru pe cale de comp araţie cu cee a ce se petrece în l ichide, ca mercurul, u l e i u l , s a u apa ; şi tot a şa cu fărîmi ţarea aeru l u i , dn d este împrăştiat î n a p ă ş i s e ridică î n b ă ş i c i mi ci ; şi mar dep art'e , cu fumul gros ; în sfîrş it, cu pra ful r i d i cat ş i p l utind în aer. In toate aceste cazuri nu are loc nici o încorporare, Reprez,e ntarea descr i s ă nu este re a pentru chestiunea dată, cu condiţia să se ceroeteze cu grij ă, mai întîi, d a că o asemenea eterogenitate există în cop urile sp irituale, aşa cum există În l i ch i de ; căci numai atunci aoeste imagini pot fi substitui te u şor l i n a a lteia p r i n comparaţie. D a r am spus despre a ceste cazuri întregito are că urme aza să scoatem din (�le i n formaţii :n a bs en ţ a de cazur i propri i , c a o ultimă resursă ; totuş i dorim s ă se ştie că e le Sini d e a se ­ menea de 11n m a r e folos, ch iar dn d sînt l a îndemînă cazuri propr i i , pentru a confirma cunoşt inţa o d ată cu c a z u il e proprii . D ar vom trata despre ele m a i d e a proa pe, cînd v a veni rîn d u l să n e ocupăm d e ajutoarele inducţiei. XLI I I. Printre cazuri le preroga tive, punem în locl 11 a : douăzeci lea cazurile disecante, p e c a re l e numim ş i cazuri deşteptătoare, d a r pentru un motiv deosebit. Le numim deştep­ tătoare p entru că ele deşte aptă intelectul ; disecante, p entru că ele disecă natura ; de a ceea le numim uneori ş i cazurile lui Democrit 1 , Ele sînt acele care î i amintesc intelect u l u i despre minun ata şi extraord i n a r a fineţe a naturii, pentru ca s ă - i mişte şi s ă - i treze a scă atenţi a , observ a ţ i a şi cerce tare a �xactă. Astfe l , b u n a o a r ă , o m ic ă p icătură d e cerne a l ă s e întin d e l a multe l i t. e re' s a li l in i i ; argintu l a urit pe dinafa ră se întinde într-o l u n gă sîrm ă a urită ; un vierme subţire, cum se găs'eşte în p i ele, are în el însuşi atît spirit cît şi o organizaţie variată ; puţin ş a fran -

1 Democrit N ota t rad,

1 90

a di v i z a ! na tur a

pentru

a

ajunge l a

indi Vizibil

( a tom ) .

-


co lorează un întreg butoi cu apă ; p u ţin mosc p a rfumează u n volum mul t m a i mare de aer ; puţină tămîie ridică un întreg nor de fum ; sunetel e atît de di ferite, cum sînt cuvintel1e art i ­ cul ate, s e împrăştie în toate direcţi ile î n aer ş i pătrund, deşi slăbite consi der abi l, prin gă urile ş i prin porii lemnului ş i ai a pei ; şi pe lîngă aceasta, chi a r sînt , ref1.ectate ca ecou atît de d ist inct şi atît de repede ; lumina şi culoarea trec prin corpurile d ense ale sticlei şi a le apei, repde şi pe o l a rgă întindere, cU o varietate bogată ş i de l i cată de i m a gi n i , ş i sînt de asemenea refradate şi reflecl ate ; ma gnetul acţionează p rin corpuri de toate soiuri le, chi a r şi cel'e mai comp acte. Totuş i ( cee a ce este mai uimitor în toate a cestea ) , trecînd printr-un mediu indi ferent ( cum este aerul ) , a cţiunea un u i a nu îm piedică prea mult acţiunea a lt u i a , a dică, în acelaşi timp , sînt p urtate prin sp aţiile aeru l u i mult'e im agi n i de obi ecte vizibile, multe impresii de sunet a rticulat, multe m i ros uri disti nde, ca de violet ă , d e t r a n ­ d a f i r etc . , de a semenea, că l d ur ă şi fri g ş i infl uenţe magnet ice ; toate, z i c, deod ată. fără ca u n a să o împ iedice pe a l t a , ca ş i c u m e l e a r avea propri i le lor drumuri şi treoeri deoseb ite şi nici un a n u o întîlneşte sau o loveşte vreodată pe a l t a . Obişnuim să adă ugăm cu folos la aceste cazuri disecante, cpzurile pe care le numim limitele disecţiei, cum sînt cazurile menţionate m a i sus, în care o acţiune nu tulbură sau împiedică o altă acţi une de un gen d i ferit, în timp ce o acţi une domoleşte şi stinge o altă acţi une în acelaşi gen, aş a cum lumina soarel u i o stinge pe aceea a u n u i l i curici , s u netul u n u i t u n îne a că voce a . u n miros t a re cop l eşeşte u n u l m a i del i cat, o căl dură intensă pe una mai b l îndă, o p l acă de fier p usă între un magnet ş i o a ltă bucată de fier suprimă acţiunea ma gnet u l u i . Dar ş i acest subiect va găs i de asemenea locul l u i propriu de d i s- c uţie printre ajuto a rele inductiei. XLIV. Am vorbit destul despre cazurile care aj ută sim­ ţuri le, caZllri ca re sînt cu deoseb ire folositoare pentru p artea i nformativă a s ubiect u l u i nostru. Căci informaţia începe cu simţurile. Dar între aga muncă se termină cu o operă ; ş i cum prima este începutul, ultima este sfîrş itul chestiun i i . Vom urmări deci ca Zll r ile care sînt cu precă dere folositoare pentru partea operativă. E l e sînt de două feluri ş i ş a pte la n umăr, dar le desemnăm pe toate cu n umele gener a l de cazuri prac t ice. In p artea operativă există două vici i şi tot atîtea cazuri va loroase, -

191


'C ăci olJeraţi a s a u d ă p rea p u ţ i n sau d ă p r.e a m u l t . Cauza p r i,n ­ cipală a greşe l i i în operaţii ( c u deoseb in.' după ce însuşirile au fost cercetate cu atenţie) este rea ua d i scriminare ş i măsurare a forţelor şi acţiun i i corpuri lor. Forţe le ş i acţi uni\.e corpurilor sînt del i m i t ate şi măs urate, s a u prin sp aţiu, 's au prin timp; s a u prin cantit ate, s au prin putere. Dacă aceste p atru lucruri nu au fost corect şi cu grij ă cîntă r ite, vom avea şti inţe frumoase în teorie, dar ineficiente în practi c ă . Cele patru cazuri de care vorbim aici le numim într - u n cuvînt cazuri matematice s a u .c azuri d e măsurare.

Practka este îm povărată, sa u prin amestecul de l ucrur i inutile, s a u prin m u l ţimea de instrumente, sau prin mărimea 'cantităţii de materie ş i de corpuri, de care este nevoie într -o 'Operă oarecare. De aceea, trebuie s ă fie preţuite acele cazuri care, sau dirijează practica spre obiectele cele m a i utile ome­ niri i , sau care cruţă instrumente, sau care economi seşte mate­ r i a l u l ş i rezervele. Aceste trei caz u r i , care ne servesc aici, l e numim cazuri prielnice sau binevoitoare. Aceste ş a pte cazuri i '� vom d i scuta a'c um în mod separat, ş i cu ele vom încheia su l:. ­ ·d ivizi unea care s e referă l a cazuriJ.e prerogative s a u importante. X LV. P r i ntre c a z u r i l e p rero g a t i v e p unem în l o c u l fi i douăzeci ş i u n u l e a cazurile vergelei s a u ale riglei ; pe care -o bişnuim s ă le numim ş i cazurile de desăv îrşire sau de ducere la extrem. C ă ci puterile şi mişcările l ucrurilor se efectuează la distanţe, care nu sînt nedefin ite s a u accident ale, ci finite ş i -oerte. De acee a , observ area ş i notarea a cestor distanţe î n cerce­ tarea d i feritelor naturi este de cel m a i mare folos pentru prac­ tică, nu numai pentru că o p unem la adă post de eroar,e, dar ş i pentru că o fa cem mai spornică ş i mai putern ică. Fiindcă uneori sîntem în stare să ext indem p uteri le şi oa recum să micşorăm distanţe l e ; ca, bunăoară, prin folosirea telesco p u l u i . C e l e m a i m u l t e din p uteri acţione ază ş i produc efede numai prin contact ; ca în ciocn irea a două corp uri, unde u n u l nu-l m i ş că pe ce l ă l a lt din locu l lui pînă cînd nu se lovesc unul pe a ltu l . De asemene a, med icamente a p l i ca te ext.e rn, ca alifii s'a u pl asture, îş i exercită virtuţ i l e numai dacă ating corpu l. I n fine, ob i·ede le gustu l u i ş i a l e p i p ă it u l u i nu j zbesc acele simţuri dad nu intră în contact cu acele organe. Există de asemenea puteri care acţionează l a distanţă, deş i l a li na foa rte mică . I a r dintre acestea numai puţine au fost -

192


observate pînă acum, deşi de sînt mult m a i multe decit oamenii bănuiesc. Astfel sînt (pentru a lua exemple comune) chihlim­ barul sau ceara de pămînt care atrage paiele ; băşici de aer care se contop,e sc dn d sînt alăturate ; anumite . medicamente p urgative care elimină umorite din parte a :superioară , şi altele asemenea . Tot aşa puterea magnetică, prin care fierul ş i un magnet, sau două m a gnete, se atrag, operează numai în cuprinsul unei sfere fixe, dar înguste de acţiune ; dimpotrivă, dacă există o putere m a gnetică emanînd din pămînt (puţin mai jos de s uprafaţă ) şi acţionînd asupra unui ac de oţel, în ce priv.e şte înc l inarea lui, a cţiunea se execută aici l a o mare d.istanţă. Tot aşa, dacă puterea ma gnetică operează prin concordanţă între globul pămînt u l u i şi corpurile grele sau între globul lunei � i ape l e mării (cum pare foa rte probab il în fluxurile şi refluxurHe de două ori pe lună ) , sau între sfera stelară şi p l anete, prin care ultimele, aci sînt atrase, aci sînt respinse la apogeul lor ; toate acestea trebuie să opereze la foarte mari distanţe. Există de asemenea aprind eri la mare distanţă , cum ni se spune despre naftu l de. la B abylon. C ă l dura însă ş i se strecoară la mari dis­ stanţe, ca ş i frigul ; de aceea, pentru locuitorii Canadei, masele de gheaţă care se rup ş i plut.esc în j urul Oceanului Nordic şi sint purtate prin Atlantic către acea coastă sînt percepute la o mare distanţă prin frigul pe care-l răspîn desc. P arfumurile de ase­ menea ( deşi la acestea pare că există totdeauna o emisiune de corpuri ) acţionează l a qistanţe r,emarcabile ; aceasta o constată acei care navighează de-a l ungul coastelor Floridei sau a unor coaste a le S p aniei, unde sînt întregi pă duri de l ă mîi şi de portoca l i şi a lţi asemenea arbori odoriferi, sau tufişuri de ros­ marin, maj or a n şi altele asemenea. In fine, razele de lumină şi sunetele operează la distanţe imen se. Dar, ori cît de mari sau mici ar fi distanţele la ca re a ceste p uier i acţionează, este sigur că toate acţiunile sînt finite ş i fixate în na tura lucrurilor, aşa că există o anumită l imită, niciodată întrecută ; o l imită care atîrnă sau de masa s a u de cantitatea m ateriei corpurilor, sau de tăria sau de slăbiciunea puteri lor, sau de aj utoarele sau piedicile prezentate de medii în care a cţionează ; toate aceste l ucruri trebuie observate şi intro­ duse în calcu l . Pe lîngă aceasta, măsurile a ş a-numitelor mişcă r i violente, cum sint a le proiectilelor d e tunuri, ale roţilor şi ale l:l Noul Org....oIl

1 98


altor asemenea, ar trebui s ă fie observ ate ş i c a lculcate, f i i ndcă

ş i acestea au în mod v ă d it limit'e le lor fixate.

Există de asemenea anum ite mişcări ş i puter i , care în opoz iţie cu acelea operează prin contact ş i nu la distanţă ; ş i i a r ă ş i acele care operează m a i s l ab la o mai mică dista nţă ş i ma i puternic la una mai mare. Vedere a , bun ăoa r ă , nu are loc prin cont act, ci cere un mediu ş i o d i stanţă. Totuşi, îmi ami ntesc că am auzit de l a o perso a n ă vrednică de încredere, care, l a o operaţie de cataractă ( cînd un ac m i-e de argint a fost introdus în prima îmbrăcămi nte a och i u l u i pentru a îndepărta p e l icula cataradei ş i a o împ i n ge într-un colţ) , a văzut foarte disti nct acu l trecîn d ch iar dea supra p u p i l e i . D a r , ch iar d acă aceasta ar fi a devă rat, este ştiu t că mari corp uri nu sînt bine sau distinct văzute decît la vîrful unui con , aşa încît razele obiedu l u i converg l a o anumită d i sta nţă . Pe lîngă aoeast a , oameni bătrîn i vă d ob iede le m a i b i n e l a o oarecare d istanţă . decît de a p ro a pe. La proiect i l e de asemenea este s i gur că ciocnirea nu este aş a de violentă l a o mică distanţă , cum este ]a una m a i mare. Prin urmare, aoestea ş i alte asemenea lucru ri trebuie să fie observate în măsurarea mişcări lor în ce. pr iveşte d istanţele. Există ş i un a l t fel de măsurare a mişcări lor care nu trebuie .să fie t recut c u vederea. Acest a se ocu pă d e m i ş c ă r i l e , nu pro­ gres ive, ci sferice ; a d ică de întinderea corpu r i lor într- un spaţiu mai ma re, s a li de contradarea lor în u n u l ma i m i c . Căci, printrt­ măsurările noastre de m i ş că r i , trebuie să cercetă m ce grad de comprimare sau de exti ndere îndură uşor şi l iber corpurile ( după natura lor) ş i l a ce pu nct ele încep s ă rez iste a ş a încît ating o l imită peste care nu s,e trece. Astfel, cînd o băş ică um flată este comprimată, aerul îngă duie o anumită comprimare ; însă , dacă comprim area cr�şte, aeru l nu o tolerează ş i băş i,c a p l esneşte. Dar acest lucru noi l-am probat mai exact printr-un expe­ ri ment mai fin. Am luat un m i c clopot de met a l , uşor şi s ubţire , cum s e întreb uinţea ză pentru p ă strarea sării, şi l- am vîrît intr-un vas cu a p ă , aşa că el a coborît cu ,s ine aerul cuprins în cavitatea sa pînă în fundul baz inulu i , unde p usesem îna inte un mic glob peste care clopotul urma să fie aşez at. Am constatat atunci că , dacă globul era destul de mic faţă de cavitatea gl o bului, aerul se strîngea într-un sp aţiu m a i mic ; el numai se contrad a, dar n u era expulzat. Dar, dacă globul era prea mare, ­

194


aşa încît . :aerill nu ' avea spaţiul l iber, aturtci aeru l ,, . neputînd suporta o presiune mai mare, ridica clopotul într-o parte ş i se ridica la suprafaţă în băşici. Pentru a dovedi exten s iunea ( p re,c um şi c o mprimare a ) de care aerul ' este susceptibil , am recurs l a următoarea expe­ rienţă. Am lu at un ou de sticl ă cu o mică gaură l a unul din câ petele lui, şi, după ce am scos aerul prin gaură, printr-o sugere puternică, am astupat imediat gaura cu degetul meu şi am vîrît oul în a p ă , şi apoi am îndepărtat d egetul. Aerul, oare ' prin sugere a fost destins şi dil atat di ncolo de dimens i unile lui naturale, tinde acum să s'e contracte iarăşi (aşa încît dacă oul n-ar fi fost scufundat în apă, aerul ar fi pătruns înă untru cu u n sunet şuerător ) , dar acum el trage înăuntru apa în ca nti ­ tăţi suficiente, pentru a - i îngă dui . aerului s ă -şi recapete vechea sferă sau dimensiune. Este deci s i gur că corpur i le m a i rare, ca aerul, îngă duie un grad considerabil de contract are, cum s-a arătat ; pe cînd corpu­ rile t angibile, ca apa, suportă comprimarea cu mult mai greu ş i l a un spaţiu m a i mic. Cît d e mult suportă, a m constatat î n urmă­ torul experiment. Am dispus să se execute un glob gol de pl umb , in stare 'S ă conţină cam două j umătăţi de l itru şi îndeaj uns de gros pentru a s u port a o presiune mai m are. Făcîn d o gaură în e l , a m introdus apă, i a r după ce globul s - a umplut cu apă, am astupat gaura cu p l um b topit, a ş a încît globul s ă devi nă întru totul dens. Apo i , am turtit globul pe două l aturi opuse a l e sale, cu un ciocan gre u, ceea ce a 'contractat apa în mod neces ar într-un spaţiu mai mic, deoarece sfer a este figura cu cea mai mare capacitate. Ş i cînd ciocă nirea n-a mai avut efect, deoarece apa rezista mai dîrz, am folosit o p i atră de moară s a u o presă , pînă cînd a p a nemaisuportînd ap ăsarea, asuda prin p l umbul solid ca o rouă fină. Apoi, am calculat sp aţiul pierdut prin com­ primare, ş i am conchis că aceasta era întinderea comprimării pe care o suferise ( d ar numai cîn d ea este puterni,c constrîns ă ) . Dar corpurile m a i solide, mai uscate, s a u m a i compacte, ca lemnul, pietrele ş i metalele, suportă încă mai puţin compri ­ m area şi ext inderea, care abia sînt perceptibile. C ă ci el'e se l ibe­ rează s a u priil rupere, sau prin deplasare, sau prin sforţăr i ; :um se .(jovedeşt e îri. ' incovoierea lemnului s au ,a metalului , în mişcarea ceasornicelor prin arcuri, l a proiectile, l a ciocăniri ş i l a alte nenumărate mişcări. Ş i toate aceste l ucruri împreună cu măsurile lor trebuie, în cer cet area naturii, să fie explorate ş i 195


consemnate, s a u în certitudinea lor, sau prin preţuiri, sau prin comp araţii, d upă cum este cazul. XLV I . Printre cazurile prerogative, punem în locul al douăzeci şi doilea cazurile cursu l ui, pe C'3fe le numim şi cazu­ rile apei, împrumutînd termenul de l a ceasornicile antici lor, care aveau a p ă în loc de nisip. Aaestea m ăsoară natura prin perioade de timp, dup ă cum cazurile vergelei o măsoară prin porţiuni de spaţiu. Căci orice miş,care sau acţiune naturală este executată în timp ; unele mai repede, altele mai încet, dar toate în perioade determinate, potrivite cu însuşirea d·at ă. Chiar a cele a cţiuni, care par a fi executate în mod brusc şi, cum se zice, cît a i clipi din ochi, a u nevoie de un timp mai mare sau mai mic. Astfel, mai întîi vedem că revoluţiile corpurilor cereşti se îndepl inesc în timpuri fixe, ca şi fluxul şi refluxul mării. Miş carea corpurilor grele spre pămînt şi a corpurilor uşoare spre aer, se face în perioade diferite, în raport ,cu corpurile mişcare şi cu mediul prin care ele se mişcă. Navi garea corăbiilor, miş­ carea animalelor, transmiterea proiect ilelor, se execută tot aşa în răstimp uri măsurabile. I n ce priveşte căldura, vedem b ă i eţi care în timpul iernii îş i spală mîinile în flacără, fără a fi arş i , şi scamatori care, prin mişcări sprintene ş i uniforme, răstoarnă vase pI ine cu vin sau a p ă , fără a vărsa l i chidul. Şi multe a lte atare lucruri . De asemenea comprimările şi extinderile, ca erup­ ţiile corpurilor, sînt executate unele mai încet, a ltele mai repede, după n atura corpului ş i a mişcă'f ii, dar în anumite perioade. P e lîngă aceasta, în exp lozia m a i multor tunuri deodată, care s e aud uneori l a distanţă de treizeci d e mile, sunetul este perceput de acei care sînt aproape de locul unde s-a făcut descărcarea, mai curînd decît de a cei care slnt la o distanţă mai mare. Chiar la văz, unde acţiunea este cea mai rapidă, p are că sînt nece­ sare anumite momente de timp p,e ntru îndeplinire ; cum se dove­ deşte la acele lucruri care, din cauza vitezei mişcării lor, nu pot fi văzute, ca la descărcarea unui glonte din puşcă. Căci glon­ tele zboară m a i repede decît impresia care 's e transmite văzului. Acest fapt, ca şi altele asemănătoar,e , ne-a sugerat o dată o stranie bănuia l ă , anume, dacă aspectul unui cer clar ş i luminat de stele este v ăzut î n c l i p a cînd el există real, i a r n u ceva mai tîrzi u ; ş i d a c ă nu există (în ce priveşte vederea cor­ purilor cereşt i ) un timp real şi un timp aparent, întocmai cum astronomii disting locul real şi locul aparent în cercetarea -

196


p a r a l a xe lor. N i s - a pă rut de necrezut că imaginile s a u razele corpu ri lor cereşti să aj ungă deodată l a vedere, printr-un spaţiu atît de imens ş i să nu aibă loc m a i degrabă înÎ' r -un timp notab i l . Dar această bănu i a l ă (în c e priveşte interv a l u l considerab i l între t i m p u l rea l ş i cel a p a rent ) a dispă rut cu tot u l după aceea, rînd ne-am gîndit Ia p i erderea infinită şi Ia scăderea cantităţii pe care d istanţa o cauzează în percepere a corp u l u i rea l al stelei, faţă de i m a ginea lui văzută ; cînd totod ată am observat Ia ce mare distanţă (cel p uţin 60 de m i l e ) corpuri simple albe sînt văzute d istinct, brusc, a i c i pe pămînt, pe cînd nu e nici o îndoi a l ă că lumina corpuri lor cereşti nu numai că este de o a lbeaţă m a i vie, dar şi întrece 1n putere de radiaţie lumina ori­ cărei fl acări cunoscută nou ă . Tot aşa, imens a viteză a corpu­ ri lor în săşi, care se observă în mi şcarea lor zi lnică (şi care i-a uimit aşa d e mult pe unii oameni serio ş i , încît ei a u prefera t să crea d ă că p ămîntu l se mişcă ) face mai uşor de crezut a cea mişcare de e m i s i une a razelor de la ele ( deşi minunat ă , cum a m spus, în v iteză ) . D ar, ceea ce a avut mai multă greutate în och ii mei, este împrej u r a rea că, dacă ar exista vreun i nterval notabil de t im p între re a l it ate şi văz, a r urma că imaginile ar fi deseori i nterceptate ş i confu ze prin norii care întîmplător se ridică ş i prin a lte tulbu r ă r i în mediu 1 . Dar atît despre măsură­ riIe simple de timp. Trebuie însă să căutăm nu numa i măsura simplă a m işcă ­ r i lor şi a acţi uni lor, c i înc.ă mult m a i mu lt măsura lor comp ara­ tivă ; căci aceasta este de un mare folos ş i de o a p l icare gene­ r a l ă . Astfel , fl acăra unei puşti se ve-de m a i înainte de a se auzi zgomot ul ei, de.ş i glonţul trebuie să izbească aerul în ai nte de f l ac ăra dinapoia lui ; ş i aceasta d atorită mişcări i luminii, care este m a i r a p i d ă decît acee a a sunetu l u i . Const atăm de asemenea că imaginile vizibile sînt p rimite de văz m a i repede decît dispar ; astfel, coardele u nei viori , cînd sînt atinse de deget, a p a r dubl ate sau tri p l ate, pentru că nou a imagine este primită în ainte ca cea veche s ă ,dispară. Din aoelaşi mot iv, şi inelele învîrfit,e apar ca globuri, i a r o torţă mişcată repede noaptea p are să aibă o coa d ă . Asupra acestei i nega l ităţi a mişcărilor în ce priveşte I B acon a ajuns în cele di n urmă la convi n gere a că l u m i na care con s t ii d i ntr-o e m i s iune a c o r p u lu i l um i nos, cum v a confio11 a m a i tîrziu N ewton, se transmite i n s t a n t a ne u : al tminteri e a a r t rebu i , din cmm1 distanţe' or, s ii pi ardă din masă şi să fie împiedicată de obs t a r ol e l e a tmos f e r i r e . . . Nota trad .

197


viteza, Galileu a formulat teoria sa despre fluxul şi refluxul mării, presupunînd că pămîntul se învîrteşte mai iute decît apa; de aceea, apa, mai întîi îngrămădindu-se, se înalţă şi apoi cade, cum vedem într-un vas cu apă mişcat repede. Dar el a închipuit aceasta pe baza presupunerii, care nu poate fi admisă, anume, că pămîntul se miş,că; şi de as'emenea fără a fi bine informat asupra mişcării orare a fluxului şi a refluxului. , Un exemplu în chestiunea de care ne ocupăm, anume, în ce priveşte măsurile comparative ale mişcărilor, şi nu numai ale lucrului însuşi, ci şi a folosului său considerabil (despre care am vorbit ceva mai înainte) reiese strălucit în cazul minelor subterane umplute cu praf de puşcă; prin ele mari mase de pămînt de clădiri şi de altele la fel sînt răsturnate şi aruncate în aer de o cantitate foarte mică de praf. Cauza aoestui fenomen este fără îndoială aceasta: mişcarea de expansiune a prafului care proiectează este mai repede de multe ori decît mişcarea gravităţii care ar putea rezista. De aceea, prima mişcare este îndeplinită înainte ca mişcarea contrarie să înceapă şi, astfel, la început rezistenţa se reduce la nimic. De aici se întîmplă de asemenea că la orice proiectile nu atît lovitura cea tare, cît acea ascuţită şi repede produce proiectarea cea mai puternică. Nici n-ar fi cu putinţă ca o cantitate atît de mică, de spirit animal la animale, mai ales la aşa de mari creaturi ca balena sau ca elefantul, să mlădieze şi să conducă o atît de imensă masă de corp, dacă n-ar fi iuţeala mişcării spiritului şi inerţia masei corporale în exercitarea rezistenţei ei. T n sfîrşit, printre cele mai însemnate întemeieri, intră aici şi experiment,ele din magia naturală, despre care vom vorbi îndată; experimente în care o mică masă de materie copleşeşte şi dislocă o masă mult mai mare ; este vorba, adică, de o răsturnare a mişcărilor, datorită repezidunii uneia, înainte ca cealaltă să fi început. In sfîrşit , trebuie să observăm în fiecare acţiune naturală deosebirea dintre "mai devreme" şi "mai tîrziu". Astfel, la înfuzia de revent, puterea purgativă este extrasă mai întîi, puterea astringentă, după aceea. Şi ceva asemănător se constată înmuind violete în oţet, unde mirosul duI.ce şi delicat al florii este extras mai întîi, şi apoi part.ea pămîntoasă a florii strică mirosul. De aceea, dacă violetele sînt înmuiate în oţet o zi în� treagă, parfumul extras este mult mai slab decît dacă le ţinem înăuntru un sfert de oră, şi apoi le scoatem. Şi (fiindcă spiritul

198


mirositor în viol,ete este redus), dacă introduoem violete pr oas ­ pete la fiecare sfert de oră de şase ori, infuzia est,e pînă la urmă aşa de îmbogăţită, încît, deşi noile violet.e n-au rămas În oţet mai mult decît o oră şi jumătate în totu!, totuşi persistă În �le un parfum foarie plăcut un an înt re g, tot atît de tare c a şi violeta insăşi. Totuşi trebuie obesrvat că parfumu! îşi concen­ trează întrea ga tărie de abia după o lună de la infuziune. De asemenea, la distilarea ierburi lor aromate strivite în s pirt de vin, mai întîi se ridică o masă apoasă şi inutilă, apoi o apă care conţine mai mult spirt de vin, şi la urmă, o apă Cdre c onţine mai multă aromă. Astfel, în distilaţi i descoperim o mulţime de fapte de a oest fel vre ' dnice de notat. Dar 11(' putem o pri la aceste exemple.

XLVII. - Printre cazurile prerogative, pu n e m în l ocu l al douăzeci şi tr,eilea, cazurile cantităţiL, pe care ( împrumutînd un termen din medicină) le numim dozele naturii. Acestea măsoar ă p ut erile după cantitatea corpurilor în care ele se găsesc şi arat ă cît de mult modul puterii atîrnă de cantitatea corpului . Şi, mai intii, sînt anu m ite put e ri care se găsesc numa i într-o cantitate cosmică; adi că în1r-o astfel de cantit a te care se potriveşte cu a lcă tuirea şi cu activitatea universului . P ămîn t ul , bunăoar ă , s tă ; părţile sale însă cad. Apele în mări se mişcă în flux şi în reflu x; în rîuri, numai cînd pătrunde în ele marea. In al doilea rînd, aproape toate puterile particular e acţionează după cum cantitatea corpului este mai mare sau mai mică. Mari cantităţi de apă nu se strică uşor; cele mici, repede. Mustul şi llerea fermentează şi de vin bune de băut mult mai iute în sticle d e c ît în butoaie. Dacă se înmo a ie o iarbă într-o mare cantitate de lichid, are l oc mai de grabă inf1uzie decît impregna re; dacă intr - una mică , mai de grabă imp re gn a re decît inf u zie . Astfel, în efectul ei asupra cor pu l ui omenesc, o baie est,e un lucru; un duş uşor, un altul. Şi p i căturile mici din aer nu cad niciodată, ci se î mpr ă şt ie şi sînt încorporate cu el. Suflînd asupra pietrelor pre­ ţioase, putem vedea o umezeală uşoară care se dizolvă înt r - o clip ă ca un nor ris ipit de vînt. Iar o bucată de ma g net nu atra ge fierul tot atît ca un magnet înt,reg . De altă parte , sînt p uteri în care micimea de cantitate are mai mult efect; astfel, în găur i re, un vîrf ascuţit g ă ureş te mai iute decît unu1 tociţ; un diamant ascuţit taie stida, şi altele asemenea.

199


Dar nu trebuie să rămînem aici în nedefinit, 'ci să oercetăm dinke cantitatea unui corp şi modul puterii sale. Căci am fi . înclinaţi să credem că proporţiile uneia corespund pro­ porţiilor celeilalte; aşa încit, dacă un glonte de o uncie greutate cade la pămînt într-un timp dat, un glonte , de două uncii ar

proporţia

trebui să cadă de două ori mai iute; ceea ce nu este cazul. Dar proporţiile nu sînt aceleaşi în toate felurile de putere, ci foarte diferite. De aceea, aceste măsuri trebuie să fie scoase din obser­ varea lucrurilor înşile, nu din probabilităţi sau din conj ecturi. In sfîrşit, în orice oercetare a naturii, t'rebuie să stabilim cantitatea corpului doza, oarecum - cerută pentru a pro­ du oe un efect; şi să ocolim şi prea pu ţ inul şi prea multul. -

XLVIII. - Printre cazuri le prerogative, p u ne m în locul al douăzeci şi patrulea cazurile fuptei, pe care obişnuim să le numim şi cazuri de predominare. Acestea arată p'redominarea şi subjugarea puterilor unele faţă de altele; anume, care este mai tare şi prevalează, care este mai slabă şi oedează. Căci mişcările şi sforţările corpurilor sînt compuse, descompuse şi complicate. nu mai puţin decît corpurile înseşi. Prin urmare, vom înfăţişa mai întîi felurile principale de mişcări sau de puteri active, pentru ca astfel să le putem eompara mai precis. în ce priveşte tăria lor şi prin aceasta să semnalăm şi

desemnăm mai clar cazurile de luptă şi de predominare. Prima mişcare este mişcarea de rezistenţă 1 a materiei. care este inerentă în fiecare porţiune din ea şi din cauza căreia nu se Iasă distrusă; aşa încit nici un foc, nici o greutate sau presiune, nici o violenţă, nici o vîrstă, nici o lungime de timp nu poate reduce vreo porţiune de materie, fie ea cît de mică, la Dimic; ci ea va fi întotdeauna ceva şi va ocupa un oarecare spaţiu; şi, oridt ar fi de constrînsă, se va elibera singură, schimbîndu-şi sau forma sau locul; sau, dacă aceasta nu este posibil, va rămîne aşa cum este; şi nu va ajunge niciodată si; nu fie nimic, sau să nu fie nicăieri. P.e această mişcare 5oco­ lasticii (care aproape totdeauna numes,c şi definesc lucrurile mai degrabă prin efectele şi prin incapacităţile lor decit prin 1

200

In text "motus anJitypiae", termen luat de la i\ristotel.

-

Nota trad,


cauze i nte rne ) o desemnea ză prin propoziţia: "două corpur i nu po t fi într-un loc"; şi ei denumesc mişca r e a aceasta impe­ netrabilitatea dimensiunilor. Despre ace a stă m işcare, nu e neoesar să dăm e xe mple , fiind inere n tă oricăru i co rp . A doua mişcare este cee.a ce numim mişca r ea de conexiune, pr in care cor purile nu suferă să fie separate în vreo parte de c ont actul cu alt corp, aşa încît ele se bucură de o mut u ală legătură şi contact. Pe această mişca re scolasticii o n u m esc � "nu există vid". A st fe l, cînd apa se ridică prin sugere sau prin pompare, carnea prin ventuze, sau cînd apa stă pe loc sau nu curge în ulcioare găurite, pînă oe gura ulciorului nu este des ­ chisă ca să las'e înăuntru aerul şi În nenumărate alte cazuri. A treia mişca re este ce·ca ce numim mişcarea libertăţi� prin care co rpurile se str ă du iesc să scape de op resiune sau de ( ) tensiu ne nefirească şi să se r est a bil eas că în dimensiuni\.e potrivite naturii lor. Despre a oeastă mişcare avem de asemenea nenum ărate exemple; astfel. pentru a v or b i mai înt îi despre s căpa re a d e p re s iu ne , avem mişcarea apei în îno t, a a er ului în z bor, a apei în v îs lire, a aer u lui în ondulaţiile vîntului , a unui arc la oe asornice. Avem de asemenea un frumos caz în pu ş ti le cu plesnitur i, un joc al copiilor, cînd ei scobesc o creangă de emin sau de un lucru asemănător şi îl umplu la ambele c.ap e te cu o bucată de napi sau de altoeva la fel, şi apoi ClI o ver gea împing pe unul din dopuri, oricare ar fi umplutu r a, către celă­ lalt, şi astfel celălalt dop se descarcă cu zgomot, înainte ca el să fie atins de primul dop sau de vergea. In oe p riveş te elibe­ rarea de tensiune, ac,eastă mi şca re se v ădeş te la a erul rămas în sticlele ovale , după sugere, la c oar de, la piele , şi la pînză, care dau îndărăt după Întindere, numai dacă întinderea n-a durat prea mult etc. Scolasticii desemnează această mişcare sub­ n umele de mişcarea din [arma elementlllui; un nume des tul de nepotriv it, fiindcă această mişcare nu apa r ţine numai focului,. aerului şi ap e i, ci oridrui fIE'! de substanţă solidă, ca lemn, fier, plumb, cîrpă, per game nt etc. Fiecare corp are prop r ia sa dimensiun e, din care nu poate fi uşor zmuls spre o întind e re mai mare . Deoareoe această mişca re a libertăţii este dintre toate cea mai ev identă şi este de o aplicare in finită, este un l ucru În­ ţelept să o deosebim bine şi în mod clar. Căci unii confundă ne glije nt aoeastă mişcare cu oele două mişcări ale re z iste nţei şi conexiunii; adică, mişcarea s căpă r ii din presiune cu miş­ ca rea rezistenţei, a scăpării din tensiune cu miş c area con exiunii ;

201


'intocmai ca şi cum corpurile comprimate se supun s a u se întind numai ca să nu poată rezulta o în tre pătrundere a lor sau ca şi cum corpurile întinse numai de aceea dau în apoi şi se st rîng, pentru ca să nu rezulte un vid. Dim potrivă, dacă aerul com ­ primat vrea să se -contrade la densitatea apei, sau lemnul la ,densitatea piet rei , nu este necesară aici întrepăt run de rea dimen­ siunilor, şi de aceea comprimarea aoestor corpuri ar pu te a să iie mai mare decît o su feră de de fapt In acelaşi t im p, dacă apa ar vrea să se întindă pînă la raritatea aerului, sau piatra pînă la raritatea lemnului, nu este nevoie să e xiste un vid; şi ·{Ie aceea întinderea aoestor corpuri ar putea să fie mai mare ·decît o suferă ele de fapt . A stfel, materia nu ajunge la între­ p,ăt ru n derea dimensiunilor sau la vid, decît în limite . le extr�me ale condensării şi ale rarifkării; pe cînd mişcarea de care vorbim se opreşte mult dincolo de aceste limite şi nu exprimă nimic altceva decît dorinţa pe care o au cor purile de a se menţine în den sit ăţile lor, (sau, cum pref,eră scolast kii ) în formele lor, şi de a se abate de la ele în mod brusc, numai dacă sînt modificate pri n mijloace blînde şi prin acord. Dar este mult mai necesar (pen tru că multe atîrnă de a easta ) ca -oamenii să fie conv i n şi că mişcarea violentă, pe care noi o numim mecanică, dar pe care Democrit, care în tratarea m iş­ că ri l or primare trebuie să fie aşezat chiar sub filozofii de-a două mînă, o numeşte mişcare a loviturii, nu este alkeva decît această mişca re a libert ăţii, adi,că o mişcar,e de la comp rima re la relaxa re. Căci la orice simplă lovitură, sau la zborul prin aer. nu se înt împl ă nici o mişcare sau schimbare de loc înainte ca pă rţ i l e corpul ui să nu fi fost influenţate nefires,c şi să nu fi fost c omprimate de corpul izbitor. Atunci, în ad ev ăr , după ce părţile îşi t r a nsmit loviturile unele' altora, se mişcă şi întregul, şi nu numai se m iş că înainte, dar se şi în vîrteşte, pent ru ca, pe această cale, părţile să se libereze sau să distribuie presiunea mai egal. Atît despre aoeastă mişcare. .

'

-

o

A patra mişcare est.e aceea căreia i-am dat numele de mişcare a materiei, care este oa recum contrarie mişcării de l ibertate. Căci în mişcarea de libertate corpuri l e urăsc, resping, şi evită un nou spaţiu, o nouă sferă, o nouă extindere sau contractare (car� sînt toate nume pentru acelaşi l ucru ) şi se străduiesc din toată puterea lor să dea îndărăt şi să-şi reca­ pete vechea densitate. Dim p otri vă , în această mişcare a mate riei, corpu ril e doresc o nouă sferă sau dim en s i une, şi aspiră la ­

202


aoeasta liber şi repede, iar uneori, ca În cazul prafului de puşcă, cu cea mai puternică sforţare. Dar mijloacele cele mai puternice şi frecvente, nu însă singurele, ale acestei mişcări sînt căldura şi frigul. Bunăoară, dacă aerul este dilatat prin extensiune (anume prin sugerea sticlelor ovale), el tinde s ă revină la v,e,chea poziţie. Dar dad recurgem la căldură, dim� potrivă, el năzuieşte să se extindă, doreşte un spaţiu nou, şi trece în el reped e, ca într-o nouă formă (cum vorbesc scolas­ ticii). Iar după o anumită extindere, el nu ţine să se reîn­ toarcă la vechea poziţie, dacă nu este adus la aceasta de către frig, ceea ce nu este o r'eîntoar cere, ci o nouă schimbare de formă. In acelaşi mod apa, dacă e comprimată prin apă'sare, rezistă şi doreşte să devină aşa cum era, adi,că, mai întinsă. Dar, dacă intervine un frig intens şi continuu, ea se schimbă {le la sine şi nesilit în densitatea gheţei 1 ; şi, dacă frigul con­ tinuă un timp îndelungat, fără să fie întrerupt de căldură, ca în p eşteri şi în caverne de o oarecare adîncime, ea se transformă în cristal sau într-o materie as,emănătoare, şi niciodată nu-şi ,

re capă tă forma.

A cincea mişcare este mişca rea continuităţii, prin care Însă nu în ţ e legem continuitatea simplă şi primară cu un alt corp (dci a cea s t a este mişcarea conexiunii), ci propri a conti­ lluitate într - u n corp dat. Căci este foarte sigur că toate corp u ri le se tem de dis'continuitate; unel'e mai mult, altel e mai puţin, dar toate în o anumită măsură. C ăci, precum În corpurile tari, ca oţel sau sticlă, rezistenţa la discontinuitate este extrem de tare, tot aşa chiar în lichide, unde se pare că e'a dispare, sau În ori ce caz este foarte slabă, nu este cu totul absentă, ci există acolo numai Într-un grad infim, cum se trădează din foarte multe e x per i m ente, ca în băşici, În rotunj imea picăturilor, în firele subţiri ale apei curgătoare, în te n acitatea corpurilor lipi· cioase şi în alteJ.e asemenea. Dar mai mult se vădeşte această nă zuinţă la f ragmen tel e mici. C ă ci în mortiere, după ce pulve­ rizarea a atins un anumit gra d lovirea nu mai operează; apa nu pă trunde în mici crăpături; chiar aerul însuşi, cu toată fi neţea lui, nu tlf,ece îndată prin porii vaselor ceva mai mari, ci numai după o lungă stăruinţă. '

'

.

I Bacon nu ştia ca gheaţa este Illai puţin dell';11 decît apD. şi hllldul lacurilor rămîne neîngheţat. - Nota trad.

('[1

de Deee.,

2():J


A şasea mişc , are este aceea pe- care o numim mişcare pentru

cîştig, sau mişcare din lipsă. Este aceea prin care corpurile,

cînd sînt aşezate printre corpuri cu totul eterogene şi oarecum ostile, dacă găsesc prilej de a sc.ăpa din acestea şi de a se uni cu altele mai înrudite (deşi acestea altele nu sînt în acord strîns cu ele), se unesc totuşi 'cu ultimele şi oarecum le preferă ca mai bune, şi par să privească această legătură în lumina unui cîştig (de unde termenul), ea şi cum ele ar avea nevoie' de astfel de corpuri. Bunăoară, aurului sau oricărui alt metal în foaie nu-i place aerul înconjurător, de aceea dacă ele ating vreun corp tangibil şi mai gros (ca degetul, hîrtia sau oricare altul), se lipesc imediat de el şi nu se despart uşor de el. Şi hîrtia, cirpa şi altele asemenea nu se împacă bine cU aerul cari:' este încuibat în perii lor. De aceea, ele sînt bucuroase să se Îmbibe cu apă sau cu alte umezeli şi să elimine aerul. Şi () bucată de zahăr sau un burete, dacă sînt înmuiate în apă sau în vin, pe cînd parţial rămîn afară deasupra apei şi a vinului. trag treptat apa sau vinul în sus. Din acestea scoatem oea mai bună regulă pentru desfacerea şi dizolvarea eorpurilor. Căd dacă lăsăm de o parte apele coro­ zive şi tari , care-şi deschid o ,cale, şi dacă g'ăsim un corp potrivit. mai în armonie şi mai înrudit cU corpul solid dai, decît acelea cu care el este amestecat de nevoie, Îndată corpul solid se des­ chide şi se relaxează, şi îndepărtînd sau eli minîndu-I pe ultimul, îl primeşte pe cel dintîi în sine. Dar a·ceastă mişcare pentru cîştig nu operează şi nu există numai pentru ceea ce este tangibil, ci electricitatea (despre care Gilbert şi alţii după el au născocit atîtea poveşti), nu este decît năzuinţa unui corp, aţîţat prin uşoară frecare, o năzuinţă care nu suportă bine aerul. ci preferă un alt corp, dac.ă acesta se găseşte în apropiere. A şaptea mişcare este ceea ce numim mişcarea 2ngrumădirii mai mari, prin care corpurile sînt purtate către mase înrudite cII ele; corpurile grele dtre corpul pămîntului, cele uşoare către sfe,ra cerească. Scolasticii au desemnat această mişcare prin termenul de mişcare naturală, dintr-o consideraţie superfidală. anume, pentru că nimic vizibil nu producea dinafară o astfel de mişcare (şi de aceea ei presupuneau că ea este înnăscută şi inerentă lucrurilor înseşi) ; sau poat,e pentru că niciodată nu încetează. Şi nu e nid o mirare; căci pămîntul şi c.erul sînt totdeauna prezente, pe cînd cauzele şi originile celor mai multe alte miş.cări sînt uneori absente, uneori prezente. Deoarece'

204


această mişcare nu încetează, ci se face simţită îndată, cînd altele încetează, ei au socotit-o perpetuă şi proprie; toate cele­ lalte sînt venite dinafară. Această miş.care este insă de fapt destul de slabă şi de înceată, fiind una 'care (cu excepţia cor­ purilor de un volum considerabil) ,cedează şi care e infrintă de celelalte mişcări atit timp cît sînt active. Şi, deşi această mişcare a umplut aşa de mult gîndurile oamenilor, încît a umbrit toate celelalte miş.cări, totuşi ei cunosc puţin despre ea, lăsîndu-se . atraşi în multe erori asupra ei. A opta mişcare este mişcarea îngrămădirii mai mici, prin care părţile omogene într-un corp se separă de cele eterogene şi se combină împreună. Chiar corpuri întregi apar şi se menţin prin asemănarea substanţei lor, şi îndată ce se află la o distanţă mai mică, ele se atrag şi vin laolaltă, cum în lapte, după oarecare timp, crema se ridică deasupra, pe dnd in vin drojdia se lasă la fund. Căci aceasta nu este ,cauzată numai de mişcarea greutăţii şi uşurinţei, prin care unele părţi se ridică in sus şi altele se scufundă în j os ; ci mai degrabă de dorinţa părţilor omogene de a nu veni împreună ci de a se uni. Această mişcare se deosebeşte de mişcarea din lipsă în două puncte. Unul este că, în ultima, există impulsul mai puternic al unei însuşiri rele şi contrarii; pe cînd în această mişcare (cu con­ diţia să nu existe nici o piedică sau legătură) , părţile se unesc din afinitate, deşi lipseşte însuşirea străină ,care pune în mişcare procesul. Celălalt punct eonstă în aceea că unirea este aici mai strînsă şi oarecum într-o preferinţă mai mare. In cea dintîi mişcare, numai corpul ostil este ocolit, iar corpuri puţin înru­ dite merg împreună; pe cînd în ultima substanţele merg îm­ preună şi se contopesc oarecum într-un singur corp, pe baza unei înrudiri de sînge. Această miş,care există în toate corpurile compuse, şi s-ar observa repede, dacă n-ar fi legată şi înfrîntă de alte năzuinţe şi nevoi ale corpurilor, care tulbură această unire. Această mişcare est.e împiedicaiă în general în trei feluri: prin inerţia corpurilor, prin frînarea unu i carp dominant şi printr-o mişcar,e externă. In ce priveşte inerţia corpurilor, este sigur că săIăşluieşte în substanţele tangibile o anumită lenevie, mai mult sau mai puţin, şi o teamă de a schimba locul. De aceea, dacă nu sînt impinse, ele rămîn mai degrabă (cum \Sînt) decît să se schimbe în mai bine. Inerţia este îndepărtată prin ajutorul a trei lucruri: sau prin căldură, sau prin puterea supe-

205


rioară a unui corp înrudit, sau pri ntr-o mişcare vie şi puterni'că. Iar în ce priveşte primul fel, adkă aj utorul căldurii, căldura a fost definită aceea care separă eterogenul şi adună omogenul; o definiţie a peripateticilor, pe drept cuvînt luată în rîs de Gil­ bert, care zice că e acelaşi lucru ea şi cum am defini omul ca acela care seamănă grîu şi plantează viţa de vie, deoarece aceasta este o definiţie numai prin efecte, dar şi acelea parti­ culare. Insă acea definiţie are o greşeală şi mai mare, deoarece acele efecte (aşa cum sînt) iau naştere nu dintr-o proprietate particulară a căldurii, ci numai acddental (căci frigul face ace­ laşi lucru, cum vom arăta după aceea). Fi ind cauzată de dorinţa părţilor omogene de a se uni , că ldura ajută doar să scuture inerţia, care înlănţuise Înainte dorinţa. In ce priveşte aj utorul care rezultă din puterea unui corp înrudit, el se constată stră­ luci t într-un magnet armat, care trezeşte în fier puterea de a deţine fierul, datorită asemănă,rii de substanţă; inerţia fierului fiind biruită de virtutea magnetului. Şi în ce priveşte aj utorul s,cos din mişcare, el s'e vede în săgeţile de lemn avînd şi vîrfu­ rile lor tot din lemn, care pătrund mai adînc în lemn decît dacă ar fi vîrfuite cu oţel, şi tot datorită similarităţii de substanţe, după ce inerţia lemnului a fost spulberată de mişcarea rapidă. Despre aceste două experimente am vorbit de asemenea în aforismul asupra cazurilor clandestine. Acea împiedicare a mişcării de îngrămădire mai mică, ce se face prin frînarea de către un corp dominant, se constată în di soluţia sîngelui şi a urinei prin frig, căci, cît timp aceste corpuri sînt pline de spiritul adiv, care, ca domnitorul între­ gului, ordonă şi ţine laolaltă diferitele părţi ale or i cărui so i, atît timp părţile omogene nu se împreună, din pricina frînări i; dar, îndată ce spiritul s-a evaporat sau a fost înăbuşit de frig, atunci părţile, fiind liberaie de frîu, se împreună, în acord cu dorinţa lor naturală. De aceea se întîmplă -că toate corpurile care deţin un spirit pătrunzător (ca săruri le şi altele la fel) rămîn cum sînt şi nu sînt dizolvate, datorită frînării permanente şi durab i le de către un spiri t dominant şi poruncitor. Acea împiedicare a mişcă,rii de îngrămăd ire mai mkă, ce este cauzată de mişcarea externă, este cea mai vizibi lă în agi­ tarea corpurilor pentru a preveni putrefacţia. Căci orice putre­ facţie atîrnă de îngrămădirea părţilor omogene, de unde rezultă in mod treptat ,coruperea vechii forme (cum o numesc ei) şi apariţia uneia nouă. Căci putrefacţia, care netezeşte calea pentru

206


apariţia unei forme noi, este preoedată de disoluţia celei vechr,. care este însăşi o împreunare de părţi omogene. In adevăr. dacă aceea nu e împiedicată, se produce o simplă disoluţie; dar, dacă întîlneşte obstacole variate, urmează puirefacţi i, care sînt începuturile unei noi apariţii. Dar, dacă (cum este cazul pre­ zent) se întreţine o agitaţie continuă prin mişcare externă, atunci, în adevăr, mişcarea de împreunare (care este delicată şi sensibilă şi cere linişte de la lucrurile dinafară) este tul­ burată şi încetează, cum vedem că se întîmplă în nenumărate cazuri. De aceea, agitarea zilnică sau curgerea apei împiedecă putrefacţia, vînturile împiedecă epidemiile în aer, cerealele' vînturate şi uscate în grînare rămîn curate, pe scurt, . toate lucrurile care sînt clătinate extern putrezesc mai încet intern. In sfîrşit, nu trebuie să trecem cu vederea acea împreunare a părţilor oorpurilor care este cauza principală a întăririi ş i' uscării. Căci, cînd spiritul sau umezeala transformată în spirit s-a strecurat dintr-un corp poros, ca I,emn, os, pergament şi' altele asemenea, atunci părţile mai grosolane sînt atrase şi impreunate cu putere mai mare, de unde urmează întărirea sau uscarea. Credem că acestea se datoresc nu atît mişcării de conexiune, pentru a preveni golul, cît acestei mişcări a afinităţii şi a unirii. In ce priveşte împreunarea corpurilor de la distanţă, ea este rară şi neobişnuită, şi totuşi există în mai multe cazuri decît s-a observat. Avem ca manifestări ale ei, cînd o băşică dizolvă pe o alta, cînd medkamentul atrage umorile prin simi· laritate de substanţă, cînd coarda unei viori face alte coarde să vibreze la unison, şi altele asemenea. Credem că această miş­ care prevalează şi în spiritele animalelor, deşi este aici cu totul necunoscută. In orioe caz, se arată în mod vădi t în magnet şi în fierul magnetizat. Şi fiindcă vorbim despre miş.cările magnetului, trebuie să le distingem bine. Există patru puteri sau operaţi i în magnet, care f!U trebuie să fie confundate, ci sepa­ ratie, deşi mirarea şi admiraţia oamenilor le-au confundat. Intîia este atra,cţia unui magnet de către un magnet sau a fierului de către magnet, sau a fierului magnetizat de către fier. A doua este polaritatea lui spre nord şi sud, şi în acelaşi timp devierea lui. A treia, puterea lui de pătrundere prin abur, prin sticlă, prin piatră, prin orice lucru. A patra este transmiterea puterii lui de la piatră la fier, şi de la fier la fier, fără transmitere de sub­ stanţă. Aici însă vorbim numai despre întîia din aceste puteri,

207


:adică de puterea ei atractivă. De asemenea este importantă mişcarea de atmcţie dintre mercu r şi aur ; de aceea aurul atrage mercurul, chiar introdus în alifii; iar oamenii care lucrează printre vapori de mercur ţin de obicei o bucată de aur în gură, pentru a aduna exalări le care altfel ar pătrunde în cra­ niile şi în oasel e l or ; de aceea bucata de aur devine imediat albă. Atît despre mişcarea de îngrămădire mai mică. A doua mişcare este cea magnetică, o mişcare ce, deşi este de acelaşi fel cu mişcarea de îngrămădire mai mică, totuşi, fiindcă ea operează la mari di stanţe şi asupra maselor mari, merită o cercetare separată, îndeosebi dacă începe nu cu contact, ca oele mai multe, nici nu duce la contact, cum fac toate miş­ cările de îngrămădire, ci numai ridică corpurile sau face să se umfl,e, şi nimic mai mult. Căci, dacă luna ridică apele sau face lucrurile umede să se umfle şi să se înalţe, dacă cerul înstelat atrage planetele spre apogeul lor, dacă soarele ţine pe Venus şi pe Mercur, aşa încît ele să se îndepărteze de corpul lui numai la o anumită distanţă, aceste mişcări nu par a cădea pro p r iu-z is nici sub îngrămădirea mai mare, nici sub cea mai mică, ci sînt un soi de îngrămădire oarecum intermediară şi imperfectă, şi de aceea tr ebuie să con s t i t ui e o spede proprie. A zecea mişc a re este aceea a f ugei, o mi�care exact opusă aceleia de în g-rămădire mai mică, o mişcar e prin care corpurile, din antipatie, fug de corpuri duşmane şi le pun pe fugă, se separă de ele sau refuză să se unească cu ele. Căci, deşi în tlllel,e cazuri această mişcare poate părea a fi un acddent sau {) consecinţă a mişcării de îngrămădire mai mică, pentru că părţile omogene nu pot să se îm pr e u neze fără să nu elimine şi să alunge eteroge n u l totuşi ea este o mişcare ce trebuie să fie dasată ca di stinctă, în ea însăşi, pentru că în multe caz1,lri năzuinţa fugei se arată mai însemnată decît năzuinţa unirii. Această mişcare este îndeosebi vizibilă în e xcr eţiuni 1 e ani­ malelor, şi nu mai puţin în obiede respingătoare pentru unele simţuri, în special pen tr u miros şi pentru gust. Căci un miros urît, este respins de simţul mirosului într-atît, încît pricinuieşte prin concordanţă în gura stomacului o mişcare de expulzare; un gust amar şi dezgustător este respins de cerul gurii sau de gîtlej într-atît, încît p'ricinuieşte prin concordanţă o scuturătură a capului şi un fior. Dar această mişcare se întîmplă şi în alte locuri. Ea este observată în domenii cu opoziţii, ca în re giun ea mijlocie a aer u l ui unde frigul pare a fi efectul respingerii însu,

,

208


'Şirii frigului de la hotarele corpurilor cereşti. De asemenea, maril e călduri şi aprinderi, care se întîlnesc în locuri subterane, par a fi respingeri ale însuşirii caldului din părţile inferioare ale pămîntului. Căci caldul şi frigul, în mici cantităţi, se înă­ buşe unul pe altul; dar dacă sînt în mase mari, ca şi cum ar fi în armate regul ate, atunci, în urma conflictului, ele se dislocă -şi s-e resping pe rînd unul pe altul. De asemenea se zke că 'scorţişoara şi alte parfumuri îşi păstr'ează mirosu l mai îndelung dacă sînt aşezate aproape de latrine şi de l ocuri cu miros urît, pentru că ele refuză să iasă şi să se amestece cu lucruri putu­ TOaSt. Este sigur că mercurul, care a ltminteri s-ar reuni înt.r-o masă întreagă, este împiedecat de la aceasta prin scuipat, grăsime de corp, terebentină şi altele asemenea, datorită deza­ cordul ui lui cu astfel de corpuri, de la care, cînd este înconjurat, se trage înapoi. De acea dorinţa lui de a fugi de aceste corpuri interpuse este mai puternică decît dorinţa l ui de a se uni cu părţile ·care i se aseamănă. Aceasta se cheamă mortificarea mercurul ui. De asemenea raptul că uleiul nu se amestecă cu apa, nu este cauzat numai de diferenţa de greutate, ci şi de dezacordul acestor fluide, cum se poate vedea din faptul că spirtul de vin, deşi mai u�()r decît uleiul, totuşi se amestecă destul de bine cu apa. Dar, din toate, cea mai importantă mişcare a fugei există în salpetru şi în astfel de corpuri groso1ane care urăsc flacăra, ca în praful de puşcă, în mercur şi chiar în aur. rnsii fuga fierului de la -c2lălalt pol al magnetulul, .cum a observat bine Gilbert, nu este o fugă strict vorbind, CI llll consens şi o întîlnire cu o poziţie mai potrivită. Mişcarea a unsprezecea este aceea a asimilării sau a mul­ tiplicării sale, sau chiar a producerii simple, Prin aceasta înţe­ legem nu producerea corpurilor integrale, ca plante sau animale, ci a corpurilor asemănătoare, Adică, prin această mişcare {�orpuril e le transformă pe altele care le sînt înrudite, sau în orice caz bine dispuse faţă de ele şi p-regătite, în propria lor substanţă şi natură. Astfel, deasupra vaporiIor de ulei, flacăra se mul tiplică şi produce o flacără nouă; deasupra apei şi substanţelQr apoase, aeru l se mul tiplică şi produce un aer nou; deasupra părţilor mai fine ale substanţei apoase precum şi 1lleioase, spiritu l, animal şi vegetal, se multiplică şi produce un spirit nou; părţile solide ale plante lor şi ale animalelor, ca frunza, floarea, carnea, osul şi altele asemenea asimilează din sucurile hranei l or anumite părţi şi dau naştere la substanţa 14 Noul Ors.nulOll

209


care li se adaugă mereu. Căci nu ajută la nimic să delirăm cu Parace - ls, care (orbit de distilaţiile sale) susţine că nutri rea este cauzată numai prin separarle, şi că in piine şi in carne se ascund ochi, nas, creier, ficat, iar in sucurile pămîntului, rădă­ cină, frunză şi floare. Paracels afirmă că, după cum artistul s·coate din masa brută. a pietrei sau a lemnului, prin separarea şi înlăturarea a ceea ce este de prisos, o frunză, o floare, un ochi, un nas, o mînă, un picior şi altele asemenea, tot aşa archaeus 1, artistul intern, scoate din hrană, prin separare şi eliminare, diferitele membre şi părţi ale corpului nostru. Dar trecînd cu vederea astfel de fleacuri, este foarte sigur că dife­ ritele părţi organice de acelaşi fel din vegetale şi din animale mai întîi atrag printr-o anumită alegere sucurile hranei lor, care le sînt asemănătoare sau nu prea mult deosebite, şi apoi le a similează şi le transformă în propria lor natură. Nid această asimilare sau simplă producere nu are loc numai în corpurile însufleţite, ci şi cele neînsufleţite participă la acest proces, cum s-a arătat la flacără şi la aer. Pe !tngă ae c asta, spiritul nevital. care se găseşte în fiecare substanţă insufIeţită palpabilă 2, este' in mod constant la lucru pentru ca să îndrumeze părţile mai grosolane şi să le transforme în spirit, care după aceea sînt îndepărtate, de unde urmează micşorare de greutate şi uscare,. cum am afirmat în altă parte. Nu trebuie să deosebim de asimilare acea creştere care este de obicei distinsă de alimen­ tare; <1stfel, lutul între pietre se întăreşte şi devine ca piatra sau solzii din jurul dinţilor se transformă într-o substanţă tot atît de tare ca şi dinţii înşişi, şi aşa mai departe. Căci sîntem de părere că in toate corpurile rezidă năzuinţa de a le asimila pe altele, ca şi de a se uni cu substanţe de acelaşi fel; dar această putere este împiedicată, cum es�.? şi cealaltă, de�i nu prin aeeleaşi mijloace. Aceste mijloace insă, precum şi înlă­ turarea lor, ar trebui să fie cercetate cu toată sirguinţa, pentru că ele se raportează la întinerire. In sfîrşit, pare vrednic de observaţie că, în cele nouă mişcări despre care am vorbit,. J De la grecescul &pX()(\OC;; principiul v.ital :>au anima Illundi, care· dirijează şi menţine cre şterea şi continuarea fiinţelor vii; termell uzitat CII deoseb ire de Paracels. Nota irad. 2 Bacon a d m i t e în orice fi in ţă \'ie douii feluri de spirile, unul vi tal şi a l tu l ne\'itill sau "Jllor(ual". C;lrc se :Ifl<\ în (oale părţile care pol fi despărţite­ =

-

"

de organism.

210

-

Nota trad. .

"


corpurile parcă doresc numai protejarea aceasta a zecea, propagarea ei 1.

naturii

lor,

dar

în

A douăsprezecea mişcare este aceea a excitării, o mişcare ce pare să aparţină genului asimilării şi căreia uneori îi dăm şi <loel nume. Căci este o mişcare difuză , comunicativă, tranzi­ tivă şi multiplicativă , cum este şi cealaltă care concordă adesea în efect, deşi se deosebesc în modul efectuării şi în obiect. Căci mişcarea de asimilare procedează printr-un fel de poruncă şi forţă; ea ordonă şi constrînge ca unul să se asimileze şi să se transforme în altul. Pe cînd mişcarea excitării procedează, ca să vorbim aşa, cu artă, şi prin asimilare, şi pe furiş, numai invitînd şi dispunînd corpul excitat spre natura celui care excită. Tot aşa, mişcarea asimilă rii înmulţeşte şi transf ormă corpuri şi substanţe; astfel produce mai multă flacără , mai mult aer, mai mult spirit, mai multă carne. Dar în mişcarea excitării, puterile sînt numai sporite şi strămutate ; se produce mai multă căldură, mai multă putere magnetică , mai multă putreziciune. Această mişcare este cu deosebire vizibilă în căldură şi în frig. Căci căldura nu se c1ifuzează ea însăşi, încălzind un corp prin lransmiterea căldurii originare, ci numai prin excitarea pă rţilor corpului 1<1 acea mişcar,e care este forma căldurii, despre care <lm vorbit în prima recoltă cu privire la natura căldurii. In consecinţă , căldura este provocată mult mai încet şi mult mai anevoi'e în piatră sau în metal decît în aer, datorită nepotrivi'fii şi nerep,eziciunii acelor corpuri de, a primi mişcarea; aşa că este probabil că în măruntaiele pămîntului există materiale care refuză cu totul de a se încălzi, pentru că , din cauza condensării lor mai mari, le lipseşte acel spirit, cu care această mişcare a excitării începe în general. In acelaşi fel, magnetul atrage fierul numai printr-o nouă dispoziţie a părţilor lui şi printr-o mişcare corespunzătoare, dar nu pierde nimic din propria sa putere. Tot aşa, aluatul, drojdia, laptele covasit şi anumite otrăvuri pro­ voacă prin simplă invitaţie o mişc.are succesivă şi continuă în cocă, în bere, în brînză, sau în corpul omenesc, nu atît de mult prin forţa excitării, cît prin predispoziţia şi cedarea uşoară a corpului excitat. I An ieşit aici zece mişcări În loc: de unsprezece, liindd eea (lintii miş· care, impenelrabililatea, nu se refern la corpurile parlieulnre, ci la llIateria lor. - Nota trad.

211


A treispr·ezecea mişcare este mişcarea impresiei, care de asemenea este de acelaşi fel cu mişcarea asimilării şi, dintre mişcările difuzive, ,este oea mai fină, Am socotit potrivit însă, a fa�e o specie distinctă din ea, pe motivul unei desosebiri remarcabile între ea şi cele două dintîi. Căci simpla mişcare a asimilării transformă de fapt corpurile înseşi, aşa încît, dacă suprimăm primul motor, este indiferent pentru ceea ce urmează. Căci prima aprindere a flăcării, sau prima transformare în aer nu are nici un efect asupra flăcării sau aerului care urmează după aceea produsă. In acelaşi fel, mişcarea excitării continuă un timp considerabil, după ce primul motor a fost înlăturat; ca într-un cort încălzit, cînd căldura de la început a fost îndepăr­ tată; fierul magnetizat, cînd magnetul a fost înlăturat; în drojdie, cînd aluatul a fost îndepărtat. Dimpotrivă, mişcarea impresiunii, deşi se răspîndeşte şi se transmite, pare a atîrna pentru totdeauna de primul motor, aşa încît, dacă acesta este suprimat sau încetează de a actiona, ea încetează imediat şi se sfîrşeşte; de aceea, efectul trebuie să se producă momentan, sau, în orice caz, într-un interval de timp foarte scurt. Ca urmare, numim mişcările asimilări i şi ale excitării mişcări ale naşterii lui Jupiter, pentru că naşterea rămîne; dar dimpo­ trivă numesc această mişcare mişcarea naşterii lui Saturn, pentru că naşterea este imediat consumată şi absorbită. Ea se vădeşte în trei lucruri: în razele luminii, în ciocnirea sunetelor şi în transmiterea magnetismului. Căci, dacă se înlătură lumina, îndată dispar culorile şi celelalte imagini; dacă s·e înlătură prima ciocnire şi vibrarea corpului care decurge din aceea, sunetul, în curînd după aceea, se stinge, Căci, deşi sunetele sînt ag'itate de cătDe vînturi, ca val urile, cînd trec prin mediul lor, totuşi trebuie să se noteze cu îngrijire că sunetul originar nu durează tot atît cît rezonanţa. Căci, dacă izbim un clopot, sunetul pare că continuă un timp îndelungat, fapt care uşor n� poate faoe să presupunem că tot timpul sunetul oarecum plu­ teşte şi atîrnă în aer, ceea ce este cu totul neadevărat. Căci rezonanta nu este acelaşi lucru, ci o reînnoire a lui; cum se vede în Iini�tirea şi în împiedicarea corpului izbit. Căci, dacă clopotul este ţinut şi oprit strîns, aşa încît să nu se poată mişca, sunetul încetează deodată şi nu se mai aude; la fel în instru· mentele de coarde, rezonanţa încetează imediat dacă după prima lovire coarda este atinsă cu degetul, ca în harfă, sau cu o pană, ca în ţambal. Tot aşa, cînd magnetul este îndepărtat, 212


fierul cade imediat. Luna, dimpotrivă , nu poate fi îndepărta tă de mare, nici pămîntul de corpul căză tor, şi de ac'eea nu putem face nici un experiment în ateste cazuri, dar principiu l este aoelaşi. A pa isprezecea mişrare este mişcarea configuraţiei sau a poziţiei, prin care corpurile par a dori nu un ire sau sepa­ rare, ci poziţie, aşezare şi configuraţie în raport cu altele. Această mişcare este una foarte obscură şi n-a fost bine cer­ cetată. In unele cazuri, În adevă r, pare că este fă ră cauză, deşi nu este în realitate aşa (cum credem). Că ci, dacă s-ar întreba cineva, pentru ce cerurile se Învîrtesc de la este la vest şi n u de l a vest la est; sau pentru ce polii s e îndreaptă mai mult după Urse decît după Orion sali după ori care altă parte a cerului; asemenea întrebă ri par a bsurde, fiindcă ac'este fenomene trebuie mai degrabă să fie primite ca rezultate ale observaţiei, şi numai ca fapte poz itive. Dar, deşi există , fără îndoială, În na tură, anumi te lucruri ultime şi fără cauză, acest eaz nu ne pare a fi unu l din ele, ci acest a este produs, după părerea noastră, de o anumită armonie şi de un acord al un iversului, care n-a fost încă obsE'rvat. Iar dacă admitem mişcarea pămîn­ tului de la vest la est, a celeaşi Întrebări rămîn. Căci şi atunci el se mişcă în jurul polilor. Şi ne-am putea întreba din nou, de ce aceşti poli trebuie să fie aşezaţi acolo unde sînt, nu în ori care altă parte? Tot aşa, înclinaţia, direcţia şi declinaţia magnetismului aparţin acestei mişcări. Intîlnim de asemenea în corpuri, atît n a turale cît şi artifi ciale, cu deosebire în solide, nu în lichide, o anumită aşezare şi poziţie a părţilor, În formă de smocuri şi fibre, care ar trebui să fie cercetate cu gr ijă, fiindcă, pînă la descoperirea lor, aceste corpuri nu pot fi uşor mînuite sa u conduse. Dimpotrivă, acele vîrtejur i În fluide, care - fiind presate Înainte de a se libera - se reazemă unele pe altele, pentru a distribui în mod egal presiunea, aparţi n pro­ priu-zis mişcării libertă ţii. A cinci sprezecea mi şcare este mişcarea trecerii sau miş­ carea prin canaluri, prin care puterile corpuri lor sînt ma i mult sau mai puţin împiedecate sau ajutate de mediurile Jor, după natura corpului, a puterilor acţionÎnde şi de asemenea mediului. Căci unui mediu îi convine lumina, altuia sunetul, altuia căl­ dura şi frigul, altuia puterile magnetice ş.a.m.d. A şaisprezecea mişcare este cea regală (cum o numim) sau mişcarea politică, pri n care părţile predominante şi porun·

213


citoare în orice corp înfrînează, îmblînzesc şi orînduiesc cele­ lalte părţi şi le silesc a se uni, a se despărţi, a st a pe loc, a se mişca şi a se înşira, nu în acord cu propriile lor dorinţe, ci după cum ele ar putea contribui la buna stare a părţii comandante. De aoeea există un fel ,de guvernămînt şi de constituţie exer­ citate de partea ,conducătoare asupra oelor supuse. Această mişcare este în chip evident vizibilă în spiritele animalelor, unde, atît timp cît spiritul este în vigoare, el t,emperează toate mişcările celorlalte părţi. Se întîlneşte şi în alte corpuri într-un grad inferior, cum s-a constatat la sînge şi la urină, care nu se descompun, pînă cînd spiritul, care amestecă şi ţine împreună părţile lor, nu iese sau nu este înăbuşit. Nici această miş'care nu este restrînsă în general la spirite, deşi în cele mai multe corpuri spiritele sînt stăpîne datorită mişcărilor rapide şi pătrunzătoare. Pe dnd în corpurile de o densitate mai mare, care nu sînt umplut,e cu un spirit viu şi iute (aşa cum este în mercur şi în vitriol), părţile mai groase sînt stăpîne; aşa încît, pîr ă cînd acest frîu şi jug nu sînt alungat'e de vreun expe­ dient, ecistă foarte mică nădejde ,de vreo nouă transformare a ac·estor corpuri. Dar să nu creadă nimeni că uităm de ce este vorba, pentru că această serie şi distribuire de mişcări nu tind la nimic altceva decît la o m ai bună descoperire a cazurilor de predominare prin cazurile de luptă, căci noi am menţinut printre aceste mişcări cazurile de predominare. Descriind această mişcare regală, nu tratăm despre predomin area mişcărilor sau a puterilor, ci despre predominarea părţilor în corpuri; această predominare constituie specia particulară a mişcării în chestiune, A şaptespr'ezecea mişcare este mişcarea spontană a rota­ ţiei, prin care corpurile, care se bucmă de mişcare şi sînt aşe­ zat,e în chip favorabil pentru ea, gustă propria lor natură şi ascultă de ele însele nu de un alt corp, şi doresc oarecum propriile lor îmbrăţişări. Căci corpurile sau se mişcă la nesfîrşit, sau rămîn cu totul pe loc, sau tind spre o ţintă unde, conform n aturii lor, ele sau se învîrtesc, sau se odihnesc. Acde care sînt aşezate în chip favorabil, dacă sînt bucuroase de mişcare, se mişcă într-un cerc, adică, cu o mişcare, 'eternă şi infin ită. Acele care sînt aşezate în chip favorabil şi urăsc mişcarea rămîn pe loc. Acele care nu sînt aşezate în chip favorabil se mişcă într-o linie dreaptă (ca drumul cel mai scurt) pentru a se asocia cu corpurile de aceeaşi natură. Dar mişcarea de rotaţie îngăduie noi diferenţe care privesc: prima, centrul în jurul căruia corpu-

214


rile se mişcă ; a doua, polii în j urul cărora ele se mişcă; a treia, drcumferinţa lor sau orbita după distanţa lor de Ia centru ; a patra, iuţeala lor după mai mare a sau mai mica iuţeală a rotaţiei lor; a cincea, direcţia mişcării lor, de la est la vest, sau ·de la vest la est; a şasea, abaterea lor de la un cerc perfect prin spirale mai mult sau m a i puţin distante de la centrul lor; a şaptea, abaterea lor de la un cerc perfect, prin spirale mai mult sau mai puţin depărtate de la polii lor ; a opta, îndepărtarea mai mare sau mai mică a orbitelor una de alta; a noua şi ultima, variaţia de direcţie a pol i l or înşişi, dacă ei sînt mişcă­ tori ; aceast a nu are însă nimic a face cu rotaţia, dacă nu este circu lară. Se socoteşte această mişc are, după o opinie comună ' şi veche, ca mişcarea proprie a corpurilor cereşti; deşi există o controversă gravă în această privinţă printre unii autori atît antici cît şi moderni, care au atribuit pămîntului rotaţie. Dar o 'controversă mai justă ia naştere poate aici (în cazul că nu este o chestiune rezolv ată), anume, dacă această miş care (admiţînd că pă mîntul stă pe loc) este mărginită la ceruri , mai de grabă nu scoboară şi nu se comunică aerului şi apelor. Dimpotrivă , mişcarea de rotaţie a proiectilelor, a suliţelor, a săgeţilor, a gloanţelor de puşcă şi a altor a as,emenea, este socotită o mişcare de libertate. A optsprez·ecea mişcare e ste mişcarea trepidaţiei, care, în felul cum e înţeleasă de astronomi, nu insufl ă încredere 1 . Dar, dacă cercetăm cu exactitate dorinţele corpurilor naturale, în ­ tîlnim această mişcare şi trebuie, s,e pare, să constituie o specie aparte. E stt' o mişcare ce ar putea fi numită c aptivitat,e a per­ petuă ; ea se întîmplă, cînd corpurile, care nu şi-au găsit locul potrivit naturii lor şi totuşi nu se simt cu totul rău, tremură mereu şi se agită neliniştite, fiindcă nid nu sînt mulţumite, nici nu îndrăznesc să înainteze. O astfel de mişcare se gă s eşte în inima şi în pulsul animalelor, şi trebuie să se întîmple în toate corpurile care pendulează între foloase şi neaj unsuri, şi atunci ele se străduiesc să se libereze, dar fiind respinse, înoearcă mereu iarăşi. A nouăsprezece a şi ultima mişcare este una care , deşi abia i se cuvine numele, este totuşi în adevă'f o mişc are, pe care o putem numi mişcarea aşezării sau a aversiunii de a se mişca. 1 As tronomii medievali admiteau o trepidaţie (o vibraţie ) pentru a explica oscil aţi ile de lungime ale anului. - Nota Irad.

a

ste le lor,

215


Prin această mişcare, pămîntul stă pe loc în masa lui, pe cînd părţile sale periferice se mişcă spre centru, nu spre un centru imaginar, cu scopul de a se uni. Prin această dorinţă, toate corpurile de o densitate mai mare resping mişcare a ; în adevăr, dorinţa de a nu se mişca este singura pe care o a u. Cînd pe nenumărate căi ele sînt ademenite şi provocate la mişcare, ele îşi menţin propria n a tură pe cît poL Iar dacă sînt silite s ă se mişte, ele totuşi par totdeauna că lucrează să-şi recapete starea de repaus şi să nu se mai mişte. Pentru această situaţie, ele se arată active, şi tind spre ea cu vioiciune şi cu iuţeală, ca şi cum ar fi grăbite şi neră bdătoare faţă de orice întîrziere. Despre această dorinţă de mişcare ne putem face numai o reprezentare parţială, fiindcă aici, la noi, din cauza subj ugăr ii şi conlucrării corpurilor cereşti, toate substanţele palpabile nu sînt condensate l a extrem, ci sînt chiar amestecate cu ceva spirit . Cu acestea am expus speciile sau elementele sim ple a l e m i ş c ă r i l o r , a l e tendinţelor şi alte puteri l or active care sînt cele mai gen erale în natură. Iar în aceste capitole a fost s,chiţată o mică parte din ştiinţa naturii. Nu tăgăduim însă că s-ar pute a adăuga şi alte specii, iar împărţirile pe care le-am făcu t ar putea fi trasa te mai precis conform adevăratelor linii ale naturii, sau reduse la un număr mai mic. Tot u şi no i nu înţelegem aici acele împărţiri abstracte care afirmă de pi l d ă că corpurile dores c s a u conservarea, sau sporirea, sau propagarea, sau gu s ­ t a r e a naturii lor; sau, cum se spune, că mişcările lu crurilor tin d l a conser v area şi binele : sau a universului, ca rezistenţa ş i conex iune a; sau a marilor întreguri, c a mişcarea de îngrămădiri mai mari , a ro taţiei şi a aversiunii de a se mişca ; sau a f o r ­ melor spe ciale, ,de care ţin toate celelalte. Căci, oricît ne ade­ văr a te ar fi aceste împ ă rţiri, nacă ele n u se reazemă p e materia ş i p e 'lucrarea naturii, e l e sînt speculative şi de nefolosit. Deocamdată, a cestea sînt de ajuns şi vor aduce bune servic ii în dezvăluirea p u terilo r dominante şi în cercet area cazuri l o r luptei', d e care ne vom ocupa acum. Căci, din mişcările pe care le-am expus, u nele sînt cu tot u ! d e nestăpînit ; altele sînt numai m a i tari decît altele, p e care l e le agă, l e în frîneaz ă şi le cond uc; unele merg m ai de p a rte decît a ttele ; unele le întrec pe altele în timp şi în iuţeal ă ; altele le apară, le întăresc, le lărgesc şi le acc·elerează pe celelalte. M i şcarea de rezistenţă este tare ca diamantul şi invincibilă . Dacă şi mişcare a conexiunii este tot aşa, sîntem încă nehotărîţi.

216


Căci nu putem afirma cu certitudine dacă există sau nu vidut fie adunat într-un loc, fie interpus în porii corpurilor. Dimpo­ trivă, noi socotim că este falsă raţiunea pentru care Leucip şi Democrit au introdus vidul (anume, că fără el aceleaşi corpuri n-ar putea cuprinde şi umple uneori spaţii mai mari şi uneor i spaţii mai mici). Căci plasticitatea materiei o face capabilă de a se strînge şi de a se întinde în cuprinsul unor anumite mar­ gini , fără a recurge la vid ; nici mă car în aer nu există vid, c a re ar trebu i să fie de d ouă mii ele ori mai mult de cum este în aur. Ace asta reiese înd eaj u ns de clar din n emărginitele puteri ale corpurilor pneumatice (care altfel ar pluti în spaţiul gol ca praful fin ) şi din mu lte alte dovezi . In ce priveşte celelalte mişcări, ele guvernează şi sînt guvernate pe rînei în proporţie cu vigoarea, cu cantitatea, cu excitaţia, cu forţa de proiectare a lor şi de asemenea în proporţie cu aj utoarele şi piedecele. pe care ele le întîlne sc. Bunăoară, există unele magnete armate care ţin atîrnat U l l fier mai greu d e şaizeci d e ori decît ele; într-atît de mult pre­ valează mişcarea îngrăm ă dirii mai mici asupra mi şcării îngră ­ mădirii mai mari; dar, dacă se măreşte greutatea, el este biruit. O pîrghie de o forţă dată va r i d i c a o greutate dată ; într-atît de mult prevalează m i ş c a r e a l i b e r t ă ţ i i asupra a ce l e i a a îngTă­ mădirii mai mari ; dar, dacă greutate a este mărită, ea e s te birui tă. Pielea se întinde pînă la o anumită întin dere, fără a se rupe : într -atît de mult miş care a cuntin l l ităţii preva l ează asupra mişcăr i i tensiunii ; dar, dacă întinderea este mărită, pielea se rupe şi m i şcarea con i i nuităţii este biruită. Apa curge printr-o crăpătură de o anumită mărime; într-atît de mult mişcarea în­ grămădirii prevalează asupra m i ş că r i i continuităţii ; dar, d ac ă crăpătura este mai mică, atunci ea cedează, ş i mişcarea co nti­ nu ităţii biruie. D a c ă se încarcă o puşcă cu un glonte şi numa i cu praf de sulf şi se pune foc, glontele nu se c1 e scarcă, mişcarea îngrămădirii mai mari biruind în acest caz mişcarea m ater i e i . Dar, dacă se încarcă cu praf de puşcă, mişcarea materiei în sulf prevalează, fiind aj utată de m i ş c ă r i l e materiei şi de fuga din salpetru. Şi tot aşa despre alte cazuri. Aceste cazuri de luptă, prin care se arată predominările puterilor , împreună cu proporţia şi calculu l în predominare sau în cedare, trebuie s ă fie căutate şi adunate c u mare sîrguinţă ş i grij ă. Trebuie să examinăm nu mai puţin în grij it modurile ş i proporţiile î n care aceste mişcări cedează, anume dacă ele se

217


D presc cu totul, sau dacă ele continuă să reziste , dar sînt În ­ l ănţuite. Căci în corpurile din jurul nostru nu există repaus real, nici în întreg, nici în părţi ; ci numai în aparenţă. Iar acest repaus aparent este cauzat sau prin echilibru, sau prin predomin area absolută a uneia din mişcări ; prin echilibru, ca în balanţe, care stau linişite, dacă greutăţile sînt egale ; prin predominare, ca în stropitoare, cu găuri în ele, t.!hde apa stă şi este reţinută de a cădea afară prin predominarea mişcării de conexiune. Dar trebuie să observă m, cum am spus, pînă unde aceste mişcări cedînde împing rezistenţa lor. Căci, dacă cineva este întins la pămînt prin luptă, legat de mîini şi de picioare sau altfel ţinut strîns, şi totuşi se luptă să se ridice cu toată forţa lui, rezistenţa nu e mai puţină, deşi este fără rezultat. Dar st a rea reală a cazului ( anume, dacă prin predominare miş carea de cedare este, ca să vorbim aşa, nimicită, sau dacă mai degrabă rezistenţa este continuată, deşi nu o vedem) , se va vădi poate în împreju rările concomitente, deşi stă ascunsă în lupta însăşi. Bunăoară, să se facă experienţă cu împuş,carea pentru a vedea dacă, pentru o distanţă dată, pe care glontele ·0 străbate în linie dreaptă, sau,· cum s'e zice, în punctul alb, izbitura va fi mai slabă de j os în sus, cînd acţionează simpla lovitură, decît dacă se împuşd de sus în jos, cînd miş carea gravităţii conlucrează cu lovitura. In sfîrşit, şi regulile posibile ale predominării trebuie să fie adunate ; bunăoară, cu cît este mai general bunul căutat, cu atît mai tare este mişcarea. Astfel, miş carea conexiunii, care se referă la comunitatea universului, este mai puternică decît miş­ carea gravit ă ţii, care priveşte numai comunitatea corpurilor dense. Tot aşa, dorintele ,care ţintesc la un bun particular, ra ­ reori prevalează împotriva dorinţelor care ţintesc la un bun mai mult public, în afară de mici cantităţi. Aceste reguli am dor i să fie aplicate şi în viaţa socială.

XLIX. Printre cazurile p r e r ogative, pune m În locul al douăzeci ş i cincilea, cazurile indicatoare, adică acel'e care înştiin­ tează sau arată ceea ce estt' fulositor omului. Căci simpla putere şi simpla cunoaşt ere I ă rgesc natura omenească, dar nu o fer kesc. De aceea trebuie să scoatem din totalitatea luorurilor pe acele care sînt de cel mai mare folos pentru viaţă. Dar locul mai potrivit pentru a vorbi despre acestea va fi aplicarea practică . Ch iar în preocuparea cu explicarea temelor p articulare , noi tot-

218


deauna vom rezerva un loc cartei umane, sau cartei dorinţelor omeneşti. Căci a forma dorinţe j udicioase este tot atît de mult

parte a ştiinţei ca şi a pune întrebări j udicioase. L. Printre cazurile prerogative punem în locul al douăzeci -şi şa s elea, cazurile pentru multe scopuri sau cazurile de folos general. E le sînt aoele care se referă la o varietate de cazuri care se întîmplă des, şi prin urmare economisesc multă muncă şi noi dovez i . Despre in strumentele şi procedee le înseşi, locul potriv it pentru a vorbi va fi cînd vom trata despre aplicările la practică şi modurile experimentării . Pe lîngă aceasta, acele care au şi fost descoperit e şi au intrat în folosin ţă vor fi descrise în isto­ r iile particulare ale diferitelor arte. In prezent , vom alătura pu­ ţine observaţii generale, ca exemple asupra acestor cazuri de fol o s general. In afară de simp l a apropiere şi îndepărtare, omul ac ţio ­ n e a z ă a s u p r a corpuri lor naturale cu deosebire în şapte feluri : a dică sau prin e x cl u dere a orice îm piedică şi tulbură ; sau prin co mprimări, extensiuni, agitaţii şi altele asemenea ; sau prin căldură şi fri g ; sau prin aşezare într-un loc potrivit; sau prin frînarea şi prin orînduirea mişcării ; sau prin acordur i speciale ; sau prin alternarea la timp şi necesară ; sau prin serierea şi prin succesiunea tuturor acestor felur i, s au cel puţin a unora din ele. In ce priveşte primul fel , aerul c omun , care este şi pătrunde p r et utinden i în j urui nostru , precum şi razele corpurilor ce ­ r eşti, cauzează multă tulburare. De aoeea ori ce serveşte să le ex:.::J udă poate fi pe drept socotit printre lucrurile de foio� ge­ neral . Aici a p ar ţ i n m ate r i a l u l ş i grosi mea vaselor în care sînt a ş ez a t e LI r p l E' j le pregătite pentru open :ţie; de '1 semen�a ITIlj­ J'o acele d e a stupare perfectă a v a s elor prin întă r irea şi unsoarea înţelepciunii cum o numesc chimiştii . De asemene a, închiderea p rin lichide picu rate, la capete este un lucru foarte folositor, ca atunci cînd se toarnă ulei pe vin sau sucuri de ierburi, care împrăştiindu -se pe supra faţ ă ca un capac, le feresc foarte bine de vătămarea prin aer. Nici pra f u rile nu sînt rele; căci , deşi c onţin. aer, ele totu şi resping forţa aerului masat împrejur, cum v edem în con s erv a r e a s tru gurilor şi a altor fructe în nisip şi în făină. De asemenea ceara, mierea, smoala şi alte substanţe re­ z istente a coperă b i ne, produc înd o închidere mai perfectă şi res­ pi ngînd aerul şi razele cereşti. Am făcut uneori exeperienţa pu­ nînd lin v as sau oricare alte , cor p uri în mercur, care din toate s u b s t anţele ce pot fi t u rn a te 1n j urul altui corp este cel mai

o

219


dens. Pivniţe de asemenea şi grote subter ane sînt de mare fol os pentru a respinge căl dura soare l ui ş i a erul deschis care consumă corpurile, cum se întrebuinţea ză 1n nordul Germ aniei ca grînare . S cufund a rea corpuril o r în a pă a re tot a ce l a şi efect, cum ne a­ mintim a fi a u zit despre buto ati e de vin a şeza te într-un puţ adînc pentru a se răci; dar fiind lăsa te a co l o mulţi a ni, din întîmplare, din neglijenţă sau din uitare, şi ' apoi scoase, vinul era scă pat nu numai de acreală sau de slăbiciune, ci er a m u l t mai f i n la gust, datorită , s- ar părea, unei amestecări m a i alese a părţilor lui. Şi, dacă d orim să a ş ezăm corpurile j o s, în fundul apei, într-un rîu s a u în m are, fără să atingă a p a , şi fără să fie înch ise în v a se înfund a te , ci să fie înconjurate numai de aer, atu nci este de bun fo los a cel v a s c a re a fost uneori întrebuinţ a t pentru a cerceta s u b apă corăbiil e scufundate, vas î n care SC.ll ­ fundătorii sînt î n st a re s ă rămînă mai m u l t timp sub a pă şi din care ei respiră a er d in timp în timp . Acest v a s se prezintă astfel : un va s scobit făcut din met a l era lăs a t în jos para lel cu s uprafaţa apei şi ducea cu el în fundul mării tot aerul pe care - I conţinea. E I stă te a p e trei picioare ( c a u n trepied), a căr u i înăl ţime era o arecum mai mică decît acee a a unui om, a ş a că scuf un dătoru l, cînd i se sl ăbea re spiraţia , p u t e a să pună capu l lui În scobitura clopotului, să respire, şi apoi să - şi contin u e l ucru l. A m a u zit d e asemenea de o m a şină î n formă d e corabie s a u barcă în s tare să po a rte o a meni sub a pă la o o arecare dis­ tanţ ă ' . S ub un a stfe l de v a s , cllm l - a m descris, corp uri de oric� so i pot uşor să fi·e suspenda te; şi din această pricină am menţionat a,cest experiment. Există ş i un alt dştig în înch i d erea cu î n gri j ire şi comp letă a corpurilor. anume că nu numai împiedi'că a eru l de a fară s ă pătrundă înău ntru (de spre care am vorbit inainte), d a r ş i împie ­ dică spiritele corpului , pe care se lucre a z ă înăuntru, să i-asă. Căci este nevoie pentru cine operează asupra corpurilor natu ­ r a l e să fie sigur de cantităţi le lui tot a l e, anume, că nimic nu se evaporează s a u curge a fară. Căci numai atunci se produc schimbări adînci, în corpuri, cîn.d, în timp ce natura împiedi,că nimic ire a , arta împiedică de asemene a pierdere a sau împrăş ­ t ierea vreunei părţi. Asupra acestui subiect a prev a l a t o fa lsă opinie (ca re, dacă ar fi a dev ărată, n e - a r f ace să d esperăm

a

a l u z i e des,pre u n Î ncepu t d e subm a ri n 1 O lui B acon , Nou a A tlaniida . - Nota trad.

220

J p a re

şi

În

altă

scriere


de pă strarea u lw i a n u m i t e c a n t it ă ţ i f a r ă p i erdere ) , a n u m e , d t s p i r i t e l e ,corpuri l or ş i aeru l rărit pr i ntr- u n gra d d e înalt ă că l d ură nu pot f i ţ i nute în vase înch ise, c i scapă pr in por i i ma i fini . La aceast ă opi n ie oamen i i a u aj uns pr i n expe r i e n ţele banale ale unei cu pe răsturnate în a p ă cu o lumîn are în ea sau cu o bucat ă de hîrt i e aprinsă ; consec i n ţa este că apa este atrasă în sus ; şi d e a s e m f n e a p r i n exp e r i m e ntul asem ă n ă tor al vent u ­ z e l o r , care , cî n d sînt încălz ite l a o f l acără, trag în sus carn e a . S e crede, î n am înd o u ă exper i m entele, c ă a er u l r ă r i t sca d e , iar cant i tatea l u i f i i n d pr i n aceasta m i cşorat ă , apa sau carnea S 2 r i d i că î n loc u l e i î n v i rt utea cont i n u it ă ţ i i . Dar a ceasta este cu tot u l f a ls. C ă c i a er u l nu este m icşo rat în cant itat e , c i contract a t În sp a ţ i u ; i ar m i şcarea r i d icări i ape i n u începe pîn ă c e f l acăra n u s-a st i n s s a u aer u l n u s - a r ă c i t ; d e a c e e a m e d i c i i , pentru a f a ce v e n t u z e l e lor s ă t r a gă m a i b i ne, pLI n pe ele b u reţ i reci în ­ mu iaţi în a p ă . Iată de ce n u e n i c i u n motiv ca oamen i i să se t e amă prea m u lt d e i e ş i r e a u şoară a aeru l u i s a u a spiritelor . Căci d e ş i este adevărat că ce l e mai sol i d e corp uri a u pori, aeru l s a u s p i r i t u l n u suport ă u şor a s'emenea extrem de f i n e p u l veriză r i , întocmai c llm a p a re f u z ă s ă curgă pr i n foarte m i c i cră p ă t u r i . I n ce pr i veşte a l doi l e a d in c e l e ş a pt e mod u r i d e 0 p '2 r a r e m a i s u s - m e n ţ i on a te , treb u ie observ a t în ch i p p a rt i c u l a r că com ­ pr imarea ş i asemenea m ij loace v iolenie a u , in a d e v ă r , cel m a i mare efed c u pr iv i r e l a m i şcarea loca l ă ş i l a alt e l e asem en e a , c u m s e con s t a t ă l a m a ş i n i ş i l a proiect i l e ; d e a s e m enea , ele c a u z e ază d i si r u gerea cor pur i lor organice şi a a c t i v i t ă ţ i l or l or c a r e constau n u m a i în m i şcare . C ăc i or i ce v i aţă , ba or ice f l a ­ c ă ră ş i ard ere este d ist r u s ă p r i n comprim a re, întocm a i cum or i ce maş i n ă este s t r i c a t ă sali d i s tr u s ă p r i n acel eaşi m i j loace. Tot aş a ele c a u ze a z ă d i stru gere a îns u ş iri l o r c a r e "-e r,eaz emă p e poz i ţ i a ş i P e n e a s em ă n a re a grosolană a pă r ţ i lor. Acesta este caz l l l c u lor i l o r , c ă c i f l o a r e a între a g ă n u are a c e i aşi c u l oare ca a c e e a care este str i v i t ă ; n i c i între a g a b u c a t ă de ch i h l imbar c a a c e i a ş i b uca t ă pulver i zat ă . Tot aşa este cu g u s t u ri l e ; c ă c i n u este a c e l aşi gust într-o p ară neco apt ă şi tare, cum este într - u n a stoarsă şi moale ; pentru că ast fel e a dev i ne m a i d u l ce . D a r , p entru trans form ări l e şi sch i mb ă r i l e m a i însemnat e a l e corp u ­ r i l o r C' u a l c ă t u i re u n i fo r m ă , as emenea m ij loace v i olente s î n t de p u ţ i n folos, f i i n dcă corpur i l e n u capă tă prin aceast a o nouă cons i s tenţă constant ă ş i d u r ab i l ă , c i LI n a care este trec ătoare ;; i se stră d u ieşte mereu să recapete starea d i nairrte ş i să se I i b e -

22 1


re ze. N - a r fi r ă u î n s ă a i ace u n e l e experie nţe m a i ingrij ite În scopu l d e a v e r i f ica dacă condens a r e a sau r a ref i c a rea prin vio­ lenţă a unui cor p cu o a l c ă t u i r e a pro a pe u n ifor m ă (ca a e ru l , a p a , u l e i u l , ş i a l tele a semenea ) pot f i f ă cute con s t a nte ş i f i x e , încît s ă d ev i n ă o a l tă nat u r ă . T r eb u i e s ă în ce r c ă m a c e a sta întî I p r i n s i m p l ă a şte p t a re ş i a po i p r i n m ij loace aj u t ă t o a r e ş i p r i n c o n s e n s . Ş i e x p e r i e n ţ a s - a r f i p u t u t face u ş o r ( d acă n.uma i n e - a r fi ven it în m i n t e ) , cîn d com p r i m ă m a p a ( cum s - a men ­ ţionat m a i s u s ) , p r i n lov i t u r i ş i p r i n a p ă s a re , în a inte de a ţîşn i . C ă c i a r f i t r eb u i t s ă l ă s ă m sfera t u rt i t ă în s e a m a ei puţine z i l e ş i după a ce'e a s ă f i scos a p a , a ş a că am fi putut s ă vedem . d acă ea oc u p ă înd a t ă acel a ş i s p a ţ i u p e c a r e îl avea în a i nte dE> comp r i m a r e . D a c ă n u s - a r fi întîm p l a t a ş a i m e d i a t s a u în o r i ce caz cu rîn d d u p ă acee a , a m fi p u t u t socot i eom p r i m a re a drept eon s t a n t ă ; în caz cont r a r , a r f i a p ă r ut că a avut loc re facerea vech i i st ă r i şi că com p r i m a r e a era t r e c ă t o a r e . Ceva de a cel a ş i fel a m p u t e a încerca d e a semenea c u exp a n s i u n e a aer u l u i În s t i cl e l e o v a l e . C ă c i , d u p ă o s u gere p u t e rn i c ă , am pute a să l e f i astu p a t deo d a t ă ş i t a re ; a m f i p u t u t l ă s a s t i c l e le ova l e a ş a a st u pate cîteva z i l e ; ş i a poi s ă vedem d a c ă , desch izîn d gaur a , a e r u l p ă tr u n d e c u z gomot ş u i e rător s a u d a c ă , scu f u n dîn d u - I e în a p ă , tot atît de m u l t ă a p ă s - a r fi r i d i c a t cît ă a r fi fos l în a i nte> d e a le f i l ă s a t cîteva zile. C ă ci este prob a b i l ş i oe I p u ţ i n vredn k de con s t a t a t că a c e a s t a ar ji p u t u t. ş i poate să se întîm p l e : pentr u că în corp u r i cu o a l cătu i re nu tocm a i a ş a de u n i form ă , scu rgerea d e t i mp p roduce a stfel de efede . I nt r - a devăr, un b ă ţ înconvo i a t cîtv a t i m p p r i n com p r i m a r e , n u dă în d ă r ă t ; ş i a c e a s t a ri u p r ov i n e d i n t r - o p i erdere d e cant i t a t e a lemn u l u i prin s c urgere de timp, f i i n d c ă ace l a ş i l u cru se întîm p l ă cu o placă de oţe l, d ac ă t i m p u l este m ă r i t ş i oţe l u l nu se subţi a z ă . D a r , d a c ă experiment u l nu i z b uteşte p r i n s i m p l a sCll rgere de t i m p , che s ­ t i unea nu treb u ie p ă r ă s i t ă , c i treb u i e s ă fo l o s i m a l te aj utoar e . C ă c i n u e s t e un m i c cîş t i g, d a c ă p r i n a p l i c area v iolenţei putem com u n i c a corp u r i lor n a t u r i f i x e şi perm a nente. I n t r u cît a stfel a m putea tr a n s forma aeru l în apă prin con d e n s a r e şi am p u t e a c ă p ă t a m u l te a l te efecte d e acel a ş i fel, c ă c i om u l e s t e meşter u l m i şd r i lor v i o l ente m a i m u l t d ecît a l ce l o r l a lte 1 . 1 B ac{)n a f i rm ă, aici că aeru l ş i apa sîn: f orm a t e d i n acee a şi l I l a i erie şi se deos ebe sc num a i !prin ,den s i t a t e a ei le.J'llrită. Aceasta este {) ve dere m a t e ­ r i a l is t ă c a re pu t e a f i . genera l i z a tă l a toate corpur i l e . - Nota trad.

222


A l treilea d i n cele ş a p te pro ced ee menţilm a t e m a i s u s se referă la a ce a m a re u n e a l ă d e lucru care sînt, în n a t u r ă s a u r n a r t ă , că l d u r a ş i f r i gu l . Ş i a i c i p u t e r e a om u l u i ş c h i o a p ăt ă mer­ gîn d o a recum înt r - u n p icior, c ă c i avem, este d rept, căl d u r a focu l u i , c a r e este i n f i n i t m a i p u tern i c ă şi m a i i nten s ă decît c ă l ­ d u r a soare l u i c u m aj u n ge l a n o i s a u c ă l d u r a a n i m a ld o L D a r n u avem n ic i u n f r i g a f a r ă de a ce l a c a r e s e obţine î n t i m p d e i a rnă s a u î n peşter i , s a u prin a p l i c a re d e z ă p a d ă ş i ghe aţă , fri g c a r e se po a t e comp a r a c u c ă l d ura s o a re l u i l a a m i a z ă în zon a tori d ă , mă r i t ă p r i n refled ă r i l e m u n ţ i l o r ş i a re z i d ur i l or . C ă c i o a stfel de c ă l d u r ă ş i un a s t fel de f r i g pot fi s u p o r t a t e de a n i m a l e n u m a i u n t im p s c u r t . D a r e l e n u sînt d e l o c d e com p a r a t c u d l d u r a u n l l i cuptor a r zîn d s a li c u v r e u n f r i g cor e s p u n z ător i n inten s i t a t e . D e a c e e a , l a no i , t o a te l u c r u r i l e t i n d spre r ă r i re , u s'e a re ş i m i s t u i r e ; a p r o a p e n i m i c s p r e înt ă r i re ş i t o p i r e , a f ar� numai prin amestecuri ş i prin meto d e o arec um n e l e g i t i m e . De aceea -c a z u r i l e d e f r i g t reb u ie s ă f i e a d u n a te cu t o a t ă sîrgu i n ţ a ; ele p a rcă a u l oc, d a c ă ex p u nem corp u r i în t u rn u r i , p e t i m p d e ger u r i a s p re, s a u l e a ş e z ă m în peşte r i subterane, în gro a p e a d înci înconj u r a te -c u z ă p a d ă ş i cu ghe a ţ ă , s ă p at e în a c e s t s,cop � d a că l e coborîm în p u ţ u r i ; d a că le aco p e r im cu mercu r ş i a l te met a le ; d a c ă l e s c u f u n d ă m în a p ă c a re p i e t r i fică l em n u l ; d a c ă l e îngro p ă m î n p ă mînt ( c u m proce d e a z ă c h i n ez i i , l a f a c e r e a por ­ ţe l a n u l u i , cîn d m a s e pregă t ite în a'cest s cop sînt l ă s a t e , n i s e s p u n e , s u b p ă mînt 4 0 s a u 5 0 d e a n i ş i t r a nsm i s e moşten itor i l or c a un fel de m i ne a rt i f i c i a l e ) ; în sfîr ş i t ş i p r i n a lte p rocedee a s em ă n ă to a re . Ş i de a s eme n e a toate c o n d en s ii r i l e n a t u r a l e c a uz a t e de f r i g t r eb u i e să f i e cercet ate, p e n t r u c a , d u p ă cun o a ş ­ terea c a u zelor lor, e le s ă f i e a p l i'c a te î n i n d u st r i i . Fenomene­ a s e m ă n ă to a re se con s t a t ă în n ă d u ş ke a m a rmorei şi a p i etre l o r ; în ro u a con d e n s a t ă pe p a rtea d i n ă u n t r u a ge a m u r i lor d e fer e a s t r ă , c ă t re d i m i n e a ţ ă , d u p ă u n îngheţ a l n o p ţ i i ; î n for­ marea ş i - a d u n a r e a v apor i lor d e apă s u b p ă mînt, d i n care ţîş n e s c d e s e o r i i z v o a re . O r i ce l u cr u d e a cest fel heb u i e s ă fie a d u n a t . P e l î n gă l ucruri c a re sînt reci l a p i p ă i t , s e g ă sesc a l tele avîn d p uterea frigul u i , ca re de a seme n e a condense a z ă , dar care par a a cţiona n um a i asupra corp u r i l o r a n i m a l e l o r , ş i cu greu a s u p r a a l t o r a . D e a cest so i avem m u lte c a z u r i d e med ic amente ş i în p l a sture. Unele din e l e -con d e n s e a z ă c a rn e a şi p ă rţi l e p a l ­ p a b i le, . c u m sînt medica mente l e a s t r i n gente ş i înch e g ă t o a r e ; pe cîn d a ltele con de n s e a z ă s p i r i t e l e , cum se obse r v ă cu deose-

223


h i re în na rcot ice. Sînt d o u ă c a l p r i n ca re sp i r i t e l e sînt con den­ s a te d e m e d i c a m en te n a rcot ice sau p rovocătoa re d e somn ; li n a l i n i ş t i n d m i ş c a rea l o r , a lt a p u n in d u - I e pe f u g ă . Astfe l , v i o l et� l e , i o i l e u s c a te d e t r a n d a f i r , I ă p t l l C' a ş i a l b m e d i c a m ente b i ne f ă c ă ­ t o a r e s a u b l înde. p r i n ema n a ţ i i l e l o r p l ă c u t e c a r e se r ă cesc în cet , c h e a m ă s p i r i te l e să se u n e a s c ă şi l i n i ş tesc m i ş c a r e a l o r v Î <:; ş i f ă r ă re p a u s . A p a de t r a n d a f i r de a seme n e a , ţ i n ut ă s u b n a s înt r - u n a t a c d e l e ş i n , determ i n ă s p i r itel e d e s c om p u s e ş i p r e a s l ă b i t e s ă - ş i v i n ă î n f i r e , ş i o a recum l e h r ă neşte. D a r op i u l ş i m e d i c a m entele înr u d ite p u n s p i r i t e l e p e fugă f ă r ă c r u ţ a re , p r i n n a t u r a l o r r ă u t ă c i o a s ă ş i o s t i l ă . D e a cee a , d acă sînt a p l i ­ cate l a o p a rte ext ern ă , s p i r i t e l e f u g î n d a t ă d e l a a ce a p a r t e ş i n u se întorc curîn d l a ea ; d a că sînt l u ate inter n , em a n a ţ i i l e l o r , u r cîn d u - s e l a c a p , îm p r ă ş t i e în toate d i recţ i i l e s p i r i t e l e con­ "t i n u t e în ven t r i c u l e l e creier u l u i ; i a r a c este s p i r it e , retră gîn d LI- se a s t f e l şi n e p u t i n c i o a s e d e a s c ă p a în a l tă p a rte, sînt c a u r m a r e îm p r e u n a t e ş i c o n d e n s a te :;; i u n e o r i s î n t cu totu l s u gr u m a t e ş i s t i n s e . D a c ă d i m pot r i v ă , aceste m e d i c a mente d e op i u sînt l u a te în doză moder a t ă , e l e întă resc s p i r itele p r i n t r - u n a c c iden t s e c u n d a r ( a nume, p r i n con d e n s a r e a c a r e succedă îm p r e u n ă r i l o r ) ş i l e f a c m a i robu s t e ş i o p r e s c m i ş că r i l e l o r i n u t i l e ş i i n f l a m a ­ tori i . P r i n a ce a s ta e l e contri b u i e n u p u ţ i n l a. v i n d e c a re a b o l i lo r ş i l a p r e l u n g i rea v i eţi i . N u treb u i e s ă trecem c u v e d erea m ij l o a c e l e d e a p re g ă t i corp u r i l e p e n t r u a p r i m i f r i g·u \ . P r i n t re a l teJ.e, a m p u t e a men ­ ţ i o n a că a p a c ă l d u ţ ă î n gh e a ţ ă m a i u ş o r decît c e a rece. P e l î n g ă acea s t a , deoa rece n a t u r a procură f r i g u l c u z g i r ­ cen i e , treb u ie s ă f a c em c a f a rm a c i şt i i c a r e , cînd nu p o t c ă p ă t a o s ub s t a n ţ ă , i a u u n a în l oc u i to a r e s a u quid pro quo, c u m nu mesc e i ; a s tfel o d o g a c i u pentru b a l s a m , c a s s i a pentru s co r ţ i ş o a r ă Tot a ş a treb u i e să c ă u t ă m î n j u r d a că ex i s t ă ceva c a r e să î n l oc u i a scă f r i g u l ; adică v re u n m ij l oc, p r i n c a re pot f i pr i c i ­ n u ite î n cor p u r i conden s ă r i a l t f e l decît p r i n f r i g, a c ă r u i f u n c ­ ţ i u n e prop r i e e s t e să l e p r od u c ă . Aseme nea con den s ă r i , pe cît p u tem const a t a , p a r s ă s e m ă r g i n e a s c ă la p a t r u . I n W a e s te c a u ­ z a t ă p r i n s i m p l ă com p r im a re , c a re p o a te f a ce pre a p u ţ i n pentru o d e n s i t a te p e rm a nentă ( d eoa rece corp u r i l e s e d e s p a r t ) dar care ar p u t e a fi de fo los ca un a u x i l i a r . A doua este c a u z a t ă de cont r a c t a rea p ă r ţ i l o r m a i groso l a n e a l e cor p u l u i , d u p ă ret r a · gerea c e l o r m a i fine, c u m a r e l oc î n procese d e î n t ă r i r i prin foc a l e met a l e l or. d u p ă stingeri repet a te . A trei a este c a uz a t ? de ,

,

224


î m p .-eunarea părţilor omogene într-un corp, care sînt cel mai In . d t solide şi cape înainte fuseseră împrăştiate şi amestecate cu (',ele mai puţin solide, ca în restaurarea mercurului sublimat, car ocupă un spaţiu mult mai mare în praf decît mercurul si l i )lu. A pat ra este adusă prin consens, aplicînd substanţe carL condensează prin puterea lor ocultă. Aceste consensuri sau acorduri în prezent se manifestă numai r a reor i; lucru care nu e de mirat, deoarece înainte de a descoper i formele ş i a lcă ­ tuirile, nu putem nădăjdui mult pentru -cercetarea consensurilor . In ce priveşte corpur ile animalelor, fără îndoială că există mul te medicamente, luate fie intern, fie extern, care conden­ sează oarecum printr-un acord, cum am spus puţin mai înainte. D i m p o trivă, în -cazul substanţelor neînsufleţite, o asemenea operaţie este rară. S-a răspîndit, pr in cărţi şi prin zvon comun, povestea unui arbore în una din insulele Tercer a sau Canare (nu ne am intim bine c a re), din care cad mereu picături, a�a încît, în o arecare măsură, le p r ocură locuitori lor a'p ă. Şi Para­ cc l s zice că iarba numită roua soarelui este la amiază şi sub un soare arzător umplută cu rouă, pe cînd toate celelalte ierburi d in j urul ei sînt uscate . Dar amîndouă povestirile le privim ca f a b u loase. Dacă aceste cazuri ar fi adevărate, de ar fi de cel m a i mare folos şi cît se poate de vrednice de examinare. De aselnenea, nu socotim că acea rouă de miere şi asemănătoare mar tei, rouă care se găseşte pe frunzele stejarului în luna mai, se formează şi se condensează datorită unui acord oarecare sau datorită unei prop rietăţi particulare în frunza stejarului , căc i, pe cînd ea cade deopotrivă pe toate frunzele, se menţine numa i pe acele ale stejarului, deoarece acestea sînt bine unit'e, nu spongioase, cum sînt cele mai multe din celelalte. In ce priveşte căldura, omul dispune de ea, în adevăr, din bel şug şi sub raportul cantităţii şi al puterii; dar observaţia şi cercetarea lipsesc la unele lucruri particulare, din cele mai necesare, orice ar spune alchimiştii. Căci se cer,cetează şi se examinează efectele căldurii intense, dar acele ale căldurii mai domoale, car e se man i festă cel mai mult pe căile naturii, nu sînt explorate şi prin urrriare sînt necunoscute. Şi astfel vedem că prin acele -cuptoare vulcanice, atît de preţuite, spirit'ele cor­ purilor sînt mult exaltate, ca în ape tari şi în alte ulei uri chimice ; iar părţile tangibile sînt întărite şi, după ce partea volatilă este îndepă rtată, ele se solidifică, părţile omogene sînt separate, pe cînd cele eterogene sînt încorporate şi amestec ate împreună 15

Noul Organon

225


în tr-un ch ip gro s o l a n . P r i n acest p roced€u înch e i et u r i l e corpu ­ r i l o r comp u se ş i a l c ă tu i r i l e l o r m a i f i ne sînt d i st r u s e ş i con ­ fun d a t€. In s c h i m b , ar fi t r eb u i t să f i e probate ş i cercet ate ope­ r a ţ i i l€ unei călduri m a i blîn d e , prin c a r e s€ p r o d uc ş i s e s cot amestec u r i m a i fine ş i a l c ă t u i r i re gu l a te, d u p ă m o d e l u l n a t ur i i ş i imitînd l u c r ă r il e s o a r e l u i , cum am a r ă t a t în a fo r i s m u l a s u p r a c a z u r i l o r a l i anţei. C ăci o p e r a ţ i i l e natur i i sînt execut ate î n p ă rţi mult mai m ic i ş i în îniocm i r i mult mai del i c at e ş i m a i v a r i ate, în com p a r aţie cu o p e r a ţ i i l e focu l u i ; pe c are l e folos im acum. N um a i atunci vom ve dea o creşter€ reală în puterea om u l u i , cind prin căl d u r i a rt i f ic i a l e ş i p r i n a l ţ i agenţi, omul va putea s ă reprezinte în p a rte l ucr ă r i l e naturii ş i s ă l e d e s ăvîrşe a s c ă în p u terea l o r , s ă le m u l t i p l i ce In c a n t i t at e ; l a aceste a am putea a d ă uga scurtarea t i mp u l u i . C ă ci r u g i n a f i e r u l u i a r€ nevo i e de timp mai mult, p e cînd t r a n s formar,ea în m i nereu est.e i m e ­ d i ată ; ş i t o t a ş a cu cocle a l a ş i c u cer u s a ; c r i st a l u l s e cont r a ct ă p r intr-un l u n g p roce s , p e cîn d sticl a e s t e s u f l a t ă d e o d a t ă ; p ietrele i a u un l u n g t i m p p e n t r u a cr'e şte, p e cînd c ă r ă m i z i l e sînt i ute a r s e . D eocamdată ( pentru a v e n i l a p rob lem a noastr ă ) t r e b u i e s ă strîn gem cu sîrgu i n ţ ă d i n toate s ecto a r e l e ş i s ă c e r ­ c e t ă m p rocese d e c ă l d u r ă d e o r i ce fel , c u d i fe r i t e l e lor efecte, an ume : c ă l d u r a cor p u r i l o r cereşt i prin r a zel e lor d i recte, reflec­ t a t e , refrad ate ş i u n i te în lent i l e a r z ătoa re ş i în o g l i n z i ; c ă l ­ d u r a d e f u l ge r , d e f l a c ă r ă , d e foc d e c ă rbune, de foc d i n mate­ r i a le d i fer ite, d e foc d es ch i s , înch i s , strîmtorat ş i în p l i n ă rev ă r ­ s a r,e , î n s fîr ş i t de foc m o d i f i c a t d e ,construcţ i i l e d i f,er i te a l e c u pto a relor ; d e f o c aţîţat p r i n s u f l a re s a u d i mpotrivă l i n i ş t i t ş i n e a ţîţat ; d e f o c ţ i nut l a o d i s t a n ţ ă m a i m a r'e s a u m a i m i c ă ; de foc trecîn d p r i n m e d i i v a r i ate ; c ă l d u r i umede ca la un v a s p l ut i n d î n a p ă c a l d ă , l a băl i ga r , l a că l d u r ă a n i m a l ă exter n ă ş i i n t,e r n ă , l a fîn p re s a t ; c ă l d u r i u sc a t e , 'ca l a cen uşe, l a v a r , l a n i s i p c a l d ; p e s c u r t , c ă l d u r i d e toate fe l u r i l e c u toate g r a d e l e l o r . D a r , m a i p r e s u s d e o r i ce, n o i t r e b u i e s ă f a c e m încercarea d e a ceroeta ş i d e a d e s c o p e r i efectele şi oper a ţ i i l e c ă l d u r i i , cînd e a este a p li c a t ă ş i retr a s ă î n m o d trept a t , ordonat ş i periodic, l a d i s t anţe ' cuv'e n i ie ş i în t i m p cuve n i t . C ă ci , o a s tfel de inega l itate o r d o n a t ă este în a d e v ă r f i i c a ceru r i lor şi m a m a gen e r ă r i i . I n schimb, n u e s t e d e a ş t e p t a t v r e u n l u c r u m a re de l a o că l d u r ă p u t e r n i c ă s a u bru s c ă , s a u c a r e v i ne p r ec i p i t a t . c u m s e Vede foa rte l ă m ur i t l a veget a l e . De a s eme ne a , î n uterul a n i m a ­ l e l o r există o m a r e i ne g a l i t a t e d e c ă l d u r ă , d u p ă m i ş c a n' 3 ,

226


somn u l , h r a n a ş i p a s i u n i l e femelelor în t i m p u l z ăm i s l i r i i . In s fîr ş i t , e x i s t ă acee a ş i i n e g a l i tate în m ă r u n t a i e l e p ă mînt u l u i îns u ş i , în a c e l e î n c a re se forme a z ă met a l e le ş i m i nereu r i l e . C u atît m a i rem arcab i l ă e s t e i gnoranţa u n o r a l c h i m i şt i d e ş co a l ă n o u ă c a re a u crezut c ă , p r i n c ă l d u r a e g a l ă a I ăm p i l o r ş i a a l tor d ispoz i t ive ca rle ard u n i form, ei îş i pot înfă pt u i dorinţe l e . Atît în oe p r iveşte o p e r a ţ i i l e şi efecte l e c ă l d ur i i ! A le cercet a temein i c ar fi p re m a t u r , în a i nte de a cercet a m a i e x a ct ş i de a d a l a l u m i n ă forme l e l u c r u r i lor ş i s t r u ct u r i l e corpu r i l o r . C ăd vom întocmi şi vom a d a p t a i n s t r umentele noastre a t u nci cîn d vom d i s p un e de cunoşt inţe amănunţik Al p atru l e a mod de o p e r a r e este prin întîr z i ere, c a şi cum el ar fi acel c ar e dă şi retr a ge p r ov i z iile n a t ur i i , o a r ecum d i stri­ b u i t o r u l l o r . Numim întîrziere o r i de dte ori u n corp e l ă s a t s ieş i , pentru u n t im p cons i d e r a b i l , f i i n d î n a cest interval a p ăra t de o r i c e formă exter n ă . C ă c i n u m a i a t u n c i m i ş c ă r i l e interne se v ă desc ş i se d e s ăvîrş,esc, cîn d cel e d i n a f a r ă ş i întîm p l ătoare sînt o p r i t e . Acu m , l ucră r i l e t i mp u l u i sînt m u l t mai s u b t i le de cît a c e l e a le focu l u i . C ă ci v i n u l nu p o a t e fi c l a r i fic a t p r i n foc, a ş a cum se face p r i n trecere a t i m p u l u i ; n ic i cen u ş a p r o d u s ă d e foc nu este a ş a de f i n ă ca p r a f u l în c a r e s u b s t a n ţ e l e se destr a m ă ş i se m a c i n ă d e se cole . T o t a ş a b r u ş t e l e ş i r a p i d e le t r a n sform ări în corp u r i şi amestecur i provo cate de foc sînt mult i n fe r i o a r e a c e l o r a c a r e sînt p ro d u s e d e t i m p . Ş i s t r u ct u r i l e inega le ş i v a r i a t e , p e c a r e co r p u r i l e l e îmb r a c ă p r i n întîr z iere, c a î n c a z u l p u t refa cţi i l o r , s î n t d i stru s e de f o c s a u de v r e o c ă l d ură p u t e r ­ n i c ă . Intre t i m p , n u este l i p s i t de interes c ă m i ş c ă r i l e corpur i l or înch i s e a u în ele ceva d i n m i ş c ă r i le v i o l ente. C ă c i o a stfe l d e întem n i ţ a r e împ i e d i c ă m i ş c ă r i l e s p o n t a ne a l e corp u l u i . De a c e e a , întîr z i 2 re a într - u n v a s desch i s este ma i e f i c a c e pentru sep a r ă r i ; înt r - u n v a s cu tot u l înch i s , pentru amestecu r i ; într-un v a s p a rţ i a 1 înch i s , în c a r e i nt r ă a e r u l , pentr u puhe.f acţ i i . O r i cu m , c a z u r i l e refe r i to a re l a efed e l e ş i operaţi i le întîrzier i i t rebu i e s ă f i e a d u n at e eu g r i j ă d i n toate secto a r e l e . C o n d ucere a m i ş c ă r i i (c are e s t e a l c i n c i l e a fel a l op e r ă r i i ) p o a t e m u l t . N u m i m con d u cerea m i ş c ă r i i împrej u r a r e a în care un cor p , întîl n in d Ull a l t u l , împ ie d i,c ă , resp inge, p r i meşte ş i în dru­ mează m i ş c a re a lui s p o nt a n ă . E a const ă în cea mai m a re p a rte în forme l e şi în poz i ţ i a v a s e l o r . Astfel, form a con u l u i , a ş e z a t drept î n a l a m b i c u r i , aj ută l a con d e n s a re a v a p o r i l o r ; conu l r ă s ­ t u r n a t î n re c i p iente aj ută s c u r gerea p ă rţ i lor i m p u r e d i n z a h ă r .

,

22 7


Uneo r i e s t e nevoie de o formă încovo i a t ă s i de u n a ' c a r e a i C I se înguste a z ă ş i a i c i s e l ă ţeşte, ş i d e a lt e le a s emen e a . C ă c i or ice ,fi l t r a r e ţ i n e d e f a p t u l că corp u l c a re este întîl n i t d esc h i d e c a l e a u n e i p ă rţ i a c e l u i l a l t ,c orp ş i o înch i d e a lte i a . N i c i n u este nevoie ca f i l t r a r e a s a u o a l t ă con d ucere a m i ş c ă r i i s ă fie tot d e a u n a s ăvîrş i t ă d i n a f a r ă ; e l e a r p ute a f i f ă cute d e a s emene a d e un corp în c u p r i ns u l unui corp , ca atunci cîn d sînt a r u n c ate în a p ă p i et re pentru a strînge noro i u l d e p e e l e s a u cîn d s i rop u r i l e sînt l impezite cu a lb u ş u r i d e ou ; atunci p ă rţile m a i grosol a ne se l ipesc şi d u p ă aceea pot fi în d e p ă r t a t e . Aceste i conducer i a m i ş c ă r i i , Tel e s i o îi a t r i b u i e cu des t u l ă uşurinţă ş i i gnoranţă f i gu r i le a n i m a lelor, ca re s e forme a z ă d a torită c a n a l u r i lor ş i cutelor m a t r i ce i . D a r e l a r fi trebuit s ă observe o a s emen e a form aţie l a gă lben u ş u r i l e d e ou, în c a re n u există zbîrc i t u r i s a u inega l i t ă ţ i . E s te a devă r a t însă c ă con ducerea m i ş c ă r i i s ăvîrşeşte primele formă r i de f i gu r i ş i m o d e l e . O p e r ă r i l e prin acorduri ş i p r i n resp i n geri ( c a r e const itu ie a l ş a s e le a fel ) sînt a dese a cu t o t u l a s cunse, că c i ceea ce se numeşte proprietăţi oculte şi s p ec i f i ce, sau simp a t i i şi a nt i p a t i i , sînt î n m a r e p a rte înşe l ă t o r i i a l e fi lozofi e i . N i c i n u p u tem a v e a m u l t ă n ă dej de d e a descop e r i a c o r d u r i l e l u c r u r i l o r , în a i nte de a desco p e r i formele şi s t r u ct u r i l e corp u r i l o r s i mp l e . C ă c i a co r d u l n u e decît potrivirea formelor ş i a a l c ăt u i r i lor unele c u a lt e l e. Cele m a i de se amă ş i m a i gene r a l e a corduri a l e l l1 c r u r i lor n u sînt însă tocm a i a ş a de obscure. Vom începe p r i n urmare cu ele. Intîi a şi p r i n c i p a l a lor d ivers i t a t e este a ce a st a , că u n e l e cor p ur i d i feră 'cons i de r a b i l c u privire l a m u l ţime a ş i l a l i p s a materi e i , d a r s e a co r d ă î n struct u r i , p e c î n d a ltele se acordă cu p r i v i r e la mulţimea şi la l i p s a m a t e r i e i , dar d i feră în a l cătu i r e . C ăd nu gre ş i t a u observ a t ch i m i ş t i i î n c e l e t re i p r i n c i p i i a l e l o r că s u l f u l ş i mer'curul s t r ă b a t între g u l u n ivers, ceea ce e s t'e a b s ur d pentru s a re, pe care a u intro d u s - o n um a i c a s ă p o d ă înţe lege corp uri l e p ă mînt o a se, u s c a t,e ş i s o l i d e 1 . D a r , d e s i gur, în a c e l e dou ă p r i nc i p i i , se v ă deşte unu l d i n c e l e mai gener a l e acor d u r i d i n n a t u r ă . C ă c i ex i s t ă acord între s u l f , u l e i , ş i e x a ­ l a ţ i a gra s ă , f l a c ă r a ş i p o ate corp u l s t e l a r ; tot a ş a este a c o r d între mercur, a p ă ş i v a p o r i a p o ş i , aer ş i p o a t e eterul pur d i ntre ste l e . Tot u ş i , a ceste două p ă t r i m i sau m a r i g r u p e de 1 ucruri

ar

1 Potrivit t r a ditiei a lchim i s t e , s e a d m i t e a că fi cele trei ,princi i i a l e l ucruri ! or. - ,Vota trad.

228

p

sul f u l , m ercu f'l1 l

şi

s a re a


( f i ec a r e în p r o p r i i l e s a l e l im i t e ) d i f.e r ă i mens în c a n t i t a t e de m a t e r i e ş i d e n s i t ate, d a r se a c o r d ă fo a rte b i n e în a l căt u i re, cum se con s t a t ă în numero a s e c a z u r i . De altă p a rte , met a l e le se acordă bine împreună în c a n t i t a te şi în d e n s i t a t e , îndeosebi com p a r a te cu ve get a le etc. , dar d i fer ă fo a rte m u l t în a lc ă t u i re ; pe cîn d în acel a ş i ,ch i p v,eget a l e ş i a n i m a l e v a r i ază a p ro a p e inf i n i t în a l c ă t u i r i l e l o r, d a r î n c a n t i t ate de materie s a u în den­ s it a t e v a r i a ţ i a l o r este red u s ă . C e l m a i univers a l a c o r d , d u p ă ,ce l p recedent, este a ce l a într e corpur i pri m a r e ş i i zvo a r e l e lor, a d i că s u b s t a n ţe l e ş i a l imente l e . D e a c e e a treb u i e s ă cercetăm s u b ce d imate, î n c e p ămînt ş i l a ce a d încime d i fe r i t e l e met a l e i a u n a ştere ; ş i tot a ş a d e s p r e p i etrele p re ţ i o a s e , d u p ă 'cum s î n t p r o d u s e în roci s a u în m i n e ­ r e u r i ; d e a s emene a , î n ce sol d i fe r i ţ i i arbor i , pom i ro ditori ş i ierburi cresc ş i p r o s p e r ă m a i b i n e ; p e l în gă a ce a s t a , c e în g r ă ­ ş ă m inte, f i e p r i n gunoi d e orice soi , s a u p r i n cret ă , p r i n n i s i p de m a r e , p r i n cenuşă etc . f ac c e l m a i m u l t b i ne, ş i c a r e d i n e le sînt cele m a i potrivite ş i m a i p r i'e l n i c e d u p ă v a r i e t ă ţ i l e so l u l u i . L a fe l , a l t o i r e a arbor i l or ş i a arbuşt i l or, c a ş i p r incip i u l e i , a d i c ă c e p l a nte pro s p e r ă oeI m a i b i n e p e ,ce l f e l de l a n u r i etc . m u l t atîrnă de a c o r d u l d i ntre e l e . I n a c e a s t ă p a rte a r fi potrivit un exp eriment, c a r e am a u z i t că a fost încercat de cu rîn d, de a a l toi a r b o r i i de p ă dure ( o p r a c t i c ă m ă r g i n i t ă pînă acum l a a rbor i i d i n gră d i n ă ) , p r ooe deu p r i n c a r e frunz.ele ş i fructele sînt m u l t m ă rile şi a rbor i i făcuţi mai umbroş i . In acel a ş i t i m p trebuie n o t a t e d i fe r i t e l e a l imente a l e a n i m a l e lor de o r i ce f e l ş i cu nega ­ t i v e l e l o r . C ă c i a n i m a le le c a r n i vore n u pot t r ă i cu ierburi ; d e a c e e a o r d i n u l Fe u i l l a n t i e n i l or I ( d e ş i v o i n ţ a o m u l u i are m a i m u l t ă p utere a s u p ra cor p u l u i decît l a a l te a n i m a le ) apro a p e a d i s p ă rut, d u p ă înce r c a r e a lor, se z i oe , l uc r u l nefi i n d suportat de n a t u r a om u l u i . De a semene a treb u i e s ă fie not ate d i fe r i t e le m ater i i de putrefa c ţ i i , d i n care i a u n a şte re · m i ci an i m a l e . Acor d u l d i ntre corpur i l e p r i m a r e ş i subordonate l e l o r (c ă c i a sHe l p o t f i socotite a c e l e pe c a r e l e - a m not a t ) e s te destu l d e evi,d ent. L a aceste a s - a r p u t e a a d ă uga aco r d u l s i mţu r i lor cu o b i ecte l e l o r : Căci acest aco r d , fiind cel mai cunoscut, a fost I

Oni i n c a t o l i c de c ll l u g iiri vsg-t:�t a r i e n i în Fra nţa , f u n d a t în 1 573, în cisterc i a n ă de la Feui ].! a n s , de unde ş i n u m e l e . Ordinul clCc l u de a d i n ;: l i m c n l aţie c.h i a r ş i ouă l e , u n t u l , 1l 1 c ilI 1 . C ă lugări i "feu i l l a n t s " mî'l1icall n u m a i l e g u m e f i erle în a p ă şi o p î i n e d i n f ă i n ă n ccefnll t ă . - Not a Irad.

abaţi a

229


b i n e observat ş i p ă t r u n z ă t o r d isi:: u tat ; de a oeea e l ar p utea s ă r ă spîn d e a s c ă o m a re lumină ş i a s u p r a a l t o r aco r d u r i c a re sînt a s cunse. D a r aco r d u r i l e i nterne şi aver s i u n i le , sau a m i c i ţ i i le şi con­ f l i ctele co r p u r i l o r ( căd sîntem a p r o a p e dezgust a ţ i de cuv i n t e le s i mp a t ie ş i a n t i p a t i e d i n p r id n a super s t i ţ i i l or ş i a z ă d ă r n id i lor a s oc i a t e cu e l e ) sînt sau f a l s a t r i b u i t e , sau amestecate cu f a b u l e ; sau, d in lipsa d e observ a ţ i e , foarte rar întîlnite. In a dev ă r , dacă s'e spune că e x i s t ă i n i m idţie între v i ţ a de v i e ş i v a rz ă , întrucît , atunc i dnd sînt p l a nt a te a p r o a pe u n a d e a l t a , e l e n u prosper ă , c a u z a este ev i dentă : a m b e l e p l ante sînt s u c u l ente ş i sle i e s c p ă mîntu l , şi astfel una o jefuieşte p e c e a la lt ă . Se s u s ţ i ne c ă există a co r d şi a m i c i ţ ie între grîu ş i negh i n ă s a u m a c u l s ă l b at i c , p ent ru c ă ace ste p l ante cresc num a i în cîm p u r i a r ate. A r trebui s ă se s p u n ă m a i d e gr a b ă că e x i s t ă i n i m i ciţie între e l e , pentru că m a c u l şi ne gh i n a se forme a z ă ş i se dezvo l t ă înt r - u n s u c a l p ă mînt u l u i p e c a r e grîul l - a e m i s ş i l - a res p i n s , a ş a că semănînd grîu, s o l u l e s t e p re g ă t i t pentru creşterea l o r . Ş i a s emenea a t r i b u ţ i i f a l se e x i s t ă înt r - u n n um ă r m a re . I n c e p r iveşte f a b u l e le, e le a r t r eb u i s ă f i e ,cu desăvîr ş ire stîrp ite. R ămîne , în a dev ă r , un n um ă r restrîns de a c o r d u r i c a r e a u fost a p rob ate d e exper imente s i gure, cum sînt a c e l e ale m a gnet u l u i ş i a l e f i e r u l u i , a l,e a u r u l u i ş i a l e mercu r u l u i ş i a l t e l e a s emen e a _ Ş i În experimente c h i m i c e a s up r a met a le l o r s e gă sesc d e a s emenea a l t e l e vrednice d e observ aţi,e, d a r c e l e m a i m u l t e a c o r d u r i (în a ce a s t ă p u ţ i n ă t ate ) se gă s,e sc în a n u m i t e med i c a ­ mente, c a r e p r i n o c u l t e l e ( cum sînt nu m i t e ) ş i sp,e ci f icele lor prop r i e t ă ţ i s e referă sau la membre, sau la umor i , sau la b o l i , s a u l a o a re c a r e n at u r i p a r t i c u l a r e . N u t re b u i e s ă t recem c u vederea acor d u r i le d i n t re m i ş,că r i l e ş i stă r i l e l un i i ş i s t ă r i le corp u r i lor p ă mînteş t i ; e l e pot fi a d u n ate ş i îm p r u m u t a t e , d u p ă o scrut a r e s t r i ct ă ş i cinst i t ă , d i n exper imente În a gr i,cu l t u r ă , î n n avi g a ţ i e , î n m e d i c i n ă ş i în a l t e ş t i inţe. D a r , c u cît s î n t m a i r a re c a z u r i l e gen e r a l e d e a c o r d u r i se crete , c u a tît m a i m a re sîr g u i n ţ ă t r e b u i,e s ă f i e cercetat.e, p r i n mij l o acele t r.a d i ţ i e i ş i p r i n n a r a ţ i u n i v r e d n i c e de în credere ş i cinstite, cu con d i ţ i a c a s ă se procedeze f ă r ă uşur inţă s a u c r e d u l i t ate , c i cu o credinţă grij u l i e (ca s ă vorb im a ş a ) , ş i nu fără a recu r ge l,a în d o i a l ă . R ă mîne a co r d u l între c o r p u r i î n f.e l u l o p e r ă r i i l o r , acord nearH­ f ic i a l , dar cu m u l t ip l e a p l i c a ţ i i , c a r e nu t r,ebu i e trecut cu vederea î n n i ci un caz, ci e x a m i n a t cu b ă ga re de s e a m ă . Acest

230


acor d constă în împ e pecherea s a u în u n i re a co r p u r i lor în r u d ite s a u nu, p r i n compunere s a u p r i n s im p l ă punere l a o l a l t ă . C ă c i unele c o r p u r i s e amestecă ş i s e contopesc u ş o r , d a r a ltele c u greu ş i c u împo t r i v i r e . Astfel , p r a f u r i l e s e amestecă ce l m a i b i n e c u a p ă ; cen u ş a ş i v a ru l c u u lei u r i ş . a . m . d . D a r n u treb u i e s ă a d u n ă m num a i c a z u r i le î n oa re cor p u r i l e a u a t r a cţie s a u aver­ s i u n e pentru amestec, ci şi a oele în c a r e e x i s t ă o înc.1 i nare s a u o res p i n gere s p r e o a n u m i t ă a şe z a r e , d i s t r i buţie ş i orîn d u i r e a p ă r ţ i l or, cîn d sînt a mestecate ş i în sfîr ş i t s p r e o predominare ,a lo r, cîn d ame stecul este 'com p l e t a t . R ămîne a l ş aptelea ş i u l t im u l d i n ce le ş a pte m o d u r i d e o p e ­ r a r e , anume mij l o a c e l e d e o p e r a r e p r i n alter n a re a ş i s c h i mb a r e a 'ce l o r ş a s,e d i n a i nt e . N u este n i m e r i t a d a exem p le d e s p r e a cest a , îna inte c a ceroe t a r e a no a s t r ă s ă m e a r gă m a i a dînc în amănunte. Dar înş i r a r e a s a u l a nţul a l ternă r i i o p e r a ţ i i l or, a d a p t a t e la efec­ t e l e p a rt i c u l a r'e de c ă p ă t a t , este un l u cru foa rte a n evo ie de c u n o s c u t , d a r fo a rte de s e a m ă p entru p r ad ic ă . O a men i i însă n u - ş i pot s t ă pîni a id nerăb d a r e a atît în oercet a r e cît şi în p r a c t i c ă ; d e ş i a c e s t p rocedeu este ch i a r f i r u l l a b i r i ntul u i în m a r i le l u c r ă r i . Ace a s t a aj u nge ca i l u st ra r e a u n e i a p li c a ţ i i gene r a l e .

LI. P r i ntre c a zu r i l e p re r o g a tive p u nem î n l oc u l a l d o u ă z ec i ş i ş a p t e l e a ş i u l t i m u l cazu rile d e magie, p r i n c a r e le 'înţelegem p e a c e l e a în c a r e c a u z a m a ter i a l ă s a u e f i c i entă este s l ab ă s a u re d u s ă , cîn d o comp a r ă m cu lucrarea sau cu efectul p r o d u s ; aşa încît , ch i ar cînd sînt o b i ş nu it,e , e l e par a f i m i r a co l e , u n e l e l a p r i m a v e d e r e , a l t e le d u p ă o p r i v i re atent ă . P e a cest e a , î n a d ev ă r , n a t u r a l e o f e r ă q,e l a e a îns ă ş i cu z gîrcen i e ; d a r ceea De e a a r putea face cîn d sîn u l ei v a f i dez v ă l u i t şi d u p ă desco­ p e r i r e a formelor ş i a p roces e l o r şi a a k ă t u i r i l o r , t i m p u l v a a r ăt a . Ac,este efede m a gi c e ( d u p ă p ă rerea no a st r ă prezent ă ) sînt p r o d u s e p e irei c ă i : s a u p r i n automu l t i p l i c a r e , c a l a foc şi l a otrăv u r i l e n u m i te s p e c i fice, ş i d e a s emenea l a m i ş c ă r i l e care sînt m ă r i t.e în p u t,ere prin t recerea d e la r o a t ă\ l a roată sau p r i n exc i t a r e a s a u p r i n inv i t a ţ i a a l t u i corp, c a l a m a gnet, c a re a tr a ge nenu m ă r ate a ce f ă r ă a p ie r d e v r e u n a d i n p u t.er i le s a l e ; s a u î n ferment a ţ i i ş i î n a lt e l e a s emen e a ; s a u p r i n îm p i n gere a m i şcă r i i , c a în c a z u l dej a menţionat a l p r a f u l u i de p u ş că , ş i a l t u n u r i lor, ş i a l m i n e l o L D i n a cest'e c ă i , cele două d i ntîi c e r o cercet a r e a a c o r d u r i l o r , pe cînd a t r e i a o c u n o a ş tere a m ă s ur i i -

23 1


m i ş c ă r i l o r . D a c ă e x i s t ă vreun mod de a s c h i m b a corp u r i l e per minima (cu m o nume s c e i ) 1 şi de a t r a n s p u n e a l cătu i r i l e ma i fine a l e m ate r i e i ( ce e a ce a r e l o c în o r i c e t r ansformare a co r p u ­ r i l o r ) a ş a în cît a r t a a r p u t e a fi în s t a r e s ă facă înt r - u n t i m p s curt cee a �e n a t u r a des ăvîrşeşte p r i n m u l te oco l u r i , est e un p u nct a s u p r.a c ă ru i a n u av,em în p rezent i n d i c a ţ i i s i gure. Ş i cum în chest i u n i s e r i o a s e ş i a d ev ă r ate n o i a s p i r ă m la extreme ş i l a cel e m a i în a l te , tot a ş a n o i u rîm t o a t e l ucr u r i l e d e ş a rte ş i în­ gîm f a t e ş i ne c ă z n i m s ă le s p u l b e r ă m .

LII. Atîta , d e c i , d e s p r e cazurile mai im p o r t a nte s a u prerogative. T reb u i e s ă a t r a g l u a r e a a m i n t e c ă , î n a cest organon a l n o s t r u , n o i t r a t ă m des p r e l o g i c ă , i a r nu des p re f i l oz o f i e 2. Tot u ş i scop u l a ce s t e i l o g i c i este de a înv ă ţ a şi de a i n s t r u i inte­ l ect u l pentru a nu dep r i n d e ş i a ne a gă ţ a d e abstracţii prin c h e i ţele s u b t i le ale m i n ţ i i , c u m f a ce l o g i c a v u l ga r ă , c i p entru a d i seca nat u r a , a d e s c o p e r i p r o p r i et ă ţ i J.e corp u r i l or , a cţ i u n i l e l o r ş i l e gi l e l o r b i n e determ i n a te, d u p ă mater i i , într - u n cuvînt, pen t r u a dobîn d i o ş t i i nţă c a re n u p u r cede n u m a i din n at u r a s p i r i t u l u i , c i ş i d i n îns ă ş i n a t u r a l ucru r i l or . N u t r eb u i·e s ă n e m i r ă m că a ce a s t ă şt i i nţ ă este p re s ă r a t ă ş i îmb ogăţită cu obser­ v a ţi i , cu experi enţe c a r e a p a rţ i n n a t u r i i , căci e l e l u m i n e a z ă pre­ cept e l e artei n o a she. E x i s t ă d e c i ( cum r·e iese d i n cee a ce a fost s p u s ) d o u ă z eci şi ş a p t e de ca z u r i p rerogative ; a n u m e , cazuri cazuri s trămu tante ; cazuri izbitoare ; singuratice ; cazuri ascunse ; cazuri constitutive ; cazuri de conformitate ; cazuri sin­ gulare ; cazuri deviante ; cazuri limitante ; cazuri ale puterii ; cazuri de întov ărăşire şi de duşmănie ; cazuri anexate ; cazuri de alianţă ; cazuri cruciale ; cazuri de di vorţ ; cazuri ale porţii ; cazuri cifante ; cazuri ale drumu lui " cazuri întregitoare ; cazuri disecante ,. cazuri ale vergelei ,. cazuri ale cursului ; doze ale naturii ; cazuri ale luptei " cazuri indicatoare ; cazuri pentru multe scopuri ; cazuri magice. F o l o s u l acestor c a z u r i , care întrec c a z u r i l e comune, se găseşte sau în p a rtea i n s t r u ct i v ă , sau în ce a opera t i v ă , s a u în ambele . I n ce p r iveşte ael e i nstruct ive, ele aj ută sau s imţu r i l e, sau inte l e ct u l ; s i mţur i l e , ca ce l e cinci cazuri ale l ă m p i i ; intel e ctu l , s a u r e l evînd mai repede oee a ce -

1

Adică a schimb a t oorpurile cel e m ai mic i . - Nota trad. Adică nu despre şti inţe l e înseşi. Opera oferă o metodă, nu pedie a ş tii n ţ e lor . - Nota irad. 2

232

o enciclo­


exc l u d e form a , ca în 'ca z u r i le singuratice, s a u îngu stînd ş i a r ă tîn q m a i de a p r o a p e c e e a ce a f i r m ă form a , c a î n cazu r i l e s t r ă m u t ante, i z b i t o a r e , d e întov ă r ă ş i r,e ş i a nexate, s a u s p r ij in i n d i nt c l e d u l ş i d u cîn d u - l l a gen u r i ş i l a îns u ş i r i l e com u n e , ş i a n u m e , s a u i m e d i at , c a î n c a z u r i l e ascunse, s i n gu l are ş i d e a l i a nţă , s a u p e tre a p t a c e a m a i a p ropi ată , c a în oa z u r i l e const i ­ tut i v e ; s a u în cele de m a i j os , ,c a în c a z u r i l e d e confor m i t ate s a u p u n î n d p e drum drept intel e c t u l care o ia r a z n a d i n ob i ce i , c u m sînt c a z u r i l e dev i ante, s a u con ducîn d u - l l a m a re a form ă s a u l u cr a r e a u n ivers u l u i , ca în c a z u r i le l i mit ante , s a u p ă z i n ­ d u - s e de forme ş i de c a u ze f a l se, ca în c a z u r i l e cruc i a le şi d e d i v o r ţ . In p a rt e a o p e r a t i v ă , e l e s a u a r a t ă drumul , s a u m ă s o a r ă , s a u înlesnesc înt r-un fel oar,ec a re p r a ct i c a . E l e i n d ic ă dru m u l , a r ătînd c u c.e treb u i e s ă începem c a s ă n u facem ceea ce s - a m a i făcut, c a î n c a z u r i l e p u t er i i ; s a u l a c e ar treb ui s ă a s p i r ă m d a c ă ne sînt d a te m i j loacele, ca î n c a z u r i l e ind i c atoare . Cel·(' p atru c a z ur i m at e m a t i c e m ă s o a r ă p r a d i c a ; c a z u r i le pentru m u lt e scop u r i ş i ma g i c e o în l e s nesc. D e asemene a , din a ceste dou ă z,eci şi ş a p t e de c a z ur i , sînt u ne l e p e L a r� t r eb u i e să le a d u n ă m î n d a t ă , ,: um a m s p u s iTI 8. i s u s , f ă r ă a a şt e p t a o cercet a re p a rt i c u l ară a în s u ş i r i lor deter­ m i n a t e . De acest fel sînt c a z u r i l e de con formit ate, s i n gu l are, d e v i a nie, l i m i t a nte, ele p u t e r e , de doz ă , i n d i c a t o a r e , pen tru m u l t e scop u r i ş i m n gi c e C ă c i a cestea S 3 1 1 a j u t ă ş i p u n pe d r u m d rept i n t e l e c t u l ş i s i m ţ u r i le, s a u î n d r u m e a z ă p r ac t i c a în gener a l . C e l e l a l te vor f i a d u n ate cîn el vom aj u n ge să fa cem t a b e l e d e î n s l i m a r e , p e n t r u nevo i a d e a ex p l i c a o î n s u ş i re p a rt ic u l a r ă . C ă c i c a z u r i l e m a r c a t e ş i înzest r a te cu a c este prerogative s înt c a un s u f l et p r i n t r e c a z ur i l e ob i ş n u i t e d e Î n s u m a re, şi, cum am s p u s m a i întîi , p u ţ i n e d i n ele v a l or e a z ă cît m u l t e . D e a c ee a , î n întocm i r e a t a belelor, e l e treb u ie s ă f i e cercet a t e c u tot z e l u l ş i î n r e g i s t r a t e a c o l o . A fost n e c e s a r s ă l e t r a t ă m î n a i n k , p e n t ru a l u m i n a cele ce urme a z ă . A c u m În s ă t re b u k s ă t re cem 1 l a reazemurile ş i l a îndrep ­ tarile i n d u c ţ iei şi a p o i l a p rocesele concrete ş i a scunse ş i l a alcâtuirile ascunse ş i l a cel e l a lte, cum a m p ropus în o r d i n e în a fo r i s m u l XXI ; şi pînă la urmă ( � a un cinstit şi cre d i n c i os a d m i n i str ator) voi p u t e a în cred inţa o a m en i l o r s o a r t a l o r , a C llm , c î n d i n t e le d u l l o r s - a e l i b e r a t şi a aj u n s o a rec u m l a vîrstă. .

,

1 c . �43

P a r t e a ace a s t a a ope,rei lui B acon

a

rliIl1ilS n e Îl l rl e p l i n j j n .

-

N u i a trad.

23 3


m a t u r a . D i n a ce s t e a n u p o a t e ur m a decît o î m b u n ă t ă ţ i re in s t a ­ si o creştere a p u t. e r i i lui a su p r a n a t u r i i . C ă d o m u l . p r i n

re� omului

p ă-ca t , a p ie r d ut î n acel a ş i t i m p s t a rea de n evinov ă ţ i e ş i s t ă pî­ n i rea a s u p r a cnea t u r i lor. Ambele aceste p ie r d er i în s ă pot, ch i a r î n ace a stă v i a ţă , s ă fj.e î n o arecare m ă s u r ă rep a r ate ; p r i m a p r i n r e l i gie ş i prin credinţă , cea l a l t ă prin a r t ă ş i p r i n ş t i i n ţ e . C ă c i . creaţi a , î n ur m a blestem u l u i n u s - a stricat cu tot ul ş i pînă l a r ă d ă c i n ă , ci în virtute a m a x i m e i : " I n s u do a r e a fru n ţ i i t a l e î ţ i ve i cîş t i g a pîi ne a " , p r i n oarecare m u n că ( d a r de s i g u r nu prin d i s p u te s a u deşarte form u le m a g i c e ) e a po ate fi s ubj u g a t ă , cel p u ţ i n în o a recare m ă s u r ă , pentru a a s i g u r a p î i n e a om u l u i , a d i c ă , î n fo loslIl v i e ţ i i omeneşt i .


C U PR I N S U L I'ap; ,

r ntroducere

.

PrefaĹŁa a u t.or u l u i

.

Cartea I . C artea a I I - a

10 5


Dat la <oul!!8

1 8 . 0 1. 1 9 5 7 .

Hi" f ie Mmivelină 6 5

'l.' iparul

ulm '.

Bun

de !'ipar 2 7 . 0 l . 1 9 5 < .

Ti raj 5 6 0 0 .

Format 1 6 1 6 1 x 8 6 . C'oli "Woriale 1 4, 7

Coli de tipa..

14

31.

Indicele de clasificare pentru biblioteci mc ,"i :

1 6 " . 1 11 2 . 1 .

Indicele d e clasificare pe"tru bibl'io'ed

1 fi .

executat

;::raf

sub

comanda

că Dt. 3. Bd. 6

Martie

nr .

243.

la

mici :

!lltreprinclere,\

Dt. �9. n l l cl1 l'C!;ti

-

Il . P.R .

Jloli­


E R A T Ă Pag.

47

In

rindul 1

de

loc de :

se va citi :

efectelor

afe ctclor

60

10 de sus

Gilolau

Filolau

68

17 de jos

nu se

de

sus

82

6

82

4 de j o s

170

sus

nota 2.

Noul

n i se înfăţ i ş a z ă în ace a

a u fost tnsă

au însă

eliptică

ecliptică

rîn-

dul 1 de jos Fr. Bacon.

lnfăţişazii acea

in care

Organon.

-

C. 2&8.


Francis Bacon-Noul organon-Editura Academiei (1957)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you